REFERAT MACROECONOMIE Salariul minim: argumente si implicatii economice
Autori:
Cuprins:
Introducere 1. Istoria salariului minim 2. Salariul privit din perspectiva sociala si legislativa 2.1 Motivarea salariatilor 2.2 Principiile sistemului de salarizare 2.3 Obiectivele unui sistem de salarizare 2.4 Contractul colectiv de munca 2.5 Salarizarea bugetarilor 2.6 Salarizaera angajatilor cu studii superioare 3. Salariul minim european 3.1 Valori ale salariului minim in Europa 3.2 Studiu de caz - Salariul minim in Franta 4. Impactul salariului minim asupra ratei somajului Biografie
Introducere Auzim zilnic despre politici referitoare la salariul minim, la nivelul acestuia, la beneficiile pe care ni le ofera si multe altele.Marea majoritatea oamenilor se orienteaza dupa nivelul salariului minim dintr-o tara pentru a observa nivelul ei de dezvoltare.Multi isi aleg chiar tara in care doresc sa lucreze dupa nivelul salariului minim, multi isi imagineaza ca o cresterea salariului minim va aduce implicit o crestere a salariului sau si acest sir al exemplelor poate continua. Observam deci ca perceptia salariului minim de catre populatie nu implica de cele mai multe ori o analiza economica, o intelegere amanuntita a procesului si a consecintelor.De cele mai multe ori tindem sa analizam o politica economica dupa consecintele pe care le are asupra propriei persoane si nu aspura intregii natiuni, iar daca ne mai gandim ca auzim mereu cum ca salariul minim este cea mai puternica arma impotriva saraciei parerea noastra este automat formata.salariul minim este cel mai bun lucru care se poate intampla, tot ce poate face statul mai bun pentru noi ar fi sa creasca nivelul acestui salar minim.Dar ce se intampla cand ajungem de la ipoteza de la care am plecat, si anume ca mergem pe acest fir fara sa analizam prea atent, luand in considerare niste factori restransi si limitand consecintele, fara informatii relevante si fara cunostiinte.E riscant sa te ghidezi dupa discursul unui politician in campanie electorala, sau dupa idei prezentate de oameni care nu prezinta argumente.Tocmai de aceea aceasta lucrare isi propune sa analizeze salariul minim, sa descopere consecintele acestei politici dintr-un punct de vedere economic si social, sa afle parerea economistilor si sa afle ce spun statisticile.in consecinta lucrerea porneste de la inceputurile salariului minim, prezentand un scurt istoric si cauzele care au dus la aparitia acestuia, ce inseamna conceptul de salariu, nivelul salariului minim in cateva tari din Europa cu titlu informativ si comparativ, ajungand apoi la analiza unor studii de caz ce reflecta impactul salariului minim asupra ratei somajului.Am incercat sa ne formam o opinie analizand mai atent toate aceste date, sa ne formam o opinie informata pentru a putea ajunge la niste concluzii prezentate in incheiere.Am aflat ca nu doar oamenii de rand au pareri contradictorii despre ce inseamna un salariu minim ci se intampla si in randul economistilor.Este deci evident ca a intelege aceasta politica nu e deloc usor, iar ca printer consecinte se afla lucruri greu de inteles, de prevazut sau de remediat. Nu putem spune deci ca aceasta lucrere va arata cu adevarat ce inseam salariul minim la nivem macroeconomic si doar ca asigura o intelegere mult mai buna a fenomenului, depasind limita superficialitatii si a lipsei de informare.
1.Istoria salariului minim Pentru a analiza problema salariului minim, sa ne intoarcem putin in istorie si sa vedem cum a inceput totul si cand a fost implementat primul salariu minim. In 1896, in Victoria, Australia un amendament al Legii fabricilor sustinea crearea unor consilii pentru acordarea salariilor.Acestea nu au stabilit un salariu minim ci au stabilit salarii de baza pentru 6 industrii in care se considera ca muncitorii erau platiti foarte putin. Acest prim consiliu a functionat 4 ani, dupa care a fost reinoint si facut permanent in 1904 timp in care adusese prevederi in 150 de sectoare.Tot in 1986, in Noua Zeelanda se stabileste primul salariu minim la nivel national insa spre deosebire de Australia, aici era obligatoriu. In Statele Unite salariul minim a fost introdus pentru prima data la nivel national in 1938 iar in Marea Britanie in 1999.In Uniunea Europeana 18 tari au la momentul actual salariu minim la nivel national.Multe tari precum Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Elvetia, Germania, Austria, Italia si Cipru nu au salariu minim la nivel national dar se bazeaza pe grupuri de angajati si sindicate pentru a asigura un minim necesar. In Statele Unite pe langa legea de la nivel federal aproape fiecare stat are propriile legi referitoare la salariul minim, exceptand South Carolina, Tennessee, Alabama, Mississippi si Louisiana. Primele miscari in directia legalizarii salariului minim nu stabileau direct nivelul acestuia ci mai degraba formau consilii si sindicate pentru a rezolva conflictele de munca incercand evitarea grevelor.Totusi in unele tari precum in Statele Unite aceste consilii erau cele care cereau impunerea unui salariu minim pe economie. Care este nivelul salariului minim in cateva tari si cum a aparut? • Canada : dupa Constitutia canadiana care imparte puterea celor zece state, nivelul salariului minim difera de la un stat la altul, variand de la 6 dolari canadieni pe ora in British Columbia la 8,5 in Nunavut. • Franta : In iulie 2006 salariul minim in Franta era de €8.27 (~US$10.80).In fiecare an in luna iulie se stabileste nivelul salariului minim, fiind interzis ca aceasta crestere sa fie mai mica decat rata inflatiei. In ultimii doi ani insa, majorarea salariului minim a fost dubla fata de cresterea inflatiei. • Irlanda : Salariul minim a fost introdus in Irlanda in anul 2000, ajungand in acest moment la valoarea de €8.30 (~US$10.80) pe ora. Salariul minim poate ajunge pana la €7.73 daca masa este asigurata. In Iulie 2007 salariul minim va ajunge la €8.65 conform bugetului pe 2007. Totusi, datorita dificultatilor de a gasi resurse umane doar 3.1% dintre irlandezi primesc salariul minim.
•
Marea Britanie : regularizarea la nivel municipal a inceput in unele orase inca din 1525. In 1909 au fost infiintate consilii care se ocupau de stabilirea unor salarii minime in functie de sectorul economic, urmand ca apoi, dupa Al Dolilea Razboi Mondial acestea sa functioneze in continuare cu o extindere din ce in ce mai mare si in tot mai multe sectoare. Abia in 1993 aceste consilii au fost desfiintate. Un salariu minim pe economie a fost introdus abia in 1999 si era de €3.60 pe ora pentru cei peste 22 de ani. Actualul salariu minim pe economie in Anglia este de £5.35 pe ora (c.$10.00, in comapratie cu US$5.15 in US) pentru cei peste 22 de ani iar pentru cei cu varsta cuprinsa intre 18 si 21 de ani £4.45 (~US$8.65).
•
Statele Unite ale Americii : Initial s-a dorit impunerea unui salariu minim pentru femei si copii urmand ca in 1933 sa se relizeze prima tentativa de stabilire a unui salariu minim la nivel national. Acest act a fost totusi declarat necostitutional in 1935 deci salariul minim a fost retras. In 1938 salariul minim a fost restabilit la $0.25/hour ($3.22 in 2005 dollars). Cea mai mare valoare a avut-o in 1968, cand a ajuns la $1.60/hour ($9.12 dolari in 2005), iar in ianuarie 2007, salariul minim pe economie era de $5.15 pe ora.
