Memorile Lui Eugeniu Arthur Buhman Patru Decenii in Slujba Casei Regale

Eugeniu Arthur Buhman

Patru decenii în serviciul Casei Regale a României

1

Redactor:– Flori Stãnescu Tehnoredactare:– Tilea Ion Coperta: – Tilea Ion

Coperta I – Familia Regalã a României Coperta IV – desen realizat de Prinþul Mihai, reprezentându-l pe E. Buhman la birou; Eugeniu Arthur Buhman în uniforma de demnitar al Curþii Regale

© 2006 – SIGMA Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA. Nicio parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României BUHMAN, EUGENIU ARTHUR Patru decenii în serviciul Casei Regale a României / Eugeniu Arthur Buhman ; pref.: Florin Constantiniu ; ed.: Cristian Scarlat. - Bucureºti: Sigma, 2006 Index ISBN (10) 973-649-312-1 ; ISBN (13) 978-973-649-312-6 I. Constantiniu, Florin (pref.) II. Scarlat, Cristian (ed.) 94(498)’’19’’ 2

Eugeniu Arthur Buhman

Patru decenii în serviciul Casei Regale a României memorii, 1898 – 1940

ediþie îngrijitã de Cristian Scarlat

2006 3

ISBN (10) 973-649-312-1 ISBN (13) 978-973-649-312-6

Editura SIGMA Sediul central: Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169 tel. / fax: 313.96.42; 315.39.43; 315.39.70 e-mail: [email protected]; web. www.editurasigma.ro Distribuþie: Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35 Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele: 080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM) e-mail: [email protected]; [email protected] Anticariat: e-mail: [email protected]; web: www.anticar.ro 4

Cuvânt înainte

„Au fost ºi adio-urile Curþii, toþi întruniþi în sala cea mare a Tronului. Sunt unii cu adevãrat emoþionaþi, alþii puþin, iar încã o serie deloc. Cel mai miºcat ºi care sincer suferã e bietul moºu[l] Buchmann, care ºtie ce vrea sã zicã aceastã despãrþire, face impresia cã îºi pierde un copil sau un pãrinte”, astfel relateazã în jurnalul sãu Carol al II-lea reacþia ºefului secretariatului sãu particular la ceremonia de rãmas bun, în urma abdicãrii din 6 septembrie 1940. Pentru marele public, dar chiar ºi pentru istorici, Eugeniu Buhman este un necunoscut. Nu s-a aflat în prim-planul vieþii publice ºi, în consecinþã, nu a fost o persoan㠄mediatizatã”, pentru a utiliza un terment atât de folosit astãzi. În schimb, în anonimatul sãu, Eugeniu Buhman s-a aflat în poziþia de observator privilegiat al Curþii Regale a României, sub trei suverani — Carol I, Ferdinand I ºi Carol al II-lea, din 1898 pânã în 1940. Venit ca ºef al serviciului PTT al Casei Principelui moºtenitor Ferdinand, el a ajuns, în cele din urmã, aºa cum s-a arãtat mai sus, ºeful secretariatului particular al lui Carol al II-lea. Funcþii nu dintre cele mai importante, desigur, dar care iau permis acestui alsacian de obârºie, sã se afle în imediata apropiere a regilor României ºi sã poatã urmãri atât activitatea oficialã cât ºi pe cea de culise a suveranilor ºi a oamenilor politici. Memoriile lui Eugeniu Buhman se plaseazã în douã registre: public ºi privat. Public, în înþelesul cã ele înregistreaz㠗 succint sau amãnunþit — viaþa oficialã a Curþii regale (primirile de oaspeþi strãini, vânãtori, inspecþii, vizite în strãinãtate etc.); în ceea ce priveºte regimul privat, sensul este mult mai larg, mergând de la simple istorii de alcov la demersuri de caracter personal, multe din ele cu finalitate politicã. Pãstrând proporþiile de rigoare, Eugeniu Buhman ar putea fi comparat cu Procopiu din Cezareea, care, în lucrãrile scrise pentru a fi difuzate, l-a lãudat pe împãratul Iustinian, iar în Istoria secretã l-a criticat sever. Între cei doi, existã însã o imensã deosebire: Eugeniu Buhman a fost un slujitor de totalã fidelitate faþã de cei trei suverani ai României ºi dacã, în însemnãrile sale, se gãsesc ºi note critice ele se explicã prin dorinþa obiectivitãþii în relatare sau evaluare ºi prin regretul cã ºi aceste auguste persoane au sãvârºit — ca oricare muritor — greºeli uneori fatale. 5

În memoriile lui Eugeniu Buhman sunt informaþii de valoare diferitã de la amãnunte aparþinând aºa-numitei la petite histoire (aventurile amoroase ale reginei Maria) pânã la date de cel mai mare interes pentru istoria politicã a României (planul mareºalului Constantin Prezan ºi al generalului Ion Antonescu de a lua puterea, legãturile lui Prezan cu legionarii etc.). Uneori, cele douã registre se interfereazã, ca în cazul biografiilor Elenei Lupescu ºi a lui Ernest Urdãreanu, ele însele atât de întrepãtrunse. ªi, totuºi, deºi un adevãr de domeniul evidenþei, el trebuie repetat: memoriile, subiective prin excelenþã, sunt, din unghiul de vedere al cercetãrii istorice, o sursã narativã ºi, în consecinþã, ele — memoriile — se supun principiilor de analizã a izvoarelor istorice, adicã examinãrii ºi valorificãrii în spirit critic. Informaþiile oferite de Eugeniu Buhman sunt de trecut printro sitã a criticii, a confruntãrii cu alte surse istorice, pentru a avea garanþia autenticitãþii lor. Nu tot ce întâlnim în cuprinsul însemnãrilor acestui devotat slujitor al Casei Regale a României corespunde ºi realitãþii: uneori, autorul a fost greºit informat, alteori va fi receptat el însuºi eronat o informaþie. Pentru istorici, ca ºi pentru marele public, memoriile lui Eugeniu Buhman sunt o plãcutã surprizã datoratã d-lui Cristian Scarlat. Dupã editarea memoriilor unor diplomaþi germani, Domnia Sa „recidiveaz㔠în chip fericit, cãlãuzit de curiozitatea intelectualã ºi rigoarea ºtiinþificã, semne ale unui spirit ales. Istoricii ºi marele public cititor îi vor fi recunoscãtori. Florin Constantiniu, Membru corespondent al Academiei Române

6

Nota redacþiei

În redactarea volumului de faþã au fost operate mãrunte corecturi gramaticale ºi de punctuaþie. Am pãstrat multe din uzanþele lingvistice ale autorului pentru a nu pierde aerul deosebit al epocii în care a trãit. Notele redacþiei surprind ºi câteva diferenþe – nesemnificative în conþinut – care au rezultat din confruntarea celor douã manuscrise.

7

Cuprins

Anul 1898 .............................................. 1899 .............................................. 1900 .............................................. 1901 .............................................. 1902 .............................................. 1903 .............................................. 1904 .............................................. 1905 .............................................. 1906 .............................................. 1907 .............................................. 1908 .............................................. 1909 .............................................. 1910 .............................................. 1911 .............................................. 1912 .............................................. 1913 .............................................. 1914 .............................................. 1915 .............................................. 1916 .............................................. 1917 .............................................. 1918 .............................................. 1919 ..............................................

Anul 13 42 48 53 61 68 72 75 79 83 94 105 117 121 125 132 145 163 170 185 195 218

1920 .............................................. 1921 .............................................. 1922 .............................................. 1923 .............................................. 1924 .............................................. 1925 .............................................. 1926 .............................................. 1927 .............................................. 1928 .............................................. 1929 .............................................. 1930 .............................................. 1931 .............................................. 1932 .............................................. 1933 .............................................. 1934 .............................................. 1935 .............................................. 1936 .............................................. 1937 .............................................. 1938 .............................................. 1939 .............................................. 1940 .............................................. INDICE DE NUME .........................

8

226 233 241 254 261 272 279 291 312 316 323 342 353 366 377 394 402 416 432 465 478 499

Relaþii asupra familiei Buhman Familia este originarã din Alsacia, unde nume de sonoritate nemþeascã sunt foarte numeroase, fãrã a indica deloc prin aceasta o origine germanã. Bunicul Augustin L. Buhman a venit în þarã la 1830 din Alsacia, de unde era originar. Este sigur cã a posedat paºaport francez ºi, probabil, ºi alte hârtii interesante pentru noi, dar din neglijenþa sa sau a celor rãmaºi dupã dânsul, sau poate chiar printr-un accident, n-a mai parvenit nimic pânã la mine. Din tradiþia verbalã a bunicii mele, Marcella Dupont, ºtiu cã dânsa a avut în posesie o biblie, pe filele cãreia erau notate – potrivit obiceiului de pe atunci, când nu exista încã stare civil㠖 naºterile, cãsãtoriile ºi decesele. Din notiþele aflãtoare pe aceastã biblie se putea vedea cã toate femeile din familia noastrã, cam de pe la 1648 încoace, adicã de la Tratatul de la Westfalia care a cedat Alsacia-Lorena Franþei, au fost toate franceze. Tradiþie care a fost urmatã ºi de tatãl meu ºi de mine. La 1858, bunicul Augustin L. Buhman dobândeºte cetãþenia românã potrivit hotãrârii Congresului de la Paris din 7 August 1858, care prin Art. 46 al. 5 spune: „Moldovenii ºi Valachii“, de orice rit creºtin, se vor bucura deopotrivã de drepturile politice. Doctrina, în mod unanim, ºi jurisprudenþa Curþii de Casaþie socoteºte prin expresiunea de „Moldovenii ºi Valachii“ pe locuitorii din Moldova ºi Valachia de rit creºtin1 . Bunicul a fost de religie catolicã, dupã cum se constatã din certificatul parohiei catolice (originalul la Oficiul Stãrii Civile din Iaºi). Bunicul moare la 1867. Fiul sãu, pãrintele meu, Augustin Buhman, este nãscut la Iaºi în 1847, 8 februarie, ºi botezat catolic la parohia catolicã din Iaºi (Starea Civilã din Iaºi nr. 115). În 1868, aprilie 25, se cãsãtoreºte cu mama mea, Hortense Dupont, de religie catolicã (actul parohiei catolice Iaºi nr. 497; originalul este la mine), nãscutã la 5 iulie 1852, la Iaºi. Fiicã a lui Eugène Dupont ºi Marcelle Dupont, ambii cetãþeni francezi. Bunicul mamei mele a fost generalul Dupont de l’Etange (Pierre-Antoine), nãscut în Chabanais la 1765, general al Revoluþiei franceze ºi sub Napoleon I. În urma unei altercaþiuni avute cu Împãratul (vezi Mémoires du Colonel Marbot), din cauza bãtãliei În acest sens, îndeosebi Suciu ºi N. Bazilescu (vezi codul Hamangiu; sublinierile din text aparþin autorului – n. ed). 1

9

de la Baylen (campania din Spania) unde generalul de brigadã, ajutorul lui Dupont, a fãcut o greºealã, generalul Dupont demisioneazã din armatã, cu toate cã se acoperise de glorie în toate rãzboaiele anterioare, dar este numit de cãtre Louis XVIII ministru de Rãzboi pe timpul domniei acestuia. Dupont moare la 1840. Cu toate cã tatãl meu era cetãþean român, în a doua generaþie, prin mai sus citata decizie a Congresului din Paris de la 1858 – de importanþa cãreia probabil cã nu ºi-a dat seama –, cere ºi el cetãþenia românã prin petiþiunea adresatã Domnitorului Carol I la 1874. Printre actele înaintate de el Corpurilor Legiuitoare cu acest prilej se aflã certificatul nr. 179 din anul 1874 al viceconsulului german din Iaºi „din care se constatã (zice raportorul legii) cã suplicantele n-a fãcut niciodatã uz de protecþiunea germanã, NICI Cà A FOST ÎNSCRIS VREODATà ÎN MATRICULA ACELUI CONSULAT“2 . Un asemenea act era cerut de legea care reglementeazã petiþiile pentru indigenate ºi a fost silit tatãl meu a-l cere de la consulatul german, deoarece Alsacia-Lorena devenise teritoriu german de la anul 1871. Menþiunea consulatului german cã numele de Buhman nu a figurat niciodatã în matricula acelui consulat dovedeºte lipsa, încã din secolul trecut, (al) oricãrui contact al nostru cu Germania ºi nici nu avea pentru ce ar fi existat deoarece bunicul meu pierduse dreptul la apartenenþa francezã dupã obþinerea cetãþeniei române în baza Congresului de la 1858. Tatãl meu obþine încetãþenirea prin legea publicatã în „Monitorul 3 Oficial“ Nr. 244 din 5/17 februarie 1893 (actul este la mine) . Eu, Eugeniu Arthur Buhman, nãscut la Iaºi în 1869, 12 septembrie (Oficiul Stãrii Civile Iaºi Nr. 504/1869; actul la mine), botezat în religia catolicã (actul parohiei catolice Iaºi nr. 677, 15/27 aprilie 1899), fiu de funcþionar de stat, înaintea contractãrii cãsãtoriei mele cu Marie-Louise Lévrier, de origine francezã, trecutã ulterior la religia ortodoxã, profesoarã de stat adusã de Ministerul Instrucþiunei Publice pentru ªcoala de fete „Robescu“ din Capitalã. Cu toate cã hotãrârea Congresului de la Paris din 1858 îmi dãdea ºi mie toate drepturile ce reveniserã bunicului ºi tatãlui meu, am cerut ºi eu „Monitorul Oficial“ Nr. 19 din 13 ianuarie 1893, în posesiunea mea. (n.a.) De fapt, Decretul nr. 286 al Ministerului de Justiþie relativ la împãmântenirea lui August Buhman: „În virtutea art. 7, pgf. I., lit. b din Constituþie, se acordã lui August Buhman (telegrafist, cu stagiul împlinit) împãmântenirea“. (n. ed.) 4 Decretul invocat „acorda lui Eugeniu Arthur Buhman, din com. Bucureºti, jud. Ilfov, împãmântenirea cu dispensã de stagiu“. (n. ed.) 2 3

10

indigenatul ºi l-am obþinut prin legea votatã la 6/18 februarie 1900, Decretul 4 2545. A doua nevastã a mea, Sofia, nãscutã Christodorescu, este de origine etnicã românã. Am fost funcþionar de stat ataºat cu serviciul la Palatul Regal, încheind cariera mea cu gradul de inspector general în Administraþia P.T.T. Am servit cu regii Carol I, Ferdinand I ºi Carol II. La ieºirea mea la pensie am fost numit director al Mareºalatului Reginei Maria, iar la 1930 am fost numit directorul Secretariatului particular al Regelui Carol II. În total, 47 ani serviþi cu cinste ºi devotament nealterat pentru Dinastia noastrã Regalã. Am fãcut Campania în Bulgaria la 1913 ºi Rãzboiul din 1916-1919 contra Germaniei, mobilizat la Cartierul Regal, cu gradul de locotenentcolonel. Sfârºitul carierei mele a fost ziua de 7 septembrie 1940 când, a doua zi dupã plecarea Regelui Carol II, am fost scos din slujbã dupã 47 ani, fãrã cea mai elementarã motivare, din ordinul generalului Antonescu ºi al legionarilor. Am fost insultat ºi batjocorit în ziarele legionare („Porunca 5 Vremii“ a lui Ilie Rãdulescu ), mi s-au fãcut repetate percheziþii în puterea nopþii ºi, în urma ameninþãrilor lor, am fost nevoit sã fug de acasã ºi sã rãtãcesc aproape patru luni, eu ºi nevastã-mea, pânã am putut sã mã înapoiez la locuinþã. Din conþinutul acestui scurt istoric de familie se desluºeºte limpede marele sentiment de simpatie ºi dragoste ce toþi ai familiei mele au purtat originei noastre franco-alsaciene, evidenþiatã de faptul cã toþi membrii familiei mele au fost de religie catolicã, cum rezultã din toate actele de stare civilã ce posed, cunoscut fiind cã germanii sunt de religie protestantã, pe când francezii sunt catolici.

5 În ziarul legionar „Porunca Vremii“ din 2.11.1940 a apãrut articolul „O afacere cu mãrci poºtale. Cum a fost frustrat Statul, anual, cu zeci de milioane“. În context este evocat ºi E. Buhman, acuzat cã ar fi traficat aproape 20 de ani cu mãrcile poºtale, fãcându-ºi, astfel, o avere de câteva sute de milioane de lei. (n. ed.)

11

12

1898 Descrierea Palatului Regal/ Personalul Prinþilor Moºtenitori/ Buhman între Carol I ºi Ferdinand/ Descrierea Curþii de la Cotroceni/ O zi obiºnuitã la Cotroceni/ Principesa Maria renoveazã Palatul Cotroceni/ Admiratoriii Principesei Maria/ Reºedinþa Regalã la Sinaia/ Generalul Robescu/ Doctorul Tamm/ Soþii Prezan/ Serbarea Pomului de Crãciun.

Palatul Cotroceni, înainte de restaurare

13

În cea din urmã zi a lunei Aprilie 1898, Argetoianu, dirigintele Oficiului Telegrafic Central, îmi face cunoscut cã Directorul General P.T.T., Kiru1, a hotãrât sã iau în primire postul de ºef al serviciului de poºtã, telegraf ºi telefon la Casa Principelui Moºtenitor Ferdinand. Cum ºtiam de la colegul meu Alexandru Dubert, fostul ºef al serviciului mai sus pomenit, cã plecase de la Palat pentru cã, om însurat, nu mai putea ºi nici nu mai vrea sã execute un serviciu de permanenþã ce-l obliga sã fie prezent zi ºi noapte ºi pentru cã-mi mai spusese cã Palatul nu acordã nici cea mai micã indemnizaþie pentru aºa o slujbã lipsitã de orice libertate, am protestat din toate puterile contra trimiterei mele acolo. În oficiul telegrafic central ocupam atunci un serviciu care mã mulþumea. Eram la controlarea corespondenþei ministeriale, sarcinã cam delicatã care cerea multã atenþiune ºi care rupsese gâtul mai la toþi predecesorii mei. ªeful guvernului de pe atunci, Dimitrie Sturdza, cerea cã toatã corespondenþa telegraficã sã fie controlatã cu atenþiune ºi tot conþinutul vreunei telegrame ce ar fi putut interesa guvernul sau chiar numai anume miniºtri, sã fie trimis în copie Primului Ministru sau ministrului respectiv. Cenzurã în toatã forma, devenitã pentru noi, cei însãrcinaþi cu acest control, un fel de capcanã primejdioasã, cãci cea mai micã omitere sau greºalã care putea sã aibã vreo importanþã, de multe ori nici bãnuitã de noi, era sever pedepsitã de primul ministru care prezenta aproape zilnic reclamaþiuni contra poºtei ºi telegrafului ºi care ajunsese o adevãratã spaimã pentru noi. Dirigintele vãzând cã mã opun energic împotriva trimiterei mele la Cotroceni, iar pe de altã parte având poruncã cã a doua zi dimineaþa sã fie acolo un funcþionar prezent, deoarece sosea perechia princiarã de la Nisa unde Principele Ferdinand petrecuse toatã iarna în urma boalei grave de care suferise mai înainte, îmi fãgãdueºte sã mã aducã înapoi de îndatã ce gãseºte un altul care sã mã poatã înlocui. Se cerea anume de la Palatul Regal cã funcþionarul pentru Cotroceni sã cunoascã limbi strãine ºi nu prea erau mulþi atunci care sã împlineascã aceastã condiþiune. ªi mai cu bunãtatea, mai cu porunca ºi mai ales cu fãgãduiala cã n-am sã stau mult acolo, mã hotãrãºte sã mã duc. 14

A doua zi de dimineaþã îmbrac redingota, cã nu era îngãduit pe atunci sã te prezinþi unui superior decât în redingotã, ºi mai ales unui personaj de la Curte, iau tramvaiul No 14, singurul electric pe acele vremuri, cãci nu-mi permitea punga luxul unei trãsuri, ºi mã cobor la podul de peste Dâmboviþa de la Malmaison. Nu mai fusesem niciodatã prin acele locuri. Îmi reamintesc ºi astãzi acea splendidã dimineaþã de întâi Mai, impresia ce a fãcut asupra mea, pornit din uliþele prãfuite ale Bucureºtiului, acea ºosea largã ce duce la Cotroceni, strãjuitã de amândouã pãrþile de copaci seculari, umbroasã, rãcoroasã, mãrginitã pe dreapta de Grãdina Botanicã ºi pe stânga de parcul Palatului Cotroceni, ciripitul pãsãrilor ºi lumina dulce ce se resfira printre crengile dese ale platanilor. Ajuns la Palat, mi s-a pãrut cã intru într-o mânãstire. O clopotniþã, o boltã scundã ºi deasupra ei o stemã sculptatã în piatrã; în fund se zãrea o bisericã veche, cu pridvor ºi coloane în piatrã. Numai dupã ce am intrat bine în curte, am vãzut clãdirea modernã a palatului ºi nu mi-a plãcut. Nu se potrivea cu intrarea ºi cu biserica. Ori biserica nu era la locul ei, ori palatul. Pânã azi am rãmas cu aceeaºi impresie, cu toate prefacerile pe care Regina Maria s-a strãduit sã le facã dupã gustul ei. Am ajuns sã fiu introdus la generalul Robescu, maestrul Curþii Princiare. Mi s-a spus cã este momentan la Alteþa Sa Regalã ºi sã aºtept niþel. Mai erau acolo câþiva domni care-l aºteptau ca ºi mine. ªi vreo doi ofiþeri superiori. Pe culoar, lachei, gardiºti. M-am simþit foarte mãrunt ºi neînsemnat în toatã atmosfera asta. Spre marea mea mirare am fost chemat la generalul înaintea tuturor persoanelor care examinaserã tot timpul cu coada ochiului anonimatul modestei mele persoane. M-am pomenit într’un biurou mic, foarte sobru, înaintea unui domn în civil, cam trecut de vreo 50 ani vârstã, mai mult nalt, svelt, elegant, cu ochii albaºtri, cercetãtori, cu pãrul ºi mustaþ㠄sare ºi piper“, ºi c’un zâmbet primitor pe buze. Mi-a spus cã fusesem recomandat pentru serviciul ce eram destinat a împlini, de cãtrã colegii mei de la Palatul Regal precum ºi de predecesorul meu, pe care-l regreta ºi a adãogat cã sperã sã mã acomodez la dânºii. M-a liniºtit numaidecât politeþa ºi aerul sãu de om cumsecade ºi am pãstrat despre el pânã în ziua de astãzi aceastã amintire plãcutã ºi recunoscãtoare pentru primirea prietenoasã fãcutã unui om pe care la urma toatã nu-l cunoºtea ºi care pentru el nu putea sã înfãþiºeze decât un tânãr oarecare fãrã importanþã. 15

Din acea zi de întâi Mai 1898 ºi pânã la sfârºitul lui Septembrie 1914, am fãcut neîntrerupt slujbã alãturi de dânsul, zi de zi, ºi n-a fost o singurã datã sã fi auzit vreo observaþie cât de micã din partea sa, ºi doar, e oricum greu de admis cã’n tot acest timp sã nu fi greºit ºi eu uneori, cu sumedenia de însãrcinãri ce mi le-a dat. Dupã dejun mi-a transmis aprobarea Principelui pentru funcþionarea mea la Palatul Cotroceni ºi în urmã am fost prezintat ºi celorlalþi demnitari. Secretar particular al Principelui era Traugot Tamm, doctor în filozofie din Germania. Înalt, construit în atlet, blond, cu barbã. Mi-a arãtat multã bunãvoinþã ºi s-a interesat de aproape de mine. Adjutant al Principelui era Lt-colonelul din geniu Constantin Prezan, iar soþia sa Olga era doamnã de onoare a Principesei Maria. Cum tatãl meu vitreg, Colonelul Teodor Roni din cavalerie, era ºi profesor de cãlãrie al Dnei Prezan, am fost de îndatã primit cãlduros ºi de dânºii. La orele patru dupã amiazã, toþi aceºti domni plecau acasã ºi nu mai veneau decât a doua zi la orele 12. Aceste ore de serviciu au fost menþinute în tot timpul anilor, cu rare excepþii. Am luat în primire oficiul care trebuia sã-mi serveascã ºi drept camerã de locuit. Nu i-am dat mare atenþie atunci, hotãrât cum eram sã nu mã eternizez la Cotroceni. Era o camerã simplã dar aveam acolo tot ce-mi trebuia. Fireºte, astãzi îmi dau seama cât era de modestã, totuºi, aºa una2, nu puteam sã-mi plãtesc luxul a ocupa în oraº, cu leafa mea lunarã de 170 lei, cu care trebuia sã fac faþã tuturor nevoilor mele. Cum generalul Robescu nu mi-a mai permis sã mã înapoiez în oraº am ºi început a lua masa acolo. Mi se aducea dejunul în acelaºi timp când se servea masa ºi în palat. Mi-a pãrut foarte rãu cã toþi comesenii mei de la marele restaurant „Ghiþã Berbecul“ de din vale de Hotel de France, astãzi Grand Hotel, stabiliment de nutriþiune cu 30 de lei cartela valabilã pentru 30 de feluri de bucate, nu erau de faþã sã mã vadã dejunând la Palat, servit de un personaj cãruia nu ºtiam cum sã mã adresez: mã hotãrâsem cã deocamdatã sã nu zic nimic, de teamã cã nu cumva sã gâceascã3, sau sã-i las impresia cã nu dejunez la fel în toate zilele, adicã pe faþã de masã, de olandã, sclipitoare de albeaþã, ºervet la fel, farfurii cu dunguliþã auritã, pâiniºoare ca niºte cozonãcei, o sticlã de vin cât toate zilele, trei feluri de bucate, desert, fructe ºi cafea neagrã. Mã miram cã nu-mi aduce ºi þigarete. Personajul mi-a spus pe urmã cã-i om de serviciu la cancelariile noastre ºi cã’i zice Ion Iliescu ºi nu se dãdea dus de lângã mine, aºa cã de atâta emoþie cred cã jumãtate din toate bunãtãþile au rãmas pe farfurii. Acest Ion Iliescu, de fel din Ardeal, 16

blând ºi cuminte, m-a servit fãrã întrerupere pânã în ziua de 8 Iunie 1930 când am trecut la Vodã Carol II. Generalul Robescu fãcuse cunoscut personalului prezenþa ºi funcþiunea mea. A venit la mine în cursul dimineþei, întâi intendentul Palatului, Stopkotte, vechiu servitor al familiei Hohenzollern, venit din Germania imediat dupã cãsãtoria Principelui, pe atunci om bãtrân ºi cam suferind. În tinereþe luptase în armata prusianã ºi luase pare la bãtãlia de la Duppel din 1864 în contra Danemarcei. Dupã venirea mea n-a mai stat mult timp în serviciu ºi în urmã a fost pensionat. Principele a cumpãrat ºi i-a dãruit o casã frumuºicã pe lângã Gara de Nord, dar dupã câte am aflat n-a mai avut multe zile. Era om cumsecade, liniºtit, credincios familiei în care slujise; vãzuse ºi auzise multe ºi de la el am cules sumedenie de informaþiuni. Datoritã lui am putut avea de la început o privire destul de clarã asupra tuturor persoanelor cu care aveam sã am de a face de acum înainte, începând cu stãpânii mei cei noi. Serile, când se potolea serviciul, venea adeseori la mine ºi mulþumit de a gãsi un ascultãtor atent, depãna firul amintirilor sale despre tinereþea Principelui ºi despre toatã viaþa din castelul de la Sigmaringen. Al doilea care m-a vizitat a fost Steinebach Lorentz, valet de camerã al Principesei Maria dar purtând încã livreaua de lacheu din rândurile cãrora pornise. Fusese aºa de chibzuit sã ia de nevastã pe o fostã cameristã a Dnei Grecianu, doamnã de onoare a Principesei Maria la venirea ei în þarã. Înalt, puternic, blond, cu capul masiv, arãta a fi fost cioplit dintr-o singurã bucatã. Cumpãtat la vorbã, prudent, închis chiar, nu ºtia decât nemþeºte ºi abea începuse sã încurce româneasca ºi sã prindã câteva vorbe englezeºti de la nursele englezoaice de lângã Princese. M-a privit cam bãnuitor, aºa cel puþin mi s-a pãrut în acel moment ºi aºa s-a confirmat pe durata vremei. Încetul cu încetul a urcat treptele erarhiei personalului ºi lea depãºit chiar, fãrã sã aibã calitãþile de care ambiþia sa nemãrginitã avea desigur nevoie mare. Am sã am deseori prilejul de a vorbi despre acest personaj. Pe urmã n-a mai intrat nimeni la mine. Se fãcuse noapte. Din fereastra coridorului meu priveam la curtea abea luminatã de cele douã sau trei luminiþe de gaz aerian ce nu izbuteau sã pãtrundã desiºul negru al bãtrânilor castani ce înconjurau biserica. La intrarea palatului, sub marchiza de fier, o palidã lampã electricã abea îºi trãgea sufletul. Nici un om, nici o miºcare. O tãcere adâncã întreruptã doar de pasul mãsurat al sentinelei de lângã boltã. Într’un târziu a prins a rãsuna glasul plângãtor al cucuvelei din clopotniþã. 17

M-am simþit foarte singur ºi strãin, seara aceea, ºi numai gândul cã n-o sã numãr acolo multe, la fel de mohorâte, m-a liniºtit întrucâtva. Nu ºtiam încã pe atunci ce mulþime de ani aveam sã mai ascult cântecul cucuvelei din turnul bisericei de la Cotroceni. A doua zi m-a întrebat intendantul dacã fãcusem cunoºtinþã cu Neumann, primul valet de camerã al Principelui, „leibjägerul“ cum îi zicea. I-am rãspuns cã nici nu bãnuisem de existenþa acestui domn. Stopkotte mia explicat cã eram greºit, cã aveam sã am de furcã cu dânsul ºi cã nu înseamnã puþin lucru la Palat omul care are în tot minutul urechea Principelui la dispoziþia sa. Sã mã duc la el ca la un om mai bãtrân. Cum nu eram prea grijuliu de pãrerea ce domnul Neumann era dispus sã-ºi formeze despre mine, am lãsat chestia asta sã se rezolve de la sine. ªi s-a rezolvat numaidecât. Primisem o telegramã pentru Principele ºi cum n-aveam pe nimeni la îndemânã s-o ducã în Palat, am fãcut cei câþiva paºi pânã la Neumann ºi l-am predat-o lui. Aºa fãcurãm cunoºtinþã. N-am ºtiut ce sã cred de excesiva sa politeþã, de amabilitatea cu care mi-a strâns mâna, de râsul sãu prietenos. Pãrea a fi stãpânit de o mare bucurie cã m-a cunoscut. Dar nu se uita în ochii mei ºi nu pricepeam agitarea asta nervoasã care stãpânea toate miºcãrile sale, graba asta exageratã de a pãrea amical; era ceva teatral în omul ãsta ºi prea fãcea multã vorbãrie. Dar, în sfârºit – eram foarte mulþumit cã acolo lângã Principele se afla un om aºa de drãguþ ºi serviabil. Mai târziu era sã-l cunosc mai bine ºi sã învãþ, pe socoteala mea, cât era în stare sã fie [de] prietenos. Cãutam acuma sã-mi organizez noul meu serviciu. Cum fusesem în câteva rânduri trimis la oficiul telegrafo-poºtal al Palatului Regal din Calea Victoriei pentru a înlocui pe câtva timp pe câte unu din cei doi colegi ai mei care executau slujba la Regele Carol I, eram încredinþat cã aveam sã gãsesc ºi la Cotroceni aceleaºi obligaþiuni. Dirigintele Oficiului central îmi dãduse chiar ca argument faptul acesta pentru justificarea trimiterei mele acolo, ca unul care eram deja familiarizat cu acest fel de slujbã. Iatã ce gãsisem eu la Palatul Regal: Dimineaþa cel dintãi lucru era de recepþionat la aparatul telegrafic raportul foarte amãnunþit de starea timpului în toatã þara pe durata ultimelor 24 de ore. Regele Carol þinea sã fie precis informat, în fiecare zi, de condiþiunile ce influenþau situaþia agricolã la noi. Pe urmã soseau ºtirile agenþiei telegrafice Havas, în limba francezã, cu toate noutãþile mai de seamã din lumea întreagã. În al treilea rând primeam, în copie, informaþiile ce directorul general P.T.T. le primea de la 18

toþi ºefii oficiilor poºtale din þarã. Aceºti diriginþi erau þinuþi prin ordin confidenþial a raporta directorului general tot ce se petrecea mai de seamã în cuprinsul judeþului respectiv; aceste informaþii erau de obiceiu mult mai obiective ºi mai urgent expediate decât rapoartele prefecþilor cãtrã ministerul de Interne. Recepþionarea tuturor acestor ºtiri nu se putea isprãvi înainte de orele 11 ºi 30. Se succedau în urmã, în tot cursul zilei, diversele telegrame adresate Regelui, fie de particulari, fie de cãtrã autoritãþi. Dupã amiazã sosea a doua serie a ºtirilor agenþiei Havas. Mai era corespondenþa poºtalã ce sosea la palat cel puþin de 2 ori pe zi, repartizarea ei în tot palatul precum ºi aceia de expediat de îndatã ce se depunea la oficiu. În felul acesta era de lucru încontinuu pãnã cãtrã orele 10 seara, când kamerdienerul Seelos venea în birou ºi ne anunþa sã nu mai trimitem nimic cã Regele se culcase. Abea atunci isprãviam noi obligaþiunile noastre ºi nici chiar atunci, cãci unul din funcþionari era obligat sã doarmã în fiecare noapte la oficiu pentru orice eventualitate. La Cotroceni însã am gãsit altã situaþie. Nu se primeau nici ºtirile despre situaþia timpului, nici telegramele agenþiei Havas care soseau în plic separat ºi le trimiteam în palat. Nu soseau nici informaþiile ºefilor P. T. T. din þarã de care pomenesc mai sus ºi, în general, nici alte telegrame nu prea veneau. Era doar un schimb redus de corespondenþã telegraficã a Principilor, adicã mai mult a Principesei, cu membrii familiei din strãinãtate. Cât priveºte serviciul poºtal, mi-am pus mâinile în pãr, speriat de uºurinþa ºi indiferenþa cu care era tratat. Am înþeles de îndatã cã totul era de reorganizat în privinþa asta. Eu, care în timpul serviciului din oficiul telegrafic central nu gãseam vreme sã-mi aprind þigara, mi-am dat seama, spre marea mea mirare, cã dacã nu-mi luam cumva însãrcinarea de a da afarã muºtele din parcul Cotroceni, n-aveam cum sã-mi petrec cele 12 ore din zi. ªi atunci, dupã ce am cumpãnit ºi chibzuit, ºi mai ales ademenit de nãdejdea nemãrturisitã de a gãsi un prilej îndreptãþit pentru plecarea din aceastã mânãstire posomorâtã, m-am prezentat generalului Robescu ºi i-am spus cã nu prea înþãleg ce nevoie are Curtea Princiarã de un biurou telegrafic ocupat de un funcþionar tânãr care ar putea fi mult mai de folos în altã parte, cã telegrame nu prea sunt, cã poºta se face ca ºi cum nimeni n-ar avea nici un interes pentru ea ºi cã la urma umei cum o sã stau acolo toatã ziulica fãrã sã am ceva de lucru. „A, d-ta vrea sã zicã n-ai de lucru? Sunt încântat!“ îmi rãspunse generalul, rãzând cu poftã. „Apoi uite, sã nimereºte foarte bine cã eu 19

personal am prea mult de lucru. Cancelaria asta a maestrului Curþii Princiare trebuie s-o duc eu singur, cãci n-am om pentru asta ºi n-am om pentru cã n-avem parale cu ce sã-l plãtim. Curtea noastrã abea sã þine pe picioare cu cei 25.000 lei lunar, aparþinând Principelui Moºtenitor. Ai sã vezi dta la câte trebuie sã facem [faþã] cu suma asta. Decât sã te întorci la poºta dtale, la care vãd cã þii atâta, mai bine stai liniºtit, aici la noi. Ai casã, masã, încãlzit ºi slujbã destul de frumoasã ºi ajutã-mã ºi pe mine. Cred cã n-are sã-þi parã rãu. Îþi dau un sfat cuminte ºi te consiliez sã-l urmezi!“ Redau aci pe cât de fidel îmi pot aduce aminte, acea convorbire care a fost hotãrâtoare pentru cariera mea ulterioarã. Am ascultat de cuvintele acelui om bun ºi generos ºi m-am decis sã rãmân. M-a ademenit ºi gândul cã voi avea ceva de învãþat. ªi aºa a ºi fost... Mai pe urmã am avut ºi explicaþia activitãþii reduse de la Cotroceni. Regele Carol I concentrase în mâinile sale toate firele conducerei statului ºi extrem de gelos întru menþinerea neºtirbitã ºi nefãrâmiþatã a prerogativelor sale, nu era dispus sã cedeze, înainte de vreme, urmaºului sãu, nici unul din elementele ce ar fi putut scãdea ceva din autoritatea sa personalã. Principelui Moºtenitor i se dãduse cale deschisã spre îndeletnicirile ºi obligaþiile de ordin militar ºi cum am avut prilejul sã mã încredinþez mai târziu, iniþierea Moºtenitorului pe plan politic se fãcea de Regele Carol cu încetinealã ºi multã prudenþã. Poate cã era în atmosfera Palatului Regal ºi o oarecare nuanþã de neîncredere ºi de grijã faþã de tinereþea Principelui Ferdinand, de la incidentul romanþios cu Elena Vãcãrescu. Aceastã nuanþã a fost întreþinutã tot timpul ºi de cãtrã anturajul Reginei Elisabeta, anturaj care urmãrea atent Curtea de la Cotroceni cu oarecare lipsã de înþelegere ºi puþinã dispoziþie spre concesii. Recunosc cã ºi Cotroceniul, adicã mai mult temperamentul vioi ºi independent al Principesei, a dat destule prilejuri Curþii din Calea Victoriei pentru menþinerea acelei nuanþe bãnuitoare. Am început dar a-mi alcãtui serviciul nou pentru mine al Cancelariei princiare. Mi se dãduse mânã liberã pentru procurarea materialului de trebuinþã de la librãria Storck ce dãinuia pe atunci în colþul Pasagiului Român din calea Victoriei, librãrie ce furniza cele de nevoie Palatului Cotroceni. Cu sfaturile Generalului Robescu ºi cu cele aflate de mine de la cancelaria Palatului Regal, am isbutit în câteva zile sã încep a funcþiona. De atunci ºi pânã la suirea pe tron a Principelui Ferdinand, alãturi de Maestrul Curþii ºi de secretarul particular, adicã vreme de 16 ani fãrã nici o 20

întrerupere, am condus toatã slujba cancelaristicã a Palatului Cotroceni, cu toatã mulþimea de însãrcinãri ºi obligaþii ce decurgeau dintr-o astfel de activitate. Poºta ºi Telegraful au devenit numai niºte accesorii ce-mi rãpeau numai puþin timp. Când încerc astãzi sã retrãiesc începuturile mele la Cotroceni, îmi dau seama c-a trebuit neapãrat sã-mi placã condiþiile noi de mi se prezintau ca sã pot duce singur, fãrã nici un ajutor, pe durata vremurilor, slujba ºi traiul izolat ce am fost silit sã duc. De maniera civilizatã, politicoasã ºi plinã de bunãvoinþã acelor sub ordinile cãrora lucram, începând chiar cu Principele ºi Principesa. Când am început eu serviciul la Cotroceni, Principele Ferdinand era în vârstã de 33 ani (n. 1865), Principesa de 23 (n. 1875), Principele Carol 5 ani (n. 1893) ºi Principesa Elisabeta 4 ani (n. 1894). Personalul superior al Curþii se compunea din Generalul Robescu, Maestrul Curþii Princiare. (Persoana care ocupa la Palatul Regal aceeaºi funcþiune purta titlul de Mareºal al Curþii), apoi Lt-Colonel C. Prezan din geniu, viitorul Mareºal al Armatei, ºi Maiorul Aurel Demetrescu care fãceau parte din Statul-Major Regal ºi erau ataºaþi ca Adjutanþi pe lângã Principele Moºtenitor. Dna Olga Prezan era Doamnã de Onoare a Principesei, Dr. Traugot Tamm, secretar particular ºi Doctorul Romalo, medicul Curþii Princiare. Pe lângã copiii princiari era Miss Green, o englezã în vârstã, foarte apreciatã ºi chiar iubitã de Principesa pentru îngrijirea, devotamentul ºi severitatea cu care supraveghea pe copii. Principii Moºtenitori petrecuserã iarna la Nissa, la Chateu Fabron, proprietatea Marei Ducese de Saxa-Coburg ºi Gotha, mama Principesei, însoþiþi fiind de Generalul Robescu, Colonel Prezan cu Dna ºi de Dra Cazimir care nu fãcea parte din Curte. Îmi reamintesc de ea ca foarte vioaie, cam neastâmpãratã, micuþã, cu pãrul blond ºi ochii negri ºi pe care pe urmã nam mai vãzut-o pe la Palat. Mi s-a spus cã Principesa n-ar fi fost tocmai mulþumitã de ea pe timpul cât au stat la Nisa. Camerierele Principesei erau douã surori Schön, originare din Bavaria ºi foarte distinse prin lipsa lor de frumuseþe. Automobilele nu erau încã la Curte, dar [existau] o mulþime de trãsuri de tot felul ºi mai ales cai de cãlãrie, slãbiciunea Principesei. ªef bucãtar era un francez, Leonard, gros ºi gras, aºa cum îi stã bine unui bucãtar de casã mare, ajutat de un patiser elveþian, mare meºter, de un al doilea ajutor bucãtar ºi de vreo patru rândaºi. 21

Spãlãtoria era condusã de nevasta ºi fiica lui Neumann. Lacheii erau toþi nemþi. La curþile caselor Hohenzollern, atât la cele douã din Germania (Berlin ºi Sigmaringen), cât ºi la aceia de la noi, obiceiul era sã se recruteze din foºtii soldaþi ai regimentelor de gardã din Potsdam ºi Berlin, bine notaþi ºi recomandaþi de cãtrã ºefii lor; erau dar aleºi, nalþi, sãnãtoºi, plãcuþi la vedere ºi la început au fost toþi la locul lor. Mai ales unul, Girod Robert, pãrea sã fi fost dintr’un neam mai curãþel. Mai era Frodenau, ataºat mai în urmã la Principele Carol, mort la scurt timp dupã ce ne-am întors de la Iaºi prin 1918. Klein, sobar de meserie ºi cãruia nu i-a plãcut la noi, ºi Sontag, fiul unui meºteºugar din Sinaia. Impresie bunã fãcea vânãtorul Urban, pãdurar de felul sãu ºi care, de altfel, nu fãcea parte din domesticitate. Din personalul Palatului Regal a fost trecut la Cotroceni Ion Bercan, valet de camerã, pe atunci om de aproape 70 de ani, cam încetinel ºi morãcãnos dar interesant de ascultat. Povestea cum cunoscuse în tinereþe pe un fost lacheu la curtea Domnitorului Ion Alexandru Cuza ºi de la el ºtia cã în timpul marilor cãlduri ale verei Domnitorul se retrãgea pentru câtva timp la Cotroceni, în aºa-numitul foiºor al lui Ipsilante, astãzi înglobat în clãdirea modernã a palatului. Acolo, seara avea Domnitorul totdeauna invitaþi la masã; dupã mâncare mai stãteau boerii de vorbã ºi pe urmã se aºezau la joc de cãrþi pânã târziu în noapte. Un lacheu trebuia, din când în când, sã cureþe mucurile lumânãrilor aºezate în grele sfeºnice de argint masiv. Se juca pe galbeni ºi cum e când joacã mai multe persoane la o masã, galbenii se gãseau cam rãsfiraþi printre sticlele ºi paharele de pe postavul verde. Lacheul, om chibzuit ºi cu practica vieþei, aºezase pe fundul neted al sfeºnicului câte o bucãþicã de cearã moale. Când era nevoie, ridica sfeºnicul, curãþa mucul ºi, liniºtit, potrivea sfeºnicul greu peste unul din galbeni. La sfârºitul jocului rãmâneau, aºa din întâmplare, câte doi, trei galbeni lipiþi pe ceara de pe fundul sfeºnicului. „Frumoase vremuri!“ ofta bietul Bercan când se gândea cã actualul stãpân de la Cotroceni nu juca decât foarte rar seara dupã masã, whist, cã acuma cu lumina asta electricã nu mai era nevoie sã controlezi mucurile lumânãrilor ºi’n loc de galbeni nu se zãreau pe masã decât niºte sãrãcii d’alea [de] os colorat, cât despre bãuturã doar douã, trei sticluþe cu bere! Cu vremea lacheii nemþi au prins atâta slãbiciune pentru vinul bun ºi ieftin de la noi, cã n-a mai fost chip sã faci slujbã temeinicã cu dânºii ºi’ncetul cu încetul au fost îndrumaþi spre þara lor. Unul dintre dânºii, vânãtorul Urban a isprãvit tragic. Avertizat în mai multe rânduri c㒺i va pierde slujba dacã nu se lasã de bãuturã dupã o recidivã serioasã la München, unde se aflã cu Principele Ferdinand, a preferat sã se împuºte decât sã fie dat afarã. 22

Tot din Germania a fost adus ºi Arthur Kopkow, ºeful grajdurilor, fost sergent-major din unul din regimentele de cavalerie de acolo; bun cunoscãtor de cai, atent în serviciu, prezentabil ºi îngrijit ca exterior, era însã lipsit de însuºirile de devotament ºi credinþã datorate stãpânilor a cãror pâine o mânca. Dacã n’a isprãvit prin a fi congediat cu totul a fost numai din bunãtatea Regelui Ferdinand care, mai mult de hatârul lui Neumann, socrul lui Kopkow, s-a mulþumit a-i da un alt serviciu la domeniul regal de la Segarcea, ca pedeapsã pentru cã-ºi permisese în timpul ocupaþiei nemþeºti din 1916–1918 sã se exprime în mod atât de injurios pentru Principele Carol încât n’a mai fost cu putinþã a-l rãbda la Bucureºti în serviciul Curþii. Despre nemþii [pe] care i-am gãsit la Curte când am venit, vorbesc de personalul inferior ºi pe care am avut prilejul a-i privi deaproape în durata de 42 de ani, am pãrerea de rãu de a spune cã n’am putut lua cu mine o amintire simpaticã despre dânºii. N-am putut constata la ei nici mãcar solidaritatea normalã între oameni de acelaºi neam ºi grai când se gãsesc laolaltã în þarã strãinã. Geloºi ºi invidioºi, erau toatã vremea preocupaþi numai de gândul cum sã se plaseze mai avantajos în ochii stãpânilor, ponegrind în acelaºi timp pe toate cãile ºi fãrã nici un scrupul pe toþi ceilalþi din jurul lor. Egoiºti ºi intriganþi, mânuiau minciuna ºi calomnia cu o seninãtate care mi-a stârnit admiraþia de multe ori. Abia atunci am priceput ce vrea sã’nþãleagã francezul când spune de cineva [cã are] „l’âme d’un laquais“4. Mie nu mi-au putut ierta niciodatã aceastã tagmã de oameni, în special cei doi care se bucurau de încrederea Principilor, Neumann ºi Steinebach, faptul cã eu lucram alãturi de domnii de la curte care-mi dãdeau consideraþia cuvenitã ºi cã mã bucuram ºi de binevoitoarea apreciere a Principilor ºi, potrivit obiceiurilor ºi apucãturilor lor sufleteºti, au încercat de atâtea ºi atâtea ori a influenþa pe Principi împotriva mea. De altfel, cum era sã le placã prezenþa mea, a unui observator obiectiv, pe care nu-l puteau amesteca în combinaþiile lor de toate zilele? Aºa de pildã, vechiul ºi fidelul valet de camerã al principelui, Neumann, i-a raportat acestuia odatã cã ºtie din isvor autentic cã eu aº [fi] evreu. Am avut atunci parte de adjutantul Principelui, colonelul de cavalerie Pierre Grecianu, ieºan ca ºi mine, care mã cunoºtea de acasã, fiind un fost elev al tatãlui meu la ºcoala militarã din Iaºi, ºi care n-a lipsit a mã aviza prieteneºte de întrebarea ce i-a fãcut Principele în privinþa asta, aºa c-am avut posibilitatea sã pun sub ochii Principelui hârtiile doveditoare de originea mea. Duºmãnia lui Neumann ºi a lui Steinebach era destul de serioasã, pentru cã, din pãcate, Principilor 23

le plãcea sã coboare urechea la cele raportate lor de aceºti doi oameni veninoºi pe care-i credeau pe cuvânt. Am avut nenumãrate dovezi cã întrebuinþau aceastã armã perfidã contra tuturor demnitarilor de la Curte ºi nimeni nu se putea apãra pentru cã foarte rar lãsau Principii sã le scape câte o vorbã care sã poatã permite celui vizat sã poatã limpezi lucrurile. Mie mi-au pãstrat aceastã duºmãnie pe tot timpul vieþii lor ºi o datoresc mai ales intervenþiei ce a trebuit sã fac pentru a pune capãt posibilitãþii ce dobândiserã aceºti doi oameni de a controla corespondenþa poºtalã ce sosea acolo. Pânã la venirea mea la Cotroceni aceastã corespondenþã se depunea toatã în mâinile lui Neumann ºi acesta îºi luase însãrcinarea de a o distribui el în palat. Cã nu putea sã fie asta pe placul Principesei, ca sã mai aibã ºi alþii cunoºtinþã de ce scrisori anume îi parveneau ºi de unde, am înþãles de la început, din oarecare aluzii foarte strãvezii fãcute mie de Steinebach, aºa cã a trebuit sã introduc modalitatea ca Principii sã-ºi poatã primi corespondenþa lor cu pãstrarea discreþiei necesare. Fireºte, cu asta a dispãrut, mai ales pentru Neumann, un isvor de informaþii care, sunt perfect convins, nu i se cereau, dar care totuºi erau primite fãrã refuz! Cu cât a trecut timpul, experienþa mi-a dovedit cã intervenþia mea a fost justificatã. Am sã mai am prilejul de a reveni asupra acestui delicat amãnunt. În aceste zile ale lunei Mai ce s-au strecurat imediat dupã sosirea Principilor din strãinãtate, ce puteam face mai bine decât sã privesc la viaþa Curþii de la Cotroceni ce se desfãºura aºa de limpede înaintea ochilor mei curioºi ºi atenþi. Eram acolo o redusã mânã de oameni ºi-mi amintesc cu duioºie de acea ambianþã lipsitã de formalism[ul] ce atâta mã temusem cã am sã întâlnesc la o Curte Princiarã. Principele Ferdinand ºi Principesa Maria nu erau persoane distante pentru cei din jurul lor. Buni ºi extrem de politicoºi, amândoi, fãceau apropierea de dânºii uºoarã ºi plãcutã. N-am gãsit la ei acea rezervã rece, înãscutã sau adoptatã ce de obicei întâlnim la cei ce deþin puterea ºi au pãstrat aceastã splendidã însuºire pânã ce amândoi au intrat în împãrãþia umbrelor, cu toate dezamãgirile ce oamenii ºi viaþa au avut grija a le distribui ºi lor. Când încerc a-mi reaminti de vremurile de atunci, ºi-mi controlez impresiile, îmi dau seama astãzi cã ceia ce mi s-a pãrut la venirea mea acolo a fi un traiu foarte vioiu, neastâmpãrat ºi schimbãcios, a fost de fapt o epocã de liniºte patriarhalã ce, cu optimismul ºi lipsa de experienþã a tinereþii, credeam cã va dãinui de-a pururea. Din ceaþa amintirilor, mã încumet a reda, pe cât de fidel îmi este posibil, icoane din acel trecut ce ar fi pãcat de acoperit cu perdeaua indiferenþii ºi a uitãrii. 24

Activitatea unei zile normale începea la Cotroceni abea dupã micul dejun de la orele 9 dimineaþa ce se servea în holul etajului al doilea pentru amândoi Principii, dupã obiceiul din strãinãtate: Cafea cu lapte sau ceai; pâine prãjitã sau franzeluþe, unt, miere sau marmeladã, fructe. Principelui Ferdinand i se servea pe lângã astea ºi ouã, fripturi la grãtar sau schniþel cu cartofi. Micii principi erau serviþi în camera copiilor. În dimineþele frumoase ale primãverei se lua adeseori micul dejun afarã, pe terasa înfloritã din faþa Palatului ce avea privirea asupra întregului parc înverzit. Dupã primul dejun Principele, care în 1898 era comandantul brigãzii a 8-a de infanterie, pleca, fãrã a fi însoþit de adjutantul de serviciu, în trãsurã deschisã, vânãtorul pe caprã cu penajul alb fluturând în vânt, la biuroul sãu de la Corpul II de armatã de pe strada ªtirbei Vodã, de unde nu se înapoia decât la orele unu ºi 30, când se servea dejunul. Principesa a fost toatã viaþa ei o pasionatã pentru cãlãrie ºi de aceia trebuiau sã fie la grajduri în permanenþã mai mulþi cai de rasã pentru satisfacerea sportului ei favorit. În fiece dimineaþã eºea la cãlãrie, fie în parcul palatului, fie înafarã pe câmpul de exerciþiu de la Cotroceni, în care caz era urmatã de un cãlãreþ. Pe vreme de ploaie ora de cãlãrie se fãcea adeseaori în manejul palatului sau în acela al regimentului de cavalerie din apropiere. Numai mai târziu s-a clãdit manejul propriu al palatului, lângã intrarea de pe bulevard. Pe frig ºi zãpadã, am vãzut-o adesea cãlãrind în parc într-o lungã manta albastru închis cu galoane de argint, în felul acelora purtate de cerchezi, c’un pumnal de argint la ºoldul stâng, rumãnã la faþã de frig, cu gloriola pãrului ei auriu de sub cãciula de blanã neagrã. Era frumoasã ca fetele de împãrat admirate de mine în cãrþile de poveºti ale copilãriei. Alteori, mai ales primãvara, colinda pe ºoselele din marginea oraºului. Îmi povestea cãlãreþul care o urma cum începuse lumea sã ºtie cã era „Prinþeasa“, cum eºeau femeile ºi fetele în calea ei de-i ofereau flori din grãdiniþele þãrãneºti de care erau pline, pe vremuri, pitoreºtile mahalale ale Bucureºtiului, cum alergau copiii ºi mai ales þigãnuºii, strigând „ura“ cât le permiteau plãmânii, dar nimeni nu se gândea sã le arunce ºi lor câte un gologan sau sã mulþumeascã pentru florile primite, cãci Principesa nu ºtia încã pe atunci destul de bine româneºte. Dacã am vãzut aºa, l-am rugat pe secretarul Tamm sã atragã atenþia Principesei cã la noi era lumea obiºnuitã a lega de mãrirea celor de sus ºi concepþia unor oarecare dãrnicii tradiþionale în poporul nostru ºi aºa cãlãreþul primise poruncã sã aibã ceva gologani în buzunar când urma pe stãpâna. ªi lucrurile s-au petrecut cam aºa: Într-o 25

dimineaþã, pe când Principesa cãlãrea prin mahalaua Vãcãreºtilor, a eºit o fatã tânãrã dintr-o curte ºi a oferit Principesei tocmai florile ei favorite, câteva fire de crin. Principesa ºi-a adus aminte cã avea bani cãlãreþul, a ales cu degetele înmãnuºate cu multã delicateþã doi gologani de câte zece ºi i-a înmânat cu mare satisfacþie fetei, convinsã cã aºa monedã mare ºi grea trebuie sã fie, musai, ºi de mare valoare. Acuma nu mai putea spune nimeni cã nu fusese darnicã!... Ea nu cunoºtea valoarea realã a banului; socotelile bãneºti ale Regilor fiind în grija unor anume persoane din serviciul lor, ei n-au nevoie ºi deci nici obiceiul de a purta cu dânºii bani. Chiar când erau în strãinãtate ºi cumpãrau de prin prãvãlii, li se trimiteau conturile la domiciliu sau la hotel. Principele Ferdinand care îºi trãise prima tinereþe în Germania, mai avea oarecare ideie de realitãþi dar Principesei îi lipseau aproape cu totul. Maiorul-adjutant Aurel Demetrescu îmi povestea o istorioarã care ilustreazã destul de bine cele spuse mai sus. Vorbind într-o zi cu Principesa de scumpetea traiului din Capitalã (pare cã prin toate vremurile s-a cântat pe aceastã melodie) el s-a plâns cã plãteºte chirie pentru cele douã camere ce ocupa în strada Occident, douã mii lei. „Pe zi?“ a întrebat Principesa ... Chiar ºi Principele era stãpânit de o ciudatã concepþie asupra banului, ciudãþenie cu care de altfel a rãmas pânã astãzi ºi va rãmâne cât va trãi. Anume, protesta la toate sumele mici ce i se prezintau spre aprobare. Era o tocmealã permanentã ºi uneori destul de hazlie pentru o sutã sau douã de lei, dar îºi punea iscãlitura fãrã discuþie când era vorba de zeci de mii! ... În privinþa aceasta, acela care a fost totdeauna perfect la curent cu ceia ce se cerea ºi ceia ce trebuia plãtit, era Principele Carol. Sigur pe realitãþi, pentru cã era bine informat, modifica fãrã nici o ezitare sumele ce i se supuneau spre aprobare ºi totdeauna s-a dovedit cã avusese dreptate. La Palatul princiar dejunul avea loc la orele 1 ºi 30. În zilele obiºnuite, când nu aveau invitaþi, se servea o masã foarte bunã, gustoasã, uºoarã, compusã din cel mult trei feluri urmate de prãjituri, fructe, cafea; vin numai indigen. Principele nu aprecia decât bucatele gãtite fãrã cusur ºi avea simþul gustului foarte sensibil. Deseori fãcea observaþii asupra modului de preparare; am avut ocazie de nenumãrate ori sã citesc aceste observaþii asupra modului de gãtit trimise ºefului-bucãtar pe un bileþel ºi ne minunam cu toþii de unde poate sã ºtie Principele aºa de precis cum anume trebuiesc gãtite unele feluri mai deosebite. Mai ales pentru unt ºi untdelemn nu era chip sã-l mulþumeºti. A trebuit sã aducem untdelemn printr-o casã din Berlin iar untul, preparat special dupã indicaþiile sale la domeniul coroanei, nu 26

s-a bucurat niciodatã de deplina sa aprobare. Principesa, care se deprinsese cu bucãtãria de la Coburg, a adus prin 1900 de acolo pe ºeful bucãtar Edner care a funcþionat la Cotroceni pânã la încetarea din viaþã a Reginei Maria ºi pe urmã a trecut la Palatul Regal din Belgrad, în urma dorinþei exprimate de Regina Mãrioara. La orele 1 ºi 15 Maestrul Curþii, adjutantul de serviciu, secretarul particular ºi doamna de onoare erau prezenþi în salonaºul bizantin, anticamera sufrageriei de la etajul I. Eu vorbesc aci de ceia ce era Palatul Cotroceni în 1898. Pe locul unde se aflã astãzi biserica Cotroceni era în 1598 o micã bisericuþã din lemn închinatã sfinþilor Serghie ºi Vach. La 1675, Vodã ªerban Cantacuzino clãdeºte în locul ei biserica ziditã de azi, cu hramul Sfintei Adormiri ºi este sfinþitã la 14 August 1682. Cutremurul violent din 1802 ruineazã biserica ºi ea este refãcutã abea la 1806 de Alexandru Ipsilante. La 1893 Casa Bisericilor o renoveazã complect. Arhitectul fracez Gottereau a ridicat ce este astãzi Palatul Cotroceni, în 1893, pe locul vechii mânãstiri a lui ªerban Cantacuzino din care a mai rãmas numai parterul înglobat în construcþia actualã, câteva din vechile chilii prefãcute în odãi pentru personal, mai multe coloane ce formeazã acuma porticul ce leagã Palatul de atenanse5 ºi clopotniþa. Turnurile vechi ale bisericei nu mai sunt. În interior biserica posedã 12 din cei mai frumoºi stâlpi de piatrã din arhitectura munteneascã, copiaþi dupã acei din pronaosul de la Curtea de Argeº. În stânga este mormântul Principelui Mircea, mort de febrã tifoidã la 20 Octombrie 1916 în castelul ªtirbei din Buftea. Ulterior, Arhiducesa Ileana de Habsburg a mutat la Castelul Bran mormântul Principelui Mircea. Tot în stânga este ºi piatra de mormânt a spãtarului Iordache Cantacuzino mort în 1692. Mai sunt ºi alte pietre ale Cantacuzineºtilor, între care aceia a lui Matei Cantacuzino, decedat la 1715. În dreapta pronaosului este mormântul Domnitorului ªerban Cantacuzino, încetat din viaþã la 1689 în vârstã de 54 ani. Mai târziu, în timpul anilor, Principesa – care a avut mult gust ºi se þinea la curent cu miºcãrile artistice din strãinãtate – a modificat într’atât palatul, încât la 1930, când am trecut de la Cotroceni în serviciul Regelui Carol II, interiorul era complect schimbat. Gottereau construise palatul în stil modern, adicã mai bine zis, n-avea nici un fel de stil ºi încãperile erau lipsite de orice caracter. Au avut însã darul de a fi luminoase ºi þinute în linii simple, drepte, aºa cã Principesa a avut ce ºi unde modifica. Camera de culcare a ei a fost refãcutã de sculptorul Dietz ºi pictorul Elsner, într-un 27

fel de stil bizantin combinat cu multe motive celtice, dar din lipsã de fonduri, cu material uºor, imitând piatra sculptatã. Pentru ochi, dacã nu te uitai mai de aproape, era destul de atrãgãtor, original era în tot cazul. Când Regina Elisabeta a vizitat pentru întâia datã acest dormitor, s-a întâmplat sã fie de faþã ºi secretarul Principelui, Dr. Tamm, care mi-a povestit ulterior scena. Cum a rãmas ea mutã la vederea iatacului. Venitã din încãperile întunecoase ºi mobilate cu prost gust ale palatului din Calea Victoriei, nu-i de mirare cã dupã prima surprindere a putut exclama „Dar asta este ca în basme!“, când a vãzut acei pereþi sculptaþi în piatrã ale cãror arabesce ºi înflorituri reflectau lumina de lunã ce cobora din crucea baldachinului de deasupra patului argintat. Lângã cãpãtâiul patului era lampadarul în bronz lucrat de sculptorul Späthe ºi, rãspândite în toate pãrþile, o profuziune6 de obiecte de artã în aur, argint sau fildeº. Unul din pereþii iatacului fusese decorat cu o mare ºi frumoasã pânzã lucratã în ulei de cãtrã sora Principesei, pe atunci Mare ducesã de Hessa, care a fost dotatã de naturã cu un adevãrat talent pentru picturã. Tot acest interior era oricum impresionant cãci Principesei i-a plãcut întotdeauna tot ce-i frumos. Acest iatac nu mai existã astãzi. Dupã moartea Regelui Ferdinand a fost prefãcut într-o încãpere simplã cu pereþii albi ºi în stilul vechilor sãli din mânãstirile noastre. În ultimii ani ai vieþii sale Regina Maria a preferat stilul sobru al încãperilor ce ne-au mai rãmas prin unele locaºuri sfinte. Aºa foasta salã de bal de la etajul întâi a fost modificatã dupã arhitectura veche româneascã ºi este aproape identicã cu sala goticã a ºcoalei normale din Iaºi de la biserica Trei Erarhi. Buduarului alãturat i s-a dat caracterul interioarelor naþionale din Norvegia ºi Suedia, cu ornamentele lor sculptate în lemn înnegrit în foc. Unul din saloanele etajului întâi a fost refãcut în aºa numitul stil „secession“, un produs al ºcoalei artistice din Darmstadt foarte la modã prin 1900, în tonul dominant de aur ºi albastru. Parketul de lemn a fost scos ºi înlocuit cu plãci verzi de faianþã aduse din Anglia. Sala de bal în care avuseserã loc atâtea serate dansante ºi baluri, anostã ºi comunã, cu mulþimea oglinzilor din pereþi ºi a scaunelor cu paie ºi aurite, ca cele din restaurante ºi cafenele, a fost schimbatã cu desãvârºire dându-i-se un tavan gotic ºi liniile sobre ale vechii arhitecturi româneºti. Sufrageria alãturatã ºi coridorul pe care ambele aceste încãperi corespundeau au fost ºi ele modificate, în acelaºi stil, devenit în ultimii ani marea preferinþã a Reginei Maria. Tot în stilul aceleiaºi epoci este ºi copia 28

foiºorului lui Dionisie de la mânãstirea Horez care a fost alipitã aripei de nord-est a Palatului. Toate aceste prefaceri în vechia arhitecturã româneascã au fost executate de cunoscutul arhitect Gr. Cerkez. Pe când se construia acest foiºor, m-am dus într-o dupã amiazã sã privesc la lucrarea care mã interesa. Dupã câteva minute a venit ºi Regina Maria, care urmãrea zilnic cu mare atenþiune progresul clãdirei. Atunci am auzit din gura ei aceste neaºteptate cuvinte care m-au impresionat adânc: „Dacã o fi vreodatã sã mã goneascã din aceastã þarã care-mi este atât de dragã, vreau sã rãmânã câte ceva frumos dupã urma mea!“ Neschimbate au mai rãmas numai vechea sufragerie, cabinetul de lucru al Principelui precum ºi camera sa de culcare, un exemplu de simplicitate spartanã. De îndatã dupã dejun aveau loc audienþele la Principii Moºtenitori. Dupã audienþe demnitarii plecau acasã ºi nu mai reveneau decât a doua zi la orele 12, afarã de Mercuri ºi Duminicã, când Principii luau dejunul la palatul din Calea Victoriei. În orele în care lipseau generalul sau adjunctul de serviciu, îmi revenea mie îndatorirea de a semnala celor în drept orice modificare de program neprevãzutã, astfel cã-mi era cu neputinþã de a pãrãsi biroul în care era instalat pe atunci singurul telefon din tot palatul, afarã de acela special ce funcþiona între cabinetele de lucru ale Regelui Carol din Calea Victoriei ºi acela al Principelui din Cotroceni nesupus vreunui control posibil al centralei telefonice. Dupã ceaiul de la orele 5, cunoscutul „five o’clock tea“ englezesc, Principesei îi fãcea mare plãcere sã facã plimbarea zilnicã la ªosea, atât de afecþionatã de toatã societatea Bucureºtianã, mai ales de aceia care posedã trãsuri proprii. Principesa pleca cu o trãsuricã înaltã trasã de patru cai ungureºti mânaþi de ea însãºi. Altã datã se fãceau escursii cãlãri în împrejurimile oraºului. Invitaþii se adunau în curtea Palatului Cotroceni ori într’un loc hotãrât, la ºoseaua Kiseleff: cei care nu cãlãreau veneau în trãsuri. Uneori se luau merinde pentru dejun în aer liber ºi atunci era chemat ºi Ciolac cu banda sa de lãutari. Ofiþerii din cavalerie organizau ºi „rally-papers“, la care în locul unei vulpi gonite, un cãlãreþ lãsa din galopul calului bucãþele mici de hârtie indicând astfel drumul de urmat al cãlãreþilor. Printre invitaþii la aceste plimbãri apãreau foarte des Colonelul Bogdan, chipeºul comandant al Regimentului 4 Roºiori, Dra Olga Catargi, cãpitanul Jean Florescu – care ulterior a fãcut carierã frumoasã, maiorul 29

Magheru, Georges Odobescu, Dra Elena Odobescu, maiorul Ressel, locotenent Prodan – un frumos ºi elegant ofiþer de cavalerie care pãrea cã se cam amorezase de Principesa. Intimii sãi mi-au povestit cu mult humor cum odatã, cu prilejul unei escursiuni cãlãri, Prodan, care sta de vorbã cu Principesa, vãzând cã-ºi desmiardã calul, i-ar fi spus: „Ce fericit cal!“ Principesa, drept rãspuns, a tras calului o cravaºã violentã ºi a plecat fãrã alt rãspuns. Auzisem ºi eu cã Prodan era înamorat de Principesa, dar ºtiam cã nu este adevãrat. În realitate el fãcea curte lui Ducky, sora mai micã a Principesei, Ducesa Victoria Melitta, ºi mi se asigurã cã era foarte agreat de dânsa. Cu acest prilej îmi aduc aminte de o micã istorioarã ce ne-a amuzat mult pe atunci, petrecutã la una din seratele dansante de la Cotroceni. Dra Elena Casimir, în acele timpuri ataºatã pe lângã Principesã dupã recomandaþia Dnei Greceanu, prima doamnã de onoare a Principesei, i-a fãcut semn lui Prodan, invitat ºi el la seratã, sã iasã în coridor ºi acolo i-a ºoptit s-o urmeze dupã câteva clipe fãrã a atrage atenþia cuiva. L-a urcat pe scara cãtrã etaj ºi l-a uitat în camera Ducesei; nu ºi-a mai adus aminte de el decât spre sfârºitul seratei. Numai doi iniþiaþi au ºtiut de dispariþia simultanã din salon a Ducesei ºi a lui Prodan! ... Un episod enigmatic a avut loc cu ocaziunea înapoierei în strãinãtate a Ducesei. Prefectul de Mehedinþi, foarte încurcat ºi foarte mirat, relateazã telegrafic ºi confidenþial la Bucureºti cã din vagonul salon al Ducesei a scoborât la frontierã un domn Prodan. În urmã au reconstituit unii cã Prodan se urcase în vagon în gara Braºov, cu un mare buchet de flori în mânã ºi probabil cã din cauza marei viteze a trenului nu s-a mai putut da jos pânã la frontierã! Mai lua parte la aceste plimbãri ºi maiorul Basarabescu, ajutorul colonelului Bogdan, care s-a bucurat totdeauna de o mare simpatie a Principesei. ªi Principele lua parte la multe din aceste escursii dar nu se pierdea cu firea de dragul lor ºi nici mare amator de cãlãrie n-a prea fost. Masa de searã era cam pe la orele opt, cu un menu redus ºi fãrã invitaþi. Dupã masã se fãcea liniºte mare în palat. Principesa se retrãgea în apartamentele ei de la etaj iar Principele în biuroul sãu unde citea pãnã târziu sau îºi revedea albumurile cu timbre; era filatelist destul de pasionat ºi încã din copilãrie se îndrãgostise de aceastã îndeletnicire. Eu, cunoscându-i slãbiciunea, am contribuit în tot timpul vieþei sale, prin rugãciunile ºi intervenþiile mele pe la toþi directorii generali de Poºtã ºi Telegraf, [la] îmbogãþirea ºi completarea colecþiei sale care ajunsese la vreo 20 de albumuri ºi cuprindea multe exemplare frumoase ºi rare. Mã simt dator sã menþionez cã toþi Directorii Generali P.T.T. au fost totdeauna foarte amabili, atât cu 30

Regele Ferdinand cât ºi mai târziu cu Regele Carol II ºi le-au trimis regulat din exemplarele ce posedau în dublu sau triplu. În serile lungi de iarnã erau chemaþi uneori generalul Robescu, Drul Tamm, adjutantul de serviciu ºi unul din ofiþerii de la brigada Principelui. Se fãcea o partidã de whist, pe mize de familie ºi cu trataþie de bere. Era singurul joc de cãrþi pe care l-a cunoscut vreodatã Principele Ferdinand. Dupã orele 10 se stingeau luminile în antreul palatului; lacheii de serviciu dispãreau ºi rãmânea numai bietul Neumann pânã târziu în noapte, moþãind pe un scaun la uºa dormitorului, pãnã se hotãrea ºi Principele sã se culce. Acea lunã Mai a trecut nespus de repede pentru mine, cãci toate îmi erau noi ºi extrem de interesante. La Cotroceni era viu aºteptatã parada de 10 Mai. Principii asistau cãlãri la repetiþiile ce trupele fãceau în vederea defilãrii. Am avut ocazia sã mã încredinþez personal de impresia adâncã ce fãceau asupra Familiei Princiare aclamaþiile publicului bucureºtean cu prilejul paradei. Observator obiectiv, am vãzut ºi am auzit cã tânãra pereche princiarã se bucura de dragostea Bucureºtenilor. Aproape zilnic veneau la Cotroceni miniºtrii noºtri precum ºi din cei strãini. Prim Ministru era Dimitrie Sturdza. Miºu Pherekyde la Interne, I. Brãtianu la Lucrãri Publice, Stolojan la Agriculturã, Gh. Palade la Justiþie, Spiru Haret la Culte ºi Instrucþie, General Berindei la Rãsboiu, Prefect de Poliþie Caton Lecca. Dintre miniºtrii strãini erau: de Fonton al Rusiei, de Bray-Steinburg al Germaniei, baronul de Aehrenthal al Austro-Ungariei, Arsène Henri al Franþei ºi Beccaria d’Incisa al Italiei. Semnalez vizitele ce perechea princiarã le fãcea ºi au continuat a le face în toate pãrþile, în tot cursul vieþii lor, precum ºi caldul interes ce purtau tuturor manifestaþiilor vieþii noastre româneºti pe teren social, artistic, cultural ºi economic. Aºa la 10 Mai al acestui an au vizitat în cursul zilei expoziþia artiºtilor în viaþã, la Ateneul Român, conduºi fiind de Stãnescu, direcorul ªcoalei de Arte-Frumoase. La 12 Mai Principii au petrecut la garã pe Regina Elisabeta care pleca la Neuwied, însoþitã de Olga Maurojeny, Marie Fãlcoianu, Marie Poenaru, Eufrosina Bãicoianu, Dra Costacopol ºi colonel Priboianu, adjutant al Regelui. La 21 Mai au vizitat, dupã tradiþie, Târgul Moºilor, unde au fost primiþi ºi conduºi de primarul Robescu. Cine îºi mai aduce aminte astãzi de vechiul, veselul ºi dispãrutul Târg al Moºilor, cu norod mult ºi amestecat, cu tarabe pline de toate mãrfurile „cele mai rare ºi elegante“, cu restaurantele, berãriile, 31

panoramele, circurile, fotografii „à la minut“, cu þuicã de la butoi, cu floricele calde, cu gogoºi din ulei fierbinte, turtã dulce de la lipoveni, alune de America, praf de nu mai vedeai cu ochii, larmã de trâmbiþe, surle, tobe ºi mult, mult tãrãboi! La 6 Iunie al fiecãrui an, cu exactitate matematicã, toatã Familia Regalã pleca sã ia reºedinþã la Sinaia. Principii locuiau pe atunci încã la vechiul Foiºor, neîncãpãtor ºi lipsit de luminã; abea acuma începuserã sã facã proiectul pentru clãdirea Peliºorului. Principesa ar fi vrut sã mai întârzie prin Capitalã ºi dupã 6 Iunie, cu toatã plaga þânþarilor datoritã parcului, dar dorinþa Regelui care abea aºtepta sã se revadã la Peleº, trebuia respectatã. ªi avea dreptate Regele Carol. Palatul din Calea Victoriei nu era de suportat pe timpul verii. Se învechise casa Goleºtilor ºi, cu toate cârpelile, reparaþiile ºi adãogirile, nu era agreabilã de locuit. Terenul pe care se clãdise în vechime casa, pe vechia albie a Dâmboviþei, fugea mereu. Când la 1930 am intrat în camerile ocupate altã datã de suveranii dispãruþi, ne-am mirat cã zidurile au mai putut rãmâne în picioare cu adâncile ºi gravele crãpãturi ce prezintau. Ca sã nu mai vorbesc de mirosul ce se rãspândea în toatã casa de la vechile instalaþii sanitare. Cred cã nici unul din boerii noºtri Bucureºteni nu s-ar fi mulþumit sã trãiascã în încãperile lipsite de comfort ale Regelui ºi Reginei. La 1 Iulie Principii Moºtenitori asistã la Constanþa la botezul celor douã vase noi ale serviciului maritim român: „Regele Carol“ ºi „Principesa Maria“. Am ºi astãzi înaintea ochilor frumuseþea acestor vase, silueta lor elegantã ºi splendoarea albã a þinutei lor. Erau cele mai frumoase vase de pasageri de pe toatã Marea Neagrã ºi am avut satisfacþia de a face escursii cu ele în suita membrilor Familiei Princiare. La 5 Iulie Principesa Maria, însoþitã de Colonel ºi Olga Prezan, a plecat la Coburg sã viziteze pe mama Principesei, Marea Ducesã de Saxe-Coburg ºi Gotha, nãscutã Maria Alexandrovna, mare ducesã a Rusiei. ªtiam mai dinainte de acest proiect dintr-o aluzie a Colonelului care a adãogat: „Dacã, bine înþãles, aprobã Regele!“ N-am înþãles decât mai târziu, mult mai târziu, tâlcul acestor cuvinte ce mi s-au pãrut atunci fãrã vreo importanþã. Voi mai vorbi de asta. La 13/27 Iulie Regele Carol ºi Principele Ferdinand au plecat în Rusia pentru a face o vizitã Împãratului Nicolae II. În suitã: Lt-Colonel Georgescu, Comandor Graçoski, Maior Aurel Demetrescu ºi Dr. Theodori, medicul Curþii Regale. S-au înapoiat de acolo la 26 Iulie. 32

În ziua de 4 Septembrie Regele Carol care se afla într-o scurtã vizitã la familia sa aflãtoare la Castelul Weinburg din Elveþia, o proprietate a familiei Hohenzollern, pleacã spre Viena pentru a lua parte la înmormântarea Împãrãtesei Elisabeta a Austriei, asasinatã miºeleºte la Geneva de italianul Lucheni. 18 Septembrie: Principesa se înapoiazã la Sinaia, iar la 19 septembrie sosesc acolo în vizitã Marii Duci ai Rusiei, Boris ºi Andrei Wladirovici, veri primari ai Principesei, însoþiþi de adjutantul lor, Contele Stackelberg, acela care mai târziu, în Primul Rãsboi Mondial, a comandat cavaleria ruseascã nimicitã de Mareºalul Hindenburg în luptele de la Lacurile Mazuriene. Tot atunci a sosit ºi Alfred, Principele Moºtenitor de Saxa-Coburg-Gotha, fratele Principesei Maria, ofiþer în armata germanã. Pe toþi aceºti musafiri i-am avut ºi câteva zile la noi în Bucureºti. Poate sã-ºi închipuie lesne, oricine, distracþiile ce puteau sã-i aºtepte la Cotroceni pe aceºti tineri vioi ºi foarte turbulenþi, rãsfãþaþi, deprinºi cu toate minunãþiile ce viaþa din strãinãtate poate oferi unor tineri din aceastã clasã socialã. Când n-au mai avut ce imagina, au terminat prin a cere biciclete, sport nou ºi foarte la modã atunci. S-au plimbat cu ele prin parc, pe ºoseaua Cotroceni ºi la urmã, gãsind probabil cã ºi distracþia asta n-avea destule senzaþii, s-au amuzat coborând cu bicicletele scara de marmorã ce porneºte de la etajul întâi cãtre holul Palatului. Numai la circ vãzusem aºa acrobaþii ºi ne-am mirat cu toþii cum de nu ºi-a rupt gâtul nici unul din ei. Remarcabil de frumos era Marele Duce Boris. La Petersburg avea reputaþia de a fi mare crai. Odatã cu deschiderea Parlamentului la 15 Noembrie, s-a înapoiat în Capitalã toatã Familia Regalã. Eu eram acum complect la curent cu toate exigenþele serviciului meu, de asemenea ºi timpul îmi dãduse posibilitatea a lua contact mai deaproape cu toate persoanele de la curtea princiarã. Fireºte, acelea cu care lucram zilnic m-au interesat în chip deosebit, în primul rând Generalul Robescu, al cãrui ajutor voluntar devenisem din primele zile. M-am ataºat numaidecât de dânsul. Era fãcut pentru slujba de la Curte, cu politeþea ºi manierele sale distinse. Era considerat casaþie7 în chestiuni de protocol. Foarte elegant, cu acea eleganþã sobrã a omului de bun gust, inimos ºi serviabil cu tot scepticismul ºi lipsa de iluzii, cam bãnuitor ºi foarte des ironic. Cunoºtea toatã societatea bucureºteanã din tatã în fiu, cu toate rudele bãrbãteºti ºi femeieºti, cu istoria trecutului ºi averei lor ºi, natural, nu se putea sã nu fie perfect la curent cu cronica scandaloasã a întregei noastre vieþi. Vãcãrescu (Claymoor), reporterul monden al ziarului „l’Indépendance Roumaine“, nu 33

era decât un biet ucenic pe lângã Robescu, mãcar cã era autorul „Almanachului Bucureºtean“. Întocmeam cu indicaþiile sale listele persoanelor ce puteau fi invitate la seratele dansante de la Cotroceni, cele mai cãutate ºi cerºite invitaþii, mult mai cãutate decât cele pentru balurile Palatului Regal, pentru cã se petrecea mai bine la Cotroceni ºi pentru cã nu era chematã decât anume lume, aceea cunoscutã ºi simpatizatã de ambii principi, excepþie fãcând personagiile oficiale care în nici un caz nu puteau fi trecute cu vederea. Comentariile ce auziam de la Robescu cu prilejul alcãtuirei acestor liste erau nespus de interesante ºi amuzante, trecute prin sita umorului sãu uscat. Avea dânsul însã ºi un cusur – dacã acesta poate fi numit cusur. Þinea sã ºtie tot ce se petrece la Curte, dar nu era destul de prudent în modul cum cãuta sã-ºi procure informaþiile. La început am bãnuit cã culegerea acestor ºtiri era datoratã doar unei curiozitãþi proprii firei sale, cu vremea însã, am înþãles cã era ceva mult mai serios la mijloc. Dupã cum era de aºteptat, lucrul s-a simþit – la aºa o curte micã, nu-i de mirare – ºi atunci m-am grãbit sã-l previu, îmboldit de sincera mea afecþiune pentru dânsul. Nu m-a ascultat însã... Se poate cã n-a vrut sã þie socotealã de avizul meu dezinteresat, dar e mai probabil cã n-avea cum face altfel. Regele Carol a vrut întotdeauna sã cunoascã în toate amãnuntele cum se desfãºoarã viaþa întregei Familii Regale ºi mai avea un ochi atent ºi asupra anturajului care în toate timpurile a fost ales, numit ºi plãtit de el. Om cu viaþa rânduitã dupã principiile sale austere ºi rigide în care numai îndatoririle contau, formalist, stãpân absolut pe el însuºi, responsabil în faþa þãrii ºi a lumii întregi pentru directivele ce impunea întregei Familii Regale, el nu putea tolera abateri de la ceia ce forma îndreptarul sãu de viaþã. La Cotroceni însã se aflau diferenþieri de aceastã concepþie a lui. Principesa tânãrã, frumoasã, inteligentã, cãutatã ºi curtatã, stãpânitã de un imens dor de a trãi ºi de a trãi rãpede, fierbinte, neºtiind totdeauna sã impunã altora ºi nici sã pãstreze pentru ea înseºi distanþele ce se impuneau, se încadra cu greu, ba uneori nu se încadra deloc, în programul de mândrã ºi asprã demnitate a Regelui Carol. ªi generalul Robescu era obligat sã vadã ºi sã vorbeascã ºi a vorbit, chiar de multe ori, dar nu existã ureche mai surdã decât aceea care nu vrea s-audã. A avut atunci însãrcinarea foarte neplãcutã pentru un om de fineþa sa ºi primejdioasã pentru un curtean de a transmite cui de drept arãtãrile ºi avizurile ce se impuneau. Ele erau uneori atât de delicate, încât Robescu nu îndrãznea sã le prezinte personal Regelui ºi atunci le comunica prin mijlocirea lui Ion Kalinderu, primul demnitar al Curþii ºi persoana care 34

deþinea încrederea Regelui, consultat mai totdeauna în chestiuni intime ce priveau Familia Regalã. Principesa a aflat ºi a tãcut, dar n-a uitat. Viitorul o va dovedi. Ca ºi cu generalul Robescu, aveam contact zilnic cu Drul Tamm, secretarul particular al Principelui. Doctor în filozofie din Germania, foarte cult ºi dotat cu mult talent literar, a avut câteva lucrãri publicate în Germania iar la noi a scris în revistele noastre articole istorice privitoare la origina românilor, dovedind cu multã competinþã lipsa de temei a teoriei lui Rössler8. N. Iorga l-a citat pentru asta, în studiile sale. Se ocupa mult cu folclorul românesc ºi cu toate cã pronunþa limba noastrã cu oarecare accent strãin, poseda un mare ºi bogat material de cuvinte neaoºe ale noastre cu care îi plãcea sã se fãleascã. Când a aflat cã am fost elevul lui Ion Creangã la ºcoala primarã din Iaºi, a început sã-mi reciteze toatã sumedenia de vorbe moldoveneºti culese din povestirile ºi scrierile lui Creangã. L-am vãzut în contact strâns cu toatã intelectualitatea noastrã ºi mult apreciat în cercurile junimiste din Capitalã. Invitat adeseori la P. P. Carp, pentru care avea o mare admiraþie, de asemenea ºi la Kiderlen-Wächter, ministrul Germaniei la noi. ªi ulterior Cancelarul Imperiului German9. Om comunicativ, spiritual, corect, totdeauna bine dispus, foarte citit, având mereu ceva interesant de istorisit ºi de aceia foarte agreat de Principele, mare cititor el însuºi. Toate glumele auzite de la P.P. Carp ºi Iorga le povestea Principelui care fãcea mare haz de ele, de aceia era invitat la toate vânãtorile la care era ºi Principele. Tamm fusese recomandat Regelui Carol de cãtrã Dna Mite Kremnitz, soþia Drului Kremnitz, unul din medicii care au îngrijit pe Principele în timpul gravei sale boli de febrã tifoidã ºi apoi mort subit în Castelul Foiºor din Sinaia, unde nu lipsise un moment de la patul bolnavului. A fost înmormântat printre brazi, într-un colþ singuratec ºi poetic la Poiana Þapului. Angajat la început ca secretar particular al Principelui Moºtenitor, Tamm a fost încãrcat ulterior, dupã propunerea lui L. Basset, cu administraþia Casei, slujbã pentru care n-avea nici pregãtirea ºi nici înclinaþia necesarã. Or, Casa Princiarã era redusã pe atunci la cei 25.000 lei lunar acordate de Stat. Dar nu era cu putinþã sã împlineºti cu aceastã sumã nevoile totale ale gospodãriei. Cu firea sa cumpãnitã ºi liniºtitã, Principele era totdeauna rezervat în cheltuielele sale ºi mai ales nu-i plãcea sã se intervinã la Palatul Regal, adicã la Regele Carol, pentru insuficienþa fondurilor. Principesa, însã, nu s-a putut acomoda niciodatã cu modestia bugetului 35

mai sus pomenit. I-a plãcut, de pildã, sã modifice aspectul nearãtos al interioarelor palatului ºi sã complecteze chiar anume lipsuri; copiii care soseau mereu impuneau mãrire de personal, cãlãtoriile dese în strãinãtate, seratele ºi balurile ºi toatã amploarea cerinþelor unor oameni ºi vremuri noi, cereau bani. Este adevãrat cã Regele Carol venea din când în când în ajutorul nevoilor de la Cotroceni, dar numai în mãsura celor strict necesare, aºa cã atunci când nu erau bani în casã, Tamm trimitea la Bank of Rumania conturile ce trebuiau plãtite, atât în þarã cât ºi în strãinãtate. Natural, la Bancã creºteau datoriile. Principii ºtiau bine acest fapt dar n-au avut curajul sã mãrturiseascã aceasta Regelui. Lucrurile au mers ele aºa câþiva ani, spre mulþumirea tuturor, pânã în ziua când datoriile au ajuns sã depãºeascã 600 000 lei ºi Tamm a început sã prindã fricã. 600 000 erau bani mulþi pe vremea aceea, chiar ºi pentru Vodã Carol ºi nu se putea prelungi la infinit sistemul simplu al contractãrei de datorii. ªi atunci s-a produs tãrãboiu mare! Vodã Carol ºi Basset l-au scos vinovat pe Tamm, cã de ce n-a avizat palatul regal despre datoriile fãcute ºi cã de ce s-a împrumutat cu bani pe piaþã pentru susþinerea cheltuielelor casei Princiare. Drul Tamm a rãspuns cã el îºi ia rãspunderea pentru procedeul întrebuinþat ºi cã la urma toatã, el n-a fost angajat ca sã spioneze ºi sã denunþe în Calea Victoriei felul de a trãi al Principilor Moºtenitori. Un asemenea rãspuns dat Regelui Carol nu putea însemna decât demisia lui Tamm. Ceia ce s-a ºi întâmplat. N-am auzit cã Principii, în teama lor de Vodã Carol, sã fi încercat mãcar a lua apãrarea omului care i-a acoperit cu discreþia sa ºi el a fost silit sã se înapoieze în Germania cu beneficiul unei pensii lunare de 200 lei! Se însurase, nu demult, cu fiica preotului de la biserica Luteranã din Capitalã ºi mai tãrziu, dupã Primul Rãsboi Mondial, am vãzut o scrisoare a lui Tamm cãtrã Regele Ferdinand în care se plângea cã-i merge foarte greu. Mai pe urmã Tzigara-Samurcaº, fost bun prieten al lui Tamm, mi-a istorisit cã acesta s-a prãpãdit în mare sãrãcie în Germania. Pânã la finele lui Noembrie a funcþionat la Cotroceni un singur adjutant, Colonelul Prezan, soþia sa fiind doamna de onoare a Principesei. Dispoziþia de a numi pe soþia adjutantului regal doamnã de onoare nu s-a mai repetat de atunci decât o singurã datã, anume cu Dna Elise Grecianu, soþia maiorului din cavalerie Petre Grecianu numit adjutant al Principelui. Lt.-colonel Prezan aducea cu dânsul reputaþia unui eminent militar, reputaþie ce s-a dovedit pe de-a întregul meritatã prin splendida carierã ce a fãcut în viitor ºi marele rol jucat pe timpul Primului Rãsboi Mondial când 36

a fost numit ºeful Statului-Major al Armatei. Înalt, svelt, vioiu, cu un început marcat de chelie ºi o micã bãrbuþã castanie, era un om foarte politicos, cu þinuta sigurã ºi socotit la vorbã, destoinic sfãtuitor totdeauna; pãrea a fi o fire blajinã, în realitate însã era energic, dârz în hotãrârile sale, clar vãzãtor ºi foarte militãros. Amândoi soþii Prezan mi-au arãtat totdeauna aºa de multã simpatie încât m-am ataºat cu toatã sinceritatea de dânºii. Dupã plecarea lor de la Curte, i-am regretat din inimã; ani ºi ani de-a rândul n-am lipsit vreodatã sã nu-i felicit la onomastica lor, sau la anul nou, precum nu i-am lãsat niciodatã fãrã ziare strãine ºi de ale noastre când se aflau la moºia lor Schineta din judeþul Roman. Olga Prezan era pe atunci, în 1898, când am cunoscut-o întâi, o femeie tânãrã de tot, foarte frumuºicã ºi tare atrãgãtoare, cu surâsul jucând în colþul buzelor roºii, o brunã cu pieliþa obrazului matã ºi ochi frumoºi scânteietori în care sãlãºluiau mai multe varietãþi de draci. Azi s-ar spune de ea cã are mult, foarte mult „sex-appeal!“. Mie mi-a fãcut la început impresia unei tinere doamne foarte drãguþe, dar fãrã multã personalitate, cãreia puteai sã-i dai sfânta cuminecãturã fãrã prealabilã împãrtãºenie. Numai mai târziu am început a ghici temperamentul ei nãbãdãios ºi voinþa puternicã ce se ascundea în statura plinuþã ºi graþioasã a acestei doamne care a fost totdeauna o indiscutabilã ispitã pentru mulþi bãrbaþi. Cu mine s-a arãtat prietenoasã din primele zile. Probabil ºi faptul de a se vedea cu Colonelul Roni, tatãl meu vitreg, a contribuit într-o oarecare mãsurã la lipsa de formalism în conversaþiile ei cu mine, dar nu mai puþin adevãrat cã era ºi ea o fire apropiatã ºi comunicativã, aºa cã foarte dese ori stãteam de vorbã cu ea de tot soiul de lucruri. Îmi amintesc foarte limpede, cum odatã când priveam cu dânsa la niºte splendizi trandafiri ce-i primise, îmi puse neaºteptata întrebare: „ªtii sã fii discret?“ La rãspunsul meu cã un funcþionar de stat ataºat cu serviciul la Curtea Princiarã nici n-ar putea exista acolo dacã n-ar fi discret, a pãrut mai satisfãcutã ºi a început sã-mi povesteascã de iarna petrecutã cu Principii Moºtenitori la Nisa, în Chateau Fabron, proprietatea mamei Principesei, ºi de marea pãrere de rãu a Principilor când au trebuit sã plece de acolo; printre altele îmi face urmãtoarea confidenþã: Într-o zi însoritã, plimbându-se cu Principesa prin oraº, s-au oprit amândouã la vitrina unei case de mode parisiene în care erau expuse ultimele modele de pãlãrii de damã. Pe când admirau eleganþa acestor modele ºi constatau în acelaºi timp, cu pãrere de rãu, scumpetea lor, s-a oprit lângã dânsele, atras de frumuseþea Principesei, un tânãr ºi 37

foarte drãguþ ofiþer de marinã, probabil de pe unul din vasele strãine ce de obiceiu staþioneazã prin apele Coastei de Argint ºi care, neºtiind cu cine are de a face, a intrat în vorbã cu Principesa. Cã incidentul nu s-a isprãvit aci. S-au mai revãzut ºi cã Principesa n-ar fi rãmas indiferentã la farmecele tânãrului marinar care a cumpãrat ºi dãruit Principesei douã din pãlãriile admirate ºi dorite de dânsa. Redau textual cuvintele cu care ºi-a încheiat istorioara: „Orice s-ar spune, pentru douã pãlãrii Domnule?“ ... Nu pot reda stupoarea mea, om abea venit de câteva luni la Curte, la auzul acestei povestiri rostite cu anume zâmbete ºi cu un accent de nespus dispreþ!... Mi s-a pãrut cã mã prãbuºesc de la o imensã înãlþime ºi cã n-a mai rãmas nimic din mine ... Autenticitatea acestei întâmplãri n-o pot garanta, dar stau garant pentru redarea fidelã a celor auzite mai sus de la Olga Prezan. Pe urmã, dupã ce mi-am revenit din consternaþia provocatã de aºa revelaþie, mi-am pus creierul la contribuþie ºi am cãutat sã-mi dau seama pentru anume care motiv a þinut Olga Prezan, Doamnã de Onoare a Principesei Moºtenitoare, sã mã punã la curent, pe mine, cu incidente de aºa delicatã naturã din viaþa stãpânei sale. Explicaþia a venit ºi ea, mai târziu. În ultima sãptãmânã din Noembrie a fost ataºat pe lângã Principele maiorul Aurel Demetrescu din Statul-Major Regal. Om tânãr cu mustaþã ºi sprâncenele ca pana corbului. Poseda cel mai frumos ºi bogat pãr alb pe care l-am vãzut vreodatã la un bãrbat. Foarte chipeº ºi totdeauna deosebit de elegant, avea prestanþã. Uniformele ºi le comanda la un croitor din strãinãtate iar rufele le trimitea regulat spre spãlare la Viena, unde fusese ataºat militar pe lângã legaþiunea noastrã de acolo. De þinutã mai þeapãnã, mai rigidã decât ar fi fost nevoie la Palat, cam mândru ºi distant, nu prea inspira multã simpatie la prima vedere. Mai era ºi de o meticulozitate puþin obiºnuitã. Vai de ofiþerul, de orice grad ar fi fost, care sã nu sã fi prezentat cu 15 minute înaintea orei fixate, sau la care ar fi vãzut cel mai mic cusur în îmbrãcãminte sau, Doamne fereºte, vr’un fir de praf pe ghete. Observaþia cãdea la secundã, rãspicatã, nemiloasã, tãioasã ºi rostitã cu o liniºte în glas ºi figurã ca ºi cum nu s-ar fi adresat la oameni ci la niºte manechine. Cu toatã aceastã atmosferã de rãcealã ce plimba cu el, avea totuºi inimã bunã; extrem de corect în toate ale sale ºi nespus de sensibil la tot ce se atingea de situaþia sau de persoana sa. A rãmas totdeauna demn. Eu am prins dragoste pentru el ºi a ºtiut-o. Când era de serviciu ºi avea un moment liber, venea la mine ºi ne puneam la taifas. Atunci devenea deodatã alt om decât acela ce se arãta în lume, în special era amuzant de a asculta pãrerile sale asupra 38

sexului frumos ºi nu lipsitã de originalitate concepþia sa desamãgitã despre viaþã. Amãnunt constatat de mine: El ºi cu Olga Prezan nu se puteau suferi. A stat la Cotroceni pânã la înaintarea sa pe ziua de 10 Mai 1903, când a fost mutat la Regimentul 22 Infanterie. În 1908 Colonel plin, mi se pare, a fost numit ºeful statului-major al Corpului II de Armatã. Într-o dimineaþã din Septembrie al aceluiaºi an, am fost chemat la telefon ºi însãrcinat sã aduc la cunoºtinþa Principelui cã Colonelul-Adjutant Aurel Demetrescu s-a împuºcat la locuinþa sa cu o armã Mannlicher. Principii au fost adânc afectaþi de moartea tragicã a fostului lor Adjutant pe care l-au simpatizat ºi toþi de la Cotroceni l-au regretat sincer, în special eu, care am þinut mult la el. Nu l-am putut uita niciodatã ºi i-am pãstrat în tot restul vieþei o amintire afectuoasã pentru caracterul sãu demn. Mai târziu mi s-a spus cã gestul sãu nenorocit ar fi fost provocat de o pierdere la cãrþi, la Jockey-Club. Am rãmas surprins de acest svon. Nu l-am cunoscut jucãtor de cãrþi, cel puþin cât a fost la Palat, nu s-a ºtiut de aºa ceva. El îmi spusese de multe ori cã sora sa, Dna Cincu, care se bucura de o situaþie materialã bunã, îl ajuta bãneºte de multe ori. Este posibil cã pierderi repetate l–au oprit de a mai apela la sprijinul sorei sale. Mai este posibil cã ºi-o fi atras observaþii de la superiorii sãi din pricina jocului. Nu trebuie uitat cã Principele comanda la Corpul II de Armatã, cã Colonelul Demetrescu devenise ºeful sãu de statmajor ºi cã din ambiþie, spre a nu fi umilit, a preferat sã moarã. Sfârºitul de an a fost foarte liniºtit. În fiecare Duminicã, Principele, însoþit de adjutantul sãu, asista la slujba religioasã a capelei catolice din Pitar-Moºu, slujbã la care adeseori asista ºi Regele Carol. La 24 Decembrie avea loc la Cotroceni serbarea pomului de Crãciun. Cu douã sãptãmâni înainte începeau pregãtirile de tot felul. Grãdinarul de la Castelul Peleº trimitea un brad înalt ºi frumos, pe alese, Beghenau, inspectorul silvic de pe domeniul de vânãtoare al Principelui trimitea vânat, Brüning, administratorul moºiei Principelui, Poenii, de lângã Iaºi, trimitea vâsc, din ordinul Principesei care þinea la tradiþia englezeascã de a împodobi de Crãciun camerele cu vâsc. De la Nürnberg, din Germania se aduceau podoabe pentru pom. Erau cele mai frumoase pe care le-am vãzut vreodatã; soseau colete întregi pentru cã erau ieftine de tot. Intendantul pregãtea listele de cadouri. Fiecare om de la Curte, începând de la cel mai mic ºi pânã la cel mai înalt demnitar primea un cadou la pomul de Crãciun. ªeful 39

bucãtar ºi patiserul îºi adunau ºi pregãteau toate bunãtãþile pentru masa din seara aceea. Principii vizitau cu zile înainte prãvãliile din Calea Victoriei pentru a cumpãra cadouri de distribuit. Preferaþi erau bijutierul Resch din Calea Victoriei ºi magazinul O. H. Müller din Pasagiul Român, ambe firme dispãrute astãzi. Acest frumos obicei se datoreºte Principelui Ferdinand. ªi la Palatul Regal se distribuiau cadouri de Anul Nou, dar numai personalului superior ºi fãrã festivitatea pomului. În anii despre care vorbesc aci, distribuirea aceasta de daruri nu se înfãþiºa ca un capitol bugetar de vreo însemnãtate, mai pe urmã însã, mai ales sub domnia Regelui Carol al II-lea, numãrul întregului personal, superior ºi inferior, acela din Capitalã, precum ºi acela din afarã care se bucura ºi el de aceastã atenþiune, se mãrise într’atâta, odatã cu urcarea preþurilor lucrurilor, încât se prezenta acuma ca o cheltuialã ce nu se mai putea trece neobservatã ºi de aceia în ultimii ani s-a produs oarecare parcimonie cu prilejul acestei intime serbãri. Când bradul sosit din Sinaia era aºezat în marea salã de bal, Principesa invita câteva domniºoare din societate la masa de searã ºi dupã masã ajuta toatã lumea la împodobirea imensului pom care ajungea pânã în tavan. Din cauza înãlþimii sale nu se fixau pe el lumânãri, cum e datina, ci niºte mici lãmpi electrice de toate culorile. În unii ani, dupã cum dorea Principesa, pomul nu purta decât podoabe ºi lumini albe; pe crãngi se presãra un fel de puf alb din asbest care imita la perfecþie zãpada ºi dupã ce bradul era considerat ca suficient încãrcat, seara se termina ºi cu dans. Nelipsite de la aceste seri erau domniºoarele Robescu, cele douã fiice frumoase ale generalului Robescu. În ajunul Crãciunului, la orele 6 seara, toatã lumea învitatã trebuia sã fie în salã. Veneau Regele Carol I ºi Regina Elisabeta cu câteva persoane din anturajul lor; intra pe urmã: toatã omenirea Curþii de la Cotroceni în haine de sãrbãtoare ºi sã citea pe faþa tuturor mândria ºi mulþumirea de a fi chemaþi ºi ei sã stea alãturi de tot ce era mai înalt în þara noastrã. La una din extremitãþile sãlii, spre camera de lucru a Principelui, era înãlþat pomul cu sutele de podoabe în toate formele ºi culorile, cu mulþimea luminilor aprinse ºi cu beteala argintie atârnatã de-a lungul crengilor verzi de brad presãrate cu zãpadã. Lângã pom luau loc Regele Carol ºi Regina Elisabeta cu pãrul ei alb ºi culoarea îmbujoratã a feþei sale iar lângã ei Principele, Principesa cu copiii lor; urmau Mareºalul Curþii Regale, una din doamnele de onoare a Reginei, Generalul Robescu, Dna Prezan, Adjutanþii regali – 40

Colonelul Prezan ºi Maior A. Demetrescu, Drul Tamm, Drul Romalo – medicul Curþii Princiare, guvernantele micilor principii ºi restul personalului, cei de la bucãtãrie în alb, cu bonetele albe pe cap, intendantul, valeþii de camerã ºi lacheii în uniforma de galã ºi pe urmã bonele de la copii, spãlãtoria ºi grajdurile. Luminile se rãsfrângeau din oglinzile mari ce acopereau pereþii ºi din profunzimea de aurituri rãspânditã în toate colþurile sãlii, strãluceau pe uniforme ºi decoraþii, pe pietrile preþioase ale Reginei ºi Principesei, rãspândind culoare ºi viaþã peste tot, îndulceau negrul posomorât al fracurilor ºi dãruia întregei adunãri o înfãþiºare de bogãþie ºi viaþã mulþumitã. Ochii se opreau numaidecât asupra celor douã figuri, a bãtrânului Rege cu þinuta sa aristocraticã, în sobra sa uniformã neagrã de general de infanterie ce a afecþionat toatã viaþa, precum ºi asupra radiantei arãtãri de tinereþe ºi frumuseþe a Principesei Maria. Aproape de brad era o masã lungã pe care erau aºezate darurile; întâi cele ale Regelui ºi Reginei pentru toþi membrii Familiei Princiare. Uneori, Regina Elisabeta adãuga ºi pentru noi, ceilalþi, fotografii iscãlite de Regele ºi Regina sau cãrþi de ale Reginei cu autograful ei. Fiecare cadou avea biletul sãu, pe care era scris de mâna Principelui numele persoanei cãreia îi era destinat. Principele þinea sã înmâneze personal darul sãu fiecãruia ºi avea totdeauna ºi câteva cuvinte amabile de adãogat. Dupã împãrþirea cadourilor personalul se retrãgea ºi rãmânea numai Familia Regalã cu demnitarii Curþii invitaþi care se aºezau la masã. La orele 10 ºi 30, [cel] mult 11, festivitatea era isprãvitã. Dupã atâþia ani, sã ridicã ºi astãzi înaintea ochilor mei sufleteºti viziunea primului meu pom de Crãciun la Palatul Princiar de la Cotroceni, ca un fel de film dintr-o poveste trãitã de mult, a unei lumi ce a dispãrut.

Chiru (n. red.) camerã (n. red.) 3 ghiceascã (n. red.) 4 suflet de slugã (n. red.) 5 clãdirile anexã, dependinþele (n. red.) 6 Din fr. profusion, abundenþã (n. red.) 7 Probabil cã Buhman a dorit sã spunã cã Robescu era o adevãratã autoritate în materie de protocol. (n. red.) 8 Robert Roesler (1840 – 1881), savant austriac (n. red.) 9 Alfred von Kiderlen-Wächter, ministrul Germaniei la Bucureºti, între 1900 ºi 1908, a ajuns secretar de stat la Externe, între 1910 ºi 1912, nu cancelar. (n. ed.) 1 2

41

1899 Câte ceva despre balurile ºi seratele dansante de la Curte/ Antipatia Principesei Maria pentru un anume personal al Casei/ Decesul fratelui Principesei Maria/ Doctorul Romalo/ Serioase neînþelegeri la Curte.

Principesa Maria 42

Prin 1899 Capitala noastrã era un oraº vesel. Era lume bogatã ºi

primitoare. În tot cazul, ducea traiul unei lumi bogate. Perechea Princiarã era cãutatã ºi mereu invitatã în toate cercurile lumei alese de la noi ºi se iveau foarte ades prilejurile de dans. Principesei îi plãcea mult sã danseze cu toate cã, dupã spusele partenerilor ei preferaþi, dansa cam greoiu. Se formase un grup de cunoºtinþe mai intime în care Principii se simþeau mai la largul lor ºi mai ales Principesa în tinereþea ei vijelioasã ºi cu nestãvilitul ei dor de viaþã nu vrea sã piardã ocazia de a petrece o searã agreabilã. Mai erau ºi balurile de la Curtea Regalã, dar acestea aveau totdeauna caracterul serbãrilor oficiale. Fetele tinere erau invitate totdeauna cu pãrinþii lor ºi toþi se întreceau a fi cât se poate de eleganþi, de aceea balurile ºi seratele se anunþau cu câte douã sau trei sãptãmâni înainte pentru a lãsa croitoreselor vreme sã pregãteascã toaletele. Se invita: Guvernul, foºtii miniºtri, corpul diplomatic, autoritãþile superioare civile ºi militare ºi întreaga bunã societate, bineînþeles, nu erau uitaþi în special, tinerii, civili ºi militari cu reputaþia de a fi buni dansatori. Aºa, la 1 Ianuarie al acestui an a fost bal la Curte. 1400 de persoane invitate. Regele ºi Regina apãreau cam pe la orele 10 ºi se retrãgeau dupã prima serie de supeu. Vechiul palat din Calea Victoriei nu era frumos ºi nici încãpãtor dar aspectul sãlii în asemenea ocazii era impresionant. Mulþimea doamnelor noastre frumoase ºi extrem de elegante, cu acea eleganþã specificã femeii românce, uniformele aºa de frumoase de prin acele vremuri, mai ales roºiorii cu brandenburguri negre pe tunica roºie ºi nasturii auriþi, corpul diplomatic în varietatea uniformelor lor, demnitarii Curþii ºi oficialitãþile în frac cu decoraþii, lacheii în livreaua de mare galã cu pantalonii scurþi roºii ºi ciorapi lungi albi, prezintau un aspect de neuitat. Dupã orele 1 se servea supeul. Mesele balurilor de la Palatul Regal erau foarte bogate ºi pentru toate gusturile, cât de delicate ar fi fost. ªampania se servea la discreþie pânã pleca ultimul musafir. Chiar de la început gãseai în toate pãrþile bomboane de la Capºa, îngheþatã napolitanã, limonãzi rãcoritoare ºi profuziune de þigarete special comandate pentru asemenea ocazii. 43

Aci îmi reamintesc de iscodirea neroadã despre sgârcenia regelui Carol I. Eu pot sã afirm cã pe timpul regilor Ferdinand ºi Carol II n-au mai fost, decât cu rare excepþii, mese atât de îmbelºugate ºi variate ca sub Carol I, ºi aºa erau nu numai la rare ocazii festive, ci am avut prilejul sã constat cã chiar masa zilnicã era bogatã, aceea pentru suitã ºi funcþionarii Curþii. În acea searã de 1 Ianuarie a fost nevoie de patru serii de supeu pentru atâta lume ºi s-a dansat pânã dupã orele patru dimineaþa. 8 Ianuarie: Principii Moºtenitori cu Principele Carol ºi Principesa Elisabeta pleacã la Coburg pentru a lua parte la aniversarea de 25 ani de cãsãtorie a pãrinþilor Principesei, Ducele ºi Ducesa de Saxa-Coburg ºi Gotha. Mama Principesei era nãscutã la 5 Octombrie 1854 ºi s-a mãritat la St. Petersburg, la 23 Octombrie 1874, cu Ducele Alfred. În suitã: LtColonel Presan cu Dna Presan, maior A. Demetrescu ºi Miss Saxton-Winter, guvernoara copiilor princiari. Miss Winter fusese pe vremuri guvernanta reginei Olandei ºi recomandatã la Palatul nostru Regal de cãtre principele de Wied, nepotul Reginei Elisabeta ºi viitor principe al Albaniei. Personalul superior din anturajul Familiei Princiare era numit ºi plãtit de cãtrã Regele Carol I, numire ce forma întotdeauna obiectul unor îndelungate chibzuieli ºi considerente ºi nu se fãcea decât dupã recomandaþii din isvorul cel mai de sus. Era deci natural cã toate aceste persoane sã primeascã de la început instrucþiile ce Regele Carol le gãsea ca cele mai potrivite pentru educaþia copiilor princiari ºi tot aºa de firesc era cã aceste persoane sã-ºi facã darea de seamã despre activitatea lor, tot la acela care îi angajase. Principesa a gãsit cã acest procedeu înseamnã a face spionaj în casa ei. De aci, isvorul a nenumãrate nemulþumiri ºi conflicte, uneori foarte serioase, cu Regele Carol, neînþelegeri care au durat atâta timp cât a durat ºi domnia Regelui Carol. Pentru cã la Palatul Cotroceni gospodãria se conducea dupã poruncile Principesei ºi nu dupã acele ale Principelui, care era mult mai împãciuitor ºi mai respectuos faþã de directivele Palatului Regal. Aceastã lipsã de simpatie a Principesei pentru cei numiþi ºi angajaþi de Regele Carol a perzistat tot timpul cât aceºtia au fost în funcþiune ºi n-a avut altã explicaþie decât suspiciunea de spionaj, simþitã ºi cunoscutã de cei vizaþi care n-au lipsit a se întreba – cum era ºi de aºteptat – de ce aceastã nesfârºitã teamã a Principesei de a fi spionatã. Aºa s-a întâmplat ºi cu Miss Winter, persoanã antipaticã Principesei ºi care a trebuit, numai dupã doi ani, sã plece cu toatã dorinþa Regelui Carol de a o menþine. 26 Ianuarie: Se stinge din viaþã fratele Principesei Maria, Alfred principe de Saxa-Coborg-Gotha. Nouã ni s-a spus c-ar fi murit la Meran în 44

urma unei grele boli. Din nenorocire, adevãrul era mult mai trist. Principele Alfred se îndrãgostise de o frumoasã dansatoare care se producea cu cele trei surori ale sale în music-hall-urile din Berlin. Nu-mi aduc aminte numele acestor artiste, binecunoscute pe scenele teatrelor de varieteu din Apus, prin acele timpuri. Principele, stãpânit de patima sa, a început a cheltui cu iubita inimei sale mai mulþi bani decât putea sã dispunã, cãci pe lângã cã pãrinþii sãi n-aveau mâna largã (dar) nu posedau nici mare avere. Când s-au secat toate isvoarele de împrumutat bani de pe la cãmãtari, a pus mâna pe bijuteriile mamei sale. Acest lucru s-a aflat ºi s-a fãcut scandal. S-a format un juriu de onoare compus din ofiþeri superiori, care pentru deosebite considerente l-au condamnat numai la douã luni pedeapsã disciplinarã într-o fortãreaþã. Cum asemenea sentinþã îi ridica dreptul de succesiune a Ducatului, a preferat sã-ºi dea moartea. Se poate lesne închipui efectul produs de aceastã nenorocire asupra Curþii noastre. 26 Februarie: principele Ferdinand se înapoiazã de la Gotha, iar Principesa rãmâne acolo pânã prin Aprilie. 7 Martie: Regele Carol ºi Principele Ferdinand viziteazã Ateneul Român unde, Regina Elisabeta expune o evanghelie destinatã bisericei de la Curtea de Argeº, scrisã ºi anluminatã1 de mâna ei pe foi de pergament cu scoarþele legate în aur ºi împodobite cu pietre preþioase. Tot acolo mai expune tablouri pictorul polonez Siemiradzki ºi Oscar Späthe sculpturi de ale sale. 31 Martie: Sfârºeºte din viaþã Lascãr Catargi. În Mai2 schimbare de regim, vine o formaþie conservatoare compusã din: G[eorge]. Gr. Cantacuzino, Prim-Ministru ºi Ministru de Interne, General [George] Manu la Finanþe, Culte ºi Instrucþie Publicã Take Ionescu, General Jacques [Iacob] Lahovary la Rãzboi, N[icolae]. Fleva Agricultura ºi Domenii, C[onstantin] G. Dissescu la Justiþie, Dr. C. Istrati la Lucrãri Publice, Ion Lahovary la Externe, C. Boerescu preºedinte al Senatului, C. Olãnescu al Camerei Deputaþilor. General Algiu prefect[ul] poliþiei Capitalei. Deschiderea Corpurilor Legiuitoare la 12 Iunie. 2 Mai: În grãdina Ciºmigiu o ceremonie neobiºnuitã. Schimbarea gãrzii cu paradã. A asistat Principele Ferdinand. La începutul lui Iulie toatã Familia Regalã era stabilitã la Sinaia. 7 Iulie: Se semnaleazã miºcãri þãrãneºti în Gara Slatina. În cursul lunii August Principii Moºtenitori au fost în strãinãtate de unde s-au înapoiat la Sinaia la 10 Septembrie. 25 Septembrie: Principele Carol se îmbolnãveºte la Sinaia de febrã tifoidã ºi este îngrijit de Drul Cantacuzino ºi Buicliu, asistaþi de Dr. Romalo. 45

La 3 Octombrie starea Principelui devine îngrijitoare ºi toatã Familia Regalã este consternatã. Zile întregi nu s-a putut spune cu siguranþã dacã Principele scapã cu viaþã sau nu ºi aceastã spaimã a durat pânã la 19 octombrie când, în sfârºit, medicii au declarat începutul convalescenþei. Nimeni n-a putut stabili de unde a putut lua copilul febrã tifoidã, cu regimul alimentar prescris ºi controlat de Romalo ºi cu apa curatã ce vine la Foiºor pe conducta directã din muntele de deasupra Buºteniului. Pe doctorul Romalo l-am gãsit la Cotroceni la venirea mea acolo în 1898. Mic la staturã, brunet, vioiu, cam nervos ºi nu totdeauna prea politicos, era mult agreat la Curtea Princiarã. De obicei venea o datã pe sãptãmânã de vedea copiii princiari, mai mult o vizitã la ceaiul de la orele 5 pe care-l lua în compania guvernantelor copiilor. Era totdeauna în buni termeni cu tot personalul de la „nursery“. Fusese recomandat la Cotroceni prin legãturile sale de familie cu Szeculici, directorul general al Societãþii de asigurare „Dacia–România“, care la rândul sãu era bun prieten cu secretarul regal Louis Basset. În anii de la început, exceptând boala grea a Principelui Ferdinand, perechea princiarã nu i-a prea dat mult de lucru drului Romalo, bucurându-se amândoi de o bunã sãnãtate iar copiii arareori au fost bolnavi. În cazuri serioase, Romalo proceda foarte cuminte ºi prudent, chema specialiºtii de care era nevoie. Am fãcut campania din 19133 în Bulgaria împreunã cu el, în statul major princiar. Îmi aduc aminte cã sosind într-o dimineaþã cu trenul princiar în gara Cerveni-Breg, la scoborâre am gãsit peronul ocupat cu o mulþime de oameni din trupele noastre, zãcând pe betonul gol. Surprinºi de aºa neaºteptat spectacol, l-am înºtiinþat numaidecât pe Romalo, înainte ca Principele Ferdinand s-apuce a se da jos din vagon. Vãd scena ºi astãzi: Romalo s-apropie de cei culcaþi, la distanþã prudentã de vreo doi metri, îi priveºte o clipã ºi deodatã face o sãriturã înapoi ºi þipã: „Holerã, holerã!“ O altã sãriturã îndãrãt ºi într-o clipã a dispãrut în vagon. La asta s-a mãrginit ajutorul medical faþã de soldaþii bolnavi de holerã gãsiþi într-o garã rãtãcitã din Balcani. Alãturi de mine era cãpitanul Jean Florescu (viitorul general). Ne-am uitat unul la altul ºi n-am mai zis nimic. Nu mai ºtiu ce o fi zis Principele, dar Jean Florescu, aºa cum era energic ºi inimos, a luat toate mãsurile pentru a veni în ajutorul oamenilor. Dar marea eroare a Drului Romalo, aceea care l-a distrus, a fost comisã mult mai târziu, atunci când nu ºi-a dat seama de gravitatea boalei ce începuse a se manifesta la Regele Ferdinand, boalã dupã urma cãreia Regele 46

ºi-a terminat chemarea sa pe aceastã lume. Voi mai reveni asupra unor amãnunte privitoare la aceasta. Ambele Curþi nu se înapoiazã anul acesta în Capitalã decât la 20 Noembrie. La 9 Decembrie Principii Moºtenitori pleacã la Gotha, însoþiþi de Colonel Prezan ºi doamna. Plecarea aceasta a avut drept preludiu multe discuþii, neînþãlegeri ºi turburãri cu Regele Carol. Acesta era, din principiu, împotriva cãlãtoriilor prea dese în strãinãtate ale Principilor. Apoi mai era în continuare chestiunea prezenþei lui Miss Winter ca guvernantã la Principele Carol, persoanã pe care Principesa Maria nu vrea s-o mai tolereze, cu toatã dorinþa contrarie a Regelui ºi a Reginei Elisabeta. La astea s-a mai adãogat opunerea Regelui Carol la naºterea unei princese române pe pãmânt strãin, Principesa Maria fiind în aºteptarea acestui eveniment. Discuþiile au rãdicat anume intimitãþi, despre care s-a pãstrat o strictã discreþiune, dar care, totuºi, au fost cunoscute ºi comentate de anume persoane din imediata apropiere a Principilor. S-a spus anume cã în timpul acestor discuþiuni s-ar fi ajuns, din ambele pãrþi, la oarecare violenþã de limbaj ºi cã la urmã Principesa, exasperatã, ar fi ameninþat cu plecarea ei definitivã din þarã ºi cã, pentru a se evita o asemenea hotãrâre, Regele Carol a fost silit sã cedeze ºi Principii Moºtenitori au plecat. La 27 Decembrie Principesa Maria a dat naºtere, în castelul Friedenstein, la Gotha, reºedinþa Ducesei Mame, unei fetiþe. Cum Principesa asistase în ajun la reprezentarea operei „Mignon“, fetiþa a fost botezatã Maria, în cercul familiei ºi al intimilor Mignon, ºi aºa i s-a zis mai pe urmã în tot cursul vieþii. La 7 Ianuarie a fost botezatã, tot la Friedenstein, în religia ortodoxã de cãtre protopopul Zolowiew, duhovnicul Ducesei. Cã armonia nu se stabilise încã în sânul familiei se vãdeºte prin faptul cã Principele Ferdinand se înapoiazã singur în þarã la 13 Ianuarie, iar Principesa Maria se întoarce abea în Mai 1900, cu condiþia expresã ca la înapoiere Miss Winter sã nu mai facã parte din Casa Princiarã ... Ca ºi cum numai asta fusese singura cauzã a întregii discordii!

Din fr. enluminer, adicã ilustratã cu miniaturi (n. red.) Guvernul George Gr. Cantacuzino: 11 aprilie 1899 – 6 iulie 1900 (n. red.) 3 Este vorba de Al Doilea Rãzboi Balcanic la care a participat ºi Armata Românã (n. red.) 1 2

47

1900 Cãlãtorii în strãinãtate/ Înceteazã din viaþã tatãl Principesei Maria/ Ocupaþiile Principesei.

Familia Regalã Românã la Viena, cu Împãratul Franz Joseph ºi Alfred de Saxa Coburg-Gotha

48

Anul începe în mare liniºte la Cotroceni. Principii Moºtenitori nu sunt încã în Capitalã. La 27 Ianuarie al doilea bal la Palatul Regal cu 600 persoane invitate, la care asistã ºi Principele Ferdinand înapoiat în þarã la 13 [ianuarie]. Primul bal fusese la 1 Ianuarie, al treilea a fost la 11 Februarie cu 800 invitaþi. La Bucureºti luna Decembrie a anului expirat a fost o adevãratã primãvarã. În cele trei zile ale Crãciunului m-am plimbat în hainã la ªosea, cu bicicleta. La 28 Martie, Gh. C. Philippescu (aºa se iscãlea) este numit Mare Mareºal al Curþii Regale ºi ªef al Casei. Colonelul-adjutant Mih. Priboianu este ataºat la Mareºalatul Curþii. Aprilie 7: Regele, Regina, Principele Ferdinand cu Principele Carol pleacã la Abazzia; din suitã fac parte Dna Mavrogheni, Dna Bengescu, Colonel Priboianu ºi maior Demetrescu. Aprilie 21: Principele Ferdinand cu Colonelul Prezan pleacã de la Abazzia la Berlin pentru a lua parte la festivitatea majoratului Principelui Moºtenitor al Germaniei. Întru timp sosise la Abazzia, venind de la Gotha, Principesa Maria cu Elisabeta ºi Mignon. Cu toþii reintrã în þarã la 6 Mai. Mai 7: Toatã Familia Regalã participã la o procesiune religioasã ce are loc la ºoseaua Kisselef, iar dupã-amiazã viziteazã alergãrile de cai de la hipodrom. Mai 10: Paradã militarã cu defilarea în faþa Universitãþii. Mai 11: În grãdina Palatului Regal se dã o gustare elevilor Liceului „Traian“ din T. Severin, veniþi sub conducerea directorului Costescu, ca sã participe la defilarea pãrãzii de 10 Mai. A defilat ºi Principele Carol în rândurile elevilor. Mai 21: Familia Regalã ºi copiii princiari iau parte la liturghia hramului sfintei Mitropolii, „Constantin ºi Elena”. Mai 25: Vizita tradiþionalã la Târgul Moºilor. Iunie 6: Înceteazã din viaþã A.S.R. Principesa Josefina de Hohenzollern, mama Regelui Carol I. Regele ºi Principele Ferdinand pleacã la Sigmaringen pentru a asista la înmormântare; ambii se înapoiazã la 19 Iunie. La Bucureºti se numeºte Ministru Plenipotenþiar al Germaniei Kiderlen-Wächter (Viitorul Cancelar al Germaniei). 49

Iunie 24: Întreaga Familie Regalã ia reºedinþã de varã la Sinaia. Iulie 7: Demisioneazã cabinetul Cantacuzino ºi se formeazã un guvern P. P. Carp ca Prim Ministru ºi Ministru de Finanþe, [Titu] Maiorescu la Justiþie, Al. Marghiloman Externele, General [Iacob] Lahovary Rãzboi, C. Olãnescu Internele, I. C. Grãdiºteanu Lucrãri Publice, C. Arion Culte ºi Instrucþie Publicã, N. Filipescu la Agriculturã. Iulie 17: Vizita la Sinaia a A. S. I. Arhiducele Joseph al Austriei. 18 Iulie: Principesa Maria primeºte ºtirea despre moartea pãrintelui ei, A. S. R. Ducele de Saxa-Coburg-Gotha, care de câtva timp suferea de cancerul gurii. La 19 Iulie Familia Princiarã cu copiii pleacã la Coburg; în August fac un popas la Castelul Weinburg din Elveþia, proprietatea Casei Hohenzollern ºi la 25 August întâlneºte pe Regele ºi Regina la Ragatz; la 30 Septembrie sunt înapoi la Sinaia. Dupã deschiderea Corpurilor Legiuitoare la 15 Noembrie se reia reºedinþa la Palatul Cotroceni. Sfârºitul anului trece liniºtit, Principesa fiind în mare doliu, au lipsit deci seratele dansante de la Cotroceni precum au lipsit ºi invitaþiile cercurilor mai intime. Principesa a ºtiut sã pãstreze în tot timpul vieþei ei, cu mare stricteþã, obligaþiile doliurilor, chiar a celor mai protocolare care nu o atingeau personal, aºa cã o mare parte din toatã tinereþea ei a petrecut-o îmbrãcatã în negru. Ocupaþia ei zilnicã, prin acele vremuri, era pictura, pentru care avea ºi dragoste ºi talent. Or, cum pictura fusese ºi pentru mine marea pasiune a vieþii mele, m-a interesat în chip deosebit aceastã predilecþie a Principesei ºi de câte ori îmi era posibil mã strecuram în camera ei de lucru ºi mã uitam la ce lucra. Erau aquarele ºi poseda pentru asta o tehnicã bunã în executarea lucrãrilor ei. Luase lecþiuni pe când era încã în Germania de la o pictoriþã francezã, o domniºoarã Mercier, de la care a prins tratarea largã ºi nechinuitã a subiectului. Prefera flori pentru al cãror delicat ºi proaspãt colorit avea ochi ºi simþ. La ea am vãzut totdeauna materialul cel mai fin pentru picturã, cele mai bune calitãþi, ale hârtiei Whatman ºi culori aquarele din Anglia ale cunoscutei firme Winsor ºi Newton. Dar marele ei talent era pentru pictura decorativã. Avea multã imaginaþie ºi o dãruise natura cu o iubire pentru frumos ºi mai ales avea originalitate. I-am spus odatã cã dacã cumva soarta n-ar fi plasat-o atât de sus ºi dacã ar fi fost nevoitã sã-ºi câºtige existenþa lucrând, ar fi devenit cu realul ei talent o artistã de renume. ªi mi-a dat dreptate. Eu, fiind condamnat prin felul serviciului meu, de a pãzi toatã ziua biuroul, n-aveam posibilitatea de a lucra afarã, dupã naturã, ºi vãzând în 50

posesiunea Principesei tablouri foarte frumoase, lucrate de artiºti mari, am cerut voia de a copia unele care m-au atras mai mult, voie ce mi s-a acordat totdeauna cu plãcere. Vãzusem acolo un prea frumos tablou de Siemiradzki, atârnat în buduarul albastru din etajul de sus al Palatului; dupã ce am obþinut permisia de a-l copia ºi dupã ce l-am avut gata, le-am trimis ambele sã le vadã Principesa. S-a întâmplat sã fie acolo ºi Barbu ªtirbei care, dupã ce a privit lung la original cât ºi la copie, mi-a trimis vorbã cã rar a vãzut un tablou copiat aºa de remarcabil. Mai târziu, când Principesa a încetat de a picta, mi-a dãruit din culorile ei de acquarelã cu care am lucrat ani de-a lungul ºi cu care mai lucrez ºi astãzi ºi mi-a mai dãruit o frumoasã paletã în lemn de paltin pe care o pãstrez cu mare grijã. N-am vãzut nicãieri vreo încercare de a Principesei de a lucra vrun peisagiu sau vreo figurã. Sora ei mai mare, Victoria Melitta sau Ducky, cum i se spunea, fosta Ducesã de Hessa ºi mai în urmã Marea Ducesã Kirill a Rusiei, decedatã de mult ºi ea, era ºi mai talentatã la picturã. În dormitorul etajului de sus al Palatului Cotroceni se poate vedea ºi astãzi un panou în ulei lucrat de mâna ei. Mai pe urmã Principesa s-a ocupat oarecare timp cu pirogravura ºi, mai încolo, când a început miºcarea artisticã din Germania numit㠄Secession“, s-a distrat ºi cu sculptura în lemn, dar aceasta fiind cam obositoare pentru ea, a preferat sã-i sculpteze alþii modelele desenate sau culese de dânsa. Camerile din Palatul Cotroceni conþin ºi astãzi încã scaune ºi mese ale cãror motive sunt datorate Principesei. Dupã ce s-a constituit Societatea „Tinerimea Artisticã“, sub patronajul Principesei, la expoziþiile anuale din fiecare primãvarã au figurat ºi lucrãri originale de ale ei, flori ºi motive decorative care s-au prezentat cât se poate de frumos. Ultima pasiune, însã, a Principesei, cea mai serioasã ºi durabilã, a fost aceia de a scrie, despre care voi mai avea prilejul sã vorbesc mai târziu. Frumoasã ºi poeticã era iarna la Cotroceni, când se aºternea mantaua de herminã strãlucitoare peste tot cuprinsul ºi parcul îmbrãcat în podoaba albã a zãpezii imaculate ce rãmânea cu sãptãmânile neatinsã ºi curatã. Plimbarea zilnicã de un ceas prin parc, în timpul iernei, când crengile copacilor se aplecau pânã jos sub povara sclipitoare a milioanelor de diamante, în aerul proaspãt ºi rece ce îmbujora obrajii, avea un farmec de care nu mã mai bucurasem de când am lãsat în urma mea fundalul dealurilor albe ºi mãhãlãlile troenite ale Jaºului copilãriei mele. Când pe 51

strãzile Capitalei nu cãlcam decât prin apã ºi noroi negricios, prin grãdina de la Cotroceni era priveliºte ca din poveste. Sosea lume la Palat, mai ales în orele de dupã-amiazã, în trãsuri ºi sãnii cu melodia argintie a clopoþeilor de la gâturile cailor gãtiþi cu valtrapuri multicolore; nu apãruserã încã automobilele cu mugetul de animale apocaliptice ºi duhoarea spitaliceascã a benzinei. Dar de la orele cinci în sus devenea sinistru la Cotroceni, cu lumina sgârcitã din curtea Palatului, când începea vântul sã se arunce ºuerând sãlbatec în coasta dealului, gemând ºi urlând lugubru la uºile ºi ferestrile Palatului, scuturând cu furie înverºunatã toate tinichelile acoperiºului cã ni se pãrea uneori cã ne prãvãleºte în vale, pe toþi.

52

1901 Doliu la Curte/ Zizi Cantacuzino/ Serbare de binefacere la Cotroceni/ Plecarea soþilor Prezan ºi ceva amintiri despre dânºii.

Cheiurile Dâmboviþei spre sfârºitul secolului al XIX-lea

53

Iarna s-a instalat la Bucureºti cu ger simþitor.

La 6 Ianuarie Familia Regalã ia parte la ceremonia sfinþirei apelor la pavilionul de pe cheiul Dâmboviþei. 11 Ianuarie: Moare Regina Victoria a Angliei, bunica Principesei noastre, ºi cu moartea ei ia sfârºit una din epocile cele mai glorioase ale marelui Imperiu Britanic. Curtea noastrã ia doliu pentru 6 sãptãmâni ºi Principele Ferdinand pleacã în Anglia pentru a reprezenta pe Regele la înmormântarea de la Castelul Windsor. La 20 Ianuarie are loc la biserica luteranã un serviciu religios pentru odihna sufletului Reginei Victoria, în prezenþa Regelui, a Principilor Moºtenitori, a copiilor princiari, a ministrului Angliei, Sir John Kennedy, ºi a autoritãþilor noastre. De la Windsor, Principele Ferdinand a plecat la Berlin unde s-a serbat al doilea centenar de la proclamarea Prusiei ca regat. 1 Februarie: Înceteazã din viaþã Regele Milan Obrenovici al Serbiei. La 14 Februarie demisioneazã guvernul Carp ºi Regele însãrcineazã pe D. Sturdza cu formarea noului cabinet: D[Dimitrie A.]. Sturdza la Externe ºi interim la Rãzboi, P[etre] S. Aurelian la Interne, G.D. Palade [Gheorghe Pallade] Finanþele, C[onstantin]. I. Stoicescu Justiþia, Spiru Haret Culte ºi Instr. Publicã, I.C.[Ion I. C.-Ionel] Brãtianu Lucrãri Publice, B.[Vasile M.] Missir Agricultura. Preºedinte al Camerei M. Pherekide ºi Eugen Stãtescu al Senatului. Miclescu director general al Cãilor Ferate ºi Emil Petrescu Prefectul Poliþiei Capitalei. Ministru al Rusiei era N. de Fonton. La Palatul Regal, Colonel Mavrocordat este numit Adjutant al Regelui. Pentru Principele Carol a sosit, în fine, o nouã guvernantã, o irlandezã, Miss Ffoliot, naltã, sveltã, distinsã ºi mioapã, care pare a se bucura de simpatiile Principesei. În zilele când Principii dejunau la Palatul Regal, adicã Mercurea ºi Duminica, ofiþerul de gardã, care avea totdeauna locul sãu la masa princiarã, dejuna împreunã cu mine, în camera mea. Aºa s-a fãcut cã toate generaþiile de ofiþeri tineri care au fãcut gardã la Palatul Cotroceni, de la 1898 ºi pânã la moartea Regelui Carol I, au fost foarte bine cunoscuþi de mine ºi cu mulþi 54

din ei am rãmas prieten pânã la bãtrâneþe. Între alþii am cunoscut ca Locotenent pe Zizi Cantacuzino (viitorul General, zis Grãnicerul) cu care am petrecut multe clipe agreabile. Inteligent, vioi lucru mare, nãbãdãios, veºnic bine dispus, cu fizic agreabil ºi, când îºi dãdea ostenealã, extrem de manierat. Neîntrecut în povestiri hazlii, era o adevãratã plãcere sã-l asculþi povestindu-le cu vocea sa voalatã ºi cu mimica sa de mucalit. Mai poseda, pe lângã asta, o surprinzãtoare bogãþie de expresii populare, unele de calibru greu, pe care le plasa cu un sânge rece adorabil. Nu pot uita a aminti ºi de talentul sãu special ºi rar de a se pune imediat la nivelul mental al celui cu care vorbea, calitate pentru care a fost totdeauna iubit de oamenii mai mãrunþi. În epoca ce a precedat boalei Principelui Ferdinand era foarte des invitat la Cotroceni ºi ar fi fost de mirare dacã personalitatea sa veselã ºi amuzantã n-ar fi plãcut Principilor, tineri ºi ei, dornici de o atmosferã mai puþin severã ca aceia cerutã de uscatul protocol. Am auzit ºi eu cã s-a vorbit mult de o preferinþã marcatã a Principesei pentru el, lucru care a atras atenþia ºi o vãditã dezaprobare a Palatului Regal. Vânãtorul Urban povesteºte, ca martor ocular, de o scenã petrecutã în 1907, pe timpul când Principele Ferdinand era greu bolnav: Într-o dimineaþã, medicii alarmaþi de o înrãutãþire survenitã în starea Principelui au crezut cã e bine de a aviza Palatul Regal. Dupã câteva minute a ºi sosit Regele Carol la Cotroceni. În hall, când a intrat Regele palid ºi încovoiat ºi, atât de emoþionat cã abea se þinea pe picioare, se afla ºi Locotenentul Cantacuzino, de gardã în acea zi, care vãzând starea de depresiune a Regelui, sosit fãrã adjutant, se apropie de el, ºi-l susþine, petrecând mâna sub braþul Regelui, ca sã-l ajute a urca scara. Regele, adâncit în gânduri, n-a bãgat de seamã în primul moment cine e acela care-l ajutã, dar dupã ce a urcat câteva trepte, vede cã e Locotenentul Cantacuzino. Se opreºte, împinge brusc mâna ofiþerului ºi spune tãios: „Nu-i nevoie, mulþumesc!“ A trebuit sã sarã numaidecât vânãtorul în ajutorul Regelui ºi sã-l sprijine, cãci altfel n-ar fi fost în stare sã urce singur toatã scara pânã sus. „Dar“, adaogã Urban, „vãd ºi astãzi gestul retezat al Regelui ºi vocea supãratã cu care a respins mâna lui Cantacuzino.“ Adevãrul este cã dupã 1898, rar l-am mai vãzut pe locotenent la Cotroceni.1 Frumosul obiceiu al marilor familii din Anglia de a acorda o datã pe an personalului casnic o seratã cu petrecere ºi dans a fost introdus de Principesa ºi la Cotroceni. Sala de dans a palatului, muzicã ºi un bufet excelent era pus la dispoziþie în acest scop o datã în timpul iernei. Invitat era tot personalul inferior, bãrbãtesc ºi femeiesc, ba mai veneau ºi unii de 55

la Palatul Regal. Principii deschideau balul ºi dansau cu toatã lumea pânã târziu. Aºa am gãsit eu viaþã la Palatul Cotroceni în cei dintâi ani ai serviciului meu. Pe urmã, încetul cu încetul, s-au schimbat mult, au survenit alte preocupãri, alte probleme ºi fireºte oamenii nu se pot nici ei sustrage schimbãrilor vremurilor, dar neschimbatã a rãmas pentru totdeauna bunãtatea simplã ºi omeneascã a Principelui Ferdinand ºi a Principesei Maria. La 21 Mai societãþile de binefacere „Obolul“ ºi „Materna“ de sub patronajul Principesei au organizat o mare serbare în folosul acestor societãþi în parcul Cotroceni. Serbarea a început cu o mare cavalcadã aranjatã de Alexandru Davila. Principesa purta un costum al nu mai ºtiu cãrei zeiþe dintr-o operã a lui Wagner ºi a fãcut mult efect. În parc se construiserã pavilioane decorate cu stofe colorate ºi covoare, împodobite cu flori ºi crengi de brad, în care doamnele din societate vindeau tot soiul de obiecte; în unele se gãsea de mâncare ºi bãuturã, în altele gãseai þigarete, flori, bomboane etc., iar în pavilionul cel mai mare ºi mai elegant Principesa oferea spre vânzare obiecte lucrate de mâna ei. Adicã, ca sã spun adevãrat, am mai lucrat ºi noi, ceºtialalþi, o sumã din ele, dar erau presupuse a fi lucrate numai de Principesã. ªi obiectele nu se vindeau ieftin! Seara tot parcul strãlucea de lumina lãmpilor electrice ºi de-a lungul cãrãrilor erau atârnate lampioane chinezeºti ºi tot soiul de luminiþe colorate. Se aºezase un parchet pe care s-a dansat pânã târziu în noapte, natural, cu platã specialã. Intrarea în grãdinã era 20 lei. Micii principi, în costum naþional, desfãceau cãrþi poºtale cu portretul lor, iar Principele Carol purta cu aer de mare importanþã, pe dupã gât, o geantã de piele, doldora cu banii adunaþi de el. Atâta numai, cã seara când l-a dus la culcare, nu mai avea nici geantã, ºi nici banii! Într-un moment de neatenþie a copilului, s-a gãsit amator oarecare pentru aºa obiecte! Venise lume multã ºi aleasã care nu ºi-a economisit gologanii. Tot Corpul Diplomatic ºi protipendada Bucureºtianã, aºa cã succesul material al seratei cât ºi petrecerea cucoanelor au fost complect reuºite. La 6 Iunie se ia reºedinþã la Sinaia. De-acolo, la 2 Iulie, Principele Ferdinand pleacã la Constanþa pentru a saluta pe Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei, comandantul cuirasatului „Rostislav“. Pãrintele Nazarie de la Seminarul Central se numeºte profesor de religie al Principelui Carol. Primul sãu profesor de limba românã fusese Vasile Pãun. În Octombrie Principii Moºtenitori pleacã pentru scurt timp la Coburg. În Noembrie, doamnã de onoare pe lângã Principesa Maria este numitã 56

Zoe Râmniceanu, în locul doamnei Prezan, al cãrei soþ înaintat în grad este numit Comandant al Regimentului Racova No 25, la Vaslui, terminându-ºi stagiul în Statul-Major Regal ºi deci pleacã la noul sãu post. În ajunul plecãrii lor, pentru rãmas bun, Principii i-au invitat seara la masã, împreunã cu câteva persoane din intimitate. Am dorit sã le spun ºi eu câteva cuvinte la despãrþire ºi i-am aºteptat în hall pânã aproape de 12 când au scoborât, ea plângând ºi alãturi de ea Georges Robescu cãutând s-o consoleze spunându-i cã doar nu pleacã pentru totdeauna, cã are sã revie din nou la Palat ºi cã nu trebuie sã se desoleze într’atâta. Revãd ºi acuma noaptea aceia din Noembrie, friguroasã ºi ploioasã, când am ieºit din antreul Palatului, ducând-o de braþ pânã la trãsurã. M-am întors în camera mea tare impresionat de plânsul ei dezesperat. A costat-o foarte mult despãrþirea de Cotroceni ºi eu am înþãles-o. În aceºti trei ani cât am fãcut serviciu alãturi de soþii Prezan, m-am ataºat de dânºii ºi mãrturisesc cã am vãzut cu mare pãrere de rãu plecarea lor, cu toate cã o prevãzusem ºi deci nu m-a surprins atunci când a avut loc, pentru cã se nãscuserã între timp situaþii ce fatalmente trebuiau sã se observe la o Curte atât de micã. Iatã cum le-am remarcat ºi eu, fãrã voia mea: Adjutanþii de serviciu fãceau cu rândul, Prezan într-o zi ºi maiorul Demetrescu a doua zi. În ziua când intra Colonelul Prezan de serviciu, dna Prezan întârzia [de] fiecare datã a se coborî de la Principesã, mai ales serile, ºi Prezan rãmânea în camera adjutanþilor, la parter, s-o aºtepte. Cele mai de multe ori mã chema pe mine sã mai þiu de urât, iar nevastã-sa întârzia [de] fiecare datã, mereu, ºi aºtepta cu mare bunevoinþã ºi cu multã rãbdare. „Aºa-i serviciul ei“, mã gândeam eu ºi stãteam lângã el. Pânã când, într-o searã, eu care cunoºteam rânduiala casei, mirat de atâta ocupaþie sus la Principe mi-am exprimat nedumerirea faþã de cei care erau de serviciu în hall, vânãtorul Urban ºi doi lackei. Am provocat surâsuri cu întrebarea mea, surâsuri pe care nu mi le puteam tãlmãci ºi al cãror înþãles nu mi-a dat mâna sã-l cer de la aceºti oameni care mã priveau acuma foarte amuzaþi. Am gãsit explicaþia acestei ilaritãþi în altã parte ºi am primit-o cu sentimente foarte amestecate. Reieºea cã Dna Prezan nu rãmânea la Principesa [de] fiecare datã decât un sfert de orã, [cel] mult jumãtate, iar restul îl petrecea în biroul Principelui! Când am aflat asta, deodatã mi-am adus aminte de istorioara Dnei Prezan cu ofiþerul de marinã de la Nissa ºi m-am luminat. A þinut dumneaei, intenþionat, sã coboare figura Principesei în faþa mea, ca sã dea o oarecare explicaþie la ceea ce ºtia bine cã am sã aflu ºi eu într-o zi. Câºtigam acuma o viziune mai limpede despre doamna frumuºicã, naivã ºi 57

inofensivã, drept care o luasem la început. Se înfãþiºa pe neaºteptate sub cu totul alt aspect. Mai întâi mi s-a fãcut mare milã de Prezan – pe urmã mi-a venit a râde. Acest soi de nenorociri conjugale nu sunt lipsite de o anume nuanþã umoristicã, bine înþãles, pentru cei care privesc! Pe urmã, cu vremea, a trebuit sã mã întreb dacã era oare cu putinþã cã un om inteligent ºi cu experienþa vârstei sale, cum era Prezan, sã nu fi vãzut ºi sã nu fi bãnuit nimic din tot ce se petrecea înaintea ochilor sãi? Nici când, dupã plecarea lor de la Cotroceni, Principele venea mereu la Vaslui, pentru vânãtoare, chipurile? Nici mai pe urmã, când toatã lumea era la curent cu slãbiciunea doamnei pentru Nicu Filipescu, cunoscutul om politic, sau pentru Colonelul Antonescu, viitorul auto-mareºal de tristã memorie? Cunosc zicãtoarea româneasc㠄Ce ºtie satul tot, nu ºtie bãrbatul!“ Dar, oricum, anume lucruri depãºesc ºi filozofia zicãtoarelor ... Mai am ceva de adãugat despre soþii Prezan. O fac cu pãrere de rãu, pentru cã figurile acestor doi oameni îmi evocã începuturile carierei mele la Palat, cu vraja zilelor frumoase ºi fãrã griji ale tinereþei mele, dar socot cã este o datorie de a spune adevãrul întreg despre oamenii care au avut o însemnãtate în evenimentele ce s-au desfãºurat la noi de la începutul acestui veac. În August 1940 mã aflam pentru câteva zile la Sinaia. Într-o dimineaþã însoritã întâlnesc în parc pe Mareºalul2 cu Olga Prezan. Nu-i mai vãzusem de multã vreme ºi mi-a pãrut bine sã mai pot schimba câteva cuvinte cu dânºii. Cum ne aflam de abea puþine zile dupã cedarea Basarabiei, convorbirea a lunecat numaidecât cãtre catastrofa ce se abãtuse asupra þãrii noastre. Mareºalul îmi spune: „Trebuia sã ajungem aci, rãmaºi fãrã prieteni ºi deci fãrã ajutor. Calea politicei noastre externe era calea urmatã de Regele Carol I, aceia care ne-a adus la siguranþã ºi progres ºi pe care urmeazã s-o reluãm repede ºi fãrã ºovãire!“ Mã’ntrebam dacã aud bine, dacã acela care rostea aceastã pãrere neaºteptatã era acelaº Mareºal Prezan care comandase armata noastrã în Rãsboiul din 1914-1918 împotriva Puterilor Centrale, ºi surprins complect, întreb: „Cum Domnule Mareºal, alãturi de Germania?“ – „Da, bine înþãles, acesta este drumul nostru în viitor!“ M-a privit fix în ochi, mi-a strâns mâna ºi eu am rãmas privind uluit dupã dânºii cum dispãreau pe cãrãrile aurite de soare ale parcului. A fost ultima datã cã i-am mai vãzut în viaþã. Mai târziu aveam sã am explicaþia surprinzãtoarei sale declaraþii. 58

Trebuie sã reamintesc aci cã în timpul domniei Regelui Carol II, acesta a fãcut în mai multe rânduri apel la Mareºalul Prezan, propunându-i sã colaboreze în formaþia guvernamentalã ce luase fiinþã dupã indicaþiile Regelui ºi cred cã nu mã înºel afirmând a ºti cã i se oferise chiar Preºedenþia Consiliului de Miniºtri; nu mai pot preciza cu care anume prilej. Mareºalul a refuzat regulat. În situaþii grele Regele a þinut deseori a-l consulta ºi n-a fost prilej de care Regele sã nu se foloseascã pentru a releva ºi cinsti serviciile aduse de Mareºal Þãrii ºi Dinastiei. L-am auzit pe Regele de multe ori vorbind de Mareºal, cum nu se vorbeºte decât de acei de a cãror fidelitate ºi devotament nu se mai poate nimeni îndoi. Cele ce relatez mai jos le am din cel mai autentic isvor, chiar nepotul Olgãi Prezan, Colonelul ªerban Negulescu ºi de la nevasta ºi prieteni de-ai casei mele, care au trãit mai mulþi ani împreunã cu soþii Prezan. Cu multã amãrãciune povestesc amândoi de înþãlegerea ce se stabilise între Mareºalul Prezan ºi funestul General Antonescu. Încã de prin 1937 începuse a se stabili o înþãlegere politicã dintre ei cu tendinþa de a face imposibilã domnia Regelui Carol II ce trebuia înlocuitã cu regimul legionar. Rolurile erau împãrþite astfel: Mareºalul Prezan [prelua] conducerea nominativã, iar Generalul Antonescu [pe] cea efectivã a noului regim. S-a lucrat multã vreme la punerea la punct a viitoarei activitãþi. În casa Mareºalului din strada Caragiale, casã vândutã de familia Robescu Statului, ºi donatã de acesta Mareºalului pentru serviciile aduse þãrii, aveau loc regulat întruniri, discursuri, prelegeri, consfãtuiri; ºedinþele se terminau totdeauna cu cântece legionare. Cânta ºi Mareºalul! Dacã n-aº avea mãrturisirea soþilor Negulescu, martori oculari, n-aº fi crezut niciodatã în posibilitatea unei asemenea atitudini din partea lui Prezan. Se produce actul din 6 Septembrie 1940. Regele Carol pleacã ºi Generalul Antonescu cere M. S. Elena, care se afla la Florenþa, sã reintre în þarã pentru a sta alãturi de noul Rege Mihai. Se fixeazã programul de primire a ei în Capitalã ºi Olga Prezan telegrafiazã Mareºalului sã se înapoieze de urgenþã în Capitalã spre a fi prezent la sosirea mamei Regelui. Pânã sã soseascã însã Mareºalul, Olga Prezan aflã cã programul de primire prevedea primul loc de onoare Generalului ºi dnei Antonescu, iar Mareºalul cu dna avea abea al treilea loc în cortegiu. Înþãlege cã Antonescu n-a rãmas credincios celor stabilite mai dinainte de comun acord ºi la sosirea Mareºalului din Moldova îl primeºte ea personal în garã ºi-l pune la curent cu cele puse la cale. Amândoi, revoltaþi de schimbarea la faþã a bunului ºi sincerului tovar㺠de conspiraþie, refuzã de a lua parte la primire ºi prietenia 59

soþilor Prezan cu Generalul Antonescu se terminã în acest mod lamentabil. Mareºalul continuã însã pe cont propriu activitatea sa cu legionarii, în nãdejdea cã, graþie prestigiului sãu personal, va isbuti pânã la urmã sã-ºi poatã impune rolul de conducãtor ce-ºi rezervase de la început pentru dânsul, dar nereuºita revoltei legionare din Ianuarie 1941, pe de o parte, ºi influenþa crescândã ce Generalul Antonescu dobândeºte pe lângã nemþi, pe de altã parte, slãbeºte într-atâta posiþiunea Mareºalului, încât acesta pierde locul ce-ºi câºtigase cu multã trudã ºi dupã puþinã vreme nici nu se mai vorbeºte de dânsul. ªi astfel lua ºfârºit visul ambiþios al Mareºalului ºi dnei Prezan, pe care i-am cunoscut aºa de aproape pe timpul ascensiunei lor, astãzi doborâþi ºi ei în sumbra domnie a nefiinþei. În locul Colonelului Prezan este ataºat adjutant pe lângã Principele Ferdinand maiorul Antonescu. Are reputaþia de a fi unul din cei mai capabili ofiþeri de ai noºtri.

Aceastã afirmaþie a lui Buhman contrazice din punct de vedere cronologic ºi faptic episodul relatat de Urban (n. red.) 2 Este vorba de Mareºalul Palatului – Prezan (n. red.) 1

60

1902 Noua Doamnã de Onoare a Principesei/ Seratele dansante de la 31 Ianuarie ºi 17 februarie/ Plecarea Principilor Moºtenitori la Londra pentru încoronarea Regelui Eduard VII.

Calea Victoriei, iarna

61

D oamnã de Onoare în locul Dnei Prezan a fost numitã Zoe Râmniceanu, soþia doctorului cu acelaºi nume. Ea n-a rãmas multã vreme în noua ei funcþiune, din pricina unui incident avut cu Principesa. Într-o dimineaþã, pe când Principesa se pregãtea tocmai sã se urce cu copiii princiari în trãsura ce urma sã le ducã pe platoul Cotroceni pentru a azista la obiºnuita repetiþie a paradei de 10 Mai vede pe dna Râmniceanu care voia tocmai sã urmeze, într’a douã trãsurã, pe Principesa, ºi o invitã în trãsura ei, oferindu-i locul în faþa Principeselor. Doamna de Onoare a ocupat locul, dar s-a simþit atât de ofensatã cã n-a fost plasatã lângã Principesa, ci pe scãunelul din faþã, încât ºi-a prezentat demisia Regelui Carol, pentru c㠄a fost plasatã cu spatele spre cai!“ Principesa a fost atât de indignatã de aceastã neaºteptatã ºi în aºa chip formulatã reclamaþie, încât a cerut a vedea pe Primul Ministru D. Sturdza, cãruia i s-a plâns amãrâtã ºi îndârjitã în mod aºa de vijelios, încât Primul Ministru a rãmas încremenit. Fireºte, cine a cunoscut pe Principesa ºi-a dat seama imediat cã gestul ei de a chema pe Dna de onoare în trãsura ei n-a fost în nici un caz fãcut cu intenþiunea de a o supãra ºi de aceia s-a revoltat, mai ales când a constatat cã Regele a gãsit motivatã reclamaþia dnei Râmniceanu. Când s-a vãzut cã prea s-au exagerat proporþiile date acestei „furtuni într-un pahar cu ap㓠a fost delegat omul Regelui, Ion Kalinderu, sã împace spiritele. Dupã aºa întâmplare, bineînþãles cã dna Râmniceanu n-a mai putut rãmâne în funcþiune. Altã seratã dansantã a fost la 31 Ianuarie. Iatã ºi lista celor invitaþi: Principesa apare în rochie brodatã cu aur. La corsaj turcoaze ºi briliante. Colier. Olga Maurojeny, Zoe Bengescu, Zoe Râmniceanu, noua doamnã de onoare, Zoe Sturdza, Ministrul Stoicescu cu dna, Ministrul Aurelian cu dna, Ministrul Missir cu dna, Ministrul Haret cu dna, [I.C.]I. Brãtianu, Ministrul Greciei Argyropoulos cu dna, Ministrul Angliei Sir Kennedy cu dna ºi drele, Ministrul Austro-Ungariei Pallavicini cu dna, Ministrul Beyens cu dna, Ministrul Franþei Henry cu dna ºi dra, Dna marchizã Beccaria d’Incisa, Ministrul Kiderlen-Wächter, baron Sweerts, Kiazim Bey, Colonel Mihailoviæ, Dna M. Pherekyde, Charles Cantacuzino cu dna, General 62

Georges Manu, Princesa de Schönburg, Alex. Somow secretarul legaþiei Rusiei cu dna, Maior Rozwadowski cu dna, Caton Lecca cu dna, Consulul Austro-Ungariei von Hurter cu dna, Browne, Maior Pellarin, dl De Vienne, Baron Lago, Rubido-Zichy, Firmian, Iscoviæ, Delcoigne, Colonel Chevket Bey, Secretarii de la legaþiunile Austro-Ungariei, Germaniei, Angliei, Serbiei, Bulgariei, Belgiei, Elena Grãdiºteanu, D-na Georges Palladi, Alex. Lahovary cu dna, Dr. Stoicescu cu dna, dna Simona Lahovary, Dra Ana Lahovary, N. Butculescu cu dna, Dinu Brãtianu cu dna, Dr. Cantacuzino ºi Sabina Cantacuzino, Nic. Ghica cu dna, primarul Procopie Dumitrescu cu dna, Jean Pillat cu dna, Dra Pia Brãtianu, Locot. ªtef. Fãlcoianu cu dna, Colonel Vlãdoianu cu dna ºi drele Vlãdoianu, Cãpit. Georges Soutzo cu dna, Dna ºi dra Constantin Skina, Dra N. Skina, Locot. Barozzi ºi dna, Rioºanu cu dna ºi drele, Dna Virgil Pleºoianu, Lt. C. Bãicoianu cu dna, Jean Antonescu cu dna, Comandor Graçoski cu dna, dl Colonel Istrati ºi dna, Colonel Georgescu cu dna, Elena Râmniceanu, Eliade Rãdulescu cu dna, Krupenski cu dna Cleo Krupenski, Cãpit. Georges Berindey cu dna, Michel Soutzo cu dna, Mihail Pâcleanu cu dna, Dra Simionescu, Grigore Cantacuzino cu dna, Dl ºi dna Elena Catargi, Emanuel Miclescu cu dna, Lascar Catargi cu dna, Paul Stãnescu ºi dna, Const. Olãnescu ºi dna, Colonel Mavrocordat ºi dna, Maior Antonescu cu dna, Barbu Catargi cu dna, C. Sipsom cu dna, G. Philippescu cu dna, Generalii Robescu ºi Warthiadi, Grig. Cantacuzino, Consulul german Kiliani, Contele Suzo de Noris vice-consul austro-ungar, N. Drosso, Const. Plagino, Rudolf Vãcãrescu, Nicolae Hiott, Nic. Lahovary, Miºu Boerescu, Pisoski, Carol Adolf Cantacuzino, Grig. Pherekyde, Dr. Romalo, Prefectul Poliþiei, Jean Lahovary, Gabriel Mitilineu, Adrian Magheru, Ernest ºi Const. Obedeanu, Locot. marchiz Pallavicini, C. Skina, de Gaal, Cãpitanii Jean Florescu, Negri, C. Petrescu, Caretaº, Peretz, Charles Yarca, preºedintele Curþii de Conturi, Locotenenþii: Obedeanu, D. Soutzo, Gorski, Magistrat Georges Robescu, Jean Arion, G. Meitani, Grig. Lahovary, Maior Basarabescu, Maior Vivescu, Jean Ghika prefect de Vlaºca, Alexis Catargi, Tacu, Giani C., Jean Chrisoveloni, D. Cerchez, ªendrea, Maior Demetrescu, Maior Baranga, Dall’Orso. Muzica de dans a lui Ciolac. Principele a dansat cu dra Missir, iar Principesa cu baronul Lago, la deschiderea balului. Cotilionul1 a fost condus de Colonel Istrati, Cãpitan Negri, G. Soutzo, Locot. Soutzo ºi Gorski. În Februarie are loc a treia seratã dansantã la Palatul Cotroceni. Februarie 19: Se constitue Societatea „Tinerimea Artistic㓠sub patronajul Principesei, cu membrii fondatori: Artachino, Vermont, Grant, Luchian, Kimon Loghi, ªt. Popescu, Petraºcu, Verona, Strâmbulescu, 63

Späthe, Mirea, Fritz Storck. Vernisajul a avut loc la 1 Martie. A expus Regina Elisabeta psaltionul destinat Curþii de Argeº, iar Principesa trei tablouri reprezintând flori. Picturile Principesei, cu toate cã lucrãri de diletant, s-au înfãþiºat, chiar alãturi de acelea ale adevãraþilor artiºti, în mod mai mult decât onorabil, pot zice cã au fãcut cinste expoziþiei. 23 Februarie: Principii Moºtenitori au azistat la balul dat de Dl. ºi Dna Grigore Olãnescu. Zilele astea, într-o dimineaþã, Principesa a cãlãrit o orã întreagã calul cu care Locotenentul german Kurt Heyla a fãcut cursa cãlare MetzBucureºti. Iatã lista persoanelor invitate la serata din 17 Februarie la Palatul Cotroceni: G. Philippescu, Mare Mareºal al Curþii, D. Sturdza ºi dna, Ministrul Aurelian cu dna, Ministrul C. Stoicescu cu dna, Dna ºi dra Missir, Ministrul Spiru Haret cu dna, [Ion] I.C. Brãtianu, Marchiza Beccaria d’Incisa, Dna baroanã de Beyens, Ministrul Angliei Kennedy cu dna, Ministrul Franþei Henry cu dna, dra Jeanne ºi dra Denise, Ministrul Greciei Argyropoulos cu dna, Ministrul Turciei Kiazim Bey cu toþi secretarii Legaþiei, Ministrul AustroUngariei Marchizul de Pallavicini, Ministrul Germaniei Kiderlen-Wächter, Georges Cantacuzino cu dna, General G. Manu cu dna, General Lahovary cu dna, dra Elena Ghica ºi dra Lahovary, Petre Carp, Alex. Marghiloman cu dna, C. Boerescu cu dna, Gr. Triandafil cu dna, Dna ºi dra Miºu Pherekyde, C. Dissescu cu dna, Em. Porumbaru, dna Eufrosina Catargi, dra Marietta Catargi, dna ºi dra C. Skina, dl ºi dna de Somow, General ºi dna Poenaru, von Hurter consulul Austro-Ungariei cu dna, General ºi dna Elena Rasty, dl Browne, Maior Claer, Prinþul Schönburg, dl Soutzo, dl De Vienne, dl Delcoigne, dl Iscoviæ, dl Rubido Zichy, Contele Suzo Noris de la Legaþia Austriacã, Emanuel Bãleanu cu drele Yvonne, Elisabeta ºi Emanuela (prima intrare în lume), dna Zoe Patzouris, dna Zoe Costescu, dna Adine Ghika, dna Simona Lahovary, drele Anny ºi Simky Lahovary, Charles Pherekyde cu dna, Jean Mitilineu cu dna, dna Zoe Costescu, dna Teodor Vãcãrescu, N. Butculescu cu dna, N. Ghica cu dna, prinþul ºi prinþesa Leon Cantacuzino, Dr. ºi dna Sabina Cantacuzino, dra Pia Brãtianu, Barbu Catargi cu dna, dna Zoe G. Lahovary, dna Alex. Em. Lahovary, Dinu Brãtianu cu dna, Matei Balº cu dna, Grig. Cantacuzino cu dna, Caton Lecca cu dna, dra Lily Ralet, Lt. Fãlcoianu cu dna, Jean Antonescu cu dna, dna Elena Râmniceanu, C. F. Robescu cu dna, N. Filitti cu dna, dra Elise Bãicoianu, dna ºi dra C. Bãlãceanu, Colonel Mavrocordat cu dna, Colonel Vlãdoianu cu dna, drele Giny ºi Marie Vlãdoianu (prima intrare în lume), Elie Nicolescu cu dna, N. Cesianu cu dna, Victor Antonescu cu dna, Const. 64

Niculescu cu dna, Jean Petrescu cu dna, Alex. Darvari cu dna ºi dra Natalia, C. Patzouris cu dna, dra Florence Suditu, dr. Costinescu cu dna, dna ºi dra Prodan, Dim. Olãnescu cu dna ºi dra, N. Mandrea, Dr. Leonte cu dna ºi dra, C. Orãscu cu dna, Colonel Istrati cu dna, Colonel Zottu cu dna, Petrini Paul cu dna, C. Simpsom cu dna, Alphonse Romalo cu dna, Dl ºi dra Fanny Szeculici, Cãpitan ºi dna Berindei, Jean Berindei cu dna, Locot Barozzi cu dna, Dr. Angelescu cu dna, G. Assan cu dna, dna Matilda Barozzi, Charles Ghika cu dna, L. Catargi cu dna, Michel Julian cu dna, Cãpitan ºi Anna Magheru, Locot ºi Dna Tony Magheru, Alimãneºteanu cu dna, Maior Baranga cu dna, Locot Nicoleanu Er. cu dna, Socolescu cu dna, Dr. Cãtuneanu cu dna, Generalii Arion, Carcaleþeanu, Algiu, Warthiadi, Robescu, C. Tãtãranu cu dna, Colonel Coandã cu dna, Colonel C. Nicolescu, dra Unschuld de Manville, dra Zamfirescu, C. Bãicoianu cu dna, Colonel Gãrdescu cu dna, Dr. Babeº, C. Bãdescu cu dna, dna Crãtunescu-Cutzarida, Dna ºi dra J. B. Cantacuzino, dra Marie Slãtineanu, Miºu Deºliu cu dna, Locot ºi dna Cantemir, Datculescu cu dna, Epamin. Dumitriu cu dna, dna ºi dra Fortunatu, R. Novian cu dna, Colonel ºi Ana Constantinescu, Hagi Pantelli cu dna, Dr. Iliescu cu dna, Mirea cu dna, Mih. Pâcleanu cu dna, dna Simionescu, General ºi dra Roºianu, M. Sãulescu cu dna, Voinescu cu dna, dra Sion, Colonel Salacolu cu dna, Dr. Urlãþeanu ºi dna, Cãpitan Georges Soutzo cu dna, dl ºi dna Th. Ajdukiewicz cu dra, Emil Petrescu, Vintilã Brãtianu, Radu Vãcãrescu, Col. Priboianu, M. D. Brãtianu, N. Drosso, Nicu Lahovary, N. Hiott, Jean Tresnea-Greceanu, Jean A. Lahovary, A. Iacovache, Ch. Ad. Cantacuzino, Alexis Catargi, Paul Florescu, Gabriel Mitilineu, Lt. Bãlãceanu, Cãpitan Jean Florescu, Gr. Soutzo, Lt. M. Marin, Lt. M. C. Gianni, Lt. Obedeanu, N. San-Marin, C. Paraschivescu, Colonel Vãleanu, Oscar ºi Const. Niculescu, Georges Robescu, Maior Baranga, Ofiþerii Suedezi, Lt. Niculcea, Lt. Moruzi, Lt. V. Soutzo, Cãpit. Carataº, Cãpit. C. Petrescu, Jean Ciorãneanu, Butoianu, Prinþ Constantin Brâncoveanu, Diamandi, Jean Arion, Pretorian, Vivescu etc. Cotilionul condus de Lt. Georges Manu. Prinþul Ferdinand a dansat cu dra Bãleanu. Seratele de la Cotroceni au fost totdeauna foarte apreciate de societatea Bucureºteanã. Cum se rãspândea svonul cã va avea loc una, se începeau, pe lângã Generalul Robescu, intervenþiile pentru invitaþii. Principii hotãrâserã sã nu fie invitate decât persoanele care le erau cunoscute ºi lista acelor care urmau a fi invitaþi trebuia mai întâi sã fie supusã Principilor care nu [de] puþine ori fãceau ºtersãturi. Astfel cã pe lângã oficialitãþi, care în nici un caz nu puteau fi trecute cu vederea, restul invitaþilor erau persoane cu care Principii se întâlneau 65

mereu la diverse ocazii, de aceia aceste baluri aveau un caracter mult mai intim decât acelea de la Palatul Regal ºi Principii le ofereau nu atât ca o obligaþie protocolarã ci ºi pentru dorinþa lor de a petrece o searã agreabilã. Chemat era mai ales tineretul cunoscut cã-i place dansul. Tinerii remarcaþi de Robescu cã nu prea danseazã nu mai vedeau o a doua invitaþie. La orele 9,30 lumea era în complect, în þinutã de bal. Doamnele decoltate, domnii în frac sau uniforme strãlucitoare. Principii deschideau balul. Muzica de dans era banda lui Ciolac, nelipsitul de la Cotroceni ºi veºnicul nemulþumit cu plata. Pentru distracþia persoanelor mai în vârstã era rezervat un salonaº cu joc de cãrþi, table sau ºah, unde unii, mai filozofi sau mai bãtrâni, se aºezau sã bea liniºtit un pahar de ºampanie franþuzeascã la ceva taifas. Bufetul era impresionant. Pentru organizarea sa avea loc mai întâi o solemnã conferinþã cu Generalul Robescu, secretarul Dr. Tamm, intendantul, ºeful bucãtar, patisierul ºi pivnicerul. Se comanda telegrafic muºchi ºi carne de viþel de la o renumitã firmã din Viena, fructe de la Berlin, vin din þarã, vânat de tot soiul, curcani ºi peºte. Pateurile de ficat de gâscã sau de iepure ale lui Edner erau extrem de apreciate de toþi cunoscãtorii întru ale delicateþelor. Nu mai vorbesc de furniturile bãcãniei la „Câinele Negru“ a lui Ion Tzetzu din Lipscani, cu toate specialitãþile din Paris. Patiserul aducea pe lângã marea diversitate a prãjiturilor ºi câte o piesã monumentalã, o întreagã construcþie zaharoasã, ºi câte un tort sub formã de turn cu 5 sau 6 etaje, cã nimeni n-avea curajul sã-l atace întâi, pânã nu venea Principele sã-i dea o puternicã loviturã de cuþit! Apoi erau limonãzi, îngheþate, parfaits-uri, oranjade. Pe tãvi lungi de argint se aºterneau struguri cu boabe mari ca de chihlimbar, migdale prãjite în sare, prune de Agen, mere, pere ºi portocale în piramide. Vinuri de ale noastre din cele mai vechi, Odobeºti ºi Drãgãºani, ºi mai ales ªampanie francezã din cele mai fine soiuri. Se servea cognac, licheururi, cafele negre, þigarete, ba chiar ºi þigãri de foi. Pentru cotilion mi se dãdea mie grija confecþionãrii de diverse obiecte ca: cutii din piele finã pentru un anume format de chibrituri comandate special, bastoane din lemn de cireº, press-papier-uri, din care unele lucrate chiar de Principesa, toate aceste obiecte marcate cu cifra Principelui ºi Coroana. Erau foarte animate ºi vesele aceste serate ºi lumea petrecea într’adevãr minunat. Îmi aduc aminte de una din aceste serate, mi se pare prin Februarie 1902 sau 1903, când Dna Patzouris, pe atunci în toatã splendoarea tinereþei ºi frumuseþii ei, pe când dansa cu Principele Ferdinand care îi fãcea curte în mod vãdit, a pierdut colierul de perle ce purta la gât ºi toate perlele s-au 66

rãspândit pe parchetul salonului. Fireºte, s-au grãbit toþi care au vãzut drama sã ajute a aduna preþioasele mãrgele ce reprezentau o adevãratã avere, spre a le restitui inconsolatei pãgubaºe. Principele spune maiorului Demetrescu, care se afla lângã dânsul: „Calcã pe una din perle, dacã se sparge nu-i nevoie sã le mai cãutaþi ºi pe celelalte cãci sunt falºe!“ Toate perlele pe care a cãlcat maiorul s-au spart! Cine ºi-ar fi putut imagina pe atunci cã aceastã mândrie de femeie îºi va sfârºi zilele în cea mai cumplitã sãrãcie! Martie: Principii au azistat la concertul dat de Alfred Grünfeld, la o reprezentaþie a dansatoarei Loïe Fuller, care mai târziu va deveni o intimã a Principesei. Mai 10: Principele Carol este înscris printre elevii ªcoalei Militare din Iaºi. Iunie 3: Principii Moºtenitori pleacã la Londra, invitaþi a azista la încoronarea Regelui Eduard VII. Principesa îºi comandase din vreme toalete splendide. Pentru ceremonia încoronãrii se lucrase o minunatã rochie în atelierul dnei Roth, toatã din paillette de aur. Cei care au azistat la serviciul din Catedrala Westminster mi-au povestit cã Principesa fãcuse impresia unei zeiþe din Antichitate sculptatã în aur masiv. Abea sosiþi în capitala Angliei, aflarã cã regele Eduard era greu bolnav ºi cã se impune o operaþiune imediatã, aºa cã ceremonia încoronãrii a trebuit amânatã. Oaspeþii sosiþi din întreaga lume au rãmas pe loc pânã ce Regele s-a restabilit ºi încoronarea s-a putut celebra. Principii noºtri au fost gãzduiþi la Palatul Chesterfield, la început, pe urmã au urmat unei invitaþii la Cliveden Taplow, proprietatea lui Waldorf Astor. De atunci dateazã marea prietenie a Principesei cu Astor, ce a continuat multã vreme. Octombrie 16: Principele Ferdinand este numit Inspector General al Cavaleriei. Noembrie 23: Vasile Lascãr este numit Ministru de Interne în locul lui G. D. Pallade. În toamna acestui an a încetat din viaþã Marele Mareºal al Curþii Regale, Gh. Philippescu.

