referat situatii financiare.doc

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI

PROIECT DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL

Student: Anul II FBC ZI Îndrumător practică: Lector univ. dr.

PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE

BRAŞOV 2012


BRAŞOV 2012

CUPRINS I N T R O D U C E R E........................................................................................................................1 1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE.........................................................................................3 1.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE.................................................... FINANCIARE.................................................... 3 1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale ............................................................................3 1.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare ..................................................................................4 1.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare.............................................................5 1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE...................................................................7 1.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii................................................................7 1.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă.............................................................................9 1.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar................................................................................................................10 1.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu...............................................................................................10 1.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale ...................................................................................11 1.2.6 Raportul administratorilor......................................................................................................................11

1.3 ANALIZA ANALIZA ECHILIBRULUI ECHILIBRULUI FINANCIAR FINANCIAR ........................................... .................... .............................................. ...................................12 ............12 1.3.1 Bilanţul contabil.......................................................................................................................................12 1.3.2 Bilanţul financiar................................................................................... financiar......................................................................................................................................12 ...................................................12 1.3.3 Bilanţul funcţional....................................................................................................................................13 1.4 ANALIZA ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE ............................................................................. ..........14 ........ ..14 1.4.1 Analiza structurii activului.....................................................................................................................14 1.4.2 Analiza structurii surselor de finanţare..................................................................................................15

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL...............................................................................................................17 2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL..................................................................................17 2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ .....................................................................................................17 2.3 PREZENTAREA SITUAŢIEI ECONOMICO-FINANCIARE.............................................................19 2.4 ANALIZA SWOT........................................................................................... SWOT........................................................................................................................................22 .............................................22

2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE ..........................................................................24

2.5.1 Analiza structurii activului.....................................................................................................................24 2.5.2 Analiza structurii surselor de finanţare..................................................................................................26 2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ............................................................................................................28

Concluzii şi propuneri........................................................................................................................30 B I B L I O G R A F I E.....................................................................................................................31


INTRODUCERE Problema gestionării şi administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate şi de scopul propus este complexă. Aprecierea diferenţelor de performanţă şi poziţie financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului. Pentru a putea supravieţui, orice întreprindere are nevoie de informaţii, fără de care procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obţine aceste informaţii este necesară o analiză a situaţiilor financiare anuale care permit aflarea poziţiei financiare şi a performanţelor acesteia. De aceste informaţii beneficiază atât întreprinderea (ca factor intern) a căror situaţii financiare sunt analizate cât şi furnizorii, clienţii, potenţialii investitori şi orice altă persoană care doreşte să afle informaţii despre întreprindere (ca factori externi).

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. În ultimă instanţă de aceasta depinde, de exemplu, capacitatea ei de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite şi de a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii concentrate asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a întreprinderii.

Bilanţul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi informaţional, dar şi model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate patrimonial. El furnizează informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru privind starea şi mişcarea patrimoniului. Proiectul este structurat pe trei capitole. El prezintă situaţiile financiare anuale, modele de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societăţii şi concluziile la care am ajuns în urma acestei analize.

Primul capitol evidenţiază redactarea situaţiilor financiare, supuse respectării principiilor de bază ale contabilităţii, legislaţiei naţionale dar şi prevederilor cuprinse în

1


Standardele Internaţionale de Contabilitate, rolul elementelor cuprinse în situaţiile financiare în activităţile economice ale întreprinderii, modul acestora de prezentare şi cunoaştere. Am făcut o analiză a poziţiei financiare, adică bilanţul contabil, bilanţul financiar, bilanţul funcţional, am analizat structura activului şi pasivului, a lichidităţii şi solvabilităţii. Am arătat corelaţiile care trebuie să existe între fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă.

Capitolul doi este destinat studiului de caz, unde plecând de la situaţiile financiare ale SC „CICERO” SRL, am analizat poziţia financiară a entităţii pe perioada anilor 2009-2010, scoţând în evidenţă mari probleme în special în privinţa lichidităţilor.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile care s-au desprins în urma acestei analize precum şi propuneri concrete prin care să se îmbunătăţească situaţia patrimonială a firmei.

2


1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 1.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE Situaţiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin care informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea, întreprinderile îşi publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înţelese de către cititorul interesat. La nivel global, poziţia şi performanţa financiară a întreprinderilor este reglementat prin modul cum are trebui întocmite situaţiile financiare cu ajutorul Standardelor Internaţionale de Contabilitate.

Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare este elaborat de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate. Acest cadru general nu constituie un Standard Internaţional de Contabilitate şi prin urmare nu defineşte standarde privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informaţii. Prevederile acestui cadru general nu primează în faţa standardului Internaţional de Contabilitate specific. Cadrul general abordează: a) obiectivul situaţiilor financiare; b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile financiare c) definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare; d) conceptele de capital şi menţinere a nivelului capitalului.

1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale Obiectivul principal al situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară, performanţele financiare şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.

Situaţiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi. 3


Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea1. IASC îşi concentrează efortul său de armonizare cu predilecţie asupra situaţiilor financiare, ce au ca scop furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Aceasta se datorează faptului că aproape toţi utilizatorii iau decizii economice pentru: 

a hotărî când să cumpere, să păstreze, sau să vândă părţi din capital;



a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;



a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;



a aprecia garanţia ce o oferă întreprinderea faţă de datoriile sale;



a determina politicile fiscale;



a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;



a elabora şi utiliza datele statistice despre venitul naţional;



a reglementa activitatea întreprinderilor.

1.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare Informaţia contabilă pentru a fi utilă pentru utilizatori trebuie să îndeplinească anumite atribute denumite caracteristici calitative. Aşa cum prevede cadrul general IASB pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare cele patru caracteristici calitative principale sunt:

1) Relevanţa informaţiei, se referă la capacitatea informaţiei de a fi utilă în ceea ce priveşte necesităţile de luare a deciziilor de către utilizatori şi este determinată de natura informaţiei şi de pragul său de semnificaţie. O informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată influenţează deciziile economice ale utilizatorului.

2) Credibilitatea, se referă la o prezentare reală, fidelă a tranzacţiilor şi evenimentelor şi are în vedere: prudenţa, neutralitatea, integralitatea informaţiei, prelevanţa economicului asupra juridicului în contabilizarea evenimentelor şi tranzacţiilor.

Prudenţa, se referă la incertitudinile care planează asupra multor evenimente şi tranzacţii ale entităţii impun în mod obiectiv elaborarea unei informaţii prudente. Prudenţa 1

Ristea M., Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 17

4


presupune evitarea supraevaluării activelor şi veniturilor, a subevaluării cheltuielilor şi pasivelor şi luarea în consideraţie a eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.

Neutralitatea, pretinde ca informaţia să fie nepărtinitoare, lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea informaţiei influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminant.

Integralitatea, pretinde că pentru a fi credibilă orice informaţie conţinută în situaţiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă un caracter credibil devenind defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.

3) Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică importantă a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare în sensul că acestea trebuiesc înţelese uşor de către utilizatori, cu condiţia ca aceştia să posede cunoştinţe suficiente privind afacerile, activităţile economice şi contabilitatea. Nu toate informaţiile sunt accesibile pentru orice categorie de utilizatori.

4) Comparabilitatea reprezintă o altă calitate a situaţiilor financiare, deoarece utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare în timp pentru a determina poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, trebuind totodată să poată compara situaţiile financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.

1.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare Recunoaşterea (încorporarea în situaţiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor este pusă în evidenţă prin abordarea conceptuală specifică cadrului general. Evaluarea este procesul de determinare a valorii băneşti la care posturile din situaţiile financiare urmează să fie recunoscute şi înscrise în bilanţ şi contul de rezultate 2. Cadrul general IASB pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare formulează modelul contabil referinţă de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a capitalului financiar nominal. Un activ, respectiv o datorie, se recunoaşte atunci când: 

este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieşirea acestora;



2

costul său să fie evaluat în mod credibil.

Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 26.

5


Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare.

Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care să încorporeze beneficii economice. Criteriile cumulative pentru recunoaşterea datoriilor sunt :  

probabilitatea unei ieşiri de resurse, purtătoare de beneficii economice; evaluarea să se poată facă în mod credibil.

Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii reprezintă diferenţa dintre activele totale şi datoriile totale, fiind indicatorul esenţial pe care bilanţul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.

Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, respectiv creşteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât aporturile la capital. Trebuie făcută distincţia dintre venituri şi câştig, deşi ambele se regăsesc în contul de profit şi pierdere. Astfel noţiunea de câştig implică un rezultat net favorabil dint-o tranzacţie, ca urmare a compensării efectelor (sumelor de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul bunului). În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a elementelor patrimoniale3: 

evaluarea la data intrării în entitate;



evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ;



evaluare la data ieşirii din entitate.

