Scleroza multipla Generalitati Sus Scleroza multipla este o afectiune neurologica cronica, care afecteaza sistemul nervos central, in mod special creierul, maduva spinarii si nervii optici. Scleroza multipla poate provoca dificultati in forta si controlul muscular, tulburari de vedere, de echilibru, ale sensibilitatii si tulburari ale functiilor mentale. Creierul, maduva spinarii si nervii optici sunt conectate intre ele prin nervi si fibre nervoase. Un invelis proteic numit teaca de mielina inconjoara si protejeaza fibrele nervoase. Atunci cand mielina se inflameaza sau este distrusa (proces denumit demielinizare) rezultatul este intreruperea fluxului normal al impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos central. Procesul de demielinizare si consecinta acestuia, intreruperea fluxului impulsurilor nervoase, constituie o boala cunoscuta sub numele de scleroza multipla. Afectarea tisulara, denumita leziune sau placa, se formeaza in zonele de demielinizare. In multe cazuri, celulele (oligodendrocitele) care sintetizeaza mielina sunt distruse, ca si fibrele nervoase (axonii). In aceasta situatie, organismul este incapabil sa refaca stratul de mielina sau fibrele nervoase, ceea ce va contribui si mai mult la dezvoltarea dizabilitatii. Scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai: - recadere-remisie, cand simptomele se pot diminua si apoi reapar la intamplare, timp de multi ani - secundar progresiva, care initial urmeaza dupa o evolutie de tip recadere-remisie, iar mai tarziu, evolutia bolii devine constant progresiva - primar progresiva, cand boala are o evolutie progresiva de la inceput - recadere progresiva, cand deteriorarea constanta a functiei nervoase incepe odata cu aparitia pentru prima data a simptomelor; simptomele apar si dispar, dar deteriorarea nervoasa este continua.
Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Generalitati Cauze Simptome Mecanism fiziopatogenic Complicatii Factori de risc Consult de specialitate Expectativa vigilenta
9. Medici specialisti recomandati 10. Investigatii 11. Tratament 12. Profilaxie
Cauze Sus Cauza sclerozei multiple (SM) este necunoscuta. Ar putea fi implicat un factor genetic, deoarece riscul de aparitie a sclerozei multiple la o persoana este usor crescut daca unul din parinti a avut scleroza multipla. Legatura, nu intotdeauna evidenta, intre locul (geografic) in care persoana afectata a copilarit si riscul de dezvoltare a sclerozei multiple mai tarziu in cursul vietii, sugereaza ca ar putea fi implicati unii factori de mediu, precum infectiile virale sau alte boli infectioase. Totusi, pana in prezent nu s-a demonstrat clar ca o anumita infectie specifica ar cauza scleroza multipla. S-au suspectat si alti factori declansatori ai sclerozei multiple, dar pana acum nu s-a demonstrat ca vreunul din ei ar fi implicat cu certitudine. In plus, o afectiune virala aparuta in copilarie sau un alt factor de mediu per se, probabil nu explica suficient de ce unele persoane vor face mai tarziu scleroza multipla. Studiile de cercetare aflate in curs, sugereaza ca o problema la nivelul sistemului natural de aparare al organismului (sistemul imun), aparuta devreme in copilarie sau dupa infectii, poate declansa debutul sclerozei multiple. Factorul declansator poate fi o reactie autoimuna in care sistemul imun ataca mielina, stratul proteic care protejeaza fibrele nervoase.
Simptome Sus Simptomele din scleroza multipla variaza de la o persoana la alta, in functie de ce parte a creierului sau a maduvei spinarii (sistemul nervos central) este afectata. Pierderea de mielina sau cicatricile provocate de scleroza
multipla
pot
afecta
orice
regiune
a
sistemului
nervos
central.
Simptomele pot aparea si disparea sau pot deveni mai mult sau mai putin severe de la o zi la alta sau, mai rar, de la o ora la alta. Simptomele pot deveni mai severe odata cu cresterea (sau mai putin frecvent, cu scaderea)
temperaturii
corpului
sau
dupa
o
infectie
virala.
Unele simptome ale sclerozei multiple, cum ar fi tremorul spastic, durerea si dificultatea de a gandi clar, sunt similare celor aparute in alte afectiuni si nu inseamna neaparat ca este vorba de scleroza multipla. Simptomele timpurii (de debut)
Cele
mai
frecvente
simptome
timpurii
ale
sclerozei
multiple
sunt:
- simptome musculare sau motorii, precum slabiciunea, tararea piciorului, rigiditate, tendinta de a scapa lucrurile din mana, senzatia de ingreunare, neindemanare sau stangacie sau lipsa coordonarii miscarilor (ataxie) - simptome vizuale, precum vederea incetosata, intunecata, cu pete sau neclara, durere la nivelul globilor
oculari
(mai
ales
la
miscarea
lor),
orbire
sau
vedere
dubla
- nevrita optica, care consta in pierderea brusca a vederii si dureri oculare; este o manifestare destul de comuna
la
debutul
bolii,
aparand
in
pana
la
23%
din
persoanele
cu
scleroza
multipla
- simptome senzoriale, precum furnicaturi, senzatia de intepaturi de ac, amorteli, o strangere ca in banda in jurul corpului sau a picioarelor sau senzatii electrice care se deplaseaza de-a lungul spatelui si in jos, in picioare. Simptomele
de
debut
mai
putin
frecvente
pot
fi:
- simptome de echilibru, precum senzatia de cap usor sau ameteala si senzatia ca totul se invarte in jur (vertij) - simptome vezicale, ca de exemplu incapacitatea de a tine urina (incontinenta urinara) sau de a goli complet vezica urinara sau pierderea senzatiei de mictiune (o incapacitate de a simti ca vezica urinara se umple,
pana
cand
apare
o
nevoie
brusca,
urgenta
de
a
urina).
Simptomele cand boala avanseaza Pe masura ca scleroza multipla avanseaza, simptomele pot deveni mai severe si pot include: - accentuarea dificultatilor musculare, precum slabiciunea, tararea piciorului, neindemanarea, stangacia sau lipsa
coordonarii
- miscari rigide, mecanice (spasticitate) sau tremor care nu poate fi controlat, care pot face mersul dificil; poate -
fi
necesar
un
durere incontinenta
cu
sau
urinara
-
constipatie
-
la
-
scaun
sau
alte mai
rar,
o
si
uneori
sau
simptome incapacitate
alte
barbati, la
rotile
disfunctie femei,
de
tot senzoriale
a
urina
(retentie
tulburari
intestinale
erectila
(impotenta)
disfunctie
timpul
urinara)
sexuala
- probleme cognitive si emotionale, frecvente la persoanele care au scleroza multipla de mai mult timp: - probleme cognitive, precum pierderi de memorie, dificultati de concentrare, scaderea atentiei sau dificultate
in
gasirea
cuvintelor
adecvate
- simptome emotionale, precum depresia, anxietatea si mania; un simptom rar este veselia excesiva, care pare inadecvata.
Mecanism fiziopatogenic Sus In general, scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai, care se numesc: - recadere-remisie: evolutia consta in alternarea de perioade de boala activa, cand simptomele izbucnesc, cu perioade in care simptomele se amelioreaza; acest ciclu poate dura timp de multi ani; in perioadele de remisie,
boala
nu
avanseaza
- secundar progresiva: simptomele active ale sclerozei multiple devin constant progresive, cu vatamarea continua a sistemului nervos central; de obicei simptomele se agraveaza pe masura ce boala avanseaza - primar progresiva: boala este progresiva de la inceput, desi ritmul de degradare a sistemului nervos central difera de la o persoana la alta si difera la aceeasi persoana; acest mod de evolutie a sclerozei multiple nu este
foarte
frecvent,
dar
poate
fi
devastator
- recadere progresiva: este o forma rara de evolutie a sclerozei multiple, care provoaca o degradare constanta a nervilor, care incepe odata cu aparitia primelor simptome si continua sa afecteze sistemul nervos
central
chiar
si
atunci
cand
nu
sunt
prezente
simptome.
Multe persoane cu scleroza multipla nu au o evolutie care sa urmeze cu exactitate unul din aceste modele. Adeseori evolutia este dificil de prezis. Nu numai ca difera de la o persoana la alta, dar modalitatea de evolutie
se
poate
modifica
la
acelasi
individ
in
cursul
timpului.
Scleroza multipla tinde sa fie mai severa la barbati decat la femei, in particular la barbatii de varsta medie care
dezvolta
aceasta
boala.
De obicei, scleroza multipla evolueaza cu mai multe episoade de recadere care apar in cursul mai multor ani (tipul de scleroza multipla cu recaderi-remisii). La multe persoane, primul episod de scleroza multipla are doar un singur simptom. Pot trece mai multe saptamani, luni sau ani pana la aparitia unei recaderi. Pe masura ce timpul trece, simptomele pot persista dupa fiecare recadere, astfel incat se pierde capacitatea de revenire completa dupa episodul de recadere. Adeseori apar noi simptome pe masura ce sunt afectate si alte zone din creier sau din maduva spinarii.
Evenimentele care pot indica ca poate fi vorba de o evolutie mai severa a sclerozei multiple sunt: -
recaderi
-
frecvente
in
vindecare dificultati
motorii
primii
cativa
incompleta precoce,
persistente,
ani
intre care
ai
bolii
episoade
afecteaza
capacitatea
de
miscare
- numeroase leziuni "silentioase" care se pot evidentia la RMN (rezonanta magnetica nucleara), leziuni care nu
par
sa
fie
cauza
simptomelor
existente
in
prezent.
