Minimalismul se referă la acele mişcări sau stiluri în diverse forme de artă şi design, design, în
special arte vizuale şi muzică, muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părţile fundamentale. În alte domenii ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre Melville şi Robert Bresson, Bresson, poveştile lui Raymond Carver şi Carver şi chiar planurile de automobile ale lui Colin Chapman. Chapman. Minimalismul in Arhitectura
Mies van der Rohe a spus: "Less "Less is more": more": “mai putin inseamna mai mult”, pentru a defini strategiile sale estetice de a pune mai mult accent pe structura internă a construcţiei, de a elimina pereţii interni şi de a adopta un plan deschis, reducând structura construcţiei la o "piele", sau faţadă, puternică, transparentă şi elegantă. Designerul Buckminster Fuller a Fuller a adoptat un motto similar, "Făcând mai mult cu mai puţin" (Making Making more more with with less less), dar tehnicile lui erau mai degrabă axate spre tehnologie şi inginerie decât estetică. Noi am adaptat acest lucru pentru a reflecta un mod de a trai, atunci cand cineva are nevoie de mai putine lucruri si mai putin spatiu de a le expune. In anii ’60 termenul de “minimalism” a devenit la moda , definind in primul rand un stil de arta, arta, iar apoi de design. design. In termini arhitecturali minimalismul este bazat pe un proces de a reducere arhitectura la conceptiile sale esentiale de spatiu, lumina si forma. Lucrarile arhitectilor minimalisti precum Louis Baragan, Baragan, Claudio Silvestrin si Tadao Ando explor exploraa fundam fundament entele ele spatiu spatiului lui,, lumini lumini si materi materiale ale evitan evitandd manier manieraa stilat stilata. a. Minimalismul este un stil popular de design interior , cu toate ca recent a inceput sa devina mai delicat si mai standardizat fata de trecutul sau rigid si rece. Fundamentul minimalismului ramane insa acelasi: linii clare, suprafete dure si mobilier jos, dar, mai nou, observam muchii mai slabe, mai multe culori, textura aducand tot mai mult cu textura organica. Rezult Rezultatul atul minima minimalis lismul mului ui nu depinde depinde neapara neaparatt de folosi folosirea rea unor unor metode metode elabora elaborate, te, tehnologie avansata sau materiale specifice, ci doar de un proces rational si simplu, rezultatul putand fi cu usurinta remarcat. De aceea acest mod de a face lucrurile, aceasta sensivitate a designului este atat de des intalnit, avand in vedere ca a evoluat atunci cand efectele globalizarii (in economie) au fost simtite, mai ales in domeniul culturii. Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, in arhitectura cat si in designul interior. Lumina directa, indirecta ,difuza, puncte de lumina care pot mari spatiul, acoperi un zid, reflecta culorile, lumina anumite obiecte de mibilier sau accentua un anumit traseu. Este foarte interesant de observat ca prin utilizarea filtrelor de lumina, materialelor foarte deschise ,sticla translucida, sau luminii difuze, obiectele par sa sfideze legile gravitatiei.
