Referat La Psihoterapie

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.













CUPRINS Introducere............................................................................................................... pag.2 Paradigma cognitiv comportamentală.......................................... comportamentală....................................................................... .................................pag.3 ....pag.3 I.Terapia comportamentală..................................... comportamentală.................................................................. .......................................................... ...............................pag.6 ..pag.6 I.1.Definiţie şi cadru general................................................. general.............................................................................. ...................................pag.6 ......pag.6 I.2.Principiile şi postulatele terapiei comportamentale..................................... comportamentale............................................pag.9 .......pag.9 I.3. Rolul terapeutului în cadrul terapiei comportamentale......................................pag.9 comportamentale......................................pag.9 I.4.Strategiile şi tehnicile specifice terapiei comportamentale.................................pag.9 comportamentale.................................pag.9 I.4.1. Evaluarea.................................................. Evaluarea............................................................................... ....................................................pag. .......................pag.99 I.4.2. Tehnici de relaxare....................................................... relaxare.................................................................................... ................................pag.9 ...pag.9 I.4.3. Desensibilizarea sistematică............................................. sistematică......................................................................... ............................pag.10 pag.10 I.4.4. Strategiile de expunere............................................. expunere.......................................................................... ....................................pag.10 .......pag.10 I.4.5. Desensibilizarea şi reprocesarea prin metoda mişcărilor oculare ................pag.10 I.4.6. Antrenamentul asertiv................................................... asertiv................................................................................ ................................pag.10 ...pag.10 I.4.7. Programele de self-management self- management şi comportament autodirijat......................pag.11 II. Terapia cognitivă.................................... cognitivă................................................................. .......................................................... ...........................................pag.11 ..............pag.11 II.1 Strategii cognitive.......................................... cognitive....................................................................... ...................................................pag. ......................pag.12 12 II.1.1. Automonitorizarea................................ Automonitorizarea............................................................. .......................................................pa ..........................pag.12 g.12 II.1.2 Tehnica orarelor şi a programelor................................................................pag programelor................................................................pag.13 .13 II.1.3. Prescrierea de sarcini gradate.................................................. gradate......................................................................pag.1 ....................pag.133 III. De la terapia comportamentală şi cognitivă la cea cognitiv-comportamentală (TCC).pag.13 III.1. Caracteristicile generale ale relaţiei terapeutice în TCC.................................pag.14 TCC.................................pag.14 III.2. Interviul de evaluare cognitiv-comportamental..............................................pa cognitiv-comportamental..............................................pag.15 g.15 IV. Tehnici specifice interviului de evaluare cognitiv-comportamental......................... cognitiv-comportamental............................pag.18 ...pag.18 IV.1. Colaborarea şi comprehensiunea reciprocă................................................ reciprocă....................................................pag.18 ....pag.18 IV.2. Stabilirea agendei şedinţei............................................. şedinţei.......................................................................... .................................pag.18 ....pag.18 IV.3. Un timp terapeutic suficient structurat...........................................................pag.19 structurat...........................................................pag.19 IV.4. centrarea asupra problemei adecvat stabilite..................................................pag.19 stabilite..................................................pag.19 IV.5. Formularea întrebărilor şi adresarea lor.........................................................p lor.........................................................pag.19 ag.19 V. Modele de analiză funcţională în TCC................................................ TCC.........................................................................pa .........................pag.19 g.19 V.1 Modelul SORC............................................... SORC........................................................................... ..................................................pag.2 ......................pag.200 V.2. Modelul BASIC IDEA.................................................... IDEA................................................................................ ................................pag.20 ....pag.20 V.3. Grila SEECA............................................... SEECA............................................................................ ....................................................pag. .......................pag.21 21 VI. Caracteristicile Interviului clinic clinic destinat analizei funcţionale funcţionale în TCC.....................pag.21 TCC.....................pag.21 VII. Tehnici psihoterapeutice cognitiv-comportamentale.......................... cognitiv-comportamentale................................................ ...................... pag.21 VIII. Psihoterapia raţional-emotivă, variantă a terapiei cognitiv-comportamentale ........pag.22













IX. Concluzie........................................ Concluzie..................................................................... .......................................................... ...............................................pag.27 ..................pag.27

INTRODUCERE Mulţi oameni au trăit, măcar odată în viaţa lor, o situaţie dramatică pe care au depăşit-o, fiind ajutaţi de sfatul unei rude sau al unui prieten, sau au făcut o schimbare radicală în viaţă după o anumită experienţă care le-a modificat optica; i-a făcut să vadă altfel lucrurile. Psihoterapia, aşa cum este aplicată de către specialişti, se deosebeşte insă de demersurile empirice, ea presupunând o aplicare sistematică şi conştientă a unor mijloace psihologice de influenţare a comportamentului uman. Psihoterapia se bazează pe supoziţia conform căreia, chiar în cazul unei patologii de tip somatic, modul în care individul va percepe şi evalua starea sa precum şi strategiile adaptative pe care le foloseşte, joacă un anumit rol în evoluţia tulburării tulburării şi aceste strategii vor trebui trebui modificate în cazul în care ne dorim ca afecţiunea să evolueze favorabil. La baza oricărie psihoterapii se află convingerea conform căreia persoanele cu probleme psihologice au capacitatea capacitatea de a se modifica învăţând învăţând noi strategii de a percepe, percepe, de a evalua şi de a se comporta. Majoritatea psihoterapeuţilor sunt de părere că scopul psihoterapiei este să transforme această convingere în realitate. Deci, în general, obiectivul fiecărei psihoterapii constă în a aînţelege comportamentul pacientului şi de a modifica modifica acest comportament astfel încât dificultăţile dificultăţile existenţiale ale acestuia să fie înlăturate sau măcar diminuate. În acest scop, psihoterapeutul încearcă să realizeze o evaluare a personalităţii pacientului, căutând să pună în evidenţă problemele principale şi particularităţile particularităţile psihice ale acestuia. Demersul Demersul psihoterapeutic va avea apoi apoi ca sarcină să elibereze pacientul de anxietate, depresie sau alte trăiri afective care împiedică adaptarea optimală a acestuia la mediu, trăiri care îi perturbă comportamentul şi au efecte negative asupra celor din jur, afectând cele mai importante acţiuni ale individului, activitatea













