Tănase Diana Andreea
Originalitatea viziunii Argheziene în volumul
este pseudonimul adevăratului nume Ion N. Teodorescu cunoscut în literatura română română înspecial înspecial pentru creaţiile creaţiile sale lirice. Originalitatea operei operei sale stă sub semnul „ esteticii estetici i urâtului ’’, pe care o preia de la scriitorul francez Charles Bouclelair, autorul volumului „ Les flours du mal ’’ , dar şi complexitatea temelor abordate , de la raportul omului cu divinitatea in poeziile ce surprind complexitatea existenţială a individului până la creaţiile creaţ iile ce descriu lumea dintr-o perspectivă ludică, ludică, fiind adresate adresate cititorilor aflaţi la vârsta copilăriei. Ov. S. Crohmălniceanu spune că „ Arghezi a deschis principalele drumuri ale poeziei româneşti interbelice. interbelice . Miraculoasă este sigur sigur anţa anţa cu care el a intuit aproape toate formele liricii moderne. liricii moderne. Poezia fiorului religios, poezia sentimentului cosmic, poezia chtonică, poezia vizionară, vizionară, poezia terorii mistice, poezia primitivităţii , poezia universului universului domestic, poezia răzvrătirii, poezia metamorfozelor materiei, poezia jocului, poezia ingenuităţii, poezia absurdului îşi absurdului îşi află puncte află puncte de plecare plecare în opera lui. Arghezii Arghezii este placa turnată turnată a liricii 1
româneşti. ’’
Criticul literar subliniază unirea perfectă între tradiţie şi modernitate, modernitate , impresia de autenticitate a creaţiilor creaţ iilor poetului. Ciclul de versuri intitulat “Tablouri biblice” cuprinde o lucrare de cinci poezii “Adam si Eva, Paradisul, Porunca, Păcatul Păcatul si Pedeapsa”, Pedeapsa”, au fost publicate în vara anului 1944 în revista “Fundaţiilor “Fundaţiilor regale”. Tudor Arghezii s-a inspirat în redactarea acestor poezii din “Vechiul Testament”, poeziile având o tentă religioasă. religioasă. Subtitlul „Versuri de abecedar’’ abecedar’’ sugerează că Tudor Arghezi nu îşi propune să abordeze poeziile cu seriozitate ca în secvenţele biblice. Tudor Arghezi priveşte creaţia ca pe un joc, iar acest comportament ne duce cu ideea la l a abecedar. În prima poezie, numită Adam şi Eva, Arghezi prezinta apariţia omului. Omul este prezentat ca un copil, autorul nerespe ctând viziunea biblică. Arghezi îşi Arghezi îşi imaginează scopul acestei lucrări lucrări a divinităţii divinităţii ca eliberarea de o apăsătoare apăsă toare monotonie a singurătaţii: „Urându-i-se „Urându-i-se 1. ,, Literatura română între cele două războaie mondiale’’, editura Minerva, Bucureşti, Bucureşti, 1974, vol II, pg. 10
singur în stihii,/ A vrut şi Dumnezeu să aiba-n cer copii”. Autorul menţionează că omul ar fi putut fi creat din ,,borangic, argint sau promoroacă”, însă este creat din ,,praf şi niţel scuipat”, de aceea Adam iese ,,trândav si nărăvaş”, astfel că Adam iese altfel decât şi -ar fi dorit Domnul. Eva este creată dintr-un dintr -un os din coastele lui Adam, pentru al face pe acesta să fie puţin mai jucăuş: ,,Mai poţi căsca de lene, iaraş, / Când ai o soră sisi -un tovarăş? ”. Poetul nu insistă în a descrie această „zămislire” a Evei. Primii oameni sunt închipuiţi sunt închipuiţi de Arghezi ca nişte nişte copii surprinşi surprinşi într-un moment de joacă: de joacă: „S-au „S-au luat de mâini şi-au şi-au cutreierat/Gradina toată-n toată-n lung şi-n lat.” În acestă secvenţă se surprinde într-un mod excepţional nevinovaţia nevinovaţia şi frumuseţea frumuseţea primilor oameni. Erau precum copiii liberi, ce „şovaiau” prin gradină. gradină. Întreaga poezie este văzută ca o armonie a creaţiei, creaţiei, un tablou ce înfaţişează ce înfaţişează pe Adam si Eva în gradina raiului. A doua creaţie a lui Arghezi, Porunca, continuă ideea ide ea prezentă prezentă din prima poezie, descriind traiul