1 Din francez㠖 cotillon, dans de bal, cadril, care presupune diverse figuri ºi scene mimice. (n. red.)

67

1903 Sfinþirea noului Castel Peliºor/ Principele Ferdinand împarte ajutoare la sãrmani/ Asasinarea Suveranilor Serbiei/ Înfiinþarea ªcoalei de Menaj din Iaºi/ Primirea delegaþiei regimentului „Vologda“/ Plecarea Regelui Carol ºi Reginei Elisabeta în strãinãtate/ Naºterea Principelui Nicolae/ Plecarea în strãinãtate a Principilor Moºtenitori/ Botezul Principelui Nicolae/ Plecarea Principilor Moºtenitori la Coburg/ Principele Ferdinand comandant de Corp de Armatã/ Noul Rege al Serbiei.

Castelul Peliºor 68

Mai 21: Sfinþirea mânãstirei renovate din Sinaia, în prezenþa întregei Familii Regale, a autoritãþilor civile, militare ºi bisericeºti precum ºi a unui public foarte numeros. O zi splendidã ºi o ceremonie impunãtoare, dar extrem de lungã ºi obositoare pentru toatã lumea. Tot în aceeaºi zi, dupã amiazã, a fost ºi sfinþirea Castelului Peliºor, noua locuinþã destinatã Familiei Princiare, pentru care Foiºorul devenise cu totul neîncãpãtor. Clãdirea a fost rãdicatã dupã planurile mult talentatului arhitect de la Castel Peleº, Carol Zdenco Liman, ºi dupã indicaþiile Principesei. Toate camerile de la etaj au fost amenajate exclusiv dupã gustul ei. Pictorul Ajdukiewicz a lucrat pentru una din camerile Principesei friza cu cai, ce se mai poate vedea ºi astãzi acolo. În Peliºor a vãzut lumina vieþii Principele Nicolae ºi tot în acest Castel s-au stins Regele Ferdinand ºi, mai târziu, Regina Maria. Dupã moartea ei, Peliºorul n’a mai fost locuit de nimeni. Mobilele ºi cele mai frumoase tablouri au fost luate încetul cu încetul de acolo ºi plasate prin alte pãrþi, aºa cã astãzi, cine a cunoscut Peliºorul, nu l’ar mai putea recunoaºte. Doar zidurile ar mai putea istorisi despre zilele liniºtite, vesele ºi frumoase ce au fost îngãduite de soartã familiei Princiare de a trãi acolo. Amintirea nespus de melancolicã a acestor zile a fãcut pe Principesa Elisabeta sã exclame, scurt dupã moartea Reginei Maria: „În viaþa mea n’am sã mai trec pragul Peliºorului!“ ªi s’a þinut de cuvânt! Iunie 7: Se comunicã asasinarea Regelui ºi Reginei Serbiei. ªtirea a cãzut ca un trãsnet la noi. Ceea ce a impresionat mai mult pe Principi a fost chipul barbar în care s’a sãvârºit aceastã neomenie. Iunie 10: Toatã Familia Regalã ia reºedinþã de varã la Sinaia. Iulie 10: Principesa Maria înfiinþeazã ªcoala de Menaj din Iaºi, cu fondurile oferite de doamnele române Principesei cu prilejul cãsãtoriei (255.000 lei). ªcoala va purta numele „Principesa Maria“. Iulie 16: Orele 12, primirea oficialã la Castel Peleº a delegaþiei regimentului rus „Vologda“, al cãrui ºef este Regele Carol I. Delegaþia este condusã de cãtrã Colonelul Ragoza. La ora 1 dejun ºi seara la 8 mare dineu la Castel în cinstea delegaþiei. A doua zi vizitã la Batalionul de Vânãtori în garnizoanã la Sinaia. 69

Iulie 25: Regele ºi Regina au plecat în strãinãtate. Însoþesc: Dna Maurojeny, General Dr. Theodorini, Colonel Mavrocordat, Lt. Colonel Vorvoreanu ºi Dall’Orso. Se vor opri la Bad Gastein, la Hotel Kaiserhof ºi pe urmã vor face cura la Ragatz. August 5. Orele 10 ºi 10 dimineaþa s’a nãscut Principele Nicolae la Peliºor. Medic Dr. Cantacuzino. Mama ºi copilul în perfectã stare. Mare bucurie la Palat pentru cel de al doilea fiu al Principelui Moºtenitor. Ni s-a trimis câte o sticlã de ºampanie tuturor celor de serviciu. August 18: Principele Ferdinand cu Principele Carol pleacã la bãile Kreuznach ºi de acolo vor face o vizitã familiei Hohenzollern la Castelul Weinburg din Elveþia. Septembrie 29: Manevre Regale în regiunea Calafat-Craiova. A azistat ºi Principele Carol de Hohenzollern. Maiorul Antonescu, venit ca adjutant Princiar în locul Colonelului Prezan înaintat, se aflã suferind ºi n’are sã poatã continua serviciul, dupã cât îmi istoriseºte Maiorul Aurel Demetrescu. Octombrie 3: La Castelul Peleº botezul Principelui Nicolae. Naºi: Nicolae, Împãratul Rusiei, Principele de Wales, Marele Duce Sergiu al Rusiei, Principele Frederic de Hohenzollern, A.S.I. Ducesa Maria de Saxa-Coburg-Gotha, A.S.R. Principesa Alexandra de Hohenlohe [Langenburg - n. ed.] ºi A.S.R. Principesa de Hessa. Dimineaþa soseºte Prinþul Dolgoruki, adjutant General al Împãratului Rusiei, pentru a’l reprezenta la ceremonia botezului, împreunã cu Ministrul Rusiei de Giers. Reprezentantul Principelui de Wales este Sir John Kennedy, Ministrul Angliei. Micul Principe a fost purtat în braþe de Doamna de Onoare a Principesei Maria, iar botezul a fost celebrat de Nifon, stareþul mânãstirei Sinaia, în sala cea mare a Castelului Peleº. Octombrie 9: Principesa Maria cu Principii Carol, Nicolae ºi principesa Elisabeta pleacã la Coburg. Însoþesc: Maiorul din cavalerie Petre Grecianu, numit adjutant în locul maiorului Antonescu, ºi Dna Elise Grecianu, doamnã de onoare a Principesei Maria. În acest timp pãrãseºte serviciul ºi Miss Ffolliot. Octombrie 19: Eugen Stãtescu, Ministrul Justiþiei demisioneazã ºi în locul sãu vine Alexandru Giani [Dimitrie Gianni - n. red.]. Noembrie 11: În locul generalului Eraclie Arion, pensionat, Principele Ferdinand ia comanda Corpului II de Armatã. În Decembrie s’a primit notificarea suirii pe tronul Serbiei a Regelui Petre Karageorgevici. La 17 Decembrie se înapoiazã în þarã Principesa Maria cu copiii. În aceºti ani funcþioneazã ca profesor de limba rusã pe lângã Principele 70

Ferdinand, Zamfir Arbore, profesor de aceastã limbã la ªcoala Superioarã de Rãsboiu. De douã ori pe an, la sãrbãtorile Crãciunului ºi ale Paºtelor, Casa Princiarã împãrþea ajutoare pentru sãraci. Capitolul bugetar era modest, pentru cã totalul veniturilor Casei erau insuficiente spre a face faþã tuturor nevoilor. Aci trebuie þinut seamã cã era o casã princiarã, nu particularã, ºi prin aceasta însuºi obligatã la o sumã de cheltuieli de care era scutit un particular, oricât de bogat ar fi fost. Se adunau cererile de ajutor, ce de altfel ne soseau în tot cursul anului, le trimiteam apoi prefecturii de Poliþie, precum ºi preoþilor mahalalei Cotroceni, spre a’ºi da avizul despre adevãrata situaþie a solicitatorilor; formam în urmã un tablou general ºi fixãm suma de distribuit, potrivit totalului banilor de care dispuneam. În primul rând se acordau ajutoare celor împovãraþi cu copii ºi celor bolnavi. Grija de cãpetenie era sã nu rãmânã o singurã cerere nesatisfãcutã, oricât de modest urma sã fie ajutorul ce i se putea da. Un capitol special era lãsat la aprecierea Principilor, pentru persoanele din familiile bune ajunse la mare lipsã; potrivit situaþiei lor primeau de obiceiu un ajutor mai mãricel. Cum anul acesta se arãtase de la început a deveni o iarnã grea, Principii au avut ideea luminoasã de a veni în ajutorul sãracilor din cartierul Cotroceni, distribuind în fiece zi mâncarea de la amiazã la 50 de persoane desemnate de parohii bisericilor din mahala ca fiind în mare suferinþã. La distribuirea din prima zi a asistat ºi Principesa. Aceastã bunã mãsurã a fost menþinutã apoi ani de-a rândul ºi s’a dovedit mai folositoare decât distribuirea de câþiva lei. M-am simþit oarecum jenat, dar odatã ºi odatã tot a trebuit sã atrag atenþia domnilor de la Curte cã [nu] ºedea bine Curþii Princiare cã garda militarã ce cãdea de serviciu la Principele Moºtenitor al României în noaptea de Înviere, sã n’aibã ºi ea un ou roº de ciocnit ºi o bucatã de cozonac de gustat ºi tot aºa i’am mai rugat sã nu lase muzica militarã ce cânta uneori, la anume prilejuri, în curtea Palatului, pe zile geroase de iarnã când se lipeau degetele oamenilor pe clapele îngheþate ale instrumentelor, sã plece fãrã a le da mãcar o þuicã caldã sau un pahar cu vin. Mi-a pãrut bine c’am reuºit sã-i conving. Probabil cã le-a fost ºi puþintel ruºine. Mai târziu, dupã ani, s’a pierdut iarãºi acest obiceiu ce era potrivit tradiþiilor noastre patriarhale ºi cred c’a fost pãcat, pentru cã mi-a fost dat, într-o noapte de Înviere, s’aud în Curtea Cotrocenilor reflexiile unui soldat din gardã. Lucruri de astea, mici „fleacuri“ cum le numesc unii, au de multe ori anume greutate ºi’ºi gãsesc ecoul lor acolo unde nu te gândeºti sã le auzi. 71

1904 Rusia declarã rãzboi Japoniei/ Familia Princiarã cãlãtoreºte/ Familia Princiarã la Iaºi pentru târnosirea bisericii Trei Erarhi/ A încetat din viaþã Principele Frederic de Hohenzollern/ Amintiri din copilãria Principelui Carol.

Principele Carol, Principesa Moºtenitoare Maria ºi Principele Nicolae

72

Februarie 5: Se comunicã declaraþia de rãzboi a Rusiei cãtrã Japonia.

Aprilie 16: Familia Regalã ºi cea Princiarã, împreunã cu copiii, pornesc de la Turnu Severin într-o excursie în josul Dunãrii, plimbare care va dura pânã în ziua de 3 Mai. Iunie 7: Ambele Curþi iau reºedinþã la Sinaia. Iulie 23: Principii Moºtenitori cu Carol ºi Elisabeta pleacã în strãinãtate; se vor înapoia la Sinaia la 19 Septembrie. 30 Septembrie: Suveranii împreunã cu Principii Moºtenitori ºi Principele Carol pleacã la Iaºi, însoþiþi de Principele Wilhelm de Hohenzollern pentru târnosirea bisericilor renovate de arhitectul Lecomte du Nouy, Sfântul Nicolae cel bogat (de lângã Palatul Administrativ) ºi Trei Erarhi. 20 Noembrie: A încetat din viaþã Principele Frederic de Hohenzollern, fratele Regelui Carol I, care este foarte afectat de aceastã pierdere; Regele Carol a spus odat㠄membrii familiei Hohenzollern nu ajung la o vârstã înaintatã ºi orice zi trecutã de etatea de 60 ani este un dar special de la Dumnezeu!“ Iar unul din numeroasele doliuri mari ale familiei Princiare! La 27 Noembrie Principii Moºtenitori pleacã la Castelul Sigmaringen pentru a asista la înmormântare ºi se vor înapoia la 9 Decembrie. La Cotroceni, sfârºit de an foarte melancolic. Miss Green, bãtrâna englezã care a crescut pe Principele Carol ºi pe Principesa Elisabeta, istoriseºte: Prinþul Carol intrã la Principesa Maria. Îl atrage ceasornicul cu briliante de pe masa de lucru ºi pune mâna pe el. Principesa: „Nu mai pune mâna pe toate. ªtii cã nu-mi place. Lasã ceasul acolo!“ ºi aºeazã ceasul la loc. Dupã câteva clipe, Prinþul Carol: „Mamã, mi-ai povestit cã la bunica mea, Regina Victoria a Angliei, a venit odatã un soldat sosit din India ºi vãzând un ceas frumos pe masã l’a luat în mânã ºi s’a uitat la el ºi Regina Victoria a râs cu mare poftã. De ce, Mamã, soldatul a avut voie sã punã mâna pe ceas iar eu nu?“ 73

Alta: Principele Carol, stând de vorbã cu Miss Green, întreabã: „Spune-mi, unchiul este Rege peste toatã România?“ „Da, desigur!“ „ªi peste toþi soldaþii, ºi peste toate casele ºi peste toate grãdinile?“ „Da ... “ „Apoi prea are multe!“ Avea atunci Prinþul Carol aproape ºase ani împliniþi ...

74

1905 Noul cabinet Conservator/ Lt-Colonel Râmniceanu, adjutant/ A. Möhrlen-preceptorul Principelui Carol II/ Moartea Principelui Anton de Hohenzollern/ Plecarea Principelui Ferdinand la Sigmaringen/ Misiunea la Viena a Principelui Ferdinand.

Castelul Sigmaringen

75

Ministerul Conservator : G. Gr. Cantacuzino, Internele, General 1

J.[Iacob] Lahovary, Externele, M.[Mihail] Vlãdescu, Culte ºi Instrucþie Publicã, Take Ionescu, Finanþele – I.N.[Ion] Lahovary, Agricultura, A.[Alexandru] Bãdãrãu, Justiþia, General [George] Manu, Rãsboiul, I.C. Grãdiºteanu, Lucrãri Publice. În locul maiorului Antonescu, bolnav, vine adjutant al Principelui Ferdinand Lt. Colonel Râmniceanu din Artilerie. El este viitorul General comandant al Grãnicerilor din timpul Campaniei din 1916–1918 ºi ªef al Marelui Cartier Regal la Iaºi. Mai 15: Principii Moºtenitori cu copiii Carol ºi Elisabeta pleacã la Constanþa pentru botezul vasului „România“. Soseºte la Palat Arnold Möhrlen, noul preceptor2 al Principelui Carol. Încã unul din persoanele ataºate la Curtea Princiarã angajat de Regele Carol. Elveþian de originã. Este mai mult decât probabil cã secretarul Regelui, Louis Basset, tot elveþian ºi el, având deci multe legãturi cu patria sa, a adus informaþiile ºi recomandaþiile necesare pentru ca Möhrlen sã fie desemnat a îndeplini acest post de influenþã hotãrâtoare asupra viitoarei formaþiuni spirituale ºi sufleteºti a Principelui Carol, tocmai la vârsta în care se gãsea atunci. Möhrlen venise cu reputaþia de a fi urmat studii foarte serioase de teologie ºi afarã de asta înzestrat cu principii morale de o absolutã rigiditate. Generalul Robescu, care îmi dãdea aceste amãnunte, adaogã: „Tocmai ce ne trebuie!“ Noul preceptor n’avea nimic care se reþie privirea. Subt-mijlociu, cam slab, cu fruntea degarnisitã timpuriu, cu vinele tâmplelor pronunþate, ochi cãprui ºi mustaþã tunsã, era tipul profesorului din strãinãtate. κi dãdea mare ostenealã sã arate cã’i la curent cu bunele maniere dar uita mereu sã zicã bunã-ziua când intra în biuroul meu. I se dãduse acuma Principelui Carol un apartament separat ºi camerile ce’l compuneau erau situate deasupra parterului ocupat de General Robescu, de secretarul Tamm ºi de mine, aºa cã am avut în decursul anilor destulã ocazie ºi vreme sã’i pot vedea de aproape, pe Principele Carol ºi pe Möhrlen. La început mi-a fãcut impresie bunã. Era mare iubitor al naturii. A început prin a plimba pe Principele Carol prin parc, pe orice vreme, de îndatã ce aveau clipe libere în programul de studii. Iarna construiau amândoi drum pentru sãniuþã ºi aveau rãbdarea sã vie pe înserate, când se lãsa frig, de turnau apã peste povârniº, ca sã’l facã mai lunecos. 76

Pe urmã au luat obiceiul de a colinda împrejurimile Capitalei, pe jos sau cu bicicleta, ºi fãceau escursii unde nu te aºteptai. Când a descoperit Möhrlen iazul de la Ciurel fãceau dese picnicuri acolo cu prietenii Principelui Carol ºi au terminat prin a face regulat baie în baltã, pe timpul verii. Îi cunoºtea toatã mahalaua care fãcea mare haz de distracþiile democratice ale Principelui. A insistat cã Principele sã viziteze încetul cu încetul toate fabricile ºi instalaþiile industriale, mai cu seamã acelea din Capitalã ºi pe urmã ºi acelea din þarã, în tovãrãºia sa, bineînþãles. Mai ales când era vorba de a vizita fabricele de bomboane ºi de ºocolatã sau de þigarete, specialitãþi foarte apreciate de Möhrlen. Tot el a descoperit cofetãria Ionescu din Sfântul Gheorghe, devenitã în urmã furnizoarea cea mai obiºnuitã a Principelui. O altã calitate a preceptorului era dragostea de animale, cu deosebire câinii. Grija ºi ataºamentul ce purta lui „Fuchs“, câinele Principelui, era de admirat. Când Fuchs a murit de supra-nutriþie, îndopat toatã ziua cu bonboane ºi prãjituri, a fost jelanie mare zile ºi zile de-a rândul. Möhrlen pronunþa franceza cu un accent impecabil ºi’mi plãcea sã’l ascult vorbind. Se vedea cã învãþase carte. Din unele cugetãri prinse de la el, în repetate rânduri, am înþãles lesne cã mentalitatea sa era pronunþat democraticã. Nici nu era de mirat la un om care’ºi fãcuse studiile într’o þarã liberã ºi înaintatã cum este Elveþia. Întrucât mã priveºte pe mine personal, am gãsit cã influenþa asupra unui tânãr destinat a deveni odatã regele þãrii noastre era ceia ce trebuia, dar în acelaºi timp m’am întrebat dacã ºi cei ce l’au adus ºi l’au plasat lângã Principele Carol erau de acord cu aceastã mentalitate. Astãzi m’am convins cã habar n’aveau. Numai mult mai târziu au început s㒺i dea seama. Dovada am avut-o din cuvintele Generalului Perticari, numit guvernorul Principelui Carol dupã îndepãrtarea lui Möhrlen, într’o convorbire ce am avut-o cu el tocmai despre înrâurirea exercitatã de preceptor asupra Principelui „Prea târziu m’a adus pe mine“ îmi spuse Perticari. Eu cred cã singurã numai Principesa Maria a ghicit câte ceva, cãci mereu auzeam de discuþii ºi neînþãlegeri ºi nemulþumiri provocate de modul cum Möhrlen înþãlegea misiunea sa. De câteva ori aceste discuþii s’au terminat cu declaraþia preceptorului de a pleca ºi de câte ori lua aceastã hotãrâre începea sã împartã prin domesticitate toate cadourile ce le primisese el, în deosebite ocazii, de la toþi membrii Familiei Regale. Ba, odatã ºi-a manifestat decizia de a înapoia chiar ºi decoraþiile primite! De altfel, bãgasem de seamã cu toþii cã Möhrlen intrase într’o formã de neastâmpãr ºi nervozitate ce nu mai era a unui om normal. Dacã nu mã înºel, Doctorul Mamulea, medicul Regelui Carol, om cuminte, foarte cult, a 77

atras atenþia asupra acestui simptom. La urma toatã, atitudinea lui Möhrlen, chiar faþã de Suveran, a fost de aºa naturã atât de neobiºnuitã ºi puþin scuzabilã, încât a fost silit sã plece. De astã datã, de-a binelea. Dupã vr’un an, a primit Generalul Robescu o scrisoare de la el [pe] care am citit-o ºi eu. Se plângea cu multã amãrãciune cã, de când a plecat din Palat, n’a primit o singurã vorbã scrisã din partea Principelui Carol, dupã ce s’a bucurat ani întregi de simpatia ºi încrederea lui. ªi scrisoarea termina cu cuvintele: „Pentru un viitor rege, faptul cã uitã atât de lesne ºi de complect pe acei care l’au servit cu dragoste nu pledeazã în favoarea caracterului sãu.“ Chiar þinând seama de unele calitãþi bune ale sale, Möhrlen n’a fost în nici un caz personajul cãruia i se putea încredinþa sarcina plinã de rãspundere a creºterii unui Principe. E regretabil cã acest fapt nu s’a observat la timp. Incidentul cu Möhrlen a provocat sigur ºi hotãrârea de a trimite pe Principele Carol sã facã un stagiu la unul din regimentele din Germania. Mai 26: Alt doliu mare la Cotroceni. A murit la Berlin Principele Anton de Hohenzollern, fratele Regelui Carol ºi tatãl Principelui Ferdinand. Om de mari calitãþi sufleteºti ºi un erudit de seamã. Candidatura sa la tronul Spaniei, cu toate cã o retrãsese imediat pentru a evita complicaþii politice, a fost totuºi cauza conflictului care a dus la rãzboiul dintre Franþa ºi Germania în 1870-71. El a fost permanentul ºi loialul informator politic al Regelui Carol de tot ce se petrecea în Apus. Dispariþia sa a fost o mare loviturã sufleteascã, atât pentru Regele ºi Regina cât ºi pentru Principii Moºtenitori. ªtiu cã Principesa Maria îl avea în mare afecþiune. La 30 Mai Suveranii noºtri ºi Principii Moºtenitori au plecat spre Berlin de unde au adus corpul neînsufleþit la Sigmaringen. Acolo au sosit la 3 Iunie, pentru ceremonia înmormântãrii, Împãratul Germaniei, Regele Saxoniei, Principele Ferdinand al Bulgariei, Marea Ducesã de Baden, Ducele ºi Ducesa de Vendôme etc. 4 Iunie: Principele Wilhelm de Hohenzollern este numit cap al Regimentului 3 Dâmboviþa No 22. Iunie 6: Principele Ferdinand pleacã de la Sigmaringen la Genua [Genova] unde urma sã soseascã din Orient Principele Carol de Hohenzollern. La finele lunii Septembrie Principele Moºtenitor ia parte la manevrele din nordul Moldovei, iar la 17 Noembrie pleacã la Viena în misiune la Împãratul Francisc-Joseph al Austro-Ungariei. Guvernul George Gr. Cantacuzino: 22 decembrie 1904 – 12 martie 1907 (n. red.) Buhman scrie în paginile dedicate anului 1905 perceptor (din latinã: perceptus – funcþionar însãrcinat cu strângerea impozitelor) în loc de preceptor (praeceptor), adicã persoana care se ocupã de educaþia unui copil sau unui tânãr. (n. red.) 1 2

78

1906 Incidentele de la Teatrul Naþional/ Aniversarea a 40 ani de Domnie a Regelui Carol/ Expoziþia din Parcul Carol/ Înalþii oaspeþi care au vizitat Expoziþia/ Boala Principelui [Regelui] Carol.

Expoziþia Naþionalã

79

În ziua de 13 Martie s’a jucat la Teatrul Naþional, cu concursul mai multor persoane din societatea Bucureºteanã, piesa „Les Romanesques“, urmatã de un balet intitulat „Puppenfee“. Reprezentarea fusese organizatã de Societatea de Binefacere „Materna“, de sub patronajul Principesei. A doua zi, unele ziare din Capitalã, ºi mai ales Uniunea Studenþilor, au protestat împotriva faptului cã pe scena Teatrului Naþional Românesc, domni ºi doamne românce gãsesc cã este potrivit sã joace o piesã în limbã strãinã, în loc de a folosi graiul neamului nostru. O delegaþie de studenþi cere audienþã la Principele Ferdinand, deoarece se rãspândise zvonul în Capitalã, de cãtrã unele persoane, cã aceste reprezentaþii în limba francezã ar avea loc dupã dorinþa Principilor ºi cã doamnele din societate ar avea intenþiunea de a continua jucarea acestor piese. A doua reprezentaþie n’a mai putut avea loc. Studenþii ºi o mare mulþime s’au adunat în Piaþa Teatrului, împiedicând accesul publicului în salã. S’a chemat poliþia ºi pe urmã chiar ºi armata ºi, natural, s’au produs inevitabile ciocniri ºi brutalitãþi, cu bombardamente de bolovani. Au fost rãniþi de ambele pãrþi; tramvaiul ce trece prin piaþã a fost rãsturnat ºi sfãrâmat. O micã revoluþie, un fel de supapã de siguranþã pentru excesul de nervozitate a mulþimelor. Blândeþea ºi sângele rece al Principelui Ferdinand precum ºi îndemnul sãu la o atitudine mai liniºtitã n’au gãsit ecou pe lângã studenþi ºi era de prevãzut asta, pentru cã agitaþia a fost influenþatã ºi sprijinitã de N. Iorga, binecunoscutul adversar de totdeauna al preferinþei datã de pãtura noastrã înstãritã, înrâurirei limbii franceze1. În acest an se serbeazã aniversarea de 40 ani de Domnie a Regelui Carol I. Se instituie medalia jubiliarã Carol I, precum ºi Ordinul Carol pe ziua de 10 Mai. La 11 Mai toatã Familia Regalã ºi Princiarã, Prinþul Wilhelm de Hohenzollern, Principele ºi Prinþesa de Wied, Casa Civilã ºi Militarã primesc la Palatul Regal felicitãrile Sinodului. La începutul lui Mai, Principele Ferdinand a înmânat la Viena Împãratului Francisc Joseph Marea Cruce a Ordinului. Pentru amintirea aniversãrii de acest an se hotãrâse mai de mult amenajarea marelui ºi pustiului teren de la Filaret pentru organizarea unei 80

expoziþii româneºti menitã sã evidenþieze progresul fãcut de Þara noastrã în cursul celor 40 ani de Domnie. S-a lucrat cu multã energie la desãvârºirea lucrãrilor necesare, graþie muncii ºi stãruitoarei activitãþi a Dnului Istrati, ºi astãzi avem frumosul Parc Carol, acolo unde scurt timp în urmã pãºteau bivolii prin mocirlele Filaretului. Deschiderea oficialã s’a fãcut în prezenþa întregii Familii Regale la 4/ 17 Iunie dar inaugurarea solemnã n’a avut loc decât la 6 Iunie. Câteva zile înainte au sosit la Palatul Cotroceni Marele Duce Kiril al Rusiei cu soþia sa Marea Ducesã Victoria Vladimirovici [Vladimirovna], sora Principesei Maria ºi fosta soþie a Marelui Duce Ernest de Hessa. Vizitele Familiei Regale la Expoziþie au continuat în zilele de la 8 la 14 Iunie zilnic, pânã când Suveranii au luat reºedinþã la Sinaia. Iunie 26: la Castel Peleº primirea regimentului rus „Vologda“. Septembrie 12: Suveranii sosesc din Sinaia pentru vizitarea expoziþiei, însoþiþi de Principele Ferdinand, Principesa de Schönburg. Seara iau parte, cu Principele Carol, la „Povestea Neamului“ din Arenele Romane, regizatã de Alexandru Davila, Directorul Teatrului Naþional. Septembrie 30: Manevre Regale în judeþul Prahova. Octombrie 6: Vizitarea expoziþiei cu Contesa de Flandra, iar la 7 Octombrie Familia Princiarã asistã dupã amiazã la alergãrile de cai de la Hipodrom împreunã cu Principele ºi Principesa de Hohenlohe-Langenburg, sora Principesei Maria. La începutul lui Iulie, Al. Bãdãrãu, ministrul Justiþiei demisioneazã ºi vine în locul sãu D. A. Grecianu, fratele fostului Adjutant regal Petre Grecianu. La 25 Octombrie Cons G. Dissescu este Ministru al Instrucþiei Publice ºi Cultelor. La 7 Noembrie se aratã primele simptome ale boalei Regelui Carol, cu dureri în regiunea stomacalã. Nu i s-a atribuit la început mare însemnãtate ºi toatã lumea credea cã nu’i decât o indispoziþie trecãtoare. Medic curent era de mulþi ani Generalul Theodori, medic militar, om cu multã practicã ºi pricepere doctoriceascã care s’a bucurat întotdeauna de desãvârºita încredere a Regelui ºi a Reginei, dar acuma îmbãtrânit ºi el, pe când ºtiinþa medicinei fãcuse mari progrese ºi metode noi se aplicau pretutindeni cu succes. Theodori mai avusese ºi un accident cu ascensorul de la Castel Peleº, accident care l’a þintuit în pat vreme multã, aºa cã era acuma slãbit ºi obosit ºi mereu suferind. El s’a înºelat asupra diagnosticului cãci tratamentul prescris n’a dat rezultatul aºteptat. Faþã cu îngrijorarea crescândã a tuturor celor de pe lângã Suveran, se decide chemarea unui renumit specialist din 81

strãinãtate ºi alegerea cade asupra profesorului Dr. Norden din Berlin, care soseºte în Bucureºti ºi la 4 Decembrie dã primul comunicat relativ la boala Regelui, iscãlit de el ºi de Generalul Theodori. Regele Carol este silit a rãmâne patru sãptãmâni în pat. La 23 Noembrie se închide expoziþia de la Filaret în prezenþa întregei Familii Regale, afarã de Suveran. Marele public n’a cunoscut niciodatã mulþumirea sufleteascã ºi satisfacþia mândriei personale a Regelui de câte ori vizita expoziþia sau i se pomenea de dânsa, el care a avut de luptat în trecut cu atâtea greutãþi ºi a trebuit sã guste din atâtea amãrãciuni pânã sã poatã vedea cu ochii realizãrile muncii ºi statornicilor sale nãzuinþe pe timp de 40 ani. Regina Elisabeta a povestit în repetate rânduri prietenului meu, arhitectul Liman, în cursul acestei veri, cã nimeni n’ar crede bucuria ce simte Regele de câte ori vede expoziþia. ªi totuºi, anul 1906 ce începuse aºa de frumos ºi aºa plin de mulþumire pentru Regele Carol, sfârºeºte pentru el cu boalã ... o boalã care nu’ l va ierta.

Spectacolul a fost organizat de Societatea de binefacere „Obolul“. Tulburãrile, „aºa cum niciodatã încã n-a vãzut Capitala noastrã“, s-au soldat cu 26 rãniþi din rândul manifestanþilor ºi 111 din cel al forþelor de ordine. (n. ed.) 1

82

1907 Semne de neliniºi în þarã/ Cum se trãia în Capitalã ºi care era activitatea zilnicã a Principilor Moºtenitori/ Colonel adjutant Exarcu/ Schimbare de guvern/ Lecþiile de cãlãrie ale Principelui Carol/ Vizita Principelui Ferdinand al Bulgariei/ Joia Moºilor/ Moartea Lt-Colonelului Antonescu/ Excursia Principilor Moºtenitori în þarã/ Plecarea în strãinãtate a Principesei Maria/ Copiii Princiari la Constanþa/ Moartea lui B.P. Hãºdeu/ Înalþi oaspeþi la Palatul Regal/ Reprezentaþii teatrale de amatori la Castel Peleº/ Moartea Coloneluluiadjutant Exarcu/ Principele Ferdinand pleacã la Stockholm/ Rãscoalele þãrãneºti. Calea Moºilor la intersecþia cu Strada Ioan Moºi

83

În anul ce începe, evenimente cu repercusiuni foarte serioase pentru neamul nostru încep a’ºi proiecta umbra lor înainte, neredicând însã decât numai o micã parte din vãlul ce acopere încã hotãrârile destinului, ghicite sau prevãzute numai de acei puþini care nu aveau obiceiul de a purta veºnic ochelari de culoarea trandafirilor. Dau numai aci o micã indicaþie... Cu mult înainte, plimbându-mã într’o dimineaþã prin parcul Cotroceni cu secretarul Dr. Tamm ºi discutând lucruri fãrã importanþã, îl vãd cã se opreºte deodatã în mijlocul cãrãrii ºi’mi spune: „Oare alãturi de cine va merge România în caz de rãzboi?“ Am rãmas extrem de surprins de aceastã neaºteptatã reflexiune, nejustificatã prin nimic de convorbirea noastrã anterioarã ºi dupã un moment de reculegere, rãspund: „Dar cine se mai gândeºte astãzi la rãzboi? Constat cã lumea îºi vede liniºtitã de treburile ei ºi fuge de toate complicaþiile!“ Cuvintele mele oglindeau pãrerea generalã a tuturor oamenilor de la noi, pe acele vremuri. ªi ca sã ilustrez asta cât se poate mai potrivit, dau mai jos, dupã însemnãrile mele, o icoanã pe cât pot de fidelã de cum se trãia atunci în Capitalã ºi care era programul Principilor Moºtenitori, zi de zi. M’am oprit asupra anului acestuia pentru cã mi s’a pãrut a fi fost unul din cei mai puþini neliniºtiþi pentru perechea Princiarã. Ea a luat parte la toate aceste manifestaþii sociale, artistice sau culturale, pomenite mai jos. Ianuarie 6: Recepþie la Ministrul Rusiei, de Giers, în localul legaþiei din Calea Victoriei. Ian. 7: Principele asistã la vânãtoare în pãdurea Vlãsiei; petrece noaptea în conacul lui ªtefan Grecianu. Are loc, cu succesul obiºnuit, balul Societãþii de Binefacere „Materna“. Opereta francezã începe reprezentaþiile sale. În Capitalã domneºte de câteva zile un frig puternic. La Teatrul Liric o trupã de a noastrã începe reprezentaþii cu concursul lui Nottara, Petre Liciu ºi al Dnei Sturdza. Circul rus „Beketow“ ºi-a deschis porþile. În sala Liedertafel din Str. Academiei, are loc balul Societãþii de Binefacere „Tibiºoiu“. Era aºa ger, cã nu mai circulau birjele. Multã lume n’a mai putut asista din aceastã cauzã. 84

14/1. Concertul Boscoff. 15/1: Principele Ferdinand la vânãtoare la Mãrculeºti. 24/1: Principele Ferdinand pleacã la Iaºi pentru inaugurarea ªcoalei de Menaj ce poartã numele Principesei. Concert la Ateneul Român sub patronajul Principesei cu pianista Dra Olga Bernard. La Palatul Regal în cursul acestei luni cele trei serate dansante. În saloanele Reginei Elisabeta, concertele sãptãmânale. La Sinaia iarnã grea cu viscol puternic ºi troene mari. Toate firele telegrafice ºi telefonice rupte. La Teatrul Naþional o trupã francezã de comedie dã reprezentaþii cu Susanne Deprès. La Teatrul Liric altã trupã francezã cu artistul Féraudy. Reprezentaþiile vor continua ºi în Februarie. În toatã luna Ianuarie, Principele Ferdinand a continuat inspecþiile sale la unitãþile militare de sub comanda sa. Guvernantã la copiii Princiari, în locul lui Miss Ffolliot plecatã, a venit Miss Mandel. Februarie: Douã concerte la Ateneul Român conduse de Mascagni. De câteva zile se rãspândise zvonul, cu oarecare persistenþã, despre miºcãri þãrãneºti în Moldova. Ziarul „Adevãrul“ numeºte ºi localitãþile: Hârlãu ºi Flãmânzi. Ultimele miºcãri ar fi fost remarcabil de violente. Ziarele guvernamentale bagatelizeazã faptele. Deocamdatã s’a crezut cã aceste miºcãri vor rãmâne cazuri izolate ºi cã agitaþia nu se va întinde, aºa cel puþin mi s-a spus cã era pãrerea guvernului. În Capitalã a cântat trupa de operetã Vienezã de la „Theater an der Wien“. 24/2: Lt-Colonel Râmniceanu pãrãseºte serviciul de la Palat. Ofiþer cu excelentã reputaþie, foarte corect, cam nervos însã ºi de o susceptibilitate poate niþel cam exageratã, a avut o discuþie cu Dna de Onoare Elisa Grecianu, pe o chestiune de precãdere ºi n’a cedat în nici un chip la încercãrile fãcute de a potoli incidentul. Nu’mi aduc aminte exact de obiectul acelei neînþãlegeri dar mare importanþã ºtiu bine cã nu putea sã aibã ºi cã dreptatea, în tot cazul, era de partea lui. În locul sãu este numit Adjutant Regal pe lângã Principele un distins ofiþer, fost ataºat militar al nostru la Viena, Lt-Colonelul Exarcu, originar din Bacãu. Bãrbat frumos, manierat ºi foarte simpatic. Cunoºtea franceza ºi germana la perfecþie. M’am împrietenit cu dânsul numaidecât. De la început m’a izbit culoarea 85

nesãnãtoasã, roºie-cãrãmizie, a feþei sale. Odatã, în cursul unei convorbiri mai intime avutã cu el la Sinaia, mi-a spus cu mult sânge rece cã sufere de câtva timp de o boalã serioasã a inimii. A adãugat cã un farmacist din Bacãu, vechi ºi bun prieten al sãu, i-ar fi fãcut ºi analiza sângelui, indicându-i chiar ºi natura boalei. Am încercat sã’i alung gândurile negre cu argumentul cã diagnosticul pus de un farmacist nu poate fi luat, la urma toatã, drept realitate incontestabilã. Mi-a zâmbit cu tristeþe ºi a schimbat vorba. Sâmbãtã, seratã dansantã la Palatul Cotroceni. Principesa deschide balul cu Prinþul de Schönburg-Hartenstein, Ministrul Austro-Ungariei iar Principele cu Dra. Adina Lascãr. Martie 1: Concertul Asociaþiei Muzicale Române în sala Liedertafel. 2/3: Ninsori mari în toatã þara cu viscol puternic ºi ger aprig. 3/3: Concertul Boscoff la Ateneu. Balul Funcþionarilor Publici. 5/3: Ultima reprezentaþie a trupei franceze cu Féraudy în piesa „Le plus faible“. 9/3: Agitaþia þãrãneascã din Moldova se rãspândeºte. Acuma se semnaleazã în judeþele Vaslui, Bacãu, Dorohoi, Focºani ºi Râmnicu Sãrat. ªi optimiºtii încep sã devie neliniºtiþi. 10/3: Principesa Maria pleacã pentru o zi la Posada din judeþul Prahova pentru a vizita pe Valentin ºi Martha Bibescu. 11/3: Societatea „Tinerimea Artistic㓠îºi deschide expoziþia anualã la Ateneu. Principesa, care este preºedintã de onoare, expune scaune sculptate în lemn dupã modele originale desenate de dânsa în atelierul Dnei Roth. Se decide cã în anul viitor expoziþia sã aibã loc în localul fostei panorame a bãtãliei de la Griviþa din Bulev. Pake Protopopescu. 12/3: Concertul Enescu la Ateneu. Asistã Regina Elisabeta ºi Principesa Maria. 13/3: Agitaþiile þãrãneºti, pe care unele ziare le caracterizeazã drept „rãscoale“, au trecut acum ºi în Muntenia, cu formã mai violentã la Roºiori, Argeº, Brãila, Galaþi, Dolj, Mehedinþi, Muscel, Olt, Vlaºca ºi Huºi. Vânãtorii de Munte cu garnizoana în Sinaia, fiind trimiºi pentru menþinerea ordinei în judeþe, paza Castelului Peleº a fost încredinþatã unui detaºament de marinari aduºi din Constanþa. 17/3: La Teatrul Naþional celebra tragedianã italianã Eleonora Duse joacã în „Dama cu Camelii“ ºi se bucurã în Capitalã de un mare ºi meritat succes. Faþã cu proporþiile luate pe toatã întinderea þãrii a miºcãrilor þãrãneºti ºi înþelegându-se, în sfârºit, cã numai cu mãsuri militãreºti nu se pot liniºti 86

miºcãri ce se arãtau a avea pricini mult mai adânci, guvernul conservator prezidat de G. G. Cantacuzino se retrage ºi face loc unui guvern liberal format astfel: D. Sturdza, Prim Ministru ºi Ministru de Externe, [Ion]I. C. Brãtianu la Interne, Emil Costinescu la Finanþe, Spiru Haret, Instrucþie Publicã, Anton Carp, Domeniile, V. G. Morþun, Lucrãri Publice, Toma Stelian la Justiþie, General [Alexandru]Averescu la Rãsboiu, Prefect Poliþiei Capitalei Emil Petrescu. 18/3: La sãrbãtorile Paºtelor Catolice, Regele Carol ºi Principele Ferdinand asistã la serviciul religios de la capela din Pitar-Moºu. 23/3: Fruntaºul politic liberal Vasile Lascãr, fost Ministru de Interne, a încetat din viaþã. La Teatrul Naþional opera italianã cu Emma Carelli, tenorul Schiavazzi ºi baritonul de Luca în „Cavaleria Rusticana“ ºi „Pangliacci“. Au fost cele mai bune reprezentaþii ce mi-au fost date s’aud vreodatã. A doua searã s’a cântat „Zaza“. 26/3: Concert religios la Biserica Luteranã. Asistã Regina Elisabeta ºi Principesa Maria. La Teatrul Naþional au urmat apoi o serie de reprezentaþii ale operetei vieneze începute la Teatrul Liric, cu „Lustige Witwe“, „Wiener Blut“, „Zigeunerbaron“, „Hofmann’s Erzählungen“, „Die Schöne Helene“, „Die Fledermaus“. 29/3: La o ºedinþã a Academiei Române, B. P. Hasdeu, în momentul de a se scula din fotoliu, cade pe spate ºi toatã partea dreaptã a corpului rãmâne paralizatã. Regele Carol ºi Principele Ferdinand fac o plimbare la ªosea ºi pe Calea Victoriei. 5/4: Aniversarea zilei de naºtere a Regelui Carol. Serviciu religios la Mitropolie. La Palatul Regal audiþie muzicalã. 10/4: Ziarele se plâng de scumpetea vieþii. De pildã, se întreabã indignate cum se poate sã se cearã la noi în þarã 4 lei pe suta de kilograme de lemne! Mai ales cã [la] cântar nu dau decât 80 de kg! Eu cred cã povestea asta este ºi mai veche decât cea de astãzi ... 10/4: La Ateneu concertul G. Swirski. 11/4: Audiþie muzicalã la Palatul Regal cu Quator Sewsik. 14/4: Principii Moºtenitori fac o plimbare la Giurgiu cu automobilul, însoþiþi de AA. LL. RR. Ducele ºi Ducesa de Mecklemburg-Schwerin, iar Principele Carol cu Möhrlen se duc cu bicicleta la Brãneºti. 17/4: Mare dineu la Palatul Regal în onoarea Ducilor de mai sus. 87

19/4: Idem, dejun la Palatul Cotroceni. 23/4: Se serbeazã Sfintele Paºti cu ceremonialul obiºnuit. Avându-se în vedere rolul ce Principele Carol avea sã deþie în viitor, mai ales în armatã, s’a decis a se relua lecþiile de cãlãrie începute mai de mult ºi suspendate din cauza bizarei antipatii a Principelui pentru acest sport. La ultima lecþie l’a trântit calul ºi Prinþul s’a lovit cu capul de un pom. De atunci se renunþase a-i mai impune cãlãria. Agatha Bârsescu, marea noastrã tragedianã începe o serie de reprezentaþii la Teatrul Liric în seara de 25/4. 26/4: Principii Moºtenitori pleacã la Bahna Rusului unde se aflã un pavilion de vânãtoare rãdicat într’un peisagiu încântãtor, pe râul Doamnei. Am petrecut adeseori acolo zile frumoase ºi liniºtite, pescuind pãstrãvi de mãrime neobiºnuitã. Mai 1/5: Alergãri de cai la Hipodrom. 8/5: Concert la Ateneu în prezenþa Familiei Regale. 9/5: Vizitã la Hipodromul de la Bãneasa cu Ducele de Teck. 17/5: Mare bãtaie de flori la ªoseaua Kiseleff, în folosul societãþii de binefacere „Sfta Ecaterina“. Trãsura în care Principii luau parte la acest soi de serbãri nu era niciodatã încãrcatã, dar împodobitã cu mult gust ºi numai cu flori de o singurã culoare. 17/5: Principele Carol cu mai mulþi prieteni, de aceeaºi vârstã, ºi însoþiþi de Möhrlen, au mâncat seara la o masã aranjatã dupã pofta lor la moara de la iazul Ciurel. 22/5: Principele Ferdinand pleacã la Sigmaringen însoþit de Colonelul Exarcu. 24/5: Principesa Maria cu copiii Princiari fac o vizitã la mânãstirea Þigãneºti întovãrãºind pe Regele ºi Regina. 25/5: Aceiaºi fac o plimbare la Domeniul Coroanei Gherghiþa. Principele se înapoiazã în Capitalã la 3/6. Iunie 5/6: Principele Bulgariei Ferdinand, în trecerea sa spre Viena vine prin Giurgiu la Bucureºti. În Gara de Nord este primit de Regele, Principele Ferdinand ºi Prinþul Carol. Dejun la Palatul Regal. La orele 5 p.m. pleacã din Gara de Nord mai departe. Joi 7/6: Toatã Familia Regalã ia parte la Joia Moºilor. Printre cei care au fost de faþã erau: Miniºtrii Spiru Haret, [Ion]I. C. Brãtianu cu Dna, A. Carp, V. Morþun, T. Stelian cu dna, Ion Kalinderu. Apoi: CostescuComãneanu, Vintilã Brãtianu, Alex. Djuvara, Emanuel Culoglu, General Mavrocordat, General Robescu, Emil Petrescu, General Gheorghiu, Dna Maurojeny, Dna Zoe Sturdza, Zoe Bengescu, Lt. Col. Antonescu cu dna, 88

Maria Poenaru, Comandor Graçoski, Dna Alimãneºteanu, Dna ºi dra Elena Catargi, dl ºi dna Nedelescu, dl ºi dna L. Niculescu, Inginer Orãscu, Gr. Antipa etc. etc. Prinþul Carol primeºte drept dar o reproducþie a „Lupoaicei“. Princesa Elisabeta un necessaire ºi niºte donicioare fabricate de Brumãrescu, Prinþul Nicolae un clown, o trompetã ºi o cutie cu soldaþi, iar Princesa Mãrioara o pãpuºã splendidã ºi un elefant. 9/6: În prezenþa Principesei Maria se pune piatra fundamentalã a clãdirii societãþii de binefacere „Materna“. 12/6: Toatã Familia Regalã în excursie la Domeniile Coroanei de la Cocioc. 13/6: Principele Ferdinand porneºte în inspecþie la Constanþa, Mãcin, Tulcea. În Constanþa a stat la Hotel Reynier. 15/6: Familia Regalã pleacã în autoturisme pentru a lua reºedinþã la Sinaia, unde toate legaþiile strãine erau instalate mai dinainte. 20/6: Misiunea Otomanã în cap cu Abdulah Paºa este primitã la Castel Peleº. Dejunul ºi dineul de galã seara la Peleº. 21/6: Familia Princiarã, cu copiii, fac o vizitã Dlui Marghiloman la Vila Albatros de lângã Buzãu. 3/7: Misiunea Persanã condusã de Mareºal Mirza Reza Khan ºi întovãrãºitã de Însãrcinatul cu Afaceri al Persiei soseºte la Sinaia. Dejun de galã la Palat. 4/7: Lt. Colonel Antonescu, fost Adjutant Regal, care fusese silit a pãrãsi serviciul la Cotroceni din cauzã de boalã, s’a stins ieri la Craiova. A lãsat numai pãreri de rãu la Palat ºi eu personal îl regret din toatã inima. A fost un om întreg ºi de o corectitudine exemplarã. 10/7: Începe o mare excursie proiectatã mai de mult a Principilor Moºtenitori cu Prinþul Carol la Predeal, Curtea de Argeº, prin Djuvala, Râmnicu Vâlcea, Cãlimãneºti, Brezoi, Malaia, pe valea Lotrului, Govora, Bistriþa, Horez, Târgoviºte, Târgu-Jiu, Tismana, Baia de Aramã, Vârciorova, Kazanele cu o vizitã intercalatã la Sibiu în ziua de 11 Iulie. Au însoþit: Ministrul [Ion]I. C. Brãtianu, Colonel Grecianu cu Dna. 19/7: La Castel Peleº primirea delegaþiei Japoneze. Dejun cu toatã Familia Regalã. 22/7: Serbare la Peleº a onomasticei Principesei (Maria Magdalena) ºi a mamei Principesei. 24/7: General-Major Zendermass cu un grup de ofiþeri austriaci înapoiazã vizita fãcutã în cursul lunei de Principii Moºtenitori la Sibiu. Dejun la Castel cu toatã Familia Regalã. 89

25/7: Principesa Maria, însoþitã de Dnele Grecianu ºi Exarcu, pleacã într-o vizitã la Iaºi. Cu acest prilej au fãcut un popas la Miroslava, la Dl. Mavrocordat ºi au continuat escursia ºi la moºia Stânca la Dl. Grecianu. 28/7: Principesa Maria însoþitã de Princesa Elisabeta, de Generalul Robescu, de adjutanþii Grecianu ºi Exarcu, pleacã în strãinãtate. Principele Ferdinand ºi Prinþul Carol vor petrece câtva timp la bãile Kreuznach pentru curã. 1/8: B. P. Hasdeu are iar un atac de apoplexie. El se aflã acuma la Câmpina. 15/8: Prinþul Nicolae ºi Princesa Mãrioara sunt trimiºi la Constanþa pentru a petrece patru sãptãmâni pe bordul vaporului „Împãratul Traian“ de sub comanda Comandorului Perieþeanu. Am fost alãturi de dânºii tot timpul. Drul Romalo îl gãsise pe Prinþul Nicolae prea nervos (aºa era într-adevãr). A propus o schimbare a veºnicului program: Bucureºti – Sinaia, ºi a recomandat o ºedere la mare. Aceastã vacanþã a priit tuturor acelora care au stat câteva sãptãmâni acolo dar eu n’am putut constata vreo îmbunãtãþire în starea nervoasã a copilului, nici atunci ºi nici mai târziu. 18/8: Principesa Maria pleacã în Germania pentru a asista la audiþia operelor lui Wagner. Se înapoiazã în þarã la 17 Septembrie ºi împreunã cu copiii se duc la Brãila unde are loc lansarea ºi botezul de noi vase; de acolo, urmeazã pe bordul monitorului „Lascãr Catargi“ cursul Dunãrii pânã la Constanþa. Seara dineu pe vasul „Principele Carol“. Tot de la Constanþa se face o excursie pe „Împãratul Traian“ pânã la Insula ªerpilor pe care am vãzut-o atunci pentru întâia datã. Am luat fotografii. La 26 Septembrie Familia Princiarã era înapoiatã la Bucureºti. Abia atunci am aflat cã la Câmpina a încetat din viaþã B. P. Hasdeu. Ziua exactã1 n’o pot stabili. 28/9: Sosesc în Capitalã Marele Duce Wladimir Alexandrovici, Marea Ducesã Maria Pavlovna2 ºi fiul lor Marele Duce Boris, însoþiþi de adjutantul lor de Fersen. Sunt gãzduiþi la Palatul Regal. La aceastã datã Principele Ferdinand se înapoiase în þarã ºi toatã Familia Regalã era iarãºi la Sinaia. 3/10: La Castel Peleº, dineu intim urmat de o reprezentaþie de amatori cu drele Veron, Dna C. Sipsom, Alex. Davila ºi G. Zãnescu. Azistenþa: Familia Regalã ºi Princiarã, Marii Duci cu suita, Dl ºi dna Sturdza, dl ºi dna de Giers, ministrul Rusiei, Marchizul de Belloy, ataºat naval francez, Solescu, ministrul nostru la Petersburg, Colonel Zankiewici, ataºat militar, cu dna, Vicontele La Tour, consilier la Legaþiunea Francezã, dl ºi dna 90

Jean Cesianu, dl ºi dna N. Cesianu, dl ºi dna C. Nacu, dl ºi dna Jean Mitilineu, General Brãtianu cu dra, General Dr. Theodori, dl ºi dna Solovieff, Boris Yonine, Dl. N. Lahovary cu dna ºi dra, Dr. Costinescu cu dra, Dna Irina Blank, Dl. ºi dna Racotã, dl ºi dna C. Plagino, Drele Veron, Irina Berindei, Cãpitan G. Soutzo, G. Zãnescu, Drele Berindei, Bengescu, Boambã. Dupã reprezentaþie cântã orchestra lui Ciolac. 10/10: A încetat din viaþã Principele de Wied, fratele Reginei. 29/10: Astãzi dimineaþã, omul de serviciu de la „Casa de Cavalerie“ (o micã clãdire între Peliºor ºi Castel Peleº unde de obicei erau gãzduiþi adjutanþii de serviciu ai Principelui Ferdinand), mirat cã Colonelul Exarcu nu sunã dupã el nici pânã la orele 9, bate în uºã ºi neprimind nici un rãspuns, intrã ºi dupã câteva clipe constatã înspãimântat cã Colonelul nu mai trãia. Se realizase prezicerea funestã a farmacistului din Bacãu! Aceastã moarte fulgerãtoare a unui om tânãr, care pãrea complect sãnãtos, a fost pricina celor mai fantastice inepþii ºi clevetiri ce au putut circula vreodatã în societatea noastrã. Pe mine a încercat sã mã încredinþeze un domn care ocupa o înaltã funcþie administrativã, cã Colonelul Exarcu, surprins la Principesa Maria, a fost împuºcat de Principele Ferdinand! Mãrturisesc, spre ruºinea mea, cã n’am reuºit sã conving pe informatorul meu cã habar n’avea de ceea ce spune. Este aci locul sã declar cã de multe ori, în lungii ani ce i’am petrecut la Curte, am avut prilej sã ascult istorisiri de calitatea celei de mai sus ºi totdeauna am gãsit la aceºti oameni, lipsiþi cu desãvârºire de informaþii sigure, pãrerea cã ei ºtiau mai bine decât noi care trãiam acolo tot ce se petrece la Curte. Înmormântarea celui ce a fost Colonelul Exarcu s’a fãcut la locul unde s’a nãscut, la Bacãu. Este bizar faptul cã adjutanþii cu care am fãcut slujbã ºi pe care i-am iubit mai mult sunt toþi astãzi printre cei odihniþi întru Domnul. Printre aceºtia trebuie sã pomenesc astãzi, când transcriu rândurile de faþã, ºi pe Generalii: Ernest Balif, ieºan ºi de originã francezã ca ºi mine, Jean Florescu ºi Floricã Tzenescu. 13/11: Familia Regalã reia reºedinþã în Capitalã. 29/11: Durerile de stomac ale Regelui Carol s’au înteþit din nou. Profesorul Norden este iar chemat. 3/12: Principele Ferdinand pleacã la Stockholm pentru a reprezenta pe Regele la înmormântarea Regelui Oscar al Suediei. Reamintesc cã Principii Moºtenitori au luat parte la toate cele menþionate aci, în aceastã cronicã a anului 1907, pe care eu îl socotisem la începutul sãu drept unul din cei mai liniºtiþi. La finele sãu, însã, deºteptarea 91

din visul nostru agreabil a fost cam asprã. Miºcãrile þãrãneºti cu violenþa crescândã a manifestaþiilor lor aratã limpede, cui vrea sã vadã, cã omenirea veselã de la noi danseazã pe un vulcan. În ultimele zile din Decembrie, sub impresia celor petrecute, am încercat sã aflu de la Generalul Robescu opinia Principelui Ferdinand despre cele întâmplate. Din câte am putut mai mult ghici, decât înþãlege, pare cã Principele a fost adânc îngrijorat de neaºteptata ieºire la ivealã, în mod atât de spontan, a unei chestiuni ce se spusese cã va fi aranjatã, cu timpul ºi cu chibzuinþa cunoscutã a Regelui Carol. De asemenea, am mai înþãles din vorbele lui Robescu cã Principele e de partea celor ce revindecau3 dreptul lor la o viaþã mai bunã, dar el era un timid ºi cât timp trãia Regele Carol nu se putea aºtepta la o intervenþie a sa mai energicã. Robescu credea cã frãmântãrile þãrãneºti erau mai mult efectul intrigilor Partidului Liberal împotriva conservatorilor. Mi-am permis atunci sã’i reamintesc unele episoade din desfãºurarea socialã a þãrii noastre. Eu eram mai la curent ca dânsul cu miºcarea ºi evoluþia ideilor pentru cã eram ieºit din generaþia acelor care’ºi fãceau liceul dupã 1880. Trãit în Iaºi, în atmosfera lui Gheorghe Nãdejde (care mi-a fost profesor), a lui Ion ºi Sofia Nãdejde, în casa cãrora de lângã biserica Toma Cosma, din mahalaua Pãcurari, am auzit pentru prima datã de numele ºi scrierile lui Karl Marx, Engels, Proudhon, de filozofia pozitivistã a lui Auguste Comte, de Darwin ºi de programul socialismului ºtiinþific francez, cititori fervenþi cu toþii ºi entuziaºti ai „Contemporanului“ ºi ai „Drepturilor Omului“ ce apãreau atunci la Iaºi, am putut sã’i vorbesc de miºcãrile þãrãneºti din 1804 ºi 1805, de care pomeneºte Cronicarul Drãghici, de iobãgie, care a mai continuat ºi în deceniile viitoare. I-am istorisit cum la Iaºi, în 1804 s’au împãrþit manifeste împotriva boerimei. Tot în Iaºi, la 1818, fuseserã turburãri de stradã la care a luat parte ºi negustorime. La Bucureºti, în 1811, tot negustorimea protesteazã contra birurilor grele. În 1821 se aprinde revoluþia burghezodemocraticã a lui Tudor Vladimirescu în Oltenia. Ea n’a fost decât prologul miºcãrilor din 1848. Elementul de bazã au fost þãranii iar miºcarea are conþinut social ºi nu politic; evenimentele anului 1848 n’au fost decât urmarea fireascã a celei de la 1821. I-am vorbit de propaganda intelectualã a lui N. Bãlcescu ºi Eliade Rãdulescu. În 1858 la sate nu era liniºte astfel cã guvernul este silit în 1859 a lua mãsuri. L-am întrebat pe Robescu dacã a uitat cã pe atunci, în Covurlui, se rãsculaserã peste 40 de sate, de asemenea, ºi în Basarabia sudicã, la Ismail 92

ºi Bolgrad. În 1864 se produce la Buzãu rãscoala lui Mãlãieru iar dupã 1880 se aratã iarãºi miºcãri agrare. Am încheiat cu pãrerea mea cã în 1907 rãscoalele þãrãneºti, cu caracterul lor general, n’ar fi trebuit sã surprindã pe nimeni, mai ales cã lor li se alãturã acuma, cu greve, ºi pãtura muncitoare. Dupã ce am isprãvit cu expunerea redusã a acestor pãreri ale mele am avut impresia cã îngrijorarea ce mã cuprinsese pe mine, faþã de evenimentele în curs, nu era împãrtãºitã ºi de Generalul ºi mai pe urmã m’am convins cã, îndeobºte, erau puþini aceia care acordau toatã atenþiunea ºi importanþa cuvenitã mersului încet dar impresionant de grav al ideilor ce frãmântã omenirea în toate pãrþile lumii. Totuºi, evenimentele anului 1907 au avut drept rezultat votarea anumitor legi pentru ocrotirea pãturei þãrãneºti. Li s’au dat islazuri ºi s’a înfiinþat Casa Ruralã care dãdea þãranilor putinþa de a cumpãra pãmânt pânã la 5 hectare. Întru timp citisem ºi cartea lui Dobrogeanu-Gherea despre Neo-Iobãgie. Generaþia noastrã vãzuse limpede ºi just, pe vremuri. Incidentele acestui an au fost un punct crucial în istoria socialã a þãrii noastre ºi cotitura spre stânga devenise acuma foarte vizibilã, inevitabilã ºi de-a pururi. Sângele celor cãzuþi în timpul rãscoalelor n’a fost pierdut inutil.

Data exactã: 25 august 1907 (n. ed.) Maria, nãscutã Ducesã de Mecklenburg – Schwerin (1854 – 1920). (n. ed.) 3 revendicãm (n. red.) 1 2

93

1908 Asasinarea Regelui Portugaliei/ Împlinesc 10 ani de serviciu la Palatul Cotroceni/ Vizita Principilor Moºtenitori la Petersburg/ Sora Principesei Maria se logodeºte/ Moartea Colonelului Aurel Demetrescu/ Naºterea Principesei Ileana/ Reºedinþa de varã din Sinaia/ „Cuibul Principesei“/ I. Kalinderu/ Dall’Orso/ Cercetaºii/ Persoanele care formau intimitatea Principilor/ Retragerea lui D. Sturdza.

Principesa Moºtenitoare Maria ºi Principesa Ileana

94

Dupã decesul Colonelului Exarcu este numit Adjutant Princiar Maiorul Berindei, care a fãcut serviciu la Cotroceni timp de câþiva ani. Om simpatic ºi foarte corect. 21 Ianuarie: Soseºte vestea despre asasinarea Regelui ºi Principelui Moºtenitor al Portugaliei. Au fost împuºcaþi în trãsura deschisã pe strãzile Lisabonei. Alt mare doliu la Curte. A.S.R. Infanta Antonia de Portugalia a fost mama Principelui Ferdinand ºi se cunoaºte cât loc ocupa dânsa în sufletul sãu. Martie 7: Vizita Principelui ºi Principesei Bulgariei la Bucureºti. La începutul lui Aprilie Principii Moºtenitori pleacã la Petersburg pentru a azista la nunta Principelui Suediei1 cu Marea Ducesã Maria Pawlovna. Însoþesc Lt-Colonel Grecianu ºi doamna. La începutul lui Mai am avut vizita în Bucureºti a Prinþului Victor Napoleon. Iunie 25: Soseºte la Sinaia Arhiducele Salvator de Austria. Se logodeºte Principesa Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, sora Principesei Maria, cu Infantul de Bourbon-Orléans. Acest proiect de cãsãtorie a rãdicat mare vâlvã în Familia Spaniolã care se opunea mariajului, Principesa fiind de religie protestantã. La aceastã datã sora Principesei Maria, Victoria Melita (Ducky) era divorþatã mai de mult de primul ei soþ, Ducele de Hessa, ºi s’a remãritat cu marele Duce Kiril al Rusiei. În Mai al acestui an am împlinit zece ani de serviciu în Casa Principilor Moºtenitori. În tot acest timp calitatea mea oficialã era aceia de ªef al Serviciului Princiar de Poºtã-Telegraf ºi Telefon, în realitate însã executam toate funcþiunile de care avea nevoie Maestrul Curþii precum ºi Administraþia. Eram singurul funcþionar prezent acolo toatã ziua ºi Generalul Robescu îmi dãduse îndatorirea de a soluþiona toate chestiunile ce se iveau în absenþa sa de la Palat ºi doar erau destule, mai în fiece zi. I le semnalam telefonic ºi lucram mai departe în numele sãu. Cunoºteam acuma toate amãnuntele ºi fineþele acestui soi de slujbã ºi ajutat de cunoºtinþa limbilor francezã, germanã ºi englezã pot spune fãrã cea mai micã exagerare cã am fost de mare folos Palatului, mai ales cã nu apãsam cu nici un gologan asupra bugetului Casei 95

Princiare, nici mãcar cu cheltuiala ce ar fi putut suporta pentru plata tramvaiului sau a unei trãsuri ce eram silit a lua din când în când, pe vreme proastã, cãci întru timp mã cãsãtorisem cu Dra Maria Luiza Levrier, de originã francezã, nãscutã la Paris ºi adusã de Ministrul Instrucþiei Publice Sp. Haret pentru ªcoala Profesionalã No 1 „Robescu“ din Str. Fântânei. Prin acest mariaj eu am continuat tradiþia bãrbaþilor din familia mea Alsacianã, de a lua femei de originã francezã. Mama mea era nãscutã Hortense Dupont, strãnepoata generalului din timpul lui Napoleon I, Dupont d’Etang, ulterior ministru de Rãsboiu sub Louis Philippe. Aºa cã nu mai locuiam la Palatul Cotroceni, ci luasem casã cu chirie în oraº ºi aveam fiece zi de strãbãtut cale de cinci kilometri la dus ºi alþi cinci la întors. Cãsãtoria noastrã a fost binecuvântatã prin naºterea a douã copile, de prezenþa cãrora nu m-am putut bucura ani ºi ani, decât câteva clipe dimineaþa ºi seara târziu când mã puteam înapoia acasã. N’a fost serviciu agreabil, nici pentru mine ºi nici pentru ai mei. Multe neajunsuri s’au arãtat mai târziu din cauza acestui fel de slujbã, dar atât eu cât ºi nevasta mea am fost siliþi sã acceptãm situaþia aºa cum se prezinta, cãci alegere n’aveam. Alegerile sunt pentru cei bogaþi. Este foarte firesc sã spun cã dupã zece ani de zile, ajunsesem sã cunosc destul de bine pe toþi aceia cu care am avut de-a face la Palat. Totuºi, cu cât îmbãtrânesc, devin mai puþin sigur de premiza pe care mã bizuiam odatã, anume cã poþi cunoaºte pe cineva bine de tot. Este aºa de bizarã ºi complicatã maºinãria sufletului omenesc cã trebuie mare îndrãznealã ºi mare încredere în sine pentru a putea da drept sigure ºi inalterabile pãrerile formulate cândva în viaþã. Îmi pãstrez deci dreptul de a corecta unele convingeri despre oameni ºi fapte pe lângã care am trecut. În Iulie Principesa Maria a petrecut câteva zile la mânãstirea Horez. August 13: Profesorul Norden a fost chemat iar la Regele Carol la Sinaia. La Castel Peliºor se aºteaptã ca Principesa Maria sã nascã. Septembrie 10: Se anunþã sinuciderea Colonelului Aurel Demetrescu, fost adjutant Princiar. Lt-Colonel Grecianu este numit comandatul Regimentului de Escortã; în locul sãu trece ca adjutant Maiorul Georges Manu. Doamna Grecianu continuã funcþiunea de doamnã de Onoare pe lângã Principesa Maria. Arhitectul Grigore Cerkez, Director General P. T. T. demisioneazã ºi în locul sãu este numit inginerul Zachariade. În timpul acestor zece ani am avut, fireºte, ºi prilejul a face cunoºtinþã mai de aproape cu Sinaia ºi Castelul Peleº, deoarece acolo era un oficiu de 96

poºtã ºi telegraf în care funcþionau doi colegi mai bãtrâni de ai mei, Herfurth ºi Vasilescu, cel dintâi chiar din 1870. Eu nu veneam vara la Sinaia decât pentru a ajuta pe Generalul Robescu la scriptele cancelariei ºi închiriam pentru nevasta mea ºi copii douã camere pentru sezon, bineînþãles pe socoteala mea, cãci pânã la moartea Regelui Carol I, Casa Princiarã nu m’a ajutat cu o centimã mãcar pentru cheltuielele ce fãceam cu ocazia deplasãrilor la Sinaia. Cu Generalul lucram câteva ore pe zi la biroul sãu din Peliºor ºi astfel am fost în mãsurã de a cunoaºte mai de aproape ºi viaþa de acolo. Suveranii, mai ales Regele Carol I, erau foarte îndrãgostiþi de Sinaia. Castelul era opera Regelui ºi el era încântat peste mãsurã sã poatã petrece cât mai multã vreme pe an acolo. ªi nici nu’i de mirat. Castelul era impunãtor, aºezat într’un loc încântãtor, cu posibilitãþi de plimbãri prin aer curat ºi proaspãt, amenajat pentru a putea gãzdui oricând oaspeþi de seamã, tot lucruri de care nu dispunea în Bucureºti, la Palatul din Calea Victoriei. Nu pot uita impresia ce am avut-o când am intrat pentru întâia datã în Palatul Regal ºi mi-a fost posibil sã trec din odaie în odaie. Cu toate cã prin acea vreme nu fusesem încã prin strãinãtãþi ca sã pot vizita palate regale, am rãmas totuºi adânc decepþionat. Denumirea pompoasã de Palat înfãþiºa închipuirii mele cu totul altceva decât casa scundã, lipsitã de stil, cu încãperi întunecoase ºi nenumãrate uºi ºi ferestre, mobilatã cu canapele ºi fotoliuri din pluº roº sau verde, cu tradiþionalele ºnururi ºi ciucuri, ca sã nu mai vorbesc de numeroasele scaune aurite. Peste tot, o sumedenie de obiecte demodate, cumpãrate ocazional la prãvãliile din Capitalã, în special la magazinul lui O. H. Müller din Pasagiul Român. Clãdirea asta era fosta casã a boerilor Goleºti, ridicatã pe vechea albie de inundaþie a Dâmboviþei ºi acum temeliile cedau câte niþel în fiece an; mari crãpãturi în zidãrie îi anunþau apropiata ruinã ºi de aceea Regele Carol n’a avut curajul sã porneascã la o reparaþie ce, fatal, trebuia sã fie radicalã. La Sinaia, în toatã împrejurimea Castelului se construiserã, dupã dorinþa Regelui ºi sub conducerea ºefului grãdinilor regale – inginerul silvic Knechtel, drumuri, cãrãri ºi poteci care strãbãteau pãdurea prin cele mai frumoase locuri, pe sub brazii seculari ºi bãtrânii fagi, acoperiþi de muºchi, rãmaºi acolo aºa cum i-a lãsat Dzeu. Regele interzisese exploatarea pãdurii ca sã i se poatã pãstra frumuseþea ºi farmecul ei sãlbatec. Acest ºef grãdinar Knechtel, în a cãrui 97

tovãrãºie am colindat pe crestele munþilor, absolvent al Academiei forestiere din strãinãtate, sãmãna la faþã, la staturã ºi la mers, ca douã picãturi de apã, cu Regele Carol; de aceea s’a creat legenda cã ar fi frate din flori al Suveranului. Unii de la Curte mi-au ºoptit cã nu’i legendã ci adevãrat. N’am putut controla autenticitatea svonului dar ceea ce pot mãrturisi este frapanta asemãnare a sa cu Regele Carol. Knechtel însoþea foarte des pe Regele în plimbãrile sale prin pãdure ºi avusese grijã ca potecile umblate de Suveran sã fie numerotate cu tãbliþe din sutã în sutã de metri; mai dispusese ca marginile drumurilor sã fie bordate cu bazalt artificial din care au mai rãmas urme pânã în zilele de azi; în fiecare primãvarã se aºternea pietriº mãrunt pe toate aceste poteci ºi lumea din Sinaia aprecia frumuseþea acestor plimbãri prin aerul îmbãlsãmat al pãdurii ºi umbra rãcoroasã a copacilor. Urmaºii lui Vodã Carol n’au mai avut interes pentru aºa mãrunþiºuri ºi astãzi multe din aceste poteci abea se mai recunosc de sub nãvala buruienilor ce le-a nãpãdit cu totul. În zilele lui Vodã Carol era permis accesul publicului spre Castel. Splendidele terase cu statui ºi profuziunea de flori erau promenada preferatã a Sinaioþilor ºi a sezoniºtilor. Sosea lumea pânã în curtea Corpului de Gardã, pe jos, în trãsuri sau automobile. De atâtea ori am vãzut pe Regina Elisabeta citind liniºtitã la o fereastrã de la etajul întâi ºi rãspunzând cu surâsuri amicale la saluturile afectuoase ale celor de pe terase. Ba într’o dimineaþã, se rãtãcise pe una din potecile ce duc în dosul Peliºorului locuit de Principii Moºtenitori, o pereche de excursioniºti care urmãreau foarte interesaþi ºi cu multã curiozitate cum se îmbrãca Principesa Maria. ªi cu toate acestea nu s’a dat poruncã sã opreascã lumea de a trece pe acolo. Pe urmã, în timpul Regelui Ferdinand, dupã Rãsboi, începuse Siguranþa Statului sã fluture înaintea ochilor Regelui pericolul unui atentat posibil ºi atunci a început a se exercita un oarecare control asupra publicului, dar drumurile au fost totuºi lãsate libere ca ºi înainte. Garda Palatului o dãdeau Vânãtorii de Munte dar era numai onorificã, nu poliþieneascã. Mai târziu, însã, pe vremea domniei Regelui Carol II, am pãrerea de rãu de a spune cã lucrurile s’au schimbat cu totul. Mai întâi, s’a înfiinþat Batalionul de Gardã al Palatului, s’a construit adicã imediat o cazarmã specialã pe drumul ce duce spre Stâna Regalã, ºi garda era acuma ºi control poliþienesc, apoi din iniþiativa straºnicului Urdãrianu2 ºi probabil din îndemnul mascat al unei doamne oarecare, s’au ivit gardieni ºi santinele 98

plasate la fiecare sutã de metri. Chiar noi, personalul Curþii, nu mai puteam intra în regiunea Castelului fãrã carte de identitate cu fotografia respectivã. Cu câþiva ani înainte, Principesa Maria a avut ideea originalã de a construi la Sinaia, în pãdure, nu departe de Peliºor, o cãsuþã din lemn, ridicatã între câþiva brazi puternici, la o înãlþime de vreo ºase metri de la pãmânt, cu acces printr’un turn de lemn din care se putea coborî un podeþ de trecere spre cele douã încãperi cu balcon, din care se deschidea o vedere încântãtoare înspre Valea Buºtenilor. Principesa îl botezase „Juniperus“ dar toatã lumea îi spunea „Cuibul Prinþesei“. Planul fusese desenat de Lecomte du Nouy – arhitectul Trei Erarhilor din Iaºi ºi al Curþii de Argeº ºi executat pe teren de prietenul meu, arhitectul Castelului, Liman. Interiorul era decorat în stil rustic cu cunoscuta originalitate a Principesei ºi mãrturisesc cã era frumos, împodobit cu o profuziune de flori ºi mici obiecte de fantezie. Toþi vizitatorii mai de seamã ce au trecut pe la Castel Peleº au fost poftiþi la ceai la „Cuib“ ºi dacã mai existã astãzi undeva registrul de prezenþã, în care semnau toþi la vizita lor, ar fi foarte interesant de citit ºi mai ales foarte melancolic. Pe urm㠄Cuibul“ s’a cam coborât pe scara faimei ºi începuse sã serveascã pentru întâlniri, iar în a treia fazã servea drept distracþie tuturor copiilor din Sinaia, pânã la urma toatã, dupã rãzboiul din 1916-1918, a fost doborât de o furtunã care a prefãcut celebrul „Cuib al Prinþesei“ în mici bucãþele de lemn pe locul uitat ºi pãrãsit de toþi. Ultima datã când am mai trecut pe acolo, prin 1932 dacã nu mã înºel, nu mai fluera decât vântul printre trunchiurile vechilor brazi putreziþi ºi ei. ªi cam aºa se isprãvesc toate cele fãcute de om! Un alt personaj în contact zilnic ºi foarte apropiat de Suveran era arhitectul Castelului, Carol Zdenco Liman, originar din Cehoslovacia ºi de mulþi ani ajutorul cunoscutului arhitect francez Lecomte du Nouy, cu care a conlucrat la renovarea bisericilor Trei-Ierarhi ºi Sfântul Nicolae Domnesc din Iaºi. Arhitect de mare valoare ºi de mult talent, el este de fapt creatorul adevãrat al Castelului Peleº ºi Vodã Carol a avut în el nu numai un sfãtuitor tehnic ci ºi un colaborator cu suflet de artist, un muncitor neobosit ºi un om cinstit. E destul sã spun cã dupã o viaþã întreagã de muncã a murit sãrac. Aproape în fiecare zi îl vizita Regele în biroul de arhitecturã situat lângã Castel ºi acolo discutau amândoi cu multã patimã înfãptuirile proiectate de Regele, care, ca ºi multor altor Suverani, îi plãcea sã clãdeascã, dar nu prea avea pricepere multã între ale arhitecturei ºi, mai ales, era lipsit de imaginaþie, aºa cã planul desenat nu’i prea spunea destule ºi arhitectul era nevoit sã prezinte macheta în ipsos, redusã, ca Regele s㒺i 99

poatã da seama exact de cum urma sã fie în realitate construcþia plãnuitã. Castelul, aºa cum îl vedem astãzi, n’a fost ridicat dintr-o singurã datã, pe baza unui proiect executat definitiv, ci a fost complectat la mãrimea sa actualã an de an, dupã multe tatonãri ºi studii ºi cu multã cheltuialã. Cele spuse mai sus explicã îndeajuns consideraþia deosebitã ce avea ºi manifesta Regele pentru Liman, în toate împrejurãrile. Îl invita des la dejunurile de la Castel ºi la serbãrile mai de seamã, iar Regina Elisabeta, care avea ºi ea mare simpatie pentru el, nu’l uita ºi’l chema la ceaiurile sale sau la audiþiile muzicale ce aveau loc de câteva ori pe sãptãmânã. De asemenea, ºi Principii Moºtenitori aveau multe atenþiuni pentru el, cu deosebire Principesa care mereu gãsea câte ceva de cerut arhitectului. Liman era un om cult, colindase toatã Europa ºi vorbea douã, trei limbi la perfecþie. Munca nu’i dãduse rãgaz s㒺i clãdeascã un cuib ºi rãmãsese neînsurat. Singuratec ºi cu sãnãtatea cam delicatã, s’a alipit repede de micul grup al nostru ce se aduna searã de searã la oficiul Castelului. Cam scund, cu pãrul sur ºi mustaþa cam micã, la fel, cu faþa brãzdatã de cute prea timpurii, cu privirea prietenoasã, manierat ºi întotdeauna îngrijit îmbrãcat, era tare simpatic. Vorbea o româneascã de construcþie proprie a sa în care cuvintele pãreau sã n’aibã mare importanþã, aºa cã era totdeauna mare veselie pe noi când Liman o lua pe româneºte. Eu m’am împrietenit numaidecât cu el ºi ani îndelungaþi a fost un musafir primit cu mare plãcere în casa mea, mai ales de când botezase la mânãstirea din Sinaia pe fiica mea cea mai mare, Elisabeta. Prietenia noastrã a durat cât ºi viaþa sa ºi eu cu ai mei i’am pãstrat intactã memoria ºi dragostea noastrã. La Castelul Peleº era concentratã toatã importanþa ºi strãlucirea ambelor Curþi. Acolo se dãdeau dejunurile ºi prânzurile mai de seamã, acolo se primeau misiunile militare din strãinãtate ce soseau totdeauna în þarã pe când Suveranul se afla la Sinaia. În dupã-amieze Regina Elisabeta aduna lumea în apartamentele ei; se fãcea conversaþie, sau doamnele îºi aduceau cu ele lucru de mânã sau secretarul Reginei, Dall’Orso, citea cu glas tare pasagii alese din autorii cu renume. Principii Moºtenitori erau foarte adeseori la Peleº, afarã de dimineþile în care Principesa cãlãrea prin pãdure sau fãcea vreo excursie prin împrejurimi. Am avut de la început impresia cã felul în care se desfãºura viaþa Suveranilor, mai ales la Sinaia, nu corespundea cu modul în care Principesa înþãlegea s㒺i aranjeze pe a sa ºi a casei sale. Deosebirile dintre Suveranii bãtrâni ºi ponderaþi ºi setea de viaþã a tinerei Principese erau prea marcante. Principele Ferdinand însã, crescut în tradiþia ºi disciplina familiei din 100

Sigmaringen, se adapta vãdit mai lesne la condiþiunile în care trebuia sã trãiascã acuma. Aºa se ºi explicã de ce Familia Princiarã sosea de obicei la Sinaia mai târziu decât Suveranii ºi se înapoia la Bucureºti cu mult mai devreme decât dânºii. Se mai intercalau desele voiajuri în strãinãtate ce erau prelungite pe cât se putea, aºa cã ºederile la Sinaia se scurtau simþitor. Este cert cã Principesa avea multã consideraþie pentru Regele Carol dar mare dragoste între ei cred cã n’a fost niciodatã. De altfel, nimeni n’ar fi putut cere bãtrânilor Suverani, corecþi ºi cuminþi, sã înþãleagã ºi sã patroneze fanteziile romanþioase ale Principesei care de atâtea ºi de atâtea ori a depãºit limitele celor ce ar fi putut fi iertate unei femei în situaþia socialã în care o aºezase o foarte favorabilã soartã. În anii aceºtia Principesa încetase de a se mai ocupa cu pictura ºi a fost pãcat, cãci a avut un real talent pentru asta ºi dacã ar fi pus stãruinþã ºi muncã serioasã, cu siguranþã c-ar fi putut sã rãmânã ceva dupã urma ei. Printre ultimele lucrãri în picturã, trebuiesc menþionate evangheliile pe pergament lucrate în tovãrãºie cu Regina Elisabeta, precum ºi alte douã albume la fel, unul destinat Principelui Ferdinand ºi cel de al douilea Drei. Pauline Astor. Pentru a’ºi amuza copiii începuse a scrie câteva poveºti ºi Regina Elisabeta, auzind de ele, le-a citit ºi gãsind cã sunt scrise cu talent, a încurajat-o sã urmeze. Aºa s’a pornit cariera de autoare literarã a Principesei. Manuscriptele, toate în limba englezã, mi le dãdea mie sã le transcriu la maºinã ºi de atunci ºi pânã în Iunie 1930, când am trecut în serviciul Regelui Carol II, toate scrierele au fost copiate de mine ºi a trebuit sã lucrez cu dicþionarele lângã mine, cãci Principesa nu prea era stãpânã pe ortografia, nici în englezã ºi nici în francezã sau germanã. Educaþia ei a fost la fel cu aceea a tuturor fetelor tinere din familiile domnitoare, adicã redusã la guvernante. Aºa s’a petrecut ºi cu Principesele noastre: au rãmas cam cu ce au putut prinde de la Miss Winter, Miss Ffolliot, Miss Milne sau Woodfield. Cã Principesa Maria era încredinþatã cã are talent literar stã dovadã întrebarea ce mi-a pus-o într’o zi în care’i adusesem niºte manuscrise copiate: „Ce spui dta de talentul meu de a scrie?“ Talent avea, dar ea nu’ºi dãdea seama cã pentru a scrie o micã nuvelã de câteva pagini este absolutã nevoie de o sumedenie de cunoºtinþi ºi de o experienþã de viaþã. Cert, însã, cã avea darul observaþiei ºi o memorie vizualã remarcabilã, aºa cã cele vãzute de ea ºi mai ales acelea trãite sunt interesante ºi plãcute la citit. Dau ca pildã descrierea Încoronãrii Þarului ºi Þarinei Rusiei la Moscova, sub care ºi-ar putea pune iscãlitura oricare bun corespondent al unui mare ziar. Pentru acei care au avut prilejul de a citi 101

descrierea nemaipomenitului fast ºi bogãþie, ca din poveºti, a acelei ceremonii, poate n’ar fi lipsit de interes a urmãri aci mai jos ºi menu-ul dejunului ce s’a servit. Iatã copia exactã a biletului ce am în faþa mea: Déjeuner du 14 Mai 1896. „Potage Poklobka, petits patés, cochon de lait froid, sauce raifort, Canetons aux petits pois, ris à l’Impératrice, Dessert.“ Pe acele vremuri, la Iordache, în Covaci, se mânca ceva mai biniºor. Printre personajele mai cu vazã ce avui prilejul de a cunoaºte în intervalul acestor zece ani, se afla ºi Ion Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coroanei, adicã mai bine zis Administratorul „General“ al Domeniurilor, cãci sã te fi ferit Dumnezeu de a omite cuvântul „General“ când te adresai lui, fie în scris, fie prin graiu, cãci rãmãneai însemnat cu negru în ochii lui Conu Iancu pentru tot restul vieþei. În timpul convorbirei cu dânsul era recomandabil sã’i mai strecori din când în când ºi formula „Ilustre Academician“. Potrivit la staturã, grãsuliu, chel, purta bãrbiþã. Avea privirea distantã, dominãtoare, se înfãþiºa numaidecât sub aspectul unui om convins de marea sa importanþã precum ºi de enorma distanþã ce’l despãrþea pe el de acela cu care binevoia sã stea de vorbã. Reclama pentru el gloria de a fi reorganizat ºi administrat cu mare cheltuialã de muncã ºi de timp Domeniile Coroanei. Mai târziu s’a întâmplat sã aflu de la Gaetan Denize, fostul sãu ajutor la Domenii, cã s’a cam exagerat ºi activitatea ºi competenþa lui Conu Iancu la acel departament. A fost, fãrã îndoialã, un sincer ºi devotat servitor al Regelui Carol ºi era consultat de acesta în toate problemele mai importante, pânã chiar ºi în chestiunile intime de familie. Anunþarea vizitei sale ºtiu cã producea orice sentiment la Palatul Princiar afarã de acela al unei plãceri deosebite, cãci se ºtia cã este purtãtorul de cuvânt al Regelui ºi cã venea încãrcat cu observaþii ºi mustrãri. Nu la adresa Principelui, bineînþeles! De altfel, din pricina felului sãu orgolios, n’am putut observa nicãieri mari simpatii pentru el. N’am fost în stare sã gãsesc explicaþia pentru ce acest om care s’a bucurat în tot cursul lungei sale cariere de toate onorurile ºi distincþiile ce i le-a adus conlucrarea sa intimã cu Regele sã devie spre sfârºitul vieþei sale cel mai înverºunat ºi trivial potrivnic al fostului sãu stãpân. Încã unul din misterele sufletului omenesc! Nu vreau sã uit a pomeni cã pe când era cel dintâi demnitar al Regelui a cerut ºi obþinut de la Stat multe înlesniri ºi avantaje pentru casa sa, situatã în centrul Capitalei, casã în care aranjase un muzeu de antichitãþi ºi obiecte de artã, pe motivul cã ar fi lãsat prin testament toatã averea sa Statului. 102

Când a murit, s’a constatat cã nici prin minte nu i’a trecut sã facã testament ºi mai ales sã lase ceva Statului! La Sinaia am reînnoit cunoºtinþa fãcutã cu multã vreme înainte la Palatul Regal cu Dall’Orso, secretarul particular al Reginei Elisabeta. De origine italianã, fãcea parte dintr-o familie cu stare din Galaþi. Tânãr, chipeº, vioi nevoie mare, inteligent ºi foarte citit, dotat de naturã cu o voce agreabilã ºi pasionat muzicant, s’a bucurat de multã simpatie din partea Reginei pe care a amuzat-o de multe ori cu ieºirile sale muºcãtoare, dar totdeauna juste. Nerespectuos pentru valorile consacrate, îºi spunea totdeauna pãrerile sale fãrã nici o menajare ºi de aceea nu era prea iubit de anume persoane de la Curtea Regalã. Mare iubitor de exerciþii fizice, mã întâlneam adeseori cu dânsul pe potecile singuratice din pãdure ºi de multe ori am fãcut în tovãrãºia sa excursiuni cu bicicleta pânã la Braºov, pe atunci Austriac. Hotãram ziua ºi ne gãseam la Predeal, unde el venea din Sinaia cu trenul. Scoteam un bilet pentru trecerea frontierei, pe preþ de un leu ºi 50 bani ºi de acolo coboram împreunã pe splendida vale a Timiºului, spre Braºov. Ne obiºnuisem sã facem un popas la fabrica de bere de la Dârºtie [Dârste] ºi la Braºov luam dejunul într’un mic ºi modest local de lângã Biserica Neagrã, unde nu se servea decât ºuncã caldã cu hrean, unt cu rãdichi, pâine albã proaspãtã sau celebrele cornuri cu sare, o specialitate a brutarilor Braºoveni, ºi bineînþeles bere de Pilsen. Dupã aceea mai priveam la vitrinele pline de fel de fel de lucruri frumoase ale prãvãliilor din centru, ispititoare pentru noi cu preþurile lor modeste ºi apoi prindeam trenul spre Predeal, de unde coboram într-o goanã pânã la Sinaia. Dall’Orso fãcea mare haz de plimbarea asta combinatã care’l mai scotea din atmosfera protocolului. Îmi aduc aminte cu multã plãcere de convorbirile cu dânsul, totdeauna interesante ºi totdeauna vesele. Dupã moartea Regelui Carol l’am pierdut din vedere ºi mai târziu mi s’a spus c’ar fi murit în strãinãtate, dupã ce ºi Regina Elisabeta încetase de a mai fi. De mai multã vreme Principele Carol a luat iniþiativa creãrii organizaþiei de „Cercetaºi“ dupã modelul Boy-Scouþilor din Anglia, comandatã de Generalul Baden-Powell. Încredinþat c㠄Cercetãºia“ era sã devie de un real folos pentru tinerimea noastrã ºi pentru þarã, Principele a pus mult suflet ºi multã trudã pentru realizarea acestei idei, a gãsit înþãlegere ºi sprijin în cercurile noastre oficiale ºi a ºtiut sã adune elemente care pe urmã s’au dovedit folositoare organizaþiei. De altfel, „Straja Þãrii“ de mai târziu, înfiinþatã de el pe când devenise Rege, n’a fost decât continuarea programului cercetãºesc. Dupã ideea mea, Principele a fãcut o mare eroare 103

când a stãruit în 1916, la intrarea noastrã în rãzboi, cã cercetaºii sã plece ºi ei în Moldova, odatã cu trupele noastre, fãrã a desemna însã pe cineva, din timp, care sã aibã grija ºi rãspunderea pentru soarta copiilor luaþi de lângã pãrinþii lor. Copiii au plecat, dar odatã plecaþi, nimeni nu s’a mai interesat de soarta lor ºi rãmaºi fãrã îngrijire ºi control, mulþi din ei s’au prãpãdit iar alþii au ajuns rãu. La 23 Decembrie se naºte la Bucureºti Principesa Ileana (5 Ianuarie 1909) 3. Cam pe la finele acestui an se nãrueºte sãnãtatea lui Dim. Sturdza. Este silit, dupã sfatul medicilor, sã plece în strãinãtate. Prim-Ministru, în locul sãu, se numeºte [Ion / Ionel] I. C. Brãtianu. Înainte de a încheia revista acestui an, cred cã ar putea fi de un oarecare interes pentru acei care vor citi odatã aceste rânduri de a pomeni aci despre acei care s’au bucurat în epoca asta de intimitatea Principilor Moºtenitori. Citez pe Sir Hugh Windham, Ministrul Angliei ºi Lady Windham, cu fiicele lor Nelly ºi Florence. Dupã plecarea lor din þarã am vãzut foarte des la Cotroceni pe Sir John Kennedy cu Dna ºi fiica lor Yone, aceasta din urmã nãscutã în Japonia. Apoi: Contele Fritz Larisch ºi Contesa, Secretarul de legaþie Otto Frantz, un mare preferat al Principesei Maria, apoi Karl Fürstenberg ºi Dna, Rubido Zichy, toþi de la Legaþia Austro-Ungarã, Waldorf Astor din Anglia, alt tânãr simpatizat mult de Principesa, cu sora sa Paulina, ambii au fãcut vizite prelungite la noi ºi au dat, cu dreptate, mult prilej de vorbã. Mai târziu se precizeazã prietenia cu Maruca Cantacuzino, foasta soþie a lui Gr. Cantacuzino ºi prietena intimã a lui G. Enescu, cu Elena Soutzo, Nadejde ªtirbey, Elena Moruzi, Contele Lago, Contele ºi Contesa Czernin, Sibil Chrisoveloni, Martha Bibescu, Drele Pherekyde, Elena Odobescu, Eufrosina Ghica, Didina Pallade, Zetta Cantacuzino, Simona Lahovary ºi altele a cãror amintire îmi scapã. Mai era Colonelul Rozwadowski ºi baron Gall, mari sportivi. Foarte des invitat Maestrul Enescu.

Wilhelm (Guillaume) de Suedia (n. red.) Urdãreanu – Buhman îi scrie numele cu i (n. red.) 3 A doua datã este calculatã conform calendarului nou, intrat în vigoare abia în 1919, când ziua de 1 aprilie a devenit 14 aprilie (n. red.) 1 2

104

1909 Noul guvern liberal/ Reprezentaþii teatrale/ Cutremurul din Messina/ Drul General Theodori ºi boala Regelui Carol/ Drul Mamulea/ Botezul Principesei Ileana/ Decesul Mitropolitului Josif/ Noul Mitropolit/ Iarnã grea/ Decesul Principesei Tereza de Hohenzollern/ Diverse din programul Principilor Moºtenitori/ Regele Carol împlineºte 70 ani/ Moartea Principesei Elena Cuza/ Soseºte Principele Carol de Hohenzollern/ Vizita Principelui Moºtenitor German/ 20 ani de la moartea lui M. Eminescu/ Principele Nicolae la Constanþa/ Vizita Arhiducelui austriac Franz Ferdinand/ Plecarea Principilor Moºtenitori în strãinãtate/ Primul buget ºi primul inventar al Palatului Cotroceni/ Noul contabil Burin/ Blériot/ Atentat asupra lui [Ion] I. C. Brãtianu/ Pictorul Ajdukiewicz. Strada Lãpuºneanu – Iaºi

105

Formaþiunea guvernamentalã: Prim-Ministru [Ion] I. C. Brãtianu – Spiru Haret la Instrucþie ºi Culte – V. Morþun, Lucrãri Publice – General Averescu la Rãsboiu – Djuvara la Industrie ºi Comerþ – Toma Stelian la Justiþie – Primar al Capitalei, Vintilã Brãtianu – Prefectul Poliþiei Emil Petrescu. Preºedintele Camerei, M. Pherekyde. Fostul Prim-Ministru D. Sturdza se aflã la Paris în cãutarea sãnãtãþii. Ca distracþii avem în Capitalã la începutul anului Opereta Vienezã cu Milla Theren la teatrul fost Circ Sidoli. La Teatrul Naþional Ermette Novelli cu o trupã italianã, iar la Teatrul Liric o trupã francezã cu Cora Laparcerie în „L’Eventail“ ºi „La chance du mari“ ºi „L’Instinct“. Apoi „Les deux hommes“. Soseºte ºtirea despre catastrofalul cutremur de pãmânt din Calabria. Întreg oraºul Messina a fost nãruit în câteva minute. Sunt peste 200.000 victime omeneºti iar pagubele materiale sunt imense. La noi se fac colecte spre a veni în ajutorul sinistraþilor. Ermette Novelli dã o reprezentaþie în beneficiul fondului de ajutorare. Pe lacul îngheþat al Ciºmigiului Principesele Elisabeta ºi Mãrioara iau lecþiuni de patinaj. Mergeam des cu dânsele, ca vechi ºi pasionat patinor. Târziu în toamna trecutã, vechiul ºi bãtrânul medic al Regelui Carol I, General Dr. Theodori, suferind un accident cu ascensorul Castelului Peleº, a fost transportat imediat la un sanatoriu din Capitalã, unde a rãmas internat vreme îndelungatã. În acest timp Regele are un nou acces dureros al boalei sale, atât de dureros, încât Regina Elisabeta, speriatã, se hotãrãºte a chema un medic din Sinaia ºi i se vorbeºte de doctorul Mamulea, medicul ºef al spitalului din localitate, bine cunoscut ºi bine apreciat de toatã lumea care’l cunoaºte. Mamulea, medic cu practicã îndelungatã, om cu multã culturã ºi foarte inteligent, face Regelui Carol un examen amãnunþit ºi conºtiincios ºi’ºi dã seama numaidecât de natura boalei ce adusese atâta bãtaie de cap celebritãþilor medicale din Apus. Primul buletin medical iscãlit de Mamulea vorbeºte clar: „Colici biliare“. Constatã deci cã organul bolnav este ficatul ºi trateazã boala în consecinþã. Noi, care eram acolo ºi urmãrisem cu mare atenþie mersul declinând al sãnãtãþii Suveranului, am putut vedea cu ochii influenþa rapidã a tratamentului lui Mamulea ºi dacã viaþa Regelui Carol s-a mai putut prelungi cu câþiva ani, asta se datoreºte capacitãþii lui Mamulea. Din acel moment 106

el a rãmas medic al Curþii ºi s-a bucurat de toatã încrederea Suveranilor, a Familiei Princiare, precum ºi a întregului personal, superior ºi inferior. Influenþa sa a fost binefãcãtoare nu numai pe teren medical, cãci s-a arãtat ulterior a fi un sfãtuitor de confidenþã ºi om cu judecatã limpede. Voi avea ocazie sã reviu asupra persoanei sale ºi este chiar o datorie a mea s’o fac. 14 Ianuarie: seara mare dineu de galã la Palatul Regal, oferit în cinstea oaspeþilor sosiþi din strãinãtate pentru a reprezenta pe înalþii naºi ai Principesei Ileana. Joi, 15 Ianuarie: se celebreazã la Palatul Regal botezul Principesei Ileana. Naºi sunt: Regele Angliei, Principele de Galles, Regina Spaniei, Marea Ducesã Maria Pavlovna ºi Marea Ducesã de Saxa-Coburg ºi Gotha (mama Principesei Maria), Principele Albert al Belgiei, Marele Duce Boris Vladimirovici ºi Principesa Elisabeta, Principele de Galles, Moºtenitorul Angliei este reprezentat prin Ducele de Teck, ataºat militar englez, iar Regina Spaniei prin Ambasadorul Spaniei la Viena, Caza Arellano, Colonel Elorriada ºi Maior Rojo de Luiz, ultimii doi ataºaþi militari la Viena. În sala Tronului, Principesa Ileana a fost adusã pe braþe de Principesa Elisabeta. Ceremonia botezului a fost celebratã de I. P. S. S. Mitropolitul e asistat de Episcopul Nifon Ploeºteanu, Vicarul Mitropoliei, de arhimandritul Nifon, stareþul mânãstirei Sinaia împreunã cu înaltul cler din Capitalã. Erau de faþã: Familia Regalã ºi cea Princiarã, afarã de Principesa Maria (potrivit datinei), Casele Militarã ºi Civilã. Primul Ministru Brãtianu ºi întregul guvern, Corpul Diplomatic, General Manu, G. Gr. Cantacuzino, P. P. Carp, ofiþerii generali, demnitari de stat, notabilitãþile ºi doamnele din înalta societate. Este primul botez al unui copil princiar celebrat în Capitalã. Din ordinul Reginei Spaniei, Principesa Maria primeºte Marele Cordon al Ordinului „Maria Luiza“, iar pentru Principesa Ileana Misiunea spaniolã a oferit o bijuterie superbã. Vine veste despre încetarea din viaþã a Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian. Principele Ferdinand, înconjurat de Casele Civile ºi Militare Regale, asistã la înmormântarea cunoscutului fruntaº liberal P. S. Aurelian, fost Preºedinte al Senatului. La 31 Ianuarie seratã dansantã la Palatul Regal. 5 Februarie. Nemaipomenitã cãdere de zãpadã în Capitalã. P. S. Athanasie Mironescu, Episcop al Râmnicului-Noului Severin, este numit Mitropolit Primat, iar Mitropolit al Moldovei vine Pimen. 107

În nordul Moldovei mari viscole, în special la Iaºi, cantitatea de zãpezi a fost atât de mare încât strãzile au devenit impracticabile. Teatrul Naþional a fost silit sã-ºi închidã porþile. Nici un tren nu poate sosi sau pleca din Iaºi. Vânãtoare princiarã la Bahna Rusului organizatã de inspector silvic Beghenau. Se anunþã moartea Archimandritului Nifon, stareþul mânãstirei Sinaia din 1888, decedat la Tiberiada, în Palestina, unde plecase sã-ºi realizeze marea dorinþã a vieþii sale de a vizita Locurile Sfinte. Alt doliu la Curte: Principesa Tereza de Hohenzollern a încetat din viaþã. Principele Ferdinand pleacã la Sigmaringen pentru a lua parte la înmormântare, însoþit de cãpitanul Manu, ofiþer de ordonanþã. Principele Bulgariei trece prin Bucureºti în drum spre strãinãtate ºi este gãzduit o noapte la Palatul Regal. 15[25] Februarie: în Capitalã cade zãpada fãrã încetare, mai multã într-o zi decât în tot timpul iernii. A doua zi, dupã amiazã, viscol extrem de violent care dureazã ºi toatã noaptea; nu mai circulã nici un tramvai ºi abia azi poate rãzbate câte o trãsurã pe strãzile pustii sau câte o sanie. Trenurile nici nu mai vin, nici nu mai sosesc. Camera n-a putut þine ºedinþã. Ziarele pariziene, vorbind de expoziþia de picturã a Societãþii Artistice Franceze, pomenesc cu elogii despre lucrãrile Principesei Maria ºi a sorei sale, Ducesa Victoria-Melitta, care ºi-au þinut locul cu distincþie. Au fost admirate gladiolele lucrate de Principesã. Iar ne vine vestea despre noi frãmântãri þãrãneºti la Bãdeni ºi Cepleniþa din judeþul Iaºi, la Fântânele în Botoºani, Mitoc [Dorohoi], Târgu Frumos ºi Fierbinþi. Ziarele anunþã mari inundaþii în Moldova de Sus, mai ales în susul vãii Bârladului [Zonele Iaºi ºi Bârlad]. Vineri 13: Principesa a luat dupã-amiazã ceaiul la Dna General Arion iar Sâmbãtã dimineaþa a plecat cãlare la castelul ªtirbei de la Buftea, a dejunat acolo ºi apoi s-a înapoiat la Cotroceni. Luni 16/3: Deschiderea Expoziþiei de Picturã a „Tinerimei Artistice“ în sala Ateneului. Expun Aricescu, Artachino, Baltazar, Dna CutzescuStorck, Kimon Loghi, G. Mãrculescu, S. Mützner, G. Pãtraºcu, A. Steriade, ªt. Popescu, Sperlich, Brâncuº, Paciurea, Späthe ºi Storck. 17/3: Dejun intim la Palatul Regal în onoarea Prinþului Kuni, vãrul Împãratului Japoniei. Principele Ferdinand i-a fãcut o vizitã la orele 5 p. m. Seara reprezentaþie la Teatrul Naþional datã de Societatea „Furnica“. Prinþul japonez a luat loc în Loja Regalã. La plecarea din Bucureºti, Regele l-a decorat cu Marele Cordon al Ordinului „Carol I“. 108

Principele Nicolae, care a petrecut iarna la Nizza [Nisa], s-a înapoiat în þarã. Aprilie: Anul acesta, la 7/231 Regele Carol împlineºte 70 ani etate. Cu aceastã ocazie îmi reamintesc cã acuma câþiva ani în urmã, în timpul unui dejun la Castelul Peleº, venind vorba despre vârste, Regele Carol a spus: „Orice zi peste etatea de 60 ani este un dar de la Dzeu. Noi, cei din Familia Hohenzollern nu prea atingem vârste înaintate!“ ªi totuºi, el s’a bucurat de acest dar. Se stinge din viaþã, la Piatra-Neamtz, Principesa Elena Cuza la vârsta de 83 ani. 5 Aprilie: Soseºte în Capitalã Principele Carol Anton de Hohenzollern, fratele mai mare al Principelui Ferdinand, colonel în armata germanã, a cãrui nevastã este Principesa Josefina a Belgiei. 6 Aprilie: Soseºte Principele Moºtenitor al Germaniei. La garã au ieºit în întâmpinare: Principele Carol Anton de Hohenzollern, toatã Familia Regalã cu Casele Civile ºi Militare. Dejun intim la Palatul Regal. Între orele 5 ºi 6 dupã-amiazã plimbare cu automobilul prin oraº. Orele 7 dineu la Palatul Regal. Dupã masã concert la Ateneu cu orchestra vienezã. 7 Aprilie: În dimineaþa acestei zile Kronprintzul a exprimat Suveranului nostru felicitãrile Împãratului Germaniei, predându-i în acelaºi timp ºi bastonul de Mareºal al armatei germane cu ordinul de zi al Împãratului. Guvernul a dãruit Regelui un vas de argint aurit, desenat de profesorul de la Academia de Arte din Berlin, Rohleff, executat în atelierul Casei Telge. Seara iluminaþie în oraº. 8 Aprilie: Excursiune la Slãnicul din Prahova ºi Buºtenari. Seara, dineu la Legaþiunea germanã. Dupã dineu reprezentaþie la Teatrul Naþional în onoarea Kronprintzului: Tablouri vivante din epocele noastre istorice. Nottara ºi Bulandra au recitat poezii. Leonescu a spus versuri de Carmen Sylva traduse din germanã de Sadoveanu. Orchestra a executat „Poema Simfonic㓠de Enescu. Urmeazã apoi actul al 3-lea din „Apus de Soare“ a lui Delavrancea ºi „Carmen Seculare“ de Anghel ºi Josif. Joi, 9 Aprilie: Dimineaþa, Kronprintzul ºi Principesa Maria au fãcut o vizitã la Regimentul 4 Roºiori ºi de acolo au plecat cãlãri sã vadã Hipodromul. Dejun la Cotroceni. Dupã-amiaz㠄garden-party“ la Buftea la Castelul ªtirbei. În aceeaºi zi Regele Carol a decorat pe Kronprintzul cu Marele Cordon al Ordinului „Regele Carol“. Vineri, 10 Aprilie: Kronprintzul a luat parte la excursia prevãzutã în program pentru vizitarea Constanþei. S’a invocat, însã, motivul cã Suveranul ºi-ar fi exprimat dorinþa de a avea o convorbire mai lungã cu oaspetele sãu. Adevãrul este cã Kronprintzul, cunoscut ca mare admirator al sexului frumos, îºi aranjase o întâlnire ºi nimeni nu l-a mai putut convinge cã podul 109

de la Cernavoda sau portul Constanþa ar putea fi mai atrãgãtoare. N’au plecat deci decât Principele Carol Anton ºi suita Kronprintzului. Sâmbãtã, 11 Aprilie: Dimineaþa se viziteazã Castelul Peleº unde s’a luat ºi dejunul. La orele 2 plecarea întregii misiuni germane pentru Budapesta. Regele fiind cam indispus n’a putut conduce pe Principele Moºtenitor German pânã la Predeal ºi l’au însoþit Principii Moºtenitori ºi Regina Elisabeta. Cu prilejul acestei vizite fãcute la noi, cu tot programul încãrcat la care a urmat sã facã faþã, se dovedeºte cã a avut totuºi destulã vreme sã culeagã informaþii de la exponenþii vieþii noastre politice ºi de la oamenii mai de seamã, cãci în memoriile sale – publicate câþiva ani dupã Primul Rãsboi Mondial, el istoriseºte cã înapoindu-se la Berlin a declarat Împãratului, în raportul sãu ce l’a prezentat asupra situaþiei politice de la noi, cã: „Singurul filogerman din toatã þara Româneascã este Regele Carol I“ ªi Kronprintzul povesteºte mai departe cã, aducând la cunoºtinþa lui Kiderlen-Wächter, pe atunci Cancelar al Imperiului German, aceastã pãrere a sa dobânditã cu prilejul ºederei la Bucureºti a obþinut doar un mare hohot de râs din partea acestuia ºi observaþia cã el cunoaºte cel mai bine situaþia din România, cã doar n’a fost degeaba ani de-a rândul Ministrul Germaniei la Bucureºti! Ceea ce dovedeºte cã Kronprinþul a înþeles în câteva zile mai mult decât a fost în stare sã priceapã Ministrul german în timp de ani. La 9 Aprilie al acestui an s’au împlinit 20 ani de la moartea celui mai mare poet al nostru, Mihai Eminescu. În ultimul timp locuia într-o foarte modestã camerã mobilatã de la etajul al treilea al unei case în care stãteam ºi eu cu bunica mea, în strada Lãpuºneanu2. [la nr. 200] Îl priveam adeseori cu adâncã dragoste ºi nemãrginitã admiraþie, când trecea cu capul plecat, gânditor ºi posac dinaintea ferestrei mele ºi n’am cunoscut elev din liceu, pe vremea aceea, care sã nu poatã recita din memorie pagini întregi din poeziile sale. Îmi aduc aminte ºi astãzi, dupã atâþia ºi atâþia ani, de ziua în care un numãr dintre noi, bãieþi tineri, am fãcut o demonstraþie neamicalã lui Ovid Densuºianu, la una din prelegirile sale, pentru c㒺i permisese a aduce într-o revistã ieºeanã oarecare critici asupra poeziilor lui Eminescu. La Bucureºti s’a comemorat aniversarea morþii sale printr’un festival literar la Ateneu. Aprilie 17: Principele Ferdinand ºi Principele Carol Anton pleacã într’o excursie cu yachtul „ªtefan cel Mare“ de la Brãila pânã în Delta Dunãrii, însoþiþi de Drul Antipa. Noul stareþ al mânãstirii Sinaia este numit Arhimandritul Denys Simionescu. 110

Mai 6: Principele Ferdinand pleacã la vânãtoare în Deltã, însoþit de Prinþul Schönaich-Carolath, poet german destul de cunoscut. Drul Romalo trimite iar pe Principele Nicolae la Constanþa sã petreacã câtva timp pe vasul „Împãratul Traian“ sub supravegherea prietenoasã a Comandorului Perieþeanu, adevãrat lup de mare, foarte simpatizat de Principii Moºtenitori. Ca guvernantã îl însoþea Dra Mary Cloos, o ardeleancã. M’am folosit ºi eu, împreunã cu contabilul Burin, de acest prilej pentru a rãmâne vreo 15 zile cu Principele Nicolae care pe urmã a fãcut excursia pe acelaº vas pânã la Constantinopol ºi Alexandria din Egipt. Toate aceste plimbãri pe mare ale Principelui Nicolae au fost orânduite cu cele mai bune intenþii, spre a liniºti oarecum neobiºnuita nervozitate a copilului, dar efectele sperate de medic nu le-au putut remarca niciodatã. Aºa cum a fost în copilãrie, neliniºtit ºi mereu agitat, aºa a rãmas ºi mai târziu, cel puþin tot timpul cât am fost în apropiere de dânsul ºi se vedea destul de limpede tendinþa caracterului sãu de a’ºi impune voinþa, în oriºice împrejurare, cu dreptate sau fãrã ...! La finele lui Mai, Cazinoul din Constanþa era terminat ºi se începea cu mobilatul încãperilor în vederea sezonului de varã. Anul acesta Suveranii iau reºedinþã la Sinaia ceva mai devreme, la 27 Mai, iar Principii Moºtenitori au plecat într’acolo abia la 10 Iunie. În acest interval au fãcut o scurtã excursie pe Dunãre cu „ªtefan cel Mare“ pânã la Tulcea ºi pe canalul Filipoiu. Generalul Dr. Theodori este remis complect de accidentul sãu ºi reia serviciul la Curtea Regalã. Iunie 27: Soseºte în gara Predeal, la orele 4 ºi 15, Arhiducele Frantz Ferdinand, Moºtenitorul Tronului Austriac, împreunã cu soþia sa Principesa Sofia de Hohenberg, însoþiþi de Ministrul Austro-Ungariei SchönburgHärtenstein. Au fost întâmpinaþi de Principele Ferdinand ºi Primul Ministru. La sosirea în Sinaia au fost primiþi la garã de Regele Carol, Regina Elisabeta, Prinþesele Elisabeta ºi Mãrioara, Prinþul Carol, guvernul. Casele Civilã ºi Militarã Regale, Corpul Diplomatic. Suita Arhiducelui se compunea din: General Conte Huyn, Cãpitan baron Rumerskirsch, Maior von Bresch, cãpitan conte Guidemus ºi P. Nikitisch, secretar particular. Arhiducele purta uniforma albastrã de general cu Cordonul „Ordinului Carol I“. În curtea gãrii se aflau vreo 300 de români din Ardeal, veniþi spre a ura bun venit Arhiducelui. Ploua torenþial. Totuºi, cortegiul s’a oprit câteva minute în curtea mânãstirei Sinaia, unde s-au oferit oaspeþilor flori, iar corul societãþii „Hora“ a intonat cântece. Seara la orele 8 ºi 30 mare dineu la Castel Peleº în sala maurescã. Dupã dineu, toastul Regelui Carol ºi rãspunsul Arhiducelui. 111

A doua zi, Vineri, vreme splendidã. Arhiducii fac o vizitã Principilor Moºtenitori la Peliºor, unde iau ºi dejunul. Dupã-amiazã se face o preumblare pe valea Prahovei. Seara dineu intim la Peleº; dupã dineu reprezentaþie teatralã cu „L’Ingénue“ de Meilhac ºi Halèvy ºi „L’Île de Tulipatan“, opereta bufã. Rolurile au fost þinute de amatori din societatea Bucureºteanã: Drele Baranga, Sipsom, ºi Dnii R. Catargi, Al. Davila, O. Veron ºi T. Davila; în operetã cu: Al. Davila, I. Bastake, P. Durma, Dra Mignano, Elise Bãicoianu, M. Grant ca regizor ºi Cãpitan Soutzo soufleur. Principele Ferdinand a fost decorat cu ordinul „Toison d’Or“. A treia zi dimineaþa s’a fãcut o plimbare sus la stânã, pânã la stânca Frantz Joseph. La orele 2 Arhiducele primeºte în audienþã ardelenii stabiliþi în þarã. Dupã amiazã, la orele 5, serbare popularã pe platoul cãzãrmii Vânãtorilor de Munte. Sute de þãrani au luat parte ºi toatã lumea din Sinaia. Regina soseºte cu Principesa Hohenberg, Principesa Maria în costum naþional oltenesc, Prinþii Carol ºi Nicolae tot în costume þãrãneºti. Fete ºi flãcãi executã dansuri naþionale: Banul Mãrãcine, hora, tãrãºelul, calabreaza, sârba, brâul, kindia. Copiii Princiari danseazã împreunã cu þãranii. La 8 seara, când se retrag oaspeþii, era încã toatã lumea pe loc ºi serbarea urma cu mare veselie. La orele 9 seara audiþie muzicalã la Peleº, în program: Quatorul „Carmen Sylva“ ºi „Kaiser-cuartet“ de Haydn. La 29 Iunie: Vizita Arhiducelui la Batalionul III de Vânãtori de Munte: exerciþii, defilare. Eu am luat fotografii. La 5 dupã-amiazã se ia ceaiul la „Cuibul Prinþesei“. La orele 9 ºi 40 plecarea oaspeþilor din Sinaia. 2 Iulie: Primirea Ambasadei extraordinare otomane care notificã suirea pe tron a Sultanului Mahomed al V-lea. 12 Iulie: Principele Ferdinand pleacã la [L]eipzig pentru serbãrile jubilare ale Universitãþii, iar Principesa Maria la Coburg. Când vagonul special al Principesei, ataºat trenului accelerat de strãinãtate, a ajuns în gara Predeal, autoritãþile cãilor ferate ungureºti au declarat la revizia frânelor vagonului cã acesta nu poate continua cãlãtoria fiind „defect“. Principesa a fost silitã sã coboare ºi sã se înapoieze la Sinaia, cu toate bagajele, precum ºi suita. La ancheta foarte amãnunþitã fãcutã de inginerii noºtri de la cãile ferate s’a constatat cã frânele n’aveau nici un defect, dar probabil se supãraserã ungurii din pricina vizitei Arhiducelui la noi ºi erau bine cunoscute sentimentele pro-româneºti ale acestuia. 25 August: O foarte violentã furtunã bântuie peste toatã þara producând pagube mari ºi numeroase. Apele au surpat terasamentele cãilor ferate ºi trenuri au trebuit oprite la Mãrãºeºti, Pufeºti ºi Sascut, asemenea 112

ºi expresele de Berlin. Trenurile ce sosesc din Ardeal fac transbordare la Braºov. Multe linii telegrafice ºi telefonice au fost distruse. În toatã Ungaria s’au produs întreruperi în circulaþia trenurilor. Principele Carol, însoþit de Möhrlen, pleacã în voiaj pe coasta Africii de Nord, iar la 3 Octombrie Principele este înaintat Sublocotenent. Dupã plecarea din serviciu a Drului Tamm, secretarul particular, despre care am mai pomenit, administraþia Casei Princiare a fost câtva timp condusã de Palatul Regal. În acest interval am propus Generalului Robescu sã întocmim un buget de cheltuieli anuale ca sã nu se mai repete surprinderea din trecut când a trebuit achitatã suma de 600 000 lei la Bank of Rumania, pentru împrumuturile fãcute la ea întru susþinerea cheltuielilor Casei Princiare. Venise ordin expres de la Suveranul sã nu se mai depãºeascã veniturile. Am înjghebat acest buget cu oarecare trudã, deoarece pânã atunci nu se þinuse nici o socotealã de natura cheltuielelor ºi a trebuit sã caut ºi sã adun toate însemnãrile rãspândite pe la toþi cei ce fuseserã autorizaþi a plãti conturile. Rezultatul a fost prompt ºi precis, aºa cum l’am ºi bãnuit noi. Din primul an bugetul a fost depãºit la cheltuiili ºi s’a vãzut limpede cã numai Principesa era cauza. Dar dreptatea era de partea ei, cãci toþi acei care au vãzut Palatul Cotroceni mai târziu nu’ºi pot da seama în ce simplicitate ºi modestie au gãsit la început Principii interiorul locuinþei destinate lor. Toate complectãrile, transformãrile ºi înfrumuseþãrile, aduse încetul cu încetul, se datoresc numai intervenþiei Principesei. Dar bani nu erau ºi când nu erau se cereau de la bancã. Eu nu cred cã Principele Ferdinand, obiºnuit din copilãrie cu stilul sever dar solid al Castelului din Sigmaringen ºi cu viaþa cam strânsã a nobleþei germane, neblagoslovitã cu averi mari prin acele vremuri, ar fi observat vreodatã cã aºa numitul „Palat“ de la Cotroceni era de fapt mai modest decât oricare locuinþã a vreunui om înstãrit de la noi. Îmi pare ºi astãzi rãu cã nu m’am gândit niciodatã sã fac o fotografie a camerei de dormit a Regelui Ferdinand din Palatul Cotroceni, iatac care l’a locuit pânã la sfârºitul vieþii sale. Aceastã fotografie ar povesti mai mult ºi mai bine decât orice descriere amãnunþitã. Dupã ce am isprãvit cu bugetul, m’am gândit cã ar fi folositor sã le fac ºi un inventar al interioarelor, cãci pânã atunci nimeni nu ºtia ce anume existã în Palat ºi ce anume fãcea parte din proprietatea personalã a Principilor. Cu prilejul acestui inventar mi-am putut da seama mai bine cu cât a contribuit stãruinþa Principesei la aspectul pe care Palatul l’a cãpãtat cu vremea, în timpul vieþii ei. 113

Dar cum, la urma toatã, trebuia sã se numeascã cineva care sã se ocupe de amãnuntele Administraþiei Princiare, Regele Carol s’a oprit iar la una din acele mãsuri împotriva cãrora a protestat mereu Principesa, anume de a alege ºi de a numi el pe acei destinaþi a face slujbã la Casa Princiarã. De astã datã s’a hotãrât cã nu e nevoie de a numi un demnitar pentru grija socotelilor de toate zilele ºi în consecinþã s’a numit un contabil, iar contabilul a fost adus de pe una din proprietãþile familiei Hohenzollern, din nordul Germaniei, în persoana nepotului Drei Burin, vechea ºi fidela cameristã a Reginei Elisabeta. ªi aºa într-o bunã dimineaþã s’a prezentat la noi noul contabil, Burin Emanuel, un tânãr de vreo 30 sau 32 ani, scund, cu pãrul blond ºi ochii spãlãciþi albaºtri, cu faþa rotundã ºi plinuþã a unui om ceva prea bine nutrit, cu picioarele scurte ºi groase care-i fãceau mersul greoi, cu þinuta sfioasã a unui om ceva prea bine nutrit, cu picioarele scurte ºi groase care’i fãcea mersul greoi, cu þinuta sfioasã a unui om de la þarã mutat dintr-o datã în mijlocul unui salon plin de lume. Om blând, bun la suflet dar complect lipsit de orice personalitate. Nu cred sã fi avut mai mult decât învãþãmântul primar ºi nu cunoºtea altã limbã decât cea germanã. Cum era vecin de biurou cu mine am fost rugat sã mã ocup puþintel de el ºi am fãcut-o cu plãcere, mai ales când am vãzut cât era complect strãin de mediul în care picase. S’a arãtat funcþionar bun ºi s’a þinut conºtiincios de îndatoririle sale, aºa cã l’am simpatizat cu toþii; mai pe urmã însã, dupã vreo doi, trei ani, a început sã lege cunoºtinþe de oameni dubioºi ºi întocmai ca majoritatea personalului nemþesc de la Cotroceni care avea prea puþin de lucru ºi prea mult timp liber a început sã prindã gustul bãuturilor noastre bune ºi ieftine. Mie mi-a povestit odatã cã acolo unde fãcuse serviciu, în Germania, era obiceiul ºi de douã, trei ori pe zi sã se adune cu colegii la o halbã de bere, ºi cum pentru acel climat nordic berea era o bãuturã prea slãbuþã, nu se bea fãrã ca la fiece halbã sã nu se adaoge un pãhãrel de „Kirsch“, una din cele mai concentrate bãuturi alcoolice, aºa cã contabilul nostru ne venise cu o pregnantã dispoziþie pentru ceva bãuturi. Ajunsese foarte cãutat ºi apreciat de un grup de cheflii al clubului german din strada Brezoianu, mai ales pentru reputata sa incapacitate de a refuza tot felul de servicii ce i se cereau, sau mai bine zis i se smulgeau, la un pahar cu vin. Mi se semnalase ºi mie de nopþile sale pierdute prin oraº ºi de banii cheltuiþi fãrã nici o socotealã, cu tot soiul de indivizi. Sfaturile mele prieteneºti ºi avertismentele despre ceea ce fatal trebuia sã urmeze nu l’au impresionat. Pe de altã parte, omul de mare încredere al Principesei, Steinebach, care din umbrã îi urmãrea toate miºcãrile, cu nãdejdea cã poate într-o zi i-ar putea lua locul, a pus pe stãpânii sãi la curent cu purtarea lui Burin ºi, fireºte, a ºi exagerat-o. 114

Am convingerea cã tot el a împins poliþia sã raporteze locului în drept, aºa cã într-o dimineaþã am auzit cã Burin ar fi primit o însãrcinare ce necesita prezenþa sa pentru un scurt timp în Germania. Nici n’a avut vreme s㒺i ia ziua bunã de la noi. Era vãdit cã Regele Carol, pus la curent cu situaþia ºi dorind sã cruþe pe bãtrâna ºi corecta cameristã a Reginei Elisabeta, mãtuºa lui Burin, a gãsit aceastã formulã destul de elegantã pentru a’l face pe Burin plecat fãrã a mai atrage atenþia. Adevãrata surprindere însã, pentru toþi, a venit mai pe urmã, când am cercetat registrele contabilului. S’au gãsit facturi plãtite de Casa Princiarã pentru prieteni de ai lui Burin, de pildã, un manºon de blanã, un boa de purtat la gât, tot din blanã, un covor, diverse obiecte de lux etc. Un profesor de la ºcoala luteranã din Capitalã ºi o evreicuþã oarecare au primit câte 20 ºi 30 mii lei ca împrumut din Casa Princiarã, iar ºefii serviciilor de la Cotroceni, intendantul, ºeful grajdurilor, ºeful bucãtar, îºi sporiserã lefurile automat, în fiecare an, pe listele de lefuri, fãrã cã cineva sã fi observat. ªeful grajdurilor, ceva mai grijuliu de persoana dumisale, se înaintase singur în ultimul an de douã ori: O datã la 1 Ianuarie ºi a doua oarã la 1 Iunie. Aºa s’a fãcut cã Steinebach care în anii din urmã funcþiona ca intendant al Casei Princiare (strãbãtuse cale de la livreaua de lacheu ºi acuma îºi vedea visul cu ochii. Dar visul n’a durat decât pânã la primãvara anului 1910), Steinebach, la finele fiecãrei luni era acuma autorizat a se prezinta la Administraþia Palatului Regal, primea banii cuveniþi ºi aducea justificarea plãþilor aprobate ºi fãcute. Se citea pe faþa sa convingerea cã va fi numit în locul lui Burin. Speranþã ce s’a dovedit înºelãtoare, cu tot sprijinul acordat lui de Principesa Maria ºi de Barbu ªtirbei. Vânãtoare de trei zile la Bahna Rusului în Muscel. Invitaþi: KiderlenWächter, ministrul Germaniei, Colonel Grecianu, Soutzo, Al. Darvari, Cãpitan Manu, Fischer de Ledenice, G. V. Bibescu, Dr. Antipa ºi Dr. Costinescu. Soseºte la Bucureºti faimosul aviator francez Blériot, cel dintâi care a trecut în zbor din Franþa în Anglia. Aparatul a fost expus câteva zile într’un hangar al lui Prager pe Calea Victoriei. Se plãtea un leu intrare ºi o lume foarte numeroasã a fost dornicã sã vadã cu ochii maºina care a putut realiza unul din înfriguratele visuri ale omului, acela de a zbura! L’am ºi vãzut zburând. Într-o posomorâtã dupã-amiazã de toamnã, la 18 Octombrie, pe Hipodromul de la Bãneasa. Cred cã nimeni din lumea imensã ºi entuziastã care l’a privit descriind cercuri pe fundalul norilor plumburii n’a putut bãnui pe 115

atunci formidabilul progres ce aceastã maºinã ingenioasã va înfãptui într-o zi, precum n’am putut prevedea nici ruina ºi moartea ce va arunca odatã asupra bietelor oraºe ale liniºtitei ºi frumoasei noastre þãri patriarhale! Titu Maiorescu îºi reguleazã drepturile sale la pensie. 24 Oct: Regina Eleonora a Bulgariei soseºte la Castel Peleº ºi rãmâne acolo vreo cinci zile. 12 Noembrie: Principele Ferdinand pleacã la vânãtoare la Tzibãneºti, invitat de P. P. Carp. 28 Noembrie: Se serbeazã la Cotroceni a 16-a aniversare a cãsãtoriei Principilor Moºtenitori. 18 Noembrie: O telegramã aduce ºtirea despre încetarea din viaþã a Regelui Leopold II al Belgiei. Principele Ferdinand pleacã la Bruxelles pentru a reprezinta pe Regele Carol la înmormântare. 9 Decembrie: Începem sã ne occidentalizãm ºi noi... Ieri, pe când Primul Ministru ieºea din strada Regalã, un tânãr student Eremia, sindicalist la C.F.R., a tras trei focuri de revolver asupra lui [Ion] I.C. Brãtianu4. Rãnile sunt serioase dar din fericire nu pun viaþa în pericol. A doua zi Regele s’a prezentat în persoanã la Primul Ministru spre a se informa de sãnãtatea rãnitului. La Crãciun, în Capitalã nu era zãpadã ºi termometrul arãta 12 grade cãldurã. Printre numeroºii profesori chemaþi a preda cursuri copiilor Princiari, se afla pentru lecþiile de desen Thadeuz Ajdukiewicz, de origine polonã, pictor animalist de mare talent, autorul tabloului înfãþiºând marea paradã militarã de pe câmpul Cotrocenilor ce a avut loc cu prilejul vizitei fãcute la noi de Împãratul Francisc Josif, precum ºi al albumului cu uniforme ale oºtirii noastre. Tot el a pictat ºi frumoasa frescã aflatã astãzi la Castel Peliºor, reprezentând cai în libertate. Prinþesa Elisabeta era singura dintre copiii Princiari care a avut o predisposiþie pentru desen, dar se vede cã pictura n’a interesat-o cãci în urmã nu s’a mai ocupat deloc de ea. M’am întrebat de multe ori, cu ce puteau umple aceste trei Prinþese tinere vidul dezolant al nenumãratelor ore ºi zile ce aveau la dispoziþia lor, cãci de citit nu ceteau, nici muzicante nu erau ºi nici desenul nu le-a atras. De studii serioase nu mai vorbesc. aprilie (n.red.) Din Iaºi (n.red.) 3 Dionisie (n.ed.) 4 În realitate, Eremia Gheorghe a fost cel care l-a imobilizat pe atentator, Gheorghe Stoenescu, lãcãtuº CFR. (n. ed.) 1 2

116

1910 Sport la Sinaia/ Sculptorul Späthe/ Pictorul A. Schwartz/ Înaintarea Principelui Ferdinand/ Tinerimea Artisticã/ Cometa Halley/ Moartea Regelui Eduard VII/ Regele Suediei/ Regele Carol la Sinaia/ Principii Moºtenitori în Bavaria/ Aviator Vlaicu/ Casa lui B.P. Hasdeu/ Principii Wilhelm ºi Carol Anton de Hohenzollern/ Demisia Cabinetului Liberal.

Sinaia – Stâna Regalã

117

2 Ianuarie. Principele Carol ºi Principesa Elisabeta sunt la Sinaia pentru cursele de bobsleigh organizate de Clubul Sportiv. Concursul are loc pe pârtia de zãpadã ce porneºte de la Sfânta Ana pânã jos în oraº. Prinþul Carol câºtigã cursa de sãniuþe din prima dimineaþã. La a doua cursã, sania condusã de tânãrul Romalo, în care se aflau Prinþesa Elisabeta cu dra Maria Mavrocordat, s-a izbit cu atâta violenþã de zidul de piatrã ce mãrgineºte pârtia, încât Prinþesa a avut astragalul piciorului drept fracturat. Ea a fost dusã numaidecât la Bucureºti, dar vindecarea a fost înceatã de tot ºi ani mulþi dupã acest accident Prinþesa a mai avut dureri simþitoare la picior. Principii Moºtenitori se aflã la Berlin pentru a lua parte la aniversarea de 51 ani a Împãratului Wilhelm. La Palatul Regal s-au anunþat trei baluri pentru aceastã iarnã: la 28 ianuarie, la 11 februarie ºi la 4 martie. Principele Carol este înscris la Regimentul rus Vologda Nr. 18. În toatã luna Februarie timpul a fost cãlduros. Temperatura a variat între 5 ºi 10 grade plus. Fãrã zãpadã. La 11 Martie am avut 16 grade. Soseºte în Capitalã misiunea belgianã spre a notifica suirea pe tron a Regelui Albert. ªeful misiunii este contele Limburg-Stirum, însoþit de lt.colonel van der Straten, Ponthoz ºi sublocotenent Terlinden. Sculptorul Oscar Späthe a terminat bustul Reginei Elisabeta. Cu câtva timp înainte executase ºi pe acela al Regelui Carol. La 27 Martie serviciu religios la mormântul Prinþesei Maria (fiica Suveranului) aflãtor în parcul Cotroceni. Asistã amândoi Suveranii. Pictorul german Alfred Schwartz terminã portretul în mãrime naturalã al Principesei Maria. Tot el a lucrat la Sinaia ºi portretele Suveranilor ºi al Principelui Ferdinand. Tablourile vor fi expuse la expoziþia de picturã din Berlin. 1 Aprilie. Principele Ferdinand este numit Inspector General al Armatei, pe lângã postul de Inspector general al Cavaleriei. În vacanþa de Paºte, Principele Carol face o excursie pe „România“ pânã în Egipt, însoþit de preceptorul Möhrlen. Duminicã, 11 Aprilie: pentru întâia datã Societatea „Tinerimea Artistic㓠deschide expoziþia sa anualã în localul fostei panorame a bãtãliei 118

de la Griviþa din str. I. C. Brãtianu. Se expun lucrãri de-ale Reginei ºi de-ale Principesei în douã sãli. În ajun, Verona, Späthe ºi Steriade au fost în audienþã la Cotroceni pentru a solicita prezenþa Principilor la deschidere. Regina a cumpãrat tablouri de Verona, Kimon Loghi ºi N. Vermont. Principesa douã tablouri de Grant ºi unul de Szathmary. Se decide cã societatea va deschide ºi în octombrie o a doua expoziþie. În Capitalã se vorbeºte de câtva timp cu mare emoþie de apariþia anunþatã pentru 6/101 mai a cometei Haley, care revine o datã la fiece 76 ani. Se spune cã orbita Pãmântului va traversa coada cometei care este compusã din gaze înãbuºitoare. O anume categorie de bucureºteni, printre care am mulþi prieteni, încearcã sã mã convingã cã nu trebuie lãsate nebãute ºpriþurile de prin bodegi „cã dacã e vorba sã murim de cometã, la ce sã le mai lãsãm pe pãmântul uscat!“ Amicii mei Ghiþã Ranetti de la „Furnica“, Iancu Brezeanu de la Teatrul Naþional ºi sculptorul Späthe m-au asigurat cã sunt ferm deciºi a executa cu sfinþenie programul de mai sus! De sãrbãtorile Paºtelor Suveranii pleacã la Sinaia unde vine ºi Principele Wilhelm de Hohenzollern, fratele Principelui Ferdinand; în suita sa: baron Wangenheim, Mareºalul Curþii ºi cãpitan conte Wengerski. 24 Aprilie. Se vesteºte moartea Regelui Angliei, Eduard VII, unchiul de tatã al Principesei Maria. Principele Ferdinand va reprezenta pe Regele nostru la înmormântarea fixatã pentru 4/17 mai. 29 Aprilie. Soseºte la Sinaia Regele Suediei2. În suitã: M. De Lillienhook, mareºalul Curþii, contele Thot, maestrul de vânãtoare, contele Stettingk, adjutant. Aviatorul Vlaicu începe sã facã încercãri cu avionul sãu construit dupã planurile sale. Intâia încercare a dat greº. Kiderlen-Wächter, fostul ministru al Germaniei la Bucureºti, a fost numit ministru de Externe al Reich-ului. Suveranii au luat reºedinþã la Sinaia. Regele Carol a istorisit odatã, în timpul dejunului de la Peleº, cã el a vãzut Sinaia pentru întâia datã în 5 august 1866 ºi cã i-a plãcut atât de mult încât în 1867 a venit a doua oarã ºi încã o datã în 1870. Întâia varã petrecutã împreunã cu Elisabeta a fost în 1871, când au ocupat vreo douã camere modeste ale mânãstirii Sinaia, acolo unde se gãseºte astãzi un fel de muzeu, pe pereþii cãruia se mai pot vedea încã desene fãcute de Regina Elisabeta. De pe atunci încã a hotãrât Regele a construi o reºedinþã de varã în munþii Sinaiei ºi alesese îndatã ºi locul, un mic teren din dreptul podului de peste apa Peleºului, pe ºoseaua ce duce spre Buºteni, unde pe urmã a clãdit berarul Oppler o berãrie, astãzi dispãrutã. Arhitectul însã care a întocmit 119

planul clãdirii a obiectat cã locul este prea mic ºi atunci s-au oprit asupra terenului de astãzi, acoperit pe acea vreme cu pãdure. 23 Iulie. Principii Moºtenitori pleacã la Tegernsee, în Bavaria, spre a face o vizitã mamei Principesei noastre; pe urmã se vor opri puþine zile la Sigmaringen ºi vor continua drumul spre Bruxelles, invitaþi de Regele Albert de a vedea Expoziþia Universalã de acolo. În August, maiorul Paul Angelescu este numit adjutant regal. 15 August. Soseºte la Peleº misiunea englezã condusã de Mareºalul Conte Roberts, pentru a notifica suirea pe tron a Regelui George V. Vlaicu continuã a face pe platoul de la Cotroceni încercãrile sale de zbor, care sunt încã modeste. Primul n-a depãºit câteva sute de metri la înãlþimea de 6-7 metri. 15 August. Are loc la Constanþa, cu mare afluenþã de lume, inaugurarea Cazinoului. 26 August. B. P. Hasdeu moare în vârstã, în casa sa de la Câmpina, lãsatã prin testament Principelui Nicolae, care însã nu s-a interesat niciodatã de aceastã moºtenire. 3 Septembrie. Ninge pe toatã valea Prahovei. 14 Septembrie. Sosesc prinþii Wilhelm ºi Carol Anton de Hohenzollern pentru a asista la manevrele din Oltenia. Regele Carol nu poate lua parte din cauza durerilor hepatice. 2 Octombrie. Soseºte la Castel Peleº Regina Emma a Olandei. 5 Octombrie. Principii Moºtenitori pleacã la Iaºi pentru cursele de cai de la Copou. 12 Octombrie. Principele Carol este înscris la ªcoala Specialã de Infanterie. 19 Octombrie. Dr. Rosen este numit ministru al Germaniei la noi. 5 Noiembrie. Curtea Princiarã reia reºedinþã la Cotroceni. În decembrie avem în Capitalã vreme frumoasã ºi caldã. 29 Decembrie. Demisioneazã guvernul liberal. Noul guvern are formaþiunea urmãtoare: P.P. Carp, prim-ministru ºi Finanþele; T. Maiorescu, Externele; Al. Marghiloman, Internele; Jean Lahovary, Domeniile; C. C. Arion, Instrucþie Publicã; N. Filipescu, Rãzboiul; Barbu Delavrancea, Lucrãri Publice; Dem. Neniþescu, Industrie ºi Comerþ; Mih. Cantacuzino, Justiþia; Jean Mitilineu, prefect de Poliþie. 1 2

Conform Calendarului nou, data corectã ar trebuie sã fie: 6/19 mai. (n. red.) Vizita Regelui Gustav al V-lea al Suediei, vãr al Reginei Elisabeta, a fost neoficialã. (n. ed.) 120

1911 Principii de Hohenzollern/ Înaintarea Principelui Ferdinand/ Copiii Princiari la Constanþa/ Excursie pe Dunãre/ Anul ºcolar al Principelui Carol/ Tinerimea Artisticã/ Principii Moºtenitori la Londra/ Aniversarea Revoluþiei de la 1848/ Prinþul Nicolae în Anglia/ Mareºalul Nogi/ Escadra rusã la Constanþa/ Manevre Regale/ Jubileul Universitãþii din Iaºi/ Alt nou contabil, Bertler.

Copiii Familiei Princiare: Nicolae, Ileana ºi Maria

121

La începutul lui ianuarie s-a lãsat iarnã grea peste toatã þara. În

Moldova de Nord gerul a atins minus 35 grade. 15 Martie. Sosesc la noi, pentru douã sãptãmâni, Prinþul Carol Anton de Hohenzollern ºi soþia sa Josefina ºi cu trei copii, Stefania, Maria Antoinette ºi Albrecht. În Aprilie, Principii Moºtenitori împreunã cu musafirii lor pleacã pe „ªtefan cel Mare“ în josul Dunãrii, pânã pe braþul Chilia, la Periprava, ºi pe urmã la Sf. Gheorghe. Se înapoiazã prin Tulcea ºi Galaþi. 9 Aprilie. Prinþul Ferdinand, actual general de divizie, Inspector general al Cavaleriei, este înaintat general de corp de armatã. Copiii Princiari Nicolae ºi Mãrioara sunt trimiºi la Constanþa ºi instalaþi în Palatul Prefecturii din oraº. Însoþesc generalul Robescu, dra Maria Cloos, eu ºi Burin. În urmã, copiii se vor îmbarca pe „Împãratul Traian“ sub ocrotirea comandorului Perieþeanu ºi a dr. Zaharoff, urmând cursa pânã în Egipt. 23 Aprilie. Familiile Regale ºi Princiarã fac obiºnuita excursie de primãvarã pe Dunãre cu „ªtefan cel Mare“. Plecarea este din Olteniþa în susul apei pânã la Porþile de Fier. De acolo pornesc în jos pânã la gurile Dunãrii. Înapoierea prin Cernavodã ºi Constanþa. De data asta Regele nu poate asista la Joia Moºilor, suferind iarãºi de crize hepatice. 9 Iunie. Principii Moºtenitori pleacã la Londra cu Orient-Expres pentru a reprezenta pe Regele Carol la solemnitatea Încoronãrii Regelui Angliei George V. În suitã: dna Poenaru ºi lt.-colonel adjutant Berindei. La Viena se alãturã suitei ºi dna ªtirbei. 11 Iunie. Astãzi este aniversarea a 63-a a Revoluþiei de la 1848. La 9 iunie, Eliade Rãdulescu, ªtefan Golescu, generalul Christian Tell, colonelul Pleºoianu, cãpitan Racotã, Serurie ºi Paraschivescu au invitat printr-un manifest poporul oltean la marea adunare de la Islaz. Eliade Rãdulescu a dat cetire faimoasei declaraþii a recunoaºterii independenþei administrative ºi legislative, egalitatea drepturilor politice, rãspunderea ministerialã, reprezentarea naþiunii în Adunarea Generalã, suprimarea pedepsei cu moartea etc. Miºcarea de la 1848 a avut marele merit de a atrage asupra noastrã atenþiunea Franþei, Angliei ºi mai ales a Turciei, care au recunoscut, în sfârºit, nevoia noastrã de a deveni un stat autonom. 122

15 Iunie. Prinþii Carol ºi Nicolae, întovãrãºiþi de generalul Perticari, au plecat la o staþiune balnearã din Anglia. Escadra rusã de la Sevastopol soseºte în vizitã la Constanþa, comandatã de amiralul Böstrom. Principele Ferdinand are misiunea de a-l primi în port. Pe urmã amiralul pleacã la Sinaia, în audienþã la Castel Peleº ºi este reþinut de Rege la dejun. 21 Septembrie. Mari manevre regale au loc în Moldova, în regiunea Romanului ºi Bacãului. 29 Septembrie. Familia Regalã ºi Princiarã participã la marile serbãri de la Iaºi pentru jubileul de 50 ani ai Universitãþii. Sosesc ºi delegaþi ai universitãþilor din strãinãtate. O misiune austriacã vine la Iaºi pentru a saluta pe Rege în numele Împãratului Franz Joseph ºi o altã misiune rusã va prezenta Suveranului salutul Þarului Rusiei. Programul festivitãþilor este foarte încãrcat. Cu acest prilej se va inaugura monumentul lui Mihalache Kogãlniceanu ridicat în Piaþa Universitãþii. Autorul monumentului este sculptorul italian Romanelli. În timpul serbãrilor Universitãþii a încetat subit din viaþã profesorul D. Agura, delegatul Bulgariei. Familiile Regale au pãrãsit Iaºul la 1 octombrie. Cu prilejul aniversãrii de 18 ani Principele Carol a primit cordonul Ordinului „Carol I“. Dupã îndepãrtarea din serviciu a fostului contabil al Curþii Princiare, Burin, în 1909, Regele a cãutat alt om care sã-l înlocuiascã ºi, natural, l-a gãsit tot în Germania. De astã datã în persoana unui domn Bertler, funcþionar la o micã bancã din Sigmaringen; alt ales pe protecþie ºi iar a nimerit-o Regele Carol! Mi l-a prezentat generalul Robescu. Un tânãr de vreo 30 ani, îmbrãcat ceva mai cu grijã decât predecesorul sãu, pãrul castaniu închis aranjat cu grijã ºi niþicã pomadã pe cãrarea din mijlocul capului, privirea nesigurã, mustaþã scurtã deasupra unei guri mereu ironice ºi cu un aer de adâncã mulþumire cu propria sa persoanã. Foarte distant ºi foarte convins de distincþia manierelor sale alese. Cum eu mai întâlnisem ºi altã datã exemplare de o esenþã aºa de superioarã, care nu reuºiserã sã mã sperie, l-am lãsat sã pluteascã liniºtit în înãlþimile propriei sale admiraþii ºi mi-am vãzut de treburile mele. De astã datã Administraþia Palatului Regal a fost mai prudentã. A luat obiceiul de a controla lunar ºi foarte de aproape socotelile contabilului ºi, ca sã fie ºi la curent cu modul sãu de a trãi, i-a dat locuinþã la Palatul Regal unde trebuia sã ia ºi masa de searã. 123

În modul acesta lucrurile au mers câtva timp destul de bine. Nici personalul de la Cotroceni ºi nici contabilul nu mai puteau face ce le trecea prin cap. Dupã multã vreme, dupã vreo doi ani de la sosirea sa la noi, Bertler a început sã intre la mine mai des ºi fãrã justificarea nevoilor de serviciu ºi, încetul cu încetul, a luat obiceiul de a mã pune la curent cu multe din intimitãþile vieþii sale particulare, amãnunte care de fapt n-aveau pentru mine nici cel mai mic interes, dar care evidenþiau desluºit o fire turburatã, înclinatã a vedea numai primejdii ºi duºmani împrejurul sãu. Era aºa de pronunþatã aceastã bizarã atitudine, încât mã punea pe gânduri de câte ori pleca de la mine. Nu prea ºtiam ce sã cred, dar am pãstrat pentru mine bãnuiala cã omul acesta se deosebeºte de cei normali. Într-o frumoasã zi de mai, pe când lucram în biroul meu cu fereastra care dãdea în parc deschisã ºi boarea molcomã a primãverii îmi aducea în odaie mireasma grãdinii ºi cântecul duios al cucului, mã pomenesc cu uºa trântitã de perete ºi Bertler intrã la mine, cu ochii holbaþi. „Ai auzit?“ mã-ntreabã speriat. „Ce s-aud?“ „Ascultã, ascultã!“ ºi scoate capul pe fereastrã. „Eu aud cucul cântând.“ „Ei aº, ce, ãsta-i cuc? Asta este cineva ascuns, pus înadins sã-ºi batã joc de mine. De când crezi cã-l tot pândesc, dar de data asta pun eu mâna pe el! ªi pleacã afarã în goanã.... Când a venit la amiazã generalul Robescu, am crezut cã de astã datã ar fi bine sã-l pun la curent cu ciudãþeniile contabilului dumnealor ºi i-am povestit cu de-amãnuntul toate observaþiile mele fãcute de multã vreme. A rãmas ºi dânsul surprins de cele auzite dar am avut impresia cã nu le-a acordat mare importanþã. Dupã vreo sãptãmânã aflu cã Bertler ar fi cam bolnav ºi n-a trecut mult, patru sau cinci zile, ºi mi se comunicã cã a murit la sanatoriu din cauza unei peritonite. Detaliu impresionant: Boala a fost provocatã de bietul om care, fiind de câteva zile constipat, a crezut cã cel mai nimerit lucru era sã-ºi introducã în anus vârful bastonului sãu! Aºa s-a terminat cu ultimul contabil al Casei Princiare. De aci înainte conducerea bãneascã a fost preluatã de Casa Regalã ºi pânã la moartea Regelui Carol aºa a rãmas, celebrul Steinebach cãpãtând acuma mânã liberã pentru aranjarea feluritelor sale interese. Am înþeles numaidecât cã aceastã mãsurã era destinatã sã iasã prost ºi ea, dar de ... el era protejatul Principesei Maria ºi el ºtia bine de ce ...

124

1912 Vânãtoare la Þibãneºti/ Scumpetea lemnelor/ Principele Ferdinand la Sofia/ Principele Ferdinand se plimbã prin oraº/ Guvernul T. Maiorescu/ Moartea lui P. Liciu/ Principele Ferdinand ºofeur/ Cutremur de pãmânt/ Principele Ferdinand la Iaºi/ Moartea lui I.L. Caragiale/ Bacalaureatul Prinþului Carol/ Deschiderea Cazinoului din Sinaia/ Italienii bombardeazã Dardanelele/ Inspecþia Regelui la Batalionul de Vânãtori/ Principii Moºtenitori în Germania/ Contele Berchtold/ Audienþe la Regele Carol/ Surparea podului de la Valea Largã/ Mobilizãri în Balcani/ Regele Carol – Mareºal al armatei ruse/ Ne trezim ºi noi/ Rãzboiul din Balcani/ Regele Carol despre situaþie/ Noul Cabinet/ Principele Carol la Facultate/ Decesul contesei de Flandra/ ªeful Statului Major Austriac la noi/ Moartea lui Spiru Haret/ Naºterea Prinþului Mircea. Familia Regalã ºi Comisia de examinare a Prinþului Carol

125

În primele zile din Ianuarie, Principele Ferdinand este invitat la vânãtoare de cãtre P.P. Carp, pe moºia sa de la Þibãneºti din Vaslui. Zãpada cãzutã era atât de mare încât automobilul princiar n-a mai putut porni din nãmeþi. La Bucureºti lumea protesteazã împotriva scumpetei lemnelor de foc. De unde anul trecut se plãtea 1.000 de kilograme cu 30, mult 32 lei, acuma se urcase preþul la 36, 38 ºi chiar 40 lei. Principele Ferdinand pleacã la Sofia pentr u a reprezenta pe Rege la serbarea majoratului Prinþului Boris al Bulgariei. Se anunþã mari cãderi de zãpadã în toatã þara. Dl. De Giers, ministrul Rusiei la noi, a fost rechemat. Principele Ferdinand porneºte dupã amiazã de la Cotroceni, pe jos, ºi face o plimbare de-a lungul Bulevardului Elisabeta ºi Cãii Victoriei pânã la Palatul Regal. În dreptul Cercului Militar opreºte pe un soldat care cu siguranþã nu ºi-a dat seama cã acest general era Principele ºi deci n-a fãcut front ca sã salute, aºa cum cere regulamentul. Eu pornisem de la Cotroceni odatã cu Principele, dar nevoind sã-i iau înainte s-a întâmplat sã fiu, fãrã voia mea, martor la aceastã scenã. Principele a fãcut observaþii violente bietului soldat care încremenise pe loc chiar ºi dupã ce Principele se îndepãrtase. Mie mi-a pãrut rãu de aceastã ieºire, mai ales cã se adunase lume care comenta incidentul ºi nu ºtia cã Principele era de obicei cel mai politicos om din lume. Dar oamenii timizi au uneori violenþe de acestea, neaºteptate. Aceeaºi promenadã o repetã Principele la 24 Martie împreunã cu Prinþul Carol ºi intrã la câteva din prãvãliile din centru. P.P. Carp demisioneazã ºi se formeazã un cabinet sub preºedinþia lui T. Maiorescu, care preia ºi Ministerul de Externe. Ceilalþi membri ai cabinetului sunt: fostul prim-ministru Th. Rosetti la Finanþe; C. C. Arion la Interne, la Culte ºi Instrucþie Publicã; general [Ion] Argetoianu la Rãzboi; Jean Lahovary la Domenii; Emil Pangrati la Lucrãri Publice; Miºu Cantacuzino la Justiþie; D. Neniþescu la Industrie ºi Comerþ. 2 Aprilie. Înceteazã din viaþã vechiul meu camarad din Iaºi, Petre Liciu, unul din cei mai talentaþi artiºti ai scenei noastre. 6 Mai. Principele Ferdinand depune examenul cerut pentru 126

obþinerea brevetului de ºofer. În maºina care a plecat de la Cotroceni condusã de Principe a luat loc comisia: Iancu Mitilineu, prefectul Poliþiei Capitalei, Jean Cãmãrãºescu ºi un inginer al cãrui nume îmi scapã. Au luat-o cu iuþealã pe Bulevardul Elisabeta, Calea Victoriei, str. Lipscani, Bulevardul Colþii, Calea Cãlãraºilor. Sãptãmâna viitoare va depune acest examen ºi Principesa; Prinþul Carol are brevetul de mai multã vreme. La 8 Mai se împlinesc 46 ani de când Regele Carol a intrat în þarã la Turnu Severin. Dupã parada de 10 Mai, anuala excursie a Familiei Regale pe Dunãre. 17 Mai. În Capitalã se resimte un cutremur de pãmânt cu durata de douã secunde. Centrul e la Focºani. Al treilea cutremur a fost la 25 Mai cu durata de 3 secunde ºi 58. Principii Moºtenitori reprezintã pe Rege la inaugurarea statuii lui Vodã Cuza la Iaºi. O telegramã aduce trista ºtire despre moartea, la Berlin, a ilustrului scriitor Ion Luca Caragiale. Pentru literatura noastrã este o pierdere precum ºi pentru tot neamul nostru. El a încetat din viaþã în timpul nopþii, fãrã ca nevastã-sa, care dormea alãturi, sã fi simþit ceva. Regele Carol, care l-a apreciat foarte mult ºi uneori chiar ºi l-a ajutat, a fost cât se poate de afectat de dispariþia lui Caragiale ºi a transmis prin ministrul nostru de la Berlin, Beldiman, adâncile sale pãreri de rãu. O coroanã a fost depusã în numele Regelui. La 18 Iunie se ia reºedinþã la Sinaia, ca în fiecare an. 25 Iunie. Principele Carol isprãveºte cursul secundar ºi depune ºi examenul de bacalaureat. Comisia se adunã la Castel Peleº în prezenþa Regelui ºi a Principelui Ferdinand ºi se compune din profesorii: Adamescu, M. Dumitrescu, Bogdan Ionescu, Murgoci, Litzica Escouffier pentru limba francezã ºi Blumel pentru cea germanã. La finele examenului, Regele a þinut o alocuþiune ºi a decorat pe toþi profesorii cu Ordinul „Steaua României“ în gradul de Ofiþer. La începutul lui Iulie, Prinþul Carol ºi Prinþesa Elisabeta asistã la deschiderea cursurilor de varã ale ºcolii lui N. Iorga din Vãlenii de Munte. Avem varã ploioasã. La Sinaia nu-i tocmai plãcut când îºi pune în gând sã se permanentizeze ploile. 9 Iulie. Suveranii ºi Principii Moºtenitori cu Carol ºi Elisabeta sunt prezenþi la deschiderea Cazinoului din Sinaia. Trupa lui Davila joacã piesa „Sobolul ºi Ariciul“. Dupã plecarea Familiei Regale încep jocurile. Ziarele liberale duc campanie susþinutã împotriva cazinourilor din Constanþa ºi Sinaia. 127

19 Iulie. O telegramã a Agenþiei „Havas“ ce am trimis-o imediat Regelui spune cã opt torpiloare italieneºti au atacat Dardanelele la orele 1 ºi 30 din noapte. Sursa turcã anunþã cã douã torpiloare au fost scufundate ºi ºase serios avariate. Italienii dezmint ºtirea. Eu cred cã dacã ar fi cãzut trãsnetul în mijlocul oficiului telegrafic de la Castelul Peleº n-ar fi putut produce o mai mare stupoare asupra mea decât aceastã laconicã veste. Doar domneºte pacea pretutindeni! ªi incursiunea italianã la Dardanele nu seamãnã a pace deloc! Totuºi, încã nu ne dãdusem seama atunci, cei câþiva care eram acolo ºi ne adunam în fiecare searã spre a sta de vorbã asupra evenimentelor zilei, cã aceastã neaºteptatã veste nu era decât preludiul marii, imensei tragedii ce avea sã coboare în curând deasupra omenirii întregi. Siluetele Cavalerilor Apocalipsului începuserã a fi distincte pentru acei care erau dotaþi cu ochi buni! La Batalionul de Vânãtori de sub comanda colonelului Berindei are loc inspecþia Regelui, care soseºte întovãrãºit de Regina ºi toatã Familia Regalã. Sunt de faþã generalii: Lambrino, Georgescu ºi Prezan. Mulþi din diplomaþii strãini care-ºi luaserã obiceiul de a petrece vara la Sinaia, precum ºi mai toatã lumea elegantã din vile ºi hoteluri asistã. 23 Iulie. Principele Ferdinand pleacã incognito în Germania sub numele „Conte de Berg“, cu el pleacã Principesa ºi copiii. Noul ministru german, de Waldhausen, prezintã scrisorile de acreditare. Are audienþã ºi e reþinut la dejun la Castel. Cãpitanul Prodan din Statul Major este numit ataºat militar la St. Petersburg. 11 August. Soseºte la Sinaia Contele Berchtold, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, cu dna. Sunt oaspeþii Regelui la Castel. Dejun intim la orele 1. Seara mare dineu de galã. Dupã masã audiþie muzicalã. A doua zi, primul ministru Maiorescu oferã Contelui ºi Contesei Berchtold un dejun la Hotel Palace. În aceeaºi zi, seara, oaspeþii pleacã din Sinaia, conduºi la garã de Contele de Fürstenberg, ministrul austro-ungar la Bucureºti. Regele a conferit Contelui Berchtold Marele Cordon al Ordinului „Carol I“. Peste câteva zile soseºte noul ministru al Angliei, Sir G. H. Barclay, ºi în urmã dl. Nicolae Shebeko, ministrul Rusiei, ambii primiþi de Rege cu ceremonialul obiºnuit; audienþã ºi dejun. Era acum vizibil cã se petreceau lucruri neobiºnuite ºi importante. Mai ales vizita scurtã a Contelui Berchtold dãdea câmp liber la multe presupuneri. La Sinaia, lumea danseazã ºi-ºi pierde gologanii la ruletã! În clipa când trenul de Bucureºti se afla pe podul dintre Valea Largã ºi Comarnic, s-a prãbuºit podul. Locomotiva a ajuns sã treacã dar restul 128

vagoanelor au cãzut în Prahova. La ancheta fãcutã s-a constatat cã se impunea de multã vreme o refacere completã a podului! Au fost ºi doi morþi. La Predeal a cãzut zãpadã iar la Rucãr a fost noaptea îngheþ. În Oltenia ºi mai în toate regiunile din Câmpia Dunãrii sunt mari inundaþii. În aceastã vreme, Principele Carol se aflã în Germania, iar Prinþul Nicolae în Anglia, unde fãcuse ºi o vizitã Regelui Angliei în Castelul Windsor. 14 Septembrie. ªtiri sosite azi dimineaþã din strãinãtate ne aduc informaþiile uluitoare cã în Bulgaria, Serbia ºi Montenegro se mobilizeazã! Mãsura aceasta gravã se motiveazã la Sofia prin aglomerãri de trupe turceºti de-a lungul frontierei bulgare. La noi, rezerviºtii bulgari au ºi început a pleca. În Austro-Ungaria însã ºi la noi nu se miºcã nimic. La Palat nimeni nu s-aratã îngrijorat ºi nu pot afla nimic. Regele Carol primeºte o telegramã personalã a Þarului prin care acesta îi aduce la cunoºtinþã cã este numit Mareºal al armatei ruseºti. Face mare impresie la Castel! La finele acestei luni se lasã frig anormal. În nordul Moldovei ninge ºi pe Munþii Bucegi s-a aºternut 50 cm de zãpadã. Montenegro declarã rãzboi Turciei. În sfârºit începe sã se trezeascã ºi la noi lumea. Bursa a devenit nervoasã. Ziarele încep a publica ºtiri despre începutul rãzboiului în Balcani. Mult temuta ºi mult amânata problemã balcanicã îºi cautã dezlegarea. Am convingerea cã are s-o mai caute încã mulþi, mulþi ani de-acum înainte. P.P. Carp demisioneazã din ºefia Partidului Conservator. Rãzboiul din Balcani este în toi. Muntenegrul s-a alãturat Bulgariei, Serbiei ºi Greciei. La noi se vorbeºte de o concentrare a conservatorilor cu partidul lui Take Ionescu. Principele Carol este înaintat locotenent în Batalionul Vânãtorilor de Munte. 11 Octombrie. T. Maiorescu se prezintã Regelui la Sinaia pentru a-l þine la curent cu concentrarea. Arhitecul Liman a dejunat zilele astea la Castel ºi ne povesteºte cã în timpul mesei s-au discutat evenimentele din Balcani, cum era ºi firesc, dat fiind importanþa ºi gravitatea situaþiei ce nu se poate sã nu aibã repercusiuni ºi asupra noastrã, cu toate cã de obicei la mesele de la Palat se evitau orice discuþii pe teren politic. Comentând desfãºurarea operaþiunilor militare, Regele nu ascunde cã este complet surprins de izbucnirea acestui rãzboi neprevãzut ºi neaºteptat ºi îºi exprimã ferma sa convingere cã Turcia nu va face decât un simplu marº militar împotriva aliaþilor pentru a pune capãt întregului rãzboi. 129

La auzul acestei declaraþii din partea Regelui, atât de precis exprimatã, ne-am liniºtit cu toþii, dat fiind cã Regele Carol trecea drept cel mai bun cunoscãtor al afacerilor politice din acest colþ al Europei. Nu o datã ni s-a spus de izvoarele informative ce Regele le deþinea din Apus, de la membrii familiei sale ºi de la înalte personalitãþi cu care era mereu în strânsã legãturã. N-au trecut decât puþine zile ºi turcii furã bãtuþi de sârbi la Cumanovo ºi de bulgari ºi greci la Kirkilisse ºi Burgas, iar bulgarii se pregãteau la finele lui octombrie sã înainteze spre Constantinopole! Atunci m-am întrebat care au fost lãudatele izvoare informative ale Regelui Carol? Ce fãceau reprezentanþii diplomatici acreditaþi în þãrile balcanice, cu toþi ataºaþii lor militari, ºi în ce constau serviciile ce aduceau, dacã n-au fost în stare sã prevadã ºi sã avizeze pe cei interesaþi din timp, de cele ce urmau sã se petreacã? Ce l-a fãcut pe Rege sã fie aºa de încredinþat cã turcii nu vor avea nevoie decât de un simplu marº ca sã se isprãveascã cu aliaþii balcanici? Mãrturisesc cã, cu tot respectul ce purtam operei ºi persoanei Regelui Carol, încrederea mea în infailibilitatea pãrerilor sale a fost zdruncinatã în acele zile. Dezamãgirea mea a fost ºi mai copleºitoare în ceea ce priveºte atât de preamãrita ºi mult rãspândita reputaþie a diplomaþilor c-ar fi întotdeauna la curent cu toate misterele intrigilor politice. Principii Moºtenitori se interesau vãdit de mersul grãbit al evenimentelor. Îngrijorat serios însã nu pãrea decât Regele. Devenise tãcut ºi, contrar obiceiului sãu, nu mai ieºea din casã. Regina era ºi ea foarte impresionatã. Noul cabinet s-a constituit astfel: T. Maiorescu, Preºedinþia ºi Internele; Al. Marghiloman, Finanþele; N. Filipescu la Domenii; C. Dissescu, Instrucþia Publicã ºi Cultele; Al. Bãdãrãu la Lucrãri Publice ºi M. G. Cantacuzino la Justiþie; [Nicolae] Xenopol, Industria ºi Comerþul; general [Constantin] Hârjeu la Rãzboi. Dem. Moruzi, prefect de Poliþie. Principele Carol s-a înscris la Facultatea de Litere ºi Filosofie. 13 Noiembrie. A decedat Contesa de Flandra, sora Regelui nostru. Prinþul Ferdinand pleacã la Bruxelles pentru ceremonia înmormântãrii. 18 Noiembrie. Generalul Conrad von Hötzendorf, inspectorul armatei austro-ungare, este primit în audienþã de Rege cãruia îi remite o scrisoare din partea Împãratului Francisc Josif. 27 Noiembrie. Soseºte Marele Duce Nicolae Mihailovici, care aduce bastonul de Mareºal pentru Regele Carol. Îl însoþesc: General Prinþ Bagration-Muhranski, Contele Totleben, adjutantul Împãratului ºi Prinþul Trubetzkoi, adjutantul Marelui Duce. 130

9 Decembrie. Principele Ferdinand pleacã la Craiova pentru a lua parte la dezvelirea statuii prinþului D. B. ªtirbei. 19 Decembrie. Înmormântarea fostului ministru Spiru Haret. Principele Ferdinand însoþit de adjutantul sãu maior Manu prezintã dnei Haret condoleanþele Casei Regale. 21 Decembrie. Principesa Maria dã naºtere, în Palatul Cotroceni, Prinþului Mircea. Au asistat-o profesor dr. I. Aman ºi dr. Romalo. Dupã naºterea celui de-al ºaselea copil, sãnãtatea de fier a Principesei a început sã coboare, pentru a nu mai reveni niciodatã la ceea ce fusese în tinereþe. S-a îmbolnãvit de flebitã ºi aceastã femeie vioaie, neobositã ºi mereu stãpânitã de un imens dor de viaþã a fost silitã a zace în pat, nemiºcatã, aproape trei luni de zile. Pentru dânsa aceastã boalã a fost o grea loviturã.

