Rosa Luxemburg

CUVINTARI Şl ARTICOLE ALESE

vtbfí

ROSA LUXEMBURG Cuvîntări şi articole alese

Universitatea din Oradea

W IÎ5t)>

EDITURA POLITICA Bucureşti — 1962

Una dintre figurile cele mai luminoase ale mişcării mun­ citoreşti germane şi internaţionale a fost Rosa Luxemburg. Alături de Karl Liebknecht, Rosa Luxemburg a fost unul dintre întemeietorii Partidului Comunist din Germania. Rosa Luxemburg s-a născut la 5 {martie 1871, în orăşe­ lul Zamosc din fosta Polonie rusească, în familia unui mic comerciant. La 15 ani Rosa Luxemburg aderă la un cerc muncito­ resc ilegal, luînd primul contact cu mişcarea muncitorească revoluţionară. Poliţia dînd de urma cercului, tovarăşii de luptă ai lui Luxemburg i-au organizat trecerea ilegală în străinătate. Ajunsă la Zürich, centru puternic al emigranţi­ lor revoluţionari ruşi şi polonezi, Rosa Luxemburg îmbină studiile sale universitare (ştiinţe naturale, economie politică, drept) cu activitatea revoluţionară. In 1897, după terminarea studiilor, Rosa Luxemburg se stabileşte în Germania, unde îşi desfăşoară activitatea prin­ tre muncitorii din Poznan şi Silezia; totodată, se avîntă în lupta politică internă a social-democraţiei germane. Timp de cîţiva ani colaborează intens la ziarele partidului socialdemocrat din Dresden şi Leipzig, mutîndu-se apoi la Berlin. In această perioadă, în Germania a început să prindă rădăcini oportunismul şi revizionismul, care, părăsind des­ chis principiile de bază ale socialismului ştiinţific, atacau în­ văţătura lui Marx şi Engels, renegau scopul final al luptei de clasă — lichidarea orînduirii capitaliste şi făurirea socie3

tăţii fără exploatare — şi propovăduiau transformarea lup­ tei de clasă într-o mişcare pentru reforme sociale după for­ mula lui Bernstein : „Scopul final, oricare ar fi el, nu înseamnă nimic..., mişcarea este totul!“ în primele rînduri ale marxiş­ tilor germani care se ridicau împotriva revizioniştilor, Rosa Luxemburg a dus o luptă plină de vigoare, demascînd con­ cepţiile reacţionare ale revizioniştilor, după care capitalis­ mul se va transforma, cu ajutorul sindicatelor, cooperative­ lor şi al parlamentului burghez, în socialism. La Congresul de la Hannover al Partidului social-democrat german, Luxemburg afirma cu putere : „Noi tindem spre o totală transformare a orînduirii economice capitaliste dominante, transformare care poate fi realizată numai prin preluarea puterii de stat, şi nicidecum pe calea reformelor sociale în sînul societăţii actuale“ . Pe plan internaţional, ea a înfierat intrarea „socialistului“ Millerand în guvernul burghez fran­ cez ca un act de trădare. Rosa Luxemburg a dus o muncă de agitaţie neobosită, participînd la nenumărate întruniri publice şi demascînd cu vigoare pe oportunişti. După izbucnirea revoluţiei din 1905 din Rusia, Luxem­ burg şi-a pus ca sarcină să explice maselor uriaşa însemnă­ tate a acestui eveniment şi să mobilizeze pe muncitorii ger­ mani în sprijinul revoluţiei. Ea sublinia, totodată, impor­ tanţa internaţională a revoluţiei, scoţînd în evidenţă pro­ blema grevelor politice de masă, valabile ca metodă de luptă şi pentru clasa muncitoare did Germania. Pentru a fi mai aproape de frontul revoluţiei, Rosa Luxemburg pleacă la Varşovia, unde, după scurt timp, este arestată şi aruncată în închisoare. Eliberată ulterior, ea a avut prilejul să-şi afirme din nou poziţia faţă de problemele de bază ale revoluţiei din Rusia cu ocazia Congresului al V-lea al Parti­ dului muncitoresc social-democrat din Rusia (1907), la care a participat ca delegată a conducerii Partidului social-demo­ crat german. La acest congres, ea se situează alături de bolşevici, apreciind burghezia liberală ca o forţă antirevolu­ ţionară.

O dată cu intrarea capitalismului în stadiul său imperia­ list s-a ascuţit pericolul războiului mondial. Atitudinea faţa de război, faţă de militarism devenise o problemă esenţială pentru mişcarea muncitorească internaţională. L a Congresul socialist internaţional de la Stuttgart (1907), Rosa Luxem­ burg s-a situat alături de Lenin, sprijinind amendamentul lui la rezoluţia lui Bebel cu privire la război şi militarism. In acest amendament se spunea că, dacă nu vor reuşi să împiedice războiul, muncitorii trebuie să folosească criza generată de război pentru a accelera răsturnarea burgheziei. In anii care au urmat, în Germania s-a desfăşurat o ac­ ţiune largă împotriva militarismului. In fruntea luptei au stat Karl Liebknecht şi stînga social-democrată, care demascau neobosit pregătirile de război, înarmările, diferitele legi militariste, maltratarea în cazărmi a tineretului, spiritul reacţionar şi războinic al castei militare etc. La o întrunire, Rosa Luxemburg d eclară: „D acă ni se va cere să ridicăm armele ucigaşe împotriva fraţilor noştri din Franţa sau din altă ţară, noi vom declara: nu, acest lucru nu-l vom fa c e !“ Pentru această declaraţie ea este deferită justiţiei şi con­ damnată la închisoare. Cuvîntarea ei în faţa tribunalului ilustrează curajul şi înflăcărarea pe care această luptătoare le manifestă în toate ocaziile. Rosa Luxemburg a luptat îm­ potriva oportuniştilor şi centriştilor în problemele tacticii, apărind tactica revoluţionară şi demonstrînd că în Germania clasa muncitoare, după exemplul proletariatului rus, trebuie să recurgă la forme neparlamentare de lu p tă: demonstraţii, greve de masă. După izbucnirea războiului mondial din 1914— 1918, conducătorii oportunişti ai partidelor social-democrate şi ai sindicatelor au trecut deschis în tabăra imperialismului şi şovinismului. Această capitulare a fost o lovitură grea dată mişcării muncitoreşti. Rosei Luxemburg, care a luptat ani de zile împotriva oportunismului, i-a fost clar că această trădare însemna lichidarea Internaţionalei a 11-a. Aripa de stînga a social-democraţiei germane, care s-a grupat în ju-

4

5

iiil lui Karl Liebknecht, Roşa Luxemburg, Franz Mehring, Clara Zetkin şi Wilhelm Pieck, a ţinut sus steagul interna­ ţionalismului proletar. Stingă social-democrată a întreprins primii paşi pentru strîngerea unui grup de opoziţie care să lupte împotriva războiului. In revista „D ie Internationale“ („Internaţionala“), Roşa Luxemburg, Franz Mehring şi alţi militanţi combăteau cu consecvenţă pe trădătorii cauzei in­ ternaţionalismului proletar. Roşa Luxemburg rezuma în fe­ lul ^ următor concepţia social-şoviniştilor: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă în timp de pace şi măcelăriţi-vă reciproc în timp de război!“ Arestată din nou, Roşa Luxemburg scrie în închisoare broşura „Criza social-democraţiei“, semnată Junius. V. I. Lenin, în articolul său „Despre broşura lui Junius“ *, a salu­ tat apariţia în Germania a acestei broşuri ilegale, care demasca caracterul imperialist al războiului de partea am­ belor tabere beligerante, şi, în acelaşi timp, a criticat greşe­ lile pe care le conţinea broşura. Tezele elaborate de Roşa Luxemburg şi trimise din închisoare au fost discutate la conferinţa din ianuarie 1916 a opoziţiei de stînga germane, care a pus bazele Ligii „ Spartacus“ . Aflînd de doborîrea ţarismului în Rusia ca urmare a revoluţiei din februarie, Roşa Luxemburg scrie din închi­ soare : „Sînt ferm convinsă că acum începe o nouă eră şi că războiul nu va mai putea dura mult“ . Victoria epocală a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a influenţat hotăntor coacerea crizei revoluţionare din Germania. Roşa Luxemburg a scos în evidenţă însemnătatea istorică a aces­ tui eveniment: „Întreaga onoare revoluţionară şi capacita­ tea de acţiune care lipseau social-democraţiei în Apus erau întruchipate în bolşevici. Insurecţia lor din Octombrie a constituit nu numai salvarea de fapt a revoluţiei ruse, ci şi salvarea onoarei socialismului internaţional“ . „Partidul lui Lenin a fost singurul care a înţeles misiunea şi datoria unui p a g * 299—314 '

1

L e n i" ’

° p e r ®’

6

V° l 22,

Editura

P-M.R.,

1952,

adevărat partid revoluţionar, care prin lozinca : toată pu­ terea în mîinile proletariatului şi ţărănimii a asigurat mer­ sul înainte al revoluţiei“. Revoluţia din Octombrie a afutat-o pe Roşa Luxemburg să-şi revizuiască unele concepţii greşite legate de exage­ rarea rolului „spontaneităţii“ maselor, de subaprecierea ali­ anţei muncitoreşti-ţărăneşti, de neînţelegerea gravităţii greşe­ lilor menşevismului rus. Infrîngerile de pe fronturi, ruina economică provocată de război au contribuit la intensificarea mişcării revoluţionare în Germania. Sub influenţa Revoluţiei din Octombrie şi a propunerilor guvernului sovietic adresate ţărilor beligerante de a încheia o pace democratică fără anexiuni şi contribu­ ţii, în Germania a început un puternic avînt revoluţionar. Grevele şi acţiunile revoluţionare au culminat cu răscoala marinarilor din Kiel, care a constituit începutul revoluţiei burghezo-democratice din noiembrie 1918. La 9 noiembrie, la chemarea spartachiştilor şi a delegaţilor revoluţionari ai muncitorilor, la Berlin începe o grevă generală. Muncitorii sînt sprijiniţi şi de armată. In aceeaşi zi, monarhia Hohenzollernilor se prăbuşeşte, kaiserul Wilhelm fuge în Olanda. Puterea trece în mîinile liderilor social-democraţi de dreapta, care continuă politica lor trădătoare, ducînd o po­ litică de pactizare cu burghezia reacţionară şi cu forţele negre din armată în vederea zdrobirii revoluţiei. Conducătorii Ligii „Spartacus“ făceau mari eforturi pen­ tru a îndruma revoluţia pe făgaşul revoluţiei proletare. Se simţea însă lipsa unui partid revoluţionar puternic, bine or­ ganizat. In scopul salvării regimului burghez, conducătorii social-democraţi trădători au păşit la lichidarea consiliilor create de revoluţie, lansînd lozinca alegerii Adunării consti­ tuante. Liga „Spartacus“, care pe atunci mai făcea parte din Partidul social-democrat independent din Germania, a convocat pentru 30 decembrie 1918 Congresul de consti­ tuire a Partidului Comunist din Germania. Punctul culmi­ nant al congresului a fost cuvîntarea cu privire la program, 7

ţinută de Roşa Luxemburg. Faptul că înfiinţarea Partidului Comunist din Germania a avut loc atît de tîrziu, abia în toiul luptelor revoluţionare şi fără o suficientă pregătire, a fost cauza unor greşeli şi a unor slăbiciuni organizatoricei Burghezia germană şi sprijinitorii ei social-democraţi au tre­ cut imediat la un atac armat masiv împotriva forţelor revo­ luţionare şi împotriva tînărului partid comunist. Forţele re­ voluţionare au fos învinse, revoluţia înăbuşită. Teroarea con­ trarevoluţionară a lovit şi în conducătorii partidului. Karl Liebknecht şi Roşa Luxemburg au fost asasinaţi în mod bestial (15 ianuarie 1919). Dar ca o lozincă pentru luptele viitoare ale proletariatului german au răsunat ultimele cu­ vinte ale Rosei Luxemburg: „Mîine chiar, revoluţia... va anunţa în sunet de trîm biţă: am fost, sînt, voi f i ! “ Activitatea remarcabilei revoluţionare germane nu a fost lipsită de greşeli. Intre altele, Roşa Luxemburg exagera rolul spontaneităţii maselor, subapreciind, în special la în­ ceputul activităţii sale, rolul organizator al partidului. Ea a avut o atitudine inconsecventă, greşită în problema „îm­ păcării“ bolşevicilor cu menşevicii. In lucrarea sa „Despre broşura lui lunius“, Lenin o critică pe Roşa Luxemburg pentru că trece sub tăcere legătura dintre social-şovinism şi oportunism şi pentru că susţine că în epoca imperialis­ mului nu pot exista războaie naţionale. In locul lozincii bol­ şevice a transformării războiului imperialist în război civil, ea susţinea teze pacifiste. Analizînd esenţa acestor greşeli, Lenin scria că socialdemocraţii, chiar cei de stînga, de frica sciziunii, se tem să formuleze lozinci pînă la capăt revoluţionare. Intr-un articol scris în 1922, Lenin, menţionînd greşelile Rosei Luxemburg, arată că, după ce s-a eliberat din închi­ soare, ea însăşi a îndreptat, la sfîrşitul anului 1918 şi în­ ceputul anului 1919, o mare parte din greşelile ei. „Roşa Luxemburg a greşit în problema independenţei Poloniei; a greşit în 1903 în aprecierea menşevismului; a greşit în teo­ ria acumulării capitalului; a greşit, apărînd în 1914, alături

de Plehanov, Vandervelde, Kautsky şi alţii unirea bolşevi­ cilor cu menşevicii; a greşit în scrierile sale din închisoare din 1918... Dar cu toate aceste greşeli — scrie Lenin —, ea a fost şi rămîne un vultur... Memoria ei va fi întotdeauna scumpă comuniştilor din lumea întreagă“, iar biografia şi opera ei „vor constitui învăţăminte cum nu se poate mai utile pentru educarea multor generaţii de comunişti din lumea întreagă“ * EDITURA POLITICA

V. I. Lenin, Opere, voi. 33, E.S.P.L.P. 1957, pag. 199, 200.

8

Greva din 1893 a minerilor englezi La 17 noiembrie s-a încheiat în cele din urmă, după patru luni, uriaşa grevă fără precedent a celor 300 000 de mineri englezi. După cum am mai arătat, ea a fost provocată de hotărîrea proprietarilor de mine de a reduce, începînd din august, salariile ou 25%. Capitaliştii considerau că, faţă de actualul preţ scăzut al cărbunelui, profitul lor este prea mic, şi deci muncitorii ar trebui să renunţe la un sfert din salariul lor. Cît priveşte raportul din momentul de faţă dintre profitul capitaliştilor englezi şi salariile muncitorilor, el reiese din următorul tablou întocmit de un socialist englez: Numărul total al capitaliştilor din industria minieră este de 3 000. Venitul lor net se ridica în 1892 la 170 000 000 de ruble. Numărul muncitorilor din minele de cărbuni din partea centrală a Angliei este de 300 000. Cîştigul lor anual însu­ mează în total 150 000 000 de ruble. Prin urmare, unui capi­ talist îi revine un venit săptămînal de 1 090 de ruble, iar unui muncitor un salariu săptămînal de 9,60 ruble. In felul acesta, un trîntor, care nu face nimic toată viaţa, încasează aceeaşi sumă ca 115 muncitori, care trebuie să trudească din greu, punîndu-şi în permanenţă viaţa şi sănătatea în primejdie ! Dar chiar şi aceste salarii modeste, minerii le-au dobîndit prin mari sforţări şi prin zeci de greve. Căci în 1888 încă salariul lor era cu 40% mai mic decît acum, iar mizeria pe care o îndurau era neînchipuit de cruntă. Copiii muncitori­ lor, se jeluiau minerii, „umblau pe jumătate morţi de foame“ . Actualul nivel al salariilor l-au dobîndit minerii treptat, prin 10

luptă dîrză, abia în 1890, şi iată că acum, după trei ani, capi­ taliştii au hotărît să reducă din nou salariile la 7,20 ruble. Minerii au declarat însă că nivelul actual al salariilor este cel mai scăzut pe care ei îl pot accepta şi că preferă să nu mun­ cească de loc şi să moară de foame decît să se întoarcă la mizeria anului 1888. La început s-a crezut că greva va cuprinde întreaga masă a minerilor, care în Anglia, împreună ou Scoţia, numără peste 660 000 de oameni. Intr-adevăr, în august a fost un moment cînd se aflau în grevă 500 000 de mineri. Dar dintre aceştia vreo 200 000 au renunţat foarte curînd la ideea grevei şi astfel au continuat lupta 300 000 de mineri, care au rezistat pînă la capăt. Cauza lipsei de unitate în rmdurile minerilor englezi trebuie căutată în deosebirea fundamentală dintre concepţiile şi organizaţiile lor. Minerii din Anglia sînt organizaţi în trei mari organizaţii principale : Uniunea districtelor Durham şi Northumberland, care cuprinde aproximativ 100 000 de mun­ citori, Uniunea districtelor Wales de sud şi Monmouthshire, cuprinzînd 65 000 de muncitori, şi, în sfîrşit, aşa-numita Federaţie a minerilor din partea centrală a Angliei, a cărei influenţă se extinde asupra a peste 300 000 de muncitori. Prin caracterul lor, aceste organizaţii se deosebesc fundamental una de alta. Primele două uniuni stau sub influenţa celor mai bine plătite categorii de mineri, oare, mulţumiţi fiind de soarta lor, nu privesc ou ochi buni lupta. Minerii din aceste districte s-au lăsat înşelaţi de capitalişti prin aşa-numita „scară mobilă a salariilor“ . Această înşelăciune constă în înfiinţarea unui comitet, alcătuit în parte din muncitori, oare stabileşte sala­ riile de obicei în funcţie de preţul cărbunelui. în felul acesta, capitalistul apare total nevinovat, ca imul care la stabilirea salariilor depinde întru totul de preţul mărfii sale pe piaţă. Este însă evident că, oricît de ridicat sau de scăzut ar fi preţul cărbunelui, capitalistul stabileşte salariile în aşa fel încît să-şi asigure un profit mare, iar pierderea s-o suporte muncitorii. 11

Acceptând cu cîţiva ani în urmă sistemul perfid al scării mobile a salariilor, minerii din aceste districte s-au condamnat la o perpetuare a stării lor, deoarece şi-au barat singuri calea spre îmbunătăţirea prin luptă a situaţiei în care se află. Dînd crezare teoriei exploatatorilor lor, ei repetă papagaliceşte că mărirea salariilor ar putea avea loc numai ca urmare a creş­ terii preţului cărbunelui, şi deci, întrucît aceste preţuri sînt scăzute, orice luptă ar fi zadarnică. Punîndu-şi nădejdea în providenţa divină şi în preţuri mai ridicate, minerii din aceste două districte au organizaţii proaste şi refuză să se solidarizeze cu ceilalţi mineri din Anglia ; ba, mai mult chiar, îi împiedică în lupta lor şi slujesc capitaliştilor drept unealtă. Mai men­ ţionăm aici că tocmai ei sînt acei muncitori care se opun introducerii în Anglia, printr-o lege obligatorie, a zilei de muncă de opt ore, aceasta fiind, după părerea lor, în contra­ dicţie cu „libertatea“ muncitorului matur. Iată în ce măsură s-au lăsat îmbrobodiţi aceşti muncitori de către exploata­ torii lor. Cu totul alta este atitudinea muncitorilor din partea cen­ trală a Angliei, care sînt organizaţi în aşa-numita Federaţie a minerilor. Aceştia nu au admis să li se impună scara mo­ bilă a salariilor. Ei nu cred întro dependenţă a salariului de preţul mărfii şi-şi spun : „Pe noi nu ne priveşte preţul de pe piaţă al cărbunelui. Pentru munca noastră trebuie să obţinem atât cît ne este necesar pentru a trăi, iar restul nu ne pri­ veşte . De aceea, pentru a duce lupta în vederea îmbună­ tăţirii situaţiei lor, ei s-au unit într-o uniune minieră înche­ gată şi bine organizată. Pînă în 1888, în perioada cea mai grea pentru mineri, în partea centrală a Angliei au existat cîteva uniuni mici. In faţa mizeriei cumplite din vremea aceea, aceste uniuni ale minerilor s-au unit într-o federaţie şi, dato­ rită luptei pe care a dus-o această federaţie, salariile au cres­ cut de atunci, după cum am mai amintit, cu 40%. Reducerea de salarii proiectată ultima dată i-ar fi lovit în primul rînd tot pe minerii din partea centrală a Angliei. Aceştia au lansat din prima clipă un apel către celelalte două uniuni ale mine­ 12

rilor, chemîndu-le să se solidarizeze cu lupta lor. Credincioşi principiilor lor greşite, muncitorii acestor uniuni nu au răs­ puns însă chemării lor, socotind zadarnică lupta pentru mări­ rea salariilor, dat fiind preţul scăzut al cărbunelui. Ei nu s-au sfiit nioi să presteze ore suplimentare, prejudiciind prin aceasta în mod grav cauza tovarăşilor aflaţi în grevă şi au refuzat chiar să-i sprijine băneşte, deşi minerii din partea centrală a Angliei le-au sărit în ajutor cu sute de mii de ruble atunci cînd ei se aflau în nevoie. Cu toate că au rămas sin­ guri, muncitorii din Federaţie nu şi-au pierdut curajul. Ei au făcut apel la solidaritatea minerilor din Franţa, Belgia, Ger­ mania şi Austria, iar aceştia au hotărît la congresul lor să nu producă cărbune pentru exportul în Anglia. Minerii francezi şi belgieni au declarat pînă şi grevă, dar, din cauza slabei organizări şi a unui complex de alte împrejurări, au trebuit să renunţe la această luptă, care s-a soldat cu o înfrîngere parţială sau chiar totală. Oricine îşi va pune întrebarea : Cum de a fost cu putinţă ca 300 000 de mineri, care împreună cu familiile lor însumau aproximativ 1 000 000 de oameni, să reziste timp de patru luni ? In cazul de faţă, condiţia de bază o constituia exce­ lenta organizare a minerilor. Datorită cotizaţiilor permanente şi abundente, la începutul grevei, în casele de bani ale Fede­ raţiei se aflau mai multe milioane de ruble. Apoi, datorită disciplinei exemplare, minerii aflaţi în grevă au acţionat soli­ dar şi strâns uniţi, evitând ciocnirile sîngeroase cu armata, şi toate hotărârile conducerii greviste au fost aduse la îndepli­ nire de toţi. Prin această atitudine şi disciplină, minerii au stârnit panică în rândurile capitaliştilor, ceea ce i-a frânat pe aceştia în intenţiile lor exploatatoare. De exemplu, majoritatea minerilor englezi locuiesc în casele proprietarilor de mine. Cu toate că participau la grevă, nimeni nu îndrăznea să-i eva­ cueze din locuinţele lor, pentru că la o asemenea măsură muncitorii ameninţau să răspundă prin luptă pînă la vărsare de sînge, iar capitaliştii iau înţeles că trebuie să ţină seama de avertismentul muncitorilor. 13

Alt factor şi mai favorabil pentru mineri decît frica de pumnul lor a fost situaţia politică. în Anglia, unde muncitorii posedă drept de vot şi formează majoritatea covîrşitoare a populaţiei, forţa politică a fiecărui partid depinde de poziţia pe care o adoptă faţă de el muncitorii. Tocmai în acest an, mun­ citorii din Anglia au hotărît să creeze un partid muncitoresc independent şi să aleagă în parlament adevăraţi reprezentanţi ai muncitorilor. Pînă acum, masele muncitoreşti au votat, din nefericire, întotdeauna pentru unul dintre partidele burgheze. De un secol, două partide principale predomină alternativ în parlamentul englez : partidul liberal, care luptă pentru drep­ turile fabricanţilor şi comercianţilor, şi partidul conservator, care apără interesele marilor proprietari funciari. Aceste două partide principale, care se combat reciproc fără încetare, înving alternativ în alegeri, după cum muncitorii îşi dau voturile unuia sau celuilalt dintre ele. Din cauza acestei dependenţe faţă de muncitori, aceste două partide se întrec în a-i atrage pe aceştia de partea lor ; ele sînt deci obligate să facă ceva şi pentru muncitori. Astfel devine de înţeles de ce proprietarii de mine membri ai partidului conservator, care a fost înfrînt în ultimele alegeri, nu i-au evacuat pe minerii grevişti din locuinţele lo r; nu atît de teama pumnilor aces­ tora, cît mai ales de teama că la viitoarele alegeri muncitorii ar pucea să voteze pentru adversari. Tot astfel se explică de ce actualul guvern liberal, care a ajuns la putere tot datorită voturilor muncitorilor, nu a recurs la folosirea forţei militare împotriva greviştilor şi de ce, cu toate că districtele miniere nu duceau lipsă de armată şi poliţie, nu sm ajuns totuşi nicăieri la acte de violenţă asemănătoare cu cele care au avut loc, de exemplu, în timpul grevei minerilor din Franţa. Ba mai mult decît atît. S-a întîmplat minunea că aproape toate cercurile capitaliste din Anglia i-au sprijinit pe grevişti cu importante sume de bani. Demnitari, preoţi şi episcopi, ba uneori chiar proprietari de mine, vărsau mii de ruble pentru sprijinirea minerilor. Astfel de minuni se .pot întîmpla numai acolo unde burghezia depinde politiceşte de clasa muncitoare.

Este, desigur, foarte regretabil că muncitorii englezi nu şi-au ales în parlament reprezentanţi proprii, socialişti, şi că burghezia, în loc să fie nevoită să le facă concesii ca unui adversar politic independent, se limitează doar la încercarea de a-i atrage de partea ei. Totuşi, ne putem da seama ce foloase îi aduc clasei muncitoare drepturile politice, chiar înainte ca muncitorii să se priceapă să folosească temeinic aceste drepturi. Astfel, întrecerea dintre partidele burgheze pentru a cîştiga favoarea muncitorilor a adus greviştilor sume de bani nicidecum neglijabile. In felul acesta au curs sute de mii de ruble în casa de bani a greviştilor. Este de prisos să men­ ţionăm că şi muncitorii tuturor celorlalte ramuri industriale din Anglia i-au ajutat cît au putut de mult. Aşa a putut o masă de peste 1 000 000 de oameni să reziste, învingînd mari greutăţi, timp de 16 săptămîni. Intîmpinînd o asemenea rezis­ tenţă din partea greviştilor, capitaliştii au început încă din august să le facă propuneri în vederea soluţionării prin arbitraj a acestui diferend în privinţa salariilor. Muncitorii însă nici nu voiau să audă de aceasta şi repetau mereu că nu acceptă nici un fel de reducere a salariilor. Bucurîndu-se de libertatea de întrunire, minerii au ţinut adunări sub cerul liber cu mii de participanţi, iar cei mai buni vorbitori dintre ei îi îndemnau pe tovarăşii lor la rezistenţă, la luptă ; masele îşi exprimau solidaritatea cu greviştii. Cu deosebire s-au evidenţiat, prin hotărîrea lor, soţiile minerilor, care spuneau că preferă să-şi ucidă copiii decît să îngăduie bărbaţilor şi fiilor lor să se în­ toarcă la lucru şi să accepte mizeria care li se oferă !... La fiecare din aceste adunări se hotăra continuarea grevei. între timp, stocurile magnaţilor cărbunelui au început să se epuizeze, preţul cărbunelui a crescut enorm. O mulţime de uzine metalurgice, căi ferate etc. au fost nevoite să-şi înce­ teze activitatea din lipsă de combustibil. De teamă că în urma încetării livrărilor de mărfuri pe timp îndelungat şi-ar putea pierde debuşeurile din diferite ţări, mulţi capitalişti au început să ceară cu insistenţă ca, într-un fel sau altul, să se

14

15

pună cît mai curînd capăt grevei. Populaţia suferea, de ase­ menea, din cauza scumpirii combustibilului. Iarna se apropia. Se înteţeau acuzaţiile împotriva capitaliştilor, care au provocat greva, şi tot mai multe voci dădeau dreptate muncitorilor. Muncitorii nici nu se gîndeau să cedeze. In Uniunea proprie­ tarilor de mine creşteau nemulţumirile şi tot mai des se auzeau plîngeri împotriva conducătorilor Uniunii care au provocat greva şi care, prin încăpăţînarea lor, şi-au atras mînia întregii ţări. Rînd pe rînd, capitaliştii au început să părăsească Uniunea şi să facă pe cont propriu concesii mun­ citorilor. Unul după altul, ei se declarau gata să-i angajeze din nou pe muncitori fără reducerea salariilor. La consfătui­ rile lor generale, muncitorii au căzut de acord ca tovarăşii care lucrează la aceşti capitalişti să reia lucrul cu condiţia să fie reangajaţi toţi, ca nimeni să nu fie concediat din cauza grevei. Fiecare muncitor care relua lucrul se obliga să depună imediat la casa de ajutor a greviştilor, zilnic, cîte o jumătate de rublă pentru întreţinerea tovarăşilor care continuau greva. Deci greviştii primeau ajutor şi din această parte şi masele au continuat cu tenacitate greva. Intre timp, Uniunea capita­ liştilor era ameninţată să-şi piardă majoritatea membrilor, iar acest lucru a frînt definitiv rezistenţa ei. Ţinînd seama de acest fapt, precum şi de pericolul pe care continuarea grevei îl prezenta pentru existenţa întregii „industrii indigene“ , guvernul a propus pe unul dintre miniştrii săi ca mediator pentru realizarea unei înţelegeri între muncitori şi capitalişti. Ambele părţi au acceptat propunerea şi la 17 noiembrie s-au anunţat rezultatele înţelegerii : 1) toţi muncitorii pot relua lucrul în condiţiile de dinainte de grevă ; 2) se va forma un comitet, compus din 14 capitalişti şi 14 mineri, care va alege din sînul său un preşedinte şi care, începînd de la 1 februarie 1894, va stabili viitoarele salarii ale minerilor. Acest comitet va funcţiona cu titlu de experienţă un an de zile. 16

în urma acestei hotărîri, care constituia o victorie deplină şi strălucită a muncitorilor, conducătorii grevei au hotărît să înceteze greva şi să se întoarcă la lucru. Victoria şi sfîrşitul grevei au stîrnit în toate districtele miniere un imens val de bucurie. Intrările în mine şi casele au fost împodobite cu ghirlande. Pe stradă şi în pieţe, copiii dansau şi zburdau. Mun­ citorii se felicitau reciproc... Ziua încetării grevei a fost o zi de sărbătoare pentru întreaga ţară. în parlament, ştirea des­ pre încetarea grevei a fost primită cu un ropot de aplauze; premierul Gladstone a răsuflat uşurat şi a exclamat: „slavă domnului!“ întreaga presă s-a ocupat de acest eveniment. Iată ce importanţă au căpătat în întreaga Anglie minerii prin lupta lor dîrză. Rezultatele grevei trebuie, într-adevăr, considerate ca o victorie. înainte de toate, muncitorii i-au silit pe exploatatori să le acorde numaidecît salariile de pînă acum. în ceea ce pri­ veşte comitetul care urmează să stabilească salariile în cursul anului viitor, putem fi liniştiţi că el nu va semăna întru ni­ mic cu comitetul pentru scara mobilă a salariilor. O garanţie în această privinţă o constituie forţa uriaşă de care au dat dovadă muncitorii în grevă şi împotriva cărora capitaliştii nu vor fi dispuşi să reînceapă curînd lupta. O altă garanţie o con­ stituie dîrzenia cu care masele de mineri şi-au apărat salariile lor de pînă acum, spunînd că „nu au nimic de obiectat îm­ potriva reglementării salariilor după preţul cărbunelui dacă aceasta va duce la o mărire a salariilor“ . în sfîrşit, muncitorii s-au învoit doar să facă o încercare de un an. Dacă nu vor fi mulţumiţi de acest comitet, peste un an vor reîncepe lupta cu îndoită putere. Această victorie este un eveniment cum rar întîlnim în is­ toria clasei muncitoare. O grevă atît de uriaşă nu a mai cu­ noscut pînă acum Europa. Şi nu trebuie să uităm că duşmanul muncitorilor, Uniunea proprietarilor de mine din Anglia, se numără printre cele mai puternice organizaţii capitaliste din lume. Lucrul principal însă care face ca această grevă să ca­ pete o importanţă deosebită este principiul pentru care s-a 2

17

luptat. Această grevă trebuia să dovedească dacă este posibilă dobîndirea şi apărarea unui salariu mai bun în condiţiile cînd preţul mărfii scade, sau este inevitabilă reducerea salariilor atunci cînd preţul mărfii este scăzut, aşa cum susţineau acei mineri englezi înşelaţi şi înapoiaţi care au refuzat să participe la grevă. Cu alte cuvinte, ea trebuia să arate dacă muncitorii pot astăzi, prin organizare şi luptă, să obţină ceva, sau trebuie să se supună tuturor oscilărilor pieţei de desfacere şi să îndure cu umilinţă mizeria. Victoria minerilor din partea centrală a Angliei dovedeşte că această din urmă concepţie este greşită, că muncitorii au posibilitatea, atunci cînd dispun de o orga­ nizaţie puternică şi de libertate politică, să se apere cel puţin împotriva mizeriei extreme. De aceea, rezultatele grevei şi felul în care s-a încheiat aceasta au o însemnătate mult mai mare decît foloasele ma­ teriale nemijlocite obţinute de minerii din partea centrală a Angliei. Ca de obicei după o luptă victorioasă, influenţa Fe­ deraţiei minerilor asupra maselor muncitoreşti şi încrederea acestora în Federaţie s-au dublat. Cotizaţiile către casele de bani districtuale ale Federaţiei vor fi vărsate mai bucuros de­ cît pînă acum. Mai strict şi cu mai mult zel vor fi adoptate toate hotărîrile ei. Dar asta nu e tot. Muncitorii din celelalte districte miniere, care au refuzat să participe la grevă, sînt nevoiţi să recunoască acum că Federaţia din partea centrală a Angliei s-a orientat just, sînt nevoiţi să recunoască superio­ ritatea ei şi, treptat, vor păşi pe acelaşi făgaş. încă în timpul grevei, minerii din aceste districte s-au declarat solidari cu tovarăşii lor din Federaţie. Nu încape îndoială că, mai de­ vreme sau mai tîrziu, ei se vor alătura cu toţii Federaţiei vic­ torioase. In sfîrşit, victoria greviştilor a sfărîmat Uniunea pro­ prietarilor de mine, această puternică organizaţie capitalistă, slăbind-o în aceeaşi măsură în care a întărit, pe de altă parte, organizaţia muncitorilor. Am văzut cum sub loviturile grevei această Uniune s-a destrămat aproape complet. 18

Astfel, datorită organizării lor excelente şi datorită condi­ ţiilor politice speciale, minerii din Anglia au repurtat o vic­ torie strălucită, înfrîngînd pe duşmanii lor şi atrăgînd mii de tovarăşi de suferinţă la lupta comună pentru un viitor mai bun. „Sprawa Rabotnicza“, Paris, noiembrie-decembrie 1893. (Articol scris în limba poloneză)

2*

Posi'bilism şi oportunism Cu prilejul congresului partidului, tov. Heine a scris, după cum se ştie, o broşură intitulată „A vota sau a nu vota ?“ , în care se declară pentru participarea la alegerile pentru Landtagul prusian. Dar nu această temă principală a broşurii ne deter­ mină, în cazul de faţă, să facem unele observaţii, ci două cu­ vinte pe care le-a rostit întîmplător în cursul argumentării sale şi faţă de care, date fiind recentele evenimente petrecute în sînul partidului, noi reacţionăm cu o deosebită sensibilitate : posibilism şi oportunism. Heine este de părere că toată împo­ trivirea partidului faţă de aceste curente se datoreşte neînţe­ legerii adevăratei semnificaţii a acestor cuvinte străine. Tov. Heine a studiat, desigur, ca şi Faust, dreptul, dar v a i!, nu a mai studiat ca el, temeinic şi cu neobosită sîrguinţă, o serie de alte lucruri. în spiritul caracteristic concepţiei pur juridice, el îşi spune : la început a existat cuvîntul. De vrem să ştim dacă posibilismul şi oportunismul pot dăuna sau folosi socialdemocraţiei, n-avem decît să deschidem dicţionarul de cuvinte străine şi în cinci minute problema este rezolvată. Dicţionarul ne lămureşte că posibilismul „este politica a cărei năzuinţă este atingerea posibilului în împrejurările date“ , la care Heine exclamă : „întreb pe toţi oamenii cu judecată : oare politica trebuie să năzuiască spre atingerea imposibilului în împrejură­ rile date ?“ Dacă rezolvarea problemelor politice şi tactice ar fi atît de simplă, atunci, îi răspundem noi, ca oameni cu ju­ decată, lexicologii ar fi cei mai înţelepţi oameni de stat, iar noi ar trebui să introducem în activitatea noastră, în locul 20

conferinţelor social-democrate, conferinţe de popularizare din domeniul lingvisticii. Evident că politica noastră trebuie şi poate să năzuiască numai spre atingerea a ceea ce în condiţiile date este posibil. Dar aceasta nu ne spune cum şi în ce fel trebuie să năzuim spre atingerea posibilului. Or, tocmai aceasta constituie esen­ ţialul. Problema fundamentală a mişcării socialiste a constituit-o dintotdeauna modul în care trebuie să fie puse în concordanţă activitatea practică nemijlocită cu scopul final. Diferitele „şcoli“ şi curente ale socialismului se deosebesc tocmai prin felul în care au răspuns la această problemă. Social-democraţia este primul partid socialist care a ştiut să îmbine în mod fericit scopul final al revoluţiei cu activitatea practică de fie­ care zi, şi astfel să atragă în luptă masele largi populare. în ce constă această soluţionare deosebit de fericită ? Formulînd răspunsul foarte pe scurt şi în general : în desfăşurarea luptei practice potrivit principiilor generale ale programului. Aceasta o ştim pe de rost cu toţii — ni se va răspunde —, dar sîntem tot atît de puţin dumeriţi ca şi înainte. Şi, totuşi, noi conside­ răm că această frază, în ciuda generalităţii ei, constituie un în­ dreptar deosebit de concret în activitatea noastră. Să ilustrăm acest lucru pe scurt prin referire la două chestiuni actuale ale vieţii de partid — militarismul şi politica vamală. în principiu -—după cum ştiu toţi aceia care cunosc pro­ gramul nostru -—, noi sîntem împotriva oricărui militarism şi a oricărei politici vamale. Rezultă oare din aceasta că repre­ zentanţii noştri în Reichstag trebuie să răspundă la toate dez­ baterile asupra unor proiecte de lege privitoare la aceste pro­ bleme pur şi simplu prin nu ? Nicidecum. O astfel de atitu­ dine ar fi potrivită pentru o sectă neînsemnată, dar nu pentru un mare partid popular. Reprezentanţii noştri trebuie să ana­ lizeze de fiecare dată proiectele propuse, să examineze cau­ zele, să judece şi să argumenteze după condiţiile concrete date, după situaţia economică şi politică din acel moment, şi nu interpretînd principiul într-un mod lipsit de viaţă şi ab21

stract. Dar, dacă judecăm just condiţiile date şi interesele po­ porului, rezultatul trebuie să fie şi va fi un nu. Lozinca noas­ tră este: nici un om şi nici un ban pentru acest sistem. Dar pentru noi nu poate exista nici un sistem care să fie altceva decît acest sistem. La fiecare nouă mărire a taxelor vamale spunem : în situaţia dată nu avem nici un motiv să aprobăm taxele vamale, dar pentru noi nu poate exista nici o situaţie în care să ajungem la o altă concluzie. Numai în felul acesta lupta noastră practică devine ceea ce trebuie să fie : aplica­ rea principiilor în procesul vieţii sociale, întruparea principii­ lor noastre generale în activitatea practică de fiecare zi. Numai respectînd această condiţie luptăm în singurul mod admisibil pentru ceea ce este de fiecare dată „posibil“ . Insă dacă am spune : sîntem gata să aprobăm anumite măsuri mili­ tariste sau măsuri în legătură cu politica vamală în schimbul unor concesii politice sau al unor reforme sociale, atunci am sacrifica principiile luptei de clasă de dragul succeselor de moment, şi ne-am situa pe poziţia oportunismului. De altfel, oportunismul este un joc politic la care se pierde de două o ri: se prejudiciază şi principiile, şi succesul practic. A presupune că pe calea concesiilor se obţin cele mai multe succese este o gravă eroare. în acest caz, ca în toate chestiunile mari, cei mai şireţi nu sînt în acelaşi timp cei mai deştepţi. Bismark s-a ex­ primat odată, faţă de un partid burghez de opoziţie : „Voi înşivă vă tăiaţi posibilitatea oricărei influenţe practice spunînd în permanenţă şi de la bun început nu“ . In această privinţă, bătrînul a dat dovadă, ca de atîtea ori, de mai multă minte decît acoliţii lui. Intr-adevăr, un partid burghez, adică un partid care spune în general da sistemului existent, dar care spune nu consecinţelor zilnice ale acestui sistem, este un hi­ brid, o plăsmuire care nu este nici cal nici măgar. Cu totul altfel stau lucrurile cu noi, care sîntem în opoziţie fundamen­ tală faţă de întregul sistem din prezent. La noi, în acel nu, în atitudinea de neîmpăcat rezidă întreaga noastră putere. Această atitudine insuflă teamă şi respect duşmanilor noştri şi im asigură încrederea şi simpatia poporului. 22

Numai prin faptul că nu dăm înapoi cu nici un pas de pe poziţia noastră silim guvernul şi partidele burgheze să ne acorde puţinul pe care-1 putem dobîndi imediat prin luptă. Dacă vom începe însă să alergăm după „posibil“ în spirit opor­ tunist, sacrificînd principiile noastre şi adoptînd calea tocme­ lilor obişnuite între politicieni, vom ajunge curînd în situaţia vînătorului care nu a doborît vînatul şi a mai pierdut şi puşca. Pe noi nu ne îngrozesc cuvintele străine : oportunism, posibilism, aşa cum crede Heine, ci ne îngrozeşte traducerea lor în practica noastră de partid. Preferăm ca ele să rămînă pentru noi cuvinte străine. Iar tovarăşii să se ferească de rolul tăl­ măcitorului în cazul de faţă ! „Sächsische Arbeiterzeitung“ din 30 septembrie 1890

/

Cuvîntări rostite la Congresul de la Stuttgart al Partidului social-democrat din Germania Cuvîntări în cadrul discuţiei cu privire la problemele tacticii l

3 octombrie 1898 Cuvîntările lui Heine şi ale altora au arătat că în partidul nostru domneşte confuzie asupra unui punct deosebit de im­ portant, şi anume asupra legăturii dintre scopul nostru final şi lupta noastră de zi cu zi. S-a spus, printre altele, că para­ graful cu privire la scopul final este o parte frumoasă a pro­ gramului nostru, care, desigur, nu trebuie uitată, dar că ea nu are nici o legătură directă cu lupta noastră practică. Sînt, poate, unii tovarăşi care consideră că o discuţie asupra scopului final este de fapt o chestiune academică. Acestora le răspund că pentru noi, ca partid revoluţionar, ca partid proletar, nici o chestiune nu este mai legată de practică ca aceea a scopului final. Căci gîndiţi-vă în ce constă de fapt caracterul socialist al întregii noastre mişcări ? Lupta practică propriu-zisă îmbracă trei forme : lupta sindicală, lupta pentru reforme sociale şi lupta pentru democratizarea statului capitalist. Sînt aceste trei forme ale luptei noastre socialism adevărat ? Nicidecum. Să luăm, în primul rînd, mişcarea sindicală ! Indreptaţi-vă privirea asu­ pra Angliei; acolo mişcarea sindicală nu numai că nu este so­ cialistă, ci în parte este chiar o piedică în calea socialismului. Reforme sociale cer şi socialiştii de catedră, naţional-socialii şi alţii de teapa lor. Iar democratizarea este ceva specific bur­ ghez. Burghezia a înscris încă înaintea noastră democraţia pe steagul ei. Atunci ce anume face ca în lupta noastră de zi cu zi să fim un partid socialist ? Numai şi numai legătura dintre aceste trei forme ale luptei noastre practice şi scopul final. 'Tocmai scopul final determină spiritul şi conţinutul luptei

noastre socialiste, o face să devină o luptă de clasă. Dar prin scop final nu trebuie să înţelegem, aşa cum a spus Heine, cutare sau cutare reprezentare despre statul viitorului, ci ceea ce trebuie să premeargă neapărat societăţii viitoare, şi anume cucerirea puterii politice. (O voce din s a lă : „Sîntem deci de aceeaşi părere! “) Această înţelegere a sarcinii noastre este în strînsă legătură cu concepţia noastră despre societatea capi­ talistă, cu convingerea noastră fermă că societatea capitalistă se încurcă în contradicţii de nerezolvat, care fac necesară, ca rezultat final, o explozie, o prăbuşire în cursul căreia ne revine rolul sindicului, care va lichida societatea falimentară. Iar dacă sîntem încredinţaţi că putem să susţinem pînă la ca­ păt interesele proletariatului, atunci afirmaţii ca cele făcute de Heine în ultimul timp, şi anume că putem face concesii în domeniul militarismului, devin cu totul imposibile ; imposibile devin şi afirmaţiile de genul celei făcute de Konrad Schmidt, în organul central, despre majoritatea socialistă în parlamen­ tul burghez şi mai ales ca aceea a lui Bemstein, că, chiar dacă vom ajunge cîndva la putere, tot nu vom fi în stare să ne lipsim de capitalism. Citind aceasta, mi-am spus : Ce noroc că în 1871 muncitorii socialişti din Franţa nu erau atît de înţelepţi, căci atunci ei şi-ar fi zis : copii, să ne culcăm pe-o ureche, ceasul nostru încă nu a sunat, producţia încă nu este destul de concentrată pentru ca să ne putem menţine la cîrmă. Dar, atunci, în locul măreţei privelişti a luptei eroice am fi avut un alt tablou, atunci muncitorii nu ar fi fost eroi, ci nişte babalîci. Cred că discuţia despre chestiunea dacă o dată ajunşi la putere vom fi capabili să organizăm producţia ca o pro­ ducţie socială, dacă ea este deja coaptă pentru aceasta, ei bine, după părerea mea, aceasta este într-adevăr o discuţie academică. Noi nu ne putem îndoi nici o clipă că trebuie să tindem spre cucerirea puterii politice. Un partid socialist tre­ buie să fie întotdeauna la înălţimea situaţiei, el nu are voie niciodată să se dea speriat înapoi în faţa propriilor sale sar25

> cini. Iar părerile noastre în privinţa ţelului nostru final tre­ buie să fie complet lămurite şi vom şti să înfăptuim acest ţel, în ciuda furtunii şi a oricăror vitregii ale vremii. (Aplauze.) II

4 octombrie 1898 Vollmar mi-a reproşat cu amărăciune că eu, ca tînăr recrut în mişcare, vreau să dau lecţii veteranilor. Nu e cazul. Ar fi de prisos, deoarece sînt ferm convinsă că veteranii stau pe aceeaşi poziţie cu mine. Şi nici nu este vorba aici de a da cuiva lecţii, ci pur şi simplu de a formula clar şi fără echivoc o anu­ mită tactică. Că eu de-abia de acum încolo urmează să-mi dobîndesc gradele în mişcarea muncitorească germană, aceasta o ştiu ; dar eu vreau să fac acest lucru în aripa stingă, acolo unde se dă lupta cu duşmanii, şi nu în aripa dreaptă, care vrea compromisuri cu duşmanii/Exclamaţii de protest.) Iar cînd Vollmar aduce împotriva expunerii mele obiective argu­ mente ca acesta : ia stai, bobocelule, eu aş putea să-ţi fiu bu­ nic, pentru mine aceasta constituie o dovadă că el şi-a epui­ zat argumentele. (Rîsete.) Intr-adevăr, în cursul expunerii sale, el a făcut o serie de afirmaţii care sînt în gura unui veteran cel puţin ciudate. Zdrobitoarei sale afirmaţii, citate din Marx, cu privire la asigurările muncitoreşti, eu îi opun o altă afir­ maţie a lui Marx, şi anume că introducerea asigurărilor mun­ citoreşti în Anglia a însemnat de-a dreptul salvarea a însăşi societăţii burgheze. Vollmar a spus în continuare, referindu-se la trade-unionuri, că ar fi greşit să nu tratăm mişcarea sin­ dicală ca pe o mişcare socialistă. Oare Vollmar nu a auzit nimic despre diferenţa dintre noul şi vechiul trade-unionism ? Nu ştie el că vechii trade-unionişti se situează cu totul pe po­ ziţia rigidă a burgheziei, oare nu ştie el că însuşi Engels şi-a exprimat speranţa într-un viitor progres al mişcării socialiste în Anglia, deoarece Anglia şi-a pierdut preponderenţa pe piaţa mondială şi, ca urmare, mişcarea trade-unionistă va trebui să păşească pe căi noi ? Blanquismul a fost folosit de Vollmar 26

ca o sperietoare. Oare nu cunoaşte el diferenţa dintre blanquism şi social-democraţie ? Nu ştie el că, după concepţia blanquistă, numai o mînă de emisari trebuie să cucerească pu­ terea în numele clasei muncitoare, în timp ce social-democraţia susţine că puterea politică trebuie cucerită de însăşi clasa muncitoare ? Aceasta este o diferenţă pe care nu ai voie s-o uiţi atunci cînd eşti un veteran al mişcării social-democrate. In al treilea rînd, Vollmar a insinuat că eu aş fi o entuziastă adeptă a mijloacelor violente. Nici în cuvîntările mele şi nici în articolele contra lui Bernstein din „Leipziger Volkszeitung“ 1 * nu am dat nici cel mai mic prilej pentru o asemenea insinuare. Eu mă situez, dimpotrivă, pe punctul de vedere opus, afirmînd că singura măsură violentă care ne va duce la victorie este lămurirea clasei muncitoare în lupta ei de zi cu zi. Nici că se putea face un compliment mai mare la adresa expunerilor mele decît acela că ele conţin lucruri de la sine înţelese. Cele afirmate de mine trebuie să fie, desigur, pentru un social-democrat lucruri de la sine înţelese, şi totuşi ele nu sînt ceva de la sine înţeles pentru toţi cei prezenţi la actualul congres („O h !“), de exemplu pentru tov. Heine, adept al po­ liticii de compensaţii. Oare cum se împacă aceasta cu cuce­ rirea puterii politice ? în ce poate consta o politică de com­ pensaţii ? Noi cerem întărirea drepturilor poporului, libertăţii democratice, iar statul capitalist cere mijloace pentru întărirea puterii sale şi tunuri. Chiar şi în cazul cel mai bun, presupunînd că tîrgul va fi încheiat şi respectat cu lealitate de ambele părţi, tot ceea ce am obţine noi ar rămîne numai pe hîrtie. încă Borne spunea : nu sfătuiesc pe nimeni să ia o ipotecă pe o constituţie germană, căci toate constituţiile germane fac parte din categoria bunurilor mobiliare. Libertăţile constituţionale, pentru a avea valabilitate permanentă, trebuie dobîndite prin luptă, nu prin contract. Ceea ce ar obţine statul capitalist în schimb de la noi ar avea o existenţă fermă şi brutală. Tunu­ rile şi soldaţii pe care i le-am aproba ar deplasa raporturile * Cifrele se referă la adnotările de la sfîrşitul volumului. — Nota red.

27

obiective materiale de forţă în defavoarea noastră. Lassalle a afirmat: „Adevărata constituţie a unei ţări nu constă în forma ei scrisă, ci în raporturile reale de forţă“ . Rezultatul politicii de compensaţii este deci de fiecare dată acela că noi obţinem condiţii în favoarea noastră doar pe hîrtie, în timp ce condiţiile în favoarea adversarului le transpunem în reali­ tate obiectivă, slăbind în fond poziţiile noastre şi întărind pe cele ale adversarului. Mă întreb dacă despre un om care face asemenea propuneri se poate afirma că năzuieşte serios spre cucerirea puterii politice. Şi dacă tov. Fendrich a accentuat cu indignare că această năzuinţă este pentru noi ceva firesc, el s-a referit la mine, cred eu, numai din greşeală, căci în fond indignarea lui era îndreptată împotriva lui Heine ; in­ dignarea lui nu a făcut decît să scoată în evidenţă contradic­ ţia flagrantă dintre poziţia lui Heine, care a îndrăznit să vor­ bească despre o politică de concesiuni faţă de statul capitalist, şi poziţia partidului nostru, care vădeşte o conştiinţă proletară. A urmat apoi afirmaţia lui Konrad Schmidt că anarhia do­ minaţiei capitaliste ar putea fi înlăturată prin lupte sindicale şi altele asemănătoare. Dacă teza programatică a necesităţii cuceririi puterii politice a fost prilejuită de ceva, atunci aceasta a fost convingerea că pe terenul societăţii capitaliste nu a cres­ cut buruiană de leac pentru îndepărtarea anarhiei capitaliste. Zi de zi cresc anarhia, îngrozitoarele suferinţe ale clasei mun­ citoare, nesiguranţa existenţei, exploatarea, prăpastia dintre bogaţi şi săraci. Se poate oare afirma despre cineva care do­ reşte o rezolvare prin mijloace capitaliste că el socoteşte nece­ sară cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare ? Deci nici de data aceasta indignarea lui Fendrich şi al lui Vollmar nu este îndreptată împotriva mea, ci împotriva lui Konrad Schmidt. Sau să luăm cunoscuta afirmaţie din „Neue Zeit“ : .^Scopul final, oricare ar fi el, nu înseamnă nimic pentru mine, pentru mine mişcarea este totul!“ 2 Nici acela care spune aceasta nu se situează pe poziţia necesităţii cuceririi puterii politice. Vedeţi deci că unii membri de partid nu dau de loc importanţa cuvenită scopului final al mişcării noastre. De 28

aceea se impune să vorbim despre acest scop clar şi fără echi­ voc ; nicicînd nu s-a simţit mai mult ca acum nevoia aceasta. Loviturile reacţiunii cad asupra noastră ca grindina. La recenta cuvîntare a kaiserului va trebui să răspundem în cadrul dez­ baterii. Trebuie să spunem răspicat, aşa cum a făcut bătrînul Cato : „De altfel, sînt de părere că acest stat trebuie distrus“ . Cucerirea puterii politice rămîne scopul nostru final, iar sco­ pul final rămîne sufletul luptei noastre. Clasa muncitoare nu trebuie să se situeze pe punctul de vedere decadent al filozo­ fului şi să spună : „scopul final nu înseamnă nimic pentru mine, pentru mine mişcarea este totul“ , ci, dimpotrivă, „miş­ carea ca atare, fără legătură cu scopul final, mişcarea ca scop în sine nu înseamnă nimic pentru noi, scopul este totul pentru noi“ . (Aplauze.) Din procesul-verbnl al dezbaterilor Congresului Partidului social-democrat din Germania Stuttgart, 3—8 octombrie 1898

O problemă de tactică Intrarea lui Millerand în guvernul Waldeck-Rousseau3 constituie, desigur, ,un prilej pentru a face o serie de con­ sideraţii principiale de tactică nu numai pentru socialiştii din Franţa, dar şi pentru cei din alte ţări. Participarea activă a socialiştilor la un guvern burghez este, în orice caz, un fenomen care iese din cadrul formelor de activitate obiş­ nuite ale socialismului. Avem oare de-a face aici cu o formă tot atît de îndreptăţită şi utilă cauzei proletare cum este, de pildă, '«activitatea; în parlament sau în consiliul comu­ nal ? Sau este aceasta, dimpotrivă, o violare a principiilor şi tacticii socialismului ? Sau poate, în sfîrşit, participarea socialiştilor la guvernul burghez este o excepţie care în anumite împrejurări se poate admite şi este necesară, iar în altele este condamnabilă şi dăunătoare ? Din punctul de vedere al concepţiei oportuniste despre socialism, concepţie care s-a manifestat în ultimul timp în sinul partidului nostru îndeosebi prin teoriile lui Bernstein, adică ,din punctul de vedere care preconizează introduce­ rea socialismului buoată cu bucată în societatea burgheză, intrarea elementelor socialiste în guvern trebuie să apară pe cît de «dorită, pe atît de firească. Dacă admitem că socia­ lismul poate fi strecurat treptat, în doze mici, în societatea capitalistă şi că, pe de altă parte, statul capitalist se trans­ formă treptat, de la sine, într-unul socialist, atunci atragerea progresivă a socialiştilor în guvernele burgheze apare ca un rezultat firesc al dezvoltării statelor burgheze, cu totul cores­ 30

punzător pretinsei apropieri progresive spre o majoritate socialistă în scopuri legislative. Dacă, astfel privit, acest caz este în concordanţă cu teoria oportunistă, apoi el cores­ punde nu mai puţin şi cu practica oportunistă. Deoarece obţinerea unor succese imediate, palpabile, indiferent pe ce cale, constituie linia conducătoare a acestei practici, in­ trarea unui socialist într-un guvern burghez trebuie să apară „politicianului practic“ un succes de nepreţuit. Cîte mici îmbunătăţiri, ameliorări şi fel de fel de cîrpeli sociale nu poate realiza un ministru socialist! Altfel se pune problema dacă pornim de la punctul de vedere că instaurarea socialismului poate fi începută abia după prăbuşirea sistemului capitalist şi că în momentul de faţă activitatea socialistă se reduce la pregătirea — subiec­ tivă şi obiectivă — a acestui moment prin lupta de clasă. Este, desigur, un fapt indiscutabil 'că, pentru a duce o acti­ vitate practică, social-democraţia trebuie să ocupe în statul actual toate poziţiile ce pot fi cucerite, trebuie să cîştige pretutindeni teren. Dar aceasta numai cu condiţia ca de pe aceste poziţii să poată duce lupta de clasă, lupta cu bur­ ghezia şi cu statul ei. In această privinţă există însă în statele burgheze o di­ ferenţă esenţială între corpurile legislative şi guvern. în parlamente, reprezentanţii muncitorilor au posibilitatea, chiar dacă nu-şi pot impune revendicările, să le apere cel puţin, persistând în atitudinea lor opoziţionistă. Dimpotrivă, în cadrul guvernului, care este un organ executiv, de acţiune, nu este loc pentru o opoziţie principială. El trebuie să ac­ ţioneze continuu şi prin toate verigile lui, şi chiar atunci cînd este compus, aşa cum se întîmplă în Franţa de cîţiva ani încoace în guvernele de coaliţie, din reprezentanţi ai diferitelor partide, el trebuie să se situeze totuşi pe o bază principială comună, care să-i dea posibilitatea să acţioneze pe baza stării de fapt, într-un cuvînt, pe baza statului bur­ ghez. Reprezentantul cel mai extremist al radicalismului burghez poate, în general, guverna cot la cot cu cel mai St

frI n ? gradn ^ nS! r! at0r- Un adversar principial al stării de P se a la insa in faţa alternativei: sau să facă mereu odo iţie majorităţii burgheze din guvern, adică să nu fie de

corupţie şi confuzie în rîndurile social-democraţiei. Repre-, zentanţii clasei muncitoare pot intra într-un guvern burghez fără a-işi renega rolul numai într-un singur caz : dacă o dată p o li” T e T al gUVe' " “ ,” i - ° -toatie vădit cu intrarea lor în guvern pun stăpînire pe el şi-l transformă i c a lÎ t 2 l ar 6 impIiCit k înd«părtarea membrului socialist dm guvern sau să conlucreze în cele din urmă în guvernul plasei muncitoare ajunse la putere. ^ e x e r c i t e zilnic funcţiile în vederea uienţin^ii “ f™ ’ Se poate, desigur, întîmpla ca în cursul dezvoltării sau, mai degrabă, al pieirii societăţii capitaliste să survină mo­ aâT d eT T st ^ lirammi * S - e l T mente cînd cucerirea definitivă .a puterii de către reprezen­ ta c ^ e i « l e g u v e r T l r “ * PUţin “ “ “ t1" ' tanţii proletariatului să fie încă imposibilă şi totuşi partici­ parea lor la guvernul burghez să fie necesară, şi anume m u l T I T l r a r e 'l ^ 7 t e ” ” ? e pr0gramul sa” atunci cînd e în joc independenţa ţării sau sânt primejduite cuceririle democratice, ca, de exemplu, republica, iar gu­ Î iI s t de un r m burghez “ “ de - i-i»vernul burghez este prea compromis şi prea dezorganizat » c i T , S , , e iT H ; t T ™ vederc - p « ~ «* pentru a putea, fără sprijinul reprezentanţilor muncitorilor, proletariatului -? n fe vern’ ca in parlament, cauzei să deteimine poporul la ascultare. Intr-un asemenea caz, L t r r ' T ? “ mfd “ ‘ Se Si ° bti” ă < * ™ refonoe reprezentanţilor poporului muncitor nu le este, bineînţeles, ¡eSe i „ âs, P™l«tariatalui. In acest caz permis să se dea în lături de la apărarea cauzei comune de « T srapi numai pentru că ţin morţiş să respecte nişte principii abstracte. Dar şi atunci participarea social-democraţiei la ? z ? :guvern trebuie să aibă loc în forme care să excludă orice m l “ reprezen,antii social-democraţiei caută să obima adoptarea uuor reforme sociale i„ c o c i l e l ! , “, , “ îndoială, atît în sînul burgheziei cît şi în sinul poporului, au toata posibilitatea, prin opoziţia lor concomitentă nnasupra caracterului trecător şi a scopului exclusiv al acţiunii lor. Cu alte ’cuvinte, intrarea socialiştilor în guvern nu trecT ce 2 ° M “ guv“ nu,ui burghez î» ansamblu — ouie să meargă nici atunci pînă la o solidarizare completă bugetul 7 T 'nS“ mnS- P™ tre < * * . respingerea cu activitatea şi compoziţia guvernului. Pare îndoielnic că g b T ™ 7 : “ d“ T Şi ,uptei pentru reforme burg ze un caracter principial socialist, caracterul unei lupte în franţa să fi survenit .acum o situaţie ca aceea despre de ctasa proletare. Dar un sociabdcmoora, « r e * care am vorbit mai sus, deoarece partidele socialiste s-au declarat anticipat, fără a pune problema unei participări la guvernului 3 ” °™ Î s“ ;iale in ca,itat' de membru al g eroului, adica sprijinind concomitent statul burghez în guvern, gata să sprijine orice guvern republican sincer ; iar ansamblu, reduce de fapt socialismul său, in cel ! f b u „ intrarea lui Millerand în guvern, de altfel fără vreo împu­ °az, la democraţie burgheză sau la n urvt'f ternicire din partea colegilor săi, a atras după sine tocmai burgheză P.0 U 0 P °lltlca muncitorească gheza. Pe cind pătrunderea social-democratilor în rmrp contrarul, partidele socialiste nemaivrînd acum să acorde »n,anţele populare duce deci ta întărirea fuptai d e T ă acest sprijin. Ceea ce am urmărit noi nu a fost nicidecum judecarea cazului special din cabinetul Valdeck-Rousseau, ci d T Z Pr“ n‘’Varea “ - ayea “ i Proletariatului, derea lor T e guverne „ u poate dr6pt n:2|i|[,|tpătruu^ trasarea unei linii generale de conduită, izvorîtă direct din principiile noastre. Din acest punct de vedere, intrarea so32

r în^

“

3 — Cuvîntări şi articole alese

33

cialiştilor în guvernele burgheze apare ca un experiment care nu poate avea decât consecinţe dăunătoare pentru lupta de clasă. In societatea burgheză, soeial-demooraţiei îi este rezer­ vat, prin însăşi natura sa, rolul de partid de opoziţie; ca partid de guvernămînt, ea nu poate să se afirme decît pe ruinele statului burghez. „Leipziger Volkszeitung“ din 6 iulie 1899

Cuvîntări rostite la Congresul de la Hanovra al Partidului social-democrat din Germania i Cuvîntare în cadrul discuţiei despre Bernstein

11 octombrie 1899 Tovarăşi, ar însemna să arunc o picătură de apă în mare dacă după minunata expunere a tov. Bebel aş mai încerca sil dezvolt aspectul teoretic al problemei. Bebel a tratat aceste probleme atît de temeinic şi a adus atîta material laptic nou împotriva lui Bernstein, încît este de prisos să mai adaug ceva. Totuşi, unele observaţii ale lui David care, ui parte, sînt îndreptate împotriva mea mă determină să lăspund. Nu mă voi ocupa de expunerile sale cu privire la aici cultură. Acolo problema îngrăşămintelor juca un rol atît de mare, încît fără să vreau mi-am amintit de cuvîntarea ioştită de un consilier economic pomeranian în Uniunea agricolă, care spunea : „Cred că veţi fi cu toţii de acord ■ ii mine dacă voi încheia expunerea mea cu cuvintele : bălegarul este sufletul agriculturii!“ (Rîsete şi exclamaţii.) Partea cea mai slabă a concepţiei teoretice a lui Bern••ic in - şi a adepţilor săi este teoria despre aşa-zisa putere economică, pe care clasa muncitoare trebuie să o cucerească iiKii în cadrul orînduirii sociale actuale, înainte de a putea înfăptui cu succes o revoluţie politică. Atît David cît şi alţi adopţi ai lui Bernstein ne-au învinuit adeseori de frazeologie i predilecţie pentru şabloane. Dar tocmai în problema cucemii puterii economice ies în evidenţă la aceştia, după cum voi dovedi, şablonul şi frazeologia. Marx a dovedit, după cum se ştie, că fiecare mişcare polilioă de clasă a avut la bază relaţii economice determinate. Marx a demonstrat că toate clasele istorice de pînă acum, ;i*

35

înainte de a pune mina pe puterea politică, s-au afirmat ca putere economică. David, Woltmann şi Bernstem aplică or­ beşte această schemă la relaţiile actuale. Aceasta dovedeşte că ei nu înţeleg nici esenţa luptelor din trecut, nici esenţa luptelor de astăzi. Căci ce înseamnă oînd spunem: clasele din trecut, şi anume starea a treia, şi-au cucerit puterea economică înainte de emanciparea politică ? Nimic altceva decît faptul istoric că toate luptele de clasă de pînă acum se reduceau, în ul­ timă analiză, la faptul economic că orice nouă clasă ascen­ dentă a creat, totodată, şi o nouă formă de proprietate, pe care şi-a întemeiat în cele din urmă dominaţia de clasă. Lupta meseriaşului împotriva nobilimii de la oraşe în prima parte a evului mediu se baza pe crearea unei noi forme de proprietate, care, spre deosebire de proprietatea funciară a nooilimii, se baza pe muncă. Aceasta era o creaţie econo­ mică nouă, care a sfarunat în cele din urmă cătuşele poli­ tice şi a transformat după chipul şi asemănarea sa rămăşiţele proprietăţii feudale, care ajunsese perimată. Acelaşi lucru s-a întîmplat la
creadă că proletariatul ar putea pune mîna pe [puterea economică încă în cadrul societăţii burgheze de as A zi, el poate pune mîna numai pe puterea politică, urmînd ca după aceea să desfiinţeze proprietatea capitalistă. Bernstem îi acuză pe Marx şi Engels că vor să aplice schema politică a marii revoluţii franceze la condiţiile noastre. El şi ceilalţi adepţi ai „puterii economice“ aplică însă schema economică a marii revoluţii franceze la lupta proletariatului. David a expus o întreagă teorie a golirii de conţinut a proprietăţii capitaliste. Nu ştiu dacă concepţia sa asupra luptei socialiste duce, intr-adevăr, la acest rezultat, dare mă îndoiesc ! Dar un lucru e neîndoielnic, şi anume că o astfel de concepţie presupune totala golire de conţinut a capetelor noastre. (Ilaritate, rumoare.) David şi adepţii lui Bernstein consideră poziţia noastră faţă de sindicate şi cooperative exclusiv din punctul de ve­ dere al acestei puteri economice. Ei ne reproşează că le considerăm pe acestea ca pe un
numai un mijloc de a atrage muncitorii la lupta de clasă, de a-i lămuri şi de a îmbunătăţi actuala lor situaţie, dacă susţineţi că sindicatele servesc nemijlocit la transformarea proprietăţii capitaliste în proprietate socialistă, la golirea de conţinut a proprietăţii capitaliste, atunci nu numai că sîntem îndreptăţiţi, dar avem chiar datoria să refuzăm sprijinul nostru unei astfel de concepţii. (Exclam aţii: „ F oarte ju st! ) Cel mai mare duşman pe care-1 poate avea clasa muncitoare în lupta sa sînt propriile sale iluzii. în fond, cei care susţin o astfel de concepţie nici nu pot fi consideraţi prieteni ai sindicatelor, căci activitatea lor duce în mod inevitabil la viitoare decepţii. Şi mai greşită este concepţia acestui curent în privinţa cooperativelor. Aici vreau să fac doar unele observaţii. A devenit o modă de a pune cooperativele pe aceeaşi treaptă cu sindicatele, ba chiar cu lupta politică. Dar cooperativele sînt cu itotul altceva. lOrieît de mare ar fi importanţa lor pozitivă, însemnătatea lor pentru clasa muncitoare, un lucru este sigur : cooperativele nu înseamnă luptă de clasă. (Excla­ maţii : „Foarte ju st! “) în al doilea rînd, cei care-şi închipuie că cooperativele ar fi de pe acum un germene al orînduirii ¡socialiste uită încă yun important factor al actualelor relaţii: armata ac rezervă. Chiar dacă am presupune că cooperativele vor lua treptat locul tuturor întreprinderilor capitaliste, ar fi totuşi o iluzie fantastică ¡să credem că, menţinînd actuala situaţie a pieţei, relaţiile de producţie ar putea fi adaptate, fără ,un plan general, cererii pieţei; problema armatei de rezervă ar rămîne deschisă ca şi înainte. Şi încă ceva. Nu ştiu care tip de cooperative ar putea fi luate drept ideal, drept schemă abstractă. Ştiu numai că cooperativele engleze, care pînă acum au fost considerate ca model pentru mişcarea cooperatistă, nu reprezintă în nici un caz idealul socialist în ceea ce priveşte productivitatea. (Exclam aţii: „ Modelul nostru sînt cele belgiene !“) La con­ gresul tradenunionurilor, un sindicat al croitorilor a cerut

r mentar; exploatarea c a p t a t a " " '¡ » s i

-

—

^

nu este

legătură cu a r t ă —

ţ e n Z u T lT Z U ii "c a p itZ e . După d is c u r i lm David,

L ee c ra te re

5

5

2 multă importanţa cooperative or , apoi cedeu foarte comod : deasupra tte 1ă p t a edc ţi iată so c ia lista gata t a p . *

-

"

"

S

= £

sociat a , ^ chiaI

r

'Z L 7 iu „ „ va căpăta mamele I (RIsete. E xclam at«. „Af» c - >

( F e a d r ic h s tr ig ă : .J i e s p c c t a p

d m v m ta e a < .

