METÓDĂ NOUĂ de
SCRIERE ȘI
CETIRE
PENTRU USULU CLASEI I PRIMARIĂ. de
Institutorii: I. Créngă, C. Grigorescu, G.
Ienăchescu, N. Climescu, V. Recénu şi A. Simionescu.
Aprobată şi adoptată de Ministeriulu Instrucţiunei Publice şi alu Culteloru.
EDIŢIUNEA A DOUA. Tipărită cu spesele Societăței învèțăturei Poporului Românu din districtulu și comuna Iassy.
Preţul 43 parale sèu 33 bani
Tipografia H. Goldner.
–
Notă
4
–
explicativă asupra ediției:
Acest material nu este un facsimil ci o reproducere a manualului “Metodă nouă de scriere și cetire pentru usulu clasei I primariă” din anul 1868 , prin mijloace
moderne de lucru: scanare, prelucrare și aranjare a textului, prelucrare și îmbunătățire a imaginilor, etc. Editarea
manualului
face
parte
din
proiectul
ȘCOALA ROMÂNEASCĂ – inițiat de APCA, oraș FIENI, DB.
Proiectul își propune înțelegerea actului educațional la români de-a lungul timpului. Realizarea obiectivului acestui proiect vizează
pe toți oamenii interesați de istoria învățământului românesc și în special pe cadrele didactice și specialiş tii în domeniul educației. Cititorii dornici să pună câte o cărămidă la împlinirea obiectivului pot sprijini proiectul: proiectul: 1. Cu manuale școlare sau cărți, studii, articole, etc.,
referitoare la învățământul românesc și tot ce a putut interacționa cu el în decursul anilor; 2. Sponsorizări sau donații; 3. Direcționarea celor 2% din impozitul pe salariu sau profit.
Nădăjduim în ajutorul lui Dumnezeu pentru r odnicia odnicia acestui demers !
Asociația Pentru Cultură Alfa, Fieni, jud. Dâmbovița CONT BCR – RO77RNCB0129122962010001 www.asociatia-pentru-cultura-alfa.ro/blog
[email protected] 0729 386 937
Ministerulu Instrucţiunei Publice şi alu Cultelor. Vedendu cartea intitulată „Metoda nouă de scriere şi cetire pentru usulu clasei I Primariă‖ elaborată de D-nii institutori din Créngă, C. Grigorescu, G. Ienă Ienăchescu, N. Climescu, V. Iaşi, I. Créngă, Recénu Recénu şi A. Simionescu, Ministeriulu audindu şi pe consiliulu permanente de instrucţiune, publică spre generala cunoscinţă, că acéstă carte s'a apr obatu obatu şi adoptatu ca carte didactică, pentru usulu clasei I din scólele primarie. No. 10,099, Septemvrie Septemvrie 11. (Monitorulu 208 anulu 1868.)
–
4
–
P A R T E A I. Litere mici de scrisu şi de tipariu
Cuvinte une-silabe şi propuseciuni.
I
i n i n
in in
n i n i
ni ni
u u
–
4
–
nu nu
un un
nun nun
c c
cu , cuc , nuc . cu, cuc, nuc. un cuc. un nuc. un nun. Modul de prelegere.
Invĕțătorulu. Eu ḑicu i, diceți și voi cu toții de-o-dată i! — Acum scrieţi si voi așà: (Invĕţătorulu scrie pe tabela sc ólei semnulu sau litera sonului i; totu așa face învățătorulu și pentru litera n) Scolarii scriu pe plăcele loru). Acum scrieţi litera i şi n alăturea. — (Invĕțătorulu scrie pe tabela scólei in). Spuneţi pe rându: i-n şi apoi le cetiţi de-o-dată: in. — Acum scrieţi semnulu sonului n. apoi alu i, aş à: n-i şi la un loc ni. — Care cuvêntu s'a ḑisu ântĕiu? — (in) Care alu doilea ? — (ni). Câte sonuri suntu în cuvêntulu ântĕiu? — Câte în alu doilea? — Şi care suntu ? — (Totu așa se face pentru u și c). Scrieți lecțiunea ca în carte și apoi o cetiți !
–
5
–
II
i n u c inuc
m m
mi , mic , muc , cum ? mi, mic, muc, cum? un nuc mic.
o o
om om un om.
–
6
–
t ) t ț
toc , cot , tot , tun , mut , coc . )in, )ic
toc , cot , tot , tun , mut , coc . țin, țic ! nu toc. un om mut. un cot, nu tot.
Deprindere prin între bări şi eserciţii ca la lecțiunea ântĕi. Să se întrebe de numĕ rulu cuvinteloru ce se află în fiă-care propusecinne!
III
i n u c m o t ) inucmotț
a a
–
7
–
an ,na , ca , ac , am , cam , mac . an, na, ca, ac, am, cam, mac.
nu am un ac am mac. nu am un ac. am mac.
d ! d
ḑ
din , du , ud , dud , duc , nod , da !i !ic.
din, du, ud, dud, duc, nod, da! ḑi ḑic. ud un dud. duc un ac. un cuc din dud. un nod mic. Deprindere prin întrebări şi eser ciţii ca la lecţiunea I şi II.
IIII
i n u c m o t ) a d ! inucmotțadḑ
–
8
–
p p
pod , dop , pom , pat , poc pun , pot , pic , cap , )ap , nap , doc .
pod, dop, pom, pat, poc! pun, pot, pic, cap, ţap, nap, doc. din pom pic. din pod pic. poc! din pat nu pic. un om cu cap mic. pun un dop. — nap? — da! — un nap, Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ș i II.
IIIII
i n u c m o t ) a d ! p inucmotțadḑp
–
9
–
h h
han , ham , hop hap ah
han, ham, hop! hap! ah! ah! un hoţ din han.
b b
bun , ban , bob , bat , bot , boc
bun, ban, bob, bat, bot, boc! am un ban bun. nu am bot. bat bob. boc! boc! Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ş i II.
IIIIII
i n u c m o t ) a d ! p h b inucmotțadḑphb
–
10
–
e l e l
la , al , le , el , de , ed , lin , lip , loc , lot , lat la) , lup , lut , mal , cal , )ol , bal. la, al, le, el, de, ed, lin, lip, loc, lot, lat, laţ, lup, lut, mal, cal, ţol, bal. lut din mal. nod cu laţ. pun un cal la ham. bat bob pe ţol. un ed mic. doc lat. el e cu lip pe cap. hop! la bal. un hoţ de lup. un lin. Modulu de prelegere ca la lecţiunea I şi II,
IIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p h b e l inucmotțadḑphbel
–
11
–
f f
fac , foc , fum , of puf , uf .
fac, foc, fum, of ! puf, uf. of! tot cu puf pe cap?-
j g j g
jug , joc , fag , fug , leg. jug, joc, fag, fug, leg. fug la joc. un jug de fag. leg un cal de bot. Modulu de prelegere ca la lecţiunea I şi II.
IIIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p h b e l f j g i n u c m o t ț a d ḑ p h b e l f j g
–
12
–
s ( s ș
sac , sat , sus , soc , cos ,os , pas , pus , nas , dos , dus , fus , fes , )es , des , !is , jos. sac, sat, sus, soc, cos, os, pas, pus, nas, dos, dus, fus, fes, ţes, des , ḑis, jos.
(i , (ip , (es , (ed , mo( , na( , ca( , co( , (al. şi, şip, şes, şed, moş, naş, caş, coş, şal. cos un sac. un om cu caș din sat. un moş cu fes pe cap. nu şed sus. şed jos. sus pe soc e un cuc. las la pas! am un coş pe nas. am pus un şal pe c ap. Modulu de prelegere ea la lccţiunea I şi II.
–
13
–
IIIIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p h b e l f j g s (. i n u c m o t ț a d ḑ p h b e l f j gs ș
r v r v
rar , car , rac , rad , dar , ras , sar , rus , sur , ros , ro( , rog , rup , jur , dor , rod , par , fer , rum , mur , lor . rar, car, rac, rad, dar, ras, sar, rus, sur, ros, roş, rog, rup, jur, dor, rod, par, fer, rum, mur, lor.
–
14
–
vad , val , vas , var , vin , vis , vad, val, vas, var, vin, vis, rad un lin. nu sar din pod jos. nu mi è dor de vin roş. mi è dor de caş. un coş de car. am un cal sur şi un ţap roş. un vas cu var. bat un par. un vad de tot mic. un pat de fer. am pus un rac pe mal. nu jur! Modulu de prelegere ca la lec țiunea I şi II.
IIIIIIIIII
i n u c m o t ) a d ! p b h e l f j g s ( r v. i n u c m o t ț a d ḑ p b h e l f j g s ș r v.
z z
zac , zer , zid , zur , gaz , iz , boz , haz .
–
15
–
zac , zer , zid , zur , gaz , iz , boz , haz . zac la pat. caş cu zer. nu sar de pe zid de gaz nu fac haz.
( { ~ ) ( â % î ) (ă ĕ) (â ê î)
d{ , m~ , f{ , b{) , v~d , m~r , p~r , v~r . dă, mĕ, f ă, băţ, vĕd, mĕr, pĕr, vĕr.
fân , cât? bâz , jîr , gât , mî) , rîd , rîs , rât , )îr , în. fân, cât? bâz, jîr, gât, mîţ, r îd, rîs, rât, ţîr, în. pe mĕr vĕd un băţ. dă fân la cal! nu da în mîţ! mĕ leg la gât. un fag cu jîr. am un bun vĕr. am pĕr pe cap. f ă foc! Modulu de prelegere ca la lecţiunea I ş i II.
–
16
–
a) Literile mici de scrisu şi de tipariu în şiru alfabeticu.
a b c d e f g h i j l m n o p abcdefghijlmnop
r s t u v z ( { ~ ) ( â % î ) r s t u v z (ă ĕ) (â ê î)
! ) ( ḑ ţ ş. b) V o c a l e
a e i o u ă ê c) C o n s ó n e
b c d f g h j l mn p r s t v z ḑ ţ ş d) C i f r e l e
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1234567890
a). Literele suntu semne pentru sonuri . Literele se scriu şi se vĕdu, sonurile se spunu şi se audu. b). Vocale se numescu sonurile care se spunu u şoru şi se audu tare. c). Consóne se numescu sonurile care se spunu cu greu şi se audu înce tu. d). Cifrele suntu semne pentru numere. I n v ĕ ţ ă t o r u l u. Spuneţi numele liter eloru! Care sonuri se potrivescu cu numele litereloru ? – (Vocalele) – Şi care nu ? – (Consónele).
–
17
–
Cuvinte terminate fi începute cu consóne.
11.
alb , arc , ard , ars , imn , orb , or! , opt , olt , ulm , unt , urs , ung . vĕd un cal alb pe şes. la foc mĕ ard. urc un sac. pun or ḑ în car. nu mĕ ung cu unt pe cap. fac un arc. mĕ tem de urs. fac un imn. of! vĕd la pod un om orb.
Dupe fiă-care vorbire, Invĕţătoriulu într é bă de numĕrulu cuvinteloru ce se află în ea. D. E. vorbirea: Vĕd la pod un om orb. (Inv ĕţătorulu bate tact ulu şi scolarii repetă în coru simultanu propuseciunea, osebindu împreună cu înveţătoriulu fiă-care cuvêntu). Invĕţătoriulu: Să numĕrămu pe degete, de câte or i ne-amu opritu la vorbire. Invĕţătoriulu şi Scolarii: Ved — odată, la — de douĕ ori, pod — de trei ori, un — de patru ori, om — de cinci ori, orb — de şese ori. Invĕţătorulu: de câte ori ni-amu oprit ŭ, amu vorbitu câte unu cuvê ntu. Aşa dar: câte cuvinte are vorbirea acésta? — Scolarii respundu. — Care este cuvêntulu ânt ĕiu, — alu doilea, — alu treilea? etc. Totu cu acestu modu se deprindu şi cele-l-alte propuseciuni.
12.
cald , corb , col) , corn. cort , corp , copt , culc , câmp , când , dorm , mort , mar( , melc , merg ,
–
18
–
murg , mulg , mu(c , must. mult , mânz , torc , tors , tort , torn , tont , tuns , turc , turn , târg , )arc , timp. merg în târg. vĕd un om sub cort. pe sus vĕd un corb. nu rîd ca un tont. nu mĕ joc în colb. un cal murg şi un mânz pe câmp. torn must în vas. un băţ de corn. un ţap cu un corn rupt. nu dorm mult. de turc nu mĕ tem. Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
13.
domn , dâmb pasc , perd , perj ,pept , post , port , porc , horn , hârb , bor( , bumb , larg , lan) , lemn , lung , fert , ferb am bold la pept. pe dâmb v ĕd un porc. muşc din mĕr. pun borş la foc. ard un lemn de perj. nu calc pe hârb. în horn nu m ĕ bag. ferb bob. nu am timp de joc. port la gât un bumb de os. un colţ de lup. Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
–
19
–
gard , gând , gînj , gust , surd , sunt , sîrb , (arg , (an) , sorb , serv , rénd , rupt , v{sc , vacs , vals , v%nd , v%rf , v{rs , junc. fac un şanţ în loc de gard. pun un junc la jug. nu sunt surd. vênd vacs. nu am gust să şed în v ênt. fac un gînj la car. un sîrb pe un cal şarg. am de gând să joc un vals. merg la r ênd. am un serv bun. un ac rupt la vêrf. sorb borş. şed în colţ. un melc fert. vĕd un om în turn. ca la lecţiunea 11. Consóne nedespărţibile. 15. br. bl. cr. cl. dr. *) Deprinderi prin întrebări şi eserciţii
brad , bra) , brav , bleg , blid , crac , crap , cred , crep , cre) , crin , crud , cr{p , clin , clit , drag , dram , dreg , dric , drob , drum , drug. dreg un dric la car. nu m ĕ joc în colb. nu cred în vis. mĕ leg cu crep la braţ. un porc bleg şi creţ la pĕr. mi è drag un om brav. *). Se numescu consó ne nedespărţ ibile acelea, care se potu spune împreună la în ceputulu unui cuvê ntu, şi care află ndu-se la miḑlocul lui, când cuvêntulu se desparte în silabe, ele remânu totu alăture, trecêndu la silaba a doua. D. E. gr. pr. tr. bl. facu: gr-asu tr-ei etc. gr. sc. pr. tr. bl. facu: né- gră, é-scă, ca- pră, în-tră, âm- blă, etc.