PARADIGMA COGNITIV-COMPORT COGNITIV-COMPORTAMENTALA AMENTALA Fundamente Paradigma cognitiv comportamentală este fundamentată pe câteva principii prezentate în continuare (1) Problemele psihice sunt răspunsuri dezadaptative, învăţate, susţinute de cogniţii disfuncţionale(dezadaptative/iraţionale); disfuncţionale(dezadaptative/iraţionale); o mare parte din psihopatologie este rezultatul gândirii disfuncţionale. (2)Factorii generatori ai gândirii disfuncţionale sunt influenţele genetice şi de mediu. (3) Modalitatea optimă de a reduce distresul şi comportamentele dezadaptative este modificarea cogniţiilor disfuncţionale. (4) Cogniţiile disfuncţionale care generează psihopatologia pot fi identificate şi schimbate; modificarea acestora implică efort şi perseverenţă din partea subiectului. Pornind de la aceste principii, în abordările cognitiv-comportamentale s-a dezvoltat un model terapeutic riguros şi elegant, modelul A,B,C (Beck-1976;Ellis-1994) cu trei componente principale: A (activating events)= evenimentul activator (stimuli interni sau externi ) care poate afecta activitatea analizatorilor noştri.În funcţie de nivelul de analiză ales poate fi simplu: (un spot luminos) sau complex (o situaţie de viaţă). Elementele activatoare reprezintă: situaţii obiective, gânduri emoţii şi comportamente legate de acestea sau evenimente, gânduri şi amintiri legate de situaţia actuală. A- activează întreaga personalitate a individului B (bielifs) = convingerile, (cogniţiile / credinţele) persoanei ( elementul cognitiv de prelucrare a informaţională). Acestea se află află între evenimentul activator activator şi consecinţele comportamentale. prelucrările care au dublaj lingvistic pot fi analizate printr-o infinitate de criterii. Din punct de vedere clinic următoarele categorii sunt cele mai importante: 1. Descrieri şi inferenţe Descrierile reprezintă acele prelucrări informaţionale care au dublaj lingvistic şi care descriu/ reflectă stimulii în sistemul cognitiv prin propoziţii de observare ( protocolare ) Inferenţele pornesc de descrieri dar trec tr ec dincolo de actul perceptiv. Descrierile şi inferenţele pot să fie funcţionale sau disfuncţionale. Disfuncţionalitatea se referă la faptul că nu sunt susţinute logic (nu respectă principiile logici),sunt empirice (nu sunt dovezi care să le susţină) sau nu sunt pragmatic-funcţionale ( nu ne ajută ). 2 Evaluări Evaluările sunt acele prelucrări informaţionale care se fac în legătură cu descrierile şi inferenţele, ele putând fi raţionale sau iraţionale. Albert Ellis a descris cele mai importante













fundamentale implicate în psihpatologie. Rezolvarea acestor discrepanţe poate lua diferite forme: - dacă “trebuie” apare ca condiţie într-un proces pr oces cognitiv Exemplu “Dacă eşti un bun creştin nu trebuie să furi” este imperativ, el nu este absolutist sau rigid deoarece noi optăm liberi dacă suntem sau nu buni creştini. - “Dacă vreau să fiu iubită de soţ, trebuie să-i suport toanele”, în acest caz “trebuie “ este condiţional, el este iraţional deoarece condiţionarea însăşi este iraţională. Catastrofarea versus noncatastrofarea

În situaţii de viaţă negative unii oameni au tendinţa de a aloca totalitatea resurselor lor cognitive prelucrării acestor evenimente. A catastrofa înseamnă a evalua un eveniment negativ ca fiind cel mai rău r ău lucru ce ţi se putea întâmpla. Iraţionalitatea – aşa cum este exprimată aici- se referă la faptul că oricât de sever ar fi un eveniment negativ, a-l evalua ca fiind cel mai rău lucru care se poate întâmpla este eronat. Toleranţă scăzută la frustrare versus toleranţa crescută la frustrare

