SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE IN AFECTIUNILE CARDIOVASCULARE Dispneea cardiaca Dispneea reprezinta totalitatea modificarilor de frecventa, intensitate si ritm a respiratiei. Ea nu este un semn caracteristic pentru boala cardiaca dar reprezinta unul din simptomele majore ale insuficientei cardiace( incapacitatea inimii de asi asuma functia de pompare si de propulsare a sangelui) mai ales ales stangi, reprezentand primul simptom care tradeaza reducerea rezervei miocardului. Dispneea de cauza cardiaca este de tip inspirator si este insotita de polipneea care este cu atat mai intensa cu cat hematoza este mai afectata. Aparitia ei la un pacient semnifica instalarea insuficientei car diace stangi care duce la: cresterea presiunii telediastolice in ventriculul ventriculul stang, staza in venele pulmonare cu cresterea presiunii in capilarele pulmonare. Prin scaderea compliantei ( elasticitatii) elasticitatii) pulmonare apar tulburari ventilatorii prin scaderea capacitatii capacitatii vitale9 volumul maxim de aer care poate fi mobilizat mobilizat intr-o singura miscare miscare respiratorie- inspir si expir maxim). In dispneea paroxistica prin acumularea de lichid in interstitiul pulmonar apar si fenomene de stenozare a bronsiolelor terminale ducand la instalarea wheezingului denumit astm cardiac. Daca presiunea din capilarele pulmonare creste mai mult, mult, se instaleaza edemul pulmonar acut pulmonar acut manifestat prin dispnee cu sputa aerata sanguinolenta datorita transudatiei hematiilor in alveole. Dispneea cardiaca se prezinta sub urmatoarele forme clinice:
1. Dispneea de efort este primul semn de insuficienta cardiaca. Initial apare la eforturi mari, apoi la eforturi mai mici, cedand sau ameliorandu-se la intreruperea efortului; poate apare la efort si la persoanele sanatoase. Frecvent, dispneea de efort este mai evidenta seara, fiind denumita dispnee vesperala. Examenul clinic remarca tahipnee si reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii. Dispneea de efort se reduce in cazul aparitiei insuficientei ventriculare drepte, prin preluarea de catre circulatia periferica a unei parti din staza pulmonara, ducand la o falsa stare de bine a pacientului. 2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o forma mai grava de insuficienta cardiaca stanga, debitul cardiac neputand fi asigurat nici in repaus. Bolnavul sta in pozitie sezanda cu capul pe doua, trei perini, prezentand polipnee inspiratorie. 3. Dispneea paroxistica nocturna reprezinta o forma acuta de insuficienta cardiaca stanga, care poate sa apara in infarct miocardic acut, stenoza
1
mitrala, stenoza aortica, hipertensiunea arteriala, aritmii paroxistice (tahicardie ventriculara, fibrilo-flutter atrial). Acest tip de dispnee este mai frecventa noaptea, dar poate aparea si ziua si poate fi declansata de eforturi fizice, regim hipersodat,etc. Se manifesta sub doua forme: Astmul cardiac se manifesta prin dispnee marcata, frecvent nocturna, insotita de anxietate marcata. Pacientul prezinta tuse, expectoratie, transpiratii care se amelioreaza prin pozitia ortopneica. Uneori aparitia fenomenelor de bronhospasm determina instalarea unui tablou clinic asemanator astmului bronsic cu wheezing, greu de deosebit de astmul bronsic. Edemul pulmonar acut este o forma agravata de dispnee paroxistica determinat de aparitia unui transudat hematic care inunda alveolele si caile respiratorii determinand aparitia unor secretii nazale si orale de tip serosanguinolent, aerate. Edemul pulmonar acut necesita tratament de urgenta bolnevul putand deceda prin asfixie datorita invadarii pulmonare cu aceste secretii.