Analizand aceste cateva tari este usor de inteles faptul ca salariul minim difera de la tara la tara iar in unele tari de la regiune la regiune. La fel numarul de locuitori care primesc salariul minim pe economie difera de la tara la tara reliefand nivelul de dezvoltare al acesteia. Am prezentat totusi ca exista tari care au abordat de curand aceasta politica, sau mai interesant unele state care nu au adoptat deloc ceea ce majoritatea guvernelor numesc cea mai importanta masura de protejare a populatiei si anume salariul minim. Dupa cum am dedus din enumerarea acestora nu vorbim deloc de tari cu politici salariale reduse sau cu o rata a somajului foarte mare, ba din contra. In consecinta apare foarte usor un semn de intrebare in jurul acestei politici, apar diverse pareri si controverse si curiozitatea de a privi in spatele aparentelor ce insotesc aceasta masura.
2. Salariul privit din perspectiva sociala si legislativa 2.1 Motivarea salariatilor Rolul salariului ca factor motivator este cu atat mai important intr-o intreprindere cu cat nivelul general al salariilor dintr-o economie (evident, si din fiecare intreprindere) este mai redus. Atunci cand salariul este insuficient pentru acoperirea nevoilor de baza ale oamenilor, salariul devine cel mai important factor care determina comportamentul indivizilor in raport cu intreprinderile. Daca nivelul salariului asigura un confort, oamenii devin preocupati de satisfacerea altor categorii de trebuinte (afiliere, apartenenta, stima, recunoastere, valorificare a resurselor personale, autorealizare profesionala). Cercetarile efectuate de-a lungul timpului arata ca oamenii reactioneaza mai mult la perspectiva de crestere a salariului si la mecanismul de determinare a salariului cuvenit decat la nivelul salariului. Productivitatea muncii intr-o intreprindere nu creste daca peste noapte si fara o justificare in logica mecanismului de salarizare se maresc salariile tuturor lucratorilor cu 20%, de exemplu; ea creste insa daca se spune lucratorilor ca vor obtine un spor de salariu de 10% in conditiile cresterii productiei cu 10% fata de volumul curent. Actiunea salariului asupra comportamentului in munca este diferita de la o persoana la alta; intervine pragul de asteptare (unii sunt convinsi ca merita un salariu foarte mare si nu muncesc decat daca obtin acest salariu, altii se multumesc cu un salariu mai mic) si fondul personal de „inclinatie spre satisfactie” sau „inclinatie spre insatisfactie” (sunt oameni care tind sa fie nemultumiti indiferent de configuratia conditiilor obiective si oameni multumiti chiar daca factorii de mediu nu justifica o asemenea traire).
2.2 Principiile sistemului de salarizare Principiile sistemului de salarizare sunt luate in considerare simultan pentru a satisface toate partile interesate in raporturile de munca. Printre cele mai importante astfel de principii se pot enumera: 1. munca egala, salariu egal; Conform acestui principiu, diferentierea salariului se face dupa timpul lucrat, nivelul de pregatire si conditiile de munca. 2.salariul se diferentiaza dupa nivelul studiilor;
Productivitatea muncii este conditionata de competenta profesionala. Prin acordarea unor salarii mai mari celor care au o pregatire profesionala mai buna se stimuleaza preocuparea pentru invatarea continua, iar prin piata fortei de munca se actioneaza pentru imbunatatirea calitatii ofertei fortei de munca. Pentru ocuparea unui post trebuie sa se tina seama de nivelul de studii cerute pentru acesta. Un patron de restaurant nu va acorda chelnerului sau care are studii universitare un salariu mai mare decat celorlalti care au studii medii, deoarece postul solicita cel mult studii medii. 3 .salarizarea se diferentiaza in raport cu functia indeplinita; Orice persoana detine o functie complexa sau de raspundere va fi remunerata cu un salariu mai mare decat cel ce detine o functie normala. 4. salarizarea se diferentiaza in functie de cantitatea si calitatea muncii; Un volum mare de rezultate atrage dupa sine un salariu mai mare. Erorile frecvente si indisciplina conduc la un salariu mai mic si chiar la desfacerea contractului de munca. 5. salarizarea se face luand in considerare conditiile de munca; 6. salariul are un caracter confidential; 7. indexarea salariilor; Pentru atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai se acorda periodic, dupa anumite sisteme de calcul, majorari de salariu pentru a asigura corelatii corecte intre salarii si preturi, salarii si costul vietii si intre salarii si productivitate. 8. salariul creste intr-o anumita relatie cu cresterea productivitatii muncii si a efectelor pozitive generate de salariat; 9. transparenta sistemului de salarizare si cunoasterea acestuia de catre salariati. Fiecare intreprindere poate avea un sistem propriu de salarizare, cu respectarea normelor legale, a propriilor obiective si in acord cu salariatii si sindicatele care (eventual) ii reprezinta. Sistemul de salarizare are rolul de a antrena resursele de munca si a conduce la realizarea obiectivelor intreprinderii. El depinde de resursele financiare ale acesteia, de strategia ei, de natura activitatilor care ii constituie obiectul.
2.3 Obiectivele unui sistem de salarizare In Romania, prin Codul Muncii se instituie principiul negocierii salariale in cadrul regiilor autonome si a societatilor comerciale. Salariul este alcatuit din salariul de baza, adaosurile si sporurile si salariul de baza. Conform legii salariului de baza, adaosurile si sporurile sunt confidentiale, nu pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice, acest lucru intamplandu-se sub sanctiunea suportarii rigorilor legii. Se considera ca un contract de munca are, in acest aspect, un caracter confidenaial si se incearca, in acest fel, protejarea intreprinderilor in competitia pentru mentinerea salariatilor si evitarea situatiilor conflictuale ce ar rezulta din intelegerea gresita, partiala sau neintelegerea raporturilor contractuale. Printre obiectivele unui sistem de salarizare se citeaza: • • • • • • • • • •
motivarea salariatilor de a lucra in intreprindere si a lucra bine; atragerea salariatilor buni de pe piata fortei de munca (inclusiv de la concurenti); mentinerea in intreprindere a salariatilor cu rezultate favorabile intreprinderii; stimularea dorintei de perfectionare profesionala a angajatilor; stimularea unei competitii pentru rezultate ti calitate intre salariati sau colective; planificarea si controlul cheltuielilor salariale; obtinerea unui raport cat mai bun intre productivitatea muncii si salariul mediu; mentinerea unui climat social pozitiv, evitarea tensiunilor si conflictelor; generarea unui tablou al posibilitatilor salariale pentru fiecare angajat, sprijinirea persoanelor in proiectarea carierei, in formularea unui orizont de asteptare; constituirea unui sistem obiectiv, corect, dupa care se recompenseaza persoanele.
2.4 Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca unic la nivel national a fost semnat de sindicatele si patronatele reprezentative la 26 decembrie 2006, si a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29/01/2007. Prevederile sale privesc atat conditiile de munca, cat si salarizarea, timpul de munca sau acordarea concediilor. Nimeni nu poate scapa de aceste prevederi, pentru ca acest Contract colectiv se aplica tuturor persoanelor juridice, avand putere de lege. Potrivit actului normativ, stabilirea salariilor de baza sub nivelul de 390 de lei pentru
personalul cu contract individual de munca, se sanctioneaza cu amenda de la 1000 la 2000 de lei. Principalele noutati aduse: cresterea salariului minim la 440 RON (crestere operabila doar pentru mediul privat) si impunerea unui salariu minim de 880 RON pentru angajatii cu studii superioare care ocupa posturi si functii pentru care sunt cerute functii superioare. Caror firme li se aplica prevederile? Absolut toate firmele private sunt "atinse" de prevederile noului Contract colectiv de munca. Acest lucru este explicat de Legea 53/2003, actualizata (Codul Muncii), in articolul 241, alineat 1, litera d: Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: - pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national; Conform Codului Muncii, articolul 276, alineat 1, litera a, nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 300 la 2.000 lei. Prevederi cu impact semnificativ din noul Contract colectiv de munca ART. 3, par. (3) : In cazul in care, din diferite motive, partile au incheiat contracte colective de munca la un nivel inferior inaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse. ART.10. - (1) Durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe saptamana. ART. 16 (9) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte. ART.17. - (1) Salariatii care renunta la concediul legal pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la doi ani beneficiaza de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fara sa le fie afectate salariul de baza si vechimea in munca.