Ca proces cognitiv iraţional, toleranţa scăzută la frustrare se referă la evaluarea unei situaţii ca fiind intolerabilă, în sensul că este imposibil de acceptat şi de trăit cu acea situaţie. Procesul cognitiv raţional se referă la faptul că evaluăm o situaţie ca fiind greu de tolerat; dar faptul că nu ne place nu înseamnă că este imposibil de trăit cu ea; faptul că nu mai suntem dispuşi să o mai tolerăm şi că facem tot ceea ce depinde de noi pentru a o schimba nu înseamnă că este imposibil i mposibil de tolerat. Evaluare globală versus evaluare contextuală contextuală

Evaluarea în termeni globali este o caracteristică a speciei noastre. Avem, în mod natural, tendinţa de a ne evalua pe noi înşine în termeni de genul (incapabil/valoros) pe celilalţi (buni/răi) şi realitatea (dreaptă/nedreaptă). Aceste evaluări se fac adesea pornind doar de la câteva comportamente sau fenomene. Din punct de vedere logic, acest proces este o eroare, deoarece nu putem trage concluzii ferme şi generale în urma unui raţionament de tip inductiv. Astfel spus, faptul că avem eşecuri, nu înseamnă că suntem incapabili, ci doar că avem comportamente insuficient de performante. 3. Prelucrări informaţinale inconştiente Uneori între evenimentul evenimentul activator (A) şi consecinţele (C) se interpun prelucrări informaţionale inconştiente (B). Aceste prelucrări informaţionale nu pot fi conştientizate, ele bazându-se pe structuri subcorticale (de exemplu amigdala) .Consecinţele lor devin însă un nou eveniment activator activator (A) care poate amorsa prelucrări inconştiente.Unii autori autori (Beck şi Ellis) sugerează că în cazul speciei umane prelucrările informaţionale inconştiente nu sunt suficient de puternice pentru a deveni clinice.Ele sunt însă suficient de puternice pentru a deveni un eveniment eveniment activator (A) care să declanşeze evaluări iraţionale (B) care la rândul rândul lor au consecinţe clinice (C). Modificarea lor se face prin tehnici comportamentale













4. Funcţii ale prelucrărilor informaţionale Unele prelucrări informaţionale pot avea funcţie de mecanism de coping. Acesta se întamplă atunci când ele urmează un eveniment activator (A) de tip stare afectivă şi prin el încercăm să modulăm starea afectivă. Astfel spus un “mecanism de coping” nu este o structură cognitivă, ci este o funcţie pe care o dobândeşte o structură cognitivă atunci când are rolul de a modula o stare afectivă (Cramer 1998) C (consequences) = consecinţele procesării cognitive a elementului activator, şi anume; răspunsuri comportamentale, biologice/fiziologice şi emoţionale. Consecinţele prelucrărilorinformaţionale (conştiente (conştiente sau inconştiente sunt adaptative adaptative sau dezadaptative) dezadaptative) . Ele se manifestă la trei nivele (1) subiectiv/afectiv (2) comportamental (3) biologic/fiziologic; interacţiunile acestor nivele împreună cu prelucrările asociate formează fie tulburări specifice fie experienţe integrative. La nivel comportamental, se face distincţie între comportamentele adaptative şi cele dezadaptative. Comportamentele adaptative sunt acele comportamente observabile şi măsurabile învăţate în cursul dezvoltării ontogenetice care sunt utile persoanei şi o ajută să se adapteze eficient la mediul său. Comportamentele dezadaptative sunt cele care nu ajută deloc persoana să se adapteze la mediul său. La nivel biologic/fiziologic, biologic/fiziologic, consecinţele prelucrărilor informaţionale sunt mai ales în sensul producerii unui dezechilibru al sistemului nervos vegetativ. Acest dezechilibru poate fi în direcţia predominării simpaticului (creşterea tensiunii arteriale, schimbarea ritmului cardiac, modificarea conductanţei electrice a pielii ) – activări întâlnite în stările de anxietate. La nivel subiectiv/obiectiv, se face o distincţie clară între trăirile emoţionale funcţionale (pozitive şi negative ) şi trăirile emoţionale disfuncţionale (pozitive şi negative).Emoţiile pozitive funcţionale reflectă prezenţa prezenţa unei experienţe subiective subiective pozitive , a convingerilor convingerilor raţionale şi a unor consecinţe comportamentale adaptative. Emoţiile negative disfuncţionale indică prezenţa unei experienţe subiective negative, a convingerilor iraţionale şi a comportamentelor dezadaptative. Emoţiile pozitive disfuncţionale disfuncţionale pe de altă parte indică o experienţă pozitivă, convingeri iraţionale şi consecinţe comportamentale dezadaptative. Teoria evaluări este cea mai bine susţinută ştiinţific pentru a înţelege modificările la nivel subiectiv – afectiv. Conform teoriei evaluării (Folkman şi Lazarus-1998, L azarus-1998, Lazarus 1991, Smith şi Lazarus-1993) apariţia emoţiilor are la bază interacţiunea (tranzacţia) dintre individ şi mediu. Pornind Pornind de la teoria evaluării, evaluările pot fi descrise la două nivele: (1) procesări informaţionale specifice (2) teme relaţionale relaţionale centrale. Temele relaţionale relaţionale centrale se contureză pe teme centrale subiacente emoţiilor generate. De exemplu anxietatea are ca temă centrală “pericolul-ameninţarea” şi este rezultatul asocierii dintre următoarele componente: relevanţă motivaţională ridicată, congruenţă motivaţională scăzută şi potenţial