131

1913 Situaþia politicã internã/ Botezul Prinþului Mircea/ Conflictul cu Bulgaria/ Principesa Maria moºteneºte Copãcenii/ Asasinarea Regelui George al Greciei/ Sãnãtatea Principesei Maria/ Decesul lui G.G. Cantacuzino/ Tinerimea Artisticã/ Plecarea Principesei Maria la Dax/ Prinþul Roland Bonaparte/ Generalul Perticari/ Prinþul Wilhelm de Hohenzollern/ Silistra/ Cãlãtoria Principesei Maria în Spania/ Familia Regalã la Constanþa/ Cutremur de pãmânt/ Al doilea Rãsboi Balcanic/ Situaþia la noi se agraveazã/ Manifestarea contra Bulgariei/ Principele Ferdinand Generalisim al Armatei/ Intervenþia noastrã militarã în Bulgaria/ Impresii din Bulgaria/ Conferinþa de Pace de la Bucureºti/ Holera/ Generalul Averescu/ Regele Carol la Plevna/ Pacea de la Bucureºti/ Lupta contra Holerei/ Demobilizarea/ Moartea lui Vlaicu/ Principele Ferdinand la Sigmaringen/ Misiunea rusã la Plãineºti/ Principii Ferdinand ºi Carol la Viena/ T. Maiorescu, ºef al Conservatorilor/ Contele Czernin/ Moartea Prinþesei Antoaneta de Hohenzollern/ Poklewski-Koziel/ Moartea lui I. Kalinderu/ Decesul mamei Principesei Maria/ Principele Carol face stagiu în armata germanã/ Barbu ªtirbei. Regele Carol I, Principele Ferdinand, Prinþul Carol pe podul de la Siliºtioara

132

Ianuarie: Ziarele publicã comentarii asupra tensiunii politice Româno-

Bulgare. Echilibrul de forþe din Balcani schimbându-se, pentru noi se evidenþiazã nevoia de a poseda Silistria1, ca mãsurã de siguranþã a frontierei noastre. Un consiliu de Miniºtri are loc la Palatul Regal sub preºedinþia Regelui, spre a se ocupa de aceastã chestiune. Nic. Filipescu, Al. Marghiloman ºi M. Cantacuzino declarã cã se retrag din guvern dacã România nu stãruieºte asupra unei negocieri cu Bulgaria. Pentru a da o imagine de starea nervoasã a populaþiunei noastre din acele zile, e destul sã pomenesc de diversele ºtiri publicate în ziare, mai ales în cele din Moldova, despre zborul unor avioane care se vãd noaptea cu farurile aprinse strãbãtând unele regiuni. Cum aceste ºtiri au perzistat sã aparã, s’au fãcut oarecare observaþiuni ºi s’a dovedit cã avionul luminos nu era decât planeta Venus ce are în aceastã lunã o deosebitã luminozitate. Ianuarie 19: Soseºte în Capitalã Prinþul Eitel Frederic, al doilea fiu al Kaiserului, pentru a’l represinta la botezul Prinþului Mircea. În suitã: Generalul von Pless, Dl. von Lettow-Vorbeck, Colonelul von Friedeburg, Colonelul von Mutius, fost ataºat militar la noi, Maiorul Ausberg ºi Cãpitanul baron von Muffling. Seara, dineu la Legaþia Germanã. A doua zi, luni, dejun la Palatul Cotroceni iar seara mare dineu de galã la Palatul Regal. Ianuarie 20. Ceremonia botezului la Palatul Regal: Naºi sunt: Împãratul Germaniei, Împãrãteasa Maria Feodorovna a Rusiei, Marea Ducesã de Baden, Marea Ducesã Kiril de Rusia (sora Principesei noastre), Marea Ducesã de Saxa-Coburg-Gotha (mama Principesei Maria) ºi Principesa de Wied. Înaintea botezului, la orele 4, Principele Eitel a remis Regelui, din partea Împãratului Germaniei, însemnele de Mare Cruce ale Ordinului Casei de Hohenzollern, una din cele mai mari distincþiuni, împreunã cu o scrisoare autografã a Împãratului Germaniei. Prinþul Eitel a primit Cordonul Ordinului „Carol I“. La orele 5 are loc ceremonia botezului. Oficiazã Mitropolitul Primat ºi Mitropolitul Moldovei. Regele intrã în salã purtând pe braþe pe Prinþul Mircea. Iau parte: Casele civile ºi militare Regale ºi Princiare, guvernul, marii demnitari, ofiþerii generali, Corpul Diplomatic în uniformele lor aurite, foºtii miniºtri, biuroul corpurilor legiuitoare, pãrintele Popescu-Mãlãieºti 133

confesorul copiilor Princiari, moaºa Ida Sadendorf, precum ºi doica Florea Ciucurescu din Cetatea. Sala avea un aspect feeric în splendoarea uniformelor ºi somptuozitãþii toaletelor doamnelor. S’a împãrþit asistenþei o medalie cu inscripþia: „Principele Mircea al României nãscut la 21 Decembrie 1912 ºi botezat la 20 Ianuarie 1913“. Prinþul Eitel pleacã la 23/1. Trenul în care a plecat de la noi a avut o ciocnire în Ungaria, la Kiskapa, cu un tren de marfã. Au fost 2 morþi ºi un rãnit. Prinþul n’a avut nimic de suferit. În Rusia se serbeazã jubileul de 300 ani al dinastiei Romanov. Se vorbeºte de o mediaþiune a marilor puteri în conflictul dintre noi ºi Bulgaria. Ne preocupã grija cã dacã cumva s’ar încheia acuma pacea între Turcia ºi Bulgaria, situaþia noastrã n’ar mai prezenta posibilitãþile de astãzi; de aceea se cautã o grãbire a hotãrârei. Pe de altã parte este de mare importanþã punctul de vedere al Rusiei ºi drept consecinþã se propune a se înfiinþa la St. Petersburg o comisiune compusã din Sasonow, ministrul de Externe rus, Delcassé, ambasadorul Franþei, Contele de Pourtal è s, ambasadorul Germaniei, Contele Thorn-Valsenina al Austro-Ungariei, Sir G. Buchanan al Marii Britanii ºi Carlotti al Italiei. George Em. Filipescu lasã prin testament Principesei Maria casa ºi parcul din Copãceni (Vlaºca) situat la 17 km departe de Capitalã. Aceastã casã frumoasã ºi încãpãtoare a fost ridicatã în 1877 de cãtre turcul Mazar Paºa, care nu era deloc turc ci englez ºi îi zicea pe numele sãu adevãrat Stephen Lakeman, personalitate binecunoscutã în lumea bunã din Bucureºti. La moartea nevestei sale, Lakeman a plecat din þarã ºi a vândut casa lui Filipescu. Martie 7: Regele George al Greciei a fost asasinat la Salonic de cãtrã un grec degenerat numit Alexandru Schinas. Martie 15: Prima ieºire în oraº a Principesei Maria dupã boala sa. Este însoþitã de Dna Elena Mavrodi, numitã Doamnã de Onoare dupã plecarea Dnei. Elise Grecianu. Principesa se cam îngrãºase ºi picioarele devenindu-i foarte sensibile, ºchiopãta tare, aºa cã era silitã a se sprijini într’un baston. Ca sã scoboare scãrile, a trebuit ca Girod, valetul ei de camerã, s’o ducã în braþe. Martie 24: A încetat din viaþã George Gr. Cantacuzino (Nababul), fost Prim-Ministru ºi Preºedintele Senatului actual. În timpul boalei, Principii Moºtenitori s’au prezentat acasã la dânsul pentru a se interesa de starea sãnãtãþii sale. Dupã flebita de care a suferit Principesa Maria în urma naºterii Prinþului Mircea, medicii au sfãtuit[-o sã facã o] curã la Dax, în Franþa, 134

localitate renumitã pentru bãile sale de iod, recomandate pentru îngrijirea reumatismelor ºi a nevralgiilor mai rebele. Plecarea este hotãrâtã pentru începutul lui Aprilie. Aprilie 1: „Tinerimea Artistic㓠îºi deschide anuala expoziþie în prezenþa Prinþilor Moºtenitori, întovãrãºiþi de copiii Princiari Carol ºi Elisabeta. Pe aceastã zi splendidã de primãvarã, lume multã ºi elegantã. Saloanele expoziþiei dau expresia unei serbãri artistice din Apus. Printre vizitatori, atenþi la lucrãrile expuse, am zãrit printre alþii, pe Ion Kalinderu, Virgil Arion, I. G. Saita, Danielopol, T. Popp, Dr. Anghelescu, TresneaGreceanu, Ciocârdia, N. Minovici, Sãveanu, A. de Herz, Leo Bachelin etc... Spre searã a plecat Principesa Maria la Dax, cu Dna Mavrodi. A sosit în Capitalã Prinþul Roland Bonaparte ºi a fost primit în audienþã de Regele. El este fiul Prinþului Pierre Bonaparte ºi al Dnei Justine Eleonora Ruffin. Aprilie 16: Principele Carol pleacã în Italia însoþit de Generalul Perticari. În primele zile ale noii sale funcþiuni ca guvernor militar al Principelui, am stat de vorbã cu el ºi’mi amintesc cã mi-a spus deschis, referindu-se la misiunea ce primise: „Am fost chemat cam târziu. Möhrlen a fãcut mult rãu cu influenþa sa necontrolatã ºi astãzi mãrturisesc cã am o situaþie grea!“ ªi generalul Perticari este un om în vârstã, foarte serios ºi pe deplin conºtient de rolul ce i se încredinþase. Soþia sa era fiica decedatului Dr. Davila. Aprilie 16: Soseºte pentru vreo douã sãptãmâni Prinþul Wilhelm de Hohenzollern, fratele mai mare al Principelui Ferdinand. Locuieºte la Cotroceni. Într-o dimineaþã am fost chemat la Prinþul Ferdinand, tocmai în momentul în care lua primul dejun, împreunã cu fratele sãu. Eu cred cã aº fi avut de mâncare douã zile întregi cu ceea ce am vãzut acolo pe masã. M’am mirat întotdeauna cum poate dovedi cineva, la orele 9 dimineaþa, atâtea feluri de bucate. ªi copiii Princiari moºteniserã acest obiceiu. Aºa de pildã, Prinþul Nicolae lua dimineaþa, pe lângã cafea sau ceai, pâine cu unt, marmeladã, cozonac ºi o fripturã, de preferinþã ºniþel, sau un pui, iar Prinþesa Elisabeta lua, dupã pui, o ceaºcã cu ºocolatã ºi pe urmã continua somnul întrerupt un moment. Principesa Maria era mult mai sobrã. Vreme îndelungatã a pãstrat obiceiul de a posti complect o zi pe sãptãmânã, mi se pare Sâmbãta, în care nu gusta decât câteva mere. Aºa, însã, a isbutit a’ºi pãstra cât a trãit eleganta sa siluetã. La conferinþa Ambasadorilor de la St. Petersburg, ni s’a acordat Silistria cu o zonã de 3 km ca compensaþie pentru restabilirea echilibrului teritorial! 135

Mai 21: Regele Spaniei invitã pe Prinþesa Maria aflãtoare în curã la Dax, sã vinã în Spania. Maior Manu pleacã într’acolo spre a o întovãrãºi pe Principesa în cãlãtorie. De la Madrid Principesa se duce la Paris, unde va sta câteva zile la Marea Ducesã Kiril, [pe] Avenue Henri Martin ºi pe urmã se înapoiazã în þarã. În Spania a vizitat Toledo, Sevilla, Grenada, Escorialul ºi Aranjuez. 19 Mai: Suveranii viziteazã Târgul Moºilor iar la 25 pleacã la Constanþa. Regele nu stã decât foarte puþin acolo dar Regina doreºte sã mai rãmânã câteva zile, în pavilionul de pe dig. Principele Ferdinand cu Elisabeta ºi Mãrioara vin ºi ei acolo pentru puþin timp. Iunie 2: Violent cutremur de pãmânt resimþit mai în toatã þara, în Ungaria ºi Bulgaria. La 6 Iunie am avut alt cutremur. Telegramele ne vestesc cã cel de la 2 Iunie a fost o adevãratã catastrofã pentru Bulgaria, producând pagube grozave. La Târnovo, Gorne Orehoviþa ºi Lomnitz au fost mii de victime. Oraºul Târnovo este aproape complect distrus ºi numãrul morþilor se evalueazã între 4 ºi 5000. La Lesanþa au fost 600 morþi. De la Rusciuk la Gorne Orehoviþa nu mai circulã nici un tren. La 13 Iunie, Sârbii ºi Grecii neputând ajunge la nici o înþelegere cu Bulgaria, declarã rãzboi fostei lor aliate. Iunie 16: Se produce panicã la noi. Cu insistenþã se vorbeºte de mobilizarea noastrã. Ministerul de Rãzboiu ºi Statul-Major au luat toate mãsurile pentru mobilizarea a trei Corpuri de Armatã pentru cazul cã cu toate sforþãrile Marilor Puteri, un nou rãzboi Balcanic n’ar putea fi evitat. S’au ºi semnalat ciocniri serioase între bulgari ºi greci. La noi s’au suprimat transporturile de mãrfuri. Încep rechiziþiile. Situaþia din Balcani devine tot mai gravã ºi la 21 Iunie noi decidem mobilizarea. Pe strãzile Capitalei se formeazã cortegii imense. S’aud strigãtele „Jos Bulgaria! Trãiascã Serbia!“ Se fac manifestaþii de simpatie la Legaþia Francezã: „Trãiascã Franþa! Trãiascã Blondel!“ Masele intoneazã marºul lui Castaldi „La Arme“. Manifestanþii pãtrund în curtea Legaþiei Austro-Ungare cu strigãtul de „Jos Austria!“ Din miile de oameni ce parcurg strãzile, s’aude mereu: „Vrem rãzboi! Jos perfida Austrie!“ În Capitalã a început specula, inevitabila tovarãºe credincioasã a timpurilor critice. La 24 Iunie apare decretul pentru numirea Principelui Ferdinand ca Generalisim al Armatei. Eu sunt mobilizat ca ºef al Serviciului de telegraf, poºtã ºi telefon la Cartierul Generalisimului ºi îmbrac uniforma de Lt Colonel, potrivit gradului ce ocup în Administraþie. Duminicã 30 Iunie: Cele dintâi regimente ale noastre care au intrat în Bulgaria în aceastã zi, la orele 11 dimineaþa, au fost al 5-lea Roºiori ºi 136

al 28-lea de Infanterie. La 2 Iulie era gata podul peste Dunãre la Corabia. La 10 Iulie Principele Carol este numit ofiþer de Ordonanþã al Generalisimului. Eu am plecat din Bucureºti cu trenul Cartierului Princiar, la orele 9 seara din staþia B.M2. ºi am ajuns dimineaþa la Corabia. Cãlduri mari; de douã ori pe zi fãceam baie în Dunãre. Armatã multã care trece dincolo ºi trenuri întregi soseau mereu încãrcate cu provizii ºi muniþiuni. În port mã cheamã Colonelul Victor Verzea, Directorul General P.T.T., ºi-mi spune sã viu cu el la cheiul apei. Ajungem în dreptul unor vagoane de marfã din care pornea o duhoare pestilenþialã, ºi-mi spune: „Du-te ºi istoriseºte Principelui ce ai vãzut, ce fel de mâncare se trimite trupei noastre în Bulgaria. Astea toate câte le vezi sunt încãrcate cu brânzã împuþitã, ºi mai adaogã din partea mea cã n’am fost în stare sã vãd un singur vagon cu medicamente sau pansamente!“ Am crezut cã este de datoria mea sã raportez Principelui cele vãzute ºi auzite. De la Corabia am trecut într-o dimineaþã dincolo, la Samovit, unde am aºteptat trenul Princiar transportat peste Dunãre pe un ferryboat care, ajuns la malul bulgãresc, a fost aproape sã se prãvãleascã în apã. La Samovit zãceau pe cheiu sute ºi sute de lãzi cu zahãr, marfã ce bulgarii n’au mai avut vreme s’o ridice. Dunãrea venise mai mare ca de obicei ºi toate lãzile erau pe jumãtate acoperite de apã, fãrã ca cineva dintre ai noºtri sã caute a scãpa ceva din aceastã preþioasã pradã. Când am ajuns, în sfârºit, cele trei vagoane ale trenului trecute pe ferry-boat au venit ºi ele; am plecat de îndatã pe traseul liniei ferate Samovit-Plevna-Cervenibreg unde am ajuns târziu în searã. Restul trenului cu vagonul bucãtãrie nu ne-au mai ajuns, aºa cã am rãmas cu toþii nemâncaþi, cãci în jurul nostru era pustiu peste tot. Principele n’a avut mãcar o bucatã de pâine. Cartierul Principelui era compus din: Cei doi Adjutanþi Regali, Colonel Negri ºi Maior Manu, Cãpitanul din Vânãtori Jean Florescu (ulterior general), D-rul Romalo, Alexandru Davila împreunã cu Ludovic Ressel pentru serviciul automobilelor. Ressel era fratele Generalului cu acelaºi nume. În gara Cervenibreg, când ne-am scoborât dimineaþa din vagon am gãsit peronul gãrii plin cu soldaþi de ai noºtri care dormeau pe jos, pe cimentul gol. Adicã vreau sã zic cã eu, care am descins primul, am crezut cã oamenii aceia dormeau, în realitate însã erau bolnavi de holerã. Când a coborât ºi Drul Romalo ºi a putut s㒺i dea seama cã are de-a face cu holerici, a fãcut o sãriturã înapoi spre vagon ºi dus a fost. Noroc cã Jean Florescu, energic de felul sãu ºi priceput la de toate, a luat imediat mãsurile de nevoie ºi dacã 137

mulþi din bieþii noºtri soldaþi au scãpat cu viaþa se datoreºte intervenþiei lui Florescu. De multe ori dupã aceea ºi chiar mult mai târziu, am avut multe prilejuri sã pot aprecia marile calitãþi ale acestui distins ofiþer pe care soarta l-a luat prea devreme dintre noi. Cum toatã regiunea aceasta în care ne aflam acuma era infectatã de holerã, am plecat chiar în dimineaþa aceea spre Plevna, în a cãrei garã ne-am unit cu Cartierul ºefului de Stat-Major al Generalisimului, Generalul Averescu, care era acolo cu Colonelul Arghirescu, cu Maiorul Eracle Nicoleanu ºi mai mulþi alþi ofiþeri. Întru timp se mai construise sub comanda Generalului Boteanu, Inspector al Geniului, încã un pod pe vase, cu pasarela de fier, între Turnu Mãgurele ºi Nicopoli. La 15 Iulie auzim de intervenþia telegraficã a Regelui Ferdinand al Bulgariei pe lângã Regele nostru cu oferta de pace a Bulgariei ºi cu rugãmintea de a ordona oprirea înaintãrii armatei noastre spre a’i evita umilinþa de a vedea Sofia ocupatã. La Plevna, Principele, Generalul Averescu ºi toþi ofiþerii Statului Major plecau dimineaþa în toate direcþiunile ºi nu se înapoiau decât seara târziu, numai eu singur rãmâneam pentru primirea corespondenþei. Când aveam prilej ºi timp, mã aninam la una din maºinile ce porneau în toate pãrþile; aºa am putut vizita o parte din Munþii Balcani ºi câteva localitãþi din Bulgaria. Pretutindeni ni se reclamau medicamente ºi iar medicamente; în unile pãrþi sosea pâinea trupei foarte neregulat ºi cu mari întârzieri. Unde mi-a fost cu putinþã am cãutat sã intru prin case ºi gospodãrii ºi am rãmas surprins de rânduiala ºi curãþenia ce am gãsit pretutindeni. Casele þãrãneºti ºi chiar cele de prin oraºe, ca de pildã la Plevna, aveau într’adevãr podeaua camerelor din pãmânt bãtut, dar erau foarte curate ºi aveau tot ce trebuia unui trai omenesc încãput. Mulþi din þãranii ce i-am vizitat posedau avere dar duceau tot traiul modest al omului obiºnuit sã munceascã. Lux n’am vãzut nicãieri, dar ºcoli încãpãtoare, bine aerisite ºi luminate, cu aparate de cinema pentru vizionãri culturale am gãsit în foarte multe pãrþi. Lume tãcutã, posomorâtã, cum ºi era de aºteptat, dar nicãieri nu ne-a întâmpinat cu duºmãnie. Asta se explicã ºi prin faptul cã ne-am purtat civilizat cu populaþia teritoriului ocupat. ªtiu bine cã se dãduserã ordine severe a nu se face rechiziþiuni ºi am vãzut cu ochii mei cãruþe de-ale noastre din judeþul Bacãu transportând peste Dunãre lemne de foc! Asta mi s’a pãrut chiar prea exagerat! Româneºte se vorbea mai în toate pãrþile pe unde am trecut. Caracteristicã am gãsit þinuta demnã a femeilor bulgare. Cât am stat la Plevna aproape n’am zãrit femeie pe strãzi. 138

Rãsfoind notiþele mele din acele zile, gãsesc urmãtoarele rânduri scrise sub impresia momentului: „Noi Românii vom trebui sã revizuim în viitor pãrerea care ne-o fãcusem de poporul bulgar. Sunt mari patrioþi, oameni muncitori ºi buni soldaþi. Aceasta este ºi pãrerea tuturor ofiþerilor noºtri care au pãtruns mai departe în Bulgaria.“ La Bucureºti s’a întrunit la Ministerul de Externe conferinþa de pace la care iau parte delegaþii sârbi, greci ºi montenegreni. La 20 Iulie a ºi avut loc a doua conferinþã. Se produc primele cazuri de holerã în þarã la noi, la ªtefãneºti, la 20 km de Capitalã; s-au anunþat douã cazuri. Tânãrul Dr. Nãdejde din Iaºi, rezervist, lunecã de pe podul de la Turnu Mãgurele ºi se înecã. M’a impresionat mult aceastã nenorocire, tînãrul fiind fiul fostului meu profesor Gheorghe Nãdejde de la gimnaziul „ªtefan cel Mare“ ºi nepotul lui Ion Nãdejde, ºeful partidului socialist român. Auzim de acþiunea splendidã a Generalului Bogdan, la Ferdinandovo, unde cu 3 000 cavaleriºti a reuºit a sili pe Generalul Sorakof, care comanda acolo 2 regimente ºi un grup de artilerie, a depune armele. Ni se mai dau veºti de la Generalul Mustaþã care în înaintarea sa a gãsit cu cale sã distrugã în urma sa podurile ºi legãturile de telegraf ºi telefon! Mereu sosesc la Cartier rapoarte urgente care strigau dupã aprovizionãri ºi medicamente. La unele unitãþi pâinea trebuia adusã de la distanþã de 40 km. Nicãieri nu sosea corespondenþã poºtalã din þarã, cu toate cã tot Corpul P.T.T. a fost mobilizat în aceeaºi zi cu Armata. M’am dus la oficiul principal de la Turnu Mãgurele. Acolo am gãsit încãperi întregi ticsite peste tot cu vrafuri de cãrþi poºtale care n’au putut fi nici desfãcute, nici cartate la unitãþile respective ºi nici transportate într’acolo. Nu erau decât 5 sau 6 funcþionari pentru un serviciu care reclama cel puþin 50 sau 60 de oameni. Toatã aceastã organizaþie de campanie s’a dovedit iluzorie pentru primele trei sãptãmâni. Personalul P.T.T. a fost silit la urmã sã arunce întreaga corespondenþã în Dunãre. Cu acest prilej a fãcut Poºta experienþe foarte folositoare pentru viitoarea organizaþie a serviciului poºtal în campanie. La Plevna am avut adeseori prilejuri de a sta de vorbã cu Generalul Averescu pe care nu’l cunoscusem pânã atunci. Am auzit multe lucruri interesante de la el; le expunea pe toate cu uimitoare claritate, obiectivitate ºi iscusitã cântãrire. Era un om cu multã culturã, instruit în toate ramurile vieþii noastre politice, sociale ºi economice, aºa cum îmi închipuiam eu cã trebuie sã fie un mare comandant de armatã. Am prins dragoste de el, pentru judecata sa largã, inteligentã ºi pãtrunzãtoare ºi’mi aduc aminte cu adevãratã plãcere de tonalitatea vocii sale potolite ºi agreabile când istorisea 139

seara, pe peronul gãrii Plevna unde luam masa, pãrerile sale asupra ultimelor evenimente. Aceastã pãrere ce mi-am format-o atunci despre dânsul am gãsit-o confirmatã mai de toþi ofiþerii ºi personagiile mai de seamã cu care am avut mai pe urmã ocazia sã vorbesc despre el. În intimitatea aceea de la Plevna mi s’a pãrut cã observ o lipsã oarecare de simpatie din partea Principelui pentru ºeful sãu de Stat-Major, cu toatã marea sa consideraþie pentru capacitãþile de strãlucit ofiþer ale lui Averescu. ªi nu m’am înºelat. De altfel, a ºtiut-o ºi Averescu, cum am putut desprinde din amãrãciunea cu care mi-a fãcut anume aluzii. Mai târziu am avut explicaþia. Câþiva ofiþeri superiori care s’au bucurat de încrederea principelui s’au folosit de orice prilej pentru a minimaliza reputaþia lui Averescu. La 28 Iulie soseºte la noi, la Plevna, cu tren special, Regele Carol însoþit de Colonel-adjutant Paul Anghelescu. Venise sã viziteze trupele ºi exprimase dorinþa de a revedea câmpurile de luptã de la Griviþa ºi Plevna, la care luase parte în Rãzboiul din 1877-1878. Mi s’a povestit cum Regele a privit câteva minute în adâncã tãcere la casa din Poradim unde fusese încartiruit în acele vremuri. Poate i-o fi ºoptit la ureche, cel cea coasa, cât de repede se topeºte urzeala zilelor noastre. Dupã ce a plecat Regele de pe câmp, urmând a se înapoia la Bucureºti, Generalul Averescu a þinut sã ne arate pe teren mersul luptelor de la Griviþa. ªi astãzi se distingeau încã foarte bine conturul redutelor ºi urmele ºanþurilor. Eu am mai putut dezgropa cu uºurinþã gloanþe de arme ºi sfãrmãturi de obuze pe care le-am adus acasã spre amintire. Expunerea, care a durat vreo douã ore, a fost aºa de completã ºi atât de metodicã ºi limpede cã ni s-a pãrut tuturora care eram acolo cã asistãm în persoanã la desfãºurarea acþiunilor. La înapoierea spre Plevna, Generalul Averescu ne-a povestit cã el a luat parte la luptele de atunci ºi cum, greu rãnit ºi nemaifiind loc în spitalele din Bulgaria, a fost transportat timp de opt zile într’o cãruþã cu cai, pânã l’a putut interna la Piteºti, dacã’mi aduc bine aminte. La 29 Iulie, dupã-amiazã, primesc o telegramã pentru Principele, în care Regele îi comunicã cã este fericit a’i putea anunþa închiderea conferinþei de pace de la Bucureºti ºi semnarea tratatului care dãdea câºtig cauzei româneºti. Principele ºi tot Cartierul erau plecaþi în inspecþie prin diferite pãrþi. La orele ºapte seara, primul care se aratã e Cãpitanul Florescu cu care mã împrietenisem. Îi spun de vestea fericitã ce’l aºteaptã pe Principele ºi hotãrâm sã nu’i înmânez telegrama decât la sfârºitul mesei, când o fi prezent ºi Generalul Averescu. Ne ducem repede în oraº ºi reuºim sã gãsim 140

câteva sticle cu ºampanie pe care le punem la gheaþã. Când s’a terminat masa, mã scol de la locul meu ºi predau Principelui telegrama; îl privesc atent sã vãd ce impresie îi face. Pe când citea i se lumina faþa de bucurie ºi se fãcuse roº de emoþie. Spune: „Am sã vã aduc la cunoºtinþã o mare bucurie!“ Ne rãdicãm cu toþii în picioare ºi Principele citeºte textul telegramei, apoi adaugã cã mulþumeºte lui Dumnezeu pentru ajutorul ce ne-a dat sã putem asigura, în sfârºit, pacea în aceastã parte a Europei ºi exprimã toatã gratitudinea sa ºefului Armatei ºi trupei pentru rolul hotãrâtor ce l’a jucat. Redau aci sensul vorbirei, cãci în timiditatea sa cunoscutã ºi neobiºnuit a vorbi fãrã pregãtire, i-a trebuit Principelui o jumãtate de ceas pânã a pronunþat cele câteva cuvinte de mai sus. Fãcea pauze atât de lungi între cuvinte cã-mi venea sã mã bag sub masã când mã gândeam cã ascultau acolo ºi oameni care nu ºtiau cã Principele e timid ºi n’are obiºnuinþa a vorbi faþã de mai multã lume. Nu’i nevoie sã mai pomenesc de ochii mari ai Principelui când a apãrut ºampania pe masã. A fost foarte bine primitã ºi s’a fãcut mare haz. Pânã târziu în noapte am stat de vorbã cu toþii, sub cerul înstelat ºi boarea rãcoroasã ce ne sosea mângâietoare din munþi, dupã arºiþa doborâtoare din timpul zilei. Astãzi, când transcriu aceste rânduri, mã gândesc cã din toþi aceia care au trãit clipele serii din 20 Iulie 1913 în gara Plevna, nu mai suntem în viaþã decât Principele Carol, Generalul G. Manu ºi cu mine. Iulie 31: Se decreteazã demobilizarea armatei noastre. În ultimele zile ale lui Iulie, în personalul de cale feratã ce îngrijea de vagoanele trenului princiar, ivindu-se douã cazuri mortale de holerã, se decide mutarea Principelui ºi a Cartierului sãu la Turnu Mãgurele, pe yachtul „ªtefan cel Mare“. Plecãm cu trenul ºi gãsim vasul ancorat chiar lângã pod. La 21 August Principii Ferdinand ºi Carol pleacã pentru vreo douã zile la Bucureºti. Întru timp mai toate judeþele de-a lungul Dunãrii erau acuma contaminate de holerã. La Turnu Mãgurele ºi Zimnicea se instalaserã spitaluri mari, înzestrate cu cele de trebuinþã pentru îngrijirea bolnavilor. Într’o zi, Principesa Maria, informatã de cineva, trece fãrã permisiune pe malul bulgãresc ºi îngrozitã de spectacolul nenorociþilor bolnavi zãrit acolo a luat în mânã dirijarea unei acþiuni energice de mare amploare pentru ajutorul ce trebuia dat imediat. Se instaleazã pe yacht ºi alcãtuieºte un stat-major condus de Doctorii Cantacuzino ºi Slãtineanu ºi cu ajutorul nepreþuit al Dnelor Elise Brãtianu, Constanþa Cantacuzino, Elena Perticari, sora Pucci dela sanatoriul St. 141

Vincent de Paul, au muncit cu toþii, cu multã inimã, curaj ºi abnegaþie. Lor li s’a mai alipit în urmã Colonelul Rujinski, Drul Hamat ºi pãrintele catolic Wladimir Ghica. Eu primisem însãrcinarea sã adun în toate dimineþile de la spitale, raportul amãnunþit de situaþia bolnavilor. Singurul nostru mijloc de a ne apãra de infectare era cã ne ºtergeam ghetele, la intrarea pe yacht, de niºte cârpe înmuiate în sublimat ºi ne mai feream a bea apã nefiartã. M’am mirat întotdeauna cum medicii care îºi petreceau zilele ºi nopþile la cãpãtâiul holericilor nu s’au îmbolnãvit cu toþii. În tot timpul campaniei, nici unul din cartierul nostru n’a avut holerã, totuºi cu toþii am suferit de un soi de holerinã. Zi ºi noapte trupele noastre trec podul de lângã noi, înapoindu-se în þarã. Principele ºi Principesa declarã cã ei rãmân acolo, cu toatã demobilizarea, pânã vor fi în stare sã constate o îmbunãtãþire în mersul epidemiei. La 11 August Principii inspectau încã spitalele. La 19 August ultimele noastre trupe au pãrãsit teritoriul bulgar. La urmã de tot a trecut regimentul 27 de Infanterie din Bacãu. La aceastã datã holera este rãspânditã aproape în toatã Muntenia; în Moldova a pãtruns pânã în judeþul Buzãu. La 21 August Principesa era tot la Zimnicea. Podul de acolo fusese desfãcut. La 22 August Principele Ferdinand anunþã prin ordin de zi dat la Zimnicea, încetarea Comandamentului sãu. La 31 August armata trece pe picior de pace. De la 21 Iulie la 6 Septembrie, în populaþia noastrã civilã au fost 1174 morþi, iar soldaþi cam 2000. Septembrie 1: Principele Ferdinand este foarte impresionat de moartea tragicã a aviatorului nostru Aurel Vlaicu, cãzut cu aparatul construit de el între Ploieºti ºi Câmpina, pe locul unde se aflã astãzi o piatrã comemorativã. Vlaicu a fost înmormântat cu onoruri militare. La biserica Sf. Gheorghe unde se depusese corpul neînsufleþit, Familiile Regale ºi Princiare au trimis mari ºi frumoase coroane de flori. Garnizoana din Capitalã a trimis delegaþi ai tuturor armelor ºi au luat parte la ceremonie ºi reprezentanþi din Ardeal. Generalul Hârjeu a depus pe pieptul lui Vlaicu decoraþia „Virtutea Militar㓠post-mortem. Împãratul Francisc Josif decoreazã pe Principesa Maria cu Marea Cruce a Ordinului „Elisabeta“, pentru serviciile aduse la ajutorarea bolnavilor de holerã ºi stãvilirea epidemiei. 1 Octombrie: Principele Ferdinand ºi cu copiii pleacã la Sigmaringen. Generalul Robescu îmi spune confidenþial cã în Familia Regalã se discutã proiectul de a-l trimite pe Principele Carol sã facã un stagiu militar în armata germanã. Ceiace este surprinzãtor este cã Principesa Maria sprijinã acest proiect. 142

Din alt izvor aflu de posibilitatea unei vizite a Principilor Ferdinand ºi Carol la Þarul Rusiei, la Livadia în Crimeia. Octombrie 6: Soseºte la Sinaia ºi este primitã de Regele misiunea rusã venitã în þarã pentru inaugurarea monumentului Generalului Suvorov rãdicat la Plãineºti, în amintirea victoriei ruse asupra turcilor în 1789. Octombrie 16: Sosesc la Viena Principii Ferdinand ºi Carol care au o întrevedere cu Împãratul Francisc Josif. Principele Carol este decorat cu Ordinul „Sfântului ªtefan“. Noembrie 15. Titu Maiorescu este declarat ºef al Partidului Conservator. Noembrie 20: Se prezintã noul Ministru al Austro-Ungariei la noi, Contele Ottokar Czernin de Chudenitz. 22 Noembrie: Mama Principelui Ferdinand, Prinþesa Antoaneta de Hohenzollern cãzând grav bolnavã, Principele Ferdinand pleacã de urgenþã la Sigmaringen. Principesa este în vârstã de 68 ani dar era suferindã de multã vreme. Medicii care au îngrijit-o n’au avut niciodatã nãdejdea cã va ajunge pânã la aceastã vârstã; mi se spune cã în ultimii ei ani era paralizatã. Cu astfel de moºtenire din partea mamei, nu’i de mirat cã fiul ei, Ferdinand, nu s’a bucurat în timpul vieþii sale de multã sãnãtate. Prinþesa Antoaneta a avut un real talent pentru picturã. Mi-a fost dat sã vãd o acquarelã fãcutã de dânsa care ar fi putut figura cu cinste în orice expoziþie artisticã. Dar fireºte, neavând nevoie sã lucreze, a lãsat sã se piardã acest talent. În locul Ministrului rus de la noi, Shebeko, mutat Ambasador la Viena, a fost numit Poklewski-Koziel. Diplomat abil ºi om agreabil s’a bucurat de simpatii, atât în cercurile noastre politice cât ºi în societatea Bucureºteanã. Dupã prãbuºirea regimului þarist, în 1917-1918 el nu s’a mai putut înapoia în patria sa, sau poate n’a mai voit sã se înapoieze acolo. Venituri din care sã trãiascã în Rusia n’a mai avut; ai noºtri dintr’un sentiment de omenie l’au ajutat pe cât le-a fost cu putinþã. A mai dus-o câþiva ani, pe urmã s’a stins la Bucureºti, în sãrãcie. 30 Noembrie: Înceteazã din viaþã Dna Zoe Bengescu, Doamnã de Onoare a Reginei Elisabeta. Decembrie 11: A murit Ion Kalinderu, Administratorul Domeniilor Coroanei, în urma unei grave rãceli. În timpul boalei sale Regele Carol a dorit mereu sã-l vadã, dar fiind rãcit ºi el, medicii i’au interzis de a ieºi din casã. Atât Regele cât ºi Regina Elisabeta l’au plâns ºi l’au regretat pe Kalinderu cu adevãrat. Kalinderu a fost ani ºi ani omul de încredere al Suveranului ºi consilierul sãu în cele mai serioase ºi intime chestiuni de familie. Ce s’a putut ivi între aceºti doi oameni, legaþi prin atâtea amintiri ºi 143

o conlucrare de fiece zi, pentru cã la finele vieþii sale Kalinderu sã aibã cuvinte grele de rostit împotriva stãpânului sãu, pe care pot sã zic cã l’a adorat, n’am putut afla niciodatã. Probabil cã în vreo împrejurare oarecare a fost trecut cu vederea, intenþionat sau nu, ºi om cu amor propriu maladiv, Kalinderu n’a putut uita, nici ierta. A murit fãrã testament ºi fãrã a lãsa Statului casa ºi colecþia sa artisticã, dupã cum se lãudase cu toate prilejurile, aºa cã s’au nãscut procese între moºtenitorii sãi. Întrucât [nu] priveºte Palatul Cotroceni, acolo dispariþia lui Conu Iancu n’a lãsat regrete eterne, deoarece vizitele sale la Principii Moºtenitori erau legate totdeauna cu motive de reprimandã ºi observaþii de ale „Unchiului“ pe care acesta nu voia sã le exprime personal. 15 Decembrie: O telegramã anunþã moartea mamei Principelui Ferdinand. Principesa Maria pleacã ºi ea la Sigmaringen, cu Carol ºi Elisabeta, întovãrãºiþi de Dna Elena Mavrodi. Auzim de numirea lui Barbu ªtirbei ca Administrator al Domeniilor Regale în locul lui I. Kalinderu. Nu mai þin minte cine pune întrebarea: „De ce tocmai Barbu ªtirbey?“. Încep comentarii. Unul spune: „S’a dovedit a fi bun gospodar; vede mare [?]. Dovadã fabricele sale de conserve ºi de vatã, precum ºi toatã înjghebarea de la Buftea. Era natural cã Regele Carol sã prefere a aºeza în asemenea loc pe omul care se bucurã de reputaþia cã se pricepe la întreprinderi de naturã economicã, pe care’l cunoaºte personal ºi care mai avea ºi meritul de a descinde dintr’o veche familie româneascã ce adusese mari servicii þãrii.“ Altul era încredinþat cã legãturile de oarecare simpatie a Principilor Moºtenitori pentru familia ªtirbei au aplecat cumpãna în favoarea acestuia. De netãgãduit. Întrucât mã priveºte pe mine, alegerea aceasta nu m’a mirat ºi nici nu trebuia sã surprindã pe nimeni. Oare sora lui Barbu ªtirbei nu era soþia lui [Ion] I. C. Brãtianu, ºeful celui mai mare ºi mai important partid politic al þãrii ºi oare prezenþa lui B. ªtirbei la Palatul Regal nu avea pentru Partidul Liberal nici o importanþã? Mi se pare cã alegerea a fost foarte explicabilã, din multe puncte de vedere. La noi, la Curte, toatã lumea i se adresa cu titulatura de „Prinþ ªtirbei!“ Ni se spunea cã descendenþii direcþi ai foºtilor Domnitori din Principate aveau dreptul de a purta acest titlu, cu toate cã Constituþia noastrã suprimase titlurile de nobleþã, cu excepþia Familiei Regale. Precis este cã Principii Moºtenitori i se adresau, fie înscris, fie verbal, sau în telegrame, cu titlul „Prinþ ªtirbei“. Silistra, pe numele antic Durostorum; oraº în nordul Bulgariei, în dreptul oraºului românesc Cãlãraºi (n. red.) 2 Bucureºti – Mogoºoaia (n. red.) 1

144

1914 Noul Guvern Liberal/ Stagiul Principelui Carol în armata germanã/ Sosesc Principii Moºtenitori ai Greciei ºi Prim-Miniºtrii Venizelos ºi Pasici/ Zvon despre cãsãtoria Principesei Elisabeta/ Regina Elisabeta operatã/ Accidentul Principelui Nicolae/ Principii Moºtenitori la St. Petersburg/ Don Alfonso de Bourbon/ Pictorul Flameng/ Prinþesa Elisabeta în strãinãtate/ Fundaþia Universitarã Carol I/ Se anunþã vizita Tzarului/ Talaat Bey/ Suveranii pleacã la Constanþa/ Sosirea Tzarului Rusiei/ Sunt trimis la Madrid/ Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand/ Austria rupe relaþiile cu Serbia/ Declaraþia de rãzboi a Austriei/ Belgradul bombardat/ Franþa, Germania, Olanda mobilizeazã/ Principele se înapoiazã/ Telegrama Împãratului Francisc Josif/ Consiliul de Coroanã de la Peleº/ Anglia declarã rãzboi/ Scumpetea la noi/ Eclipsa de Soare/ Ultimatul Japoniei/ Vizita Prinþilor Greciei/ Noul Ministru german/ Moartea Regelui Carol I/ Regele Ferdinand dãruieºte un milion/ Decesul lui Sturdza/ Retragerea Generalului Robescu/ Lecomte du Nouy/ Ceva despre Regele Carol I. Vizita Familiei Imperiale Ruse la Constanþa, 1 iunie 1914

145

Ianuarie 3: Demisia cabinetului Maiorescu. Noul guvern liberal: [Ion] I.C. Brãtianu, Prim Ministru ºi Ministru de Rãzboi – Em. Porumbaru, Externele – Em. Costinescu, Finanþele – V.G. Morþun, Internele – A. Constantinescu, Domeniile – Al. Radovici, Industrie ºi Comerþ – Dr. C. Angelescu, Lucrãri Publice – Victor Antonescu, Justiþia – I. G. Duca Instrucþia Public㠖 Corbescu, Prefect de Poliþie – Demisioneazã Alex. Davila de la Teatrul Naþional. Ianuarie 8: Principele Carol pleacã la Potsdam pentru a’ºi face stagiul la regimentul de Gardã, întovãrãºit de Generalul Perticari, guvernorul sãu militar, ºi de Maiorul Gheorghe Manu. Pentru ºederea Prinþului, s’a amenajat casa particularã a Prinþului de Wied. Grija pentru organizarea ºi conducerea acestei gospodãrii o are Dna. Perticari, o femee frumoasã ºi foarte inteligentã, o mare româncã. Lângã Prinþul Carol au fost ataºaþi ofiþerii germani PrimLocotenent von dem Kussenbeck cu însãrcinarea specialã [de] a’l introduce ºi pune la curent cu serviciul din regiment la compania a II-a. Noul Ministru german la Bucureºti este Dl. von Waldhausen. Ianuarie 10: Ger puternic în toatã þara. Soseºte în Bucureºti Principele Moºtenitor al Greciei, purtãtor de decoraþiuni pentru Principii Ferdinand ºi Carol. Regele îl decoreazã cu Colanul Ordinului „Carol I.“ La 26 ale lunei soseºte în þarã Primul Ministru al Greciei Venizelos, venind din St. Petersburg via Ungheni-Iaºi, iar la 29 avem ºi vizita lui Pasici, Premierul Sârb. A început sã se vorbeascã ºi în public despre posibilitatea unei cãsãtorii a Prinþesei Elisabeta cu Moºtenitorul Greciei; la Cotroceni ºtiam mai de mult cã se proiectase ceva asemãnãtor. Februarie 12: Profesorul Landolt a operat azi dimineaþa pe Regina Elisabeta de o cataractã la ochiul stâng; peste 12 zile urmeazã sã se intervinã ºi la ochiul drept. 19 Februarie: Prinþul Nicolae neastîmpãrat, ca totdeauna, ºi-a descãrcat un glonte de armã de salon în palmã. A trebuit chemat Drul. Ernest Juvara pentru extragerea glontelui. Vineri 7 Martie: Principii Moºtenitori pleacã la Berlin ºi de acolo împreunã cu Prinþul Carol se duc la Petersburg; în suitã Dna. Mavrodi ºi 146

Colonel-Adjutant Negri. Principii Moºtenitori fac o vizitã familiei Tzarului. Vor fi gãzduiþi la Tzarskoe-Selo. Pe lângã dânºii sunt ataºaþi: General Mezentzeff, Dl. Serebriakoff ºi Adjutantul Imperial Prinþ Mestchersky. Principesa Maria cautã sã mijloceascã o cãsãtorie a Prinþului Carol cu una din fiicele Tzarului. Mai târziu mi s’a istorisit cã tinerii s’au vãzut zilnic atât timp cât a durat vizita ºi convorbiri relative la proiect au avut loc în mod sincer între Împãrãteasa ºi Principesa noastrã. Mi s’a mai spus cã cele douã mame au fost de acord sã nu impunã dorinþa lor copiilor ci sã lase la libera lor voinþã hotãrârea luatã, ºi cã ar fi bine sã li se dea prilejul de a se vedea mai des pentru a se cunoaºte mai de aproape; au recunoscut însã cã lucrul acesta era cam greu de realizat dat fiind mediul îndepãrtat în care trãiau ambele familii. Mi s’a mai ºoptit de cãtre acei care au fost acolo cã nici una din fetele de Împãrat n’au manifestat mare entuziasm la perspectiva unei cãsãtorii ºi astfel proiectul ambiþios al Principesei Maria nu s’a putut înfãptui. Prinþul Carol a plecat din Petersburg direct la Berlin, iar Principii noºtri Moºtenitori s’au înapoiat în þarã la 20 Martie. De Sãrbãtorile Paºtelor vreme foarte rece, ploi multe iar pe culmile munþilor a cãzut zãpadã. În Vinerea Mare Principele Ferdinand rãcit tare n’a putut asista la slujba de la Mitropolie. Ceva mai târziu soseºte în Bucureºti Infantele Don Alfonso de BourbonOrléans, cumnatul Principesei Maria, cu nevastã-sa ºi misiunea spaniolã compusã din: General Don Ioachim de Llave, Colonel Julio Rodriguez Mourelo, Maior Gerardo Lopez Loma, Maior Artur de Sola, Cãpitan de Llave, Locotenenþii Fernando Sanchez de Toro y Munoz ºi Lacris Moreno Jbelles. Infantele a fost distins de Regele cu Ordinul „Carol I“. Se desminte svonul care a circulat cu persistenþã în ultima vreme despre demisia lui T. Maiorescu din ºefia Partidului Conservator. La 28 Aprilie excursiunea anualã obiºnuitã a Familiei Regale pe Dunãre ºi de-a lungul noului teritoriu, pe yachtul „ªtefan cel Mare“. Pictorul francez Flameng este în Bucureºti ºi lucreazã la douã tablouri ale Regelui, unul destinat Jockey-Clubului ºi al doilea Bãncii Naþionale. Cu aceastã ocazie a executat în sanguin ºi portretele Familiei Princiare, pãstrate pânã în ultimul timp la Castel Peliºor. Tot atunci a lucrat ºi un foarte frumos peisagiu reproducând mânãstirea Suceviþa, în zãpadã. Principesa a dorit sã’l cumpere dar pictorul a cerut un preþ pe care Principesa nu l’a putut plãti. La 16 Aprilie pleacã misiunea spaniolã dar Infanþii mai rãmân la noi douã zile pentru a pãrãsi þara prin Constanþa. 147

La 28 Mai s’a stins din viaþã Scarlat Pherekyde. Prinþesa Elisabeta pleacã la Paris însoþitã de Miss Milne, pentru a petrece câteva zile la Marea Ducesã Kyril, apoi urmeazã invitaþiei Infantei Beatrice la Madrid unde va rãmâne vreo douã luni ºi de acolo se duce la Coburg pentru a se întâlni cu pãrinþii ei. Înapoierea Familiei Princiare în þarã este aºteptatã pentru 7 Mai. Mai 9: Inaugurarea Fundaþiei „Carol I“ la orele 9 dimineaþa cu mare solemnitate în prezenþa Familiei Regale ºi Princiare ºi a Prinþului de Waldeck-Pyrmont, oaspete al Regelui. Asistã Primul Ministru, Ministrul Cultelor Duca, Tzigara-Samurcaº, Directorul Fundaþiei, Mitropolitul Primat cu clerul, întregul guvern, Rectorii Universitãþilor, Barbu ªtirbei, Gottereau, arhitectul clãdirii Fundaþiei, fruntaºii partidelor politice, Generalii Armatei, intelectuali ºi studenþi. Ministrul de Externe al Rusiei anunþã vizita Tzarului la noi, în primele zile din Iunie. ªtirea produce mare satisfacþie în toate cercurile. Suntem foarte simþitori la onoarea ce ne face marea ºi puternica noastrã vecinã. Mai 14: Avem vizita lui Talaat Bey, Ministrul de Interne al Turciei, însoþit de Hassan Fehmy Bey, directorul sãu de cabinet ºi de Ismail Djambola, directorul Siguranþei. Dejuneazã la Cotroceni. Mai 23: Regele ºi Regina pleacã la Constanþa în vederea sosirii Tzarului care vine cu Tzarina ºi cele patru fete, împreunã cu Tzareviciul. La recepþia Familiei Imperiale nu vor asista decât persoanele invitate personal de Regele Carol. Principele Carol vine direct din Berlin la Constanþa. Ministrul rus Sazonov soseºte cu trenul via Ungheni-Jaºi pentru a ieºi în întâmpinarea Tzarului la sosirea acestuia în Constanþa ºi va debarca odatã cu el. Primul Ministru Brãtianu va oferi un dejun în onoarea lui Sazonov în localul noului Casino. Sazonov este însoþit de Dl. Schilling, directorul Cancelariei Imperiale ºi de Ministrul nostru la Petersburg. Generalul Robescu pleacã ºi el la Constanþa ºi primesc bucuros ordinul de a merge cu el. Vreme ploioasã; cam toatã luna a plouat peste normal în toatã þara. Se semnaleazã multe inundaþii. Iunie 1: Constanþa este bogat pavoazatã. S’au ridicat arcuri de triumf. Lângã pavilionul Reginei de pe dig s’a construit un magnific pavilion în stil românesc pentru primirea Tzarului. Un al doilea pavilion, frumos decorat ºi încãpãtor, a fost construit în dosul Palatului Prefecturei, destinat celor 150 de persoane invitate la dineul de Duminicã seara, iar un al treilea pavilion a fost instalat în parcul Casinoului, pe malul mãrii. Toate trei dupã desenele arhitectului Antonescu. La intrarea în port un mãreþ arc de triumf. 148

Duminicã dimineaþã ploua dar ceva mai târziu cerul s’a limpezit ºi un soare strãlucitor trimite asupra oraºului ºi portului farmecul marilor zile de sãrbãtoare. Lume multã adunatã din toate pãrþile pentru a nu pierde prilejul unui atât de rar eveniment; constat multã ordine ºi mãsuri severe de siguranþã. Nu se poate apropia nimeni de port decât cu anume legitimaþie. Câteva minute dupã orele 10, avioanele noastre îºi iau zborul spre larg pentru a saluta vasul împãrãtesc. Încep sã se zãreascã fumurile vaselor ruseºti ºi, nu mult dupã aceea, distingem vasul negru împãrãtesc cu marea sa pajurã auritã ce înainta maiestos spre port, escortat de cruciºãtoarele cuirasate „Almuz“ ºi „Kagaul“, precum ºi patru contra-torpiloare. Pe „Standard“ au arborat pavilionul românesc; personalul marinãresc în haine albe ca zãpada este înºirat de-a lungul bordului. Muzica noastrã intoneazã imnul rusesc. Tzarul poartã Ordinul „Carol I“. Tzarina ºi cele patru fiice ale ei, Olga, Tatiana, Anastasia ºi Maria, poartã toalete rose. Tzareviciul are uniformã de marinar. În suita Împãratului: General Conte Fredericks, ºeful Casei Imperiale Civile, Prinþul Orloff, Grand-Ecuyer, Amiralul Nyloff, General Vojeikoff, General Conte Grave, Colonel Brandeln, Cãpitan Molostoff, Dr. Boskine, Contele Apraxin, Colonel Bode. În suita Tzarinei: Prinþesa Narischkin, Mare Maestrã a Curþii, Dna Schneider, Dna Buzharden, preceptorul Tzareviciului Dl. Giarde. Marile Ducese de fricã a nu place vreuna Prinþului Carol, ca pe urmã sã urmeze mariajul proiectat, au stat tot timpul pânã la sosirea la Constanþa cu capul în plin soare pentru a arãta cât mai puþin atrãgãtoare. Au ºi reuºit, de altfel, la înfãþiºare dar ce folos cã au îndepãrtat ºansa de a scãpa mãcar vreuna din ele soartei... La debarcader, alãturi de compania de onoare, stã Comandantul Corpului 5 de Armatã. Serviciul de Onoare se face de cãtre general de Divizie Coandã, Contra-Amiral Eustaþiu, General Bogdan sunt ataºaþi pe lângã Împãrat, Nanu, Ministrul nostru Plenipotenþiar pe lângã Tzarinã. Plouã puþintel. Primirea are loc în pavilionul Reginei. La debarcader, lângã Suveran: Tot guvernul, Ministrul Rusiei la Bucureºti, Comisiunea Danubianã, Take Ionescu, Alex. Marghiloman, Jean Lahovary, M. Pherekyde ºi marii demnitari ai Statului. Regele Carol în uniforma regimentului rus „Vologda“ are în mânã bastonul de Mareºal trimis de Tzarul acum doi ani. Pe paserelã înaintea familiei Tzarului, Familia noastrã Regalã, în frunte cu Regele Carol, vãdit emoþionat, iese în întâmpinare, are mersul greoi. Izbucnesc urale frenetice. Prinþul Niculai ºi Tzareviciul s’au ºi împrietenit. Pe cer, aviaþia noastrã descrie cercuri argintii. 149

Orele 11 ºi 30, Te Deum la Catedralã. În trãsuri deschise Tzarul cu Regele, în a doua Tzarina cu Regina Elisabeta, în a treia Principesa Maria cu Marea Ducesã Olga, urmeazã Principii Ferdinand ºi Carol cu Tatiana, Marea Ducesã Anastasia Alexandra cu Prinþesa Mãrioara. Cortegiul este încheiat cu un Escadron de Gardã Regalã. În ambele pãrþi ale trãsurii Tzarului cãlãresc Generalii de Divizie. Serviciul religios este oficiat în Catedralã de cãtre Episcopul Dunãrii de Jos, Nifon. La ieºirea din bisericã se viziteazã docurile. Dejunul se serveºte în pavilionul Reginei. Menu: Zakouska, Oeufs brouillés Walewska, Truite saumon à l’Impériale, Escalope de ris-de-veau Villeroy, Jambonneau glacé, Cailles de Beauce, Faisan grande-chasse à la broche, salade Moscovite, Glace Alexandra, Desserts, Xèrés, Liebefrauenmilch 1900, Pommard Mumm, Cordon Rouge 1904, Muscatel Val de Penes 1899, Café, Liqueurs. În timp ce Suveranii dejunau, Primul Ministru Brãtianu oferea un dejun în onoarea Dlui. Sazonov, în Casinou, la care au luat parte ºi membrii guvernului. Orele 4, ceai pe „Standard“. Orele 6, paradã militarã cu toate trupele Corpului 5 de Armatã. Regele defileazã în faþa Tzarului. Orele 8 ºi 30, Dineu de galã în sala construitã anume în acest scop. Tzarul prezideazã masa. Tzarina e plasatã în faþa lui, la dreapta Tzarului e Regina Elisabeta, la stânga Principesa Maria, în dreapta Tzarinei Regele Carol, în stânga ei Principele Ferdinand. Orele 11, Suveranii ruºi pleacã din Constanþa. 2 Iunie, Luni: Sazonov pleacã cu tren special la Bucureºti unde este invitat la dejun la Legaþiunea Rusã, Marþi 3 iunie la Primul Ministru, seara dineu la Ministerul de Externe oferit de Ministrul Porumbaru. Noaptea, Sazonov pleacã în Rusia via Iaºi-Ungheni. Noi ne înapoiem luni la Bucureºti. Mie mi s’a conferit decoraþiunea Sfânta Ana în gradul de ofiþer. Ajuns la Cotroceni, primesc adresa Direcþiunii P.T.T. prin care mi se face cunoscut cã sunt desemnat a lua parte la 15 Septembrie la Congresul Poºtal Internaþional de la Madrid. Iunie 17: Arhiducele Francisc Ferdinand ºi nevastã-sa, Ducesa de Hohenburg, au fost asasinaþi la Sarajevo, unde erau în vizitã oficialã. O bombã cãzutã pe braþul Arhiducelui a fost înlãturatã de acesta ºi bomba a explodat în dosul trãsurii; ºase persoane sunt grav rãnite. Atentatorul este un tipograf, Gabrinovici, din Trebinje. Dupã vizita Arhiducilor la Primãrie, a fost al doilea atentat, cu un revolver. Arhiducele a fost lovit la faþã ºi Arhiducesa la abdomen. Transportaþi imediat la Conak, au încetat din viaþã amândoi. Autorul atentatului este un elev din clasa 5ea de liceu, numit [Gravil] Prinkipo, din Gabrovo. 150

Consternaþie la Viena ºi în toatã lumea. La palatele noastre impresia e zdrobitoare. Impãratul Francisc Josif se înapoiazã dela Ischl1. Bomba aruncatã la Sarajevo a fost o butelie plinã cu cuie ºi gloanþe de plumb în bucãþele. Explozia a fost formidabilã, 20 de persoane rãnite. Mare emoþie la noi. Arhiducele era nãscut la 1863, avea deci 51 ani, a fost fiul cel mai mare al Arhiducelui Carol Ludovic, fratele mai mic al Impãratului Francisc Josif ºi a[l] Arhiducesei Anunziata, Principesã de Bourbon-Sicilia ºi se cununase cu Contesa Chotek în 1900. Curtea noastrã ia doliu patru sãptãmâni. La 21 Iunie, Familia Regalã ia reºedinþã la Sinaia ºi la 24 se înapoiazã Prinþesa Elisabeta. În Iulie mari cãlduri în toatã þara. Mitropolitul ordonã rugãciuni pentru încetarea ploilor torenþiale ce cad pretutindeni de câtva timp. Iulie 15: Austro-Ungaria gãseºte rãspunsul Serbiei la nota austriacã cu privire la atentatul de la Serajevo insuficient. Relaþiile între cele douã þãri devin critice. Serbia mobilizeazã. La noi, sârbii ºi cetãþenii austro-ungari sunt invitaþi a se prezenta la consulatele lor. Iulie 17: Declaraþia de rãzboi a Austriei. În Camera Comunelor Eduard Grey declarã cã dacã rãzboiul nu va putea fi evitat, va fi cea mai mare catastrofã ce a lovit vreodatã continentul nostru. În Austro-Ungaria, Prim-Ministru este Contele Berchtold. Astãzi este bombardat Belgradul de cãtrã monitoarele austriece de pe Dunãre. Rusia mobilizeazã parþial. Bulgaria se declarã neutrã. Olanda mobilizeazã. Iulie 22: Franþa mobilizeazã. Germania declarã rãzboi Rusiei. Principele Carol este rechemat în þarã ºi pleacã din Berlin cu automobilul. Italia se declarã neutrã. În timpul acestor zile eram de serviciu la oficiul telegrafic al Castelului Peleº, când am primit pentru Regele Carol urmãtoarea telegramã: „M. S. Regelui Carol. Îþi reamintesc cuvântul de onoare dat de tine ca Rege ºi Ofiþer ºi te rog a te alãtura de partea noastrã. (iscãlit) Franz Joseph.“ Nu mai pot reda exact cuvintele, dar garantez înþelesul acelei scurte telegrame, aºa întocmai cum l’am redat mai sus. Pentru a lãmuri aceastã telegramã trebuie sã reamintesc aci cã þara noastrã era legatã de Tripla-Alianþã prin o convenþie secretã. Numai Preºedintele Consiliului de Miniºtri afla de ea, în momentul când depunea jurãmântul de a lua puterea. Este fãrã îndoialã cã Regele Carol ar fi încercat tot ce i-ar fi fost cu putinþã pentru a’ºi þine angajamentul luat, dacã politica dusã de multã vreme de Ungaria înpotriva 151

elementului românesc din Transilvania n’ar fi ridicat toatã opinia publicã româneascã contra unei alianþe cu Austro-Ungaria. Regele a atras atenþiunea Ministrului german, von Rosen, în mod deschis, cã simpatiile României sunt pentru Franþa ºi dacã Germania lasã conducerea Triplicei în mâna Austriei, România va putea cu greu urma obligaþiilor sale faþã de dânsa, pe durata vremii. „Comunicaþi, vã rog,“ a adãugat Regele lui von Rosen, „Domnului Kiderlen-Wächter, cã consider ca extrem de serioasã schimbarea opiniunei publice româneºti în favoarea Rusiei, cãci aceasta dispune la noi de mulþi prieteni, dacã nu din altã cauzã, chiar numai [datoritã] religiei ortodoxe comune.“ Nu mult dupã aceastã convorbire, Regele Carol face lui von Rosen a doua declaraþie: „Politica mea este limpede. Eu sunt cu Tripla-Alianþã, dar nu trebuie sã mi se îngreueze aceasta. Inainte vreme, sub Cancelariatul Prinþului Bülow, punctul de greutate al politicii era la Berlin. Mi se pare cã acuma s’a strãmutat la Viena. Austriecii nu sunt iubiþi la noi în þarã ºi mai puþin încã ungurii. Aceastã schimbare prejudiciazã simpatiile noastre pentru Germania ºi asta se poate rãzbuna odatã foarte amar.“ Convorbirea de mai sus a fost raportatã lui Kiderlen-Wächter. Iatã ºi rãspunsul acestuia: „Agitaþie Franco-Rusã? Prostie! D-ta nu cunoºti opinia româneascã de când cu anexiunea Basarabiei?“ Von Rosen: „Regele Carol a insistat în mod deosebit asupra acestei primejdii“. „Regele Carol este un prostãnac bãtrân (ein alter Trottel).“ Pentru complectarea celor de mai sus, adaug ce a povestit Regina Elisabeta lui Liman ca un fel de justificare pentru schimbarea atitudinei politice a Regelui Carol în ultimul timp: Germania luase obiceiul sã nu mai cearã întâi asentimentul Regelui Carol pentru numirea miniºtrilor germani acreditaþi la noi, aºa cum era uzanþa diplomaticã în toatã lumea, ci se mãrginea a ne comunica, pur ºi simplu, numele persoanei destinate la Bucureºti. Cã Rusia ºi Franþa au fost informate la vreme de tactica inauguratã la Berlin, cã au fost încântate de asta ºi cã, de asemenea, au cunoscut vechea supãrare a Regelui Carol contra Împãratului german care n’a putut gãsi o singurã datã ocazia pentru o cât de scurtã vizitã la Bucureºti, este în afarã de orice îndoialã. Chiar ºi eu am simþit aceasta destul de lãmurit dintr’o convorbire cu doi ziariºti ruºi din Petersburg, cu care m’am întâlnit ocazional în biuroul telegrafic din Constanþa cu ocaziunea vizitei Tzarului. În timpul acestei scurte convorbiri, ei s’au arãtat foarte satisfãcuþi de „noua atmosfer㓠gãsitã la noi ºi de calda simpatie ce aratã þara noastrã pentru marea ei vecinã. Am 152

avut impresia cã erau foarte sinceri ºi cã nu vorbeau de evenimente ca de ceva nou ºi neaºteptat. Marþi, 22 Iulie: Consiliu de Coroanã la Castel Peleº. Prezideazã Regele Carol. Sunt prezenþi: Principele Ferdinand, Ion [Ionel] Brãtianu, M. Pherekyde, Th. Rosetti, P. P. Carp, A. Marghiloman, Take Ionescu, Emil Costinescu, Jean Lahovary, Ionaº Grãdiºteanu, C. C. Dissescu, CantacuzinoPaºcanu. Ziarele publicã: „Consiliul de Coroanã a decis a se pãzi toate frontierele“. Comandorul Graçoski, adjutant de serviciu în acea zi, îmi spune cã s’a hotãrât cã noi sã rãmânem neutri. Iatã cum s’a petrecut ºedinþa Consiliului: Regele spune: „Trebuie sã ne hotãrâm ce drum avem de luat. De 30 de ani politica României este îndreptatã cãtre Tripla-Alianþã. Suntem legaþi de ea prin o formalã obligaþie, semnatã de cei mai importanþi oameni politici ai noºtri ºi aprobatã de toate partidele. Este o chestiune de onoare pentru toatã þara de a respecta cuvântul dat.“ P. P. Carp aprobã pe Regele. Ministrul Costinescu este contra unei conlucrãri cu Triplicea, dar ºi contra unei alianþe cu Rusia. [Ion] I.C. Brãtianu: „Nu’i rãmâne României, pentru moment, decât neutralitatea.“ P. P. Carp spune revoltat: „Siliþi pe rege s㒺i calce cuvântul dat!“ Marghiloman: „Eu cred cã nu intrã în discuþie cuvântul dat de rege. Dimpotrivã, aºa cum facem, acoperim pe Rege. Azi ar avea dreptul poporul sã spunã cã este rãzboiul Regelui. Dacã mai târziu intrãm în acþiune, rãspunderea va cãdea pe umerii noºtri!“ Take Ionescu: „La urma toatã putem duce rãsboiul de partea Franþei ºi fãrã Regele!“ Regele: „Vrea sã zicã atât de departe am ajuns. Vã mulþumesc. Dar înainte de a trage spada împotriva vechilor mei aliaþi, prefer sã’mi fac cuferele ºi sã mã întorc acolo de unde am plecat. Adio Domnilor!“ ªi a plecat pe uºã. Iulie 24: Grey declarã în Camera Comunelor cã Anglia trebuie sã fie pregãtitã pentru orice eveniment. Indatã soseºte vestea cã Anglia a declarat rãzboi Germaniei. Negustorimea noastrã porneºte pe calea speculei. Primãria este silitã sã fixeze preþuri maximale. Pâinea jimblã2 33 bani. Pâinea albã 30 b, pâinea integralã 23 b – Carnea 1,20, cea de porc 1,40, untura 1,50 – Fãina albã calitatea I, 40 b kilo – Zahãrul 1,65 kg. Lemnele 8,50 mia de kilogr[ame] – Cocksul 66 ºi 65 l[ei] tona. 153

August 9: Eclipsã totalã de soare, vizibilã la noi. Eram la Sinaia ºi toþi am urmãrit-o cu mare interes. Durata totalã 3 ore. Începutul la 1,39, plenitudinea la 2,52, ultimul contact la 8,8. Am putut face câteva fotografii reuºite. August 18: Japonia adreseazã un ultimatum Germaniei. August 19: Sosesc la Sinaia Prinþul ºi Prinþesa Nicolai a[i] Greciei. El e fratele mai mic al Regelui Constantin iar nevastã-sa este Marea Ducesã Elena Wladimirowna a Rusiei ºi sora Marelui Duce Kiril. Ambii pleacã la 21 August. 2 Septembrie: Principii Moºtenitori ºi copiii lor au petrecut ziua la Vila Albatros a lui Al. Marghiloman de lângã Buzãu. Pleacã din þarã Ministrul Germaniei, von Waldhausen, ºi în locul sãu ne vine von dem Busche-Haddenhausen. Marþi, 9 Septembrie: Regele nu este bine deloc. Liman îmi spune cã’l gãseºte foarte schimbat. A îmbãtrânit deodatã ºi a mai ºi albit. Septembrie 27: Regele Carol mort astãzi dimineaþã la orele 5 ºi 30 în Castel Peleº, de pe urma vechii sale boale de ficat ºi inimã. La orele 12 ziua lucrase cu Primul Ministru pe care l’a reþinut la dejun. Mai era invitaþi: Dna. Procopiu ºi deputatul I. Procopiu. Vorbind cu acesta Regele a spus textual: „Þiu în mod special a se ºti cã nu sunt contra realizãrii idealului nostru naþional!“ Iatã cum povesteºte Regina Elisabeta sfârºitul Regelui Carol: „Inainte de culcare am avut cu Regele un sfert de orã de conversaþie agreabilã. Pe urmã el a fãcut patienþe. Ceva dupã zece se culcã. Drul Mamulea întreabã, ca de obiceiu, cum se simte Regele. Îi rãspund „Mulþumesc dragã doctore, Regelui îi merge bine. N’ai nevoie sã mai aºtepþi în Castel.“ La orele 5 dimineaþa Regina se trezeºte ºi spune Regelui: „Am dureri, nu’mi e tocmai bine.“ Regele îi maseazã mâna ºi pe urmã o întreabã: „Þi-i mai uºor acuma?“ Regina: „Desigur, chiar mult mai bine.“ Dupã vreo 20 de minute spune Regele: „ªtii, Elisabeta, acuma am ºi eu dureri în spate.“ Regina începe sã’l maseze. Regele zice pe româneºte: „Acuma mi se deplaseazã durerea cãtre inimã. Aº vrea sã mai dorm niþel.“ Începuse paralizia inimei, în urma inflamaþiei muºchilor cardiaci. Regele întoarce capul. Pentru a’i uºura miºcarea, Regina îºi petrece mâna pe sub cap. Apoi o uºoarã sufocaþie a Regelui. S’a sfârºit!“ Pentru moment Regina nu ºi-a dat seama cã soþul ei murise. Speriatã ºi zãpãcitã, cãuta sã’i vie în ajutor, ar fi vrut sã’i dea un ceai, sã’l mai învigoreze, dar nu gãsi nimic ºi, lucru de necrezut, nu era un suflet de om în timpul nopþii pe lângã aceºti doi oameni 154

bãtrâni din care unul era suferind. În sfârºit, Regina înspãimântatã, alarmeazã pe castelanul Wilke care soseºte în costum sumar, îºi dã socotealã cã e caz grav de tot ºi telefoneazã Drului Mamulea care locuia la spital, tocmai în cealaltã parte a Sinaiei. Când acesta soseºte, nu mai poate face nimic decât sã constate cã Regele Carol nu mai era. La 6 ºi 30 dimineaþa, Generalul Mavrocordat, ºeful Casei Militare, care dormea la Castel, înºtiinþeazã telefonic pe Primul Ministru ºi pe Principii Moºtenitori care erau la Bucureºti ºi care în ajun luaserã masa de searã la soþii Bibescu la Mogoºoaia împreunã cu Primul Ministru ºi dna, Simona Lahovary, Leon Ghica-Dumbrãveni ºi I. G. Duca. Eu, chemat în zorii zilei la Cotroceni, vãd dupã câteva minute intrând în biuroul meu pe Primul Ministru care’mi cere legãtura cu Castelul. El dã Generalului Mavrocordat primele dispoziþiuni de luat ºi dupã aceea lucreazã cu Principele Ferdinand pânã la orele 10. La 10 ºi 30 are loc un Consiliu de Miniºtri. Se convoacã Corpurile Legiuitoare la 29 Septembrie pentru depunerea jurãmântului cãtre noul Suveran. Acesta pleacã la Palatul Regal unde primeºte guvernul ºi Corpul Diplomatic. Ziarele apãrute dimineaþa comunicã textul oficial care specificã decesul Regelui Carol ca provenit din „myocarditã cronicã“. Nouii Suverani pleacã la Sinaia. Acolo, se duc întâi pentru a se închina înaintea celui ce fusese odatã Regele Carol. A doua zi dimineaþa s’au înapoiat la Bucureºti ºi asistã la serviciul religios de la Mitropolie. La orele 2 pm. noul Suveran depune jurãmântul. Lângã el se aflã Principele Carol ºi Primul Ministru. Regele rosteºte câteva cuvinte ºi pe urmã se înapoiazã la Palatul Regal. Cãlimara de bronz de care s’a servit Regele Ferdinand la iscãlirea jurãmântului, este tot aceea care a fost întrebuinþatã de Domnitorul Cuza în acelaºi scop. Actul de deces al fostului Rege este semnat de Primul Ministru, Barbu ªtirbei, General Mavrocordat, Drul Mamulea, Louis Basset ºi Victor Antonescu. La Cotroceni impresia produsã de ºtirea telefonatã din Sinaia a fost nemaipomenitã. Principii nu se aºteptau la un deznodãmânt atât de grabnic. Cel mai adânc afectat a fost Principele Ferdinand. Deplin conºtient de situaþia gravã ºi plinã de rãspunderi ce soarta îi impunea în momente atât de dramatice pentru întreaga lume, moartea Regelui Carol l’a copleºit. Nu numai pentru sarcina grea politicã ce cãdea deodatã pe umerii sãi, ci ºi pentru cã fusese sincer ataºat unchiului sãu. Când l’am vãzut a doua zi, cearcãne vinete se aºezaserã sub ochii sãi ºi douã cute adânci se desenau la 155

colþurile buzelor. Privirea sa, foarte adesea veselã ºi limpede, devenise tristã ºi îngrijoratã. Pentru Principesa Maria moartea Regelui Carol n’avea pentru ce sã fie o mare loviturã, cãci mare dragoste pentru el n’a avut niciodatã, precum n’a existat nicicând o înþelegere reciprocã între aceste douã firi atât de deosebite. Ea nu putea sã’i uite controlul permanent exercitat de acesta asupra felului ei de a’ºi conduce viaþa, cum nu putea sã uite nici dependenþa materialã în care a þinut-o toatã vremea. Nemãsurat de ambiþioasã, a suportat cu greu frâna Regelui ºi dispariþia acestui om rigid deschidea acum pentru dânsa orizonturi largi ºi frumoase de care fusese lipsitã atâta timp. Pentru ea, schimbarea atât de doritã ºi aºa de mult aºteptatã sosise în sfârºit. Dar trebuie sã recunosc c’a ºtiut s㒺i stãpâneascã satisfacþia ºi n’a trãdat prin nimic sentimentele ei intime. În clipa în care am primit eu ºtirea din Sinaia despre decesul Regelui Carol, am ºtiut cu precizie matematicã cã dispãruse ultima piedicã în drumul nostru cãtre rãzboiul de dezrobire a Neamului, cãci Principesa Maria în dragostea ei mare pentru Anglia ºi Rusia avea sã lupte cu îndârjire contra tuturor acelora care mai erau încã nehotãrâþi. La Cotroceni cunoºteam cu toþii, de mult, opiniile ei politice cãci nu le ascundea. Corpul fostului Suveran este adus de la Sinaia la Bucureºti, unde va rãmâne expus douã zile în Palatul Regal, iar, Joi, 30 Septembrie va fi transportat la Curtea de Argeº cu sosirea acolo la orele 3 dupã amiazã. Dat fiind împrejurãrile excepþionale ale zilelor de astãzi, nu vor sosi misiuni strãine pentru ceremonia înmormântãrii. Regina Elisabeta, bolnavã, n’a putut asista. De la Curtea de Argeº Suveranii au plecat la Sinaia. Regele Ferdinand dãruieºte un milion pentru un orfelinat de fete care va purta numele „Regele Carol I“. Principele Carol este înaintat Cãpitan. Octombrie 8: Dimitrie Sturdza, fostul ºef al Partidului Liberal, a încetat din viaþã în urma unei rãceli contractate numai câteva zile în urmã. Regele a fãcut o vizitã la domiciliul decedatului. Regina Elisabeta pleacã la Curtea de Argeº, iar la 15 Octombrie Suveranii se înapoiazã în Capitalã. Spre marea mea uimire citesc astãzi în ziare cã Generalul Robescu este decorat cu Marea Cruce a Ordinului „Coroana României“, iar Monitorul Oficial poartã menþiunea: „Generalul Robescu Mare Maestru al Curþii Regale.“ Acest titlu, nou la Curtea noastrã, îi lua lui Robescu orice activitate la Curte ºi fãcea din el un demnitar onorific, un fel de pensionar. Intenþiunea se vedea clar prin decorarea sa care n’avea nici un rost pe timpul unui 156

mare doliu ºi mai ales prin numirea ca Mareºal al Curþii a lui Henri Catargiu, fost Ministru Plenipotenþiar la Bruxelles ºi protejatul doamnelor din anturajul Reginei. Aceastã numire nu s’a publicat nicãieri ca sã nu evidenþieze prea mult jignirea lui Robescu. Regina Maria ºi-a luat, în sfârºit, rãzbunarea! Din aceastã zi, Robescu, care avea tot dreptul sã creadã cã el va fi Mareºalul Curþii, n’a mai dat pe la Palat ºi nici n’a mai dat vr’un alt semn de viaþã. Se dãduse porunca de a i se trimite în fiecare zi trãsura acasã la el, la orele 12, ca de obicei, ºi de fiecare datã Robescu rãspundea cã n’are nevoie de trãsurã. Asta a durat multe sãptãmâni. Am încercat sã vãd pe Generalul. Mã ataºasem de dânsul ºi am fost tare amãrât când am constatat cã nici pe mine nu dorea sã mã mai vadã. Mai în urmã am aflat cã Dna Robescu a trimis o scrisoare Reginei Maria, conceputã în termeni foarte vehemenþi, în care s’a plâns de modul cum a fost tratat Generalul dupã atâþia ani de serviciu în Casa lor. Adevãrul este cã mulþi ani în urmã am avut o convorbire cu Generalul cu care prilej l’am avizat cã Principesa Maria era încredinþatã cã Robescu era acela care informa pe Regele Carol de tot ce se petrecea la Cotroceni ºi, mai ales, cu privire la ceea ce fãcea ea. Faptul era, fireºte, adevãrat, dupã cum era adevãrat cã Generalul, numit demnitar de cãtre Regele Carol, nu putea sã ascundã acestuia amãnuntele ce dorea sã cunoascã ºi, probabil, cã nici nu voia sã le ascundã, crezând cã mãcar prin asta sã poatã impune o oarecare rezervã în exuberanþele Principesei. Este fãrã îndoialã cã atitudinea lui Robescu a fost corectã ºi dictatã de cele mai bune sentimente. Rãzbunarea Reginei Maria a fost lipsitã de demnitate. Mai târziu, cu trecerea vremii, ºi-a dat seama ea cã nu s’a arãtat sub cel mai frumos aspect ºi a cãutat sã mai dreagã câte ceva, invitând foarte des la Palat, în diverse ocaziuni, pe domniºoarele Robescu, dar eu sunt convins cã familia n’a putut uita niciodatã umilinþa Generalului. Cam prin 1920, dupã ce ne-am întors din Moldova, mi-a fost dat sã’l mai vãd o datã pe Generalul Robescu cu care am lucrat împreunã în frumoºii ani ai tinereþei mele. Era pe patul de moarte. În timpul ocupaþiei nemþeºti i se fãcuse o percheziþie acasã ºi s’a gãsit atârnatã în perete o panoplie, cu arme vechi de prin anii când Generalul ieºise abea din ºcoala militarã. O amintire a unui om care a fost o viaþã întreagã un militar. Pentru aºa mare crimã a avut de suferit atâtea încât s’a îmbolnãvit ºi n’a mai fost în stare s㒺i revie. Noiembrie: Moare André Lecomte du Nouy, arhitectul restaurãrii vechilor noastre biserici ºi un intim al foºtilor Suverani. 157

Noiembr. 26: Principele Carol este numit senator. Se vorbeºte la noi de aducerea maiorului Ernest Balif din Roºiori ca ofiþer de ordonanþã al Reginei. Pe lângã Principele Carol se numeºte adjutant Cãpitan Atanasescu. Odatã cu venirea la Domnie a Regelui Ferdinand s’au schimbat multe la Palatul Cotroceni. Acuma Regele pleca în fiecare dimineaþã la Palatul din Calea Victoriei, cãci acolo primea audienþele ºi tot acolo se desfãºura toatã marca protocolului oficial. Dejunul îl lua ca ºi mai înainte la Cotroceni, împreunã cu toatã familia. În Calea Victoriei rãmãseserã serviciile Administraþiei, biurourile Cancelariei Regale, începând de la acele ale Mareºalului ºi ale Secretariului particular, plus serviciul ªefului Casei Militare care continuau sã funcþioneze dupã vechiul tipic. La Palatul Cotroceni, Generalul Robescu încetând a mai face serviciu, nici biuroul Cancelariei Princiare nu mai avea nici un rost de a exista. A fost natural sã preiau conducerea tuturor serviciilor de poºtã, telegraf ºi telefon ale Curþii Regale. Aveam acuma un oficiu la Cotroceni, al doilea la palatul din Calea Victoriei, un al treilea la Castel Peleº; acesta din urmã funcþiona aproape ºase luni pe an ºi ceva mai pe urmã un al patrulea oficiu la Palatul Reginei de la Balcic. Primisem ordinul de a ataºa la toate trenurile regale un vagon de telegraf prevãzut cu aparate rapide „Hughes“ precum ºi telefoanele necesare, de câte ori se deplasa Regele în þarã, la vânãtori etc., aºa cã a trebuit sã mãresc personalul. Afarã de mine mai erau trei funcþionari, un mecanic, cinci telefoniºti, patru factori ºi un cantonier. Am avut noroc cu acest personal, ales de mine cãci, cu rare excepþii, mi-a permis sã execut de-a lungul anilor un serviciu ireproºabil ºi discret care a putut satisface toate pretenþiile. Îmi aduc aminte cu mare satisfacþie de declaraþia ce mi-a fãcut odatã Regele Carol II: „Cel mai organizat serviciu ce am gãsit la reîntoarcerea mea în Palatul Regal a fost acela de telegraf, poºtã ºi telefon!“ Recitind notiþele mele din acele zile, gãsesc urmãtoarea frazã: „La finele acestui an, abia trei luni dupã moartea primului Rege al þãrii româneºti, constat cã afarã de câteva persoane care l’au cunoscut de aproape, nimeni nu mai pomeneºte de dânsul. Pentru rest, o mare uitare ºi o profundã indiferenþã!“ Întrucât mã priveºte pe mine, am avut de foarte multe ori impresia cã Dinastia noastrã n’a prins rãdãcini sufleteºti. Regele Carol a fost stimat ºi apreciat, mai ales dupã moarte, dar iubit n’a fost. Origina sa strãinã ºi lipsa de legãturi între simþirea româneascã ºi dânsul, pe de o parte, ºi propaganda prin presã a partidelor politice care’l tãmâiau când erau la putere ºi’l atacau în toate felurile când se aflau în opoziþie, pe de altã parte, precum ºi 158

depãrtarea în care a trãit acest om de marea masã a poporului, ar putea servi în oarecare mãsurã drept explicaþie. În timpul celor 42 ani petrecuþi la Curte, am avut adeseori prilejul a fi în apropierea Regelui Carol, am fãcut serviciu la palatul din Calea Victoriei ºi am fost prieten cu acei care au trãit în intimitatea sa, astfel cã am înaintea ochilor mei imaginea fostului rege. Nici înalt, nici mic, avea arãtarea3 severã, impunãtoare, rareori îmblânzitã printr’un surâs; ochii ageri, pãtrunzãtori, privind cu atenþie în toate pãrþile. Totdeauna liniºtit, închis, cu miºcãri mãsurate. Convins de importanþa sa. Impunea respect oricui. Avea multã voinþã ºi putere de stãpânire. Om al datoriei, nu ºtia decât de muncã. Gata sã jertfeascã totul pentru raþiunea de stat, pe el însuºi ºi pe orice membru al familiei sale. Foarte zgârcit în manifestãri de simpatie. Modelul clasic al funcþionarului prusac. Pedant dar ºi foarte exact. Nu rãspundea la salut decât ducând douã degete la chipiu. Dacã fãcea cuiva cinstea de a’i da mâna, apoi nu’i întindea decât un singur deget, mult douã, dupã cât era de important personajul; numai Mitiþã Sturdza putea spune cã regele îi dãdea întreaga mânã. N’a fost îndrãgostit serios niciodatã dar a avut în tinereþa sa un început de sentiment pentru Anne Murat, pe care a ºi cerut-o în cãsãtorie dar care l’a refuzat. Ea s’a mãritat mai târziu cu Ducele de Mouchy. Regina Elisabeta vorbind de Regele a spus odatã cã el a îngropat multe din visurile sale ºi cã a uitat de a fi fost tânãr vreodatã. Îmbrãcat corect dar fãrã eleganþã, în cea mai simplã uniformã de general, ghete cu tãlpi groase ºi un chipiu veºnic acelaºi, cu model demodat, care avea aerul de a fi fost purtat zeci de ani. O singurã datã, la un bal costumat la Cotroceni, înainte de 1898, a pus uniformã de Cãlãraºi. Sceptic ºi fãrã iluzii asupra sentimentelor ce lumea noastrã avea pentru el. Secretarul Dr. Tamm mi-a istorisit cã în timpul unei zile frumoase de varã pe când îl întovãrãºea pe Regele Carol într-o plimbare care s’a prelungit pânã aproape de gara Sinaia, acesta îl întreabã: „Dta ºtii ce înseamnã literele astea pe vagoane: C. F. R.?“ „Desigur, Sire. Cãile Ferate Române.“ „Nu. Asta înseamnã Carol furã România!“ Politicos. Intendantul Palatului, Fischer, spune cã nu l’a auzit pe Regele o singurã datã fãcând cuiva din personalul de serviciu al Palatului vreo observaþie. ªi dã ca exemplu un mic incident: În biuroul Regelui, alãturi de masa sa de lucru, îºi avea locul de ani ºi ani, pe un postament, un foarte 159

frumos vas japonez, dãruit de mama sa, obiect la care Regele þinea deosebit de mult. Vasul trebuia sã conþinã flori proaspete în toate zilele ºi când Regele pleca la Bucureºti vasul trebuia dus acolo ºi aºezat pe locul sãu hotãrât, lângã biurou. Într-o bunã dimineaþã, lacheul de serviciu depunând corespondenþa pe masa de lucru, a atins din nebãgare de seamã vasul care a cãzut ºi s’a sfãrmat în mii de bucãþele. Regele, care era alãturi, s’a schimbat la faþã dar n’a spus decât atât: „Fii bun ºi adunã cioburile de jos!“ Nici o hârtie nu rãmânea nerezolvatã pe masa lui mai mult decât câteva ceasuri. În cercurile generalilor noºtri era considerat ca bun militar, dar i se reproºa cã nu se þinuse la curent cu toate transformãrile ºtiinþei militare. Avea pasiunea de a zidi. Stã dovadã Castelul Peleº cu repetatele sale transformãri ºi adãogiri. În privinþa asta, iatã o conversaþie a Reginei Elisabeta cu arhitectul Liman: „Ei Domnule Arhitect ce mai construiþi acuma?“ – Nimic, suntem gata cu Castelul. – Nu merge aºa. Dta ºtii destul de bine cât se intereseazã Regele de zidiri. Trebuie sã nãscoceºti ceva repede. Ia gândeºte-te. Mi-ai face mare plãcere. – Da, am putea sã adãugãm la partea sudicã a Castelului o salã pentru conferinþe ministeriale. Ar fi chiar lângã cabinetul Regelui. – Bunã ideie. Ia propune-o Regelui!“ În acest moment intrã Regele. Aflã de proiect ºi este încântat. Aºa a luat naºtere sala de conferinþe. Cãlãtoriile nu’i plãceau Regelui. Le evita pe cât era cu putinþã. Avea ºi sânge francez în el. Mama sa, Prinþesa Josefina de Baden fusese fiica ªtefaniei de Beauharnais. Regina Elisabeta susþine cã ideea de a aduce în România pe Prinþul Carol de Hohenzollern porneºte de la Împãratul Napoleon al IIIlea, care a atras atenþia oamenilor politici români asupra acestui Principe, pentru a asigura influenþa francezã la sora latinã. În realitate, ideea a fost a lui Barbu ªtirbei, acela care primul a propus ºi Unirea Principatelor. La Viena, în 1854, când a izbucnit rãzboiul din Crimeea, el a prezentat Împãratului Francisc Josif un memoriu cu cererea de unire sub un Domnitor strãin. Ioan Brãtianu propune la Düsseldorf, unde era adunatã familia, Coroana României. Plebiscitul românesc aprobã alegerea. Prinþul se decide. Are întâi o convorbire cu Bismarck. Acesta spune: „Dv. sunteþi aleºi cu unanimitate de un popor întreg spre a fi numit Domnitor. Urmaþi aceastã chemare, duceþi-vã direct în þara la a cãrei guvernare sunteþi chemat.“ 160

Prinþul Carol rãspunde: „Fãrã învoirea Regelui Prusiei îmi este imposibil, cu toate cã am curajul pentru aceastã hotãrâre.“ Bismarck: „Cu atât mai mult. Autorizaþia directã a Regelui nu’i absolut necesarã în acest caz. Cereþi un concediu pentru strãinãtate. De acolo înaintaþi demisia din armatã ºi plecaþi în cel mai strict incognito la Paris. Rugaþi pe Împãratul Napoleon de a se interesa pentru cauza Dv. ºi a o sprijini pe lângã celelalte puteri.“ Prinþul Carol: „Tocmai asta este pãrerea mea ºi intenþia mea.“ Bismarck: „La o conferinþã vor protesta Rusia ºi Turcia contra alegerei Dv.“. Prinþul Carol: „Austria va face tot ce va putea pentru a zãdãrnici candidatura mea.“ Bismarck: „Din aceastã parte nu’i mult de temut. Mã gândesc sã îndreptez Austria în altã direcþie, pentru câtva timp. Întrucât priveºte însã Rusia, eu, ca Preºedinte de Consiliu Prusian ar trebui sã fiu contra Dv., ca sã nu produc o rupturã cu Rusia. Printr-o acþiune personalã ºi directã a Dv., Regele ar putea scãpa din dilemã. Odatã ce sunteþi în România se va rezolva chestiunea mai repede, când Europa se va pomeni în faþa unui „fait accompli“; puterile interesate mai deaproape vor protesta, dar un protest este o manifestaþiune pe hârtie, pe când faptele rãmân realitate. Soluþiunea prin «fait accompli» este cea mai nimeritã.“ Iatã cum a fost voiajul. Întâi Prinþul a plecat la Zürich pentru a’ºi procura un passeport elveþian pe numele de Carl Hettinger. De acolo, prin Munich, Salzburg, Viena, Budapesta, Baziaº. Tot timpul urmãrit de frica de a fi descoperit. A luat pe vapor clasa a doua, în josul Dunãrii. La Severin vrea sã scoboare din vapor. Cãpitanul îl face atent: „– Ei, ascultã, biletul Dtale este pentru Odessa. De ce vrei sã pleci aici?“ – „Oh, nu’i nimic, mã plimb numai câteva minute pe þãrm.“ În acel moment apare Ion Brãtianu, cu pãlãria în mânã. Fusese ºi el pe vas, de la Baziaº. Când a pus piciorul pe uscat, Brãtianu l’a salutat adânc. La vederea asta, Cãpitanul strigã: „Pe Dumnezeu, ãsta trebuie sã fie Prinþul de Hohenzollern!“ Dar era prea târziu. Iatã ce scrie despre fostul Rege Carol, Dna Maria de Bunsen, o scriitoare cunoscutã în literatura germanã care a fost în strânse legãturi cu Regina Elisabeta ºi care l’a cunoscut de aproape pe Regele în ultimii ani: „Faþã severã, serioasã, dar frumoasã. Mai puþin frumoasã când vorbeºte sau râde. Ochi pãtrunzãtori ºi limpezi dar privirea rãtãceºte nehotãrâtã în timpul convorbirii. Stã liniºtit ºi drept, cu genunchii ceva încovoiaþi, picioarele niþel despãrþite. Înãlþime mijlocie. Nu cautã sã se impunã, ba 161

chiar are ceva de modestie. Aristocrat; politicos, dar nu’i prevenitor deloc. Se zice cã este cel mai perfect tip de rege în înþelesul secolului al 19-lea. Pare rece ºi dur. Naturã stãpânitoare, cunoscãtoare de oameni, cu o nuanþã de ceva Machiavelic. Expresia serioasã ºi plinã de griji.“ Dra Burin, bãtrâna cameristã de încredere a Reginei Elisabeta, spune cã spre sfârºitul vieþii sale Regele Carol ar fi declarat Reginei: „Dupã ce eu voi închide ochii, România se va prãbuºi!“

Ischgl – staþiune pentru sporturile de iarnã în Tirol, Austria (n. red.) Franzelã, din ungurescul zsemle-chiflã (n. red.) 3 Adãugat ulterior deasupra, de mânã: înfãþiºarea (n. red.) 1 2

162

1915 Curtea Regelui Ferdinand/ Scotus Viator/ Generalul Pau/ Viscole mari/ Cercetaºii/ Regina Maria la Curtea de Argeº/ Olga Maurojeny/ Alexandru Davila/ Parada de la 10 Mai/ Scumpetea vieþei/ Bãtaia cu flori/ Excursiile Reginei prin þarã/ Aniversarea Reginei/ Mãsuri contra speculei/ Pomul de Crãciun/ Familia Regalã.

Serviciul religios la inaugurarea „Asociaþiei Cercetaºilor”. Arenele Romane – Bucureºti

163

La 1 Ianuarie Curtea Regelui Ferdinand se compune astfel: Generalul Mavrocordat ºef al Casei Militare Regale, fãcând ºi funcþiunea de Mareºal al Curþii, General Perticari, Maestru al Curþii ºi Guvernorul militar al Principelui Carol, Barbu ªtirbei Administratorul Domeniilor Coroanei, L. Basset, Secretar Particular al Regelui, ajutor al sãu N. Butculescu. Adjutanþi: Comandor Graçoski, Colonel Baranga, Colonel Costescu, Lt. Colonel Paul Anghelescu, Maior Jean Florescu, Cãpitan G. Atanasescu pe lângã Principele Carol, Doctorii Romalo ºi Mamulea medici ai Curþi, Arhitect Ch. Z. Liman, ajutori arhitecþi Ioan Ernest ºi Alfred Popper, Veterinar Udrisky, Zãnescu directorul cancelariei Mareºalatului, având ca ajutori pe Popescu Apostol ºi C. Manu. Director al Reºedinþelor Regale Colonel (rez.) Mauriciu Brociner, Intendant al Casei L. Steinebach, Prim valet de camerã a Regelui, Neumann Ernest. A. Kopkow ºef al Grajdurilor. La Regina Maria: Elena Mavrodi Mare Doamnã de Onoare, Doamne de Onoare: Irina Procopiu ºi Simona Lahovari. Maior de cavalerie Ernest Balif, ataºat ofiþer de ordonanþã în serviciul exclusiv al Reginei. Drele Schön prim cameriere ºi Dra Elisa Karl. Valet de camerã Girod Robert. Pe lângã Principese: Miss Milne. Ianuarie 11: Apare, în fine, în ziare, numirea ca Mareºal al Curþii Regale a lui Henri Catargi, fost Guvernorul Bãncii Naþionale a României, care funcþiona de fapt, ca Mareºal, de la suirea pe tron a Regelui Ferdinand, dar a cãrui numire s’au sfiit a anunþa numaidecât, neavând nici un motiv pentru a justifica eliminarea Generalului Robescu, demnitar vechi ºi devotat al Casei. În Capitalã ne face vizitã un cunoscut ziarist englez, Scotus Viator, pe adevãratul sãu nume Seton Watson, foarte la curent cu situaþiile politice din Balcani ºi prieten sincer al României. La mijlocul lunei domneºte frig mare pretutindeni la noi. În Capitalã termometrul aratã minus 24 grade. Tot atunci soseºte în Capitalã Generalul francez Pau ºi este gãzduit la Ministrul Franþei Blondel. Nicu Filipescu i-a pregãtit o primire foarte frumoasã. La garã l’au întâmpinat oficialitatea, toate asociaþiile patriotice ºi o imensã lume din toate straturile societãþii. A stat vreo patru zile la noi în timpul cãrora a fost primit în audienþã de Regina. 164

Febr. 27: Sâmbãtã, întreaga Familie Regalã este învitatã la Castelul Buftea unde soþii Stirbey le prezintã, dupã masã, filmul „Cabiria“ de Gabriele d’Anunzio. Febr. 27: Viscole mari ºi prelungite. In Capitalã telegraful ºi telefonul aproape întrerupt total în timpul celor trei zile de vifor. La Sinaia a durat cinci zile, oraºul fiind lipsit de orice legãturi de telegraf sau telefon. În vederea organizãrii Cercetaºilor, Principele Carol strãbate þara întreagã pe la sediile centrelor. Aceste inspecþii vor dura în tot timpul verii. Martie 27: Regina Maria însoþitã de Principesa Elisabeta pleacã la Curtea de Argeº pentru a petrece Sãrbãtorile Paºtelor lângã Regina Elisabeta care trãieºte mai toatã vremea acolo. La înapoierea în Bucureºti, Suveranii fac o excursie vânãtoreascã la Bahna Rusului. Martie 29: Deschiderea expoziþiei anuale a „Tinerimei Artistice“ la care iau parte Suveranii ºi Principii. Martie 30: A încetat din viaþã Olga Maurojeny, Marea Doamnã de Onoare a Reginei Elisabeta, persoanã care s’a putut lãuda cã posedã încrederea nemãrginitã ºi prietenia deplinã a stãpânei sale. A fost poreclitã de Principesa Maria „Marea Inchizitoare“ pentru critica asprã, ºi în aproape majoritatea cazurilor meritatã, faþã de modul cum Principesa Moºtenitoare a României înþelegea s㒺i conducã viaþa. Bineînþeles, la Cotroceni, dispariþia Olgãi Maurojeny n’a lãsat nici o pãrere de rãu. La 3 Aprilie înceteazã doliul oficial de ºase luni de la decesul Regelui Carol. În aceastã zi toatã Familia Regalã este la Curtea de Argeº unde se oficiazã un Requiem solemn. April 5: Ziarele de dimineaþã vorbesc de o încercare de asasinat asupra lui Alexandru Davila, fost Director General al Teatrelor. Davila a fost o figurã simpaticã la Curtea noastrã. Autor talentat, inteligenþã sclipitoare, spiritual ºi foarte vioi, era iubit de toatã societatea Bucureºtianã. El a fost regizorul celor mai multe reprezentaþii ce s’au dat la Curte. Autorul atentatului este un individ numit Jean Dumitriu, fost figurant la Teatru, care l’a lovit pe Davila în cap, cu un cuþit de vânãtoare, pe când acesta dormea. Starea rãnitului este gravã. Va scãpa cu viaþa dar va rãmâne bolnav pentru restul zilelor sale. Motivele care au prilejuit acest atentat prefer sã le trec sub tãcere. April 25: Regina viziteazã grãdina Ciºmigiu, prefãcutã ºi aranjatã cu pricepere ºi gust de cãtre grãdinarul Rebhuhn, acelaºi care a întocmit ºi planul de înfrumuseþare a parcului Cotroceni. În cursul acestei primãveri, Regina însoþitã de Dna Mavrodi ºi maior Balif a vizitat toate mânãstirile judeþului Ilfov. 165

Joia Moºilor se serbeazã în prezenþa întregei Familii Regale. Ziua de 10 Mai este sãrbãtoritã de data asta cu o paradã de mai mare amploare ca de obicei. Au fost aduse ºi trupe din provincie care au defilat în þinutã de campanie. Parada a avut loc la ªoseaua Kiseleff. Faþã cu specula pornitã de toatã tagma negustorimei noastre care nu ºtie cum sã se îmbogãþeascã mai repede din sãrãcia omului muncit ºi chinuit, guvernul s’a vãzut silit sã introducã preþuri maximale. Dau aci câteva pilde: Carne de calitatea I, 1 l[eu] ºi 10 klg. Untura 1,80 – pâinea neagrã 25 c1. – jimbla 0,40 – Cea de lux n’are preþ maximal. – Fãina 40,35 ºi 28 cent. klgr. – Cartofi 15 c. – Mãslinele 1 ºi 10. Untdelemn grecesc 2,80. – Zahãrul cutia de 5 K. 6 lei 50. – laptele 40 c. – Ouãle 5 lei suta. – Lemnul de fag adus acasã 3 ºi 80 suta de klgr. Fasolea 40 ºi 20 c. Prefectura Poliþiei Capitalei interzise[se] bãtãile cu flori de la ªosea, ce unele societãþi de binefacere organizau de obicei în cursul lunii Mai. Mã mirã c’a trebuit sã intervinã o ordonanþã poliþieneascã ca sã priceapã una lume aiuritã din Bucureºti cã asemenea petreceri sunt complect deplasate în clipele dramatice prin care trecem cu toþii. Regina Maria a fãcut mereu vizite Reginei Elisabeta la Curtea de Argeº unde se retrãsese în marea ei durere. Iunie 4: Regina Maria face o excursie la Horez, cu Carol ºi Elisabeta. De acolo prelungeºte preumblarea la Râmnicul-Vâlcei, Segarcea ºi Sadova2. Cãile Ferate suspendã în acest an toate trenurile de plãcere. La finele lui Iunie Regina Maria viziteazã ºcoala profesorului N. Iorga de la Vãlenii de Munte. Iulie 1: Prinþul de Hohenlohe-Langenburg, cumnatul Reginei Maria, fiind numit Ambasador al Germaniei la Constantinopole, trece pe la noi ºi se opreºte o zi la Castel Peliºor. O furtunã se dezlãnþuieºte asupra Sinaiei însoþitã de o ploaie nemaipomenitã în violenþa ei ºi urmatã de grindinã de la orele 7 la 9 seara. Temperatura s’a rãcit subit simþitor. Vara aceasta, Suveranii care n’au iubit niciodatã din cale afarã Sinaia, au hotãrât sã nu’ºi stabileascã reºedinþa acolo pe timp mai lung, ci preferã sã facã scurte popasuri de câte douã sau trei zile, din când în când. În schimb, Regina are un program întreg de excursii în þarã. Acum nu mai are nevoie sã cearã mereu permisie de la „Unchiul“ ºi automobile are, slavã Domnului, destule la dizposiþie. Aºa la 28 [iulie], însoþitã de Dna Mavrodi ºi Maior Balif, pleacã cu maºina la Râmnicul-Vâlcei, Mãldãreºti3, prin Gorj, Valea Jiului, Mânãstirea Tismana ºi Crasna. Nicolae ºi Elisabeta se duc la Constanþa (Mamaia) ºi 166

Techirghiol. La 1 August Suveranii fac o vizitã de o zi la domeniul Copãceni4, proprietatea Reginei Maria. La 3 August Regina ºi Principele Carol pleacã la Constanþa ºi de acolo la Bazargic5 ºi Teke. La 5 August soseºte ºi Regele la Constanþa. La înapoiere Suveranul inspecteazã trupele aflate între Medgidia ºi Murfatlar. August 11: Serbãm aniversarea Regelui. Serviciu religios la Mitropolie, în prezenþa Guvernului. De asemenea ºi la mânãstirea Sinaia. La Castel Peliºor dejun cu Primul Ministru ºi Dna, precum ºi demnitarii Curþii. August 13: Regina cu Prinþesele fac o excursie în Moldova; întâi la Târgu Neamtz, unde Elisabeta urcã la Cetatea Neamþului, pe urmã colindã mânãstirile Secu, Pipirig, Petru Vodã. Plimbarea se prelungeºte la Bicaz, Bistriþa, Mãlini, mânãstirea Slatina, Fãlticeni ºi se opresc la Liteni la proprietatea Dnei Mavrodi. August 26: Dupã o ploaie puternicã de câteva ore între Predeal ºi Sinaia, în ultima localitate au cãzut abundenþi fulgi de zãpadã. Sept. 1: Regina e iar la Constanþa. Regele se scoboarã la Cernavoda ºi de acolo pleacã cu vaporul în josul Dunãrii spre Brãila, Galaþi ºi Tulcea. Sept. 2: Contele Ottokar Czernin, Ministrul Austro-Ungariei la noi, este primit în audienþã de Regina. Mobilizare generalã în Bulgaria. Rezerviºtii greci încep sã plece din þarã. La finele lui Septembrie parastas la Curtea de Argeº în prezenþa Familiei Regale ºi a oficialitãþilor pentru pomenirea Regelui Carol (ªi la mânãstirea din Sinaia). Ministrul de Interne V. Morþun convoacã o adunare a tuturor primarilor din þarã, în scopul de a se consfãtui în vederea mãsurilor ce trebuiesc luate faþã de scumpetea progresivã ºi exageratã a vieþii. Nu este vorba numai de maximalizarea alimentelor, ci de aceea a tuturor materialelor de primã necesitate. Oct. 22: Regele pleacã la vânãtoare în judeþul Muscel pentru trei zile, dar se înapoiazã în Capitalã suferind de o uºoarã rãcealã. La Sinaia a cãzut zãpadã de 6 cm grosime. La 15 Noembrie a început sã ningã la Curtea de Argeº ºi Câmpina. Se lasã frig. Tzarul Rusiei a sosit la Reni pentru inspectarea trupelor ºi apoi a continuat drumul spre Ismail. Adjutantul Regal Comandor N. Graçoski este înaintat Contra-Amiral. Se scumpesc medicamentele în mod alarmant. 15 Noiembrie: Capitala a îmbrãcat pentru întâia datã în acest an mantia albã de zãpadã. 167

Regele, în uniformã de Amiral, face o plimbare pe jos de-a lungul Cãii Victoriei. Pom de Crãciun la Cotroceni ca în fiecare an, cu deosebire cã acuma personalul Curþii, prezent la serbare, este de trei ori mai mare decât cel din trecut. N’am putut observa cã s’ar fi simþit lipsa foºtilor Suverani. Regina Maria este bine dispusã în tot cursul anului aºa cum n’am vãzut-o niciodatã. Uºor de înþeles. Nu mai era ochiul „Unchiului“ ºi nici acela al „Marii Închizitoare“! Luase sfârºit de asemenea ºi parcimonia la care fusese supusã atâþia ani Familia Princiarã ºi care a fost greu resimþitã de dânºii. Acuma erau bani destui, maºini multe ºi frumoase, personalul demnitarilor de la Curte ales dupã gustul Reginei ºi mai ales „Puterea“ era acum la ea. Nu mai porunceau alþii. Se lãsa cu totul câºtigatã de farmecul nespus de dulce al puterii, simþãmânt cãruia nici Regele n’a putut sã reziste multã vreme, cu toate problemele grele ºi delicate care’l aºteaptã ºi de care ºtie cã nu va putea scãpa. ªi copiii par mai vioi ºi mai liberi. Principele Carol mereu pe drumuri, obsedat de organizaþia cercetãºeascã. κi ia sarcina în serios. Vine des la mine de’mi dã circulare ºi diverse hârtii de scris la maºinã. Este conºtiincios ºi precis ºi mai ales dezgheþat. Are sã fie un element capabil ºi folositor. Prinþul Nicolae tot aºa de neastâmpãrat ºi extrem de nervos. Cu toate cã mereu a fost dus, când la mare, când la munte, dupã sfatul Drui Romalo, apoi deseori trimis în strãinãtate unde sunt încredinþat cã trebuie sã-l fi arãtat ºi la medici specialiºti. Eu nu vãd nici cea mai micã ameliorare, dimpotrivã, mi se pare cã aºa-zisa nervozitate cu violenþã în gesturi ºi limbaj, ia caracterul unei boli permanente. Nimeni nu poate sã’l stãpâneascã, pentru cã nu ºtie de frica nimãnui. Toþi isprãvesc prin a se obosi de îndãrãtnicia sa ºi la urmã toþi îl lasã în plata Domnului. ªi aºa se face cã toate ies dupã voia lui. La dreptul vorbind, nimeni nu s’a ocupat serios ºi stãruitor cu el. Cu mine a fost totdeauna foarte politicos ºi de aceea eu îl simpatizez. Prinþesele Elisabeta, Mãrioara ºi Ileana îºi urmeazã cursurile cu guvernanta englezã Miss Milne ºi cu profesori de ai noºtri. Culturã superficialã ca a tuturor fetelor de Casã Mare. Elisabeta este o fire tãcutã, rezervatã, aº putea zice chiar închisã. Are dispoziþii frumoase pentru picturã ºi citeºte cãrþi bune. Mãrioara, numitã în cas㠄Mignon“, este fatã bunã, blândã, atotrãbdãtoare. Poþi s’o pui la orice treabã cã nu se dã înapoi. Prinþesa Ileana e mult mai agerã, mai ascuþitã la minte ºi are în ea mai mult element sufletesc român decât surorile sale. De altfel nici, nu’i de mirat ...!*7 Între Prinþul Carol ºi Niculai nu pare a exista acea dragoste sau camaraderie frãþeascã aºa de fireascã ºi frecventã între fraþi. 168

Îmi aduc aminte de un mic episod întâmplat între dânºii, mai multã vreme în urmã. Nu ºtiu exact ce anume a fost, dar incidentul a fost adus de Principele Carol înaintea Regelui. In urma cãrei judecãþi Prinþul Nicolae s’a ales cu o palmã de la tatãl sãu. Ieºind pe uºã, umilit ºi revoltat, a izbucnit în gura mare, aºa cã l-am auzit cu toþii: „Las’ c-o sã vedeþi voi câte buclucuri a sã vã facã ãsta!“ Cuvinte cu dar profetic de care de atâtea ori, în anii ce vor urma, aveam sã’mi aduc aminte. Vremea ºi împrejurãrile au avut grijã sã adânceascã deosebirile de temperament ºi mentalitate între aceºti doi fraþi. Cât priveºte Prinþesele, apoi nici una nu seamãnã cu celelalte ºi apreciabile legãturi de sentiment între dânsele, chiar în faþa celor mai grele situaþii în care a putut viaþa sã le plaseze. Atmosfera dominantã a acestui an a fost îngrijorarea. Cunoaºtem cu toþii calea ce ni s’a prescris de destin ºi din care nu ne e permis sã ne abatem. Visãm cu ochii deschiºi la posibilitãþile ce dorim ºi pe care le privim ca realizabile ºi totuºi citesc în ochii fiecãruia, începând de la Regele, marea ºi apãsãtoarea grijã a ceasului hotãrâtor. Dumnezeu sã ne ajute!

Centim㠖 a suta parte dintr-un leu vechi. (n. red.) Ultimele douã localitãþi în jud. Dolj. (n. red.) 3 Unde se aflã celebra culã boiereascã din secolul al XVIII-lea. (n. red.) 4 În judeþul Vâlcea. (n. red.) 5 Oraº din nord-estul Bulgariei, care a purtat acest nume pânã în 1944, apoi Dobrici (1944–1949) ºi Tolbuhin, dupã mareºalul sovietic cu acelaºi nume. (n. red.) 7 Marcat în original. (n. red.) 1 2

169

1916 Cutremur de pãmânt/ Moartea Reginei Elisabeta/ Suveranii la C. de Argeº/ Incidente cu Miniºtrii strãini Germani ºi Austrieci/ Accidentul Principelui Carol/ Dineu la Cotroceni/ Ajutorul pentru sãraci/ Al 2-lea dineu la Cotroceni/ Noul Director PTT/ Cãlduri mari/ Pictorul îLuchian/ Manifestaþii la Palatul Regal/ Holera/ Audienþele Miniºtrilor strãini/ Explozia de la Dudeºti/ Mobilizarea/ Declaraþia noastrã de rãzboi/ Plecarea Suveranilor din Capitalã/ Atacul Zeppelinurilor/ Cartierul Regal/ Cãderea Turtucaiei/ Pictorul Romano/ Incidente penibile pentru mine/ Decorarea Reginei ºi a Prinþesei Elisabeta/ Gaetan Denize/ ªtiri dezolante pentru noi/ Moartea Prinþului Mircea/ Cartierul Reginei bombardat/ Regina se refugiazã în Moldova/ Cartierul Regal pleacã ºi el/ Buzãu ºi Zorleni/ Marele Cartier la Bârlad/ Ocuparea Bucureºtiului/ Deraierea de la Bârnova. Regele Ferdinand, Ion I. C. Brãtianu ºi Prinþul Moºtenitor Carol

170

În primele zile din Ianuarie Regele se înapoiazã în Capitalã venind dela Tzibãneºti unde fusese invitat la o vânãtoare pe moºia lui P. P. Carp. A asistat ºi Principele Carol. Boboteaza s’a serbat anul acesta pe vreme de primãvarã. Niciodatã n’a asistat atâta lume. Defilare frumoasã. Ianuarie 8: Regele cu Principele Carol se duc la vânãtoare pe domeniul regal Segarcea. Ianuarie 11: Astãzi dimineaþã la orele 9 ºi 30 s’a simþit în toatã þara un cutremur de pãmânt destul de puternic; au fost douã zguduituri la interval de câteva secunde. Au fost pagube în judeþele Dâmboviþa ºi Muscel. Febr. 8: Regele ºi Principele Carol sunt invitaþi la vânãtoare la Ghidigeni pe domeniul lui Chrissoveloni ºi pe urmã la alta pe moºia lui Miºu Cantacuzino la Floreºti. Mari cãderi de zãpadã mai ales în Moldova de Sus unde viscoleºte fãrã încetare de trei zile. Febr. 12: Ni se comunicã cã Regina Elisabeta este cam rãcitã. Astãzi dimineaþa a fost un consult cu medicii Cantacuzino, Buiucliu ºi Mamulea. S’a publicat un buletin care vorbeºte de gripã cu localizãri pulmonare. De atunci, medicii dau în fiecare zi un buletin. Cel din 16 Februarie anunþã o agravare în starea bolnavei. În noaptea de la 16 spre 17, situaþia era aºa încât Regele a fost trezit dimineaþa la 6 ºi chemat la Palatul Regal. La 6 ºi 30 a fost acolo. Boala se agraveazã. La Cotroceni ni se dau ºtiri din ceas în ceas. La 18 Februarie, orele 8 dimineaþa, Regina Elisabeta a încetat de a trãi. Actul de deces este semnat de toþi miniºtrii, de B. ªtirbey, Henri Catargi ºi de cãtre cei trei medici. Autoritãþile au suspendat serviciul pe ziua de azi, în semn de doliu. Preºedinþii Corpurilor Legiuitoare pronunþã un discurs ºi apoi suspendã ºedinþa. Armata a luat doliu pentru trei luni. Corpul Reginei, ridicat de adjutanþi, de Doctor Mamulea ºi Tzigara-Samurcaº, este dus în rotonda din sala Tronului. Garda de Onoare la catafalc este fãcutã de Colonel Anghelescu, Maior Balif, Maior Jean Florescu ºi Cãpitan Atanasescu. La 21 Februarie se oficiazã un serviciu religios de cãtrã Mitropolitul Primat ºi cel al Moldovei, în prezenþa Familiei Regale, a guvernului, precum ºi 171

înaltelor autoritãþi civile ºi militare. La finele serviciului corpul defunctei este depus pe un car tras de ºase cai. Pornirea cortegiului din curtea Palatului Regal este salutatã cu 75 lovituri de tun, la orele 10 dimineaþa, ºi porneºte pe Calea Victoriei ºi Calea Griviþei pânã la Gara de Nord. Cortegiul este urmat de membrii Familiei Regale, de cei doi Mitropoliþi cu clerul, de autoritãþile superioare civile ºi militare ºi de trupele Corpului II de Armatã. Sosirea la Curtea de Argeº este la orele 3. Dupã un serviciu în bisericã, sicriul este coborât în criptã. Clipa aceasta este anunþatã cu alte 75 lovituri de tun. La orele 4 ºi 30 în toate bisericile din þarã se oficiazã un serviciu religios pentru pomenirea defunctei Regine. Moartea Reginei Elisabeta a impresionat toatã þara ºi mai ales Capitala. Ea a fost simpatizatã în toate pãturile societãþii româneºti pentru firea ei blajinã ºi inima ei largã, deschisã tuturor durerilor omeneºti. Faþã cu vremurile prin care trecem, nu s’au fãcut înºtiinþãri la înmormântare, dar toþi Suveranii ºi ªefii de Stat, neputând asista, au dispus depunerea de coroane în numele lor ºi au trimis telegrame de condoleanþe. Singura a ajuns Prinþesa de Wied. Zi friguroasã. Regina lasã multe ºi sincere pãreri de rãu la tot personalul Curþii, atât la cei mari cât ºi la cei mai mãrunþi. A fost iubitã pentru cã fusese bunã ºi miloasã, simþitoare la toate suferinþele omeneºti. Generoasã fãrã socotealã, a fost deseori pãcãlitã. Aºa de pildã de acei pe care îi pusese sã conducã treburile la „Vatra Luminoasã“, una din creaþiunile cele mai duioase ale ei, ºi care au exploatat în folosul lor situaþia în care ajunseserã. A trebuit ca Doctorul Mamulea sã deschidã ochii Reginei asupra gestiunii lui Monske, fostul ei valet de camerã, pe care îl înãlþase Director acolo, ca sã poatã pune capãt jafului practicat sub ochii tuturor. Ii plãcea sã dea ºi sã facã bine, dar era complect lipsitã de pricepere în administrarea banului. Iscãlea ºi plãtea tot ce i se punea înainte ºi socotea drept neghiobie sã mai aibã ºi vreun ban în rezervã. Cheltuia tot ce avea. Aºa a fost toatã viaþa ei. De-aceia, dupã ce a rãmas singurã, Regele Ferdinand s’a vãzut silit a ataºa pe lângã ea pe Contra Amiralul Graçoski, ca sã fie cineva acolo care sã aibã un control asupra felului cum îºi administra Regina banul ei. Inteligentã, fire artisticã, foarte entuziastã ºi uneori cam energicã, a exercitat o bunã influenþã asupra gustului muzical la noi. Ea este aceea care ºi-a dat seama, cea dintâi, de marele talent al lui George Enescu ºi a pus cu mare satisfacþie la dispoziþia lui posibilitãþile materiale de a-ºi cultiva talentul în marile centre artistice din strãinãtate. Tot aºa a ajutat ºi pe Dra Cionca, fiica profesorului de limba românã a copiilor Princiari, de a-ºi complecta studiile muzicale. 172

La Sinaia a construit ºi înzestrat cu banii ei vila „Quanon“, pentru ca surorile de caritate sã aibã un loc de repaos în aerul curat de munte. Un gest de bunãtatea ei de inimã mi-a fost dat sã vãd la Sinaia cu mulþi ani în urmã. Eram pe bulevardul care duce spre parc, cu colegul meu Herfurth, pe atunci ºeful serviciului P.T.T. de la Palatul Regal cam de prin anii 1870, ºi care avusese nenorocirea de a’ºi pierde nevasta cu câteva zile înainte, când întâlnim pe Regina, în trãsurica ei micã trasã de cei doi cai frumoºi „Isabelle“ pe care-i iubea mult. Vãd pe Regina cã face semn vizitiului sã opreascã ºi’l cheamã la ea pe Herfurth care se apropie cu pãlãria în mânã ºi se închinã adânc înaintea Reginei. A stat de vorbã cu el vreo zece minute. Se oprise lumea ºi urmãrea respectuoasã ºi foarte interesatã mica scenã la care avusese prilejul sã asiste. Herfurth îmi istoriseºte cu ochii încã uzi de lãcrâmi, cã Regina a þinut sã’i exprime prin viu grai marea ei pãrere de rãu pentru moartea nevestei sale ºi i-a cerut sã trimitã cele douã fete ale lui dupã amiazã la Castel, ca sã le spunã câteva cuvinte de mângâiere, „cã eu ºtiu ce vrea sã zicã a pierde pe mama!“ Aº fi curios sã ºtiu dacã au mai fost ºi alte Regine, pe undeva, care sã opreascã trãsura lor în stradã spre a vorbi cu un funcþionar modest al Casei lor! I-a plãcut Reginei sã picteze, dar n’a avut pentru asta vr’un talent deosebit, în schimb a avut darul sã povesteascã ºi sã scrie. A scris mult, în poezie ºi prozã. Cu privire la talentul ei literar, ea a povestit odatã cu mult humor pãrerea unchiului ei, Adolf de Nassau, care s’a exprimat aºa: „Sã nu’þi închipui cã dupã moartea ta va mai ceti vr’un om un singur cuvânt scris de tine!“ Se vede cã cunoºtea bine oamenii, acest domn! Melancolia de care era stãpânitã Regina, precum ºi multe din stãrile ei sufleteºti ce pãreau bizare, între care starea ei permanent precarã a sãnãtãþii, îºi gãseºte explicaþia când cunoaºtem origina ºi mediul în care ºia petrecut tinereþea. Ea a declarat cã este copilul a doi pãrinþi greu bolnavi. Mama ei, nãscutã Principesã de Nassau, a fost paraliticã, ani de-a rândul, ºi purtatã în cãrucior. Nu-i de mirat cã era pesimistã, ºi în pesimismul ei a cãutat mereu sã deprindã pe fiica ei cu ideia morþii. Aºa de pildã îi spunea cã cea mai frumoasã serbare de pom de Crãciun este minutul morþii! Tatãl ei, Principele Hermann, era bolnav de piept ºi viaþa lui n’a fost decât un lung martiriu. În tinereþe a fost greu bolnav de laringitã, pe urmã de tifos ºi mai târziu a suferit de ficat ºi de splinã. Devenise spiritist convins: se ocupa 173

numai de ocultism, somnambulism, magnetism ºi prezicerea viitorului. În fostul Castel de Neuwied unde Elisabeta ºi-a trãit tinereþea, plutea o veºnicã atmosferã de boalã. O varã a ei, Prinþesa Ecaterina de Oldenburg, moare în cea mai fragedã tinereþe. Profesorul de religie al Elisabetei, pastorul Härder, pierde pe cei ºase copii ai lui, unul dupã altul. Directorul administrativ al Curþii lor, von Bibra, pierde trei copii, unul din ei, Elisabeta, era cea mai iubitã prietenã a ei. Aºa cã avea melancolie moºtenitã ºi adãogatã prin mediul în care a crescut. Contesa de Solms-Braunfels, bunica ei, a fost dementã timp de 36 ani. În Ianuarie 1915-1916 Regina suferã de o tumoare internã deschisã. Nu mai poate umbla ºi nici nu poate fi operatã. În Februarie 1916, cere într-o dimineaþã sã i se facã o baie fierbinte. Pe urmã, sumar îmbrãcatã, deschide fereastra ºi rãmâne o jumãtate de orã în bãtaia vântului ºi a frigului neobiºnuit de aspru în acea zi de iarnã. Urmeazã, bineînþeles, o dublã pneumonie ºi dupã opt zile s’a dus sã se odihneascã pe veci alãturi de soþul ei, în cripta bisericii de la Curtea de Argeº. Camerdinera ei intimã, bãtrâna Dra Burin, care a avut pentru stãpâna ei o dragoste fanaticã ºi care a cunoscut-o bine, a spus, fãrã înconjur, cã rãceala Reginei a fost provocatã ºi doritã de dânsa ºi dusã la împlinire cu hotãrâre. De altfel, e cam greu de admis cã o femeie inteligentã ca dânsa care s’a ferit întotdeauna de rãcealã ca de ciumã, ºi care nu permitea nimãnui nici mãcar sã se apropie de camera ei dacã cumva avea un simplu guturai, ar fi fost capabilã sã comitã imprudenþa de a se aºeza aproape goalã în faþa unei ferestre deschise, în plinã iarnã, ºi sã stea liniºtitã acolo o jumãtate de orã [de] parc’ar fi fost în luna lui Iulie. Tot aºa am convingerea cã moartea Regelui Carol I a fost provocatã ºi grãbitã prin imposibilitatea acestuia de a se adapta la situaþia ce i se crease prin declararea rãzboiului în 1914. Problema depãºea puterile sale sufleteºti ºi trupeºti. Dna Mandy, nevasta fotografului Curþii Regale, prietenã bunã cu Dra Burin, ºtie de la aceasta cã Regina Elisabeta n’a avut de la început mare simpatie pentru Principesa Maria. Cu vremea, din pricina marilor deosebiri de mentalitate ºi temperament, aceastã lipsã de simpatie s’a accentuat tot mai mult, astfel cã spre sfârºitul vieþii sale Regina Elisabeta ajunsese s’o urascã într’atâta încât a blãstemat-o sã n’aibã parte de nici una din fetele ei. Primãvara se aratã în toatã frumuseþea ei. La 1 Aprilie se fac numeroase înaintãri în armatã. La Cotroceni se oferã un dineu tuturor ºefilor de armatã care au lucrat la stabilirea tabloului de înaintãri. 174

Martie 15: Suveranii viziteazã galeria artisticã a ziarului „L’Indépendance Roumaine“ din Calea Victoriei unde este ºi expoziþia pictorului Verona. Aprilie 8: Seara de Înviere este petrecutã de Familia Regalã în sanctuarul unde ºi-au gãsit foºtii Suverani odihna de veci. A doua zi, Regele cu Principele Carol pleacã la Bahna Rusului, iar Regina cu ceilalþi copii se retrag câteva zile la mânãstirea Horez, atît de iubitã de dânsa. Între timp, la Bucureºti, a avut loc o altercaþie între Nicu Filipescu ºi Ministrul Austro-Ungariei von Czernin, iar peste alte câteva zile, un alt incident are loc între Ministrul german von den Busche ºi un general al nostru al cãrui nume nu l’am putut afla. April 28: Principele Carol are un accident de automobil în faþa liceului Lazãr. Voind sã ocoleascã un car cu fân care’îi închidea drumul a dat în tramvaiul electric care sosea dinspre Cotroceni. Lovitura a fost atât de puternicã, încât maºina Principelui s’a stricat ºi dânsul a fost silit sã se înapoieze pe jos la Cotroceni. Acesta a fost unul din numeroasele accidente de automobil ale membrilor Familiei Regale. Dar cine a mai stat sã numere pe acelea ale Prinþului Nicolae, care confundã fiecare plimbare a sa în maºinã cu o cursã de vitezã pentru obþinerea unui premiu de mare importanþã. Mai 3: Mare dineu la Cotroceni cu Familia Regalã, Primul Ministru, Dr. Anghelescu, Al. Radovici, M. Pherekyde, Bagdat, ManolescuRâmniceanu, Oscar Niculescu, Anghel Saligny, Em. Petrescu, I. Atanasiu, dnele Palatului: Ana Haret, Triandafil, Butculescu ºi Zoe Soutzo. Mai 5: Regele Ferdinand dãruind 1250000 lei pentru a veni în ajutorul celor sãraci, Regina Maria cu Prinþesa Elisabeta pleacã în judeþele Piatra N[eamþ]. ºi Bacãu pentru distribui[rea] ajutoarelor. Însoþesc: Alecu Constantinescu Ministrul Domeniilor ºi Fotin Enescu Directorul Bãncilor Populare, Dnele Mavrodi, Simona Lahovari ºi Maior Balif. Mai 6: Al doilea dineu mare la Cotroceni. Sunt învitaþi: B. Missir cu Dna, Dr. Istrate cu dna, General ºi Dna Perticari, Georges Danielopol cu Dna, Niculescu-Dorobanþu cu Dna, M. Porumbaru, Alex. Constantinescu, Irina Procopiu, Ecaterina Ghica, Dna Lascar Catargi, Contesa de Roma, H. Catargi, General Baranga ºi Maior Balif. Ministrul de Interne ia dispoziþiunea cã localitãþile de bãi ºi vilegiaturã sã nu poatã fi vizitate în cursul acestei veri, decât de cãtre cetãþenii români. Mai 17: Regina pleacã la Iaºi pentru a continua cu împãrþirea ajutoarelor. Un mare incendiu izbucneºte la Arsenalul Armatei. Nu se poate stabili cauza. 175

În dispoziþiunile testamentare ale Reginei Elisabeta ea cere ca toate manuscrisele ce se vor gãsi dupã moartea ei sã fie predate lui TzigaraSamurcaº. Lt Colonel Victor Verzea este numit Director General P.T.T. Iunie 3: Suveranii stau vreo trei zile la Sinaia, apoi Regina pleacã la distribuirea ajutoarelor la T[ârgu]. Jiu, Severin ºi Craiova. Ziua de ieri, 22 Iunie, a fost cea mai cãlduroasã care s’a înregistrat vreodatã la Bucureºti ºi mi se pare chiar în România. La orele 4 termometrul aratã 40 ºi 05. Dar ziua de 30 Iunie a întrecut pe aceea din 22. La orele 3 erau 41 gr. la umbrã ºi 45 la soare. Peste noapte s’a pornit un uragan straºnic. Acoperiºuri de case au fost smulse ºi aruncate în stradã. Mii de geamuri sparte, firme de magazine mutate din loc ºi la urmã a cãzut grindinã mare ºi multã. Iulie 1: Are loc astãzi la Belu înmormântarea mult talentatului pictor Luchian care era suferind de multã vreme. Discursuri au fost rostite de I.G. Duca ºi sculptorul Fr. Storck. În aceeaºi noapte a fost furtunã mare peste tot cuprinsul þãrii. La Piatra N[eamþ]. a cãzut grindinã de mãrimea oului de porumbel ºi s’a aºternut pe 4 cm grosime. La Piteºti a pricinuit adevãrat dezastru. Suveranii pleacã din Sinaia. Regina cu Prinþesa Mãrioara pleacã la Ploieºti pentru împãrþirea ajutoarelor. Iulie 4: Astãzi s’a adunat o mare mulþime în faþa Palatului Regal. Manifestanþii au cerut imediata noastrã intrare în acþiune. Iulie 5: Regina cu Alexandru Constantinescu, Fotin Enescu ºi Dna Cincu pleacã pentru distribuirea ajutoarelor la T[urnu]. Mãgurele, Piteºti, Câmpulung ºi Târgoviºte. Pentru cãlãtorii ce intrã în þarã venind din strãinãtate, se înfiinþeazã carantinã din cauza holerei. Sunt exceptaþi cei din Austro-Ungaria. Iulie 8: Se anunþã cã Suveranii nu mai acordã audienþe pe timpul când se opresc la Sinaia. Asta se referã la Ministrul Austro-Ungariei ºi Germaniei care mereu asediazã pe Regele cu cereri de audienþe. Într-o zi s’au pomenit la Castel Peliºor cu Ministrul Czernin care cerea sã vadã pe Regele fãrã prealabilã rugare. I s’a comunicat cã regele este în excursie pe munte ºi nu se ºtie când se va înapoia. Simþise cã se pregãteºte ceva la noi ºi urmãrea sã prindã o declaraþie a Regelui, dar acesta a ºtiut sã evite orice întâlnire cu cei doi miniºtri. Iulie 9: Suveranii sunt iar la Sinaia. De-acolo Regina pleacã la Focºani, Râmnicu-Sãrat, Buzãu, ca sã împartã ajutoare. 176

Iulie 10: A sosit noul ministru francez André de St. Aulaire. Blondel primeºte Cordonul „Steaua României“. La 12 Iulie Regina continuã cu ajutoarele la Brãila, Galaþi, Tulcea, Constanþa ºi Bazargic. 22 Iulie: Se serbeazã aniversarea Reginei. Serviciu religios la Mitropolie. Iulie 23: Se publicã ordonanþa pentru clasarea automobilelor. Iulie 27: Înmormântarea Generalului Savovici-Baranga, fost adjutant Regal. O explozie mare se produce la pulberãria Dudeºti. Colonelul Albu, directorul, Lt. Colonel Viºoianu ºi Cãpitanul Savopol morþi; sunt 170 rãniþi greu. Spitalele sunt pline de accidentaþi. Explozia s’a produs la depozitul de eter. Se zice [cã] din cauza marilor cãlduri din zilele acestea. Regina viziteazã rãniþii dela Spitalul Colþea: Va sã zicã, dãunãzi incendiu la Arsenalul Armatei ºi astãzi explozia formidabilã de la pulberãrie, dupã ce ani întregi nu s’a întâmplat absolut nimic. Curioase coincidenþe! Constatãm cu toþii cã dispare moneda de argint. Era de aºteptat, dupã ce se vopsesc în albastru geamurile tuturor felinarelor din oraº. Nu cred sã mai fie om în toatã þara, care sã nu fi înþeles ce vine pe curând. August 3: P. P. Carp cere audienþã la Regele. Suveranul serbeazã ziua de naºtere la 11 August. Ceremonie religioasã la Mitropolie în prezenþa întregului guvern. August 11: Îmormântarea doctorului Cristea Buiucliu, distinsul specialist pentru boale de plãmâni. A îngrijit pe Regele în timpul bolii acestuia de tifos. August 13: Eram la Sinaia. Acolo era Prinþesele ºi Prinþul Mircea. Primesc un aviz telefonic de la prietenul meu, Inspectorul Dem. Marinescu dela PTT care mã sfãtuieºte sã mã înapoiez cu primul tren la Bucureºti. În acelaº timp aflu cã Maiorul Jean Florescu sosise din Capitalã cu maºina, la Peliºor, pentru a lua cu dânsul copiii Princiari. Personalul se poate înapoia în Capitalã ºi pe urmã. Am înþeles. Iau trenul ºi sosesc la orele 4 în gara de Nord. Peronul era ticsit pânã la plafond de tot soiul de bagaje sosite din toate pãrþile þãrii. Se produsese panicã la vestirea cã a doua zi, la 14 August, va fi Consiliu de Coroanã. Acasã sunt avizat a fi la orele 7 dimineaþa la Cotroceni. August 14: Încã nu se fãcuse bine zi ºi eu eram la Cotroceni. Ceva dupã 8 intrã la mine în oficiu Maiorul Balif, urmat de Inspectorul Costescu de la Siguranþa Generalã, ataºat ºi el la Palat. Cu ton sever, Maiorul îmi spune cã cu începere din acest moment n’am voie sã mã servesc de telefon 177

sau de telegraf ºi cã nimeni nu pãrãseºte astãzi Palatul pânã la ordin contrar. Eram în termeni foarte buni cu el ºi, cu toate cã ºtiam ce vine, m’am mirat de atitudinea asta. Adjutant de serviciu era Contra-Amiralul Graçoski cu care discutasem adeseori evenimentele zilei. Îi povestesc scena de dimineaþã la care nu mã aºteptasem. Graçoski zice: „Lasã-l în pace. κi face ºi el de lucru. N’are sã fie nici o surprizã. Consiliul de Coroanã, ai sã vezi, va prelungi neutralitatea, pentru cã în momentul de faþã nu putem face altfel.“ ªi îmi face o expunere mai lungã, cu o sumã de argumente în sprijinul tezei sale. L’am vãzut sincer încredinþat de tot ce spunea. I-am rãspuns cã nu sunt de pãrerea sa ºi i-am dat câteva amãnunte destul de lãmuritoare. Am plecat de la el, rãmânând fiecare cu propria sa opinie. Suveranii au pãstrat aºa de bine taina hotãrârei pe care ei o cunoºteau de mult, încât nici adjutanþii ºi nici chiar personalul de serviciu n’au putut bãnui ce decizie avea sã cadã în acea dimineaþã. Dupã dejun a avut loc Consiliul de Coroanã. S’a decis mobilizarea generalã. Zarul a cãzut. Aºa cum trebuia ºi aºa cum era bine. Exact cum l’am aºteptat cu toþii. Primul decret dupã Consiliu priveºte internarea supuºilor strãini. Ministrul nostru la Viena, Mavrocordat, a predat guvernului Austro-Ungar textul declarãrii noastre de rãzboi în seara de 14 August, orele 9; ataºatul militar al nostru era Maiorul Traian Stârcea, ulterior Adjutant Regal, mort în floarea vârstei în urma unei scurte suferinþi, puþinã vreme dupã încheierea pãcii. Scopul acestor rânduri nefiind de a face istoricul rãzboiului nostru din 1916-1918, sarcinã ce vor împlini alþii mai competenþi ca mine, eu mã mãrginesc a vorbi aici numai despre evenimente ºi oameni care au trecut în faþa ochilor mei ºi o fac cu toatã obiectivitatea ºi dragostea de adevãr, mai ales cã dupã mobilizare ºi pânã la înapoierea noastrã din Moldova am fost þinut în biurou ºi am avut deci mai puþine posibilitãþi de a vedea atâtea care meritau a fi pomenite. Eu primisem de mult ordin de mobilizare ca ºef al serviciului PTT de la Cartierul Regal, dar fãrã nici o altã lãmurire precisã. Dupã plecarea membrilor Consiliului de Coroanã, tot Palatul este în fierbere. Personalul primise acum ordin sã prepare toate bagajele Suveranilor ºi a copiilor care urmau sã pãrãseascã Cotrocenii cu toþii înaintea cãderei nopþii. Cea dintâi care a plecat a fost Regina ºi copiii. În aºteptarea automobilului, Regele s-a aºezat în curte pe un scaun, lângã zidul bisericii. Pãrea obosit ºi dus pe gânduri. M-am apropiat de dânsul ºi i-am spus câteva 178

cuvinte pornite din inimã, urându-i sãnãtate multã în zilele ce urmau sã vinã. Mi-am permis a’l întreba ce ordine avea pentru mine ºi mi-a rãspuns cã voi avea în douã sau trei zile dispoziþiuni precise de la amiralul Graçoski, ºeful Cartierului Regal. Nici prin minte nu mi-a trecut atunci cã, dupã ani ºi ani, aveam sã’l vãd pe fiul sãu în aceeaºi situaþie ºi am sã’i spun aproape aceleaºi cuvinte. Regele s’a urcat pe urmã în maºinã, încet ºi greoi, a cotit pe sub turn ºi a dispãrut. M’am pomenit singur în curtea rãmasã acum pustie. Se fãcuse searã ºi în umbra castanilor stufoºi ce înconjurã biserica se lãsase întunerec complect. Am mai aruncat o privire asupra zidurilor mute ale Palatului în care fãcusem slujbã atâþia ani ºi am plecat ºi eu. ªtiam bine cã lumea în care trãisem pânã în acea searã, nu va mai vedea-o nimeni ºi niciodatã. Când am ajuns la Sfântul Elefterie nu mai era chip sã gãseºti un loc în tramvai. Am pornit pe jos spre casã. Pe strãzi lume imensã. Multe steaguri, urale ºi muzicã. Se cânta „La Arme“ a lui Castaldi. Pe Calea Victoriei n’am mai putut rãzbate de manifestaþii zgomotoase. Prin strãzile lãturalnice am zãrit ºi umbre tãcute strecurându-se posomorâte ºi îngrijorate de-a lungul caselor acum întunecate. Felinarele erau doar opaiþe albãstrui. În aceastã noapte Regina ºi copiii erau instalaþi la Castelul ªtirbei de la Buftea, iar Regele cu Prinþul Carol pe domeniul regal de la Scroviºtea, în mijlocul pãdurii. În noaptea de la 15 la 16 August Capitala a fost atacatã de un Zeppelin ºi un avion. Nu pot spune cã nu s’a impresionat nimeni dar, în general, lumea s’a arãtat destul de calmã. August 17: Comunicatul Marelui Cartier spune cã noi am ocupat Braºovul. La 23 [august] un Zeppelin ºi mai multe avioane au aruncat bombe asupra Capitalei, Ploieºtiului, Constanþei ºi Pietrei Neamþ. Aliaþii noºtri ruºi s’au stabilit în Dobrogea sub comanda Generalului Zaioncikowski. Cartierul Regal se stabileºte în satul Brãtuleºti, între Marele Cartier din Periº ºi Scroviºtea. Primele nopþi am fost încartieraþi prin casele þãrãneºti ºi pe urmã am fost adunaþi cu toþii în formaþiunea urmãtoare, cu sediul în localul ºcoalei din sat: Generalul Mavrocordat, ºef al Casei Militare Regale, Contra-Amiral Graçoski ºeful Cartierului, Colonel Adjutant Paul Anghelescu, Maiorul Jean Florescu, Vârtejanu Eugen ofiþer de Ordonanþã. La serviciul de Poºtã ºi Telegraf eu eram desemnat ca ºef. Mai târziu am cerut un ajutor ºi mi s’a trimis pe colegul meu care’l aveam deja de câtva timp ºi la Cotroceni, Goilav Grigore. Pentru gospodãria aprovizionãrii Popescu Apostol ºi Bercaru pentru cancelarie, ambii de la Palatul Regal. 179

Mai târziu, pe la finele lui Septembrie a mai fost ataºat Cartierului Generalul Theodor Râmniceanu, fostul adjutant de la noi, care comandase acum în urmã Corpul Grãnicerilor. August 21: Inamicul a ocupat Turtucaia. La 27 August Regina viziteazã spitalele înfiinþate în Capitalã, la Azilul „Elena Doamna“, Palatul Regal, Notre Dame de Sion, ªcoala de Poduri ºi ªosele, Sanatoriul Gerota etc. Pe frontul unde ne luptam cu bulgarii, a fost gãsit mort Marele Duce de Hessa, ofiþer german. A putut fi recunoscut prin medalionul ce s’a gãsit la gâtul sãu ºi care provenea de la vara sa, Împãrãteasa Rusiei. Medalionul a fost predat Generalului rus Zaioncikowski. La Cartierul nostru a fost mobilizat, prin mijlocirea Colonelului Anghelescu, tânãrul ºi talentatul pictor Romano. În ziua de 13 Septembrie acesta îmi spune cu mare satisfacþie cã a primit permisiunea de a se duce pentru câteva ore la Bucureºti. Cum avioanele nemþeºti începuserã sã ne viziteze cam prea des ºi fãcuserã numeroase victime, am încercat sã’l conving cã e preferabil a rãmâne liniºtit la Brãtuleºti decât sã se plimbe pe uliþele pustii ale oraºului. N’a vrut sã mã asculte. Cam pe la vreo patru dupã amiazã, Bucureºtiul ne semnaleazã un nou atac al mai multor avioane. Vorbind mai târziu cu casa mea, fetele mele îmi spun înspãimântate cã bombardamentul a fost serios ºi cã ar fi mai multe victime. În seara aceea Romano nu s’a prezentat la Cartier cum era datoria sa, ºi a doua zi am fost informaþi cã cadavrul sãu mutilat a fost gãsit pe lângã piaþa Sft. Anton... Eu l’am regretat mult. Mã împrietenisem cu el ºi afarã de asta, moartea sa a fost o pierdere serioasã pentru arta noastrã. Septemb[rie] 30: A încetat din viaþã la Bucureºti Nicu Filipescu, în urma unei boli grele de care suferea de mai mult timp. Octombr[ie] 5: Soseºte Generalul Berthelot, ºeful Misiunii franceze pe frontul nostru. În acest timp eu am trecut prin câteva zile foarte penibile. Nu ºtiu care netrebnic a rãspândit zvonul în Bucureºti, zvon care s’a rãspândit cu iuþeala fulgerului, cã eu ºi Neumann, primul valet al Regelui, am fost osândiþi ºi împuºcaþi pentru spionaj. Atâta a fost destul pentru ca isteþul Duca, Ministru al Instrucþiei Publice, sã dea dizposiþiuni cã nevasta mea, francezã de origine ºi adusã în þarã de Spiru Haret, dupã recomandaþia Ministerului Instrucþiunei Publice din Paris, pentru ºcoala profesional㠄Robescu“ din strada Fântânei, sã fie suspendatã din învãþãmânt. Pe când eu, spionul, fãceam slujbã la Cartierul Regal unde celebrul Duca, un mare fricos, mã putea vedea în orice minut! 180

A trebuit sã reclam Regelui ºi acesta, indignat, sã dea ordin pentru imediata repunere în slujbã a nevestei mele, pentru ca Ministrul Duca s㒺i recunoascã neghiobia ºi sã dea ordin ºi dispoziþiile cuvenite! Apoi s’a mai gãsit ºi un alt deºtept nevoie mare, avocatul Cancicov, care descoperindu’ºi mari talente literare, a publicat un fel de amintiri ale epocii 1916-1917, în care reediteazã cu multã gravitate ºi exactitate istorioara de mai sus cu împuºcarea mea! Relatez acest fapt divers ca pildã pentru supra-iritaþia în care se zbãtea publicul nostru în acele zile de demoralizare. Orice fantezie, orice aiurealã gãsea crezare dacã doi sau trei gurã-cascã aveau pofta s’o punã în circulaþie. Mai ales când era susþinutã de „cuvântul de onoare“ ºi cu bãtaie de pumni în piept...! Buftea ne-a spus astãzi dimineaþa la telefon cã Prinþul Mircea este bolnav de vreo douã zile. Octombr[ie] 9: Impãratul Rusiei decoreazã pe Regina Maria ºi pe Prinþesa Elisabeta cu Ordinul „Sf. Gheorghe“ pentru activitatea lor desfãºuratã în a veni spre ajutorul rãniþilor. Lângã Prinþul Nicolae funcþioneazã de oarecare timp Gaetan Denize, fost funcþionar la Domeniile Coroanei ºi foarte bine vãzut de Barbu ªtirbei. L’am admirat oricând pentru liniºtea ºi rãbdarea cu care îºi împlineºte slujba pe lângã un copil rãsfãþat ºi neascultãtor ca Prinþul Nicolae. Dezastrul de la Turtucaia, ocuparea Constanþei, distrugerea podului de la Cernavoda, Dobrogea aproape toatã ocupatã de inamic, au cam demoralizat pe Suverani. Atmosfera la cartierul nostru este greoaie. Din toate pãrþile se aud plângeri cã armata noastr㠄n’are unelte“. ªi aºa este. N’avem unelte1. Oct[o]bre 11: Prinþul Mircea are tifos ºi se zice cã boala se agraveazã. Oct[o]bre 21, Duminicã: Soarta a hãrãzit puþine zile Prinþului Mircea. S’a stâns astã searã la orele 9. Regina este distrusã. Figura Regelui, pe care l’am vãzut azi dimineaþã, pare de piatrã, de o bucatã de vreme încoace. Prinþul Mircea a fost înmormântat în biserica din curtea Palatului Cotroceni. Octombr[ie] 28: Regina pleacã în Moldova, cu Dna Mavrodi ºi Balif pentru a vizita spitalele din Roman, Bacãu, Tescani, Comãneºti, Tg. Ocna, Adjud, precum ºi Cartierul Generalului Prezan. Regele trece în fiecare zi prin Brãtuleºti, în drumul sãu spre Marele Cartier de la Periº. Într’una din ultimele zile ale lunii, nemþii, care au aflat de ºederea Reginei la Buftea, au bombardat Castelul. Regina era la Bucureºti. Au cãzut, se zice, aproape 100 de bombe. Copiii ºi toatã lumea de acolo s’au refugiat în pivniþa amenajatã în adãpost. 181

În Oltenia trupele noastre luptã vitejeºte, cãutând sã opreascã nãvãlirea. Nemþii sunt stãpâni pe Craiova; acum tind a pãtrunde la noi prin Argeº. Noembrie 12: Mi se spune de la Cotroceni cã acolo se scot lãzi ºi bagaje care se încarcã în vagoane. Regina e pe punctul [de] a se retrage în Moldova. În Cartierul nostru circulã zvonuri din ce în ce mai îngrijitoare. Nu mai vom putea rãmâne multã vreme aici. Mã gândesc mereu unde aº putea gãsi un refugiu pentru nevasta ºi fetele mele, însã ea, curajoasã, refuzã s㒺i lase casa. Susþine cã ºi ºcoala ei va funcþiona mai departe ºi cã profesoarele au ordin sã stea pe loc. Pe de altã parte eu, fiind legat de Cartier, nu puteam sã le las a pleca la întâmplare, undeva în necunoscut. Priveam cu inima sãritã la clipa în care voi fi silit sã mã rup de la dânsele. Apoi... cine ºtie dacã le mai revãd vreodatã! Au fost sumbre pentru noi toþi acele zile de sfârºit de toamnã. Regina viziteazã pentru ultima datã Cotrocenii ºi spune lui Steinebach cã nu ºtie dacã se va mai reîntoarce vreodatã! Ajunsã la Iaºi a fost silitã sã rãmânã douã sãptãmâni în tren, pânã li s’a fãcut loc în casa în care fusese instalat Comandamentul Corpului 4 de Armatã, de pe strada Carol. La 25 Noembrie, Cartierul nostru trebuie sã plece din Brãtuleºti. N’am mai avut putinþa de a mã repezi la Bucureºti. Am chemat la telefon pe ai mei ºi mi-am luat rãmas bun de la dânºii. Auziam prin telefon pe una din fetele mele executând la pian „Vagues argentine“. Am rupt din perete legãtura ultimului aparat telefonic, m’am urcat în maºinã lângã Graçoski ºi am plecat. Eram cei din urmã care pãrãseau Cartierul de la Scroviºtea. Aproape se înserase. Fulgi mari de zãpadã cãdeau alene peste drumurile îngheþate. Când am ajuns în ºoseaua naþionalã ce duce spre Ploieºti, pe ambele pãrþi ale drumului zãceau lângã ºanþuri automobile, unele frumoase, rãmase în panã ºi pãrãsite de stãpâni în fuga lor înspãimântatã... La una din maºini mai erau încã garoafe în vasul de cristal ºlefuit de lângã ºofeur. ªi cãruþe, ºi trãsuri încãrcate cu tot soiul de boarfe, deasupra lor copii; unul þinea în braþe o colivie cu un canar! Aproape de Ploieºti am ajuns din urmã un grup impresionant de cercetaºi mergând pe jos, obosiþi, înfriguraþi, în noaptea care se lãsa tristã ºi nemiloasã peste dânºii. Mã întrebam cine va avea oare grijã de aceºti copii, luaþi din casa pãrinteascã ºi porniþi pe drumuri, prost îmbrãcaþi ºi flãmânzi. Nu gãsesc cã ne putem lãuda cu ceea ce s’a fãcut în Moldova, pe timpul rãzboiului, din bieþii ºi nevinovaþii cercetaºi. Mulþi au murit de boli ºi lipsuri, alþii, fãrã control ºi fãrã un gologan, s’au dedat la tot soiul de incorectitudini. N’a fost deasupra lor ochiul ºi grija celui rãspunzãtor ºi 182

asta a fost un mare pãcat. Deasupra Ploieºtiului tot cerul era roº-cãrãmiziu ºi nori negri ºi greoi de fum îngreuiau respiraþia. Se dãduse foc puþurilor de pãcurã ºi depozitelor de grâne. Intrasem în bejenie. În noapte am ajuns la Buzãu ºi încartieraþi la „Vila Albatros“ a lui Alexandru Marghiloman. Casã ºi grãdinã frumoase. A doua zi, la dejunul nostru a luat parte Primul Ministru. Venind vorba la masã de atrocitãþile sãvârºite de bulgari asupra rãniþilor noºtri ºi a populaþiei româneºti, Brãtianu spune: „Când vom trece noi frontiera bulgarã, va trebui sã luãm mãsuri energice pentru a stãvili furia ºi dorinþa de rãzbunare a trupelor noastre!“ De când am plecat din Brãtuleºti ºi pânã am ajuns la Iaºi, toate mesele Cartierului nostru sunt prezidate de Regele. Acum a sosit ºi Principele Carol la noi. La Buzãu, unde ne precedase Marele Cartier, n’am rãmas decât vreo trei zile. În acest timp s’au fãcut numeroase ºi importante înaintãri în armatã. Seara s’au sãrbãtorit printr’un mare banchet cei avansaþi. De la Buzãu ne-am mutat la Zorleni, lângã Bârlad. Noi ocupãm casa orfelinatului de pe moºia Regalã. Regele ºi Principele Carol au un pavilion alãturi care a fost mobilat cu multe lucruri aduse de la Cotroceni. Pânã ºi cafeaua de dimineaþã o luãm acuma împreunã cu Regele. Ne mai soseºte un adjutant, Lt-Colonel Tzenescu Florian ºi un alt Inspector de la Siguranþa Generalã, Bogdan. Noembr[ie]. 28: Vin la Zorleni Regina, Primul Ministru, Generalul Massalof care înlocuieºte pe Poklewski-Koziel, Amiralul francez Fournier, Barbu ªtirbei ºi Generalul Berthelot. Marele Cartier al Armatei este la Bârlad. ªeful Marelui-Stat Major e Generalul C. Prezan. Decembr[ie] 4: Bucureºtiul a fost ocupat de nemþi. Ne aºteptam la asta ºi totuºi când ni s’a dat ºtirea am rãmas cu toþii înlemniþi. Ce-o fi acolo? Ce fac ai mei? Aceastã întrebare o citeam în ochi tuturor ºi nimeni n’avea vrun rãspuns. Colegul meu Goilav îmi propune sã ne îmbãtãm. Ca sã uitãm! Ieri am avut un spectacol apocaliptic. În jurul Zorlenilor întroenit ºi biciuit de vântul de pe stepele ruseºti, tãios ca briciul, am vãzut mii de cai aduºi din restul þãrii ocupate spre a nu cãdea în mâna inamicului, goniþi acum spre nordul Moldovei. Fãrã adãposturi ºi fãrã hranã. În timpul nopþii, chinuiþi de foame, au ros cu dinþii gardurile din jurul caselor ºi coaja copacilor ºi acuma stãteau obosiþi ºi triºti, pradã iernii cumplite. O nespusã milã de bietele animale 183

atât de frumoase ºi care nu se puteau apãra mi-a strâns inima ca într’un cleºte. ªi nu puteam face nimic. M’am întors în casã sã nu mai vãd nimic ºi sã nu mai aud groaznicul lor nechezat chinuit. Decembr[ie] 8: La Iaºi, la Regina soseºte sora ei, Marea Ducesã din Rusia, împreunã cu Marele Duce George Mihailovici. Regele se duce la Iaºi pentru deschiderea parlamentului. Veºtile de pe front sunt proaste. Guvernul se complecteazã prin câþiva conservatori: dr. Istrate, Take Ionescu, Miºu Cantacuzino ºi Dim. Grecianu, fratele lui P. Grecianu, fostul Adjutant Regal. Decembr[ie]. 25: Regele este iarãºi la Iaºi pentru vreo douã zile. Inspectorul Costescu din Cartierul Reginei îmi ºopteºte ce a auzit: Cã ruºii n’ar fi dispuºi sã ne apere þara de o complectã ocupaþie nemþeascã. În acest caz, noi ar urma sã ne retragem în Rusia. Este vorba de Cherson. În seara de 31 Decembrie Regele este iarãºi la Iaºi cu Principele Carol. În noaptea de 31 Decembrie, trenul care mergea spre Iaºi a deraiat pe valea ce coboarã din staþia Bârnova, unde a mai fost odatã, cu mulþi ani în urmã, un accident asemãnãtor în care ºi-a gãsit moartea un prieten al meu ieºean. Sute de cãlãtori au fost omorâþi ºi rãniþi. Între victime au fost mai multe persoane cunoscute de mine mai de aproape. Eu am trecut pe acolo a doua zi ºi mi-am putut da seama de toatã grozãvia. Este cel mai mare accident de cale feratã din þara noastrã. Se adevereºte vorba cã nenorocirile nu vin niciodatã singure.

Cuvântul unelte a fost ºters cu o linie ºi adãugat „armament“. (n. red.)

