Monarhia in Romania 1866 – 1947 de Ioan Scurtu (recenzie) Cartea “Monarhia in Romania 1866-1947”,scrisa de Ioan Scurtu,are 192 pagini si este structurata in 6 capitole. In primul capitol autorul vorbeste despre ideea de organizare politica a statului roman, aparuta inca de la sfarsitul sec. al XVIII-lea,sub forma unei republici,precum si cea a aducerii unui print strain pentru a conduce principatele.Sunt prezentate astfel toate actiunile oamenilor politici din aceasta perioada si metodele folosite de acestia pentru consolidarea statului national unitar roman.Dubla alegere a lui Cuza,atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca,reformele acestuia si mai apoi inscaunarea principelui Carol I si naturalizarea sa,sunt cateva din momentele principale ale acestui capitol. Al doilea capitol,prezinta domnia lui Carol I,incepand cu depunerea juramantului in iulie 1866 pe noua lege fundamentala a tarii si continuand cu framantarile si nemultumirile interne,razboiul de independenta din 1877,proclamarea Romaniei ca regat si a lui Carol I ca rege,confirmarea lui Ferdinand de Hohenzollern ca mostenitor al tronului Romaniei,si in final moartea “batranului rege” pe 10 oct.1914 si intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. Capitolul trei este dedicat domniei regelui Ferdinand,mostenitorul tronului dupa moartea lui Carol I. Dupa ce depune juramantul,pe 11 oct.1914,Ferdinand intra in focul guvernarii,fiind nevoit sa se hotarasca de partea cui va intra Romania in razboi.Timp de doi ani acesta a incercat sa convinga guvernul ca cea mai buna solutie este intrarea in razboi de partea Puterilor Centrale,dat fiind si originea sa germana dar si puternica convingere ca razboiul nu avea cum sa fie pierdut in favoarea Antantei.Totusi,regele va fi nevoit,dat fiind situatia creata,sa fie de acord cu intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. Dupa terminarea razboiului,regele Ferdinand a trecut prin situatii dificile,deoarece in multe state europene monarhia s-a prabusit iar tari precum Austria,Ungaria,Polonia,Germania au adoptat o forma de stat republicana.Aceasta idee a exercitat o influenta puternica asupra unei parti a populatiei romanesti,care ar fi fost de acord cu o astfel de schimbare.Ca drept dovada,au fost mitingurile organizate de Partidul Socialist,la care au fost strigate lozinci ca ”Traiasca Republica!”, “Jos Regele!”.In cele din urma aceste mitinguri au fost inabusite si s-a restaurat din nou ordinea. Problema incoronarii regelui Ferdinand a fost rezolvata pe 15 oct.1922 la Alba Iulia cand pe capul regelui a fost pusa vechea coroana caruia i s-au adaugat insemnele Basarabiei,Bucovinei si Transilvaniei. Lucrurile se vor complica cand principele Carol renunta la dreptul sau de mostenitor iar regele il propune ca urmas pe Mihai,care era inca minor. Regele Ferdinand moare pe 27 iulie 1927 si este inmormantat in biserica manastirii Curtea de Arges,alaturi de inaintasul sau Carol I. Capitolul patru,vorbeste despre problema care s-a ivit dupa moartea regelui Ferdinand,in vederea mostenitorului tronului Romaniei.Principele Mihai I era inca minor
deci nepotrivit sa preia fraiele tarii.Astfel ca,se va forma o Regenta,care va conduce in locul regelui,pana cand acesta va implini varsta majoratului. Prin intrarea in functiune a Regentei incepea o etapa noua in istoria monarhiei din Romania,care era pusa intr-o situatie precara.Din acel moment a devenit limpede pentru toata lumea ca institutia monarhica devenea un decor si ca intreaga putere se afla de fapt in mainile lui I.I.C. Bratianu presedintele PNL. Acest lucru nu va avea sa dureze mult,pentru ca pe 27 noiembrie 1927 I.I.C. Bratianu inceteaza din viata.Din strainatate,Carol anunta ca el nu a renuntat niciodata de buna voie la dreptul de mostenitor al tronului si ca este gata sa revina sa-si exercite dreptul.Carol revine in cele din urma in tara,iar singura conditie pusa pentru ca acesta sa isi ia locul carege,a fost renuntarea la relatia cu Enela Lupescu. Capitolul cinci,relateaza despre domnia regelui Carol al II-lea si toate deciziile luate de acesta atat pe plan politic cat si pe plan sentimental.Desi trebuia sa renunte la Elena Lupesc,ca parte a intelegerii revenirii sale pe tron,acesta nu o va face si isi va atrage din aceasta cauza foarte multe critici. Odata cu venirea in tara a Elenei,s-a constituit o camarila regala din care faceau parte mari industriasi si bancheri. Carol ajunge la un acord cu sotia sa,pe care o chema tot Elena si de care a proape divorteaza,prin care aceasta se obliga sa nu stea mai mult de 4 luni pe an in Romania. Tendintele dictatoriale ale regelui vor fi luate in vizor de catre Iuliu Maniu,care va afirma intr-un discurs ca Elena Lupescu “a adunat in jurul sau,o ceata de aventurieri care au acaparat conducerea tatii si soptesc la urechile regelui visuri dictatoriale”. Departe de a fi un factor de echilibru intre partidele politice,asa cum cereau normele constitutionale,Carol al II-lea a urmarit cu perseverenta macinarea acestora. In 1938,potrivit noii Constitutii,regele era declarat capul statului si in aceasta calitate era organul prin care natiunea,titulara suveranitatii,isi manifesta toate puterile. La 1 septembrie 1939 se declanseaza cel de-al doilea razboi mondial,iar Romania fortata de imprejurari va intra in razboi de partea Germaniei. Carol isi va semna abdicarea pe 6 sep 1940 lasandu-i tronul fiului sau Mihai,dar putearea va fi trecuta in mainile lui Ion Antonescu. Capitolul al 6-lea,ultimul al cartii,descrie scurta domnie a regelui MIhai si toate evenimentele importante prin care va trece acesta,de la instaurarea sa oficiala ca refe,pana la momentul trist in care este fortat de comunisti sa abdice,lasand astfel tara prada noului curent ideologic al socialismului,care va prelua prin conducatorii sai fraiele puterii si va pune capat celor 81 de ani de monarhie. Cosmin B. Istorie Anul II