Durerea precordiala
Aceasta durere, datorita localizarii ei precordial, inclina pacientul do ar spre etiologia ei cardiaca dar de fapt ea poate fi data si de alte cauze extracardiace. Descrierea durerii de catre pacient poate ajuta medicul sa faca diferenta dar uneori sunt necesare explorari care sa confirme sau sa infirme originea ei cardiaca. De fapt durerea precordiala poate fi data de cord (origine cardiaca) sau de afectiuni cardiovasculare: aortite, pericardite, miocardite. Extracardiace pot fi durerile date de afectiuni parietale, mediastinale sau pulmonare. ( pneumotorax, pleurita, embolii pulmonare, zona zoster , nevralgii intercostale, etc). Durerea precordiala de origine coronariana Ea se declanseaza in momentul in care se produce un dezechilibru intre necesar si aportul insuficient de oxigen (hipoxia) determinand ischemia miocardului. Originea ischemiei este in peste 90% din cazuri ateroscleroza, care obstrueaza lumenul coronarian, dar ea poate fi determinata si de spasm coronarian, coronarite reumatismale sau infectioase, anemii severe, insuf icienta sau stenoza aortica, etc. Ca urmare a obstruarii coronarei apare un teritoriu miocardic neirigat ceea ce duce la necroza lui, adica la infarctul miocardic. Durerea de natura ischemica poarta numele de angina pectorala. Angina pectorala poate fi: de efort (data de coronare stenozate), spontana (data de stenozari mai accentuate cu aport insuficient de oxigen chiar si in repaos), variabila, prin spasm coronarian, al carui prototip este angina nocturna Prinzmetal si instabila, cand stenozarea este peste 85%, la limita stenozei. Cand obstructia este completa, prin tromb sau hemoragie subintimala, se realizeaza infarctul miocardic. 2
Angina pectorala are urmatoarele caractere: - localizare: tipic are localizare retrosternala pe care pacientul o precizeaza cu toata mana, de tip constrictiv. Uneori apar si localizari atipice: in hemitoracele drept, in regiunea epigastrica in infarctul postero-inferior, in mana stanga, in regiunea interscapulovertebrala. - iradiere: tipic, iradierea este in umarul si membrul superior stang pe marginea cubitala pana la ultimele doua degete. Alteori, durerea iradiaza in mandibula si la nivelul gatului. Atipice sunt durerile in ambii umeri sau in regiunea posterioara a toracelui. Sunt descrise si durerile amputate, in care lipseste durerea precordiala si apar dureri la nivelul zonelor de iradiere, adica numai la nivelul degetelor de la mana stanga sau numai in mandibula. - caracterul ei este de obicei de constrictie, ca si o gheara precordiala sau uneori se resimte ca o apasare sau arsura. - intensitatea durerii depinde de gradul de perceptie al pacientului al durerii ea variind de la intensitate mare pana la atroce. - durata durerii este de la cateva secunde pana la 15 minute sau chiar, 30 minute in angina instabila - frecventa este destul de rara in angina stabila si frecventa in angina instabila - conditii de aparitie: la efort, in angina de efort; nocturna sau in repaos, in angina spontana; dupa mese copioase, stress intens, fumat excesiv, expunere la frig, etc. - conditii de disparitie a durerii: angina de efort se reduce sau dispare in repaos; in angina stabila se reduce dupa administrarea de nitroglicerina sublingual; in angina instabila, nu dispare decat la doze mari de nitroglicerina sau chiar nu se reduce. - semne de acompaniament: transpiratii, anxietate marcata (senzatia mortii iminente), dispnee inspiratorie, etc. Durerea in infarctul miocardic se caracterizeaza prin: - localizare frecvent precordial - intensitate atroce, socogena - dureaza peste o ora (ore sau zile) - apare dupa stress, eforturi mari, nocturn - nu dispare la nitroglicerina ci doar la opiacee - este insotita de paloare, transpiratii, agitatie psihomotorie data de senzatia mortii iminente, anxietate extrema, tulburari de ritm, greturi si varsaturi (mai ales in cel inferior), stare de colaps cardiogen. Uneori, la pacientii diabetici, durerea din infarct poate fi atenuata sau poate lipsi; in formele localizate postero-inferior, simptomele pot fi predominent digestive. Durerea din aortite Etiologia aortitelor este diversa si determina dureri in functie de cauza:
3
