Personajele comice la Molière
Jean-Baptiste Poquelin , cunoscut mai bine ca Molière (15 ian 1622 -17 feb 1673) , a fost un scriitor francez de teatru , director si actor, unul dintre maestrii satirei comice.(Sursa : Wikipedia)
Opera lui Molière nu se circumscrie nici spaţiului, dar nici timpului. Ea nu aparţine numai vieţii unei epoci sau a unei societăţi, ci tuturor vârstelor vieţii. Opera lui Molière exprimă trecutul, prezentul şi, în măsura în care omul de mâine va fi moştenitorul omului de ieri şi de
azi,viitorul.( Clasicii dramaturgiei universale, vol. I , București, Editura Academiei Române, 2010) Pornind de la ideea ca o comedie trebuie sa si satirizeze dar si sa indrepte defectele umanitatii, piesele lui Moliere vor pleda pentru o atitudine morala umanista. Moliere isi va lua resursele din inepuizabila natura umana, defecte precum : avaritia, înfumurarea, gelozia, ignoranta, ipohondria si ipocrizia .
Structura pieselor lui Molier este complexa , dar subiectul fiind simplu si centrat pe o singura dar dominanta trasatura de caracter a “eroului” , ce se amplifica treptat pe parcursul operei. In piesa “Avarul” , il avem ca protagonist principal pe Harpagon (in
jurul varstei de 60 de ani) , tatal tatal a doi copii : Cleante si Elise , ce este indragostit de tanara Marianne.
Prima scena are loc intre Valere , fiul ratacit al unei familii bogate si Elise. Valere indragostit de Elise , face tot posibilul de a ii castiga increderea lui Harpagon pentru a putea sta in preajma Elisei. Acesta ii dezvaluie acesteia sentimentele ce le poarta pentru dansa , dar aceasta refuza sa le primeasca la inceput mai intai de teama tatalui ei si apoi de frica de as-si pata numele si reputatia , sustinand ca “ toţi bărbaţii vorbesc la fel, cînd este vorba despre amor. Numai faptele-i fac diferiţi. … ce simplu este pentru dumneavoastra cuvantul. Promiteti marea cu sarea si credeti ca m-ati cucerit. … “ . Valere isi sustine cu tarie pledoaria si continua sa o contrazica pe Elise , care de altfel este la randul ei indragostita de acesta. Elise accepta intr-un final sa-si deschida inima si sa accepte iubirea lui Valere , cerandu-I sa-I ceara ajutor fratelui sau. Acesta refuza spunand ca “fiul ne-ar putea trada secretul” , ca sa obtina o favoare din partea tatalui si ii
spune Elisei sa-I povesteasca mai pe ocolite despre ei , sa vada daca acesta va fi de partea lor. A doua scena ii are ca protagonisti pe Cleante si Elise. Cleante inca de la inceptul scenei ii se destainuie Elisei ca este indragostit de o fata fara de care nu mai poate trai si ii cere Elisei sa nu il tradeze . Elisa respira usurata auzind ca si fratele este indragostit , ii spune acestuia ca nu ar face niciodata asemenea gest si ii cere sa-I povesteasca mai departe. Cleante si Elise isi recunsosc reciproc ca de cand a murit mama , “Avarul “ a strans si mai mult cureaua , dubland numarul zilelor
de post si isi propun sa se uneasca si sa unelteasca impotriva tatalui. Spre finalul scenei , acestia auzind vocea lui Harpagon , tatal lor , Cleante ii cere Elisei sa se retraga in camera acesteia , unde ii va putea povesti mai departe despre mare sa iubire “ Marianne” , nou
venita in oras. Cea de-a treia scena incepe cu Harpagon si La Fleche , servitorul lui Cleante , care este acuzat de batran ca il fura si ii porunceste sa iasa imediat din casa lui. La Fleche ii raspunde ca stapanul sau Cleante , ia poruncit sa il astepte acasa , dar Harpagon ii spune ca poate sa-l astepte afara cat vrea , dar niciodata in casa lui pentru ca s-a saturat sa fie furat pe la spate. La Fleche ii spune ca oricum nimeni , niciodata nu ar putea sa-l fure , pentru ca totul este incuiat.