1

184

1917 Suveranii pe front/ La Bârlad/ ªtiri despre revoluþia din Rusia/ Generalul Wrangel/ Trãdarea Colonelului Sturdza/ Confirmarea revoluþiei ruse/ Telegrama Suveranilor cãtre Tzar/ Tifosul exantematic/ Activitatea Reginei/ Regele fãgãduieºte pãmânt luptãtorilor/ Intrarea Americii în rãzboi/ Cartierul Regal la Iaºi/ Executarea Colonelului Crãiniceanu/ ªtiri de pe front/ Lipsã de luminã/ Noul Cabinet/ Mãrãºeºti/ Baronul Fasciotti/ Luptele dintre Putna ºi Siret/ Condamnarea lui Verzea/ Aniversarea Regelui/ Un an de rãzboi/ Misiunea Americanã/ Înaintarea Prinþului Carol/ Bojdeuca lui Creangã/ Neliniºte în trupele ruse/ Armistiþiul/ Nunta de Argint a Suveranilor. Generalul Berthelot pe frontul din Moldova

185

Ianuarie: Din Bucureºti vine ºtirea cã Colonelul Verzea a fost numit Primar al Capitalei iar Tzigara-Samurcaº Prefect. Ianuar 15: Suveranii sunt pe front. La Oneºti Regele decoreazã drapele ºi mai mulþi ofiþeri, pe urmã se opreºte la Bacãu pentru a vizita ªcolile Militare. E vorba cã Marele Cartier ºi noi sã ne mutãm la Iaºi în scurtã vreme. Pentru Regele s’a ales casa Creditului Urban din strada Lãpuºneanu, unde a locuit pe vremuri Domnitorul Alex. Ioan Cuza. Foarte frig. Drumurile troienite. Salut cu bucurie ocaziunea unei maºini care pleacã la Bârlad. Uneori mai întâlnesc câte un Bucureºtean. Când am plecat din Bucureºti am luat o lãdiþã de campanie reglementarã cu efectele cele mai indispensabile; loc pentru bagaje mari ni se spusese cã nu este. Acuma începuse sã ne lipseascã de toate. Cutreieram prãvãliile din Bârlad dupã fel de fel de lucruri ce ne lipseau. Într’o zi, intrând în magaziul unui evreu în cãutarea de gulere ºi batiste, am vãzut un ofiþer rus care cumpãra rafturi întregi de marfã, stofe, mãtãsuri, lenajuri, tricotaje, rufãrie, tot ce gãsea, fãrã a face cea mai micã obiecþiune asupra preþului. Negustorul, un tânãr cu ochelari ºi bãrbiþã roºieticã, guraliv nevoie mare ºi foarte convins de propria sa deºteptãciune, îºi freca mâinele grãsuþe cu mare mulþumire ºi era încântat de deverul neaºteptat. Îl vedeam cum aduna în gând beneficiul realizat din buzunarul naivului care plãtea tot ce i se cerea. În modul acesta au fost cumpãrate la Bârlad magazine întregi de galanterie în câteva ceasuri ºi plãtite pe loc cu bani gheaþã. Surpriza a fost ceva mai târziu la Iaºi, când tot târgul a fost silit sã cumpere aceastã marfã, ce nu se mai gãsea, cu preþuri însutite. În ultima zi din Decembrie mã folosisem de plecarea Regelui la Iaºi ºi mã dusesem sã beau o ceaºcã cu ceai la Bârlad, la niºte prieteni Bucureºteni, opriþi ºi ei acolo pânã la gãsirea unui adãpost la Iaºi. Gazda era tânãrã, frumoasã, veselã ºi fiind originarã din Basarabia vorbea perfect ruseºte. Acolo m’am întâlnit cu trei tineri ofiþeri ruºi, foarte chipeºi, eleganþi ºi manieraþi, cu care puteai sã vorbeºti în limba francezã sau germanã. ªi stãm de vorbã. De ce alta decât de rãzboi? Mi-a pãrut totdeauna rãu, ulterior, cã nu mi’am notat numele lor, cã merita! Pe când fumam, gânditor, þigarea mea, unul din ofiþeri mã întreabã cã de ce stau aºa lipsit de vlagã. I-am rãspuns cã n’am nici un motiv de a fi 186

bine dispus ºi cã tocmai zburaserã gândurile mele la cei ai mei, rãmaºi în Bucureºti pe mâna duºmanului, neºtiind dacã mi-o fi dat de soartã sã’i mai revãd. Ofiþerul îºi pune prieteneºte mâna pe umãrul meu ºi cu un surâs liniºtitor îmi spune: „Mai dã-le încolo de griji ºi gânduri negre. Ai sã te întorci curând, curând acasã ºi ai sã fii iar cu toþi ai dtale!“ „ªi cu rãzboiul ce facem?“ „Rãzboiul e pe terminate. La noi, în Februarie are sã fie mare revoluþie ºi punem capãt acestei nebunii. Nu te uita aºa de neîncrezãtor la mine. Eu ºtiu ce spun. Pãstreazã pentru Dta ce ai auzit acum ºi beþi ceaiul liniºtit!“ ªi s’a întors sã glumeascã cu gazda... [Biba Arion] Mi s’a pãrut inutil sã mai lungesc vorba cu el. Prea era fantastic. Mi-am spus cã acesta era unul din oamenii care iau dorinþele lor personale ºi ascunse drept realitãþi. Pe tot drumul, pânã am ajuns la Zorleni, n’am putut goni din minte cele auzite. Dar dacã cumva o fi vreo umbrã de adevãr în toatã povestea asta, mã întrebam eu, ce fac? Am dreptul sã tac? Nu era de datoria mea sã’i pun la curent pe cei în drept? Am ieºit prin diagonalã din dilema asta, povestind chiar în acea searã, la masa Cartierului, cele ce mi se confiaserã. Am dezlãnþuit un râs homeric cu istorisirea mea. Prietenul meu Jean Florescu ºi cu Generalul Râmniceanu râdeau cu poftã. Mãrturisesc cã m-am simþit cam jenat în faþa acestei ilaritãþi generale. Totuºi, când am pus capul pe pernã, în seara aceea, am adormit cu gândul nespus de consolator: „Te pomeneºti cã o fi aºa – mai ºtii!?“ Revoluþia ruseascã n’a avut loc în Februarie, cum prezisese tânãrul meu ofiþer, ci în Martie! Greºise ºi el cu o lunã! Ianuarie 18: În Iaºi soseºte Generalul de cavalerie Wrangel, acela care în urmã avea sã porneascã contra-revoluþia din Rusia. De câteva zile, Regina serios indispusã la Iaºi. Tinerii Prinþi au fost inoculaþi contra tifosului. Îngrijeºte de ei Dr. Romalo. La Cartierul nostru a rãmas Drul Mamulea. Pe lângã Regina face serviciu Irina Procopiu cu Simona Lahovari. Pentru grijile de interiorul casei de la Cartierul Reginei este ofiþerul de cavalerie Georgescu ºi Elena Kopkow. Februarie. Colonelul Sturdza, fiul fostului Prim-Ministru, este declarat trãdãtor de Patrie. La Colonelul Crãiniceanu au fost gãsite manifeste iscãlite de Sturdza care îndemnau trupele noastre sã treacã de partea nemþilor! Nici nu ne vine a crede. În urmã ºtirea s’a adeverit. 187

Costescu, Inspectorul de la Siguranþã, cade bolnav de tifos. Se decide cã Principele Carol sã fie trecut la Cartierul Reginei la Iaºi, unde e nevoie de prezenþa sa. De douã luni avem ger nemilos. Situaþia devine grea. Nu mai avem decât o singurã linie de cale feratã care trebuie sã facã faþã tuturor nevoilor de transport. Sosesc mereu trupe ruseºti. Alimentele se împuþineazã cãci ruºii au bani ºi cumpãrã de toate. Trupele noastre împrãºtiate prin satele Moldovei, pentru refacere, sunt încartierate mizerabil. Principele Carol se dovedeºte la Iaºi a fi foarte activ ºi de mare folos. Se confirmã zvonul cã la Petersburg a izbucnit revoluþia. O altã ºtire pretinde cã Tzarul ar fi iscãlit abdicarea sa. Regina este înspãimântatã ºi plânge. Guvernul se aflã de mult la Iaºi. Prefect de Poliþie este Corbescu iar Primar Dr. N. Racoviþã. La 18 Februarie Consiliu de Miniºtri cu Regele ºi Generalul Presan. La Iaºi se fixeazã preþuri maximale. Carnea 1,80 klgr. Martie 8: Deschiderea Corpurilor Legiuitoare. Senatul þine ºedinþã în foierul Teatrului Naþional, iar Camera în sala de reprezentaþie. La Naþional joacã Tãnase ºi cu Niculescu-Buzãu într’un fel de revistã. Reprezentaþiile încep la orele 4 ºi 30. La Cartier se discutã repercusiunea acestor evenimente asupra situaþiei noastre. Vãd figuri consternate. Totuºi se menþine curajul ºi speranþa într’un sfârºit bun. Suveranii au expediat o telegramã Tzarului, în care îi exprimã recunoºtinþa poporului nostru pentru prietenia ce ne-a arãtat-o ºi’l încredinþeazã cã gândurile lor sunt cu dânsul în aceste grele clipe. Nu credeam cã la aceastã telegramã va mai sosi vr’un rãspuns. Cu toate astea a sosit. Iatã’l: „Je vous remercie de tout coeur tous les deux, pour votre touchant message. Suis encore séparé de ma famille. Que le bon Dieu vous bénisse ainsi que le peuple roumain et que le Seigneur vous accorde la victoire finale et la réalisation de toutes vos espérances – Nicolas.“1 Tifosul exantematic se întinde peste tot, ºi la trupe ºi la populaþia civilã. Nu se pot face bãi; lipseºte ºi sãpunul. Regina numeºte pe Drul Mamulea ºeful Depozitului de Ajutoare. În mijlocul lunii vremea se încãlzeºte. Regina e în plinã activitate. Continuã cu vizitarea spitalelor, a bãrãcilor de reconvalescenþi ºi a trupelor trimise în refacere. A fost ºi pe la Divizia lui Petre Greceanu, fostul adjutant Regal, la Salcea. Amândoi Grecienii sunt ieºeni. Pe Elisa Grecianu, fosta ei Doamnã de Onoare a întâlnit-o la Burdujeni. 188

Martie 16: Regele viziteazã Arhivele Statului ºi pe urmã biserica Golia. Acolo i se aratã chipul lui Eremia Movilã Vodã din care descinde Regele Ferdinand prin linie femininã. (A se vedea Arhivele Genealogiei, articolul iscãlit „Zotta“). Martie 17: Regele decoreazã pe Generalul Averescu cu „Mihai Viteazul“. Martie 25: Liteni ºi Adjud bombardat de avioane. America s’a decis a declara rãzboi Germaniei. Speranþele noastre cresc vertiginos. Regele însoþit de Barbu ªtirbei pleacã pe front. Va spune soldaþilor cã cei care se vor înapoia din rãzboi vor primi pãmânt. Eu sunt înaintat la gradul de Inspector. Cartierul nostru pãrãseºte Zorleni ºi se mutã la Iaºi, unde Marele Cartier ne-a ºi precedat. Am ocupat casa Creditului Urban din Str. Lãpuºneanu. Casã veche, locuitã pe vremi de Domnitorul A.I. Cuza, dar destul de mãricicã ºi încã arãtoasã, cu toatã culoarea ei cenuºie-vânãtã în care a fost vopsitã odatã. Am regãsit-o întocmai aºa cum am vãzut-o ultima oarã în 1891, acuma 26 de ani, ºi aºa cum am ºtiut-o în copilãria mea petrecutã în aceeaºi stradã. Îmi aduc aminte cu plãcere ºi cu oarecare melancolie de cãrãruºa de gheaþã ce fabricam de-a lungul zidului casei, cu bãieþii din Liceu, ºi uneori cu condescendentul ajutor al fraþilor Drosso a cãror frumoasã casã era chiar peste drum. Clãdirea Cartierului avea parter, un etaj cu balcon la stradã, dependinþe destule în curte ºi o grãdinã mare în care n’a crescut niciodatã un copac, decât doi brazi scofâlciþi. Regele ocupã câteva camere la etaj. La parter se instaleazã acuma toatã Administraþia Regalã refugiatã în Moldova, birourile militare, oficiul telegrafic ºi popota Cartierului. Regele lua mesele la Cartierul Reginei împreunã cu Familia. Compunerea Cartierului nostru avea acuma pe Generalul Mavrocordat ºi Contra-Amiral Graçoski care urmau sã ne pãrãseascã în curând, primind alte misiuni, apoi General Th. Râmniceanu, Maior Jean Florescu, Lt-Colonelii Florian Tzenescu, Traian Stârcea ºi Cezãrescu. Se mai mobilizaserã la noi J. Krainic, dentistul Curþii, Nicu Pavelescu, Director din Administraþia Cãilor Ferate ºi ofiþerii din Escorta Regalã Vlãdãianu (din Ministerul de Externe), Coºoi ºi Cazacu. Eu ºi Goilav la PTT. La Administraþia civilã se adãugase Stan, director la Domeniul Coroanei, N. Butculescu ºeful contabil, Filip Ionescu ºi Florian Marinescu, Kirileanu Ghiþã bibliotecar. Apostol Popescu trecuse la Cartierul Reginei. Medicul nostru era Mamulea. Familia Regalã asistã la Mitropolie la serviciul religios din Vinerea Mare ºi Înviere. Poklewski-Kosiel revine iar ca Ministru al Rusiei. 189

Colonelul Sturdza a trecut la inamic. Se confirmã cã la Colonelul Crãiniceanu s’au gãsit manifeste iscãlite de Sturdza prin care îndeamnã trupele noastre sã facã acelaºi lucru. La început ºtirea ni s’a pãrut fantasticã. Ce ruºine! La 1 April Crãiniceanu a fost condamnat la moarte ºi executat pe front. Sturdza are aceeaºi condamnare dar a reuºit sã fugã. La Teatru se joacã cu succes revista „La noi, la Iaºi“, cu Tãnase ºi Niculescu-Buzãu, Maria Cinski ºi Antonescu. La 1 Aprilie s’a introdus noul orar cu numãrarea orelor de la 1 la 24. Aprilie 18: General Tcherbatchef [Scerbacev] numit adjunct al Regelui pentru comandamentul trupelor ruseºti. Aprilie 17: A [u] plecat la Petrograd (nu se mai zice Petersburg) [Ion] I.C. Brãtianu ºi Vintilã Brãtianu. La 19 Aprilie ruºii manifestã pe strãzile Iaºului purtând pancarte pe care stã scris: „Pacea prin Victorie!“ Aprilie 20: Regele cu Prinþii Carol ºi Neculai, întovãrãºiþi de Generalul Averescu, au plecat sã viziteze spitalele de convalescenþi a[le] Corpului II de Armatã, la Valea Seacã, Bistriþa ºi Piatra N[eamþ]. Mai 4: Populaþia reclamã contra proastei calitãþi a pâinii. Mai 10: Se serbeazã cu o paradã ce s’a desfãºurat pe câmpul de aviaþie de la ªorogari. Asistã toatã Familia Regalã. Mai 15: Prânz la Regele cu ministrul socialist Albert Thomas care vine în sacou ºi acela jerpelit. Lipseºte pâinea ºi lemnele de foc. Mai 19: Regele primeºte în audienþã pe Sir George Barclay, Ministrul Angliei, care remite Regelui însemnele Ordinului „Victoria“ cu Colan, din partea Regelui Angliei. Iunie 2: Dejun la Regele în onoarea Ministrului Belgiei, Vandervelde. Iau parte: I.I.C. Brãtianu, Take Ionescu, Porumbaru, V.G. Morþun, preºedintele Camerei. Iunie 15: Nu se gãsesc pe piaþã zarzavaturi, pâine ºi fructe. Se scumpeºte alimentaþia. Iatã preþurile maximale: Carnea de vacã lei 2,50 – de porc 6. – de miel 4. laptele 2, pâinea neagrã 30 bani. Grãsimea de porc 10 l, ouãle 40 b. unul, – brânza de oi 6 l, smântâna 8 l, lemne 100 klgr 20 l, vinul 10 l, cartofii noi 3 l, sãpun 5 l, una pereche ghete 20 l, hainele 40 l, vinul 10 l, cartofii noi 3 l, sãpun 5 l, una pereche ghete 20 l, hainele 40 l. Iunie 19: La Bucureºti a murit Titu Maiorescu. Iunie 20: Pe platoul de la moara de vânt din ªorogari, Regele împreunã cu Primul Ministru asistã la prezentarea de cãtre General Petala unei divizii refãcute ºi a unui batalion de Ardeleni. 190

Iunie 23: La Teatrul Naþional se cântã opera „Faust“. Notã caracteristicã vremurilor: Un ziar ieºean se întreabã indignat cum se poate cã pe scena Teatrului Naþional sã se joace o operã a cãrei libret al fost scris de duºmanul Goethe! Noroc cã muzica era de Gounod, un francez...! Nu se gãsesc legume ºi nici fructe. Pâinea devine tot mai rea; medicii informeazã în scris autoritãþile cã se vor produce epidemii din aceastã cauzã. Ieºenii îºi pot permite o orã de destindere la „Cinema Modern“, adicã aceia care au vreme ºi dispoziþia necesarã. Regina cu Drul Mamulea împarte ajutoare populaþiei evreieºti din mahalalele Iaºului. Românii transilvãneni din armata austriacã, fãcuþi prizonieri de ruºi ºi eliberaþi, sunt înrolaþi acum în armata noastrã. Azi au depus jurãmântul ºi Regele primeºte defilarea lor. Regina viziteazã spitalele din Ruginoasa, precum ºi Castelul în care locuia vara Domniþa Cuza. Iulie 1: Regele revine de pe front chemat de Marele Cartier. Frontul din Rusia cedeazã, în Bucovina nemþii sunt la Cernãuþi. La noi situaþia este privitã drept desperatã. Nu mai vãd decât figuri îngrijorate. Au fost primiþi în audienþã de Rege: Nicolai Titulescu, noul Ministru de Finanþe, ºi General Iancovescu, noul ministru de Rãzboi. În Iulie cãlduri foarte mari. Girod, valetul de camerã al Reginei, îmi destãinuieºte cã Regina este complect demoralizatã ºi cã plânge prea adesea.... Eu nu mai spun nimãnui de asta, ca sã nu mãresc deznãdejdea. Uzina electricã avizeazã astãzi cã din cauza lipsei de þiþei, curentul nu se mai poate distribui ºi particularilor. Viaþa devine tot mai grea în Iaºi. Oraºul este atât de plin de refugiaþi din toate pãrþile þãrii, încât aproape fiecare odaie este ocupatã de câte 5 sau 6 inºi. Apa, care n’a fost niciodatã abundentã în acest oraº, curge numai câteva ore pe zi, la intervale. Din aceastã cauzã bãile, puþine câte mai sunt, abia funcþioneazã; sãpun nu se mai gãseºte ºi tifosul exantematic se întinde mereu, nu numai la noi în oraº, ci peste tot cuprinsul þãrii. Circulaþia nu este permisã decât pânã la orele 11 din noapte. La Teatrul Naþional ruleazã zilnic marele film al Invalizilor de Rãzboi. Iulie 11: Dupã multe consfãtuiri ºi chibzuieli, se acordã câteva locuri în guvern conservatorilor. Iatã lista: I.I.C. Brãtianu, Prim-Ministru ºi Ministru de Externe; Take Ionescu, Ministru fãrã portofoliu ºi Vice-Preºedinte al Consiliului de Miniºtri; Miºu Cantacuzino la Justiþie; Dim. Grecianu la Lucrãri Publice; Alex. Constantinescu la Interne ºi ad-interim la Aprovizionare, B. Delavrancea la Industrie ºi Comerþ; I. G. Duca, Culte ºi Instrucþie Publicã; Vintilã Brãtianu la Muniþii; Gh. Mârzescu, Agriculturã 191

ºi Domenii; N. Titulescu la Finanþe2; General Iancovescu la Rãsboiu; Emil Costinescu ºi M. Pherekyde, Miniºtri fãrã portofoliu. Iulie 3: Trupele române au luat Mãrãºeºtii, Gogoi, Voloºcani ºi încã alte 12 localitãþi, 53 tunuri, 30 mitraliere ºi 2 700 prizonieri. Mare entuziasm pretutindeni! Iulie 11: Regele pleacã pe frontul Armatei I. La 12 Iulie a vizitat tot frontul. La înapoiere a inspectat spitalul Crucii Roºii engleze din Odessa, aflat între Bârlad ºi Tecuci. Iulie 16: Regele primeºte în audienþã pe baronul Fasciotti, Ministrul Italiei, în prezenþa Prinþului Carol ºi a Casei Militare Regale, a Generalului Tcherbatchief [Scerbacev] ºi a Dlui de St. Aulaire. Ministrul remite Regelui Marea Cruce a Ordinului Militar de Savoia, iar Prinþului Carol acelaºi Ordin în gradul de Cavaler. Toþi au fost reþinuþi la dejun. Întru timp Regina a fost la Botoºani ºi ªtefãneºti. Onomastica Reginei din ziua de 23/73 a fost celebratã prin Te Deum la Mitropolie. Iulie 27: Ofensivã nemþeascã cu þinta de a pãtrunde în Moldova. O mare ºi crâncenã luptã se desfãºoarã între Putna ºi Siret pânã la Nãmoloasa, în favoarea noastrã. Între Tzifeºti ºi Bãtineºti ruºii au fãcut 1200 prizonieri. La Maxineni trupele româneºti au avut o izbândã strãlucitã asupra austriacilor. La sud de Mãrãºeºti luptele au început la 24 ºi au luat proporþia celei mai mari bãtãlii de pe frontul românesc. 10 divizii duºmane atacã de patru zile ºi nu pot strãpunge. Se dau lupte corp la corp. Ai noºtri au scos cãmãºile ca sã lupte mai straºnic; 11 zile de atac neîntrerupt. Se bat la Oituz, Slãnic, Panciu, Cosmeºti. La 6 August atacurile nemþilor continuã încã dar fãrã succes, între Slãnic ºi T. Ocna. Nu mai pot trece! La noi bucurie fãrã pereche! Vom avea luminã electricã pânã la orele 3 din noapte, dacã va mai fi þiþei. Ziarele protesteazã împotriva scumpetei din restaurante. Se cere 7 ºi 10 lei pe o masã. La Teatrul Naþional s’a jucat ieri „Sulivan“, mâine „În Întuneric“ de N.N. Beldiceanu, fostul meu profesor de istorie ºi unul din cei mai iubiþi dascãli. August 4: Curtea Marþialã a condamnat la moarte pe Victor Verzea, fost Director General PTT ºi în urmã Primar al Capitalei, pentru pactizare cu inamicul. Aceeaºi pedeapsã pentru N. Flectenmacher, Inspector PTT. Au fost achitaþi Inspectorii de la Poºtã ºi Telegraf Craioveanu Eugen ºi C. Minescu, acuzaþiile contra lor gãsindu-se nefundate. Aug[ust] 9: Regele a fost pe frontul Armatei I, în zilele de 4 pânã la 8 August, alãturi de Averescu. Suveranul este plin de laude pentru General. Maiorul Balif raporteazã la fel. Regina inspecteazã spitalele din Roman. 192

August 11. Aniversarea Regelui. Te Deum la Mitropolie. Asistã guvernul, Generalii Prezan, Scerbacev, Berthelot, Miniºtrii strãini. Serviciul religios oficiat de Mitropolit. Dupã serviciul religios defilare în faþa Mitropoliei. Apoi dejun la Palatul Regal. La 12 August Regele se duce la spitalul Liceului Naþional spre a decora cu „Mihai Viteazul“ pe Cãpitanul N. Miclescu, greu rãnit. Regina se intereseazã de spitalele din Piatra N., Bacãu, Oneºti. Se înapoiazã plinã de admiraþie pentru ceea ce a fãcut Generalul Averescu. August 14: Azi se împlineºte un an de la intrarea în rãzboi a României ºi trebuie sã mãrturisesc cinstit cã noi tot cu inima sãritã suntem. Suveranii aratã mult curaj ºi foarte bine fac, cãci ochii tuturor sunt aþintiþi asupra lor, dar de fapt sunt extrem de îngrijoraþi. Veºtile ce le vin din alte pãrþi ºi chiar cele de la noi, nu le aduc multe ºi mari nãdejdi ºi doar ei ºtiu mai multe decât noi. Regina simte nevoia sã se mai liniºteascã puþin ºi pleacã pentru câtva timp la Coþofãneºti unde are o micã cãsuþã din lemn, mai sus de spital. Eu însã cred cã Regele ar avea ºi mai multã nevoie de repaos. Nimeni nu pare a’ºi da seama cã el nu s’a bucurat niciodatã de o sãnãtate înfloritoare. Acuma se aratã tare obosit ºi când se crede neobservat are o expresie în faþã care’l îmbãtrâneºte subit. Copiii Suveranilor fac ºi ei tot ce pot pentru a contribui cu mijloacele lor la uºurarea celor în suferinþã. Îmi pare bine, cã cronicar obiectiv, pot nota aici cã toatã lumea îºi face datoria ºi este perfect conºtientã de ceasurile prin care trecem. Regele George al Angliei felicitã prin telegramã la 17 August pe Regele nostru pentru modul admirabil cu care luptã trupele româno-ruse de sub comanda sa. 19 Aug[ust]: Regina viziteazã spitalul de la Sftul Spiridon, iar la 26 August Regele pleacã la Coþofãneºti ºi pe urmã la Sascut. Prinþii Carol ºi Nicolae au gãlbinare. Din oraº: Cismarii nu mai au dreptul de a lucra încãlþãminte. Preþul ghetelor s’a urcat la 300 lei. Pentru fructe s’au stabilit preþuri maximale: Perele 1 leu, Merele 1 ºi 3 lei, prunele 1 leu, strugurii 2,50 ºi 3,50, pepenii verzi 2,50 unul, cei galbeni 2 lei. Sept[em]brie 15: Regina s’a înapoiat la Iaºi. Soseºte misiunea americanã compusã din 30 membri sub comanda Colonelului Anderson. Regele a învitat misiunea la dejun. Sept[em]brie 22: Regina cu Colonelul Anderson viziteazã spitalele ºi la 23 ei pleacã la Piatra N. Sept[em]brie 26: Toatã Familia Regalã asistã la Teatrul Naþional la rularea filmului produs de Institutul Geografic al Armatei întitulat: „În jurul ultimelor lupte de pe frontul românesc“. 193

Oct[om]brie 4: Cu prilejul aniversãrii sale, Principele Carol este înaintat Lt-Colonel ºi decorat cu „Mihai Viteazul“. I se dã comanda unui regiment de Vânãtori de Munte. Se formeazã un comitet compus din intelectualii Iaºului care îºi propune sã refacã complect bojdeuca lui Ion Creangã din Tzicãul de Sus. Creangã a fost profesorul meu în clasa a 2-a primarã a ºcoalei Braºovanu ºi bun prieten cu tatãl meu. Pe piaþã nu se mai gãseºte aproape nimic, dar preþurile se urcã mereu. La Teatrul Naþional, Mãrioara Ventura reciteazã poemul Reginei Maria întitulat „Celor ce nu trebuiesc uitaþi.“ Un decret pe ziua de astãzi interzice folosinþa cãrnei. Este permisã numai trupei, pe front. (2 Noembrie) Noiembrie 20: Tot soiul de zvonuri alarmante circulã prin populaþia ieºeanã. Pare cã trupele ruseºti se rãzvrãtesc ºi vor sã facã prizonieri pe toþi ofiþerii lor. Aºa la Roman, comandantul rus General Ragoza, a fost arestat. La Iaºi Generalul Scerbacev tremurã de fricã, dar nici unul n’au curajul sã acþioneze într’un fel oarecare. Nu înþeleg nimic. Regele Angliei a telegrafiat Reginei Maria cã oferã ospitalitate în Anglia, ei ºi copiilor ei. Aceastã ºtire aflatã din anturajul Reginei produce o deprimare adâncã la Cartierul nostru. Noiembrie 24: Comunicat: „Armata rusã a propus armistiþiu vrãjmaºului. Armata românã fãcând parte din acelaºi front, guvernul a hotãrât sã participe la aceastã propunere.“ Armistiþiul a fost iscãlit la Focºani de cãtre Generalul Lupescu, Colonel Condeescu, Rãºcanu ºi Manolescu! Aici am ajuns ... Cât mai putem sta la Iaºi ºi încotro ne ducem? Decemb[rie] 24: Pom de Crãciun în casa Reginei. Toatã Casa Militarã ºi Civilã. Eu primesc din partea Regelui fotografia sa cu autograf. Decembr[ie] 27: Nunta de Argint a Suveranilor. Dejun pentru demnitarii Curþii. Discursul lui Barbu ªtirbei. Primul Ministru a þinut o cuvântare la care a rãspuns Regele. Guvernul oferã douã inele de oþel, în locul celor de argint. Asistã Generalii Grigorescu, Vãitoianu ºi Presan, care în numele armatei oferã Reginei „Virtutea Militar㓠clasa I.

Vã mulþumesc din tot sufletul, amândorura, pentru mesajul cald. Sunt încã separat de familia mea. Fie ca Bunul Dumnezeu sã vã binecuvânteze, pe voi ºi poporul român, fie ca Domnul sã vã aducã victoria finalã ºi împlinirea tuturor dorinþelor – Nicolae. (n. red.) 2 În locul lui Victor Antonescu, numit ministru al României la Paris. (n. red.) 3 Buhman se referã, probabil, la ziua de 22 iulie: Sf. Mironosiþã întocmai cu Apostolii – Maria Magdalena. (n. red.) 1

194

1918 Triunghiul Morþii/ Iaºii în 1918/ Trupele noastre la Chiºinãu/ Tezaurul de la Moscova/ Demisia Cabinetului Brãtianu/ Înaintãri de Generali/ Terminarea stãrii de rãzboi/ Guvernul Averescu/ Ce spun bucureºtenii despre Suverani/ Ucraina încheie pace/ Eracle Nicoleanu/ Carnea de cal/ Întâlnirea Regelui cu Czernin/ Pacea de la Brest-Litowsk/ Consiliu de Coroanã/ Regina ºi Aliaþii/ Regele Ferdinand despre audienþa cu Czernin/ Colonelul Boyle/ Plecarea misiunilor strãine/ Bombardarea Parisului/ Refugiaþii se înapoiazã/ Noul Guvern/ Averescu demisioneazã din armatã/ Legãtura cu restul þãrii/ Alipirea Basarabiei/ Pãmânt de pe domeniile Regale/ Plecarea mea la Bucureºti/ Tratatul de pace ºi frontierele noastre/ Demisia Contelui Czernin/ Prezan demisioneazã/ Loïe Fuller/ Pacea de la Bucureºti/ Cercetaºii/ Moartea lui Delavrancea ºi Coºbuc/ Explozia muniþiilor/ Zile de destindere la Iaºi/ Suveranii la Bicaz/ Parastas pentru cei cãzuþi/ Deschiderea Corpurilor Legiuitoare/ Noul cãlindar/ Asasinarea Tzarului/ Ce crede Prinþul Carol/ Cazul Lambrino/ Frontul bulgar cedeazã/ Abdicarea Tzarului Ferdinand/ Germania cere pace. Turcia se prãbuºeºte/ Wilson ºi condiþiile de pace/ Suveranul ovaþionat/ Noul guvern Coandã/ Se dã pãmânt/ Noi mobilizãm/ Prezan ºef al Statului-Major/ Ultimatumul nostru cãtre Germania/ Alipirea Bucovinei/ Plecarea mea definitivã la Bucureºti/ Guvernul Coandã/ Plecarea Suveranilor la Bucureºti/ Alipirea Ardealului/ Iarãºi la Cotroceni. Intrarea oficialitãþilor române în Bucureºti – ªoseaua Kiseleff

195

Mereu ni s’a vorbit de aºa-numitul Triunghi al Morþii! Tot ce a mai rãmas din armata noastrã, Suveranii cu familia, guvernul ºi autoritãþile mai de cãpetenie, urmau sã se retragã în Rusia ºi anume la Kerson. De acolo armata trebuia s㒺i facã drum prin Mesopotamia pânã ajungea la frontul aliaþilor. Nouã, la cartier, ni se fãcuserã ºi paºapoartele cu fotografii, vizate de autoritãþile ruse; vagoanele noastre se ºi modificaserã pentru calea feratã ruseascã lãrgitã. Aºteptam acuma ordinul de plecare. Multe personaje din oficialitate ºi chiar unii particulari privilegiaþi s’au ºi stabilit la Kerson, cu o parte din românii care se refugiaserã la Odessa, împinºi de ideea altruistã de a trãi ceva mai bine decât la Iaºi! La Cartierul nostru mâncarea a ajuns modestã de tot; pâine nu prea se dã decât de douã ori pe sãptãmânã, restul e rezervat mãmãligãi. În oraº lipsesc de toate. Când se gãseºte câte ceva apoi e numai cu preþuri de speculã sãlbatecã. Negustorii nu sunt decât niºte fiare! Cofetãriile n’au voie sã punã în vânzare prãjituri, cozonaci sau bomboane. Pe sub mânã, însã, se aflã ºi de astea. Distracþii ar avea lumea: Teatru, Operã, concert simfonic (al 5-lea), cinematografe. Circulaþia noaptea permisã pânã la 12. Pâinea nu se mai poate mânca. Zahãrul e anunþat cu 40 lei kilogr. Dar cine îl mai vede! Vin se gãseºte greu de tot. Într’un ziar citesc urmãtoarele: „Pe ziua de ieri (17/1) s’au vândut în halã picioare de vacã ºi gâtiþe“. Dar carnea cui s’a dat? Unii mãnâncã carnea ºi alþii n’au decât oasele?!... Ianuarie 13: „Trupele noastre chemate de Comandamentul rus al Sfatului Republicii Moldoveneºti au intrat în Chiºinãu. Au fost bine primite de populaþie.“ (Comunicat oficial). În Decembrie trecut, Comandamentul rus mi-a conferit Ordinul „Sfânta Ana“ în gradul de comandor. Circulã zvonul cã ruºii ne-ar fi declarat rãzboi ºi c’ar fi sechestrat tezaurul nostru de la Moscova! La Petrograd, Ministrul nostru Diamandi, împreunã cu tot personalul legaþiei, a fost arestat. Guvernul nostru a protestat. Se încorporeazã contingentul nostru 1919. Adicã asta nu înseamnã nimic. Foarte curios! 196

26/1: Guvernul Brãtianu demisioneazã pentru a lãsa lui Averescu posibilitatea de a trata pacea. Generalii A[rthur]. Vãitoianu ºi Eremia Grigorescu au fost înaintaþi Generali de Corp de Armatã. 28/1: Starea de rãzboi este terminatã. Se demobilizeazã. Noul guvern Averescu: General Averescu; Prim Ministru ºi ad-interim la Externe; C. Argetoianu, Justiþia; C. Sãrãþeanu, Internele; Matei Cantacuzino, Instrucþia Publicã ºi Cultele; Fotin Enescu, Finanþele; General Iancovescu, Rãzboiul; General Culcer, Lucrãri Publice. 31/1: Regele pleacã sã inspecteze divizia a 12-a comandatã de Tiberiu [Traian] Moºoiu, un optimist nestrãmutat, apoi continuã la Blidaru, Coþofãneºti, Pãuneºti, Oneºti, Mãrãºeºti. În Franþa, Regina Maria este aleasã membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase. Documentul este trimis prin pictorul francez Flameng. Delegaþia trimisã la Bucureºti pentru tratativele de pace cu partea ocupatã a þãrii aduce ºtirea cã Carp, Beldiman, Lupu Costache, Virgil Arion, Stere, Neniþescu au declarat cã nu mai recunosc pe Regele Ferdinand ca Rege al României ºi cer sã se aducã o nouã dinastie germanã. La Palat vestea a produs o adâncã impresie. Nimeni n’are curajul s’o spunã în gura mare, dar în oraº se comenteazã deschis. În ultimul timp am avut prilejul sã constat cã o bunã parte a opiniei refugiaþilor în Moldova este astãzi mai mult împotriva Suveranilor decât pentru dânºii. În special Regina este privitã ca autoarea spiritualã a rãzboiului. Regina ºtie asta ºi este, natural, demoralizatã. Scriind aceste rânduri, nu pot sã nu-mi aduc aminte de grelele învinuiri aduse Coroanei, acuma un an, pentru cã nu se decidea mai repede a intra în rãzboi ºi tot aºa nu pot uita manifestaþiile frenetice cu care a fost primitã mobilizarea. ªi asta se numeºte opinie publicã! 1/2 În numele Împãratului Austro-Ungariei, Contele Czernin cere audienþã la Regele. Republica Ucraineanã încheie tratat de pace cu Puterile Centrale. Prefect de Poliþie la Iaºi este numit vechiul nostru prieten din 1913, Colonelul Eracle Nicoleanu. Figurã simpaticã ºi Prefect de Poliþie civilizat. Are s’o dovedeascã ºi mai târziu la Bucureºti. Ziarele de azi dimineaþa aduc o ºtire care a cam dezmorþit niþel umorul dispãrut al Bucureºtenilor: „Cu începere de astãzi se pune în vânzare carne de cal cu un leu ºi 50 kilo. Fiecare familie are dreptul sã cumpere douã kilograme.“ Douã deodatã ...! La Paris, în timpul rãzboiului din 1871, s’au 197

tãiat animalele grãdinii zoologice, ca sã poatã da parizienilor o bucãþicã de carne. Unul din restaurantele principale de prin acele vremi a oferit clienþilor sãi vechi ºi preferaþi, fripturã din trompã de elefant ºi au cerut ºi parale bune pentru aºa delicatesã! Prin urmare, ce sã ne mai plîngem noi! Regele inspecteazã marele spital din faþa Teatrului Naþional. Februarie 13: Sosirea lui Czernin. Astãzi cãtre amiazã sosi ministrul Austro-Ungariei la Focºani. Comandantul german de acolo îi puse la dispoziþie câteva automobile cu care pornirã, în mare vitezã, spre poziþiile situate în susul Siretului. Dinspre apã sufla un vânt îngheþat. Dealurile erau albite de zãpadã pânã la poalele lor. Se zãreau conturate de omãt liniile întortocheate ale poziþiilor. Drumul fusese deblocat. La Pãdureni a scoborât Ministrul din maºinã ºi s’a urcat în vagonul salon care l’a adus la Rãcãciuni, unde a trebuit sã aºtepte câteva minute sosirea trenului regal român. Czernin trecu singur în vagonul Regelui. Suveranul îi întinse mâna, mut, ºi luã loc în faþa lui, tãcut ºi posomorât. Dau mai jos versiunea germanã publicatã ceva mai târziu. Autorul acestei descrieri nu poate fi altul decât Ministrul, deoarece la întrevedere n’a asistat nimeni decât Regele ºi el. Acesta din urmã spune: „La vederea acestui om mãrunt ºi cam slãbit, îmi reamintii de unchiul sãu Carol. Mi-au revenit în minte ceasurile amare pe care am fost silit sã [le] aduc acelui Domn bãtrîn. Când am spus bãtrânului Rege: «Un cuvânt dat este un cuvânt dat, un tratat este un tratat. Onoarea porunceºte Maiestãþii Voastre de a scoate sabia pentru alianþa juratã.» bietul Rege s’a aruncat plângând asupra mesei sale, ºi-a smuls de la gât decoraþia Ordinului «Pour le Merite», de care era atât de mândru. Da – din cauza acestei dureri a murit bãtrânul Rege, ºi Carmen Sylva l’a urmat puþin dupã aceea, cu inima zdrobitã. ªi acuma, iatã-l aci, în faþa mea, pe acest nepot al lor, care probabil nu avea nici-o înþelegere pentru asemenea torturi de conºtiinþã. Jucase ºi ... pierduse!“ Czernin ºtia cã Regele avea vorbirea dificilã, cã în timpul audienþelor abea scotea un cuvânt, aºa cã, vrând-nevrând, se decise a începe convorbirea. „Eu n’am venit sã cer pace. Sunt aici din ordinul Împãratului ºi Rege care, cu toatã trãdarea României faþã de Monarhie ºi Puterile Centrale, vrea sã foloseascã blândeþea ºi menajamentul, în caz cã Maiestatea Voastrã vrea sã încheie pace imediat, în condiþiunile hotãrâte de cele patru puteri. Mã pot referi la scrisoarea personalã a Stãpânului Meu Imperial, predatã Maiestãþii Voastre acum douã sãptãmâni de cãtre Colonelul Randa, în care 198

vorbeºte de ameninþarea generalã la care este supusã, în toatã lumea, ideea monarhicã, din cauza revoluþiei. Stãpânul meu Imperial se adreseazã Maiestãþii Voastre ca un camarad de Corp – ca sã zic aºa – pentru a’i arãta toate pericolele ce ameninþã toate tronurile.“ Czernin aºtepta rãspunsul, dar Regele îºi neteza barba, tãcut, privind jenat, la o parte. „Dacã însã Maiestatea Voastrã nu primeºte condiþiunile,“ urmã Czernin cu voce ridicatã, „atunci continuarea luptei este inevitabilã, ºi asta înseamnã, dupã cum Maiestatea Voastrã trebuie sã admitã, sfãrºitul României ºi, în acelaºi timp, ºi sfârºitul Dinastiei, cãci superioritatea noastrã militarã este astãzi atât de mare, prin liberarea frontului nostru de la Baltica pânã la Marea Neagrã, încât putem spori numãrul trupelor noastre cu mult, faþã de trupele voastre.“ „Nu uitaþi,“ întrerupe Regele pe Czernin, „cât de minunat s’au luptat oºtile mele la Mãrãºeºti.“ „Cu atât mai uºor va fi acuma Maiestãþii Voastre de a încheia o pace onorabilã.“ „Condiþiunile sunt îngrozitoare,“ rãspunse Regele. „Maiestate suntem perfect informaþi cã de la prãbuºirea frontului rusesc, domneºte la trupele voastre lipsã de muniþiuni, cãci sus în Moldova nu aveþi posibilitatea de a satisface cele mai simple nevoie ale armatei.“ „Regele Belgiei dispune de un teritoriu ºi mai mic,“ replicã Regele. „Regele Serbiei nu mai are în stãpânirea sa nici un petec al þãrii sale ºi totuºi nici unul nu încheie pace.“ „Belgia este împãturitã între Anglia ºi Franþa, resturile armatei sârbeºti stau la Salonic între trupe franceze ºi engleze, þara Maiestãþii Voastre însã, se aflã într-o situaþie îngrozitoare, între atât de ameninþãtoarea revoluþie cât ºi de trupele noastre care înainteazã.“ „Fãrã Dobrogea nu poate respira România,“ rãspunse Regele. „Este cu neputinþã a izola þara complect de mare. Despre restituirea Dobrogei vechi s’ar putea sta de vorbã.“ „Dacã Maiestatea Voastrã se plânge de condiþiuni prea grele,“ zice Czernin zâmbind amabil, „atunci rog a vã gândi ce condiþiuni ar fi pus România dacã Dv. aþi fi ajuns la Budapesta, cãci doar ãsta a fost þelul rãzboiului. De altfel, sunt gata a garanta cã România nu va fi complect tãiatã de la mare ºi cã va primi o trecere spre Constanþa.“ „Nu se va gãsi niciodatã un minister care sã admitã aceste condiþii.“ „O asemenea formaþiune de Cabinet este la urma toatã o chestiune internã a României, dar eu am dobândit la Bucureºti impresia cã un cabinet 199

Marghiloman ar fi în stare sã accepte aceste condiþii pentru a salva România. Pacea oferitã pare numai la prima vedere atât de rea, cãci noi oferim României ajutorul nostru pentru a recãpãta Basarabia, aºa cã la urma toatã veþi primi mai mult decât aþi pierdut.“ „Basarabia?“ Regele schiþã un gest de refuz. „Ce sã facem noi cu Basarabia? Aceastã þarã infectatã de bolºevism nu poate forma niciodatã o compensaþie pentru Dobrogea.“ Czernin ridicã din umeri. „Bulgaria n’a uitat atacul Dv. din 1913. Bulgaria nu poate ceda. România a jucat prea riscat ºi a pierdut. Eu sunt aici pentru a mijloci condiþiunile de platã. Eu accentuez cã aceasta se face numai de dragul principiului Monarhiei, cãci în momentul de faþã existã o oarecare «baisse» pe piaþã, pentru Coroane, scãdere ce poate ajunge chiar la o «derutã» dacã se mai aruncã ºi alþi Regi pe piaþã. Maiestatea Voastrã sã ierte aceastã expresie comercialã, dar eu am tratat câteva zile cu Trotzki ºi cu tovarãºii sãi la Brest-Litovsk ºi acolo te obiºnuieºti cu asemenea consideraþii realiste. Socot cã Maiestatea Voastrã nu ignoreazã cã aceste simpatii ale Imperialului meu Stãpân nu sunt împãrtãºite nici de cãtre Împãratul Germaniei ºi nici de cãtre poporul german, mai ales de când s’a fãcut cunoscut în ce chip neomenos au fost maltrataþi ºi torturaþi, în lagãrele lor, prizonierii de rãzboi ai Puterilor Centrale.“ Într’adevãr, Regele se înroºi în faþa acestei ruºini. „Gândiþi-vã, Conte, cã eu n’am intrat de bunã voie în rãzboi. Dv., cu toate cã aþi fi putut studia care sunt puterile unui Rege în aceastã þarã, ignoraþi complect situaþiunea mea. Cum aº fi putut eu, singur, sã înving argumentul de cãpetenie al lui Brãtianu: Lira sterlinã se menþine la acelaºi curs ridicat, pe când acel al mãrcii scade – aºadar viitorul învingãtor va fi Anglia ºi România trebuie sã se alipeascã Antantei.“ „Cursurile se vor modifica straºnic,“ rãspunse Czernin, „când atacul german din primãvara asta va aduce deciziunea definitivã.“ „România trebuie sã fie cu deosebire prudentã,“ rãspune Regele. „Germania poate trãi mai departe ºi dupã pierderea câtorva provincii, pe când la o þarã atât de micã ca România se pune chestiunea de a fi sau de a nu mai fi. La aceasta sã se gândeascã Germania totdeauna.“ „ªi Austro-Ungaria luptã pentru existenþa ei,“ replicã Czernin. „ªi totuºi ar fi fost în putinþã Ungariei sã amelioreze raporturile ei cu România.“ „România,“ zise Czernin care s’a fãcut cã nu aude observaþia Regelui, „va primi Basarabia în schimbul concesiunilor fãcute la vest în Dobrogea“. „Pentru rãspunsul ultim trebuie sã mã sfãtuiesc cu guvernul meu“, rãspunse Regele ºi se ridicã. Convorbirea era terminatã. 200

Pe când Czernin pleca la sud ºi Regele spre nord, frumoasã ºi nici în nenorocire descurajatã Regina din Iaºi telegrafia la Londra marilor aliaþi sã nu uite niciodatã micul ºi bravul popor al Românilor, ale cãror inimi vor bate totdeauna pentru înaltele þeluri de libertate, democraþie ºi dreptul popoarelor de a hotãrî ele singure asupra propriilor lor soarte. Febr. 16: Audienþa la Regele a Generalilor Averescu ºi Grigorescu. Se strecoarã ºi la noi oarecare informaþii despre întâlnirea Regelui cu Czernin. Regele s’a înapoiat distrus. Regina povesteºte cã Czernin n’a fost nici mãcar politicos faþã de Regele. Neumann îmi spune cu vocea stânsã cã s’a speriat când l’a vãzut pe Regele intrând pe uºã. Era verde la faþã ºi respira cu greutate. S’a întins pe canapea ºi a rãmas nemiºcat mai bine de o jumãtate de ceas, pe urmã a cerut un pahar cu apã. Noi suntem consternaþi. Jean Florescu cu energia ºi cu logica sa strânsã reuºeºte sã ne dea curaj ºi nãdejde. Astãzi Austriecii sunt în nordul Basarabiei. 17 Febr: Austria cere rãspunsul nostru înainte de orele 12. Febr. 19: La Brest-Litovsk se încheie pacea între Rusia ºi Puterile Centrale. Februar 20: Astãzi la orele 10 dimineaþa a fost un Consiliu de Coroanã sub preºedinþia Regelui, timp de douã ore. Generalul Averescu ºi-a dat demisia, dar Regele o respinge. În consiliu, guvernul a decis sã înceapã tratativele de pace. Reprezentanþii partidelor liberal ºi conservator au fost de pãrere cã în condiþiile propuse, pacea nu trebuie acceptatã. Regele declarã cã deoarece nimeni nu mai sprijinã rezistenþa noastrã, el era gata sã primeascã dureroasele condiþii de pace. Generalii care au luat parte la acest Consiliu au emis opiniunea cã condiþiunile impuse nouã sunt atât de grele, încât este mai bine sã luptãm mai departe. La despãrþire au declarat cã se înapoiazã la unitãþile ce comandã pentru a organiza rezistenþa. Eu am aflat din izvoare deosebite ºi toate demne de încredere cã aceastã rezistenþã se pregãteºte mai de mult. De la Cartierul Reginei aflu astãzi cã, cu prilejul consfãtuirilor dintre Regele ºi Regina cu privire la tratatul de pace, ea a încercat sã convingã pe Regele de a abdica. Pânã acuma dânsa fusese aceea care pãstrase mereu încrederea într’un viitor bun, dar faþã de situaþia creatã prin ultimele evenimente ºi probabil influenþatã de mentalitatea realistã a Colonelului Balif care înclina uneori spre pesimism, ºtirea mi se pare privitã ca posibilã. Febr. 22: Ni se aduce o nouã ºtire proastã. Misiunile militare aliate, aflãtoare la Iaºi, îºi pregãtesc plecarea. Regele a invitat azi la dejun misiunea francezã, iar Regina a învitat la un ceai celelalte misiuni în palatul ei. 201

Se prezintã în audienþã la Regele ºi la Regina Colonelul canadian Boyle, care vine din Rusia, ataºat la comisiunea noastrã de aprovizionare ºi la Direcþia Cãilor Ferate ruseºti pentru sud-vest. Are reputaþia de a fi un om cu mult curaj ºi voinþã. Ulterior are sã ne fie de mare folos. Telegrafia fãrã fir, postul Nauen din Germania anunþã condiþiunile de pace cu noi ºi adaugã cã le-am acceptat. Februar 24: Azi la orele 10 au plecat misiunile militare engleze, americanã ºi italianã. În formaþia trenului se aflau câteva vagoaneplatformã, pe care se instalaserã mitraliere ºi trupa înarmatã pânã în dinþi, ca precauþiune pentru trecerea prin Rusia aflãtoare în plinã revoluþie ºi nu tocmai prietenoasã aliaþilor noºtri. Noaptea la 12 ºi 30 a plecat misiunea francezã. Câteva minute înainte de plecare au sosit cu automobilul Regele ºi Regina, care s’au urcat în vagonul lui Berthelot ºi ºi-au luat rãmas bun de la dânsul. Regina avea lacrimi în ochi. Febr 25: Soseºte la Iaºi Nicolai Miºu, Ministrul nostru la Londra ºi Ministrul Casei Regale. Febr. 26: Astãzi dimineaþa primesc telegrama postului nemþesc Nauen, care anunþã bombardarea Parisului cu un tun de mare calibru, instalat la 120 Km depãrtare de capitala Franþei. Am arãtat-o Generalului Râmniceanu, artilerist ºi ºeful Casei Militare Regale (Generalul Mavrocordat primise întru timp o misiune în strãinãtate, ca ºi Contra-Amiralul Graçoski, ataºat Crucii Roºii Internaþionale de la Berna). La citirea ºtirii, generalul a avut acelaºi acces de hilaritate ca ºi acum un an în urmã, când i-am vorbit la Zorleni de prezicerea revoluþiei ruse. „Cum se poate“, spune el, „sã se gãseascã oameni cu mintea întreagã care sã creadã aºa poveste nãstruºnicã. Asta s’o spuie nemþii altora, nu mie, cogeamite generalul de artilerie!“ Ceea ce-i mai nostim din toatã istorioara asta, este cã Generalul a exprimat ºi faþã de Regele convingerea de mai sus... 27/2: Membrii comisiunei de pace pleacã iarãºi la Bucureºti. Se redeschide aici la noi vechea ºi binecunoscuta cofetãrie a elveþianului Georges, astãzi Furniak, localul foarte apreciat ºi mai ales foarte gustat al anilor mei de tinereþe, acela al copilãriei mele, tot din strada Lãpuºneanu, în casele Drosso, care a introdus pentru întâia datã la Iaºi îngheþata napolitanã. Martie 2: Actul de la Buftea nu este decât un fel de prelungire a armistiþiului. Tratativele nu se dau publicitãþii acum. Martie 5: Încep sã se înapoieze la Iaºi o parte din Românii care se refugiaserã la Odessa. Povestesc lucruri uluitoare. Unii din ei au fost închiºi 202

ºi maltrataþi iar alþii, dintre intelectuali, obligaþi sã cureþe zilnic latrinele publice! Demobilizarea armatei noastre se face treptat, începând de la 1 martie. O parte din refugiaþii stabiliþi la Iaºi încep sã se înapoieze la casele lor. Mãsura va deveni probabil obligatorie. Martie 6: Noul guvern: Alex. Marghiloman; Preºedinte al Consiliului ºi Ministru de Interne; C. C. Arion, Externele; S. Mehedinþi, Instrucþia Publicã ºi Culte; General Culcer, Lucrãri Publice; Grigore Cantacuzino, Agriculturã ºi Domenii; D. Dobrescu, Justiþia; Miºu Sãulescu, Finanþele; General Hârjeu, Rãzboiul; Const. Meissner, Industrie ºi Comerþ. Guvernul a depus azi jurãmântul. Martie 7: Generalul Averescu demisioneazã din armatã. Negocierile de pace se duc la Palatul Cotroceni din Capitalã. Martie 15: Se redeschid legãturile de cãi ferate dintre Moldova ºi restul þãrii. Martie 25: Regina a plecat la Comãneºti iar Regele la T. Ocna, Oneºti, Caºin ºi la 26 la Coþãfãneºti. În urmã viziteazã divizia Generalului Moºoiu care a rãmas un optimist inalterabil. Martie 27: Regele pleacã la Tecuci. Martie 28: Basarabia se declarã alipitã României. Cu câteva zile mai înainte Al. Marghiloman fusese la Chiºinãu, unde populaþia i-a fãcut o primire cu urale. Martie 30: Te Deum la Mitropolie pentru serbarea solemnã a alipirii Basarabiei la noi, urmat de un dejun de galã la Regele, oferit Basarabenilor. Pe Piaþa Unirii, în faþa hotelului „Traian“ mare manifestaþie de bucurie. A sosit numaidecât ºi muzica militarã ºi s’a încins o horã la care au luat parte toþi din Cartierul Regal. Mare entuziasm când au sosit Prinþesele ºi au intrat în horã, mai ales când a vãzut lumea cã ele cunosc la perfecþie dansurile româneºti. În sfârºit, am avut ºi noi o zi mai veselã, dar ... Regele adreseazã o scrisoare cãtre Administratorul Domeniilor Regale, în care spune cã pânã la votarea reformelor constituþionale doreºte cã pe Domeniile Regale, cei care se întorc de pe front (sau pe proprietãþile sale particulare) sã fie deja, sub formã de obºte sau arendã, puºi de îndatã în folosinþa pãmânturilor ce li se vor cuveni. În oraº, se dovedeºte cã negustorii au dosit provizii alimentare ºi enorme stocuri de materiale, pe care încep acuma, cã s’a isprãvit starea de rãzboi, sã le scoatã la ivealã pe preþuri fantastice. Toatã lumea exasperatã cere 203

intervenþia energicã a autoritãþilor sub ai cãror ochi indiferenþi se petrec toate acestea. Prin oficiul telegrafic al Comisiunei de Pace din Bucureºti primesc o telegramã care’mi anunþã cã nevastã-mea se aflã serios bolnavã. Prin mijlocirea Regelui, obþin permisiunea de a putea pleca la Bucureºti pentru 10 zile. Înainte de a mã înapoia, am fãcut o vizitã la Palatul Cotroceni ºi, la sosirea mea la Iaºi, i-am raportat Regelui tot ce mi s’a pãrut vrednic de istorisit. Am gãsit, cum era ºi de aºteptat, toate autoritãþile noastre sub controlul nemþesc. Mi s’a pãrut cã la Bucureºti lumea se cam deprinsese cu stãpânirea duºmanã ºi cã ceea ce la Iaºi era privit ca o grozavã catastrofã, în Capitalã era întâmpinat cu oarecare sânge rece. Aº dori sincer sã mã fi înºelat, dar totuºi, am avut impresia, de câteva ori, cã vederea uniformei mele a trezit la unii surâsuri de compãtimire. Fireºte, acum eram cei bãtuþi ºi umiliþi ºi cerºeam la Bucureºti o pace indulgentã. Materialiceºte, viaþa este mai puþin grea decât în Iaºi, dar atmosfera moralã ºi sufleteascã este indiscutabil cu mult inferioarã celei ieºene. M’am speriat de numãrul ºi varietatea de „Ausweis“-uri ce trebuie sã le ai la îndemânã la fiecare pas. Am putut sã mã încredinþez, din vãzute, pe drumul de la Iaºi la Bucureºti, de feluritele construcþii nemþeºti destinate a complecta aservirea economicã a þãrii, pentru ani ºi ani de acuma înainte. ªi asta era într’adevãr extrem de deprimant. Am mai constatat cã elementul evreiesc era în plinã fraternitate cu ocupanþii care se foloseau de el în toate împrejurãrile. N’am mai avut curajul sã spun Regelui cã în anumite cercuri româneºti, Dinastia pierduse din prestigiu ºi popularitatea ei, dupã cum iarãºi n’am vrut sã’i povestesc cã diverse doamne din lumea bunã Bucureºteanã, cunoscutã personal de Suverani, se complãceau într’o duioasã comunitate sentimentalã cu învingãtorii. Nevastã-mea se refãcea încetul cu încetul ºi eu trebuia sã mã înapoiez. Îmi era o milã adâncã s’o las iar, pe dânsa ºi pe fete, ºi cu toate cã mã purtam cu nãdejdea cã nici noi nu vom mai sta mult în Moldova, am plecat foarte descurajat ºi amãrât peste mãsurã. Sãrbãtorile Paºtelor Regina ºi Prinþesele le petrec la Oneºti ºi Coþãfãneºti. Acolo soseºte Steinebach de la Palatul Cotroceni. Istoriseºte cã Generalul Mackensen, Comandantul Bucureºtiului, se poartã bine cu populaþia. Regina nu revine la Iaºi decât la 10 Iunie. În ziua de 27 Martie, Sfatul Þãrii adunat la Chiºinãu a votat alipirea Basarabiei la România. Din cei 140 membri, aproape toþi au votat pentru, 36 abþinându-se, iar 3 au votat contra. 204

Tratatul de pace prevede strãmutãri de graniþe, în paguba noastrã, la punctele T. Severin, Predeal, Buzãu, Ghimeº, Bicaz ºi Tulgheº. La 30 Martie Regele este în Iaºi. April 1: Un comunicat oficial anunþã cã trecerea în Basarabia este liberã. Azi a fost înmormântarea Colonelului C. I. Creangã, fiul lui Ion Creangã. Telegrame din strãinãtate anunþã demisia Contelui Czernin, provocatã de acuzarea ridicatã din partea lui Clemenceau contra fostului Ministru austriac, cã acesta ar fi falsificat textul scrisorii Împãratului Carol al AustroUngariei cãtre Principele Sixt de Bourbon care fusese însãrcinat, dupã cum se ºtie, de a începe tratativele unei pãci separate între aliaþi ºi Monarhie. La Curtea noastrã ºtirea a produs mare satisfacþie, dat fiind rolul agresiv pe care l’a jucat Czernin cu prilejul negocierilor cu noi precum ºi pentru atitudinea faþã de Regele nostru, consideratã ca obraznicã. Regina, mai ales, e adânc mulþumitã. Are dreptate, cãci prea au fost umiliþi Suveranii. April 5: Generalul Prezan a demisionat din armatã ºi a cerut regularea drepturilor sale la pensie. Ieri a fost pentru ultima datã la Marele Cartier ca s㒺i ia rãmas bun de la colaboratorii sãi. L’am vãzut când a plecat de la Regele, cãruia i se prezentase. Era trist ºi amãrât, cu toatã osteneala ce’ºi dãdea de a pãrea liniºtit. Mi-a spus cã se simte obosit ºi sã duce s㒺i vadã la Schineta de bucata de pãmânt rãmasã multã vreme pe mâini indiferente. Noi, însã, suntem convinºi cã în scurtã vreme va apare iar între noi. Întru timp, Regele a inspectat Regimentul de Vânãtori de Munte din Piatra N[eamþ], de sub comanda Principelui Carol. Un aviz oficial anunþã cã ofiþerii demobilizaþi pot pleca în fiecare zi spre teritoriul ocupat, câte 15 persoane zilnic. La 14 April sosesc la Iaºi ultimii refugiaþi din Kerson. Renumita dansatoare americanã Loïe Fuller, o mare admiratoare a Reginei noastre, pleacã din Paris spre America pentru a aduna fonduri destinate a veni în ajutorul României. Îmi pare foarte rãu cã n’am putut sã iau ºi eu parte la inaugurarea bojdeucãi lui Ion Creangã, fostul meu profesor de clase primare. Au vorbit acolo, cu acest prilej, rectorul Universitãþii Dr. Leon ºi A. C. Cuza. Ar fi fost frumos cã unul din foºtii elevi ai lui Creangã s㒺i poatã spune ºi el câteva cuvinte omagiale. Mai 1: Se reia oficial traficul corespondenþei de toate categoriile între Moldova ºi teritoriul ocupat. 205

Aprilie 23: Regele, Prinþul Carol ºi întreaga Curte asistã la serviciul religios de la Mitropolie în Vinerea Mare ºi noaptea Învierii. Aprilie 24: În Bucureºti s’a iscãlit astãzi la orele 12 pacea intitulat㠄Pacea de la Bucureºti.“ Nu aduce mare emoþie la noi aceastã ºtire, întâi pentru cã ne aºteptam la ea ºi al doilea pentru cã nimeni nu crede în durata ei. În apus frontul aliaþilor se miºcã mereu, ºi încã bine, ºi toatã nãdejdea noastrã se îndreaptã într’acolo, de la început! Mai 26: La Mitropolie a avut loc astãzi un serviciu religios pentru Unirea Cercetaºilor Basarabiei cu legiunile din þarã. Inspector General este Mugur. Au luat parte Regele ºi Prinþul Carol. Mai 27: Se dizolvã parlamentul ºi se fixeazã data noilor alegeri. Mai 28: A încetat din viaþã, la Iaºi, Barbu Delavrancea, la vârsta de 60 ani. Se anunþã, de asemenea, ºi moartea lui Gh. Coºbuc. Numai în câteva zile dispar douã mari figuri ale literaturii româneºti. Mai 10: Azi ne-au sosit pentru întâia datã toate ziarele din Capitalã. Ne-am repezit cu lãcomie la ele ºi le-am citit toate câte erau! Ne este dor de oraºul nostru ºi de ai noºtri. Începem a întrezãri înapoierea. Dar ... cine ºtie când?... Mai 11: Astãzi, la orele 10 ºi ceva, s’a produs o explozie atât de formidabilã, cã s’au zguduit casele ca pe timpul unui cutremur, urmatã de o serie nesfârºitã de alte explozii, una mai violentã decât alta. Înspre rãsãrit se înãlþa o coloanã de fum negru ºi des ce acoperea soarele. Lumea fugea din case, neºtiind ce se întâmplã. A explodat marele depozit de muniþii de la Socola. Adevãratã catastrofã. Obuzele ºi ºrapnelele zburau în aer ºi explodau la mari distanþe. Luaserã foc ºi proiectilele de 250. Pânã acum se vorbeºte de 45 morþi ºi peste 80 rãniþi. Ofiþerii ne spun cã numãrul victimelor este mult mai mare. Satul ºi schitul Vlãdiceni sunt complect distruse. Se presupune cã explozia a pornit de la o cantitate de capse care s’au aprins fiind lãsate în bãtaia soarelui! Pagubele sunt considerabile, cãci de unde sã ne mai vie alte muniþii ... La faþa locului au venit Prinþii Carol ºi Nicolae, mai târziu Regina cu Prinþesele. Mulþi cred cã focul ar fi fost pus. Fãrã sã vreau îmi reamintesc de argumentul ameninþãtor ridicat de Czernin cu prilejul discuþiei de la Rãcãciuni: „Muniþiuni nu mai aveþi ºi nici posibilitatea de a vi le procura“. Mie mi se pare ciudatã explozia asta, tocmai acuma, când s’ar putea sã mai avem [nevoie]1 de muniþii! Odatã cu sfârºitul rãzboiului se aratã încercãri, cam timide, încã de a oferi publicului ieºean, dupã atâtea zile posomorâte ºi câte un element distractiv. Concertele simfonice au loc mai des, cu Gh. Enescu. Teatrul 206

Naþional cu concursul Mãrioarei Ventura oferã programe destul de variate; Tãnase ºi Niculescu-Buzãu joacã reviste de actualitate într’o grãdinã de varã. Se anunþã din Bucureºti sosirea companiei lirice Gabrielescu, vechea noastrã cunoºtinþã. Artistul de operetã Carussi ºi-a fãcut apariþia. Cinematografe avem douã. Multã lume întâlneºti plimbându-se dupãamiezile sau serile, în frumoasa grãdinã de la Copou, doritoare de a putea pãrãsi pentru câteva clipe camerele supraîncãrcate ale gazdelor ieºene. La fiecare restaurant, cârciumã sau bodegã, cântã lãutari. La „Monte Carlo“ se joacã cãrþi. Chefuri se fac la „Viaþã Lungã“. Birje luxoase la dispoziþie. Cu începutul vremii frumoase Suveranii fac dese ºi lungi escursiuni în împrejurimile Iaºului, care într’adevãr sunt foarte frumoase. Mai ales Regele, mare admirator al naturii, este încântat de toate aceste plimbãri. Suveranii îºi manifestã dorinþa de a se stabili pe timpul verii la casa de pe domeniul Coroanei Bicaz. Eu cred cã Regele are, într’adevãr, mare nevoie de o schimbare de aer ºi de oarecare liniºte. Mie nu’mi face impresia de a fi un om cu mare rezistenþã fizicã, cu toate cã mãnâncã bine. ªtiu însã cã Hohenzollernii n’au duratã lungã de viaþã. Fireºte, pleacã ºi copiii. Regina vrea sã se ocupe ºi de spitalele din acea regiune a Moldovei ºi, dupã câte aud, ar avea intenþia de a rãmâne la Bicaz vreo trei luni. Nu vor sã aibã acolo nici mãcar un oficiu de telegraf. Eu sunt convins cã vor sã evite, pe cât se poate, a trãi în acelaºi oraº cu misiunea militarã germanã care, conform tratatului de pace, trebuie sã soseascã în curând la Iaºi. Mai 16: Regina a plecat la Bicaz. Mai 23: Azi a început a se vinde pe furiº pâine albã. În mahalaua Bahluiului, într-o cãsuþã pitulitã, poþi gãsi bomboane fondante de prima calitate ... dacã ai parale ...! În vitrina unui magazin de parfumerie din strada Lãpuºneanu, fost „Darmet“, am vãzut expus un flacon de parfum „Mille fleurs“ pe preþul de lei 2500! Mai 27: Familia Regalã vine la Mitropolie pentru parastasul ce se oficiazã întru pomenirea celor cãzuþi pe câmpurile de luptã. Dupã ceremonie defilare. Seara, la Cartierul Regelui prânz la care au fost invitaþi toþi generalii ºi comandanþii care au laut parte la parastas. Au fost douã mese mari: una prezidatã de Regele ºi cea de a doua de Prinþul Carol cu Prinþesa Elisabeta. Iarna aceasta aproape n’am avut zãpadã. Acuma, primãvara este una din cele mai secetoase de care’ºi aduc aminte ieºenii. Seceta continuã cu cãlduri mari. Sunt grave îngrijorãri pentru recoltã. Azi s’au deschis Corpurile Legiuitoare. Asistã Regele ºi Principele Carol. Cortegiul pleacã de la Palat la orele 12. 207

Iunie 11: Se deschide renumita cofetãrie ºi restaurant cu berãrie al lui Tuffli, în localul Jockey Clubului, la parter. Pe ziua de azi nu s’a gãsit nimic prin pieþe. Alimente nu sunt, nici zarzavaturi, nici zahãr. Lumea alarmatã s’a adunat în faþa Primãriei cerând de mâncare. Sãrãcimea o duce neînchipuit de greu. Kilogramul de mãlai se plãteºte cu 3 lei, dar a devenit rar. Ziarele cer mãsuri drastice pentru stãvilirea progresivã a preþurilor. Suveranii sunt la Bicaz. Când este nevoie, Miniºtrii se duc acolo cu automobilul. Iunie 22: Dupã o secetã nemaipomenitã ºi cãlduri excesive cade o ploaie abundentã ºi binefãcãtoare asupra întregii Moldove. Iulie: Un aviz oficial proclamã solemn cã dnii senatori ºi deputaþi care pleacã la Bucureºti, trebuie sã prezinte un certificat anume ca sã fie scutiþi de despãduchire. Se vede treaba cã fãrã certificat, dnii senatori ºi deputaþi nu inspirã încrederea necesarã! Alt comunicat anunþã cã la 1 Iulie stil vechi, se va introduce cãlindarul Gregorian ºi se va numãra 14 Iulie. Bine cã ne-am hotãrât ºi noi odatã la unificarea datelor calendaristice. Diverºi ofiþeri care vin de pe front povestesc, fãrã nici un menajament, amãnunte despre purtarea complect lipsitã de demnitate a unor doamne din lumea noastrã bunã împlinind oficiul de infirmiere în bãrãcile de la Coþofãneºti. ªi alte persoane, demne de toatã încrederea, confirmã ºi complecteazã cele de mai sus. Regina îºi serbeazã onomastica la Bicaz unde se serveºte un dejun pentru 30 de persoane. Asistã toatã Familia Regalã, Primul Ministru Marghiloman, Generalul Culcer, Ministrul Miºu, Casele Civile ºi Militare Regale, Prefectul judeþului Neamþ ºi parohul comunei Bicaz. Diverse semne mã fac sã bãnuiesc cã noi mobilizãm pe furiº. Azi, la 15 August, am împlinit doi ani de rãzboi. La 20 [august] Regele soseºte pentru vreo douã zile la Iaºi. Acum câteva zile, în timpul unui dejun la Cartierul Reginei, s’a ivit o discuþie în limba englezã, între Regele, Regina ºi Principele Carol, relativ la evenimentele de mare importanþã ce se succed acuma în fiecare zi. Principele declarã cã dupã convingerea sa, actuala stare de lucruri din Europa se prãbuºeºte, cã dinastiile þãrilor monarhice dispar ºi cã numai doctrina democraticã de stânga este destinatã a conduce în viitor societatea omeneascã. Iatã dar cã se vãdeºte limpede înrâurirea asupra Principelui a fostului sau preceptor, elveþianul Möhrlen, influenþã ce s’a evidenþiat ºi ulterior, cãci de câte ori Principele va fi silit de împrejurãri a lua hotãrâri de 208

importanþã pentru întreaga sa viaþã, convingerile democratice vor predomina. Întrucât mã priveºte pe mine, eu socot cã Principele are dreptate. Un viitor apropiat va arãta cã el a vãzut just. Septembrie 12: Astãzi mi se comunicã o ºtire cu desãvârºire uluitoare ºi atât de fantasticã, cã la început am refuzat a’i da crezare: Principele Carol ar fi fugit cu Dra Zizi Lambrino ºi s’ar fi cununat cu ea la Odessa! Mã informez imediat la Palatul Reginei ºi aflu cã la Bicaz este o întreagã tragedie de familie ºi cã Suveranii ºi-au pierdut complect cumpãtul. Aºadar vestea se confirmã. ªi eu care’mi închipuiam cã cunosc destul de bine pe Principele ...! Descopeream acuma, pentru întâia oarã, una din multiplele feþe ale complexului sãu sufletesc. Viitorul îmi va oferi prilejul sã’i cunosc ºi altele, tot aºa de nebãnuite. Încetul cu încetul au început sã transpire câteva din amãnuntele acestei aventuri cu adevãrat romanþioase. Prinþul Carol vizita deseori familia avocatului Filitti din Bucureºti, acuma refugiat ºi el la Iaºi. Se pare cã prinseserã a se desena începuturile unei idile între Prinþ ºi Dra Filitti. Pãrintele Drei, om cu judecatã, dându-ºi seama numaidecât cã nu putea sã iasã nimic bun din aceastã intimitate, întro zi ºi-a luat frumos familia ºi a plecat la Paris prin Rusia. Confidenþi ai acestei idile fuseserã tânãrul Lambrino, un intim al Prinþului, ºi sora acestuia Dra Zizi Lambrino. Dupã plecarea familiei Filitti din Iaºi, prietenia dintre Prinþul ºi Dra Lambrino a continuat din ce în ce mai strânsã, încât cu vremea prietenia s’a transformat în adevãratã pasiune pentru amândoi. Oricât de puternic, însã, o fi fost sentimentul Drei Zizi, ea a ºtiut sã’l convingã pe Prinþul cã satisfacerea iubirei lor nu se poate realiza decât printr’o cãsãtorie în regulã, aºa cum se obiºnuieºte în toatã lumea ... adicã ori, ori! Faþã cu un asemenea ultimatum, un altul, mai stãpân pe firea sa, sau sã zicem, mai calculat, ar fi executat acuma o savantã retragere strategicã. Prinþul însã, nu ... ªi tocmai aici se aratã acea faþetã surprinzãtoare a firii sale, de care vorbesc mai sus, pentru cã ne era necunoscutã. Pânã atunci fusese aºa de ponderat, stãpân pe sine ºi cuminte, cã’mi venea greu sã’i atribui tocmai lui aºa o trãznaie! Nu trebuie uitat cã Prinþul nu era un simplu particular care, la urma urmei, fiind major, putea sã facã ceea ce’i plãcea, ci era Prinþ Moºtenitor, legat de o sumã de obligaþiuni, care de care mai serioase ºi mai severe, în primul rând era rãspunzãtor faþã de þarã ºi de Suveran pentru toate acþiunile sale. Nu se putea dar explica acþiunea sa 209

decât printr’un sentiment foarte adânc, o patimã, o pasiune mai puternicã decât conºtiinþa, cum întotdeauna au fost ºi vor fi patimile adevãrate. Rãmâne ca viitorul sã ne arate dacã sentimentul sãu de astãzi este într’adevãr amarnica vãpaie a marii pasiuni, care vine peste om o singurã datã în viaþã, sau este numai focul bengal al unei poznaºe aventuri de tinereþe. ªi, aºa, tinerii noºtri au luat un automobil de la un intim al lor, Serdici, ºi au plecat din Iaºi, trustrei, Prinþul trãgându-ºi peste ochi o ºapcã veche cu cozoroc, ºi dându-se drept ºofeur al lui Serdici. La controlul cordonului militar pe care nemþii îl formaserã la frontierã, maiorul austriac din acel punct, care’l mai zãrise pe prinþul prin Braºov, l’a recunoscut. Prinþul declarând cã vrea sã se ducã la Odessa pentru a se cãsãtori cu Dra Lambrino, ofiþerul austriac a fost, fireºte, foarte bucuros sã poatã înlesni Prinþului Moºtenitor al României realizarea unei asemenea aventuri, menitã sã plaseze pe Prinþul într-o luminã puþin favorabilã, considerând ºi momentul ales pentru un asemenea eveniment senzaþional. La Odessa au gãsit un preot al cãrui scrupule n’a putut rezista unei sume de 50.000 lei ºi cãsãtoria religioasã s’a efectuat; dupã care Prinþul a expediat o telegramã Regelui în care spunea cã s’a cãsãtorit cu Dra Lambrino ºi încheie telegrama cu întrebarea: „Acuma ce sã fac?“ – „Sã aºtepþi pe Colonelul Balif“, i-a rãspuns Regele scurt, fãrã sã mai adauge „felicitãri!“ ªi Balif a adus porunca: „Imediat înapoi în þarã“. Probabil cã Prinþul a fãcut dificultãþi pe care Balif le-a semnalat Regelui, cãci iatã telegrama Regelui cu data de 6/19 Septembrie din Bicaz: „Înainte de a vã împuternici de a întrebuinþa forþa, încredinþeazã-te cã nu mai este nãdejde de a obþine revenirea sa la simþul realitãþii. În propriul sãu interes, chiar dacã este irevocabil hotãrât de a pune planul sãu în execuþie, arãtaþi-i monstruozitatea acestei rupturi definitive cu Familia ºi Patria sa, desãvârºitã pe un teritoriu strãin ºi sub protecþia baionetelor strãine, ieri încã duºmanii noºtri. Ferdinand.“ Prinþul Carol cedeazã insistenþelor ºi se înapoiazã în þarã, dar n’a renunþat la proiectul sãu de renunþare la Tron. Regele, care îºi iubeºte fiul, este adânc mâhnit. El reuneºte un Consiliu de Miniºtri. Generalul Averescu ºi Alex. Marghiloman sunt de pãrere a accepta decizia Prinþului. O informaþie din sursã liberalã susþine cã I.I C. Brãtianu ar fi spus cã trebuie lãsat Prinþului timp a se rãzgândi. Principele a fost pedepsit cu 100 zile arest. Dna Lambrino se înapoiazã la Iaºi ºi de acolo a fost condusã de Dna Mavrodi la moºia Huci de lângã 210

Roman, iar Prinþul ajuns la garnizona destinatã lui declarã greva foamei. Regina alarmatã s’a dus la dânsul ºi i-a fãgãduit pe cuvânt de onoare cã la încheierea pãcii Suveranii vor aproba cãsãtoria civilã ºi religioasã ºi tinerii se vor putea stabili în strãinãtate. La aceastã propunere Prinþul rãspunde cã nu vrea nimic altceva decât sã i se aducã nevasta. Bineînþeles, nu au adus-o ºi cãsãtoria a fost declaratã nulã, cãci potrivit Statutului Casei Regale, cãsãtoria unui membru al Familiei Regale nu este valabilã decât cu consimþimântul formal al ºefului Familiei. Dna Lambrino a avut permisiunea a se înapoia la Bucureºti abia în primãvarã. Avocatul Rosenthal insistã cu multã tenacitate pentru a obþine de la tinerii cãsãtoriþi consimþimântul de divorþ. Brãtianu se decide a convinge pe Prinþul de a accepta anularea cãsãtoriei. Se întâlnesc la Iaºi ºi Brãtianu scrie Regelui cu data de 31 Octombrie 1918: „L’am gãsit pe Prinþul complect zãpãcit ºi încãpãþânat. Cred cã’l voi decide la anularea cãsãtoriei, dar o va face cu gândul ascuns de a reîncepe mai târziu“. În acest interval Suveranii au fãcut o vizitã în Ardeal la care Prinþul a refuzat a lua parte. La înapoierea lor, Prinþul ameninþã cu sinuciderea, dacã nu i se dã voie a-ºi revedea soþia. Suveranii cedeazã ºi Prinþul are voie s㒺i aducã nevasta la moºia Mânãstirea din judeþul Ilfov, proprietatea Prinþului. Suveranii sunt extrem de îngrijoraþi ºi au mobilizat toate persoanele cu greutate din þarã ºi mai ales pe acele simpatizate de Prinþul, pentru a’l face sã înþeleagã cã aceastã cãsãtorie este imposibilã ºi plinã de grele consecinþe pentru toatã lumea. Regina plânge mereu. Din garnizoana de la Bistriþa Prinþul adreseazã lui Matei Cantacuzino, fost Ministru ºi înrudit cu familia Lambrino, urmãtoarea scrisoare: „Se întrebuinþeazã toate mijloacele pentru a mã sili moraliceºte ºi fiziceºte de a mã despãrþi de nevastã-mea. N’aº fi demn sã port uniforma de ofiþer dacã aº pãrãsi-o vreodatã. Carol, Principe de România.“ La Bucureºti Colonelul canadian Boyle îºi dãdea toatã osteneala a convinge pe Dna Lambrino de a înapoia Familiei Regale colierul de briliante albastre ce Prinþul îl dãruise doamnei dupã cãsãtorie. Colierul fusese un cadou al Împãratului Napoleon I cãtre fiica sa adoptivã Stephanie de Beauharnais, bunica Regelui Carol I, pe care bãtrânul Rege îl destinase, înainte de a muri, viitoarei soþii a Principelui Moºtenitor. De fapt colierul era o bijuterie de familie ºi Prinþul Carol nu avea dreptul de a dispune de el, aºa cum a fãcut-o. Colierul îl primise Prinþul Carol de la Regina Elisabeta ca fiind destinat nevestei Moºtenitorului României. Dna Lambrino a refuzat 211

înapoierea, sub motiv cã aparþine copilului, cu toate cã i se oferise contravaloarea colierului în bani. Din multe ºi multe detalii aflate pe urmã, de la persoane care erau la curent cu tot acest episod romantic, eu mi-am format convingerea cã numai Prinþul a fost acela care a iubit într’adevãr, iar întrucât [o] priveºte [pe] doamna, pentru ea a fost mai mult o chestiune de amor propriu ºi ambiþiunea de a juca un mare rol. Complectez aci „cazul Lambrino“ cu notiþe din însemnãrile mele ulterioare, culese din sursã liberalã: La 24 Noiembrie 1918 Prinþul Carol scrie lui I.I.C. Brãtianu urmãtoarele: „Prin prezentul act declar cã nu mã opun la anularea cãsãtoriei mele contractate la Odessa, Carol“. Miºu Pherekyde prezintã Prinþului dorinþa stãruitoare a guvernului ca P-þul sã plece la Tokio, spre a înmâna Împãratului Japoniei cea mai mare decoraþiune a noastrã. Speriat de perspectiva unei despãrþiri de nevastã-sa, Prinþul îºi descarcã un glonte de revolver în picior. Plecarea a trebuit amânatã. Cum adevãratul scop al acestei misiuni era mai mult intenþia de a scoate pe Prinþul din apropierea Dnei Lambrino, cãlãtoria sa deveni un voiaj în jurul lumii, în care timp urma s㒺i îndeplineascã ºi el terapeutica sa sufleteascã. La începutul lui 1920, ziarul „Epoca“ publicã câteva scrisori de dragoste ale Prinþului cãtrã Dna Lambrino. Este mai mult ca sigur sã aceastã indiscreþie nu s’ar fi putut face fãrã consimþãmântul doamnei ºi asta l’a indignat pe Prinþul într’atîta încât iubirea sa pentru doamna a suferit o crudã loviturã. Bulgarii se retrag pe frontul Macedonian. La 15 Septembrie mi se acordã un concediu ºi plec la Bucureºti pentru o lunã, sã-mi revãd nevasta bolnavã ºi fetele. Sept[em]br. 22: Ferdinand, Tzarul Bulgariei, a abdicat. Rege a fost proclamat fiul sãu Boris. La 28 [septembrie] bulgarii au cerut pacea. Pe frontul occidental francezii sunt la St. Quentin. În înaintarea lor au fãcut 120 000 prizonieri. În Germania, Prinþul de Baden formeazã un nou guvern. Are loc un consiliu de coroanã la Berlin. Linia Hindenburg este abandonatã. La 5 Octombrie se zvoneºte cã Germania a cerut pace. Turcia, de asemenea, se prãbuºeºte. Octombrie 12: Regimentul nostru de Escortã Regalã a primit ordin sã plece la Bucureºti. Mare bucurie la Cartierul nostru. Suveranii au sosit la Iaºi. Octombr[ie] 13: La Viena, consiliu de coroanã. 212

Oct[om]brie 16: Wilson, Preºedintele Statelor Unite este invitat de Germania a stabili condiþiunile Armistiþiului. Oct[om]brie 17: În strãinãtate se propune înfiinþarea unui stat independent al Cehoslovaciei. Paternitatea acestei idei aparþine cunoscutului ziarist american William Steed. Turcia iscãleºte armistiþiul. Oct[om]bre 20: Astãzi la amiazã, pe când Regele se înapoia de la Mitropolie cetãþenii adunaþi la statuia lui Alex. Ioan Cuza i-au fãcut o manifestaþie entuziastã, spontanã, strigând, „Trãiascã Împãratul Ferdinand!“. Într-o clipã, s’a format un impozant convoi în frunte cu toate drapelurile naþiunilor aliate. Mulþimea a manifestat cu vii ºi prelungite ovaþiuni înaintea legaþiunilor Franþei, Angliei, Statelor Unite ºi Italiei. S’a pornit vreme urâtã, rece. Plouã de câteva zile. Trenurile nu mai circulã normal din cauza inundaþiilor. Oct[om]brie 22: În Ungaria se proclamã republica. Oct[om]brie 24: Guvernul Marghiloman demisionând, noul guvern se constituie astfel: General Coandã Preºedinþia ºi Externele, General Er. Grigorescu, Rãzboiul – General Vãitoianu, Internele – P. Poni, Instruct. Publicã ºi Cultele – Fotin Enescu, Agriculturã ºi Domenii, Buzdugan, Justiþia – Inculeþ ºi Ciugureanu, Miniºtri fãrã portofoliu – Perieþeanu, Director General CFR – General ªtefãnescu, Prefectura de Poliþie. Regele iscãleºte un manifest în care declarã cã evenimentele îi dau putinþa de a realiza acuma fãgãduiala sa, „Reforma Constituþionalã,“ prin care douã milioane ºi jumãtate de Români vor primi pãmânt. Oct[om]brie 27: Apare decretul pentru mobilizarea armatei. Aliaþii au trecut Dunãrea. La orele 12 Te Deum la Mitropolie. Entuziasm de nedescris. Toatã populaþia Iaºului este în stradã. Oraºul pavoazat. Apar maiorul francez Huart ºi Generalul Lafont în frumoasele lor uniforme. Mulþimea i-a purtat pe braþe în urale nesfârºite. Aºadar, ne-a fost dat nouã sã vedem cu ochii realizarea celui mai frumos vis al întregului nostru neam. Va sã zicã oamenii noºtri politici care au cerut cu dârzenie intrarea românilor în luptã au avut dreptate ºi dreptate am avut ºi noi toþi care nu ne-am pierdut curajul în ceasurile grele prin care am trecut! Toate spectacolele au fost suspendate pe 10 zile. Regina vine mâine la Iaºi. Studenþii ºi delegaþii Transilvãneni precum ºi o mulþime de peste 20 000 oameni au manifestat în faþa Palatului Regal. La Legaþia Francezã Ministrul St. Aulaire a ieºit pe balcon ºi, într’o tãcere impresionantã, a declarat cã toate aspiraþiunile României vor fi împlinite. 213

Împãratul Germaniei a abdicat. Prinþul Moºtenitor german a renunþat la drepturile sale. Oct[om]brie 29: Generalul Presan este numit din nou ªef al Statului Major al Armatei. Serviciul poºtal este suspendat complect pentru câteva zile. Guvernul Român adreseazã un ultimatum Comandamentului Superior German din teritoriul ocupat, cerând cã toate trupele germane ºi austriace sã pãrãseascã þara în 24 de ore. Oct[om]brie 30: Generalul Berthelot, care se aflã acuma la Sofia, adreseazã un apel cãlduros populaþiei din Oltenia ºi Muntenia. Noiembrie 1: Generalul Foch a iscãlit astãzi armistiþiul general pentru toate fronturile. La Iaºi, iarãºi nu se mai gãseºte de mâncare. Lipseºte apa ºi odatã cu vremea rea [ºi-]a ºi fãcut apariþia gripa spaniolã. Peste tot târgul domneºte o murdãrie înspãimântãtoare. Abia mai aºteptãm sã ne vedem plecaþi de aci. În retragerea lor din þarã, nemþii au distrus toate podurile dintre Galaþi ºi Brãila. Noiembr[ie] 6: Te Deum la Mitropolie pentru victoria aliaþilor. Regele îºi exprimã dorinþa de a intra în Bucureºti la 23 Noembrie doi ani dupã cãderea Capitalei. Bucovina cere alipirea la Patria Mamã. Documentul este iscãlit de Iancu Flondor. Noiembrie 7: Prinþul Carol este la Iaºi. Se decreteazã dizolvarea Corpurilor Legiuitoare. Nemþii au evacuat complect Capitala. Faþã cu apropiata înapoiere a Suveranilor la Bucureºti, am primit ordinul de a pleca mai înainte, pentru a proceda la reinstalarea oficiilor PTT Regale în Capitalã ºi la Sinaia, precum ºi la restabilirea tuturor posturilor telefonice ale demnitarilor Curþii. Am luat primul tren care pornea din Moldova spre Bucureºti prin Vaslui. Plecarea fusese fixatã pentru orele 22, dar n’am pornit decât la unu din noapte, împreunã cu Generalul Mihail, fost coleg al meu din gimnaziu ºi actual Director General PTT. Trenul era compus dintr-o locomotivã ºi trei vagoane de clasã, complect goale ºi neîncãlzite ºi neluminate. Toatã noaptea m’am plimbat prin coridor, cã nu era posibil de dormit din pricina frigului. La 8 dimineaþa abia ajunsesem la Bârlad, unde numai cu mare greutate am reuºit sã obþin un covrig ºi un fel de bãuturã supranumitã ceai. De la Vaslui încoace ºi la Bârlad s’a umplut trenul cu cãlãtori. În noapte a dat Dzeu ºi am reuºit a ajunge la Galaþi ºi am tras la un hotel, trenul neputând urma mai departe. Abia a doua zi, înspre 214

searã, am pornit iar, dar cum nemþii distruseserã instalaþiile de telegraf ºi telefon dintre staþii, mergeam cu 20 de kilometri pe orã, ca sã nu ne ciocnim cumva cu un tren neavizat. Pânã la Bucureºti am fãcut aproape trei zile. Acum eram iar în Bucureºti! Noiembrie 15: S’a proclamat unirea Bucovinei la România. Plecarea Suveranilor s’a fixat pentru Sâmbãtã orele 9 cu sosirea în Bucureºti Duminica. Prinþul Carol plecase înainte ºi era acuma împreunã cu Generalul Mãldãrescu la Buftea, ataºaþi pe lângã Generalul Berthelot. Trenul cu foºtii Miniºtri, senatori ºi deputaþi pleacã azi la Bucureºti. Ministrul de Rãsboi Generalul Grigorescu a publicat decretul prin care Regele Ferdinand a fost numit Mareºal al României. 18 Noiembrie, Duminicã: Dupã patru zile de ploaie, astãzi dimineaþa cerul s’a înseninat ºi avem vreme frumoasã. În oraº s’au ridicat arcuri de triumf, unul la începutul Cãii Victoriei, altul în faþa Palatului Regal, al treilea la intersecþia Bulevardului cu Calea Victoriei, ºi încã în alte puncte. Pe clãdiri ºi strãzi, fâlfâie drapelele naþiunelor aliate, din care nu lipsesc cele greceºti ºi sârbeºti. La fereºti ºi balcoane se vãd covoare ºi draperii în culorile noastre naþionale ºi flori, o profuziune de flori. Lume imensã a ieºit întru întâmpinarea Suveranilor. Trenul Regal soseºte la orele 9. Pe peron aºteaptã Generalii Berthelot, Clay, Presan, Er. Grigorescu, Prefectul de Poliþie General ªtefãnescu. Muzicele intoneazã Imnul Regal ºi în urmã Marsilieza. Regele, Regina ºi Prinþul Nicolai pleacã cãlãri. La dreapta Suveranului cãlãreºte generalul Berthelot, la stânga lui Regina ºi Prinþul Nicolai. Prinþesele Elisabeta, Mãrioara ºi Ileana iau loc în trãsuri à la Daumont. Cortegiul parcurge ªoseaua Kiseleff. Pe ambele pãrþi ale ºoselei sunt înºirate trupe franceze ºi engleze în þinutã de campanie, cu 90 de drapele ale unitãþilor care au luptat în rãzboi. La întâiul rond de la ªosea, se celebreazã în aer liber un Te Deum oficiat de Pãrintele Nazarie de la Seminarul Teologic. Suveranii intrã în oraº prin Piaþa Victoriei, în bubuitul salvelor de tun. Îi primeºte Consiliul Municipal în frunte cu Primarul Hãlãceanu, care oferã tradiþionala pâine ºi sare – guvernul, Miniºtrii aliaþi, Corpul Diplomatic, Mitropoliþii Munteniei, Moldovei, Bucovinei ºi Basarabiei, cu clerul. Primarul rosteºte o cuvântare de bunã sosire la care rãspunde Regele. Cortegiul porneºte spre Mitropolie. Se remarcã Regimentul Vânãtorilor de Munte comandat de Prinþul Carol. Dupã serviciul religios are loc defilarea trupelor în faþa statuii lui Mihai Viteazul, care nu se sfârºeºte decât la orele 2. 215

Seara la 8 ºi 30 mare dineu de galã la Palatul Regal pentru 150 de invitaþi. A luat parte întreaga Familie Regalã, generalii Berthelot ºi Gay, ataºaþii militari aliaþi, ofiþerii superiori de la armata Dunãrii, I.I.C. Brãtianu, I. Flondor, Mitropolitul Bucovinei ºi Basarabiei cu delegaþi. Regele a pronunþat un discurs în limba francezã ºi al doilea în româneºte. Afarã, în faþa Palatului, tineretul s’a prins în horã. Noiembrie 22: St. Aulaire, Ministrul francez, oferã un dejun la care asistã ºi Suveranii. Casa Legaþiei franceze fiind în proastã stare, Generalul Berthelot a oferit casa Cartierului General Francez. Noiembrie 25: Guvernul decide ridicarea unui arc de triumf din piatrã pe ªoseaua Kiseleff. Noiembrie 27: Prinþul Nicolae este trimis în Anglia pentru studii. Regele îl conduce pânã la Giurgiu de unde Prinþul pleacã întovãrãºit de N. Miºu, Ministrul nostru la Londra. Era ºi timpul. Noiembrie 29: Dejun la Palatul Cotroceni oferit de Regele Generalului Franchet d’Espérey, Comandantul forþelor franceze din Orient. Guvernul Coandã îºi prezintã demisia. Noul cabinet de sub Preºedinþia lui I.I.C. Brãtianu se formeazã astfel: M. Pherekyde, Ministru fãrã portofoliu – Alex. Constantinescu, Industrie ºi Comerþ – I. G. Duca, Instruc. Publicã ºi Culte – G. G. Mârzescu, Internele – Fotin Enescu, Agriculturã ºi Domenii – I. Inculeþ ºi Daniel Ciugureanu, miniºtri fãrã portofoliu – A. Vãitoianu, Rãzboiul – A. Saligny, Lucrãri Publice, D. D. Buzdugan, Justiþia – O. Kiriacescu, Finanþele. Ieri Regele a oferit dineu în sala Tronului la 25 invitaþi, ofiþeri români, francezi ºi englezi. Din Iaºi vine ºtirea cã Generalul francez Lafont a fost doborât de gripa spaniolã. Detaliu duios. A cerut sã fie înmormântat la Cimitirul Eternitatea din localitate, acolo unde odihnesc ºi ceilalþi ofiþeri francezi morþi la Iaºi. Noiembrie 30: Regele suferã de bronºitã. A fost un consiliu de medici: Nanu Muscel, Theohari, Danielopol ºi Mamulea. Serviciu religios la Mitropolie cu prezenþa delegaþilor transilvãneni care au sosit în Capitalã pentru a notifica actul Unirii Ardealului cu România. Asistã Regele cu Prinþul Carol. Delegaþia este formatã din Episcopii Miron Cristea ºi Hossu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiº, Caius Brediceanu, Mihai Popovici ºi Drul Corneanu. Este de faþã: Guvernul, Corpul Diplomatic ºi Oficialitãþile. Dupã ceremonie, delegaþia a fost primitã la Palatul Regal, în sala Tronului, cea micã, de cãtrã Regele ºi Prinþul Carol. Vasile Goldiº, Ministrul Instrucþiunei din guvernul provizoriu ardelenesc, prezintã Regelui documentul cuprinzând actul Uniunii. Emoþie profundã în salã. Mulþi au lacrâmi în ochi. 216

General Th. Râmniceanu, ªeful Casei Militare Regale este înaintat General de Corp de Armatã pe ziua de 20 Octombrie. Ieri a încetat subit din viaþã, la Chiºinãu, Fotin Enescu. Ministrul I.G. Duca trece la Agriculturã ºi Domenii, iar Dr. Angelescu la Instrucþie Publicã ºi Culte. I. Maniu, V. Goldiº, Vaida-Voevod ºi Aurel Vlad au fost primiþi în audienþã de Regele. Ciceo Popp, Vaida-Voevod, V. Goldiº au fost numiþi Miniºtri fãrã portofoliu, deasemena Jean Nistor ºi Iancu Flondor, ambii bucovineni. Decembrie 19: Regele a primit delegaþia basarabeanã, în frunte cu Pan Halippa, Preºedintele Sfatului Þãrii, care a prezentat Suveranului actul Unirii „Fãrã Condiþiuni“ a Basarabiei la Patria Mamã. Delegaþia a fost reþinutã la dejun. La înapoierea mea la Bucureºti, dupã o lipsã de mai bine de doi ani, am regãsit Palatul Cotroceni cam neglijat, ca exterior, dar, de altfel, în bunã stare. Rãmãsese în grija intendentului Steinebach ºi a Colonelului M. Brociner lãsat la Palatul Regal. Acuma se reinstalau diversele mobile ºi obiecte luate în Moldova la plecarea noastrã în 1916 ºi readuse la Cotroceni. Cam jumãtate din lucruri au fost furate, probabil în timpul transportului, ºi o bunã parte a dispãrut chiar în timpul cât au fost garate vagoanele în Halta Cotroceni. Multe din tablourile bune ºi preþioase au dispãrut fãrã urmã. La finele anului oarecare modificãri în personalul Curþii. Balif este acuma General, Râmniceanu Th. devenise General de Corp de Armatã, Colonel Jean Florescu luase Comandamentul unei unitãþi ºi plecase de la noi, spre marea mea pãrere de rãu. In locul lor au venit alþii: Colonel N. Condiescu, Maiorul Nicolescu ºi Colonel G. Atanasescu pe lângã Prinþul Carol. Colonel Drosso este Prefect al Palatului, Zãnescu, Director al Mareºalatului, G. Kirileanu, Bibliotecar. Miss Leila Milne, guvernanta Prinþeselor, se înapoiase în Anglia încã din primãvarã, în locul ei a fost numitã Dra Adela Cantemir, iar profesoarã de limba francezã Dra Pãun. Adjutanþi la Regele erau Coloneii Tzenescu, Cezãrescu ºi Traian Stârcea. Privesc la Curtea de la Cotroceni. De la Suverani ºi pânã la ultimul om de serviciu, toþi sunt mulþumiþi ºi fericiþi. Numai pentru minte viitorul se aratã sumbru ºi plin de întrebãri la care nu pot rãspunde. Nevastã-mea este greu bolnavã ºi gândul la fetele mele, amândouã încã în ºcoalã, îmi slãbeºte toatã rezistenþa sufleteascã de care acuma voi avea atâta nevoie. Cuvântul a fost adãugat de mânã. (n.red.)

1

217

1919 Divorþul Prinþului Carol la Bucureºti/ Condamnarea lui Verzea/ Regina la Iaºi/ Regina la Paris ºi Londra/ Moare fratele Regelui/ Franchet d’Esperey/ Trupele noastre în Ungaria/ Vizita Suveranilor în Ardeal/ Procesul Brociner/ Conferinþa de Pace/ Moartea lui P. P. Carp/ Iscãlirea Tratatului de Pace/ Moartea Generalului E. Grigorescu/ Suveranii în Ungaria/ Moartea Generalului Robescu/ Noul guvern/ Se stânge din viaþã nevastã-mea/ Barbu ªtirbei/ Cazul Lambrino.

Regele Ferdinand ºi Regina Maria, la trecerea Tisei

218

La 9 Ianuarie Curtea de Casaþie anuleazã mariajul Prinþului Carol.

Ianuarie: Regina a dat la ivealã un mic volum, elegant tipãrit în editura ziarului „L’Indépendance Roumaine“ întitulat „Gânduri ºi Imagini din timpul rãzboiului“. Lipsurile avute la Iaºi le gãsim ºi la înapoierea noastrã în Capitalã. Carne nu’i voie de vândut decât de douã ori pe sãptãmânã, Joia ºi Duminica; restaurantele ºi bodegile n’au voie nici ele de a desface carne. Pâinea e atât de speculatã de cãtre brutari încât s’a decis furnizarea pâinei necesare populaþiei Capitalei, prin Manutanþa Armatei. Pentru împlinirea lipsurilor celor mai stringente, naþiunile aliate au deturnat din drum ºi de la destinaþia lor vapoarele lor încãrcate cu mãrfuri ºi alimente ºi au poruncit a le descãrca la Constanþa. Nemþii ne-au jefuit de tot ce am mai avut. Mãrioara Ventura, care ne-a oferit cu atâta bunãtate ajutorul ei sufletesc în zilele mohorâte de la Iaºi, ºi-a împlinit misiunea ºi acum se înapoiazã la Paris, dar înainte de a ne pãrãsi va mai da o serie de reprezentaþii cu artiºtii Teatrului Naþional. Noul Prefect de Poliþie, Diaconescu, face cunoscut cã circulaþia în timpul nopþii este permisã numai pânã la orele 1. Regina cu Prinþesele Elisabeta ºi Mãrioara au plecat la Iaºi pentru cã Suverana s㒺i ia rãmas bun de la toate persoanele cu care a conlucrat în timpul rãzboiului. Este întovãrãºitã de Ministrul G. Mârzescu, Dna Mavrodi, General Balif ºi Dr. Mamulea. La Iaºi au descins la fosta reºedinþã. La orele 5 au fost invitate la un ceai oferit de Cercul Militar. Restul timpului cât au stat la Iaºi, au vizitat cantinele înfiinþate de Regina ºi, la plecare, a lãsat una sutã mii lei pentru cei nevoiaºi. 23/1: Gussi, fost Prefect de Brãila, a fost numit Director G[enera]l la PTT în locul Generalului Mihail. 29/1: La Curtea Marþialã procesul Victor Verzea, fost Director Gl. PTT, acuzat de spionaj ºi de conlucrare cu inamicul. Verdictul: Condamnat la moarte. Verzea face recurs. 5/2: A sosit primul tren Orient-Express. 16/2: Regina împreunã cu Prinþesele Elisabeta, Mãrioara ºi Ileana au plecat la Paris ºi Londra cu tren special pornit din Halta Cotroceni. În suitã: Dnele Procopiu, Lahovary, Drele Cantemir ºi Pãun, Miss Woodfield ºi General Balif. 219

Arhiepiscopul de Westminster, Bourne, a sosit aici ºi este oaspete al Regelui. Seara, dineu în onoarea lui. Asistã Suveranii, Casele Civile ºi Militare. 12/2: La Palat soseºte ºtirea despre moartea Prinþului Carol Anton de Hohenzollern, fratele mai mic al Regelui. Curtea ia doliu pentru trei luni. 3/3: Emil Petrescu e numit Primar al Capitalei. Cu începere dela 1 April, intrã în vigoare calendarul Gregorian în tot cuprinsul þãrii. La 1 April vom numãra deci 14 April. În noaptea de la 3 spre 4, un uragan de rarã violenþã s’a abãtut asupra Capitalei. Au fost dezvelite case ºi acoperiºurile proiectate în stradã, firme doborâte, garduri smulse, stâlpi de telegraf rãsturnaþi. În strada Viitor o casã a fost datã la pãmânt. 22/3: A sosit General Franchet d’Esperey ºi este gãzduit la Palatul Regal. A avut o lungã audienþã la Regele, dupã care a fost reþinut la dejun. În urmã, mereu conferinþe cu membrii guvernului, cu Generalii Berthelot ºi Prezan, precum ºi cu cãpeteniile militare aliate ºi române. Este aproape sigur cã se ocupã toþi de miºcarea revoluþionarã din Ungaria care ia proporþii îngrijitoare. Aprilie: Prinþul Carol întreprinde o excursiune în Ardeal. Va vizita Braºovul, Sibiu, Alba-Iulia, Blaj, Oradia ºi Sãliºte. 21/4: Trupele noastre chemate a face ordine în haosul provocat de rãscoala lui Bella Kuhn din Ungaria, care se întituleazã Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe, au de susþinut lupte sângeroase ºi sunt pierderi însemnate de partea noastrã. Intrã în vigoare o legãturã de cale feratã permanentã cu apusul prin trenul Orient-Express, pe ruta Simplon-Milan-Trieste-Laibach, ZagrebVinkovce. Regina este iarãºi în Bucureºti. În Transilvania trupele noastre, care sunt silite la operaþiuni serioase, înainteazã mereu. Au ajuns la Oradea. Este ocupat ºi Debreczin. Regina doritoare de a stabili un contact mai apropiat cu presa noastrã a primit azi (27/4) la orele 6, la Palatul Cotroceni, pe reprezentanþii presei. ªi în Rãsãrit, de-a lungul Nistrului, suntem nevoiþi a face faþã dezordinelor care nu înceteazã de loc. Mai 1: Comunicatul Marelui Cartier anunþã: „Pe frontul de Vest am fãcut ieri 403 prizonieri, 2 tunuri-obuziere, 26 mitraliere, 1250 arme, material ºi muniþii. Morþi: Locot. Tanu Dumitru ºi Sub-Locotenent Dedoe, 216 soldaþi.“ Frontul de Est: Lupte pe Nistru. 220

La 3 Mai: „Frontul de Vest: Prizonieri pânã acuma 395 ofiþeri ºi 4320 soldaþi. Trupele noastre au ajuns la Miclãuº ºi Vasarheiu“. Comandantul trupelor de la Vest este un vechi cunoscut al meu, Generalul Mãrdãrescu, un ofiþer foarte capabil. 6/5: La Cotroceni are loc un dejun de adio pentru Generalul Berthelot care ne pãrãseºte definitiv. Trupele noastre sunt pe Tisa. Inamicul a cerut armistiþiu. În Capitalã ºi în toatã þara s’a pavoazat. Pretutindeni drapele româneºti ºi aliate. Mare entuziasm. Manifestaþii la Palatul Regal, Suveranii se aratã în balcon. Ovaþii miºcãtoare. Mulþimea se îndreaptã spre Athénée-Palace Hotel, pentru a ovaþiona pe Generalul Berthelot care, însã, era deja plecat. În locul sãu a apãrut Generalul Pétin ºi toþi ofiþerii francezi. 8/5: Degradarea Colonelului Verzea. Pedeapsa de moarte a fost comutatã în muncã silnicã pe viaþã. 15/5: La Academia Românã deschiderea sesiunii generale cu participarea reprezentanþilor provinciilor alipite. Asistã Regele, care pronunþã un discurs, Regina ºi Prinþul Carol. 20/5: Trupele noastre au intrat în Arad (la 17). Totalul prizonierilor de la început pânã acuma: 1132 ofiþeri cu 7818 soldaþi. 22/5: Suveranii ºi Prinþul Carol pleacã în Ardeal pentru a vizita teritoriul de dincolo de Carpaþi. Întovãrãºesc: M. Pherekyde, care þine locul Primului Ministru aflãtor la Paris, pentru Conferinþa de Pace – Alex. Constantinescu, I. G. Duca, General Vãitoianu, General Prezan, General Râmniceanu, Gl. Balif, Coloneii Cezãrescu ºi Stârcea, Dr. Mamulea. Programul prevede: Sibiu, Alba-Iulia, Fãgãraº, Braºov, Turda, Blaj, Sãliºte. La aceastã excursie iau parte ºi reprezentanþii presei strãine: Comandor de Cipola (Gazeta del Popolo), Lebrun (Le Matin), Bochet (Petit Parisien), Simais (L’Illustration). 30/5: Prinþesa Ileana pleacã în strãinãtate. Ziarele din Paris anunþã cã Marele Duce Boris, fiul Marelui Duce Wladimir, ar fi fost expulzat din Capitala Franþei. La plecarea noastrã din Bucureºti, la 1916 Noiembrie, profesorul Al. Tzigara-Samurcaº a fost lãsat în Capitalã ca reprezentant al Casei Regale. În timpul ocupaþiei, s’au ivit neînþelegeri între dânsul ºi Colonelul î.r.[în rezervã] Mauriciu Brociner, directorul Reºedinþelor Regale, care era în slujba Palatului Regal de 37 ani. La înapoierea în Capitalã a Curþii, profesorul Tzigara-Samurcaº a fãcut o reclamaþie la Curtea Marþialã, împotriva lui Brociner. Dupã o lungã anchetã, Comisarul Regal a gãsit cã acuzaþiile au fost neîntemeiate. Generalul Comandant al Corpului II de Armatã, de acord 221

cu Consilierul juridic al Curþii, a pronunþat astãzi achitarea lui Brociner. Din amãnuntele pe care le cunosc ºi eu în aceastã chestiune, mi-am fãcut convingerea cã toatã acuzaþia se reduce la o chestiune personalã. Brociner a fost un om corect. În 1920 a fost scos la pensie cu o leafã de mizerie ºi a murit la vârsta de 84 ani în cea mai complectã sãrãcie. Îmi pare rãu cã sunt silit sã constat cã Palatul Regal nu se poartã aºa cum ar trebui cu oamenii care l’au servit o viaþã întreagã. 10/6: Regina viziteazã expoziþia „Tinerimei Artistice“. 14/6: Consiliu de Miniºtri la Palatul Regal sub preºedinþia Regelui. Consiliul decide cã este necesar ca Primul Ministru Brãtianu sã fie ascultat cu privire la situaþia creatã României la Conferinþa de Pace de la Paris ºi deci sã fie rugat a veni imediat în þarã. 22/6: Prinþesele Elisabeta, Mãrioara ºi Ileana pleacã în strãinãtate pentru a petrece vara în Franþa ºi Anglia. Împreunã cu ele pleacã B. ªtirbei ºi Ministrul N. Miºu. 23/6: P. P. Carp fost Prim-Ministru ºi ºef al partidului junimist, a decedat astãzi în conacul moºiei sale Tzibãneºti din Vaslui. De la 1916 n’a mai fost de acord cu opinia publicã ºi în ultimul timp rãmãsese un izolat, totuºi, s’a bucurat de simpatia Regelui care a respectat totdeauna curajul opiniilor sale politice. Invitaþiile la vânãtorile de la Tzibãneºti erau primite cu plãcere de Suveran care aprecia societatea acestui om de spirit ºi de mare culturã apuseanã. 24/6: Se raporteazã Regelui cã Generalul Er. Grigorescu se aflã greu bolnav la Câmpulung. 28/6: Sâmbãtã s’a iscãlit la Versailles, în „Galeria Oglinzilor“, Tratatul de Pace. La noi, la orele 11,30 Te Deum la Mitropolie. Asistã: Suveranii, guvernul, General Graziani – comandantul Armatei Dunãrii, General Pétin, Corpul Diplomatic, Miniºtrii Ardealului, Basarabiei ºi Bucovinei, autoritãþile superioare. 7/7: Regina însoþitã de General Balif se duce sã viziteze localitãþile de pe vechiul front, Focºani, Mãrãºeºti, Mãrãºti. 8/7: Audienþa Primului Ministru Brãtianu la Rege, cãruia i-a prezentat raportul asupra Tratatului de Pace. A murit Generalul Er. Grigorescu. Va fi înmormântat la Mãrãºeºti în mijlocul soldaþilor pe care i-a comandat în bãtãlie. 29/7: Suveranii fac o scurtã vizitã pe Frontul de Vest. Trupele noastre au ocupat mai multe localitãþi pe malul drept al Tisei. Noi am fãcut 8 000 de prizonieri. 222

La 4 August diviziile ungare 1-3-5 ºi 6 au fost dezarmate. Am capturat tunuri, arme, mitraliere, muniþiuni. Trupele noastre au intrat în Budapesta astãzi la orele 16. În Capitalã, seara, mari manifestaþii la statuia lui Mihai Bravul. La 8,30 retragere cu torþe. În faþa Palatului Regal manifestaþii delirante. Pe piaþa Teatrului Naþional muzici militare, mulþimea ºi soldaþii joacã hora. În acest timp, Regele asistã la Tisza-Bö, timp de 2 ore, la trecerea trupelor noastre în Ungaria. Soldaþii l’au ovaþionat. În urmã Suveranul s’a deplasat ºi pe alte puncte ale frontierei. A doua zi a sosit acolo ºi Regina, când Suveranii au trecut Tisza la Szolnok ºi Kiszkoe. La înapoiere au vizitat spitalele din Cluj. La Copºa Micã au fost salutaþi de Iuliu Maniu. 9/8: S’au înapoiat în þarã Prinþul Nicolae ºi Prinþesa Mãrioara. Elisabeta ºi Ileana se întorc pe ziua de 21. 11/9: Pentru serbarea Victoriei, un serviciu religios a fost celebrat în toatã þara. La Mitropolie a asistat toatã Familia Regalã. 15/10: Astãzi a dispãrut dintre noi, pentru vecie, Generalul Robescu, fost Maestru al Curþii Princiare timp de 24 ani, lãsat în disponibilitate la suirea pe Tron a Regelui Ferdinand, desigur dupã dorinþa Reginei Maria, care l’a bãnuit de a fi þinut la curent pe Regele Carol cu cele ce se petrec în Casa Princiarã. Cam aºa rãsplãtesc dinastiile pe cei care le-au fost devotaþi cu adevãrat. Robescu a fost unul din puþinii oameni de care nu se poate spune decât binele ºi eu i-am pãstrat în inima mea un loc deosebit. 26/10: Regina, întovãrãºitã de Prinþul Nicolae ºi de Prinþesele Elisabeta ºi Mãrioara, pleacã astãzi în Italia. În suitã Dna Cincu ºi Henri Catargi. 29/10: Guvernul a demisionat. Cel nou: General Vãitoianu, Prim Ministru – I. Angelescu, Finanþele – General Popovici, Agricult. ºi Domenii – General Mihail, Lucrãri Publice – N. Miºu, Externele – General Lupescu, Instruct. Public㠖 Em. Miclescu, Justiþia – General Popescu Industrie ºi Comerþ – General Rãºcanu, Rãzboiul – Nestor ºi Ciugureanu Miniºtri fãrã portofoliu. La 30/11 iar demisioneazã guvernul de mai sus. Noii Miniºtri1: Al. Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Dr. V. Bontescu, O. Goga, Mih[ai]. Popovici, ªtefan C. Popp, General Averescu la Interne – General Rãºcanu la Rãzboi – Trei Miniºtri ai Basarabiei: Pelivan, Inculeþ ºi Halippa, Nistor al Bucovinei. Dupã trei zile Averescu demisioneazã ºi intrã în Cabinet: I. Mihalache la Agricult. ºi Domenii, I. Borcea la Instruct. Publicã, Dr. N. Lupu la Interne, Dr. I. Cantacuzino numit prim-delegat al nostru la Conferinþa de Pace din Paris, General Macri, Director general la CFR. Prefect de Poliþie Er. Nicoleanu, General Boboc, comandant al garnizoanei. 223

La finele lui Noiembrie al acestui an, am pierdut pe nevasta mea. Aceasta este una din acele lovituri pe care le rezervã soarta acelora pe care vrea sã’i nimiceascã. A trebuit sã merg mai departe pe cãrarea care mi-a fost scris sã strãbat, pentru cã nu-mi era îngãduit sã las fetele singure în aceastã lume duºmãnoasã, în care eu rãmãsesem acuma singurul lor sprijin. Am cãutat sã-mi fac datoria, pe cât am putut mai bine ºi azi, când scriu aceste rânduri, mã întreb dacã am reuºit. Aº fi dorit din toatã inima sã fac mai mult, dar puterile mele au fost limitate. În serviciul Palatului a apãrut o nouã figurã: Gaëtan Denize. Fost funcþionar la Domeniul Coroanei, a fãcut serviciu pe lângã Iancu Kalinderu ºi pe urmã cu B. ªtirbei. Acesta din urmã l’a recomandat Reginei pentru postul de secretar particular al ei. Om simpatic ºi manierat. În ajunul Crãciunului obiºnuitul pom. Lume mai multã ca în anii dinainte ºi feþe noi. În personalul Reginei observ o tânãrã francezã, Amélie Marceau, adusã de Regina din voiajul fãcut la Paris. Mai târziu Dra Marceau avea sã facã cunoºtinþã, în casa mea, cu un ofiþer din Vânãtori ºi se va mãrita cu el. La Cotroceni, atmosferã caldã ºi plãcutã, cum nu mai apucasem de mult. Regele începe s㒺i revie din zbuciumul celor doi ani din urmã, totuºi, fiziceºte, mie nu-mi place, cu toate cã îi place sã se hrãneascã bine. Regina, fireºte, [este] radioasã. A ieºit cu glorie din lupta ºi freamãtul rãzboiului. A muncit ºi a suferit. Acuma se poate bucura de o bunã sãnãtate. Bani la dispoziþie are ºi acuma îºi roteºte ochii dupã gineri potriviþi pentru Prinþesele Elisabeta ºi Mãrioara. Cum este ambiþioasã, nu cred cã alegerea va fi foarte uºoarã. Se ºopteºte de plecarea lui Barbu ªtirbei de la Domeniile Coroanei. Se pretinde cã unele cercuri politice insinueazã cã prezenþa lui în serviciul Palatului n’ar fi lipsitã de oarecare influenþe în favoarea unui anume partid. Amãnunte complectatoare la „Cazul Lambrino.“ La 1 August al acestui an Prinþul Carol adreseazã Dnei Lambrino urmãtoarea scrisoare: „Cu toatã anularea oficialã a cãsãtoriei noastre, eu n’am încetat niciodatã de a mã considera ca soþ al tãu. Carol“. La aceeaºi datã Prinþul Carol scrie Regelui Ferdinand cã renunþã2 la drepturile sale la Tron, pentru el, cât ºi pentru urmaºii sãi, ºi roagã pe 224

Regele sã’i încredinþeze un post de luptãtor printre soldaþii actualmente pe front. Aceastã declaraþie a fost trimisã tuturor ºefilor de partide, chiar ºi lui Moscovici, ºeful Partidului Socialist. Din Erlau, Ungaria, unde Prinþul se afla cu regimentul sãu, scrie lui I.I.C. Brãtianu: „Cu toate piedicele, eu nu voi renunþa la nevasta mea. Carol“ (Din sursã liberalã)

Numit ºi guvernul Blocului parlamentar, deoarece miniºtrii proveneau din partidele provinciilor unite ºi din membri ai Partidului Þãrãnesc (înfiinþat în 1918) din Vechiul Regat. Acest guvern a notificat unirea celor trei provincii cu România. (n. red.) 2 Este vorba de prima renunþare a viitorului Rege Carol al II-lea la moºtenirea Tronului României, 1919. (n. red.) 1

225

1920 Prinþul Nicolae/ Suveranii la Cluj/ Deplasãrile Suveranilor/ General Angelescu, ªeful Casei Regale/ Cãlãtoria Prinþului Carol/ Noul Administrator al Domeniului Coroanei/ Iar un nou guvern/ Examenul Prinþesei Ileana/ Grevã la PTT/ Grevã la tramvaie/ Prinþesa Ileana operatã/ General Joffre/ Sunt trimis la Madrid/ Tr. Stârcea Ministru/ Înapoierea P[rin]þului Carol/ Logodna Prinþesei Elisabeta/ Grevã la CFR/ Decesul mamei Reginei/ Noul Maestru de Ceremonii/ Pitulescu Director PTT/ Atentatul de la Senat/ Cavalerii „Mihai Viteazul“.

Copiii Familiei Regale a României 226

Ianuarie: Suveranii pleacã pentru câteva zile la Bicaz iar Prinþul Nicolae la St. Moritz în Elveþia, pentru sporturile de iarnã. De acolo va urma drumul spre Londra, unde îºi urmeazã studiile la Eton College. Pe lângã dânsul a fost ataºat Lord Fulton. 1/2. Duminicã. Suveranii ºi Familia Regalã iau parte la inaugurarea Universitãþii din Cluj, la orele 9 dimineaþa, cu care prilej Regele a pronunþat un discurs de deschidere. Dupã Regele au vorbit reprezentanþii strãini: Hendryk Muller, Ministrul Olandei, Ministrul Italiei, Battingham, Însãrcinatul cu Afaceri al Marii Britanii – Cambon, însãrcinatul cu Afaceri al Franþei, de Bastera acel al Spaniei. La orele 1 dejun festiv. Seara, retragere cu torþe ºi în urmã reprezentaþie la Teatrul Naþional. A doua zi, Luni, s’a vizitat Universitatea, biblioteca, clinicele. În urmã, Regele a trecut în revistã trupele garnizoanei. Prinþul Carol este înaintat la gradul de Colonel. Aprilie: În Sãrbãtorile Paºtelor Regina viziteazã regiunea vechiului front, Mãrãºeºti, Oituz, Mãrãºti. La 20/4 Regina azistã la vernisajul expoziþiei „Tinerimea Artistic㓠iar la 25/4 Suveranii se instaleazã pentru 10 zile la Bicaz. Se vorbeºte de numirea lui Henri Catargi, mareºalul Curþii Regale, ca Ministru al nostru la Bruxelles. 30/4: Generalul de Corp de Armatã Th. Râmniceanu, fost ªef al Casei Militare Regale, este numit Inspector General de Armatã ºi ne pãrãseºte. În locul sãu vine Generalul Paul Angelescu, care va împlini ºi funcþiunea de Mareºal al Curþii. 16/5: Suveranii cu Prinþesa Elisabeta pleacã în Bucovina ºi Basarabia, însoþiþi de Mitropoliþii respectivi. Vor vizita Mânãstirea Putna cu mormântul lui ªtefan cel Mare. Nicolae Miºu, fost Ministru al nostru la Londra, a fost numit „ªef Suprem al Curþii Regale“. Titlu care n’a existat la Curte pânã acuma. Azi am auzit vorbindu-se cu multã siguranþã despre un proiect de cãsãtorie al Prinþului Carol cu Prinþesa Elena a Greciei. Principele, actualmente în drum spre Japonia, a vizitat oraºele Bombay, Agra, Delhi ºi Simla din India. El este însoþit în timpul acestei cãlãtorii de N. Filodor, 227

Ministru Plenipotenþiar, Radu Djuvara, secretar de Legaþie, Colonel N. Condiescu, inginer Posmantir ºi valetul sãu Frodenau. Generalul Balif este numit Administrator al Domeniurilor Coroanei în locul lui Barbu Stirbei care s’a retras. Alt guvern nou: General Averescu Prim-Ministru ºi Ministru fãrã portofoliu, ad interim la Finanþe pânã la sosirea din strãinãtate a titularului N. Titulescu – Argetoianu, Internele – Take Ionescu, Externele – P. Negulescu, Instruc. Public㠖 O. Goga, Culte ºi Arte, General Vãleanu, Comunicaþii – D. Greceanu, Lucrãri Publice – Th. Cudalbu, Agriculturã ºi Domenii – Trancu-Iaºi, Munca – Matei Cantacuzino, Justiþia – General Rãºcanu, Rãzboiul – O. Tãslãoanu, Industrie ºi Comerþ – Mocsony, Ministru fãrã portofoliu – Idem Sergiu Niþã (Basarabia), C. Garoflid, Ministru de Stat, I.C. Athanasiu, Sub-Secretar de Stat la Reconstrucþii ºi Aprovizionãri. 15/6: Prinþesa Ileana depune examen pentru clasa a 4-a primarã. Comisiunea oficialã se compune din Stoenescu, inspector ºcolar ºi Dnele Sadoveanu ºi Ungureanu. 21/6: Regina cu Prinþesa Elisabeta pleacã la Paris. 26/6: Regele primeºte în audienþã pe Pitulescu, Director General la PTT, care supune modele noi de timbre româneºti. 1/7: Personalul de la Poºtã ºi Telegraf declarã grevã, dacã nu li se acordã o îmbunãtãþire a situaþiei lor materiale. Adevãrul este cã personalul a depus o muncã grea ºi au fost totdeauna cei mai proºti plãtiþi funcþionari publici. Greva a durat pânã la 8 August. Craioveanu Eugen este numit Sub-Director General la PTT. 12/7: Monitorul publicã numirea lui Henri Catargi ca Ministru Plenipotenþiar la Bruxelles. 14/7: Generalul Mihail este numit Comandant al serviciului de PTT ºi dispune mobilizarea tuturor funcþionarilor. 22/7: Se mãresc toate taxele de poºtã, telegraf ºi telefon. 2/8: ªi personalul de la tramvaie declarã grevã. Nici nu-i de mirat. Valoarea leului nostru este foarte scãzutã ºi costul vieþii în continuã creºtere. Lefurile nu s’au mãrit ºi la toate autoritãþile se constatã mereu abuzuri de tot felul, care înainte vreme nu se pomeneau. 3/8: La Paris, Prinþeasa Ileana a fost operatã de apendicitã. 18/8: Miercuri, orele 8,45 dimineaþa soseºte în Capitalã Generalul Joffre, trimis de guvernul francez pentru a remite Regelui „Medalia Militarã“, cea mai înaltã decoraþiune de rãzboi a Franþei. 228

La sosirea în gara de Nord, locomotiva ºi tot trenul erau acoperite cu drapele franceze ºi româneºti. Muzica întoneazã Marsilieza. La apariþia Generalului publicul izbucneºte în aplauze frenetice. Din partea Regelui este salutat de Colonel Adjutant Cezãrescu, Take Ionescu din partea guvernului ºi Daeschner, Ministrul Franþei. Drul Gheorghian, Primarul Capitalei ureazã bun venit. Generalul este gãzduit la Palatul Regal. La orele 11,45, în sala Tronului cea micã, Generalul Joffre remite în audienþã solemnã Regelui decoraþiunea francezã. Asistã Casele Civile ºi Militare Regale, suita Generalului Joffre, membrii misiunii militare franceze, Ministrul Franþei Daeschner, General Rãºcanu, Ministrul de Rãzboi. La cuvântarea lui Joffre a rãspuns Regele. La orele 1 dejun la Legaþia Franþei. Joi, 19 [august]: „Crucea de Rãzboi“ francezã a fost remisã astãzi, cu mare solemnitate, oraºului Bucureºti. Seara la orele 8, mare dineu de galã la Palatul Regal. Vineri: Primirea Generalului Joffre în Parlamentul român. Sâmbãtã excursie la Sinaia. Luni, remiterea „Crucii de Rãzboi“ oraºului Mãrãºeºti. La plecare Generalul Joffre lasã 300 000 lei pentru fondul destinat refacerii oraºului. Înainte de a pãrãsi þara, Generalul a fost numit cetãþean de onoare al oraºului Bucureºti. Sub-Directorul General dela PTT Marinescu Dim. ºi cu mine suntem numiþi delegaþii României la Congresul Universal Poºtal ce se deschide pe ziua de 1 Octombrie la Madrid. Congresul era absolut necesar, cu participarea tuturor þãrilor din Uniunea Poºtalã, iar delegaþii urmau sã cunoascã limbi strãine. Eu am avantajul de a poseda franceza, germana ºi engleza, iar Marinescu fãcuse studii în Franþa. Regele mi-a acordat cu multã amabilitate permisiunea de a lipsi în tot timpul cât va dura congresul. 12/9: Prinþul Nicolae se înapoiazã la Londra. 2/10: Prinþul Carol a sosit la Sinaia, unde în momentul de faþã se aflã în vizitã Prinþul George al Greciei ºi Prinþesa Elena a Greciei. 10/10: Colonelul Traian Stârcea, adjutant Regal, este numit Ministru Plenipotenþiar al þãrii la Budapesta. Îmi pare rãu de plecarea sa cãci a fost un om foarte cumsecade ºi simpatic. 10/10: Dineu la Palat cu prilejul înapoierii din cãlãtorie a Prinþului Carol. Au fost invitaþi la dejun ºi pe urmã decoraþi Dnii Filodor, R. Djuvara, Colonel Condiescu ºi Posmantir, care au însoþit pe Prinþul în voiajul sãu. 9/10: Parastas la Curtea de Argeº pentru pomenirea Regelui Carol I. A asistat Familia Regalã ºi Prinþul Greciei. De aci au pornit într-o excursie la Râmnicul Vâlcei ºi mânãstirile Horez, Bistriþa ºi „Dintr’un lemn“. 229

12/10: La Sinaia, în cerc intim, a avut loc la Peliºor logodna Prinþesei Elisabeta cu Prinþul George. Natural, cãsãtorie de convenienþã, conceputã pe planul ambiþiunilor Reginei. În asemenea împrejurãri, nici unul din viitorii soþi nu sunt consultaþi asupra sentimentelor lor personale. Prinþul George se prezintã bine. Nalt, bine fãcut, foarte amabil cu toatã lumea. Cât priveºte pe Prinþesa Elisabeta, tãcutã, închisã, nimeni nu poate ºti care vor fi odatã reacþiunile ei sufleteºti. ªtim numai cã nu’i place deloc perspectiva de a trebui sã plece din þarã. În orice caz, mare bucurie nu manifestã. Încântatã însã, de aceastã logodnã, este fãrã îndoialã Regina. Pentru a procura tinerilor o ambianþã ceva mai veselã ºi agreabilã decât aceea a logodnei oficiale, Familia Regalã cu Prinþul George pleacã la 18 Octombrie într-o excursie la Rodna-Veche, Rãdãuþi ºi Dorna-Vatra [Vatra Dornei], de unde urmeazã sã scoboare cu plutele de-a lungul Bistriþei pânã la Bicaz. Pe urmã se vor întâlni cu Regele la Bacãu ºi se vor duce cu toþii la inaugurarea Universitãþii de la Cernãuþi. 18/10: O altã grevã s’a declarat la Cãile Ferate ºi asta e serioasã, cãci de azi-noapte nu mai circulã nici un tren. Cu lefurile care se plãtesc astãzi ºi cu devalorizarea monedei noastre, toþi salariaþii pãºesc spre cea mai sigurã mizerie. 29/10: Anumite informaþii ce circulau pânã acuma numai la Curte, par a se adeveri, anume cã Prinþesa Mãrioara ar urma sã se mãrite cu Prinþul Alexandru al Serbiei. Regina îºi plaseazã fetele. Dacã le plaseazã bine sau rãu nu poate spune decât viitorul. Dupã câte ºtiu eu, Balcanii au fost ºi vor mai fi încã multã vreme o regiune puþin favorabilã pentru plasamente sigure, de orice naturã ar fi. La Palat soseºte ºtirea despre încetarea din viaþã a Marii Ducese Maria de Saxa-Coburg ºi Gotha, mama Reginei noastre. Ca consecinþã Regina, Prinþul Carol ºi Prinþesa Mãrioara pleacã în strãinãtate pentru a asista la înmormântare. 8/10: I.V. Stârcea, fost Ministru Plenipotenþiar al dispãrutei Monarhii Austro-Ungare, a fost admis dupã cererea sa în cadrele corpului nostru diplomatic. În viitor, el va deveni Maestrul de Ceremonii al Curþii Regale. 22/11: Generalul Vãleanu, Ministrul de Comunicaþii, cere demisia Directorului General Pitulescu de la Poºtã, declarând cã este imposibil a se înþelege cu el. Pitulescu intrase ca funcþionar în corpul PTT ºi a fost ataºat serviciului tehnic. Se intitula inginer. Mulþi contestã acest titlu. A cultivat cu deosebit talent popularitatea personalului inferior ºi cu ajutorul acestora 230

a reuºit a fi numit Director General. El a fost sufletul grevei de la Poºtã din acest an, ºi lucru demn de menþionat, nici nu s’a ascuns. Element turburãtor ºi lipsit de echilibru, nu recunoºtea autoritatea nimãnui. La Lucerna, în Elveþia, a avut loc logodna Prinþului Carol cu Prinþesa Elena a Greciei, fiica mai mare a Regelui Constantin al Greciei ºi a Reginei Sofia (sora Kaiserului), sorã cu Prinþul George al Greciei, logodnicul Prinþesei Elisabeta. 9/12: Astãzi, la orele 14 ºi 40, a explodat o bombã în sala de ºedinþe a Senatului, lângã fotoliul Preºedintelui. Mort: Episcopul Radu din Oradea Mare. Grav rãniþi: Ministrul Dem. Grecianu, senatorul Spirea Gheorghiu, Episcopul Ciorogaru din Arad ºi Nifon al Dunãrii de Jos. Uºor rãniþi: General Coandã, care pe urmã a avut ºi complicaþii, General Vãleanu, Ministrul Comunicaþiilor ºi senatorul Virgil Budescu. Regele, însoþit de Reginã, ºi Colonelul Tzenescu au vizitat imediat rãniþii, instalaþi la spitalele Colþea ºi Brâncovenesc. D. Grecianu a sucombat a treia zi din cauza rãnilor suferite; corpul sãu ºi al Episcopului Radu au fost expuse la Ateneu. Regele a fost reprezentat la ceremonia funebrã prin N. Miºu, Ministrul Casei Regale. Rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Grecianu au fost transportate la Iaºi, locul sãu natal. Maºina infernalã care a provocat explozia era compusã din douã obuze germane, unul de 77 ºi al doilea de 76, încãrcate cu acid picric, la care era ataºat un sistem de ceasornicãrie; unul din obuze n’a explodat decât în parte. Autorul atentatului n’a putut fi descoperit. S’a promis o recompensã de 200 000 lei aceluia care va descoperi pe atentator. În acest timp eu eram la Madrid. Cu prilejul unei recepþii la Palatul Regal, al membrilor Congresului, Regele Alfons XIII, remarcând la mine decoraþia mea de rãzboi, s’a oprit ºi a stat de vorbã cu mine. Auzind cã sunt ºeful serviciului de PTT de la Palatul Regal, a chemat pe Reginã, care stãtea de vorbã cu niºte doamne, cu cuvintele: „Ena, vino sã’þi prezint pe domnul care e în slujbã la Nando ºi Missy, la Bucureºti!“ Amândoi m’au întrebat de Suverani, de sãnãtatea lor, ºi s’au interesat de toþi membrii Familiei Regale. Ascultând amãnuntele ce le dãdeam, Regina m’a întrebat miratã: „Dta faci serviciu chiar în casã cu dânºii?“ „Da, Maiestate, de 22 ani“. „Asta’i foarte frumos. Sã le spui cã ai stat de vorbã cu noi.“ Îmi reamintesc cu plãcere de politeþea ºi amabilitatea cu care s’au întreþinut cu mine. Pe atunci nu puteam sã bãnuiesc desfãºurãrile dramatice ale vieþii lor ulterioare. La 16/12 m’am înapoiat din Spania prin Paris. În gara de frontierã elveþianã, s’a urcat în trenul nostru Prinþul Carol care venea probabil de la 231

Lucerna. I-am predat niºte timbre ce colecþionasem la Madrid pentru el ºi am discutat cu dânsul despre atentatul de la Senat. Nu i-a acordat mare însemnãtate spunând cã sunt manifestaþii superficiale, trecãtoare. Era foarte binedispus ºi plin de încredere în viitorul nostru. Mi-a fãcut o imensã bucurie cã primul meu contact cu þara sã fie tocmai Prinþul Carol! Sfârºitul anului la Cotroceni cu tradiþionalul pom de Crãciun, serbat într-o atmosferã de mare ºi sincerã mulþumire. Regele decide cã în fiecare an, în seara zilei de Sfântul Mihail, toþi titularii Ordinului de rãzboi „Mihai Viteazul“ sã fie invitaþi la un dineu festiv la Palatul Regal.

232

1921 Colonel Rãdescu/ Oaspeþi Princiari/ Daruri pentru Prinþesa Elisabeta/ Cununia Prinþesei Elisabeta/ Plecarea Reginei la Atena/ Noul Maestru de Ceremonii/ Cãsãtoria Prinþului Carol/ Sosirea lui în Bucureºti/ Primirea felicitãrilor ºi darurilor/ Fondul „Principele Carol“/ Suveranii în Franþa/ Reconcilierea Regelui cu familia sa/ Moartea Regelui Iugoslaviei/ Noi adjutanþi/ Suveranii la Timiºoara/ Naºterea Prinþului Mihai/ Autorul Atentatului de la Senat/ Demisia guvernului Averescu.

Prinþul Moºtenitor Carol între Prinþii greci Nicolae ºi Elena

233

Î n primele zile ale lui Ianuarie m-am cãsãtorit cu Dra Sofia Christodorescu din Focºani, cu a cãrei familie am avut de mulþi ani strânse legãturi de sincerã prietenie. Prinþul Carol pleacã prin Constanþa la Atena, unde va rãmâne pânã la celebrarea cãsãtoriei. În locul Generalului Balif, devenit Administratorul Domeniilor Regale, a fost ataºat pe lângã Regina Colonelul de cavalerie Rãdescu, cãruia îi vor fi rezervate ulterior roluri foarte importante. Februarie: Soseºte la Palatul Cotroceni Prinþul Nicolae al Greciei, împreunã cu Prinþesa Elena. Ei vin din Atena prin Constanþa. 17/2: Audiþie muzicalã la Palat. Orchestra Filarmonicã cu G. Georgescu. 24/2: Astã searã sosesc cu Simplonul Prinþul Nicolae ºi Infantele de Bourbon-Orléans al Spaniei, cumnatul Reginei, pentru a lua parte la serbãrile cãsãtoriei. Vineri, 25/2: La Palatul Regal, orele 17, are loc primirea deputaþiunelor ºi a delegaþilor din toatã þara, care au arãtat dorinþa de a oferi daruri perechii Princiare. S’au anunþat deputaþiuni din Basarabia, Bucovina, Ardeal, Banat, Dobrogea ºi Vechiul Regat. Armata, prin Ministerul de Rãzboi, a oferit Prinþesei Elisabeta o splendidã egretã cu briliante ºi o pereche [de] cercei, tot în briliante. Basarabia, prin Episcopul Gurie, o icoanã din aur a Sfintei Fecioare, Primãria oraºului Bucureºti, un automobil Cadillac. Furnizorii Curþii Regale din Capitalã, firmele Nicolau ºi O. H. Müller un covor Turkestan, Dnele de Onoare ale Palatului, dantele scumpe. Oraºul Arad: Doi cai pur sânge, Femeile Române din Braºov: câteva costume naþionale splendide, Femeile Române din Alba-Iulia: un cofret din lemn de abanos, încrustat cu aur ºi argint, reprezentând scene din viaþa lui Mihai Viteazul, Societatea „Furnica“: voaluri ºi feþe de masã, Soc. Ortodoxã Naþionalã a Femeilor Române: o mare ºi frumoasã icoanã, Oraºul Galaþi: un enorm briliant, ºi safire, Judeþul Ilfov: o brãþarã în platinã cu briliante ºi safire, Oraºul Iaºi: un covor cu motive naþionale, Comunitatea Israelitã: obiecte artistice, Comunitatea Armeneascã: un covor, Bucovina: doi cai pur sânge, Oraºul Cernãuþi: o oglindã artisticã la care s’a lucrat 8 ani, Funcþionarii Palatului Regal: o 234

jardinierã în argint ºi cristal de stâncã, Domeniile Coroanei: mai multe covoare, Regia Monopolurilor Statului: o mare casetã cu produsele fabricii de Tutun, Zemstvoul Basarabiei: o pudrierã împodobitã cu pietre preþioase. Au mai oferit daruri: Sindicatul Ziariºtilor, Oraºul Orhei, Casa Naþionalã a Medicilor ºi o mulþime alþii, de care nu mai ºtiu. Sâmbãtã, 26/2, orele 17: Primirea delegaþiunilor care vin sã prezinte felicitãri. La orele 21, reprezentaþie de galã la Teatrul Naþional în prezenþa Familiei Regale ºi a guvernului. Duminicã, 27/2, orele 11, cununia civilã la Palatul Regal. Orele 12, celebrarea la Mitropolie a cununiei religioase. Asistã guvernul, Corpul Diplomatic, Casele civile ºi Militare Regale. Orele 13, înapoierea la Palat. Pe scãri Familia Regalã va fi primitã de delegaþiunile ºcoalelor secundare de fete precum ºi de studentele din Capitalã. La 13 ºi 30 dejun de galã. Seara la 20 ºi 15 mare recepþiune la Palat. Prinþesa [este] impresionant de frumoasã în splendoarea tinereþei sale, dar impasibilã. N’am vãzut umbra unui zâmbet pe buzele ei. Avea aerul unei persoane care asistã cu indiferenþã la o nuntã oarecare. La recepþia de searã am fost invitaþi a lua parte, soþia mea ºi cu mine. Era prima recepþie la Palat a nevestei mele. Era atât de multã lume, încât Familia Regalã a fost nevoitã sã se deplaseze de-a lungul sãlilor pentru ca noua pereche sã poate fi vãzutã de toatã adunarea. La bufet nu mai era chip de pãtruns. Pentru a nu rãmâne flãmânzi, câþiva din personalul Curþii ne-am refugiat în biuroul meu ºi acolo ni s’au adus toate bunãtãþile ºi am putut bea ºi un pahar cu ºampanie în sãnãtatea ºi fericirea noilor cãsãtoriþi. Înainte de plecare, Prinþesa Elisabeta mi-a dat fotografia ei cu autograf. La plecarea Prinþesei am asistat cu Casa Civilã, în Gara de Nord. Înainte de a pãrãsi Palatul, Prinþesa ºi-a luat rãmas bun de la pãrintele ei, în mod care ne-a impresionat pe toþi. Plângea cu hohote dezesperate. Ea a fost totdeauna mai ataºatã de tatãl ei, a cãrui sensibilitate sufleteascã o moºtenise, decât de mama ei. ªtiam cu toþii cã pentru ea cãsãtoria a fost o legãturã poruncitã ºi nu doritã ºi mai ºtiam cã ea n’ar fi vrut niciodatã sã plece din þarã. Mã întreb dacã proiectul acestei cãsãtorii, precum ºi acela al Prinþesei Mãrioara, nu se datoreºte cumva mai mult sentimentelor ambiþioase ale Reginei, decât raþiunii de Stat, cãci starea aproape secularã de neliniºte în care trãiesc þãrile Balcanice ar trebui sã dicteze autoarei, sau autorilor acestor douã proiecte, mai multã prudenþã în stabilirea pentru viitor a unor legãturi cu dânsele, care sunt destinate a deveni de folos þãrii. 235

Viitorul va avea sarcina sã dovedeascã dacã combinaþiile politice ale Reginei, cu toate cã pornite din cele mai bune intenþii, au fost la înãlþimea problemelor abordate. Cu prilejul acestei cãsãtorii Suveranii au dãruit 300 000 lei pentru fondul destinat ajutorãrii fiicelor eroilor morþi în rãzboi iar Prinþesa Elisabeta alte 300 000 lei pentru Fundaþia Universitarã Carol I, destinaþi pentru cinci burse de acordat studenþilor. 2/3: Dejun la Palat în onoarea Prinþului Sapieha, Ministrul de Externe al Poloniei, cãruia Regele i-a conferit Cordonul Ordinului „Steaua României“. 7/3: Regina cu membrii Familiei Regale, precum ºi Moºtenitorii Greciei, pleacã prin Constanþa la Atena, pentru a lua parte la cãsãtoria Prinþului Carol cu Prinþesa Elena. Regele rãmâne în Bucureºti. Maestru de Ceremonii al Curþii Regale a fost numit I.V. Stârcea ºi cu acest prilej i s-a conferit marele Cordon al „Coroanei României“. Am auzit lume întrebându-se miratã, pentru care merite anume? Cãci abea a fost numit. Probabil în vederea meritelor viitoare ...! 10/3: Azi a avut loc la Atena cãsãtoria Prinþului Carol cu Prinþesa Elena a Greciei. Regina pleacã din Atena spre Bucureºti la 18/3, cu ceilalþi membri ai Familiei Regale. Prinþii Moºtenitori ai noºtri mai rãmân câtva timp acolo ºi iau reºedinþã la Palatul Decelia. 24/3: Edouard Herriot, primarul oraºului Lyon ºi ºeful partidului radical francez, a sosit în Capitalã. Regele l’a primit într-o lungã audienþã. În urma unei indispoziþiuni a Prinþesei Elena, înapoiarea la Bucureºti s’a amânat. 8/5, Duminicã: Sosesc în Capitalã Prinþii Moºtenitori, Carol ºi Elena. În Gara de Nord îi primesc: o gardã de onoare, Generalii Inspectori de Armatã, Generalii Comandanþi de Corpuri de Armatã, Generalii de Divizie, de brigadã ºi toþi Generalii aflãtori în garnizoana Bucureºti, Guvernul ºi Preºedinþii Corpurilor Legiuitoare cu Dnele, Comisia Interimarã a Capitalei, Prefectul de Poliþie, Comandantul Pieþii. Suveranii cu toþi membrii Familiei Regale sunt pe peron la sosirea trenului. De la garã se formeazã un cortegiu. În prima trãsurã iau loc Suveranii, iar Prinþii Moºtenitori în a doua. Ambele trãsuri sunt încadrate de Escorta Regalã. În dreapta ºi stânga trãsurii Suveranilor se aflã un maior cãlare. Cortegiul urmeazã Calea Griviþei, Calea Victoriei, Str. Carol, Cheiul Dâmboviþei pânã la Mitropolie. Trupele din garnizoanã sunt înºirate pe trotuarele strãzilor parcurse. La orele 12 Te Deum. La intrarea în bisericã 236

aºteaptã Mitropolitul Primat. Slujba religioasã este oficiatã de acesta, împreunã cu Mitropoliþii Moldovei ºi Bucovinei, împreunã ºi cu Episcopii de Hotin ºi Chiºinãu. Membrii Familiei Regale, guvernul, Casele Civile ºi Militare au pornit de la garã pe alt drum, pentru a putea primi pe Suverani ºi Prinþii Moºtenitori la sosirea lor la Catedralã. Dupã ceremonia religioasã, la orele 13, are loc la Palat recepþia Corpului Diplomatic, a ataºaþilor militari, a membrilor Comisiunei Dunãrene etc. Luni, 9/5, recepþiunea delegaþiunilor care prezintã felicitãri: Înaltul cler, Consiliul de Miniºtri, autoritãþile civile ºi militare, delegaþiunile studenþilor din Bucureºti, Iaºi, Cernãuþi ºi Cluj. La orele 12, primirea delegaþiunilor diverselor confesiuni, apoi Comisia interimarã a Capitalei, Prefecþii de poliþie ºi judeþ, comandantul Pieþei, Camera de Comerþ, guvernatorul Bãncii Naþionale, cercetaºii. Orele 21: Concert festiv la Ateneu. La 10/5, orele 11: Primirea delegaþiunelor armatei, la 12 a societãþilor de binefacere, la 11/5, primirea delegaþiunilor din toatã þara. Orele 12, primirea darurilor. Au oferit: P.S.S. Gurie al Basarabiei, o icoanã anticã a Sfântului Mihail, Armata: o pereche solitari1 cu briliante mari, o jardinierã în porþelan de Sèvres, dantele preþioase ºi un automobil „Voisin“, oraºul Bistriþa: covoare, oraºul Cluj dãruieºte un milion destinat unui fond de binefacere care va purta numele „Carol“, judeþul Cluj: un car þãrãnesc tras de ºase boi foarte frumoºi, doniþi ºi multe obiecte din industria casnicã lucrate în judeþ, precum ºi un bucium, Asociaþia Femeilor Române: 6 covoare, cinci costume naþionale, broderii de mânã ºi una casetã în argint masiv – Doamnele Palatului: un vas artistic în bronz, Societatea „Furnica“ Feþe de masã, Soc. Ortodoxã Naþionalã a Femeilor Române: o icoanã în argint a Sf. Constantin ºi Elena, Casele Naþionale: broderii ºi alte lucrãri naþionale, oraºul Chiºinãu: un serviciu pentru cafea, tava ºi ceºtile în argint cu iniþialele Princiare, Senatul: Un tablou de Grigorescu, oraºul Iaºi: o broºã cu un enorm cabochon2 safir, Bucovina: un album cu vederile reºedinþelor de vânãtoare oferite Prinþului, Negustorii din Capitalã: un grup în bronz, sculpturã de Dumitru-Bârlad, „Tzãsãtoarea“: multe þesãturi din mãtasã indigenã, oraºul Bucureºti: o casetã în argint, reproducerea celebrei „Cloºca cu Pui“, Comunitatea Israelitã: o rentã 30 000 lei anual pentru înfiinþarea unui fond destinat studenþilor sãraci de orice confesiune, oraºul Buzãu: un tablou de Andreescu. Au mai oferit daruri: Regia Monopolurilor Statului, Judeþul Durostor, Judeþul Muscel, Caraº-Severin etc. etc. 17/5: Prinþul Carol este numit membru al Academiei Române. 237

6/6: Prinþul Carol înfiinþeazã un fond care va purta numele sãu, destinat a servi la împrãºtierea culturii în popor precum ºi pentru a veni în ajutorul Bibliotecilor Populare cât ºi a tinerilor ce vor urma studii. Statul a pus la dispoziþia perechii Princiare un imobil, situat pe ªoseaua Kiseleff. Casa este modestã, ºi ca instalaþie ºi ca mãrime. N’a fost sortitã sã adãposteascã multã vreme pe Prinþii Moºtenitori ºi astãzi serveºte drept cãmin studenþilor din ªcoala Politehnicã. Serviciul de Siguranþã al Palatului Regal este supravegheat de Inspectorul Tacit Cãmãrãºescu ºi de Inspectorul Costescu la Prinþul Carol. 28/7: Suveranii pleacã în Franþa. Vor descinde întâi la Paris, la Hotel Ritz. Ajuns acolo, Regele a fãcut o vizitã Dnei ºi Dlui Millerand, preºedintele Republicii Franceze, la Castelul Rambouillet, unde s’au plimbat toatã dupã amiaza prin parcul castelului. De acolo Regele s’a dus la Bagnolles, unde a urmat o curã. Este însoþit de Colonel Tzenescu ºi Inspectorul Cãmãrãºescu. În timpul cât a stat la Bagnolles, Regele a vizitat de vreo douã ori alergãrile de cai de la Deauville, pe urmã a fost invitat la dineu de cãtre Ducele ºi Ducesa Decazes, la vila lor „La Brume“ unde se mai aflau ca comeseni Contele de Derby, Ducele ºi Ducesa de Guiche, Contele ºi Contesa de Lesseps, Dl ºi Dna Stoicescu. Cu alt prilej, a vizitat celebrele castele de pe Loire, de care francezii sunt aºa de mândri. Cu aceastã ocazie a fost invitat la dejun de Prinþul ºi Prinþesa Murat, în castelul lor de la Chambly, apoi la Prinþul ºi Prinþesa Jacques de Broglie la Chaumont sur Loire ºi pe urmã la castelul Courances al marchizului ºi marchizei de Ganay. La 8 Septembrie Regele s’a dus s㒺i vadã membrii familiei sale care se aflau, ca în fiece început de toamnã, la castelul lor Weinburg, situat în cantonul St. Gall din Elveþia. Aceastã vizitã a fost o întâlnire de reconciliere, cãci în momentul intrãrii României în rãzboi, împotriva Puterilor Centrale, Familia Hohenzollern decisese de a-l exclude pe Regele Ferdinand din neamul lor. Regele primise chiar, dupã câte ºtiu, o scrisoare foarte dureroasã din partea ºefului Familiei din Sigmaringen care condamnase solemn acþiunea sa. Aceastã atitudine din partea Familiei a fost o grea loviturã sufleteascã pentru Regele ºi mã mir cã s’a putut realiza atât de curând împãcarea de la Weinburg. De la Paris, Regina cu Prinþesa Ileana au plecat în Bretania, la St. Lunaire, unde s’au întâlnit cu Marele Duce Kiril al Rusiei ºi cu sora ei Ducky, precum ºi cu Infantele de Bourbon-Orléans, soþul sorei mai mici a Reginei, Beatrice. Mai era acolo ºi Prinþesa Maria a Rusiei. St. Lunaire este o staþiune maritimã cam modestã dar foarte pitoreascã. Regina a locuit la Grand Hotel, 238

unde se afla ºi dansatoarea americanã Loïe Fuller, cunoscutã prin dansurile luminoase imaginate de dânsa. În suita Reginei [se aflã] Colonel-adjutant Rãdescu. La finele lui Iulie leul nostru scade mereu. Astãzi a fost cotat la Paris 16 centime! La Alba-Iulia se lucreazã febril la construirea Catedralei în care va avea loc Încoronarea. Prinþul Carol viziteazã Clujul ºi Alba-Iulia, iar la 10 August cursurile ºcoalei lui Iorga de la Vãlenii de Munte. Se efectueazã primul zbor direct cu avionul de la Paris la Bucureºti, în 19 ore. 16/8: A încetat din viaþã Regele Petru al Yugoslaviei în etate de 77 ani. Succesorul sãu va fi Regele Alexandru. 25/8: Noi adjutanþi la Regele: Lt. Comandor Koslinski, iar maiorii Orãºanu ºi Skeletti, ofiþeri de Ordonanþã. Orãºanu va deveni mai târziu General, iar Skeletti va ieºi din armatã cu grad de colonel. 30/8: Dr. Gheorghian, primarul Capitalei, este chemat de Prinþul Carol care cere sã se facã tot posibilul pentru a se aduce apã bunã potabilã în Bucureºti. 21/9: Suveranii au sosit la Sinaia, înapoindu-se din cãlãtoria lor în strãinãtate. 27/9: A fost chemat din Atena mamoºul Dr. Louros, în vederea apropiatului eveniment aºteptat în Casa Prinþilor Moºtenitori. Ca ºi cum în Bucureºti n’ar fi fost destui de buni medici mamoºi! La finele lunii Regele a fost la o vânãtoare la Sighetul-Marmaþiei. La Paris, leul a cotat astãzi 10-12 centime. La Curtea de Argeº, parastas pentru Regele Carol. 26/10: Suveranii sunt la Timiºoara, unde li s-a fãcut o primire triumfalã. Peste 2000 de þãrani au escortat trãsura Regalã de la garã spre Catedralã, unde s’a celebrat un Te Deum; pe urmã a avut loc revista trupelor din garnizoanã. La amiazã mare defilare a unui cortegiu alegoric ºi a elevilor din ºcoli. Spre searã retragere cu torte, iar la orele 21 mare dineu la Cazinoul militar. 18/10: Leul coteazã la Paris 9 ºi 7/8 [centime]. 18/10: Castel Peliºor. Prinþesa Moºtenitoare este indispusã. Buletinul medical publicat de medicii Louros ºi Romalo spune: „Albuminurie persistentã“. În seara de 24 Octombrie medicii decizând o intervenþie, care se aratã absolutã necesarã, operaþia s’a efectuat la 25 Octombrie, dupã-amiazã. La orele 19 ºi 40 Prinþesa Elena a dat naºtere unui 239

bãiat; buletinul spune: „sãnãtatea destul de satisfãcãtoare“. Intervenþia a fost atât de dificilã ºi primejdioasã, încât medicii au interzis categoric o a doua sarcinã. Aceastã interdicþie impusã Prinþesei a fost, fãrã nici o îndoialã, cauza primordialã a înstrãinãrii de mai târziu, intervenitã între Prinþul ºi soþia sa. Luna Octombrie a fost cea mai secetoasã lunã în decursul ultimilor zece ani. 3/11: Soseºte la Sinaia Regina Sofia a Greciei; va rãmâne vreo opt sau zece zile. 8/10: De Sf. Mihail masa festivã la Palatul Regal pentru cei decoraþi cu „Mihai Viteazul“. 21/10: A fost descoperit autorul atentatului de la Senat. Îl cheamã Max Goldstein ºi are complici pe Saul Osias ºi Leon Lichtblau, care au ajutat la fabricarea maºinii infernale. În timpul arestãrii, Goldstein întreabã pe inspectorul de poliþie Vintilã Ionescu: „– Ce’þi mai fac copiii?“ „– De ce întrebi de ei?“ se intereseazã mirat inspectorul, „– Apoi eu puteam sã te omor de o sutã de ori pânã acuma, rãspunde Goldstein, dar ºtiam cã ai copii ºi mi-a fost milã de dânºii!“ Prinþul Carol este înaintat General de Brigadã ºi numit Inspector General al Marinei. Regele însoþit de Prinþul Carol va pleca la Târgul Mureº pentru a inaugura 150 de biblioteci populare instalate prin oraºe ºi sate. Prima zãpadã din acest an se aºterne în abundenþã, timp de 2 zile. Pe strãzile Capitalei încep sã aparã sãniile. 13/12: Guvernul Averescu demisioneazã. Regele însãrcineazã pe Take Ionescu cu formarea noului guvern, care se constituie în modul urmãtor: Take Ionescu, Preºedinte de Consiliu ºi Finanþe; General Holban, Rãzboiul; Deroussi, Externele; G. Mironescu, Instruct. Publicã; C. Xeni, Munca; Cãmãrãºescu, Internele; Dumitrescu-Brãila, Culte ºi Arte; Vlãdescu, Domenii; G. Lucasievici, Lucrãrile Publice; Caius Brediceanu, Ministru pentru Ardeal; Hortopan, Minoritãþile. Take Ionescu declarã cã nu este guvern politic. La finele lui Decembrie sosesc la Cotroceni Prinþii Moºtenitori ai Greciei, hotãrâþi a rãmâne aci pânã la 6 Ianuarie.

Diamant (sau altã piatrã preþioasã) montat într-o bijuterie deosebitã. (n. red.) Monturã de metal cu o piatrã preþioasã sau semipreþioasã, care n-a fost tãiatã ºi ºlefuitã, fãrã faþete. (n. red.) 1 2

240

1922 Logodna Prinþesei Mãrioara/ Iar guvern liberal/ Botezul Prinþului Mihai/ Logodna oficialã a Prinþesei Mãrioara/ Ceva despre Steinebach/ Regina la Belgrad ºi Atena/ Prinþesa Elisabeta bolnavã/ Noi timbre poºtale/ Take Ionescu greu bolnav/ Vizita Regelui Alexandru/ Binefacerile Suveranilor/ Agravarea boalei Prinþesei Elisabeta/ Ceai dansant la Cotroceni/ Plecarea Suveranilor la Belgrad ºi cãsãtoria Prinþesei Mãrioara/ Moartea lui Take Ionescu/ Castelul Bran/ Deraierea de la Comarnic / Sovata/ Vizita Preºedintelui Pi³sudski/ Abdicarea Regelui Constantin al Greciei/ Încoronarea de la Alba-Iulia/ Sporirea lefurilor funcþionarilor/ Complotul contra Suveranilor noºtri/ Balcicul.

Încoronarea de la Alba Iulia

241

7/1: Regele Alexandru al Yugoslaviei a sosit la Castel Peleº. Suveranul nostru a rostit o scurtã cuvântare de bun-venit. 9/1: Are loc la Peliºor logodna neoficialã a Regelui Alexandru cu Prinþesa Maria, în cercul intim al Familiei Regale, complectat cu Prinþii Moºtenitori ai Greciei. Au asistat, totuºi, suita Regelui Alexandru, Take Ionescu, Deroussi, General Holban, Ciolak Antiæ ministrul sârb de la noi, Colonel Vukoviæ – ataºatul militar, General Christescu – ºeful Statului-Major al nostru, Curþile Regale ºi Princiare. La finele dineului, Regele Ferdinand anunþã logodna ºi ridicã un toast pentru fericirea tinerilor logodiþi, la care Regele Alexandru a mulþumit în cuvinte miºcãtoare, arãtând adânca bucurie de a putea asigura o viaþã fericitã viitoarei sale soþii. A doua zi, spre searã, Regele Alexandru se înapoiazã la Belgrad. Regele Yugoslaviei este om în vârstã de vreo 33 ani, de staturã mijlocie, pãrul închis, ochii sinceri care privesc drept în faþã, culoarea pielii mai mult smeadã, tipul sârbului aºa de cunoscut la noi. Frumos nu’i, dar are prestanþã ºi e foarte amabil cu toatã lumea. Când merge, face impresia de a fi adus niþel din spate. ªi-a petrecut tinereþa în Elveþia ºi este om civilizat. Se prezintã simpatic. Cãsãtoria aceasta este pornitã din iniþiativa lui Take Ionescu. El a fost cel dintâi care a vorbit Prinþesei de Regele Alexandru ºi a fãcut-o în mod atât de duios ºi sentimental încât Prinþesa, impresionatã de descrierea auzitã, a exclamat: „Spune-i sã vie la Sinaia!“ Regele a venit ºi dupã o plimbare fãcutã cu Prinþesa în împrejurimile Castelului, ea s’a grãbit sã se destãinuiascã Reginei cu cuvintele: „Ne-am înþeles amândoi!“ Dupã demisiunea formaþiei ministeriale Take Ionescu, se constitue noul guvern sub preºedinþia lui I.I.C. Brãtianu, care preia ºi interimul Rãzboiului, General Vãitoianu Internele, Alex. Constantinescu Domeniile ºi ad-interim Agriculturã, Vintilã Brãtianu Finanþele, I. G. Duca Externele, V. Sassu Industria ºi Comerþul, Banu Cultele ºi ad-interim Lucrãri Publice, J. Th. Florescu Justiþia, I. Inculeþ Ministru de Stat fãrã portofoliu, pentru Basarabia, I. Nistor idem, pentru Bucovina, Dr. Zigre Minoritãþile1. Ulterior s’au fãcut urmãtoarele complectãri: General Moºoiu la Comunicaþii ºi Aurel Cosma la Lucrãri Publice. Prefect de Poliþie, tot Eracle Nicoleanu. 242

11/3: Botezul Prinþului Mihai la Palat, sala mare a Tronului. Invitaþi: Guvernul, Corpul Diplomatic, foºtii Prim-Miniºtri, membrii Parlamentului, reprezentanþii Armatei, ai magistraturii, înalþii funcþionari ai Statului, Casele Civile ºi Militare Regale. Pe o estradã în fundul sãlii se ridicase un altar cu obiectele cultului. Serviciul religios se oficiazã de cãtre Mitropolitul Primat, asistat de S.S. Platon, clerul Mitropoliei, Arhimandrit Denis Stareþul mânãstirii Sinaia, preotul bisericii „Trei Stejari“ (Parohia Palatului Regal) ºi acela al Parohiei Cotroceni. La orele 4,45 se face intrarea în salã a Familiei Regale care ia loc pe estradã, împreunã cu reprezentanþii naºilor: Generalul Dusmanis ºi Ministrul grec Panas pentru Regele Constantin al Greciei ºi Colonel Raºoviceanu comandantul brigãzii Vânãtorilor de Munte. Naºi sunt: Regele Ferdinand, întâiul naº, Regele Constantin al Greciei, Regina-Mamã Olga a Belgiei, Regele Albert al Belgiei, Prinþul Christofor ºi Prinþesa Irina a Greciei, Marea Ducesã Viktoria Feodorovna, Infanþii de Bourbon-Orléans. Copilul este adus pe braþe de Dna Colette Plagino, doamnã de Onoare a Prinþesei Moºtenitoare, care’l predã Regelui. Mitropolitul Primat preia copilul, îl ridicã în braþe ºi strigã: „Trãiascã Prinþul nostru Mihai!“ Toatã adunarea repetã aclamaþia. Copilul primeºte cuminecãturã ºi este acuma þinut în braþe de Prinþesa Maria. Dupã botez, Regina ia copilul în braþe ºi’l prezintã asistenþei spunând: „N’est ce pas qu’il est beau!“ În urmã se serveºte un pahar de ºampanie ºi o gustare, iar la orele 6,30 toatã ceremonia era terminatã. Potrivit cultului ortodox, mama copilului n’a intrat în salã decât dupã ce Regele Ferdinand l’a prezentat adunãrii. 13/1: Ceai dansat la Cotroceni. A doua zi se prezintã, tot la Cotroceni, filmul „Crinul Vieþii“ dupã textul scris de Regina Maria. Pictorul Bulgãraº primeºte însãrcinarea Prinþului Carol de a face portretul Prinþesei Elena. 29/1: Prinþii Moºtenitori ai Greciei împreunã cu Prinþul Carol, Prinþesa Elena ºi Mihai au plecat la Atena. 3/2: La Cotroceni, al treilea ceai dansant. 20/2: Regele Alexandru soseºte în Gara de Nord, somptuos decoratã. Prezenþi pe peron: toatã Familia Regalã, guvernul, înalþii funcþionari ai Statului, o companie de Onoare ºi toþi generalii din garnizoanã. Trenul soseºte la 10 ºi 40. Regele Alexandru poartã uniforma de Colonel al Gãrzii Regale ºi este însoþit de Primul sãu Ministru Pasiæ, de Ministrul de Externe Nentiæ, 243

de Iancoviæ Ministrul Curþii, General Hagiæ ºi de Ciolak Antiæ care s’a urcat în trenul regal la frontierã. Primarul Corbescu ureazã bun venit. De la garã cortegiul porneºte la Mitropolie, unde se oficiazã un Te Deum de cãtre Mitropolitul Primat, asistat de Episcopi. La terminarea ceremoniei, la orele 12 ºi 15, Regele Alexandru ºi Familia Regalã se duc la Palatul Cotroceni, unde se serveºte un dejun intim. Pe lângã Suveranul sârb au fost ataºaþi Generalii Lupescu ºi Colþãnescu. La orele 5 are loc logodna oficialã la Cotroceni, celebratã de cãtre Mitropolitul Primat Miron Cristea, Arhimandritul Denis de la mânãstirea Sinaia, de clerul mitropolitan ºi preoþii parohiilor respective. Dupã ceremonie s’a servit un bufet bogat. Seara, la Ministerul de Externe, un dineu în onoarea lui Pasiæ ºi Nentiæ. 21/2: Orele 11, recepþia Corpului Diplomatic ºi o revistã de trupe în faþa Palatului Regal. Seara, dineu de galã în onoarea logodnicilor. Regele Ferdinand prezideazã masa. Are la dreapta sa pe Dna Elisa Brãtianu, Dl. Nentiæ, la stânga sa Pasiæ ºi Dna Mavrodi. Regina e plasatã în faþa Suveranului având în dreapta ei pe Regele Alexandru, Prinþesa Mãrioara ºi I.I.C. Brãtianu, la stânga pe Prinþul Carol, Mitropolitul Primat ºi Dna General Vãitoianu, apoi urmeazã pe dreapta ºi pe stânga celelalte personaje. Regele nostru rosteºte o cuvântare la care rãspunde Regele Alexandru. Dineul se terminã la orele 10 ºi 15. Urmeazã o audiþie muzicalã în sala Tronului, la care iau parte alþi 300 invitaþi, cu foºtii Prim-Miniºtri ºi foºtii Preºedinþi ai Corpurilor Legiuitoare. Orchestra Filarmonicii are în program concertul în „La minor“ de Beethoven ºi „Poemul Român“ de Enescu. Apoi bufet. 22/2: Dejun intim la Cotroceni. Seara reprezentaþie de galã cu opera „Carmen“. 23/2: Regele Yugoslaviei face o vizitã la I.I.C. Brãtianu. La orele 5 ceai la Dl ºi Dna Take Ionescu. La 24/2: Logodnicii cãlãresc dimineaþa în Parcul Cotroceni, apoi au vizitat Muzeul Armatei. La orele 4 ºi 30 Regele Alexandru împreunã cu Suveranul viziteazã Regimentul 9 Vânãtori de Munte, al cãrui ªef a fost numit Regele Alexandru, ºi seara la orele 7 plecarea Regelui Alexandru din Halta Cotroceni. 19/3: Regele primeºte în audienþã pe Contele Skrzyiñski, Ministrul Poloniei, care remite Regelui Marele Cordon al „Vulturului Alb“, cea mai mare decoraþiune polonã. La câþiva metri de poarta Palatului Cotroceni, care dã în Bulevardul Independenþei, s’a început în primãvarã clãdirea unei case mari cu etaj ºi 244

mansardã, al cãrei plan mi l’a arãtat arhitectul Alfred Popper, fost pe vremuri în slujba biuroului de arhitecturã al Castelului Peleº. Va fi cel mai frumos imobil de pe tot Bulevardul, cu coloane ºi ornamente româneºti sculptate în piatrã. Interiorul e prevãzut cu tot confortul modern ºi eleganþa unei case de stãpân chiabur. Proprietarul este Domnul Steinebach, care pe vremea când am venit eu la Palat fãcea parte din domesticitate, actualmente intendent al Palatului Cotroceni ºi om de încredere al Reginei. Leafa sa este ridicolã, dar are casã, masã, luminat etc., ºi se bucurã ºi de prietenia Drelor cameriste ale Reginei, Schön ºi Karl. Una din drele Schön s’a mãritat tocmai cu arhitectul Popper, mai sus pomenit. Dar mai presus de toate are pe mâna sa conducerea tuturor treburilor gospodãreºti. 1/4: Regina pleacã la Belgrad, pânã unde o întovãrãºeºte Prinþul Carol, care apoi continuã drumul spre Atena, spre a lua pe Prinþesa Elena ºi pe Mihai. În suita Reginei Dna Mavrodi ºi Ministrul N. Miºu. La 9 Aprilie Regina a plecat la Atena. I s’a telegrafiat de acolo cã Prinþesa Elisabeta este bolnavã. Are temperatura 38,9. 13/4, Atena: Buletin medical de starea sãnãtãþii Prinþesei Elisabeta: „Situaþia neliniºtitoare“. Ieri seara a sosit Prinþul Nicolae din Anglia. Va petrece Paºtele în þarã. Regele dorind a avea o serie frumoasã de timbre poºtale cu prilejul Încoronãrii, am fost trimis de Direcþia Generalã PTT la Munich, cu oarecare modele, spre a aduce probe de supus Regelui. Mi s’a indicat München chiar de cãtre Suveran, deoarece a gãsit timbrele poºtale tipãrite acolo ca unele din cele mai frumoase din Uniunea Poºtalã Universalã. Îndatã dupã sãrbãtorile Paºtelor, am plecat acolo ºi m’am înapoiat cu probe care au gãsit aprobarea Suveranilor, aºa cã imediat dupã asta am plecat a doua oarã ºi am adus în þarã seriile complecte foarte frumos executate, ale emisiunilor pentru serbãrile Încoronãrii. Cu ocazia asta am avut ºi noi, în sfârºit, timbre poºtale care puteau sta alãturi de cele ale þãrilor înaintate strãine ºi, mai ales, aveam acuma timbre care nu se mai dezlipeau ºi cãdeau de pe corespondenþã. Ministrul de Finanþe Vintilã Brãtianu abia a dat aprobare pentru mica sumã de platã a acestei emisiuni foarte modeste. 14/4: Prinþul Carol e plecat la Atena, însoþit de Colonel Nic. Condiescu ºi Maior Orãºanu. De la 13 Aprilie Prinþesa Elisabeta este bolnavã de tifos. Starea serioasã. Noaptea temperatura 41, dimineaþa 37. Regina Maria rãmâne acolo pânã la însãnãtoºire. 245

15/4: Se telegrafiazã din Neapole cã Take Ionescu se aflã greu bolnav de tifos. Din Atena se comunicã cã Prinþesa Elisabeta poate fi consideratã ca în afarã de primejdie. Totuºi, a fost chemat profesor Dr. Thüringer din Viena. Regina Maria dãruieºte lei 500 000 pentru Azilul femeilor bãtrâne din stradela Buzdugan din Iaºi. Cãsãtoria Regelui Alexandru va fi celebratã la Belgrad, la 4/5. Aprilie 22: Soseºte în Bucureºti Regina cu Regele Alexandru ºi Prinþul Paul Karageorgeviæ, vãrul Regelui, la Halta Cotroceni. Familia Regalã cu Regele Alexandru petrec douã zile la pavilionul de vânãtoare de la Scroviºte. Pe urmã douã zile la Sinaia ºi de acolo Regele Alexandru se înapoiazã direct la Belgrad. Mai 2: Suveranul nostru dãruieºte 100 000 lei pentru victimele catastrofei miniere de la Lupeni ºi pleacã acolo, însoþit de Colonel Tzenescu ºi Comandor Koslinski pentru a împãrþi daruri în bani. Familia noastrã Princiarã a sosit la Sinaia venind de la Atena. 15 Mai: ªtiri alarmante sosesc din Atena. În urma boalei de tifos a Prinþesei Elisabeta, s’a ivit o complicaþie. Are pleurezie. Regele ºi Regina au plecat imediat la Atena, pe mare. Însoþesc Colonel Tzenescu, Comandor Koslinski ºi dna Procopiu. Starea Prinþesei s’a agravat într’atâta, încât s’a decis o intervenþie chirurgicalã. I s’au tãiat douã coaste. Dupã intervenþie se declarã cã starea ar fi satisfãcãtoare. Prinþesa a fost atât de rãu, încât într-o noapte Regina a fost chematã la cãpãtâiul bolnavei. Pare cã acum starea s’ar mai fi înbunãtãþit, dupã o puncþie efectuatã care i-a scos 300 centilitri de apã din cauza pleureziei. Cu Suveranii noºtri venise la bolnavã ºi Drul Romalo. La Bucureºti nu s’a ºtiut cã Prinþesa a fost la doi paºi de moarte. Mi se spune c’ar fi luat tifosul în unul din spitalele de bolnavi vizitate de ea, dar mai ºtiu cã Atena n’are apã bunã de bãut. Oricum ar fi, Prinþesa Elisabeta nu s’a mai refãcut niciodatã complect de pe urma acestei grele boli. Astãzi, 27 Mai, buletinul din Atena vesteºte cã Prinþesa a intrat în convalescenþã. Suveranii s’au înapoiat în þarã la 31 Mai. 2/6: Vineri, Prinþesa oferã prietenelor ei un ceai dansant la Palatul Regal. Asistã toatã Familia Regalã, Prinþesa Irina a Greciei, miniºtrii cu doamnele, Corpul Diplomatic, Comisia Interimarã, Prefecþii de Poliþie ºi Judeþ, Comandantul Pieþii. Corbescu, Primarul Capitalei, oferã Prinþesei Maria un automobil, ca dar de nuntã. Iunie 4: Plecarea din Capitalã a Familiei Regale: Cortegiul porneºte de la Cotroceni ºi parcurge Bulevardul, Calea Victoriei, ºi Calea Griviþei. În 246

frunte prima trãsurã cu Prefectul de Poliþie, a doua cu Mareºalul Curþii, a treia cu Colonel Drosso. Urmeazã, încadrate de Escorta Regalã, trãsura cu Regele, þinând în mânã buzduganul Voevodal ºi având la dreapta sa pe Prinþesa Maria, îmbrãcatã în alb. În trãsura a doua era Regina cu Prinþesa Elena, având în faþã pe Prinþii Carol ºi Nicolae. Mulþimea ovaþioneazã cãlduros pe tot parcursul. În Gara de Nord membrii guvernului ureazã drum bun Prinþesei Maria. Primarul Corbescu pronunþã un scurt ºi miºcãtor discurs. În trenul Regal iau loc, odatã cu Familia Regalã, Prinþesa Irina a Greciei ºi suita, dnele Mavrodi, Procopiu ºi Plagino, Dnii N. Miºu, General Angelescu, Colonel Tzenescu, Comandor Koslinski, Maior Skeletti, General Condeescu, Colonel Rãdescu, General Balif, Dr. Romalo, I.I.C. Brãtianu ºi I.G. Duca, Comandantul Regim. 9 Vânãtori de Munte, al cãrui ªef era Regele Alexandru, cu doi ofiþeri ºi un subofiþer. Toatã suita va continua drumul în tren pânã la Belgrad, pe când Suveranii ºi toatã Familia Regalã pãrãsesc trenul la Orºova la orele 10 Dimineaþa ºi se îmbarcã pe „ªtefan cel Mare“. Peste noapte yachtul opreºte la Moldova [Nouã], de unde pleacã Marþi la orele 8 dimineaþa cu sosirea la Belgrad la orele 17, când vor fi primiþi de Regele Alexandru, de Infanþii de Bourbon-Orléans, Ducele de York, Prinþul de Udine cu Prinþesa Kira. Naºii principali sunt: Regele Angliei ºi Principele de Galles. Regele Ferdinand ºi Prinþul Carol poartã uniforma de amiral. Miercuri va avea loc recepþia delegaþiunilor, apoi dejun ºi dineu intim. Seara 2000 membri ai diverselor societãþi corale aduc o serenadã în faþa Palatului Regal. Joi, 11 [iunie], Cununia religioasã la Catedralã. În timpul ceremoniei din bisericã avioane româneºti au zburat deasupra oraºului Belgrad. Dejun de galã ºi o mare revistã militarã. Darul Regelui Alexandru pentru Mãrioara a fost un colier de diamante ºi smaralde, o adevãratã piesã de muzeu provenitã din Familia Imperialã Rusã, un ceas de mânã în briliante, o poºetã de aur cu briliante ºi o pendulã în cristal. Suveranii naºi au dãruit un colier de perle. Prinþul Carol un inel cu un rubin ºi briliante. Regina un serviciu de ceai în vermeil2. Prinþesa Ileana o cupã în argint. Prinþul Nicolae un tablou. Ducesa de Vendôme o lampã în porþelan de Sèvres. Jockey-Club-ul doi cai pur sânge, Casele Civilã ºi Militarã un evantail, doamnele de la Curte, mãtasã româneascã, Princesa Bibescu, mãtãsãrii persane, Prinþesa ªtirbei un kimono, Prinþesa de LusingeFaucigny un evantail antic, Doamnele române un pandantif, o broºã cu safir ºi briliante, un colier în chihlimbar românesc, broderii româneºti; doamnele basarabene covoare, Dra Pãun un covor, Firma Roller, o poºetã 247

[de] aur cu pietre preþioase, Societatea Franco-Americanã o salã de baie complectã. Diverse alte persoane au dãruit o mulþime de obiecte diferite. Eu am primit din partea Prinþesei Mãrioara, drept amintire, o fotografie a ei, în rochie de mireasã, cu autograf ºi o sculpturã în lemn anticã. ªi aºa a plecat ºi a doua fiicã a Suveranilor noºtri, mãritate în þãri strãine. Amândouã au crescut sub ochii mei. Nici Mãrioara n’a fost întrebatã dacã viitorul soþ îi place ºi e dupã dorinþa inimii sale. Blândã, bunã la inimã, docilã, lipsitã de personalitate, deprinsã din copilãrie a ceda totdeauna la dorinþele altora s’a supus ºi de astã datã, fãrã entuziasm ºi fãrã veselie, aºa cum se mãritã de obicei fetele de Împãraþi ºi Regi. A îndreptat-o ºi pe ea într’altã þarã balcanicã, þarã nesigurã, cu oameni care uneori ºi-au alungat stãpânii ºi alteori i’au ºi omorât. Sperãm cu toþii cã n’o avea ºi biata asta fatã o asemenea soartã. Oricum, e a doua sacrificatã pe altarul ambiþiei ºi prestigiului, atât de scumpe unora. Câteva zile înainte de plecare a fost de o tristeþã impresionantã, Prinþul Carol ºi-a dat toatã osteneala sã’i mai schimbe gândurile, dar a fost zadarnic. S’ar zice cã se teme de ceva. Totuºi, ulterior, s’a ataºat de soþul ei ºi el a avut o puternicã afecþiune pentru dânsa. Astãzi este sigur cã acela care a pus toatã stãruinþa pentru realizarea acestei cãsãtorii a fost Take Ionescu. Regina Maria s’a lãsat influenþatã de dânsul. Iatã cum se joacã soarta cu oamenii. Astãzi, 22 Iunie, ni se anunþã din Roma moartea lui Take Ionescu. Dupã tifosul de care se îmbolnãvise la Neapole, nu ºi-a mai putut reveni ºi a murit într’un acces de anghinã de piept. Un om care a fost mult iubit ºi mult hulit. Regii Carol I ºi Ferdinand i’au recunoscut talentul dar n’au avut mare consideraþie pentru el ca om politic. 22/6: Municipalitatea târguºorului Bran de lângã Braºov a oferit Reginei un vechi castel, astãzi mai mult o ruinã, rãdicatã prin vremuri de cãtre cavalerii teutoni, pe o stâncã ce stãpâneºte târguºorul cât ºi pasul peste munþi. Castelul este situat cât se poate de pitoresc, într-o regiune deluroasã încântãtoare. Regina cu Prinþesa Ileana au vizitat astãzi castelul ºi Suverana a acceptat darul cu plãcere. În urmã a venit cu Liman, arhitectul Peleºului, ºi au început a’l preface complect. Are ziduri groase de câte o jumãtate de metru care au trebuit sparte pentru a aduce luminã ºi apã. S’a lucrat ani de-a rîndul, Liman stabilindu-se cu vremea în permanenþã acolo, ºi s’au cheltuit mulþi bani. Am vizitat locaºul de multe ori, în toate fazele sale de refacere, ºi’l cunosc cu deamãnuntul. Cu gustul original al Reginei ºi cu simþãmântul 248

artistic al arhitectului Liman, s’a ajuns la o amenajare care sã poatã împãca vechiul stil al clãdirii cu nevoile vieþii moderne, dar cu toate silinþele ºi cu toatã râvna depusã a rãmas tot un cuib de cucuvele ºi nu invidiez pe nimeni care ar fi silit sã locuiascã acolo mai mult de trei zile. Brãnenii, însã, regiunea au câºtigat. Datoritã Reginei s’a construit încetul cu încetul o ºosea directã de la Predeal la Bran, scutind astfel înconjurul peste Braºov. Multã lume, atrasã de ºederile frecvente ale Suveranei ºi de frumuseþea ºi liniºtea locului, au început s㒺i construiascã vile în târguºor ºi împrejurimi, astfel cã astãzi Branul a devenit o localitate cãutatã ºi cercetatã. Iulie 4: Suveranii iau reºedinþã la Sinaia. Leul nostru coteazã la Paris 6 centime ºi peste douã zile a scãzut la 5! La Crângaºi3, câþiva kilometri depãrtare de Capitalã, s’au constatat câteva cazuri de holerã asiaticã. Pânã acuma au fost douã decese. Mãsuri au fost luate pentru stãvilirea boalei. Iulie 14: Pe când trenul accelerat pentru Budapesta ºi Viena ieºea din tunelul de la Comarnic spre Valea Largã, în momentul când tocmai intra pe pod, acesta s’a prãbuºit, la orele 11 ºi 40. Locomotiva întâia a reuºit sã treacã, a doua însã a cãzut de la o înãlþime de 7-8 metri în Prahova, târând dupã ea un vagon de bagaje ºi un vagon lung, nou, de clasã, plin cu pasageri. Morþi: Colonel Sergiu Ionescu, mecanicul Andronescu ºi fochistul Teodoraº. Multã lume rãnitã, între care Dinu Cesianu, unii mai grav, alþii mai puþin. O anchetã ulterioarã a stabilit cã podul depãºise de mult termenul îngãduit pentru uzura materialului ºi nimeni nu s’a gândit cã trebuia refãcut din nou! Iulie 25: Regina cu Prinþesa Ileana pleacã pentru câtva timp la Bãile Sovata din Ardeal ºi acolo vor ocupa vila lui Steinebach, acelaºi domn Steinebach care’ºi clãdise, mai acum doi sau trei ani, splendida casã de la intrarea în Parcul Palatului Cotroceni. Cine altul decât omul de încredere al Reginei ar fi fost în stare s’o convingã a se stabili pentru aproape o lunã într-o modestã localitate balnearã, necunoscutã pânã acuma pentru deosebitele ei calitãþi curative. August 5: La Tighina s’au ivit alte douã cazuri de holerã asiaticã ºi încã unul în Capitalã. Ni se spune cã boala ne-a venit din regiunea Nistrului. August 14: Prinþii Moºtenitori greci au sosit la Sinaia. Elisabeta poartã titlul de Ducesa de Sparta. Abia în Septembrie va putea fi consideratã pe deplin restabilitã de lunga ºi serioasa ei boalã. 13/9: Pi³sudski, Preºedintele Republicei Poloneze, intrã în þarã pe la punctul de frontierã Ghica-Vodã ºi de acolo pleacã direct la Sinaia. 249

În gara Sinaia, bogat împodobitã cu drapele poloneze ºi române, este primit de membrii guvernului, preºedinþii corpurilor legiuitoare, Mareºalul Palatului, Generalul Balif, General Rujinski, ªeful Marelui Stat-Major, Colonelul Condiescu, General Rasoviceanu. Primul Ministru s’a urcat în tren în timpul parcursului. Regele, Prinþul Carol sunt în garã cu câteva minute înainte de sosirea trenului cu Pi³sudski, la orele 11,30. Muzica intoneazã imnul polonez. Preºedintele este acompaniat de Ministrul de Externe Narutovici, iar persoanei sale sunt ataºaþi Richard Franasovici, General Petala ºi Romulus Voinescu, ºeful Siguranþei. Regele cu Pi³sudski se urcã în trãsurã à la Daumont. În trãsura a doua iau loc Prinþii Carol ºi Nicolae, iar în a treia Narutovici cu I.G. Duca ºi Brãtianu. Restul suitelor urmeazã în automobil. La amiazã recepþie la Castel. Regele pronunþã un discurs la care rãspunde Preºedintele cu cordiale cuvinte de mulþumire. Urmeazã un dejun intim; seara, la 8,30 dineu de galã. Vineri dimineaþa la orele 10 manevre militare la Predeal la care a asistat ºi Regina. Plouã torenþial. În timpul exerciþiilor un soldat a atins un obuz de 150 [mm] îngropat acolo încã din 1916 care a fãcut explozie, omorând pe sergentul Bogdan ºi un soldat4. Regele a vizitat pe cei rãniþi. Seara plecarea din Sinaia a Preºedintelui Polon. 17/9: Regele Constantin al Greciei a abdicat. Dupã campania contra Turciei, pierdutã de greci, ºi a exodului forþat al populaþiei greceºti din Asia Micã, în toatã þara s’au produs miºcãri contra Regelui, cãruia i se reproºeazã atitudinea sa filo-germanã. Opoziþia lui Venizelos contra Regelui este prea dârzã ºi puternicã. S’au rãzvrãtit garnizoanele militare din principalele oraºe ºi marina s’a alãturat miºcãrii. Trupe revoltate au intrat în Atena la 28 Septembrie, fãcând zgomotoase manifestaþii pentru Antantã. În urma abdicãrii lui Constantin, a fost proclamat Rege Prinþul Moºtenitor sub numele de George II. 20/9: Prinþesa Elisabeta se stabileºte pentru câteva zile la Constanþa. Regina ºi copii[i] se duc s’o viziteze. 4/10: Se convoacã Corpurile Legiuitoare în sesiune extraordinarã pe ziua de 12 Octombrie. 15 Octombrie: Încoronarea: Suveranii, toatã Familia Regalã, monarhii ºi Principii strãini invitaþi la serbãrile Încoronãrii pleacã la Alba-Iulia. Acolo Suveranii ºi suitele vor fi primiþi în garã de Guvern, de misiunile strãine, foºtii Prim-Miniºtri, preºedinþii Corpurilor Legiuitoare cu doamnele, reprezentanþii autoritãþilor, o companie de onoare. Cum în catedrala Încoronãrii nu este loc pentru mai mult de 300 persoane, învitaþii pleacã 250

înainte la bisericã pentru a primi pe Suverani. Înainte de a ajunge la AlbaIulia, Regina când a fost gata îmbrãcatã, spune cameristei sale: „Acuma spune micilor mele Regine cã pot sã vinã!“ A vrut numaidecât ca fiicele sã fie Regine... La orele 9,30 se formeazã cortegiul regal. Suveranii ºi Familia Regalã iau loc în trãsuri à la Daumont, escortate de generali cãlãri. Cortegiul e închis de douã plutoane din Escorta Regalã. La uºa catedralei sunt primiþi de Mitropolitul Primat Miron Cristea, de Mitropoliþii Moldovei, Bucovinei, Basarabiei ºi Înaltul Cler. În timpul ceremoniei Încoronãrii, în toate bisericile din þarã se va oficia un Te Deum la orele 10,30 în sunetele clopotelor. În Capitalã ºi la Alba-Iulia o salvã de 101 tunuri va anunþa clipa Încoronãrii. Dupã ceremonie, Suveranii, eºind din bisericã, iau loc sub un baldachin plasat la vreo câþiva metri de bisericã, sub clopotniþã. Familia Princiarã, Înaltul Cler, Guvernul, Misiunile strãine ºi toate persoanele care au asistat la serviciul din catedralã iau loc pe estradã, în jurul baldachinului regal. Suveranii se prezintã poporului în mantia regalã, cu coroanele pe cap ºi cu toate atributele regale. Din înãlþimea estradei Regele citeºte proclamaþia cãtrã poporul român, repetatã de vestitori, în cele patru puncte cardinale ale oraºului. Dupã citirea Proclamaþiei, Suveranii se înapoiazã în catedralã unde depun însemnele regale, apoi se retrag în apartamentele de lângã bisericã unde rãmân pânã toþi invitaþii vor fi trecut în Sala Unirii unde Suveranii se vor întreþine cu persoanele prezente, pe urmã trec în sala de banchet. Dupã banchet urmeazã o revistã de trupe care dureazã de la orele 3 la 5. În aceeaºi searã Suveranii ºi toate suitele pleacã la Bucureºti. La Incoronare au asistat: Din partea Regelui Angliei Ducele de York, Amiralul Campbell ºi Colonel Waterhouse. Franþa: Mareºalul Foch, Italia: Ducele de Genua, Spania: Infanþii de Bourbon-Orléans, Yugoslavia: Prinþul Paul al Serbiei, Belgia: Excelenþa Sa Contele Charles de Brocqueville, Polonia: Exc. Sa Contele Skrzyinski ºi General Rozwadowski, Cehoslovacia: Exc. Sa Vaclav Girsa, Norvegia: Exc. Sa Irgens, Danemarca: Exc. Sa Bigler, Olanda: Exc. Sa Yonkheer, General van Suchtelen, van den Havre, Japonia: Exc. Sa Nyshi, Portugalia: Exc. Sa de Brederode. A venit ºi Regina Yugoslaviei. Grecia: Ministrul Panas, Alexandru Soutzo, Mareºalul Curþii General Kalinski, LtColonel Branos. Coroana Reginei noastre este opera sculptorului Falize din Paris. Este fãcutã din aur ºi are pietre preþioase din care fiece piatrã reprezintã un talisman iar ansamblul are semnificaþia unui simbol. Trimisã din Paris, 251

Coroana a fost reexpediatã de la Palatul din Bucureºti la Castelul Peleº, unde se aflau Suveranii. În acel moment Arhitectul Liman, care a primit coletul, n’a gãsit ceva mai cuminte de fãcut decât sã încerce coroana pe capul nevestei lui ªtefanovici, funcþionar în biuroul arhitecturii ºi sã se prezinte în urmã Reginei cu fotografia care arãta Coroana de Încoronare a Reginei României Mari pe capul unei obscure persoane. Aºi fi vrut sã vãd în acel moment figura Reginei ºi n’am putut sã mã mir destul de lipsa de bun simþ ºi delicateþã[a] lui Liman, care, de altfel, era un om inteligent ºi fin! În Bucureºti, ziua a doua. Plouã. Capitala are îmbrãcãmintea de mare sãrbãtoare. Piloane decorative, stâlpi nenumãraþi cu drapele, flori, ghirlande de verdeaþã, portretele Suveranilor ºi scuturi cu cifra regalã peste tot. Pe tot parcursul cortegiului triumfal casele bogat împodobite cu covoare. Mulþime enormã pe strãzi, la ferestre, balcoane, pe acoperiºurile ºi coºurile caselor. Atmosferã de veselie ºi bunã dispoziþie cu toatã vremea urâtã. Bucureºtiul a ºtiut s㒺i primeascã Suveranii prin entuziasmul ºi generozitatea cu care a fost realizatã decorarea întregului oraº. La ªoseaua Kiseleff un arc de triumf a fost ridicat dupã planul lui Petre Antonescu, cu portretele Suveranilor. Cortegiul pleacã din Gara Mogoºoaia pentru intrarea în Capitalã. Drapelele tuturor regimentelor noastre sunt înºirate de-a lungul cortegiului. Regele vine cãlare înconjurat de Prinþii Carol ºi Nicolae, de monarhii ºi Prinþii strãini, de ºefii armatei noastre. Regina cu Prinþesele urmeazã în trãsuri à la Daumont. Cortegiul este închis de escorta Regalã ºi porneºte la Mitropolie. Dupã serviciul divin, Suveranii se duc la statuia lui Mihai Viteazul de unde asistã la cortegiul etnografic care dureazã pânã la orele douã. A treia zi este rezervatã pentru reprezentaþiile de galã ºi cele populare. Suveranii vor primi la Arenele Romane din Parcul Carol omagiile celor 10 000 primari ai þãrii. Societãþile corale vor da concerte, muzicile militare vor cânta prin pieþe ºi în Parcul Carol. Urmeazã o recepþie la Palatul Regal, o representaþie teatralã ºi un concert simfonic. 22/10: Guvernul se înduioºeazã, în sfârºit, de mizeria funcþionarilor ºi voteazã pentru ei 660 milioane. În acelaºi timp însã, vine cu impozitul global ºi noi impozite. Adicã, ca sã’i spunem pe nume: Dã cu o mânã ºi ia înapoi cu alta! 26/10: Prima zi de zãpadã a acestei ierni. Se urmeazã cu instrucþia complotului contra Suveranilor a cãrui realizare o hotãrâserã sã aibã loc la Hipodrom. Este implicat Contele de Belmont ºi indivizii Egeto ºi Turoczi5. Complicii principali ai complotului 252

au complectat mãrturiilor lor ºi au arãtat ºi locul, aproape de tribuna regalã, unde trebuia sã facã explozie bomba, la 5 septembrie, în ziua deschiderii alergãrilor. De Sf. Mihail ºi Gavril, dineul anual la Palat al cavalerilor „Mihai Viteazul“. Regele a rostit o cuvântare la care a rãspuns Generalul Prezan. 26/11: Regina cu Prinþul Nicolae a fãcut o scurtã vizitã la Iaºi potrivit fãgãduelii cã prima ei vizitã dupã Încoronare va fi fãcutã acolo. Cetãþenii Iaºului le-au fãcut o foarte cãlduroasã primire. De-acolo s’au dus la Fântânele în judeþul Bacãu. La începutul lui Decembrie Regina s’a dus pentru câteva zile la Belgrad. Încântatã de pitorescul oriental al Balcicului ºi de climatul sãu dulce, Regina se hotãrãºte a’ºi clãdi acolo, pe malul mãrii, o aºezare de repaos ºi liniºte ºi a ºi început a cumpãra terenurile de care era nevoie. 24/12: Pom de Crãciun la Cotroceni.

