Roman Melodul_Imne Teologice

1

SFÂNTUL ROMAN M E L O D U L IMNE TEOLOGICE

2

© DOXOLOGIA, 2012 ISBN:

3

SFÂNTUL ROMAN M E L O D U L

IMNE TEOLOGICE Editori Alexandru Prelipcean [i Alexandru Iorga

Carte tip\rit\ cu binecuvântarea ~naltpreasfin]itului TEOFAN Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIA Ia[i, 2012

4

5

CUPRINS Prolog ............................................................................................................ 7 Lista de abrevieri ....................................................................................... 11

1 Sfântul Roman Melodul – imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei Via]a Sfântului Roman Melodul ............................................................. 22 Opera Melodului ....................................................................................... 44 Limbajul [i teologia Melodului ............................................................... 52 Condacul – o nou\ form\ de exprimare teologic\ ............................... 55 Manuscrisele condacelor romaneice ...................................................... 67 Edi]iile critice [i traducerile contemporane ........................................... 82 Concluzii ..................................................................................................... 94

2 Imne hristologice Not\ asupra imnelor hristologice ............................................................ 99 La `nmul]irea celor cinci pâini ............................................................... 107 La pip\irea Apostolului Toma .............................................................. 119 La ~n\l]area Domnului [i Dumnezeului [i Mântuitorului Nostru Iisus Hristos .................................................. 129 La sfânta zi a Cincizecimii ..................................................................... 142 La a doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos ................................. 152

3 Imne cu diferite teme Not\ asupra imnelor cu diferite teme .................................................. 167

6

Despre bogat [i despre s\racul Laz\r ................................................... 172 Primul condac la Cele Zece Fecioare .................................................... 184 Al doilea condac la Cele Zece Fecioare ................................................ 201 La orice cutremur [i incendiu ................................................................ 216 Despre sfintele nevoin]e monahale [i despre petrecerea `n m\n\stire .......................................................... 229 Bibliografie selectiv\ ............................................................................. 243 Concordan]a imnelor `n edi]ii critice ................................................. 273 Concordan]a imnelor `n traduceri moderne ..................................... 280 Editori ....................................................................................................... 285

Prolog

7

Prolog

A

cum nu mai pu]in de [aptezeci de ani, pr. George Florovsky invita insistent lumea academic\, [i nu numai, spre `ntoarcerea la izvoare. Ce-i drept, pe ici, pe colo, unii au reu[it, al]ii s-au eschivat, iar al]ii au r\mas `n continuare fideli modelului occidental de analiz\ [i de redactare a unei lucr\ri. ~n fond, responde ad fontes nu este numai un simplu dicton ce a devenit „celebru” `n mediul teologico-academic, ci mai degrab\ o necesitate a noastr\, a ortodoc[ilor, de a ne re`ntoarce la izvoarele pe care le citim, le m\rturisim [i le analiz\m; este `ntoarcerea la marele tezaur al Bisericii, de care ar trebui s\ fim con[tien]i [i pe care ar trebui s\-l fructific\m la cote maxime. Pe de alt\ parte, `ntoarcerea trebuie s\ presupun\ `n mod direct [i cunoa[terea tezaurului, nu numai formularea unei simple idei despre existen]a sa, formulare ce nu va `mpinge pe nimeni, de altfel, s\ transcend\ spa]iul ignoran]ei [i al necunoa[terii. Con[tien]i fiind de aceast\ realitate, spa]iul ecclesial românesc trebuie s\ transcend\ mai ales spa]iul dezinteresului manifestat, din p\cate, la toate capitolele. Dezinteresul studierii operelor Sfin]ilor P\rin]i, recepta]i mai ales prin filier\ occidental\, demonstreaz\ nu numai un simptom, ci [i o necrozare a ideii pr. George Florovsky de a regândi teologia, printr-o (re)`ntoarcere. Atunci când ne gândim la acest dicton florovskian, nu trebuie s\ ne proiect\m interesul doar spre o simpl\ regândire a ceea ce de]ine [i este specific duhului

IMNE TEOLOGICE

8

ortodox, cât mai ales s\ `n]elegem valoarea inestimabil\ a ceea ce reprezint\ tezaurul Ortodoxiei. De vreme ce perioadele patristice nu au fost numai acele vremuri `n care s-a redactat tumultuoasa istorie eclezial\, suntem datori s\ accentu\m [i realitatea c\: „vivacitatea duhovniceasc\ [i tensiunea prin care P\rin]ii Bisericii au f\cut fa]\ problemelor epocii lor constituie un imbold continuu [i o obliga]ie presant\ pentru fiecare Biseric\ care trebuie s\ fac\ fa]\ cu aceea[i promptitudine, vivacitate [i claritate la diferitele probleme complexe [i la amenin]\rile potrivnice credin]ei epocilor urm\toare”1.

Acest fragment al lui E. Schlink ne arat\ mai cu seam\ con[tientizarea importan]ei Sfin]ilor P\rin]i `n via]a tumultuoas\ a Bisericii, de a tr\i iubind duhul patristic, `ns\ nu `nc\rca]i de sentimente reci, ci, mai ales, cuprin[i de o atitudine proiectat\ spre viitor. „Imbold” vs. „obliga]ie” sunt cele dou\ puncte ale „extremit\]ii” dialogale, la care este invitat ast\zi spa]iul ortodox heteroclit [i la care trebuie s\ r\spund\. ~ntr-o alt\ ordine de idei, „imbold” vs. „obliga]ie” determin\ pe orice iubitor sincer de cultur\ teologic\ s\ descopere toate acele mijloace de a intra `n contact cu tezaurul Ortodoxiei, iar pe de alt\ parte s\ aib\ „obliga]ia” de a reda prin orice mod cu putin]\ `n]elesurile acestuia. Suntem tenta]i s\ credem c\ tocmai acest aspect `l poate avea `n vedere traducerea [i redarea unui text patristic: de a fi „accesat\” [i folosit\ de to]i cei interesa]i de izvoarele Ortodoxiei, [i nu de a fi trecut\ `n cadrul cv-ului personal 1

E. Schlink, „Die Bedeutung der orthodoxen Kirche für die ökumenische Bewegung”, `n: Ökumenische Rundschau, 22 (1973), p. 433, [i `n: Qeologiva, 44 (1973), p. 689, la: Georgios Martzelos, „Importan]a P\rin]ilor Bisericii `n dialogurile teologice multilaterale ale Ortodoxiei”, trad. de Alexandru Prelipcean, `n: StTeol, 3/2009, p. 272.

Prolog

9

ca o mare „realizare” traductologic\, peste care se va depune praful uit\rii. Prin actul traductologic, prin compunerea unor lucr\ri valoroase ce vor a[eza la baza lor duhul filocalic [i patristic, printr-o tr\ire `n acest duh [i printr-o vie m\rturisire a sa, se poate realiza un prim pas spre `ntoarcerea la izvoare! Pornind de la aceste reflec]ii, Alexandru Prelipcean deschide prezenta lucrare cu studiul sintez\ intitulat „Sf. Roman Melodul – imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei”, având `n vedere recuperarea unor aspecte extrem de importante pentru `n]elegerea corect\ a vie]ii, operei [i teologiei Sfântului Roman Melodul. Tot aici, semnatarul textului scoate `n eviden]\ [i transmiterea manuscriptic\, edi]iile de text, precum [i traducerile moderne din spa]iul oriental [i occidental. Cea de-a doua parte a lucr\rii, denumit\ „Imne hristologice”, condenseaz\ un num\r de cinci condace ale Melodului, `n ordinea lor: condac la `nmul]irea celor cinci pâini, condac la pip\irea Apostolului Toma, condac la ~n\l]area Domnului [i Mântuitorului nostru Iisus Hristos, condac la Pogorârea Duhului Sfânt [i condac la a doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos. Sec]iunea „Imne cu diferite teme”, grupeaz\ alte cinci condace romaneice, care trateaz\ aspecte moral-duhovnice[ti (condacul despre bogat [i despre s\racul Laz\r, primul condac la Cele Zece Fecioare, al doilea condac la Cele Zece Fecioare, despre sfintele nevoin]e monahale [i despre petrecerea `n m\n\stire), cât [i aspecte legate de via]a tumultuoas\ a cet\]ii Constantinopolului (condac la orice cutremur [i incendiu). Traducerile2 lui Alexandru Iorga sunt `nso]ite de scurte comentarii preliminare, precum [i de referin]ele scripturistice ale fiec\rui 2

Traducerile au fost realizate dup\ edi]ia bilingv\ (greac\ veche/ neogreac\) a arhim. Ananias Koustenis, RwmatoØ MelodoØ. U $ mnoi, Editura Armos, Atena, 2003, pp. 254-274, 604-621, 642-705, 986-1041, 10641085, 1142-1187.

IMNE TEOLOGICE

10

condac. Textele prezentate `n actuala edi]ie nu au fost traduse [i publicate `n limba român\, cu excep]ia a dou\ materiale: condacul la pip\irea Apostolului Toma [i primul condac la Cele Zece Fecioare, publicate pentru prima dat\ `n literatura patristic\ româneasc\ `n volumul editat de Parascheva Grigoriu, Imnele poc\in]ei (Ia[i, 2006). Lucrarea se `ncheie cu o bibliografie selectiv\ destul de cuprinz\toare atât despre via]a, opera [i teologia imnografului grec, cât [i despre imnografie [i condac. Am exclus totu[i din aceast\ bibliografie, acele materiale care se refer\ la teologia Imnului Acatist. drd. Alexandru PRELIPCEAN Tesalonic, 1 octombrie 2011

La s\rb\toarea Sf. Roman Melodul

Abrevieri

11

LISTA DE ABREVIERI1

a) anuare, edituri, reviste AFTOUB

Anuarul Facult\]ii de Teologie Ortodox\ „Patriarhul Justinian”, Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2001

AltBan

Altarul Banatului, Timi[oara

Byz

Byzantion, Bruxelles, 1924

BORom

Biserica Ortodox\ Român\, Bucure[ti, 1. 1874

BSS

Bibliotheca Sanctorum, Istituto Giovanni XXIII nella Pontificia Università Lateranense, Roma, 1-12, 1962-1969, index 1970

DACL

Dictionnaire d’archeologie chrétienne et de liturgique, Fernand Cabrol, Henri Leclercq (ed.), Paris, 1.1.-15.2, 1924-1953

DECA

Dictionnaire encyclopedique du christianisme ancien, Sous la direction de Anfelo di Berardino, Paris, 1-2, 1990

DThC

Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1-15, 19031950 + Tables générales 1-3, 1951-1972

EIBMBOR

Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti

Eor

Échos d’Orient, Bucure[ti, 1, 1879/98-39/40, 1940/42 (1942/43)

GBis

Glasul Bisericii, Bucure[ti, 1. 1951

1

O parte din abrevieri au fost preluate din lista cu normele de prescurtare interna]ional\ realizat\ de Siegfried M. Schwertner, Theologische Realenzyklopedie, Abkürzungsverzeichnis, 2. überarbeitete und erweiterte Auflage, zusammengestellt von Siegfried M. Schwertner, Walter de Gruyter, Berlin/New York, 1994.

IMNE TEOLOGICE

12

GOTR

The Greek Orthodox Theological Review, Brooklyn, Mass. 1, 1954/55

LAChL

Lexicon der antiken christlichen Literatur

MitrArd

Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1, 1956 (?)

MitrBan

Mitropolia Banatului, Timi[oara, 1, 1951 (?)

ODB

The Oxford Dictionary of Byzantium, 3 vol., Alexander Kazhdan (ed.), 1991

ODCC

The Oxford Dictionary of the Christian Church, ed. Frank Leslie Cross-London, 1957, 21974

Ort

Ortodoxia, Bucure[ti, 1. 1949-2008; 2. 2009

PG

J.P. Migne, Patrologia cursus completus. Series graeca, Paris, 1844-1855/1857-1866

RBPH

Revue belge de philologie et d'histoire, Bruxelles, 1, 1922

RHR

Revue de l’histoire des religions, Paris, I, 1, 1880-98, 196, 1979, 197, 1980

SB

Studia Byzantina, Berlin [etc.], [1], 1966ff.

SC

Sources Chrétienne, Paris, 1941

StTeol

Studii Teologice, Bucure[ti, 1. 1929-30-8, 1940; 2. 19492004; 3. 2005

TRE

Theologische Realenzyklopädie, Berlin, 1, 1976

TV

Teologie [i Via]\, Ia[i, 1990

VigChr

Vigiliae Christianae, Amsterdam, 1, 1947

b) abrevieri biblice Ap

Apocalips\

1 Co 2 Co

1 Corinteni 2 Corinteni

Col

Coloseni

Dn

Daniel

Dt

Deuteronom

Ecc

Ecclesiastul

Ef

Efeseni

Evr

Evrei

Abrevieri

13

FA

Faptele Apostolilor

Fc

Facerea

Flp

Filipeni

Gal

Galateni

Iac Ier

Iacov Ieremia

In

Ioan

Ioil

Ioil

Iona

Iona

Is

Isaia

I[

Ie[irea

Lc

Luca

1 Mac

1 Macabei

Mal

Maleahi

Mc

Marcu

Mt

Matei

Nm

Numerii

1 Pt

1 Petru

Prov

Proverbele lui Solomon

4 Rg Rm

4 Regi Romani

Sir

~n]elepciunea lui Isus Sirah

1 Tes 2 Tes 1 Tim

1 Tesaloniceni 2 Tesaloniceni 1 Timotei

2 Tim

2 Timotei

Zah

Zaharia

14

IMNE TEOLOGICE

imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei

15

1 SF. ROMAN MELODUL – IMNOGRAFUL DES|VÂR{IT AL ORTODOXIEI

16

Sfântul Roman Melodul –


17

Sfântul Roman Melodul – imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei „Ne g\sim `n fa]a fenomenului ca teologia s\ creeze poezie [i dup\ aceasta, s\ o transforme `n cea mai `nalt\ liturghie teologic\, a[a cum poezia `ntrece cuvântul dogmatic de ne`nduplecat. Teologia cea mai `nalt\ este din natura poeziei; ca s\ existe se folose[te de m\re]ia poetic\.” (N. Haralampidis)1

redem c\ nu este o surpriz\ pentru nimeni dura [i trista realitate c\ `n spa]iul românesc lucrurile de natur\ [tiin]ific\ sufer\ de o boal\ aflat\ `n prag de metastaz\. Dezinteresul generat la toate capitolele, indiferen]a cu care la ora actual\ sunt privite limbile clasice, lipsa speciali[tilor la orice nivel [i pentru orice domeniu, `ncurajarea nonvalorilor, dispari]ia spiritului critic, necrozarea ideilor geniale sunt doar câteva dintre aspectele cronicei boli române[ti. Când m\rturisim acest adev\r avem `n vedere [i spa]iul teologic, `n mod general, iar `n mod particular ne referim la colec]iile [i studiile de ordin patristic, de vreme ce lucrarea de fa]\ are tangen]\ cel mai mult cu acest „capitol” de Teologie. Unde vrem de fapt s\ ]intim? Vrem s\ ar\t\m `n primul rând c\ `n spa]iul românesc nu avem pân\ la ora actual\ nicio colec]ie patristic\ de anvergura celor din Occident, precum Corpus Christianorum,

C

* *Studiu Studiupublicat publicatini]ial, ini]ial, cu cu mici mici modific\ri, modific\ri, `n: StTeol, 2/2011, pp. 59-105. 1 K. Haralampidis, RwmanoØ toØ MelwdoØ treÃ" u$mnoi, Ed. Agra, Atena, 1997, p. 24. 1


18

Sources chrétiennes, Fondes christiani, sau m\car a celei din spa]iul elen, vEllhne" Patevre" th" Ekklhsiva". ~n afar\ de timida `ncercare a colec]iei Izvoarele Ortodoxiei, colec]ie de altfel proiectat\ `n anul 1938, de pr. Dumitru Fecioru [i pr. Olimp N. C\ciul\, [i care, din p\cate, s-a stins mult prea devreme, f\r\ a da un num\r important de traduceri, singura „realizare notabil\” a fost pân\ la urm\ colec]ia integral\ d\ruit\ poporului român de inegalabilul teolog Dumitru St\niloae, [i anume Filocalia (12 volume, 1946-1991). Pe lâng\ aceste dou\ colec]ii, merit\ notat\ aici ini]iativa Patriarhului Iustin de fondare a unei noi colec]ii, intitulat\ sugestiv P\rin]i [i scriitori biserice[ti (PSB) [i elaborat\ de un grup de traduc\tori teologi [i filologi. Astfel, `ncepând cu anul 1979 pân\ `n 2000, 36 de volume au fost publicate, restul de 54 de volume – din `ntreaga colec]ie proiectat\ ini]ial – nu au v\zut nici ast\zi lumina tiparului. Nu intr\m `n detalii, ca s\ evit\m obosirea cititorului. Cât prive[te teologia Sfântului Roman Melodul, de care ne ocup\m `n volumul de fa]\, `n spa]iul românesc nu s-a scris foarte mult. Majoritatea articolelor/studiilor2 s-au redus la o simpl\ creionare despre via]a, opera [i importan]a Sfântului Roman ca p\rinte al condacelor, la edi]iile critice cu textul imnografului, `ns\ a fost neglijat con]inutul filologico-teologic al `ntregii sale opere. Nici cele câteva traduceri3 2

Vezi lista studiilor/articolelor referitoare la Sfântul Roman Melodul la sfâr[itul lucr\rii prezente, `n sec]iunea „Bibliografie `n limba român\”. 3 ~n volum: Sfântul Roman Melodul, Imnele Poc\in]ei, studiu introductiv de Andrew Louth, traducere [i note de Parascheva Grigoriu, Editura Trisaghion, Ia[i, 2006; Sfântul Roman Melodul, Imne, traducere, studiu introductiv [i note de Cristina Rogobete [i Sabin Preda, Editura Bizantin\, Bucure[ti, 2007. ~n reviste/lucr\ri colective: „Condacul Na[terii lui Hristos”, traducere de studen]ii teologi de la Seminarul de Liturgic\ (`n special Ion M. Barnea), `n: Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic\ din c\r]ile de ritual [i cântare bisericeasc\, Bucure[ti,


19

din opera scriitorului bizantin nu sunt `nso]ite de o introducere [tiin]ific\ despre via]a [i opera autorului, [i nici de date necesare despre respectiva traducere. Un punct de cotitur\ fa]\ de aceast\ lapidar\ prezentare sunt dou\ volume cu traduceri din opera Melodului: cel intitulat Imnele Poc\in]ei, beneficiind de un studiu introductiv al binecunoscutului patrolog Andrew Louth4, [i traducerea câtorva imne ale Melodului de c\tre Cristina Rogobete [i Sabin Preda5, la rândul s\u prefa]at de un studiu destul 3 Tipografia C\r]ilor C\r]ilor Biserice[ti, Biserice[ti, 1937, 1937, pp. pp. 290-306; 290-306; „Imn `nvierii lui Tipografia Laz\r”, traducere, prezentare [i note de Ilie Fr\cea, `n: MitrArd, 6-8/ 1975, pp. 502-507; „Imnul I al Epifaniei”, traducere de asist. drd. Cristina Costena Rogobete, `n: AFTOUB, II (2001-2002), Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2002, pp. 439-499; „Imnul II al Epifaniei”, traducere de asist. drd. Cristina Costena Rogobete, `n: AFTOUB, II (2001-2002), Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2002, pp. 499-506; „Imnul femeii p\c\toase”, traducere de Laura Enache, `n: TV, 9-12/2002, pp. 204-215; „Imnul fiului risipitor”, traducere de Laura Enache, `n: TV, 7-12/2005, pp. 40-53; „Luna lui iulie `n dou\zeci de zile. Condac la pomenirea Sfântului Prooroc Ilie”, traducere de Sabin Preda, `n: StTeol, 3/2008, pp. 143-165. 4 Sfântul Roman Melodul, Imnele Poc\in]ei, 197 p. Lucrarea cuprinde 10 condace (imne), [i anume: imnul fiului risipitor, imnul celor zece fecioare, imnul `nvierii lui Laz\r, imnul demonizatului, imnul femeii p\c\toase, (imn) la lep\darea Sfântului Petru, imnul Sfintei Marii la Cruce, imnul Patimii Mântuitorului, imnul ~nvierii Domnului (traducere de Marian Macuc) [i imnul despre necredin]a lui Toma (traducere de Marian Macuc). 5 Sfântul Roman Melodul, Imne, 336 p. Lucrarea con]ine 14 condace, `n ordinea aceasta: dou\ condace ale Na[terii, condac `n ziua de dup\ praznicul Na[terii Domnului, condac la Sfintele Lumini, condac despre ~naintemerg\torul, despre Botez [i despre Adam, condac la ~ntâmpinarea Domnului, condac la Buna Vestire a Preasfintei N\sc\toarei de Dumnezeu, [ase condace la ~nvierea cea de a treia zi a Domnului, condac la Nunta din Cana, precum [i stihiri la Na[terea Domnului [i Dumnezeului nostru Iisus Hristos (pp. 108-122) [i o rug\ciune `n vers egal (pp. 318-321). Lucrarea editorilor Rogobete/Preda sufer\ totu[i de unele aspecte: inconsecven]a `n notele de subsol

20


de bine structurat [i cu puternice dorin]e de recuperare a unor anumite repere ale operei imnografului bizantin [i, prin extensie, ale imnografiei cre[tine. 5 [nota 7 (pag. 143/p. 143); nota 35,35, p. 28 74/p. 74);74); notanota 38, [nota1,1,p.p. 7 (pag. 143/p. 143); nota p. (pag. 28 (pag. 74/p. p. 29 (pag. 1-7/p. 1-7, iar la nota 39 de la aceea[i p. 29, se g\se[te 38, p. 29 (pag. 1-7/p. 1-7, iar la nota 39 de la aceea[i p. 29, se g\se[te scris scris p. p. 1-14)], 1-14)], precum precum [i [i necitarea necitarea unor unor surse surse de de inspira]ie. inspira]ie. Este Este cacazul urm\toarelor condace: Condac la Na[terea Domnului [nota 109, zul urm\toarelor condace: Condac la Na[terea Domnului [nota 109, p. p. 69/ 69/ SC SC 110, 110, nota nota 1, 1, p. p. 63]; 63]; alt alt condac condac la la Sfânta Sfânta Na[tere Na[tere aa Domnului Domnului nostru nostru Iisus Iisus Hristos Hristos [nota [nota 136, 136, p. p. 84/ 84/ SC SC 110, 110, nota nota 2, 2, p. p. 93; 93; nota nota 146, 146, p. 90/ SC 110, nota 1, p. 103; nota 149, p. 92/ SC 110, nota 1, p. 105]; p. 90/ SC 110, nota 1, p. 103; nota 149, p. 92/ SC 110, nota 1, p. 105]; condac condac `n `n ziua ziua de de dup\ dup\ praznicul praznicul Na[terii Na[terii lui lui Hristos Hristos [nota [nota 166, 166, p. p. 104/ SC 110, nota 2, p. 125]; condacul la Sfintele Lumini [nota 104/ SC 110, nota 2, p. 125]; condacul la Sfintele Lumini [nota 191, 191, p. p. 125/ 125/ SC SC 110, 110, nota nota 1, 1, p. p. 239; 239; par]ial par]ial din din nota nota 201, 201, p. p. 129/ 129/ SC SC 110, 110, nota 1, p. 245; notele 203-204, p. 130/ SC 110, nota 1 [i 3, p. 247; nota nota 1, p. 245; notele 203-204, p. 130/ SC 110, nota 1 [i 3, p. 247; nota 205, p. 131/ SC 110, nota 4, p. 247; nota 206, p. 132/ SC 110, nota 3, p. 249; nota 208/ SC 110, nota 2, p. 251; nota 211, p. 134/ SC 110, nota 3, p. 253; nota 217, p. 138/ SC 110, nota 1, p. 259; nota 219, p. 139/ SC 110, nota 2, p. 259]; condac despre ~naintemerg\torul, despre botez [i despre Adam [nota 237, p. 145/ SC 110, nota 2, p. 277; nota 238, p. 146 / SC 110, nota 1, p. 279; nota 256, p. 152/ SC 110, nota 2, p. 287; notele 257-258, p. 153/ SC 110, nota 3, p. 287 [i nota 1, p. 288; nota 260, p. 154/ SC 110, nota 3, p. 289; nota 264, p. 155/ SC 110, nota 1, p. 291; nota 266, p. 155/ SC 110, nota 3, p. 266]; condacul la ~ntâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos [nota 290, p. 166/ SC 110, nota 1, p. 183]; condac la Buna Vestire a Preasfintei N\sc\toare de Dumnezeu [nota 314, p. 178/ SC 110, nota 2, p. 23; par]ial nota 336, p. 189/ SC 110, nota 1, p. 37; notele 337-338, p. 190/ SC 110, nota 2 [i 4, p. 37; par]ial nota 339, p. 191/ SC 110, nota 1, 38]; condac la ~nvierea cea de a treia zi [i de via]\ f\c\toare [i prealuminoas\ a Domnului [i Dumnezeului [i Mântuitorului nostru Iisus Hristos [nota 380, p. 211/ SC 128, nota 4, p. 409]; alt condac la ~nvierea cea de a treia zi a Domnului [i Dumnezeului [i Mântuitorului nostru Iisus Hristos [par]ial nota 401, p. 221/ SC 128, nota 1, p. 433]; alt condac la ~nviere (redat de editorii români ~nvierie, sic!) [nota 437, p. 243/ SC 128, nota 1, p. 478]; alt condac la ~nviere [nota 500, p. 280/ SC 128, nota 1, p. 561]; condac la ~nvierea Domnului [i despre cele zece drahme [nota 519, pp. 293-294/ SC 128, nota 2, pp. 590-591]; condac la nunta din Cana [nota 535, p. 302/ SC 110, nota 1, p. 303; nota 553, p. 316/ SC 110, nota 1, p. 321].


21

La cel\lalt pol, studiile oferite de spa]iul occidental sau de cel elin6, numeroasele articole [i studii din prestigioase dic]ionare, lucr\ri de specialitate sau reviste de teologie au eviden]iat extrem de multe aspecte, atât la nivel filologic, cât [i teologic7. Aceast\ simpl\ constatare ne determin\ s\ realiz\m o incursiune cât mai profund\ `n ceea ce prive[te via]a, opera [i teologia imnografului bizantin, trecând `n revist\ [i ultimele cercet\ri `n domeniu, mai ales cele provenite din spa]iul elen.

6 Cu auau anun]at la finalul studiului introducCutoate toatec\c\editorii editoriiromâni români anun]at la finalul studiului introtiv c\ notele editorilor francezi (de [i ductiv c\ notele editorilor francezi (defapt faptalalunui unuisingur singur editor, editor, [i anume José Grosdidier de Matons, de vreme ce edi]ia dup\ care s-au anume José Grosdidier de Matons, de vreme ce edi]ia dup\ care s-au ghidat `n text text prin prin forma forma „n.ed.fr” „n.ed.fr” (p. (p. 53) 53) [i [i ghidat aa fost fost SC, SC, sic!) sic!) vor vor fi fi trecute trecute `n c\ s-a uzitat, uzitat, `n `n cazul cazul condacului condacului la la BoBoc\ la la unele unele condace condace acest acest sistem sistem s-a tezul Domnului (`n varianta editorilor români Rogobete/Preda, condac la Sfintele Lumini), el a fost „uitat” (sic!). Un alt studiu introductiv realizat de Sabin Preda vizeaz\ sensul conceptului de mil\ din condacul Melodului la Sfântul Prooroc Ilie. Vezi: Sfântul Roman Melodul, Luna lui iulie `n dou\zeci de zile. Condac la pomenirea Sfântului Prooroc Ilie, pp. 143-147 (`ntreaga traducere pp. 143-165). 6 Vezi pentru aceasta bibliografia de la sfâr[itul lucr\rii. 7 Ne opunem, a[adar, aici, prin aceast\ opinie (credem noi, destul de argumentat\) afirma]iei lui John Breck, conform c\reia Sfântul Roman Melodul [i, implicit, opera sa este „relativ necunoscut `n Occident” (John Breck, Cum citim Sfânta Scriptur\. Despre structura limbajului biblic, trad. de Ioana T\m\ian, Editura Rena[terea, Alba Iulia, 2005, p. 309).

22

Sfântul Roman Melodul – imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei

Via]a Sfântului Roman Melodul

s

fântul Roman Melodul este, f\r\ `ndoial\, cel mai mare poet al Bisericii de R\s\rit, „melodul Melozilor”, cum bine l-a numit J.B. Pitra1. Denumiri pre-

cum „magul Elino-sir”2, „Dante al neogrecilor”3, „prin]ul

Melozilor”4, nu scot `n eviden]\ aspecte din via]a [i activitatea acestui mare imnograf al Bisericii, ci mai degrab\ creioneaz\ `n tu[e sub]iri contribu]ia operei sale pentru mediul eclezial [i cultural. Despre via]a [i activitatea sa [tim mult mai multe informa]ii din izvoarele ulterioare, care nu sunt `ntotdeauna [i demne de crezare. Kariofilis Mitsakis, `n lucrarea sa, Imnografia bizantin\. De la Noul Testament pân\ la iconoclasm5, este 1

J. Pitra (ed.), Analecta sacra spicilegio solemnensi parata, vol. I, Paris, 1876, p. XXVI. 2 Cf. É.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa Suvgcronh iJstorikodogmatikhv a#poyh kaiv poihtikhv qeologiva, Editura P. Pournara, Tesalonic, 2006, pp. 21, 212. 3 H. Gelzer, „Die Genesis der byzantinischen Themenverfassung”, `n: Abhandlungen der philos.-philol. und histor. Klasse der bayer. Akademie der Wissenschaften, München, Bd. 18.5/1899, p. 76. 4 Sfântul Roman Melodul, Imne, p. 23. 5 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva ajpoV thVn KainhV Diaqhvkh wJ" thVn eijkonomaciva, Editura Patriarhikon Idrima Paterikon Meleton, Tesalonic, 1971.


23

de p\rere c\ un plan al biografiei Sfântului Roman ar putea fi oferit de trei mari categorii de izvoare6, [i anume: 1) zece sinaxare redactate `n cinstea pomenirii Sfântului Roman, notate astfel: A: Sinaxarul din Mineiul pe luna Octombrie (edi]ia Vene]ia, 1895); B: Sinaxarul din Minologiul lui Vasile al II-lea (Codex Vaticanus gr. 1613, f78r); C: Sinaxarul din Berlin (Sirmondianum, Codex Phillipps 1622, f42r); D: Sinaxarul din Ierusalim (Codex 40 din Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim, f19r); E: Sinaxarul din Patmos (Codex 261, f30r)7; F: Sinaxarul Milion Piliou (Codex 49, f2); G: Sinaxarul din Milano (Codex Ambrosianum, 250, f2r); H: Sinaxarul M\n\stirii Dionisiu din Athos (Codex Dionisiu 268, f429r-430r); J: Tipicul din Constantinopol; I: Tipicul M\n\stirii Grigoriu din Athos.

2) diferitele texte imnografice care s-au scris `n cinstea [i memoria Sfântului Roman (idiomele, tropare, canoane, condace); 3) diferitele condace ale lui Roman8. 6

Tot `n trei mari categorii le `mpart [i editorii Rogobete/Preda, `ns\ cu alte opere: 1. sinaxarul din 1 octombrie, 2. slujba Sfântului Roman din Minei, [i 3. un fragment dintr-un condac alc\tuit `n cinstea Sfântului Roman. Vezi: Sfântul Roman Melodul, Imne, p. 23. 7 Gre[eal\ de notare a acestui codex `n lucrarea lui Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva, p. 358, nota 5. 8 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva, pp. 358-359; J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, Préface de Paul Lemerle, Collection dirigée par Charles Kannengiesser, Édition Beauchesne, Paris, 1977, pp. 159-175.

24


Astfel, din cele zece sinaxare prezentate pu]in mai sus, `n primele dou\ (AB) sunt sc\pate din vedere unele aspecte legate de via]a Melodului, precum originea sa din Emesa Siriei (doar `n sinaxarul B), c\ a fost diacon `n Biserica ~nvierii din Berit, c\ a murit [i a fost `nmormântat `n Biserica Maicii Domnului din Cyr, unde s-au p\strat multe condace semnate de Melod9. ~n manuscrisele CD (la care va trebui s\-l ad\ug\m aici [i pe cel notat E) s-au p\strat mai multe informa]ii din vita Romani, pierdut\ `ns\10. Delehaye arat\ c\ toate sinaxarele lui Roman nu provin direct din aceast\ vita Romani, ci dintr-o compendiu ulterior al ei, no-tat cu X11, putând fi considerate drept rezumate ale sursei X. Datat pu]in mai târziu, din secolul al XII-lea d.Hr., este codexul Patmiacus 261. Acest codex ne ofer\ informa]ii despre originea Melodului (eJk Suriva" t−" jEmeshnän povlewn), minunea inspira]iei12, num\rul imnelor 9

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva, p. 359. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva, p. 359. 11 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnograniva, p. 359. 12 „ToV cavrisma t−" suntevxew" tän kontakivwn e#laben, ejpinaneivsh" aujtè kat jo#nar t−" u$peragiva" Qeotovkou kataV thVn ejspevran t−" CristoØ Gennhvsew" kaiV tovmon cevrtou ejpidouvsh" kaiV keleusavsh" aujtoVn katanageÃn”. Vezi textul la: N. Tomadakis, EivsagwghV eij" thVn buzantinhVn nilologivan, tovmo" B *: H buzanntinhV uJmnograniva kaiV poivhsi", Ek tou Typografeiou Adelfon Myrtidi, Atena, 31965, pp. 86-87 (aici p. 86). 10


25

redactate13, locul [ederii sale [i timpul trecerii la Domnul14. Manuscrisul F cuprinde un rezumat al sinaxarelor de mai sus, iar manuscrisul G provine dintr-un sinaxar ne`mp\r]it `n capitole [i scurtat, care `ncepe cu 1 octombrie, de la cuvintele „wè t−" Qkou kat j o#nar kaiV tovmon cavrtou ejpidouvsh" aujtè” (f2r).15 De asemenea, informa]ii pre]ioase ne ofer\ sinaxarul H, pe care l-a publicat Lampsidis, care a constatat c\ autorul lui, Acachie Savaitul (sec. XII-XIII) a folosit aceea[i surs\ pe care o va folosi mai târziu [i Nichifor Calist Xanthopol (sec. XIII-XIV), [i anume un sinaxar ce a fost redactat pu]in dup\ perioada iconoclast\ (a[adar, dup\ 843)16. Nu lipsite de valoare sunt [i cele dou\ tipice editate de Dmitrievskij17. Tipicul Constantinopolitan (J) este un rezumat al sinaxarelor mai vechi18, `n opozi]ie cu tipicul M\n\stirii Grigoriu, datat `n 1851, unde se pot citi urm\toarele: 13

„ # Ektote oÞn uJphgovreusen eij" taV" despotikaV" eJortaV" kaiV eij" mnhmv a" dianovrwn a$givwn kontavkia toVn ajriqmoVn periV taV civlia”. Vezi: N. Tomadakis, EivsagwghV eij" thVn buzantinhVn nilologivan, tovmo" B ,j p. 86. 14 „katevmenen ejn tè naè t−" uJperagiva" Qeotovkou tè ejn toÃ" Kujrou... E j teleiwvqh deV ejn eijrhvn® kaiV ejtavnh ejn t± aujt± ejkklhsiv‘ e#nqa kaiV teleÃtai hJ aujtoØ suvnaxi"”. Vezi: N. Tomadakis, EivsagwghV eij" thVn buzantinhVn nilologivan, tovmo" B j, p. 87. 15 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 360. 16 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 360. 17 A. Dmitrievskij, Opisanie liturgiceskich rukopisej, I, Kiev, 1895, p. 10. 18 ~n traducerea noastr\: „1 octombrie. Pomenirea Sfântului Apostol Anania… [i al Sfântului Roman[,] Melodul condacelor; n\scut din Siria, din cetatea Emesenilor, numit diacon `n Berit la Sfânta Biseric\ a lui Dumnezeu, cea numit\ a ~nvierii; care a venit la Constantinopol `n timpurile `mp\ratului Anastasie, r\mas la Biserica N\sc\toarei de Dumnezeu, cea din Cyr, `n care a primit darul [compunerii]

26


„Roman diaconul, contemporan cu `mp\ratul Anastasie al R\s\ritului, a compus condacele [i icoasele s\rb\torilor, precum [i introducerile icoaselor la Na[terea Domnului [i la Botezul Domnului, «~ngerii…», [i altele. Anul 490”19.

Foarte apropiat de textul sinaxarului actual, pe care-l citim mai jos, este cel din manuscrisul C20: „Acest `ntre sfin]i P\rintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, `n zilele `mp\ratului Anastasie, a r\mas la Biserica Preasfintei de Dumnezeu N\sc\toare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, [i priveghind toat\ noaptea la slujba Vlahernelor. Dup\ s\vâr[irea slujbei de acolo, iar\[i se `ntoarse la Chir, unde [i darul alc\tuirii condacelor a luat, ar\tându-se lui `n vis Preasfânta N\sc\toare de Dumnezeu, [i dându-i o bucat\ de hârtie, ì porunci s\ o m\nânce; deci i se p\ru c\ deschise gura, [i `nghi]i hârtia; [i fiind praznicul Na[terii lui Hristos, `ndat\ cum se de[tept\, suindu-se `n amvon, a `nceput a cânta: «Fecioara ast\zi pe Cel mai presus de fiin]\ na[te...». Acesta a f\cut condacele [i ale celorlalte praznice, `nc\ [i ale sfin]ilor celor mari; a[a c\ mul]imea condacelor f\cute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit”21.

Elementele pe care le descoperim `n Sinaxar sunt multiple, dar `n acela[i timp [i confuze: locul na[terii [i na]ionalitatea 18 condacelor, sese ridic\ la la o mie”. Vezi textul `n greac\ la: condacelor,alalc\ror c\rornum\r num\r ridic\ o mie”. Vezi textul `n greac\ A. Dmitrievskij, Opisanie liturgiceskich rukopisej, p. 10; J. Grosdidier de la: A. Dmitrievskij, Opisanie liturgiceskich rukopisej, p. 10; J. Grosdidier Matons, Romanos le Mélode, p. 160. de Matons, Romanos le Mélode, p. 160. 19 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 360. 20 Vezi textul la: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 360. 21 Mineiul pe octombrie, p. 13. Singura diferen]\ fa]\ de textul manuscrisului C este ata[area numelui bisericii din Berit: „Diacon al sfintei Biserici [a lui Dumnezeu], cea din Berit [numit\ [i a ~nvierii]”.


27

sa (cetatea Emesei, sirian), f\r\ a preciza `ns\ [i anul na[terii; diacon `n Berit, venirea la Constantinopol `n timpul `mp\ratului bizantin Anastasie (care Anastasie? I sau al II-lea?, presupunând aici [i dou\ perioade de localizare: 491-518 [i 713-715 d.Hr.); slujirea sa `n Biserica Preasfintei de Dumnezeu N\sc\toare cea din Cyr; marea minune a primirii darului de a compune imne (chiar `n ziua s\rb\torii Na[terii Domnului); prima sa „oper\”: condacul la Na[terea Domnului [i, `n final, num\rul imnelor sale („mai mult de o mie”, de[i patrologul grec Pannayotis Hristou indic\ numai 8922, ce-i drept cele ce s-au p\strat pân\ ast\zi). Cât prive[te informa]iile provenite din slujba sfântului, nici ele nu sunt de mare folos: atât cânt\rile de la slujba Vecerniei, cât [i cele ale Utreniei insist\ mult pe caracterul s\u de imnograf al Bisericii lui Hristos23 [i face referiri la operele sale24. Evident, `n afara Sinaxarului din data de 1 octombrie, pe care noi `l avem tradus dup\ versiunea greac\, alte dou\ lucr\ri aduc `n discu]ie via]a imnografului grec, [i anume: lucrarea lui Nichifor Calist Xanthopol, intitulat\ JErmhneiv" eij" touV" ajnabaqmouV" t−" O j ktwhvcou (`ndeosebi capitolul „ProV" 22

Vezi lista `ntreag\ la: Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E j, Ekd. Oikos Kyromanos, Tesalonic, 22006, pp. 603-612. 23 „F\c\torul de muzic\”, „greierul dumnzeie[tilor cânt\ri”, „vioara cea de cântare”, „`ngereasc\ cântare alc\tuind”. Vezi: Mineiul pe octombrie, pp. 6-7. 24 „Ar\tându-ne l\murit na[terea cea de negr\it a lui Hristos din Fecioar\”; „Pe Cuvântul cel `mpreun\ f\r\ `nceput cu Tat\l [i cu Duhul, dogmatizându-L lumii”; „Cu scripturile sfin]itelor tale cuvinte, de-a pururi pomenite, ar\tându-te tuturor cu adev\rat pâine foarte dulce”; „Cu cânt\ri de Dumnezeu insuflate, ai ar\tat, fericite, dumnezeiasc\ rânduiala ~ntrup\rii lui Hristos”. Vezi: Mineiul pe octombrie, pp. 8-9, 11, 17.

28


toVn ejrwthvsanta periV t−" uJpako−", toØ kontakivou, toØ oi#kou kaiV toØ ejxaposteilarivou, povqen ou$tw" ejkkhvqhsan”), [i cea a monahului Acachie Savaitul, Ta qauvmata toØ A j givou

jArtemivou (Minunile Sfântului Artemie)25. La aceste dou\ lucr\ri se adaug\ [i câteva fragmente din slujba de cinstire a sfântului, dou\ canoane din secolul al IX-lea [i fragmente dintr-un imn anonim, atribuit lui Roman26. Punctul comun al celor dou\ lucr\ri prezentate mai sus este neputin]a Sfântului Roman de a se exprima, fapt luat `n derâdere de contemporanii s\i. Re]inem aici [i „inspira]ia” pentru compunerea imnelor, primit\ de altfel de la Maica Domnului, prin `nghi]irea unui „sul”, fapt ce se apropie extrem de mult [i de imaginile vetero-testamentare ale „`nvestiturii” unui profet27. Opinia lui Kariofilis Mitsakis este c\ aceast\ informa]ie provine din forma primar\ a vita Romani, iar mai apoi a fost ad\ugat\ `n sinaxarele tuturor marilor imnografi (Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ioan Damaschin), astfel `ncât putem vorbi ast\zi de dou\ stadii `n creionarea vie]ii imnografului bizantin28. Pe de alt\ parte, sinaxarul lui Acachie arat\ clar c\ minunea „inspira]iei” a avut dou\ etape succesive. ~n prima etap\, Roman, ca s\ poat\ g\si vindecarea de neputin]a vorbirii sale, se plânge Maicii Domnului, care i se arat\ mai apoi `n vis [i ì spune: „Cine e[ti tu, Romane? Copil binecuvântat, de ce te `ntristezi?”, 25

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 361; Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E j, p. 600. 26 Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 600. 27

Vezi, pe larg: Sabin Preda, „Condacul Fecioara ast\zi… alc\tuit de Sf. Roman Melodul - analiza condacului pe baza structurii literare interne [i a structurii melodice”, `n: AFTOUB, 4/2004, pp. 344-346. 28 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 362.


29

iar `n r\spunsul Melodului se subliniaz\ handicapul s\u: „Pentru neputin]a mea de a vorbi, St\pâna mea, c\ci de mine râd [to]i], `ntotdeauna”29. ~n cea de a doua etap\, Maica Domnului vine din nou `n visul Melodului [i ì ofer\ un „sul”, pe care `l pune s\-l m\nânce. ~n opinia lui M. Carpenter30, aceast\ viziune a fost inserat\ de autorii sinaxarelor pentru a prezenta cre[tinilor influen]a pe care o avea imaginea „sulului” `n descrierea inspira]iei divine primite de unii imnografi. Viziunea „sulului” ca motiv al inspira]iei este prezentat\ [i `n sinaxarul Sfântului Ioan Damaschin, cu diferen]a c\ nu Melodul o vede `n vis pe Maica Domnului, ci egumenul M\n\stirii Sfântul Sava, iar mai apoi `n sinaxarul scris de Sfântul Ioan Cucuzel, `n care bucata de hârtie a fost `nlocuit\ cu o moned\ de aur pe care N\sc\toarea de Dumnezeu o a[az\ `n mâna Melodului31. Cât prive[te textele imnografice `n cinstea Melodului, K. Mitsakis aminte[te de patru categorii esen]iale, [i anume: 1. diferite tropare din slujba Sfântului32; 29 30

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 363.

M. Carpenter, „The Paper that Romanos Swallowed”, `n: Speculum, 7/1932, pp. 3-22. Vezi critica acestui studiu la: Lucy Allen Paton, „A Note on the Vision of Romanos”, `n: Speculum, 7/1932, nr. 4, pp. 553-555. 31 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 366. 32 Trei stihiri glas 1, la Doamne, strigat-am… („F\c\torul de muzic\, al\uta dumnezeiescului Duh”; „Sfe[nicul cel prealuminos [i prealimpede”; „Tu, ca unul ce stai `naintea St\pânului tuturor”), o stihir\ la stihoavn\ („~nceput `ntâi al celor buni”), troparul Sfântului (~ntru tine, p\rinte), un canon cu opt ode, un condac („Cu dumnezeie[tile fapte bune”), dou\ sedelne („Pe Cuvântul cel `mpreun\”; „Pe Dumnezeul [i Domnul”), o luminând\ („Cu cânt\ri de Dumnezeu insuflate”) [i o stihoavn\ („Mul]imile c\lug\rilor”). Vezi: ***, Mineiul pe octombrie, EIBMBOR, Bucure[ti, 1983, pp. 6-18. Vezi o list\ J buzantinhV uJmnogrsniva, p. 370. a textelor pu]in diferit\ la K. Mitsakis, H

30


2. canonul lui Epifanie (nu se [tie când a tr\it `ns\); 3. canonul lui Teofan al Niceei (cca 850); 4. condacul patriarhului German (645-740)33. Cel mai important tropar din slujba Sfântului Roman este considerat\ slava de la stihoavna vecerniei, având ca autor fie pe Anatolie (dup\ m\rturia manuscrisului G 86 de la Marea Lavr\, f26r), fie pe Gherman patriarhul (conform codexul 1409 al M\n\stirii Vatopedu): Prwvth kalän ajparchV w#nqh", ~nceput `ntâi al celor buni te-ai swthriva" ajnormhv, RwmaneV ar\tat, [[i] pricin\ de mântuire, pathVr hJmän j ajggelikhVn gaVr Romane, p\rintele nostru; uJmnwdivav susthsavmeno" c\ alc\tuind cântare `ngereasc\, qeoprepä" ejpedeivxw thVn cu dumnezeiasc\ cuviin]\ ]i-ai 34 politeivan sou... ar\tat petrecerea ta…35 Unele din studiile vechi ce interpretau acest tropar engomiastic considerau c\ stihurile „prwvth kalän ajparchV” (`nceput `ntâi al celor buni) [i „ajggelikhVn gaVr uJmnwdivan” (`ngereasc\ cântare) se refer\ la faptul c\ Roman este inventatorul condacelor. Pe de alt\ parte, traducând `n latin\ cardinalul J. Pitra descoper\ `n]elesul real al stihurilor (primus fuisti pulchorum cantorum princeps)36. Cea de-a doua m\rturie este canonul lui Epifanie37, care se rezum\ la urm\toarele idei: 33

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 370. K. Mitsakis, H J buzantinhV uJmnogrsniva, p. 371; Nikolaos B. Tomadakis, H buzantinhv umnograniva kai poivhsi" h#toi eisagwghv ei" thn buzantinhv nilologivan, vol. 2, Ed. P. Pournara, Tesalonic, 1993, p. 88. 35 Mineiul pe octombrie, p. 7 36 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 371. 37 Nu se [tie `ns\ care Epifanie. J. Pitra consider\ c\ este vorba de Epifanie Studitul (sec. VIII-IX d.Hr.), `ns\ opinia sa este respins\ de J. Petridis [i de Emereau. Vezi: K. Mitsakis, H J buzantinhV uJmnogrsniva, p. 370, nota 4. 34


31

a) Roman a fost atât de virtuos, `ncât, chiar pe p\mânt aflându-se, vie]uia ca `ngerii cerului; b) Melodul, cu harisma pe care a primit-o de la Maica Domnului, a devenit „vas al Duhului” (doceÃon toØ Pneuvmato"), „lir\” [i „chitar\”, iar harisma aceasta a fost pus\ `n slujba Bisericii, Melodul sprijinind dogmele ortodoxe, pe de o parte, [i comb\tând gre[elile eretice, pe de alt\ parte38. De asemenea, canonul lui Teofan al Niceei (cca 850) recurge adeseori [i se sprijin\ mai mult pe Epifanie. ~n canonul s\u, Roman nu este din Constantinopol, ci a venit `n capitala Imperiului Bizantin din patria sa, care `ns\ nu este numit\. Se face mereu trimitere, ca [i `n cazul canonului lui Epifanie, la minunea inspira]iei. Importante sunt [i stihurile care ne ajut\ s\ tragem concluziile: Roman a venit la Constantinopol ca proasp\t hirotonit `n treapta diaconiei [i s-a instalat la Biserica Maicii Domnului din Cyr, unde a petrecut `n rug\ciune [i `n ascez\. Adeseori se men]ioneaz\ c\ un asemenea mare poet, cum a fost Roman, care s-a bucurat de faim\ `n timpul domniei lui Justinian, este `mposibil s\ fi fost diacon toat\ via]a sa, [i s\ nu fi avansat `n ierarhia bisericeasc\. Dac\ Justinian dorea s\-l cinsteasc\ pe Melod, care era adeseori considerat „preferatul palatului”, atunci fie `l ridica la rangul de episcop, fie – cel pu]in – `l lua `n preajma sa, devenind preotul palatului imperial. Nu s-a `ntâmplat nimic din toate acestea, deoarece izvoarele `l men]ioneaz\ ca un model de „`nv\]\cel” excep]ional: Roman, cel mai mare imnograf al epocii sale, pe care Biserica [i cetatea Bizan]ului `l cinste[te cu vrednicie, a refuzat toate acestea, preferând simpla [i smerita via]\ monahal\. Dimpotriv\, canonul lui Teofan care se refer\ la ac]iunea Melodului, 38


32


accentueaz\ numai c\ a fost un „diacon foarte bun” (a#risto" diavkono") [i „predicator practicant” (iJerok−rwx praktikwvtato")39. Aceast\ ultim\ men]iune din canonul lui Teofan, l-a determinat pe N. Tomadakis s\ sus]in\ c\ Melodul a fost, `ntr-adev\r, preot (s\vâr[itor al tainelor) [i predicator `n `n]elesul obi[nuit40 cu toate c\ opinia sa a r\mas solitar\. Cea de-a patra m\rturie imnografic\ despre via]a Sfântului este condacul patriarhului Gherman al Constantinopolului. Dorind s\ cinsteasc\ via]a Melodului, patriarhul Gherman a scris un condac luând ca baz\ pentru opera sa o lucrare mai veche a Melodului, [i anume condacul `nchinat celor trei tineri din imaginile vetero-testamentare. Pentru aceasta a preferat, dup\ datina aceluia[i Melod, s\ introduc\ o idiomel\ prooimion: Qavllasan dogmavtwn thVn oijkoumevnhn ejplhvrwsa" kaiV sajlpigx ejkklhsiän toØ QeoØ ajnedeivcqh", a$gie...41

~n codexul Moscovei exist\ un prooimion diferit, care autentific\ prooimionul condacului lui Roman la cei trei tineri42. Condacul acesta al patriarhului Gherman, din momentul `n care P. Maas a publicat strofele a doua [i a treia, a devenit semn distinctiv pentru disputa `ntre cercet\tori, mai ales pentru tema provenien]ei sale: gevno" meVn ejx E J braivwn, toV puraugeV" gaVr sc−ma kaiV toV t−" ravbdu eu#qeton

39

toVn toØn deV eÉcen eJdraÃon (strofa a 2-a) toØ ejruqroØ citäno" basileØsin ejgnwvrisen (strofa a 3-a, stihurile 5-6)

Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 372-374. Nikolaos B. Tomadakis, H buzantinhv umnograniva kai poivhsi", p. 88. 41 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 374. 42 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 374. 40


33

P. Mass a deschis, a[adar, un subiect delicat privind provenien]a Melodului: a fost fie sirian, fie a provenit dintr-o familie iudaic\. Situa]ia nu se schimb\ foarte mult, iar [i mai important este faptul c\ Melodul nu a avut o origine greac\, cu toate c\ [i-a redactat opera `n limba greac\43. Opinia lui Mass a fost sus]inut\ [i de italienii G. Cammelli [i E. Mioni, `ns\ al]i cercet\tori, precum Mercati, N. Tomadakis, S. Evstratiadis, C.A. Trypanis, au accentuat originea sa iudaic\44. Cel mai interesant studiu privind originea Melodului apar]ine teologului grec Alexandru S. Korakidi. ~n studiul Problema originii lui Roman Melodul45, cercet\torul grec `[i orienteaz\ viziunea spre dou\ mari aspecte: elementele despre originea Melodului [i antisemitismul acestuia46. Trecând prin informa]iile furnizate de manuscrisele biografice [i de condace, Korakidis st\ruie asupra condacului anonim cuprins `n manuscrisul G 28 de la M\n\stirea Marea Lavr\, publicat ini]ial de J. Pitra (doar prooimionul [i prima strof\) [i `ntregit de P. Mass (strofele 2-3), unde se laud\ provenien]a iudaic\ a Melodului (gevno" meVn ejx jEbraivwn)47. M\rturiile 43

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 376. Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 376-377. 45 Alexandru S. Korakidi, To provblhma th" katagwghv" tou Rwmanouv 44

tou Melodouv. Suothmatikhv evreuna tou qemavto" ek twn phgwvn kai ekqevsei" twn antishmitikwvn stoiceivwn twn kontakiwvn, Atena, 1971, 47 p. (lucrare republicat\ [i `n: Ta pevri tou Rwmanouv tou Melwdouv melethvmata, Ed. P. Pournaras, Tesalonic, 2002, pp. 321-381). 46 Alexandru S. Korakidi, To provblhma th" katagwghv" tou Rwmanouv tou Melodouv..., pp. 11-30 (elementele originii sale), pp. 3146 (antisemitismul Melodului) [`n volumul republicat: Ta pevri tou Rwmanouv tou Melwdouv melethvmata, pp. 327-343, pp. 345-381]. 47 Alexandru S. Korakidi, To provblhma th" katagwghv" tou Rwmanouv tou Melodouv.…, pp. 15-16 (`n volumul republicat: Ta pevri tou Rwmanouv tou Melwdouv melethvmata, p. 341).

34


oferite de unii cercet\tori, opozi]iile altora au deschis subiectul spre ipoteze, neg\sindu-se pân\ acum o linie comun\, care s\ satisfac\ tendin]ele. De asemenea, este interesant\ [i opinia lui Odisseas Elytis, care `l nume[te pe Roman „magul Elino-sir”, deoarece „Roman a venit din Siria [i a fermecat prin limba sa greac\, poetic\, `ntregul Constantinopol”48. ~n ceea ce prive[te semitismul Melodului, K. Mitsakis49 demonstreaz\ c\ sunt trei categorii de elementele semitice: a) elemente semitice reale. ~n categoria aceasta sunt cuprinse toate elementele semitice din Vechiul [i Noul Testament; sunt, a[adar, elemente semitice traduse. 70% din aceste elemente `n limbajul Melodului provin din Sfânta Scriptur\; b) elemente semitice vii. Sunt cuprinse aici (`n jur de 15%) elementele care au câ[tigat teren `n greaca clasic\, [i care s-au `nt\rit, desigur, din exprim\rile semitice; c) elemente semitice neclare. ~n aceast\ categorie sunt cuprinse elementele ce preexistau `n limba greac\ (`n jur de 15%) [i, probabil, din cauza similitudinilor lor [i `n limbile semitico-hamitice, se va `nt\ri pozi]ia lor. ~n orice caz, provenien]a Melodului va fi `n continuare un punct de discu]ie pentru cercet\tori, pozi]ia lor situându-se fie pentru provenien]a greac\, fie pentru cea iudaic\. Opinia noastr\ poate fi raportat\ mai ales la o realitate ecumenic\, de care teologii greci `nc\ nu ]in cont: Sfin]ii Bisericii nu au „na]ionalitate”, pentru c\ ei apar]in `ntregii lumi, au „cet\]enie cereasc\”, `n care nu mai este nici elin, nici iudeu, ci to]i sunt una `n Hristos. 48

Vezi la: I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 21 (preluat [i la: Sfântul Roman Melodul, Imne, p. 26). 49



35

* ~n lumina cercet\rilor moderne50, localitatea unde s-a n\scut Sfântul Roman pare a fi Emesa Siriei (actualul Homs)51, `ns\ aceast\ informa]ie nu spune nimic despre 50

Despre via]a Sfântului Roman Melodul, vezi [i: ***, „Romanos, St.” `n: ODCC, p. 1175; ***, „Romanus the Melodist, St.”, `n: The Books of Saints. A dictionary of Servants of God canonized by the Catholic Church: Extracted from the Roman & other martyrologies, p. 514; B. Altaner/A. Stuiber, „Romanus der Melode”, `n: Patrologie, Leben, Schriften und Lehre der Kirchenväter, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 1980, pp. 533-534; E. Amann, „Romanos le Mélode”, `n: DThC, tomul XIII, coll. 2895-2898; S. Averincev, „Romanos the Melode”, `n: Kultura Vizantii, 1/1984, pp. 318-327; B. Baldwin, „Romanos the Melode”, `n: ODB, volume 3, pp. 1807-1808; Angelo di Berardino, „Romano il Melode”, `n: Patrologia, vol. V, Dal Concilio di Calcedonia (451) a Giovanni Damasceno († 750), I Patri orientali, a cura di Angelo di Berardino, Marietti, 1820, pp. 93-94; B. Breilmann, „Romanus der Sänger”, `n: LAChL, pp. 535-536; F. Cabrol/H. Leclerq, „Hymnes”, `n: DACL, tome VI, Deuxième partie, coll. 2881-2882; F. Cayré, „Romanos le Mélode”, `n: Précis la Patrologie, tome II, Paris, Tournai, Rome, Société de Saint Jean l’Evangéliste, Desclée et C-ie, éditeurs pontificaux, 1927-1930, pp. 286-288; Michael P. McHugh, „Romanus Melodus (ca. 485-ca. 560)”, `n: Encyclopedia of Early Christianity. Second edition, p. 295; E.G. Pantelakis, „Rwmanov" oJ melwdov"”, `n: Paulos Drandakis (ed.), Megavlh Ellhnikhv Egkuklopaivdeia, vol. 21, pp. 307-308; L. Van Rompay, „Romanos le Mélode: un poète syrien à Constantinople”, `n: Early Christian Poetry: A Collection of Essays, ed. J. den Boeft and A. Hilhorst, Leiden, Brill, 1993, pp. 283-296; S. Petrides, „Saint Romain le Mélode”, `n: Eor, 9/1906, pp. 225-226; D. Stiernon, „Romano il Melode”, `n: BSS, t. XI, Roma, 1968, coll. 319-323; J.J. Tierney, „Romano il Melode: la vita e l’opera. Atti dello VIII Congresso di Studii Bizantini”, `n: SB, 7/1953, pp. 208213; N. Tomadakis/E.C. Topping, „St. Romanos the Melodos: Prince of Byzantine Poets”, `n: GOTR, 24/1979, pp. 65-75; S. Zincone, „Romanos le Mélode”, `n: DECA, tome II, pp. 2181-2182; S. Zincone/ Andrew Louth, „Romanus der Melode”, `n: TRE, 29/1998, pp. 396-400. 51 Nikolaos B. Tomadakis, H buzantinhv umnograniva kai poivhsi", p. 87.

