REGIUNILE BIOGEOGRAFICE (CURS) I. REGIUNEA HOLARCTIC HOLARCTI CĂ - vast teritoriu din emisfera boreală: mare parte din Asia, toată Europa, America de N şi o parte din N Africii; - multe specii de animale şi asociaţii vegetale; - areal întins: Rosa întins: Rosaceaee ceaee,, Ranuncul Ranunculaceaee aceaee,, Compos Compositae, itae, Umbelifera Umbeliferae, e, Pinacea Pinaceaee; - animale: canidele, castoridele, ochotonidele (iepurii), diapodidele (şoarecii), ursidele, (batracienii), salmonidel tetraonidele, urodele (batracienii), salm onidelee (somonii), esocidele (ştiucile); - mare diversitate a lumii vegetale şi animale; - cuprinde mai multe subregiuni biogeografice:
1. Subregiunea Arctică - ocupă părţile cele mai nordice ale Regiunii Holarctice, suprapunându-se practic peste tundră; - vegetaţia şi fauna prezintă adaptări speciale; - condiţii climatice aspre (iarna 9-10 luni/an);
2. Subregiunea Euro-Siberiană - este cea mai mare subregiune, ocupând aproape toată Europa şi o parte din Asia; - predominante: taigaua şi pădurile de foioase; - având având în veder vederee diversi diversitat tatea ea terit teritori oriulu ului, i, aceast aceastăă subreg subregiun iunee cupri cuprinde nde mai multe multe sectoare: a) Circumboreal – cuprinde pădurea de taiga din N Europei şi Siberiei; b) Atlantic-Eu Atlantic-Europe ropean an - dominat de ericacee şi mărtăloagă; c) Central-European – în Europa centrală, predomină pădurile de foioase; d) Muntos Muntos înalt – formaţiuni ierboase şi tufişuri la peste 1900 m, întâlnindu-se în: Pirinei, Alpi, Apenini, Carpaţi, Balcani, Caucaz şi Himalaya;
3. Subregiunea Chino-Japoneză - ţinutul Amurului, Japonia, Pen. Coreea, SE Chinei şi partea orientală a Himalayei;
4. Subregiunea Pontico-Central-Asiatică - răspândită din E Europei până la meridianul de 130º E din Asia; - cuprinde: câmpiile Ungariei şi României, partea sudică a Ucrainei, Siberia Apuseană, Asia Centrală, Mongolia, o parte din Tibet; - a fost divizată în 4 provincii: a) Provinci Provincia a Pontică Pontică – cu graminee; b) Provincia Provincia stepelor stepelor vest-s vest-siberi iberiene ene;
c) Provincia Turanică sau provincial pustiului central-asiatic; d) Provincia armeano-iraniană (Asia Mică, Iran, Armenia);
5. Subregiunea Mediteraneană - în jurul M. Mediterane (Pen. Iberică, S Franţei, Pen. Italică şi Balcanică, S Crimeii, litoralul Asiei Mici) + ţările din N Africii;
6. Subregiunea Macaroneziană - suprafaţă redusă formată din insulele situate la NV de Africa (Azore, Canare, Madera, capul Verde);
7. Subregiunea Nord- Africană-Indiană de Pustiu - în Africa de N, Pen. Arabiei şi NV Indiei;
8. Subregiunea Nord-Americană de Est - din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri) cu păduri de răşinoase şi de aici până la Gf. Mexic cu păduri de foioase; - datorită întinderii foarte mari se subdivide în: a) Provincia Alaska-Canada – considerată provincia pădurilor de conifere cu 2000 – 3000 de specii; b) Provincia Marilor Lacuri americane – predomină răşinoasele; c) Provincia Mississippi – Alegani – cuprinde bazinul mijlociu al fluviului Mississippi cu păduri de foioase; d) Provincia statelor sud-atlantice – vegetaţie cu influenţă tropicală: chiparoşi, palmieri;
9. Subregiunea Nord-Americană de Vest (Pacifică) - zona litorală a Pacificului şi S Alaskăi până în N Pen. California iar în interior până la M-ţii Stâncoşi; - climatic omogenă: pe litoral climat oceanic umed, în interior secetos;
10. Subregiunea Preriilor Nord-Americane - în partea centrală a SUA (Dakota de N şi S, Nebraska, Kansas, Colorado, Missouri, Iowa); - climat temperat-continental de nuanţă excesivă;
II. REGIUNEA NEOTROPICALĂ -
-
include în întregime Mexicul, America Centrală şi America de S; faună extrem de bogată şi variată; vegetaţia cuprinde peste 70 000 specii; păduri pluviale, stepe, savane şi vegetaţie de tip matorral şi de deşert; dintre specii: palmele, euoforbiaceele, myrtaceele, cactaceele; cuprinde mai multe subregiuni şi provincii:
1. Subregiunea Caraibilor - cuprinde următoarele provincii: a) Provincia mesoamericană montană – cea mai mare parte din teritoriul Mexicului cu zonele montane înalte (Sierra Madre de E şi de V), regiunea montană din Guatemala şi Panama; altitudinea reliefului este cuprinsă între 1000 şi 4000 m; b) Provincia xerofilă mexicană – pe teritoriul Mexicului, cu perioadă de secetă până la 11 luni/an; - vegetaţie adaptată, xerofilă; - faună bogată, originală; c) Provincia Caraibilor – sistemul de i-le Antilele Mari şi Antilele Mici; - condiţii geografice diferite cu mare varietate de asociaţii vegetale, fiind împărţită în 9 districte; d) Provincia Guajira – partea nordică a litoralului Columbian şi partea nordoccidentală a litoralului venezuelean; - climat secetos şi vegetaţie xerofilă; e) Provincia insulelor Galapagos – la cca 1000 km V de coastele Ecuadorului; - vegetaţia şi fauna prezintă influenţele regiunii aride din Peru şi a provinciei umede a Caraibilor; - flora = 640 specii;
2. Subregiunea Braziliană sau Domeniul Amazonian - cuprinde mijlocul Americii de S şi o parte din America Centrală -> 5 mil. km²; - climat cald şi umed => floră şi faună bogată şi variată; - cuprinde mai multe provincii: a) Provincia Amazoniană – se suprapune peste bazinul Amazonian, cuprinzând pădurea ecuatorială denumită “selvas”; b) Provincia Pacifică – V Anzilor din Ecuador şi Columbia, văile intraandine şi coasta SV a Americii Centrale; - pp foarte bogate (10 000 mm/an), temperaturi ridicate (23-30ºC); c) Provincia de las Yungas – fâşie îngustă pe flancul oriental al Anzilor, din Venezuela până în NE Argentinei, cu relief de 500-3500 m; - vegetaţia: pădurile tropicale umede şi cu frunze căzătoare;
d) Provincia Cerrado – pe platoul central din V Braziliei, pe 2 mil. km² (25% din Brazilia); - altitudine 500 – 1000 m; - pp 1200 – 2000 mm, temperaturi 20-25 ºC; e) Provincia Paranense – în extremitatea sudică a Braziliei, NE Argentinei şi E Paraguayului; - climă caldă şi umedă; - veg. de la pădurea subtropicală, la conifere, stepă şi savană; f) Provincia de savană – în Venezuela şi Columbia cu graminee (Imperata, Andropogon); g) Provincia venezueleană – între savana din Venezuela şi Columbia şi versanţii orientali ai Anzilor; - pp bogate (1200 – 1800 mm) şi temp. de 24-28 ºC; h) Provincia Atlantică – în zona de coastă a Braziliei între 7-30 ºlat. S, pe o fâşie îngustă de 50-100 km; - climat cald şi umed (2000 – 4000 mm) şi temp. 19-25 ºC; i) Provincia del Paramo – sistemul montan andin între 3800 – 4500 m din Venezuela, Columbia, Ecuador;
3. Subregiunea Guyana - cuprinde platoul înalt (până la 2000 m) din NE Americii de S; - 8000 specii endemice;
4. Subregiunea Chaquena - areal cu character disjunctive în NE Braziliei şi NV Argentinei, S Boliviei, centrul Paraguayului şi o parte din platoul Mato Grosso; - cuprinde mai multe provincii: a) Provincia Caatinga = pădure deschisă; - în NE Braziliei, cu climat cald şi secetos (27 ºC), pp 400-750 mm/an); b) Provincia Chaquena – cea mai extinsă în S Boliviei, Paraguay şi N Argentinei; - climat continental, temp. 20-23 ºC, pp 500-1200 mm; - păduri xerofile; c) Provincia Espinal – fâşie arcuită în partea centrală a Argentinei; - climat cald şi umed; d) Provincia Prepunena – NV Argentinei (22-30 ºlat S) cu relief de 1000-3400 m); - climat cald, secetos => tufişuri xerofile; e) Provincia Montana – în V provinciei Espinal (27-40 ºlat S); - climat arid (80-250 mm/an);
f) Provincia Pampas – bazinul inferior al fluviului Parana (30-39 ºlat S), pe o suprafaţă de 0,5 mil. km²; - climat umed şi temperature moderate;