Pentru Transivania a funcþionat în perioada 1918 – 1920 un Consiliu Dirigent, aflat sub preºedinþia lui Iuliu Maniu. El avea atribuþii executive ºi legislative, limitate însã, care au permis ca unificarea politicã ºi administrativã a provinciei cu România sã se facã fãrã probleme majore (care proveneau din sistemul politic, economic ºi administrativ diferit din fostul Imperiu AustroUngar); pentru integrarea Basarabiei ºi Bucovinei s-a ales soluþia guvernãrii prin reprezentanþi, unificarea politicã a acestor douã provincii realizându-se mai repede, inclusiv prin asimilarea partidelor politice ale basarabenilor ºi bucovinenilor de cãtre vechile partide din Regat. (n. red.) 2 Din argint aurit (n. red.) 3 Actualul cartier Crângaºi, din sectorul 6 al Capitalei (n. red.) 4 Înainte de începerea manevrelor, la sãpãturile pentru instalarea unei puºti-mitraliere, a fost lovit ºi a explodatt un proiectil rãmas din timpul rãzboiului. Rezultatul: 2 morþi (serg. Bogdan S. ºi sold. Tulea Ioan) ºi 4 rãniþi. (n. ed.) 5 Complotiºtii erau maghiari, membrii ai grupãrii „Ungurii care se deºteaptã“. Au fost arestaþi: Contele Ficquelment de-Belmont, pe adevãratul nume Miklos Sandor Kineska Bercsey, Szamek zis Prokop, ªtefan Turoczi ºi Carol Szedlacsek – Egeto. (n. ed.) 1

253

1923 Moartea Regelui Constantin/ Cheltuiala Încoronãrii/ Prinþul Carol la Roma/ Noua Constituþie Unificatã/ Moartea Colonelului Boyle/ Vizita Suveranilor iugoslavi/ Suveranii în Polonia/ Comemorarea Mitropolitului ªaguna/ Suveranii în strãinãtate/ Naºterea moºtenitorului iugoslav/ Noua remaniere a cabinetului/ Regele în Ardeal/ Revoluþia din Grecia/ Balcic.

Regina Maria la Balcic

254

11/1: O telegramã sositã la Cotroceni anunþã moartea subitã, în urma unei hemoragii cerebrale, a fostului rege Constantin al Greciei, la Palermo. Prinþesa Elena se aflã acolo. Înmormântarea va avea loc la Neapole unde a plecat ºi Prinþul Carol. La Cotroceni soseºte Regina Yugoslaviei care va rãmâne la noi pânã la 2 Februarie. 16/1: În tot cuprinsul þãrii mari cãderi de zãpadã. Se anunþã întreruperi în circulaþia trenurilor pe mai toate direcþiile. 18/1: Familia Regalã cu Mãrioara se duc la Brãila, invitaþi la Pomul de Crãciun al Regimentului 4 Roºiori. Ziarul „Universul“ spune cã cheltuielele Încoronãrii se urcã la suma formidabilã de un miliard! Ziarele guvernamentale însã declarã cã ele n’au depãºit totalul de 15 pânã la 16 milioane. Cu atâta bãnet s’ar fi putut face multe lucruri foarte de nevoie! 15/2: Prinþul Carol se aflã la Roma ºi a fost primit în audienþã de Papa. 13/3: Soseºte la Cotroceni foasta reginã a Greciei, Sofia. Le place nespus de mult la noi membrilor familiei greceºti ºi au sã ne-o dovedeascã asta foarte des. 27/3: Camera a votat cu 247 voturi pentru ºi 8 contra (ale minoritarilor) noua Constituþie Unificatã1. La 28/3, la Palatul Regal, Regele, Prinþul Carol, înconjuraþi de Casele Civile ºi Militare, în prezenþa preºedinþilor Corpurilor Legiuitoare ale Constituantei, au primit pe Primul Ministru ºi membrii guvernului care aduc spre sancþionare raportul cu privire la votarea noii Constituþii adoptatã de ambele camere. Regele îºi exprimã satisfacþia pentru votarea Constituþiei României Unificate apoi semneazã sancþionarea iscãlitã de Ministrul Justiþiei. Tot oraºul a fost pavoazat cu aceastã ocazie. 16/4: Regina însoþitã de dna Procopiu ºi de Colonel Rãdescu a plecat la Raguza. 17/4: Din Londra ne vine vestea despre încetarea din viaþã a Colonelului canadian Boyle, care a jucat un rol însemnat la noi în timpul rãzboiului, prin ajutoarele ce ne-a adus din toate pãrþile pentru trupe ºi spitale. 255

23/5: Prinþul Carol este înaintat General de Divizie ºi numit Inspector General al Aeronauticei. 28/5: Regina pleacã la Alba-Iulia pentru Congresul Femeilor Române din Ardeal. 6/6: Suveranii Yugoslavi vin cu yachtul regal pe Dunãre pânã la Giurgiu ºi pe acolo, în drum spre Bucureºti, se opresc de dejuneazã la Copãceni, proprietatea Reginei Maria. Ei au dorit sã serbeze la noi aniversarea cãsãtoriei lor. Cu acest prilej a avut loc o seratã de galã la Palat cu un concert al Filarmonicii. În program „Egmond“ de Beethoven ºi o compoziþie de G. Enescu. Apoi un foarte bogat bufet. S’a remarcat splendidul colier cu smaralde enorme ce purta Regina Mãrioara, un dar al soþului ei. La 13 Iunie Regele Alexandru se înapoiazã la Belgrad iar familia noastrã regalã, cu Mãrioara, se duc la Sinaia. Sâmbãtã, 23/6: Pentru înapoierea vizitei ce Preºedintele Republicii Polone fãcuse la noi, Suveranii noºtri pleacã ºi ajung la frontiera polonã, la punctul Snyatin ºi de acolo la Varºovia, Duminicã 24 Iunie. Suveranii sunt gãzduiþi la Palatul Lodzienko. Se oficiazã un Te Deum în capela palatului. La orele 12 Suveranii fac o vizitã Preºedintelui Pi³sudski unde are loc la orele 13 un dejun intim. De la orele 3,30 la 6,30 recepþie diplomaticã la Palatul Belvedere. 8 seara, dineu de galã. A doua zi dejun la Ministrul de Externe Skrzyinski. La 4,30, garden-party la Wilanowa. 8,30 dineu de galã la Legaþia României. Marþi manevre militare la Remberkow. La 1,30, dejun la Regele. La 4,30, alergãri de cai. Orele 7,15, reprezentaþie la operã. Noaptea plecare la Cracovia. În ziua de 27 Iunie se viziteazã oraºul. 1,15, dejun la Woiwoda: dupã-amiazã vizitã la Lancut. 28 [iunie] plecarea spre þarã. 12 Iulie: Suveranii, Prinþii Moºtenitori, Prinþul Nicolae ºi Prinþesele Ileana ºi Irina pleacã la Sibiu unde vor avea loc serbãrile pentru comemorarea Mitropolitului ªaguna. Prinþesele au coborât din tren în costume naþionale. Sunt primiþi de Primul Ministru, membrii guvernului, Mitropoliþii Miron Cristea, Pimen al Moldovei, Bãlan al Ardealului, autoritãþile, prelaþii greco-catolici ºi minoritari. La 10,30, plecarea la Rãºinari unde se oficiazã un Requiem pe mormântul lui ªaguna, de cãtre Mitropoliþi, urmat de cuvântãri rostite de Primul Ministru, Miron Cristea, Mitropolitul Bãlan ºi Octavian Goga. Regele depune o mare coroanã pe mormânt. La 11,30, înapoierea la Sibiu ºi un dejun la ªcoala de Cavalerie. La 8,30, mare banchet 256

în sala „Urania“. Regina cu Prinþul Carol, însoþiþi de Ministrul Sãnãtãþii, G. Mârzescu ºi de General Mãrdãrescu pleacã la Cluj ºi Arad la sanatoriul de tuberculoºi. 20 Iulie: Prinþul Nicolae cu Prinþesele Ileana ºi Irina se duc la Bãile Sovata. 4 August: Suveranii fac o vizitã scurtã în strãinãtate. Regina cu Simona Lahovari ºi Colonel Rãdescu se opresc la Paris, pe urmã continuã drumul spre St. Briac, la Marea Ducesã Kiril. La 22 August Regele cu Prinþesa Irina erau la Veneþia, iar la 24 August Regele cu Prinþul Carol, care plecase ºi el din þarã, viziteazã câmpul de luptã de la Gorizia. 29 August: Regele se înapoiazã prin Curtici. 6/9: Regina Yugoslaviei dã naºtere unui bãiat. Acesta va fi viitorul Rege Petru. Regina Maria a ºi plecat la Bled. 8/10: Regele viziteazã la Iaºi expoziþia agricolã de la Copou. 18/10: Suveranii, Prinþii Moºtenitori, Prinþesele Ileana ºi Irina pleacã la Belgrad pentru botezul Prinþului Petru. În suitã: General Angelescu, Comandor Koslinski, dnele Mavrodi ºi Plagino. 31/10: Iatã remanierea noului cabinet liberal: Brãtianu Prim-Ministru ºi Internele, General Vãitoianu la Comunicaþii, Alex. Constantinescu Domeniile ºi Agricultura, Vintilã Brãtianu Finanþe, I. G. Duca Externele, Dr. Angelescu Instruc. Publicã, G. Mârzescu Justiþia, General Moºoiu Lucrãri Publice, N. N. Sãveanu Sãnãtatea, Munca ºi Prevederea Socialã, Tancred Constantinescu Industria ºi Comerþul, Al. Lapedatu Culte ºi Arte, Inculeþ Ministru fãrã portofoliu pentru Basarabia, I. Nistor idem pentru Bucovina, G. Tãtãrescu Subsecretar de Stat la Interne. 2/11: Suveranii ºi Prinþii Moºtenitori primesc la Giurgiu pe Regina Yugoslaviei care vine cu micul Principe Petru spre a se stabili câtva timp la Sinaia. Sf. Sinod decide cã pentru sãrbãtorile ortodoxe, noul cãlindar sã intre în vigoare la 1 Octombrie 1924. 19/12: La Atena, revoluþie îndreptatã împotriva dinastiei. Un manifest rãspândit în toatã Grecia, declarã cã între popor ºi dinastie este o prãpastie peste care nu se poate trece. Faþã cu caracterul grav al acestei miºcãri, susþinutã ºi de armatã, Regele George adreseazã un manifest poporului grec în care îºi face cunoscutã hotãrârea de a pleca din þarã ºi trimite o scrisoare Primului Ministru prin care îºi ia adio. Se proclamã regent Amiralul Conduriotis. La 2 Decembrie suveranii greci pleacã spre România pe bordul vasului elen „Daphne“. La 22 sosesc în Constanþa Port unde sunt aºteptaþi de Prinþii 257

Moºtenitori ºi de acolo pleacã spre a lua reºedinþã la Cotroceni. La palat ocupã un modest apartament în care au rãmas multã vreme. Ca orice cãsãtorie care n’a fost întemeiatã pe temeliile unor simpatii reciproce mai adânci, ci din interese politice, sau poate chiar numai pentru satisfacerea de ambiþiuni, a avut ºi acest mariaj soarta tuturor acestor legãturi, adicã sfârºesc totdeauna înecate într’un ocean de indiferenþã. Înstrãinarea dintre aceºti doi a devenit din ce în ce mai pronunþatã, pânã când, într-o bunã zi, fostul rege George ºi-a vândut din lucrurile de care a crezut cã nu mai are nevoie, ºi-a pus restul într-o lãdiþã ºi a plecat în Anglia, separându-se de Elisabeta pentru totdeauna. Divorþul legal n’a fost pronunþat însã decât în Iulie 1935. Ea a rãmas cu urmãrile unei boli luate din Grecia de care nu se va mai restabili tot restul vieþii ºi cu amintirea unei regalitãþi pe care n’a dorit-o ºi care, la urma toatã, n’a durat decât exact un an ºi trei luni. Viitorul îi rezerveazã ºi destule alte amãrãciuni. Cât priveºte [pe] Regele George, el va fi rechemat la tron de poporul grec, va pleca iarãºi gonit de trupele lui Hitler în timpul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial ºi va reveni a treia oarã la Domnie pentru a muri la Atena în 1947. Elisabeta a mai locuit câtva timp la Cotroceni, pe urmã ºi-a clãdit o casã drãguþã aproape de Piaþa Victoriei, casã care ulterior a fost cumpãratã de clubul marii finanþe din Capitalã. În ultima vreme a cumpãrat un teren la ªoseaua Kisseleff, alãturi de Parcul Naþiunii, cu care se învecineºte, ºi acolo a pus sã’i construiascã reºedinþa ei Bucureºteanã. O altã proprietate a ei, o moºie care o avea prin moºtenire la Zorleni, lângã Bârlad, a vândut-o Statului iar cu banii obþinuþi a luat o moºie în Ardeal, la Banloc, unde printre altele a cultivat ºi orez, foarte bun, apoi a înfiinþat o fabricã de pneumatice pentru automobile, sub firma „Banloc“. Însãrcinat cu reprezentarea intereselor Prinþesei Elisabeta este un domn Scanavi care’ºi zice Mareºal al Curþii Prinþesei, dar n’are dreptul la un asemenea titlu. Prinþesa duce o viaþã retrasã, mãrginitã la cercul familiei ºi acela al cunoºtinþelor ei mai intime. Amãnunt caracteristic pentru dânsa: dupã înapoierea ei din Grecia a rugat pe toatã lumea sã nu i se mai adreseze cu titulatura de „Reginã“, la care în definitiv avea tot dreptul, ci cu acela de „Principesã de România“. Din cauza accidentului suferit la picior cu prilejul unor curse cu sãniuþa la Sinaia, ºi a operaþiei suferite la Atena, când i s’au tãiat douã coaste, Prinþesa n’a mai putut face niciodatã miºcarea fizicã necesarã pentru a se 258

menþine în formã, aºa cã s-a îngrãºat peste mãsurã, cu toate acestea capul a rãmas tot frumos. Nu’i vorbã, la aceastã îngrãºare a ajutat ºi mâncarea fãrã nici o stãpânire. De pildã, când se trezea dimineaþa, la 9 sau la 10 i se aducea la pat un pui, sau mâncãri în cantitate, ºocolatã cu pâine ºi unt, cozonac, ºi dupã ce’ºi potolea în felul acesta foamea, se’ntorcea pe partea cealaltã ºi continua somnul întrerupt. M’am mirat tot timpul cum toþi aceºti membri ai Familiei Regale cãrora nu le plac sporturile ºi în general nici un efort fizic pot sã se hrãneascã dimineaþa cu aºa cantitate de victualii2 ºi apoi sã mai mãnânce ºi la dejun nu ºtiu câte feluri de bucate. Singurã Regina Maria, cãreia îi plãcea orice activitate fizicã, fãcea excepþie ºi’ºi impusese o disciplinã foarte cuminte. O datã pe sãptãmânã, Sâmbãta, nu mânca nimic decât doar câteva mere, sau alte fructe, obicei sãnãtos care i-a permis sã-ºi pãstreze zvelteþa trupului ºi culoarea proaspãtã a feþei pânã la bãtrâneþe. Mai târziu, când a pãrãsit aceastã sobrietate, au început ºi la ea bolile. În cursul acestui an s’a continuat ºi s’a complectat casa Reginei de la Balcic. Târgul, ca sã nu zic satul, se întinde de-a lungul mãrii ºi se mai acaþãrã ºi de coastele dealului ce dominã tot târguºorul. Vãi ºi coaste aride, albicioase, printre care ºerpuiesc cãrãri prãfuite, pãmânt ars, calcinat, argintit de soare. Regina ºi-a aºezat casa chiar la þãrm, a ridicat-o în ziduri albe, a acoperit-o cu þiglã roºie ºi a prevãzut-o cu un minaret care dã clãdirii aspectul unei giamii turceºti. Alãturi a pãstrat neatinsã o veche moarã turceascã, aºa cum a fost fãcutã acuma vreo sutã de ani, a reparat cãsuþele mãrunte rãsfirate pe coastã ºi a fãcut din ele locuinþe pentru musafiri ºi personalul Curþii, toate cuprinse în verdeaþã, flori ºi le-a mobilat în stil rustic local. I-a lãsat ºi vechiul nume „Tenha-Juva“. Deasupra se întinde verdele viilor ce Regina a cumpãrat de la Turci pentru a evita vecinãtãþile strãine. Un bizar colþ de pãmânt dar foarte frumos, sãlbatec, pãrãsit, pleºuvit, însã jos, lângã mare, de o vegetaþie extrem de bogatã, de verde veºnic ca în luna Mai. Valurile, pe fruntea cãrora vântul pune fiecãruia o coroniþã albã, vin de scaldã migdalii ºi piersicii care coboarã pânã la apã. De la casa Reginei, de-a lungul malului mãrii, s’a amenajat un drum pavat cu plãci pãtrate din piatrã albã, înveselit cu fontene, arbori, arbuºti ºi flori, nenumãrate flori ºi de toate soiurile ºi de toate mirezmile. Printre aceste buchete se vãd vase mari din teracotã aurie, aduse de prin insulele arhipelagului grecesc. În mijlocul plantelor ºi florilor, Regina n’a uitat sã aºeze o capelã bizantinã, zugrãvit㠄à la fresco“ de unul din pictorii noºtri bisericeºti, în care bisericuþã Regina a hotãrât prin testament 259

sã fie depusã inima ei, dupã moarte, ca semn de adânca ei dragoste pentru acest splendid colþiºor de rai pe care l’a creat dupã închipuirea ºi simþãmântul ei. Regina a avut dreptate sã iubeascã Balcicul, cãci a reuºit sã înfãptuiascã din nimica toatã o adevãratã pãrticicã de Paradis. Privitã din largul mãrii oferã o priveliºte încântãtoare, asemãnãtoare unei ilustraþii prinsã din cãrþile de poveºti orientale. Mi-am petrecut multe ore în vraja acestor locuri binecuvântate ºi am luat cu mine amintirea duioasã a unei lumi care a fost odatã, – o clip㠖 ºi apoi a dispãrut pentru vecie.

Prin Constituþia din 1923, al cãrei text a fost supus unei largi dezbateri de cãtre specialiºti, au fost diminuate prerogativele regale ºi au sporit puterile Parlamentului; adoptarea votului universal ºi punerea în practicã a reformei agrare (hotãrâte în timpul Rãzboiului) se regãsesc acum în principiile constituþionale (creºte numãrul alegãtorilor, lãrgind astfel reprezentativitatea senatorilor ºi deputaþilor, creºte numãrul proprietarilor de pãmânt – proprietatea fiindu-le garantatã de Constituþie); Unitatea naþionalã ºi monarhia constituþionalã sunt cele douã principii de bazã ale ultimei constituþii democratice româneºti, de dinainte de instaurarea regimului comunist. (n. red.) 2 Din franþuzescul victuailles – merinde, provizii de hranã. (n. red.) 1

260

1924 Prinþii Moºtenitori la Neapole/ Prinþul Carol la Mussolini/ Vizita Monseniorului Seipel/ Regina Maria în Italia/ Dineu pentru diplomaþi/ Vizita Prinþului japonez/ Suveranii în strãinãtate/ Explozia de la Cotroceni/ Uragan în Capitalã/ Prinþul Carol în Franþa/ Darul oferit lui Prezan/ Neînþelegeri în Familia Regalã/ Comemorarea lui Avram Iancu/ Statuia Regelui Ferdinand.

Statuia Regelui Ferdinand, Piaþa Unirii – Oradea

261

L a începutul lui Ianuarie domneºte ger tare în toatã þara. Temperaturile variazã între 20 ºi 25 minus. 7/1: Prinþii Moºtenitori cu Mihai ºi Regina Sofia a Greciei se duc la Neapole pentru parastasul repausatului Rege Constantin, înmormântat acolo provizoriu; acuma va fi transportat la Florenþa ºi îngropat la biserica ortodoxã. Duminica trecutã automobilul în care se afla Prinþesa Elisabeta s’a ciocnit cu un altul atât de puternic încât Prinþesa a fost uºor rãnitã la cap. 18/1: Familia Regalã asistã la o serbare a Regimentului 4 Roºiori. Regina este ºeful regimentului comandat de cãtre Colonelul Stoilov. Prinþul Carol, care se aflã actualmente în Italia, a fãcut o vizitã lui Mussolini. 3/2: Soseºte în Capitalã Monseniorul Seipel, Cancelarul Austriei. A avut dupã amiazã o audienþã la Regele ºi seara s’a dat un concert în onoarea sa la Palat. 8/2: Regina Maria pleacã în Italia. Va vizita Veneþia, Roma, Neapole, Messina, Siracusa ºi apoi Malta, unde urmeazã a se întâlni cu Prinþul Nicolae care se aflã pe bordul vasului amiral englez în care îºi face stagiul de ofiþer de marinã. În suitã: Simona Lahovari, Dra Cantemir ºi Colonel Rãdescu. 15/2: La Palatul Regal, orele 8,30, Suveranii oferã un mare dineu tuturor ºefilor misiunilor diplomatice de la noi. Dupã dineu urmeazã o audiþie muzicalã. Ia parte guvernul, înaltele autoritãþi, Casele Civile ºi Militare Regale. 12/3: Regina s’a înapoiat din strãinãtate. 3/4 Prinþul Hiko-Higashi-Kum, cumnatul Împãratului Japoniei, vine la Bucureºti pentru patru zile. În Gara de Nord, decoratã cu drapele româneºti ºi japoneze, este primit de Regele, Prinþul Carol, membrii Familiei Regale ºi Princiare, guvernul, Ministrul N. Miºu, General Angelescu, General Condeescu. Prinþul japonez poartã uniforma de Lt. Colonel din infanteria japonezã. Foarte vioiu ºi simpatic, inteligent. Salutã pe Regele militãreºte. Prinþul ia loc cu Regele în trãsurã à la Daumont. La orele 1,30 dejun intim la Palatul Cotroceni. La orele 4 Prinþul depune o coroanã la Mormântul Soldatului Necunoscut. La 8,30 dineu intim la Cotroceni. Vineri: Revistã 262

militarã în faþa Palatului Regal. 1 ºi 15 dejun la Principele Carol la palatul sãu din ªoseaua Kiseleff. 4 ore vizitã la Muzeul de Zoologie ºi Fundaþia „Principele Carol“. [La ora] 8 dineu la palatul din Calea Victoriei. Sâmbãtã, vizitã la Regimentul de Escortã Regalã ºi apoi dejun la Ministerul de Externe, seara dineu la Legaþiunea Japonezã. Duminicã, plecarea din þarã. 8/4: Suveranii pleacã în strãinãtate. Mercuri 10/4 au sosit la Mulhouse unde au fost primiþi de Generalul Berthelot, apoi au vizitat Strassbourg ºi au luat dejunul la Comandamentul Militar. In urmã au azistat la o revistã militarã. Dupã revistã au fost primiþi la Universitate în ºedinþã solemnã. Seara dineu oferit de Dl. Alapetite. 12/4: Sosirea la Paris, orele 11, în gara Avenue du Bois de Boulogne. Sunt primiþi de Dl. ºi Dna. Millerand ºi vor fi gãzduiþi la Palatul Elysée. Vizitã la Primãrie, unde Regele a rostit un discurs ºi apoi Suveranii au iscãlit în Cartea de Aur a Primãriei. Vizitã la Mormântul Soldatului Necunoscut unde Regele a depus o coroanã de flori. A urmat primirea coloniei române ºi vizitã la Legaþiunea noastrã. Dupã-amiazã, Suveranii au primit pe membrii Corpului Diplomatic, unul câte unul. Seara dineu de galã la Palatul Eliseu. Dl. Millerand a rostit o mare cuvântare elogioasã la adresa Suveranilor la care Regele Ferdinand a rãspuns printr’un lung discurs. Dupã dineu o strãlucitã recepþie urmatã de o audiþie muzicalã. Regele nostru s’a întreþinut îndelung cu domnii Poincaré, Doumergue, Peret, Marsal, Loucheur, Joffre, Pétain, Foch, Fayole, Espèrey etc. 12/4: Vizita Suveranilor la Castelul Fontainebleau. Acolo dineu la care au luat parte Marchizul de Ganay cu dna, Marchizul de Polignac cu dna, de Castelane etc. Mai târziu Suveranii au fost de au vãzut palatul de la Malmaison ºi acela de la Versailles. La 26 April erau incognito la Reims, unde au vizitat catedrala. La 7 Mai Suveranii sunt la Berna. În suitã, Miniºtrii Duca, Petrescu Comnen, Miºu ºi General Angelescu. În garã au fost primiþi de Preºedintele Confederaþiei Elveþiene Chouard. Stau la Legaþia Românã. De acolo pleacã la Geneva de unde se duc la Bruxelles cu sosirea în ziua de 12 Mai. În garã sunt primiþi de Regele Albert al Belgiei ºi Regina Elisabeta. La Palatul Regal au fost prezentaþi Suveranilor noºtri: guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, casele civile ºi militare regale. În urmã Regele Ferdinand depune o coroanã la Mormântul Soldatului Necunoscut. Mai târziu Suveranii noºtri fac o vizitã Cardinalului Mercier, la Malines. Înapoiaþi la Bruxelles, iau ceaiul la Prinþul Victor Napoleon. La Palatul Regal recepþia corpului diplomatic. Seara, dineu de galã cu discursuri din partea Regelui 263

nostru ºi al Belgiei. În program sunt prevãzute: Vizite la Primãrie, la alergãrile de cai, un dineu la Legaþia Românã (la Henri Catargi), dineu la care iau parte ºi Suveranii Belgiei. La 12/5 seara plecare la Londra. La Calais s’au îmbarcat pe „Maid of Orléans“ escortat de vase de rãzboi engleze. La Dover au fost întâmpinaþi de Prinþul de Galles, Ministrul României Titulescu ºi mulþi ofiþeri superiori britanici. Londra 13/5: În garã sunt aºteptaþi de Suveranii Angliei cu care Suveranii noºtri se îmbrãþiºeazã, apoi pleacã la Palatul Buckingham unde vor fi gãzduiþi. La orele 2, Suveranii noºtri depun o coroanã la Mormântul Soldatului Necunoscut, la Whitehall. Presa englezã face o primire foarte cãlduroasã pentru Suverani ºi le consacrã lungi articole elogioase. La 14/5 Suveranii noºtri oferã Suveranilor Angliei un mare dineu de galã la Legaþia noastrã. Asistã printre alþii: Prinþul de Galles, Ducele ºi Ducesa de York, Infanþii de Bourbon-Orléans, Ministrul MacDonald, Ducele de Connaught, Ministrul Angliei la Bucureºti, Sir Dering cu doamna, Primarul Londrei, Mareºalul Haig. În cursul dimineþii au fãcut o vizitã la Guild Hall unde asistau 800 de persoane din înaltele cercuri oficiale ºi ale finanþei. Erau prezenþi Suveranii Angliei cu membrii Familiei Regale engleze, Premierul MacDonald, Ministrul Titulescu. Primarul ureazã bun venit Suveranilor noºtri, la care rãspunde Regele Ferdinand. La 15/5 mare bal de galã la Palatul Buckingham în onoarea Suveranilor Români. 2000 de invitaþiuni. Primire grandioasã. Tot corpul diplomatic, miniºtrii, foºtii miniºtri, ofiþerii superiori ai armatei, flotei, ºi aviaþiei, reprezentanþii Dominioanelor, membrii baroului, înalta magistraturã. Printre alþii, Lloyd George, Asquith. A doua zi Suveranii noºtri pleacã spre Bucureºti prin Paris, unde Ministru al nostru este Victor Antonescu. Regina mai rãmâne în Franþa câteva zile ºi urmeazã sã soseascã în þarã la 11 Iunie. 27/5: Familia Princiarã cu Prinþesele Ileana ºi Irina viziteazã Târgul Moºilor. 28/5: Orele 11 dimineaþa mare explozie la depozitul de muniþii de la Cotroceni. Pânã la orele 18 dureazã necontenit bubuiturile, un adevãrat bombardament, la câteva sute de metri de Palatul Cotroceni unde s’au spart toate geamurile. Un obuz a cãzut în poarta Palatului. Familia Regalã a fost silitã sã se refugieze la palatul din Calea Victoriei. Pe când traversau parcul cu automobilul, un alt obuz a cãzut lângã dânºii. Panicã mare în oraº. În Calea Victoriei s’au spart mai toate vitrinele prãvãliilor. În depozitul 264

subteran se aflã 2000 vagoane cu muniþie. Nu se cunoaºte cauza exploziei. Un soldat mort ºi mai mulþi rãniþi. 16/6: Un uragan nemaipomenit de violent s’a dezlãnþuit cãtre orele 7,30 seara deasupra Capitalei. La Târgul Moºilor a pricinuit un dezastru desãvârºit. Acoperiºurile multor case au fost smulse ºi duse mai departe. La fabrica Lessel, coºul de 32 metri înãlþime a fost dãrâmat complect. Dupã uragan s’a pornit o ploaie care era mai mult potop. Cu Regina a sosit din strãinãtate ºi Marea Ducesã Kiril. 24/6: Prinþul Carol cu Prinþesele Elena ºi Irina pleacã la Paris. La începutul lui Iulie, dupã ce au fost la Paris ºi Bordeaux, Marsilia, se aflã la Londra. 26/7: Corpurile legiuitoare au votat în ultima sesiune o lege care autorizeazã guvernul de a oferi o casã Generalului Prezan, fost ºef al Statului Major în timpul rãzboiului, drept rãsplatã pentru serviciile aduse þãrii. A fost aleasã casa fostului general Robescu din strada Luca Caragiale (fostã Rotari). 7/8: Regina Maria cu Prinþesa Ileana se stabilesc câtva timp la bãile Sovata. Soseºte în þarã, prin Constanþa, Lord Beatty, eroul bãtãliei navale de la Skageraak, cu dna ºi sunt invitaþi la Castel Peleº. Noi, aceºtia care facem serviciu în Casa Regalã zi de zi, începusem de mai multã vreme în urmã sã observãm simptomele unei lipse de armonie între membrii Familiei Regale ºi încetul cu încetul se desena tot mai precis o anume neînþelegere între Prinþul Carol ºi pãrinþii sãi, adicã mai lãmurit între Prinþul ºi Regina Maria, cãci Regele Ferdinand era mai în toate cazurile ecoul gândului Reginei ºi acþiunile sale erau determinate în cea mai mare parte de influenþa ei. Chiar în gospodãria intimã a casei, mãsurile ºi hotãrârile, odatã luate de Regina, erau aprobate ºi de Regele, dupã mai multã sau mai puþinã împotrivire. Dacã Regele Ferdinand atât cât a trãit Regele Carol I a fost stãpânit în tot minutul de disciplina unchiului sãu ºi nu ºi-a permis sã aibã convingeri care sã se depãrteze de acelea ale Unchiului sãu, apoi acelaºi lucru nu s’a mai petrecut cu fiul sãu, Prinþul Carol. Era firesc ºi era ºi bine sã fie aºa. Erau douã generaþii deosebite ºi fiecare generaþie îºi are idealurile sale. Regele Ferdinand îºi îndeplinise datoria în realizarea visului generaþiei sale, Prinþul Carol însã, om tânãr, nãscut ºi crescut la noi, viitor Domnitor al unei þãri mãrite, reprezentant al unei generaþii care avea sã se conducã de alte concepþii de-acum înainte, mai potrivite cu vremurile ce aveau sã vie, cu 265

idei care’ºi trimiseserã deja cu mult înainte solii lor anunþãtori de mari prefaceri sociale, nu putea sã vadã cu ochi buni atotputernicia permanentizatã a Partidului Liberal. Acesta ca ºi celelalte vechi partide politice din þara noastrã de înainte de rãzboi, au avut desigur rosturile lor pe vremuri dar timpurile se schimbaserã, þara avea acum alte nevoi, cerea alþi oameni la conducere ºi, oricum, dominaþia familiei Brãtianu nu mai intra în vederile Prinþului Carol. Istoria nu va uita, mai târziu, sã arate dacã Prinþul Carol a avut dreptate sau nu, el însã a avut convingerea aceasta ºi a acþionat potrivit cu dânsa. Regina, însã, era încredinþatã cã numai Partidul Liberal ºi, în special, familia Brãtianu, avea de la Dumnezeu orânduitã menirea de a þine în mâinile lor destinele neamului românesc. Ceia ce, în tot cazul, era exagerat. Cã liberalii au jucat un rol însemnat ºi necesar în dezvoltarea þãrii noastre, de la 1866 încoace, este adevãrat, dar nu mai puþin adevãrat este cã ºi partidul n’a pierdut nici cea mai micã ocazie ca sã nu’ºi îngrijeascã de interesele sale, în toate felurile ºi pe toate cãile, în lunga vreme cât a guvernat þara. Aproape nu se mai putea înfiinþa vreo întreprindere mai importantã, dacã nu era patronatã de dânºii, ºi trebuie remarcat cã cele mai de seamã prindeau viaþã totdeauna când erau liberalii la putere. Este aceastã simpatie a Reginei Maria pentru liberali, ºi mai ales pentru familia Brãtianu, datoritã numai calitãþilor lor politice, geniului lor special de a guverna, sau trebuie cãutat întru explicarea acestei mari simpatii ºi alte înrâuriri, mai puþin doctrinare ºi ceva mai personale? Este firesc atunci sã ne îndreptãm ochii spre persoanele care formeazã intimitatea Suveranilor ºi în special intimii Reginei. În primul rând, stã cu totul deosebit Barbu ªtirbei. Pe dânsul ºi pe nevastã-sa îi cunoaºte Regina de multã vreme, erau doar figuri dominante ale societãþii noastre, el, un descendent al unei familii care odatã a domnit la noi. Un Barbu ªtirbei a fost Domnitor în anii 1849–1853, precum ºi în 1854–1856, fiul vornicului Dimitrie Bibescu ºi al Catincãi Vãcãrescu, adoptatã ªtirbei. Barbu fusese înfiat de ultimul reprezentant al neamului ªtirbei, Barbu (1753–1813), a cãrui soþie Ecaterina, nãscutã Kretzulescu, era sorã cu mama Catincãi D. Bibescu. Barbu ªtirbei, de care vorbesc eu aci, este un bãrbat tânãr, frumos, înalt, svelt, ochii gris-albãstrui, pãrul închis, voce caldã ºi plãcutã, extrem de manierat chiar ºi cu cei mai mãrunþi, mãsurat în toate vorbele ºi gesturile sale, îndatoritor, stãpânind la perfecþie engleza, franceza ºi germana, fãcea impresie cât se poate de simpaticã, un adevãrat aristocrat. 266

Nu-i de mirare cã Regina, mereu în cãutare de senzaþii noi ºi plinã de viaþã cum era, l’a simpatizat de la început ºi nu trebuie uitat cã ºi ea fãcuse un mariaj de convenienþã ºi era destul de firesc ca aceastã simpatie sã se transforme cu timpul într-o dragoste adevãratã. De altfel, însãºi Regina a mãrturisit odatã, în unul din accesele ei de necruþãtoare sinceritate, vorbind cu un cunoscut medic din Capitalã (Dr. Aronovici), cã ea a avut douã mari pasiuni în viaþã, una pentru soþul ei ºi a doua pentru Barbu ªtirbei. Întrucât priveºte declaraþia relativã la marea ei dragoste pentru Regele Ferdinand, apoi ea nu rezistã celei mai simple confruntãri cu cele petrecute abea doi ani dupã cãsãtoria lor, când apariþia locotenentului din Vânãtori Zizi Cantacuzino (viitorul general al grãnicerilor ºi ºef de stat major al legionarilor) a fost suficientã pentru a întuneca complect acea mare pasiune ce pretinde a fi avut pentru soþul ei. Începuturile idilei dintre Principesa Maria ºi Barbu ªtirbei trebuiesc aºezate cu mulþi ani în urmã. Desigur, n’au fost vr’un mare secret pentru noi, care eram acolo toatã ziua, cãci nu se poate ascunde nici o acþiune ºi nici un gest atunci când se petrec în faþa atâtor oameni. Nu ºtiu cine a spus odatã cã nici Împãratul nu poate avea secrete pentru omul care’l serveºte. ªi este foarte adevãrat. Mi s’a întâmplat de atâtea ori sã rãmân stupefiat înaintea desãvârºitei lipse de precauþiune a acestor oameni aºa de sus puºi ºi atât de grijulii uneori în apãrarea prestigiului lor, încât am ajuns la concluzia cã sunt conºtienþi de situaþiunile bizare în care se plaseazã, dar n’au întrânºii puterea moralã de a-ºi stãpâni unele pofte ale lor, sau poate, la urma urmei, le este indiferent dacã toate astea se cunosc sau nu. Adicã, vor fi gândind ei, ce drept avea acea lume care nu cãzuse cu hârzobul direct din cer pe pãmânt, ca dânºii, sã critice purtarea lor! Aºa cã noi vedeam ºi ºtiam, dar nu bãnuiam cã lumea dinafarã le cunoaºte tot aºa de bine ca ºi noi, poate chiar ºi mai bine. Îmi aduc aminte cã în 1913, pe timpul campaniei din Bulgaria, pe când eram la Turnu Mãgurele pe „ªtefan cel Mare“, cãpitanul din vânãtori Jean Florescu (ulterior General) m’a surprins complect cu afirmaþia cã lumea bucureºteanã cunoºtea de mult existenþa idilei romanþioase dintre Principesa Maria ºi Barbu ªtirbei. Cã Principesa l’a iubit este fãrã îndoialã ºi este probabil c’a fost cea mai puternicã ºi cea mai sincerã pasiune a ei. Este iarãºi fãrã îndoialã cã Barbu ªtirbei a fost ºi consilierul politic al Reginei Maria, interpretul ºi reprezentantul intereselor liberale pe lângã Suverani ºi în special al dinastiei Brãtianu, doar Elisa Brãtianu, fostã Marghiloman, era sora lui ªtirbei. 267

Toate proiectele politice ale lui Ionel Brãtianu urmau calea: ªtirbei, Regina Maria, Regele Ferdinand. Mai avuseserã grijã s㒺i plaseze ºi la Palatul Regal partizani ai lor, un adevãrat stat-major: General Angelescu, Henri Catargi, Ministrul Miºu, dupã moartea acestuia Const. Hiott, Zãnescu, directorul Mareºalatului, apoi Denize, secretarul particular al Reginei, Kirileanu, bibliotecarul, doamnele de onoare Simona Lahovari, Irina Procopiu, domniºoara Cantemir, dra Pãun, fostã profesoarã la domniºoarele ªtirbei, General Atanasescu. Cum nu era sã admire lumea geniul politic al lui Ionel Brãtianu, când toate se desfãºurau ºi se împlineau dupã dorinþele ºi interesele lui. Pânã ºi guvernele opoziþioniste veneau ºi plecau atunci când hotãra el. Aceasta era realitatea ºi împotriva acestei situaþii s’a ridicat Prinþul Carol. Nu trebuie uitat cã la considerentele de ordin politic ale acestei chestiuni se mai adãoga ºi poziþia extrem de umilitoare în care se vedea pus prin amestecul de neînlãturat al persoanei lui ªtirbei în chestiunile intime ale Familiei Regale. Atât la Palatul Cotroceni cât ºi la Peliºorul din Sinaia, B. ªtirbei avea rezervatã o camerã pe care nu putea s’o ocupe nimeni altul. Venirile sale le anunþa lui Denize, la telefonul din biuroul acestuia din Palat, ºi intrãrile precum ºi plecãrile sale se fãceau în faþa întregului personal de serviciu, fãrã cea mai micã jenã bineînþeles, fãrã formulele protocolare la care era obligatã altã lume. La Sinaia ne pomeneam uneori, nevastã-mea ºi cu mine, cu dra Marceau, cameriera Reginei, care venea dupã masa de searã la noi, cu explicaþia: „Astã searã e Prinþul ªtirbei la noi aºa cã eu nu mai am serviciu!“ Era deci imposibil cã copiii Regelui Ferdinand, ajunºi ºi ei acum oameni cu judecatã, sã nu fie adânc ulceraþi prin atât de delicata ºi penibila posturã în care se vedeau aºezaþi. Conflictul era în aer, permanent ºi inevitabil. Chiar am ºi auzit vorbindu-se de anume incidente cu caracter foarte serios, care s’ar fi ivit între Prinþul Carol ºi B. ªtirbei. N’am putut controla întru cât erau adevãrate, dar constat cã lumea le dã crezare. Mi s’a spus odatã de unul din oamenii de la Palat cã într-o bunã zi, dis-de-dimineaþã, Prinþul Carol intrând în Peliºor se-întâlneºte în hol cu Barbu ªtirbei. Acesta îl salutã pe Prinþul care îi rãspunde „Bunã dimineaþa Doctore!“ ªtirbei se opreºte ºi întreabã mirat. „De ce’mi spui Doctore?“, „Pentru cã, rãspunde Prinþul, la aºa orã matinalã numai un doctor poate ieºi din Peliºor?“ Mã întreb ce zice Regele Ferdinand la toate acestea? Din punct de vedere politic, conlucrarea sa cu liberalii se poate admite, aceºtia formând partidul cel mai numeros ºi mai bine organizat, aducând cu el aportul 268

marelui rol ce l’a jucat în aºezarea României moderne ºi a marelui prestigiu câºtigat. Dacã adãogãm la aceasta influenþa Reginei, convinsã de înþelepciunea politicii Brãtieniste, situaþia se prezintã destul de lesne de înþeles. Dar cum rãmâne cu Barbu ªtirbei? Se poate oare cã Regele Ferdinand, om inteligent, cult, dotat cu judecatã ºi cu mult bun simþ, sã nu vadã ºi sã nu înþeleagã nimic din toate câte se petrec în faþa ochilor sãi? La început am avut ºi eu pãrerea cã Regele nu ºtie nimic, dar cu cât trecea vremea ºi puteam sã adun observaþii, am fost silit sã-mi schimb opinia. Nu se putea admite cã numai el, tocmai el, care þinea totdeauna sã fie informat de tot ceea ce se petrece în casa sa, sã nu ºtie ce o lume întreagã ºtia? Cãci aci ajunseserã lucrurile. Eu nu provocam decât surâsuri ironice la dezminþirile ce încercam sã dau tuturor acelora care’mi puneau întrebãri privitoare la aceastã chestiune. Nu este admisibil ca Regele sã nu ºtie cine este adevãratul tatã al Prinþesei Ileana ºi al Prinþului Mircea, cãci era destul sã’i priveascã ca s㒺i dea socotealã cã nu pot fi ai lui aceºti copii cu trãsãturile feþei ºi cu pãrul închis al lui ªtirbei. Regele Ferdinand a ºtiut ºi a tãcut. Ca sã nu coboare în tot publicul scandalul. Aºa cum a ºtiut ºi a tãcut la naºterea Prinþesei Mãrioara. Îmi aduc aminte lãmurit cum atunci, în Decembrie 1899, Princesa Maria a fãcut cunoscutã intenþia ei de a naºte la Coburg copilul ce’l aºtepta ºi cum Regele Carol s’a împotrivit energic acestui proiect, susþinând cã copiii Principilor Moºtenitori trebuiau sã se nascã în România ºi nu în þãri strãine. Discuþia a devenit atât de violentã încât Princesa Maria, exasperatã, a sfârºit prin a declara Regelui Carol cã vrea sã se despartã de Principele Ferdinand pentru a se mãrita cu Marele Duce Boris al Rusiei, cu care se iubeºte, cu care s’a înþeles asupra acestei chestiuni ºi cã însuºi copilul ce se va naºte este al Marelui Duce. Regele Carol a fost silit sã punã în cunoºtinþã pe Principele Ferdinand de cele declarate de soþia sa ºi sã decidã dacã este hotãrât ºi el la divorþ. Dupã o lungã ºi dureroasã ezitare, Principele Moºtenitor a declarat cã pentru a ocoli un asemenea scandal în Familia Regalã ºi pentru a evita o a doua cãsãtorie a sa, dupã urmele cãreia s’ar putea ivi ºi copiii unei alte mame, el preferã s’o lase sã plece la Coburg, în speranþa cã timpul va aduce liniºtea doritã. Or, în acea epocã, Principesa Maria fãcuse, cu prilejul deselor ei vizite la Coburg, la mama ei, cunoºtinþa unui tânãr chipeº ºi elegant ofiþer de 269

cavalerie, baronul Manfred de Romingen, cu care s’au þesut legãturi din ce în ce mai intime. Mãrturie stã ºi corespondenþa telegraficã din acele zile, dintre ei doi, corespondenþã frecventã ºi prea transparentã. Pe urmã, dupã rãzboi, când armata germanã fusese mai toatã lichidatã ºi Cãpitanul von Romingen rãmãsese fãrã situaþie, acesta a cerut Reginei ajutoare materiale ce i s’au acordat în mai multe rânduri. Cei care fuseserã la Coburg ºi cunoºteau împrejurãrile, susþineau cã Prinþesa Mãrioara este fructul acelor momente de dragoste petrecute la Coburg cu Romingen ºi eu am rãmas cu aceastã convingere mulþi ani, pânã când, într-o zi, o fostã intimã a Principesei Maria, din acele vremi, mi’a istorisit incidentul de la Palatul Regal din 1899 ºi mi-a pus înaintea ochilor fotografiile Marelui Duce Boris ºi aceea a Prinþesei Mãrioara. Asemãnarea este aºa de precisã, atât de izbitoare, încât înclin a crede cã adevãratul pãrinte al Mãrioarei este într’adevãr Marele Duce. Fotografiile le am ºi astãzi. Dar asta nu exclude episodul de dragoste cu Cãpitanul Von Romingen care a fost concomitent cu celãlalt. Au fost puþini la numãr oamenii care au cunoscut toatã drama vieþii intime a Regelui Ferdinand. 1/9: Suveranii ºi Familia Regalã, întovãrãºiþi de Lord ºi Lady Beatty, Ducele ºi Ducesa de Sutherland, Lord Caledon, Lord ºi Lady Ednam (tovarãºi de excursie pe yachtul lui Beatty) au plecat la Þebea. Un parastas s’a oficiat de cãtre Mitropolitul Bãlan la mormântul extrem de modest al lui Avram Iancu, în memoria cãruia Regele ºi Primul Ministru au rostit cuvântãri. A doua zi au fãcut o excursie pe muntele Gãina ºi au vizitat tradiþionalul târg de fete de la Gãina, apoi au urmat vizitele la Câmpeni ºi Turda, Cluj. 3/9: A încetat din viaþã Nicolae Miºu, Ministrul Curþii Regale. El a fost un abil diplomat ºi un european în tot înþelesul cuvântului. Toatã Casa l’a stimat ºi l’a simpatizat pentru manierele sale alese ºi devotamentul ce a pus în slujba Suveranilor. A suferit de cancer ºi el cunoºtea boala ce are. Eu l’am regretat din toatã inima ºi un alt Ministru al Curþii de talia lui Miºu n’am mai vãzut de atunci încoace la Palat. 21/10: Prinþul Nicolae este trecut în cadrul ofiþerilor noºtri de marinã, cu gradul de locotenent. Adjutant pe lângã el a fost numit Colonelul Alexandru Manolescu. La începutul lunii acesteia Regele s’a pomenit cu o telegramã din Paris, 270

din partea Prinþului Nicolae, prin care anunþa în câteva cuvinte cã a demisionat ºi cã se înapoiazã în þarã. Cum Prinþul îºi fãcea stagiul de ofiþer de marinã englez, pe bordul unui vas de rãzboi, ºi cum nimeni nu aflase nimic de aºa deciziune, vestea n’a fost agreabilã pentru Suveran. 20/10: Mari cãderi de zãpadã în toatã þara. Trenurile s’au înzãpezit în toate direcþiile. În Capitalã nu s’au mai vãzut de mulþi ani asemenea troiene. În mahalale nu se mai poate circula ºi unele din casele cele scunde nu se mai vãd din mijlocul nãmeþilor. S’au scos soldaþi pentru deschiderea strãzilor. 20/10: În Piaþa Unirii din Oradia se inaugureazã astãzi statuia equestrã a Regelui Ferdinand, în prezenþa Reginei ºi a guvernului.

271

1925 Regele bolnav/ Conferinþa Micii Antante/ Moartea lui Alex. Marghiloman/ Neumann/ Suveranii în strãinãtate/ Prinþul Carol pãrãseºte þara/ Consiliul de Coroanã de la Sinaia.

Piaþa Senatului – Bucureºti

272

7/1: Principele Carol pleacã în Franþa, Anglia ºi Italia pentru a vizita principalele fabrici de avioane. Regele, suferind de o hernie în partea stângã, a fost operat de profesor Dr. Juvara. Buletinul medical spune cã operaþia a reuºit ºi cã starea sãnãtãþii este satisfãcãtoare. În Casã n-am ºtiut nimeni cã Regele suferã de hernie. El a avut totdeauna convingerea cã este cel mai sãnãtos om ºi cã prin urmare n’are nevoie mare sã se spovãduiascã din când în când medicului. Este de temut ca acest obicei sã nu ne aducã vreodatã surprinderi, cãci, dupã ideea mea, împãrtãºitã ºi de camerdinerul Regelui, Neumann, Suveranul are o sãnãtate cât se poate de delicatã. Abia la 13 Februarie, doctorul Juvara considerã pe Regele complect restabilit. 1/3: În locul decedatului ºi regretatului Ministru Miºu a fost numit Ministru al Curþii Regale Constantin Hiott, bun prieten al dispãrutului dintre noi Nicu Filipescu ºi conservator credincios. La 18/3: Regele viziteazã Chiºinãul. 28/3: O nouã surprizã ºi aceasta buclucaºã. Regele este acuma bolnav de flebitã la piciorul drept ºi, potrivit obiceiului sãu, n’a spus nimãnui nimic, ba a pus pe maseurul Reginei sã’i facã masaj la picior. Exact ceea ce trebuia evitat! Când s’a îngroºat gluma, a chemat medicii care constatã flebita ºi’l pun la pat. Buletinul spune cã va avea nevoie de repaos absolut câtva timp. Temperatura 37,9. Iscãlesc doctorii: Jean Cantacuzino, profesor Dr. Nanu Muscel, Em. Juvara, Danielopol, Romalo ºi Mamulea. O fi, desigur, ºi Regele de vinã, cã nu þine pe medicul sãu la curent, dar doctorul Romalo, care vine de douã ori pe sãptãmânã la Palat de stã de vorbã cu doamnele de onoare ºi bea ceaiul cu guvernantele, ce altã treabã are? N’ar fi fost de datoria sa sã se impunã Suveranilor, de pildã prin autoritatea Primului Ministru, cu un examen medical obligatoriu, mãcar o datã la 5 sau 6 sãptãmâni, chiar în perioada celei mai depline sãnãtãþi? Bolile se anunþã, deseori, ochiului vigilent, sub formã de mici neajunsuri care par a nu avea nici cea mai micã însemnãtate dar care sunt totuºi simptome vorbitoare – pentru cine se pricepe sã le înþeleagã ...! 273

La 29 Martie, buletinul medical spune: „S’a declarat o uºoarã embolie pulmonarã, dar care merge spre bine. Temperatura 38,2. La 30 Martie temperatura 37,8. Apreciabilã ameliorare la piciorul drept.“ Stau de vorbã cu Baliff pe care’l vãd foarte îngrijorat dupã ce a asistat la consultul medicilor. Embolia este foarte periculoasã ºi orice catastrofã e posibilã. Baliff se’ntreabã ce s’ar întâmpla dacã Regele ar dispare astãzi, cu situaþia creatã prin neînþelegerile dintre Prinþul Carol ºi restul Familiei Regale! 2/4: Nu se mai publicã buletine, starea sãnãtãþii fiind satisfãcãtoare. Senatul ºi Camera îºi exprimã bucuria pentru ameliorarea sãnãtãþii Regelui. Din toatã þara ne sosesc telegrame exprimând bucuria pentru buna sa stare. Mitropolitul Primat face rugãciuni în Mitropolie pentru grabnica însãnãtoºire a Suveranului. 9/5: La Bucureºti are loc conferinþa Micii Înþelegeri. A sosit Beneº cu Ministrul de Externe al Cehoslovaciei, Ninciæ al Yugoslaviei. Duca este cel de al treilea Ministru de Externe. Principele Carol le-a oferit un dejun. A doua zi mare dineu dat de Ministerul de Externe ºi o vizitã la Florica. 11/5: A încetat din viaþã Alexandru Marghiloman (nãscut la 1854). În ultimii ani el n’a mai jucat un rol politic activ. Principele Carol a fãcut o vizitã la locuinþa defunctului iar Suveranii au trimis o mare ºi frumoasã coroanã de flori. 28/5: Suveranii iau reºedinþã la Sinaia, unde actualmente este ºi Prinþul de Hohenlohe în vizitã. La începutul acestei veri a murit la Sinaia, în vârstã înaintatã, Ernest Neumann, camerdinerul Regelui. El a fost adus din Germania, împreunã cu nevastã-sa, atunci când Prinþul Ferdinand a fost desemnat ca moºtenitor la Tronul nostru. Nevastã-sa, care conducea lingeria ºi spãlãtoria Casei, murise cu vreo doi ani înainte iar Neumann era mereu suferind de diabet ºi foarte slãbit în ultimul timp. Fiicã-sa, nevasta lui Kopkow, ºeful grajdurilor, rãmãsese ea acuma cu grija serviciului ce fusese înainte în sarcina mamei sale ºi o întrebuinþeazã în toatã gospodãria ºi interiorul palatului. Bãtrânul Neumann a fost un servitor foarte credincios ºi foarte ataºat de persoana stãpânului sãu, dar asta a fost ºi singura calitate bunã care am putut-o constata la dânsul în durata anilor cât l’am cunoscut. Încolo ... invidios, prefãcut nevoie mare, minciunos, gata la orice prilej a descrie stãpânului sãu în culorile cele mai negre pe toþi aceia mici ºi mari, care se miºcau în palat ºi absolut incapabil de a face un bine cuiva. Altfel, extrem de grijuliu, atât el cât ºi familia sa, de tot ce se atingea de interesul lor propriu. În afarã 274

de Regele, pe care moartea bãtrânului sãu servitor l’a afectat sincer, n’a fost om în tot palatul care sã’i regrete dispariþia. Regina, de asemenea, nu l’a putut suferi niciodatã. În locul lui Neumann a fost adus un tânãr din Ardeal, numit Julius, pare-mi-se recomandat de Mocsony, Maestrul de Vânãtoare. 20/6: Regele pleacã s㒺i facã cura recomandatã la Bagnolles, în Franþa. Odatã cu el pleacã ºi Regina, întovãrãºitã de Prinþesa Ileana ºi Irina a Greciei; ele se vor opri 24 ore la Bled ºi apoi cinci zile incognito la Paris, în urmã vor trece în Anglia sã viziteze pe Infanta Beatrice. Pleacã ºi Principesa Elena care suferã mereu de ochi ºi trebuie sã consulte un oculist la Londra. În suita Regelui: Comandor Koslinski, Dr. Romalo ºi Inspectorul de la Siguranþã Cãmãrãºescu. În suita Reginei: Colonel Rãdescu, Drele Cantemir ºi Pãun, Generalul Balif. La 17 August Regele se afla la Deauville, apoi la Paris ºi pe urmã la Castel Weinburg (Elveþia). La 31 August Suveranii vizitau Ravena (Italia), iar la 2 Septembrie erau înapoi la Sinaia. 16/10: Suveranii cu Principele Moºtenitor asistã la inaugurarea Palatului Administrativ ºi de Justiþie la Iaºi. Mari manifestaþii de simpatie. Regele ºi Primul Ministru rostesc cuvântãri. 16/10: Principele Carol împlineºte 31 ani. 17/10: Regele viziteazã la locuinþa sa pe Miºu Pherekyde, greu bolnav. 30/10: Regina Maria are astãzi 51 ani. 2/11: Azi are loc investitura Mitropolitului Miron Cristea ca Patriarh al României. Suveranii ºi Familia Regalã fac o excursie cu „ªtefan cel Mare“ în Delta Dunãrii. În ultimul timp Regina a vizitat Bazargicul, Balcicul ºi Castelul Bran. 24/11: Regina Mamã Alexandra a Angliei a încetat din viaþã ºi Prinþul Carol pleacã la Londra pentru a reprezenta pe Regele la înmormântare. La plecarea Prinþului asistã în garã Suveranii ºi Familia Regalã. În suita Prinþului, General Angelescu, Colonel Condiescu ºi inspectorul de la Siguranþã Costescu. La Londra, Prinþul este gãzduit la Prinþesa Mary a Angliei, nevasta Vicontelui de Lascelles. Dupã înmormântare Prinþul Carol se duce la Paris. Înainte de plecarea Prinþului au fost discuþii multe ºi cu caracter cât se poate de serios în sânul Familiei Regale, provenite ºi pe tema neînþelegerilor conjugale dintre Prinþ ºi Prinþesa Elena. 275

Adevãrul este cã Prinþul, de câtva timp, cam din primãvarã, fãcuse la Bucureºti cunoºtinþa unei tinere ºi frumoase doamne, Elena Lupescu, divorþatã de curând. Dintr-o simplã cunoºtinþã întâmplãtoare, s’a nãscut în urmã un sentiment mai puternic, împãrtãºit de amândoi. Înspre varã venise ºi doamna la Sinaia ºi Prinþesa Elena a aflat de întâlnirile ce aveau loc la vila Giani, de lângã mânãstire, cãci acolo unde sunt atâþia ochi era greu sã nu se afle cã Prinþul pleca foarte des noaptea ºi adãpostea maºina sa în poarta clopotniþei mânãstireºti. Certurile s’au înteþit ºi au devenit din ce în ce mai aprige, astfel cã Prinþesa, bunã cunoscãtoare a temperamentului pasional al Prinþului, precum ºi a încãpãþânãrii sale atunci când gãseºte împotrivire la ceea ce’i place sã facã, a rugat pe Suverani sã nu’l trimitã pe Prinþul în Anglia, ºtiind bine cã odatã plecat, nu se mai reîntoarce de acolo în þarã, mai ales cã doamna Lupescu se afla de câtva timp la Paris. Avertismentul n’a fost luat în seamã ºi Prinþul a plecat, deoarece Brãtianu a sfãtuit pe Regele de a’l îndepãrta pe Prinþul din Bucureºti pentru câtva timp ºi astfel Prinþul pleacã, dupã ce, în urma insistenþei Regelui, fãgãduieºte pe cuvânt de onoare cã, odatã misiunea sa în Anglia împlinitã, se va reîntoarce imediat în þarã. Înapoindu-se de la Londra, Prinþul s’a oprit la Paris, ºi, natural, s’a întâlnit cu Dna Lupescu. Pentru toþi aceia care nu uitaserã încã cazul Zizi Lambrino, tot ce a urmat a fost fatal sã fie. Peste câteva zile amândoi erau în Italia. Din Veneþia, cu data de 9 Decembrie 1925, Prinþul trimite Regelui Ferdinand urmãtoarea scrisoare: „Sire, Vã rog a accepta, prin declaraþia de faþã, renunþarea mea la toate drepturile mele de moºtenitor al Tronului. Potrivit statutelor Familiei Regale eu rog pe Maiestatea Voastrã a da înaltul sãu consimþãmânt pentru îndeplinirea acestei irevocabile deciziuni. În acelaº timp, pentru a evita în viitor Familiei mele cele mai mici nemulþumiri, mai rog pe Maiestatea Voastrã de a ordona sã fiu ºters dintre membrii Familiei Domnitoare ºi de a’mi destina un nume cu care sã’mi pot constitui o nouã stare civilã. Mai declar încã, cã nu voi mai avea niciodatã vreo pretenþie la Tron în România ºi mã oblig pentru liniºtea þãrii, de a nu mã înapoia timp de zece ani, afarã de cazul cã aº fi rechemat cu autorizaþia Suveranului, Carol.“ În þarã nimeni nu înþelege aceastã inexplicabilã conduitã a Prinþului. Se fãuresc tot felul de presupuneri, totuºi nimeni nu este dispus a crede cã atitudinea sa se datoreºte cazului Elena Lupescu. 276

Asupra acestei opiniuni generale atrag atenþia. La începutul lui Decembrie viscole puternice în toatã þara cu multã zãpadã ºi ger tãios. Regele se duce sã vâneze la Timiº-Torontal. La Regimentul de Escortã Regalã, Suveranii ºi membrii Familiei Regale au fost invitaþi la un dineu, comandant fiind colonel Ilasievici. 20/12: Suveranii asistã la jubileul de 50 ani al Societãþii Geografice Române. Dl. Oromolu ºi General Coandã remit Regelui medalia în aur a acestei aniversãri. La finele lui Decembrie tradiþionalul Pom de Crãciun la Palatul Cotroceni. Nu mai era buna dispoziþie ºi veselia anilor din trecut. Dispariþia Prinþului Carol îºi întindea umbra. 31/12: Eram la Sinaia în aceastã zi, când ni s’a semnalat convocarea unui Consiliu de Coroanã, pentru orele 5, la Castelul Peliºor, sub preºedinþia Regelui pentru a se lua act de renunþarea la Tron a Prinþului Carol. Iau parte: Primul Ministru I.I. C. Brãtianu, Miniºtrii Alex. Constantinescu, Vintilã Brãtianu, Duca, Mârzescu, General Mãrdãrescu, Dr. Angelescu, Tancred Constantinescu, Nic. Sãveanu, N. Kirculescu, Nistor, Inculeþ, G. Tãtãrescu ºi Cipãianu, Patriarhul Miron Cristea, General Averescu, Iuliu Maniu, N. Iorga, Mihalache, Vaida-Voevod, General Coandã, General Presan, M. Orleanu preºedintele Camerei. Dupã ce toatã ziua fusese posomorâtã ºi friguroasã, la orele 5 se fãcuse aproape noapte. Globurile electrice de la Castel îºi proiectau luminile lor violente asupra albului imaculat al zãpezii. Automobil dupã automobil cãrau de jos de la garã nesfârºitul ºir de figuri grave ale protipendadei care conducea destinele noastre ºi îi depuneau ca niºte colete, la intrarea Peliºorului, unde lachei galonaþi îi primeau aºa cum se primeºte la marele serbãri ale Naþiunii, în ciorapi lungi albi ºi pantaloni scurþi roºii. Multã lume venitã din Bucureºti sã petreacã sãrbãtorile în liniºte, la munte, aflase ce se petrece ºi staþiona acuma de-a lungul aleilor spre castel, ºoptind impresionatã între dânºii. ªedinþa Consiliului de Coroanã s’a isprãvit la orele 6 exact. N’a fost nevoie de multã discuþie pentru cã hotãrârea era doar dinainte fixatã. A doua zi, la Bucureºti, Iorga a povestit cã de îndatã ce a intrat la Peliºor s’a adresat în particular Reginei cu urmãtoarele cuvinte: „Maiestate, înainte de a vesti Þãrii o hotãrâre de asemenea greutate, daþi-mi mie împuternicire sã mã duc la Prinþul Carol ºi sã’i vorbesc aºa cum ºtiu sã vorbesc. Îl cunosc bine ºi ºtiu cã am o oarecare trecere ºi înrâurire asupra 277

sa. Lãsaþi-mã sã’ncerc!“ Regina, scurt ºi tãios: „Nu se mai poate face nimic cu el, e un stricat!“ Iatã ºi comunicatul oficial al celor decise în Consiliu: „A. S. R. Principele Moºtenitor comunicând în scris irevocabila sa renunþare la succesiunea Tronului, precum ºi la toate prerogativele ce decurg din aceastã calitate ºi din aceea de membru al Familiei Regale, M. S. Regele s’a vãzut obligat de a primi aceastã renunþare ºi de a convoca pentru astãzi, 31 Decembrie 1925, un Consiliu de Coroanã la Castel Peleº. În acest consiliu M. S. Regele a comunicat Înalta sa hotãrâre ºi face apel la toate notabilitãþile þãrii care erau prezente, cu rugãmintea de a’l ajuta sã punã în execuþie aceastã decizie ºi de a face sã se proclame A. S. R. Mihai ca moºtenitor al Tronului. În acest scop, în urma asigurãrilor date de cãtre toþi membrii Consiliului, reprezentanþa naþionalã a fost convocatã pentru 4 Ianuarie 1926.“ La eºirea din Peliºor, Patriarhul Miron Cristea, care a asistat la Consiliul de Coroanã, s’a oprit la stareþul mânãstirei Sinaia, cu porunca cã la serviciul religios din ziua de 1 Ianuarie este interzis a se pomeni numele Prinþului Carol în rugãciunile pentru membrii Familiei Regale. Toate bisericele din þarã au primit acelaºi ordin. În trenul special, care a readus în aceeaºi searã la Bucureºti pe membrii consiliului, a domnit mare animaþie ºi multã bunã dispoziþie. La Peliºor restul serii a fost lugubru. Regele este adânc afectat. Personalul Palatului consternat. Astfel a fost ultima zi a anului 1925.

278

1926 Renunþarea la Tron a Prinþului Carol/ Regenþa/ Moartea lui M. Pherekyde/ Carol Caraiman/ Demisia liberalilor/ Noul Cabinet/ Noile timbre poºtale/ Simptome bãnuitoare în sãnãtatea Regelui/ Suveranii în strãinãtate/ Avenue Ferdinand Ier/ Regina invitatã în America/ Colonelul Antonescu/ Regele operat/ Plecarea Reginei în America/ Excursiune pe Dunãre/ Buletin despre sãnãtatea Regelui/ Vizita Ducelui de Spoleto/ Drul Bensande/ Louis Basset/ Pãrerea lui I. Maniu/ Înapoierea Reginei Maria/ Vizitele familiei din Grecia/ Consult cu Dr. Hartmann ºi Rigaud/ Incendiul de la Palatul Regal/ Pomul de Crãciun.

Prinþul Mihai ºi Principesa Elena 279

1/1: Regele n’a luat parte la serviciul religios de la Mitropolie pe ziua de 1 Ianuarie. 3/1: Prinþul Nicolae anunþã cã soseºte în Bucureºti. Cu câteva zile înainte informase pe Regele, printr-o telegramã laconicã, cã a decis sã nu mai urmeze cursurile ºcoalei navale din Anglia ºi cã este hotãrât a rãmâne în þarã. Bãnuiesc cã renunþarea Prinþului Carol la Tron i-a sugerat oarecari nãdejdi! Partidul Naþionalist cu N. Iorga, precum ºi Iuliu Maniu, criticã prin presã actul din 31 Decembrie de la Sinaia, în schimb ziarele liberale n’au destule cuvinte spre a dezaproba asemenea „agitaþii deplasate“, cum le numesc ele. Renunþarea la Tron a Prinþului este datatã pe Ziua de 28 Decembrie, din Milano. Pe birourile Corpurilor Legiuitoare se depune proiectul de lege „Modificator al Statutului Familiei Regale“ ºi un al doilea relativ la instalarea Regenþei. Nu mai ºtie dinastia Brãtianu ce legi sã mai inventeze pentru a împiedica revenirea în þarã a fostului Principe Moºtenitor. 4/1: Regele soseºte din Sinaia pentru a primi în audienþã [pe] membrii opoziþiei, Maniu, Iorga, Mihalache, Averescu. Praga: Presa cehoslovacã publicã articole care scot în evidenþã meritele Prinþului Carol. Consiliul de Regenþã se compune din Prinþul Nicolae, Patriarhul Miron Cristea ºi [Gh.] Buzdugan, Prim-Preºedinte al Curþii de Casaþie. În Camerã, Primul Ministru dã citire actului primit din Milano: „Declar prin prezentul act de a renunþa irevocabil la toate drepturile, titlurile ºi prerogativele de care am beneficiat în virtutea Constituþiei ºi a Statutului Familiei Regale, în calitate de Prinþ Moºtenitor al României ºi membru al Familiei Regale. Renunþ, în acelaºi timp, la drepturile ce mi le conferã legile þãrii asupra fiului meu ºi a averii sale. Mai declar cã nu voi avea nici o pretenþie asupra drepturilor la care renunþ în mod liber ºi mã oblig, pentru binele tuturora, de a nu mã înapoia în þarã în timp de 10 ani ºi dupã acest termen de a mã înapoia fãrã învoirea Suveranului. Milan, 28 Decembrie 1925. Carol“. 280

Cu prilejul discuþiei în Camera Deputaþilor, Iorga declarã hotãrât cã este împotriva acestui proiect, atacã pe liberali pentru aceastã acþiune a lor ºi terminã spunând cã este cel mai nesocotit act al Partidului Liberal. Mihalache declarã cã Partidul Þãrãnist declinã orice rãspundere în aceastã chestiune iar Generalul Averescu, ºeful Partidului Poporului, aprobã proiectul fãrã nici o rezervã. 24/1: Fruntaºul liberal M. Pherekyde a încetat din viaþã. Regele ºi Prinþul Nicolae au fãcut o vizitã la locuinþa defunctului. Colonel Nicolae Condiescu, adjutantul Prinþului Carol pe care l’a însoþit la plecarea în strãinãtate ºi l’a urmat apoi ºi la Veneþia, ºi-a dat demisia din armatã. 23/3: Monitorul Oficial anunþã cã fostul Prinþ Moºtenitor Carol va purta în viitor numele de „Carol Caraiman.“ 29/3: Guvernul liberal, dupã ce a aranjat spre complecta sa satisfacþie „Chestiunea Carol“, demisioneazã ºi face loc Generalului Averescu, care, oricum, trebuia recompensat pentru declaraþia cã aprobã fãrã nici o rezervã acþiunea de mai sus. Noul Cabinet: General Averescu, Prim-Ministru fãrã portofoliu, O. Goga, Internele – I. Mitilineu, Externele – V. Goldiº, Culte ºi Arte – General Coandã, Industrie ºi Comerþ – General Vãleanu, Comunicaþii – Trancu-Iaºi, Muncã ºi Cooperaþie – Cudalbu, Justiþia – Garoflid, Domenii ºi Agricultur㠖 I. Lapedatu, Finanþele – P. Negulescu, Instrucþia Public㠖 I. Petrovici, Lucrãri Publice – Dr. Lupaº, Sãnãtatea – General Mircescu, Rãzboiul – Petre Grozdea, Ministru al Ardealului – Serg[iu]. Niþã al Basarabiei – Dori Popovici al Bucovinei. Mai târziu, la 14 Iulie remaniere: Petrovici la Instrucþie, Meissner Lucrãri Publice, Grozdea rãmâne Ministru fãrã portofoliu, Busuiocescu Subsecretar de Stat la Agriculturã [ºi Domenii]. Rãmaºi la locul lor: General Nicoleanu la Poliþie ºi Romulus Voinescu la Siguranþã. Dupã dorinþa expresã a Regelui, Direcþia Generalã PTT mã trimite la Munich pentru tipãrirea unor emisiuni noi de timbre, dovedindu-se cã acelea scoase cu ocaziunea Încoronãrii au fost cele mai frumoase timbre româneºti. Cu acest prilej, Fabrica de Timbre de la Filaret a obþinut aprobarea guvernului de a’ºi procura maºini din Munich pentru a putea tipãri în viitor timbrele în þarã, atât cele poºtale cât ºi fiscale. S’au angajat lucrãtori specialiºti în aceastã branºã, chiar de la fabrica unde executam acuma 281

comanda Direcþiei. Astfel, datoritã pasiunii filatelice a Regelui Ferdinand precum ºi a neobositelor mele stãruinþi ºi rugãminþi pe lângã autoritãþile de resort, am ajuns, în sfârºit, ca ºi þara noastrã sã trimitã în toatã lumea timbre frumoase. Pe când eram la Munich, am primit un ordin telegrafic din partea Regelui de a pleca la Freiburg im Breisgau, la Prinþul Frederic de Hohenzollern, spre a lua de acolo ºi aduce în þarã un album de timbre cumpãrat pentru Regele din Elveþia. Am cãlãtorit o zi întreagã pânã la Freiburg, situat chiar lângã frontiera francezã, trecând pe la amiazã pe lângã mãreþul castel medieval Sigmaringen, leagãnul familiei noastre Domnitoare, aºezat pe o înãlþime ce dominã o foarte pitoreascã regiune de-a lungul Dunãrii. La Freiburg am fost primit cât se poate de amabil de cãtre Prinþul ºi Prinþesa de Hohenzollern (fiica Regelui Saxoniei), în castelul lor Umkirch de lângã oraº, care de fapt nu-i decât o vilã ceva mai mare, înconjuratã de un parc englezesc. Se vãdeºte cã stãpânii sunt oameni cu stare, dar atât ºi nimic mai mult. Cu aceastã ocazie am putut vizita ºi oraºul Freiburg, centru apusean, civilizat ºi cât se poate de frumos. La înapoiarea din Munich, Suveranii fiind la Balcic, am plecat într’acolo, sã predau Regelui albumul ºi scrisoarea Prinþului de Hohenzollern. Dupã douã zile, ne-am înapoiat cu Regele din Balcic trecând cu automobilul prin pãdurea Deleormanului, a cãrui florã interesa pe Regele. La Cãlãraºi am trecut Dunãrea ºi ne-am întors la Bucureºti. În suitã erau: Comandor Pãiº, Romulus Voinescu, un colonel medic militar, mare botanist invitat de Regele. Dejunul l’am luat în pãdure ºi ne-am fotografiat cu toþii împreunã cu Regele. În Mai Suveranii fac o escursie de 10 zile pe Dunãrea, în Deltã, cu vasul „ªtefan cel Mare“. La 8/6 Regele asistã la cursele de automobile de la dealul Feleacului din Ardeal. Aud vorbindu-se de o plecare a Suveranului pentru cura anualã la Bagnolles ºi cã are intenþia de a petrece aproape douã luni în strãinãtate. Într’una din zile sunt rugat de la Cancelaria Consiliului de Miniºtri de a prezenta Regelui, care era la Cotroceni, un decret ce trebuia iscãlit chiar în dimineaþa aceea ºi înapoiat de urgenþã. Pe cale oficialã ar fi întârziat prea mult. Valetul Regelui, Julius îmi spune sã aºtept niþel, cã vine Regele numaidecât. Aºtept mai bine de jumãtate de orã la uºa cabinetului ºi Regele tot nu venea. Îl vedeam pe funcþionarul de la Preºedinþie cum se plimba enervat, jos în hol, consultându’ºi mereu ceasul de la mânã. Mirat de atâta 282

întârziere, îl întreb pe Julius unde s’a dus Regele ºi îi explic cã este urgenþã la iscãlirea hârtiei ce aduceam. Foarte jenat, omul îmi face semn ºi eu înþeleg unde e Regele. Trece alt sfert de orã ºi eu tot aºtept. Valetul, la privirea mea întrebãtoare, îmi explicã cã în fiecare zi se repetã acelaºi lucru. Îi trebuie Regelui aproape o orã pentru satisfacerea unei anumite necesitãþi ºi pare cã asta îi aduce [de] fiecare datã dureri. Mi s’a pãrut lucru prea neobiºnuit. În sfârºit, vine Regele, încet, încet, de-a lungul coridorului ºi’mi iscãleºte decretul, dar eu am rãmas atât de impresionat de cele povestite de Julius, cã mi-am propus sã comunic acest amãnunt doctorului Romalo, medicul Casei Regale, ºi într’adevãr la vizita medicului am crezut de datoria mea sã’i semnalez cele auzite. Discutând cu Romalo acest caz, i-am mai istorisit ºi cele citite odatã de mine în cartea unui cunoscut autor german. Pare cã în tinereþe, pe când Prinþul Ferdinand urma cursurile unui liceu din Germania ºi se înapoia acasã de la ºcoalã, a avut un acces atât de violent de dezinterie subitã, încât a fost silit sã se opreascã câteva ore pe malul unei gârliþe ca s㒺i spele rufãria murdãritã. Acelaºi accident i s-a mai întâmplat Regelui ºi la Cotroceni, înainte de rãzboi, în mai multe rânduri, ceea ce ar arãta, am terminat eu comunicarea mea, cã Regele pare a suferi de vreo afecþiune intestinalã ce dateazã de multã vreme. Am crezut cã doctorul Romalo are sã arate mai mult interes pentru cele auzite de la mine, dar el s’a mulþumit sã-mi rãspundã cã Regele are o oarecare constipaþie rebelã, temporarã, cã de data asta nu’l va mai duce la Bagnolles ci la Vichy ºi cã de acolo va reveni complect tãmãduit de acest neajuns. Þin sã consemn aceastã convorbire. 15/7: Suveranii pleacã în strãinãtate, din Sinaia, cu o oprire de câteva zile la Bled, apoi Regele se îndreaptã la Vichy iar Regina se duce la sora ei, Marea Ducesã Kiril, în Franþa. În suita Regelui: Dr. Romalo, Colonel Iacobici, adjutant regal ºi Cãmãrãºescu, inspectorul de la Siguranþã. La înapoiere Suveranul va face o vizitã familiei sale la Castelul Weinburg din Elveþia, iar Regina doreºte sã petreacã câteva zile la Bãile Sovata. Comandorul Dragalina este numit adjutant al Prinþului Nicolae, iar Maiorul Mardare la Principesa Elena. 17/7: Consiliul Municipal al oraºului Paris a decis c㠄Avenue du Trocadero“ sã poarte în viitor numele de „Avenue Ferdinand Ier.“ În palat se vorbeºte de un proiect al Reginei de a vizita Statele Unite ale Americii. Sunt încredinþat cã aceastã cãlãtorie a fost aranjatã de Loïe Fuller, dansatoarea americanã. 283

Prinþul Mihai, fiind muºcat de un cãþeluº cu care se juca, a fost supus, pentru prudenþã, unei cure antirabice. În cursul anului, toamna, col. Atanasescu, Maestrul Curþii Reg[inei]. Maria mi-a propus sã iau conducerea cancelariei. Dupã separaþiunile Curþilor din cursul acestui an, Gl. Atanasescu, devenind Mareºalul Curþii Reginei Maria, mi-a propus sã preiau conducerea Cancelariei Mareºalatului. Cum prevedeam eºirea mea la pensie pentru luna oct. a anului 1929, perspectiva unei ocupaþiuni care-mi era familiarã, m-a fãcut sã primesc cu plãcere propunerea. Salarul care mi se oferea era mic dar Generalul a avut grijã de a-mi fãgãdui o sporire a lefei în viitor, promisiune care, natural, n-a þinut-o niciodatã. Serviciul s-a dovedit din prima zi mult mai obositor decât m-am aºteptat necesitând prezenþa mea acolo în fiecare zi, de la orele 8 la 20. August: Înapoiatã de la Sovata, Regina a primit o invitaþie oficialã de a vizita Statele Unite ºi de a asista la inaugurarea muzeului de Arte Frumoase al oraºului Maryhill, de lângã Seattle, statul Washington. Pe urmã va pleca la Filadelfia. Adjutantul Reginei, Colonel Rãdescu, a fost numit ataºat militar la Londra, în locul Colonelului Ion Antonescu rechemat. Acesta din urmã, dupã ce s’a înapoiat în þarã, a fãcut un raport Ministerului de Rãzboi în care’ºi exprimã pãrerea cã diurna stabilitã ataºatului nostru în Anglia este prea mare ºi ar fi bine sã fie redusã. Asta dupã ce Colonelul Antonescu a încasat în tãcere, câþiva ani de-a rândul, acea diurnã care, pentru alþii, devine acuma deodatã prea mare! Nu’l cunosc pe acest domn ºi-mi pare foarte rãu; aºa caractere superioare sã’ntâlnesc rareori. 21/9: La Predeal ninsoare abundentã. Cu toatã cura fãcutã la Vichy ºi care, dupã Drul. Romalo, urma sã restabileascã complect pe Regele, se pare cã starea sãnãtãþii sale nu este satisfãcãtoare deloc, cãci de câtva timp aud vorbindu-se de o nouã intervenþie ce trebuie fãcutã, „o micã intervenþie fãrã importanþã“, hotãrâtã pentru ziua de 22. Având de remis Regelui niºte emisiuni noi de timbre din strãinãtate, mã duc dupã-amiazã ºi îi spun lui Julius sã mã anunþe. Când intru, în camerã întunerec. Regele ºedea rezemat în fotoliul din faþa biuroului, cu mâinile adunate în poale, câinii la picioarele sale ºi privea adâncit în gânduri spre slaba dungã de amurg ce abia se mai strecura prin geam. Când am intrat n’a întors capul ºi probabil nici nu m’a auzit. Am rãmas câteva secunde nemiºcat, pe urmã am tuºit sfios. „Ai ceva pentru mine?“ mã’ntreabã. 284

Am pus pe birou timbrele ce adusesem ºi am adãugat câteva explicaþii. Regele era absent. M’am înclinat adânc ºi am plecat. Viziunea acestui om stând în întunerec, singur în toatã casa, fãrã o fiinþã de a sa pe lângã el în ajunul unei intervenþii chirurgicale, m’a urmãrit cu nespusã tristeþã. Regina care, bineînþeles, ºtia de intervenþia ce urma sã aibã loc a doua zi, luase pe Prinþesa Ileana cu dânsa ºi-o porniserã la Balcic. Simþind cã plecarea lor, în ajunul unei operaþii, are sã parã tuturora cam ciudatã, a invocat mãreaþa scuz㠄Cã vrea sã vadã rãsãritul lunii din mare!“ ªi, fireºte, aºa ceva nu se putea amâna. Când m’am întors acasã eram atât de impresionat cã n’am putut sã nu povestesc nevestei mele cele vãzute ºi simþite de mine în înserarea acestei melancolice zile de toamnã. Mi-am reamintit-o de multe ºi multe ori, de atâtea ori de câte [ori] auzeam vorbindu-se de dragostea Reginei pentru „Nando“ sau de marea ei inimã duioasã ºi milostivã! 22/9: Regele a fost operat de Dr. Juvara astãzi dimineaþã. Buletinul spune: „M. S. Regele suferind de varice care’l supãrau s’a procedat la extirparea lor. Profesor Dr. Juvara, Dr. Romalo, Dr. Mamulea.“ Pe ziua de 23/9 buletinul: „Starea satisfãcãtoare.“ Regina cu Prinþesa Ileana s’au înapoiat de la Balcic. De asemenea, au sosit la Sinaia Elisabeta cu Regele George. Primul Ministru urmeazã o curã în Italia. Ambele buletine de mai sus n’au spus adevãrul. Regele n’a fost operat de varice. Intervenþia s’a fãcut la anus. Ni s’a dat a înþelege cã ar fi vorba de hemoroizi. În aceeaºi dupã-amiazã, câþiva inºi am aflat zguduitoarea ºtire cã la intervenþia fãcutã de Dr. Juvara s’a constatat cã Regele suferã de cancer! Am ºtiut întotdeauna cã Suveranul nostru nu s’a bucurat decât de o sãnãtate delicatã, dar la aºa grozãvie nu ne-am aºteptat, nici eu ºi nici ceilalþi din jurul sãu. Constat cã membrii Familiei Regale ºtiu sã salveze aparenþele. Nu poþi ceti nimic pe feþele lor. ªi e bine aºa. O nespusã milã mã cuprinde când mã duc cu gândul la clipa în care acest om inteligent va înþelege toatã tragedia stãrii sale. Suntem consternaþi cu toþii. Zilele Suveranului sunt numãrate. Adevãratul Moºtenitor al Tronului e în surghiun, iar fiul sãu Mihai e încã copil. Pe mâna cui rãmâne Þara? 285

S’ar putea presupune oare ca Regina sã nu ºtie ceea ce noi toþi de aici ºtim? Cãci iatã ce s’a fãcut cunoscut astãzi: Din Washington se comunicã cã Preºedintele Statelor Unite Coolidge a invitat oficial pe Regina Maria a vizita Casa Albã. Ca urmare, s’a hotãrât plecarea Reginei pe ziua de 2 Octombrie. Mã întreb, nedumerit, dacã momentul e potrivit pentru asemenea excursie. Unii opiniazã cã Regina a grãbit înadins plecarea pentru a putea vizita America atât timp cât mai e Regele în viaþã. 2/10: Regina a plecat astãzi spre Statele Unite, la orele 7 dimineaþa din Sinaia, cu Prinþul Nicolae ºi Prinþesa Ileana. Ministrul nostru la Washington a fost numit G. Creþeanu. Guvernul a ataºat pe lângã Regina pe profesor N. Petrescu ºi Athanasescu, doamnele Lahovari ºi Procopiu, intendantul Steinebach ºi trei lachei. Pentru traversarea Atlanticului s’au rezervat locuri pe vasul „Leviathan“. De la New York, Regina se va duce pentru trei zile la Washington unde va fi gãzduitã la Casa Albã, pe urmã va vizita Canada, Baltimore, Chicago, Detroit, Niagara, San Francisco, California, Winipeg. Cãlãtoria va dura probabil douã luni. La plecare s’au luat lãzi întregi cu lucruri ce erau destinate a fi vândute în America iar contabilitatea acestei chestiuni era încredinþatã lui Steinebach. Ba bine cã nu! Cine altul ar fi putut împlini mai bine aºa misiune! 6/10: Regele cu ex-regele George, Elisabeta ºi Principii de Hohenzollern pleacã în excursie în lungul Dunãrii. La Brãila se îmbarcã pe „ªtefan cel Mare“. La 14 Octombrie vor fi înapoi. 2/11: Buletin: „M. S. Regele suferã de o recto-sigmoiditã1 care evolueazã ameliorându-se. Drii Romalo ºi Mamulea“. Dãunãzi spuneau cã Regele suferã de varice!... 4/11: Sosesc în Capitalã A.S.R. Aymon de Savoia, Duce de Spoleto, cu Mareºalul Bodoglio ºi ofiþeri italieni; vor fi gãzduiþi la Palatul Regal. La garã îi primesc Suveranul ºi membrii guvernului. Dejunul la palatul din Calea Victoriei. La 5 Noiembrie dejun la Regimentul de Escortã Regalã, seara dineu la Legaþia Italianã. 6 Noiembrie vizitã la Sinaia cu dejun la Peliºor, o excursie la Castelul Bran ºi la 10/11 plecarea. La 12/11 soseºte Regina Maria a Yugoslaviei. 16/11: Astãzi Suveranul a fost examinat de doctorul Raoul Bensande din Paris. Buletinul spune: „M. S. Regele suferã de o recto-sigmoiditã a cãrei existenþã a fost confirmatã prin examenul radiografic ºi rectoscopic. Cu toate cã boala evolueazã în mod tipic (sigmoiditã infiltratã), ea n’are nici o repercusiune asupra marilor funcþiuni organice, starea generalã menþinându-se satisfãcãtoare. Un rezultat favorabil este aºteptat de la 286

tratamentul ce urmeazã Maiestatea Sa. Drii Raoul Bensande, Romalo, Mamulea. Datat 15 Noiembrie 1926.“ Louis Basset, fostul secretar particular al Regelui Carol I ºi menþinut în serviciu de Regele Ferdinand, împlineºte 80 ani. I se face o manifestaþie de simpatie din partea Casei Regale la care am luat parte cu toþii. Suveranului i s’a prescris repaos. Audienþele sunt suspendate pânã la 26 Noiembrie. Ziare þãrãniste comunicã cã Dl. Iuliu Maniu nu s’a hotãrât sã-ºi spunã pãrerea sa cu privire la actul din 4 Ianuarie (Chestiunea Prinþului Carol). S’a decis pentru expectativã2! Era ºi greu, socot eu, pentru Dl. Iuliu Maniu s㒺i exprime o hotãrâre sincerã. ªi pentru asta a avut nevoie sã reflecteze un an întreg...? 5/12: Regina Maria cu Nicolae ºi Ileana s’au înapoiat astãzi în Capitalã, dupã o lipsã de douã luni, din cãlãtoria întreprinsã în America. Dupã cum istoricesc persoanele din suitã, americanii au primit-o pretutindeni cu mari omagii. Ziarele din Apus însã spun cã voiajul a fost comanditat de Loïe Fuller ºi un oarecare Maior Carroll. Constat cã Regina n’are presã tocmai bunã. Regina a adunat însemnate fonduri pentru operile ei de binefacere. Mi se dã sã citesc un ziar care reproduce fotografia Reginei ºi alãturi o altã fotografie a unui cek de 25,000 dolari plãtiþi Reginei Maria de cãtre Casa „Edwin Carewe Productions“ din Hollywood pentru cooperarea ei de o zi la un film oarecare. Sunt aºa de puþin la curent americanii cu eticheta faþã de capetele încoronate, încât Banca „Security Trust & Savings Bank“ a emis cekul cu titlul „Excelenþei Sale Reginei Maria a României“. M’a amuzat ºi urmãtoarea micã învârtealã comercialã a lui Steinebach: Mã rugase el odatã sã copiez [pentru] dânsul un tablou al Reginei lucrat de un mare pictor italian, reprezentând un peisagiu din înprejurimile Romei. Tabloul era splendid ºi am profitat de acest prilej sã copiez ºi pentru mine unul. Copia, pusã alãturi de original, a fost vãzutã de Regina ºi de B. ªtirbei ºi amândoi s’au exprimat cât se poate de elogios pentru talentul meu de a face copii atât de asemãnãtoare. Aceastã copie a fost pusã de Steinebach într-o frumoasã ramã ºi luatã în America unde a vândut-o pe dolari. ªi nu trebuie sã fi fost puþini, judecând dupã surâsul care’i lumina faþa când îmi povestea aceastã ispravã. În timpul cât a lipsit Regina în America, am avut oaspeþi, atât la Sinaia cât ºi la Cotroceni, pe Regina Sofia, Regele George, Prinþii Paul ºi Cristofor, Prinþesele Irina ºi Ecaterina a Greciei. Ne-au îndrãgit în mod special Familia 287

regalã greceascã. Au mai venit ºi cei doi Prinþi de Hohenzollern: Franz Joseph ºi Eitel Frederic. Sãnãtatea Regelui s’a ameliorat; a câºtigat un kilogram în ultimul timp. La Palatul Cotroceni au sosit din Paris medicul chirurg Hartmann ºi radiologul Rigaud. Ambii au dat urmãtorul buletin: „Afecþiunea de care suferã M.S. Regele nu prezintã modificãri. Starea generalã, apetitul, somnul sunt satisfãcãtoare. Hartmann, Rigaud, Djuvara, Gerota, Romalo, Mamulea. 4 Decembrie 1926“. 6 Decembrie, Buletin: „În urma unei noi examinãri, subsemnaþii medici au gãsit necesarã o operaþie chirurgicalã. Aceastã operaþie s’a fãcut astãzi dimineaþa de cãtrã Profesorul Hartmann în cele mai bune condiþiuni. Hartmann, Rigaud, Djuvara, Gerota, Romalo, Mamulea.“ 7 Decembrie, Buletin: „M.S. Regele a petrecut o noapte calmã. Temperatura 36,8, pulsul 68. Starea generalã bunã.“ Londra, Gazeta oficialã publicã numirea Prinþului Nicolae ca Locotenent în marina Britanicã. În noaptea de la 7 spre 8 a izbucnit un incendiu mare la palatul din Calea Victoriei. La 11 ºi jumãtate flãcãri mari au rãbufnit prin acoperiºul aripei stângi a pãrþii centrale a palatului. Posturile de pompieri alarmate au sosit imediat dar n’au putut fi de mare folos din pricina lipsei de apã, aºa cã au trebuit sã se mulþumeascã a lua mãsuri de izolare. În scurt timp acoperiºul ºi etajul de sus erau cuprinse de flãcãri. Cãtre orele 4 s’a reuºit a stãvili incendiul. De la început au fost la faþa locului Prinþul Nicolae ºi ºefii autoritãþilor. S’a stabilit cã la orele 10 ºi 30 seara luase foc un coº al bucãtãriei care a fost repede stâns, dar probabil cã coºul a continuat sã ardã înãbuºit ºi de la cãldura lui s’au aprins mai târziu grinzile de lemn din pod. O altã explicaþie ar fi un scurt circuit. Adevãrul este cã în pod se afla un haos complect de sârmãrie ºi legãturi ale luminii electrice. Dacã Colonelul Drosso, care avea sarcina de Prefect al Palatului, s’ar fi interesat vreodatã de aceste instalaþii mai mult decât rudimentare, incendiul nu s’ar fi putut produce; aºadar – neglijenþã. Pagubele sunt evaluate cam la 40 milioane lei, ºi încã noroc cã au putut fi salvate cele patru gobeline foarte scumpe. A doua zi a venit Regina Maria sã se intereseze de stricãciunile suferite. Înregistrez ºi ºoaptele lumii noastre superstiþioase care considerã incendiul palatului drept un semn rãu pentru Familia Regalã! Un viscol violent s’a abãtut asupra Capitalei. Linii telegrafice ºi telefonice au fost rupte. Cãile Ferate prezic întreruperi de circulaþie timp de câteva zile. 288

10 ºi 11/12: Buletine liniºtitoare. Profesorul Hartmann a plecat înapoi la Paris. Regina Yugoslaviei se reîntoarce la Belgrad. Prinþul Nicolae a fost înaintat la gradul de cãpitan. 24/12: Anul acesta tradiþionalul Pom de Crãciun s’a serbat cu un fast nemaivãzut de mine la Cotroceni. Ca niciodatã, au fost invitaþi toþi demnitarii Curþii, adjutanþii, doamnele de onoare, medicii, funcþionarii de stat ataºaþi la palat, ºi tot personalul existent pânã la ultimul rândaº de la grajd. A fost chemat ºi personalul Domeniilor Regale, precum ºi aceia din biuroul de arhitecturã al Castelului Peleº. Pentru fiecare om, cât de neînsemnat ar fi fost, era destinat un dar. Fireºte, la atâta omenire ºi cadourile nu puteau fi decât modeste. Regele, lângã masa cu daruri, a þinut sã predea, cu propria sa mânã, fiecãruia ce îi era hotãrât ºi a fãcut-o cu atâta politeþã ºi bunãvoinþã cã mie mi-a fãcut imediat impresia cã Regele îºi ia rãmas bun de la toþi. Fiicei mele, Elisabeta, care ocupa ºi ea un loc în cancelaria regalã, i-a dat o broºã purtând cifra sa cu monogram în aur, cu cuvintele: „Nu’i mare lucru, ci numai o amintire de la mine!“ Sunt încredinþat cã Regele ºtia bine cã este ultimul sãu pom de Crãciun – ºi o ºtiam ºi noi! A fost lugubru Pomul de Crãciun al anului 1926 la Cotroceni3. Între cadourile primite de mine în cursul anilor de la Familia Regalã de la Cotroceni îmi amintesc de unele. Citez: 1 serviciu de masã (tacâmuri) de argint complect pentru 12 persoane 1 tavã cu un frumos serviciu de ceai de argint englezesc Diferite tablouri de valoare ºi de autori strãini 1 covor mare de salon 1 ac de cravatã de aur cu monogr[ama]. Prinþului în briliante ºi email butoni de manºetã de aur cu 2 briliante alþi butoni de aur cu monogr. Prinþului 1 inel chevalierã cu un safir 1 valizã voiaj cu necessaire coupe papier-argint cu crucea Reginei în email 1 statuie un cap în marmorã 1 radio fãrã prizã ºi fãrã antenã Dar ceea ce mi-a fãcut cea mai mare plãcere a fost o placã pãtrat㠄en biscuit de Sèvres“ de sculptorul Bartholomé reproducând chipul Franþei, datã Reginei la Paris la Tratatul de Pace de cãtre Wilson cu datele ajutorului dat de Francezi Americanilor ºi ajutorul American cãtre Franþa – Regina 289

cunoscând gustul meu înãscut pentru artã mi-a dãruit mie acest obiect preþios. Am mai primit la moartea Regelui un ceas de aur cu capac cu monograma Regelui ºi cu lanþ ºi bastonul Regelui cu care se plimba. De la Regina un ac de cravatã cu un rubin splendid montat. Îi revenea din familia ruseascã. 1 coupe-papier aurit la moartea ei, dar el tentase mult pe Urdãreanu. Se gãseºte dupã 2 ani în casa lui. La moartea Regelui Carol am primit 1 statue splendidã de un sculptor francez Carrier Beleuse. Regina Elisabeta îmi dãduse la un pom de Crãciun o tabacherã cu email bleu ºi cu monograma ei în aur gravatã.

De la sigmoid (sigma) – este ultima porþiune a colonului, în formã de S, înaintea rectului. (n. red.) Aluzie ironicã la adresa felului nehotãrât de a fi ºi neangajant care îl caracteriza pe Iuliu Maniu în viaþa politicã româneascã, dupã 1918. (n. red.) 3 Pasajul care urmeazã, pânã la sfârºitul anului 1926, a fost adãugat de mânã, pagina fiind numerotatã tot manual. (n. red.) 1 2

290

1927 Boala Regelui/ Plecarea mea la Paris/ Cãderea guvernului Averescu/ Formarea cabinetului ªtirbei/ Noul guvern liberal/ Steinebach/ General Paul Angelescu/ Moartea Regelui Ferdinand/ Prinþesa Ileana la Balcic/ Procesul Manoilescu/ Moartea lui [Ion] I. C. Brãtianu/ Separarea Curþilor Regale/ Doctorul Romalo/ Succesiunea Regelui Ferdinand/ Câte ceva despre Regele Ferdinand.

Ultima fotografie a Regelui Ferdinand 291

Regele n’a asistat la serviciul religios de la Mitropolie în ziua de Anul Nou ºi nici la serbarea Bobotezei. Profesor Dr. Severeanu pleacã în Belgia pentru a aduce Radium necesar la tratamentul Regelui. La 25 Ianuarie iar viscole puternice cu întreruperi în circulaþia trenurilor. 28/1: Profesor Dr. Sluys din Bruxelles a adus radium. Colonel G. Athanasescu, fost ataºat militar al nostru la Berlin, a fost numit adjutant regal. 29/1: S’a început un tratament de radioterapie Regelui, sub direcþia Drului Sluys, secondat de profesor conferenþiar Dr. Severeanu. La 7 Februarie se publicã urmãtorul buletin: Starea localã amelioratã dupã tratamentul cu radium. Analiza sângelui favorabilã. A câºtigat 800 grame la greutate. Dr. Sluys, Juvara, Gerota, Severeanu, Mamulea, Romalo. 8/2: Frumosul ºi elegantul nostru vas de pasageri „Împãratul Traian“ comandat de unul din cei mai capabili marinari ai noºtri, Comandorul Perieþeanu, înapoindu-se din cursã a eºuat azi noapte la 5 mile de Capul Tuzla, în urma unei îngrozitoare furtuni ºi a unei ceþe nemaipomenite. Pe vas se aflau 200 pasageri care au fost toþi salvaþi. Experþii considerã vasul ca pierdut. Ceea ce dã acestui accident nota sa adevãrat dramaticã este cã era ultimul voiaj al Comandorului Perieþeanu în calitate de comandant al vasului, deoarece îºi regulase drepturile sale la pensie. Îl cunosc personal ºi’mi pot închipui starea sufleteascã a acestui om capabil care’ºi încheia cu un asemenea dezastru munca unei întregi cariere. 26/2: Soseºte la Cotroceni Prinþul Wilhelm de Hohenzollern, fratele Regelui, care va rãmâne aci pânã la finele lunii. Ca sã’l mai distreze puþin pe Regele, se organizeazã la 26/2 o seratã muzicalã la Cotroceni la care iau parte Suveranii ºi membrii Familiei Regale. La începutul lui Martie au sosit Suveranii Yugoslavi. Regele Alexandru va rãmâne pânã la 17 curent iar Regina mai rãmâne pânã la 24. Sunt gãzduiþi la Cotroceni. Mã mir unde mai au loc atâþia musafiri. 31/3: Buletin: M.S. Regele suferã de gripã cu determinaþii broncopneumonare. Temperatura 38,7, puls 96, respiraþia 32 la minut. Starea 292

generalã mai puþin bunã ca înainte de gripã. Profesor Dr. Nanu-Muscel, A. Teohari, Danielopol, Romalo, Mamulea. A doua zi, buletinul spune: Starea amelioratã, temperatura 37,4. 2/4: Buletin: Ameliorarea accentuatã. Temperatura 36,4. 3/4: Buletin: Regele a petrecut o noapte mai bunã. Temperatura ieri seara 38,6, azi 37,2. 4/4: Noapte agitatã din cauza tusei. Fenomenele locale tot accentuate. Temperatura seara 39,1, azi 37. Azi dimineaþã, venind de la palatul din Calea Victoriei spre Cotroceni, împreunã cu Generalul Baliff, acesta îmi spune, extrem de îngrijorat, cã starea Regelui este cât se poate de rea ºi cã ne putem aºtepta din ceas în ceas la orice. Dupã dorinþa Regelui a fost chemat la patul sãu un preot catolic de la biserica Sf. Iosif. Ne-a fost interzis de a vorbi de asta. 5/4: Buletin: Noapte mai bunã. Fenomenele morbide ameliorate. Temperatura seara 37,5. – La 6/4: Noapte bunã, ameliorare. Temperatura 37,5, azi 36,5. Starea staþionarã, la 7/4. – La 8/4: Buletin: Afecþiunea broncopneumonarã a cedat. Forþele revin. Temperatura 36,4. 9/4: Buletinul anunþã intrarea în convalescenþã. 18/4: Maharadjahul de Kapurtala a fost invitat la dejun la Cotroceni. La finele lui April am fost trimis de Direcþia Generalã PTT la Paris pentru executarea unor serii noi de timbre jubilare, cu prilejul a 50-a aniversare a Independenþei. Regele a fost de pãrere sã mai comandãm ºi în Franþa, nu numai în Germania. Pentru chestiunea bãneascã a comandei, Direcþia mi-a alãturat pe Inspectorul general N. Georgescu, ºeful contabilitãþii din Direcþie, eu având ca ºi în ocaziunile anterioare numai grija execuþiei tehnice a timbrelor. La plecare, a doua zi de Paºte, mi s-a dat la Palat un passeport românesc pe numele de Carol Caraiman, cu însãrcinarea de a’l înmâna la Paris Ministrului nostru Iamandi. Din asta se vede cã Prinþul fusese lãsat acolo tot timpul fãrã un asemenea document, probabil ca sã nu se poatã deplasa fãrã ºtirea ºi voia Legaþiei noastre, care, fãrã nici o îndoialã, avea anumite ordine în aceastã privinþã. În urmã m’am prezentat Prinþului care locuia la Neuilly cu Dna Lupescu, pe Boulevard Bineau, într’o casã modestã ºi mobilatã simplu. Pe pereþi câteva tablouri bune de mâna pictorilor noºtri români. N’am vãzut vr’un obiect de artã, n’am vãzut nicãieri o fotografie a Suveranilor sau a altor membri ai Familiei Regale. Pãrea complectã ruptura. Tot personalul de serviciu consta dintr’o bucãtãreasã ºi o fatã în casã. 293

Era vãdit cã trãiau pe picior de mijloace restrânse. Sã nu uit a adãoga aci, cã dupã plecarea Prinþului din þarã în 1925, eu ºtiind cã el este unul dintre cei mai pricepuþi ºi pasionaþi filateliºti din toatã lumea (numai douã persoane aveau colecþii mai bogate ca dânsul, Regele Angliei ºi Champion din Paris), m’am rugat de Regele Ferdinand a mã autoriza sã primesc mai departe timbrele ce Direcþia Generalã PTT avea amabilitatea de a destina Principelui ºi care mi se trimiteau odatã cu acelea destinate Regelui. Am motivat aceasta arãtând c’ar fi pãcat ca aºa o colecþie importantã româneascã sã se neglijeze prin necomplectarea ei. Regele Ferdinand, filatelist mare ºi el, a înþeles intervenþia mea ºi a aprobat-o. A fãcut-o chiar cu mare plãcere. Chiar de atunci am adus acestea toate la cunoºtinþa Prinþului ºi cu prilejul acestor corespondenþe, începute pe tema filateliei, mi-am permis, ca om bãtrân care l’am vãzut pe prinþul Carol crescând sub ochii mei, sã’i exprim unele pãreri ale mele cu privire la situaþia creatã prin renunþarea sa la Tron. M’am prefãcut cã nu ºtiu de influenþele ce au fost puse în joc de cãtre Regina Maria, Barbu ªtirbei ºi dinastia Brãtianu. Am socotit cã nu mi se cuvine sã vorbesc fiului de complicaþiile sentimentale ale mamei sale ºi am lãsat altora aºa misiune agreabilã. ªi alþii n’au lipsit s’o facã! Am relevat, dar, numai datoria imperioasã ce revenea Prinþului de a face tot posibilul pentru a’ºi relua locul ce soarta îi impusese. Boala necruþãtoare a Regelui, cu toate complicaþiile ce puteau decurge din aceasta, justifica pe deplin o atitudine mai puþin ireconciliabilã din partea Prinþului, anume una care sã facã posibile unele înþelegeri ºi apropieri. Prinþul, cu privirea pierdutã în depãrtare, m’a ascultat liniºtit, fãrã sã mã întrerupã. Nu s’a supãrat de câte i-am spus, cu toate c’a trebuit sã ating chestiuni foarte delicate. I’am admirat totdeauna calitatea, foarte rarã la cei sus puºi, de a suporta adevãrul ºi contrazicerea. Dupã ce am terminat expunerea mea, Prinþul mi-a rãspuns textual: „Nu eºti la curent Buhman!“ ªi am schimbat vorba. M’a surprins dureros cã nu mi-a pus nici cea mai micã întrebare cu privire la pãrinþii sãi, dar se vedea, ºi ulterior am ºi avut dovezi, cã era perfect la curent cu toate câte se petreceau în þarã, în toate ramurile activitãþii noastre. În timpul celor douã luni cât am stat la Paris, am avut adeseori prilejul de a-l mai vedea pe Prinþul Carol. Totdeauna extrem de politicos ºi amabil. La Paris m’am întâlnit cu doctorul Gotcu, vechiul cunoscut al meu din Bucureºti, care fusese trimis acolo pentru a face practicã la una din marile clinice infantile. Se ducea [în] fiecare sãptãmânã, o datã sau de douã ori, de se interesa de sãnãtatea Prinþului ºi era prin asta la curent cu viaþa 294

acestuia. Îmi povestea Gotcu cã amândoi duc o viaþã foarte retrasã. Ici ºi colo câte o reprezentaþie teatralã, sau vreo vizitã la una din expoziþiile artistice. Dacã se întâmpla sã vie la Paris oameni pe care’i cunoºtea ºi se prezentau la el mânca uneori cu dânºii în oraº. Bani avea puþini. Dna Lupescu fãcea personal târguielele gospodãriei, la Felix Potin sau la Fauchon, în dosul Madelenei; ea supraveghea bucãtãria, cãci îi intrase în minte, dupã cum spune Gotcu, cã vor sã’l otrãveascã pe Prinþul! Spaima asta mi s’a pãrut oarecum exageratã, este cert, însã, cã în timpul lipsei de câteva zile a Prinþului din Paris i s’a fãcut o discretã perchiziþie domicilarã. Cãutau probabil ceva corespondenþe din Bucureºti, dar n’au gãsit nimic ºi operaþia a fost atât de stângace cã s’a putut imediat constata ºi dovedi infracþiunea! 10/5: Astãzi se serbeazã 50 ani dela proclamarea Independenþei. Colonel Eugen Zwiedenek, artilerist din fosta armatã austro-ungarã ºi Comandor Pãiº, din marinã, au fost numiþi adjutanþi regali. Doctorii Hartmann ºi Rigaud au sosit din nou pentru a examina pe Suveran. 27/5: Regelui îi merge din ce în ce mai rãu. Azi a fost transportat la casa de varã de pe domeniul Coroanei Scroviºtea. Cu dânsul se mai aflã Prinþesele Elisabeta ºi Ileana. Regina se mai duce ºi prin Bucureºti. 7/6: O neaºteptatã (pentru unii) crizã politicã! Barbu ªtirbei este însãrcinat de Regele cu formarea noului cabinet: B. ªtirbei Prim-Ministru, Ministru de Interne ºi ad interim la Externe – Argetoianu la Domenii – Dr. N. Lupu Instrucþia – Stelian Popescu Justiþia – Al. Lapedatu Culte ºi Arte – General P. Angelescu Rãzboiul, C. Dimitriu Comunicaþiile – R. Cãpitãneanu Subsecretar de Stat la Interne – Inculeþ Sãnãtatea – Mihai Popovici Finanþele – P. Halipa Lucrãri Publice – Grig. Iunian Munca – Gh. Kirileanu Secretar Gl. la Preºedinþie. Guvernul s’a constituit la Scroviºtea ºi acolo a fost depus ºi jurãmântul. General Averescu a þinut sã declare cã la ultima sa întrevedere cu Regele, el n’a avut deloc impresia cã Suveranul îi va cere demisia. O orã mai târziu, însã, Ministrul Curþii, C. Hiott, s’a prezentat la dânsul autorizat din partea Suveranului a’i cere demisia. (Celebra cãrãmidã aruncatã de liberali în capul lui Averescu!) 7/6: Situaþia localã nu s’a agravat. Starea generalã a fost foarte rea în urma gripei dar, cu toate cã amelioratã, nu este complect satisfãcãtoare. Drii Hartmann, Rigaud, Felix Sluys, E. Juvara, Gerota, Severineanu, Romalo, Mamulea. General N. Condeescu (Bicu) este trecut în statul-major regal. 295

Medicii care au tratat pe Regele pentru bronºitã au fost decoraþi în gradul de Mari Ofiþeri ai Coroanei. Unele persoane care pretind cã sunt dintre cele mai bine informate susþin cã cel mai surprins de cãderea guvernului a fost însuºi Generalul Averescu. El se aºtepta – pare-se – ca dupã declaraþia datã de el, aºa de categoricã la Consiliul de Coroanã de la 31 decembrie 1925, ce alãtura tot partidul sãu, „fãrã rezerve“ la declaraþia guvernului, liberalii sã fie ceva mai recunoscãtori pentru ajutorul dat ºi ca consecinþã partidul poporului sã se poatã bucura de o guvernare mai prelungitã. Dacã informaþia de mai sus e veridicã, apoi ar rezulta cã Generalul nu’ºi cunoºtea destul de bine adversarul sãu politic. A crezut el într’adevãr cã liberalii, care ºtiau bine câte puþine zile mai erau dãruite Regelui pe acest pãmânt, vor lãsa în mâinile Generalului moºtenirea politicã ce rãmânea aºa de încurcatã dupã urma celui dispãrut? Nu era oare o Regenþã de înscãunat ºi atâtea altele, foarte importante pentru liberali, ce trebuiau soluþionate mai dinainte? ªi aºa s’a pus la cale combinaþia ªtirbei care n’avea altã misiune decât sã pregãteascã venirea unui cabinet liberal. Iatã, în aceastã privinþã, ºi comunicatul oficial din 22 Iunie: Convorbirile pentru o înþelegere electoralã între liberali ºi partidul naþional-þãrãnesc nereuºind, guvernul ªtirbei este silit sã demisioneze, deoarece membrii partidului liberal din guvern, adicã Lapedatu, Inculeþ, C. Dimitriu ºi Cipãianu, au demisionat colectiv, iar Argetoianu, Dr. Lupu ºi Stelian Popescu au demisionat individual, guvernul ªtirbei este descomplectat ºi demisioneazã! Simplu, nu...? 23/6: Noul guvern: I.I. C. Brãtianu Prim-Ministru ºi Externele – Dr. Angelescu Instrucþia Publ. – Duca Internele – V. Brãtianu Finanþele Argetoianu Agricultura ºi Domenii – Inculeþ Sãnãtatea – Nistor Lucrãri Publice – Dr. Lupu Munca – Stelian Popescu Justiþia – Lapedatu Culte ºi Arte – Paul Angelescu Rãzboiul – C. Dimitriu Comunicaþii – L. Mrazek Industrie ºi Comerþ – R. Franasovici ºi G. Tãtãrescu Subsecretari de Stat la Interne – Perieþeanu la Cãi Ferate. (La 30 Iunie se complecteazã cabinetul prin intrarea lui N. Titulescu la Externe). Jurãmântul noilor miniºtri a avut loc la Scroviºte. La înapoierea mea din Paris, Regele se afla la Scroviºte, dupã sfatul medicilor. Cum aveam porunca Prinþului Carol de a nu preda scrisoarea cãtre tatãl sãu decât în mâini proprii, am telefonat adjutantului de serviciu (mi se pare cã era Comandorul Pãiº) ºi l’am rugat sã comunice personal 296

Regelui despre misiunea ce mi se încredinþase. Mi s’a rãspuns numaidecât cã mi se va trimite o maºinã ºi cã voi fi primit în aceeaºi zi la orele 17. Plecat din cãldura sufocantã a oraºului, la Scroviºte mi s’a pãrut un adevãrat rai. Fãcuserã foarte cuminte cã’l aduseserã pe Regele aici. Am aºteptat vr’un sfert de orã, stând de vorbã cu adjutanþii ºi pe urmã am fost chemat. Pe Regele îl instalase în casa de vânãtoare clãditã în stil românesc. Deasupra intrãrii, la etaj, era un cerdac, printre stâlpii cãruia se vedea bogata ºi splendida verdeaþã a pãdurii ale cãrei contururi se pierdeau în violetul depãrtãrii. Aici m’a primit Regele, culcat pe o canapea; la cãpãtâiul sãu, pe un scaun ºedea Regina, îmbrãcatã toatã în alb. Nu’l mai vãzusem pe Regele deaproape trei luni. M’a izbit schimbarea survenitã. Culoarea feþei sale luase reflexe gãlbui, nesãnãtoase ºi încreþiturile de lângã ochi se adânciserã tare. Privirea ochilor sãi era o dramã întreagã. Se vedea cã acest om ºtia cã zilele îi sunt numãrate cu zgârcenie ºi se silea sã nu arate cã o ºtie. Aristocratul din el refuza compãtimirea. I-am înmânat scrisoarea ce-o adusesem ºi aºteptam în tãcere. S’a uitat lung la plic ºi l’a pus biniºor lângã el. Regina care mã privea drept în ochi mã întreabã pe nemþeºte aºa cum vorbea ea cu mine. „Am fost informaþi cã Prinþul a decãzut fiziceºte ºi intelectualiceºte. Mi se spune cã o doamnã care se aflã lângã el îl îndeamnã la bãuturã ºi l’a deprins cu stupefiante ºi cã, în sfârºit, nu mai este omul de altãdatã care l’am cunoscut noi. Este adevãrat?“ Am înþeles rolul pe care Regina mã invita sã joc ºi asta m’a supãrat! „Rog pe Majestatea Voastrã sã nu dea crezare acestor clevetiri – nu se potriveºte deloc cu ceea ce am vãzut ºi auzit la Paris – mã duceam cam de douã ori pe sãptãmânã chemat de Alteþa Sa la Neuilly atâta vreme cât am stat aproape trei luni. L’am gãsit pe Alteþa Sa mai vioi, mai plin de viaþã, cu mintea mai agerã ca oricând ºi mai ales m’am putut convinge cã este absolut la curent cu toate câte se petrec în lume. Masa sa de lucru e acoperitã cu cãrþi de înaltã cultur㠖 reviste-broºuri ºi acte. Pe doamna de care vorbeºte Maj[estatea]. Voastrã n’am vãzut-o ºi n’o cunosc – n’aº putea spune ce anume influenþã exercitã asupra Prinþului.“ ªi atunci am povestit despre viaþa modestã ºi retrasã a Prinþului aºa cum mi-a fost dat s’o vãd ºi aºa cum mi-au descris-o ºi alþii de acolo. Cum era singuratic ºi lipsit de relaþii – o viaþã aºezatã pe economie. Rareori [mergea] la câte o reprezentaþie teatralã sau expoziþii artistice. Personalul casei [era] compus din 2 persoane. Pe timpul unei scurte absenþe a Prinþului i se fãcuse o percheziþie domiciliarã secretã în timpul nopþii dar a fost executatã aºa de puþin abil încât s-a observat imediat. Ceea ce pot sã 297

mai spun eu aici adresându-mã Regelui este lipsa de lângã Prinþul Carol a unui suflet care sã-i fie mai aproape ºi mai devotat. Cred cã a fost lãsat uitãrii. Mie mi-a pãrut bine când am vãzut pe lângã Prinþul pe tânãrul Dr. Gotcu din Bucureºti care s’a ataºat mult de Alteþa Sa ºi care s’a dovedit util. Regele se luminase la faþã ºi-mi pune întrebarea cu o voce ce pãrea cã vine din depãrtare – aºa era de slãbit. „Dar de mine a întrebat?“ Pãrintele adevãrat, ce suferea ºi pe care nu-l mai interesau intrigile politice ce se depãnau în culise pusese singura chestiune ce-i mai þinea la suflet. Regina n-a mai spus o vorb㠖 numai când m’am înclinat înaintea suveranilor la plecare m’a mai întrebat o dat㠄Cum zici cã’l cheamã pe tânãrul medic ce vine mereu la Prinþul?“ „Gotcu, Majestate, are o bursã de studii la unul din marile spitale din Paris“. Eram1 încântat cã avusesem aºa bun prilej de a-l recomanda prin mine în acel moment. Ca imediatul rezultat al recomandaþiei mele a fost rechemarea în þarã a doctorului. Când am scoborât pe dinaintea casei, în umbra rãcoroasã a amurgului se plimbau pe cãrare Barbu ªtirbei cu Hiott, Ministrul Curþii. Acum se urcau amândoi sus, mi-am spus eu, ºi au sã fie puºi la curent cu toate câte le-am istorisit: le vor plãcea, nu le vor plãcea, eu nu puteam vorbi altfel. În camera adjutanþilor unde am intrat sã-mi iau bunã ziua de la ei se afla Maiorul Skeletti. Stând de vorbã cu dânºii era natural sã le împãrtãºesc ºi lor impresiile mele despre Prinþul Carol, de care de altfel m’au întrebat imediat. În convorbirea urmatã Skeletti susþinea cu multã convingere cã Prinþul Carol a fost ºi este cel mai influenþabil om din lume ºi cã dreptate în ochii sãi are întotdeauna acela care pleacã ultimul de lângã el. A citat exemple. Multe. Era vãdit cã Maiorul n’avea simpatii mari pentru Prinþul ºi nici multã consideraþie pentru calitãþile sale. În drum spre Bucureºti reflectam asupra celor auzite în biuroul adjutanþilor ºi atunci a fost fatal sã-mi aduc aminte de ceea ce spuneau gurile rele de la Palat despre Maiorul Skeletti. Se zicea de dânsul cã este înamorat pânã peste urechi de Principesa Elena ºi se mai adãoga cã nici ea n’ar fi rãmas cu totul rece faþã de acest sentiment. Trebuie sã recunosc cã acei care istorisesc aceste intimitãþi erau în condiþiuni de a fi bine informaþi. De altfel, în toate cercurile Capitalei se cam vorbea de asta, era un fel de secret al lui Polichinelle. Ceea ce ºtiu eu bine, este cã Skeletti era foarte agreat în cercurile prezidate de Principesa Elena. ªi nu e de mirare, maiorul era tânãr, frumos, manierat, cânta bine din gurã ºi era cât se poate de simpatic. ªi, de ... înþelepciunea poporului spune cã nu poate ieºi fum acolo unde nu’i foc! 298

O zi sau douã dupã vizita mea la Scroviºte, m’am vãzut cu Ministrul Hiott. S’a uitat lung la mine ºi mi-a zis: „Cine te-a pus sã le istoriseºti toate câte le-ai înºirat?“ „De, Domnule Ministru, n’am spus decât ceea ce este adevãrat. Am fost rugat s’o fac. Puteam eu oare sã spun tatãlui muribund minciuni despre fiul sãu? Vã las sã judecaþi...! A ridicat din umeri ºi n’a mai spus nimic. Dupã câteva zile, aflu de plecarea la Paris a Generalului Balif. Am pus numaidecât ºtirea asta neaºteptatã în legãturã cu cele raportate de mine la Scroviºte ºi cu scrisoarea de la Prinþ – în care probabil spunea cã vrea sã se întoarc㠖 ºi datã fiind starea dezesperatã a Regelui, ne gândeam cu toþii dacã nu cumva a trimis sã mijloceascã posibilitatea înapoierii Prinþului. Ulterior am aflat cã Balif avusese într’adevãr o misiune pe lângã Prinþul ºi iatã care anume: Sã expunã Prinþului cã tot ce mai are de fãcut este de a rãmâne consecvent cu sine însuºi pe drumul ce ºi l-a fixat ºi de a face o nouã declaraþie publicã de renunþare care sã nu mai lase nici cea mai micã îndoialã în aceastã privinþã. Prinsese fricã Ion I.C. Brãtianu de o posibilã schimbare de atitudine a Prinþului ºi cerea acuma, în ajunul morþii Regelui, o nouã declaraþie de renunþare. Este atât de neliniºtit, încât la 10 Iulie adreseazã Prinþului o lungã ºi pateticã scrisoare în care face apel la sentimentele sale patriotice cu rugãmintea de a face imposibile încercãrile unor politiciani criminali care se servesc de acest caz pentru uneltiri fatale liniºtei în þarã. Se impresionaserã personagiile ºtiute de ºtirile ce adusesem din Paris. În timpul pe când eram la Paris am primit ºtirea despre moartea lui Steinebach, personajul care învârtea toate treburile la Cotroceni. Mi s’a scris cã umblând sã altoiascã niºte trandafiri din grãdina vilei sale de la Sovata, s’a înþepat la un deget ºi s’a infectat. Cu toate îngrijirile, n’a mai putut fi salvat. În ultima vreme el devenise ºeful întregii gospodãrii de la Cotroceni dupã toate experienþele nenorocite fãcute cu contabilii importaþi din þara nemþeascã. Administraþia Curþii Regale îl pusese pe Steinebach sã lucreze sub controlul ei. El lua ordinele Suveranilor, în ceea ce priveºte gospodãria casei. I se dãduse voie sã poarte mustaþã ºi acuma în urmã îºi zicea „Director Steinebach“. La intrarea mea în serviciul Palatului, l’am gãsit în calitate de lacheu. Aºa înalt de staturã ºi puternic cum era, fãcea bunã figurã pe caprã, lângã vizitiu, când ieºea Principesa Maria cu trãsura în oraº. Pe urmã l’a înaintat camardiner. A ºtiut multe, a vãzut multe ºi s’a priceput sã tacã din gurã, aºa cã de la început a devenit omul de mare încredere al Principesei. Prin 299

el afla dânsa de toate câte se petreceau în casã ºi [de] cele mai de multe ori afla ºi cele ce nu se petreceau. Om fãrã scrupule, le aranja pe toate dupã interesele ºi sentimentele sale ºi aceste sentimente nu erau decât de calitate inferioarã. Încurajat de protecþia ce fusese abil a’ºi câºtiga ºi înlãturând încetul cu încetul pe toþi cei mai vechi ca dânsul în serviciul Curþii, a reuºit sã’l numeascã intendant. Pe urmã, dacã a vãzut experienþele proaste fãcute cu contabilii recomandaþi de Regele Carol I, a socotit c’ar putea sã ajungã ºi contabil, ºi cu siguranþã cã ajungea, dacã n’ar fi fost aºa complect incult ºi dacã mintea i-ar fi fost la înãlþimea ambiþiei sale nemãsurate. Foarte interesat, n’a neglijat niciodatã trebuºoarele sale personale. κi construise o casã splendidã ºi o aºezase la poarta palatului dinspre parc ºi mai cumpãrase ºi o vilã la Sovata. Eu n’am vãzut vila, dar de vreme ce Regina a gãsit cã poate s’o locuiascã uneori vara, apoi cred cã trebuie sã fi fost ºi vila tot atât de frumoasã cât ºi casa. O botezase „Vila lasã-mã în pace!“ Nu ºtiu ce sã mai cred de cele istorisite, dupã moartea lui Steinebach, de cãtrã Mircea Botez care a lucrat mulþi ani ca ajutor al lui Steinebach. Ele depãºesc cu mult cele bãnuite de mine. Decedatul n’a fost iubit de nimeni ºi dispariþia sa n’a lãsat nici un regret. Ca ºi colegul sãu Neumann dela Regele Ferdinand. În formaþiunea ultimului cabinet, Mareºalul Curþii Generalul Paul Angelescu a intrat ca Ministru de Rãzboi. La întoarcerea mea de la Paris, postul sãu de la Palat a fost ocupat de Ministrul Hiott. Generalul Angelescu fusese profesor la ªcoala de Rãzboi ºi adjutant al Regelui Carol I, în urmã ºi al Regelui Ferdinand. În anii rãzboiului de la 1916 la 1918 a comandat o divizie în Moldova. Dupã retragerea Generalului Th. Râmniceanu de la Palat, a fost numit ªef al Casei Militare Regale ºi a îndeplinit ºi funcþiunea de Mareºal al Curþii. Militar distins ºi energic, cult, amator de arte, mare patriot. Convorbirea cu dânsul era interesantã pentru cã era foarte citit. Partizan al dinastiei Brãtianu. Foarte convins cã pãrerea sa era totdeauna cea justã. Nu suporta bine contradicþia. Cam nervos uneori ºi cam iute dar totdeauna drept ºi mai ales om cu caracter frumos. A fost un priceput ºi cinstit gospodar al Casei Regale. L’am iubit cu toþii ºi l’am regretat când a plecat dintre noi. Am sã-mi amintesc cu multã dragoste de serile plãcute când ne invita pe toþi în casa sa frumoasã din strada Paris, plinã cu tablouri bune ºi unde aveam prilejul sã bem un pahar cu vin bun din via sa de la Albeºti, cultivatã ºi îngrijitã de dânsul. 300

În ultimele zile ale lunii Iunie fãcându-se prea cald, Regele a fost transportat la Sinaia. Slãbea din zi în zi. La începutul lui Iulie i se instalase, dupã dorinþa sa, un cort pe iarbã, chiar lângã biroul sãu de lucru din Peliºor. Acolo l’am vãzut petrecând o mare parte din zi, cu ochii pierduþi în zarea albastrã a munþilor, fãrã sã citeascã, fãrã sã vorbeascã cu cineva. Într’o dimineaþã însoritã, cam pe la 10 Iulie, m’am dus la cortul sãu ca sã’i predau timbrele jubiliare ce le tipãrisem în Franþa dupã ordinul sãu. I leam pus pe mãsuþa ce-o avea dinaintea sa ºi voiam tocmai sã’i dau câteva amãnunte ce ºtiam cã’l vor interesa, dar când mi-am aruncat ochii la el am amuþit. Avea, se vede, dureri mari. M’am închinat în faþa lui ºi m’am retras. Aceasta a fost ultima datã când mi-a fost îngãduit a’l vedea în viaþã. De Luni, 17 Iulie, forþele abandonându-l, n’a mai ieºit din casã. Marþi când am intrat la Peliºor, într’un colþ al holului, Colonelul Zwiedeneck ºi Denize plângeau. În noaptea de Joi, 20 Iulie, orele 2 ºi 15 chemarea Regelui Ferdinand pe acest pãmânt a luat sfârºit. Cu douã ore mai înainte a spus Reginei „I am very tired!“ (Sunt foarte obosit.) S’a ºoptit cã Regele s’ar fi stâns cu vreo 24 de ore înainte ºi cã decesul s’a anunþat cu întârziere din motive politice. Este posibil ºi asta, cred însã cã am fi aflat-o ºi noi care eram acolo zi ºi noapte. Pentru întregul personal al Casei, de la cel mai mare pânã la cel mai mic, deznodãmântul n’a fost surprinzãtor, totuºi când s’a rãspândit vestea a fost o sincerã ºi mare dezolare. Apare comunicatul guvernului cãtre þarã, declarând Rege pe Mihai I ºi Regenþi2 pe Principele Nicolae, Patriharul Miron Cristea, Buzdugan Preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie. Vorbind de Regele decedat, proclamaþia îl numeºte „Bun Român, înþelept ºi drept. Nici un sacrificiu nu i-a fost economisit. Va rãmâne de-a pururi Regele Realizãrii Unitãþii Naþionale!“ Pentru 21 Iulie, Întronarea Regelui Mihai, sunt convocaþi la Bucureºti, orele 13, Membrii Familiei Regale, Guvernul, Corpurile Legiuitoare, Corpul Diplomatic, înaltele autoritãþi civile ºi militare. În clipa depunerii jurãmântului s’a tras o salvã de 101 lovituri de tun. În dimineaþa acestei zile Regina Maria a vorbit de trei ori la telefon cu Primul Ministru, cerând ca ea sã prezinte pe Regele Mihai Adunãrii Naþionale. De trei ori Primul Ministru a refuzat cererea. Era uºor de înþeles. Regele Ferdinand dispãruse ºi Regina Maria nu mai putea avea rolul principal de pânã acuma, aºa cã ea n’a luat parte la ºedinþa istoricã de la 21 Iulie ci numai Principesa Elena ºi ceilalþi membri ai Casei Regale care cu toþii s’au înapoiat la Sinaia, dupã ceremonie. 301

Comunicatul guvernului relativ la moartea Regelui spune: „În urma afecþiunii de care suferea M. S. Regele Ferdinand ºi a bronco-pneumoniei din Martie trecut starea generalã a continuat a declina. A expirat în braþele Reginei Maria ºi în prezenþa doctorului Mamulea ºi a surorei de caritate Ana Kint.“ Dupã dorinþa exprimatã de Regele, corpul neînsufleþit a fost îmbrãcat în uniforma de cavalerie. Vineri, trenul mortuar a fost pornit din Sinaia ºi a ajuns la Palatul Cotroceni la orele 16 ºi 30 salutat de o salvã de tunuri. Erau prezenþi: Familia Regalã, Regenþii, Guvernul, Corpurile Legiuitoare, Consiliul Dirigent, Consiliul Legislativ ºi înaltele autoritãþi. Din Gara Cotroceni pânã în Palat, sicriul a fost purtat de cãtre Adjutanþii Regali. Sâmbãtã, zeci de mii de oameni care au þinut a’ºi lua adio de la fostul lor Suveran au defilat în cea mai adâncã reculegere înaintea sicriului expus în sala cea mare a Palatului Cotroceni, în aceeaºi salã în care, pe vremuri, l’am vãzut de atâtea ori vesel, bine dispus, dansând cu vreuna din frumoasele sale invitate. Catafalcul extrem de simplu. Patru ofiþeri fãceau de gardã. Pe o consolã lângã catafalc era Coroana Regalã ºi buzduganul Voievodal. Duminicã, la 8 dimineaþa, serviciu religios la Palatul Cotroceni, celebrat de cler ºi de un preot catolic, în prezenþa Familiei Regale, a Regenþilor, guvernului, parlamentului ºi ºefilor misiunilor diplomatice. Dupã serviciul religios sicriul a fost aºezat pe un afet de tun ºi în momentul acela salutat de o salvã de 101 lovituri de tun. La orele 9, cortegiul pleacã din Cotroceni, strãbate Bulevardul Independenþei, Calea Victoriei, Calea Griviþei, pânã la Gara de Nord. Cordoanele sunt þinute de Primul Ministru, Preºedinþii Camerei ºi Senatului precum ºi acela al Curþii de Casaþie. Prinþul Nicolae ºi Regenþii urmau pe jos. La 11 ºi 30 trenul mortuar pleacã la Curtea de Argeº unde soseºte la 3 ºi 30. Intrarea în Catedralã a fost salutatã de o salvã de tunuri în toate garnizoanele din þarã ºi pe toate vasele noastre de rãzboi. Clopotele tuturor bisericilor au fost sunate. La înmormântare au luat parte Regele ºi Regina Yugoslaviei, delegaþia Regimentului No 25 Jugoslavã, precum ºi o delegaþie militarã Cehoslovacã, Prinþii de Hohenzollern ºi cei de Hohenlohe, care cu toþii au plecat în urmã de la Curtea de Argeº la Sinaia. Prinþesa Ileana cu Regele Mihai ºi Prinþul Nicolae s’au înapoiat la Bucureºti. În trenul special care a înapoiat la Bucureºti pe membrii guvernului mi se spune cã participanþii s-au pus la pijamale ºi s’au rãcorit cu ceva ºampanie la gheaþã. Ca niºte oameni de acum siguri de ei, de viitorul lor! 302

Regele Alexandru a mai rãmas pânã la 27. Secretar General al Regenþei a fost numit Raul Bossy. Statul, prin votul Corpurilor Legiuitoare, a acordat Reginei Maria 20 milioane anual, Casei Regelui Mihai ºi Regenþei 22 milioane, Principesei Elena 7 milioane ºi Prinþului Nicolae 7 milioane. Câteva zile dupã înmormântarea Regelui Ferdinand, Principele Carol, care era în Franþa, face o declaraþie conþinând o aluzie la împrejurãrile dureroase prin care i-a fost smulsã renunþarea ºi Principele adaogã cã dacã Þara va face apel la dânsul, el nu se va da în lãturi. Dupã vreo trei luni, presupunând cã aceastã declaraþie n’a fost reprodusã de presa româneascã, supusã cenzurei, Principele însãrcineazã pe Mihai Manoilescu de a preda o scrisoare personalã fiecãrui ºef al partidelor din opoziþie, precum ºi una lui I.I.C. Brãtianu. Manoilescu, arestat la frontierã, declarã în cursul procesului intentat contra lui cã Principele Carol nu s’a gândit niciodatã de a înlocui pe fiul sãu pe tron ci numai de a obþine un loc în Regenþã. Pe baza acestei teze Consiliul de Rãzboi a achitat pe Manoilescu. 16/8: Familia Regalã se duce pentru câteva zile la Mamaia. Acolo m’am prezentat Principesei Elena, la vila ei, ºi i-am cerut aprobarea pentru modelul nouilor timbre poºtale ce urmau sã aparã pentru întâia oarã cu portretul Regelui Mihai. În ultimele zile din August, Regina Maria, Prinþesa Hohenlohe ºi Prinþul Nicolae au fost la Târgul Mureº ºi apoi la Casa de Vânãtoare de la Lãpuºna. 9/9: Lt. Colonel Skeletti, acela de care am vorbit mai sus, a fost numit Adjutant Onorar al Regelui Mihai. Pânã astãzi n’am auzit încã la Casa Regalã de un „Adjutant Onorar“. Pe la mijlocul lui Septembrie Regina Maria cu Prinþesa Ileana se aflau de câtva timp la Balcic, în apele cãruia staþiona un vas al marinei noastre militare, vizitat des de Principesa, pasionatã înotãtoare ºi mare iubitoare de toate sporturile marinãreºti. În seara de 16 Septembrie aflându-se în vizitã pe bordul vasului ºi lãsându-se ademenitã de frumuseþea vremii, îºi exprimã dorinþa de a face o plimbare în larg cu barca. Propunerea a fost primitã cu entuziasm de cãtre tineret ºi o barcã echipatã ºi condusã de ºase ofiþeri de pe vas au pornit pe mare. Între timp vântul, care se ridicase pe nesimþite, devenise adevãratã furtunã ºi barca devine o jucãrie a valurilor. La unsprezece din noapte nu se ºtia încã nimic de soarta celor din barcã. Cãtre miezul nopþii barca este zãritã de vasul „Astra“ ºi excursioniºtii, uzi pânã la piele, au putut fi salvaþi ºi o canonierã i-a adus la Balcic dupã orele 3 din dimineaþã. La palat, Regina ºi toatã lumea de acolo n’au închis ochii 303

toatã noaptea. Primul Ministru care se afla ºi el acolo n’a ºtiut nimic decât dimineaþa când s’a sculat. LtColonel Ionescu-Munte este numit ºef de Cabinet al Regentului Buzdugan, iar Maiorul Dumitrescu ºef de Cabinet al Patriarhului. Adjutanþi la Principele Nicolae erau Comandorii N. Pãiº ºi Preda Fundãþeanu, la Regele Mihai Maiorul Mardare. 5/11: Se vorbeºte de un proces ce se pune la cale contra lui Mihai Manoilescu, fost Ministru, acuzat de a fi autorul planului de a rãsturna ordinea dinasticã de la noi. S’ar fi gãsit documente care dovedesc aceasta. 7/11: Ziarul „Intransigeant“ din Paris publicã declaraþia Prinþului Carol, care spune: „ªefii Partidului Þãrãnesc î-mi cer o declaraþie de candidaturã. Am ezitat trei luni. Cedez în fine intervenþiilor fãcute pe lângã mine“. Westminter Gazette“ din Londra publicã un important articol în favoarea deciziunii luate. 12/11: Procesul Mihail Manoilescu a fost judecat de cãtre un tribunal militar care l’a achitat. Barbu Stirbei citat ca martor s’a declarat grav bolnav în urma unei operaþii suferite ºi deci nu s’a prezentat. La noi n’a ºtiut nimeni cã B. Stirbei ar fi fost vreodatã operat. Joi, 24/11: Primul Ministru Ion I.C. Brãtianu s’a îmbolnãvit de amigdalitã. Inflamaþia agravânduse ºi respiraþia devenind imposibilã. O intervenþie chirurgicalã s’a dovedit absolut necesarã. Ea a fost executatã de Dr. Angelescu, asistat de Dr. Meþianu ºi s’a practicat traheotomia. În urma operaþiei s’a produs o infecþie generalã. S’a fãcut atunci a doua intervenþie, dar a fost inutilã. La orele 6 ºi 45 dimineaþa Primul Ministru a încetat din viaþã. Regina Maria a venit în persoanã pentru a exprima familiei pãrerile ei de rãu. Înmormântarea se va face la Florica. prim Minsitru rãmâne Vintilã Brãtianu. Regina Maria a chemat la Palat pe Iuliu Maniu ºi Vaida-Voevod pentru a le preda câte o amintire de la Regele Ferdinand. În cursul acestei luni s’a decis ºi separarea Curþilor aparþinând membrilor Familiei Regale. Regele Mihai cu Prinþesa Elena îºi pãstreazã locuinþa în palatul de la ªoseaua Kiseleff. Acolo sunt ºi birourile doamnelor de Onoare ºi al adjutantului Maior Mardare. La Cancelaria Princiarã este Cociu, care vine de la Cotroceni. Din partea Siguranþei: Inspector Costescu. La Palatul din Calea Victoriei Regenþa funcþioneazã în camerele de la etaj, cu personalul care l’am menþionat. La parter, Ministrul Curþii C. Hiott cu biurourile aferente, apoi Generalul N. Condeescu, ºeful Casei Militare Regale ºi toate serviciile administraþiei. Recepþiile ºi serbãrile vor avea loc tot în Calea 304

Victoriei. La Palatul Cotroceni iau reºedinþã: Regina Maria, Curtea: General G. Atanasescu din Cavalerie, ca Mareºal, Colonel-Adjutant Eugen Swiedeneck din Artilerie, Doamnele de Onoare Simona Lahovari ºi Irina Procopiu. La Prinþesa Ileana, domniºoarã de Onoare Adela Cantemir, Dra Pãun ºi Miss Marr. Medic al Curþii Dr. Mamulea. Prinþul Nicolae cu adjutanþii sãi, comandorii N. Pãiº ºi Preda Fundãþeanu. Dupã moartea Regelui Ferdinand, doctorul Romalo n’a mai pus piciorul la Palat. A înþeles cã mulþi îi reproºeazã lipsa de atenþie ce era dator sã aibã în cãutarea sãnãtãþii Regelui ºi s’a retras bolnav de supãrare, la o moºie din Moldova unde nu mult dupã aceasta a închis ochii ºi el. Trebuie sã recunosc, însã, cã de îndatã ce la unul din membrii Familiei Regale se manifesta vr’un simptom mai serios, Romalo chema imediat pe specialiºtii de care era nevoie. El fusese numit medic al Casei Principelui Moºtenitor dupã moartea doctorului Kremnitz, prin prietenia lui Szeculici, directorul Societãþii de Asigurare „Dacia – România“ înrudit familiei Romalo, cu Secretarul Regelui Carol I Louis Basset. Romalo a avut nenorocul de a nu observa la timp anume simptome ale boalei Regelui, dar nu e mai puþin adevãrat cã ºi Regele era greu de tratat prin faptul cã acesta nu dãdea nici o importanþã la o sumã de mici neajunsuri care ar fi trebuit semnalate din timp. Regina Maria a spus dupã moartea Regelui: „Ce pauvre Romalo: doit être très malheureus!“ În urma separaþiei Curþilor, eu, ca ºef al tuturor serviciilor PTT Regale, urmam sã’mi plasez biroul acolo unde era Regenþa ºi în consecinþã a trebuit sã mã prezint Prinþului Nicolae, aducându-i aceasta la cunoºtinþã. El mi-a rãspuns: „Eu sunt Regent ºi locuiesc la Cotroceni. Dumneata vei continua sã ai biroul tot aici.“ ªi eu – care nãdãjduisem sã scap, în sfârºit, de lungile drumuri zilnice pânã la Cotroceni! 2/12: Astãzi la orele 2 ºi 30 a fost semnat actul de partaj al succesiunii Regelui Ferdinand. Au semnat: Regina Maria, Prinþesa Ileana, Înalþii Regenþi ca tutori ai Regelui Mihai, Regina Elisabeta, Principele Nicolae, Generalul Condeescu ca însãrcinat cu puteri din partea Principelui Carol ºi B. ªtirbei ca reprezentant al intereselor Reginei Maria a Iugoslaviei. Actul a fost redijat de avocatul Rosenthal. Valoarea succesiunii Regelui Ferdinand a fost evaluatã la 387 milioane 476,714 lei, împãrþitã în cinci pãrþi, reprezentând fiecare 76,093,543 lei, numai Prinþesei Ileana îi revine 81,093,543 pentru cã înaintea partajului moºtenitorii au convenit sã’i cedeze fiecare câte 5 milioane pentru a constitui o zestre ºi pentru a compensa darurile fãcute în viaþã de Regele Ferdinand celorlalte fete. Lui Mihai i’a lãsat proprietatea Castelului Peleº, domeniul Sinaia-Predeal ºi imobilele din Capitalã. 305

În suma de lei 387,476,714 nu este cuprins Palatul ºi terenul din Mamaia, aparþinând jumãtate Reginei Maria ºi jumãtate Principelui Carol, care au renunþat la partea lor în favoarea Principesei Elena. Regina Maria ºi-a rezervat numai un mic teren pe care doreºte s㒺i clãdeascã o vilã. Ca amintire din partea Regelui Ferdinand, Regina Maria mi-a înmânat un frumos ceas de aur cu cifra Regelui ºi bastonul cu cap de fildeº ce purta Regele în plimbãrile sale. Iatã cã în Decembrie al acestui an, trimisul special în România al ziarului parizian „Le Journal“, Geo London, primeºte comunicarea unei scrisori inedite pe care Regele Ferdinand ar fi trimis-o în ajunul morþii sale lui Ion I. C. Brãtianu. Corespondentului ziarului nu i s’a arãtat originalul scrisorii, dar el a vãzut fotografia ei. Scrisoarea spune: „Sinaia, Iulie 1927. Scumpul meu Preºedinte al Consiliului de Miniºtri, simþind apropiatul sfârºit al vieþii mele, gândul meu este stãpânit de grija ce port mãreþiei Þãrii cãreia i-am devotat toatã existenþa mea. În aceste clipe sufletul meu [este] plin de neliniºte, gândindu-mã la noua ordine legalã ce s’a înfãptuit prin îndepãrtarea de la moºtenirea Tronului a scumpului meu fiu Carol, crescut ºi pregãtit pentru funcþiunea de Suveran, dupã un an ºi jumãtate de adânci reflexiuni, mã gândesc cã aceastã hotãrâre nu poate uºura liniºtea ºi progresul iubitei mele þãri. Nãdãjduiesc cã înþelepciunea Domniei voastre de sfãtuitor al Tronului vã va porunci de a reveni la vechea ordine, singura în stare de a asigura Þãrii dezvoltarea ºi consolidarea ei. Scriu ultima mea voinþã având încredere în iubirea Domniei voastre pentru Naþiune ºi pentru Þarã ºi rog Cerul de a binecuvânta poporul ºi pe fiul meu Carol, cãruia îi urez o domnie prosperã ºi glorioasã. Primiþi, scumpul meu Preºedinte al Consiliului, expresiunea sentimentelor mele afectuoase. FERDINAND R.“ Un comunicat oficial al Legaþiunei Române din Paris declarã cã scrisoarea este apocrifã, Preºedintele Consiliului de Miniºtri neprimind-o niciodatã. Iuliu Maniu spune ºi el cã I.I. C. Brãtianu n’a primit scrisoarea dar adaogã cã dupã un examen atent al copiei fotografice se pronunþã în favoarea autenticitãþii acestei scrisori. Eu care timp de 23 ani am avut zilnic sub ochii mei scrisul frumos dar încâlcit ºi absolut ilizibil al Regelui Ferdinand, declar cu energie cã nimeni nu’i în stare sã imite scrisul fãrã a trãda numaidecât falsificarea; de aceea eu cred cã documentul este autentic, cã corespunde întru totul modului de a fi ºi a simþi al Regelui Ferdinand ºi rãmân convins cã istoria imparþialã va lãmuri odatã cu siguranþã aceastã enigmã. Ziua de 24 Decembrie, în seara cãreia asistam cu toþii, pe vremuri, la tradiþionalul ºi veselul Pom de Crãciun, Regina Maria a petrecut-o la mormântul Regelui de la Curtea de Argeº. 306

La 29 Decembrie Barbu ªtirbei pleacã cu toatã familia sã petreacã iarna la St. Moritz. ªtia cã în þarã se aranjaserã lucrurile. În Mai al acestui an am împlinit 29 ani în serviciul Regelui Ferdinand. Dispariþia sa m’a zguduit adânc. Multe ºi multe amintiri mã leagã de epoca vieþii sale, cãci 29 ani cântãresc greu în durata unei existenþe omeneºti. În acest rãstimp am trecut prin ceasuri nefaste pentru mine, aºa cum se ivesc pentru fiecare din muritori, dar am avut parte ºi de zile liniºtite, bune, apãrate de nedreptãþi ºi duºmãnii, datoritã spiritului de dreptate al Regelui. Recunoscãtor din suflet pentru bunele sentimente ce mi-a arãtat în de-a lungul acestor ani, aº vrea sã las altora, dupã mine, o imagine desigur slabã ºi imperfectã dar sincerã ºi adevãratã despre acela care a fost Regele Ferdinand. Nãscut la 24 August [1865] în Sigmaringen, era al doilea fiu al fratelui Regelui Carol I, Prinþul Leopold de Hohenzollern, ºi al Infantei Antonia de Portugalia (din familia Braganza, care a domnit în Brazilia), declarat Prinþ Moºtenitor al României dupã renunþarea la Succesiunea Tronului României a fratelui sãu mai mare, prin decretul Regelui Carol I din 18 Mai 1889. Cãsãtorit la Sigmaringen la 10 Ianuarie 1893 cu Maria, Princesã de SaxaCoburg ºi Gotha. La venirea mea în serviciul Palatului Cotroceni în 1898, el era în vârstã de 33 ani ºi tocmai se înapoiase din convalescenþa petrecutã la Nizza4. Tifoida de care suferise la Bucureºti a fost atât de gravã, încât se luase în serioasã consideraþie eventuala posibilitate de a-l înlocui la succesiune cu fratele sãu mai mare Carol Anton. Dupã boalã nu mai era bãiatul frumos din tinereþe; se pierduse frãgezimea feþei ºi slãbise mult. Pe atunci nu purta decât mustaþã, barba ºi-a lãsat-o mult mai târziu. Arãtos nu era; fizicul nu l’a ajutat niciodatã. Avea bogat pãr blond închis ºi ochi luminoºi albaºtri. Nasul acvilin, urechile prea distanþate de cap, aºa cã privit din faþã defectul acesta se observa numaidecât. De aceea pictorii, sculptorii ºi fotografii nu l’au reprezentat decât în profil. Avea însã mâni frumoase, delicate, voce plãcutã ºi privirea simpaticã. Nu era atrãgãtor la prima impresie ºi farmecul sãu personal îl constituia bunãtatea sa. Mai mult mic de staturã, numai când stãtea în picioare pãrea ceva mai înalt. Gesturile nu’i erau armonioase. Mai târziu, în timpul rãzboiului, i se cãrunþise pãrul ºi barba, mustãþile colorate de tutun i se lãsaserã în jos ºi ochii îºi pierduserã strãlucirea ºi limpezimea lor albãstrie. Când apãrea în public nu impunea, ba uneori urechile sale provocau surâsuri. 307

În copilãrie a fost cam singuratec din pricina sfiiciunii ºi a timiditãþii neînvinse ce l’a caracterizat în tot cursul vieþii sale. La vârsta de 20 ani, când s’a decis venirea sa pe pãmântul nostru, formaþiunea sa moralã era împlinitã. Scos subit din mediul vesel ºi zgomotos al prietenilor ºi camarazilor sãi din Potsdam, dezrãdãcinat din þara sa de naºtere, s’a vãzut silit ca Prinþ Moºtenitor a duce un fel de viaþã cu totul deosebitã de aceea pe care o trãise pânã atunci. I se spusese cã prieteni n’avea permisiunea sã aibã, aceasta din cauza politicii, a invidiei ºi a lipsei de tradiþie într’o þarã ca România în care Dinastia era încã nouã. Fusese crescut pentru a fi un „gentleman“, pentru a trãi o viaþã liniºtitã de mare senior, pe proprietatea sa, în mijlocul florilor, al plantelor ºi al pomilor ce i-a iubit în toatã viaþa sa, ºi acuma, deodatã, i se cerea a se pregãti pentru meºteºugul de rege într’o þarã strãinã, sã devinã un om silit a se preface adesea, sã mintã chiar uneori ºi sã tolereze ca socotelile reci ale diplomaþiei ºi intereselor politice sã domineze bunãtatea sa înãscutã ºi mai ales sã ascundã cã este german. I se cerea adicã s㒺i schimbe firea. O situaþie complect falsã pentru el. Simþirea sa era astfel necontenit stânjenitã ºi de aceea viaþa sa a fost un martiraj latent, de fapt a fost un sacrificat. Timiditatea sa fãrã leac a fost o calamitate pentru un om în situaþia sa, obligat sã comande ºi s㒺i impunã autoritatea. Roºea când se adresa unei persoane care nu’i era bine cunoscutã. Nu era fãcut de a umili pe alþii, cum se cere uneori unui monarh. N’avea uºurinþã de exprimare ºi’ºi pierdea lesne cumpãtul. De aceea evita a se pune în evidenþã ºi o lãsa pe nevastã-sa, care, trebuie s’o recunosc, îl asculta adeseori. Se complecta cu ea atunci când era vorba s㒺i serveascã þara. Soarta l’a aºezat lângã o Prinþesã tânãrã ºi frumoasã, menitã sã eclipseze pe cei din jurul ei, ºi ea l-a întunecat în ochii multora prin simpla ei prezenþã. A fost supus ºi ascultãtor vorbelor unchiului sãu, Regele Carol I, dar cum acesta nu era preocupat decât de politicã, era prea puþin dispus a îngãdui Prinþului Moºtenitor alte mulþumiri decât acelea pe care ºi le acorda lui însuºi. Totuºi, chiar ºi în politicã, a fost lãsat la o parte. Dacã n’ar fi fost mereu stãpânit de teama de unchiul sãu, probabil cã viaþa sa ca Prinþ Moºtenitor ar fi avut ºi o nuanþã mai agreabilã ºi ar fi fost scutit de grija obositoare de a stãvili în tot minutul accesele de independenþã ale prea vioaiei sale soþii. Lipsit de încredere în sine, era mai mult trist ºi plin de griji. Nu prea avea multe iluzii ºi nu era convins de bunãtatea oamenilor; adesea nervos, cu exploziile de violenþã caracteristicã timizilor. 308

Comparat cu Carol I, n’a avut stoicismul, tãria de caracter ºi lepãdarea de sine a acestuia. În politicã a vãzut just. Atunci când interesele neamului nostru au cerut-o, el, om leal ºi conºtiincios, a întors spatele þãrii sale de naºtere ºi vechii sale familii ºi n’a cunoscut decât datoria cãtre noua sa patrie. Când am intrat noi în rãzboi, Regele Ferdinand a fost ºters din cartea Familiei Hohenzollern iar Kaiserul, care era ºeful Familiei, i-a ridicat telegrafic dreptul de a purta însemnele Casei Hohenzollern. Pentru Ferdinand era moartea civilã din punctul de vedere german. Preºedintele Statelor Unite însã, Wilson, i-a lãsat numai lui dreptul de a se numi Hohenzollern. Astfel s’a întocmit România Mare. Aliat credincios în timpul Marelui Rãzboi din 1916-1918, a ridicat prestigiul nostru. Rege constituþional, a fost pãzitorul drepturilor cetãþenilor ºi al legilor. Unii spun cã din raþiune de Stat, eu cred cã ºi din sentiment ºi civilizaþie. Binevoitor pentru minoritari, pentru cã era umanitar. Un mare patriot care a dat nenumãrate dovezi cã ºi-a iubit poporul. I s’a fãcut reproºul cã ar fi încurajat dictatura, duºmana democraþiei. Niciodatã n’am putut constata la el tendinþe ºi predispoziþii de dictator. Tocmai dimpotrivã. Dacã a lãsat cândva aceastã impresie, se datoreºte poate faptului cã prea s’a lãsat condus de politica liberalilor. Totuºi, pe Ion I.C. Brãtianu, pentru care a nutrit o nuanþã de neîncredere, nu l’a iubit ci mai mult l’a temut, dar lipsit de energie ºi hotãrâre, a suferit influenþa Reginei ºi a lui Barbu ªtirbei. Regina Maria fiind o fire mai hotãrâtã, mai dotatã cu voinþã, l’a dominat pe soþul ei de la început atât în amãnuntele de toate zilele ale gospodãriei casei cât ºi în cele mai însemnate chestiuni din viaþa lor. Ea a ºtiut totdeauna s㒺i impunã pãrerea ei, chiar ºi împotriva Regelui Carol. Aceastã subordonare a Regelui Ferdinand faþã de instinctul de dominaþie al Reginei a fost unul din defectele Suveranului defunct. Înrâurit de militarismul german, el însuºi un militar disciplinat, a avut partea slabã de a da preferinþã militarilor în slujbele înalte ale Statului. ªi la Curtea noastrã, ºefii caselor militare regale îndeplineau funcþia de Mareºali ai Palatului, slujbã care prin esenþa ei era pur civilã. Majoritatea funcþionarilor Casei Regale erau ofiþeri activi sau foºti ofiþeri. A fost judecat sever atunci când a tãgãduit drepturile copilului sãu, dar ºi aici a fost acþiunea Reginei, a lui ªtirbei ºi a Brãtienilor. Nu i-a fost cruþat sã vadã cele trei renunþãri la tron ale fiului sãu iubit care au pus în pericol stabilitatea Dinastiei. Dramele intime care au sfâºiat sufletul acestui om n’au fost cunoscute de marele public. Suferinþele sale a ºtiut sã le ascundã în adâncurile inimii. 309

A rostit un mare adevãr comunicatul guvernului atunci când a spus cu prilejul morþii Suveranului: „Nici un sacrificiu nu i-a fost economisit!“ N-a avut parte de o dragoste mare ºi adevãratã lângã el, o iubire tandrã care sã’l susþie ºi sã’l mângâie în ceasurile grele prin care i-a fost scris sã treacã. Tovarãºa lui de viaþã ºi-a urmat totdeauna chemãrile propriei sale firi, iar copiii au fost crescuþi de preceptori ºi guvernante. A trãit ºi a murit ca un mare izolat! Nu’i plãceau festivitãþile ºi primirile oficiale, cum nu i-au plãcut nici sporturile. Cãlãrea numai când era obligat. Având instinctul plãcerilor frânat ºi temperat de rezerve, a posedat totdeauna proporþia exactã a lucrurilor. A fost defãimat. Din cauza timiditãþii ºi a rezervei sale unii l’au înfãþiºat ca lipsit de inteligenþã iar alþii, care cu siguranþã cã n’au avut ocazia de a trãi o singurã zi în apropierea sa, au împrãºtiat zvonul c’ar avea obiceiul de a bea...! Corespondenþii ziarelor nemþeºti din timpul rãzboiului, care au trecut pe la noi, au cules toate aceste fantezii ºi inepþii ºi le-au trecut cititorilor din þãrile lor drept informaþii aduse de la faþa locului ºi autentice. Religios, a fost excomunicat de Biserica Catolicã de care era legat prin toate rãdãcinele sale sufleteºti, pentru motivul cã ºi-a botezat copiii în religia ortodoxã. A trãit în mijlocul unei familii în care soþia era protestantã ºi copiii ortodocºi. Pentru un bun catolic, [era] o monstruozitate. Botanist erudit, a provocat totdeauna surprinderea specialiºtilor în materie. Era mare adorator al florilor de câmp. Era cult, inteligent, blând ºi foarte politicos. Dar dacã Regele Ferdinand a avut incontestabil mari calitãþi, apoi a avut ºi oarecare cusururi. De unul am mai vorbit în aceste însemnãri. I-a plãcut s㒺i plece urechea, o ureche prea credulã, la toate ºoaptele ºi însinuãrile domesticitãþii sale, fãrã însã a’ºi da osteneala de a cerceta dacã corespundeau realitãþilor. Din aceastã cauzã s’a ivit în el oarecare neîncredere faþã de personalul sãu superior însãrcinat cu conducerea. Aceasta s’a simþit ºi a împiedicat pe mulþi sã lucreze aºa cum ar fi trebuit ºi cum ar fi dorit ºi ei. Apoi a fost zgârcit ... zgârcit ºi când nu mai era justificare cãci a avut bani destui la dispoziþie, dupã moartea Regelui Carol. Tipicul traiului de la Curtea Regelui Ferdinand a fost parcimonios, mult mai parcimonios decât acela – atât de criticat pe vremuri – de la Curtea lui Carol I. Regele Ferdinand, fiind extrem de modest pentru nevoile propriei sale persoane, a imprimat ºi Casei sale aceastã cunoscutã caracteristicã a tuturor Hohenzollernilor. Articolul budgetar rezervat Regelui se încheia anual cu totaluri derizorii: Vânãtori, cãrþi de cetit, haine, þigãri de foi de 310

care era mare amator – biroul sãu de lucru era permanent îmbibat de mirosul greu al havanei. Uniformele le purta cu anii, ca ºi unchiul sãu, iar haine civile, totdeauna prost fãcute, nu purta decât în strãinãtate. Uniformele le punea aºa cum i le aducea croitorul. Regele nu era niciodatã elegant îmbrãcat. Însã unde regimul de zgârcenie a depãºit mãsurile de economie permise unei Curþi Regale a fost tratamentul meschin la care au fost impuºi funcþionarii de Stat ataºaþi cu serviciul la Curte. Aceºtia, obligaþi de a însoþi pe Suverani în toate deplasãrile lor la Sinaia, de pildã, câteva luni pe an, ºi în alte pãrþi din þarã au fost siliþi sã plãteascã din puþinul lor salariu mâncarea scumpã ºi proastã de prin birturile de mâna a treia din localitãþile respective. N’ar fi fost cine ºtie ce cheltuialã dacã li s’ar fi venit în ajutor cu masa ºi i-ar fi scutit, pe lângã altele, ºi de umilinþa de a fi trataþi mai prost decât domesticitatea Palatului. Ca sã nu mai vorbesc aci ºi de regimul revoltãtor de scãzut al pensiunilor plãtite de Casa Regalã foºtilor ei funcþionari. Regele nu era pretenþios. Meºteºugul de Suveran nu l-a pasionat. Prieteni n’a avut. Din principiu. Singurul om de la noi care s’a bucurat de o vizibilã ºi bine marcatã simpatie a Regelui a fost Drul Antipa, directorul Pescãriilor Statului. Tandru din fire ºi foarte sensibil la farmecele sexului frumos, era natural sã se presare ºi pe cãrarea spinoasã a vieþii sale câteva idile sentimentale. Prima a fost Olga Prezan. Celelalte câte au mai urmat au fost doar ceea ce franþuzul numeºte „de bonnes fortunes sans lendemain“, aventuri trecãtoare, fãrã importanþã ºi fãrã urmãri. Cumpãtat ºi cuminte, n’a dat voie nicicând unei porniri romantice sã slãbeascã severitatea îndatoririlor prescrise de înãlþimea misiunii sale. Pe masa sa de lucru n’am vãzut cât a trãit el decât douã cadre. Un peisaj în aquarelã lucrat de maicã-sa cu mult talent ºi prima fotografie a Prinþului Carol. Cealaltã variantã de manuscris formuleazã astfel acest paragraf: „Eram încântat cã auzisem aºa bun prilej de a-l recomanda atenþiei Suveranilor pe doctorul Gotcu. Nici nu mi-ar fi trecut prin minte în acel moment cã imediatul rezultat al recomandãrii mele a fost rechemarea în þarã a doctorului ...!“ (n. red.) 2 Ion I. C. Brãtianu. (n. red.) 3 Gheorghe Buzdugan – preºedintele Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, era unul din cei trei membri ai Regenþei (instituitã în 1927 dupã moartea Regelui Ferdinand, ca urmare a renunþãrii Principelui Carol la moºtenirea Tronului României. În urma decesului, la 9 octombrie 1928, locul lui a fost luat de Constantin Sãrãþeanu, tot de la Curtea de Casaþie. Regenþa urma sã exercite prerogativele regale în numele lui Mihai – devenit rege minor la numai 6 ani). Ceilalþi doi membri ai Regenþei au fost Prinþul Nicolae ºi Patriarhul Miron Cristea, care era ºeful acestei instituþii. (n. red.) 4 Nisa (Nice) – la Marea Mediteranã, staþiune turisticã în sud-estul Franþei. (n. red.) 1

311

1928 Moartea Generalului Jean Florescu/ Regina Maria la Rhodos/ Prinþul Carol indezirabil în Anglia/ Moartea lui Tr. Stârcea/ Divorþul Prinþului Carol/ Demisia guvernului liberal/ Moartea lui Ion Nãdejde.

