Premiile Nobel au fost create de savantul şi omul de afaceri suedez Alfred Nobel inventatorul dinamitei (1867); în testamentul său, a cerut ca veniturile imensei sale averi să fie oferite în fiecare an "sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii".
Astfel, prin testamentul lăsat de Alfred Nobel, premiile Nobel sunt decernate de instituţiile :
Academia Regală de Ştiinţă din Suedia Premiul Nobel pentru Fizică Premiul Nobel pentru Chimie Premiul Nobel pentru Economie Institutul Carolina din Stockholm Premiul Nobel pentru Medicină Academia Suedeză – Premiul Nobel pentru Literatură Un comitet alcătuit din 5 persoane alese din Parlamentul Norvegiei Premiul Nobel Pentru Pace
Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după moartea autorului lor.
Ele constau din:
o medalie, o diplomă o sumă de bani, Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa, dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze (aproximativ 1,5 milioane dolari).
În fiecare an Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaţilor pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membrii ai academiilor şi societăţilor literare, profesorii de literatură şi limbă, foştii laureaţi pentru literatură ai Premiului şi preşedinţilor de organizaţii ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Nu sînt posibile auto-nominalizările.
Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice ţară care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs "cea mai remarcabilă lucrare într-o tendinţă idealistică". "Opera" în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot, nu la o lucrare individuală, deşi lucrările individuale sînt uneori citate în decernări. Academia Suedeză decide cine, dacă este cazul, primeşte acest premiu în fiecare an.
Citatul original al lui Nobel a condus la multe controverse. În suedeza originală, cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca "idealistic", fie "ideal". În anii anteriori, Comitetul Nobel a lovit aproape în intenţia testamentului, omiţînd anumiţi scriitori cu renume mondial, precum Lev Tolstoi şi Henrik Ibsen, pentru Premiu, probabil din prisma faptului că opera lor nu era îndestul de "idealistică".
În anii de mai tîrziu, formularea a fost interpretată mult mai liberal, iar Premiul este acordat, cum adesea se argumentează că ar trebui să se întâmple, pentru merit literar de durată. Însă, distincţia continuă să genereze o cantitate de controversă, cum multe alte nume faimoase în literatură sînt uneori neglijate în favoarea unora mai puţin vehiculate,
• Premiul Nobel nu măsoară talentul sau valoarea "absolută" a unui scriitor. Următorii mari scriitori nu l-au obţinut deşi erau perfect eligibili :
Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Joseph Conrad, Theodore Dreiser, Thomas Hardy, Graham Greene, Aldous Huxley, Henrik Ibsen, James Joyce, Nikos Kazantzakis, Arthur Koestler, D.H. Lawrence, William Somerset Maugham, André Malraux, Alberto Moravia, George Orwell, Marcel Proust, Boleslaw Prus, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Mark Twain, Franz Werfel, Thornton Wilder, Tennessee Williams şi Virginia Woolf.
Mii de cereri sînt trimise anual, iar doar cincizeci de propuneri sînt admise. Acestea trebuie admise la Academie pînă la data de 1 februarie, după care sînt examinate de către Comitetul Nobel. Pînă în luna aprilie, Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidaţi şi pînă la ivirea verii lista se reduce la cinci nume. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primeşte mai mult decît jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură. Procesul este similar celorlalte Premii Nobel.