„ c d ,n t a l u i ) . s e t a i , «

t a t a ţ vrut ¡sa spun „sucita . 1 ovara. sucită despre socialism concep ¡şi teoria

“

a m

^

de , . . „u c j . ej ^ despre

n t a - arp răb uţire, de t a , r o l ă soS J t i n Mul acesta oRţin o cută despre evoluţie, aşa cum P , * toate Sno. Dacă urmărim învăţămintele istonen vedem ca t a . luptele de clasă de piuă acum s - a u h . dl mător: clasa ascendentă s-a consolidat şi s a dezvolt 39

ce in ce^ mai mult în sinul vechii societăţi prin mici pro­ grese rerorme legale, pînă s-a simţit destul de tare pentru ~ a Vf Î e * * * * Printre catastrofă socială si poliÎte a ? l , SlIlte 53 Pr0CedeZe deşi aveau' posLlitatea sa-şr dezvolte puterea economică pînă la cel mai aceasta""este11 SmUl Vecllii f ase. dominante. Pentru noi însă cred în ° T u 1*346 6 Ze° e ° ri ^ “ “« • Tovarăşii S c ie tI i în soP0Sf ? transformării paşnice a actualei societăţi in .socialism, fără cataclism, se situează complet jn afara tarîmului istoric. Prin revoluţie nu trebuie să“ nte poate desfParat i tŞr de sînge' ° revoluţie se P e desfăşură şi sub forme nesîngeroase, şi dacă vreo revo e s f r ^ nai a i ccea proletara Va, ° a! tM ^ noi * * *sîntem * * * ultimii ^ T ccare Z t rea ; căci l uţie t i f brutala L t l a “ Dar aceasta Vi° Ientenu?i depinde ^ amdeFJtea revonoi, d° ci ride0 adverdem cu?ttot ■' : : F ° arte Îu s t !“) Trebuie să excluU* m dlscuţn problema formei prin care vom junge k putere ; aceasta este o problemă care depinde de c S r c T im 1 ^ Care nU PUtem faCe aStăzi Pronosticuri. Ceea ce mlereseaz, este esenţe p r o b W i, şi « e că „oi IJitelW T ° “ ,ransfon“ Ie a »™Unirii economice caL l nrin “ ni'M " e> t o “ f°nm re care poate fi realizată mifo ^ e io r f P“. " f '* pe calea reame net „ ' “ tem en ea sperance pot nutri numai cei care dau dovadă de ignoranţă m ceea ce priveşte trecutul şi de optimism excesiv în ceea ce priveşte viitorul. Şi acum o altă chestiune, mai mult practică. Bebel a P vVa f mtrdb , r * . SS-ar fi intitoplat -“ " f ,imp « am - fi B eîndreprS e in acest lucru dacă n ţiţi sa presupunem că Bernstein este singurul în rîndurile noastre care susţine aceste teorii, dacă divergenţele de pai mi nu ar fi depăşit domeniul teoriilor abstracte? Noi smtem un partid al acţiunii, al luptei politice, şi dacă nn s-ar fi mamplat altceva decît o abatere teoretică a unui sin-

gnr om de la concepţia generală a partidului, oricît de meriluos şi de important ar fi fost acest om, Bebel tot nu ar li rostit o astfel de cuvîntare. Dar în partidul nostru există im număr de tovarăşi care împărtăşesc acest punct de ve­ deri;, şi divergenţele de păreri nu se referă numai la teorie, la probleme abstracte, ci şi la practică. Este un fapt în­ deobşte cunoscut că de aproape un deceniu în rîndurile noastre există un curent relativ puternic care urmăreşte să prezinte, în spiritul concepţiei lui Bernstein, realizările noas­ tre actuale ca socialism gata înfăptuit; ei transformă astfel, liroşte inconştient, socialismul spre care tindem noi, singurul socialism care nu este frazeologie şi ficţiune, în frazeologie revoluţionară. Bebel şi-a exprimat pe bună dreptate dispreţul laţă de concepţiile lui Bernstein, arătînd că ele sînt atît de confuze, atît de susceptibile de răstălmăcire, îneît nu ar putea fi cuprinse într-un cadru ferm fără ca Bernstein să poată spune : M-aţi înţeles greşit! în trecut Bernstein nu scria în felul acesta. Această lipsă de claritate, aceste con­ tradicţii nu sînt proprii persoanei sale, ci poziţiei sale, con­ ţinutului expunerilor sale. Dacă urmăriţi istoria partidului din ultimii zece ani, dacă studiaţi procesele-verbale ale con­ greselor, veţi vedea că curentul bernsteinian s-a consolidat treptat, dar nu a ajuns încă la maturitate, şi sper că nu va ajunge niciodată. în actualul său stadiu, acest curent nu se poate lămuri asupra propriei sale esenţe şi nici nu poate găsi limbajul just pentru a exprima ţelul spre care tinde. Aceasta este cauza lipsei de claritate a lui Bernstein. Ca să vă daţi seama de felul în care curentul bernsteinian trans­ formă socialismul într-o vorbă (deşartă, luaţi un mic exemplu din ultimele zile. Cu prilejul unei întruniri care a avut loc la München şi în oare (trebuia să se ia atitudine faţă de congresul de astăzi, un orator a afirmat următoarele referindu-se la cazul Schippel : Schippe! a vorbit despre miliţie, pe cînd în programul nostru se vorbeşte despre apărarea populară — o deosebire pe care eu n-o pot sesiza ; dar aceasta este un fapt secundar. Apoi el a continuat: în fa­

40 41

voarea lui Schippel se poate spune că adevăratul sens al acestui pasaj din programul nostru se rezumă la faptul că în prezent noi trebuie să luptăm pentru reducerea duratei serviciului militar! Nu vreau să anticipez dezbaterea des­ pre (miliţie, care va, avea loc în zilele următoare, am citat cele de ¡mai sus numai pentru a caracteriza metoda. Pro­ gramul nostru minimal are un sens bine definit. Revendi­ cările noastre minimale sînt croite numai pe măsura pre­ zentului,^ deoarece noi ştim că socialismul nu poate fi reaîzat bătmd dm palme ; noi îl realizăm smulgînd de la ac­ tuala orânduire, printr-o luptă de clasă îndîrjită pe tărîm economic şi politic, mici reforme menite să îmbunătăţească situaţia noastră economică şi politică şi să ne dea puteri pentru a frânge în cele din urmă gîtul societăţii de astăzi. Acceptăm tot ceea ce ni se dă, dar de revendicat trebuie sa revendicăm întregul program politic. (Exclam aţii: „ Foarte ju s t.“) Dar în locul punctului trei, care cuprinde textual revendicarea miliţiei, tovarăşul din München a prezentat re­ ducerea duratei serviciului militar drept revendicare funda­ mentala a partidului. Dacă Vom transforma, cum face el, o mică parte a programului nostru minimal în programul nostru minimal, atunci ceea ce în momentul de faţă con­ siderăm ¡drept program minimal va deveni scop final, iar adevăratul nostru scop final va ieşi cu totul ¡din domeniul realităţii şi va deveni de fapt simplă „frazeologie revolu­ ţionară“ . (Aplauze.) II

Cuvîntare în cadrul discuţiei despre militarism

13 octombrie 1899 Discursul lui Schippel a constituit, mai ales în prima sa parte, o apărare a militarismului, pe care ar fi putut foarte bme să-l rostească un ministru ¡de război în susţinerea unui proiect de lege militar. (Rîsete.) Mi s-a reproşat din mai

multe părţi că de astă ¡dată am avut o atitudine neaşteptat do reţinută şi că am vorbit cu o blîndeţe sunprinzătbare. Am făcut-o pentru că nu acord o prea mare importanţă practică dezbaterilor teoretice generale privitoare la oportu­ nism. După mine, important este combaterea manifestărilor concrete ale oportunismului, şi ca o astfel de manifestare concretă consider, în primul rînd, atitudinea lui Schippel faţă de militarism. Pentru mine, ca şi pentru partid, se pune problema : Hic Rhodus, hic salta ! * Aici Schippel tre­ buie să ne dea socoteală. Tov. Geyar a spus ¡că, dacă renunţăm la opoziţia noastră principială de pînă acum împotriva militarismului, lupta noastră va fi mult prelungită. Eu însă .cred că, dacă renun­ ţăm la actuala luptă contra militarismului, atunci ne putem autodizolva, atunci încetăm de a mai fi un partid socialdemocrat. (Exclam aţii: ,,Foarte adevărat! ) Militarismul este expresia cea mai concretă şi ¡cea mai importantă .a sta­ tului capitalist bazat pe dominaţia de clasă, şi dacă nu com­ batem militarismul, lupta noastră împotriva statului capita­ list devine vorbărie ,goală. (Aplauze.) Nu vreau să insist aici asupra tonului articolelor lui Schippel şi nici asupra pseudonimului ales ¡de el. Cred că a fost îndeajuns pedep­ sit de acea greşeală de tipar răutăcioasă, pe care aţi re­ marcat-o, probabil, în propunerea Mergner, în care se cere excluderea lui. Aici a apărut că Schippel a păcătuit giav împotriva educaţiei generale în spiritul adevărului („Wahrhaftigkeit“ ). (Ilaritate.) Fireşte, trebuia să fie „m spiritul apărării“ („Wehrhaftigkeit“ ). Nu vreau să insist nici asupra laturii tehnice a problemei miliţiei. Schippel susţine că în această privinţă Kautsky nu înţelege nici măcar ABC-ul. Auzind una ca aceasta, m-arn speriat grozav, căci în ce si­ tuaţie se află un partid al cărui reprezentant teoretic nu înţelege nici măcar ABC-ul uneia dintre cele mai importante probleme practice şi teoretice ! în rest, larga expunere a lui * Zicală după o fabulă a lui Esop : aici e Rodos, aici să sări, adică aici să arăţi ce ştii. — Nota trad. 43

m dhc de d Pr0blemele tehnice 0 coBsider un mijloc de diversiune menit să abată atenţia noastră de la ceea ce este important - de la latura politică. N-avem

iapt că n 116 ° CUPâm ^ amănUnte tehniCe P - t m simplul P a pe noi nu ne preocupă elaborarea unui proiect conM pent™ introducerea mitiper. Dacă i n ™ un astfel S ä fd n a “ , am 56 ° r * * * 9 PetS° ane- pe « * » ™ AstăzT ^ c 56 C° m 6 “ aC6aStă Privifpä- (Ilaritate.) Astazp sarcma noastra constă însă în a formula revendi­ carea m forma ei generală şi în a pune accentul mai ales pe aspectul ei politic. Cu argumentul că războiul L e u s " •

. ,ranSf0™ a “

mod necesar într-un război ofensiv şi că

s.an ; ™ avem nevoie de ° armatä regu]atâ’ schippei S a situat din nou pe poziţia obişnuitei argumentări a gu­ vernului german, care consideră ofensiva drept o formă a tem T V T t a m

t a

Va greU k i Schippel să dovedească că sis­ ^ T te UÜliZat ° hiar CU niai mu1t folos armatele regulate pentru adevărata apărare de orice

în se m n ^ 61 * subliniat în articolele sale că militarismul ar el a căutat U?U? re a sltuaPei noastre economice, iar astăzi cautat sa demonstreze că miliţia nu ne-ar aduce în nici un caz o uşurare a situaţiei economice. Cifrele indicate de Schippel par mai mult decît îndoielnice, însă chiar dacă miliţia ne-ar costa tot atît de mult ca şi militarismul, merită totuşi chelt U CU- ambe 6 mimi Pentm miIiţie’ Căci ceI P'uţin vom cheltui banii noştri pentm a ne crea un mijloc de apărare a s u n t a o T taVa duŞmanuIui din ci Şi împotriva asupritorilor dinăuntru, pe cînd militarismului îi sacrificăm tiv e) P

m a fl SUgmmaţi Şi asuPriţi- (Exclamaţii aproba-

Schippe] nu este unicul; e suficient să mă refer la cele a urna e cie Auer la Hamburg, la ultimele cuvîntări ale lui Heine şi Vollmar la München. Un lucru nu se poate înţeehVrV de T 6Va CarC considera militarismul indispen­ sabil dm punct de vedere tehnic şi ca o uşurare din punct 44

de vedere economic poate fi atît de inconsecvent, incit să voteze împotriva cheltuielilor militare ? Este limpede că nceşti tovarăşi fie că vor aproba mai devreme sau mai Ur­ zi u lozincile militariste, fie că-şi vor părăsi actualul punct de vedere şi se vor situa, pe poziţia noastră a revendicării miliţiei. Deocamdată ei mai resping lozincile militariste, dar, cînd concepţiile lor vor cîştiga mai mult teren, atunci ei voi vota, în cele din urmă, şi pentru proiectele de lege militară. (Rumoare, proteste şi aprobări.) Unii tovarăşi şi-au pus întrebarea : dar unde este opor­ tunismul despre care aţi vorbit ? Ei bine, tovarăşi, răspun­ sul îl găsiţi în expunerile lui Schippel, Heine şi Vollmar cu privire la militarism. In aceste cuvîntări găsiţi expresia cea mai crasă a oportunismului. împotriva lui trebuie să acţio­ năm. Vă rog să acceptaţi propunerea mea, care respinge concepţia lui Schippel, răspunzîndu-i astfel lui Schippel cu aceleaşi cuvinte pe care ni le-a adresat el nouă : „Să se termine cu terciul, Nu am nevoie de el ! Nu-mi fac sabie din carton!“ (Aplauze, rumoare.) „Procesul-verbal al dezbaterilor Congresului Partidului social-democrat din Germania“ , Hanovra 9— 14 octombrie 1899

dccît avantajele sau dezavantajele unuia sau altuia dintre

Cucerirea puterii politice aoarta democraţiei este legată, după cum am văzut, de soarta mişcării muncitoreşti. Oare dezvoltarea democraţiei, chiar şi în cazul cel mai bun, face de prisos şi imposibilă o revoluţie proletară în sensul preluării puterii de stat, al cuceririi puterii politice ? Bernstein rezolvă această problemă pe calea unei temei­ nice cîntăriri a părţilor bune şi rele ale reformelor legale şi ale revoluţiei, şi anume cu o impasibilitate care aminteşte de cintărirea scorţişoarei şi a piperului intr-o cooperativă de consum. El vede în dezvoltarea legală influenţa intelec­ tului, în cea revoluţionară influenţa sentimentului, în re­ forme o metodă înceată, în revoluţie o metodă rapidă a progresului istoric, în legislaţie o forţă sistematică, în revo­ luţie o forţă elementară *. E un fapt ştiut de mult că reformistul mic-burghez vede în toate lucrurile din lume o parte „bună“ şi una „rea“ şi că ciuguleşte de unde poate. Dar tot aitît de bine ştiut este că dezvoltarea reală se sinchiseşte foarte puţin de combina­ ţiile mic-burgheze şi că spulberă foarte repede grămăjoara a.e „părţi bune“ descoperite cu migală în tot felul de lu­ cruri din lume. în realitate, istoria arată că reformele legale şi revoluţiile sînt determinate de cauze cu mult mai adînci * E. Bernstein : „Die Voraussetzungen des Sozialismus und die Aufgaben der Sozialderaokratie“ („Premisele socialismului şi sarcinile social-democraţiei“), Stuttgart, 1899, pag. 183. 46

iirocccicCi In istoria societăţii burgheze, reformele legale au servit la întărirea treptată a clasei ascendente, pînă ce aceasta s-a simţit destul de coaptă pentru a cuceri puterea politica, pentru a răsturna întregul sistem de drept existent şi a construi unul nou. Bernstein, care tună şi fulgera împotriva cuceririi puterii politice ca fiind o teorie blanquista a vio­ lenţei, consideră, spre nefericirea lui, drept o greşea a e calcul blanquistă tocmai ceea ce constituie de secole baza şi forţa motrice a istoriei omeneşti. De cmd societatea e se împărţită în clase, avînd drept conţinut esenţial al istoriei sale lupta de clasă, cucerirea puterii politice este scopul tu­ turor claselor ascendente şi, totodată, punctul de plecare şi cel final al oricărei perioade istorice. Aceasta se poate ve­ dea din îndelungatele lupte duse de ţărănime ^potriva că­ mătarilor şi a nobilimii în vechea Bornă, dm luptele duse de patricieni împotriva episcopilor şi de! meşteşugari imp triva patricienilor în oraşele medievale, din luptele burghe ziei împotriva feudalismului în epoca moderna. Reformele şi revoluţia nu sînt deci metode diferite ale progresului istoric, pe care le poţi alege din bufetul istorie aşa cum se aleg, după plac, cîrnăciorii calz1 «au rec , c momente diferite în dezvoltarea societăţii împărţite m clase care se condiţionează şi se completează reciproc ^dar se exclud în acelaşi timp, la fel ca, de exemplu, polul nord şi polul sud, ca burghezia şi proletariatul. De fapt, fiecare constituţie dată nu este altceva decit un produs al revoluţiei. Pe cînd revoluţia este actd de» creaţie politică a istoriei claselor, legislaţia reprezintă vegetarea politică a societăţii. Acţiunea pentru reforme legale nu c° ţine o forţă motrice proprie, independenta de evoluţie, a se desfăşoară în fiecare perioadă istorica numai pe ° J primată şi numai atîta timp cât asupra ei mai acţionea impulsul ce i-a fost dat de ultima revoluţie, sau, vorbind concret, ea se desfăşoară numai în cadrul formelor sociale 47

aduse pe lume de ultima revoluţie. Tocmai aici este miezul problemei. Este complet greşit şi cu totul neistoric să ne închipuim acţiunea pentru reforme legale pur şi simplu ca o revoluţie eşalonata pe o perioadă lungă de timp, iar revoluţia ca o reformă concentrată într-o perioadă scurtă de timp. O revo­ luţie socială şi o reformă legală sînt momente diferite nu prin durata lor în timp, ci prin esenţa lor. Tot secretul răs­ turnărilor istorice prin folosirea puterii politice constă toc­ mai m saltul de la simplele schimbări cantitative la o nouă calitate, adică, vorbind concret, în trecerea de la o perioadă istorică, de la o orânduire socială la alta. Acela care se pronunţă deci pentru calea reformelor le­ ga e m locul şi în opoziţie cu cucerirea puterii politice şi cu revoluţionarea societăţii nu alege, în realitate, un drum mai Im, mai sigur şi mai încet spre acelaşi ţel, ci un alt ţel, şi anume alege în locul făuririi unei noi orânduiri sociale numai schimbări neesenţiale în cadrul vechii orânduiri so­ ciale. Astfel, pornind de la concepţiile politice ale revizio­ nismului, se ajunge la aceeaşi concluzie ca şi pornind de la teoriile riui economice, şi anume că aceste concepţii ţintesc m fond nu la realizarea orânduirii socialiste, ci numai la o reformare a celei capitaliste, nu la desfiinţarea sistemuui ^muncîl salariate, ci la o limitare a exploatării, într-un cuvînt la înlăturarea excrescenţelor capitalismului şi nu a capitalismului însuşi. Dar poate că tezele de mai sus cu privire la funcţiunea reformei legale şi a revoluţiei sînt valabile numai în cadrul luptelor de clasă de pînă acum ? Poate, că de aici înainte, datorită perfecţionării sistemului de drept burghez, reforma legală va înfăptui şi trecerea societăţii dintr-o fază a istoriei m alta, şi deci cucerirea puterii de stat de către proletariat „va deveni o frază fără conţinut“, aşa cum susţine Bernstein la pag. 183 a lucrării sale ? Lucrurile stau exact pe dos. Ce deosebeşte societatea bur­ gheză de celelalte societăţi împărţite în clase — de societatea 48

antică şi de cea medievală ? Tocmai faptul că dominaţia de clasă se bazează astăzi nu pe „drepturi cîştigate“ , ci pe relaţii economice reale, faptul că sistemul muncii salariate nu este o relaţie juridică, ci una pur economică. în întregul nostru sistem juridic nu se poate găsi nici o singură formulă legală consacrată dominaţiei de clasă. Iar dacă se găsesc urme ale unor astfel de formule, atunci acestea sînt, ca de pildă regu­ lamentul servituţilor, rămăşiţe ale relaţiilor feudale. Cum ar putea fi înlăturat treptat sistemul sclaviei sala­ riate „pe cale legală“ dacă el nici nu-şi găseşte exprimare în legi ? Bernstein, care vrea să treacă la reforme legale pentru a pregăti în acest fel sfîrşitul capitalismului, ajunge în situaţia acelui poliţai rus care, într-o povestire a scriitorului Uspenski, îşi descria astfel aventura : „...îl iau repede pe individ de guler şi ce să vezi ? Afurisitul nici nu avea guler !...“ Tocmai aici e greutatea, n-ai cum te descurca. „Toate societăţile de pînă acum s-au bazat... pe antago­ nismul dintre clasele asupritoare şi clasele asuprite“ *. Dar în fazele care au premers societăţii moderne, acest antago­ nism era exprimat prin relaţii juridice precise şi tocmai de aceea mai permitea, pînă la un anumit grad, noilor relaţii să apară în cadrul vechiului. „Iobagul a început să se ridice în perioada iobăgiei la starea de membru al comunei“ * * . Cum ? Prin desfiinţarea treptată, în împrejurimile oraşului, a tuturor acelor drepturi fragmentare care laolaltă alcătuiau iobăgia. în acelaşi fel a început să se ridice „micul burghez... la starea de burghez sub jugul absolutismului feudal“ * * * . în ce fel ? Prin desfiinţarea parţială formală sau printr-o slăbire reală a cătuşelor corporaţiilor, prin schimbarea treptată — în măsura în care acest lucru era absolut necesar — a admi­ nistraţiei, a sistemului financiar şi militar. Dacă cineva vrea să trateze problema abstract, şi nu isto­ ric, atunci în cadrul relaţiilor de clasă anterioare el se poate * K. Marx şi F. Engels : „Manifestul Partidului Comunist“, Editura politică, 1962, ediţia a VIII-a, pag. 44. * * Ibid. * * * Ibid. 4

49

gîndi cel puţin la o trecere pur legală, pe bază de reforme,

de la societatea feudală la cea burgheză. Ce vedem însă de fapt ? Că nici acolo reformele nu au făcut de prisos cucerirea puterii politice de către burghezie, ci, din contra, au pregă­ tit-o şi au pricinuit-o. O adevărată revoluţie politică-socială a fost necesară atît pentru înlăturarea iobăgiei cît şi pentru desfiinţarea feudalismului. Acum însă lucrurile stau cu totul altfel. Proletarul nu este silit prin nici un fel de lege să-şi vîre capul în jugul capita­ lului, ci o face de nevoie, din lipsa mijloacelor de producţie. Dar nici o lege din lume nu-i poate atribui prin decret în cadrul societăţii burgheze aceste mijloace, căci ele i-au fost răpite nu prin lege, ci prin dezvoltarea economică. Apoi, exploatarea în cadrul sistemului muncii salariate nu se sprijină nici ea pe legi, căci mărimea salariilor nu se stabileşte prin lege, ci de către anumiţi factori economici. Nici exploatarea însăşi nu se bazează pe o decizie juridică, ci pe o realitate economică, pe faptul că forţa de muncă apare ca marfă, care, între altele, posedă plăcuta însuşire de a pro­ duce valoare, şi anume un plus de valoare faţă de ceea ce consuma ea msaşi sub forma de mijloace de trai ale munci­ torului. într-un cuvînt, nici una dintre relaţiile fundamentale ale dominaţiei de clasă capitaliste nu poate fi transformată prin reforme legale, în cadrul orînduirii burgheze, pentru că ele nu au fost introduse cu ajutorul legilor burgheze şi nici nu au căpătat înfăţişarea unor astfel de legi. Bernstein ignorează acest lucru atunci cînd plănuieşte o „reformă“ socialistă ; dar ceea ce ignorează aici afirmă în pagina 10 a cărţii sale, unde scrie că „factorul economic apare astăzi făţiş, pe cînd înainte era deghizat sub diferite relaţii de dominaţie de către ideo­ logi de tot felul“ . La aceasta se mai adaugă încă ceva. O altă particularitate a orînduirii capitaliste este că în această orînduire toate ele­ mentele viitoarei societăţi îmbracă, în dezvoltarea lor, întîi o formă sub care nu se apropie de socialism, ci se depărtează de el. Se accentuează tot mai mult caracterul social al pro-

tliu'ţiii. Dar sub ce formă? Sub forma marii întreprinderi, ii societăţii pe acţiuni, a cartelului, în care contradicţiile ca­ pii aliste, exploatarea şi subjugarea forţei de muncă cresc la maximum. în domeniul militar, dezvoltarea duce la extinderea servi, inlui militar obligatoriu, la reducerea duratei serviciului mi111 ar, aşadar, la o apropiere de armata populară. Dar aceasta sub forma militarismului modern, sub care dominaţia statului militarist asupra poporului şi caracterul de clasă al statului ies în evidenţă în modul cel mai cras. în relaţiile politice, dezvoltarea democraţiei duce, în mă­ sura în care are teren favorabil, la participarea tuturor pătu­ rilor populare la viaţa politică, aşadar, în oarecare măsură, la „statul popular“ . Dar aceasta sub forma parlamentarismului burghez, sub care contradicţiile şi dominaţia de clasă nu sînt înlăturate, ci sînt şi mai accentuate, şi mai evidente. Deoarece întreaga dezvoltare capitalistă se mişcă în contradicţii, cuce rirea puterii politice de către proletariat şi desfiinţarea totală a sistemului capitalist sînt indispensabile pentru a dezghioca sîmburele societăţii socialiste din învelişul capitalist care i se opune. . , x De aici, Bernstein trage, desigur, alte concluzii: dacă dezvoltarea democraţiei ar duce la ascuţirea, şi nu la tocirea contradicţiilor capitaliste, atunci „social-democraţia ar trebui — ne răspunde el — să tindă, pe cît posibil, la zădărnicirea reformelor sociale şi să împiedice lărgirea instituţiilor de­ mocratice dacă nu vrea să-şi îngreuieze singură munca“ *. Ce-i drept, aşa ar trebui să procedeze social-democraţia dacă ar vrea să se ocupe, după maniera mic-burgheză, de alegerea fără noimă a părţilor bune ale istoriei şi de aruncarea părţilor ei rele. Numai că atunci ea ar trebui, de dragul consecvenţei, „să tindă la zădărnicirea“ capitalismului în întregime, căci el este, fără îndoială, principalul răufăcător care-i pune tot timpul beţe în roate în calea ei spre socialism. De fapt, * E. Bernstein, op. cit., pag. 71. 4*

50

51

alături şi concomitent cu obstacolele, capitalismul oferă şi sin­ gurele posibilităţi de realizare a programului socialist. Dar acelaşi lucru este perfect valabil şi pentru democraţie Daca democraţia a devenit în parte de prisos şi în parte o piedica pentru burghezie, ea este cu atît mai necesară şi indispensabila pentru clasa muncitoare. Ea este necesară în primul nnd, pentru că creează forme politice (autoadministrare, drept electoral şi altele) care vor folosi ca puncte de plecare şi de sprijin pentru proletariat atunci cînd el va trans­ forma societatea burgheză. In al doilea rînd, democraţia este indispensabila pentru că numai prin ea, numai prin lupta pen ru democraţie, numai prin exercitarea drepturilor democia ice, proletariatul poate căpăta conştiinţa intereselor sale ae clasa şi a sarcinilor sale istorice. că Ir T Un r înt’ Clei,J0Craţia este “ dispensabilă nu pentru taria ! PUterÜ Politice de către proleiat, ci, dimpotrivă, pentru că face cucerirea puterii atît J n d l n " Clt/ i p° Slbilă’ fi“ d unicul drum spre aceasta. Atunci > prefaţa la „Luptele de clasă în Franţa“, Engels a remiŞCări mUncitore§ti ^ a opus baricau p a egala, el a tratat — aşa cum rezultă limpede din fiecare cuvint al prefeţei ~ nu problema cuceririi definitive a puterii politice, ci problema luptei actuale de zi cu zi nu atitudinea proletariatului faţă de statul capitalist în momen­ tul preluării puterii de stat, ci atitudinea sa în cadrul statului capitalist. Intr-un cuvînt, Engels a indicat linia de conduită a proletariatului dominat, şi nu a celui victorios. Dimpotrivă, cunoscutele cuvinte ale lui Marx cu privire la problema agrară în Anglia, la care de asemenea se referă ernstem : „probabil că s-ar putea scăpa cel mai ieftin dacă s-ar răscumpără pămîntul landlorzilor“, au în vedere nu ati­ tudinea proletariatului înainte de victorie, ci după victorie M e es ? n o ie lCădKSPre ’’răscumPărarea“ de la clasele domi­ nante se poate vorbi numai atunci cînd clasa muncitoare se afla la putere. Ceea ce Mar* a lua, alei în 2 52

posibil este exercitarea paşnică a dictaturii proletariatului, şi nu înlocuirea dictaturii prin reforme sociale capitaliste. Necesitatea cuceririi puterii politice de către proletariat nu au pus-o niciodată la îndoială nici Marx şi nici Engels. Numai un Bernstein putea să considere coteţul parlamentarismului Burghez drept organul chemat să efectueze cea mai grandi­ oasă revoluţie din istoria mondială: trecerea societăţii de la formele capitaliste la cele socialiste. Cînd şi-a formulat teoria, Bernstein şi-a exprimat totodată teama şi a avertizat ca nu cumva proletariatul să ajungă prea devreme la putere ! în cazul acesta, proletariatul ar trebui să lase — după Bernstein — relaţiile burgheze aşa cum sînt şi ar avea de suferit o înfrîngere îngrozitoare. Din această temere reiese, în primul rînd, că teoria bernsteiniană oferă proletariatului, în cazul cînd, datorită împrejurărilor, ar ajunge la putere, o singură indicaţie „practică“ : de a sta cu braţele încrucişate. Prin aceasta, teoria sa pronunţă singură sentinţa, condamnând proletariatul la pasivitate în momentele cele mai importante ale luptei, aşadar, la trădarea pasivă a propriei sale cauze. Intr-adevăr, întregul nostru program ar fi un biet petic de hîrtie dacă nu ne-ar sluji în toate împrejurările şi în toate momentele luptei, şi anume dacă nu ne-ar sluji prin execu­ tarea sa, şi nu prin neexecutarea sa. Dacă programul nostru conţine analiza dezvoltării istorice a societăţii de la capitalism la socialism, atunci, evident, el trebuie să analizeze şi toate fazele de trecere ale acestei dezvoltări, şă le conţină în prin­ cipalele lor trăsături, adică să indice proletariatului în fiecare moment şi atitudinea corespunzătoare, în sensul apropierii de socialism. De aici rezultă că, în genere, pentru proleta­ riat nu poate exista nici un moment în care el să fie silit să-şi abandoneze programul, sau în care acest program să-l aban­ doneze pe el. Fracţie, aceasta se exprimă în faptul că nu poate exista nici un moment în care proletariatul ajuns la putere prin mersul lucrurilor să nu fie în situaţia şi să nu fie, totodată, 53

dator de a lua anumite măsuri pentru realizarea programului său, anumite măsuri de tranziţie în sensul instaurării socialis­ mului. în spatele afirmaţiei ca la un moment dat al domina­ ţiei politice a proletariatului programul socialist ar putea să nu corespundă de fel şi să nu dea nici o indicaţie pentru rea­ lizarea sa se ascunde inconştient o altă afirmaţie, şi anume că programul socialist este în genere şi în orice moment irea­ lizabil. Şi dacă măsurile de tranziţie sînt prea timpurii ? Această întrebare cuprinde o serie de neînţelegeri în ceea ce priveşte adevăratul mers al prefacerilor sociale. în primul rînd, cucerirea puterii de stat de către prole­ tariat, adică de către o mare clasă a poporului, nu se poate efectua pe cale artificiala. Ea presupune un anumit grad de maturitate a relaţiilor politice-economiee, abstracţie făcînd de cazuri ca cel al Comunei din Paris, cînd puterea a revenit proletariatului nu ca rezultat al unei lupte conştiente îndrep­ tate spre un anumit ţel, ci, în mod excepţional, i-a căzut în poală pa un bun al nimănui, părăsit de toţi *. în aceasta constă principala deosebire dintre loviturile de stat blanquiste, ale unei „minorităţi decise“, care pot porni oricînd ca un glonte din pistol şi de aceea pot surveni oricînd într-un moment nepotrivit, şi cucerirea puterii de stat de către marea masă conştientă a poporului, cucerire care ea însăşi este rodul unui început de prăbuşire a societăţii burgheze şi, de aceea, poartă în sine legitimitatea politică-economică a producerii ei la timpul potrivit. Dacă, pe de o parte, cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare nici nu poate să intervină „prea devreme“ din punctul de vedere al premiselor sociale, pe de altă parte, din punctul de vedere al efectului politic, al menţinerii pu­ terii, ea trebuie în mod necesar să aibă loc „prea devreme“ . * Vezi punctul de vedere al lui Marx şi al lui Lenin în această chestiune în lucrarea lui Lenin „Statul şi revoluţia“, capitolul al III-lea. (Vezi V i. Lenin, Opere, voi. 25, E.S.P.L.P. 1956, pag. 409 şi urm.) — Nota red.

54

Revoluţia prematură, care nu-1 lasă să doarmă pe Bernstem, „e ameninţă ca sabia lui Damocles, şi contra ei nu ajuta nici rugăminţi, nici rugăciuni, nici şovăiala şi nici teama. Şi aceasta ,Im două motive foarte simple. în primul rînd, o răsturnare uriaşă, cum este trecerea soc ¡etăţii de la orînduirea capitalistă la cea socialistă, este de neînchipuit dintr-o dată, printr-o lovitură victorioasă a pro­ letariatului. A presupune că aceasta ar fi posibil ar însemna a da dovadă de o concepţie cu adevărat blanquista. Revoluţia socialistă presupune o luptă îndelungată şi indirjita, in cursul căreia proletariatul, după toate probabilităţile, va fi nu o da respins, aşa îneît, din punctul de vedere al rezultatului final al întregii lupte, prima dată el va fi venit inevitabil „prea de­ vreme“ la cîrmă. în al doilea rînd, cucerirea „prematură“ a puterii politice nu poate fi evitată şi pentru motivul că tocmai aceste atacuri „premature“ ale proletariatului sînt acel factor foarte impor­ tant care creează condiţiile politice ale victoriei definitive, proletariatul putînd să atingă abia în cursul acelei crize poli­ tice care va însoţi cucerirea puterii de către el, abia m focu unor lupte îndelungate şi îndîrjite gradul necesar de maturi­ tate politică care îl va face capabil să savirşeasca marea, definitiva revoluţie. Astfel, aceste atacuri „premature ale proletariatului asupra puterii politice de stat apar şi ele ca momente istorice importante care contribuie la apropierea ş determinarea momentului victoriei definitive. Dm acest pu de vedere, ideea unei cuceriri „premature“ a putem politice de către poporul muncitor apare ca o absurditate politica, caie porneşte de la o concepţie mecanică a dezvoltam societăţi şi care presupune pentru victoria luptei e c asa un mo în afara luptei de clasă şi independent de ea. Cum însă proletariatul nici nu poate cuceri puterea de stat altfel decît „prea timpuriu“ , sau, cu alte cuvinte, e ebuie neapărat s-o cucerească o dată sau de mai multe o „prea timpuriu“ pentru ca, în fine, s-o poata cuceri dura i , opoziţia contra cuceririi „premature“ a puterii nu este altceva 55

decît opoziţia împotriva străduinţelor proletariatului de a pune în genere mina pe puterea de stat. Astfel, pornind şi de la acest aspect, ajungem consecvent, aşa cum toate drumurile duc la Roma, la rezultatul că indi­ caţia revizionistă de a renunţa la ţelul final socialist se re­ duce la o altă indicaţie, aceea de a renunţa la întreaga miş­ care socialistă. Dm broşura „Sozialreform oder Revolution“ („Reformă socială sau revoluţie“), partea a Il-a, capitolul 3, ediţia I, 1900

Revoluţia din Rusia Prima răzvrătire revoluţionară de masă a proletariatului rus împotriva absolutismului a fost zdrobită „victorios“ la 22 ianuarie, la Petersburg, de către guvernul cnutului, adică a fost înăbuşită în sîngele a mii de muncitori lipsiţi de apărare, în sîngele bărbaţilor, femeilor şi copiilor din popor măcelăriţi. Este foarte posibil ca acum să intervină pentru moment cel puţin la Petersburg — o pauză sumbră în mişcarea revo­ luţionară. Valul vijelios se revarsă acum de la nord, de la Petersburg, peste întregul imperiu uriaş şi cuprinde, unul după altul, toate marile oraşe industriale ale Rusiei. Cine s-a aş­ teptat ca revoluţia să învingă dintr-o singură lovitură, cine se va lăsa pradă acum, după „victoria“ prin foc şi sabie de la Petersburg, corespunzător poziţiei sale politice, fie unei de­ primări pesimiste, fie unei jubilări premature în legătură cu restabilirea „ordinii“ , acela va dovedi numai că istoria revo­ luţiilor, cu legile ei interne de neclintit, a ramas pentru el o carte cu şapte peceţi. A durat o veşnicie — cel puţin în comparaţie cu nerăb­ darea revoluţionară şi cu suferinţele poporului rus — pînă ce de sub mantia de gheaţă seculară a absolutismului a izbucnit cu văpăi luminoase focul revoluţiei. S-ar putea să treaca, şi desigur va trece, o întreagă perioadă de lupte groaznice, cu victorii şi înfrîngeri alternative ale poporului, lupte care vor cere nenumărate jertfe, pînă ce bestia absolutistă, ^setoasa de sînge, cumplită chiar şi în agonia ei, va fi înfrîntă definitiv. Trebuie să fim pregătiţi în Rusia pentru o epocă revoluţio57

nară, care va dura nu zile sau luni, ci ani, asemănător marii revoluţii franceze. Şi, totuşi, toţi partizanii civilizaţiei şi libertăţii, adică clasa muncitoare internaţională, poate de pe acum să jubileze din toată inima. în Rusia, cauza libertăţii este de pe acum cîştigată, iar reacţiunea internaţională a înregistrat de pe acum , cu prilejul evenimentelor sîngeroase de la 22 ianuarie, pe stră­ zile Petersburgului, o înfrîngere ruşinoasă asemănătoare celei de la Jena. Căci în această zi proletariatul rus a păşit pentru prima oară pe arena politică ca clasă, a apărut, în sfîrşit, pen­ tru prima oară pe cîmpul de luptă acea forţă care este singura istoriceşte chemată şi capabilă să nimicească ţarismul şi să ridice în Rusia, ca şi pretutindeni, steagul civilizaţiei. Războiul de hărţuială împotriva dominaţiei absolutismului rus durează de aproape un secol. încă în 1825 a avut loc o revoltă la Petersburg, dezlănţuită de tineretul din rîndurile marii aristocraţii, de ofiţeri care au încercat să scuture lan­ ţurile despotismului. Monumentele acestei neizbutite revolte, înăbuşită cu cruzime, se mai găsesc şi astăzi presărate pe cîmpiile acoperite de zăpadă ale Siberiei, unde zeci de nobile jertfe au fost îngropate pe veci. în deceniul al 5-lea au reapă­ rut asociaţiile complotiste secrete şi au reînceput atentatele, şi din nou „ordinea“ şi cnutul au triumfat asupra mulţimii luptătorilor desperaţi. în deceniul al 7-lea s-a constituit un partid puternic al intelectualităţii revoluţionare, care, sprijinindu-se pe masa ţăranilor, voia să provoace o răsturnare po­ litică prin atentate teroriste sistematice împotriva ţarilor. S-a văzut însă curînd că masa ţăranilor de atunci era un element inert, cu totul nepotrivit pentru mişcări revoluţionare *. S-a mai dovedit că înlăturarea ţarilor este o armă neputincioasă, cu totul nepotrivită pentru înlăturarea ţarismului ca sistem de guvernămînt. * Neînţelegerea rolului ţărănimii ca aliat al clasei muncitoare a

fost una din greşelile semimenşevice ale Rosei Luxemburg, pe care ulterior a corectat-o parţial. — Nota red. la ediţia romînă.

După declinul mişcării teroriste din Rusia, in deceniul al 8-lea, o adîncă deprimare a cuprins pentru o vreme societatea rusă, ca şi pe partizanii libertăţii din Europa apuseana. Blocul do gheaţă al absolutismului părea de nezdruncinat, situaţia socială din Rusia părea a fi desperată ; tocmai în acest mo­ ment, în Rusia a început mişcarea al cărei rezultat avea sa fie ziua de 22 ianuarie anul acesta, mişcarea social-democrata. După greaua înfrîngere suferită în războiul Cnmeib ţa­ rismului rus i-a venit în deceniul al 7-lea ideea desperata de a transplanta capitalismul vest-european în Rusia. Absolu­ tismul falit avea nevoie în ţară, pentru scopuri fiscale şi mili­ tare, de căi ferate şi telegraf, de fier şi cărbune, de maşini, bumbac şi postav. El a promovat capitalismul cu ajutorul tuturor mijloacelor de prădare a poporului şi prmtr-o politica vamală protecţionistă necruţătoare, şi astfel şi-a săpat incon­ ştient mormîntul cu propriile mîini. El a cultivat cu dragoste clasa capitalistă şi exploatarea capitalistă şi a stimulat astfel creşterea proletariatului şi a revoltei lui împotriva exploatam şi subjugării. v. A , Rolul pe care ţărănimea s-a dovedit incapabila sa-1 înde­ plinească a devenit sarcina istorică a clasei muncitoare indus­ triale orăşeneşti din Rusia : această clasă a devenit promotoarea mişcării revoluţionare şi de eliberare. Munca subterana neobosită’ de lămurire desfăşurată de social-democraţia nisa a izbutit să facă în cîţiva ani în Rusia ceea ce nu au putut face nici cele mai eroice revolte ale intelectualităţii dm cursu unui secol întreg : a izbutit să zdruncine din temelii vechea fortăreaţă a despotismului. Acum vor putea intra în acţiune toate forţele opoziţioniste şi revoluţionare ale societăţii ruse : răzvrătirea elementară şi confuză a ţăranilor, nemulţumirea liberală a nobilimii pro­ gresiste, dorinţa de libertate a intelectualităţii culte, a profe­ sorilor, a literaţilor, a avocaţilor. Ei vor putea acum cu toţii, sprijinindu-se pe mişcarea revoluţionară de masă a proleta­ riatului de la oraşe şi păşind în urma ei, să alcătuiască o mare armată de luptători, să opună ţarismului un popor

58 59

întreg. Dar puterea şi viitorul mişcării revoluţionare se află numai în mîinile proletariatului ras cu conştiinţă de clasă, căci numai el înţelege să jertfească mii de vieţi din rîndurile sale pe cîmpul de luptă al libertăţii. Şi chiar dacă în fruntea revoltei ar ajunge în primul moment conducători întîmplători, chiar dacă revolta ar fi tulburată la suprafaţă de tot felul de iluzii şi tradiţii, ea va fi totuşi numai rezultatul uriaşei munci de lămurire politică desfăşurate pe nesimţite în ultimele două decenii prin agitaţia făcută de social-democraţie, de femei şi de bărbaţi, în rîndurile clasei muncitoare rase. In Rusia, ca pretutindeni în lume, cauza libertăţii şi a progresului social se află acum în mîinile proletariatului cu conştiinţă de clasă. Ea se află în mîini sigure ! „Die Gleichheit“ , revistă pentru apărarea intereselor muncitoarelor, nr. 3, Stuttgart, 8 februarie 1905.

în lumina focului revoluţiei Ziua de 1 Mai va fi sărbătorită anul acesta pentru prima oară într-o situaţie revoluţionară, cînd un detaşament împortant al proletariatului internaţional duce o luptă de masa pu­ ternică şi directă pentru drepturile sale politice. Aceasta îm­ prejurare trebuie să imprime şi va imprima negreşit zilei e I Mai un caracter deosebit. Aceasta nu numai în sensul ca toate cuvîntările şi rezoluţiile adunărilor de 1 Mai vor cu­ prinde cuvinte de simpatie la adresa proletariatului luptător din imperiul ţarist. Actuala revoluţie rusă este, dacă nu ne gîndim la ea numai cu sentimente de simpatie superficiala, ci o privim cu toată seriozitatea, cauza proletariatului inter­ naţional însuşi, ea fiind legată în mod cu totul special de adevăratul sens al sărbătorii internaţionale de 1 Mai con­ stituind o etapă importantă pe calea realizării celor două idei fundamentale ale zilei de 1 M ai: ziua de muncă de 8 ore şi socialismul. . Ziua de muncă de 8 ore a devenit de la început una dintre principalele lozinci ale actualei mişcări revoluţionare dm im­ periul rus. Printre revendicările formulate de muncitorii din Petersburg în cunoscuta petiţie adresată ţarului se numără, alături de drepturile şi libertăţile politice fundamentale, m primul rînd imediata introducere a zilei de muncă de 8 ore. In grandioasa grevă generală care a izbucnit în legătura cu baia de sînge de la Petersburg în întreg imperiul şi a atins intensitatea maximă în Polonia rusească, ziua de muncă de 8 ore a fost principala revendicare socială. Şi mai tirziu, m 61

încetat 1 d f 11ŞCani£ greViSte’ dnd greva generală a unui W T ° manifeStare P °Iitică Pentru a face loc unur Jung srr de greve economice parţiale, revendicarea zilei munca de 8 ore a continuat să străbată ca un fir roşu lupta pentru salam a muncitorilor din toate branşele, dînd tonul batalnlor şr constituind trăsătura de unire şi nota mvoluţiolră ruse a de t ^ ^ piima Peri° adă a revoluţiei ruse a devenit astfel o manifestare puternică în apărarea lo­ zincii internaţionale de 1 Mai Ea a arătat „Q • . , PYPmnln u pma - - acum __ cît de adînc a ardtat — ca nici un alt exempi de este înrădădnată ideea mondÎl mUnCa a 016 “ SÎtUaţia SOcială a Proletariatului mondial, m ce grad ziua de muncă de 8 ore a devenit o chestiune vitală pentru proletariatul tuturor ţărilor. Nimeni din Rusia nu s-a gîndit să îmbine în mod special “ "d 6 ^ b/ Ză d e aCtUaId - reveTdicarea zilei de munca de 8 ore sau să pună această revendiare chiar pe primul plan. In toată agitaţia care a premers izbucnim revoluţiei, accentul principal a fost pus în mod resc şi cu o oarecare unilateralitate, ceea ce este de înţeles pe revendicările pur politice : înlăturarea autocraţiei, convo­ carea Adunam constituante, proclamarea republicii. Cînd însă aSuT d S"a ^ maSă’ Cl a PUS -stinctiv alaiuri de revendicările politice, şi revendicarea socială de b as! VZma d! muncă de 8 ore- Mişcarea revoluţionară de asa sanatoasa a corectat ca de la sine unilateralitatea agiP°!itice a ^ - d e m o c r a ţie i şi a transformat L J T T e“ dlCare intemati° nală Pur P re ta ră revoluţia dem n COnştient proletară. Constituţia democrata şi chiar constituţia republicană sînt lozinci care prin conţinutu! lor istoric, pot fi formulate tot aşa de bine’ de clasa burgheza, lozinci care de fapt aparţin în mod riineadine R°Cratlei-bUrSheZe' ^ această Privintă> muncitorimea din Rusia a intrat în arena politică numai ca „repre­ zentanta a burgheziei. Ziua de muncă de 8 ore este însă o revendicare care poate fi pusă numai de clasa muncitoare ea nefnnd legată de democraţia burgheză nici prin tradiţii’ 62

nici prin caracterul ei, ci, dimpotrivă, este urîtă în special de purtătorii democraţiei burgheze din toate ţările — de mica burghezie — mai mult chiar decît de marele capital indusliial. Ziua de muncă de 8 ore nu este deci nici în Rusia lozinca comunităţii de interese a proletariatului cu toate ele­ mentele burgheze progresiste, ci este lozinca contradicţiei acestor interese, lozinca luptei de clasă. Unită indisolubil cu icvendicările politice-democratice, această revendicare arată imediat că proletariatul din imperiul ţarist preia în actuala revoluţie, pe deplin conştient, „reprezentarea“ burgheziei în contradicţie cu societatea burgheză, că este vorba de lupta unei clase care tinde spre propria ei eliberare definitivă. în aceasta constă importanţa internaţională a revoluţiei mse şi pentru cealaltă idee fundamentală a zilei de 1 M ai: realizarea socialismului. Legătura dintre cele două lozinci este foarte strînsă şi directă. Desigur, în sine, ziua de muncă de 8 ore nu reprezintă „o bucată de socialism . Formal, ea este numai o reformă socială burgheză, realizabilă pe terenul orînduirii economice capitaliste. Prin realizarea sa parţială, aşa cum am văzut-o pe ici pe colo, ziua de muncă de 8 ore nu a dus la răsturnarea sistemului muncii salariate, ci l-a ridicat numai pe o treaptă mai înaltă, mai modernă. Dar ca regulă internaţională legală generală, aşa cum o revendicăm noi, ziua de muncă de 8 ore este, totodată, reforma socială cea mai radicală care poate fi înfăptuită în cadrul societăţii existente, ea este o reformă socială burgheză, dar ca atare şi un punct nodal, în care cantitatea se transformă în calitate, adică o „reformă“ care va fi tradusă în practică foarte pro­ babil abia după ce proletariatul victorios va cuceri puterea politică. Iată de ce revoluţia rusă, în care lozinca zilei de muncă de 8 ore răsună ca o notă fundamentală, stă, totodată, sub semnul revoluţiei sociale. Prin aceasta nu vrem să spunem că este de aşteptat ca produsul imediat al acestei revoluţii să fio începutul unei transformări sociale. Dimpotrivă, ca un re­ zultat concret imediat al luptelor actuale, în imperiul ţarist 63

va avea loc foarte probabil numai o răsturnare politică şi se va proclama chiar o mizerabilă constituţie burgheză. Dar sub stratul superficial al acestei schimbări politice pur formale va avea loc, desigur, şi o schimbare socială foarte adîncă. Diferenţierea claselor, contradicţiile de clasă, matu­ ritatea politică şi conştiinţa de clasă a proletariatului din Rusia vor atinge după perioada revoluţionară un grad pe care, în cazul unei desfăşurări paşnice a lucrurilor, nu l-ar fi putut atinge, chiar sub regimul parlamentar, nici în timp de decenii. Procesul luptei de clasă, care pregăteşte revoluţia socială, a căpătat în Rusia un imbold neaşteptat. Un imbold neaşteptat a căpătat şi lupta de clasă prole­ tară internaţională. înlănţuirea vieţii politice şi sociale dintre diversele ţări capitaliste este astăzi atît de strînsă, încît in­ fluenţa revoluţiei ruse asupra situaţiei sociale din Europa, ba chiar din întreaga aşa-numită lume civilizată, va fi enormă, cu mult mai puternică decît efectul internaţional produs de revoluţiile burgheze anterioare. Este o treabă fără noimă să vrei să prevezi sau să prezici formele concrete pe care această influenţă Ie va lua sau va putea să le ia. Principalul este să ne dăm seama şi să fim conştienţi că actuala revoluţie din imperiul ţarist va avea drept rezultat o puternică accelerare a luptei de clasă internaţionale, care peste un timp nu prea îndelungat va crea şi în ţările din „vechea“ Europă situaţii revoluţionare şi ne va pune în faţa unor noi sarcini tactice. Cu acest gînd şi în acest spirit trebuie să fie sărbătorită pretutindeni anul acesta ziua de 1 Mai, pentru a arăta că proletariatul internaţional a înţeles lozinca cea mai impor­ tantă a oricărei lupte : „Totul este să fii pregătit ! “ „Sächsische Arbeiterzeitung“ din 1 mai 1905

Rezolvarea problemei Cauza revoluţiei progresează în imperiul ţarist cu o lo­ gică de fier. în acest moment începe faza tulburărilor ţără­ neşti ; revoluţia îşi înfige, aşadar, stindardul şi la ţară. De la începutul perioadei revoluţionare şi pînă acum, ţăranii ruşi au tăcut. Proletariatul industrial de la oraşe, influenţat de mai bine de un deceniu şi jumătate de social-democraţie printr-o muncă de lămurire neobosită, a apărut primul pe oîmpul de luptă, a rămas pînă acum singurul exponent al grandioasei revoluţii şi este menit, datorită situaţiei sale de clasă, să rămînă partea cea mai clar-văzătoare, cea mai con­ secventă, hotărîtă să meargă cel mai departe şi deci să ră­ mînă partea conducătoare a armatei revoluţionare, aflată în continuă creştere, din Rusia. Cauzei proletariatului orăşenesc i s-au alăturat, şi anume chiar înaintea maselor ţărăneşti, militarii forţelor terestre şi maritime. Memorabila rebeliune de pe „Potemkin“ în Marea Neagră, revolta marinarilor de la Kronstadt, la însăşi poarta reşedinţei ţariste, apoi, imediat după aceea, răscoala trupelor din îndepărtatul Vladivostok, din Harbin constituie un şir de explozii care arată puternica frămîntare ce are loc în întreaga marină rusă — în sud, în nord şi în est. Şi nicăieri nu este vorba de o dezlănţuire furioasă de patimi sălbatice nelămurite ale unei „gloate“ îm­ bătate, aşa cum obişnuiesc să mintă agenţiile telegrafice ofi­ cioase ruseşti, pentru a găsi, fireşte, o binevoitoare şi pioasă crezare la presa noastră burgheză, şi în primul rînd la zia­ rele „liberale“ . Nu. Ceea ce iese la iveală în toate aşa-numi5 — Cuvîntăxi şi articole alese

65

tele „rebeliuni“ ale marinei ruse este spiritul luminării poli­ tice, al conştiinţei politice, opera educaţiei social-democrate. Pe „Potemkin“ , ca şi la Kronstadt, în fruntea mişcării au mers social-democraţii organizaţi; revendicările formulate clar şi precis, avînd un caracter net politic şi totodată prole­ tar, au imprimat rebeliunii în toate cazurile pecetea unei ac­ ţiuni de clasă în întregime conştiente, revoluţionare. Şi, dacă toate aceste răzvrătiri au fost însoţite, ca de nişte umbre negre, de incendii, omoruri, orgii şi jafuri, întreaga lume s-a putut convinge că banda de mişei a ţarismului a fost aceea care a încercat să înăbuşe într-un val de crime murdare mişcarea revoluţionară a marinarilor şi muncitorilor indus­ triali de la oraşe, aţîţînd sistematic lumpenproletariatul, sub comanda popilor şi a poliţiei. Asasinatele, incendiile şi jafu­ rile au fost puse la cale nu de către marinarii „răzvrătiţi“, ci de către „apărătorii ordinii“, tocmiţi de absolutism spre a-i folosi ca unelte de luptă împotriva marinarilor. Dar nu numai în rîndurile marinei, ci şi printre trupele de uscat ale ultimului ţar Nicolaie se coace, ceas de ceas, sămînţa revoluţiei. încă atunci oînd absolutismul a încercat să înfrîngă rebeliunea marinarilor cu armele, armata a refuzat de mai multe ori să tragă. Regimentele trimise la Kronstadt pentru a măcelări pe marinari li s-au alăturat de două ori. De mai multe ori, soldaţii de la oraşe au refuzat să se supună ordinelor atunci cînd se aflau faţă în faţă cu proletarii care demonstrau. La Moscova, cu prilejul grandioasei şi memora­ bilei înmormîntări a social-democratului Baumann4, ucis d© banda de mişei a ţarului, printre cei aproximativ 200 000 de oameni care formau cortegiul se aflau numeroşi militari; un grup de ofiţeri superiori cu săbiile scoase formau garda de onoare în jurul uriaşului steag al social-democraţilor, purtat in fruntea coloanei; în lanţul viu, înşiruit de ambele părţi de-a lungul drumului parcurs de uriaşul cortegiu îşi dădeau mîna într-un şir pestriţ muncitori, studenţi, femei, soldaţi şi ofiţeri. Nu numai în rîndurile „trupei“, ci şi în cercurile ofiţereşti, partea progresistă revoluţionară ridică din ce în ce

mi,i îndrăzneţ glasul împotriva ucigaşilor din slujba ţarismulm. Armata în totalitatea sa, ţinută într-o stare de încordare ,li„ cauza febrilei agitaţii social-democrate, devine pe zi ce licee mai puţin sigură, mai puţin utilizabilă ca sprijin al auto, raţiei pe cale de prăbuşire. Cu aceasta îşi găseşte rezolvarea una dintre cele mai im­ portante probleme tactice, care la noi în Germania, ca de „Hfcl pretutindeni, dă multă bătaie de cap oportuniştilor, care iac fel de fel de socoteli în legătură cu lupta de clasă. Cum poate fi încununată de succes vreo acţiune de masă a clasei immcitoare moderne, chiar dacă ar fi vorba numai de un ,,n de mari demonstraţii de stradă sau de o grevă de masa, cînd ne lovim de zidul rigid al baionetelor de oţel ale mili­ tarismului, împotriva căruia noi, proletariatul dezarmat, sînlom cu totul neputincioşi ? Iată ce ne obiectează aceia care ,|n— şi pot închipui o acţiune de masă a proletariatului altfel (lucit în mediul rigid, în atmosfera rece a unui parlamenta­ rism liniştit, de toate zilele. Ei uită mereu că o acţiune de masă serioasă a proletariatului însuşi nu poate avea loc decît într-o situaţie revoluţionară, într-o situaţie care aduce m fierbere întreaga masă populară, întreaga ţară. Dacă aşa stau însă lucrurile, atunci şi „zidul rigid al baionetelor“ apare dintr-un unghi vizual cu totul diferit, căci în momentele re­ voluţionare, cînd cauza proletariatului luptător devine cauza întregului popor muncitor, cauza tuturor celor exploataţi şi asupriţi, atunci şi în soldat se trezeşte cetăţeanul, fiul po­ porului, proletarul. Aceia care opun revoluţiei populare ar­ mata actuală ca pe o forţă duşmănoasă de neschimbat uita că revoluţia îi atrage şi pe militari în viitoarea sa, uită, din cauza zarvei exterioare pe care o produce lupta revoluţio­ nară, latura ei socială şi istorică cea mai importantă şi mai măreaţă : opera politică-educativă a revoluţiei. Iar aceasta nu influenţează numai masa proletariatului, păturile largi ale ţărănimii, ale micii burghezii, ci şi acele părţi ale maselor populare care se află „sub arme . 5*

66

67

Evenimentele din Rusia au dovedit încă o dată că revo­ luţia,^ care ridică noi probleme politice şi sociale, dă, tot­ odată, şt cheia pentru rezolvarea acestor probleme. Revoluţia rusa este deci atît o lecţie dată strategilor sceptici şi şovăiel­ nic! din propriile noastre rînduri cît şi un avertisment pentru clasele stăpmitoare, care, prin elaborarea de noi şi noi legi privitoare la trupele terestre şi maritime, cheamă şi la noi la suprafaţa vieţii sociale spirite pe care cîndva nu le vor mai putea stăpîni. „Die Gleichheit“, revistă pentru apărarea intereselor muncitoarelor, Stuttgart, 29 noiembrie 1905

Cuvîntare rostita la Congresul de la Mannheim al Partidului social-democrat dm Germania în cadrul dezbaterii cu privire la greva politică de masă 26 septembrie 1906 Cuvîntare a lui Legien a fost o mostră clasică tipică pen,ru poziţia pe care anumiţi conducători sindicali au adop­ ta t-0 în ultimul timp faţă de social-democraţie şi faţa de cel^ mai importante probleme de partid. Mai întîi timp d e o ora el a criticat cu cea mai mare vehemenţa rezoluţia de la Je şi a căutat să demonstreze caracterul imposibil şi efectu dăunător al ideii grevei de masă, prevenindu-ne rmpotnva ci, pentru ca în încheiere să ne liniştească, fireşte, cu asigu­ rarea înduioşătoare : sîntem doar cu toţi un trup şi un suflet! Prin urmare, nu are nici un rost să ne mai certam pute cădea de acord asupra unei rezoluţii. Dar, lucru ciudat, baza acestui acord ar trebui să stea declaraţia ca rezoluţia de la Köln, care consideră dăunătoare pma şi discuţii e pre greva de masă, ar fi identică cu rezoluţia de la Jena. Cînd l-am auzit pe Legien făcînd această propunere, mi-am spus că cineva trebuie să dispună de o serioasa doza de în­ drăzneală şi neobrăzare ca să presupună că o vom accepta Şi nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit ca conducerea partidului a acceptat-o. (Exclamări: „Aşa-i. > ’ „Foarte ju s t!“) Cîteva cuvinte despre critica făcută de Leg hotărîrii de la Jena ! Caracteristic este apelul lui la tradiţie • noi toţi, spune el, am crescut în concepţia că greva generala, pe care el o identifică pur şi simplu cu greva de masa, ar i de fapt o absurditate generală. Grozavi social-democra i am mai fi dacă nu am şti să ne emancipăm de ideile pe care le-am 69

avut în timpul copilăriei. De aceea sîntem un partid al dezZ n T Ca S^ ht0rie' (Exdam a^ •• „ Foarte z t avem revoluţii ruse, care va ramîne pentru decenii întregi un în-

LJ r r

!nfaţan°as,rs

mărete*

studiază n h!ŞCarea reVoIuţi0nară a Proletariatului cel care studiază problema grevei de masă mai ales prin prisma evenunente °r din Italia şi Franţa dovedeşte to c n J c e e a < T . emonstrat Legren cu apelul său la tradiţie, şi anume că nu şt e mei sa înveţe şi nici să uite. (Rumoare, aprobări). Da v nu ştiţi de loc să trageţi învăţăminte din revoluţia rusă’ m a rii” •' ^ iU $ tn nU a* a- a curajul să afir maţi ca mişcarea grevistă de masă ar fi cel mai mare pericol pentru existenţa sindicatelor. Se vede că habar nu aveţi că um şa mişcare sindicală rusă este un vlăstar al revolu ief a in tr a ln ! 1 1 1 1 * ** dezaPro^ r i). Proletariatul rus astări i n t l l r ^ ° Ufmă de or§an^zaţie sindicală, iar d e z l l t a ! ideea ! CU * P ^

"

e"e

p» r r z r 0~

? " j ' ; rClK'* «onrapţie engleză anchilozată. Revoluţia rusă

a dovedit că organizaţiile proletare cele mai p u te^ ce pm adeseori sa se nască şi să se dezvolte in luptă. Damd, la rindul sau, a criticat ideea grevei de m a să m

™ rb?dde v? r ,ega,isl> in spedai'a vorbi, de mitral,ere ca de oexpus sperietoare. Nici elK nu are habar sin, de’s e Z r el “ « cil mitralierele nt deservite de oameni vii, de soldaţi, şi mai uită că ele nu-ş, vor pierde eficacitatea nici atunci oind va fi sosit moentul pentru „o ,. Ele vor rămîne la fel de ucigătoare, „»7 Z r V" , “ “ reP“ 6 “ P0“ ™ dominant. ( A p l a u z e , o u . ) Un ultim argument al lui Leg a demonstrat

e a ramas intr-adevăr în anumite privinţe la noţiunile copilanei. (RKe,e., El a afinnat că, prin adoptarea rezoluţiei de a Jena, noi am fi săvîrşit o acţiune necugetată, că i-am fi ezvaluit duşmanului planurile noastre. Dar de cînd oare se

desfăşoară marile mişcări ale istoriei, marile mişca P j J t pn calea conspiraţiilor secrete, dupa uşi mchise> . ( L robative.) Este pueril să ne închipuim ca soarta grevei g n! rale depinde de" ceea ce va hotărî în secret - P - ei comisia generală, fie chiar şi împreună cu coaducerea (Aprobare însufleţită şi ilaritate.) Aş vrea sa mai spun câteva cuvinte cu privire la cuvîntarea lui Bebel, dar nu ^mt sigur dacă am înţeles totul bine, deoarece am stat.m partea s t i ^ , el a vorbit astăzi numai spre dreapta. (Risete.) A porit totuşi o contradicţie izbitoare. La un moment dat el a s,)us: rămânem, bineînţeles, la rezoluţia de k j va încerca să ni se ia dreptul de vot, atunci fireşte, trebuie să-l apărăm cu toate mijloacele, pînă la ultime e pu e a 1 „ o ,/ a c e s t e cuvinte, care m-au bucura. şi « rnvrora inima. Dar la sfirşit el a vorbit despre ceea ce ar trebui ş a, putea să se întîmple în Germani, dacă printr- 0 interven­ ţie a Prusiei am fi impinşi intr-un război Împotriva Rusten Nu stat sigură dacă l-am înţeles bine pe Bebel, dar cred ar fi necesar ea în cuvîntul de închiere să prevma orice mterpretări greşite. Din cite am putut Înţelege, sensul era , dató vom fi împinşi într-un război, nu vom putea fac. num Prietenii noştri din Franţa s-a, vedea intr-o frumoasa meurc tură dacă cuvîntarea lui Bebel ar fi interpretata m acest sen», căci acolo vitejii şi curajoşii noştri tovarăşi s-a» P ^ nunţat, prin Vafflant, in felul următor: daca s^ un război cu Rusia, ei vor opune veto-ul • J prieteni au pomi. cuvintele însufleţite: plutot oue la guerie (mai degrabă insurecţia deert războiul). Aşa a suna. cuvîntul plin de bărbăţie al proletariatului francez şi spe, că nici proletariatului german nu-i va lipsi curajul pentm a spune! „Nu vom permite să se întîmp.e nunic contra voinţei noastre*. (Aplauzefurtunoase.) Bebel a sp Cmded că greva de masă poate fi făcută de conducerea partidului ? N u ! Conducerea partidului trebuie impmsa 71

70

•

mase". Ei bine, daca conducerea partidului astfel înţelege să-şi îndeplinească rolul, atunci ea trebuie şi va fi împinsă, şi în acest sens eu vă rog să respingeţi acordurile conducerii cu comisia generală, care au fost încheiate fără ştirea noastră, şi să votaţi pentru propunerea lui Kautsky. (Aplauze vii.) „Procesul-verbal al dezbaterilor Congresului Partidului social-democrat din Germania“ Mannheim, 23—29 septembrie 1906

16 mai 1907 Tovarăşi! n Aflând de intenţia mea de a u P

la congresul dv., să folosească SalUt" '

mili0™ i ° l “ “ tevoluţionarâ a (taţilor săi ruSi, iar mai mare atenţie m pu / „ . f „ te cg este hosocial-democraţia germana a ^ a r a t e i ^ V ienţă a * « să preia 1905, «n d social-democraţiei ru • ( J e t care anunţa furtuna la Petersburg s-a făcut auzit p ig n a tu lu i de ]a 9 iarevoluţionară, după demonstraţii p produs 0 » a r ie , in rîndurile însufleţi« înviorare. Aceasta | 1a Ş rezoluţia Congresului de la a unor probleme de tactica, concluzie imJena cu privire la greve e e “^asa proletariatului rus. portantă trasă de partidul ^ J u p J a p r o l, apUcare pracAceastă hotarire nu a găsi m f . iu viitorul tică Şi e puţin probabil ca va h t a d u s a - n t e p ^ ^ ^ apropiat, dar importanţa sa princi germane o poziţie 1905 exista in rîndurile sociaUemocmpe. S ™ ^ absolut negativă faţă J ^ “ “ Vanarbistî Şi, în eonconsidera greva de masa ca o J? Dar imediat ce seeinţă, ea o utopie reacţionara, daunaţoann u proletariatul german a început sa vada m greva 73

muncito ,l„r ruj, „ „ „ uS formă de ,

ta> care

“ IUP‘a P° !i,ica- «=' “ » « ■ » !„ cadrul aceste, lupte, „u ca u„ mijloc care să provoace, ca „rin mi nune, un salt subit în orinduîrea socialistă, ci ca un mijloc al lupte, de clasă pentru cucerirea libertăţilor elementare în statu, modem eu caracter de clasă, el s-a grăbit sâ-şi ^ e e dm temelii pezifia faţă de greva de masă, recunosdnd că în numite oondip, ea poate fi folosită şi în Germania. Tovarăşi I Consider necesar să subliniez faptul eă, spre onoarea 7 , Z gre“ i “ e m S T f- 51' “ “ “ " f “ aHílldÍMa fatS dt> P™bl«ma greve, de masa, tara a se lăsa influenţat cites, de puţin de succesele estenoaro ale acestui mod de luptă, care pot să impună chiar şi politicienilor burghezi. Rezoluţia Congfesutei primeiJ 7 » “ “ — • lună L m t e a P Ş , p na acum, singurei mari victorii a revoluţiei Z S L = ° r elW Zile aIe Iui OCt° mb™ ' <»re un smuls ? r ^ „ T Cen C0" st,l"ti<>"ale sub forma manifesta1 dm 17 ° ct0mbne. Lupta revoluţionară din Rusia suferise pina atunci numai înfrîngeri, dar proletariatul german a simy o t u Şi eu mstinctul său just de clasă, eă îndărătul acestor infringen exterioare se pregăteşte un avînt n e m a iîn t S d forţelor proletare, o chezăşie sigură a victoriilor viitoa e Ră 07

e fai>t Că’ “ Că înainte -

revoluţia rusă să În re 2 re z e

sT aC d ueVuCCeSe eXteri° are’ Pr° letariatul g«*nan s-a grăbit f Un Pruios experienţei acesteia, adăugind vechilor sale forme de luptă o nouă lozincă tactică, cafe nu se m d zeaza pe activitatea parlamentară, ci pe acţiunea directă a maselor largi ale proletariatului. sale

Evenimentele ulterioare din Rusia — zilele din octom ne şi nmembne, şi în special apogeul pe care l-a atins valul revoluţionar în criza din decembrie la Moscova " s au şi X V o n u T am\ f n~r' ° StarC ^ SpÍrÍt Şi mai ®nluzlastă democraţiei In T * ^ ide° IoSică în rîndurile social?1 ianUari6’ după marea denionstraţie dm Austria pentru votul universal, în Germania a început fie discutată cu însufleţire problema dacă nu a sosit mo-

,„rutul ca, în lupta pentru introducerea votului universal in iilcgerile pentru Landtagurile din Prusia, Saxoma şi Hamburg, M, fie aplicată, într-o formă sau alta, hotărîrea privitoare la ■ »i-ova generală. Această problemă a fost soluţionată negativ, „Irea de a provoca artificial o mare mişcare de masa a fost n-spinsă. De altfel, la 17 ianuarie 1906 s-a făcut prima mcev,,ire : o grevă de masă de o jumătate de zi, care a decurs m mod strălucit la Hamburg, a întărit şi mai mult conştiinţa şi încrederea în forţele proprii ale maselor muncitoreşti dm ma­ rele centru al social-democraţiei germane. Anul următor, 1906, i-a adus revoluţiei ruse aparent numai înfrîngeri. Şi în Germania, el s-a termina prin. aparentă înfrîngere a partidului social-democrat Va este cuL e u . 05, iu alegerile din 25 ianuarie, germani a pierdut aproape jumătate dm eireumsenpţnle e, electorale. Dar şi această înfrîngere parlamentara are o f strînsă legătură cu revoluţia rusă. Pentru ace a care cun 5 poziţia partidului în ultimele alegeri nu încape nici o îndoiala că unul dintre cei mai importanţi factori care au hotarît re­ zultatul acestei campanii a fost revoluţia rusa. Farai mdoraa că impresia produsă de evenimentele revoluţionare drn t o şi teama pe care aceste evenimente au msuflat-o clasei burgheze din Germania au constituit unul dintre factorii care au unit şi au sudat toate păturile şi partidele societăţii bur­ gheze— cu excepţia centrului — într-un singur bloc reac­ ţionar cu o lozincă unică : jos cu reprezentanţii clasei pro etariatului conştient, jos cu social-democraţia ! Niciodată ^apre­ cierea lui Lassalle despre burghezie ca masa reacţionara um tară nu s-a confirmat atît de evident ca în aceste alegeri. Re­ zultatul alegerilor sileşte însă proletariatul german sa-şi în­ drepte privirile cu o atenţie îndoită asupra luptei revo uţionare a fraţilor săi ruşi. Dacă vrem să facem în dteva cuvinte bilanţul politic şi istoric al ultimelor alegeri pentru Kexchstag, trebuie să spunem că, după 25 ianuarie şi 5 e ruane > Germania era singura ţară modernă în care nu mai existau nici urme ale unui liberalism burghez sau ale linei democraţii

74 75

burgheze în adevăratul înţeles al acestui cuvînt: în lupta con­ tra proletariatului revoluţionar, liberalismul şi democraţia au

r alitTiirş fărâales r 1îndeultimele partea darea liberalilor, imai

alegeri, ne-a aservit reacţiunu iuncherilor; dar cu toate eă im 1 •• acum «ntr „ te Ca bberalu au pătruns ñSe h X T T m“ mal mare “ Relcbsta& « ■ >» sînt azi decît liberale ' ' “ reaCti“ nii’ oa” uflati in d“ “ I Arme s-a M t Î Î r H i V e voi L i

C" a“ aStâ !mPre¡ur" ' . '» raidurile noastre * Ca- ° ^ PriTe?te tot™ S¡ mai înalt

Şi pe voi, tovarăşi ruşi. După cite ştiu, unul dintre punctele t Z ă X ™ 6 T * Un r0' ta P ° r t o * stabilirea' tacticii află 2 fa ,, “ nCeI,tÍa Că Pralelariatul di» Ruda se anurniă 1 , 7 C“ t0tU' de» “ biti>- « “ » conţine o um ta contradicţie internă, şi anume sarcina de a crea primele condiţii politice pentru orînduirea burgheză şi de a

le S ^ r d i seană.