Regenþii Gh. Buzdugan ºi Patriarhul Miron Cristea în trãsurã la ªosea

312

1 Ianuarie: Regina Maria cu Prinþesa Ileana pleacã la Belgrad. Prinþul Nicolae este înaintat la gradul de maior. 3/1: Se vorbeºte de plecarea lui Iuliu Maniu la Londra ºi Paris ºi de probabilitatea unei întrevederi cu Prinþul Carol. 7/1: Principesa Elena pleacã la Florenþa. 30/1: Parastas la Curtea de Argeº pentru pomenirea Regelui Ferdinand. 21/2: La Cotroceni a sosit Regina Yugoslaviei cu Prinþii Andrei ºi Petru, precum ºi Principesa Olga. 1/3: Aflu cu adâncã pãrere de rãu despre încetarea din viaþã a Generalului Jean Florescu, fost Adjutant Regal, decorat cu „Mihai Viteazul“, „Legiunea de Onoare“ ºi „Sfta Ana“. Militar cu însuºiri deosebite. M-am împrietenit cu el prin 1913 ºi l’am iubit pentru marile sale calitãþi sufleteºti. Regina Maria cu Prinþesa Ileana pleacã pentru o lunã în insula Rhodos. În suitã: Dna Lahovari ºi Colonel Eugen Zwiedeneck. 8/5: Principele Carol, care se aflã pentru un scurt timp în Anglia, a fost avizat de cãtre autoritãþile engleze cã prezenþa sa acolo este indezirabilã. Bineînþeles cã aceastã dispoziþiune surprinzãtoare pentru o þarã cunoscutã ca ospitalierã a fost luatã în urma intervenþiei guvernului nostru, guvern care’ºi zice liberal. Ziarele noastre ne informeazã cã Dna Lupescu, care însoþeºte pe Principele Carol, a fost chematã la poliþie ºi interogat㠄minuþios“ asupra trecutului ei. Interdicþia de a sta în Anglia a fost aplicatã ºi persoanelor ce întovãrãºesc pe Prinþul Carol: Neculai Gatoschi, Puiu Dumitrescu, Niculai ºi Constantin Lupescu (tatãl ºi fratele doamnei) ºi un domn Florescu care erau toþi musafirii lui Barbu Ionescu, proprietarul unei frumoase reºedinþe din împrejurimile Londrei. 5/6: Regina Maria viziteazã Scroviºtea, Balcicul ºi Sinaia. Au fost înhumate la Bucureºti rãmãºiþele pãmânteºti ale Colonelului Traian Stârcea, fost adjutant regal ºi fost ministru al þãrii la Budapesta, unde a decedat la 29 Mai. El a fost acela care în noaptea înspre 14 August 1916 a remis la Viena declaraþia noastrã de rãzboi în momentul exact în care trupele noastre treceau frontiera. El era pe atunci ataºat militar. 22/6: La secþia I a Curþii de Apel din Capitalã s’a prezentat avocatul Rosenthal pentru introducerea divorþului dintre Principesa Elena ºi Prinþul 313

Carol. Secþia era compusã de Prim-Preºedintele Hagiopol ºi consilierii Stãnescu-Buzãu, N. Radovici ºi Ioanid ºi a admis divorþul dintre Principele Carol ºi Principesa Elena. Acþiunea a fost redactatã chiar de Ministrul de Justiþie Stelian Popescu, din ordinul lui Ion I.C. Brãtianu ºi acuza soþul de imoralitate, beþie etc. Consilierul N. Radovici a formulat opinie separatã, susþinând cã este o nedemnitate ca tatãl Regelui României sã fie înfãþiºat drept beþiv, imoral ºi alte frumuseþi de acelaºi fel. Avocaþii Prinþului Carol, belgianul Van Leisale ºi Em. Pantazi din Bucureºti, au declarat cã soþul se opune divorþului. În aceeaºi zi, dupã pronunþarea hotãrârii, Principesa Elena se grãbeºte a telegrafia mamei sale, reginei Sofia a Greciei, urmãtoarele: „Divorþul a fost pronunþat. Bine cã am fost eliberatã, în sfârºit, de acest cauchemar“. La începutul lui Iulie, Regele Mihai cu Principesa Elena erau la Mamaia cu nenumãraþi membri ai familiei greceºti, iar Regina Maria cu Prinþesa Ileana se aflau la Balcic. La 20 Iulie parastas solemn la Curtea de Argeº, un an de la moartea Regelui Ferdinand. La finele lui August, Mareºalul Pi³sudski este primit în audienþã la Mamaia. La 31 August Regele Mihai cu Principesa Elena, Regina Maria ºi Prinþesa Ileana luaserã reºedinþã la Sinaia. Prinþul Nicolae, însoþit de Colonel Adjutat Manolescu Alex., pleacã cu automobilul la Paris ºi de acolo la Londra pentru a asista la manevrele flotei engleze. 4/10: Prinþesa Ileana a trecut cu succes la ºcoala navalã din Constanþa examenul de Ofiþer de Bord. La finele lui Septembrie a sosit la Castel Peleº Principele Frederic de Hohenzollern cu nevastã-sa. La plecare, la 9 Octombrie i s-a conferit colanul Ordinului „Regele Carol“. 19/10: Curþile noastre iau doliu de 15 zile la moartea Împãrãtesei Maria Feodorovna. 5/10: Guvernul liberal demisioneazã. Noul cabinet se compune astfel: Iuliu Maniu, Prim-Ministru – M. Lugoºanu, sub-secretar de stat la Preºedinþie, G. Mironescu, Externele – Dr. Vaida-Voevod, Interne, I. Mihalache, Agriculturã ºi Domenii – Sever Dan, Sãnãtatea – Mihai Popovici, Finanþele – Virgil Madgearu, Industrie ºi Comerþ – General Alevra, Comunicaþiile – I. Rãducanu, Munca – Gr. Iunian Justiþia, General Cihoschi, Rãzboiul – N. Costãchescu, Instrucþia Publ. – Aurel Vlad, Culte ºi Arte – 314

Miniºtri fãrã portofoliu: Sever Bocu. Pentru Banat – Voicu Niþescu, Ardealul – Sauciuc – Sãveanu, Bucovina. Sub-secretari de Stat: D. R. Ioaniþescu ºi Dr. Aurel Dobrescu la Interne, V. Potârcã, Agriculturã ºi Ed. Mirto, Interne. Primar al Capitalei, Dem Dobrescu. 20/12: În prezenþa Regelui Mihai, la Gara de Nord, Uzinele Malaxa furniseazã prima locomotivã fabricatã la noi. 24/12: Pom de Crãciun la Palatul Cotroceni. Regele Mihai a avut al sãu la Palatul din ªoseaua Kiseleff. 31/12: A încetat din viaþã la Bucureºti Ion Nãdejde, întemeietorul Partidului Socialist Român. L’am cunoscut personal, în casa fratelui sãu, profesorul Gheorghe Nãdejde, unde câþiva din elevii gimnaziului am fost iniþiaþi în dogmatica socialismului ºtiinþific. Ion Nãdejde a fost un mare caracter. Un luptãtor neobosit pentru realizarea idealului „Justiþie ºi Fraternitate Socialã“. Dupã separaþiunea Curþilor de la începutul acestui an, Generalul Atanasescu, devenind Mareºalul Curþii Reginei Maria, mi-a propus sã preiau conducerea Cancelariei Mareºalatului. Cum ºtiam cã mã aºteaptã eºirea la pensie pentru Octombrie 1929, perspectiva unei ocupaþiuni durabile care îmi era familiarã m’a fãcut sã primesc cu plãcere propunerea. Salarul care mi se oferea era mic de tot dar Generalul a avut grija a-mi fãgãdui o sporire pentru viitor, fãgãduinþã care, natural, n’a þinut-o niciodatã. Serviciul s-a dovedit din prima zi mult mai obositor decât m-am aºteptat, necesitând prezenþa mea la Cotroceni în fiecare zi de la orele 8 la 20. M-am simþit obligat însã sã respect angajamentul luat.

315

1929 Darul Reginei la Iaºi/ Colecþia filatelicã a Regelui Ferdinand/ Plecarea mea la Prinþul Carol, Paris ºi Coësme/ Plecarea în strãinãtate a Reginei Maria/ Distincþiunile Prinþului Nicolae/ Moartea Regentului Buzdugan/ Lupta pentru Regenþã ºi alegerea noului Regent.

Regina Maria, Regele Mihai ºi Principesa Elena, la defilare, în trãsurã à la Daumont

316

Anul începe cu viscole violente ºi ger nãpraznic pe toatã cuprinderea

þãrii. Au fost distruse legãturile telefonice ºi telegrafice spre Galaþi, Brãila, Constanþa ºi Chiºinãu. Telegramele externe se îndrumeazã numai prin Radio. Toate trenurile circulã numai cu întârzieri considerabile. 8/1: Toatã Familia Regalã asistã la Pomul de Crãciun al regimentului de Escortã Regalã comandat de Colonel Filitti. 12/1: Gerul continuã cu aceeaºi putere peste tot. Trenurile merg tot greu. 17/1: Prinþul Nicolae ºi Prinþesa Ileana au fost la Predeal pentru sporturile de iarnã. Locuiau în tren. Prinþesa era întovãrãºitã de Miss Marr ºi Lenuþa Vasilescu, femme de chambre. Într’o noapte, aud câinele Prinþesei lãtrând în cabinã îndelung: intrând amândouã vãd cabina goalã, Prinþesa nicãieri. Ce sã facã, sã dea de veste e scandal, au preferat sã aºtepte, pe la 5 dimineaþa a apãrut ºi Prinþesa acompaniatã de un tânãr ofiþer de marinã. 20/1: Regina Maria cu Prinþesa Ileana pleacã pentru câteva zile la Constantinopol, via Constanþa. În suitã: Irina Procopiu ºi Colonel Zwiedeneck. 29/1: Principesa Elena pleacã la Palermo pentru a asista la nunta Prinþului Cristofor al Greciei. În drum se va opri la Viena ºi Florenþa. Tot într’acolo pleacã ºi Prinþesa Elisabeta cu Prinþul George. În Capitalã termometrul aratã minus 20 grade. Regina Maria dãruieºte la Iaºi o casã situatã în faþa reºedinþei ocupatã de ea în timpul rãzboiului, destinatã instalãrii Fundaþiei „Regele Ferdinand I“, pentru „Institutul de Educaþie a Fiicelor de Ofiþeri“. Prinþul Nicolae preia comanda „Cercetaºilor“. 30/1: Violente furtuni pe Marea Neagrã. Se semnaleazã pierderi de vase. În sfârºit, Regina ºi Prinþul Nicolae s’au hotãrât a preda Prinþului Carol colecþia de timbre poºtale româneºti ºi strãine rãmase de la Regele Ferdinand. În diferite ocaziuni am supus ambilor pãrerea mea cã cel mai nimerit ºi frumos lucru ar fi sã se dea Prinþului Carol – mare ºi pasionat filatelist el însuºi – cu aceastã ocazie s’ar mãri ºi îmbogãþi o colecþie româneascã, destinatã la urma toatã, dupã câte mi-a declarat Prinþul, a rãmâne tot Statului nostru. 317

Regina a aprobat dar a cerut sã se facã un inventar de timbrele ce i se vor preda. În urma dorinþei Prinþului Carol care declarã cã eu sunt singurul om în care are încredere pentru o asemenea lucrare, am fost însãrcinat a face inventarul colecþiei. Mi-a trebuit mai bine de trei luni pentru a duce la bun sfârºit aceastã foarte migãloasã ºi obositoare operaþie. Dupã opiniunea mea colecþia valora, pe atunci, cam vreo 7 sau 8 milioane lei. Am fãcut douã exemplare al acestui inventar, din care unul l’am remis Prinþului Nicolae în posesia cãruia se aflau timbrele, iar cel de al doilea am fost autorizat a-l duce Prinþului la Paris împreunã cu colecþia, o ladã întreagã destul de mare. Am plecat la Paris în ultimele zile ale lui Ianuarie. Acolo l’am gãsit pe Prinþul la Hotel Carlton depe Champs Elysées. I-am remis scrisorile ce’i adusesem ºi m’am bucurat sincer sã’l vãd sãnãtos ºi frumos. Deoarece el se afla numai pentru câteva ore la Paris m’a rugat sã’i aduc timbrele peste douã zile la Castelul sãu Coësme din Bellème, departamentul Oise, unde cumpãrase aceastã proprietate nu de multã vreme. A treia zi am luat deci trenul din gara Montparnasse ºi am ajuns la Bellème dupã vreo orã ºi jumãtate, privind prin geamul vagonului la peisagiul de iarnã al acestei frumoase Franþe, patria mamei mele, descendenta unei familii care a dat Franþei înalþi slujitori sub Napoleon I ºi Louis Philippe. Pe peronul gãrii mã aºtepta Puiu Dumitrescu, secretarul Prinþului, un tânãr drãguþ ºi amabil care m’a dus cu maºina la destinaþie. Pe drum mã întreabã: „Ce crezi dta, sã mai înapoiazã Prinþul Carol în þarã?“ Rãspund: „Dacã judec dupã atmosfera Palatului din Bucureºti, apoi nu’i multã nãdejde. În þarã însã, mai e multã lume care are altã pãrere ...“ „Tocmai din pricina acestei atmosfere“, replicã Dumitrescu, „m’am mirat cã ai avut curajul sã’l feliciþi pe Prinþul de Anul Nou prin telegramã deschisã!“ Am intrat într’un mare parc, care vara trebuie sã fie o minune, când sunt înverziþi toþi copacii, acuma dormea amorþit sub pânza subþire de zãpadã. Castelul este o clãdire albã cu un etaj, foarte veche, locuit pe vremuri de Yves de Coësme care a luat parte la Cruciade. Reconstruit în urmã. De un secol aparþinea familiei de Saint-James. În 1927 a fost cumpãrat pe numele Dnei Lupescu, reparat ºi amenajat modern. Castelul este flancat de un donjon din vârful cãruia fâlfâia în vântul îngheþat de iarnã drapelul roº, galben ºi albastru. Am intrat printr’un peron în vestibul. În stânga un 318

mare salon ºi o micã bibliotecã, în dreapta un salonaº ºi o sufragerie. Etajul întâi are patru camere iar la etajul al doilea tot patru camere ceva mai mici. În salonaºul în care aºteptam, au sosit dupã câteva minute Prinþul cu Dna Lupescu pe care o vedeam acuma pentru prima datã. Înaltã, zveltã, pãrul roº veneþian ce se potriveºte aºa de bine cu culoarea alb-trandafirie a feþei sale, ochii verzi, nasul ºi gura ca desenate de un mare pictor, mâini foarte frumoase, o arãtare de femeie splendidã cu þinuta distinsã a unei adevãrate doamne. Impresionantã la prima vedere, mã întâmpinã cu cuvintele: „Eu te cunosc pe dumneata, domnule Buhman, cum cunosc pe Lisy ºi pe Jenny, fetele dumitale“. Desigur cã mã vãzuse la Sinaia unde o zãrisem ºi eu de departe, uneori, iar cu Lisy fusese la aceeaºi ºcoal㠄Evanghelische“. Eram încântat de aceastã primire cãlduroasã, mai ales c’am produs veselie cu darurile ce adusesem: Þuicã de Câmpulung ºi salam de Sibiu, marfã care ºtiam cã e cam rarã pe piaþa Parisului. Reþinut la dejun, mai mult am vorbit decât am mâncat. Aveam multe, multe de povestit ºi ei aveau tot atât de multe de întrebat. Era cald în casã ºi amândoui aºa de apropiaþi ºi prietenoºi cã nu’mi venea sã mai mã ridic de la masã. Între altele le-am descris Pomul de Crãciun dela Cotroceni ºi le povesteam cât am admirat un nou aparat de radio primit de Regina drept dar la Pom. – „Stai“, îmi zice Prinþul, „ascultã’l ºi pe al meu ºi pe urmã sã’mi spui care’þi place mai bine!“ ªi pune plãci de gramofon pe dispozitivul de pick-up al aparatului, un tip nou de fabricaþie americanã. Avea un sunet aºa de armonios ºi totuºi puternic, cã þi se pãrea c’auzi o orchestrã mare. Aºa ceva nu mai auzisem încã ºi am spus-o. – „Când te întorci la Cotroceni, sã spui mamei de aparatul de l-ai ascultat la mine!“ Prinþul, mare amator de muzicã, avea o colecþie nemaipomenitã de discuri selecþionate ºi le-am ascultat cu plãcere, fumând ºi bând liqueruri. Pe urmã m’au plimbat prin toatã casa. ªtia bine Prinþul cã Regina are sã fie curioasã s’audã de gospodãria sa. Casa nu era mare ºi se vedea cã era veche, dar era prevãzutã cu calorifer, electricã ºi toate instalaþiile moderne. Mobile simple dar cu gust, poate cam prea sobru chiar. Pe urmã Dna Lupescu a þinut sã-mi arate o masã de toaletã premiatã la o mare expoziþie de artã industrialã din Paris, fãcutã din lemn de trandafir ºi ornat cu bronzuri aurite. Piesele de toaletã, multe ºi variate, în argint masiv. Ne-am întors în sufragerie. Eu petreceam împãrãteºte, ascultând pe Dna 319

Lupescu, inteligentã, vioaie, bunã observatoare ºi dotatã cu o memorie formidabilã, istorisindu-ne una dupã alta, diverse fapte amuzante din cronica parizianã. Uitasem aproape cu totul cã mai aveam de prins un tren dacã vream sã mai ajung în seara aceea la Paris. Noroc cã Dumitrescu mi-a fãcut semn ºi cu tot regretul a trebuit sã-mi iau rãmas bun. La plecare Prinþul mi-a oferit fotografia sa, iscãlitã, ºi mi-a încredinþat ºi una destinatã Colonelului Alexandru Manolescu, adjutantul Prinþului Nicolae. Aceastã vizitã la Bellème este una din amintirile plãcute ale carierei mele la Palat. În trenul care alerga acuma hodorogind ºi gâfâind prin noaptea întunecoasã, mi-am rezumat impresiile. Începeam sã’nþeleg ataºamentul Prinþului de aceastã femeie. Nu era numai frumoasã, era ºi extrem de atrãgãtoare prin inteligenþa ei sprintenã ºi darul, foarte rar, de a te þine sub farmecul vorbirii sale. Îþi fãcea plãcere sã te afli în societatea ei. Am controlat adeseori aceastã impresie a mea, în timpul anilor, ºi am gãsito confirmatã de mai toþi care au cunoscut-o de aproape. 13/2: Din cauza gerului excesiv ºi perzistent, Ministerul Instrucþiunei a ordonat telegrafic ºcoalelor sã suspende cursurile pentru câteva zile. În Capitalã avem minus 15 grade, în þarã între 20 ºi 26. Iarãºi întreruperi pe liniile telegrafice ºi trenurile iar abia se miºcã. La 17/2 avem aceeaºi stare a timpului. 26/2: Prinþesa Ileana se înapoiazã din München unde plecase la 15/2. 14/3: Regina Maria ºi Prinþesa Ileana pleacã în strãinãtate. Se vor opri câteva zile la St. Brieux, la Marea Ducesã Kiril, apoi se duc în Spania, la cealaltã sorã, Infanta Beatrice de Bourbon stabilitã la San Lucar de Barameda. Înapoierea va fi spre începutul lunii Mai. 31/3: Cu prilejul sãrbãtorilor Unirii de la Alba Iulia, Preºedintele Republicii Franceze a decorat pe Prinþul Nicolae cu Cordonul „Legiunii de Onoare“, iar guvernul nostru l’a înaintat la gradul de Comandor în Marinã ºi Colonel de Artilerie la Regimentul 2 al cãrui ªef este. 21/5: Au loc cu mare solemnitate serbãrile Unirei la Alba-Iulia. Prezenþi: Întreaga Familie Regalã, Guvernul ºi înaltele autoritãþi civile ºi militare. Dna Elena Catargi este numitã Doamnã de Onoare la Principesa Elena. 25/6: Regina cu Principesa Ileana pleacã la Bled. Tot într’acolo vor pleca la începutul lui Iulie Principesa Elena cu Prinþesa Irina, pentru a asista la botezul Prinþului iugoslav. La 19/7: Regina ºi Prinþesa Ileana sosesc la Bled venind din Austria. 320

Ziarele strãine anunþã cã ele s’ar fi întâlnit la Salzburg cu viitorul logodnic al Prinþesei. La Palat nu transpirã nimic, dar ceva trebuie sã fie. Unii spun cã Marea Ducesã Kiril aranjeazã un mariaj! La finele lui Iulie toatã Familia Regalã era la Sinaia. La 21/7, Parastas la Curtea de Argeº pentru Regele Ferdinand. 25/7: Prinþesa Ileana este la Viena. A descins la Legaþia noastrã ºi seara a asistat la o reprezentaþie a Operei. De acolo a plecat în Germania. Nimeni nu spune de ce ºi pentru ce! 30/7: Generalul Eracle Nicoleanu este silit, conform legii Poliþiei, de a opta pentru slujba sa de militar, fiind numit ªeful Jandarmeriei Rurale. Prefect de Poliþie a fost numit I. G. Perieþeanu, deputat de Ilfov. 15/8: Familia Regalã ia parte la serbãrile nautice de la Constanþa. 1/10: Regentul Buzdugan este foarte greu bolnav. Suferã de o iritaþie a cãilor de eliminare renale. S’a impus o intervenþie chirurgicalã. Au fost aduºi de la Paris profesorii Landowski ºi Besançon. La 7 Octombrie orele 7 dimineaþa, Regentul a încetat din viaþã. El a fost îngrijit de medicii: Nanu Muscel, A. Teohari, Amza Jianu (care l’a operat), G. Marinescu, B. Teodorescu ºi G. Cojan. Corpul a fost expus în rotonda Ateneului. La serviciul funebru a asistat Regina Maria cu toatã Familia Regalã, Regenþa, guvernul, Corpul Diplomatic, reprezentanþii tuturor partidelor. Înmormântarea s’a fãcut la Faraoani în Bacãu, pe moºia defunctului. La 1 Octombrie al acestui an am prezintat actele pentru regularea drepturilor mele la pensie. Regenþa, însã, în vederea vechimii mele la Palat precum ºi a încrederii dobândite prin felul cum am condus serviciile PTT ale Palatelor Regale pe durata de 32 ani a intervenit pe lângã Direcþia Generalã PTT pentru menþinerea mea în serviciu chiar ºi dupã pensionare. Direcþia mã informeazã cã mi se acordã drept salariu, o diurnã care reprezintã diferenþa dintre pensia acordatã conform legii ºi leafa Inspectorului General din activitate. În consecinþã, eu continui serviciul ca ºi în trecut. Dupã moartea Regentului Buzdugan se produc frãmântãri pentru numirea noului Regent. Atât Partidul Liberal cât ºi cel Þãrãnesc aveau candidatul lor. Dar mai era ºi Regina Maria, care, dacã nu fusese susþinutã de Brãtieni dupã moartea Regelui Ferdinand, nu era dispusã a pierde ºi aceastã a doua ocazie. De data asta liberalii ar fi preferat s’o aibã pe Regina în Regenþã, cunoscute fiind simpatiile ei pentru dânºii, dar I. Maniu nu s’a lãsat manevrat ºi astfel nici nu s’a pomenit de Regina ca posibilã candidatã, 321

dar adevãrul este cã ea s’a agitat pe aceastã chestiune. Ziarul „Universul“ a publicat o scrisoare a Reginei care aratã limpede interesul ce purta ea alegerii noului Regent. Adunarea Naþionalã a decis numirea ca Regent a lui Sãrãþeanu de la Curtea de Casaþie, în etate de 68 ani, cumnatul lui Mihai Popovici, Ministrul de Finanþe, cu 445 voturi. Au mai obþinut: General Prezan 22, Prinþul Carol 9, Sauciuc Sãveanu 11 ºi Mitropolitul Bãlan al Ardealului 1 vot. Dupã aflarea rezultatului, Regina telegrafiazã paraponisitã sorei sale la St. Brieux: «Au ales ca Regent „une non-entité!“». Ziarele franceze scriu: „Partidul Liberal îºi propune de a angaja o campanie destinatã a crea neînþelegere între Familia Regalã ºi guvernul Maniu!“ iar Ministrul Casei Regale publicã urmãtorul comunicat în ziarele noastre: „Regina Maria n’a acordat nici un interview ºi este strãinã de cele publicate într’un ziar de dimineaþã, relativ la maniera în care s-a ales noul Regent“. Menþionez aci cã chiar eu am citit scrisoarea Reginei din ziarul „Universul“. 17/11: Inaugurarea statuii Regelui Ferdinand la Orãºtie, în prezenþa Familiei Regale ºi a guvernului. Personalul Palatului Regal a serbat cei 60 ani de serviciu ai lui Louis Basset, secretarul Regelui, ºi 40 ani de serviciu ai lui N. Butculescu. Basset a primit Marea Cruce a Ordinului „Coroana României“.

322

1930 Campania ziarului „Cuvântul“/ Vizita Contelui de Hochberg/ Bal costumat la Cotroceni/ Logodna Prinþesei Ileana/ Principele de Pless/ Ruperea logodnei/ Regina Maria în Bavaria/ Sosirea Prinþului Carol/ Nae Ionescu/ Atitudinea Liberalilor/ Iuliu Maniu ºi Restauraþia/ Anularea actului din 6 Ianuarie 1926/ Prinþul Carol declarat Rege/ Marele Voevod Mihai/ Numiri/ Distincþii acordate de Regele/ Guvernul Maniu/ Titlul de „Maiestate“ acordat Prinþesei Elena/ Numiri la Palat/ Georges Brãtianu/ Averescu ºi Prezan Mareºali/ Sosirea Reginei Maria/ Declaraþia Generalului Averescu/ Concesiunea Telefoanelor / La Palatul din Calea Victoriei/ Petiþiile cãtre Regele/ I. G. Duca la Regele/ Suveranul la Sinaia/ Maniu demisioneazã/ Duduia Lupescu la Foiºor/ Vizita la Universitatea din Cluj/ Reducerea listei Civile/ Moartea lui Vintilã Brãtianu/ I. G. Duca ªef al Partidului Liberal.

„Restauraþia – 8 Iunie: Þara îºi primeºte Domnitorul sosit pe calea aerului la 6 Iunie 1930“, desen color propagandistic.

323

1/1: Prinþul Nicolae a fost înaintat la gradul de Contra Amiral ºi General de Brigadã. Ziarul „Cuvântul“ inaugureazã o campanie destul de violentã împotriva actului din Ianuarie 1926. În chestiunea Dinastiei articolele se succedeazã ºi gãsesc mare ecou în toate cercurile noastre aºa încât guvernul a fost silit sã ameninþe cu suspendarea ziarului dacã nu înceteazã. Se spune cã importante personagii din Partidul Þãrãnesc ar fi vizitat pe Prinþul Carol la Paris ºi cã acolo s’ar fi luat diverse hotãrâri privitoare la înapoierea Prinþului în þarã. 9/1: Astãzi dupã-amiazã Regina Maria ºi Prinþesa Ileana au primit la Cotroceni vizita unui tânãr Conte, Alexandru de Hochberg. Pare cã le-a fost prezentat în strãinãtate ºi la noi se vorbeºte de un proiect de cãsãtorie între Prinþesa ºi acest tânãr. Joi, 16/1: Bal costumat la Cotroceni. Prinþesa Elisabeta a apãrut în costum turcesc. Prinþesa Elena în costum naþional grecesc. Prinþesa Ileana în mireasã spaniolã, costum dãruit de Regele Spaniei, iar Prinþul Nicolae ºi-a pus o barbã lungã blondã cã nu l’a mai recunoscut nimeni. Balul a fost deschis de Prinþesa Ileana cu Contele de Hochberg. Lume multã. Listele au fost întocmite de Regina ºi Prinþesa Ileana. A fost invitatã ºi fiica mea Eugenia. 26/1: Prinþesa Ileana ºi Contele de Hochberg s’au dus la Predeal pentru a asista la concursurile de ski. Logodna a fost hotãrâtã oficial dar n’a fost încã fãcutã cunoscutã publicului. Prinþesa se aratã a fi complect ºi adânc îndrãgostitã de tânãrul ºi frumosul ei logodnic. 30/1: Logodna este anunþatã oficial ºi se serbeazã astãzi la Palatul Cotroceni în prezenþa întregei Familii Regale, a Regenþei ºi Guvernului. Mai iau parte Casele Civile ºi Militare Regale. Schimbarea inelelor a avut loc la orele 10 în cercul intim al familiei. Logodnicul este Alexandru Frederic Guillaume Ernest Maximilian Conte de Hochberg, nãscut la Londra, este fiul mai mic al Prinþului Hans Henric al XV-lea de Pless, unul din cei mai bogaþi oameni din Germania, proprietarul unor mari zãcãminte de cãrbuni din Silesia, ºi al Prinþesei 324

Maria Tereza, din familia Prinþilor (Earls) De la Ware din Anglia, scriitoare cunoscutã sub numele de Daisy Pless. Familia Pless este stabilitã în Germania din anul 1185. Nunta este proiectatã pentru luna Aprilie ºi va fi urmatã de o cãlãtorie în Egipt. Dejunul a fost servit Familiei Regale în mica sufragerie româneascã de la etajul I, ornatã cu mobile aurite în stil ºi decoratã cu gustul original al Reginei. Masa era în întregime acoperitã cu mãrgãritare aduse din Paris ºi împodobitã cu bogatã ºi variatã argintãrie auritã moºtenitã de Regina de la Marea Ducesã, mama ei, ale cãrei minunate desenuri artistice se reflectau delicat sub lumina viorie ce scobora de sub frizele tavanului gotic. Uniforme, toalete elegante, sclipiri de nepreþuite juvaeruri. Mi-a rãmas în minte acest decor ºi aceastã masã ca una din cele mai luxoase ºi elegante priveliºti ce s’au oferit ochilor mei la palatele noastre regale. Sâmbãtã seara dineu de galã, oferit cu prilejul logodnei. Iau parte: Toatã Familia Regalã, Regenþa, Monseniorul Dolci, Nunþiul Apostolic, Ministrul Mironescu cu dna, Ministrul Solis (Elveþia) cu dna, C. Hiott cu dna, Ministrul von Mutius (Germania) cu dna, Ministrul Pomenow (Bulgaria) cu dna, Ministrul Collas (Grecia), Tashi Hara, Însãrcinatul cu Afaceri al Japoniei, Ciolac Antiæ (Iugoslavia), Kunzi Jusersky (Cehoslovacia), Poklewski-Koziel, General Atanasescu cu dna, Elena Mavrodi, Berns, Insãrcinatul cu Afaceri al Suediei, Lazo, Însãrcinatul cu Afaceri (Chile). La orele 20 recepþia personalului superior civil ºi militar al Corpului Diplomatic, General Balif, Stârcea, General Condeescu, Mocsoni, Maria Poenaru, Irina Procopiu, Simona Lahovari, Adela Cantemir, Colette Plagino, Comandor Pãiº, Colonel Zwiedeneck, Colonel Manolescu, Mardare, Comandor Fundãþeanu, Colonel Drosso, Lucia Pãun. În Palatul Cotroceni mai vãzusem eu douã mirese, Elisabeta ºi Mãrioara, dar una atât de îndrãgostitã de viitorul ei bãrbat încã nu’mi fusese dat sã vãd. Toatã casa era ca impregnatã de fericirea acestei tinere fete ºi, unde domnise dupã moartea Regelui Ferdinand o mocnire cenuºie permanentã, acuma se instalase suveran buna dispoziþie, veselia ºi bucuria. 6/2: Soseºte Regina Iugoslaviei. Timp de primavarã. 11/2: Soseºte Prinþul de Pless, tatãl logodnicului, însoþit de Dl. de Haagen, Mareºalul Curþii sale. În Gara de Nord a fost primit de Prinþul Nicolae, General Nicoleanu ºi General Atanasescu. La 17 Februarie Contele de Hochberg pleacã la Londra. Spre marea noastrã uimire ni se spune astãzi de un proiect de cãlãtorie al Reginei ºi al Prinþesei Ileana în Egipt, în susul Nilului pânã la Sudanul Egiptean, pe data de 21 Februarie cu plecarea din Constanþa pe vasul „Dacia“. 325

De câteva zile constat o schimbare în toatã atmosfera Casei. Nu vãd decât feþe serioase, îngrijate. Nimeni nu scoate o vorbã ca sã putem înþelege ce se petrece. Pe Prinþesa Ileana, [pe] care o auziam mereu cântând prin palat, n’o mai zãresc. Regina, la rândul ei, pare a nu se mai interesa de nimeni; aproape nu se mai acordã audienþe. Eu nu înþeleg nimic, dar e vizibil cã pluteºte în aer ceva foarte serios. La Regina se perindã mereu Prinþul Nicolae, Prinþesa Elena, membrii Regenþei, Iuliu Maniu, ªtirbei, C. Hiott etc. Diverse doamne din societate. Toþi au aerul cã asistã la o înmormântare! 8/3. Plutim în plinã dramã. Astãzi dimineaþã a apãrut urmãtorul comunicat al Ministrului Curþii Regale: „A. S. R. Prinþesa Ileana, de acord cu M. S. Regina ºi Înalta Regenþã, a decis a nu mai da urmare proiectului de cãsãtorie cu Contele Alexandru de Hochberg“. Cu toatã dorinþa tuturora de a se acoperi motivul acestei atât de neaºteptate rupturi, adevãrul n’a mai putut fi ascuns ºi iatã’l în toatã cruzimea sa: Dintr-un articol publicat de ziarul partidului comunist german „Die Rothe Fane“ (Steagul Roºu), reiese cã Contele de Hochberg a fost implicat, acum câtva timp, într’un ruºinos proces de homosexualitate. Acest alarmant articol a fost adus la cunoºtinþa Reginei de cãtre Iuliu Maniu care l’a primit, probabil, prin Legaþiunea noastrã din Berlin, cu complectãrile necesare. Multe din ziarele nemþeºti care nu pot uita atitudinea Dinastiei noastre în timpul rãzboiului, amplificã cu multã otravã aceastã tristã istorie. Am înaintea mea o revistã ilustratã nemþeascã care publicã fotografiile noilor logodiþi cu urmãtoarele rânduri: „Prinþesa Ileana a României ºi Alexandru de Hochberg, fiul scriitoarei Daisy Pless, care au reuºit a ajunge cu logodna lor pânã la durata de douã sãptãmâni. Cu prilejul acestei pripite rupturi, dezamãgiþii români au ameninþat cu complicaþii diplomatice, pentru cã nu li s’a comunicat din partea Germaniei cã Contele de Hochberg fusese implicat într’un oarecare proces de homosexualitate. (Probabil cã aci, la noi, s’a presupus la cea mai logoditã femeie din Europa destulã experienþã personalã pentru a putea aprecia singurã calitãþile ultimului ei logodnic). Pe baza informaþiilor oficiale putem asigura cã nu mai existã pericol de rãzboi din cauza logodirii sau dezlogodirii“. Scandalul este complect. La Cotroceni a luat forma unei adevãrate catastrofe. Prinþesa Ileana, care s’a ataºat cu toatã patima tinereþei de logodnicul ei, este cu desãvârºire zdrobitã. Aceastã cãsãtorie îi oferea tot ce poate visa o fatã iubitã de un bãrbat tânãr ºi frumos, pornit dintr’o veche familie aristocraticã ºi imens de bogat. ªi nu’i destul cã se destramã acest 326

vis, dar va avea Prinþesa de suportat ironiile ºi compãtimirile prefãcute ale tuturor acelora care au invidiat-o. Imediat dupã publicarea comunicatului, Regina cu Prinþesa Ileana au plecat în Egipt. 10/4: Pare cã guvernul a hotãrât în principiu sã concesioneze serviciul nostru telefonic unei societãþi americane. 17/4: General Condeescu, ºeful Casei Militare Regale, a fost numit Ministru de Rãzboi. 18/4: Regina Maria a sosit din Egipt la Constanþa ºi de acolo a plecat direct la Balcic. Prinþesa Ileana este aºteptatã sã soseascã în þarã ceva mai târziu. În Mai Regina era la Bucureºti ºi la 6 Iunie a plecat la Oberammergau în Bavaria, împreunã cu sorã-sa Marea Ducesã Kirill. 7 Iunie: În dimineaþa acestei zile ºi-a adus aminte de mine soarta ºi mi-a dãruit mie, cât ºi celor ai mei, una din marile ºi extrem de rarele bucurii ale vieþii mele. La orele 5 am fost avizat telefonic de la Palatul Cotroceni despre sosirea Prinþului Carol în timpul nopþii. ªtirea a fost primitã de fiica mea Elisabeta ºi mi s’a ordonat sã viu imediat la Palat. Am plecat la Cotroceni. Pe stradã vânzãtorii de ziare anunþau sosirea Prinþului Carol în Capitalã. Din toate casele alerga lumea s㒺i cumpere ziarul cu aºa senzaþionalã noutate. Când am ajuns la Sf. Elefterie, o mulþime de automobile se îndreptau spre Cotroceni. În timpul nopþii, dupã ce Prinþul Carol intrase în Palat, o gardã a vânãtorilor pãzise intrãrile ºi n’au lãsat sã intre decât anume persoane. M’am prezentat Prinþului Carol care se afla în apartamentul Prinþului Nicolae ºi care, cu toate cã nu dormise noaptea, era vioi ºi vesel. Mai erau acolo: Puiu Dumitrescu, Colonelul Manolescu, Comandorul Pãiº, Tãtãranu, ataºatul nostru militar la Paris, Nae Ionescu de la „Cuvântul“, Colonelul Gabriel Marinescu. Tocmai [se] anunþau personalitãþile politice în audienþã la Prinþul. Aci aflu peripeþiile cãlãtoriei. La 4 Iunie Prinþul Carol, care se afla la Coësme, primeºte o telegramã în momentul când se pregãtea sã ia micul dejun. Nu s’a mai atins de el. A luat imediat o valizã ºi a plecat în automobil împreunã cu Puiu Dumitrescu. Dna Lupescu a mai rãmas la Coësme vreo câteva zile ºi apoi ar fi plecat în Elveþia la Vitznau. Prinþul, ajuns la München, a plecat de acolo cu un avion Farman înspre þarã. Între Oradea Mare ºi Cluj, având o panã, a fost silit sã aterizeze în plin câmp. Dupã o punere la punct rapidã a aparatului a plecat ºi iarãºi a trebuit 327

sã se scoboare dupã un parcurs de vreo 50 de kilometri. La Cluj s’a aflat de asta ºi trei avioane au pornit în ajutor. Unul pilotat de Cãpitanul Opriº l’a descoperit ºi l’a adus la Cluj. Plecat de acolo la orele 8 ºi 30 seara a sosit la Bãneasa la orele 10 ºi 10 noaptea. De la Bãneasa Prinþul Carol însoþit de Maiorul Cantacuzino-Pãºcanu a pornit spre cãzãrmile regimentelor 9 ºi 12 de Vânãtori, aflãtoare la Platoul Cotroceni, ºi de aici s’a dus la Palatul Cotroceni unde a fost primit de Prinþul Nicolae. În cursul nopþii s’a prezentat la Palat Iuliu Maniu care a avut o lungã convorbire cu Prinþul Carol ºi cu Prinþul Nicolae, apoi au venit ºi Vaida-Voevod ºi Generalul Nicoleanu. La orele 6 dimineaþa a fost primit în audienþã Generalul Prezan ºi la orele 7 Dr. Lupu. În dimineaþa acestei zile de 7 Iunie apare ºi comunicatul guvernului cu urmãtorul text: „Principele Carol a sosit asearã în Capitalã cu avionul. A luat contact cu Prinþul Nicolae ºi Iuliu Maniu. Un Consiliu de Miniºtri se va întruni pentru a aviza.“ Dupã plecarea ultimei audienþe mã prezint Prinþului. Emoþionat, i-am urat bun venit. Mi-a întins mâna ºi mi-a spus: „Buhman, te iau în slujbã la mine!“ Rãspund: „Mulþumesc din inimã, Sire, pentru marea cinste ce’mi faceþi, dar Vã rog sã nu uitaþi cã sunt ºeful cancelariei Reginei Maria“. „Am sã aranjez eu aceastã chestiune cu Regina, dumneata rãmâi la mine.“ Am coborât la biuroul meu, adânc fericit ºi mândru de felul cu care Prinþul îmi anunþase aceastã hotãrâre destinatã a rãmâne un punct crucial în viaþa mea. Sosise acum ºi Generalul Atanasescu la Cotroceni, Mareºalul Curþii Reginei, cu care lucrasem pânã în acel minut. L’am informat de ordinul Prinþului ºi am fãcut-o cu mare satisfacþie, deoarece n’am putut suporta niciodatã felul Dumisale de a înþelege serviciul. S-a schimbat2 la faþã ºi mi-a rãspuns scurt: „N’ai sã pleci, eºti secretarul Reginei!“ I’am rãspuns calm ºi cuminte cã prin acest fel de a se pune chestiunea nu face decât [sã creeze] (creeazã) situaþii delicate. A înþeles ºi a consimþit sã plec. A trebuit sã recunoascã cã am muncit mult cu dsa [domnia sa] ºi ne-am despãrþit în mod civilizat. Sus, la Prinþul Carol, Nae Ionescu expunea celor de faþã cã Prinþul Carol trebuie sã fie declarat Rege, nu Regent, ºi s㒺i ia reºedinþa la Palatul din Calea Victoriei, nu la Cotroceni, unde e prea depãrtat de lume. Imediat s’a convocat Comitetul Central al Partidului Naþional-Liberal spre a asculta expunerea lui Vintilã Brãtianu ºi I. G. Duca care s’au declarat contra actului din noaptea de 6 Iunie pe care îl considerã drept o aventurã periculoasã. Vintilã Brãtianu spune: „Sfãtuiesc Partidul meu de a fi de o intransigenþã absolutã cãci la fine tot noi vom învinge!“ 328

De azi – dimineaþa e în permanenþã Consiliul de Miniºtri cu Mihai Popovici, Gr. Iunian, D. R. Ioaniþescu. Iuliu Maniu pãrãseºte ºedinþa în câteva rânduri ºi revine iarãºi. El nu admite pe Prinþul Carol decât ca Regent. Iorga, chemat la Cotroceni, n’a vrut sã vinã. Cere Prinþului Carol sã’i rãspundã mai întâi la douã întrebãri: Care va fi situaþia Regelui Mihai ºi care anume aceea a Prinþesei Elena. Întrucât priveºte declaraþia [lui] Maniu în Consiliul de Miniºtri de a nu admite pe Prinþul ca Rege ci numai ca Regent, aflu urmãtoarele: La convorbirile ce au avut loc anterior la Paris între Prinþul ºi fruntaºii þãrãniºti, s’ar fi cãzut de acord asupra urmãtoarelor puncte: Prinþul va primi a intra în Regenþã, se va înapoia în þarã la data anume fixatã de Maniu ºi singur, fãrã Dna Lupescu, ºi se va împãca cu Prinþesa Elena. Aºa cel puþin asigurã Maniu ºi unii prieteni ai sãi. Or, Prinþul a îndrãznit a se înapoia fãrã a aºtepta autorizaþia specialã a avocatului de la Blaj ºi odatã sosit la Bucureºti a ascultat de sfatul cuminte al lumii întregi ºi ºi-a revendicat drepturile sale legale la Tronul la care l’au silit sã renunþe intrigile oamenilor cunoscuþi. Dacã Maniu a crezut într’adevãr cã va putea întrebuinþa pe Prinþul ca pe o marionetã pentru scopurile sale politice, apoi înseamnã cã nu l’a cunoscut pe Prinþul îndestul sau cã dumneasa dispune de o inalteratã ºi neaºteptatã dozã de naivitate. De la aceastã neconformare a Prinþului faþã de obligaþiunile luate la Paris, de care pomenesc mai sus, a pornit toatã duºmãnia lui Iuliu Maniu împotriva Regelui Carol, duºmãnie care a pricinuit Regelui mult rãu ºi care va culmina, mai târziu, prin tovãrãºia încheiatã între Maniu ºi Generalul Antonescu în scopul exprimat deschis de a’l detrona pe Regele. Sâmbãtã dupã-amiazã I. Maniu, care a evitat totdeauna situaþiile cu rãspundere, prezintã demisia cabinetului sãu. Noul guvern se formeazã astfel: G. Mironescu, Prim Ministru – Mihai Popovici, la Interne – Mihalache, Domeniile – Pan Halippa, Comunicaþiile – Rãducanu, Finanþele – Lugoºianu, Instrucþia Public㠖 General Condeescu, Apãrarea Naþional㠖 Mirto, Industria – D. R. Ioaniþescu, Munca. Noul guvern a depus jurãmântul la orele 9 seara în faþa Regenþei. De când s-a aflat în oraº de sosirea Prinþului Carol, populaþiunea invadeazã centrul. În faþa Palatului din Calea Victoriei staþioneazã grupuri compacte. Unii se îndreaptã spre Cotroceni. Poliþia conlucreazã cu armata pentru asigurarea ordinei. Satisfacþie ºi bucurie se citeºte pe toate feþele. Circulaþia pe strãzi devine imposibilã. În faþa Palatului din Calea Victoriei 329

are loc dupã-amiazã manifestaþia Asociaþiei Ofiþerilor de Rezervã, seara, la 20 ºi 30, Societatea Studenþilor care pe urmã se îndreaptã spre Cotroceni. Tot într’acolo porneºte la orele 21 Grupul Demobilizaþilor. Cãpitanul Opriº este ovaþionat pe stradã. De dimineaþa pânã seara muzici militare cântã pe pieþele publice. În armatã ºi în toatã þara domneºte un entuziasm înflãcãrat. Astãzi dimineaþa a sosit ºi Prinþesa Elisabeta în Capitalã. 8 Iunie: Senatul ºi Camera au anulat actul dela 4 Ianuarie 1926. Se decide cã Moºtenitorul Tronului sã poarte titlul de „Mare Voevod de Alba Iulia“. Iorga a propus titlul de „Domn“. La orele 1 ºi 15 ºedinþa Camerei sub Preºedinþia lui Ciceo Pop, Grigore Iunian declarã legitimitatea succesiunei la Tron a Prinþului Carol. La orele 2 ºi 40 preºedintele Camerei anunþã cã Prinþul Carol a fost proclamat Rege cu 485 voturi, contra 1. La orele 2 ºi 30 Regimentul 6 Roºiori „Regina Maria“ soseºte la Palat ca Gardã de Onoare, apoi ºi Regimentul 2 Roºiori. Regele în uniformã de General de Aviaþie, însoþit de Prinþul Nicolae, pleacã spre camerã. De la Cotroceni pânã la camerã staþioneazã o imensitate de oameni. Toate edificiile sunt pavoazate ºi ornate cu covoare ºi flori. Pe scãrile Poºtei Centrale stã înghesuitã lumea ºi te miri cum mai poate respira. La trecerea Regelui se apleacã toate drapelele înaintea sa, muzica cântã. În trãsura deschisã Prinþul Nicolae ocupã locul din dreapta ºi Regele cel din stânga, pe strapontin Generalul Cihoski ºi Moruzi. La Camerã o companie de onoare din Regimentul 2 Vânãtori, cu muzicã, dã onorurile. Regele depune jurãmântul ºi þine o cuvântare. De la Camerã Regele porneºte la Parcul Carol ºi depune o coroanã pe mormântul soldatului necunoscut. Trupele depun jurãmântul de fidelitate cãtre Regele Carol. Regina Maria, care se aflã în strãinãtate, telegrafiazã Regelui felicitãri pentru suirea pe Tron! Mi-au rãmas ochii pe hârtia telegramei ºi am amuþit ... Ce sã mai spun ºi eu!... Partidul Liberal se grãbeºte, nevoie mare, de a se declara contra Regelui. Asta nu va impiedica cã, peste câteva zile numai, fruntaºii liberali sã se grupeze în jurul Regelui. În prima dimineaþã dupã sosirea sa în Capitalã, Regele a cerut sã-ºi vadã fiul. Cum Prinþesa Elena a refuzat a i-l trimite, astãzi la orele 6 Regele s’a dus la Palatul din ªoseaua Kiseleff ºi a avut o lungã întrevedere cu dânsa. Regele se dusese cu nãdejdea cã poate s’ar gãsi o modalitate oarecare dacã bineînþãles, întâlneºte bunãvoinþã, care sã permitã un aranjament mulþumitor, pentru ambele pãrþi în ceea ce priveºte copilul. Dar cum Prinþesa, care ea ceruse divorþul, s’a arãtat puþin dispusã spre o atitudine conciliatoare, 330

Regele s’a înapoiat foarte mâhnit. A doua zi a trimis pe Adjutantul de serviciu sã’l aducã la Palat pe Mihai pentru restul zilei. Era destul de fireascã dorinþa tatei de a’ºi vedea copilul de care fusese despãrþit timp de cinci ani. ªi de data asta Prinþesa a fãcut dificultãþi. Puiu Dumitrescu, care venise din Paris odatã cu Regele ºi fusese acuma numit Secretarul Particular al Suveranului, ceru acestuia sã’l însãrcineze pe el cu aceastã misiune. Când l’am vãzut plecând, roº la faþã, ºi cu buzele strânse, am înþeles cã sacrosanctul protocol al Palatului va avea de suportat oarecare leziuni. Ajuns la Palat, Dumitrescu nu cere sã fie introdus la Prinþesa ci comunicã scurt adjutantului de serviciu c’a venit sã conducã la Regele pe Marele Voevod. Adjutantul, nu mai þiu minte cine era în acea zi, informeazã pe Prinþesa ºi dânsa, foarte miratã de aºa procedeu neobiºnuit, apare în susul scãrii ºi întreabã ce înseamnã acest fel de a se prezenta. Dumitrescu, care nu se miºcase din loc nici un centimetru de la uºa intrãrii, pronunþã cât se poate de rãspicat: „Am ordinul M. S. Regelui sã aduc pe Marele Voevod la Palat ºi nu mã miºc de aici fãrã Alteþa Sa Regalã!“ De data asta a înþãles Prinþesa cã lucrurile nu mai stau pe vechiul tipic ºi s’a executat. Marele Voevod a sosit încântat la noi ºi Regele râdea cu poftã! Ministrul nostru la Paris, Diamandi, ºi Constantin Hiott, Ministrul Casei Regale, amândoi reprezentanþi ai Dinastiei Brãtianu la Palat, s’au simþit deodatã cam obosiþi ºi au demisionat! Apar noi numiri: Victor Cãdere, secretar general la Interne ca Director al Siguranþei Generale a Statului, Colonelul din Vânãtori, Gabriel Marinescu care a comandat trupele masate la Cotroceni în noaptea de 8 Iunie, Prefect de Poliþie al Capitalei. Adjutanþi Regali: Colonel Traian Grigorescu, fiul eroului General Eremia Grigorescu ºi Colonel Stoicescu din Aviaþie. Funcþiunea de Ministru al Casei Regale a fost desfiinþatã. Regele a plecat Duminicã seara la Curtea de Argeº, la mormântul pãrintelui sãu. Suveranul a conferit Reginei Maria ºi lui Iuliu Maniu Marele Colan al Ordinului „Regele Ferdinand“ iar dlor Ciceo Pop ºi G. Mironescu Marea Cruce a aceluiaºi Ordin. Subtilul I. Maniu care n’a vrut s㒺i ia rãspunderea de a prezida guvernul de întronare a Regelui Carol a primit însã cu mare satisfacþie de a forma un nou guvern în forma urmãtoare: I. Maniu, Preºedinte al Consiliului de Miniºtri, Vaida-Voevod, VicePreºedinte fãrã portofoliu, Mihai Popovici, Internele – General Cihoski, Apãrarea Naþional㠖 Virgil Madgearu, Finanþele – G. Mironescu, Externele 331

– Mihalache, Agriculturã ºi Domenii – Gr. Junian, Justiþia – D. R. Ioaniþescu, Munca ºi Sãnãtatea – Mihai Manoilescu, Industrie ºi Comerþ – Ed. Mirto, Comunicaþiile. „Monitorul Oficial“ apare cu decretul cã Prinþesa Elena este autorizatã a purta titlul de Maiestate! Generalul Constantin Ilasievici din Cavalerie, fostul Comandant al Regimentului de Escortã Regalã, a fost numit ªeful Casei Militare a Regelui ºi va împlini ºi funcþiunea de Mareºal al Curþii. Odatã cu Ilasievici a fost numit ºi Octav Ulea, ofiþer deblocat ºi în urmã avocat, ca ºef al cancelariei Mareºalatului. La sosirea Regelui în þarã, atitudinea Partidului Liberal ºi în special a Brãtienilor faþã de Suveran fiind exprimatã cu o claritate ce nu mai lãsa nici o îndoialã asupra imposibilitãþii unei conlucrãri folositoare între aceºti factori, câþiva din oamenii noºtri politici care ºtiau cã mulþi dintre fruntaºii liberali nu sunt de acord cu greaua situaþie ce se produsese, au emis ideea formãrii unui nou grup liberal sub conducerea lui Georges Brãtianu, fiul lui Ionel Brãtianu ºi al doamnei Maria Moruzi. Eu am motive puternice a crede cã paternitatea acestei idei aparþine în primul rând Regelui care dorea sã nu lase neîntrebuinþate elementele valoroase ale liberalilor. Oricum, spre finele lunii are loc o întrunire liberalã ºi acolo se declarã Georges Brãtianu ºef al Partidului Liberal. Vintilã Brãtianu refuzã a se retrage de la ºefia partidului. Prinþesa Ileana se înapoiazã în þarã prin Constanþa. Generalii Averescu ºi Prezan sunt numiþi Mareºali. 13/6: Soseºte Regina Maria. Pe peronul Gãrii de Nord toatã Familia Regalã. Regele este însoþit de Generalii Ilasievici, Atanasescu ºi Balif, Maestrul de Ceremonii Stârcea, Colonelii Manolescu, Fundãþeanu, Pãiº, Zwiedeneck, Mardare, Drosso. Sunt prezente doamnele Lahovari, Plagino ºi Adela Cantemir. Lume imensã la garã ºi pe strãzi. La descinderea din vagon Regina îmbrãþiºeazã pe Rege care apleacã capul pe pieptul mamei sale. Prinþul Nicolai zâmbeºte ºi întreabã pe Zwiedeneck care se afla lângã el: „Ei, ce zici Zwiedeneck?“ Îl aud pe acesta rãspunzând: „N’am cuvinte Alteþã!“ La pornirea spre oraº lumea aplaudã entuziastic. Sunt numiþi Adjutanþi Regali onorifici: Colonel Nicu Condiescu ºi Orãºanu. Ziarul „L’Information“ ce apare la Paris publicã ºtirea din Bucureºti cã Barbu ªtirbei îºi lichideazã bunurile ºi pleacã din þarã. Cu prilejul unei ºedinþe a Comitetului de Direcþie al Partidului Poporului, Generalul Averescu, care de obicei este foarte mãsurat ºi prudent 332

în declaraþiile sale, a fãcut câteva comunicãri din care una este extrem de interesantã, anume cã Regele Ferdinand a sucombat înainte de vreme din cauzã cã s’ar fi schimbat tratamentul stabilit de medicul curant! Consemnez aceastã informaþie fãrã a face comentarii. Poate cã viitorul va da la ivealã ºi altele pe care nu le ºtim astãzi. În altã ordine de idei istoriseºte cã întâlnindu-se anul trecut cu Vintilã Brãtianu la Bellinzona, i-a spus acestuia cã Prinþul Carol se va înapoia în þarã, fie cã vrea, fie cã nu vrea Dl. Vintilã Brãtianu ºi apoi a mai adãugat asigurarea fãcutã Prinþului cã Partidul Poporului nu’i va fi ostil! Evenimentele urmate confirmã în totul prezicerea de la Bellinzona. 21/6: Apare o nouã emisiune de timbre poºtale cu efigia Regelui Carol II. Regimentul 6 „Mihai Viteazul“ se transformã în Regiment de Gardã Regalã, iar Regimentul I de Vânãtori de Munte în Regiment de Escortã Regalã. 30/6: Astãzi se publicã concesiunea telefoanelor noastre cãtrã o societate americanã. Pãcat. Nu tãgãduiesc cã acest serviciu este înapoiat, cã trebuieºte neapãrat ºi de urgenþã modernizat ºi lipsurile complectate. Dacã suntem astãzi aici, se datoreºte faptului cã neîncetatele stãruinþi pe lângã toþi miniºtrii de Finanþe ce s-au precedat în ultimele decade ºi mai ales acelea fãcute pe lângã Vintilã Brãtianu de cãtre Directorii Generali ai PTT-ului spre a lãsa acestei administraþii veniturile realizate de ea în scopul refacerii telefoanelor au rãmas inoperante. Ba ceva mai mult, Ministrul de Finanþe Vintilã Brãtianu n’a lãsat în Bugetul PTT-ului nici mãcar sumele necesare pentru întreþinerea materialului existent, aºa cum era – bun, rãu – material care s’a prãpãdit [din cauza] lãudatei gospodãrii a susnumitului Ministru. S’au fãcut rapoarte studiate minuþios care au arãtat în mod indiscutabil marile beneficii ce statul avea sã dobândeascã de pe urmele unei asemenea investiþii fãcute cu capitalul nostru ºi nu se cere statului nimic decât putinþa de a se întrebuinþa veniturile ce depãºeau cheltuielele pe o scurtã perioadã. Directorul PTT-ului Marinescu, cumnat cu mine, vechi funcþionar cu experienþã ºi specialist în materie, a luptat desperat la Vintilã Brãtianu în acest scop, dar n’a reuºit. Rezultatul îl vedem. Serviciul telefonic ajunsese sã nu mai corespundã nevoilor ºi astfel acest important serviciu a fost dat pe mâna unei societãþi strãine care, fireºte, n’o face de dragul nostru ci pentru interesul ei propriu. Toate acestea le-am expus Regelui pe larg, înainte de aprobarea concesiunii ºi cu acest prilej n’am lipsit a-i atrage atenþia asupra importanþei ce o are pentru noi justa evaluare a întregului material preluat de americani. 333

Andronescu, Directorul General PTT, mi-a spus cã aceastã operaþie s’a efectuat în defavorul nostru ºi fãrã a se þine socotealã de obiecþiile sale. Dupã sfatul tuturora ºi mai ales al lui Nae Ionescu de a se stabili reºedinþa regalã la palatul din Calea Victoriei, lãsând pe acela de la Cotroceni, neîncãpãtor ºi departe de oraº, la dispoziþia Reginei Maria, Suveranul se instaleazã provizoriu în douã salonaºe de lângã biblioteca de la etaj ce dominã Calea Victoriei. Audienþele le primeºte în vechiul birou al Regilor Carol I ºi Ferdinand. Dupã câte mi s’au spus, Generalul Bicu Condeescu mã destinase pe mine la Mareºalat, dar dupã insistenþa secretarului particular al Regelui, Puiu Dumitrescu, am fost trecut la cancelaria acestuia ºi ne-am instalat birourile în fosta salã de concert a Reginei Elisabeta. Din aceastã zi sunt trecut în Casa Civilã Regalã. Se constatã numaidecât lipsa de comfort a vechiului palat, fosta casã Golescu de pe vremuri. A trebuit amenajate în grabã o camerã de dormit pentru Regele ºi o camerã de baie, vechile odãi nemaifiind bune la nimic. Dumitrescu n’are încã locuinþã ºi i s’a dat ºi lui o camerã în palat. Se sparg ziduri ºi se fac cârpeli costisitoare când singura soluþie rezonabilã ar fi sã se dãrâme întregul palat ºi refacerea lui dupã nevoile zilei de astãzi. Se fac ºi oarecare schimbãri în personal. Se elibereazã din serviciu Manu C., de la Cancelaria Mareºalatului ºi Popescu Apostol, care ambii nu fãceau pentru Palat. Regele, care avusese dese prilejuri ca sã poatã aprecia sentimentele de care se bucurã la multe persoane de la Curte, socoteºte cã sunt cam prea multe doamne de onoare la Cotroceni a cãror leafã îngreuiazã bugetul Casei ºi a cãror prezenþã nu este absolut necesarã sau indispensabilã ºi deci hotãrãºte oarecare reduceri. Opoziþia Cotroceniului se manifestã prompt. Doamnele de Onoare declarã cã fac serviciu fãrã leafã! În consecinþã, dumnealor nemaifiind persoane oficiale, li se retrag biletele permanente de liber parcurs pe cãile ferate ºi posturile lor telefonice urmeazã sã plãteascã taxa. Ceia ce nu este decât legal. Mi se spune cã Iuliu Maniu a cerut Colonelului-adjutant Manolescu sã’i confirme înscris cã în cursul unei convorbiri anterioare avute cu dânsul la Cotroceni, Maniu a declarat lui Manolescu cã este la curent cu apropiata înapoiere a Prinþului Carol în þarã. Pentru scopurile sale politice a þinut Iuliu Maniu sã aibã chitanþã la mânã ºi Colonelul n’a putut tãgãdui ºi i-a dat-o! Generalul Atanasescu, fost Maestrul Curþii Reginei Maria, a fost numit Comandant al Corpului IV de Armatã la Iaºi. Cadrele Partidului Liberal se raliazã Regelui. 334

General Balif este numit Preºedintele Consi[li]ului de Administraþie al Fundaþiei „Regele Ferdinand I“. 2 Iulie: Regele cu Prinþul Nicolae ºi însoþit de Ministrul Yugoslaviei Marincoviæ, asistã la depunerea jurãmântului ultimei promoþii a 800 ofiþeri din aviaþie, pe aerodromul de la Pipera. În fiecare zi sosesc din toate colþurile þãrii nenumãrate petiþii adresate noului Rege. Privesc îngrozit la mormanul ce se adunã ºi nimeni nu mã autorizeazã încã sã mã ocup de dânsele. De dimineaþa ºi pânã seara târziu nu fac decât rãspunsuri la telegramele de felicitãri exprimate Regelui. Sunt câteva mii ºi Regele cere sã rãspundem fiecãruia în parte. Le sortez pe categorii ºi iscãlesc când pe Regele când pe Secretar. Faþã de potopul petiþiilor s’a anunþat oficial publicul a amâna expedierea acestor cereri pentru la toamnã. Faimosul Director General al Cãilor Ferate „cu contract“, pe nu mai ºtiu câþi ani în viitor, Stan Vidrighin, este omul de încredere al lui Iuliu Maniu. Nici nu se putea altfel... Comandant al Pieþii este numit General Ionescu. Dinu Cesianu este trimis Ministru al Þãrii la Paris. Dobrescu este Primarul Capitalei. 9 Iulie: Vintilã Brãtianu se prezintã în audienþã la Regele. Drumul la Canossa! 19/7: Parastas la Curtea de Argeº pentru Regele Ferdinand în prezenþa întregei Familii Regale ºi a Guvernului. Luãm parte ºi noi, Casele Civile ºi Militare. 21/7: Regina Maria cu Prinþesa Ileana au plecat la Bled ºi de acolo în strãinãtate. Ieri, 20 Iulie, I. G. Duca a fost în audienþã la Regele. Acum câteva zile în urmã declarase cã nu’l recunoaºte ca Rege! 25/7: Suveranul viziteazã aeroportul de la Bãneasa. La 23 Iulie a fost în Italia un mare cutremur de pãmânt. La noi s’au adunat ºi trimis ajutoare bãneºti pentru cei în suferinþã. 1/8: Regele ia reºedinþa la Sinaia ocupând din nou vechiul Foiºor în care se nãscuse ºi în care a trãit dupã cãsãtoria sa pânã la plecarea în strãinãtate. Momentan împarte etajul de sus cu Prinþul Nicolae care urmeazã sã plece în curând din Sinaia. Birourile sunt la parter. Acela al Regelui în care primeºte audienþele, douã camere mai mici pentru serviciul secretariatului particular în care lucreazã Dumitrescu ºi cu mine ºi cancelaria de serviciu a adjutantului. Acesta ºi cu Dumitrescu au dormitoarele în Castel Peleº. Eu am drept locuinþã douã camere deasupra corpului de gardã cu splendidã vedere asupra Castelului. 335

Prinþesa Elena cu Marele Voevod s’au stabilit la Sinaia înaintea noastrã în apartamentele din Castelul Peleº. Regele, dorind sã stabileascã o oarecare apropiere de Prinþesa Elena, o invitã împreunã cu Marele Voevod aproape zilnic a lua ceaiul la Foiºor. Pe de altã parte Colonelul Manolescu îºi dã toate silinþele pentru a gãsi un teren de înþelegere care sã poatã permite ambilor soþi o conveþuire mãcar în formã dacã nu în sentiment. El cautã sã’i convingã cã e în propriul lor interes ºi al copilului. Aleargã toatã ziua de la unul la altul, dar nu reuºeºte. Rãnile sunt prea adânci ºi temperamentele prea îndãrãtnice. 13/8: Regele s’a dus la Vãleni de Munte unde se þin cursurile Universitãþii Populare N. Iorga. 15/8: Regele cu Prinþul Nicolae se duc la Constanþa unde au loc în fiecare an la aceastã datã serbãrile Marinei. 15/9: Suveranul ºi Prinþul Nicolae asistã la marele meeting de aviaþie la Bãneasa ºi iau dejunul acolo. 9/10: Iuliu Maniu prezintã Regelui demisiunea sa. Dezminte categoric c’ar exista vreo deosebire de vederi între Regele ºi dânsul. Comitetul de Direcþie al Partidului Þãrãnesc, plictisit de atâtea demisii ale ºefului, declarã necesitatea ca regimul sã continue cu actualul Parlament, având pe G. G. Mironescu ca Preºedinte al Consiliului de Miniºtri. Vaida-Voevod pleacã din guvern ºi va fi înlocuit prin I. Mihalache, iar în locul acestuia trece la Agriculturã Madgearu, care la rândul sãu face loc lui Mihail Manoilescu, Voicu Niþescu ia Comunicaþiile, Emil Haþieganu Munca ºi Sãnãtatea. ªi Pan Halippa pleacã din guvern. 16/10: Aniversarea Regelui. Vãd cã eu sunt primul care’l felicitã în camera sa. Te Deum la mânãstire. Casele Civile ºi Militare. Guvernul. Dejun cu noi toþii la Castel Peleº. Regele foarte vesel ºi prietenos. Seara ne cheamã la el ºi ne reþine la masã: Puiu Dumitrescu, Nicu Condiescu, Fundãþeanu. În timpul mesei soseºte în faþa Foiºorului retragerea cu torþe a Batalionului de Vânãtori, cu muzica în frunte. Am ieºit cu toþii în balcon. Fãclii, muzicã, urale, lume imensã, decorul munþilor ºi o noapte splendidã. Nu voi uita aceastã searã cu prima aniversare ca Rege a Domnitorului nostru. Cum nu voi uita nici mulþumirea sufleteascã de a putea privi viitorul cu încredere ºi liniºte! Am intrat în toamnã ºi spre marea mea mirare, nu s’aude nimic de doamna Lupescu. Constat cã Regele nu primeºte de la dânsa nici scrisori ºi nici telegrame, cãci toatã corespondenþa doar sub ochii mei trece. Mã interesez de dânsa la Dumitrescu ºi acesta îmi spune zâmbind cã ea se aflã la Paris, bine sãnãtoasã. 336

Trecuserã acuma aproape cinci luni de la înapoierea Regelui ºi mãrturisesc cã faþã de aceastã tãcere prelungitã, începuse sã prindã fiinþã în gândul meu nãdejdea cã poate, poate imperativul categoric al raþiunii ºi predominanþa intereselor Regelui vor fi impus ambilor nevoia unei separaþiuni fie ea mãcar temporarã. În acelaºi timp însã, anume amãnunte atrag atenþiunea mea. Foiºorul este o casã micã, vreo 5 sau 6 camere la parter ºi tot atâtea la etaj. Pe aºa un spaþiu redus orice vorbã ºi orice miºcare s’aude ºi se vede de toatã lumea din casã. A trebuit sã mã frapeze deci faptul cã Dumitrescu stã mai toatã ziua sus, în apartamentul Regelui, pe când acesta primea audienþe în biuroul sãu de la parter. Ce cãuta deci Dumitrescu în camera Regelui? Tot aºa de curioasã mi s’a pãrut cercetarea lui Dumitrescu pentru a afla cine aºezase posturile de santinele din dosul Foiºorului, care santinelã, spunea el supãrat, avea posibilitatea de a privi direct în ferestrele de la etaj. Faptul era adevãrat dar ºi inevitabil, deoarece nivelul terenului pe care s’a construit Castelul este cu vreo patru metri mai jos decât marginea pãdurii unde se aflã sentinela. Regele cunoaºte bine aceastã situaþie care existã de când existã ºi Castelul ºi nu s’a gândit niciodatã sã protesteze. Curios însã cã lui Dumitrescu nu’i plãcea acest lucru! ªi pe urmã mi-a fost dat s’aud ºi urmãtoarea discuþie dintre Secretar ºi ºeful bucãtar Strassmann: „Eu nu’nþãleg“, zice Dumitrescu, „de ce în ultimul timp Dta ai urcat cheltuielele pentru masa Regelui. Nu cumva ai vrea sã’mi spui cã aºa, deodatã, Regele a început sã mãnânce mai mult ca ’nainte?“ „Nu domnule secretar“, rãspunde Strassmann timid ºi domol, „dar în fiecare noapte pe la 11 sau 12 mai servesc o masã sus ºi, de, asta cum sã nu coste?“ Dumitrescu, revoltat: „Unde masã, care masã, cum îþi permiþi sã’mi spui cã se mai aduce o masã, ce masã e aia ce trimiþi dta? Las’ c’am sã’ncep eu sã te controlez pe dta etc, etc...“ Era firesc deci sã caut a’mi explica aceste ciudãþenii. ªi explicaþia a venit repede pentru cã era foarte simplã. Sosise doamna Lupescu din Paris ºi sta ascunsã la Foiºor încã de la finele lunii August. Pentru motive lesne de înþeles Regele n’a vrut sã se ºtie cã doamna ºi sosise în þarã. Secretul a fost pãzit cu sfinþenie la noi ºi am admirat discreþia personalului casei care n’a suflat o vorbã. E adevãrat însã cã ºi dna Lupescu nu s’a arãtat o clipã ºi n’a fãcut un pas din camera ei. 337

Dupã înapoierea noastrã la Bucureºti, pe la mijlocul lui Noembrie, prezenþa doamnei în una din camerile Palatului Regal din Calea Victoriei a fost tãinuitã cu aceeaºi stricteþã ºi cu aceeaºi rãbdare ºi prudenþã din partea dânsei. Toatã aceastã discreþie pentru care s’a cheltuit atâta voinþã ºi tenacitate n’a folosit la mare lucru cãci multe personaje politice au ºtiut de prezenþa doamnei la palat, chiar de la sosirea ei în Sinaia. Aceasta mi-a confirmat-o Grigore Filipescu care auzise ºtirea de la Iuliu Maniu! 21/10: Regele ºi Regina Maria pleacã la Cluj pentru a lua parte la a 10-a aniversare a înfiinþãrii Universitãþii de acolo. Regele a rostit o cuvântare iar Regina Maria a fost numit㠄Doctor Honoris Causa“. Pe urmã s’a oferit un copios dejun câmpenesc în Grãdina Botanicã Regelui ºi Reginei, guvernului ºi înaltelor autoritãþi Clujene. A doua zi s’a vizitat Muzeul arheologic ºi etnografic. Ne-am bucurat de o vreme admirabilã ºi mi-a pãrut bine sã pot cunoaºte acest frumos oraº. Regina Iugoslaviei a petrecut vreo zece zile în þarã ºi a plecat de la noi la 23 Octombrie. 30/10: Regina Maria împlinind 55 ani, Regele s’a dus la Balcic s’o felicite împreunã cu Prinþul Nicolae care de acolo pleacã în Anglia. Cu prilejul onorurilor fãcute Reginei Maria la Cluj precum ºi a vizitei Regelui la Balcic, nu m’am putut opri de a constata, ºi cu aceastã ocazie, cã n’am auzit o singurã datã vr’un cuvânt de criticã din gura Regelui pentru mama sa, ºi doar e în amintirea noastrã a tuturora grelele vorbe ce a pronunþat despre fiul ei. El n’a arãtat niciodatã adânca amãrãciune ce dormea în sufletul sãu pentru toatã campania de urã ºi calomnie la care a luat parte ºi ea cu concursul propagandei iscusite a Brãtienilor. Eu trebue sã recunosc marea calitate a Regelui de a nu fi vindicativ. Nu uita, dar nu se rãzbuna. Am þinut înadins sã fac aceastã remarcã ºi în faþa Colonelului Eugen Zwiedeneck, adjutantul ºi omul de încredere al Reginei Maria, plasat lângã mine la dejunul câmpenesc de la Cluj. 8/11: La Peleº dejunul cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul“. Mareºalul Prezan a þinut o cuvântare. 10/11: Colonel Zwiedeneck a fost numit de Regele Maestrul Curþii Reginei Maria. 13/11: Regele pleacã la Caransebeº pentru a fi prezent la serbãrile Societãþii Culturale „Astra“. 15/11: Luãm reºedinþã la Bucureºti. Regele deschide sesiunea parlamentarã. 338

9/12: Cu ocazia depunerii proiectului de lege propus de Ministrul de Finanþe pentru reducerea lefurilor funcþionarilor, Suveranul cere guvernului de a reduce ºi listele civile pentru el ºi membrii Familiei Regale. 15/12: Se suspendã audienþele la Suveran pentru scurt timp. Au început viscole în toatã þara. Eu lucrez la listele de ajutoare acordate de Regele pentru Sãrbãtorile Crãciunului. 22/12: Regele este invitat la conferinþa grâului ce se deschide astãzi la Academia de Comerþ. 23/12: Pom de Crãciun la Cercul Militar la care iau parte Regele ºi Marele Voevod Mihai. Soseºte vestea despre moartea subitã a lui Vintilã Brãtianu. Se dusese pentru câteva zile la proprietatea sa Mihãieºti din Râm. Vâlcea, unde se retrãgea de obicei când simþea nevoia de odihnã. Dupã ce a dejunat cam pe la orele trei administratorul moºiei având sã’i vorbeascã, l’a cãutat în parc unde ºtia cã se plimbã. L’a gãsit cãzut la pãmânt pe marginea unui ºanþ ºi mai dãdea încã slabe semne de viaþã. Medicul chemat n’a mai putut face nimic decât sã constate decesul provenit dintr’o congestie cerebralã. Defunctul suferea de o prea mare tensiune arterialã. Vintilã Brãtianu a fost un mare muncitor ºi un om cinstit dar stãpânit prea mult de spiritul de sectarism; le-a vãzut pe toate numai prin prizma interesului îngust de partid. Ca Ministru de Finanþe a patronat un regim de economii pe care þara l’a plãtit ulterior foarte scump. Ca ºi fratele sãu, un adversar neîmpãcat al Regelui ºi din pãcate un adversar lipsit de loialitate. 24/12: Tradiþionalul pom de Crãciun de astã datã la palatul regal din Calea Victoriei. Din Familia Regalã nu erau decât Regele ºi Prinþesa Elisabeta. Dupã cererea ei, nu’i zicem „Regina Greciei“ ci numai „Prinþesa Elisabeta“. Regele are câte un dar pentru fiecare dar cum acuma ajunsesem sã fim cam mulþi ºi cadourile au devenit mai modeste. Regele este econom. De Crãciun plecãm cu Regele la Sinaia ºi rãmânem acolo pânã prin mijlocul lui Ianuarie. 28/12: I. G. Duca este proclamat ºef al Partidului Liberal. La înapoierea Regelui în þarã Duca iscãlise proclamarea împotriva revenirii Regelui în þarã. Proclamaþia era o imensã greºealã ºi o nenorocire pentru Þarã. Cu ocazia unei asemenea declaraþii scrisã de mâna proprie a lui Duca, hârtia a fost gãsitã de cãtre un ziarist în coºul de hârtii al lui Duca din strada Cometa ºi prezentatã Regelui! 339

ªi eu am vãzut-o. Acuma însã constat cã Duca a înþeles comândul realitãþilor ºi cautã contactul mai strâns cu Suveranul. Cere audienþe ºi vine la dejun la Palatul Regal însoþit de doamna Duca. În tot cursul acestui an Regina Maria ºi Prinþesa Ileana au avut reºedinþa la Cotroceni, au fãcut însã dese vizite la Balcic, Constanþa, Sinaia, în Iugoslavia ºi în strãinãtate. Regele are toate atenþiunile ºi este extrem de prevenitor ºi amabil cu dânsele, totuºi, n’a lipsit a face pe Regina sã înþeleagã cã politica se conduce numai de cãtre Suveran ºi amestecul unei a doua persoane în treburile þãrii nu este doritã. Trãind în imediata apropiere a Regelui, am putut constata în multe împrejurãri, mentalitatea sa democraticã. Anii petrecuþi în strãinãtate, contactul strâns ºi de toate zilele cu viaþa realã ºi mai ales acela cu oamenii din toate pãturile sociale l’au apropiat de cei mici ºi vãd cã înþelege pãsurile ºi nevoile ce frãmântã atâta omenire. Eu pun mari nãdejdi în el. Dupã invitaþia guvernului francez, Regina Maria va vizita la finele lui Ianuarie viitor Algeria, Marocul ºi Tunisul. Dupã multe incidente dezagreabile între Regele ºi Prinþesa Elena, incidente care ar fi putut fi evitate cu siguranþã dacã ea ar fi dovedit ceva mai multã cuminþenie, Prinþesa a plecat în strãinãtate la începutul toamnei, întãi la Londra ºi pe urmã la Florenþa. S’a convenit între ambele pãrþi cã Marele Voevod sã fie trimis de douã ori pe an în strãinãtate, câte o lunã de zile, pentru a’ºi vedea mama. Marele Voevod a rãmas lângã Regele care gãseºte cã copilul este complect lipsit de vlagã ºi vitalitate, timorat ºi intimidat de severitatea bãtrânei guvernante Miss St. John care l’a crescut aºa cum s’a priceput. Regele, în dorinþa sa de a’l mai înviora ºi de a’i procura o atmosferã mai prielnicã dezvoltãrii sale, a decis sã’l scuteascã un an întreg de orice program de studiu mai serios, cu excepþia cursului elementar predat de guvernorul sãu Colonelul Traian Grigorescu, ºi mai hotãrãºte de a’i permite în acelaºi timp o tovãrãºie de copii, bãieþi ºi fete, de vârsta sa. Mihai vine toate zilele prin cancelaria noastrã, mai fumeazã câte o þigaretã pe ascuns, când se poate. Gãseºte cã cel mai nimerit este biuroul meu american dar nu se gândeºte cã’l trãdeazã fumul care iese! Într’o zi s’a amuzat sã mã deseneze cum lucrez la maºina de scris. Am pãstrat ca amintire acest cap d’operã artistic! Copilul e drãguþ ºi blând. Astãzi rãsunã tot palatul de glasul vesel ºi râsul copiilor care se joacã de-a „v-aþi ascunselea“ prin sãlile ºi odãile unde altãdatã nu se vedeau decât 340

figuri grave ºi nu se vorbea decât în ºoaptã. Constat cã Regele iubeºte mult copiii. Dupã ce ne-am înapoiat din Sinaia, pe la mijlocul lui Ianuarie, Regele a descoperit pe undeva la palatul din ªoseaua Kiseleff, un depozit întreg de lãzi cu jucãrii pe care le trimisese Regele lui Mihai pe când era încã la Paris, în cursul anilor, ºi pe care mama le-a dosit ºi nu le-a dat niciodatã copilului. Noi am acoperit întregul parchet al sãlii de dans din Palat cu conþinutul unei lãzi cuprizând o staþie de cale feratã, cu ºine, macarale, depozite, felinare, semnale, vagoane, locomotive etc. Am chemat un mecanic care a lucrat vreo trei zile pentru a pune în miºcare aceastã instalaþie. Mã uitam la ea ºi mã gândeam cât trebuie sã fi cheltuit tatãl pentru a face o bucurie bãiatului ºi ce inimã poate avea o mamã care refuzã de a procura bãiatului o asemenea plãcere.

În cealaltã variantã de manuscris « s-a fãcut roº la faþã ... „eºti în slujba Reginei“ I-am rãspuns ... fel de a soluþiona chestiunea ... ». (n.red.) 1

341

1931 Colonelul Tãtãranu/ Prinþul Takamatsu/ Moartea Generalului Berthelot/ Regele viziteazã Capitala/ Dl ºi Dna Duca la dejun la Regele/ Gruparea Georges Brãtianu/ Dejunurile cu Regele/ Criza Ministerialã/ Plecarea mea la Londra/ Regele la Timiºoara/ Logodna Prinþesei Ileana/ Colonelul Dumitrescu/ Aniversarea Restauraþiei/ Dejun intim la Regele/ Arhiducele Anton de Habsburg/ Ordinul „Pentru Merit“/ A. C. Cuza/ Prinþesa Elena/ Uniformele Casei Civile Regale/ Programul cãsãtoriei Prinþesei Ileana/ Vizita Mareºalului Pi³sudski/ Aniversarea Regelui/ Principele de Suedia/ Intârzieri la plata lefurilor ºi pensiilor. Nunta Principesei Ileana

342

Pentru slujba religioasã de la Patriarhie în ziua de Anul Nou ºi pentru ceremonia Bobotezei, Regele cu Marele Voevod vine în Capitalã. În dupã-amiaza zilei de 6 Ianuarie ambii sunt invitaþi la pomul de Crãciun al Regimentului 4 Roºiori. Seara se înapoiazã la Sinaia. Pitulescu este reintegrat ca Director la Poºtã ºi Telegraf, deocamdatã ca consilier tehnic la Ministerul de Comunicaþii. Nici de data asta n’are sã facã vreo treabã cum n’a fãcut nici înainte. Element neliniºtit, nedisciplinat, care nu face decât sã speculeze pentru persoana sa o popularitate artificialã. În urmã va fi silit sã cedeze locul lui Plautiu Andronescu. Ataºatul nostru militar la Paris, Colonelul Tãtãranu, este rechemat în þarã ºi mutat la Regimentul 10 Putna. O adevãratã cãdere în dizgraþie. Mi se spune cã este un ofiþer meritos ºi cã înlocuirea sa la Paris s’ar datora unor neînþãlegeri petrecute între Dna Lupescu ºi dânsul. Vãd cã Puiu Dumitrescu ºi amicul sãu Gatoski sunt foarte înverºunaþi împotriva Colonelului dar amãnuntele incidentului nu le-am putut afla exact. Unii, care se cred bine informaþi, susþin cã Tãtãranu ar fi încercat de a exercita anume influenþe asupra Dnei Lupescu pe când aceasta se afla încã la Paris. 19/1: Regele reia reºedinþã în Capitalã. Înainte de a pleca din Sinaia a reluat tradiþia de pe timpul Regelui Carol [I] ºi a invitat la dejun pe comandantul ºi ofiþerii batalionului de Vânãtori atunci când se înapoiazã în Capitalã. 20/1: Pe tot cuprinsul þãrii mari viscole ºi ger. S’a dezlãnþuit un adevãrat uragan la Constanþa ºi pe toatã Marea Neagrã. 23/1: Soseºte în Bucureºti Prinþul Takamatsu, fratele Împãratului Japoniei, cu soþia sa. Mare dineu la Palatul Cotroceni. 29/1: Din Paris vine ºtirea despre încetarea din viaþã a Generalului Berthelot, bunul ºi sincerul nostru prieten din zilele triste ale rãzboiului. Regele exprimã telegrafic Dlui Doumergue, Preºedintele Republicii Franceze, condoleanþele sale ºi ale Þãrii ºi’l însãrcineazã pe Dinu Cesianu de la Paris de a’l reprezenta la înmormântare. 10/2: Viscole neobiºnuit de puternice bântuie în toatã þara, dar mai ales în Dobrogea. Vâlcovul este izolat ºi la Constanþa ger mare. 343

Regina Iugoslaviei este de câteva zile în vizitã la noi ºi s’a îmbolnãvit de pojar. Îngrijeºte de ea Drul Mamulea. 18/2: Astãzi la orele 3 dupã-amiazã Regele însoþit de Puiu Dumitrescu ºi de Colonelul Adjutant Stoicescu a fãcut o inspecþie inopinatã prin Capitalã. Întâi a intrat în localul comisariatului de poliþie No 17 din Bulevardul Pake, apoi la Percepþia fiscalã tot din acel Bulevard ºi la circumscripþia medicalã din strada Horei. Strãbate în urmã Calea Moºilor, strada Carol, intrã în halele centrale, trece prin Bulevardul Maria, ªoseaua Mãgurele, Calea Rahovei. S’a oprit în mijlocul populaþiei ºi a stat de vorbã cu oamenii, a intrat prin case ca sã vadã cum locuiesc. La o brutãrie a gustat pâinea ºi a împãrþit ajutoare bãneºti la mulþi sãraci. Întâlnind în drum un biet om care cumpãrase o gloabã pe preþul de 2000 lei, Regele a scos banii din buzunar ºi i’a dat omului. Reîntorcându-se la Palat a anunþat cã va vizita instituþiile publice ºi cartierele sãrace. A fãcut mare impresie asupra întregii populaþii a Capitalei aceastã neaºteptatã ºi puþin obiºnuitã vizitã a Suveranului. Dupã plecarea celebrului Stan Vidrighin, a fost numit Director la Cãile Ferate Generalul Ionescu care mai fusese odatã însãrcinat cu aceastã funcþiune ºi o împlinise cu mult succes. 2/3: I. G. Duca cu doamna sunt invitaþi la dejun de Regele. Îmi închipui cã amândoi îºi dau seama de ironia acestei situaþii. 4/3: Iar mare viscol ºi ger. La începutul acestei luni Regele inaugureazã o serie de dejunuri la care cheamã pe rând: Generalii din oºtire, ºefii misiunilor diplomatice, rectorii universitãþilor, decanii facultãþilor. 14/3: Regele face o lungã vizitã acasã la Louis Basset, fostul secretar particular al Regilor Carol [I] ºi Ferdinand, greu bolnav de câtva timp. Guvernatorul Bãncii Naþionale, Burileanu, a fost revocat ºi în locul sãu a fost numit Angelescu, þãrãnist. 26/3: În Piaþa Victoriei a avut loc astãzi depunerea jurãmântului noului contingent de recruþi. Regele a þinut o cuvântare. Gruparea Georges Brãtianu se aflã în plinã destrãmare. ªtiam de speranþele ºi aºteptãrile nutrite de Suveran pentru o conlucrare cu dânsul, precum eram la curent cu propunerile ce i le fãcuse Regele prin Dumitrescu. Toate situaþiile ºi ministerele ce i’au fost oferite nu l’au putut satisface nici una. Dumitrescu se înapoia amãrât ºi revoltat de la toate convorbirile avute cu el. Odatã, descurajat ºi plictisit, Dumitrescu mi-a exprimat convingerea 344

cã în dosul tuturor reticenþelor fãcute de Georges Brãtianu se gãseºte influenþa nevestei sale, prea ambiþioasã sau prea puþin priceputã în chestiuni politice ºi Dumitrescu adaugã: „În casa ãstuia cântã gãina, nu cocoºul!“ În Vinerea ºi Sâmbãta Paºtelor mergem cu Regele la Mitropolie. Dupã slujba din noaptea Învierii ne înapoiem la Palat unde ni se servesc ouã roºii, cozonac, pascã ºi un pahar cu vin. Vine ºi Primul Ministru, câþiva generali din garnizoanã, prefectul Poliþiei Gabriel Marinescu, Casele Civile ºi Militare Regale. A doua zi, Regele cu Marele Voevod se duc la Sinaia pentru câteva zile. În urma dorinþei speciale a Suveranului, Direcþia Generalã a Poºtelor ºi Telegrafelor a comandat la Londra a emisiune nouã de timbre poºtale cu efigia Regelui înconjuratã de o coroanã de spini. Proiectele au fost lucrate la noi ºi eu am încercat a convinge pe Regele de a suprima coroana de spini dar n’am reuºit. La finele lui Aprilie Direcþia Generalã m’a însãrcinat a pleca la Londra pentru a face recepþia comandei. Ajuns acolo am fãcut apel la Legaþia noastrã ºi însoþit de un secretar de legaþie am fãcut recepþia timbrelor pe care le-am trimis direct la Bucureºti cu Orient-Expresul, eu având comisioane de efectuat la Paris pentru Casa Regalã. 15/2: Crizã ministerialã. Regele face apel la ºefii partidelor politice invitându-i de a participa la guvernul nou ce se va forma. De atâþia ani de când sunt la Palat am auzit atâtea ºi atâtea apeluri ale foºtilor Suverani cãtre partidele politice pentru o conlucrare temporarã impusã de împrejurãri, încercãri rãmase totdeauna fãrã rezultat, încât acuma nu vãd cum ar putea reuºi de astãdatã tânãrul nostru Rege sã împace toate interesele ºi ambiiþile personale ale oamenilor politici de la noi. Se vede cã Regele mai are iluzii în domeniul politic1. 16 Aprilie: Regele convoacã în sala tronului2 Palatului pe toþi ºefii partidelor. Într-o lungã cuvântare aminteºte nevoia pentru formarea unei uniuni naþionale. Iau parte N. Titulescu, Duca, Iorga, Generalul Averescu, Dr. Lupu ºi Iuliu Maniu. Dupã douã zile se alcãtuieºte noul guvern astfel: N. Iorga, Preºedinte de Consiliu, Ministru interimar la Interne, Instrucþiune Publicã ºi Culte, C. Argetoianu, Ministru de Finanþe, Dr. I. Cantacuzino, Prevederi sociale, Mihail Manoilescu, Industrie ºi Comerþ, General ªtefãnescuAmza Apãrarea Naþionalã, C. Hamangiu Justiþia, G. Ionescu-Sineºti, Agriculturã ºi Domenii, Inginer Vâlcovici, Lucrãri Publice ºi Comunicaþii; s’au rezervat Internele lui I. Cãmãrãºescu ºi lui Dim. Ghica Externele. 345

22/4: Regele conferã Ordinul „Ferdinand I“ în gradul de Comandor lui I. Stârcea, Maestrul de ceremonii al Curþii ºi lui Anton Mocsony, Maestrul de Vânãtoare. 2/5: Regele pleacã la Timiºoara însoþit de întregul guvern. Dimineaþa asistã la exerciþiile [de cavalerie ale] garnizoanei. Seara reprezentaþii de galã. A doua zi mare concurs hipic apoi dejun oficial la municipalitate. O telegramã din Freiburg in Breisgau din partea Prinþului Frederic de Hohenzollern anunþã pe Regele despre logodna Prinþesei Ileana cu A.S.I. Arhiducele Anton de Habsburg, al 7ea fiu al Arhiducelui Leopold Salvator ºi al Prinþesei Blanche de Castille de Bourbon. 8/5: Regele ºi Principele Nicolae asistã la a 75ea aniversare a înfiinþãrii ªcoalei Politehnice care serbeazã în acelaºi timp ºi 50 ani de la reorganizarea ºcoalei. Regele a þinut o cuvântare. Colonelul Dumitrescu, tatãl lui Puiu Dumitrescu, a fost înaintat General al Jandarmeriei, funcþiune ocupatã pânã acuma de Generalul Eracle Nicoleanu, care trece în alt post. Aceastã avansare, consideratã în armatã ca o nesocotire a drepturilor altor ofiþeri mai vechi ºi mai meritoºi, a fost atribuitã influenþei Secretarului Particular al Regelui ºi a produs mari ºi drepte nemulþumiri. 10 Mai s’a serbat anul acesta cu deosebit ceremonial ºi cu mari manifestaþii de simpatie pentru Suveran. 28/5: Regele, Prinþul Nicolae ºi cu Marele Voevod se duc la Constanþa pentru serbãrile Marinei. În suitã: General Ilasievici, General Balif ºi Colonelii Condiescu, Grigorescu ºi Fundãþianu. 7/6: Regele prezideazã la Ateneu Congresul Federaþiei Internaþionale a Aeronauticii. 8/6: Aniversarea Restauraþiei. Te Deum la Mitropolie. Guvernul prezintã Regelui felicitãri. Mari manifestaþii de simpatie în faþa Palatului Regal. Regele a vorbit foarte frumos ºi foarte potrivit. Seara iluminaþii în oraº. Lume imensã pe strãzi. Muzici militare cântã în pieþe. Vãd întâia datã pe Cãpitanul de Marinã Teodoru, inginer ºi cumnat al lui Puiu Dumitrescu; este fiul unui fost coleg al meu din timpul tinereþii de la Iaºi. Tot pentru prima datã vãd la Palat pe Gatoski care, mi se spune, ar fi fost la Paris printre intimii Prinþului Carol ºi ai Dnei Lupescu. 9/6: Dejun intim cu Regele ºi Marele Voevod. Iau parte: General Ilasievici, Colonelul din Cavalerie N. Drosso, care împlineºte funcþiunea de Director al Reºedinþelor Regale, Dr. Mamulea, Eugen Buhman, N. 346

Condiescu, N. Pavelescu de la Cãile Ferate, Maior Mardare, Octav Ulea, Dr. Gotcu ataºat la Curtea Regalã, Maior Mãnoiu, invalid, fost aviator utilizat acuma în biblioteca Palatului, ºi Cãpitan Ilie Radu de la Garda Palatului. 10/6: Soseºte în Capitalã Regina Maria cu Prinþesa Ileana, însoþite de Marea Ducesã Kiril. Arhiducele Anton de Habsburg soseºte cu avionul condus de el. Cu prilejul aniversãrii Restauraþiei, Regele a înfiinþat o nouã decoraþiune intitulat㠄Pentru Merit“, care nu se decernã decât personal de Suveran. Are forma unei cruci în email alb, asemãnãtoare „Legiunii de Onoare“, pe mijlocul cãreia figureazã o coroanã de spini. Panglica este de culoare verde cu dungi negre. Brevetul acestei distincþiuni se prezintã sub forma unei elegante broºuri ºi este complectat în întreg de mâna Regelui. Au fost onoraþi pe ziua de 10 Iunie 1931 cu aceastã mãgulitoare decoraþie: Mare Cruce: Prinþul Nicolae ºi N. Iorga. Comandori: Dr. I. Cantacuzino, profesorii Pompei ºi Racoviþã, Puiu Dumitrescu, M. Sadoveanu, Octavian Goga. Cavaleri: Colonel N. Condiescu, Colonel Grigorescu, Colonel Stoicescu, Colonel Gabriel Marinescu, Buhman Eugen, N. Pavelescu, Lt. Colonel Orãºanu, Giosanu, Ionescu-Munte, Dahinten, Cãpitan Opriº. 20/6: A. C. Cuza este decorat de Regele cu Marea Cruce a Ordinului „Coroanei României“. Aceastã decorare se datoreºte faptului cã A. C. Cuza începuse a prinde pondere politicã cu acþiunile partidului naþional român ºi Regele a prevãzut posibilitatea unei conlucrãri cu dânsul. 21/6: Regele, Prinþul Nicolae ºi Marele Voevod pleacã la Arad pentru a 75ea aniversare a Regimentului 9 Roºiori ºi pe urmã pentru o zi la Balcic, la Regina Maria. 28/6: Regele, Prinþul Nicolae ºi Marele Voevod au fost invitaþi a petrece seara la cazinoul Regimentului de Escortã Regalã comandat de Colonel Sãnãtescu. 2/7: La Cotroceni depune jurãmântul noua promoþie de ofiþeri în prezenþa Suveranului. Mareºalul Palatului anunþã cã Prinþesa Elena, care se înapoiase de mai multã vreme în þarã, pleacã în strãinãtate pentru a urma o curã ºi pentru a’ºi vizita familia ºi se va întoarce în þarã la toamnã. Dupã toatã atmosfera de aici, eu unul nu vãd deloc înapoierea anunþatã. Nu mai rãmâne nici o îndoialã cã înþelegerea între ambii ar fi fost soluþiunea cea mai nimeritã pentru ei, pentru copil, pentru prestigiul Dinastiei ºi pentru interesele þãrii. 347

Noi care am trãit în apropierea lor, zi de zi, ºtiam cã Prinþul era îndrãgostit de-a binelea de tânãra ºi atrãgãtoarea sa soþie. O dovedesc ºi scrisorile Prinþului din acea epocã, adresate prietenului sãu din copilãrie, Colonelul C. F., în care declarã cã este, în sfârºit, fericit. Mãrturisesc cã nu înþeleg procesul rapid al disoluþiei acestui menaj care începuse a se arãta atât de frumos ºi promiþãtor de duratã. Se poate cã a contribuit ºi faptul cã i s’a interzis Prinþesei a mai rãmâne însãrcinatã ºi cã în cãutarea satisfacerei unei anumite necesitãþi fiziologice, soþul s’a întâmplat sã nimereascã o femeie care a avut darul ºi poate ºi experienþa de a’l reþine. Natural, romanþa amoroasã a Prinþului cu Duduia Lupescu a înãsprit complect relaþiile dintre cei doi soþi. S’au nãscut certuri ºi discuþii. Aºa de pildã, Prinþesa aflând cã dânsul pleacã adeseori dupã masa de searã, i’a luat cheia camerei de dormit ºi Prinþul, ca sã se poatã întâlni cu Duduia, sãrea noaptea din balconul Foiºorului, ceea ce nu era nici aºa de uºor de fãcut ºi nici lipsit de pericol, ºi nu se înapoia decât în zorii zilei. Dacã Prinþesa ar fi avut mai multã stãpânire de sine ºi dacã ar fi fost mai iniþiatã în toate realitãþile triste ale vieþii omeneºti ºi ar fi avut tãria sã ignoreze cu desãvârºire excursiile extraconjugale ale soþului ei, aºa cum au fãcut ºi fac atâtea alte femei ºi cum se întâmplã toate zilele în atâtea menajuri, poate cã lucrurile n’ar fi luat întorsãtura gravã de mai târziu. Eu ºtiu cã la înapoiarea Prinþului în 1930 au fost mai multe persoane care au încercat sã realizeze o împãcare între ambii soþi ºi uneia din ele, Colonelului A. Manolescu, Prinþul a mãrturisit cã împãcarea este dificilã din cauzã c㠄Prinþesa este rea ºi rãsbunãtoare!“ Se ºtie, deasemenea, cã Prinþesa Elena a avut incidente violente ºi cu Prinþesa Elisabeta în ultimul timp. În cercurile de la Palat se ºopteºte cã în urma unei asemenea certe mai grave, Prinþesa Elena ar fi fost pãlmuitã de Prinþesa Elisabeta. Svonul mi s’a repetat ºi de cãtre persoane strãine de Curte. Eu nu’i pot garanta autenticitatea, dar, date fiind împrejurãrile de la noi, nu’i exclud posibilitatea. 18/7: În þarã cãlduri tropicale. În Capitalã avem 30 gr. la umbrã iar la Turnu Severin 40. Din ordinul Regelui toatã Casa Civilã Regalã va purta uniformã. Pentru mare þinutã: Frac diplomatic albastru închis cu broderii în fir aurit la guler, piept ºi manºeta mânecii, pantaloni cenuºii deschis cu lampas3 aurit, bicorn4, spadã, pantofi de lac. Micã þinutã: frac albastru închis cu nasturi auriþi 348

purtând cifra regalã, epoleþi, pantalonii la fel cu fracul, pantofi, chipiu. Pentru varã uniformã albã cu chipiu la fel. Haina e elegantã dar costisitoare. Cea de mare þinutã m’a costat cam 150,000 lei. Chestiunea aceasta a uniformelor de la Palat îºi gãseºte explicaþia în dorinþa Suveranului de a da prestigiu ºi strãlucire noii sale domnii, tot aºa precum ºi introducerea noilor uniforme în armatã imediat dupã Restauraþie se justificã prin faptul cã Regele observase cã generaþiile tinere începuserã sã ocoleascã calea spre cariera militãreascã ºi a sperat cã prin uniforme mai elegante, mai practice ºi mai potrivite cu simþãmântul estetic modern s-ar putea da un nou impuls dragostei pentru armatã. Regele a fost criticat pe nedrept de unii cã aceastã inovaþie ar pune la contribuþie prea mare capacitatea de platã a ofiþerului, iar alþii au crezut cã e dictatã numai din tradiþionala predilecþie a Hohenzollern-ilor pentru uniforme. 17 Iulie: La Palatul Cotroceni Prinþesa Ileana ºi Arhiducele Anton primesc felicitãri ºi cadouri. Regina Maria dãrueºte un pandantif din safir de deosebitã mãrime, precum ºi mobilierul pentru trei camere, Prinþesa Elisabeta, argintãrie, Regele Carol, un avion, – Preºedintele Republicei Franceze un serviciu din porþelan de Sèvres. Delegaþii din þarã au prezentat felicitãri: Crucea Roºie Românã, Cercetaºii, Regimentul 7 Cãlãraºi, comunitãþile evreieºti, Casa autonomã a Cãilor Ferate etc., etc. Vineri, 24 Iulie: Nori negri ºi grei acoperã tot cerul. Începe sã plouã. La orele 11 primirea felicitãrilor ºi cadourilor în marele hall al Castelului Peleº. Prinþesa Ileana în toaletã de ivoire, cu trenã lungã. Arhiducele în jachetã neagrã. Regele Carol în uniformã albã de varã, Regina Maria în toaletã voile Georgette. Prezintã felicitãri: Corpul diplomatic, Curtea Regalã, prefecþii ºi primarii din þarã, delegaþii diferitelor regimente, presa, comerþul, societatea. Au mai fost oferite daruri de cãtre: N. Iorga, din partea guvernului, oferã un colier în briliante cu cuvintele „Din partea unei þãri sãrace!“ Generalul Rãºcanu din partea armatei o icoanã din 1580, Regimentul 4 Roºiori tot o icoanã, primãria Chiºinãu un serviciu în aur ºi argint. Din þarã, nenumãrate alte daruri. La orele 18 soseºte cu trenul Regina Maria a Iugoslaviei cu Arhiducele Leopold Salvator ºi Arhiducesa Blanche de Habsburg, pãrinþii Arhiducelui ce locuiesc acuma la Zagreb. A mai dãruit Regele Carol o broºã în briliante cu însemnele Marinei, Regina Maria un colier de perle ºi unul în briliante. Banca Naþionalã o casetã în aur cu 200 monezi aur. Prinþesa Elisabeta 349

inele ºi bijuterii de preþ, Regina Iugoslaviei toatã rufãria, Arhiducesa Blanche un colier în briliante, Prinþul Nicolae, bijuterii. 25 Iulie: Dineu de galã la Castel Peleº. Asistã: Înalþii oaspeþi, guvernul, patriarhul, fostul Regent Sãrãþeanu, Averescu ºi Prezan, preºedinþii parlamentului, Curtea. La orele 10 ºi 30 mare recepþie. Pe lângã invitaþii mai sus citaþi: ªefii misiunilor diplomatice, capii înaltelor autoritãþi civile ºi militare, societatea. La orele 10 ºi 40 în sala Renaissance intrã Familia Regalã. Prinþesa Ileana în toaletã rose cu Marele Cordon al „Coroanei României“, la gât cu colierul în briliante dãruit de Regele care vine în uniforma Vânãtorilor de Munte. Regina Maria apare în toaletã albã, la fel ºi Regina Iugoslaviei cu Cordonul „Coroanei României“. Foarte elegantã, Prinþesa de Hohenlohe. Au fost invitate nevastã-mea ºi fetele mele. A continuat sã plouã toatã ziua ºi seara. Nuni: Arhiducele Leopold Salvator ºi Contele Guell. Casa Civilã Regalã apare pentru prima datã în noile uniforme care fac senzaþie. Urmeazã bal ºi dans. 26 Iulie: Cãsãtoria civilã are loc la Castel Peliºor. Asistã numai Familia Regalã, Ministrul Justiþiei, Mareºalul Curþii, Adjutanþii de serviciu. La orele 11 cãsãtoria religioasã în marele hall al Castelului Peleº. Ceremonia e celebratã de Arhiepiscopul Catolic Cisar, asistat de Monseniorul catolic Ghica ºi alþi preoþi. Iau parte: Familia Regalã, înalþii oaspeþi, guvernul, Patriarhul, preºedinþii parlamentului, Sãrãþeanu, Mareºalii, Casele Civile ºi Militare cu doamnele, cunoºtinþele intime ale Prinþesei Ileana. La orele 12 noii cãsãtoriþi depun o coroanã de flori la mormântul Eroilor. Urmeazã o scurtã promenadã prin Sinaia. Orele 13,30 dejun la Castel cu persoanele mai sus menþionate. S’a remarcat cã sãrmãluþele n’au ajuns pentru toatã lumea! Orele 17, Arhiducele ºi Arhiducesa pleacã la Bran pentru câtva timp. Au participat ºi Junii din Braºov, care au venit cãlãri ºi au manifestat în faþa Castelului iar nevestele lor s’au prezentat în splendidele costume româneºti cu broderii ºi lameuri. Dupã cãsãtoria religioasã Suveranul a avut o convorbire cu caracter absolut intim cu Prinþesa Ileana în cursul cãreia i’a fãcut cunoscut cã ea nu este fiica Regelui Ferdinand ci a lui Barbu ªtirbei, cã în urma cãsãtoriei ei cu Arhiducele, supus strãin, multe din prerogativele ºi privilegiile acordate unui membru al Familiei Regale române nu i se mai pot acorda ei în viitor, ca de pildã trenuri speciale scutite de platã etc, etc. ºi cã, în general, vizitele la noi în þarã prea deºi n’ar fi indicate din multe ºi multe considerente politice. 350

Arhiducesa s’a exprimat ulterior, vorbind de aceastã convorbire cu Regele, cã nu’i va ierta niciodatã aceastã destãinuire fãcutã tocmai în aºa moment. Menþionez cã asupra veracitãþii acestei informaþii nu poate fi nici o îndoialã. Prinþesa Elena se aflã acuma la Londra ºi acolo a fãcut presei urmãtoarea declaraþie: „Am venit în strãinãtate sã mã odihnesc. Sunt de acord cu Regele Carol. La toamnã mã voi înapoia în România. Cred cã aceastã declaraþie va pune capãt supãrãtoarelor comentarii care’mi sunt atât de displãcute!“ 15/8: Regele, Regina Iugoslaviei ºi Prinþul Nicolae asistã la serbãrile Marinei de la Constanþa. 18/8: Soseºte Primul Ministru al Greciei, Venizelos. A doua zi dineu dat de Argetoianu în onoarea lui, la 20/8 dejun la Castel Peleº cu membrii guvernului. Marele Voevod Mihai a terminat clasa a treia primarã. 7/9: Regele numeºte pe Prinþul Frederic de Hohenzollern ªef al Batalionului 3 Vânãtori de Munte cu gradul de Colonel ºi Comandor à la suite în marina noastrã de rãzboi pe fratele sãu Prinþul Francisc Josif de Hohenzollern. Aceste numiri ale Prinþilor de Hohenzollern în armata noastrã consfiþesc în mod oficial reluarea de legãturi între Dinastia noastrã ºi familia Hohenzollern din Sigmaringen întrerupte prin intrarea în rãzboiul din 1916–1918. 12/10: Marelui Voevod i s’a fãcut o micã intervenþie la amigdale. La Sinaia a sosit Mareºalul Pi³sudski. La orele 1,30 a fost în cinstea sa un dejun la Castel Peleº. Au asistat pe lângã Regele ºi Marele Voevod, Contele Szembek Ministrul Poloniei, Colonel Mihalovici ataºatul militar polonez, Colonel Trandafirescu ataºat pe lângã Pi³sudski, Iorga, Argetoianu, Dim. Ghica, General ªtefãnescu-Amza, General Samsonovici. Din partea Curþii: General Ilasievici, Puiu Dumitrescu, Colonel Condiescu, E. Buhman, O. Ulea ºi Cãpitan Ilie Radu. 16/10: Aniversarea Regelui. Te Deum la mânãstire. Iau parte: Prinþul Nicolae, ambii Prinþi de Hohenzollern, Vasilescu-Carpen, Ministrul Industriei General Ilasievici, Dna Mavrodi, Lt. Colonel Ant. Mocsony, Drosso, director Stan, Mamulea, Colonel Zwiedeneck, Dr. Krainic, Ltcolonel Pãlãngeanu, Buhman, Pavelescu, Bianu, Ulea, arhitect Ernest, Cãpitan Ilie Radu, Maior Mãnoiu, Primarul Sinaiei Ionescu. 19/10: Prinþesa Elena e acuma la Paris, bolnavã de ochi în îngrijirea a trei specialiºti. Se spune c’ar fi în pericol de a pierde vederea. 351

S’a serbat a 15ea aniversare a înfiinþãrii Batalionului I Vânãtori de Munte. La serviciul de la mânãstire au fost: Regele, Prinþul Nicolae, cei doi Prinþi de Hohenzollern, General Gorski, Comandantul Trupelor de munte ºi Bãdulescu de la Oficiul Naþional de Educaþie Fizicã. La 28/10 Regele, Marele Voevod ºi prinþii de Hohenzollern pleacã la Balcic pentru aniversarea Reginei Maria. Regele exprimã Preºedintelui Statelor Unite regretele sale pentru moartea lui Edison. 28/10: Profesorul Piccard, exploratorul stratosferei, a fost primit în audienþã de Regele ºi reþinut la dejun. 5/11: Regele pronunþã un mare discurs la deschiderea cursurilor Academiei de Înalte Studii Agricole. Dupã asta viziteazã expoziþia agricolã din Parcul Carol. 6/11: Dejun la Foiºor cu Regele, Marele Voevod, Prinþul Guillaume de Suedia al doilea fiu al regelui Gustav, Prinþul Frederic de Hohenzollern, General Ilasievici, adjutantul de serviciu ºi eu. În timpul dejunului discutam cu Prinþul Frederic asupra conflictului dintre Japonia ºi China. Eu mi-am exprimat pãrerea cã acest conflict are toate aparenþele unei lungi durate. 8/10: Aniversarea Marelui Voevod. La 1,30 dejunul anual al celor decoraþi cu „Mihai Viteazul“. 9/10: Inaugurarea serviciului telefonic dintre România ºi America. 10/10: Regina Maria viziteazã expoziþia „Tinerimei Artistice“, deschisã de astã datã în salonul ziarului „Universul“. 12/11: Regele e rãcit. Are faringitã ºi amigdalitã. Va trebui sã pãzeascã câteva zile patul. Buletinul medical este iscãlit de Medic Colonel Petre Marinescu, Dr. Mamulea ºi Dr. Gotcu. 24/11: Regele reia reºedinþã la Bucureºti. Începând chiar din timpul verei, lefurile ºi pensiile se plãtesc cu mari întârzieri. În unele locuri din þarã nu s’au plãtit deloc. Se manifestã mari nemulþumiri. La 24/12: Pom de Crãciun la Palatul Regal cu tot personalul superior ºi inferior al Curþii. De Serbãtorile Crãciunului Regele ºi Marele Voevod pleacã la Sinaia. În cealaltã variantã de manuscris: „Se vede cã Regele mai are capital disponibil de iluzii.“ (n. red.) 2 Ibidem, „...în biblioteca Palatului ...“. (n. red.) 3 Vipuºcã mai latã din postav. (n. red.) 4 Pãlãrie cu douã colþuri folositã de bãrbaþi, la uniforma de galã. (n. red.) 1

352

1932 Serviciul de ajutoare/ Tratatul de alianþã cu Polonia/ Neplata salariilor/ Moartea Reginei Sofia a Greciei/ Greva de la C.F.R./ O convorbire cu Regele/ Generalul Dumitrescu/ Apariþia lui Nicolae Lupescu/ Ernest Urdãreanu/ Plecarea Prinþului Nicolae/ Foiºorul distrus de un incendiu/ Chemarea arhitectului Lorentz/ Ajutoare pentru inundaþii/ Vizita Regelui la Tulcea ºi Sulina/ Argetoianu ºi plata lefurilor/ Sosirea lui N. Titulescu/ Noul guvern/ Vizita Regelui la Galaþi/ Inundaþiile din þarã/ Jamboreea Internaþionalã de la Sibiu/ Moartea lui C. Dissescu/ Remanierea cabinetului/ Colonel Paul Teodorescu/ Primul nãscut al Prinþesei Ileana/ Regina Maria suferindã/ Titulescu la Societatea Naþiunilor/ Manevre la Roman/ Discuþiile politice de la Sinaia ºi schimbãrile din guvern/ Regele la Mânãstirea Bistriþa/ Marele Voevod operat de amigdalitã/ Expoziþia Filatelicã/ Vânãtoare Regalã la Arad/ Apartamentele Regelui/ Pomul de Crãciun. Carol al II-lea ºi Marele Voevod Mihai în tabara de cercetaºi – Dumbrava Sibiului

353

Ianuarie: Pentru ceremonia Anului Nou Regele cu Marele Voevod sosesc la Bucureºti. La Sinaia iarnã frumoasã cu zãpadã abundentã ºi cerul mai mult acoperit. A sosit lume multã din Capitalã pentru a petrece sãrbãtorile. Hotelurile Caraiman ºi Palace sunt complect pline. Pe drumul spre Castel întâlneºti skiori ºi amatori de bobsleigh. Pentru Sãrbãtorile Crãciunului ca, de altfel, ºi pentru acelea ale Paºtelor, s’a dat în grija mea organizarea serviciului de ajutoare pentru cei sãrmani. Cererile primite le trimit secþiilor de poliþie respective care mi le înapoiazã dupã cercetãrile fãcute, purtând menþiunea celor constatate. În tabloul întocmit se dã preferinþa: a) celor împovãraþi cu copii, b) celor bolnavi. Lista cu totalul sumei de distribuit o supun Regelui, iar banii se trimit la domiciliul petiþionarului. Atât la Paºti cât ºi la Crãciun se împart cam 250,000 lei. Variazã dupã numãrul cererilor. Tot în sarcina mea sunt rãspunsurile de mulþumire ale Regelui la telegramele de felicitãri ce primeºte. Am porunca sã rãspund fãrã nici o deosebire oricãrei persoane care felicitã pe Suveran. 8/1: A încetat din viaþã Jacques Negruzzi, unul din întemeietorii „Junimei“ de la Iaºi. Regele a delegat pe Generalul Ilasievici a’l reprezinta la înmormântare. La Varºovia s’a încheiat un tratat de alianþã între noi ºi Polonia. Anterior se iscãliserã tratate la fel cu Cehoslovacia ºi Iugoslavia. Chestiunea neplãþii salariilor ºi pensiilor devine tot mai serioasã. În Capitalã se mai plãteºte, dar noi primim scrisori din provincie de la ofiþeri, profesori, pensionari, care se plâng cã încep a nu mai avea ce mânca! Leam supus pe toate Regelui cãci socot cã Suveranul trebue sã ºtie tot ce se petrece în þarã, oricât de displãcut ar pãrea adevãrul ºi eu am dobândit informaþii verbale culese de mine. Dupã câteva zile am fost silit a reaminti Regelui cele raportate de mine ºi el îmi spune mirat cã Argetoianu, Ministrul de Finanþe, l’a asigurat cã s’au luat mãsuri pentru plata restanþelor. Ceea ce s-a dovedit ulterior a nu fi fost adevãrat. 15/1: La Florenþa a încetat din viaþã Regina Sofia a Greciei, sora Kaizerului ºi mama Prinþesei Elena. 354

24/1: La Palatul Regal recepþia tuturor persoanelor decorate cu Ordinul „Ferdinand I“. La Nizza a încetat din viaþã generalul rus Schterbatcheff [Scerbacev], fostul comandant al trupelor ruseºti pe frontul român în rãzboiul din 1916-1918. Valer Popp a fost numit Ministru de Justiþie, iar Pangal subsecretar de stat la Presã. 8/2: Zãpadã mare pretutindeni la noi. Frig. 11/2: Un foarte regretabil accident s’a petrecut astãzi între greviºtii de la cãile ferate ºi forþa publicã. Eu socot cã cererile greviºtilor au fost perfect îndreptãþite, dar în loc de a gãsi un mijloc de a satisface, mãcar în parte, revendicãrile lor, s’a întrebuinþat violenþa. Sunt destui rãniþi. Se ascunde dacã au fost cumva ºi morþi. 13/2: În prezenþa Regelui ºi a guvernului se inaugureazã noul studio radiofonic. 14/3: Astãzi dimineaþa Regele trecând spre camera sa de lucru se opreºte la mine ºi’mi spune „A sosit Duduia din Paris. Ai putea sã te duci sã’i faci o vizitã.“ Eu ºtiam bine cã dânsa sosise la Sinaia încã din August 1930 ºi cã de atunci încoace stãtuse ascunsã toatã vremea în Palatul Regal. Afarã de Puiu Dumitrescu numai doi oameni din serviciul personal al Regelui ºtiau de existenþa ei în palat. Mie nu mi se spuse nici o vorbã. Mãrturisesc cã n’am putut sã nu’i admir tenacitatea ºi rãbdarea cu care a suportat aceastã recluziune voluntarã care numai uºoarã ºi agreabilã n’a putut sã fie pentru o femeie tânãrã ºi vioaie ca dânsa. Acesta a fost primul prilej ce mi-a fost dat sã’i constat puterea de voinþã. Mai ºtiam ºi altceva. Cã Puiu Dumitrescu cumpãrase de curând pe numele Dnei General Dumitrescu, persoanã fãrã avere, o casã frumoasã mare, nouã, situatã în Aleea Vulpache. Întru în jocul Regelui ºi sunt silit a mã preface cã abea acuma aflam de sosirea Duduiei în þarã. Cum de mult mã hotãrâsem cã atunci când s’o ivi ocazia sã’mi fac datoria de om cinstit ºi sã pun pe Regele la curent cu anume realitãþi, rãspund: „Mã voi folosi de permisiunea Maiestãþii Voastre ºi’mi va face o deosebitã plãcere sã revãd pe Coana Duduia. Ca om bãtrân, însã, Sire, care am servit cu credinþã pe tatãl Maiestãþii Voastre, Regele Ferdinand, ºi care am urmãrit cu toatã dragostea întreaga viaþã a Maiestãþii Voastre de pãnã acuma, daþi’mi voie sã vã exprim foarte respectuos marea ºi serioasa mea îngrijorare la ºtirea ce’mi daþi acuma. Maiestatea voastrã 355

cunoaºte bine þara ºi oamenii. Mi-e teamã, Sire, cã nu vor avea destule simpatii pentru legãtura Maiestãþii Voastre cu Coana Duduia.“ Regele îºi aprinsese o þigaretã. Se aºezase pe colþul mesei, un picior pe parchet, celãlalt balansându-l în aer. M’a ascultat liniºtit, cu un uºor zâmbet fluturându-i la colþul gurei. Se rãdicã în picioare ºi’mi zice: „Lasã Buhman, cã n’o sã facã þara revoluþie pentru Duduia!“ „Desigur cã nu, Sire,“ ºi aºa era în acel moment sincera mea convingere, „dar mi-e tare fricã cã din pricina prezenþei ei alãturi de Maiestatea Voastrã, sã nu se piardã aceastã splendidã popularitate cu care aþi fost întâmpinat acuma. Vã rog a crede cã-n tot ceea ce am spus nu m’am gândit decât la interesele Maiestãþii Voastre!“ Mi-a fãcut un gest cu mâna ca ºi cum ar fi vrut sã’mi spunã cã pot s’alung grijile mele, ºi a plecat. Nu s’a supãrat de ceea ce am îndrãznit a’i spune ºi este probabil c’a gãsit cã am exagerat pe când eu îmi reproºam acuma cã nu i-am spus destule despre greaua situaþie în care intra. Era nu mai ºtiu a câta oarã de când constatam cã Regele este totdeauna dispus de a lua toate prea uºurel ºi asta m’a descurajat de multe ori a’i spune adevãruri care i’ar fi folosit dacã le-ar fi dat atenþiunea necesarã. Familia Doamnei Lupescu începe sã pãrãseascã marea masã a anonimilor. Primul care iese la ivealã este Nicolae Lupescu, pãrintele doamnei. Informaþia cã el duce lipsã de fonduri ceva mai substanþiale pare a fi adevãratã cãci aud de la Puiu Dumitrescu de un anume plan ingenios pentru procurarea de gologani, plan subþire imaginat chiar de domnul Lupescu personal. E vorba cã pentru ziua de 10 Mai sã se punã în vânzare niºte batiste pe care au imprimat în frumoase culori chipul Regelui Carol al IIea. O batistã este fireºte un lucru util. Mai întâi cã cu batista te poþi ºterge la nas, funcþiune higienicã ºi în cazuri de guturai chiar absolut indispensabilã, dar când pe lângã asta batista poartã pe ea ºi portretul Suveranului aducându’l în acest mod în tot momentul sub ochii sau nasul cetãþeanului, apoi îndeplineºte ºi o misiune de popularizare a Dinastiei. Autorul acestei mãreþe idei a prevãzut cã aºa marfã va gãsi numaidecât amatori. Aºa de pildã comandantul Jandarmeriei, tatãl lui Puiu Dumitrescu, a ºi reþinut numãrul batistelor de care ostaºii aveau nevoie ºi probabil cã se vor gãsi ºi alte autoritãþi care sã le cumpere cãci batistele sunt ieftine. Preþul de cost înmulþit cu cinci. Simplu ºi inocent. Nu ...? 356

A apãrut oficial numirea Generalului Dumitrescu ca Comandant al Jandarmeriei. Cãdere, Directorul General al Siguranþei a încercat a deconsilia pe Regele de la aceastã numire spunându-i, între altele, cã i se dã o funcþiune în care va fi supus de multe ori influenþelor politice. Generalul însã a insistat ºi numirea s’a fãcut. Cãpitanul ªtiubei din Marinã este numit ofiþer de ordonanþã al Regelui. ªtiubei este un talentat pictor de marinã bine cunoscut prin lucrãrile sale. Nevasta lui cunoºtea pe Duduia Lupescu de mulþi ani înainte. 20/3: Generalul Ilasievici aduce la Palat pe Maiorul Ernest Urdãreanu care fusese ajutorul lui Ilasievici pe când acesta avea comanda Regimentului de Escortã Regalã. I se încredinþeazã supravegherea serviciului de automobile. Astãzi l’am vãzut pentru întâia datã luând parte la un dejun. 2/4: În urma desgheþului se semnaleazã mari inundaþii pretutindeni. Multe trenuri nu mai circulã. 12/4: Prinþul Nicolae a sosit în Capitalã pentru a’ºi aranja afacerile personale. A cerut un concediu de un an în strãinãtate. Mâine dimineaþa pleacã cu avionul la Paris. Victor Cãdere, directorul Siguranþei Statului a fost numit Ministru Plenipotenþiar la Varºovia, iar locul vacant a fost ocupat de generalul Stângaciu. 18/4: Sinaia ne anunþã cã în zorii zilei un incendiu a distrus Castelul Foiºor. El a fost clãdit cu mulþi ani înainte de cãtre Regele Carol I ca sã serveascã drept reºedinþã perechii Princiare care l’a locuit pânã la ridicarea Castelului Peliºor. La cercetarea fãcutã s’a dovedit cã focul a durat înãbuºit în tot cursul nopþii, provocat probabil de mucul unei þigarete aruncat de rândaºul de serviciu care a plecat din castel dupã ce a înnoptat. A fost imediat la faþa locului: Postul permanent al Castelului, acela de la fabrica Costinescu din Sinaia ºi de la fabrica din Buºteni, tot Batalionul de Vânãtori de Munte ºi întregul personal al Castelului instruit anume în vederea unui accident. Cum însã casa era acoperitã cu ºindrilã ºi era împodobitã cu tot soiul de balcoane, când a izbucnit focul înspre dimineaþã, n’au mai putut fi salvate decât doar câteva mobile de la parter. Regele, care s’a nãscut în Foiºor, a fost penibil impresionat. 20/4: Marele Voevod Mihai a fost înscris la Liceul Militar „Nicolae Filipescu.“ Puiu Dumitrescu a cumpãrat din ordinul Regelui o vilã la Sinaia, pe numele Elena Lupescu, în strada principele Nicolae No 2. Casã cam modestã, prost aºezatã, dar destul de arãtoasã ºi încãpãtoare, având 5 camere la parter ºi la etaj tot atâtea. A cumpãrat-o cu mobilã cu tot. 357

Duduia Lupescu ºi-a adus aminte cã are o rudã la Paris mãritatã cu arhitectul Arthur Lorentz ºi Regele îl cheamã în þarã pentru reconstrucþia Castelului Foiºor. Plecarea Prinþului Nicolae era de prevãzut cãci o caldã ºi sincerã înþãlegere nu s’a putut stabili niciodatã între el ºi fratele sãu mai mare, chiar din copilãrie. Deosebire de temperament întâi ºi pe urmã faptul cã toatã atenþia ºi interesul tuturora se concentrase asupra primului nãscut nu erau elemente tocmai potrivite pentru a închega o mare simpatie din partea Prinþului Nicolae. Alte împrejurãri au urmat apoi care au mãrit distanþa dintre dânºii. Prin 1926, Prinþul Nicolae, care fãcuse ºcoala de marinã pe vasele englezeºti la Malta, vine de face stagiu în marina noastrã de rãzboi, cu gradul de cãpitan îmbarcat pe canoniera „Lepri“. Într’una din serile acelei veri, are ocazia de a dansa la Mamaia cu Ioana Sãveanu, soþia lui Radu Sãveanu. Ioana era fiica marelui vinicultor Iorgu Dumitrescu-Tohani ºi a soþiei sale Nela, nãscutã Teodorescu. [Pe] Tatãl mare al lui Dumitrescu-Tohani îl chema Doletti ºi se trãgea din Oltenia; familia fusese proprietarã în trecut pe vreo 7000 hectare de pãmânt ºi dupã revoluþia lui Tudor Vladimirescu a venit de s’a aºezat în judeþul Buzãu. Ioana era tânãrã ºi inteligentã. Nu’i de mirat cã Prinþul a remarcat-o dar aceastã primã întâlnire a rãmas fãrã urmãri. Mai târziu, cu prilejul unor curse de automobile la care a participat ºi Prinþul Nicolae, însoþit pe maºinã de Colonelul Alecu Manolescu, s’a nimerit cã Prinþul sã dea peste un concurent ºi acest concurent sã fie tocmai frumoasa Ioana, mare sportivã ºi ea. Prinþul, natural, s’a grãbit sã’i vie în ajutor. A lãsat maºina în soarta maºinilor fãrã noroc ºi a luat pe Ioana în maºina sa. Când a înnoptat s’au oprit la hotelul „New-York“ din Oradia ºi din acea searã Prinþul nu s’a mai despãrþit de ea ºi nici n’are sã se mai despartã vreodatã. Cum menajul cu Radu Sãveanu nu fusese un succes, au divorþat ºi întro bunã zi Prinþul Nicolae ºi Ioana s’au înfãþiºat în faþa primarului din Gura Vadului, Tohani, ºi s’au cãsãtorit civil. Ca’n poveºti. Un prinþ cu o fatã din popor! Atâta numai cã Prinþii din Familia Regalã româneascã n’au voie sã se cãsãtoreascã fãrã autorizarea Regelui ºi cum aceastã autorizaþie n’a fost cerutã ºi mai puþin încã aprobatã, Ministrul Justiþiei a declarat cãsãtoria nulã. Din asta a urmat plecarea în strãinãtate. 358

Era deci indicat, acolo, cã dacã Ioana n’avea dreptul la titlul de Prinþesã de Hohenzollern sã poatã purta cel puþin un alt titlu, dar de nobleþã, bineînþeles. Ce nu face omul când are voinþã ºi niþicã fantezie! ªi atunci doamna Nella Dumitrescu a divorþat de soþul ei care n’avea alt titlu decât acela de a produce un vin neasemãnat de bun ºi s’a remãritat la repezealã cu un domn pripãºit pe la noi care îºi zicea Prinþ Tchotua-Saberinski din Georgia. Una lume spune cã acolo, în Georgia, tot omul care are câteva hectare de pãmânt sau de munte sterp este ºi Prinþ. Important a fost c’a putut produce Almanachul de Gotha pe anul 1929 unde Tchotua-Saberinski este trecut Prinþ. Negru pe alb. ªi dupã ce Prinþul din Georgia a încasat oarecare despãgubire pentru sacrificiul de a fi cedat o pãrticicã din nobleþa sa unei simple burgheze din þara româneascã, a plecat în America, aºa cum a fost condiþia, ºi unde sper cã este sãnãtos ºi astãzi. Prin urmare Ioana este astãzi fiica unui Prinþ ºi are dreptul sã se numeascã Ioana, Prinþesa de Tchotua-Saberinski. ***La însemnãrile de mai sus, scrise în 1932, adaug urmãtoarea informaþie complectatoare, parvenitã mie mult mai târziu. În 1941 ºeful Casei Hohenzollern-Sigmaringen, Prinþul Frederic, a aprobat cãsãtoria Prinþului Nicolae cu Ioana Doletti cãreia i-a acordat dreptul de a se numi Prinþesã de Hohenzollern cu titlul de „Durchlaucht“. Actul a fost înregistrat la notariatul din Sigmaringen ºi ulterior fostul rege Carol II a aprobat ºi el cãsãtoria notificatã la Bucureºti Regelui Mihai ºi Prinþesei Elena prin fostul secretar al Prinþului Nicolae, cãpitanul de marinã Mircescu. 26/4: Regele viziteazã regiunile inundate din þarã ºi începe cu Banatul ºi Ardealul pentru a distribui ajutoare sinistraþilor. La Alba Iulia a împãrþit 150,000 lei din caseta sa particularã ºi la Bârlad, unde a plecat în urmã, 100,000 lei. Îl însoþesc pe Suveran Generalul Ilasievici, Primul Ministru, câþiva generali ºi prefectul de poliþie din localitate. 21/5: Regele pleacã pe „ªtefan cel Mare“ de la Brãila, pânã unde am mers cu trenul, spre Tulcea unde vrea sã vadã lucrãrile de îndiguire executate de Comisiunea Europeanã a Dunãrii. Pe urmã continuã drumul spre Sulina unde este invitat a lua parte la serbarea aniversãrii a 75 ani dela înfiinþarea Comisiunei Dunãrene. Însoþesc pe Suveran: Primul Ministru Iorga, D. Ghica, Ministrul de Externe, cu secretarul ministerului Filalitty, Inspector General Inginer Varnali de la Comunicaþii, Pangal de la Presã, de la Curte Colonelii Condiescu, Tr. Grigorescu ºi Pr. Fundãþeanu, eu, directorul CFR, Pavelescu ºi Banu de la Siguranþã. La Sulina membrii Comisiei Dunãrene, autoritãþile 359

ºi populaþia au fãcut Regelui o cãlduroasã manifestaþie de simpatie. S’a vizitat o ºcoalã ºi spitalul clãdit de Comisiune. Am admirat cu toþii, sincer, instalaþia modernã, civilizatã a spitalului. Dejunul oferit de Comisiune a fost de lux ºi de o bogãþie neaºteptatã. Am fãcut ºi excursii în largul mãrii pe vasul Comisiunei ºi apoi am plecat înapoi. La Tulcea Regele a chemat seara la dineu pe Prefectul Judeþului, Generalul Comandant ºi câteva persoane oficiale. Contrar obiceiului sãu de a nu discuta chestiuni politice cu prilejul meselor, la cafea, în cursul unei discuþii provocate de general, Suveranul – trecând în revistã aspectele situaþiei politicei mondiale – îºi exprimã pãrerea cã lumea merge spre douã direcþiuni. Ori spre dictaturã ori spre comunism. „În acest moment“, spune Regele, n’aº putea preciza care anume din aceste concepþii va ieºi triumfãtoare!“ Excursiunea a durat trei zile. La cãderea nopþii yachtul oprea în largul Dunãrii pânã dimineaþa. Ne plimbam pe puntea vasului în liniºtea adâncã a serei, sub boarea rãcoroasã a bãtrânei noastre Dunãre ºi Regele se oprea ºi sta de vorbã cu noi, istorisindu-ne cu vocea sa caldã ºi prietenoasã o mulþime de lucruri interesante, cã fusese doar prin lumea întreagã. În una din seri, plimbându-ne alãturi de dânsul pe punte, pe mine m’a întrebat de tot trecutul meu. Nu l’am vãzut niciodatã atât de apropiat ºi de bine dispus. Eu cred cã acesta este adevãratul fond al firii sale. Îi doresc din toatã inima sã rãmânã întotdeauna aºa cum l’am vãzut în cursul acestor trei zile. Întru timp Ministrul de Finanþe Argetoianu îºi continuã ciudata sa politicã de neplatã a lefurilor ºi pensiilor. Mi se spune cã la una din reclamaþiile ce i s’au prezentat ar fi rãspuns scurt: „Când sunt bani în visterie plãtesc, când nu’s, nu plãtesc!“ Suferã toatã lumea; bieþii învãþãtori de la þarã sunt hrãniþi de þãrani. Situaþie gravã este [ºi] la oºtire. Prezint Regelui o scrisoare ajunsã la mine de la Regimentul 10 de Infanterie din Focºani. Mãcelarii locali refuzã de a mai furniza carnea pentru trupe fãrã platã. Comandantul regimentului, în disperare, a gãsit un fabricant de mezeluri care îi dã marfã pe credit ºi astfel actualmente trupa este hrãnitã cu mezeluri. Din cercurile noastre ofiþereºti am auzit urmãtoarea istorioarã veridicã: La cabinetul Ministrului de Finanþe s’a prezintat dãunãzi, în mare þinutã de ceremonie, colonelul comandant al unui regiment de cavalerie din provincie. Introdus la Ministru raporteazã: „Sã trãiþi Domnule Ministru, bani pentru hrana trupei nu mai primesc. Credit mi se refuzã. Pe soldaþi i-am trimis sã se þinã de bucãtãresele din oraº cã la dânsele se mai gãseºte câte ceva, pe ofiþerii mei, toþi tineri ºi chipeºi, 360

i-am sfãtuit sã practice oarecare pescãrie, dar cu caii ce sã fac Domnule Ministru? Caii unde sã’i trimit?“ Ministrul a râs ºi a dat banii. Regele, alarmat, convoacã la Palat un Consiliu de Miniºtri care sã hotãrascã cum sã se remedieze rãul ºi cere imediata soluþie pentru plata trupei ºi a funcþionarilor. Dupã ºedinþa Consiliului Regele a avut o convorbire separatã cu Iorga. Puiu Dumitrescu intrã grãbit la mine ºi’mi cere sã’i dau o coalã de hârtie. În faþa Regelui, Iorga îºi scrie demisia ºi pleacã foarte amãrât. Refuzã de a se mai servi de maºina ministerului ºi pleacã pe jos spunând: „Mi-am dat demisia din cauza dificultãþilor financiare!“ Argetoianu, care nu ºtia nimic de demisie, se duce la Iorga acasã dar acesta nu mai primeºte pe nimeni. Regele a acceptat demisia. La sosirea sa în consiliu, Iorga însuºi nu ºtia cã va demisiona. Membrii guvernului vor gira afacerile mai departe. Titulescu, care este la Veneþia, este chemat în þarã. Regele însoþit de Generalul Ilasievici se duce la Sinaia sã constate dezastrul Foiºorului. Se decide cã la reluarea reºedinþei la Sinaia Regele ºi suita vor locui la Castel Peleº. Titulescu soseºte la Sinaia ºi este primit în garã de Puiu Dumitrescu ºi reþinut la dejun de Regele. 7/6: Noul guvern: Prim-Ministru Vaida Voevod ºi [ad-]interim la Interne – G. G. Mironescu Finanþele – General ªtefãnescu-Amza Apãrarea Naþional㠖 V. Potârcã Justiþia – Voicu Niþescu Domeniile – I. Lugoºianu Industrie ºi Comerþ – Pan Halippa Ministrul Basarabiei – Haþieganu Ministrul Ardealului – V. Tilea Subsecretar de Stat la preºedinþie – R. Brandsch Minoritãþile – D. Gusti Instrucþia Publicã, D. R. Ioaniþescu Munca ºi Sãnãtatea – Gr. Gafencu Externele – Cabinetul se va complecta cu intrarea lui Ed. Mirto la Munca ºi Sãnãtatea. 14/6: Regele cu Marele Voevod Mihai, Titulescu ºi Ilasievici se duc la Galaþi pentru a asista la concursul calului de arme. De acolo vor pleca prin Mãcin la Filipoiu. Inundaþiile produc imense pagube la Iaºi, Bârlad, Roman, Buhuºi, Tecuci. Tot aºa, în Basarabia ºi Ardeal. Mii de hectare de culturã au fost distruse. Ploile au încetat abia acuma, la începutul lui Iulie. Circulaþia trenurilor a început sã se restabileascã în Moldova. 2/7: Regele cu Marele Voevod prezidã la ªcoala Militarã înaintarea promoþiei „Carol II“ la gradul de sublocotenent a 1000 ofiþeri din care 500 infanteriºti. 5/7: Regele pleacã în Moldova pentru a distribui ajutoare inundaþilor. 361

20/7: Suveranul, Familia Regalã, guvernul ºi Curtea iau parte la parastasul pentru Regele Ferdinand de la Curtea de Argeº. 25/7: Regele ºi Marele Voevod pleacã la jamboreea internaþionalã de la Sibiu. Însoþesc: General Manolescu comandant ajutor al legiunei, Colonel Sâmboteanu, Maior Sidorovici, Colonel Condiescu, Ltcolonel Pãlãngeanu, Dimancescu, Eu, Bianu, N. Pavelescu. Dimineaþa Te Deum la Mitropolie. Oraºul frumos pavoazat. Regele aclamat de mulþimea sositã din toate împrejurimile. Dupã slujba bisericeascã vizita lagãrului. Am stat toatã ziua acolo ºi noaptea pânã la 12. Dormim cu toþii în tren. A doua zi am plecat la Sãliºte. Se comunicã cã dupã alegeri I. Maniu va relua preºedinþia Partidului Naþional-Þãrãnesc. A încetat din viaþã Const. Dissescu la vârsta de 78 ani. A fost Ministru al Instrucþiei Publice, al Justiþiei ºi profesor. Membru marcant al Partidului Liberal. Dupã alegeri guvernul se reface în modul urmãtor: Vaida Voevod Prim-Ministru ºi Externele; G. G. Mironescu Finanþele; I. Mihalache Internele; Mihai Popovici Justiþia; V. Madgearu Industrie ºi Comerþ; V. Niþescu Agriculturã; D.R. Ioaniþescu Munca ºi Sãnãtatea; Ed. Mirto Comunicaþiile; D. Gusti Instrucþia Publicã; General Samsonovici Apãrarea Naþionalã. Colonel Paul Teodorescu este numit ataºat militar la Paris, înaintat la gradul de General. 15/8: Regele cu Marele Voevod sunt la Constanþa pentru serbãrile Marinei. Arhiducesa Ileana a dat naºtere unui bãiat botezat cu numele ªtefan. Ea este acuma stabilitã în Austria la proprietatea ei Castelul Sonnberg. Dânsa îºi exprimase dorinþa de a naºte în þarã la noi, dar pentru anume motive de ordin politic, dorinþa nu i-a putut fi împlinitã. Mi se ºopteºte confidenþial cã Arhiducesa a adus din þarã pãmânt de al nostru ºi l’a aºternut sub patul în care a nãscut pe ªtefan de Habsburg pentru ca sã se poatã spune, odatã ºi odatã, cã s’a nãscut pe pãmânt românesc, din prinþesã româneascã. Pare cã Habsburgii încã nu s’au trezit din vis! 20/8: Regina Maria este sfãtuitã sã urmeze o curã la Karlsbad. Nu’i prea merge bine cu ficatul. Ceea ce mã surprinde cãci am ºtiut-o foarte cumpãtatã la mâncare ºi bãuturã. 27/8: Abea astãzi ia Regele reºedinþã de varã la Sinaia. 22/9: Potrivit aranjamentului de a trimite pe Marele Voevod de douã ori pe an în strãinãtate pentru a petrece o lunã lângã maica sa, aflãtoare 362

momentan la Paris, Marele Voevod pleacã într’acolo însoþit de Dinu Cesianu, Ministrul nostru la Paris, ºi de Colonelii N. Condiescu ºi Tr. Grigorescu. 29/9: În legãturã cu discuþiile ce au loc actualmente la Geneva în Societatea Naþiunelor, cu delegaþia Sovietelor, Titulescu prim-delegatul nostru acolo, demisioneazã din aceastã calitate sub motivul cã guvernul românesc n’are destul patriotism pentru a apãra drepturile noastre asupra Basarabiei. 3/10: Mari manevre în prezenþa Regelui desfãºurate timp de 7 zile în regiunea Romanului. Timpul mereu ploios. Într’o zi, Regele mã întreabã ce s’a fãcut cu vagonul de telegraf din trenul de campanie al Împãratului Francisc Josif, vagon capturat de trupele româneºti în înaintarea lor în Ungaria. La rãspunsul meu cã se aflã în pãstrarea cãilor noastre ferate, primesc ordinul de a mã duce sã constat starea în care se aflã ºi sã iau toate mãsurile necesare pentru complectarea unor eventuale lipsuri, precum ºi punerea vagonului în perfectã stare de funcþionare. Cam mirat de aceastã poruncã, îmi permit a’l întreba pe Regele ce întrebuinþare intenþioneazã a’i da. „Sã’l avem gata în caz de rãsboiu!“ mã lãmureºte Regele. Rãmân cu mirarea mea cãci nu vãd nicãieri primejdia unui rãzboi care ar putea sã ne implice ºi pe noi. Aceasta este ºi pãrerea Generalului Balif cu care am discutat convorbirea de mai sus. Marele Voevod se aflã acuma la Londra ºi de acolo va pleca la Sigmaringen. Pentru aniversarea Suveranului va fi înapoi în þarã. Titulescu este partizan al politicei de apropiere cu sovietele. Vaida Voevod face toate sforþãrile pentru a’l convinge pe Titulescu sã rãmânã Ministru de Externe. 13/10: Grigore Iunian demisioneazã din Partidul Þãrãnesc. 16/10: Aniversarea Regelui. Te Deum la mânãstirea din Sinaia. Guvernul soseºte din Capitalã pentru a’l felicita pe Suveran. Dejun la Castel Peleº cu Casele Civilã ºi Militarã Regale. Titulescu soseºte în Sinaia. Puiu Dumitrescu îl aduce la orele 8 seara la Regele cu care ia dineul. La 11 ºi 30 Dumitrescu îl aduce ºi pe Vaida Voevod ºi toþi trei au o convorbire. La 12 Vaida Voevod pleacã. Dimineaþa soseºte Iuliu Maniu la Sinaia dar îl evitã pe Titulescu ºi o rupturã între aceºti doi pare inevitabilã. Situaþia politicã destul de încurcatã. În cursul dimineþei Vaida V. demisioneazã. Maniu reia Preºedinþia Consiliului cu G. G. Mironescu ca Vicepreºedinte fãrã portofoliu. Titulescu ia Externele. Ceilalþi miniºtri din guvern îºi pãstreazã locurile cu deosebire cã G. Criºan vine ca Ministru al Ardealului ºi Sauciuc-Sãveanu al Bucovinei. 363

Se spune cã plecarea lui Vaida ar fi din cauzã cã s’a abandonat pactul de neagresiune cu Rusia la Geneva ºi cã Vaida n’ar fi agreat protocoalele cu privire la colaborarea experþilor. Vaida este atât de afectat încât declarã cã se retrage din viaþa politicã. Altã schimbare în formaþia cabinetului: A. Cãlinescu este numit subsecretar de stat la Interne, M. Ghelmegeanu la Agriculturã, Petre Andrei la Instrucþia Publicã, Savel Rãdulescu Ministru Plenipotenþiar la Ministerul de Externe. 21/10: Deschiderea Conferinþei Balcanice de Turism. Suveranul decide cã aniversarea Marelui Voevod sã se serbeze nu la 25 Octombrie, ci la 8 Noembrie de Sf. Mihail ºi Gavril. Regina Maria împlineºte 57 ani. 1/11: Regele este la Mânãstirea Bistriþa de lângã Piatra Neamþ unde se comemoreazã împlinirea a 500 ani de la moartea Voevodului Moldovei Alexandru cel Bun. Dupã serviciul religios, Mitropolitul Moldovei ºi Ministrul Instrucþiunei Publice au rostit cuvântãri întru pomenirea Marelui Voevod la care cuvântãri Regele a adãogat un lung ºi frumos discurs vorbind de marea figurã a gloriosului Domnitor. Dupã cuvintele Regelui, de pe culmile dealurilor ce dominã Mânãstirea, au rãsunat prelung ºi grav buciumele moldoveneºti. În curtea Mânãstirei se adunase mulþime mare de þãrani ºi þãrance îmbrãcaþi în frumoasele ºi pitoreºtile lor haine de sãrbãtoare. Am rãmas atât de impresionat de frumuseþea femeilor ºi fetelor încât m’am vãzut silit sã întreb pe Prefectul de Judeþ, lângã care mã aflam, dacã sunt într’adevãr þãrance sau nu care cumva doamne din Piatra costumate þãrãneºte pentru circumstanþã! Prefectul s’a uitat aºa de mirat la mine cã mi-a pãrut rãu de întrebare ºi am rãmas încântat ºi mândru de splendoarea moldovencelor mele. 4/11: Prinþesa Elena a sosit pentru câteva zile în þarã spre a petrece cu Marele Voevod ziua sa onomasticã. Foarte frumos din partea ei. N’o cunoºteam aºa plinã de atenþiuni. A acordat audienþe lui Maniu ºi lui Titulescu dupã care activitate a plecat iarãºi la Florenþa. 7/11: Soseºte din Viena renumitul Doctor Neumann, cunoscutul specialist pentru nas, gât ºi urechi, chemat pentru extirparea amigdalelor Marelui Voevod. Este primit în audienþã de Regele ºi reþinut la dejun. Doctorul îmi spune c’a venit cu mare plãcere în România pentru cã la noi se mãnâncã foarte bine! 14/11: Suveranul reia reºedinþã în Capitalã ºi la 15 asistã la deschiderea Corpurilor Legiuitoare. 21/11: Regele inaugureazã în sala Dalles expoziþia filatelicã patronatã de el. S’au expus timbre româneºti foarte interesante. Coli întregi [de] timbre 364

„Cap de Bou“ perfect conservate ºi de mare valoare, precum ºi multe alte raritãþi de ale noastre. S’a distins colecþia mare ºi importantã a lui G. Mateescu din Sinaia. 6/12: Vânãtoare regalã la Arad ºi Timiºoara. Însoþesc pe Regele: Marele Voevod, Anton de Habsburg, Mocsony, Ilasievici. În personalul sãu vânãtoresc Regele a numit pe Colonelul Spiess, fost ofiþer în armata austriacã. 23/12: Iar l’a reintegrat în postul de Director General la PTT pe Pitulescu. Mare treabã n’are sã facã nici de data asta, cum n’a fãcut niciodatã. 24/12: Splendid pom de Crãciun în marele hall al Castelului Peleº cu Regele, Marele Voevod, Regina Maria ºi Prinþesa Elisabeta. Asistau: Generalul Ilasievici, Generalul Balif, Stârcea, Mocsony, Puiu Dumitrescu, Dna Mavrodi, Director Stan, Dr. Mamulea, Buhman, Colonelii N. Condiescu, Tr. Grigorescu, Zwiedeneck, Râmniceanu, Stoicescu, Sturdza, Dr. Krainic, N. Pavelescu, Florian Marinescu, O. Ulea, Bianu, Arhitect Ernest, Dr. Panu, Maior Urdãrianu, Cãpitanii ªtiubei ºi Opriº, I. Rãdulescu, ofiþerii din Garda Regalã. A fost cel mai înalt ºi mai frumos împodobit pom ce am vãzut vreodatã. Dupã masã mi-a înmânat Regele însemnele Ordinului „Coroana României“ în gradul de Mare Ofiþer. Încã de la începutul acestui an s’au fãcut mereu reparaþii ºi complectãri la clãdirea din grãdina palatului, casã ce fusese pe vremuri locuitã de fostul Ministru al Curþii Regale N. Miºu, casã pe care Regele a ales-o ca locuinþã pentru dânsul ºi Marele Voevod, pentru care s’a rezervat parterul, iar Regele deþine etajul, vreo cinci camere ºi baie, mobilate modern dar simplu, în cretoane. Câteva obiecte de artã, multe ºi interesante cãrþi în ediþii artistice pentru bibliofili. Douã aparate de radio. Unul mare, american, ºi unul mai mic în camera sa de lucru. Când Regele e acasã ascultã toate emisiunile noastre cu multã atenþie. Nicãieri lux, nimic care sã batã la ochi. Când intri ai impresia cã eºti în casa unui om cu stare dar fãrã avere apreciabilã. Domesticitate puþinã, Davidescu, primul valet de camerã ºi Martin al doilea. „Madam“ Frida pentru curãþenie, ajutatã de încã o femeie ºi doi rândaºi. La mese servesc din lacheii de serviciu. Dupã masa de searã luatã cu Marele Voevod, Regele are obiceiul sã lucreze pânã târziu noaptea. Uneori se duce la Duduia în oraº. O mare ºi foarte preferatã distracþie a Suveranului este splendida ºi preþioasa sa colecþie de timbre poºtale din toatã lumea. O pãstreazã ºi o îngrijeºte dupã toatã legea filatelicã. 365

1933 Cursurile ºcolare ale Marelui Voevod/ Profesorul Forþu/ Se reduc lefurile/ Vizita Suveranilor Iugoslaviei/ Legionarii/ Nunta fiicei mele/ Adolf Hitler/ Profesorii Marelui Voevod/ Starea de asediu în provincie/ Iarãºi grevã la Cãile Ferate/ Afacerea Škoda/ Generalul Sicã Popescu/ Persecuþii contra evreilor în Germania/ Aniversarea Restauraþiei/ Cetatea Universitarã/ Vaida Voevod/ Alipirea Austriei/ Zaharia Boilã/ Regele la „Astra“/ Inaugurarea Foiºorului/ Semicentenarul Castelului Peleº/ Regele la Th. Severin/ Întâlnirea Suveranului cu Regele Boris/ Distincþia acordatã oraºului Iaºi/ Criza de guvern. Cabinetul I. G. Duca / Iarãºi Legionarii/ Profesorul D. Gusti/ Puiu Dumitrescu/ Înaintarea lui Urdãreanu/ Dizolvarea Gãrzii de Fier/ Asasinarea lui I. G. Duca/ Maior G. Stavãr. Semicentenarul Castelului Peleº, Sinaia – Stâna Regalã

366

Anul nou ºi Boboteaza se serbeazã cu ceremonialul obiºnuit.

