1. Introducere Se poate spune că, în ultimul timp, s-a ajuns ca totul să se afle sub semnul informaţiei şi al ştiinţei. Noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, în special ale electronicii şi tehnicii de calcul au un impact puternic asupra omenirii, ducând-o spre un adevărat progres. Au apărut şi s-au dezvoltat numeroase ştiinţe, precum: managementul, marketingul, ergonomia, informatica sau birotica.
Nu mai este o noutate faptul că informatica, prin intermediul calculatoarelor, este implicată în orice fel de activitate umană, iar birotica restrânge obiectul de studiu al informaticii la nivelul biroului.
Echipamente diverse, tot mai sofisticate şi mai performante ne populează viaţa de zi cu zi. Pornind de la telefoanele digitale până la faxuri, la copiatoare de mare viteză, la staţii de lucru
folosite în tehnoredactare şi la echipamente moderne de arhivare şi de regăsire a informaţiei, toate acestea şi multe altele schimbă complet aspectul tradiţional al birourilor cu nenumărate
dosare, cu zgomotoase maşini de scris, cu telefoane clasice şi cu foarte multă hârtie. Prin aceste modificări, structurile economice sau culturale sunt obligate să se adapteze noilor tehnologii informaţionale, printr-o dotare corespunzătoare a birourilor care prin natura lor primesc, utilizează şi transmit informaţii informaţii în scopul fundamentării deciziilor. Din păcate aceste noi echipamente, în special calculatorul, ale căror efecte pozitive asupra muncii sunt incontestabile, au avut un impact negativ asupra sănătăţii omului prin
amplificarea factorilor de stres şi de oboseală. Munca de birou, care în mare parte solicită psihicul şi sistemul vizual, este o muncă în care factorii de stres sunt în număr din ce în ce mai mare, iar bolile cauzate de aceştia afectează astăzi tot mai multe persoane. Datorită acestui fapt, studiul muncii face referire la ergonomie , care este o ştiinţă relativ
tânără, al cărei scop final este creşterea productivităţii muncii , , în condiţiile reducerii oboselii şi a stresului.
1
2. Ergonomia 2.1. Ergonomia - ştiinţă interdisciplinară Ergonomia este
disciplina ştiinţifică care studiază interacţiunea dintre oameni şi alte
elemente ale unui sistem şi se preocupă de optimizarea structurilor socio - tehnice referitoare la modul de raportare la activitatea fizică a caracteristicilor anatomice, fiziologice şi biomecanice ale omului.
(ergos = muncă şi nomos = lege, normă). Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos Acesta a fost folosit pentru prima dată în anul 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski în studiul său „ Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii”, dar în limbajul comun de specialitate va fi lansat mult mai târziu, în anul 1949 de psihologul englez K.F.H. Marrell. Ma rrell.
Ideea interdisciplinarităţii apare în majoritatea definiţiilor date ergonomiei. Astfel, ofesorul francez Bernard Metz, defineşte ergonomia ca "un ansamblu integrat de ştiinţe pr ofesorul susceptibile să ne furnizeze cunoştinţe asupra muncii umane, necesare adaptării raţionale a omului la maşină şi şi a muncii la om" .
Profesorul rus V. Munipov arată că ergonomia este o
"disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă".
Prin definiţiile pe care, instituţiile speciali zate, le dau ergonomiei scot în evidenţă caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a
Muncii se arată că: "Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indicii indicii de eficien ţă şi bună stare de sănătate a omului".
În timp, conceptul " om
şină" s-a - ma
dovedit a fi incomplet, deoarece nu ţine seamă de d e
ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condiţiile tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile din colectivul de d e muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut conceptul om- solicitări solicitări, care exprimă ideea echilibrului balanţei energetice a organismului uman. Ca urmare, o definiţie completă a ergonomiei considerăm că este cea formulată de profesorul Petre Burloiu în lucrarea sa „ Managementul resurselor umane”: " Ergonomia E rgonomia este o ştiinţă cu un caracter federativ, care pe baza interdisciplinarităţii - care este legea sa fundamentală - integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei,
2
economiei şi economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii tehn icii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării reproducţiei forţei de muncă de la o zi la alta".
Aşa cum rezultă din această definiţie, interdisciplinaritatea este o condiţie a existenţ ei ergonomiei, adică este legea ei fundamentală. În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale
unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii, cu scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor .
Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun. Nici una nu poate revendica ergonomia ca "apendice al său", după cum arăta M. de Montmoulin.
Fig.nr. 1. Ştiinţe participante la constituirea ergonomiei
3
2.2. Obiectul de studiu al ergonomiei Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii”.
Însă în relaţia om-maşină-mediu, este necesar să se îndeplinească următoarelor condiţii:
orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
reorientarea profesională;
proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
repartizarea raţională a sarcinilor;
economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă , necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în scopul creşterii productivităţii, cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei economii cât mai importante de energie umană. Într-un birou, ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale
procesului de muncă în complexitatea şi în interdependenţa lor; capacităţile umane şi modul cum acestea pot fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate
al echipamentului şi mobilierului, precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de activitate a lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de reducere a influenţei lor negative. Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii din birou ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire şi
performanţe;
stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor e chipamente
informatice moderne; 4
dotarea birourilor şi a serviciilor cu mobilier potrivit caracteristicilor antropometrice
ale lucrătorilor, poziţiei acestora în timpul muncii, sarcinilor de îndeplinit şi locului zonei de muncă;
studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul
său de lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea sarcinilor.
Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la specificul activităţii din fiecare birou. Proiectarea
ergonomică a locurilor de muncă în birou presupune parcurgerea câtorva
etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă; 2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorga nizării locurilor de muncă existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă supus reproiectării; 4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea variantei optime.
Prin urmare , putem spune că ergonomia este
un
domeniu
de
activitate tehnico-științific din cadrul psihologiei
muncii,
care
prin
colaborarea dintre psihologi, fiziologi
și tehnicieni studiază și realizează o astfel de organizare a sistemului "om -
mașină - condiții de loc de muncă" în așa fel, încât munca să fie efectuată cu costuri biologice minime și maximă eficiență.
Fig.nr.2.Sistemul om-maşină -mediu
Sistemul "om-mașină-condiții de muncă" urmărește, de fapt reducerea maximă până la eliminarea bolilor (îmbolnăvirilor) profesionale.