Trebuie precizat că distincţia dintre A,B şi C este una metodologică făcută în scopul clarităţii explicaţiei; în realitate cele trei componente interacţionează în intervenţia psihoterapeutică, transformând modelul modelul A,B,C in modelul modelul A,B,C,D,E (Ellis 1994) D (disputig) = restructurarea cogniţiilor disfuncţionale şi iraţionale E (effective) = asimilarea unor noi cogniţii eficiente, funcţionale şi raţionale în locul celor disfucţionale. Arhitectura sistemului cognitiv-uman din perspectiva paradigmei cognitiv comportamentale este prezentată în figura de mai jos: B A stSsssi Stimul/eveniment activator : moartea cuiva drag

Descrieri

Inferenţe

Evaluări

Prelucrări inconştiente de informaţie

C Consecinţe: - afective - comportamentale comportamentale - psihofiziologice

Pornind de la paradigma cognitiv comportamentală voi prezenta în continuare cele două componente de bază ale terapiei cognitiv - comportamentale şi anume terapia comportamentală şi terapia terapia cognitivă fiecare cu specificul său său . I. TERAPIA COMPORTAMEN COMPORTAMENTALA TALA I.1.DEFINITIE. CADRU GENERAL Terapia comportamentală s- a dezvoltat ca formă de protest faţă de punctul de vedere psihanalitic ce consideră că că în spatele tuturor tulburărilor tulburărilor comportamentale se află forţe subiective inconştiente. Bazele sale teoretice cuprind ideile majore dezvoltate în cadrul cercetărilor privind condiţionarea şi învăţarea . Abia la sfârşitul secolului trecut a început să













Fiinţele umane sunt văzute ca produse ale proceselor de condiţionare în care s-a angajat. Paradigma S-R (stimul-răspuns) este structura fundamentală a oricărui proces de învăţare. Oamenii reacţionează într-o manieră predictibilă la un anumit stimul, în funcţie de ceea ce au învăţat în trecut. Comportamentul Comportamentul lor este în linii linii mari, asemănător celui animalelor, singura excepţie fiind faptul că răspunsurile comportamentale ale oamenilor sunt mai complexe şi organizate în plan superior. Din această perspectivă, comportamentele nevrotice, cuvinte, acţiuni, stări emoţionale dezadaptative şi indezirabile - de care omul vrea să scape, sunt învăţate. Răspunsurile comportamentale indezirabile au fost învăţate, în primul rând pentru că în trecut i-au permis persoanei să evite experienţe dureroase. Ele au devenit simptome simptome de care pacientul vrea să scape deoarece, in prezent, aceste comportamente tind să se actualizeze , să se manifeste, nu numai în prezenţa evenimentului dureros iniţial, ci şi într-o multitudine de situaţii mai mult sau mai puţin similare cu acesta. Eliminarea răspunsurilor comportamentale indezirabile devine obiectivul principal al psihoterapiei. Terapeuţii comportamentalişti nu definesc terapia în termenii insight-ului şi ca reorganizare a personalităţii ci ca proces de eliminare a simptomelor şi de învăţare a unor răspunsuri mai adaptative.Pentru ilustrarea ideii enunţate, reţinem definiţia pe care L.J.Reyna o dă psihoterapiei “ Psihoterapia poate fi considerată un set de proceduri destinate să elimine o varietate de răspunsuri cu efecte emoţionale e moţionale negative precum şi comportamente indezirabile, indezirabile, nefolositoare şi să creeze comportamente comportamente mai efeciente pentru controlul şi adaptarea la sarcini cotidiene, persoane şi situaţii” (Reyna 1964,p169) Terapia comportamentală este o terapie de scurtă durată centrată pe simptom, şi vizează, în general modificarea interacţiunii dintre persoană şi mediul său. Principiul de bază al orientării comportamentale în psihoterapie postulează ideea că fiinţa umană este producătorul şi produsul mediului său înconjurător I.2 Principiile . Principiile şi postulatele postulatele terapiei comportamentale comportamentale Spigler şi Guevremont(1998) ne prezintă câteva caracteristici ale terapiei comportamentale 1. Terapia comportamentală are la bază principii ştiinţifice derivate din cercetarea