Durata bolii variaza. Majoritatea oamenilor care au scleroza multipla traiesc cu ea timp de zeci de ani. Desi adeseori persoanele afectate de scleroza multipla dezvolta in timp diverite dizabilitati, afectiunea in sine este rareori amenintatoare de viata si poate sa nu reduca in mod direct durata naturala de viata a persoanei in cauza. Majoritatea oamenilor au o evolutie de tip recadere-remisie; dupa aproximativ 10 ani, circa jumatate din acestia vor avea o evolutie de tip secundar progresiva. Scleroza multipla primar progresiva apare la un numar
redus
de
persoane
din
totalitatea
celor
cu
aceasta
afectiune.
Unele persoane au doar cateva episoade usoare, cu vindecare completa. Aceasta forma este numita scleroza
multipla
benigna.
Desi se intampla rar, totusi un mic numar de persoane decedeaza in cateva luni de la debutul bolii. Aceasta forma este numita scleroza multipla maligna sau fulminanta.
Complicatii Sus Complicatiile
care
se
pot
datora
sclerozei
multiple
sunt:
- infectiile de tract urinar (ITU): persoanele cu scleroza multipla au adesea probleme urinare, precum incapacitatea de a controla mictiunea sau de a elimina urina; aceste dificultati cresc riscul de aparitie a ITU - constipatia: incetinirea motilitatii intestinale si spasmele intestinale, precum si scaderea activitatii fizice, sunt
frecvente
la
persoanele
cu
scleroza
multipla
si
pot
duce
la
aparitia
constipatiei
- punctele dureroase la presiune: acestea apar atunci cand o persoana este nevoita sa stea in pat perioade indelungate
de
timp,
mai
ales
daca
este
incapabila
sa
isi
schimbe
pozitia
- scaderea capacitatii de a se misca sau de a merge, ceea ce implica folosirea unui scaun cu rotile tot timpul sau
din
cand
in
cand.
Scleroza multipla nu trebuie sa interfereze cu majoritatea procedurilor de ingrijire a sanatatii, aplicate de rutina, cum ar fi anestezia stomatologica, anestezia generala (cu exceptia cazului in care persoana respectiva are probleme respiratorii) sau vaccinarile, cum ar fi cel antigripal. Totusi, nu este clar daca vaccinul antigripal administrat sub forma de spray intranazal (flu mist) se poate utiliza in siguranta la persoanele
cu
scleroza
multipla.
Deoarece scleroza multipla poate afecta capacitatea de miscare si de deplasare, poate limita activitatea zilnica, mai ales pe masura inaintarii in varsta. Numeroase persoane cu scleroza multipla au diferite grade de dizabilitate, dar aceasta nu este intotdeauna severa sau constanta. Intr-un studiu recent referitor la imbatranirea persoanelor care au scleroza multipla, o treime din acestea isi pastrasera locul de munca si doua
treimi
puteau
sa
mearga
la
25
de
ani
de
la
debutul
bolii.
In cazul in care cineva are scleroza multipla, este indicat ca persoanele apropiate sa discute cu medicul curant in legatura cu modul in care aceasta boala le poate afecta viata de zi cu zi. Cunoasterea cat mai completa a modalitatilor de evolutie si a posibilelor complicatii va fi utila in realizarea de planuri de viitor.
Factori de risc Sus Riscul
de
aparitie
a
sclerozei
multiple
creste
in
functie
de:
- localizarea geografica, sau locul in care persoana respectiva a copilarit (pana la 15 ani): persoanele care au trait in primii 15 ani din viata in regiunile cu clima mai rece, adica cele care sunt mai indepartate de ecuator, au tendinta de a avea o probabilitate mai mare de a face scleroza multipla, decat persoanele care au
trait
in
regiunile
mai
apropiate
de
ecuator
in
timpul
acestor
ani
- daca au mai existat cazuri de scleroza multipla in familie: persoanele care au un parinte sau o ruda de rangul intai (inclusiv un frate geaman monozigot) cu scleroza multipla, au un risc usor crescut de a face
aceasta
afectiune
- rasa: persoanele care traiesc in Europa de Vest de mai multe generatii, au o probabilitate mai mare de a dezvolta scleroza multipla; este neobisnuita la americanii nativi (indienii americani), eschimosi si africani - sexul: scleroza multipla este de aproximativ trei ori mai frecventa la femei decat la barbati.
Consult de specialitate Sus Unele din simptomele sclerozei multiple sunt asemanatoare celor intalnite in multe alte afectiuni. Se recomanda un consult medical daca, de o perioada mai lunga de timp este prezent cel putin unul din urmatoarele
simptome:
- vedere incetosata, intunecata, cu pete, dureri oculare, pierderea vederii sau vedere dubla - senzatia de slabiciune sau ingreunare, tararea involuntara a piciorului, rigiditate, probleme de mers si stangacie/neindemanare - senzatie de furnicatura sau de intepaturi de ac, amorteala, strangere in banda in jurul corpului, bratelor sau picioarelor - senzatii ca socuri electrice se deplaseaza de-a lungul spatelui, spre brate sau in jos, spre picioare -
incapacitatea
de
a
tine
urina
sau
-
de
a
goli
complet
vezica
urinara
ameteala
-
instabilitatea,
sentimentul
de
nesiguranta
pe
picioare
- probleme de memorie, scaderea atentiei, dificultati in gasirea cuvintelor adecvate sau dificultati in rezovlarea
problemelor
cotidiene.
Daca o persoana a fost diagnosticata cu scleroza multipla, este indicat sa consulte medicul daca: -
episoadele a
de
aparut
simptome un
active
simptom
nou,
au
devenit care
nu
mai a
frecvente mai
sau fost
mai pana
severe acum
- simptomele care sunt deja existente au suferit o modificare semnificativa.
Expectativa vigilenta Sus Simptomele formei usoare de scleroza multipla pot fi cauzate de multe alte afectiuni sau pot aparea uneori la persoanele sanatoase. De exemplu, numeroase persoane simt amorteli minore in degete sau au perioade de
ameteli
usoare
din
cand
in
cand.
Rigiditatea si slabiciunea musculara pot aparea atunci cand persoana respectiva este mai activa decat de obicei. Expectativa vigilenta este adecvata in cazul acestor tipuri de dureri care apar zilnic. In cazul in care simptome devin mai frecvente sau nu dispar, se recomanda consultul medical.
Recomandari pentru persoanele cu scleroza multipla
Se recomanda ca persoana afectata sa aiba o discutie cu medicul in care sa fie informata despre expectatiile pe care le poate avea in situatia data, despre posibila evolutie si despre tratament. Scleroza multipla este o afectiune care nu poate fi predictibila, dar persoana respectiva trebuie sa aiba o idee despre ce
anume
este
normal
si
ce
simptome
sau
probleme
sunt
motive
de
ingrijorare.
Unele persoane cu scleroza multipla au nevoie de un suport activ, regulat din partea medicului lor. Altii vor sa faca fata situatiei lor singuri, cat mai mult posibil. Pentru acestia din urma, se recomanda sa se informeze ce semne sau simptome necesita un consult medical si sa caute ajutor atunci cand au nevoie.
Medici specialisti recomandati Sus Medicii specialisti care pot evalua simptomele sclerozei multiple si care o pot trata sunt: - medicii de familie sau internistii: se recomanda consultarea medicului atunci cand apar prima data simptomele; acesta va recomanda un consult neurologic daca este cazul; la o persoana cu scleroza multipla, medicul de familie sau internistul poate trata problemele generale de sanatate, in timp ce neurologul
se
ocupa
de
tratamentul
sclerozei
multiple
- medicii neurologi: neurologul poate decide daca simptomele sunt cauzate de scleroza multipla si poate hotari impreuna cu persoana in cauza care este cel mai bun tratament pentru aceasta. Multe centre medicale universitare si spitale mari au sectii sau centre in care lucreaza neurologi si alti profesionisti din domeniul medical care sunt specializati in diagnosticarea si tratarea sclerozei multiple si pot fi
capabili
sa
asigure
cea
mai
completa
evaluare.
O persoana diagnosticata cu scleroza multipla poate avea nevoie la un moment dat de ajutorul unui: - fiziokinetoterapeut, care ofera asistenta pentru exercitiile fizice necesare mentinerii fortei si flexibilitatii corpului
si
invata
persoana
respectiva
cum
sa
faca
fata
dificultatilor
de
miscare
- terapeut specializat in terapia ocupationala, care poate ajuta la identificarea modalitatilor de indeplinire a activitatilor
zilnice
in
cazul
in
care
scleroza
multipla
a
provocat
deficite
fizice
- logoped, care poate ajuta la imbunatatirea vorbirii, mestecarii si respiratiei, atunci cand scleroza multipla afecteaza
musculatura
fetei
si
a
gatului
- psiholog sau psihiatru, care poate ajuta persoana in cauza sa faca fata durerii, sa isi mentina forta fizica si psihica si sa se adapteze dizabilitatii fizice; un psihiatru poate evalua si trata depresia, anxietatea sau alte tulburari de dispozitie, precum si problemele de memorie si de concentrare, in cazul in care sunt prezente - specialist in managementul durerii, care poate ajuta in cazul prezentei unei dureri cronice semnificative, care poate aparea la unii oameni cu scleroza multipla; acesta poate oferi ajutor in gasirea de solutii pentru
reducerea durerii, atunci cand acest lucru este posibil, sau poate sprijini pacientul in dobandirea capacitatii de
a
face
fata
durerii
atunci
cand
aceasta
nu
dispare.
- neurochirurg, pentru realizarea unei interventii chirurgicale in cazul in care exista un tremor sau o spasticitate severa.
Investigatii Sus Punerea diagnosticului de scleroza multipla nu este intotdeauna un lucru usor. Poate trece ceva timp de la aparitia
primelor
simptome
pana
cand
se
confirma
diagnosticul.
Scleroza multipla este diagnosticata atunci cand testele neurologice si examinarea neurologica evidentiaza cu certitudine prezenta leziunilor in mai mult de o zona a sistemului nervos central (de regula in creier si in maduva
spinarii)
si
ca
vatamarea
a
avut
loc
in
mai
mult
de
un
moment
din
viata.