–
20
–
un crin alb. borş crud. cră p un lemn de brad. fac un drum lung. un crac de perj rupt de vênt. când pun blid pe blid, fac un clit. amu unu gustu de borşu cu crapu. Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
Consóne nedespărţibile. tr. pr. pl.
16.
trag , tras , trec , trop! trup , prag , prun , prut , plec , plic , plin , plop , plug , plus , praf. duc un plug să ar la câmp. un lemn din prut tras la mal. un sac plin cu or ḑ. nu stà în prag. vênd un dram de prav. vĕd un praj sub pat. plec la drum cu un plic. trec pe pod. trop! trop! un fus de lemn de plop. am un ac şi u n bold, plus un rac: la un loc cât fac? — Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
Consóne nedespărţibile. hr. sl. sn. st. sf. sp.
17.
hrib , slab , snop , sté , stog , stuh , stup , sfat , spic , spin , spun , spus ,
–
21
–
sp{l , spân ,sbor , (tir , gras , gros , glod , glas , vlad , vrut. fac un stog de fân. leg un snop de or ḑ. pun un hrib în borş cu ştir. vlad è spân. pun un spin pe gard. un spic sec. m ĕ spăl pe cap şi pe trup. nu mĕ bag în glod. nu cânt pe nas. un drug gros de fer. mĕ duc în târg să vênd un car cu stuh. nu pun la ham un cal slab. nu mĕ duc la stup! Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
Consóne nedespărţibile. gl. pl. şt. gr. vr.
18.
glan) , prost , drept , st%ng , plâng , plisc , plumb , scald , stors , stur! , spirt , smuls , (tirb , sterp , (terg , grajd , prunc , scump , scurt , vr%nd. scot un cal din grajd, nu sunt prost să plâng, vĕd un corb cu caş în plisc . am dat un sfat bun. am un plumb scurt.
–
22
–
am smuls un hluj de mac. mĕ duc să mĕ scald, nu da foc la spirt! — ţin un prunc pe braţ. am un sturḑ scump. merg drept pe drum. am un braţ stêng. Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
Consóne nedespărţibile. str. scr. spr.
19.
strat , strig , stric , strug , stru) , strucs , scrob , scrum , scris , str%mb , strîns , str%mt , scrip) , spré , scrin. săp un strat. fac un scripţ la strug. am scrob la prânḑ. am scris un rênd strêmb. un struţ lung în gât. un cot de strucs. am strîns un şal în scrin. când vĕd un hoţ, strig! — Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
–
23
–
20.
i i *)
!i , (i — ai , n’ai , ei. ḑi, şi — ai , n‘ai , ei.
cai , boi , b{i , cui ? doi , foi , hai ! lei , lui , mai , moi , pui , r~i , st{i ! sai! sui! tai , vai! voi , noi , zoi , vrai? trei , joi.
e!i , e(i , ra!i , rî!i , to)i , ve!i , napi , po)i , !ori , )api , (e!i , albi , ar(i , bra!i , bravi , luni , mar)i. veḑi tu o sté? — tu rîḑi de toţi. am doi pui. nu te pui la scris? — când vĕd lei, fug de ei că sunt rei. când vii la noi? —luni ori marţi: că joi am să plec la băi. — ai să seḑi mult? — am să şed trei luni. — tu vrai să stai? nu veḑi că timp n‘ai (nu ai)? eşi de dă orḑ la cai şi hai! Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
*). Sa se spună scolariloru, că i la finele cuvinteloru are numai jumătate de sonu; afară de unele, la finele cărora i are sonu întreg. D. E. ḑ i, auḑi, şi, socri, cuscri, mi rosi, simţi, gândi, pipăi, et c. Acéstă regulă, voru simţi-o şi ênsuşi scolarii, când voru pronuncia astu-feliu de cuvinte. —
–
24
–
21.
u u *)
ou , eu , dau , t~u , r~u , seu , nou , viu , !eu , brâu , frîu , grâu , vreu , scriu , greu , leu , meu . am=u , el=u , un=u , pom=u , ro(=u , foc=u , mo(=u. eu nu ḑicu ḑeu! câtu ai datu pe brâu? unu leu nou. de scrisu nu è greu; şi f acu r ĕu, când nu vreu să scriu, mĕ ducu la unu moşu alu meu să ducu unu frîu. un plumbu roşu. - nu è alu tĕu? - legu unu snopu de grâu. unu vasu cu vinu nou. cui să dau unu ou roşu? — amu unu *). Să se spună s colariloru că, u la finele unui cuvêntu după o vocală are numai jumătate de sonu; iar după o consónă la finele celoru mai multe cuvinte n‘are sonu de locu; Afar ă de unele la finele cărora, u are sonu întregu. D. E. tu, du, cu, nu, socru, cuscru, lucru, acru, patru, petru, tigru, pentru, vostru, nostru albastru, negru, cimbru, etc. -
–
25
–
moşu în satu. punu doi boi la jugu. unu racu fertu è roşu. amu la câmpu unu stogu de fênu. Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
22.
aiu ,uiu , eiu , oiu. aiu ,uiu , eiu , oiu. *)
traiu , paiu , raiu , maiu , scaiu , graiu , craiu , plaiu , taiu , puiu , suiu , cuiu , teiu , meiu , cleiu , roiu , voiu. titu a prinsu unu roiu din teiu. eu nu potu să taiu unu puiu. veḑ i tu craiu nou? — cu unu caru cu boi, nu potu să mergu pe plaiu. — cră pu unu lemnu cu unu maiu. frigu pe focu maiu de puiu. rupu unu scaiu şi unu paiu. vĕdu cleiu pe perju. eu ḑicu prin viu graiu: de ai unu bunu traiu eşti ca şi în raiu! Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
*). In acésta lecţiune, i şi u de la finele cuvinteloru, suntu semi-sone; adecă: amândouă la unu locu (iu) au numai jumătate de sonu (sau, i ¼ şi u ¼ ). D. E. paiu, scaiu, plaiu etc. Numirile de diftogu şi triftongu le credemu ne practice cu înţelegerea scolariloru din clasa I-a.
–
26
–
23.
ce ci
ge
gi
ce ci *)
ge
gi*)
ce , cei , celu , cepu , ceru , cerbu , cercu , cernu , ceriu . ci , citu , faci , taci ! cinci ,joci , !eci , !ici. geru , gemu , gemi , fugi ! fulgi , frigi , mergi. vĕdu pe ceriu o stè. dă unu cotu de citu de celu roşu. ce banu è de unu dram? — amu unu cornu de cerbu. ce faci? — facu unu cepu de lemnu de cornu. cu ce te joci? — mĕ jocu cu unu cercu. ve ḑi cum cadu fulgi? — taci! de ce plângi? — nu sta la focu când vii de la geru ! — mergi la noi? — nu, că amu de scrisu. eu potu să scriu cinci ḑeci şi cinci. (55!) ce ḑici? — fugi de cei rei, să nu te faci ca şi ei! — Deprinderi prin întrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
*) Numele literiloru c şi g suntu totu-de-a-una aşa: ce şi ge
–
27
–
P A R T E A II. Cuvinte*) de mai multe silabe** ) şi propuseciuni***).
24. a- pă re-ce, so- bă cal-dă, ma-mă bu-nă, ca-să mi-că, la-dă pli-nă, fa-tă ma-re, car-te scum- pă, lap-te dul-ce, car-ne frip- tă. — ca-lulu fu-ge. va-ca ra-ge. lu-pulu ur- lă. ca pra sa-re. to-ma scri-e. Inve ţătoriulu, Să spună scolariloru, ce se nu mesce silabă; dupĕ acea să întrebe câte silabe au cuvêntele: apă, sobă ? etc. Câte sunete suntu în silaba a, — în silaba pă, — în silaba
re, — în silaba ce, — în silaba so, — etc. Eserciţii. Să scrie cuvintele cu silabele împreunate; apoi să le despartă prin atâtea linii trase în josu, câte silabe voru fi în cuvêntu.
25.
ó=oa
é=ea
ó=oa
é=ea
ó=l{ , ó=ste , pó=m{ , có=l{ , fru=mó=s{ , có=s{ , có=m{ , có=ce , mó=re , scó=l{ , é=p{ , é=d{ , é=sc{ , cé=p{ , cé=r{ , cé(=c{ , gé=n{.
*) Cuvêntu se numesce o parte din vorbă, care are unu înţelesu D. E. când ḑicu: casă, capră, raţă, lapte, dulce, etc. înţelegu nume de lucruri şi de fiinţe, însuşiri ale acestora etc. aşa dar ‘ suntu cuvinte, pentru că fie -care din ele au c ăte unu înţelesu deplinu. **) Silabă se numesce o părticică de cuv êntu, care se spune cu o singură deschidere de gură. Unu cuv êntu are atêtea silabe, căte vocale întregi se află în elu. D. E. la cuv êntulu apă, deschidemu de doue ori gura, când îlu spunemu, are doue vocale întregi a şi ă; prin urmare este de doue silabe etc. ***) Gândirile nóstre descoperite şi altora, se numescu propuseciu ni. Propuseciunele se compunu din cuvinte, cuvintele din silabe, silabele din sonuri şi vice-versa.
–
28
–
ó-la fer-be la focu. pó-ma se có-ce tómna. ta-ta ba-te có-sa. ca-lulu a-re có-mă şi có-dă. f acu unu ca-ietu din pa-tru cóle. é-da su-ge la ca- pră. pu-ne é-pa la că-ru-ţă. cé-pa se pu-ne în bu-ca-te. céra şi mie-rea se a-du-nă de pe flori. I ntrebări şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
26.
Consóne nedespărţibile. fl, sc, br, st.
Consóne despărţibile. n-d, r-g, n-c, l-t, r-c, l-g, r-t, m-p, r-n.*)
ce ci ge gi che chi ghe ghi ce=ea citu gemu gin=t{** ) che=ea chitu ghemu ghin=d{ ce=lariu ci=n{ gé=n{ gin=gi=n{ che=lariu chi=n{ du=ghé=n{ ghinu*** ) ce che
ci chi
ge ghe
gi ghi
*) Consóne despărţibile se ḑicu acelea, care nu se potu spune împreună, la înce putulu cuvinteloru; dar' care aflându-se în miḑloculu unui cuvêntu, şi voindu a-lu despărţi în silabe, o consónă se ie la silaba ântĕi, iară ceia-l-altă trece la silaba a doua. D. E n -z face: mân-zulu m-n, face: tóm-na, n-g, lun-gă etc. Insă aflăndu -se la fiinele cuvinteloru să ieu tóte la silaba ultimă (cea de pe urmă), prin ajutoriulu vocale i întregi a acelei silabe. D. E. n-t, p-t, fră-mêntu, mor-mêntu, în-fiptu. etc. **) Neamu. ***) O dăltiţă rotundă, cu care stolerii se servescu a săpa în lemnu borte rotunde ca şi cu sfredelulu
–
29
–
ce-ea citu gemu gin-tă che-ea chitu ghemu ghin-dă ce-lariu*) ci-nă gé-nă gin-gi-nă che-lariu chi-nă du-ghé-nă ghinu ci-gă, chin-gă, cim-bru, chi-nu, chi-lă, chi britu, chi-ri-e, schimbu, în-chidu des-chidu, ve-cinu, cer-gă, cer-celu, ce-nu-şă, chefu, chemu, che-be, chel-tu-itu, muşcu, muşchiu, ge-nunchiu, ghe-bosu, ghia-çiă, gi-ne-re, ghimpe, dul-gheru, unghiu, un-ghi-e, cur-ge, geru, gher-ghefu, ochiu, mă-nunchiu, unchiu, vechiu, chi-tru, cu-rechiu. la câ-te ó-re faci ci-na ? — nu lu-a mul-tă chi-nă! — o mer-ţă şi cu o mer-ţă f acu o chilă. — lé-gă cer-ga de pe calu cu chin-ga. nu fa-ce schimbu în scó-lă!— noi a-vemu o ca-să de datu cu chi-ri-e. e-le-na có-să la gher -ghefu. che-la-riulu a-re chei, cu ca-re în-chi-de şi deschi-de u-şe-le. ve-ci-nulu no-stru a cum-pĕratu o che-be nou-ă. iér-na a-pa în-ghia-çiă. rosa a-re ghimpi. fruc-tulu ste-ja-ru-lui se chémă ghin-dă. când mĕ în-chinu, stau în genunchi. că-mi-la e-ste ghe-bó-să. Deprinderi şi eserciţii ca la lecţiunea 11.
ghici ! dai de pe=tr{ nu se stri=c{ dai de a=p{ se despic{ . hârtia *) Pivniță
–
30
–
27.