ART.24. - (1) Pentru prestarea activitatii in locurile de munca cu conditii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariatii au dreptul, dupa caz, la sporuri la salariul de baza, durata redusa a timpului de lucru, alimentatie de intarire a rezistentei organismului, echipament de protectie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevazute de contractele colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati, unitati si institutii; duratele de reducere a varstei pentru pensionare sunt cele prevazute in lege. ART.31 (1) Patronul va organiza la angajare si, ulterior, o data pe an, examinarea medicala a salariatilor, in scopul de a constata daca sunt apti pentru desfasurarea activitatii in posturile pe care ar urma sa le ocupe sau pe care le ocupa, precum si pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale. Examinarea medicala este gratuita, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Conditiile concrete urmeaza sa fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor. ART.33 - (2) Salariatele gravide, incepand cu luna a V-a de sarcina, precum si cele care alapteaza nu vor fi repartizate la munca de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise in deplasare si nu vor putea fi detasate decat cu acordul lor. ART.36. - (1) In vederea imbunatatirii conditiilor de munca, in fiecare unitate cu cel putin 50 de salariati se va constitui un comitet de sanatate si securitate in munca, in conformitate cu prevederile legale. (2) Comitetul de sanatate si securitate in munca este constituit din reprezentantii desemnati de sindicatele reprezentative din unitate, pe de o parte, si angajator sau reprezentatii sai desemnati, in numar egal cu cel al reprezentatilor lucratorilor, pe de alta parte. ART.50. - Salariatii care se pensioneaza pentru limita de varsta primesc o indemnizatie egala cu cel putin doua salarii de baza avute in luna pensionarii. ART.51. - In afara de ajutoarele prevazute de lege, la care au dreptul, salariatii vor beneficia si de urmatoarele ajutoare:
a) in cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel putin doua salarii medii lunare pe unitate; b) daca decesul a survenit din cauza unui accident de munca, a unui accident in legatura cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel putin 3 salarii medii pe unitate; c) un salariu mediu pe unitate, platit de aceasta mamei, pentru nasterea fiecarui copil; daca mama nu este salariata, sotul acesteia beneficiaza de plata unui salariu mediu pe unitate; d) un salariu mediu pe unitate platit de unitate la decesul sotului sau sotiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate in intretinerea salariatului. ART. 54. - (1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au dreptul la pauza de masa si la alte pauze in conditiile stabilite prin contractele colective de munca si/sau regulamentele interne aplicabile. (2) Repausul pentru luarea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul pentru luarea mesei, cu o durata de 15 minute, se include in programul de lucru.
2.5 Salarizarea bugetarilor Contractul colectiv de munca se aplica doar firmelor din domeniul privat, indiferent de numarul de angajati. Nu se aplica insa profesorilor, medicilor, functionarilor publici - intr-un cuvant, bugetarilor, a caror salarizare este reglementata prin Ordonanta nr. 6/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 66 din 29 ianuarie 2007.
Vicepremierul Pogea recunoaste ca exista pericolul unui somaj mai ridicat. El crede insa ca veniturile suplimentare pe care statul le va colecta de pe urma majorarii salariului minim din contributiile de ajutor social, sanatate si somaj vor putea permite plata ajutoarelor de somaj.
2.6 Salarizarea angajatilor cu studii superioare Una dintre principalele noutati aduse de noul Contract colectiv este nivelul de salarizare a angajatilor. Conform prevederilor cuprinse la Articolul 40, in urma stabilirii unor coeficienti de ierarhizare, rezulta ca salariul brut minim pentru un angajat cu studii superioare este de 880 lei, in conditiile in care acesta este incadrat pe o functie pentru care se cer studii superioare.
Lista salariatilor ce trebuie remunerati cu minim 880 RON este cea prezenta in Clasificarea Ocupatiilor din Romania(COR): Specialistii cu ocupatii intelectuale si stiintifice indeplinesc sarcini profesionale care necesita cunostinte de inalt nivel in stiinte fizice, biologice, sociale si umane; intreprind analize si cercetari, elaboreaza concepte, teorii si metode; aplica in practica cunostintele dobandite sau avizeaza lucrari realizate in domeniul respectiv; predau in invatamantul de diverse grade; instruiesc si educa persoane handicapate; ofera consultatii in domeniul comercial, juridic si social; creeaza si interpreteaza opere de arta; sustin comunicari stiintifice si intocmesc rapoarte. Subgrupele majore componente ale acestei grupe sunt: 21 - Fizicieni, matematicieni si ingineri 22 - Specialisti in biologie, agronomie si stiintele vietii; 23 – Profesori in invatamantul superior secundar si asimilati; 24 - Alti specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice.
3. Salariul minim in Europa 3.1 Salariul minim european Partidul Socialistilor Europeni (PES) a lansat initiativa crearii Noii Europe Sociale, care sa garanteze locuri de munca si nivelul traditional european de protectie sociala, astfel ca Europa sa poata face fata presiunii globalizarii. Jacques Delors, fost presedinte al Comisiei Europene, se afla la carma acestei initiative, alaturi de presedintele PES, Poul Nyrup Rasmussen. Delors a afirmat ca dialogul social la nivelul UE nu este eficient si a avertizat asupra neglijarii procesului; este necesara stabilirea unui salariu minim comun, definit proportional cu nivelul de dezvoltare al fiecarui stat membru si consolidarea consiliilor europene de munca. Pana la momentul in care se va putea adopta un astfel de proiect, va mai trece ceva timp, mai ales ca nici macar toate tarile UE nu au implementate in legislatia proprie prevederi cu privire la salariul minim garantat national. Astfel, la 1 ianuarie 2006, din cele 25 de state membre ale Uniunii, doar 18 aveau astfel de prevederi. Valorile salariului minim se situeaza intre 1.503 euro in Luxemburg si 129 euro in Letonia.
Un alt obstacol major catre un ipotetic viitor salariu minim garant comun il reprezinta imensele diferente dintre tarile membre in ceea ce priveste nivelul actual al acestuia. Tarile UE ce folosesc salariul minim garantat pot fi impartite in trei categorii, in functie de nivelul lui: - sub 300 de euro pe luna: Letonia (129), Lituania (159), Slovacia (183), Estonia (192), Polonia (234), Ungaria (247), Republica Ceha (261); - intre 400 de euro si 700 de euro pe luna: Portugalia (437), Slovenia (512), Malta (580), Spania (631), Grecia (668); - peste 1.200 de euro: Franta (1.218), Belgia (1.234), Marea Britanie (1.269), Olanda (1.273), Irlanda (1.293), Luxemburg (1.503). Tara cu cel mai mare salariu minim pe economie in Uniunea Europeana este Luxemburg, cu 1 467 de euro pe 2005, iar la polul opus se aflau Romania si Bulgaria, cu un salariu minim pe economie de 86 de euro, respectiv 77 de euro, in anul 2005. Salariul minim in Romania este situat peste cel al bulgarilor. Totusi, stam mai prost decat acestia daca luam in considerare puterea de cumparare a acestuia. Proportia din angajati care primeste salariul minim este: in Spania 0.8%, Marea Britanie - 1.4%, Malta - 1.5%, Lituania - 12.1%, Franta 15.6%, Luxemburg - 18.0%. Daca privim pe celalalt mal al Atlanticului, se poate vedea ca in SUA salariul minim garantat se situa la 1 ianuarie 2006 la nivelul de 753 de euro pe luna, de el beneficiind 1,4% dintre angajati. Austria nu dispune in prezent de un salariu minim pe economie si nici de o pensie minim garantata, aplicand sistemul conventiilor la nivel de ramura. "Dorim sa intarim initiativa individuala oferind, in acelasi timp, cat de multa protectie sociala este posibil", a anuntat Alfred Gusenbauer, care se afla in fruntea unui guvern de coalitie cu partidul de orientare conservatoare al fostului cancelar Wolfgang Schüssel. Poate fi vorba insa de protectie sociala?