Tehnicile comportamentale sunt aplicate pentru a modifica factorii actuali relevanţi care influenţează comportamentul clienţilor. 3. Clienţii joacă un rol activ în timpul terapiei, angajându-se în diverse acţiuni menite să-i ajute să-şi rezolve problemele şi nu doar să vorbească despre ele. Ei îşi monitorizează comportamentele atât în timpul cât şi în afara şedinţelor de psihoterapie, Învaţă şi exersează exersează noi modele de comportament comportament şi noii stategii de a face face faţă problemelor existente. 4. Terapia comportamentală se desfăşoară pe cât posibil în mediul natural al clientului. Abordarea terapeutică are la bază principiile învăţării, clientul însuşindu-şi deprinderile de autoreglare a comportamentului, deprinderi ce vor fi transferate în viaţa de zi cu zi. Sarcinile şi temele pentru acasă reprezintă un element important al terapiei comportamentale. pe tehnicile de autocontrol comportamental. comportamental. 5. Terapia comportamentală pune accent pe Clienţii sunt instruiţi să iniţieze, să realizeze şi să evaluexe demersul terapeutic, fiind responsabili de propria schimbare. 6.Tehnicile terapeutice sunt astfel construite îcât să se potrivească fiecărui client în parte colaborare între client şi terapeut, acesta 7. Demersul terapeutic presupune un proces de colaborare din urmă informând permanent clientul cu privire la natura şi progresele terapiei. 8. Psihoterapia evoluează de la simplu la complex, de la situaţii facile la unele dificile, şi de la unele mai puţin ameninţătoare la unele ameninţătoare. 9. Demersul terapeutic comportamental este relativ scurt, incluzând mai puţine şedinţe de psihoterapie şi un interval interval mai puţin extins, comparativ comparativ cu alte sisteme terapeutice. 10. Tehnicile terapeutice se combină în anumite pachete de strategii în vederea creşterii eficienţei psihoterapiei. Obiectivele terapeutice ocupă un loc central în cadrul psihoterapiei comportamentale.Evaluările realizate pe parcursul terapiei evidenţiază măsura în care obiectivele terapeutice au fost atinse. Cornier şi Cornier (1998,p 228-231) descriu etapele selectării şi definirea obiectivelor terapeutice:













- odată stabilite obiectivele, începe demersul de definire a acestora. Vor fi discutate condiţiile asociate cu atingerea lor, condiţiile necesare pentru schimbarea conţinutului obiectivelor obiectivelor intermediare, precum şi planurile de acţiune menite să conducă la atingerea obiectivelor I.3. Rolul Rolul terapeutului terapeutului în cadrul terapiei comportamentale comportamentale Terapeuţii comportamentalişti utilizează tehnici comune ale altor abordări cum ar fi: reflecţia, clarificarea, rezumarea întrebările deschise dar şi unele specifice. Astfel după Spigler şi Guevermont (1998) terapeutul comportamentalist deţine următoarele atribuţii: - culege în mod sistematic informaţii referitoare la antecedentele cu caracter situaţional, amploarea şi dimensiunile problemei pe plan comportamental, precum şi consecinţele acestora, - clarifică împreună cu clientul problema acestuia, - planifică şi stabileşte comportamentele ţintă, - formulează împreună cu clientul obiectivele terapiei, - identifică acele condiţii care menţin problema - implementeză planul de schimbare, - evaluează succesul demersului terapeutic, - conduce viitoarele demersuri de evaluare. I.4. Strategiile Strategiile şi tehnicile tehnicile terapeutice terapeutice specifice specifice psihoterapiei comportamentale I.4.1. EVALUARE A Începe cu evidenţierea problemelor şi simptoamelor clientului, a antecedentelor legate de acestea, precum şi a consecinţelor lor. Clientul va monitoriza frecvenţa şi intensitatea problemelor-simptom, aceste monitorizări monitorizări devenind un instrument al terapiei care permite alcătuirea unor planuri terapeutice şi evaluarea efectelor strategiilor aplicate. I.4.2. TEHNICI DE RELAXARE Relaxarea a devenit o tehnică larg răspândită şi foarte mult mult apreciată care îi ajută ajută pe subiecţi să facă faţă stresului str esului cotidian.













I.4.3. DESENSIBILIZAREA SISTEMATICA Strategia comportamentală elaborată de Joseph Wolpe (1958) cere clientului să-şi imagineze situaţii progresiv anxiogene. Clientul îşi însuşeşte o tehnică tehnică de relaxare şi i se cere ca în această stare să-şi imgineze imgineze situaţi anxiogene. Treptat acesta devine tot mai puţin sensibil la stimulii care îi produceau înainte anxietate. I.4.4. STRATEGIILE DE EXPUNERE Spre deosebire de desensibilizarea sistematică , în cazul acestora expunerea se realizează în plan real. Se cunosc două variante a strategiilor de expunere: Desensibilizarea “in vivo” vivo” persupune confruntarea progersivă cu situaţii tot mai anxiogene în planul vieţii reale. Clienţii pot încheia experienţa de expunere atunci când anxietatea devine intolerabilă. Expunerea poate fi realizată împreună cu terapeutul sau cu o persoană de sprijin special instruită. instruită. Acesta va însoţi clientul clientul în călătoria sa şi îl va ajuta să se confrunte progresiv cu fobia sa. Metoda în sesiuni (“flooding”) (“flooding”) constă în expunerea prelungită în plan real sau imaginar la stimulii generatori de anxietate fără declanşarea unor comportamente de reducere a acesteia. Ideea care stă la baza acestei tehnici constă în aceea că şi în cazul în care clientul trăieşte o stare intensă de anxietate, consecinţele de care acesta se teme nu se produc cu adevărat. I.4.5.DESENSIBILIZAREA I.4.5.DESENSIBILIZAREA SI REPROCESAREA REPROCESAREA PRIN METODA MISCARILOR OCULARE (DRMO) Tehnica a fost elaborată de Francine Saphiro (1995) şi include o serie de tehnici comportamentale combinate cu utilizarea mişcărilor ritmice ale globilor oculari, tehnici utilizate în tratamentul amintirilor cu caracter traumatic. Etapa de desensibilizare presupune vizualizarea imaginilor cu caracter traumatic, verbalizarea gândurilor şi a convingerilor convingerilor negative şi conştientizarea conştientizarea senzaţiilor fiziologice Expunerea în timp este limitată şi nu durează mai mult de un minut. În timpul acestui demers, clientul este instruit să urmărească degetul aratător al terapeutului care se mişcă ritmic şi rapid în faţa ochilor clientuli de aproximativ 12 până la 24 de ori.