- in aortitele luetice apar dureri presternale - in anevrismele aterosclerotice si luetice dau dureri interscapulovertebrale - in anevrismul disecant de aorta durerea este atroce, apare brusc si e greu de diferentiat de durerea din infarct (clinic) Durerea din pericardite Ea apare insidios, este ca o arsura, presiune surda, iradiaza spre gat, umeri sau fosele supraclaviculare. Este insotita de frecatura pericardica si cedeaza la aplecarea toracelui anterior. La anumiti pacienti, totusi, durerea pericardica poate fi descrisa ca un disconfort retrosternal persistent, ce poate mima durerea infarctului miocardic acut Durerea precordiala de natura extracardiaca Durerea de natura nevralgica este continua, apare de obicei la persoane tinere fiind aratata de bolnav cu degetul. Durerea de natura parietala este continua, se accentueaza la presiune, nefiind influentata de efort; apare in celulite, afectiuni reumatismale ale coloanei vertebrale cu iradieri precordiale: nevralgii intercostale, Durerea de natura pleuropulmonara apare in context clinic infectios, neinfluentata de efort. Afectiunile esofagului (esofagite,) dau disfagie( dificultate la inghitit), eructatii, arsuri retrosternale. Hernia hiatala da dureri retrosternale care imita angina pectorala, se amelioreaza in ortostatism si poate ceda la nitroglicerina. Gastrita, ulcerul, pancreatita, hepatocolecistopatiile pot da dureri cu iradiere precordiala. PALPITATII sunt bataile inimii pe care bolnavii le simt si ii incomodeaza”. Ele pot sa apara si la indivizi normali dupa eforturi fizice mari, emotii, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente. Factorii responsabili de aparitia palpitatiilor sunt cresterea fortei de contractie a inimii, cresterea frecventei si perturbarea ritmului cardiac, excitabilitate crescuta a sistemului nervos . Pulsul este umflarea şi dezumflarea regulată a unei artere ca efect al bătăilor inimii. Poate fi simţit în orice loc care permite arterei să fie lipită de un os, cum ar fi la gât (artera carotidă), la încheietura mâinii (artera radială), în spatele genunchiului (artera popliteală), în partea interioară a cotului (artera brahială) şi aproape de încheietura gleznei (artera posterior tibială). Rata pulsului poate de asemenea fi măsurată prin numărarea bătăilor inimii direct. 4
Pulsul este bătaia ritmică percepută la palparea (comprimarea pe un plan osos) unei artere superficiale şi care este sincronă cu sistola ventriculară. Frecvenţa normală a pulsului este de 60–80 bătăi pe minut. El ia naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei prin "unda pulsului" Tensiune arteriala
Presiune pulsanta rezultata din contractia regulata a inimii (aproximativ in fiecare secunda), care creeaza un sistem de forte ce propulseaza sangele in toate artere le corpului. Variatii fiziologice - Cifrele normale ale presiunii arteriale se situeaza intre 10 si 14 centimetrii de mercur pentru maxima si intre 6 si 9 centimetrii pentru minima. Dupa organizatia mondiala a sanatatii (O.M.S.), aceste cifre nu trebuie sa depaseasca valoarea 16 pentru presiunea sistolica si valoarea 9 pentru presiunea diastolica. Presiunea diastolica este, in principiu, egala cu jumatate din presiunea sistolica la care se adauga cifra 1. Dar diferenta intre maxima si minima (presiunea diferentiala) poate fi modificata in anumite conditii patologice; se vorbeste atunci de scurtarea sau de largirea diferentialei: o scurtare poate fi observata daca forta contractila a ventriculului stang scade; o largire atunci cand o anomalie a valvulei aortice provoaca un reflux sangvin din aorta in ventriculul stang (insuficienta aortica). Este un lucru normal sa se constate o crestere progresiva a presiunii arteriale cu varsta si se admite ca normala o presiune sistolica reprezentata prin cifra 10 majorata cu numarul de decenii ale pacientului: astfel, pentru o persoana de 50 de ani, se obtine 10 + 5 = 15 pentru presiunea sistolica, iar pentru un subiect de 20 de ani, 1 + 2 = 12 pentru presiunea sistolica. Este, de asemenea, normal ca presiunea sistolica sa creasca cu 4 pana la 6 centimetrii de mercur in cursul unui efort putin important. Tehnica de masurare - Presiunea arteriala se masoara cu ajutorul unui sfingomanometru sau tensiometru. Masurarea trebuie sa fie facuta pe un subiect aflat la orizontala dupa 5-10 minute de odihna. Uneori se cere subiectului sa poarte un aparat de masurare ambulatorie a presiunii arteriale , care inregistreaza pe durata a 24 de ore variatiile de presiune si permite stabilirea unei mai bune estimari a ingrijirii "tensiunii" subiectului. Sinonim: presiune sangvina, presiune arteriala.