Noul cancelar austriac, social-democratul Alfred Gusenbauer, si-a prezentat programul de guvernare in fata Parlamentului, ocazie cu care a anuntat introducerea, in premiera, a unui salariu minim pe economie de 1.000 de euro si a unei pensii de varsta de 726 euro.
Legea salariului minim se doreste a fi o lege a ocuparii fortei de munca, a imbunatatirii calitatii vietii angajatilor prin asigurarea unui salariu mai mare. Dar daca totusi lucrurile nu stau tocmai asa? Ea obliga patronul sa nu angajeze salariatul la anumite niveluri de salariu, si anume la cele situate sub minimul fixat prin lege. Ea il constrange pe lucrator, indiferent cat de mult ar dori sa primeasca o slujba cu un salariu sub nivelul minim, sa nu accepte slujba. Ea il obliga pe lucratorul care trebuie sa opteze intre o slujba cu salariu mic si somaj sa aleaga somajul. Legea nici macar nu impinge vreun salariu in sus; ea doar elimina slujbele care nu indeplinesc standardul.1 Totusi, se naste intrebarea: daca legea salariului minim nu este atat de benefica populatiei pe cat se doreste, de ce a mai fost adoptata? Printre adeptii cei mai vehementi ai legislatiei salariului minim se numara forta de munca organizata. Cand legea salariului minim a fortat cresterea salariilor muncitorilor necalificati, legea cererii in panta descendenta i-a facut pe patroni sa inlocuiasca munca necalificata cu munca calificata. In acelasi mod, atunci cand un sindicat compus mai ales din muncitori calificati obtine o crestere de salariu, legea cererii in panta descendenta ii determina pe patroni sa inlocuiasca muncitorii calificati cu altii necalificati. Oare sindicatele sprijina in mod constient si interesat o lege atat de daunatoare? Aici, nu motivele sunt cele care ne preocupa, ci doar actiunile si efectele lor. Efectele legii salariului minim sunt dezastruoase. Ea ii loveste pe saraci, pe muncitorii necalificati si pe membrii grupurilor de minoritati, adica exact oamenii pe care era destinata sa ii ajute.
________________________________________________________ 1.Block, Walter,”In apararea indezirabililor: pestele, prostituata, spargatorul de greva, patronul, calomniatorul, camatarul si alti stigmatizati din galeria smecherilor societatii americane”, New York: Fox and Wilkes, 1991
3.2 Studiu de caz : Franta Termenul de "salariu" provine din latinescul "salarium", care desemna, la origine, ratia de sare ("sale") alocata unui soldat. Ulterior, el a fost utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care îndeplineau diferite activitati în folosul altor persoane. În afara de salariu se mai utilizeaza termenii retributie si remuneratie, de asemenea de origine latina, precum si cel de indemnizatie, echivalent al remunerarii demnitarilor alesi ori numiti. Dreptul la salariu, corolar dreptului la munca, constituie o prerogativa fundamentala a individului, afirmata la nivel solemn de „Declaratia Universala a Drepturilor Omului”, care prevede ca „oricine munceste are dreptul la salariul echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei lui, o existenta conforma cu demnitatea umana”. Codul muncii defineste salariul în art. 154 ca fiind contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca. Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. Înca de la înfiintarea sa (în anul 1919), Organizatia Internationala a Muncii a militat pentru garantarea unui salariu care sa asigure conditii de viata convenabile pentru toti lucratorii. Cu ocazia Conferintei de la Philadelphia din anul 1944 s-a prevazut obligatia acestei organizatii de a ajuta toate tarile lumii în elaborarea si aplicarea unor programe cu privire la salariul minim vital. Ce se întelege prin salariul minim s-a stabilit prin Raportul reuniunii expertilor convocati de Consiliul de administratie al Organizatiei Mondiale a Muncii, cu ocazia celei de-a 168-a sesiuni a sa : nivelul de remuneratie sub care nu se poate coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent care ar fi modul sau de calcul; este salariul care, în fiecare tara are forta legii si care este aplicabil sub pedeapsa sanctiunilor penale sau a altor sanctiuni specifice. Salariul minim este salariul considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitatilor vitale de alimente, îmbracaminte, educatie, etc. ale salariatilor, tinând cont de dezvoltarea economica si culturala a fiecarei tari. Conform art. 159 din Codul muncii, salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarâre de Guvern, dupa consultarea sindicatelor si patronatelor. În cazul în care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat. Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca sub salariul de baza minim brut orar pe tara. Angajatorul este obligat sa garanteze în plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. Aceste dispozitii se aplica si în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate sa îsi desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu exceptia grevei.
Salariul de baza minim brut pe tara garantat în plata este adus la cunostinta salariatilor, prin grija angajatorului. Potrivit art. 160, pentru salariatii carora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de munca, le asigura hrana, cazare sau alte facilitati, suma în bani cuvenita pentru munca prestata nu poate fi mai mica decât salariul minim brut pe tara prevazut de lege. Deoarece tinerii castiga in medie mai putin decat ceilalti muncitori, salariile lor se apropie de mult de nivelul minim pe economie. Multi adolescenti castiga o suma echivalenta cu salariul minim, si daca ar fi posibil ar primi mai putin. Avand in vedere aceasta situatie, reducerea salariului minim ar genera o reducere a somajului in randul tinerilor. Au existat o multitudine de incercari in acest sens,inclusiv un program special de vara, acesta a constat intr-o micsorare cu 25% a salariului minim, doar pe perioada de vara in scopul de a limita efectele somajului la nivelul tinerilor. Exemplul Frantei Revoltele din ultimii doi ani din Franta, ca si cele din anii ’60 din SUA sunt puse de economisti si pe seama salariului minim extrem de ridicat. Franta este singura tara europeana in care salariul minim este mai mare de 60% din salariul mediu pe economie. Rata somajului este cea mai ridicata din vechea Europa occidentala, de 9,5% fata de media europeana de 7,9%. La fel de mare este si rata somajului in randul tinerilor, de 22,3% fata de 16,7% in UE 15. Multi dintre tinerii someri din Franta sunt musulmani. „Francezii au evitat intentionat sa colecteze date separat pentru musulmani, insa rata somajului intre acestia este estimata de economistii francezi la peste 20%, iar cea pentru tinerii musulmani la peste 30%“, afirma economistul american Gary S. Becker, laureat al premiului Nobel pentru studiile sale in domeniul compartamentului uman si rolului jucat de acesta in cresterea economica. Pusi in fata costurilor mari ridicate de acesta, intreprinzatorii recurg la disponibilizari sau opteaza pentru un numar mai redus de angajati. Slaba pregatire profesionala si prejudecatile rasiale ii fac pe tinerii musulmani victimele sigure ale salariului minim. Salariu minim, venituri bugetare mai mari Vicepremierul Pogea recunoaste ca exista pericolul unui somaj mai ridicat. El crede insa ca veniturile suplimentare pe care statul le va colecta de pe urma majorarii salariului minim din contributiile de ajutor social, sanatate si somaj vor putea permite plata ajutoarelor de somaj
Salarii mai mari pentru angajatii cu studii Una dintre principalele noutati aduse de noul Contract colectiv este nivelul de salarizare a angajatilor. Conform prevederilor cuprinse la Articolul 40, in urma stabilirii unor coeficienti de ierarhizare, rezulta ca salariul brut minim pentru un angajat cu studii superioare este de 880 lei.
