Nocturnă
de George Bacovia - poezie simbolistă -
Simbolismul este un curent literar afirmat la sfârsitul secolului al XIX-lea. În simbolism se impune idealul poeziei pure, iar ambiguitatea devine principiul limbajului poetic modern. Caracteristice sunt: folosirea simbolismului, renuntarea la explicit în favoarea sugestiei, exprimarea de stări vagi, fluide, muzicale. Simbolistii practică inovatii prozodice, pretuiesc muzicalitatea poeziilor poeziilor cu forma fixă, impun versul liber si poemul în proză. În plan psihologic, se înregistrează o stare de ruptură, de criză, de anxietate – care ia forme de nevroze. Poezia simbolisă are un aer comun mai ales la nivel tematic: decorul citadin, spatiile exotice, ”paradisurile artificiale” (alcool,opiu), decorul macabru, muzicalitatea, simbolurile ezoterice, trecerea timpului. Poezia ”Nocturnă”, de George Bacovia poate fi încadrată în curentul literar numit simbolism, deoarece ilustrează o mare parte din trăsăturile de bază ale acestuia. A fost publicată în 1926, în volumul ”Scântei galbene”. Titlul fixeaza principalul motiv in jurul caruia se organizeaza viziunea poetica si e dezvo dezvolta ltatt in strofa strofa-re -refre frenn prin prin imagin imaginee sinest sinestezi ezica; ca; forma forma substa substanti ntiviz vizata ata a adjec adjectiv tivulu uluii neolo neologic gic am amint intest estee de „noctu „nocturne rnele” le” lui Chopin Chopin dar in relati relatiee cu textul textul poetic poetic „greie „greierul rul zimteaza noaptea cu nimic” devine o ironie a sentimentalismului romantic asociat nocurnului. Sentimentele si ideile poetice transmise prin poezie nu sunt explicite, ci sugerate. Pentru aceasta, poetul apelează la simboluri, cele mai importante doua fiind luna si grădina. Primul simbol reprezintă, în general, cunoasterea conceptuală, ratională, iluminarea pe de o parte parte si transf transform ormare area, a, creste cresterea rea pe de altă altă parte parte.. Totusi Totusi,, în poezie poezie ”Luna pare [...] [...] Un continent cunoscut”, care nu influentează cu nimic pe poet, lăsându-l singur, nereusind să-i anihileze acest sentiment. De asemenea cu rol simbolic apare si grădina, sugerând stările spirituale ce corespund sederilor în Paradis. Ea reprezintă un tărâm al idealurilor, al puritătii, al păcii, cu care poetul nu poate fi compatibil, pentru că e singur, tulburat (”cugetări se contrazic”). Această separare a stărilor eului liric, fată de cele sugerate de grădină este reprezentată prin distanta: ”grădină cu orizontul depărtat”. Ion Caraion Caraion mentiona mentiona în ”Sfârs ”Sfârsitul itul continuu continuu”” despre despre un ”continu ”continuuu duel din poezia poezia bacoviană între afară si înăuntru”, aceste două lumi regăsindu-se si în poezia Nocturnă. Exteriorit Exterioritatea atea se desfăsoară desfăsoară pe două dimensiuni dimensiuni:: prima este spatiul terestru al grădinii, grădinii, iar a doua doua este este spati spatiul ul cosmic cosmic al lunii. lunii. Grădin Grădinaa este este scăld scăldată ată în ”clar ”clar de noapte noapte parfum parfumat” at”,, reprezentând o imagine a puritătii, al frumusetii, al plăcutului si chiar al păcii (claritatea este opusă tulburării, deci poate simboliza pacea). Versurile ”Aici e frumos aranjat / Orice fir” redau perfectiunea grădinii, îi dau un caracter paradisiac, desăvârsit. Lumea interioară, insă este opusă celei exterioare, simtindu-se o tensiune, o contradictie între cele două imagini. Dacă exteriorul abundă în frumusete, liniste, pace, ordine, armonie, interiorul este unul în care predo predomin minaa tulbur tulburare areaa ”Cuget ”Cugetări ări se contra contrazic zic”, ”, senzat senzatia ia de singur singurăta ătate, te, regret regret,, suspin suspin si resemnare (”Totul a trecut”). Strofa a doua începe începe cu versul versul ”Cum te-am asteptat”, asteptat”, în care este greu de identifica identificatt persoana / obiectul ascuns în spatele acestui pronume personal ”te”. Cele mai probabile interp interpret retari ari ar fi acest acestea ea:: alteri alteritat tatea ea necesa necesară ră (poetu (poetull trăies trăieste te un profun profundd sentim sentiment ent al singurătătii si simte nevoia de a avea caldura unei persoane apropiate), iubita (la care face referire directă în multe din poeziile din volumul ”Scânteie galbene”), luna, momentul de meditatie (e posibil ca poetul fiind un tip meditativ si singuratic să isi găsească plăcerea în astfel astfel de momente momente în care să-si asterne asterne gândurile gândurile,, frământăril frământările), e), mântuire, mântuire, eliberare. eliberare. Versul Versul ”Veacurile-au stat” sugerează atemporalitate, datorată fie frumusetii grădinii, fie de starea de meditatie a poetului.
Muzicalitatea are un rol foarte important în poezie, fiind dată de elemente specifice simbolismului (refren) si de sunetul produs de greier. În poezie apar doua refrene, ambele repetându-se de două ori: ”Clar de noapte parfumat” si ”Greierul zimtează noaptea, cu nimic”. Dacă primul conturează frumusetea tabloului de noapte, al doilea sugerează parcă ruptura dintre cele două lumi (exterioară / interioară), deoarece poetul nu e influentat cu nimic de cântecul greierului, pentru ca nu-l percepe (”cu nimic”). O figură de stil specifică simbolismului si care se regăseste si în această poezie este sinestezia: “Clar de noapte parfumata”. În această constructie, poetul intrepătrunde două imagini, două senzatii diferite: una vizuala si una olfactivă. Aceasta creează o un tablou splendid al noptii, imbinând senzatii, ceea ce face dintr-o imagine oarecare a noptii, una complexă si foarte plăcută. Prin elementul cadrului natural si prin modul de expunere a sentimentelor poezia se incadreaza la specia iterara a pastelului. Limbajul poetic e voit prozaic, saracit de sensuri metaforice, apelandu-se la cateva epitete, la o personificare si o comparatie fara relief stilistic . Ruptura intre eul liric si universul ce i apare monoton si previzibil este marcata la nivelul sintaxei poetice prin discontinuitate si inversiuni topice. Poezia este structurată în patru catrene, cu masura versurilor inegala, foarte variată. În prima si ultima strofă rima este împerecheată, iar in celelalte două, rima este incrucisată. Analizând poezia ”Nocturnă”, de George Bacovia, am identificat trăsături specifice simbolismului, cum ar fi: simbolurile, renuntarea la explicit în favoarea sugestiei, muzicalitatea, trecerea timpului. Asadar, putem afirma că această poezie se înscrie în curentul simbolist.