* T

^

a ii r ¿

5

^

e o n tr f ^urghezieă

te “ " f “ * Si' “ a*ia ^ Germania şi dm toată Europa apu-

abordTre'nur ° “ f®1 d® COncePl>e ar însemna o a f, ™ P 0miaIa a Problemei' Intr-o anumită măsură ne ultimele 2 ) ^ >*,“ da Ra - i , G e n u l”

tímele alegeri au aratat clar acest lucru — proletariatul a

5i apMt” ■> majoritatea1 Landt™ de, faptuI Ca Ia noi’ în Germania, pentru s T c ă sufe Landta§UnIor nu există drept de vot univer­ sal, ca suferim de pe urma numeroaselor rămăşiţe al- feuda

ú r tR z

K

f r 1’ ,banhiar puţiM,e iib“ “ p * SSr u “ “ V 1“ - areptul de vot muversal pont™ alege-

S

î c

t — :¿ r r l 1; toL —

poţi de loc bizui, în toate aceste cazuti p r o l e t a l l l n ş t a t 76

este singurul sprijin ferm al dezvoltării democratice în Ger''în legătură cu eşecul din ultimele alegeri s-a pns din nou no ordinea de zi problema relaţiilor noastre cu burghezia liberală. E drept, s-au făcut auzite ^ PUJ « « deplîngeau apusul prea timpuriu al hberahsmulm g ,ură cu aceasta, din Franţa ni s-a transmis sfatul sa ţmem scama în tactica noastră de slaba poziţie a liberalismului burghez şi să-i cruţăm zilele, spre a-1 folosi ca aliat m up a împotriva reacţiunii şi pentru apărarea bazelor generale ab dezvoltării democratice. Tovarăşi! Am putut constata c a ^ vocile care deplîng rezultatele dezvoltam politice a Germa ÎL“ oî. şi a J L lături se lovesc de o rezistenţă — şt dîrză în rîndurile proletariatului german conştien . ( Vicii ?i o p arte a cen tru lu i a p la u d ă .) Constat cu bucurie ca m ace“ « caz nu numai o aripă a partidului, ci partidul m totalita­ tea lui a declarat: „Putem regreta rezultatele triste ale de v“ ,ă2i istorice, dar nu avem voie să ne abatem mmţ c u o iotă de la tactica noastră proletară principiala de dragul li beralismului“ - Proletariatul german conştient a trasi dm, ultimele alegeri pentru Reichstag concluzii complet opuse sta^ ^ d at: dacă liberalismul burghez şi se arată atît de şubrede şi de şovăielnice -incit smt gata sa se scufunde în prăpastia reacţiunii la orice gest energm luptei de clasă a proletariatului atunci aşa le şi uebui _ (B o lşe v ic ii şi o p a rte a cen tru lu i a p la u d a .) Sub mflue^a rezultatelor alegerilor din 25 ianuarie cele mai la rg i pat ale proletariatului german s-au lămurit ca, ţaţa de des punerea liberalismului, în lupta pe care o duce contra rea ţiunii, proletariatul trebuie să se elibereze de ultime e iluz i speranţe cu privire la un ajutor din partea liberalismului si că acum, mai mult ca oricînd, trebuie să se bazeze numai pe sine însuşi, atît în lupta pentru interesele sale de clasa cît şi în lupta contra atacurilor pe care re acţiune a le în­ dreaptă împotriva dezvoltării democratice. (B o lşe v ic ii şi o p a rte a ce n tru lu i a p la u d ă .) Tocmai în aceste alegeri a ieşit .7 7

la iveală, cu o claritate extraordinară, ascuţirea fără prece­ dent a antagonismelor de clasă. Dezvoltarea internă a Germa­ niei a atins, aşa cum s-a dovedit, un grad de maturitate cum nu şi-l puteau închipui pînă acum nici cei mai mari optimişti. Analiza dezvoltării societăţii burgheze făcută de Marx a găsit din nou o confirmare evidentă, o confirmare mai strălucită decît ne puteam aştepta. Dar, totodată, a devenit clar pen­ tru oricine că această dezvoltare, această ascuţire a contradic­ ţiilor de clasă va duce, mai devreme sau mai tîrziu, în mod inevitabil la o perioadă de lupte politice furtunoase şi la noi in Germania. In legătură cu aceasta, la noi se discută cu un deosebit interes problema diferitelor forme şi crize ale luptei de clasă. Tocmai de aceea proletariatul german îşi îndreaptă pri­ virile cu o atenţie îndoită către fraţii ruşi, pe care îi consi­ dera drept pionieri, drept avangarda clasei muncitoare inter­ naţionale. Din modesta mea experienţă din campania elec­ torală pot să vă relatez că la toate întrunirile electorale __ şi am luat cuvîntul la întruniri la care participau 2 000 pînă la 3 000 de oameni — răsunau voci chiar din mijlocul mun­ citorilor : „Vorbiţi-ne despre revoluţia ru să!“ Aceasta vă­ deşte nu numai o simpatie firească, care izvorăşte din soli­ daritatea de clasă instinctivă cu tovarăşii de luptă, ci şi con­ ştiinţa că interesele revoluţiei ruse sînt şi ale lor. Lucrul cel mai important pe care-1 aşteaptă proletariatul german de la cel rus este lărgirea şi îmbogăţirea tacticii proletare, folosi­ rea principiilor luptei de clasă în condiţii istorice cu totul noi. Intr-adevăr, tactica social-democrată pe care o foloseşte în prezent clasa muncitoare din Germania şi căreia îi datorăm pînă acum victoriile noastre este adaptată în special la lupta parlamentară, are în vedere cadrul parlamentarismului bur­ ghez. Social-democraţia rusă este prima căreia i-a revenit sarcina grea, dar de onoare să aplice învăţătura lui Marx nu într-o perioadă de dezvoltare paşnică, parlamentară a vieţii de stat, ci în timp de furtună revoluţionară violentă. Singurul caz în care socialismul ştiinţific putea fi folosit în politica 78

Marx în timpul involuţie, dur voluţia nu poate msa seivi ca ex

revo. deCjt 0 singură

linte din

Ru™- Di" ea “ ţ” “ sS se acţioneze întru, reInvăţătură, Şl anume cum n .evoluţii au fost voluţie. Principalele trăsături ale « e ste > ^ următoarele : proletanaţu se ^>1* ^ ^ vjcloril|c sale : burlfrizează, dar nu ştie sa s . roadele luptei gbeaia înlătum proleţanot^ se ,eapădă de buracestuia; m cele di ’ . . i c?t si revoluţia. Forr-hezie pentru a strivi atit * ihmci\ ncă ¡„ marea ca clasă a proletanaţu ui g J? Comunist", germene. E a d e r a t » exista că Marx a această mare carta a luptei ~ „ activ. Dar, tocparticipat la această revoluţie ca u P mai d £ pricina condiţiilor istorice s p e c ^ d nu a p a ^ joace rolul unui om politic socialist, c ^ ^ renană“ unui democrat burghez extremis^^^ i ^ v ^ ^ ^ postul î n

■

nu era atît un organ P £ drept că în cel mai înaintat al lagărului revolu] 10“ c ^ bJ heză al Germania nn exista pe alune, acea demomape g cărei purtător de cuvinţ ideologie era „Noua ^ ^ Insă Karî Marx a dus rn prunu an . p ît5 îndoială, secvenţă de fier, tocmai o aseme ^ susţinut prin această politică a constat m acr-"a absolutismului. In roate mijloacele lupta burghezei t pînS la ce a “ " ţ ^ t sfirşit, el a bicrmt

L

Î

X

^ a bur-

u ¿ i u * ^

^

“

^

« 79

L

e

' L

s ă

indusă

proletariatului, după cum a sprijinit şi răscoala din septem­ brie şi pe cea din octombrie de la Viena - ultimele încercări ale maselor muncitoare de a salva revoluţia care se prăbuşea m cauza şovăielilor şi a trădării burgheziei. El a sprijinit mişcările naţionale din anul 1848 deoarece le considera ca abate ale revoluţiei. Politica lui Marx a constat în aceea că el a împins de fiecare dată burghezia pînă la ultima limită a situaţiei revoluţionare. Da, Marx sprijinea burghezia în lupta ei contra absolutismului, însă o sprijinea cu biciul şi cu ovituri de picior. Marx a considerat ca o greşeală de neierat faptul ca proletariatul a admis, după scurta sa victorie de ia 18 martie, formarea guvernului responsabil burghez al lui Champhausen-Hansemann. însă, o dată ce burghezia se afla ia putere, Marx a pretins din primul moment ca ea să reali­ zeze dictatura revoluţionară. El a declarat categoric în „Noua gazeta renana că perioada de trecere, după orice revoluţie cere cea mai energică dictatură. Marx a înţeles prea binJ întreaga incapacitate a „Dumei“ germane — a Adunării Na­ ţionale de la Frankfurt - , dar el nu vedea în această inca­ pacitate o circumstanţă atenuantă pentru ea, ci, din contră, o îndruma către singura ieşire din această stare desperată şi anume către cucerirea adevăratei puteri în luptă deschisă - ntra vechii puteri, şi-i cerea să se sprijine în acest scop pe masele populare revoluţionare. Dar, tovarăşi, care a fost sfîrşrtul acestei politici a lui Marx ? Un an mai tîrziu, Marx a trebuit sa parasească poziţia democratului burghez extre­ mist — o poziţie complet izolată şi fără perspective — şi să fom Pv f POlitiCă Proletară de clasă. în primăvara anului 1849, Marx împreună cu tovarăşii săi de idei s-au retras dm asociaţia burghezo-democratică cu hotărîrea de a ece la crearea unei organizaţii muncitoreşti de sine stătă­ toare ; ei au vrut să ia parte şi la proiectatul congres al tutur muncitorilor germani, a cărui convocare fusese iniţiată de proletariatul din Prusia orientală. însă atunci cînd Marx a vrut sa realizeze o schimbare de front a politicii sale, revolu­ ţia îşi traia ultimele sale zile, şi „Gazeta renană“ a fost una In T

80

dintre primele victime ale reacţhmii triumfătoare, înainte ca Marx să poată folosi noua tactică pur proletara. Este limpede că voi, tovarăşi, nu puteţi să începeţi acum 111 llusia cu ceea ce a început Marx, ci trebuie sa începeţi politica în care a culminat acţiunea lui Marx in 1 • ^ ,, politică proletară independentă, cu un caracter de clasa , |.,r pronunţat. Acum, în Rusia, proletariatul nu se găseşte lu acea fază embrionară în care se găsea în Germania anului IK48, ci este o forţă politică închegată şi conştienta. Proleta , latul rus nu trebuie să se considere în lupta sa actuala ca o „mată izolată, ci ca o parte a armatei internaţionale a pro­ letariatului. El nu trebuie să uite că lupta sa revoluţionara actuală nu este un atac izolat, ci una dintre cele mai mari bătălii în cadrul luptei de clasă generale internaţionale. Este do asemenea limpede că, dacă la noi, în Germania, lupta de clasă proletară va ajunge - mai devreme sau mai tîrziu, o dată cu maturizarea corespunzătoare a relaţiilor de clasa la. ciocniri inevitabile de masă cu clasele dominante, proleta­ riatul german nu va trebui să aplice experienţa şi exemplu revoluţiei burgheze din 1848, ci experienţa proletariatului rus din actuala revoluţie. De aceea, tovarăşi, voi aveţi îndatoriri faţă de proletariatul internaţional. Proletariatul rus se va dovedi la înălţimea sarcinilor sale numai dacă prm formele luptei sale, prin hotărîrea sa, prin conştiinţa clară a ţe urilor sale, prin întreaga sa tactică va lua în considerare rezultate e dezvoltării internaţionale în totalitatea lor, daca va lua m considerare gradul de maturitate atins de societatea capita­ listă în ansamblul ei. Proletariatul rus trebuie să arate prm acţiunile sale că între 1848 şi 1907 s-a scurs peste o jumă­ tate de secol de dezvoltare capitalistă, că acţiunile sale se desfăşoară nu la începuturile statului burghez, bazat pe do­ minaţie de clasă, ci mai curînd la începutul sfîrşitului lui. El trebuie să arate că revoluţia rusă nu este atît ultimul act m şirul revoluţiilor burgheze din secolul al XlX-lea, cit, mai curînd, prologul la noul şir de viitoare revoluţii proletare, m care proletariatul conştient şi avangarda sa, social-democra-

^ V înt .Chpem,ate de istorie să joace rolul de conducător. victorii'îii , f ' " " " î 1 f rman aŞt6aptă de Ia voi nu numai

1 m lupta cu absolutismul ţarist, ci şi un nou punct de sprijin pentru mişcarea de eliberare din Europa, precum şi o argire ş,^ o admcire a perspectivelor tacticii proletariatului; el vrea sa înveţe de la voi cum trebuie dusă lupta în perioa­ dele de lupta revoluţionară deschisă. P a îndepI;ni cu succes acest rol, social-democraţia rusa trebuie sa îndeplinească neapărat o condiţie esenţială Ş1 anUm! Umtatea Partidului. Nu o unitate exterioară, pur

Cuvîntare rostită la Congresul internaţional _ de la Stuttgart al socialiştilor în cadrul comisiei pentru problemele privind militarismul şi conflictele internaţionale

rj T ™

interniiclare ?! ° torţi interni a». eşte, rezultatul unei tactici şi juste, care° are să *» cores­ punda unităţii interne a luptei de clasă a proletariatului. Cît de imperios necesară consideră social-democraţia germană unitatea partidului din Rusia puteţi siS vă daţi Lama d irm din euvmtele conducerii partidului german, şi anume din scrisoarea pe care am misiunea să v-o predau... (Urmează textul scrisorii) Procesul-verbal al „Congresului de la Londra al P.M.S.D.R “ editat de Comitetul Central Paris, 1909 (din limba rusă)

21 august 1907 M-am înscris la cuvînt pentru a aminti în numele dele­ gaţiei social-democrate ruse şi poloneze că la acest punct al ordinii de zi nu trebuie să uităm de marea revoluţie rusă. Atunci cînd, la deschiderea congresului, Vandervelde, cu , locvenţa sa caracteristică, şi-a îndeplinit datoria de a cinsti pe martiri, noi toţi am adus un omagiu jertfei celor căzuţi, luptătorilor. Dar trebuie să spun deschis că, auzind cuvîntăiile unora, mai ales cuvîntarea lui Vollmar, m-am gîndit că, dacă umbrele sîngerînde ale revoluţionarilor ar fi aici, ele ar spune : „Ne lipsim de omagiul vostru, dar învăţaţi de la noi!“ Ar însemna o trădare a revoluţiei să nu faceţi acest lucru. Tu 1904, la ultimul Congres de la Amsterdam, s-a discutat problema grevei de masă. S-a adoptat o rezoluţie în care se spunea că nu sîntem destul de maturi şi de pregătiţi pentru greva de masă. Dar dialectica materialistă, la care Adler s-a referit atît de convingător, a realizat imediat ceea ce noi am declarat imposibil. Trebuie să iau cuvîntul împotriva lui Vollmar şi, cu părere de rău, şi împotriva lui Bebel, care au spus că noi nu sîntem în stare să facem mai mult decît am făcut pînă acum. Revoluţia rusă nu a fost numai un rezultat al războiului, ci a slujit şi la încetarea războiului. Altfel ţa­ rismul ar fi continuat, cu siguranţă, războiul. Noi nu trebuie să înţelegem dialectica istoriei în sensul că trebuie să aştep­ tăm cu braţele încrucişate pînă ce ea ne va pune în poală roadele coapte. Sînt o adeptă convinsă a marxismului şi de aceea consider că este foarte periculos să dăm concepţiei 6*

83

marxiste acea formă rigidă, fatalistă, care nu duce decît la provocarea, drept reacţie, a unor excese, cum este herveismul. Hervé este un copil, însă un „copil teribil“ . (Ilaritate.) Afir­ maţia lui Vollmar că Kautsky ar fi vorbit doar în numele său este cu mult mai valabilă pentru Vollmar însuşi. Fapt este că marea masă a proletariatului german a dezaprobat con­ cepţiile lui Vollmar. La Congresul de la Jena al partidului a fost adoptată aproape în unanimitate o rezoluţie care a do­ vedit că partidul german este un partid revoluţionar care a tras învăţăminte din istorie. în această rezoluţie, partidul a declarat greva generală, pe oare ani de-a rîndul a respins-o ca pe un mijloc anarhist de luptă, drept un mijloc de care se poate face uz în anumite împrejurări. Dar nu spiritul lui Domela Nieuwenhuis, ci spectrul roşu al revoluţiei ruse a plutit asupra dezbaterilor de la Jena. Noi nu am avut în vedere atunci greva de masă ca mijloc de luptă împotriva războiului, ei ca mijloc de luptă pentru dreptul de vot. Nu putem jura, desigur, că vom declanşa o grevă de masă dacă ni se ia dreptul de vot. Dar nu putem jura nici că o vom declanşa numai pentru dreptul de vot. După discursul lui Vollmar şi, în parte, al lui Bebel considerăm necesar să ac­ centuăm rezoluţia propusă de Bebel, şi în acest scop am ela­ borat un amendament pe care îl vom prezenta. Trebuie să mai adaug că în amendamentul nostru am mers parţial chiar mai departe decît tovarăşii Jaurès şi Vaillant, prin aceea că, în caz de război, noi vrem ca agitaţia să fie desfăşurată nu numai în sensul încetării războiului, ci şi în sensul folosirii războiului pentru a grăbi răsturnarea dominaţiei de clasă în general. (Aplauze.) Procesul-verbal al „Congresului internaţional de la Stuttgart al socialiştilor“ 18—24 august 1907.

Greva politică de masă şi sindicatele Cuvântare ţinută la Hagen, cu prilejul adunării generale a sindicatelor libere

1 octombrie 1910 Tovarăşi şi tovarăşe ! Stimaţi auditori! Trebuie să mărturisesc că nu am fost mai puţin surprinsă ,|, , ît dv zărind aici, în această adunare extraordinara a mem Inilor Uniunii metalurgiştilor, mai urniţi reprezentant1 m um11 ii mă ai mai marilor noştri pe pămînt. Am aflat ca, m afa ,1,. cei cîţiva domni sus-puşi care se găsesc m aceasta sala, iui mai fost aduşi la postul cel mai apropiat un nmnar m...„mat de comisari şi jandarmi. (Rumoare m sala.) Tovarăşi , stimaţi auditori! Trebuie să vă mărturisesc ca aceasta s u „iză a avut asupra mea alt efect decît asupra dv. N-am pn |nit-o cu indignare, ci m-a cuprins un minunat sentiment ¡curantă. (Exclamări ironice : „Bravo .) " T o U . Aici .« VOI, la T L o noi am învăţat, tovarăşi, că, peste tot unde trebui păstrate siguranţa şi ordinea, poliţia prusacă este
85

»«< «

pra poliţiei. (Ilaritate.) Vă mai mărturisesc că prezenţa ono­ ratei poliţii îmi produce de fiecare dată o oarecare bucurie, iar ca vorbitoare mă încearcă şi un simţămînt de recunoştinţă. Trebuie să vă spun că tocmai prezenţa acestor domni cu coifuri dă lucrurilor o anumită prestanţă. (Exclam aţii: „Foarte b in e!“) Iar acum, prezenţa onoratei poliţii nu va face decît să sublinieze importanţa temei pe care o vom trata în astă seară. Sper să am în cursul acestei seri prilejul de a lămuri le­ gătura specială dintre acţiunile şi demonstraţiile de masă ale proletariatului şi onorata poliţie. Cred că nu e rău ca aceşti domni să aibă şi ei o dată prilejul să audă ceea ce gîndim despre ei. (Exclam aţii: „Foarte ju s t!“) Nu-mi pierd niciodată speranţa că şi ei pot învăţa cîte ceva şi de aceea nu trebuie să fim zgîrciţi cu învăţăturile şi cuvintele noastre. Să zvîrlim şi noi o dată mărgăritarele noastre în faţa... poliţiei prusace *. Tovarăşi şi stimaţi auditori! De fapt, în momentul de faţă, nici o altă temă nu poate fi mai actuală pentru o adu­ nare sindicală germană decît tema : greva de masă şi sindi­ catele. Ne-am adunat aici pentru a discuta această temă, pen­ tru a chibzui, aşa cum se obişnuieşte, între două uriaşe bătălii. Abia în urmă cu cîteva săptămîni, aici la Hagen, pe Schwelm, s-a desfăşurat o măreaţă luptă model, care merită atenţia şi admiraţia tuturor muncitorilor germani cu conştiinţă de clasă ; iar în scurt timp, stimată asistenţă, veţi fi poate siliţi, dv. şi nenumăraţii dv. colegi şi tovarăşi din întreaga Germanie, să păşiţi la o nouă luptă, cum nu ne-a mai fost dat să vedem alta în Germania. Ştiţi cu toţii că peste cîteva zile, poimîine, vor începe tratativele dintre reprezentanţii muncitorilor or­ ganizaţi şi puternicii magnaţi ai capitalului de la şantierele navale. în cadrul lor se va hotărî dacă vor fi aruncaţi în stradă sau nu 400 000 de metalurgişti germani. Tovarăşi! Dacă acest lucru se va întîmpla şi va duce la ceea ce ne putem aştepta, ţinînd seama de solidaritatea şi * Parafrazare a proverbului faţa porcilor“ . — Nota red.

care spune ; „A zvîrli mărgăritare în

conştiinţa de clasă, de energia de luptă a metalurgiştilor orv mizaţi atunci vom fi în întreaga Germanie martorii unei L t e cum poate încă nu a existat în lume, căci împreuna cu ude le cele^mai apropiate şi cu fam iliilelor ap— v un milion de oameni vor fi antrenaţi într-o lupta pe viaţa ? pe moarte între cele mai puternice organizaţii sindicale şi

'^Tovarăşi^^într-un^astfel de moment, cînd, după cum am spus ne aflăm între două bătălii uriaşe, este cit se poate de indicat să vorbim şi să chibzuim asupra unei problemecare nentru noi este şi va rămîne problema cea mai actuala. In felul acesta, tovarăşi, stimată asistenţa, clasa organizată care. luptă in Germania sau m alte p « ţ ■ chiar pe cîmpul de luptă, în toiul bătăliei, sa folosească clipă de răgaz pentru a chibzui, a analiza, pentru a-şi ridica conştiinţa, p e n i« a Încerca armele pe care umreaza sa le " l u c . e“ e ci. se poate de Breşe, acest lucru rezultă din însăşi esenţa luptei muncitorilor. Clasa Pţoletara modenra nu si duce lupta după vreo schemă gata elaborata, expusa în vreo carte sau vreo teorie. Lupta moderna a muncitonlo este o bucată din istorie, o bucată din dezvoltarea noi învăţăm în plină istorie, în plină dezvoltare, m plina lupta cum trebuie să luptăm. Tovarăşi şi stimata^sistei^ă Toc această caracteristică este cea mai demna de admirat, es^ trăsătura epocală a colosalei opere de civilizaţie pe care o să­ vârşeşte mişcarea muncitorească modernă : pentru prima oa e T n l masă a poporului muncitor Îşi făureşte armele pemru propria el eliberare, din imboldul propne. e l conştiinţe, d prep™ convingere şi din proprie înţelegere. De aceea este cit se poate de important să folosim la mazunum aafel de seurte momente de răgaz Intre bătălii ca cele pe care e avejn acum pentru a chibzui asupra luptei, pentru a analiza, pentru a cerceta toate aspectele, toate laturile, toate problemele pe care ni le pune viaţa. 87

86

Una dintre problemele cele mai importante, care preocupă acum atît organizaţiile sindicale cît şi cele socialiste, nu nu­ mai cele din Germania, ci şi din toate ţările moderne, este \problema grevei de masă. Dar iată ce fenomen interesant iese la iveală. Ca de atîtea alte ori, constatăm şi aici că pentru viaţa şi activitatea noastră socială şi politică sînt pe deplin valabile vorbele rostite de Mefisto în „Faust“ al lui Goethe : „raţiunea devine absurditate, binefacerea plagă“ . Cu timpul se schimbă totul. Primul imperativ pentru nişte luptători politici cum sîntem noi este de a ţine pas cu dezvoltarea timpului şi de a ne da în orice moment seama de schimbările din lumea mo­ dernă, ca şi de necesitatea schimbării strategiei noastre de luptă. Tovarăşi şi stimaţi auditori! în istoria ideii grevei de masă şi-a găsit confirmarea, într-un mod strălucit şi izbitor, legea permanentă a dezvoltării istorice. Ştiţi cu toţii prea bine că ideea grevei de masă, sau, aşa cum se numea înainte, a grevei generale, nu este o invenţie a ultimelor zile sau ani... Aşa stăteau lucrurile pînă de curînd, şi ce constatăm as­ tăzi ? Dacă privim faptele reale, făcînd bilanţul ultimului deceniu, din 1900 pînă acum, vom constata, tovarăşi, că în toate ţările cu dezvoltare capitalistă izbucnesc, într-o ţară după alta, an după an, uriaşe greve generale şi greve de masă. Tovarăşi! Vreau să vi le reamintesc numai pe cele mai importante. în 1900 a avut loc uriaşa grevă a minerilor din Pennsylvania, despre care tovarăşii americani spun că a con­ tribuit mai mult la răspîndirea conştiinţei de clasă socialiste decît ar fi făcut-o zece ani de agitaţie. în 1902 am avut marea grevă de masă a minerilor din Austria, care, deşi la început părea că a decurs fără rezultate, a avut drept ur­ mare, prin schimbarea opiniei publice şi prin presiuni exer­ citate asupra guvernului şi parlamentului, cucerirea zilei de muncă de 9 ore pentru mineri. în 1903 a avut loc greva de masă a minerilor din Franţa, care a dus, ceva mai tîrziu, la cucerirea zilei de muncă de 8 ore pentru minerii francezi. A 88

..... avut loc, ta 1902, marea grevă de masă din Belgia, o ,„vvă politică ta care se dădea lupta pentru dreptul de vot

universal. In 1904, chiar la începutal anului, m » . ta a ..... . loc puternica grevă generală a ferov.anlor olandezi, ea , făcut o impresie colosală asupra lumu şi a pnleju nemaiauzită ? ă ta Olanda a tos, paradea, dinti-o " " g„l transport ţi, prin aceasta, întreaga viaţa - o — greva a îneetat numai datorită dorinţe, unei . ,|(. muncitori. Şi apoi, tovarăşi, a venit anul 1905. în luna „„arie a anului 1905 a ajuns în Europa o veste care suna venită di» împărăţia basmelor. I t a ^

^

“

a ^ d ^ d J g ^ d e m

a s ă

,i ,-au dus in (aţa palatului pentru a revendica libertăţi po­ litice ţi ziua de muncă de 8 ore. De atunci, tovarăşi, nu a “ cu , nici o lună, ba „ici o zi în care în Rusia sa nu izbitanească greve generale locale şi greve de masa. Şi aceasta X c e în.r-0 ţară despre care pînă acum se presupunea ca S r / z L ă o excepţie faţă de vechile » r i civiltaate i intr-o ţară despre care se presupunea că la graniţele ei, m prag c i legile dezvoltării istorice se prăbuşesc neputincioase tr-o ţară spre care autocraţii din Germania, şi m je c i a l cei din Prusia priveau plini de încredere, convinşi fund ca acolo e găseşte singurul suveran căruia supuşii săi nu-i pricinuiesc n l f u n M deggnji. Tovarăşi! în această ţară s-a ridicat pentru prima-oară o enormă masă de proletari şi a î n t r e b i u n ţ a ^ ^ contra clasei exploatatoare şi pentru cucerirea libertăţii poli tice instrumentul grevei de masă, arma grevei de masa, a. ceha politice şi sindicale în acelaşi timp. Ca un ecou viu, ca im răsunet al acestei perioade furtunoase, în toamnă am, avut în Austria un şir de puternice greve de masa, care au consti tuit o demonstraţie şi un mijloc de lupta pentru cuc£™ votului universal în alegerile pentru Reichsrat şi pentru Landtagurile Boemiei, Galiţiei şi Triestului. în 1905 a avut oc ş în§Italia o grevă colosală a feroviarilor, iar m Galiţia greva de masă a celor 200 000 de muncitori agricoli — o categorie 89

Care.tr! ie?te în Cea mai neaSră mizerie, în cea mai adîncă umilinţă. De atunci nu trece un an fără ca într-o ţară sau alta să nu izbucnească o puternică grevă de masă. Anul tre­ cut, în 1909, s-a desfăşurat neuitata grevă din Suedia, pe care o mai aveţi proaspătă în memorie. Acum, în acest an au avut loc în America — nu trebuie să vă reamintesc cele trăite de dv. două greve de masă admirabil organizate şi care au decurs victorios. Prima, greva de masă din Philadel­ phia, a început în martie şi s-a terminat în aprilie ; cea de-a doua, de-abia de curînd terminată, a fost greva generală a celor 70 000 de muncitori, femei şi bărbaţi, din industria de confecţii new-yorkeză ; ei au obţinut ca în întreaga ramură, m toate atelierele, să aibă putere de lege numai ceea ce ho­ tărăşte sindicatul muncitorilor. (Exclam aţii: „ Bravo ! “) Tova­ răşi ! Aceasta este, ca să spunem aşa, o scurtă privire asupra faptelor din istoria grevelor de masă din ultimul deceniu. Este suficient să constatăm aceste fapte pentru a trage con­ cluzia că, în ultimul timp, s-au schimbat radical condiţiile în care se desfăşoară greva de masă. Avem oare vreun motiv să presupunem sau să ne gîndim că toate aceste greve de masă şi greve generale, pe care vi le-am enumerat mai sus, ar fi un aşa-zis triumf întîrziat al ideilor anarhiste ? Nu, în nici un caz, stimată asistenţă; nu anarhiştii sînt aceia care au motiv de a triumfa şi de a ne arăta că noi am ajuns la ideile lor, ca să spunem aşa, cu întîrziere. Remarcaţi că, tocmai în acele ţări unde au avut Ioc în ultimul timp cele mai active şi mai puternice greve de masă, anarhismul a dis­ părut complet. Şi mai remarcaţi faptul interesant că, în timpul revoluţiei ruse, în ţara unde greva de masă a fost oarecum consacrată^ ca mijloc de luptă politică, unde a fost folosită ca un strălucit exemplu epocal, că tocmai în această ţară, care mai este şi leagănul cunoscutului teoretician anarhist Mihail Bakunin — cu care încă Marx şi Engels au trebuit să ducă lupte înverşunate în cadrul Internaţionalei —, că în Rusia însăşi nu numai că anarhismul nu a jucat nici un rol în timpul marii revoluţii, ci a fost complet călcat în picioare de

detaşamentele victorioase ale proletariatului organizat. (Ex­ clamaţii : „B rav o !“) Căci, tovarăşi, este un fapt istoric care trebuie subliniat că singura formă în care denumirea de anar­ hism, de acest tip, a putut fi întîlnită în revoluţia rusă a fost firma sub care a acţionat lumpenproletariatul, hoţii, bandiţii şi vagabonzii, care, pentru a se îmbrăca într-o mantie ideală, îşi spuneau comunişti anarhişti, dar care au fost recunoscuţi de întreaga muncitorime socialistă drept ceea ce sînt, drept reprezentanţi ai lumpenproletariatului. Tovarăşi! Prin aceasta am putea spune că ideea grevei de masă se diferenţiază cu totul, chiar de la începutul perioadei actuale de dezvoltare, de ideea grevei generale aşa cum a fost concepută de părinţii ci spirituali anarhişti şi de propagandiştii anarhişti. Ideea gre­ vei de masă apare în directă contradicţie cu himerele anarhis­ mului. Căci, tovarăşi şi stimată asistenţă, pe cînd pentru vechii anarhişti ideea grevei generale apărea ca un fel de baghetă magică cu ajutorul căreia să se poată face, ca prin minune, de azi pe mîine, fără mare osteneală, saltul într-un paradis al socialismului, pe cînd anarhiştii opuneau chiar ideea gre­ vei de masă activităţii politice, luptei politice, noi privim astăzi greva de masă , dimpotrivă, ca o armă politică care slu­ jeşte, în primul rînd, la cucerirea drepturilor politice pen­ tru popor. Astfel se prezintă lucrurile, stimată asistenţă, şi acum avem toate motivele, ca nişte luptători care gîndesc, să ne punem întrebarea : ce s-a întîmplat, cum se face că o idee a cărei înfăptuire era considerată vreme îndelungată ca ne­ practică şi irealizabilă a devenit acum aproape un fenomen zilnic, care se află pe ordinea de zi a fiecărei mişcări politice şi sindicale? Dacă vreţi să răspundeţi la această întrebare cu temeinicia care se cere unui om politic serios, trebuie să arun­ caţi o privire asupra dezvoltării economice din ultimele de­ cenii, şi în special din ultimul deceniu. Stimaţi auditori şi tovarăşi, aceia dintre dv. care locuiesc în centrele mai im­ portante ale regiunii industriale din vest ştiu, desigur, ce au simţit pe propria lor piele. Cea mai importantă trăsătură a

90 91

dezvoltării capitalismului în Germania din ultimul timp este puternica concentrare a capitalului, concentrarea şi centrali­ zarea marii industrii ca o forţă potrivnică proletariatului. Tovarăşi, amintiţi-vă că acum vreo 12 ani se făceau auzite, chiar în rîndurile noastre, ale social-democraţiei, voci puter­ nice care exprimau îndoieli, care cereau revizuirea întregii învăţături marxiste, care susţineau că tot ceea ce a spus Marx cu privire la linia, la direcţia dezvoltării organizatorice a ca­ pitalismului ar fi bun de aruncat la fier vechi, căci în reali­ tate capitalismul german nu s-ar fi dezvoltat aşa cum a prezis Marx. Se spunea că concentrarea capitalului nu se desfăşoară conform acestor previziuni, căci multe întreprinderi mici mai supravieţuiesc, aşa încît proletariatul nu ar avea numaidecît nevoie să pună atît de repede capăt dominaţiei capitaliste. Or, tovarăşi, abia fusese exprimată această părere, abia în­ cepuse marea operă de revizuire a învăţăturii marxiste, cînd viaţa însăşi a arătat — şi anume atît de clar, încît pînă şi un orb ar fi putut să vadă — că dezvoltarea capitalistă în Ger­ mania se desfăşura aşa cum prevăzuse Marx, confirmînd în mod strălucit ceea ce a prezis teoria noastră. Nicăieri ca în Germania în ultimul an, capitalul nu s-a unit într-o aseme­ nea forţă imensă potrivnică proletariatului. Nicăieri ca în Germania, şi în special aici, în regiunea industrială apuseană. N-avem decît să privim ramurile in­ dustriale cele mai importante. Aproape pretutindeni totali­ tatea capitalurilor, întreaga proprietate asupra mijloacelor de producţie este concentrată în cîteva mîini, în carteluri, care sînt atotputernice în întreaga regiune. De aici reiese, tovarăşi, că şi pe tărîm politic fiecare pas înainte, orice drept politic poate fi cucerit numai de masele muncitoare înseşi, printr-o mare acţiune îndrăzneaţă, sau, mai degraba, prin numeroase şi îndelungate acţiuni de stradă ale maselor. Noi am făcut pînă acum unii paşi înainte. în lupta pentru dreptul de vot în Prusia am văzut, tovarăşi, că, pentru a ne îngreuia victoria, orînduirea dominantă existentă nu se dă înapoi nici de la cele mai brutale încălcări ale drepturilor 92

noastre cetăţeneşti. Aduceţi-vă aminte de frumoasa zi de (i martie din Tiergarten din Berlin, cînd noi, o mare de mii de capete, stăteam liniştiţi şi paşnici sub soarele de primă­ vară, nefăcînd altceva decît să strigăm într-una : „Trăiască dreptul de vot universal şi e g a l!“ . Deodată, la faţa locului a apărut o trupă de poliţişti călări, care s-au năpustit asupra noastră cu săbiile scoase ca o hoardă de sălbatici. Atunci s-a văzut în ce scop, pentru siguranţa cui sînt purtate săbiile poliţieneşti. Tovarăşi, noi putem povesti în linişte şi cu calm această întîmplare din trecut; noi i-am silit pe aceşti domni sa-şi bage din nou sabia în teacă. Ba mai mult decît atît, lovarăşi! Noi l-am silit pe şeful poliţiei din Berlin, după ce decretase şi afişase proclamaţii aprige contra noastră, a partidului revoluţionar, în care se spunea că strada aparţine circulaţiei şi că demonstraţiile sînt interzise, l-am silit să ne cedeze străzile şi i-am dovedit că străzile ne aparţin nouă, maselor muncitoreşti. (Exclam aţii: „Bravo !“) Astfel, tovarăşi, mişcarea de masă ne-a arătat pînă acum că fiecare pas înainte trebuie să fie cucerit şi făcut afară, în stradă, sub presiunea uriaşă a masei de muncitori. Autorităţile prusace n-au decît să-şi agite şi mai ameninţător săbiile în aer. Aţi auzit, poate, cu toţii ce noutăţi ne-au parvenit de la adversari la ultimul nostru congres de la Magdeburg P Aţi auzit că un domn din Westfalia, generalul în retragere von Bissing, a elaborat un vast plan de campanie contra proletariatului care demonstrează pe străzi. N-au decît să-şi îndrepte domniile lor tunurile şi puştile încărcate cu gloanţe nimicitoare împotriva maselor, aşa cum au făcut la 6 martie la Berlin. împotriva armelor pe care le avem noi în rezervă nu ajută nici tunuri, nici săbii ascuţite. (Exclam aţii: „B rav o !“, „Foarte adevărat! ) Căci, tovarăşi, întreaga noastră experienţă de pînă acum a arătat acest lucru. Poate oare vreun stat, chiar dacă ar depăşi în orbire, în brutalitate pînă şi statul prusac, să scoată tunurile contra a sute de mii de muncitori care fac liniştiţi şi paşnic grevă ? Nebun şi orb ar fi statul care ar vrea să măcelărească o mulţime atît de uriaşă de muncitori, căci el ar ucide cu 93

propriile sale mîmi albina din a cărei miere trăieşte ca trîntor. (Exclamaţii:; „Bravo !“, „Foarte adevărat!“) Şi poate vreun stat, tovarăşi chiar dacă ar îndrepta contra noastră toate tunurile sale poate să-i silească pe greviştii paşnici să pună maşinile în mişcare ? Nu ! Acest lucru nu-1 poate în­ făptui nici cel mai despotic stat. Ei bine, aceasta dovedeşte ca tocmai arma paşnică şi liniştită a grevei politice de masă este arma noastră cea mai ascuţită, la care va trebui, poate, sa recurgem dacă reacţiunea dominantă se va încăpăţîna în nebunia şi orbirea ei. Şi dacă, tovarăşi, dezvoltarea politică ne sileşte să recurgem din ce în ce mai mult la greva de masă pentru a cuceri drepturile politice cele mai elementare, noi promovam în aceeaşi direcţie politica noastră şi în cadrul mişcării sindicale. Stimata asistenţă i Căror împrejurări le datorăm ultimele man greve de masă în domeniul economic şi ce învăţăminte trebuie sa tragem în special din furtuna care ameninţă să se aoaţa asupra înfloritoarei Uniuni a metalurgiştilor ? Capita­ liştii acţionează neîncetat şi metodic, provocîndu-ne la o uriaşa încercare a forţelor. După experienţa concedierii în masa a lucratorilor din construcţii, s-a stabilit, pe bază de documente, că acţiunea contra organizaţiei muncitorilor din construcţii^ a fost de mult pregătită, că patronii au urmărit metodic sa-i silească pe proletari, prin concedierile în masă, sa recurgă la o luptă desperată ; aceleaşi intenţii urmăresc acum prin planurile lor capitaliştii din întreprinderile de construcţii navale, precum şi capitaliştii din industria meta­ lurgica. Dacă, în felul acesta, înşişi capitaliştii, patronii, pot oncind,^ sub protecţia unei forţe constituite şi folosind concedierile m masa, să provoace o grevă de masă, atunci pentru organizaţiile noastre profesionale se impune necesitatea de a considera pe viitor ca ceva inevitabil lupta pentru apărarea reptulm de asociere prin arma grevei de masă. Din aceasta rezultă că lucrul cel mai important este să privim viitorul în faţa, să spunem deschis că, cu cît masa proletariatului va reuşi sa înţeleagă mai clar întreaga situaţie, cu cît va deveni mai

conştientă de marile sarcini ce îi stau în faţă, cu cît va fi mai pregătită să ducă această mare luptă, cu atît vom avea mai multe şanse să ieşim învingători. Stimaţi tovarăşi! Contra folosirii grevei de masă se aduc mai multe argumente. în primul rînd, ni se spune: trecînd la ,'greva de masă, şi în special la greva politică de masă, riscăm foarte mult, expunînd organizaţiile sindicale unui imens pericol. într-o asemenea ciocnire puternică, organizaţiile noastre sindicale ar putea fi nimicite. Este adevărat ¡că într-o grevă de masă furtunoasă organizaţia noastră poate fi în primul moment vătămată. Dar există 'anumite situaţii, şi noi ajungem din ce în ce mai mult într-o astfel de situaţie, cînd trebuit să primim lupta şi în condiţii nefavorabile dacă vrem, în genere, să apărăm onoarea mişcării muncitomşti organizate. Tovarăşi! Organizaţiile sindicale sînt create, în primul rînd, pentru a ne servi în lupta pentru apărarea principalului nostru drept, dreptul de asociere, care este astăzi atît de ameninţat, pentru a ne servi ca armă în această luptă. Orga­ nizaţiile noastre sindicale sînt tunurile noastre în lupta pentru un viitor mai bun. Ce aţi spune despre un stat militarist care ar declara că nu poate merge la război pentru că se teme că îi vor fi distruse tunurile ? Pentru ce avem tunuri, dacă nu pentru a trage asupra duşmanului atunci cînd este nevoie ? Totodată, armele noastre nu sînt atît de greoaie ca armele unui stat militarist. Tunurile militariştilor pot fi, intr-adevăr, distruse şi scoase din uz în cursul unei lupte. Organizaţiile noastre, în schimb, se verifică în luptă, ele pot exista numai prin luptă, ele cresc numai în luptă. Aduceţi-vă aminte de perioada legii împotriva socialiştilor. Nu a fost aceasta perioada cea mai grea pe care au trăit-o sindicatele germane şi socialdemocraţia germană ? Care era situaţia organizaţiilor noastre în primul moment după aplicarea legii împotriva socialiştilor ? Sindicatele noastre erau zdrobite, presa noastră paralizată, organizaţiile noastre nimicite ; şi cum stăteau lucrurile după 12 ani, atunci cînd legea împotriva socialiştilor a trebuit să fie abrogată ? Forţele noastre se înzeciseră, iar legea împo­

94 95

triva socialiştilor era zdrobită. (Aplauze furtunoase.) Aşa se va întîmpla mereu în marea luptă pe care ne-o impun adver­ sarii noştri. Tovarăşi ! Ce ne arată experienţa dobîndită în ultimul timp ? Ea ne arată că nu există moment mai favorabil pentru întărirea organizaţiilor sindicale decit o mare luptă de masă, care zguduie masele indiferente ale proletariatului şi le face coapte pentru a adera la organizaţiile sindicale. („Foarte ju st! ) Acest lucru I-aţi văzut şi aici, la Hagen, unde după ultimele concedieii in masă Uniunea metalurgiştilor a crescut atît de mult. Acelaşi lucru se întîmplă şi în alte părţi. Luaţi, de exemplu, Rusia, despre care am vorbit înainte. Pînă în 1905, în Rusia aproape nu au existat organizaţii sindicale. In urma puternicelor greve de masă care au avut loc în 1905, organizaţiile sindicale au crescut ca ciupercile după ploaie, cuprinzînd o gubernie după alta. Sînt organizaţii sindicale tinere, viguroase. Acelaşi lucru s-a întîmplat, la timpul său. în Relgia. Pînă în 1886 nu a existat în Belgia nici urmă de organizaţii sindicale. Primul simptom al trezirii generale s-a manifestat după puternica grevă de masă a oţelarilor. Această grevă de masă a dat naştere atît mişcării politice, luptei pen­ tru votul universal şi egal, cît şi primelor organizaţii sindicale din Belgia. Cele mai noi experienţe în această direcţie ni le dau exemplele pline de învăţăminte de la Philadelphia, din America. Şi acum un alt argument care se aduce împotriva grevei de masă. Tovarăşi! Ni se spune — şi acest argument a jucat un rol important în discuţiile purtate despre greva de masă în cadrul luptei pentru dreptul de vot în Prusia —, ni se spune că prea multe greutăţi ne provoacă încă faptul că o mare parte a colegilor fac parte din organizaţii ostile nouă; că avem de întîmpinat greutăţi din partea muncitorilor cuprinşi în organizaţiile creştine, care nu acceptă punctul nostru de vedere. Am putea noi oare întreprinde o acţiune atît de mare ca greva politică de masă cîtă vreme avem contra noastră un număr considerabil de proletari care gîndesc altfel ? Tovarăşi, 96

cei c© exprimă o astfel de temere trebuie să ştie că în această privinţă istoria acţionează contrar tezelor lor. Muncitorii din organizaţiile creştine nu pot constitui o piedică serioasă în acţiunea pentru greva de masă, ci invers. Pentru a rupe noi mase de muncitori dintre cei duşi de nas de către conducătorii burghezi în uniunile social-creştine şi în alte uniuni şi a-i atrage de partea noastră nu există alt mijloc mai sigur decît o acţiune de masă îndrăzneaţă şi puternică. Pentru că, tovarăşi, cu cît vor avea loc mai multe mişcări de masă în care este vorba de chestiuni mari, de probleme mari, de interesele fundamentale ale proletariatului, cu atît mai mult masele, inclusiv cele din sindicatele creştine şi din sindicatele Ilirseh-Duncker, ni se vor alătura nouă şi cu atît mai mult se vor lămuri că avem dreptate, că întreaga politică a condu­ cătorilor uniunilor lor constă în a duce de nas sindicatele. Tovarăşi! Iată de ce trebuie să ne bucure întotdeauna cînd la o mare mişcare de masă participă adepţi ai uniunilor creştine şi ai uniunilor Hirsch-Duncker. Desigur, această participare îşi atinge scopul numai dacă este însoţită de o cît mai intensă muncă politică pentru a lămuri masele care se află la remorca conducătorilor burghezi asupra adevăratei esenţe a intereselor şi sarcinilor lor. Tovarăşi ! Există încă o obiecţie, care pare foarte plau­ zibilă şi care poate constitui o armă foarte periculoasă împo­ triva grevei politice de m asă; ni se spune, de obicei, că punem la încercare principalul factor al puterii organizaţiilor noastre sindicale, casa noastră de bani, mijloacele noastre financiare. Nici un sindicat pus în faţa unei puternice mişcări de masă, a unei puternice greve de masă nu poate spune despre sine : sindicatul nostru dispune de suficiente fonduii materiale pentru a întreţine sute de mii de oameni timp de mai mulţe luni. Dar, tovarăşi, o asemenea concepţie este complet greşită. Noi nu putem să privim prin prisma casei de bani mişcări puternice cum sînt grevele politice de masă. în asemenea cazuri trebuie să ne bizuim pe cu totul altceva decît pe banii lichizi pe care îi avem în casele noastre de 7 — Cuvintări şi articole alese

97

^

i

1"

aceş,„r acţiuni

bătălii atît de mari ca reh> ? ^ dwse nic™dată în aceasta trebuie apelat h întreo- 1 Stew m Pentru noastre ţeluri „ sare,Îi * * * "iarile masă trebuie să înţeleasă că 3 u,tlmul om din dragul cărora merită nu despre sarcini de dragul cărora la nevoie îţi “ rtfe r ^ ' de ^ dar de „B rav o !“) Tovarăşi! Pînă acum ? în ^ (Exdam a^ : maselor nu a dat niciodată o- ’. rederea ln idealurile oare suficiente exemple ^ T '7 ? ° ™ N— - u t de eliberare care arată că m 7 UptC1 proIetare moderne de grele P Dar aceasta numai “ c o n ^ t iÎ c i t e a i mamtea ochilor telul care r l „ r . i -î 1 Sa vada cîar capitalist. Tovarăţî A ^ a f Î T Î Î I * ™ “ * S“ b mania, ci şi în Franţa în c i " 4§’ ?1 ” U numai în Gerfebruarie. Pe atunci nr'olet ■U" ’" cunoscutei revoluţii din ■să facă o s fo r Îe î r H ' r " T T * * • <* « * ajuns în timpul cel mai scurt n ' ^ 6CUpe’1 ,ert^e^e pentru a realiza la 24 fe b ru ti“ a u ^ „ n dT a ^ SOdaIi^ ^ ce, marea republicii ei au fo ^ a. gmf mul Provizoriu proclaca * data ™ ” dicarea •’ cerem socială în care să fie rm ran la 0 republică Atunci, t o v î î i l î r n f‘‘S° 'e Şi îndeajuns, suini desfăşurând “ * * * * * * * * trăiţi sau fffi vataîă m cu8? P* °are era s™ ; Muncitori, atunci îi era T t e a î ă T P '-iz o riu . cămia pe stradă, a p r o n î “ « ! • ‘ Pr0lela™ '"> adunat in tarea p b n b î - î î î î ^ r - 1 » socia.e şi , sigu. un oarecare răgaz. Domnii ştiau ¡ " 'j ”

d“ ă î T “ ' “ -“ ''?

- nuia dintre cei mai buni muncitori ai Puric î • istorice de neuitat Fi i i Parisului, cuvinte neuitat. E, au declarat în adunarea guvernului 98

provizoriu : Bine, domnilor, vă dăm răgazul cerut, noi, prole­ tariatul Parisului, vom flămînzi cele 3 luni, însă vrem să avem republică socială. Au urmat 3 luni de mizerie cruntă, pe care ci le-au îndurat în credinţa că vor primi mult rîvnita republică socială, care va da fiecăruia pîine şi muncă. Dar, după ce s-au scurs cele 3 luni, în loc de pîine şi de muncă aşteptate de la republica socială, pe stradă şi-au făcut apariţia Garda , naţională, a apărut armata. Au urmat atunci cunoscutele lupte şi măceluri din iunie, prin care în trei zile şi trei nopţi a fost înăbuşit în sînge visul despre republica socială. Dar, tovarăşi, încă de atunci s-a văzut că masele nu se dau înapoi de la nici o jertfă. Pe atunci nu existau case de bani care să-i întreţină timp de 3 luni pe proletari, pe atunci nu existau sindicate şi nici organizaţii care să le întărească voinţa de luptă. Cu atît mai mult trebuie să fim gata să aducem toate jertfele pe care le va cere lupta astăzi, după ce sindicatele germane şi social-democraţia germană au desfă­ şurat o muncă de educate atît de vastă ! Pentru a trezi acest spirit, acest ideal în sînul maselor nu trebuie să facem altceva decît să arătăm mereu că bătăliile pe care le dăm acum , toate grevele de masă care bat la uşă nu sînt docît o etapă istorică necesară în lupta pentru eliberarea definitivă de sub capita­ lism, pentru o orînduire socială socialistă. Tovarăşi! Fiecare concediere în masă care se face astăzi nu este oare şi ea o puternică propagandă pentru socialism ? Sau: faptul că sîntem puşi astăzi în faţa unei situaţii hotărîtoare şi ne întrebăm dacă încă zilele următoare vor fi aruncaţi în stradă, printr-un verdict al unui pumn de capitalişti, sute dd mii de bărbaţi şi femei nu constituie oare o dovadă sufi­ cientă, chiar şi pentru cei orbi, că o astfel de orînduire socială merită să fie trimisă la dracu ? (Aplauze vii.) Tovarăşi! Orice concediere în masă este un pas înainte, este încă un cui bătut în sicriul orînduirii capitaliste, căci toc­ mai metoda preferată acum a concedierilor în masă, departe de a înfrînge proletariatul, este cea mai bună dovadă că actuala orînduire socială este şubredă, că ea nu se mai poate 7*

99

menţine, ci trebuie să facă loc unei alte orinduiri. Şi fiecare greva de masă nu este oare un pas înainte spre înlăturarea ei ? Tovarăşi, cunoscutul „Manifest Comunist“, elaborat de Marx şi Engels, se încheie cu cuvintele : „Proletarii n-au de pierdut..^ decît lanţurile. Ei au o lume de cîştigat“. Pentru marea bătălie pe care o vom avea de dat în viitorul apropiat vom fi înarmaţi numai atunci cînd fiecare proletar organizat m sindicate va înţelege că locul lui este în partidul socialdemocrat, cînd fiecare proletar socialist va înţelege că este obligat să-şi însuşească literatura socialistă de ’ popularizare, pentru ca fiecare muncitor organizat şi activ în sindicat este, m acelaşi timp, un luptător ferm şi conştient pentru eliberarea socialistă. Singura lozincă în stăm să ne aducă victoria în apropiatele bătălii este că cel din urmă proletar trebuie să fie conştient că n-are de pierdut decît lanţurile, dar are o lume de cîştigat. (Aplauze furtunoase, îndelungate.) Publicată pentru prima oară în Propagandist“, publicaţie lunară editată de C.C. al P.C.G., 1930, nr. 10—11.

%

Greva politică de masă Cuvîntare rostită la adunarea alegătorilor din circumscripţia a patra electorală din Berlin

22 iulie 1913 în Germania, discuţiile în jurul problemei grevei politice de masă s-au desfăşurat sub puternica impresie a marii revo­ luţii ruse din 1905, în care folosirea grevei de masa a adus proletariatului rus, pe lîngă înfrîngeri, şi victorii. Rezoluţia Congresului de la Jena constituie un rezultat al acestei discuţu. Prin această rezoluţie greva politică de masă a fost declarata drept armă a proletariatului care poate fi folosita şi m^Ger­ mania. A urmat apoi un timp cînd discutarea acestei probleme a trecut pe planul al doilea. în 1910 problema grevei politice de masă a fost din nou viii discutată în legătura cu acţiunile noastre pentru cucerirea dreptului de vot în Prusia. Aceste acţiuni de masă au fost însă metodic întrerupte Atenţia a fost îndreptată atunci asupra alegerilor pentru Reichstag din 1912. Pe vremea aceea, problema grevei de masă dispăruse iar dm temele discuţiilor noastre. Acum vedem că problema grevei politice de masă este din nou dezbătută în adunări, la confe­ rinţe de district şi de circumscripţii. Nici congresul partidu ui nu va putea să-şi desfăşoare lucrările fără să ia cu toata serio­ zitatea atitudine faţă de această problemă. Cînd se va vedea ce viu interes trezeşte problema grevei de masa m rinduri e tovarăşilor de partid, nimeni nu va mai crede ca întreaga discuţie ar fi fost iniţiată de cîţiva partizani ai ideii grevei de masă.’ La baza unor discuţii de asemenea amploare nu pot sta decît cauze care îşi au rădăcinile în condiţiile existente. Ast e de discuţii au loc atunci cînd partidul vrea să împingă mişcarea cu un pas mare înainte şi cînd membrii de partid devin con101

* * *

acelora care vor să prezinte înh * a cîtorva capete sucite. Ia W i f m t i r ? E

folosite pîni acum

™SpUnSul Pe care-1 dăm dlscuîie ca pe o urzeală d^

? La adunarea de

r - citesc decit „ V o ^ . Z ^ T ^ ^ nle Ca ^ cum discuţia desnre a prezentat lucrudeschisă la adunarea de la W iW n ^ de masă ar fi fost încă cu mult înainte de a se^ f î ^ ^ Frank‘ Dar Berlin, tovarăşii s-au ocupat de d! Spre greva de masă la alte localităţi. Acum, cînd este lucru'T t l b i l d ^ U i “ Politice de masă a fost nusă ™ 7 ! ProbIe“ a grevei pentru a treia oară, cu o deo J b ^ i ^ ^ Zi de Catr® mase> în aceasta un indiciu şi ss sal l * trebuie sa vedem devreme sau mai tîrziu nu va putea f U v it a r 'f Că “ ai mijloc eficace al luptei de , tata folosirea acestui - P o n e ca problem “ t i r De aceea s„ punctele ele vedere Ea nu e s te ‘ “ anailzata lin toate ‘«bnie să fie lnoi „ I P,e ^ eI" ddat5- ^ a “

foi° si-

a- «

o

t t S

odeptW n î t

n

î „ ; t plica masete a *

Vedem «

congresul partidului să traseze c o n d 'n tt Z greva de masă. Ei nronun

<* f>a« a - » Z

T

^

T

pre" ahrea muncitorilor pentru

după exemplul belgian. Aceste ^ 7 ^ “ f.®* Să fie pre8atita curente. Celălalt curent s-a d 7 i ^ reVendicarile unuia dintre categoric, împotriva oricărui J o c ™.m° duI CeI mai spus că un astfel de joc ar fi foa / ^ greJ ei de m asa‘- S-a noastră de partid, căci în C ^ & Pnme,dios Pentru viaţa departe copţi pentru greve nU Slntem încă nici pe mfnngere de pe „ ,,„ a căreia ^ Putea reculege.

^ s t e t ' de ° 1 zeci de am nu s-ar

Reprezentanţii primului curent, care se pronunţă pentru declararea cît mai grabnică a grevei de masă, urmează linii diferite în politică. Tov. Frank, care este şi el pentru greva de masă, urmează în politică o linie oportunistă. El susţine la Baden politica marelui bloc cu naţional-liberalii. Politica sa este cît se poate de simplă : în parlament faci politică înaltă cu toate mijloacele tacticii oamenilor de stat, pactizezi cu partidele 'burgheze, formezi un mare bloc al tuturor celor de stînga ; iar dacă prin toate acestea cauza proletariatului nu progresează de fel, cum e şi de aşteptat, ei bine, atunci, muncitori, ieşiţi în stradă şi declaraţi o grevă de masă. Atitudinea lui Frank esta un exemplu clasic de felid cum nu trebuie să te comporţi faţă de greva de masă. Greva de masă nu este un lucru care poate fi pus la cale îndată ce dă greş politica scamatorilor parlamentari. O grevă de masă făcută în astfel de condiţii este de la început sortită eşecului. Scamatorii politici care cred că pot provoca greva de masă şi îi pot pune capăt la un simplu semnal greşesc. Aşa ceva nu este posibil ! Grevele de masă pot izbucni abia cînd sînt create premisele istorice pentru aceasta. Dar ele nu pot fi făcute la comandă. Grevele de masă nu pot fi nicidecum folosite ca un mijloc artificial cu ajutorul căruia să putem ieşi de la o zi la alta la liman atunci cînd partidul ajunge cu politica sa în impas. Cînd contradicţiile de clasă se ascut în aşa măsură şi situaţia politică se accentuează într-atîta îneît mijloacele parlamentare se dovedesc insuficiente pentru a duce înainte cauza proletariatului, atunci greva de masă apare ca o necesitate, şi chiar dacă nu duce neapărat la victorie, ea este totuşi de mare folos pentru cauza proletariatului. Numai cînd situaţia se ascute într-atîta îneît spulberă orice speranţă într-o colaborare cu partidele burgheze, în special cu libe­ ralii, proletariatul capătă energia necesară pentru succesul grevei de masă. Iată de ce greva de masă nu se poate împăca cu o politică care vrea să mute centrul de greutate în parlament.

102 103

6Ste ° COmoară de învăţăminte cu priproblema grevei de masă. După ce legea electorală fusleaC n í t e “ dÍt0r ~ de masă, dreptUl k mai muIte voturi túsese ímlaturata de greva tovarăşii noştri au mutat centrul de greutate în parlament. Astfel, greva de masă 1 Jos “

i r ' ° ate aCîilmi'e P^'-^riatului era p ul de a cuceri, împreună cu stînga burgheză votul universal. Dar alegerile din 1912 au dus la prăbuşirea’ totala a liberalismului, iar ceea ce a mai rămas din el a trecut §

T

ndatăa d rea? Un“ ' aACeaSta 3 Stîmit Un VaI de ide g n masă are. Indata dupa alegeri reapărut problema grevei p o î t S 1'ds; “ rea SOCial-democraţiei belgiene, care şi-a orientat politica spre colaborarea cu liberalii, a căutat să liniştească mait i f r tindU-Ie ^ Va Pregăti gr6Va de masă Pentru ma ă T l o c u r i ar tărăgănaiea ^tem atică a grevei de “ cL sa t i M "" ^ ad° ptat ° zile L i n t e n , ^ e i de masă cu luni de . In cele dm urmă, după o pregătire de 9 l„nir , “ l T d ? r d I reîi" U,e; “ *™ * ^ v a , care a t a Rezul â 3 a w C U ° dÍSCÍPlínS C,emnă de admiraţie, ezuitatul a fost ca greva a trebuit să fie întreruptă la prima betóeni6 n u ^ ’ “ “ aProaPe “ • Tovarăşii belgieni nu aveau sentimentul de a fi repurtat o victorie em, aşadar ca, subordonată politicii marelui bloc greva masa nu a adus decît înfrîngeri. Avînd în vedere nefasta vom respmge propunerea de a duce politica marelui bloc în sud şi a face greva de masă în Prusia. se facían2 r taníÍÍ C6lUilalt ° Urent SPU11 Că ar fi Prematur să noi am fi pr° pagandă Pentru greva de masă, căci a îto rîă rf C° Pţi pentru a- a s ta decît proletariatul . , ‘ rinania, noi avem cele mai puternice organinaţn, fondurrle cele mai mari, cea mai numeroasă fracST e S T “ ? ; 51 ° 0i' d,n !ntreiîuI P ^ t a r ia t intemaî„ “ P,i ? Se spnne ° a wganizaţia noastră, rian l reprerintil " um“¡ » minoritate a proletaJ “ deClnd !n felul acesta, vom fi copţi abia cînd 104

ultimul bărbat şi ultima femeie îşi vor plăti cotizaţia la Asociaţia electorală. Noi nu trebuie să aşteptăm această prea frumoasă clipă. în toate acţiunile importante, noi contăm nu numai pe masele organizate, ci şi pe faptul că ele antrenează şi masele neorganizate. Căci ce s-ar alege din lupta proletară dacă ne-am bizui numai pe masele organizate ! în greva generală de zece zile din Belgia, cel puţin două treimi din numărul greviştilor erau neorganizaţi. Fireşte, de aici nu trebuie să tragem concluzia că organizarea nu ar fi necesară. Forţa organizaţiei constă tocmai în aceea că ea este capabilă să atragă la acţiune, la timpul potrivit, masele ne­ organizate. Folosirea unor astfel de situaţii este un mijloc de a face ca organizaţiile partidului şi cele sindicale să crească foarte mult. Completarea organizaţiilor puternice trebuie să fie făcută printr-o vastă politică de perspectivă, căci altfel organizaţiile vor lîncezi cu timpul. Istoria partidului şi a sindicatelor ne arată că organizaţiile noastre cresc în perioa­ dele de asalt. Atunci şi cei neorganizaţi se strîng sub steagu­ rile noastre. Organizaţiile care socotesc dinainte, pînă la para, cît va trebui să coste susţinerea unei acţiuni nu sînt bune de nimic, ele nu pot rezista furtunii. Toate acestea trebuie lămu­ rite bine şi nu trebuie să tragem cu atîta insistenţă un zid despărţitor între cei organizaţi şi cei neorganizaţi. Celor care cer conducerii de partid să pregătească, îm­ preună cu Comisia generală, greva de masă, trebuie să li se răspundă : grevele de masă nu se fac la comandă. Dar este necesar să arătăm că ne aflăm în Germania în faţa unei situaţii cînd grevele de masă sînt inevitabile. în prezent, prin adoptarea monstruosului proiect de lege privind cheltuielile militare, imperialismul a înregistrat o nouă victorie. După unele speranţe nutrite în rîndurile noastre cu privire la colabo­ rarea cu liberalii ne-am convins că aceştia se ploconesc m faţa imperialismului. Atunci cînd, cu prilejul proiectului de lege pentru acoperirea cheltuielilor, fracţiunea noastră s-a pronunţat — în mod regretabil — pentru impozitul pe pioprietate, acest lucru s-a făcut cu intenţia de a izola, în alianţă 105

Dar liberalii ne-au J l a t pe n o s J t neglA° X- ^ 1 ?Í aU fă^ > - spatele soda! Z Z Z X proprietate o mizerabilă cîrpăceală. V o tl f e a l T f P<3 noastre în legătură cu proiectul He 1 f 3 fracţiunii cheltuielilor a produs o nufern' - r - f ge Pentru acoperirea a partidului şi în adunări L a " * " ““ “ f " * în Presa externă loc ™ dezbateri , S„ p t ^ ~ partidului vor avea p r o i e L T & r i » f ¡“ "> in ceea ee prive,,e - a di„ „ „ „ z z : ™ s z : : L poate conta. De aceea e neve; - , ? hberali nu se mai Parlamentarii noştri au nutrit L î a ° Cl™ " ’“Selon bloc cu liberalii L p o J a n ^ r a i b f - T * COMlitai “ iluzie a fost spulberată Ree^ i “ baŞtn’ dar acu™ această a fost un „ou pat“ to e a s e T ™ l0™ * “ P ^ s t n * Trâbn intr-o perioadă cîud în ^ Cl“Să’ P"t fi dobîndite avantaje pe„ tru p r o l e t a T T " T “ ca masa însăşi să intre în are ni n , ° aCeea trebuie tuaţie în care greva de mc “ ’ DeZVoltarea merge către o side zi nici în Germania. Nu'esTe vorbi de ^ * * ° rdinea masă, dar trebuie să avem „ — a d® a Pregăti greva de

“~

‘aUmde

“ « o“ T

á r ,° a a: S a Í

toacă d ¡r i9 lT d T C a“ v S Ir ii „ T T ^ d»torie a trezit speranţe H' t ^ G ectorală. Această viearhcol publicat în „ V o r w á r te T r te pma" i" drilznete- lotr-un unui „ou liberalism. A « , a ^ T i T t T ap' " l i' explică însă prin lozinca at - ..« duzie funestă, care se tajului. ” enuaru > lansată în vederea baloDupăA!“ ulm ‘‘eru%lămli v l V Um “ “ ^ tlebui să existelism, apoi aşteptările exaltate lea P T “ *® mtr'Un nou libera‘ social-democrat a unui 1 - ^a e de ocuparea de către un aceste speranţe s-au năruit' T PreZÍdíuI Reichstagului. Toate «ca si .a o ,i c a '„ :

adT : r d - r shează * Smt de loc la malţime. Am văzut ce 106

zarvă au stîmit jubileul şi vizita ţarului sîngeros la curtea din berlin. Acest prilej ar fi trebuit să fie folosit pentru o acţiune republicană. Oare de aceea avem 4 000 000 de social-demoeraţi ca atunci cînd vine ţarul sîngeros să ne ascundem în gaură de şarpe ? Cîţi partizani nu am fi putut cîştiga dacă am fi organizat o demonstraţie ! Dacă vrem să fim demni de viitoarele mari evenimente, atunci nu trebuie să purcedem la treabă în ordinea inversă şi să începem să pregătim greva de masă din punct de vedere tehnic. Cînd condiţiile vor fi coapte, atunci se va vedea şi ce tactică trebuie adoptată în greva de masă. Să nu ne batem capul cu problema sprijinului material. Mult mai necesar este să vă îndreptaţi atenţia asupra presei de partid, ca ea să fie arma voastră şi să exprime părerea şi starea voastră de spirit. Trebuie să mai băgaţi de seamă ca parlamentarii voştri să simtă în spatele lor o masă stăruitoare, pentru ca să n-o mai ia pe căi greşite, aşa cum au făcut cu prilejul proiectului de lege privind cheltuielile militare. Daţi o asemenea structură organizaţiilor voastre, incit să nu trebuiască să aşteptaţi pînă vi se face semn cu fanionul de sus, ci ca fanionul să se afle în mina voastră. Nu vă pierdeţi în amănunte tehnice, cum sînt reorganizarea plăţii cotizaţiilor şi a sistemului de delegaţi. Toate acestea sînt foarte importante, dar înainte de toate trebuie să ne îndreptăm privirile către orientarea liniei gene­ rale a politicii noastre în parlament şi în întreaga ţară. Poli­ tică nu trebuie dusă în aşa fel incit masele să se afle întot­ deauna în faţa unor fapte împlinite. înainte de toate trebuie să vegheaţi ca presa să fie o armă ascuţită de luptă şi să împrăştie întunericul din capetele oamenilor. Masele trebuie să se afirme pentru a împinge înainte corabia partidului. Atunci vom putea privi cu încredere în viitor. Istoria îşi va săvîrşi singură opera ei. Vegheaţi ca şi voi să o săvîrşiţi bine pe a voastră. „Vorwärts“ din 24 iulie 1913

Militarismul, războiul 5i clasa muncitoare Cuvintare rostim in faţa tribunalului din Frankfurt >

20 februarie 1914 a c“ z

d e "^

* ■

dbait— “

“ “ » juridică î t

' r

z

t o t iW i” ” ^ *' 511 a0,Ul SÎU * ™ rol t o l t ' joaca nu numai textul afirmaţiilor mele incriminate acestor I S T

-

.trib u t

—î r.T rSSirz -.T!“-- "e“

~ i r t t r j t : r,r,7

jpr.jnm i.-ae pe dectatţiile martorilor săi p r i S fund gi»diljlor mele> fatentiile ş. senttoe~ mele T / a ' m n ' Z a! ?