5
3. Prezentarea temei alese Tema aleasă este „Abordarea şi reconcepţia ergonomică a sistemului om – maşină- mediu pentru mun ca de bir ou – ing. Topograf”.
Aceasta se referă la aspecte ale organizării stiinţifice a muncii, care îş i găsesc rezolvare prin aplicarea în serviciile şi birourile firmelor a cercet ărilor de ergonomie care să asigure adaptarea muncii la om, creşterea productivităţii şi scăderea solicitărilor de efort în muncă.
Firma care va fi supusă cercetărilor de ergonomie se numeşte
SC TOPCRI SS SRL ,
cu
sediul în Oraşul Salonta, lângă Piaţă, fiind una din firmele de Topografie şi Cadastru , cele mai bune din zonă. Înfiinţarea acestui Birou de topografie şi cadastru, sub denumirea SC TOPCRISS SRL, îi aparţine ing.
şcas , absolvent Cristian M ari
al Facultăţii de Arhitectur ă şi Construcţii Oradea, în
anul 2004, fiind autorizat să execute lucrări de topografie şi cadastru.
Aici se efectuează măsurarea terenurilor intravilane, extravilane, păduri şi păşuni, măsurători în baza cărora se întocmesc documentaţiile de întăbulare, dezmembrare, planuri de situaţie etc., în funcţie de solicitările şi necesităţile proprietarilor. Sediul se găseşte în Mun.Salonta, pe strada 7 iunie 1944, la nr.14, lângă Piaţă ,având un spaţiu de 116mp, ca şi casă şi 126mp ca şi curte. Firma SC TOPCRISS SRL ofer ă tuturor clienţilor servicii de o calitate ireprosabil ă, în timpul cel mai scurt, efectuând măsurători topografice la cele mai mici preţuri din zonă.
4. Culegerea datelor Calitatea iresponsabilă, a serviciilor, este datorată dotării tehnice adecvate şi personalului
specializat în cadastru, geodezie şi topografie. Echipa pe care se bazează , seriozitatea firmei şi relaţiile excelente cu partenerii de afaceri reprezintă garanţia că această firmă oferă servicii de cea mai bună calitate în timpul cel mai scurt.
Se utlizează echipamente topografice moderne şi softuri de prelucrare date performante, iar experienţa inginerilor garantează calitatea lucr ărilor efectuate.
6
Efectuarea tuturor lucrărilor topografice se realizează respectând normele emise de
Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Acest sediu cuprinde 3 camere, bucătarie şi baie cu gresie şi faianţă, curte. Totodată este
renovată complet cu centrală termică, aer condiţionat, parchet, respectiv termopan.
Fig.nr.3 Imagini birou 1
Fig.nr.4. Imagini birou 2
7
Fig.nr.5. Imagini birou 3
Fig.nr.6. Bucătărie
Fig.nr.7. Baie
8
Această firmă, SC TOPCRISS SRL are un personal de 4 ingineri topografi ce execută documentaţia de birou, 2 ingineri, care efectuează măsurători pe teren şi o secretără car e ia legătura directă cu proprietarul şi bineînţeles inginerul autorizat, fiind ce l ce raspunde în mod direct de buna funcţionare a firmei şi de realizarea cât mai rapidă şi cu o calitate cât mai bună a documentaţiilor de întăbulare, dezmembrare, planuri de situaţii, etc..
5. Determinarea nivelurilor ergonomice
5.1.Concepţia locului de muncă Sta ţ i a de lu cru
O staţie de lucru corect proiectată din punct de vedere ergonomic este una care permite lucr ătorului să păstreze o poziţie naturală, liber ă de orice unghiuri , sau de poziţii incomode. Lucr ătorul ar trebui sa ţină picioarele pe podea sau pe un suport, coapsele paralele cu podeaua, spatele rezemat de spătarul scaunului, uşor aplecat înainte, capul şi gâtul drepte, coatele relaxate paralele cu corpul, încheieturile şi antebraţele paralele cu podeaua. Elemente ale unei staţii de lucru corect proiectată trebuie să includă:
un scaun ajustabil cu un suport ferm;
o masă cu o înălţime care să permită realizarea sarcinilor;
un monitor şi o tastatur ă care se află la înălţimea corectă relativ la corp;
un mouse sau un alt dispozitiv asemănător confortabile;
un spaţiu adecvat pentru hârtie, un telefon aşezat într-o poziţie care să permită
utilizarea lui frecventă. Scaunul
Scaunele ergonomice sunt proiectate în forme şi stiluri variate. Totu şi un scaun bun ar trebui să aibă cel puţin:
un spătar că ptuşit, care poate fi ajustat pe vertical ă şi de-a lungul platformei;
o platformă moale cu muchile din faţă rotunjite care să pivoteze (să se rotească);
să permită ajustarea pneumatică pe verticală;
cinci picioare cu roţi.
Un scaun bun ar trebui sa ofere un suport ferm pentru regiunea lombar ă a spatelui dar sa permită o uşoar ă lăsare pe spate. Dispozitivele de ajustabilitate ar trebui s ă fie uşor de folosit şi la
9
îndemâna. Dacă ajustarea pe verticală nu permite o înalţime adecvată se poate folosi un suport pentru picioare. Scaunul ar trebui sa aibă cinci picioare, pentru o bună stabilitate, prevăzute cu roţi pentru o deplasare usoar ă. Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o
poziţie confortabilă. Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală. Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală. Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.
Cei mai mulţi specialişti sunt de acord că un scaun perfect trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
să permită utilizatorilor să se odihnească confortabil cu picioarele sprijinite de podea;
cu coapsele complet aşezate pe platformă, care trebuie să fie aproximativ paralelă cu podeaua;
spatele trebuie să fie sprijinit de un spătar confortabil iar unghiul format de coapse şi
de spate să fie între 90 de grade şi 105 grade;
să permită o uşoară înclinare în spate, dar nu prea uşoară;
să permită schimbări frecvente ale poziţiei.
Toate acestea pot fi sintetizate în trei standarde structurale:
1. Un scaun trebuie să permită mişcările naturale ale corpului. 2. Un scaun trebuie să fie neutru din punct de vedere topografic. 3. Un scaun ar trebui să se potrivească utilizatorului "ca o mănuşă". Masa sau suprafaţa de lucru
La fel de importantă în munca de birou este ajustarea meselor de lucru. Înălţimea planului de lucru trebuie dimensionată în funcţie de distanţa optimă de vedere pentru menţinerea corpului în poziţie naturală, precum şi în funcţie de mărimea efortului solicitat de braţe. Masa sau suprafaţa de lucru trebuie să aibă o suprafaţa puţin reflectantă, să aibă dimensiuni
suficiente şi să permită o amplasare flexibilă a ecranului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar.