La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel: a)

la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b)

la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;

c)

la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

d)

la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

3

Ordinul ministrului finanţelor nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 49.

6


1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE Conform IAS 1 , un set complet se situaţii financiare anuale include 4: a) bilanţul; b) contul de profit şi pierdere; c) o situaţie care să reflecte, după caz: •

toate modificările capitalului propriu; fie

•

modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari;

d) situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar) e) politicile contabil şi notele explicative.

Directiva a IV- a a UE defineşte situaţiile financiare prin apelaţia de conturi anuale care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa sau notele la conturile anuale. Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar. Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formaţia situaţiilor financiare cuprinde: 

Bilanţ;



Cont de profit şi pierdere;



Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;



Situaţia fluxurilor de numerar;



Notele explicative la situaţiile financiare. Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile europene, care la data bilanţului nu depăşesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime (total active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind: bilanţ prescurtat, contul de profit şi pierdere, note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate. Opţional ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de numerar.

1.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii Bilanţul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv provenienţă şi exigibilitate. 4

Ghid pentru înţelegerea şi aplicare Standardelor Internaţionale de Contabilitate, IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 52

7


Bilanţul arată poziţia financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la sfârşitul exerciţiului financiar, însă această poziţie financiară este consecinţa rezultatelor obţinute de întreprindere de la înfiinţare până la data bilanţului. Bilanţul caracterizează cifric şi în etalon bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi structural dintre mijloacele economice gestionate de titularul de patrimoniu şi de sursele de procurare a acestor mijloace5.

Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute şi din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB şi Ordinul 3055/2009).

Datoria este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute şi a cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice (Cadrul general IASB). Conform Ordinului 3055/2009, o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice 6.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american şi Ordinul 3055/2009).

Reglementările contabile naţionale au optat pentru o clasificare a elementelor de activ in active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţele din Directiva a-IV-a. În bilanţ, elementele de activ şi de datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv după natură şi exigibilitate, şi deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr. 3055/2009, persoanele juridice din ţara noastră care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50), întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: 

bilanţul;



contul de profit şi pierdere;



situaţia modificărilor capitalului propriu;



situaţia fluxurilor de numerar;



notele explicative de la situaţiile financiare anuale.

5

Suciu G., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 120 Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 20, alin 3 6

8


Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime de mai sus întocmesc situaţii financiare simplificate care cuprind: bilanţul prescurtat, contul de profit şi pierdere, notele explicative la situaţiile anuale simplificate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie. Formatul bilanţului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este următorul: A. Active imobilizate I. Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Imobilizări financiare

B. Active circulante I. Stocuri II. Creanţe III. Investiţii pe termen scurt IV. Casa şi conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I) F. Total active minus datorii curente (A + E) G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane I. Venituri în avans J. Capital şi rezerve I. Capital subscris II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Profitul sau pierderea reportat (ă) VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Capitaluri proprii 1.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii

scheme obligatorii pentru stabilirea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, fixarea conţinutului minimal al anexei şi al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a,

9


conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor întreprinderii.

1.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar sau echivalente de numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei întreprinderi.

Numerarul se referă la disponibilităţile băneşti existente în casierie sau în conturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum şi la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Echivalentele de numerar7 sunt investiţii financiare pe termen scurt extrem de lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt şi nu pentru alte scopuri.

Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări şi plăţi care se derulează în cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferenţe dintre încasările şi plăţile efectuate de întreprindere.

Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) este o componentă obligatorie conform Ordinului MFP nr. 3055/2009, pentru entităţile mari şi opţională pentru întreprinderile mici şi mijlocii, permiţând o analiză dinamică a echilibrului financiar a celor 3 activităţi: de exploatare, investiţii şi finanţare.

1.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu Situaţia modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi rezultatul final (profitul sau pierderea).8 Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare.

7 8

Suciu G., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 155 Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, CECCAR, Bucureşti, 2006, pag. 21

10


1.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale Notele explicative prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicilor contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.9 OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative: Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variaţia în timp a valorilor brute şi a deprecierilor; Nota 2 „Provizioane” detaliază variaţia naturii provizionului; Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinaţii; Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obţinere a rezultatului din exploatare după destinaţii; Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, clasificate după lichiditate şi exigibilitate; Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile” cuprinde abateri şi modificări de la reglementările naţionale, cu menţionarea naturii şi motivelor, tratamentele contabile alternative, bază de evaluare, ajustări, influenţă asupra rezultatului; Nota 7 „Participaţii şi surse de finanţare” detaliază capitalul social şi tipurile de titluri emise; Nota 8 „Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere” cuprinde detalii despre număr mediu salariaţi, credite acordate, avansuri, salarii plătite, asigurări sociale, contribuţii la pensii; Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate); Nota 10 „Alte informaţii” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri, relaţiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.