36


sorginea sa sirian\52, de vreme ce al doilea stih din imnul anonim atribuit lui Roman, exprim\ clar c\ ar proveni „dintre evrei” (ejx JEbraivwn)53. Interesant\ aici este [i opinia lui P. Hristos conform c\ruia: „Un fapt sigur este c\ Roman s-a n\scut `n Emesa Siriei, din p\rin]i cre[tini, care dac\ nu erau de origine greac\, erau `n orice caz eleniza]i”54. Când s-a n\scut totu[i? Unii indic\ anul 48555 ca an al na[terii imnografului, al]ii pe la 49056. Cert este sfâr[itul secolului al V-lea. A fost monah sau cele ale c\lug\riei le-a primit odat\ cu a[ezarea sa la Constantinopol? Câteva elemente din slujba sfântului merit\ luate `n considerare, precum: „Din tinere]e dându-te pe tine cu totul lui Hristos, ai urmat Lui…”57; „cu dumnezeie[tile fapte bune ale Duhului, din tinere]i `nfrumuse]ându-te, Romane prea`n]elepte, cinstitei Biserici a lui Hristos `nfrumuse]\tor ai fost…”58; „lep\dând toate cele frumoase ale lumii, dezmierdarea [i m\rirea, ]i-ai ridicat sufletul c\tre cele de sus…”59; „ai avut vie]uire f\r\ de trup, fiind `n trup”60; „mul]imile c\lug\rilor pe tine te cinstim, `ndrept\torule Romane, p\rintele 52

Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 601. Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 601. Oare opinia lui John Breck privind originea lui Roman merit\ luat\ `n seam\: „Evreu convertit din Emesa (Siriei)”? (John Breck, Cum citim Sfânta Scriptur\, p. 309.) 54 Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 601. 55 I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 21, nota 1. 56 Pr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sf. M\n\stire Dervent, 21999, p. 192. 57 Mineiul pe octombrie, p. 8. 58 Mineiul pe octombrie, p. 9. 59 Mineiul pe octombrie, pp. 14-15. 60 Mineiul pe octombrie, p. 15. 53


37

nostru…”61. Toate par a sus]ine teoria conform c\reia Sfântul Roman a fost de tân\r monah, probabil `nchinoviat fie la Berit, fie la Constantinopol. Nu se [tie cu exactitate unde [i când a fost tuns `n monahism. Dac\ era deja diacon `n Biserica ~nvierii din Berit, `n mod normal tunderea `n monahism o primise `nainte [i astfel elementele de ordin liturgic par a-[i g\si veridicitatea. Era deja diacon62 `n Biserica ~nvierii din Berit, când, nu se [tie din ce motiv, a venit `n Constantinopol, sub Anastasie I (491-518). ~n capital\, s-a instalat `n a[a-numita M\n\stire a Preasfintei N\sc\toare din cartierul Cyr [i acolo a primit harisma dumnezeie[tii inspira]ii, `n mod minunat63. Se pare c\ `n jurul anului 519 a venit la Constantinopol64. Când a activat ca melod? Un r\spuns poate fi oferit tocmai prin „citirea” unor anumite izvoare-m\rturii. Astfel, `n

j givou A j rtemivou)65, Minunile Sfântului Artemie (Qauvmata toØ A `n minunea a 18-a se prezint\ un tân\r „cântând stihuri ale 61

Mineiul pe octombrie, p. 17. Interesant\ este opinia – din p\cate neargumentat\ – a Paraschevei Grigoriu, conform c\reia Sfântul Roman nu era diacon, ci simplu paracliser `n biserica din Berit. Vezi: Sfântul Roman Melodul, Imnele Poc\in]ei, p. 25. 63 Nikolaos B. Tomadakis, H buzantinhv umnograniva kai poivhsi", pp. 87-88. 64 I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 23. 65 Publicate pentru prima dat\ de: A. Papadopoulou-Kerameus (ed.), Varia Graeca Sacra, Sankt-Petersburg, 1909, iar mai apoi de V.S. Crisafulli-J.W. Nesbitt (ed.), The Miracles of St. Artemios, Leiden-New York-Cologne, 1997. Bibliografie despre acest subiect vezi: Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva. Ta provswpa kai ta keivmena, Irakleio Kritis, 2003, pp. 273-274. Vezi, de asemenea, [i: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 369-370. 62

38


lui Roman... `n timpurile `mp\ratului Heraclius”66, a[adar Roman tr\ise `nainte de 611-641, de vreme ce compozi]iile sale erau deja cunoscute [i el era deja venerat ca sfânt67. Alte condace ale Sfântului, precum cel La cele zece fecioare (Eiv" taV" Devka parqevnou" b )j , redactat `n jurul anului 556, sau Condacul la Sfântul Dimitrie (Eiv" $Agion Dhmhvtrion), dau m\rturie despre activitatea Melodului: se pare c\ vine pe la vârsta de treizeci de ani la Constantinopol [i c\l\tore[te la Tesalonic68. ~n categoria acestor condace „m\rturie”, trebuie incluse `nc\ dou\ imne: cel notat 62 (Eiv" GabrihVl jArcistravthgon, La Arhanghelul Gavriil) [i cel notat 14 (Eiv" tovn Lavzaron, La Sfântul Laz\r, primul condac), `n cuprinsul c\rora se fac referiri insistente la cutremurul ce zguduise capitala imperiului `n ziua de 15 august 55569. ~n opinia cercet\torului grec K. Mitsakis70, indiciile interne care ne ofer\ informa]ii despre epoca activ\rii Melodului trebuie c\utate `n condacul s\u la neofi]i71, condacul despre sfintele nevoin]e monahale [i condacul la orice cutremur [i 66

Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 602. P. Vintilescu, Despre poezia imnografic\ din c\r]ile de ritual [i cântarea bisericeasc\, Editura Pace, Bucure[ti, 1937, p. 75; Sfântul Roman Melodul, Imne, pp. 28-29. 68 Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 602. 69 Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 602. 70 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 380-392. 71 K. Mitsakis face o confuzie notând condacul la neofi]i cu „toV kontavkio otoV bavntisma” (condacul botezului), punând `n derut\ pe orice cercet\tor. Indicarea num\rului condacului (53, aflat\ `n edi]ia Mass-Trypanis) [i compararea cu lista numerologic\ a tuturor condacelor realizat\ de Matons ne scoate din impas. Vezi: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 381; J. Grosidier de Matons, Romanos le Mélode, p. 331. 67


39

incendiu. Condacul la neofi]i are caracteristic\ parenetic\: Melodul face amintire despre puterea `nnoitoare a botezului72. Interesant\ este men]iunea din strofa a 14-a a condacului, `n care se poate observa c\ Melodul sus]ine [i exprim\ politica eclezial\ a lui Justinian: pollavki" deV kaiV novbå tän nØn kratouvntwn novmwn pros−lqe" tè baptivsmati kaiV gevgono" o$ gevgona" kairoVn aijscunovmeno"... (14:5-6)73

Versurile de mai sus se refer\, cu siguran]\, la neofi]ii care au fost obliga]i s\ accepte botezul sub presiunea amenin]\rilor din partea statului bizantin, `n leg\tur\ direct\ cu legea din 528 a lui Justinian, conform c\reia cine dorea s\ devin\ cet\]ean al Constantinopolului trebuia s\ primeasc\ botezul cre[tin. S-a n\scut astfel suspiciunea c\ acest condac a fost redactat de Melod, care a vrut s\ ajute `n felul s\u la acceptarea acestei m\suri nepopulare a lui Justinian74. O asemenea opinie este respins\ de versurile 1-4 din strofa a 14-a a aceluia[i condac. Condacul despre sfintele nevoin]e monahale s-a scris pentru monahii unei anumite m\n\stiri, probabil unuia din Cyr75. ~n `ntregul condac, Melodul se opune lucrurilor dureroase [i vremelnice ale veacului, pov\]uind auditoriul: tän ajsavrkwn toVn bivon zhlwvsante" th" sarkov" mhV poieÃoqe thVn provnoian... 76 72

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 381. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 382. 74 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 382. 75 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 383. 76 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 383. ~n traducere: „A celor f\r\ de trupuri via]\ a]i râvnit, [i a trupului grij\ nu ave]i…”. 73

40


Cel care a corectat diferitele opinii legate de anii redact\rii acestui condac a fost Pannayotis G. Nikopoulos77, `n opinia c\ruia condacul 55 a fost redactat de Melod cândva `ntre anii 535 [i 539, pentru c\ `n aceast\ perioad\ Justinian a fost preocupat de diferite teme ce ]in de via]a monastic\, precum ascultarea monahilor fa]\ de egumen [i de ie[irea lor din m\n\stirile de metanie78. ~ns\ ar mai fi un motiv, pe care ni-l prezint\ Nikopoulos, [i anume rela]ia de prietenie pe care o avea fa]\ de egumenul de la m\n\stirea din Cyr, unde a vie]uit Melodul79. Condacul la orice cutremur [i incendiu este al treilea din lista condacelor ce ofer\ informa]ii despre timpul vie]uirii p\mânte[ti a lui Roman. {tim din istoria Imperiului Bizantin despre dou\ cutremure ce au devastat Constantinopolul, [i anume: cel din jurul anul 529 (care a distrus cupola Bisericii Sfânta Sofia) [i altul cu pu]in timp `nainte. Strofa a 22-a din acest condac pare s\ se refere la cutremurul din 529 [i la recl\direa bisericii: „Poporul lui Israel a pierdut atunci Naosul s\u; [i acum avem noi `n locul aceluia Naosul Sfintei ~nvieri [i Ierusalimul, pe care, dup\ cum se [tie, Constantin [i Elena cea credincioas\ lumii le-au d\ruit, dup\ dou\ sute cincizeci de ani de la c\derea Naosului lui Solomon. ~ns\ la noi la o zi dup\ catastrof\ (subl. n.) a `nceput ridicarea Bisericii (subl. n.). {i splendid se `nfrumuse]eaz\ [i deplin se face. Pe de-o parte, `mp\ra]ii cheltuial\ fac cu mare mul]umire, 77

N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. 290-353. N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. 314-315; K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 386. 79 N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. 315. 78


41

iar pe de alta, St\pânul d\ via]\ ve[nic\”80.

Biserica Sfânta Sofia (sau a Sfintei ~n]elepciuni) a fost distrus\ `n ianuarie 532 `n timpul rebeliunii NIKA, iar lucr\rile sale de reconstruc]ie, `n acord cu izvoarele, au `nceput la 23 februarie 532, drept care expresia Melodului („la o zi dup\ catastrof\”) nu pare a fi o simpl\ form\ de exprimare poetic\. Dac\ am situa redactarea condacului `n perioada de la sfâr[itul anului 532 [i `nceputul lui 533, nu ne-am afla departe de adev\r, cu toate c\ P. Mass consider\ c\ a fost redactat mult mai târziu, `n 536-53781. Cel care a sus]inut c\ Roman a activat `n timpul `mp\ratului bizantin Anastasie al II-lea a fost W. Christ. El a justificat plasarea activit\]ii Melodului `n perioada domniei lui Anastasie al II-lea prin imposibilitatea unei evolu]ii bru[te a troparelor, ap\rute `n secolul al V-lea, pân\ la gradul reprezentat de Roman, dac\ acesta ar fi compus `n vremea lui Anastasie I. De asemenea, referirile la erezia monotelit\ din unele imne ar fi necorespunz\toare epocii lui Anastasie I82. Cei ce s-a opus acestei supozi]ii au fost J. Pitra83 [i, mai apoi, Ath. Papadopoulos-Kerameus84, care, bazându-se pe un manuscris grecesc, a confirmat c\ imnele lui Roman erau cântate `nc\ din timpul domniei lui Heraclius (611-641), 80

Pentru textul original vezi: P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, 54, p. 470. 81 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 383 (vezi [i nota 1 de la aceea[i pagin\). 82 Sfântul Roman Melodul, Imne, p. 28. 83 J.B. Pitra, Analecta sacra spicilegio Solesmensi parata, Paris, 1876, p. 31. 84 Ath. Papadopoulos-Kerameus, „JO crovno" t−" ajkm−" toØ PwmanoØ”, `n: Neva JHmevra, nr. 1604, 27-29 septembrie 1905.

42


ceea ce nu poate `nsemna decât c\ Melodul a activat `n timpul lui Anastasie I. Este imposibil ca Roman s\ fi tr\it `n vremurile lui Iustin al II-lea (565-578)85. ~n orice caz, Roman Melodul va avea un rol `nsemnat la curtea `mp\ratului Justinian. Dup\ cum consemneaz\ [i teologul grec Ioannis Kourempeles, `mp\ratul Justinian „a exploatat darul lui Roman”86, iar Roman nu a f\cut altceva decât s\ exprime: „o credin]\ care tr\ie[te `n trupul universal al lui Hristos, [i nu o simpl\ teorie. Pentru aceasta a r\mas ca poet: pentru maniera cu care a trebuit s\ exprime adev\rul teologic, c\ omul, participând la Hristos, nu particip\ la o ideologie. Particip\ la Trupul [i Sângele lui [Hristos], la durerea [i la suferin]a lui Dumnezeu pentru umanitate”87.

Este posibil ca la curtea `mp\ratului Justinian s\ fi fost ridicat la treapta preo]iei88, `ns\ lipsa argumentelor doveditoare deschide aceast\ ipotez\ pe un teren al incertitudinii. Opinia c\ Roman a fost preot ar rezulta din unele versete ale condacului `nchinat lui („vrednicia pe care a avut-o `n oastea p\mântului”), a[a cum poate fi [i rezultatul unei confuzii. Este posibil ca Roman s\ fi fost confundat cu un cleric (ce purta acela[i nume), care a fost rânduit preot [i defensor bisericesc `n anul 536 la Biserica Sfintei Sofia. Acest preot prime[te ordin s\ aduc\ la sinodul local de la Constantinopol pe Antim, `mpotriva c\ruia se organizase aceast\ adunare89. 85

Nikolaos B. Tomadakis, H buzantinhv umnograniva kai poivhsi", p. 95. 86 I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 23. 87 I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, pp. 23-24. 88 Vezi [i: Pr. Ioan G. Coman, Patrologia, p. 192. 89 Sfântul Roman Melodul, Imne, p. 32.


43

Nici anul mor]ii nu este sigur, `ns\ se pare c\ undeva `n jurul anului 56290 sau 56591. Nu trebuie omis aici nici cognomenul de Melod, ce exprim\ realitatea c\ Roman nu a compus numai textul condacelor, ci [i muzica imnelor sale92. ~ntreaga via]\ a Melodului r\mâne pân\ ast\zi `ntr-o lumin\ de incertitudine, `ntr-o aul\ ce `nv\luie via]a acestui mare sfânt ca `ntr-un „mister”, f\r\ a [ti cu certitudine „totul”. Cunoa[tem frânturi, alte aspecte sunt doar „teorii” creionate de-a lungul istoriei `n jurul Melodului. Ce-i drept, trebuie s\ ne bucur\m de existen]a condacelor sale, care dau m\rturie despre geniul Melodului, despre talentul de-a expune `n viziune dramatic\ dogma ortodox\, dogm\ pe care a tr\it-o [i pe care a expus-o prin [i `n poezie.

90

Vezi: I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 21, nota 1. 91 J. Grosdidier de Matons (ed.), Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 14. 92 I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 22; R.J. Schork (ed.), R.J. Schork, Sacred Song from the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, Gainesville: University Press of Florida, 1995, p. x; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xvi.

44


Opera Melodului otalul produc]iilor imnografice romaneice nu ne este cunoscut ast\zi. Cert este c\ multe lucr\ri s-au pierdut din cauza nefolosirii lor, `n timp ce altele au suferit diferite influen]e ulterioare, falsific\ri [i denatur\ri. Izvoarele sinaxariale ridic\ num\rul condacelor sale la „mai mult de o mie”1, dar num\rul acesta este, f\r\ `ndoial\, hiberbolic. Cu toate acestea, num\rul lucr\rilor Melodului r\mâne `n continuare o realitate necunoscut\ `n exhaustivitatea sa. ~n primul volum al edi]iei lor, Maas [i Trypanis2 amintesc de 85 de condace ce au supravie]uit3, `mp\r]ite `n cinci categorii distincte, ce ]in mai ales de subiectul lor comun: 34 de condace cu referin]e la Persoana [i opera lui Iisus Hritos, 5 condace la diferite evenimente neo-testamentare, 7 condace cu teme vetero-testamentare, 10 condace cu diferite teme (dintre care ultimul condac este, de fapt, o rug\ciune)4 [i 3 condace `nchinate martirilor [i sfin]ilor. Aceia[i cercet\tori, `n

T

1

Mineiul pe octombrie, p. 13. De fapt, `n studiul introductiv semnat numai de Trypanis. 3 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xvii. Aceea[i indica]ie de 85 de condace o fac [i editorii români Rogobete/Preda (Sf. Roman Melodul, Imne, p. 42). 4 ~ntâlnim o eroare `n lista realizat\ de K. Mitsakis `n ceea ce prive[te num\rul condacelor cu diferite teme: „dwvdeka tevlo" kontakiva seV diavnora qevmata...” (H J buzantinhV uJmnograniva, p. 397). Cu toate c\ Mitsakis consider\ c\ num\rul condacelor romaneice este 89, se va vedea c\, `n final, num\rul lor este 88. 2

Opera Melodului

45

al doilea volum5, amintesc de 23 de condace dubia, `nchinate unor diferi]i martiri [i sfin]i ai Bisericii: Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Pantelimon, Sfântul Ioan Gur\ de Aur, Sfin]ii Cosma [i Damian, Sfântul Nicolae, Sfântul Teodor etc. La toate aceste condace, Maas [i Trypanis adaug\ `nc\ 7: o stihir\ la Na[terea Domnului, o rug\ciune, condac la vindecarea orbului, la fiul cel risipitor [i trei condace `nchinate unor sfin]i. Se poate observa din adunarea tuturor acestor condace, fie ele cu provenien]\ dubia, c\ num\rul operelor romaneice este de 89. Aceea[i cifr\ este amintit\ [i de patrologul grec P. Hristou, `n cunoscuta sa Patrologie6, precum [i de G. Gharib7. Al]i cercet\tori, precum Th. Detorakis8, consider\ c\ de la Sfântul Roman Melodul ni s-au p\strat 83 de condace, iar alte 5 condace sunt numai sub forma fragmentelor. Un alt cercet\tor grec, K. Mitsakis, ia `n discu]ie problematica autenticit\]ii condacelor aghiologice9. Dup\ ce identific\ anumite criterii pentru autenticitatea lor, precum stilul, limba, folosirea acrostihului, refrenul, m\sura, cuprinsul dogmatic [i aranjarea versurilor/strofelor [i chiar a muzicii, autorul consider\ c\ `n trecutul istoriei bizantine au existat dou\ elemente centrale care au dus la falsificarea condacelor Melodului: primul, modific\rile ce s-au consemnat `n poezie, 5

P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. II: Cantica dubia, Walter de Gruyter&Co., Berlin, 1970, 224 p. 6 Vezi lista `ntreag\ a condacelor la: Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j pp. 603-612. 7 George Gharib, Romano il Melode. Inni, Edizioni Paoline, Figlie di San Paulo, Roma, 1981, pp. 69-71. 8 Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, p. 134. A se vedea [i `mp\r]irea condacelor, dup\ con]inutul lor: 8 cu teme vetero-testamentare, 45 cu teme neo-testamentare, 30 cu referire la diferi]i sfin]i [i 5 cu teme diferite (p. 134). 9 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 398-418.

46


`n calendar, `n muzic\ [i `n alc\tuirea slujbelor s-au impus `n anii ulteriori diferitelor prelucr\ri, iar cel de-al doilea, `n epocile ulterioare, numele marelui imnograf a fost folosit `n mod deliberat la falsificarea condacelor, fie din cauza patriotismului „regional” (s\ aminteasc\ de un sfânt local, un ora[, o biseric\), fie din dorin]a de „nemurire”10. Totu[i opera Melodului trebuie luat\ `n ansamblul ei, a[adar nu numai din perspectiva condacelor `nchinate unor anumite praznice `mp\r\te[ti sau a celor aghiologice. Nu degeaba editorul francez al condacelor romaneice, Grosdidier de Matons, dându-[i seama de acest aspect, a inserat `n lista sa11 [i acele prooimioane alc\tuite de Melod ce se citesc ast\zi `n serviciile liturgice doar `n forma lor rezumativ\. }inând cont aici de complexitatea acestei liste, dar [i din considerente de ordin metodologic, inser\m mai jos doar condacele ce se reg\sesc `n edi]iile critice: Despre Adam [i despre Eva – Eij" A j davm kaiV Eua#n (Miercurea din s\pt\mâna a doua a Postului Mare) Despre Noe – Eij" toVn Näe (a treia Duminic\ din Postul mare) La jertfa lui Avraam – Eij" thVn qusivan jAbraavm (a patra Duminic\ din Postul Mare) Despre Isaac [i Iacob12 – Eij" thVn eujlogivan jIsaavk (a cincea Duminic\ din Postul Mare) Despre Iosif (I) – Eij" toVn Ij wshvn (Lunea din S\pt\mâna Patimilor) 10

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 418. J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, pp. 74-93. Pe aceast\ tem\, vezi [i studiul: Sofronie Evstratiadis, „JRwmanoV" oJ MelådoV" kaiV taV poihtikaV aujtouV e#rga”, `n: E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 15/1939, pp. 182-255 (prima parte), 25/1955, pp. 210-283 (partea a doua). 12 Tradus dup\ original: La binecuvântarea lui Isaac. 11

Opera Melodului

47

Despre Iosif (II)13 – Eij" toVn peirasmoVn toØ Ij wshvn (Lunea din S\pt\mâna Patimilor) La profetul Ilie – Eij" toVn pronhvthn j Hlivan (20 iulie) La cei trei tineri `n cuptor – Eij" touV" treÃ" paÃda" (Duminica dinainte de Na[terea Domnului) La profetul Iona [i Ninive – Eij" Ij wnn (Miercurea din prima s\p-t\mân\ a Postului Mare) La Buna Vestire – Eij" toVn Eujaggelismovn (25 martie) La Na[terea Domnului (I) – Eij" thVn gevnnhsin toØ CristoØ (25 decembrie) La Na[terea Domnului14 (II) – Eij" thVn Qeotovkon (26 decembrie) La Na[terea Domnului (III) – Meqeovrtion t−" CristoØ Gennhvsew" (26 decembrie) Stihiri la Na[tere – StichraV eij" thVn Gevnnhsin (20 decembrie) J papanthVn toØ Kurivou (2 feLa ~ntâmpinarea Domnului – Eij" thVn U bruarie) La uciderea pruncilor [i la fuga `n Egipt – Eij" taV A $ gia Nhvpia (29 decembrie) La Botezul Domnului (I) – Eij" taV E j pinavnia (6 ianuarie) La Botezul Domnului (II)15 – Eij" toVn e$gion Ij wavnnhn toVn Provdromon (7 ianuarie) La nunta din Cana Galileii – Eij" toVn ejn Kavn” gevmon (Miercurea `n a doua s\pt\mân\ a Postului Mare) La samarineanca – Eij" thVn Samareivtida (a cincea Duminic\ dup\ Pa[ti) La vindecarea leprosului – Eij" toVn leprovn (Miercurea `n a treia s\pt\mân\ a Postului Mare) La m\rturisirea femeii p\c\toase – Eij" thVn Povrnhn (Miercurea din S\pt\mâna Patimilor) 13

Tradus dup\ original: La ispitirea lui Iosif. Tradus dup\ original: Despre N\sc\toarea de Dumnezeu. 15 Tradus dup\ original: La Sf. Ioan Botez\torul. 14

48


La demonizatul din Gadara – Eij" toVn deimonizovmenon (Miercurea `n a cincea s\pt\mân\ de dup\ Pa[ti) La femeia cu scurgere de sânge – Eij" thVn AiJmorroØsan (Miercurea `n a [asea s\pt\mân\ de dup\ Pa[ti) La `nmul]irea pâinilor – Eij" touV" pevnte a#rtou" (Miercurea `n a [aptea s\pt\mân\ dup\ Pa[ti) La orbul din na[tere – Eij" toVn ejk genet−" tunlovn (a [asea Duminic\ dup\ Pa[ti) La `nvierea lui Laz\r (I) – Eij" toVn Lazavron A j (Sâmb\ta din a [asea s\pt\mân\ a Postului Mare) La `nvierea lui Laz\r (II) – Eij" toVn Lazavron B j (Sâmb\ta din a [a-sea s\pt\mân\ a Postului Mare) La fiul risipitor (I) – Eij" a#swton uijon V A j (Duminica dinainte de L\satul sec de carne) La fiul risipitor (II) – Eij" toVn a#swton uijon V B j (Duminica dinainte de L\satul sec de carne) Despre bogat [i despre Laz\r – Eij" plouvsion kaiV Lazavron (Miercurea din s\pt\mâna a [asea a Postului Mare) La pilda celor zece fecioare (II) – Eij" taV" Devka Parqevnou" B j (Mar]ea din s\pt\mâna Patimilor) La intrarea Domnului `n Ierusalim – Eij" taV BaÄa (a [asea Duminic\ a Postului Mare) La tr\darea lui Iuda – Eij" toVn Nipt−ra kaiV toVn Ij ouvdan (Miercurea din S\pt\mâna Patimilor) La negarea (lep\darea) lui Petru – Eij" thVn a#rnhsin toØ Pevtrou (Joia din S\pt\mâna Patimilor) Maria la Crucea Domnului – Eij" thVn Marivan proV toØ StauroØ (Vinerea din S\pt\mâna Patimilor) La sfintele patimi – Eij" toV pavqo" (Vinerea din S\pt\mâna Patimilor) La coborârea `n iad – Katanuptikovn (Joia din s\pt\mâna a cincea a Postului Mare) La biruin]a Crucii – Staurwvsimon (Miercurea din s\pt\mâna a patra a Postului Mare)

Opera Melodului

49

La cinstirea Crucii – Eij" Proskuvnhsin StauroØ (Vinerea din s\pt\mâna a patra din Postul Mare) j navstasin toØ Kurivou A j (Duminica La ~nviere (I) – Eij" thVn A ~nvierii) La ~nviere (II) – Eij" thVn A j navstasin toØ Kurivou B j (Duminica ~nvierii) La ~nviere (III) – Eij" thVn A j navstasin toØ Kurivou G j (Duminica ~nvierii) La ~nviere (IV) – Eij" thVn A j navstasin toØ Kurivou D j (Duminica ~nvierii) j navstasin toØ Kurivou E j (Duminica La ~nviere (V) – Eij" thVn A ~nvierii) La ~nviere (VI)16 – Eij" taV Devka Dracmav" (a patra Duminic\ dup\ Pa[ti) La pip\irea lui Toma – Eij" toVn Qwmn (`n prima Duminic\ dup\ Pa[ti) La misiunea Apostolilor – Eij" touV" aJgivou" A j postovlou" (29/30 iunie) La ~n\l]area Domnului – Eij" thVn jAnavlhyin (Joia din s\pt\mâna a [asea dup\ Pa[ti) La Cincizecime – Eij" thVn Pentikosthvn (a opta Duminic\ dup\ Pa[ti) La Judecata de Apoi – Eij" thVn Deutevran Parousivan (Duminica l\-satului sec de carne) La pilda celor zece fecioare (I) – Eij" taV" Devka Parqevnou" A j (Mar]ea din S\pt\mâna Patimilor) La neofi]i – Eij" toØ" neonwtivstou" (7 ianuarie) Despre sfintele nevoin]e monahale – Eij" oJsivou" monacouv" (Sâmb\ta din s\pt\mâna alb\) La orice cutremur [i incendiu – Eij" seismoVn kaiV ejmprhsmon (Miercurea din s\pt\mâna a treia a Postului Mare) Rug\ciune de poc\in]\ – ProseuchV katanuktikhv 16

Tradus dup\ original: Despre cele zece drahme.

50


Rug\ciune dup\ stih – EujcaiV kataV divstica La na[terea Fecioarei – Eij" thVn Gevnnhsin t−" Qeotovkou (8 septembrie) La to]i Sfin]ii [martiri] – Eij" pavnta" touV" Mavrtura" (prima Duminic\ dup\ Cincizecime) La t\ierea capului Sfântului Ioan Botez\torul – jApokenavlisi" Ij wavnnou BaptistoØ (29 august) Despre [chiopul vindecat de Sfântul Petru17 – Qerapeiva cwloØ uJpoV A j postovlwn (Miercurea din S\pt\mâna Luminat\) # gion Dhmhvtrion (26 octombrie) La Sfântul Dimitrie – Eij" A La Sfin]ii Cosma [i Damian (II) – Eij" Kosmn kaiV DamianoVn (1 iulie) La Sfin]ii 40 de Mucenici (I) – Eij" toØ" Tessaravkonta Mavrtura" A j (9 martie) La Sfin]ii 40 de Mucenici (II) – Eij" toØ" Tessaravkonta Mavrtura" B j (9 martie) La Sfântul Pantelimon – Eij" A $ gion Pantelehvmona (27 iulie) $ gion Truvnwna (1 februarie) La Sfântul Trifon – Eij" A $ gion Mhvn (11 noiembrie) La Sfântul Mina – Eij" A La Sfântul {tefan (I) – Eij" Stevnanon Prwtomavrtura A j (27 decembrie) La Sfântul Gheorghe (I) – Eij" A $ gion Gewvrgion A j (23 aprilie) j rcistravthgon (8 noiembrie) La Sfântul Gavriil – Eij" GabrihVl A $ gian Matrwvnan (9 noiembrie) La Sfânta Matroana – Eij" A La Sfântul Simeon Stâlpnicul – Eij" $Agion SumewVn Stulivthn (1 septembrie) La Sfin]ii Cosma [i Damian (I) – Eij" Kosmn kaiV DamianoVn (1 iulie) La Sfin]ii Achepsima, Iosif [i Aitala – Eij" A j keyimn, Ij wshvn, A j eiqaln (3 noiembrie) La Sfântul Ioan Gur\ de Aur – Eij" Ij wavnnhn Crusovstomon (13 noiembrie) 17

Tradus dup\ original: Vindecarea [chiopului de c\tre Apostoli.

Opera Melodului

51

La Sfântul Apostol Filip – Eij" Fivlippon A j povstolon (14 noiembrie) La Sfin]ii Gurie, Samon [i Aviv – Eij" Gourivan, Samwnn, A # bibon (15 noiembrie) $ gion Nikovlaaon A j (6 decembrie) La Sfântul Nicolae (I) – Eij" A $ gion Nikovlaaon B j (6 deLa Sfântul Nicolae (II) – Eij" A cembrie) La Sfântul Ignatie – Eij" A $ gion Ij gnavtion (20 decembrie) La Sfântul {tefan (II) – Eij" Stevnanon Prwtomavrtura B j (27 decembrie) $ gion Basivleion (1 ianuarie) La Sfântul Vasile – Eij" A La Sfântul Gheorghe (II) – Eij" A $ gion Gewvrgion B j (23 aprilie) La Sfântul Atanasie – Eij" $Agion jAqanavsion (18 ianuarie [i 2 mai) La Sfântul Ioan Evanghelistul – Eij" Ij wavnnhn Qeolovgon (8 mai [i 26 septembrie) La na[terea Sfântului Ioan Botez\torul – Eij" Genevsion Prodrovmou (24 iunie) $ gion Qeovdwron A j (Sâmb\ta din La Sfântul Teodor (I) – Eij" A prima s\pt\mân\ a Postului Mare) La Sfântul Teodor (II) – Eij" A $ gion Qeovdwron A j (Sâmb\ta din prima s\pt\mân\ a Postului Mare)

52


Limbajul [i teologia Melodului

L

imbajul [i teologia Melodului pot fi descoperite numai `nl\untrul condacelor sale. Pentru aceasta, dac\ cineva dore[te s\ descopere cuvântul ecleziastic al Melodului ce a fost redat prin limba greac\ bizantin\ a secolului al VI-lea d.Hr., va trebui mai `ntâi de toate s\ reflecte la `n\l]imea [i frumuse]ea limbii grece[ti. Pe de alt\ parte, reflectând la cuvântul lui Roman, a[adar, cunoscându-i valoarea teologico-literar\ [i `n]elegând dialogul la care ne invit\ prin cuvânt, vom deveni p\rta[i [i la cunoa[terea `n\l]imii duhovnice[ti a celui ce [i-a semnat majoritatea operelor sale prin simpla formul\ de „toØ tapeinoØ RwmanoØ”. ~ntr-o epoc\ contemporan\ plin\ de orgolii [i de impulsuri ale eu-lui personal manifestate ad extra, Roman Melodul poate fi perceput mai degrab\ ca umilul diacon ce a redat `n\l]imile teologice prin compozi]iile sale unice, atât la nivel textului, cât mai ales la nivel pnevmatic. Tocmai aceasta a [i fost ]inta Melodului: de a-i reda credinciosului `ntreaga `nv\]\tur\ a Bisericii nu prin sofisme, prin cuvinte ininteligibile sau prin construc]ii sterile (iubite de filosofii acelor vremuri [i `ndep\rtate de adev\rul soteriologic), ci prin poezie [i muzic\, a[adar prin dou\ dimensiuni ce implic\ inima [i sufletul, [i mai pu]in ra]iunea. ~n fa]a tainelor dumnezeie[ti, Melodul marii cet\]i a Constantinopolului s-a coborât spre rug\ciune, scriind poezia sa teologic\ nu din vârful peni]ei, ci din vârful experien]elor

Limbajul [i teologia Melodului

53

duhovnice[ti pe care el `nsu[i le-a tr\it mai `nainte. Pentru acest motiv, credem noi, condacele Melodului nu vor ajunge niciodat\ la o erminie exhaustiv\ ce, pe de o parte, ar mul]umi lumea academic\, `nsetat\ de senza]ional [i de noutate, iar pe de alt\ parte, ar pune punct dezvolt\rii, `n]elegerii [i comentariilor romaneice. Noi [i senza]ionale sunt, pentru Melodul bizantin, Cuvântul lui Dumnezeu [i actele Sale soteriologice, ce l-au recl\dit [i l-au restaurat pe „omul cel vechi” din interior. Prin cuvânt, Melodul ~l transpune pe Cuvântul lui Dumnezeu, n\scând drama dialogului dintre cuvântul omenesc [i Cuvântul dumnezeiesc. Drama din dialogurile cl\dite de Sfântul Roman, `n oricare din condacele sale, const\ `n c\utarea vindec\rii persoanei umane de c\tre Cuvântul, Unul din Treime ce S-a `ntrupat [i care se raporteaz\ fiin]ei umane prin cuvânt. Cuvântul are pentru Melod valoare fundamental\, de vreme ce prin cuvânt (diav toØ lovgou) omul cel vechi deschide dialogul (diavlogo") cu Cel Prea`nalt. Dialogul, pe care-l vom observa [i `n cele dou\ condace ale Epifaniei, are drept ]int\ exprimarea dramei tr\ite de omul `ndep\rtat de Dumnezeu, gol (suflete[te [i trupe[te), care [i-a „procurat” prin p\catul str\mo[esc doar „haine de piele”. Pentru Sfântul Roman Melodul orice realitate teologic\ are fundament soteriologic, a[adar `l plaseaz\ pe om `n c\r\rile mântuirii ce duc la `ntâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru acest lucru, opinia lui Th. Detorakis conform c\reia „poezia condacelor [romaneice] nu este dogmatic\”1 este inacceptabil\. Cu toate c\ Roman Melodul nu este un dogmatist, `n sensul modern al termenului, el este cu siguran]\ un dogmatolog, a[adar un teolog ce a redat prin cuvânt dramatic dogmele Bisericii cre[tine, din care el f\cea parte ca membru marcant. Dac\ Roman Melodul nu a redat prin condacele 1

Theoharis Detorakis, Buzentinhv Filologiva, p. 135.

54


sale dogmele `nv\]\turii cre[tine, atunci ce a ]intit el de fapt prin poemele sale? Doar aspectele din epoca `n care a vie]uit? Sau poemele sale au fost m\rturia sus]inerii ac]iunilor `mp\ratului Justinian [i nu au nimic `n comun cu via]a Bisericii? Scopul Melodului a fost f\r\ doar [i poate unul teologic: de a da m\rturie despre rela]ia sinergic\, vie [i creatoare dintre omul cel c\zut [i Hristos cel ce ridic\ firea uman\. Prin poezie, Melodul reconstruie[te istoria omenirii, pe care o pune de acum `nainte `n rela]ie cu Fiul lui Dumnezeu, ca centru des\vâr[it al istoriei. Totul este pentru Melod dinamic, [i nicidecum static. Dinamismul condacelor sale indic\ mai cu seam\ dinamismul cu care cre[tinul tr\ie[te via]a `n Hristos, [i pe care o confirm\, prin faptele sale. Melodul nu vorbe[te de la sine, ci se adreseaz\ contemporanilor s\i, prin cuvintele Scripturii, pe care le cuno[tea atât de bine. {tia foarte bine c\ modelul personal [i cuvintele Scripturii vor fi mai ascultate de credincio[i, decât `n[iruirea vreunei filosofii de via]\. {tia foarte bine c\ via]a cre[tinului este Iisus Hristos, „Calea, Adev\rul [i Via]a”! De aceea semneaz\ multe din operele sale cu succinta formul\ „al smeritului Roman”, tocmai pentru a da cuvânt cuvintelor dumnezeie[ti cuprinse `n Sfânta Scriptur\. Spre Hristos [i spre actele Sale ne invit\ Melodul bizantin s\ ne `ndrept\m pa[ii [i privirea. Numai `n rela]ie direct\, vie [i profund-creatoare cu Fiul lui Dumnezeu [i cu Fiul Omului, via]a omului dobânde[te adev\ratul sens: de a urca din epectaz\ `n epectaz\, spre epectaza f\r\ de sfâr[it!

Condacul – o nou\ form\ de exprimare teologic\

55

Condacul – o nou\ form\ de exprimare teologic\ ât prive[te noua form\ de exprimare teologic\ ap\rut\ `n secolul al VI-lea d.Hr., opiniile cercet\torilor sunt mereu `n contradic]ie. Nu s-au descoperit `nc\ elemente care s\ arate evolu]ia condacului, cum nu s-a putut observa nici o specie poeticoteologic\ anume, care s\ fi realizat trecerea spre condac. S-a constatat totu[i c\ operele romaneice au la baza lor produc]ii anterioare, provenite mai ales din spa]iul siriac, precum [i omiliile patriarhului Proclu al Constantinopolului [i ale lui Vasile de Seleucia:

C

„~n leg\tur\ cu originea [i formarea condacului bizantin, cercetarea nu a ajuns `nc\ la concluzii general acceptate. Dup\ un proces evolutiv, ce a `nceput probabil `n secolul al III-lea, condacul a ajuns la forma sa final\ prin Roman Melodul, care a fost nu doar cel mai deosebit, ci [i cel mai productiv autor de condace. P\rerea c\ Roman ar fi introdus genul condacului nu este acceptat\ `n unanimitate. Mul]i bizantinologi, editori [i cercet\tori ai lui Roman, accept\ c\ genul bizantin al condacului provine din imnografia primar\ siriac\, `n care se semnaleaz\ primele sale elemente distinctive exterioare: acrostihul, caden]a [i folosirea exagerat\ a formelor retorice. Al]i cercet\tori, `n general teologi elini, sus]in c\ genul este o crea]ie bizantin\ original\ [i resping influen]ele imnografiei r\s\ritene (siriace). Adev\rul nu se g\se[te `n niciunul dintre aceste puncte de vedere. F\r\ s\ se conteste influen]ele siriace, `ndeosebi din omiliile lui Efrem Sirul [i din imnografia primar\ siriac\ (madrasha, sugitha), se observ\

56


c\ exist\ `n imnografia elin\ un `nainte-merg\tor, ToV Parqevnion al lui Metodiu de Olimp1 [i omilia la ~nviere a lui Meliton de Sardes. De asemenea, este dovedit\ leg\tura condacelor cu omiliile P\rin]ilor elini, dintre care multe au o v\dit\ caden]\ `n ritm [i elemente asem\n\toare acrostihului, precum omilia la Buna Vestire a patriarhului Proclu al Constantinopolului”2.

~n opinia lui K. Mitsakis data apari]iei condacului nu poate fi stabilit\ cu exactitate, `ns\ la baza apari]iei sale ar putea sta dou\ imne („‚Asma kainoVn” [i „jEqhvreusan me a#nomoi”)3. Dac\ opera lui Metodiu de Olimp (313 d.Hr.) ToV Parqevnion este considerat\ ca `nainte merg\toare a condacului, aceasta se datoreaz\ mai multor elemente distinctive: poemul are acrostihul alfabetic, fiecare strof\ se termin\ cu un refren, iar structura compozi]ional\ are la baz\ m\sura iambic\4. Pe de alt\ parte, omilia la ~nviere a lui Meliton de Sardes (185 d.Hr. [?]) este considerat\ ca model pentru condac fiindc\ folose[te aceea[i lungime [i aceea[i structur\ pentru fiecare vers5. Evident, asemenea supozi]ii au dat 1

K. Mitsakis nu sus]ine opinia c\ la baza condacului ar sta lucrarea lui Metodiu ( JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 174). 2 Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, pp. 132-133. Despre rela]ia dintre Sfântul Roman [i condac, vezi: Ioannis G. Kourempeles, H J Cristologiva toØ RwmanoØ toØ MelwdoØ kaiv hJ swthriologikhv shmasiva th", tez\ de doctorat, Tesalonic, 1998, pp. 17-24; E. Lash, On the Life of Christ: Kontakia by St. Romanos the Melodist, Chanted Sermons by the Great Sixth-Century Poet and Singer, Harper-Collins, San Francisco, 1996, pp. xxiii-xxxii. 3 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 171-172. 4 William L. Petersen, The Diatessaron and Ephrem Syrus as Sources of Romanos the Melodist, Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium, 475, (Subsidia 74), Louvain, 1985, p. 6. Vezi, de asemenea: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 127-130. 5 William L. Petersen, The Diatessaron and Ephrem Syrus, pp. 6-7.


57

na[tere unor noi teorii privind originea condacului, cu o istorie ce ]ine din 1853 când F.J. Mones „descoper\” isosilaba (m\sur\ metric\ a imnografiei bizantine)6 [i pân\ ast\zi la opinia lui Mitsakis, care consider\ c\ „din rodnica `mpreunare a influen]elor str\ine cu elementele tradi]iei eline va rezulta `n cele din urm\ condacul, produs pur al culturii bizantine, cu des\vâr[ire nou [i original”7. Din punct de vedere etimologic, la baza denumirii oficiale de condac (kontavkion) stau trei valen]e: a) epitetul kontov" (scurt, succint), pentru a defini `n principiu scurta introducere [i mai apoi `ntregul imn; b) cadrul de lemn pe care se `nf\[urau membranele sau pieile sub]iri pentru coperte (kovntax); [i c) `n]elesul termenului kontavkion – carte8. Ceea ce denumim ast\zi condac este o poezie omiletic\ caracterizat\ de nara]iune [i de elemente dramatice9 [i alc\tuit\ 6

William L. Petersen, The Diatessaron and Ephrem Syrus, p. 7 (pentru `ntreaga istorie a teoriilor legate de originea condacului, vezi: pp. 7-19). Vezi aceea[i introducere publicat\ sub titlul: „The Dependence of Romanos the Melodist upon the Syriac Ephrem: Its Importance for the Origin of the Kontakion”, `n: VigChr, 39/1985, pp. 171-187 (republicat `n: Studia Patristica, 18-4/1990, pp. 274-281). Despre apari]ia condacului [i despre structura acestuia, vezi: J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, pp. 3-65. 7 Cf. Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, p. 133. 8 Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, p. 133; Sf. Roman Melodul, Imne, pp. 37-38. 9 J.H. Barkhuizen, „Romanos Melodos: Essay on the Poetics of his Kontakion «Resurrection of Christ» (Maas-Trypanis 24)”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 79/1986, p. 17. De asemenea, informa]ii succinte despre condac vezi la: Leena Mari Peltomaa, The image of the Virgin Mary in the Akathistos hymn, Brill, Leiden-Köln-Boston, 2001, pp. 40-41; Hughes Oliphant Old, The Reading and Preaching of the Scriptures in the Worship of the Christian Church, vol. 3: The Medieval Church, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1999, pp. 16-20; Anthony Hirst, God and the Poetic Ego. The Appropriation of Biblical and Liturgical Language in the Poetry of Palamas, Sikelianos and Elytis, Peter Lang, Frankfurt, 2004, pp. 23-24.

58


dintr-un num\r variabil de strofe (de obicei `ntre 18 [i 3010 ) ce au aceea[i structur\ metric\11. Elementele constitutive ale unui condac sunt prooimionul (prooivmion), refrenul (enuvmnion) [i tropar(-ele) (icos). Prooimionul (numit rareori [i cuculion, koukouvlio12) este o strof\ redactat\ `ntr-un metru diferit de restul strofelor, având a[adar [i o muzic\ diferit\ de acestea13. El este „un tropar mai scurt decât icosul [i nu are comun cu acesta decât refrenul”14. Cert este c\, a[a cum au fost p\strate ele ast\zi, rolul lor pare a fi de anun]area temei ce con]ine respectivul condac. De exemplu, `n cazul celui mai cunoscut condac romaneic p\strat pân\ `n zilele noastre (Condacul Fecioara ast\zi…), prooimionul face cunoscut\ tema condacului de la Na[terea Domnului: „Fecioara ast\zi pe Cel mai presus de fiin]\ na[te [i p\mântul pe[tera Celui neapropiat aduce; `ngerii cu p\storii slavo-slovesc [i magii cu steaua c\l\toresc. C\ci pentru noi S-a n\scut Prunc tân\r, Dumnezeu Cel mai `nainte de veci.”15

Prooimionul este de fapt un tropar sintez\ al `ntregului condac. Cu toate acestea, G. de Matons `ntrege[te spectrul 10

J.H. Barkhuizen consider\ c\ num\rul strofelor este `ntre 11 [i 33. Vezi: „Romanos Melodos: Essay on the Poetics of his Kontakion…”, p. 17. 11 Sf. Roman Melodul, Imne, p. 35. 12 K. Mitsakis indic\ [i alte dou\ denumiri pentru prooimion (koubouvkleio [i chiar kontavkio). Vezi: K. Mitsakis, H J buzantinhV uJmnogrsniva, p. 202. 13 Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 202. 14 Sf. Roman Melodul, Imne, p. 39. 15 Sf. Roman Melodul, Imne, pp. 59-60 (vezi [i nota 96). De asemenea, trimitem la studiul lui Sabin Preda, „Condacul Fecioara ast\zi... alc\tuit de Sf. Roman Melodul - analiza condacului pe baza structurii literare interne [i a structurii melodice”, `n: AFTOUB, 4/2003-2004, Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2004, pp. 343-355.


59

istoriei condacului, fiind de p\rere c\ prooimionul nu a fost scris pentru a anun]a tema condacului respectiv, ci din contra, pentru a anun]a refrenul condacului16. Pentru editorul grec N. Tomadakis17, prooimionul este condac, iar totalitatea condacelor creeaz\ un „imn”, deoarece editorul vede condacul ca [i rezumat al con]inutului unui imn. Apari]ia unor condace ce au mai mult de un singur prooimion a condus la o alt\ problematic\: sunt ele romaneice sau au fost ad\ugate `n decursul form\rii imnografiei cre[tine, sub cognomenul de romaneice? K. Mitsakis, citându-l pe G. de Matons, consider\ c\ aceste prooimioane sunt de fapt rezultatul unor prelucr\ri ulterioare ale condacelor, unele din ele realizate chiar de Melod18. De exemplu, condacul `nchinat la duminica Floriilor are dou\ prooimioane, cel de-al doilea provenind dintr-o a doua edi]ie a condacului sau dintr-o prelucrare realizat\ tot de Melod. Dac\ `ntregul condac a fost redactat `n anii tinere]ii lui Roman, a[adar `n perioada când locuia `n Siria, cel de-al doilea prooimion este rezultatul prelucr\rii acestui condac `n timpul sta]ion\rii sale `n cetatea Constantinopolului19. ~n veacurile ulterioare, când num\rul total al condacelor nu era cunoscut, ci numai prooimionul [i prima strof\ erau existente `n cult, acest prooimion era numit „condac” [i era a[ezat dup\ a [asea cântare, ca `nceput al sinaxarului zilei respective20. 16

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, pp. 40-42. 17 N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi ejkdidovmenoi ejk patmiakän kwdikän, metav prolegomevnwn uJpoV Nikolavou B. Twmadevkh, vol. 3, Tipografia Mina Mirtidis, Atena, 1957, p. 148. 18 Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 208-209. 19 Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 209. 20 Alexandru S. Korakidi, Tav pevri toØ RwmanoØ toØ MelådoØ Melethvmata, Ed. Pournara, Tesalonic, 2002, pp. 413-414.

60


Problemele legate de dublul sau triplul prooimion dintr-un condac nu sunt nici acum solu]ionate de cercet\tori. Totu[i dou\ mari aspecte au fost pân\ acum trasate: fie ele sunt adaosuri ulterioare ale imnografiei ce s-a dezvoltat, fie sunt rezultatul unor revizuiri romaneice, [i atunci, autenticitatea lor nu mai poate fi pus\ la `ndoial\. Pe baza analizei lingvistico-teologice, J.H. Barkhuizen21 identific\ patru tipuri de prooimioane, [i anume: prooimion rug\ciune (`n care elementul predominant este rug\ciunea: condacele 11, 17 [prooim. 1], 18 [prooim. 1], 50, 53), prooimion doxologic (de pream\rire a lui Dumnezeu, `n condacele: 19, 25, 27 [i 55 [prooim. 2]), prooimion pov\]uitor (`ndemnuri pentru via]a duhovniceasc\: condacele 21, 44 [prooim. 1/4], 47 [prooim. 1/5] [i 48) [i prooimion „ipotez\” (indic\ aluzii tematice, fiind legat adeseori de cel doxologic: condacele 1, 3, 5, 20 [prooim. 1/2], 28, 32, etc.). Cât prive[te etimologia termenului „icos” (oi#ko") nu se pot spune foarte multe. Se pare c\ forma oi#ko" ar proveni fie din traducerea termenului sirian baitho (edificiu)22, fie din influien]a limbii ebraice, `n care cuvântul tyIB; (cas\) `nseamn\ [i „poezie, cântare `n genul strofei”23. K. Mitsakis noteaz\ `n Imnografia bizantin\24 dou\ interpret\ri ale lui Nechifor Calist Xanthopol privind termenul „oi#ko"”, iar liturgistul român V. Mitrofanovici25 indic\ o alt\ interpretare a termenului de fa]\, citând m\rturia lui Marcu de Efes, care consider\ c\ oi#ko" (cas\, locuin]\) ar proveni de la casa unde Melodul bizantin `[i cânta propriile imne. 21

J.H. Barkhuizen, „Romanos Melodos and the Composition of his Hymns: Prologue and Epilogue”, `n: JEllhnikav, 40/1989, pp. 62-66. 22 Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 217. 23 Sf. Roman Melodul, Imne, p. 38. 24 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 218-219. 25 Cf. V. Mitrofanovici, Liturgica Bisericii dreptcredincioase r\s\ritene, Cern\u]i, 1909, p. 305.


61

Num\rul strofelor variaz\ de la un condac la altul. Modelul clasic al condacului con]ine 24 de strofe, la care se adaug\ prooimionul. ~n timpul activit\]ii melodice a lui Roman num\rul strofelor varia `ntre 18 [i 2426. Totu[i, aceast\ regul\ este `nt\rit\ [i de unele excep]ii, cum ar fi condacul din ziua de dup\ praznicul Na[terii Domnului (cu 13 strofe), al treilea condac la ~nvierea Domnului (cu 11 strofe), al cincilea condac la ~nvierea Domnului (cu 33 de strofe), primul condac despre Iosif (cu 40 de strofe) etc.27 La fel de pu]ine cuvinte se pot spune [i despre etimologia irmosului (ei$rmo"). J.L. Jacobi28 este de p\rere c\ termenul `n sine desemna la `nceput melodie (glas). Dac\ `n perspectiva interpretativ\ se ia verbul „ei$rw” (a conecta, a pune `n leg\tur\) atunci defini]ia irmosului este strâns legat\ de conexiunea dintre elementele condacului, [i anume ritm, ton [i m\sur\. O alt\ defini]ie a irmosului ne-o d\ ast\zi Felicia Dumas, `n Dic]ionarul de termeni ortodoc[i: „Prima strof\ de la fiecare cântare se nume[te irmos [i sluje[te ca model celorlalte strofe sau stihiri, dându-le atât melodia dup\ care se cânt\, cât [i num\rul de versuri [i de silabe din care se compun `n limba original\ (greac\)”29.

Din punct de vedere istoric, dou\ men]iuni asupra termenului de fa]\ au fost luate `n seam\ de cercet\tori. Prima men]iune este cea a lui Teodosie Gr\m\ticul (sec. VIII-IX d.Hr.), care indic\ faptul c\ structura muzical\ este element fundamental pentru un irmos [i c\ strofele urm\toare ale 26

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 219 (vezi [i nota 9). Cf. Pannayotou Hristou, „ JH gevnesi" toØ Kontekivou”, `n: Klhronomiva, 6/1974, p. 292. 28 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 221. 29 „hirmos”, `n: Felicia Dumas, Dictionnaire bilingue de termes religieux orthodoxes: français-roumain, Métropole de Moldavie et de Bucovine, Éditions Doxologia, Ia[i, 2010, p. 110. 27

62


poeziei, ce se cântau dup\ melodia (glasul) irmosului, trebuiau s\ aib\ acela[i num\r de silabe, iar tonul s\ fie a[ezat `ntotdeauna pe aceea[i silab\30. Cea de a doua men]iune, `l aduce `n centrul aten]iei pe Ioan Zonaras, care `n comentariul s\u la Canonul ~nvierii al Sfântului Ioan Damaschin arat\ c\ irmosul este „melodia c\reia i se adapteaz\ un limbaj ritmat [i `nc\rcat de sens, care are drept cadru un text cu num\r fix de silabe”31. K. Mitsakis32 nu consider\ c\ folosirea irmosului ar fi o gre[eal\ metodologic\, iar P. Hristou subliniaz\ c\ irmosul `nseamn\, `n general, [ir, ordine, coeren]\, `mpletire logic\33. Unul din cele mai importante elemente `n orice condac este refrenul (ejnuvmnion)34, fiindc\ el determin\ „structura strofei [i, `n acela[i timp, prin con]inutul teologic, tot modul de abordare al temei unui condac”35. Cercet\torii consider\ c\ refrenul a avut o evolu]ie spectaculoas\ `n perioada bizantin\: dac\ la `nceput era folosit pentru a desemna repeti]ia ideii centrale a unei cânt\ri, mai apoi refrenul a `nceput s\ aib\ chiar sensul de imn36. Ast\zi, refrenul este epilogul unei strofe dintr-un condac, ce se repet\ `n fiecare strof\ [i care rezum\ tema condacului. 30

Cf. K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 222. PG 135:422. Cf. Pannayotou Hristou, „ H J gevnesi" toØ Kontekivou”, p. 291; Sf. Roman Melodul, Imne, pp. 38-39. 32 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 221. 33 Pannayotou Hristou, „ JH gevnesi" toØ Kontekivou”, p. 291. 34 Pentru alte denumiri ale refrenului [i erminia lor, vezi: Pannayotou Hristou, „ H J gevnesi" toØ Kontekivou”, p. 293; K. Mitsakis, H J buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 231-233; Alexandru S. Korakidi, Tav pevri toØ RwmanoØ toØ MelådoØ Melethvmata, p. 428. 35 Sf. Roman Melodul, Imne, p. 40. 36 K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 231, nota 1. 31


63

Rareori, `n condacele romaneice, refrenul este un singur cuvânt (Aliluia). Cel mai adesea refrenul este o scurt\ propozi]ie, având `n general 30 de silabe37, care se repet\ la finalul fiec\rei strofe [i care transmite, `n genere, mesajul `ntregii poezii. Ultimul element constitutiv al unui condac este acrostihul (ajkrosticivda)38. Folosit pentru prima dat\ de Cicerone39 [i de Dionisie din Halicarnas40, `n primele veacuri ale cre[tinismului acrostihul a primit aceea[i importan]\ ca [i refrenul. Provenien]a acrostihului nu este cunoscut\41, dar fiindc\ cele mai vechi dovezi ale acrostihului se g\sesc `n rug\ciunile babiloniene, se pare c\ originea r\s\ritean\ nu poate fi exclus\. Exist\ dou\ tipuri de acrostih: cel alfabetic [i cel onomastic. Acrostihul alfabetic a trecut `n imnografia cre[tin\, prin intermediul modelului ebraic (de exemplu, Psalmul 118, este alc\tuit din 22 de secven]e legate `ntre ele prin literele alfabetului ebraic) [i sirian (de exemplu, imnele efremiene). Primul din poe]ii greci care au folosit acrostihul alfabetic este Metodiu de Olimp, `n opera ToV Parqevnion. Preferin]a poe]ilor greci de a folosi acrostihul alfabetic st\tea, `n primul rând, `n cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt Alfa [i Omega” (Ap 1:17). 37

Cf. George Gharib, Romano il Melode. Inni, Edizioni Paoline, Figlie di San Paulo, Roma, 1981, p. 53. 38 Pentru tema acrostihului red\m, `n sintez\, informa]iile preluate din: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 239-245. Vezi, informa]ii [i la: J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, pp. 42-44. 39 Cicerone, De Divinatione, III.2. 40 Dionisie din Halicarnas, Rwmai
64


Pe de alt\ parte, nici acrostihul onomastic nu este necunoscut literaturii grece[ti, de vreme ce `n Iliada primele cinci versuri din cântul 24 alc\tuiesc cuvântul LEUKH (curat\). De asemenea, [i Sfântul Efrem Sirul `ntrebuin]eaz\ aceast\ form\ de acrostih `n imnele sale (O FTWCOULHS EFRAIM [s\rmanul Efrem] sau H FWNH MOU STENEI W NISINITAI [glasul meu suspin\, o, Nisibe!]). H. Grimme este de p\rere c\ imnografii bizantini, urmând modelul lui Efrem, au ar\tat la `nceput o preferin]\ special\ pentru acrostihul alfabetic, `ns\ mai târziu, `n perioada de `nflorire a modelelor siriene, ei au `mprumutat [i acrostihul onomastic, ca s\ poat\ asigura pe viitor paternitatea lucr\rilor lor. K. Mitsakis42 rezum\ trei tipuri de acrostihuri: a) acrostihuri care furnizeaz\ numele autorului (TOU TAPEINOU PWMANOU TO EPWS [poemul smeritului Roman], PROSEUCH PWMANOU[rug\ciunea lui Roman] etc.); b) acrostihuri `n care autorul se ascunde `n spatele unui pseudonim (TOU AMARTWGOU TO POIHMA [poemul p\c\tosului]); c) acrostihuri `n care nu se men]ioneaz\ autorul (EIS TON CRUSOSTOMON [La Ioan Gur\ de Aur]). * Cât prive[te temele abordate `n condacele romaneice, Th. Detorakis le red\ extrem de interesant, urm\rind [i o analiz\ a izvoarelor romaneice: „Temele condacelor romaneice arat\ izvoarele folosite de poet. Cele mai multe condace sunt biblice (8 teme din Vechiul Testament [i 45 de teme din Noul Testament). Celelalte condace trateaz\ teme aghiologice (30) sau ocazionale (5). A[adar, baza poeziei lui Roman se afl\ `n cunoa[terea textelor scripturistice. Ca poet talentat, dispune de o mare libertate de `ntrebuin]are a temelor biblice [i de 42

K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, pp. 246-249.