Hemoptizia (expectoratia cu sange)
5
Hemoptizia se defineste ca fiind expectoratia cu sange si este un semn nespecific asociat cu numeroase afectiuni pulmonare care poate sa cuprinda infectia (ca de ex. Bronsita acuta, abcesul pulmonar, tuberculoza, aspergiloza, pneumonia, bronsiectazia). De asemenea se asociaza cu neoplasme, afectiuni cardiovasculare (stenoza mitrala, embolia pulmonara, malformatii vasculare pulmonare), trauma unor boli autoimune (, lupus eritematos sistemic) precum si unele medicamente si toxine (de exemplu cocaine, anticoagulante, agentii trombolitici, penicilinaminele, solventii). . Sindromul ascitic (acumularea de lichid in abdomen)
Ascita se defineste ca fiind acumularea de lichid liber in cavitatea peritoneala ( intre peritoneul visceral si acela parietal) care poate fi seros, serohemoragic, chilos( lichid din intestinul subtire), gelatinos. Lichidul de ascita se acumuleaza in cazul peritonitei avand caracter purulent iar in hemoperitoneu lichidul este sangvin. Pentru a fi decelat clinic este necesara o cantitate de minim 2 litri. Cauze
Acestea pot fi: - cauze generale - cardiace (insuficienta cardiaca dreapta sau globala, pericardita cronica constrictiva); renale (sindromul nefrotic si glomerulonefrita difuza acuta); carentiale (malnutritia, boli consumptive, enteropatia cu pierdere d e proteine) Hepatomegalia (Hipertrofia hepatica)
Staza sanguina in sinusoide si in spatiul Disse, intilnita in insuficienta ventriculara dreapta, insuficienta tricuspidiana (hepatomegalie pulsatila), pericardita constrictiva determina hepatomegalie. Afazia este o tulburare a vorbirii care afectează exprimarea sau înţelegerea limbajului vorbit sau scris în absenţa oricărei modificări senzoriale sau a unui deficit al aparatului fonator , rezultând în urma unor leziuni dobândite ale creierului Paralizie
paralizia este un simptom neurologic constand in imposibilitatea de a executa o miscare.
6
POZITIE GENUPECTORALA In genunchi, cu corpul flectat spre coapse si pieptul apropiat de genunchi.
Ortopnee
Gafaiala care apare in stare de repaus, atunci cand subiectul este lungit pe spate, in decubit dorsal. Anorexia este o tulburare din categoria tulburărilor de alimentatie caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului
Anxietate Tulburarile de anxietate cuprind o serie de probleme. In aceasta categorie se includ urmatoarele forme: anxietate generalizata, fobia sociala, fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica de spatii deschise sau inchise), atacul de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva si stresul post-traumatic. Anxietatea reprezinta o problema foarte frecvent intalnita in viata de zi cu zi. Aproximativ 25% din populatie sufera de anxietate care ar necesita tratament intr-o anumita perioada a vietii lor. Alti 25% au o anxietate mai putin severa (ex. frica de soareci sau paianjen). Tulburari de diureza
Diureza, adică cantitatea de urină formată şi eliminată în decurs de 24 de ore, arc obişnuit valori cuprinse între 1000-1500 ml si poate varia în limite foarte largi în funcţie de aportul de lichide si pierderile lor pe cale renală sau extrarenală . 1.Poliuria se defineşte clasic ca o diureză mai mare de 2000 ml/zi. Astăzi există tendinţa de a se ridica limita la 2500 ml sau chiar 3000 ml (având în vedere faptul că un număr mare de oameni consumă multe lichide). Poliuria poate fi tranzitorie sau de durată (chiar permanentă). 2. Oliguria se defineşte ca moderată (cu valori de 700-800 ml/zi) sau severă (cu valori în jur de 500 ml/zi) reprezentând minimum necesar de apă pentru eliminarea substanţelor cu excreţie renală de către un rinichi capabil să concentreze la maximum urina. Ea poate fi fiziologică, in caz de ingestie scăzută de lichide sau pierderi crescute prin transpiraţie (la persoane care nu asociează scăderea secundară a valorilor TA sau volumului circulant). Patologic poate fi de cauză renală sau extrarenală (insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică cu ascită).