Suportul pentru documente trebuie să fie stabil şi uşor de reglat şi trebuie poziţionat astfel încât să diminueze mişcările incomode ale capului şi ochilor. Trebuie să existe spaţiu suficient pentru a permite lucrătorilor o poziţie confortabilă.
10
Pentru a putea respecta aceste dimensiuni, mesele de lucru trebuie să dispună de un
mecanism care permite ajustarea înălţimii până la nivelul corespunzător. Ecr an de vizual izare
Caracterele de pe ecran trebuie să fie bine definite şi distincte, de dimensiuni corespunzătoare şi cu spaţiu suficient între caractere şi între rânduri. Imaginea de pe ecran trebuie să fie stabilă, fără fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.
Strălucirea şi/sau contrastul dintre caractere şi fondul ecranului trebuie să poată fi uşor de reglat de către operator şi uşor de adaptat condiţiilor ambiante. Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie să poată fi orientat şi înclinat cu uşurinţă. Trebuie să fie posibilă utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran. Ecranul nu trebuie să prezinte străluciri supărătoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul. Tastatura
În conceperea tastaturii se ţine seama de anumiţi factori:
dispunerea tastelor;
dimensiunea acestora;
unghiul şi înălţimea tastaturii;
rezistenţa la apăsare;
culorile folosite pentru diferite funcţii ale tastelor.
Nerespectarea acestor cerinţe duce la micşorarea utilizării terminalelor video. Mai mult chiar, tastaturile greşit proiectate pot determina dureri ale încheieturilor mâinii ce se pot
transforma în incapacităţi permanente de mişcare. Sunt de preferat tastaturile mobile. La staţiile de lucru integrate ecranul, tastatura şi zona de amplasare a documentelor cu
care se lucrează sunt în acelaşi plan, asigurând o utilizare mai confortabilă a calculatorului. Tastatura trebuie să fie înclinabilă şi separată de ecran, astfel încât să permită lucrătorului găsirea
unei poziţii de lucru confortabile, care să evite oboseala braţelor şi mâinilor. Spaţiul din faţa tastaturii trebuie să fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor şi braţelor operatorului. Pentru a evita reflexiile, suprafaţa tastaturii trebuie să fie mată. Poziţia tastaturii şi caracteristicile tastelor trebuie să faciliteze utilizarea tastaturii. Simbolurile tastelor trebuie să prezinte contrast suficient şi să fie lizibile din poziţia normală de lucru.
11
Distanţa de la care se priveşte ecranul monitorului (47-70 cm) este mai mare decât distanţa normală pentru citit (30 -40 cm), ceea ce duce la creşterea distanţei normale de
focalizare. Preocupările recente legate de riscurile radiaţiilor cu frecvenţă scăzută au stabilit că distanţa optimă până la ecran este de 70 cm. Ea poate fi obţinută prin mărirea caracterelor pe ecran.
Ochelarii speciali pentru computer (lentilele lor echilibrează sistemul vizua l, reducând stresul) pot deveni un accesoriu obişnuit al utilizatorului de computere. M ouse-ul
Mouse-ul trebuie plasat într-o zonă care să permită ca umerii şi braţele să fie relaxate, cât mai aproape de corp. Încheieturile şi mâinile stau într-o poziţie naturală, niciodată îndoite. Clicurile şi „dragarea” trebuie să se facă cu eforturi minime. Cerinţe:
întotdeauna menţineţi încheietura mâinii într-o poziţie naturală, dreaptă şi relaxată;
dacă măreşte confortul se poate folosi un suport pentru încheieturi;
apăsarea (clicurile) şi poziţionarea cursorului (dragarea) trebuie f ăcute cu eforturi
minime;
folosiţi întregul braţ pentru mişcarea mouse-lui, nu numai antebraţul.
În felul acesta se reduce presiunea pe muşchii mâinii şi încheieturii;
mouse-ul trebuie să se gasească în zona de lucru nici prea departe, nici prea aproape;
aşezaţi mouse-ul pe o platforma puţin deasupra tastaturii. Acest lucru ofera confort şi
o coordonare maximă a ochilor şi mâinii;
daca este posibil mutaţi mouse-ul la cealaltă mâna pentru a evita oboseala braţului si
umărului. În prezent firmele specializate în producerea mobilierul de birou pun tot mai mult accent pe aspectul ergonomic al produselor lor.
5.2. Solicitarea fizică Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din partea personalului un efort intelectual deosebit, insa exista numeroase activitati care necesita un efort fizic intens.
12
Din punct de vedere fizic se poate considera ca activităţi precum cele de procesare a corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi regăsirea informaţiilor sunt grele, solicitând într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice ale personalului. Printr-o organizare corespunzătoare a muncii pe baza principiilor ergonomice, prin mecanizarea şi prin informatizarea unor activităţi şi prin stabilirea corectă a numărului şi a structurii personalului se poate ac ţiona eficient pentru reducerea efortului fizic. O alta caracteristica a activităţii desf ăşurate în birouri şi, în acelaşi timp, un factor de influenţă a efortului este pozţia de lucru. Aceasta este poziţia sezând, care uneori nu se modifică nici în timpul pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă. Aceasta caracteristică se întâlneşte la toate categoriile de personal cu o pondere mai mică sau mai mare, dar cu deosebire la cei implicaţi în procesul de întocmire şi de prelucrare a documentelor. În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea raţională a timpului de
lucru
şi
spre
crearea
condiţiilor
de
schimbare
a
poziţiei
Solicitarea neuropsihică în birou este predominantă faţă de solicitările de altă
corpului.
natură la
principalele categorii de personal. Aceasta apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetare-dezvoltare, financiar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei din serviciile de relaţii cu publicul. Reguli de lu cru la un bir ou:
întreruperea periodică a lucrului prin pauze care impun mişcări active;
mişcări de relaxare a degetelor şi încheieturilor ;
poziţie corectă în raport cu biroul şi tehnica de calcul;
folosirea de periferice ergonomice, conform standardelor în vigoare;
conştientizarea timpului petrecut în faţa monitorului într -un anumit interval de timp dat;
dactilografierea cu toate degetele.