Materialele translucide au mai degraba abilitatea de a sugera contururile decat de a ni le arata. Lumina care patrunde prin acestea estompeaza muchiile obiectelor, facandu-le sa arate de parca s-ar dizolva in spatiu. Panourile din lemn laminat au efect similar. Aparent solide de la distanta, pot fi modelate in foarte multe modalitati fara a strica aspectul final al suprafetei, fiind armonizat de lumina filtrata. Minimalismul în arte vizuale
O pictură minimalistă, de exemplu, va folosi în general un număr limitat de culori şi va folosi forme geometrice simple. În sculptura minimalistă, accentul se pune pe materialele folosite (vezi David Smith şi Donald Judd). Deşi mulţi cred că minimalismul implică doar reprezentări abstracte-geometrice, acestă mişcare se extinde în afara acestor limitări. În mişcarea minimalistă, au existat trei faze importante: Prima fază a implicat reducerea la esenţial a formelor artistice. Cele mai importante contribuţii la acestă fază a minimalismului au fost aduse de constructiviştii ruşi şi sculptorul român Constantin Brâncuşi. Constructiviştii ruşi au proclamat că simplificarea formelor a fost realizată ca să lanseze creerea unei limbi universale a artei care să fie înţeleasă de mase. Lucrările lui Brâncuşi au avut mai degrabă ţelul de a găsi puritatea formei, şi au pregătit drumul artistic pentru alte abstracţii ale formei, similare minimalismului. A doua fază a mişcarii a început o dată cu lansarea unor artişti aşa cum ar fi: Sol LeWitt, Frank Stella, Donald Judd şi Robert Smithson. A treia fază, numită în general "post-minimalism", a apărut datorită creaţiilor unor artişti precum Martin Puryear , Tyrone Mirchell, Melvin Edwards şi Joel Shapiro. Această fază include referinţe distincte la obiecte fără a avea o reprezentare directă. Minimalismul în literatură
Minimalismul literar este caracterizat printr-o folosire redusă a cuvintelor. Autorii minimalişti evită adverbe şi preferă ca chiar contextul, în locul descrierilor literare, să dicteze înţelesul pieselor. Cititorii sunt aşteptaţi să aibă un rol activ în crearea unei poveşti, sau să determine înţelesul bazat atât pe contextul lor personal cât şi pe contextul autorului. Personajele în proza minimalistă sunt neexcepţionale/banale - adică includ persoane banale ca antrenori de echipe de cartier sau persoane care vând cărţi, decât persoane faimoase, excepţionale sau foarte bogate. Precursor al minimalismului literar în Statele Unite ale Americii poate fi considerat Ernest Hemingway. Printre cele mai bune exemple a lucrărilor lui minimaliste este nuvela "Dealuri ca elefanţi albi" ( Hills Like White Elephants în engleză). Una dintre caracteristicele importante ale scrierilor lui Hemingway este faptul că el niciodată nu descrie tonul unui personaj când vorbeşte - cititorul este obligat să interpreteze tonul bazat pe răspunsul celorlalte personaje.
După Hemingway, în anii 1940, diverşi scriitori de romane poliţiste, ca James M. Cain şi Jim Thompson, au adoptat un stil simplu şi direct de scris, fapt care le-a adus succese importante. Alţi scriitori minimalişti sunt: Raymond Carver, Chuck Palahniuk , Amy Hempel, Bobbie Ann Mason, Tobias Wolff , Grace Paley, Sandra Cisneros, Mary Robinson şi Frederick Barthelme. În plus, scriitorul irlandez Samuel Beckett este cunoscut pentru piesele de teatru şi poveştiile lui minimaliste. Minimalismul în filosofie
Minimalismul în filosofie indică o filosofie formată în jurul unor elemente de bază ale vieţii, în loc de tot spectrul uman sau al vieţii. Persoanele care au adoptat o filosofie minimalistă în general trăiesc viaţa la un nivel de bază, cu minimul necesar ca să supravieţuiască. Multe secte radicale afirmă că practică filosofii minimaliste, în timp ce liderii lor îşi asumă dreptul de a-şi însuşi tot ce este de valoare de la prozeliţii lor, încluzând elemente de bază, precum haine sau dreptul de a menţine igiena personală. De asemenea, diverse filosofii moderne pot fi considerate minimaliste întrucât se axează pe o serie limitată de elemente importante în viaţă. Acestea includ filosofii care pun în centrul lor banii sau un dumnezeu oarecare. Minimalismul în muzică