1.2.6 Raportul administratorilor Consiliul de administraţie (asociatul) pentru fiecare exerciţiu financiar elaborează un raport care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţii entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire şi la controlul intern al entităţii. Raportul va conţine şi informaţii despre10: 9

Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, CECCAR, Bucureşti, 2006, pag. 22 Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 305 10

11

PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE 

evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;



dezvoltarea previzibilă a entităţii;



activităţi din domeniul cercetării şi dezvoltării;



informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni;



existenţa de sucursale ale entităţii;



utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR 1.3.1 Bilanţul contabil Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ grupate după natură, destinaţie şi lichiditate şi cele de pasiv, grupate după natură, provenienţă şi exigibilitate.

Poziţia financiară reprezintă relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale întreprinderii, aşa cum sunt raportate în bilanţ.

Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o separare strictă între elementele financiare şi elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfăşurat de întreprindere.

1.3.2 Bilanţul financiar Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile sunt ordonate în funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv). Bilanţul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate şi arată echilibrul

financiar al entităţii. Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani. Exigibilitatea reprezintă însuşirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen. Bilanţul financiar va avea următoarea formă:

Bilanţ financiar

12


Nevoi = Activ

Resurse = Pasiv

I. Activ imobilizat net (> 1an)

III. Capitalurile permanente

Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare > 1an Clienţi cu scadenţă mai mare de un an Creanţe cu scadenţă mai mare de un an

II. Activ circulant (< 1an) -

     

Stocuri Creanţe – clienţi (< 1an) Disponibilităţi băneşti, Imobilizări financiare (< 1an)

Capitalul social Rezerve Subvenţii Rezultat nerepartizat Provizioane reglementate (> 1an) Datorii pe termen mediu şi lung (> 1an)

IV. Datorii pe termen scurt (< 1an) Financiare (credite bancare curente) - Nefinanciare, - Provizioane < 1an -

Fig. 1.1 Bilanţul financiar 1.3.3 Bilanţul funcţional Concepţia funcţională11 defineşte întreprinderea ca o entitate economică şi financiară asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcţii cum ar fi: 

funcţia de producţie (fabricarea bunurilor, şi serviciilor livrate pieţelor situate în aval;



funcţia de investire şi dezinvestire (achiziţionarea, crearea şi cesiunea elementelor de activ imobilizat);



funcţia de finanţare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării întreprinderii).

Bilanţul funcţional oferă o imagine asupra modului de funcţionare din punct de vedere economic a întreprinderii, evidenţiind atât utilizările cât şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu, respectiv de investiţii, de exploatare şi cel de finanţare. Practic pentru retratarea bilanţului contabil în bilanţ funcţional este necesar să stabilim apartenenţa posturilor bilanţiere pe unul din cele 3 cicluri: de investiţii, de exploatare, respectiv de finanţare. Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate. Aceste imobilizări constituie active stabile (aciclice) şi sunt finanţate din resurse stabile (aciclice). Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producţie şi de desfacere, atât sub formă de fluxuri fizice, cât şi financiare. Activele circulante de exploatare (stocuri, creanţe, clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans) trebuie finanţate din surse ciclice de exploatare (datorii furnizori şi asimilate, venituri din exploatare constatate în avans).

Ciclul de finanţare se referă la ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi proprietarii de capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii). Fluxul de finanţare permite 11

Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, pag. 57

13


întreprinderii să facă faţă decalajului dintre lichidităţile de intrare şi cele de ieşire, provocat de ciclul de exploatare.

Activ I. Active stabile (aciclice) AS II. Active ciclice (temporare) AC Active ciclice aferente exploatării (ACE) Active ciclice din afara exploatării (ACAE) Trezorerie de activ (TA)

Pasiv I. Surse stabile (aciclice) SS II. Surse ciclice (temporare) SC Surse ciclice de exploatare (SCE) Surse ciclice din afara exploatării (SCAE) Trezorerie de pasiv (TP)

Fig. 1.2 Bilanţul funcţional

1.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE Analiza structurii patrimoniale urmăreşte analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.