Situaţia ideală ar fi cea în care toate condiţiile
şi cele de mai sus şi cele de mai jos să fie
satisfăcute simultan: Ecranul, documentul şi consola se află toate la aceeaşi distanţă de ochii utilizatorului. Suporturile documentelor au posibilitatea să poziţioneze documentul la aceeaşi distanţă cu ecranul computerului. Picioarele trebuie aşezate bine pe pământ atunci când sunteţi aşezat. Utilizatorii scunzi pot folosi un suport pentru picioare. 13
Trunchiul stă drept dar înclinat cu aproape 20 de grade din şolduri. Nu îndoiţi mâna din încheietură atunci când tastaţi. Îndoirea încheieturii poate duce la afecţiuni date de încordare repetată. Menţineti coapsele în poziţie orizontală cu picioarele aşezate cu toată talpa pe sol sau
pe un suport dacă este nevoie. Partea de sus a braţului va fi în poziţie verticală atunci când folosim terminalul video. Antebraţul va fi în poziţie orizontală sau uşor coborât. Suprafeţele terminalului şi/sau ale documentului vor fi la o înălţime astfel încât
picioarele să nu atingă partea de dedesubt a mesei. Evalu area ratei consumu lu i energeti c metabolic
Sursa de energie a organismului uman este activitatea metabolică la nivel celular , prin
care se procesează alimentele ingerate şi oxigenul inspirat şi din care rezultă energie termică şi mecanică. Există mai multe metode de evaluare a ratei consumului energetic metabolic, aplicabile locurilor de muncă, unde este preponderentă activitatea fizică. , metode ce au în vedere aspecte privind postura, segmentele implicate în activitate, dinamica mişcărilor. Dintre acestea folosim pentru a calcula consumul energetic metabolic:
Metoda Componentelor (ISO) Tabel nr.1 Calculul ratei consumului energetic metabolic
Componente Metabolism bazal Postura
Date iniţiale
Valori
Rata consumului energetic [W] (1W~70 kcal/min)
-
-
80
Şezând (Sit)
20 45
20
Ortostatic (Stand) Implicarea segmentelor corpului (N, H, 1A, 2A, WB) Vezi matricea efortului Activitate Efort (L, M, H, VH) 1ft=0.305m Rata medie a deplasării (ex: 2.5 mph = 220 1.0 x Rata [ft/min] orizontale in ft/min ft/min) 14
225
220
(ex: 1pas/2 sec =15ft/min)
Rata medie a deplasării verticale in ft/min
255
17 x Rata [ft/min]
Rata totală a consumului energetic metabolic (Suma ultimei coloane)
800(W)
Pe baza tabelului de mai sus rezultă că rata total ă a consumului energetic metabolic este de 800(W). Tabel.nr.2 Matricea efortului
Efort [W] Activitate Niciuna (N) Numai mână/mâinile (H) Un braţ (1A) Ambele braţe (2A) Întreg corpul (WB)
Uşoară (L) 0 25 65 115 225 Poate fi desfăşurată pe durată nedefinită cu uşurinţă
Moderată (M) 0 55 100 155 340 Poate fi desfăşurată pe durată nedefinită cu oarecare efort
Grea (H) 0 70
Foarte grea (VH) 0 80
135 190 505 Poate fi desfăşurată pe durată de 30 - 60 min înaintea unei pauze
170 230 700 Poate fi desfăşurată aproximativ 15 min fără pauză
5.3. Prevederi legislative legate de securitatea şi sănătatea în muncă Hotărârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 710 din 18/08/2006 au rol important în locul de muncă.
Aceste cerinţe minime sunt desemnate pentru a încuraja îmbunătăţirile în special în mediul de muncă, de a asigura un nivel mai bun de protecţie a securităţii şi sănătăţii pentru lucrătorii care utilizează ecrane de vizualizare.
Definiţiile cheie ale directivei sunt: Echipament cu ecran de vizualizare – un ecran de vizualizare alfa-numeric sau grafic, indiferent de procesul folosit în vizualizare;
Post de muncă – un asamblu cuprinzând echipament cu ecran de vizualizare, care poate fi prevăzut cu tastatură sau alt dispozitiv de introducere şi/sau software care stabileşte interfaţa operator/maşină, accesorii opţionale, periferice incluzând unitate de dischetă, telefon, modem,
15
imprimantă, suport de documente, scaun şi pupitru de lucru sau suprafaţă de lucru şi mediul de muncă înconjurător;
Lucrător – orice lucrător care utilizează în mod obişnuit echipament cu ecran de vizualizare, ca parte importantă a muncii lor curente. Aceeaşi directivă stabileşte obligaţiile angajatorilor referitoare la analiza posturilor de muncă, furnizarea de informaţii şi instruirea lucrător ilor, planificarea rutinei zilnice de lucru, consultarea şi participarea lucrătorilor, şi protecţia ochilor şi a vederii lucrătorilor. Alte obligaţii formulate în Directivă se aplică componentelor echipamentului prezent în punctul de lucru, în mod specific ecranelor de vizualizare, tastaturii, pupitrului de lucru sau
suprafeţei de lucru şi scaunelor de lucru. Directiva specifică ulterior cerinţele referitoare la mediu de muncă, privind spaţiul, iluminatul, reflexiile şi strălucirea, zgomotul, căldura, radiaţiile şi umiditatea. Directiva trasează, de asemenea, principiile pentru interfaţa operator/computer, în special referitor la adecvarea software-ului la sarcini, uşor de utilizat, feedback -ul lucrătorilor asupra propriei performanţei,
adecvarea informaţiei vizualizate ca formă şi ritm şi aplicarea ergonomiei software -ului, pentru a ţine cont de procesarea datelor la nivelul individului uman.
5.4. Ambianţa fizică Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a procesului de proiectare
ergonomică a locului de muncă. Noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea. În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile
generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali. De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico -economice ale acestor structuri. Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
a) Spaţiu Prin dimensiunile şi amenajarea sa, postul de lucru trebuie să asigu re utilizatorului un spaţiu suficient, care să îi permită să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările. b) Iluminat 16
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.
Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm provine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nu
afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic. Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii: 1. Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă. 2. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortul individual, acest tip
de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă. 3. Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos,
sau de lumini "de urmărire". Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru cresterea nivelului de intensitate. 4. Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect
pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent. Controlul luminii este un factor important în il uminarea modernă a locului de muncă. Metodele de control includ: Pozi ţ ionarea.
Locul de muncă trebuie astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă
cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal. Comutatorul . Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe
rând câte o
serie de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală. Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.
c) Cromatica Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambian ţă fizică ce influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unu i iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice si psihologice ale culorilor asupra omului.
17
Astfel: şul are Ro
efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui si pofta
de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac si respiraţia,
combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistentă la efort p sihic şi fizic, creează o ambiantă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină oboseală care se va resimţi, la nivelul întregului organism. Verdele este
calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată
vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează sugestia şi autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate. Oranjul tonifică
aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia,
fixează calciul în oase, este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile de nutriţie. Oranjul nu are contraindicaţii. Albastrul are
ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează
respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare ş i
spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Violetul este
culoarea regală prin excelentă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează
producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac. Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se
recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej).
d) Reflexii şi străluciri Posturile de lucru trebuie să fie amenajate astfel încât sursele de lumină, cum ar fi ferestrele şi alte deschideri, pereţii transparenţi sau translucizi, precum şi echipamentele şi pereţii de culori deschise, să nu provoace străluciri orbitoare directe şi să antreneze cât mai puţin posibil reflexii pe ecran.
Ferestrele trebuie prevăzute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilităţi de reglare pentru a atenua lumina naturală la postul de lucru.
18
e) Zgomot La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie să se ţină seama de zgomotul emis de
echipamentul care aparţine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atenţiei sau perturbarea comunicării verbale. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică si nervoasă. Limitele maxime admisibile pentru zgomot într-un birou de topografie este de 50-60 db
pentru că necesită o anumită concentrare. Pentru evitarea efectelor determinate de intensităţile mari ale zgomotului, în special cele neuro- psihice (tulburări de atenţie, sustragere, încordare, oboseală) sunt necesare măsuri de prevenire precum:
acte normative de limitare a zgomotelor;
soluţii silenţioase pentru tehnologia de birou;
dimensionarea corespunzătoare a încăperilor;
dispersarea şi dispunerea raţională a echipamentelor;
pereţi, plafoane şi planşee din materiale fonoabsorbante;
săli pentru recreere în timpul pauzelor;
control ORL periodic.
f) Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer si radiaţiile termice ale corpurilor încălzite. Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa. Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci când diferenţa dintre temperatura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-3°C. Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 2123°C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 19°C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu
depăşească 4°C. Dacă aceste proporţii nu se păstrează apar efecte negative asupra aparatului respirator. 19
Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispozi ţie specialistul în ergonomie pentru a conferi locului de muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate. g) Căldura Echipamentele care aparţin postului/posturilor de lucru nu trebuie să creeze disconfort lucrătorilor prin producerea de căldură în exces. h) Radiaţii Toate radiaţiile, cu excepţia părţii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor. i)
Umiditate
Trebuie să fie atins şi menţinut un nivel de umiditate corespunzător.
5.5. Factorii psihologici şi sociologicii Pericole şi riscuri pentru lucrătorii de birou
Munca într-un birou este adesea privită ca având un nivel redus de risc, dar există de fapt
un număr de riscuri la care lucrătorii din birou sunt expuşi: probleme posturale: datorită muncii sedentare, posturii statice prelungite şi lucrului în poziţii forţate datorate amenajării inadecvate a postului de muncă;
duratei, intensităţii şi proiectării muncii de birou: lucrul pentru perioade lungi cu tastatura, dispozitivelor fără tastatură şi computerelor, cu mişcări frecvente şi repetitive ale mâinii/articulaţiei pumnului, cu nivel ridicat de concentrare şi supraîncărcare cu informaţii; factori psihologici (percepţia subiectivă a lucrătorilor referitoare la organizarea muncii): se munceşte cu percepţia că munca este solicitantă, ori sub presiunea timpului, nivel scăzut de autocontrol asupra programului de lucru, suport necorespunzător din partea conducatorilor şi colegilor; mediu: munca la temperaturi nepotrivite, iluminat inadecvat, zgomot, acces restrictiv şi obstrucţii.
20
Principalele probleme de sănătate care pot rezulta de la aceste riscuri din mediul biroului sunt:
Afecţiunile musculo-scheletice (AMS): condiţii ce afectează muşchii, tendoanele, ligamentele, nervii şi alte ţesuturi moi şi articulaţiile gâtului, membrelor superioare (umeri, braţ, mână, articulaţia pumnului, degete), spate sau membrele inferioare (genunchi, gleznă, picior). Simptomele includ dureri, umflături, furnicături, amorţeli şi pot rezulta dificultăţi în mişcare sau
dizabilităţi pe termen lung dacă nu este luată nici o măsură. Durerile la nivelul gâtului, membrelor superioare şi spatelui afectează în mod special lucrătorii din birouri datorită naturii repetitive, statice şi intensive a muncii lor. Stresul: „reacţia adversă a oamenilor la presiunea excesivă sau alte tipuri de solicitări asupra lor”(Sănătate şi securitate activă, Health and Safety Executive, UK, 2005). Cu toţii avem experienţa presiunii în munca noastră, dar presiunea excesivă poate conduce la stress, care subminează performanţa, este costisitor pentru angajatori şi poate conduce la îmbolnăviri fizice şi/sau mentale;
Oboseala vizuală: deşi evidenţele medicale indică faptul că utilizarea computerelor nu este asociată cu vătămări permanente ale ochilor, unii lucrători pot prezenta temporar oboseală vizuală. Aceasta poate conduce la afectarea performanţei vizuale, dureri de cap şi oboseală, ochi roşii sau sensibili.
6. Trasarea şi interpretarea profilelor ce caracterizează sistemul om – maşină – mediu Trasarea şi interpretarea profilelor ce caracterizează sistemul om – maşină – mediu presupune realizarea unei analize de muncă cu ajutorul metodei R.N.U.R., a cărui rezultat este trasarea profilului analitic, respectiv global la locul de muncă.