Consóne nedespărţibile. pl. cr, sn. sc gr.
Consóne despărţibile. r-t, l-p, n-t.
io
iu
io
iu*)
coc cu=rat gu=giu cioc ciu=dat giulgiu cot cur=c{ gu=r{ ciot ciur giu=be co=lan scu=tu=r{ gur=mandu* cio=lan ciu=tu=r{ giur=giu cocu ciocu cotu ciotu
cu-ratu ciu-datu cur-că ciuru
gugiu giulgiu gu-ră giu-bé
*) io şi iu, vocale compuse, se ieu ca întregi la începutulu sau la mi ḑloculu cuvinteloru; d. e. iu-te, chioru, etc; îns ă când voru avè înaintea loru pe c sau g, nu. D. E. cio banu, ciu-li-nă, giu-bè etc. In aceste dou ĕ lecţiuni (26 şi 27) s'a întrodusu c şi g cu sonulu împrumutatu de la e şi i şi din contra schimbatu, prin interpunerea lui h între c sau g şi între i sau e D. E. Nu vr eu să ḑicu cocu; dar ciocu, nu ḑicu giontu: dar ghiontu etc. * Lacomu.
–
co-lanu cio-lanu
31
–
scu-tu-ră ciu-tu-ră
gur-mandu giur-giu.
ciuru , ciun=titu , ciu=d{ , ciu=b~ru , min=ciu=n{ ciu=pitu , t{=ciu=ne ple=c{=ciu=ne , cr{=ciunu , cio=banu , cio=canu , cio=bo=t{ , cio=magu , cio=plitu , cio=cârlie , pi=cioru , fe=cioru , ul=cioru , ghiontu , o=chi=lari , iu=bi=toriu , iu=te. în-vĕ-ţaţi şi vĕ pur-taţi bi-ne şi veţi fi iubiţi de toţi. cé-pa e-ste iu-te. amu unu bățu cio-torosu. câ-ne-le ró-de cio-la-ne. la pi-ció-re mĕ în-calciu cu cio-bo-te. cio-ba-nulu mulge o-ile. dul-ghe-rulu ta-iă o grin-dă. beu a- pă din ciu-tu-ră. a ple-snitu unu cercu vechiu de la ciu-bĕru. cei ce nu vĕdu bi-ne, se a-ju-tă cu ochi-lari. fe-ra-rulu ba-te cu cio-ca-nulu. mĕ închinu cu ple-că-ciu-ne, a ḑisu vul- pea că-trá corbu. Eserci ț ii ca la lecţiunea 24.
28.
o=bici=nu=itu , veci=nicu , paci=nicu * ) o-bici-nu-itu , veci-nicu , paci-nicu *) Aice i se pune dupĕ
c, numai spre a-i da sunetu.
–
32
–
prin gea-muri tre-ce lu-mi-na in ca- să. iérna ó-me-nii beu ciaiu. în cea-unu se fa-ce mă-mă-li-gă. scó-te mó-re de cu-rechiu. noi ve-nimu la scó-lă o-bici-nu-itu la optu ó-re. ó-me-nii de la mun-te pór- tă o-pinci şi ple-te lungi. co-pi-lulu paci-nicu nu cau-tă cér-tă. nu-mai ştren-ga-rii se jócă cu nu-ce. pentru mi-ne nu chel-tu- iescu părin-ţii de-gea- ba; căci mĕ portu bi-ne şi mĕ si-lescu la în-v ĕ-ţă-tu-ră. eu amu cinci simţiri şi a-nu-me: vĕ-ḑulu, a-u-ḑulu, mi-rosulu, gu-stulu și pi- pă-i-tulu. o-mulu bétu e-ste lip-situ de sim-țiri. — nu-mai pro-ştii beu pe-ste mĕ-su-r ă. co-pi-ii beu nu-mai a pă. sti-cla prin-de cé-ță. Eserci ţ ii ca la lecţiunea 24.
Invĕțătorulu, să întrebe: câte propuseciuni suntu în tó tă lecţiunea? — căte cuvinte în fiecare propuseciune? — căte silabe în fie-care cuvêntu? — Eserci ț ii. Să se pună pe scolari, ca să scrie cuvintele şi să le despartă unele de alt ele prin linii verticale aşa: prin | geamuri | trece | lumina | în | casă. etc.
ghici ! ó=stea u=nui craiu în=tr’unu v %rfu de paiu. | maculu ro(u e , m~ru nu e , p{=turi suntu , pl{=cin=t{ nu’i | cépa
–
33
–
29.
sce=(te
sci=(ti
io
sce=ște
sci=ști
io *)
gân=descu , gân=de=sce pi=p{=iescu , pi=p{=ie=sce , vor=bescu , vor=be=sce , ci=tescu , ci=te=sce , clo=ce=sce , cio=ple=sce , vo=iosu , du=iosu , fu=ioru. gân-de-sce și a-poi vor-be-sce. pa-se-rea clo-ce-sce pri- mă-vé-ra. ci-te-sce lec- ţi-unea de mai mul-te ori. cul-be-culu pi- pă-iesce cu cór-ne-le sé-le. te-sla-rulu cio-plesce grin-ḑe-le cu bar-da şi cu te-sla. când sciu lec-ţi-u-nea, suntu vo-iosu. ma-me-le suntu du-ió-se pen-tru co-pi-ii buni. din fuioru se fa-ce a- ţă. ciu-per-ce-le crescu la locu gu-no-iosu. I ntrebări ntrebări și eserciţii ca la lecţiunea 28.
*) Veḑi notiţa de la lecţiunea 27!
–
34
–
30.
ie
ia
ie
ia
eu , ieu , ie mie=re mie!u ie=pu=re , ier=ta=re , vieru , iér=n{. ia=r{ , iazu , ia=nu=a=riu , ial=pugu , ia=cintu , ia=smi=nulu . eu nu ieu nici pe a-scunsu, nici fă-çişu lu-crulu al-tu-ia. ie car-tea și ci-te-sce! să
nu iei în rîsu pe alţii. al-bi-ne-le strângu mie-rea de pe flori. ie-pu-re-le e-ste fricosu. vie-rulu e-ste unu porcu sel-baticu. vi-e-rulu pă-ze-sce vi-ea. în iazu suntu: pesci, raci şi scoi-ce. a-nulu se în-ce-pe cu lu-na ia-nu-a-riu. ial-pugu se nu-me-sce şi unu riu, şi unu lacu. ia cin-tulu şi ia-smi-nulu suntu plân-te miro-si-tó-re. I ntrebări ntrebări și și eserci ț ț ii ii ca la lecţiunea 28.
–
35
–
31.
eau
iau
eau
iau
!i=ceau , f{=ceau , du=ceau , t{=ceau , iu=biau , e=(iau , sim=)iau mi=ro=siau. bĕ-trâ-nulu an-dreiu ḑi-cea: co-pii! când vĕ veţi fa-ce mari, să vĕ iu- biţi biţi pa tri-a; căci ea e-ste ma-ma ca-re vĕ nutre-sce. si-le-sce să nu rĕ-mîi în ur-mă. co-pi-ii si-li-tori, mai ân-tĕiu în-vé-ţă şi a-poi se jó-că. bă-e-ții e-șiau din scó-lă în rêndu ca sol-da-ţii. unu vră-bi-oiu cu unu paiu în ciocu sbó-ră la cuibu. doi ómeni du-ceau unu ciu-bĕru cu a- pă. pă. ntrebări şi eserciț ii I ntrebări ii ca la lecţiunea 28.
*) In acéstă lecţiune eau, se scrie astu-felu la persóna 3-a pluralu de la timpulu netrecutu a tutuloru verbeloru de conjugarea II- a şi III-a; iară iau, păstr éz éză totu acésta regulă la verbele de conjugarea IV-a D. E. A duce — duceà — duceau; a tăcè — tăce — tăceà — tăceau; — tăceau; a — eşiau; a pipăi — pipăi — pipăia pipăia — pipăiau pipăiau etc. eşi — eşià — eşiau; Rĕu facu aceia, cari nu observă finalele de la infinitivulu verbeloru, de unde se şi forméză acestu netrecutu; şi apoi la persóna 3-a, atêtu singuritu câtu şi înmulţitu scri u greşitu aşa: A duce — ducé — ducéu etc. căci aci a, nu e ste o prelungire a lui e, c i o vocală nouă sau vocala principală, căreia, adăogîndu-i-se semi-vocala u, de la fine pentru a destinge singuritulu de înmulţitu, sună, au; iară e şi i suntu finalele de la infinitivulu presinte a verbeloru de conjugarea II, II I şi IV-a, de unde se şi form éză acestu timpu, care nu trebuie confundate de locu cu é, prelungitu.
–
36
–
32.
A a H h P p
A a L l
B C D E F G b c d e f g I J L M N O i j l m n o R S T U V r s t u v Z @ # $ z ( ) !
B b M m
C D c d N O n o V Z v z
E F G e f g P R S p r s Ș ȚḐ ș ț ḑ
H I J h i j T U t u
–
37
–
34.
An=cu Brutu Bu=cu=re=scii Con=stan=tin Di=o=cle=)i=an E=le=na Fi=lip Gre=go=riu Ho=ra=)iu Hâr=l{u Iu=niu Lu=cre=)ia Mar=cu Ne=ron O=vi=diu Pe=tru Ro=man Sul=pi=ciu (Sci=pi=on)
An-cu Brutu Bu-cu-re-scii Con-stan-tin Di-o-cle-ți-an E-le-na Fi-lip Gre-go-riu Ho-ra-țiu Hâr-lău Iu-niu Lu-cre-ția Mar-cu Ne-ron O-vi-diu Pe-tru Ro-man Sul-pi-ciu (Sci-pi-on)
–
38
–
Titu Ul-piu Va-le-riu Ze-no-bi-a
Titu Ul=piu Va=le=riu Ze=no=bi=a 35.
P A S E R E A. „Bă-e-te | dra-gă | prea | multu | te | rogu, Să | re-mâi | josu | la | alu | tĕu | jocu; Pe pomu în susu să nu te sui, Şi mâna la cuibu să nu o pui; Nici să te apropii cu ochii tĕi, Căci în celu cuibu suntu puii mei; Şi décă pre tine te aru vede à, Li aru fi frică şi aru ţip à Băetulu de milă nu merge la pui, Ci r ĕmâne josu la joculu lui; Iar' paserea sbóră din locu în locu, Aduce puiloru hrană în ciocu. Şi ḑice privindu cu ochi dulci la bă étu „Mulţumescu băete, că pac e mi-ai datu."
Ghici! Ce e’naltu ca ca=sa , ver=de ca ma=ta=sa dul=ce ca mie=rea ( i a=maru ca fie=rea ? Eserciții. Învĕțătorulu va pune pre copii,
să bată cu palma pe mas ă.
să citéscă cuvintele deosebite în silabe, și elu
–
39
–
36. Ghe-or-ghe | le-ne-şulu | dór-me | ân-că; | lui | nu-i pla-ce să lucreḑe; însă noi s cimu, că nimene nu ajunge la bine, décă este trândavu. Sora sa este altu feliu; ce silinţă mare are fetiţa ac ésta! Mama mea ḑice, că aseminea fată este unu modelu pentru ori cine; dar' frate-seu è unu ştrengariu. Eserci ț ii ca la lecţiunea 35.
37. Albina şi Porumbiţa. O albină căḑù într'o baltă. O porumbiţă o vĕḑ ù de susu; ea rupse o fóiă din pomu şi i -o aruncâ. Albina se puse pe dênsa şi scăpâ din baltă. Mai târḑ iu acéstă porumbiţă şe deà pe casă. Unu vênătoru trăsese cocoşulu puscei la ea. Dar' albina veni. Pic! îlu împunse în mână. Puf! glonţulu trec ù în laturi: Porumbiţa scăp â. Eserciţii ca la lecţiunea 35.
38. C o r b u l u. Cor-bulu | fu-ra-se | o | bu-ca-tă | de caşu şi se pu-se-se pe unu arbore înaltu. Când începù să mănânce caşulu, îlu vĕḑ ù o vulpe şi -i ḑise; „Corbule! ce pasere frumósă eşti! Penele tale, strĕ lucescu ca penele vulturului. Décă-ţi este şi glasulu totu aşa de frumosu, apoi tu eşti îm -pĕratulu paseriloru". Acéstă laudă, umflâ pe deşertulu corbu, şi elu încep ù a croncăni. Dar' când îşi deschisă cioculu, scăp â caşulu. Vulpea îlu apucă îndată, îlu înghiţi şi rîs e de prostia corbului. Eserciţii ca la lecţiunea 35.