Ratele de structură permit „normalizarea” „situaţiei patrimoniului”, aceasta ajutând la o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului 12. 1.4.1 Analiza structurii activului Ratele de structură ale activului reflectă apartenenţa sectorială a întreprinderii şi depind de natura activităţii acesteia.

Principalele rate ale structurii activului sunt: A) Rata activelor imobilizate (Rai):

Active imobilizate =

100

x

Activ total

Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în măsura în care evidenţiază componenţa de capital investit în active fixe. Dacă ţinem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate: = 1 ) Rata imobilizărilor necorporale (Rin)

a

12

Imobilizar i necorporale Total activ

x100

Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economica,Bucureşti 2005, pag. 347

14


Activele necorporale (intangibile) cuprind brevete, licenţe, mărci, fond comercial. În România valoarea acestor active este redusă, spre deosebire de SUA, unde acestea pot ajunge până la 50% din valoarea totală a activelor. a

2

) rata imobilizărilor corporale (Ric):

Aic x100 At Aic – imobilizări corporale; At – activul total. Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica de

Ric =

investiţii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizări corporale. a

3

) – rata imobilizărilor financiare (Rif):

Aif x100 At Aif – imobilizări financiare. B) Rata activelor circulante (Rac): Ac Rac = x100 At Ac – activele circulante. Rata activelor circulante arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic

Rif =

în total patrimoniu, depinde mult de specificul activităţii firmei, iar nivelul minim este de cel puţin 40% din totalul activelor.

Ca rate complementare avem: B1) rata stocurilor (Rs): S x100 At S – valoarea stocurilor. B2) rata creanţelor comerciale (Rcr):

Rs =

Rcr =

Cr

100

x

At

Cr – nivelul creanţelor. B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp): Rdp

=

Disponibil itati banesti + Titluri de plasament Total activ

⋅

100

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanţare Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor 15


între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii. Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii totale

Datoriile totale cuprind atât datoriile pe termen lung (peste 1 an), cât şi datoriile pe termen scurt (sub 1 an). În accepţiunea bilanţului financiar (numit şi patrimonial), suma dintre capitalurile proprii şi datoriile pe termen lung constituie capitalul permanent, care se reflectă în pasivul bilanţului:

Pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen scurt Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt: a) Rata stabilităţii financiare (Rsf): Rsf

=

Capital permanent x100 Total pasiv

b) Rata autonomiei globale (Rag): Rag =

Capital propriu x100 Total pasiv

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts): Rdts =

Datorii curente x100 Total pasiv

d) Rata datoriilor totale (Rdt): Rdt =

Datorii totale x100 Pasiv total

16


2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL

2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL SC „CICERO” SRL este o societate comercială înfiinţată în anul 2006, de către 2 persoane Ciprian Oprescu şi TS, care sunt asociaţii firmei, dar în acelaşi timp şi salariaţi.

SC „CICERO” SRL are ca număr de înregistrare la Registrul Comerţului J 08/198/2006, iau CUI este RO 1756310. Obiectul Principal de activitate este 4669, adică „Comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente”. Produsele care fac obiectul activităţii SC „CICERO” SRL sunt în domeniul transportului aerian. La constituire capitalul social al firmei a fost de 200 lei, fiecare asociat având câte 5 părţi sociale în valoare de 20 lei/parte socială. Ulterior capitalul social a fost majorat la 1.000 lei. Sediul social al SC „CICERO” SRL este în Braşov, str. Memorandului nr.8, telefon 0268/419417, fax 0268/470727, email Office @CICERO.com.

2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ La baza existenţei şi funcţionării oricărei societăţi comerciale stă structura organizatorică. În cadrul SC „CICERO” SRL structura organizatorică este definită ca un mecanism format din subdiviziuni organizatorice cărora le sunt precizate competenţele şi responsabilităţile şi între care se stabilesc raporturi cerute de funcţionarea ei eficientă. Cu alte cuvinte, structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor şi al subdiviziunilor astfel constituite încât să asigure condiţiile necesare atingerii obiectivelor propuse în cadrul societăţii. Organizarea şi conducerea societăţii comerciale sau a diviziunilor acesteia, presupune cunoaşterea detaliată şi permanentă a obiectivelor si resurselor disponibile, a modului de desfăşurare a activităţii şi a factorilor de influenţă, aceste elemente fiind indispensabile fundamentării ştiinţifice a deciziilor.