I.4.7. PROGRAMELE DE SELF-MANAGEMENT SI COMPORTAMENT COMPORTAMENT AUTODIRIJAT (COREY 2001, P.175) Aceste programe au drept scop să-i înveţe pe clienţi tehnici de reglare şi autoreglare pshică în scopul de a-şi conduce conduce existenţa într-un mod mod mai eficient. Strategiile de self-management au pătruns în domeniul psihoterapiei şi mai ales în cel al consilierii psihologice, începând cu anii ’70 şi cuprind metode de automonitorizare, contracte realizate cu propria persoană, autocompensare şi controlul stimulilor. Ideea de bază acEstor programe constă în faptul că oamenii trebuie să înveţe diverse strategii de a rezolva situaţii problemmatice, aceştia asumându-şi responsabilitatea r esponsabilitatea punerii lor în aplicare în viaţa de zi cu zi. Clienţii care urmează cursuri de self-management, self- management, sun cei care decid ce comportament vor să modifice (abuz de alcool, fumat, droguri, mâncat excesiv). Programele de comportament autodirijat reprezintă o variantă a programelr de selfmanagement. Watson şi Tharp (1997) ne propune un astfel de program care cuprinde patru trepte: - stabilirea obiectivelor - transformarea obiectivelor în comportamente ţintă - automonitorizarea - stabilirea unor planuri care să cuprindă strategii de schimbare II. TERAPIA COGNITIVA Derubeis, Tang şi Beck (2003) subliniază faptul că bazele teoretice şi strategiile terapiei













Încercările repetate de a schimba conţinutul atitudinilor clientului faţă de evenimente au o serie de consecinţe. În primul rând, îngrijorarea referitoare la evenimentele stresante scade din cauză că subiectul şi-a schimbat convingerea despre consecinţele lor.Acest fenomen contribuie la reducerea stărilor afective negative care rezultă în urma ruminaţiilor cu conţinut depresiv sau anxios. În al doilea rând aspectul inexplicabil al stărilor afective este demitizat, clientul începând să înţeleagă ce se petrece, fapt ce îi conferă un sentiment sporit de înţelegere, În al treilea rând, clientul care a obţinut succese în urma strategiilor cognitive, începe să le aplice când se confruntă cu dificultăţile vieţii cotidiene. De asemenea clienţii care au deprins să aplice comportamentele de modificare a convingerilor negative prezintă un risc diminuat de recădere, ceea ce nu se întâmplă în cazul tratamentelor psihiatrice. Studiile clinice au evidenţiat faptul că terapia cognitivă are şi un efect profilactic, înarmând clientul cu tehnici de management al stresului. Psihoterapia cognitivă nu acţionează numai la nivel superficial pentru reducerea simptomelor ci şi la un nivel mai profund reprezentat de schemele cognitive de bază care reprezintă anumite stiluri de gândire caracteristice clientului. Aceste structuri cognitive prin intermediul cărora clientulîşi organizează experienţele de viaţă poartă denimirea de convingeri debază şi s-au format în copilărie, în urma interacţiunilor cu persoane semnificative: schemele cognitive includ aşa-numitele













II.1.2. TEHNICA ORARELOR SI PROGRAMELOR Obiectivele acestei strategii sunt următoarele: - creşterea probabilităţii de angajare a clientului în activităţi pe care înainte avea tendinţa de a le evita - depăşirea dificultăţilor decizionale în iniţierea unei acţiuni, - odată stabilite obiectivele, clientul nu trebuie decât să le ducă la bun sfârşit. Atunci când clientul nu duce la îndeplinire sarcinile trasate, terapeutul va discuta acst lucru în timpul sedinţei de psihoterapie. În general, este de dorit să fie planificate activităţi ce provin din trei surse de informare - cele care sunt asociate cu stările afective pozitive sau cu sentimentul de satisfacţie sau măiestrie (nivel de realizare) - cele de pe urma ur ma căreia clientul a obţinut satisfacţii în trecut şi care sunt evitate din cauza anxietăţii sau depresiei - activităţile noi aspura cărora terapeutul şi clientul vor cădea de acord că pot fi sau pot furniza informaţii noi. II.1.3. PRESCRIEREA DE SARCINI GRADATE Deorece sarcinile pe care clientul are tendinţa de a le evita sunt de regulă r egulă complexe şi dificile, se recomandă fragmentarea lor în sarcini mai simple, posibil de îndeplinit şi cu un caracter mai concret. Succesul obţinut în cazul unei sarcini mai simple va motiva clientul să treacă la una ceva mai complexă