65

adaptare a acestora la scopurile [i la viziunea sa estetic\. ~n paralel, cunoa[te foarte bine tradi]ia, folosindu-se de aceste cuno[tin]e `ndeosebi `n imnele aghiologice. Nu rareori folose[te [i elemente din c\r]ile apocrife. Cunoa[te de asemenea [i folose[te textele P\rin]ilor elini, fiind influen]at `ndeosebi de Vasile al Seleuciei, Ioan Hrisostom, Grigorie de Nyssa [i Grigorie al Neocezareei. P\rerea lui Grosdidier de Matons c\ Roman a fost un teolog modest [i a avut nevoie s\ se sprijine pe baze sigure, mai ales `n ce prive[te temele dogmatice, este exagerat\ [i nefundamentat\. Poezia condacelor nu este dogmatic\43. Afar\ de cuno[tin]ele biblice, sinaxariale [i patristice, Roman dispune de o bogat\ cultur\ elin\, cunoa[te poezia veche, pe autorii tragediilor antice, pe Homer [i nu rareori `mprumut\ cu `ndr\zneal\ elemente lingvistice, desigur `n cadrele permise de libertatea religioas\. Afar\ de cultura elin\ [i cre[tin\ pe care o st\pâne[te, arat\ [i o mare cunoa[tere [i experien]\ a vie]ii cotidiene [i a problemelor sale, imnele sale nefiind doar expresii ale didahiei cre[tine, ci [i bogate icoane de via]\, ce se exprim\ cu unic\ virtuozitate [i plasticitate.”44

Este cert c\ Sfântul Roman Melodul a fost influen]at `n alc\tuirea condacelor sale de premerg\torii s\i45, `ns\ darul de necontestat al Melodului bizantin st\ `n putin]a `n[i43

Vezi opinia noastr\ critic\ fa]\ de aceast\ afirma]ie a lui Th. Detorakis `n subcapitolul 3. 44 Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, pp. 134-135. 45 „Roman Melodul [i-a preluat izvoarele din tradi]ia precedent\ a marilor omilii din secolele al IV-lea [i al V-lea, [i le-a adaptat `n mod creator nu numai melodiilor sale tulbur\toare, ci mai cu seam\ problematicii teologice a epocii sale, când `mp\rat era Justinian, teologul `mp\rat, care petrecea noaptea `n curtea imperial\ `mpreun\ cu prietenii s\i interesa]i de mari discu]ii teologice” (I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, p. 22).

66


ruirii `ntr-o logic\ fidel\ a momentelor soteriologice [i, `n acela[i timp, a red\rii subtile a teologiei neocalcedoniene. Ceea ce reu[e[te cu adev\rat Sfântul Roman este s\ transpun\, prin „elementul dramatic”46, celor uni]i `n credin]a cea mântuitoare dogmele Bisericii prin cuvânt [i rim\, prin versuri [i prin cântec.

46

René R. Khawam, Romanos le Mélode. Le Christ Redempteur. Célébration liturgies, introduction de I.-H. Dalmais, Beauchesne et ses fils, Paris, 1956, p. 21.

Manuscrisele condacelor romaneice

67


D

in p\cate, niciun manuscris redactat de `nsu[i Sfântul Roman Melodul nu s-a p\strat, `ns\ o parte din ele au fost transmise prin intermediul colec]iilor de kontakaria, din secolele X-XIII d.Hr. Cele mai vechi manuscrise nu aveau inserate melodia imnului, aceasta dovedind c\ la `nceputurile sale condacul se recita. Schimbarea are loc `ncepând cu sec. al XIII-lea, când deasupra textului s-a inserat un sistem de puncte [i semne, cu scopul de a-l ajuta pe psalt s\ cânte textul condacului. Trebuie avut\ `n vedere realitatea conform c\reia condacele nu s-au transmis `ntotdeauna `n forma lor complet\, uneori au fost reduse, altele au fost trunchiate, `ns\ pentru fiecare oficiu li-

turgic s-au p\strat dou\-trei tropare1. Cele mai multe informa]ii privind cinci dintre manuscrisele principale ale imnelor lui Roman Melodul ni le ofer\ edi]ia coordonat\ de N. Tomadakis, `n al doilea (unde se refer\ la manuscrisele notate G, H, J) [i al treilea volum (manuscrisele P [i Q)2, iar cele mai succinte informa]ii le reg\sim `n edi]ia Paul Mass [i C.A. Trypanis3. 1

Cf. Margaret Alexiou, After antiquity: Greek language, myth, and metaphor, Cornel University Press, 2002, p. 53. 2 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi ejkdidovmenoi ejk patmiakän kwdikän, vol. 2, Tipografia Mina Mirtidis, Atena, 1954, pp. a j-thg j; vol. 3, pp. a -j unh j. 3 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. xxv-xxviii.

68


Astfel, trebuie s\ facem mai `ntâi diferen]a `ntre manuscrisele principale [i cele secundare, catalogate astfel dup\ vechimea (sec. X-XIII) [i con]inutul lor. Interesant c\ distinc]ia dintre cele dou\ categorii este amintit\ numai de unii editori4, `n timp ce restul cercet\torilor le `n[iruie simplu sub urm\toarea form\ alfabetic\5: A: Athos Batopediou 1041 (sec. X-XI); B: Athos Lavra/Laurae G 27 (sec. XI); C: Corsinianus 366 (sec. XI); D: Athos Lavra/Laurae G 28 (sec. XI); G: Sinaiticus 925 (sec. X); H: Sinaiticus 926 (sec. XI); J: Sinaiticus 927 (1285); M: Mosquensis Synod. 437 (sec. XII); N: Messanensis 157 (sec. XIII); P: Patmiacus 212 (sec. XI); Q: Patmiacus 213 (sec. XI); T: Taurinensis 189 (sec. XI); V: Vindobonensis Suppl. gr. 96 (sec. XII).

~n categoria manuscriselor principale, exist\ atât diferen]e de catalogare, cum se `ntâmpl\ `n cazul lui J. Grosdidier de Matons [i Mass/Trypanis, cât [i diferen]e de notare a manuscriselor `n cazul lui Tomadakis, unde Sinaiticus 925, 926 [i 927 sunt notate s, s, respectiv S, manuscrisul Lavra/Laurae G 27 este notat cu l, iar Messanensis 157 cu M6. Pe de alt\ parte, cercet\torul francez trece `n lista 4

P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. xxvi-xxvii; J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, pp. 24-32. 5 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, p. xiii; N. TomadaJ wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. umg j (cu unele deosebiri). kis, R 6 N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. umg .j


69

manuscriselor importante [i pe cel notat J [i N7, `ns\ `l scoate din list\ pe S (Vaticanus gr. 2008)8, `n timp ce Mass [i Trypanis au introdus manuscrisele D-c (Cryptoferrantensis), K (Sinaiticus 928) [i S9. Mult mai rigorist este E. Mioni care indic\ numai manuscrisele A, B, C, D, P, Q [i T ca fiind principale, datorit\ dat\rii lor (sec. X-XI)10. Corelând cele trei edi]ii, lista manuscriselor principale se prezint\ astfel11: A [B]: Athos Batopediou 1041 (sec. X-XI); B [ë]: Athos Lavra/Laurae G 27 (sec. XI); Ä: C - Corsinianus 366 (sec. XI), V - Vindobonensis Suppl. gr. 96 (sec. XII, probabil scris `n Grottaferrata), c - Cryptoferrantensis (sec. X-XII, scris `n Grottaferrata); D: Athos Lavra/Laurae G 28 (sec. XI); G [ó]: Sinaiticus 925 (sec. X); H [s]: Sinaiticus 926 (sec. XI); J [Ó]: Sinaiticus 927 (1285); K: Sinaiticus 928 (sec. XIV); M: Mosquensis Synod. 437 (sec. XII); N [M]: Messanensis 157 (sec. XIII); P: Patmiacus 212 (sec. XI)12; 7

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, pp. 24-30. 8 J. Grosdidier de Matons (Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 32) `l trece `n lista manuscriselor secundare, `n timp ce ceilal]i editori `n lista celor principale. 9 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. xxvi-xxvii. 10 E. Mioni, „Osservazioni sulla tradizione manoscritta di Romano il Melode”, `n: Studi Bizantini: Atti del V Congresso Internazionale di Studi Bizantini, 5/1939, p. 510. 11 Le prezent\m aici `n ordine alfabetic\, iar `n paranteze p\trate [] red\m diferen]ele de notare din edi]ia lui Tomadakis. 12 Mass [i Trypanis noteaz\ cu P ambele codice Patmiacus (vezi: P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi).

70


Q: Patmiacus 213 (sec. XI); S: Vaticanus gr. 2008 (sec. XII); T: Taurinensis 189 (sec. XI).

O grupare interesant\ a manuscriselor o face editorul italian George Gharib13, care le grupeaz\ `n trei categorii `n func]ie de locul lor de provenien]\, oferind indirect [i lista principal\ a manuscriselor romaneice: a) manuscrise sinaitice (G, H [i J); b) manuscrise grece[ti athonite [i patmosiene (A, B, D, M/P, Q); c) manuscrise occidentale (C, N, V [i T).

~n cele de mai jos prezent\m fiecare manuscris `n parte: 1. Manuscrisul A – Athos Batopediou 1041 (285ff este din sec. X-XI d.Hr. [i cuprinde 24 de condace [i 15 fragmente14. Este un manuscris p\strat `n condi]ii bune [i bogat `n con]inut15. 2. Manuscrisul Athos Lavra/Laurae G 27 (102ff), din sec. XI d.Hr., cuprinde 19 condace [i 18 fragmente16. ~n opinia lui E. Mioni, care a studiat toate manuscrisele athonite ale condacelor romaneice, acest manuscris provine din ora[ul grecesc Tesalonic, pentru c\ trei imne sunt extrase din cultul particular al Sfin]ilor tesaloniceni: Anisia, Theodul [i Agaton17. 13

George Gharib, Romano il Melode. Inni, p. 46. 24 de condace `n edi]ia lui P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi; 23 `n edi]ia lui J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 25. 15 O descriere am\nun]it\ a manuscrisului vezi la: E. Mioni, „I kontakaria del Monte Athos”, `n: Atti del Reale Institutto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti 96, 1936-1937, pp. 23-48. 16 O descriere am\nun]it\ a manuscrisului vezi la: E. Mioni, „I kontakaria del Monte Athos”, pp. 48-57. 17 Vezi: E. Mioni, „Osservazioni sulla tradizione manoscritta di Romano il Melode”, p. 511. 14


71

3. Manuscrisul D este compus din trei subdiviziuni: C – Corsinianus 366, V – Vindobonensis Suppl. gr. 96 [i c –Cryptoferrantensis. Cel mai important dintre ele este cel notat C (Corsinianus 366, 163ff), din sec. X-XI d.Hr., scris `n Grottaferrata. ~n acest manuscris, imnele Triodului sunt intercalate `ntre lunile februarie [i aprilie, iar cele ale Penticostarului, la finele lunii aprilie, pân\ la `nceputul lunii iunie. Trei imne din luna martie (dou\ la Sfin]ii 40 de Mucenici din Sevastia [i Imnul Acatist) sunt intercalate `ntre Duminica Ortodoxiei (prima din Postul Mare) [i sâmb\ta lui Laz\r. Este un manuscris incomplet: anul bisericesc are ca prim\ zi data de 25 septembrie (pomenirea Sfântului Ioan Evanghelistul), precum [i o lacun\ `n perioada Triodului. Este scris ne`ngrijit. Con]ine 23 de condace semnate de Melod, precum [i 13 fragmente. Condacul la ispitirea lui Iosif se g\se[te redat numai `n patru strofe18. Condacul despre vie]uirea `n m\n\stire [i cele dou\ condace la Sfin]ii 40 de Mucenici se reg\sesc numai `n manuscrisul V, iar `n cel notat c numai condacul la Botezul Domnului [i cel al Epifaniei19. 4. Manuscrisul Athos Lavra/Laurae G 28 este din sec. XI d.Hr. [i de]ine 230 ff. Prima sa parte este distrus\, `ns\ con]ine o not\ distinctiv\: unele prooimioane sunt acompaniate de nota]ie psaltic\. Manuscrisul de]ine un num\r de [ase condace `ntregi semnate de Melod, la care se adaug\ `nc\ opt `n con]inut fragmentar20. 18

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, pp. 25-26. 19 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi. 20 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 26; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi.

72


5. Manuscrisul Sinaiticus 925 provine din sec. X d.Hr. [i cuprinde numai cinci condace. Foarte multe informa]ii privind acest manuscris (de altfel [i pentru manuscrisele sinaitice 926 [i 927) ni le ofer\ cercet\torul grec Nicolaos Tomadakis, `n introducerea la volumul 3 din edi]ia greac\21. Cu toate c\ informa]ii preliminare despre manuscris le realizeaz\ anterior V. Gardthausen22 [i Theofil Volidis23, totu[i echipa condus\ de Tomadakis este cea care ofer\ informa]ii exhaustive despre manuscris. Astfel, manuscrisul con]ine 118ff., iar foile sale sunt din pergament, cu excep]ia celor numerotate 117/118 care sunt din hârtie, datate de speciali[ti din aceea[i vreme24. Caracteristic\ este numerotarea ini]ial\ a manuscrisului f\cut\ dup\ „caiete” (section, `n termeni moderni), cele 108ff fiind `mp\r]ire `n 14 „caiete”, fiecare cuprinzând câte 8 pagini (8v, 16v, 24v, 32v, 40v, <48v>, 56v, 63v, 71v, 79v, 94v, 102v, 110v)25. A[a cum se observ\ `n `n[iruirea de mai sus, dou\ anomalii distruge continuitatea organic\: prima la f63v, de[i `n mod normal sec]iunea trebuia `ncheiat\ la f64v, iar cea de-a doua la f94v. Prima anomalie se explic\ prin discontinuitatea numeric\ a ff56v-57v, iar cea de-a doua prin omiterea numerot\rii f87v26. Se pare c\ ff80-87, ce cuprinde Imnul Acatist, sunt de provenien]\ 21

N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. e -j rd j (Sinaiticus 925), re j-roe j (Sinaiticus 926), roz j-tie j (Sinaiticus 927). 22 V. Gardthausen, Catalogus Codicum Graecorum Sinaiticorum, Oxonii, E Typographeo Clarendoniano, 1886, p. 197. 23 Theofilos P. Volidis, Sunai

73

ulterioar\, iar condacele perioadei 5 iulie – 25 august au disp\rut27. Manuscrisul este scris cu litere mici, rotunde [i frumoase. Cuvintele sunt scrise continuu. Fiecare liter\ are aproximativ `n\l]imea de 2mm [i l\]imea propor]ional\ [i fiecare pagin\ cuprinde aproximativ 21-23 rânduri. Este caracteristic\ instabilitatea scrierii `ntregului manuscris. Uneori literele sunt scrise `ngrijit, frumos, alteori scrise `n grab\, ca [i cum ar proveni dintr-o copiere28. 6. Manuscrisul Sinaiticus 926 este din sec. XI d.Hr., cuprinde 115ff din membran\ [i acoper\ perioada s\rb\torilor cu dat\ fix\ [i mobil\. Dup\ numerotarea arab\, num\rul filelor codicelui este de 9. Se crede c\ a existat [i o numerotare de tip grecesc29, ad\ugate ulterior, care a rezistat numai la `nceputul sec]iunilor 15, 23, 28 [i 29. Astfel, cuprinsul manuscrisului ar trebui s\ con]in\: 29 „caiete”, la care se adaug\ 7 pagini, [i `n total, conform numerot\rii grece[ti, manuscrisul ar fi avut 230 ff (29x8=223+7)30. De la f2 `ncepe al 15 caiet, iar f1r apar]ine lunii septembrie. ~nceputul manuscrisului cuprinde icoasele unui imn `nchinat `n\l]\rii Cinstitei Cruci. F2r cuprinde luna aprilie; `n continuare [i pân\ la f43v sunt cuprinse imnele Melodului pân\ la sfâr[itul lunii august. Imnele Triodului [i ale Penticostarului sunt cuprinse de la f44r pân\ la f59r, iar `ncepând cu f61r pân\ la f75r, manuscrisul cuprinde imnele de cinste `nchinate 27

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 26. 28 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. i j-ia .j 29 Erau folosite `n locul cifrelor arabe, literele alfabetului grec [i combina]iile acestuia, de vreme ce fiecare liter\ de]inea o valoare: a=1, b=2, g=3, d=4 etc. 30 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rh j.

74


sfin]ilor. De la f76r pân\ la final sunt cuprinse exapostilariile [i theotokiile31 s\rb\torilor cu dat\ fix\ [i schimb\toare32. Fiecare imn cuprinde de fiecare dat\ titlul s\rb\torii (de obicei), men]iunea zilei de pr\znuire, numele Sfântului cinstit, condacul [i, dup\ canon, un singur stih, excep]ie f\când doar marile s\rb\tori. Fiecare pagin\ cuprinde `ntre 17 [i 20 de rânduri, dar spre final se observ\ o distan]are `ntre exapostilariile perioadei Penticostarului33. M\rimea literelor se aseam\n\ mult cu manuscrisul 925, `ns\ sunt pu]in mai sub]iate. Scrierea de baz\ este frumoas\, doar la final sesizându-se o oarecare dezordine, iar detaliile scrierii sunt oarecum apropiate de cele descrise la manuscrisul precedent. Alte scrieri `n afara notelor nu exist\. Caracteristic\ este `ns\ folosirea literelor arabe `ntre pagini [i coloane34. 7. Manuscrisul Sinaiticus 927 se aseam\n\ cu 926 prin faptul c\ acoper\ perioada s\rb\torilor cu dat\ fix\ [i mobil\. Datarea difer\ oarecum `n lumina cercet\torilor: Gardthausen `l consider\ `n mod gre[it din sec. XIV d.Hr.35, `n timp ce Tomadakis, Maas/Trypanis [i de Matons `l dateaz\ 31

Troparele `nchinate Maicii Domnului [i introduse de „{i acum…”. N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rq .j 33 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rq ;j J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 27. 34 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. rq -j ri .j 35 V. Gardthausen, Catalogus Codicum Graecorum Sinaiticorum, p. 197: „Cod. Bombyc. 21x12,5; 7 centim. saec. XIV”. 32


75

`n sec. XIII d.Hr. (mai exact, la data de 8 decembrie 1285, dup\ indica]ia copistului de la f331r)36. Editorul grec este preocupat [i de dimensiunile manuscrisului, pe care le stabile[te la 15,2x9,1 cm, `n opozi]ie cu dimensiunile indicate de americani 21x2x14 cm (dup\ fotografierea realizat\ pe 17 martie 1950)37. Cert este c\ Sinaiticus 927 este alc\tuit din 335ff din hârtie. Scrierea este caligrafic\, observându-se aici aten]ia copistului. Caracteristice sunt literele ini]iale ale icoaselor, nelipsind nici miniaturile. Printr-o simpl\ compara]ie cu celelalte dou\ manuscrise sinaitice (925, 926) se pot observa mai pu]ine gre[eli de ortografie `n acest manuscris, ceea ce ne vorbe[te despre capacitatea, aten]ia [i cuno[tin]ele copistului38. Manuscrisul comport\ dou\ numerota]ii: cea ini]ial\ (dup\ „caiete”) [i cea nou\, `n cifre arabe. Pân\ la f249v sunt cuprinse imnele anului bisericesc. O alt\ caracteristic\ a manuscrisului este folosirea cuvântului oÉko" dup\ fiecare icos cu un singur vers. Acest fenomen este `ntâlnit [i `n alte codice, precum cele aghioritice [i cele patmosiene39. Cuprinde numai trei condace ale Melodului. 8. Cât prive[te manuscrisul Sinaiticus 928, se [tie c\ provine din sec. XIV d.Hr. [i cuprinde numai condacul la ~ntâmpinarea Domnului40. Interesant este faptul c\ unii 36

N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rp j; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi; J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 27. 37 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rp .j Mult mai apropiat\ de valoarea indicat\ de fotografiile din 1950 se afl\ citarea lui V. Gardthausen: 21x12,5 cm. 38 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rp .j 39 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. rpa .j 40 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi.

76


cercet\tori nici m\car nu-l amintesc `n lista kontakariilor, a[a cum o face Grosdidier de Matons41, G. Gharib42 [i N. Tomadakis43. Cel mai probabil, aceast\ omisiune voit\ a cercet\torilor poate fi `n]eleas\ prin faptul c\ este de provenien]\ târzie [i nu con]ine decât un singur condac, ceea ce `n mod normal, trebuie s\ duc\ la excluderea din lista manuscriselor principale. 9. Manuscrisul Mosquensis Synod. 437, provine din sec. XII d.Hr., cuprinde 25 de condace44. Are 328ff. [i provine de la m\n\stirea athonit\ Vatopedu. Este un manuscris complet ce se distinge prin folosirea repetat\ a lui ajnastavsima dup\ fiecare ipacoi. Ortografia sa este lamentabil\45. 10. Manuscrisul Messanensis 157 (sec. XIII) este extrem de mutilat, con]inând cânt\rile de la 22 octombrie – sâmb\ta din s\pt\mâna brânzei, din perioada Triodului. Mai mult de atât, o foaie de manuscris ce con]inea imnele cuprinse `n perioada 26-29 octombrie a disp\rut. Interesant c\ `n acest manuscris Imnul Acatist se g\se[te redat `n `ntregime. ~n cele 131ff. sunt cuprinse 25 de condace romaneice46. 11. Manuscrisul Patmiacus 21247 (sec. XI) [i cel notat 213 compun o unitate. Manuscrisul P con]ine imnele s\rb\torilor 41

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, pp. 24-33; Idem, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, pp. 67-74. 42 George Gharib, Romano il Melode. Inni, p. 46. 43 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, p. umg .j 44 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvi. 45 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 28. 46 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 28; Idem, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, p. 73. 47 Sursa imaginii: N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1.


77

fixe, pe când Q, pe cele ale s\rb\torilor mobile48. Dou\ mari `ntreb\ri ridic\ aceste manuscrise patmosiene: prima, legat\ de cronologia lor, a doua, de critica textual\49. Manuscrisul cuprinde 33 de condace `n form\ total\, plus dou\ condace `n fragmente, toate cuprinse `n cele 288ff50. Scrierea sa, cu litere mici, este frumoas\ [i unitar\, cu excep]ia spa]iilor mici. Textul este scris cu cerneal\, pe fondul g\lbui al manuscrisului, cu dimensiunea 18x13cm. Pe fiecare pagin\ textul este scris pe 31-32 de linii51. Textele cuprinse `n manuscrisul P `ncep cu ziua de pomenire a Sfin]ilor Serghie [i Vah (7 septembrie, strofele 21-27) [i se termin\ cu condacul la s\rb\toarea Schimb\rii la Fa]\ a Mântuitorului (6 august), din care s-au salvat doar condacul [i primele trei versuri din prima strof\52. P clarific\ extrem de multe aspecte privind problematica autenticit\]ii condacelor romaneice `nchinate sfin]ilor. 12. Manuscrisul Patmiacus 213 (sec. XI). Dac\ manuscrisul P con]ine imnele s\rb\torilor fixe, Q este manuscrisul ce se ocup\ cu predilec]ie de condacele din perioada Triodului [i a Penticostarului, a[adar de perioadele mobile ale anului bisericesc. Este mai pu]in mutilat decât P, având unele file deplasate, precum f153 (`nceputul imnului la Pogorârea Duhului Sfânt) inserat\ la mijlocul condacului din 48

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 28. 49 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, pp. z -j q .j 50 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, p. kb ;j J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 29. 51 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, p. ka .j 52 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, p. kb ;j J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 29; E. Mioni, „Osservazioni sulla tradizione manoscritta di Romano il Melode”, p. 512.

78


Joia patimilor, [i marcat\ cu cifra 90. Con]ine 45 de imne complete [i un fragment `n acrostih ce poart\ numele lui Roman53. M\rimea foilor este de 24,5x26cm. Textul este scris cu litere mici, `ngrijit, iar literele mari apar numai la `nceputul prooimionului. Codexul Q folose[te adeseori termenul „condac” (kontavkion), ce caracterizeaz\ `ntregul imn, [i nu numai, prima strof\. ~n manuscrisul Q, termenul „vers” (oÉko") se `ntâlne[te numai de trei ori, [i anume `n condacele 15, 22 [i 51. Tot aici trebuie s\ amintim folosirea `ntr-un singur caz al termenului koukouvlion54, `n imnul 35 (f84r)55. Ambele manuscrise sunt p\strate ast\zi `n biblioteca M\n\stirii „Sfântul Ioan Teologul” din insula Patmos. 13. Manuscrisul Vaticanus gr. 2008 (din 1102). De[i este trecut de Grosdidier de Matons `n lista manuscriselor secundare56, totu[i `n lista multor cercet\tori este considerat principal. Este socotit ca Mineiul ce con]ine cânt\rile lunilor ianuarie-aprilie 14. Manuscrisul Taurinensis 189 (sec. XI). }inând cont de faptul c\ o parte din acest manuscris a ars `n anul 1904 `n Biblioteca regal\ din Torino, scrisul s\u nu este foarte lizibil, iar multe pagini sunt distruse. Au fost salvate totu[i 194ff. Cardinalul Pitra a fost cel care l-a analizat ini]ial, `ns\ 53

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 29; Idem, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, p. 70. 54 Termenul desemneaz\ `n sine repetarea literei versului precedent, a[a cum se `ntâmpl\ `n cazul condacului 35: „ j jW" ejpivsJ wmanoØ toØ teusa"… j jW" hJ povrnh…” . Vezi: N. Tomadakis, R MelådoØ u$mnoi, vol. 2, p. snq -j soe .j 55 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, pp. snq -j soe .j 56 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 32.


79

a comis o serie de inexactit\]i cu privire la con]inutul s\u. Manuscrisul `ncepe cu prima strof\ din imnul la `nmormântare a lui Anastasie, urmat de imnele Penticostarului [i terminându-se cu condacul la Duminica tuturor Sfin]ilor. De la cânt\rile din 12-13 septembrie se trece `n registrul lunii noiembrie, la data de 20, unde este cuprins imnul lui Iosif `nchinat Sfântului Grigorie Decapolitul. Cuprinde 7 imne romaneice [i 19 fragmente57. Opiniile sunt `mp\r]ite [i `n privin]a manuscriselor secundare. Astfel, de]inem dou\ liste privind con]inutul, numerotarea [i datarea acestor manuscrise, una mult mai restrâns\, `n edi]ia Mass/Trypanis, care men]ioneaz\ numai 6 astfel de manuscrise58, iar alta mult mai extins\, la Grosdidier de Matons, care inventariaz\ nu mai pu]in de 17 manuscrise59: a: Cryptoferrantensis D a. 6 (sec. XII) – manuscris folosit de M\n\stirea Grottaferrata, cuprinzând imnele ce acoper\ perioada liturgic\ septembrie-ianuarie (pân\ la Epifanie). Con]ine imnul de la ~ntâmpinarea Domnului (2 februarie); b: Cryptoferrantensis D a. 1 (sec. XI-XII) – sau Mineiul pe septembrie, con]ine imnele la na[terea Maicii Domnului [i la Sfântul Simeon Stâlpnicul; c: Cryptensis D a V (1101) – sau Mineiul pe ianuarie. Con]ine prima strof\ din condacul la Botezul Domnului 57

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 30; Idem, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, p. 73. 58 P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvii. 59 Toate informa]iile privind manuscrisele secundare au fost preluate dup\: J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, pp. 30-32. Punctele comune dintre cele dou\ edi]ii le not\m prin subliniere de tip italic.

80


[i primele 11 strofe din cel de-al doilea condac `nchinat Epifaniei; d: Cryptensis D a III (1114) – sau Mineiul pe noiembrie. Con]ine primul imn la Sfin]ii Cosma [i Damian, doctorii cei f\r\ de argin]i; e: Cryptensis G b V60 (sf. sec. XI) – con]ine imnele de la `nmormântare, precum [i primele 13 strofe din imnul funebru, compus de Anastasie61; f: Cryptensis G b XLIII (sec. XI)62 – con]ine imnul funebru; k: Mosquensis synod. 153 (sec. XII) – con]ine, dup\ J. Pitra, imnul ~ntâmpin\rii Domnului, din 2 februarie; l: Vallicelianus E 54 (grec 73) - sec. XI, sau Mineiul pe decembrie. Con]ine stihirile de la Na[terea Domnului; m: Vaticanus gr. 1212 (sec. XII) – con]ine imnele Mineiului din lunile cuprinse `ntre decembrie [i aprilie. De asemenea, cuprinde primele 7 stihiri de la Na[terea Domnului, precum [i primele 3 strofe din primul condac al Epifaniei; o: Vaticanus gr. 1531 (sec. XV-XVI) – sau Mineiul pe decembrie, con]ine 27 de stihiri de la Na[terea Domnului; p: Vaticanus gr. 1829 (sec. XI)63 – sau Mineiul pe septembrie, con]ine imnul la Na[terea Maicii Domnului; q: Vaticanus gr. 1836 (sec. XII) – un Orologiu, ce cuprinde slujba sfin]irii ve[mintelor (ajkolouqiva toØ schvmato"), a `nmormânt\rii c\lug\rilor [i imnul `nmormânt\rii; 60

~n edi]ia lui Krumbacher, acest manuscris este notat D d III (cf. J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, p. 31, nota 1). ~n lista propus\ de C.A. Trypanis, cu litera e este notat manuscrisul Cryptoferratensis G. b. V (sec. 11 d.Hr.). Cf. C.A. Trypanis, Fourteen Early Byzantine Cantica, coll. „Wienner Byzantinistische Studien”, Band 5, Viena, 1968, p. 12. 61 Despre imnul funebru al lui Anastasie, vezi: P. Bouvy, „La cantique funèbre d’Anastase”, `n: Échos d’Orient, 2/1898, pp. 262-264. 62 Manuscris notat de C.A. Trypanis cu d, cu datarea din sec. XII d.Hr. Vezi: C.A. Trypanis, Fourteen Early Byzantine Cantica, p. 12. 63 J. Grosdidier de Matons ì trece datarea sub semnul incertitudinii, `n vreme ce Maas/Trypanis `l declar\ din sec. XI.


81

r: Vaticanus gr. 1869 (sec. XIII) – un Orologiu, ce cuprinde imnul `nmormânt\rii; s: Vaticanus gr. 2008 (sec. XII) – sau Mineiul lunilor ianuarie-aprilie, datat `n 1102, având 4 pagini (ff 172-176) provenite dintr-o alt\ perioad\ (sec. XI d.Hr.). Acest fragment de 4 pagini acoper\ perioada 27 decembrie-24 februarie. Cuprinde, de asemenea, primul imn la Epifanie, imnul ~ntâmpin\rii Domnului [i un fragment din imnul Sfântului Trifon; u: Vaticanus Reginensis gr. 28 (sec. XII) – sau Mineiul pe ianuarie, provenit de la m\n\stirea Sfântului Silvestru. Con]ine primele 4 strofe din primul imn al Epifaniei; v: Marcianus 413 (sec. XIV) – con]ine imnul `nmormânt\rii; w: Marcianus 1264 (sec. XVI) – con]ine imnul `nmormânt\rii.

La acestea se mai adaug\ alte dou\ manuscrise, notate numai `n edi]ia lui Maas/Trypanis64: y (Parisinus gr. 1571, sec. XIII) [i n (Cryptoferratensis D. a. XXV, sec. XII). Singurul fragment p\strat din epoca Melodului este papirusul notat Pap. gr. Vindobonensis 29430, datat `n sec. al VI-lea, care con]ine strofa a [asea (versurile 42-111) din condacul la „Cei trei tineri `n cuptor”65. 64

P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvii; C.A. Trypanis, Fourteen Early Byzantine Cantica, p. 12. 65 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, pp. 32-33 (eroare la P. Maas/C.A. Trypanis [Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, p. xxvii] prin notarea 46e p j entru cuprinsul acestui papirus). Textul papirusului a fost publicat ini]ial `n: Mitteilungen aus der Papyrussammlung der National bibliothek in Wien. Papyrus Erzherzog Rainer, III, Folge, 1939, p. 68, [i republicat mai apoi de P. Mass, „Romanos auf Papyrus”, `n: Byz, 14/1939, p. 381. Sursa imaginii: K. Mitsakis, JH buzantinhV uJmnogrsniva, p. 355.

82


Edi]iile critice [i traducerile contemporane

O

rice lucrare de referin]\ despre via]a [i opera lui Roman Melodul prezint\ edi]iile critice [i traducerile contemporane. ~n cazul edi]iilor critice, foarte multe informa]ii a\bund\ `n prezent\ri [i remarce pozitive/negative fa]\ de munca cercet\torilor; cel de-al doilea aspect, cel al traducerilor contemporane a condacelor lui Roman, este cunoscut mai ales `n „segmentul” occidental, cel r\s\ritean fiind oarecum exclus dintr-un singur motiv plauzibil: publicarea târzie a unora din aceste condace, cum ar fi cazul spa]iului elen [i românesc. Constatarea de fa]\ ne determin\ s\ prezent\m cronologic, fie `n detaliu sau fie succint, cele mai importante edi]ii/traduceri1 ale condacelor romaneice, `mp\r]indu-le metodologic `n trei mari subdiviziuni: „edi]ii” premerg\toare, edi]iile romaneice [i traducerile moderne. a) „edi]ii” premerg\toare2 Prima `ncercare de redare a condacelor Sfântului Roman Melodul a fost realizat\ `n 1871, când W. Christ [i 1

Cu toate c\ unele din edi]ii/traduceri au fost citate deja `n form\ total\ `n notele precedente, `n acest subcapitol am optat pentru o rescriere a lor. 2 Mai multe informa]ii despre aceste „edi]ii”, vezi la: George Gharib, Romano il Melode. Inni, pp. 15-21; Riccardo Maisano, „L’accoglienza dei contaci di Romano il Melodo in Occidente”, `n: F. Conca/Isabella Gualandri/G. Lozza (ed.), Politica, cultura e religione nell’impero romano (secoli IV-VI) tra oriente e occidente, Atti del Secondo Convengo dell’ Associazione di Studii Tardoantichi, Napoli, 1993, pp. 111-126.


83

M. Paranikas3 public\ `ntregul condac al lui Roman Melodul `nchinat misiunii celor 12 Apostoli, precum [i prooimionul condacului de la Na[terea Domnului („Fecioara ast\zi…”). Interesant este faptul c\ Imnul Acatist apare aici avându-l drept autor pe patriarhul Sergie al Constantinopolului4, de[i mul]i cercet\tori moderni s-au opus vehement acestei supozi]ii5. Cardinalul Jean Baptiste Pitra public\, `n anul 18766, 28 de imne ale lui Roman [i 33 de stihiri la Na[terea Domnului. Pu]in mai târziu, `n 1888, Pitra7 va publica `n Sanctus Romanus veterum melodorum princeps, alte trei imne. Prima `ncercare de sistematizare a condacelor romaneice a fost realizat\ de Karl Krumbacher. Astfel, `n numeroase studii8, filologul german a redat 13 condace romaneice [i a trasat obiectivele unei edi]ii critice complete. Din p\cate, moartea sa, `n anul 1909, l-a oprit de la `mplinirea dezideratului. 3

M. Paranikas/W. Christ, Anthologia graeca carminum christianorum, Lipsiae, 1871, pp. 91 (Condacul de la Na[terea Domnului), 131-140 (Imn la cei 12 Apostoli). 4 M. Paranikas/W. Christ, Anthologia graeca carminum christianorum, pp. 140-147. 5 Vezi bibliografia inserat\ de I.G. Kourempeles, RwmanoØ MelwdoØ Qeologikhv Dovxa, pp. 145-146, nota 1. 6 J.B. Pitra, Analecta sacra spicilegio Solesmensi parata, Paris, 1876. 7 J.B. Pitra, Sanctus Romanus veterum Melodorum princeps, cantica sacra ex codicibus mss monasterii S. Ioannis in insula Patmo primam in lucem edidit Ioannes Baptista cardinalis Pitra, Paris, 1888. 8 Vezi: „Studien zu Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1898, Bd. II, heft I, pp. 69-268; „Umarbeitungen bei Romanos. Mit einem Anhang über das Zeitalter des Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer…, 1899, Bd. II, heft I, pp. 1-156; „Romanos und Kyriakos. Das Verhältnis des Liedes «Lazarus» von Kyriakos zum Liede «Judas» von Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer…, 1901,

84


Ucenicul s\u, P. Maas, va publica `n paginile revistei Byzantinische Zeitschrift condacul la Na[terea Domnului9. Tot el va renun]a la planul lui Krumbacher [i se va axa pe studierea manuscriselor condacelor romaneice. Doi cercet\tori italieni, Giuseppe Cammelli [i Elpidio Mioni, au `ncercat s\ redea condacele romaneice imediat dup\ terminarea celui de-Al Doilea R\zboi Mondial. G. Cammelli a editat opt condace10, pornind de la textul de baz\ oferit de Krumbacher, singurul inedit fiind ultimul condac. E. Mioni s-a ocupat mai cu seam\ de condacele legate de Na[terea Domnului11, precum [i de studierea manuscriselor atonite. b) edi]ii romaneice ~n categoria edi]iilor romaneice sunt incluse trei edi]ii, denumite astfel: edi]ia atenian\ (a lui N. Tomadakis), edi]ia de la Oxford (a lui Maas/Trypanis) [i edi]ia parizian\ (a lui G. de Matons)12. pp. pp.693-763; 693-763; „Die „Die Akrostichis Akrostichis in in der griechischen Kirchenpoesie”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer…, 1904, pp. 551-692; „Miscellen zu Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer…, 1909, Bd. XXIV, abteil III, pp. 1-138; „Der heilig Georg”, `n: Abhandlungen der philos.-philol. und histor. Klasse der bayer…, 1911, Bd. XXV, abteil III, pp. 1-132. 9 P. Maas, „Das Weihnachtslied des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 24/1923-1924, pp. 1-13 (republicat\ mai apoi: Das Weihnachtslied des Romanos, Leipzig-Berlin, 1927). 10 G. Cammelli, Romano il Melode: Inni, (Teste christiani, nr. 2), Firenze, Libreria Editrice Fiorentina, 1930. 11 Elpidio Mioni, Romano il Melode. Saggio critico e dieci inni inediti, Torino, 1937; „Romano il Melode. Due inni sul S. Natale”, `n: Bollettino della Badia Greca Grottaferrata, 12/1958, pp. 3-17. 12 Vezi aceast\ `mp\r]ire la: Theoharis Detorakis, Buzantinhv Filologiva, pp. 137-139. 8


85

N. Tomadakis, `mpreun\ cu câ]iva studen]i de la Facult\]ile de Filologie, Teologie, Istorie [i Arheologie, au oferit publicului grec, prin intermediul a patru volume13 ce `nsumeaz\ nu mai pu]in de 2200 de pagini, un num\r de 43 de imne ale Melodului. ~n primul volum sunt prezentate 14 imne romaneice14, `nso]ite de o introducere, semnat\ de editorul grec15. ~n prima parte al celui de-al doilea volum, Markos N. Navmidos [i Pannayotis G. Nikopoulos prezint\ `n detaliu manuscrisele 212 [i 213 din Patmos16, iar `n partea a doua, sunt inserate 14 imne, dintre care 4 `ngrijite chiar de N. Tomadakis17. Al treilea volum se ocup\ atât de manuscrisele sinaitice (925, 926 [i 927)18, cât [i de 8 imne19. Al patrulea volum este structurat pe dou\ p\r]i: prima parte con]ine 13 imne, iar partea a doua este teza de doctorat a lui N.A. Libadaras20, ce [i-a propus s\ demonstreze autenticitatea imnelor romaneice aghiografice, `nso]ind 13

N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1952; vol. 2, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1954; vol. 3, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1957; vol. 4.1., Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1959; 4.2., Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1959. 14 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1952, pp. 1-323. 15 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1, pp. a -j kd .j 16

N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, Atena, 1955, pp. a j-thb .j 17

N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, pp. 1-390. N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, Atena, 1957, pp. a-unn j. 19 N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, pp. 1-399. 18

20

Nikolaos A. Libadaras, To provblhma th" gnhsiovthta" twn agiologikwvn uvmnwn tou Roumanouv, Atena, 1959, 169 p.

86


lucrarea cu edi]ia critic\ a patru imne21. Fiecare imn din aceast\ edi]ie critic\ con]ine, de asemenea, trimiterile scripturistice, comentarii [i traducerea `n greac\ katerevousa a textului original. Edi]ia P. Maas/C.A. Trypanis `n cele dou\ volume (Cantica genuia, Oxford, 1963, [i Cantica dubia, Berlin, 1970) este „prima edi]ie critic\ complet\”22, care a valorificat `n cuprinsul ei toate condacele romaneice p\strate: 59 `n primul volum [i 30 `n al doilea. Primul volum, prefa]at de C. Trypanis, trateaz\ urm\toarele trei teme: problema condacului (pp. xi-xv), via]a [i opera Sfântului Roman (pp. xv-xxiii), prezentarea edi]iei, a manuscriselor utilizate [i a aparatului critic (pp. xiv-xxxi). ~n opinia lui J. Grosdidier de Matons, `n primul volum al edi]iei Maas/Trypanis aparatul critic este bine elaborat, singura critic\ fiind adus\ metodologiei piciorului metric23. Al doilea volum aduce `n discu]ie problema autenticit\]ii imnelor aghiografice (de vreme ce lucrarea se [i intituleaz\ dubia). Problematica spinoas\ a elabor\rii aparatului critic pentru edi]ia de fa]\ a atras critica virulent\ a lui G. Zunts24, `ns\ editorul Trypanis r\spunde cu un studiu `n 196625, ar\tând c\ opiniile lui Zunts sunt eronate [i c\ ele sunt rezultatul unei cercet\ri unilaterale a problemei metodologice. 21

Cele 4 imne sunt: La doctorii f\r\ de argin]i Cosma [i Damian, pp. 131-141; La Sfântul Ioan Teologul, pp. 142-149; La Sfântul Filip, pp. 150-154, [i La Sfântul Atanasie, pp. 155-158. 22 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, p. xviii. 23 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, p. xviii. 24 G. Zunts, „Probleme des Romanos-Textes”, `n: Byz, 35/1964, pp. 469-534. 25 C. Trypanis, „The Metres of Romanos”, `n: Byz, 36/1966, pp. 560623.


87

Valoarea edi]iei critice Maas/Trypanis poate fi `n]eleas\ [i din citarea textelor ei `n diferite lucr\ri dedicate operei Melodului, precum cea din al doilea Manual patristic, redactat de Pannayotou K. Hristou26. ~n 1968, sub auspiciile Institutului de studii bizantine al Universit\]ii din Viena, acela[i neobosit cercet\tor C.A. Trypanis oferea publicului edi]ia critic\ a unui num\r de 14 condace27, din care 11 anonime, iar trei apar]inând lui Anastasie, Kyriakis [i Cosma. Dup\ prefa]\ [i introducerea general\ (pp. 8-15), editorul C.A. Trypanis publica textul critic al unui Imn Acatist (pp. 17-39), al c\rui autor este anonim. Edi]ia lui J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode, Hymnes, publicat\ `n celebra colec]ie patristic\ Sources Chrétienne, `ntre anii 1964 [i 1981, `n cinci volume28, cuprinde nu mai pu]in de 56 de condace ale Melodului, grupate `n trei sec]iuni: 8 condace dedicate Vechiului Testament, 42 condace dedicate Noului Testament (`mp\r]ite, la rândul lor, `n patru sub-categorii) [i 6 condace având ca tem\ rug\ciunea [i poc\in]a. Lucrarea este `nso]it\ de un studiu introductiv de tip sintez\, eviden]iind [i alte aspecte ale cercet\rii imnografiei bizantine, cum ar fi manuscrisele condacelor [i cuprinsul lor. De asemenea, fiecare condac este 26

Pannayotou Hristou, Paterikovn egceirivdion. Sulloghv Paterikwvn Keimevnwn, vol. 2, Tesalonic, 1966, pp. 388-412: Imn la Na[terea Domnului

(pp. 388-395), Imn la ~nvierea Domnului (pp. 395-405), Imn despre via]a monahal\ (pp. 405-412). De asemenea, Pannayotou Hristou insereaz\ textul Imnului Acatist (pp. 413-421). Trimiterile scripturistice sunt preluate cel mai probabil din edi]ia lui N. Tomadakis. 27 C.A. Trypanis, Fourteen Early Byzantine Cantica, coll. „Wienner Byzantinistische Studien”, Band 5, Viena, 1968, 171pp. 28 J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 99, Les Éditions du Cerf, Paris, 1964; vol. 110, 1965; vol. 114, 1965; vol. 128, 1967; vol. 283, 1981.

88


`nso]it atât de traducerea `n limba francez\, cât [i de trimiterile scripturistice [i scurte erminii ale diferitelor concepte „cheie” (keywords)29. c) traduceri moderne Cât prive[te traducerea condacelor `n limbile moderne, trecem `n revist\ cele mai importante volume ap\rute `n diferite col]uri ale lumii, având `n perspectiv\ nu numai o prezentare a traducerii, ci [i o incursiune `n cronologia traducerilor imnelor Sfântului Roman Melodul. ~n Grecia, P.A. Sinopoulos traduce `n volum nu mai pu]in de zece condace, pe care le public\ `n Atena, `n 197430. Este prima edi]ie de text neogrec, traducerea fiind `nso]it\ de un studiu introductiv dedicat poeziei biserice[ti31, precum [i de scurte comentarii plasate la finalul fiec\rui condac. A[a cum indic\ autorul `n ultima pagin\ a volumului32, [ase din aceste condace au fost deja publicate ini]ial `n alte reviste teologice grece[ti. De asemenea, spa]iul grecesc a beneficiat [i de alte dou\ edi]ii de text tradus `n neogreac\. Dup\ cea din 1974, a urmat edi]ia lui Kyriakos Haralampidis din 199733, care a 29

Despre perceperea `n Occident a acestei edi]ii, vezi recenziile semnate de I.H. Dalmais (`n: RHR, 169/1966, fasc. 2, pp. 214-215), B.A. Van Groningen (`n: VigChr, 22/1968, fasc. 2, pp. 157-158), J. Munitiz (`n: VigChr, 36/1982, fasc. 4, pp. 406-409) [i R. Gryson (`n: RBPH, 61/1983, fasc. 1, p. 217). 30 P.A. Sinopoulos, JRwmanoØ toØ MelådoØ. Kontavkia e ,j Editura Apostolikis Diakonias, Atena, 1974, 174 p. 31 P.A. Sinopoulos, R J wmanoØ toØ MelådoØ. Kontavkia e ,j pp. 11-31. 32 P.A. Sinopoulos, JRwmanoØ toØ MelådoØ. Kontavkia e ,j p. 174. 33 K. Haralampidis, Rwmanov" oJ Melwdov". Eij" thVn A J givan Gevnnhsin toØ Kurivou hJmän Ij hsoØ CristoØ, Editura Agra, Atena, 1997, 100 p.


89

publicat trei imne34 romaneice, din care dou\ fuseser\ publicate mai `nainte tot de el `n bro[uri35. Versiunea lui Haralampidis este bilingv\, iar textul original a fost preluat din edi]ia lui N. Tomadakis. Traducerea este `nso]it\ de un studiu introductiv, `ns\ lipsit\ de referin]ele scripturistice. O alt\ traducere `n neogreac\ este cea a lui Giannis Dallas, publicat\ `n 199936. Faptul c\ de]ine numai Imnul la uciderea pruncilor ne determin\ s\ nu o putem considera „edi]ie”, ci mai degrab\ o simpl\ traducere, de vreme ce este prefa]at\ de sinaxarul Sfântului Roman, iar addenda de la finalul lucr\rii nu pare a fi decât o repetare a anumitor idei deja p\trunse `n mediul cercet\torilor. Cea mai voluminoas\ edi]ie bilingv\ greceasc\ [i ultima, ce-i drept, la momentul redact\rii prezentei lucr\ri, este cea elaborat\ de arhim. Ananias Koustenis, Roman Melodul, Imne37. ~n cele 1257 de pagini se reg\sesc nu mai pu]in de 59 de imne ale Melodului `mp\r]ite `n cinci categorii, dup\ cum urmeaz\: Imnele lui Hristos (34 imne), Imne la alte episoade ale Noului Testament (5 imne), Imne cu personaje ale Vechiului Testament (7 imne), Imne cu diferite teme (10 imne) [i Imne la martiri [i la sfin]i (3 imne). Lucrarea arhim. A. Koustenis 34

Imnul la Na[terea Domnului (pp. 23-41), Imnul la ~nvierea Domnului (pp. 43-67) [i Imnul la ~n\l]area Domnului (pp. 69-99). 35 K. Haralampidis, Rwmanov" oJ Melwdov". Eij" thVn A J givan Gevnnhsin toØ Kurivou hJmän Ij hsoØ CristoØ, Orthodoxo Pneumatiko Kentro Lej nevstasin mesou, Nicosia, 1988; Idem, Rwmanov" oJ Melwdov". Eij" thVn A toØ Kurivou, Simatoros, Nicosia, 1988. 36 Giannis Dallas, RwmanoØ toØ MelwdoØ. Eij" taV a$gia nhvpia, To prwtovtupo keivmeno se metavnrash kai epivmetro tou Giavnnh Davlla kai triantaoktwv paravllhla dhmiourghvmata me moluvbi tou Agg. Gerakarh, Editura Apostrofos, Kerkira, 1999, 60 p. 37 Ananias Koustenis, RwmanoØ MelodoØ. U $ mnoi, Editura Armos, Atena, 2003, 1257 p.

90


nu este `nso]it\ nici de vreun studiu introductiv38, nici de vreo referin]\ la textul original pe care l-a inserat `n opera sa. 38

Partea introductiv\ este, mai degrab\, o invita]ie la lectura condacelor: „Iubite cititorule, `]i mul]umesc mult pentru c\ ]ii `n mâinile tale [i r\sfoie[ti aceast\ frumoas\ carte. Poate ai auzit de Roman Melodul. A tr\it cu mul]i ani `naintea noastr\, `n epoca bizantin\. A activat mai cu seam\ `n epoca lui Justinian cel Mare, venit din Siria. S-a nevoit la m\n\stirea Maicii Domnului din Cyr, `n Constantinopol. A luat dumnezeiasca inspira]ie [i a scris poezii inspirate de Dumnezeu, care s-au numit imne [i, mai târziu, condace. A pus la `nceputul fiec\rui imn o strof\ ce se nume[te prooimion, `n care se expune cu precizie tema imnului. Pe urm\ o serie de strofe, care se numesc icoase. Icoasele sunt legate `ntre ele de un acrostih. Ultimul vers al prooimionului [i al icoaselor este acela[i [i se nume[te refren. Acesta este edificiul poetic [i forma imnului sau al condacului. ~n timp ce con]inutul imnului este cerul. Un ascet [i un sfânt al epocii noastre, ava Porfirie Bairaktaris, care a vie]uit `ntre Atena [i Sfântul Munte, spunea c\ «Roman a fost `ntreg `n\untrul harului, [i ceea ce a scris este perfect». Un râu liric al iubirii dumnezeie[ti s-a rev\rsat peste Roman [i peste capodoperele sale. ~l l\uda `ntr-un mod perfect, prin noul ritm poetic [i prin limba cea vie a epocii sale, pe St\pânul Hristos, pe St\pâna N\sc\toare de Dumnezeu [i pe Sfin]ii Bisericii. Se men]ioneaz\ `nc\ [i unele evenimente ale Sfintei Scripturi, dar [i cele ale epocii sale (al [aselea veac al cre[tin\t\]ii). Roman este o revela]ie. Cu trecerea veacurilor, pe mul]i i-a entuziasmat. Mare maestru al cuvântului [i Sfânt al lui Dumnezeu. Om al iubirii [i al smereniei. Când citim imnele sale, sim]im cu adev\rat cum ne duce acolo unde vrea. {i noi ne bucur\m [i ne `nchin\m acestuia. {i culegem bucurii nestricate [i `ncet-`ncet via]a noastr\ se schimb\. Nu `]i voi spune mai multe, iubite cititorule. A[ vrea `ns\ s\-mi permi]i s\-i mul]umesc c\lduros [i `n mod cordial admirabilului editor al acestei c\r]i, prietenului Giorgos Th. Hatziakovou, [i echipei sale minunate, precum [i celor care au ajutat, fiecare `n modul s\u, ca aceast\ carte s\ ajung\ `n mâinile tale. Creatorul s\ ì binecuvinteze cu toate darurile Sale. {i ceva la final: cartea aceasta cuprinde textul vechi al Sfântului Roman, iar al\turi o s\rac\ traducere a noastr\, ajut\toare. Iubite cititorule, m\car s\ dore[ti s\ p\[e[ti pragul poeziei acestui Mare [Sfânt] [i s\ ie[i afar\ la teresele sale [i s\ te bucuri atât de mult. i-o dorim. Cu pre]uire [i iubire, arhimandrit Ananias Koustenis”. Vezi: Ananias Koustenis, RwmanoØ MelodoØ. $Umnoi, pp. 7-8.


91

~n 1981, P. George Gharib traducea `n limba italian\ nu mai pu]in de 63 de imne ale Melodului, `nso]ind traducerea sa cu un studiu introductiv, note, indici [i, desigur, cu o bibliografie selectiv\39. Este cea mai complet\ traducere modern\ a imnelor Melodului. Tot `n spa]iul italian merit\ amintite alte dou\ traduceri: cea din anul 2002 a lui Riccardo Maisano40 [i cea din anul 2007, a lui Ugo Trombi, beneficiind de un studiu introductiv elaborat de Viviana Mangogna41. ~n 1995, R.J. Schork propune publicului american traducerea a 16 condace ale Melodului (inclusiv cea a Imnului Acatist), toate adunate `n lucrarea: Sacred Song from the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist42. ~n traducerea lui R.J. Schork reg\sim nu numai acel studiu introductiv bine structurat, care a avut `n vedere [i o scurt\ trecere `n revist\ a istoriei epocii, ci [i referiri la principiile de traducere (pp. 35-36), note, bibliografie [i un indice tematico-onomastic. La numai un an dup\, `n 1996, arhimandritul Efrem Lash propune o nou\ traducere, de data aceasta sub titlul: On the Life of Christ: Kontakia by St. Romanos the Melodist43. 39

George Gharib, Romano il Melode. Inni, Ed. Paoline, Roma, 1981, 572 p. 40 Riccardo Maisano, Romano il Melode, Cantici, a cura di Riccardo Maisano, vol. 1-2, „Classici greci – Autori della tarda antichità e della grecità bizantina”, Torino, UTET, 2002. 41 Viviana Mangogna/Ugo Trombi, Romano il Melode, Kontakia/1, introduzione di Viviana Mangogna, traduzione e note di Ugo Trombi, „Collana di testi patristici”, 197-198, Città Nuova, Roma, 2007, 197: 312pp.; 198:: 278 p. 42 R.J. Schork, Sacred Song from the Byzantine Pulpit, 248 p. 43 E. Lash, On the Life of Christ: Kontakia by St. Romanos the Melodist, Chanted Sermons by the Great Sixth-Century Poet and Singer, Harper-Collins, San Francisco, 1996, 261 p.

92


Lucrarea este prefa]at\ de Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, [i urmat\ mai apoi, de un scurt argument (p. xiii), de o invita]ie a prof. Andrew Louth la descoperirea tainelor cre[tinismului (pp. xv-xxii), de un studiu introductiv al editorului (St. Romanos and the Kontakion, pp. xxiii-xxxii), de un ghid al referin]elor biblice (p. xxxiii) [i de traducerea `n limba englez\ a 18 condace romaneice. ~n finalul lucr\rii, sunt inserate 4 apendice44 [i o list\ de note (p. 240). ~n limba german\, Johannes Koder ofer\ cititorului german 21 de imne ale lui Roman, reunite sub titlul Mit der Seele Augen sah er deines Lichtes Zeichen Herr. Hymnen des orthodoxen Kirchenjahres von Romanos dem Meloden45. Din cele 21 de condace, ultimele dou\ sunt texte dubia, [i anume, Imnul Acatist [i condacul la Adormirea Fecioarei. Lucrarea este `nso]it\ de un studiu introductiv, o not\ asupra edi]iei, bibliografie [i un glosar privind terminologia specific\ imnografiei cre[tine. Din spa]iul românesc, am amintit `n introducere dou\ lucr\ri, [i anume cea intitulat\ Imnele poc\in]ei, ce beneficiaz\ de un studiu introductiv al binecunoscutului teolog Andrew Louth46, [i traducerea câtorva imne ale Melodului, de c\tre Cristina Rogobete [i Sabin Preda47, la rândul s\u 44

~n ordinea lor: Edi]iile [i traducerile (pp. 233-234), Influen]ele non-biblice (pp. 235-236), Botezul [i Euharistia (p. 237), Timpul liturgic ortodox (pp. 238-239). 45 Johannes Koder, Mit der Seele Augen sah er deines Lichtes Zeichen Herr. Hymnen des orthodoxen Kirchenjahres von Romanos dem Meloden, Verlag Der Österreichischen Akademie Der Wissenschaften, Viena, 1996, 215 p. 46 Sf. Roman Melodul, Imnele Poc\in]ei, 197 p. 47 Sf. Roman Melodul, Imne, 336pp. Pentru mai multe date privind aceast\ traducere, vezi recenzia noastr\: „Sf. Roman Melodul,


93

cu un studiu introductiv: Imnografia, teologia doxologic\ a Iconomiei (57 p.). Ultima traducere `ntr-o limb\ modern\ a operelor romaneice este edi]ia `n limba ucrainean\ a pr. Oleg Kozhoushniy48, ap\rut\ `n 2009. Lucrarea este deschis\ de trei studii despre imnografia bizantin\ [i despre condacele Melodului (1. Roman Melodul [i condacul ca gen unic `n imnografia bizantin\, pp. 17-94; 2. Teoriile „siriene” [i „bizantine” ale originii condacului, pp. 95-136; 3. „Imnul Acatist” ca un condac modern [i canonul ca produs al evolu]iei imnografice, pp. 137-181), o scurt\ concluzie (pp. 183-188), bibliografie (pp. 189-197), trei imne ale Melodului (primul imn la ~nviere, pp. 199-212; primul condac la Na[tere, pp. 213-222; primul condac la cele zece fecioare, pp. 223-236), al\turi de alte trei imne din perioada bizantin\ compuse de diferi]i autori (pp. 237-263).

47

Imne, studiu introductive, traducere [i note de Cristina Rogobete Imne, studiu introductive, traducere [i 2007, note de Cristina [i [i Sabin Preda, Ed. Bizantin\, Bucure[ti, 336pp.”, `n: Rogobete Ort, 3/2009, Sabin Preda, Ed. Bizantin\, Bucure[ti, 2007, 336pp.”, `n: Ort, 3/2009, pp. 203-207. pp.48203-207. Pr. Oleg Kozhoushniy, Ghtgjlj,ybq Hjvfy Cjkjlrjcg¶dtwm ¶ d¶pfyn¶qcmrf u¶vyjuhfa¶z III-VIII cnjk¶nm (Cuviosul Roman Melodul [i imnografia bizantin\ din sec. III-VII), Rb|dcmrf Le[jdyf FrflTv z, Dblfdybxbq D ll k Erhf|ycmrj| Ghfdjckfdyj| Wthrdb, Kiev, 2009, 264 p.