Metoda R.N.U.R. de evaluare este bazată pe criterii ergonomice, şi are ca scop analiza şi
reproiectarea sistemelor de muncă existente, fiind elaborată în cadrul Regiei Naţionale a Uzinelor Renault, Franţa. Metoda R.N.U.R. se efectuează pe baza a 27 criterii de evaluare, grupate în 8 factori de influenţă, din 4 domenii de investigare, prezentaţi în tabelul următor (tab.3).
21
Tabelul nr 3: Factori şi criterii de evaluare analitică a sistemului de muncă
Domenii de investigare
Concepţia locului de muncă Factorul de securitate
Factori de influenţă
Ambianţa fizică
Ao
Înălţime-distanţă Alimentare-evacuare-piese Aglomerare-accesibilitate Comenzi-semnale
Criterii de evaluare 1 2 3 4
A
Securitatea muncii
5
Ambianţa termică Ambinţa sonoră
6 7
Iluminat artificial
8
Vibraţii Igiena atmosferică
9 10
Aspectul postului
11
Poziţia principală a corpului
12
Poziţia cea mai defavorabilă
13
Efort de muncă
14
Poziţia de muncă
15
Efort de manipulare Poziţia în timpul manipulării
16 17
Operaţiuni mentale
18
Nivelul de atenţie
19
Autonomie individuală
20
Autonomie în grup Relaţii independente de muncă
21 22
Relaţii dependente de muncă
23
Repetitivitatea ciclului de muncă
24
Potenţial de muncă
25
Responsabilitate Interes
26 27
Criterii de evaluare
B
Factori ergonomici
Sarcina fizică
Factori psihologici şi sociali
C
Sarcina nervoasă
D
Autonomie
E
Relaţii de muncă
F
Repetitivitate
G
Conţinutul muncii
H
22
Pentru a face evaluarea criteriilor este nevoie de o gril ă de evaluare (tab. 4) , ce are o
scară cu cinci niveluri, nivelul unu fiind corespunzător situaţiei celei mai favorabile, iar nivelul maxim semnalând situaţiile cele mai dificile, solicitante, nocive sau periculoase. Tabelul nr.4: Grila de evaluare a criteriilor metodei
NIVELUL 5
4
FACTORUL DE INFLUENŢĂ foarte
foarte
periculos
greu
periculos
greu
foarte solicitat
1 min
izolat
1 min
solicitat
1...5 min
relaţii dificile
1...3 min
3
acceptabil
normal
5...15 min
relaţii uşoare
3...5 min
2
bine
uşor
15...30 min
grupa
5...10 min
1
foarte bine
foarte uşor
30 min
grupa + din
afară
redus
mediu
10 min
ridicat
G
H
N A
B
C
D
E
F
F
Pentru a putea fi cercetat sistemul de muncă pe baza factorilor de influenţă, se efectuează evaluarea nivelului ergonomic corespunzător criteriilor aferente ce sunt prezentate in tabelul de mai jos (tab. 2.6), criterii ce vor fi cuprinse în ghidul de analiză R.N.U.R.
23
Tabelul nr.5: Criteriile 1...27 pentru culegerea datelor
A04
Zona de acţionare a membrelor superioare şi inferioare Alimentare, înălţime, evacuare, distanţă, economie de mişcări Aglomerare Accesibilitate la locul de muncă Comenzi, semnale, aparate de măsură
A5
Securitatea muncii
B6
Temperatura aerului în sezonul rece şi cald, corelată cu sarcina de muncă dinamică Nivelul presiunii acustice pentru zgomotul continuu şi intermitent
A01 A02 A03
B7
C16
Efortul în etapa de manipulare a produsului
C17
Poziţia în timpul efortului de manipulare a produsului Operaţiuni mentale, număr de informaţii pe minut Nivel de atenţie, durata atenţiei şi precizia muncii
D18 D19 E20
Autonomie individuală
E21
Autonomie de grup
F22
Relaţii independente de muncă
B8
Iluminat şi luminanţă
B9
Vibraţii
B10
Poluarea mediului
F23
Relaţii dependente de muncă
B11
Lumină naturală, curăţenie, aspect, cromatică
G24
Repetivitatea ciclului
C12
Postura principală
H25
Potenţial, timpul de adaptare la activitate
C13
Postura cea mai defavorabilă
C14
Efortul în etapa de transformare a produsului
H26
Responsabilitate, erori, consecinţe
C15
Poziţia în timpul efortului, în etapa de transformare
H27
Interes, satisfacţia muncii
Rezultatele obţinute în urma acestei analizei a sistemului de muncă cu ajutorul metodei R.N.U.R., pot fi reprezentate grafic, pentru a evidenţia zonele deficitare ale proiectului sistemului, astfel:-- trasarea profilului global al sistemului de muncă ; -- trasarea profilului analitic al sistemului de muncă.
24
Profilul global al sistemului de muncă
(fig. 2.1) se trasează prin reprezentarea
nivelurilor ergonomice ale celor opt factori de influenţă (A...H). Nivelul fiecărui factor se obţine ca medie aritmetică a criteriilor aferente lui. Din această cauză, profilul global oferă o imagine de
ansamblu
a
sistemului,
evidenţiind
ponderea
factorului
şi
gradul
de
dificultate
corespunzător. 4 N i v
3.5
e l
d
3 2.5
e
2
e
1.5
v a
1
l u
0.5
a r e
0 A
B
C
D
E
F
G
H
Factori
Figura nr.8. Profilul global al sistemului de muncă A – concepţia locului de muncă şi securitate; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică; D – sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul muncii.
25
Profilul analitic al sistemului de muncă
(fig. 2.2) constă în reprezentarea grafică a
nivelurilor de evaluare a tuturor criteriilor de influenţă. Analiza va evidenţia cauzele care duc la proasta funcţionare a sistemului de muncă. Aceste probleme trebuie înlăturate iar soluţiile adoptate pentru reproiectarea sistemului de muncă vor fi corelate, pentru ca rezultatul final să fie: îmbunătăţirea performanţei întregului sistem de muncă şi nu doar numai a uneia dintre componentele sale.
4.5 4 3.5 r i
3
t e
2.5
r i
2
i
1.5 1 0.5 0 3 (A0) 5 (A) 4 (A0) 2 (A0) 6 (B) 7 (B) 8 (B) 9 (B) 10 (B) 20 (E) 21 (E) 22 (F) 23 (F) 24 (G) 1(A0) 14 (C) 15 (C) 16 (C) 17 (C) 18 (D) 19 (D) 11 (C) 12 (C) 13 (C) 25 (H) 26 (H) 27(H)
Nivel de evaluare
Figura nr.9. Profilul analitic al sistemului de muncă A0 – concepţia locului de muncă; A – securitatea în muncă; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică; D – sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul muncii.