şi conceptualizarea unui număr mai mare de simptome raportate de pacienţi cât şi în dezvoltarea unor instrumente de evaluare sistematică a rezultatelor terapiei. Terapia cognitivă este după cum consideră A. Beck o sinteză a unor aspecte ale psihanalizei şi terapiei comportamentale. comportamentale. Influenţa psihanalizei psihanalizei se exprimă prin accentul pus pe identificarea temelor importante importante şi latente ale gândirii pacientului pacientului (schemele cognitive), cognitive), precum şi prin evidenţierea interrelaţiilor interrelaţiilor subtile dintre gândire, gândire, sentimente şi comportament.Influenţa terapiei comportamentale se regăseşte în structurarea sistematică a interviului terapeutic, în definirea scopurilor, a obiectivelor şi proceselor ce permit atingerea acestora, în operaţionalizarea tehnicilor terapeutice şi a evaluării. Precursorul cel mai apropiat de terapiile cognitive actuale este A. Ellis autorul terapiei raţional-emotive (RET) ale cărei începuturi se găsesc în anii’50. Astăzi A. Elis îşi numeşte sistemul terapeutic dezvoltat de el, terapie raţional-emotivă comportamentală, fapt ce consfinţeşte integrarea terapiilor comportamentale şi cognitive în domeniul psihoterapiei. Terapia cognitivă s-a dezvoltat îndeosebi datorită cercetărilor asupra depresiilor realizate de A. Beck începând din 1959. În prezent, terapia cognitivă este indicată într-o multitudine de stări psihopatologice: anxietate, atacuri de panică, obsesii,tulburări alimentare (anorexie şi bulimie), alcoolism etc. Iată cum rezumă A. Beck, într-o lucrare recentă, terapia cognitivă: “Terapia cognitivă se bazează pe o teorie a personalităţii personalităţii care afirmă că felul în care cineva cineva gândeşte determină în mare măsură felul în care simte şi se comportă”. Terapia este un proces colaborativ între terapeut şi pacient, de cercetare empirică, testare a realităţii şi rezolvare de probleme. pr obleme.













Explicaţiile pot stimula la pacient sentimentul controlului, favorizează intrarea în terapie. Se trece, in acest mod, de la a suferii, la a acţiona, ajungându-se astfel la o relaţie de parteneriat între terapeut şi pacient. pacient. III.2. Interviul de evaluare cognitiv-comporta cognitiv-comportamentală mentală Interviul de evaluare are un rol important în demararea procesului terapeutic.În afara interviului, TTC utilizează şi alte metode de evaluare cum ar fi: autoobsrevarea, completarea de chestionare şi rapoarte,obţinerea de informaţii de la persoane apropiate pacientului, observaţia directă a comportamentului în mediu clinic. In continuare vom vedea, ghidul de interviu de evaluare cognitiv-comportamentală cognitiv-comportamentală propus de J. Kirk (1991): 1.Etapa iniţială . Scurtă descriere a problemei. Ascultarea activă a pacientului favorizează încă din prima clipă stabilirea unei bune relaţii. r elaţii. de cele mai multe ori, pacienţii îşi planifică din timp ce au de gând să spună terapeutului. A nu-l asculta înseamnă a le induce anumite frustrări şi a le da un semnal negativ privind capacitatea noastră de a-l înţelege. Este posibil ca pacientul să nr dea informaţii inutile în această etapă. Oricum relatarea lui ne informează despre cadrele de referinţă interne ce dau sens problemelor lui (explicaţii cauzale, soluţii aşteptate). Terapetul rezumă şi reformuleză ceea ce îi spune pacientul, dovedindu-i că a înţeles corect problema şi îl încurajează verbal şi nonverbal să exploreze diverse aspecte ale problemelor sale.În acestă etapă care dureză dureză 5-10 minute este necesară necesară doar a schiţare generală a problemei.















Nu întotdeauna pacientul pacientul poate realiza o descriere descriere detaliată a problemei sale; în acest caz este util să-l invităm cel mai recent eveniment problemă. 4.Variabile de context şi modulatorii. Evaluarea variabilelor de context este necesară pentru că planul de tratament tratament incude deseori influenţarea influenţarea contextelor în care apare problema problema (de exemplu: fumatul numai la cafea, pentru bulimici- când trec pe lângă restaurant). Deoarece pacienţii au tendinţa de a face atribuiri externe pentru problemele lor si pe de altă parte, ei acordă o mică atenţie gândurilor care le trec prin minte înainte sau în timpul situaţiei-problemă. Identificarea gândurilor gândurilor disfuncţionale disfuncţionale este un moment important în orice terapie cognitivă. Stările afective pot favoriza şi ele apariţia simptomului . Depresia şi anxietatea sunt cele mai frecvente, dar şi alte stări, precum iritabilitatea, excitarea şi veselia pot fi relevante. De pildă, frigiditatea se poate manifesta mai intens în stările depresive; depresive; în acest caz, terapia va viza diminuarea stărilor depresive.