94


Concluzii

S

inteza noastr\ despre via]a, opera [i teologia Sfântului Roman Melodul, la care am ad\ugat [i alte trei aspecte complementare cercet\rii condacelor, nu va

pune `n niciun caz punct analizelor romaneice. Nici nu ne-am propus a[a ceva! Se dore[te a fi o apropiere de cunoa[terea vie]ii [i operei Sfântului Roman Melodul, pe de alt\ parte, este o invita]ie la lecturarea poeziei cre[tine. A[a cum am v\zut, numeroase aspecte ce au `n vizor via]a [i opera imnografului bizantin nu au fost solu]ionate pân\ acum de cercet\tori. Dincolo de opiniile diferite ale cercet\torilor, un fapt este sigur: Sf. Roman Melodul a venit din spa]iul sirian, `nc\rcat de cultura sirian\, [i a tr\it `n cetatea Constantinopolului, unde [i-a redactat cea mai mare parte din opera sa. R\mâne de clarificat `n lumea [tiin]ific\, [i de ce nu, poate [i `n cea româneasc\, paternitatea unor condace romaneice ce au con]inut aghiografic. ~ntr-o pleiad\ a demonstra]iilor [tiin]ifice, singura certitudine r\mâne totu[i existen]a condacului romaneic. Ca nou\ specie a imnografiei cre[tine [i ca nou\ form\ de exprimare a Teologiei, condacul `[i propune s\ rezume `ntreaga `nv\]\tur\ cre[tin\, chemându-ne atât la cunoa[terea, cât mai ales la `mplinirea ei. Condacul romaneic dezvolt\ de fapt teologia Sf. Roman. Dincolo de versurile condacelor

Concluzii

95

se ascunde sus]inerea lui Roman a teologiei neocalcedoniste, pe care o promoveaz\ [i o arat\ ca o continuare [i `mplinire a Sinodului de la Calcedon. Pe de alt\ parte, teologia condacelor subliniaz\ mai cu seam\ dogma hristologic\ a Calcedonului, dar [i leg\tura dintre imaginile testamentare [i ceea ce Biserica promova deja de-a lungul a câtorva veacuri: mântuirea se face numai `n Biseric\, prin Hristos. Dac\ condacele romaneice vor fi analizate numai din perspectiva filologic\, atunci exist\ marele pericol ca dogmele Bisericii s\ fie `n]elese eronat sau, mai r\u, s\ fie desconsiderate. Sf. Roman Melodul nu a ]intit, prin poeziile sale dramatice, s\ reflecte numai `nv\]\tura Bisericii, ci el a dat glas unor mari probleme teologice, existente `n vremea sa. Tocmai aceast\ realitate, sus]inut\ de numeroase fragmente romaneice, dovedesc c\ autorul condacelor nu era str\in de marile fr\mânt\rile teologice ([i, nu numai) ale epocii sale. Pe de alt\ parte, al\turarea excesiv\ a lui Roman ca sus]in\tor al `mp\ratului bizantin, Justinian, poate duce la desconsiderarea acestui mare geniu bizantin. Sf. Roman nu a sus]inut vreo persoan\ anume, ci a sus]inut, prin cântec, poezie [i dram\, Persoana divino-uman\ a lui Hristos. Pe Hristos l-a promovat Melodul, luptând mai cu seam\ nu pentru „drepturile sale de autor, ci pentru dreptul mântuirii omului `n Hristos” (I. Kourempeles). ~ntr-o alt\ ordine de idei, manuscrisele romaneice demonstreaz\ apari]ia kontakariilor, a[adar al acelor colec]ii de condace existente din timpul Melodului pân\ `n secolul 11 d.Hr. Dincolo de unele lipsuri [i de neclarit\]i filologice,

96


kontakariile pot recrea cu mult\ u[urin]\ dezvoltarea cultului divin public, [i astfel, vom putea `n]elege trecerea brusc\ de la condace la canoanele dezvoltate de Sf. Andrei Criteanul [i de al]i imnografi bizantini.

Not\ asupra imnelor hristologice

97

2 IMNE HRISTOLOGICE

98

IMNE HRISTOLOGICE


99


U

rm\tor al teologiei calcedoniene, Sf. Roman Melodul afirm\ `n aproape toate imnele sale divinoumanitatea Mântuitorului. Unele dintre acestea nu con]in doar referiri izolate la aceast\ dogm\, ci sunt concepute spre a o afirma [i argumenta. ~ntr-un mod caracteristic, Melodul `mplete[te arta poetic\ [i dogma cre[tin\ transpunând `n scris o teologie vie, pe care a tr\it-o [i la care ne `ndeamn\ pe to]i. Aceast\ sec]iune a lucr\rii prezint\ cinci imne `n care, pornind de la evenimente trecute sau viitoare din istoria mântuirii, se subliniaz\ natura divino-uman\ a lui Hristos. Imnele sunt prezentate `n `nl\n]uirea lor istoric\ [i ne `ncânt\ prin limbajul poetic adoptat. Dincolo de bog\]ia metaforelor, cititorul descoper\ u[or pe Fiul lui Dumnezeu coborât din dragoste printre oameni, f\cându-Se Om asemenea nou\, jertfindu-Se pentru noi [i conducându-ne spre ve[nicie. Dumnezeu-Omul `n lucrarea Sa mântuitoare. Pe parcursul lectur\rii vom fi purta]i de versurile Sfântului Roman de la bucuria unirii cu Hristos, la transpunerea `n fapt\ a dragostei fa]\ de El [i pân\ la permanenta tensiune eshatologic\. Primul condac debuteaz\ cu un prooimion-rug\ciune `n care Melodul, afirmând unitatea euharistic\ a Bisericii, cere, `n numele tuturor credincio[ilor, bun\t\]ile cele ve[nice de la Cel ce singur este hr\nitor al nemuririi noastre, Milostivul Hristos Dumnezeu. Imaginea se mut\ rapid din

100

IMNE HRISTOLOGICE

spa]iul mundan `n cel celest, unde cei f\r\ de trupuri se minuneaz\ de cei „de p\mânt” care `n comuniune cu Hristos Cel r\stignit se `nal]\ la cele de sus; dar nici oamenii, nici `ngerii nu sunt `n centrul aten]iei autorului, ci Hristos Care, prin Trupul S\u prezent real `n Sfânta ~mp\rt\[anie, ridic\ pe cei c\zu]i. Aten]ia asupra dumnezeie[tii Taine a Cuminec\rii se p\streaz\ pân\ `n strofa a treia, care devine `n acela[i timp `ndemn la via]a `n Hristos [i m\rturisire de credin]\. Dac\ am considera primele strofe ca introducere [i ipotez\ a condacului, l-am putea numi la fel de bine „condac la dumnezeiasca ~mp\rt\[ire” [i atunci am putea s\ vedem `n strofele ce urmeaz\ un argument `n sprijinul afirma]iei din refren, potrivit c\reia Hristos este „a nemuririi Pâine dumnezeiasc\”. Cel ce ne hr\ne[te spre via]a ve[nic\ a hr\nit oarecând trupurile mul]imii adunate s\ asculte `nv\]\tura Sa, c\ci pe aceasta o doreau mai mult ca pe pâinea hr\nitoare de trup („Nu au vrut mul]ime de pâini,/ c\ci era prezent Hristos, Cel ce este/a nemuririi Pâine dumnezeiasc\”, icos 4). Acaparat\ de cuvântul hristic ce ì d\dea vindecare [i `nt\rire `n neputin]e, mul]imea petrece `ntreaga zi f\r\ s\ simt\ nevoia hranei trupe[ti; dar coborârea soarelui la apus face pe Apostoli s\ cear\ de la Domnul dezlegarea mul]imii. Ace[tia, prin interven]ia ce o au, arat\ dragostea pe care `nv\]aser\ de la Mântuitorul s\ o aib\ pentru oameni, ca unii care se `nt\riser\ hr\nindu-se din Pâine dumnezeiasc\. Empatia de care dau dovad\ Apostolii v\de[te `n acela[i timp [i o nedes\vâr[ire a credin]ei lor: „De vreme ce `ngrijorare ave]i, da]i atunci mâncare [i pâine fl\mânzilor!” (11) „adev\rul nu-]i ascundem, ~nv\]\torule, nu vei g\si aici nimic afar\ de cinci pâini” (12). Dialogul dintre Mântuitor [i Apostoli descoper\ iubirea divin\ fa]\ de oameni [i cap\t\ un evident caracter epanaliptic;


101

astfel, ucenicilor li se aminte[te divinitatea Celui c\rui cu pu]in mai `nainte I se adresaser\, minunea din Cana [i hr\nirea lui Israel `n pustiu (observ\m c\ prezentarea minunilor se realizeaz\ din contemporaneitate c\tre `nceputul crea]iei, Melodul vrând parc\ s\ sublinieze lucrarea ne`ntrerupt\ a proniei `n istorie). Minunea `nmul]irii pâinilor este incomprehensibil\ ra]iunii umane, dar, `n acela[i timp, realitatea de net\g\duit a evenimentului `l convinge pe Roman s\ vad\ `n credin]\ modalitatea cea mai `nalt\ prin care poate s\ accepte extraordinara manifestare a iconomiei divine (icos 21). Ultimele dou\ strofe ale condacului sunt o `mpletire a rug\ciunii [i a m\rturisirii divino-umanit\]ii lui Hristos; nu doar cei din pustiu au avut nevoie de hran\, ci `ntreaga umanitate fl\mânze[te dup\ `nv\]\tura divin\ [i dup\ virtute, iar pe acestea le pot dobândi doar `ntr-un mod sinergic. Al doilea condac debuteaz\ cu un prooimion `n care autorul, cu o concizie epigramatic\ [i expresiv\, prezint\ pe Toma pip\ind cu dreapta sa coasta d\t\toare de via]\ a Domnului, având ca rezultat al cercet\rii sale constatarea [i strig\tul ce va alc\tui refrenul imnului: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru!”? Antiteza dintre dreapta cea iubitoare de cercetare [i coasta izvorâtoare de via]\ a Domnului creeaz\ sentimente contrarii ascult\torului [i cititorului, precum [i interesul de a urm\ri evolu]ia luptei interioare a lui Toma, de la `ndoial\ la credin]\, de la realitatea cea de jos la sfera `nalt\ a adev\rului, de la neputin]a omeneasc\ la `n\l]imea dumnezeiasc\. Primele trei strofe alc\tuiesc ipoteza imnului, pe care poetul o va istorisi `n continuare. ~ntr-un ton plin de via]\ [i prin folosirea `ntreb\rilor retorice, Roman constat\ c\ acea pip\it\ coast\ a Domnului este cea care a dat putere mâinii lui Toma de a pip\i r\nile acesteia, ce au

102

IMNE HRISTOLOGICE

cutremurat p\mântul [i cerul `n timpul patimii. Faptul c\ mâna cea de lut a lui Toma nu a ars de coasta cea de foc a Domnului aminte[te poetului de rugul cel ce ardea [i nu se mistuia. ~n ambele situa]ii avem ar\tarea Celui ce este Dumnezeu p\strând ambele Sale ipostasuri, cel dumnezeiesc [i cel omenesc. Roman m\rturise[te `n mod special pozi]ia sa dogmatic\, ce este conform\ cu punctul de vedere al Bisericii: „Astfel cred, astfel sl\vesc/Pe Cel ce este Dumnezeu [i om” (icos 2). Strofele 4-18 alc\tuiesc partea cea mai `ntins\ [i principal\ a imnului. ~n aceasta, Roman urmeaz\ `n mod credincios pericopa evanghelic\, pe care o `mbog\]e[te `ns\ `n mod liric prin monologul intern al lui Toma [i prin intercalarea altor episoade ale Noului Testament [i o anim\ prin dialogul dintre Toma [i Domnul. Dup\ prima ar\tare a Domnului c\tre ucenicii S\i, `n timpul c\reia Toma a lipsit, ceilal]i ucenici `l `n[tiin]eaz\ c\ au v\zut pe Domnul, `ns\ Toma nu poate crede `n cuvintele acestora. De ce s\ nu vesteasc\ plini de curaj oamenilor din afar\ ~nvierea Domnului? Pe de alt\ parte, este de p\rere c\ `n orice caz, dac\ se va ar\ta Domnul, nu va omite de a se ar\ta [i lui Toma, cel ce a ar\tat râvn\ de a-L urma pe Acesta pân\ la moarte. Dumnezeu cel ce l-a c\utat pe Laz\r nu-l va c\uta [i pe Toma? Doar dac\ are s\-l vad\ el `nsu[i [i s\ pip\ie coasta Sa, va crede. Dar pe când Toma vorbea `n modul acesta fra]ilor s\i, `[i face apari]ia prin u[ile `ncuiate `n mijlocul ucenicilor Domnul. „Iar Toma v\zându-l, a plecat fa]a sa” (icos 7). Acest singur stih [i aceast\ singur\ mi[care a capului lui Toma sunt de ajuns lui Roman pentru a transmite impresia [i starea sufleteasc\ ce s-a creat `n sufletul apostolului la apari]ia Domnului. ~ndat\, f\r\ ca ochii s\ vad\ sau gura s\ m\rturiseasc\, `ncepe monologul lui Toma. Zdrobirea inimii [i poc\in]a au pus st\pânire pe sufletul s\u. {i Domnul l-a


103

miluit, precum alt\dat\ pe vame[. „Adu mâna ta aici!” (icos 10). Caut\ mai `ntâi s\ `nl\ture orice urm\ de `ndoial\ din sufletul s\u, iar mai apoi `l cerceteaz\. „Pentru ce ai [ov\it? Spune-mi, pu]in credinciosule!/Ce ]i s-a p\rut de necrezut din cele ale Mele?/R\stignirea, Moartea sau poate ~nvierea?” (icos 10). Cercetarea urmeaz\ `ntr-o amar\ tânguire. Pentru acesta [i pentru cei asemenea lui, Domnul a murit [i S-a `ngropat, iar acesta `n loc de a-I mul]umi se `ndoie[te `n credin]\? Toma se `nfrico[eaz\ [i pentru a se justifica se refer\ la situa]iile `n care ucenicii s-au ar\tat frico[i [i mincino[i, deci nedemni de `ncredere. Hristos, `n]elegând inten]ia lui Toma de a se justifica pentru necredin]a sa, ì aminte[te c\ [i el L-a p\r\sit atunci [i `l provoac\ s\ pip\ie r\nile Sale, dup\ cum [i-a exprimat dorin]a. Roman realizeaz\ m\re]ia momentului [i pentru aceasta exclam\ uimit: „O, ce minune! O, cât\ `ng\duin]\! O, ce bun\tate!/ Se atinge cu mâna Cel de neatins, se ]ine de rob/[i arat\ Domnul c\tre slujitor semnele r\nilor,/pe care v\zând c\ i Le facem, natura s-a cutremurat.” (icos 13). Toma, `n mod emo]ionant, cere de la Domnul s\ `l ierte. Vrea s\ se bucure de bucuria Domnului s\u, de prezen]a Acestuia, iar Iisus `l lini[te[te, c\ci precum a salvat pe cei trei tineri `n cuptor, a[a va salva [i pe el. „Haide, dar, prietene” (icos 15), `l cheam\ cu afec]iune, iar Toma se apropie acum de El cu curaj, aducându-I credin]a [i luând dumnezeiesc har. Strofa final\ alc\tuie[te epilogul `ntregului imn. Ca de obicei, Roman se arat\ [i aici cerând de la Domnul s\-l `nt\reasc\ `n harul S\u pentru a afla iertare de gre[eli [i comuniunea dumnezeiasc\. Pe de-o parte, Toma afl\ credin]a `n pip\irea cea cu mâna, f\cându-se primit de Dumnezeu, iar pe de alt\ parte, Roman vede evenimentul prin prisma situa]iei sale personale. G\se[te faptele sale neconforme cu

104

IMNE HRISTOLOGICE

voin]a lui Dumnezeu [i are mustr\ri de cuget. ~n final invoc\ mila lui Dumnezeu [i cere ca Acesta s\-l mântuiasc\. ~n centrul celui de al treilea condac se afl\ afirmarea divinit\]ii Mântuitorului Hristos. ~n jurul acesteia se ]ese `ntreaga istorisire a minunatului eveniment al ~n\l]\rii. Toat\ activitatea pe care Hristos a desf\[urat-o pe p\mânt este cuprins\ `n lucrarea iconomic\ a Divinit\]ii, `n ceea ce Dumnezeu „a rânduit pentru noi”. Plinind lucrarea ce o avea, Hristos se `nal]\ `n slava de care nu se desp\r]ise nicicând. Scena este `nf\]i[at\ de Melod cu dramatism, fiind la `nceput plin\ de emo]ia desp\r]irii ce cuprinsese pe Apostoli, dar dezvoltându-se mai apoi [i terminându-se `ntr-o explozie de bucurie ce ì `nv\luie pe m\sur\ ce li se `nt\re[te credin]a `n divinitatea ~nv\]\torului lor. Ca ni[te buni prieteni, ca ni[te ucenici iubitori, Apostolii `ncearc\ s\ `nduplece pe Mântuitorul s\ nu ì p\r\seasc\, ci s\ r\mân\ cu ei, ca [i cu unii care au p\r\sit tot ce au avut numai pentru a-L câ[tiga pe El. Cunoscându-le triste]ea, Domnul li se adreseaz\ plin de iubire p\rinteasc\, ar\tându-le c\ momentul `n care se afl\ nu este unul de triste]e, ci unul al bucuriei, c\ci merge la Tat\l de Care niciodat\ nu S-a desp\r]it spre a le preg\ti loc. Spre a le `nt\ri credin]a, Mântuitorul `[i afirm\ divinitatea [i `nt\re[te afirma]iile cu cuvinte scripturistice. Dup\ ce ì asigur\ de permanenta Sa prezen]\ al\turi de ei, ca un St\pân al tuturor, face semn arhanghelilor s\ preg\teasc\ drum pa[ilor S\i sfin]i. Descrierea momentului suirii la cer este dominat\ de exprimarea bucuriei cetelor `ngere[ti. Brusc, ac]iunea se mut\ `n spa]iul mundan, unde Apostolilor ce contemplau minunatul eveniment li se arat\ doi `ngeri care le vorbesc de divinitatea hristic\ [i de a doua Sa venire. Deplin convin[i de cuvintele `ngere[ti, ucenicii Domnului `nal]\ cântare de laud\ [i, afirmându-[i credin]a, coboar\


105

din munte cerând pentru `ntreaga lume pace de la Cel ce nu se desparte nicicând de ei. De[i condacul al patrulea se nume[te Condac la Pogorârea Duhului Sfânt, este u[or de `n]eles din prima lecturare de ce `l `ncadr\m `n rândul celor hristologice: Apostolii au ne`ncetat `n minte gândul c\ Mântuitorul Hristos, prin `ntreaga Sa activitate, a f\cut s\ fie posibil evenimentul Cincizecimii. De altfel, condacul debuteaz\ cu prezentarea `ntoarcerii Apostolilor de pe Muntele M\slinilor [i urcarea lor `n foi[orul din Ierusalim. Acolo, având inimile ridicate c\tre ~nv\]\torul lor [i genunchii pleca]i `n rug\ciune, cer lui Dumnezeu trimiterea Duhului Celui Sfânt pe care L-a preg\tit celor ce-L cinstesc [i-L sl\vesc. Primind rug\ciunile lor, Mântuitorul roag\ pe Mângâietorul s\ coboare la ucenicii ce-L a[teapt\ [i pe care El i-a preg\tit s\ cinsteasc\ pe Tat\l, pe Fiul [i pe Duhul. Pogorârea Duhului Sfânt este tain\ de necuprins despre care Melodul m\rturise[te doar c\ „se `n]elege cu credin]a”. Neputând-o cuprinde `n cuvintele sale poetice, Roman se `ntoarce c\tre relatarea lucanic\ a evenimentului descriind uimirea ce a cuprins pe to]i cei din foi[or la sim]irea adierii ce cuprinsese camera [i a focului ce se ar\tase peste ei. Vânt [i foc `mpreun\ trimise de „Cel ce se g\se[te `n cele `nalte” au alungat frica din sufletul Apostolilor [i to]i s-au umplut de Duh Sfânt [i au stat de vorb\ cu cei ce se adunaser\ s\ ì vad\ [i s\-i asculte, cu fiecare `n limba lor. Cei ce mai `nainte coseau plasele se arat\ acum prin Duhul `n]elep]i [i desfac `ncurcatele cuvinte ale ritorilor. Mai `nal]i ca `n]elep]ii elinilor se arat\ pescarii urm\tori lui Hristos, nu prin cuvinte m\iestre, ci prin puterea Duhului. Astfel sunt preg\ti]i ucenicii Domnului s\ vesteasc\ `n lume pe Dumnezeul Cel Unul [i s\ preg\teasc\ pe oameni pentru venirea cea de a doua a Celui r\stignit, `nviat [i `n\l]at, a Domnului Hristos.

106

IMNE HRISTOLOGICE

F\r\ `ndoial\, cel mai mi[c\tor dintre cele cinci condace hristologice prezentate `n cartea de fa]\ este cel despre a doua venire a Domnului Hristos. Autorul `ncepe acest poem prin exprimarea gândului la ziua judec\]ii de apoi, ridicând `nc\ din primele versuri `n sufletul cititorilor tensiunea eshatologic\. Prezen]a p\catului `n natura uman\ c\zut\ face ca gândul la acel moment tensionat al judec\]ii s\ umple de fric\ sufletele oamenilor care nu `[i vor putea ascunde vinov\]ia. Aceast\ constatare na[te Melodului starea de adânc\ umilin]\ din care ]â[ne[te cu putere c\tre Judec\torul Cel Drept rug\ciunea pentru iertarea p\catelor. Faptul c\ Mântuitorul a venit `ntre noi, a murit, a `nviat [i S-a `n\l]at la cer este o garan]ie c\ spusele Sale despre o a doua venire sunt adev\rate. Acest eveniment viitor, ne aminte[te Roman, este descoperit [i de Scripturi. Prezentarea dovezilor scripturistice `n leg\tur\ cu afirma]ia anterioar\ ocup\ prima parte a condacului. ~mpreun\ cu aceste dovezi sunt reamintite [i semnele ce vor precede aceast\ a doua venire. Roman creeaz\ un tablou foarte sugestiv al dezordinii [i al chinurilor ce vor domina lumea mai `nainte de venirea `n slav\ a Domnului, care se `ncheie `n icosul paisprezece prin afirmarea fericirii celui care va r\bda toate cele potrivnice pentru Hristos. Cel drept [i iubitor nu va r\bda f\r\ de sfâr[it suferin]ele la care vor fi supu[i cei ce-L iubesc, ci va veni cu slav\ spre a le alunga triste]ea [i spre a r\spl\ti fiec\ruia dup\ faptele sale. Momentul judec\]ii de apoi este momentul `n care timpul se sfâr[e[te, o vreme a neschimbabilit\]ii, a ve[nicei bucurii pentru cei drep]i [i a `ntunericului f\r\ de sfâr[it pentru cei neiubitori. Gândul la p\c\to[ii care vor plânge `n ceasul acela face pe Melod s\ se gândeasc\ la propriile sale p\cate [i s\ adreseze tuturor rug\minte a de a cere iertare Judec\torului Cel drept.

La `nmul]irea celor cinci pâini

107

La `nmul]irea celor cinci pâini1 Glasul al 4-lea prooimion: idiomel\ purtând acrostihul acesta: poihvma JRwmanoØ toØ tapeinoØ [poezie a smeritului Roman]

ilostive, pe noi cei ce din Trupul T\u ne hr\nim, [i din foamete [i din orice nevoie ne scapi, Hristoase [i Dumnezeul al nostru, `nvrednice[te-ne s\ lu\m bun\t\]ile Tale cele ve[nice cu rug\ciune cea cald\ a N\sc\toarei de Dumnezeu, c\ci Tu e[ti, Mântuitorule, a nemuririi Pâine dumnezeiasc\.

M

1 To]i `ngerii din ceruri se minuneaz\ de cele de pe p\mânt, c\ci oamenii de pe p\mânt, ai celor de jos locuitori, se `nal]\ cu duhul [i ajung la cele de sus, [i p\rta[i se fac ai lui Hristos Cel R\stignit2, c\ci cu Trupul S\u to]i `mpreun\ se `mp\rt\[esc. De a vie]ii Pâine cu bucurie se apropie, mântuire ve[nic\ a[teapt\ s\ primeasc\ de la Acesta. Chiar dac\ pare pâine sim]urilor, 1

Edi]ii: P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. 94-101; N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 4, pp. 333-374; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 114, pp. 110-131. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]ia SC. 2 Evr 3:14.

IMNE HRISTOLOGICE

108

tainic ì sfin]e[te, c\ci este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 2 Cum c\ Trup este al lui Emanuil Pâinea cu care ne `mp\rt\[im, mai `ntâi ~nsu[i Domnul pe noi to]i ne-a `nv\]at. Pe când a ajuns la patim\ cu a Sa voin]\, a rupt Hristos pâinea care aduce mântuirea3 [i spune Apostolilor S\i, dup\ cum este scris: „Veni]i acum aici, mânca]i din aceast\ Pâine [i mâncând ve]i dobândi via]a cea ve[nic\, de vreme ce Trup al Meu este aceast\ mâncare, c\ci Eu, precum vede]i, sunt a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 3 {tim to]i, câ]i `n Hristos ne `ncredem `n toate, c\ dac\ ne apropiem cu dorin]\ arz\toare de Pâinea cea tainic\ [i dac\ mai ales ne `mp\rt\[im din Potirul ce mântuie[te, având curat\ [i nepref\cut\ apropiere, Trupul [i Sângele lui Hristos to]i câ]i ne-am `mp\rt\[it cu credin]\ din Acela, n\d\jduim s\ dobândim cu acestea via]\ asem\n\toare `ngerilor. Cu adev\rat este Preasfântul Trup al lui Iisus Hristos ce a p\timit a nemuririi, Pâine dumnezeiasc\. 3

Mt 26:26-28, Mc 14:22-24, Lc 22:19-20, 1 Co 11:23-25.


109

4 {i acum au venit to]i s\ asculte ce spun Evangheliile [i s\ se minuneze de Iisus, c\ci Acesta `n mod nespus a hr\nit `n pustiu atunci cinci mii de b\rba]i. Aceasta este minune `nfrico[\toare de uimire plin\. A luat a[adar Mântuitorul cinci pâini, dup\ cum este scris, [i a s\turat din acestea pe acele mii [de oameni] [i to]i s-au s\turat `n acest fel de nedescris. Nu au vrut mul]ime de pâini, c\ci era prezent Hristos, Cel ce este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 5 Acum vreau s\ amintesc cum mul]imea a hr\nit, c\ci `n pustiu a fost prezent Doctorul [i Plugarul. Ogorul cel necultivat ce spini avea4 a alergat f\r\ de amânare lâng\ Cel ce cultiv\. Iar Hristos de to]i cei pe care ì vedea se milostivea5; [i d\ mai `ntâi ~n]eleptul vindecare [i [le] d\ruie[te putere `n boala lor. Ace[tia vindeca]i atunci au aflat cu to]ii cum c\ e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 6 Pe to]i cei nec\ji]i vindeca Dumnezeul a toate [i vindeca [i ale sufletelor patimi ca Atotputernic [i f\cea `mpreun\-mo[tenitori bogatul Mo[tenitor6 pe to]i s\racii, doar s\ o fi vrut. 4

Evr 6:8. Mt 14:14, Lc 9:11, In 6:2. 6 Mt 21:38, Rm 8:17, Evr 1:2. 5

IMNE HRISTOLOGICE

110

Cât\ vreme astfel de lucruri le binevestea soarele a ajuns la apusul s\u [i `ntreaga mul]ime nimic nu mâncase, `ns\ era s\turat\ de `nv\]\tur\ [i vedea c\ Hristos pentru oameni este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 7 ~n am\nunt s\ vedem ce spuneau lui Hristos Apostolii [i ce Mântuitorul c\tre ace[tia `ndat\ a r\spuns. Acesta ca mai `nainte [tiutor pe cele viitoare le vedea, `ns\ ace[tia nimic s\ [tie nu puteau. Bine`n]eles Acesta este Dumnezeu [i Creator a toate, `n timp ce ei erau neputincio[i ca [ni[te] creaturi ce sunt. Puternic este Acela, neputincio[i aceia; dar putere le-a dat hr\nindu-i ca Dumnezeu, c\ci El este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 8 Când au v\zut apostolii Mântuitorului c\ a plecat ziua c\tre apus, au venit cu `ngrijorare: „~nv\]\torule”, au spus, „ziua a trecut, [i poporul acesta este istovit de nemâncare, locul `n care ne g\sim pustiu este, dup\ cum `n]elegi. dezleag\-i mai `nainte de a se `nsera, pâini s\ `[i cumpere din sate, de vreme ce nu `ndur\ s\ r\mân\ fl\mânzi7, precum noi cei c\rora ne-ai dat putere, c\ci Tu e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\”. 7

Mt 14:15, Mc 6:35-36, Lc 9:12.


111

9 Al lumii e[ti mare Mântuitor [i pe to]i i-ai luminat. Poporul l-ai hr\nit cu cuvintele adev\rului, pe oameni i-ai adus pe drumul mântuirii [i i-ai f\cut s\ `nve]e virtutea. Ace[tia sufletele lor duhovnice[te au hr\nit [i trupul, dar, trebuie s\ hr\neasc\, [i mai ales pruncii [i ale lor mame. Aceasta [i noi `ngrijim [i te rug\m, Mântuitorule, hran\ s\ dai, ca Cel ce e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 10 Vedem acum, Doamne, cât\ dragoste `]i arat\ oamenii [i mai mult ca orice mâncare iubesc ale Tale cuvinte, Dar când se `nsereaz\ [i vor `napoi s\ se `ntoarc\, nu este nici un chip ca s\ g\seasc\ pâine `n pustiu, la p\mânt cad istovi]i de `nfometare8. Las\-i s\ plece! ~ngrijorare mare avem `ntr-adev\r. S\ mearg\, s\ cumpere mâncare mai `nainte de a se face sear\!9 Pe ucenicii [i apostolii T\i bine i-ai `nv\]at ca `mpreun\ cu al]ii s\ sufere, Tu cel ce e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 11 Acum s\ ascult\m [cu aten]ie] ce a r\spuns Domnul c\tre ucenici: „De vreme ce `ngrijorare ave]i, 8 9

Mt 15:32, Mc 8:3. Mt 14:15, Mc 6:36, Lc 9:12.

112

IMNE HRISTOLOGICE

da]i atunci mâncare [i pâine fl\mânzilor! Nu este nevoie s\ cumpere mâncare de la al]ii. Hr\ni]i-i pe ace[tia to]i aici `n pustiu [i nu `ntârzia]i!”10 La acestea `ndat\ i-au r\spuns aceia [i i-au spus: „F\r\ de num\r este mul]imea adunat\, [i pâini de vrem s\ cump\r\m, Milostive, dou\ sute de dinari nu sunt de ajuns pentru ace[tia11. Tu singur e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 12 Dup\ cum am aflat [i adev\rul nu-]i ascundem, ~nv\]\torule, nu vei g\si aici nimic afar\ de cinci pâini de orz12; iar pe acestea niciunul dintre noi nu le-a adus `n pustiu, ci un oarecare copil ce este aici le-a luat [i a venit13. Nu avem, Iubitorule de oameni, alt mod [de a g\si pâine] [i la atâta mul]ime, ce num\r nu are, Mult-milostive, cum ar putea s\ ajung\ aceste cinci pâini? Are [i doi pe[ti `nc\14; dar Tu `ngrije[te [i satur\-i, pentru c\ e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\”. 13 De la ucenicii S\i doar ce a auzit aceste cuvinte, Hristos astfel le-a r\spuns: „Gre[it m\sura]i, c\ci nu [ti]i 10

Mt 14:16, Mc 6:37, Lc 9:13. Mc 6:37, In 6:7. 12 Mt 14:17, Mc 6:38, Lc 9:13. 13 In 6:9. 14 Mt 14:17, Mc 6:38, Lc 9:13. 11


113

cum c\ sunt al lumii Creator [i pentru aceasta m\ `ngrijorez. V\d clar acum cele ce sunt de folos pentru popor; pustiul [`l] v\d [i soarele s\ cad\; Eu am stabilit al soarelui drum. Cunosc oboseala mul]imii de aici; [tiu [i ce s\ fac. Eu ~nsumi foamea o voi s\tura, ca Cel ce sunt a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 14 Aceasta crede]i voi, cei ce câteodat\ omene[te m\ judeca]i, f\r\ s\ [ti]i c\ Eu pe toate, pân\ a se face, le [tiu, ca Dumnezeu care pe cele ascunse le v\d mai dinainte. {tiu mai dinainte de voi c\ pâini nu ave]i. Cu voi am fost de acord când v-am spus: „Da]i mâncare tuturor celor prezen]i!”. Gândi]i omene[te15, pentru aceasta cu `ngrijorare v\ preocupa]i. De ce v\ prinde grija, o, ucenicii Mei, ca [i cum nu a]i [ti c\ sunt `mbel[ugat pentru to]i a nemuririi Pâine dumnezeiasc\? 15 Uita]i cum Maica Mea Fecioar\ M-a rugat la nunta din Cana [i a spus: „Fiul meu, vin nu au acum cei ce ofer\ masa nun]ii?”16. Uita]i cum Eu am ascultat-o ca Mam\ a Mea [i ca Dumnezeu am schimbat firea apei [i f\r\ vie vin le-am oferit? 15 16

Mt 16:2, Mc 8:33. In 2:3.

114

IMNE HRISTOLOGICE

Astfel [i acum `mi este `n putere s\ satur [i cu pâine doar cu un semn al Meu mul]imea `ntreag\, de vreme de sunt [i Vi]\ [i pentru fl\mânzi17 a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 16 Voi nu pute]i acum cu grija voastr\ s\ da]i hran\ ca oameni, sau poate a]i hr\nit poporul voi care astfel v\ nelini[ti]i? Mai bine nu vorbi]i, cu nimic neputând s\ le da]i hran\. Eu singur tuturor port de grija ca un Creator ce sunt, `ntru totul Bun [i Domn mai `nainte de veac [i fiec\rei f\pturi dau hrana sa18; dar voi, ce a]i z\rit mul]imea, v\ `ngriji]i [i nu gândi]i la Cel ce d\19, cum c\ sunt de sus [trimis] [i tuturor ofer a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 17 Ce gândi]i [i spune]i acum `n\untrul vostru, mai dinainte o [tiu; adic\, precum vede]i acum poporul, felul s\tur\rii [i ora ce a trecut, cine va s\tura, gândi]i, `ntreg poporul `n de[ert? Pentru aceasta afla]i clar cine sunt Eu, prietenii Mei! Eu pe Israel `n pustiu am hr\nit [i pâine din cer acestora am d\ruit20; 17

In 15:1,5. Ps 135:25. 19 Cel ce d\ consider\m c\ este o traducere satisf\c\toare `n contextul dat pentru ton corhgoØnta. ~n Atena antic\, corhgov" era cel care pl\tea cheltuielile pentru reprezenta]iile operelor dramatice sau cel care d\dea ceva. 20 I[ 16:4, Ps 77:24. 18


115

`n de[ertul cel uscat le-am scos ap\ din piatr\21 [i c\tre ace[tia prepeli]e22 din bel[ug am trimis, c\ci sunt a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 18 Chiar [i un cuvânt sau un semn al Meu poate s\ salveze universul. Ca s\ cunoa[te]i, dar, [i acum a Mea putere, a[eza]i `n rând [ordine] pruncii [i b\rba]ii, precum [i femeile, [i to]i acum s\ se a[eze [i voi ar\ta ca Dumnezeu roditor de[ertul23. Eu, dar, ce roadele cu [un] semn le fac [i voi lucr\tori [i diaconi24 v\ ve]i face [i voi hr\ni `ntreg poporul, c\ci doar Eu sunt pentru to]i a nemuririi Pâine dumnezeiasc\”. 19 Cu acestea ce au auzit de la Hristos, au alergat apostolii `ndat\ [i dup\ porunca Acestuia mul]imea au a[ezat `n ordine, 21

I[ 17:1-7, Ps 77:16, Ps 135:16. I[ 16:13, Nm 6:39, Ps 104:40. 23 Mt 14:19, Mc 6:39, Lc 9:14, In 6:10. 24 Verbul diakonwv de la care provine [i substantivul diavkono" `nsemna `n greaca veche a sluji, iar diacon se numea slujitorul ce mergea `n pia]\ pentru cump\r\turi [i a[eza masa pentru mâncare `n cas\. Primii diaconi din Biserica noastr\ au avut aproximativ aceea[i ocupa]ie, pentru aceasta `n text am optat pentru termenul de diaconi, considerând c\ se `ncadreaz\ mult mai bine contextului, fiind `n acela[i timp mult mai expresiv. 22

116

IMNE HRISTOLOGICE

repede s\ se a[eze precum trebuia. Aveau iarba drept a[ternut [i mas\ `n acela[i timp. Atunci, cele cinci pâini Hristos rupe25 [i cu privirea `n\l]at\ c\tre Tat\l, spune `n timpul acela: „Lucrurile Tale le lucrez, c\ci sunt Fiul T\u [i lumea toat\ `ntru `nceput cu Tine [i cu Duhul am creat”26, ca [Cel ce sunt] a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 20 {i iat\ robii lui Hristos ca domnii a[teptând `ntin[i pe Iisus s\ ì serveasc\ [i Acela `ndat\ a f\cut-o. Cele cinci pâini a binecuvântat St\pânul spunând c\tre acestea cu glas tainic: „~nmul]i]i-v\ `n chip v\zut27 [i s\tura]i acum pe to]i cei prezen]i!” {i `ndat\ s-au supus Domnului pâinile, `n mod tainic `nmul]indu-se28, `ntocmai cum a poruncit Hristos, Cel ce este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 21 Nicio minte omeneasc\ nu poate cu nimic minunea s\ `ncap\, cum pâinile cele v\zute au n\scut `n mod nev\zut; [i cum `nmul]irea lor de nespus s-a f\cut, 25

Mt 14:19, Mc 6:41, Lc 9:16, In 6:11. In 14:4. 27 Fc 1:18, 8:17. Termenul `n greaca veche este aijsqhtä" ce poate fi `n]eles ca `n mod sensibil, `n mod real. 28 Mt 14:19, Mc 6:41, Lc 9:16, In 6:11. 26


117

oare `n mâinile ucenicilor sau sus pe mese? Fiindc\ nu pot cuprinde felul priveli[tii nespuse, nu caut minunea, [ci] cu credin]\ mul]umesc mintea f\r\ s\ ajung `n adâncul tainei [i v\d dou\sprezece co[uri pline cu firimituri de pâine29, precum o [tie Acesta care este a nemuririi Pâine dumnezeiasc\. 22 Astfel `nmul]e[te [i mul]imii milostivirea Ta [i precum atunci, Mântuitorule, mul]imea `n pustiu ai s\turat cu `n]elepciune [i ai hr\nit cu minune, satur\-ne [i pe noi to]i cu virtute!30 ~nt\re[te-ne pe noi `n credin]a Ta, Doamne! Satur\-ne pe to]i, Tu Milostive, [i d\-ne nou\ harul T\u [i [d\-ne] iertare de gre[eli cu rug\ciunile N\sc\toarei de Dumnezeu, de vreme ce Singur Tu e[ti Bun [i Milostiv a nemuririi Pâine dumnezeiasc\! 23 Cânt\ri de slav\ to]i ie ~]i aducem, Hristoase, Mântuitorule f\r\ de p\cat, [i credem c\ Tu, Care ai fost Dumnezeu mai `nainte de veci, Te-ai n\scut om din Fecioara [i ai r\mas [i ceea ce erai, Dumnezeu. Tu singur cuno[ti minunea `ntrup\rii; adev\r este c\ noi nu cunoa[tem cum pâinile s-au `nmul]it [i cum na[terea Ta, Mântuitorule, 29 30

Mt 14:20, Mc 6:42, Lc 9:17, In 6:13. Mt 5:6.

118

IMNE HRISTOLOGICE

ce s-a f\cut din cea f\r\ de nunt\, putem s\ o cuprindem `n inimi omene[ti. Pentru aceasta to]i Te sl\vim, c\ci Tu e[ti Dumnezeu al tuturor [i e[ti a nemuririi Pâine dumnezeiasc\.

La pip\irea Apostolului Toma

119

La pip\irea Apostolului Toma1 Glasul al 4-lea primul prooimion: Cu dreapta sa cea iubitoare de `ncredin]are al doilea prooimion: A lui Toma `ndoial\ al treilea prooimion: Necrezând `n ~nvierea Ta cea din mor]i purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ [al smeritului Roman]

oma, cu dreapta sa cea iubitoare de `ncredin]are, a cercat coasta cea de via]\ d\t\toare, Hristoase Dumnezeule. C\ dac\ ai intrat, u[ile fiind `ncuiate, dimpreun\ cu ceilal]i Apostoli a gr\it c\tre Tine: „Domn e[ti

T

[i Dumnezeul nostru”2. 1

Edi]ii: Penticostar, Duminica Tomii (primul prooimion); J. Pitra, Analecta Sacra, I, nr. XVIII, pp. 140-147; Amfilochij, Supplément, pp. 2021 (prooimionul 2-3 [i strofele 11-18); P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. 234-241; N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. 109-144; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 13-61. Titlul `n original: Eiv" thVn yhlavnhshn toØ ajgivou jApostovlou Qwmav, se traduce prin La pip\irea Sfântului Apostol Toma, [i nu prin forma: Imnul lui Toma necredinciosul, cum este propus `n edi]ia Paraschivu (vezi: Sfântul Roman Melodul, Imnele Poc\in]ei…, p. 183), cu toate c\ aceast\ form\ este sus]inut\ de edi]ia P. Maas/C.A. Trypanis: „On Doubting Thomas”. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]iile SC [i N. Tomadakis. 2 In 20:28. O problem\ de ordin traductologic o `ntâlnim la refrenul Kuvrio" uJpavrcei" kaiV qeoV" hJmän, pe care-l traducem prin forma Domn e[ti [i Dumnezeul nostru, ]inând cont de urm\toarele dou\ aspecte: 1. Substantivul propriu „Kuvrio"” (Domn) nu este `nso]it de articol (deci

120

IMNE HRISTOLOGICE

Prooimion 2 ~ndoiala lui Toma credin]\ ne`ndoielnic\ a rânduit, Mântuitorule, prin a Ta voie, ca nimeni vreodat\ s\ nu se mai `ndoiasc\ de ~nviere, c\ci nu Fiin]a ~ns\[i S-a ar\tat aceluia, ci urmele cuielor din palm\ [i a suli]ei `mpuns\tur\3. Pentru aceasta Te-a [i m\rturisit: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. Prooimion 3 Necrezând `n ~nvierea Ta cea din mor]i [i cercetând dumnezeiasca-}i coast\ cu credin]\ a spus Toma: „Iart\-m\, St\pâne, cel ce cu `ndr\zneal\ Te-am pip\it [i bine m\ prime[te, Iubitorule de oameni, pe mine cel ce nu m\ mai `ndoiesc, ci strig cu credin]\: Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 1 Cine a p\zit atunci nears\ a ucenicului mân\ când s-a apropiat de a Domnului coast\ arz\toare? Cine i-a dat curaj de a putut s\ pip\ie os ce a scos foc? Cu siguran]\ coasta ce se cerceta. C\ci dac\ `n adev\r coasta nu d\dea putere, ce mân\ de lut ar fi putut atinge r\nile ce au cutremurat pe cele de sus [i pe cele de jos? 2 nu prin formele „Tu„Tu e[ti e[ti Domnul” sau „Domnul e[ti Tu”) nu`l `ltraducem traducem prin formele Domnul” sau „Domnul e[ti [i 2. „hJ m än” este la genitiv plural, a[adar nu `l traducem prin Tu”) [i 2. „hJmän” este la genitiv plural, a[adar nu `l traducemforma prin de singular (a[a cum g\se[te `n Penticostar, EIBMBOR, Bucure[ti, forma de singular (a[ase cum se g\se[te `n Penticostar, EIBMBOR, Bucu1999, p. 61).p. 61). re[ti, 1999, 3 Mt 27:51, Mc 15:33, Lc 22:44-45, In 20:27.


121

Acesta este harul ce s-a dat lui Toma, s\ pip\ie coasta lui Hristos [i s\ strige: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 2 Cu adev\rat Rugul se cuprindea `n fl\c\ri dar nu ardea4, iar a lui Toma mân\ m-a f\cut s\ cred `n cele ce Moise a scris; c\ci [ubred\ fiind precum rugul, n-a ars când a atins coast\ asemenea fl\c\rii aprinse. Pe când atunci focul a venit asupra spinilor5, acum spre foc `ntinsu-s-a spinoasa mân\ [i ar\tatu-S-a Dumnezeu ~nsu[i `n dou\ ipostasuri. Astfel cred, astfel sl\vesc Pe Cel ce este Dumnezeu [i om, zicând: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 3 Dup\ mine, cu siguran]\ adeverit-a credin]a Toma cu a sa mân\, dup\ ce atingând pe Hristos s-a f\cut asemenea trestiei scriitorului celui grabnic6 [i credincio[ilor arat\ de unde credin]a izvor\[te. Tâlharul de acolo a b\ut [i s-a poc\it7, de acolo ucenicii au ad\pat inima lor, de acolo Toma a dobândit cunoa[terea celor pe care le c\uta. Bea deci mai `ntâi [i mai apoi adap\ [pe ceilal]i]. Pentru pu]in nu a crezut [i pe mul]i i-a `ndemnat s\ strige: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 4

I[ 3:2. Cf. Ps 117:12. 6 Ps 44:2. 7 Lc 23:42. 5

122

IMNE HRISTOLOGICE

4 Dar ce se `ntâmpl\? {i din ce motiv [i cum `n necredin]\ a c\zut Apostolul? S\ `ntreb\m, de vre]i, pe fiul Zevedeului. Clar, deci, Ioan cuvintele Geam\nului `n Evanghelie le-a scris. Spune, dar, `n]eleptul evanghelist: dup\ ~nvierea lui Hristos ceilal]i ucenici spus-au lui Toma: „Pe Domnul, prietene, am v\zut aici”8. {i Toma `ndat\ a r\spuns: „Voi care a]i v\zut pe Hristos aceasta n-o ascunde]i, ci striga]i: Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 5 ~n toat\ lumea s\ vesti]i cele ce a]i v\zut [i a]i auzit. N-ascunde]i, ucenici, f\clia sub obroc!9 Câte `n ascuns vorbi]i, v\dit vesti]i-le!10 Afar\ cu curaj s\ v-ar\ta]i! Sunte]i `nc\ `n cuib [i vre]i curaj. Striga]i puternic u[ilor `ncuiate! Striga]i cu voce tare: „Am v\zut pe Creatorul”. Tuturor s\ se v\deasc\ [i lumea s\ o afle, S\ se `nve]e mor]ii s\ spun\ Celui `nviat: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 6 Cum pot s\ v\ cred auzind cuvinte de necrezut? Dac\ ar fi venit cu adev\rat Mântuitorul, pe rob l-ar fi c\utat. 8

In 20:24-25. Mt 5:15, Lc 11:33. 10 Mt 10:27, Lc 12:3. 9


123

Dac\ ziua ar fi str\lucit, ar fi disp\rut noaptea. Dac\ P\storul cu adev\rat s-ar fi ar\tat, oaia ar fi strigat-o. A `ntrebat cândva: „Unde a]i `ngropat pe Laz\r?”11 Dar acum nu a spus: „Unde este Toma?” {i a uitat pe acesta ce a dorit cu El s\ moar\?12 Necredincios voi fi pân\ când am s\ v\d. ~ndat\ ce voi vedea [i voi atinge, voi crede13 [i voi spune: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 7 ~n timp ce acestea Toma le spunea fra]ilor s\i, venit-a lâng\ ei Mântuitorul, curajul celor `nfrico[a]i, al celor exila]i [i al sfio[ilor sfânt\ `ndr\zneal\14. ~ntre ucenici a ap\rut, u[ile fiind `ncuiate15. Iar Toma v\zându-l, a plecat fa]a sa spunând `n sine: „Ce s\ fac? {i cum s\ ap\r pe acestea `n care mai `nainte n-am crezut? Lui Petru ce voi spune? Iar celorlal]i ce voi r\spunde? Pe cei ce mai-nainte i-am batjocorit, cum ì voi convinge [i s\ spun: Domn e[ti [i Dumnezeul nostru” ? 8 M\car s\ fi t\cut [i eu, precum Iisus la judecat\16, dar vederea celor ce se bucurau m-a f\cut s\ vorbesc. 11

In 11:34. In 11:16. 13 In 20:25. 14 Ef 3:12. 15 In 20:26. 16 Mt 26:63, 27:14, Mc 14, 61, 15:5. 12

124

IMNE HRISTOLOGICE

Mi[catu-m-au cuvintele celor ce cu bucurie strigau: „Cu adev\rat am v\zut viu pe Acela care a vrut [i a murit”. V\zând cu totul fericit pe Petru, cel ce c\zuse `n negare17, [i iar\[i mul]umi]i pe cei care cu Petru au fugit18, râvnit-am [i cerut-am s\ iau parte la a lor bucurie. Din bun\voin]\, dar, am spus acestea mai `nainte. Nu m\ certa, Iisuse al meu, ci bine m\ prime[te s\ ~]i spun: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 9 Tulburare [i `ntuneric adusu-mi-au cuvintele celor `mpreun\ cu mine ucenici, c\ci `n adev\r, acestea nu m-au luminat, nici nu au aprins `n sufletul meu f\clia minunii ce acum nea[teptat o v\d. Pe Hristos v\d iar\[i, chiar dac\ sunt u[ile `nchise. De mi-ar fi dat s\ `n]eleg cum a intrat `n acest fel, de necredin]\ a[ fi sc\pat, dac\ s\-mi amintesc a[ fi putut de a Sa na[tere din Maria. Spusu-mi-au doar c\ L-au v\zut, iar cel ce nu L-a v\zut cum poate spune: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”? 10 Astfel, Geam\nul vorbind cu sine `nsu[i vorbea [i c\tre Dumnezeul nostru. {i Cel ce cerceteaz\ sufletele cum a v\zut pe Toma19 cu inima zdrobit\ [i durere, precum alt\dat\ pe vame[20, 17

Mt 26:74, Mc 14:68-71, In 18:27, Lc 22:57. Mt 26:56, Mc 11:50. 19 Ier 17:10, Ps 7:9. 20 Lc 18:10-14. 18


125

cu mil\ a strigat: „Adu mâna ta aici!21 Pentru ce ai [ov\it? Spune-mi, pu]in credinciosule! Ce ]i s-a p\rut de necrezut din cele ale Mele? R\stignirea, Moartea sau poate ~nvierea? {i pân\ când te vei `ndoi de Mine? Iat\ pe Cel pe care `nsetai s\-L vezi [i v\zându-M\ strig\: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 11 Somn am dormit `n mormânt pentru pu]in [i dup\ trei zile mai apoi am `nviat22. Pentru tine [i pentru ceilal]i m-am `ntins `n mormânt. Iar tu, `n loc s\ mul]ume[ti, mi-ai adus necredin]a? Am auzit, dar, ce ai spus c\tre cei `mpreun\ cu tine ucenici.” De acestea Toma sp\imântându-se puternic a strigat: „Nu m\ judeca, Mântuitorule, c\ci `ntotdeauna `n Tine cred, Dar pe Petru [i pe ceilal]i cu greu ì [cred]. {tiu dar c\ ace[tia nu spun cele mincinoase, dar `n ora cea grea s-au `nfrico[at s\-]i strige: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 12 V\zând atunci pe Toma c\ vrea ca s\ ridice al necredin]ei v\l Atoatev\z\torul a spus c\tre acesta: „{i tu ai fost cu ei `n timpul de care spui, c\ci to]i singur m-a]i l\sat s\ suf\r. A fost o vreme grea, Geam\nule, nu judeca! Despre aceasta vorbe[te [i Scriptura: „Voi lovi pe P\stor {i voi `mpr\[tia ale turmei oi”23. Gânde[te la ceea ce `]i spun! Cele ce spui le `mpline[te! 21

In 20:27. Mt 27:63, Mc 8:31. 23 Zah 13:7, Mt 26:31. 22

126

IMNE HRISTOLOGICE

Cu mâna vrei s\ m\ atingi? Atinge-m\ zicând: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 13 O, ce minune! O, cât\ `ng\duin]\! O, ce bun\tate! Se atinge cu mâna Cel de neatins, se ]ine de rob [i arat\ Domnul c\tre slujitor semnele r\nilor, pe care v\zând c\ I le facem, natura s-a cutremurat24. De aceste daruri `nvrednicindu-se dar Toma C\tre Cel ce i le-a d\ruit `nal]\ rug\ciune {i ~i spune: „~ng\duin]\, o, St\pâne, arat\-i Fie-i mil\ de iarb\, ridic\-mi greutatea, A necredin]ei u[urare s\ ridic ca s\ cânt [i s\ spun: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 14 R\mâi, Doamne, pu]ine zile de Tine s\ m\ bucur ca s\ pot al T\u ca s\ m\ faci. R\bdare ai ar\tat str\inilor, rabd\ [i pe al T\u [i ale Tale r\ni arat\-mi Ca s\ câ[tig [i ca s\ beau ca din izvoare! S\ nu m\ arzi, Mântuitorule, c\ci Tu e[ti foc ce-ai vrut [i ai luat [i firea omeneasc\. Te rog, deci, ascunde-]i dumnezeiasc\ firea Ta, pe cât se poate! Mântuitorul meu, s\ m\ ar\]i de vreme ce am `nsângerat-o25 Marginea ve[mântului T\u nu rabd, pe Tine Te ating strigând: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 15 „Ai auzit o dat\, bunule ucenic, fii credincios [i las\ necredin]a!26 24

Mt 27:51. Mt 9:20 (gre[eal\ `n edi]ia Tomadakis). 26 In 20:27. 25


127

S\ nu te `nsp\imântezi, c\ci nu te ard pe tine; pe ai Mei Eu ì p\zesc. La fel am `nv\]at s\ fac\ pe-al Babilonului cuptor27 [i Eu `nc\ mai mult fac [i `nv\]. Oare e[ti tu mai jos ca p\c\toasa desfrânat\, ce a uns cu mir capul Meu [i a [ters cu p\rul capului sfintele Mele picioare?28 Haide, dar, prietene, cu miruri nu m\ unge, ci f\-te izvor ce r\spânde[te miros binepl\cut [i strig\-mi: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 16 „Da, Iubitorule de oameni, [i eu ~]i voi aduce miruri, dar nu ca desfrânata alt\dat\. Nu vin la vânz\torul cel de mir strigând: „D\-mi mir!” Credin]a mea o aduc ie ce ai dintre mir pe cel mai de pre], pe coasta aceasta, pe care atingând-o mult m\ bucur. Bun\voin]a Ta cea adev\rat\ laud, Hristoase, c\ci Te-ai `ntrupat s\ mântuie[ti pe omul pe care l-ai creat, de-a idolilor de[ert\ciune. {i p\lmuiri, Mântuitorule, primit-ai de patimi liber s\ m\ faci pe mine cel ce strig: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 17 „Ascult\ `ns\ [i `nva]\ bine, c\ci ~n]eleptului f\cutu-te-ai p\rta[!29 27

Dn 3. Lc 7:38. 29 Evr 3:14. 28

IMNE HRISTOLOGICE

128

A Tat\lui ~n]elepciune cunoscut\ s-a f\cut oamenilor. Fericit e[ti c\ ai crezut [i mai mult fericesc pe aceia ce doar au auzit [i au crezut `n Mine30. C\ci tu cu mâna pip\indu-M\ ai cunoscut slava Mea, aceia `ns\ cuvintele-mi aud [i se `nchin\. Mai mare vrednicie au ace[tia ce astfel cred `n Mine. Tu m\ vezi ca ucenic al Meu, aceia ca robi sfin]i ce strig\: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”. 18 Cu harul T\u, ~nalte, sprijin\ sufletul [i trupul [i m\ mântuie[te, ca s\ primesc harul T\u, coasta atingând, g\sind salvare p\catelor mele Trupul [i Sângele T\u, iertare s\ g\sesc gre[elilor mele. Toma cu mâna pip\indu-Te cunoscut-a slava Ta acum, `ns\ eu m\ sfiesc, c\ci voin]a Ta o [tiu. Faptele mele bine le cunosc [i m\ cutremur. Miluie[te-m\, Mântuitorul meu! Miluie[te-m\, Milostive! ~ncât prin fapte [i cuvinte ne`ncetat s\-}i strig: „Domn e[ti [i Dumnezeul nostru”.

30

In 20:29.

La ~n\l]area Domnului [i Dumnezeului [i Mântuitorului nostru...

129

La ~n\l]area Domnului [i Dumnezeului [i Mântuitorului Nostru Iisus Hristos1 Glasul al 2-lea având prooimionul idiomel\ purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ [al smeritului Roman]

P

linind rânduiala cea pentru noi, [i pe cele de pe p\mânt unindu-le cu cele cere[ti,Te-ai `n\l]at `ntru

slav\, Hristoase Dumnezeul nostru2, de unde nicidecum nu Te-ai desp\r]it, ci ai r\mas nedep\rtat, gr\ind celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\3. Prooimion 2 Pe Muntele M\slinilor pe ucenici i-ai binecuvântat4, [i la ceruri Te-ai `n\l]at, Hristoase, iar dup\ ce le-ai promis luminare5, le-ai [i spus: 1

Edi]ii: Penticostar, Joia ~n\l]\rii (primul prooimion [i strofa `ntâi); J. Pitra, Analecta Sacra, I, nr. XIX, pp. 148-157; Amfilochij, Facsimilé, pp. 202-214; S. Eustratiadis, JRwmanoV" oJ Melådov", I, 1932, pp. 28-39; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica geJ wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 4, nuina, pp. 250-259; N. Tomadakis, R pp. 37-79; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 125-171. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]iile SC [i N. Tomadakis. 2 1 Tim 3:16. 3 Mt 28:20, Ps 22:4, Rm 8:31. 4 Lc 24:51, In 14:26, FA 1:8. 5 In 14:18.

IMNE HRISTOLOGICE

130

„Nu M\ voi desp\r]i de voi. Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 1 Pe cele p\mânte[ti pe p\mânt l\sându-le [i pe cele din ]\rân\ dându-le ]\rânei, veni]i s\ ne trezim [i s\ ne ridic\m ochii [i cugetele la `n\l]ime; s\ ne `n\l]\m noi, muritorii, privirile `mpreun\ cu sim]irile spre por]ile cere[ti; `n Muntele M\slinilor s\ ne `nchipuim c\ suntem [i c\ privim la Izb\vitorul, Cel purtat pe nor; c\ de acolo S-a suit Domnul la ceruri, [i acolo Iubitorul de d\ruire a `mp\r]it daruri Apostolilor S\i, mângâindu-i [i `nt\rindu-i pe dân[ii ca un P\rinte, pov\]uindu-i ca pe ni[te fii [i zicând c\tre dân[ii: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 2 Cel ce pe p\mânt a coborât, precum singur cunoa[te, `n\l]ându-se de pe acesta, dup\ cum El ~nsu[i [tie, i-a luat pe cei pe care i-a iubit [i `n munte `nalt i-a dus, ca s\ aib\ `n `n\l]ime mintea [i sim]\mintele [i de o parte s\ lase pe cele f\r\ de valoare. Pentru aceasta, `ndat\ ce au urcat pe Muntele M\slinilor au `nconjurat pe F\c\torul de bine, Dup\ cum sfântul Luca ne istorise[te6. {i a `ntins Domnul mâinile ca pe aripi [i asemenea vulturului a acoperit cuibul pe care-l `nc\lzea7 6 7

Lc 24:50. Dt 32:11.


131

[[i] spune puilor: „Eu v-am ocrotit de toate relele. Iubi]i-M\, a[adar, dup\ cum v-am iubit! Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 3 De deasupra voastr\, o, ucenicii Mei, ca Dumnezeu [i F\c\tor al lumii `ntregi, `ntind palmele Mele, pe care cei f\r\ de lege le-au `ntins, le-au legat [i le-au b\tut `n cuie. A[adar, voi s\ v\ pleca]i sub mâinile Mele s\ sim]i]i [i s\ `nv\]a]i, prieteni, acestea pe care le fac! Pun mâinile Mele pe voi ca [i cum v-a[ boteza [i binecuvântez [i v\ trimit `n]elep]i [i lumina]i. Pe capetele voastre laud\ [i pre]uire este [i `n sufletul vostru dumnezeiasc\ lumin\, precum este scris, din bel[ug voi da Duhul Meu vou\ [i ~mi ve]i fi pl\cu]i8, ucenici [i ale[i, tainici [i iubi]i. „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\.” 4 Acestea apostolilor de `ndat\ ce a spus Mântuitorul, mare [i nem\surat\ triste]e le-a pricinuit [i au plâns [i cu suspine adânci au spus ~nv\]\torului: „Ne la[i, Milostive, [i Te despar]i de ai T\i prieteni. Pentru c\ sigur pleci, asemenea cuvinte ne-ai spus. Vorbele acestea desp\r]ire prevestesc {i mare triste]e pentru aceasta ne-a cuprins, 8

Ioil 3:1, FA 2:17-18.