În muzica ultimilor 40 de ani, cuvântul minimalism este uneori folosit pentru muzica care are unele dintre (sau chiar toate) caracteristicile următoare: repetare îndelungată (deseori a unor fraze muzicale scurte, cu variaţii minime), ostinato-uri sau stasis-uri (deseori sub forma unor sunete joase şi/sau lungi); accentuarea armoniei consonante; un puls constant; efect hipnotic; uneori sunt folosite schimbări de fază, în care undele sonore ies din sincronicitate una cu alta puţin câte puţin. Ca exemple pot fi numite compoziţii ale lui John Cage sau LaMonte Young. Cuvântul "minimalism", făcut cunoscut independent unul de altul de către compozitorii Michael Nyman şi Tom Johnson, este controversat, dar este des folosit încă de la mijlocul anilor 1970. Aplicarea unui termen din artele vizuale la muzică a fost contestat; totuşi, nu numai că muzica de acest fel are aceeaşi simplicitate şi aversiune pentru ornamentări excesive pe care o are şi sculptura minimalistă, dar unele dintre primele concerte de muzică minimalistă au avut loc tocmai cu ocazia unor expoziţii de arte vizuale minimaliste, de exemplu ale lui Sol LeWitt. Mai mulţi compozitori asociaţi cu muzica minimalistă au criticat termenul, un exemplu notabil fiind Philip Glass.[1] O formă mai recentă de muzică minimalistă este techno-ul minimalist , un subgen al muzicii techno. În formele ei cele mai simple, această muzică constă doar dintr-un singur motiv ostinato (deseori numit "loop muzical") cântat cu toba bas bătând pe pulsul de sfert
de notă. În alte exemple, structuri ritmice de bază sunt puse unele peste altele creând astfel un acompaniament poliritmic pentru acelaşi puls de tobă bas de 4/4. Sherburne (2004) numeşte această tehnică masificare iar pe prima scheletalism. [2] Minimalism
Se vorbeste tot mai mult in designul interior de minimalism. Stil minimalist, mobilier, idei, trend. Dar ce este de fapt minimalismul ? Numit si arta ABC, arta minimala, este un curent artistic aparut in secolul XX care incearca sa minimalizeze intr-o creatie artistica numarul de culori, forme, linii, valori si texturi, cat de mult se poate. Unul dintre cei mai importanti precursori ai acestui stil este artistul rus Kasimir Malevich (1878 - 1935). Minimalismul respinge necesitatea dimensiunii sociale, exprimarea, naratiunea sau orice alta aluzie, oricat de subtila, la istorie, politica sau religie, scopul sau esential fiind de a crea obiecte interesante si frumoase, nimic mai mult. Artistii care au adoptat aceasta maniera de lucru folosesc in compozitii cat mai putine culori, forme, linii. Termenul a fost pentru prima data folosit de David Burlyuk intr-un catalog pentru o expozitie de pictura semnata John Graham, eveniment care a avut loc in 1929 la Dudensing Gallery din New York. Termenul va fi ulterior adoptat de noul curent in anii '60, dar s-au folosit si termeni alternativi, precum reductivism, arta minimala, arta ABC. Era o reactie artistica fata de formalismul in arta si mai ales fata de pretiozitatea expresionismului abstract. Cu influente diverse, de la Pop Art la cubism si arta conceptuala, noul curent a fost marcat mai ales de influenta artistului Kasimir Malevich. In scurt timp minimalismul si-a facut intrarea si in arhitectura. Ludwig Mies van der Rohe, arhitect, a propus formula "mai putin este mai mult" ce descria perfect strategiile lui estetice si punea accent pe structura interna a constructiei, eliminarea peretilor interni si planul deschis, structura constructiei devenind astfel o fatada puternica, transparenta, eleganta, si mai ales neobisnuita. Nici designerul Buckminster Fuller nu a ezista sa adopte acest stil, sub deviza "facand mai mult cu mai putin", desi criticii i-au reprosat ca tehnicile sale erau mai curand tehnologice si ingineresti decat estetice. Intr-adevar, de multe ori mai putin inseamna mai mult. Inspirat din simplitate, acest stil modern, minimal, a schimbat radical traditiile in domeniul designului interior. Influentat nu in ultimul rand de simplitatea japoneza, mobilierul minimalist propune un spatiu simplu, curat, aerisit si exclude orice ingramadire de obiecte, excluzand aglomerarea ce da adesea o senzatie de sufocare, de presiune. Cele mai stralucite exemple ale genului imbina designul inspirat si piesele de calitate, producand un rezultat simplu, dar de efect. De-a lungul timpului necesitatile, traditiile si specificul unei vieti cat mai simple s-au dovedit importante surse de inspiratie pentru numeroase generatii de designeri. Forma si functionalitatea unui obiect, fie ca este vorba de o piesa de mobilier, fie de un accesoriu, sunt principaliile criterii care definesc aspectul acestuia. In minimalism totul este redus la functia de baza, iar tot ceea ce ramane este interpretarea designerului a mesajului obiectului. Chiar daca pare o idee prea "artistica", exemplele de arta si mobilier minimalist au o logica si un sens. Unul dintre cele mai cunoscute aplicari este scaunul Barcelona, produs in 1929 si inca foarte popular, chiar daca acum se folosesc materiale moderne, pastrand simplitatea si naturalul designului.