–
40
–
39. Propuseciuni compuse din cuvinte cari se citescu întru una, dar' se scriu despăţite séu printr'o liniuţă orizontală (— ) *) séu printr'unu apostrofa (') **). Du-te la locu! Ie-ţi cartea şi citesce!—Moşule! vrei să -ţi arătu unu lucru?—Dă-mi pace! ce-ai să-mi arăţi?— Mi-amu făcutu unu smĕu! —Fă-ţi mai bine unu caietu pentru scrisu. — Din câte cóle să mi-lu facu ? — Fă-ţi-lu din patru cóle. Dusute-ai ieri la scólă?— nu, ne-amu dusu la vie! — Décă-ţi voiu spune ceva, nu-ţi va păr è r ĕu? — Sciu eu?! — M'amu întêl-nitu cu profesorulu t ĕu si mi-a spusu că astă-ḑi n'ai sciutu lecţiunea. — Adevĕratu. Mi-a fostu fórte ruşine!— Veḑi, décă te-ai jucatu cu smĕu şi te-ai dusu la vie? — Cunoscu pré bine! Amu făcutu o mare greşală. I értă-mĕ, te rogu! şi pe viitoriu, credu că vei fi mulţumitu cu silinţa şi purtarea mea.— Fie-ţi iertată astă er óre; însă ţine minte, să nu mai superi părinţii şi pe profesorii t ĕi! Lé pădă lenea, fă-te bravu şi harnicu, décă-ţi este voia să fii lăudatu şi iubitu de t ótă lumea. Omulu leneşu, n‘are nici unu meritu şi nimine nu -lu iubesce; ci din contra, toţi-lu urescu şi-lu despreţuiescu. Elu este numai o povóră, o sarcină gr é pe spinarea celoru-l- alţi ómeni. De aceea şi vorba bĕtrânéscă ḑice: „Cehi ce nu lucr éză, nu trebuie să mănânce". Este de cea mai mare importanţă, ca scolarii să scie a destinge oralu şi înscris u fiă-care cuvêntu dintr'o propuseciune dată. Acestu eserciţiu cere timpu cam multu şi răbdare şi mai multă; însă resultatele dobêndite, aù meritulu loru; mai alesu în scrierea şi cetirea poezieloru. Elu se face atunci, când scolarii voru fi p ĕtrunsu bine, a destinge litera de sonu, vocala de consó nă; sonurile din silabe, silabele din cuvinte şi cuvintele din propuseciuni; când unu cuvêntu începe cu o vocală séu consó nă şi se finesce cu o cons ónă séu vocală. Iată noţiunele ce le putemu da în acésta privinţă: *)1. Când cuvêntulu dintĕiu se finesce cu o vocală, iar‘ alu doilea începe cu o cónsonă, atunci se despartu printr ‘o liniuță orizontală (-). D.E. DU-TE, IE-ȚI etc. **)2. Când cuvêntulu dintĕiu se finesce cu o vocală, atunci se suprimă (décă se póte) vocala de pe urmă a cuvêntului dintĕiu, în loculu ei se pune unu apostrofu (‗ ) și cuvêntulu dintĕiu se citesce prin ajutorulu vocalei cuvêntului alu doilea D. E. In locu de: NU AMU, se póte scrie așa: N‘AMU – MĔ AMU – M‘AMU etc. Altă-dată, nu se póte suprimà vocala de pe urmă, a cuvêntuluiu dintĕiu, ci vocala dintĕiu a cuvêntului alu doilea; despărțindu-se totu prin apostrofu D.E. ―Căntă CUCU‘N dumbrăvióră. Turturelele SE‘NGÂNĂ‖ Sai din munte, DĂ-TE‘N vale ! Ca să -mi mai scurteḑi din cale, etc. Suntu însă, unele cuvinte, de felulu acesta, la care nu se potu aplicàtotu aceste regule; căci décă s‘aru suprima vocala de pe urmă a cuvêntului dintĕiu séu vocala dintĕiu a cuvêntului alu doilea, atunci s‘aru schimbà cu totul ori eufonia (buna sunare). Ori înțelesulu acelui cuvêntu, și prin urmare și alu propuseciuni întregi D.E. MI AMU FĂCUTU UNU SMĔU. Décă așu suprimà vocala de pe urmă I, a cuvêntului dintĕiu MI, și așu scrie așa: M‘AMU - , aru însemnà că eu m‘amu făcutu smĕu; în locu de : mie amu făcutu smĕu. Așa dar‘ ; pe asemine cuvinte, le putemu scrie, numai dupĕ regula dată în notița No. 1. D.E. MI -AMU făcutu unu smĕu. TE -AI dusu la viă? – TE-AMU vĕḑutu în târgu. CE- AI făcutu? – etc!
–
41
–
40. CĂNTECU VECHIU. Măi tatare, ţine-ţi calulu! Măi tatare, strânge-i frîulu, Măi tatare lasă malulu, Nu cercà a trece rîulu! Măi tatare, dă-ne pace, Măi tatare, stăi, nu trece! Măi tătare, nu mĕ face, Să-ţi fărâmu capulu în ḑ ece! Nu-ţi spuseiu eu măi vecine Ce-i Românulu în turbare? Corbii musce-acum din tine Măi tatare, măi t atare! —
41. Semnele ce se întrebuinţază în scriere, pentru modulaţiunea tonului la citire.
Accentele simple (ʹ') Accentulu compusu séu circonflecsu. (ˆ) Virgula (,) Punctu-virgula (;) Punctulu (.) Douĕ-puncte. (:) (?) Intrebătórea Chiămătórea (!)
Semnulu scurtărei (˘) Apostrofulu (‘) Trăsătura de unire (-) Parentesulu ( ) Pausa () Semnulu citărei séu alu aducerei. („‖) Şi semnulu reticenţei séu alu gândirei. (....)
–
42
–
PARTEA III. Istorióre morale, F abule, Poesii și Proverbe. 1. Tata şi Copilulu seu. Copile dragă! mâne se deschide scóla şi toţi copiii de etatea ta se ducu să încé pă a învăţă. Copilulu prin învĕţătură se face cu-minte. În scólă, copiii şedu pe nisce scaune lungi (bănci) unulu lângă altulu; ei nu se jócă, ci stau binişoru cu ochii îndreptaţi spre învĕţătoru. Acesta li vorbesce despre tată şi mamă, despre fraţi şi surori, despre animale mari şi mici; despre florile din grădină şi li spune istorióre frumóse despre ţéră şi bunulu Dumneḑeu. În timpulu acesta toţi copiii ascultă cu luare aminte, silindu-se care-de-care, să respundă mai de grabă la întrebările învĕţătorului. Invĕţătorulu laudă pe asemine copii; Şi ei avêndu mare bucuriă de acésta, se silescu şi mai multu, şi uită de jocurile loru de afară! — Tată, mi-aru plăcé şi mie să audu şi să învĕţu nisce lucruri atêtu de frumóe! — Décă ai plăcere, haide la scólă şi vei învĕţà! Dar‘ să scii dragulu meu: că scolarii cari nu suntu cuminţi, ascultători şi silitori, nu învĕţă nimica şi învĕţătorulu nu-i laudă; ba chiaru şi părinţii loru, auḑindu că nu se silescu, şi se p órtă reu, se supĕră pe dênșii, nu li mai facu haine frumóse şi nu-i mai iubescu! Pe copiii leneşi nu numai ómenii, dar' nici paserile nu-i laudă. Ascultă, cum dojănesce cuculu pe unu copilu, care gândià să nu mérgă la scólă, ci să-şi petr écă tótă ḑiua numai cu jocuri pe afară ca unu leneşu.
–
43
–
2. Copilulu şi Cuculu. Nu mĕ ducu astă-ḑi nici cum la clasă! Eu potu fi veselu şi lângă casă, Potu jucà siguru pênĕ în séră. Chiaru în odaiă, ca şi afară; Dar' óre cartea ce-mi folosesce? Unu copilu astu-feliu gândindu vorbesce, Ş'avêndu mai multe elu cărţi în mână, Stà lângă casă chiaru în grădină. Insă şi cuculu lui îi respunde: Tu vrei aice a te ascunde ? Crede-mĕ, crede, drăguţă f rate, Cu asta'i face, o! mari pĕcate! Câci eu, ca tine prin nesilinţă, Amu remasu, écă, în nesciinţă Ş'acum mĕ crede, fără'ncetare, Amu să cântu una, totu o cântare! Copile, du-te şi'nvĕţă bine, Căci şi la jocuri iar' r êndulu vine. Copiii nesilitori r ĕmânu proşti. Ceea ce poţi face astă -ḑi, nu lăsà pe mâne.
3. Cérta nu aduce folosu. Doi băeţi mergeau împreună la preâmblare. Trec êndu ei pe lângă unu nucu, au găsitu josu la rădăcina lui o nucă. Unulu ḑice: „Nuca este a mea, pentru că eu amu vĕḑ ut'o ântĕiaşi-dată". Celu-1-altu ḑice: „Ba! nuca este a mea, pentru că eu amu rădicat'o ân tĕiaşi-dată". Certându-se ei aşà pentru nucă, iată că vine unu băetanu mai mare şi ḑ ice: „Staţi, nu vĕ certaţi! Eu voiu face pace între voi". Stându băetanulu în miḑloculu loru, desface nuca în douĕ și ḑice: ―Astă jumătate de cójă este acelui ce a vĕḑ utu ântĕiaşi-dată
–
44
–
nuca. Ceea-l-altă jumătate de c ó jă, este acelui ce a rîdicat'o. Insă, mieḑulu este alu meu, pentru că v'amu împăcat u. Făcêndu acésta băetanulu, s'a dusu mai departe rîḑindu şi ḑicêndu: „Că aşà se folosescu certătorii"; iar' băeţii au rĕmasu cu cojile în mână. Viclénulu făgăduiesce, iar' prostulu trage nădejde. Vorba multă sĕrăciea omului.
4. Momiţa şi douĕ mîţe.
In a momiţeloru ţéră (Ce mai nu are hotare) O dată judecătóre Erà o momiță care Chibzuià cu scumpĕtate Cumpĕna cea de dreptate. Şi iată că la momiță, Se arată douĕ mîţe," Sgîriete, încruntate, In prigonire de mórte, Părăsindu alu loru locaşu Pentr'unu bulgăre de caşu. Una strigă: „Socotesce! Caşulu eu l'amu fostu ochitu.‖ Alta ţipă! — „Hotăresce! Caşulu eu l'amu dobênditu." „Staţi! le ḑise loru momiţa, „In cumpĕna de dreptate Se va lămuri fiinţa
Pricinei de caşu urmate." Apoi caşulu dreptu în douĕ, Rumpêndu-lu ea pré frumosu, A pusu întru amêndou ĕ Cumpene câte unu boţu. Dar' când cump ĕna rîdică, Vede c'o parte'i mai mică. Muşcă, cércă, chibzuiesce, Şi bine nu nimeresce. Acum partea cea muşcată, Nu trăgeà câtu ceea-l-altă. Muşcându iar' din cea mai gre à, Tocmai dreptu nu nimerià. Şi aşa pênĕ'nsfărşitu, Totu în cumpene a trasu; Iar' mîţele s'au treḑitu Că din caşu n'a mai remasu.
A. D.
5. Sănătatea este cea mai scumpă comóră. Unu june, se întâlni odinió ră cu învĕţătorulu, la care învĕţase în scólă când er à mai micu şi începù a se tângui că este nenorocosu. Invĕțătoriulu îlu întrebâ: că, în ce cuprinde nenorocirea lui? —Iară elu ḑise: toţi cei ce au învĕţatu cu mine
–
45
–
la scó1ă, suntu în stare bună şi avuţi; iară eu suntu lipsitu de tóte. Cum poţi să fii lipsitu de tóte, când te vĕdu sănătosu? — Apoi îlu apucâ de mână şi 'i ḑise: Astă mână este sănăt ósă şi bună de lucru; óre ai da să ţi-o taiă cine-va pentru o miiă de galbeni? — Ba! asta n'aşu face -o, respunse junele. — Tu ai ochi sănătoşi; óre ai da să-ţi scótă unulu pentru o miiă de galbeni? — Tu ai picióre sănătóse; óre ai da să-ţi taiă unulu pentru o miiă de gal beni? — Feréscă Dumneḑeu! să facu eu una ca acésta, respunsă junele. — Aşà dar': nu te tângui dragulu meu că eşti lipsitu de t óte. Décă ai mâni sănătóse, picióre sănătóse şi ochi sănătoşi, nu eşti sĕracu: pentru că sănătatea este cea' mai scumpă com óră. Ce felu de omu erà acelu june ? — Cum vi se pare, bine l'a sfătuitu învĕţătorulu? — Pentru ce? — Dar' ómenii neputincioşi merită să fiă ajutaţi? —
Cum ţ'ei aşterne, aşà vei dormi. Celu ce-aşté ptă mură'n gură, nu ajunge ḑiuă bună. Sirguinţa face pânza; iară lenea perde vremea. —
6. Grierulu şi Furnica. Grierulu în desfătare Numai pên' la primă-véră. Trecêndu véra cu cântare, Furnica l'a ascultatu, De-o-dată se trezesce, Dar' astu-feliu l'a întrebatu; Că afară vicolesce „Véra când eu adunamu, Şi mâncare elu nu are. Tu ce făceai?"— Eu cântamu La vecina sa furnică, In petrecere cu toţi". Alergându cu lacrimi pică, „Ai cântatu!...... îmi pare bine, Şi se r ógă să'lu ajute Acum jócă décă poţi, Cu grăunţi să'lu împrumute: Iar' la véră fă ca mine!" Ca de fóme să nu móră Celu ce nu lucréză, nu trebuie să mănânce. Celu ce dórme ḑiua, flămânḑesce nóptea. Celu ce spune minciună, este ca şi celu care fură. Cine nu adună la tinerețe, n‘are ce mâncà la bĕtrânețe.