Diagnosticul de scleroza multipla se pune daca exista o asociere intre urmatoarele conditii: - doua episoade distincte de simptome neurologice, precum slabiciune sau neindemanare, tulburari de vedere, furnicaturi sau amorteli sau tulburari de echilibru, care sunt obiectivate de un neurolog; fiecare episod trebuie sa aiba o durata de cel putin 24 ore si episoadele trebuie sa apara in momente diferite - simptome care indica existenta de leziuni in mai mult de o regiune a sistemului nervos central si examene de
laborator
care
evidentiaza
anomalii
corespunzatoare
sclerozei
multiple
- este sigur ca nu exista o alta afectiune care sa poata cauza aceste simptome si aceste rezultate de laborator. Istoricul medical si examenul neurologic pot identifica posibilele probleme ale sistemului nervos si adeseori sunt suficiente pentru a sugera diagnosticul de scleroza multipla. Testele pot ajuta la confirmarea sau excluderea acestui diagnostic, in cazul in care doar istoricul si examenul neurologic nu pot sustine cu certitudine existenta acestei afectiuni.
Teste
utilizate
pentru
diagnosticul
sclerozei
multiple
- rezonanta magnetica nucleara (RMN) a creierului si a maduvei spinarii: trebuie efectuate pentru a se confirma diagnosticul si pentru a-l ajuta pe medic sa decida ce tratament este cel mai bun; mai mult de 90% din persoanele cu scleroza multipla au un rezultat anormal la RMN; la persoanele diagnosticate deja cu scleroza multipla, RMN-ul este de asemenea util pentru a se evalua progresia bolii (RMN-ul si examinarea neurologica pot fi de folos in formularea unui prognostic dupa primul episod de simptome: ce persoane vor face
in
viitor
scleroza
multipla)
- punctia lombara poate fi efectuata pentru a se examina lichidul cefalorahidian: majoritatea persoanelor cu scleroza multipla au rezultate anormale la acest test, cum ar fi niveluri anormale a proteinelor numite
imunoglobuline
G
(Ig
G)
sau
o
crestere
usoara
leucocitelor
(globulelor
albe)
- testul potentialelor evocate: poate uneori arata existenta unor anomalii ale creierului si ale maduvei spinarii si ale nervilor optici, pe care examinarea neurologica si alte teste nu pot sa le detecteze; testul numit potentialul evocat vizual este cel mai important dintre aceste tipuri de teste in diagnosticarea sclerozei multiple. Teste utilizate pentru diagnosticul afectiunilor asociate
Testele urinare pot fi necesare pentru diagnosticarea unei probleme in controlul functiei vezicii urinare la o persoana
cu
scleroza
multipla.
Testele neuropsihologice pot fi utile la identificarea unor probleme emotionale sau ale gandirii, care pot fi prezente fara ca persoana respectiva sa le constientizeze. In mod tipic, aceste teste sunt sub forma de intrebari
si
raspunsuri.
In prezent se fac studii in legatura cu un nou test, care consta in identificarea anticorpilor din scleroza multipla; speranta este ca ar putea ajuta la identificarea persoanelor care vor dezvolta scleroza multipla activa dupa primul episod de simptome. Daca acest test se va dovedi a fi eficace, el poate ajuta la diagnosticarea
sclerozei
multiple
active.
Este important ca persoana diagnosticata deja cu scleroza multipla sa fie reexaminata in cazul in care apar noi probleme. Simptomele noi pot fi cauzate mai degraba de alte afectiuni tratabile decat de scleroza multipla sau pot fi un semnal ca s-a produs o modificare a bolii, care ar pute afecta deciziile terapeutice.
Tratament Sus Tratamentul poate usura semnificativ viata persoanelor cu scleroza multipla. Tipul de tratament depinde de severitatea
simptomelor
si
de
faptul
ca
boala
este
in
faza
activa
sau
in
remisie.
Desi cu tratamentul actual, scleroza multipla nu se poate vindeca, totusi medicamentele pot reduce numarul, frecventa si severitatea recaderilor si pot incetini progresia bolii. Inceperea tratamentului cat mai curand posibil dupa punerea diagnosticului de scleroza multipla poate preveni sau poate intarzia aparitia vatamarii definitive
a
sistemului
nervos.
Medicamentele pot provoca efecte secundare inconfortabile, dar de obicei temporare, cum ar fi simptome asemanatoare celor din gripa. Totusi, dupa cateva luni de tratament, cei mai multi oameni nu mai prezinta efecte
secundare
datorate
medicamentelor.
Reabilitarea, constand in fiziokinetoterapie, terapie ocupationala, logopedica si cognitiva, care pot ajuta persoana afectata sa faca fata simptomelor si sa invete sa se adapteze situatiilor din viata de zi cu zi si profesionale. Terapiile alternative si complementare ce pot fi folosite in scleroza multipla sunt inca studiate, dar pana in
prezent nici una nu s-a dovedit a fi eficace, ba chiar uneori ar putea cauza mai mult rau decat bine.
Tratament initial In incercarea de a incetini progresia sclerozei multiple, tratamentul medicamentos este recomandat cat mai curand dupa ce s-a diagnosticat scleroza multipla de tip recadere-remisie. Rezultele obtinute in urma studiilor clinice au aratat ca persoanele tratate imediat ce au fost diagnosticate cu scleroza multipla, au rezultate
mai
bune
decat
cele
la
care
inceperea
tratamentului
a
fost
amanata.
In stadiile initiale ale bolii poate fi afectat definitiv sistemul nervos. Tratamentul aplicat precoce poate ajuta la prevenirea sau la intarzierea cel putin partiala a acestei afectari. Exista astazi trei tipuri de medicamente aprobate care pot reduce frecventa recaderilor si probabil pot incetini progresia sclerozei multiple. Acest tip de tratament poarta numele de terapie de modificare a bolii si cuprinde urmatoarele medicamente: -
interferon
-
beta
(Avonex,Betaferon
glatiramer
-
si
acetat
mitoxantrone
Rebif)
(Copaxone).
(Novantrone,
Onkotrone).
Interferonul beta si glatiramer acetatul suprima sau afecteaza activitatea sistemului imun. Acest tratament se bazeaza pe ipoteza ca scleroza multipla este o afectiune autoimuna, care este rezultatul unui raspuns anormal al sistemului imun, ce consta in atacarea unor tesuturi normale ale organismului, in acest caz, tinta fiind
teaca
de
mielina
ce
acopera
fibrele
nervoase.
Desi aceste medicamente nu pot vindeca scleroza multipla, ele pot reduce numarul total, frecventa si severitatea recaderilor la unele persoane care au scleroza multipla de tip recadere-remisie. De asemenea ele pot reduce sau pot intarzia dezvoltarea dizabilitatii asociate cu acest tip de scleroza multipla. Betaferon si Novantrone pot de asemenea sa incetineasca progresia bolii la unele persoane cu scleroza multipla tipul secundar progresiv. In cazul in care persoana respectiva decide la un moment dat sa nu urmeze terapia de modificare a bolii, se recomanda sa colaboreze impreuna cu medicul pentru a se evalua cu regularitate daca boala
a
avansat.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene. De retinut!
Rezultatele studiilor clinice au demonstrat ca persoanele care incep tratamentul imediat dupa ce au fost diagnosticati cu scleroza multipla au rezultate mai bune decat cei care au amanat tratamentul. Cu toate acestea, administrarea medicamentelor are cateva dezavantaje semnificative. Decizia este dificila pentru multe persoane cu scleroza multipla. Unii prefera sa astepte sa vada daca simptomele se agraveaza inainte
de
a
lua
decizia
de
a
incepe
tratamentul.
Un mic procent din persoanele diagnosticate cu scleroza multipla pot sa aiba doar cateva episoade usoare in toata viata si sa nu dezvolte niciodata o dizabilitate, dar nu se poate sti deocamdata cine va face parte din
aceasta
categorie.
Tratament de intretinere O persoana diagnosticata cu scleroza multipla poate necesita tratament cu interferon beta sau glatiramer (sau
probabil
mitoxantron)
pe
o
perioada
de
timp
nedeterminata.
Cele trei tipuri de medicamente aprobate pentru tratarea sclerozei multiple, ce fac parte din terapia de modificare -
a
interferon
-
bolii,
beta
(Avonex,
glatiramer
-
sunt: Betaferon
si
acetat
Rebif)
(Copaxone)
mitoxantrone
(Novantrone).
Aceste medicamente suprima sau afecteaza activitatea sistemului imun. Exista date care sugereaza ca scleroza multipla este o boala autoimuna, adica o boala in care sistemul imun ataca tesuturi normale ale organismului; De
in
asemenea
se
scleroza pot
administra
multipla si
alte
este
atacata
medicamente
in
mielina.
perioadele
de
recadere.
Corticosteroizii sunt utilizati frecvent pentru scurtarea duratei recaderilor si pentru reducerea severitatii acestora. Totusi, corticosteroizii nu pot preveni aparitia dizabilitatii definitive datorate sclerozei multiple si nu s-a
demonstrat
ca
ar
putea
sa
previna
sau
sa
intarzie
progresia
afectiunii.
Daca persoana refuza sa urmeze terapia de modificare a bolii, este indicat ca ea sa continue colaborarea cu medicul, pentru a se putea evalua periodic progresia bolii. In cazul in care apar noi leziuni sau daca leziunile vechi
se
extind,
poate
sa
se
reconsidere
decizia
luata
si
sa
se
inceapa
tratamentul.
Persoana afectata trebuie sa stabileasca impreuna cu medicul curant un program de consultari periodice, pentru monitorizarea si tratarea simptomelor si pentru urmarirea evolutiei. Monitorizarea poate fi utila pentru a
se
vedea
daca
la
un
moment
dat
nu
ar
fi
mai
indicat
un
alt
tratament.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Tratament in cazul agravarii bolii
Medicamentele trebuie sa amelioreze simptomele din scleroza multipla ce provoaca disconfort si dizabilitate.