Dar mobilierul modern si minimalist nu trebuie sa fie atat de rece pe cat se tem multi, sau sa aiba ceva din austeritatea unei manastirii, ci trebuie sa fiu simplu, practic si placut din punct de vedere estetic, fiind asadar nevoie sa se gaseasca un nivel de simplitate potrivit. Singura cerinta este "respectul" acordat calitatii materialelor si simtul spatiului. Exista numeroase exemple in care spatiul si lumina se completeaza reciproc astfel incat sa creeze un spatiu placut fara ornamente inutile. Viata simpla ne face mai linistiti si mai relaxati, o idee intalnita in filosofiile si religiile orientale si mai ales in Zen, care au inspirat si Occidentul dupa redescoperirea lor. Jocul luminii si umbrei pe un simplu perete alb, sau liniile curate ale unei piese deosebite de mobilier, intr-un spatiu suficient pentru a le aprecia, sunt usor de obtinut, daca acceptam sa renuntam la nimicurile adesea inutile care ne aglomereaza camerele in viata de zi cu zi. Nu este nevoie neaparat de sfatul si munca unui expert pentru a obtine un spatiu minimalist, ci de puterea de a fi selectiv si talentul de a elimina ceea ce nu este neaparat necesar. In esenta, stilul de viata minimalist inseamna sa traiesti bine cu foarte putine lucruri, dar daca este ceva impus, atunci cu siguranta dorinta de a avea cat mai multe lucruri va ramane. Asadar trebuie sa renuntati doar la ce nu este cu adevarat dorit si necesar. Primul pas ar fi sa limitati numarul pieselor de mobilier din locuinta la cele de care aveti cu adevarat nevoie, ca si cand ati renunta la hainele care nu va mai plac sau pe care nu le mai purtati. Pastrati obiectele de calitate, bine intretinute si care vor rezista in timp, renuntand astfel treptat la consumismul tot mai puternic in lumea de azi. S-ar putea ca aceasta idee sa fie primita cu reticenta de prieteni, sau sa fie considerata ridicola. Dar la fel au fost priviti initial si artistii minimalisti, numai ca pe masura ce noul curent s-a impus, de la proiecte arhitecturale la mobilier si arta, publicul a inceput sa il priveasca tot mai mult cu alti ochi. O locuinta minimalista este eleganta, simpla, cu forme arhitecturale directe, planuri neintrerupte si culori neutre. Cu aceasta abordare, spatiul devine mai larg, mai amplu, mai luminos, suprafetele si liniile sunt sculpturale si placute, dezordinea si aglomeratia sunt eliminate, putinele accesorii fiind doar cele cu adevarat utile. Curentul minimalist este tot mai popular, imbinand elementele naturale cu esteticul si modernul, in culori calme si netru, tonuri de alb, bej si gri, care amintesc de plaje, pietre, nori. Forta minimalismului rezida in eficienta de a folosi un minim din ceea ce exista intr-o incapere, asa ca fiecare obiect trebuie perfect ales, iar materialele conteaza enorm, ca si forma fiecaruia.