7
3. Anuria se defineşte ca absenţa completă de formare şi eliminare urinară (relativ rar întâlnită, în unele IRA obstructive sau produse de necroză corticală bilaterală) sau cu valori extrem de mici (50-150 ml/zi) ale diurezei.Semnificaţia sa este univocă, IRA. Diferenţierea de retenţie acută completă de urină se face prin sondaj vezical, care descoperă vezica goală.
4. Nicturia se defineşte ca eliminarea în cursul nopţii a unei cantităţi de urină mai mare decât 1/3 din diureza totală. Ea apare în stări patologice renale (IRC) sau extrarenale (insuficienţa cardiacă, ciroză hepatică), Relativ frecvent este prezentă la bolnavi cu HTA 5. Opsiuria se defineşte ca eliminarea renală întârziată a lichidelor ingerate (normal, aproximativ 80% din cantitatea de lichide ingerate se elimină prin urină în primele 4 ore de la ingestie). Turgescenta venelor jugulare presiune osmotica crescuta in interiorul venelor jugulare, care sunt umflate puternic Socul apexian este o pulsatie vizibila si palpabila la nivelul spatiului V i.c pe linie medioclaviculara stanga pe o suprafata de aproximativ 2 cm. ; spatiul IV la copii si gravide. Freamatul cardiac reprezinta senzatia tactila a unor sufluri de la nivelul vaselor si inimii care au o intensitate crescuta dar o frecventa redusa a vibratiilor; se percepe cand sangele este fortat sa treaca pritr-un orificiu stamtat , deci apare in stenoze valvulare. Zgomotele cardiace sunt produse de miscarile valvelor in timpul ciclului cardiac. Exista doua zgomote care se aud in mod normal ( zgomotul 1, zgomotul 2 ), iar zgomotul 3 si zgomotul 4 apar de obicei in situatii patologice. Zgomotul 1 - este observat la inceputul sistolei ventriculare, produs de inchiderea valvelor mitrala( valva mitrala este una din cele 4 valve ale inimii; este un inel conjunctiv-fibros care separa atriul stang de ventriculul stang) si tricuspida( intre AD si VD), are o frecventa joasa. Zgomotul mitral 1 se aude cel mai bine la nivelul apexului iar zgomotul tricuspidian 1 se aude mai bine la baza xifoidului. Zgomotul 2 - este produs de inchiderea valvelor aortica(se afla la nivelul ventriculului sting si reprezinta originea principalului vas de singe al inimii, din care iau nastere toate celelalte vase importante din organism) si pulmonara(este la originea arterei pulmonare, care duce singele neoxigenat de la inima la
8
plamani); se observa la inceputul diastolei ventriculare, are o frecventa mai inalta si se aude cel mai bine la baza cordului. Zgomotul 3 - este un zgomot care apare in prima partea a diastolei, are o frecventa mai joasa, la copii si tineri se aude in tahicardia paroxistica iar la persoanele in varsta apare, de obicei, in insuficienta cardiaca. Zgomotul 4 - apare in partea de final a diastolei, are o frecventa joasa si se poate intalni in mod normal la persoanele in varsta. La tineri apare in caz de hipertensiune, miocardita sau stenoza mitrala.