Compartimentul producţie din structura firmei este atribuit directorului tehnic, TS. Acesta are drept sarcini stabilirea de proceduri şi metodologii de execuţie precum şi

17


implementarea acestora în procesele de producţie, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor stabilite prin decizie, de către administratorul societăţii.

Compartimentul financiar-contabil are sarcina de a urmări şi de a înregistra din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, toate operaţiunile în care este implicată activitatea economico-socială a firmei.

Compartimentul de resurse umane are drept scop planificarea resurselor umane, recrutarea, selecţia şi angajarea personalului, organizarea personalului, calificarea şi perfecţionarea profesională, administrarea salarizării şi a altor remunerări. In cadrul societăţii este adoptat un Regulament de Ordine Interioară, document de bază în organizarea de sine stătătoare a unei firme. Prin acest act s-au reglementat drepturile şi îndatoririle tuturor persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţii, iar respectarea acestuia a permis apariţia unor relaţii interumane, bine conturate, ceea ce asigură premisa bunei desfăşurări a activităţilor din cadrul societăţii. Întreprinderea intră în relaţii directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienţi, concurenţi, furnizori, organisme publice). Produsele furnizate de SC „CICERO” SRL sunt specifice activităţii de transport aerian, după cum urmează:

Fig.2.1 Mărfuri vândute de SC „CICERO” SRL

18


2.3 PREZENTAREA SITUAŢIEI ECONOMICO-FINANCIARE Cunoaşterea profundă a evoluţiei performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, al procesului formării lor, însuşirea unui ansamblu de metode şi tehnici de analiză, şi mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluţia normală a fenomenelor şi proceselor economice şi reducerea riscului operaţional şi financiar , presupune o analiză economico - financiară permanentă şi temeinică. O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel mai adesea prin studierea bilanţului (analiză statică) şi a tabloului de finanţare (analiza fluxurilor). Bilanţul prescurtat al societăţii analizate arată astfel:

Indicatori din Bilanţ

Tabelul 2.1 – Bilanţ prescurtat 2007 2008

2009

Total active imobilizate

1.176.580

4.885.211

4.938.055

Total active circulante

2.560.896

1.758.045

1.642.244

Stocuri

420.860

182.519

192.241

Casa si conturi

320.400

296.895

566.977

Creanţe

1.819.636

1.278.631

883.026

TOTAL ACTIV

3.737.476

6.643.256

6.580.299

Capitaluri permanente

516.650

607.798

534.133

Capital proprii

350.900

370.167

375.831

Datorii pe termen lung

165.750

237.631

158.302

Datorii pe termen scurt

3.220.826

6.035.458

6.046.166

TOTAL PASIV

3.737.476

6.643.256

6.580.299

Concluzii: 1) Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2007 la 4.938.055 lei în 2009, fapt ce denotă investiţiile efectuate de firmă. 2) Capitalurile proprii au crescut în 2008 faţă de 2007, iar ulterior s-au redus, arătând că anul 2009 a fost cu probleme datorate crizei financiare. 3) Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichidităţile.

19


O analiză orientată spre studiul performanţelor se face în principal prin studierea contului de profit şi pierdere, pentru a aprecia formarea soldurilor intermediare de gestiune şi a le compara cu fluxul de activitate sau cu mijloacele utilizate de întreprindere.

Indicatorii de analiză integrează în acelaşi timp studiul performanţelor şi al fluxurilor şi echilibrelor financiare şi permit măsurarea surplusului monetar din exploatare (excedentul din exploatare) sau al surplusului monetar global (capacitatea de autofinanţare sau cash-flow global). În analiza economico - financiară unul din indicatorii importanţi ai contului de profit şi pierdere este cifra de afaceri.

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obţine venituri din operaţiuni comerciale curente. În termeni concreţi, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienţei managementului practicat. Structura contului de profit şi pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:

Tabelul 2.2 – Indicatori din contul de profit şi pierdere Indicatori din Contul de Profit si Pierdere

2007

2008

2009

Cifra de afaceri

1.395.447

8.590.086

5.174.860

Total venituri

1.406.843

8.697.881

5.376.416

Total cheltuieli

1.252.883

8.589.064

5.352.557

Profit brut

153.960

108.518

23.859

Profit net

128.719

86.668

5.664

3

4

4

Număr salariaţi

Concluzii: 1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2008 faţă de 2007, o creştere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2009 cifra de afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse realizate de către SC „CICERO” SRL. 2) Profitul brut s-a micşorat de la 153.960 lei în 2007, la 108.518 lei în 2008 (s-au realizat investiţii), respectiv 23.859 lei în 2009.