Simptome precum spasticitatea (musculatura incordata), durerea, oboseala, tremorul, depresia, tulburarile sexuale
si
problemele
vezicii
urinare,
raspund
adesea
bine
la
tratament
medicamentos.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Probleme legate de sfarsitul vietii
In cazuri rare, scleroza multipla poate fi amenintatoare de viata. In cazul in care starea pacientului se agraveaza considerabil, acesta poate dori sa faca un testament, in care sa isi exprime dorintele referitoare la acordarea de ingrijiri medicale, de care ceilalti trebuie sa tina cont in cazul in care se ajunge in situatia in care persoana respectiva nu mai este capabila sa mai ia decizii.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Este important ca persoana cu scleroza multipla sa gaseasca modalitati de a face fata nevoilor practice si emotionale ale acestei afectiuni. Acestea difera de la o persoana la alta, de aceea necesitatile pe care trebuie
sa
le
satisfaca
tratamentul
ambulator
variaza.
Tratamentul ambulator poate consta in gasirea de solutii pentru a face mai usoara activitatea casnica, pentru a face fata depresiei sau simptomelor specifice si obtinerea unui suport din partea prietenilor si a membrilor
familiei.
In
acest
sens
se
recomanda
urmatoarele:
- modificarea mediului familial sau efectuarea de ajustari in activitatea profesionala; de asemenea poate fi utila adaptarea programului zilnic, astfel incat activitatile cotidiene sa fie mai putin stresante sau obositoare; oboseala
excesiva
este
o
problema
frecventa
la
persoanele
cu
scleroza
multipla
- alimentatie sanatoasa, bogata in fructe, legume, seminte, cereale, carne de pui, peste, carne slaba si produse lactate cu continut scazut in grasimi; o dieta echilibrata se recomanda atat persoanelor cu scleroza multipla,
cat
si
majoritatii
adultilor
sanatosi
- efectuarea regulata de exercitii fizice, fie singur, fie cu ajutorul unui fiziokinetoterapeut; in cazul in care persoana respectiva vrea sa faca singur exercitii, este indicat sa il intrebe pe medicul curant sau pe fiziokinetoterapeut
care
sunt
miscarile
adecvate
pe
care
acestia
le
recomanda
- rezolvarea problemelor urinare: la un moment dat, majoritatea persoanelor cu scleroza multipla au probleme cu vezica urinara, care pot consta in dificultatea de a mentine sau de a elimina urina sau o combinatie a acestor probleme; medicul poate prescrie un medicament care poate fi util si poate ajuta la realizarea unui program al ingestiei de lichide si al activitatilor, astfel incat persoana respectiva sa poata ajunge
la
toaleta
la
timp
atunci
cand
simte
senzatia
de
mictiune
- modificari ale tipului de alimentatie in cazul in care sunt prezente dificultati in inghitire, frecvente in scleroza multipla
avansata
- bauturile mai consistente sunt mai usor de inghitit; se pot consuma milkshake-uri sau sucuri sub forma de gelatina - evitarea unor alimente precum biscuitii sau prajiturile care se faramiteaza usor (persoana respectiva se poate
ineca)
- alimente moi, care sunt mai usor de mestecat; se poate folosi un blender pentru a se prepara alimente care
sa
poata
fi
mestecate
mai
usor
- consumarea de mese frecvente, in cantitati mici, pentru a se evita oboseala provocata de mancarea unor mese
consistente
- fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Reabilitarea persoanei cu scleroza multipla
Persoana cu scleroza multipla este sfatuita sa faca toate eforturile necesare pentru a-si mentine sanatatea. O dieta sanatoasa, odihna, folosirea inteligenta a energiei si suportul practic si emotional din partea membrilor familiei, prietenilor si al medicului pot fi extrem de folositoare. Tratament medicamentos Medicamentele -
in
timpul
recomandate unei
recaderi,
in pentru
scleroza a
scadea
multipla durata
pot si
fi
severitatea
folosite: episodului
- perioada indelungata de timp, pentru a influenta evolutia naturala a bolii (terapia de modificare a bolii) - pentru a controla simptomele specifice cand acestea apar.
Tratamentul unei recaderi
Medicamentele pot scurta durata unei recaderi aparute brusc si pot ajuta la obtinerea unei recuperari mai rapide. Tratamentul temporar cu medicamentele numite corticosteroizi este cel mai frecvent utilizat pentru controlul unei recaderi. Nu s-a demonstrat ca aceste medicamente ar influenta evolutia pe termen lung a bolii
sau
ar
preveni
aparitia
dizabilitatii.
Terapia de modificare a bolii
Studii bine documentate sugereaza ca scleroza multipla este cauzata de actiunea sistemului imun, care provocata o inflamatie si ataca mielina (stratul care acopera nervul si fibrele nervoase). Medicamentele care modifica activitatea sistemului imun pot reduce numarul si severitatea episoadelor care altereaza stratul protector
de
mielina.
In prezent, interferon beta (Avonex sau Rebif sau Betaferon), glatiramer acetat (Copaxone) si mitoxantron (Novantrone) sunt singurele medicamente aprobate in acest scop. La persoanele cu scleroza multipla tipul recadere-remisie, aceste medicamente pot scadea numarul si severitatea recaderilor si pot duce la aparitia unui numar mai mic de leziuni cerebrale. De asemenea, ele pot intarzia aparitia dizabilitatii la unii oameni. Betaferon si Novantrone pot intarzia progresia bolii la unele persoane cu scleroza multipla tipul secundar progresiv. Scleroza multipla de tipul primar progresiv: la ora actuala, nu exista un tratament care modifica boala
eficient
in
tipul
primar
progresiv
de
scleroza
multipla.
Scleroza multipla tipul recadere-remisie: medicamentele folosite in acest tip pentru reducerea numarului si severitatii -
recaderilor
si
interferon
-
probabil
beta
pentru (Avonex,
glatiramer
-
intarzierea
aparitiei
Rebif
dizabilitatii
sau
acetat
sunt:
Betaferon)
(Copaxone)
mitoxantron
(Novantrone).
Scleroza multipla tipul secundar progresiv: medicamentele recomandate in tratamentul acestui tip si posibil si
pentru
-
intarzierea
progresiei
interferon
-
bolii
beta-1b
includ:
(Betaferon)
mitoxantron
(Novantrone).
Tratament simptomatic
Tratarea simptomelor specifice poate fi eficace, chiar daca nu se poate opri progresia afectiunii. Simptomele care adeseori pot fi controlate sau ameliorate cu ajutorul medicamentelor sunt: - oboseala: medicamentele care reduc oboseala sau care pot fi utile in imbunatatirea somnului pot fi amantadina
(Viregyt)
sau
fluoxetina
(Prozac)
- incordarea musculara (spasticitatea) si tremorul: medicamentele care pot ameliora spasmele musculare sau rigiditatea sunt baclofen (Lioresal, Baclofen), dantrolene (Dantrium), gabapentin (Neurontin), diazepam sau clonazepam (Rivotril); uneori o combinatie a acestor medicamente are un rezultat foarte bun in reducerea
simptomelor
musculare
- probleme urinare si constipatie: medicamentele folosite pentru reducerea mictiunilor frecvente pot fi propantheline (Pro-Banthine), oxybutynin (Ditropan) sau tolterodine (Detrol); pentru ameliorarea constipatiei se
pot
utiliza
laxative
zilnic
- durere si senzatii anormale: in functie de severitate durerii, se pot folosi atat medicamente obtinute cu reteta, cat si fara reteta; medicamentele obtinute pe baza de reteta folosite frecvent pentru reducerea durerii din scleroza multipla sunt baclofen (Baclofen,Lioresal), carbamazepina (Carbamazepina, Finlepsin, Neurotop, Taver, Tegretol, Timonil, Stazepine) sau gabapentin (Neurontin); medicamentele care se pot obtine
fara
reteta
pot
fi
acetaminophen
(Paracetamol),
ibuprofen
sau
naproxen
sodium
- depresia: pot fi folosite medicamente antidepresive pentru scaderea depresiei, care este frecventa la persoanele cu scleroza multipla; sunt adesea folosite antidepresivele triciclice - precum amitriptilina, desipramina (Norpramin) sau imipramina (Antideprin) - sau inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, ISRS sau
SSRI
-
precum
fluoxetina
(Prozac)
sau
sertralina
(Zoloft)
sau
altele
- dificultatile sexuale: medicamentul indicat in acest scop este sildenafil (Viagra), atat la femei cat si la barbati; Yohimbina si clomipramina (Anafranil) pot fi de asemenea indicate pentru ameliorarea disfunctiei erectile
(impotentei).
Scleroza multipla poate afecta mai multe regiuni ale sistemului nervos, producand o gama larga de simptome.
Alegerea
medicamentelor
depinde
de
simptomele
existente.
Medicamentele pot fi folosite doar uneori sau cu regularitate, in functie de cat de sever sau de constant este un
anume
simptom.
Modificari in dieta, in programul zilnic, efectuarea de exercitii fizice si alte obiceiuri, pot fi de asemenea utile persoanei
in
cauza
ca
sa
faca
fata
unora
din
aceste
simptome.
Medicamentele folosite pentru tratamentul simptomelor unui episod de scleroza multipla si pentru revenirea mai -
rapida
dintr-o
corticosteroizi
recadere (precum
ACTH
sunt: metilprednisolon)
(hormonul
adrenocorticotropic)
- imunoglobuline administrate intravenos (IGIV) sau preparate din plasma (niciuna nu este utilizata frecvent). Medicamente
in
stadiu
experimental
Au fost incercate in tratarea sclerozei multiple o varietate de medicamente imunosupresoare si alte medicamente si substante chimice biologice (derivate din sau identice cu substantele sintetizate de organismul uman). Desi niciunul din acestea nu s-a dovedit cu certitudine a fi benefic in scleroza multipla, si niciunul nu a fost aprobat pentru a se administra in aceasta afectiune, totusi ele pot fi utilizate in cazul in care terapiile standard esueaza. Unele din ele sunt in prezent testate in studii clinice. Unele persoane cu scleroza multipla care nu au raspuns la terapia standard aleg sa faca parte din aceste studii.