,, /

mWnCU de

*

ca -

0iii “ “ » » « o r

social-democrate în general

a m oata complexitatea ei, esenţa ei ştiinţifică şi profunzimea 108

ei istorică atunci cînd apartenenţa socială de clasă stă în calea acestei înţelegeri. Dacă v-aţi fi adresat, domnilor ju­ decători, celui mai simplu şi mai lipsit de cultură muncitor dintre miile de participanţi la adunările în care am luat cuvântul, el v-ar fi redat cu totul altă imagine, ar fi avut cu totul altă impresie despre expunerile mele. Da ! Femeile şi bărbaţii simpli din rândurile poporului muncitor sînt în stare să înţeleagă ideologia noastră, care în creierul unui procuror prusian se reflectă ca într-o oglindă deformată, ca o caricatură. Am să demonstrez aceasta mai amănunţit prin cîteva exemple. Domnul procuror a afirmat de mai multe ori că eu aş fi „instigat peste măsură“ auditoriul încă înainte de acea declaraţie incriminată, care ar fi constituit punctul culmi­ nant al cuvîmtării mele. în legătură cu aceasta declar: domnule procuror, noi, social-democraţii, nu instigăm de lo c ! Căci ce înseamnă „a instiga“ ? Am încercat eu oare să vîr în capul auditorilor mei ceva în felul acesta : ca ger­ mani, dacă veţi ajunge în timp de război într-o ţară duş­ mană, de exemplu în China, purtaţi-vă în aşa fel, încît nici după o sută de ani un chinez să nu îndrăznească să se uite chio­ râş la un neamţ. Dacă aş fi vorbit aşa, atunci, fără îndo­ ială, aş fi instigat. Sau poate am încercat să stârnesc în rân­ dul maselor adunate înfumurarea naţională, şovinismul, dispreţul şi ura faţă de alte rase şi popoare ? Aceasta ar fi fost,'fără îndoială, o instigare. Dar eu n-am vorbit în felul acesta şi nici un om cu educaţie social-democrată nu vorbeşte în acest fel. Ceea ce am făcut în adunările de la Frankfurt, ceea ce facem mereu în vorbă şi în scris noi, social-democraţii, este cu totul alt­ ceva. Noi răspîndim lumina, facem cunoscute maselor mun­ citoare interesele lor de clasă şi sarcinile lor istorice, le ară­ tăm liniile generale ale dezvoltării istorice, tendinţele prefa­ cerilor economice, politice şi sociale care se desfăşoară în sînul societăţii noastre actuale şi care cer cu o necesitate implacabilă ca, la un anumit grad al dezvoltăm ei, orm109

duirea socială actuală să fie înlăturată şi în locul ei să fie instaurata o orînduire socială superioară, orînduirea socialistă. Aceasta este agitaţia pe care o facem, astfel ridicăm noi prin influenţa înnobilatoare a perspectivelor istorice, pe tărîmU Car° ra ne ,sltuăm — nivelul vieţii morale a maselor. Din acelaşi punct de vedere larg ducem şi agitaţia noastră contra războiului şi militarismului, pentru că la noi, social-democraţii, totui se încheagă într-o concepţie asupra lumii armonioasă, uni­ tara, ştiinţific întemeiată. Iar dacă domnul procuror, cu jal­ nicii sai martori, socoteşte toate acestea pur şi simplu o instigare, atunci această înţelegere grosolană şi simplistă se oreş e numai incapacităţii procurorului de a gîndi în mod social-democrat. & Domnul procuror a vorbit, de asemenea, de mai multe ori Ace “ me!6 îndemnuri la »uciderea superiorilor“. Aceste îndemnuri la uciderea ofiţerilor, ascunse, dar pe în­ ţelesul tuturor, ar dezvălui sufletul meu negru şi caracte­ rul primejdios al intenţiilor mele. Ei bine, vă rog să presu­ puneţi un moment că declaraţiile ce mi se p u n i gură ar r chiar adevarate; în acest caz, dacă veţi chibzui puţin, va trebui sa recunoaşteţi că procurorul - în intenţia lui laudabila de a mă zugrăvi cît mai în negru — şi-a ieşit "

Î u ° “ Chd ** “ “ “ Z t g a t. Acuzarea însăşi afirmă că am pledat pentru inroducerea sistemului miliţiei în Germania şi că am arătat ca m acest sistem esenţialul este obligaţia de a se da trupe-

o b lilT aCaSa’ a?a CUm 56 faCe în ElveÎia‘ Pe ţe a stă obligaţie - reţineţi - , pe această obligaţie m-aş fi bazat cmd am spus că la un moment dat arma ar putea fi îndrepa a m r-o irecţie care să nu fie pe placul stăpînitorilor. Este deci hmpede : domnul procuror m-a acuzat de a fi aţîţat a asasinarea nu a superiorilor din cadrul actualului sistem ge™ an’ C1 * suPeriorilor din cadrul viitoarei miliţii g mane. Propaganda noastră în favoarea sistemului mili­ ţiei este combătută energic, iar în actul ide acuzare ce mi sra întocmit, această propagandă este calificată de-a drep­ 110

tul o crimă. In acelaşi timp însă, procurorul se simte chemat să ia apărarea vieţii, ameninţate de mine, a ofiţerilor acestui hulit sistem de miliţie. încă un pas şi, din prea mult zel, domnul procuror va ridica împotriva mea acuzaţia că aş fi instigat la atentate împotriva preşedintelui viitoarei Repu­ blici germ ane! Ce-am spus în realitate cu privire la aşa-zisa ucidere a superiorilor P Am spus cu totul altceva ! Am arătat în cuvîntarea mea că, de obicei, apologeţii oficiali ai actualului mi­ litarism caută să justifice existenţa acestuia prm fraze des­ pre necesitatea apărării patriei. Dacă această grija pentru patrie ar fi cinstită şi sinceră, atunci — aşa cum am spus —• clasele stăpînitoare nu ar ¡trebui să facă altceva decât sa traducă în fapt o veche revendicare programatică a socialdemocraţiei: sistemul miliţiei. Căci aceasta este unica ga­ ranţie sigură a apărării patriei, deoarece numai poporul li­ ber, care porneşte din proprie hotărîre la război împotriva duşmanului, poate forma un zid de apărare puternic şi de nădejde al libertăţii şi independenţei patriei. Numai atunci s-ar putea spune : Scumpă patrie, poţi fi liniştită ! De ce atunci, am întrebat eu, apărătorii oficiali ai patriei nu vor nici să audă despre acest sistem de apărare, singurul sistem eficace ? Pentru că nu le pasă de loc de apărarea patriei, ci îi interesează războaiele imperialiste de cucerire, pentru care miliţia, desigur, nu corespunde de fel. Şi apoi, desigur, clasele stăpînitoare nu îndrăznesc să înarmeze poporul mun­ citor, pentru că conştiinţa lor încărcată de exploatatori îi face să se teamă că la un moment dat arma ar putea fi îndreptată într-o direcţie care să nu fie pe placul stapinitorilor. Ceea ce am afirmat că este temerea claselor stăpînitoare mi se impută acum de către domnul procuror, pe baza spu­ selor neîndemînatecilor Isăi martori, ca o instigare ! Aveţi deci încă o dovadă a harababurii pe care a produs-o m capul dumisale absoluta incapacitate de a urmări mersul gîndirii social-democrate. 111

5i ■ *«* —

soldatul se supune ordinului superiorilor săi, pe scurt rever­ sul concepţiei după care temelia puterii de stat şi a milita­ penoru] său dacă acesta ti moif , ? să traSa m surismului este supunerea oarbă a soldaţilor. Această concep­ ţie a domnului procuror îşi găseşte o completare armo­ vorbit atunci, în legătură cu Tr ^ reaIltate’ eu am nioasă, de exemplu, în declaraţia oficială a şefului suprem az t : z i B i r ' “ area s°'al armatei, declaraţie potrivit căreia împăratul ar fi spus a fes, lupta anul trecut, la 6 noiembrie, la Potsdam, cu prilejul primirii vizitei regelui Greciei, că victoria armatei greceşti dove­ tau soldaţii şi, sp,e ilustrare, am c S , “ Î “ “ “ ." “ ' Î * deşte „că principiile cultivate de statul nostru major şi de stenografiat al dezbaterilor Re după cîte ştiu legale • , g 1 Ş1 acestea sînt, trupele noastre, dacă sînt bine aplicate, chezăşuiesc întot­ Piin^e « J ^ deauna victoria“ . Statul-major cu „principiile“ sale şi soldapre obiceiurile din armat 1 . n care vorbea destul cu supunerea oarbă — iată bazele purtării războiului şi garanţia victoriei. Ei bine, noi, social-democraţii, nu sîntem domnilor, că i a“ i a g m ş i . l l l ^ ^ d“ b în orice caz si-a în d r e J f d P^curor în zelul său : de această părere. Noi socotim că izbucnirea şi deznodă­ altuia. Ş “ ,ndrs>ptirt z„ contra mea, mântul acu ei contra unui război nu sînt determinate numai de armată, de „ordinele“ de sus şi de „supunerea“ oarbă de jos, ci că Ajung acum la punctul esenţial al asupra lor hotărăşte şi trebuie să hotărască marea masă a procuror îşi bazează acuzaţi • • , acuzar11- Domnul poporului muncitor. Noi considerăm că războaiele sînt pur­ ouvintarea inerMnată as , ~ <■> tate numai atunci şi numai atîta timp cît masele muncitoare * * * * - C t Z L ' ^ Z u , r y f f “ . în r participă la ele în mod activ, fie considerîndu-le drepte şi necesare, fie, cel puţin, suportîndu-le cu îngă­ d e fie r ş f o p u Î « T e p ™ b a b " . -> ^ duinţă. Dacă, dimpotrivă, marea majoritate a poporului u rm ăto a rea d e d u c ţie : d e v o t T o T * ” e c o n te sta t- E1 ^ c c muncitor ajunge la convingerea —■ şi a trezi într-însa această m ilitarism u lu i, d e v rem e ce . ™ f a “ 1 a S * a t i e co n tra convingere, această conştiinţă este tocmai sarcina pe care “ a f « P— avea d tign r W ne-o punem noi, social-democraţii —, deci atunci cînd ma­ mai eficace decît acela de ta “ ca e’ a t mijloc dacă vi se va ordon, , înderaila direct Pa »»Idaţi i joritatea poporului ajunge la convingerea că războaiele sînt un fenomen barbar, profund imoral, reacţionar şi antipopu­ mior judecători ? Ce con clu S"’ ” ” 1 Nu"‘ a*a- do” >lar, atunci războaiele devin imposibile chiar dacă soldatul logioă irezistibilăl Şi “o " T * “ ” ™ g «o are, ce mai dă deocamdată ascultare ordinului superiorilor ! După Y 5 J T Z Z t părerea procurorului, armata este cea care duce războiul, domnului procuror, nu din concepţia mea după părerea noastră, cel care duce războiul este întregid democraţilor. Acmn v-aş mea să' fiţi d' r f “ SOCla1' popor. Acesta trebuie să hotărască dacă un război trebuie afirm că concluzia eă s i » g t , l m «oo et să aibă loc sau n u ; masele muncitoare, bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri — şi nu o mică minoritate a poporului care J C î “ a t ~ 5 = K so t: poartă haina militară -—, au dreptul să hotărască soarta mi­ cepţiei după care t„M litarismului. r

r * “ *«“

şii n

vS dedar-

te’TZZZ 112

8

113

Explicând toate acestea pe larg, am adus, cred, o dovadă n o a s ti

mtr'adeVăr aC6aSta este « “ » « P t * mea, concepţia

Fra!kfurtîn! T Plăt0r “ ^ râSpUnd Procu™ului din cind am sn ^ intrebarea Pe «n e am vizat atunci cind am spus ea „aceasta noi nu o facem“, printr-o referire a un discurs ţinut de mine la Frankfurt La 17 aprilie m a t ^ T o n o ? aC k Cî ° Ul Schumann> în &ta - aproxi­ mativ 6 000 de persoane, despre lupta dusă în Prusia pen­ tru dreptul de vot - după cum ştiţi, lupta noastră se afla S t ă r ri0adă de a^ nt în de seamă stenografia a a acelei cuvintări, la pagina 10, scrie următoarele : nm: S ” ăt asistenţa ! Trebuie spus că în actualele lupte pentru dreptul de vot, ca şi în toate problemele politice im­ pórtente ale progresului în Gemianía, noi ne bizuim pe pro­ priile noastre forţe. Dar cine sîntem «noi» P «Noi» in tern milioanele de proletari şi proletare ale Prusiei şi Germaniei Dar noi sîntem mai mult decît o cifră. Noi sîntem acele miioane din munca cărora trăieşte societatea. Şi este suficient ca acest simplu fapt să prindă rădăcini în conştiinţa celor mai largi mase ale proletariatului german, pentru -ca reacţ unea aflata astazi Ia putere în Prusia să se convingă că lumea se poate descurca şi fără iuncherii de Ia răsărit de ba şi fara conţii din centru, fără consilieri intimi şi Ia nevoie ornar şi fără procurori, dar că ea nu va putea existe braţele“ ^

016

muncitorii ^

v°r încmcişa o dată

„ Dupa 011111 vedeti’ aici exprim lămurit care este, după părerea noastră, lucrul principal în viaţa politică şi în des­ tinele statului: conştiinţa, voinţa clară, hotărîrea marii mase a celor ce muncesc. Şi in acelaşi fel înţelegem şi problema militarismului. Dacă clasa muncitoare ar ajunge să înţeleagă ca nu trebuie să mai îngăduie războaiele şi ar lua aceaste notanre, războaiele ar deveni imposibile. Dar mai am şi alte dovezi că noi înţelegem agitaţia antimilitarista tocmai aşa, şi nu altfel. Mă prinde mirarea : 114

domnul procuror îşi dă cea mai mare osteneală ca prin răs­ tălmăciri, presupuneri şi deducţii arbitrare să desprindă din cuvintele mele care este calea pe care aş fi avut intenţia să acţionez împotriva războiului. Şi doar în faţa Iui se află material doveditor din belşug. Noi nu facem agitaţia noastră antimilitaristă pe întuneric, pe ascuns, nu, ci o facem în plină lumină a zilei, în faţa oficialităţii. De decenii, lupta contra militarismului este obiectul principal al agitaţiei noastre. încă din timpul vechii Internaţionale, ea constituie un subiect de discuţii şi hotărîri la aproape toate congresele internaţionale şi congresele de partid germane. Domnul procuror n-ar fi trebuit decât să urmărească viaţa complexă a omenirii, şi pretutindeni ar fi găsit dovezi interesante. Din păcate, nu pot să expun în faţa dumneavoastră tot bogatul material privitor la această problemă. Dar îngăduiţi-mi să expun cel puţin ceea ce este esenţial. încă în 1868, la Congresul de la Bruxelles al Internaţio­ nalei, s-au arătat măsurile practice pentru împiedicarea răz­ boiului. în rezoluţia congresului se spune, printre altele : „întrucît popoarele pot reduce ide pe acum numărul războaielor, opunîndu-se acelora care fac şi declară răz­ boaie ; întrucît acest drept revine, în primul rînd, claselor oame­ nilor muncii, deoarece ele sînt aproape singurele care fac serviciul militar, şi sînt deci singurele care trebuie să-şi dea încuviinţarea; întrucît în acest scop le stă la dispoziţie un mijloc eficace, legal şi realizabil chiar în momentul de faţă ; întrucît societatea nu ar putea trăi dacă producţia s-ar opri un timp şi ar fi de ajuns ca cei care produc să oprească lucrul pentru a face imposibile acţiunile între­ prinse de guvernele despotice care iau măsuri de capul lor, Congresul de la Bruxelles al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor declară că va proteste în chipul cel mai ener­ gic şi unit împotriva războiului şi invită toate secţiunile asociaţiilor din diferite ţări, precum şi toate societăţile şi 8*

115

organizaţiile muncitoreşti fără deosebire sä acţioneze cu cel nun mare elan pentru a împiedica un război între popoare, care, fund un război între cei ce produc, adică între fraţi şi cetăţeni, trebuie privit, totodată, ca un război civil. Congresul recomandă muncitorilor în special ca, în ca­ zul izbucnirii unui război în ţara lor, să înceteze lucrul“ Trec peste numeroase alte rezoluţii ale vechii Interna­ ţionale şi ma opresc la congresele noii Internaţionale. Con­ gresul de la Zürich din 1893 declară : „ ”Pozitla muncitorilor faţă de război este precis indicată m hotarîrea Congresului de la Bruxelles asupra militaris­ mului. Social-democraţia revoluţionară internaţională trebuie sa se opună în toate ţările din răsputeri acţiunilor şovine a e claselor stăpînitoare, să strîngă tot mai puternic legătu­ rile de solidaritate dintre muncitorii din toate ţările, să ac­ ţioneze fără încetare pentru înlăturarea capitalismului, care a împărţit omenirea în două tabere duşmane şi aţîţă popoa­ rele unele împotriva altora. O dată cu înlăturarea dominaţiei de clasă dispare şi războiul. Răsturnarea capitalismului în­ seamnă pacea lumii“. Congresul din 1896 de la Londra declară : „ Numai clasa muncitoare poate avea cu adevărat voinţa şx poate dobîndi puterea pentru a asigura pacea în lume De aceea, ea cere : 1. Desfiinţarea simultană a armatelor permanente în toate statele şi introducerea înarmării poporului. 2. Crearea unui tribunal internaţional de arbitraj, ale cărui hotărîri să aibă putere de lege. 3. Hotărîrea definitivă asupra războiului şi păcii să fie luată ^direct de către popor în cazul cînd guvernele nu vor voi să accepte hotărîrea tribunalului de arbitraj“ . Congresul din 1900 de la Paris recomandă ’ ca mijloc practic de luptă contra militarismului: „Partidele socialiste să înceapă pretutindeni şi să desăşoare cu deosebită energie educarea şi organizarea tinere­ tului în scopul combaterii militarismului“ . 116

Permiteţi-mi să citez încă un pasaj important din rezo­ luţia Congresului din 1907 de la Stuttgart, în care sînt sin­ tetizate foarte concret rezultatele unei serii întregi de ac­ ţiuni practice ale social-democraţiei în lupta contra războiu­ lui. In această rezoluţie se spune : „Intr-adevăr, de la Congresul internaţional de la Bruxel­ les încoace, proletariatul a folosit în lupta sa neobosită con­ tra militarismului cele mai diferite forme de acţiune, pe care le-a aplicat cu o energie şi cu un succes tot mai mare, refuzînd mijloacele băneşti pentru înarmarea trupelor te­ restre şi maritime şi urmărind democratizarea organizaţiei militare, pentru a împiedica izbucnirea războaielor sau pen­ tru a le pune capăt, precum şi pentru a folosi în scopul eliberării clasei muncitoare zguduirile sociale provocate de război. Trebuie amintite în special acordul sindicatelor en­ gleze şi franceze, după cazul Faşoda8, pentru asigurarea păcii şi refacerea legăturilor prieteneşti dintre Anglia şi Franţa; acţiunea partidelor socialiste în parlamentele ger­ man şi francez în timpul crizei marocane ; manifestările or­ ganizate în acelaşi scop de socialiştii germani şi francezi; acţiunile comune ale socialiştilor din Austria şi Italia, care s-au adunat la Triest pentru a preveni un conflict între cele două state ; energica intervenţie a muncitorilor socialişti din Suedia pentru a împiedica un atac împotriva Norvegiei; în sfârşit, jertfele eroice şi luptele de masă ale muncitorilor socialişti şi ale ţăranilor din Rusia şi Polonia pentru a se opune războiului dezlănţuit de ţarism, pentru a-i pune ca­ păt şi a folosi 'criza în scopul eliberării ţării şi a clasei muncitoare. Toate aceste eforturi sînt mărturia forţei crescînde a proletariatului şi a voinţei sale tot mai puternice de a asigura menţinerea păcii prin intervenţii energice“ . Iar acum vă întreb: găsiţi, domnilor, în toate aceste rezoluţii şi hotărîri măcar un singur apel care să arate că noi ne aşezăm în faţa soldaţilor şi le strigăm : nu trageţi ? Şi pentru ce nu o facem ? Poate pentru că ne temem de urmările unei astfel de agitaţii, de paragrafe de legi ? Ah, 117

n-am fi decît nişte creaturi jalnice dacă de frica urmărilor am neglija ceea ce considerăm necesar şi folositor. Nu, noi nu procedăm aşa pentru că ştim că cei care poartă haina militară sînt doar o parte a poporului muncitor, iar dacă poporul va ajunge să înţeleagă că războaiele au un ca­ racter odios şi antipopular, atunci şi soldaţii vor şti ce au de făcut în asemenea împrejurări fără să mai fie nevoie de vreun apel din partea noastră. Vedeţi, domnilor, că agitaţia noastră contra militaris­ mului nu este atît de săracă şi simplistă cum şi-o închipuie domnul procuror. Noi dispunem de numeroase şi diferite mijloace de influenţare : educaţia tineretului — pe care o facem cu ardoare şi ou succese trainice, în ciuda tuturor greutăţilor ce ni se ridică în cale —, propaganda pentru sistemul miliţiei, adunări de masă, demonstraţii de stradă... In fine, priviţi ce se petrece în Italia. Cum au răspuns acolo muncitorii cu conştiinţă de clasă aventurii războinice de la Tripoli ? Ei au răspuns printr-o grevă de masă de­ monstrativă, excelent organizată. Şi cum a reacţionat la aceasta social-democraţia germană ? La 12 noiembrie, mun­ citorii din Berlin au adoptat în 12 adunări o rezoluţie în care mulţumeau tovarăşilor italieni pentru organizarea gre­ vei de masă. Asta-i, greva de m asă!, spune procurorul. Tocmai în această direcţie crede el că a descoperit intenţia mea cea mai periculoasă de subminare a statului. Procurorul şi-a spnjmit astăzi acuzarea mai cu seamă pe referirile la agi­ taţia făcută de mine în favoarea grevei de masă, agitaţie m care întrezărea cele mai îngrozitoare tendinţe de răstur­ nare violentă, aşa cum şi le poate imagina numai un pro­ curor prusian. Domnule procuror, dacă aş putea presupune la dumneavoastră cea mai mică capacitate de a pătrunde gmdirea social-democraţiei, de a manifesta o concepţie isto­ rica mai nobilă, v-aş explica aici ceea ce explic cu succes in once adunare populară, şi anume că grevele de masă, tund o anumită etapă în dezvoltarea relaţiilor actuale, nu 118

se „fac“, aşa cum nu se „fac“ nici revoluţiile. Grevele de masă sînt o etapă a luptei de clasă, la care, fără îndoială, actuala dezvoltare duce în mod inevitabil. Rolul nostru, al social-democraţiei, în această privinţă este de a face în aşa fel, încît clasa muncitoare să devină conştientă de aceste tendinţe ale dezvoltării, pentru ca muncitorii să fie la înăl­ ţimea sarcinilor lor şi să acţioneze ca o masă populară pre­ gătită, disciplinată, matură şi hotărîtă. Vedeţi deci că şi în această privinţă procurorul, zugră­ vind în actul de acuzare stafia grevei de masă aşa cum o înţelege el, vrea de fapt să mă pedepsească pentru ideile lui, şi nu pentru ale mele. Cu aceasta voi încheia. Vreau să mai remarc un singur lucru. Domnul procuror a acordat în expunerile sale multă atenţie neînsemnatei mele persoane. El m-a prezentat ca pe un mare pericol pentru siguranţa statului şi nu s-a sfiit nici să se coboare la nivelul revistei „Kladderadatsch“ şi să mă numească „Roşa cea roşie“ . Ba chiar a îndrăznit să pună la îndoială onoarea mea personală, exprimînd temerea că, în cazul cînd s-ar da urmare rechizitoriului său, eu voi încerca să fug. Domnule procuror, în ceea ce priveşte persoana mea, refuz cu dispreţ să răspund acuzaţiilor dumneavoastră. Insă un lucru trebuie să vă spun : nu cunoaşteţi social-democra­ ţia ! (Preşedintele întrerupe : „N u sîntem dispuşi să ascul­ tăm aici cuvîntări politice“ .) In 1913, mulţi colegi de-ai dumneavoastră au muncit în sudoarea frunţii pentru ca să pronunţe împotriva presei noastre într-un singur an pedepse totalizînd 60 de luni de închisoare. Aţi auzit oare ca măcar unul dintre acuzaţi să fi fugit de frica condamnării ? Cre­ deţi că această ploaie de condamnări a făcut ca măcar un singur social-democrat să şovăie sau să se lase abătut de la îndeplinirea datoriilor sale ? O, nu, cauza noastră descon­ sideră toată urzeala paragrafelor dumneavoastră, ea creşte şi se dezvoltă în ciuda tuturor procurorilor! 119

în încheiere, inca un cuvînt cu privire la un atac inca­ lificabil, care se întoarce asupra autorului său. 1 ¡neuronii a spus textual — nii-am notat — că cere imediata mea arestare, deoarece „ar fi de neînţeles ca acu­ zata să nu încerce să fugă“ . Cu alte cuvinte, aceasta în­ seamnă : dacă eu, proourorul, aş avea de executat o pe­ deapsă de un an, aş fugi. Domnule procuror, vă cred, dumneavoastră aţi fugi. Un social-democrat însă nu fuge. h l răspunde de faptele lui şi rîde de pedepsele dumnea­ voastră. Şi acum, condamnaţi-mă! Publicată pentru prima oară în „Vorwärts“ din 22 februarie 1914

Disciplină de partid Şedinţa Reichstagului din 2 decembrie a adus din nou pe primul plan problema disciplinei de partid, j i membru tie partid trebuie să se ooupe serios, prin însăşi calitatea lor de această problemă. Pentru a ajunge la concluzii juste se cere să analizăm lucrurile în profunzime, să nu ne oprim la suprafaţa lor. Orice grupare, orice comunitate mai mare care se ba­ zează pe colaborarea mai multor indivizi are nevoie de dis­ ciplină, adică de subordonarea fiecărui individ în^ parte, căci fără aceasta nu poate exista o conlucrare. Fără disci­ plină nu poate funcţiona nici o fabrică, nu poate exista nici un învăţământ, nici o armată şi nici un stat. Dar sta oare aceeaşi disciplină la baza partidului social-democrat . Nu, nicidecum ! între disciplina noastră, social-democrată, şi dis­ ciplina de fabrică sau cea militară există o deosebire fun­ damentală, esenţială. Disciplina militară, ca şi cea din in­ dustria capitalistă sînt bazate pe constrângerea externă şi servesc dominaţiei despotice a unei minorităţi asupra masei populare; disciplina social-democrată este bazata pe sub­ ordonarea liber consimţită şi serveşte democraţiei, acuca voinţei maselor populare lămurite, voinţă căreia i se supune fiecare individ. Nimeni nu este întrebat dacă vrea sau nu să fie cetăţeanul unui stat. în partidul social-democrat intra de bunăvoie cei care se supun în mod voluntar^ voinţei masei partidului,'pentru a traduce în fapt această voinţa pe tărâm social şi politic. Şi ce înseamnă această voinţa ne 121

Iară, nu are dreptul într-un partid democrat cum este parti­ dul social-democrat să silească individul să-şi trădeze parti­ <• — C" g ,' " ,0r dul. Disciplina întregului partid, adică disciplina faţă de programul partidului, e mai presus de orice disciplină de grup şi ei singura care poate împuternici pe acesta din urmă, fixînd totodată şi limitele împuternicilor sale. tm a trad 6 ^ “ t0nca ŞI miiIocuI indispensabil penIn exemplul nostru, lucrurile sînt clare şi fără echivoc, pentru că ne-am imaginat o hotărâre care se caracterizează partidului Şi ale congreselor i u t e 2 o 2 lîocă de la prima vedere ca o trădare faţă de partid. Dar o fracţiune poate lua hotărîri cu urmări grele pentru înlescMr î r afiemUn0ia°rei,SCii diVeiS° ” Sa* «are „ s]„. se supună m a ^ t ă ţ u " D-r ^d' ■ individuI trebuie să tregul partid fără a se situa formal alături de partidul oaţionaHiberal; ea poate lua hotărîri care să contrazică de-a - n p l u disciplina f r a c ţ i i dreptul programul, tactica, tradiţia şi rezoluţiile congrese­ partrd, a c„,urletelor de tineret, a comitetelor cultura etc lor, toate broşurile, ziarele şi euvîntările agitatorice din cei 50 de ani de existenţă a partidului. O astfel de hotă­ ¿ ’l l , 7 , ^ ‘l M ^ * P »r£ rezoluţilor - , * pllcare a programului partidului si a râre ar constitui, fără îndoială, cea mai flagrantă încălcare d M c t . g ‘ Pa" id' S4 " e iadripuim pentru o de pînă acum a disciplinei faţă de întregul partid. Pînă acum nu se ştie şi, probabil, încă o bună bucată b o L t d 2 r d 2 , S° o 2 d ~ din “ ■ * * * * a , fi de vreme nu se va şti cum apreciază partidul şedinţele Reichstagului din 4 august şi 2 decembrie. Pînă azi este u Să “ r a ' 2 i 2 2 u l u r 2 „ „ a T cunoscută opiniei publice numai părerea a 110 deputaţi ai Heichstagului şi a 30—40 de redactori. Intr-un partid de­ r. ca nM- ° facţiune social-democrată care ar W îrî mocrat ca al nostru nu sînt însă hotărâtoare părerea şi i intr-o data să se alăture partidului national-liberal ar fi voinţa unui număr ide literaţi, activişti de partid sau parla­ dimpotrivă, tocmai cea care a ¡„călca, disciplina de Z -, 3 mentari, ci părerea şi voinţa marii majorităţi a proletaria­ m modul cel mai brutal şi, in consecinţă, a r trebui s « tului, a milioanelor care îşi adoptă hotărârile după o ma­ judecaţii .întregului partid. O asemenea hotărfre a fracti tură chibzuinţă, după dezbateri largi şi deschise. Astăzi, cînd ne găsim sub stare de asediu, cînd sîntem lipsiţi de 0 b L 2 T ? s ee " d“ Iega ^ fiK!are ™ m br“ » ' să» de o g ţ a de a se suPune acestei hotărâri, aşa cum ast^ i libertatea presei, de dreptul de întrunire, de o viaţă de partid liberă şi nestingherită, cînd nu ne putem manifesta de de a » « : opinia noastră, marea masă a tovarăşilor de partid nu are contravin legii. Aşa cum fiecare g posibilitatea să-şi exprime părerea. Şi voturile de încredere ga sa respecte legile, tot aşa fiecare social-democrat este obli­ pe care le-au obţinut unii deputaţi în circumscripţiile lor g i sa respecte întru totul programul de partid I ^ electorale au, în asemenea condiţii politice pe întreaga ţară, ar un grup de o sută de tovarăşi, reprezentînd o adunare o valoare foarte mică. Rămîne un fapt stabilit că de la iz­ locala, o cooperativă de consum sau o" fracţiune p a r W m bucnirea războiului, sub protecţia stării de asediu, se comit 2 2 2 => participat ^ , 2

si “ ra

*«*-

X'ZTJTS* t

ZT^M T ^ T

122

123

Í w T nT Í f grave încălcări de disciPlină’ cu scopul de a abate social-democraţia de la linia ei de pînă acum de a

schimba fizionomia ei, de * o abate de Ia ţelurile ei. Aceste calcan de disciplină constau în faptul că unele organe de Daritíd ' l 'H nesocotesc C 6 a SlUÍÍ VOinţa genera!ă’ adică programul partidului, arbitrar voinţa generală. Şi abia cînd va fi înlăturată disciplina de fier a stării d t anoeu d ^ r

i i

maSă 3 membrilOT de ^ tid

c i t r a 5i va pu,m Mre

„Sozialdemokratische Korrespondenz“ din decembrie 1914

impune

P »-

Refacerea Internaţionalei I La 4 august 1914, social-democraţia germană a abdicat politiceşte şi, totodată, s-a prăbuşit şi Internaţionala Socia­ listă. Toate încercările de a nega aceste fapte sau de a le învălui în ceaţă, indiferent de motivele care le-ar da naş­ tere, au în mod obiectiv o singură tendinţă : să eternizeze şi să dea o aparenţă de stare normală, conştientă acelor iluzii funeste ale partidelor socialiste, acelor slăbiciuni in­ terne ale mişcării care au dus la prăbuşirea ei şi să facă din Internaţionala Socialistă pentru multă vreme o ficţiune, o ipocrizie. Prăbuşirea însăşi este fără precedent în istoria tuturor timpurilor. Socialism sau imperialism — aceasta era alter­ nativa care a rezumat în ultimul deceniu orientarea poli­ tică a partidelor muncitoreşti. Această alternativă a fost formulată, mai ales în Germania, în numeroase cuvîntări programatice, adunări populare, broşuri şi articole de ziar, devenind lozinca social-democraţiei, concepţia ei despre actuala fază istorică şi tendinţele acesteia. O dată cu izbucnirea războiului mondial, cuvîntul a de­ venit fapt, alternativa s-a transformat dintr-o tendinţă isto­ rică într-o situaţie politică. Pusă in faţa acestei alternative, pe care ea a înţeles-o cea dinţii şi a adus-o la cunoştinţa ma­ selor populare, social-democraţia şi-a strîns pînzele şi a în­ găduit imperialismului să obţină victoria fără luptă. De cînld există istoria luptei de clasă, de cînd există partide politice, niciodată nu s-a mai întîmplat ca vreun partid care 125

a crescut neîncetat timp de 50 de ani, care şi-a cucerit o poziţie^ de prim rang, care a strîns milioane de oameni în jurul sau să dispară cu desăvârşire oa factor politic în 24 de ore, aşa cum a dispărut social-democraţia germană. Tocmai pentru că a fost cea mai organizată şi disciplinată avan­ garda a Internaţionalei, cazul ei este dovada cea mai eloc­ ventă a falimentului social-democraţiei de astăzi. Kautsky, care, ca reprezentant al aşa-numitului „centru marxist ', sau, vorbind în termeni politici, ca teoretician al mlaştinii, a înjosit de ani de zile teoria noastră, făcînd din ea slujnica complezentă a practicii oficiale a „forurilor de partid“, şi care a contribuit astfel din plin la actuala pră­ buşire a partidului, a şi inventat o nouă teorie pentru a justifica şi a scuza această prăbuşire. După această teorie, social-democraţia ar fi un instrument al păcii, dar nu şi un mijloc împotriva războiului. Sau, după cum declară, suspinmd, în revista austriacă „Kampf“ discipolii devotaţi ai ui Kautslcy în legătură cu actualele rătăciri ale social-democraţiei: singura politică ce se cuvine a fi urmată de so­ cialism în timpul războiului este „tăcerea“ ; abia cînd vor suna clopotele păcii, socialismul trebuie să intre din nou în uncţiune *. Această teorie a adoptării voluntare a situaţiei e eunuc, teorie care crede că poate păzi virtutea socialis­ mului numai dacă-1 suprimă ca factor în momentele hotărîtoare ale istoriei mondiale, suferă de greşeala fundamentală a tuturor calculelor făcute de impotenţii politici : ei uită că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Pusa in faţa alternativei: pentru isau contra războiului, social-democraţia, din momentul în care a renunţat de a fi „contra“ războiului, a fost silită de imperativul inexorabil al istoriei să aplece, cu toată greutatea ei, balanţa în fa­ voarea războiului. în memorabila consfătuire a fracţiunii parlamentare de la 3 august, Kautsky a pledat pentru aprobarea creditelor, iar „austromarxiştii“ (cum se numesc ei „Kampf“^

aitlColul Iui F ‘ Adler în numărul din ianuarie al revistei

126

înşişi) consideră şi acum, în revista „Kampf , că aprobarea creditelor de război de către fracţiunea social-democrata este ceva de la sine înţeles. Tot ei însă varsă din cînd în cînd lacrimi din cauza exceselor naţionaliste ale organelor de partid social-democrate şi din cauza insuficienţei cunoş­ tinţelor teoretice ale acestora în ceea ce priveşte mai ales despicarea în patru a noţiunii de „naţionalitate şi a altor „noţiuni“ şi care ar fi, după ei, pricina tuturor rătăcirilor. Imcrurile îşi au însă logica lor chiar şi atunci cînd oamenii ar vrea să nu o aibă. O dată ce social-democraţia, prin reprezentanţii ei parlamentari, s-a pronunţat pentru sprijinirea războiului, toate celelalte evenimente s-au desfăşurat de la sine, cu o inevitabilitate proprie destinului istoric. Începînd din 4 august, social-democraţia germană, departe de a „tăcea“ , a preluat o importantă funcţie istorică : aceea de scutier al imperialismului în actualul război. Napoleon a spus cîndva : doi factori hotărăsc desfăşurarea unei bătălii, şi anume factorul „pămîntesc“ , adică terenul, calitatea armelor, condiţiile atmosferice etc., şi factorul ,, divin , adică moralul armatei, entuziasmul ei, credinţa în cauza proprie. De factorul „pămîntesc“ s-a îngrijit.în actualul război, de partea germană, în special firma „Krupp“ din Essen, iar meritul de a fi asigu­ rat factorul „divin“ revine, în primul rînd, social-democraţiei. Sprijinul pe care aceasta l-a acordat şi îl acordă zi de zp, începînd din .4 august, Germaniei pentru ducerea războiului este imens. O dată cu izbucnirea războiului, sindicatele au renunţat la orice lupte pentru salarii şi înconjură cu nimbul „socialismului“ toate măsurile de siguranţă luate de autorită­ ţile militare pentru prevenirea tulburărilor în rîndurile po­ porului ; femeile social-democrate, în loc să-şi folosească timpul şi energia pentru agitaţia social-democrată, le folosesc, braţ la braţ cu „patriotele“ burgheze, pentru consolarea familiilor lup­ tătorilor de pe front; presa social-democrată, cu unele excepţii, foloseşte coloanele cotidianelor ei, publicaţiilor ei săptămînale şi lunare pentru a face propagandă în favoarea războiului, prezentîndu-1 drept cauză naţională şi proletară ; după cum 127

se schimbă soarta războiului, ea ba zugrăveşte primejdia rusă şi teroarea dominaţiei ţariste, ba aţîţă ura poporului împotnva Albionului perfid ; ba jubilează de revoltele şi revoluţnie^dm coloniile străine, ba prezice refacerea puterii Turciei după război; ba promite polonezilor, rutenilor şi tuturor po­ poarelor libertatea, ba exaltă în rîndurile tineretului proletar spiritul războinic şi vitejesc — pe scurt, depune toate sfor­ ţările pentru a cîştiga opinia publică şi masa poporului pentru ideologia războiului; şi, în fine, parlamentarii şi conducătorii de partid social-democraţi nu numai că aprobă creditele pentru lucerea războiului, dar caută din răsputeri să înăbuşe în rîndurile maselor populare orice manifestare a îndoielii şi criticii, calificînd-o drept „punere de beţe în roate“ ; iar personal, ei sprijină guvernul prin tot felul de servicii dis­ crete, precum şi prin broşuri, cuvîntări şi articole de cel mai autentic patriotism naţional-german. Cînd s-a mai pomenit în istoria mondială un război în care să se întîmple fapte ase­ mănătoare ? Cmd şi unde s-a mai întîmplat ca suspendarea tuturor drepturilor constituţionale să fie primită cu atîta supunere, ca ceva de la sine înţeles ? Cînd şi undp s-a mai întîmplat ca ! opoziţia sa înalţe un asemenea imn de slavă celei mai crunte : cenzuri a presei cum se întîmplă în ziarele social-democraţiei germane . Niciodată încă un război nu a găsit asemenea Pin„ anJ ° C1C[at" ră miHtara — asemenea supunere ; niciodată mea un partid politic nu a jertfit cu atîta ardoare tot ce a reprezentat şi a posedat pe altarul unei cauze împotriva că" i " 6 md de ora ^ 'a îurat sie însuşi şi lumii întregi să lupte pma la ultima picătură de sînge. în comparaţie cu această schimbare, naţional-liberalii sînt adevăraţi Catoni romani, ade­ vărate stînci de granit. Organizarea puternică, mult lăudata disciplină a socialemocraţiei germane s-au manifestat tocmai în aceea că în . de/ re’ Ia comanda unui pumn de parlamentari, un orgamsm de patru milioane de oameni a putut fi întors din drum şi mhamat la carul unei cauze străine, împotriva căreia ţelul 128

vieţii lui era să lupte din răsputeri. Cei 50 de ani de munca, de educare social-democrată îşi spun cuvîntul în acest război Atît sindicatele cît şi unii conducători de partid pretind ca energia şi forţa combatanţilor germani ar fi roadele „educa­ ţiei“ maselor în organizaţiile proletare. Marx şi Engels, Lassalle, Liebknecht, Bebel şi Singer au educat oare proletanatu german pentru ca să-l poată conduce Hindenburg ? Şi cu cit educaţia, organizarea, faimoasa disciplină, dezvoltarea sindi­ catelor şi a presei muncitoreşti se află la un grad mai malt în Germania decît în Franţa, cu atît şi sprijinul acordat răz­ boiului de social-democraţia germană este mai eficace decit cel acordat de social-democraţia franceză. în comparaţie cu serviciile pe care le aduc imperialismului autohton social-democraţia germană şi smdicateîe germane, socialiştii francezi, cu miniştrii lor cu tot, apar ca nişte cîrpaci în străduinţa lor neobişnuită de a face pe bunii naţionalişti şi războinici.

n Teoria oficială, al cărei organ este „Neue Zeit“ , abuzeaza după plac de marxism pentru a-1 adapta la nevoile interne ale forurilor de partid în scopul justificării treburilor lor zil­ nice şi caută să explice mica nepotrivire dintre funcţia de astăzi a partidului muncitoresc şi cuvintele sale de ieri, afirmînd că socialismul internaţional s-ar fi ocupat mult de ceea ce trebuie să se facă împotriva izbucnirii războiului, dar nu şi de ceea ce trebuie să se facă după izbucnirea lu i*. Ca o slujnică credincioasă, această teorie ne asigură că între prac­ tica de astăzi a socialismului şi trecutul lui ar exista cea mai deplină armonie, că nici un partid socialist nu are sa-şi re­ proşeze ceva ce ar pune sub semnul întrebării apartenenţa sa la Internaţională. Această teorie maleabilă şi elastica are gata pregătită chiar şi o explicaţie suficientă pentru a lamuri * Vezi articolul lui Kautsky apărut în „Neue Zeit“ din 2 octom­ brie 1914.

(. _ Cuvîntări şi articole alese

129

naţionale şi poziţia ei d^ Z T t “ S° ciaI-de™ocraţiei inter- h i şi unui profan. I n t e L Î l T Care - r e * mai ^ problema evitării S “. ™ ° CUpat’ chW e , nuaici“ ^ tot acum iese l a ^ ^ 7 f Um -te socialişti ar fi valabile cu totul aIt ^ UCnirea Ini, pentru înainte de război. Din momen oe - 7 " j * COndnitil * * ! t proletariatul din orice tară s-ar raZb° 1U “ lzbllm it pentru torie sau înfrîngere Sau rl - pune numai problema : vie»ausrioma ^ „ ^ aV b r „ r f T ,1 F ■ Ad' « . alt ca orice organism, trebuie în ain te^ T Z ^ ' naţiunea> enţa. Cu alte cuvinte, aceasta ins 6 - ° at6 Sa_Ş1 apere exis' nu există o singură regulă de c n T ™ PentrU proletariat Pînă acum socialismul ^ susţinea de Pace şi alta pentru Z T d e r Z interiorul fiecărei ţări este vahbilă ? extern solidaritatea i n t e r n a t ^ ? Plan intern este valabilă solidaritate !t" 6f T

T '' Una pentru «mp Î ^ ^ pace’ în ^ ^ iar pe P*an tlmP d® razboi’ Pe

,U pta d in tre n iu n c ito riT d iv p 3

ia r p «

al „Manifestului Comunist“ a f0 ^ ° r taix APeIul istoric fi. după corectarea fă , r T Pleta* ac™ '» "iod

astfel: proletari din toate ţ ă r i l e ^ de^ fauţsky, măcelăriţi-vă reciproc în t £ > l “ f ? * timp de Pace şi care împuşcătură să ucidă un rus f i i ? ' ^ ”fie' un francez“, iar mîine, după î n Z . ^ să d°b°are nnlioane, în sărutarea întregii lumi« ^ P d m b r ă p '?ati-vă, m esenţa un instrument al păcii“ <• ’ Internat10nala „este m timp de război“ *. ’ ? ”nu este 0 unealtă eficace Această teorie comodă m, atrăgătoare pentru practica so ctT d en T de! <îhide PersPective gul de principiu fundamental al Tnt ndicînd Ia ranstabilitatea politicii fracţiunii m 1 ernaţionaIei Socialiste inlezuitismul centrului, dar m a i ^ nenb|r^ ™Perecheată cu ! ! ! ^ o t u l nouă a istoric, o revizuire faţă °

■

~

~

~

^

m

brie, m T - c o l a , lai Kautsky apărut în ^

130

^

^

^

^

V

i'

(lc care încercările din trecut ale lui Bernstein apar ca un joc inofensiv de copil. Tactica proletară înainte de izbucnirea războiului şi după izbucnirea lui ar trebui deci să urmeze direcţii cu totul deosebite, ba chiar diametral opuse. Aceasta înseamnă că şi condiţiile sociale care stau la baza tacticii noastre ar trebui să fie fundamental deosebite în timp de pace şi în timp de război. După materialismul istoric înte­ meiat de Marx, întreaga istorie scrisă de pînă acum este isto­ ria luptei de clasă. Potrivit materialismului revizuit de Kaut­ sky, trebuie adăugat: cu excepţia perioadelor de război. După Kautsky, dezvoltarea socială, care de mii de ani este periodic zguduită de războaie, se desfăşoară după următoarea schemă : o perioadă a luptei de clasă, apoi o pauză, în care clasele se unesc şi au loc lupte naţionale, apoi iar o perioadă a luptei de clasă, iar pauză şi unirea claselor, şi aşa mai departe. De fiecare dată bazele vieţii sociale din timp de pace sînt răs­ turnate prin izbucnirea războiului, iar cele din perioada de război sînt date peste cap în momentul încheierii păcii. După cum se vede, aceasta nu mai este teoria dezvoltării sociale „prin cataclisme“ , teorie împotriva căreia a trebuit să se apere cîndva Kautsky împreună cu alţi amatori de „a pune beţe în roate“ ; aceasta este teoria dezvoltării în tumbe. Po­ trivit acestei teorii, societatea se mişcă ca un gheţar pluti­ tor în apele primăverii, care, după ce baza lui s-a topit în curentul călduţ, se dă peste cap, repetîndu-se periodic acest joc drăgălaş. Dar acest materialism istoric revizuit este contrazis în mod flagrant de toate faptele cunoscute din istoria de pînă acum. în locul contradicţiei proaspăt construite dintre război şi lupta de clasă, aceste fapte ne înfăţişează de fiecare dată o trecere dialectică clar vizibilă a războiului în luptă de clasă, şi invers, a luptei de clasă în război, vădind în felul acesta şi esenţa lor comună. Aşa a fost în timpul războaielor duse de oraşele medievale, în timpul războaielor din epoca reformei sau al războiului de eliberare a Ţărilor de Jos, şi tot aşa în timpul războaielor marii revoluţii franceze, al războiului de 9*

131

secesiune din S II A „i ^ Iuţii ruse din 1905 Dar eh” ™ “ dl" Pans al marii revo­ ce vedere pur ab sria *« T ^ ^ construită de Kautsky, d ^ " ^ “ ^ o rie mmic comun cu teoria marxistă n - ° gmdlm’ nu are Marx, nici lupta de clasă si n,V „ f * ’ dupa cum spune ci sînt rezultatul unor cauze eon 1 razb° lul. nu cad din cer, nici prima, nici al doilea nu n n t T 1^ 800“ 16 adînci’ atunci dispar şi cauzele lor. Lupta ele cl periodic dacă "u doar o consecinţă necesară a rel r T & proletanatuIui este Şi a dominaţiei politice de clasă a b 7 1 ™™°“ Salariate’ cît războiului, relaţiile muncii sa la r ii burgheziei- Or, în timpul ci, dimpotrivă, forţa lor este putendcT ° U dispar’ Şi afacerile care înfloresc n- P° nta 1311:1 speculaţiile răzb0i’ Prin P r e s i u ^ l ^ ^ aS aI de muncitorilor. Dominaţia politică de clasă aT T f“ *** încetează nici ea în timn.,1 - u , burghezrei nu desfiinţarea drepturilor constitutioT T ^ dlmpotriva’ P™ clasă nemascată prin nimic. Şi T & eVme ° dictatură de mice şi politice ale Juntei de ^ l - » 16016 66 lzvoarele econode război de zece ori mai T T " * S° detate î:l «mp cum poate înceta consecinţa îo T * “ timp de ipace> invers, războaiele actualeT T ^ ~ lupta d« c W interesele potrivnice ale m,, a n° ade 1Stonce rezultă din din nevoia de expansiune a purl «r ^capitaliste concurente şi nu acţionează însă numai a t u n d T ' b b ^ ^ r6SOrturi m timp de pace, pregătind d b“ bm® G u rile, ci şi du-le inevitabile. Căci războiul este — ^ T ^ T . ' ŞÎ făcîn' Kautsky să-l citeze pe Clausewitz__d UP& CUm ° place lul ticii cu alte mijloace“ . Tocmai faza • T f ° ntinuarea P°bcapitaliste a făcut ca pacea să rW ™ penallsta a dominaţiei cursei înarmărilor, proclamînd î 1 Uzonu d:n cauza iui, războiul permanent Si ari ° n ’ dlctatura militarismu- * “ - £ Şl în timp de război legea atotnnt ’ •

riatu,ui’ şi

P

^

« - * - ■ » » >» i o o 7 a : : : r r 132

- rcvidaSa este

r ', : :

în timp de război de către instanţele de partid înseamnă o lovitură dată intereselor vitale ale proletariatului, ori lupta de clasă înseamnă şi în timp de pace o lovitură dată „inte­ reselor naţionale“ şi „securităţii patriei“ . Factorul funda­ mental al vieţii sociale, atît în timp de război cît şi în timp de pace, este ori lupta de clasă, ori armonia dintre clase. Practic, alternativa se prezintă şi mai limpede. Ori socialdemocraţia va declara, pocăită : pater peccavi (părinte, am păcătuit) în faţa burgheziei naţionale — cum făceau pe vre­ muri tinerii aventurieri şi cum fac azi bătrînii bigoţi din rîndurile noastre —, şi atunci va trebui să-şi revizuiască din temelii şi pentru timp de pace întreaga tactică şi principiile pentru a le adapta actualei sale poziţii social-imperialiste, ori va declara : pater peccavi în faţa proletariatului internaţional, şi atunci va trebui să-şi adapteze atitudinea din timp de război principiilor proclamate în timp de pace. Ceea ce este valabil pentru mişcarea muncitorească germană este, fireşte, valabil şi pentru cea franceză. Ori Internaţionala va rămîne şi după război o movilă de ruine, ori reînvierea ei va începe pe tărîmul luptei de clasă, singura din care-şi poate trage vlaga. Dacă însă va relua vechiul cîntec cu care a fermecat lumea pînă la 4 august, ca şi cum între timp nu s-ar fi întîmplat nimic, Internaţionala nu va reînvia. Refacerea Internaţionalei poate începe numai printr-o „biciuire profundă şi totală a propriilor lipsuri şi slăbi­ ciuni“,’ a propriei decăderi morale de la 4 august încoace, prin lichidarea întregii tactici de după 4 august. Un prim pas în această direcţie trebuie să-l constituie acţiunea pentru ter­ minarea grabnică a războiului, precum şi pentru făurirea păcii potrivit intereselor comune ale proletariatului internaţional. III

în chestiunea păcii, în rîndurile partidului au ieşit pînă acum în evidenţă două curente deosebite. Unul, reprezentat de Scheidemann, membru în conducerea partidului, de mai

w 5 : cd~ * i ? " î — * p - M, la capăt“ şi combate J Z 2 2 ° " ^ pînă primejdioasă pentru interesele militare f aC6fCa neoportună şi sprijină continuarea războiului rl • 3 ! patnei' Acest curent sS fie » W^ v ca 1» victoria corespunzătoare je rtfei* S ' ' ' ‘T T 1 va fi asigurată“. Cu alte cuvinte adentii In •’ Ce PaC6a pînă la capăt“ se înm-iiecr> *’ j 1 ncn de „a rezista ducă J t L a p r o a p e T ‘“ " “ Î 0bi“ « ''a » ' “ ““ 1™ Bohrbach. Di* si alţi „ „ J T " ? ” mperialiste, pe care Ic prezintă deschis in ziamî ' Ws-t'-'d''''' m° ndiaIe germane Dacă aceste vise frumoa e n , A te I ' “ ““ M■ “ * d» «»“ I M s m L t “ ? ,itate' *” cer, nu va fi vina celor de h § J • creşte pînă la a tovarăşilor lor de drum di„ • ' n T ZiaruI“ ” P« ‘ * “ ane. Nu „dec« a“ cial-demoeraţiei geroricărei politici de cucerire“ sînt hotărîto ' ” lmpotriva mîntul războiului ci m r i i i n i , h o t a n t o a r e pentru deznodăcapăt“. Războiul,’ pentru a T l° ZmCU de ” a rezista pînă la demann şi alţii, are loviră ^ contlnuare pledează ScheiS“ modestele fio-„r; a g r ado r e - e ai p i X T c a t o tau sta M nu astazi m şea, şi democraţi, care nu fac decît s T i r S ă ” ?1 redaCtorilor sociaI' imperialistă a partidului este ^ SCaia’ Atltudinea s°cialaceastă privinţă. presia cea mai evidentă în p o m t d l i o 5” " * * * * * - fireŞte, nează de lozinca de a rezista n* mdltara ~~ se crampose observă o mişcare” tot ma T ! 1Ct° rie“’ în ^ate ţările mai grabnică a 'războiului. emiCa PentrU terminarea cît cel mai pregnant toate acest- ^ caractenzeaza în modul formularea plină de sriiă 6 S™ 'i™ Ş* d° rinîe de Pace este a « a dezarmarea generală sau, mai modest, 134

reducerea metodică a cursei înarmărilor, desfiinţarea diplo­ maţiei secrete, comerţul liber pentru toate naţiunile în colonii şi încă multe alte lucruri frumoase. Demn de admirat in toate aceste clauze, care au în vedere viitoarea fericire a omenirii şi evitarea războaielor în viitor, este optimismul de nezdrun­ cinat, care, ieşind nevătămat din catastrofa actualului război, sădeşte noi... rezoluţii chiar pe mormîntul vechilor speranţe. Dacă putem trage vreo învăţătură din prăbuşirea de^ la 4 august, apoi este învăţătura de importanţă istorică că o chezăşie eficace a păcii şi un adevărat bastion împotriva războiului nu se realizează prin dorinţe pioase, prm reţete ticluite cu vicleşug şi prin revendicări utopice adresate clase­ lor dominante, ci numai şi numai prin puternica voinţă activă a proletariatului de a rămîne devotat politicii sale de clasă, solidarităţii sale internaţionale în toate furtunile imperialis­ mului. Partidele socialiste din ţările cele mai importante, şi în primul rînd cel din Germania, s-au dovedit neputincioase nu din lipsa revendicărilor şi formulelor, ci din lipsa capa­ cităţii de a sprijini aceste revendicări prin voinţa şi fa p ta în spiritul luptei de clasă şi al internaţionalismului. Dacă astazi, după toate cîte le-am trăit, am concepe acţiunea pentru pace ca o ticluire a celor mai bune reţete împotriva războiului, ar trebui să constatăm lucrul cel mai primejdios pentru socia­ lismul internaţional, şi anume că, în ciuda lecţiilor severe pe care le-a căpătat, el n-a învăţat şi n-a uitat nimic. Şi în această privinţă Germania este un exemplu clasic. Recent, un deputat al Reichstagului, Hoch, a publicat în „Neue Zeit“ un program al păcii, pe care după cum mărturisea un organ de partid — l-a susţinut cu multa căldură. Din acest program nu lipsea nimic ; el cuprindea o enumerare de „revendicări“ menite să preîntîmpine în viitor în mod sigur şi fără dureri războaiele, cît şi o expunere con­ vingătoare în care se demonstra că o pace grabnică este posibilă, necesară şi dorită. Lipsea doar un singur lucru, şi anume indicaţia că în vederea păcii trebuie acţionat prm fapte, şi nu prin „dorinţe“ , şi cum anume trebuie acţionat prin fapte ! 135

ir t r t°d p7 ă a * * * * * * pa rkrăzboi, ci a şi justificat, de fiecare dată CTediteIe de sitate politică, patriotică, socialistă • bin T * * ° neCe' ei rol, această majoritate este gata să a p r o b e '^ ^ rinţă, noi credite pentru m J aprobe> cu aceeaşi uşuacordarea de mijloace m L ^ ^ A ^ a şi a proslăvi în acelaşi timn “ pentru contlnuarea războiului cu toate b i n e e u v i S X ^ T ” “ 7 5 ^ ° ^ b n i ci »abia şi a flutura cu cealaitfd l 1" ° « ‘" '“ ""'u i ramură de măslin a p ă c Î t ^ In,eraationalei blinda

Meii politicii de n d a ş S p e ^ e a ^ : r i ,U paga teoretic. . ^ acelaşr „,Neue Zeit o proDacă socialiştii ţărilor neutre dacă d» ™ ţa de la Copenhaga e n n c J d exemPlu> Confeelaborarea pe hîrtie a unor 1 CU t0ata seriozitatea că reţete ale păcii este o actiun 7 ° ™ * PaCe * a ™or nică a războiului, aceasÎa este ^ C! pentru terminarea grabînţ,alegerea punctelor nodale în 7 7 ™ relatlV tlofensivăPalei ^ a cauzelor falimentului e' f S’tUa*Ie a Intematiouu bun comun al t u t Z „ f ! ,1” * trebufe si •oare pentru restabibrea păci S° Cia,iSt“ ' F°> * ° ualei poate por„ i ” pe" t™ refacerea Intemaţiobeligerante. Primu" nas sme P deI° S° Cia,iste * «M or întoarcerea de pe calea so 7 * Ş' Spfe l nternaţională este parlamentari, <■ *> pentru ducerea războiului L ^ * * apr° be miJIoacele •or de pace. precum * ? * * ’ ** " < « * “ "cărei Politici de cucerire" SÎM, l„ate f i ^ “ “ ” I“ P“ triva ce este şi Internaţionala lui Kautskv — ^ •“ Parte’ Ceea au ce-şi reproşa“ şi alternativ «Yu - ai Carei membri »nu măcelăresc reciproc ori se râu, o fantomă. Şi aici lucrurile * !P° CnZie’ ba chiar ceva mai aprobarea creditelor de ^ , ' i aMe H T “ mmă Şi, sprijinind lozinca d<^ a H° Ch din acţionează într-o direcţie contra ” pină la capăt", irecţie contrara păcii, tot aşa cum Schei136

demannii, prin recomandarea de „a rezista pînă la capăt“ , predau de fapt frînele celor de la „Post" şi acţionează într-o direcţie ¡contrară declaraţiilor lor solemne de a se opune „ori­ cărei politici de cucerire“, şi anume în direcţia dezlănţuirii instinctelor imperialiste pînă la totala sîngerare. Nici aici nu există decît o alternativă : ori Bethmann Hollweg, ori Liebknecht. Ori imperialismul, ori socialismul aşa cum l-a înţeles Marx. După cum în persoana lui Marx erau întruniţi în mod inseparabil, se sprijineau şi se completau reciproc omul capabil de o analiză pătrunzătoare a istoriei şi revoluţionarul îndrăzneţ, omul gîndirii şi omul faptei, tot aşa marxismul, ca teorie socialistă, a îmbinat pentru prima oară în istoria miş­ cării muncitoreşti modeme cunoaşterea teoretică cu forţa revoluţionară activă a proletariatului, a luminat şi a fructificat una prin cealaltă. Amîndouă aparţin în egală măsură esenţei marxismului; despărţită de cealaltă, fiecare dintre ele transformă marxismul în propria lui caricatură jalnică. Social-democraţia germană a recoltat timp de jumătate de secol roadele cele mai bogate de pe urma cunoaşterii teoretice a marxismului şi cu seva lor a crescut un organism puternic. Pusă de istorie la o probă grea, probă pe care ea însăşi a pre­ văzut-o teoretic şi a prezis-o în toate trăsăturile ei esenţiale cu siguranţa unui cercetător al naturii, s-a văzut că-i lipseşte cu desăvîrŞire al doilea element vital al mişcării muncito­ reşti : voinţa puternică, activă nu numai de a înţelege istoria, ci şi ¡de a o face. Cu toată exemplara ei înţelegere teoretică şi putere organizatorică, ea a fost prinsă în vîrtejul istoriei şi tîrîtă, într-o clipă, întocmai ca o corabie veche fără cîrmă, în curentul imperialismului, împotriva căruia ar fi trebuit să-şi croiască drum spre insula salvatoare a socialismului. Pentru înfrîngerea întregii Internaţionale era suficient şi acest nau­ fragiu al „avangărzii“ sale, al elitei sale celei mai pregătite şi mai puternice, chiar dacă n-ar fi existat rătăcirile altora. O prăbuşire fără seamăn în istoria mondială, care com­ plică şi întîrzie în chip periculos eliberarea omenirii de do137

minaţia capitalismului. Dar, chiar dacă s - inf* “ l“ " 1 « • « m p ,« nevinovat d X 2

, t

, , , f f

Beii sociaiiste L ” ’araSra“ ,ui al pr.cîntr-un apo 1 , von, af T P “ « a lui riculoase chiar decît t Z J ? cm'ot naţionaliste din rindurile p a r t i d ă . " ceT t duc nu numai la tăinuirea adevăratelor cauze ale , 1 7 " ’ profunde a Internationale • ■ i e ale decăderii putea duce in S t o T ( ’ h “ 0” 6* ‘ZVOarel” ar

Calea care duce spre această fnrta aşternute pe hîrtie — duce î, 1 • Ş1 nu spre rezoluţii facerea In,em aţrÎalei. ’ ^ ^ ^ * „Die Internationale“ nr. 1 din 1915

Ori — ori O, de-ai fi rece sau fierbinte ! Astfel, fiindcă eşti călduţ, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura mea.

Tovarăşe şi tovarăşi! Cunoaşteţi cu toţii dezbinarea din sinul opoziţiei de partid. Pe unii dintre voi care nu sînt de acord cu actuala situaţie din partidul oficial şi cu politica instanţelor lui, această dezbinare îi va întrista peste măsură în primul moment. „Din nou sciziuni! —• vor exclama ei ne­ mulţumiţi. — N-ar trebui ca cel puţin toţi aceia care fac front împotriva majorităţii fracţiunii parlamentare să fie strîns uniţi şi să acţioneze unitar ? Nu înseamnă că se slă­ beşte opoziţia şi se dă apă la moară politicii majorităţii dacă se iscă certuri pînă şi între aceia care urmăresc un ţel co­ mun : readucerea mişcării de partid pe drumul unei politici principiale, de clasă, a proletariatului ? Desigur, tovarăşi ! Dacă ar fi vorba numai de certuri per­ sonale, de nimicuri, de ambiţia unora care vor să dovedească cu orice preţ că în cutare sau cutare problema neînsemnată ei au dreptate, de neglijenţe sau de aşa-zisul „joc în afara horei“ al unor indivizi, atunci orice om serios ar trebui să considere o uşurinţă condamnabilă, ba chiar o crimă faptul că pentru lucruri atît de meschine s-a putut produce o sci­ ziune în sînul opoziţiei. Numai că lucrurile nu stau aşa, tovarăşi! Ceea ce a pro­ dus această sciziune sînt problemele fundamentale ale poli­ ticii, este însăşi concepţia despre mijloacele şi căile care trebuie să ne scoată din actuala situaţie desperată a partidului şi să ne ducă la o situaţie mai demnă. 139

Sa vedem acum ce este în joc I La 4 august 1914, socialdemocraţia germană oficială şi, o dată cu ea, Internaţionala s-au prăbuşit în mod lamentabil. Tot ceea ce timp de 50 de am am propovăduit în faţa poporului, ceea ce am declarat drept principiile noastre cele mai sfinte, ceea ce am vestit de nenumărate ori prin cuvîntări, broşuri, ziare şi manifeste, toate acestea s-au dovedit dintr-o dată a fi fraze goale.’ •Partidul luptei de clasă proletare internaţionale a devenit mtr-o dată, ca printr-un farmec nefast, un partid naţionalliberal; puternicele noastre organizaţii, de care eram atît de mmdri s-au dovedit a fi complet neputincioase şi din duş­ manii de moarte respectaţi şi temuţi ai societăţii burgheze am devenit unelte lipsite de voinţă şi pe drept cuvînt dispreţuite ale duşmanilor noştri de moarte - burghezia imperialistă, bi m alte ţari a avut loc, în mai mare sau mai mică măsură aceeaşi gravă decădere a socialismului, iar vechea chemare mindra : proletari din toate ţările, uniţi-vă ! s-a transformat PG, C1impun e de luPtă în comanda : proletari din toate ţările macelăriţi-vă reciproc ! Niciodată în istoria omenirii un partid politic nu a dat aliment intr-un mod atît de mizerabil, niciodată un ideal sublim nu a fost trădat şi călcat în picioare într-un mod atît de ruşinos ca acum ! Pe mii şi mii de proletari şi proletare îi podidesc lacrimi de singe, de ruşine şi furie că tot ceea ce le-a fost mai scump şi simt a devenit acum batjocura şi rîsul întregii lumi. Mii şi mn de oameni ard de dorinţa de a îndrepta greşeala, de a spala ruşinea care apasă asupra partidului, pentru ca să poata purta din nou numele de social-democrat cu fruntea sus şi fără să roşească. Dar fiecare tovarăş trebuie să aibă în vedere că numai o politică închegată, clară şi lipsită de orice şovăieli poate aduce^ salvarea dintr-o decădere atît de adîncă. Cu jumătăţi de masuri, cu ezitări, cu o politică sfioasă şi şovăielnică nu vom rezolva nimic. Acum fiecare trebuie să-şi spună : ori, ori. Ori sîntem nişte oi naţional-Iiberale în piele de leu socialist,

şi atunci mai' bine să renunţăm Ia orice joc de-a opoziţia, ori sîntem luptători ai Internaţionalei proletare, în înţelesul deplin al acestui cuvînt, şi atunci trebuie să mergem cu opo­ ziţia pînă la capăt, atunci trebuie să desfăşurăm larg şi fără ezitări steagul luptei de clasă şi al internaţionalismului. Şi acum, tovarăşi şi tovarăşe, să vedem mai de aproape cum arată aşa-zisa opoziţie de pînă acum, aşa cum este reprezen­ tată de Ledebour, Haase şi prietenii lor. După ce au tolerat supuşi, de patru ori consecutiv, aprobarea în Reichstag a cre­ ditelor de război, devenind prin aceasta părtaşi la trădarea socialismului, ei şi-au luat în cele din urmă inima în dinţi şi la 21 decembrie 1915 au votat în plen împotriva creditelor, în sfîrşit! — şi-au spus muncitorii. In sfârşit, o respingere publică a politicii de înşelăciune naţionalistă. în sfîrşit, s-au găsit măcar şi 20 de oameni în parlament care să ţină sus steagul socialismului! Iluzia s-a spulberat însă repede şi de „curajoasa faptă“ au putut să se bucure netulburaţi numai aceia care privesc lucrurile cu totul superficial, fără a le cer­ ceta la temelie cu ochi critici. Declaraţia prin care Geyer şi compania au motivat în Reichstag refuzarea de către ei a cre­ ditelor a anihilat tot ce au realizat prin votul lor. Căci de ce au votat de data aceasta împotriva creditelor ? „Graniţele ţării noastre sînt asigurate“, sună declaraţia lor. Ce au urmă­ rit bieţii de ei prin aceste cuvinte, pe cine au crezut că tre­ buie să -menajeze, îi priveşte. însă omul din afară, neiniţiat în înalta diplomaţie de culise care a putut duce la această de­ claraţie, le va înţelege în felul următor : evident, cei 20 au votat de data aceasta împotriva creditelor pentru că graniţele germane sînt asigurate. Aşadar, nu pentru că sîntem din prin­ cipiu împotriva militarismului şi războiului, nu pentru că acest război este o crimă imperialistă împotriva tuturor po­ poarelor, ci pentru că Hindenburgii, Mackensenii şi Kluckii au masacrat destui ruşi, francezi şi belgieni şi şi-au întărit suficient poziţiile în ţările lor poate să-şi permită în momentul de faţă un social-democrat german luxul să voteze împotriva cheltuielilor de război! Dar, prin aceasta, Geyerii şi con-

140 141

Prin

Sf aZa CU t0tuI P® P °zi*ia Politicii majorităţii. aC6aSta CÎ sPriîină neruşinata înşelătorie cu ajutorul areia acest război a fost prezentat de la început ca un război aparare, purtat în scopul asigurării graniţelor ţării Ceea ce-i deosebeşte de majoritate nu este deci o'concepţie prin­ cipiala despre întreaga atitudine faţă de război, ci numai o Dav7die H ta 3 f Uaţiei militare- DuPă Scheidemann, y , eme, graniţele germane nu sînt nici acum încă asi-

şi grăbit s-o adopte drept cea mai bună motivare a propriei lor atitudini. Rezultatul este o nouă sciziune a Internaţiona­ lei, o politică care, în loc să-i unească pe socialiştii diverselor ţări în lupta împotriva războiului şi a claselor dominante, îi aţîţă pe unii contra altora, exact aşa cum ordonă imperialis­ mul. Aşadar, şi pe această cale ajungem pe terenul aceleiaşi politici a majorităţii, care ne-a nimicit atît pe noi cît şi In­

nunat argument pentru a justifica politica lor naţionalistă. De fapt, tovărăşii francezi din majoritatea naţionalistă s-au

ternaţionala. Şi acum vă întreb, tovarăşe şi tovarăşi : daca privim lu­ crurile serios şi critic, a însemnat votul de la 21 decembrie al lui Ledebour, Haase & Co. un pas înainte ? A fost aceasta o faptă salvatoare, pe care noi am aşteptat-o cu inimile chi­ nuite, după care tînjeau masele ? Nu şi încă o data nu ! Ace vot şi acea declaraţie au reprezentat un pas înainte şi, tot­ odată, unul înapoi, au fost una din acele iluzii plăcute care ne lasă să întrezărim o îndreptare, dar care aduc după sine m mod inevitabil o şi mai amară deziluzie. Şi deziluzia nu a întîrziat. Este limpede că acel vot îm­ potriva creditelor de război, chiar dacă n-ar fi fost anihilat prin acea declaraţie nenorocită, nu putea să epuizeze întreaga politică a opoziţiei, ci constituia doar primul pas pe o cale nouă, un prim semnal perceptibil, după care ar fi trebuit să urmeze pe întreaga linie o acţiune energică, consecventa, m spiritul luptei de clasă. în loc de aceasta, ce ne-a fost dat să vedem? De atunci, Ledebour, Haase & Co. s-au culcat pe laurii refuzului lor de a acorda credite — şi-şi duc existenţa în umbră. Să cităm numai cîteva exemple. în faimosul caz „Baralong“ 9, fracţiunea social-democrată s-a făcut atît de mult de ruşine prin discursul lui Noske şi îndemnurile lui la măsuri sîngeroase de răzbunare împotriva englezilor, încît ar fi tre­ buit să roşească pentru noi pînă şi liberalii burghezi cinstiţi, dacă ar mai exista în Germania astfel de oameni. După 4 august şi după tot ce a urmat se părea că partidul nostru zace în străfundurile cele mai adînci ale marasmului. Dar socialiştii-imperialişti „pocăiţi“ ne fac mereu noi surprize. Se

142

143

obtTnă’ caa ri P-%HaaSe’ Ledeb° Ur’ Geyer’ s'a reuşit să se sÎ adm i .Sa W/ Sigurate- °rioe om cu raţiune trebuie sa admita insa ca, dacă e vorba să ne rezumăm numai la ^precrerea situaţiei militare, punctul de vedere al lui Scheidemann David Heme este mai consecvent decît cel al lui n o r o c T J1

lui I i

aSe' Căr dne P° ate Să Saranteze că în război r r ne Ş1 6 T m înCOl° de Partea -P tarism u-

ui german? Care general cu scaun la cap ar vrea să jure astazi ca este absolut exclus să se mai întoarcă roata şi ruşii a mtre din nou m Prusia orientală ? Şi ce va fi dacă acest pentru " a ? ? AtUnd’ Ledebour’ ^ Haase, p tru a fi consecvenţi cu declaraţia lor, ar trebui să voteze

m Reichstag pentru credite de război 1 Aşadar, ceea ce au făcut ei nu este o tactică principială, ci o politică de conjunc­ tura, croita după situaţia de moment a teatrului de război n tV a 4^ ”

P

^ ^ k ° aZ k ^ V6Chea P °litică °portu-’ ' “ ' C" e * dUS Par,idl'! h - de

Dar chestiunea aceasta trebuie privită cu foarte multă d,n,r-U" * ^ ^ ^ d e c a la t edebour-Haase, social-democraţii germani pot vota astăzi împotriva creditelor de război pentru că graniţele germane mt asigurate, atunci care este situaţia tovarăşilor francei m S mp mŞh-

316 Căr° r tări aU f° St C° tr°P ite de du?" frază'dfnmd ?î r " oferă 1 ° ă această fraza dm declaraţie tovarăşilor din aceste ţări un mi­

postat tov. Ledebour c

^ P® conservatori. Şi cum a ri-

aţîţare nemaiauzită ?’ î„ Jo H ă 'in te ° F ° ^ k ° astfeI de rupă în faţa întregii lumi f™ 6nergic’ în Ioc orice legături cu Noske si' cTi d ^ 6 ° proletariatuIui german, Ledebour î„ suşi Politica de răzbunare a lui Noslce & P “ princiPiu

-

15

tevorbitorii. Renunţ să mai / " T ” *’ f ” * S° lldar cu ex­ punerile lor“ . ° mp 6tez intr"un fel oarecare ex-

Şi aceşti „antevorbitori“ an ‘ xtt , imperialiştilor, Spahn din ™ dl" partea sociaIPartea liberalilor şi KnutenoerteJ6 d ‘ Fischbeck din Cu toţi aceştia Ledebour a fost sobdm“ ^ C° nServatoriIor ! tui caz. „solidar m aprecierea aces-

aparentă a steagului luptei de clasă

^

majorităţii tră-

P

d“p î ridicarea

r d “ “ le permite în cadrul acestei ;ai • , ™ a d® nePretult, care reameluci supuşi dictaturii m 1 t a r e s Î s T ^ “X ““ ''6 a " " 0r manenţă guvemu,„i „ permanenţă falanga imperialistă V ^ surescite în manenţă vigijen,® maX p X P »prezentanţi h„tări,i ai pop„r„,„i, n t i e i X X p i c f ^ 144

deveni un bici usturător care să brăzdeze neîncetat spinarea haitei imperialiste. Dar, în loc de aceasta, ce vedem ? Le debour-Haase & Co. nici nu se gîndesc să facă uz de acest mijloc important de luptă. E i nu au încercat nici măcar o singură dată să uzeze de el. Ei îl lasă pe Karl Liebknecht să lupte în toate direcţiile şi să se apere singur în mijlocul haitei dezlănţuite ; se vede că le e teamă de propriul lor curaj, ei nu îndrăznesc să înoate împotriva curentului şi să se eli­ bereze de sub stăpînirea majorităţii fracţiunii parlamentare. Ba mai mult decît a tît! Cînd majoritatea parlamentară imperialistă împreună cu majoritatea fracţiunii social-democrate au dat lovitura pentru a anihila arma micilor interpelări, instaurând cenzura arbitrară a preşedintelui Reichstagului, Ledebour, Haase & Co. au lăsat lucrurile la voia întîmplăru. Aceşti pretinşi conducători ai opoziţiei şi-au adus contribuţia la violarea unui drept democratic al reprezentanţilor po­ porului, a unui mijloc important de activizare a maselor. Ei au participat la această nouă trădare comisă de majoritatea fracţiunii. Şi cum s-au petrecut lucrurile la 17 ianuarie, cînd s-au dezbătut în Reichstag problemele militare, cînd s-a ivit cel mai bun prilej pentru a supune unei critici necruţătoare uneltirile dictaturii militare, bestialităţile războiului şi pentru a face o analiză a situaţiei generale şi a dezvălui principalele probleme ale crizei mondiale ? Ledebour, Haase & Co. nu au făcut nici atunci nimic. Deşi la 21 decembrie se părea că vor să deschidă lupta şi să facă o schimbare de front, nu au trecut nici 4 săptămâni de atunci, şi iată că au înregistrat un jalnic eşec. O simplă pălăvrăgeală despre lucruri fără impor­ tanţă, aşa cum se obişnuia în timp de pace în viaţa cenuşie de toate zilele a morii parlamentare, iată culmea la care au fost în stare să se ridice în chestiunea militară aceşti condu­ cători ai opoziţiei. Aceasta este, tovarăşe şi tovarăşi, aşa-numita opoziţie aşa cum o înţeleg Ledebour, Haase & Co. Nici urmă de consec­ venţă, de energie, de ţinută, de tărie principială ; nimic decît 10

145

L

¿

" ; T fS L Í

‘ T ’“ “

•>"” *

¡»tentfl ale „ „ „ i

^ t T a 2 L T ^ 4 r «f ^ ^ nei”^ 'fef „7d! 77^

sub jugul imperialismului súmeros ' A întregi, de lu p «,o ri ” şovăielnici, de slăbănog, „ b iro crL S

“

“

vedeŞte T er ^ r n f mnU-rCT r nde publicat Ledebour şi Adolf^offmanii.

Cerinîe 0 d° ' t0CmaÍ ^

^

V‘ră

^

bătute t e S e ^ n e 't f ^ ° U vehernen& şi sînt comcalităti a lo C P i™ n u m a r d e toyarăşi din diferite loceptiei lor ¿ 'T T 7 " f “9^ m 7 ” « * " W -ornen, istoric.

LeV7„d„eL

aplicarea consecvenţi'hotărîfâ''a"'03 totodată> do partid Ia situaţia şi sarcinile de a s t ă 7 7 “ ' " PrÍ” ÍpiÍ impun nouă tuturor dacă v r e m î n 1 a -P P “ C are n l Se serios sooial-dem ocraţia7ernaţiomlăî e d" SÎ *“ Ledebour şi

Sa77Te7n77

,Í 7 Í “ mgradim secţiile din diferitei» i

r

- , ’

e“o

r

'

S o e ia ^ e X h epotnv,t sa ;“

146

i c

iî;

tAr f

aşa cum a fost înainte de izbucnirea războiului mondia, o grupare federativă eterogenă, care să lase partidelor mun­ citoreşti naţionale deplină independenţă în ceea ce priveşte tactica atît în timp de pace cit şi în timp de război. Tovarăşi şi tovarăşe ! Tocmai aceasta constituie punctu nodal al întregii situaţii, tocmai în aceasta consta pro nema vitală a mişcării muncitoreşti. La 4 august, partidul nostru, ca şi partidele altor ţări au dat faliment tocmai pentru ca In ternaţionala s-a dovedit a ii o frază deşartă, pentru ca rezo­ luţiile congreselor Internaţionalei s-au dovedit a fi vorb goale, lipsite de putere. Dacă vrem să punem capat acestei situaţii ruşinoase, dacă vrem să evităm repetarea pe viitor a falimentului de la 4 august 1914, atunci pentru nor nu exista decît o singură cale, o singură scăpare : de a face m aşa e încît dintr-o frază frumoasă, solidaritatea internaţionala a proletariatului să devină o realitate, o normă de viaţa deose­ bit de serioasă şi sfîntă, încît, dintr-o simpla formaţie de paradă, l" căIih*zit° ' aI Internaţionala Socialistă să devină o forţa reala buna pentru a clădi un zăgaz de neclintit, de care să se sfarme pe viitor valurile furioase ale imperialismului capitalist. Daca vrem să ieşim din prăpastia ruşinii în care am căzut, trebuie să educăm pe proletarul german, pe cel francez, cit şi pe oricare alt proletar cu conştiinţă de clasa după urma oru principiu : înfrăţirea muncitorilor din întreaga lume este pentru muie cel mai sfînt şi mai suprem lucru pe pămînt, este steaua mea călăuzitoare, idealul meu, patria mea ; preter sa-mi dau viaţa decît să devin necredincios acestui id eal! Şi tocmai despre acest principiu nu vor să ştie nimic to­ varăşii Ledebour şi Hoffmann. Ei vor pur şi simplu sa resta­ bilească după război vechea situaţie jalnică : fiecare partid naţional să aibă mînă liberă pentru a-şi bate joc, ca şi mam e, de hotărîrile Internaţionalei, iar la intervale de ciţiva am sa asistăm din nou la congrese pompoase, să ţinem cuvmtan frumoase, să organizăm explozii de entuziasm şi sa ansam manifeste răsunătoare şi rezoluţii îndrăzneţe, dar, cmd va ti 10*

147

vorba de fapte, Internaţionala să fie ca si Z

c Z

a T

desprf t j ,

**

^

“

lătUri “

. . fa*a W o l o j ^

« « « s!ngero« r r Z T a z : v ^ ,ie ia ^ L ".mio din acest rifcboi îngrozitor . n b , !“ v i tat nu există un certificat m ai , ’ tovaraŞi 51 tovarăşe, tru un luptător decît acela S 'n ^ ° m P° Iitic’ pen' minte din aspra şcoală a isto • U V - ' .să tragă învăfătrebuie să ia hotărîri în m > 1161 ^ lmem clintre aceia care mondiale nu este ferit de * Iuptei istorice şdile comise, a nu fi în ştire J ! ! recunoa?te grea ieşi din toate înfrîngerile ruşi ragl lnvaţammte din ele, varaşi, dacă nici măcar oceanul de s CU Cr™ a< Tf> dacă nici măcar această îngrozitoare'T ! 0316 ° e Scăldăm’ ternaţionalei nu ne duc l a i m ■ u decadere morală a în­ drum mai sigur, atunci nu ne Z ^ * pe ™ cu adevărat înmormîntaţi. Atunci — e.Clt Sa ne Iasăm ternaţionaliste, în lături ou i,- , Am atun Cu frazele incu înşelarea maselor populare i ! " ' l ? ' mincinos’ în lături scuipa în faţă dacă d u ^ t l t r * ** ** VOr ,pagăm ideea înfrăţirii între “ ^ reîncepe să P™~ mrăiţi care n-au întă at Z T W o lo g i serios ceea ce au spus ! C^ ^ ^ 3U luat niciodată în J L

f i

« L to e X T d faţă do Internaţională

t:

■

: z

; : r r «t * * * * "

s a e r

^

« *« >

353 * P— ° ri ““ ¡“ «ate sfintă

a p » . devenT o X ; ! : “" “ ^ ™ X Sil * « « * * * lui socialist internaţional " T “ " " SStl° n ^ Pro,etariatotizi nu „e J ' Z T “ m “ pSdi Ascompromisuri. “ 'P'‘Ca cil d6 mi)'Ioc- Şovăieli şi

Hoffmann.

pe po2i!ia 148

«

p-

Ledebour ;.i

<* «a « .