20


3) Şi profitul net a avut aceiaşi tendinţă de scădere, de la 128.719 lei în 2007, la 86.668 lei în 2008, respectiv 5.664 lei în 2009.

CIFRA DE AFACERI

8.000.000 6.000.000 4.000.000

Cifra de afaceri

2.000.000 0 2007 2008 2009

Fig. 2.2 Evoluţia cifrei de afaceri în perioada 2007 – 2009 În continuare prezentăm câţiva indicatori obţinuţi de societate:

Tabelul 2.3 – Indicatori derivaţi din bilanţ Indicatori Derivaţi din Bilanţ 2007 2008

2009

Activ total /Datorii totale

1,10

1,05

1,05

Active curente / Datorii curente

0,79

0,29

0,27

Total datorii / Total active

0,91

0,94

0,94

Concluzii: 1) Rata solvabilităţii generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condiţiile în care valoarea minimă solicitată este 1,4.

2) Şi rata lichidităţii generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la 0,79 în anul 2007, scăzând la 0,29 în 2008, respectiv 0,27 în 2009, ceea ce arată fie un nivel restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.

3) Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2007, ajungând la 0,94 în 2008 şi 2009, în condiţii de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.

21


2.4 ANALIZA SWOT Primul pas în utilizarea unei analize SWOT pentru evaluarea strategiilor existente şi a celor viitoare posibile implică listarea şi evaluarea punctelor tari ale firmei, a slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor. Fiecare din aceste elemente este descris în detaliu în continuare:

Punctele tari ale afacerii: 

raportul: preţ-calitate;



tehnologie nouă;



amplasament bun (centrul ţării);



lipsa concurenţei;



calitatea produselor;



acreditare ISO.

Punctele slabe: •

capital propriu insuficient;

•

dobânda creditelor contractate este relativ mare;

•

lipsa unui renume pe plan naţional sau internaţional; •

datorii pe termen scurt ridicate, ceea ce înseamnă contractarea unor credite curente.

Oportunităţi: fonduri structurale post-aderare; interes investiţional ridicat.

Ameninţări: •

efectele crizei economico-financiare vor duce la reducerea cererii;

•

concurenţa externă;

•

lipsa unui personal specializat.

22


23


2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea şi urmărirea evoluţiei ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ şi de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanţului în procente şi permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanţului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp şi spaţiu. Datele după care s-au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanţul Contabil al întreprinderii SC „CICERO” SRL întocmit la data de 31.12.2009 şi prezentat în

Anexa Nr. 1 2.5.1 Analiza structurii activului A) Rata activelor imobilizate (Rai): Rai2008 =

4.885.211 x100 73,54 % 6.643.256

Rai2009 =

4.938.055 x100 75,04 % 6.580.299

Active imobilizate =

Activ total

100

x

=

=

CONCLUZII: Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de reînnoire dar ţinând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creşterea ratei nu e benefică.

76

75.04 2008

75 74

73.54

2009

73 72 2008

2009

Fig. 2.3 Evoluţia ratei activelor imobilizate B) Rata activelor circulante (Rac): 24


Ac x100 At 1.758.045 x100 26,46 % Rac2008 = 6.643.256 1.642.244 x100 24,96 % Rac2009 = 6.580.299 Rac =

=

=

CONCLUZII: Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit la întreprindere.

26.46

27

2008

26 24.96

2009

25 24 2008

2009

Fig. 2.4 Evoluţia ratei activelor circulante Ca rate complementare avem: B1) rata stocurilor (Rs): S x100 At 182.519 x100 2,74 % Rs2008 = 6.643.256 192.241 x100 2,92 % Rs2009 = 6.580.299

Rs =

=

=

B2) rata creanţelor comerciale (Rcr): Rcr =

Cr

100

x

At

Cr – nivelul creanţelor 1.278.631 x100 19,24% Rcr2008 = 6.643.256 883.026 x100 13,42 % Rcr2009 = 6.580.299 B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp): =

=

25


Rdp

=

Rdp2008 = Rdp2009 =

Disponibil itati banesti + Titluri de plasament Total activ

⋅

100

296.895 x100 4,5% 6.643.256 =

566.977

100

x

6.580.299

=

8,61 %

2.5.2 Analiza structurii surselor de finanţare Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii.

Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt: a) Rata stabilităţii financiare (Rsf): Rsf

=

Capital permanent x100 Total pasiv

Rsf 2008 = Rsf 2009 =

607.798

100

x

6.643.256

=

9,15 %

534.133 x100 8,11 % 6.580.299 =

CONCLUZII: Rata stabilităţii financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată micşorarea capitalului permanent al firmei.