Avarul : “Am impresia că tu eşti spionul care se uită mereu atunci cind eu mă prefac, că aş ascunde ceva. Doamne, de n-ar bănui ceva despre banii mei.” Incepe sa-l chestioneze pe tanarul servitor , negasind nimic
asupra lui , acesta ajungand sa-l scoata din minti pe batran prin raspunsurile sale ironice si iscusite : “ La Fleche: Spuneam că n-ar fi rău dacă toţi zgîrciţii s-ar duce dracului cu zgîrcenia lor cu toţi. Harpagon: Şi la cine te refereai tu acum? La Fleche: Mă refeream la zgîrciţi şi la zgîrcenia lor. Harpagon: Şi cam cine ar fi aceşti zgîrciţi? La Fleche: Nîşte porci de cîini, avizi după bani, care-şi mănîncă de sub
unghie. Harpagon: Dar la cine te refereai anume? La Fleche: Dar ce vă priveşte? Harpagon: Mă priveşte uite-aşa, că mă priveşte.
La Fleche: Poate credeţi cumva că mă refeream la dumneavoastră? Harpagon: Cred ceea ce-mi place şi basta. Te somez însă să-mi spui imediat la cine te refereai. Cu cine vorbeai? La Fleche: Cu pălăria mea vorbeam.” Cea de-a patra scena il are in lumina pe batranul Harpagon care vrea
sa-si ingroape averea : “ … trebuie să găsesc un ascunziş sigur în casa asta, dar unde? Lădiţele astea gingaşe pline ochi cu bănişori nu sînt niciodată sigure, te trădează pînă şi propriile gesturi. Mereu sînd un mijloc de căutare pentru hoţi, de aceea nu ştiu dacă e bine să-i ascund în casă sau poate în grădină.”
Urmatoarea scena il surprinde pe Harpagon ingropandu-si averea in curte. La sosirea fiilor sai , acesta crede ca ei au auzit acea discutie cu sine si totodata unde a ingropat comoara. Acesta fiind foarte suspicios din fire incepe sa-I chestioneze pe fii : “ Tocmai mă gîndeam şi spuneam cu voce tare, cît de greu se strînge o sumă frumuşică de vreo 30.000 de livre şi mă mai gîndeam, cît de plăcut ar fi, să ai aceşti bani la tine şi să te bucuri de nurii lor focoşi si lucitori. …. Iar acum să nu vă treacă cumva prin scăfîrlie, că aş avea eu aceste 30.000 de livre. … ce bine-ar fi, dacă i-aş avea. … n-ar mai trebui să mă plîng mereu că ne merge prost şi că n -avem bani.”
Fii recunosc ca nu au auzit nimic de acea suma de bani , dar totodata si faptul ca nu sunt atat de saraci : ” Tată, lasă că ştii şi dumneata că nu este adevărat. Tot oraşul vorbeşte că eşti putred de bogat.”
Dupa ce ii acuza l-au furat si ca s-au aliat cu dusmanii sai , Elisa schimba subiectul spunand ca acestia vor sa discute ceva cu el. Cleante ii spune ca ar vrea sa vorbeasca despre casatorie , iar tatal le raspunde ca ar vrea si el sa le vorbeasca si el , ba chiar tot despre casatorie. Acesta incepe sa-I chestioneze despre Marianne , punandu-le tot felul de intrebari despre acesta , la care fiul are numai cuvinte de lauda . Cleante, bucuros de aceasta intamplare si cu gandul ca tatal sau are sa-i faca o mare surpriza si anume sa-l insoare cu Marianne , aproape ramane fara cuvinte cand afla ca de fapt tatal se gandise sa o ceara chiar el de sotie si fuge inspaimantat si incetosat de ce a auzit. Harpagon ii cere Elisei sa se marite cu Anselm , dar aceasta refuza categoric , ba chiar anuntand ca mai degraba se va sinucide decat sa faca asa ceva. Soseste Valere , iar batranul ii cere de fata cu Elise parerea sa in privinta casatoriei sale cu Anselm. Acesta se preface a fi de acord cu tot ce spune batranul , ba chiar ii cere sa o aibe el in paza pe tanara Elise. Elise si Valere raman singuri si planuiesc sa gaseasca o solutie de a amana casatoria , pentru a avea suficient timp pentru un plan de evadare. La reintoarcerea lui Harpagon , Valere se preface ca o cearta pe Elise , ca nu cumva ca acesta sa banuiasca ceva si promitandu-I batranului ca va avea el grija ca fiica lui sa fie pregatita pentru nunta , cu asta sfarsindu-se primul act.