Zgomotele cardiace se aud cu intensitate mai mare la persoanele tinere, pentru ca acestea au un perete toracic mai subtire. Auscultatia este mai dificila la persoanele cu obezitate, emfizem pulmonar, pleurezie, pericardita. Zgomotele cardiace se intensifica in situatiile care determina cresterea vitezei de circulatie a sangelui: efort, stres.
Suflurile cardiace apar in situatia unei curgeri turbulente. Suflurile pot fi organice, organofunctionale si functionale.
Suflurile organice presupun existenta unei leziuni (congenitale sau dobandite) la nivelul sistemului valvular. Suflurile organofunctionale se produc din cauza dilatatiei cavitatilor cordului sau aparatului valvular in anumite boli ale inimii (insuficienta cardiaca, calcificari de inel mitral sau aortic etc.). Suflurile functionale (inocente) sunt datorate unor cauze extracardiace care maresc viteza fluxului sanguin de la nivelul inimii (anemii, sarcina, hipertiroidii). TULBURARI DE RITM CARDIAC TAHICARDIA- Accelerarea batailor inimii pana la 100 sau 160 pe minut este cunoscuta sub numele de tahicardie.
Ce simti cand ai tahicardie Poti avea palpitatii ca atunci cand bei multa cafea sau doar o jena in zona inimii.
9
Tahicardia extrema Cand bataile inimii ajung la o frecventa de 150-220 pe minut inseamna ca tahicardia a devenit paroxistica. Apare brusc atunci cand ai emotii sau o indigestie dar si la persoanele cu cardiopatie ischemica, stenoza mitrala sau alte boli de inima. Palpitatiile sunt mai puternice decat in tahicardia obisnuita si insotite de greata, varsaturi, chiar lesin. Cea mai grava - tahicardia ventriculara Tahicardiile pornite dintr-un stimul electric localizat deasupra ventriculului, numite supraventriculare, nu sunt la fel de periculoase ca acelea declansate dintr-un stimul ventricular. Tahicardiile ventriculare apar foarte rar la oamenii sanatosi . Sunt asociate mai degraba cardiopatiei ischemice grave sau infarctelor miocardice. Simptomele sunt aceleasi ca la tahicardia supraventriculara insa mai puternice, dureaza de la cateva minute la cateva zile, dupa care se opresc brusc si sunt urmate de nevoia de a urina. FIBRILATIA
Inima este un muschi care se contracta pentru a pompa sangele in artere. O inima sanatoasa face aceasta actiune de minim 60 maxim 120 ori intr-un minut. Ritmul e dictat de o... retea electrica care descarca impulsuri in interiorul muschiului cardiac. Cand reteaua functioneaza prost, inima bate mai rar, mai des sau haotic. Fibrilatia atriala In inima sanatosa atat atriile (cele 2 camere care primesc sangele din corp) cat si ventriculii (2 camere din care pleaca sangele spre arterele corpului) bat in acelasi ritm. Uneori reteaua electrica care ii conduce se poate deregla incat sa trimita impulsuri desincronizate intre atrii si ventriculi. In fibrilatie, atriile bat cu 350600 de batai pe minut, pe cand ventriculii raman in ritmul normal sau unul modificat patologic, neadaptat la bataile atriilor. Fibrilatia ventriculara Un ventricul care pompeaza sange in artere cu 200 de batai pe minut inseamna stop cardiac. Singura sansa e defibrilatorul. Putem trai cand atriile se contracta de 600 ori pe minut insa maximul ventriculilor nu poate atinge 200.