Tovarăşi şi tovarăşe ! Nu vă lăsaţi amăgiţi de vechea frază care spune că unitatea dă putere. Cu această frază, de-alde Scheidemann şi Ebert din conducerea partidului mai fac şi astăzi speculă. Desigur, unitatea dă putere, dar numai o unitate a convingerilor ferme, lăuntrice, şi nu o înjghebare pur mecanică, exterioară a unor elemente divergente. Puterea nu constă în număr, ci în idealul, în conştiinţa, în energia care ne însufleţesc. Cît de puternici ne-am crezut, cum ne-am fălit înainte de război cu cele 4 000 000 de aderenţi şi cum s-a năruit forţa noastră la prima încercare, asemenea unui cas­ tel de cărţi de joc ! Trebuie să tragem învăţăminte din decep­ ţiile avute, ca să nu mai cădem în vechile greşeli! Dacă vrem să ne opunem hotărîţi politicii dominante a instanţelor oficiale de partid, a majorităţii fracţiunii parlamentare, atunci trebuie să adoptăm o politică clară, consecventă, energică, atunci nu trebuie să privim în dreapta sau în stînga, ci să ne grupăm în jurul unui steag ţinut sus cu hotărîre, ca cel pe care îl reprezintă principiile respinse de Ledebour şi acoliţii săi. Să se termine cu compromisurile şi cu ezitările ! Să păşim cu fermitate spre ţelul nostru, să ducem fără cruţare lupta de clasă pe toată linia, în spiritul Internaţionalei! Aceasta este sarcina noastră, acesta este terenul pe care ne grupăm. Cine doreşte serios şi cinstit reînvierea social-democraţiei va merge cu noi, dacă nu astăzi, atunci mîine. Tovarăşi şi tovarăşe de pretutindeni, însuşiţi-vă tezele care ne indică calea de urmat şi faceţi uz de întreaga voastră forţă pentru ca gîndurile pe care le exprimă să devină fapte ! Masele sîngerînde şi subjugate ale proletariatului din întreaga ţară, din toate ţările tînjesc după o politică proletară hotărîtă, singura care le poate aduce salvarea din iadul situaţiei exis­ tente. Este sarcina noastră, este datoria noastră să grăbim din toate puterile noastre ceasul acestei salvări printr-o necruţă­ toare luptă de clasă pe toată linia ! Deci, trăiască lupta de clasă! Trăiască Internaţionala! Un număr mai mare de tovarăşi din toate părţile Germa­ niei au adoptat următoarele teze, care reprezintă aplicarea 149

p r o g r a m d e m

u lu i

o c r a ţ ie i

d e

la

E

r f u

r t

in t e r n a ţ io n a le

1n

i

^

\

i ''

°

p w

b le m

e

a le

s o c ia l-

ani a soeialdemocriîri.ri <■ nimiClt rezultatele muncii de 10 de plet importanţa clasei r° P.™e |iI1" eă a redus comPolitic ş iV e s t giu “ a ^ T d reV° IUti0” a K « f»c*or

temaţionala p r L L S a î l “ C‘aW»“ » « > !t e i.a sfirîmat Inîn cele mai importante tari a le V ^ 0^! “ fratricid> iar dorinţele şi speranţele maselor * muIui. populare de carul împerialish

p

o

p

^

T

d

e

^

T

^

2. Prin aprobarea creditelor rin ■ • (Burgfrieden), conducătorii o f i c ^ î / ^ n a™ T pădi cialiste din Germania , . , aJl ai partidelor sodului muncitoresc independent) a excePţia Partirialismului, au determinat ™ i ConsoIldat poziţiile impedare mizeria şi ororile războM 6 sa suP°rte cu răblănţuirea neînLnată a neb • a^ e l la dezmăcelului şi k creşterea ^ 61!™ penaIlste’ la prelungirea c iv ile

P ° p u h r e

n u m

r ■ *- « « * fionale, a interese,„r

*■ o « r : interna-

intereselor democratice ale p o p ^ r e L T “ 0“ ' ’’ * ' U W condamnată neputinţă nnlv 1 . Pnn aceasta a fost care conducătorii partidului şi în acele ţări în lor lor : PlUSia, Serbia, Italia s “ J 8™“ credlnci°Şi îndatoririPulgaria. ’ Cu 0 Slngura excepţie —h

nind-o pMdtpâ “ zb oT s ^ Clasî’ amicipalele ţări a dat răgaz' c l a 'Î o r T “ ™'“ <>ScW* * » *»*>------------ g ,aseIor dominante din toate ţările ^

V

.

î

£

S

„

X

150

broşura

iui

(v„ ,

să-şi consolideze enorm de mult poziţiile economice, politice şi morale pe seama proletariatului. ^ , 5. Războiul mondial nu serveşte nici apărării naţiona e, nici intereselor economice sau politice ale maselor populare din nici o ţară, ci este un monstru ieşit din rivalităţile impe­ rialiste ale claselor capitaliste din diferite ţări pentru domi­ naţia lumii şi pentru monopolul exploatării şi subjugării re­ giunilor încă nedominate de capital. în această eră a impe­ rialismului dezlănţuit nu mai pot exista războaie naţiona e. Aşa-zisele interese naţionale sînt numai un mijloc de înşelare a maselor populare muncitoare, pentru a le aservi mtereselor duşmanului lor de moarte — imperialismul. 6. Politica statelor imperialiste şi războiul imperialist nu pot aduce libertate şi independenţă pentru nici una dintre naţiunile oprimate. Micile naţiuni, ale căror clase dominante nu sînt decît anexe şi complici ale claselor guvernante a e statelor mari, constituie de fapt simple figuri de şah m jocu imperialist al marilor puteri, iar în timp de război ele sînt folosite drept unelte, ca şi masele muncitoare din marile state, pentru ca după război să fie sacrificate intereselor capitalis e. 7 în aceste împrejurări, actualul război mondial înseamnă, de orice parte ar fi înfrîngerea sau victoria, o mfrmgere a social-democraţiei. Indiferent de rezultat, el uce a ara cazul unei intervenţii revoluţionare a proletariatului mter ţional - la consolidarea militarismului, la ascuţirea contra­ dicţiilor internaţionale şi a rivalităţilor economice mondiale^ El face să crească exploatarea capitalista şi reacţiunea po i internă, slăbeşte controlul public şi transformă parlamentele în instrumente din ce în ce mai docile ale militarismului. Actualul război mondial creează, totodată, premisele unor noi războaie. . . 8 Pacea lumii nu poate fi asigurată prin planuri utopice sau reacţionare prin fondul lor, cum sînt înfiinţarea de tri­ bunale internaţionale de arbitraj ale diplomaţilor capitalişti, acorduri diplomatice cu privire la „dezarmare , „liber a mărilor“ , „desfiinţarea dreptului de captură pe mare , „uniuni 151

centrală“, „state naţionaIe t

*!? ale ^ te lo r din Europa

nn itansmul şi războaiele nu pot fi L , ®' ImPerial^mul, atita timp eît clasele capitaliste î dturate sau stăvilite ommaţia lor de clasă. Singurul miilo nestingherite rezistenţă eficace, pentru a asigura J ° P6ntru a ie opune o citatea de acţiune politică a fr o le t a ^ T ,m
« a mai inalH de d

existenţi şi ca forma

a capitalului, 6ste duşmanuTdc m ° T “*1 P0“ *iCe mon'<> deavoltiri centrarea capitalului, fărîmitoea^ EI « t a f t e connumărului proletarilor, treze te m , ” i,1<>Cii’ creşterea Ţ 5« d«ce astfel ,a a c e e l t e a ‘ a ™ SeC asa. Atit i„ tim p de pace cit si -m 'r '" j oontradictiilor de elasa a proletariatului trebuie să se P rW,0i- IuPla de rmd .mpotriua imperialismului r e n t r T ' T ' ' 6“ ’ “ prfalul nal’ luPta împotriva imperialismul P? letanatuI mternalupta pentru puterea politică b ă t ă i i ^ f Seamnă totodată b«m şi capitalism. Ţelul final socialist “ efdinÎre sociaproletariatul internaţional n u m l H V\ PUtal “ r e a fa » de mperialismului pe intreaga linte şi ' Ţ m ^ iraP°M va razbomlui I» f a , c o n d n e L r ° O t e lS “ ,d" ' “ “ a * * * « »ceţţui ţel întreaga sa forţă şi t o f s p S / s Î 10- Pentru realizarea 1 de sacrificiu. rocial-demoeraţiei c o n s t T X i t o SC° P- ^ P a p a lă a * * “ f o f c ţ ă revoluţionară vie“ T ' T ’’“ “ '1' “ 1 - * Sd devina, potrivit rolului său istn ■ Ca ProIetan'atul Vleţîi politice, P ™ i m p Î f i f S f ; faC! ° ruI h^ r î t o r a h

internaţională cu o concepţie unii lor sale, eu o tactică „uitară po,,tiei ara -

*-> *

pace ci. Ş< 152

puternică organizaţie ‘ “ «eselor şi sa, cini. r ^

d~

11. Internaţionala a 11-a a fost sfarîmată de război. Lip­ surile ei au ieşit la iveală prin incapacitatea ei de a ridica un adevărat zăgaz împotriva fărîmiţării naţionale în timp de război şi de a realiza tactica şi acţiunea comună a proleta­ riatului din toate ţările. 12. Avînd în vedere trădarea ţelurilor şi intereselor clasei muncitoare de către reprezentanţii oficiali ai partidelor so­ cialiste din principalele ţări, avînd în vedere alunecarea lor de pe terenul Internaţionalei proletare pe terenul politicii burghezo-imperialiste, se impune cu o necesitate vitală pentru social-democraţie crearea unei noi Internaţionale muncitoreşti, care să preia în toate ţările conducerea şi coordonarea luptei de clasă revoluţionare împotriva imperialismului. Pentru a-şi îndeplini sarcina ei istorică, ea trebuie să se bazeze pe următoarele principii: 1. Lupta de clasă în interiorul statelor burgheze împo­ triva claselor dominante şi solidaritatea internaţională a pro­ letarilor din toate ţările sînt două norme de viaţă inseparabile ale clasei muncitoare în lupta ei istorică mondială de elibe­ rare. Nu poate exista socialism fără solidaritatea internaţională a proletariatului şi nu poate exista socialism fără luptă de clasă. Nici în timp de pace, nici în timp de război, proleta­ riatul socialist nu poate renunţa la lupta de clasă şi la soli­ daritatea internaţională fără a se condamna la sinucidere. 2. Acţiunile clasei proletare din toate ţările, atit în timp de pace cit şi în timp de război, trebuie să aibă drept prin­ cipal ţel lupta împotriva imperialismului şi împiedicarea războaielor. Acţiunea parlamentară, acţiunea sindicală, pre­ cum şi întreaga activitate a mişcării muncitoreşti trebuie să fie subordonate scopului de a sprijini în modul cel mai ener­ gic lupta proletariatului din fiecare ţară împotriva burgheziei naţionale, de a sublinia la fiecare pas contradicţia politică şi spirituală dintre aceste două clase şi de a pune pe primul plan şi a întări în acelaşi timp solidaritatea internaţională a proletarilor din toate ţările. 153

3 . în Internaţională se află centrul de greutate al orga­ nizam de clasa a proletariatului. Internaţionala stabileşte în timp de pace tactica secţiilor naţionale în problemele militar

t * C° ! 0niale’ P °Iiticii comerciale, sărbătoririi Iei de 1 Mai şi indică, totodată, tactica care trebuie adop­ tata in timp de război. 1

, 4’ îndatorirea de a îndeplini hotărîrile Internaţionalei este mar presus de orice alte îndatoriri faţă de organizaţie. Secţiile^ naţionale care procedează contrar rezoluţiilor ei se situează m afara Internaţionalei.

, .?■ In Iupta îmP °triva imperialismului şi războiului, forţa hotantoare care poate fi pusă în acţiune o constituie masele compacte ale proletariatului din toate ţările. In tactica sec­ ţiilor naţionale, principala atenţie trebuie deci îndreptată spre stimularea capacităţii de acţiune politică şi a iniţiativei otante a maselor largi, spre asigurarea unei coordonări in­ ternaţionale a acţiunilor de masă, spre lărgirea organizaţiilor politice şi sindicale, astfel ca ele să permită oricînd organi­ zarea unor acţiuni rapide şi energice comune ale tuturor sec­ ţiilor, ca voinţa Internaţionalei să devină fapta celor mai largi mase muncitoare din toate ţările. S 6 Sarcina imediată a social-democraţiei este eliberarea spintua a a proletariatului de sub tutela burgheziei, care se amfesta prin mfluenţa ideologiei naţionaliste. Secţiiile na­ ţionale trebuie să-şi îndrepte agitaţia lor în parlamente şi în presa spre denunţarea frazeologiei tradiţionale a naţionalis­ mului ca mstrument al dominaţiei burgheze. Astăzi, singurul mijloc de a apara adevăratele libertăţi naţionale este lupta de clasa revoluţionară împotriva imperialismului. Patria proe arilor, a cărei apărare trebuie să stea în fruntea tuturor problemelor, este Internaţionala Socialistă. Br°şură ilegaiă a Ligii „Spartacus", aprilie 1916

învăţămintele zilei de 24 martie 3. în Internaţională se află central de greutate al organizării de clasă a proletariatului... 4. îndatorirea de a îndeplini hotărîrile Inter­ naţionalei este mai presus de orice alte în­ datoriri faţă de organizaţie... (Teze)

Tovarăşi şi tovarăşe ! Evenimentele de la 24 martie 10 din Reichstag, care au dus la ieşirea a 18 deputaţi din fracţiunea oficială social-democrată, sînt un simptom evident că politica dusă de forurile de partid începînd de la 4 august 1914 nu mai poate fi con­ tinuată. Li se poate reproşa orice tovarăşilor Haase, Ledebour şi prietenilor lor, afară de un singur lucru : că ar fi dat dovadă de lipsă de îngăduinţă sau de prea multa hotanre, fermitate şi consecvenţă. Aceşti 18 tovarăşi au suportat cu răbdare timp de aproape doi ani jugul impus de majoritatea fracţiunii. Ei au îngăduit ca fracţiunea să voteze, în numele clasei muncitoare germane, de patru ori creditele de război, Iară să protesteze împotriva acestei nemaipomenite trădări faţă de socialism în alt mod decît prin părăsirea sălii de şe­ dinţe, adică prin propria lor excludere în ceasul celor mai importante hotărîri istorice. Atunci cînd s-au hotărît, în sfîrşit, la al 40-lea miliard, să voteze în Reichstag, la 21 decembrie 1915, împotriva creditelor, ei s-au grăbit să motiveze votul lor printr-o declaraţie care, prin referirea la graniţele asigu­ rate ale Germaniei, reprezintă o concesie făcută punctului de vedere al majorităţii şi o lovitură dată solidarităţii interna­ ţionale cu tovarăşii francezi, belgieni, ruşi şi sîrbi. In faimosul caz Baralong, ei au aprobat în principiu, prin declaraţia făcută de Ledebour, politica de represalii a lui Noske, producînd prin aceasta satisfacţie chiar şi în rîndurile aţîţătorilor la război din jurul lui Oertel. Supunîndu-se poruncii şi voinţei majorităţii, ei nu au făcut pînă acum niciodată uz de arma 155

valoroasa a micilor interpelări pentru a zgudui blocul guver­ namental imperialist, pentru a trezi opinia publică şi a ridica Ia lupta masele muncitoare. Mai mult decît atît, ei au spriji­ nit majoritatea fracţiunii parlamentare atunci cînd, împreună cu Partidele burgheze, a vrut să smulgă din mina lui Karl Liebknecht arma micilor interpelări. In fine, ei au privit mişaţi cum Liebknecht împreună cu Otto Rühle erau excluşi dm fracţiune exact în felul în care au fost excluşi astăzi Haase, Ledebour & Co. ; ei au rămas mai departe în fracţmnea oficiala şi nu s-au solidarizat cu Karl Liebknecht şi Ruhle. Şi chiar în ceasul cei din urmă al şederii lor în frac­ ţiune, ei au lansat în „Lose Blätter“ („Foi volante“ ) un pro­ gram cu privire la impozite, deci într-o chestiune de impor­ tanţa covirşitoare privind lupta pentru pace, program care în principiu corespunde cu cel al majorităţii fracţiunii parlamen“re , m loc sa refuze categoric acestui guvern al stării de ase iu şi a închisorii popoarelor orice impozite, ei vor să-i directe !

CU ™aj'0ritatea facţiunii, impozite

Timp de aproape doi ani, cei 18 tovarăşi din sînul frac­ ţiunii n-au constituit nici chiar în ultimul timp o opoziţie în adevăratul sens al cuvîntului, ci numai o umbră de opoziţie Şi ce iese la iveală astăzi ? Iese la iveală că în sînul aşa-zisei racţium social-democrate nu este loc nici măcar pentru cea mai timida, şovăielnică şi palidă umbră de opoziţie ! Logica de fier a lucrurilor le dă tovarăşilor o lecţie aspră, din care fiecare muncitor capabil să raţioneze este dator să tragă de urgenţa învăţăminte. Evenimentele de la 24 martie arată că bhndeţea, îngăduinţa, răbdarea, docilitatea faţă de trădătorii partidului nu duc la nimic altceva decît la tărăgănarea şi animarea procesului de însănătoşire a partidului. Cei 18 din jurul lui Haase şi Ledebour, care de frica cuvintelor de or­ dine demagogice despre disciplină şi unitate s-au condamnat singuri m ultimii doi am la o existenţă jalnică, plină de con­ tradicţii şi echivocuri, au ajuns pînă la urmă în aceeaşi situaţie m care Liebknecht ajunsese încă înainte datorită apărării 156

pline de bărbăţie şl consecvenţă a principiilor partidului. Toate desolidarizările de Liebknecht, toate ezitările de a lua o hotărîre nu i-au ferit de alternativa : ori să devină, împreuna cu trădătorii social-democraţiei şi ai Internaţionalei, complici ai trădării, ori să se elibereze de dictatura trădătorilor, pen­ tru a-şi -crea cel puţin posibilitatea de a duce o politică socia democrată şi a reprezenta interesele muncitorilor. Aceasta alegere, acest necruţător ori-ori în ceea ce priveşte atitudinea faţă de instanţele oficiale de partid nu-1 poate ocoli nici un om care vrea să salveze partidul şi social-democraţia dm mo­ cirla actuală. Ziua de 24 martie, constituirea ,,-comunitaţn de lucru“ social-democrate reprezintă, privite din acest punct de vedere, falimentul politicii paşilor mărunţi şi a eschivam de la luarea unei atitudini hotărîte, falimentul politicii şo­ văielilor, compromisurilor şi concesiilor făcute dreptei. Ziua de 24 martie a arătat clar ca lumina zilei că printr-o aseme­ nea politică nu se pot evita bici sciziunea, nici izbucnirea unor divergenţe grave, publice în sînul partidului. Despărţirea de -clica social-imperialistă a fracţiunii s-ar fi produs cu mu ^ mai devreme dacă Haase şi Ledebour ar fi îndrăznit sa iaca opoziţie consecventă şi principială împotriva trădători or partidului. Dacă toţi cei care se intitulează opoziţie ar i acţionat de la început hotărît şi consecvent, atunci procesul dureros al însănătoşirii partidului ar fi fost mult scurtat, lămu­ rirea şi strîngerea maselor proletare uşurată, iar unirea inter­ naţională a social-democraţiei şi, prin aceasta, sfîrşitul măce­ lului popoarelor ar fi fost grăbite. Tovarăşi şi tovarăşe ! Este un imperativ al datoriei faţa de sarcinile noastre istorice să învăţăm -cel puţin din propriile noastre greşeli. Nesfîrşitele suferinţe pe care ni le aduce războiul criminal, prăbuşirea morală a partidului şi a Inter­ naţionalei, care însemnau totul pentru noi, toate acestea ar trebui să ne fie spre folos măcar dintr-un singur punct de vedere, şi anume ca masele muncitoare înaintate sa mveţe să-şi ia soarta în propriile lor mîini, să-i silească pe con ucă

157

torir lor să păşească pe calea luptei de clasa revoluţionare şi Experienţa celor 18 deputaţi din Reichstag a arătat defimuv ca politica lipsită de energie a compromisurilor nu duce a ninue bun, ca partidul poate fi salvat numai printr-o poitica energica, principială. Fiţi deci gata, tovarăşi şi tovarăşe vegheaţi ca de acum înainte interesele voastre să fie recu­ noscute şi reprezentate aşa cum se cuvine pentru niste oa“ ! m 'n,,regn Mfeii răbdât0ti “ ™ r ' « “ forma în '24 de d rfe S t S 01" ltji‘ . C:‘r' j ,i," P * aproat>e doi " " »U au în­ drăznit sa traga o l,me de demarcaţie între ei si maioritatea fracţiunii trădătoare „ „ vor deveni luptători ’ r e v o l t a “ prin simplul fapt al despărţirii de această m a j o r i , Co­ munitatea de lucru“ social-democrată este de părere că tre bure mai degrabă să ceară scuze celor de dreapL PenRu existenţa sa decît să-i acuze deschis de trădare fată de partid in loc sa fina sus stindardul revoltei contra dictaturii forusM d u Îsf trädf ° are’ aC6aStă n° Uä frac^iune P ^ e că se duieşte sa arate lumii că ea nu doreşte să tulbure nici un vertebral a “ ^ T° Varä?i ŞÎ t0vară?e’ întăriţi coloana o + , T a acestei minorităţi şovăielnice, împingeti-o - u t e ! Lui Haase, Ledebour & Co. să le puneţi memu \edere revendicările voastre : 1. Să respingă în viitor orice credite de război fără a ine seama de situaţia militară, dînd refuzului lor o motivare principială, socialistă. motivare 2. Să refuze acestui guvern al stării de asediu şi al războ* ™ °ndial once impozite, de orice formă ar fi. -3. Sa folosească micile interpelări şi orice alt mijloc admis de regulamentul parlamentar pentru a combate neîncetat partidele imperialiste şi pentru a activiza masele populare. Noua scindare în sînul fracţiunii va putea să ducă la sal vetJ e x e rd ta ^ sSOCial dem° Cratiei interna*ionale numai dacă ’ upra ei o presiune energică, permanentă. contra maiorh^ f Şi t0Varâ?e’ IuPta Pe linia majorităţii fracţiunii şi a conducerii partidului, care nu 158

vor să permită nici cea mai mică opoziţie împotriva politicii lor de trădare a socialismului! Această majoritate a fracţiunii si această majoritate a conducerii au devenit de mu t unelte ale imperialiştilor burghezi, o filială a lui Heydebrand şi clica sa. După cum aceşti aţîţători la război şi guvernul or vor să ne astupe gura, proclamînd starea de a ţ j p o t o i-şi face pe spinarea noastră afacerile lor capitaliste, tot aş Scheidemann, Heine, David şi cei de teapa lor vor sa folo­ sească mandatele şi funcţiile lor pentru a -abuşx m cadrul partidului toate elementele ce li se opun, ori P } cialistă. Tovarăşi şi tovarăşe! Partidu! nu i n s ^ n a fun lionarii, deputaţii sau redactorii, partidul mseamna masele muncitorilor organizaţi, pătrunse de spiritul ^ ^ socialiste. Partidul sînteţi voi! Să pornim.deci * * * * * recucerirea partidului, pe care clica trădătorilor afla funcţii înalte l-a transformat într-un apendice a impenah^ inului burghez. Respingeţi „lovitura de stat de la 2 a trădătorilor ! Declaraţi cu voce tare că nu mai recunoaş ţ majoritatea fracţiunii David-Heine-Noske drept reprezentanţa n S - d « m J ţ i e i , cereţi cu tărie ca trădătorii s«-5r depun» mandatele, pe care nu le-au meritat! ‘ încetaţi să mai vărsaţi cotizaţiile de partid în casa actualei conduceri a partidului, căci ea întrebuinţează banu c ştiga în sudoarea frunţii voastre pentru promovarea unei politici şi pentru editarea unei literaturi menite să va transforme! carne de tun docilă a imperialismului şi «a c°ntnbme k p lungirea măcelului popoarelor! Organizaţiile de partid tre buie să sisteze vărsarea cotizaţiilor către conducerea partidu­ lui reprezentată de Scheidemann-Ebert care aProba d banii poporului credite molohului războiului mondial, cit şi guvernului foametei şi al stării de asediu. „ Starea de asediu în Reich, cît şi „starea de asediu ui partid pot fi învinse numai dacă masele înaintate ale prole­ tariatului se vor hotărî să-şi manifeste şi sa-şi impună voinţ cu toată energia. 24 martie a arătat că sub dictatura actua lor foruri de partid nu este posibilă nici cea mai vaga mcer159

că dramul cumpromîuri'lor ““ "j“1“ ' “ ' 24 “ mai arătat « * * « « l cel mai luna si ‘ ' - T " ' ™ aceste foruri totuşi inevitabile sciziunea' si T u f ^ ^ ^ caPăt de™ Politica unor cîini Arătaţi că ştiţi ce vreţi şi că sînteti ™ ! \ atltudini h oţărî te. voinţa voastră în fap te! O rgan izări ^ transformaţi 3. în Internaţională se află centrul de greutate transpunerii în fapte a voirii • ’ ISCIP^na să slujească al organizării de clasă a proletariatului... 4. îndatorirea de a îndeplini hotărîrile Inter­ cu prefacerii voastre î„tr-o Î L I maSelor’ 5' naţionalei este mai presus de orice alte în­ minorităţi de funcţionari si deputl,“ “ " 0i mici datoriri faţă de organizaţie... întreaga linie pentra scopul d^blu si dxi ^ PC (Teze) Recucerirea partidului pentru lupta d T ' Terminarea măcelului nnnn i 6 CaSa principială! Imposibilul a devenit realitate. Reichstagul, partidele ţionalei proletare! ? a rd ° r prin refacerea Internaburgheze, fracţiunea oficială social-democrată s-au dezonorat î £ f t > w ® J *' L,s “ ..Spmacus-,

şi mai mult. Se părea că acest parlament nemaiîntîlnit, această nobilă societate a reuşit să facă pînă în prezent tot ce era omeneşte posibil pentru propria sa înjosire politică, renunţînd la cea mai elementară bunăcuviinţă politică, şi că pur şi simplu nu ar putea aluneca mai adînc în această mlaş­ tină. Dar ce iluzie deşartă ! La dezbaterea cazului Liebknecht, Reichstagul, majoritatea burgheză şi majoritatea fracţiunii social-democrate şi-au întrecut cu mult propria lor infamie. Liebknecht a fost arestat de zbirii poliţiei la demonstraţia de 1 Mai, în timpul îndeplinirii datoriei sale de socialist in­ ternaţionalist, şi predat organelor justiţiei militare. Liebknecht este deputat în Reichstag şi, prin urmare, este temporar scutit de serviciul militar pentru a-şi exercita mandatul de reprezen­ tant al poporului, deci în timpul sesiunii Reichstagului nu este soldat, ci reprezentant al poporului. A-l apăra de ghea­ rele justiţiei militare, ca şi de orice prigonire politică, era, aşadar, cea mai elementară datorie a Reichstagului. Oricare parlament din lume socoteşte drept obligaţia sa supremă să-şi apere membrii de violenţele autorităţilor guvernului. Aici s-a întîmplat însă ceva nemaiauzit, ceva fără precedent în istoria tuturor parlamentelor. Reichstagul a predat el însuşi pe unul dintre membrii săi justiţiei militare ! Cîteva zile mai tîrziu a urmat al doilea act al farsei: acelaşi Reichstag a refuzat să-i apere pe membrii săi contra J J — Cuvîntări şi articole alese

161

unor brutalităţi şi silnicii ca cele la care a fost supus Liebknech atunci cînd. Ia 8 aprilie, a vrut să supună criticii ma­ şinaţii e m egatura cu ultimele credite germane de război! pnn ţ petele Ior au contribuit cel mai mult la această sinucidere parlamentară au fost tocmai liberalii. Spiritul lui vamd de ** reaCţiunii din timP ^ Seifului vama! de înfometare, trăieşte în demnii săi urmaşi. Cu striC

sé reaneade ^ ^ Hubrich * M^er-Meininf T CU PUmnU aSUpra oricui s"ar urca la tribuna Reichstagului pentru a critica guvernul. Cu strigătul trăPayer 5¡ Liesching * * ¿După * « &aceste > mutare imunitatea a,de reprezentanţilor poporului.

ZZlLi,eralilor' ? °r* Heydebrand«■

t r liXzrim itateafrac-

cuvînt aceste ţipete isterice. Doar S ^ i d e m ^ “ ^ seama cu el, adepţi ai politicii de „a rezista pînă la capăt“ chiste prin? lu ip o X w

de patrie Pe oricine păzeşte cu’ li lu p a împotriva măcelu-

Trădare de patrie ! Trădare de patrie ! Sărbătorirea zilei de 1 Mai este trădare de patrie ! Cri tica adusă creditelor de răz b o i * -a , P , Un‘ ritatea , ~ tradare d« patrie ! Solida­ ritatea internaţionala - trădare de patrie ! Lupta de clasă patrie3! Grev ° Pat,™ ' ReSpingerea - trădare de patrie Greva pentru sporirea salariilor de mizeri, _ , rădate de Patrie ! Dezbaterea publică a speculei cu alimente fam - Pr T Slrig5tele de fale ale femeilor înfometate în fata prăvăliilor - ,r#dare de patrie , Ceea M M “ e >" e ori in zinrele social-democrate, în adunările electorale so c,a-democrate, in cvîntările din Reichstag ale d p i « o soeial-democrati este astăzi trădare de p a rii I n l Z f S vítate dm ultimii 50 de ani a social-demoerafiei în lr e p t S împotriva războiului, militarismului şi dominaţiei de dasă împotriva „solidarităţii dintre clase", „unităţii „ .¿ „ „ a le " şi fra zeologiei patriotice este astăzi trădare de patrie. 162

Payer-Liesching-Hubrich, David-Landsberg-Scheidemann şi compania au depăşit pe toţi procurorii, au făcut de ruşine pe toţi prefecţii de poliţie şi l-au lăsat în urmă chiar şi pe ră­ posatul Tessendorf. Vai şi amar ar fi fost dacă aceşti indivizi ar fi avut de aplicat legile antisocialiste ale lui Bismarck ! Ei ar fi trimis la închisoare pe toţi deputaţii şi redactorii socialdemocraţi, ar fi dus la spînzurătoare pe August Bebel al nostru, pe bătrînul nostru Liebknecht! Scheidemann şi clica lui şi-au permis farsa de a prezenta formal o propunere cu privire la imunitatea lui Liebknecht, dar ei au motivat-o prin aceea că lupta lui Liebknecht nu ar fi periculoasă, că poporul german tot nu ar putea fi zdruncinat în disciplina sa oarbă ! Da, în comisia Reichstagului, „social-democratul“ David a spus re­ feritor la Liebknecht: „Cîinele care latră nu muşcă !“ Pentru a da tuturor acestor infamii din Reichstag răs­ punsul cuvenit, nu un răspuns avocăţesc, nu unul formal, ci unul socialist, pentru a nu discuta, a nu argumenta, ci a în­ fiera josnica societate ca pe o bandă de trădători ai poporu­ lui, pentru aceasta lipsea tocmai Liebknecht!

Dar răspunsul le va fi dat de către masele proletariatului, de masele celor înfometaţi, subjugaţi, de poporul folosit drept carne de tun. Şi atunci nu va lipsi nici cuvîntul „cîine“ , folosit de oratorul majorităţii social-democrate. Cîine este acela care linge cizmele stăpînului său, deşi zeci de ani acesta l-a călcat în picioare. Cîine este acela care în timp ce i se pune botniţa stării de asediu se gudură supus şi cu privirea aţintită la stăpînul său — dictatura militară — , imploră cu un scheunat jalnic îndurare. Cîine este acela care latră răguşit contra unui absent, a unui încătuşat, făcînd în acelaşi timp sluj în faţa despoţilor momentani. Cîine este acela care la comanda guvernului reneagă în­ tregul trecut al partidului său, tot ce i-a fost mai sfînt o viaţă întreagă, calomniindu-1 şi tăvălindu-1 în noroi. 11*

163

Cîini sânt şi rămin alde Dnvid r j Cmd va veni ziua încheierii s o c o t e l i l / ^ ^ 8 ŞÎ comP*nia. 1

cu siguranţă binemeritata lovitură d ^ ^ ajUnge din urmă toare germane. VltUra de PIca°r a clasei munciLieblcnecht __ Reichstagului şi ale majorităţii T CÎt şi infamiile această zi să vină cît mai r e n e l ^ aU COnWbuit ca serioasa. Acum trebuie să fie limnerT ^ ^ CÎt mai Ş1 fleCf re fe“ eie din popor că a c T r Î l ^ ^ fle0Bre bărb*< Josnica de mameluci, de la Payer aC6astă hoardă Şi osmdiţi de justiţia istoriei m ondiali v ^ SÎnt ÎudecaU elor înseşi, numai iniţiativa îndrăzn actlvitatea maţiunea energică a luptei de clasii Î T 1* * numai ac“ fi pot pune capăt „ d d “ / , ? * ” " 4 n < > Fot s” a" ’ areo înfometării lente a poporului ? ? 0r’ dlCtaturii miliMasele vor nnf«o 7. SS “ id™ K fl« cu lupta p e n t a ^ d S T “ ' daC4 V° r InVâta Mfonal. aşa c u » , ft J L f e b l î u j *ooWfa» ^ i inter-

nunwi

¿SJVoredi-“

” Nu numarăm duşmanii, . Primejdhle toate...«,

dacă vor stri^

" mi,i° ane *

^

^

P

-

S

L S k n e c h t-Ute ^

J o s războiul! ' Proletari din toate ţările, uniţi-vă ¡«

ista te ? l,s“ «*—*•.

md

Pentru ce a luptat Liebknecht şi de ce a fost condamnat la închisoare ? 3. în Internaţională se află centrul de greutate al organizării de clasă a proletariatului... 4. îndatorirea de a îndeplini hotărîrile Inter­ naţionalei este mai presus de orice alte în­ datoriri faţă de organizaţie... (Teze)

La 4 noiembrie, procesul lui Karl Liebknecht va fi dez­ bătut şi de ultima instanţă. Liebknecht a fost condamnat la 23 august de instanţa a doua. Prima condamnare, la doi ani şi jumătate închisoare, considerată de toată lumea ca ceva nemaiauzit, a fost înăsprită de Tribunalul militar suprem la 4 ani închisoare, adăugîndu-i-se la aceasta 6 ani de pierdere a drepturilor civile, aşa încît Liebknecht urmează să fie în­ depărtat pentru 10 ani din Reichstag şi Landtag ! De cînd există în Germania social-democraţia n-a fost pronunţată o sentinţă atît de monstruoasă împotriva unui social-democrat pentru activitate politică. Răzbunătoarea justiţie de clasă a societăţii burgheze s-a abătut asupra lui Liebknecht cu o furie fără precedent în istoria mişcării muncitoreşti germane. Şi de ce ? Numai şi numai pentru că el a rămas credincios atît în vorbe cît şi în fapte învăţăturii socialiste şi intereselor clase’i muncitoare. Lupta de clasă şi solidaritatea internaţională a proleta­ riatului social-democraţia le-a considerat dintotdeauna ca principii supreme. In aceste principii rezidă întreaga putere politică şi economică a clasei muncitoare, rezidă şi viitoarea ei eliberare, victoria socialismului. In fiecare ţară există de fapt două naţionalităţi : cea a exploatatorilor şi cea a exploa­ taţilor. Capitalistul autohton german este duşmanul proletaru­ lui german, iar proletarul străin, fie el francez, englez sau rus, îi este frate. Lupta fără cruţare împotriva primului, soli­ daritatea devotată cu al doilea — iată evanghelia noastră. 165

*

-

Drofitirn

.

«

u m

.

a tît in tin

ecit ° campanie
.

«

»

*

~

r

e’ d M * < *

“¿ r * ar ^ Â V ' - a ■ **« -

ai S .,,

“ Ul,‘ din,r° « u S r » * 1 ,OM s a Prăbuşit. “ "acnoare 5i.au ciU °™ reprezentanţii de v i s

rea'aiş, „ , ilitan, mu,S L ie b k n e c h t a ft«p

“ • deventnd o u„ M,tâ a ,

,

dincioşj vechiului d r a p T L o “ tre î “ * * * care ^ rămas crP r ä T ta d d"gU: di“ tM B^

C

*■ * .- n ^ e t t r ;^ mai «

T

, e rie 19H ’ d » avu,'

Ä

t i * d?

£ r y ° Bei^ trecu t î „ Iagâru J

*

P » fa ta tră d ă to rii“

“ a r fa “

* ° f a ta în tre g 1 “

fa ra d e le g iio

r d a r 0 ° ™ â ■ '»Ptei“ e c C ă d >Z oare data zăpăceală fa L ăn? aS3’ care Producea de fie

tun p u te rn ic e

—

F I „ ,?

S drul g u v e rn am e n tal

-

j

il e ~

6 ■ El a scos Ia ]u_

mină fărădelegile comise în secret de către militarismul germano-austriac împotriva popoarelor slabe şi împotriva drepturilor popoarelor. Cu aceeaşi lipsă de menajamente a lăeut ţăndări toată frazeologia militarismului despre „eliberare« . De fiecare dată cînd Liebknecht se urca la tribuna Reichstagului sau a Landtagului, guvernul şi slugile lui aveau 0 zi neagră. Şi de fiecare dată el transforma tribuna parla­ mentară într-un avanpost, de la care îşi lansa apelul către masele de proletari, îndemnîndu-le la îndeplinirea datoriei solidarităţii internaţionale, la lupta oontra măcelului popoa­ relor, contra imperialismului. Intr-un cuvînt, Liebknecht întruchipa vechea social-democraţie, aşa cum a fost ea pînă la 4 august 1914, aşa cum au păstrat-o masele în inimile lor : mîndră, dîrză, necruţă­ toare în lupta contra asupritorilor, de neclintit în credinţa sa faţă de cei asupriţi. Aşa cum a spus odată bătrînul Bebel la Dresden : sînt şi rămîn un duşman de moarte al societăţii burgheze ! — aşa a fost şi aşa a rămas Liebknecht. Pentru că era pe deplin convins că numai masele de muncitori, prin propria lor acţiune hotărîtă, pot pune capăt războiului, la 1 Mai, mergînd în fruntea demonstraţiei de la Berlin pentru solidaritatea internaţională, el a strigat pe stradă, înconjurat de săbiile şi pumnii poliţiei, tot atît de neînfricat ca şi de la tribuna Reichstagului: „Jo s războiul! Jos guvernul!“ De aici ura de moarte a guvernului şi a partidelor bur­ gheze contra lui Liebknecht. De aceea intenţia lui de a lua cuvîntul a dezlănţuit de multe ori în Reichstag şi în Landtag furia turbată a majorităţii. Prin ţipete, prin răsturnarea silnică a ordinii de zi încercau să-l reducă la tăcere, alteori îl tră­ geau jos de la tribună cu violenţă brutală. Apoi l-au predat justiţiei militare, iar acum vor să-l distrugă printr-o sentinţă draconică. Acum muncitorimea poate fudeca dacă ura stăpînitorilor împotriva lui Liebknecht eră întemeiată, dacă Liebknecht a

166

167

'fo Z p re

Î Z

d

f r ^

J

o

*"*

T

* lupta

au

of,ciaii **

oarbe a maselor ? Ce vedem ? r

™a{l“naIă 5* ale supunerii

°“ t a* « : : Zu ? w * * * unească pentru a lunta Ş îan - în Ioc să se proletarii din toate ţările i / ,!" ™ caPltaIuJui internaţional, lăresc şi se sugrumă reciproc Ce]1“ ?- Capitali?tilor> se măcede oameni, dintre care L ' epUÎ11; 5 000 000— 6 000 000 coborîţi în groapă. Nenumărate proIetari> au Şi fost vieţii lor ca schilozi. Femeile 1 loane vor bncezi tot restul morţi de foame şi nu ştiu cum “ T ° r SÎnt P® iumătate

speculă şi lipsei de alimente, mizeriei* cele ^ PreÎUril° r de treaga generaţie viitoare d e J f 1 mai crunte- înforţa vitală subminată din cauza ^ sănătatea ?i în acelaşi timp, furnizorii de a r m a ^ T — Subal™ entatiiceri fabuloase, cumpără moşii v d T k V * Camătarii fac afamar facă cu averea. Iar biciul ’stării’ d Ştiu Ce sa turbat deasupra maselor populare : DrP! v" ŞUierâ tot mai Joc mereu noi arestări, noi au Procese. Şi, dacă bietefe W P ™ ezi^ ’ dan an judecată şi p

Z

l h

e

U

T

pe stradă împotriva lipsurilor n e ^ Preţurilor de speculă, atu n i efe f l T

J

-

?

U a e

f

lu *

,CUmva sa Protesteze împ° triva

aspru al zbirilor poliţiei sau cu sabia lor. CUn0Ştmîa CU PUmnul i n t e t p ş i P1^ u r c l a s e Î « T a r e opus Ia flecare pas cu tărie ’ Llebknecht, care s-a "

u

h

T

l

?au f iIa1« ..social-democraţi" stăptaitoare, fa! J * “ burghezia L p e r i a t a Z f “ " fa*a la capat . Acum, poate vedea Rom ’ Sa ” reziste pînă C E t a t e a : de partea lui U e b lZ d h T ^ t ^ prigonit şi condamnat la închisoare * * * * mcătu?at> care se gudură în antecamerele ReichsmU Î *7 *® ° celorlalÎi>

de favorurile guvernului. Un Gohre ^ * * ■

s « dekum

* 168

amlm ?i se bucu™

: r te decoratii “ peste tot ca agent guverna-

mental. Scheidemann, Ebert, David şi Schopflin sint primiţi ca oaspeţi la cartierul general al împăratului. Legien şi Robert Schmidt din Comisia generală a sindicatelor primesc în Casa sindicatelor vizitele miniştrilor. Hănisch, Lensch şi Heinemann sînt copleşiţi cu laude de presa burgheză şi prezentaţi ca băieţi model. Toţi aceştia sînt copii răsfăţaţi ai guvernului şi ai bur­ gheziei şi poartă tocmai prin aceasta stigmatul trădării inte­ reselor poporului. Haina de puşcăriaş a lui Karl Liebknecht este cel mai bun certificat de onoare pentru el, certificat că a slujit cu credinţă poporul, adevăratele lui interese, că a luptat pentru viitorul socialismului. Fără mare curaj şi voinţă de fier, fără spirit de sacrificiu şi înalt idealism, cauza clasei muncitoare nu poate învinge. Cel care vrea să scoată astăzi masele muncitoreşti din mizerie, să pună capăt măcelului popoarelor şi să refacă Internaţionala Socialistă, trebuie să se înarmeze împotriva unei lumi întregi de duşmani —- împotriva tuturor claselor burgheze, împotriva dictaturii militare, precum şi împotriva acelora care şi-au uitat datoria, împotriva denunţătorilor şi iudelor din propriile rînduri. Aceasta o ştia Liebknecht. De aceea a vrut să dea un exemplu, să se jertfească pe sine pentru a ridica masele, pen­ tru a le inspira curaj în lupta pentru propria lor salvare. Aşa cum o făcea înainte de la tribuna Reichstagului şi Landtagului prin cuvîntul său, tot aşa voia el şi acum să trezească masele prin procesul său. Liebknecht a fost condamnat de doua ori, dar cu aceasta lucrurile nu s-au terminat. Acum va compărea în faţa celei de>-a treia instanţe. Justiţia militară a Reichului va trebui să se pronunţe. Dar acum poporul va trebui să-şi spună şi el cuvîntul. Dacă muncitorii se vor trezi la timp şi vor organiza pro­ teste de masă, demonstraţii şi greve de masă care să facă dictatura militară să simtă cît mai mult puterea proletariatu­ lui şi importanţa lui, atunci, sub această presiune, sentinţa împotriva lui Liebknecht vă putea fi casată, procesul său re169

Putea fi ^deschise, tu rn ai » 7 ' ^ ^ ^ Liehknecht vor teama de noi tulburări în tară 7 7 PWt6Stului masel°r Şi lase din gheare victima pe care o Z ă s T ^ ^ 7 ** vor rămîne tăcuţi şi ] £ istiti , Daca msa muncitorii Puternic împotriva condamnL’" U'Ş1 V° r ridica §lasuI a Reichuhd ' * " * * “ “ * mP Liebknecht, ci şi împotriva întreg u l u l Z i T ™ 1 imPotriva ^ muncitoare din Germania An • aProPmt al clasei va arata ca rabdă r cr c i r i r saproietariatuiui^ man tratată conform atitudinii sale Î t T °' f ™ fi Şi după război. După ce-şi va f a ™ PU războiului cît Pînă la capăt, rolul de a servi drent ° U suPuŞenie, trebui să suporte ca un ani 7 7 ® d® tun’ ea va mai Iile războiului şi, în p]us 6 P° Vară’ & toate cheltuieale reacţiunii. P ’ * * mCaSeZe * iviturile de picior

Deci, dacă muncitorii se ridiVs „ contra atentatului juridic comis î T ™ ,PentrU a Protesta nu fac aceasta de dragul t • ™po(f lva Iui Liebknecht, ei este vorba. Numele lui a de ^ :ne°h t Nu de persoana lui citoare şi al credinţei faţă de^sn S,™b° IuI cauzei clasei mun-

“ piii lor f l ă m t e i / f a ţ â ^ p ” ' * m mU" inCeroate- fată do sfîrşit, contra despotÎm uL 7 T Viit0r Să se rid^e, în săţios de sînge. Pacea şi aIinÎ Cr™ f ° r lmPerialismuIui ne­ tare zadarnic le aşteptăm de h aRSufermteIor maselor prolegoale. După atiM taea‘ ‘ * de ,a vorbele Şi îndeosebi după ce s-a nrosHt aCUm a Reichstagului, Şi a propriei sale imunităţi g u v p ^ Predarea lui Liebknecht consideraţie acestui corn de f i , ^ “ U'1 ™ai acordă nici o Cîud ta ctad drept unealtă a t u n î a ' J S “ 85*6 ” ” n,ai di” trebme niţel împrospătată. d t ţ a Patriotardă Acum muncitorii nu se mai « « # * , - • pe ei înşişi, pe propriile lor nrt- • , tZW* Pe ci numai lor Proteste pe g Z ll 1 " * T * ^ ** * * * " * » & P g ^ Prin care ^ 170

arate adevărata lor forţă. Aşa cum, lovind în Liebknecht, care s-a ridicat împotriva măcelului popoarelor, asupritorii au căutat să lovească prin sentinţa lor ruşinoasă întreaga clasă muncitoare, tot aşa prin protestele împotriva sentinţei, prin lupta pentru eliberarea lui Liebknecht va fi apărată cinstea întregii clase muncitoare germane. Protestînd împotriva condamnării lui Liebknecht, vom protesta împotriva războiului, a stării de asediu, a foametei. Luptînd pentru Liebknecht, vom lupta pentru pace, pentru înfrăţirea internaţională a popoarelor, pentru eliberarea so­ cialistă. Mobilizarea întregii energii pentru această acţiune este astăzi prima sarcină şi datorie a fiecărui proletar şi a fiecărei proletare din Germania. A sosit de mult momentul. De la acela care nu se ridică la luptă nici acum, în ceasul al 12-lea, după aproape doi ani şi jumătate de măcel, după toată mi­ zeria îndurată, după ce numărul arestărilor a crescut neînce­ tat, de la acela nu ne putem aştepta la mare lucru, dar nici el nu trebuie să aştepte ceva bun de la viitor. Cu cît masele ac­ ceptă mai smerit toate loviturile, cu atît mai nebuneşte acţionează reacţiunea, cu atît mai mult va înăspri ea exploa­ tarea. Pentru muncitorii germani a sosit momentul să-şi spună : ori-ori! Fiecare muncitor şi fiecare muncitoare tre­ buie să ştie acum ce alege: ori lupta hotărîtă, curajoasă pen­ tru eliberarea muncitorilor şi pacea, ţeluri pentru care a luptat şi Liebknecht, ori încovoierea răbdătoare a spinării sub jugul imperialismului şi trădarea faţă de socialism, faţă de propria eliberare, faţă de propria onoare de clasă. Ne pot speria oare eventualele jertfe cu care s-ar putea solda demonstraţiile, grevele politice de masă ? Ne pot speria cumva pierderea „pîinii“ , tranşeele sau închisoarea ? Lieb­ knecht nu s-a temut nici de tranşee şi nici de închisoare sau temniţă ! Sute de alţi tovarăşi care stau de luni de zile în dosul gratiilor închisorilor din Ulm, Leipzig, Berlin, Braunschweig şi care aşteaptă să li se aducă tot felul de acuzări de „trădare de patrie“ nu s-au temut nici ei de jertfe. Şi nu sînt 171

''^penLTJtÎLt fmnf7

*

°ammi

Poale proletara, german eă-şi p a ^ Z m T “ h r f u g a r e i manda capitalului, şi să s o v ă i n ^ T nUmai Ia copria sa onoare ? sa aducă jertfe pentru pro-

!!7°C

d

IT Z

u

fia ?a ’ nutrebuie™ fie a ş a !

eial-dem0^ ţ^

™

r t r

li"® * 50 ^

~

Bebel şi batrînul Liebknecht să fi fost LassaIle> vrem ca învăţătura socialistă e h h U zf*r m c e , dacă nu litera moartă pentru muncitorul * ^ d° P°P oare să fie mcetăm de a mai răbda în H , g™ n’ atunci trebuie să Im, crimele dictaturii militare ^ 3 £r0zăviile războiuproteste de masă, la luptă pentru trebuie să Pornim Ia Pentru eliberarea Iui Liebknech Pna n° aStră e^erare, pe buze : ^ebknecht, cu strigătul lui Liebknecht Jos războiul! Jos guvernul! octombrie1i f r i al Ligii ” Spartacus“.

R odos

Un vînt aspru străbate ţara. Dictatura militară loveşte în jurul ei ca posedată. Percheziţii, arestări, procese politice sînt la ordinea zilei la Berlin, Stuttgart, Leipzig, Hamburg, Bremen... Toţi conducătorii opoziţiei, toţi aceia care, cre­ dincioşi principiilor social-democraţiei internaţionale, acţio­ nează cu toată energia pentru terminarea războiului criminal sînt închişi după gratii de fier sau înrolaţi în glorioasa armată a „apărătorilor patriei“ . închisorile sînt tixite. Procurorii lu­ crează din răsputeri la întocmirea actelor de acuzare pentru trădare de patrie, agenţi secreţi mişună pe străzi şi în localuri publice, conducerea partidului social-democrat scoate mani­ feste împotriva unor aţîţători „anonimi“ , care sînt răspîndite cu ajutorul poliţiştilor în gări şi pieţe... Aşa horcăie de moarte în Germania faimoasa „pace civilă“ . Farsa a luat sfîrşit, măş­ tile au căzut şi viaţa tihnită a încetat. Născută din infamia trădării de către conducătorii social-democraţi a maselor pro­ letare şi a trădării de către masele proletare a propriilor lor sarcini de clasă, „pacea civilă“ se termină cu infamia unei cruciade făţişe a conducătorilor social-democraţi, aliaţi cu dic­ tatura militară, împotriva maselor care şi-au amintit de intere­ sele şi sarcinile lor şi care încep să se revolte împotriva foame­ tei, a asasinatelor în masă şi a stării de asediu. Şi aceasta atît „în afara zidurilor“ partidului cît şi înăuntrul lor. Organismul partidului merge către totala sa descompu­ nere. Buboiul anarhiei, care s-a spart în districtul TeltowBeeskow, arată ca într-o oglindă viitorul întregului partid, 173

«

‘s . r r r i s - c i - . »

—

„m a n ife ste lo r a n o n im e“ ara tă

"

P ,

Î

m ă re şte p rin lo zin ca d e a re z ist a c e ste i lo zin ci a u cu raju l d e sp e ra t al ^ to a te p u n ţile dintee

.

S

-

ît ;

-

-

»

sa t im P o triv a

d e p li" ă ^

^

Ur'

' Adepţii J J

luntari ai guvernului imperialist ei au h o r > Spnja“ tori vo' politica zilei de 4 august „ nw-’ h tan t: on sa facă din oraţiei, să rupă c l Z Z l Î * ^ m o Socialistă şi s-o înhame la LT* 7 ,ge™ ana de Intemaţionala - a lase piatrS iaM d ^ , t , d ' t e f p S T T ’ " " *

pr“re cina rdictatura ,t militară™pedepseşte ™ î„ n1 mţa sau cu înrolarea în nrrnQf- P ^ mchisoare, temdreptată împotriva m ăc el 1 ■ U ° nCe ac*iune a opoziţiei îndului caută să înăbuşe p r i ^ l n a r ^ m” ’ C° nd.UCerea Partiîndreptată împotriva dictaturii s l r> opozipe m partid oare o opun partidului Groger T h u n T ™ ^ P® este o manifestare tipică a acestei p o l i t i c i V d u Î “ T ^ oare a avut-o Adunarea generală a -T . pe Beeskow putem uşor rWl districtului Teltowcongres n r a ^ t e T L ' f f l Z Z J T * * * a* Conducerii partidului sau daeţ mameluci supuşi in întreaga ţară se va n t u- m 111013 creŞterii opoziţiei ol va avea o J L I J "T™ ai ^ su p u n e că 200 de asemenea S d H T f N“ “ “ OMl' â ° conducerii partidului ca să înjghebeze” ,, ' “ţ ^ ajlms Wct al Germaniei, împotriva ioin ,“ d bri de partid, o organizaţie f n J d® mi1 de memaceastă organizaţie-fantom? s ?1’ sPriiinindo-se pe avere rea« a a c T t S * m i i T T * ? Pe casa districtuală. A fost de ai a pr° etari ~~ Pe toată o-,,lQ • de aluns destituirea în toată re g la a unui comitet districtual format din 7 m upentru ca din el că „ clln ' manechine creasca o „organizaţie de district“ . După 174

cum se ştie, la organismele inferioare se refac fără greutate organe importante pe care animalul le pierde în urma unui accident. Unele reptile, dacă li se rupe coada, completează de la sine în scurt timp partea pierdută a corpului. în socialdemocraţia germană se întîmplă însă minuni şi mai m ari: aici o coadă tăiată „completează“ întregul organism, un co­ mitet districtual demis îşi adaugă o nouă „organizaţie dis­ •*« trictuală“ !... Cazul ar stîrni ilaritate dacă simpla posibilitate a unei asemenea şarlatanii n-ar fi totuşi un simptom carac­ teristic al denaturării grave a tuturor noţiunilor despre de­ mocraţie, denaturare care s-a cuibărit pe îndelete în viaţa de partid, şi dacă aceasta n-ar fi un simptom şi mai caracte­ ristic că pînă la răfuiala cu Scheidemann şi compania tre­ buie învinse încă numeroase confuzii. Ceea ce a păţit astăzi districtul Teltow va păţi partidul în întregime îndată ce va încerca să-şi spună deschis părerea şi să-şi impună voinţa împotriva politicii de la 4 august. Aşa cum profitorii prusaci ai sistemului electoral în trei colegii au folosit fără nici un fel de scrupule poziţia lor în Landtag pentru a împiedica orice modificare a acestui sistem elec­ toral însuşi, tot aşa Scheidemann-Ebert şi creaturile lor au hotărît să exploateze pînă la extrem posturile ce le deţin şi toate împuternicirile cu care sînt învestiţi tocmai pentru a păstra şi pe mai departe aceste posturi şi să distrugă partidul în cazul cînd s-ar ridica împotriva acestei situaţii, prin anarhiâ intrigilor interne, prin denunţuri, sciziuni şi organizaţiifantome. Unui congres care ar îndrăzni să dezavueze politica lui 4 august, conducerea partidului îi va opune imediat un contra-congres galben, alcătuit din creaturi ale conducerii, a " ' d' 8‘ care îl vor ridica în slăvi pe Scheidemann şi Ebert. Partidul care va îndrăzni să-şi aleagă, în spiritul social-democraţiei internaţionale, un nou comitet de partid va vedea imediat apărînd un contra-partid galben, cu care se vor „completa“ Ebert şi Scheidemann. Ebert şi Scheidemann sînt „inamovi­ bili“ , aşa cum „inamovibili“ sînt şi Groger şi Thurow. Cu mijloacele pe care ni le oferă statul, democraţia, hotărîrile 175

majorităţii nu îi putem alunga, tot aşa cum dictatura mili­ tara măcelul popoarelor şi foametea de masă organizată nu pot fi izgomte prin trimiteri la paragrafele constituţiei, prin cuvmtan in Reichstag şi prin rezoluţii adoptate în adunări. ivergenţele cu dictatura conducerii de partid şi a adepţi­ lor ei, ca şi divergenţele cu dictatura imperialismului nu sint o chestiune de drept, ci sînt o chestiune de putere — a mţelege în sfîrşit, acest lucru este cel mai important şi mai urgent lucru de care are nevoie aşa-numita opoziţie din rîndurile noastre. Pe cînd adepţii politicii de la 4 august, cu toată îngustimea orizontului lor politic şi a calculelor lor, au totuşi clar m faţa ţelul nemijlocit pe care şi l-au propus şi merg hotărît c iar daca pe căi ocolite — spre acest ţel, în cercurile argi ale opoziţiei situaţia este, din nefericire, încă tristă. Lipsei^ de claritate cu privire la adevăratele sarcini i se adauga lipsa de fermitate. In ultimul timp, tovarăşii dintr-un şir de circumscripţii electorale au luat public atitudine faţă de aşa-zisele dife­ rende de partid, adică faţă de chestiunile care hotărăsc soarta socia -democraţiei. Sub ce formă s-a produs această luare de atitudine, de exemplu, la Kiel, la Nordhausen ? Sub forma unor rezoluţii în care sînt exprimate aprobarea sau sprijinirea politicii „comunităţii de lucru“ social-democrate. Aceasta este o formă de manifestare a opoziţiei la care membrn şi partizanii „comunităţii de lucru“ îi îndeamnă pe to­ vărăşii dm diferite circumscripţii electorale. Ce este însă această „politică a comunităţii de lucru" m a cărei aprobare urmează să se facă o profesiune de cre­ dinţa a maselor de membri de partid, o parolă politică ? Cînd şi unde a fost formulată, enunţată şi motivată această po­ litica ca ceva închegat? Nu vrem să reamintim de data aceasta amănuntele, dar este clar pentru oricine a urmărit cu atenţie ultima sesiune a Reichstagului - şi înşişi tovarăşii respectivi dm Reichstag o vor recunoaşte, desigur, cinstit - ca nici nu există o „politică a comunităţii de lucru" ca 176

ceva închegat, consecvent, gîndit şi cu un ţel precis, o po­ litică în jurul căreia să se poată grupa, ca în jurul unei axe, cercurile largi ale partidului. Mai mult decît atît. Această politică s-a bazat pînă acum mai curînd pe o serie de tato­ nări mai mult sau mai puţin izbutite, mai mult sau mai^ puţin şovăielnice, fiind o politică care, deşi bine intenţionată, este încă ea însăşi în formare, deci se află abia la începuturile ei şi care necesită neapărat să fie întărită din interior, clarifi­ cată şi precizată. Chiar dacă „politica comunităţii de lucru“ ar fi fost pmă acum excelentă — ceea ce, din păcate, n-a fost —, nici atunci luarea de atitudine politică de către mase nu s-ar putea re­ zuma în actuala situaţie la aprobarea sau dezaprobarea „po­ liticii comunităţii de lucru“ ! Nu înseamnă oare că masele de membri de partid suferă din nou de cretinism parlamentar — să ne fie iertat cuvîntul prea tare, dar singurul potrivit , care timp de decenii formase cangrena vieţii noastre de partid, dacă şi astăzi, după toate cele întîmplate şi în ciuda celor întîmplate, cred că spun sau realizează mare lucru aprobînd atitudinea comunităţii de lucru ? Aşa cum la începutul războiului supunerea oarbă a milioanelor de muncitori a făcut ca partidul să execute în tăcere, întocmai ca o coloană de soldaţi prusaci, comanda „la stingă împrejur“ a celor 110 re­ prezentanţi din Reichstag, tot aşa dorinţa de a se întoarce înapoi la socialism ia forma grotescă a aprobării maşinale de către mase a refuzului creditelor în Reichstag. Aşadar, ac­ ţiunea parlamentară a zece sau a cîtorva zeci de deputaţi con­ tinuă să fie factorul hotărîtor, suprema politică, axa vieţii, buri­ cul pămîntului, iar masele sînt numai corul care spune „da sau— în cazurile cele mai rare — „nu . Ca şi cum soarta războiului şi a păcii s-ar mai putea hotărî astăzi în parla­ ment ! Ca şi cum acţiunea parlamentarilor social-democraţi ar mai avea astăzi altă semnificaţie, alt scop decît de a lămuri masele că ele nu au nimic de aşteptat de la Reichstag, că totul depinde numai de ele însele, şi de a le trezi şi a le urni, prin cuvînt şi exemplu, la această acţiune independentă! 12

177

idunle dictatura militare şi ale dominaţiei sîngeroase a imFenalismuîm nu vor cădea la simplul glas de trompetă al cuvmtanlor parlamentare sau prin voturile exprimate în • ei°t S af v 51 CU atît mai Pu ’in Prin exersarea timidă la flurnrul dobanesc a unei opoziţii modeste şi virtuoase. Numai prm desfăşurarea energică a forţei maselor populare se poate savirşi această minune. Şi dacă aprobarea creditelor în Reichstag a devenit punctul esenţial şi lozinca întregii politici de tradare a social-democraţiei, refuzul creditelor în Reichag 'est? mcidecum alfa ^ omega întoarcerii la politica socialista ci mai curînd un amănunt, o simplă schiţare a unei politici al cărei centru de greutate trebuie căutat în atara parlamentului, în acţiunile maselor. Ebe?/n PUKCtUl de, V6dere aI adepţi,or lui ScheidemannRbert, aprobarea politicii fracţiunii oficiale este în realitate o profesmne de credinţă clară, desăvîrşită; esenţa acestei potici consta doar m a preface clasa muncitoare în simplă came de tun, mtr-o turmă de oi supusă unui pumn de parlamentan - i ceea ce este, de altfel, şi esenţa oricărei politici

a maselor. Proletarii trebuie să cuteze să apară în arena po­ litică nu ca să aplaude acţiunile unui pumn de parlamentari, ci ca să acţioneze ei înşişi. Trebuie să le repetăm tovarăşilor fără preget: nu aştep­ taţi de la nimeni altul salvarea decît de la voi înşivă. Numai dacă veţi îndrăzni să desfăşuraţi cu întreaga voastră forţa acţiuni de masă cutezătoare, de o vigoare mereu crescîndă, fără a vă teme de pericole, fără a număra jertfele, numai atunci partidul va scăpa de Ebert-Scheidemann, vor putea fi cucerite libertatea şi pacea din haosul bestialităţii impe­ rialiste. „Hic Rhodus, hic salta“ . Aici este Rodos, aici e cazul să săriţi. „Scrisoarea Spartacus“ nr. ] din 20 septembrie 1916

m £ T \ T aut0determinării Şi al opoziţiei contra po­ liticii de la 4 august constă, dimpotrivă, tocmai în a trans-

a l e T a T 511" P, tlCe dÎntr'Un apana]' al Şedinţelor secrete ale fracţmmi parlamentare şi ale altor „foruri“ în propria voinţa şi acţiune conştientă a maselor. De aceea, dacă sci­ ziunea m masa membrilor de partid ar lua forma aderării unor circumscripţii electorale la politica lui Scheidemann-Daid, iar a celorlalte la politica lui Haase-Ledebour, atunci opoziţia n-ar fi în fond, decît o maimuţăreală a politicii duse de majoritate. Primul cuvînt al unei adevărate opoziţii ar trebm sa fi,, mai curînd recunoaşterea şi enunţarea faptului că hotannle asupra războiului şi păcii, asupra Internaţionalei şi ateaC p dee sr d ă nU ^

®^

^

d * fabrici’

Prin aprobarea necritică a „politicii comunităţii de luI Z i np S"a fa° Ut înCă nimîC Şî

măcar nu s‘a spus ^ c ă nimic. Ceea ce contează este propria politică, propria acţiune 178

12*

Din obiectivul revoluţiei rezultă clar calea ei, aşa cum din sarcină rezultă metoda. Toata puterea in miinile maselor muncitoare, in miinile consiliilor de muncitori şi soldaţi, asi­ gurarea operei revoluţionare împotriva duşmanilor ce o pîndesc — aceasta este linia directoare care trebuie să stea la baza tuturor măsurilor guvernului revoluţionar. Fiecare pas, fiecare faptă a guvernului trebuie orientate, ca după acul unei busole, spre următoarea direcţie : Lărgirea şi realegerea consiliilor locale de muncitori şi începutul soldaţi, pentru ca primul gest spontan şi impulsiv al creării lor să fie înlocuit printr-un proces conştient de deplină lămu­ r * nici * b“— rire a scopurilor, sarcinilor şi drumului revoluţiei; ..«1 este doborî, f se « r “ ,nUm“ m ^ câ d“ ^ a funcţionarea permanentă a acestor organe reprezentative concentrare de fier a enermV* mai autocritică Şi o ale maselor şi transferarea puterii politice propriu-zise din opera începută. Căci ceea ce^ a duce mai departe comitetul restrîns al consiliilor executive în consiliile de mun­ m m , şi duşmanul nu a ,e î„ ci ^ PtU‘' eS*e ,nci ,oarte citori şi soldaţi cu o bază mai largă ; cît mai rapida convocare a parlamentului muncitorilor şi vernamentală luprem if f“ ' gu. soldaţilor din Reich, pentru ca proletariatul din întreaga muncitorilor şi soldaţilor n , mile reprezentanţilor Germanie, constituit ca clasă, ca o putere politică compactă, principalul * * * să devină scutul revoluţiei, forţa ei de şoc ; perialismului. Nu HohenzoIIcm," '” ai / * ? ? “ ’ fin” a in>' imediata organizare nu a „ţăranilor“ , ci a proletariatului dial, au dat' foc întregii 1 • *• ^ 62 an^uit războiul monagricol şi a ţăranilor cu gospodării mici, care, ca pătură so­ gmea prăpastie!. M onarhîT a ^fost n u L a i T ^ ' ^ cială, stau pînă acum în afara revoluţiei * ; burghez, mandatara claselor P • ’ ° nCe regim formarea unei gărzi roşii proletare pentru apărarea per­ manentă a revoluţiei şi constituirea miliţiei muncitoreşti, 1b«. dominaţi, de olaşă c a p i t a l “ “ ! ' ' ia ¡7 " “' trebuie să fie făcut riíc™ -p ta cnmmalul care pentru' a face din întregul proletariat o pază gata oricînd de a interveni; înlăturarea d o m L a S T a ^ Z * * * eliminarea din administraţie, justiţie şi armată a organe­ oiale socialiste — aceasta este " ° nnduirii *>lor preluate de la statul absolutist militar-poliţienesc ; voluta, care „ „ se m „ T “ * * * * a reimediata confiscare a averilor şi proprietăţilor dinastice, este o operă uriaşă o ’ " ° U ° b,ectiy0 raai mici. Aceasta ca şi a latifundiilor, aceasta ca o primă măsură provizorie palme, U 2 2 ¿ 2 2 T “* * ai ba* d* pentru asigurarea aprovizionării poporului, foamea fiind cel mai prin propria ac, C‘ ^ « » « p iu ită numai periculos aliat al contrarevoluţiei; cese de la Z ş e si a,“ " ' 2 ^ “ ^ « * > ' « munimediata convocare în Germania a unui congres mondial obstacolelor, ^ * * to * “ da «— » al muncitorilor, pentru a sublinia şi a scoate clar în evidenţă 5, printr-o nesecată Încredere în { 2 2 - mah,rltate Sp,r't,jatî credere .dealur, a maselor populare. * Vezi nota din pag. 58. 181

, i soclaI,st îi internaţionalist al revoluţiei căci viii,, ui revoluţie, germane este ancorat numai in Internaţională m tefoluţia mondială a proletariatului. “ '«„.(rouala,

r necesari P. , len ai imperiului absolutist şi ale unelteW J mune ale contrarevoluţiei; > uneltelor de

s i “

** ejPi ^ to~

tev i r r r s a dominatidde

v«n! % ::z labilitatea relaţiilor c a p ita L e

S

Î

a — aS‘gUra mVi°-

SK

S

el cu vorba şi cu fapta.

Ş1 particiPă Ia

tul

—

?

aralî *

“ *-

îMiîM-pis: 182

este determinată de frica pe care i-o inspiră masa muncito­ rilor. încă înainte ca revoluţia să fi căpătat energie sau să fi luat avînt, încă înainte de a se fi pus serios în mişcare i s-a răpit forţa vitală : caracterul ei socialist şi proletar. Totul este în ordine. Statul reacţionar al lumii civilizate nu devine în 24 de ore un stat popular revoluţionar. Soldaţii care au ucis pînă mai ieri, ca jandarmi ai reacţiunii, pe pro­ letarii revoluţionari din Finlanda, Rusia, Ucraina, regiunile baltice, şi muncitorii care au privit aceste fapte fără să cîrtească n-au devenit în 24 de ore purtătorii conştienţi ai socialismului. Tabloul revoluţiei germane corespunde stadiului la care au ajuns condiţiile interne germane. Guvernul ScheidemannEbert este guvernul adecvat al revoluţiei germane în ac­ tualul ei stadiu. Iar independenţii, care îşi închipuie că pot face împreună cu Scheidemann şi Ebert socialism şi care m „Freiheit“ declară acestora solemn că împreună cu ei vor putea constitui un „guvern pur socialist“ , se almiaza singuri prin aceasta în rîndul celor chemaţi să poarte firma în acest prim stadiu provizoriu. Dar revoluţiile nu stau pe loc. Legea lor vitală este dez­ voltarea rapidă, creşterea vertiginoasă. Primul stadiu merge înainte prin înseşi contradicţiile sale interne. Situaţia este explicabilă pentru început, dar nu se poate menţine ca o si­ tuaţie de durată. Masele trebuie să stea de veghe pentru a nu permite contrarevoluţiei să cîştige preponderenţă pe toată linia. începutul s-a făcut. Urmarea nu depinde de pigmeu care vor să oprească mersul revoluţiei, care vor să pună beţe în roatele istoriei. Pe ordinea de zi a istoriei mondiale este astăzi realizarea ţelului final al socialismului. Revoluţia ger­ mană a intrat pe orbita acestei constelaţii luminoase. Ea va ajunge pas cu pas, prin frămîntări şi furtuni, prin lupte şi suferinţe, prin lipsuri şi biruinţe, la ţintă. Trebuie să ajungă ! „Die Rote Fahne“ din 18 noiembrie 1918

Cine nu face imediat asociaţie cu amuzanta scena din „Flautul fermecat“ , în care micul ştrengar Monostatos, spe­ riat de umbra lui Papagenos, cîntă bîlbîindu-se de frică : Cred că e diavolul, Da, da, e diavolul, Ah, dacă aş fi un şoarece, Cum m-aş mai ascunde. Ah, dacă aş fi un melc, Cum m-aş vîrî în căsuţa mea...

Vechiul joc L ie b k n e c h t

a

u c is

la

L ie b k n e c h t

a

fo s t

u c is

w T w ? ^

S p a n d a u la

d e

o fiţe r i

CU aS3lt grajduriIe P™ciare.

„ B e r C Î ilU “ . L ie b k n e c h t

2 0 0

S p a n d a u .

^

je fu ie ş te

Pâ,mndă “

m a g a z in e le

împarte bani SOldatilOT ^

l

T

a

“Z

K lu I u i

l : T

P ° P u la r

- f

VT

C a m e r a

P r o g r e sist, P a n i“

’

î!

«•* * w . la C„n. ^ " t a ţ i l o r

în tru n it

a ic i

“ ” » » ' »

'

în

a d u n a r e

In

fra c -

ş e d in ţă fu g it

SStoare nâls’ ‘ ’‘j l" lde Se aşteptau fapte înfricoŞ oare palarn, umbrele şi alte asemenea obiecte preţioase astazi aproape de neînlocuit... * ’ “ ' 0 SăptSmiîaâ Circulă In Berlin cele mai alanuan.e zvo-

geam nle"™ t , aC' i,miIe n° aStre' Se Sparge unde™ fa ^ u c “ e , * de S,radă 01 2g ° m° t un ^ş filistinul priveşte imediat în jur înfiorat cu pă “

c u c u

a o io c a ,

şi

sp u n e

în d u io ş ă to a r e »

:

„ A h a ,

v in

s p a r ta c h iş tii

'

“

P

1 S‘ a u a d r e s a t p e r “ n a l W L ie b k n e c h t r u g ă m in te d e a e x c e p ta p e so ţii n e o o tii

sau matnşde lor de la intenţionata „ucidere a prunilor■ ase m » a or m a sa c r a i dm Betleem, pe care l-a/pMnui SparLhişţu. Toate acestea au loc în prima lună a primului an al g onoasei revoluţii germane I 184

în dosul tuturor acestor zvonuri alarmante, al acestor fan­ tezii ridicole, poveşti absurde şi minciuni sfruntate se ascunde însă ceva foarte serios : ele formează un sistem. Aţîţarea se face metodic. Zvonurile sînt fabricate şi răspîndite în public cu un anumit scop : de a crea prin aceste poveşti şarlataneşti o stare de spirit de panică printre oamenii de pe stradă, de a zăpăci opinia publică, de a intimida şi înşela munci­ torii şi soldaţii pentru a se crea o atmosferă de pogrom şi a realiza asasinatul politic al mişcării „Spartacus înainte ca ea să aibă posibilitatea să facă cunoscute maselor largi politica şi scopurile sale. Jocul este vechi. Să ne amintim cum în urmă cu 4 ani, la izbucnirea războiului, pentru a stîmi oarba furie război­ nică şi pentru a putea folosi muncitorii drept carne de tun, aţîţătorii la război puneau în circulaţie metodic şi conştient, prin agenţii lor, poveşti care de care mai sfruntate despre automobile de aur, aviatori francezi, fîntîni otrăvite, ochi scoşi etc. La fel se procedează şi acum pentru a înşela ma­ sele populare, pentru a semăna în rîndul lor ura oarbă, cu scopul de a le folosi ca instrument lipsit de voinţă împotriva mişcării „Spartacus“ . Cunoaştem melodia, cunoaştem textul şi îi cunoaştem şi pe autori. Sînt cercurile social-democraţilor dependenţi, ale lui Scheidemann, Ebert, Otto Braun, ale lui Bauer, Legien şi Baumeister, care otrăvesc conştient opinia publică cu min­ ciuni sfruntate şi aţîţă poporul împotriva noastră pentru că 185

le este teama de critica n o astră Aa să le fie teamă. ’ Care au toate motivele buoT

-

' z

s

*

PrinţuI Max ~

x

fr Rr: « in f M

«piuită, a Z Z

t :J r c

S

“ t r

“

^

*

' deoa-

“

r

! cum.pop" ul că revoI" tia * * « « în.