Iata care sunt treptele de salarizare, asa cum sunt ele prevazute in Contract: a) muncitori: 1. necalificati = 1; 2. calificati = 1,2; b) personal administrativ incadrat in functii pentru care conditia de pregatire este: 1. liceala = 1,2 ; 2. postliceala = 1,25; c) personal de specialitate incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este: 1. scoala de maistri = 1,3; 2. studii superioare de scurta durata = 1,5; d) personal incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare = 2. Salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, in medie, este de 440 lei, adica 2,59 lei/ora, incepand cu 1 ianuarie 2007. Conform acestui articol, salariul minim brut va fi, incepand cu 1 ianuarie 2007, de 440 lei, si nu de 390 de lei, cum a anuntat Guvernul la finalul anului trecut. Suma de 390 de lei este valabila doar pentru bugetari. Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a anuntat ca va cere modificarea legii muncii pentru tineri care a provocat proteste si greve de amploare in tara. Legea- menita sa reduca rata somajului in randul tinerilor-incuraja companiile sa angajeze mai multi tineri, dar le oferea si posibilitatea de a-i concedia mai usor, ceea ce starnit nemultumiri. Legea fusese propusa de premierul Dominique de Villepin, care insa a fost infrant in cele din urma de vocea strazii. Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a dat un comunicat in care a precizat ca legea va fi inlocuita cu o serie de masuri menite sa ii ajute pe tineri sa gaseasca mai usor locuri de munca. Regret La randul sau, premierul Dominique de Villepin si-a exprimat regretul ca masurile luate pentru a reduce somajul in randul tinerilor- dupa cum s-a exprimat el- nu au fost intelese si acceptate cum trebuie. "Am incercat sa propun o solutie pe termen lung fiind convins cadincolo de interventia necesara a statului- problema nu putea fi rezolvata decat prin gasirea unui echilibru intre flexibilitatea de care au nevoie angajatorii si siguranta pe care o cauta angajatii. Nu toata lumea a inteles acest lucru si regret asta", a declarat premierul Frantei.
Dominique de Villepin a investit o mare parte din capitalul sau politic in aceasta lege a muncii pentru tineri. Cand a preluat puterea in luna mai, una din sarcinile majore pe care presedintele Chirac i le-a dat a fost sa reduca somajul in randul tinerilor, aflat acum la un nivel de 23% pe intreaga tara si chiar de 50% in unele zone dezavantajate. Problema ratei mari a somajului a devenit si mai presanta la sfarsitul anului trecut, cand tineri someri care nu aveau altceva de facut, au trecut la ciocniri de strada, acuzand politia ca ii hartuieste. Dominique de Villepin sub presiune Dominique de Villepin a trecut pe varful valului in acea perioada si cel care a avut de suferit atunci a fost Nicholas Sarkozy, ministru de interne care ar fi trebuit sa restabileasca ordinea. Multi l-au acuzat insa pe Nicholas Sarkozy ca nu a facut decat sa alimenteze tensiunile prin declaratiile impotriva celor implicati in tensiunile de strada. Acum insa, premierul de Villepin este cel supus presiunilor. El a recunoscut ca s-a grabit sa impuna legea muncii care incuraja firmele sa angajeze tineri oferindu-le posibilitatea de a-i concedia mai usor. Iar responsabilitatea discutiilor cu liderii de sindicat a fost preluata de Nicholas Sarkozy, care conduce partidul de guvernamant. Acest lucru reaminteste acum, cand alegerile de anul viitor incep sa se intrevada, ca Nicholas Sarkozy este un om politic extrem de abil, in vreme ce Dominique de Villepin nu a candidat niciodata in alegeri. În „Avuţia naţiunilor”, Smith defineşte salariul ca „răsplată naturală” a muncii, care se compune din „produsul muncii”, privind nediferenţiat atât pe micul producător independent, cât şi pe muncitorul angajat la capitalist. Deşi a constatat limpede că întregul venit este creat de muncitori şi că profitul şi renta nu sunt decât scăzăminte din munca muncitorilor, el consideră totuşi natural ca muncitorii să nu primească decât o parte din rezultatul muncii lor. În acelaşi timp, chiar dacă, în opoziţie cu mercantiliştii, el susţine că trebuie acordat muncitorilor un salariu mai mare, el face acest lucru pentru considerentul că salariile mai ridicate atrag după sine o mai mare productivitate a muncii muncitorilor şi deci mai multe avantaje pentru capitalist, pe când salariile mici micşorează productivitatea muncii, ceea ce este în detrimentul capitalistului. Pornind de la analiza valorii pe care îşi bazează întreaga teorie a repartiţiei, Ricardo, în lucrarea sa „Principiile”, precizează că salariul este preţul muncii pe piaţă; oricât de mult ar devia faţă de preţul natural al muncii, el are tendinţa de a se conforma acestuia. „Preţul natural al muncii” este „acel preţ pentru a da posibilitatea muncitorilor, atât să se întreţină cât şi să-şi perpetueze rasa, fară nici o creştere sau scădere.” Aceste explicaţii se bazează pe legea lui Malthus sau legea dezvoltării (creşterii) populaţiei care era considerată ca fiind naturală. Potrivit acestei legi, atunci când populaţia nu este oprită de nici un obstacol, numărul său creşte mult mai repede decăt mijloacele de subzistenţă care decurg din dezvoltarea economiei, astfel încât nemaiputându-se întreţine, se va diminua
ajungându-se la punctul din care s-a pornit. Explicaţia unei asemenea evoluţii decurge din randamentele descrescânde proprii agriculturii în perioada respectivă (se puneau în exploatare terenuri din ce în ce mai sărace; se făceau eforturi pentru trecerea de la agricultura extensivă la cea intensivă). Conform principiului nediscriminarii, la munca egala, femeile au salariul egal cu barbatii, fiind interzisa orice discriminare pe criteria ploitice, entice, confesionale, de varsta, sex, rasa sau stare materiala. Aceste aspect sunt stipulate in numeroase reglementari international cum ar fi: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata prin Rezolutia 217(III) din 10 deccembrie 1948 a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite; Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale; Carta Sociala Europeana; Carta Comunitara a Drepturilor Fundamentale. Principiul salarizarii in raport cu pregatirea, calificarea si competent profesionala stipuleaza ideea potrivit careia salariul de baza se stabileste pentru fiecare salariat in raport cu calificarea, compententa si pregatirea lui profesionala si se regaseste in toate actele normative-cadru care stabilesc salarizarea in diferite domenii de activitate. In conformitate cu principiul salarizarii dupa importanta muncii, complexitatea lucrarilor effectuate si nivelul de raspundere, salariul de baza stabileste pentru fiecare angajat in raport cu importanta si complexitatea lucrarilor ce revin postului in care este incadrat, pe de-o parte, respective in corelatie cu gradul de raspundere asociat fiecarui post, pe de alta parte. Principiul salarizarii dupa rezultatele muncii stimuleaza sarguinta, constiinciozitatea, randamentul si eficienta fiecarui salariat in parte, reflectandu-se in sistemele de salarizare prin prevederea unor premii special pentru calitate, cantitate, lipsa de rebuturi. In ceea ce priveste protectia sociala, aceasta este o component a politicilor salariale, prevazand atat obligatia stabilirii si asigurarii unui salariu minim pe economie precum si cea a instituirii si derularii unui system de compensare-indexare a salariilor de baza pentru a proteja salariatii de cresterea preturilor si tarifelor, sarcini care revin puterilor executive.