10
Cand sa-ti suspectezi inima : Senzatia ca inima iti bate haotic, ca aripile de fluture, esti anxios, obosit si simti ca nu ai aer sunt caracteristice pentru fibrilatie. Evident, cand bataile sunt foarte dese, respiratia e afectata si sangele nu se oxigeneaza bine. Se intampla totusi sa nu-ti dai seama deloc, sa te simti perfect sanatos, dar la un control medical de rutina sa descoperi o fibrilatie usoara care trebuie tratata ca sa nu se agraveze. Bradicardie inseamna scaderea frecventei batailor inimii sub 60 intr-un minut, in stare de repaus. Frecventa sanatoasa este de 60-100 de batai pe minut. La sportivi si la adolecenti poate ajunge la o valoare de 40 de batai pe minut datorata antrenamentului si varstei, valoare care nu se considera patologica, e perfect normala. Cand inima bate prea rar poate da ameteli, palpitatii, o stare de oboseala generalizata si dureri de piept. Se poate agrava pana la lesin si, in cazuri foarte rare, este fatala. Bradicardia grava e posibil sa apara la cei care sufera de boli ale arterelor coronare, intr-un infarct miocardic sau in hipotiroidism. Un nivel crescut de Potasiu in organism poate fi deasemenea responsabil de bradicardie. Batranilor inima le bate mai rar datorita varstei dar bradicardia poate sa apara, trecator, la oricare persoana de varsta medie dupa ce a stat mult in picioare, dupa ce a tusit sau a vomat. Bradicardia nu apare decat trecator la persoanele sanatoase si nu e periculoasa. In schimb poate sa apara pe fundalul unei boli cardiace sau dupa operatii recente pe inima.
EXTRASISTOLE O contractie normala a inimii se numeste sistola. De aici numele de extrasistola, care inseamna o bataie suplimentara. Ea apare cand impulsurile electrice care dicteaza contractiile inimii se deregleaza. Cand spunem extrasistola ne referim la extrasistolele ventriculare. Cele atriale se produc pe nesimtite Extrasistola poate aparea intre doua batai normale sau poate fi urmata de o pauza, fiindca impulsul electric nu poate actiona atat de repede. Cand se intampla spunem "mi-a stat inima". In urma mai multor extrasistole tensiunea scade, de aceea te simti obosit si slabit. Extrasistolele apar la fiecare dintre noi cand avem emotii, cand organismul sufera un dezechilibru mineral sau in timpul unei gripe cu febra mare. Nu trebuie sa ne ingrijoram decat cand senzatia "mi-a stat inima" sau "inima imi bate tare si neregulat" se repeta des si nu-i gasim nici o cauza trecatoare.
11
Anatomia Inimii 1. cavitati: atriul sting, atriul drept, ventriculul sting, ventriculul drept; 2. valve: mitrala, aorta, tricuspida pulmonara 3. vase care pleaca din inima: aorta, artera pulmonara; 4. vase care vin la inima: vena cava infeioara, vena cava superioara,
venele pulmonare; •
•
•
•
•
•
•
•
atriul sting: in el se varsa cele patru vene pulmonare si este despartit de ventriculul sting prin valva mitrala; singele oxigenat care vine de la plamin, trece prin atriul sting si valva mitrala in ventriculul sting; ventriculul sting: este cea mai importanta structura din punct de vedere al functiei de pompa a inimii; miocardul sau muschiul inimii, este cel care prin forta sa de contractie expulzeaza singele din ventriculul in aorta , in timpul sitolei; ventriculul drept: are o structura mai trabeculata , comparativ cu cel sting si nu are acceaiasi forta de contractie; de la nivelul sau pleaca artera pulmonara; atriul drept: primeste singe neoxigenat din organism de la cele doua vene cave; acest singe , trece prin atriul drept si prin valva tricuspida in ventriculul drept si pe urma prin artera pulmonara ajunge la plamini unde va fi oxigenat; valva mitrala:face legatura intre atriu si ventriculul sting; este formata din vala anterioara si posterioara, cordaje tendinoase si muschii papilari prin care se insera la nivelul miocardului; valva aortica: se afla la nivelul ventriculului sting si reprezinta originea principalului vas de singe al inimii, din care iau nastere toate celelalte vase importante din organism; este alcatuita din trei cuspe: dreapta, stinga, noncoronariana; valva pulmonara: este originea arterei pulmonare, care duce singele neoxigenat la inima; se biurca in artera pulmonra stinga si dreapta, care se distrbuie celor doi plamini; valva tricuspida: face legatura intre atriul drept si ventriculul drept; este formata dintr-o foita septala, anterioara si posterioara;
12
Inima are urmatoarele functii: •
•
•
contractila electrica de rezervor
13