De la 10 Ianuarie ninge puternic în toatã þara. În Moldova viscoleºte. Circulaþia trenurilor cu Galaþi, Brãila ºi Moldova întreruptã. Regele hotãrãºte cã începând cu clasa I secundarã sã se alãture Marelui Voevod colegi de clasã aleºi din cei mai sârguitori elevi ºi din toate clasele sociale. Mãsurã cuminte ºi democraticã. Iuliu Maniu iar a demisionat. Se spune cã n’a fãcut-o din motive de partid. Se schimbã mereu guvernele dar nu se vãd foloasele. Deocamdatã domnul Maniu „pertracteazã“. Asta’i singura preocupaþie permanentã a dumisale. 15/1: Frig mare. Regele rãmâne la Sinaia pânã la 21. 18/1: Profesorul Forþu (un ilustru necunoscut) este arestat pentru LeseMajestate ºi agitaþie contra siguranþei statului. Apoi prost mai stã statul dacã agitaþia oricãrui Forþu, oricât de profesor o fi el, neliniºteºte într’atâta statul încât se simte nevoia ca sã’l aresteze! Ministrul de Finanþe aduce vestea „îmbucurãtoare“ cã se vor scãdea lefurile funcþionarilor. Dacã n’ar mai fi ºi bietul funcþionar care sã plãteascã totdeauna gloaba, cine altul s’o plãteascã. 29/1: Cãsãtoria fiicei mele Eugenia, licenþiatã în drept, cu C. Bãlãcescu, fiul decedatului sculptor Bãlãcescu ºi al Eufrosinei Arion, sorã cu Const. Arion, fost Ministru, cu Virgil, Paul, Scarlat ºi Ion Arion. A cununat Regele, reprezintat prin Secretarul sãu particular Puiu Dumitrescu. Duduia Lupescu a venit la noi dupã slujba bisericeascã de la Biserica Amzei ºi a rãmas pânã noaptea târziu. Din colegii mei de la Palat au asistat: Colonelul Drosso, Colonelul N. Condiescu, Florian Marinescu etc. Regele a dãruit un bogat serviciu de masã, Duduia Lupescu o casetã cu argintãrie ºi Puiu Dumitrescu mobila pentru o camerã de culcare. 30/1: Contele de Pierredon, Ministru Plenipotenþiar al Ordinului de Malta, s’a prezintat Regelui pentru a’i înmâna Marele Cordon al Ordinului de Malta. Februarie: În Germania a fost ales Cancelar al Reichului Adolf Hitler. Vorbind cu Regele astãzi dimineaþã mi-am exprimat mirarea faþã de el cã într-o þarã mare cu un trecut ca al Germaniei n’a fost gãsit alt om pentru 367

aºa un post de mare importanþã ºi rãspundere decât un fost agitator mãrunt de prin cafenelele Vienei, un fel de zugrav care n’a fost în stare nici mãcar sã reuºeascã la concursul de admitere pentru o ºcoalã de arte-frumoase. Regele, vizibil surprins de aceastã ºtire, nu mi-a rãspuns nimic dar a fãcut un gest elocvent din mâini care exprima limpede nedumerirea sa. Au fost numiþi profesori pentru cursurile Marelui Voevod care încep acuma: N. Popescu, Enache Ionescu, Leo Thévenin, I. Bratu, A. Mumuianu, Colonel Pãlãngeanu, N. Saxe, Dra Florica Muzicescu ºi maior Macovei. La Ploieºti ºi în Bucureºti lucrãtorii de la Cãile Ferate se aflã în agitaþie crescândã. Camera a votat starea de asediu la Cernãuþi, Iaºi, Galaþi, Ploieºti, Arad, Timiºoara, Oradea ºi Bucureºti. La Universitate se agitã studenþii, mai ales cei de la Facultatea de Drept. Cursurile au fost suspendate timp de o lunã. În Capitalã bântuie gripa infecþioasã. 16/2: Lucrãtorii din Atelierele Cãilor Ferate sunt în grevã. Celor din Cluj li s’au acordat cererile. La Bucureºti atelierele au fost golite cu forþa de cãtrã poliþie. 1250 de lucrãtori au fost arestaþi. 500 sunt internaþi la Prefectura de Poliþie ºi vreo 750 la Cazarma Malmaison. Oamenii îºi apãrã drepturile lor. 25/3: În Camera Deputaþilor Dr. Lupu desvãluieºte afacerea Škoda. Uzinele Škoda din Cehoslovacia care au un contract cu statul nostru pentru furnizare de armament, sunt acuzate de a fi plãtit intervenþiile unor anume personalitãþi marcante de la noi pentru a obþine preþuri ridicate. Seletzki, reprezentantul la noi al firmei sus-numite, este învinuit ºi de spionaj, cã pe lângã activitatea sa comercialã s’ar fi ocupat ºi de altele, incompatibile cu rolul sãu. La Palatul Regal s’a convocat un consiliu sub preºedinþia Regelui la care au luat parte Mareºalii, Ministrul Apãrãrii Naþionale, Subsecretarul de Stat al Aerului, Inspectorii Generali de Armatã ºi ªeful Marelui Stat Major. 31/3: În urma scandalului ridicat de afacerea Škoda, Generalul Sicã Popescu, Comandantul Corpului I de Armatã, s’a sinucis. Cercetãrile ulterioare au dovedit complecta nevinovãþie a Generalului în aceastã tristã afacere. 1/4: În Germania au început boicotãrile împotriva populaþiei evreieºti. Indignare ºi revoltã în toatã lumea. 7/4: Marele Voevod a plecat la Zürich pe timp de o lunã pentru a’ºi revedea mama. Este însoþit de Colonelii Grigorescu ºi Nic. Condiescu. 368

Sãrbãtorile Paºtelor cu tradiþionalul program la care iau parte Casele Civilã ºi Militarã Regale în Vinerea ºi Sâmbãta Paºtelor cu masa din noaptea Învierei la Palatul Regal. Regele ºi Marele Voevod petrec sãrbãtorile la Sinaia. 23/4: Regina Maria a plecat la Belgrad. 26/4: Mari cãderi de zãpadã la Sinaia ºi Predeal. 10 Mai se serbeazã cu ceremonia obiºnuitã. Cu aceastã ocazie, Generalul Dumitrescu este decorat cu ordinul „Pour le Mérite“. Se serbeazã aniversarea a 40 ani a Fundaþiei Universitare „Carol I“. Regele rosteºte o cuvântare. La 11 Mai se împlinesc 100 ani de la înfiinþarea „Monitorului Oficial“. 2/6: Regele e plecat la Tr. Severin unde se sãrbãtoreºte 100 ani de la înfiinþarea oraºului. La 3 Iunie va fi la Oraviþa pentru dezvelirea statuei Regelui Ferdinand. Regele cu Marele Voevod au vizitat Târgul Moºilor. 8/6: Aniversarea Restauraþiei se celebreazã în toatã þara. În Capitalã la orele 11 Te Deum la Mitropolie apoi dejun la Palatul Regal la care au luat parte: Regele, Marele Voevod, Prinþesa Elisabeta, Patriarhul, Vaida-Voevod, G. Mironescu, Ciceo Popp, Costãchescu, Titulescu, Mihai Popovici. De la palat: Generalul Filimon, General Ilasievici, Colonelii Sturdza, Manolescu, Drosso, Orãºanu, Fundãþeanu, Râmniceanu, Grigorescu, Pãlãngeanu, Director Stan, Dr. Mamulea, Buhman, Bianu, Pavelescu, Dr. Krainic, Maiorii Urdãreanu, Mihãilescu, Cãpitan ªtiubei, Opriº, Rãdulescu, O. Ulea, Mãnoiu, Dr. Gotcu, Fl. Marinescu, Arhitectul Lorentz ºi ofiþerii din Garda Palatului. 28/6: Regele viziteazã Uzinele de armament de la Copºa-Cugir. 3/7: Regele convoacã a treia conferinþã destinatã a se ocupa de construirea unei Cetãþi Universitare. Iniþiativa proiectului aparþine Suveranului ºi el pune mare preþ pentru realizarea lui. 6/7: Regele viziteazã Primãria Capitalei, unde se intereseazã în mod special de planul sistematizãrii Capitalei, pe care a dorit sã’l vadã. Plouã mereu. Pe culmile munþilor a cãzut zãpadã. 13/7: Prinþul Nicolae pleacã la Bruxelles apoi în Olanda pentru vizitarea unor uzine de aeroplane. 15/7: Regina Maria e la Budapesta. 20/7: Parastas la Curtea de Argeº cu toatã Familia Regalã ºi Marea Ducesã Kirill. Asistã Guvernul, Casele Civilã ºi Militarã Regale. 27/7: Ploile continuã sã cadã de o lunã întreagã. Mari pagube la recolte. 7/8: Regele asistã la comemorarea de la Mãrãºeºti ºi de acolo se îndreaptã spre Sinaia pentru a lua reºedinþa de varã. 369

Cu prilejul unei convorbiri particulare avutã cu Primul Ministru VaidaVoevod la Castel Peleº, acesta îmi spune între altele c’ar prefera sã se serveascã de mijlocirea mea, pentru unele comunicãri de fãcut Regelui din partea sa, decât de aceea a lui Puiu Dumitrescu. Sugestia sa nu m’a mirat deoarece observasem de câtva timp o oarecare lipsã de înþelegere între VaidaVoevod ºi Secretarul Particular al Suveranului. Încrederea ce mi-a arãtat a fost mãgulitoare pentru mine, eu având mare consideraþie pentru acest cuminte, înþelept ºi devotat consilier al Regelui, dar bunele relaþii ce existau între mine ºi Puiu Dumitrescu nu’mi permiteau acceptarea unei asemenea situaþii. Vaida-Voevod a înþãles ºi mi-a dat dreptate. 15/8: Serbãrile Marinei la Constanþa în prezenþa Regelui, a Marelui Voevod ºi a guvernului. Regele este tare rãcit ºi Marele Voevod are pojar. Buletinul medical este iscãlit de Drul Mamulea. La Bucureºti termometrul aratã 50 grade. La Sinaia au sosit din strãinãtate Regina Maria, Arhiducele cu Arhiducesa de Habsburg ºi Prinþesa Elisabeta. 27/8: Germania proclamã alipirea Austriei de Reich. Iatã avem acuma aºteptatul „Anschluss“. Mare emoþie foarte justificatã în toatã lumea. Nu pot înþãlege de ce Regele nu pare îngrijorat deloc de acest eveniment. Sau poate nu vrea s㒺i arate neliniºtea! Chestiunea Škoda: Este implicat Zaharia Boilã, nepotul lui Iuliu Maniu, care la toate întrebãrile ce i se pun la interogatoriu rãspunde invariabil: „Nu mã declar!“ Cred ºi eu cã nu’i convine sã declare adevãrul. Pare cã domnul Boilã va fi exclus din partid. Deocamdatã i s’a luat conducerea ziarului „Patria“ ce apare la Cluj. Mai sunt implicaþi: Ilie Lazãr ºi Leucuþa, ambii oameni ai lui Iuliu Maniu. Seletzki a fãcut recurs în casaþie împotriva condamnãrii sale. 8/9: La Braºov are loc congresul Asociaþiei Culturale „Astra“ la care participã Regele rostind o cuvântare. Iau parte între alþii I. Moldovan, preºedintele Astrei, Dim. Gusti, Viorel Tilea. De la Braºov Regele a plecat la vânãtoare în regiunea Timiºoara. 18/9: Regele a inaugurat asearã la telefon „Ora Naþiunii“. Se anunþã cã viitoarea conferinþã a Micii Antante se va þine la Sinaia. 22/9: Regele cu Marele Voevod au dejunat astãzi la Regina Maria, aflãtoare la Bran. 23/9: Inaugurarea Castelului Foiºor reconstruit de cãtre arhitectul Arthur Lorentz din Paris care reclãdeºte ºi Palatul Regal din Calea Victoriei. 370

Construcþia Foiºorului conceputã în stil modern este frumoasã ºi solid ziditã, mai încãpãtoare, mai comfortabilã ºi mai ales mai luminoasã decât cea veche care într’adevãr nu mai corespundea nevoilor. Are în arhitectura ei ºi câteva reminiscenþe româneºti. Mobilatã în gustul ales dar sobru al Suveranului. La parter este camera de lucru a Regelui, un salonaº pentru audienþe, un alt salon mare ºi patru camere mai mici. În una din aceste odãi este biroul meu ºi în alta acela al adjutantului de serviciu. Apartamentele Suveranului ºi ale Marelui Voevod sunt la etaj. La subsol, splendid ºi modern amenajatã este bucãtãria. Apa este adusã prin conductã directã de la izvorul aflãtor în munþi, deasupra Buºteniului. Slujba religioasã a fost celebratã de Patriarhul Miron Cristea în prezenþa Regelui înconjurat de Regina Maria, Marele Voevod, Prinþul Nicolae, Principele Frederic de Hohenzollern, Prinþesa Elisabeta, Arhiducele de Habsburg cu Ileana. Arhitectul Lorentz a oferit la intrare pâinea ºi sarea tradiþionale. Batalionul de Vânãtori de Munte din Sinaia a dat onorurile. Potrivit dorinþei Suveranului, Luni 25 ºi 26 Septembrie se va comemora la Sinaia semicentenarul Castelului Peleº. În 1873, Domnitorul Carol a cumpãrat terenul pe care urma sã se înalþe Castelul dupã planurile arhitectului Wilhelm Doderer, profesor la Politehnica din Viena. Conformaþia stâncoasã a terenului ºi pãdurea secularã ce crescuse pe acest loc a necesitat o muncã de doi ani pentru pregãtirea terasamentului, aºa cã abea la 25 August 1875 s’a pus piatra fundamentalã. Castelul a fost construit în stilul renaºterei germane ºi a fost isprãvit de cãtre arhitectul Stöhr ºi inaugurat la 7 Octombrie 1883. Pergamentul de inaugurare a fost redactat de Vasile Alecsandri ºi citit de Generalul Creþeanu. A rãspuns Regele Carol I. Au mai vorbit cu acest prilej: Dimitrie Ghica, Vasile Alecsandri, C.A. Rosetti, Generalul Cernat ºi Mitropolitul Primat. Vor fi invitaþi la serbãri: Toþi membrii Familiei Regale cu Casele Civilã ºi Militarã, fostul Regent, Mareºalii României, ºefii misiunelor diplomatice, foºtii demnitari ai Curþii Regale, foºtii miniºtri din timpul domniei lui Carol I, Înaltul cler, guvernul, preºedinþii parlamentului, Consiliul Superior al Armatei, diverse personaje marcante, oficialitãþile din Sinaia, eforii spitalelor civile, fundaþiile regale, reprezentanþii scriitorilor români. 24/9: Pentru ºedinþele Micii Antante la Sinaia sosesc: Preºedintele Cehoslovaciei Ed. Beneš cu Colonelul Picka, Ministrul Šeba cu doamna, N. Titulescu. Cu alt tren sosesc: Regele ºi Regina Iugoslaviei cu Prinþul Nicolae. Sunt primiþi la garã de cãtre Regele, Marele Voevod, Prinþesa Elisabeta, 371

Regina Maria, Prinþul Frederic de Hohenzollern, Arhiducele ºi Arhiducesa de Habsburg, Prinþesa de Wied. În suita Regelui Alexandru sunt: Jeftiæ, Ministrul de Externe, Generalul Dimitrieviæ, Mareºalul Curþii General Vulcoviæ, ºeful Casei Militare, Milan Antiæ, ministrul Palatului, Colonel Vasiæ, Marincoviæ, ºef de cabinet al lui Jeftiæ ºi Dna de Onoare Mirka Gruiæ. Luni, 25 Septembrie: Dimineaþa plecarea musafirilor regali de la Peleº spre mânãstire. La orele 10 serviciu divin. De la mânãstire ambii Regi însoþiþi de Marele Voevod ºi de Prinþul Nicolae au pornit pe jos spre bulevardul Ghica unde în faþa Primãriei s’a construit tribuna invitaþilor care asistã la paradã. La orele 11 Regele în uniformã de Vânãtori de Munte defileazã în fruntea trupei. Prinþul de Hohenzollern în tribunã poartã uniforma de colonel de Vânãtori. Vreme de varã foarte frumoasã. Dupã paradã toþi invitaþii viziteazã muzeul de la mânãstire unde se pãstreazã amintirile despre Carol ºi Elisabeta. La orele 12 se dezveleºte placa comemorativã aºezatã la intrarea principalã a Castelului ºi se citeºte pergamentul comemorativ. Orele 13 ºi 30 dejun de galã la Castel. Menu: Sterlet à la parisienne, pilaf à la bouquetière, salade Sinaia, parfait Chateau Pelesh, croquettes au chester, fruits. La ºampanie Regele ridicã paharul ºi spune: „Închin primul meu pahar în sãnãtatea iluºtrilor invitaþi care au venit aci pentru a face aceastã serbare mai grandioasã ºi mai frumoasã.“ La orele 18 concert la Castel dirijat de G. Enescu. 9 seara, retragere cu torþele în sunetele muzicii Gãrzii Regale condusã de Massini. Doctorul Mezincescu din partea Eforiei Spitalelor Civile a þinut un discurs la care a rãspuns Suveranul. Din partea corpului diplomatic a vorbit Monseniorul Valerio Valeri. Marþi, 26 Septembrie: Orele 11 ºi 30 dezvelirea monumentelor Regelui Carol I ºi Reginei Elisabeta. Orele 13 dejun la Stâna Regalã. O neîntrecut de frumoasã zi de toamnã. Cerul albastru adânc, fãrã un pic de nor. În faþã aveam masivul Pietrei Arse ºi deasupra se înãlþa mândru Vârful cu Dor. Spre dreapta ochii urmãresc fermecaþi culmile munþilor cum se pierd în zarea transparentã spre Predeal. Nici un peisaj din Alpi nu poate fi mai frumos ca acesta. Mese noi din lemn de brad erau aºezate pe iarba deasã ºi bogatã a tãpºanului stânei. Una mai lungã era rezervatã pentru Familia Regalã ºi înalþii oaspeþi. La toatã lumea, fãrã nici o deosebire, s’a servit: Icre proaspete, sãrmãluþe, pui fripþi, muºchi la frigare, salatã, torturi, vin ºi 372

bere. Drept muzicã un singur þãran cu naiul. La una din mese soþia lui Stelian Popescu, directorul ziarului „Universul“ a mâncat atâta icre încât i-a venit rãu! Printre invitaþi am vãzut pe Contele Volpi, Ministrul de Externe al Italiei cu Contesa Ruspoli, fiica sa. Lume multã ºi veselã. Cum tot drumul de la Sinaia la stânã fusese reparat din vreme, automobilele au gãsit accesul uºor pânã sus. Sunt convins cã cu acest prilej multã lume a vãzut pentru întâia datã frumuseþea codrului ce înconjoarã Castelul. Eforia Spitalelor Civile a contribuit cu 200 000 lei la cheltuielele ocazionate de serbãri, oraºele Ploieºti ºi Sinaia cu câte 100 000 ºi guvernul, probabil, cu o sumã mai mare. La 28 septembrie Regele, Suveranii iugoslavi, Prinþul Frederic ºi Prinþul Nicolae pleacã la Gurghiu, în Ardeal, la o vânãtoare; de acolo Suveranii Iugoslaviei se duc la Medgidia, pentru inaugurarea monumentului eroilor iugoslavi, apoi la Balcic ºi în urmã cu yachtul „Dubrovnik“ de la Constanþa la Varna. Prinþul Nicolae se duce la proprietatea sa Broºtenii. Marele Voevod este în Elveþia, la maicã-sa unde a plecat însoþit de Colonelii Condiescu ºi Grigorescu. 20/10: Germania se retrage din Societatea Naþiunilor. 25/10: Regele asistã la Tr. Severin la aniversarea a 100 ani de la înfiinþarea oraºului ºi de acolo pleacã la Craiova unde liceul „Carol I“ împlineºte ºi el 100 de la înfiinþarea sa. 31/10: Are loc întâlnirea pe Dunãre a Regelui cu Regele Bulgariei Boris. Suveranul nostru vine de la Balcic însoþit de General Ilasievici, Comandor Fundãþianu, Lt. Colonel Urdãrianu ºi Bianu. La debarcader este aºteptat de Titulescu ºi Vaida Voevod. Regele este pe „ªtefan cel Mare“ oprit în faþa oraºului Rusciuk, alãturi de escadra noastrã de Dunãre. Regele Boris însoþit de Muºanoff, primul Ministru, de Ministrul de Externe ºi de Robeff, ministrul Bulgariei la Bucureºti, vine la dejun pe „ªtefan cel Mare“. Dupã dejun are loc convorbirea între ambii Suverani în prezenþa Miniºtrilor de Externe. S’a discutat asupra mijloacelor celor mai proprii pentru stabilirea raporturilor normale între cele douã þãri, precum ºi chestiunea minoritãþilor. În urmã are loc o revistã militarã la Rusciuk ºi a doua la Giurgiu. 2/11: Regele cu Prinþul Nicolae au plecat la Iaºi pentru a remite decoraþia cãtrã oraº ºi va asista ºi la deschiderea Universitãþii. Decoraþia pentru eroismul de care a dat dovadã oraºul Iaºi în timpul rãzboiului 19161918 a fost predatã de Regele la ceremonia de la Teatrul Naþional în mijlocul unui entuziasm de nedescris. 7/11: Regele e la Cluj pentru vizitarea expoziþiei agricole, a concursului hipic ºi a altor concursuri sportive. Seara dineu la Automobil-Clubul Român. 373

8/11: Cavalerii Ordinului „Mihai Viteazul“ iau dejunul la C. Peleº. 9/11: Cabinetul Vaida-Voevod a demisionat. Se zice cã s’ar fi uzat, cã n’a putut rezista tuturor atacurilor rasiste, naþional-socialiste, antisemite etc. Regele cheamã în consultare pe O. Goga ºi G. Brãtianu în vederea unor colaborãri. Bineînþeles, G. Brãtianu n’a fost de acord cu nimic, ca totdeauna. În urmã a fost chemat ºi I.G. Duca. Titulescu este invitat de Regele la dejun. 15/11: Noul cabinet Duca: Prim-Ministru Duca, fãrã portofoliu, Subsecretari de stat Alex Mavrodi ºi N. Budurescu; I. C. Brãtianu Finanþele; I. Inculeþ Internele; N. Titulescu Externele; G. Tãtãrescu Industria ºi Comerþul; R. Franasovici Comunicaþiile; Victor Antonescu Justiþia; Dr. C. Angelescu Instrucþia Publicã; C. Dimitriu Munca ºi Sãnãtatea; G. Cipãianu Agricultura ºi Domeniile; General Uicã Apãrarea Naþionalã; Miniºtri de stat fãrã portofolii, Al. Lapedatu, I. Nistor ºi General Paul Angelescu. 23/11: În chestiunea Škoda, recursul lui Seletzki a fost respins. 30/11: Dim. Gusti este numit directorul Fundaþiei „Principele Carol“. Constat cã dl. profesor este un personaj foarte apreciat. La Iaºi ºi Tulcea s’au produs în ultimele douã zile grave dezordine provocate de legionari. Sunt ºi rãniþi. S’au descoperit la dânºii arme. La Iaºi ºi Giurgiu s’au sechestrat arhivele lor. De la începutul acestei toamne mi se pare din ce în ce mai neobiºnuitã atitudinea lui Puiu Dumitrescu. Începe sã nu mai vie regulat la serviciu. Uneori nu’l vãd câte douã zile aºa cã sunt silit a mã duce acasã la el pentru a’i da sã iscãleascã hârtiile curente. Fãrã sã vreau, aflu cã pe la Duduia Lupescu aproape nu se mai aratã, când de obiceiu el era în permanenþã lângã Regele sau lângã Duduia, adeseaori chiar ºi serile. Descusând lucrurile mai de aproape, mi se spune cã Duduia este cât se poate de nemulþumitã de modul cum Dumitrescu se poartã cu ea ºi atunci mã hotãrãsc a mã duce la dânsul spre a’l face atent asupra atmosferei de la Palat ºi dacã se poate sã’l mai scutur din senina sa ignoranþã. La Dumitrescu acasã gãsesc pe Wieder, un om de afaceri cu care era în legãturi destul de strânse. Credeam cã la sosirea mea Wieder, vãzând cã am de lucru cu Puiu, ne va lãsa singuri, dar nu s’a miºcat ºi atunci, fãrã a mai þine seamã de prezenþa sa, am început a’i spune lui Puiu, pe rând ºi tacticos, impresiile cu care vin de la Palat, ceea ce am auzit ºi de la altã lume ºi am sfârºit punându-i sub ochi rezultatele mai mult decât probabile ale acestei nechibzuite purtãri. M’a ascultat liniºtit ºi pe urmã mi-a rãspuns hotãrât cã Duduia n’are autoritate moralã pentru a’i da lecþii de ce trebuie 374

sau de ce nu trebuie sã facã el, Puiu. Wieder care a ascultat atent la cele ce spuneam mi-a dat dreptate mie. Mi-am luat hârtiile cu care venisem ºi am plecat. Urcam gânditor dealul spre Castel ºi mã întrebam nedumerit de ce oare Dumitrescu „nu vrea“ sã înþeleagã seriozitatea situaþiei cãci pentru mine era limpede cã nu voia, iar nu cã n’ar fi fost în stare sã nu înþeleagã. Explicaþia am avut-o mai târziu ºi urmãrile au fost aºa cum le-am prevãzut. Maior Ernest Urdãreanu, care pânã acuma avusese în grijã serviciul automobilelor regale, este înaintat în grad ºi numit adjutant regal. Colonelul N. Condiescu este numit preºedintele Consiliului de Administraþie al Radiodifuziunii. 10/12: Consiliul de Miniºtri dizolvã asociaþia numitã Garda de Fier. 15/12: Regele ia reºedinþã la Sinaia. Viscoleºte pretutindeni. Marele Voevod pleacã în Elveþia însoþit de N. Condiescu înaintat general în rezervã ºi de Colonel Grigorescu. 31/12: Asasinarea lui I. G. Duca. Cu trenul de dimineaþã Duca sosise la Sinaia ºi urma sã se înapoieze în Capitalã cu trenul de la orele 9 ºi 5. Cum fusese însã avizat cã trenul are întârziere, Duca n’a venit la garã decât la orele 10. Era frig ºi în garã nu zãreai decât puþine persoane. Intrat pe peron, Duca se îndreaptã spre vagon când s’aud deodatã rãsunând patru detunãturi de revolver. Duca lovit la baza craniului se prãbuºeºte. Asasinul mai aruncã ºi o bombã asupra grupului ce înconjura pe Duca. Sunt uºor rãniþi de explozie Dr. Costinescu, Vlahide de la cancelaria Consiliului de Miniºtri ºi un agent. Transportat în biuroul ºefului de garã Duca a expirat. Asasinul nu era singur ci întovãrãºit ºi de alþi inºi care au încercat sã fugã dar au putut fi prinºi. Autorul atentatului se numeºte N. Constantinescu, student la Înalta Academie de Comerþ; are doi complici, unul este D. Belimace ºi al doilea Caranica, amândoi macedoneni ºi studenþi. Arestaþii, interogaþi în localul gãrii, au dat dovadã de mult sânge rece. Au declarat cã l’au ucis pe Duca pentru cã a dizolvat Garda de Fier! La Palat ºtirea ne-a fost datã imediat prin telefon, producând o stupoare generalã. Regele, copleºit, trimite pe Puiu Dumitrescu sã aducã amãnunte iar Urdãreanu primeºte ordinul sã aducã la Palat corpul neînsufleþit al lui Duca. În faþa celui care a fost consilierul sãu, Regele adânc abãtut n’a fost în stare, timp de lungi minute, sã scoatã o singurã vorbã. Între timp Urdãreanu alarmase toatã garda ºi toþi agenþii ºi lua acuma mãsuri de tot soiul ca ºi cum Castelul avea sã suporte un lung ºi crâncen 375

asediu. Graþie însã vigilenþei ºi aptitudinelor militare ale lui Urdãreanu, inamicul n’a mai avut curajul sã atace Castelul ºi Regele a scãpat cu viaþã! În timpul nopþii Regele a chemat la Castel pe Dr. C. Angelescu ºi l’a însãrcinat cu Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. În aceeaºi noapte au fost arestaþi principalii membri ai Gãrzii de Fier. Cancelarul Reichului German Adolf Hitler exprimã guvernului nostru, prin telegramã, condoleanþele sale pentru moartea Primului Ministru Duca. La înmormântarea lui Duca Regele urma sã fie reprezentat prin Prinþul Nicolae, dar acesta fiind rãcit îl va înlocui Mareºalul Palatului, General Ilasievici.

376

1934 Noul cabinet liberal/ Nae Ionescu/ Moartea Drului I. Cantacuzino/ Vizita Regelui Bulgariei/ Noul comandant al Jandarmeriei/ Sfârºitul carierei la Palat a lui Puiu Dumitrescu/ Moartea Regelui Belgiei/ Complectãri ministeriale/ Ernest Urdãreanu/ Condamnarea asasinilor lui Duca/ Un complot contra Suveranului/ Misiunea Belgianã în Capitalã/ Jurnalul personal al Regelui Carol I/ Marele Voevod autor literar/ Numirea mea ca Director al Secretariatului Particular/ Bustul Regelui Ferdinand la Braºov/ Plebiscitul din Germania/ Regele la Fibiº/ ªcoala Marelui Voevod/ Guvernul Tãtãrescu/ Asasinarea Regelui Iugoslaviei/ Plecarea Regelui la Belgrad/ Iar afacerea Škoda/ Câte ceva din atmosfera Curþii/ Felicitãrile personale ale Suveranului. Calea Victoriei

377

Dupã dispariþia lui I. G. Duca, liberalii declarã pe Constantin Brãtianu

ca ºef al Partidului Liberal. Faþã cu aceastã miºcare de ºah, Regele însãrcineazã pe G. Tãtãrescu cu formarea unui nou cabinet ministerial care ia forma urmãtoare: Tãtãrescu Prim-Ministru, ºi interim la Industrie ºi Comerþ, titular la Finanþe vine Victor Slãvescu cu Mitiþã Constantinescu ca subsecretar de stat. Nae Ionescu, directorul ziarului „Cuvântul“, este arestat sub acuzaþia de a fi fãcut în ziarul sãu o largã propagandã Gãrzii de Fier. Instrucþia judiciarã îl considerã pe Nae Ionescu drept autor moral al asasinãrii lui Duca. Sunt surprins ºi cu drept cuvânt. Nae Ionescu a susþinut în toate împrejurãrile cauza Prinþului Carol, încã de pe vremurile când numai pomenirea despre „chestia închis㓠era consideratã drept crimã. Eu i-am urmãrit cu mare interes articolele din „Cuvântul“ ºi am fost martor al acþiunii sincere ºi devotate desfãºurate de el din noaptea memorabilã a sosirii Prinþului în Capitalã. El a fost acela care a reclamat cu cea mai mare energie repunerea Prinþului în toate drepturile sale legale combãtând ideia instalãrii Prinþului ca Regent, cum susþinea Iuliu Maniu cu toþi apostolii sãi. Din 1930 l’am vãzut pe Nae Ionescu alãturi de Regele. ªtiu cã i se oferiserã diverse onoruri pe care le-a refuzat. Ziarist de mare rasã ºi intelectual strãlucit, l’am considerat ca de folos pentru Coroanã ºi iatã cã deodatã îl vãd trecut în câmp advers ºi chiar arestat. Or fi poate anume dedesubturi pe care nu le cunosc. Poate cã drumurile care ºi le-au ales de strãbãtut Regele ºi Nae Ionescu s’au despãrþit cândva – oricum, regret pentru Regele aceastã separaþie ºi regret ºi pentru Nae Ionescu, convins fiind cã, aºa cum stau lucrurile, pierd amândoi. 16/1: A încetat din viaþã doctorul Jean Cantacuzino în urma unei rãceli dobândite stând cu capul gol în biserica Sf. Gheorghe cu ocazia unei înmormântãri. 24/1: Regele e la Bucureºti ºi asistã la serbarea Unirii la Palat apoi primeºte pe membrii Ordinului „Ferdinand“. 25/1: În Gara de Nord sosesc Regele Boris al Bulgariei cu Regina Ioana. Sunt primiþi la peron de Regele, Regina Maria, Prinþesa Elisabeta, Prinþul 378

Nicolae, membrii guvernului etc. De la garã înalþii oaspeþi pornesc în aclamaþiunile mulþimii spre Palat, în trãsuri à la Daumont. În suita Suveranilor bulgari: Primul Ministru Muºanoff de la Ministerul de Externe Pavloff ºi ªiºmanoff, Stoica Ministrul nostru la Sofia, Grueff consilier regal, Colonel Panoff prim adjutant regal, Lt Colonel Lincatch adjutant, Dra Petrova-Ciomaikova, doamnã de onoare. Dejun intim la Palat. Orele 3,30 concert de galã a Filarmonicii, orele 5 plecarea la Sinaia. Sosim acolo pe frig ºi zãpadã mare. Orele 8,45 dineu intim la Palatul Peleº. 26/1: Dejun de galã. Suveranii bulgari ºi toatã Familia Regalã, guvernul, Casele Civilã ºi Militarã Regale. Menu: Médaillon de Nisètre sauce Colbert, poitrine de volaille à la Piémontaise, jambon Trianon sauce Madère, parfait, fromages, fruits. Ambii Suverani pronunþã câte un discurs. Seara, la 9 ºi 30 concert urmat de o recepþie. Invitaþi: Fostul regent, guvernul, casele regale, Mareºalii, ºefii misiunilor diplomatice, legaþia bulgarã, marii demnitari. Suveranii bulgari se prezintã simpatic. 27/1: Dimineaþa demonstraþii sportive. La 1 ºi 30 dejun intim. Dupã amiazã convorbiri diplomatice, audienþe. 28/1: Dimineaþa vânãtoare la Periº. Orele 3 înapoiarea în Capitalã. Seara plecarea prin Giurgiu. Suveranul bulgar m’a decorat cu Mare Ofiþer al Ordinului Civil. 29/1: Prinþul Nicolae pleacã la Arlberg, Regina Maria la Bled ºi Marele Voevod la Florenþa. În locul Generalului Dumitrescu a fost numit Generalul Pârâianu. Generalul Dumitrescu a fost trecut consilier tehnic la Ministerul Apãrãrii Naþionale. S’au ridicat diverse acuzaþiuni grave împotriva lui pe chestiuni de mânuiri de fonduri. Const. Angelescu, Guvernatorul Bãncii Naþionale, a demisionat. În locul sãu a fost numit Dorel Dumitrescu. 15/2: S’a stâns din viaþã Ciceo Pop. Din noaptea asasinãrii lui Duca, când Urdãreanu a luat în mâna sa toatã conducerea serviciului regal la Sinaia, rolul lui Puiu Dumitrescu a început a se arãta din ce în ce mai ºters. Venea la Regele o datã pe zi, între 12 ºi 13, îmbrãcat în haine de ski, cu pantaloni scurþi ºi bocanci groºi ºi grei în picioare, el care nu fãcea doi paºi pe jos ºi pânã a doua zi nu’l mai vedea nimeni. Prezent la Regele în restul zilei ºi seara era Urdãreanu care, la început, se furiºa prin intrarea de din dos a Foiºorului ca sã nu’l vãd eu ºi se urca direct sus, la Regele. Pe urmã, când s’a simþit ceva mai sigur de poziþia 379

sa, s’a instalat chiar în biroul lui Dumitrescu ca ºi cum acesta n’ar mai fi avut ce cãuta pe acolo. L’am þinut la curent pe Puiu. I-am arãtat cu amãnunþitul c㒺i pierde slujba ºi cã neghiobia sa nu face altceva decât uºureazã altuia ocazia de mult pânditã ºi aºteptatã de a-i lua locul râvnit. Toatã strãduinþa mea de a-i deschide ochii n’a folosit la nimic. „Nu’mi e team㓠mi-a rãspuns râzând, „ºtiu cã Urdãreanu ºi Duduia mã sapã, dar e destul sã vorbesc cu Regele un sfert de orã ca sã distrug tot ce au clãdit aceºtia într’o zi întreagã!“ Era omul mult mai naiv decât l’am presupus. Începusem sã cam gãsesc explicaþia imprudentei sale atitudini. Dumitrescu, cãsãtorit cu ani înainte sub mirajul unei pasionate iubiri a trebuit sã constate cã menajul sãu s’a dovedit ulterior a fi fost o mare greºalã ºi acuma ambii parteneri îºi cãutau în altã parte compensaþia deziluziilor suferite. Doamna Dumitrescu, mai nerãbdãtoare, a luat-o înainte, fãrã multã jenã, iar el s’a îndrãgostit de-a binelea în cursul acestei veri de o frumoasã doamnã tânãrã din societatea Bucureºteanã, Ella Manu, dotatã cu un trecut destul de variat ºi bogat, dar inteligentã ºi foarte dornicã de a trãi cât se poate de bine. Or, Puiu Dumitrescu avea bani de cheltuit, cã doar se vedea când se plimbã pe strãzile Bucureºtiului într’un mare ºi luxos automobil argintiu de parcã era Lohengrin. Când i-am spus, într’o zi, cã aºa maºinã era prea bãtãtoare la ochi pentru un tânãr funcþionar al Regelui, mi-a rãspuns foarte vesel „Aºi!, haz acuma are, când sunt tânãr!“ Absorbit complect de sentimentul sãu pentru Ella Manu, i s’a pãrut probabil – cã acesta este acuma singurul lucru interesant în lume: ºi-a neglijat obligaþiile sale de serviciu fãrã s㒺i dea seama cã în tot acest timp atribuþiile sale, de care fusese pânã acuma atât de mândru, lunecau încetul cu încetul în mâinile lui Urdãreanu care nu pierdea o singurã ocazie de a specula greºelile lui Puiu. S’a mai gãsit ºi o inimã caritabilã care sã ºopteascã la urechile Duduiei cã Ella Manu nu s’a aninat de Puiu decât cu gândul sã poatã ajunge la Regele, sau cum s’ar zice „ªah la Reginã!“ Aici îmi aduc aminte cã înainte de a ne înapoia din Sinaia la Bucureºti, prin Noembrie trecut, fiind invitaþi la Duduia la dejun eu cu nevastã-mea, Duduia ºi-a arãtat nemulþumirea ei cu familia Dumitrescu, cãreia îi gãsise a-i reproºa fel de fel de lucruri. Am avut atunci impresia cã dorea sã ne aibã pe noi de partea ei, în partida ce începuse a se juca. Aceste critici exprimate aºa de fãþiº de cãtrã Duduia erau simptomatice ºi trebuie sã recunosc cã unele erau ºi îndreptãþite. Atitudinea moralã a lui Jenny Dumitrescu, care nu’ºi dãdea nici cea mai micã ostenealã de a salva 380

mãcar aparenþele, nu era fãcutã de a mãri prestigiul soþului ei, secretar particular al Regelui, care de altfel a ºi fost silit ceva mai târziu de a cere divorþul, iar pe de altã parte, sora lui Puiu, mãritatã cu inginerul naval, Cãpitan de marinã Teodoru, lasã joc liber bârfelilor, aºa cã ºi acest menaj a isprãvit tot cu divorþ. ªi ca ºi cum toate aceste n’ar fi fost suficiente pentru bietul Dumitrescu, iatã cã au început, de câtva timp, sã circule zvonuri persistente despre serioase ºi grave nereguli în gestiunea Generalului Dumitrescu, zvonuri ce bineînþãles au ajuns fatalmente, ºi în primul rând, la urechea Regelui care e cât se poate de supãrat din pricina asta. E vãdit cã Puiu Dumitrescu ºi-a terminat cariera sa pe lângã Regele. Mare încredere în durata acestei cariere n’am avut eu de la început. Puiu era prea tânãr ºi prea lipsit de experienþã pentru a putea face faþã nenumãratelor ºi delicatelor însãrcinãri ce secretarul particular al unui Rege este chemat a împlini, mai ales când stãpânul sãu este ºi el un om tânãr care îºi începe abea acuma domnia în vremuri destul de frãmântate. În þarã prea multe fracþiuni politice, exponente ale diverselor curente sociale ce cãutau a’ºi face drum, fiecare din ele încredinþatã cã numai ea singurã posedã panaceul universal pentru fericirea neamului. Aºa de pildã, la una din ultimele alegeri am numãrat 17 liste diferite ce reclamau voturile cetãþeanului uluit. ªi cu toþi aceºtia, urma Dumitrescu sã þinã contact de aproape. Era prea dificilã situaþia pentru el ºi mã mirã cã Regele n’a prevãzut-o. Nu pot uita entuziasmul cu care a intrat Dumitrescu în biroul meu într’una din dimineþile lunii August 1930, spunând: „Biuroul meu devine biurou politic!“ Numai eu nu m’am putut bucura de ºtirea asta. În lungul ºir de ani ce l’am petrecut la Palat, am avut prilejul de a cunoaºte oameni de care s’au servit Suveranii noºtri în chestiuni politice. Vodã Carol I a avut pe Mareºalul Philipescu ºi pe Louis Basset, Regele Ferdinand pe Nicolai Miºu ºi C. Hiott, oameni în vârstã cu lungã experienþã. Dumitrescu n’avea decât licenþa în drept ºi cu atâta experienþã câtã se putea aduna în biroul de secretariat al fostului Ministru Alexandru Constantinescu în care funcþionase Puiu înainte de a pleca la Paris ºi asta nu se poate numi pregãtire politicã. Era inteligent, poseda percepþia rapidã a situaþiilor, era plin de dorinþã sincerã de a-ºi servi bine stãpânul ºi a avut marea calitate de a nu fi intrigant. N’a recurs niciodatã la micile infamii atât de des practicate la Curte cu scopul de a coborî pe unii pentru a se ridica el. Bãiat frumos, vioi, simpatic ºi inimã bunã dar necopt 381

sufleteºte atât el cât ºi membrii familiei sale, pentru marea ºansã cu care l’a blagoslovit viaþa cam pe neaºteptate. ªi-au pierdut cu toþii capul. Regret din inimã plecarea sa ºi sunt încredinþat cã toþi de la Curte îl vor regreta de asemenea. Se hotãrãºte cã Arcul de Triumf din ªoseaua Kiseleff, nici pânã astãzi terminat, sã fie isprãvit pe cheltuiala Ministerului Apãrãrii Naþionale. 16/2: Se anunþã moartea Regelui Albert al Belgiei cãzut victimã unui accident în munþi. Curtea noastrã ia doliu pentru trei luni. Regele nostru va fi reprezentat la înmormântare prin Prinþul Nicolae, Dr. C. Angelescu, Dim. Ghika, Ministrul nostru la Bruxelles, General G. Manu Inspector General de Armatã, Generalul Paul Teodorescu ataºatul nostru militar de la Paris ºi Colonel Al. Manolescu adjutantul Prinþului Nicolae. Noul Rege al Belgiei este Leopold al 3ea. 27/2: Prin noua remaniere ministerialã devin Miniºtri: Dr. Costinescu la Sãnãtate, Inspector General N. Theodorescu la Industrie ºi Comerþ, C. Xeni Ministru de Stat, B. P. Sassu la Agriculturã ºi Domenii. Primar al Capitalei e Al. Donescu. Pare probabil cã Regele a dat a înþelege lui Dumitrescu intenþiunea de a’l înlocui, deoarece acesta din urmã s’a exprimat faþã de mine deunãzi, aºa în treacãt, cã va obþine un concediu de douã sau trei luni ºi este uºor de ghicit cã persoana destinatã a’i ocupa locul nu poate fi decât Urdãreanu. Acesta, scurt timp dupã ataºarea sa la Palat, a fãcut cunoºtinþã cu Duduia în casa Cãpitanului ªtiubei. Arãtos, îndrãzneþ, manierat când îºi dãdea osteneala, elegant, bun dansator, stãpân pe limba francezã, tipul adevãrat al ofiþerului de cavalerie, dotat cu o bogatã experienþã pe lângã sexul frumos, a ºtiut prin meºteºugite linguºiri cu verbiajul sãu lãudãros sã câºtige simpatiile Duduiei ºi s’o convingã cã el ºtie ºi poate de toate. Adus din Regimentul de Escortã Regalã la Palat de cãtre Generalul Ilasievici, fostul sãu ºef, ºi pus sã aibã grijã de automobilele Palatului, n’a neglijat s㒺i adune toate informaþiile privitoare la Curte ºi, fireºte, nu se poate sã nu’ºi fi dat seama numaidecât cã toate în Casa Regalã sunt conduse de spiritul de economie al Suveranului. Potrivit cu aceasta, la finele primului sãu an de serviciu, n’a lipsit sã prezinte Regelui rezultatul activitãþii sale de automobile, anume cã nu cheltuise nici jumãtate din suma prevãzutã în buget ºi promitea pe anul viitor economii ºi mai importante. Natural, n’a pomenit nimic Regelui de nemulþumirile provocate de felul cum a aranjat el serviciul. Stãpânul a fost încântat. Aºa se nasc legendele; aºa s’a nãscut ºi aceea cã Urdãreanu e bun organizator. Mã întreb numai, oare cine are sã 382

aibã odatã ºi odatã de plãtit edificarea acestei false legende, Urdãreanu sau Regele ...? 6/4: În procesul asasinilor lui Duca s’a pronunþat sentinþa: Constantinescu, Caranica ºi Belimace au fost condamnaþi la muncã silnicã pe viaþã. 8/4: Vinerea ºi Sâmbãta Paºtelor s’au celebrat cu program tradiþional, însã de data asta nu la Mitropolie ci la biserica Doamna Bãlaºa. Regele cu Marele Voevod au petrecut sãrbãtorile la Sinaia, iar Regina Maria la Oneºti, Bogdãneºti ºi Poiana Sãratã pe vechiul front din timpul rãzboiului. O pioasã amintire o duce spre mormintele ostaºilor care’ºi dorm acolo somnul lor glorios ºi veºnic. Sculptorul Savargin lucreazã încã din Ianuarie la bustul Suveranului. Arhiducele Anton ºi Ileana de Habsburg îºi cumpãrã pentru reºedinþa lor Castelul Sonnberg din Austria. 20/4: Consiliul de Rãzboi din Capitalã are astãzi de judecat un foarte trist proces. Un ofiþer din oºtirea noastrã, Lt Colonel Precup, originar din Ardeal, ocupând astãzi funcþiunea de Inspector general al Jandarmeriei, este acuzat de a fi autorul unui complot împotriva Regelui. A gãsit Precup cã þara ar fi mai bine ºi mai cu folos cârmuitã de dânsul decât de Regele Carol. De ce ºi-o fi închipuit cã posedã mai mari ºi mai desãvârºite calitãþi pentru aºa misiune, nu’mi poate spune nimeni ºi niciodatã nu s’a auzit pomenindu-se de aºa personalitate extraordinarã. Interesant este de constatat cã a gãsit ºi pe alþii care s’au lãsat târâþi în aºa fantasticã aventurã, tot ofiþeri ºi neamuri ale lui Precup. Acuzarea îi numeºte: Lt Colonel Marian, Maior Nicoarã, Cãpitanii Fleºariu, Fericeanu, Mesaroº ºi alþii. Precup proiectase o loviturã de stat care sã’l proclame pe el dictator ºi numea acþiunea asta o operã de înalt patriotism. Pentru realizarea acestui nobil ºi mãreþ scop intenþiona sã arunce o bombã explozibilã în timpul serviciului religios din Vinerea sau Sâmbãta Paºtelor ºi nu uitase sã facã ºi studii pe teren la biserica Doamna Bãlaºa. La cercetãrile fãcute s’au descoperit la Precup arme, revolvere, muniþii ºi grenade. Semnalul începerii acþiunii era o rachetã lansatã în Capitalã. Toatã istoria asta îmi pare a fi pornitã din mintea unui nebun cãci nici un om cu mintea întreagã n’ar fi putut crede cã un complot organizat în acest fel ºi cu asemenea mijloace ar fi putut reuºi vreodatã. Complotul a fost divulgat de un plutonier care a auzit pe complici discutând amãnuntele atentatului ºi le-a adus la cunoºtinþa superiorului sãu. Curtea a osândit pe 383

acuzaþi la 10 ani recluziune ºi 110,000 lei despãgubiri civile. Opt ofiþeri au fost degradaþi în curtea cãzãrmii Malmaison. Generalul I. Antonescu, ºeful Marelui Stat-Major al Armatei, adreseazã Regelui în numele ofiþerilor din Statul-Major o telegramã exprimând Regelui adâncul lor devotament ºi întreaga lor revoltã faþã de tentativa complotului ºi asigurã cã vor face din dragostea lor pentru Suveran pavãzã puternicã. Afirmã sentimentul de devotament întregii Dinastii. În Capitalã mii de studenþi s’au adunat la statuia lui Mihai Viteazul pentru a manifesta adâncul lor devotament pentru Rege ºi Dinastie. În urmã au manifestat în faþa Palatului Regal unde Regele a apãrut în balcon ºi a mulþumit emoþionat în strigãtele entuziaste ºi ovaþiunile frenetice ale mulþimii. 10 Mai. Paradã militarã pe platoul Cotroceni. S’au construit tribune regale permanente. Membrii Caselor Civilã ºi Militarã Regale au locuri în aceste tribune, împreunã cu doamnele lor. La defilare a asistat ºi Beck, Ministrul de Externe al Poloniei, Regina Maria ºi Prinþul Nicolae. Victor Antonescu, Ministrul Justiþiei, supune Regelui proiectul noului Cod Penal. Cu începere de la 15 Mai, accesul la Palatul Regal nu este permis decât între orele 11 ºi 13, afarã de audienþele fixate. Cu aceastã dispoziþie genialã începe seria marilor reforme introduse la Palatul Regal prin concepþiile înalte ale lui Urdãreanu. Soseºte în Capitalã ambasada însãrcinatã a notifica suirea pe Tron a Regelui Leopold al 3ea al Belgiei. ªeful misiunii este A. S. S. Prinþul Leopold de Croy Solres, însoþit de baronul R. Gendebien, Comte Paul de Lanoy, Comte Guillaume de Limbourg-Stirum cu doamna, nãscutã Princesse de Ligne, Contele Charles de la Faille. Ambasada a fost primitã în audienþã de Regele ºi reþinutã la dejun. 2/6: În ancheta afacerii Škoda se audiazã Romulus Boilã, nepotul lui Iuliu Maniu. Regina Maria ºi Arhiducesa Ileana sunt acuma la Viena. 8/6: Serbarea Restauraþiei. Te Deum. Autoritãþile1 închise. Toþi primarii din þarã, 5500, vor defila în faþa Palatului Regal la orele 10 ºi 30. De acolo, cortegiul porneºte la Arenele Romane, unde Primarul Donescu va saluta pe Regele în numele lor. Din sursã autenticã aflu cã Regele are în posesiunea sa, încã de pe când era Prinþ Moºtenitor, un jurnal personal al Regelui Carol I, adevãratele sale memorii, nu acelea publicate prin redactarea Dnei Mitte Kremnitz ºi cunoscute de toatã lumea, ºi cã relativ la aceste memorii Regele ar fi spus: 384

„Nu ºtiu ce sã fac cu ele. Îmi vine sã le dau lui Tzigara-Samurcaº.“ Socot cã informaþia aceasta este interesantã. La finele anului ºcolar al Marelui Voevod, s’a fãcut o micã serbare cu care prilej s’a reprezentat o piesã teatralã scrisã de Marele Voevod în conlucrare cu un coleg al sãu de clasã. Piesa este intitulat㠄Princesa Christina“ ºi a fost jucatã în faþa Regelui, a Primului Ministru, a Drului Angelescu ºi a lui D. Gusti. Cum eu n’am asistat la aceastã producþie teatralã îmi este imposibil a mã pronunþa asupra valorii literare a acestei opere. Regina Maria însoþitã de Dna Mavrodi ºi de Colonelul Zwiedenek au sosit pentru câteva zile la Sinaia la Castel Peliºor, venind de la Balcic. 28/7: În urma plecãrii lui Dumitrescu lucrãrile cancelariei sale au fost îndeplinite de mine, iar acuma a apãrut o decizie a Regelui prin care sunt numit Directorul Secretariatului Particular al M. S. Regelui. Atribuþiile politice ale lui Dumitrescu au trecut fãrã a se face vreo menþiune specialã despre asta, asupra lui Urdãreanu care, de altfel, le exercita de mai multã vreme. 29/7: Parastas la Curtea de Argeº pentru Regele Ferdinand. Prezenþi: membrii Familiei Regale, guvernul, Casele Civilã ºi Militarã Regale. 30/7: Generalul Paul Angelescu este numit Ministru al Apãrãrii Naþionale. În procesul Škoda sunt ascultaþi, printre alþii: Iuliu Maniu ºi Romulus Boilã. 31/7: În Braºov are loc dezvelirea bustului Regelui Ferdinand în prezenþa Regelui, a Reginei Maria ºi a Arhiducelui Anton cu Ileana. 1/8: Regele ia reºedinþã de varã la Sinaia. 2/8: A încetat din viaþã Mareºalul Hindenburg. 6/8: Regina Maria ºi Arhiducii de Habsburg se stabilesc pentru câtva timp la Bãile Sovata. 10/8: Regele ia parte la deschiderea cursurilor universitãþii populare N. Iorga din Vãleni de Munte. 15/8: Serbãrile Marinei la Constanþa. Asistã Regele ºi guvernul. Cu acest prilej s-a fãcut dezvelirea bustului lui Eminescu ºi s’a inaugurat gara maritimã. 21/8: Plebiscit în Germania. Votanþi 44 491 000. Pentru Hitler 38 124 030. Contra 4 275 248. 10/9: Regele cu Marele Voevod sunt la Fibiº, la serbãrile echipei studenþilor Fundaþiei Regale. De acolo s’au dus la serbãrile din Sarmizegetusa unde începe reconstruirea amfiteatrului. Discursul Primului Ministru la care a rãspuns Regele. 385

Regina Maria cu Arhiducesa Ileana au sosit la Cotroceni venind de la Balcic. Prinþul Nicolae e la Constanþa. 20/9: Regele inaugureazã la Mãrãºeºti monumentul Eroilor. În timpul unui dejun la Palat, fiind plasat lângã Dl. Bentoiu, care a fãcut parte din comisiunea de anchetã a chestiunii Škoda, la întrebarea mea a confirmat cã atât Iuliu Maniu cât ºi Romulus Boilã sunt implicaþi în acest tripotaj! Regele vorbind de Marele Voevod, spune: Am þinut sã’l cresc lângã mine ºi de aceea nu l’am trimis în strãinãtate. Aici i-am fãcut un liceu în miniaturã în care sã înveþe cu elevi din clasa ºi etatea sa. Am ales 12 elevi din cele mai deosebite clase sociale ºi familii cu originã etnicã deosebitã. Mihai va putea face dar în contact cu camarazii sãi un fel de experienþã socialã în mai mic. 25/9: Regele e la Reghinul Sãsesc, invitat la o vânãtoare cu Prinþul de Wied ºi Prinþul de Croy. 27/9: A murit Alexandru Mavrodi, unul din ziariºtii noºtri de frunte. A fost timp de 20 ani directorul ziarului „Viitorul“ (liberal). Pe mormântul sãu s’a depus din partea Regelui o coroanã de flori. La Londra a apãrut primul volum al memoriilor Reginei Maria care actualmente se aflã acolo. 3/10: Cabinetul Tãtãrescu demisionat. Regele însãrcineazã tot pe Tãtãrescu cu formarea noului cabinet, acesta rãmânând Prim-Ministru ºi Ministru de Externe ad-interim: Dr. C. Angelescu, Instrucþie Publicã; I. Inculeþ, Internele; General Paul Angelescu, Apãrarea Naþionalã; Victor Antonescu, Justiþia; Franasovici R., Comunicaþii ºi Lucrãri Publice; Sasu, Agricultura ºi Domenii; V. Slãvescu, Finanþele; I. Nistor, Munca ºi Asigurãri Sociale; A. Lapedatu, Culte ºi Arte; Dr. Costinescu Sãnãtatea ºi Prevederi Sociale; I. Manolescu-Strunga; Victor Iamandi ºi Valer Pop, Miniºtri fãrã portofolii; Subsecretar de stat E. Titeanu la Interne; Radu Irimescu la Aviaþie; Mitiþã Constantinescu la Finanþe. 8/10: Regele asistã la punerea pietrei fundamentale a ªcoalei Normale „Andrei ªaguna“ din Sibiu. Solemnitate mare. 10/10: Astãzi la orele 18 ºi 10 cade ca un trãsnet ºtirea la Castel cã Regele Alexandru al Iugoslaviei a fost asasinat la Marsilia unde debarcase de pe vasul iugoslav spre a pleca la Paris în vizitã oficialã. La primirea acestei neaºteptate ºtiri Regele nostru a rãmas înmãrmurit. Pentru dânsul este nu numai o pierdere cu serioase consecinþe politice ci ºi una de familie lesne de înþeles. 386

Primul Ministru ºi Titulescu aflându-se în Sinaia au venit imediat la Castel ºi au rãmas lângã Regele pânã târziu în noapte. La ora 1 ºi 15 Titulescu a depus jurãmântul ca Ministru de Externe, iar Savel Rãdulescu ca subsecretar de stat la acelaºi minister. Tãtãrescu a plecat în aceeaºi noapte. La noi s’a ordonat doliu naþional cu începere de la 10 Octombrie ºi pânã în ziua înmormântãrii. Autoritãþile noastre au fost ornate în doliu iar în ziua înmormântãrii ºcolile ºi autoritãþile vor fi închise; în biserici se vor celebra parastasuri pentru odihna sufletului decedatului Suveran. Curtea precum ºi armata iau doliu mare pentru ºase luni. Iatã amãnuntele primite ulterior asupra atentatului: Regele Alexandru plecase din portul Zelenika pe bordul vasului „Dubrovnik“. Buletinele meteorologice anunþaserã vreme rea pe mare. Cunoscut fiind cã Regele suporta greu marea, Prinþul Paul l’a sfãtuit sã ia calea pe uscat prin Viena sau cu Simplonul. Regele n’a vrut sã asculte de acest sfat. Dupã insistenþele Regelui ºi ale Prinþului Paul, Regina Iugoslaviei a trebuit sã renunþe la ideea de a’l întovãrãºi pe Regele în cãlãtoria sa pe mare ºi s’a decis cã va pleca cu trenul însoþitã de Ministrul Curþii, Antiæ. La orele 10 dimineaþa Regele a luat rãmas bun de la Regina, de la Prinþul Paul ºi Prinþesa Olga. La ultimele cuvinte ale Prinþului „În curând la revedere!“ Regele care fusese avizat de mult cã se plãnuise un atentat în contra sa, rãspunde: „Cine ºtie!“ În timpul parcursului douã submarine iugoslave semnaleazã cã marea este extrem de agitatã în împrejurimele Maltei ºi consiliazã de a lua drumul prin strâmtoarea de la Messina. Cam pe la amiaz㠄Dubrovnik“ întâlneºte contratorpiloarele franceze care aveau misiunea de a escorta vasul regal. În acea dimineaþã, pe când Regele îºi îmbrãca uniforma, bãtrânul valet de camerã al Regelui, Zetceviæ, încearcã sã plaseze o placã de metal în buzunarul de la piept al uniformei. „Nu þi’e ruºine?“ îi spune Regele, „noi mergem în Franþa, adicã ca ºi la noi acasã!“. Când ajunge la Marsilia, „Dubrovnik“ aruncã ancora, primul salut francez zguduie aerul. Pe când comandatul vasului, Paviæ, primeºte la bord pe Ministrul francez al Marinei, Pietri, Regele în uniformã, purtând Cordonul Legiunii de Onoare, se aºazã pe un fotoliu în salonaº ºi aratã deodatã foarte obosit. O vedetã francezã acosteazã vasul iugoslav spre a conduce pe Regele la chei. Obiºnuitul sãu surâs amical a dispãrut de pe faþa sa în momentul când a zãrit nestãvilita mulþime din port. Regele de multã vreme se ºtia ameninþat. Orice neglijenþã a serviciului de ordine îi poate deveni fatalã. Îl aºteaptã cumva soarta chiar aici? Regele se adreseazã Ministrului iugoslav de lângã el ºi’i spune: „Dacã scãpãm astãzi de aici teferi, apoi sã ºtii cã mai trãim încã o sutã de ani!“ 387

În acelaº timp, pe când se luau dispoziþiuni pentru voiajul Regelui la Paris, se fãceau ºi alte preparative, acestea de ordin secret, destinate a desãvârºi drama din Marsilia. Trei oameni, traºi la sorþi într’un lagãr de ustaºi din Jankapuszta, în Ungaria, anume Pospiºil, Raiæ ºi Mijo Kralj, au plecat la Zürich unde urmau sã se întâlneascã cu Kvaternik, delegat la Zürich unde urmau sã se întâlneascã cu Kvaternik, delegat de marele ºef al ustaºilor, Ante Paveliæ, întovãrãºit de un bulgar numit Kerin (Gheorghieff), un asasin deja condamnat la moarte ºi amnestiat de douã ori. Prevãzuþi cu paºapoarte ungureºti, s’au oprit la Lausanne ºi au complectat îmbrãcãmintea. Au cumpãrat ceasornice de precizie ºi valize de voiaj moderne. A doua zi toatã banda pleacã spre Franþa, care prin Thonon, care prin Evian, spre a se întâlni în trenul spre Paris. Acolo, la Ministerul de Externe din Quai d’Orsay, se înscriu, arãtând paºapoarte cehoslovace care n’aveau nevoie de vizã francezã. La 6 Octombrie grupul se împarte. Kerin ºi Kralj pleacã la Avignon cu Kvaternik, ceilalþi doi rãmân în rezervã la Paris pentru cazul cã atentatul n’ar reuºi la Marsilia. Ei erau la curent cu vizita programatã a Regelui la Versailles ºi studiazã acuma parcursul cortegiului. La Paris ei aflã de reuºita atentatului din Marsilia ºi se grãbesc a pleca la Evian. Între timp Kerin ºi Kralj au fost prevãzuþi cu noi paºapoarte cehoslovace pentru a face sã disparã urma trecerii lor ºi au gãsit la Avignon pe frumoasa femeie blondã care n’a putut fi identificatã, împreunã cu soþul ei, un anume Petre2. Cei cinci ustaºi pleacã spre Aix unde se despart pentru a descinde în hoteluri deosebite. La 8 Octombrie, Kvaternik plimbã pe tovarãºii sãi prin Marsilia, cãutând locul potrivit pentru misiunea lor. În dimineaþa aceleiaºi zile, la Aix, Petre ºi femeia blondã predau asasinilor patru revolvere, patru bombe ºi muniþii. Kerin ºi Kralj iau autobuzul spre Marsilia ºi când sosesc gãsesc o mulþime de lume masatã pe chei. Regele e de-abia de un sfert de orã pe teritoriul francez ºi drama se desfãºoarã cu rapiditate. Asasinul se urcã pe treapta automobilului regal, deschis, unde Regele ºi Ministrul Barthou au luat loc. ªoferul în loc de a mãri viteza încetineazã pentru a prinde pe asasin de gât. Împuºcãturile precipitate provoacã panicã generalã. Regele, atins mortal, s’a prãbuºit. Pe când Generalul Georges grav rãnit este transportat, Barthou este ucis de un glonte rãtãcit. Jevtiæ s’a repezit din al doilea automobil ºi se precipitã spre Rege, pe care’l întreabã: „Ce 388

este Sire?“ ºi cautã a’i desface haina. Un altul reuºeºte a’i deschide gulerul uniformei ºi un val de sânge închegat se revarsã în afarã. Regele este de o paloare cadavericã dar are încã ochii deschiºi. Jevtiæ se apleacã asupra Regelui ºi abea mai poate desluºi ultima sa încercare de a vorbi: „Pãzeºte...“ ºi a amuþit. În acest timp Regina era în tren, la Lyon. Jevtiæ îi iese înainte la Besançon, unde se urcã în trenul ei. A luat cu dânsul un medic fiindu-i teamã de reacþiunea ºtirii asupra nenorocitei femei. N’are curajul sã intre la ea decât la orele 11 din noapte. Regina, surprinsã de cererea de a o vedea la aºa orã înaintatã, presimte ceva grav. Jevtiæ începe de a’i spune cã la Marsilia s’a tras asupra automobilului ºi cã ar fi ºi morþi. Ea a înþeles. Nu plânge. Începe de a vorbi de moartea tatãlui ei care a fãcut-o sã sufere foarte mult. Adaugã: „Regele a murit în misiune. Asta este o moarte dupã talia sa. Probabil cã moartea a venit rapid ºi cã n’a suferit. Ce o fi fãcând în acest moment poporul ºi þara? ªi fiul meu care este în Anglia! Þiu ca eu sã fiu aceea care sã’i anunþe moartea tatãlui sãu. Anunþã’l telegrafic din partea mea!“ Sunt orele 4 dimineaþa ºi ea rãmâne singurã în compartimentul ei. Odatã cu Regele Alexandru a fost rãnit mortal ºi adjutantul sãu care a expirat aproape imediat. Cauzele atentatului sunt de ordin politic intern. În 1929 Regele pronunþase dictatura odatã cu dizolvarea partidelor politice. Au urmat apoi turburãrile sângeroase ale studenþilor din Zagreb. S’a cerut revenirea la libertãþile constituþionale ºi nu separatism. Anume fracþiuni politice erau mai de mult împotriva dinastiei Karagheorgheviæ cu care declarau cã nu se pot înþelege. Acuma poporul face o parte din oposiþie responsabilã de asasinat. Documente ulterioare dovedesc complicitatea unor anume autoritãþi ungureºti. Paveliæ ºi Kvaternik au fost arestaþi la Turin dar Italia refuzã Franþei extrãdarea lor. La 16 Octombrie nu se va sãrbãtori aniversarea Regelui nostru din cauza doliului. Colonelul Râmniceanu este numit adjutant regal. 17/10: Regele pleacã la Belgrad însoþit de Comandor Fundãþeanu ºi Colonel Râmniceanu. La 18 Octombrie Regele se întâlneºte cu Lebrun, Preºedintele Republicii Franceze, care a fãcut o vizitã Suveranului nostru. La 20 Octombrie Regele este înapoi în þarã. 389

Regele va fi reprezentat la înmormântarea lui Barthou prin Prinþul Nicolae, Dr. Angelescu ºi Nicolae Sãveanu care au plecat la Paris. 25/10: Regele se înapoiazã de la Manevre. 15/11: Se reia reºedinþã în Capitalã. Comisiunea însãrcinatã cu cercetarea afacerii Škoda ºi-a depus raportul. Între altele s’a constatat cã preþurile au fost majorate cu cel puþin un miliard ºi jumãtate ºi cã s’a încheiat un contract fãrã caiet de sarcini. Raportul cere darea în judecatã a Generalului Cihoski, Ministrul Apãrãrii Naþionale de pe atunci. Dispariþia dovezilor, adicã codul cifrat Seletzki, se datoreºte Ministrului de Justiþie Mihai Popovici. Se formuleazã grave prezumþii împotriva lui Romulus Boilã care a încasat diverse sume în anii 1929 ºi 1930 ºi este acuzat de trafic de influenþã. Rãmâne ca Adunarea Deputaþilor sã decidã dacã urmeazã a fi dat în judecatã. 25/11: Regele asistã la a 10-a aniversare a Institutului Francez de Înalte Studii în România. 24/12: Pom de Crãciun la Palatul Regal. La 29 Decembrie marele Voevod pleacã la Florenþa din Sinaia, unde se aflã ºi Regele pentru a petrece sãrbãtorile. În suita Marelui Voevod sunt Colonelii N. Condiescu ºi Tr. Grigorescu. Odatã cu plecarea lui Puiu Dumitrescu s’a schimbat oarecum ºi atmosfera Casei. Dumitrescu fusese un om cordial, prietenos, mai totdeauna bine dispus ºi de aceea era agreabil de lucrat cu dânsul, pe când Urdãreanu pare un om rezervat, mereu preocupat de gândurile sau planurile sale personale. Nu se încadreazã în tradiþionala camaraderie plinã de urbanitate a palatului vechiu. E vizibil cum se strãduieºte, voit ºi calculat, a pune distanþã între dânsul ºi ceilalþi. Pe scurt ... nu’i simpatic! Influenþa sa am putut-o observa ºi în casa doamnei Lupescu unde Urdãreanu este foarte apreciat, mai mult decât ar fi normal sã fie. Când Duduia a sosit de la Paris era mult mai apropiatã ºi lipsitã de afectare. Ne duceam cu plãcere la dânsa când eram invitaþi, ºi ºtiam dinainte pe cine gãseam acolo, tot lume fãrã diferenþe3. Întâlneam pe tatãl Duduii, autorul faimoasei speculaþii cu batistele de suflat nasul pe portretul Regelui, apoi fiul sãu, Costicã, destinat a asigura în viitor gloria familiei prin calitãþile sale de intelectual, o varã a Duduiei, Duduþa Militineanu, profesoarã, naltã, slabã, blondã, pistruiatã, prietena de inimã a profesorului Gusti, cu care s’a mãritat graþie urmãtoarei intervenþii a Regelui: Într’o searã, pe când era mai multã lume la Duduia, printre care ºi profesorul Gusti, Regele s’a dus 390

de-a dreptul la el, i’a întins mâna cu multã amabilitate ºi cu zâmbetul sãu cel mai fermecãtor i-a spus în auzul tuturor. „Am auzit cu multã plãcere vestea despre cãsãtoria dumitale cu domniºoara Militineanu ºi vã exprim caldele mele urãri!“ Gusti, care nu manifestase niciodatã aºa intenþiune, a fãcut o adâncã reverenþã de mulþumire ºi a înghiþit pe domniºoara Militineanu...! Mai erau: Familia Generalului Dumitrescu în frunte cu „Maica Gica“, mama lui Puiu, ºi natural, Jenny, nevasta acestuia, micuþã, slãbuþã, blondã, grozav de veselã, grozav de prost crescutã ºi grozav de inconºtientã. Prima datã când am avut plãcerea de a-i face cunoºtinþa, a fost cu prilejul unui dejun la Palat. Ne invitase Regele pe toþi câþi fãceam parte din Casa Civilã ºi Militarã împreunã cu nevestele. Invitaþia purta menþiunea: Dejunul la orele 13 ºi 30. Potrivit uzanþei, noi eram cu toþii prezenþi cu un sfert de ceas înaintea orei fixate. Exact la 13, 30 apare Regele. Doamna Dumitrescu lipseºte. Puiu, jenat, roagã pe Regele sã treacã la masã dar acesta foarte politicos decide sã mai aºteptãm cã doamna trebuie sã soseascã din minut în minut. ªi doamna a sosit într’adevãr, dar la orele 14, exact cu o jumãtate de orã întârziere, sãltãreaþã, toatã faþa numai un surâs, gãtitã ca o sorcovã ºi fãrã a pronunþa un singur cuvânt de scuzã faþã de Regele, s’a aºezat imperturbabilã pe locul ei. Punctualul ºi corectul General Ilasievici, Mareºalul Curþii, a urmãrit-o din ochi tot timpul ca pe un fenomen nemaivãzut. Altãdatã, în cercul Duduiei, am auzit-o povestind, cu cel mai perfect sânge rece, doamnelor care o ascultau surprinse ºi care nici nu erau mãcar dintre prietenele ei intime, cã între ea ºi bãrbatul ei nu mai existã nimic decât o simplã camaraderie. Mai întâlneam la Duduia pe Cãpitanul ªtiubei cu nevasta ºi fiica sa, familia Malaxa, N. Tabacovici, Colonelul Golici cu doamna, Barbu Ionescu cu doamna ºi domniºoara, în vila cãruia de lângã Londra au petrecut Regele ºi Duduia câteva zile pe timpul ºederii lor în Anglia. Odatã am fãcut cunoºtinþã acolo cu renumitul doctor Voronof, acela care a ºtiut sã se facã celebru practicând întinerirea omului prin grefarea glandelor de la maimuþe. El a întâlnit în acea searã la Duduia pe o rudenie a acesteia, din Viena, fatã cu adevãrat frumoasã, de care s’a îndrãgostit ºi a luat-o de nevastã. Din persoanele de la Palat veneau: Colonel Drosso, N. Condiescu cu nevestele, uneori nevasta mea cu fetele, Generalul Dombrowski etc. Casa Duduiei este mobilatã cu gust dar departe de a fi luxoasã. În salon am admirat o minunãþie de covor oriental din mãtase, de se înfunda 391

piciorul în el, þinut în culori viºinii, estompate. Domesticitate puþinã. Regele venea adesea, de obicei dupã masa de searã, ºi rãmânea pânã târziu. ªtiu cã Prefectul de Poliþie, Gabriel Marinescu, nu se culca niciodatã pânã nu i se raporta cã Regele a reintrat în Palat. De multe ori venea dânsa la Regele ºi rãmânea noaptea la el. Ceiace n’am putut înþelege niciodatã este admisiunea Marelui Voevod în intimitatea menajului dintre Regele ºi Duduia, mai ales la Sinaia, în spaþiul restrâns al Foiºorului, unde copilul se afla tot timpul în societatea lor. Cu intrarea în serviciul Casei Regale a Maiorului Stavãr, adus de la regimentul de escortã regalã pentru reputaþia sa de bun gospodar, se constatã mai multã regulã ºi disciplinã în gospodãria palatului. Masa regalã e foarte bunã ºi totuºi þinutã în limite modeste. Nu se servesc mai mult de trei feluri de bucate ºi se pãstreazã cu stricteþã ora dejunului, fixatã la 13 ºi 30. Când sunt oaspeþi sau au loc recepþii, masa se prezintã bogatã, finã ºi totuºi fãrã exagerãri. Regele nu este mare mâncãtor. Dupã primul fel îºi aprinde numaidecât þigareta. Îi place bucãtãria româneascã ºi a pãstrat pe bucãtarul Strassmann care l’a servit pe Regele pe când acesta era încã prinþ moºtenitor. Cu toatã rânduiala din casã ce existã efectiv, se simte totuºi lipsa unei femei în aceastã casã care sã deþinã rolul oficial al soþiei Suveranului, învestitã cu toatã autoritatea ºi prestigiul unei asemenea situaþii. Curtea Regelui Carol II este o curte mohorâtã, lipsitã de veselie, lipsitã de viaþã. Au dispãrut ceaiurile, concertele, seratele, micile adunãri intime prezidate de o Reginã, care dãdeau oarecare farmec ºi strãlucire curþilor lui Carol I ºi Ferdinand. Astãzi Regele nu mai vede toatã ziua decât Miniºtri ºi oameni politici, pe Duduia ºi pe Urdãreanu, cãci cele douã, trei persoane introduse în intimitatea sa de cãtre cei doi de mai sus ar fi fost mai folositor pentru Regele sã nu le fi cunoscut deloc. De la 1930 încoace s’au realizat progrese mari în reconstrucþia ºi prefacerea în mai mare a Palatului Regal. S’a adoptat stilul englez Adams. Arhitectul Lorentz, acela care a refãcut ºi Foiºorul din Sinaia, continuã acum lucrarea din Bucureºti ºi o face cu gust ºi cu talent. S’a ºi poruncit mobilierul interioarelor ºi acuma este vorba de a se mãri ºi întinde pe frontul Cãii Victoriei aripa dinspre stânga4. Dupã pãrerea mea s’a dat prea mare extindere clãdirii. Nu’i justificatã de nevoile Curþii ºi nici situaþia bãneascã a þãrii nu’i potrivitã pentru asemenea cheltuieli. Tot aºa nu pricep deloc nevoia ridicãrii în dosul Palatului Regal a unei imense cazãrmi pentru gardã, ca ºi cum siguranþa Suveranului ar atârna de cei douã sau trei sute de soldaþi postaþi acolo. Am fãcut aceeaºi obiecþiune în cercurile Palatului ºi 392

atunci când au construit la Sinaia o altã mare cazarmã pentru trupa gãrzii, dar sfaturile lui Urdãreanu, ale Maiorului Stavãr ºi cãpitanului Ilie Radu au avut precãdere. Pe malul mãrii, la Techirghiol Eforie, dupã sfatul medicilor s’a construit Regelui o modestã vilã ºi Duduiei un fel de cabanã. Începând din 1931, la fiecare 1 Ianuarie, Suveranul felicitã anume personaje, atât din þarã cât ºi din strãinãtate, prin anume cartoane ilustrate de pictorii noºtri. Cartonul este compus din douã pãrþi: Pe prima faþã este imprimatã urarea, în limba francezã, englezã sau românã, dupã destinatar, ºi iscãlitã personal de Regele, iar partea a doua cuprinde ilustraþia. Aceste felicitãri imprimate în culori, cu subiecte româneºti, se prezintã foarte frumos ºi sunt deosebit de apreciate. Lista persoanelor destinate a primi aceste felicitãri este întocmitã de mine în fiecare an dupã indicaþiile Regelui ºi cuprinde: Toþi membrii Familiei Regale din þarã ºi strãinãtate, câteva personalitãþi marcante, iar la noi pe membrii guvernului, ºefii misiunilor diplomatice ºi câþiva din Casa Civilã ºi Militarã Regalã. Eu am avut cinstea de a primi în fiecare an aceste urãri.

Se referã la instituþiile publice. (n. red.) Ulterior au fost identificaþi ca fiind Stana Godina, iar Petre (Peter) soþul ei, Antun Godina. (n. ed.) 3 În cealaltã variantã de manuscris: „tot lume fãrã deformaþia snobismului“. (n. red.) 4 Ateneu. (n. red.) 1 2

393

1935 Noua salã a Tronului/ Numirea lui Urdãreanu la Palat/ Numirea mea la Secretariatul Particular/ Revizuirea contractului Škoda/ Procesul Generalului Dumitrescu/ Moartea Amiralului Graçoski/ Domeniul Prinþesei Elisabeta/ Vizita Regelui la Bãlþi/ Cinci ani de Domnie a Regelui/ Vizita Prinþului Paul al Iugoslaviei/ Regina Maria/ Serbarea Aviaþiei/ Condamnarea generalului Dumitrescu/ Moartea Reginei Belgiei/ Manevrele Regale/ Aniversarea Regelui/ Economiile Palatului Regal.

Ion Nistor, Regele Carol al II-lea, Marele Voevod Mihai, Prinþul Nicolae, Gh. Tãtãrescu, la inaugurarea noii clãdiri a Universitãþii din Cernãuþi, 1935

394

1/1: La orele 10 dimineaþa se inaugureazã cu serviciu religios intim, în prezenþa Regelui, a Reginei Maria, a guvernului, a Caselor Civilã ºi Militarã Regale, noua salã a Tronului ce ocupã toatã lungimea etajului întâi. O gãsesc impunãtoare ºi mai potrivitã cu importanþa þãrii noastre decât vechea salã meschinã ºi sãrãcãcioasã. În capãtul opus intrãrii se aflã tronul plasat pe o estradã. Pereþii sãlii sunt împodobiþi cu portretele Regilor Carol I ºi Ferdinand, pictate de Bordenache iar plafonul este opera Dnei Cuþescu-Storck. La orele 11 Te Deum la Patriarhie. La 12 Regele primeºte în sala tronului felicitãrile guvernului ºi înaltului cler, iar la 12,30 acelea ale corpului diplomatic. Dupã dejun Regele se înapoiazã la Sinaia. Ernest Urdãreanu, demisionat din armatã, este numit Prefect al Palatului în locul Colonelului Drosso cãruia i se dã drept consolaþie titlul de „Mare Comis“. Drosso rãmâne la Palat dar fãrã vreo atribuþie precisã ºi e foarte amãrât de aceastã aºa zisã avansare. Constatãm cu toþii cã Urdãreanu îºi începe ascensiunea la Palat scoþând din slujbã oameni din cei cu stagiu de vechime. 4/1: Trei mici cutremure de pãmânt, la orele 4,30, 16,42 ºi ultimul la 17,20, de gradul 81. 6/1: Regele, Regina Maria, Primul Ministru, Ministrul Apãrãrii Naþionale, Primarul Donescu, Generalul Prodan, comandantul Corpului II de Armatã, iau parte la serbarea pomului de Crãciun al Regimentului 4 Roºiori. La orele 18 serbare identicã la Regimentul „6 Mihai Viteazul“. 8/1: Prin decizia Regelui, Buhman Eugeniu este numit Directorul Secretariatului Particular al M. S. Regelui. Frig în toatã þara. În Capitalã 20 grade minus, la Chiºinãu minus 24, iar la Topliþa minus 34. Regele oferã ofiþerilor Batalionului II Vânãtori de Munte un dejun la Castel Peleº ºi câte un dar pentru Anul Nou. 25/1: Nicodim Munteanu, superiorul Mânãstirei Neamþ este numit Mitropolit al Moldovei. Regele reia reºedinþã la Bucureºti. În virtutea legii din 1 August 1934, în Germania Adolf Hitler preia funcþia de Preºedinte al Reichului. Primim scrisoare oficialã prin Ministerul de Externe. 395

1/2: Marele Voevod se înapoiazã prin Belgrad din Italia. 7/2: Guvernul decide revizuirea ºi refacerea contractului de arme cu fabrica Škoda din Cehoslovacia. Mie mi s’a acordat Marele Cordon al Ordinului „St. Lazare din Ierusalim“. 22/3: Consiliul de rãzboi judecã astãzi procesul intentat Generalului C. Dumitrescu (tatãl lui Puiu), fost Inspector General al Jandarmeriei, ºi al co-acuzaþilor sãi. Constat cã a avut dreptate Victor Cãdere când a consiliat pe Regele de a nu numi pe Generalul într’un asemenea post. 26 ºi 27, Vinerea ºi Sâmbãta Paºtelor, Regele cu Marele Voevod la biserica Doamna Bãlaºa. 5/5: A încetat din viaþã Amiralul N. Graçoski, fost adjutant al Regelui Carol I ºi la moartea acestuia Mareºal al Curþii Reginei vãduve Elisabeta. A fost un om capabil ºi de o corectitudine exemplarã. La 8/5: Regele ºi Marele Voevod se înapoiazã în Capitalã venind din Sinaia unde au petrecut vacanþa de Paºte. 9/5: Regele invitã la dejun pe Paul Boncour. Consiliul Economic al Micii Antante se întruneºte în Bucureºti. 10 Mai se serbeazã cu ceremonia ºi parada obiºnuitã. Se deschide luna Bucureºtilor la parcul de la ªosea. 23/5: A murit C. Sãrãþeanu, fost Regent. Prinþesa Elisabeta ºi-a cumpãrat acuma câtva timp un domeniu ºi un castel la Banloc, în Timiº-Torontal. Casa [pe] care o clãdise acuma câþiva ani în Bucureºti, la Capul Podului (Calea Victoriei), a vândut-o Cercului Marei Finanþe din Capitalã ºi apoi a început o clãdire pentru reºedinþa ei Bucureºteanã, mai încãpãtoare ºi mai frumoasã, pe terenul de pe marginea lacului Bãneasa, învecinat cu „Luna Bucureºtilor“. Pe moºia Banloc se face agriculturã ºi o orezãrie care dã rezultate frumoase. Administrator al acestei moºii este omul de încredere al Prinþesei, Scanavi. La ultimul pom de Crãciun al Palatului, în 1934, am constatat cã Prinþesa îºi neglijeazã fizicul, atât de frumos altãdatã. A luat proporþii nepermise unei femei tinere. 3/6: Regele cu Marele Voevod pleacã pentru câteva zile în Basarabia. Întovãrãºiþi de Primul Ministru se duc la Bãlþi, unde se inaugureazã Catedrala. I se face Regelui o primire entuziastã. 396

Patriarhul Constantinopolului a delegat pe Mitropolitul Maximos a’l reprezinta la serbare. Dupã serviciul religios, dejun la Episcopat. Urmeazã o vizitã la Chiºinãu. O mulþime imensã a salutat intrarea Regelui în oraºul pavoazat. Mitropolitul Gurie al Basarabiei ureazã bun venit Suveranului. Dupã revista trupei Regele viziteazã comuna model Hânceºti. Dupã amiazã mare concurs hipic. 8/6: Se împlinesc 5 ani de domnie a Regelui Carol II. Pe platoul de la Cotroceni se desfãºoarã o mare serbare a tineretului. Iau parte mai mult de 25 000 cercetaºi, strãjeri, pre-militari ºi alte organizaþii sportive. Dupã exerciþii are loc defilarea tinerilor. Serbarea a fost deschisã printr-o cuvântare a Regelui. La 13,30 mare dejun de galã la Palat. Au fost invitaþi: Guvernul ºi Patriarhul Miron Cristea, Mareºalii; De la Palat: Urdãreanu, Mocsony, Stârcea, Stavãr, Buhman, Mamulea, Dr. Krainic, Arhitect Lorentz, Maior Mihãilescu, Maior Sidorovici, Ulea, Cociu, Dna Mavrodi, Dr. Gotcu, Cãpitan ªtiubei, Director Stan, Florian Marinescu, I. Rãdulescu, Colonelii Zwiedeneck ºi Manolescu. Primul Ministru a prezentat urãrile guvernului la care a rãspuns Suveranul. 2/7: La Constanþa, Regele însoþit de Regina Iugoslaviei iau parte la Regimentul 9 Cãlãraºi, al cãrui ºef este Regina, la depunerea jurãmântului promoþiei „Alexandru I“. 8/7: Regele ia reºedinþã la Sinaia. 12/7: Prinþul Paul, Regentul Iugoslaviei, vine pentru patru zile la Sinaia. La garã este primit de Regele, Marele Voevod, Prinþul Nicolae care a sosit din Franþa cu automobilul, Primul Ministru, Miniºtrii Titulescu ºi Paul Angelescu. Drumul de la garã la Castel este pavoazat. În suita Prinþului Paul: Milan Antiæ, ministrul Curþii Regale, General Milanoviæ adjutantul Regelui Petru ºi Ministrul de Externe iugoslav. Dejun de galã la Peleº cu întregul guvern, Casele Civilã ºi Militarã Regale. Seara reprezentaþie de Cinema. 15/7: Noaptea trei cutremure de pãmânt. Regina Maria soseºte la Peliºor venind de la Balcic. De la înapoiarea Regelui în þarã rolul politic al Reginei a fost fatalmente terminat, ea ºi-a pãstrat însã Curtea compusã din Colonel Zwiedeneck, douã doamne de onoare ºi domniºoara Cantemir. Colonel Zwiedeneck, adjutant regal, ocupã funcþiunea de maestru al Curþii Reginei. El este astãzi omul de încredere al Reginei ºi conduce de fapt toatã Casa. Regina acordã audienþe mai în toate zilele, se ocupã de operele ei de binefacere, viziteazã foarte des locurile ei de predilecþie: Balcic ºi Bran ºi face dese cãlãtorii în strãinãtate. 397

Când e în Bucureºti locuieºte în palatul de la Cotroceni, devenit de fapt prea mare pentru Reginã. Multe din încãperile Palatului au fost modificate dupã gustul Reginei astfel cã astãzi puþin mai seamãnã palatul cu ceea ce a fost în 1930 când eu am trecut în serviciul Regelui. La Sinaia Regina nu mai vine decât atunci când au loc serbãri cu caracter familial ce nu le poate ocoli ºi Castelul Peliºor nu mai e nici el ce a fost pe vremuri. I s’au luat obiectele de amintiri ºi multe din mobile au fost mutate în alte pãrþi. Dupã moartea Regelui Ferdinand Peliºorul n’a mai fost decât un suvenir melancolic pentru Regina Maria. Prinþesa Elisabeta, mai sentimentalã din fire, a declarat la moartea tatãlui ei cã în restul vieþii nu va mai pune piciorul în Peliºor. De altfel, ºtiam cu toþii cã Regina Maria n’a iubit niciodatã Sinaia. Întrucât priveºte raporturile actuale dintre Suveran ºi Regina Maria, nu le pot caracteriza decât de cea mai perfectã curtoazie din partea lui, cu absolut toate atenþiunile ce i se cuvin, dar lipsite de intimitatea duioasã dintre mamã ºi fiu. Prea au fost turburate relaþiile dintre ei cu tot soiul de evenimente ca sã mai poatã supravieþui ceea ce obiºnuim a considera o atmosferã sentimentalã, limpede. Eu nu mã mai întâlnesc cu Regina decât cu prilejul serbãrilor oficiale de la Palat. E vizibil cã mã ignoreazã intenþionat ºi mi-am explicat aceastã atitudine prin plecarea mea din serviciul ei în Iunie 1930. Dar o conversaþie întâmplãtoare avutã în ultimul timp cu doctorul Krainic, dentistul Reginei, m’a lãmurit altfel despre rãceala Reginei. Ea s’a plâns lui Krainic cã eu trebuie sã fi fost persoana care trimitea, pe timpul când Prinþul Carol era în surghiun la Paris, ºtiri despre toate câte se petreceau la Cotroceni! Adicã, bineînþeles, ºtiri despre ea. Eu eram deci spionul Prinþului Carol ºi considerase ca dovadã despre asta intervenþia Regelui pentru a mã lua în serviciul sãu. Aºadar, Regina Maria m’a crezut capabil de a istorisi fiului aventurile mamei sale! A doua zi dupã ce am aflat aceasta, m’am dus la Cotroceni ºi am cerut Colonelului Zwiedeneck sã cearã pentru mine o audienþã la Regina, în cursul cãreia doream s’o lãmuresc referitor la bãnuiala exprimatã faþã de doctorul Krainic cu privire la mine. Îmi propusesem s’o pun la curent cu atâtea ºi atâtea lucruri ce fãcusem în durata anilor, tocmai ca s’o feresc de serioase dezagramente provocate de imprudenþa ei ºi mã decisesem sã’i spun ºi numele persoanei care informase pe Prinþul Carol cu anumite amãnunte. E probabil însã cã nu i-a convenit Reginei o convorbire cu mine care urma sã atingã multe chestiuni extrem de delicate pentru dânsa cãci 398

n’am primit niciodatã rãspuns la cererea mea referitor la audienþa cerutã. ªi atunci am crezut cã am ºi eu dreptul sã mã supãr ºi am adus chestiunea la cunoºtinþa Suveranului cu toate detaliile necesare, încheiând cu vorbele: „Maiestatea Voastrã ºtie mai bine ca oricine dacã eu am raportat vreodatã Maiestãþii Voastre ceva ce ar fi putut justifica bãnuiala Reginei Maria!“ Rãspunsul textual al Regelui nu vreau sã’l transcriu aci, mã mãrginesc numai a spune cã exprima foarte clar sã nu acord nici o importanþã acestei insultãtoare pentru mine bãnuieli. Convingerea mea este cã originea bãnuelii Reginei Maria porneºte de la doamnele de onoare ºi de la generalul Atanasescu care nu’ºi puteau explica altfel trecerea mea de la mareºalatul Reginei la secretariatul particular al Regelui! 21/7: Sfântul Ilie2, serbarea patronalã a Aviaþiei la monumentul aviatorilor, în prezenþa Regelui, a Prinþului Nicolae ºi a Marelui Voevod. Au vorbit: Generalul Rudeanu, Caramfil, subsecretar de stat la aviaþie, ºi primarul Donescu. Regele a rãspuns ºi la orele 12 fix a dat semnalul pentru plecarea avioanelor deservind patru direcþii: Timiºoara – Arad, Cluj – Praga, Constanþa – Balcic, Galaþi – Cetatea Albã. La aceastã datã domnesc cãlduri tropicale în valea Dunãrii. Consiliul de Rãzboi a condamnat pe Generalul Const. Dumitrescu, fostul comandant al Jandarmeriei, la cinci ani recluziune, Colonelii Leþu ºi Crivãþ la câte doi ani. Apãrarea a cerut casarea fãrã trimitere! Marele Voevod pleacã o lunã la Florenþa însoþit de Generalul Condiescu ºi Colonel Grigorescu. Regina Maria ia reºedinþã la Bran. Dejun la Castel în onoarea lui Leland Harrison, ministrul Statelor Unite. Iau parte: Regele, Marele Voevod, Primul Ministru, Maestrul de Ceremonii Stârcea, Colonel Drosso, Dr. Mamulea, Ulea, Urdãreanu, Buhman, Ilasievici ºi Colonel Râmniceanu. 30/7: Consiliul de Rãzboi care a judecat apelul Generalului Dumitrescu a casat sentinþa ºi a trimis procesul spre a fi judecat de Consiliul de Rãzboi de la Braºov. 11/8: Astãzi se împlinesc 100 ani de când a fost datã circulaþiei ªoseaua Kiseleff din Capitalã. (Generalul rus care a ordonat aceastã lucrare nu se numea Kiseleff ci Kiseliof.) 15/8: Regele ºi Guvernul sunt la Constanþa pentru serbãrile anuale ale Marinei. 23/8: Regele dãruieºte 100 000 lei pentru clãdirea unei biserici în Sinaia. 399

28/8: Un nou doliu în familia noastrã regalã. Astrid, Regina Belgiei, nevasta Regelui Leopold III, a murit într’un accident de automobil întâmplat lângã Lucerna, la Küssnacht, în Elveþia. Regele însuºi conducea automobilul care s’a izbit de un pom din marginea ºoselei. Regele a scãpat indemn, dar Regina aruncatã din maºinã în momentul lovirii a încetat din viaþã imediat. 8/9: Regele este la Târgu Jiu unde se inaugureazã astãzi monumentul Ecaterinei Teodoroiu. 30/9: A sosit la Sinaia Principele Frederic de Hohenzollern pentru a lua parte la vânãtoarea proiectatã de Regele în Ardeal. Principesa Alexandra de Hohenlohe3, sora Reginei Maria, a sosit la Castelul Bran. Italia mobilizeazã în urma conflictului cu Abisinia. 6/10: Regele însoþit de Primul Ministru prezideazã la inaugurarea liniei ferate Târgu Jiu – Novaci – Sãliºte – Sibiu, în lungime de 130 kilometri. 8/10: Regele ºi Prinþul Frederic de Hohenzollern pleacã la marile manevre care se vor desfãºura în Bucovina, regiunea Rãdãuþi-Siret-Suceava. Cu prilejul vizitei ce Regele împreunã cu guvernul face oraºului Cernãuþi, populaþia a primit pe Suveran cu multã simpatie ºi cãldurã (13 Octombrie). 15/10: Arhiducele ºi Arhiducesa de Habsburg au sosit la Cotroceni. 16/10: Regele împlineºte astãzi 42 de ani. La Sinaia: Te Deum la mânãstire. La orele 12 Regele primeºte la Castel felicitãrile guvernului ºi preºedinþilor Corpurilor Legiuitoare exprimate prin Primul Ministru, la care a rãspuns Suveranul. La orele 1,30 dejun de galã la Castel în prezenþa tuturor membrilor Familie Regale, a miniºtrilor cu doamnele, a Caselor Civilã ºi Militarã Regale. Primul Ministru oferã Reginei Maria o bijuterie de mare preþ. Seara la orele 9 ºi 15 concertul Filarmonicei condus de maestrul Georgescu. Sunt invitaþi: Guvernul, ºefii misiunilor diplomatice, precum ºi doamnele Elisa ºi Pia Brãtianu, Nadia Duca, apoi General Coandã, N. Iorga, G. G. Mironescu, o delegaþie a Regimentului 4 Roºiori. Dupã concert mare recepþie cu 400 de invitaþi. 2/11: Regele dãruieºte 500 000 lei pentru victimele secetei din Basarabia. La Sinaia ninge. Furtunã violentã pe toatã Marea Neagrã. 5/11: Regele, Marele Voevod, Prinþul ºi Prinþesa de Hohenlohe petrec trei zile la Prinþesa Elisabeta care se aflã la Banloc. 8/11: Te Deum la biserica Mihai Vodã din Capitalã în prezenþa Suveranului. La orele 1 dejunul anual al cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul“ la Palatul Regal. 400

Regina Iugoslaviei cu Prinþii Andrei ºi Tomislav au sosit în Gara Cotroceni unde au fost primiþi de Regele, Marele Voevod ºi membrii guvernului. 15/11: În sala Dalles sunt expuse machetele monumentelor Regilor Carol I ºi Ferdinand. Regele cu Prinþesa Elisabeta au vizitat expoziþia. 24/12: Serbarea pomului de Crãciun la Palatul Regal. Regele împarte daruri întregului personal superior ºi inferior. Ia parte ºi Prinþesa Elisabeta. Sãrbãtorile Crãciunului, Regele ºi Marele Voevod le vor petrece la Sinaia. În programul activitãþii Maiorului Stavãr, pus în capul gospodãriei Palatului, joacã rol de cãpetenie „Economia“. Economie, chiar atunci când nu se potriveºte deloc la un Palat Regal ºi când poate da lumii impresia cã Regele este cel zgârcit ºi cã de la dânsul pornesc toate aceste economii meschine. Este adevãrat cã Suveranul nostru are mâna strânsã ºi cã nu prea suferã de mare dãrnicie dar ar fi exagerat sã se creadã cã este dorinþa Regelui ca personalul inferior sã fie hrãnit prost cu carne de vânat þinutã cu lunile la frigoriferul din Ploieºti, cã la recepþii sau la serbãri sã se limiteze invitaþilor paharele cu ºampanie sau numãrul þigaretelor ºi cã dacã ceri, din când în când, de la bucãtãrie o limonadã de lãmâie sã te pomeneºti la capul lunii cu socoteala limonãzilor bãute! ªi aº mai putea menþiona ºi altele... În schimb, Stavãr primeºte cadou un automobil pentru economiile fãcute. 28/12: Dormesson, Ministrul Franþei, remite Marelui Voevod Marea Cruce a „Legiunii de Onoare“. În noaptea de 31 decembrie, Regele inaugureazã din camera sa de lucru de la Castel noul post de transmisiune radiofonicã instalat la Bod, lângã Braºov, exprimând întregului popor românesc caldele sale urãri pentru anul ce începe.

Cealaltã variantã de manuscris: „16.42, 17.20 ºi, ultimul, la 18.21 de gradul 3“. (n.red.) Sf. Mare Prooroc Ilie este sãrbãtorit la 20 iulie. (n.red.) 3 Hohenlohe -Langenburg. (n. ed.) 1 2

401

1936 Serbarea Anului Nou/ Pomul de Crãciun la regimente/ Colonel N. Drosso/ Moartea Regelui Angliei/ Decesul Prinþesei de Wied/ Declaraþii de ale Suveranului/ Moartea Marii Ducese Kirill a Rusiei/ Noul Cod Penal/ Înaintarea lui Urdãreanu/ Noi adjutanþi regali/ Vizita Mareºalului Franchet d’Esperay/ Luna Bucureºtilor/ Gara Regalã Mogoºoaia/ Vizita Preºedintelui Beneš ºi a Prinþului Paul/ Aniversarea Restauraþiei/ Catastrofa de la Cotroceni/ Asasinarea lui Stelescu/ Iar Urdãreanu/ Noua formaþie guvernamentalã/ Construcþia Palatului Regal ºi cereri de scutiri de taxe/ Aniversarea Suveranului/ Vizita Regelui în Cehoslovacia/ Noi dispoziþii ale Mareºalului Curþii/ Inaugurarea Arcului de Triumf/ Rechemarea Ministrului Emandi [Iamandi] din Praga/ Abdicarea Regelui Angliei/ Economiile Palatului Regal. Arcul de Triumf, iarna

402

1/1: Regele ºi Marele Voevod au sosit din Sinaia. Serviciul religios tradiþional la Domniþa Bãlaºa. La orele 12 Regele, Prinþul Nicolae ºi Marele Voevod primesc în sala Tronului felicitãrile guvernului rostite de Primul Ministru la care a rãspuns Regele. La 12,30 recepþia Corpului Diplomatic, la 13,30 dejun intim la Palatul Cotroceni cu Regina Maria ºi Prinþesa Elisabeta. La orele 15 Regele cu Marele Voevod se înapoiazã la Sinaia. 4/1: Regele inaugureazã la Braºov „Casinoul Român“. 6/1: De Boboteazã Regele cu Marele Voevod asistã la serviciul religios din biserica Zlãtari ºi la ceremonia sfinþirii apelor pe cheiul Dâmboviþei cu parada obiºnuitã. 8/1: Regele, Regina Maria ºi Marele Voevod asistã la pomul de Crãciun al Regimentului de Gard㠄Mihai Viteazul“. Suveranul a decernat cifra Regelui Ferdinand regimentelor de gard㠄Mihai Viteazul“ ºi „2 de Pionieri“. Cifra a fost remisã ºi Suveranului de cãtre Generalul Ilasievici ºi de Comandantul Regimentului de Escortã Regalã Colonel Dombrowski. Aceeaºi serbare de Pom de Crãciun a avut loc dupã aceasta la Regimentul 4 de Roºiori de la Cotroceni, comandat de Colonelul Crãiniceanu unde Regina Maria a împãrþit daruri ofiþerilor din regiment. Regele se înapoiazã la Sinaia. De Boboteazã am avut în Capitalã patru grade plus ºi la 9 Ianuarie încã nu cãzuse zãpadã. 10/1: Regele ºi Marele Voevod pleacã incognito la Belgrad ºi de acolo la Novisad, la o vânãtoare. Prinþul Nicolae pleacã în Tirol pentru sporturile de iarnã. Maior Teofil Sidorovici este numit Adjutant Regal. 15/1: Astã noapte s’a stins subit din viaþã Colonelul Nicolae Drosso, în apartamentul ce ocupa la Palat. El deþinuse în ultimul timp rangul de Mare Comis al Curþii Regale. Moare în vârsta de 70 ani, regretat de noi toþi pentru curtoazia sa cunoscutã. Era concetãþean cu mine din oraºul Iaºi ºi locuiam pe aceeaºi stradã Lãpuºneanu, unde pãrintele sãu poseda o mare ºi frumoasã casã. Regele a depus o coroanã pe sicriul sãu, iar Regina Maria însoþitã de doamna Simona Lahovary a fãcut o vizitã de condoleanþe doamnei Drosso. Rãmãºiþele pãmânteºti au fost transportate la Iaºi, în 403

cavoul familiei din cimitirul Eternitatea unde odihnesc tatãl sãu ºi o sorã a sa, fosta soþie a Generalului decedat Racoviþã, comandantul Corpului 4 de Armatã. Casele Civilã ºi Militarã Regale au însoþit carul funebru pânã la Gara de Nord, Regele fiind reprezentat prin Generalul Ilasievici. 21/1: A murit Regele Georges V al Angliei, la Sandringham. Era suferind de mai mult timp. Urmeazã la tron Eduard al VIII-lea în vârstã de 41 [de ani] (Prinþul de Galles). Regele nostru va pleca spre a asista la înmormântare, iar guvernul va fi reprezentat prin Nic. Titulescu, Lapedatu Ministrul Cultelor ºi General Paul Angelescu. În suita Regelui au plecat la 24 Ianuarie Generalul Ilasievici ºi Generalul Balif, Urdãreanu, Colonel Zwiedeneck, Generalul Macri, Lt. Colonel Pãlãngeanu, Comandor Fundãþeanu, Maior Mihãilescu. Ajuns la Londra, Regele nostru a fost vizitat de Regele Haakon al Norvegiei, de Regele Boris al Bulgariei ºi de Prinþul Regent Paul al Iugoslaviei, apoi a fost invitat la ceai la Regina Mary, a dejunat la Ducele de Kent, fratele Regelui Angliei, a primit în audienþã pe Vansitart dela Ministerul de Externe, pe Eden Ministru de Externe, pe N. Chamberlain, Lord Wigram, Lord Granard, Austin Chamberlain fost Ministru de Externe. La 31 Ianuarie, Regele este la Paris ºi stã la Hotel Ritz, unde va petrece o sãptãmânã. I s’a fãcut o primire cãlduroasã. A avut o întrevedere cu Preºedintele Republicii Franceze Lebrun care a oferit un dejun în onoarea Regelui. Suveranul a remis lui Lebrun ordinul „Carol I“. La 4 Februarie Regele a oferit un dejun în onoarea lui Lebrun, la legaþia noastrã. În cadrul unei impresionante solemnitãþi i s’a remis Regelui „Medalia Militarã“. Astãzi în Capitalã termometrul aratã 17 grade plus! 6/2: La Fântânele, în judeþul Bacãu, a decedat Prinþesa Sofia de Wied, nãscutã în 1885 la Potsdam, nevasta nepotului Reginei Elisabeta, fostul Prinþ al Albaniei de scurtã duratã. Înmormântarea va avea loc la castelul Lichtenstein, în Germania, pe proprietatea familiei Schönburg-Waldenburg. 15/2: În Capitalã avem astãzi plus 22 grade. Arborii au început a înmuguri dar de astã noapte a început sã ningã. Într’un interview acordat de Regele ziarului „Excelsior“ din Paris, Regele a spus între altele: „Acolo unde se va gãsi armata francezã va fi totdeauna prezentã ºi armata românã!“ Ziarul din Londra „Daily Telegraph“ publicã un alt interview în care Suveranul nostru examinând toate problemele internaþionale spune cã bazele politicii româneºti sunt bunele relaþii cu vecinii. 404

Colonel Skeletti este numit ataºat militar în Italia. 21/2: Regina Maria însoþitã de Colonel Zwiedeneck pleacã la Langenburg unde sora Reginei, Marea Ducesã Kirill de Rusia, se aflã greu bolnavã. Ea a încetat din viaþã la 3 Martie în vârstã de 59 ani. A fost mãritatã întâi cu Ducele Ernest Ludovic de Hessa în 1899, divorþatã în 1901 ºi remãritatã cu Marele Duce Kirill Vladimirovici, ºeful familiei Romanov dupã moartea lui Nicolae II. ªi Prinþesa Elisabeta însoþitã de Scanavi ºi General N. Condiescu pleacã la Langenburg. 5/3: Germania denunþã tratatul de la Locarno. Trupele germane au intrat în zona demilitarizatã a Rinului. 14/3: Mareºalul Curþii comunicã cã cei doi fii rãmaºi orfani dupã moartea scriitorului A. de Herz vor fi crescuþi prin îngrijirea Casei Regale. 18/3: Azi la orele 16 a avut loc solemnitatea promulgãrii de cãtre Rege a noului cod penal ºi a noii proceduri penale. E. Urdãreanu a fost înaintat Vicemareºal al Curþii Regale. Cineva de lângã mine face flegmatic observaþia cã numai moºtenitorii la tron au avansãri la fiecare ºase luni! 20/3: La Paris a încetat din viaþã marele om politic Venizelos. Corpul va fi transportat în Grecia. Operaþiile armatei italiene continuã în Abisinia. 26/3: A sosit la Palatul Cotroceni Infantele Alfonso de Spania. 27/3: Generalul Filimon este numit prim-adjutant regal. 1/4: Regele viziteazã lucrãrile destul de înaintate pentru „Luna Bucureºtilor“ de la ªoseaua Kiseleff, precum ºi terenul pe care se aflã Halele Centrale. 9/4: Suveranul ºi Marele Voevod asistã la serviciul religios din Vinerea ºi Sâmbãta Paºtelor cu ceremonialul obiºnuit. Sãrbãtorile le petrec la Sinaia. 21/5: Generalul Dumitrescu condamnat de Consiliul de Rãzboi din Braºov la un an închisoare, ºi-a retras apelul. Duminicã, 31 Mai încasãrile la „Luna Bucureºtilor“ au atins suma de 900 000 lei. Este complect gata ºi datã circulaþiei noua garã regalã de la Mogoºoaia. Gara de Nord era atât de încãrcatã cu traficul cãlãtorilor, încât plecãrile ºi sosirile Suveranului sau ale altor înalþi oaspeþi, constituiau totdeauna probleme dificile pentru cãile ferate. 7/6: Sosesc prin Gara Mogoºoaia: Beneš, preºedintele Republicii Cehoslovace ºi Prinþul Paul, Regentul Iugoslaviei, la interval de o orã. Au 405

fost primiþi de Regele, Prinþul Nicolae ºi Marele Voevod precum ºi de membrii guvernului. Parcursul de la garã la Palat l’au fãcut în automobil, aclamaþi de populaþie. În faþa Palatului Regal se construise o tribunã în stil modern ocupatã de corpul diplomatic, parlament, magistraturã ºi înalþi demnitari ai statului, care asistã la parada militarã comandatã de Generalul Prodan; defileazã premilitarii, infanterie ºi cavalerie. Produc senzaþie noile tunuri Skoda. Dupã paradã, dejun de galã la Palatul Regal la care iau parte: Familia Regalã, înalþii oaspeþi, guvernul, suitele oaspeþilor, Casele Regale Civilã ºi Militarã. Preºedintele Beneº ºi Prinþul Paul rostesc cuvântãri la care rãspunde Regele. Seara dineu intim. La orele 10 mare recepþie. Cu prilejul acestei vizite au sosit în Capitalã ziariºtii strãini: I. Sauerwein de la „Paris Soir“, Gredy de la „Daily Telegraph“, Petrovici de la „Avala“ Agenþie telegraficã, Krauss de la presa cehoslovacã. Gabriel Marinescu este înaintat în arma Jandarmeriei. 8 Iunie: Aniversarea Restauraþiei se serbeazã de data asta ºi cu o mare paradã sportivã pe câmpul de la Cotroceni la care vor lua parte mai mult de 60 000 sportivi: „Straja Þãrii“ în þinutã albastrã, cercetaºii în kaki, fetele în alb ºi albastru, arcaºii din Bucovina ºi ªoimii din Banat în costume naþionale, apoi reprezentanþii Uniunilor Sportive. În tribunã asistã Regina Maria. Manifestaþia sportivã se desfãºoarã splendid în admiraþia întregului public prezent, când la un anume moment, erau orele 10 ºi 15, s’a întâmplat sã-mi îndrept ochii cãtre una din marile ºi înaltele tribune, situatã în partea opusã tribunei regale, ºi sã vãd cu stupoare cum vârful tribunei se lasã încet, vertical, în jos, ca un castel fãcut din cãrþi de joc, ºi dupã o secundã izbucneºte un imens strigãt de spaimã ºi durere scos din mii de piepturi. Nu pot descrie în cuvinte groaza ce ne-a cuprins pe toþi. Prinþul Nicolae ºi cu mine au sãrit din Tribuna Regalã ºi am încercat sã ne apropiem de locul dezastrului. În indignarea sa, Prinþul Nicolae înjurã surugieºte în gura mare pe „hoþii de la primãrie care sunt vinovaþi!“. Aleargã ºi Regele care, cu lacrimi în ochi, cautã sã scotã rãniþi dintre sfãrãmãturi. Pentru a se evita panica s’a dat ordin pentru începerea defilãrii. Într’o clipã au sosit ajutoare în cap cu Sergiu Dumitriu, Secretarul General de la Interne. S’a fãcut tot ce era omeneºte posibil pentru a micºora dezastrul, dar ruºinea ºi revolta de posibilitatea unei asemenea catastrofe în ziua aniversãrii Restauraþiei ºi sub ochii Regelui ºi a oaspeþilor strãini, nu o voi uita niciodatã. E o dovadã cã multe ºi multe sunt putrede la noi, nu numai o tribunã a Primãriei, dacã s’a putut întâmpla aºa ceva. Primul mort este Cãpitanul Zamfirescu, apoi agentul de poliþie Voiculescu1, doamna Maria 406

Petrescu. S’au petrecut scene sfâºietoare, urlete de durere se auzeau ºi multe femei îºi cãutau copiii. Toatã Capitala e în doliu. Din ordinul Regelui, Primul Ministru ºi Generalul Ilasievici viziteazã rãniþii, 633 la numãr. O comisiune adunã fonduri pentru dânºii. Regele contribuie cu trei milioane lei ºi împreunã cu Regina viziteazã rãniþii din spitale. Ministrul de Interne Inculeþ este însãrcinat cu ancheta nemiloasã. Primarul acordã toate ajutoarele. S’a dovedit imediat cã vinovaþii sunt antreprenorii tribunelor care le-au construit cu material impropriu ºi de proastã calitate pentru realizarea unui câºtig cât mai mare. Vasilescu, prim-ajutorul de primar care a dat autorizaþia pentru construcþia tribunelor, a fost dat în judecatã, de asemenea Bolomey, directorul serviciului de arhitecturã, Burcuº, Subdirectorul, inginerul Pompei, arhitecþii Cacip ºi I. Cozianu, constructorii Marin Druþu ºi un anume Blumenfeld care au finanþat întreprinderea. 9/6: Prinþul Paul al Iugoslaviei a plecat azi dupã-amiazã. Regele l’a întovãrãºit pe preºedintele Beneš pânã la Tr. Severin unde au asistat la botezul noului vas din ºantierul „Regele Carol“. De la T. Severin s’a fãcut o exursiune la Porþile de Fier ºi de acolo s’au înapoiat pe Dunãre pânã la Giurgiu. Seara Beneš a plecat. 19/6: Eclipsã de soare vizibilã la noi parþial. Ieri a fost incinerat la „Cenuºa“ leaderul socialist C. Stere. 11/7: Generalul N. Condeescu (Bicã), fost Mareºal al Curþii Regale a murit de congestie cerebralã la vila sa din Valea Cãlugãreascã. Ofiþer distins, om cult, cu mari calitãþi de inimã ºi spirit. 17/7: Fostul deputat Mihail Stelescu a fost asasinat în camera sa din spitalul Brâncovenesc de cãtre 10 legionari conduºi de Caratãnase. Avocatul ªtefan Curcã din Cluj a intrat în camerã, ceilalþi rãmânând în coridor. Curcã a tras ºase gloanþe de revolver în Stelescu, strigând: „Aºa mor trãdãtorii!“ Au intrat apoi ºi ceilalþi ºi au descãrcat ºi ei revolverele lor asupra celui mort deja. Asasinii au plecat cu maºinele ce aºteptau afarã. S’au dus la Palatul Justiþiei unde s’au predat. 21/7: Începe rãzboiul civil din Spania. 25/7: Toþi acuzaþii pentru groaznicul accident de la Cotroceni din ziua de 8 Iunie au fost condamnaþi la închisoare cu pedepse variind între un an ºi ºase luni; numai arhitectul Pompei a fost achitat. 28/7: În sfârºit, s’a terminat cu construcþia Arcului de Triumf de la ºoseaua Kisseleff. Arhitectul este Petre Antonescu. În Capitalã sunt astãzi 38 grade la umbrã ºi 51 în soare. 407

31/7: Generalul Ilasievici este numit Comandantul Corpului V de Armatã. Atribuþiile Mareºalului Curþii au fost trecute asupra Generalului Balif, prim-demnitar al Curþii Regale. Sunt convins cã oricine va citi prin ziare aceastã informaþie, va rãmâne perfect încredinþat cã e vorba de o mãsurã dictatã de interese militare. ªi se va înºela – cãci adevãratul motiv al acestei decizii nu e decât nemãrginita ambiþie a Vicemareºalului Urdãreanu, cãruia i se pare cã funcþiunea ce posedã actualmente nu este proporþionalã cu extraordinarele sale capacitãþi. El acuma râvneºte la titlul de Mareºal plin, dar cum s’a întâmplat sã fie acuma Generalul Ilasievici, fostul sãu ºef de la regimentul de Escortã care l’a adus pe Urdãreanu la Palat ca ºef al garajului regal de automobile, i-a venit puþin cam greu sã’i ia locul, aºa deodatã, ºi atunci a imaginat s’aducã pentru scurt timp Mareºal de formã pe Generalul Balif care avea locul sãu permanent ca administrator al Domeniilor Regale, pentru cã la momentul potrivit sã’l poatã face plecat pe Balif ºi nu pe Ilasievici. A avut aceastã neaºteptatã delicateþã. De fapt, Urdãreanu îndeplineºte ser viciul Mareºalului ºi Balif pune numai, din când în când, iscãlitura pe unele din hârtiile oficiale. 9/8: Regele este la Braºov unde deschide Jamborea2 Naþionalã de la Poiana. 11/8: Regele ia reºedinþã la Sinaia. 15/8: Au loc la Constanþa serbãrile Marinei în prezenþa Regelui. Maharadjahul de Kapurtala (India) a sosit la Sinaia ca oaspete al Regelui pentru câteva zile. 30/8: Gh. Tãtãrescu prezintã Regelui demisia cabinetului. Regele îl însãrcineazã cu formarea noului guvern. Iatã ºi lista: Prim-Ministru Tãtãrescu, Inculeþ vicepreºedinte al Consiliului de Miniºtri, Dr. Angelescu Instrucþia Publicã, Victor Antonescu Externele, I. Nistor Muncã, P. Sasu Agriculturã, Dr. Costinescu Sãnãtatea ºi Prevederile Sociale, Victor Iamandi Culte ºi Arte, Dem. Iuca Internele, M. Cancicov Finanþele, M. Djuvara Justiþia, Lapedatu Ministru subsecretar de stat, idem M. Negurã, Vict. Bãdulescu, G. Caranfil, P. Bejan, B. Bârcã, M. Berceanu, Tib. Moºoiu, Alimãniºteanu. Noul Ministru francez la noi este acuma Adrien Thierry. 12/10: A început a ninge la Predeal. 14/10: Regele a luat parte la ultima fazã a marilor manevre de toamnã din regiunea Lugoj. Astãzi sunt avizat de Urdãreanu cã voi însoþi pe Regele în vizita ce va face la Praga! 408

Construcþia Palatului progreseazã destul de repede. Acuma, dupã ce toatã aripa dreaptã dinspre Ateneu este în sfârºit gata, s’a descoperit cã s’a fãcut o greºealã ºi au decis sã dãrâme aripa ºi s’o refacã pe linia ce trebuia hotãrâtã din capul locului. Privesc cum muncesc lucrãtorii sã spargã ºi sã scoatã plãcile de piatrã pe care le-au aºezat pe ziduri mai dãunãzi cu atâta chin ºi atâta cheltuialã. Instalaþia interioarã a caloriferului precum ºi a aerului condiþionat a fost cedatã inginerului Emil Lupescu, vãrul primar al doamnei Lupescu. Dupã modesta mea pãrere, reclãdirea Castelului Foiºor din Sinaia precum ºi aceea a palatului din Capitalã, nu trebuia datã unui arhitect strãin, rubedenie a doamnei Lupescu, ci unui român. Întâi, pentru cã precãderea o are primatul român ºi a doilea pentru cã era foarte bunã ocazia sã se evidenþieze gustul ºi priceperea româneascã din aceastã epocã a noastrã. M-am întrebat de multe ori ce vor fi gândind ºi spunând arhitecþii din þarã. Acuma se face a doua greºealã. Se dã o lucrare costisitoare unui vãr al doamnei Lupescu, om tânãr, fãrã experienþã ºi fãrã multã pricepere, excluzând firme mari ºi bine reputate în specialitatea aceasta. Aflu cã devizul lucrãrilor prezentate de Emil Lupescu a fost depãºit cu zeci de milioane, mi se pare chiar cu 50, spre indignarea arhitectului Lorentz, dar caloriferul funcþioneazã iarna foarte prost ºi vara aerul condiþionat nu vrea cu nici un chip s㒺i manifeste existenþa. Urdãreanu ºi cu Stavãr sunt furioºi ºi cu bunã dreptate. În urma cercetãrilor fãcute de Colonelul Stavãr s’a constatat cã Lupescu se înfãþiºa la autoritãþile noastre având grija de a se recomanda drept vãrul doamnei Lupescu pentru o obþine lucrãri destul de importante, pe care, însã, nu le executa dânsul, ci le concesiona pe numele sãu, altora, de la care încasa apoi comision. Cu prilejul discuþiei ivite cu Mareºalul Urdãreanu relativ la proasta funcþionare a instalaþiilor pentru care reclama acuma un plus de aproape 50 de milioane lei, peste devizul aprobat, pare cã Lupescu a fost ºi obraznic, aºa cã l’a scos din fire pe Urdãreanu ºi acesta uitând cã e Mareºalul Curþii Regale, l’a luat la bãtaie pe vãrul doamnei Lupescu pe care l’a scos în pumni din cancelarie. Alþi specialiºti au instalat în Palat o aparaturã dentarã ºi alta pentru electroterapie, ambele în condiþiile ultimelor perfecþiuni moderne. Cea dantisticã [dentarã] dupã indicaþiile doctorului Winkler, dantistul Curþii Regale, iar aceea de electricitate dupã planurile doctorului Gatoski. 409

Continuã subtilul ºi ingeniosul sistem Urdãreanu de a face economii Regelui, fireºte pentru a scoate în luminã meritele ºi a întãri situaþia autorului acestui sistem. Se cer scutiri de taxe pentru luminã ºi apã ºi câte altele ce s’ar cuveni sã fie achitate de Casa Regalã. Aºa de pildã Caranfil, directorul de la U.C.B. se executã ºi scuteºte, cã nu prea are cum face altfel, dar nu lipseºte a face observaþia „cã ce vor spune funcþionarii care vãd ºi toþi aceia care vor afla!“ ºi asta se va produce în mod fatal la toate intervenþiile menite sã punã în socoteala statului cheltuieli pe care acesta n’are obligaþia de a le plãti. Stavãr executã directivele lui Urdãreanu cãci din propria sa iniþiativã n’ar putea s’o facã ºi tare mã tem cã odatã ºi odatã sã n’ajungã sã plãteascã Regele acest sistem oriental de a mãri venitul, ºi’mi exprim totodatã convingerea cã toate aceste intervenþii se fac fãrã ºtirea ºi binecuvântarea Suveranului. 16/10: Aniversarea Regelui se serbeazã la Sinaia. Din Familia Regalã sunt prezenþi: Regina Maria, Prinþesa Elisabeta, Marele Voevod Mihai, Principesele de Hohenlohe3. Dupã serviciul religios de la mânãstire, Regele primeºte în marele hall al Castelului Peleº urãrile caselor regale exprimate prin Generalul Balif, în numele cãrora oferã Regelui un vas artistic din anul 1742, Regina Maria a oferit o statuetã, ofiþerii din garda regalã un ceas pe piedestal de cristal iar Primul Ministru Tãtãrescu un frumos tablou de Grigorescu. Eu îmi procur o deosebitã plãcere de a oferi Suveranului, la fiecare din aniversãrile sale, sau la Anul Nou, câte o carte. Cum îl ºtiu mare bibliofil, caut totdeauna, de multe ori chiar în strãinãtate, sã’i gãsesc vreo ediþie mai rarã a vreunui scriitor celebru. La 1 ºi 30 dejun cu Familia Regalã ºi ambele case. Tãtãrescu exprimã felicitãrile guvernului ºi remite Regelui Marele Colan al Ordinului „Al Merito“ trimis de Republica Chile. Marele Voevod Mihai primeºte gradul de sergentmajor. 26/10: În cadrul programului politic al Micei Antante, Suveranul în urma invitaþiei primite ºi a vizitei preºedintelui Beneš, a decis sã viziteze Cehoslovacia ºi sã soseascã la Praga în ziua aniversãrii independenþi Republicii Cehoslovace. În absenþa Suveranului, Consiliul de Miniºtri este însãrcinat cu conducerea treburilor þãrii. Însoþesc pe Regele: Marele Voevod Mihai, Victor Antonescu Ministrul de Externe, Jean Seba Ministrul Cehoslovac de la noi, Generalul Balif, Anton Mocsony, Urdãreanu, General Filimon, Comandor Fundãþeanu, Buhman Eugen, Nicu Pavelescu de la C.F.R. ºi cãpitanul Ilie Radu de la gardã. 410

Mie mi s’a spus sã iau maºina de scris cu mine. Pe drum Victor Antonescu redacteazã discursul politic al Suveranului destinat a fi rostit la prânzul de galã. Trenul nostru special trece frontiera la 27 Octombrie. Dimineaþa, Antonescu îmi dã sã prezint Regelui textul discursului spre a’l aproba. M’am dus în vagonul Regelui care era încã în pat ºi i-am dat ciorna discursului scrisã la maºinã. Regelui nu i-a plãcut ºi l’a modificat aproape complect. Menþionez aceasta pentru cã am auzit pe mulþi exprimând pãrerea cã discursurile Suveranului sunt scrise mai adeseori de consilierii sãi, ceea ce nu’i adevãrat. Am avut multe prilejuri sã’l aud vorbind fãrã a fi câtuºi de puþin pregãtit pentru un discurs. El improvizeazã cu uºurinþã; nu repetã cuvintele sau frazele ºi nu l’am [auzit] niciodatã încurcându-se. La frontiera cehoslovacã urcã în trenul regal delegaþia de salutare trimisã de preºedintele Beneš, în cap cu Jean Masaryk ºi Colonelul Eftimiu, ataºatul nostru militar la Praga. Ministrul Seba îmi remite din partea preºedintelui Beneš placa de Mare Ofiþer al Ordinului „Vulturul Alb“. Am sosit la Praga prin gara Wilson în ziua de 28 Octombrie orele 9 ºi 15 dimineaþa, pe vreme mohorâtã ºi rece. La peron aºteptau Preºedintele Beneš înconjurat de întregul guvern, înalþii demnitari ai statului ºi ofiþerii superiori, ataºaþii militari strãini ºi membrii Legaþiei României. Întâlnirea între Rege ºi Preºedinte a fost cât se poate de cãlduroasã. Dupã trecerea în revistã a gãrzii de onoare ne îndreptãm spre oraºul splendid pavoazat. Pe tot parcursul cortegiului se aflau înºirate delegaþiile asociaþiilor culturale. Mulþimea Capitalei sporitã cu lumea sositã din toate colþurile þãrii fac o primire entuziastã Regelui nostru. Poporul cehoslovac ne simpatizeazã. În primul automobil iau loc Regele cu Preºedintele, în al doilea Marele Voevod cu Primul Ministru Hodza, amândouã încadrate de o escortã cãlare. Pornim spre Castelul Hradºin, reºedinþa Regelui ºi sediul Preºedintelui. Acolo ne primeºte doamna Beneš. Mai târziu ea ne-a spus impresia frumoasã ce a avut de noi când ne-a vãzut pe toþi în uniforme de galã. Vechiul ºi renumitul Castel Hradºin este o clãdire feudalã începutã în secolul al XII-lea. Abea mult mai târziu, prin al XVIII-lea secol sãlile rãsleþe ale palatului au fost legate între dânsele de cãtre Împãrãteasa Maria Tereza. Ascensorul modern instalat în unul din capetele coridoarelor medievale, albe, reci, cu tavanele înalte, detoneazã4. Apartamentul rezervat regelui e la etajul I. Are gobelinuri5 vechi de toatã frumuseþea. Vase mari, artistice sunt aºezate prin colþuri. Cele mai celebre tablouri ale picturii cehoslovace 411

orneazã pereþii. Suveranul are la dispoziþia sa un antreu, un mare salon luxos, un cabinet de lucru, un alt salon mai mic cu o vedere încântãtoare asupra pãrþii vechi a oraºului ºi cea mai pitoreascã. Pe o mãsuþã un aparat de radio pus pe unda Bucureºtiului. Se vede cã s’au informat despre plãcerile Regelui. Pendule din vremuri trecute îºi cântã ceasurile cu glas argintiu ºi obosit. Drept contrast cu ele, pe o etajerã micã, un telefon. La etajul deasupra [este] apartamentul Marelui Voevod, cu aceleaºi încãperi dar cu mobile ca pentru oameni tineri. În alt etaj încãperile pentru suitã. Nu locuim în castel decât Urdãreanu, Comandorul Fundãþeanu, eu ºi cãpitanul Radu. Ceilalþi membri ai suitei noastre au fost plasaþi la cel mai elegant hotel al oraºului. Tot palatul e înconjurat cu terase ce lasã ochilor privirea asupra întregului oraº ºi Praga este un oraº cu adevãrat frumos. Regele depune o coroanã de flori pe mormântul soldatului necunoscut. La orele 11 ºi 10 Regele, Beneš ºi suitele merg la vechea primãrie a oraºului. Revista trupelor începe la orele 12, în faþa statuii lui Wilson. Plouã mãrunt ºi tremurãm de frig în tribunã. Dupã revistã, dupã orele 13, luãm dejunul la Preºedintele Beneš. Dupã-amiazã Regele primeºte corpul diplomatic; în urmã au loc convorbiri politice între Regele ºi Beneš, precum ºi între Victor Antonescu ºi Ministrul de Externe Krofta. Seara oraºul este iluminat de la orele 18. La orele 20 mare dineu de galã în galeria Rudolf, în care a fost primit în 20 Februarie 1601 Mihai Viteazul de cãtre aristocraþia cehoslovacã. La dineu au luat parte: Guvernul, corpul diplomatic, personagiile marcante politice cehoslovace, capii armatei ºi magistraturii, primarul oraºului, personalul legaþiei noastre, în totul vreo 130 de persoane. La ºampanie, discursul Regelui, urmat de acela al lui Beneš. În timpul mesei a cântat orchestra regimentului „Masaryk“. La orele 22 ºi 30 mare recepþie în sala spaniolã a celor 900 de invitaþi, urmatã de bal. Regele telegrafiazã Reginei care împlineºte 61 ani. Cum camera mea era alãturatã de aceea a lui Urdãreanu, înainte de a ne culca, ne-am comunicat impresiile noastre. Recunoaºtem cã cehoslovacii au manifestat ireproºabil. Se fãcuse aproape patru dimineaþa când am stins lampa. Nu vreau sã uit a menþiona cã înapoindu-ne de la seratã, unde se servise un bufet bogat, am gãsit în camerile noastre o masã pusã cu tot soiul de bunãtãþi de-ale mâncãrii ºi bãuturii, mai ales faimoasa bere de Pilsen, la gheaþã. Cât am stat acolo, în fiecare noapte când credeam cã ne putem în sfârºit retrage, se mai aduceau de mâncare renumiþii cârnãciori cu bere rece. Regele, care nu e mare mâncãtor, n’a refuzat niciodatã de a 412

mai lua câte ceva, cât de târziu sã fi fost! Cât priveºte pe Urdãreanu, el încheia fiecare searã cu câteva pãhãruþe din cel mai tare rachiu pe care l’am putut gusta în viaþa mea. Se fãcea el roº la faþã dar înghiþea, ca sã ne arate cã el poate de toate! A doua zi Regele face o vizitã la bãtrânul Masaryk la castelul acestuia de la Lanyi. Înapoindu-ne la Praga, Suveranul are o convorbire de o orã cu preºedintele Beneš, apoi urmeazã o vânãtoare la 40 kilometri distanþã de Praga. Iau parte: Regele, Beneš, Marele Voevod, câþiva miniºtri cehoslovaci, Generalul Balif, Mocsony, Ministrul Seba ºi câþiva invitaþi. Se dejuneazã în pãdure. Dupã amiazã Regele primeºte manifestaþia ºcolilor în curtea castelului Jadrosani din Praga. Seara reprezentaþie de galã la Teatrul Naþional la care a fost invitat ºi abatele Zavoral. Partea întâia a programului cuprinde „Mireasa Vândut㓠de Smetana iar în partea a doua s’a cântat din opera lui Nottara „Pe drumul mare“. Dupã reprezentaþie, la Castel, înainte de a ne duce la culcare. Regele stã de vorbã cu noi ºi între altele spune: „Mi-am fãcut convingerea cã Beneš este un om extrem de inteligent!“ A treia zi Regele ia parte la exerciþiile militare de la Milovice. Dupã aceasta vânãtoare. Seara mare dineu în onoarea Preºedintelui Beneš la legaþiunea noastrã în palatul Czernin, cumpãrat de noi, la care asistã, în afarã de Regele, Beneš, Marele Voevod Mihai, suitele ºi membrii legaþiei române ºi încã vreo 40 de persoane din aristocraþia ºi lumea politicã cehoslovacã, dupã dorinþa expresã a Regelui. Nu s’a putut sã nu stârneascã Urdãreanu un conflict cu Ministrul nostru Iamandi, pe chestiuni de plasament la masã. Bineînþãles, Iamandi ca om civilizat ºi bine crescut a trebuit sã cedeze, dar incidentul a fost dezagreabil pentru cã s’a remarcat. Dupã dineul dela Legaþie plecãm cu un tren special spre gara Deyvicer, aproape de Brno, de acolo la orele 8,30 la domeniul numit „Grande Faisannerie“ la o vânãtoare de fazani. La Brno (Brün) gãsim întreg oraºul pavoazat ºi gãtit pentru sãrbãtoare. La orele 10 sosim la palatul guvernatorului Moraviei, Czerny. S’au oferit Regelui diverse obiecte antice, extrem de interesante, iar Marele Voevod a primit în dar un automobil. Suita Regelui am dejunat la masa guvernatorului. Prin fereastrã se vedea vechea fortãreaþã ce dominã oraºul, cunoscutã prin celebra carte a luptãtorului italian pentru libertate, Silvio Pelico, „Mes Prisons“. Am admirat casa guvernatorului clãditã acuma vreo douã sute de ani în stil curat italienesc, pãstratã atât de îngrijit încât pãrea a fi construitã abia acuma câþiva ani. 413

Revista militarã de la Bratislava s’a terminat la orele 15 ºi 40. De pe terasa hotelului Carlton Regele ºi Preºedintele Beneš au primit o impunãtoare defilare a miilor de persoane venite sã manifesteze pentru Suveranul nostru. De aci am pornit spre þarã. La plecare Regele lasã 50 000 lei pentru sãraci. Cehoslovacii, politicoºi, au trimis pe adresa lui Urdãreanu diverse amintiri destinate persoanelor din suita Regelui pe care Urdãreanu, foarte ocupat, a uitat sã le distribuie cui se cuveneau. Tot aºa ºi Casa Regalã a uitat sã ne dea obiºnuita micã gratificaþie pentru cheltuielele noastre de uniforme ºi bacºiºuri. Eu însã mã declar satisfãcut. Am avut ocazia sã vãd o þarã frumoasã, civilizatã, cu o foarte pronunþatã spiritualitate democraticã. La Bucureºti am sosit Marþi, 3 Noembrie dimineaþa în gara Mogoºoaia, unde s’a fãcut Regelui o primire foarte cãlduroasã. Pe tot parcursul þãrii, în toate gãrile, Suveranul a fost viu aclamat. 15/11: Cu începere de azi toate cererile de audienþã la Rege se fac prin Mareºalul Curþii, conþinând obiectul cererii. Dacã în 30 de zile nu primeºte rãspuns, se va reînnoi cererea. Guvernul, Statul Major, Inspectorul Jandarmeriei, Direcþia ºi Prefectura Poliþiei pot cere prin telefon audienþe ºi prin adjutantul de serviciu. Toate aceste mãsuri nu sunt decât expresia intenþiei bine calculate a lui Urdãreanu de a face cât mai greu posibil accesul spre Suveran. Nu pãtrundeau, deci, la dânsul, decât acei care erau pe placul Mareºalului. 1/12: Se inaugureazã cu deosebitã pompã Arcul de Triumf din ºoseaua Kiseleff (Arhitect Petre Antonescu) în ziua aniversãrii a 20ea de la alipirea Ardealului ºi Banatului. O mulþime de cel puþin 100 000 de persoane au aclamat pe Suveran care a asistat împreunã cu toþi membrii Familiei Regale, ai guvernului, înaltelor autoritãþi, Mareºalilor, cavalerilor „Mihai Viteazul“ în pelerina lor albã, a Generalului Mittelhauser delegat al armatei franceze, precum ºi delegaþilor Iugoslaviei ºi Cehoslovaciei. Dupã ceremonie, revista trupelor. Dejun la Palatul Regal cu toatã Familia Regalã ºi Casele Civilã ºi Militarã. Astãzi aflu cã Ministrul Emandi [Iamandi] de la Praga a fost rechemat. Probabil de pe urma incidentului cu Urdãreanu care provoacã conflicte ori unde se duce ºi cu ori cine are de lucrat! 11/12: Regele Eduard al Angliei a abdicat. El va purta în viitor titlul de Duce de Windsor. Noul Rege este George al VI-lea. 14/12: Infantele Alfons de Bourbon a sosit în Capitalã. Regele cu Marele Voevod Mihai au plecat la vânãtoare pentru zilele de 16 ºi 17 la Sokodor5, iar [pentru] 18 ºi 19 la Casa Verde. 414

24/12: Regele cu Marele Voevod pleacã la Sinaia. Pomul de Crãciun se serbeazã acolo. 30/12: Mare[le] Voevod pleacã la Florenþa însoþit de Generalul N. Condiescu ºi Comandor Fundãþeanu. 31/12: Noaptea la orele 12 Regele rosteºte la Radio mesagiul sãu anual cu urãri pentru anul ce vine. La Curtea Regalã a fost introdusã pe vremuri de cãtre Regele Carol I dispoziþia generoasã cã personalul Casei (plãtit totdeauna cu lefuri modeste, poate chiar prea modeste) sã aibã dreptul de a face reþetele prescrise de medicul Curþii, fãrã platã, la farmacia Curþii Regale. Pentru motive aºa-zise de economie, Vicemareºalul Urdãreanu a suprimat aceastã tradiþionalã ºi binefãcãtoare mãsurã. Tot pentru acelaº motiv s’a tãiat cu începere din anul acesta ºi gratificaþia pe care personalul o primea la fiecare An Nou. Este ridicol de admis cã totalul acestor economii ar putea aduce o simþitoare urcare a venitului Regelui. Îmi pare rãu cã Suveranul nu aude reflexiile fãcute de personal cu aceastã ocazie!...

Cel decedat se numea, de fapt, Anton Vartanovici ºi era funcþionar bancar. (n. ed.) Reuniunea cercetaºilor. (n. red.) 3 Principesele de Hohenlohe-Langenburg, fiicele Alexandrei, sora Reginei Maria: Maria Melita (n. 1899), Alexandra Beatrice (n. 1901) ºi Irma Helene (n. 1902). (n. ed.) 4 distoneazã, contrasteazã (n. red.) 5 De la manufacturile franceze Gobelins, goblen, tapiserie. (n. red.) 6 Socodor, jud. Arad (n. red.) 1 2

415

1937 Bisericuþa din Reghinul Sãsesc/ Boala Marelui Voevod Mihai/ Idem a Prinþului Nicolae/ Remanierea Ministerialã/ Regina Maria suferindã/ Cãsãtoria Prinþului Nicolae/ M.V. Mihai la Londra/ Inaugurarea lunii Bucureºtilor/ Serbarea de 10 Mai/ M.V. Mihai la Varºovia/ Vizita Preºedintelui Poloniei/ Conflict între Urdãreanu ºi Arhitectul Lorentz/ Regele la Cluj/ Starea Reginei Maria/ Regele la Cetatea Albã/ Vizita Suveranului în Polonia/ Regele pleacã în Franþa/ General Ilasievici Ministru/ Aventura Vicemareºalului Urdãreanu/ Vizita Gene-ralului Gamelin/ Urmãrile aventurii Urdãreanu/ M.V. Mihai înaintat Sublocotenent/ „Straja Þãrii“/ Reîntinerirea cadrelor în armatã/ Suveranul la vânãtoare în Cehoslovacia/ Boala Reginei Maria/ Criza Politicã/ Guvernul Goga. Marele Voevod Mihai, Carol al II-lea ºi Andrea Casulo – Nunþiul Apostolic

416

1/1: Ca de obicei Regele a dat Ordinul de Zi pentru Armatã, Marinã ºi Aviaþie. În dupã-amiaza zilei s’a serbat aniversarea a 20ea de la crearea întâiului Batalion de Vânãtori de Munte. 2/1: Dupã dorinþa exprimatã de Regele, a fost adusã la Sinaia cu multã grijã, bucatã cu bucatã, o bisericuþã de lemn din Reghinul Sãsesc, Mureº, veche de 360 de ani ºi a fost refãcutã exact în imediata apropiere a Castelului Foiºor. Regele o vãzuse în 1931 ºi i-a plãcut atât de mult încât a rugat comuna sã i-o cedeze spre a fi reconstruitã la Sinaia, lângã Castel, dând în schimb comunei bani ºi materialul de trebuinþã pentru construcþia unei biserici noi, mai încãpãtoare. Astãzi s’a fãcut sfinþirea bisericuþei de cãtre I. P. S. Patriarhul în prezenþa Regelui ºi a Primului Ministru, cu ritualul prescris de bisericã1. Ceremonia a durat câteva ore, pe un ger cumplit ºi Regele a asistat îmbrãcat cu o hainã albã peste uniformã. Am luat parte ºi noi câþi eram la Sinaia, Urdãreanu, adjutantul de serviciu, cãpitanul Radu ºi eu. 5/1: Dejunul anual oferit de Regele ofiþerilor batalionului I Vânãtori de Munte. Asistã Urdãreanu ºi adjutanþii Mihãilescu ºi Sidorovici. Boboteaza se serbeazã în Capitalã în prezenþa Regelui cu o deosebitã strãlucire. Dupã serviciul religios din bisericã ºi sfinþirea apelor Regele primeºte defilarea trupelor în faþa palatului de justiþie, pe bulevardul format prin acoperirea Dâmboviþei. Ministrul Aerului, Caranfil, a demisionat. În locul sãu a fost numit Radu Irimescu. 12/1: Regele pleacã la vânãtoare în Ardeal. În þarã viscol violent. În Dobrogea zãpadã de 2 metri între Medgidia ºi Bazargic. În Capitalã, în Bãrãgan ºi în Basarabia de asemenea zãpadã mare. La 15/1 viscolul continuã. Profesorul D. Gusti a fost numit Comisar pentru pavilionul român de la Expoziþia din Paris. 20/1: Ger puternic în toatã þara. Dunãrea a îngheþat de la Galaþi la Kilia Nouã. La Galaþi se trece Dunãrea cu cãruþele, tot aºa la Vâlcov ºi Tulcea. La Mamaia, pe o porþiune de 100 metri de la þãrm, marea a îngheþat pe grosime de un metru. 417

25/1: La Florenþa, M.V. Mihai a fost operat de apendicitã. Regele, consultat telefonic, a aprobat operaþia care s’a fãcut la clinicã în noaptea de 22 la 23 Ianuarie de cãtre medicii Sorri Theodoro, profesor Szuper, Dr. Ferusio, Dr. Ancona Giacomo, Dr. Conti. Drul Mamulea a fost trimis de Regele la Florenþa. Prinþul Nicolae, care locuieºte la Snagov, e bolnav de scarlatinã. Îl îngrijeºte Doctorul Aurel Stroe. Viscolul continuã în toatã Dobrogea. În Capitalã sunt 27 grade minus. Cãtre finele lunii s’a mai îndulcit temperatura în Basarabia. 12/2: Regele conferã Cordonul Ordinului „Carol I“ lui Gh. Tãtãrescu, N. Titulescu ºi Mareºalul Prezan. M.V. Mihai este înapoiat în Capitalã la 22/2. 24/2: Altã remaniere a cabinetului, tot cu Tãtãrescu ca Prim-Ministru ºi ad-interim la Interne. Subsecretari de stat la Preºedinþie P. Bejan, la Interne Gabriel Marinescu ºi Aurel Bentoiu, la Justiþie. La Finanþe Cancicov. Paul Anghelescu la Ministerul Apãrãrii Naþionale fuzionat cu cel al Armamentului ºi cu subsecretar de stat Generalul Glatz, Mircea Djuvara ºi Dem. Iuca Miniºtri fãrã portofoliu. 19/3: A sosit în Capitalã Infanta Beatrice, sora Reginei Maria ºi mama Infantelui Alonso, cãzut în rãzboiul civil din Spania. La 22/3: Buletinul medical aratã o ameliorare în starea Reginei Maria. Anton Mocsony, Maestrul Vânãtorilor Regale, neavând copii, a adoptat pe Jean Stârcea, fiul lui Ion Stârcea, Maestrul de Ceremonie a Curþii Regale, cu numele de Jean Mocsony-Stârcea. 10/4: Azi are loc în Sala Tronului un Consiliu de Coroanã sub preºedinþia Regelui. Primul Ministru Tãtãrescu dã cetire urmãtorului raport: „La 28 Octombrie 1931 Prinþul Nicolae s’a cãsãtorit în comuna Tohani cu Ioana Dolette, nãscutã Dumitrescu (Dosar No 16 din 1931, la oficiul stãrii civile). Cãsãtoria fiind fãcutã fãrã consimþãmântul Maiestãþii Voastre, atrage sancþiunea Art. 11, 12 ºi 13 din legea asupra actelor civile ale membrilor Familiei Regale. Potrivit art. 12 Tribunalul Ilfov cu sentinþa No 1403 din 7 Decembrie 1931 declarã cãsãtoria inexistentã. Art. 13 prevede cã acei care se vor cãsãtori fãrã consimþãmânt pierd dreptul de a mai face parte din Familia Regalã, precum ºi drepturile ºi prerogativele ce decurg din aceastã calitate. Cum dupã cinci ani Prinþul Nicolae n’a renunþat la cãsãtorie, dar a ºi insistat totdeauna de a’l considera definitiv, mai ales în ultimul timp, prin acte personale ºi manifestaþii publice a cãutat de a impune recunoaºterea de drept ºi cum încercarea guvernului de a remedia lucrurile n’au avut succes, urmeazã a se aplica art. 13.“ 418

Comunicat al Consiliului de Miniºtri: Consiliul de Coroanã examinând raportul Consiliului de Miniºtri adresat Regelui ºi în urma declaraþiilor Prinþului Nicolae care afirmã decizia inebranlabilã de a nu renunþa la cãsãtorie, se aplicã art. 13 ºi declarã cã Prinþul Nicolae înceteazã de a mai face parte din Familia Regalã ºi pierde drepturile precum ºi prerogativele respective“. Profesorul D. Gusti, Comisarul pavilionului românesc de la Paris, a dus acolo celebrele tablouri ale lui Greco aflãtoare în Castelul Peleº. Pentru 22 Aprilie este anunþatã vizita Colonelului Beck, Ministrul de Externe al Poloniei, cu doamna, în cadrul importantei Alianþe PolonoRomâne. Vor locui la Athénée Palace. Ministrul va fi primit în audienþã de Regele ºi reþinut la dejun în ziua de 23. Cu aceastã ocazie se vor decide ºi vizitele reciproce ale ambilor ºefi de stat. 8/5: M. V. Mihai este plecat la Londra pentru a reprezenta pe Regele la serbãrile pentru încoronarea lui George VI ºi este însoþit de Radu Irimescu, Ministrul Aviaþiei, ºi Comandor Fundãþeanu. 9/5: Inaugurarea lunii Bucureºtilor: S’a complectat suprafaþa parcului cu încã 110 hectare, s’a asanat lacul Bãneasa ºi cel de la Floreasca. Astãzi avem un adevãrat parc pe locurile unde înainte vreme erau terenuri pustii ºi depozite de gunoaie. Inaugurarea s’a fãcut pe insula Bãneasa. Primarul Donescu a þinut un discurs la care a rãspuns Regele. Apoi s’a vizitat expoziþia. 10 Mai s’a serbat cu ceremonialul obiºnuit ºi [cu] parada militarã la Cotroceni. Suveranul soseºte în automobil în care a luat loc ºi Urdãreanu. Regele poartã bastonul de mareºal ºi pelerina albã a cavalerilor „Mihai Viteazul“. Dupã paradã dejun la Palat. Invitaþi: Primul Ministru, Mareºalul Prezan, Generalii Paul Angelescu, Atanasescu, Beroniade, precum ºi Casele Civilã ºi Militarã. Serbãrile Încoronãrii de la Londra au început la 8 Mai. În aceastã zi Regele invitã la dejun pe Sir Reginald Hoare, Ministrul Angliei. General Gabriel Marinescu este înaintat General în arma Jandarmeriei. Regele suferã de o uºoarã gripã care îl sileºte la câteva zile de repaos. 24/5: Are loc la Paris inaugurarea pavilionului românesc. 25/5: M. V. Mihai face o vizitã la Varºovia. Cu acest prilej se conferã de cãtre Preºedintele Republicii Polone cordonul Ordinului „Polonia Restituta“. 1/6: Regina Maria este iar bolnavã. Prea se prelungeºte boala ei. Pentru 2 Iunie se anunþã sosirea în Capitalã la Palatul Cotroceni a Reginei Maria a Iugoslaviei. 419

În urma gripei Regele a trebuit sã se ducã câteva zile la Sinaia unde a rãmas pânã la 4 Iunie. Regina Maria pleacã ºi ea la Sinaia ºi se stabileºte la Castel Peliºor. 7/6: Prin Gara Mogoºoaia soseºte în Capitalã Ignatz Mosciuski 2, Preºedintele Republicii Polone. A fost [primit] în garã de cãtrã Regele, M. V. Mihai, guvernul, Patriarhul, cei doi Mareºali, preºedinþii corpurilor legiuitoare, ºefii misiunilor diplomatice, membrii Legaþiei polone, preºedinþii Curþii de Casaþie, Primarul Capitalei ºi înalþii demnitari ai Statului. Suita lui Moscicki: Colonel Beck, Ministrul de Externe, General Schally, ºeful Casei Militare, Contele Romer directorul Protocolului, Cãpitanii Hartmann ºi Krynski, ofiþeri de ordonanþã, Arciszewski, Ministrul polon în România. Preºedintele Moscicki este în frac ºi poartã Cordonul Ordinului „Carol I“. Sunt orele 17 când soseºte la Palat cortegiul. În faþa Palatului tribuna construitã acolo face impresie bunã cu uniformele, decoraþiile ºi toaletele elegante de varã ale doamnelor. La scara Palatului Flondor, Stavãr ºi cu mine suntem prezentaþi Preºedintelui Moscicki de cãtrã Regele. În urmã plecãm cu toþii, pe jos, la tribunã. Revista militarã începe la 17 ºi 30 ºi se terminã la orele 19. La orele 20 ºi 30 mare dineu de galã în sala mare de la parter. Iau parte: Guvernul, Casele Civilã ºi Militarã Regale, oaspeþii polonezi: Colonelul Oskar Kaintzl, Contele Poninski, Lt-Colonel Jan Kowalewski, Cãpitan Marian Zimnal, M. V. Myczlawski, B. Sobanski, guvernul, Zamfirescu, Ministrul nostru la Varºovia, General Paul Theodorescu, General Balif, Urdãreanu, I. Stârcea, Mocsony, Flondor, Dr. Mamulea, Buhman Eugen, General Filimon, General Zwiedeneck, Colonelii Fundãþeanu ºi C. Filitti, Lt. Colonel Stavãr, Maior Sidorovici, Maior Mihãilescu, O. Ulea. Regele pronunþã un discurs politic la care rãspunde Preºedintele Moscicki. A doua zi, 8 Iunie, e Aniversarea Restauraþiei. Oaspeþii polonezi, Regele, M.V. Mihai asistã la serbarea tineretului la A.N.E.F., la care participã 7500 de strãjeri. Seara dineu intim la Palat. Dupã dineu concert de galã urmat de o mare recepþie la care sunt invitaþi: Guvernul, foºtii miniºtri, preºedinþii corpurilor legiuitoare, ºefii misiunilor diplomatice, înalþii demnitari. 9/6: Orele 13, Regele, M. V. Mihai iau dejunul la legaþia Poloniei oferit de Preºedintele Moscicki. La 15,30 plecarea la Sinaia, unde înaltul oaspete face o vizitã Reginei Maria. La orele 20 dineu intim la Castelul Foiºor. Orele 22 plecarea lui Moscicki spre Varºovia. Mie mi se conferã ordinul „Polonia Restituta“ în gradul de Mare Ofiþer. S’a ivit un conflict grav între Urdãreanu ºi arhitectul Lorentz; acesta din urmã este acuzat de a fi acordat întreprinderei pentru construcþia 420

palatului sume prea mari. Lorentz a demisionat ºi lucrãrile vor fi continuate de arhitectul Nenciulescu de la Ministerul de Domenii. Al doilea conflict l’a avut Urdãreanu cu inginerul Emil Lupescu care reclamã câteva zeci de milioane pentru achitarea instalaþiilor de calorifere ºi aer condiþionat. În urma cercetãrilor duse de Lt.-Colonel Stavãr, prefectul Palatului, s’a dovedit cã sumele pretinse de Lupescu erau exagerate. Stavãr a adus oferte de la marile firme de specialitate care prezentau devize cu mult scãzute ºi le-a arãtat Regelui. Ceea ce dã acestor douã incidente nuanþa lor de humor este cã Lorentz are de nevastã o veriºoarã a doamnei Lupescu, iar inginerul Emil Lupescu este vãr primar al doamnei de mai sus. Eu sunt încredinþat cã Urdãreanu a avut dreptate în cazul lui Lupescu, dar originalitatea cu care el a soluþionat ambele chestiuni este caracteristicã manierelor diplomatice introduse la Palatul Regal de dânsul. Mã port cu speranþa cã voi mai asista ºi în viitor la manifestãri amuzante de felul acestora. 10/6: Regele este la Arad pentru Campionatul calului de arme. 13/6: Regele inaugureazã la Cluj Colegiul Academiei Carol II cu care prilej Suveranul este proclamat „Doctor Honoris Causa“. Rectorul Universitãþii, ªtefãnescu Goangã3, a þinut o cuvântare la care a rãspuns Regele. Dupã-amiazã au avut loc serbãri sportive. La orele 20 dineu de galã oferit de Ministerul Educaþiei. Suveranul se înapoiazã în Capitalã la 15 Iunie. 15/6: Iatã buletinul medical relativ la starea sãnãtãþii Reginei Maria: „Subsemnaþii examinând pe M.S. Regina Maria, confirmãm diagnosticul pus anterior ºi aprobãm tratamentul urmat. Profesor Ferdinand Besançon, profesor Pende, profesor Castellani, Dr. Walter Gloor Mayer, profesor Hortolomei, Dr. Demetrescu-Munte, Dr. Mamulea“. 16/6: Milan Hodza, Primul Ministru Cehoslovac a sosit la Bucureºti. La orele 13 este invitat de Regele la dejun. 23/6: Regele inaugureazã la Cetatea Albã sanatoriul maritim ºi în urmã viziteazã cetatea lui ªtefan cel Mare. Cu acest prilej se deschide ºi aerogara de la Bratovka. 26/6: Regele înapoind vizita Preºedintelui Poloniei soseºte la Varºovia în aceastã dimineaþã. La garã e primit de Preºedintele Moscicki ºi de Mareºalul Rydz Smig³y, primul ministru, guvernul ºi parlamentul. S’a pregãtit Suveranului în palatul Laziencki acelaº apartament pe care l’au ocupat în 1923 Regele Ferdinand ºi Regina Maria. Palatul se aflã în mijlocul unui splendid parc ºi a fost construit dupã indicaþiile precise ale Regelui Poloniei, Stanislas August Poniatowski. 421

Seara dineu de galã. A doua zi, la 27 iunie, mare revistã militarã; dupã revistã dejun la Primãrie. Regele depune o coroanã pe mormântul mareºalului Pi³sudski. Seara dineu de galã urmat de recepþie la Ministerul de Externe. A treia zi, 28 Iunie, manevre la Bievrusko. Regele e numit comandant al Regimentului 57. La 12 ºi 15 revistã militarã. Vizitã la cazinoul ofiþerilor. Regele þine o cuvântare camarazilor poloni. Dupã plecarea din Polonia, Regele se opreºte în Bucovina. Viziteazã organizaþia Arcaºilor cu care ocazie peste 50 000 þãrani au fãcut Regelui o manifestaþie entuziastã. În urmã Suveranul a dorit sã vadã mânãstirile Humor, Voroneþ ºi Câmpulung. 6/7: Regele cu M. V. Mihai se duc la Sinaia spre a vedea pe Regina Maria care e bolnavã. Dupã dorinþa exprimatã de Regele, statuile Regilor Carol I ºi Ferdinand vor fi executate de sculptorul Mestroviæ din Iugoslavia. 9/7: Regele pleacã în strãinãtate fiind invitat de Preºedintele Republicii Franceze de a asista la marea paradã militarã din ziua de 14 Iulie la Paris. Regele ºi-a propus ca în urmã sã facã câte un scurt popas în Anglia, Belgia ºi Iugoslavia, incognito. La 11 Iulie Regele a sosit la Paris însoþit de Urdãreanu, Maior Mihãilescu ºi Cãpitanul Ilie Radu. Toatã presa francezã salutã cu multã cãldurã vizita Regelui României. La 12 Iulie Suveranul este invitat la dejun de cãtre Dna ºi Dl. Lebrun, preºedintele Republicei Franceze în Palatul Elysée. Înainte de dejun a þinut sã vadã pavilionul românesc din expoziþia acestui an, unde a fost primit de profesor Gusti, comisarul pavilionului. Seara Regele a asistat la o reprezentaþie a Teatrului Mathurins. La revista militarã din ziua de 14 Iulie, sãrbãtoarea naþionalã francezã, Regele a fost invitat împreunã cu ºeful Statului-Major al nostru General Sichitiu, precum ºi acela al Iugoslaviei. Dupã revistã Suveranul ia parte la marele dejun de galã din Palatul Elysée. Dupã-amiazã Regele primeºte în audienþã diferite persoane politice. La orele 15 Regele face o vizitã la Primãria Oraºului ºi seara Suveranul oferã un dineu în restaurantul pavilionului român din expoziþie. A doua zi a þinut sã vadã ºi expoziþia de picturã a lui Greco, unde figureazã ºi câteva tablouri din galeria Castelului Peleº. Urdãreanu ºi Profesorul Gusti au fost decoraþi cu „Legiunea de Onoare“ în gradul de Mare Ofiþer. În seara de 16 Suveranul pleacã în nordul Franþei. La 19 Iulie Regele pleacã la Londra. La 23 dejuneazã cu Regele ºi Regina Angliei. În timpul ºederei în Londra Suveranul a avut convorbiri cu Chamberlain ºi Eden. De aci a plecat la Bruxelles, unde a sosit la 26, primit în garã de Regele Leopold ºi Principele de Flandra. Locuieºte la palatul regal de la Laecken. Dupã-amiazã Suveranul face o preumblare prin oraº 422

cu automobilul, apoi a vizitat Primãria Oraºului. La orele 17 depune o coroanã pe mormântul soldatului necunoscut, precum ºi la mormântul Regelui Albert ºi Reginei Astrid în cavoul de la Laecken. La 27 Iulie Suveranul nostru oferã un dejun în palatul Laecken. La 1 August Regele se gãsea la Krany în Iugoslavia, invitat la Prinþul Regent Paul ºi Prinþesa Olga, iar de acolo s’a dus sã vadã pe Regina Mãrioara la Milocer. La 9 August Regele era înapoi în þarã. 12/7: La fortul Cernica explodeazã o mare cantitate de muniþii scoase din uz. M. V. Mihai este la Florenþa. La Sinaia se aflã Regina Maria ºi Prinþesa Elisabeta. 20/7: A murit marele fizician G. Marconi, inventatorul telegrafiei fãrã fir. Sinaia: Ni se comunicã cã Regina se aflã mai bine. A fãcut o plimbare cu automobilul pânã la Comarnic. 15/8: Serbãrile Marinei la Constanþa cu Regele ºi M. V. Mihai. Regele viziteazã contra-torpilorul francez „Vauban“. Regele se stabileºte pentru câtva timp la Eforie. La 14 August a încetat din viaþã Thomas Massaryk, „Liberatorul“, la castelul sãu Lany. 30/8: Conferinþa Micii Antante la Sinaia cu un dejun la Palatul Regal din Capitalã. La începutul lui Septembrie Suveranul ºi M.V. Mihai sunt în Capitalã. 6/9: Generalul Ilasievici este numit Ministru al Apãrãrii Naþionale. 7/9: În seara zilei de astãzi mi se spune cã Regele s’a înapoiat pe neaºteptatele de la Eforie însoþit de Urdãreanu. Aceastã veste m’a surprins deoarece cunoºteam intenþiunea Regelui de a sta la mare pânã la finele lunii. Imediat ce Regele a sosit în Palat a intrat cu Urdãreanu în biroul acestuia ºi au rãmas acolo vreo douã ore. N’a trecut mult ºi ni se spune cã Urdãreanu a fãcut cunoscutã demisia sa de la Palat. Vestea s’a rãspândit cu iuþeala fulgerului în toatã casa. Am cãutat sã citesc în figura cuiva vr’un semn de pãrere de rãu, dar n’am putut constata decât zâmbete de satisfacþie pe buzele tuturora. Uluiþi ºi triºti mi s’au pãrut numai Stavãr ºi cu Flondor, singurii care datorau lui Urdãreanu prezenþa lor la Palat. Pentru mine ºtirea acestei catastrofe planetare n’a fost din cale afarã de surprinzãtoare pentru cã întrezãrisem de mai multã vreme simptomele premergãtoare ale unei foarte probabile nãruiri. Era ºi natural. Înãlþarea fantastic de repede a acestui om nu se datora vreunor indiscutabile calitãþi superioare ci mai mult unui complex de împrejurãri de care el a fost destul de abil a se folosi cu o totalã lipsã de scrupule. 423

La început, când a venit la Palat ca ofiþer de ordonanþã ataºat serviciului de automobile, era pentru noi toþi un celebru necunoscut, nu mult dupã aceea însã, probabil din cauza lipsei de simpatii de care era înconjurat, au început, încetul cu încetul, sã ne picure informaþii. Cel dintâi care ne atrage atenþia a fost doctorul Krainic, dentistul Reginei Maria ºi a Regelui, care cu bogata ºi variata sa clientelã era totdeauna deþinãtorul a o sumã de amãnunte veridice ºi interesante din lumea noastrã Bucureºteanã. Într-o zi, Krainic mã ia la o parte ºi mã’ntreabã mirat „D’apoi voi n’aþi mai gãsit pe nimeni altul de adus pe lângã Regele decât pe acest cunoscut cartofor? Da’ voi nu cunoaºteþi antecedentele sale cu anume doamne? Mai întâi a trãit cu dna ... ºi pe urmã, dupã ce s’a sãturat de ea, s’a încurcat cu fiica acestei doamne, femeie mãritatã. I’a fãcut un copil, din care cauzã bãrbatul ei a cerut ºi obþinut divorþul ºi a sfârºit prin a o lãsa ºi pe a doua. Se vede cã din pricina marelui sãu amor, a luat bijuteriile doamnei de care vorbesc ºi le-a vândut pe când erau la Paris amândoi!“ Recomandaþia asta nu era faimoasã deloc ºi ne-a surprins pe toþi, atât pe mine cât ºi pe ceilalþi, care au ascultat istorioara de mai sus, cãci Krainic nu s’a sfiit s’o comunice ºi altora. Unii, intrigaþi, s’au pus pe verificat ºi le-au gãsit pe toate confirmate, ba ceva mai mult au adunat ºi altele de specificã savoare. N’a trecut mult ºi doctorul Paulian, neurologul, alt deþinãtor de tot soiul de taine, îmi strecoarã în mânã, cu un surâs promiþãtor, o broºurã publicatã în limba francezã la Paris cu câþiva ani în urmã, un studiu patologic asupra unui medic francez numit La Pomeraye, care a trãit prin mijlocul secolului trecut (al XIX-lea) la Paris ºi care, protagonist al celebrului Landru din zilele noastre, îºi fãcuse o specialitate de a atrage în cursã tot soiul de femei sub felurite pretexte ºi în urmã a le asasina. Prins ºi judecat, a fost condamnat la moarte ºi ghilotinat. Fiica acestui medic La Pomeraye a trebuit sã plece din Franþa în urma acestei grozãvii ºi ca s㒺i poatã câºtiga existenþa s’a plasat ca institutoare la o familie din Craiova, unde a cunoscut-o tatãl lui Urdãreanu ºi a luat-o de nevastã. Ernest Urdãreanu este deci fiul fetei fostului medic La Pomeraye. ªtiinþa modernã ºi experienþa veacurilor atribuie un loc specific ereditãþii... În 1931, când a fost ataºat la noi, Urdãreanu era amabilitatea ºi politeþea personificatã. Vorba lui era numai miere ºi surâsul era permanent pe buzele sale, ochii însã îi trãdau firea, scrutãtori ºi reci. Era vizibil c㒺i dãdea toatã osteneala de a câºtiga simpatii, mai cu seamã ale acelora de care avea sã atârne ºi în prima linie a reuºit sã se facã foarte agreat de 424

doamna Lupescu. Am putut urmãri zi cu zi ºi lunã cu lunã progresul intimitãþii raporturilor dintre aceºti doi ºi cum era greu pentru dânºii sã se ascundã de atâta lume ce roia în jurul lor, situaþia a devenit destul de limpede ºi uºoarã de tãlmãcit. Mare amator de jocuri de noroc, îndrãzneþ ca toþi disperaþii vieþii, a jucat partida sentimentalã cu Duduia ºi a câºtigat-o. Pânã ºi lumea din afarã cunoaºte astãzi intimitatea complectã dintre Urdãreanu ºi Duduia. Intrat în Palat pe uºa de dindos, n’a gãsit nimic mai nimerit de fãcut decât sã se anine de femeia cu care trãieºte stãpânul sãu ... Regele! Socot cã orice altã descriere sau comentarii asupra calitãþii morale a acestui sumbru ambiþios este inutilã. Probabil cã strãdaniile sale pe lângã Duduia n’au fost extraordinar de obositoare, datã fiind cunoscuta slãbiciune a doamnei pentru farmecile sexului opus. Puiu Dumitrescu vorbeºte de ea în termeni pe care nu vreau sã’i mai reproduc aci. Iatã dar personajul nostru ajuns om de casã ºi consilier intim al Suveranului. Astãzi face ºi desface multe ... ºi de toate! Unii îl numesc „Eminenþa Cenuºie“. Dar acest fanfaron cu sufletul mohorât, cu sfatul rãu, cu acþiuni violente, nesãbuite, ºi cu chipul de lacheu, n’are nici pe departe calitãþile personajului istoric de pe vremea lui Richelieu, nu’i decât un trãgãtor de sfori prin umbrã, un fel de actor de provincie care se crede talentat. Mi-am pus de foarte multe ori întrebarea, oare Regele nu’ºi dã seama de excursiile sentimentale ale Duduiei în tovãrãºia omului sãu de încredere ºi imperativele categorice ale instinctului încã nu l’au fãcut atent asupra complexului de inferioritate al aceluia cu care se consultã? Cunosc ºi eu, desigur, vorba cuminte a românului: „Nu ºtie bãrbatul ce ºtie satul“, dar, oricum, un personaj de inteligenþa ºi cultura Regelui nu se poate sã nu vadã ºi sã nu simþã ce se petrece în jurul sãu. Atunci ... ? Mãrturisesc cinstit cã nu mai înþãleg nimic! Dar sã’mi urmez povestea începutã. Odatã cu hotãrârea Regelui de a face vizitele sale în Apus, simte numaidecât ºi Duduia nevoia irezistibilã de a se duce ºi ea niþel prin strãinãtate ºi deci pleacã ºi dânsa spre Paris ºi de acolo la Nisa, însoþitã de Cãpitanul ªtiubei cu nevastã-sa ºi de Victor Puºcariu, un companion cât se poate de agreabil ºi pe gustul Duduii. Prezenþa lui Victor Puºcariu în aceastã excursie pune în luminã geniul de intrigã al lui Urdãreanu. A observat cã Duduia îl place pe Puºcariu. Trebuia deci admisã posibilitatea cã, în atmosfera de libertate a unui voiaj de plãcere, acest flirt sã se prefacã într’un sentiment atât de serios din partea amândurora încât sã permitã iscusitului nostru împletitor de sfori manevre 425

care sã poatã înlãtura pe Duduia pentru totdeauna, scopul sãu de a parveni prin ea fiind ajuns de mult. Puºcariu însã, om cuminte, s’a þinut în rezervã. De la Nisa Duduia pleacã spre Paris. Dupã înapoierea în þarã Regele se stabileºte pentru câtva timp la Eforie cu M. V. Mihai, Urdãreanu, Comandor Fundãþeanu, Colonel Filitti ºi cãpitanul Ilie Radu. Acolo Duduia ocupã o micã vilã aranjatã pentru dânsa. În jurul ei se reface imediat grupul cu care a fost în strãinãtate complectat cu câteva persoane mai intime ale ei, bineînþeles cu Virgil Kerciu cu care se întãlnise la Nisa ºi pentru care pãstrase o vie ºi plãcutã amintire din zilele atât de frumoase de pe Coasta de Argint. Nu era nici un motiv cã romanþa începutã aºa de promiþãtor acolo sã nu se prelungeascã ºi aici. ªi, într’adevãr, ea continuã. Se întâlnesc cu toþii, dimineaþa la plajã, dupã-amiazã la jazz, seara pentru dans la Duduia sau pentru câte o partidã de cãrþi, sau se fac plimbãri de-a lungul þãrmului mãrii în lumina argintie a lunei. Grupul de intimi formeazã, natural, decorul necesar pentru cele douã persoane principale. Unii, totuºi, auzind cum explicã Duduia Regelui la telefon, întârzierile ºi lipsurile, încep sã prindã fricã de probabilitatea oarecãror incidente mai serioase ºi se gândesc sã disparã. Cum era de prevãzut, Urdãreanu fusese informat de tot ce se petrece. ªtia cã interesul Duduiei se deplasase acuma înspre Kerciu ºi socotind c’a venit momentul s㒺i realizeze planurile, propune lui Kerciu un premiu de câteva milioane ca sã disparã împreunã cu Duduia. Kerciu, speriat, aleargã la Duduia ºi îi dezvãlueºte toatã maºinaþia ºi ea, care nu se gândise nici o clipã sã riºte situaþia ei fãrã pereche pentru un capriciu trecãtor cu un tânãr oarecare, se duce imediat la Regele ºi îi istoriseºte complotul urzit de Urdãreanu. Regele întreprinde, la moment, o anchetã. Urdãreanu e pus la arest în camera sa ºi toate persoanele grupului de lângã Duduia sunt cercetate rând pe rând. Dacã atunci când Victor Puºcariu a fost întrebat, acesta ar fi avut curajul sã mãrturiseascã Regelui toate cele auzite de la Urdãreanu pe când erau amândoi la sanatoriu, bolnavi de apendicitã, e mai mult ca probabil cã atât Urdãreanu cât ºi Duduia ar fi dispãrut pentru totdeauna. Cât bine ar fi adus Regelui ºi þãrii întregi! Dar Puºcariu n’a avut curajul, pentru cã, a istorisit el mai târziu, a vrut sã fie cavaler faþã de o femeie! Ancheta Regelui, care s’a întins ºi asupra altor persoane, se terminã în cursul nopþii ºi Urdãreanu, þinut mereu izolat în camera sa, primeºte ordinul de a’l însoþi pe Regele la Bucureºti pentru a se putea cerceta hârtiile din biroul acestuia. Eu nu ºtiu dacã s’a gãsit ceva ºi ce anume, ºtiu numai cã în orele ce au precedat sosirea lor în Capitalã, un domn pe care nu l’am 426

putut identifica, a venit la Palat ºi a arãtat un ordin al lui Urdãreanu care’l autoriza a cãuta ceva în cancelaria lui – fusese omul prevãzãtor ºi’ºi luase mãsurile necesare! Gãsesc cã este un sfârºit cam lamentabil pentru o atât de mare capacitate. 3/10: Generalul Gamelin, ºeful Statului-Major francez a sosit în Capitalã ºi a fost primit în audienþã de Regele. La finele lui Septembrie au avut loc mari manevre în regiunea Sibiului, la care au asistat Prinþul Frederic de Hohenzollern ºi Generalul Gamelin. Aceºti doi din urmã au însoþit pe Regele dupã manevre la inaugurarea monumentului lui Horia, Cloºca ºi Criºan la Alba Iulia. 15/10: Mari furtuni pe Marea Neagrã. Frig. La Constanþa minus 15 grade. 16/10: Aniversarea Regelui. Dupã serviciul religios de la mânãstire, Regele primeºte felicitãrile guvernului ºi ale Caselor Regale. La dejunul din sala maurescã [maurã] asistã Guvernul, Curtea, Generalul Gamelin ºi Prinþul Frederic. Acum câteva zile am aflat întâmplãtor cã s’a cerut Automobil-Clubului un triptic pentru un automobil ce urma sã plece peste frontierã. Ceea ce m’a frapat a fost discreþia complectã cu care s’a fãcut cererea, precum ºi faptul cã numãrul indicat pentru triptic nu era al vreunei maºini de ale Palatului. Dupã douã zile Regele, însoþit de Duduia, pleacã într’o dimineaþã cu automobilul înspre Predeal ºi se înapoiazã singur dupã câteva ore. A doua zi se adevereºte cã Duduia e într’adevãr plecatã din Sinaia ºi nimeni n’are nici o explicaþie a acestei dispariþii. Nu mult dupã asta, într’o dimineaþã, adjutantul de serviciu la Castel Peleº, Colonelul Filitti, se pomeneºte cã bate cineva la uºa sa ºi intrã Urdãreanu pe care îl ºtiam cu toþii la Paris. „Ce-i cu tine Ernest?“ întreabã Filitti surprins. „Ce sã fie“ rãspunde Urdãreanu cu aerul cel mai indiferent, „m-am înapoiat în urma stãruinþelor Regelui care mã roagã sã aranjez serbarea în onoarea Marelui Voevod Mihai din ziua de 25. Fii bun ºi anunþã-mã Regelui. Dupã întrevederea cu Regele, Urdãreanu aratã lui Filitti, cu surâsul pe buze, decretul Suveranului care’l înainteazã la gradul de ªambelan. Menþionez cã acest grad n’a existat niciodatã la Curtea noastrã. Urdãreanu când se vãzu ºi mare ºambelan prima lui grijã fu sã debuteze cu urmãtoarea scenã. Ne adunã pe toþi demnitarii în front ca la cazarmã, iar el ca un sergent major care se respectã se plimba în faþa noastrã în lung º’n lat ordonându-ne ce aveam voe ºi anume ce ne era interzis de fãcut. Între altele ne era complect interzis a face apel pentru orice serviciu sau intervenþie pe lângã miniºtrii sau autoritãþi. În chipul acesta prestigiul 427

sau autoritatea lui rãmânea intactã pe când noi nu mai prezentam nici o însemnãtate. Orice abatere era pedepsitã cu amendã! Ne uitam unii la alþii, noi, vechi slujbaºi ai Palatului cu ani mulþi în urma noastrã. Primul ce avea sã plãteascã amenda fui eu – amendat cu 10 000 de lei – eu ca cel mai vechi dintre toþi. Intervenisem pentru un oarecare prieten al ginerelui meu dat afarã de Urdãreanu – ºi-l rugasem pe Macovei de la Calea Feratã sã-i gãseascã vreun serviciu. Îl dãduse anume afarã pentru cã fiind de serviciu asistase la drama de la Eforie ºi-l vãzuse pe Urdãreanu umilit ºi arestat! Pe moment am fost decis sã demisionez de altfel de când mã pândea Urdãreanu sã mã gãseasc㠄en faute“4 ºi sã plec de la Palat ca unul ce singur puteam spune Regelui multe ºi mãrunte, dar nu-mi putuse gãsi pânã aici nici o greºealã. Mã dusei la Rege „lasã, Buhman, cã ºtiu cã nu-l poþi suferi!“ – „bine, Majestate, o sã vadã Majestatea V[oastrã] într’o zi ce va avea de pe urma lui“ – „Lasã, Buhman, sã treacã ºi asta – fã-o pentru mine“. ªi am plãtit amenda ºi am rãmas. Acuma se limpezeºte ºi misterul cu dispariþia Duduiei. O ameninþase Urdãrescu cã va publica în ziarele franceze toate scrisorile de dragoste primite de la ea ºi ar fi fãcut-o, neavând ce pierde. Le mai cetise, de altfel, ºi aici în þarã la unii intimi. Ea plecase cu Regele pânã la Braºov; acolo o aºtepta avocatul Mavrus cu soþia sa, o prietenã a Duduiei. De la Braºov trustrei au plecat cu maºina lui Mavrus – aceea pentru care se ceruse tripticul – la Paris, unde Duduia, dupã multe conciliabule cu Urdãreanu, reuºeºte în sfârºit a’l convinge cã atât Suveranul cât ºi þara nu se pot dispensa mai departe de prezenþa, sfaturile ºi conducerea unui aºa de extraordinar om. ªi, din fericire, pentru toatã lumea, Vicemareºalul Curþii Regale Ernest Urdãreanu consimte sã vie înapoi dacã i se dã titlul ºi gradul de ªambelan! 25/10: M.V. Mihai este numit Sublocotenent. Evenimentul se sãrbãtoreºte cu mare amploare. Iau parte: Familia Regalã, Prinþul Frederic de Hohenzollern, Generalul Gamelin, Guvernul, Patriarhul, Mareºalii României, Casele Regale, ataºaþii militari strãini, oficialitãþile, reprezentanþii a nouã State: Iugoslavia, prin Prinþul Regent Paul, Suedia prin A.S.R. Principele Gustav Adolf, Generalul Hugo Montgomery de Cederschlöld, Cãpitanul Wilhelm Sebastian de Than, – Belgia prin A.S.R. Principele Charles de Flandra ºi baronul Goffinet, – Franþa prin Generalul Georges, – Anglia prin Sir George Jeffries adjutant regal ºi Lt. Colonel Arnold, – Polonia prin Mareºalul Rydz-Smig³y, Colonelul Leon Strzelecki, Cãpitanul Kizekskonski, – Cehoslovacia prin generalul Syrovy ªeful Statului-Major ºi Comandantul Morik, – Turcia prin Generalul Marziam Iskare, – Grecia prin Generalul Markos Dracos ºi Colonel Serghiopoulos. 428

Ceremonia se desfãºoarã pe un teren amenajat în acest scop la Poiana Þapului. În aceastã splendidã zi de toamnã ºi în pitorescul decor al Bucegilor, serbarea se prezintã cât se poate de frumos. O mare tribunã a fost ridicatã pentru Rege, oaspeþii strãini ºi oficialitãþile. În faþa tribunei se aflã un altar pe care se oficiazã serviciul divin. Ca trupe: O brigadã mixtã de Vânãtori de Munte. La orele 9 ºi 45 soseºte Regele cu M. V. Mihai; în timpul depunerii jurãmântului se aud de departe 21 lovituri de tun, apoi Marele Voevod, care a fost numit pe ziua de azi Adjutant Regal onorific ºi comandant al Batalionului I Vânãtori de Munte, ia comanda batalionului ºi defileazã cu trupa în faþa Regelui. Suveranul conferã Marelui Voevod urmãtoarele ordine: Marea Cruce a Ordinului „Coroana României“, Marea Cruce a Ordinului „Steaua României“ pentru Militari, ºi colanul „Serviciului Credincios“ ºi Marea Cruce a Ordinului „Carol I“. La orele 13 ºi 30 mare dejun de galã la Castel, la care sunt invitaþi toþi oaspeþii strãini. La dejun Marele Voevod citeºte o cuvântare. Mã uit la Regele care strãluceºte pe toatã faþa. A doua zi la 26, mare concert de galã la Peleº. Cu prilejul acestei serbãri Marele Voevod primeºte numeroase daruri din þarã ºi strãinãtate. La 28/10 vânãtoare în Banat cu Prinþul Paul, Prinþul Frederic, M. V. Mihai, Contele de Flandra ºi Prinþul Suediei care va vizita apoi þara. Din iniþiativa Suveranului se constituie organizaþia „Straja Þãrii“ menitã de a grupa tineretul într-o mare operã de educaþie moralã ºi civicã cu cea mai strânsã disciplinã. Regele încredinþeazã conducerea organizaþiei maiorului adjutant Teofil Sidorovoco. Pe data de 8/11, „Monitorul Oficial“ publicã decretul de reîntinerire a cadrelor armatei. Regele încredinþeazã conducerea organizaþiei maiorului adjutant Teofil Sidorovici. Se pun în retragere cam 1000 ofiþeri din care 47 generali, 152 coloneli, 188 Lt Coloneli. Legea produce nemulþumiri printre cei vizaþi, dar mi se spune cã dispoziþia aceasta dureroasã pentru unii a fost absolut necesarã pentru folosul armatei. Cei puºi în retragere vor primi leafa gradului pe un an întreg înainte ºi vor fi preferaþi în funcþiile civile. 3/11: Regele primind invitaþia Preºedintelui Beneš de a participa la o vânãtoare de fazani la Zidlohovitsche în Cehoslovacia pleacã într’acolo întovãrãºit de Colonel Filitti, M. V. Mihai ºi Cãpitanul Radu. Se va înapoia la 7 Noembrie. Ni se spune cã la vânãtoare Regele a împuºcat 865 de fazani ºi Marele Voevod Mihai 737. ªi un asemenea masacru se numeºte vânãtoare! De Sf. Mihail ºi Gavril, Regele oferã cavalerilor Ordinului „Mihai Viteazul“ tradiþionalul dejun. 429

Buletin medical: O uºoarã stare gripalã a întrerupt notabila ameliorare ce survenise în starea sãnãtãþii Reginei Maria, care a prezintat din nou accidente hepatice ce necesitã un repaos îndelungat. Medicii subsemnaþi sunt de acord cu diagnosticul, pronosticul ºi tratamentul. Doctori Ferdinand Besançon, Eppingter, Walter Glocz, Hortolomei, Dumitrescu Manta, Amilcar Georgescu, Mamulea. Sunt prezente la Peliºor Regina Mãrioara a Iugoslaviei ºi Principesa Elisabeta. Regina Maria nu e bine. ªi nu e bine de multã vreme. Drul Mamulea, chemat din timp, a atras atenþia asupra gravitãþii boalei ºi a impus un regim sever, dar doamnele de onoare ale Reginei ºi Generalul Zwiedeneck au socotit cã Mamulea exagereazã seriozitatea cazului ºi au încurajat pe Regina de a nu urma cu stricteþã dieta prescrisã. I s-a repetat Reginei mereu cã n’are nici un motiv sã se îngrijeascã. Acuma au ajuns sã cheme somitãþi din strãinãtate ca sã dreagã ce nu se mai poate drege. Toate acestea le ºtiam de mult, chiar din gura lui Mamulea care, dupã pãrerea mea, a avut întotdeauna dreptate în diagnosticurile sale. La Ismail, în Basarabia, s’a inaugurat o statuie a Regelui Ferdinand. 15/11 Iar crizã politicã. Iatã noul Cabinet Tãtãrescu: Dr. Angelescu, Educaþia Naþional㠖 Victor Antonescu, Externele – I. Nistor, Munca – V. P. Sassu, Justiþia – R. Franasovici, Internele – Ionescu-Siseºti, Agricultura – V. Iamandi, Culte ºi Arte – I. Manolescu-Strunga, Ministru de Stat – M. Canciov, Finanþele – M. Negurã, Cooperaþia – R. Irimescu, Aer ºi Marin㠖 General Ilasievici Apãrarea Naþional㠖 Inginer Bujoi, Industrie ºi Comerþ. Se dizolvã Parlamentul. Noile alegeri sunt fixate la 20 Decembrie pentru Camerã ºi 22 pentru Senat. Iuliu Maniu, dupã multã reflexiune, a reluat preºedinþia Partidului Naþional-Þãrãnesc. Pentru nu mai þin minte a câta oarã. Se ia dispoziþia cã la finele fiecãrui spectacol se va cânta Imnul Regal. Potrivit unei vechi tradiþii perpetuate în familia Hohenzollern, Regele decide cã M. V. Mihai sã înveþe o meserie. Suveranul, la rândul sãu, a învãþat legãtoria de cãrþi. 1/12: Regele cu M. V. Mihai iau dejunul la Legaþiunea Francezã oferit în onoarea lui Yvon Delbos, Ministru de Externe. 17/12: Regele cu M. V. Mihai sunt acuma în regiunea Aradului invitaþi la o vânãtoare. În urmã viziteazã uzinele de armament „Metrom“ ºi „Astra“. 18/12: Suveranul trimite Primarului Capitalei Donescu una sutã mii lei pentru a fi împãrþiþi la sãraci. 430

30/12. Altã crizã politicã, altã schimbare de guvern. Tãtãrescu demisioneazã ºi Regele însãrcineazã pe Octavian Goga cu formarea noului cabinet: O. Goga, preºedinte de Consiliu – A. C. Cuza, Ministru de Stat – I. Petrovici, Educaþia Naþional㠖 I. Lupaº, Culte ºi Arte – V. Potârcã, Lucrãri Publice ºi Comunicaþii – Armand Cãlinescu, Internele – R. Irimescu, Aer ºi Marin㠖 Rãdulescu Mehedinþi, Justiþia – Stan Ghiþescu, Corporaþia – General Antonescu, Apãrarea Naþional㠖 I. Micescu, Externele – Sassu, Finanþele – G. Banu, Sãnãtatea – I. Gigurtu, Industria ºi Comerþ – General Paul Theodorescu, Subsecretar de Stat la Apãrarea Naþional㠖 Tilicã Ioanid ºi Dinu Simian, subsecretari de Stat la Interne – Al. Hodoº, Subsecretar de stat la Preºedinþia Consiliului de Miniºtri. Noii Subsecretari de Stat: A. Baciu la Justiþie, Lucian Blaga la Externe, Arhitect Enescu la Finanþe, Profesor Savin la Educaþia Naþionalã, Profesor C. Toncescu la Culte ºi Arte, B. Prelipceanu la Agriculturã ºi Domenii, Sebastian Bornemisa la Preºedinþia Consiliului, Dr. Leon Scridon la Muncã, Generalii Gh. Atanasescu ºi C. Ilasievici ca Inspectori Generali de Armatã, M. Tomescu la Culte. Avem, aºadar, surpriza unui cabinet naþionalist indicat limpede prin Preºedinþia lui Octavian Goga, iar prezenþa lui A. C. Cuza ca Ministru îi complecteazã ºi nuanþa sa antisemitã. Nu l’am cunoscut niciodatã pe Regele nostru ca antisemit ºi, de altfel, legãtura sa cu Dna Lupescu este o contraindicaþie destul de specificã. Regele bãnuind cã A.C. Cuza va face greutãþi pentru intrarea sa în Minister, l’a delegat pe Istrate Micescu sã plece la Iaºi pentru a’i exprima lui Cuza dorinþa personalã a Regelui de a accepta demnitatea ce i se oferea. Dupã cum s’a prevãzut, Cuza a refuzat la început propunerea, susþinând cã el n’are un partid suficient de numeros ºi destul de bine organizat pentru a putea conlucra cu oarecare greutate în noua formaþie ministerialã dar, adus în faþa Regelui ºi în urma stãruinþei personale a acestuia, a terminat prin a primi – fãrã nici un entuziasm. Sunt oarecare indicii care fac verosimil zvonul cã Regele ar fi fost sfãtuit a aduce acest guvern ca o probabilã neutralizare a activitãþii legionare ce se accentueazã în fiece zi tot mai îndrãzneaþã în toatã þara. Bisericuþa cu hramul Sf. Apostoli Petru ºi Pavel a fost adusã din Maioreºti (Mureº) ºi sfinþitã la 31.12.1936. (n. ed.) 2 Ignacy Moscicki (1867-1946) om de ºtiinþã ºi politician polonez. (n. red.) 3 Florian ªtefãnescu-Goangã (1881–1958), psiholog. A funcþionat ca profesor la Universitatea din Cluj, unde a înfiinþat Institutul de psihologia muncii. (n. red.) 4 en faute – pe picior greºit (n. red.) 1

431

1938 Cazul Carol Davila/ Manifestul lui George Brãtianu/ Dizolvarea Parlamentului/ Negocierile lui Maniu cu legionarii/ Situaþia internã ºi noul guvern/ Plecarea Reginei Maria/ Noua Constituþie ºi rezultatul plebiscitului/ Anexarea Austriei de cãtre Germania/ Înaintarea lui Urdãreanu ºi numirea lui Flondor/ Demisia Patriarhului/ Compunerea Consiliului de Coroanã/ Regele la Oradea Mare/ Agitaþiile legionarilor/ Procesul Codreanu/ Moartea lui O. Goga/ Proiect pentru o nouã organizare a þãrii/ Regele dãruieºte 50 000 lei/ Activitatea Ministrului Palatului/ Regina Maria la sanatoriu/ Prof. D. Gusti la New York/ Pedeapsa cu moartea/ Al doilea proces Codreanu/ Marea frescã a Ateneului/ Inaugurarea gãrii regale Mogoºoaia/ Regele în excursie pe mare/ Iar cazul Carol Davila/ O proclamaþie a Regelui/ Înapoierea Reginei Maria, agravarea bolii ºi decesul/ Înmormântarea Reginei/ Testamentul/ Despre Regina Maria/ Generalul Mihail Gh./ Rezidenþii Regali/ Serbãrile Marinei/ Situaþia Externã/ Buletinul Populaþiei/ Dotarea Armatei/ Noul Primar al Capitalei ºi Acordul de la Munich/ Moartea Generalului Averescu/ Moartea Marelui Duce Kirill/ Regele la Galaþi/ Inima Reginei Maria/ Arestarea Generalului Cantacuzino/ Plecarea Regelui în strãinãtate/ Moartea lui Kemal Atatürk/ Comandorul Fundãþeanu/ Comunicatul despre evadarea legionarilor/ Frontul Renaºterii Naþionale/ Numirea lui Gafencu/ Pomul de Crãciun/ Despre Ministrul Palatului/ Noile uniforme ale Casei Civile Regale/ Elena Lupescu.

