O scrisoare pierduta – comedie Ion Luca Caragiale (1852 -1912), dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid şi ironic al societăţii româneşti din vremea lui, un scriitor realist şi moralizator, un excepţional creator de oameni şi de viaţă. Comediile sale - "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasă" şi "Conu Leonida faţă cu reacţiunea" - ilustrează un spirit de observaţie necruţător pentru cunoaşterea firii umane, de aceea personajele lui trăiesc în orice epocă prin vicii, impostură, ridicol şi prostie. Opera literara “O scrisoare ppierduta” de I. L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societaii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883. Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele. Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defete omenesti, piesa prezinta aspecte din viata politica si de familie (relatia dintre Zoe Trahanache si Tipatescu) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc. Textul dramatic este structurat in 4 acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru puterea politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al santajului “o scrisoare pierduta”. Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele noastre”, adica la sfarsitul sec. al XIX-lea, intr-un interval de 3 zile. Intriga piesei porneste de la o intamplare banala: bierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste drept arma de santaj. Conflictul dramatic priincipal consta in confruntarea pt puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele partidului, Zoe – sotia acestuia) si gruparea independenta construita in jurul lui Nae Catavencu, proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului. In fiecare act, in momente de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii involuntare, dar decisive. El este cel care gaseste scrisoarea din intamplare, in doua randuri si face sa-i parvina intai lui Catavencu si in final lui Zoe. Dandanache este elementul surpriza, fiind candidatul trimis de la centru pentru alegeri. Scena initiala din actul I (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Catavencu. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convinferea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si teama acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu provoaca rasul. Actul II prezinta in prima scena numaratoarea voturilor. Se declanseaza conflictul secundar , reprezentat de grupul Farfuridi – Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceru lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pt gasirea scrisorii, Zoe ordona eliberarea lui si uzeaza de mijloace de convingere feminine pt a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului la opzitie, in schiimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita insa alegerea altui candidat pentru alegeri. In actul III (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu. Intre timp, Trhanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intetioneaza sa o foloseasca pentru conra-santaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat de Pristanda. In incaierere, Catavencu pierde scrisoarea, gasitapentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul IV (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca. Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari care, in succesiunea lor temporala, nu schimba nimic in mod esential, ci se deruleaza in jurul pierderii scrisorii. Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor in diferite tipuri. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. In “O scrisoare pierduta” se intalnesc: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul demagogului (Catavencu, Topatescu, Trahanache, Farfuridi), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu). Specific comediilor este folosirea comicului. In “O scrisoare pierduta” se intalnesc mai multe tipuri de comic. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie (triunghiul conjugal Zoe-Tipatescu-Trahanache) si viata politica (santajul, falsificarea listelor electorale). Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute, constituite dupa scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv, evolutia inversa a lui Catavencu, teama exagerata de tradare a grupului Farfuridi – Branzovenescu. Comicul de caracter releifeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras (demagogia lui Catavencu, prostia lui Frafuridi, servilismul lui Pristada). Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, originea sau rolul personajele in desfasurarea evenimenelor: numele Trahanache provine de la cuvantul “trahana”, o coca moale, usor de modelat, ceea ce sugereaza ca perosnajul este modelat de “enteres”. Dandanache vine de la “dandana” (gafa)¸nume sugestiv pentru cel care creeaza confuzii. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentieaza incultura personajelor. Principalul mod de expunere este dialogul, prin care peronajele isi dezvaluie intentiile, sentimentele. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii, se definesc relatiile dintre personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta. Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul si atrage atentia cititorilor, in mod critic,asupra “comediei umane”. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul “scopul scuza mijloacele”, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/ a unui statut socialnemeritat.