De retinut!
Tratamentul de lunga durata cu interferon beta si glatiramer acetat poate ameliora calitatea vietii unora din persoanele cu scleroza multipla tipul recadere-remisie, facand recaderile mai rare si mai putin severe. Unele studii sugereaza ca aceste medicamente pot de asemenea sa reduca sau sa intrazie aparitia dizabilitatii
provocate
de
aceasta
forma
de
boala.
Societatea Nationala pentru Scleroza Multipla din Statele Unite recomanda ca tratamentul cu interferon beta sau glatiramer acetat sa fie initiat imediat ce diagnosticul de scleroza multipla este pus cu certitudine. Majoritatea neurologilor sustin aceasta recomandare si sunt de acord acum ca afectarea permanenta a sistemului nervos poate aparea devreme, chiar daca simptomele sunt inca destul de usoare. Tratamentul aplicat precoce poate preveni sau intarzia aparitia unora din aceste afectari. In general, tratamentul este recomandat
pana
cand
este
evident
ca
nu
mai
are
un
beneficiu.
In ciuda recomandarii, totusi, unele persoane pot considera dificila decizia de a incepe sa urmeze o terapie care modifica boala, mai ales atunci cand simptomele lor au fost usoare. Unii pot sa refuze sa suporte riscurile si efectele secundare de tipul starii gripale ale interferonului daca nu sunt siguri ca au nevoie de
acest tratament. Altii ar putea dori sa vada daca boala lor se agraveaza inainte de a incepe tratamentul. Un mic procent din persoanele diagnosticate cu scleroza multipla pot sa nu aiba decat cateva episoade usoare in toata viata lor si pot sa nu dezvolte niciodata vreo dizabilitate, dar evolutia bolii nu poate fi predictibila.
Recomandari
in
cazul
terapiei
care
modifica
boala
In cazul in care persoana respectiva decide sa nu urmeze terapia care modifica boala, este sfatuita sa colaboreze cu medicul curant, pentru ca starea lui de sanatate sa fie monitorizata prin controale regulate si RMN-uri
efectuate
periodic,
pentru
a
se
evalua
daca
boala
avanseaza.
Daca apar leziuni noi sau daca cele deja existente se extind, persoana in cauza ar putea sa reconsidere decizia
de
a
urma
un
tratament.
Necesitatea si dorinta de a lua medicamente sunt variabile. Daca simptomele sunt usoare, persoana respectiva ar putea alege sa refuze medicatia. Daca sunt prezente simptome specifice si acestea sunt suparatoare, anumite medicamente pot fi utile in controlarea lor. Persoana respectiva poate alege sa foloseasca
medicamente
Trebuie
doar
luate
in
in
timpul
recaderilor.
considerare
urmatoarele:
- posibilele efecte secundare ale administrarii de corticosteroizi sau de alte medicamente, folosite pentru tratarea simptomelor sau pentru controlul recaderii; unii oameni au doar efecte secundare minore, in timp ce altii
pot
avea
efecte
secundare
care
ii
pot
deranja
mai
mult
decat
simptomele
bolii
- costul tratamentului, al simptomelor si al recaderilor; in unele cazuri, folosirea de medicamente pentru controlarea
simptomelor
si
a
recaderilor
poate
reduce
durata
sederii
in
spital.
- alte probleme personale carora persoana in cauza trebuie sa le faca fata la serviciu sau acasa. De asemenea este important de tinut minte ca poate fi dificil de spus daca medicamentele pot fi eficace. Scleroza multipla este o afectiune cu remisiuni spontane, ceea ce inseamna ca starea persoanei se poate ameliora de la sine, fara nici un tratament. Faptul ca simptomele se amelioreaza dupa tratament nu inseamna neaparat ca tratamentul are efect.
Tratament chirurgical
Persoanele cu scleroza multipla care prezinta un tremor sever, fiind afectate miscarile corpului, pot beneficia de
tratament
chirurgical.
Persoanele cu spasticitate severa (rigiditate musculara) pot raspunde bine la insertia unei pompe in regiunea dorsala, care sa elibereze medicatia, atunci cand administrarea medicamentelor pe cale orala nu a dat Indicatiile
rezultat. chirurgicale
includ:
- stimularea profunda a creierului: tremorul sever si care determina dizabilitatea persoanei, aparut la cea mai mica miscare a membrelor, poate raspunde la implantarea unui dispozitiv care stimuleaza o anumita zona
din
creier;
aceasta
operatie
poate
fi
realizata
de
catre
un
neurochirurg
- implantarea unui cateter sau a unei pompe pentru medicatie, in caz de spasticitate; durerea severa sau spasticitatea pot raspunde la implantarea unui cateter sau a unei pompe in regiunea dorsala inferioara, care elibereaza medicatia intr-un ritm constant, cum ar fi baclofen (Lioresal).
De retinut!
Stimularea profunda a creierului este de regula ultima optiune, dupa ce toate celelalte optiuni terapeutice au fost incercate fara succes in tratarea simptomelor sclerozei multiple. Este indicata numai la persoanele cu tremor
sever.
Alte tratamente
Impredictibilitatea si varietatea simptomelor cauzate de scleroza multipla a dus la incercarea mai multor modalitati de tratare a acestei afectiuni.
Tratamente experimentale
Tratamentele experimentale pentru scleroza multipla includ reducerea activitatii sistemului imun cu medicamente imunosupresoare sau alte metode, precum iradierea limfatica totala, in care intregul sistem ganglionar
limfatic
este
expus
iradierii.
Desi aceste metode au fost folosite cu succes in tratamentul altor afectiuni medicale, ele au esuat in obtinerea unor beneficii semnificative atunci cand au fost testate in cadrul unor experimente clinice controlate. Ele raman terapii experimentale pentru scleroza multipla, desi pot fi luate in considerare la persoanele care nu
au
raspuns
la
nici
o
alta
forma
de
tratament.
Transplatul de maduva osoasa, un procedeu de inlocuire a sistemului imun, a fost folosit experimental pentru tratarea sclerozei multiple. Totusi, nu exista o dovada clara ca ar fi eficient, de aceea nu este recomandat in mod curent. Terapii complementare
Alte tipuri de tratament pentru scleroza multipla sunt terapiile alternative la medicina alopata. Aceste terapii alternative atrag multi oameni cu scleroza multipla, mai ales pe cei la care tratamentele conventionale nu au avut un succes prea mare. Un studiu recent a aratat ca o treime din persoanele cu scleroza multipla au incercat o forma sau alta de terapie neconventionala, de obicei in asociere cu terapia standard. Cercetarile clinice nu au demonstrat ca vreuna din aceste terapii complementare ar fi eficace in tratamentul sclerozei
multiple
si
prin
urmare,
acestea
nu
sunt
recomandate.
Multe terapii complementare au fost propuse ca tratament in scleroza multipla. Niciunul dintre acestea nu sa
dovedit
Cele -
ca
ar
mai
diete
si
putea
folosite
suplimente
dintre
vitaminice,
minerale,
-
modifica
evolutia
bolii.
acestea pe
baza
de
de
catre
sunt: plante
sau
nutritive
acupunctura masajul
terapeutic
-
adeseori
-
folosit
fiziokinetoterapeuti
biofeedback.
Desi cercetarile clinice nu au demonstrat ca una din aceste terapii complementare ar fi eficienta, o persoana cu scleroza multipla ar putea avea un rezultat satisfacator daca ar utiliza terapii netraditionale sigure in completarea
tratamentului
medical
conventional.
Unele terapii complementare pot ameliora stresul, incordarea musculara si pot imbunatati starea generala si calitatea
vietii.
Un studiu recent, vast, a indicat ca suplimentele cu vitamina D, pot scadea riscul de aparitie a sclerozei multiple la unele femei. Studiul arata ca suplimentele cu vitamina D pot de asemenea sa incetineasca progresia bolii; totusi, sunt necesare mai multe cercetari pentru a se demonstra clar ca acestea sunt eficace.
De asemenea, cercetarile clinice nu au putut demonstra ca tratamentele precum terapia cu venin de albine, cu procarin (o combinatie de cafeina si histamina) si terapia cu oxigen hiperbar ar avea vreun beneficiu la persoanele
cu
scleroza
multipla.
Din contra, unele din aceste terapii ar putea fi daunatoare si costisitoare si nu sunt recomandate de majoritatea expertilor. De retinut!
Scleroza multipla nu se poate vindeca. Pana in prezent, singurele tratamente dovedite eficace in modificarea evolutiei bolii sunt interferon beta (Avonex, Rebif sau Betaferon), glatiramer acetat (Copaxone) si mitoxantron (Novantrone). Alte tipuri de tratamente nu trebuie sa inlocuiasca aceste medicamente atat timp
cat
acestea
nu
au
fost
incercate
si
nu
s-au
dovedit
a
fi
ineficiente.
Terapiile complementare nu s-a dovedit eficiente in tratamentul sclerozei multiple, dar unii oameni au afirmat ca acestea au dat rezultat in cazul lor. Aceasta s-ar putea datora, macar in parte, efectului placebo, care este
frecvent
intalnit
la
persoanele
tratate
pentru
scleroza
multipla.
De asemenea, aceasta s-ar mai putea datora faptului ca unele terapii complementare, desi nu pot trata boala in sine, pot ameliora starea generala de bine a persoanei, ajutand-o sa se simta mai bine si mai sanatoasa.