5. Subregiunea Andină Patagoneză - în lungul Anzilor columbieni, ecuadorieni, bolivieni, peruvieni, argentinieni şi chilieni + deşertul Peru şi stepa patagoneză; - cuprinde 5 provincii: a) Provincia Andină înaltă – cordiliera andină din Venezuela (4200 m) până în Ţara de Foc (între 10 ºlat N şi 54 º lat. S); b) Provincia Punena – interiorul Anzilor sau Platoul Andin (15-27 ºlat S); - climat rece şi secetos; - altitudine 3000 – 4000 m; c) Provincia deşertică Peru-chiliană – pe coasta pacifică (5-30 ºlat S); - climat cald-secetos; d) Provincia central-chiliană – o bună parte din Chile (32-38 ºlat.S); - matorral + tufişuri pitice; e) Provincia Patagoniei – din S Argentinei până la strâmtoarea Magellan; - temp. 5-13 º; pp = 100-270 mm; - vegetaţie de graminee;
III. REGIUNEA AFRICANO-MALGAŞĂ - cea mai mare parte a Africii + I-la Madagascar, Seichelles, Comore, Mascarene şi Socotra; - vegataţia variază de la stepă – savană – păduri tropicale – păduri tropicale umede sempervirescente; - specii: Euphorbiacee, Moracee, Palme (Raphia), etc. - cuprinde 3 subregiuni:
1. Subregiunea Africană sau Etiopiană - partea centrală a Africii cu savane şi păduri tropicale umede;
2. Subregiunea Capului - SV Africii cu climat de nuanţă mediteraneană; - savane, semipustiuri şi tufişuri cu frunze mate şi dure;
2. Subregiunea Malgaşă - cuprinde i-la Madagascar, Seychelles, Amirante, Comore şi Mascarene desprinse din continental African în mezozoic;
- specii vegetale endemice cu origine în Africa şi India; - 3 districte în Madagascar: al pădurii tropicale umede, al savanelor şi al semipustiurilor;
IV. REGIUNEA INDO-MALAYEZĂ - include toată India, Sri Lanka, Pen. Indochina, S Indoneziei şi Filipine; - floră bogată cu legături în regiunea Africano-Malgaşă, Holarctică şi Australiană; - flora: 58 000 specii din care 24 000 în India şi Sri Lanka; - cuprinde 2 subregiuni: 1. Subregiunea Indiană - în India; - floră bogată: păduri tropicale, păduri musonice, formaţiuni ierboase de tip savană; 2. Subregiunea Malayeză - include Indochina, Pen. Malacca, Indonezia şi Filipine; - umiditate mare cu ploi ecuatoriale şi musonice; - păduri tropicale umede;
V. REGIUNEA AUSTRALIANĂ - include Australia, Tasmania, Noua Guinee, Noua Zeelandă, I-lele Maluku, Sulawesi, Sondele Mici; - a aparţinut continentului Gondwana; - în jurasic se separă menţinând legătura cu Noua Zeelandă şi Antarctica; - în cretacic se separă din nou, iar în terţiar capătă actuala configuraţie; - 12 000 specii de plante din care 9000 sunt endemice (75%); - influenţe antarctice în SE şi indo-malayeze în NE; - faună variată: specii endemice şi arhaice (mamifere monotreme şi marsupiale); - cuprinde 4 subregiuni:
1. Subregiunea Australiei - este dominată de podişul mărginit la E de Alpii Australieni şi cuprinde M-ţii Marei Cumpene de Ape în V şi Munţii Noii Anglii şi Alpii Australiei în E; - în V Cordilierei Australiene se află Marea C-pie Australiană drenată de fluviile Murray şi Darling; - climat de la cel de nuanţă ecuatorială în N şi NE – tropicală secetoasă în centrul Australiei şi subecuatorial în SE; - temp. şi pp inegal repartizate (de la 10ºC în Alpi, la 35 ºC în deşert în luna ianuarie); pp = 2000 mm în Alpi, 100-500 mm/an în Platoul Central;
- vegetaţia specifică: eucaliptul şi Mulga (Acacia); - fauna: forme vechi, endemice – monotremele şi marsupialele; - dintre monotreme: echidna şi ornitorincul (se înmulţesc prin ouă, puii se hrănesc cu lapte din glandele mamare); - marsupialele: sunt aplacentare (le lipseşte placenta prin care se fixează fetusul de pereţii uterului). Puii sunt foarte mici (cât un bob de fasole) şi sunt introduşi în marsupiu; - specii: lupi, canguri, jderi, diavolul marsupial, cârtiţa, koala; - păsări: emu (struţul australian) – cu o înălţime de 2 m, viteza 70 km/h; - reptile: şerpi veninoşi (vipera neagră, şarpele tigru, vipera morţii); şopârle (Agama gulerată, Agama cu barbă, Agama de apă); - fauna pişcicolă: 2 specii (de apă dulce – de dată foarte veche şi de apă marină – peşti care s-au adaptat treptat la apa dulce);
2. Subregiunea Noua Guinee - climat tropical umed – pădurile ecuatoriale; - specii de influenţă indo-malayeză şi australiană; 3.