IMNE HRISTOLOGICE

132

C\ci cu Tine `ntotdeauna vrem s\ ne g\sim. Cu ardoare c\ut\m Fa]a Ta, c\ci desfat\ sufletele noastre. Ne-a r\nit, ne-a robit dulcea]a `nf\]i[\rii Tale. Afar\ de Tine Dumnezeu nu este. Nu pleca, a[adar, departe de prietenii T\i! R\mâi cu noi [i spune-ne: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 5 Am p\r\sit `ntreaga via]\ ne-am dep\rtat de ea `n grab\; ca s\ Te câ[tig\m pe Tine, pe p\mânt str\ini [i trec\tori ne-am f\cut9. Primul dintre noi, Petru, când s-a f\cut prieten al T\u, de toate cele ce mai `nainte a avut s-a `nstr\inat; Andrei, al acestuia frate, când Te-a aflat cele ale lumii `ndat\ a p\r\sit [i crucea Ta a ridicat pe umeri10. O astfel de d\ruire vrei s\ la[i, St\pâne, [i fugi s\ te `ndep\rtezi de noi, ca [i cum pe toate le-ai uitat? S\ nu fie, Doamne! S\ nu ne batjocoreasc\ ace[tia care ne ur\sc! S\ nu ne spun\: „Ce s-a `ntâmplat cu Acela ce v-a zis: Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 6 Treci cu vederea, Izb\vitorule, [i nu m\sori dragostea fiilor lui Zevedeu? 9

Evr 11:13, Ef 2:19. Mt 10:38, 16:24, Mc 8:34, Lc 9:23.

10


133

Aminte[te-]i, o, Iubitorule de oameni, cum au ascultat [i n-au dispre]uit dumnezeie[tile Tale cuvinte! Nu au spus to]i `n inimile lor: „Cine este Cel ce ne-a chemat?” dar [i mai `nainte de p\rinte pe Tine te-au ales11. Matei, printre altele, al v\mii câ[tig12 mare s\r\cie a socotit, C\ci bog\]iile Tale dorea cu ardoare; Toma, ce se numea [i Geam\nul, [i via]a a t\g\duit13 [i odat\ pentru totdeauna au spus: „Pe Tine mai mult decât pe toate Te iubim”. Nu ne l\sa pe noi! Ia-ne `n bra]ele Tale, Tu Care pretutindeni te afli! ~nconjoar\-ne pe noi [i spune-ne: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 7 Ale apostolilor cuvinte a ascultat Mântuitorul [i a sim]it triste]ea celor care ~l iubeau. {i `ndat\ i-a miluit [i precum un tat\ pe copiii s\i i-a `ngrijit [i le-a spus: „Nu plânge]i, o, prieteni, timp pentru lacrimi nu este, [i nici zi de `ntristare. Al bucuriei ceas este, c\ci c\tre Tat\l14 deschid aripile Mele15, c\tre ve[nica Mea locuin]\. 11

Mt 4:21-22, Mc 1:20. Mt 9:5. 13 In 11:16. 14 In 20:17. 15 Ps 138:9. 12

134

IMNE HRISTOLOGICE

Cu adev\rat, locuin]a Mea bolta cerului am f\cut-o, cas\ ce nu M\ `ngr\de[te, ci doar simplu M\ `mbrac\, Precum Isaia spune: „A `ntins ca o c\mar\ Dumnezeu cerul [i ca pe un cort `l locuie[te”16, Acesta care spune alor S\i [ucenici]: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 8 Voio[i [i veseli acum deci s\ v\ face]i [i `nf\]i[are str\lucitoare s\ lua]i, nou\ cântare `ncepe]i! C\ci tot ce se face, pentru binele vostru se face. Pentru binele vostru M-am coborât [i am suferit atâtea, ca vou\ s\ M\ fac pl\cut [i voi s\ M\ primi]i. {i iar\[i pentru binele vostru la cer merg ca s\ preg\tesc locul17 Unde `mpreun\ cu voi am s\ locuiesc, chiar dac\ multe locuri sunt sus la Tat\l Meu aproape. Alte locuri au p\rin]ii [i altele duhurile drep]ilor [i altele profe]ii, dar locul vostru nimeni `nc\ nu-l cunoa[te. A[adar, `l preg\tesc [i v\ iau: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 9 Drep]i ridica]i-v\ acum, neclinti]i sta]i18 [i cu privire curat\ percepe]i 16

Is 40:32. In 14:2-3. 18 1 Co 15:58. 17


135

aceast\ `n\l]are, pe care v\zând-o, a]i `n]eles c\ este `n\l]are a trupului, nu a dumnezeirii. C\ci trupul pe care-l vede]i sus va ajunge pe când dumnezeirea Mea `n tot locul se afl\. Dar, `ns\, `mpreun\ cu acest trup v\zut se `nal]\ nev\zuta Mea fiin]\, c\ci cu aceasta care se vede M-am unit. Eu sunt Cel pe Care ~l vede]i [i `n acela[i timp nu-L vede]i. Eu sunt Cel pe Care-L vede]i cu adev\rat [i nu M-am schimbat, precum a spus-o [i Scriptura19 [i nemuritor sunt [i la fel cu voi, deasupra voastr\ [i `n mijlocul vostru. „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\.” 10 Dup\ ce Hristos acestea a spus prietenilor, face semn mai apoi arhanghelilor, s\ preg\teasc\ pentru pa[ii S\i sfin]i drum, pe care nimeni pân\ atunci nu a p\[it. ~ndat\, dar, s-au supus `ntâii dintre `ngeri, tuturor puterilor de sus strigau: „Ridica]i por]ile [i deschide]i larg u[ile cerului cele sl\vite20, c\ci al slavei Domn sose[te! Norilor, `ntinde]i spatele vostru Celui care va urca! V\zduhule, s\ te preg\te[ti pentru Acesta Care prin tine va merge! Ceruri, deschide]i-v\! Ceruri ale cerurilor, bine primi]i-L, c\ci vine la voi Cel care spune celor alor S\i: 19 20

Mal 3:6, Nm 23:19. Ps 23:7-9.

136

IMNE HRISTOLOGICE

Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 11 S-au supus `ndat\ `ngerii [i au deschis, [i toate cetele `mpreun\, Tronuri [i Domnii, ~ncep\torii [i Puteri au alergat c\tre `ntâlnire21, [i preg\tind `n grab\ norul ca pe un car pe Muntele M\slinilor `l trimit pe acesta22. {i a coborât atunci acesta [i a `mbr\]i[at pe Acela ce st\pâne[te norii [i purt\tori de ploaie ì face. L-a luat [i ~l purta, mai bine spus Acesta `l ]inea. Acesta a[adar, Cel ce se purta pe cel ce poart\ precum cândva Maria. {i pe aceasta, precum [tim, Nor nume[te Scriptura23, pe care a p\zit-o, când `n ea a fost, Acela ce prietenilor S\i a spus: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 12 {i niciun apostol nep\s\tor nu r\mâne [i `mpreun\ celor de pe urm\ au dat aten]ie. Au ridicat to]i a[adar la cer privirile [i vedeau ~n\l]area. ~ndat\ dar norul spatele a coborât24 21

Col 1:16, Ef 1:21. FA 1:9. 23 Is 19:1. 24 FA 1:9. 22


137

[i car s-a f\cut pentru cinstitele picioare. Ca [i cum ar fi fost ve[mânt, cerul s-a despicat [i al Mariei Fiu S-a `n\l]at la cele de sus25, `n timpul acesta `n frunte mergeau cete `ngere[ti [i strigau cu putere: „Doamne, vino repede, gata este tronul T\u26. Ale vântului aripi ia-le [i zboar\27 [i ajungi `n sânul Tat\lui, c\ci acesta este cu adev\rat tronul T\u ve[nic, pe care stai [i nu `l la[i chiar dac\ celor de jos le strigi: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 13 ~ndat\ ce au v\zut credincio[ii apostoli lucrurile [acestea], `ndat\ dup\ David28 cu cântare au spus: „Cu adev\rat Se `nal]\ Dumnezeu `n strig\t de bucurie, cu adev\rat Se `nal]\ Domnul `n sunetele trâmbi]elor”. Pe când `mpreun\ cântau [i contemplau cele de sus, o pereche de `ngeri a venit c\tre ace[tia, dup\ cum [i Faptele Apostolilor `nva]\29, cum c\ atunci când S-a `n\l]at Creatorul [i atent priveau la cer ucenicii au stat lâng\ ei ca doi oameni cu fe]e luminoase 25

Anhvlqen, avnw, anevbhken [i epavnw a fost tradus prin „S-a `n\l]at la cele de sus” [i nu prin „S-a `n\l]at sus” pentru a se evita exprimarea pleonastic\ ce ar fi reie[it `n urma traducerii mot-à-mot. 26 Ps 92:2. 27 Ps 17:11, 103:3. 28 Ps 46:6. 29 FA 1:10.

IMNE HRISTOLOGICE

138

[i spuneau: „Ce sta]i? La ce privi]i cu atâta aten]ie? Ce vre]i s\ vede]i? St\ acum Dumnezeu pe tronul S\u, al nostru `mp\rat S-a proclamat Acela ce v-a spus: Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 14 Opri]i de acum, Galileeni, uimirea! Precum Iisus Hristos S-a `n\l]at, a[a va veni iar\[i, precum L-a]i v\zut la cer s\ Se `nal]e30. Cu adev\rat S-a `n\l]at, dar nu S-a mutat din loc `n loc. Nu precum mai `nainte Enoh s-a mutat, nu a[a [S-a `n\l]at] Hristos31. Enoh cel cunoscut s-a mutat de pe p\mânt dar nu a luat cinstirile cere[ti, ci doar l-au a[ezat `n loca[urile drep]ilor. De asemenea, Ilie `n car de foc a[ezat s-a `n\l]at [i nu a ajuns la cer, precum spune Scriptura, ci doar s-a `ndreptat c\tre acesta. ~ns\ Dumnezeul lui Enoh [i Dumnezeul lui Ilie la ceruri S-a `n\l]at [i vou\ v-a f\cut cunoscut c\: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 15 ~ndat\ ce au auzit aceste cuvinte, ai Mântuitorului ucenici au spus `ntre ei: „Cu adev\rat ace[tia sunt martori demni de credin]\ ai ~n\l]\rii lui Hristos, 30 31

FA 1:11. Fc 5:24, Evr 11:5.


139

c\ci sunt din cer. C\ci dac\ nu L-ar fi v\zut sus `n cer, nu ar fi coborât pe p\mânt ca s\ ne spun\. St\pâne[te pe `ngeri [i prin ace[tia descoper\ iubitoarea-I de oameni iconomie Cel n\scut din Fecioar\. S-a n\scut [i au ar\tat na[terea Sa `ngerii. A `nviat [i Scularea Sa iar\[i au ar\tat-o `ngerii. La ceruri S-a `n\l]at [i dumnezeiasca [i de bucurie d\t\toare ~n\l]area Sa prin cinsti]ii `ngeri a f\cut-o cunoscut\ vou\: „Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 16 Puternici s\ ne facem, dar, `mpotriva `n[el\torilor, cu to]ii s\ ne `narm\m `mpotriva calomniatorilor, cu to]ii s\ ne ostenim, cu insisten]\ s\ lupt\m pân\ s\ ì `nvingem! Cu curaj s\ spunem fiilor pierz\rii: „Unde se g\se[te Acela pe Care mort L-a]i ]inut `n mormânt? Unde se afl\ Acela pe Care ~l p\zeau solda]ii [i pece]ile voastre ~l p\zeau32? Cine L-a furat [i a fugit? {i cine L-a transportat? Din Mormânt S-a furat? Cum din cele cere[ti vestitori a trimis la noi [i ne-a f\cut cunoscut: De ace[tia s\ nu v\ teme]i, 32

Datorit\ bog\]iei lexicului limbii grece[ti, verbul „a p\zi” este exprimat `n textul original prin thrwv [i prin nrourwv, evitându-se `n felul acesta repeti]ia pu]in sup\r\toare `ntâlnit\ `n traducerea `n limba român\. Pentru o p\strare cât mai exact\ a formei originale, am evitat s\ folosim `n traducere sinonime par]iale ale lui „a p\zi”.

IMNE HRISTOLOGICE

140

nu v\ vor `nvinge, c\ci precum v-am spus: Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 17 Ai Izb\vitorului ucenici la acestea s-au gândit. Dup\ ce Dumnezeu-Omul la cer S-a `n\l]at, atunci au coborât de pe munte s\ltând de bucurie. {i când au ajuns jos, precum spune Scriptura33, s-au plecat [i s-au `nchinat la al cerului Dumnezeu. {i `n laude au izbucnit [i au fericit pe al m\slinilor munte, care de a[a de multe cinstiri s-a `nvrednicit: „Ai dep\[it”, ì spuneau, „pe al Sinaiului munte, c\ci acela a primit ai lui Moise pa[i, dar tu pe ~nsu[i Dumnezeu. Pe acesta Legea s-a dat, Harul `ns\ pe tine care a f\cut pe Moise [i nou\ ne-a f\cut cunoscut: Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”. 18 „{i decât Libanul deci mai `nalt e[ti. Taborul [i Ermonul `naintea ta sunt mai mici, c\ci nu a f\cut pe ace[tia Iubitorul de oameni cele pe care le-a f\cut pe tine”. Asemenea spuneau ucenicii Creatorului [i au `ncetat s\ vorbeasc\ [i au ridicat la cer ochii [i mâinile [i rug\minte fierbinte au f\cut c\tre ~mp\ratul 33

Lc 24:52-53.


141

celor de sus [i al celor de jos spunând: „Neprih\nite, d\-ne nou\ pacea Ta34 [i prin noi lumii Tale cu rug\ciunile Maicii Tale! C\ci du[manul nu suport\ s\ vad\ binele pe care-l facem noi. ~ns\ dep\rteaz\-l de la noi Tu, Care ai spus: Nu M\ voi desp\r]i de voi; Eu sunt cu voi [i nimeni `mpotriva voastr\”.

34

Is 26:12, In 14:27.

142

IMNE HRISTOLOGICE

La sfânta zi a Cincizecimii1 Glasul al 4-lea având prooimionul idiomel\ purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ [al smeritului Roman]

C

ând Cel Prea`nalt, pogorându-Se, a amestecat limbile2, a desp\r]it neamurile; iar când a `mp\r]it

limbile cele de foc, la unire3 pe to]i a chemat; [i cu un glas sl\vim pe Duhul cel Preasfânt. 1 Grabnic\ [i statornic\ mângâiere4 robilor T\i d\-le, Iisuse, când se `ntristeaz\ duhurile noastre5. Nu p\r\si sufletele noastre `n necazuri, nu Te dep\rta de cugetele noastre `n primejdii, 1

Edi]ii: Penticostar, Duminica Rusaliilor (prooimionul [i strofa `ntâi); J. Pitra, Analecta Sacra, I, nr. XX, pp. 157-164; Amfilochij, Facsimilé, J wmanoV" oJ Melådov", I, teØco", 1932, pp. 85pp. 214-223; S. Eustratiadis, R 94; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. 259-266; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 173-207. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]ia SC. 2 Cf. Fc 11:5-7. 3 ~n textul grecesc nu se vorbe[te de „o” unire, a[a cum indic\ forma din Penticostar, ci de „la” unire, „`n” unitate (eij" enovthta). 4 O discu]ie interesant\ suscit\ termenul grecesc paramuqivan, tradus `n textul din Penticostar cu mântuire (swthriva), de[i ar trebui s\ comporte forma mângâiere, care s-ar adapta mult mai bine contextului [i, implicit, `n]elesului `ntregii strofe. 5 Ps 142:4.

La sfânta zi a Cincizecimii

143

ci pururi ne `ntâmpin\ pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te, Cel ce e[ti pretutindeni; precum [i cu Apostolii T\i ai fost pururi6, a[a [i cu noi cei ce Te dorim une[te-Te, ~ndurate; ca uni]i fiind cu Tine, s\ l\ud\m [i s\ sl\vim pe Duhul T\u Cel Sfânt. 2 Nu te-ai desp\r]it, Mântuitorule, de Ucenicii T\i `n timp ce la ceruri Te-ai `n\l]at. Chiar dac\ `ntr-adev\r la cele de sus ai ajuns, pe cele de jos le conduci. Cu adev\rat se afl\ `n orice loc prezen]a Ta, Necuprinsule, [i dac\ se `ntâmpl\ s\ lipse[ti, se pierde [i se distruge [i ca Sodoma se face7. Tu ai a[ezat pe toate [i pe toate le pline[ti. Pe Tine te-au avut cu siguran]\ `n sufletele lor Apostolii, pentru aceasta [i atunci când Te-ai `n\l]at de pe Muntele M\slinilor la cer au coborât s\ltând de bucurie [i cântând [i sl\vind8 pe Duhul cel Preasfânt. 3 S-au `ntors bucuro[i de pe Muntele M\slinilor cei unsprezece Apostoli. 6

Cf. Mt 26:30. ~n traducerea neogreac\ verbul givnetai – „a se face, a deveni” este redat prin katavtavei – „a ajunge, a deveni, a sfâr[i prin” (…). Am optat pentru varianta „a se face” deoarece varianta prezentat\ `n neogreac\ pare pu]in elitist\ [i nu credem c\ autorul a dorit s\ se exprime `ntr-o asemenea manier\. 8 Cf. FA 1:12. 7

144

IMNE HRISTOLOGICE

Aceasta o scrie, precum se [tie, Sfântul Luca, c\ s-au `ntors `n Ierusalim [i au urcat `n foi[or9, unde au stat [i dup\ ce au intrat s-au a[ezat Petru [i ceilal]i ucenici10, c\rora Petru ca [i conduc\tor le-a spus: „Iubitori ai ~mp\r\]iei, sus s\ avem inimile c\tre Acesta Care a f\g\duit [i a spus: Eu v\ voi trimite pe Duhul cel Preasfânt”11. 4 Astfel [de lucruri] Petru a spus atunci c\tre Apostoli [i i-a ridicat la rug\ciune [i `n mijlocul lor a stat [i a strigat spunând: „S\ ne rug\m, genunchii s\ plec\m, s\ cerem, Biseric\ aceast\ camer\ s\ o facem, de vreme ce este [i se face! S\ cânt\m [i s\ strig\m lui Dumnezeu: Trimite nou\ Duhul T\u cel bun, s\ ne conduc\ pe to]i la p\mântul drept\]ii Tale12, pe care Tu l-ai preg\tit celor ce cinstesc [i sl\vesc pe Duhul cel Preasfânt”. 5 ~ndat\ ce au auzit acestea, Apostolii s-au adunat, 9

~n greaca veche, termenul folosit este uperwvon, iar corespondentul neogrec agwvni `nseamn\ „mansard\”, „balcon”. Am optat pentru folosirea termenului `ntâlnit `n Sfânta Scriptur\, [i anume foi[or. 10 FA 1:12-13. 11 Cf. In 15:26. 12 Ps 142:10.


precum c\tre p\stor oile de cuvânt atrase, [i au spus `n tain\ rug\ciunea lor [i au trimis c\tre Atotst\pânitorul astfel de rug\ciuni: „}ie, St\pâne [i ~mp\rate al `ngerilor, [i al oamenilor Domn [i Creator, care pe cele de pe p\mânt [i de pe mare doar cu semnul le ]ii, noi prietenii [i robii T\i strig\m: „Grabnic trimite nou\ pe Duhul cel Preasfânt!”. 6 ~ndat\ plinind rug\ciunile lor le-au semnat [i cu credin]a le-au pecetluit [i sus le-au trimis. {i le-a citit ~nv\]\torul [i a spus: „Cu voia Ta, Mângâietorule, f\r\ s\ `]i poruncesc, `ns\ precum vrei coboar\, c\ci Ucenicii Te a[teapt\, pe care Eu i-am adunat pentru Tine [i pentru Tat\l [i i-am `nv\]at spunând: „~nv\]a]i popoarele pe Tat\l s\ sl\veasc\, [i pe Fiul s\ cinsteasc\13, [i `n cânt\ri s\ pream\reasc\ pe Duhul cel Preasfânt!”. 7 A ascultat atunci Dumnezeu Mângâietorul pe cei ce fierbinte I se rugau [i [pe care] desigur ì viziteaz\ `n timpul rug\ciunii, f\r\ ca de nic\ieri s\ se mute, 13

Cf. Mt 28:19.

145

IMNE HRISTOLOGICE

146

Cel care cu cuvinte nu se spune, de vreme ce `ng\duin]a nu a fost mutare, nici mic[orare nu a suferit, c\ci sus a fost [i jos [i pretutindeni [i neexprimat\ [i de necuprins este dumnezeiasca fire, cu ochii nu se vede, `ns\ se `n]elege cu credin]a, cu mâinile nu se prinde, `ns\ se atinge cu sufletele credincio[ilor Duhul cel Preasfânt. 8 Aduna]i se aflau to]i `n sfânta zi a Cincizecimii [i `n rug\ciune a[teptând cei unsprezece Apostoli. {i precum spune lectura Faptelor, asemenea vântului n\valnic s-a f\cut deodat\ zgomot mare din cer cu vuiet [i cu foc s-a umplut `ntreaga camer\14 [i uimire mare a provocat celor iubi]i. Pentru aceasta [i v\zând casa asemenea navei s\ se cl\tinându-se spuneau: „Opre[te furtuna [i trimite, o, Doamne, pe Duhul cel Preasfânt!”. 9 Au crezut `n]elep]ii c\ `ntreg foi[orul de la vânt se pierde, to]i au `nchis ochii `nfrico[a]i. {i iat\, se `ntâmpl\ altceva mai `nsp\imânt\tor [i primei spaime alta au ad\ugat minunile continue, 14

FA 2:1-2.


de vreme ce limbi de foc i-au atins15 [i pe capetele iubi]ilor au venit [i p\rul nu le ardeau deloc, ci mintea le luminau. Cu adev\rat s\ se cur\]easc\ [i s\ se lumineze le-a trimis Duhul cel Preasfânt. 10 {i Petru, ca [i cum ar fi `n]eles toate acelea, a strigat: „Fra]ilor, s\ l\ud\m cele ce vedem! S\ nu le cercet\m! Nu spune cineva ce este aceasta ce se `ntâmpl\? Deasupra min]ii este acest fapt [i dep\[e[te gândul. Duh [i foc s-au unit, minune adev\rat\! Adiere [i flac\r\ s-au legat, vedere `nfrico[\toare! ~mpreun\ vânturi [i fl\c\ri, `mpreun\ scântei [i rou\. Cine a v\zut? Cine a auzit? Cine poate s\ spun\ aceasta pe care o d\ Duhul cel Preasfânt? 11 Voi dar, iubi]ilor, sta]i [i privi]i cu simplitate focul, pe care l-a trimis din cele cere[ti Cel ce se g\se[te `n cele `nalte. Nu v\ fie fric\, c\ci c\rbunii nu ard! Nu le pierde]i, c\ci aceast\ flac\r\ nu arde! 15

FA 1:3.

147

148

IMNE HRISTOLOGICE

{i aminti]i-v\ ca `n]elep]ii cum `n vechime, focul a g\zduit pe cei trei tineri, [i cum trupurile nu au ars, cum nici unul din firele de p\r; cum `n timp ce cuptorul a primit trei, a ar\tat patru16. A `nmul]it dar pe ace[tia ce i-a luat, c\ci cinsteau pe Duhul cel Preasfânt. 12 Acum, dar, fra]ilor, fiecare dintre voi s\ alunge frica din al s\u suflet [i s\ arate dragoste adev\rat\ Domnului Care S-a `n\l]at, de vreme ce [i Acela a iubit pe cei pe care i-a chemat, c\ci toate cele pe care le-a prezis le-a `nf\ptuit [i le-a f\cut precum a spus. De ce v\ teme]i, a[adar, de flac\ra ce nu arde? Focul las\ trandafirii s\ credem, a[a cum sunt de vreme ce s-a a[ezat ca florile pe capetele noastre, cu care ne-a `ncoronat, ne-a `mpodobit, ne-a f\cut s\ str\lucim Duhul cel Preasfânt. 13 ~ndat\ ce acestea Petru a spus Apostolilor to]i, `mpreun\ cu ei s-a lini[tit [i to]i Duhul cel Sfânt au primit, c\ci a venit dup\ acestea, precum se scrie. Ca `naintemerg\tori a folosit dou\ minuni, focul [i vântul. Trebuia, a[adar, ca mai `nainte de Duhul 16

Dn 3:22-26 (gre[eal\ `n edi]ia SC: Dn 3:92-94).


149

minune s\ precead\, trebuia ca mai `nainte de Lumin\tor lumin\ `nainte s\ alerge [i s\ prevesteasc\ `n lume asemenea sunetului trâmbi]ei c\ci precum [tie [i precum vrea pe p\mânt coboar\ Duhul cel Preasfânt. 14 Mari au fost [i `nsp\imânt\toare toate faptele [acestea] [i `nceteaz\ a fiec\ruia gândire. Cu adev\rat s-au umplut deodat\ to]i de Duh Sfânt [i cu ascult\torii `n limba lor au stat de vorb\, cu romanii ca romani, cu par]ii ca par]i, cu mezii ca mezi, cu u[urin]\ mare au vorbit elami]ilor [i arabilor cunoscu]i s-au f\cut `ndat\, celor din Asia [i frigienilor v\zu]i17 [i de cuvinte mari vorbitori [i tuturor popoarelor vorbeau dup\ cum ì lumina18 Duhul cel Preasfânt. 15 Dar când i-au v\zut c\ vorbesc `n toate limbile, cei aduna]i acolo de pretutindeni au strigat: „Ce `nseamn\ aceasta?19 Galileeni sunt Apostolii [i cum acum ì vedem c\ s-au f\cut cu neamurile 17

Cf. FA 2:9-11. FA 2:4. 19 Cf. FA 2:12. 18

150

IMNE HRISTOLOGICE

toate compatrio]i?20 Când a cunoscut Egiptul Petru [cel numit [i] Chefa21? Când Andrei `n Mesopotamia a stat? Când au cunoscut fiii lui Zevedeu Pamfilia? Cum s\ cunoa[tem acestea? Cum s\ le spunem? Desigur, precum vrea Duhul cel Preasfânt”. 16 Acum s-au f\cut `n]elep]i cei mai `nainte pescari. Acum [s-au f\cut] ritori [i faimo[i ace[tia ce au tr\it pe ]\rmuri. Cei ce mai `nainte coseau plasele22 desfac acum [i `njosesc ale retorilor `ncurc\turi cu simple cuvinte. Un cuvânt spuneau dar `mpotriva multora, un Dumnezeu vesteau, nu mul]i. Pe Unul ca unul cinstesc, Tat\ ne`n]eles, Fiu de o fiin]\ [i nedesp\r]it [i `ntocmai lor pe Duhul cel Preasfânt. 17 S-a dat acestora pe to]i s\ `ntreac\ cu limbile ce le vorbesc? {i de ce se ceart\ necre[tinii [i p\l\vr\gesc? De ce se laud\ [i vocifereaz\ elinii? De ce se dau drept mari cu Arato cel de trei ori blestemat? 20

Cf. FA 2:7. Interesant\ este p\strarea `n cadrul condacului [i a numelui ebraic al Apostolului Petru. Cel mai probabil, inserarea s-a f\cut tocmai pentru a demonstra c\ la actul mântuirii sunt chemate toate neamurile p\mântului, inclusiv cel iudeu. 22 Mt 4:21, Mc 1:19. 21


De ce se `n[al\ de c\tre Platon? De ce pe neputinciosul Demostene iubesc? De ce nu `n]eleg cum c\ Homer este vis mincinos? De ce pe Pitagora `l fac legend\, pe cel ce cu dreptate s-a redus la t\cere? {i pentru ce nu alearg\ cu credin]\ spre ace[tia pe care i-a descoperit Duhul cel Preasfânt? 18 S\ l\ud\m, fra]ilor, ale ucenicilor limbi, c\ci nu prin cuvinte m\iestre, ci cu puterea lui Dumnezeu pe to]i i-au prins, c\ci au luat crucea Acestuia ca undi]\ [i au f\cut cuvintele plase [i `n lume au pescuit, c\ci au avut cuvântul cârlig potrivit. Deoarece asemenea momelii pentru ace[tia s-a f\cut trupul St\pânului a toate care nu a ucis, ci a tras la via]\ pe cei care cinstesc [i sl\vesc pe Duhul cel Preasfânt.

151

IMNE HRISTOLOGICE

152

La a doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos1 Glasul `ntâi având prooimionul idiomel\ purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ to e#to" [al smeritului Roman poem]

C

ând vei veni, Doamne, cu slav\ pe p\mânt [i cele ale lumii se vor cutremura [i râu de foc `naintea

tronului T\u va trece2 [i c\r]ile se vor deschide [i cele ascunse se vor ar\ta, atunci Tu salveaz\-m\ de focul cel nestins [i de-a dreapta Ta `nvrednice[te-m\ s\ stau3, Judec\torule Preadrepte4. 1 ~n timp ce-mi amintesc, Preabunule Doamne, de `nfrico[\toare judecata Ta [i de ziua judec\]ii, 1

Edi]ii: J. Pitra, Analecta Sacra, vol. 1, pp. 34-43; Amfilochij, Facsimilé, pp. 137-149; Krumbacher, Studien, pp.163-183; Th. Wehofer, „Untersuchungen zum Lied des Romanos auf die Wiederkunft des Herrb”, `n: Sitzungsberichte der kais. Akademie der Wissenschaften in Wien, Phil.-hist. Klasse, 154/5, 1907, pp. 108-120 (reproduce pe Krumbacher); G. Cammelli, Romano il Melode, pp. 218-242; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, 34, pp. 266-275; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 232-267. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]ia SC. 2 Dn 7:10; Ap 20:12. 3 Mt 25:33. 4 Cf. 2 Tim 4:8.

La a doua Venire a Mântuitorului Iisus Hristos

153

m\ `nfiorez [i m\ cutremur de a con[tiin]ei cercetare. Când Te vei a[eza pe tronul T\u [i vei cerceta, atunci s\ nege ale sale p\cate nimeni nu va putea c\ci lumina adev\rului va c\dea peste tot [i frica va st\pâni, Vuiet mare va face focul iadului [i p\c\to[ii de durere vor striga. Pentru aceasta, miluie[te-m\ mai `nainte de sfâr[it [i m\ iart\, Judec\torule Preadrepte. 2 Când a venit `ntâia oar\ [i S-a ar\tat oamenilor Domnul nedesp\r]indu-Se de Cel ce L-a n\scut, nu au cunoscut cele de sus, st\pânirile [i puterile [i ale `ngerilor cete, [i S-a f\cut om precum a vrut Acela, al omului Creator; [i S-a `n\l]at la Tat\l, Acesta ce nu L-a p\r\sit; de necercetat este taina Ta, Mântuitorul meu: de Tat\l T\u nicicum nu Te-ai dep\rtat [i la Tat\l ai sosit, Tu Care de Acela nu Te despar]i [i pretutindeni Te afli, Judec\torule Preadrepte. 3 S-a `n\l]at Domnul cu slav\ de `ngeri l\udat [i ai S\i ucenici L-au v\zut. Astfel va veni `n chip v\zut [i `ngerii vor merge `nainte, precum Scriptura `nva]\5. Când [i cele din ceruri [i cele de pe p\mânt `mpreun\ [i cu cele de dedesubt 5

Cf. FA 1:9-11.

154

IMNE HRISTOLOGICE

vor sl\vi [i se vor `nchina lui Hristos Care S-a r\stignit6 [i vor m\rturisi deschis c\ Dumnezeu este [i Judec\tor, atunci iudeii plângând vor vedea pe Cel a C\rui coast\ au `mpuns-o7. Drep]ii vor str\luci8 [i vor spune: „Slav\ ie, Judec\torule Preadrepte!”. 4 La prima venire a Dumnezeului nostru, Ioan a mers `nainte [i a vestit poc\in]\ tuturor, dar la cea de a doua venire [`naintemerg\tor] va fi dreptul Ilie. Profetul Maleahi mai `nainte l-a vestit spunând: „Se va trimite mai `nainte de ziua Domnului profetul Ilie”9. Matei a scris10 c\ ai `nv\]at, Mântuitorul meu, despre Ioan spunând: „Acesta este, de vre]i s\ `l primi]i, Ilie despre care este vorba s\ vin\ vestindu-Te pe Tine, Judec\torule Preadrepte”. 5 Dar mari [i de neexprimat [lucruri] a scris [i clar a `nv\]at `n a sa Apocalips\ [i Ioan Teologul, [i a ar\tat cum c\ Ilie va veni [i `mpreun\ cu el a l\sat s\ se `n]eleag\ c\ vine [i Enoh cel fericit. 6

Cf. Flp 2:10-11. Zah 12:10, In 19:37; Cf. Ap 1:7. 8 Mt 13:43. 9 Mal 3:22. 10 Mt 11:14. 7


155

„Voi trimite”, spune, „pe cei doi profe]i `n lume [i saci vor purta [i pe Mine M\ vor vesti tuturor”11. {i arat\ c\ ace[tia [cu] o mie dou\ sute de zile [i [aizeci vor veni mai `nainte de venirea Ta, Judec\torule Preadrepte. 6 Clar toate cele ce au s\ fie le-a prevestit minunatul Daniil, dac\ `n mod corect le cercet\m. „O s\pt\mân\”, spune, „leg\mânt nu voi face”; [i `ndat\ a completat: „La jum\tatea s\pt\mânii se va opri Dumnezeiasca Liturghie”12. {i t\lm\ce[te cum c\ trei ani [i jum\tate vor vesti cei doi sfin]i venirea cea de-a doua [i alt atâta timp va domni nedreptul Antihrist greu chinuind pe cei ce Te a[teapt\, Judec\torule Preadrepte. 7 {i va g\si l\star v\t\m\tor Antihristul [i din acesta se va na[te, a lui Hristos `ntrupare vrând s\ imite cel r\u [i preanelegiuit [i al adev\rului du[man. Trup va lua ce va fi organ al desfrân\rii sale. Din femeie p\c\toas\ se va na[te `n chip deosebit [i va `n[ela pe cei f\r\ de lege cum c\ fecioar\ l-a n\scut. ~nfrico[\toare fapte va face, dar nu `ntru adev\r, 11 12

Ap 11:3. Dn 9:27.

156

IMNE HRISTOLOGICE

mincinosul [i nelegiuitul, pe care vor iubi cei f\r\ de lege [i pe Tine Te vor t\g\dui, Judec\torule Preadrepte. 8 {i atunci astfel se va `nf\]i[a blestematul [i f\c\torul de rele diavol, care pe cele bune le du[m\ne[te, s\ se mândreasc\ fiul pierz\rii, ca dumnezeu s\ i se `nchine13 cei `n[ela]i de ale sale fapte fantasmatice, [i ace[tia `l vor accepta, cei ce dragostea adev\rului lui Hristos nu au primit [i s-au `ncrezut mai mult `n minciunile `n[el\torului14. Cuvinte va rosti `mpotriva Celui Prea`nalt s\lbatica fiar\15 [i pe to]i cei ce Te a[teapt\ va ataca, Judec\torule Preadrepte. 9 Templu vestit va zidi atunci al evreilor popor `n[elând [i pe al]ii nelegiuitul, `n timp ce fapte mincinoase va face [i semne mari tiranul. Fa]\ dup\ fa]\ va schimba, `n v\zduh va zbura, [i va schimba `n `ngeri pe demoni `n chip `n[el\tor ca s\ slujeasc\ din toat\ inima poruncile sale. Vor avea atunci oamenii triste]e [i nevoie mare [i nem\surat\, cu care se vor `ncerca robii T\i to]i, Judec\torule Preadrepte. 13

Cf. 2 Tes 2:3-4. Cf. 2 Tes 2:10-12. 15 Dn 9:25. 14


157

10 Foamete mare va c\dea [i p\mântul va refuza s\ dea roadele sale, deloc nu va ploua [i toate plantele `ntr-o clipit\ se vor ofili [i ierburile uscate vor deveni. Din loc `n loc oamenii vor fugi [i f\r\ `ncetare vor plânge. Prigoana `mpotriva celor ale[i se va-nte]i [i `n locuri pustii [i `n mun]i [i `n pe[teri se vor ad\posti de frica tiranului; de monstru se vor ascunde [i vor striga: „Cu dragoste prive[te [i mântuie[te pe robii T\i, Judec\torule Preadrepte!”. 11 Cu mult vicle[ug cel prea r\u va veni blând pref\cându-se a fi, precum [este cu adev\rat] Bunul P\stor al nostru. Glasul Acestuia va imita [i va chema din stân\ oile; [i mul]i `l vor crede [i vor merge c\tre el `n[ela]i; [i a Mântuitorului pecete le va lua [i cu pecetea pierzaniei ca pe ai s\i va pecetlui. Dar câ]i `n[el\ciunea lui pricep, ur\sc [i se scârbesc de chemarea sa [i doar pe Tine Te iubesc, Judec\torule Preadrepte. 12 Se nec\je[te atunci [i se tulbur\ vicleanul [i prear\ul [i se-nfurie f\r’ de m\sur\ [i ca o fiar\ ne`mblânzit\ se va avânta spre oameni ca du[man

IMNE HRISTOLOGICE

158

[i mai ales [asupra] sfin]ilor. {i va ar\ta acul cel ascuns al s\u amenin]ând pe to]i nemilostivul. Team\ va aduce, `nchipuiri [i lovituri `n aer, ce fric\ [i lips\ de curaj tuturor oamenilor vor stârni. Toate ale p\mântului [i ale m\rii se vor cutremura; cele sfinte se vor nimici. Pentru aceasta [i drep]ii: „Arat\-Te”, vor striga, „Judec\torule Preadrepte!”. 13 Astfel, `n prigoane to]i vor muri, câ]i pe Hristos vor a[tepta. Psalmi [i imnuri vor t\cea. Nici dumnezeiasc\ Liturghie, nici Biseric\ [nu] va fi, nici daruri de prinos [i [nici] t\mâie, de vreme ce pentru trei ani [i jum\tate va `nceta Jertfa nesângeroas\, precum s-a scris [`n Scripturi]16. Cutremure [i mor]i [i orice chin `n lume vor domni; [i copii vor muri la sânul mamelor [i mame vor muri mai `nainte de copii. Ne`ngropate vor fi trupurile `n pie]e17. Gropar nu se va g\si; `ns\ Tu pe to]i vei `nvia, Judec\torule Preadrepte. 14 Niciun ora[ sau pustiu nu va putea salva pe cei ce acolo caut\ refugiu. 16 17

Dn 9:27. Cf. Ier 14:16.


159

Plâns va fi peste tot. To]i cu durere `n zi se vor ruga, ca seara s\ soseasc\18; [i doar ce noaptea va veni, iar\[i zi s\ se fac\ se vor ruga. Cei vii cu lacrimi vor ferici pe mor]i, iar tat\l va `ntâlni [i va `mbr\]i[a copilul [i `mbr\]i[a]i vor muri cei doi. Câ]i stau, au s\ cad\. Fericit va fi cel ce rabd\ [i Te iube[te, Judec\torule Preadrepte. 15 ~ndat\ dup\ triste]ea de nespus, pe care o va face groaznicul tic\los, vor `nceta toate `ncerc\rile, c\ci Domnul, precum este scris19, pentru ale[ii S\i va `mpu]ina zilele de triste]e, cu dragoste purtând de grij\ alor S\i, c\ci este Milostiv. {i va veni, dar, din cele cere[ti ca soare ce str\luce[te cu nori [i slav\, ca Dumnezeu `ntrupat, precum S-a [i `n\l]at `mp\r\]ind pe toate Sfântul [i Cel f\r\ de p\cat, de care se tem `ngerii [i strig\: „Slav\ }ie, Judec\torule Preadrepte!”. 16 Dumnezeiescule Mire, Mântuitorule al nostru, ca s\ se arate atotputernicia Ta, toate cetele `ngerilor [i ale arhanghelilor `naintea tronului T\u merg 18 19

Iov 7:4. Mt 24:22.

IMNE HRISTOLOGICE

160

[i Te sl\vesc, Doamne20. To]i sunt flac\r\ de foc ce pe toate le arde [i p\mântul cur\]\, râu ce alearg\ plin de foc `nsp\imânt\tor [i groaznic [i Heruvimii [i Serafimii cu team\ slujesc [i sl\vesc spunând ne`ncetat cântarea cea `ntreit sfânt\; fe]ele ascund [i strig\ cu putere: „Slav\ ie, Judec\torule Preadrepte!”. 17 Toate mormintele se clatin\ [i se deschid `n clipa `n care trâmbi]a sun\ [i cei mor]i vor `nvia [i to]i cei vii `ntr-o clipit\ se vor r\pi [i toate se vor termina21. Au s\ vad\ acea frumuse]e de neexprimat a Mirelui [i se vor cutremura ale oamenilor neamuri. ~nfrico[\toare va fi cu adev\rat a lui Hristos venire. Cerul cel mare brusc se va despica [i p\mântul se va schimba [i toate neamurile Te vor sl\vi, Judec\torule Preadrepte. 18 {i `ndat\ ce drep]ii au s\ vad\ a Domnului fa]\ [i vor intra `n paradis [i f\r\ de griji se vor `nchina Celui Prea`nalt, `mpreun\ cu `ngerii se vor a[eza; iar orice drept bucuros va descoperi ce a f\cut, de vreme ce faptele `n chip deschis 20 21

Cf. Is 6:2-3. 1 Tes 4:16-17.


161

se vor ar\ta `naintea Judec\torului [i ~mp\ratului22. {i câ]i vor prezenta credin]\ adev\rat\ cu mândrie vor striga: „Harul T\u d\ nou\, Judec\torule Preadrepte!”. 19 ~naintea altarului23 se aduce atunci cel viclean, legat de c\tre `ngeri, `mpreun\ cu to]i cei ce acestuia au slujit. Lâng\ el se vor conduce to]i ce l-au ascultat [i pe Hristos au negat. Du[manul [i demonii s\i `n foc se vor arunca `n veci, nelegiui]ii aceea[i soart\ vor avea cu diavolul [i `mpreun\ cu el se vor chinui `n chinurile f\r\ de sfâr[it. {i câ]i `n cuno[tin]\ au p\c\tuit de[i Legea o primiser\, dup\ Lege se vor judeca24. Dreapt\ [i impersonal\ judecata Ta va fi, Judec\torule Preadrepte. 20 Când dreapta judecat\ `naintea altarului lui Hristos au suportat p\c\to[ii [i drep]ii, atunci de-a dreapta vor s\ stea cei ale[i, asemenea luminii str\lucind, [i `n stânga vor apuca p\c\to[ii plini de triste]e [i durere amar\, 22

Evr 4:13. Termenul bhvma are `n]elesul de altar, dar [i de tribun\; `n contextul de fa]\ poate fi interpretat [i ca tribun\ de judecat\. 24 Rm 2:11-12. 23

162

IMNE HRISTOLOGICE

c\ci nu le d\ vreme de ap\rare, pentru c\ s-au ar\tat toate pe care fiecare le-a f\cut. Cu adev\rat prima venire s-a f\cut spre mântuirea lumii [i a doua spre a se judeca, precum tuturor ai spus-o, Judec\torule Preadrepte. 21 Nestric\cio[i [i nemuritori vor fi atunci to]i dup\ `nviere, de vreme ce stric\ciunea se va pierde. Frica schimb\rii [i a mor]ii nu ne va mai `nsp\imânta, ci ve[nic\ va fi [ederea, f\r\ de sfâr[it [i neschimbat\. Câ]i cu dreptate se vor arunca `n `ntunericul cel mai adânc25, `n ve[nicie vor r\mâne `n iad [i vor plânge. Dar pe de alt\ parte, drep]ii ce vor mo[teni ve[nica Ta `mp\r\]ie s\rb\toare f\r\ de sfâr[it vor avea [i Te vor sl\vi26, Judec\torule Preadrepte. 22 Cât vor plânge p\c\to[ii `n ora judec\]ii, `ntre care primul [i cel mai mare voi fi eu27, când au s\ vad\ c\ st\ pe tron pe Judec\torul Cel prea`nalt. Fric\ [i groaz\ va provoca, `n timp ce ale drep]ilor [i ale sfin]ilor cete de bucurie vor str\luci, iar pe p\c\to[i [au s\ vad\] `ntrista]i ve[nica pedeaps\, 25

Mt 8:12. Cf. 1 Pt 1:8. 27 Cf. 1 Tim 1:15. 26


[i poc\in]\ nefolositoare vor avea [i vor spune: „M\car s\ fi fost `n lume s\ fi ar\tat poc\in]a cea adev\rat\28 [i mil\ s\ fi g\sit [i har [i iertare, Judec\torule Preadrepte”. 23 Acesta va fi modul judec\]ii. S\ fugim, dar, de focul iadului! S\ ne dezgust\m de cele trec\toare [i s\ ne `ngrijim de cele ve[nice [i nepieritoare, mila ca s\ g\sim! S\ nu credem c\, de vreme ce am p\c\tuit, cu siguran]\ ne vom pierde! Cu adev\rat rana p\catului cu al poc\in]ei medicament repede se vindec\, de vrem cu adev\rat. {i acum to]i pe Mântuitorul s\ rug\m strigând: „D\ poc\in]\, Doamne, robilor T\i, ca s\ g\sim odihn\, Judec\torule Preadrepte!”. 24 Mântuitorule al lumii, Preasfinte, precum Te-ai ar\tat [i firea omeneasc\ ce z\cea `n gre[eli ai readus la via]\, astfel [i mie descoper\-Te tainic, R\bd\torule, c\ci e[ti milostiv. {i, c\zut cum sunt `n multe p\cate, te rog fierbinte, ridic\-m\, c\ci acestea pe care le spun [i [cu care] pe al]ii sf\tuiesc 28

Cf. Mt 3:8.

163

IMNE HRISTOLOGICE

164

nu le p\zesc. Dar cu c\ldur\ Te rog, d\-mi prilejuri de `ndreptare29, poart\-mi de grij\ cu rug\ciunile Pururea Fecioarei [i N\sc\toarei de Dumnezeu, [i de privirea Ta cea iert\toare nu m\ lipsi, Judec\torule Preadrepte.

29

Ps 50:13.

Not\ asupra imnelor cu diferite teme

165

3 IMNE CU DIFERITE TEME

166

IMNE CU DIFERITE TEME


167

Not\ asupra imnelor cu diferite teme \rin]ii [i scriitorii Bisericii au fost nu doar ap\r\tori ai dumnezeie[tilor dogme, ci [i personalit\]i puternice ale timpului lor, care cuno[teau nevoile materiale [i duhovnice[ti ale contemporanilor. De aceea, vom `ntâlni `n scrierile multora dintre ace[tia pasaje care nu ne vor impresiona numai prin adânca lor teologhisire, ci ne vor `ncânta [i prin frumuse]ea limbajului, descoperind `n acela[i timp pe ace[ti autori ca pe ni[te persoane care neluându-[i privirea de la cele cere[ti s-au preocupat de progresul duhovnicesc al semenilor. Sf. Roman Melodul este unul dintre ace[ti scriitori biserice[ti, lucru ce se v\de[te din bogata varietate a temelor tratate. Dup\ ce am prezentat `n prima parte a lucr\rii de fa]\ imne cu un caracter hristologic, am considerat c\ pentru perceperea cât mai corect\ a importan]ei operei sale, este necesar s\ aducem `naintea cititorului român [i imne care nu au `n centrul lor strict `nv\]\tura despre Persoana lui Hristos, ci anumite teme scripturistice sau evenimente importante din via]a comunit\]ii `n care Melodul [i-a desf\[urat activitatea. Astfel, partea a doua debuteaz\ cu un imn structurat `n jurul pildei bogatului nemilostiv [i a s\racului Laz\r. Nu este vorba despre o simpl\ punere `n versuri a cunoscutei parabole, ci despre un `ndemn la milostenie, la iubire de oameni, pe care autorul `l adreseaz\ cititorului. Pentru Sfântul Roman,

P

168


omul cel efemer `[i g\se[te sc\pare `n Unul Cel f\r\ de sfâr[it [i `n cuvintele pe care Acesta i le-a dat s\ le p\streze [i s\ le `mplineasc\; [i tot Acesta ì cere omului s\ priveasc\ spre ceilal]i oameni [i, `mbr\]i[ându-i `n dragostea sa, s\ se ajute unul pe altul `n drumul lor spre ~mp\r\]ia cerurilor. Ordinea imnelor din partea a doua dezv\luie cititorului treptele drumului anabazic spre ceruri. Dup\ ce este `ndemnat la iubire de Dumnezeu [i de semeni, este mai apoi `ndemnat prin dou\ condace axate pe o alt\ pild\ foarte cunoscut\ s\ verse lacrimile sincere ale poc\in]ei. Construite `n jurul pildei celor zece fecioare, condacele al doilea [i al treilea ne `ndeamn\ s\ ne cur\]im sufletele de `ntinarea p\catului [i s\ lupt\m toat\ via]a noastr\ pentru a dobândi „cununa cea nestric\cioas\”. Poc\in]a, milostenia, rug\ciunea, privegherea sunt pa[i pe care cre[tinul trebuie s\ ì urmeze pentru a putea striga plin de curaj la poarta Celui milostiv: „Deschide!”. Cu adev\rat multe sunt p\catele pe care omul le face `n vremea vie]ii sale, dar mul]imea acestora nu poate cople[i iubirea [i milostivirea divin\. Dumnezeu iart\ pe to]i cei ce gre[esc, dar autorul schimb\ rapid planul expunerii [i aminte[te cititorului c\ Judec\torul nu este doar iubitor, ci [i drept, [i aduce spre `nt\rirea celor afirmate episoade vetero-testamentare. Poporul lui Israel a gre[it, s-a poc\it [i a fost iertat, [i `n iertarea ce i-a adus-o Dumnezeu a ridicat de la el suferin]ele [i `ncerc\rile grele, `n care `l afundase pentru p\catele sale, iar acum, dup\ mântuitoarea lucrare a Domnului Hristos, noul popor al lui Dumnezeu se clatin\ `n credin]\, stricând armonia crea]iei [i atr\gând mânia Creatorului. Acest fapt nu este uitat de Sfântul Roman, [i ne sus]inem afirma]ia prin cel de-al patrulea


169

imn, La orice cutremur [i incendiu. ~nc\ de la `nceput suntem a[eza]i `ntr-o atmosfer\ tensionat\, dominat\ de expresii grave, precum: „noi care `n suferin]\ ne g\sim”, „cu c\in]\ strig\m”, „c\mar\ de vindecare a sufletelor deschide”, dar care devine lini[tit\ ex abrupto printr-o singur\ formulare: „Alearg\ Mântuitorul ale tuturor r\ni s\ vindece”. Brusc, imaginea static\ dominat\ de triste]e a `nceputului este `mpr\[tiat\ de dinamismul ac]iunii Mântuitorului. El nu Se mi[c\ `ncet spre cei ce-L caut\, ci alearg\ purtat de dumnezeiasca dragoste. Pentru Sf. Roman, `ntreaga istorie este str\b\tut\ de alergarea Mântuitorului [i de lucrarea iconomic\ a Divinit\]ii. Dar Cel ce vindec\ r\nile sufletelor. Se poart\ ca un `n]elept ce `ntârzie s\ aduc\ vindecare tocmai pentru a trezi din lene [i din adâncul p\catelor pe oameni. Astfel s-a purtat Domnul cu Israel, astfel se poart\ [i cu noi, c\ci dup\ cum s-a `ngrijit de vindecarea sufletelor acelora, se `ngrije[te [i de vindecarea sufletelor noastre. Autorul mut\ pentru pu]in ac]iunea `ntr-un spa]iu al prezentului continuu, `ntrebându-ne pe to]i dac\ nu este adev\rat c\ Hristos caut\ zilnic s\ ne `ndrepte spre a ne oferi via]a ve[nic\. Domnul vindec\ prin cuvintele pe care ni le spune, iar de vede c\ prin ele nu ne vindec\m, atunci trece la fapte, atunci chinuie [i vindec\. Astfel s-a `ntâmplat cu contemporanii Melodului, asupra c\rora Dumnezeu a adus foc [i ap\ [i cutremur spre a-i `ndrepta. Iat\ frumuse]ea [i bog\]ia mesajului acestui imn! Nu se limiteaz\ la o singur\ `nv\]\tur\ scripturistic\ pentru cei ce-l ascultau atunci, ci le `nf\]i[eaz\ dragostea lui Dumnezeu pentru om, lucrarea Sa iconomic\, `ndeamn\ la poc\in]\, consoleaz\ pe cei ce sufer\ dezv\luindu-le pricina triste]ii [i Izvorul unde `[i vor g\si bucuria.

170


P\catul atrage suferin]a; dragostea, credin]a [i poc\in]a `l ridic\ pe omul c\zut [i prin ele sau ridicat [i contemporanii Sfântului Roman; prin aceste virtu]i s-au rezidit bisericile [i cetatea, prin ele au dobândit puterea de a striga c\tre Mântuitorul s\ le dea s\ treac\ f\r\ de opreli[ti via]a aceasta, iar `n cea viitoare s\ se bucure de comuniunea cu El. Ultimul imn este adresat celor care au ales s\-L urmeze `ntru totul pe Mântuitorul, monahilor. Care altul putea fi refrenul acestuia decât cunoscuta cântare „Aliluia”. Asemenea `ngerilor, monahii s-au dep\rtat de lumea aceasta [i `[i petrec via]a p\mânteasc\ `n rug\ciune [i `n cânt\ri de laud\ aduse Creatorului. Grijile lumii sunt str\ine pentru ei, iar calmul vie]uirii lor nu cunoa[te iarn\ atâta vreme cât sunt ancora]i `n cântarea „Aliluia”. Strofele introductive sunt structurate pe antiteza dintre via]a lumeasc\ [i via]a monahal\, imitatoare a celei `ngere[ti, [i sunt `n acela[i timp `ndemnuri la statornicie `n alegerea f\cut\ de monahi; au ales cerul `nc\ de pe p\mânt, au ales ve[nicia `n locul efemerit\]ii. Atmosfera ideal\ a vie]ii monahale trebuie s\-i `nsufle]easc\ pe to]i cei ce au ales s\ urmeze lui Hristos. Dac\ la `nceput sesiz\m o lupt\ extern\ purtat\ de cei din lume pentru a-[i `mpli dorin]ele, mai apoi sesiz\m prezentarea unei lupte l\untrice despre care Melodul ne spune c\ se d\ `n sufletul monahului provocat câteodat\ de gânduri. Dac\ cei din lume pentru a birui ridic\ privirile spre a vedea pericolul, monahii sunt `ndemna]i ca `nt\rindu-se `n credin]\ s\ ]in\ `n jos capetele. Se va ajunge astfel la o stare paradoxal\ specific\ spiritualit\]ii r\s\ritene: când ochii trupe[ti privesc spre p\mânt, ochii sufletului vor `n\l]a privirea c\tre ceruri. Drumul monahismului nu este u[or, dar cei ce l-au


171

`nceput s\ se gândeasc\ la faptul c\ este aproape venirea Domnului. Este evident din strofele finale c\ autorul se adreseaz\ unei anumite comunit\]i monahale, pe care o [i cunoa[te, deoarece adreseaz\ fra]ilor `ndemnul de a asculta de egumen. Imnul se termin\ cu o rug\ciune pentru buna vie]uire a comunit\]ii monahale.

172


Despre bogat [i despre s\racul Laz\r1 Glasul 2 având prooimionul: idiomel\, strofe: despre ciorchinele cel neroditor, [i purtând acrostihul acesta: poihvma JRwmanoØ tapeinoØ [poemul smeritului Roman]

hiar de v\d gre[elile mele s\ dep\[easc\ a nisipului mul]ime, `ns\ cea de nedescris bun\tate a Ta cunoscând cu putere strig: „Ai mil\ de mine [i miluie[te (-m\), Doamne!”.

C

1 Cu cântare duhovniceasc\ pe Tine Te sl\vim, Preasfinte, `mpreun\ cu Cel f\r\ de `nceput al T\u Cuvânt [i [cu] Duhul Sfânt. Cu credin]\ ne `nchin\m ie [i Treime nedesp\r]it\ Te m\rturisim, `ntreit Sfinte. {i Tu, pe credincio[ii care ie ~]i strig\, lumineaz\ `mpreun\ cu sfin]ii T\i, precum pe dreptul Laz\r. Am citit, dar, via]a sa `n Sfintele Scripturi 1

Edi]ii: E. Mioni, Romano il Melode, pp. 181-198; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, 50, pp. 430-438; N. Tomadakis, JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1, pp. 205-252; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 114, pp. 278-301. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]ia SC.

Despre bogat [i despre s\racul Laz\r

173

[i ne`ndurarea bogatului nemilos c\tre el. Pentru aceasta pe unul ai [i trimis `n focul gheenei [i pe cel\lalt `n sânul lui Avraam2. Dar Tu, Milostive, mântuie[te-ne pe noi de mânia Ta [i ne miluie[te, Doamne! 2 Domnul cel sl\vit Care iube[te omenirea [i vrea ca to]i s\ se mântuiasc\ a cunoscut pe cele viitoare [i a ar\tat mai dinainte `n Scriptur\ r\spl\tirea, pe care o va face atunci celor buni [i celor vicleni. Pentru aceasta, dup\ ce am ascultat acum a acestui lacom via]\ de cele ale noastre s\ ne `ngrijim, pe noi `n[ine s\ ne cercet\m. Aceasta de altfel o spune [i de Dumnezeu inspirata Scriptur\. Era un oarecare om bogat cu mult\ avere, care cu m\re]ie se `mbr\ca `n porfir\ [i vison3 [i se veselea cu str\lucire bine petrecând [i nu spunea: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 3 A v\zut pe Laz\r atunci bogatul cel nemilostiv [i cu mânie lipsit\ de omenie a urât pe s\rac, pe cel r\nit de boal\. {i acesta, cel s\n\tos, s-a scârbit de el [i nu l-a miluit atunci cel f\r\ fric\ de Dumnezeu. Cu mândrie se purta fa]\ de frate du[manul 2 3

Lc 16:22-23. Lc 16:19.