–
46
–
7. C o m ó r a. Unu tata fiindu aprópe de a- şi da sufletulu, ḑise cătră cei trei fii ai sei: Scumpii mei copii! Nu v ĕ potu lăsa nimica, de câtu acéstă colibă şi viea ce se ţine de d ênsa; dar' să sciţi, că în vie este îngropată o com óră f órte scumpă. Dupĕ mórtea tatălui, băeţii, s'apucară să sepe viea peste totu loculu cu sirguinţà, ca să găsiască com óra; dar' ei nu găsiră nici auru nici argintu; însă viea săpându -se cu atâta îngrijire şi sirguinţă, aduse fructu însutitu; şi numai atunce ghiciră copiii, ce voi à să înţelégă tatălu loru prin cuvêntulu „Comóră". 8. Limba Românéscă. Multu e dulce şi frumósă, Arătaţi cum că trăiesce Limba ce vorbimu, Elementulu seu; Altă limb' armoniósă Şi vorbiţi, scriţi românesce Ca ea nu găsimu. Pentru Dumneḑeu! Saltă inima'n plăcere, Când o ascultămu, De ce limba str ĕmoşéscă, Şi pe buze-aduce miere Să n'o cultivămu? Au voimu ca să roşiască, Când o cuvêntămu. Românaşulu o iubesce, Țerna ce călcămu? Limbă, ţéră, vorbe sânte Ca sufletulu seu. O! vorbiţi, scriţi românesce, La str ĕmoşi er à; Pentru Dumneḑeu! Ei aru plânge în morminte, Când ne-aru ascultà. Fraţi ce'n dulcea Românie Alu loru geniu ni şoptesce Nasceţi şi muriţi, Din mormêntu mereu: Şi'n lumina ei cea vie Vorbiţi şi scriţi românesce Dulce vieţuiţi! Pentru Dumneḑeu. Voi pe câţi patriea chiamă * Dragi copii ai sei, * *
–
47
–
9. Patriea mea. Eu suntu de naţiune română, pentru că şi părinţii mei suntu români; eu amu una ţéră română mare şi frumósă, care este patria mea. In patriea mea trăiescu mulţi români; aceşti români suntu cetăţenii țerii mele; ei suntu fraţii mei. Românii suntu datori a se iubi şi a se ajutà unulu pe altulu la tóte nevoile loru. Eu iubescu pre toţi fraţii mei români din inimă, dar' nu-i potu ajutà , pentru că suntu âncă micu şi nu sciu cumu să-i ajutu; dupĕ ce voiu cresce mare şi voiu învĕţà carte, atunce voiu sci cumn să-i ajutu. Téra mea se numesce România; ea se compune din dou ĕ țeri mari: una se chiamă Muntenia şi ceea -l-altă Moldavia. — In România suntu multe sate şi târguri. In sate trăiescu ţeranii care lucréză pămêntulu şi crescu vite. Eu sciu pentru ce ţeranii lucréză pămêntulu. Ei facu: grâu, păpuşoi, secară, orḑu, ovĕsu, car tofe, hrişcă, curechiu etc.
10. Mărirea Strĕmoşiloru. Năvăliau a ne calcà, Unde-su timpii de mărire, Ai str ĕmoşiloru Români, Ş'ale nóstre sânte-altare, Se cercau a le prăd à; Ce muriau cu fericire, Resbunându-şi pe păgâni? Se sculau cu micu cu mare, Dragi copii ai României Moşii noștrii şi-i gonià, Caci a Patriei scăpare Voi ce póte aţi uitatu, Că pe câmpii bătăliei, Li da sufietu şi'nvingeà. Moşii voştrii au picatu! Ştefan Vodă er à mare, Ascultaţi cum spunu bĕtrânii, Ori ce duşmanu respingeà, Că erau pe-atunci Românii; Iar' Michaiu Vitézulu tare, Când urdiele tatare, Nime'n lume nu-i băteà. Eserciţii.
Scrieţi acestu cântecu şi-lu învĕţaţi pe de rost u !
–
48
–
11. Mere putrede şi mere bune. Unu copilu venindu de la scó 1ă, întrebâ pe tatălu seu: Tată! ce felu de ómeni suntu cei fără de minte ? Astă-ḑi domnulu învĕţătoru ni-a ḑisu, să ne ferimu de copiii cei fără de minte. — Pré bine v'a ḑisu învĕţătorulu, respunse tatălu, că trebuie să vĕ feriţi de copiii fărĕ de minte. Copii fărĕ de minte suntu aceia, cari ênsuşi fiindu rĕi, îndémnă şi pe alţii la rĕ u. — — Iubite tată! Eu gândescu, că copiii cei buni, aru trebui să âmble cu cei rĕi, ca şi aceştia să se facă buni — Tatălu seu numai ḑise nimicu; ci, punêndu-se la masă, dupĕ ce fini tóte felurile de bucate, ordonâ să aducă din pivniţă o farfuriă cu mere bune şi una cu mere putrede; şi dupĕ ce dede copilului câte-va mere bune şi frumóse, îi ḑise: Pune aceste la unu locu cu cele putrede, ca să se facă şi ele bune şi frumóse. — Nu, tată, rĕspunse copilulu; pentru că şi cele bune se voru stricà, dinpreună cu cele putrede. — Tocmai aşà dragulu meu, ḑise tatălu, s'aru stricà şi copiii cei buni, amestecându -se cu cei răi, în locu ca cei rĕi să se iee dupĕ cei buni. Aşà să faceţi şi voi copilaşiloru, cari auḑiţi astă istori óră; adecă: să vĕ feriţi de copiii cei rĕi, leneşi şi obrasnici, ca să nu vĕ faceţi şi voi ca d ênşii. Spune-mi cu cine te însoçesc i, ca să-ţi spunu cine eşti. Asemine cu asemine, să însoçesce bucurosu. Adunările cele rele, strică moravurile cele bune. Pênĕ să-lu faci ca pe tine, elu te face ca pe dênsu. 12. Lupulu şi Cuculu. „R ĕmâi sănătosu vecine!" „In Arcadiea, ferice A ḑisu lupulu cătrĕ cucu, Este codru de trăitu; Aceste țeri de r ĕu pline, Unde aurita vreme Le părăsescu şi mĕ ducu; Impĕrăţesce deplinu, Nu mai potu trăi aice, Unde lupulu nu se teme De omu și câni progonitu, De năpăștile ce‘i vinu.
– Acolo nu suntu resbóie Toţi în pace vieţuiescu: Omulu este blându ca óia Iar' cânii, nici hămăiescu — „Cale bună, măi vecine! Dar' te rogu să-mi spui curatu; Năravulu îlu iei cu tine? Şi colţii ţi-ai lepĕdatu?" „Să-i lepĕdu!..Dar ‘ cum se póte? —„Apoi ţine minte frate,
49
–
Că la viitórea iérnă, Ai să rĕmâi fărĕ blană" Şi aşà s'a întâmplatu, Pre cum cuculu i-a cântatu. Intre ómeni iar' suntu unii Cu colţi de lupu înzestraţi Ori în care parte-a lumei Ei voru fi neîmpăcaţi. A. Donici.
13. E c o u l u. Miculu George, nu scieà âncă despre ecou. Intr'o ḑi începù să strige în miḑloculu unei liveḑi: Ho! ho!" şi auḑi îndată re petându-i-se din dumbrava vecin ă acelea-şi cuvinte: „Ho! ho!" Copilulu în mirare, strigâ din nou: „Cine eşti tu?" şi vocea mi steriósă reîncepù: „Cine eşti tu?" George strig â: „Tu eşti unu prostu copilul" „Prostu copilu, repetâ vocea din fundulu dumbrăvei." George, se supĕrâ atunci fórte tare şi'şi îndoi înjurăturile în contra presupusului copilu din dumbravă, pre care înjurături, ecoulu, i le redede à tóte cu esactitate. Supĕratu elu, începù să caute pre copilulu, ce -lu credeà ascunsu în dumbravă, spre a'şi resbunà asupră-i; dar' nu găsi pe nimine. Dupĕ acésta, George, alergâ a casă şi se plânse mamei sale? că unu copilu rĕu, s'aru fi ascunsu în dumbravă şi l'aru fi înjuratu. Astă-dată tu te acu si pre tine însuţi, copile, îi ḑise mama sa. Tu n'ai auḑitu nimicu altă, de câtu ecoulu proprieloru tale cuvinte. Dé că ai fi ḑisu vre o vorbă bună, ai fi şi primitu una asemine. Aşâ se întâmplă în lume. Conduita celoru-l-alţi cătrĕ noi, è obicinuitu ecoulu conduitei nó stre cătrĕ dênşii. Décă noi ne purtămu bine cu alţii, şi ei se voru purtà asemine cu noi; iar' décă suntemu aspri şi rĕi cătrĕ dênşii, atunci şi noi nu putemu aşteptà nimicu mai bunu din parte-li.
–
50
–
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face Care vorbesce ce-i place, acela să audă şi ce -lu supĕră.
14. Stigleţulu şi Ciocârlanulu. Stigleţulu s'a fostu prinsu în laţu cum è mai r ĕu, Şi desperatu de mórte se băteà ; Iar' ciocârlanulu de elu rîdeà, Ḑicêndu: „Ce nătărău! Se póte ḑiua mare, Să caḑi în laţu aşa tare? Când eu nu amu frică, De nimică.‖ Şi învêrtindu- se pe lângă stigleţu, S'a prinsu şi elu în laţu Veḑi, dupĕ faptă; Şi plată, Să nu rîḑi de nimine nici-o- dată. 15. Animalele domestice (casnice). Animalele acele, care petrecu fărĕ de temere pe lângă casele ómeniloru şi suntu îngrijite de aceştia, se numescu animale sau vite domestice. Folosulu ce-lu are omulu de la animalele domestice, este mare şi de multe feluri; de la ele avemu lâna şi pelea, carnea, laptele şi ouele. Ele ni p órtă sarcinele şi ni ară câmpurile. Dumneḑeu a creatu animalele aceste spre folosulu şi mulţumirea omul ui. De aceea şi noi suntemu datori a îngriji de nutrim êntulu (hrana) şi locaşulu loru şi a nu le sili pr é tare. Omulu acela, pe care-lu lasă inima a tortur à sau a chinui vitele în ori ce modu, dă o bună dovadă, că este omu rĕu. De vitele nóstre domestice, se ţinu de comunu: Calulu, vaca, boulu, óia, bivolulu, capra, porculu (mascurulu), gâsca, raţa, găina, porumbulu, cânele, pisica (m îţa) curca ş. c 1.
–
51
–
16. C a l u l u. Calulu este unu animalu mare şi frumosu. Are o cómă şi o códă lungă şi pĕrósă, cu care se apără de muscele ce vinu să lu supere. Unghiile calulului se numescu copite. La copite, se potcovesce cu potcó ve, ca să mérgă mai siguru pe căile petróse şi ca să nu lunece iérna pe ghiaçiă. Calulu trage trăsura şi duce pe omu calare. Numai ómenii proşti punu sarcini grele pe calu şi-lu batu cu bice, când nu le pó te duce; dar' cei pricepuţi nu -lu încarcă pré multu şi nu-lu batu fărĕ de milă; căci şi elu simte durere ca şi omulu. Calulu mânâncă: érbă, fânu, ovĕsu, or ḑu, grăunţe de păpuşoi și altele. 17. V a c a. Vaca nu este aşà de frumósă ca calulu; dar' ea este unu animalu fórte folositoru. Din laptele ei se face smântână, untu şi brânză. Carnea de vacă şi de viţelu este gust ósă, dar' nu aşà de nutritóre ca cea de bou. Din peile boiloru, a vaceloru şi a viţeiloru se f acu talpe şi căpute pentru încălçeminte. Vaca mânâncă: érbă, fânu, paie, strujeni, tărîţe şi altele. Cumu este vaca? — Din laptele ei ce se face? — Dar' boulu? — Din care piele se facu talpele şi din care căp utele? — Pentru ce? — I ntrebări.
18. Ó i a. Óia este unu animalu plăcutu şi blându. Din laptele oiloru, se face: caşu, urdă şi untu. Din lâna loru se face: sucmanulu, postavulu şi alte materii din care ne facemu straele. Carnea de óie este fórte nutritó re. Din săulu ei se facu lumînări, din pele mănuşe şi din maţe strune la vióră (scripcă). Mai tótă óia fată primă-véra câte unu mielu. Carnea de mieluţu este gustósă şi bună de m âncatu. Din pelcica lui se facu blane și căciule pentru iérnă.
–
52
–
Unu numĕru mare do oi se numesce turmă. Omulu care pasce turma, se numesce ciobanii séu păstoru de oi. Loculu unde se mulgu oile în timpulu verei şi unde se face caşulu şi urda se chiamă stână. Óia mănâncă: érbă, fânu, tărîţe şi altele.