10

9.15

2008

9

8.11

2009

8 7 2008

2009

Fig. 2.5 Evoluţia ratei stabilităţii financiare

26


b) Rata autonomiei globale (Rag): Rag =

Capital propriu x100 Total pasiv

Rag2008 = Rag2009 =

370.167 x100 5,57 % 6.643.256 =

375.831

100

x

6.580.299

5,71 %

=

CONCLUZII: Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creştere datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

5.8

5.71

5.7

2008 2009

5.57

5.6 5.5

2008

2009

Fig. 2.6 Evoluţia ratei autonomiei globale c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts): Rdts =

Datorii curente x100 Total pasiv

Rds2008 =

6.035.458 x100 90,85 % 6.643.256

Rds2009 =

6.046.166 x100 91,88 % 6.580.299

=

=

CONCLUZII: Şi rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ, întrucât denotă o creştere a datoriilor curente, cu implicaţii asupra nevoii de fond de rulment.

27


92 91.5 2008

91

2009 90.5 90 2008

2009

Fig. 2.7 Evoluţia ratei datoriilor pe termen scurt d) Rata datoriilor totale (Rdt): Rdt =

Datorii totale x100 Pasiv total

Rdt2008 =

6.273.089 x100 94,42 % 6.643.256

Rdt2009 =

6.204.468 x100 94,28 % 6.580.299

=

=

CONCLUZII: Această rată se menţine cam la aceiaşi valoare ridicată arătând ca firma are probleme cu datoriile totale, adică şi pe termen scurt şi lung.

94.45 94.4 94.35

2008

94.3

2009

94.25 94.2 2008

2009

Fig. 2.8 Evoluţia ratei datoriilor totale 2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ Întrucât firma nu are subvenţii din exploatare sau provizioane situaţia netă (SN) este

egală cu capitalurile proprii (CPR) . Situaţia netă poate fi determinat pe baza relaţiei:

SN = AT – DT 28


AT – active totale; DT – datorii totale. Situaţia netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relaţia de calcul este următoarea:

SN = Capitaluri proprii – subvenţii pentru investiţii – provizioane SN2008 = 6.643.256 – 6.273.089 = 370.167 SN2009 = 6.580.299 - 6.204.468 = 375.831 CONCLUZII: Situaţia netă a crescut în 2009 faţă de 2008 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv. 376000 374000 372000

2008

370000

2009

368000 366000 2008

2009

Fig. 2.9 Evoluţia situaţiei nete Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri: a) ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane b) ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire)

ANC este egal în acest caz cu situaţia netă, întrucât imobilizări necorporale nu sunt.

29


Concluzii şi propuneri

30


BIBLIOGRAFIE

1.

Brezeanu P., Boştinaru A., Prăjişteanu B. – Diagnostic financiar, instrumente de analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

2.

Bunea S., Gîrbină M., Sinteze, studii de caz şi teste grilă privind aplicarea IAS, Editura CECCAR, Bucureşti, 2008;

3.

Ghic G., Grigorescu C.J , - Analiză economico-financiară, repere teoretice şi practice, Editura Universitară, Bucureşti, 2008;

4.

Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico-financiară, ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

5.

Jianu I. – Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;

6.

Mărgulescu D., Niculescu M., Diagnostic economico + financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1996;

7.

Mărgulescu D., Analiza economico+financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2001;

8.

Lungu C.I . – Teorie şi practici contabile privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2007;

9.

Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008;

10.

Petrescu S. – Analiză şi diagnostic financiar-contabil, Editura CECAR, Bucureşti, 2006;

11.

Radu F., Dincă M., Buşe L., Siminică M . – Analiza economico-financiară a firmei, Scrisul Românesc, Craiova, 2001;

12.

Ristea M. – Contabilitate Financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;

13.

Ristea M., Lungu C.I., Jianu I . –Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, IAS 1, Prezentarea Situaţiilor Financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004;

14.

Rusu C. – Diagnostic Economico-financiar vol. II, Economică, Bucureşti, 2006;

15.

Suciu G., – Analiză Economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009; 31

referat situatii financiare.doc

Recommend Documents