Subregiunea insulelor Maluku, Sulawesi şi Sondele Mici
- este de tranziţie între cea malayeză şi cea australiană; - dominată de pădurile ecuatoriale;
4. Subregiunea Noua Zeelandă - condiţii climatice de nuanţă subtropicală în i-la din N şi temperat-oceanică în i-la din S; - vegetaţie cu character higrofil; - ferigi arborescente, plante sempervirescente (conifere cu frunză mai lată); - fauna este considerată ca cea mai veche iar lipsa celor mai primitive mamifere, care în Australia sunt reprezentate prin monotreme şi marsupiale, este totală; Acest lucru indică despărţirea Noii Zeelande de Australia de multă vreme. - mamiferele terestre antarctice lipsesc cu desăvârşire. Fac excepţie 2 specii de lilieci venite din Australia; - păsări foarte bine reprezentate, originale şi caudate în fizionomie; - sunt 133 specii de păsări terestre din care 73 endemice; - lipsa mamiferelor răpitoare => influenţă deosebită asupra păsărilor => n-au mai fost obligate să se apere şi aripile li s-au atrofiat. Acelaşi lucru s-a observat şi la unele păsări vechi (cuaternare); - specii: pasărea Moa (înrudită cu struţul), pasărea Kiwi (struţul sitar), specii de papagali ( papagalul de vizuină, cu înfăţişare de bufniţă, fuge pe distanţe mari şi are carne comestibilă), papagalul Kea – este o pasăre puternică ce trăieşte la 2000 m altitudine; Fluierarul cu ciocul sucit, coţofana neozeelandeză (cu accentuat dimorfism sexual), pasărea Tui (trăieşte bine în captivitate şi poate fi învăţată să cânte);
- în evoluţia şi dezvoltarea faunei, un rol important l-a avut omul care a introdus 600 specii de animale (iepuri, arici, şobolani, vulpea, dihorul, nevăstuica, hermelina), elanul, cerbul, păstrăvul, vrabia, mierla, grangurii, sticleţii;
VI. REGIUNEA POLINEZIANĂ - cuprinde parte din Melanezia (i-lele Solomon, Noile Hebride, Noua Caledonie, Fiji), Micronezia (I-lele Mariane, Caroline, Marschall, Gilbert) şi Polinezia Centrală (i-lele Samoa, Touamotou şi Hawaii); - sunt în mare parte de origine vulcanică => floră şi faună săracă; - în Hawaii => vegetaţie originală, fără influenţă. Păsările sunt cele mai frecvente: păsările-haină (35 specii): regii hawaieni îşi confecţionau hainele de protocol din penajul acestor păsări, cea mai căutată specie fiind mamo.
VII. REGIUNEA ANTARCTICĂ - cuprinde toate i-lele Antarctice (Falkland, Georgia de S, Kerguelen, Macquarie, Auckland), extremitatea SV a Americii de S şi Antarctida; - condiţii climatice aspre => veg. asemănătoare tundrei arctice; - mamiferele lipsesc; - pinguinii (17 specii) cu extindere până în Africa de S.