^

^

iz

« t şi motivul pentru care acestor d L m i k T ^ Z t r

-1T

s S iX ;r ir r °-âde- grajdurile princiare si mVi n j Sta’ Ca nu atacăm sfărîmăm dominajia de d a * T “ “ nimeni, dar vrem să •j g 6’ ucidem pe in interesul celor ce muncesc” ePa" e reV° lu!ia’ fir i »bat« i .

n o a s t e ^ r r p e ^ “ S “ * !i « le prezintă ca aventuri ale 1 & ™ eroare maseIe> contra pudurilor, a s a s in a ţi ^ P ^ ^ t u l u i . Ei ţipă dar în fond tină îmnni • Ta t° r asemenea bazaconii, mişcarea , , S ^ ~ ? In ­ voluţia proletară ! ™ a “ “ S1 re‘ c « u ^ Î “ l ' c h™ !i' oilor s a u s S i se7 j ^ dacă o c r e a r e r o i n T a “' ; ^

™

1SS* “ » Pună ” e l W i 'o de " ° “ M ' <“ »

o- g!asul nostru să « t u n e r p u L r ' L ^ ' n l T o / t 186

ţelege şi se vor ridica cu şi mai multă energie contra aţîţătorilor şi fabricanţilor de zvonuri pogromistice. Atunci furtuna nu se va abate asupra grajdurilor princiare, asupra brutăriilor şi filistinilor fricoşi, ci ea vă va mătura pe voi, com­ plici de ieri ai reacţiunii burgheze şi ai prinţului Max, pe voi, trupe de pază ale exploatării capitaliste, pe voi, avan­ posturi camuflate ale contrarevoluţiei, pe voi, lupi în piele de oaie ! ,Die Rote Fahne“ din 18 noiembrie 1918

un partid parlamentar bine disciplinat, cu un oftat : Ce sa-i fa c i! Vedem că am rămas în minoritate, ei bine, ne supunem şi dăm toate pămînturile, fabricile, minele noastre, toate casele noastre de bani şi frumoasele noastre profituri mun­

Adunarea naţională " V“ SiSChe Z' i*“ 8‘ * v e n tlo w ,

E

r z L

to ţi

r e c la m ă

g la s

îşi

- î n a

C

S

in tr-u n

e x p rim ă

c la s e !

r

c

h

^

g la s

f

. ”5

A c T ™

L dl T ™

fr ic a

m u n c ito a r e

^

P m a

"

^

«

' "

d e

H a a s e

^

şi

1»

R e -

K a u tsk y ,

Ş*

^

V a

în c ă P

t o t w “ -

P *

d e c id tp A . h M M ri î l ' " ' ? ,.""atiune“ si «<> chematâ să A c e a « parolă s„„ă c T S ' S

' J “ 0" ' ' “ reV?,Utiei-

c â T » zS tio n a lă

5i

n ic i

d e a p r e

A

d r m

a r e a 'n â jZ lă ” “

“

t * ;

A d U "

"

e a

- — „ F r e i ^ i , “

în c h ip u ie c a r e

a

“

d

e

a

r ite lo r

c la s e şi

so c ia le

„ d e m n ă “

tlliari ţ,dau?l ^ă v a

l

r

v e d e a

’ r

e

L

T

“

“

» * ■

«

in

Z 7 *

s « « » ™

c u n o sc u t-o

m o a să

c a p

Î

c a r e ia r

d u c a

z ia r u l

'■

omen •

v r e o d a tă

în Z

•

faimos“ c ă e ste

e

m

^

1

re''0 u fu

1

“

a

e

o

.n o r .t a t e !

^

E ‘

s o c ia le

- în * U nire

d isc u ţie

*

a

c a lm ă ,

Z

^ p e e

v a ‘ d

care v S z T ^ n t r u ” ' ^ c e f ^ a ^ v o t e a de VOt P° trivit căruia cei dmţe pe uşi diferite, ca oi e nrL ,tr - ”C° ntra intră în « l a de şe voturilor. — Nota red pnn strunSa> permiţînd astfel numărarea 188

­

fru -

citorilor !... . „ Intr-adevăr, neamul lui Lamartine, Garmer Pages, Ledru-Rollin, al utopiştilor mic-burghezi şi palavragiilor anului 1848 n-a pierit, el a renăscut —■ fără strălucire, tara talent şi. fără farmecul noutăţii — într-o ediţie germana plic­ ticoasă, pedantă şi savantă, reprezentată de alde Kautsky, Hilferding, Haase. Aceşti marxişti profunzi au uitat abc-ul socialismului. Ei au uitat că burghezia nu este un partid parlamentar, ci o clasă dominantă, care deţine întreaga putere econo­ mică şi politică. _ Iuncherii şi capitaliştii stau liniştiţi numai atita timp cit guvernul revoluţionar se mulţumeşte să aducă mici înfru­ museţări sistemului capitalist al muncii salariate. Ei stau cuminţi numai atita timp cit revoluţia este cuminte, adica atita timp cit nervul vital, artera principală a stăpînirii de clasă, capitaliste — proprietatea privată, sistemul muncii salariate, profitul — rămîn neatinse. Cînd va fi atins profitul, cînd va fi în pericol proprie­ tatea privată, atunci se va termina şi cu blîndeţea lor. Actuala idilă, în care lupul şi oile, tigrii şi mieii stau paşnic împreună ca în arca lui Noe, va dura exact pină m clipa cînd se vor face primii paşi serioşi spre socialism.^ îndată ce faimoasa Adunare naţională s-ar hotărî să în­ făptuiască socialismul, să smulgă din rădăcini capitalismul, ar începe şi lupta. Atunci cînd burghezia este lovită în inimă — şi inima ei se află în casa de bani , ea va lupta pe viaţă şi pe moarte pentru dominaţia ei, va ridica sute de piedici făţişe şi ascunse în calea măsurilor socialiste. Toate acestea sînt inevitabile. Toate acestea trebuie să fie combătute, înfrînte, zdrobite prin luptă — cu sau fără Adunarea naţională. „Războiul civil“ , pe care unu încearcă 189

S - t T T 6XCludă din reV° klţie’ nu se Iasă exclus. Căci războiul civil nu este decît o altă denumire dată luptei

istoric al revoluţiei burgheze şi este fie un agent camuflat al burgheziei, fie un ideolog inconştient al micii burghezii.

clisa"

d e m o c r a ţie

t s

L u p t a

r . b“

“ intr° dUCe SOciaIismul “ aioria,ii p a i w " ' " e’

luptă de • ■ **■ »>*

su p u şi fă r ă

ocoHtă ^ merge Pe această laŞu cale ocolita a Adunam naţionale ? Prin aceasta se întăreşte po­ ziţia burgheziei, se slăbeşte şi se induce în eroare prii iluzii f f ^ Pi6rde Şi 56 * * * * * timp * energii m ” dlSpUta dmtre luP Şi miel, într-un cuvînt se dă apă la moara tuturor acelor elemente al căror scop şi intenţie este sa golească revoluţia proletară de conţinutul ei socialist s-o degradeze la rangul de simplă revoluţie burghezo-demo Dar problema Adunării naţionale nu este o problemă de oportunitate, nu este problema unei căi mai „lesnicioase ‘ Ea este o chestiune de principiu, o chestiune a recunoaşterii ca racterului socialist al revoluţiei. * 17i n marea evoluţie franceză, primul pas hotărîtor din iulie 9 a fost făcut prin întrunirea într-o Adunare naţională comuna a reprezentanţilor celor trei stări. Această hotărîre şi-a pus pecetea pe întreaga desfăşurare ulterioară a eveni­ mentelor, a fost simbolul victoriei orînduirii sociale noi, bur­ gheze, asupra societăţii feudale medievale, împărţită în stări.

şi

s ă

în

ju r u l s a u

a c e a s tă

Adunarea naţională este o moştenire perimată a revolu­ ţiilor burgheze, o formă fără conţinut, o relicvă de pe vremea tatea ° r UrgheZe desPre ’’Poporul unit“, despre „liber­ tatea, egalitatea, traternitatea“ în statul burghez. Acela care se pronunţă pentru Adunarea naţională în­ toarce, conştient sau inconştient, revoluţia înapoi la stadiul 190

p a r o lă

o b s e r v e

c ă

!

n a ţio n a le

se

d u c e

C o n d u c ă to r ii a

d e m a g o g ie i

în tr e a g a

a lte r n a tiv ă

su b

so c ia liş ti

lo z in c a

a u

.

p r e lu a t

c o n tra re v o lu ţio n a re , e s te

o

fa ls ific a r e

d e

m£l Nu "Iste vorba astăzi să ne decidem pentru democraţie sau dictatură. Problema pe care istoria o pune la ordinea zilei este : democraţie burgheză sau democraţie socialista Căci dictatura proletariatului înseamnă democraţie m spirit socialist. Dictatura proletariatului nu înseamnă bombe, pu­ ciuri, scandaluri, „anarhie“ , aşa cum pretind inducmd lumea în eroare, în mod conştient, agenţii profitului capitalist, ci este folosirea tuturor mijloacelor puterii politice pentru reali­ zarea ţelurilor socialismului, pentru exproprierea clasei capi­ taliste în spiritul şi prin voinţa majorităţii proletariatului re­ voluţionar, deci în spiritul democraţiei socialiste. F ă r ă

v o in ţa

p r o le ta r ia tu lu i c o n ş tiin ţă , a c e a s tă tu l

e x is tă

a c ţiu n e

a

p r in

e a

isto r ic v iz a r e a r ă z b o i N u r u r ile

u n e i

a l

a stfe l

u n

a c t

s o c ie tă ţii m a se lo r

fă ţişă e ste

şi

a s tă z i

d e

u n şi

n a ţio n a le a l

c o n ş tie n ta

P e n tr u

lu p te i

o r g a n

d e

d e

r e v o lu ţiilo r c la s ă ,

o

m ijlo c

p r o le ta r e ,

:

p a r la m e n

p u te rn ic o

p r im ă

e c h iv o c ,

n ic i

u n

so c ia lism u lu i.

Die Rote Fahne“ din 20 noiembrie 1918

m îin e

lo c u l

c u

e ste

tre c u tu l

p e n tr u

a c ti­

d e c la r a ţie

e c h iv o c

p a r la m e n ta r ia r

m

b u r g h e z e

r u p tu r ă

e sc h iv a r e ,

C r e tin ism u l u n

c la s a

o r g a n iz a

^

n ic i

e ste

a c e a s ta

a

m u n c ito re şti

c a p ita lis m u lu i.

o

m a jo r ită ţii

p e n tr u

c o n tra

c a d ă .

a

r id ic a

sa te .

a

u n

a

v o in ţă ,

re p r e z e n ta n ţe

p o p u la r e

d îr z ă

s ă

d e

o r a ş e

b u r g h e z e ,

p e r m is ă

tr e b u ie

s lă b ic iu n e ,

la

a c ţiu n e a

a c e a s tă

n e v o ie

d e

A d u n ă r i

în s ă ş i

şi

so c ia lism .

o ţe li

e ste

p r o le ta r ia tu lu i C r e a r e a

a

c o n ştie n tă n u

p e n tr u

tr a d iţio n a le i

r e v o llt 1 f i ° rîndf S° Ciale’ a Cărei Purtătoam este revoluţia pro etara actuală, simbol al trăsăturii de clasă a adevăratei sale sarcini trebuie să fie caracterul de clasă al " gr f - “ uc* Ia îndeplinire a c e a S sar. na parlamentul muncitorilor, adunarea reprezentativă a proletariatului de la oraşe şi sate.

A d u n ă rii

d ic ta tu r ă

v a

a fi

d e

z a ­

fo st

ie r i

o

tr a d a r e

o

Către proletarii din toate ţările Proletari f Muncitori ţi munci,„are ,

,

d*ft « H m r d V p a l ^ r a “ to Ma* da profitul cap,„li5ti]or masele d e h abat° ' P »tru ™ fo« rupte, stoarse, înfo " l “ ' “ “ Ι ? d» P « n . torul ms,rumen, al subjugării 3 , “ T " dicat r" S « « îgul al omenirii, zace zdrobi!' " “" f ”1“ 1 P™ ac, acest fiaoh m ii, şi deci cei care p o a ra oficialTiT ' răi împăratul şi prinţul moştenitor f pentru acest război, deni r-au constituit c"„ÎM de m“ “ gi‘ dfa tarib P" W Proletari din toate « 1 ' mUno,t° ri * »M aţi. întreaga putere se afla deja In 1 ° “, că ta G'" » a „ i a victoria deplina a revolut ei p r o t Î T T ' 1“ ' m m d ‘ °h <* riut mca in g „Vern toţi a c e isodaln S‘ ™Ceritii' Mai Părăsit bunul nostru cel mai de * ’ augusl 1914 au ” ™p de patru ani au trădat am ’ Inlemationala, care clt Si Internaţionala. muncitoare germană Dar, proletari din toate tărilp proletarul german. Ne c o n s i d S , V T iV ° rbeS,e in numele său forului vostru No' d pta!‘!l sa ■ » adresăm * o acestui război să „eTnd nlm T Strădu,t di" P ™ a naţionaliste, luptfad di„ toate^ JL H " da,orM e » « r e interînmal şi stigmatizlndud ca ne ad” - “ T ™ g “ vcrnului crirăzboi. P acIearatul vinovat de acest Acum, în ceasul acpsfn "H —

• »

a Internaţionalei, f p ^ T ă ou entuziasm, cercuri ,o, 192

!

ta ,a »a hto-

părtăşesc convingerea că ceasul răfuielii cu dominaţia de clasă capitalistă a sunat. Proletariatul german nu poate însă înfăptui singur această mare operă, el poate lupta şi învinge numai făcînd apel la solidaritatea popoarelor din întreaga lume. Tovarăşi din ţările beligerante, cunoaştem situaţia voas­ tră. Noi ştim bine că acum, cînd au dobîndit victoria, guver­ nele voastre caută să orbească unele pături populare cu strălucirea exterioară a victoriei. Noi ştim că prin succesul războiului ei vor să le facă să uite cauzele şi scopurile lui. Mai ştim însă şi altceva. Ştim că şi în ţările voastre prole­ tariatul a adus cele mai cumplite jertfe în oameni şi bunuri, că el este obosit de îngrozitorul măcel, că proletarul întors acasă găseşte nenorocire şi mizerie, pe cînd în mîinile cîtorva capitalişti s-au acumulat averi de miliarde. El s-a convins şi se va convinge tot mai mult că şi din partea guvernelor voastre războiul a fost dus de dragul sacului cu bani. El se va mai convinge că guvernele voastre, atunci cînd vorbeau de „drept şi civilizaţie“ şi de „apărarea naţiunilor mici“ , în­ ţelegeau tot numai profiturile capitalului, întocmai ca şi gu­ vernul nostru atunci cînd vorbea de „apărarea patriei ; că pacea „dreptăţii“ şi a „Ligii Naţiunilor“ se reduce în fond la aceeaşi josnică tîlhărie ca şi pacea de la Brest-Litovsk. Aici, ca şi acolo, aceeaşi neruşinată rapacitate, aceeaşi tendinţă de a subjuga, de a folosi pînă la extrem forţa brutală a arme­ lor ucigătoare. Imperialismul din toate ţările nu doreşte o „înţelegere , el cunoaşte numai un singur drept — profitul capitalului, nu­ mai o singură noţiune — sabia, numai un singur mijloc — violenţa. Şi, dacă el vorbeşte acum în toate ţările, la voi ca şi la noi, despre „Liga Naţiunilor“ , „dezarmare“, „dreptul naţiunilor mici“ , „autodeterminarea popoarelor“ , acestea nu sînt deoît obişnuitele vorbe mincinoase ale claselor domi­ nante menite să adoarmă vigilenţa proletariatului. Proletari din toate ţările! Acest război trebuie să fie ultimul! Aceasta este o îndatorire a noastră faţă de cele J 3 — Cuvîntări şi articole alese

193

miei, al Egiptului sau al coloniilor. Atunci va exista un sin­ gur popor : omenirea muncitoare de toate rasele şi limbile. Atunci va exista un singur drept: egalitatea tuturor oame­ 12 O M o S H a ™ina,á de " * g ™ t u l măcel al popoarelor, nilor. Atunci va exista un singur scop : bunăstare şi progres S X " ” 1” ! îngrozitoarele locuri afe crime imperialiste. Floarea tineretului şi cele mai bune forte ale pentru toţi. ^ . . . . Omenirea stă în faţa alternativei: destrămare şi pieire m P pornim au (os, secerate, O bună parte a forţelor d Î p Î sau renaştere prin revoluţie socialistă. to a tă 'v k m mm'ate: Omenire*este pe caleanarhia de a-şi capitalistă pierde Ceasul hotărîtor a sunat. Dacă credeţi în socialism, acum este toata v aga in aceasta sîngerare fără precedent în istoria momentul să o dovediţi prin fapte. Dacă sînteţi socialişti, mondiala. învingătorii, ca şi cei învinşi, se află la marginea prapastiei Omenirea este ameninţată de cea mai îngrozitoare acum este timpul să acţionaţi. Proletari din toate ţările, dacă vă chemăm acum la luptă molimi'şi degeimrare3 * * * * * * * ^ Pr° duC^ de comună, nu o facem de dragul capitaliştilor germani, care sub firma „naţiunea germană“ încearcă să se sustragă de la răs­ I ™ * ™ ,Crim!nali; princiPalii vin°vaţi de această îngrozipundere pentru crimele lor, ci o facem în interesul nostru care „ T S r ’o S T * - - deZ,ilntUil * “ C,aseIe şi al vostru. Gîndiţi-vă bine : capitaliştii voştri învingători sînt talul a f- f pabl e sa staPmească propria lor operă. Capigata să înece în sînge revoluţia noastră, de care se tem ca dial ’ a bCStle Care a dezlăntuit iadul războiului monde a voastră proprie. Voi înşivă nu sînteţi mai liberi datorită a tfă m tă T d S' " e . SW ma‘ să stabilească o „victoriei“ , ci, dimpotrivă, sînteţi încă şi mai oprimaţi. Daca ata ordine, sa asigure omenirii chinuite pîine şi muncă pace şi cultură, dreptate şi libertate. ’ clasele voastre dominante vor izbuti să sugrume revoluţia proletară din Germania şi pe cea din Rusia, ele se vor în­ si dSn T at'0 ClaSel6 Stf pînitoare Pregătesc sub numele de pace drepta cu îndoită furie contra voastră. Capitaliştii voştri i dreptate nu este altceva decît o nouă creaţie a forţei brusperă că victoria împotriva noastră şi împotriva Rusiei revo­ ale, din care hidra subjugării, a urii şi a unor viitoare răz­ luţionare le va da puterea să vă înrobească definitiv şi sa boaie sângeroase ridică miile ei de capete. Numai socialismul esto în starp ca înfoni- • « ridice pe mormîntul socialismului internaţional imperiul mi­ oneră a „x •• t . . stare sa mfaptuiasca marea opera a pacu trainice, sa vindece nenumăratele răni sîngelenar al exploatării. rmde ale omenirii, să schimbe în grădi„, înfloritoare cL De aceea, în .ceasul acesta, proletariatul din Germania îşi îndreaptă privirile spre voi. Germania e pe cale să înfăp­ Í Í ” df «pocălîpric a. cavalerilor tuiască revoluţia socialistă, dar socialismul poate fi realizat altele „o ' de d " f00” iorSel°r de produclie distruse enereiile f- ■ ^°n, mai Putermce> să trezească toate numai de către proletariatul mondial. De aceea vă adresăm chemarea: la luptă! la fap te! S d e v M ? - 5' 7 J ‘,Uak al<> ° menirii ?¡ sil P“ " a în locul d e t o t ^ â T ' v *atea W tească’ Sriin S¡ respectul faţă Timpul manifestelor deşarte, al rezoluţiilor platonice şi al ae tot ce poarta chip omenesc. ’ cuvintelor răsunătoare a trecut; pentru Internaţională a sunat Daca reprezentanţii proletarilor din toate ţările îşi vor ceasul faptelor. Vă cerem : alegeţi pretutindeni consilii de atunci^n eT SteagUl SOdalismuIui pentru a instaura pacea, muncitori şi soldaţi care să preia puterea politică şi care îm­ atunci m citeva ore pacea va fi încheiată. Atunci nu vor mai preună cu noi să instaureze pacea. exista certuri în jurul malului stîng al Rinului, al M e s o ^ a de om enire.^ ViC,‘me

^

194

de

“ * *

*■ *

13*

195

E r z b e r g e r

s a u

S c h d d e L n ^ t r e b u i ’e

trebuie să fie încheiată ţiei socialiste mondiale

*

Z

n e s c

e: : : şi

s ă

P - - m

s u b

s T ..

în

S ? n n in ° ’

r e a lit L e

a rii n c h e i e

p r in

” n o i

s-o

^

si■ *«

T .P“ gante chiPul

salutat

In te r n a ţio n a la

W iIs o n

P a c e a .

si

tn T tz

tra n sfo r m a ţi

'

Pacea eaguri e flutunnde ale revolu.

fă u r im

!

Z letan Z t i 7dm° toate lf a ţările, m° ndială a P a r ia tu lu i! tl m uniţi-vă! în numele Ligii „Spartacus“ ■ Karl Liebknecht, Roşa Luxemburg, Franz Mehring, Clara Zetkin .»Die Rote Fahne“ din 25 noiembrie 1918

o m e-

* *

Acheronul în mişcare Frumoasele planuri cu privire la o revoluţie germană calmă, blîndă, „constituţională“, care păstrează „ordinea şi liniştea“ şi care consideră drept prima şi cea mai importantă sarcină a ei apărarea proprietăţii private capitaliste, sînt spulberate : Acheronul s-a pus în mişcare ! în timp ce sus, în cercurile guvernamentale, se menţine prin toate mijloacele o înţelegere paşnică cu burghezia, jos se ridică masa proleta­ riatului şi agită ameninţător pumnul: grevele au început ! Sînt greve în Silezia superioară, la Daimler şi în alte părţi, şi acesta este abia un început. Mişcarea se va desfăşura, fireşte, în valuri tot mai mari şi mai puternice. Şi cum ar putea fi altfel ? A avut doar loc o revoluţie. Au făcut-o muncitorii, proletarii îmbrăcaţi în haină militară sau în salopetă. în guvern se găsesc socialişti, reprezentanţi ai muncitorilor. Dar s-a schimbat oare ceva pentru masele muncitoare în ce priveşte salariul lor, condiţiile lor de trai ? Nimic sau aproape nimic! De-abia s-au făcut ici-colo unele mici con­ cesii, că patronul şi încearcă să le răpească din nou prole­ tariatului. Li se făgăduiesc maselor roadele de aur care urmează să le pice în poală de pe urma Adunării naţionale. Prin lungi dezbateri, prin pălăvrăgeală şi hotărîri parlamentare ale ma­ jorităţii urmează să ne furişăm blajin şi „în linişte“ în mult lăudata ţară a socialismului. 197

împotriva şablonului c r e t í n T s m u l u f ' Se ridică ™ ă muncitorilor trebuie să * Par,amentar. „Eliberarea - spune in ^ nu e formată din cîteva sute ' ” dasa “ uncitoare“ că pot hotărî destinele so r^ -f-1^ 62611^ 1 aleşi’ Care cred cuvîntări, şi încă şi mai f ^ Pnn CUVÎntari U replici la cători car/ocupă l ‘Z î “ * CΓ ™ “ “ * conde « e Însăşi masa ^ nctivă Ia răsturnarea ' . pnn Parl“ »parea ei socializarea econom i. 'p° ate fi P'egădtă

« '£ £ £

1 2 S , l ^ ri“ a“ S * « * stinetiv Ia singurul mijloc a d e v / r a t l T . d’ T lupta contra capitalului. Guvernul a d '*“ ? eforturile pentru a castra revoluţia s Î » 2 * ™ acompaniamentul strigătelor î . • ? p e n tru a

" » f “

Kuister“

g e m u lu i ' 6 *reC * SOCiaIlsm : ^ ^ mstaura, în

° ricarei ameni" îări a

din.real e P^ T ; » t , f d ,0ar” ii. 7 * » " " » „ ie steag al luptei de clasă. 6 6 J° C Ş1 ndica temutuI luîiaM/o M că

ai” “ PUt ' S,e ° d° Vadâ

:7 Z T

*

de carton răstn»™« uP P ţele care’nu au schimbat înc“ oiale dintre capita, „ „ „ „ “ mmentelor.

ce.E m “:f7te:Sr

i

re™-

adă7 ie,aţii'

ă’ da la 0 Parte culisele Ş1 sfidînd ordonan7 £ 2 ~ nsaşi pe scena eve-

¡.T *■“*«*

guvernamentale şi că in c e l

Asf,

c

'

“ C" T “ ' *

farse

,. „ Ca groaznica şi furia oarbă contra grevelor

sindicali d e p e n d e m fi“ '” ' 6'6 ^ “ " duc»orilor dependent, de a capta uraganul car, se dezlănţuie 198

în plasa măruntelor lor mijloace birocratice şi de a paraliza şi încătuşa masele. Zadarnică osteneală! Măruntele cătuşe ale diplomaţiei sindicale, aflată în slujba dominaţiei capitalului, s-au dovedit perfecte în perioada de stagnare politică care a precedat războiul mondial. în perioada revoluţiei însă, ele vor suferi un eşec lamentabil. Chiar şi revoluţiile burgheze din epoca modernă au fost însoţite de o furtunoasă mişcare grevistă — atît în Franţa, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în revoluţiile din februarie şi iulie, cît şi în Germania, Austria, Ungaria şi Italia. Orice mare zguduire socială stîrneşte în mod firesc într-o societate bazată pe exploatare şi subjugare violente lupte de clasă. Atîta timp cît orînduirea burgheză îşi men­ ţine echilibrul parlamentar obişnuit şi proletariatul poartă cu răbdare jugul relaţiilor de muncă salariată, grevele sale au numai caracterul unor mici corecturi aduse sclaviei salariate, care pare de nezdruncinat. îndată însă ce echilibrul claselor este zdruncinat printr-o furtună revoluţionară, grevele se transformă dintr-un joc molcom al valurilor mici într-o viitoare care mătură totul din calea e i ; înseşi adîncurile se pun în mişcare sclavul nu se ridică numai împotriva apăsării prea dureroase a lanţului, ci se răzvrăteşte împotriva lanţului însuşi. Aşa s-a întSmplat în toate revoluţiile burgheze de pînă acum. O dată 'cu încheierea acestor revoluţii, care duceau în­ totdeauna la întărirea societăţii burgheze, se prăbuşea şi re­ volta sclavilor salariaţi, proletarii trebuind să-şi plece din nou capul în jugul lor. în revoluţia actuală, grevele care au izbucnit nu mai smt discuţii „sindicale“ pentru fleacuri, tocmeli în cadrul rela­ ţiilor de muncă salariată. Ele sînt o reacţie firească a maselor, provocată de zguduirea extraordinară a relaţiilor capitaliste în urma prăbuşirii imperialismului german, în urma scurtei re­ voluţii politice a muncitorilor şi soldaţilor. Ele sînt primele semne ale unei dispute generale între capital şi muncă în Germania şi vestesc începutul unei puternice lupte de clasă 199

sistemului t a

p

i t a

l i s T

Î ^

în‘ătUrarea

s s r fort* «*■>•

™ ' ^ vH : chid era J X l T ^ T T ‘ maSel° r f ' * “™*sunei activităţi faţă de ea C1 ^ maseIor celor mai largi, a Uzare şi măsurile luate g toate de«etele de sociaguvern. corP reprezentativ sau

l a p i i T e S f a l " ! ” ', ST ' e “ '!• ,0t0di“ il- < ** ™ uşa-zişilor lor „conducători" "despre “ a j ' " ' " " " hi," eri“ a Ei au în faţa lor de ne P ”Adunarea naţională“. viŞti din fabrici şi mine ! troni la o mică disnm-ă“ c ' nu_1 mvită pe pajoritate c o v n l ’i ? “ i ^ bi™‘» P™tr -0 . » «nd o r d i n e a ' ^ ^^ la urma urmelor, decît de flean • 1 ’ • ° ” U este vorba> relaţiilor de mmică salariata I *’ S" ” P t° m,ali,iiSi »¡e a c e s f p L 7 rneroa „“ or rmf aţaţa , Î mnii 7 “ grevişti S“ minerilor riin Q'is5 •* ■ * cu rioară : ei vor nrim i rSf, , 8 ştl dm Silezia supeceea ce se s p u lL ă ca t T b l l T S L ! ' , f !n0h'PUfe ° â adiere rezistă a t u n c i eînd i PUn a cea mai mică toarnă întreaga ordine socialÎl ^ furtuna care ™smasa p roletoiatu lu i^trecu ria5^ d® dasă sociaIe> lipsurile, compromisurile şi la şită ţii dT ^ h*™“ “ 1 t0ate luţiei. Acheronul s-a pus în m is c L < Plna .aCUm aIe rev°meschinul rol în fruntea ? i ^ Plgmeii care a§i joacă sau îşi Vor da în fine 7 ^ V° r * d u r u ţ i dramei istorice’ “ i ^ ” Die Rote Fahne“ din 27 noiembrie 1918

™

*

Calea spre neant Din lungul şir de vorbe goale şi de preparate post-revoluţionare, gustul cel mai fad îl are şi astăzi pelteaua indepen­ dentă. Pregătită după reţete vechi, dar cu surogate moderne, ea aduce la gust mai mult cu gumă şi cu apă de Spreea decît chiar şi cel mai insipid tort berlinez de cafea. Şi asta spune mult. Noi nu am avut niciodată o părere prea bună despre domnii Haase, Dittmann şi Kautsky, şi am constatat adeseori în timpul războiului că ei aveau întotdeauna gura plină, iar uneori —- mai cu seamă în momentele hotărîtoare aveau şi pantalonii plini. Dar nici un iepure nu devine peste noapte un leu, o frînă politică ca cea în care s-a transformat cercul din jurul lui Kautsky şi Strobel nu devine o maşină cu aburi, bună de împins revoluţia înainte. Haase şi Kautsky-Strobel doresc reîntoarcerea la situaţii ordonate, primul pentru a digera liniştit şi paşnic foile fra­ gede ale rezoluţiilor proaspete ale congreselor, ceilalţi pen­ tru a nu-şi pierde răsuflarea în goana evenimentelor, care trec pe lîngă toate tăbliţele de avertizare aflate la marginea drumului fără să ţină seama de ele. Situaţia — o recunoaştem — este foarte neplăcută pentru aceia care guvernează împreună cu Ebert şi Scheidemann şi care totuşi trebuie să predice proletariatului că socialismul, şi numai socialismul, este steaua călăuzitoare a acţiunii lor. Dar ce putem face, cine se aşază atît de tihnit şi comod în noroi cum o fac prietenii noştri independenţi, acela merită 201

r r » Să'i îngheţe putin şezutul. Independenţii pot desigur, sa încerce şi în viitor să si • V pot’ da avantajele pozlţlli Z

stării geografice-politice devine dificilă. d Î n t o t ^ lua m serios gîngăvitul care se face auzit în W * frumosul titlu de „Freih eif („Libertate"). “ P° " ‘a Adunare constituantă sau Consiliu central al delegaţiilor de muncitori 5i solda(i - iată cele donă reprezentante ale unTd.n

^

di,eri‘e ' Pe - C r “ SnÎ fa» în mod implacabil. Numai

°h f t d le;a P "s <“ !"

aaceasta c L t ralegere a w t Ttrebuie b ° ate“ Trebuie Pa»tn. să se“ pună totul în joc.aIeS’ Dariar indepen den u nu an curajul să facă aceasta. Ei au înce " a t T n r Î a pălărieCcare car^uulterior k e^ 'Vire nici " unuia " Capete ” b palane, nu i se mai potrivea pentru nu cauta şi acum un compromis. Dar ceea ce nici întrecut J ,aj a prea muIt devine astăzi trădare faţă de revoluţie

p u b liclfîn aFretteit° d° Vede5* ! apîJul cond‘“ * rii P " “ du"ui conţinut al an ei 1 ^ ™ nUmarul de miercuri. Adevăratul rîndt s 1 ^ P° ate r6ZUma f0arte scurt. In primul s r J ’ i SPl!ne ai“ : ” ° rSanizaţia consiliilor de muncitori si soldaţi se lărgeşte şi se întăreşte“. Dar după acea a n puterea consiliilor d uncitori şi soldaţi, ci se face un salt îndrăzneţ în imnărătm c ă m t T n k n r C° nSt“ Ua” lâ; ” N» v i îmbrî»ci|i, îi vine f L intîi tre b u iep rig ă ffitee n T va

"r

;

^

Dar mai :

:

z

r t r ce

Z S ’ ' CU c rrefrenul: S L f ?intanrea 1? ” 1’ " aiVnI dnte° al c°nduceriiCp a I organizaţiilor.

o face" V o m L s - V d

¡»dependenţilor, aşa cum

202

a c e s t

a p e l

p u r ta r e a se

n u

în v îr te şte

v e c h ile

a c e s t

în

fe l,

v a

d e v e n i b o r d

p o a te

m o ş n e a g c e r c ,

r u g ă c iu n i

d e

p e s te

se

u n u i

şi

a le

in tr- o

p a r tid

im p o sib il v a l

lo c

p o litic ă .

p ie r d u t

c o p ilă r ie i.

m în d r u l

v iito r u l

d e

a

re p e tîn d

p o litic e ş te d e

n u m i c a r e

în c ă

sim ţu l

m o n o to n ie c îte v a

A c e a s ta

d e

e ste

o rie n ta r e

fă r ă

fa p te

d e

s a u

şi

s fîr ş it a p e lu r i

in d e p e n d e n t

d e

g u v e r n ă m în t

în c ă

d e

a

în a in te

r e v o lu ţio n a r .

,Die Rote Fahne“ din 28 noiembrie 1918

fi

a r u n c a t

Masa „necoaptă“ Joia trecută a avut loc la Berlin, în clădirea Reichstagului o şedinţa a consiliilor de soldaţi. A fost o şedinţă furtunoasă : o clica contrarevoluţionară constituită cu o zi înainte şi grupată m jurul locotenentului Walz — domnul locotenent Walz a re­ cunoscut el însuşi că a luat parte la pregătirea revoluţiei pentru a putea da informaţii comandamentului general — S? ™amţestat ca g™p închegat, cu o bună regie, încercînd sa obţină un mare număr de voturi pentru a da la cap revoluţiei. N-a reuşit însă. După îndelungate scene zgomooase adunarea s-a dizolvat cu o hotărîre de compromis, adoptata aproape în unanimitate — poate singurul lucru compromiţător m întreaga această şedinţă. n™ic nu-i mai firesc decît ca în timpuri de revouţie agitaţia şi zelul politic să se manifeste în forme zgomo­ toase : capetele înfierbîntate pot să nu fie expresia unei înalte educaţi, politice a unui popor, totuşi ele sînt preferabile p eoape or pe jumătate închise ale „vechiului şi merituosu­ lui membru de partid“ care în serile cotizaţiilor moţăie fericit in timp ce secretarul de partid prezintă raportul financiar. De aceea, noi nu am ridicat glasul împotriva agitaţiei şi patosului frenetic al maselor nici atunci cînd în prima şedinţă p enara a consiliilor de muncitori şi soldaţi de la circul „Busch întreaga agitaţie â fost îndreptată contra noastră, cmd soldaţii au ridicat arma asupra tovarăşului Liebknecht: r u i am combătut pe aceia a căror josnică demagogie a în­ dreptat voinţa titanică a maselor pe drumuri greşite ; noi am 204

încercat şi încercăm să lămurim masele asupra situaţiei şi scopurilor lor, dar în acelaşi timp le lăsăm tot entuziasmul şi toată combativitatea pentru sarcinile măreţe pe care ele trebuie să le rezolve. Noi sîntem încredinţaţi că lucrurile măreţe se pot înfăptui numai dacă există entuziasm. Ziarul „Vorwärts“ vede însă altfel lucrurile. Undeva, într-un birou al redacţiei „Vorwärts“ , stă un redactoraş şi în­ treabă pe tonul unui filistin, ton specific tuturor geambaşilor : „Cu mîna pe inimă ! Credeţi că o adunare ca cea de ieri este chemată şi capabilă să rostească un cuvânt hotărîtor asupra soartei poporului nostru ? După ce prin această întrebare retorică a pronunţat sen­ tinţa asupra adunării, „Vorwärts“ se grăbeşte să recomande vechile sale leacuri băbeşti. în primul rînd, acestea sînt: legalitate şi ordine. După ce toate darurile acestei binecuvân­ tate fiice a cerului au fost preamărite aşa cum se cuvine, ne dă şi a doua reţetă : educaţie politică şi parlamentară. Noi am zugrăvit prea adesea teribilele roade pe care le aduc clasei muncitoare educaţia politică şi parlamentară pentru ca să mai revenim asupra lor : priviţi cuceririle „revoluţio­ nare“ ale acestui guvern socialist în trei săptămîni de revo­ luţie şi priviţi rezultatele obţinute de domnul Friedrich Ebert, omul cu „educaţie politică şi parlamentară“, în tratativele sale cu Wilson. Vă veţi sătura atunci de „educaţie politică şi parlamentară“ . Dar „Vorwärts“ nu s-a săturat. O singură adunare a con­ siliilor de soldaţi din Berlin, care nu corespundea gustului său trecut prin „educaţie politică şi parlamentară“ , a fost suficientă pentru el ca să generalizeze şi să conchidă : „Cine a trăit întîmplări ca cele de ieri înţelege, de bună seamă, ce josnică înşelăciune a poporului este guvernul rus al Soviete­ lor, lăudat de proşti. Muncitorii şi soldaţii noştri aceasta putem s-o spunem fără îngîmfare naţionalistă sînt mult superiori celor ruşi ca educaţie politică şi cultură generală. Dacă sistemul «consiliilor» dă greş la noi, aceasta este cea mai bună dovadă că el nu poate fi adoptat nici de poporul 205

cel mai cult şi mai inteligent, deoarece acest sistem este o X

Í “ n" “ CΑ E1 face * < * M îngîmfare „a,i„. lista , următoarele două constatări : Intii, că muncitorii şi soldaţii germani sînt cu mult supe­ rior! celor ruşi ca educaţie politică şi cultură generală ; apoi că întregul sistem nu poate fi înfăptuit, că suferă de o imposibilitate lăuntrică, deoarece cultura şi inteligenţa celui mai cult şi inteligent popor nu sînt suficiente pentru a-1 adopta iar toate acestea îl duc la o a treia constatare : „sal­ varea dm acest talmeş-balmeş o poate aduce numai Adunarea naţionala constituantă“ . Un lucru este adevărat din toate acestea. Poporul ger­ man a frecventat în medie mai mult timp şcoala, a învăţat sa scrie şi sa socotească mai bine decît cel rus. Pe lîngă aceasta, el s-a bucurat mai mult timp decît poporul rus de lecţiile de religie şi istorie patriotică — una dintre formele de baza ale „educaţiei politice şi parlamentare“ — şi a ur­ mat apoi universitatea „educaţiei politice şi parlamentare“ a ocial-democraţiei. Această pedagogă l-a învăţat să considere cel mai neruşinat război de jaf din lume drept apărare contra T v L i ™ / ^ COnsidere caseIe de bani ameninţate ale capitaliştilor drept bunuri sfinte, prădarea Belgiei şi ranţei de nord drept „cauza noastră dreaptă“, iar asasina­ rea fraţilor lor proletari din Finlanda, Ucraina, Letonia, Esto­ nia Cnmeea drept o luptă pentru „ordine şi legalitate“. ntregul sens al revoluţiei actuale este răzvrătirea impe­ tuoasă a maselor contra rezultatelor acestei „educaţii politice ŞI parlamentare“, contra acestei şcoli şi a pedagogiei ei, şi ia a ca „Vorwarts se grăbeşte să trimită masele din nou la şcoala „Adunării naţionale constituante“. Desigur în acest caz s-ar întoarce din nou domnii „cu educaţie politică şi parlamentară“ , alde Westarp şi Erzberger, resemann şi Groeber, Payer şi Haussman, toţi moştenitorii artei de a înşela poporul, însuşită de burghezie în cursul seco e oi. O data cu el s-ar întoarce Scheidemannii şi Ebertii, Jl /

206

Davidii şi Lenschii, care au învăţat de la ei să tuşească cu importanţă şi să împroaşte cu salivă. Ei s-ar întoarce cu toţii şi şi-ar continua profesiunea de înşelare a poporului, pe care ultima oară au exercitat-o cu o virtuozitate înspăimîntătoare în cei patru ani de război şi care a luat sfîrşit pe smgeroasele cîmpuri de luptă din Franţa şi în urma primei acţiuni de masă a muncitorilor şi soldaţilor germani. Prin lovitura de pumnal pe care a dat-o revoluţiei, „Vor­ wärts“ se arată demn să stea alături de stăpînul său Friedrich E bert; dacă acesta din urmă a încercat, mînă în mînă cu domnul Wilson, să ucidă revoluţia fiziceşte, prin înfometare, „Vorwärts“ încearcă să o asasineze spiritualiceşte, ridicînd din nou în faţa maselor acea tăbliţă de fier pe care bur­ ghezia şi toate clasele dominante au ţinut-o timp de milenii în faţa celor asupriţi şi pe care stă scris : „Nu sînteţi copţi; nu puteţi fi niciodată copţi; e o «imposibilitate lăuntrică» ; aveţi nevoie de conducători; conducătorii sîntem noi . Ei s-au ridicat acum cu succes pînă la filozofia de stat a reacţionarilor tuturor timpurilor şi a tuturor ţărilor, iar acest spectacol nu devine mai plăcut la vedere prin faptul că acelaşi „Vorwärts“, douăsprezece ore după ce a declarat „filozofic“ , într-un articol de fond, că severitatea spirituală a maselor este un fenomen veşnic, invocă, într-o dispută dema­ gogică cu un membru al Consiliului executiv al consiliilor de muncitori şi soldaţi, ruşinea, onoarea şi conştiinţa, pentru că acesta a afirmat că „masele nu sînt încă coapte“ . Acest spec­ tacol nu devine mai plăcut nici prin aceea că, o zi mai tîrziu, „Vorwärts“ a eliberat aceluiaşi Consiliu executiv o „diplomă de maturitate“ pentru simplul fapt că a luat o hotărîre care era pe placul ziarului „Vorwärts“ . Neruşinarea ziarului „Vorwärts“ nu devine mai mică prin făţărnicia sa. Nici un proletariat din lume, nici chiar cel german, nu poate să şteargă dintr-o dată, de azi pe mîine, urmele unei robiri seculare, urmele lanţurilor pe care i le-au pus domnii Scheidemann şi consorţii. In primele zile ale revoluţiei, nive­ lul spiritual al proletariatului atinge tot atît de puţin punctul 207

culminant ca şi nivelul său politic. Abia luptele revoluţionare I Z J r Pr0lelariatUl k

in toate p“ î

Izbucnirea revoluţiei a fost semnalul că acest proces de maturizare începe. El va progresa repede. ş i „ V o r w ä r i are maturizare* ^ iu a *6**1" 1 * Stalţlil ^ Va a]unSe la deplina maturizare Z,na m care redactorii săi vor fi izgoniţi im preuna cu d „m„ „ Scheidemann, Eben, David şi co„sor,u a J o unde se afla acum Hohenzollem şi Ludendorff — acea zi va marca momentul maturizării depline. „Die Rote Fahne“ din 3 decembrie 1918

Pentru Consiliul executiv In viitoarea atacurilor, aţîţărilor şi conspiraţiilor contra­ revoluţionare, care se succed, are loc un fapt de cea mai mare importanţă pentru soarta revoluţiei: înlăturarea Consiliului executiv al consiliilor de muncitori şi soldaţi şi condamnarea lui la totală neputinţă şi inactivitate. _ Să ne amintim cum stăteau lucrurile la începutul revoluţiei. Revoluţia de la 9 noiembrie a fost făcută de muncitori şi soldaţi. Crearea consiliilor de muncitori şi soldaţi a fost prima faptă, primul produs durabil, prima victorie vizibilă a revo­ luţiei. Consiliile de muncitori şi soldaţi erau pretutindeni un. semn că dominaţia burgheziei imperialiste a fost înlăturata şi că urma să fie instaurată o nouă orînduire socială şi politică, în spiritul maselor largi populare, formate din muncitori şi soldaţi. Consiliile de muncitori şi soldaţi au fost deci organe a e revoluţiei,, purtătoarele noii ordini create, executoarele voinţei maselor muncitoare în salopete şi în haine militare. In faţa consiliilor de muncitori şi soldaţi se deschidea un uriaş cimp de activitate. Lor le revenea sarcina de a transpune m reali­ tate voinţa maselor populare revoluţionare şi de a transforma întreaga maşinărie socială şi politică a statului în spirit pro letar-socialist. Pentru a începe această muncă, consiliile de muncitori şi soldaţi, constituite în întreaga ţară, aveau nevoie de un organ central, care să exprime unitar voinţa lor de acţiune; ca

Consiliul

^ ¡g u r , e, a f a ,

Ia circuI ..Busch*,D

e x e c u t i v i consiliilor

Z

Z

muncitori şi soldaţi din pP de c°nsiliul de treaga (ari a cJ m ” ^1>* ”' ” « efectuată imediat. De aceea ComT^l Ş1 S° ^ nU putea fi Jiul de muncitori şi soldaţi din ^ executiv aIes de consifuncţiile provizoriu ca organ central al UIma Sa'şi exercite lor germani. aI muncitorilor şi soldaţi-

TTZ

" fi6’ Pînă k

soldaţi, autoritatea supremă în Ge ^ ^ muncitori şi nităţii întregului popor muncitor apărătoruI suverarepublicii socialiste. ’ ° rganuI suprem al puterii

executiv h

d& Consihul îembne, a doua zi după constituirea sa •

u p ă

în

în tre

p a r tid e le

fo st

c o n fir m a t

d in

c ir c u l

m a r e le

B e r lin ,

Şi

ale KeichuIui ivitatea- Toaic dispoziţiile

E s t e

c la r

c u m

c e r e a u

a r ă ta

în

^

^

*

la

PU*erii în ceIe P«ru ' * f °S! ţ * “ * * început ^ °r P°porului > »cabinetul politic"

d e

1 1

d e

c e le

e x e c u tiv şi

la

p a r i­ a

n o ie m b r ie ,

ş i

s o ld a ţi

d in

^

d o u ă

o r g a n e

tr e b u ia

p e

a

u lte r io r

1 0

s o ld a ţi

n o ie m b r ie ,

d e

ia r

e x e c u tiv .

d in tr e

m u n c ito r i

la

b a z a

m u n c ito r i

C o n s iliu l

d e

d e

tr e b u ia

s ă

p o p o r u lu i“ ,

su b o rd o n a t

fie

c e le la lte

a u to r ită ţi

p u te a

d e c ît

fi

C o n s iliu lu i

s ă

şi

c a r e

fie

a ş a

.

—

a ş a

c u m

n im e n i

se

n u

l- a

p a s

a c e a s ta

p a s

d e s p r e s-a u

a

şi

ca

ş i

14*

E b e r t- H a a s e ,

e x e c u tiv ,

e x e c u te

şi

c a

to a te

E b e r t- H a a s e

şi

d isp o z iţiile

n u

v o in ţa

şi

c o n stitu ir e a

m u lt.

C h ia r

şi

d o u a

d a tă . d e

D r e p tu l

m u n c ito ri

p u te re a re a lă

a u

a u

a

V e c h e a

d e

ia r

te z a

a p o i a

lu i

r a p o r tu r i

s o ld a ţi, în s ă

în ­

p u n e

su v e r a n ita te

ş i

ş tiu t

z i

d e

a d e v ă r a te le

c e le

lo r .

a lă tu ri,

în tîi

e x e c u tiv .

s c r is ă

o

a

S c h e id e m a n n ilo r

in d e p e n d e n t,

c o n s iliilo r

s ă

d e

d e e r a ,

p a r te a

ş i- o

a c a p a ­

s ă

ş i

p o a r te

d is c u ta

a le

p e

a le

c o m is iilo r ,

m a n e v r e

c h e stiu n e a se

. .

n e sfîr şite

c o m p e te n ţă

c u lis e lo r

p r e a a le

d e s p r e

d u p ă

C o n siliu lu i

în c ă

g e n e ra lă

c o n c e p ţia

c o m p a n ia .

şe d in ţe

p r ic e p u t

fo st

o r g a n

e x e c u tiv ,

s p r ijin in d u - s e

liu l

s ă

c o n s titu ţia

v o in ţe i

b u r g h e z ie i

210

c a b in e tu l

C a b in e tu l

m o m e n t

d u r a t

d easu p ra

s u sp e n sie

fa ţa

ş i

v ă d ite

a d e v e r it

E b e r t P r in

a

n u

d e s p r e

s-a

c a r e

p r im u l

E b e r t,

C o n s iliu lu i re z e

în

a c e a s ta

c u

sta tu lu i.

o r g a n u l

în c e r c ă r ile

L a s s a lle

a d ic ă

C o n siliu lu i

e x e c u tiv .

o r g a n e

c e p u t

a le

a u tre c u t la acţiu n e .

al lu i Ebert-Haase.

p le n a r ă

r e la ţiile

C o n s iliu l

c o n s iliile

îm p u te r n ic iţilo r

în

săptăraîni oare

d a c ă

m a n ife s tu l

c o n fo rm

- n e t Î e ^ S r i i t a ^ ^

c ă ,

ş e d in ţă

a le s fie

p e

in d e p e n d e n t,

c o n s iliilo r

a

s ă

în c h e ia te

şi

p o p o r u lu i

contestat--- organul su p re m al republicii, atunci şi „ onsi iu

fo rţe

^P t, că Consiliul executiv r e p r e z i n t ă ^ ™ P°triva acest™ m republică, că toate celelalte orna ^ ?Ut°re P° litică Iui “ sînt subordonate şi sînt n f ^ autontak ale Reichuvoinţei sale. mai orSane executante ale

a c e e a ş i a

îm p u te r n ic iţilo r

c o n v e n ţii

d e p e n d e n t

c a r e

tr e b u ia u

C o n s iliu l

u n e i

„ B u s c h “ ,

T o c m a i

dln marele Berlin,

d e

C a r e

c a b in e tu l

acestor autorităţi vor f i 1date *» consiliilor de 2 u Z o H Z l d ^

u r m a

fiin ţă

D a r

4

ştie ,

ta te

d o u ă

*

se

lu a t

” Catre l° CUitorii fi s°MaţH din marele Berlin /

şi-a început activitatea.

c u m

c u

d e

v o r b a

tă r ă g ă n a r e , C o n s iliu l

r e la ţiilo r n u m a i,

M o b iliz în d c o r p u l

m ilita r ilo r ,

în

c u lise

e le m e n te le

a u

e x e c u tiv .

211

c o n sfă tu ir i

a c e ş ti

e x e c u tiv

r e c ip r o c e .

o fiţe r e sc e i

p r in

In

o a m e n i

şi

tim p

o a m e n ii

lu i

s a

ţm a

c e

m

E b e r

c o n tr a r e v o lu ţio n a r e

r e a c ţio n a r ,

im o b iliz a t

c u

p e

c e r c u r ile

c in is m

o n si-

t t ~ TIni lF l«J !T £ T 6d decembne, f 1 acîiunea oare ,e-a dictatura care a proclamat vîrşirea acestei act'^ & ConsiIiuI executiv, iar desăB erlS aCtmm a f° St intrarea truP^or de gardă în

i r : x i” L protestului

T

e?

‘ntrarea ^ 5i C o n s i U u l u L x Z 'T

- ~

0'’“™*’ “

Consiliul ^

j u r J t o t u f L ? “,“ ^ Pn'’" ,e a nedezarmarea lor, ~ L : “ g“ - desigur’ ^ Consiliul M v L o " u v a afla “desn“ ” tem “h“ '1“ “ “ ™ * ‘ <=* Consiliul lui, din ziare. P " eVm,m^ ' “ 5' - t u l poporuoareTr Cma! t o T c Îu rtl g ă J to B e rt,

“ tiune, acest jurămmt de la “ f° Sl C° m pta « * “ . * U ev"de„t ca 'mp° triva Consili“ lui oxecutiv. Intrarea

soldaţii

S z rs s x

z

b u i e ^ r 11111-6^ 11^

6Ste ° Umbră’ 1111 “

r

aT »consiliilor de muncitori şi

d— 212

-

iată ce tre

* ~

Cit cinism, cită aroganţă din partea c o n t r a r e v o l u ţ i e i la numai patm săptămini d e l a revoluţie, pe care au facut-0 muncitorii şi soldaţii! . căutat Este limpede că, lovind în Consiliul executiv, ea a cautat să lovească în consiliile de muncitori şi soldaţi, m m aseled muncitori şi soldaţi. Organul lor, organul revoluţiei a fost condamnat la totală neputinţă, puterea le-a fost smulsa si predată burgheziei contrarevoluţionare. Desigur, nici un organ al puterii politxce nu laşa sa i scape puterea din mină, doar dacă o pierde din prapna sa *mr° M °a vină. Numai incapacitatea de acţiune şi indolenţa Consiliului executiv au înlesnit jocul lui Ebert-Scheidemann. De suferit trebuie să sufere însă clasa muncitoare! Ea este aceea care trebuie să creeze, la viitoarea adunare a corn siliilor de muncitori şi soldaţi din întregul Reich, un Consdm executiv puternic, care să nu ducă număr o existenţa de umbră, ci să smulgă cu mină forte puterea acaparata prm uneltiri contrarevoluţionare de Ebert şi compania. Daca consiliile de muncitori şi soldaţi din întreaga Germanie nu vo zdrobi fără cruţare cuibul Scheidemann-Ebert, atunci vor ele însele foarte curînd înlăturate, la fel ca actualul Consxliu executiv, şi vor fi în cele din urmă măturate de contrarevoluţia victorioasă. Die Rote Fahne“ din 11 decembrie 1918

2 a c in

Pe redute Mime se va întruni la Berlin Consiliul central al consilii­ lor de muncitori şi soldaţi din întreaga Germanie; se va întruni corpul în care proletariatul revoluţionar al întregii Germanii, fie muncitori, fie soldaţi, vede, cel puţin din punct de vedere organizatoric, cel mai frumos rod pe copacul revo­ luţiei m dezvoltare. Poate că mulţi şi-au închipuit altfel această primă şedinţă. Poate ca au crezut că încă primul val ascendent al mişcării proletare ne va aduce Consiliul central, că ceasul naşterii sale va avea loc într-un moment cînd stelele revoluţiei mai stră;U“ C CY ; Ce,a?: f° C VÎU Care la 9 noiembrie i-a luminat proletariatului calea în noaptea îngrozitoare a războiului şi a lipsei de libertate. 9 în acele prime ceasuri, Consiliul central n-a existat încă. In locul sau aveam un surogat: Consiliul executiv al consi­ liului de muncitori şi soldaţi din Berlin a luat în mîinile sale m muni mult prea slabe - sarcinile Consiliului central. vi astfel, Consiliul central se întruneşte într-un ceas în care revoluţia şi-a pierdut iniţiala ei strălucire de cometă r m k t V UClrr are “ Primele ZiIe i_a ° rbit Pe adversarii evoluţiei şi, din pacate, şi pe adepţii ei. Mulţi dintre adepţii ei au crezut ca prm minunile pe care le-a adus 9 noiembrie -ar fi rezolvat sarcinile revoluţiei. Astăzi şi-au recăpătat cu oţn vederea. Căci ei, care au crezut că vechile forţe istorice clasele dominante ale unei stăpîniri de milenii, pot fi intimi­ date de mase care jubilează, de soldaţi surîzători şi de steaguri

, capitalismul mortul. Astăzi i se pare că a şi venit timpul posibilitatea să sugă sîngele maselor început 1 Uneltirile contra,evoluţiei se vad t o p « * , Ele an Încă din clipa cînd reacţiunea a reuşit sa de g g .• : săi oe Ebert-Scheidemann, paralizmd a ' S g revoluţionară şi canalizînd energia Iu, politică pe calea c o n tra re v o lu ţie i.^ ^ .. , ^ de zj citc un Cf ™ decret ^ are S t a b ile a vechile organizaţii admiÎ E L T - X - care încerca să readuf pe «oţ, ■ * £ lecţii, prefecţii de poliţie Şl F « un d cr ca drept r : independente S

acefeiaşi — justiţii de r

1 J d e c e t care ordona să se pM.ească ^ t e l ^ C a

si pînă acum. Nulla dies sine linea , mei o zi ara L Pe să consolideze cîte o cărămidă ce ameninţa sa cada dm edificiul putredei dominaţii capitaliste. . . . Cine ar putea să ia în nume de rău burgheziei ca m împrejurări Jti. de prielnice, simţindu-se W ^ p u te m c ; a încercat să-i înlăture pe agenţii ei, guvernulJbert-S demann-Haase, şi să ia din nou in p roprie “ “ f Mai scăpate? într-un rinn calm. ea nrnmteaza^p P intii a obţinut de la agenţii e, ea sa-i c e d «e P prin Adunarea naţională, din nou puterea. E b e r t - S ^ grăbit să îndeplinească aceasta sarcina

r =

=

. “ r

S

C

X

'

T ^ T o

r

zi fără o linie. -

i r

r

 Nota trad. 215

S “

M "

“

’

faţa steagului negru-alb-roşu; şi, cu toate acestea, încă nu şi-au ciştigat recunoştinţa patronilor, a capitalismului. Stăpînul a devenit nerăbdător, e sătul de servitori timpul presează, el consideră că i-a venit din nou rîndul, nu se mai sinchiseşte de Adunarea naţională, el vrea restabilirea vechiului Reichstag. Intr-un astfel de moment se întruneşte Consiliul central pentru Germania. Capitalismul, din nou consolidat, e gata de fapte. ° Şi revoluţia ? Nu trebuie să ne înşelăm în această pri­ vinţa : dacă revoluţia s-ar desfăşura în cadrul organelor revo­ luţionare create în primele zile, în consiliile de muncitori şi soldaţi, daca situaţia şi importanţa revoluţiei s-ar măsura după situaţia şi importanţa acestor consilii, atunci am sta prost cu revoluţia. S-a dezlănţuit o campanie de aţîţare furibundă împotriva consiliilor de muncitori şi soldaţi. Orice mică greşeală, aproape inevitabilă în timpuri tulburi şi care nu este decît urmarea lipsei de experienţă, este prezentată imediat drept cnma capitală şi pecetluită ca o dovadă definitivă a incapa­ cităţii sistemului consiliilor, deşi în trecut, sub vechiul regim, abuzurile erau ceva obişnuit, deveniseră o regulă. Apoi, pentru a zdrobi definitiv consiliile, au fost evocate spiritele Antantei. Şi domnul Ebert a fost primul: el a fost acela care a propus de bunăvoie Americii sacrificarea consilii­ lor în schimbul alimentelor; da, el a cerut să se livreze aimente numai în schimbul sacrificării consiliilor de muncitori şi soldaţi. Guvernul Ebert-Scheidemann-Haase ameninţa cu stafia foametei în Germania; el a fost acela care a împuiat capetele oamenilor cu ideea : ori consiliile, ori pîine. Ştirile că Antanta ameninţă cu intervenţia în Germania se ţineau lanţ. In fiecare zi o ştire de acest f e l: Antanta soseşte chiar acum, Antanta ameninţă, o notă a Antantei a şi fost emisă, Clemenceau a declarat..., Lloyd George a declarat... Ai de zi o nouă ştire, zi de zi o nouă înşelăciune.

Căci totul

î canct privinţă a fost întrecuti chiar şi v e tLo * f : " cu regim n-a minţit poporul german cu . atîta tenacitate, neruşinare şi tica oşi acestea. Ele au Consiliile nu au ştiut sa întregul lăsat în mîimle guvernului, a au privit în aparat pentru influenţarea „opi P trarevoluţionar, le tăcere cum acest guvern, acest clun arunca zilnic cărbuni aprmşi m casa. _ ^ revoluţiei. Dar slăbiciunile conşrMor dislIusi prin aceste mijiW u f i 0 l ° T a este !n creştere şi abia acum devine ceea loace meschine. revoluţia proletară. Grevele cuprind ce de fapt trebuie sa f £ J ilezia Superioară, azi la ţara ca văpaia oc • p Stuttgart, la Hamburg Berlin, iar mîine în in care i-au ferecat se ridică proletarii, ruP™ înfmntînd deschis duşmanul guvernul partidu şi smdi care au încîntat

J

- capitalismul. Z o m ^ ” revoluţiei ochii unor pretinşi atît de mult m primele z r„volutia apare despuiată, în socialişti, au dispărut, şi as az Care au sfărîmat adevărata ei statură uriaşa, aratmdu şi r , lumea veche şi o vor făuri pe ce. » ® . Consiliul Numai ea uneşte forţele pe care se «t P 1 central, toate consiliile care tori voluntari şi conducători actm ai i ev ^

E a este

singurul izvor d i n ^ ă ^ c o x x s i l i i , consiliile însă sînt

Revoluţia poate trai şi

moarte « f * ti Adesea consiliile şi-au urmat S-a pierdut ind priz0nierele unor devize drumul bîjbîind şi şovamd, d P artificial îngustată d partid t f n

c l t r r —

ele CC avcan loc şi chiar asupra

marii însemnătăţi a acestor evenimente. 217

Trebuie luate de urgenţă patru măsuri, prin a căror înde­ plinire Consiliul central poate să recîştige timpul pierdut şi să-şi asigure locul ce i se cuvine. 1. El trebuie să înlăture cuibul contrarevoluţionar, nodul unde se întîlnesc toate firele conspiraţiei contrarevoluţionare — cabinetul Ebert-Scheidemann-Haase. 2. El trebuie să ceară dezarmarea tuturor trupelor de front care nu recunosc necondiţionat suprema autoritate a consiliilor de muncitori şi soldaţi, devenind astfel garda cabi­ netului Ebert-Haase. 3. El trebuie să ceară dezarmarea tuturor ofiţerilor şi a gărzii albe, constituită de guvernul Ebert-Haase, şi să creeze garda roşie. 4. El trebuie să respingă Adunarea naţională ca un atentat împotriva revoluţiei şi a consiliilor de muncitori şi soldaţi. Consiliile de muncitori şi soldaţi mai au posibilitatea să se pună în fruntea revoluţiei, traducînd nemijlocit în fapt aceste patru măsuri; proletariatul e dispus să se lase condus de ele, cu condiţia ca ele să fie un conducător ferm în lupta împotriva capitalismului; proletariatul e gata să le dea totul şi să le ridice pe cele mai înalte culmi, cu lozinca: Toată puterea în mîinile consiliilor de muncitori şi soldaţi! „Die Rote Palm e“ din 15 decembrie 1918

Adunarea naţională sau guvern al consiliilor ? -

-

r

1 doilea punct al ordinii de zi a Adunării

: —

i

mîinile consiliilor de muncitori şi

>

^

întregul

armament d t c ^ d ^ ^ a r i L l împotriv’a burgheziei: aceasta este dilema.

realizezi socialismul pe cale

perîenţa istorică a revoluţiei burgheze, ş> cu aht mar p

de

^

r » ::;:

. leagănul parlamentarismului burghez, care s-a ezvo a cel mai de timpuriu şi cel mai putem.« Iu KM®. iu Anglia ceasul primei revoluţi, modeme bmgheze,^p ^ mental englez avea în urma sa o ,storlB ' Parlamentul a şi devenit din pnmu — centrul, bastionul, cartierul er general. e

, revoiuţiei t al r e v o j ^ -lK e de

lung, care a purtat în smul SaU Iegală p!nă la la prima înfruntare dintre opoziţie Ş P n»rlament a procesul şi executarea lui CarolStuart, fost o unealtă neîntrecută, supusa in mumie b g dente. 219

Şl ce a rezultat ? Acelaşi parlament a trebuit să-şi creeze 0 „armată parlamentară“ deosebită, pe care generali aleşi din smul parlamentului au comandat-o pe cîmpul de luptă pentru ea, printr-un îndelungat, dîrz şi sîngeros război civil’ sa infrmga feudalismul, armata „cavalerilor“ devotaţi regelui. u prin dezbaterile de la mănăstirea Westminster — deşi acolo era centrul spiritual al revoluţiei - s-a hotărît soarta 1evoluţiei engleze, ci pe cîmpurile de luptă de la Marstonmoor şi Naseby, nu prin strălucitele discursuri parlamentare, ci prin cavaleria ţaranească, prin „pintenii de fier“ ai lui Cromwell Drumul revoluţiei a dus de la parlament - prin războiul ivii la cele^doua „curăţiri“ forţate ale parlamentului şi, m cele dm urmă, la dictatura lui Cromwell. , Df . în Franta ? Acolo s-a născut pentru prima oară ideea Adunam naţionale. A fost o inspiraţie genială de importanţă istorică mondială a instinctului de clasă cînd în 1789 Mirabeau şi ceilalţi au declarat: cele trei „stări“, care înainte se adunau întotdeauna separat — nobilimea, clerul şi „starea a treia“ —, vor trebui să se întrunească de acum încolo împreună în - clunarea naţională. Această Adunare era, tocmai prin şedin­ ţele comune ale stărilor, un instrument al luptei de clasă burgheze. împreună cu minorităţile puternice ale celor două stan superioare, „starea a treia“, adică burghezia revolu­ ţionară, reprezenta în Adunarea naţională de la început o majoritate compactă. Şi ce a urmat după aceea? Vandeea, emigrarea, tră­ darea generalilor, uneltirile clerului, răscoala a 50 de departa­ mente, războaiele de coaliţie ale Europei feudale şi, în sfîrşit, ca singurul mijloc pentru a asigura victoria revoluţiei : dicta­ tura, iar ca o încununare a ei, teroarea ! Aht de puţin a fost în stare să facă majoritatea parlamen­ tară pentru a cuceri victoria revoluţiei burgheze. Şi, totuşi, ce însemna contrastul dintre burghezie şi feudalism în raport cu prapastia fără fund care desparte astăzi munca de capital! Ce reprezenta conştiinţa de clasă de ambele părţi ale adver­ sarilor care în 1649 sau 1789 au intrat în luptă unii împo220

triva altora dacă o comparăm cuj a moarte care s-a aprins astazi in P listă! Nu degeaba a luminat mai ascunse resoarte ale maşinăriei ^ societăţii burgheze. Nu degeaba procedeele ei pînă în cclc mai nuci ■ mai ascunse intenţii şi gm ui ^ % realitate fundamentală că burghezia ,■ vampirului, sugînd singele proletanatu No degeaba a exclama. brei sale cuvmtan la Congres P „Sta, 5i rămîn un duşman de mo“ ‘e Este ultima mare batal.e m care se ^ ^

^

“ ptoştiinţei cele T J m ce a J J ţiuni]e şi g chiar j ceie din marea viata, asemenea încbeierea cele£ la Dresden = burgheze!“ eldste„ ţa sau istoria

au cc căuta ezitarea, comprom*S Această^dtimă bătălie, care « - c e e a ce p r i v ^ amploarea sarcinilor, toate luptele de pma a după unii, să îndeplinească ceea ce mc, M * a d e la , o revoluţie n-a izbutit să facă, sa pună » p a t d u p ^ U » 1 si pe moarte dintre două lumi prin freamătul lm al verselor parlamentare şi al.h ţ *annlloj luptei de Şi parlamentarismul a fost una liniştită Casă a proletariatului a.ita «imp cit a d u « J . m ş t ^ de toate zilele a sociCaţu b u r g ^ e ,^ puteau care masele, « ^ | S ă m insă In plină revoluţie fi educate pentru lupta. toporul însăşi rădăcina proletară şi e vorba de a burghez, ca copacului exploatam capita • ^ ^ mai nobil este, şi dominaţia burgheza de c a , . , cfasă se duce U pi“ dut dreptul la munca deschis, intr-o forma nevoalata 15 dedt s i se nu mai au nimic să-ş. spună, nu le 1upta prindă intr-o supremă încleştare ş, sa hotarasca p finală cine va fi doborît.

221

Cuvintul lui Lassalle este astăzi mai valabil ca oricînd • Si C° nf întotdeauna în « exprima ceea d f . , Ş Ceea ce este vedem : aici muncă - dincolo capital I Ar fi o ipocrizie să duci negocieri binevoitoare acolo unde e vor a de viaţa sau de moarte, să urmăreşti realizarea

s T d T l T r 7 V nde trebUie Iuată

de o

claritate f Ş* C“ Stit’ CU Puterile sporite prin claritate şi cinste, proletariatul, constituit ca clasă, trebuie să concentreze întreaga putere politică în mîinile sak

Mamelucii lui Ebert

v ă d f r V f 106 6gaIe’ democraţie 1“ - ne-au propou t timp de decenii predicatorii mari şi mărunţi ai domi­ naţiei burgheze de clasă. ’ mi

Opera conferinţei pe întregul Reich a consiliilor de mun­ citori şi soldaţi a fost încununată de lauri. După ce a dat ce Şi tot „Drepturi politice egale, democraţie !“ _ repetă mai puternic sprijin cartierului general contrarevoluţionar al lui Ebert, după ce s-a izolat de stradă, de masele revoluţio­ Da u “ U” T ’ " " dtele burSheztei. Scheidemannii. p o liS ; t i ™ ™ / *l! ° rea,iZate' C Sd ..drepturile nare ale proletariatului, conferinţa a terminat prin a se sinu­ cide, prin a da lovitura de graţie consiliilor de muncitori şi exnloat V° r 6Veni realitate abia în momentul cînd lÎa t 7 n° miCă Va StîrpÎtă d- rădăcină. Iar „de­ soldaţi. ,. „ mocraţia — dominaţia poporului — începe abia atunci cînd Vom da numai două exemple care dovedesc cu cita lipsa poporul muncitor pune mîna pe puterea politică. de jenă, cu cît cinism au manevrat oamenii lui Ebert confe­ rinţa ca pe o marionetă, bizuindu-se pe ignoranţa şi stmgacia b u rg h 7 7 te b ^ ^ abUZat 1111 S6C01 Şi jumătate clasele parlamentară a delegaţilor muncitorilor şi soldaţilor. Penfu nri7a 7 PUSe piaCtice 3 acî“ r istorice. Miercuri seara a apărut deodată, foarte modest o „pro­ carJ V l Z Ţ Ţ " ” LibCTtate’ egalitate’ C i t a t e “, in 1789 a fost lansată în Franţa de către burghezie punere Ludemann“ , care cerea să se predea, „pîna la o noua f b t g ¿1 % P rdominaţieireglementare de către Adunarea naţională“ , întreaga putere legislativă şi executivă conducerii Reichului, adică cabinetu­ lui Ebert. Această propunere a fost aprobată miercuri seara, r uie seculare să r ş. m (aţa „tone, că tot ceea ce a fost socotit oină în mare grabă, fără nici o dezbatere ! Congresul nici nu a băgat de seamă că prin aceasta a şi anticipat o noua „reg en ^ a ^ C ^ o V i g î ^ 6' Ad— mentare“ a lucrurilor de către Adunarea naţionala înainte întreaga putere in mh a „fase.or chiar de a se fi dezbătut problema Adunării naţionale, necum să se fi luat vreo hotărîre în privinţa ei ! Aşadar, ordinea de S r T ” mS rcVOlU!i° " atS ^ i b i r e a t p l smului - iata ce înseamnă cu adevărat drepturi egale iată zi prevăzuse pentru joi dezbaterea chestiunii dacă în genere ce inseamna democraţie adevărată ! urmează să fie convocată Adunarea naţională, iar miercuri seara clica lui Ebert a determinat congresul să decidă ca ’Die Rote Fahne“ din 17 decembrie 1918 reglementarea definitivă a relaţiilor îi revine Adunării naţio­ nale şi că întreaga putere politică urmează să fie predata fara 223

întîrziere cabinetului E bert! Congresul a fost îndemnat să considere dezbaterile în jurul problemei cardinale a revolu­ ţiei ca un fapt consumat, ca o comedie. Al doilea exemplu : joi, după prezentarea referatelor si nală“eseCtUVmtUl 1 ^ ™ heiere la PunctuI Adunarea naţio­ nala se trece la vot. Din mulţimea de propuneri sînt des^ ^ n a , hotărîtoarei „propunerea D ă U g « , care ridTă problema principiala - Adunare naţională sau consilii si S n tr u TAdunarea d " g naţională Ebf ’la^ 19 ianuarie. fixează termenuI Agerilor pentru Oricine ştie că, înainte de a se stabili termenul alegerilor trebuie sa se hotărască asupra problemei fundamentale dacă m genere^ trebuie să aibă loc alegeri. înainte de a stabili data care sa^fie sugrumate consiliile trebuie să se declare prin­ cipial daca o astfel de lovitură trebuie dată sau nu lor o l S Î Tla 16 Leinert ^ aceeaşi deSpre părere delegaţii muncitorior Îşi ssoldaţilor acest congres oa şi patronii despre muncitorii lor: „Cu aceştia poţi să te porţi o rÎu m " Şi mtr-adevar! Congresul admite ca întîi să se voteze ter­ menul alegerilor şi abia la urmă se pune la vot propunerea principiala a lui Dăumig, după ce, de fapt, soarta ei fusese notarita dinainte pnntr-un simplu truc. Cu toate acestea, nu vrem să susţinem nicidecum că con­ gresul s-ar fi lăsat prins în laţ din cauza a tot felul de superfmiahtaţi exterioare şi stîngăcii, aşa’ cum s-ar lăsa sedusă o a a fara experienţa de un seducător viclean. Componenţa acestui congres, atitudinea sa de la început şi pînă Ia sfîrşit atesta dimpotrivă, că el s-a situat ferm şi hotărît de partea lagărului contrarevoluţiei scheidemanniene. Manevrele neru­ şinate ale cheii lui Ebert dezvăluie numai că ea a degradat congresul consiliilor pînă la nivelul unei gărzi de mameluci, ca in cadrul acestui prim congres al revoluţiei ei au reînnoit şi au reînnoit cu succes ! - toate vechile trucuri şi arti­ ficii de regie eu care alde Scheidemann-Legien, „forurile“ vechiului partid şi ale sindicatelor, au corupt şi au ţinut sub 224

tutelă clasa muncitoare, pregătind-o pentru eşecul moral de la 4 august. Congresul consiliilor, această unealtă supusă a contrare­ voluţiei, a făcut şi ultimul pas : a respins hotărît orice parti­ cipare a Consiliului executiv la exercitarea puterii legislative prin Consiliul împuterniciţilor poporului şi a dat în realitate guvernului Ebert depline puteri dictatoriale. Congresul consiliilor de muncitori şi soldaţi îşi încunu­ nează opera prin aceea că deposedează consiliile de munci­ tori şi soldaţi de orice putere şi cedează întreaga putere clicii lui Ebert, care are pe conştiinţă lovitura de stat de la 6 de­ cembrie, cele 14 cadavre de pe strada Chaussee, conspira­ ţiile lui Marten şi Lorenz ! 11 Punctul de plecare şi singura cucerire reală a revoluţiei de la 9 noiembrie a fost constituirea consiliilor de muncitori şi soldaţi. Primul Congres al acestor consilii se încheie prin anihilarea acestei singure cuceriri, prin smulgerea puterii din mîinile proletariatului, prin desfiinţarea operei lui 9 noiem­ brie şi revizuirea revoluţiei. Dar, prin aceasta, contrarevoluţia, din exces de zel, taie în propria sa came. Mamelucii gărzii lui Ebert au mers prea departe cu supunerea lor oarbă. Arcul supraîntins aruncă săgeata înapoi asupra arcaşului. Congresul consiliilor, condamnînd la o existenţă pur apa­ rentă însuşi corpul de la care şi-a primit împuternicirea — consiliile de muncitori şi soldaţi —, a depăşit de fapt împuternicirile sale, a trădat mandatul care i-a fost dat de consiliile de muncitori şi soldaţi, a desfiinţat baza pe care se sprijinea existenţa şi autoritatea sa. Prin hotărîrea de a depo­ seda consiliile de muncitori şi soldaţi de orice putere, con­ gresul consiliilor de muncitori şi soldaţi nu le-a dizolvat pe acestea, ci s-a lichidat pe sine însuşi oa putere politică, a făcut nule şi nevalabile hotărîrile sale relative la consiliile de muncitori şi soldaţi, cărora voia să le dea lovitura de graţie. 15 — Cuvînt&ri şi articole alese

225

Consiliile de muncitori şi soldaţi nu au fost dizolvate ca putere politica, ele nu pot fi dizolvate. Ele nu există din graţia vreunui congres, ele s-au născut la 9 noiembrie din acţiunea revoluţionara a maselor. Masele revoluţionare nu vor comite sinuciderea spre care sînt împinse. Consiliile de muncitori şi daţ! vor ramine, ele îşi vor manifesta cu o energie înzecită P eiea lor şi dreptul lor la existenţă, apărînd revoluţia de noiem ne. le vor declara opera contrarevoluţionară a necredmcmşdcr lor oameni de încredere drept nulă şi nevaa 1 a şi vor găsi puterea şi curajul necesar pentru a declara m acest ceas hotărîtor, aşa cum a făcut Luther cîndva : Aceasta e poziţia pe care stau, nu pot altfel! Două completări. Avmd în vedere că Consiliului executiv i s-a luat orice po­ sibilitate de participare la puterea legislativă, fiind astfel condamnat la existenţa iluzorie a unei „instanţe de control“ fara putere şi influenţă, fracţiunea partidului social-democrat independent a declarat că nu mai poate face parte din Con­ siliul executiv. CV; urmare, Consiliul executiv a fost ales nu­ mai din oamenii lui Ebert. „Controlul“ lui Ebert asupra gu­ vernului Ebert! Dracul controlat de soacra sa. întreaga putere pohtică şi toate organele ei se află exclusiv în mîimie Scheidemannilor...