19. Brósca şi Boulu. O bróscă dintr'o baltă, a vĕḑutu o dată unu bou păsc êndu pe lângă ţermuri şi a începutu a se lăudà cătrĕ cele-l-alte brósce ḑicându: Eu numai să vr eu şi potu să mĕ făcu câtu acelu bou. Taci! nu fii nebună, îi ḑ iseră cele-l-alte brósce; unde póte bró sca să se facă câtu boulu? — Ce! voi nu credeţi? aşteptaţi puçinu şi veţi vedeà. Aşà smintita bróscă, începù a-și umflà pelea cea sbîrcită cătu a pututu, şi apoi întreb â pe camaradele sale: Suntu a cum aşà de mare ?- Nu, îi respunseră ele. Se mai umflâ âncă o dată cu mai mare silinţă şi iară -şi le întrebâ, décă a ajunsu pre bou la mărime. Eşti de totu lipsită sorióră, i-au ḑisu bróscele; próstă ideiă ţi-a venitu în capu, ca să imitezi pre bou la mărime. Tu nu veḑi câtu eşti de mică pe lângă dênsulu? — In fine brósca fiindu fórte sup ĕrată şi desperată, se mai umflâ şi a treia óră atêtu de multu, în câtu plesni şi remasă mórtă. 20. Raculu, Brósca şi Ştiuca. Raculu, brósca şi ştiuca Raculu înapoi se dà, Intr'o ḑi sau apucatu, Brósca totu în susu săltà, De pe malu în iazu s'aducă Ştiuca f órte se isbià, Unu sacu cu grâu încărcatu, Şi nimicu nu isprăvià. Şi la elu toţi se înhamă: Nu sciu cine'i vinovatu; Tragu, întindu, dar' ieau de sé mă Insă pe câtu amu aflatu Că saculu stà neclintitu, Saculu în iazu nu s'a trasu Căci să trăgeà neunitu. Ci totu pe locu a remasu.
–
53
–
21. Petrariulu şi Teslariulu. Meşterulu care zidesce casele, se numesce petrariu. Materialulu care trebuiesce la facerea unoru case, se compune din: pétră, cărămidă, varu, nisipu, lutu, apă şi altele. Pentru acestu scopu, petrariulu în trebuinţéză: ciocanulu, mistria şi o aţă, la capĕtulu căreia este legatu unu plumbu, numită cumpĕna petrariloru. Pênĕ când petrariulu ridică păreţii, teslariulu pregătesce acoperem êntulu, care se alcătuiesce din grinde, căpriori, leațuri, cue de fieru şi altele. La acestu lucru, elu întrebuinţ éză: toporulu, barda, securea, tesla, gélĕulu, fierestr ĕulu, sfredelulu, dalta şi alte instrumente. Pentru ca casele să fie gata, mai trebuiescu trei séu patru meşteri. Stoleriulu, care să facă uşele şi ferestele, ferariulu, care să facă br óscele la uşe şi să prindă cercevelele în balamale, ste clariulu, care să aşeḑe geamurile şi zugravulu, care să zugră viéscă odăile. Tóte casele se zidescu mai cu sémă în timpulu verei; pentru că atunci sórele fiindu mai ferbinte, zidirea nu remâne umedă, ci se usucă bine. Casele umede nu suntu bune de locuitu; pentru că vatămă sănătatea. De aceea ómenii trebuie să se feriéscă de aseminea case, d écă voiescu să fie totu -deuna sănătoşi şi voioşi; pentru că sănătatea este c ea mai scumpă comóră. Ce meşteri lucr éză la facerea unoru case ? — Cu ce instrumente se servescu? — Mai sciţi şi alţi meşteri, afară de aceştia?— Numiţi-mi câţi-va! — Unde nu întră sór ele, întră mediculu. 22. Ciobotariulu. Meşterulu care ni face ciobote, se chiamă ciobotariu. Materialulu din care le face, se compune din: piele supţire pentru turetce şi căpute, piele gr ósă pentru talpe, aţă de cânepă pentru cusutu, cue de lemnu mici pentru prinsu talpele şi
–
54
–
altele. Instrumentele cu care elu se servesce la acésta lucrare suntu: Sula, ace sau peri de mascuru, o custură tăi ósă pentru curăţitu talpele pe la margini, unu ciocanu , nisce cleşte, calupuri mai mari şi mai mici, şanuri şi altele. Maistrulu mai are pe lângă sine doi sau trei învĕţăcei (ucenici) pre cari i-au luatu de la părinţi sau de la rude, ca să -i înveţe ciobotăria, şi alţi câţi -va, pre cari i-au şi învĕţatu, şi cari acum lucréză maistrului cu plată, numiţi calfe. Cine ar e trebuinţă de ciobote, să duce la maistru şi tocmesce să -i facă. Maistru îi ie mĕsură pe picioru, le croesce şi apoi le dă calfeloru să le lucreze. Ciobotarii în ḑile lucrătore, stau în casă şi se silescu ca să gătiéscă ciobotele muştereiloru (clienţi). Unu maistru trebuie să fie onestu; adecă: să facă ciobotele, pe când le -au proinisu. Ca să mulţumiéscă pe mușter ei, elu trebuie să pue materialu bunu şi să lucreze bine. Unu meşter u ce se ţine de cuv êntu, are multu de lucru şi câştigă multu. Să nu credemu, că ciobotariulu, precumu şi toţi meşterii, nu suntu multu mai fericiţi şi mai mulţumiţi de câtu mulţi alţii, bine îm brăcaţi, pe cari îi vedemu că se preâmblă pe strade în tóte ḑilele, ca în ḑile de serbători; şi cari a casă, p óte de multe ori, n'au nici cele necesarie. Meşterii harnici şi strîngĕ tori au bani, prin urmare an cu ce trăi; şi de aceea ei n'au trebuinţă de mila și ajutoruilu altora. Pentru că bine a ḑisu, cine a ḑisu: „O meserie, plătesce câtu o moşie." Mâresce pre Dumne ḑeu, stiméză-ţi părinţii, iubesce-ţi amicii, supune-te legiloru. Lucréză şi te r ógă; lucrulu şi rugăciunea facu pe omu fericitu şi înţeleptu. Nu-ţi fie silă de muncă , pe câtu te iértă puterile şi anii. Ómenii suntu rênduiţi pe pămêntu, ca să fie mai ântĕi folositori, apoi fericiţi. Fericirea este fructulu muncei. Mai bine astă-ḑi unu ou, de câtu mâne unu bou. Cine nu preţuiesce puçinulu, nu póte ave multu.
–
55
–
Cine se scólă mai diminéţă, mai departe ajunge. Şi iute şi bine, nu se p óte. Décă vrei să fii bogatu, nu căut à numai cum să câştigi; înv éţă şi cum să păstreḑi; căci este mai greu a păstr à averea, de câtu a o face. Cei dintĕi la masă, de multe ori suntu cei din urmă la lucru. Lenea este începutulu s ĕrăciei.In casa leneşului, totu -de-una este serbătóre. Omulu este bogatu, când nu este datoriu niminui. Cine cade singuru, nu plânge. Unde nu este capu, vai de picióre!
23. Movila lui Burcelu. Intr'o ḑi de serbătóre Resărià unu mândru sóre, Care lumea 'nveselià, Clopotele resunà ... Turnurile clătinà, Armăsarii spumegà, Frâele şi le muşcà, Stogurile se 'nălţà, Şi de-o dată se 'nchin à, Că de-o dată se ivi à Ci altu sóre str ĕlucià; Domnulu Stefan celu vestitu Domnulu celu nebiruitu: Care iute 'ncălec à Şi cu multu alaiu plecà Din ograda cur ței lui. La biserică 'n Vaslui. Când aprópe de întrare S'auḑià în depărtare Glasu de omu ce strigà tare: „Hăisa....... cea....... Bourénu! Trage brasda pe tepşanu...‖ Ştefan Vodă-lu auḑi, Pe locu calulu îşi opri, Şi din gur' aşà grăi: „Auḑit'aţi, auḑitu, „Glasu de Românu necăjitu? „Intr‘o clipă să-lu găsiți,
„Şi cu elu aici să fiţi." Panţirii se duse, Pe românu la Domnu aduse Căruia aşà îi ḑise: —„Măi române! să n'ai témă; „Spune mie, cum te chiamă? —„Témă n'amu câ suntu românu „Témă n‘amu că-mi eşti stăpânu, „Că tu eşti Ştefan celu Mare, „Care 'n lume sémânu n‘are; „Şi eu suntu Şoiman Burc el, „Puişoru de voinicelu . . „Aveamu falnic u armasariu, „Şi o ghiógă nestrujită, „Cu pir óne ţintuită „Care când o învîrtiamu. „Prin duşmani pr óşcă făceamu „Câte optu pe locu turtiamu! „Alelei! pe când eramu, „Omu întregu de mĕ luptamu! „Mulţi duşmani amu mai stricatu, „Multe capete-amu sfărmatu, „De Tatari şi de Litfani, „Şi de falnici Ungureni. „Iar' în focu la Resboieni, „Mi-a căḑutu ghióga din mân ă, „Sub o sabie păgână; Dar n‘a căḑutu numai ea,
– „Ci-a căḑutu şi mâna me à, Cu păgânu alătureà! „De atunci n'amu ce să facu, „C'amu remasu unu bietu seracu; „N'amu nici casă, n'amu nici plugu, „Nici juncani ca să'i înjugu." Domnulu Stefan, l'ascult ă, Ş'apoi astu-feliu cuvêntà: „Măi Burcele, dragulu meu! „Iată ce hotărescu eu: „Ie-ţi unu plugu cu şese boi, „Să mergi bogatu de la noi , ―Ie-ţi movila rĕzăşie,
56
–
„Ca s‘o ai de plugărie; „Dar' în vîrfu-i să te-aşezi, „Ca străjeriu să privighezi; „Şi tatarii, de 'i videà, „C'au întratu în ţéra meà „Tu să strigi câtu 'i pute à: „Sai Stefane la hotare! „Ca întratu sabia 'n ţ éră. „C'atunci eu te -oiu auḑi, „Ca unu smeu m'oiu repeḑ i, „Şi nici urm'a remâneà, „De tatari în ţéra meà!"
Cele mai bune portrete ale ómeniloru, suutu faptele loru. Nu se cade să ne lăudămu, cu meritele strĕmoşiloru noştri. Ce folosu că tată-tĕu a fostu domnu, dé că tu nu eşti omu. Prin unire şi înfrăţire, lucrurile cele mici crescu! Lumina remâne totu lumin ă, de şi orbulu n'o întimpină. Din arborele căḑutu tótă lumea tae lemne; Şi într'unu neamu căḑutu, toţi streinii ridică capulu. Dorindu a ajutà pe alţii, fii dreptu mai ântĕiu cătrĕ tine ênsuţi. Pomulu se cunósce dupe fructu, iară omulu dupe fapte. De la femei (mame), depinde cea mai mare parte a buneloru sau a releloru moravuri, mai a tó tă lumea. Nimicu nu este mai curatu de câtu aurulu, şi cu t óte aceste, elu corumpe (strică) tóte!...... Mai bine sĕracu, de câtu bogatu din sudórea s ĕracului.
24. Impărţirea timpului. Ómenii au împărţitu timpulu în mai multe părţi;cu tóte că elu este ce-va, ce nu se póte vidè, auḑi, mirosi,gustà nici pipăi. Fie-care parte a timpului, are numele seu. Cea mai mică parte de timpu, se numesce secundă. Secunda ţine ca câtu clipesci o-dată din ochi. Décă numeri şese ḑeci de secunde, ai o minută; décă numeri şese-ḑeci minute, ai o óră; décă numeri douĕ-ḑeci şi
–
57
–
patru de óre, ai o ḑi și o nópte. Ḑiua, ómenii facu totu feliulu de lucruri, pentru folosulu loru şi alu altora; iară n óptea se dau la repausu. Ḑiua începe de la r ĕsărirea sórelui, şi ţine pênĕ la apunerea lui; iar ‘ de la apunere, se începe nóptea.
25. De voru trece şepte ḑ ile şi şepte nopţi, ḑicemu că s'a împlinitu o septĕmână. Numele celoru şepte ḑile a septĕmânei suntu: Luni, Marţi, Mercuri, Joi, Vi neri, Sâmbătă şi Duminică. Cele şese ḑ ile d'intĕi, suntu lucrătóre; iar' Duminica, este ḑi de serbătóre. Patru septĕmâni şi două sau trei ḑile şi nopţi, facu o lună; şi douĕ-spre-ḑece lune sau trei sute şese-ḑeci şi cinci de ḑ ile şi şese óre, facu unu anu. Numele celoru douĕ-spre-ḑece lune, suntu acestea: Ianuariu, Februariu, Martiu, Apriliu, Maiu, Iuniu, Iuliu, Augustu, Septembre, Octombre, Novembre şi Decembre. Eserciţii. Să se pună, ca
scolarii să înveţe numele ḑileloru şi a luneloru pe de ro stu.
26. Intr'unu anu suntu cinci- ḑeci şi douĕ de septĕmăni. Cănd se finesce unu anu, începe altulu. Cea d'intĕi ḑi a anului, se chiamă Anulu nou. Séra spre acésta ḑi, băeţii âmblă cu uratulu, ḑ icêndu aşà:
27. Pluguşorulu. Pluguşorulu fărĕ boi, Mâne anulu se'noiesce Pluguşorulu se pornesce Pluguşorulu trasu de noi Şi începe-a colindà Uraţi, flăcăi! Strigaţi mĕi: Pe la case ş'a ur à: Iérna-i gre o mĕtu-i mare, Hăi! hăi! Semne bune anulu are; Semne bune de belşugu, Susu pe ceriuri str ĕlucesce, Pentru brasda de sub plugu. O sté nouă ce vestesce; Că se curmă de acumu, Dómne bine cuvintéză! Casa care o uréză; Alu nevoiloru greu drumu.
