ODĂ AGATÂRŞULUI de Luciana Antofi Căta‐te‐am până la origini, Popor român nevinovat, Că prea‐mi suna f ără paragini Trecutul nostru romanţat... Prea‐ţi curge vinul mult prin vene Şi mintea‐n ceaţă‐ţi stă, mi‐am zis Că nu ai fi putut, măi nene, Să nu te‐nchini la Dionis!... Deşi tarlaua e fertilă Şi aerul e prospeţel Şi observaţia‐i facilă Că nu vrei să respiri din el. Tu nici pământ nu vrei să lucri Decât dacă‐l cultivi cu viţă Şi‐apoi te‐nghesui să te‐ncuscri Cu orişicine este criţă. Cu limba ta încovoiat ta încovoiată Tu nu poţi fi un simplu dac (Cu ş îuri‐ţ îuri amploaiată La agatârşi de bricabrac...). Te‐ai fasonat cu franţuzisme Şi te‐ai mai cizelat oleacă Dar nu poţi să ascunzi turcisme Şi nici originea ta dacă... Moş, brânză, viezure, gălbează, Mă fac să râd doar de le scriu Atât de tare te trădează Şi‐atât de bine te descriu!... Şi când încep când încep să joc cu ele O lume‐ntreagă să dărâm, Privind ba către sus, la stele,
Ba înspre Ba înspre jos, jos, la caldarâm, Îmi iese câte o f ărâmă Şi‐apoi cuvintele curg droaie Mi‐aduc aminte de parâmă Şi, imediat, de ghionoaie, Bălauri, burtă ş i brânduşă, Măgari şi mânz, grunz şi năpârcă, Ţăruş ş i zgârmă, sterp şi guşă, Stăpân şi scrum, sarbăd şi hârcă.
Nu sunt aşa de multe‐n limbă Dar sunt atât de‐adânc înfipte Că peste tot ele se plimbă ‐n latina noastră de prin scripte Şi ne trădează caracterul
Atunci când tare le rostim. Sunt toată sarea şi piperul De lângă un pahar cu vin Sau lângă unul de horincă! ‐ Un alt cuvânt din limba dacă, Rachiu, de‐i spun unii palincă ‐ Şi nu se poate să nu placă. Când sfredeleşte ca burghiul ‐ Ş i iar nu pot să mă abţin Să‐l asortez cu ghiurghiuliul Şi să le leg iarăşi de vin...‐ Ca să revin la agatârşi “Conducătorii cu toiege” Ce‐au croit cale printre pârşi Ca să comit‐o f ărdelege. Plecat‐au de pe lâng‐Abrud Şi‐au petrecut cu mare iureş Cu vin adus de la Ciumbrud (Apoi şi‐au stins setea în Mureş) Mai mult de două mii de ani Fost‐au ai cramelor viu faur Că ş i aveau mult prea mulţi bani Stând pe un munte tot de aur. Deşi nu el le‐a dat averi, Că n‐au ştiut să‐l exploateze Şi pân‐au scris două vederi Au venit alţii să foreze. Ei stând în stare de beţie Nici nu s‐au prins că li se fură Cică erau în drumeţie ‐ Mai bine zis, pe arătură ‐ Când au turnat alţii cianură… Apoi a început ciupeala Ciorditul, şpaga, tâlhăria, Când s‐au trezit cu mahmureala Au zis că‐i bună ş i hoţia). Hai c‐am închis în paranteze Originea cea vinovată
Eu vă propun s‐o facem lată. În timp ce alţii se adună La Alba‐Iulia‐n cetate Cătându‐şi viţa agatârşă Eu o să pregătesc bucate. Multe cărări, pe toate‐apucă Prieteniii de vin diseară Sper doar târziu să le găsească Şi să petrecem pân’ la vară Doar‐doar om reuşi vreodată Să facem ziua naţională Când toată lumea e‐n vacanţă Şi când e mult mai cald afară!
P.S. Român de trib sau de ocară Ori trac, ori agatârş, ori dac Cu existenţă milenară Şi cu prezentul în rucsac Plimbă‐ţi prin lume fruntea dreaptă Ca să ţ i‐o vadă Occidentu’ Să ş tie că e prea deşteaptă Până nu îi stricăm patentu’... Mi‐i drag de tine, mă închin În faţa ta şi‐a limbii foarte De nu aş fi pe‐aici, revin Şi‐ţi jur: m‐aş plictisi de moarte!!! Şi‐acum mă contrazic puţin: De ce pe lângă mici, măi frate Tu bei azi bere‐n loc de vin???