174


[i f\r\ de `ndurare `l vedea `n s\r\cie pe acesta, gol `ntotdeauna `n poarta sa4, prea obosit [i zdrobit ca s\ strige: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 4 Gând mândru a f\cut pe bogat nemilostiv, neomenos [i f\r\ de minte s\ fie. A dat n\dejdea [sa] bog\]iei s-a `ncrezut `n sine [i se l\uda pentru ceea ce are5. {i precum ne spune Scriptura, cu str\lucire se desf\ta, [[i] `mb\tat de vin slujea desfrân\rii. {i acesta intrând [i ie[ind vedea la p\mânt pe Laz\r c\ nu are firimitur\ [ca s\ m\nânce] [i lâng\ poart\ bolnav cu suspine, trupul s\u v\zând c\ `l m\nânc\ boala6. {i nici cu aceasta nu a strigat: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 5 Cu r\bdare Laz\r suporta [i `n timp ce, desigur, vedea pe bogat c\ m\nânc\ dorea [i cerea [i el s\ se hr\neasc\ din firimiturile ce c\deau de la a bogatului mas\7. A[adar, jos c\zut paraliticul de r\ni era umplut, 4

Lc 16:20. Ps 51:7 (trimitere SC, 51:9). 6 Lc 16:20-21. 7 Lc 16:21. 5


175

[i cel foarte s\rac cu boli era `nc\rcat, din tot sufletul strigând `n rug\ciune c\tre Dumnezeu, v\zând deschisele r\ni ale nenorocirii de nevindecat. Pentru aceasta asemenea doctorilor comp\timeau câinii pe cel bolnav, [i lingeau r\nile acestuia8 ce striga `ndurerat: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 6 De necercetat sunt toate judec\]ile Creatorului9; pe s\rac judec\ aici [i pe cel\lalt `n gheen\, fiecare conform cu faptele, dup\ cum m\soar\ a[a se va m\sura10 [i acestuia de c\tre Dumnezeu. {i aceasta unii au considerat-o umbr\ [i vis, pân\ când au ajuns `n gheena cea nestins\, precum acest hr\p\re] [i urâtor de Dumnezeu om, traiul cel bun `l are pân\ s\ socoteasc\ gre[it [i s\ spun\: „Nu este Dumnezeu, nici Judec\tor, Domnul oamenilor11. Pentru aceasta bine-petrec, m\ desf\t, sar de bucurie [i nu spun: Miluie[te-m\, Doamne!”. 7 Dac\ Laz\r a avut pete de la gre[eli ca s\ pl\teasc\ pu]in, vremelnic se judec\ aici, 8

Lc 16:21. Rm 11:33. 10 Mt 7:1-3, Lc 6:38. 11 Ps 13:1. 9

176


pân\ când se [terge p\catul cu chinurile trupului acum precum `n foc; c\ci nimeni [nu este] f\r\ p\cate, ci numai Domnul. Pentru aceasta, fiecare ca cel mai mic cu mil\ s\ se judece; iar ai popoarelor conduc\tori cu asprime [s\ fie judeca]i], precum `n pilde a spus `n vechime Solomon12. Ace[tia a[adar se vor face hran\ focului, cei care las\ pe Dumnezeu [i se poart\ cu nedreptate. De acestea scap\-ne [i „Miluie[te-ne, Doamne!” 8 ~ntru cât de la boala cea mult\ sup\rare a luat de Dumnezeu tem\torul [i chinuitul, precum este firesc, acestea spunea: „~n vechime, la cei de demult, Iov s\rac s-a f\cut [i r\ni a suportat, dar de acestea a sc\pat, eu, dar, moartea preg\tit\ o v\d `naintea mea; pentru aceasta, s\ nu m\ treci cu vederea [i s\ prime[ti lâng\ Tine sufletul meu13, c\ci to]i m-au l\sat ca pe un mort. S\ plec acum [i s\ nu fiu mâhnit locuind `n mormânt [ca `ntr-o cas\], când cobor ca tin\ `n p\mânt14; scap\-m\, `ns\, din iad, Dumnezeul meu, pe mine cel ce strig: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 12

Prov 6:6. Ps 39:1. 14 Ps 48:12. 13


177

9 Dup\ astfel de rug\ciuni Atot[tiutorul de cel nenorocit S-a milostivit [i salvare a trimis prin `ngerii arhangheli, pe cel cucernic s\ ridice din suferin]ele trupului; [i lâng\ el au ajuns `ndat\ ca prieteni `ngerii pe acesta l\udându-l, c\ci drept era15. V\zându-i cu ner\bdare nu s-a cutremurat `n suflet, iar pe când `n]elegea ie[irea nu era `ngrijorat. L-au `mbr\]i[at ca prieteni [i au plecat cu bucurie, l\sând pe p\mânt trupul aceluia care striga: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 10 Dup\ ce a plecat de la durere, f\r\ obstacole p\[ea dreptul `mpreun\ cu `ngerii, `ntru totul vesel. Iar când a ajuns la altar [i s-a `nchinat Domnului, Judec\torului tuturor, bucurie a avut; [i cu bun\tate a poruncit Atotputernicul s\ locuiasc\ cu Avraam `n dumnezeiescul paradis16. Pentru aceasta, fericit este, Iubitorule, cel pe care l-ai ales Tu. {i pe acesta `n cur]ile Tale l-ai luat, Mântuitorule, s\ se g\seasc\ `ntotdeauna `n slava cea nespus\ a casei Tale17 [i s\ vad\ câte mintea omeneasc\ nu [tie; pe care [i nou\ d\ruind, miluie[te-ne, Doamne! 15

Lc 16:22. Lc 16:22. 17 Ps 64:5. 16

178


11 Judec\torul fiec\ruia `mp\r]ind cu dreptate, ca Drept, pe `ngeri trimite, aspri [i nimicitori, s\ prind\ f\r\ de veste pe cel ce nu a vrut mil\ s\ arate s\racului, precum se cuvine omului. {i `ndat\ au ajuns lâng\ el trimi[ii p\zitori de noapte; iar când i-a v\zut a amu]it de uimire; cu lancea l-a str\puns nimicitorul [i sufletul l-a predat plângând [i zb\tându-se, c\ci [[i] psalmistul face cunoscut: „S\ge]ile Celui tare sunt cu c\rbuni aprin[i18 [i pe ace[tia nimicesc, care nu strig\: Miluie[te-ne, Doamne!”. 12 Cu adev\rat s\ge]ile Domnului vin cu mânie19 asupra celor nedrep]i. Pentru aceasta a ajuns la acesta triste]ea, precum la femeia ce na[te20, [i las\ f\r\ s\ vrea altora a sa avere21. {i to]i prietenii [i cei ai lui vegheau pe mort, [[i] pe lacom mustrând, `ntre ei spuneau: „Nu este acesta cel ce de Dumnezeu nu se temea [i om nicicând nu a miluit?” {i dup\ ce l-au `ngropat `n p\mânt f\r\ de `ntârziere22, 18

Ps 119:4. Ps 76:17-18. 20 Ps 47:7, 1 Tes 5:3. 21 Ps 48:10. 22 Lc 16:22. 19


179

au `mp\r]it cele ale celui ce l\sase nedrepte comori, c\ci nu strigase cu putere: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 13 Pentru multele p\cate pedepsit [fiind] bogatul cu dreptate se gândea: „Mult, dar, am p\c\tuit; [i [dar] care este pricina pentru care acum ard `n acest foc f\r\ de `ndurare?”23. A auzit acestea Domnul, Atot[tiutorul, [i vinovatului descoper\ pricina condamn\rii. Cel aflat `n iad c\tre cele de sus prive[te [i pe Laz\r `l vede `n sânul lui Avraam24; [i a recunoscut deci pe cel s\rac mai `nainte [i le-a pierdut v\zând pe acesta, care era dispre]uit `n lume, bine-petrecând [i nespunând: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 14 Atunci, minunându-se hr\p\re]ul de unul singur vorbea [i spunea: „Acesta este cel ce mai `nainte bolnav z\cea la por]i [i c\ruia firimituri nu ì d\deam; [i cât\ str\lucire [i slav\ are, cum pe p\mânt nu am v\zut-o? Ce s\ strig acum sau ce s\ hot\r\sc? S\ cer de la Laz\r cu o pic\tur\ mic\ s\ stropeasc\ limba mea?25 M\ ru[inez acum s\ rog pe s\racul 23

Lc 16:23. Lc 16:23. 25 Lc 16:24. 24

180


pe care `l vedeam atunci [i nu avea s\ m\nânce. Pe Avraam, dar, rog [i zic: „P\rinte, miluie[te pe fiul [t\u]26 [i repede trimite pe Laz\r, care striga: Miluie[te-m\, Doamne!”. 15 Nedrept m-am purtat atunci cu s\racul Laz\r; cu f\r\delegi m-am umplut [i `n nedrept\]i am tr\it mândru pentru a mea bog\]ie. Trufa[ am fost [i am pierdut drumul adev\rului [i lumina `n mine nu a str\lucit, c\ci nu am cunoscut drumurile virtu]ii `n a vie]ii c\l\torie27. Ca pânza de p\ianjen28 [i ca umbra au pierit bog\]iile [i asemenea ierbii29, ce `ncol]e[te pe acoperi[ul casei, ca [i corabia ce s-a scufundat, urm\ nu se g\se[te. F\r\ de folos este, dar, aici s\ strig: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 16 Via]a [i bog\]iile au trecut asemenea prafului `n furtun\ [i ca fumul `n vânt, ce se `mpr\[tie [i se pierde; A[a [i sufletul meu deodat\ 26

Lc 16:24. Prov 5:6. 28 Iov 27:18. 29 Ps 101:12, 102:15, 128:6. 27


181

a ie[it de la mine [i s-a destr\mat acum `mpr\[tiindu-se `n v\zduh. Umbr\ este cu adev\rat via]a tuturor muritorilor. Lini[te nu am la moartea mea, c\ci nem\surat am p\c\tuit. Ale drep]ilor suflete [sunt] `n mâinile lui Dumnezeu [i nu vor ajunge nenorocirile r\nilor `n locuin]ele lor. Pentru acesta acum voi striga lui Avraam s\ roage pe Dumnezeu s\ m\ ierte [i s\ trimit\ pe prietenul meu Laz\r care spunea: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 17 ~ndat\ prinde putere cu acestea bogatul cel p\c\tos [i `nl\crimat ruga pe Avraam [i ì spunea: „P\rinte Avraam, ai mil\ de mine [i trimite pe Laz\r s\ m\ r\coreasc\ repede!30 ~n foc suf\r `nfrico[\tor [i ard; pentru aceasta nu m\ trece cu vederea, ci ascult\ cererea mea! S\ vin\ lâng\ mine cel pe care `l treceam cu vederea [i `l uram [i `l vedeam s\rac [i `nfometat! Acum, dar, acesta este bogatul, iar s\racul [sunt] eu, `n foc osândit. Pentru aceasta, acesta s\ `mi r\coreasc\ buzele, [mie] celui ce n-am strigat: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 18 Iat\, „P\rinte” m\ strigi, de[i dac\ m-ai fi [tiut cât de iubitor de str\ini am fost, 30

Lc 16:24.


182

nu ai fi trecut cu vederea v\zând pe s\racul Laz\r. Acesta, dar, pe care `l chemi se bucur\ [i tu suferi `n foc fiind nefericit. Nu ai comp\timit, nu ai miluit `n via]a ta pe dreptul Laz\r, ce [`n] s\r\cie petrecea. Nu ]i-ai amintit ca muritor de cele ale lui Dumnezeu, ci ai petrecut adunând aur nedrept. Pe s\rac nu ai `ngrijit nu ai miluit ca bogat [i ca om. Adunai bog\]ie, cealalt\ bog\]ie [i nu strigai: „Miluie[te-m\, Doamne!”. 19 „Acum am pierdut vremelnica iluzie, precum ai spus, [i m\ g\sesc `n iad [i amar m\ chinuiesc; pentru aceasta, P\rinte, te rog, trimite pe Laz\r ca s\-mi stropeasc\ limba!” Iar Avraam i-a r\spuns: „Te-ai bucurat, omule, `n via]\ de cele bune, de aceea nimic nu-]i datoreaz\. {i Laz\r pe toate cele rele le-a primit, ca s\ge]i r\nile [erau] `n trupul s\u31. Pentru aceasta nu se judec\, c\ci a pl\tit cu acele chinuri, ca s\ se bucure de toate cele bune, c\ci striga: «Miluie[te-m\, Doamne!»”. 20 Nu pentru c\ nu `mi pare r\u de tine ]i-am vorbit acestea, omule, ci pentru c\ pr\pastie mare se afl\ `ntre noi [i voi, ca s\ nu vin\ aici câ]i se g\sesc `n iad, 31

Lc 16:25.


nici noi la voi s\ nu venim”32. La acestea lui Avraam a r\spuns: „Te rog, Doamne, din mor]i `nviaz\-m\ ca s\ vestesc celor ai mei s\ nu se condamne [i ace[tia `mpreun\ cu mine!”. Primit-a [dar] r\spuns: „Au pe Moise [i pe profe]i33. ~nv\]\turile lor s\ asculte; [i cine nu se `ncrede `n ace[tia, nici din mormânt de vor vedea pe cineva c\ `nviaz\, nu vor striga: „Miluie[te-ne, Doamne!” 21 Fiule al lui Dumnezeu, mântuie[te-ne pe noi, Cel ce singur e[ti f\r\ de sfâr[it. Ale omului zile ca floarea ierbii sunt, [via]a] ca iarba de diminea]\ va `nflori [i se va ofili seara [i se va `nt\ri [i se va usca34, c\ci duh a venit `n trupul nostru ca [i cum nu am fi fost iar ne vom face trec\tori ca umbra35. ~n timp ce sufletul pleac\ din trup [i altul nu este s\ m\ izb\veasc\ [i s\ m\ mântuiasc\, Tu scap\-m\, ca Mântuitor, din a focului amenin]are [i f\r\ de vin\ m\ f\! Cu to]i robii T\i, miluie[te-m\, Doamne! 32

Lc 16:26-31. Lc 16:29. 34 Ps 89:5-6. 35 Ps 101:12. 33

183


184

Primul Condac la Cele Zece Fecioare1 Glasul al 4-lea primul prooimion: Pe Mirele, fra]ilor, s\ iubim, al doilea prooimion: Hristoase [i Doamne, Tu Care e[ti Mire Mântuitor, al treilea prooimion: Acum timpul virtu]ilor se arat\, purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ [al smeritului Roman]

e Mirele, fra]ilor, s\-L iubim, de candelele noastre s\ ne-ngrijim, str\lucind cu virtu]i [i credin]\ dreapt\, ca s\ intr\m, precum fecioarele cele cumin]i, `ndat\ ce sose[te Domnul, gata, `mpreun\ cu El la nunt\! C\ci

P

Milostivul ca Dumnezeu [`n] dar2 tuturor ofer\ cununa cea nestric\cioas\3. Prooimion 2 Hristoase [i Doamne, Tu Care e[ti Mire Mântuitor, n\dejdea celor ce Te laud\, d\-ne nou\ `n dar, celor ce `]i cerem, 1

Edi]ii: J. Pitra, Analecta Sacra, I, nr. XI, pp. 77-85; Amfilochij, pp. 144-145 (primul prooimion [i strofa 1), p. 194 (strofele 2-6); K. Krumbacher, Umarbeitungen bei Romanos, pp. 45-70; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, pp. J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 2, pp. 333395-409; N. Tomadakis, R 377; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 114, pp. 303-365; G. Cammelli, Romano il Melode, pp. 116-211. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]iile SC [i N. Tomadakis. 2 Lc 5:36. 3 1 Pt 5:4, 1 Co 9:26.

Primul condac la Cele Zece Fecioare

185

s\ afl\m curat\ la nunta Ta, precum fecioarele, cununa cea nestric\cioas\! Prooimion 3 Acum timpul virtu]ilor se arat\ [i `naintea u[ilor Judec\torul. S\ nu ne prind\ lenea, ci haide]i [ca] postind s\ aducem lacrimi, smerenie [i milostenie, Strigând: „Am p\c\tuit mai mult ca al m\rii nisip Dar iart\ pe to]i, al tuturor F\c\tor, ca s\ lu\m Cununa cea nestric\cioas\!” 1 A fecioarelor sfânt\ pild\ am auzit, pe care Evangheliile o istorisesc, [i `n uimire am c\zut gândind [i cugetând, cum, de vreme ce toate cele zece au dobândit preacurata virtute a fecioriei, la cinci f\r\ de rod efortul s-a f\cut [i cele ce au r\mas au str\lucit cu lumina iubirii de oameni. Pentru aceasta [i Mirele le `ncurajeaz\ [i cu bucurie le bag\ `n c\mar\ când cerurile deschide [i ofer\ tuturor drep]ilor cununa cea nestric\cioas\. 2 Mai `nainte s\ c\ut\m al acestei dumnezeie[ti Scripturi `n]eles [i folos!

186


Al tuturor c\l\uzitor este Mirele, Cel ve[nic tân\r, precum `ntocmai de Dumnezeu inspirata Scriptur\4 spre ajutor se arat\. Mântuitorului Hristos c\zându-I la picioare, din tot sufletul s\ strig\m: „Iubitorule de oameni, al `mp\ra]ilor ~mp\rat, cuno[tin]a cea dumnezeiasc\ tuturor d\-o! ~n poruncile Tale condu-ne pe noi5 al ~mp\r\]iei drum s\ cunoa[tem, c\ci mult pe acest [drum] noi s\ c\lc\m dorim, ca s\ câ[tig\m cununa cea nestric\cioas\. 3 Din aceast\ credin]\ [i din aceast\ f\g\duin]\ to]i oamenii aproape cu ardoare doresc s\ câ[tige ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. Pentru aceasta virtutea fecioriei `n ei `n[i[i gr\besc s\ p\zeasc\; practic\ [i posturi, mare izbând\ `n via]\, `n rug\ciuni st\ruie [i credin]a cea dreapt\ o ]in6. Le lipse[te `ns\ iubirea de oameni [i toate, a[adar, sunt `n zadar, deoarece oricare dintre noi, neavând milostenie, nu prime[te cununa cea nestric\cioas\. 4

2 Tim 3:16. Ps 118:35. 6 FA 1:14. 5


187

4 Precum unii ce navigheaz\ cu o corabie `narmat\, dac\ pânzele las\, mersul cel drept pe mare nicicând nu dobândesc, pentru c\ f\r\ pânze corabia nu ia al s\u drum [i f\r\ de izbând\ r\mâne. Nici iscusin]a conduc\torului nu aduce rezultat, nici vâslele. A[a [i to]i aceia care spre ~mp\r\]ie se gr\besc, chiar dac\ sunt `nc\rca]i cu orice virtute, dac\ nu au milostivire, nu ancoreaz\ `n al cerului port. Nu vor dobândi cununa cea nestric\cioas\. 5 F\r\ `ndoial\ mai mare ca toate virtu]ile a considerat milostenia al tuturor Judec\tor [i oamenilor le-a predat-o cu `nv\]\tura parabolei. [Pe] cinci dar a numit `n]elepte, cu siguran]\ pe acestea ce ulei au p\strat, [i f\r\ de minte pe acelea care f\r\ de ulei au mers. {i valoarea sa am auzit-o, precum o spune Matei. S\ readuc toate cuvintele sale cunosc\torilor Scripturilor f\r\ de rost consider. Pentru aceasta s\ c\utam cu ardoare `n]elesul s\u cel adânc ca s\ dobândim cununa cea nestric\cioas\. 6 De mare importan]\ este a parabolei `nv\]\tur\, a oric\rei de oameni iubitoare fapt\


188

drum este [i al smereniei [i al tuturor conduc\tor. Conduce `mp\r\]ii, simpatia `nva]\ pe ai poporului conduc\tori. Asemenea, a[adar, cu cineva ce cas\ str\lucit\ a zidit [i cu toate cele o a umplut, dac\ `ns\ acoperi[ nu-i pune, f\r\ de folos se face efortul. Asemenea se `ntâmpl\ [i cu acela ce cas\ de virtu]i construie[te [i dac\ acoperi[ul iubirii de oameni nu adaug\ acestora, pagub\ are eforturilor sale [i nu dobânde[te cununa cea nestric\cioas\. 7 Putem s\ vedem `n]elesul acestei dumnezeie[ti Scripturi, dac\ a ra]iunii neadormit\ privire `n\l]\m la Hristos. S\ presupunem, dar, c\ vedem cu ai sufletului ochi `nvierea cea de ob[te [i pe Mântuitorul Hristos s\ fie ~mp\rat al tuturor, care desigur [i acum `mp\r\]e[te [i Domn este [i st\pân. {i dac\ unii se `mpotrivesc din cauza ignoran]ei, flac\ra focului pe to]i s\-i mistuie. Atunci cu adev\rat niciunul s\ se opun\ nu va putea, când va oferi cununa cea nestric\cioas\. 8 Cu siguran]\ cunoa[tem cu to]ii c\ pe nea[teptate trâmbi]a r\sunând de [c\tre] `nger7 va `nvia pe mor]ii tuturor veacurilor care a[teapt\ pe Hristos, 7

1 Co 15:52, Mt 24:31.


189

pe Mirele cel Bun, pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel f\r\ de-nceput al nostru Domn. {i deodat\ se aude glas [i to]i s\ se-ntâlneasc\ merg. {i aceia care au preg\tite candelele, cele de ulei pline, intr\ de-ndat\ cu Mirele8 [i mo[tenesc cereasca ~mp\r\]ie9. Atunci cu siguran]\ acestora credin]a pus\ `n fapte cu vrednicie le va da cununa cea nestric\cioas\. 9 Biruie[te pe celelalte virtu]i milostenia cea cu adev\rat mai str\lucitoare ca toate virtu]ile mai aproape de Dumnezeu [ez\toare. Aerul str\bate, dep\[e[te mai apoi pe lun\ [i pe soare [i f\r\ de piedici ajunge la a celor cere[ti intrare. {i nici acolo din mers nu se opre[te, ci vine pân\ la `ngeri, alergând dep\[e[te [i pe ale arhanghelilor cete10. Vine [i pe Dumnezeu fierbinte roag\ pentru oameni11 [i st\ aproape de al ~mp\ratului tron [i ~l roag\ pentru cununa cea nestric\cioas\. 10 Noi, dar, s\ vedem pe cele cinci tinere foarte-n]elepte, care din somn s-au trezit 8

Mt 25:34. Iac 2:20-26. 10 Sir 35:17. 11 Rm 8:34, 14:10. 9


190

ca dintr-o c\mar\ de nunt\ [i nu [ca din] morminte de adormi]i, c\ci untdelemn au avut [i `ndat\ au pus `n ordine ale sufletului candele. {i celelalte la fel trezitu-s-au `n acela[i timp cu primele, cu fe]ele posomorâte [i epuizate. C\ci candele lor s-au stins [i goale erau ale lor vase, ulei au cerut s\ primeasc\ de la tinerele cele cumin]i, cele ce au câ[tigat cununa cea nestric\cioas\. 11 Au luat cuvântul `n]eleptele [i c\tre cele f\r\ de minte au r\spuns: „Ne temem ca nu cumva s\ nu ne ajung\ Nici nou\ [i nici vou\, aceasta ce am avut `n via]\12. Mai ales c\ nu avem curaj s\ credem cum c\ avem r\spuns bun la final”. {i, cu adev\rat, `n acest ceas to]i cei virtuo[i se g\sesc `n `ndoial\ [i se tem la Judecat\ de necunoscutul r\spuns, pân\ `n ora `n care v\dit\ hot\rârea se va face [i ì va elibera pe ace[tia de ori[ice robie13. Milostivire, a[adar, `mparte Judec\torul tuturor, Care [i d\ruie[te cununa cea nestric\cioas\. 12 13

Mt 25:9. Rm 8:21.


191

12 F\r\-nconjur au spus cele `n]elepte: „Merge]i, cere]i acolo vânz\torilor! Poate pute]i s\ cump\ra]i ulei chiar [i acum.” {i acestea am\gindu-se, ca-ntotdeauna cele f\r\ de minte, s-au gr\bit s\ cumpere, când s-a `nchis pentru to]i al negu]\toriei timp, a trecut [i s-a oprit al celor ne`n]elep]i drum neroditor. Tulburare le arat\ atunci [i `n mod clar `n `ncurc\tur\ ì arat\. Au cerut, a[adar, lucru cu neputin]\, ca unele ce sunt nesocotite. Pentru aceasta nu au câ[tigat cununa cea nestric\cioas\. 13 {i când au `n]eles efortul cel `n zadar14, s-au `ntors `n final cele cinci [i-nchis\ au g\sit de Hristos c\mara cea de nunt\. {i toate cu glas trist au strigat [i cu suspine [i cu lacrimi: „Deschide, Nemuritorule, u[a dragostei Tale [i nou\, care cu fecioria i-am slujit!”. {i ~mp\ratul le strig\ cu putere: „Nu se deschide pentru voi ~mp\r\]ia! Nici Eu nu v\ [tiu. Fugi]i, a[adar, din mijloc de vreme ce nu purta]i cununa cea nestric\cioas\”. 14 {i doar ce au auzit pe ~mp\ratul tuturor Hristos 14

Gal 2:2.

192


c\tre cele cinci s\ strige: „Cine sunte]i nu [tiu!”, tare s-au agitat. Au plâns [i au strigat: „Preadreptule Judec\tor, am p\strat puritatea [i orice fel de cump\tare am practicat, cu drag\ inim\. ~n posturi ne-am topit, s\r\cia am iubit. Flac\ra focului desfrân\rii [i poftele noi am `nvins. Am urmat totdeauna via]a `ntru totul curat\ cu scop s\ câ[tig\m cununa cea nestric\cioas\. 15 ~ns\, dup\ virtu]i [i harul fecioriei [i dup\ biruirea focului desfrâului [i a pl\cerilor flac\r\, dup\ eforturi f\r\ de m\sur\, când via]a `ngerilor s\ dobândim ne-am luptat [i a celor netrupe[ti vie]uire ne-am gr\bit s\ avem, se pare c\ acestea [i altele asemenea de mari f\r\ valoare s-au g\sit. C\tre multa virtute am ar\tat silin]\, dar `ntru totul de[art\ s-a dovedit n\dejdea. De ce, dar, nep\sare ar\]i, Tu care oferi tuturor celor ce vrei, cununa cea nestric\cioas\? 16 Arat\ bun\voin]\, Mântuitorule, [i c\tre noi, Dreptule Judec\tor, unice! Deschide u[a Ta, Izb\vitorule, pentru ale Tale fecioare


193

[i nu `ntoarce, Hristoase, fa]a Ta de la noi, cei ce Te chem\m pe Tine15! Ca s\ nu ne lipsim de ve[nicul T\u har, s\ nu ne facem de ru[ine `n fa]a `ngerilor16. A[adar, pe noi nu ne l\sa s\ st\m pentru totdeauna afar\ din c\mara Ta, Hristoase! C\ci [i noi fecioria am practicat precum acestea c\rora le-ai cedat cununa cea nestric\cioas\”. 17 Precum cei mici vor vorbi c\tre Judec\torul tuturor, c\tre acestea Hristos v-a r\spunde: „Acum se face Judecat\, adev\rat\ [i dreapt\. A trecut al iert\rii timp, `n]elegere acum nu exist\. U[\ de milostivire nu se mai afl\ pentru oameni, c\ci, dup\ cum [ti]i, loc de poc\in]\ celor de aici nu se ofer\17. Iert\tor nu mai este Cel ce mai `nainte cu voi a suferit, ci drept Judec\tor, cel Milostiv. Nemilostive voi v-a]i ar\tat `n lume, cum deci dori]i cununa cea nestric\cioas\? 18 [A[adar], descop\r pe voi `n fa]a arhanghelilor [i a sfin]ilor to]i, Pe câte dintre acestea lâng\ Mine acum se afl\ [i de faptele lor bune m-am `nvrednicit. 15

Ps 26:9. Dn 3:9. 17 Prov 12:10. 16


194

Trist m-au aflat [i tare `nfometat [i din tot sufletul au `ngrijit s\ M\ hr\neasc\. {i alt\dat\ `nsetat [fiind] cu drag\ inim\ M-au ad\pat18. Str\in aflându-M\ pe drum, M-au luat `n cas\ ca pe un cunoscut. ~n `nchisoare ]inut [fiind] M-au `ngrijit [i bolnav [fiind] M-au vizitat. Au p\strat cu stricte]e orice porunc\ a Mea. Pentru aceasta au g\sit cununa cea nestric\cioas\. 19 Acestea `ns\ voi `n lume n-a]i f\cut, chiar dac\ postul l-a]i p\zit [i fecioria o ave]i [i `n cuvinte virtute. Pe nedrept `ns\ v-a]i obosit f\r\ fapte de milostenie [i `ntru totul f\r\ scop. Pe str\ini `n ale lor nevoi cu vederea a]i trecut, pe cei bolnavi asemenea. Nicicând celor fl\mânzi mân\ de ajutor nu a]i `ntins. Pref\c\toria voastr\ r\mâne singur\ [doar]. V\ l\uda]i `ntotdeauna `n nemilostivire nicicând n-a]i ajutat s\racii ce loveau `n u[a voastr\. Cum, deci, cere]i cununa cea nestric\cioas\? 20 Nicicum n-a]i vrut s\ ar\ta]i milostenie, celor `nstr\ina]i [i goi 18

Mt 25:35-36.


195

[i pe str\ini nu a]i b\gat nicicând `n casa voastr\. {i celor nec\ji]i `n `nchisori [i-n leg\turi a]i `nchis urechile voastre. Pe bolnavi nu a]i v\zut. {i celor s\raci [i neputincio[i nici privire binevoitoare nu d\dea]i, lips\ de omenie avea]i `ntotdeauna [i v\-nso]ea mânia-n locul milei19. Cum deci voi, care cândva `n via]a voastr\ asemenea a]i f\cut20, cere]i acum cununa cea nestric\cioas\? 21 Cu privire mândr\ pe to]i privea]i, de s\raci nu a]i `ngrijit. Neiert\tori a]i stat fa]\ de to]i [i cu cruzime aspru v-a]i purtat cu cei ce v-au gre[it, voi care `n fiecare zi gre[ea]i. Cruzi fa]\ de aproapele de parc\ a]i fi f\r\ de p\cat. De cele mari v-a]i `ngrijit, l\udându-v\ `n reu[ite, pe c\lc\torii postului ca pe pierdu]i [i pe cei c\s\tori]i a]i avut ca dezgust\tori, doar pe voi `n[iv\ drep]i v\ credea]i mai `nainte de a lua cununa cea nestric\cioas\. 22 {i postul l-a]i `ngr\dit doar `n ab]inerea de la mânc\ruri. Iar pe de al\ parte, fa]\ de oameni cu ironie v-a]i purtat [i totdeauna cu injurii. 19 20

Prov 21:13. 2 Co 9:7.


196

A]i avut voi puritate, dar nu atât de curat\. Cu murd\ria cuvintelor `n fiecare zi pe aceasta a]i `ntinat-o. La ce, dar, folose[te fecioria dac\ nu are toate gândurile curate? Mai de folos este, a[adar, cuiva s\ m\nânce [i s\ bea [i s\ se poarte bine decât s\ posteasc\ [i s\ nu posteasc\ de toate cele ce aduc v\t\mare. Cum, dar, s\ cear\ cununa cea nestric\cioas\? 23 Nu ofer\ deci niciodat\ folos postul, dac\ nu le are pe toate [i de la cele necuviincioase s\ scoat\-nv\]\turi [i de la faptele v\t\m\toare. Nici cump\tarea nu se `nt\re[te f\r\ a trupului cur\]ie. Exist\ `ntr-adev\r temelie a postului [i trebuie s\ zidim a sa cas\ pe loc tare. Cu totul str\lucitor `l face milostenia [pe post] [i cucernicia, de asemenea, `l hr\ne[te. A[adar, acestea pe acesta ca un zid `nconjoar\ [i se fac pricin\ pentru cununa cea nestric\cioas\. 24 Ce v-a folosit postul [i cur\]ia dimpreun\ cu `ngâmfarea? Blânde]e n-a]i avut. Cu mânia `ntotdeauna `mpreun\. ~ns\ Eu, Care sunt blând, pe cei blânzi am iubit [i iertare le-am dat21. 21

Mt 11:29.


197

Pe postitorii nemilostivi nu-i recunosc {i mai mult accept pe cei ce m\nânc\ [i au milostivire. {i ur\sc pe feciorelnicii ce arat\ neomenie. {i pe c\s\tori]ii iubitori de oameni ì cinstesc. Cinstit\ este c\s\toria cuviincioas\22. Pentru aceasta [i are cununa cea nestric\cioas\. 25 N-am ascu]it eu sabia p\c\to[ilor, dar am avut privire blând\ `ntotdeauna c\tre oameni, al oamenilor F\c\tor. Binevoitor m-am ar\tat desfrânatei ce a plâns [i iertare i-am dat23. Am miluit pe `ntristatul vame[ [i nu l-am respins, c\ci c\in]\ adev\rat\ am v\zut `n el24. Cu simpatie m-am ar\tat c\tre to]i Eu Ziditorul. M-am milostivit de Petru care M-a negat, dar ale sale lacrimi M-au `nduio[at25, c\ci a cerut cununa cea nestric\cioas\. 26 {i acestora, care `mpreun\ cu Mine `n c\mar\ au intrat, `naintea mul]imii le voi spune: „Au p\zit cu vigilen]\ [i cu grij\ `n via]a cea p\mânteasc\ 22

Evr 13:4. Lc 7:38 (gre[eal\ `n edi]ia SC). 24 Lc 18:10-14. 25 Mt 26:75. 23

198


poruncile Mele26. S-au f\cut `ntotdeauna v\duvelor ajut\toare [i pe orfani i-au miluit. ~mpreun\ au suferit cu cei `ntrista]i [i cu cei `n dureri [i niciodat\ n-au `nchis u[a s\racilor [i str\inilor. Mereu au potolit durerile bolnavilor, pe care voi i-a]i dispre]uit. Nu v\ cunosc! Resping pe cele lipsite de omenie [i voi da c\tre cele iubitoare cununa cea nestric\cioas\”. 27 {i a `ngerilor mul]ime se minuneaz\ ascultând pe Hristos ~mp\ratul s\ accepte pe cele cinci, ce `mpreun\ cu El au intrat. Foarte mare este lauda [i curajul sfin]ilor lui Hristos27. ~naintea atâtor mul]imi se câ[tig\ f\g\duin]a nestric\ciunii, `naintea acestora [i celelalte accept\ hot\rârea cea ve[nic\28 [i vor plânge amar plânset f\r\ de folos, c\ci au s\ vad\ mul]imile sfin]ilor curaj s\ aib\ de la milostivire [i to]i s\ poarte cununa cea nestric\cioas\. 28 Iat\ dar v\dite sunt acestea care cheam\ `n ~mp\r\]ie pe oameni! 26

Ps 58:17. Evr 3:6. 28 Ap 2:17 (gre[eal\ edi]ia SC). 27


199

Prin urmare, s\ ne gr\bim c\ s\ p\zim ale lui Hristos porunci! Se g\se[te de vânzare, dac\ vrem s\ lu\m, `n pie]e uleiul. {i vânz\torii sunt ace[tia care de milostivire au nevoie. Vând `n fiecare zi. Pentru ce, dar, nu lu\m aminte? Sigur cump\r\m acum [i cu doi b\nu]i cât poate s\ ia cineva dând mul]ime de bani29, deoarece al tuturor Domn cerceteaz\ ale fiec\ruia m\suri [i vinde, [i astfel procur\ cununa cea nestric\cioas\. 29 Nu este grea porunca lui Dumnezeu, c\ci nu porunce[te s\ dai ceea ce nu po]i, ci inten]ie [`]i] cere. Ai doar dou\ drahme [i nici un alt lucru dobândit? Acestea cu bun\voin]\ le accept\ milostivul St\pân {i te va prefera-naintea celui ce a dat mul]ime de bani. Nu ai nici un ban ca s\ oferi? Atunci celui `nsetat d\-i un pahar cu ap\ r\coroas\!30 Aceasta cu mul]umire accept\ Hristos, [i negre[it `]i d\ cununa cea nestric\cioas\. 30 Luând pu]ine, Mântuitorul foarte multe va da `n schimb, c\ci `n locul celor vremelnice desf\tarea bun\t\]ilor celor ve[nice ofer\31. 29

Mc 12:42-43, Lc 21:2-3. Mt 10:42. 31 2 Co 4:18. 30


200

D\ pu]in\ pâine [i vei primi pentru aceasta buna petrecere `n Paradis! Nu te va v\t\ma s\r\cia, nici lipsa, dac\ supor]i cu r\bdare. Nici judecat\ nu vei trece. Nu cere aici! Cel din urm\ cu adev\rat iertare prime[te [i cei boga]i vor da r\spuns foarte mare32. F\-te recunosc\tor ca s\ g\se[ti ~mp\r\]ia [i ca s\ iei cununa cea nestric\cioas\! 31 Iart\-m\, iart\-m\, Mântuitorule, pe mine cel mai mult p\c\tos33 decât to]i oamenii, c\ci câte spun [i sf\tuiesc poporul nu le fac! Pentru aceasta [i cad `naintea Ta. D\-mi adânc\ smerenie, Mântuitorule, [i mie, [i celor ce citesc, ca s\ p\zim `n via]\ toate ale Tale porunci [i s\ nu r\mânem plângând [i strigând afar\ din c\mar\! Miluie[te-ne cu milostivirea Ta Tu Care totdeauna vrei ca to]i s\ se mântuiasc\! Cheam\-ne, Mântuitorule, `n ~mp\r\]ie ca s\ lu\m cununa cea nestric\cioas\!

32 33

Prov 6:7. Ps 38:14.

Al doilea condac la Cele Zece Fecioare

201

Al doilea condac la Cele Zece Fecioare1 Glasul 1 având prooimionul idiomel\ [i purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ [al smeritului Roman]

F

\clie nestins\ pe suflet Mirelui Hristos s\ `nf\]i[\m!2 ~mpreun\ cu El vom intra, c\ci c\mara de nunt\ se `nchide. S\ nu r\mânem afar\ strigând:

„Deschide-ne nou\!”3? 1 Pentru ce te leneve[ti, s\rmanul meu suflet? Pentru ce te `ngrije[ti de cele ce nu trebuie [i te ocupi de orice [lucru] f\r\ de folos pentru vremurile viitoare [i p\strezi prezentul [i `l ai ca ve[nic? Sfâr[itul se apropie 1

Edi]ii: J. Pitra, Sanctus Romanus, III, pp. 31-41 (traducere latin\: pp. 52-55); K. Krumbacher, Umarbeitungen bei Romanos, pp. 99-111; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, genuina, 48, pp. 409-420; N. Tomadakis, R vol. 4, pp. 81-102; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 271-327. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]iile SC [i N. Tomadakis. 2 Cf. Mt 25:7-10. 3 Mt 25:11, Lc 13:25.

202


[i pricin\ `]i este s\ vezi de[ert\ciunea. ~nal]\, dar, c\tre Iisus capul precum gârbovita din Evanghelie4! Te-ai eliberat din leg\turile tale. S\ nu te pleci, c\ci somnul sufletului nu aduce folos5! Vino, dar, `n cele bune ale tale, ridic\-te din somn! Mirele vine! S\ nu r\mânem afar\ strigând: „Deschide-ne nou\!” 2 Aceasta cândva [i fecioarele f\r\ de minte au p\]it, atunci când nu au `n]eles a Mirelui venire nea[teptat\. Pentru aceasta, o, suflete, cât este zi, s\ ie[im la lucrarea noastr\, c\ci vine noaptea, de care a spus Hristos `n care nimeni s\ lucreze nu va putea6! {i r\mânem s\raci [i lipsi]i de cele necesare, c\ci nu ne-am ostenit. Fiindc\ pe cei s\raci `n viitor nu ì comp\timesc boga]ii, 4

Lc 13:11-13. Cf. Ps 68:24. 6 In 9:4. 5


203

pentru c\ nu s-au milostivit de cele f\r\ de minte fecioarele-n]elepte. Acolo f\r\ mil\ va fi judecata pentru cel nemilostiv7. S\ alerg\m, dar, `nainte la a Celui Milostiv poart\ strigând: „Deschide-ne nou\!”. 3 Ai c\zut, suflete al meu, `n somn zadarnic. Pân\ când adânc vei dormi8? Treze[te-te chiar acum la câte vedem: `nfrico[\toare amenin]\ri [i cutremure necontenite ce pâmântul din temelii au zdruncinat9. {i loviturile cele necontenite au `ntors `napoi `nc\ [i marea aceasta10. ~nfrico[eaz\-te, a[adar, ca Iona [i treze[te-te! ~n `ntreaga lume r\sun\ trâmbi]ele11, care prevestesc pe Hristos celor care L-au a[teptat cu r\bdare, c\ci va veni12. {i cel care vine va `nsemna 7

Iac 2:13. Cf. Iona 1:6. 9 Cf. Mt 24:6-7. 10 Cf. Ps 113:3. 11 Cf. 1 Mac 4:40, Mt 24:31. 12 Cf. Mt 24:10. 8

204


la sfânta intrare cu semne pe cei ce strig\: „Deschide-ne nou\!”. 4 Pe acestea, suflete, [i acum le avem `naintea noastr\13. Au ajuns, nu le mai a[tept\m. Sunt, a[adar, aproape de noi, `n fa]a noastr\ gata. Nimic nu lipse[te din câte a spus Hristos [i, precum mai `nainte a spus, toate se vor face. {i foamete [i boli [i cutremure ne`ncetate [i popor `mpotriva altui popor se r\scoal\14. Cele din\untru sunt `nfrico[\toare [i cele de afar\ `n ceart\15. Salvare nu este nic\ieri, pretutindeni, dar, primejdia. Nic\ieri ad\post, fuga a cuprins pe to]i. Poarta s-a `nchis, milostenia s-a pecetluit, c\ci nu am vrut `n ~mp\r\]ie s\ fim strigând: „Deschide-ne nou\!” 5 Ascult\ acestea [i plângi, suflete! Suspin\ acum dintru a ta pornire Mai `nainte ca faptele s\ te ajung\ [i s\ plângi f\r\ de voie, 13

Cf. Mt 24:33. Mt 24:7, Lc 21:10-11. 15 Cf. 2 Co 7:5. 14


când `ntreg p\mântul va fi mâncat de foc [i cerul ca o hârtie se va `nf\[ura16 când se va desp\r]i marea [i al s\u fund se va ar\ta precum niciodat\ nu a fost. Nu vor lumina cere[tile corpuri, c\ci stelele asemenea frunzelor au s\ cad\17. Foarte mare triste]e va fi, Când vor veni acestea18. Se vor cutremura puterile de sus19 de fric\ strigând: „Unde se va afla cadavrul, vulturii se vor aduna [i afar\ vor l\sa pe vulturi s\ strige: «Deschide-ne nou\!»”20. 6 Cât\ durere aduce strig\tul lene[ilor [i tuturor p\c\to[ilor, eu cel dintâi dintre ei [fiind]21. Din r\d\cin\ ne va smulge precum cândva pe smochinul cel neroditor22 [i hran\ ne vom face iadului 16

Is 34:4, Ap 6:14. Is 34:4, Cf. Mt 24:29. 18 Cf. Mt 24:21. 19 Mt 24:29. 20 Mt 24:28, Lc 17:37. 21 1 Tim 1:15. 22 Cf. Lc 13:6-9. 17

205

206


ca [i cum am fi de secure t\ia]i23, dup\ cum Iisus Mântuitorul sufletelor a spus. Suflete al meu, s\ ne `nnoim [i binele s\ practic\m, precum s\mân]a cea bun\ `n p\mântul cel bun, [i când va veni s\ adune `n hambare roadele Sale cele bune24, afar\ s\ nu r\mânem strigând: „Deschide-ne nou\!”. 7 A sosit, seceri[ul a sosit! Secera pentru secerat preg\tit\ este [i ascu]it\ foarte25. A cutremurelor nenorocire, ca [i c\ldura de nesuportat, peste `ntreg p\mântul s-a `ntins. Secer\torii gr\bi]i uneltele lor ]in [i a[teapt\ s\ vad\ ce Bunul St\pân al p\mântului vrea. Ce facem, suflete al meu, c\ci de buruieni suntem umplu]i [i ne vor desp\r]i pe noi de grâu mai `nainte de a-l lega [i ne vor arunca `n foc26. 23

Cf. Mt 3:10, 7:19. Cf. Mt 6:26, 13:30. 25 Cf. Mc 4:29, Ap 14:15. 26 Mt 13:30. 24


Haide, dar, s\ ne gr\bim cu lacrimi [i tânguiri strigând: „Deschide-ne nou\!” 8 Prive[te, greu timp este prezentul27! Ce a[tept\m, suflete al meu? Cu adev\rat este ziua judec\]ii. Din cauza noastr\ mânie atârn\ peste capetele noastre, c\ci noi am provocat-o. {i focul cel viitor datorit\ nou\ ne va arde. Cu adev\rat nu exist\ lemne [i nici arbu[ti nu se v\d, ci mânia pentru r\zbunare aprinde cuptorul. R\utatea fiec\ruia ca Rugul se va face, care arde f\r\ s\ se mistuie28, c\ci `ntotdeauna se aprinde [i niciodat\ nu se stinge, decât dac\ se scurg lacrimile acestora care de aici cu c\in]\ strig\: „Deschide-ne nou\!”. 9 Noapte mai `nainte de noapte [i `ntuneric mai `nainte de `ntuneric 27 28

Cf. Dt 32:35. Cf. I[ 3:2.

207


208

a cuprins pe to]i deodat\ [i acum suntem precum mai `nainte egiptenii `n negura pl\gilor29 [i `n furtuna cutremurelor [i `n `ntunericul r\zboiului. {i furia nu se opre[te la acestea, c\ci pe to]i ì a[teapt\ Marea Ro[ie, iadul cel ve[nic. Mult se `nfurie `ns\ Salvatorul nostru Iisus, c\ci, chiar dac\ a f\cut minuni, nu L-am crezut. Pentru aceasta cu pl\gi a r\spuns nedrept\]ilor celor necredincio[i, s\ ne `ncredin]\m chiar [i a[a [i s\ strig\m: „Deschide-ne nou\!”. 10 Câ]i deci ne-am eliberat de Faraonul cel imaginar, de diavol, [i de amara sa sclavie, s\ `l t\g\duim pân\ `n sfâr[it! Suntem acum Israelul lui Dumnezeu, s\ nu ne `ntoarcem a[adar `n Egipt! Nu `n]eleg [prin aceste cuvinte] ]ara [Egiptului], `n care Hristos a ajuns, ci aceea []ar\] care `n Moise n-a crezut. Prin Egipt `n]elegem, a[adar, inima tare [i neascult\toare, inima ce se `nfrico[eaz\ de `ndat\ ce vin suferin]ele 29

Cf. I[ 10:22.


[i cum se `ndep\rteaz\, se face iar\[i aspr\. ~ntocmai aceast\ inim\ avem [i din faptele noastre se vede30, c\ci doar `n nevoia noastr\ strig\m: „Deschide-ne nou\!”. 11 Lovitur\ mare asupra capului nostru, dar sufletul nostru r\mâne nep\s\tor. Sufer\ trupul, dar mintea indiferent\ r\mâne. To]i primim lovituri de bici, dar nu roag\ niciunul dintre noi cu c\ldur\ pe Cel ce ne biciuie[te. C\ bici Hristos a folosit cutremurul `mpotriva noastr\, c\ci a vrut Domnul acela[i [lucru] s\ fac\ precum cu biciul atunci `n templu31. {i noi ca [i copii la minte ne-am purtat `ngrijindu-ne de mâncare, b\utur\ [i joc32. Ne a[ez\m `n pia]\ [i unul c\tre altul spunem: „Chiar dac\ Judecata vine, noi pân\ atunci s\ petrecem [i `ndat\ ce vine strig\m: « Deschide-ne nou\!»”. 30

Cf. Mt 7:16. Cf. In 2:15. 32 Cf. 1 Co 10:7. 31

209

210


12 Izgone[te, suflete, aceste cuvinte de pierzanie! Calc\ judecata celor ce nu cred, c\ci Judecata vine precum este scris33! Tat\l nu va judeca34 s\ nu cread\ cineva c\ simte mil\ pentru copiii S\i. Fiul va judeca [i va ar\ta toate chinurile ce pentru noi a suferit, spunând: „Vede]i ce am suferit, ca [i cum a[ fi datorat! Vede]i dac\ altul a avut dragoste, precum aceasta pe care v-am ar\tat-o Eu! C\ci sufletul mi-am dat pentru prieteni35. Chiar [i când muream de ucenicii Mei am `ngrijit36 [i cheile lui Petru37 am `ncredin]at spunând: „}ine-le tu [i descuie celor ce strig\: « Deschide-ne nou\!»”. 13 O, ce c\p\stru [i c\lu[ gândirii mele a[az\ acest cuget38. 33

Cf. Iac 4:8, 1 Pt 4:7. In 5:22. 35 In 15:13. 36 Cf. Lc 22:29. 37 Cf. Mt 16:19. 38 Cf. Ps 31:9. 34


211

Nu am c\tre acesta nimic ca s\ r\spund. De voi spune c\tre Hristos: „Ai vrut [i Te-ai r\stignit, nu Te-a silit nimeni”, `mi va r\spunde: „Desigur c\ am vrut-o, dar pentru tine am f\cut-o, omule! Tu datorai, Eu nu `]i datoram”. Suflete al meu, cuvânt de ap\rare preg\te[te ca s\-l `nf\]i[\m atunci lui Dumnezeu [i s\ ne `ndrept\]im! Dar nu g\sim decât dac\ purt\m de grij\ s\ ne mântuim [i lui Hristos s\ strig\m: „Tu, Care vrei ca to]i s\ se mântuiasc\39, Deschide-ne [i nou\!”. 14 ~nva]\, suflete al meu, `n]elesul cuvintelor Judec\torului, ce a gândit, ce-a spus c\tre ucenici, când a dat ultimele porunci! „S\ nu lipseasc\”, a spus, „din sufletele voastre a[teptarea venirii Mele, c\ci `mpreun\ cu voi sunt pân\ la al lumii sfâr[it [i voi veni iar\[i din ceruri cu putere”40. 39 40

1 Tim 2:4. Cf. Mt 2:30.

212


Pentru ce, dar, ne obosim? {i pentru ce, de vreme ce ne-am obosit, Nimic nu am câ[tigat? {i m\car de ar fi fost a[a, p\cate s\ nu fi avut. ~ntr-adev\r f\r\ de piedic\ Cu mintea noastr\ s\ strig\m: „Deschide-ne nou\!”. 15 Deschide, Doamne, deschide-mi mie a milostivirii Tale poart\ mai `nainte ca ochii mei s\-i `nchid! C\ci trebuie s\ plec [i s\ vin lâng\ Tine [i pentru toate trebuie s\ dau socoteal\; pentru cuvintele ce le gr\iesc, pentru faptele ce le `mplinesc [i pentru cele ce `n inim\ le gândesc41, c\ci [i [oapta de nemul]umire urechile Tale aud. „Ale Tale sunt cele dinl\untrul meu”, ~]i spune `n psalmii s\i David, [i toate sunt scrise `n cartea Ta42. {i `n aceasta cite[ti toate r\nile r\ut\]ilor mele. Pe Crucea Ta Te rog s\ le a[ezi, c\ci `n Aceasta m\ sprijin43 41

~n] 1:10. Ps 13:16. 43 Cf. Gal 6:14. 42


[i ~]i strig cu putere: „Deschide-ne nou\!”. 16 Da, fra]ii mei, pe acestea [i noi s\ le spunem to]i c\tre Creatorul, cât suflare este `n via]a noastr\44, mai `nainte ca asupra noastr\ s\ izbucneasc\ furia pe nea[teptate asemenea cu durerea celei gata s\ nasc\45. Nu au fost peste noi p\c\to[ii cei din Tir, nici mai r\i mincino[ii profe]i de pe Carmel. ~n acela[i fel ne vom pierde [i noi, dac\ nu ne poc\im. Câte ptolemeilor li s-au `ntâmplat ajung s\ cercet\m cruzimea [i neascultarea noastr\. S\ ne poc\im, v\zând câte s-au `ntâmplat, ca s\ ne eliber\m de cele viitoare, când vom striga mâhni]i: „Deschide-ne nou\!”. 17 Atât s-a `mpietrit a noastr\ minte, c\ci chiar de am auzit ale altora `ntâmpl\ri, nimic n-am `ndreptat. Nu este `n]elept, 44 45

~n] 2:2, Sir 33:21. 1 Tes 5:3.

213

214


nimeni pe Dumnezeu nu-L caut\46, ne-am dep\rtat [i am putrezit. Ninivitenii cândva la o strigare a profetului s-au poc\it47, noi nici glas, nici amenin]are nu primim. Iezechia cu plânsul a pus pe fug\ pe asirieni, c\ci a ridicat asupra lor dreptatea cea dumnezeiasc\48. Prive[te! Asirienii [i mai `naintea lor ismaeli]ii ne-au capturat [i nu am plâns nici nu strig\m cu putere: „Deschide-ne nou\!”. 18 Prea`nalte Doamne, al tuturor Judec\tor, nimic de la noi nu a[tepta! Nu ai nevoie Tu de ale noastre bunuri, c\ci fiecare r\mâne `n viclenii cu gândul [i dorin]a. Pentru aceasta, Mântuitorule, zilele noastre dup\ voin]a Ta condu-le! A noastr\ `ntoarcere s\ nu a[tep]i, c\ci nu are s\ vin\. {i dac\ va veni pentru pu]in, 46

Ps 52:3-4, Rm 3:11-12. Iona 3. 48 Cf. 4 Rg 19, Is 37. 47


mai apoi iar se pierde, precum s\mân]a ce a c\zut `ntre pietre, precum iarba ce a `ncol]it `ntre c\r\mizi [i s-a uscat pân\ a se face mare49. ~ntinde `ns\ blând asupra noastr\ a Ta bun\tate50, precum [i peste to]i cei ce cu putere strig\: „Deschide-ne nou\!”.

49 50

Cf. Mt 13:5-6, Lc 8:6. Ps 128:6, Cf. Ps 101:12.

215

216


La orice cutremur [i incendiu Glasul 4 având prooimionul: ast\zi c\tre Epifanie, c\tre Galileea neamurilor, [i purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ oJ yalmo" [imnul smeritului Roman]1

oamne, pe noi care `n suferin]\ ne g\sim nu ne trece cu vederea când cu c\in]\ strig\m }ie, Mântuitorule: „D\-ne cu milostivirea Ta tuturor oamenilor via]a ve[nic\!”.

D

1 C\mara de vindecare2 a sufletelor deschide cu milostivire pentru p\c\to[i, [Cel ce e[ti] singur al trupurilor [i al sufletelor Vindec\tor, ca bolnavii s\ cear\ [i s\ primeasc\ de la aceasta vindecare; c\ci alearg\ Mântuitorul ale tuturor r\ni s\ vindece [i cu fiecare fierbinte rug\ciune pe toate le iart\ dup\ folos; 1

Edi]ii: E. Mioni, Romano il Melode, 2, pp. 86-105; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, 54, pp. 462-471; N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 1, pp. 87-116; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 470-499. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]ia SC. 2 ~n text, cuvântul iatreivon poate fi tradus, `ntr-o form\ modern\ „de cabinet medical”. Am ales s\ `nlocuim termenul acesta cu „c\mar\ de vindecare” deoarece con]ine un mai mare iz teologic [i patristic, dar [i pentru c\ se `ncadreaz\ `n genul limbajului poetic al condacelor.

La orice cutremur [i incendiu

217

iar câteodat\ `ntârzie s\ dea, spre a trezi a lene[ilor trând\vie, [i face ca ~n]elept a p\c\to[ilor vindecare, ca s\ ofere via]a ve[nic\. 2 Al vie]ii D\t\tor, mântuirea tuturor `ntinde, `ntotdeauna nesecat izvor, f\r\ de margini, d\ruie[te dar tuturor, ca Bun St\pân, marile daruri [i vrea s\ i le cear\, pe robi ca s\ obi[nuiasc\ s\ aduc\ rug\ciune Acestuia ca Atotputernic. {i câteodat\ se mânie c\ lenevim, mereu pref\cut, de vreme ce mânie nu are. Din bun\tate fapta aceasta o face ca s\ d\ruiasc\ via]a ve[nic\. 3 Dovad\ adev\rat\ a milei Sale [i cum c\ astfel a trebuit s\ fac\ [i c\ doar `n afar\ se mânie Cel Bun, pe israelitenii ce au p\c\tuit cândva [i chemând c\tre `ntoarcere spre Moise spune Cel Drept: „Las\-m\, prietene, s\ M\ mânii [i s\ zdrobesc pe cei neascult\tori!”3. Cu adev\rat iubirea de oameni L-a purtat [i lui Moise s-a adresat sub forma aceasta. „Las\”, spune, „s\ zdrobesc pe cei nesupu[i ca s\ le dau via]a ve[nic\!” 3

I[ 32:10.


218

4 ~n felul acesta `ntreaga stare a lui Moise F\c\torul o d\, ar\tând c\ plin\ este mânia Sa de iubire de oameni. Las\ Creatorul lui Moise `n mâini a furiei conducere, ca s\ priceap\ când pe Acesta va auzi s\ spun\ „las\-m\”, c\ poate cu adev\rat s\ ~l opreasc\, chiar dac\ s-a mâniat [i c\tre Acesta s\ cad\ [i s\ strige cu putere: „Ner\zbun\torule Doamne [i Mult Milostive, nu Te las, dac\ nu-mi f\g\duie[ti cu siguran]\ c\ [i acestora vei da via]a ve[nic\”. 5 Mai potrivit ni se arat\ al cananeencei exemplu, c\ci spre a vindeca a constrâns-o Creatorul pe fiica aceasta. ~i spune: „S\ iau, vrei, pâinea de la copii [i câinilor s\ o arunc, nu cred c\ este drept”4. ~n cele din\untru St\pânul iubitor de oameni [i `n cele dinafar\ mânios. C\ci nu se ostene[te s\ arate c\ s-a f\cut mare oc\râtor, `ncercând ca ~n]elept pe cea oc\rât\, care cu bun\tate L-a `ng\duit, s\ `ncununeze. Fiindc\ aceast\ femeie nu doar c\ nu a cedat la ocar\, dar a [i cerut via]a ve[nic\. 6 Cu adev\rat orice dare bun\ [i orice dar des\vâr[it de sus coboar\, de la al luminilor P\rinte, precum [i Apostolul `nva]\5. 4 5

Mt 15:26. Iac 1:17.


219

Dar for]at nu vine, ci cu cerere ne ajunge [i `n mod voit. C\ci for]area [i orice fel de zor lui Dumnezeu nu-i place. C\ci deloc nu vrea cu astfel de lucruri s\ se for]eze a oamenilor voin]\. Ca Bun, doar a oamenilor grab\ [siluire] a[teapt\. Adic\ ì face cu adev\rat bucurie s\ se biruie [i siluitorii s\-I r\peasc\ ~mp\r\]ia6 [i tuturor s\ ofere via]a ve[nic\. 7 ~n acestea se g\se[te [i dumnezeiasca voin]\. {i noi le neglij\m [i cu inten]ie ocolim harul Mântuitorului, dorind pe cele rele. C\ci la noi care fapt\ se va g\si [i ce motiv vrednic `naintea Acestuia Care a ales ca pe toate s\ le sufere, pentru al oamenilor bine? {i care `n ceasul nevoii oare pe noi ne va salva [i ne va mântui? {i oare zilnic ~nsu[i Hristos pov\]uitor nu ne cheam\ [i [noi aceasta] `n vedere nu o avem? C\ci `ntocmai ca Tat\ `ndreptare impune, ca s\ dea via]a ve[nic\. 8 Vezi câte binefaceri s-au f\cut neamului oamenilor de c\tre Iubitorul de oameni [i cu ce L-au pl\tit pentru toate pe Dumnezeu. Primul pom pe care `ndat\ l-a s\dit, binele omenirii, 6

Cf. Mt 11:12, Lc 16:16.

220


cum s-a f\cut neroditor [i vrednic de a se smulge din r\d\cin\. {i pe prietenul S\u, pe care l-a avut la aceea[i mas\, tr\d\tor l-a descoperit. Acela dar [Satana] din al crea]iei `nceput a hot\rât s\ ia st\pânirea [i acesta [Iuda], pe care administrator l-a f\cut, pe Hristos a vândut. Pentru aceasta nici nu a câ[tigat via]a ve[nic\. 9 Neamul oamenilor, care din a celui `ntâi a z\mislit r\d\cin\, `ncepe s\ se poarte `mpotriva voin]ei lui Dumnezeu. Dar pe s\raci cre[te Milostivul cu ad\p\rile iubirii de oameni, alt\dat\ `ns\ cu sfaturi, iar alt\dat\ cu amenin]\ri [i suferin]\ [i pe deasupra s-a folosit [i de profe]i d\t\tori de lege. {i pentru a virtu]ii cultivare Pom Bun a s\dit iar\[i pentru binele neamului [i din pântece fecioresc s-a ar\tat [i tuturor ofer\ via]a ve[nic\. 10 Câte lucruri mari a f\cut Hristos din dragoste pentru om [i ca to]i s\ se mântuiasc\, tuturor le este clar, adev\ra]ilor S\i credincio[i. Cum pe vame[i a `nv\]at Milostivul s\ se fac\ ucenici ai S\i, [i cum pe desfrânate a adus la poc\in]\. {i pescuie[te `n fântân\ pe femeia din Samaria. Minunat rabd\ [i pe nerecunosc\tori [i i-a hr\nit `n pustiu


221

[i vin din ap\ le-a dat [i tuturor ofer\ via]a ve[nic\. 11 Dup\ ce datoria a pl\tit, cea pentru p\catele tuturor oamenilor, pe to]i a `nv\]at poruncile Sale s\ p\streze. Dar fiindc\ noi, precum se [tie, nu le p\zim [i voit le c\lc\m, a mâniei Sale fric\ pe to]i de multe ori a zdruncinat, c\ci adev\rata Sa mânie clocote[te peste m\sur\ spre a ne pedepsi. Dar `ntocmai cum medicul ofer\ bolii `ntotdeauna medicamentul cel mai dur, asemenea face [i Hristos, chinuie [i vindec\ [i tuturor d\ via]a ve[nic\. 12 S\ vedem mult mai limpede cum pe to]i vindec\ [i cum `n toate bolile ofer\ medicamentul potrivit al sufletelor Vindec\tor. {tie bine pentru fiecare suferin]\ care `nv\]\tur\ este potrivit\ [i folositoare [i chiar perfect cunoa[te ce opera]ie se potrive[te fiec\rei r\ni. {i dac\ nu se câ[tig\ cu dulci cuvinte cel bolnav, atunci folose[te alt mod [i cu interven]ii nu mult prea dure aplic\, ca ~n]elept, arta vindec\rii, ca s\ avem astfel via]a ve[nic\.