4.Impactul salariului minim asupra ratei somajului Impactul salariului minim asupra ratei somajului a fost o problema controversata si indelung analizata de catre economisti. Daca majoritatea economistilor sunt de acord ca exista un anumit impact, intre economistii cu vederi liberale si intre cei cu pareri conservoatoare exista un dezacord legat de magnitudinea impactului. Lucrarea “Myth and Measurement: The New Economics of the Minimum Wage” scrisa de economistii David Card si Alan Krueger a devenit una de referinta sustinand faptul ca impactul avut de cresterea salariului minim este unul neesential asupra ratei somajului. Cei doi au sustinut acest fapt prin realizarea unui studiu asupra a 410 fast food-uri din New Jersey si Pennsylvania. In 1 aprilie 1992 salariul minim din statul New Jersey a crescut de la $4.25 la $5.05 pe ora in timp ce in Pennsylvania salariul minim a ramas acelasi $4.25 pe ora. Studiile acestora au aratat faptul ca in New Jersey cresterea salariului minim a adus dupa sine o crestere a numarului de angajari cu 13%. Concluzia acestui studiu a dedus nu numai ca o crestere mica in valoarea salariului minim, dar acesta atrage modificari minore asupra ratei somajului ci chiar faptul ca aceste modificari au adus o crestere a numarului de angajari in domeniul de fast food. Aceasta concluzie a creat o mare nemultumire in randul economistilor pentru ca ea contrazicea toate celalalte teorii emise anterior si care stateau la baza teoriilor economice care favorizau existenta unei piete libere, fara preturi impuse. Aici ne vedem ajunsi in fata a doua posibilitati si anume fie cei doi economisti au avut o descoperire importanta ce va revolutiona teoria economica, fie undeva in acel studiu s-a produs o greseala. Inclin sa cred ca cea de-a doua varianta este corecta si o sustin cu doua argumente. Primul dintre acestea ar fi faptul ce exista o alta cauza care sta in spatele acestor rezultate, cum ar fi un eventual boom in industria fast foodurilor din New Jearsy in acea perioada. Facand aceasta presupunere punem la indoiala si felul cum a fost realizat acest studiu. Card si Krueger au obtinut aceste date pe baza unor chestionare realizate telefonic inainte si dupa cresterea salariului minim. Acest fel de sondare a pietei s-a dovedit de multe ori incorect.In plus, un studiu realizat ulterior a adus la iveala ceea ce intelepciunea economica ar fi sustinut fara nici o teama si anume faptul ca numarul angajarilor va scadea dupa marirea salariului minim. Acest studiu a fost realizat pe piata de distributie si pe piata restaurantelor pe baza sistemelor de plati pe un numar mai mic de subiecti si a aratat faptul ca numarul angajarilor a scazut in timp in New Jersey spre deosebire de Pennsylvania. In plus cel mai puternic argument in favoarea salariului minim este de departe faptul ca e considerat o arma impotriva saraciei. Deci acest studiu a aratat ca desi se sustine faptul ca o crestere a salariului minim ar avea un impact major asupra nivelului de saracie daca nivelul numarului de angajari creste insignifiant atunci beneficiul nu este totusi atat de mare.Daca ne uitam la cifre vom vedea foarte clar si faptul ca dintre cei care beneficiaza de salariul minim doar un sfert sunt adulti care se intretin din acest salariu.
Restul sunt adolescenti sau tineri adulti. Mai mult, un studiu realizat de Departamantul de Sanatate si Resurse Umane din perioada presedintelui Clinton arata faptul ca doar 30% din oamenii care primesc salariul minim traiesc in familii aproape sau sub nivelul de saracie. In plus se stie faptul ca majoritatea celor care primesc salariu minim lucreaza in jur de 20 de ore pe saptamana, adica mult sub medie. In concluzie pentru a ajuta un numar relativ restrans de oameni care chiar au nevoie de politica salariului minim ajutam si pe cei 71% care nu au nevoie, ceea ce demonstreaza ca salariul minim nu reprezinta cea mai eficienta politica sociala.Exista studii care arata si faptul ca cei care sufera cel mai mult de pe urma scaderii numarului de angajari ca urmare a cresterii salariului minim sunt femeile si minoritatile, adica grupurile de oameni care au probabil cea mai mare nevoie de suport pentru a se intretine. Este deci evident de aici ca o rata moderata a salariului minim nu reduce saracia. Daca e sa analizam mai atent latura sociala putem observa si faptul ca aceasta falsa asigurare oferita de stat reduce numarul personalului care cauta specializare suplimentara prin cursuri sau traininguri. Astfel, daca normal ar fi ca acele grupuri de oameni situate la linia de risc, pe punctul de a-si pierde postul sa inceapa sa caute noi metode educationale de sustinere vor prefera sa nu, stiind faptul ca angajatorul nu ii poate plati sub limita stabilita de stat. Un alt argument impotriva studiului realizat de Card si Krueger ar fi faptul ca idea de la care acestia au plecat cautand modificari positive ale ratei somajului este din start gresita. Daca analizam perspectivele angajatorilor observam foarte usor faptul ca, daca ei sunt fortati sa plateasca salarii mai mari vor gasi adesea metode de a sustine aceste plati tot de la angajati.De exemplu statul il poate obliga pe angajator sa plateasca un salariu minim dar nu il poate obliga sa nu opreasca aerul conditionat pentru a-si reduce costurile pe care inainte nu le avea. Desigur se poate ca angajatorul sa investeasca in cresterea productivitatii care sa sustina acea crestere salariala. Dar cum se va realiza acest lucru? Daca productivitatea va fi obtinuta prin inlocuirea muncitorilor necalificati sau slab calificati cu muncitori bine pregatiti atunci tot cei care primesc salariul minim vor fi afectati cand se va renunta la ei. In consecinta, cresterea salariului minim nu are nici de departe efectul dorit asupra saraciei. Am putea spune fie ca cresterea nu este suficient de mare si ca daca am avea un salar minim cu adevarat mare atunci s-ar simti cu adevarat beneficii. Dar nu ne gandim la faptul ca o cresterea mai mare ar avea probabil o cresterea a ratei somajului simtitoare de aceasta data, cu efect tot asupra muncitorilor necalificati, femeilor si minoritatilor, adica exact asupra grupurilor vizate pentru a primi ajutor. Ne putem lasa deci furati de iluzia beneficiilor unui salar minim pe economie, putem crede intr-un eventual beneficiu adus societatii si crede ca intr-adevar are un impact asupra reducerii saraciei, dar daca deschidem putin ochii si ne reducem tot la principiile de baza ale economiei legate de felul cum pretul ar trebui sa se formeze pe piata, cum acesta ajunge la echilibrul benefic pentru noi toti este destul de clar ca mirajul adus de salariul minim dispare foarte usor.
Am analizat in aceasta parte si faptul ca nu se obtin efecte benefice prin cresterea acestuia ci din contra, categoriile vizate sunt cele care sufera cel mai mult.