– Asta'i stéua României; A unirei ş'a frăţiei Sté de viéţă, sté de sporiu, Sté de bine'n viitoriu. Fă-o Dómne! să luciéscă, Stéua nóstră Românéscă, Şi să steà totu între noi Să nu mai avemu nevoi. Uraţi, flăcăi! Strigaţi, mĕi: Hăi! Hăi! Lumea tótă ne ascultă Căci avemu dreptate multă, Că destulu amu suferitu Fără ca să fi greşi tu. De acum ni se cuvine Ca să mai trăimu şi bine Să se ducă dintre noi Ori ce rele şi nevoi; Să se ducă pe pustie Şi în veci să nu mai vie Să se ducă hăulindu ! Şi cu dinţii clănţănindu! Uraţi, flăcăi! Strigaţi, mĕi! Hăi! hăi! Anulu nou ni-aduce nouă Timpu mai bunu viéţă nouă Eserci ț ii.
58
– N'omu să fimu totu Moldoveni; N'oru să fie nici Munteni, Ci'ntr'o ţéră Românéscă, Liberă şi voinicéscă Noi şi ei omu să trăimu Şi Români să ne numimu. Cu o patrie, c'unu nume Noi ne vomu mândri pe lume; Şi câtu lumea vomu trăi, Şi'n tărie vomu spori. Uraţi, flăcăi! trigaţi, mĕi Hăi! hăi! Anulu nou o să ni fie Inceputu de veselie; Mari pe mici n'oru prigoni, Mici pe mari nu voru r ĕvni, In frăţie şi'n dreptate Oru să fie legi lucrate Mari cu mici mâna voru dà, Şi'ntro horă voru jucà. Dumneḑeu care ne-ascultă Và trămite mană multă. Şi pămêntulu ce-omu arà Grâne d'auru ni va dà. Uraţi, flăcăi! Strigaţi, mĕi! Hăi! hăi!
Scrieţi-lu şi-lu învĕțaţi pe de rostu!
28. Adoua-ḑi, adecă; în ḑiua anului nou, mergu de felicité ză pe părinţi, rude și amici, spuindu-li a șà:
–
59
–
Semănatulu. Să trăiţi, Să'n floriţi, Ca merii, Ca perii, Eserciţii.
In timpulu primă-verei; Ca tómna cea bogată, De tóte'ndestulată!
Ca la lecţiunea 28.
29. Luna de pe urmă a anului, se chiamă Decembre: iar' aceea cu care se începe anulu, se numesce Ianuariu. In cea de pe urmă lună, cum şi în cele douĕ d'intĕi (care-su aceste? — ) este fórte frigu pe la noi; atunci ninge şi apa înghia çiă. Băeţii sburdalnici alérgă cu mare bucurie la ghiaç iă ca să se de e, (óre bine facu ? —) sau caută câte unu delişoru şi se dau cu săniuţele pe omĕtu. Omĕtulu este folositoriu s ĕmânţeloru remase în pămêntu de cu tómna; căci altu -feliu, ele aru înghiăçià şi aru peri. Arborii şi arboraşii, goliţi de frunḑele loru, ni se paru ca uscaţi, păserelele ca mute, totulu este în amorţire! Aceste trei lune ale anului, (cum se chiam iă ?) facu unu ano-timpu, și se numesce ano-timpulu de iérnă.
30. Păsĕrica în timpulu iernei. Ci sburlită şi‘ntristată Iér na ninge şi înghiaçiă Flămândă ca vai de ea. Frigulu cresce totu mereu, Păsĕrica cea istéţă Pe la drumu mâncarea- şi cată Nu mai ḑice cântulu seu! Nimeni nu'ngrijescu de ea! Când afară vicolesce Dumneḑeu care-a creat'o Ea s'ascunde tremurându, Pe dênsa, ca şi pe noi, Intr ‘unu dosu, unde găsesce O hrănesce ş'o 'ncălḑesce Elu o scapă din nevoi! Nu ca véra ciripindu; Eserci ții. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!
I. Créngă.
–
60
–
31. In cele trei lune care vinu dup ĕ Februariu, (spuneţi-le! — ) nu mai este aşà frigu. Ghiaçia începe a se topi, om ĕtulu cade puçinu şi f órte raru sau nu mai cade de locu. Mugurii pomiloru şi ai copacilor u începu a se desvăli şi frunzele a eşi; iar' mai pe urmă vedemu că se ivescu şi floricelele, precum: viorele, clopoţei, toporaşi, lăcrĕmióre, cioboţica-cucului şi alte flori frumóse! Atunci vê ntulu nu mai suflă aşà rece, şi de aceea copiii se potu jucà pe afară. Ei privescu cu mare plăcere la nisce mici gândăcei (vacele -domnului), ce se jó că în țernă. Rândunelele, cocostêrcii, cocó rele şi alte paseri, ce se dusese de cu tómnă în ţerile cele căldur óse, se întorcu i arăşi la noi! Acestu timpu ţine trei lune, şi se numesce ano -timpulu de primă-véră. Intrebări. Ce lucruri fr umóse ni aduce primă-véra? —
32. Primă- véra. A trecutu iérna gerósă, Câmpu iată'lu înver ḑitu. Rândunica cea voiósă, La noi iarăşi a sositu! D'intr'o créngă 'n alta sb óră, Stur ḑulu galbenu auritu, Salutàre primă-véră, Timpu frumosu bine-ai venitu! Eserci ț ii.
Turturelele se'ngână, Mii de de fluturi veḑi sburându! Iar' pe agera albină, Din flori miere adunându; Cântă cucu'n dumbrăvióră, Pe copaculu înfloritu, Salutare primă-véră, Timpu frumosu bine-ai venitu!
Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!
G. Tĕutu.
33. In lunele ce urméză dupĕ primă-vér ă, (cum le chiamă?— ) sórele înferbîntă aşà de tare, în câtu adese-ori, aerulu este fórte caldu. Atunci, simţimu mare căldură, asudămu, trupulu ni pare greoiu, nu putemu suferi nici o haină gr é pe noi, şi căutămu apă rece să ne scăldămu. Insă căldură s órelui, aduce şi mari
–
61
–
folóse. Fărĕ căldură, apele nu s'aru preface în aburi, din car i se facu nourii cei groşi, ce se pórtă pe susu, şi pe cari ajungêndui o lécă de rĕcélă, se pref acu în picături, şi cadu în formă de plóie pe pămêntu. Noi scimu, că fărĕ plóie, tóte erburile s'aru uscà şi noi amu muri de fóme. Căldura mai este bună, pentru că se cocu multe fructe, precum: fragi, cireşe, căpşune, vişine, zarzare, mere, pere, smeură, mure şi altele. Acestu timpu căldurosu, ţine iarăşi trei lune şi se numesce ano-timpulu de véră. La Moldova cea frumosă. Viéţa'i dulce şi voiósă! L'a Moldovei dulce sóre Cresce flóre lângă flóre! Multe păsĕrele 'n sboru Fură minţi cu glasulu lor u! Eserciţii. Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu!
34.
Dar' în lunele: Septembre, Octombre şi Novembre, nu mai este aşà caldu; atunci începu a se culege din gr ădine şi de pe câmpii, tóte fructele şi semănăturile ce trebuiescu peste i érnă, pentru nutrimêntulu omului şi alu animalelor u, şi se punu în coşere, poduri şi pivniţe. Muncitoriulu ţeranu, âncă din Iuliu şi Augustu, ş'a str ênsu grâulu şi legându-lu în snopi, l'a dusu la arie şi-lu trieră. Atunci se scotu din pămêntu cartofele şi morcovii, şi se taie căpăţinele de curechiu, ca să se pue la muratu pentru iérnă. Păpuşoii culeşi, aduşi acasă şi puşi în coşeriu, la trebuinţă se scotu, se desghiócă de grăunţe, apoi grăunţele puse în saci, se ducu la móră şi se macină (prefăcu în făină). Acestu timpu este celu mai bogatu alu anului. — Atunci se culegu nucele şi póma, din care se face, ce? —
–
62
–
Ano-timpulu acesta, care ţine iarăşi trei lune se numesce tómnă. Tómna, cocostêrcii, (berzele) rândunelele şi alte păsărele, iarăşi se ducu de la noi, pentru că si mţescu venirea iernei. Aceste paseri nu potu trăi unde este iérnă, pentru că li è frigu şi n'au cu ce se nutri. — Ia să întrebămu pe călĕ tórea rândunică, de ce se duce de la noi? —
35. Rândunica Spune-mi blăndă păsărică, Tu ce sbori aşà uşoru. De ce fugi, o! rândunică, Dintr'o ţéră de amoriu? Ori ţi-e frică să n'aştérnă, Ano-timpulu frigurosu , Cu mantaua cea de iérnă Crănguşorulu celu umbrosu? O! de è așà iubito, Fugi, de locu nu te opri,
Fugi, şi nime te opriéscă, Păsĕrică 'n calea tà; Insă ţéra Românéscă, Nici o-dată n'o uità! Apoi când la primă-véră, Se vĕdu tóte renăscêndu, Când se 'mbracă din nou ţéra: Când veḑi câmpulu înver ḑindu, Vino! iar' de locuiesce, Fărĕ grijă cuibulu tĕu!
*
* *
Eserci ţii.
Scrieţi-lu și-lu învĕţaţi pe de rostu!
Primă-véra ni promite fructele; iară t ómna ni le dă. 36. La unu copilu.
Unu copilu o dată, micu ca dumnia -ta, Ce'şi iubià părinţii şi îi ascultà; Cându-i ḑise tată-seu, să mérgă la scó1ă, Elu plecâ în dată, dar' cu mâna g ólă. —Unde'ţi este cartea? ce te nebune sci....? Dascalu-o să 'ntrebe: pe ce -ai să citesci....? Băeţelulu leneşu, să totu scărpin à, Se 'nvêrtià prin casă, nu-ş'ce totu cătà: Dar ' în sfirşitu plécă cu inima reà, Plăngeà sĕrăcuțulu ! - ...cartea-i păreà greà!...
–
63
–
Mergêndu elu a lene, cu capu'ntr'o parte, Căscându pe susu gura, îi cade -a sa carte; Unu ciobanu o vede şi'ndat'o şi ie à. Elu îi ḑice: „Iea-o! să mĕ scapu de ea! Nu voiu să'nvĕţu carte: voiu să fiu ciobanu, Ori ce-aru fi mai lesne, măcar şi ţiganu." —„Dar' de ce copile? ce vorbesci aş à? „Îi ḑice ciobanulu, dându-i cartea sa. „Căci nu sciu eu carte! ce bine aru fi! „Acum aşu fi altu-feliu: altoru n'aşu servi! „Silesce copile, carte-a învĕţà: „Căci cându-i fi mare, tu te'i bucurà. „Omu, calu, chiaru furnică, câte fiinţi suntu, „Tóte facu o tré bă aici pe pămêntu; „Cine stâ din lucru, nu mai de cătu piere: Vermii facu matasă, albinele miere. „Cânii păzescu turme, oile ne'mbracă: „Omulu dar' se cade şi mai multu să facă: „Şi făr'a sci carte, omu'i dobitocu, „Tóte'naintéză, iar' elu stâ pe locu. „Pe ţerani vĕḑut'ai, cum altu'i muncesce ? „Pe ţerani seracii, cumu'i biciuiesce?! „Scii pricina ce è, de au astă parte? „Căci suntu proşti sermanii şi căci nu sciu carte! Ce făcu copilulu, ce se socoti, Strânse cartea bine, la scólă porni: Nu mai fuse leneşu, dascalu-lu iubià, Şi'ntrunu anu de ḑile, scrieà şi citià. Eserci ț ii.
Scrieţi-lu şi-lu înveţaţi pe de rostul
Cine n'a gustatu amarulu, nu scie ce è zaharulu. Ştiinţa se cântăresce şi se mĕsóră, iară nu anii. Stomahulu plinu, nu învé ţă bucurosu.