Discutarea evitării pasive poate fin începută cu o întrebare generală, de forma “ Ce locuri nu aţi mai vizitat sau ce lucruri aţi încetat să le mai faceţi după ce a apărut problema?”. întrebări de tipul “Sunt lucruri lucruri pe care aţi încetat Evitarea pasivă poate fi abordată prin întrebări sau să le mai faceţi astfel din cauza problemei, “Ce aţi înceta să mai faceţi dacă problema ar dispărea?”. Dacă problema este cronică, pacientul poată să nu mai conştientizeze evitarea. Unii pacienţi ajung la evitări subtile; de pildă, o persoană sociofobică nu evită contactul cu oamenii, dar evită contactul vizual. Consecinţele îndepărtate pot fi abordate, dacă felul în care pacientul descrie evitările sale ne conduce la ideea că problema prezentată poate fi parte a unei dificultăţi generale. 7.Resurse de adaptare şi control, alte resurse . Ficare persoană îşi rezolvă problemele pr oblemele în felul său, iar strategia adoptată, apelul la resursele proprii sau ale persoanelor apropiate













lor.Terapia cognitiv-comportamentală este centrată pe situţia prezentă, şi de aceea, în general, terapeuţii descurajeză subtil pacienţii care încep să vorbească prea mult despre trecutul lor; alţi terapeuţi utilizează chestionare standardizate pentru obţinerea rapidă de a unor date precise privin aspectele sociodemografice ale pacientului, informaţii referitaore la religie , la sexualitate, sănătate, educaţie. 13.Formularea preliminară . În acest stadiu al interviului, terapeutul trebuie să poată furniza pacientului o formulare preliminară a problemei sale. Aceasta va cuprinde într-o manieră sintetică, o scurtă descriere a problemei, o explicţie privind evoluţia acesteia (factori predispozanţi şi precipitanţi, resurse) şi o prezentare a factorilor ce favorizează menţinerea acesteia. Este foarte important ca pacientul să nu fie supraîncărcat cu informaţii şi să i se ofere posibilitatea de a da terapeutului terapeutului feedback corectitudinea corectitudinea formulării. O regulă utilă utilă este şi aceea că terapeutul să folosească un vocabular accesibil pacientului şi să se exprime în













Reacţii obţinute în timpul şedinţei: - feedback cu privire la şedinţa precedentă. IV.3.Un timp terapeutic eficient structurat - terapeutul va aborda majoritatea subiectelor incluse în agendă şi vor replanifica sarcinile neefectuate, - terapeutul este suficient de flexibil pentru a integra elemente importante neprevăzute în agendă. IV.4.Centrarea asupra problemei adecvat stabilite - terapeutul identifcă probleme specifice ce urmează să fie abordate, - problemele alese sunt esenţiale pentru pacient, - problema care constituie principala sursă de discomfort pentru pacient este abordată cu atenţie, - terapeutul îşi consacră timpul unui număr de 1-2 probleme, evitând să treacă prin mai













O- organizarea şi ceea ce se petrece în jurul său (emoţii, cogniţii,reacţii fiziologice), pacientul trăieşte o anxietate anxietate puternică. R- răspunsul: pacientul X va începe să caute o persoană cunoscută (soţ/soţie) care îl securizează. C- consecinţe: anxietatea pacientului scade imediat ce găseşte persoana căutată, ritmul cardiac se normalizează. În această situaţie, consecinţa (scăderea anxietăţii) va întării pozitiv răspunsul ( căutarea de ajutor extern), adică îi va mări intesitatea.Această formulare îi va permite terapeutului să stabilească strategia terapeutică gândind în termenii consecinţelor.Vindecarea de agorafobie ar avea drept consecinţe contacte mai scăzute cu persoanele apropiate (soţ/soţie, prieten) , respectiv trăirea sentimentului de abandon V.2.Modelul BASIC IDEA Acest model a fost propus de Lazarus în 1976 şi a fost completat de Coltraux în 1985 cu















Aceată grilă cuprinde o parte sincronică (actuală) ce premite analiza unei secvenţe comportamentale: situaţie – emoţie - cogniţie – comportament – anticipare şi relaţiile acestor elemente cu anturajul pacientului. Pe de altă parte grila SECCA permite şi o abordare istorică a pacientului. Schemele care urmează permit o mai bună înţelegere a aspectelor sincronice şi diacronice diacronice ale analizei funcţioanle funcţioanle realizată de această grilă .













VIII. PSIHOTERAPIA RATIONAL EMOTIVA- VARIANTA A TERAPIEI COMPORTAMENTALE COMPORTAMENT ALE (REBT): Psihoterapia raţional – emotivă a fost elaboraţă de Ellis E llis în 1955 (Ellis 1997), aceasta având cea mai lungă istorie din cadrul terapiilor ter apiilor cognitiv-comportamentale (Dryden şi Ellis













6.Conştientizarea gândurilor şi comportamentelor iraţionale nu contribuie decât parţial la modificarea acestora. 7. Oamenii revin adesea la deprinderi şi modele iraţionale de comportament chiar şi atunci când s-au străduit foarte mult să le depăşească. 8. Comportamentele autoselective şi de autosabotare se achiziţionează mai repede













VIII.2. Procesarea terapeutică Ellis şi alţi specialişti în REBT sunt de părere că, deşi metodele tradiţionale de evaluare pot fi uneori utile, cea mai mai eficientă formă de evaluare constă în a reliza câteva şedinţe de













- realizează distincţia dintre credinţele iraţionale şi alternativele raţionale ale acestora - combat aceste credinţe iraţionale prin intermediul unor strategii cognitivcomportamentale şi emoţionale.

VIII.3. Strategiile psihoterapiei psihoterapiei comportamentale comportamentale raţional – emotivă emotivă







































Referat La Psihoterapie

Recommend Documents