222


13 Dar de constat\ c\ cu puterea cuvintelor nu poate vindeca pe nesupu[i, atunci trece la fapte spre vindecarea noastr\. Face dar cutremur `n zidire [i suspin aduce pe p\mânt pentru p\catele noastre. {i de[i suspin\m cât cutremurul ]ine, ne re`ntoarcem mai apoi la obiceiurile noastre rele [i toat\ frica o d\m uit\rii. Pentru aceasta de multe ori a poruncit norilor s\ nu arunce nici strop de ploaie, ca s\ trezeasc\ a sufletului mole[eal\, astfel `ncât s\ cerem via]a ve[nic\. 14 Când lovitur\, o dat\ [i de dou\ ori, trimite Ziditorul [i vede c\ oamenii nu se fac mai buni [i mai mult se `nr\ut\]esc, atunci aduce r\ul chiar [i la Sfânta Mas\ [i las\ s\ ard\ Sfintele Bisericii, precum [i `n vechime a l\sat dumnezeiescul chivot celor de alt neam; [i s-a rev\rsat plânsetul poporului `n pie]ele toate [i `n biserici. C\ci pe toate focul le-ar fi ars, dac\ nu ar fi ajutat Dumnezeu, Care d\ tuturor via]a ve[nic\. 15 To]i bine cunosc, desigur, pe cele de atunci, a c\ror amintire cu dreptate


223

captiveaz\ mintea [i gândul nostru [i `ngreuneaz\ `nc\ [i limba spre a le povesti. Focul dar s-a hr\nit cu cl\dirile de lemn, alergând s\ se r\spândeasc\ [i complet s\ distrug\, c\ci vânturile amenin]\toare `l `mpingeau. ~ns\ noi, chiar dac\ am suferit cu aceast\ nenorocire, schimb\m `n r\utate mânia, c\ci nu ne-am `nv\]at [i nu am putut nici chiar `n acest mod s\ ne c\im [i s\ câ[tig\m via]a ve[nic\. 16 Focul asemenea norului cu toat\ puterea `n v\zduh arunca trosnituri [i fulgera [i mistuia pe toate, vuiet [i fric\ pricinuind, vânturi mari [i potrivnice s\ `l opreasc\ nu au putut, nici nu s-a stins cu ap\. Dar chiar [i apele m\rii erau zbuciumate, [i mâinile omene[ti nefolositoare spre orice ajutor. S-a `mpotrivit acelora focul [i i-a `nvins. {i aceast\ mare de asemenea se purta du[m\nos, c\ci `mpiedica pe cei ce voiau s\ fug\, pentru aceasta [i chemau via]a cea ve[nic\. 17 Dar, cu pu]ine cuvinte s\ spun, toate `n cetate7 [i cu bisericile `mpreun\ 7

~n cetatea Constantinopolului, marea capital\ a Imperiului Bizantin.

224


[i cu Palatul erau f\r\ de speran]\ din partea omeneasc\. Dar pe toate Dumnezeu le-a `ngrijit, precum obi[nuie[te. {i pe cei ce a[teapt\ cu r\bdare mila [i pe cei ce o cer ì `ndrepteaz\ Domnul [i le ofer\ compasiunea. Celor r\i `ns\, care nu vor cu amenin]area s\ se cumin]easc\, le face cunoscut\ mânia cu m\cel, astfel `ncât s\ cunoasc\ via]a ve[nic\. 18 Toate aceste dezastre `n cetate au st\pânit, precum [i mare plânset. Câ]i se temeau de Dumnezeu mâinile au `ntins c\tre Acesta [i cu ardoare ~i cereau s\-i miluiasc\ [i relele s\ `nceteze. {i cu ei, desigur, [i `mp\ratul se ruga, `n palat ridicând privirea, [i `mp\r\teasa `mpreun\ cu el. „Ajut\-m\”, spunea, „Mântuitorule, precum cu David ai f\cut, pe Goliat s\ `nving! ~n Tine n\d\jduiesc. Ca Milostiv, mântuie[te poporul T\u cel credincios, c\ruia [i d\-i via]a ve[nic\!”. 19 {i când a ascultat Dumnezeu glasul poporului [i al conduc\torilor, [i `n cetate milele [Sale] cele iubitoare de oameni a dat, s-a f\cut cu adev\rat plângere amar\ pentru cei `njunghia]i de s\bii. Femeile plângeau v\duvia, copiii lipsirea de p\rin]i,


225

p\rin]ii a copiilor pierdere, rudele pierderea celor `nrudi]i. Al]ii pierdutele averi jeleau. {i ob[tesc doliu era `n tot Ora[ul. La p\mânt se g\sea al Bisericii tron, cel care d\ via]a ve[nic\. 20 Fiii botezului alt\dat\ cu imnuri l\udau `n]elepciunea [i pacea, puterile sl\vite ale cet\]ii celei de sus8. Acum v\d `ns\ bisericile sfinte z\când la p\mânt. Frumuse]ea lor str\lucitoare `n urâ]enie [o v\d] s\ se transforme. {i `n locul ce d\dea bucurie, a fricii amenin]are este acum. Fulgera alt\dat\ lumina din frumuse]e, [i acum departe alung\ focul pe privitori, care d\ via]a ve[nic\. 21 Cu adev\rat to]i credincio[ii `n Dumnezeu n\d\jduiesc `ntotdeauna, cum pe cele mai vrednice s\ le primeasc\; pe aceste fapte ale lui Dumnezeu. De prive[te cineva spre Ierusalim [i spre m\re]ul templu, pe care Solomon, `n]eleptul acela, dup\ cum este cunoscut, cu `ntârziere l-a zidit [i l-a `mpodobit cu bog\]ii de nedescris, 8

~mp\r\]ia lui Dumnezeu.

226


cum s-a distrus [i `n picioare s-a c\lcat [i acum astfel r\mâne [i nu se mai ridic\. A[adar, ar fi putut s\ vad\ harul acestei biserici, care ofer\ via]a ve[nic\. 22 Poporul lui Israel a pierdut atunci Naosul9 s\u; [i acum avem noi `n locul aceluia Naosul Sfintei ~nvieri [i Ierusalimul, pe care, dup\ cum se [tie, Constantin [i Elena cea credincioas\ lumii le-au d\ruit, dup\ dou\ sute cincizeci de ani de la c\derea Naosului lui Solomon. ~ns\ la noi la o zi dup\ catastrof\ a `nceput ridicarea Bisericii. {i splendid se `nfrumuse]eaz\ [i deplin se face. Pe de-o parte, `mp\ra]ii cheltuial\ fac cu mare mul]umire, [i pe de alta, St\pânul d\ via]a ve[nic\. 9

De obicei substantivul naov" se traduce prin „templu” sau „biseric\”. ~n prezentul icos am optat pentru traducerea prin „naos”, atât pentru a p\stra o parte – atât cât este cu putin]\ – din muzicalitatea textului original, cât [i pentru a se observa mai clar paralela pe care autorul o face `ntre Israel [i Noul Israel. Versurile de `nceput ale acestei strofe ne trimit cu gândul la un caracter ciclic al istoriei, care se datoreaz\ st\rii de p\cat a omului, stare ce face pe Creator s\ ia atitudine prin mustrarea celor din prezent dup\ asem\narea altor ac]iuni pedagogice pe care le-a s\vâr[it `n istorie. ~ntr-un fel, prin prezentarea acestor paralele `ntre contemporani [i `nainta[i, Melodul atrage aten]ia asupra st\rii nefire[ti a umanit\]ii; aceasta trebuie s\ se despart\ de mrejele caracterului epanaliptic al istoriei, trecând genera]ie de genera]ie prin acelea[i situa]ii, [i s\ realizeze un parcurs linear al istoriei, un drum c\tre eshaton, un drum anabazic spre „via]a ve[nic\”.


227

23 ~ntr-adev\r, lucruri mari [i str\lucitoare [i demne de admirat, ce dep\[esc cu mult pe vechii `mp\ra]i, au f\cut acum ace[tia ce conduc cu evlavie destinele romanilor. ~n timp pu]in au ref\cut Ora[ul, astfel `ncât s\ uite cei ce au suferit toate greut\]ile. {i aceast\ Cas\ a lui Dumnezeu cu astfel de art\ s-a f\cut, a cerului copie [i a dumnezeiescului Tron, care [i d\ via]a ve[nic\. 24 Câ]i, dar, pe Hristos iubim [i cu dorin]\ arz\toare ne gr\bim s\ ~l sl\vim, de la Acela cerem, de la St\pânul [i F\c\torul cerului, a Bisericii Sale ridicare [i punere de temelie s\ `nt\reasc\ [i s\ ne `nvrednicim terminat\ s\ o vedem [i har s\ izvorasc\ credincio[ilor cu Dumnezeie[tile Liturghii [i ode [i imnuri10, astfel `ncât [i `mp\ra]ii [i cet\]enii s\ fie `ncânta]i [i tuturor s\ se dea via]a ve[nic\. 25 Mântuitorule Nemuritor, Fiule al P\rintelui Celui mai `nainte de veci, mântuie[te11 `ntreaga cetate, mântuie[te bisericile [i mântuie[te [i pe `mp\ra]i. 10 11

Cf. Ef 5:19. Având aici conota]ia de „a proteja”.

228


Izb\ve[te pe locuitorii ei de orice tulburare, de cutremur [i de foamete [i de molim\. ~ntreaga `mp\r\]ie o p\ze[te, o Atot`n]elepte Doamne, [i mie netrebnicului a gre[elilor iertare d\ruie[te! Scoate-m\ din suferin]e, din cele ce m\ ]in `nchis [i dezn\dejdea mea o vindec\. Aceast\ via]\ f\r\ de opreli[ti d\-mi s\ trec [i `n cealalt\ s\ am via]a ve[nic\.

Despre sfintele nevoin]e monahale...

229

Despre sfintele nevoin]e monahale [i despre petrecerea `n m\n\stire1 Glasul al 4-lea primul prooimion: Ca `ncep\tor al firii al doilea prooimion: idiomel\ al treilea prooimion: Ca `ncep\tor al firii al patrulea prooimion: idiomel\ purtând acrostihul acesta: toØ tapeinoØ JRwmanoØ oJ yalmoV" oâto" [imnul acesta (este) al smeritului Roman]

A

i umplut de bucurie [i slav\ a purt\torilor de

Dumnezeu mul]ime ce str\luce[te `n `n\l]ime, c\ci au fost vestitori ai vie]ii celei sfinte [i ai

necuviin]ei opritori2. Cu ale acestora rug\ciuni fierbin]i la des\vâr[ita pace pe cei ce Te laud\ [i Te m\resc p\ze[te-i, ca s\ ~]i cânte „Aliluia”. 1

Edi]ii: J. Pitra, Analecta Sacra, I, nr. VII, pp. 44-52; Amfilochij, Facsimilé, pp. 149-157; Alexandros Evmorphopoulos Lavriotis, E j kklhsiastikhv A j lhvqeia, 12/1892, pp. 262-264; E. Pantelakis, A j qhn, 30/1919, pp. 126-136; P. Trempelas, jAnqologiva ojrqodovxou jAnatolik−" JUmnograniva", Atena, 1949, pp. 94-97; P. Maas/C.A. Trypanis, Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, 55, pp. 472-482; N. Tomadakis, R J wmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. 3, pp. 287-353; José Grosdidier de Matons, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: SC, vol. 283, pp. 373-453. Referin]ele biblice sunt preluate dup\ edi]iile SC [i N. Tomadakis. 2 ~n textul original apare termenul nivmwtra care se poate traduce prin cenzori, dar [i prin botni]e, `n cazul `n care s-ar referi la animale. Consider\m c\ cel mai potrivit termen `n traducere ar fi cel de opritori, `n sensul de nepractican]i [i de lupt\tori `mpotriv\.


230

Prooimion 2 Câ]i lumea am l\sat-o ast\zi [i c\tre paradisul cel inteligibil am venit s\ locuim, cu duh de poc\in]\ s\ strig\m: „Mântuie[te, Cel ce e[ti Singurul Milostiv, pe cei ce la Tine au g\sit sc\pare. C\ci, iat\, pe toate le-am p\r\sit3 [i iubindu-Te numai pe Tine, cânt\m Aliluia”. Prooimion 3 Cât de iubite sunt locurile Tale, Doamne al Puterilor; Pentru aceasta, Mântuitorule, to]i care le locuiesc Te sl\vesc `n veci [i cânt\ [i psalmodiaz\ `mpreun\ cu profetul David „Aliluia”. 1 Pe cele bune ale vie]ii le-am cercetat [i la cele ce s-au petrecut am cugetat [i m-am gândit la chinurile sale [i via]a oamenilor am comp\timit. {i doar pe voi v-am fericit, pe cei ce partea cea bun\ a]i ales4, pe Hristos s\ râvni]i [i `mpreun\ cu El s\ fi]i [i s\ cânta]i cu bucurie `mpreun\ cu profetul David „Aliluia”. 3 4

Mt 19: 27. Cf. Lc 10:42.


231

2 Pe niciunul nu am v\zut lipsit de griji, c\ci lumea `ntotdeauna se schimb\5. {i cu adev\rat, pe cel pe care ieri l-am v\zut ridicându-se, acum `l v\d s\ cad\ din `n\l]imea sa. Pe bogat, [`l v\d] deodat\ s\rac; lipsit [i `nfometat pe cel `ndestulat. Dar voi de toate acestea sunte]i liberi, c\ci duhovnice[te v-a]i dat cânt\rii „Aliluia”. 3 Cu mândrie se poart\ bogatul fa]\ de s\rac [i toate câte are i le r\pe[te. Plugarul se nevoie[te [i [de munca acestuia] st\pânul p\mântului se bucur\. Altul se obose[te [i altul se desfat\. Cu sudoare adun\ s\racul, cu nevoie s\ care cele ce altul `mpr\[tie. A voastr\ nevoin]\ este p\zit\ `ns\ [i are a lui Hristos pecete „Aliluia”. 4 Pe cei f\r\ de familie6 speran]ele ì chinuie, pe cei c\s\tori]i grijile ì macin\, pe cei f\r\ de copii triste]ea ì ofile[te, pe cei ce au mul]i mâhnirea ì cuprinde. Unii plâng c\ s-au c\s\torit, 5 6

Cf. 1 Co 7:31. Referire `n text la cei nec\s\tori]i.

232


iar al]ii jelesc nena[terea de prunci. Dar voi de acestea mult râde]i, c\ci ferm\ r\mâne bucuria cânt\rii „Aliluia”. 5 S\rate sunt ale m\rii ape, gustoase `n pântece mânc\rurile. ~n primejdii navigheaz\ oamenii, c\ci pântecele i-a silit. Cor\biilor via]a `[i `ncredin]eaz\; dispre]uiesc pân\ [i furtuna. Al vostru calm `ns\ iarn\ nu are c\ci asemenea ancorei este pentru voi cântarea „Aliluia”. 6 Cei ce iubesc banii, nu socotesc pira]ii, nici furtunile m\rii, nici iarna. Nebunia ì cucere[te când v\d seme]ele valuri, dar nu abandoneaz\; c\ci a `mbog\]irii n\dejde ì farmec\ [i chiar de sunt `n pericol de a se `neca, nu-i prinde groaza. Dar al vostru vas nu naufragiaz\, c\ci port lini[tit a]i g\sit `n cântarea „Aliluia!” 7 Pe p\mânt a]i petrecut, Sfin]ilor, [i l-a]i l\sat, ca [i cum nu a]i fi fost. A]i l\sat grija cea p\mânteasc\ [i drumul cel sfânt a]i apucat;


233

c\ci a]i cercetat, o, Sfin]ilor, glasul cel sfânt a]i ascultat, care spune: „Veni]i la Mine, câ]i sunte]i ai Mei, c\ci vreau [i M\ bucur când aud de la voi cântarea Aliluia”. 8 Pe scurt spun: cele ale lumii `mpreun\ cu lumea trec. Fiindc\, `ndat\ ce to]i `n via]\ câ[tig\m, atunci cu adev\rat `n mormânt vom intra. Bine, dar, mult-`n]eleptul a spus: „De[ert\ciunea de[ert\ciunilor sunt toate”7. C\ci, dac\ trebuie s\ murim, pentru ce s\ strângem? Este bine, dar, `n lini[te lui Hristos s\ cân]i „Aliluia”. 9 Acum, unii dintre voi `mi strig\, chiar dac\ nu cu gura, ci cu cele dinl\untru ale lor: „Chinuit\ este via]a, precum ai spus, dar `nc\ te ocupi cu aceasta. ~n ochii t\i bârna se afl\8 [i cum vezi s\ sco]i al fra]ilor gunoi? Dac\ ceea ce spui este bun, tu de ce nu o faci?”. Cu adev\rat sunt judecat, c\ci nu `ngrijesc de cântarea „Aliluia”. 10 ~ns\ nu au putut to]i, c\rora cândva Domnul le-a poruncit; c\ci, c\tre unul vorbind, tuturor s-a adresat: 7 8

Eccl 1:2. Mt 7:3, Lc 6:41.

234


„vinde pe toate [cele] ale tale [i urmeaz\ Mie!”9. Unii au ascultat, dar, ca `n]elep]i [i cumin]i, iar al]ii deloc nu au dat aten]ie, asemenea [i eu. Cu adev\rat unul dintre ace[tia sunt [i f\r\ s\ `mi spune]i. Pentru aceasta cer de la voi cântarea „Aliluia”. 11 ~ncet-`ncet v\ `ndemn spre laud\ [i mul]umire c\tre Domnul, ca s\ m\ pomenesc [i eu `mpreun\ cu voi, când plata voastr\ ve]i lua10. Asculta]i, dar, cuvintele mele [i departe de ale mele fapte sta]i!11 Iubi]i cuvintele, iar nu faptele, c\ci altceva nu am s\ spun decât cântarea „Aliluia”. 12 De a vie]ii murd\rie bine a]i sc\pat [i la izvor curat v-a]i ad\postit. A celor f\r\ de trupuri via]\ a]i râvnit [i a trupului grij\ nu ave]i12. Nu iubi]i pe cele ce le-a]i p\r\sit, pe cele ce le-a]i d\râmat nu le zidi]i iar\[i13, 9

Lc 18:22, Mt 19:21, Mc 10:21. Mt 5:12, 10:41, 1 Co 3:14. 11 Cf. Mt 23:3. 12 Rm 13:14. 13 Gal 2:18. 10


235

ca s\ nu ajunge]i a vr\jma[ului batjocur\, ci treji r\mâne]i14 `n cântarea „Aliluia”. 13 L\sa]i acum [i pe aceia de ale c\ror fapte bine v-a]i dep\rtat [i amintirea lor! De vreme ce a]i luat via]\ pa[nic\ [i f\r\ de stric\ciune, asemenea `ngerilor s\ v\ `ntrece]i care pe cel\lalt mai `nainte s\ cinsteasc\15; nu v\ ve]i certa spunând: „Acesta este al t\u” sau „acesta al meu”, c\ci monahul nimic nu are al s\u, deoarece pentru to]i cea mai important\ este cântarea „Aliluia”. 14 ~ntre voi deloc nu v\ certa]i; c\ci se spune: „Ce ai al t\u?”16. Cel ce poste[te s\ nu judece pe cel ce m\nânc\, iar cel ce m\nânc\ s\ cinsteasc\ pe postitor17! Unul, dar, m\nânc\ din pricina bolii, iar cel\lalt din cump\tare poste[te. Unul peste m\sur\ se istove[te, cel\lalt psalmodiaz\ cu dragoste, una `ns\ este r\splata pentru acesta ce iube[te pe Hristos, „Aliluia”. 14

2 Tim 4:5, 1 Pt 1:13. Rm 12:10. 16 1 Co 4:7. 17 Rm 14:3. 15

236


15 Unul `ns\ va spune: „Laud\ am mai mare, c\ci Scripturile cunosc”18. Ce a `nv\]at, dar, Petru pescarul, cel ce a intrat mai `nainte de Moise?19 A egiptenilor toat\ `n]elepciunea a `nv\]at Profetul, dar când vorbe[te Petru, lini[te face Moise. s\ nu dispre]uiasc\ pe cel ne`nv\]at, cel ce a `nv\]at s\ cânte „Aliluia”. 16 Putere s\ lu\m sprijinindu-ne `n credin]\, câ]i lumea am p\r\sit! Ne`ncetat pe Dumnezeu s\-L iubim20, cei ce ne ur\sc pe noi nu dorm21. {i care este arma monahului? ~n pace egumenului s\ se supun\, s\ iubeasc\ pe Hristos [i cu dragoste s\ fie c\tre fra]i [i `ntru totul bucuros s\ fie `n timpul lui „Aliluia”. 17 Când se mândre[te unul `mpotriva altuia, atunci v\ `mpiedic\ Du[manul; c\ci lucrarea lui este ca s\ intre cu viclenie 18

1 Co 13:1-2. FA 7:22. 20 ~narma]i cu cânt\ri `n priveghere. 21 Evr 13:17. 19


237

[i mintea fra]ilor celor slabi s\ o umfle22. Pe unul las\ s\ cread\ c\ are voce frumoas\, pe altul cum c\ ar avea glasul puternic; [i dup\ ce-i orbe[te ì batjocore[te. Dar voi s\ v\ rec\p\ta]i puterile [i s\ st\rui]i `n cântarea „Aliluia”. 18 Cu viclenie de multe ori a intrat `n fratele ce se ostene[te [i ì spune: „De ce degeaba trude[ti? Iat\, altul trândav are `ntâietatea ta [i pe tine te cred cu to]ii gunoi”23. {i acesta, ca unul f\r\ de minte, le crede [i nevoin]a las\, se `ndrept\]e[te [i de cântare `ngrije[te. Niciodat\ s\ nu cânte, dar, nimic altceva afar\ de cântarea „Aliluia”. 19 Cu credin]a `narma]i-v\ [i sta]i cu ale voastre capete plecate, cu trupul la p\mânt [i cu sufletul sus, pe Hristos v\zând, cu ner\bdare a[teptând [i `ncercând [i gr\bi]i din via]a aceasta s\ v\ muta]i [i s\ locui]i `n corturile tuturor sfin]ilor, ca s\ cânta]i, `ntocmai ca aici, din nou cântarea „Aliluia”. 22

„a umfla” are aici sensul de a trezi sentimente de mândrie, de superioritate fa]\ de ceilal]i. 23 Cf. 1 Co 4:13.

238


20 Cu tot sufletul vostru iubi]i via]a monahal\, pe care bine [i cu grij\ a]i ales-o! Iar dac\ `ntre voi sunt diferen]e, prilej celui Viclean nu da]i24! Al fugii gând s\ nu v\ vin\! C\ci asemenea leului v\ vâneaz\ Vicleanul25 [i dând ocoale Stânii pe miei mâncare ì cere. Nimeni niciodat\, dar, s\ nu lase cântarea „Aliluia”. 21 Dac\ mintea ta vreodat\ te provoac\ [i te `nt\rât\ spre ie[ire26 [i spune: „Pentru ce te-ai `nchis aici `n\untru? Câ]i nu s-au `ndrept\]it27 `n lume?”, `ndat\, câte ai `nv\]at, s\ spui: „Am v\zut `n lume dezbinare [i mult\ f\r\delege `n ora[e”28. Pentru aceasta aici locuiesc [i cânt cântarea „Aliluia”. 22 Spune iar\[i c\tre tine: „{i cum po]i s\ `mpline[ti via]a monahal\? 24

Ef 4:27. Cf. 1 Pt 5:8 (gre[eal\ `n edi]ia SC). 26 Se `n]elege din context c\ este vorba despre plecarea din m\n\stire. 27 Poate avea [i `n]elesul de „au ajuns la sfin]enie `n lume”. 28 Ps 54:10. 25


C\ci greu este jugul [i de nesuportat [i nefolositor este acele ce nu-l `ndur\”. De-ndat\ c\tre ~n[el\tor s\ spui: „Dup\ puterea mea `mi cere monahiceasca via]\; c\ci de nu fac pe acesta, reu[esc pe cel\lalt. Dac\ ale trupului nevoin]e nu suport, atunci m\ `ndeletnicesc ne`ncetat cu cântarea Aliluia”. 23 ~mpreun\ cu lucr\torii, pe care Domnul `n vie i-a chemat29, [i voi s\ `ncerca]i s\ v\ nevoi]i! Greut\]ile trupului a]i l\sat [i a `ngerilor via]\ a]i luat, ca s\ intra]i `n ceasul al unsprezecelea30 `mpreun\ cu cei ce au suportat c\ldura zilei31. De vreme ce [i partea voastr\ este plat\ „Aliluia”. 24 Cel ce a spus: „Eu sunt Vi]a [i voi `mi sunte]i ml\di]e”32, a spus-o ca leg\tura Sa cu noi s\ o arate. Pentru aceasta Acestuia s\ lucr\m, 29

Mt 20:1-15. Mt 20:6. 31 Mt 20:12. 32 In 15:5, 1 In 3:24. 30

239

240


ca s\ fim cu nevoin]\, astfel `ncât El s\ fie cu noi [i noi cu El, c\ci vrea [i se bucur\ s\ asculte de la noi „Aliluia”. 25 De vreme ce `n credin]\ v-a]i `nt\rit, fermi s\ r\mâne]i33, având `n jos capetele voastre; aici [i acolo s\ nu privi]i34 [i sus s\ vede]i pe Hristos cu sufletul vostru cu r\bdare a[teptând [i str\duindu-v\ [i gr\bi]i din via]a aceasta s\ v\ muta]i [i s\ locui]i `n ale tuturor sfin]ilor corturi, ca s\ cânta]i, precum `ntocmai aici, iar\[i cântarea „Aliluia”. 26 A sosit ora bucuriei voastre. Domnul repede vine. C\mara de nunt\ pe Mire a[teapt\ [i str\luci]i voi cu f\cliile. Ca cele `n]elepte35, devota]i sunte]i; c\ci fecioria este a sufletului cur\]ie, cu care pute]i a lui Hristos slav\ s\ vede]i [i tor]e s\ ]ine]i pentru Acesta [i s\ spune]i cântarea „Aliluia”. 33

Cf. 1 Co 16:13. Probabil `n sensul de a nu se uita `n stânga [i `n dreapta, de a nu cerceta cu privirea. 35 Mt 25:1-12. 34


241

27 Eu v-am `nv\]at acum pe voi, cei care cândva m\ ve]i judeca. Ruga]i pentru aceasta pe Domnul, lini[te s\ aflu `mpreun\ cu voi [i `mpreun\ cu voi s\ m\ bucur de acea bucurie ve[nic\; fiindc\ mireasm\ pl\cut\ a lui Dumnezeu sunte]i voi36, [i v\ rog ca `mpreun\ s\ cânt\m `ntotdeauna „Aliluia”. 28 A `ngerilor via]\ s\ vie]ui]i acum, Domnul dar mare v-a dat. Mai mare `nc\ [i aceasta a]i g\sit, s\ ave]i ca frate pe egumen, care pe to]i cu blânde]e v\ `ng\duie, smerit [i `n]elept este foarte, mai mare peste voi `n rând, dar niciodat\ tiranic, iubitor tuturor [i pe to]i cheam\ s\ spun\ „Aliluia”. 29 Cuvintele mele nu ajung s\ laude nem\surata sa blânde]e [i `ntre voi martorii mei se g\sesc [i pun cuvintelor mele pecete, de exemplu: de multe ori, dintre monahi mul]i au plecat din aceast\ m\n\stire [i cu rug\ciunea sa s-au re`ntors, i-a primit iar\[i [i i-a unit s\ spun\ „Aliluia”. 36

2 Co 2:15.

242


30 Tu, dar, St\pâne, ca Atotputernic, `ntreaga noastr\ via]\ o condu! P\ze[te pe p\stor [i pe turm\ [i pe mine cu rug\ciunile lui m\ ajut\! ~nvrednice[te ca ani mul]i amintirea egumenului s\ avem [i `n cânt\ri s\ l\ud\m `ntotdeauna `mp\r\]ia Ta; pentru c\ bine este ca des s\ spunem cântarea „Aliluia”.

Bibliografie selectiv\

243

Bibliografie selectiv\ 1. Edi]ii de text (`n ordine cronologic\): PITRA, J.B., Hymnographie de l’Église grecque, Roma, 1867. PARANIKAS, M.; CHRIST, W., Anthologia graeca carminum christianorum, Lipsiae, 1871, pp. 91 (Condacul de la Na[terea Domnului), 131-140 (Imn la cei 12 Apostoli) [Imnul Acatist, pp. 140-147, notat ca fiind al patriarhului Serghie]. PITRA, J.B., Analecta Sacra Specilegio Solesmensi parata, t. I, Paris, 1876, pp. 1-241. _, Sanctus Romanus veterum melodorum princeps. Cantica sacra ex codicibus mss. Monasterii S. Johannis in insula Patmo primum in lucem ed. J.B. Pitra, anno Jubilaei Pontifici, Roma, 1888 (3 imne). KRUMBACHER, K., „Studien zu Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1898, Bd. II, heft I, pp. 69-268. _, „Umarbeitungen bei Romanos. Mit einem Anhang über das Zeitalter des Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1899, Bd. II, heft I, pp. 1-156. _, „Romanos und Kyriakos. Das Verhältnis des Liedes «Lazarus» von Kyriakos zum Liede «Judas» von Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1901, pp. 693-763. _, „Die Akrostichis in der griechischen Kirchenpoesie”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1904, pp. 551-692. _, „Miscellen zu Romanos”, `n: Sitzungsberichte der philos.-philol. und histor. Klasse der klg.bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1909, Bd. XXIV, abteil III, pp. 1-138.

IMNE TEOLOGICE

244

_, „Der heilig Georg”, `n: Abhandlungen der philos.-philol. und histor. Klasse der bayer. Akademie der Wissenschaften, München, 1911, Bd. XXV, abteil III, pp. 1-132. MAAS, P., „Das Weihnachtslied des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 24/1923-1924, pp. 1-13 (republicat\ mai târziu: Das Weihnachtslied des Romanos, Leipzig-Berlin, 1927). CAMMELLI, Giussepe, Romano il Melode. Inni, (Teste christiani, nr. 2), Firenze, Libreria Editrice Fiorentina, 1930. MIONI, Elpidio, Romano il Melode. Saggio critico e dieci inni inediti, Torino, 1937. _, „Romano il Melode. Due inni sul S. Natale”, `n: Bollettino della Badia Greca Grottaferrata, 12/1958, pp. 3-17. TOMADAKIS, N., JRwmanoØ toØ MelådoØ u$mnoi, vol. I-IV, Atena, 1952-1959; LIBADARAS, Nicolaos A., To provblhma th" gnhsiovthta" twn agiologikwvn uvmnwn tou Roumanouv, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1959 (edi]ie critic\ a 4 imne `nchinate Sfin]ilor Doctori f\r\ de argin]i Cosma [i Damian [pp. 131-141], Sfântul Ioan Teologul [pp. 142-149], Sfântul Filip [pp. 150-154] [i Sfântul Atanasie [pp. 155-158]). MAAS, P.; TRYPANIS, C.A., Sancti Romani Melodi Cantica, vol. I: Cantica genuina, Oxford, 1963; vol. II: Cantica dubia, Berlin, 1970. TRYPANIS, C.A., Fourteen Early Byzantine Cantica, coll. „Wiener Byzantinistische Studien”, Band 5, Viena, 1968. GROSDIDIER DE MATONS, José, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: Sources Chrétiennes, Paris, Les Éditions du Cerf, vol. I, nr. 99, 1964; vol. II, nr. 110, 1965; vol. III, nr. 114, 1965; vol. IV, nr. 128, 1967, vol. V, nr. 283, 1981.

2. Traduceri `n limbi str\ine (`n ordine cronologic\) BULTMANN, G.H., Romanus der Melode. Festgesänge, Zürich-München-Paderborn-Wien, 1960.


245

GROSDIDIER DE MATONS, José, Romanos Le Mélode. Hymnes, `n: Sources Chrétiennes, Paris, Les Éditions du Cerf, vol. I, nr. 99, 1964; vol. II, nr. 110, 1965; vol. III, nr. 114, 1965; vol. IV, nr. 128, 1967, vol. V, nr. 283, 1981. CARPENTER, M., Kontakia of Romanos, Byzantine Melodist, t. I: On the person of Christ, t. II: On Christian life, Columbia, University of Missouri Press, 1970-1973.

J wmanoØ toØ MelådoØ. Kontavkia e ,j Editura AposSINOPOULOS, P.A., R toli Diaconias, Atena, 1974. GHARIB, Georges, Romano il Melode. Inni, Edizioni Paoline, Figlie di San Paulo, Torino, 1981. SCOGNAMIGLIO, Inni di Romano il Melode, Centro Studi di S. Nicolai. Studi e Testi, 1, Bari, 1985. AERTS, W.J., Romano de Melode. Vier Byzantijnse hymnen en de Akathistos-hymne, Groningen, 1990. SCHORK, R.J., Sacred Song from the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, Gainesville: University Press of Florida, 1995. LASH, E., On the Life of Christ: Kontakia by St. Romanos the Melodist, Harper-Collins, San Francisco, 1996. KODER, Johannes, Mit der Seele Augen sah er deines Lichtes Zeichen Herr. Hymnen des orthodoxen Kirchenjahres von Romanos dem Meloden, Verlag Der Österreichischen Akademie Der Wissenschaften, Viena, 1996. HARALAMPIDIS, K., RwmanoØ toØ MelwdoØ treÃ" u$mnoi, Editura Agra, Atena, 1997 (dou\ din cele trei imne au fost publicate `n bro[ur\ de K. HARALAMPIDIS, Rwmanov" oJ Melwdov". Eij" thVn JAgivan Gevnnhsin toØ Kurivou hjmän jIhsoØ CristoØ, Orthodoxo Pneumatiko Kentro Lemesou, Nicosia, 1988. _, Rwmatov" oJ Melwdov". Eij" thVn jAnevstasin toØ Kurivou, Simatoros, Nicosia, 1988. DALLAS, Giannis, RwmanoØ toØ MelwdoØ, Eij" taV a$gia nhvpia, To prwtovtupo keivmeno se metavnrash kai epivmetro tou Giavnnh Davgga kai triantaoktwv paravgghga dhmiourghvmata me moluvbi tou Agg. Gerakarh, Editura Apostrofos, Kerkira, 1999.

IMNE TEOLOGICE

246

MAISANO, Riccardo, Romano il Melode, Cantici, a cura di Riccardo Maisano, vol. 1-2, „Classici greci – Autori della tarda antichità e della grecità bizantina”, Torino, UTET, 2002. KOUSTENIS, Ananias, RwmanoØ MelwdoØ. $Umnoi, Editura Armos, Atena, 2003. SFÂNTUL ROMAN MELODUL, Imnele Poc\in]ei, studiu introductiv de Andrew Louth, traducere [i note de Parascheva Grigoriu, Editura Trisaghion, Ia[i, 2006. ROBOGETE, Cristina/ PREDA, Sabin, Imne, traducere, studiu introductiv [i note de Cristina Rogobete [i Sabin Preda, Editura Bizantin\, Bucure[ti, 2007. MANGOGNA, Viviana/ TROMBI, Ugo, Romano il Melode, Kontakia/1, introduzione di Viviana Mangogna, traduzione e note di Ugo Trombi, „Collana di testi patristici”, vol. 197-198, Città Nuova, Roma, 2007. KOZHOUSHNIY, Pr. Oleg, Ghtgjlj,ybq Hjvfy Cjkjlrjcg¶dtwm ¶ d¶pfyn¶qcmrf u¶vyjuhfa¶z III-VIII cnjk¶nm, Rb|dcmrf Le[jdyf FrflTv z, Dblfdybxbq D ll k Erhf|ycmrj| Ghfdjckfdyj| Wthrdb, Kiev, 2009.

3. Bibliografie str\in\ Lucr\ri: AERTS, W.J. Holwerda; SCHOONHOVEN, H., Romanós de Melode, Vier Byzantinjnse hymnen en de Akáthistos-hymne, Groningen, 1990. BOUVY, E., Poètes et Mélodes. Étude sur les origines de rythme tonique dans l’hymnographie de l’église grecque, Imprimerie Lafare frères, N`mes, 1886. CANTARELLA, Raffaele, „Romano il Melode”, `n: Poeti Bizantini, volume secundo: Introduzione, traduzioni e commento, Societa’ Editrice „Vita e Pensiero”, Milano, 1948, pp. 106-112. DE ANDRÉS MARTINEZ, G., El himno Akathistos. Primera parte del ms Esc. R. 1.19. Análisis histórico-critico del códice y transcriptión y versión de su texto, Madrid, 1981.


247

DEL GRANDE, C., L’ Inno Acatisto in onore della Madre di Dio, Floren]a, 1948. DRITSAS, D.L., JO e#rruqmo" paterikov" lovgo" eij" thVn iJstorikhVn exe#lexin. JH proi>storiva toØ kontakivou, Atena, 1986. FOKAIDIS, Foka N., Periv thvn iveran asmatikhvn tevcnhn twn Wllhnwn, Dokimiva kritikhv", Editura Ellinon Filomouson, Nicosia, 1986, cap. „D: buzantinhv ekklhsiastikhv nilologiva, poivhsh kai umnograniva” (pp. 50-68), „E :j buzantinoiv ekklhsiastikoiv suggranevi"” (pp. 69 [.u., despre Roman, pp. 81-83), „Z: Umnogravnoi kai Melwdoiv” (pp. 100-106). GROSDIDIER DE MATONS, José, Romanos le Mélode et les origines de l’hymnographie byzantine, Lille, 1974. _, Romanos le Mélode et les origines de la poésie religieuse à Byzance, Préface de Paul Lemerle, Collection dirigée par Charles Kannengiesser, Edition Beauchesne, Paris, 1977. LIBADARAS, Nicolaos A., To provblhma th" gnhsiovthna" twn agiologikwvn uvmnwn tou Roumanouv, Tipografia Minas Mirtidis, Atena, 1959 (pp. 1-128 despre subiectul `n sine, pp. 129-158 edi]ie critic\ a 4 imne `nchinate sfin]ilor). KHAWAM, R., Romanos le Mélode. Le Christ Redempteur. Célébration liturgies, traduit du grec par René R. Khawam, introduction de I.-H. Dalmais, Beauchesne et ses fils, Paris, 1956. KORAKIDIS, Alexandros, To provblhma th" katagwghv" tou Rwmanouv

tou Melwdouv. Susthmatikhv ejreuna tou qevmato" ek twn phgwvn kai ekqevsi" twn antishmitikwvn stoiceivwn twn kontakiwvn, Atena, 1971. _, JH periV toØ lovgou qeologiva tän kondakiVwn RwmanoØ toØ Melådou, (tez\ de doctorat), Editura Ionia, Atena, 1973. _, JRwmanoØ toØ Melådou u$mno" kaiV loVgo" (duvo melevte"), Editura Pournara, Tesalonic, 1990. _, Tav pevri toØ RwmanoØ toØ Melådou Melethvmata, Editura Pournara, Tesalonic, 2002. KOUREMPELES, I., H cristologiva tou Rwmanouv tou Melodouv kai h swthriologikhv shmasiva th", tez\ de doctorat, Tesalonic, 1998 310 p. (manuscris, biblioteca Facult\]ii de Teologie din Tesalonic);

248

IMNE TEOLOGICE

_, „Tov ajnwvnumo kontavkio «Eij" aJgivou" Patevra"»: $Ena monoqelhtikov kontavkio toØ 7ou aijwvna h# e$na kontavkio toØ RwmanoØ toØ MelwdoØ”, `n: Oijkoumenikav paradeivgmata sthvn iJstoriva t−" jEkklhsiva", vol. 1, Editura Pournara, Tesalonic, 2002, pp. 101-225 (22010, pp. 104-230). _, JRwmanoØ MelådoØ qeologikhv dovxa - suvgcronh ijstorikodogmatikhv a#poyh kaiV poihtikhv qeologiva, Ed. Pournara, Tesalonic, 2006 [22010] (con]ine 5 studii despre opera lui Roman Melodul, dup\ cum urmeaz\: 1. JIstoriva kaiv dovgma metaxuv jAnatol−" kaiv Duvsh". Kritikhv suzhvtush toØ e#rgou t−" S. Hausammann, Das Christusbekenntnis in Ost und West, Band 4, Neukirchener Verlag, 2004 [pp. 35-101]; 2. JH crhvsh toØ o$rou «nuvsi"» ajpov tovn Rwmanov tovn Melwdov kaiv hJ ajntiairetikhv th" prooptikhv [pp. 103-142]; 3. H J qeologiva toØ jAkaqivstou u$mnou [pp. 143-208]; 4. Qeotovko" kaiv «ojrqovdoxo dravma». JO Remanov" oJ Melwdov" kaiv tav kontavkiav tou sthv Gevnnhsh toØ CristoØ [pp. 209-245] [i 5. JO Rwmanov" oJ Melwdo" kaiv hJ «eJllhnikhv soniva», [pp. 247-286]). MITSAKIS, K., The Language of Romanos the Melodist, Beck, München, 1967. _, JH buzantinhV uJmnograniva ajpoV thVn KainhV Diaqhvkh wJ" thVn eijkonomaciva, Editura Patriarhikon Idrima Paterikon Meleton, Tesalonic, 1971 (despre condac, pp. 171-353; despre Roman Melodul, pp. 357-530). OLD, Hughes Oliphant, „Romanos the Melode (fl. ca. 540)”, `n: The Reading and Preaching of the Scriptures in the Worship of the Christian Church, vol. 3: The Medieval Church, Wm. B. Eerdmans Publishing Co., 1999, pp. 7-20. PASHOS, P.B., RwmanoV" oJ MelwdoV" kaiV $Agio" Pantelehvmwn, Eisagwgikav-Keivmenon toØ $Umnou- jAnavlusi", Atena, 1979. PETERSEN, William L., The Diatessaron and Ephrem Syrus as Sources of Romanos the Melodist, Corpus Scriptorum Christianorum Orientalium, 475, (Subsidia 74), Louvain, 1985. REICHMUTH, R.J., Typology of the Genuine Kontakia of Romanos the Melodist, (tez\ de doctorat), Univ. of Minesota, 1975.


249

SCHORK, R.J., The Sources of the Christilogical Hymns of Romanos the Melodist, (tez\ de doctorat), Oxford University Press, 1957. VAPORIS, N.M., Three Bizantine Sacred Poets: studies of Saint Romanos Melodos, Saint John of Damascus, Saint Symeon the New Theologian, Brookline (Massachussets), 1979. WEHOFER, Th.M., „Untersuchungen zum lied des Romanos auf die Wiederkunft des Herrn”, `n: Sitzungsberichte der kais. Akademie der Wissenschaften in Wien. Philos-.histor.-Klasse, Viena, 154.5/1907. WOLF, F., Influen]a R\s\ritului: Roman, un imnograf bizantin, Budapesta, 1920 (`n limba maghiar\, con]inutul nu-mi este cunoscut).

Articole `n dic]ionare/enciclopedii/sinaxare: ***, „Romanos, St.” `n: F.L. CROSS/ Margaret LADZ, The Oxford Dictionary of the Christian Church, Londra: Oxford University Press, New-York-Toronto, 1958, p. 1175. ***, „RwmanoV", - 1: oJ Melådov"”, `n: Genikhv Pavgkosmio" Egkuklopaidiva. Metav plhvrou" Lexikouv th" ellhnikhv" glwvssh", vol. 11 [32], Atena, 1963, p. 655. ***, „RwmanoV" oJ MelwdoV"”, `n: Pankovsmion Lexikovn twn evrgwn: episthmhv"-tevcnh"-nilosoniva", vol. 5, Diethnis Ekdotikos Organismos Spiritus Mundi, Atena, 1966, pp. 2099-2100. ***, „Romanos (d. 556)”, `n: J.D. DOUGLAS (ed.), The New International Dictionary of the Christian Church, Exeter: The Paternoster Press, 1974, p. 858. ***, „RwmanoV" oJ MelwdoV"”, `n: Genikhv Egkuklopaidiva Suvgcronwn v lio", vol. 10, Editura Tessera Epsilon, gnwvsewn. U v dria-Cambridge- H Atena, 1992, p. 3466. ***, „Romanus the Melodist, St.”, `n: The Books of Saints. A dictionary of Servants of God canonized by the Catholic Church: Extracted from the Roman & other martyrologies, Compiled by the benedictine monks of St. Augustine's Abbey, Ramsgate, Fourth edition, revised and enlarged with a calendar of saints, Adam & Charles Black, 4,5 & 6 Soho Square, London w. 1, p. 514.

250

IMNE TEOLOGICE

AMANN, É., „Romanos le Mélode”, `n: A. VACANT/ E. MANGENOT/ É. AMANN (ed.), Dictionnaire de théologie catholique. Contenant l’exposé des doctrines de la théologie catholique, leurs preuves et leur histoire, vol. 13, deuxieme partie: Quadratus-Rosmini, Ed. Libraire Letouzey et Ané, Paris, 1937, coll. 2895-2898. ARRANZ, M., „Romanos le Mélode”, `n: Dictionnaire de Spiritualité, vol. 13 Paris, 1988, pp. 898-908. BALDWIN, B., „Romanos the Melode”, `n: The Oxford Dictionary of Byzantium, Prepared at Dumbarton Oaks, Alexander P. Kazhdan (editor in Ghief), Aloce-Mary Talbot (executive editor), Anthony Cutler (editor for art history), Timothy E. Gregory (editor for archaeology and historical geography), Nanci P. Ševenko (associate editor), Volume 3, New York-Oxford, Oxford University Press, 1991, pp. 1807-1808. CABROL, F./ LECLERQ, H., „Hymnes”, `n: Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgique, Publié par le Rme dom Fernard Cabrol, abbe de Saint-Michel de Farnborough (Angleterre), et le R.P. dom. Henri Leclercq, avec le concours d’un grand nombre de collaborateurs, tome VI, Deuxiéme partie, Paris, VI Librairie Letouzey et Ané 87, Boulevard Raspail, 87, 1925, coll. 2881-2882. CANTARELLA, Raffaele, „Romano il Melòde”, `n: Enciclopedia Cattolica, vol. 10: Pri-Sbi, Ente per L’Enciclopedia Cattolica e per il Libro Cattolico, Città del Vaticano, coll. 1310-1311. CORSINI, Eugenio, „Romano il Melode”, `n: Pietro FEDELE (ed.), Grande Dizionario Enciclopedico Utet, Terza editione interamente riveduta e accresiuta, tom. XVI, Unione Tipografico-Editrice Torinese, Torino, 1971, pp. 262-263. DALMAIS, H.-I., „Tropaire, Kontakion, Canon”, `n: Liturgie und Dichtung. Ein interdisziplanäres Kompendium, I (Historische Präsentation), St. Ottilien, 1983, pp. 421-434. FRIZ, K., „Romanos, der Melode”, `n: Heinz BRUNOTTE/Otto WEBER (ed.), Evangelisches Kirchenlexicon, Kirchlich-theologishe Handwörterbuch, P-Z, 2. unveränderte Auflage, Vandenhoeck&Ruprecht, Göttingen, coll. 669-670.


251

GROSDIDIER DE MATONS, José, „Aux origines de l’hymnographie byzantine, Romanos le Mélode et le contakion”, `n: Liturgie und Dichtung. Ein interdisziplanäres Kompendium, I (Historische Präsentation), St. Ottilien, 1983, pp. 453-463. GRUBER, J.; JACOBSEN, P.; KUHN, H., „Akrostichon”, `n: Lexicon des Mittelalters, I.2/1978, pp. 255-257. GUILLAUME, L.F., „Romanos le Mélode”, `n: Mélanges Godefroid Kurt, vol. 2, Liege-Paris, 1908, pp. 83-93. KODER, J., „Romanos Melodos”, `n: Marien Lexikon, 5/1993, p. 538. MCHUGH, Michael P., „Romanus Melodus (ca. 485-ca. 560)”, `n: Encyclopedia of Early Christianity. Second edition, Editor Everett Ferguson, Associate editors Michael P. Mcthugh, Frederick W. Norris, Gerland publishing, INC, A member of the Taylor & Francis Group, New-York-London, 1998, p. 295. MERCATI, S.G., „Romano il Melode”, `n: Giovanni GENTILE; Calogero TUMMINELLI (ed.), Enciclopedia italiana di scienze, lettere ed arti, Pvbblicata sotto l’alto patronato di S.M. il re d’Italia, vol. 30, Istituto Giovanni Treccani, Roma, 1936, pp. 59-60. MEYER, Ph., „Romanos”, `n: Johann Jakob HERZOG/Albert HAUCK (ed.), Realenzyklopädie für protestantische Theologie und Kirche, vol. 17, Leipzig, 1906, coll. 124-131; Sfântul NICODIM, Aghioritul, „T± aujt± mnhvmh toØ JOsivou PatroV" hJmän R J wmanoØ, toØ poihtoØ tän Kontakivwn”, `n: SunaxaristhV" tän dwvdeka mhnän toØ ejniautoØ, tovmo" Aj: Septevmbrio", jOktwvbrio", Noevmbrio", Dekevmbrio", Editura Domos, Atena, 22005, pp. 200-201. P., P.K., „ R J wmanov" oJ Melwdov"”, `n: ***, Newvteron egkuklopaidikovn

Lexikovn. Meqodikhv kaiV susthmatikhv sumpuvnwsi" kaiV ejklai?keusi" o$lwn tän ajnqrwpivnwn gnwvsewn, vol. 19, Atena, pp. 599-600. PANTELAKIS, E.G., „ R J wmanov" oJ melwdov"”, `n: Paulos DRANDAKIS (ed.), Megavlh Egghnikhv Egkuklopaivdeia, vol. 21, Editura Organismos „O Finiks”, Atena, pp. 307-308. STIERNON, Daniele, „Romano il Melode”, `n: Filippo CARAFFA (ed.), Bibliotheca Sanctorum, Istituto Giovanni XXIII della Pontificia Università Lateranense, Città Nuova Editrice, 1968, coll. 319-323.

IMNE TEOLOGICE

252

SURMANN, B., „Romanus der Sänger”, `n: Lexicon der antiken christlichen Literatur, Herausgegeben von Siegmar Döpp und Wilhelm Geerlings unter Mitrabeit von Peter Bruns, Georg Röwekamp, Matthias Skeb OSB und Bettina Windau, vol. 3: vollständig neu bearbeitete und erweiterte Auflage, Freiburg-Basel-Wien, 1999, p. 612. TOMADAKIS, N., „Rwmaov". JO Melwdov"”, `n: QrhskeutikhV kaiV hjqikhV ejgkuklopaideiva, vol. 10: Papav"-Satoprivan, Atena, 1960, coll. 914-921. ZINCONE, S., „Romano il Melode”, `n: Angelo DI BERARDINO (ed.), Dizionare patristico e di antichità cristiane, vol. 2: GZ, Institutum Patristicum Augustinianum, Casa Editrice Marietti, 1983, coll. 30313032. _, „Romanos le Mélode”, `n: Dictionnaire encyclopedique du christianisme ancien, sous la direction de Angelo di Berardino, adaptation Française sous la direction du François Vial, vol. 2, Les Éditions du Cerf, 1990, pp. 2181-2182; ZINCONE, S.; LOUTH, Andrew, „Romanus der Melode”, `n: Theologische Realenzyklopädie, In Gemeinschaft mit Horst Balz et alii, Band XXIX, Religionspsychologie-Samaritaner, Walter de Gruyter, 1998, pp. 396-400.

Referin]e `n lucr\ri de specialitate: ALTANER, B.; STUIBER, A., „Romanus der Sänger (oJ melådov")”, `n: Patrologie, Leben, Schriften und Lehre der Kirchenväter, Herder, FreiburgBasel-Wien, 1980, pp. 532-533. BARDENHEWER, Otto, „Romanus der Sänger”, `n: Geschichte der altkirchlichen literatur. Die Altkirchlichen Literatur Mit Einschluss des Ältesten armenischen Schrifttums, vol. 5, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1962, pp. 159-165. DI BERARDINO, Angelo (ed.), „Romano il Melode”, `n: Patrologia, vol. 5: Dal Concilio di Calcedonia (451) a Giovanni Damasceno († 750), I Patri orientali, Institutum Patristicum Augustinianum, Casa Editrice Marietti, Genova, 2000, pp. 93-94.


253

BOUVY, Edm., „Romanos le Mélode”, `n: Poetes et mélodes. Etude sur les origines du rythme tonique dans l’hymnographie de l’Eglise grecque, Nimes, 1886, pp. 164-169. CAYRÉ, F., „Romanos le Mélode”, `n: Précis la Patrologie, tome II, Paris, Tournai, Rome, Société de Saint Jean l’Evangéliste, Desclée et C-ie, éditeurs pontificaux, 1927-1930, pp. 286-288 [`n traducerea italian\: Patrologia e storia della Teologia, traduzione di D. Tebaldo Pellizzari, con una lettera di S.E. il Card. Elia Dalla Costa, Arcivescovo di Firenze, al traduttore, Secondo volume, terzo e quarto libro, Società di S. Giovanni Evangelista, Roma, 1938, pp. 310-313]. DETORAKIS, Theoharis, „Rwmanov" o Melwdov"”, `n: Buzantinhv umnograniva. Panepisthmiakev" paravdosei", Iraklio, 1997, pp. 46-55. _, „Rwmanov" o Melwdov"”, `n: Buzantinhv Filologiva. Ta provswta kai ta keivmena, Tovmo", B :j apov ton Ioustinianov evw" ton Fwvtio (527-900), Irakleio, 2003, pp. 131-163. EUSRATIADIS, Sofronios, Mitropolitul Leontopoleosului, „Rwmaov" melådov"”, `n: Agiologiwvn th" Orqovdoxou Ekklhsiva", Ekdotis Apostolikis Diakonias tis Ekklisias tis Ellados, Atena, p. 410. FANOURGAKIS, Basileios, „Rwmanov" oJ Melwdov"”, `n: H cristianikhv grammateiva, Editura Ipiresia Dimosieumaton, Tesalonic, 2006, pp. 107-110; FLOROVSKY, George, „ O Ag. Rwmanov"”, `n: Oi buzantinoiv Patevre" tou evktou, ebdovmou kai ovgdoou aiwvna, trad. de Pannayotis K. Pallis, Editura Pournara, Tesalonic, pp. 23-24. FOLLIERI, Enrica, „La catechesi ecclesiologica di Romano il Melode”, `n: Ecclesiologia e catechesi patristica, Roma, 1982, pp. 241-253. GROSDIDIER DE MATONS, José, „Le Kontakion”, `n: Gattungen der Musik in Einzeldarstellungen, Gedenkscrift Leo Schrade, Berne-Munich, Erste Folge, 1973, pp. 245-268. HAMMICK, Chr., „Zur Metrik des Kontakion”, `n: Byzantios, Fetschr. D. Herbert Hunger, Viena, 1984, pp. 107-119. KODER, J., „Romanos Melodos über das Mönchtum”, `n: Porphrogenita. Esays in honour of J. Chrisostomides, London, 2001, pp. 187-197.

254

IMNE TEOLOGICE

HRISTOU, Pannayotou, „Rwmanov" o Melwdov"”, `n: Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j Prwtobuzantinhv perivodo" " -j aiwvna", deuvterh evkdosh, Editura Kiromanos, Tesalonic, 2006, pp. 599-617. _, „RwmanoV" Melådov"”, `n: Patevre" kai qeolovgoi tou Cristianismouv, Editura Kiromanos, Tesalonic, 1991, pp. 349-354. KRUMBACHER, K., „Miscellen zu Romanos”, `n: Geschichte der Byzantiniscen litteratur von Justinian bis zum ende des oströmischen reiches (527-1453), G. H. Beck’sche Verlagsbuchhahdlung, München, 1897, pp. 663-671. _, „Studien zu Romanos”, `n: Sityungsberichte der (königlich) preussischen, part. 2, Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Berlin, 1898, pp. 69-268. _, „Umarbeitungen bei Romanos. Mit einem Anhang über das Zeitalter des Romanos”, `n: Sityungsberichte der (königlich) preussischen, Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Berlin, 1901, pp. 693-764. _, „Die Akrostichnis in der griechischen Kirchenpoesie”, `n: Sityungsberichte der (königlich) preussischen, Akademie der Wissenschaften zu Berlin, Berlin, 1903, pp. 551-690. _, „Miscellen zu Romanos”, `n: Abhandlungen der philosophischphilologischen (und historischen) Klasse der (königlich) bayerischen Akademie der Wissenschafen, XXIV, Hft. 3 (1909), pp. 1-138. LINGAS, Alexander, „The Liturgical Place of the Kontakion in Constantinople”, `n: Constantin C. AKENTIEV (ed.), Liturgy, Architecture and Art in Byzantine World, Bizantinorossica, 1, Sankt Petersburg, 1995, pp. 50-57. MARTZELOS, G., „ H J cristologiva toØ Basileivou Seleukiva" kaiV oJ R J wmanoV" oJ Melådov"”, `n: Anavtupo apo ti" autoteleiv" ekd. (ar. 6) tou

Kevntrou Istoriva" tou dhvmou Qessalonivkh", KD j Dhmhvtria, G j epist. sumpovsio Cristianikhv Qessalonivkh ajpoV t−" ijoustinianeivou ejpoc−" e$w" kaiV t−" makedonik−" dunasteiva", pp. 97-166. MPALANOU, Dimitriou Simou, Patrologiva (oi ekklhsiastikoiv Patevre" kai suggraneiv" twn oktwv prwvtwn aiwvnwn), Atena, 1930, pp. 553-557. PAPAGIANNIS, Grigorios, „ParaVthrhvsei" otoV Kontavkio toØ RwmanoØ toØ MelwdoØ «Eij" thVn povrnhn»”, `n: Lovgia kaiV dhmwvdh"


255

grammateiva toØ jEllhnikoØ Mesaivwna. Anievrwma stoVn Eu#doko Tsolavkh, Tesalonic, 2002, pp. 85-109. ROSTOVSKIY, Dimitri, „F&. Gfvznm ghtgjlj,yjnj Hjvfyf Ckflrjgtdwf”, `n: :bnbz cdzns[:vtczw jrnz,hm, vol. 2, Rbtdj-Gtxthcrfz Kfdhf, 1998, p. 548. TOMADAKIS, Nicolaos B., „To provblhma Rwmanov"”, `n: H buzantinhv

umnograniva kai poivhsi" h#toi eisagwghv ei" thn buzantinhv nilologivan, vol. 2, Ek tou Typografeiou Adelfon Myrtidi, Atena, 31965,

pp. 81-181 (Editura P. Pournara, Tesalonic, 41993, pp. 81-181). TSAMIS, Dimitrios, „Rwmanov" o Melwdov"”, `n: Ekklhsiastikhv grammatlogiva, Editura Pournaras, Tesalonic, 1985, pp. 201-202. VAN ROMPAY, L., „Romanos le Mélode: un poète syrien à Constantinople”, `n: J. DEN BOEFT and A. HILHORST (ed.), Early Christian Poetry: A Collection of Essays, Leiden, Brill, 1993, pp. 283-296. XIDIS, Theodoros, „Rwmanov" o Melwdov" sta Cristouvgenna kai Qeonaneiva”, `n: Buzantinhv umnograniva, Ekd. „Nikodimos”, 1978, pp. 25-51.