Actul al II-lea adanceste conflictul si complica situatiile comice. Cleante doreste sa obtina, prin intermediul servitorului sau, La Fleche, un împrumut, fara a sti ca în spatele camatarului nu este altcineva decât tatal sau. Pusi fata in fata în aceasta împrejurare ridicola, cei doi se învinuiesc unul pe celalalt pentru camatarie, respectiv pentru risipa. O data cu sosirea petitoarei, Harpagon îsi socoteste chiar câstigul de pe urma iubirii pentru tanara Marianne, devenind însa din pacalitor pacalit, caci Frosine, cunoscatoare a firii omenesti, socoteste zestrea tinerei în economiile pe care i le-ar face sotului ei renuntând la mancare, la vesminte si bijuterii si îl maguleste pe batrân facându-i complimente care stârnesc hazul spectatorilor: "Poftim; trup bine legat, mladios, cum se cuvine si care nu dovedeste nici un betesug. [...] Va sta bine - pe urma, tusea dumneavoastra e plina de gingasie! ". Actiunea cuprinde, în cel de-al treilea act, scenele legate de intalnirea dintre toate personajele implicate în conflict. Pregatirea vizitei celor trei pretendenti starneste hohote de ras: servitorii sunt instruiti sa toarne vinul cu socoteala, sa recupereze rapid toate resturile, sa gateasca pentru opt oaspeti, desi vor fi zece, si sa stea cu spatele la perete pentru a nu se observa gaurile din hainele lor mult prea vechi. Dupa ce, spulberand elanul jupânului Jacques, Harpagon decide sa se gateasca doar fasole cu o ciozvarta de berbec gras, avarul este caracterizat de vechiul sau servitor, care se face, cu acest prilej, ecoul celor din jur: "Unii spun ca tipariti pe socoteala dumneavoastra calendare în care zilele de post sunt trecute în numar indoit si ca va siliti oamenii sa le tina, ca sa va bagati în buzunar ce v-ar costa mâncarea de dulce. [...] Altul povesteste ca ati dat în judecata pisica vecinului, fiindca v-a mancat ce-a mai ramas dintr-o friptura de berbec. [...] Sunteti rasul si batjocura tuturor ; nu va spun decât zgarcitul care-si manânca de sub unghie, scarbosul, camatarul".
In scena dialogului cu Marianne, Cleante îi face acesteia declaratii de iubire în numele tatalui sau si îi daruieste un inel eu diamant, spre nefericirea batrânului. Apoi, în actul urmator, disputa dintre tata si fiu atinge punctul culminant în clipa când La Fleche descopera comoara lui Harpagon, ascunsa în gradina, si i-o da stapanului sau, care dispare eu ea. Actul final îl surprinde pe Harpagon în cea mai adanca disperare, încercand sa-si recupereze caseta eu cei zece mii de galbeni. Banuit de furt este Valere, iar dialogul savuros dintre el si avar îsi extrage comicul din situatia confuza, care nu se lamureste decât în final. În vreme ce tanarul ii vorbeste despre iubirea sa pentru Elise, Harpagon crede ca subiectul este nepretuita sa caseta. Rasturnarea tipica de situatie se produce în final, când Anselme descopera ca Valere si Mariane sunt chiar copiii sai, pe care nu-i mai vazuse de la un naufragiu petrecut eu ani în urma si pe care îi cautase zadarnic. In schimbul casetei sale cu bani, avarul accepta sa renunte la Mariane si sa consimta la casatoria acesteia eu Cleante si la nunta Elisei eu Valere, cu conditia ca toate cheltuielile sa fie suportate de Anselme. Deznodamantul, în conformitate cu normele speciei, este unul fericit, desi povestea în sine este tragica. Personajele isi gasesc fericirea pe care o definesc în functie de idealuri specifice. Cleante si Elise se vor casatori cu cei pe care îi iubesc, iar Harpagon îsi regaseste caseta pierduta si îsi traieste astfel fericirea ridicola într-o existenta meschina, intorcandu-se la vechea sa patima : camataria.