1901
Sully Prudhomme
Franţa
1903
Norvegia
BjørnstjerneBjørnson
1902
Germania
Theodor Mommsen
1904
Frédéric Mistral José Echegaray y Eizaguirre
1905 1906 1907
Franţa Spania
Henryk Sienkiewicz
Polonia
Giosuè Carducci
Italia
Rudyard Kipling
Regatul Unit
1908
Rudolf Christoph Eucken
Germania
1909
Selma Lagerlöf
Suedia
1908
Rudolf Christoph Eucken
Germania
Germania
1910
Paul Heyse
1911
Count Maurice Maeterlinck
Belgia
Germania
1912
Gerhart Hauptmann
India
1913
Rabindranath Tagore
1914 Banii au fost alocati pentru fondul principal si pentru cele speciale.
Franţa 1915
Romain Rolland
1916
Suedia
Verner von Heidenstam
1918 Banii au fost alocati pentru fondul principal si pentru cele speciale.
1917
1919
Karl Adolph Gjellerup Henrik Pontoppidan
Carl Spitteler
Danemarca Danemarca
Elveţia
1920
Norvegia
Knut Hamsun
1921
Franţa
Anatole France
Spania
1922
Jacinto Benavente
Irlanda
1923
William Butler Yeats
Polonia
1924 Władysław Reymont
1925 Irlanda
George Bernard Shaw
1926 Grazia Deledda Italia
1927 Henri Bergson Franţa
1928
Sigrid Undset Norvegia
1929
Germania
Thomas Mann
1930
Sinclair Lewis
Statele Unite ale Americii
Suedia 1931 Erik Axel Karlfeldt
Regatul Unit
1932
John Galsworthy
1933
Ivan Alexeevici Bunin
Rusia (în exil)
1934
Luigi Pirandello
Italia
1935 Banii au fost alocati 2/3 pentru fondul principal 1/3 pentru fondul de premii.
1936
Statele Unite ale Americii
Eugene O'Neill
1937
Roger Martin du Gard
Franţa
1938
Pearl S. Buck Statele Unite ale Americii
1939
Frans Eemil Sillanpää
Finlanda
1940 1941 1942 1943
Premiul nu s-a acordat
Banii au fost alocati 2/3 pentru fondul principal 1/3 pentru fondul de premii
1944
Johannes Vilhelm Jensen
Danemarca
1945
Gabriela Mistral
Chile
1946
Hermann Hesse
Elveţia
1947
Franţa
André Gide
1948
T. S. Eliot
Statele Unite ale Americii / Regatul Unit
William Faulkner 1949 Statele Unite ale Americii
Bertrand Russell 1950 Regatul Unit
1951
Pär Lagerkvist
Suedia
1952
François Mauriac
Franţa
Sir Winston Churchill 1953
Regatul Unit
1954
Ernest Hemingway
Statele Unite ale Americii
1955
Halldór Laxness
Islanda
1956
Juan Ramón Jiménez
Spania
1957
Albert Camus
Franţa
1958
Boris Leonidovici Pasternak (a refuzat premiul)
Rusia
1959
Salvatore Quasimodo
Italia
1960
Saint-John Perse
Franţa
1961
Ivo Andric
Iugoslavia
1962
John Steinbeck
Statele Unite ale Americii
1963
Giorgos Seferis
Grecia
1964 Jean-Paul Sartre (a refuzat premiul)
Franţa
1965
Mihail Şolohov
Şemuel Iosef Agnon Israel
1966 Nelly Sachs Germania
Rusia
1967 Miguel Ángel Asturias
Guatemala
1968 Yasunari Kawabata
Japonia
1969
Samuel Beckett
1970 Alexandr Soljeniţîn
Irlanda
Rusia
1971
Pablo Neruda
Chile
1972
Heinrich Böll
Germania (Vest)
1973Patrick White Australia
Eyvind Johnson
1974
Suedia Harry Martinson
1975
Italia
Eugenio Montale
1976
Saul Bellow
Canada /
Statele Unite ale Americii
1977
Vicente Aleixandre Spania
1978
Isaac Bashevis Singer Statele Unite ale Americii
1979 Odysseas Elytis Grecia
1980 Czesław Miłosz Polonia Statele Unite ale Americii
1981
Elias Canetti
Regatul Unit
1982
Gabriel García Márquez
Columbia
1983
William Golding
Regatul Unit
1984
Jaroslav Seifert
Cehoslovacia
1985
Claude Simon
Franţa
1986 Akinwande Oluwole Soyinka
Niger
Rusia
1987 Iosif Brodski
Statele Unite ale Americii
1988 Naguib Mahfouz
Egipt
1989
Camilo José Cela Spania
1990 Octavio Paz
Mexic
1991 Nadine Gordimer
Africa de Sud
1992 Derek Walcott
1993 Toni Morrison
Sfânta Lucia
Statele Unite ale Americii
1994
Kenzaburo Oe
Japonia
1995 Seamus Heaney
Irlanda
1996 Wisława Szymborska
Polonia
1997 Dario Fo
Italia
1998 José Saramago
Portugalia
1999 Günter Grass
Germania
2000 Gao Xingjian Franţa / China
2001
Vidiadhar Surajprasad Naipaul
Regatul Unit
2002
Imre Kertész
Ungaria
2003
John Maxwell Coetzee
Africa de Sud
2004 Elfriede Jelinek
Austria
2005
Harold Pinter
Regatul Unit
2006
Orhan Pamuk
Turcia
2007
Doris Lessing
Regatul Unit
2008 Jean-Marie Gustave Le Clézio
Franta
Laureatul Nobelului pentru literatură 2009 este scriitoarea germană de origine română
Herta Muller
Deşi mai mulţi scriitori români au fost nominalizaţi (între ei Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Sorescu sau Nichita Stănescu), nici un autor român nu a reuşit să obţină această distincţie. O situaţie specială a constituit-o cazul poetului şi filozofului Lucian Blaga, căruia regimul comunist a refuzat să-i propună candidatura, în 1956, deşi avea şanse reale de a-l cîştiga.