fericit pe care cei doi copii c opii il duceau in rai. Raiul este descris ca un loc perfect, in care lucrurile erau pe placul tuturor: absenţa activităţilor şcolare, a parinţilor, a profesorilor, dar nu în ultimul rând lipsa totală a regulilor re gulilor şi a responsabilitaţilor. Dacă în prima creaţie Dumnezeu este imaginat ca un prieten de joacă, în acest text Dumnezeu apare în ipostaza autorităţi i. Acesta le interzice copiilor copiilor să guste din ,,pomul interzis”. interzis”. În poezia Pedeapsa se se continuă contin uă ,, povestea biblică”, surprinzând momentul în care Adam si Eva încalcă încalcă porunca divină, copiii neştiind că Dumnezeu ,,vede tot / Că ochiul lui deschis, într adevăr / Şi depărtările le vede in răspăr”. răspăr” . Întocmai Întocmai ca şi alţi copii, Adam va da vina pe Eva, iar Eva pe şarpe. Dumnezeu este deranjat de minciună, aşa că îi izgoneşte din Rai ,,Că Dumnezeu loveşteloveşte-ntodeauna/ Mai tare decât faptele minciuna’’. Poezia nu dezvăluie alte amănunte amănunte despre felul in care primii oameni cad in păcat, păcat, se înfrupteaza la îndemnul şarpelui să guste din pomul interzis. Mâncând din pom încalcă pom încalcă porunca lui Dumnezeu. În creaţia ,, Paradisul ’’, autorul ne arată, dorul de Rai, de ,,poame ,, poame bune, cu toptanul./ Cât e grădina şi cât ţine anul.’’ pe care Adam şi Eva îl poartă: poartă: Aşa era în Paradis.Păcat/ Că l-am l -am pierdut şi nu am ascultat!”. Acum, autorul îi prezintă ca pe nişte oameni adulti, maturi,, Oftează Eva a pustiu,/ Când povesteşte, mai târziu,/ Copiilor ţinuţi în poală/ De câte ori îi culcă şi îi spală”. ,,
În poezia ,, Pacatul’’, autorul autorul aminteşte frumuseţea frumuseţea şi bogaţia Raiului şi descrie ,, pomul interzis’’: ,, Făcea de toate şi caise,/ Smochine, chitre, pere moi şi prune,/ Cari de cari mai grase şi mai bune’’.
Prin versurile ,, Domnul i-a i- a dat afară, în furtuna’’, autorul subliniază, prin metafora ,,furtună’’, pedeapsa pe care Dumnezeu Dumnezeu o aplică pentru încalcarea cuvântului cuvântului Domnesc, izgonirea din Paradis în lumea cea rea ca o ,,furtună’’. Prin versurile ,, Ca să încerce dacă un altoi/ De stea putea să prindă pe noroi’’, autorul surprinde construcţia antinomică a fiinţei umane: libertatea deplină a spiritului evidenţiată prin metafora ,,altoi/ De stea’’ şi limitarea conferită de corporalitatea sugerată de cuvântul folosit figurat ,,noroi’’. Limbajul este demonstrat de construirea unor imagini artistice si a unor figuri de stil ce conferă conferă expresivitate discursului liric, dar şi prin conotaţia ludică, termenii utilizaţi fiind din registrul copilăresc. Arghezi îşi Arghezi îşi demonstrează viziunea ludică asupra universului descris. Astfel ,,raiul’’ este populat de gâze şi iezi, de pomi înmuguriţi, pomi înmuguriţi, dar mai ales de copii ce se bucură de absenţa adulţilor. adulţilor. Atenţia Atenţia lui Arghezi pentru scrierile cu subiect religios se observă cu uşurinţa în întreaga sa creaţie. creaţie. Expresia poetică este în acestă poezie una simplă, simplă, ce arată alegerea scriitorului pentru literatura celor mici, astfel formulările formulările sunt mai pline de haz, de umor. Şerban Cioculescu spune că ,,Nici unuia din contemporanii contemporanii noştri noştri nu nu i se potriveşte se potriveşte mai bine decât lu Arghezi epitetul: o natura, care se dă acelor scriitori mereu împrospătaţi, mereu împrospătaţi, 2
surprinzători prin surprinzători prin chipurile numeroase ale înfaţişă ale înfaţişărilor rilor lor.’’ lor.’’
Prin citatul de mai sus, criticul criti cul literar sugerează ca Arghezi poate să transmită orice, oricărei vârste, prin ,,improspătarea’’ de care el dă dovadă.
2.
,,Modele de analize literare şi stilistice’’ , editura ALBATROS, Bucureşti, Bucureşti , 1989, Ediţia a II-a, pg. 263