26
Domenii de investigare
Factori de influenţă
Concepţia locului de muncă
Ao
Factorul de securitate
A
Ambianţa fizică
Înălţime-distanţă
2
Alimentare-evacuare piese
3
Aglomerare-accesibilitate
1
Comenzi-semnale
2
Securitatea muncii
2
Ambianţa termică
1
Ambianţa sonoră
3
Iluminat artificial
1
Vibraţii
3
Igiena atmosferică
1
Aspectul postului
1
B
Factori ergonomici
Sarcina fizică
Criterii de evaluare
Nivel ul de evalu are
C
Poziţia principală a corpului Poziţia cea mai defavorabilă
2 2 27
Cauze
Măsuri propuse pentru nivel de evaluare ridicat
Asigurarea unui spaţ iu de muncă cât mai comod pt. operator; Pozţionarea îndepărtată a Poziţionarea cât mai aproape a aparatelor faţă de muncitor aparatului faţă de muncitor; Datorită renovării şi modernizării recente; Verificarea periodică a aparatelor pt. o funcţionare corectă din punct de vedere tehnic; Instruirea muncitorului asupra folosirii corecte a utilajelor; Prezenţa centralei termice şi a aerului condiţionat; Datorită folosirii permanente a Achiziţionarea unor aparate cu un aparatelor; zgomot redus; Poziţionarea corectă a birourilor faţă de iluminarea ambientă; Datorită zgomotului produs de Receerea la cel mult 60 min; aparate; Curăţenie zilnică la locul de muncă; Spaţiu neaglomerat, curăţenie zilnică, iluminat natural; Datorită posturii statice Mişcări de relaxare a corpului; prelungite; Poziţia de lucru, şezând, permanentă;
Factori psihologici şi sociali
Sarcina nervoasă
D
Autonom ie
E
Relaţii de muncă
F
Repetitivi tate
G
Conţinut ul muncii
H
Neexistenţa unui efort fizic, mare la locul de muncă; Nemodificări ale poziţiei şezând la locul de muncă nici în timpul pauzelor; Neexistenţa unui efort mare de manipulare;
Mişcări de relaxare a corpului;
2
Datorită spaţiului de lucru;
-
Operaţiuni mentale
4
Nivelul de atenţie
5
Autonomie individuală
1
Autonomie în grup
4
Număr mare de informaţii primite; Datorită prelucrării numărului mare de informaţii; Efectuarea timpului de odihnă; Afectarea procesului de producţie;
Efectuarea timpului de odihnă individual;
Relaţii bune între muncitori;
-
Efort de muncă
1
Poziţia de muncă
4
Efort de manipulare
1
Poziţia în timpul manipulării
Relaţii independente de muncă Relaţii dependente de muncă Repetitivitatea ciclului de muncă
1 1 2
Potenţial de muncă
1
Responsabilitate
1
Interes
1
Tabelul nr. 6. Analiza Metodei R.N.U.R şi propunerea de măsuri
28
-
-
Recreere; Recreere;
Colaborarea cu organele ierarhice imediat superioare; Operaţii identice repetitive în Obişnuinţa la locul de muncă; timpul ciclului de muncă; Aptitudini şi potenţial ridicat de muncă; Asumarea riscurilor apariţiei de erori la locul de muncă; Satisfacţie şi regăsire prin îndeplinirea sarcinii de muncă;
7. Analiza ergonomică, interpretarea rezultatelor Analiza, proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locului de muncă se realizează pentru a asigura e ficienţa sistemului om-mijloace de muncă-mediu şi a micşora posibilităţile
de eroare, în condiţiile reducerii solicitărilor, concomitent cu creşterea satisfacţiei în muncă. Această analiză este necesară atât pentru proiectant cât şi pentru organizatorii şi pentru conducătorii proceselor de muncă. În acest caz, analiza ergonomică a muncii în birou se realizează cu ajutorul RULA (T he Rapid U pper L imb A ssessment)
M etodei
, care este de fapt instrumentul de evaluare a
riscului de leziune a membrelor superioare la locul de muncă. Metoda vizează analiza detaliată a posturii pe diverse segmente ale membrului superior, la care se adaugă elemente privind postura gâtului, trunchiului şi membrelor inferioare şi estimează, cu precădere, riscul de apariţie a bolilor sau leziunilor la nivelul încheieturii, braţului şi antebraţului. Analiza se bazeză pe atribuirea unor scoruri, pe diverse segmente anatomice, funcţie de direcţia, amplitudinea şi solicitarea pe care le presupun mişcările unui lucrător într -un loc de muncă dat. Se observă faptul că metoda este eficientă pentru analiza ergonomică destinată operatorilor care utilizează în principal braţele la locul de muncă. Sunt vizate toate muncile de birou şi locurile din industrie sau servicii, care presupun exercitarea muncii din postură statică (şezând sau în picioare). Pentru angajaţii care utilizează frecvent membrele inferioare în diverse faze ale muncii (şoferi, manipulanţi, operatori pe maşini complexe de prelucrare, curieri etc.) sunt adecvate alte metode de analiză ergonomică. Utilizarea metodei RULA presupune completarea unei fişe care conţine enunţul paşilor descrişi mai sus şi casete în care se înscriu scorurile stabilite pentru locul de muncă analizat. În figura 7 este prezentat modelul unei astfel de fişe.