Congresul consiliilor este tratat de regizorii săi aşa cmn merită. După ce a făcut şi a admis sa se taca tot C®e trebuia contrarevoluţiei, el urma sa fie trimis ^ plunba După rezolvarea punctului al doilea - Adunarea naţionala s-a propus fără nici o jenă renunţarea la celelalte puncte de pe ordinea de zi. La ce bun pălăvrăgeala m u ţ ia desp cializare, despre pace cînd principalul - dictatu g nului Ebert - a fost obţinut! Maurul şi-a făcut dat maurul putea să plece... ¡„.„.venit Maurul era şi gata să o facă. Dar rata ca a mterve^ „strada". Cînd s-a aflat despre acest plan murdar drn « bune s-a pornit un protest atît de vehement Şl > mamelucilor de la parterul sălii li s-a făcut frica. S-a ho nţ să fie ascultate cele două referate : unul cu privite la şoca lizare şi altul cu privire la pace. ^ De altfel, o simplă formalitate. Doua exerciţii rică platonică, ascultate „din politeţe“ de oameni gata plecare, îmbrăcaţi în paltoane. hunăDar piuă şi această ultimă picătura de pudoare ş. cuviinţă a trebuit să fie stoarsă de pumnul puternic al ma selor din afară. Die Role Fahne“ din 20 decembrie 1918

Şl, totuşi, pînă şi această ruşine ţine să aibă frunza ei de viţa. Căci Haase rămîne în Consiliul împuterniciţilor poporu­ lui, prins de şoldul lui Ebert ea o centură de castitate. Da el ramme ! Şi Dittmann, Barth rămîn, desigur, şi ei. Pentru a-şi salva onoarea, stînga partidului social-democrat inde­ pendent se retrage din Consiliul executiv, dar dreapta rămîne neclintita ca acoperire „principială“ a prostituţiei politice. rupul lui Haase evită să dea ochi cu congresul parti„ U U1 pentru ,a scăpa de răspundere şi de o hotărîre clară împotriva sa, dar logica firească a lucrurilor impune o astfel de hotanre şi claritate. Masele membrilor de partid sînt di­ rect provocate şi silite să-şi rostească sentinţa. 15* 226

Alegerile pentru Adunarea naţională După strălucita „victorie“ de la congresul consiliilor, oa­ menii lui Ebert îşi închipuie că principala lor lovitură împonva puterii consiliilor de muncitori şi soldaţi, împotriva revoluţiei proletare şi socialismului a reuşit. Ei se înşală. Trebuie nimicit acest plan al contrarevolu­ ţiei, trebuie zădărnicită acţiunea trupelor capitaliste de apă­ rare prin acţiunea revoluţionară a maselor. După cum am folosit infamul sistem electoral prusian cu trei colegii pentru a lupta în parlamentul celor trei colegii împotriva parlamentului celor trei colegii, tot aşa vom folosi şi alegerile pentru Adunarea naţională pentru a lupta împo­ triva Adunării naţionale. e Aici nu mai poate fi vorba, desigur, de nici o analogie. < s aZ1, participarea adevăraţilor apărători ai revoluţiei şi so­ cialismului la Adunarea naţională nu ar avea nimic comun cu schema moştenită, cu tradiţionala „folosire a parlamentului“ pentru aşa-numite „cuceriri pozitive“ . Astăzi nu se mai poate continua cu vechea rutină a parlamentarismului pentru a aduce proiectelor de lege mici îmbunătăţiri şi a le lipi benghiuri de înfrumuseţare şi nici pentru „a-şi măsura puterile“, a trece m revista numărul adepţilor sau pentru a aplica alte for­ mule cunoscute din timpul rutinarului parlament burghez, din vocabularul lui Haase şi al prietenilor săi. Ne aflăm în plină revoluţie, iar Adunarea naţională este o citadela contrarevoluţionară îndreptată împotriva proleta­ riatului revoluţionar. Sarcina constă în a lua cu asalt şi a

dărîma această citadelă. Alegerile, tribuna Adunării naţio­ nale trebuie folosite pentru a mobiliza masele împotriva Adunării naţionale şi a le chema la lupta cea mai îndirjita. Participarea la alegeri este necesară nu pentru a elabora legi împreună cu burghezia şi scutierii ei, ci pentru a alunga din templu burghezia şi pe scutierii ei, pentru a cuceri cita­ dela contrarevoluţiei şi a înălţa deasupra ei steagul victorios al revoluţiei proletare. Este nevoie oare pentru aceasta de majoritate în Adu­ narea naţională ? Aceasta o cred numai cei care se închină cretinismului parlamentar, cei care vor să hotărască soarta revoluţiei şi socialismului printr-o majoritate parlamentara. Nici soarta Adunării naţionale însăşi nu se va hotărî de către majoritatea parlamentară din Adunarea naţională, ci de către masa proletară din afară, din întreprinderi şi de pe stradă. S-ar putea să le convină domnilor din jurul lui EbertHaase, iuncherilor, capitaliştilor şi suitei lor să fie lasaţi nu­ mai ei între ei, iar proletarii revoluţionari să se mulţumească să fie spectatori care privesc liniştiţi prin gard cum mauntru le este scoasă pielea la m ezat! Dar aceasta nu le va reuşi acestor domni! Oricit de re­ pede au reuşit ei, datorită congresului de mameluci ai con­ siliilor de muncitori şi soldaţi, să pună la adăpost opera lor contrarevoluţionară, totuşi socoteala lor de acasă nu se po­ triveşte cu cea din tîrg. Căci aici îi aşteaptă masa proletara, adevărata purtătoare a revoluţiei şi a sarcinilor socialiste. Ea, masa, are de hotărît asupra soartei şi activităţii Adunam na­ ţionale. Depinde de propriile ei acţiuni revoluţionare ce se va petrece în Adunarea naţională şi ce se va alege din ea. Rolul hotărîtor îl au acţiunile din afară, care trebuie să bată violent la porţile parlamentului contrarevoluţionar. Dar şi ale­ gerile şi activitatea reprezentanţilor revoluţionari ai maselor în cadrul ei trebuie să slujească cauza revoluţiei. Participarea la Adunarea naţională trebuie să aibă ca scop denunţarea

228 229

MM

mtc71d

’■ ej erg'Cä * tUtUr° r ma" e™ 1” »i uneltirilor ono" ,aSC" ea Ia « “ * “ P « . ta fata maselor, a tm m «»"'«irevolutionare şi mobilizarea maselor pentru un -amestec hotarîtor în treburile ei 1 Domnii burghezi, în frunte eu guvernul Ebert, vor să clasă"“ “ ' “ ° area uaţională pentru a paraliza lupta de clas, pentru a evi a lupta revoluţionară hotărîtoare. Pentru « Jv im Ü T ’

ch Î P T de daSä ,rebufe Să aăvălească rde n l • 7 f “" “ “ “ ’ “ treb™ »« folosească alegenle, precum ş, dezbaterile Adunării nationale tocmai p e „ L a urgenta deznodămîntul revoluţionar. P s ä p t w S f r 11“ “ " “ T Hmpuri Iu următoarele saptamnn şi lum, şomajul, conflictele economice vor creste impetuos. Marea bătălie dintre capital şi „ „ „ c ă , „are p o a S e z iT t ,T T ° IUtiei 5‘ care ” » admite nici T r t Şi t r f a l f S T ri" S erea dominaţiei capitaliste de clasă Ş mful socialismului, această mare bătălie va avea griiă crea’S lin fţara-SPirid creasca zi de5izi.a“ iVitat6a revoluîi°” “ â a maselof ă oamenilor lui Ebert, Adunarea naţio­ nala trebuie sa f,e un zagaz in calea calmilor revoluţionare Tocmm de aceea, aceste valuri trebuie să se reverse asupra Adunam naţionale pentru a mătura zăgazul. voi KCtiUMa î leCtora“ ’ Mb" M “ “ tui parlament contmrevoluţionar trebuie să devină n„ mijloc de educare, de atra­ gere ş, mobilizare a maselor revoluţionare, o etapă in lupta pentru instituirea dictaturii proletariatului. Un asalt al maselor la porţile Adunării naţionale, pumnul stxms al proletariatului revoluţionar care se ridică în mijlocul unarn şi agita steagul pe care sită scris cu litere de foc ■ PMterea ! n mîinile consiliilor de muncitori şi soldaţi! naţională^ ^

^

Partldparea noastră ]a Adunarea

T arăŞi’ Ia aCţiUne! Nud timP de Pierdut. Astăzi, clasele dominante mai jubilează în urma manevrelor 230

victorioase ale guvernului Ebert la congresul consiliilor ; ele aşteaptă şi speră că 19 ianuarie le va aduce reîntoarcerea netulburată a dominaţiei lor de clasă. Numai să nu jubileze prea devreme. Ideile lui martie n-au încetat să trăiască şi nici cele ale lui ianuarie. Viitorul aparţine revoluţiei prole­ tare, ei 'trebuie să-i slujească totul —< chiar şi alegerile pen­ tru Adunarea naţională. ,Die Rote Fahne“ din 23 decembrie 1918

Cuvintare cu privire la program r° stlta, l f congresul de constituire a Partidului Comunist din Germania (Liga „Spartacus“) 30 decembrie 1918 T o v arăşiji tovarăşei Dacă ne propunem astăzi sii dlscu am ş, sa adoptam programul nostru, aceasta se datoreste nu

oa T a rd d T â “ ’T ' ’ " ' ? ' k ™ 1' ° £ Con!tit" “ a or l r mdep0,,i" 1/ < * « ” partid „ou trebuie să adopte oficial un program ; discuţiile de astăzi referitoare la program suit prilejuite de mari evenimente istorice de faptul ca a sos*, , ^ programiI, soo «

n t ap rolr ariat“ 1" 1 *“ b“ ia capete în g e n e r a i “ T l 70™ ? 1’ VOm re!nnoda “ prilej firul pe

. . M a n , f e s Z t Z Z ‘ nZ M a n * & g * '* " * “ nist“ i „ • • Dupa cum Ştiţi, „Manifestul Comucialiste I T â T “ 1 rea'izar“ t61" “ ” finale soliste ca o sarcina nemijlocită a revoluţiei proletare. Această

r ^ d e l a ' 1S48X ^ rePrezentat-o în timpul revolubază a a l o i ? “ ^ ‘* 0 1‘° Ş‘ S“ s ¡“ *“ »*tional drept ţ 1 or proletare. Pe aitunci ei credeau, şi tot astfel credeau Ş1 toate spiritele conducătoare ale misc M “ le, “ e ca proletar,atu, s-ar afla in f ,ja sarcini, „emiflocite de a " r e a S a te T P ‘ Pen*n‘ “ soaiaIi™>ul să devină imediat o «t ă ă ! " “ mai aa « înfăptuiască revoluţia pomea, sa s e pună mina pe puterea politică în stat. După cum ştiţi, mai tirziu Marx şi Engels au revizuit ei înşişi în mod d in ?8 7 2 CeStA r n? de7Vedere‘ în Prefata la ediţia germană dm 1 8 ,. a „Manifestului Comunist“, care mai poartă semnăc ra comuna a lui Marx şi Engels, ei spun despre propria lor opera : „Astăzi aees, pasaj" (sfinţitul TapitoMui T u - l â " 232

adică expunerea măsurilor practice pentru realizarea socia­ lismului) „ar suna în multe privinţe altfel. Faţă de formida­ bila dezvoltare a marii industrii în ultimii douăzeci şi cinci de ani, cît şi faţă de progresul realizat o dată cu aceasta pe tărîmul organizării ca partid a clasei muncitoare, faţă de experienţa practică mai întîi a revoluţiei din februarie şi mai ales a Comunei din Paris, unde proletariatul a deţinut pen­ tru prima oară puterea politică timp de două luni, pro­ gramul acesta este astăzi pe alocuri învechit. Comuna a do­ vedit îndeosebi că «clasa muncitoare nu poate să ia pur şi simplu în stăpînire maşina de stat aşa cum este şi să o pună în funcţiune pentru propriile sale scopuri»“*. Dar iată cum sună pasajul din „Manifestul Comunist , care a fost declarat învechit: „Proletariatul va folosi dominaţia lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a cen­ traliza toate uneltele de producţie în mîinile statului, adică în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă, şi pentru a mări, cît se poate de repede, masa forţelor de producţie. La început acest lucru nu se poate face, fireşte, decît printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate şi a relaţiilor de producţie burgheze, adică prin măsuri care, din punct de vedere economic, apar neîndestulătoare şi şubrede, dar care se depăşesc singure în decursul mişcării şi care sînt inevitabile ca mijloc pentru revoluţionarea întregului mod de producţie. Aceste măsuri vor fi, se-nţelege, diferite în diferitele ţări. în ţările cele mai înaintate va fi totuşi posibilă aproape pretutindeni aplicarea următoarelor măsuri. 1. Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat. 2. Impozit cu puternic caracter progresiv. 3. Desfiinţarea dreptului de moştenire. * K. Marx şi F. Engels : „Manifestul Partidului Comunist , Edi­ tura politică, 1962, ediţia a VlII-a, pag. 4. 233

bemorGOnfiSCarea Pr° Prietăţii tutufor

emigranţilor

şi

re-

5 Centralizarea creditului în mîinile statului cu ajutorul i hanci naţmuale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv. statulm

Zarea tUtUr° r mijI° aCel0r de tranSP °rt - mîinile

J . Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de

S X

a f telenirea ^ ameli° rarea PămîntUrflOT duPă un

8. Egala obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură. ■ mbmarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri avmd ca scop înlăturarea treptată a opoziţiei dintre sat " r e a ! u ! ? ăn? Î PUbIiC P6ntm t0ţi Interzicerea munci, m fabrici a copiilor, sub actuala ei formă. îmbi­ narea educaţiei cu producţia materială etc. etc.“ * care SÎnt aceIea?> sarcini socialismului n ^ “ * * * * ' înfăPtuirea’ realizarea socialismului. Din momentul cînd a fost elaborat acest program şi pma astăzi s-au scurs 70 de ani de dezvoltare capita*Sta, şi dialectica istoriei ne obligă astăzi să ne reîntoarcem concepţia la care Marx şi Engels renunţaseră între timp socotmd-o greşita. Pe bună dreptate au renunţat ei atunci k careal \ r tCl ^ rSOCOtind'° Dezvoltarea capitalului eeroare r o le să C66a Ce Pe atunci a sa ffiee acum adevar; astăzi a Ca devenit pentru noi o -întonre nemijlocita să îndeplinim sarcina care în 1848 stădez 1 n ta

MarX ?i EngeIs' Desigur’ între acel punct de

tactuale Z E seSaflaT o“ întreagă 1 i" “ pUt * COn“dePtia 5i perioadă dezvoltare

nu numai a capitalismului, ci şi a mişcării muncitoreşti socialiste şi în pnmnl rînd a celei din Germania, ţară cu un numems prole tanat modern. Dezvoltarea a decurs într-o formă tipică. După ’ m Uma decePţnlor revoluţiei din 1848, Marx şi Engels au * Op. cit., pag. 54—55.

renunţat la punctul de vedere că proletariatul s-ai afla ne­ mijlocit în situaţia de a trece direct la realizarea socialismu­ lui, în fiecare ţară au fost create partide social-democrate socialiste, care au adoptat un punct de vedere cu totul diferit. Ca sarcină imediată a fost declarată lupta măruntă, zilnică pe tărîm politic şi economic, pentru ca treptat să se formeze armatele proletariatului care, atunci cînd dezvoltarea capita­ listă va ajunge la maturitate, vor fi chemate să realizeze so­ cialismul. Această nouă orientare, această bază cu totul nouă pe care s-a elaborat programul socialist a îmbrăcat, în special în Germania, o formă tipică. Pînă la prăbuşirea de la 4 august, social-democraţia gennană s-a călăuzit după programul de la Erfurt, în care pe primul plan se aflau aşa-numitele sarcini minimale imediate, iar socialismul era prezentat ca o stea lu­ minoasă îndepărtată, ca scop final. Insă totul depinde nu de ceea ce scrie în program, ci de felul cum este interpretat pro­ gramul în viaţă ; iar în privinţa interpretării programului, hotărîtor a fost un important document istoric al mişcării noastre muncitoreşti, şi anume introducerea pe care a scris-o în 1895 Friedrich Engels la lucrarea lui Marx „Luptele de clasă în Franţa“ . Tovarăşi, insist asupra acestor fapte nu din simplu interes istoric, ci pentru că a devenit o sarcină foarte actuală şi o datorie istorică pentru noi să punem programul nostru pe aceeaşi bază pe care se situau în 1848 Marx şi En• gels. Date fiind schimbările pe care le-a adus între timp dez­ voltarea istorică, avem datoria să facem o revizuire clară şi conştientă a concepţiei care era hotărîtoare pentru social-de­ mocraţia germană pînă la prăbuşirea de la 4 august. Această revizuire urmează să fie făcută aici, în mod oficial. Tovarăşi, cum a privit Engels această problemă în cunos­ cuta şa introducere la lucrarea lui Marx „Luptele de clasă în Franţa“ , pe care a scris-o în 1895, deci după moartea lui Marx ? Aruncînd o privire retrospectivă pînă în 1848, el arată mai întîi că este învechită concepţia după care ne-am afla nemijlocit în faţa revoluţiei socialiste. Apoi el continuă :

23 4 235

„Istoria a arătat că n-am avut dreptate nici noi şi nici cei care gindeau la fel cu noi. Ea a arătat limpede că starea dez­ voltam economice pe continent era încă departe de a fi coaptă pentru înlăturarea producţiei capitaliste; ea a demonstrat " CeS; ^ TU pnn revoIutia economică care a cuprins, începînd dm 1848, întregul continent, încetăţenind abia atunci cu ade­ vărat marea industrie în Franţa, Austria, Ungaria, Polonia şi recent şi m Rusia, şi făeînd din Germania o ţară de-a dreptul industriala şi de prim rang _ şi toate acestea pe bază capita0

care !n 1848 oferea mari posibilităti de

Pe urmă el descrie cum au evoluat lucrurile de atunci si vorbeşte despre sarcinile care stau în faţa partidului în Ger­ mania : „Războiul din 1870-1871 şi înfrîngerea Comunei stramutara vremelnic, după cum prevăzuse Marx, centrul de greutate al mişcării muncitoreşti europene din Franţa în Ger­ mania. Franţa avea, desigur, nevoie de ani de zile pînă să-şi revină de pe urma sîngerării din mai 1871. Dimpotrivă în Germania unde industria, favorizată, în plus, ca într-o seră e mana binefăcătoare a miliardelor franţuzeşti, se dezvolta tot mai rapid, social-democraţia creştea încă şi mai repede şi mai temeinic. Datorită priceperii cu care muncitorii ger­ mani au folosit votul universal introdus în 1866, creşterea uimitoare a partidului apare în faţa lumii întregi în cifre in­ contestabile...“ * * Engels arată apoi cum numărul adepţilor noştri a crescut de la o alegere parlamentară la alta, ajungînd la milioane, şi de aici el trage următoarea concluzie : „O data cu această folosire cu succes a votului universal fusese insă inaugurat, Iuînd o dezvoltare rapidă, şi un mod de upta cu totul nou al proletariatului. Se constată că institu­ ţiile de stat prin care burghezia îşi organizează dominaţia mai oferă şi alte elemente cu ajutorul cărora clasa muncitoare poate combate chiar aceste instituţii. Se participa la a II-a, *a g M1 2 * ; ” LupteIe de clasă în Frant»“> E.S,PJ,„p, J957. ediţia *+ Op. cit., pag, 15—10.

236

alegerile pentru diferite diete, consilii comunale, instanţe de jurisdicţie profesională, se disputa burgheziei fiecare funcţie, la ocuparea căreia îşi spunea cuvîntul o parte destul de mare a proletariatului. Şi astfel burghezia şi guvernul ajunseseră să se teamă cu mult mai mult de acţiunea legală a partidului muncitoresc decît de cea ilegală, de succesele în alegeri decit de cele ale insurecţiei“ *. în continuare, Engels face o critică amănunţită a iluziei că, în condiţiile moderne ale capitalismului, proletariatul ar putea obţine ceva prin revoluţie de stradă. Cred că astazi, avînd în vedere că ne aflăm în toiul revoluţiei, al unei revo­ luţii de stradă cu tot ceea ce ţine de ea, este timpul sa respingem concepţia care pînă deunăzi a fost concepţia oficială a social-democraţiei germane şi care a contribuit la faptul că a trebuit să trăim ziua de 4 august 1914**. (Exclam aţii: „Foarte ju st!“) Nu vreau să spun că prin aceste expuneri Engels s-a făcut şi el vinovat de întregul curs al dezvoltării din Germania, ci spun numai că ele conţin un rezumat clasic al concepţiei care a dăinuit în social-democraţia germană sau, mai degrabă, care a distrus social-democraţia germană. Aici, tovarăşi, Engels arată, cu toată competenţa pe care o avea şi în domeniul ştiin­ ţelor militare, că este o pură iluzie să crezi că în actualele condiţii de dezvoltare a militarismului, industriei şi marilor oraşe poporul muncitor putea să facă revoluţii de strada şi să învingă. Această opunere a uneia dintre laturi celeilalte a avut două urmări: în primul rînd, lupta parlamentată a fost considerată ca fiind în opoziţie cu acţiunea revoluţionara directă a proletariatului şi chiar ca singurul mijloc al luptei de clasă. Din această critică a rezultat parlamentarismul pur. în al doilea rînd, lucru ciudat, tocmai organizaţia cea mai puternică a statului bazat pe dominaţia de clasă — milita* ** turat (Vezi

Op. cit., pag. 18. j Aici Roşa Luxemburg se bazează, fără să ştie, pe un t o t dena­ al introducerii lui Engels la lucrarea „Luptele de clasa m Franţa . adnotarea nr. 12.) 237

nsmul, masa proletarilor îmbrăcaţi în haină soldăţească — a prezentata dm capul locului ca imună şi inaccesibilă orir

r

S;;CiaIiSte- & dacă în introducere se spune că 7 * ale “ ' " “ t * ™ u r i a, fl O absurditate sa se presupună că proletariatul ar putea să le vie de hac soldaţilor înarmaţi cu mitraliere şi cu c e l e mai noi

mijloace tehnice de luptă, atunci, evident, se porneşte de la deea ca cine este soldat trebuie să fie şi să rămînă pentru totdeauna un sprijinitor al claselor dominante; or, aceasta ^ PUnCtUl de V efee *1 a c t ^ e l ,/ . „ , 5 omisa de către un om care la timpul său s-a flat in fruntea mişcării noastre, ar fi de-a drepfol de ne onceput daca n-am şti în ce împrejurări concretei fost scris documentul istoric citat. Spre cinstea celor doi mari da c" ai noştri, şi îndeosebi a lui Engels care a ,Tm,n T si c a re a b ’ are a ™unt mai tirziu spus c i L 7 “ " “ Pî“ 1» Si autoritatea lui Marx, trebuie spus ca Engels a scris această introducere, după cum se ştie sub preş,„nea directă a fracjiunii parlamentare de a t a c “ ' Aceasta s-a în.impla, ¡»,r-„n moment cind in Germania d l ă caderea leg,, împotriva socialiştilor, la începutul ultimului deceniu al secolului trecut, în sinul mişcării m uncitoreş7“7 mane s-a remarcat un puternic curent radical de stingă care a mcerca. să determine partidul să „u-şi irosească p « e r e intr-0 lupta pur parlamentară. Pentru a invinge teoretic elemen ele radicale şi a le ,i„e în friu, pentru a folosi autoritatea

m a s f t e W Si to - !n ,SC° P'‘I iZ° 1Îrii aCeSlor * ® n t e de mase, Bebel şi tovărăşii lui au stăruit pe lîngă Engels care raia m străinătate şi era deci silit să se bizlie p f pu eL or - caracteristic pentru starea de lucruri de la noi T a ne unei ca fracţiunea parlamentară a Reichstagului hotăra sf ritual Şi tactic, asupra destinelor şi sarcinilor partidului SCne, această introducere, deoarece, spuneau ei în momentul acela cea mai imperioasă necesitate ar fi fost sal T m muncitoreŞti germane de la deraieri anarhiste. ln e atUnci Ş1 Pînă Ia faimosul eveniment de la 4 augus, 1914, această concepfie a pus, î „ tr.adevăr, s iă p în ii p "

întreaga activitate a social-democraţiei germane. Aceasta a în­ semnat de fapt proclamarea principiului „nimic în afară de parlamentarism“ . Engels n-a mai apucat să vadă rezultatele, urmările practice ale aplicării introducerii sale, a teoriei sale. Sînt sigură, şi oricine cunoaşte operele lui Marx şi Engpls, spi­ ritul viu, revoluţionar, autentic, nefalsificat care se degajă din toate scrierile şi învăţăturile lor, este convins că Engels şi, dacă ar mai fi trăit, Marx ar fi fost primii care s-ar fi ridicat împotriva exceselor care au rezultat de pe urma parlamenta­ rismului pur, împotriva acestei înnămoliri şi decăderi a miş­ cării muncitoreşti, cum s-au manifestat in Germania mea cu decenii înainte de 4 august — deoarece 4 august n-a căzut din cer ca o cotitură neaşteptată, ci a fost o urmare logică a tot ce am trăit noi pînă atunci, zi de zi, an de an. (Exclam aţii: „Foarte fa s t!“) Oricine trebuie să fie convins că Engels şi, dacă ar mai fi trăit, Marx ar fi fost primii care ar fi protestat cu toată tăria împotriva acestei politici şi ar fi tras cu mînă pu­ ternică înapoi carul ca să nu se împotmolească în mlaştină. Dar Engels a murit chiar în anul cînd a scris introducerea. L-am pierdut în 1895; conducerea teoretică a trecut, din ne­ fericire, din mîinile lui Engels în mîinile unui Kautsky. Şi de atunci am putut constata mereu că orice răzvrătire împotriva parlamentarismului pur — răzvrătire care se manifesta la fiecare congres al partidului, fiind pornită de un grup mai mare sau mai mic de tovarăşi de stînga care prin lupte îndîrjite se opuneau înnămolirii, de ale cărei urmări amenin­ ţătoare ar fi trebuit să-şi dea seama fiecare — era înfierată ca anarhism sau anarhosocialism, sau cel puţin ca antimarxism. Marxismul oficial trebuia să servească drept paravan pentru camuflarea a tot felul de calcule meschine, a oricăror abateri de la adevărata luptă de clasă revoluţionară, a oricăror com­ promisuri care condamnau social-democraţia germană şi, în genere, mişcarea muncitorească şi sindicală la lîncezire în cadrul şi pe terenul societăţii capitaliste şi paralizau orice străduinţă serioasă de a zdruncina şi a răsturna această so­ cietate.

238 239

capitalismul, aceasta Înseamnă că ne s i t u ^ p e ”, ”1 care s-a situat în 1848 Marx si Enp-ek ■ -i , P tia pe abătu, principial nicioda“ A « m fe 1 de . "U xismul adevărar t . 6 vede c^ar ce este marm aţii: „Foarte bine <“) c a r e u l a f ' T * ^

marXÎSm (excla~

^ p Z e le T Z

NTu, m rrtism ulTuTat’° ^

marXiSm adevărat’ “ falsificat.

¿swiszTiaîssru-i

apitahsmul a cunoscut-o în cei 70 de ani parcurşi între timp . In “ u acolo unde s-au aflat Marx şi Engels în 1&48P

S L S c Î ? ^

peT

prima oară ^

«¡hs s rjs rssarsrj: r

JutrdevlfTataf1KretJToT'

CP»«», niciodată să

SOOialiS1" " 1

™

pentru prăbuşirea capitalismului; dar, în general, se conside,a ca drumul este incă foarte lung, şi acest lucru reiese ,i 240

din fiecare rînd al introducerii scrise de Engels în 1895. Acum însă putem să facem o asemenea socoteală. Oare nu a fost aceasta o perioadă foarte scurtă în comparaţie cu dez­ voltarea luptelor de clasă de odinioară ? Au fost de ajuns 70 de ani de dezvoltare a marelui capital pentru a ne aduce pînă acolo încît astăzi să putem păşi cu adevărat la înlătu­ rarea capitalismului din lume. Ba mai mult, astăzi nu numai că sîntem în stare să îndeplinim această sarcină, ea nu numai că este datoria noastră faţă de proletariat, ci îndeplinirea ei este astăzi în general singura salvare pentru existenţa socie­ tăţii omeneşti. (Exclamaţii vii de aprobare.) Căci, tovarăşi, ce a lăsat acest război din societatea bur­ gheză afară de un imens morman de ruine ? Formal se mai află încă în mîinile clasei dominante toate mijloacele de pro­ ducţie şi încă multe mijloace ale puterii, aproape toate mij­ loacele principale ale puterii; în privinţa aceasta nu ne amă­ gim. Dar la ce poate duce aceasta în afară de încercări convulsive de a restabili prin băi de sînge exploatarea, în afară de anarhie. Burghezia a mers atît de departe, încît astăzi dilema în faţa căreia se află omenirea este : ori pieire prin anarhie, ori salvare prin socialism. în urma rezultatelor războiului mondial, dominaţia de clasă burgheză şi capitalis­ mul nu pot oferi claselor dominante nici o cale de ieşire. Aşa se face că noi trăim astăzi adevărul pe care Marx şi Engels l-au exprimat pentru prima oară, ca bază ştiinţifică a socia­ lismului. în memorabilul lor document, în ,,Manifestul Co­ munist“ : socialismul va deveni o necesitate istorică m sensul cel mai exact al cuvîntului. Socialismul a devenit o ne­ cesitate nu numai pentru că proletariatul nu mai vrea să tră­ iască în condiţiile pe care i le creează clasele capitaliste, ci pentru că, în cazul cînd proletariatul nu-şi va îndeplini în­ datoririle sale de clasă şi nu va înfăptui socialismul, pe noi toţi ne aşteaptă pieirea. (Exclamaţii vii de aprobare.) Tovarăşi, aceasta este baza generală a programului nostru, pe care îl adoptăm astăzi oficial şi al cărui proiect l-aţi cu­ noscut din broşura „Ce vrea Liga «Spartacus» ?“ Acest pro16

241

y-am se afla m opoziţie conştientă cu punctul de vedere de pina acum exprimat în programul de la Erfurt, care separa aşa-numrtele revendicări minimale, imediate ale luptei poli

p L L T ° f !-de ,elU' S0Ciate “

m ilo?70 de l n ' T lu m ondÎl " 7 ' “ '“

(E x clam aţii

—

1

noi “ < *“ ■ » rezultatele ultirez“ ta W nemijlocit al războiu-

^ „ F o a r t e lih ie l“) InfaPtu™ “ s« z i.

n o ,ta a“ Pla fieCârai 1,reve,Jeri a proiectului fa tfd Sa ’ ° aC1 aVeti PtaUlitatea , i l„a,i atitudine faţa de f.ecare dmtre ele şi ar ee,e prea mult timp dacă le 1

7

^ ‘ 1 7 *" r e .r L L b e ,e r

Consîder * * *

iz

^ 7 ^ WsătUri “ ‘'mentale n° asM Programatică de pozitia programatica de pma acum a aşa-numitei social-democraţii ser mane oftaale. Cred însă că e « e mai importau, şi Z Z Z ,a cădem de acord asupra felului cum trebuie apreciate con dd.de concrete, cum trebuie concepute sarcinile t a c f e

rarea d e ^ r re2" ltă, di" “ “ a din desfăşult P aCUm a reV0lutiei ^ din direcţia previzibilă a dezvoltăm ei in continuare. Să încercăm să discutăm situaţia politica potrivit concepţiei pe care am încerca, să o ^ e rZ

c r Lsarcina t T i mimediata, e ”d Pr ClUl ^ oi prin^ prisma căreiareatei
fundă înţelegere a sarcinilor noastre de viitor sa ne tace i autocritica, să întreprindem o cercetare critică pătrunzătoare a ceea ce s-a făcut, a ceea ce s-a realizat şi a ceea ce s-a ne­ glijat, spre a trage învăţăminte pentru viitoarele noastre ac­ ţiuni. Să aruncăm o privire scrutătoare asupra primei faze, abia încheiate, a revoluţiei. . . Punctul de plecare a fost 9 noiembrie. Revoluţia de la 9 noiembrie a cunoscut multe lipsuri şi slăbiciuni. Nu-i de mirare. Revoluţia a venit după cei 4 ani de răz oi, upa ce 4 ani în care proletariatul german, ca urmare a educaţiei primite în cadrul social-democraţiei şi în cadrul sindicatelor libere, s-a făcut într-atît de ruşine prin trădarea sarcinilor sa e socialiste cum nu s-a mai întîmplat cu proletariatul din nici o altă ţară. Privind lucrurile prin prisma dezvoltam istorice — aşa cum fac adevăraţii marxişti şi socialişti , nu neam putut aştepta în Germania, care a oferit îngrozitorul tablou al lui 4 august şi al celor 4 ani care au urmat, sa vedem dmtr-o dată, la 9 noiembrie 1918, o măreaţă revoluţie de clasa, conştientă de ţelurile ei. Ceea ce s-a petrecut la 9 ™iembne s-a datorat pe trei sferturi prăbuşirii imperialismului existent şi numai pe sfert victoriei unui nou principiu. (Exclamaţii de aprobare.) A venit, în sfîrşit, momentul cînd impenalismu , acest colos cu picioarele de lut, putred pe dinăuntru, trebuia să se prăbuşească ; ceea ce a urmat a fost o mişcare mai mult sau mai puţin haotică, necoordonată şi foarte puţin conştien a, 'dar care avea totuşi o trăsătură de unitate, un principiu per­ manent, salvator în lozinca : constituirea consiliilor de munci­ tori şi soldaţi. Iată deci lozinca acestei revoluţii care i-a im­ primat de la început un caracter deosebit, de revoluţie pro­ letară, socialistă, cu toate lipsurile şi slăbiciunile primului moment. Şi atunci cînd auzim că sînt calomniaţi bolşevicii ruşi, să nu uităm niciodată să răspundem: unde aţi învăţat abc-ul revoluţiei voastre de astăzi? L-aţi mvaţat de la ru şi. consiliile de muncitori şi soldaţi. (Exclamaţii de aprobare.) Acei oameni mărunţi care, fiind în fruntea aşa-numitulm guvpm socialist german, consideră astăzi drept saicma or sa 16 *

243

peboisevidi a f l o n a » s ig ^ M â “ T t reV° ,Uţiei mOTdiaIa- P"«™ întreaga s i j (ie - c5, L i r e V1T , “ “ “ d* ^ Germania, revoluţia proletară '” ™ “ buCTi’ constituirea consiliilor rU . ’ Prlmu ei §est va fi „Foarte ju st!“) muncitori şi soldaţi. (Exclamaţii: » » i“ a s ~ : , : L tf r t o i in,ema*iona“ « Plet revoluţia noastră d e tn T -? “ * Com' gătoare. Este un fant f n 6 r6V° 6 burgheze premerdialectice în cadrrd L caracte™tic pentru contradicţiile altfel, toate “ o r « primul său strigăt ăm T a lansat lozinca oare „e de muncitori şi soldaţi si a-a grupat totu ev0Wi brie era in c H a d e t “ a slăbiciunîor 5 clară a sareiniio, e r T L Î ai după revoluţie, jumătate cucerit la 9 noiembrie Pe

ca, de »orembrie, clnd a scos r d SP“ M. f î 8®“ 1 de " ‘ «tcre, ea o“ socla,isnl : consilii -T “ ' “ h“ 51 fn iurul < *"*> f‘nSti” Ctiv’ de*‘ la 9 noiem“ “ ‘“ “ « “ “ fclor, sT s T 1" 16 * * ktelege™ din m i jW l e * - * " “ d,0,,a A 1 puterii pe care le-a

,

parăm această lnvin^s i Ue aUd Parte> daca coma fost Z m trebuie “ PIaC'iCa drf“ *“ ° ^ d» car, primii paşi de S , si S P“ ” em ? reTOlutia “ «<=“ ' ">™ai

de ¡a 9

Ş ’ ^CeaSta Pnma faza se caracterizează, începînd

d te c tiL TI ^ Şu PÎnă “ U ltim d e Zil6’ P ™ în toate direcţiile. Unirea sub steagul aşa-numitului socialism, în c a t

puneau atîtea speranţe proletariatul şi soldaţii revoluţionari, n-a fost decît o iluzie. Ce poate fi mai caracteristic pentru slăbiciunea internă a revoluţiei din 9 noiembrie decît primul ei rezultat, şi anume că în fruntea mişcării au trecut elemente care cu două ore înainte de izbucnirea revoluţiei şi-au propus ca sarcină primordială să uneltească împotriva ei (exclamaţii: „Foarte ju st!“), să o zădărnicească : Ebert-Scheidemann şi Haase ! Ideea unirii diferitelor curente politice sub un singur stindard socialist, acesta a fost motto-ul revoluţiei din 9 no­ iembrie — o iluzie care avea să se răzbune sîngeros şi în care noi am încetat să credem abia în ultimele zile; o autoînşelare şi din partea lui Scheidemann-Ebert, şi din partea burgheziei, din toate părţile. De asemenea, speranţa burghe­ ziei că în această fază încheiată a revoluţiei va putea, cu ajutorul combinaţiei Ebert-Haase, al aşa-numitului guvern so­ cialist, să ţină realmente în frîu masele proletare şi să înăbuşe revoluţia socialistă s-a dovedit a fi tot numai o iluzie; şi nici speranţa guvernului Ebert-Scheidemann că va putea reţine, cu ajutorul soldaţilor de pe fronturi, masele de muncitori de la lupta de clasă socialistă n-a fost decît o iluzie. Aceste ilu­ zii explică şi evenimentele din ultimul timp. Toate iluziile s-au spulberat. S-a dovedit că unirea dintre Haase şi EbertScheidemann sub firma „socialismului“ nu însemna în reali­ tate nimic altceva decît o frunză de viţă pe o politică pur contrarevoluţionară ; şi iată că ne-am lecuit de această autoînşelare, ca în toate revoluţiile. Există o metodă revoluţionară de vindecare a poporului de iluziile sale, dar, din nefericire, această vindecare este plătită cu sîngele poporului. La fel ca în revoluţiile trecute s-a întîmplat şi acum. Sîngele victimelor de pe Chausseestrasse, din 6 decembrie, sîngele marinarilor ucişi la 24 decembrie13 a pecetluit un adevăr pe care l-au înţeles masele larg i: ceea ce aţi cîrpăcit aici şi i-aţi zis gu­ vern socialist nu este decît un guvern al contrarevoluţiei bur­ gheze, iar cei care rabdă mai departe această situaţie acţio­ nează împotriva proletariatului şi împotriva socialismului, (Ex­ clamaţii : „Foarte bin e!“)

244

245

Tovarăşi, s-au spulberat şi speranţele domnilor EbertScheidemann ca ar fi în stare să ţină şi în continuare în frîu proletariatul cu ajutorul soldaţilor de pe front. Oare ce ne-au toti "se 6/ e ^ ^ d6Cembrie ? Am Putut să ne dăm cu toţn seama de trezirea maselor de soldaţi, care au început să adopte o atitudine critică faţă de domnii care au vrut să-i folosească drept unealtă împotriva proletariatului socialist fa c f c f / ° bleCtive’ necesare a revoluţiei socialiste „ a „ le^are detaşament al mişcării muncitoreşti în parte sa ajunga să recunoască treptat, uneori abia în urma unor e Î penenţe dureroase pe pielea proprie, calea justă a revoluţiei. La Berlin au fost aduse noi detaşamente ale amratei, care ebuiau sa înăbuşe mişcarea proletariatului socialist ; dar ata ca drn diferite cazărmi se cer astăzi manifestele Ligii „Spartacus . Tovarăşi, aceasta înseamnă că prima fază a reuţiei s-a încheiat. Speranţele lui Ebert-Scheidemann că vor putea domina proletariatul cu ajutorul soldaţilor înapoiaţi de S e n te T “ măsură SPulberate- Ei trebuie să se aştepte intr-un timp nu prea îndepărtat, la cristalizarea unei concepţii revoluţionare tot mai clare şi în cazărmi şi deci la creşterea armatei proletariatului luptător şi la slăbirea lagă­ rului contrarevoluţiei. De aici mai rezultă însă că-şi va pierde peranţele şi burghezia, clasa dominantă. Dacă veţi citi zia­ rele dm ultimele zile, după evenimentele din 24 decembrie veţi observa că ele scriu eu un ton de decepţie, de indignare

J a Z ^ r

d0VedT inCaPabi,e'

Burghezia aştepta ca Ebert-Scheidemann să se dovedească a fi barbaţ, cu nuna forte, în stare să ţină în frîu fiara. Or, j * aCI‘' ei ' ^ll or§anizat cîteva lovituri neînsemnate, după care hidra revoluţiei a ridicat capul şi mai hotărîtă. Aşa­ dar o decepţie generală, de toate părţile ! Proletariatul şi-a

L Z f T ° e UZÎ! m a?a-numituIui guvern socialist format de combinaţia Ebert-Scheidemann-Haase. EbertScheidemann şi-au pierdut iluzia că ar putea ţine şi pe mai departe in frîu, cu ajutorul proletariatului în haină militară,

proletariatul în salopetă, iar burghezia şi-a pierdut iluzia că, cu ajutorul lui Ebert-Scheidemann-Haase, ar putea înşela în­ treaga revoluţie socialistă din Germania în privinţa ţelurilor ei. Totul a fost însă un calcul greşit, din care n-a rămas decit pulberea unor iluzii pierdute. Dar faptul că după prima fază a revoluţiei n-a rămas decît pulberea iluziilor pierdute este cel mai mare cîştig pentru proletariat; căci nimic nu este mai dăunător revoluţiei ca iluziile şi nimic nu-i este mai fo­ lositor ca adevărul pur şi deschis. Mă voi referi la părerea unui clasic al gîndirii germane care n-a fost un revoluţionar al proletariatului, în schimb a fost un revoluţionar spiritual al burgheziei. E vorba de Lessing, care, ca bibliotecar la Wolfenbiittel, a formulat într-una din ultimele sale scrieri următoarele idei deosebit de interesante şi simpatice mie. „Nu ştiu dacă este o datorie să sacrifici norocul şi viaţa adevărului... Dar ştiu că este o datorie, dacă vrei să-i înveţi pe alţii adevărul, să-l înveţi în întregime sau de loc, să-l înveţi limpede şi explicit, fără enigme, fără rezerve, fără neîncredere în puterea lui... Căci cu cît este mai grosolană eroarea, cu atît este mai scurt şi mai drept drumul spre ade­ văr ; şi, dimpotrivă, o eroare mai rafinată ne poate ţine pe veci departe de adevăr, fiindcă ni se dezvăluie mai greu... Cine se gîndeşte să prezinte oamenilor adevărul sub tot felul de măşti şi sulemeneli, acela nu poate fi d e c î t c o d o ş al lui, dar îndrăgostit de adevăr n-a fost niciodată . Tovarăşi, domnii Haase, Dittman etc., care s-au străduit, cu ajutorul a tot felul de sulemeneli şi farduri, să facă revoluţia, această marfă socialistă, mai prezentabilă, s-au dovedit a fi codoşii contrarevoluţiei; astăzi ne putem da seama de aceasta înşelăciune, marfa se află în faţa masei poporului german în persoana brutală şi butucănoasă a domnilor Ebert şi Scheidemann. Astăzi şi cel mai prost trebuie să-şi dea seama ca ei reprezintă contrarevoluţia, şi nimic altceva. Care sînt perspectivele dezvoltării revoluţiei după ce s-a încheiat prima ei fază ? Fireşte, nu poate fi vorba de a face profeţii, ci numai de a trage concluziile logice din cele trăite 247

pma acum şi de a conchide asupra căilor previzibile ale viitoa­ rei ei dezvoltări, pentru a ne orienta în consecinţă tactica propriul nostru mod de luptă. Tovarăşi, încotro duce drumul mai departe O aluzie în această privinţă găsim, într-o formă pura, nefalsificată, în ultimele declaraţii ale noului guvern Ebert-Scheidemann. încotro poate să se îndrepte cursul aşanumitu ui guvern socialist, după ce, aşa cum am arătat, şi-a pierdut toate iluziile ? Zi de zi, acest guvern pierde tot mai mult sprijinul maselor largi ale proletariatului. în afară de mica burghezie, acest guvern e sprijinit numai de rămăşiţe, de jalnice rămăşiţe ale proletarilor, despre care nu se ştie precis cit timp îi mai vor urma pe Ebert-Scheidemann. Ei vor pierde dm ce în ce mai mult sprijinul maselor de soldaţi, in rmdurile carora a început un proces al criticii, al trezirii proces care deocamdată se desfăşoară încet, dar care nu se poate opri decît la totala conştiinţă socialistă. Ei au pierdut creditul la burghezie pentru că nu s-au dovedit suficient de ari. încotro poate deci duce drumul lor ? Ei vor termina toarte curînd şi cu mascarada politicii socialiste. Si, dacă veţi citi noul program al acestor domni, veţi vedea că ei vis esc cu toată puterea spre a doua fază, spre contrarevoluţia deschisa, da, trebuie s-o spun fără ocol — spre restaurarea lelaţnlor dm trecut, prerevoluţionare. Care este programul nou ui 0uvern ? In primul rînd, alegerea unui preşedinte care sa ocupe o poziţie de mijloc între regele Angliei şi preşedintele America (exclamaţii: „Foarte b in e !“), să fie deci un fel de rege E bert; in al doilea rînd, restabilirea Consiliului federal Aţi putut citi astăzi dezideratele formulate tde guvernele din Cermania de sud care subliniază caracterul de stat federal al Reichului german. Restabilirea vechiului şi bravului Consiliu e era şi, esigur, şi a anexei sale, a Reichstagului german, este doar o chestiune de cîteva săptămîni. Tovarăşi, EbertScheidemannii au pornit prin aceasta pe calea restaurării ne­ mijlocite a relaţiilor dinainte de 9 noiembrie. Dar astfel ei au pornit pe o pantă care îi duce în fundul prăpastiei şi îşi vor frînge oasele. Căci restabilirea relaţiilor de dinainte de 248

9 noiembrie era cu neputinţă încă la 9 noiembrie, iar astazi Germania este la o depărtare incalculabilă de aceasta posibi­ litate. Guvernul, pentru a-şi consolida sprijinul din partea burgheziei, de fapt singura clasă ale cărei interese le repre­ zintă _ sprijin care a slăbit vizibil din cauza ultimelor eveni­ mente —, se va vedea silit să ducă o politică din ce m ce mai accentuat contrarevoluţionară. Din dezideratele formu ate de statele din Germania de sud, publicate astăzi in ziarele clin Berlin, se vede limpede dorinţa de a întări, cum s-ar spune, securitatea Reichului german, ceea ce în limbaj simplu în­ seamnă a proclama starea de asediu împotriva elementelor „anarhiste“ , „puriste“ , „bolşevice“ , într-un cuvînt socialiste. Ebert-Scheidemann sînt împinşi de situaţie sa recurgă a dictatură cu sau fără stare de asediu. De aici rezulta insa ca, tocmai datorită dezvoltării de pînă acum şi datorita uriaşei poveri care apăsa asupra lui Ebert-Scheidemann, vom ajunge, prin însăşi logica lucrurilor, să asistăm în a doua faza a revo­ luţiei la un conflict mult mai ascuţit, la lupte de clasa mult mai violente (exclamaţii: „Foarte ju st!“) decit m trecu ; conflictul va fi mult mai ascuţit nu numai pentru că momen­ tele politice enumerate pînă acum împing la o lupta tara iluzii, piept la piept, între revoluţie şi contrarevoluţie, ci pentru că un nou foc, o. flacără nouă ţîşmta din admcun m văluie totul, şi anume focul luptelor economice. ^ Tovarăşi, este foarte caracteristic pentru prima faza a revoluţiei, care a durat, putem spune, pînă la 24 decembrie, că ea a fost — de acest lucru trebuie să fim pe deplin con­ ştienţi — o revoluţie exclusiv politică ; în aceasta a şi constat caracterul incipient, neîndestulător, mărginit şi inconştient a acestei revoluţii. A fost prima fază a unei transformări, ale cărei principale, sarcini se află în domeniul economiei: schimbarea relaţiilor economice. Ea era neexperunentata, inconştientă ca un copil care bîjbîie fără să ştie încotro s-o apuce, ea avea, după cum s-a,mai spus, un caracter pur politic Abia în ultimele săptămîni au început sa se faca simţite greve cu totul spontane. E timpul s-o spunem, deschis : 249

întreaga esenţă a acestei revoluţii constă tocmai în faptul ca grevele trebuie să se înmulţească, trebuie să,devină din ce m ce mai mult centrul, factorul principal a revduţiei iU - ” F ° arte r t r ‘) AtWci ea v a Pfi şi 0 normca şi va putea să devină o revoluţie socialistă. Bătălia P tru socialism nu poate fi hotărîtă decît de,mase, prin lupta emijlocita piept la piept, cu capitalismul în fiecare întreprin­ dere, prin lupta fiecărui proletar împotriva p a t r o n u l u i Numai atunci va fi ea o revoluţie socialistă. Fireşte, unii oameni nechibzuiţi şi-au închipuit altfel mersul revoluţiei. Ei credeau că ajunge să fie răsturnat vechiul elaboreze* ™ * * * * * " " * * * Pen* u «a acesta s aaceasta c e a l aa fost, fost desigur, d" ^ * o* iluzie. intr° duS Socialismul. * numai Socialismul nu se e C T ^ m P° ate ^ în%tUit Prin d6Crete nici < * * * de cel mai bun guvern socialist. Socialismul trebuie să fie în­ făptuit de către mase, de către fiecare proletar. Acolo unde masele sint ferecate în lanţurile capitalului, ele trebuie să Î ^poate “ fi înfăptuit tUri- NUmaÎ aŞa 56 * * * * * la -cialism , numai aşa socialismul. E stfe r™ T fc-rmf f f “ a ‘" P * * Pentru socialism ? „ i 8 , 1 Am Vazut ca IuPta economică a trecut acum, în şi aicfcă no3! L T 1, ^ I
• )

greViŞti .afkţi în IuPtă-

(Exclamaţii: A ţi avut prilejul să citiţi şi să vedeţi cum s-a

runSfelTdeddeosebire T T intre 'independent fatăziarului de ^reveN-a şi cea atitudinea „Vorwärts“ a ziarului „Freiheit“ . Se spunea în aceste ziare : trebuie să fiţi harnici, socialismul cere muncă multă. Şi aceasta o spuneau mtr-un moment cind capitalul avea pîinea şi cuţitul în mîini! şa nu se poate realiza însă socialismul, ci numai prin comba-

z ztoţi,r incepind ^ z r cupmaţ.ţatorii ,^ ucei aie cămi pretenţii ^ “ «0 mai înrăiţi 5i s!nt cu partidul

independent şi pînă la „Freiheit“ , excepţie făcînd doar partidul nostru comunist. Chiar şi acest fapt arată clar ca astazi lupta cu toată îndîrjirea împotriva grevelor, fără excepţie, to,i aceia care nu se situează pe poziţia noastră revoluţionara, comums a. De aici rezultă că, în viitoarea fază a revoluţiei, grevele nu numai că se vor extinde tot mai mult, dar vor deveni centml factorul hotărîtor al revoluţiei, împingînd pe planul al doilea problemele pur politice. Vă daţi seama deci ca m cursul luptelor economice se va ajunge la o ascuţire nemaipomenita a situaţiei. Căci acum revoluţia va atinge punctul unde burghezia nu mai ştie de glumă. Burghezia îşi permite misti­ ficări în domeniul politic, unde este posibila o mascara a, unde pot apărea oameni ca Ebert-Scheidemann cu etic e e socialiste dar nu şi într-un domeniu unde este vorba de profit Acum burghezia va pune guvernul Ebert-Scheidemann în faţa alternativei: sau va pune capăt grevelor şi va în­ lătura pericolul de a fi sugrumată de către mişcarea grevista sau vor fi înlăturaţi domnii Ebert-Scheidemann înşişi. Eu cred că foarte curînd chiar şi măsurile lor politice vor face ca ei să fie înlăturaţi. Ebert-Scheidemannn sint profund îndure aţ că nu s-au bucurat de suficientă încredere din partea burg eziei. Burghezia va mai reflecta dacă e căzui sa imbmce m mantie de hermină trupul grosolan de parvenit .al lui Ebert Dacă se va ajunge pînă acolo, în cele din urma, ea îşi va - spune: nu este suficient.că are mîinile mmjite de singe trebuie să aibă sînge albastru în vine (exdamaţn : „ F o a r t e bine!“ ) dacă se va ajunge pînă acolo, ea îşi va spune . da e să avem un rege, nu avem nevoie de un parvenit, care -nici măcar nu ştie să se comporte ca un rege. (Ilaritate.) ^ Astfel, tovarăşi, domnii Ebert-Scheidemann vor împinge lucrurile spre extinderea mişcării contrarevoluţionare. Ei nu vor putea face faţă nici vîlvătăilor luptei de clasa economi şi cu toate străduinţele lor, nu vor putea satisface nici cer iele burgheziei. Ei se vor da la fund fie pentru a permite contrarevoluţiei să-şi adune forţele pentru o lupta desperata în frunte cu un oarecare domn Groener, sau sa instaureze chiar ;

250 251

*ltort^ o ! £ ^ 5 ^ ^ ln,Ig’ fie Pentm a f3Ce l0C

— z "ei Z

::iz *■

va avea ioc un evemrnpTif cam «

S £ r *

m

.

litioe, Vine o fază în 1’ , Preponderenţei luptei pogresiv, < "* P mai scurt sau m a r P M ^ ap01’ “ tr-un timp dispari b & g “ VemUl » « ^ d « « s?

n

s

dacă va lua fiinţă «

din

s

s

:

t

Z

s

:

■ Ea va deveni poate,

d P" ant“ S-

T

Ş

z ? r

-

?

=

H

«

a

A n te le

-

=

0« niminui ^ ^ T d “ ' Z T “ ^ Prea mare atenţie expune,« ’s i Z T “ * C" m™ f M parcă iun alt ton Nn' r a^a> acum se aude 5 şi ie i. N . v L , i S“ M Uniţi • * “ « • * poziţie Adunarea naţională n 0° " Stru,m ,arti‘» noastră faţă de ¡vi, d a ^ r i i ^ r e r i r “ ' care sări în aer, ci vrem s o elăd- ’ Adunarea naţională va clusiv pe e v e n Z L L « 5 ™ * *“ te oventualităţile, innaţionale, d a c f e a v a 7i ■ reV° lu'io" ‘>rc * Adunării ren. dacă Penta ” <>' este M te voluţla in orice caz nu ^ , * " ~ * - * ~

S e h e i d o i ^ r ^ T i e ă i - u " iu “ ' 8UVem” 'Ui

Ebert-

crat care s-ar afla la oîrmă ? Am arătat că proletariatul ca masă i-a şi scăpat din mîini şi nici soldaţii nu mai pot fi fo­ losiţi drept unealtă contrarevoluţionară. Ce le mai rămîne, în genere, de făcut acestor sărmani pigmei pentru a-şi salva situaţia ? nu le rămîne deoît o singură şansă, şi dacă aţi citit astăzi, tovarăşi, ştirile din presă, aţi văzut, desigur, unde se află ultimele rezerve pe care contrarevoluţia ger­ mană le va arunca în luptă împotriva noastră cînd va sosi momentul hotărîtor. Aţi citit cu toţii că la Riga trupele germane luptă cot la cot cu englezii împotriva bolşevicilor ruşi. Tovarăşi, am aici documente care dau un răspuns la ceea ce se petrece acum la Riga. întreaga chestiune poineşte de la Comandamentul suprem al Armatei a VUI-a, în strânsă colaborare cu social-democratul german şi liderul sindical d-1 August Winnig. Lucrurile au fost prezentate întotdeauna ca şi cum bieţii Ebert-Scheidemann ar fi vic­ timele Antantei. De săptămîni de zile, ba de la începutul revoluţiei, tactica ziarului „Vorwärts“ a constat în a pre­ zenta: lucrurile în aşa fel incit să se creadă că înăbuşirea revoluţiei din Rusia ar fi dorinţa supremă a Antantei, pe cînd, în realitate, abia acum i-a fost sugerată Antantei această idee. Am văzut aici, pe bază de documente, cum s-a făcut acest lucru în detrimentul proletariatului rus şi al revoluţiei germane. La 26 decembrie, într-o telegramă, locotenent-colonelul Buerkner, şeful statului-major al Ar­ matei a VUI-a, raporta despre tratativele care au dus la convenţia rde la Riga. In respectiva telegramă se spune : „L a 23 decembrie au avut loc convorbiri între împuter­ nicitul Reichului, Winnig, şi reprezentantul guvernului en­ glez, fostul consul general la Riga, Monsanquet, pe bordu vasului englez «Prinţesa Margret», convorbiri la care a fost invitat să participe şi comandantul suprem german sau re­ prezentantul său. Eu am fost i desemnat pentru participare. Scopul convorbirilor : Executarea condiţiilor de armistiţiu. Conţinutul convorbirilor:

° nCărm alt §uvern aşa-zis social-demo-

«

252

253

Englezi : VOr ^ v e g h e a

e x e lZ Í l

armistiţiu se cer următoarele :

'

¡

lCOndltiilor de

«ente pentru a-i * ° 8Í'me f° rţe sufi‘ ™ite să înainteze dincofo d Î a c u a l l e T ^ b Mai departe : actualele lor poziţii“. »3. Să se trimită către o fiw „i m pentru informarea ofiţerului de • - stat'lnaÍ0(r britanic, — * uo ra, „ rt « „ p S Ia a Z rM 7 grad“ ‘ ™¡ Pelor, atîl ceior germane cit şi celor^eta 1SP° ZdU date tru' potriva bolşevicilor Toate m , t0ne’ 0316 biptă îmtapele destinate să t a e T " / » o a r e eu privire la munieate prin b° 'SeVid" >r ™r " ~ r e n i InM , Z

f) ! 0 W -. W- de„. Friedridrstadt,

t a r e suficiente ” “ t » a L T e T ^ ^ ^ ^ ^ Etăţi de către bolşevici sa,, ^ drea acest(»' locacare leagd b S Ş T r ~ ^ atacurilorM ştrice bucure pe ™

~

^

ulT

asiguIilâ împotriva ^ - »

, ) ' 1’ " '

i

» • * # răspunsul

sub ocupaţie un s t a fifi.'''!L. - ?']e5ti ™ 8 " venl să fină "-ar fi S” dori„ta n „ L , Î " da * t » aceasta ~ e SP^ a d d e '? 1: f — pe baronii baltici —,

” ? * * • * *

german

Pe care am elibmaTo Î e T e k ţ ^ m° raIice5te să aM ăm ţării

taie de efectul produs de c o u ^ i “ d ^ L 254

S f i , " “t

întoarcă acasă şi care, în afară de aceasta, se compun din invalizi de război bătrîni, şi, in al doilea rînd, din cauza atitudinii guvernelor de aici“ — este vorba de cele baltice —, „care îi consideră pe germani ca pe ■asupritorii lor. Ne străduim să formăm unităţi voluntare dornice de luptă, ceea ce în parte am şi reuşit . Ceea ce se pune la cale aici este contrarevoluţia. Acum cîtva timp aţi citit despre formarea diviziei de fier, care a fost constituită special pentru combaterea bolşevicilor în ţărle baltice. Pe atunci nu era încă limpede care este ati­ tudinea guvernului Ebert-Scheidemann faţă de această di­ vizie. Acum ştiţi însă că însuşi acest guvern a propus for­ marea ei. Tovarăşi, încă o mică remarcă în legătură cu Winnig. Putem s-o spunem liniştiţi că liderii sindicali germani nu este întâmplător că un lider;sindical aduce astfel de servicii politice — şi . social-idemooraţii germani sîmt cele mai in­ fame canalii care au trăit vreodată ,pe lume. (Aplauze fur­ tunoase.) Ştiţi unde este locul unor oameni ca Winnig, Ebext, Scheidemann ? Potrivit Codului penal german, pe oare ei înşişi îl declară perfect valabil şi după care ei în­ şişi împart dreptatea, locul acestor oameni este la închi­ soare ! (Exclamaţii aprobative şi aplauze furtunoase.) Potri­ vit Codului penal german, cel care recrutează trupe ger­ mane pentru servicii străine este pedepsit cu închisoarea. Astăzi însă, în fruntea guvernului „socialist se află oameni care sînt — o putem spune liniştiţi — nu numai trădători ai mişcării socialiste, ai revoiluţiei proletare, ci şi sceleraţi, care în genere n-au ce căuta într-o societate onestă. (Aplauze furtunoase.) In legătură cu acest punct vă voi citi la sfîrşitul expu­ nerii mele o rezoluţie 14, pe care sper că o veţi aproba în unanimitate, pentru ca să putem lua atitudine fermă îm255

potriva acestor oameni care conduc în momentul de faţă destinele Germaniei. Tovarăşi, reluînd firul expunerii mele, cred că este lim­ pede că toate aceste uneltiri, constituirea diviziilor de fier şi. m special, înţelegerea realizată cu imperialismul englez nu înseamnă altceva decît punerea în acţiune a ultimelor rezerve pentru înăbuşirea mişcării socialiste germane. In strînsă legătură cu aceasta trebuie văzută şi chestiunea car­ dinală, chestiunea perspectivelor de pace. Căci ce altceva ar putea să ne aducă aceste convenţii decît dezlănţuirea dm nou a războiului ? în timp ce aceşti ticăloşi se prefac in Germania că principala lor preocupare ar fi restabilirea păcii, învinuindu-ne pe noi că am fi elemente turbulente care trezesc nemulţumirea Antantei şi întârzie pacea, ei pre­ gătesc cu propriile lor mîini o nouă dezlănţuire a războiului, a războiului dm Est, după care va urma imediat războiul şi un Germania. Astfel s-a creat şi în privinţa aceasta o si­ tuaţie care duce la o perioadă de conflicte dintre cele mai ascuţite. O dată cu socialismul şi cu interesele revoluţiei va trebui să apărăm şi interesele păcii mondiale, şi aceasta este o nouă confirmare a tacticii pe care tot numai noi, spartachiştii, am reprezentat-o in timpul celor 4 ani de război. Pacea înseamnă revoluţia mondială a proletariatului ! Nu există altă cale de a restabili şi a asigura cu adevărat pacea decît victoria proletariatului socialist. (Aplauze vii.) Tovarăşi, ce linie tactică generală va trebui să adoptăm m situaţia in care ne vom afla în viitorul apropiat ? Putem spera, in primul rînd, că guvernul Ebert-Scheidemann va cadea şi va fi înlocuit printr-un guvern cu adevărat socia­ list, proletar-revoluţionar. Numai că nu trebuie să ne în­ dreptăm atenţia spre vîrfuri, în sus, ci în jos. Nu trebuie să mai cultivăm şi să repetăm iluzia primei faze a revolu­ ţiei, a revoluţiei de la 9 noiembrie, că pentru desfăşurarea revoluţiei socialiste ar fi de ajuns să fie răsturnat guvernul capitalist şi înlocuit cu un altul. Victoria revoluţiei' se poate obţine numai procedmd invers, prin subminarea, pas cu pas, 256

a guvernului Ebert-Scheidemann, printr-o lupta sociala, re­ voluţionară de masă a proletariatului; aş vrea sa va mai atrag atenţia aici asupra unor lipsuri ale revoluţiei germa care n-au fost remediate în prima fază şi care arata lim­ pede că, din păcate, noi n-am ajuns încă în situaţia ca prin răsturnarea guvernului să asigurăm victoria socialismului. Am arătat că revoluţia de la 9 noiembrie a fost mamte de toate, o revoluţie politică şi că ea va trebui sa devină, ceea ce este lucrul principal, şi una economică. Ea a fost msa numai o revoluţie orăşenească, satele au ramas pma acum neatinse. Ar fi o iluzie să se creadă că socialismul poate fi realizat fără agricultură. Din punctul de vedere al econo­ miei socialiste, industria nici nu poate fi transformata fara reorganizarea agriculturii pe baze socialiste. Una dintre sar­ cinile cele mai importante ale orînduirh economice socia­ liste este înlăturarea opoziţiei şi separăm dintre oraş şi sat. Această separare, acest contrast, această opoziţie este un fenomen pur capitalist, care trebuie să fie înlătură^ indata ce păşim pe terenul socialismului. Dacă vrem ea păşim m mod serios la transformări socialiste', trebuie sa ne îndrep­ tăm atenţia asupra satelor în aceeaşi măsură în care ne o îndreptăm asupra centrelor industriale. In această privinţa nu ne aflăm încă, din păcate, nici măcar la începutul în­ ceputului. Acum lucrurile trebuie luate în serios nu numai pentru că nu putem înfăptui transformările socialiste fara agricultură, dar şi pentru că din enumerarea de până acum a ultimelor rezerve ale contrarevoluţiei în lupta ei împo­ triva noastră şi a tendinţelor noastre am omis o importanta rezervă a ei : ţărănimea. Tocmai pentru că a rămas pma acum neatinsă ţărănimea mai constituie o rezervă pentru burghezia contrarevoluţionară. Şi primul lucru pe care-1 va face burghezia oînd flacăra grevei socialiste îi va arde ealcîiele va fi mobilizarea ţărănimii, a adeptei celei mai fana­ tice a proprietăţii private. împotriva acestei puteri contra­ revoluţionare ameninţătoare nu există alt mijloc ecit tinderea luptei de clasă la sate, mobilizarea proletariatului y j

_ Cuvîntări şi articole alese

“gBrZl

r îiZXZf/ “ " 1!mp0“ va tirănimii *•, z s z v s r r si ^

*-

" fi ■ » » după cum urmează 6 . ¡ S T " * de toate, să dezvoltăm tn viitor t o 7 „ 7 z 7 °' consiliilor de muncitori «i s o l i t , 7 , * 6 siste“ uI Pilor de muncitori fV ^ ’ ™ai a es slS|temul consi-

numai începuturi slab e^n T ^ Preluat la 9 noiembrie sînt fază a revdupeî ^ “ * ^ îa p ™ pe care o deţineam Ia început E s t ™ ^ P“ te ^ puterea voluţia a desfăşurat o n P ' P ° cunoscut că oontrarea Sistemuiui e S S o r 1 ™ d° b i n a r e consiliile de Z ^ T şf '“ A SZ ' *fiinţate de către guvernul m L f , pUr Ş1 s™ plu des‘ Îocuri Ie este smulsă puterea d i n ^ u ă ^ T l ^ ^ f’uie nu numai să P ™ n De aceea> noi tre­ c e r i şi soldaţi ci si să î ? “ COnsiliilor ^ mun-

« * /p a ^

l l

\ S

L

L

t pe proietarii agri-

f punem problema cuceririi puterii ™ PUterea’ trebuie face, ce poate şi ce trebuie să L Î r • * luI următor: ce citori şi soldaţi din îm 3-frecare consiliu de mun„B ra v o !“ ) In consilii se Germanie ? (Exclamaţii: de la rădăcină s t a l “7 *

C

" s f i

si * 4 “

ndiutle consiliilor de m

t r

* 00~

lL “ “

: r

* Vezi nota de la pag. 58.