5.Salariul corelat cu productivitatea Salariul poate fi privit sub forma unui cost sau al unui venit. Considerat un cost pentru intreprinzatorul care atrage in procesul economico-tehnic de conceptie, productie si distributie de bunuri si(sau) servicii, si un venit de cel care il incaseaza (angajatul sau salariatul), in cele din urma nu este decat o forma baneasca sub care este rasplatita contributia (timp, efort fizic/psihic) factorului de munca uman in cadrul unei intreprinderi. Gandit sub forma unui pret, se poate usor afirma ca, asemenea altor preturi se formeaza in urma intalnirii cererii de munca(purtatori firmele, intreprinderile, statul) cu oferta de munca (populatia). Aprofundand aspectul de baza (obiectul supus tranzactiei) realizam ca lucrurile nu sunt atat de simple precum par. Oamenii au aspiratii, dorinte, numeroase nevoi (ca numar si ca natura), limite care ii definesc si ii incadreaza intre anumite praguri valorice. Difera intre ei prin sex, varsta, experienta, studii, cunostinte acumulate, mod de a gandi si de a actiona, aspect fizic, interese si multi alti factori. Puterea de conducere cauta acel echilibru intre echitate sociala si eficienta, calea de mijloc pentru ca toata lumea sa fie multumita si nimeni, nici o categorie sociala sa se simta lezata in vreun fel, sa acuze ca interesele celor care actioneaza in ramura sau domeniul „x” au fost puse inaintea intereselor sale. Pe piata muncii a fost instaurat salariul minim care dupa opinia unora are rolul de a asigura tuturor persoanelor angajate un prag minim al venitului salarial necesar pentru intretinere si existenta. Astfel, patronii in dorinta lor de a-si maximiza profitul nu vor mai urmari „manipularea” muncitorului executant, prin neacordarea unui salariu minim legal. Orice manager care desfasoara o activitate cunoaste faptul ca indicele cresterii salariale nu are voie sa depaseasca indicele cresterii productivitatii (IS
trebui sa fie direct proportionale cu productia/vanzarile firmei, adica cu productivitatea fiecarui angajat. Simplificand cele discutate mai sus putem spune ca un patron detinator al unei brutarii poate acorda salarii mai mari angajatilor sai in momentul cand acestia produc si ofera spre vanzare trecatorilor un numar tot mai mare de placinte, pateuri, cornuri etc., nu si atunci cand acestia produc si vand aceleasi cantitati sau la un nivel inferior. Acesta ar fi un punct de vedere referitor la salariile angajatilor direct productivi, dar pentru cei care au un salariu fix? Sa presupunem ca firma are un agent de paza. Salariul acestui om nu variaza in functie de productie si vanzari pentru ca el nu este direct implicat in acest proces. O lege care stabileste la nivel general, adica pentru toti angajatii indiferent de natura muncii lor, salariul minim(mai mare decat cel stabilit initial de comun acord intre patron si angajat) va afecta categoric pe toata lumea si va schimba tabloul prezentat mai de vreme. Daca patiserii si brutarii acelei brutarii vor putea mari incasarile prin productie si vanzari, patronul isi va continua activitatea in conditiile prevazute de noua lege, daca nu va trebui sa-si restranga activitatea: sa renunte la un numar de angajati direct productivi, la un numar mai mare dintre cei neproductivi (exemplul paznicului – renuntarea la acesta ar fi una usoara presupunand ca din salariile mai mari impozitul perceput de stat este mai substantial si serviciile oferite societatii, in cazul nostru de paza si protectie vor fi mai bune). Un alt lucru care l-ar putea face patronul ar fi sa mareasca pretul produselor destinate pietei. In caz ca vanzarile nu ar scadea, cifra de afaceri ar creste si ar fi posibila plata unor salarii mai mari, conforme cu legea salarizarii. Observam ca prin aceasta modalitate nu se asigura o stare mai buna, mai prospera populatiei (cresterea preturilor la alimente, imbracaminte, bunuri de uz general), ci dimpotriva. Numarul somerilor ar creste si probabil si preturile. O alta marire ar atrage dupa sine acelasi efect, efect generic numit de „spirala inflationista”. Intrebarea „Ce se va intampla cu cei care isi puteau oferi munca pentru un salariu mai mic?” intalnita in lucrarea „Economia intr-o lectie” de Henry Hazlitt si in „Salariul minim – intre asteptari si efecte” de Gabriel Staicu capata raspuns. Societatea va fi deservita, va pierde serviciile acestora care vor inmulti randurile somerilor. Categorii aparte Dorim sa aducem in discutie doua directii tratate de domnul Gabriel Staicu in eseul sau „Salariul minim – intre asteptari si efecte”: situatia tinerilor care incep in mod firesc sa-si caute de lucru, sa se incadreze prin ceea ce pot ei oferi pe piata muncii si situatia unor minoritati nationale (rromii sau tiganii). La terminarea instruirii si pregatirii lor, cand ies de pe bancile scolii, liceului sau facultatii marea majoritate a persoanelor tinere (cei care nu au un venit constant asigurat, nu pot continua traiul pe cheltuiala parintilor) se vad nevoite sa-si caute un loc de munca. In ziua de astazi nu e greu: „numai cine nu cauta nu gaseste”, insa nu gasim asa cum ne dorim si uneori
cautarea si aplicarea (scrisori de intentie, CVuri, interviuri) necesita mai mult timp decat ne-am fi imaginat. O vreme se vehicula ca mai repede si mai bine isi gaseste de munca cel care are o meserie, care are la baza o scoala profesionala, numerosi tineri absolventi de studii superioare aflandu-se in mari dificultati in urma terminarii ciclului suplimentar de invatamant. De ce una ca asta? Pentru ca le lipsea experienta, experienta pe care altii o capatau inca din timpul anilor de liceu prin profilul institutiei de invatamant in care se scoleau. Impunerea unui salariu minim greu de atins de cei care au probleme in a se adapta cerintelor si conditiilor de munca, aproape imposibil de cei lipsiti de experienta in acel domeniu ingreuneaza pastrarea locului de munca de catre vechii angajati, fapt discutat la subpunctul anterior si imposibila angajarea celor lipsiti de experienta. Concluzioneaza domnul Gabriel Staicu in lucrarea sa: «Prejudiciul adus tinerilor este dublu. Pe de o parte, ei pierd posibilitatea imediata de a mai obtine un anumit venit si, deci, posibilitatea de a-si satisface intr-o masura mai mare trebuintele. Pe de alta parte, pentru ca salariul minim ii trimite in somaj, acestia nu pot castiga experienta si aptitudinile care, intr-o perioada ulterioara, le-ar fi adus o crestere a remuneratiei ». O afirmatie interesanta, dar oarecum inselatoare am considera-o din simplul motiv ca experienta necesara pentru un entry-level nu este caracterizata prin lucruri iesite din comun, nu ai de indeplinit taskuri, sarcini care sa te solicite foarte mult, sa te depaseasca. In alte cazuri tanarul angajat, presupunand ca are un nivel normal al coeficientului de inteligenta si un simt pentru ceea ce petrece in jurul sau se poate adapta in perioada de proba – in prima luna sau daca nu, oricum, intr-un interval de timp relativ scurt. Pentru sprijinirea tinerei forte de munca au fost emise legi care prevad impozite mult mai mici pe salarii si alte facilitati firmelor care angajeaza si lucreaza cu studenti, acestia fiind acceptati sa lucreze pentru corporatii de renume inca din