Si,
in
unele
cazuri,
simptomele
se
pot
ameliora
de
la
sine.
De aceea persoanele cu scleroza multipla care se gandesc sa incerce un tratament complementar, sunt sfatuite De
sa
asemenea,
obtina sunt
cat sfatuite
mai sa
discute
multe cu
informatii medicul
mai lor
daca
intai. acesta:
- este sigur: este indicata discutarea cu medicul curant despre siguranta tratamentului si despre posibilele efecte secundare ale lui; acest lucru este important in special la persoanele care iau medicamente pentru scleroza multipla, deoarece unele terapii complementare pot fi periculoase daca se asociaza cu medicamente; un tratament care poate fi daunator si care ar putea ameliora sau nu simptomele nu merita riscul - este eficient: deoarece simptomele sclerozei multiple pot apare si dispare, poate fi dificil de estimat daca un tratament anume este intr-adevar eficace; este bine de tinut minte ca daca persoana respectiva se simte mai bine dupa administrarea unui tratament anume, acesta nu este intotdeauna motivul ameliorarii; adeseori scleroza
multipla
se
amelioreaza
de
la
sine
(remisie
spontana)
- cat costa: un tratament costisitor, care nu s-a dovedit a fi eficient, nu isi merita pretul; de aceea persoanele in cauza sunt sfatuite sa fie precaute vizavi de terapeutii sau de produsele care cer o investitie financiara semnificativa
de
la
inceputul
tratamentului
- va imbunatati starea generala de sanatate: chiar daca nu sunt eficiente in tratarea sclerozei multiple, unele proceduri complementare (cum ar fi masajul, yoga sau acupunctura) pot fi sigure si pot duce la practicarea unor obiceiuri sanatoase care imbunatatesc starea generala de bine; acestea ar putea fi incercate. In cazul unei afectiuni dificil de tratat, cum este scleroza multipla, poate fi extrem de tentanta apelarea la un tratament care promite a fi eficient. Dar persoanele afectate de acest gen de boli sunt sfatuite sa fie prudente vizavi de incercarea unor tratamente care nu s-au dovedit cu certitudine ca ar fi bune.
Profilaxie Sus In general, la ora actuala nu se poate preveni aparitia sclerozei multiple sau a episoadelor acestei boli. La persoanele care au scleroza multipla tipul recadere-remisie, tratamentul cu interferon beta sau cu glatiramer acetat poate reduce frecventa recaderilor, iar interferonul beta poate intarzia dezvoltarea dizabilitatii. Interferonul beta-1b (Betaferon) sau mitoxantrona (Novantrone) pot intarzia progresia bolii la unele persoane cu scleroza multipla, tipul secundar progresiv. Aproximativ jumatate din persoanele cu scleroza multipla tipul recadere-
remisie
vor
evolua
catre
scleroza
multipla
tipul
secundar
progresiv
in
10
ani.
S-a presupus ca scleroza multipla se poate datora unei leziuni, unui soc, sarcini sau unor vaccinari, dar aceste
ipoteze
nu
au
putut
fi
demonstrate
stiintific
pana
in
acest
moment.
La o persoana care are deja scleroza multipla, o infectie virala (cum ar fi cu virusul gripal) poate provoca apritia
unui
nou
episod.
In cursul sarcinii, femeile cu scleroza multipla au adeseori mai putine recaderi. In primele 3 pana la 6 luni de la
nastere,
totusi,
ele
au
frecvent
tendinta
de
a
avea
mai
multe
recaderi.
Persoanele cu scleroza multipla sunt sfatuite sa evite supraincalzirea organismului ori de cate ori este posibil. Cresterea temperaturii corpului poate agrava temporar simptomele, deoarece suprasolicita nervii
care sunt deja afectati de scleroza multipla. Se recomanda utilizarea aerului conditionat, mentinerea unei temperaturi mai reci in camera si evitarea bazinelor de inot cu apa fierbinte si a bailor fierbinti. In timpul anotimpurilor cu temperaturi ridicate si foarte ridicate este indicata efectuarea activitatilor in incaperi cu aer conditionat si cat mai putin posibil in afara acestora.
Ingrijirea pacientilor cu SCLEROZA MULTIPLA (LEUCONEVRAXITA, SCLEROZA IN PLACI)
Este o afectiune a sistemului nervos cu etiologie necunoscuta caracterizata prin procese de demielinizare in substanta alba a creierului si a maduvei spinarii. Demielinizarea este degenerarea si disparitia treptata a tecilor de mielina care invelesc cilindracsii celulelor nervoase. Boala a fost individualizata de Charcot si Vulpian in 1866 ca mielita.
CAUZE: Cauzele nu se cunosc. Ipoteze etiologice sunt diverse, dar nu s-au confirmat.
MANIFESTARI: Faza de debut
Faza de stare sintetizeaza triada Charcot
debut insidios tulburari oculare: - scade acuitatea vizuala diplopie, strabism (datorate paraliziei tranzitorii a musculaturii extrinseca a ochiului) tulburari vestibulare: - ameteli, uneori cu caracter vertiginos nistagmus tulburari de sensibilitate: - furnicaturi, amorteli in membre tulburari motorii: - dificultate in mers, nesiguranta spasticitate, spasticitatea musculaturii manifestarile au un caracter trecator dar reapar mai intens; in aceasta perioada pacientul are o viata normala (sindrom encefalomielitic) tremuratura intentionala voce sacadata mers spastico cerebelos
nistagmus semne piramidale parapareza / paraplegie spastica hemipareza / hemiplagie spastica hipertonie musculara hiperreflexie osteotendinoasa reflexe cutanate abdominale abolite semn Babinski clonus al rotulei si piciorului mers cu caracter spastic semne cerebeloase mers ezitant tulburari de echilibru si ortostatism tulburari de coordonare: asinergie = absenta coordonarii intre miscarile produse de contractiile musculare dismetrie = tulburari de amplitudine a miscarilor, aparute mai ales la miscari comandate cu executie rapida (deget – nas) adiadocokinezie tremuratura intentionala nu se poate spala si pieptana nu se poate imbraca si incalta nu se poate alimenta nu mai poate scrie manifestarile sunt in special la membrele superioare mersul devine aproape imposibil tulburari de vorbire
dizartrie
vorbire scandata, monotona sau exploziva semne vestibulare ameteala nistagmus multiplu diminuarea sau pierderea vederii (nevrita optica retro – bulbara sau atrofie optica) diplopie (vedere dubla) si ptoza palpebrala (paralizia nervilor oculomotori) tulburari de parestezii sensibilitate hipoestezie tulburari incontinenta de urina sfincteriene
retentie de urina constipatie tulburari sexuale frigiditate impotenta semne rare amiotrofii crize epileptice degradare psihica (euforie care contrasteaza flagrant cu gravitatea bolii “eufotonia sclerotica”) complicatii accidente bulbare posibile infectii intercurente (pulmonare, urinare) Evolutie evolutia dureaza ani sau zeci de ani evolutia este cronica, ciclica in puseuri afectiunea este cronica, bolnavul devenind paraplegic sau tetraplegic In zilele noastre, boala se poate depista prin analiza RMN, analiza care evidentiza clar leziunile de demielinizare. Ca tratament, in medicina clasica, se folosesc corticoizi – imunosupresoare, betainterferon decontracturante, dar fara rezultate in vindecarea bolii, doar rezultate temporare. In urma observatiilor facute de-a lungul timpului, am ajuns la concluzia ca marea majoritate a cazurilor de scleroza multipla sunt de natura energetica. Se produc blocaje energetice la diferite nivele si in functie de locul blocajului apar simptomele specifice. De aceea am tratat boala din punct de vedere energetic. Adica am folosit reechilibrarea energetica cu ajutorul unui aparat de conceptie proprie, reflexoterapia, masaj terapeutic, dezintoxicarea organismului printr-un regim special, si nu in ultimul rand curatarea spirituala. Folosind aceste metode combinate, am ajuns la vindecarea slerozei multiple. Dintre cei care nu s-au vindecat dar care au urmat tratamentul de mai sus, 95% au facut mari progrese sau nu au mai facut pusee. Nu am inclus in calcul pe cei care au facut 2-3 zile de tratament si au crezut ca in acest timp se vindeca. Nu putem face minuni Dumnezeiesti in 2-3 zile. Tratamentul inseamna acea combinatie de metode pe parcursul a 2-3 ani de zile, in cure de cate 12 zile, cu pauzele de rigoare. In ultimul timp am instituit serii de cate 60 zile consecutive, deoarece am considerat ca bolnavii de scleroza multipla sunt “mari” consumatori de energie. In acest interval de timp se poate produce un echilibru energetic si din acea zi organismul nu mai pierde energie, ci, doar incepe sa acumuleze, in final ajungandu-se la echilibrarea energetica a
organismului. Datorita rezultatelor spectaculoase obtinute am instituit acest program si la alte afectiuni grave, cum ar fi: boala Parkinson, astm bronsic, nevralgie de trigemen, colagenoze, diferite forme de neoplasm.
Boala scleroza multipla(SM) Cuprins:
1. 2. 3. 4. 5.
Ce este scleroza multipla (SM)? Care sunt cauzele bolii? Care sunt simptomele SM? Medicamente Sfaturi
Ce este SM? Scleroza multipla este o boala a sistemului nervos central (SNC). In cazul sclerozei multiple, mielina este afectata in diverse zone, cunoscute sub numele de placi sau leziuni. Cind mielina este distrusa sau lezata, capacitatea nervilor de a transmite impulsurile nervoase la/de la creier este afectata, astfel apare diversele simptome ale sclerozei multiple. Care sunt cauzele bolii? Nu se cunoaste cauza precisa a bolii, conform cercetarilor SM este o boala autoimuna (sistemul imunitar ataca propriile tesuturi), anticorpii creati de organism actionind impotriva structurilor proprii. SM nu este direct ereditara, desi studiile arata o predispozitie familiala.