FISA RULA DE EVALUARE A ANGAJATILOR A. ANALIZA BRATULUI SI INCHEIETURII pasul 1: localizarea poziţiei braţului
B. Analiza trunchiului, gâtului şi membrului inferior pasul 8: localizarea poziţiei gâtului
Tabelul 1
Ajustari: +1 pentru rotirea sau î nclinarea în plan frontal a gâtului
Ajustari: +1 dacă umărul este ridicat sau braţul este în stare de abducţie în plan frontal şi cu -1 dacă este sprijinit
2
2 Scor gat
pasul 9: localizarea poziţiei trunchiului
Scor brat
pasul 2: localizarea poziţiei antebraţului
2 Scor trunchi pasul 10: atribuirea scorului pentru poziţia membrelor inferioare 1 :+1 dacă picioarele sunt sprijinte :+2 în caz contrar Scor picioare 2 pasul 11: stabilirea scorului total pentru postura trunchiului, gâtului şi memebrelor inferioare (tab.3) Scor 8 - 10 Ajustari: +1 pentru rotirea trun chiului sau înclinarea acestuia în plan frontal
Ajustari: +1 sau +2 pentru mişcările în plan sagital şi 0 sau +1 pentru mişcările din plan transversal pasul 3: localizarea poziţiei încheieturii
Ajustari: +1…+3 pentru mişcările în plan sagital, respectiv de 0 sau +1, pentru mişcările în plan transversal pasul 4: aprecierea rotirii încheieturii +1 (rotaţie normală) sau +2 (rotaţie forţată) pasul 5: scor pentru postura bratului A (tab.1) pasul 6: utilizarea musculaturii şi forţe de lucru postură preponderent statică (aceeaşi poziţie pe o durată mai mare de 10 minute): +1
1 Scor antebrat 1 Scor incheietura 1 Scor rotatie 1
Tab. 3
Tabelul 2
Scor 1 - 4
30
postură cu dinamică accentuată (repetare a aceloraşi mişcări de mai mult de 4 ori pe minut): +1 toate celelalte cazuri intermediare din punct de vedere al dinamicii: 0
+ 1 scor utilizare musculatura
pasul 12: utilizarea musculaturii şi forţele de lucru postură preponderent statică (aceeaşi poziţie pe o durată mai mare de 10 minute): +1
+ 0
sarcină < 0.2 kg (4.4 lbs):0 sarcina intermitentă= (0.2…1)kg – (4.4…22)lbs:+1
scor solicitari sarcina statică sau repetată des = (0 .2…1)kg:+2 fizice sarcina mai mare de 1 kg (22 lbs) sau sarcină cu şoc:+3 pasul 7: cumularea scorurilor anterioare, corespunzătoare punctului A
identificarea celulei corespunzătoare scorului final în tabelul 2
= 2 SCOR A
Interpretare scor final din tabelul 2 1, 2 - postura acceptabila 3, 4 - analiza, eventuale schimbari 5, 6 - analiza, schimbari rapide 7+ - analiza, schimbari imediate 3,4 Scor final
postură cu dinamică accentuată (repetare a aceloraşi mişcări de mai mult de 4 ori pe minut): +1 toate celelalte cazuri intermediare din punct de vedere al dinamicii: 0 sarcină < 0.2 kg (4.4 lbs):0 sarcina intermitentă= (0.2…1)kg – (4.4…22)lbs:+1 sarcina statică sau repetată des = (0.2…1)kg:+2 sarcina mai mare de 1 kg (2 2lbs) sau sarcină cu şoc:+3 pasul 13: stabilirea scorului final pentru punctul B
+ 1 scor utilizare musculatura + 0 scor solicitari fizice 3
SCOR B
Fig.nr. 10. Fişa RULA(The Rapid Upper Limb Assessment) Tabelul nr.7. Interpretarea scorului final
Nivel de risc
Scor RULA
1
1-2
Persoana lucrează în cea mai bună postură, fără risc de leziuni datorate posturii la locul de muncă
2
3-4
Persoana lucrează într -o postură care prezintă un oarecare risc de leziune, datorită unor poziţii nefireşti sau cu deviaţii mici. Cazul necesită analiză şi corectare
3
5-6
Persoana lucrează într -o postură greşită, cu risc de leziune. Este necesară analiza şi schimbarea elementelor care determină postura periculoasă
4
7+
Persoana lucrează într -o postură total necorespunzătoare, cu risc imediat de leziune. Se impune analiza şi schimbarea imediată a arhitecturii locului de muncă
Interpretare
31
Măsuri de protecţia a mun cii în bi rou
Menţinerea condiţiilor sănătoase şi sigure de muncă în birouri impune angajaţilor respectarea următoarele cerinţe:
să păstreze ordinea în aria de lucru;
să recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol;
să raporteze şi să înregistreze accidentele corect, complet şi clar, în concordanţă cu
procedurile stabilite;
să urmeze instrucţiunile de folosire pentru echipamentele şi pentru accesoriile din
să folosească metode aprobate şi sigure pentru ridicarea şi pentru manevrarea
birou;
obiectelor grele şi voluminoase;
să studieze regulamentele şi regulile directoare pentru posturile ce implică expunerea
la un monitor al calculatorului.
Măsurile de securitate se extind şi dincolo de birou, deoarece uneori cei care lucrează în birouri trebuie să se deplaseze în alte locuri cum ar fi depozite sau secţii de lucru. Faptul că personalul de birou nu vizitează frecvent aceste spaţii de lucru măreşte riscul producerii accidentelor, dacă aceştia nu sunt atenţi şi conştienţi de eventualele pericole. Totodată Legea din 1971 privind prevenirea incendiilor cuprinde norme de securitatea muncii referitoare la : - echipamente; - cladire şi împrejmuiri; - măsuri de prevenire a incendiilor.
Asemenea norme sunt extrem de importante pentru birouri, mai ales că acestea deţin materiale care se aprind şi ard foarte uşor, de aceea considerăm că este necesară şi în ţara noastr ă o lege privind securitatea birourilor care să cuprindă astfel de reguli.
Utilizarea normelor de protecţie a muncii în birou au rolul de a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente şi îmbolnăviri profesionale, prin aplicarea unor procedee moderne de securitate, prin folosirea rezultatelor
cercetărilor ştiinţifice şi prin organizarea corespunzătoare a muncii
32
Concluzie
În concluzie se poate spune că ergonomia studiază relaţia dintre om şi munca sa astfel încât să determine creşterea productivităţii muncii fie prin organizarea ergonomică a locurilor de muncă existente, fie prin proiectarea ergonomică a unor noi locuri de muncă. Deasemenea din analiza ergonomică efectuată cu ajutorul Metodei RULA, metodă de evaluare a riscului de leziune a membrelor superioare, se poate observa pe baza tabelului nr.7 că
persoana lucrează într -o poastură care reprezintă un oarecare risc de leziune, datorită unor poziţii nefireşti sau cu deviaţii mici, fapt pentru care se necesită corectarea. De aici se poate deduce că, ergonomia are ca scop, de fapt, adaptarea sarcinilor de muncă
și a locului de muncă la oameni cât și a oamenilor față de muncă și locul de muncă.
33