Studii [i articole `n reviste/periodice/anuare/ volume omagiale: AMIRALIS, G., „RwmanoØ aÉno" eij" tov pavqo" kai thvn A j navstasin”, `n: Grhgovrio" oJ Palam", 60/1977, pp. 112-121. ARCO MAGRI, M., „Il canticum 55 M.-Tr. di Romano Melodi in alcuni codici Messinesi”, `n: Koinwniva, 3/1979, pp. 113-141. ASMUS, M.B., „Ndjhxtcndj Hjvfyf Ckflrjgtdwf”, `n: Dtcybr Hjccbqcrjuj uevfybnfhyjuj yfexyjuj ajylf, 2000, pp. 189-200. AVERINCEV, S., „Romanos the Melode”, `n: Kultura Vizantii, 1/1984, Moscow, pp. 318-327. _, „K ponimaniju poetiki Romana Sladkopevca”, `n: Actes du XIVe Congrès International d’Étude Byzantines, vol. 3, Bucure[ti, 1976, pp. 699-705. BANDY, A.C., „Addenda et Corrigenda to M. Carpenter, «Kontakia of Romanos, Byzantine Melodist»”, `n: Byzantine Studies, 7/1980, pp. 221-260.

256

IMNE TEOLOGICE

BARKHUIZEN, J.H., „Narrative Apostrophe in the Kontakia of Romanos the Melodist with Special Reference to his Hymn on Judas”, `n: Acta Classica, 29/1986, pp. 19-28. _, „Romanos Melodos: Essay on the Poetics of his Kontakion «Resurrection of Christ» (Maas-Trypanis 24)”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 79/1986, pp. 17-28. _, „Romanos Melodos, On the Temptation of Joseph: a study on his use of imagery”, `n: Acta Patristica et Byzantina, 1/1990, pp. 1-31. _, „Romanos’ Encomium on Joseph: Portrait of an Athlete”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 40/1990, pp. 91-106. _, „Romanos Melodos and the Composition of his Hymns: Prologue and Epilogue”, `n: JEllhnikav, 40/1989, pp. 62-77. _, „Romanos Melodos. Kontakion 10 (Oxf.) «On the sinful woman»”, `n: Acta Classica, 33/1990, pp. 33-52. _, „An Analysis of the Form and Content of Prayer as Liturgical Component in the Hymns of Romanos the Melodist”, `n: Ekklhsiastikov" Favro", 75 [serie nou\: 4/1991], pp. 91-102. _, „Romanos the Melodist, Kontakion 55SC: a prayer of penitence”, `n: Ekklhsiastikov" Favro", 74/1992, pp. 107-121. _, „Romanos Melodos «On the ten virgins» (48Oxf.=51SC)”, `n: Acta Classica, 36/1993, pp. 39-54. _, „Romanos Melodos: On Earthquakes and Fires”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 45/1995, pp. 1-18. _, „The Parable of the Prodigal Son as a Eucharistic Metaphor in Romanos Melodos’ Kontakion 49 (oxf.)”, `n: Acta Classica, 39/1996, pp. 39-54. _, „Romanos Melodos, «On the Massacre of the Innocents»: A Perspective on Ekphrasis ad a Method of Patristic Exegesis”, `n: Acta Classica, 50/2007, pp. 29-50. BASILIKOPOULOS, A., „RwmanikaV Suvmmeikta. A. Parathrhvsei" kaiV ejpanorqwvsei" eij" toVn KST u$mnon”, `n: Aqhnav, 59/1955, pp.78-80. BAUD-BOVY, Samuel, „Sur un «Sacrifice d’Abraham» de Romanos et sur l’existence d’un théatre religieux à Byzance”, `n: Byzantion, 13/1938, fasc. 1, pp. 321-334.


257

_, „Sur un prélude de Romanos”, `n: Byzantion, 13/1938, fasc. 1, pp. 217-226. J RwmanoV" oJ MelådooV" kaiV hJ qeomhtorikhv e#mpneusi"”, BEHS, N., „ O `n: Wqno", nr. 8684, 24 decembrie 1938. BICKERSTETH, J.E., „A Source of Romanos’ Kontakion on the Hypapante”, `n: Actes du VIe Congrès International d’Étude Byzantines, vol. 1, Paris, 1950, pp. 375-381. BOULISMAS, E., „PeriV ejkklhsiastikän metåndän”, `n: Ekklhsiastikhv Alhvqeia, anul 12, 8 ianuarie 1893, nr. 45, pp. 358-361. BOUSQUET, R., „La culte de saint Romanos le Mélode dans l’Eglise grecque et l’Eglise arménienne”, `n: Echos d’Orient, 3/1899-1900, pp. 339-342. BROCK, Sebastian, „From Ephrem to Romanos”, `n: Studia Patristica, 20/1989, pp. 139-151. BRUNNER, T.F., „P. Amst. I 24: A Romanus Melodus Papyrus”, `n: Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, 96/1993, pp. 185-189. BUSSAGLI, M. „Sul kontakio della natività di Romano il Melodo”, `n: Rivista di studi bizantini e neoellinici, 22-3/1985-1986, pp. 3-48. CAMMELLI, G., „L’inno per la Natività di Romano il Melode”, `n: Studii Bizantini, I, 1925, pp. 45-58. CAMERON, A., „The Theotikos in Sixth-Century Constantinople”, `n: Journal of Theological Studies, 29/1978, pp. 79-108. CARPENTER, M., „Krumbacher’s metrical theory applied to the Christmas Hymn of Romanos”, `n: Transactions and Proceedings of the American Philol. Assosiation, 58/1927, pp. 123-131. _, „The Paper the Romanos Swallowed”, `n: Speculum, 7/1932, pp. 3-22. _, „Romanos and the Mystery Play of the East”, `n: The University of Missouri Studies, 11/3 (1936), pp. 21-51. _, „The Origin and the Influence of the Christmas Kondakion of Romanos”, `n: Harvard Studies in Classical Philology, 41/1930, pp. 191-192. CHEVALIER, C., „Mariologie de Romanos (490-550 environ), le roi de mélodes”, `n: Recherches de science religieuse, 28/1938, pp. 48-71.

258

IMNE TEOLOGICE

COLACLIDES, P., „Critical Note on a Line of Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 61/1968, pp. 268-269. COUNTRYMAN, L.W., „A Monothelite Kontakion of the Seventh Century”, `n: The Greek Orthodox Theological Review, 19/1974, pp. 23-36. DAL COVOLO, Enrico, „Maria contempla il mistero del Figlio. Gli Inni di Natale di Efrem Siro e di Romano il Melòde”, `n: E.M. TONIOLO (ed.), Maria guida sicura in un mondo che cambia, Fine d'anno con Maria 22, Centro di Cultura Mariana «Madre della Chiesa», Roma, 2002, pp. 65-88. DALMAIS, I.H., „Imagerie syrienne et symbolisme hellénique dans les hymnes bibliques de Romanos le Mélode”, `n: Studia Patristica, 11/1972, pp. 22-26. DE BOOR, „Die Lebenszeit des Dichters Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 9/1900, pp. 633-640. DEDOUSIS, B.S., „JO poihthV" kaiV toV mevtron toØ kontakivou tän cairetismän t−" Panagiva"”, `n: Grhgovrio" oJ Palam", 35/1952, pp. 147-155. DELEHAYE, H., „Saint Romanos le Mélode”, `n: Analecta Bollandiana, 13/1894, pp. 440-442. DETORAKIS, Th.E., „RwmanikaiV ejpidravsei" eij" thVn poivhsin Kosm toØ MelwdoØ”, `n: Ekklhsiastikov" Favro", 44/1979-1980, pp. 223-230. DMITRIEBITS-USPENSKY, N., „ O J Rwmanov" oJ Melodov" μtan movno Melwdov"”, `n: E j pisthmonikhv E J pethrivda Qeologik−" Scol−" Panepisthmivou Qessalonivkh" , 26/1981, pp. 579-594. DOBROV, G.W., „A Dialogue with Death: Ritual Lament and the Thrénos Theotokou of Romanos Melodos”, `n: Greek, Roman and Byzantine Studies, 35/1994, pp. 385-405. DOSTAL, A., „Romanos le Mélode en traduction slavonne”, `n: Buzantinav, 5/1973, pp. 87-98. j kavqisto"”, `n: Grhgovrio" EVSTRATIADIS, S., „Rwmanov" oJ Melodov" kaiv hJ A oJ Palam", 1/1917, pp. 193-207, 269-280, 625-634, 641-649, 817-832. _, „TameÃon ejkklhsiaotik−" poihvsew"”, `n: Ekklhsiastikov" Favro", 36/1937, pp. 490-492.


259

_, „ R J wmanoV" oJ MelådoV" kaiV taV poihtikaV aujtouV e#rga”, `n: E j pethriV" E J taireiva" buzantinän Spoudän, 15/1939, pp. 182-255 (prima parte), 25/1955, pp. 210-283 (partea a doua). FERRARA, A., „The Theology Found in the Akathistos Hymn”, `n: Diakonia, 14/1979, pp. 12-18.

J wmanoV" wJ" melådoV" kataV touV" u$mnou" t−" E j kklhsiva"”, FITRAKIS, A., „ R J Poimhvn, 3/1935, pp. 266-268. `n: O _, „Mevtron kaiV melwdivai eij" thVn ejkklhsiastikhvn ma" poivhsin”, `n: E j kklhsiva, 60/1983, pp. 596-599. FLETCHER, R.A., „Three Early Byzantine Hymns and their place in the liturgy of the church of Constantinopole”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 51/1958, pp. 53-65. FLOROS, C., „Fragen zum musikalischen und metrischen Aufbau der Kontakion”, `n: Actes du XIIe Congrès International d’Études Byzantines, vol. 2, Belgrad, 1964, pp. 563-569. FRANK, Georgia, „Dialogue and deliberation: the sensory self in the Hymns of Romanos the Melodist”, `n: D. BRAKKE ET ALLI (ed.), Religion and the Self in Antiquity, Indiana University Press: Bllomington, 2005, pp. 163-179. _, „Romanos and the Night Vigil in the Sixth Century”, `n: Derek KRUEGER (ed.), A People's History of Christianity, vol. 3: Byzantine Christianity, Minneapolis: Augsburg Fortress Publishers, 2006, pp. 59-78. GADOR-WHITE, Sarah, „Emotional Preaching: Ekphrasis in the Kontakia of Romanos”, `n: Neil O'SULLIVAN (ed.), Australasian Society for Classical Studies, 31/2010 (`n curs de apari]ie). GASSISI, S., „Un antichissimo «kontakion» inedito. Saggio di testi liturgici”, `n: Roma e l’Oriente, 1/1910-1911, pp. 165-187. GATIER, P.-L., „Un séisme élemént de datation de l’oeuvre de Romanos le mélode”, `n: Journal des savants, 1983, pp. 229-238. GEORGIADIS, H., „JRwmanoV" oJ MelådoV"”, `n: Nevo" Poimhvn, 2/1920, pp. 529-544; GROSDIDIER DE MATONS, José, „L’isosyllabe et l’homotonie chez Romanos le Mélode”, `n: Actes du XIe Congrès international des Etudes byzantines, Munich, 1960, pp. 200-205.

260

IMNE TEOLOGICE

_, „Liturgie et hymnopraphie: Kontakion et Kanon”, `n: Dumbarton Oaks Papers, 34-35/1980-1981, pp. 31-43. _, „Kontakion et Canon: Piété popoulaire et liturgie officielle à Byzance”, `n: Augustinianum, 20/1980, pp. 191-203. HRISTOU, P., „JH gevnesi" toØ Kontakivou”, `n: Klhronomiva, 6/1974, pp. 273-350 [republicat `n: Qeologikav melethvmata. 4. Umnograniva, Patriarcikovn [druma Paterikwvn Meletwvn, Tesalonic, 1981, pp. 137-227]. DE HALLEUX, A., „Hellénisme er syrianité de Romanos le Mélode (A propos d’un ouvrage récente)”, `n: Revue d’histoire ecclésiastique, 73/1978, pp. 632-641. HUGLO, M., „L’ancienne version latine de l’Hymne Acathiste”, `n: Le Muséon, 64/1951, pp. 27-61. HUNGER, H., „Romani il Melode – poeta, predicatore, retore – ed il suo publico”, `n: Römische Historische Mitteilungen, 25/1983, pp. 305-332 (traducere german\: „Romanos Melodos. Dichter, Prediger, Rhetor und sein Publikum”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 34/1984, pp. 15-42). _, „Das lebenspendende Wasser. Romanos Melodos, Kontakion 9 (Oxf. = 19 SC): Jesus und die Samaritärin”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 38/1988, pp. 125-157. _, „Additamenta zu Romanos Melodos”, `n: Ugo CRISCUOLO, Riccardo MAISANO, Antonio GARZYA (ED.), Synodia Studia humanitatis Antonio Garzya septuagenario, Napoli, 1997, pp. 443-457. _, „Der Refrain in den Kontakia des Romanos Melodos. Vielfalt in der Einheit”, `n: Athanasios KAMBYLIS, Ioannis VASSIS, Günther S. HENRICH, Diether Roderich REINSCH (ED.), Lesarten (Festschrift fuer Athanasios Kambylis zum 70. Geburtstagh), W. de Gruyter, Berlin, New-York, 1998, pp. 53-60. HUSMANN, H., „Hymnus und Troparion”, `n: Jahrbuch des Staatlichen Instituts für Musikforschung, 1971, pp. 7-86. _, „Strophenbau und Kontrafacturtechnik der Stichera”, `n: Archiv für Musikwissenschaft, 29/1972, pp. 150-161, 213-234. KAMBYLIS, A., „Bemerkungen zum Text des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 64/1971, pp. 28-32.


261

KIRCH, K., „Eine neun Ansicht über die Metrik des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 9/1900, pp. 453-463. KOMINIS, A., „JH e#kdosi" toØ A j tovmou tän u$mnwn RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n: Aqhnav, 57/1953, pp. 377-389. _, „PhgaiV toØ eij" toVn nipt−ra u$mnou RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n:

E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 27/1957, pp. 224-232. KORAKIDIS, Alexandros S., „JO Rwmanov" oJ Melwdov" oJ poihthv" tän kontakivwn”, `n: Koinwniva, 3/2010, pp. 233-244. KOUPITORIS, P.D., „PeriV toØ ruqmoØ ejn t± uJmnograniv‘ t−" eJllhnik−" E j kklhsiva"”, `n: Bulletin de Correspondance Hellénique, 2/1878, pp. 372-391. KOUREMPELES, I.G., „Les expressions christologiques «double par nature» et «Christ invincible dans la nature vaincu» de Romanos le Mélode par rapport à leur perspective antihérétique”, `n: Orthodoxes Forum, 19/2005, pp. 96-107. KÖDER, J., „Kontakion und Politischer Vers”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 33/1983, pp. 45-56. _, „Antikebezüge bei Romanos dem Meloden?”, `n: Wiener Humanistiche Blätter, 43/2001, pp. 106-127. KRUEGER, Derek, „Romanos the Melodist and the Christian Self in Early Byzantium”, `n: Proceedings of the 21st International Congress of Byzantine Studies, London, 2006, vol. I, Plenary Papers. Edited by Elizabeth Jeffreys. Aldershot: Ashgate, 2006, pp. 247-266. KRYPIAKIEWICZ, P.F., „De hymni acathisti auctore”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 18/1909, pp. 357-382. LAMPSIDIS, O., „Über Romanos den Meloden. Ein unveröffentlicher hagiographischer Text”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 61/1968, pp. 36-39. LAVRIOTIS, Alexandru, „PeriV RwmanoØ MelådoØ”, `n: Ekklhsiastikhv Alhvqeia, anul 12, 9 octombrie 1892, nr. 32, pp. 255-256 (prima parte); 16 octombrie 1892, nr. 33, pp. 262-264 (partea a doua). _, „RwmanoØ toØ MelådoØ kondavkion eij" taV a$gia Fäta”, `n: Ekklhsiastikhv Alhvqeia, anul 12, 29 ianuarie 1893, nr. 48, pp. 385-386 (prima parte); 12 februarie 1893, nr. 50, p. 404 (partea a doua).

262

IMNE TEOLOGICE

LIVADARAS, N., „PeriV ta problhvmata tän patmiakän kontskarivwn”, `n:

E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 24/1954, pp. 337-347. _, „RwmanikaV Suvmmeikta B .j Parathrhvsei" kaiV ejpanorqwvsei" eij" toVn A j tovmon tän u$mnwn. G .j Diorqwvsei" kaiV prosq−kai eij" toVn B j tovmon”, `n: Aqhnav, 59/1955, pp. 80-85. _, „Üeber die Randnotizen der Kontakaria von Patmos (Codices 212=P und 213=Q)”, `n: E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 33/1964, pp. 17-47. _, „Une nouvelle édition de Romanos”, `n: Aqhnav, 67/1964, pp. 20-32. LOMBARDI-GIORDANO, C., „Dans le contakion l’origine de l’«oratorio»? Dans la musique byzantine l’origine de la polyphonie”, `n: Actes du XIVe Congrès International d’Études Byzantines, vol. 3, pp. 531-536. MAISANO, R., „L’accoglienza dei contaci di Romano il Melodo in Occidente”, `n: Politica, cultura e religione nell’ impero romano (secoli IV-VI) tra Oriente e Occidente (Atti del Secondo Convengo dell’ Associazione di Studii Tardoantichi), Napoli, 1993, pp. 111-126. _, „Progetto di un lessico di Romano il Melode”, `n: Medioevo Romanzo e Orientale. Oralità, scrittura, dodelli narrativi (Atti di Colloquio Internazionale, Napoli, 17-10 febraio 1994), Rubbettino, 1995, pp. 247-313. MASS, P., „Die Chronologie der Hymnes des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 15/1906, pp. 1-44. _, „Zu Romanos 18.é”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 16/1907, p. 257. _, „Grammatische und metrische Umarbeitungen in der Überlieferung des Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 16/1907, pp. 565-587. _, „Das Kontakion (Mit einem Exkurs über Romanos und Basileios von Seleukeia)”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 19/1910, pp. 285-306. _, „Kontakion auf den heiligen Theodoros unter dem Namen des Romanos”, `n: Oriens Christianus, 2/1912, pp. 48-63. _, „Ein Romanos-Zitat au seiner kappadozischen Inschrift”, `n: Byzantinish-Neugriechische Jahrbücher, 3/1922, p. 80. _, „Romanos auf Papyrus”, `n: Byzantion, 14/1939, p. 381.


263

MERCATI, S.G., „Note d’epigraphia bizantina. Il testo dell’inscrizione n. 65 di Inscriptions byzantines de la région d’Urgub en Cappadoce’ e di Romano il Melode”, `n: Bessarione, 24/1920, pp. 199-201. MIONI, Elpidio R., „I kontakaria del Monte Athos”, `n: Atti del Reale Istituto Veneto di Scienze, Lettere ed Arti, 2/96, Vene]ia, 1936-1937, pp. 23-87. _, „Osservazioni sulla tradizione manoscritta di Romano il Melode”, `n: Studi Bizantini: Atti del V Congresso Internazionale di Studi Bizantini, vol. 1, Roma, 1939, pp. 507-513. _, „Romano il Melode. Due inni sul S. Natale”, `n: Bollettino della Badia Graeca di Grottaferrata, 12/1958, pp. 3-17. MIRALLES, C., „Los tres «Himnos a la Natividad» atribuidos a San Romano”, `n: Boletin del Istituto de Estudios Helénicos, 2/1968, pp. 17-28. MITSAKIS, K., „The Vocabulary of Romanos the Melodist”, `n: Glotta, 43/1965, pp. 171-197. _, „The Hymnography of the Greek Church in the Early Christian Centuries”, `n: Jahrbuch der österreichishen Byzantinistik, 20/1971, pp. 31-49. MOSKHOS, M., „Romanos’ Hymn on the Sacrifice of Abraham: A Discussion of the Sources and a Translation”, `n: Byzantion, 44/ 1974, pp. 310-328. NAOUMIDIS, M., „ U J mnogranikaV keivmena eij" papuvrou" kaiV o#straka”, `n:

E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 32/1963, pp. 60-93. j piV taV" phgav" toØ eij" thVn qusivan toØ jAbraaVm NIKOLOPOULOS, P., „ E u$mnou RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n: Aqhnav, 56/1952, pp. 278-285. _, „ E j piV t−" ejpigran−" kaiV toØ prooimivou toØ eij" toV Savbbaton t−" Turonavgou u$mnou RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n: Pepragmevna tou Q j Diaqnouv" Buzantinogikouv Sunedrivou, vol. 3, Atena, 1957, pp. 184-187. PANTELAKIS, E., „AiJ ajrcaiV t−" ekklhsiastik−" poihvsew"”, `n: Qeologiva, 15/1937, pp. 5-31. PAPADOPOULOS-KERAMEUS, A., „Mitteilungen über Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 2/1893, pp. 599-605. _, „ A j qwniakaV kondakarivwn ajntivgrana”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 6/1897, pp. 375-386.

264

IMNE TEOLOGICE

_, „ JO t−" ajkm−" toØ RwmanoØ crovno"”, `n: Neva JHmevra, 1902, nr. 1438. _, „ R J wmanoV" kaiV Ij wavnnh" Damaskhnov"”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 14/1905, pp. 234-236. _, „ O J crovno" t−" ajkm−" toØ RwmanoØ”, `n: Neva JHmevra, nr. 1604, 27-29 septembrie 1905. _, „Leivyanon kondakarivou sinai>tikoØ”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 16/1907, pp. 202-203. PARANIKAS, M., „PeriV cristianik−" poihvsew" tän E J llhvnwn”, `n: EpethriV" Filologikouv Sullovgou Kwnstantinoupovlew", 8/1874, pp. 174-194; 9/1875, pp. 119-130; 10/1875, pp. 10-22. _, „PeriV RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n: Ekklhsiastikhv Alhvqeia, anul 12, 3 iulie 1892, nr. 18, pp. 141-143. _, „RwmanoØ toØ MelådoØ kontavkia eij" taV a$gia Fäta”, `n: Vizantijskij Vremennik, 5/1898, pp. 681-696. PATON, L.A., „A Note on the Vision of Romanos”, `n: Speculum, 7/ 1932, pp. 553-555. j shvptwn xuvlwn» (Romano il Melode, Inno di Noè PELLEGRINO, M., „« A g. 1)”, `n: Rivista di Storia e Lettere, 1/1965, pp. 108-109. PETERSEN, W.L., „Romanos and the Diatessaron: Readings and Method”, `n: New Testament Studies, nr. 29/1983, pp. 484-507. _, „The Dependence of Romanos the Melodist upon the Syriac Ephrem: Its Importance for the Origin of the Kontakion”, `n: Vigiliae Christianae, 39/1985, pp. 171-187 (republicat `n: Studia Patristica, 18-4/1990, pp. 274-281). _, „A New Testimonium to a Judaic-Christian Gospel Fragment from a Hymn of Romanos the Melodist”, `n: Vigiliae Christianae, 50/1996, pp. 105-116. PÉTRIDÈS, S., „Office inédite de Saint Romain le Mélode”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 11/1902, pp. 358-369. _, „Saint Romain le Mélode”, `n: Échos d’Orient, 9/1906, pp. 225-226. PEZOPOULOS, E., „PeriV t−" mousik−" toØ RwmanoØ toØ MelådoØ”, `n: Neva Fovrmigx , 1/1921, pp. 13-14.


265

PLATON, Igoumnov, „Rjylfr ghtgjlj,yjuj Hjvfyf Ckflrjgtdwf yf Djcrhtctybt Ujcgjlyt”, `n: :ehyfl Vjcrjdcrjq Gfnhfh[wb, 5/1984, pp. 70-74. RÖMER, Cornelia Eva, „Romanus Melodus auf einem Wiener Pergament”, `n: Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, 109/1995, pp. 298-300. QUERCII, J.M., „The Diatessaron of Romanos. New Testament Textual Criticism. Its Significance for Exegesis”, `n: Essays in Honour of B.M. Metzger, Oxford, 1981, pp. 305-311. SALVANESCHI, Enrica, „Adattamento interlinguistico come mezzo espressivo in Romano Melodo”, `n: Atti e Memorie dell’Academia Toscana la Colombaria, 39/1974, pp. 21-68. SCHORK, R.J., „The Medical Motif in the Kontakia of Romanos the Melodist”, `n: Traditio, 16/1960, pp. 353-363. _, „Typology of the kondakia of Romanos”, `n: Studia Patristica, 6/1962, pp. 211-220. _, „Romanos, On Joseph I, stanza a: Text and Type”, `n: Byzantion, 45/1975, pp. 131-144. _, „Sung Sermons: Melodies. Morals and Biblical Interpretations in Byzantium”, `n: Bible Review, 7 aprilie 1991, pp. 20-27. SOFRONIOS, L., „Roumanouv tou Melwdouv: YalmoV" eiv" toV a$gion Pavsca”, `n: Grhgovrio" o Palamav", 1/1917, fasc. 1, pp. 31-39. _, „RwmanoV" o Melwdov" kai h Akavqisto"”, `n: Grhgovrio" o Palamav", 1/1917, fasc. 5, pp. 193-207 (prima parte); 1/1917, fasc. 6, pp. 269-280 (a doua parte cu titlul: O crovno" th" akmhv" tou Rwmanouv); 1/1917, fasc. 13, pp. 625-634 (a treia parte cu titlul: Rwmanouv tou Melwdouv : h suggevneia th" Akavqistou (1). Pro" ta evrga tou Rwmanouv); 1/1917, fasc. 14, pp. 641-649 (partea a patra); 1/1917, fasc. 15, pp. 817-819 (ultima parte). STEVENSON, H., „L’hymnographie de l’église grecque. Du rythme dans les cantiques de la liturgie grecque”, `n: Revue des Questions Historique, 20/1876, pp. 482-543. STICHEL, Rainer, „Naturwissenschaftliche Kenntnis des Romanos im Noe-Hymnus”, `n: Hermes, vol. 100, 2/1972, pp. 249-251.

266

IMNE TEOLOGICE

STIERNON, D., „Romano il Melode”, `n: Bibliotheca Sanctorum, vol. 11, Roma, 1968, coll. 319-323. SUTTNER, E. Chr., „Die Ohnmacht der Mächtigen bei Romanos dem Meloden”, `n: Ostkirchliche Studien, 21/1972, pp. 50-53. SWART, G., „The Cristus Patiens and Romanos the Melodist: Some Considerations on Dependence and Dating”, `n: Acta Classica, 33/1990, pp. 53-64. TIERNEY, J.J., „Romano il Melode: la vita e l’opera”, `n: Atti dello VIII Congresso di Studii Bizantini. Studii Bizantini, 7/1953, pp. 208-213. TOMADAKIS, N.B., „ H J ejkklhsiasrtikhv hJuän poivhsi" kaiV hJ sumnwniva aujt−" proV" toV dovgma kaiV proV" taV kaivmena tän Granän”, `n: Aqhnav, 53/1949, pp. 94-118. _, „RwmanoØ MelådoØ kontavkion eij" toVn o$sion patevra hJmän Nikovlaon kataV toVn patmiakoVn kwvdika 212 ejkdidovmenon”, `n: Aqhnav, 55/ 1951, pp. 155-188, 225. _, „Pourquoi nous sommes passés du Kontakion au canon”, `n: Rivista di Studi Bizantini e Neoellenici, 7/1953, p. 214. _, „RwmanoV" kaiV a$gio" Dhmhvtrio". A J giologikaiV kaiV uJmnogranikaiV ejpistasiva”, `n: Aqhnav, 59/1955, pp. 86-130. _, „Rwmanikav Melethvmata: A. O J ejswterikoV" diavlogo" tän u$mnwn toØ JRwmanoØ toØ MelådoØ. B. JAnekdovto" u$mno" R J wmanoØ toØ MelådoØ eij" toVn patriavrch Kwnstantinopwvleoj" IJ wavnnhn toVn Crusovstomon. G. H J paterikhv gnäsij" R J emanou toØ MelådoØ”, `n: E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 26/1956, pp. 1-36. _, „AijsqhtikhV dianoropiovhsi" qrhskeutik−" kaiV ejkklhsiastik−" uJmnograniva"”, `n: E j pethriV" E J taireiva" Buzantinän Spoudän, 28/ 1958, pp. 65-89. _, „ H J gevnnhsi" toØ CristoØ uJmnouvmenh ajpov tovn Rwmanovn Melwdovn”, `n: Logotecnikav Cronikav, 2/1970, pp. 145-150. _, „Romanos le Mélode n’est pas l’auteur de l’Acathiste”, `n: Aqhvna, 72/1971, pp. 3-24 (versiunea `n italian\: „Romano il Melode non è l’autore dell’Inno Acatisto”, `n: Studii Filologici e Storici in Onore di V. de Falco, Napoli, 1971, pp. 497-519).


267

TOMADAKIS, N./ TOPPING, E.C., „St. Romanos the Melodos: Prince of Byzantine Poets”, `n: The Greek Orthodox Theological Review, 24/1979, pp. 65-75. _, „Romanus Melodus and the Greek Tragedians”, `n: Serta Turyniana, Urbana, 1974, pp. 401-409. TOPPING, Eva C., „Romanos: Ikon of a Poet”, `n: Greek Orthodox Theological Review, 12/1966, pp. 92-111. _, „A Byzantine Song for Symeon: The Fourth Kontakion of St. Romanos”, `n: Traditio, 24/1968, pp. 409-420. _, „The Poet-Priest in Byzantium”, `n: Greek Orthodox Theological Review, 14/1969, pp. 31-41. _, „The Apostle Peter, Justinian and Romanos the Melodos”, `n: Byzantine and Modern Greek Studies, 2/1976, pp. 1-15. _, „Romanos, On the Entry into Jerusalem: ‘a Basilikos Logos’”, `n: Byzantion, 47/1977, pp. 65-91. _, „Mary at the Cross: St. Romanos’ Kontakion for Holy Friday”, `n: Byzantine Studies, 4/1977, pp. 18-37. _, „On Earthquakes and Fires: Romanos’ Encomium to Justinian”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 71/1978, pp. 23-35. _, „ J O A $ g. RwmanoV" oJ MelådoV" kaiV oJ präto" u$mno" tou eij" thVn gevnnhsin”, `n: Three Byzantine Sacred Poets, Brookline (Massachussets), 1979, pp. 12-34. _, „Romanos on Judas: A Byzantine Ethopoeia”: Buzantiakav, 2/1982, pp. 9-27. TRYPANIS, C., „An Anonymous Early Byzantine Kontakion on the Virgin Mary”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 58/1965, pp. 327-332. _, „The Metres of Romanos”, `n: Byzantion, 36/1966, pp. 560-623. _, „OÞto" and aujtov" in Romanos”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 64/1971, pp. 33-34. _, „The Date of the Early Byzantine Kontakion on the Holy Fathers of Nicaea”, `n: Byzantinische Zeitschrift, 61/1968, pp. 19-26. _, „Romanos Melodos”, `n: Byzantine Studies in Australia: Newsletter, 6/1980, p. 8.

IMNE TEOLOGICE

268

USPENSKIJ, N.D., „Rjylfrb cd. Hjvfyf Ckflrjgtdwf”, `n:
3. Bibliografie `n limba român\ Traduceri `n limba român\ a operelor Sfântului Roman Melodul: `n volum: Imnele Poc\in]ei, traducere [i note de Parascheva Grigoriu, studiu introductiv de Andrew Louth, Editura Trisaghion, Ia[i, 2006. Imne, traducere, studiu introductiv [i note de Cristina Rogobete [i Sabin Preda, Editura Bizantin\, Bucure[ti, 2007.


269

`n reviste/lucr\ri colective: „Condacul Na[terii lui Hristos”, traducere de studen]ii teologi de la Seminarul de Liturgic\ (`n special Ion M. Barnea), `n: Petre VINTILESCU, Despre poezia imnografic\ din c\r]ile de ritual [i cântare bisericeasc\, Bucure[ti, Tipografia C\r]ilor Biserice[ti, 1937, pp. 290-306. „Imn `nvierii lui Laz\r”, traducere, prezentare [i note de Ilie Fr\cea, `n: Mitropolia Ardealului, 6-8/1975, pp. 502-507. „Imnul I al Epifaniei”, traducere de asist. drd. Cristina Costena Rogobete, `n: Anuarul Facult\]ii de Teologie Ortodox\ a Universit\]ii din Bucure[ti, II (2001-2002), Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2002, pp. 439-499. „Imnul II al Epifaniei”, traducere de asist. drd. Cristina Costena Rogobete, `n: Anuarul Facult\]ii de Teologie Ortodox\ a Universit\]ii din Bucure[ti, II (2001-2002), Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2002, pp. 499-506. „Imnul femeii p\c\toase”, traducere de Laura Enache, `n: Teologie [i Via]\, 9-12/2002, pp. 204-215. „Imnul fiului risipitor”, traducere de Laura Enache, `n: Teologie [i Via]\, 7-12/2005, pp. 40-53. „Luna lui iulie `n dou\zeci de zile. Condac la pomenirea Sfântului Prooroc Ilie”, traducere de Sabin Preda, `n: Studii Teologice, 3/2008, pp. 143-165.

Lucr\ri PETRESCU, Pr. I.D., Condacul Na[terii Domnului – ÐáñèÝíïò óÞìåñïí – studiu de muzicologie comparat\, Bucure[ti, 1940.

Referin]e despre Sfântul Roman Melodul `n lucr\ri de specialitate/ traduceri `n limba român\: BRANI[TE, Ene, „Condacul”, `n: Liturgica general\, volumul 1, edi]ie `ngrijit\ de Pr. Eugen Dr\goi, Editura Episcopiei Dun\rii de Jos, Gala]i, 32002, pp. 324-325;

270

IMNE TEOLOGICE

BRECK, John, „Roman Melodul: Condace”, `n: Cum citim Sfânta Scriptur\. Despre structura limbajului biblic, traducere de Ioana T\m\ian, Editura Re`ntregirea, Alba-Iulia, 2005, pp. 309-313; COMAN, Ioan G., „Roman Melodul”, `n: Patrologie, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1956, pp. 297-298 (edi]ia a doua: apare cu binecuvântarea IPS Lucian, Arhiepiscopul Tomisului, Sfânta M\n\stire Dervent, 1999, pp. 192-193). IMPELLIZERI, Salvatore, „Roman Melodul”, `n: Literatura Bizan]ului, Studii, antologare, traduceri [i prezentare de Nicolae {erbanTana[oca, Editura Univers, Bucure[ti, 1971, pp. 226-235. IORD|CHESCU, Cicerone, „Poe]i greci din veacurile VI, VII [i VIII. Roman Melodul”, `n: Istoria vechii literaturi cre[tine, volumul III, Tipografia erk&Caminschi, Ia[i, 1935, pp. 84-85 (edi]ia a II-a: Editura Moldova, Ia[i, 1996, volumul II, partea a III-a, pp. 84-85). MORESCHINI, Claudio; NORELLI, Enrico, „Roman Melodul”, `n: Istoria literaturii cre[tine vechi grece[ti [i latine. II/2 De la Conciliul de la Niceea la `nceputurile Evului Mediu, traducere de Hanibal St\nciulescu, Editura Polirom, Ia[i, 2004, pp. 343-347. VINTILESCU, Petre, „Roman Melodul”, `n: Despre poezia imnografic\ din c\r]ile de ritual [i cântare bisericeasc\, Bucure[ti, Tipografia C\r]ilor Biserice[ti, 1937, pp. 71-78. VOICU, Constantin; DUMITRA[CU, Nicu, „Roman Melodul”, `n: Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 2004, pp. 295-230. VOICU, Constantin, „Roman Melodul”, `n: Patrologie [i literatur\ postpatristic\, vol. 3, Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucure[ti, 2010, pp. 117-121 (bibliografie: pp. 119-121).

Studii [i articole `n reviste de specialitate, dic]ionare: ADAM, Domin, „~n]elesul muzicii biserice[ti [i marii imnografi”, `n: Altarul Re`ntregirii, 1/2009, pp. 263-297 (despre Roman Melodul, pp. 285-294; despre condac, pp. 278-281).


271

BARNEA, Alex\ndrel, „Condacul Na[terii”, `n: Teologie [i Via]\, 1112/1993, pp. 15-30. BELEAN, Nicolae, „Elemente de mariologie [i antropologie soteriologic\ `n crea]ia imnografic\ a Sfântului Roman Melodul”, `n: Teologia, (Revist\ Facult\]ii de Teologie Ortodox\ din Arad), 2/ 2005, nr. 2, pp. 38-47. CÂNDEA, Virgil, „Despre condacul Na[terii Domnului”, `n: Studii Teologice, 5-6/1993, pp. 26-33. ERBICEANU, G., „Imnologia epocii pân\ la Damascen”, din: Biserica Ortodox\ Român\, 3/1883, pp. 139-140 (despre Roman Melodul). F|RCA[, Ioan-Irineu, „«Prunc tân\r, Dumnezeu Cel mai `nainte de veci». Condacul Na[terii Domnului al cuviosului Roman Melodul”, `n: Perspective. Revista Misiunii Române Unite cu Germania, 29/2007, fasc. 78, pp. 19-31 (versiunea `n limba român\), pp. 32-45 (versiunea `n limba german\). IACOBESCU, Petru, „Troparul [i condacul s\rb\torii Na[terii Domnului”, `n: Mitropolia Banatului, 10-12/1956, pp. 181-183. PREDA, Sabin; MARCHI[, Iustin, „Sf. Roman Melodul – Condacul ~ntâmpin\rii Domnului”, `n: Altarul Banatului, 1-3/2000, pp. 123-154. PREDA, Sabin, „Condacul Fecioara ast\zi... alc\tuit de Sf. Roman Melodul – analiza condacului pe baza structurii literare interne [i a structurii melodice”, `n: Anuarul Facult\]ii de Teologie Ortodox\ a Universit\]ii din Bucure[ti, IV (2003-2004), Editura Universit\]ii din Bucure[ti, Bucure[ti, 2004, pp. 343-355. PRELIPCEAN, Alexandru, „Sf. Roman Melodul – imnograful des\vâr[it al Ortodoxiei”, `n: Studii Teologice, 2/2011, pp. 59-105. RUS, Remus, „Roman Melodul”, `n: Dic]ionarul enciclopedic de literatur\ cre[tin\ din primul mileniu, Editura Lidia, Bucure[ti, 2003, pp. 743-744. VÂRVA, Gavril, „Sfântul Roman Melodul: repere bio-bibliografice”, `n: Rena[terea, revist\ editat\ de Arhiepiscopia Ortodox\ a Vadului, Feleacului [i Clujului, anul XVII (2006), nr. 12. VOICESCU, Mihail, „Na[terea Domnului `n crea]ia imnografic\ a Sfântului Roman Melodul”, `n: Studii Teologice, 1-2/1983, pp. 18-27. _, „~nvierea Domnului `n crea]ia imnografic\ a Sfântului Roman Melodul”, `n: Glasul Bisericii, 4-5/1983, pp. 239-250.

IMNE TEOLOGICE

272

Recenzii: P(ARASCHIV), V. I(on), recenzie la studiul N.D. Uspenski, „Condacele Sfântului Roman dulcecânt\torul”, `n: Studii Teologice, Editura Patriarhiei din Moscova, vol. IV, 1968, pp. 191-201, din: Studii Teologice, 7-8/1971, pp. 589-590. PRELIPCEAN, Alexandru, „Sf. Roman Melodul, Imne, traducere, studiu introductiv [i note de Cristina Rogobete [i Sabin Preda”, `n: Ortodoxia, 3/2009, pp. 203-207; _, „I.G. Kourempelev", Rwmanouv Melwdouv Qeologikhv Dovxa. Suvgcronh istorikodogmatikhv avpoyh kaiv poihtikhv qeologiva, Ekd. P. Pournarav, Qessalonivkh, 2006, 331ss. [I.G. Kourempeles, Faima teologic\ a lui Roman Melodul. Opinia istorico-dogmatic\ contemporan\ [i teologia poetic\, Editura P. Pournara, Tesalonic, 2006, 331 p.]”, `n: Teologie [i Via]\, 9-12/2010, pp. 202-207. V., S., not\ bibliografic\ la volumul: Romanos le Mélode, Le Christ Rédempteur. Célebrations liturgiques, Traduit du grec par René R. Karwan, Paris, Beauchesne, 1956, 183 p., `n: Studii Teologice, 7-8/1959, p. 503.

Concordan]a imnelor `n edi]ii critice

273

Concordan]a imnelor `n edi]iile critice Aceast\ concordan]\ a operelor lui Roman, realizat\ de J. Grosdidier de Matons1, preluat\ mai apoi - `n parte - de al]i cercet\tori ai operei Sf. Roman Melodul2, grupeaz\ mai multe edi]ii ale imnelor romaneice, [i anume: Pitra, Krumbacher, Cammelli, Tomadakis, Mass-Trypanis [i SC. ~n lista lui Pitra, condacele scrise cu cifre romane simple, indic\ acele imne preluate din Analecta Sacra; condacele notate cu SR, provin din Sanctus Romanus melodorum princeps, iar cele notate cu An, din Anepigrapha. Parantezele rotunde () indic\ acele imne ce nu au fost publicate `n totalitatea lor, ci numai par]ial, cercet\torul francez indicând doar num\rul strofelor. Cea de a doua coloan\ p\streaz\ numerotarea lui Krumacher, din colec]ia Die Akrostichis in der griechischen Kirschenpoesie (pp. 559-587), `mp\r]it\ `n trei p\r]i. Condacul 117 provine din alt\ list\, publicat\ `n aceea[i colec]ie (pp. 587-618). Coloana a treia indic\ numerotarea utilizat\ de G. Cammelli, Romano il Melode: Inni. Cercet\torul italian a `mp\r]it condacele `n trei segmente: condace editate complet, condace editate par]ial [i condace inedite. Numerotarea `nso]it\ de paranteze p\trate [], indic\ acele condace considerate de cercet\torul italian drept neautentice. 1

J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, pp. 329-332. 2 George Gharib, Romano il Melode. Inni, pp. 69-71; Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j pp. 603-612; P.A. Sinopoulos, JRwmanoØ toØ MelådoØ. Kontavkia a ,j p. 173.

IMNE TEOLOGICE

274

A patra coloan\ indic\ numerotarea edi]iei lui Tommadakis. Condacele notate cu <>, sunt cele patru imne considerate de N. Livadaras `n teza sa de doctorat, drept autentice [i indicate `n suplimentul de la sfâr[itul tezei (ToV provblhma t−" gnhsiovthto" tän aJgiologikän u$mnwn toØ RJ wmanoØ, Atena, 1959, pp. 129-158). A cincea coloan\ preia numerotarea folosit\ `n edi]ia lui P. Maas [i C.A. Trypannis, `n dou\ volume: 34 de condace cu referin]e la Persoana [i opera lui Iisus Hristos, 5 condace la diferite evenimente neo-testamentare, 7 condace cu teme vetero-testamentare, 10 condace cu diferite teme, 3 condace `nchinate martirilor [i sfin]ilor, 23 de condace dubia, `nchinate unor diferi]i martiri [i sfin]i ai Bisericii, alte 7 condace. Ultima coloan\ indic\ numerotarea lui J. Grosdidier de Matons, `n colec]ia Sources chrétiennes. Au ap\rut cinci volume [i 56 de condace. Condace Despre Adam [i Eva Despre Noe La jertfa lui Avraam Despre Isaac [i Iacob Despre Iosif (I) Despre Iosif (II) – la ispitirea lui Iosif La profetul Ilie La cei trei tineri `n cuptor La profetul Iona [i Ninive La Buna Vestire

Pitra

Krumb.

-

60

(An. II, 3 str.) -

Camm.

Tom.

Maas/ Tr.

SC

44

48

51

1

63

46

19

40

2

65

61

3

41

3

-

68

62

4

42

4

SR 2 X

12 II

18 17

43

43 44

5 6

3 str. Ilie XXIV

56 27

45 19

47 34

45 46

7 8

-

84

63

-

52

8b

-

50

56

14

36

9

Concordan]a imnelor `n edi]ii critice La Na[terea Domnului (I) La Na[terea Domnului (II) La Na[terea Domnului (III) Stihiri la Na[tere La ~ntâmpinarea Domnului La uciderea pruncilor [i la fuga `n Egipt La Botezul Domnului (I) La Botezul Domnului (II) La nunta din Cana Galileii La samarineanca La vindecarea leprosului La m\rturisirea femeii p\c\toase La demonizatul din Gadara La femeia cu scurgere de sânge La `nmul]irea pâinilor La orbul din na[tere La `nvierea lui Laz\r (I) La `nvierea lui Laz\r (II) La fiul risipitor (I)

275

I

1

15

-

1

10

(An. XXII, 3 str.) -

42

41

36

2

11

43

60

-

37

12

XXIX V

32 6

2

27

83 4

13 14

-

44

82

6

3

15

III

4

1

-

5

16

IV

5

16

40

6

17

-

77

68

-

7

18

-

80 78

70 49

26 -

9 8

19 20

XII

15

20

-

10

21

-

81

71

-

11

22

-

82

72

41

12

23

-

83

73

45

13

24

-

-

-

-

88

25

-

70

67

7

14

26

(An., X, 7 str.) -

71

47

8

15

27

61

64

25

49

28

IMNE TEOLOGICE

276 La fiul risipitor (II) Despre bogat [i despre Laz\r La pilda celor zece fecioare (II)a La intrarea Domnului `n Ierusalim La tr\darea lui Iuda La negarea lui Petru Maria la Crucea Domnului La sfintele patimi La coborârea `n iad La biruin]a Crucii La cinstirea Crucii La ~nviere (I) La ~nviere (II) La ~nviere (III) La ~nviere (IV) La ~nviere (V) La ~nviere (VI) – despre cele 10 drahme La pip\irea lui Toma La misiunea Apostolilor La ~n\l]area Domnului La Cincizecime La Judecata de Apoi

-

87

48

-

87

29

-

69

65

9

50

30

XI

13

22

28

47

31

X

10

3

33

16

32

XIII

16

5

24

17

33

XV

18

6

-

18

34

XIV

17

7

21

19

35

XVI -

19 67

4 85

22 2

20 21

36 37

VIII

9

8

44

22

38

-

64

83

49

23

39

XVII -

20 72 73 74 75 79

9 57 58 42 59 69

46 29 30 42 -

29 24 25 28 26 27

40 41 42 43 44 45

XVIII

21

30

31

30

46

XXII

25

32

37

31

47

XIX

22

10

38

32

48

XX VI

23 7

11 23

-

33 34

49 50

Concordan]a imnelor `n edi]ii critice La pilda celor zece fecioare (I) La neofi]i Despre sfintele nevoin]e monahale La orice cutremur [i incendiu Rug\ciune de poc\in]\ Rug\ciune dup\ stih La na[terea Fecioarei La to]i Sfin]ii La t\ierea capului Sfântului Ioan Botez\torul Despre [chiopul vindecat de Sfântul Petru La Sfântul Dimitrie La Sfin]ii Cosma [i Damian (II) La Sfin]ii 40 de Mucenici (I) La Sfin]ii 40 de Mucenici (II) La Sfântul Pantelimon

277

SR, 3

14

21

39

48

51

VII

46 8

43 14

23 35

53 55

52 53

-

62

55

5

54

54

-

66

84

1

56

55

-

-

-

-

84

56

XXV

28

12

-

35

57

XXI XXIII

24 26

13 33

-

59 38

58 59

-

76

66

-

39

60

-

33

53

15

71

61

-

34

54

[50]

73

62

-

48

25

-

57

63

(An. LIII, 5 str.)

49

26

-

58

64

(appendice,

57

51

11

69

65

II

47 36 2

24 37 39

-

65 75 85

66 67 68

-

52

27

-

66

69

1 str.)

La Sfântul Trifon La Sfântul Mina La Sfântul {tefan (I)b La Sfântul Gheorghe (I)

IMNE TEOLOGICE

278 La Sfântul Gavriil La Sfânta Matroana La Sfântul Simeon Stâlpnicul La Sfin]ii Cosma [i Damian (I) La Sfin]ii Achepsima, Iosif [i Aitala La Sfântul Ioan Gur\ de Aur La Sfântul Apostol Filip La Sfin]ii Gurie, Samon [i Aviv La Sfântul Nicolae (I) La Sfântul Nicolae (II) La Sfântul Ignatie La Sfântul {tefan (II) La Sfântul Vasile La Sfântul Gheorghe (II) La Sfântul Atanasie La Sfântul Ioan Evanghelistul

La na[terea Sfântului Ioan Botez\torul

(An XXIII, I, 1 str.) -

117

76

-

62

70

-

-

-

89c

71

XXVII

30

34

-

70

72

XXVIII

31

[35]

12

72

73

-

35

[36]

-

74

74

-

37

[77]

-

63

75

-

38

[78]

<52>

64

76

(An. 81, 2 str.) XXVI

39

[79]

20

76

77

29

[38]

17

77

78

-

40

[80]

18

78

79

-

41

[81]

13

79

80

SR, 1

3

40

32

80

81

-

45 51

[74] [28]

-

86 67

82 83

-

53

[75]

<53>

68

84

(AS, Prolegomene, p. LXI, 5 str.) Domitios

54

[50]

<51>

60

85

55

[31]

-

61

86

Concordan]a imnelor `n edi]ii critice La Sfântul Teodor (I) La Sfântul Teodor (II)

279

-

58

[29]

-

81

87

(An. LXI, I, 7 str.)

59

52

10

82

88

a

O nou\ gre[eal\ `ntâlnit\ `n Patrologia lui Pannayotou Hristou, prin confundarea celor dou\ condace la cele 10 fecioare. Astfel, forma corect\ este 47/51 [i 48/31. Vezi: Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva, tovmo" E ,j p. 608. b

~n lista oferit\ de Pannayotou Hristos, num\rul 69 indic\ atât primul condac la Sfântul {tefan, cât [i primul condac `nchinat Sfântului Gheorghe, ceea ce nu poate fi decât o eroare. Vezi: Pannayotou K. Hristou, Ellhnikhv Patrologiva,

tovmo" E j , pp. 610, 612. c

Gre[eal\ `n concordan]a lui J. Grosdidier de Matons, privind condacul Sfintei Matroana, care are corespondent `n edi]ia Maas-Tryp. num\rul 89, [i nu 90, cum precizeaz\ editorul francez (Romanos le Mélode et les origins de la poésie religieuse a Byzance, p. 330).

IMNE TEOLOGICE

280

Concordan]a imnelor `n traducerile moderne

Prezenta concordan]\ are la baz\ traducerile moderne precizate `n bibliografie [i `n subcapitolul 6 (Despre edi]iile [i traducerile romaneice).

LASH

KODER

KOUSTENIS

GRIGORIU

ROGOB./PREDA

-

1 2 3 4 5 6

11 12

-

8 -

51 40 41 42 43 44

XXIa 1 2 3 4 5

-

-

7 8

10 -

7 8

-

-

-

45 46

6 7

-

-

8 b 9 10

-

9

13

-

-

52

-

-

-

-

11 12

-

1

11 2

36 1

9 10

-

8 1

11

-

13

-

2

3

2

11

-

2

12

-

14

-

-

12

37

12

-

3

13

-

15

-

-

-

-

-

-

4

TROMBI

GHARIB

1 2 3 4 5 6

SCHORK

SINOPOULOS

Despre Adam [i Eva Despre Noe La jertfa lui Avraam Despre Isaac [i Iacob Despre Iosif (I) Despre Iosif (II) – la ispitirea lui Iosif La profetul Ilie La cei trei tineri `n cuptor La profetul Iona [i Ninive La Buna Vestire La Na[terea Domnului (I) La Na[terea Domnului (II) La Na[terea Domnului (III) Stihiri la Na[tere

G. DE MATONS

Condace

Concordan]a imnelor `n traduceri moderne La ~ntâmpinarea Domnului La uciderea pruncilor [i la fuga `n Egipt La Botezul Domnului (I) La Botezul Domnului (II) La nunta din Cana Galileii La samarineanca La vindecarea leprosului La m\rturisirea femeii p\c\toase La demonizatul din Gadara La femeia cu scurgere de sânge La `nmul]irea pâinilor La orbul din na[tere La `nvierea lui Laz\r (I) La `nvierea lui Laz\r (II) La fiul risipitor (I) La fiul risipitor (II) Despre bogat [i despre Laz\r La pilda celor zece fecioare (II) La intrarea Domnului `n Ierusalim La tr\darea lui Iuda La negarea lui Petru Maria la Crucea Domnului La sfintele patimi

281

14

-

16

2

3

6

4

13

-

7

15

-

17

-

-

-

3

14

-

-

16

-

18

-

4

4

5

15

-

5

17

-

19

-

-

5

6

16

-

6

18

-

21

-

-

-

7

18

-

15

19 20

-

22 23

3

6 5

-

9 8

20 19

-

-

21

-

28

4

7

-

10

21

5

-

22

-

24

5

-

-

11

22

4

-

23

-

25

-

-

-

12

23

-

-

24

-

26

-

8

-

13

24

-

-

25 26

-

27 29

-

-

-

25

3

-

27

-

30

-

-

-

14 15 -

-

-

-

28 29 30

-

32 33 34

-

9 -

-

49 50

26 27

1 -

-

31

-

37

-

-

-

47

29

2

-

32

6

31

-

-

13

16

I

-

-

33 34 35

-

39 38 40

6 7

10 11 12

-

17 18 19

II III V

6 7

-

36

7

41

8

-

14

20

IV

8

-

IMNE TEOLOGICE

282 La coborârea `n iad La biruin]a Crucii La cinstirea Crucii La ~nviere (I)

37

-

42

-

-

10

21

VI

-

-

38

1

43

9

13

7

39

9

44

-

-

-

22

VII

-

-

23

VIII

-

40

2

45

10

14

-

-

29

IX

9

9

b

La ~nviere (II) La ~nviere (III) La ~nviere (IV) La ~nviere (V) La ~nviere (VI) – despre cele 10 drahme La pip\irea lui Toma La misiunea Apostolilor La ~n\l]area Domnului La Cincizecime

41

8

46

-

-

-

24

X

-

10

42

-

47

-

-

15

25

XI

-

11

43

-

48

-

-

-

28

XII

-

12

44

-

49

-

-

16

26

XIII

-

13

45

-

50

-

-

-

27

XIV

-

14

46

3

51

-

15

-

30

XV

10

-

47

-

52

-

-

-

31

XVI

-

-

48

4

53

-

16

17

32

XVII

-

-

49

-

54

-

17

18

33

-

-

La Judecata de Apoi La pilda celor zece fecioare (I) La neofi]i

50

-

35

-

18

-

34

XVII I XX

-

-

51

-

36

-

-

-

48

28

-

-

52

-

56

-

-

-

53

-

-

Despre sfintele nevoin]e monahale La orice cutremur [i incendiu Rug\ciune de poc\in]\ Rug\ciune dup\ stih La na[terea Fecioarei La to]i Sfin]ii

53

5

57

-

-

-

55

XXII I XXV

-

-

54

-

58

14

-

-

54

XXI V

-

-

55

-

59

-

-

9

56

XXII

-

-

La t\ierea capului Sfântului Ioan Botez\torul Despre [chiopul vindecat de Sfântul Petru

c

56

-

60

-

-

-

-

-

-

16

57

-

10

-

-

1

35

8

-

-

58

-

61

-

-

-

59

-

-

59

-

20

-

-

19

38

XXV I 17

-

-

60

-

55

-

-

-

39

XIX

-

-

Concordan]a imnelor `n traduceri moderne La Sfântul Dimitrie La Sfin]ii Cosma [i Damian (II) La Sfin]ii 40 de Mucenici (I) La Sfin]ii 40 de Mucenici (II) La Sfântul Pantelimon La Sfântul Trifon La Sfântul Mina La Sfântul {tefan (I) La Sfântul Gheorghe (I) La Sfântul Gavriil La Sfânta Matroana La Sfântul Simeon Stâlpnicul La Sfin]ii Cosma [i Damian (I) La Sfin]ii Achepsima, Iosif [i Aitala La Sfântul Ioan Gur\ de Aur La Sfântul Apostol Filip La Sfin]ii Gurie, Samon [i Aviv La Sfântul Nicolae (I) La Sfântul Nicolae (II) La Sfântul Ignatie La Sfântul {tefan (II) La Sfântul Vasile La Sfântul Gheorghe (II) La Sfântul Atanasie La Sfântul Ioan Evanghelistul

283

61 62

-

69 68

-

-

-

-

-

-

-

63

-

62

15

-

-

57

-

-

64

-

63

-

-

-

58

-

-

65

-

83

-

-

-

-

XXV II XXV III -

-

-

66 67 68 69

-

89 80 85 72

-

-

-

-

-

-

-

70 71 72

-

71 79 84

-

-

-

-

-

-

-

73

-

67

-

-

-

-

-

-

-

74

-

64

-

-

-

-

-

-

-

75

-

75

-

-

-

-

-

-

-

76

-

70

-

-

-

-

-

-

-

77

-

77

-

-

-

-

-

-

-

78 79

-

81 82

-

-

-

-

-

-

-

80 81 82 83

-

78 86 66 73

-

-

-

-

-

-

-

84 85

-

65 76

-

-

-

-

-

-

-

IMNE TEOLOGICE

284 La na[terea Sfântului Ioan Botez\torul La Sfântul Teodor (I) La Sfântul Teodor (II) a

86

-

74d

-

-

-

-

-

-

-

87 88

-

87 88

-

-

-

-

-

-

-

Cu litere romane red\m con]inutul celui de-al doilea volum (vol. 198) al condacelor lui Roman, din edi]ia lui Ugo Trombi. b Eroare de concordan]\ la R.J. Schork, prin indicarea cifrei VI dup\ condacul la ~nviere, precum [i indicarea trimiterii 40 SC. Vezi: R.J. Schork, From the Byzantine Pulpit, p. xvii. c George Gharib indic\ gre[it num\rul condacului „Rug\ciune de poc\in]\” din edi]ia SC. Vezi: Romano il Melode. Inni, p. 70. d George Gharib indic\ cu num\rul condacului „La na[terea Sfântului Ioan Botez\torul” [i cel dedicat Sfântului Apostol Ioan, ambele din edi]ia SC. Vezi: Romano il Melode. Inni, p. 70.

Concordan]a imnelor `n traduceri moderne

285

EDITORI Alexandru Iorga, licen]iat `n Teologie. A urmat cursurile de Master `n cadrul Facult\]ii de Teologie a Universit\]ii Aristotel din Tesalonic (Grecia), specializarea Aghiologie, sub coordonarea lui Pannayotis Yfantis. Actualmente este bursier al Asocia]iei Diakonisches Werk. Ultimele apari]ii editoriale: „Elemente de antropologie `n cuvânt\rile engomiastice ale Sfântului Vasile cel Mare”, `n: Mihai Valentin Vladimirescu (ed.), Exegeza si ermineutica biblic\ `n operele Sfin]ilor P\rin]i Capadocieni, Editura Universitaria, Craiova, 2009, pp. 112-126; Dimitrios Tsamis, „Ironia `n scrierile antieretice ale Sfântului Vasile cel Mare”, `n: Ortodoxia, seria a II-a, anul I (2009), nr. 4, octombrie-decembrie, pp. 50-63 (traducere). Contact: [email protected] Alexandru Prelipcean, licen]iat `n Teologie. A urmat cursurile de Master `n cadrul Facult\]ilor de Teologie Ortodox\ din Bucure[ti [i Tesalonic (Grecia), specializarea Exegez\ [i ermineutic\ (sub coordonarea pr. Constantin Preda), respectiv Teologie Dogmatic\ [i Simbolic\, sub coordonarea lui Ioannis Kourempeles. Actualmente este doctorand al Universit\]ii Alexandru Ioan Cuza din Ia[i [i al Facult\]ii de Teologie din Tesalonic. Ultima apari]ie editorial\: Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte ascetice, Editura Episcopiei Sloboziei [i C\l\ra[ilor, 2011. Contact: [email protected]

IMNE TEOLOGICE

286

Redactori: Pr. Cezar }\bârn\ Tehnoredactor: Gabriela Radu Design copert\: Lucian Dragomir Prepress: Mariana Cojocaru DTP: Leonard Lunguleac Bun de tipar: 2012 Ap\rut: 2012 Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694 http://editura.doxologia.ro, E-mail: [email protected]

Roman Melodul_Imne Teologice

Recommend Documents