•
Nerespectarea unui regim corect (oboseala intensa, alimentatia incorecta);
•
Abuzul de bauturi alcoolice, fumat, droguri ;
•
Temperaturile ridicate si caldura inalta, care provoaca ameteala;
Care sunt simptomele SM? Apare ameteala, ataxie, probleme de inghitire, tremuratul. SM poate produce paralizia partiala sau totala. Majoritatea pacientilor cu scleroza multipla au doar o parte dintre aceste simptome. SM poate afecta: ¤ vederea (apare vederea dubla sau in ceata); ¤ echilibrul; ¤ concentrarea; ¤ rezistenta la efort (oboseala fizica sau intelectuala, cronica); ¤ coordonarea miscarilor;
¤ vorbirea. Intrebari, preocupari a bolnavilor : -
SM este fatala.
Nu este. Statisticile arata ca oamenii cu SM au o viata aproape normala. Tratamentul timpuriu va ajuta prevenirea complicatiilor asociate sclerozei multiple.
Opriti-va munca va dauneaza. Oboseala este ingrozitoare. 59333yhd19ygj7p
•
Nu exista nici o proba stiintifica ca oboseala fireasca determinata de munca are vreun efect asupra SM. Aproximativ 30% dintre pacientii cu SM muncesc program intreg dupa 20 de ani de boala.
Sa nu aveti copii.
•
Fals. Aceia care se ingrijoreaza de transmiterea bolii la copiii lor ar trebui sa stie ca de fapt acest risc este foarte scazut, undeva intre 1% si 5%. Majoritatea femeilor cu SM gasesc ca simptomele sunt mai putin prezente in timpul sarcinii. SM nu este contagioasa, nimeni din familie nu va fi afectat. -
Regimul poate vindeca scleroza multipla.
Fals, dieta nu face minuni. hg333y9519yggj
Medicamente: Nici unul dintre medicamente nu vindeca boala, dar conform studiilor ele reduc frecventa si severitatea atacurilor, vizeaza la reducerea efectelor, a crizelor si incetinirea evolutiei bolii. Tratamentul medicamentos antiinflamator si imono-modulator , kinetoterapie, psihoterapie, antibiotice, vitamine si minerale. Pentru controlul sclerozei multiple, in S.U.A. exista trei medicamente cu efecte asemanatoare: Betaseron, Avonex, Copaxone.
Sfaturi Pacientii cu scleroza multipla ar trebui sa urmareasca: -
Pe cit posibil, sa fie activi fizic si intelectual;
-
Sa isi organizeze timpul incit sa-si conserve energia;
-
Sa-si stabileasca prioritatile;
-
Sa invete si sa practice exercitii de relaxare;
-
Sa-si mentina simtul umorului;
-
Sa stabileasca obiective realiste;
Aveti grija de voi: hraniti-va corespunzator, face-ti miscare si odihniti-va indeajuns. Cu alte cuvinte ascultati-va corpul. O persoana cu tarie de caracter ! In cursul verii anului 1987 mi-a aparut o senzatie de amorteala la picioare si in abdomen. Nu aveam in aceste zone nici o "simtire" adevarata. Cea mai mica atingere imi provoca dureri cumplite. Simteam o mare nesiguranta la umblat si apareau dereglari ale balantei. In afara de aceasta aveam dureri puternice mai ales in piciorul sting. Au mai aparut si diferite senzatii ciudate in picioare. In plus mai apareau si tulburari ale vazului, la ochiul drept vedeam o fisie neagra de vreo 5 cm largime. Cind intr-o dimineata la inceputul lui octombrie m-am trezit cu o durere de sciatica, greata si stare de moleseala m-am dus in sfirsit la medicul neurolog la care am fost trimis de catre medicul meu de familie. El mi-a facut la spital o analiza a lichidului cefalorahidian constatindu-se o encefalomielita diseminata (scleroza multipla). In ciuda administratiei de cortizon a durat peste 3 luni pina cind starea mea s-a ameliorat. La a doua criza in februarie 1989 a trebuit sa zac la pat un timp, senzatia de amorteala o aveam in tot corpul si aveam fenomene de paralizie in picioare. Abdomenul era atit de amortit incit nu stiam daca trebuie sa ies la toaleta. La al treilea atac in mai 1990 paraliziile erau atit de puternice incit puteam sa umblu doar citiva metri facind pasi mici. Atacurile erau de durata de trei luni. Mi se dadea de fiecare data cortizon, micsorindu-se apoi doza. Dar si intre atacuri sufeream de nesiguranta la mers, lipsa de vlaga, senzatii ciudate si dureri la picioare, obosind mereu foarte repede. Fisiile la ochi apareau in mod sporadic. Circa trei luni dupa introducere mea la invatatura in iulie 1990 aveam din nou putere in picioare, si simtul "adevarat". Dupa aceea au mai aparut din timp in timp senzatii ciudate, dureri in picioare si fisii negre la ochi. In vara anului 1991 timp de 3 luni nu am putut nici vorbi nici scrie. Partea dreapta a corpului era ca si inexistenta. Apoi a intervenit dintr-o data a ameliorare vadita si din octombrie 1991 toate simptomele au disparut pina in ziua de azi.
Scleroză multiplă De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare
Această pagină necesită o verificare. De verificat: conținut, terminologie Scleroza multiplă, întâlnită în literatura britanică sub numele disseminated sclerosis, iar în cea franceză ca sclerose en plaques, este o maladie autoimună demielinizantă cronică care afectează preponderent substanța albă sub formă de focare de demielinizare cu un potențial de răspândire ubicuitară, având ca substrat morfopatologic distrugerea tecilor de mielină și infiltrarea cu celule inflamatoare a spațiilor perivasculare. Clinic se caracterizeaza printr-o simptomatologie difuză implicând nervul optic, măduva spinării și substanța albă cerebrală, cu toate că există anumite locusuri de afectare specifice pentru scleroza multiplă care formează un tablou clinic și imagistic patognomonic pentru această maladie. Este una din cele mai importante maladii neurologice, având în vedere frecvența, cronicitatea și afectarea preponderentă a persoanelor tinere, fiind prima cauză de invaliditate la persoanele intre 15 și 45 de ani.
Ocazional, în literatură apar încercări de a vorbi despre „boala demielinizantă” ca despre o entitate clinică aparte. Ideea de uni toate maladiile demielinizante untr-un grup omogen, dat fiind dificultatea de a le diferenția, este una nereușită. Aceasta poate fi acceptată doar ca o abstractizare, cu scop de a ne focusa raționamentul clinic intr-o anumită direcție, care totuși va necesita în continuare o concretizare în măsura posibilităților a entității nozologice.
Cuprins [ascunde] • • •
1 Epidemiologie 2 Etiologie 3 Bibliografie:
4 Legături externe[modificare] Epidemiologie •
•
1. Caracterul geografic o a. Una din caracteristicile epidemiologice de bază a sclerozei multiple constă în creșterea uniformă a frecvenței odată cu creșterea latitudinii geografice. Această concluzie a fost făcută în baza unui studiu fără precedent (au fost studiate 5305 cazuri de SM confirmată) efectuat de Kurtzke și colegii. Astfel prevalența maladiei este de 1:100,000 în ariile ecuatoriale, 6-14:100,00 în regiunile de sud ale Statelor Unie și Europei și 30-80:100,000 în Canada, Nordul Europei și regiunile de nord ale SUA. o b. Deasemenea, populația afro-americană din SUA are un risc mai scăzut de a face maladia decât cea alba, la orice latitudine. Totuși gradientul sudnord de creștere a incidenței s-a dovedit același pentru ambele populații, indicând implicarea unui factor de mediu indiferent de rasă. o c. Câteva studii au dovedit că persoanele care migrează dintr-o regiune cu risc crescut spre una cu risc scăzut de a face maladia, pastrează în parte riscul țării de origine, chiar dacă maladia poate să nu se manifeste o perioadă de până la 20 de ani. 2. Caracterul genetic o a. A fost stabilit un anumit grad de agregare familială in scleroza multiplă, 15 % din pacienți relatând afectarea unei rude apropiate, cu cea mai mare frecvență la frați sau surori (Ebers, 1983). o b. Stdiile comparative pe gemeni mono- și dizigoți au arătat o rată de concordanță mai mare la gemenii monozigoți (34%), spre deosebire de cei dizigoți (4 %). Rudele de gradul I al pacienților cu SM poartă un risc de a face maladia de 2-4 % care totuși este de circa 40 ori mai mare dacât in populația generală.
c. O altă evidență a caracterului genetic al maladiei este stabilirea unei frecvențe crescute a anumitor HLA antigeni la persoanele bolnave, comparativ cu cele sănătoase. Cea mai puternică asociere cu SM o prezintă HLA-DR B1 de pe cromosomul 6. Alte haplotipuri cum ar fi HLA-DR2, -DR3, -B7 și A3 par a fi doar markeri ai suceptibilității de a face maladia. 3. Sexul o Maladia s-a dovedit a fi de 2-3 ori mai frecventă la femei decît la bărbați. Una din explicațiile care au fost propuse ar fi că femeile sunt mai susceptibile la procesele imune și inflamatorii, cu toate că nu se exclude și implicarea factorilor hormonali. 4. Vârsta o Debutul maladiei este cel mai frecvent între vârsta de 20 și 40 de ani. Locul doi ca frecvență îl are debutul înainte de 20 de ani, iar după vârsta de 40 de ani maladia este rară, cu toate că a fost presupusă posibilitatea ca într-un număr de cazuri simptomele maladiei să fi fost neglijate la o vărsta mai precoce. o
•
•
[modificare] Etiologie Etiologia sclerozei multiple până în momentul de față incă nu a fost nu a fost clarificată. De fapt SM este o maladie multifactorială, în apariția căreia se pare că sunt implicați atât factori de mediu cât și genetici, infecțioși, toxici ș.a. Cu toate acestea au fost propuse numeroase teorii care într-o masură mai mare sau mai mică explică geneza acestei maladii. •
1. Factori infecțioși o Pornind de la rezultatele obținute în cadrul studiilor epidemiologice, de la observațiile asupra gradientului de variație a incidenței SM în depedență de situarea geografică, s-a presupus rolul factorilor infecțioși ca fiind factori trigeri ai maladiei. Natura infecțioasă a maladiei într-adevăr se corelează cu caracterul modificării riscului SM la persoanele emigrante dintr-o regiune cu risc scăzut în alta cu risc crescut și viceversa. De fapt, dacă maladia ar fi fost datorată în totalitate unor factori endogeni (de ex. genetici), atunci am fi așteptat ca o persoană care migrează dintr-o regiune cu risc scăzut spre una cu risc crescut să păstreze un risc scăzut toată viața. Totuși studiile au demostrat că aceasta pastrează doar o parte din riscul țării de origine. Rezultatele studiilor corelează și cu părerea că SM este asociată cu expunerea la un agent infecțios în copilărie. Într-adevăr, s-a stabilit că persoanele care migrează într-o regiune cu risc crescut până la vârsta de 17 ani sunt mai susceptibili de a face SM comparativ cu cei care au migrat în aceeași regiune după această vârstă.