timpul facultatii. Acelasi autor, in aceeasi lucrare „Salariul minim – intre asteptari si efecte” ne expune cazul populatiei rrome si al dificultatilor pe care le intampina aceasta in dorinta de a se angaja. Sa presupunem ca initial nu exista un prag minim de salarizare si un sef de santier are nevoie de un om sa-i toarne ciment (sau sa intoarca la lopata – o munca fizica, ce nu necesita calificare). Un tigan stiind ca oricum intampina dificultati la angajare, ca nu este agreat, accepta sa lucreze pentru un salariu de 500 RON, in timp ce un alt muncitor oarecare (nu specificam etnia, orientarea religioasa etc. mentionam doar ca nu este tigan) face aceeasi munca pentru 800 RON. In caz ca il accepta pe al doilea si il respinge pe primul seful de santier trebuie sa plateasca cu 300 RON mai mult, decat ar fi platit in mod normal pentru treaba respectiva. Daca ar fi introdus salariul minim de 800 RON si amandoi muncitorii ar presta aceiasi activitate pentru aceiasi suma, sefului de santier i-ar fi mult mai usoara alegerea. Costul discriminarii ar fi zero. De ce este tratat individual acest caz? Mai cunoastem si alte minoritati in Romania: unguri, tatari, turci, aromani etc. . Ei bine, spre deosebire de celelalte minoritati, cea a rromilor este dupa parerea noastra cea care nu a reusit niciodata sa se integreze in societatea romaneasca, care nu a vrut sa se adapteze si sa invete de la cei din jur nici macar lucrurile elementare ce
tin de un stil de viata decent: igiena corporala, igiena alimentara, educatie si spirit civic, limba romana. Poate pe undeva au incercat ei sa ne invete limba lor prin curentul muzical lansat cu cativa ani in urma, popular in randul tinerilor si combatut vehement de domnul Pruteanu la televiziune „maneaua”. Astfel venim cu cateva intrebari „Care sunt sansele de risc sa-i dispara din materiale sefului de santier, angajand un muncitor tigan si care sunt sansele de risc sa-i dispara din materiale angajand un muncitor altfel decat tigan?”, „Ar trebui sa petreaca mai mult timp sa supravegheze muncitorul tigan sau pe cel de-al doilea? Timp care l-ar fi acordat altor procese si activitati ce le implica pozitia sa. Poate ca angajarea unui supraveghetor ar fi o idee, dar si aici apar costuri.” Cazul poate fi generalizat si pentru alte activitati si pentru alte ramuri economice. Probabil ca existenta salariului minim ajuta la o luare mai rapida a deciziilor in aceste privinte, ajuta la efectuarea discriminarii, dar nu intr-o proportie prea mare si nu fara se existe adevarate motive in spatele deciziilor. In cadrul unui seminar, domnul Gabriel Staicu relata cum are simpaticul obicei de a-i intreba pe cersetori(in Romania majoritatea tigani) daca nu doresc un „loc de munca”, rectia lor fiind aceea de „a fugi”. Este evident faptul ca termenul „munca” pentru acesti vitregiti ai sortii este cunoscut si nedorit. Concluzionam acest subcapitol, afirmand ca nu salariul minim este „povara” gasirii unui loc de munca pentru tineri si etnia rroma, ci atitudinea si lipsa cu adevarat a dorintei de a munci. Balanta Se intampla ca la locul de munca sa asist la discutii intre colegi de genul: „Dupa ce o sa intram in Uniunea Europeana, salariile in Romania vor fi de 800, 900, 1000 euro minim!”. Am ajuns la concluzia, alaturi de acesti salariati, ca ideea unor astfel de salarii este pur si simplu o iluzie bazata pe ceea ce a crezut fiecare ca insemna o tara europeana. Intrebarea era cum ar fi putut ei sa obtina alt venit atata timp cat productia ar fi ramas la acelasi nivell? De ce sa-ti plateasca firma tie ca individ mai mult daca tu realizezi tot atat? Si in caz ca ar fi cum ziceau unii dintre ei, salarii de 1000 de euro pentru toti oamenii ce rost ar avea. Nu ar insemna doar ca banca centrala sa emita mai multi bani, sa-i puna in circulatie si astfel sa creeze inflatie? Painea sa coste nu 0.05 euro, ci 2 euro; un litru de lapte sa nu fie 3 euro in loc de 1,05 euro etc. . Atunci cum se explica faptul ca cei din vest au intr-adevar salarii mai mari, salariul minim la ei este mai mare decat salariul minim la noi? Raspunsul logic este acela: economia lor a ajuns deja la un stadiu superior, tehnica de productie si investitiile fiind cele care au facut diferenta. Simplul muncitor, in cele 8 ore petrecute zilnic la locul de munca reuseste sa realizeze un volum mai mare de bunuri si servicii gratie utilajelor si liniilor de productie moderne care realizeaza cantitati fizice mai mari cu un consum de energie similar sau inferior celui initial. Ar mai putea fi enumerati si alti factori: stabilitatea politica, infrastructura. Pe undeva tindem sa credem ca
am gasit singuri raspunsul dat de numerosi autori: „without commensurate increases in worker productivity, unions are unable to enhance the wages of all workers” (Economie si prosperitate. Introducere in teoria si practica progresului economic de GWARTNEY, James, STROUP, Richard), “O alta cale non-coercitiva prin care poate creste salariul real al unei persoane este cresterea productivitatii muncii. Marimea productivitatii marginale a factorului munca rezulta din tipul si eficienta combinarii capitalului uman cu alte bunuri de capital […] Trebuie sa fie luata in considerare si situatia economica generala, stocul de capital existent in economia respectiva” (SALARIUL MINIM – INTRE ASTEPTARI SI EFECTE de Gabriel STAICU), “Nu putem distribui mai multa bogatie decat se creeaza. Pe termen lung nu putem plati forta de munca mai mult decat produce aceasta. Deci, cel mai bun mod de a mari salariile reale este de a creste productivitatea muncii.” (ECONOMIA intr-o lectie de Henry Hazlitt). Cel din urma vine si cu niste idei prin care ar fi posibila realizarea acestui obiectiv esential: marirea numarului de masini, utilaje, introducerea de noi tehnologii informatice pentru a asista munca si a mari performantele angajatilor, sistemul de conducere (managementul) firmelor sa beneficieze de pregatiri si traininguri – pentru a fi cel mai bun trebuie sa ai de unde incepe si sa inveti de la cei mai buni. Presa economica din Romania afirma periodic problema lipsei de top manageri din sistemul economic.
Bibliografie: Jane Galt, “Is raising the minimum wage a good idea?” http://www.house.gov/jec/cost-gov/regs/minimum/50years.htm#krueger Thomas Rustici, “A PUBLIC CHOICE VIEW OF THE MINIMUM WAGE” Thomas Rustici, “Myth and Measurement: The New Economics of the Minimum Wage” Wage David Card and Alan Krueger, “Myth and Measurement: The New Economics of the Minimum” Donald Deere, Kevin M. Murphy and Finis Welch, “Sense and Nonsense on the Minimum Wage” http://www.hotnews.ro/articol_64796-Toate-firmele-sunt-obligate-saplateasca-un-salariu-minim-brut-de-880-lei-pentru-angajatii-cufacultate.htm http://www.strategikon.ro/files/studii/EU_deficit.pdf http://www.agentiaimpreuna.ro/documente/Accesul_romilor_pe_piata_munci i.pdf Gabriel STAICU, “SALARIUL MINIM – ÎNTRE AŞTEPTĂRI ŞI EFECTE” MANKIW, Gregory, „Principles of Economics”, Harcourt Brace & Company, 1998 GWARTNEY, James, STROUP, Richard “Economie şi prosperitate. Introducere în teoria şi practica progresului economic” SMITH, Adam, „Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor sale”, Editura Universitas, Chişinău, 1992