–
64
–
Ḑicêndu numai miere, gura nu se îndulcesce. Picătura mică, bortilesce p étra. Destulu este o măciucă la unu caru cu ó1e, şi unu cuv êntu...... pentru unu băetu simţitoriu. Copilulu care se ruşin éză de greşala sa, dă semne de îndreptare. Copilulu care a apucatu drumulu celu bunu, nu- lu va părăsi nici când va fi bĕtrânu. Décă fie-care omu aru lucrà şi aru face bine dupĕ puterea sa, nu s'aru g ăsi nici-de-cum ómeni nenorociţi şi seraci. Mlădiţa str êmbă, numai de t ênĕră se póte îndreptà. Dupĕ ce s'a stricatu carulu, degeaba mai arată cineva drumulu bunu. Crescerea cea bună, este a ne ded à, ca din copilărie, mintea să judece dreptu şi să lucrez e bine. 37. Posibilităţi şi neposibilităţi. Ceea ce póte fi, ori se pote întêmplà , este posibilu (cu putinţă). Este posibilu, că eu voiu ajunge a trăi 70 de ani; însă este posibilu şi aceea, că âncă mâne ori poi -mâne să moru. Este posibilu că mâne să pl óie, ca unu copilu silitoriu să se facă leneşu şi altulu, netrebnic u să se facă silitoriu, ascultători u şi bunu. O masă de fieru, unu scaunu de oţelu, o tabl à de aura; Aceste tóte-su posibile. Ceea ce nu póte fi séu nu se póte întêmplà este neposibilu (cu ne putinţă). Este neposibilu ca unu moşnégu să se mai facă iarăşi t ênĕru ca de ḑece ani, ca unu c alu să sbóre şi unu câne să p ótă vieţui mai multe lune subu apă. Unu arbore vorbitoriu, foculu rece, apa uscată, suntu lucruri neposibile. Unu orbu a vĕḑutu o pétră de móră plutindu pe apă; unu mortu a scos'o la malu; o vrabie a luat'o şi a dus'o în cuibulu ei; iară puii de vrabie au mâncat'o. — Ce ḑici? Potu fi aceste posibile? — 38. Contrariulu. Aceea ce este opusu sau împotrivitoriu (duşmanu) unui lucru, se nu-mesce contrariu. — Contrariulu de la seracu, este bogatu; de la luminosu — întunecosu; de la susu — josu; de la lumină — întunerecu; etc. Contrariulu de la bĕtrâneţă, este tinereţă; de la r ênduiélă — nerênduiélă; de la silinţă — lenea etc. Contrariulu de la remunerezu, este pedepsescu; de la plângu — rîdu etc. —
Eserciţii. Să se pue, ca scolarii să spue în propuseciuni intregi contrariulu cuvinteloru următóre: Mare — , finu (su pţire) — , golu — , tare — , iute — , blându —, isteţu — , strêmbu — , folositoriu — , negru — , adevĕratu — , netedu — , onestu — , acru — , curagiosu —, preţiosu — , atentu — , frumosu — , eftinu — . Apoi să caute contrariulu cuvinteloru: n ópte, r ĕcélă, folosu, sĕrăcie, bucurie, liber tate, nevinovăţie, câstigu, tare, înţelepciune. — Dupĕ aceea, să spue coatrariulu vorbeloru următóre: legu, dormu, adunu, despartu, (scadu), tacu, mĕ jocu, curăţu. etc.
–
65
–
39. Alfabetu cirilicu în comparațiune cu celu Românu. a б в г
d е ж z
i
о п р с t у ф х
ș А Б В
щ
ъ ц
ѧ
n
ч
џ
sce (â, ê, î) (ge, gi). D Е Ж Z
Г
m
n
h (ă ĕ) ț (ce, ci)
s t u f
ш
л m
j (z, ḑ) i (c. ch.) l
a b v (g. gh.) d e o p r
k
I
K
Л М N O П
A B V (G. GH.) D E J (Z, ḑ) I (C. CH.) L M N O P Р
S
T У Ф Х Ъ
R S T U
А Б В
Ц
Ч
Ш
F H (Ă Ĕ) Ț (CE, CI) Ș Ѧ
Џ
(Â, Ê, Î)
(GE, GI).
Щ
SCE
Г D Е Ж Z I K Л М N O
П Р C T У Ф Х Ъ Ш Щ Ѧ k = c, ch. ч = ce, ci.
Џ
г = g. gh. џ = ge, gi.
Ц
Ч
–
66
–
40.
Vocalele. Consunele.
Cuvinte scrise cu slove.
Eserci ţii. Să se pună, ca
scolarii să scrie aceste cuvinte cu litere. — Să li deştepte atenţiunea, întrebându-i; pentru ce se pune h dupĕ c şi dupĕ g, şi când? — Apoi să-i eserciteze, ca ên suşi ei să afle, care suntu literele făr' de son uri in mai multe din aceste cuvinte. D. E. în cuvintele: ciudă, chee, ciocu, gh emu, ghindă, ghiulea, căci, deci. etc.
41.
Eserciții.Scrieți acestu cântecu cu litere, și -lu învĕțați pe de rostu !
–
Eserci ţii.
67
–
Scrieţi-lu şi-lu învĕţaţi pe de rostu !
–
68
–
MANUALU de R UGĂClUNI. Rugăciunile dimineţei. In numele Tatălui şi alu Fiiul ui şi alu sântului Spiritu, Amin. Mărire Ţie Dumneḑeului nostru, mărire ţie! Impĕrate cerescu, mîngîitoriule; Spiritulu adevărului, carele pretutindene eşti şi tóte le plinesci. Vistieriulu bunătăţiloru, şi dătătoriule de vi éţă, vină şi te sălăşluiesce întru noi, şi ne c urăţesce de tótă spurcăciunea şi mântuiesce Bunule sufletele n óstre. Sânte Dumneḑeule, Sânte Tare, Sânte fărĕ de mórte, miluiesce-ne pre noi. (de trei ori). Mărire Tatălui şi Fiiului şi Sântului Spiritu; şi acum şi pururea şi în vecii veciloru, Amin. Pré Sântă Treime, miluiesce -ne pre noi; Dómne curăţesce pĕcatele nóstre; Stăpâne, iértă fărĕ de legile nóstre; Sânte, cercetéz ă şi vindecă neputinţele n óstre, pentru numele Tĕu. Dómne miluiesce (de trei ori). Mărire Tatălui.
Rugăciunea Domnéscă.
Tatălu nostru carele eşti în ceriuri, sănţi éscă-se numele Tĕu. Vie împĕrăţia Ta; facă -se voia Ta, precum în Ceriu, aş à şi pre pămêntu. Pânea nóstră cea de tóte ḑilele, dă-ni-o nouĕ astă-ḑi şi ni iértă greşelele nóstre, precum şi noi iertămu greşiţiloru noştri. Şi nu ne duce în tentaţiune, ci ne salvă de celu rĕ u, Amin. Veniţi să ne închinămu împăratului nostru Dumneḑ eu! Veniţi să ne închinămu şi să cădemu la Christosu Împĕratulu nostru Dumneḑeu! Veniţi să ne închinămu şi să cădemu la ênsuşi Christosu, Împĕratulu şi Dumneḑeulu nostru! Sculându-ne din somnu cădemu cătrĕ Tine Bunule; şi cântare ângeréscă strigămu Ţie, Puternice: Sântu, Sântu, Sânt u eşti Dumneḑeule! Pentru rugăciunele Născĕ tórei de Dumneḑeu, miluiesce-ne pre noi Mărire Tatălui şi Fiiului şi Sântului Spiritu, Din patu şi din somnu m'ai ridicatu D ómne. Mintea mea o luminéză, inima şi buzele mele le deschide, ca să Te laudu Sântă Treime; Sântu, Sântu, Sântu eşt i Dumneḑeule! Pentru rugăciunele ângeriloru Tĕi,miluie-sce-ne pre noi. Și acum şi pururea şi în vecii veciloru, Amin.
–
69
–
Far ĕ de veste Judecătoriulu va veni. şi ale fie -cărui fapte se voru descoperi. Ci cu frică să strigămu în mieḑulu nopţei: Sântu, Sântu, Sântu eşti Dumneḑeule! Pentru rugăciunele tutuloru sânţiloru Tĕ i, miluiesce-ne pe noi. Pentru rugăciunele sânţiloru părinţiloru noştri, D ómne Isuse Christóse, Dumneḑeulu nostru, miluiesce-ne pre noi, Amin.
Rugăciunea unui copilu.
Dumneḑeulu meu! Iţi închin u inima me. Bine-cuvinté ză-mi copilăriea, ș i fă-mĕ să crescu în înţelepciune, precum şi în etate. Protege Dumneḑeulu meu, Sănătosu şi fericitu pe pré iubitulu nostru Domnitoriu Carol I. şi tótă naţiunea me Română! Dăruiesce sănătate: tatei, mamei, fraţilor u, învĕţătoriloru mei şi întregei omeniri; apără -i precum şi pre mine, de totu pericolulu; totu-de-una, pre- cum şi în ḑiua acésta, Amin.
Mergêndu la prânḑu ḑicemu:
„Tatălu nostru...... „ Mărire și acum...... „Dómne miluiesce (de trei ori) „Dómne bine-cuvintéză . . .
Pentru rugăciunele Pr é Curatei Maicei Tale, şi ale tutuloru sânţiloru Tĕi, Dómne Isuse Christóse, Dumne ḑeulu nostru, miluiescene pre noi. Amin.
Sculându-ne de la masă ḑicemu:
Mulţumimu Ţie Christ óse Dumneḑeulu noatru, că ne -ai săturatu de bunătăţile Tale cele păm êntesci: nu ne lăs à lipsiţi nici de Cer ésca Ta îm pĕrăţie! ci precum în miḑloculu uceniciloru T ĕi ai venitu Mântuitorule, pace dându-li, vină şi la noi şi ne mântuiesce.
Mergêndu la cină ḑicemu:
Mânca-voru sĕracii şi se voru sătur à şi voru lăud à pre Domnulu: cei ce-Lu caută pre D ênsulu, vii voru fi inimele loru în véculu vécului. „Mărire şi acum . . . „Dómne miluiesce (de trei ori) „Dómne bine-cuvintéză „Pentru rugăciunele Pr é-Curatei.
Sculându-ne de la masă ḑicemu:
Veselitu-ne-ai Domne, întru făpturile Tale, şi întru lucrurile măniloru Tale ne-ai bucuratu; însemnatu- S'a preste noi Lumina Feţei Tale D ómne; dat'ai veselie în inima me. Din rodulu grâului, alu vinului şi alu untului de lemnu, alu loru s'au înmul țitu. Cu pace înpre ună mĕ voiu culcà şi voiu adormi; că Tu D ómne de osebi, întru speranţă m'ai aşeḑ atu!
–
70
–
Simbolulu Credinţei.
1. Credu întru unulu Dumneḑeu, Tatălu, a totu Ţiitoriulu, Făcĕ toriulu Ceriului şi alu pămêntului, văḑuteloru tutuloru şi nevăḑuteloru. 2. Şi întru unulu Domnu Isusu Christosu, Fiulu lui Dumne ḑeu, Unulu Născutu, carele din Tatălu S'a născutu mai 'nainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumneḑeu Adevĕratu, din Dumneḑeu Adevĕratu, născutu iar' nu făcutu; Celu de o fiinţă cu Tatălu, prin Carele t óte s'au făcutu. 3. Carele pentru noi ómenii şi pentru a n óstră mântuire, S'a pogorâtu din ceriuri şi S'a întrupatu din Spiritulu Sântu şi din Mariea Feci óră şi S'a făcutu omu. 4. Şi S'a restignitu pentru noi în ḑilele lui Pilatu din Pontu, şi a pătimitu şi S'a îngropatu 5. Şi a înviétu a treia-ḑi dupĕ scriptură. 6. Şi S'a suitu la ceriuri şi şede de -a dré pta Tatălui. 7. Şi iară-şi va să vie cu mărire să judece viii şi morţii, a Căruia Împĕrăţie nu va ave finitu. 8. Şi întru Spiritul u Sântu, Domnulu, de Viéţă Făcĕtoriulu, Carele din Tatălu purcede; Celu ce împreună cu Tatălu şi cu Fiiulu, este închinatu şi măritu, Carele a grăitu prin proroci. 9. Intru una sântă sobornicéscă şi apostoléscă Biserică. 10. Mărturisescu unu Botezu, întru iertarea pĕcateloru. 11. Aşteptu învierea morţiloru. 12. Şi viéţa vécului, ce va să fie, A minu. Cuvine-se cu adevĕratu, să Te fericimu Născĕtóre de Dumneḑeu. Cea pururea Fericită, pr é Nevinovată şi Maica Dumneḑeului nostru. Ceea ce eşti mai Cinstită de câtu Cheruvimii şi mai Mărită fără de asemănare de câtu Serafimii; Care fărĕ stricăciune, pre Dumneḑeu Cuvântulu ai născutu. Pre Tine cea cu adevĕratu Născĕtóre de Dumneḑeu, Te mărimu.
Rugăciunele ce se citescu de la Înviere şi pênĕ la Înălţare.
Invierea lui Christos vĕḑêndu, să ne închinămu Sântului Domnului Iisus, unuia Celui fărĕ de pĕcatu. Crucei Tale ne închinămu Christ óse, şi Sântă Învierea Ta lăudămu şi o mărimu! Că Tu eşti Dumneḑeulu nostru, afară de Tine, pre altulu nu scimu, numele Tĕu numimu! Veniţi toţi credincioşii, să ne închinămu Sântei Învierei lui Christosu! Că iată a venitu prin Cruce, bucurie la tótă lumea! Totu-de-auna bine-cuvêntându pre Domnulu, lăudămu Învierea Lui! Că Restignire răbdându pentru noi, cu Mórtea pre mórte a calcatu. Ângerulu a strigatu, cei Pline de Da ru: „Curată Fecióră, bucură-Te şi iarăşi ḑicu, bucură-te! Că Fiiulu Tĕu a înviétu a treia-ḑi din mormêntu !" Luminéză-Te, luminéză-Te, noule Ierusalime! că Mărirea Domnului, preste tine a r ĕsăritu. Saltă acum şi te bucură Sióne; iară Tu Curată Născĕtóre de Dumneḑeu, veselesce-Te întru Învierea, Celui Născutu alu Tĕu! Christos a învietu din morţi, cu M órtea pre mórte călcându şi celoru din mormênturi Viéţă dăruindu-li.
–
71
–
TABELA Adunărei şi a Scăderei.
– 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
: : : : : : : : : :
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
= = = = = = = = = =
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
72
–
Tabela împărțirei.
2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
: : : : : : : : : :
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
= = = = = = = = = =
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3 6 9 12 15 18 21 24 27 30
: : : : : : : : : :
3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
= = = = = = = = = =
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tabela de înmulțire a lui Pitagora
.