Agenții virali sunt cei mai frecvent menționați ca factori infecțioși în SM. Dintre aceștea cel mai recunoscut este virusul herpes simplex uman 6 (VHU-6), al cărui ADN a fost izolat în LCR și țesutul cerebral al persoanelor cu SM. Caracterul infecției herpetice, și anume capacitatea de a se reactiva sub acțiunea anumitor trigeri, s-a propus ca argument pentru a explica natura fluctuantă a SM, cu atât mai mult că stimulii care activează infecția herpetică în mare parte sunt comuni și pentru SM (stress, intoxicații, infecții intercurente s.a). o Un alt virus presupus a fi implicat în etiologia sclerozei multiple este virusul Epstein-Barr (EBV), dat fiind că anticorpii contra EBV au fost indentificați practic la 100% din pacienții cu SM, în comparatie cu 60% în populația sănătoasă. De altfel, istoricul de mononucleoză infecțioasă (provocată de EBV), în special la o vârstă mai mare, este asociat cu un risc crescut pentru SM. o Dintre agenții microbieni au fost menționați în literatură Micoplasma pneumoniae și Mycobacterium tuberculosis, dar rolul lor nu a fost confirmat pe deplin. 2. Cauzele genetice o Genele complexului major de histocompatibilitate (HLA), în special cele de pe brațul scurt al cromosomului 6 (HLA DR-B1), s-au dovedit a fi asociate unui risc crescut pentru SM. Totuși prezența acestei gene nu poate cauza prin sine apariția maladiei, ea însemnând mai degrabă o susceptibilitate crescută de îmbolnăvire, astfel că nu toți indivizii care posedă genotipul respectiv sunt sortiți de a face SM. Problema e că SM nu este o patologie monofactorială, ea putând fi produsul colaborării a numeroase gene, care la un individ dat poate fi fenotipic manifestă doar în anumite condiții, sugerând și rolul factorilor de mediu în acest proces. Astfel genele HLA sunt doar un marcher al susceptibilității pentru SM, ele nefiind implicate în gradul de expresie al maladiei și severitatea clinică a acesteia. o În acest context gena apolipoproteinei E-4 (APO E-4) s-a dovedit a fi sugestivă pentru severitatea maladiei, APO E-4 fiind markerul distrugerii axonale în cadrul maladiei Alzheimer. Deasemenea APO E-4 corelează cu progresia dizabilității la pacienții cu SM. 3. Cauze autoimune o Demielinizarea în scleroza multiplă nu este altceva decât distrugerea tecilor de mielină prin intermediul limfocitelor T sensibilizate. Ținta acestor limfocite sunt componentele mielinice care dintr-un motiv anume au fost recunoscute ca străine și atacate. Dintre acestea principalele sunt proteina bazică a mielinei (MBP), proteina mielinică ologodendrocitară (MOG) și proteina proteo-lipidică (PLP). Limfocitele T sensibilizate contra MOG au fost depistate atât la persoanele bolnave cât și la cele sănătoase. Totuși diferența constă în locul de legare la proteină. o Antigenul-4 de pe limfocitele T citotoxice (CTLA-4) este o enzimă cheie în răspunsul inhibitor implicat în prevenirea autoimunității. Polimorfismul acestuia a fost dovedit a fi asociat autoimunității în general. Barcellos și o
•
•
•
colegii (2006) a demonstrat asocierea puternică a polimorfismului CTLA4 în familiile cu SM și alte maladii autoimune, și lipsa acesteia în familiile fară istoric de boli autoimune 4. Factori de mediu o S-a discutat mai sus despre gradientul nord-sud de creștere a frecvenței SM. Acesta a fost un argument în formarea teoriei infecțioase de producere a maladiei. Totuși recent a fost menționată importanța unui deficit de expunere solara ca factor de risc al SM. Acest fapt corelează cu creșterea incidenței în regiunile nordice unde în virtutea schimbărilor sezoniere durata expunerii solare scade mult în lunile de iarnă.
Scleroza multipla, un dusman redutabil
Publicat inNeuropsihiatrie Scleroza multipla (sau scleroza in placi) este caracterizata prin inflamatia cronica si distructia selectiva a mielinei sistemului nervos central (demielinizare) si glioza (cicatrizare). Boala isi trage denumirea de la multiplele zone de cicatrizare vizibile la examinarea macroscopica a creierului, denumite placi, usor de distins fata de substanta alba inconjuratoare.
Scleroza multipla este de doua ori mai frecventa la femei, cu un varf de prevalenta in perioada dintre trecerea la adolescenta si varsta de treizeci si cinci de ani, scazand apoi treptat. Este o boala autoimuna (sistemul imunitar ataca celulele propriului oraganism), cauzata de expunerea intarziata la agenti infectiosi, cum ar fi virusul rujeolei, herpes simplex, varicelei, rubeolei, Epstein-Barr si tulpini ale virusului paragripal.
Manifestarile clinice de debut ale screlozei multiple pot fi dramatice sau atat de blande incat pacientul nu cere
ingrijire
medicala
imediata.
Manifestari la extreme
Manifestarile clinice de debut ale sclerozei multiple pot fi dramatice sau atat de blande incat pacientul nu cere ingrijire medicala imediata. Cele mai frecvente simptome de debut sunt slabiciunea unuia sau a mai multor membre, incetosarea vederii sau tulburari senzoriale. Slabiciunea membrelor se poate prezenta ca stare de oboseala aparuta in timpul activitatii, dificultati la mers sau pierderea coordonarii. In unele situatii simptomele pot fi insotite de spasticitate. Ca simptome senzoriale amintim paresteziile (furnicaturi, "ace" sau dureri arzatoare) sau hipoestezia (amorteli, senzatia de "zona moarta"). Sunt frecvente senzatii de parti ale corpului "umflate, umede, reci sau cu invelis strans". Mai pot aparea: mers cu miscari necoordonate, vorbire descompusa.
Alte simptome
Nevrita optica debuteaza de obicei cu incetosarea vederii, trecand apoi la pierderea severa a vederii sau rareori la pierderea completa a perceperii luminii. Simptomele sunt in general monooculare, desi se pot prezenta si bilateral, putand coexista si cu durerea care este de obicei intensificata de miscarile oculare. Sindromul vertiginos (ameteala) poate debuta brusc, cu dezechilibru la mers si varsaturi. La nivelul vezicii urinare poate aparea senzatia de mictiune imperioasa sau ezitanta, golirea incompleta sau incontinenta urinara. Se poate asocia si cu fenomenul de constipatie, senzatia presanta de defecatie sau incontinenta de fecale. Mai mentionam: pierderea memoriei, atentie deficitara, labilitate emotionala, depresie, senzatii pasagere asemanatoare trecerii curentului electric produse de flectarea gatului, sensibilitate la caldura, oboseala tipica la jumatatea dupa-amiezii, fatigabilitate mentala si somnolenta.
Caracteristici
Boala, in evolutia ei, este de patru tipuri:
Recidivanta - remitenta este caracterizata prin atacuri recurente, imprevizibile, care evolueaza pe parcursul mai multor zile sau saptamani, putand fi urmate de recuperari complete, partiale sau nule. Secundarprogresiva: urmeaza modelul primei categorii, dar are o evolutie progresiva. Primar-progresiva, la care progresia gradata a incapacitatilor apare chiar de la debutul bolii. Progresiv-recidivanta: se prezinta sub forma primar progresiva, dar suprapune si perioade de recidiva.
In cadrul diagnosticarii sclerozei multiple se utilizeaza urmatoarele investigatii paraclinice: rezonanta magnetica nucleara (RMN), electromiograma (EMG), examenul lichidului cefalorahidian, nivelul seric de vitamina B12, factorul reumatoid, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) etc.
Conduita terapeutica
Tratamentul este in principal medicamentos si poate fi impartit in doua categorii. Prima categorie este destinata stoparii procesului patologic, iar a doua categorie este reprezentata de tratamentul simptomatic. Vor fi prescrise medicamente impotriva spasticitatii, pentru durere, pentru hiperreflexia vezicii urinare (anticolinergice), pentru labilitatea emotionala (foarte important, deoarece suicidul este o cauza importanta de deces in scleroza multipla). Oboseala de dupa-amiaza poate fi ameliorata prin inceperea programului de munca devreme si somn regulat dupa-amiaza sau cu ajutorul unei medicatii bazata pe amantadina,
pemolina sau fluoxetin-hidrochlorid. Psihoterapia ocupationala si sprijinul familial reprezinta un pilon important al schemei de terapie in cadrul acestei afectiuni.