258

r

z

* " * » >»

—

-

ghez poziţie după poziţie, pînă cînd se va afla în mîinile noastre întreaga putere, pe care o vom apăra cu îndîrjire. După părerea mea şi părerea celor mai apropiaţi tovarăşi ai mei, şi lupta economică trebuie condusă tot de către consiliile de muncitori. Conducerea conflictelor economice şi canalizarea lor pe căi din ce în ce mai largi trebuie, de asemenea, să se afle în mîinile consiliilor de muncitori. Consiliile de muncitori trebuie să deţină întreaga putere de stat. Iată direcţia spre care trebuie să ne îndreptăm acţi­ unile în viitorul apropiat; şi, punîndu-ne această sarcină, trebuie să ne aşteptăm în curînd la o colosală ascuţire a luptei. Va fi nevoie să luptăm cu burghezia piept la piept în fiecare land, în fiecare oraş, în fiecare comună şi în fie­ care sat pentru a-i smulge pas cu pas, una după alta, toate mijloacele puterii de stat şi pentru a le trece în mîinile consiliilor de muncitori şi soldaţi. însă pentru o astfel de luptă trebuie mai întâi educaţi tovarăşii noştri de partid şi toţi proletarii. Chiar şi acolo unde există deja consilii de muncitori şi soldaţi lipseşte încă conştiinţa rolului pe care îl au de jucat aceste consilii. (Exclam aţii: „Foarte ju s t!“) Trebuie să educăm masele, să le arătăm că consiliul de muncitori şi soldaţi este pârghia cu ajutorul căreia putem pune în mişcare maşina de stat în toate direcţiile, că el tre­ buie să preia întreaga putere şi s-o folosească în scopul transformării socialiste. Chiar şi acele mase de muncitori care sînt deja organizate în consilii de muncitori şi soldaţi sînt departe încă de a înţelege acest lucru, cu excepţia, bineînţeles, a unei mici minorităţi de proletari care sînt conştienţi de sarcina lor. Aceasta nu constituie însă o lipsă, ci este ceva ou totul normal. Masa trebuie să înveţe să-şi exercite puterea tocmai exercitînd această putere. Nu există alt mijloc pentru a o învăţa acest lucru. Spre norocul nos­ tru, am depăşit timpurile cînd lozinca era educarea socia­ listă a proletariatului. Pentru Kautsky şi discipolii săi se pare că aceste timpuri nici pînă în ziua de astăzi n-au apus încă. După ei, a da maselor proletare o educaţie socialistă 17*

259

înseamnă a le ţine conferinţe şi a difuza manifeste şi bro­ şuri. Dar şcoala proletară socialistă nu are nevoie de toate acestea. Proletarii vor învăţa trecînd la fa p te !* (Excla­ m aţii: , Foarte ju s t!“) Trebuie să arătăm că la început a ost -apta ; şi această faptă va putea fi continuată numai daca consiliile de muncitori şi soldaţi se vor simţi chemate şi vor mvaţa să devină singura putere publică în întregul Reich. Numai astfel vom reuşi să subminăm într-atît te­ renul, mort el să devină copt pentru revoluţie, care va fi încununarea operei noastre. De aceea, tovarăşi, nu fără rost, nu fara o prealabilă chibzuinţă v-am spus noi ieri, v-am

X

fT S r Specif nu Vă aŞtePtaîi 08 Pe viitor lupta să be atu de comoda! Unii tovarăşi, înţelegînd greşit spusele mele, au dedus ca eu aş presupune despre ei că intenţiosa stea cu braţele încrucişate la boicotarea Adunării naţionale. Nu m-am gîndit nici o clipă la aşa ceva. Numai ca ieri n-am avut posibilitatea să vorbesc mai amănunţit despre aceasta ; dar cadrul şi subiectul de astăzi îmi oferă aceasta posibilitate. Am vrut să spun că istoria nu ne face reaba atat de uşoară cum s-a întîmplat în revoluţiile burg eze, m care era de ajuns să fie răsturnată puterea ofiia a centrala şi înlocuită cu cîţiva sau cu cîteva zeci de oameni noi. Trebuie să lucrăm de jos în sus. Această ce mţa decurge din însuşi caracterul de masă al revoluriei noastre, din scopurile ei, care privesc baza orînduirii so­ ciale, ea decurge din caracterul revoluţiei proletare de astazi; noi trebuie să cucerim puterea politică nu pornind e sus, ci de jos. La 9 noiembrie am încercat să zdrunci­ nam forţa publică, dominaţia de clasă ; a fost o încercare slaba, incompletă, inconştientă, haotică. Ceea ce trebuie să facem acum este să îndreptăm întreaga putere a proletan U1 m mod con'Stient împotriva temeliei societăţii caT - « fi

&

260

s

t f cS săA xS '

pitaliste. Jos, acolo unde fiecare patron se afla cu sclavul său salariat, acolo orale toate organele execut.ve ale dominaţiei politice de clasă acţionează telor acestei dominaţii, impotriva maselor, acolo le smulgem stăpînitorilor pas eu pas puterea S. sa o con­ centrăm în mîinile noastre. Prezentind astfel lucrunle pr cesul pare ceva mai îndelungat decît am fi mclmat sa închipuim în primul moment. Cred că este bine ^ ^ o imagine clară despre toate greutăţile şi com p li^u le aces^ tei revoluţii. Şi sper că zugrăvirea marilor dificu ţ Ş sarcinilor care ne asaltează nu va avea asupra nici imma dintre dv., după cum n-a avut nici asupra care să vă taie elanul şi să vă reducă energia ; dimPot ^ cu cât vor fi mai mari sarcinile, cu atît mai mult ne vom încorda toate forţele şi nu vom uita: revoluţia poate^sa-ş îndeplinească opera cu o repeziciune uimitoare. Nu mcerc să prezic cît timp necesită acest proces. Dar ce importanţa are pe cine-1 interesează acest lucru ; numai de ne-ar ajunge viaţa pentru a o duce la bun sfârşit! Important este sa ştim da şi precis ce avem de făcut; şi acest lucru sper ca am j o V să vi-1 explic intr-o oarecare măsură cu slabele mele puteri, cel puţin în linii generale. (Aplauze furtunoas .) Textul integral al cuvîntării a fost publicat pentru prima data în broşura „Cuvîntare cu privire^ la program . Editura „Rote Fahne . Berlin, 1919

prefecturii de poliţie - pun masele revoluţionare direct faţa alternativei aspre, făţişe, neînduplecate: ori revoluţi trebuie să renunţe la caracterul ei proletar, la misiunea c socialistă, ori Ebert-Scheidemann cu suita lor trebuie alu

îndatoriri neglijate Începînd din 9 noiembrie, valurile revoluţionare se lovesc mereu de acelaşi zid : guvernul Ebert-Scheidemann. Motivul, forma şi forţa acestor ciocniri erau diferite pentru fiecare val revoluţionar pe care le-am văzut ridicîndu-se în aceste 8 săptămîni. Dar strigătul: jos Ebert-Scheidemann este laitmotivul tuturm acestor valuri, şi lozinca cu care se termină ele, o lozinca care răsună cu tot mai multă putere, tot mai unanim şi mai energic din piepturile maselor. Acest lucru este cit se poate de firesc. Dezvoltarea revo­ luţiei suferă de pe urma greşelii fundamentale a lui 9 noiem­ brie, cînd în fruntea guvernului revoluţionar au fost puşi oameni care pînă în ultimul moment au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a împiedica izbucnirea revoluţiei şi care, după ce a izbucnit revoluţia, s-au situat în fruntea ei cu in­ tenţia vădită de a o gîtui îndată ce li se oferă prilejul. Pentru ca revoluţia să-şi continue drumul, pentru ca să parcurgă etapă cu etapă dezvoltarea ei şi să-şi îndeplinească sarcinile istorice — desfiinţarea dominaţiei burgheze de clasă şi înfăptuirea socialismului — , ea trebuie să înlăture zidul ce îi stă în cale : guvernul Ebert-Scheidemann. Revoluţia nu va putea ocoli această sarcină specială; aceasta sarcină este dictată de întreaga experienţă a celor 8 saptămîni de istorie revoluţionară. Chiar provocările guver­ nului Ebert — 6 decembrie, depunerea jurămîntului de către trupele de gardă, 24 decembrie, recenta lovitură împotriva 262

gaţ A Îe sU ^ m b a u înţeles şi masele cele mai largi ale prole­ tariatului din Berlin şi din principalele centre ale revoluţiei din Reich. Această conştiinţă clara şi precisa, care pas se manifestă puternic şi implacabil în puternicele striga care izbucnesc din mii de piepturi: „Jos Ebert-Scheidemann. , reprezintă cîştigul, maturitatea, progresul pe care m ie-au adus ultimele evenimente. . Ceea ce nici pe departe nu este însă limpede şi ceea ce scoate la iveală slăbiciunea şi lipsa de maturitate a revoluţiei este problema : cum să se ducă lupta pentru a matura gu­ vernul Ebert, cum să se transpună în fapte şi sa se trans orme într-un factor de putere treapta de maturitate internă pe care a atins-o revoluţia. Nimic n-a scos la iveală atît de cras aceste slăbiciuni şi lipsuri ca evenimentele din ultimele 3 zi e. A mătura guvernul Ebert-Scheidemann nu mseamna a laa cu asalt palatul cancelariatului Reichului şi a alunga de aco o mănunchiul de oameni sau a-i aresta, ci înseamnă, mai ales a pune mîna pe toate poziţiile reale ale putem, a le păstră &Ce Îm văzut însă în cursul ultimelor 3 zile ? Toate pozi­ ţiile cucerite, adică recucerirea prefecturii de poliţie, ocupa­ rea ziarului „Vorwärts“ , ocuparea agenţiei telegrafice Wol şi a redacţiilor burgheze, au fost rezultatul acţiunii spontan a maselor. Ce au făcut în acest timp cei care se af au sau pretindeau că se află in fruntea maselor : delegaţnjevduţionari ai muncitorilor J “ “ “ ^ a l B ed L î social-democrat independent (P.S.D.l.) din Ei au nesocotit cele mai elementare reguli ale acţiunii luţionare : 263

1. Cînd masele ocupă ziarul „Vorwärts“ , prima datorie a delegaţilor revoluţionari ai muncitorilor şi a conducerii cen­ trale a P.S.D.I. din Marele Berlin, care pretind că sînt reprezentanţii oficiali ai muncitorimii din Berlin, este să asigure redacţiei o conducere corespunzătoare spiritului revo­ luţionar al muncitorilor din Berlin. Dar unde sînt redactorii ? Ce fac Dăumig, Ledebour — ziarişti şi redactori cu renume şi de profesie —, care, făcînd parte din aripa de stînga a P.S.D.I., acum nici nu au ziar; de ce au părăsit ei masele ? Este oare mai important acum să „deliberezi“ decît să acţio­ nezi ? 2. Cînd masele ocupă agenţia telegrafică a lui Wolff, prima sarcină a organelor revoluţionare ale muncitorilor este să se servească de agenţie pentru cauza revoluţiei, să infor­ meze opinia publică, masele de tovarăşi din Reich despre evenimentele din Berlin, să le lămurească asupra situaţiei. Numai pe această cale se poate realiza coeziunea spirituală dintre muncitorii din Berlin şi mişcarea revoluţionară din întregul Reich, coeziune fără care revoluţia nu poate birui nicăieri. 3. Cînd te afli în luptă crîncenă cu guvernul EbertScheidemann, nu duci „negocieri“ cu acest guvern. Haase şi compania sa, Oskar Cohn, Zietz, Kautsky, Breitscheid şi cum s-or mai fi numind toate aceste personalităţi şovăielnice, n-au decit sa folosească orice prilej pentru a reînnoda cît mai gra nie firele cu clica lui Ebert, de care s-au despărţit cu mimă grea. Delegaţii revoluţionari ai muncitorilor, cei care au contact cu masele ştiu prea bine că Ebert-Scheidemann smt duşmani de moarte ai revoluţiei. Poţi duce oare nego­ cieri cu un duşman de moarte ? Din aceste negocieri pot rezulta numai două lucruri: ori un compromis, ori — mai degrabă — o tergiversare, de care clica lui Ebert se va folosi pentru a pregăti cele mai brutale măsuri de represiune. 4. Cînd masele sînt chemate să iasă în stradă şi sînt ţinute în stare de alarmă, trebuie să li se spună clar şi răspicat ce

264

au de făcut sau cel puţin ce se petrece, ce fac şi ce prietenii şi duşmanii. Bineînţeles că m timpurile ^ voluţionară masele trebuie sa ie m s ™ _ revoluţia este în

p r S d i e " - ş i f a e T a c u m Z T a mai mare primejdie / - j

tatea dintre ele sînt un pericol şi un avertisment pentru toţ duşmanii făţişi şi ascunşi ai revoluţiei: ferl^ d Dar masele nu trebuie numai chemate masa.m stra^ , ci ele trebuie să desfăşoare şi o activitate po i ic . * să fie chemate să hotărască în toate chestiunile. De ce n a socotit necesar delegaţii revoluţionari ai muncitorilor^ şi Iii P S D I din Marele Berlin să vina cu ho ducerea centrala a M M * ^ Ebert.Soheldomam. ta tărîrea lor, de a duce „neg rimit un răs­ faţă maselor adunate în Siegesallee . ' ^ , d ce puns atît de răspicat, îneît le-ar fi pierit orice chef de a duce T i ! Slut gata să sfrijit» orice acţiune ' T f T H Z intre şi în foc pentru cauza socialismului. Trebuie sa 1 dea lozinci clare, să li se indice o atitudine consecventa, ho tărîtă. însufleţirea muncitorilor, devotamentul revo ^ ţio n ar^ soldaţilor pot fi întărite numai dacă organele con au^o'atitudine fermii şi promovează o politică rîtă. Şi o asemenea politică poate fi astaz. o p o , “ re cunoaşte şovăieli şi compromisuri, ci „umăr laitmotivul. J Ebert-Scheidemann! încă o învăţătură. fanatismului Germania a fost ţara clasică a organizam, organizatoric şi chiar a înfumurării organizatorice. De dra J „organizării“ au fost sacrificate idealurile, ţelurile, capa­ citatea de acţiune a mişcării. Şi ce vedem astea . » m0™ tele cele mai importante ale revoluţiei eşueaza m pnmu rînd în chipul cel mai jalnic, tocmai vestitul „talent orga zatoric“ . A organiza acţiuni revoluţionare este cu totul altceva decît a „organiza“ alegeri parlamentare sau alegeri pentru

265

1-

tribunalele profesionale după schema F. Organizarea acîiu" t trebuie şi poate fl tnvătJ ^ 7 „ Tevo ¿ ¡ . a exista e x isr” experienţa “ PO”istorică! e “ ’nVStat ” ai aceasta Dar,” ” desigur, din Centru expe­ rienţa trebuie să tragem şi învăţăminte. P Experienţa ultimelor 3 zile îndeamnă stăruitor organele conducătoare ale muncitorilor : Mai puţine vorbe ! Nu deli­ beraţi Ia infinit! Treceţi de Ia vorbe la fapte ! «D ie Rote Fşhne“ din 8 ianuarie 1919

Falimentul conducătorilor La Berlin, lucrurile au luat o întorsătură care stîmeşte în rîndul maselor muncitoare critica cea mai aspra şi P S“ t » i t o e t z i l e , noi am atras in repetate rin |u ri atenţia asupra faptului că conducerea mişcării de masa de la Berlin a dat dovadă de mari slăbiciuni în ceea ce priveşte hotărî ■ , puterea de acţiune şi elanul revoluţionar. Am arătat deschis că în privinţa maturităţii şi a spiritului combativ, conducerea a rămas mult în urma maselor. Noi am făcut tot ce am putut, J t T c a d r u l organelor conducătoare, prin iniţiativa şi per­ suasiune cît şi în afara lor - în „Kote Fahne pnn critică pentru a împinge înainte mişcarea, pentru a-i îndemn pe delegaţii revoluţionari ai muncitorilor din marile întreprin­ deri la o acţiune energică. „ „, Toate eforturile şi încercările noastre au eşuat i p urmă din cauza atitudinii timide şi şovăielnice a organe conducătoare. Delegaţii revoluţionari ai muncitori or ^ hotărît în cele din urmă, în noaptea de miercuri sp ] după ce timp de 4 zile au lăsat să se irosească mfro atoios feră de totală lipsă de orientare elanul şi energia de lup maselor după ce au început de două ori negocieri cu guvernul Ebert-Scheidemann, ceea ce a redus foarte mult şansele luptei revoluţionare şi a consolidat puternic poziţuie guvernului , să întrerupă negocierile şi să reia lupta pe toata lima. Au fost lansate lozinca grevei generale şi chemarea la arme. 267

Dar acesta a fost singurul lucru pe care au cutezat să-î facă delegaţii revoluţionari ai muncitorilor. Se înţelege de la sine că, atunci cînd se lansează lozinca grevei generale şi se cheamă masele la arme, trebuie făcut totul pentru a asigura transpunerea în fapt a acestei lozinci şi a acestei chemări. Delegaţii revoluţionari ai muncitorilor nu au întreprins nimic în sensul acesta ! Ei n-au făcut decît să lanseze această lozincă şi această chemare, pentru ca joi seara să înceapă, pentru a treia oară, negocieri cu EbertScheidemann ! De data aceasta, mişcarea pentru unitate, care începuse printre muncitorii de la întreprinderea „Schwartzkopff“ şi din alte cîteva mari întreprinderi, le-a oferit pretextul dorit pentru a curma din nou lupta care abia începuse. Muncitorii de la uzinele „Schwartzkopff“, A.E.G. şi „Knorr-Bremse“ fac parte am detaşamentele de bază ale proletariatului revoluţionar berhnez şi nu încape nici o îndoială că ei aveau cele mai bune intenţii. Dar în cazul de faţă muncitorii au fost obiectul unor uneltiri puse la cale de alde Oskar Cohn, Dittman etc., oameni dm clica lui Haase. Aceşti oameni, făcîncl demagogie cu lozin­ cile lor preferate, ca „unitate“, „nici o vărsare de sînge“ , caută sa paralizeze energia de luptă a maselor, să semene confuzie şi să transforme valul revoluţionar hotărîtor într-un compromis putred cu contrarevoluţia. Este limpede pentru orice om care nu vrea să se lase înşelat că această zarvă făcută de P.S.D.I. în jurul unificării este cel mai mare serviciu ce poate fi adus lui Ebert-Scheidemann în actuala situaţie. Pierzînd terenul de sub picioare, tremurînd în faţa primejdioasei măsurări a puterilor cu mun­ citorimea, sprijiniţi numai pe jumătate şi fără convingere de trupele şovăitoare, priviţi cu neîncredere de burghezie, tră­ dătorii socialismului au trăit în ultimele zile cele mai grele clipe din scurta lor carieră guvernamentală. Puternica de­ monstraţie de stradă a maselor, întorsătura pe care a luat-o provocarea brutală pusă la cale chiar de acest guvern în 268

legătură cu cazul Eichhom l-au depăji. * £

—

£

contrarevoluţionare

£

? £

_ ce,e

Pentru a cîştiga timp, ei au p .S.D .L° s-a dovedit încă din urmă, la mişcarea de um i c - ■ ■ • • Haas e_Di tt. „ dată a (i îngerul salvator al c o n ta » ™ ' contin „ă pe mânu s-au retras din guvernul Ebert dar Schei. stradă aceeaşi politică a frunzei de viţa pe demannii. această politică şi conAripa de stingă a proiectatele netribuie la înfăptuirea e il Condiţi P p de delegocieri eu guvernul, condiţii care ^ gaţii revoluţionari ai muncitori o^ ^ .. muncitorilorj prin. debour. S-a cerut drept pi ţ 1 Ebert Scheidemann, tre altele, retragerea din guvern a l » Eber N osbc şi Eandsberg. “ ^ " şi nu de o anumita P ^ cenă a reprezentanţilor tipici Ş. — a Sche.demannilor şi Mocmre . ^ lori, oameni de paie ai ^ J Scheidemann continua sa mg sustrăgîndu-se astfel iudecăţu maselor, nu zăpăeirea şi derularea

■ r S D iniţiata de F I M S P muncitorilor, mana ş "

T

t

r: :;rrzzr*

^

1

a negocierilor,

1 ”ş sprijinită de delegaţii revoluţionari a. v o ito r ilo r revoluţietradicţiilor interne. Ei

^ P

i

a de 'pe avanpoliticii infame ^ ^ inc0J Ebert. dosu] culiselor, înSeamnă decît

s * —

a

situaţie oare po,i,ic5

de

astăzi a maselor. „ i-vinpî'ntples la această Partidul comunist nu P ^ c i p ^ în legătură

politică r u ş i " ° ^ ăŞ1a! L , 6 considerăm de datoria noastră să împingem înainte cauza revoluţiei, să ne opunem cu energie 269

de fier tuturor încercărilor de a deruta masele şi, printr-o critica necruţătoare, să le atragem atenţia asupra primejdiei po îticn şovăielnice a delegaţilor revoluţionari ai muncitorilor cit şi a politicii de mlaştină duse de P.S.D.I.

Criza din ultimele zile oferă maselor posibilitatea de a trage neîntîrziat învăţăminte de cea mai mare importanţă. i uaţia de pina acum, cînd muncitorii din Berlin n-aveau o conducere fermă, cînd erau lipsiţi de un centru organizatoric, a devenit de nesuportat. Pentru ca să progreseze cauza revouţiei, pentru ca victoria proletariatului, a socialismului să fie mai mult decit un vis, muncitorii revoluţionari trebuie sa-şi creeze organe conducătoare care să fie la înălţimea sar­ cinilor lor, care să ştie să conducă şi să folosească energia de lupta a maselor. înainte de toate însă trebuie lichidat în viitorul apropiat, P.S.D.I., acest cadavru intrat în putrefacţie, e cărui exalaţii otrăvesc revoluţia. Conflictul cu clasa capitalistă îmbracă în Germania, în primul rînd, f o r m a l cheiern socotelilor cu Scheidemann-Ebert, care sînt- pavăza urgheziei. Iar încheierea socotelilor cu Scheidemannii pre­ supune lichidarea Partidului social-democrat independent care constituie pavăza lui Ebert-Scheidemann. - C!! n Îate’ Iupta îndîri'ită necruţătoare împotriva tuturor încercărilor de muşamalizare, de mediere şi de înnămolire, concentrarea întregii energii revoluţionare a maselor şi crearea unor organe corespunzătoare care să le conducă în luptă — acestea smt cele mai arzătoare sarcini în perioada următoare, acestea smt importantele învăţăminte din ultimele 5 zile ale celui mai puternic avînt al maselor şi ale celui mai regretabil eşec al conducătorilor.

Castele de cărţi de joc

ţuminle guvernului şi le cere P Comandantul armelor securitatea A d u n a m ianuarie vechiul suprem“ Noske reia in ordinea de zi dm 11 ianuarie

cîutec cunoscut de pe timpul lui Hindenburg, von K e ^ 5* a, celorlalţi zbiri ai regimului r ° i « « > f *• rscPnalei“ Răbdarea soop.aUasco ^ ^ ^

casa după casa... cum jaful apare ca u le iu l ^ guvernului a ajuns la capaţ 5

j j nirm clasei

em—

,Die Rote Fahne“ din 11 ianuarie 1919

=

S ' a i ş" w h e z i a , care njutâ astăzi pe Ebert-Scheidemaun să iasă din incurcatura, 271

1 vor să se bucure ei înşişi de roadele recoltei sîngeroase. Aceste elemente erau dispuse să sprijine guvernul „socialist“ numai atîta timp cit mai sperau că acest guvern va putea ţine în frîu masele proletare arborînd un steag fals şi că va putea înăbuşi prin influenţă „morală“ revoluţia, socialismul. Acum însă vraja s-a rupt. Ultima săptămînă a lărgit şi mai mult prăpastia care desparte guvernul Ebert de revoluţie. Astăzi este limpede că guvernul Ebert-Scheidemann nu se poate menţine decît cu ajutorul baionetelor. Dar în această situaţie baioneta vrea să stăpînească fără Ebert şi Scheidemann. Bur­ ghezia vrea totul înapoi şi cere proclamarea deschisă a dicta­ turii baionetelor, restabilirea totală a vechii „ordini“ : „Locul răsculaţilor este în faţa curţii marţiale sau la în­ chisoare ţipă răguşit „Tägliche Rundschau“ —, ei nu tre­ buie să se bucure de libertate... Liniştea şi ordinea trebuie să fie reinstaúrate pînă în cele mai mici amănunte ; poliţia, care după 9 noiembrie abia a mai existat, trebuie să fie resta­ bilită şi trebuie să-şi recapete importanţa, poliţiştii să fie reînarmaţi şi să li se acorde puteri depline“ . In acelaşi timp, comandantul gărzii „Noske“, colonelul Reinhardt, declară că el va decreta legea marţială şi nu are de primit ordine de la nimeni — nici chiar de la guvern — deoarece este soldat şi poate hotărî independent. Iar Regi­ mentul 3 de gardă declară pe cont propriu că este „hotărît“ să instaureze Adunarea Naţională „cu forţa armelor“ . La Berlin şi în împrejurimi, ofiţerii operează arestări după cum îi taie capul. Corpul ofiţeresc contrarevoluţionar se revoltă împotriva guvernului Ebert şi îi dă de înţeles că lucrurile trebuiau să se desfăşoare în ordine inversă : Ebert-Scheidemann tre­ buiau să scoată castanele din foc pentru burghezie, şi nu Durghezia pentru Ebert-Scheidemann. Dacă s-a ajuns la o situaţie în care burghezia trebuie să salveze guvernul „so­ cialist de mînia muncitorilor revoluţionari, jocul ia sfîrşit, căci burghezia îşi spune, pe drept cuvînt, că are candidaţi 272

mai capabili pentru dictatura săbiilor decît parveniţii de Ebert şi Noske. Pe de altă parte însă, adepţii lui Haase caută să folosească criza pentru a institui un guvern de coaliţie al „tuturor curen­ telor socialista“, care, credincios politicii frunzei de viţă duse de Haase, să treacă peste toate contradicţiile interne ale revo­ luţiei, să muşamalizeze toate opoziţiile şi să dizolve energia de luptă a maselor într-un compromis putred. Ei ar vrea sa părăsească scena numai „conducătorii compromişi“ — Ebert, Scheidemann, Landsberg, Noske —, să se faca numai un schimb de persoane, la cîrmă rămînînd, ca şi înainte, politica lui Scheidemann, şi pe baza ei „toate curentele socialiste“ să constituie un guvern comun. Deoarece „spartachiştii“ , după ce au văzut cadavrele pro­ letarilor ucişi şi orgiile sîngeroase organizate de Scheidemanm, privesc astăzi această ticăloasă politică de compromisuri şi de trădare a cauzei revoluţiei cu dispreţ şi cu pumnii încleş­ taţi, formula coaliţiei între ,',toate curentele socialiste“ lan­ sată de adepţii lui Haase se reduce în realitate la vechea combinaţie cunoscută : Scheidemannii şi independenţii. Re­ învierea guvernului Ebert-Haase sub alte nume — acesta este ţelul urmărit de P.S.D.I. prin zarva pe care o face în jurul unificării. Şi, cu cît sînt mai mult înjuraţi astăzi Ebert şi Scheidemann în „Freiheit“ , cu atît mai sigur este că în dosul acestei aparente canonade se pregăteşte o cotitură ruşinoasa a P.S.D.I., care, în ciuda tuturor învăţămintelor, în ciuda faptului că la 28 decembrie a fost silit să renunţe la tovără­ şia cu Scheidemannii, vrea totuşi să se reîntoarcă la ea, dar sub altă firmă. Aşadar, din actuala criză rezultă trei combinaţii: Ebert-Scheidemann vor să menţină statu-quo, propria lor dominaţie sprijinită pe baionetele burgheziei; P.S.D.I. vrea să se întoarcă la ceea ce a fost la 9 noiem­ brie, la un guvern Ebert-Haase, dar sub un alt nume , burghezia vrea să readucă lucrurile la stadiul de dinainte de 9 noiembrie, la dictatura brutală a baionetelor. J 3 — Cuvîntări şi articole alese

273

Dar toate aceste combinaţii sînt simple castele de cărţi lae i° flC; C h l a r f n u m a i Pentru motivul că toate trei se referă a etape departe perimate. Revoluţia nu se lasă reîntoarsă sau readusa nici la situaţia din 9 noiembrie şi nici la frumoasele timpuri de d i n a i n t e de 9 noiembrie, şi cu atît mai Ebert

3 6a tintUltă într' Un PUnCt m°rt’ Sub scePtrul Iui

întregul sens politic şi conţinut istoric al crizei din ultima t0CmaÍ “ faptUl reV°lutiaeieste îmPinsă namte, datorita forţei ei interne şi Că dezvoltării logice spre r de Către Pr0letariat Şi “ %tuireag s0; i r C hiar dac f i T “ întîIne?te Piedici Ia ^ c a re pas. !ar daca forţele potrivnice ar cîştiga pentru moment suZ

m

f™

T

r

ţla’ reiCargînd Ia miJ'loace brutale de violenţă, ele sînt

tarei

însutit. în timpul războiului, cînd ne aflam sub stare de ase­ diu, ei au umplut închisorile şi temniţele, sub guvernul „so­ cialist“ Ebert-Scheidemann ei umplu g ropiie din cimitirul Friedrichshain. Dar în jurul steagului luptei revoluţionare necruţătoare se strîng mase din ce în ce mai compacte de proletari. Şi dacă unele pături se mai lasă astăzi adormite şi atrase de demagogia şi frazele despre „unitate“, cu atît mai mare va fi fermitatea şi credinţa Cu care vor sta ele mîine, după o nouă decepţie şi dezmeticire, alături de sin­ gurul partid care nu cunoaşte compromisuri şi şovăieli şi care merge înainte pe calea trasată de ist0rie, fără să se uite în dreapta sau în stînga, fără să numere duşmanii şi primej­ diile, — pînă la victorie. „Die Rote Fahne“ clin 13 ianuarie 1919

^

„ AceSt IU0m reiese ceI mai bine din faptul că după săptămma care a trecut nu poate fi înfăptuită nici una din aceste combinaţii cu şanse să fie cît de cît trainică. Orice va lua f i i i ă mune u poimîine ca rezultat şi ca soluţionare a crizei nu va fi decit un p r o v i z o r a t , un castel de cărţi de joc. Indiferent ca supremaţia va fi cîştigată de forţa brutală a mitralierepcnr 6 P lCa de dlIPIicitate P™ care se camuflează •S.D.I., m timpul cel mai scurt toate aceste socoteli vor fi ate peste cap de forţele elementare ale revoluţiei: l u p t e l e e c o n o m i c e . Revoluţia va pune mereu pe ordinea de zi prota lT c e t raímala T ' f este : räfUiala g6neraIä S* caPb . Aceasta însă un conflictdÍntre istoricmUncä mondial între doi duşmani de moarte care poate fi rezolvat numai printr-o îndelungata lupta crîncenă dusă piept la piept. enisol ä V ° r 'I înlătUrate ruineIe cadavrele acestui episod recent, revoluţia îşi va continua neobosită această munca zilnică. „Spartachiştii" îşi continuă drumul lor cu o fermitate de nezdruncinat. Numărul jertfelor aduse de ei creşte cu fiecare săptămînă, dar numărul aderenţilor lor creşte 2 74

18*

La Berlin domneşte ordinea In 1831, ministrul Sebastiani anunţa în Camera franceza : „L a Varşovia domneşte ordinea !” „L a Berlin domneşte ordinea !” — anunţă, triumfînd, presa

burgheză, Ebert şi Noske, ofiţerii „trupelor victorioase“ , pe care gloata mic-burgheză din Berlin îi primeşte cu entuziasm, fluturînd batistele şi strigînd ura ! Gloria şi onoarea armatei germane sînt salvate în faţa istoriei mondiale. Cei care au suferit o jalnică înfrîngere în Flandra şi Argonne şi-au recăpă­ tat faima prin strălucita victorie asupra celor 300 de „spartachişti” care au apărat sediul ziarului „Vorwärts’ . Timpurile primei intrări glorioase a trupelor germane în Belgia, timpu­ rile generalului von Emmich, ale învingătorului de la Liège pălesc în faţa faptelor vitejeşti ale lui Reinhardt şi compania pe străzile Berlinului. In faţa parlamentarilor măcelăriţi care au vrut să ducă tratative pentru predarea ziarului „Vorwärts“ şi care au fost loviţi de soldăţimea guvernului cu patul puştii pînă la desfigurare, aşa încît este imposibilă identificarea ca­ davrelor lor, în faţa prizonierilor care au fost puşi la zid şi ucişi zdrobindu-li-se craniile şi creierii, în faţa unor fapte atît de glorioase cine se mai gîndeşte la înfrîngerile ruşinoase pe care ni le-au provocat francezii, englezii şi americanii ? Duşmanul se numeşte „Spartacus“ , Berlin este locul unde ofiţerii noştri şi-au demonstrat arta de a învinge, „muncito­ rul” Noske este generalul care a ştiut să repurteze victorii acolo unde a dat greş Ludendorff.

Cine nu-şi aminteşte de beţia victoriei care cuprinsese haita „ordinii“ de la Paris, de bacanalele pe care burghezia le organizase cu cadavrele luptătorilor Comunei, aceeaşi bur­ ghezie care, după ce capitulase ruşinos în faţa prusacilor şi predase în mîinile duşmanului din afară capitala ţării, a dat bir cu fugiţii ca cel din urmă laş ! Şi cum s-a aprins din nou curajul fecioraşilor burghezi, al‘ „tineretului de aur”, al ofiţe­ rilor în faţa proletarilor Parisului, prost înarmaţi şi flămînzi, în faţa soţiilor şi copiilor lor fără apărare ! Cum a degenerat vitejia acestor fii ai lui Marte, zdrobiţi de duşmanul din afară, în bestialităţi fără seamăn faţă de oameni lipsiţi de apărare, faţă de prizonieri, faţă de cei doborîţi. „La Varşovia domneşte ordinea !” , „La Paris domneşte ordinea !“ , „La Berlin domneşte ordinea !” — aşa sună şti­ rile apărătorilor „ordinii” la fiecare jumătate de veac, trecînd de la un centru de luptă al istoriei mondiale la celălalt. „în­ vingătorii” care jubilează nu-şi dau însă seama că o „ordine“ care trebuie menţinută prin masacre periodice se îndreaptă inevitabil către soarta hărăzită acestei ordini de istorie, către pieirea ei. Ce a fost această ultimă „săptămînă Spartacus” la Berlin, ce a adus ea, ce ne învaţă ea ? încă în toiul luptei, în vacarmul urletelor de victorie ale contrarevoluţiei, prole­ tarii revoluţionari trebuie să-şi dea seama de cele întîmplate, să măsoare evenimentele şi rezultatele lor cu marea măsură a istoriei. Revoluţia nu are timp de pierdut, ea îşi continuă drumul furtunos, peste gropi încă deschise, peste „victorii“ şi „înfrîngeri”, spre marile ei ţeluri. Prima datorie a luptăto­ rilor pentru socialismul internaţional este să meargă neabătuţi spre ţelul lor, pe calea lor. Oare în această bătălie era de aşteptat o victorie definitivă a proletariatului revoluţionar, era de aşteptat căderea lui Ebert-Sheidemann şi instaurarea dictaturii socialiste ? O chibzuinţă matură asupra tuturor factorilor care hotărau des­ făşurarea evenimentelor nu îndreptăţea, desigur, astfel de speranţe. Punctul nevralgic al cauzei revoluţionare în momen­ tul de faţă — lipsa de maturitate politică a masei soldaţilor, 277

pe care ofiţerii îi mai pot folosi în scopuri antipopulare, con­ trarevoluţionare — este el însuşi o dovadă suficientă că în această ciocnire nu era posibilă o victorie de durată a revolu­ ţiei. Pe de altă parte, lipsa de maturitate a armatei este numai un simptom pentru lipsa generală de maturitate a revoluţiei germane. Satele, de unde provine un mare procent al masei solda­ ţilor, au rămas, ca şi în trecut, aproape neatinse de revoluţie. Deocamdată, Berlinul este ca şi izolat de restul Beichului. E drept că şi în provincie — în Renania, pe coasta mării, în Braunschweig, Saxonia, Württemberg — există centre revolu­ ţionare care sînt cu trup şi suflet de partea proletariatului berlinez. Dar ele nu şi-au adaptat încă pasul la ritmul marşu­ lui general, lipseşte încă comunitatea directă de acţiune care ar face ca atacul şi combativitatea muncitorilor din Berlin să fie infinit mai eficace. Apoi, luptele economice, adevăratul izvor clocotitor care alimentează în permanenţă lupta de clasă revoluţionară, se află abia în stadiu incipient, ceea ce consti­ tuie cauza mai adîncă a acelei lipse de maturitate politică a revoluţiei. Din toate acestea rezultă că în momentul de faţă nu se poate conta încă pe o victorie hotărîtoare şi trainică. A fost oare o „greşeală” lupta din ultima săptămînă ? Da, dacă ar fi vorba numai de un „atac“ intenţionat, de un aşa-zis „puci ! Dar care a fost semnalul de pornire al ultimei săptămîni de luptă ? Ca în toate cazurile de pînă acum, ca la 6 decembrie şi la 24 decembrie, acest semnal a fost dat de provocarea brutală pusă la cale de guvern. După baia de sînge împotriva demonstranţilor lipsiţi de apărare de pe Chausseestrasse şi masacrul împotriva marinarilor, de data aceasta atacul împotriva prefecturii de poliţie de la Berlin a fost cauza evenimentelor care au urmat. Revoluţia nu ope­ rează din proprie iniţiativă, într-un cîmp deschis, după un plan întocmit cu ingeniozitate de „strategi” . Adversarii au şi ei iniţiativa, o au chiar mult mai des deeît revoluţia. 278

în urma provocării cinice puse la cale de Ebert-Scheidemann, muncitorii revoluţionari au fost siliţi să recurgă la arme. Da, era o chestiune de onoare a revoluţiei de a res­ pinge imediat atacul cu toată energia, pentru a nu permite contrarevoluţiei să pornească alte atacuri, pentru a nu per­ mite zdruncinarea rîndurilor revoluţionare ale proletariatului şi a creditului moral de care se bucura revoluţia germană din partea Internaţionalei. Rezistenţa imediată a şi venit spontan din partea maselor berlineze, cu o energie atît de firească, încît de la primul atac victoria morală a fost de partea „străzii“ . Una dintre legile vitale interne ale revoluţiei este de a nu se opri niciodată după primul pas făcut, de a nu lîncezi în inactivitate, în pasivitate. Cea mai bună apărare este o lovitură puternică. Această regulă elementară a oricărei lupte este valabilă pentru toţi paşii revoluţiei. Faptul că proleta­ riatul berlinez nu s-a liniştit o dată cu repunerea lui Eichhorn în funcţia sa, că el a păşit spontan la cucerirea altor avan­ posturi ale contrarevoluţiei, cum sînt presa burgheză, agenţia oficioasă de presă şi ziarul „Vorwärts” , constituie o dovadă a instinctului sănătos, a prospeţimii forţei interne a acestui proletariat. Toate aceste măsuri au pornit din convingerea instinctivă a maselor că contrarevoluţia nu se va linişti în urma înfrîngerii suferite, ci va tinde spre o încercare gene­ rală a forţelor. Este şi aceasta una dintre marile legi istorice ale revolu­ ţiei, în faţa căreia dau greş toate sofismele şi stratagemele acelor mărunţi „revoluţionari” de genul Partidului socialdemocrat independent, a căror principală preocupare în fie­ care luptă este să caute pretexte pentru retragere. O dată ce problema fundamentală a revoluţiei este pusă cu toată clari­ tatea şi în această revoluţie ea constă în răsturnarea gu vemului Ebert-Scheidemann, principalul obstacol în calea vic­ toriei socialismului —, această problemă apare la fiecare pas în întreaga ei actualitate, şi fiecare episod al luptei dezvăluie această problemă în toată amploarea ei cu fatalitatea unei 279

legi a naturii, oricât de nepregătită ar fi revoluţia, oricât de necoaptă ar fi situaţia pentru soluţionarea ei. „Jos EbertScbeidemann 1” — această lozincă apare inevitabil in toate crizele revoluţionare, fiind singura formulă atotcuprinzătoare in toate conflictele parţiale şi, prin însăşi logica ei obiectivă internă, fie că vrem sau nu, âmpinge la apogeu fiecare episod al luptei. Din contradicţia dintre acuitatea sarcinii şi lipsa condi­ ţiilor preliminare pentru rezolvarea ei intr-o fază incipientă a dezvoltării revoluţionare rezultă că luptele izolate ale revo­ luţiei se termină formal cu o înfrîngere. Dar revoluţia este singura formă a „războiului“ — aceasta este o altă lege vitală a ei — in care victoria finală poate fi pregătită numai printr-o serie de „înfrângeri” ! Ce ne arată întreaga istorie a revoluţiilor moderne şi a luptei pentru socialism ? Primul val al luptei de clasă în Europa, răscoala ţesătorilor de mătase de la Lyon din 1831, s-a soldat cu o grea înfrângere. In Anglia, mişcarea cartistă a luat sfîrşit cu o înfrîngere. Răscoala proletariatului parizian din iunie 1848 s-a terminat cu o înfrîngere zdrobitoare. Co­ muna din Paris s-a terminat eu o înfrîngere îngrozitoare. în­ tregul drum al socialismului — în măsura în care este vorba de lupte revoluţionare — este presărat numai cu înfrîngeri. Şi, totuşi, aceeaşi istorie duce pas cu pas, fără putinţă de oprire, la victoria finală ! Unde am fi astăzi fără acele „în­ frîngeri” prin care noi am dobîndit experienţă istorică, con­ ştiinţă, forţă, idealuri! Astăzi, cînd ne-am apropiat nemijlocit de ajunul bătăliei finale a luptei de clasă proletare, noi ne bazăm tocmai pe acele înfrîngeri şi nu putem să ne lipsim de nici una dintre ele, căci fiecare dintre ele constituie o parte din forţa şi claritatea ţelului nostru. în această privinţă, luptele revoluţionare sînt tocmai con­ trarul luptelor parlamentare. în Germania am avut timp de patru decenii numai „victorii“ parlamentare, am mers de-a dreptul din victorie în victorie. Dar, cu prilejul marii probe istorice de la 4 august 1914, rezultatul a fost o înfrîngere 2 80

politică şi morală distrugătoare, o prăbuşire nemaiauzită, un faliment fără precedent. Revoluţiile ne-au adus pînă acum numai înfrîngeri, dar tocmai aceste înfrîngeri inevitabile con­ stituie chezăşia viitoarei victorii finale. Aceasta însă cu o singură condiţie ! Se pune întrebarea în ce împrejurări a avut loc fiecare înfrîngere : s-a produs ea pentru că energia năvalnică a luptei maselor s-a lovit de bariera unor condiţii istorice nematurizate, sau pentru că acţiunea revoluţionară a fost paralizată de propriile imper­ fecţiuni, de lipsa de hotărâre şi de slăbiciunile interne ? Exemple clasice sînt, pe de 0 parte, revoluţia franceză din februarie şi, pe de altă parte, revoluţia germană din martie. Acţiunea eroică a proletariatului parizian din 1848 a devenit izvorul viu al energiei de clasă pentru întregul pro­ letariat internaţional. Lamentabila revoluţie germana din martie i-a atîrnat întregii dezvoltări moderne germane o ghiu­ lea de picioare. Influenţa ei s-a resimţit, datorită istoriei deosebite a social-democraţiei oficiale germane, chiar şi în ultimele evenimente ale revoluţiei germane, chiar şi în drama­ tica criză pe care am trăit-o recent. Cum apare înfrîngerea acestei aşa-numite „săptămîni Spartacus” dacă o privim prin prisma problemei istorice de mai sus ? A fost ea o înfrîngere pricinuită de energia revo­ luţionară năvalnică şi de insuficienta maturitate a situaţiei, sau de slăbiciunea şi imperfecţiunea acţiunii ? Şi de una şi de a lta ! Caracterul hibrid al acestei crize, contradicţia dintre acţiunea energică, hotărîtă, ofensivă a ma­ selor berlineze şi nehotărîrea, şovăiala, imperfecţiunea condu­ cerii din Rerlin sînt particularitatea distinctivă a acestui ultim episod. Conducerea a dat faliment. Dar o conducere nouă poate şi trebuie să fie creată de către mase şi din rîndul maselor. Masele sînt cele care hotărăsc, ele sînt stînca pe care se va construi victoria finală a revoluţiei. Masele au fost la înălţime, ele au făcut ca această „înfrîngere” să constituie în istorie o verigă în lanţul înfrîngerilor care sînt mîndria şi forţa socia281

lismului internaţional. De aceea, din această „înfrîngere“ va înflori viitoarea victorie. „La Berlin domneşte ordinea !” O, voi zbiri mărginiţi! „Ordinea” voastră este clădită pe nisip. Mîine chiar revolu­ ţia „se va ridica din nou tumultuos“ şi, spre spaima voastră, va anunţa în sunet de trîmbiţă : am fost, sînt, voi f i ! ,Die Rote Fahne“ din 14 ianuarie 1919

Adnotări 1 Rosa Luxemburg se referă aici la prima serie a articolelor ei în­ dreptate împotriva lui Eduard Bernstein, care au apărut şi în lu­ crarea sa „Reformă socială sau revoluţie ?“, tipărită în 1899. __ 27. 2 Această frază oportunistă a fost formulată de Eduard Bernstein, teoreticianul revizionismului, într-un articol al său apărut în „Neue Zeit“ (ianuarie 1898). — 28. 3 Waldeck-Rousseau, unul dintre conducătorii republicanilor moderaţi, a fost chemat în 1899 în fruntea guvernului francez. El a invitat pe Galliffet, călăul Comunei din Paris, şi pe „socialistul“ Millerand să intre în cabinetul său. Participarea lui Millerand la guvernul reac­ ţionar al lui Waldeck-Rousseau a dus în Franţa la o sciziune în rîndurile socialiştilor şi a provocat vii discuţii în partidele Interna­ ţionalei a Il-a. Adepţii lui Bernstein în Germania şi cei ai lui Jaurès în Franţa au luat apărarea millerandismului. — 30. 4 N. E. Baumann (1873—1905), bolşevic, membru al Comitetului de partid din Moscova al P.M.S.D.R., a fost ucis de agenţi ţarişti la 18 octombrie 1905. — 66. 5 Rosa Luxemburg a participat la Congresul de la Londra al P.M.S.D.R. ca reprezentantă a Partidului social-democrat din Germania şi ca delegată a Social-democraţiei poloneze. Cuvîntarea şi-a ţinut-o în limba rusă. — 73. 6 L a balotajul din 1912, conducerea partidului a încheiat cu pro­ gresiştii o convenţie de sprijin mutual în alegeri, prin care progre­ siştii se obligau să sprijine Partidul social-democrat din Germania în 31 de circumscripţii electorale. In circulara emisă de conducerea partidului în legătură cu această convenţie electorală se spune textual : „In schimb, noi, pe lîngă faptul că îi sprijinim, bineînţeles, pe progresişti... în acele circumscripţii în care ei participă împreună cu noi la balotaj, am încuviinţat următoarele : să atenuăm lupta electorală în acele circumscripţii electorale pe care, în cazul că pro­ gresiştii s-ar aha cu dreapta, după părerea noastră nu le-am putea 283

7

8

9

10

11

12

cîştiga, şi anume...“ (urmează denumirile a 16 circumscripţii elec­ torale). — 106. Rosa Luxemburg a fost acuzată de a fi îndemnat pe soldaţi la nesupunere faţă de superiorii lor. Acuzaţia se baza pe o cuvîntare ţinută la o adunare populară care a avut loc la 25 septembrie 1913, la Fechenheim lingă Frankfurt, în care Rosa Luxemburg a rostit cuvintele : „Dacă ni se va cere să ridicăm armele ucigaşe împotriva fraţilor noştri din Franţa sau din altă ţară, noi vom declara : nu, acest lucru nu-] vom face !“ — 108. Cazul Faşoda a fost unul dintre momentele luptei dintre englezi şi francezi pentru dominaţia asupra cursului superior al Nilului. Faşoda, o localitate din Sudanul Egiptean, a fost ocupată în iulie 1898 de unităţi militare franceze. Ameninţînd cu războiul, Anglia a obţinut capitularea Franţei în problema dominaţiei în această regiune a Africii. — 117. Este vorba de scufundarea unui submarin german de către crucişă­ torul englez „Baralong“ (19 august 1915) şi de împuşcarea echipa­ jului naufragiat. — 143. La 24 martie 1916, 18 deputaţi, în frunte cu Ledebour, au refuzat să voteze în Reichstag bugetul şi, ca urmare, au fost excluşi din fracţiunea parlamentară social-democrată. Cei excluşi au întemeiat o fracţiune proprie, aşa-numita „comunitate de lucru social-de­ mocrată“. — 155. L a 6 decembrie a avut loc la Berlin o demonstraţie militară contra­ revoluţionară, care l-a proclamat pe Ebert preşedinte. Tot atunci a fost ocupată redacţia ziarului „Rote Fahne“ şi s-a făcut încercarea de a aresta consiliul executiv. Cercetările în legătură cu aceste fapte au dus la descoperirea existenţei unei organizaţii secrete create de social-democratul Wels, pe atunci comandant al garnizoanei oraşu­ lui, iar mai tîrziu preşedinte al partidului, de Marten, Lorenz şi de alţii, purtînd numele conspirativ „Uniunea femeilor germane pentru primirea trupelor“. în după-amiaza aceleiaşi zile a avut loc o de­ monstraţie organizată de Liga „Spartacus“ , şi pe Chausseestrasse s-a tras în demonstranţi din ordinul lui Wels. —- 225. Rosa Luxemburg se înşală în aprecierile ei asupra introducerii scrise de Friedrich Engels la „Luptele de clasă în Franţa“ . E a nu avea cunoştinţă de faptul că această introducere fusese falsificată, dena­ turată de către oportunişti. într-o scrisoare adresată la 1 aprilie 1895 lui Kautsky, Engels scrie în legătură cu aceasta : „Spre surprinderea mea, văd azi în «Vorwärts» un extras din introducerea mea tipărit fără ştirea mea şi ticluit în aşa fel, încît eu apar quand même (cu orice preţ) ca un adorator paşnic al legalităţii“ . Iar la 3 aprilie 1895, Engels îi scrie lui Lafargue : „X (W. Liebknecht) tocmai mi-a jucat o

284

festă urîtă. El a extras din introducerea mea la articolele lui Marx despre Franţa anilor 1848—1850 tot ce putea să-i servească în spri­ jinul tacticii cu orice preţ paşnice şi de dezaprobare a folosirii violenţei, tactică pe care de la un timp încoace şi mai ales în mo­ mentul de faţă îi place s-o propovăduiască...“ (Traducere din fran­ ceză.) Textul complet şi nefalsificat a fost publicat pentru prima oară în Uniunea Sovietică. — 238. 13 La 24 decembrie 1918, trupe contrarevoluţionare au atacat divizia Marinei populare aliate cu muncitorimea revoluţionară berlineză. Divizia Marinei populare era adăpostită în palatul şi în grajdurile princiare. —• 245. 14 Datorită nesiguranţei în care partidul comunist era silit să trăiască pe atunci din cauza împrejurărilor, textul original al rezoluţiei s-a pierdut şi nu a mai fost regăsit. 1— 255.

Date biografice 5 martie

1871 Rosa Luxemburg se naşte la Zamosc, gubernia Lublin, în Polonia, în familia unui comerciant. 1873 Familia Luxemburg se mută la Varşovia. 1877—1887 Rosa Luxemburg frecventează Liceul de fete nr. 2 din Varşovia. 1887 Rosa Luxemburg devine membră a unei organizaţii varşoviene a „Partidului socialist-revoluţionar al prole­ tariatului“ , primul partid polonez care se situează pe poziţiile ideologiei marxiste. In această perioadă, ea în­ cepe să studieze în mod intens literatura marxistă. 1889 E a părăseşte a fi arestată Elveţia, la 1889— 1890

Polonia pentru a scăpa de primejdia de de către jandarmeria ţaristă şi pleacă în Zürich, unde în semestrul de iarnă se înscrie la Facultatea de filozofie.

1890— 1892 E a studiază ştiinţele naturale şi matematica. 1893—1897 Este studentă la Facultatea de ştiinţe juridice, unde studiază dreptul şi economia politică. In perioada pe care o petrece în Elveţia, Rosa Luxemburg stabileşte legături strânse cu cei mai de seamă emigranţi marxişti polonezi şi ruşi şi participă tot timpul la mişcarea socialistă elveţiană şi mai ales la cea po­ loneză. 287

m

Din iulie 1893 Roşa Luxemburg conduce la Paris redacţia revistei pmă în poloneze „Sprawa Robotnicza“ („Cauza muncitoiulie 1896 rească“), organul Poloniei social-democrate, care din 1894 devine ziarul „Social-deinocraţiei Regatului Po­ loniei“ . 6—12 august

Ianuarie şi februarie

12 martie

1893 Rosa Luxemburg este delegată de „Sprawa Robot­ nicza“, sub numele de Kruszinska, la Congresul in­ ternaţional al socialiştilor întrunit la Zürich. Pentru acest congres ea întocmeşte în numele redacţiei un raport despre situaţia mişcării social-democrate din Polonia. în acelaşi an, în focul luptei împotriva ten­ dinţelor naţionaliste ale Partidului socialist polonez şi a încercărilor acestuia de a abate mişcarea muncito­ rească de pe făgaşul luptei de clasă, ia fiinţă partidul revoluţionar marxist, dar nu tocmai consecvent, al „Social-democraţiei din Regatul Poloniei şi Lituaniei“, în cadrul căruia Rosa Luxemburg are un rol hotărîtor. 1896 Rosa Luxemburg publică în ziarul „Arbeiterstimme“ („Glasul muncitorilor“) din Zürich un articol scris în limba germană în legătură cu problemele mişcării muncitoreşti poloneze. In acelaşi an începe colabo­ rarea ei la organul teoretic al Partidului social-demo­ crat din Germania, „Die Neue Zeit“ .

Septembrie

Rosa Luxemburg intervine în polemica în legătură cu Bernstein şi publică prima serie de articole îm­ potriva bernsteinismului sub titlul „Reformă socială sau revoluţie ?“

Septembrienoiembrie

Rosa Luxemburg devine redactor-şef la „Săchsiscbe Arbeiterzeitung“ , iar apoi se stabileşte la Berlin, unde colaborează în special la „Neue Zeit şi la „Leipziger Volkszeitung.“

3—8 octombrie Ca delegată a localităţilor Neustadt, Beuthen şi Tarnowitz din Silezia Superioară, ea participă la Con­ gresul de la Stuttgart al Partidului social-democrat din Germania, luînd cuyîntul în legătură cu pro­ bleme privitoare la tactică. 31 octombrie

Aprilie

1897 Rosa Luxemburg îşi depune dizertaţia de doctorat, intitulată „Dezvoltarea industrială a Poloniei“ . Printr-o căsătorie de formă încheiată la Basel ou Gustav Lübeck, Rosa Luxemburg dobândeşte cetăţenia ger­ mană.

Mai Iunie

1898 Ea se stabileşte în Germania şi devine membră Partidului social-democrat din Germania

a

Rosa Luxemburg activează printre muncitorii polo­ nezi din Silezia Superioară, făcînd agitaţie în ve­ derea alegerilor. 288

19

Rosa Luxemburg îi scrie lui Bebe! : „Mă mir... că dv. şi tovarăşul Kautsky... nu aţi găsit de cuviinţă să folosiţi atmosfera favorabilă creată de congres pentru o discuţie energică imediată şi că i-aţi dat mai întîi lui Bernstein prilejul să publice o broşură, ceea ce va întârzia discuţia... Dacă Bernstein este intr-ade­ văr pierdut, atunci partidul trebuie să se obişnuiască cu ideea, oricît de dureros ar fi, de a-1 trata de aici înainte ca pe un Schmoller sau alt social-reformist . 1899 Rosa Luxemburg publică cea de-a doua serie a arti­ colelor intitulate „Reformă socială sau revoluţie ?“ ca replică la cartea lui Bernstein „Premisele socialismu­ lui şi sarcinile social-deinocraţiei . O dată cu intrarea „socialistului“ francez Millerand în guvernul reacţionar burghez Waldeck-Rousseau, Rosa Luxemburg începe să ducă o luptă hotărîtă împotriva politicii de coaliţie. „Reprezentanţii clasei muncitoare... numai într-un singur caz pot intra într-un guvern burghez : pentru a pune stăpânire pe el şi pentru a-1 transforma în guvernul clasei muncitoare dominante. In cadrul societăţii burgheze, social-democraţia nu poate avea, în esenţă, decît rolul unui partid de opoziţie; ca partid de guvernământ ea poate apărea abia pe ruinele statului burghez . 289

3 - 1 4 octombrie Rosa Luxemburg participă ca delegată a localităţilor Ratibor şi Neuss la Congresul de la Hanovra al Partidului social-democrat din Germania şi duce o luptă energică împotriva revizionismului lui Bernstein şi a oportunismului lui Schippel, unul dintre apără­ torii militarismului. Noiembrie

Rosa Luxemburg refuză ziarul „Vorwärts“, care dreapta.

25—31 decembrie

Pleacă în Silezia Superioară pentru a duce muncă de agitaţie.

Iulie-august

Roşa Luxemburg duce muncă de agitaţie la Poznan ?i este aleasă de conferinţa districtuală să participe la Congresul de la Mainz al partidului şi la Congre­ sul sooialist internaţional de la Paris.

14—20 sep­ tembrie

1902—1904 In aceşti ani, Rosa Luxemburg lucrează ca colabora­ toare la organul teoretic al Social-democraţiei din Regatul Poloniei şi Lituaniei, „Przeglad Socjal-Demokratyczny“ („Revista social-democrată“), înfiinţată în 1902.

să lucreze ca redactor la a luat o orientare spre

1903 Rosa Luxemburg scrie în limba poloneză broşura „In memoria «proletariatului»,“ în care îi cinsteşte pe întemeietorii primului partid proletar polonez şi ia apărarea programului „Social-democraţiei din Re­ gatul Poloniei şi Lituaniei“.

1900

17 21 septem- L a Congresul de la Mainz, Roşa Luxemburg ia ^ ne cuvîntul în legătură cu problema războiului chinez. 23—27 septembrie

22—2S septem rie

Rosa Luxemburg se află la Paris, unde participă la Congresul socialist internaţional şi prezintă referatul intitulat: „Pacea popoarelor, militarismul şi armata permanentă“. Apare broşura scrisă de ea în limba po­ loneză „Pentru apărarea naţionalităţii“, în care cheamă la luptă împotriva tendinţelor de germanizare din Polonia prusiană. 1901 Rosa Luxemburg participă Ia Congresul de la Lübeck al partidului în calitate de delegată a oraşului Poz­ nan.

1902 Începutul lunii Rosa Luxemburg face o deplasare februane torice prin Saxonia (Crimmitschau, eţc.) şi imediat după aceea pleacă Silezia Superioară pentru a pregăti 1 aprilie

13—20 sep­ tembrie

Aprilie

1904 Rosa Luxemburg participă la şedinţa Biroului Socia­ list Internaţional de la Bruxelles şi ia cuvîntul în le­ gătură cu problema poloneză. In numărul festiv al organului central al Partidului socialist din Franţa, „L e socialiste“, apare, alături de articolele lui Bebel şi Mehring, şi un articol semnat de Rosa Luxemburg.

Iulie

Rosa Luxemburg este condamnată de instanţa penală a tribunalului din Zwickau la trei luni închisoare din cauză că într-o cuvântare a spus despre Wilhelm al II-le a: „Omul acesta, care vorbeşte despre existenţa îmbelşugată şi asigurată a muncitorilor germani, ha­ bar n-are de realitate“ .

14—20 august

Rosa Luxemburg participă la Congresul socialist in­ ternaţional de la Amsterdam, la care ia atitudine îm­ potriva revizionismului şi se pronunţă pentru unitatea partidului pe terenul luptei de clasă.

19*

290

1903 Rosa Luxemburg participă ca delegată a localităţilor Bromberg şi Poznan la Congresul de la Dresden al partidului şi ia din nou atitudine în problema po­ loneză.

1 Mai

în scopuri agitaWerdau, Glauchau la Poznan şi în alegerile.

„Leipziger Volkszeitung“ scrie : „L a 1 aprilie 1902, tovarăşa Rosa Luxemburg intră în colectivul redac­ ţiei noastre din Friedenau. Stabilirea ei la Leipzig e prevăzută pentru sfârşitul verii...“ Mehring rămîne redactor politic la Berlin. In rest, oolectivul de re­ dacţie rămîne neschimbat.

Rosa Luxemburg participă la Congresul de la Mün­ chen al Partidului social-democrat din Germania ca delegată a localităţilor Poznan şi Bromberg şi ia ati­ tudine în problema Social-democraţiei poloneze.

291

Septembrie

Criticînd articolul Rosei Luxemburg „Probleme or­ ganizatorice ale soeial-democraţiei ruse“, Lenin scrie pentru „Neue Zeit un articol în limba germană pe care Kautsky refuză să-l publice. Lenin şi-a intitulat articolul critic tot „Un pas înainte, doi paşi înapoi“, la fel ca broşura pe care o publicase în mai 1904.

4 martie

11 aprilie

Ea este transferată în faimosul pavilion X al fortăreţei din Varşovia. în închisoare scrie mai multe broşuri cu privire la mişcarea muncitorească socialistă poloneză.

28 iulie

Roşa Luxemburg este eliberată din închisoare din motive de sănătate, pe baza depunerii unei cauţiuni.

31 iulie

I se permite să părăsească Varşovia pentru a urma o cură medicală.

August

Ea pleacă pentru cîtva timp la Kuokkala (Finlanda), unde scrie broşura „Greva de masă, partidul şi sin­ dicatele“ .

11 septembrie

Roşa Luxemburg se întoarce la Berlin, trecînd prin Hamburg, unde se opreşte pentru câteva zile.

23—29 sep­ tembrie

Ia parte la Congresul de la Mannheim al partidului ca delegată a localităţilor Poznan şi Bromberg şi participă la discuţii în legătură cu grevele politice de masă, sindicatele şi partidul.

Decembrie

Tribunalul din Weimar condamnă pe Roşa Luxem­ burg la două luni detenţiune pentru „instigare la acte de violenţă“, de care s-ar fi făcut vinovată în euvîntarea ei ţinută la congres cu privire la grevele de masă.

14 noiembrie

Comandantul districtului militar din Varşovia intro­ duce o acţiune împotriva Rosei Luxemburg.

23 septembrie- Rosa Luxemburg îşi ispăşeşte condamnarea în închi­ 24 octombrie soarea de la Zwickau (celula 7). 23 octombrie

„Sächsische Arbeiterzeitung“ publică următoarea no­ tiţă : „Tovarăşa Roşa Luxemburg, care ispăşea la închisoarea din Zwickau o pedeapsă de trei luni, la care a fost condamnată din cauza unui pretins delict de lezmajestate, a fost eliberată ieri dimineaţa la ora 10, în urma amnistiei. E a a ispăşit aproximativ ju­ mătate din timpul pedepsei“ . Amnistia, împotriva că­ reia Rosa Luxemburg a protestat, a avut loc cu oca­ zia decesului regelui Saxoniei. 1905 Rosa Luxemburg studiază felul cum a decurs prima revoluţie burghezo-democratică din Rusia şi scrie în limba poloneză o serie de broşuri şi articole în le­ gătură cu această revoluţie. Ea scrie despre această temă, de asemenea, o serie de articole pentru „Neue Zeit , „Sächsische Arbeiterzeitung“, „Gleichheit“ etc. şi la mai multe întruniri de masă vorbeşte despre revoluţia rusă. Prin întreaga ei activitate în cadrul mişcării muncitoreşti socialiste germane şi a celei in­ ternaţionale, ea urmăreşte să contribuie la tragerea de învăţăminte şi la folosirea experienţei revoluţiei ruse.

17—23 sep­ tembrie

Rosa Luxemburg participă la lucrările Congresului de la Jena al partidului în calitate de delegată a loca­ lităţilor Poznan şi Bromberg şi ia poziţie mai cu seamă în legătură cu problema grevei politice de masă.

Decembrie

Rosa Luxemburg se află într-o deplasare în Silezia Superioară, unde desfăşoară muncă de agitaţie.

28 decembrie

Ea pleacă în mod ilegal, călătorind cu un paşaport pe numele Anna Matschke, la Varşovia, unde so­ seşte în ziua de 31 decembrie.

1906 Roşa Luxemburg este arestată şi deţinută mai întîi în arestul poliţiei, iar apoi în închisoarea Pawiak din Varşovia.

Ianuarie 13 mai — 1 iunie

1907 E a refuză să se înfăţişeze la procesul de la Varşovia. Roşa Luxemburg participă ca delegată a „Social-de­ mocraţiei din Regatul Poloniei şi Lituaniei la lucră­ rile Congresului al V-Jea al P.M.S.D.R., care s-a ţi­ nut la Londra. Ea transmite congresului salutul conducerii partidului din Germania şi rosteşte mai multe cuvîntări în care ia atitudine faţă de o serie de probleme ale P.M.S.D.R.

292

293

12 iunie — 12 august

18—24 august

1 octombrie

13—19 sep­ tembrie

1 octombrie Rosa Luxemburg execută cele două luni de deten­ ţiune la care a fost condamnată de tribunalul din Weimar. Participă ca delegată la lucrările Congresului socia­ list international de la Stuttgart. Luînd cuvîntul în nume e delegaţiei ruse şi poloneze, ea prezintă şi susţine prin argumente proiectul elaborat de Lenin cu privire la modificarea rezoluţiei asupra războiului. Conducerea partidului o numeşte docenţă la şcoala de partid dm Berlin, unde ţine o serie de prelegeri ae „introducere in economia politică“ .

10—16 sep­ tembrie

Martie

Aprilie

28 august3 septembrie 18—24 sep­ tembrie

1910 Rosa Luxemburg vorbeşte în cadrul unor adunări de masă ţinute în opt oraşe, printre care Bremen, Essen, Dortmund, Frankfurt etc., despre greva politică de masă, despre lupta pentru dreptul de vot şi învăţă­ mintele acestei lupte.

lului“. 17 iulie

Participă la înhumarea lui August Bebel, la Zürich.

Septembrie

Rosa Luxemburg ţine cuvîntări la Borkenheim şi la Fechenheim lîngă Frankfurt, în care declară : „Dacă (ni se va cere să ridicăm armele ucigaşe împotriva fraţilor noştri din Franţa sau din altă ţară, noi vom declara : nu, acest lucru nu-1 vom face !

14—20 sep­ tembrie

Rosa Luxemburg participă ca delegată la Congresul de la Jena al partidului şi ia cuvîntul în legătură cu problema grevei de masă şi a impozitelor.

Decembrie

Rosa Luxemburg întemeiază împreună cu Mehring şi cu Karski revista „Sozialdemokratische Korrespon­ denz“ .

1914

20 februarie

Rosa Luxemburg rosteşte în faţa tribunalului dm Frankfurt celebra ei cuvântare de apărare „Militaris­ mul, războiul şi clasa muncitoare“ . E a este condam­ nată la un an închisoare pentru declaraţiile pe care le-a făcut în septembrie 1913 în adunările de la Frankfurt.

22 februarie

L a Frankfurt are loc un miting de protest împotriva sentinţei, la care ia cuvîntul şi Rosa Luxemburg. Mi­ nistrul de război al Prusiei, generalul von Falkenhayn,

Participă la lucrările Congresului socialist internaţio­ nal de la Copenhaga. Rosa Luxemburg participă ca delegată a districtelor Lenne, Remscheid, Mettmann la Congresul de la Magdeburg al partidului şi ia cuvîntul la discuţiile în legătură cu aprobarea bugetului şi cu problema dreptului de vot.

1912 Rosa Luxemburg vorbeşte la Bremen, în faţa a 5 000 de persoane, despre victoria electorală şi despre în­

1913 Apare cartea Rosei Luxemburg „Acumularea capita­

1908—1910 Rosa Luxemburg scrie pentru organul teoretic reapă­ rut al Social-democraţiei din Regatul Poloniei şi L i­ tuaniei, „Przeglad Socjal-Demokratyczny“ („Revista social-democrată“), o serie de articole referitoare la probleme ale mişcării muncitoreşti poloneze.

1911 Rosa Luxemburg participă ca delegată a districtelor Hagen şi Schwelm la Congresul de la Jena al parti­ dului, unde ia cuvîntul, înainte de toate, în cadrul discuţiilor referitoare la problema marocană.

văţămintele ei.

1908 Rosa Luxemburg participă ca delegată a districtelor Poznan, Zullichau-Grossen la lucrările Congresului de la Nürnberg al partidului. E a participă la discuţiile legate de sărbătorirea zilei de 1 Mai şi de aprobarea bugetului.

Rosa Luxemburg vorbeşte la Hagen, în cadrul unei mari adunări sindicale, despre „Greva politică de masă şi sindicatele“.

295 2 94

p ro d u c e acţiune împotriva Rosei Luxemburg pe motiv ca ar fi adus „ofense la adresa tuturor ofiţe­ ri or, subofiţerilor şi soldaţilor armatei germane“ Rosa Luxemburg declarase într „ Freiburp • O.r “ tr-° cuv“ tare ţinută la este • 8 ' ” ° S"ar fl mtîmPlat Metz, un lucru a e d§Ur: aV6m de' a faC6’ fără l o i a l ă , cu una din acele drame care au loc zilnic în cazărmile germane dar gemetele victimelor acestor drame numaf ^ e o r i ajung pana la urechile noastre“. 29 iunie —. 4 iulie

„Perspective şi proiecte“, scrise de ea şi apărute sub pseudonimul Mortimer. 1 ianuarie

Februarie

Apare broşura scrisă de Roşa Luxemburg „Criza so­ cial-democraţiei“ (semnată Junius). In vara aceluiaşi an, V. I. Lenin supune, în lucrarea sa „Despre bro­ şura lui Junius“, unei aspre critici concepţiile gre­ şite pe care Roşa Luxemburg le formulase în broşura şi în tezele elaborate de ea.

18 februarie

Roşa Luxemburg este eliberată din închisoare.

1 mai

E a participă împreună cu Karl Liebknecht la demon­ straţia din Piaţa Potsdam.

10 iulie

Roşa Luxemburg este arestată şi ţinută în arest pre­ ventiv în închisoarea pentru femei de pe Barnimstrasse, din Berlin.

Sfîrşitul lunii octombrie

Roşa Luxemburg este transferată la Poznan.

La procesul Rosei Luxemburg în faţa instanţei civile secţiei corecţionale a tribunalului I I din Berlin se prezintă 1013 victime ale brutalităţilor L Î faţă de so daţi, cerând să fie audiaţi ca martori P r o £ şi al m - T ^ “ dUda Pr0teStului Rosei Luxemburg Ş1 81 aparatonl°r ei, iar mai tîrziu este casat.

29—30 iulie aR 0B i r o u b r ^ rS, PtarTiCiPă ** ^ de la B™ -lles Biroului Socialist Internaţional în calitate de re rdioniei 4 august L Z ( l™ g’ f arski etc-)> care hotărăşte să lupte împotriva războiului şi a politicii de sprijinire a răzm ui c use de Partidul social-democrat din Germania. Vara

Lenin în lucrarea sa „Despre dreptul naţiunilor Ia autodeterminare (V. I. Renin. Opere, voi. 20, Edi­ tura politică, 1959, pag. 395—457), face o critică te­ meinica a poziţiei oportuniste adoptate de Rosa Luxemburg în problema naţională şi mai ales a atitudmn i tiviste faţă de lozinca dreptului naţiunitor Ia autodeterminare. 1915

»IT-

Die Internationale“ („Internaţionala“), în-

fr

»***■

; L" omI>nrg 5i F™ articolele: „Reconstruirea la'cm ajicnaiei' şi 296

1918 Roşa Luxemburg este eliberată din închisoare. Apare primul număr al ziarului „Rote Fahne“, editat de Roşa Luxemburg şi Karl Liebknecht.

25 decembrie

Ziarul „Rote Fahne“ publică apelul „Către proletarii din toate ţările“, semnat de Roşa Luxemburg, Karl Liebknecht şi Franz Mehring.

30 decembrie

La Congresul de constituire a Partidului Comunist din Germania (Liga „Spartacus“), Roşa Luxemburg ros­ teşte o cuvîntare cu privire la program.

Rosa Luxemburg scrie în închisoare broşura „Criza social-democraţiei“ (semnată Junius). Revista

lingă

18 noiembrie RareaLnent'bT ^ * “ « ţ a ţ ă Ia închi­ soarea pentru femei de pe Bamimstrasse, din Ber-

Aprilie

Wronke,

Din iulie 1916 Roşa Luxemburg se află la închisoarea din Breslau. pînă în 9 noiem­ Ea lucrează la traducerea cărţii lui Korolenko „Isto­ brie 1918 ria unui contemporan“, studiază istoria şi se ocupă de probleme în legătură cu revoluţiile din februarie şi Octombrie din Rusia, scrie manifeste şi articole pentru „Scrisorile Spartacus“. 8 noiembrie

18 februarie

1916 La Berlin are loc Conferinţa pe întregul Reich a ce­ lor de stînga, la care sînt adoptate tezele formulate de Roşa Luxemburg.

297

1919 14 ianuarie

In „Rote Fahne“ apare ultimul articol al Rosei Luxem­ burg, sub titlul „L a Berlin domneşte ordinea“.

15 ianuarie

Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht şi Wilhelm Pieck sînt arestaţi la Berlin, în Mannheimerstrasse 33, de o bandă militară contrarevoluţionară şi transportaţi la hotelul Eden. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht sînt asasinaţi mişeleşte.

Cuprins I n t r o d u c e r e .............................................................................................

3

Greva din 1893 a minerilor e n g l e z i ................................................... 10 Posibilism şi o p o r t u n i s m ........................................................................ 20 Cuvîntări rostite la Congresul de la Stuttgart al Partidului social-democrat din G e r m a n i a .......................................................... 24 Cuvîntări în cadrai discuţiei cu privire la problemele tacticii I. 3 octombrie 1898 24 II. 4 octombrie 1898 26 O problemă de t a c t i c ă ............................................................................... 30 Cuvîntări rostite Ia Congresul de la Hanovra al Partidului social-democrat din G e r m a n i a ..........................................................35 I. Cuvîntare în 11 octombrie II. Cuvîntare în 13 octombrie

cadrul discuţiei despre Bernstein. 1899 ......................................................... cadrul discuţiei despre militarism. 1899

35 42

Cucerirea puterii p o l i t i c e ........................................................................ 46 Revoluţia din R u s i a ...................................................................................... 57 In lumina focului r e v o l u ţ i e i ................................................................. 61 Rezolvarea p r o b le m e i....................................................................................65 Cuvîntare rostită la Congresul de la Mannheim al Partidului social-democrat din Germania în cadrul dezbaterii cu pri­ vire la greva politică de masă. 26 septembrie 1906 . .

69

Cuvîntare de salut rostită P.M.S.D.R. 16 mai 1907

73

la

Congresul

299

de

la Londra al

Cuvîntare rostită la Congresul internaţional de la Stuttgart al sociahştdor m cadrul comisiei pentru problemele privind m litarisme şi conflictele internaţionale. 21 august 1907 .

Cuvîntare cu privire la program, rostită la congresul de con­ stituire a Partidului Comunist din Germania (Liga „Spartacu s'j. 30 decembrie 1 9 1 8 ................................................................232

Greva politică de masă şi sindicatele. Cuvîntare ţinută la Hagen

îndatoriri n e g l i j a t e .................................................................................... 262 Falimentul c o n d u c ăto rilo r...........................................................................267

lării S6nerale 3 Sindicatel0r Iibere- 1 octom- ’

b rie ’ f s / O

Castele de cărţi de j o c ............................................................................. 271

Greva politică de masă. Cuvîntare rostită la adunarea alegătoPP°r ;dln ^“ 22 iulie 1913

criptia

a

patra

electorală din

101

Militarismul, războiul şi clasa muncitoare. Cuvîntare rostită m faţa tribunalului din Frankfurt. 20 februarie 1914 Disciplină de partid . . . . Refacerea

Internaţionalei

155

Politica unor cîini

161

si *

“ • “

. . . .

începutul

165

180 184

Adunarea naţională

188

Către proletarii din toate ţările

192

Acheronul în mişcare

197

Calea spre n e a n t ............................ „necoaptă”

.

.

209

.

214

Adunare naţională sau guvern al consiliilor ? Mamelucii lui Ebert

201

204

Pentru Consiliul executiv Pe redute .

-

173

.

Vechiul joc

M asa

121

139

învăţămintele zilei de 24 martie

.

219 223

A legerile pentru Adunarea naţională 3 00

A d n o t ă r i .........................................................................................................283 Date b i o g r a f i c e ................................................................

108

125

Ori — ori .

Rodos

La Berlin domneşte o r d i n e a ............................................................... 276

Berlin.

228

.

.

28/

>at l a c u l e s 0 8 .1 1 .1 9 6 2 . Bun d e t ip a r ^ 1 2 . i m . \p ă r u t 1982. H î r t i e s e m i v e l m a d e 63 g lm ,40X 840116. C o li e d i t o r i a l e 14,70. C o li d e t ip a r 19. 1 r ??m /Q 0llQ 62. C .z . p e n tru b i b l io t e c i 3C F

comanda nr. 363(V21.161 la Tiparul executat sub „Casa Piaţa ScînCombinatul Poligrafic BucureştiScînteii", — K.P.R. teii nr. 1,