Regina Maria 432

1/1: Dupã serviciul divin din prima zi a Anului Nou, Regele a primit la 11,45 felicitãrile Caselor Regale, la orele 12 [pe] ale guvernului ºi înaltelor autoritãþi civile ºi militare iar la orele 13 pe acele ale Corpului Diplomatic. La 5 Ianuarie Regina Iugoslaviei care petrecuse sãrbãtorile la noi se înapoiazã la Belgrad. În „Monitorul Oficial“ de la 2 Ianuarie se publicã demisia lui Carol Davila, Ministrul nostru la Washington. Demisiunea i-a fost cerutã pentru atitudine antiromâneascã manifestatã în diverse ocaziuni. 6/1: M. V. Mihai a plecat însoþit de Comandorul Fundãþeanu la Atena pentru a represinta pe Regele la cãsãtoria Prinþului Paul al Greciei cu Prinþesa Frederica Louisa de Hanovra. Regele ia parte la serbarea Pomului de Crãciun a Regimentului de Escortã Regalã comandat de Colonel Brãtescu. Se oferã Regelui o cupã din agatã. 7/1: M. V. Mihai îmbarcat la Constanþa pe vasul „Regina Maria“ pentru a se duce la Atena. În cursul nopþii a început o furtunã atât de violentã, încât comandantul s’a vãzut silit a ordona înapoierea la Constanþa, de unde M. V. Mihai s’a înapoiat la Bucureºti. Cãlãtoria astfel întreruptã a fost continuatã la orele 14 ºi 20 în ziua de 8, prin Belgrad. 8/1: Regele se duce la Banloc. În Capitalã ger mare, minus 33 grade; în nordul þãrii minus 38. 12/1: Brãescu a fost numit Preºedintele Comisiei Interimare a Capitalei. Eastman, corespondentul lui „Daily Telegraph“ publicã un interview cu Regele nostru care îi declarã cã în România nu este dictaturã, cã alianþele vor fi menþinute ºi cã problema evreiascã este un factor principal al preocupãrii guvernului. Nimeni nu se va atinge de evreii care au locuit în România înainte de rãzboi; ceilalþi veniþi ulterior nu sunt decât refugiaþi ºi nu putem sã le dãm drepturi politice. Un manifest al lui Georges Brãtianu declarã unificarea tuturor forþelor naþional-liberale ºi cere fuzionarea cu partidul sãu. Camerele alese la 20 ºi 22 Decembrie 1937 sunt dizolvate. Noi alegeri sunt fixate pentru 16 ºi 20 Martie. S’a decis crearea unui nou post radiofonic la Bod, lângã Braºov. 433

21/1: I. Maniu are întrevederi cu Zelea Codreanu, ºeful legionarilor. Pare cã este vorba de o conlucrare în alegeri. 24/1: Audienþa Prinþului Charles de Rohan la Regele. Seara recepþia membrilor Ordinului „Ferdinand“. 8/2: A decedat Prinþul Nicolae al Greciei. Curtea ia doliu pentru 7 zile. Din ce în ce, am tot mai mult impresia nenorocitã cã scapã din mâinile Regelui dominaþia politicii interne. ªi cum ar putea fi altfel dacã Urdãreanu figureazã drept consilier intim al sãu? Iatã cã ne aflãm în faþa unei alte crize politice prin demisia cabinetului Octavian Goga provocatã prin refuzul lui A. C. Cuza de a mai face parte din guvern. Constatându-se cã nici acest Cabinet nu corespunde stãrii de faþã, ambii preºedinþi ai celor douã mari partide politice din þarã, I. Maniu al þãrãniºtilor ºi Dinu Brãtianu al liberalilor, s’au prezentat Regelui în audienþã ºi l’au rugat sã preia dânsul conducerea politicii interne. Regele a acceptat ºi astfel guvernul Goga s’a retras dupã 44 zile de viaþã. Demisia este acceptatã de Suveran, care într’o proclamaþie adresatã cãtre popor cere realizarea imperativului naþional. Se formeazã deci un nou guvern prezidat de Patriarhul Miron Cristea. Sunt numiþi Miniºtri: General Averescu, General Arthur Vãitoianu, Dr. Alex. Vaida Voevod, G.G. Mironescu, N. Iorga, Dr. C. Angelescu, Ministru de Stat adinterim la Externe G. Tãtãrescu; C. Argetoianu, Industria ºi Comerþul; V. Niþescu Munca; G. Ionescu-Siseºti Agricultura ºi Domenii; Dr. I. Costinescu Sãnãtatea ºi Prevederea; V. Iamandi Culte ºi Arte; Cancicov Finanþele, Armand Cãlinescu Internele; General Antonescu Apãrarea Naþionalã; Costicã Angelescu Comunicaþiile; Subsecretar de Stat la Apãrarea Naþionalã; General Paul Theodorescu. La 18 Februarie este numit Ministru de Externe N. P. Comnen. Regina Maria pleacã la Meran, în Tirolul italian, pentru a’ºi complecta convalescenþa. O însoþeºte M. V. Mihai, Prinþesa Elisabeta ºi Dr. DumitrescuMante. Un Consiliu de Miniºtri prezidat de Regele a examinat proiectul de lege pentru noua Constituþie. Proclamaþia Regelui declarã Libertatea individului – Dreptul de vot – Libertatea Presei ºi a Conºtiinþei – Egalitatea cetãþenilor în faþa legilor, fãrã deosebire de originã. Poporul român este invitat la 24 Februarie la un plebiscit care urmeazã a se pronunþa dacã aprobã sau nu aprobã noua Constituþie. Ziua de 24 Februarie este decretatã Sãrbãtoare Naþionalã. La votarea plebiscitului au fost 99,87 la sutã voturi pentru noua Constituþie ºi 5418 contra. 434

28/2: Te Deum la Patriarhie. Dupã serviciul religios guvernul se prezintã la Palat, unde în cursul unei grandioase solemnitãþi se citeºte declaraþia magistraþilor care au controlat ºi centralizat rezultatele plebiscitului. Corpul Diplomatic exprimã Suveranului felicitãri. La orele 13,30 dejun de galã. Sunt invitaþi: Guvernul, magistraþii de la Înalta Curte de Casaþie, Casele Regale. Toþi funcþionarii publici vor depune jurãmântul pentru noua constituþie. Un numãr enorm de telegrame exprimã Regelui felicitãri din toate pãrþile þãrii. 12/3: Astãzi în zorii dimineþii trupele germane în numãr de 250,000 au intrat în Austria pentru a o ocupa. Finis Austriae! Se iau mãsuri împotriva elevilor din ºcoli care au atitudine nedemnã manifestând pentru legionari. 26/3: În virtutea meritelor sale excepþionale ºi a nenumãraþilor ani de serviciu împliniþi în Casa Regalã, Suveranul rãsplãteºte pe Ernest Urdãreanu ridicându-l la rangul de Ministru al Curþii Regale. Ziarul „Indépendance Roumaine“ în numãrul sãu de azi fericeºte poporul român cu chipul distins al noului demnitar regal care s’a fotografiat cu jobenul pe cap. Este o poemã întreagã fotografia asta! Se decide crearea unui Consiliu de Coroanã. (Probabil ca sã poatã lua parte ºi noua Excelenþã!) Membrii acestui consiliu vor fi numiþi prin decret regal ºi vor purta titlul de „Consilieri Regali“ cu rang de Ministru de Stat. Numãrul nu este limitat. Iatã numirile: Patriarhul Miron Cristea, Mareºalii Averescu ºi Prezan, Generalul Arthur Vãitoianu, Dr. Alex. VaidaVoevod, G. G. Mironescu, Dr. C. Angelescu, G. Tãtãrescu, C. Argetoianu, General Baliff, N. Iorga. 6/4: General Medic N. Marinescu este numit Subsecretar de Stat la Muncã ºi Sãnãtate. 12/4: În dorinþa de a controla prin el însuºi felul cum interesele colective sunt girate în diferite regiuni ale þãrii, Regele însoþit de Ministrul Armand Cãlinescu face o inspecþie inopinatã la Oradea Mare, unde viziteazã Divizia a 17a de Infanterie, Prefectura ºi Primãria, apoi continuã cu inspecþiile la Arad, Cluj ºi Ploieºti. 15/4: M. V. Mihai însoþit de Comandor Fundãþeanu pleacã în vizitã la Florenþa la mama sa. Sãrbãtorile Paºtelor sunt serbate cu ceremonialul obiºnuit. Se descoperã mereu noi agitaþii subversive din partea membrilor Gãrzii de Fier. Se gãsesc circulãri revoluþionare, depozite de arme ºi muniþii ascunse. 435

Pare cã se preparã un marº asupra Capitalei dupã modelul Mussolini! Ministerul de Interne ia mãsurile necesare. Se suspendã ziarul „Cuvântul“ ºi „Buna vestire“. Corneliu Zelea Codreanu, pe numele sãu adevãrat „Zelinski“, asasinul fostului Prefect de Poliþie al Iaºului, Manciu, de pe vremi, a fost condamnat la 6 luni închisoare ca fiind autorul tuturor agitaþiilor legionare din ultimii ani. Ziarele reproduc cu o mare bogãþie de amãnunte documentele gãsite. 19/4: Regele suferã de o uºoarã gripã. 5/5: Conferinþa Consiliului Permanent al Micii Antante la Sinaia. Octavian Goga a încetat din viaþã la proprietatea sa Ciucea din Ardeal, în urma hipertensiunei arteriale de care suferea. Corpul a fost adus în Capitalã ºi înmormântat cu funeralii naþionale la Cimitirul Belu. Regele cu M. V. Mihai au asistat la serviciul religios. Ziua de 10 mai se sãrbãtoreºte prin un serviciu divin la Patriarhie ºi o paradã militarã la Cotroceni. Mare impresie a fãcut defilarea noilor tunuri, a mitralierelor Hotchkiss, a artileriei antiaeriane Vickers ºi a motorizaþiei. Ministerul de Interne a supus Regelui proiectul de lege chemat a da þãrii o nouã organizaþie administrativã. Suveranul dãruieºte 50 000 lei pentru populaþia sãracã din Þara Moþilor. Sosesc mereu telegrame omagiale adresate Regelui exprimând recunoºtinþa pentru noua Constituþie. Noul Ministru al Palatului simte nevoia de a legifera. Aºa comunicatul Mareºalului Curþii aduce urmãtoarele la cunoºtinþã: 1) Audienþele la Regele trebuiesc cerute în scris, prin Mareºalul Curþii, 2) Audienþele de serviciu se cer prin adjutantul de serviciu, 3) Ministrul Casei Regale nu primeºte persoane particulare. 4) Mareºalul roagã publicul de a nu mai face cereri pentru intervenþii de orice naturã, nefiind de resortul sãu. Urdãreanu îºi urmãreºte fãrã ºovãire þelul care ºi l’a propus: A ridica o barierã între Rege ºi poporul sãu. Sã se ºtie de toatã lumea cã numai prin el, Urdãreanu, se poate ajunge la Capul Þãrii. Se comunicã oficial cã Regina Maria a plecat la 14 Mai de la Meran spre a se interna la sanatoriul de la „Weisser Hirsch“ din Germania. Asta aratã limpede cã starea sãnãtãþii Reginei se înrãutãþeºte. Profesorul D. Gusti este numit comisar general pentru pavilionul român din Expoziþia Universalã de la New York. Patriarhul Miron Cristea pleacã în concediu. Interimatul preºedinþiei Consiliului de Miniºtri este condus de Generalul Argeºanu. 436

Regele ºi M. V. Mihai au luat parte la solemnitatea inaugurãrii marii fresce a Epopeei Naþionale de la Ateneul Român. Consiliul de Miniºtri a decis introducerea pedepsei cu moartea, pe o perioadã de un an, pentru: Atentat contra Suveranului ºi a membrilor Familiei Regale, precum ºi contra ºefilor statelor strãine ºi a demnitarilor de Stat. 27/5: S’a judecat al doilea proces Corneliu Codreanu. El este acuzat de trãdare, provocare la rebeliune, organizator de spionaj în sânul organelor care asigurã ordinea publicã, de revoluþie socialã ºi dezagregarea Statului, de propagandã în ºcoli. Cu acest prilej s’a dovedit cã legionarii primeau ajutoare masive de material sub camuflaj comercial. Curtea condamnã pe Codreanu la 10 ani muncã silnicã, ºase ani degradare civilã ºi 5000 lei amendã precum ºi 2000 lei cheltuieli de judecatã. În legãturã cu aceastã sentinþã, Pamfil ªeicariu spune în ziarul sãu „Curentul“ urmãtoarele: „Codreanu a ºtiut sã creeze o atmosferã de teroare, ajungând la o adevãratã dictaturã, fãrã a avea cea mai micã rãspundere! Asta’i perfect adevãrat! 30/5: Regele asistã la Academia Românã la recepþiunea profesorului Traian Sãvulescu. 8 Iunie: Aniversarea Restauraþiei. Te Deum la Patriarhie. Mare demonstraþie a Strãjii Þãrii la Cotroceni. Dejun de galã la Palat. Lt-Colonel Stavãr Gh., care fusese numit mai de mult Prefect al Palatului, este numit Adjutant Regal Onorific. Stavãr este un om foarte muncitor ºi foarte corect. Se inaugureazã Gara Regalã de la Mogoºoaia, creatã pentru decongestionarea Gãrii de Nord prea încãrcatã cu plecãrile ºi sosirile oficiale. Gara este situatã în dosul vilei Dr. Minovici de la ªoseaua Kisseleff. Peronul are o lungime de 200 metri ºi este clãditã dupã planurile arhitecþilor Nedelescu, Duiliu Marcu ºi Doneaud. 11/6: Regele se îmbarcã la Constanþa pe yachtul „Luceafãrul“, proprietatea personalã a Suveranului, pentru a face o excursie pe Marea Neagrã. Probabil cã la 13 se va înapoia în Capitalã. În ziua de 17 pleacã din nou cu yachtul spre Bosfor. Sâmbãtã 18/6 la Buyuk Dere s’a urcat la bord Gelal Bayar, Primul Ministru turc ºi Exc. Sa Rüstü Aras, Ministrul de Externe, spre a saluta pe Regele. Duminicã 19, Regele are un schimb de vederi cu Exc. Sa Kemal Atatürk, Preºedintele Republicei turceºti pe bordul yachtului prezidenþial „Savonarola“. Seara Suveranul are invitat la dineu pe Exc. Sa Gelal Bayar, Rüstü Aras ºi Const Lucasievici, Consulul General 437

al nostru la Istanbul. Regele s’a înapoiat în Capitalã la 21 Iunie. Au însoþit pe Regele în aceastã cãlãtorie: Dna Lupescu, Urdãreanu, N. Malaxa, Colonel Adjutant Filitti cu Dna ºi Dra, Dr. Mamulea. M. V. Mihai însoþit de Colonel Dãmãceanu s’au urcat pe yacht la Istanbul, venind din Italia. La plecarea din Bucureºti, Primul Ministru Cãlinescu a insistat pe lângã Regele sã evite a naviga în apele italiene. Regele însã, care are ideile sale proprii, n’a ascultat ºi a fãcut o escalã pe insula Rhodos aflãtoare sub protectorat italienesc. Natural, italienii s’au grãbit de a ataºa un foarte elegant ºi frumos ofiþer de marinã la disposiþia Regelui. Imediat au sosit telegrame cifrate din partea lui Cãlinescu care a cerut plecarea de acolo. Motivul acestui demers nu l’am putut afla. La înapoierea în Bucureºti, în seara de 21 Iunie Regele a luat masa la Regimentul de Gard㠄Mihai Viteazul“. Dupã masã cunoscutul artist Tãnase a amuzat toatã societatea. 23/6: Regele asistã la inaugurarea „Lunii Cãrþii“ la pavilionul din Piaþa Senatului. Comunicat al Guvernului: „Unii cetãþeni români au turburat în strãinãtate atmosfera de confienþã pentru þara noastrã prin anume acþiuni cu caracter difamatoriu1. Printre aceºtia se aflã Carol Davila, Ministrul nostru la Washington, care s’a erijat în agent calomniator ºi denigrant. Pentru aceste motive se retrage naþionalitatea românã lui Carol Davila precum ºi lui Em. Maximilian Schachmann, domiciliat în Bucureºti, ofiþer de rezervã, ºi lui Radu Drãgulinescu, nãscut la Urlaþi ºi cunoscut sub numele Rosenberg, Goldstein etc. domiciliat în Franþa, condamnat la noi ºi în alte þãri pentru falºuri“. Urdãreanu a suferit în ultimul timp de o serioasã afecþiune a ºirei spinãrii ce’l adusese aproape în imposibilitate de a putea umbla. O a doua afecþiune a cãpãtat-o la limbã ce devenise aproape neagrã. 1/7: Regele cu M. V. Mihai sunt la Sibiu pentru promoþia sublocotenenþilor. De acolo au plecat sã viziteze uzinele Malaxa de la Tohani. Primar al Capitalei a fost numit Iulian Peter. 5/7: O proclamaþiune a Regelui cãtre þarã declarã restabilirea ordinei interne, aceea a finanþelor publice ºi redresarea economiei naþionale. 7/7: Regele asistã la examenul de promovare al M. V. Mihai care a terminat clasa a 6-a de liceu. 16/7: Astãzi a sosit în þarã prin punctul de frontierã Cernãuþi Regina Maria, însoþitã de profesor Dr. Stormer, profesor Dr. Hortolomei ºi General Balif. La Sinaia a sosit la 17 Iulie, primitã în garã de Regele, M. V. Mihai ºi 438

Prinþesa Elisabeta. Starea Reginei este foarte serioasã. Ea însãºi a cerut sã fie adusã acasã, presimþindu-ºi sfârºitul. De la garã a fost dusã cu mare grijã la Castel Peliºor. Dupã un consult medical întrunit imediat, s’a dat urmãtorul buletin, de data asta cel mai conform cu adevãrul care nu mai poate ascunde trista realitate: „M.S. Regina continuã a suferi de ficat ºi splinã, Cyrhosã Hipato-Splinicã, care provoacã hemoragii periodice. Dupã tratamentul din sanatoriul Dr. Lahmann din Dresda, M. Sa simþindu-se mai bine a decis înapoierea în þarã. Voiajul a provocat a nouã hemoragie care a determinat o oprire de 12 ore la Cernãuþi. Din cauza acestei reºute este nevoie de un tratament la Sinaia cu un repaos lung ºi absolut. Dr. Stormer, Dr. Hortolomei, Dr. Lascãr“. 18/7: Comunicat: „Starea a devenit foarte gravã. Astãzi a survenit o nouã ºi abundentã pierdere de sânge. Maiestatea Sa este foarte anemiatã“. (Iscãliþi cei mai de sus). Alt comunicat: „Starea este din ce în ce mai gravã. Hemoragia continuã“. Patriarhul a plecat la Sinaia. 19/7: Comunicat: M.S. Regina Maria a decedat la Peliºor astãzi 18 Iulie la orele 17 ºi 30. La patul ei se aflau: M.S. Regele, M. V. Mihai, Prinþesa Elisabeta. Prezenþi: Dr. Stormer, Dr. Hortolomei, Dr. Lascãr, Dr. Iliescu. Pe când era încã în sanatoriul Lahmann, Regina a spus: „Vreau sã mor în þara mea!“ Publicul, foarte afectat, s’a adunat în faþa Palatului Regal. Guvernul a adresat telegrafic Regelui condoleanþele sale ºi a ordonat doliu naþional. Casa Regalã ia doliu pe timp de ºase luni. Boala Reginei dateazã de mult; la Balcic, mi se pare în 1936, a avut hemoptizie pe gurã ºi nas. De la început au fost chemaþi în consultaþie medici strãini, între alþii Drul. Pembe din Italia ºi Drul. Eppinger din Germania; ultimul, chemat dupã sfatul Arhiducesei Ileana, ar fi informat de pe atunci pe Regele de gravitatea boalei. Cu prilejul unei cãlãtorii în Italia, Dna Tãtãrescu a întâlnit pe Drul Pembe care i-a spus: „Comunicaþi Dlui Prim Ministru cã Regina suferã de tuberculoza ficatului, boalã care se aratã rareori“. S’ar putea explica boala ºi prin vreo predispoziþie moºtenitã de Regina din familia ruseascã. Bunica Reginei Maria, Împãrãteasa Maria Alexandrovna, soþia Þarului Alexandru II, a murit tuberculoasã ºi tot aºa ºi Marele Duce Moºtenitor Mihai Alexandrovici. Bunica Reginei Maria era nãscutã Prinþesã de Hessa ºi Rhin. Convingerea mea este cã dacã Regina urma cu absolutã stricteþã dieta asprã 439

a Drului Mamulea, ºi-ar fi putut prelungi viaþa încã pentru câþiva ani. La vârsta de 63 ani s’a stâns prea curând din viaþã. 19 Iulie orele 11 dimineaþa: Rãmãºiþele pãmânteºti ale Reginei Maria au fost depuse în holul Castelului Peliºor. Acei care doresc s’o mai vadã o datã sunt admiºi între orele 14 ºi 19 iar în ziua de 20 Iulie între orele 10 ºi 19. Cum Regina a lãsat în scris cã la funeraliile ei sã nu se întrebuinþeze negrul ci culoarea violetã, ornamentaþia holului e þinutã în aceastã culoare. Catafalcul era învelit în roº iar sicriul acoperit pe trei sferturi cu tricolorul naþional ºi armele Familiei Regale. Patru ofiþeri ai Regimentului 4 Roºiori stau de gardã cu sabia în mânã. Regina este înveºmântatã în alb cu o coleretã3 în „point de Bruxelles“. De la Peliºor sicriul a fost transportat pe umeri de cãtre ofiþeri la Castel Peleº unde clerul a oficiat serviciul religios. Urmau sicriul: Regele, M. V. Mihai, Prinþesa Elisabeta, Patriarhul, Guvernul, Casele Regale Civilã ºi Militarã, autoritãþile din Sinaia. Joi 21: Sicriul este ridicat din Castel ºi aºezat pe un afet de tun tras de ºase cai pentru a fi dus la garã ºi transportat în Capitalã. În garã m’a impresionat manifestaþia tãcutã a þãranilor din Bran pentru fosta lor castelanã. Pe tot parcursul drumului de la Peleº la garã, o lume imensã urma cortegiul. Trenul mortuar porneºte din Sinaia la orele opt. Toate staþiile de cale feratã de-a lungul drumului erau drapate în violet. În Gara Cotroceni erau prezenþi: Ambasadele strãine, Primul Ministru ºi Consilierii Regali, Guvernul, Mitropoliþii þãrii, înaltele autoritãþi civile ºi militare, trupele. Din Gara Cotroceni pânã în Palatul Cotroceni se aflã aliniat tot Regimentul 4 Roºiori. Sicriul a fost purtat tot de ofiþerii acestui regiment. La Cotroceni publicul este admis în zilele de 21, 22, 23 Iulie dela orele 9 la 13 ºi de la 15 la 19. Un ºir neîntrerupt de oameni din toate pãrþile þãrii ºi din toate clasele sociale au defilat într’o profundã reculegere în faþa aceleia care a fost odatã Regina Maria. Am vãzut bãrbaþi ºi femei cu lacrimi în ochi. Constat cã populaþia Capitalei a fost totdeauna legatã de persoana Reginei, pe care altãdatã a primit-o în urale când a sosit la noi, tânãrã ºi frumoasã, ºi a þinut acuma s㒺i ia un ultim adio de la ea. Ultima gardã la Cotroceni a fost þinutã de Familia Regalã. Sâmbãtã seara 23 Iulie, corpul neînsufleþit al Reginei a fost mutat dela Cotroceni în Sala Tronului de la Palatul Regal. Duminicã 24 iulie cortegiul s’a format la Palat ºi a pornit pe jos de-a lungul bulevardului ºi ºoselei Kiseleff spre Gara Mogoºoaia. Sosirea la Curtea de Argeº a fost la orele 16. De la garã sicriul a fost depus la Catedralã pe un afet de tun tras de ºase cai. Pornirea a fost salutatã 440

cu 75 lovituri de tun. Atât pe parcursul spre gara Mogoºoaia cât ºi pe acela de la garã spre Catedralã, Coroana Reginei a fost purtatã de Generalul Inspector de Armatã Ilasievici însoþit de doi generali. Cordoanele au fost þinute de Consilierii Regali. În dreapta ºi stânga carului funebru însoþeau Casele Civilã ºi Militarã Regale. La orele 17 ºi 30 a avut loc serviciul religios la Catedralã. Douã mari mãnunchi de trandafiri roºii din partea Regelui ºi a Prinþului Nicolae au fost depuse pe sicriu. La funeralii au luat parte: Toatã Familia Regalã cu Regina Iugoslaviei ºi Arhiducii de Habsburg, Prinþul Regent Paul ºi Princesa Olga, Principele Kirill reprezentând pe Regele Bulgariei. Ambasadori au trimis: Polonia, Danemarca, Iugoslavia, Franþa prin Generalul Mittelhauser, Egiptul, Cehoslovacia, Suedia, Belgia, Grecia, Anglia – prin Ducele ºi Ducesa de Kent. Din partea familiei aflãtoare în strãinãtate: Cei doi Prinþi de Hohenzollern, A.S.I. Marele Duce Dimitrie Romanov, A.S.R. Ducele de Nemours, Prinþul de Wied, Prinþesa de Hohenlohe-Langenburg, Principele ºi Prinþesa de Meiningen, Ducele de Weimar. Prinþul Nicolae reprezenta Ordinul de Malta ºi a figurat în cortegiu cu uniforma Ordinului. Numeroase telegrame de condoleanþe sosesc din toate pãrþile lumii. S’a deschis testamentul Reginei scris la 29 Iunie 1933. A cerut ca inima ei sã fie depusã într-o urnã ºi aºezatã în capela palatului din Balcic. Bijuteriile de valoare au fost împãrþite de Regina membrilor Familiei pe când era încã în viaþã. Printre altele a lãsat: 500 000 lei Societãþii „Principele Mircea“. Camerierelor Elisa Karl 50 000 l ºi Ana Thiele 40 000 l, lui Elena Kopkow 60 000 l, ºoferului ei Virgil Janza 40 000 l ºi 300 000 l de împãrþit personalului casei, fiicei Dnei Zwiedenek 200 000 l precum ºi un teren, o parurã de briliante cu safire, o blanã ºi un serviciu de ceai primit de la Împãratul Japoniei. Prinþului Nicolae douã tablouri de Grigorescu, un serviciu de argint moºtenit de Regina din familia mamei sale. La împãrþirea diverselor ºi numeroaselor obiecte s’a iscat ceartã mare între moºtenitori. Un martor la scenã a scãpat expresia: „Ca între þigani!“ Mi se spune cã Arhiducele de Habsburg a bãgat atâtea lucruri prin buzunare încât au trebuit adunate de jos de cãtre Elena Kopkow. S’au împãrþit câteva sute de preþioase mânere de umbrele, mai toate purtând marca bijutierului Fabergé din Petersburg, alte câteva sute de evantalii împodobite cu pietre preþioase, montate cu dantele, pictate ºi cu lamele de baga. Rochiile au fost împãrþite Prinþeselor. Cele mai multe Prinþesei Elisabeta ºi tot au mai rãmas foarte multe. M.V. Mihai a primit numeroase ºi preþioase mânere de umbrele pentru viitoarea sa soþie. Regele a luat o blanã pentru Dna Lupescu. Sume 441

mai mari de bani a mai lãsat Regina Prinþului Nicolae ºi Arhiducesei Ileana care are ºase copii. ªi astfel împlinindu-i-se vremurile, Regina Maria a coborât în locaºul ei de veci. Ursitoarele i-au fost prietenoase îngãduindu-i sã ajute prin inteligenþa, stãruinþa ºi dragostea cãtre poporul sãu, la înfãptuirea marelui ideal al neamului nostru. În amintirea mea a rãmas cu nimbul tinereþei ºi frumuseþei cu care am gãsit-o atunci, când om tânãr ºi eu, am intrat în slujba casei sale. Am servit-o cu credinþã ºi cinstit 32 de ani ºi mã pot mângâia cu gândul c’am iertat-o de multe neplãceri prin discreþia ºi vigilenþa mea. Mã bucurasem de atâta încredere din partea ei încât, înainte de înapoierea în þarã a lui Vodã Carol, mã numise Directorul Mareºalatului, dar în ultimul timp mi-a fost dat sã constat cu multã pãrere de rãu cã raporturile dintre dânsa ºi mine se întunecaserã din cauza intrigilor doamnelor de onoare ce o înconjurau. Regina Maria, nãscutã în Anglia, la Eastwell Park, în 24 Octombrie 1875, fiicã a lui Alfred, Duce de Edinburg (Fiul Reginei Victoria a Angliei ºi a Prinþului Consort2), ºi a Marei Ducese Maria Alexandrovna, fiica Tzarului Alexandru al II-lea. Principesã a Marei Britanii ºi Irlandei. Almanachul de Gotha care formeazã casaþie în materie de titluri, i-a contestat dreptul de a purta acest titlu ºi nu i l’a admis decât dupã îndelungate intervenþii fãcute de Curþile din Londra ºi Berlin. Mãritatã cu Principele Ferdinand de Hohenzollern în 10 Ianuarie 1893. Eu am vãzut-o pentru întâia oarã în Mai 1898, când s’au înapoiat Prinþii Moºtenitori de la Nissa. Era impresionant de frumoasã, înaltã, zveltã, pãrul bãlai auriu, ochii limpezi albaºtri, culoarea feþei de frãgezimea ºi transparenþa unei petale de trandafir, nasul, gura ºi dinþii fãrã cusur. Eu, care am trãit în apropierea ei atât cât a fost în viaþã, susþin cã în anul acela frumuseþea ei a fost în apogeu. Adevãratã fatã de Împãrat, ca în fermecãtoarele poveºti ale copilãriei noastre. Fotografia ei din acea primãvarã, fãcutã în atelierul lui Giacomo Broggi din Florenþa, stã dovadã. Atitudine de mare Doamnã, cu acel ceva în toatã fiinþa ei care te face sã’þi dai seama numaidecât cã te afli în faþa „cuiva“. Vocea cam asprã. Privirea lipsitã de cãldurã. Mâinile ºi picioarele ar fi putut fi mai delicate. Educaþie superficialã. Culturã multã n’a avut ºi nici nu i-au plãcut studiile. Tatãl ei s’a cam dezinteresat de copiii sãi ºi ea a fost crescutã aºa cum se creºteau pe acele vremuri prinþesele. Ea a mãrturisit singurã cã nu 442

i s’a pãrut de mare interes cartea. Menþionez cã atunci când s’a logodit nu ºtia unde se aflã România! În schimb avea talent remarcabil pentru picturã ºi dacã ar fi fost mai stãruitoare ar fi putut rãmâne dupã urma ei câteva lucruri bune. Lucrãrile ei atrãgeau atenþia prin nota lor originalã ºi prin sentimentul delicat pentru culoare. Ea s’a interesat mult de miºcarea artisticã din þara noastrã, Societatea Pictorilor ºi Sculptorilor care a fãcut epocã, „Tinerimea Artisticã“, a luat fiinþã sub patronajul ei ºi s’a bucurat tot timpul de nedezminþitul ei interes. Prima expoziþie a fost inauguratã în prezenþa ei prin 1903 sau 1904, în localul fostei panorame a luptelor de la Griviþa, pe locul din Bulevard unde se aflã astãzi sala Dalles. Vãd ºi astãzi cu ochii mei sufleteºti splendida zi de primãvarã ºi sosirea Prinþesei Maria în trãsurã deschisã, extrem de elegantã. La intrare a fost primitã de întregul comitet al Societãþii Luchian, Kimon Loghi, Szatmari, Vermont, Steriade, Verona, Artachino, Strâmbulescu, Storck ºi Oscar Späthe. Toþi cunoscuþii mei personali ºi unii chiar prieteni intimi. Fire de artist, iubea tot ce e frumuseþe, linii, culori, miresme, sunete, haine ºi blãnuri frumoase, juvaeruri de preþ. Avea plãcerea de a zidi. Mi-a spus odatã, pe când priveam cum se construieºte la Palatul Cotroceni replica foiºorului de la Mânãstirea Horez: „Vreau sã las câte ceva frumos dupã mine, când n’oi mai fi aici!“ Tot ei [i] se datoreºte sufrageria ºi marele salon în stil românesc de la etajul I precum ºi terasele înflorite din faþa Palatului Cotroceni. Palatul de la Balcic este realizarea frumosului ei vis. A fost clãdit dupã indicaþiile ei personale, reminiscenþe ale cãlãtoriilor fãcute de Regina pe la Corfu ºi Cipru ºi ridicat în întregime din banii ei proprii. A iubit atât de mult acest colþ încântãtor de pãmânt, încât a cerut cu limbã de moarte cã inima ei sã fie lãsatã a se odihni acolo unde i-a plãcut aºa de mult sã trãiascã. Aceastã ultimã dorinþã nu i s’a împlinit. Prin odãile în care Regina Maria ºi-a trãit visul, rãsunã astãzi glasuri strãine ºi inima ei odihneºte departe de cântecul molcom al valurilor, între zidurile mohorâte ºi pustii ale cuibului de cucuvele de la Bran. Nãscutã în Anglia, a rãmas viaþa ei întreagã adânc ataºatã acestei þãri ºi a purtat întipãritã în mintea ºi sentimentele ei cele auzite ºi vãzute de la nursele englezoaice ale copilãriei ºi tinereþei ei, dupã cum crescutã în atmosfera mamei sale, o mare ducesã de Rusia, care n’a fost o confidentã pentru dânsa, a rãmas legatã cu simpatie de membrii familiei de acolo, al cãrei imens prestigiu, bogãþie ºi fast a avut adeseaori prilejuri a le admira. 443

Cea mai mare parte însã a tinereþei sale a petrecut-o în Germania. ªi-a pãstrat sentimentele ºi amintirile ce o leagã de locurile ºi oamenii de acolo, dar nu s’a încadrat niciodatã în spiritualitatea nemþeascã ºi mai ales dupã 1914, politica a schimbat cu totul vechile ei simpatii. ªi nici nu i se mai putea cere sã uite umilinþele ce Curtea ºi poporul din Berlin îi rezervase dânsei ºi dinastiei noastre. Trãitã la adãpostul familiei sale bogate, n’a avut de unde sã cunoascã realitãþile vieþii. În aceastã deficienþã se gãseºte explicaþia multor atitudini ciudate din viaþa ei. Printre altele am observat la ea, prin începuturile cãsniciei sale, o ignoranþã aproape totalã a valoarei banului. Din pricina aceasta s’au produs multe încurcãturi bãneºti în gospodãria princiarã. Prinþesa cheltuia fãrã nici o socotealã ºi rezultatul a fost, fireºte, datorii. Datorii ce a trebuit sã le achite, spre marea sa supãrare, unchiul Carol! Mai târziu însã, a învãþat straºnic sã cunoascã ºi sã aprecieze valoarea banului, mai ales când era vorba de acela al ei! Se ºtia frumoasã, ºi, natural, a avut vanitatea femeii frumoase. Se admira singurã. Þinea la decor, la fast, la ceremonii ale regalitãþii. Adora florile. Entuziastã ºi capabilã de mare devotament. Sincerã, nu’ºi ascundea pãrerile. Curajoasã; n’a ezitat niciodatã sã se expunã pericolului. Am vãzut-o vizitând ºi inspectând spitale cu holerici ºi cu tifos exantematic, cutreierând în timpul rãzboiului oraºe ºi sate contaminate. Ambiþioasã. A pune coroana pe fruntea ei a fost marele moment aºteptat al vieþii sale. Sobrã; seara i se servea în camera sa, pe o tabletã, o modestã mâncare ºi o datã pe sãptãmânã se hrãnea numai cu mere. Stãpânitã de primejdioase instincte de libertate. Într’o þarã ca a noastrã, în care tradiþia Dinastiei era abea la început, s’a lãsat orbitã de focul rampei. Prea egocentristã pentru a vedea limpede, a fost ispititã de dorinþa de a conduce toate, ceea ce n’a fost în folosul ei. Venitã prea de tânãrã la noi pentru a avea judecata ºi experienþa necesarã marelui ei rang. ªtia sã fie agreabilã ºi’ºi dãdea mari silinþe de a trezi în alþii sentimente prietenoase pentru ea; n’ar fi putut trãi fãrã stimulentul afecþiunii trezit în ceilalþi care o înconjurau. Pãrea mereu tânãrã pentru cã [era] mereu vioaie. Regina a fost o minte agerã. Înþelegea uºor. Poseda sentimentul de justiþie. Nu uita mâna ce trãsese vreodatã sãgeþi asupra ei, dar nu era rãzbunãtoare. Totuºi, te uita cu desãvârºire când nu mai avea nevoie de 444

tine, oricare ar fi fost serviciile ce i-ai fi adus vreodatã. Slãbiciune, de altfel, comunã tuturor celor mari ºi în special Suveranilor. Îndatoritoare ºi miloasã. O adevãratã misionarã a milei, dar îndãrãtnicã ºi perseverentã când credea cã are dreptate sau când era vorba de satisfacerea vreunei dorinþi a ei. Pentru Regele Carol ºi Regina Elisabeta a avut consideraþie, dar simpatie nu. Deosebirile erau prea mari. Bãtrânul Suveran era omul neînduplecat al datoriei rigide, un puritan tãcut, perfect conºtient de rãspunderea sa în faþa þãrii pentru þinuta corectã a Curþii de la Cotroceni, pe când Prinþesa Maria, vibrantã în nerãbdarea ei de a-ºi trãi viaþa din plin, acorda legilor firii preponderenþa asupra obligaþiilor ºi convenþiilor cãrora era datoare sã se supunã. De aci a pornit, cum era fatal, necurmate prilejuri de tensiune susþinutã, între ambele Curþi. La asta s’a mai adãugat ºi nemulþumirea permanentã a Prinþesei contra faptului cã personalul superior al Cotroceniului era numit de cãtre Regele ºi, natural, plãtit tot de el, Casa Princiarã neavând posibilitatea de a suporta aceste cheltuieli. Dupã pãrerea Prinþesei toate aceste persoane nu erau decât spioane ale Regelui, puse acolo sã raporteze tot ce se întâmplã. Eu cred cã Regele avea tot dreptul ºi chiar îndatorirea de a ºti ce se petrece în Casa Prinþului Moºtenitor ºi teama de spionaj n’avea nici un rost sã existe dacã toate ar fi fost la locul lor, dar ea s’a plâns întotdeauna cã din pricina unchiului ea n’avea casã, n’avea copii, n’avea servitorii ei proprii. Eu sunt convins cã mai mult din opoziþie împotriva spiritului de dominaþie al Regelui Carol, care n’a permis Prinþesei s㒺i aleagã, dupã voia ei, personalul destinat creºterii copiilor, a stãruit ea totdeauna de a le lãsa mai multã libertate ºi de aceea nici nu i-a prea silit sã înveþe carte. Ca o micã pildã pot cita incidentul tipic cu Miss Saxton Winter, adusã din strãinãtate de Regele Carol I pentru a supraveghea creºterea Prinþului Carol. Ea fusese pe vremuri guvernanta Reginei Olandei ºi recomandatã foarte cãlduros de cãtre familia Prinþesei de Wied, dar pentru cã era angajatã de Unchiul, Prinþesa n’a putut s’o sufere. A declarat-o vulgarã, mitocãnoasã ºi mai ales ... spioanã! Aºa cã la urma toatã, protejata Regelui Carol a fost silitã sã plece din serviciu, chiar de la Coburg unde se afla atunci Prinþesa Maria cu copiii, ca sã se punã capãt unei situaþii penibile. Bagajele lui Miss Winter au trebuit reexpediate din Bucureºti, ca nu cumva sã mai rãmânã în apropierea Prinþesei aºa fiinþã nesuferitã. De altfel, concedierea camuflatã a Generalului Robescu în 1914, imediat dupã venirea la Domnie a Regelui Ferdinand, se datoreºte tot Prinþesei ºi pe acelaºi motiv. 445

Pasionatã de cãlãrie a iubit ºi practicat acest sport pânã aproape de sfârºitul ei. Totdeauna i-a plãcut sã aibã un colþiºor al ei propriu, unde sã poatã citi ºi scrie în toatã liniºtea. Odatã a cerut sã i se facã în grãdina de la Cotroceni un bordeiu þãrãnesc ºi a dorit sã-l construiascã un þãran, aºa cum se obiºnueºte la þarã. La Sinaia, a avut ideea originalã sã i se ridice o cãsuþã de lemn la 10 metri deasupra pãmântului, sprijinitã pe cinci brazi seculari. Acest cuib aerian, botezat de ea „Juniperus“, a fost mult admirat ºi oaspeþi distinºi l’au vizitat ani de-a rândul, pânã când, puþin dupã rãzboiul nostru din 1916, o furtunã groaznicã l’a distrus complect. Când am venit eu la Palat, Prinþesa se ocupa cu pictura, cu pirogravura ºi cu sculptura în lemn. Cred cã mai existã ºi astãzi scaune sculptate de ea. Mai târziu, dupã naºterea Mãrioarei, i-a venit în gând sã scrie poveºti pe care le citea copiilor sãi. S’a întâmplat ca la Sinaia, Regina Elisabeta sã audã aceste povestiri, i-au plãcut mult ºi a sfãtuit pe Prinþesa sã nu neglijeze acest talent real al ei de a povesti. ªi aºa Prinþesa a început cariera ei de scriitoare. Dupã poveºti, a încercat un gen mai serios de literaturã, dar cum pentru a scrie o singurã nuvelã de câteva pagini trebuie o culturã vastã, ceea ce ea nu poseda, nu va rãmâne nimic interesant din tot ce a scris, afarã de memoriile ei ºi descrierile celor vãzute ºi trãite de ea. A avut o memorie foarte bunã, mai ales cea vizualã, ºi dupã pãrerea mea, ea a avut darul de a scrie. Mã însãrcinase pe mine sã’i transcriu la maºina de scris manuscriptele concepute toate, fireºte, în limba englezã. Într’un rând, pe când îi predam niºte pagini copiate, Regina care aflase cã eram cititor pasionat, m’a întrebat: „Ce zici de talentul meu literar?“ I-am rãspuns cu toatã sinceritatea: „Dacã Maiestatea Voastrã ar fi fost o fatã sãracã, nevoitã s㒺i câºtige existenþa zilnicã, Maiestatea Voastrã ºi-ar fi putut asigura lesne pâinea cu darul de a scrie ce posedaþi ºi aþi fi ajuns cu siguranþã o scriitoare cunoscutã pretutindeni“. Amintirile ei publicate în strãinãtate au fost cãutate ºi editorii le-au plãtit bine. Dupã cât ºtiu eu, mai sunt vreo douã volume destinate publicitãþii, la un anume numãr de ani dupã moartea ei. Dacã nu se vor face omisiuni ºi corectãri, cred cã aceste ultime volume vor fi extrem de interesante, Regina fiind uneori de o sinceritate aproape brutalã. O altã pasiune a Reginei erau cãlãtoriile în strãinãtate, mereu întâmpinate de opoziþia bãtrânului Suveran, din motive politice ºi probabil ºi pentru faptul cã cheltuielile trebuiau totdeauna suportate de dânsul. Dupã moartea lui Carol I însã ºi pânã la sfârºitul ei, ºi-a împlinit multe din aceste dorinþe lipsind din þarã câteva luni în fiecare an. 446

Sociabilã din fire, s’a bucurat în tot cursul vieþii de multe simpatii. Dintre prieteniile ei mai de aproape pot cita: Contele ºi Contesa Fritz Larisch de la Legaþiunea Austro-Ungarã, fiicele Ministrului Angliei la noi, Nelly ºi Florence Wyndham, Yoné Kennedy ºi familia Ministrului Angliei, Otto Frantz de la Legaþia Austro-Ungarã, nevasta lui Felix Weingartner marele dirijor de orchestrã, Loïe Fuller, dansatoarea americanã, Pauline ºi Waldorf Astor, proprietarii castelului Cliveden-Taplow din Anglia, unde Regina a fost invitatã deseori. De la noi: Maruca Cantacuzino, Nadejde ªtirbei, Sybille Chrissoveloni, Martha Bibescu, Elena Soutzo nãscutã Chrissoveloni, Elena Moruzi, Elisa Brãtianu, Elena Perticari, Maria Poenaru, Simka Lahovary, Procopiu Irina. Regina a lãsat mai multe lucrãri, cea mai mare parte din ele povestiri, traduse în româneºte de Elena Perticari, Margareta Miller Verghy, Profesor Panaitescu etc. Din cele mai interesante citez: „Gânduri ºi Icoane din Timpul Rãzboiului“ „Dinainte ºi dupã Rãzboi“, ambele traduse de N. Iorga, „Povestea vieþii mele“ scrisã ºi publicatã în 1925, în 3 volume. Înainte de a închide acest capitol despre Regina Maria, nu pot trece sub tãcere neînþelegerea existentã de multã vreme ºi cunoscutã, de altfel de toatã lumea, dintre ea ºi fiul ei mai mare, diferend care a început latent, pe chestiuni familiare (ªtirbei), ºi s’a agravat în urmã pe chestiunea politicã. Pe acest din urmã teren ambii s’au despãrþit complect. Regina era partizana convinsã a politicii partidului liberal, sau mai bine zis, a dinastiei Brãtianu, pe când Carol era încredinþat cã aceastã politicã îºi trãise vremea. Repetatele ºi nepotrivitele incursiuni ale Prinþului în domeniul sentimental au contribuit, de bunã seamã, la ivirea ºi înãsprirea acestor neînþelegeri ºi, în tot cazul, au oferit Reginei aparenþele unor motive destul de serioase spre a justifica conflictul, nu însã atât de grave ºi puternice spre a se putea face iertatã atitudinea ºi acþiunea ei implacabilã întru îndepãrtarea fiului ei de la Domnie. Pentru o mamã care ºi-a acordat ei înseºi multe ºi multe indulgenþe, gãsesc cã a adus lucrurile prea departe. Iatã ce mi-a spus odatã fostul Director General al Siguranþei din primii ani ai Domniei lui Vodã Carol I, un om drept, cu multã judecatã ºi foarte obiectiv: „Am primit adeseori din partea Regelui misiuni extrem de delicate de mijlocit între dânsul ºi Regina. Am fãcut-o cu toatã dragostea cã sã’i pot servi pe amândoi. Mã mãrginesc a declara cã numai în tragediile antice ale lui Eschyl am întâlnit situaþii care sã se asemene!“ La aºa ceva nu mai e nimic de adãugat. 447

15/8: Intrã în vigoare noua lege administrativã. Se instaleazã rezidenþii regali: În Ardeal, Alexandru Marta, Generalii Hanzu ºi Pap; G. Alexianu la Suceava; M. Ottescu la Regiunea Mãrii; N. Gane, regiunea Bucegi; V. Cãdere Regiunea Dunãrii. 1/8: Generalul Mihail este numit Prim-Adjutant Regal. 10/8: I. Pitulescu, Director General la P.T.T., a fost scos la pensie. În sfârºit a scãpat Poºta de dânsul! Generalul Balif primeºte ºi funcþiunea de Mare Maestru de Ceremonii al Curþii Regale. 27/8: Regele ia reºedinþa la Sinaia. M. V. Mihai s’a înapoiat de la Florenþa. 8/9: Toatã Familia Regalã se aflã la Constanþa unde au loc serbãrile patronale ale Marinei. Regele este pe „Luceafãrul“. Se oficiazã un serviciu religios în memoria marinarilor cãzuþi în rãzboi. În urmã se lanseazã vasul „Transilvania“ ºi douã ºalupe „Pescãruº“ ºi „Albatros“. 15/9: Premierul englez Neville Chamberlain pleacã la Berchtesgaden spre a se întâlni cu Hitler. Anglia cautã, în înþelegere cu Franþa, evitarea unui conflict european pe chestiunea Sudeþilor. Este un act de mare curaj pentru salvarea pãcii. „New York Times“ scrie cã este suprema iniþiativã care o poate face un om de stat plin de imaginaþie sau un admirabil gest spectacular de dezesperare. Se introduce în toatã þara buletinul populaþiei. Regele pronunþã un discurs la Mãrãºeºti cu prilejul inaugurãrii Mausoleului. 22/9: N. Chamberlain se întâlneºte cu Hitler la Godesberg. Ne pomenim cu o mãsurã plinã de fãgãduinþi: Se decide distribuirea mãºtilor de gaz pentru funcþionarii publici! Sub preºedinþia Regelui a fost convocatã o conferinþã ministerialã pentru dotarea armatei. Generalul Dombrowski este numit Primar al Capitalei. În urma unui nou apel al lui Chamberlain pentru o întâlnire la Munich, vor fi invitaþi Mussolini, din partea Italiei, ºi Daladier din partea Franþei, sã asiste ºi ei. La 29 [septembrie] seara ne-a sosit ºtirea despre acordul încheiat la Munich. Toatã omenirea îngrijatã la culme a putut, în sfârºit, respira uºuratã. La Londra, populaþia a fãcut Premierului Chamberlain o primire entuziastã ºi grandioasã spre a-i mulþumi pentru reuºita intervenþiei sale de pace. La 448

Paris a fost un adevãrat delir de bucurie. În localurile publice s’a chefuit trei nopþi ºi trei zile de-a rândul. A doua zi dimineaþa, vorbind cu Regele despre aceastã întorsãturã fericitã, am vãzut cât era de radios. În ultimele zile, Regele a prezidat o conferinþã a miniºtrilor la Palat, referitoare la cãile de comunicaþie, materii prime ºi aviaþie. Însemn cu mare ºi sincerã pãrere de rãu încetarea din viaþã a Generalului [Mareºalului] Averescu. ªi-a dat sfârºitul în casa sa din ªoseaua Kiseleff 57, în urma unei crize de cord. Fusese bolnav în ultima vreme. Generalul Averescu se nãscuse la 1859, la Ismail. Regele a primit ºtirea la Palatul Cotroceni unde stã de puþinã vreme din cauza unor reparaþii în Calea Victoriei. Generalului i se fac funeralii naþionale. În ziua de 6 Octombrie are loc un serviciu religios la Ateneu unde sunt expuse rãmãºiþele pãmânteºti. Asistã Regele, M. V. Mihai, Guvernul, Patriarhul, Consilierii ºi Rezidenþii Regali. Trupe sunt înºirate de-a lungul parcursului pânã la Gara de Nord. Înmormântarea se va face la Mãrãºeºti. În toate gãrile pânã acolo se vor da onoruri militare trenului mortuar. Generalul Averescu a fost un militar strãlucit care a avut meritul rar de a se ridica de jos prin propriile sale mijloace. Om de caracter ºi de mare cuminþenie, n’ar fi avut nevoie de cariera politicã pentru a rãmâne o figurã impozantã în istoria neamului nostru. L’am cunoscut personal ºi l’am iubit pentru marile sale calitãþi sufleteºti ºi intelectuale. 7/10: Beneš, Preºedintele Republicii Cehoslovace a demisionat. 6/10: Din cauza doliului serbarea aniversãrii Suveranului a fost suprimatã. S’a oficiat numai la Mânãstirea din Sinaia un Te Deum ºi la orele 13 a fost un dejun la Castel la care au luat parte numai miniºtrii ºi Casele Regale. Generalul Glatz a demisionat. Ministru al Apãrãrii Naþionale a fost numit Ciupercã, iar general Iacobici trece la Dotaþia Oastei. 12/10: A încetat din viaþã Marele Duce Kirill, unchiul Suveranului nostru. 18/10: Regele se aflã la manevrele care au loc în regiunea Prutului. La terminarea manevrelor Regale a stat vreo douã zile la Galaþi. În acest interval sosesc, fãrã a se fi anunþat mai dinainte, Beck, Ministrul de Externe al Poloniei ºi Franasovici, Ministrul nostru la Varºovia ºi cer a fi primiþi în audienþã de Suveran. Dupã întrevederea care a fost destul de scurtã, Regele indignat ºi roº de mânie, spune adjutantului de serviciu: „Acest porc a avut curajul sã’mi propunã împãrþirea Cehoslovaciei între noi ºi Polonia!“ Ambii domni au plecat imediat din oraº. 449

La ceremonia militarã din Galaþi, cu ocazia manevrelor regale, Regele a pronunþat un discurs. 23/10: Regele ia reºedinþã în Capitalã. 27/10: Generalul Cãþoiu este numit Director General P.T.T. 29/10: Regele cu M. V. Mihai au vizitat Uzinele Malaxa. 29/10: Sâmbãtã. Pentru a împlini dorinþa testamentarã a Reginei Maria, Regele împreunã cu membrii Familiei Regale aflãtori în þarã, însoþiþi de Casele Civile ºi Militare Regale, precum ºi de autoritãþile locale din Balcic, au prezidat la depunerea inimii Reginei în capela Palatului Balcic (Stella Maris). Vasul conþinând inima a fost purtat de Colonelul-Adjutant Filitti C. M.V. Mihai a comandat la un ºantier din Anglia yachtul „Typhon“. Marinari de ai noºtri îl vor aduce în þarã. A fost arestat Generalul Alex. Cantacuzino (Zizi) „Grãnicerul“, condamnat de Tribunalul Militar al Corpului II de Armatã la 9 ani recluziune, 120 000 lei amendã penalã ºi ºase ani interdicþie de domiciliu, pentru delictul de agitaþie contra ordinii sociale ºi participare la organizaþii politice interzise. 4/11: A sosit în Capitalã Prinþul Regent Paul al Yugoslaviei. La garã a fost primit de Regele, M. V. Mihai ºi guvernul. 8/11: Vânãtoare în Banat cu Regele, M. V. Mihai ºi Prinþul Frederic de Hohenzollern. 13/11: Orele 19,50 plecarea Regelui în strãinãtate. Prima dupã Londra. Însoþesc: M. V. Mihai, Petrescu-Comnen, Ministru Plenipotenþiar, Urdãreanu, Ministrul Curþii Regale ºi Mare ªambelan, Stârcea, Maestrul de Ceremonii, C. Flondor, Mareºalul Curþii, Generalul Mihail, Lt-Colonelii Filitti ºi Mihãilescu, adjutanþi regali, Maior Radu, ofiþer de Ordonanþã. La Dover Regele a fost întâmpinat de Ducele de York ºi de Ministrul nostru la Londra, Grigorcea în ziua de 15 Noembrie. La Orele 15 trenul Regal soseºte la Londra [în] gara Victoria, unde erau prezenþi: Regele Angliei, Ducele de Gloucester fratele Regelui, Primul Ministru N. Chamberlain, guvernul, Legaþia noastrã. De la garã Regele a pornit în trãsurã de galã la Palatul Buckingham, unde l’au primit Regina Mamã Mary ºi Regina Elisabeta. La Orele 17 ºi 15 Regele primeºte la Palatul St. James omagiile Consiliului Municipal. La 20 ºi 30 mare dineu de galã la Buckingham Palace. 16 Noembrie: Regele a fost primit la Guild Hall (Primãria) unde a dejunat; la 16,30 prezentarea coloniei române la Legaþia din Belgrave Square. La 20,30 mare dineu de galã la Legaþie în onoarea Regelui ºi Reginei Angliei. Invitaþi: Membrii Familiei Regale engleze ºi guvernul. La 22,30 la Buckingham Palace recepþia datã în onoarea Regelui nostru. 450

17 Noembrie: Vizite la unitãþile militare aeriene ºi motorizate pe câmpul de la Aldershot unde se ia dejunul. 20,30 mare dineu de galã la Foreign Office. La 18 Noembrie plecarea din Londra. Aº fi fost foarte mirat dacã finul ºi subtilul diplomat european Urdãreanu n’ar fi gãsit prilejul sã stârneascã ºi la Londra un conflict aºa cum a reuºit sã’l provoace ºi la Praga. De data asta s’a grãbit s’o facã chiar înainte de a ajunge la Londra, cu Ministrul nostru Grigorcea, cãruia i-a cerut telefonic programul primirii în capitala Angliei. La a treia intervenþie a lui Urdãreanu, Grigorcea îi explicã cã programul nu i s’a dat încã ºi cã uzanþele diplomatice nu-i permit sã insiste asupra unei comunicãri anticipate, dar poate fi sigur cã nu va întârzia de a face cunoscut programul imediat ce’i va parveni. Urdãreanu îi rãspunde la telefon ca s’audã ºi alþii: „Dumneata nu ºtii sã’þi faci datoria de Ministru!“ la care Grigorcea replicã liniºtit: „Eu nu sunt Ministrul dumitale ci al M. S. Regelui ºi nu’þi dau voie sã’mi faci observaþii. Sã nu mã mai chemi la telefon cã nu’þi mai rãspund!“ Cu un început atât de promiþãtor, nu se putea sã nu mai urmeze nimic. ªi iatã ºi a douã reprizã: I s’a pãrut domnului Urdãreanu Ernest cã la dineul de la Buckingham Palace nu i s’a dat la masã locul ce se cuvenea nepotului doctorului La Pomeraye, ghilotinat în Franþa pentru diverse asasinate, ci trebuia plasat pe acelaºi rang cu Lord-Marshalul Duce de Norfolk, ºeful nobilimii engleze, titulaturã ereditarã de secole ce acordã la Curtea englezã precãdere asupra Primului Ministru. ªi natural, Urdãreanu s’a plâns Regelui de aºa mare umilinþã suferitã, iar Regele, nerecunoscãtor cum sunt toþi Suveranii faþã de marii oameni ai naþiunii, ºi-a permis sã râdã de dânsul! Epilogul acestor douã mici incidente a fost mutarea lui Grigorcea, om corect ºi la locul sãu, în Italia ca Ministru pe lângã Vatican. La 18 Noembrie, continuându-ºi cãlãtoria, Regele soseºte la Bruxelles. În garã e salutat de Regele Belgiei, de Contele de Flandra ºi de RãdulescuMehedinþi, Ministrul nostru în Belgia. La orele 20 dineu la Palatul Laeken. La 19 Noembrie Regele viziteazã Liège. La 13,15 dejun de galã la Bruxelles. Dupã dejun Regele primeºte în audienþã personalitãþi belgiene. La 19 ore seara plecarea la Paris. La Paris Preºedintele Republicei Franceze pusese la dispoziþia Regelui ºi a suitei sale un frumos apartament la Hotelul Ritz. Doamna Lupescu, care fusese avizatã încã din Bucureºti cã dacã vine la Paris sã nu tragã la acelaº hotel cu Regele, pentru motive lesne de înþeles, se duce totuºi direct la Hotel Ritz ºi se instaleazã în camerele rezervate Regelui. Direcþia hotelului, 451

surprinsã de aceastã neaºteptatã pasagerã, telefoneazã lui Dinu Cesianu, Ministrul nostru la Paris, despre acest incident ºi acesta aleargã alarmat la doamna Lupescu ca sã’i explice cã apartamentul fiind oferit oficial numai Regelui, prezenþa ei acolo nu era potrivitã ºi avea sã dea loc la tot soiul de interpretãri neplãcute. Doamna refuzã sã înþeleagã ºi nu pleacã. Soseºte Regele de la Bruxelles ºi o roagã ºi dânsul, din nou, sã nu’l punã în situaþii displãcute ºi nu reuºeºte nici el. Urmeazã discuþii violente, scene furtunoase, plânsete ºi totul se terminã, la urma toatã, cã doamna Lupescu i-a impus Regelui voinþa ei. M.V. Mihai intrând la adjutantul de serviciu în timpul certei, îºi face cruce ºi spune: „Dã Doamne ca mãcar cu aceastã ocazie sã scãpãm de creatura asta!“. Din cauza atitudinii sale corecte, Dinu Cesianu ºi-a pierdut postul sãu de la Paris, ca rezultat al supãrãrii doamnei ºi a lui Urdãreanu pentru opoziþia manifestatã cu prilejul ocupãrii apartamentului. La 20 Noembrie Regele soseºte la Paris ºi ia dejunul la Elysée. La 21 Noembrie este invitat de Preºedintele Lebrun la o vânãtoare la Rambouillet. De la Paris Regele pleacã pentru câteva zile la Castelul Umkirch în Germania, reºedinþa Prinþului Frederic de Hohenzollern, situatã lângã Freiburg in Breisgau, unde se aflã momentan ºi Prinþul Francisc Josif de Hohenzollern, fratele sãu. În timpul ºederii la Paris, Regele a primit o telegramã din partea lui Fabricius, Ministrul Germaniei la Bucureºti, prin care acesta recomandã cu multã stãruinþã o întrevedere cu Hitler în Bavaria. La început Regele hotãrâse sã nu dea urmare sugestiunii în urmã însã a revenit asupra deciziunii. Amândoi fraþii însoþesc pe Regele la vizita ce Suveranul, dupã insistenþa Prinþului Frederic, o face lui Hitler la Berchtesgaden. În drum, dupã Munich, într-o staþie aproape de Dresda, trenul s’a oprit. Pe linia alãturatã era garat trenul Mareºalului Göring, în care s’a urcat Regele spre a lua dejunul cu Göring. La Obersalzberg Regele a fost primit de Hitler ºi Ribbentrop, Ministrul de Externe, ºi reþinut la dejun. În urmã a urmat o convorbire cu Regele pânã la orele 17 ºi 10 cu cei doi de mai sus. La plecare Regele a fost condus de Hitler pânã la automobil. În timpul convorbirii M. V. Mihai a vizitat Castelul din munte al lui Hitler. De la Obersalzberg Regele a plecat prin Munich la castelul Prinþului Ernest de Saxa. La sosirea Regelui în þarã, în gara Ploieºti, Armand Cãlinescu se urcã în trenul Regal ºi pune sub ochii Regelui urmãtorul comunicat: „În noaptea de 29 la 30 Noembrie a avut loc un transport de prizonieri din Râmnicul-Sãrat la Jilava. În faþa pãdurii de la kilometrul 30, pe ºoseaua 452

Bucureºti-Ploieºti, la orele 5 dimineaþa, automobilul ce transporta prizonierii a fost atacat cu împuºcãturi de cãtre necunoscuþi care au fugit. Transferaþii au profitat de faptul cã automobilul era deschis ºi prin ceaþã au sãrit din maºinã ºi s’au îndreptat spre pãdure cu intenþia de a fugi. Jandarmii, dupã somaþiunile legale, au tras. Morþi: Zelea Codreanu, 10 ani muncã silnicã, Constantinescu Nicolae III, Caranica Ion IV, Belimace Doru, asasinii lui Duca, muncã silnicã, Caratãnase Ion VI, Bizantan Josif, Curcã ªtefan, Pele Ioan, State Gr. Ioan, Atanase Ion, Bazdan Gavrilã, asasinii lui Mihai Stelescu, idem Vlad Badu, Georgescu ªtefan, Trandafir Ion, 10 ani. Parchetul militar al Corpului II de Armatã a constatat moartea cu procesul verbal al medicului. Înhumaþia s’a fãcut de subcentrul militar Jilava la 30 Noembrie“. Regele este cât se poate de impresionat. Aici circulã acuma fel de fel de svonuri ºi comentarii relative la cele de mai sus, care de care mai lipsite de temei. Nu pomenesc decât de cel mai grav care susþine cã faptul s’ar fi petrecut cu aprobarea tacitã a Regelui. Eu nu pot sã cred asta, pentru cã cunosc pe Suveran ca un om milos ºi blând. În decursul lungilor ani ce i-am petrecut în apropierea sa, am avut multe prilejuri sã constat cã firea lui se împotriveºte acþiunelor de violenþã. Iatã însã ºi pãrerea Patriarhului Miron Cristea, exprimatã într-o convorbire ce am avut-o cu Înaltul Prelat, douã sau trei zile dupã publicarea comunicatului Parchetului militar: „Fireºte“ mi-a spus el, „regretãm cu toþii întâmplãri de asemenea naturã, nu putem însã ocoli adevãrul cã cei osândiþi de justiþia militarã au fost niºte asasini, cã conducerea legionarã a provocat adânci ºi grele turburãri ºi cã dispariþia câtorva elemente cari s’au scos singuri din lege nu poate cântãri prea mult atunci când este vorba de liniºtea unei þãri întregi!“. ªi nimeni nu poate tãgãdui cã bãtrânul Patriarh Miron Cristea, om de mare omenie ºi blândeþã creºtineascã, ar fi putut rosti cuvintele de mai sus condus de alte sentimente decât acelea ale dreptãþii ºi dragostei de þarã. La 10 Noembrie a murit Kemal Atatürk, Preºedintele Republicii Turceºti. În locul sãu a fost numit Ismet Inönü. Astãzi dimineaþã a venit la mine în birou Comandorul Preda Fundãþeanu, preceptorul M. V. Mihai, ºi-mi spune, foarte deprimat, cã este numit ataºat naval în Italia ºi cã deci se desparte de noi. Am rãmas complect surprins de aceastã plecare neprevãzutã ºi neaºteptatã de nimeni. Cum eram bun prieten cu dânsul ºi cum ºtiam cã posedã toate calitãþile ce se cereau pentru îndeplinirea unei aºa de importante misiuni pe lângã Marele Voevod, nu mi-am putut ascunde mirarea la auzul acestei ºtiri. ªi 453

stând aºa de vorbã amândoi, am început a prinde rostul acestei plecãri de care Fundãþeanu se arãta atât de afectat. Se pare cã Regele este îngrijorat de insuficientul progres obþinut de fiul sãu pe tãrâmul studios. „ªi cum vrei sã fie altfel“ îmi povesteºte Fundãþeanu,“ cu lipsa de interes a Marelui Voevod pentru carte. Am încercat toate mijloacele sã trezesc în el acest interes dar, cu toatã stãruinþa mea, n’am reuºit. În ultimul timp am luat obiceiul, eu ºi cu profesorii diferitelor cursuri, de a-i citi lecþiile respective pentru a’l scuti de a le învãþa pe de rost, ca sã constatãm cã atenþiunea sa nu era la subiect, ci cine ºtie în ce parte. Mai mult nu pot face ºi doresc din toatã inima ca cei chemaþi a mã înlocui sã fie mai norocoºi ca mine!“ Fundãþeanu este al doilea preceptor al Marelui Voevod care pleacã acuma. Primul a fost Colonelul Traian Grigorescu, fiul Generalului Eremia Grigorescu, eroul de la Mãrãºeºti, care a funcþionat în aceastã calitate vreo trei ani ºi care s’a retras în urma unei discuþii avute cu Urdãreanu, pe chestiunea lipsei de urbanitate, obligatorie la o Casã Regalã, de care acesta se fãcuse vinovat faþã de profesorii Marelui Voevod care veneau la Palat sau la Castel Peleº pentru predarea cursurilor. Unii spun cã Grigorescu ar fi fost poate ceva prea blând ºi lipsit de autoritate faþã de elevul sãu. Alegerea Regelui în persoana lui Grigorescu ºi a lui Fundãþeanu a fost cât se poate de nimeritã. Ambii au fost oameni cu carte, foarte serioºi ºi foarte corecþi. Influenþa lor asupra Marelui Voevod a fost netãgãduit excelentã ºi noi cu toþii am regretat eºirea lor din serviciul Palatului Regal. Totuºi Marele Voevod Mihai este un elev cuminte, tãcut, blând, fãrã fumuri care la urma toatã ar fi explicabile la vârsta sa pentru un fiu de Rege. Prieteni n’are ºi n’are sã aibã niciodatã pentru cã n’are sensibilitate. Are sã fie un om corect ºi un bun tatã de familie. Pe Doamna Lupescu n’o poate suferi, dar o suportã pentru cã nu poate face altfel. Pe pãrintele sãu pare cã’l iubeºte, dar sunt convins cã resimte influenþa mamei sale ale cãrei sentimente pentru Regele sunt bine cunoscute. Afarã de automobil, Marele Voevod mai are o predilecþie pentru vânãtoare. Pentru acel soiu de vânãtoare la care te plaseazã cineva într’un anumit loc ºi tragi cu puºca în nenorocita de lighioanã sau pasãre, îndreptatã de gonaci spre tine. În Cehoslovacia am auzit pe Marele Voevod istorisind cu încântare cã ar fi împuºcat în câteva ore nu mai ºtiu câte sute de fazani! 454

Regele s’a trudit multã vreme sã deºtepte în Marele Voevod interes pentru filatelie. Suveranul fiind proprietarul uneia dintre cele mai importante colecþii de timbre din lume, i-ar fi plãcut sã ºtie cã odatã ºi odatã va avea cui lãsa o colecþie atât de valoroasã ºi interesantã. Noul preceptor care s’a prezentat dupã Fundãþeanu este Maiorul Mircea Tomescu. Mai sunt ataºaþi pe lângã Marele Voevod Locot. Colonelul Pãlãngeanu pentru cultura fizicã ºi Cãpitanul Ilie Radu din Garda Regalã pentru instrucþia militarã. 13/12: S’au fixat locurile unde urmeazã a fi aºezate statuile primilor Regi ai României. Anume, Carol I pe piaþa palatului Regal ºi Ferdinand I la primul rond al ºoselei Kiseleff. La Palatul Regal sub preºedinþia Regelui, are loc Consiliul Superior al Serviciului Social de sub direcþia profesorului Gusti. 16/12: Ora 1, Regele a isprãvit cu ultima audienþã de dimineaþã. κi aprinde eterna þigarã ºi scoboarã la adjutanþi. De serviciu Colonel Filitti, prieten din copilãrie cu Regele. Suveranul îi spune: „Vino de ia dejunul cu mine“. Colonelul închide cartea ce rãsfoia ºi pleacã dupã Regele. Afarã e frig. Amândoi aruncã mantaua pe umeri ºi traverseazã mica distanþã pânã la „Casa Nou㓠cum o numeam noi, de fapt, însã, e o casã veche din curtea palatului, cãreia i s’a adãogat un etaj; a reparat-o, a amenajat-o ceva mai confortabil, a vopsit-o din nou ºi i-a dat dreptul de a se chema acuma „Casa Nouã“. Regele ocupã tot etajul de sus; (jos e apartamentul Marelui Voevod). Un salon ºi sufragerie. Mobile drãguþe, îmbrãcate în creton. Nu se vede nimic luxos. Într’un colþ al sufrageriei un foarte bun aparat de radio de la care Regele ascultã regulat, cu mare atenþiune ºi interes, emisiunile zilnice ale postului Bucureºti. Un strãin intrând aici n’ar crede în ruptul capului cã se aflã în locuinþa particularã a unui Suveran care domneºte peste 18 milioane de suflete. Vine ºi Marele Voevod de la lecþiile sale. Se serveºte dejunul: Un antreu, douã feluri de bucate, desert, vin de Segarcea. Atât. În timpul dejunului Regele pare preocupat. Conversaþia lâncezeºte. Dupã cafea Marele Voevod pleacã. Vrea sã se retragã ºi adjutantul, dar Regele îi spune: „Mai stai niþel sã bem un pahar cu vin“. Regele porunceºte arãtosului ºi simpaticului valet Costicã Bãlan s’aducã o sticluþã cu vin mai ales. Când a sosit vinul, umple douã pahare. ªi iar aprinde nelipsita þigarã. Deodatã s’aude vocea speakerului: „Iatã legea pentru crearea Frontului Renaºterii Naþionale“. ªi începe sã citeascã articolul I, II, III, IV. Art. V: 455

„Toþi românii de la 20 de ani în sus au dreptul de a cere înscrierea. Apoi, Art VII: Orice altã activitate politicã afarã de aceea a Frontului Renaºterii Naþionale este consideratã clandestinã ºi pedepsitã cu degradarea civilã de la 2 la 5 ani“. Adjutantul, surprins, a ciulit urechile. Regele urmãreºte pe faþa acestuia impresia produsã de cele auzite. Când glasul monoton al speakerului a terminat comunicatul, Colonelul, un devotat al Regelui, consternat de aceastã neaºteptatã ºtire exclamã: „Cum ai putut sã faci una ca asta? Te-ai scoborât din înãlþimea pe care te-a aºezat marea ta chemare, ca sã te amesteci în vâltoarea tuturor patimilor politice ºi nu-þi dai seama cã asta vrea sã zicã dictaturã ºi cã de azi înainte va trebui sã porþi tu rãspunderea pentru tot ce s’o dovedi c’a ieºit prost în þara noastrã! Dacã m’ai chemat sã afli pãrerea mea asupra acestei mari schimbãri, apoi eu îþi spun cã rãu ai fãcut“. „Ei da, ºi tu eºti unul din aceia care cred cã starea de lucruri de azi mai poate merge tot aºa mai departe. M’am încredinþat, de multã vreme, cã de la partidele politice nu mai am nimic bun de aºteptat. Ele lucreazã numai în interesul lor propriu, pentru satisfacerea de ambiþii personale care n’au nimic comun cu interesele þãrii. ªi unchiul meu, ºi tatãl meu, ºi dupã cum ºtii bine ºi eu însumi, am încercat tot posibilul sã pot obþine, mãcar o datã, sprijinul necondiþionat al oamenilor noºtri politici cã sã putem clãdi ceva puternic ºi de duratã. Nu s’a putut! Acuma pornesc cu propriile mele puteri sã realizez ce alþii mi-au refuzat ºi port cu mine nãdejdea c’am sã reuºesc pentru cã trebuie numaidecât sã reuºesc!“ 21/12: G. Gafencu este numit Ministru de Externe. Regele dãruieºte una mie cãruþe nouã pentru þãranii sãraci. 24/12: Dupã-amiazã au cântat urãrile la Palat corurile Strãjii Þãrii, al societãþii corale CFR, al Municipiului Bucureºti ºi al Institutorilor. Seara tradiþionalul pom de Crãciun cu daruri pentru toþi, urmat de masã. În cursul primãverii Colonelul din Cavalerie Rusescu Radu a fost ataºat lui Urdãreanu ca secretar al sãu. Numirea unui Colonel în postul de secretar pentru Ministrul Curþii este considerat de ceilalþi adjutanþi ca o scãdere de prestigiu pentru gradul ºi rangul lor. Ba unul din adjutanþi l’a felicitat pe Rusescu cu expresia plinã de ironie: „La mai mare, dragã Radule!“ Tare mã tem cã n’a priceput ironia. O altã inovaþie, care mi se pare foarte cuminte, a fost aceea de a înlocui curierii civili ai Ministerului de Externe însãrcinaþi de a purta cu dânºii corespondenþa diplomaticã pentru strãinãtate, prin ofiþeri activi, anume 456

aleºi. Motivele se justificã ºi prin aceea cã ofiþerii desemnaþi pentru acest serviciu vor avea astfel posibilitatea de a-ºi îmbogãþi cunoºtinþele de care au nevoie în cariera lor, prin vizitarea þãrilor strãine. Deocamdatã au fost numiþi Cãpitanii Mihãilescu ºi Florescu care sunt astfel obligaþi a rãmâne în legãturã cu Palatul. Un al treilea ofiþer curier s’a sinucis când i s’a furat în Bulgaria geanta cu corespondenþã diplomaticã. Spre finele anului am avut explicaþia ataºãrii la Urdãreanu a Colonelului Rusescu. Urdãreanu înfiinþeazã un serviciu de informaþii pentru uzul personal al Regelui. Ideea lipseºte complect de originalitate. În toate timpurile mai marii pãmântului au simþit nevoia de a ºti tot ce se petrece în domeniul stãpânirii lor. Cel care a organizat ºi sistematizat dupã formule moderne un asemenea serviciu a fost Joseph Fouché, Ministrul de Poliþie al lui Napoleon I. (În Biblioteca Naþionalã din Paris se gãsesc astãzi mii de dosare de acest fel.) Urdãreanu a copiat modelul ºi are netãgãduitul merit de a fi cel dintâi care a introdus sistemul la Curtea româneascã. A înfiinþat, aºadar, un oficiu la el, în care, din ordinul sãu, se concentreazã în fiece zi toate ºtirile politice, militare, economice ºi fapte diverse, atât din þarã cât ºi din strãinãtate, cu care se formeazã o broºurã ce trebuie sã fie alcãtuitã chiar în timpul nopþii, astfel cã dimineaþa, când se scoalã, Regele sã poatã lua cunoºtinþã de totalitatea ºtirilor de peste zi. ªeful serviciului este Rusescu, ajutat de maiorii ªtefãnescu ºi Mihãilescu, precum ºi de cãpitanul Plesnilã. Imediat dupã ce acest oficiu a început sã funcþioneze, Rusescu a fost numit adjutant regal. Vacanþa de Crãciun a petrecut-o Regele cu Marele Voevod ºi de data asta la Sinaia. Acolo nu era obiceiul de a’i urma în timpul iernii, decât Urdãreanu, adjutantul de serviciu, eu, uneori Stãvãr ºi serviciul de telegraf, poºtã ºi telefon. Într’o dimineaþã, intrând la Urdãreanu, îl vãd ocupat cu examinarea unor desenuri ce pãreau a fi dintr’un jurnal de modã. Îmi întinde foaia ºi’mi spune: „Uite modelul noilor uniforme ce toatã lumea oficialã din þarã va fi obligatã a purta, începând cu miniºtrii ºi Casa Regalã Civilã. Iatã ºi schiþa în culori fãcutã dupã indicaþiile mele de cãpitanul ªtiubei.“ Privesc modelul. Uniforma este arãtoasã. Haina, pe douã rânduri de nasturi, precum ºi pantalonii de culoare albastrã închisã, epoleþi, chipiu cu cifra regalã ºi stema þãrii, cravatã neagrã pe guler alb. Cea mai împodobitã cu aurituri la gât, la umeri, la spate ºi la mâneci, era, natural, aceea a lui Urdãreanu. O clipã am fost ispitit a-i atrage atenþia cã mai rãmãsese la uniformã câteva spaþiuri pe stofã pe care s’ar mai fi putut broda câte ceva în aur, dar m’am rãzgândit. ... Pentru varã, hainã, pantaloni, chipiu, pantofi 457

în alb. Tot lucruri ieftine! Cunoscuta pasiune a Hohenzollernilor pentru uniforme! Cum personalitatea doamnei Lupescu apare mereu în amintirile notate de mine în scurgerea vremurilor ºi mai ales dupã cele întâmplate la Eforie, fatalmente cunoscute de mai multe persoane, unele din ele au gãsit destul de interesant sã rãscoleascã niþel originele ºi trecutul acestei doamne care joacã un rol atât de important în viaþa Regelui nostru. Din destul de numeroasele informaþii ce circulã printre persoanele cele mai aproape de dânsa ºi deci mai în mãsurã sã cunoascã adevãrul, m’am strãduit, cu toatã obiectivitatea, de a nu culege ºi reda decât acelea ce’mi dau impresia de a purta ºtampila celor vãzute ºi trãite, ferindu-mã de a mã lãsa influenþat de simþãmintele mele personale. Iatã obârºia familiei Lupescu. Cu zeci de ani în urmã exista în Iaºi, pe fosta stradã a Palatului, astãzi ªtefan cel Mare, în mahalaua Podul Roº, un han numit „Hanul Pârlita“, botezat mai târziu pe numele modernizat de „Hotel Dacia“4. Hangiul de la Hanul Pârlita era evreu ºi se numea Grünberg, Nuhãm Grünberg, a cãrui cãsãtorie a fost binecuvântatã cu trei bãieþi ºi o fatã. Bãiatul cel mai mare, socotind mai târziu cã’i mult mai profitabil pentru el sã treacã drept român neaoº, s’a botezat luând numele de Nicolae Lupescu. Acest Nicolae a avut doi copii, o fatã Elena, prietena Regelui nostru, ºi un bãiat, Costicã. Fireºte, amândoi botezaþi. Bãiatul este o figurã cam ºtearsã. Al doilea fiu al lui Nuhãm Grünberg s’a botezat ºi el adoptând tot numele de Lupescu, Victor sau Vasile, nu ºtiu exact. A învãþat carte ºi a ieºit inginer. Locuieºte în Bucureºti în strada Aurel Vlaicu No 25. Astãzi îi merge prost cu ingineria. Are un fiu, Emil, inginer ºi el. Graþie protecþiei Duduiei, amândoi au obþinut lucrãri importante în construcþia noului Palat Regal din Calea Victoriei, precum ºi alte lucrãri de la autoritãþile Statului în faþa cãrora se prezintã Emil Lupescu întrebuinþând numele Duduiei. Lucrãrile la Palat au fost mizerabile, dar socotelile atât de încãrcate peste devizul stabilit, încât Urdãreanu, revoltat, l’a dat afarã pe brânci pe Emil Lupescu, cu toatã rudenia sa cu Duduia. Emil Lupescu s’a cãsãtorit cu Odette-Marta Crãescu, nepoata cunoscutului inginer Neculai Malaxa, proprietarul marilor fabrici cu acest nume, cu toatã împotrivirea fetei ºi a pãrinþilor ei. Cãsãtoria nu s’a fãcut decât în urma insistenþei energice a lui Malaxa. Al treilea fiu al lui Nuhãm Grünberg este Adolf Grünberg, farmacist la Huºi, unde þine în arendã fosta farmacie Bendorf. S’a botezat mult mai 458

târziu la biserica Sfinþii Voevozi din Huºi, sub numele de Iorgu Militineanu, dupã naºul sãu Meletie. Mai are în arendã o farmacie la Iaºi ºi alta la Piatra N[neamþ]. Iorgu Militineanu are trei copii: O fatã Elena, actuala nevastã a profesorului Gusti, ºi doi bãieþi. Cel mai mare, Alfred Militineanu este avocat ºi mi se spune c’ar fi avut oarecare încurcãturi cu Tribunalul de Ilfov, iar al doilea, Ion Militineanu este inginer ºi locuieºte în Bucureºti, ªoseaua Jianu 15. Al patrulea copil al hangiului din Iaºi este o fatã: Ernestina, care a trãit multã vreme la Viena, mãritatã cu un anume Schwetz. Acest domn a ajuns în urmã reprezentantul la noi al fabricii de mitraliere Sborovka5 din Cehoslovacia, al cãrei proces cu Statul nostru a fãcut atâta vâlvã în þarã. Fiica sa, Nelly Schwetz este nevasta celebrului Doctor Voronoff, femeie foarte frumoasã. Mai este o rudã a Dnei Lupescu, a cãrei mamã rãposatã era nãscutã Posmantir. Dl. Posmantir este funcþionar la Fundaþia „Principele Carol“ ºi a avut agreabila misiune de a însoþi pe Principele Carol în cãlãtoria acestuia în jurul lumii pentru a filma diferite momente ºi episoade din acest voiaj. Întrucât priveºte pe Doamna Lupescu, ea este astãzi ºi a fost ºi în trecut, sfãtuitoarea Regelui în chestiunile cele mai importante, politice, financiare ºi cele mai intime de familie. Sugestiile ei influenþeazã aproape toate hotãrârile Suveranului ºi puþine sunt chestiunile în care intervenþia ei n’are rol precumpãnitor. Nu este de mirat, deci, dacã în jurul unei asemenea deþinãtoare de putere se grãbesc a roi tot soiul de personalitãþi politice ºi financiare: Schapira, Max Ausschnitt, Blank, Franasovici, Macovei, Tabacovici, Malaxa etc. În primii doi ani ai Domniei Regelui, Duduia s’a arãtat destul de modestã pentru situaþiunea ce deþinea ºi a dovedit cã are mult bun simþ. Amabilã, apropiatã, prietenoasã chiar, lesne dispusã a aduce servicii celor ce se bucurau de cunoºtinþa ei. Nu ºi-a uitat vechile ei prietene ºi nu privea de sus pe nimeni. Toþi cei primiþi la dânsa rãspundeau cu plãcere la invitaþie. Inteligentã ºi veselã, dotatã cu o memorie excelentã ºi bunã cunoscãtoare de oameni, era în stare sã distreze toatã societatea cu istorisirile ºi comentariile ei totdeauna interesante ºi pline de haz. Printre cei cari i-am întâlnit de la început în casa Duduiei este inginerul Malaxa, om de mare putere de muncã creatoare ºi veºnic neobosit. Mãreaþa ºi splendida vilã a Duduiei, astãzi în construcþie, de pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti, aproape de postul nostru de radio-emisiune, este un dar 459

al sãu. Duduia mai este proprietara a douã vile în Sinaia. Una este vila Chrissoveloni, dãruitã de Max Ausschnitt, iar a doua din strada Principele Nicolae No 2, precum ºi casa din Aleea Vulpache din Capitalã sunt cumpãrate de Regele, dupã cum mi-a spus Puiu Dumitrescu. Unii susþin cã ºi aceste douã din urmã ar fi tot cadouri de ale lui Malaxa. De îndatã însã ce Urdãreanu a prins simpatia ºi încrederea Duduiei, toatã atmosfera de la dânsa s’a schimbat. Încetul cu încetul au început sã aparã în salonul ei persoane simandicoase din elita Bucureºteanã ºi Duduia încetase acuma de a mai fi apropiata ºi prietenoasa de altãdatã, dând la ivealã ºi alte feþe ale caracterului ei. Culturã n’are, dar posedã o inteligenþã nativã pusã toatã în slujba dorinþei neînfrânate de înbogãþire, complectatã cu avariþia specificã rasei din care face parte. În decursul anilor n’am vãzut-o o singurã datã miluind un om sãrman mãcar cu un 20 de lei, iar cererile de ajutor ce i se adresau ei mi le trimitea mie cu recomandaþia de a le prezenta Regelui spre a fi plãtite din fondul de ajutoare al Palatului. Extraordinar de ambiþioasã, întrebuinþeazã toate mijloacele spre a’ºi menþine ºi întãri situaþia obþinutã nu graþie vreunei calitãþi superioare ci unui nemaipomenit concurs de împrejurãri favorabile ei. Nu cetea nimic, afarã de jurnalele de modã. Mie îmi venea sã râd de câte ori îmi dãdea Regele lista cãrþilor de comandat la librãria Flammarion din Paris, cu menþiunea de a cere câte douã exemplare din fiecare carte, unul destinat pentru a fi cetit de Duduia. Am avut odatã curiozitatea de a’mi arunca ochii în dulapul ei de cãrþi ca sã vãd cã nici una din cãrþi n’avea filele tãiate. Suflet n’are. Nu’i capabilã de vr’un sentiment mai înalt. Cunoºtea bine dificila situaþie ce’ºi crease Regele, atât la noi cât ºi în strãinãtate, prin legãtura sa cu dânsa, legãturã ce nu scãpa un singur prilej s’o evidenþieze cât se poate mai mult ºi mai frecvent cu intenþia vãditã de a reliefa persoana ei. Au mai fost ºi alþi Suverani, de prin alte pãrþi, care au avut prietene, dar nu toate ºi-au ridicat pretenþia de a locui chiar în Palat, considerând aºezãrile regeºti drept domeniul lor personal. Cunosc oameni bine intenþionaþi care au încercat s’o facã a înþelege c’ar fi în interesul Regelui, ºi chiar în al ei propriu, de a dispãrea mãcar pentru un scurt timp în strãinãtate, pentru a lãsa spiritele sã se mai liniºteascã. La o intervenþie de acest fel fãcutã de Victor Puºcariu, Duduia i-a rãspuns rãstit: „Nu plec de aici mãcar sã ºtiu cã mã omoarã!“ 460

ªi ca sã ilustrez mentalitatea familiei Lupescu dau urmãtorul „mic fapt divers“. Pe la începutul anului 1918, când autoritãþile ºi lumea refugiatã la Iaºi pe timpul rãzboiului au început sã se înapoieze în Capitalã, s’a întors ºi Colonelul Petre Stãtescu din Justiþia Militarã, proprietarul unei case din strada Pictor Luchian No 4. Ca multe alte case din Bucureºti a fost ºi asta pãrãsitã de chiriaºii care au plecat spre Moldova ºi Colonelul a regãsit-o într-o stare deplorabilã. S’a împrumutat omul cu bani, a refãcut-o, a reparat-o, a vãpsit-o ºi când a fost în sfârºit fãcutã ca nouã, a pus bilet „de închiriat“ pe poartã. Într’o bunã dimineaþã, pe când Colonelul se plimba prin curte, în halat ºi chitie pe cap, se prezintã un domn maior. „Vã rog, domnule, aº putea sã vizitez casa?“ – „Cu plãcere, poftiþi vã rog“, rãspunde Colonelul încântat cã s’a ºi ivit chiriaºul aºteptat. ªi domnul maior viziteazã casa cu de-amãnuntul ºi pe urmã întreabã: „Deoarece vãd cã e liberã casa, cred cã mã pot muta numaidecât?“ – „Desigur, când poftiþi.“ – „Foarte bine. Atunci chiar mâine de dimineaþã încep sã’mi aduc lucrurile. Bunã ziua domnule“ ºi maiorul dã sã plece. Colonelul cam mirat de maniera expeditivã a noului chiriaº, îndrãzneºte sã întrebe: „Pe dumneavoastrã nu vã intereseazã condiþiile în care se închiriazã casa?“ – „Care casã?“ – „Pãi, asta care aþi vizitat-o acuma.“ – „Ce nevoie am sã’ntreb de condiþii dacã’i casa mea?“ – „Cum aþi spus mã rog?“ – „Am spus cã asta este casa mea“! – „Daþi-mi voie sã mã recomand, eu sunt Colonelul Stãtescu din Justiþia Militarã ºi sunt proprietarul acestei case moºtenitã de la pãrinþii mei. Poate doriþi sã vedeþi actele?“ Maiorul s’a înroºit. Se gândeºte o clipã, apoi: „Vã cer iertare. Eu sunt maiorul Tâmpeanu din Artilerie. Casa cu No 4 din strada Pictor Luchian mi-a fost cedatã la Iaºi de cãtre domnul Nicolae Lupescu drept zestre la cãsãtoria mea cu fiica dumisale, Elena Lupescu. Constat c-am fost escrocat“. Casa de care e vorba fusese închiriatã pânã la 15 August 1916 lui Nicolae Lupescu. Maiorul Tâmpeanu n’a fost singurul bãrbat care a jucat rol în trecutul doamnei Lupescu. Se vorbeºte de Poldi Stern, Leonida Gatoski, Bubi Danielescu, Câmpeanu etc. 461

În ultima vreme Urdãreanu ºi-a dat multã ostenealã de a învãþa sã piloteze un avion. A simþit omul c’ar putea veni ceasul când ar avea nevoie de un zbor mai lung decât peste o singurã graniþã. Dar comenzile unui asemenea aparat se vede cã sunt mai nedisciplinate ºi avionul a venit cam prea violent la pãmânt. Asta l’a pus pe gânduri pe Urdãreanu. Viaþa unui aºa unic ºi preþios personaj nu poate rãmâne la capriciul unui pãcãtos de avion ºi deci a suspendat zborurile, cu toate cã cheltuise bani buni la cumpãrarea aparatului. Pentru cã vorbesc de domnul Ministru al Palatului, îmi reamintesc cã într-o zi, fiind în cancelaria sa, îmi aratã desenul foarte îngrijit executat al unui blazon. La privirea mea întrebãtoare îmi spune c’un aer de afectatã indiferenþã: „Blazonul familiei Urdãreanu. Unul din strãmoºii mei a fost distins de cãtre Împãratul Austriei cu titlul de Baron, titlu de care eu n’am vrut sã pomenesc niciodatã“. Am examinat atent documentul, [care] era, într-adevãr, autentic. Mãrturisesc cã m’a impresionat oarecum aceastã neaºteptatã modestie din partea sa, pânã acuma neavând niciodatã ocazia de a’l cunoaºte sub acest aspect. Apoi, coborând treptele spre biroul meu, reflectam în gând: „Iatã’l pe Urdãreanu ºi baron. Cu siguranþã cã acuma se duce la Regele ºi îi cere voia de a purta titlul, aºa cum fãcuse ºi Stârcea, Maestrul de Ceremonii, a cãrui familie din Bucovina obþinuse ºi ea, pe vremuri, acest brevet de nobleþã de la Austriaci. Cererea lui Stârcea a fost soluþionatã de Regele în mod favorabil, cu toate cã Constituþia noastrã spune lãmurit cã titlurile de nobleþã sunt suprimate la noi, exceptându-se membrii Familiei Regale. Nu trece mult dupã asta ºi se anunþã la mine o doamnã Urdãreanu din Craiova care mi se plânge cã dl. Ernest Urdãreanu de la Palat a rugat-o, acuma câtva timp, sã’i permitã a vedea niºte acte ºi titluri de nobleþã rãmase dupã urma fostului ei soþ, care se numea tot Urdãreanu, însã fãcea parte din altã familie decât aceea a domnului Ministru ºi cã de atunci, adicã dupã ce’i încredinþase hârtiile, nu le mai poate reprimi cu toate stãruinþele depuse. Nu i-am putut da alt sfat decât acela de a se adresa în scris Regelui, ceea ce probabil cã a fãcut, cãci povestea asta mai are ºi o urmare. Ernest Urdãreanu a trimis actele de care vorbesc spre examinare domnului I. Filitti, membru corespondent al Academiei Române, adãogând ºi fãgãduiala cã dacã I. Filitti recunoaºte cã Ernest Urdãreanu se trage din acelaºi neam, va fi numit membru al Academiei. Ceea ce numitul domn a refuzat cu indignare. Aºa cã Ministrul Palatului E. Urdãreanu n’a mai avut parte s㒺i tipãreascã pe cãrþile sale de vizitã blazonul ºi titlul de „Baron“! 462

Ceea ce dovedeºte încã o datã cât de nerecunoscãtoare poate fi uneori soarta cu oamenii distinºi ai naþiunii noastre ... La finele acestui an se poate urmãri lãmurit influenþa dobânditã ºi exercitatã la Curtea noastrã regalã de cãtre regimul în tovãrãºie LupescuUrdãreanu. Din clipa în care acesta din urmã a reuºit sã câºtige simpatia ºi deci conlucrarea doamnei, el a urmãrit statornic ºi cu voinþã planul conceput cu dânsa de pe atunci de a’ºi crea o situaþie solidã ºi de duratã la Palat. Când în 1930 Generalul Ilasievici vine Mareºal al Palatului, a adus cu dânsul pe maiorul Urdãreanu, fost comandant de divizion la Regimentul de Escortã Regalã, ºi l’a plasat la serviciul automobilelor. Peste vreo doi ani, cu stãruinþa Palatului, este înaintat Locot. Colonel ºi n’a trecut mult ºi Regele l’a numit Adjutant Regal. De aci înainte nu face decât sã caute a înlãtura pe acela care deþine în ierarhia Palatului o funcþiune mai importantã ºi cãtã a-i lua locul. ªi reuºeºte ... Colonelul Drosso care era Prefectul Palatului încã din timpul Regelui Ferdinand, este dat la o parte. Ca sã i se îndulceascã hapul amar ce avea de înghiþit, i se conferã titlul pompos al unei funcþiuni ce nu existã ºi nici n’a existat vreodatã la Palatul Regal, iar în locul devenit vacant prin acest elegant procedeu este numit, fireºte, Urdãreanu, care acuma se grãbeºte a demisiona din armatã. Odatã cu ocuparea acestei slujbe importante, toatã gospodãria Curþii se concentreazã în mâinile sale. Prin urmare, muncã multã. Cum el nu alerga dupã muncã, ci dupã alte imponderabile, îºi aduce aminte de un om de muncã, maiorul Gh. Stavãr, tot de la Regimentul de Escortã Regalã, cunoscut a fi un excelent gospodar, ºi îl mutã la Palat. Administraþia bunurilor Regale le mutã la Prefectura Palatului ºi contabilul Florian Marinescu rãmâne doar cu însãrcinarea de a încasa o datã pe lunã lista civilã a Regelui de la Ministerul de Finanþe. Dupã demisiunea din vara anului 1937 ºi readucerea sa în serviciu, în aceeaºi toamnã, i se dã titlul de ªambelan al M. S. Regelui, drept rãsplatã cã a consimþit a se reîntoarce în slujba Regelui. De fapt, el aspira la rangul de Mareºal, dar cum aceastã înaltã funcþiune era îndeplinitã de Generalul Ilasievici, adicã acela care’l adusese pe dânsul la Palat, a convins pe Regele de a-l face pe Ilasievici ªeful Casei Militare Regale iar el, Urdãreanu este înaintat Mareºal. Pentru ca vreo lunã dupã asta sã fie numit Ministru al Curþii. Cum titlul de Mareºal al Curþii Regale se dovedise a fi prea modestã rãsplatã pentru extraordinarele servicii aduse Casei ºi Curþii Regale de cãtre 463

E. Urdãreanu, i s-a conferit acuma rangul de Ministru al Casei Regale ºi pus prin aceasta pe aceeaºi treaptã cu Miniºtrii Plenipotenþiari din Diplomaþie. Este într’adevãr stupefiantã imbecilitatea noastrã care nu ne-a lãsat sã bãnuim, pe vremea când maior Urdãreanu fusese adus de regiment la garajele Palatului, ce calitãþi superioare se ascundeau în acest ofiþer. Cum nu i se mai poate pretinde astãzi s㒺i piardã vremea preþioasã cu treburile mãrunte ale unui Mareºal de Curte, a fost numit în aceastã calitate Constantin Flondor din Ministerul de Externe. ªi acuma sã mai spunã cineva cã oamenii geniali nu sunt recompensaþi!... Colonelul de Cavalerie Traian Ionescu, care îi cunoaºte trecutul foarte bine, istoriseºte: La Piteºti, Urdãreanu a avut legãturi intime cu nevasta unui cãpitan, adicã camarad de arme de al sãu. Soþul, aflând ceea ce ºtia tot târgul, a ameninþat pe Urdãreanu cã dacã nu ia pe amanta sa de nevastã îi va cere reformarea. Ca sã scape din încurcãturã, Urdãreanu a simulat o încercare de sinucidere. A adunat cu mâna pielea de pe piept ºi a tras un glonte de revolver care n’a strãbãtut decât pielea. Altãdatã, la Craiova, a sedus fata unui medic din localitate. Tras la rãspundere, s’a prefãcut cã sare pe fereastrã de la etajul al treilea. În ambele cazuri, de frica scandalului ce se putea ridica, cei în drept au renunþat de a’l mai urmãri! ªi au mai fost ºi alte performanþe de acelaºi gen la activul vajnicului Ministru al Curþii.

Defãimãtor; Buhman foloseºte un franþuzism – de la deffamation. (n.red.) Prinþul Albert de Saxa-Coburg-Gotha (1818-1861). (n.ed.) 3 Guler din dantelã (cu altã þesãturã finã), foarte bogat, cu douã-trei volane încreþite. (n.red.) 4 Actualmente Strada Palat, din ale cãrei construcþii vechi nu a rãmas mai nimic. Dupã cutremurul din 1977, autoritãþile comuniste din Iaºi au decis demolarea clãdirilor vechi, laolaltã cu celelalte, deºi unele dintre ele ar fi putut fi renovate ºi reconstituite. (n.red.) 5 Corect: Zbrojowka din Brno. (n.ed.) 1 2

464

1939 Noile uniforme/ Iar schimbare de guvern/ Aniversarea promulgãrii Constituþiei/ Moartea Patriarhului/ Consiliul de Coroanã/ Cehoslovacia îºi pierde independenþa/ Ecoul evenimentelor externe/ Convenþia Economicã cu Germania/ Castele în construcþie/ Discursul Premierului englez/ Luna Bucureºtilor/ Inspecþiile Regelui/ Declaraþiile lui Chamberlain despre noi/ 100 ani de la naºterea lui Carol I/ Cartea Imobilului ºi Garda Naþionalã/ Hitler vorbeºte/ Statuia Regelui Carol I/ Aniversarea Restauraþiei/ Moartea Generalului N. Condiescu/ Actele civile ale Familiei Regale/ Excursia Regelui pe Marea Neagrã/ Pactul dintre Germania ºi Rusia/ Reichul atacã Polonia/ Regele la Cotroceni/ Declaraþia noastrã de neutralitate/ Atacul contra Franþei/ Ospitalitatea acordatã Polonezilor/ Asasinarea lui Armand Cãlinescu/ Guvernul Argetoianu/ Majoratul Marelui Voevod Mihai/ Intervenþia pentru Pace a Regelui/ Alt guvern nou/ Cancelaria Ministrului Curþii/ Pomul de Crãciun.

Armand Cãlinescu ºi Regele Carol a II-lea 465

În noaptea de 31 Decembrie Regele a exprimat prin Radio urãrile sale cãtre Þarã. 1/1: Suveranul soseºte în Capitalã venind de la Sinaia unde a petrecut sãrbãtorile Crãciunului. Dimineaþa serviciu divin la Patriarhie. La orele 11 Regele primeºte în Sala Tronului felicitãrile guvernului exprimate printr’un discurs al Patriarhului la care a rãspuns Regele. La 11,45 felicitãrile Caselor Regale iar la 13 [pe] acelea ale Corpului Diplomatic. La 13,50 înapoierea la Sinaia prin gara Mogoºoaia. Atât la serviciul de la Patriarhie cât ºi la Palat, guvernul ºi Casele Regale se prezintã în noile uniforme pentru întâia datã: Veston albastru cu reveruri ºi epoleþi, centurã de mãtasã albã ºi albastru, pe mâneca stângã o bandã pe care e brodatã o cruce albastrã pe fond galben, în mijloc emblema Þãrii, pantaloni lungi albaºtri, vipuºcã roºie; ºapcã albastrã, în faþã crucea pe fond galben. Uniforma Casei Civile Regale este de un albastru mult mai închis; pe guler e brodatã cifra Regelui. Tot pentru prima datã s’a introdus salutul roman. Garda Palatului o vãd la aceastã ceremonie apãrând cu pieptar de piele ºi halebarde. A moºtenit Regele de la Hohenzollerni dragostea uniformelor ºi de la Regina Maria preferinþa pentru ceremonial cu pompã. Boboteaza cu ceremonialul obiºnuit la 6/1. De la 7 la 10 Ianuarie vânãtoare pe domeniul regal de la ChiºineuCriº. Invitaþi ai Regelui: Prinþul Regent Paul, Ministrul Ciolak Antiæ, Ambasadorul Poloniei, Ministrul Iugoslaviei, Mocsony etc... Regele decide de a plãti toate cheltuielile de înmormântare a decedatei Hariclea Hartulari, marea noastrã cântãreaþã. 21/1: La Curtea de Argeº parastas pentru Regina Maria, cu Regele, M. V. Mihai, Guvernul ºi Casele Regale. În locul Comandorului Fundãþeanu a fost adus preceptor al Marelui Voevod ºi Colonelul Dãmãceanu. 1/2: Nu merge bine. Iar avem o schimbare de guvern: Prim Ministru Patriarhul; A. Cãlinescu, Vice-Preºedinte de Consiliu, Ministru de Interne ºi ad-interim la Apãrarea Naþionalã; Victor Iamandi la Justiþie; Victor 466

Slãvescu, [Înzestrarea – n.red.] Dotaþia Armatei; Mihail Ghelmegeanu, Lucrãri Publice ºi Comunicaþii; Mitiþã Constantinescu, Guvernator al Bãncii Naþionale ºi Ministru de Finanþe; Inginer Bujoiu, Economia Naþionalã; General Paul Teodorescu, Aer ºi Marinã; M. Ralea, Muncã; General N. Marinescu, Sãnãtatea ºi Asistenþa Socialã; G. Gafencu, Externele; Silviu Dragomir, Minoritãþile; N. Zigre, Culte ºi Arte; Profesor Cornãþeanu, Agricultura ºi Domenii; Traian Pop, Inventariul Bunurilor Publice; General G. Mihail, Subsecretar de Stat la Interne1. Rezidenþi Regali: G. Alexianu, Bucegi; Dinu Simian, Olt; Dr. Coriolan Tãtaru, Someº; C. Giurescu, Dunãrea de Jos; Tr. Ionaºcu, Prut; G. Flondor, Suceava; Gr. Cozacliu, Nistru. Se introduc în toatã þara fiºele caselor. 5/2: La Chiºinãu are loc dezvelirea statuii Regelui Ferdinand. 10/2: Audienþele la Regele se suspendã pânã la 1 Martie. În Capitalã se întruneºte Consiliul Antantei Balcanice. Au sosit din partea: Greciei, Metaxas, a Turciei, Sükrü Saracioglu, a Iugoslaviei, Tzintzar Markoviæ. În onoarea acestui Consiliu are loc la 21 Februarie, la Palatul Regal, un concert de galã. Sunt invitaþi ºefii de misiuni, membrii Consiliului, reprezentanþii Antantei, Consilierii Regali, membrii fondatori ai F.R.N., guvernul, Casele Regale. 27/2: Astãzi au defilat în faþa Regelui, cu ocazia primei aniversãri a promulgãrii Constituþiei: Membrii Consiliului Superior Naþional ºi gãrzile naþionale. La 12,30 Regele primeºte în Sala Tronului pe membrii Consiliului. La 13,30 mare dejun la Palat la care au luat parte toate persoanele care au asistat la ceremonia solemnã din Sala Tronului. Roma: Cardinalul Pacelli a fost ales noul Papã sub numele de Pius al XII-lea. 6/3: Patriarhul Miron Cristea, care se afla de câtva timp spre cãutarea sãnãtãþii la Cannes, a murit de congestie pulmonarã. Se nãscuse în 1868 la Topliþa. 8/3: Armand Cãlinescu este numit Prim-Ministru. 11/3: Rãmãºiþele pãmânteºti ale Patriarhului sunt aduse în Capitalã. În Gara de Nord se formeazã un lung cortegiu spre Patriarhie unde publicul defileazã pânã în dimineaþa zilei de 15, când resturile mortuare sunt scoborâte în cripta catedralei. La ceremonia funebrã au asistat Regele cu Marele Voevod; Primul ministru a pronunþat elogiul marelui prelat. 17/3: Consiliu de Coroanã prezidat de Regele. Iau parte: Guvernul, Generalul Þenescu, ºeful Marelui Stat-Major, Generali de Corpuri de Armatã 467

Gh. I. Florescu ºi Ilasievici, General de Divizie Gh. Atanasescu, General Gh. Mihail, Consilierii Regali. S’a examinat acþiunea politicã a guvernului ºi mãsurile pentru apãrarea þãrii. Ambele au fost deplin aprobate. Hitler decide suprimarea statului Cehoslovac. Franþa ºi Anglia protesteazã. Situaþia internaþionalã se agraveazã. Preºedintele Republicii Franceze pleacã la Londra. Oraºul Memel a declarat cã se alipeºte Reichului. La noi, Primul Ministru hotãrãºte concentrarea câtorva contingente de rezerviºti. Se comunicã cã toate comenzile noastre de armament fãcute în Cehoslovacia vor fi executate. Alimentele încep sã marcheze urcãri de preþuri. Cu toþi norii negri ce se adunã la orizont, Regele se aratã destul de liniºtit, dar îl ghicesc cã este foarte preocupat. Eu m’am întrebat de multe ori cu cine s’o fi sfãtuind Regele în timpurile acestea îngrijitoare, cãci în afarã de oamenii politici din guvernele ce vãd cã se schimbã mereu, nu vãd în intimitatea Suveranului decât pe Urdãreanu ºi Duduia Lupescu ºi tocmai de aceºti doi îmi e teamã. 22/3: Azi au sosit 33 vagoane cu muniþii de la fabrica Škoda. 23/3: România încheie cu Germania un tratat economic. Discuþiunile au fost lungi ºi anevoioase pentru cã nu se desfãºoarã în favoarea noastrã. Numai când delegatul german a ameninþat cu ruperea tratativelor ºi cu plecarea sa imediatã, s’a iscãlit convenþiunea. Regele a fost împotriva acestui tratat. Opiniunea publicã este obsedatã de evenimentele internaþionale ºi foarte atentã la relaþiile diplomatice dintre Reich ºi Polonia. Urdãreanu propune clãdirea unui mare castel regal în mijlocul pãdurii de pe domeniul regal Scroviºtea, la vreo 30 de km depãrtare de Capitalã, cu scopul evident de a izola pe Regele ºi mai mult de orice contact cu lumea dinafarã. Acesta a fost scopul sãu de la început ºi îl urmãreºte cu toatã tenacitatea. Materiale de milioane au fost depozitate acolo. S’au prevãzut clãdiri separate destinate gãrzii regale ºi personalului. Un alt castel destinat doamnei Lupescu se construieºte actualmente tot departe de Capitalã, pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti. Mâine, poimâine, ne vom trezi ºi cu domnul Ministru al Curþii c㒺i ridicã casã în mijlocul vreunei pãduri izolate, tot din dragoste ºi încredere în lumea în care sunt meniþi sã trãiascã. Astãzi Urdãreanu locuieºte într-o mare ºi frumoasã casã, în imediata apropiere a Duduiei, proprietatea lui N. Malaxa, casã care a ºi mobilat-o „ca la cinematograf“ cum îmi explicã Urdãreanu, pentru care interioarele arãtate în filmele americane constituie criteriul eleganþei ºi al bunului gust. 468

ªi-a comandat argintãrie din Munich, sticlãrie din Bohemia ºi în pivniþã a depozitat vinurile cele mai fine, aduse, natural, fãrã sã plãteascã vamã. Când toatã instalaþia casei a fost socotitã la punct, ne-a dat o masã mare ºi bogatã, prezidatã de Regele ºi Duduia. Acestei istorioare edificante i-am putea da titlul „Visul împlinit al unui maior de cavalerie!“ 31/3: Premierul englez Chamberlain rosteºte un discurs senzaþional în Camera Comunelor în care spune: „Dacã Polonia va fi atacatã, Anglia ºi Franþa îi vor acorda tot sprijinul cu forþele lor!“ La Palat aceastã ºtire nu turburã liniºtea nimãnui. Mi se pare cã trãiesc între niºte inconºtienþi. Încetul cu încetul, însã, încep sã mã mai liniºtesc ºi eu. Poate cã’mi exagerez pericolul. Generalul Ilasievici cu care am vorbit astãzi despre situaþie îmi afirmã cã nu’i motiv de alarmare. În acest an „Luna Bucureºtilor“ se va serba prin deschiderea unei expoziþii internaþionale dupã modelul „Muncã ºi Veselie“ ºi va comemora: 100 ani de la naºterea Regelui Carol I, 50 ani de la moartea lui Eminescu. Se inaugureazã ºi complectarea acestui Parc Naþional prin asanarea lacului. Totuºi, situaþia pare a da loc la îngrijorãri. Regele întreprinde o inspecþie înspre Arad ºi partea apuseanã a þãrii pentru a lua contact cu trupele ºi a-ºi putea da seama de apãrarea militarã ºi securitatea teritoriului. Însoþesc pe Regele: Primul Ministru, Vict. Slãvescu, Generalii Mihail ºi Ilasievici, natural Urdãreanu ca expert pentru cunoºtinþele militare adunate de pe timpul când era maior de cavaleri, Adjutanþii Filitti ºi Dãmãceanu, maiorul Ilie Radu. Suveranul a petrecut sãrbãtorile Paºtelor la Balcic. 15/4. În Camera Comunelor, Chamberlain declarã cã România va avea tot ajutorul Angliei în caz cã va fi nevoie. La noi aceastã ºtire produce o mare bucurie. 20/4: La Curtea de Argeº se comemoreazã 100 ani de la naºterea Regelui Carol I. Asistã Regele, membrii Familiei Regale, guvernul, Casele Regale. Suveranul depune o mare coroanã de flori pe mormântul lui Carol I. Trãim într’o primãvarã tragicã. În toatã þara s’au ordonat exerciþii de apãrare pasivã. La 15/4 a intrat în vigoare „Cartea Imobilului“. Se înfiinþeazã Garda Naþionalã a Frontului Renaºterii Naþionale. A. Thierry, Ministrul Franþei la noi, este înaintat Ambasador. În audienþa de azi el ºi-a prezentat scrisorile de acreditare. În faþa Palatului Regal se lucreazã la aºezarea statuii equestre a Regelui Carol I. Inaugurarea va fi la 9 Mai. 469

27/4: Regele inspecteazã flotila de aviaþie de la Pipera. Hitler vorbeºte. Anunþã: 1) Denunþarea acordului naval anglo-german, 2) Denunþarea pactului de neagresiune Germano-Polon. Bãnuesc cã de data asta lumea s’a lãmurit! Litvinov, Ministrul de Externe al Rusiei a demisionat. În locul sãu a fost numit Molotov. La Turnu Severin, unde a debarcat Regele Carol I când a pus piciorul pe pãmântul românesc, a fost inauguratã o placã comemorativã cu prilejul aniversãrii a 100 ani de la naºterea sa. Au asistat Regele, M. V. Mihai, Casele Regale. În seara de 8 Mai, orele 20, în Sala Tronului, a avut loc solemnitatea þintuirii noilor drapele. 9/5: Astãzi a avut loc pe piaþa Palatului Regal dezvelirea statuii equestre a Regelui Carol I, conceputã cu multã mãestrie de renumitul sculptor iugoslav Mestroviæ. Pe piaþã au fost construite douã tribune. Una pentru Consiliul Superior al F.R.N. care s’a prezentat în uniforma de galã ºi pentru Corpul Diplomatic, iar a doua pentru parlamentari, foºtii miniºtri ºi presa. În faþa Fundaþiei Universitare sunt drapelele a 191 regimente din timpul lui Carol I, cu companie de onoare ºi muzicã. Ziua este splendidã. Lume imensã în haine de sãrbãtoare ocupã toatã piaþa bogat împodobitã. Exact la orele 11 Curtea Regalã, în frunte cu Regele, M. V. Mihai ºi Mareºalul Prezan, iese din Palat ºi se îndreaptã spre statuie la picioarele cãreia Regele depune o mare ºi frumoasã coroanã de maci roºii. Lângã statuie aºteaptã sculptorul Mestroviæ. Se oficiazã un serviciu divin. În clipa când s’a coborât pânza ce acoperea statuia, m’am uitat la Regele ºi mãrturisesc cã m’a impresionat bucuria din ochii sãi când a vãzut apãrând splendidul bronz ce glorificã pe unchiul sãu. Primul Ministru a rostit o cuvântare la care a rãspuns emoþionat Regele. Urmeazã apoi defilarea în frac a foºtilor funcþionari ai lui Carol I, câþi au mai rãmas în viaþã, garda F.R.N. ºi armata. La orele 13,30 mare dejun la Palat la care au fost special poftiþi foºtii miniºtri, adjutanþii ºi funcþionarii fostului Rege, guvernul ºi Casele Regale. 17/5: Suveranii Angliei viziteazã Canada. Aceastã vizitã neprevãzutã are tâlcul ei în zilele îngrijorate de astãzi. 27/5: Deschiderea „Lunii Bucureºtilor“. Dupã noua Constituþie în vigoare, Corpurile Legiuitoare nu mai au a decide de soarta guvernului, deoarece Suveranul îi numeºte ºi ei rãmân 470

responsabili faþã de dânsul ºi nu au a se pronunþa decât asupra proiectelor de legi a cãror iniþiativã va aparþine puterii executive. Reichul a ocupat Bohemia ºi Moravia. 23/5: Se anunþã încheierea unei alianþe între Reich ºi Italia. 24/5: La Academia Românã, Regele pronunþã un discurs cu prilejul comemorãrii lui Carol I. Domnul Ministru al Casei Regale, Urdãreanu, s’a înapoiat din concediul de odihnã petrecut în strãinãtate... obosise foarte mult în ultima vreme! Alegerile din þarã s’au efectuat în deplinã liniºte. La 7 Iunie, orele 12, a avut loc deschiderea noilor Camere. Conform legii Regele numeºte pe noii senatori de drept. 8/6: Cu prilejul aniversãrii Restauraþiei au avut loc „Serbãrile Tinerimii“ la stadionul A.N.E.F., în prezenþa Regelui ºi Prinþului Moºtenitor al Greciei, Paul, precum ºi a autoritãþii noastre militare ºi civile. Regele s’a adresat strãjerilor printr’o cuvântare. Au urmat apoi exerciþii de gimnasticã. „Junii din Braºov“ au executat dansuri naþionale. M. V. Mihai a defilat în fruntea tuturor unitãþilor. Dupã serbare, dejun la Palat. Seara la Cercul Militar recepþia datã de „Strãjerii Þãrii“ cu participarea Suveranului ºi a autoritãþilor. 16/6: În prezenþa Regelui, la Academia Românã, comemorarea lui Mihail Eminescu. A încetat din viaþã Generalul Nicu Condiescu, bibliotecarul Regelui, în urma unui atac de cord. El a fost mulþi ani Adjutant al Regelui pe când acesta era încã Prinþ Moºtenitor. S’a distins prin talentul sãu literar ºi prin activitatea sa rodnicã la Fundaþia Culturalã Principele Carol. A scris versuri ºi prozã, douã volume întitulate „Peste Mãri ºi Þãri“ ºi un altul „Conu Enache“ în care descrie pe Iancu Kalinderu. A colaborat la multe reviste. A fost membru al Societãþii Geografice ºi membru onorific al Academiei Române. Se nãscuse la 1880 la Craiova. Om inteligent ºi foarte inimos, iubit de noi toþi. Suveranul a pierdut prin dispariþia sa un servitor credincios ºi foarte ataºat persoanei sale. Mie mi’a fost un bun prieten ºi am sã’i pãstrez totdeauna o pioasã amintire. Suveranul precum ºi personalul Caselor Regale au luat parte la serviciul religios oficiat la domiciliul rãposatului. Corpul a fost transportat ºi înmormântat, potrivit dorinþei exprimate, la proprietatea sa din Romanaþi. Comandor Preda Fundãþeanu e numit Adjutant Onorific. La Camerã s’a depus un proiect pentru modificarea legii relative la actele civile ale membrilor Familiei Regale cu un articol unic: „Regele are 471

dreptul de a acorda titluri de nobleþã vechilor membri ai Familiei Regale.“ Mã întreb care membri ºi ce titluri...? 30/6: Primele Corpuri Legislative ale F.R.N. au rãspuns astãzi la Mesagiul Tronului. 3/7: M. V. Mihai a terminat examenul pentru absolvirea clasei a VII-a de liceu. În locul decedatului Miron Costin a fost numit Patriarh Mitropolitul Nicodim Munteanu [al Moldovei]. La începutul lui August Regele ºi M. V. Mihai au fãcut excursiune pe Marea Neagrã cu yachtul regal „Luceafãrul“. N-am avut încã ocazia sã vãd acest vas. Mi se spune cã este un dar fãcut Regelui. Nu ºtiu precis de cine. Malaxa sau Ausschnit sau poate chiar de amândoi. S’au fãcut escale la Istanbul, Coss, Creta. Au însoþit: Urdãreanu, Dna Lupescu, Dr. Mamulea, Colonel adj. Filitti cu doamna ºi domniºoara, Nindi Romalo, maiorul Ilie Radu. 15/8: Serbãrile Marinei la Constanþa în prezenþa Regelui ºi a M. V. Mihai. 23/8: Telegrame din strãinãtate anunþã încheierea unui pact de neagresiune între Germania ºi Rusia. Evenimentele din Europa mi se par cã au ajuns la un punct culminant. 1/9: Forster, gauleiterul2 Danzigului, declarã alipirea acestui oraº la Reich. Hitler aprobã alipirea. 1/9: Reichul a atacat Polonia de-a lungul întregii frontiere, Franþa ºi Elveþia au decretat mobilizarea generalã. Primul Ministru Chamberlain trimite un ultimatum Germaniei din partea Angliei. Iatã, dar, mult temutul ºi de lungã vreme bãnuitul rãzboi. La noi se dau ordine pentru formarea de stocuri. Sub pretextul unei reparaþiuni la apartamentele sale, Regele se mutã pentru scurt timp la Palatul Cotroceni. Audienþele de lucru se primesc acolo. N’a reþinut lângã el decât pe Urdãreanu ºi adjutantul de serviciu. S’au întãrit santinelele la Cotroceni. Sunt convins cã Suveranul a fost sfãtuit sã rãmânã acolo câteva zile. 5/9: Un comunicat anunþã cã se fac concentrãri pentru „instrucþie“! 6/9: Comunicat: „Consiliul de Coroanã þinut la Cotroceni decide în unanimitate observarea strictã a regulilor de neutralitate. Au luat parte: Cãlinescu, Generalul Vãitoianu, Vaida-Voevod, G.G. Mironescu, Iorga, Dr. Angelescu, Tãtãrescu, Argetoianu, Generalul Balif, Gr. Gafencu. 16/9: Atac de artilerie germanã pe frontul francez la Saarbrücken. 472

17/9: Trupele sovietice au intrat în Polonia. Guvernul polon a cerut guvernului nostru ospitalitate pentru miniºtrii ºi refugiaþii poloni care trec pe la noi. Toate ziarele noastre cer sã li se acorde. La noi, exerciþii de apãrare pasivã. Mai dãunãzi dimineaþa, soseºte la Palatul Cotroceni un camion încãrcat cu o mare tablã de lemn ºi o cantitate de hãrþi de stat major, aduse de Colonelul Rusescu. Într’o camerã de lângã biroul lui Urdãreanu au fost fixate pe tabla adusã hãrþile Europei apusene ºi centrale. Dupã-amiazã, în faþa Regelui ºi a ºefului Marelui Stat-Major al Armatei Generalul Florian Þenescu, convocat anume în acest scop, fostul maior Urdãreanu care n’a fost în stare sã termine cu succes cursurile ºcoalei noastre de rãzboi, demonstreazã celor de faþã evenimentele ce s’au desfãºurat pe câmpurile de rãzboi. Probabil ca sã poatã învãþa câte ceva ºi Generalul Þenescu de la marele strateg Urdãreanu. Îmi pare rãu cã n’am fost acolo sã vãd mutra lui Þenescu. 21/9: Astãzi Primul Ministru Armand Cãlinescu a fost asasinat la orele 14, la încruciºarea strãzei ªtirbei Vodã cu Bulevardul Carol II, pe când se înapoia acasã, în automobil, însoþit de un agent de poliþie. La 17 Septembrie a intrat în þarã avocatul Dumitrescu Dumitru, terorist legionar. Venea din Cehoslovacia, din satul românesc Apºa, unde se adãpostise de câtva timp, a trecut pe la Seghedin ºi de acolo la noi. Împreunã cu dânsul a sosit ºi Cezar Popescu de la Ploieºti, cãruia îi lãsase Dumitrescu în pãstrare 20 grenade ºi 35 revolvere primite de la Neculai Dumitrescu mort în explozia din Strada Cãpitan Oancea. Popescu luase contact cu patru camarazi: Popescu Traian, fratele sãu, student în drept anul al 4-lea, Jean Moldoveanu de la Politehnicã, Ionescu Jean student la Drept ºi Vasiliu Jean, desenator. Dupã ce au examinat locurile ºi au fixat toate amãnuntele, au cumpãrat un automobil cu 34 000 lei, condus de un ºofer din Ploieºti care a venit cu dânºii în Capitalã la orele 5 dimineaþa ºi au aºteptat maºina cu care venea Cãlinescu. Ajunºi în bulevard, au tamponat maºina acestuia. O cãruþã care trecea tocmai în acel moment în faþa maºinii lui Cãlinescu a silit-o sã opreascã o clipã. Cei cinci asasini au descins ºi au tras 20 focuri de revolver în Primul Ministru. Agentul de poliþie a fost împuºcat ºi el. Dupã sãvârºirea atentatului, asasinii au oprit un automobil ºi l-au silit [pe ºofer] sã’i ducã la postul de radio-difuziune din Strada Berthelot. Au îmbrâncit personalul trãgând focuri de revolver. Popescu Traian a strigat în faþa microfonului: „Primul Ministru Cãlinescu a fost omorât de o echipã de legionari!“. Soldaþii de gardã au nãvãlit ºi au arestat 473

pe criminali. Complicii Ovidiu Isaia, fotograf, Stãnciulescu Marin, lãcãtuº, ºi Paraschivescu s’au baricadat în Strada Brãtianu No 24 de unde au tras asupra poliþiei. Paraschivescu s’a sinucis. Isaia a fost transportat în stare gravã la [cu] Salvare[a] iar Stãnciulescu a fost arestat mai târziu. În noaptea de 21 la 22, asasinii lui Cãlinescu au fost împuºcaþi pe locul unde au comis atentatul. Nouã cadavre au rãmas pe teren pânã la orele 16. Un mare afiº purta înscripþia: „Aceasta va fi pe viitor soarta tuturor asasinilor!“ Atentatul a produs la Palat o emoþie de nedescris. Regele e adânc afectat. Un nou Ministru de Interne a fost numaidecât desemnat în persoana lui Gabriel Marinescu, iar Prim Ministru General Argeºanu. Din informaþiile culese rezultã cã atentatul n’ar fi putut reuºi atât de lesne dacã Cãlinescu n’ar fi fost refractar la toate mãsurile propuse pentru siguranþa persoanei sale. El fusese avizat de mult cã se pregãtesc acþiuni legionare împotriva sa. Dispariþia unui om capabil ºi energic cum era el constituie o mare pierdere pentru Suveran, mai ales în aceste timpuri critice. S’au decretat funeralii naþionale. Corpul Primului Ministru a fost depus în rotonda Ateneului. În ziua de 24 septembrie, Patriarhul înconjurat de cler a oficiat un serviciu funebru. Regele s’a prezentat în pelerina Cavalerilor „Mihai Viteazul“, însoþit de M. V. Mihai ºi a exprimat adânc emoþionat condoleanþele sale familiei. La ceremonie a asistat guvernul în uniformã, consilierii regali, Primarul Dombrowski, autoritãþile. Sicriul aºezat pe un afet de tun a fost dus la Gara de Nord pentru a fi înmormântat în cavoul familiei. Iatã unde suntem. În þarã asasinate ºi execuþii. Haos în idei. Peste graniþã un rãzboi ce fatalmente se va întinde. Care va fi soarta micii ºi frumoasei noastre Patrii? 29/9: Modlin, ultimul centru de rezistenþã polon a cãzut. Toatã lumea e îngrijatã de cursul care l’a luat politica noastrã internã, cãci iar se schimbã guvernul3. Vine Prim-Ministru C. Argetoianu; Vict. Slãvescu, la Dotaþia Oastei [Înzestarrea Armatei – n.red.]; V. Iamandi Justiþia; Silviu Dragomir, Minoritãþile; Inginer Bujoiu, Economia Naþionalã; M. Ghelmegeanu, Lucrãri Publice ºi Comunicaþii; Mitiþã Constantinescu, Finanþele ºi Guvernor al Bãncii Naþionale, General Paul Theodorescu Aer ºi Marinã; M. Ralea, Muncã; General N. Marinescu, Sãnãtatea [ºi Asistenþã Socialã]; Gr. Gafencu, Externele; N. Zigre, Culte ºi Arte; Prof. Cornãþeanu, Agriculturã ºi Domenii; Traian Pop, Inventarul Bunurilor Statului [Inventarul Avuþiilor Publice, minister nou creat – n.red.]; General Gabriel Marinescu, Ministru pentru Ordinea Publicã [minister nou creat – n.red.]; 474

General Ilcuº, Apãrarea Naþionalã; S. Radian, Propaganda [minister nou creat – n.red.]; N. Ottescu, Internele; C. C. Giurescu, Ministru pentru Organizaþia [organizarea – n.red.] F.R.N.; Subsecretari de Stat: Mihai ªerban, M. Mãgureanu, D.V. Þoni, I.M. Sadoveanu, General Gh. Mihail, V. Jinga, C. Baran, Aug. Filip. 10/10: Încorporarea contingentului 1940. Generalul Argeºanu este numit Comandant Militar al Capitalei. 16/10: Aniversarea Regelui. Te Deum la Patriarhie. Suveranul primeºte la Palatul Cotroceni delegaþia de felicitãri prezidatã de profesor Vâlcovici. În cursul dimineþei muzici militare cântã pe pieþe. La orele 16, la Ateneu adunarea F.R.N. Seara, retragere cu torþe, focuri de artificii. Casele Regale au luat dejunul cu Regele la Cotroceni. 26/10: Cu împlinirea vârstei de 18 ani, M.V. Mihai este declarat major. El a terminat clasa a 8-a, partea ºtiinþificã. Materia a fost predatã de 20 profesori universitari. 3/11: Paul Goma4 numit rezident regal pentru regiunea Dunãrii de Jos. 7/11: Regele prezideazã la Cotroceni un Consiliu de Miniºtri. 8/10: Onomastica M.V. Mihai. Te Deum la Patriarhie. La biserica Mihai Vodã requiem pentru cavalerii „Mihai Viteazul“ cãzuþi pe câmpurile de luptã. 10/11: Regele, asociindu-se la ofertele Suveranilor Belgiei ºi Olandei, adreseazã o telegramã Regelui George al VI-lea, lui Hitler ºi Preºedintelui A. Lebrun: „În momentul de faþã în care Suveranii Olandei ºi Belgiei oferã serviciul lor pentru a se putea gãsi bazele unei pãci juste ºi durabile, cred de datoria mea de a vã asigura cã fac urãrile mele cele mai sincere pentru reuºita acestei nobile iniþiative pe care o sprijin din toatã inima.“ 10/11: Generalul Traian Grigorescu este numit Rezident Regal pentru Regiunea Mãrii. 23/11: Marea noastrã artistã dramaticã Agatha Bârsescu a încetat din viaþã. 24/11: C. Argetoianu, demisionând din funcþiunea de Prim-Ministru, în locul sãu a fost numit Gh. Tãtãrescu, care a format cabinetul în modul urmãtor: I. Nistor, Culte; Gh. Ionescu-Siseºti, Agriculturã ºi Domenii; V. Slãvescu, Dotaþia Oastei; I. Micescu, Justiþia; Ing. Gigurtu, Lucrãri Publice ºi Comunicaþii; S. Dragomir, Minoritãþile; C. Angelescu, Economia Naþionalã; Mitiþã Constantinescu, Finanþele; Paul Teodorescu, Aer ºi Marinã; M. Ralea, Muncã; G. Gafencu, Externe [ºi ad-interim la Propaganda Naþional㠖 n.red.]; P. Andrei, Educaþia Naþionalã; Tr. Pop, Inventarul Bunurilor Statului; 475

General Ilcuº, Apãrarea Naþionalã; C.C. Giurescu, organizaþia F.R.N.; Dr. Hortolomei, Sãnãtatea; Subsecretari de stat: M. ªerban, Petre Þopa, Dr. Portocalã, D. V. Þoni, Gh. Grigorovici, Gh. Vântu, Titus Popovici, N. Sibiceanu, M. V. Mihai este numit senator de drept. 29/11: Regele însoþit de Urdãreanu ºi de adjutantul de serviciu au fãcut astãzi o preumblare pe jos pe Calea Victoriei. Telegrame anunþã operaþii militare ale U.R.S.S. contra Finlandei. 1/12: General Modreanu este numit Prefect de Poliþie al Capitalei. De la 1 la 3 Decembrie Regele ºi M.V. Mihai iau parte la o vânãtoare. 7/12: Regele ia parte la ceremonia inaugurãrii Institutului pentru Studiul Istoriei Universale. Cutremur de pãmânt în Asia Micã la 27/12. Sunt 42 000 morþi ºi rãniþi. Astãzi am stat de vorbã cu Generalul Ilasievici asupra situaþiei externe. Optimismul sãu este atât de exagerat, încât îmi vine a crede cã Generalul îmi ascunde multe din informaþiile ce trebuie sã aibã. Aspectul polonezilor care au reuºit a se refugia la noi, precum ºi amãnuntele ce povestesc, ne aratã un rãzboi dus cu mare grozãvie ºi probabil de lungã duratã prin implicaþiile sale. Nevoile serviciului m’au dus dãunãzi în cancelaria Ministrului Curþii. ªi-a ales cea mai frumoasã ºi spaþioasã camerã din etajul al doilea, mobilatã elegant, în stil modern. Fotoliuri în piele. O mare ºi impunãtoare masã de lucru împodobitã cu bronzuri. În evidenþã, pe masa supraîncãrcatã cu hârtii de tot soiul, un glob al pãmântului. În faþa mesei un mare fotoliu cât un tron, ocupat de domnul Ministru care cu mâna la frunte pare atât de adâncit în gânduri, încât nici n’a observat intrarea mea. Mi-a lãsat timp destul ca sã mã pot impresiona. I-am fãcut plãcerea ºi m’am lãsat impresionat. Când a crezut cã l’am admirat destul, a ridicat capul, surprins, ca ºi cum s’ar fi trezit din somn: „Ah, pardon, n’am bãgat de seamã cã erai aici!“ Ceea ce nu ºtie lumea din afarã este cã miniºtrii care veneau în audienþã la Suveran primiserã avizul domnului Ministru al Palatului cã înaintea audienþei urmau sã se prezinte la Urdãreanu. Probabil ca sã’l punã la curent ºi pe domnia sa cu treburile statului, ba uneori erau invitaþi de a face acelaº lucru ºi la plecare. Adjutantul de serviciu avea instrucþii precise în aceastã privinþã. Mã întreb nedumerit, ºtie oare Regele de acest procedeu? Probabil cã nimeni n’are curajul sã’l punã la curent. La 24/12: Am avut pomul de Crãciun la Palat cu Regele, M. V. Mihai ºi Prinþesa Elisabeta care constat cã ºi-a pierdut frumuseþea din tinereþe devenind din cale afarã de grasã. Prezent tot personalul, de la primul demnitar la ultimul rândaº. Lângã 476

pomul înalt aproape cât Sala Tronului ºi prea frumos împodobit, o masã lungã acoperitã cu darurile oferite personal de Suveran. Cum personalul Casei Regale e numeros ºi Regele zgârcit, darurile sunt modeste dar le primim cu plãcere, apreciind atenþia cu care ne sunt date ºi nu valoarea obiectului. Dupã împãrþirea cadourilor personalul superior este poftit la masã cu Regele. Nu se aduce fiecãruia decât un bulion cald, pentru rest fiecare se scoalã de’ºi alege din bufetul încãrcat cu toate bunãtãþile, ceea ceºi doreºte. Atmosferã mocnitã în timpul dineului. Regele abia deschide gura. Din când în când ºopteºte cu Elisabeta sau cu Marele Voevod... ºi fumeazã. Tãcem ºi noi. ªi-au trãit sorocul strãluciþii ºi veselii pomi de Crãciun de prin vremurile dinainte. La orele 10 ºi 30 ultimul invitat ºi-a luat pãlãria ºi luminile s’au stins în Palat. A doua zi Regele a plecat la Sinaia pentru câteva zile. Acolo zãpadã multã ºi frig, fãrã pic de soare. ªi aºa se sfârºeºte anul 1939, posomorât, în descurajatoare melancolie, proiectând înaintea sa umbra unui viitor întunecat ºi necunoscut.

Gen. Gheorghe Mihail a fost numit subsecretar de Stat la Ministerul Apãrãrii Naþionale; la Ministerul de Interne au fost desemnaþi subsecretari de Stat Gen. Gabriel Marinescu ºi Coriolan Baran. (n. red.) 2 Termen din limba germanã care îl desemneazã pe conducãtorul unei provincii (gau) în timpul regimului nazist. (n.red.) 3 Guvernul Constantin Argetoianu: 28 septembrie – 23 noiembrie 1939. (n. red.) 4 Nu ester rudã cu celebrul scriitor ºi opozant anticomunist omonim. (n. red.) 1

477

1940 Cuvântãrile Regelui la Constanþa ºi Chiºinãu/ Procesul [lui] Max Ausschnitt/ Ocuparea Norvegiei ºi Danemarcei/ Serbarea de 10 Mai din acest an/ Atacul contra Belgiei ºi Olandei/ La noi, concentrãri de rezerviºti/ Deruta francezã ºi englezã/ Noul Cabinet/ Situaþia Externã/ Audienþa lui Horia Sima/ Generalul Rãdescu are ceva de istorisit/ Partidul Naþional/ Nota guvernului U.R.S.S./ Intervenþia Regelui pe lângã Italia ºi Germania/ Remanierea Cabinetului/ Mobilizarea armatei/ Refugiaþii din Basarabia ºi Bucovina/ Rãspunsul Italiei ºi Germaniei/ Evacuarea Basarabiei ºi Bucovinei/ Urdãreanu pleacã din Partidul Naþional/ Cabinetul Gigurtu/ Demisia lui Horia Sima/ Parastasul pentru Regina Maria/ Gafencu la Moscova/ Scrisoarea Regelui cãtre Hitler/ Statutul juridic al evreilor/ Negocierile cu bulgarii ºi ungurii/ Consilierii Coroanei/ Delegaþia noastrã la Viena/ Impresiile mele despre Regele/ Generalul Antonescu/ Înscenarea legionarã din Piaþa Teatrului/ Generalul Alexandru Manolescu/ Cãpitanul Mircea Tomescu/ Audienþa Generalului Antonescu ºi consultãrile Regelui/ Generalii Gh. Mihail ºi Paul Teodorescu/ Abdicarea Regelui/ Noul Rege depune jurãmântul/ Manifestaþia legionarilor/ Plecarea fostului Suveran/ În gara Timiºoara/ Mama Regelui Mihai chematã în þarã/ Cum au fost trataþi vechii slujbaºi ai Regelui Carol/ Cum a cãlãtorit în strãinãtate fostul Rege/ Florian Marinescu/ Dupã ancheta lui Antonescu/ Ultima mea vizitã la Palatul Regal. Dedicaþie scrisã de Carol al II-lea pe verso: Iubite Buchmann, Îþi trimet ceea ce în aceastã zi de aniversare a celor 10 ani de domnie ... ceea ce aº fi dorit sã-þi remit personal: Marea Cruce a Coroanei drept rãsplatã pentru cei peste 40 de ani slujiþi cu credinþã. În acelaºi timp, toate urãrile mele de grabnicã însãnãtoºire ºi sã te vãd în curând purtând aceste însemne. Cu bine 478

În dimineaþa zilei de 1 Ianuarie Regele cu M. V. Mihai au asistat în Constanþa la un serviciu religios oficiat în mijlocul trupelor. Dupã revistã, Regele primeºte la Primãrie felicitãrile guvernului, ale decanului Corpului Diplomatic precum ºi a autoritãþilor civile ºi militare. Regele a rãspuns printr-o cuvântare în care, printre altele, a spus: „Nu ne întãrim în spirit agresiv, ci în spirit decis de a apãra ce este al nostru, precum ºi dreptul liberei determinaþii a adunãrilor din Chiºinãu, Cernãuþi ºi Alba Iulia!“ Semnificative ºi grave cuvinte ce desigur n’au fost rostite fãrã serioase motive. 6/1: Regele însoþit de M. V. Mihai a sosit dimineaþa la Chiºinãu, în þinutã de campanie de general de cavalerie, apoi a luat parte la Botezul Apelor celebrat în mijlocul trupelor. Dupã defilare, la orele 12 ºi 15, a avut loc recepþia autoritãþilor civile ºi militare cu delegaþia regimentelor din garnizoanã precum ºi reprezentanþii minoritãþilor germanã, ruteanã ºi rusã. În discursul þinut cu acest prilej, Suveranul a spus între altele: „Sentimentul care’l am totdeauna de câte ori mã aflu în teritoriul dintre Prut ºi Nistru este cã nu viu într-o þarã redatã României, ci într-o þarã care a fost, este ºi va fi totdeauna þarã Româneascã!“ Impresionant de curajoase vorbe din partea Suveranului nostru. Nu ºtiu dacã un diplomat de carierã, cu experienþã, le-ar fi pronunþat! 17/1: În Consiliul de Miniºtri s’a aprobat proiectul de lege relativ la organizaþia F.R.N. 24/1: Regele primeºte pe membrii Ordinului „Ferdinand I“. 31/1: Francezii numesc actualul rãzboi în Apus „La guerre sans bataille“ sau „Drôle de guerre!“ 17/2: Se judecã procesul intentat împotriva lui Max Ausschnitt, administrator delegat al Societãþii „Reºiþa“, acuzat de gestiune frauduloasã faþã de societate, de fals ºi infracþiune la legea devizelor. Ausschnitt este un personaj de cãpetenie în lumea noastrã financiarã. Om cu mare avere, figureazã de multã vreme în fruntea mai tuturor întreprinderilor industriale de la noi, proprietarul uzinelor „Titan-Nadrag“ etc. El este acela care a ajutat pe Elena Lupescu, la Paris, când a fost vorba sã convingã pe Urdãreanu de a se înapoia în serviciul Palatului, dupã cunoscuta demisie forþatã a acestuia din vara anului 1937. 479

Datoritã importanþei sale financiare precum ºi relaþiilor sale de strânsã legãturã cu Urdãreanu, s’a putut bucura de atenþia Suveranului care l’a învitat pe yachtul Regal „Luceafãrul“ cu ocazia primei excursiuni spre apele Mediteranei. A mai fost ºi adeseori partenerul lui Urdãreanu ºi Dnei Lupescu la partidele de cãrþi ale acestora (dar n’am auzit cã ºi Ausschnitt sã fi câºtigat ºi el vreodatã!). Este cunoscut faptul cã graþie lui Ausschnitt, Urdãreanu s’a putut alege cu un câºtig de câteva zeci de mii de lire sterline dintr-o afacere a lui Ausschnitt în Anglia, dupã cum tot lui are de mulþumit pentru marele numãr de acþiuni ale concernului de zahãr Eidinger, afacere în care acesta din urmã a pierdut cea mai mare parte din averea sa. Acuma ni se spune cã Ausschnitt este un simplu escroc, cã i se judecã procesul ºi cã fãrã îndoialã va fi ºi condamnat. Mie mi se pare cã era rolul Ministrului Palatului sã fie informat asupra corectitudinii persoanelor care sunt de admis în apropierea Regelui ºi cu care domnul Ministru al Palatului precum ºi doamna Lupescu puteau sã joace cãrþi ºi sã’i încaseze banii. Eu ºtiu cã dedesubturile acestei afaceri, cu repercusiuni destul de penibile pentru Palat, nu se datoreºte decât rivalitãþilor de interese dintre Ausschnitt ºi N. Malaxa, preºedintele consiliului de administraþie al „Reºiþei“. ªi când e vorba de distrugerea unui rival, toate mijloacele sunt bune, pentru anume oameni. 27/2: Aniversarea noii Constituþii. La începutul lui Martie Jean Christu este numit Ministru de Comerþ iar C. C. Giurescu la Propagandã. 7/3: Regele cu M.V. Mihai asistã la deschiderea Corpurilor Legiuitoare. 10/4: Trupele germane ocupã Norvegia ºi Danemarca. 17/4: Ion Mihalache ºi Victor Antonescu sunt numiþi consilieri Regali. 23/4: Sãrbãtorile Paºtelor se serbeazã cu tradiþionalul ceremonial. La 26 Aprilie Regele este la Lãpuºna ºi la 8 Mai este iarãºi în Capitalã. 10/5: Te Deum la Patriarhie pentru ziua de 10 Mai, cu Regele ºi M. V. Mihai. Dupã serviciul religios, anul acesta paradã militarã redusã în faþa Palatului unde s’a construit o tribunã pentru Guvern, Palat ºi Corpul Diplomatic. Pe când ne aflam în tribunã, ni se aduce vestea cã de astãzi dimineaþã a început marea ofensivã germanã împotriva Franþei. Mare consternaþie dureroasã la noi toþi. În tribuna diplomaticã vestea a cãzut ca o bombã. Dupã revistã dejun la Palat, lipsit cu totul de animaþie. Nu vãd decât figuri îngrijorate. Asistã Prinþesa Elisabeta, Guvernul ºi Casele Regale, câþiva generali din garnizoanã. Se rãspândeºte zvonul despre demisia Cabinetului. 480

11/5: S’a format un alt nou Cabinet dar prezidat tot de Gh. Tãtãrescu. S’a produs atacul german contra Belgiei ºi Olandei. La 16 Mai Olanda a capitulat. Regele cere Primului Ministru ca anul acesta sã nu se serbeze Aniversarea Restauraþiei. Se concentreazã la noi numeroase contingente pe termen de 30 de zile. La 29 Mai capituleazã ºi Belgia. 3/6: Trupele franceze ºi engleze sunt în plinã retragere. Englezii au reuºit sã ajungã la Dunkerque. Noul Cabinet: Bentoiu1 la Justiþie – I. Gigurtu la Externe, I. Macovei la [Lucrãri Publice ºi – n. red.] Comunicaþii. Nordul Franþei a fost evacuat de trupele franceze. Aceastã ºtire umple sufletul meu cu adâncã durere, dar încep a prinde curaj citind declaraþia Preºedintelui Roosevelt cã va da toate rezervele Americii Aliaþilor. Italia intrã în rãzboi de partea Germaniei. La Paris, cine poate, fuge în provincie, spre sud. La 14 Iunie avantgãrzile germane au intrat în Paris! 18/6: Franþa cere armistiþiu! Am ajuns sã vãd ºi asta! 19/6: Regele primeºte în audienþã pe Horia Sima, actualul ºef al legionarilor. Este evident cã Regele cautã o împãcare ºi chiar o conlucrare cu Legiunea. Am înþeles aceasta mai de mult, din oarecare aluzii fãcute de Urdãreanu, dar convingerea mea este cã Suveranul se înºalã, tot aºa, dupã cum ºi speranþele sale anterioare asupra unei înþãlegeri cu tineretul legionar nu s’au putut realiza. O explicaþie a acestei atitudini a legionarilor gãsesc în urmãtorul fapt petrecut în vremea din urmã, înainte de condamnarea ºi executarea lui Codreanu ºi a unora din ºefii legionari. Într-o dimineaþã sunt chemat la telefon de Generalul Rãdescu, un vechi ºi simpatic cunoscut al meu, din timpurile când eu fãceam serviciu la Palatul Cotroceni, iar dânsul era Adjutantul Reginei Maria. Ofiþer distins, inteligent, energic ºi de o corectitudine inflexibilã, l’am respectat pentru marile sale calitãþi sufleteºti. Dupã stagiul sãu de Adjutant Regal a fost trimis ca ataºat militar pe lângã Legaþiunea noastrã din Londra unde a funcþionat pânã la rechemarea sa în þarã când a fost înaintat general. În conflictul dintre Regina Maria ºi Regele Carol, am înþeles cã simpatiile sale erau pentru Regina Maria, dar ca bun român, asta nu l’a împiedicat de a pãstra neatinsã dragostea sa pentru Dinastia noastrã. ªtiam aceasta ºi de aceea am urmat cu bucurie invitaþiei sale de a veni la dânsul 481

mai ales cã’mi spusese cã vrea sã mã însãrcineze cu o informaþie destinatã Regelui. L’am gãsit în casa sa din Strada Bateriilor, unde îºi aranjase un interior foarte plãcut ºi interesant prin diversitatea mobilelor ºi obiectelor de artã adunate de prin toate þãrile ce avusese prilejul sã cunoascã. Generalul mã primeºte ca pe un vechi camarad cu care împãrtãºeºte o sumã de amintiri din anii de serviciu petrecuþi împreunã ºi cu glasul sãu domol, cu vorba sa cuminte, cumpãnitã ºi cu privirea sincerã a caracterului sãu cavaleresc, îmi spune: „Te-am chemat pentru cã doresc sã parvinã Regelui, prin mijlocirea dumitale, urmãtoarea informaþie de care este bine sã ia cunoºtinþã. Mai de multã vreme am cedat în casa asta a mea o camerã de care nu prea aveam nevoie, unei studente, o fatã care lupta greu pentru a’ºi putea isprãvi învãþãtura. Aceastã fatã numãrã printre cunoºtinþele ei mai intime un student, legionar, care trãieºte în apropiere de Codreanu ºi se bucurã de încrederea acestuia, cunoscând multe din gândurile sale. Acest student a mãrturisit fetei cã toatã campania îndârjitã a conducerei legionare nu este îndreptatã atâta împotriva felului cum este condusã þara, adicã numai în scopul triumfului programului legionar, ci este expresia unei rãzvrãtiri dusã cu urã ºi fanatism împotriva persoanei lui Carol II, cu scopul suprimãrii sale. Pe acest fond, însã, s’a mai grefat ºi un element din nemãsurata ambiþie a lui Codreanu, care lipsit de simþul proporþiilor ºi ameþit de unele succese, exagereazã valoarea ºi importanþa personalitãþii sale, ºi ca dovadã povestesc urmãtorul amãnunt edificator. În cursul verii, Codreanu întovãrãºit de câþiva din cei mai devotaþi apostoli ai sãi a fãcut o excursie în judeþul Neamþ, poposind la mânãstirile din acele locuri. Într’o zi, au hotãrât sã facã ascensiunea Ceahlãului. Au plecat cu toþii în zorii zilei ºi ajunºi la oarecare înãlþime a muntelui, Codreanu spune tovarãºilor sãi cã doreºte a termina singur ascensiunea piscului, având nevoie a se izola în gândurile sale. S’a înapoiat dupã câteva ore la tovarãºii sãi ºi le-a zis: «Ajuns pe culmea Ceahlãului, privirea mea a putut îmbrãþiºa o bunã parte din pãmântul þãrii Moldoveneºti ºi aºa cum eram scufundat în gândurile mele asupra viitorului þãrii, am avut deodatã o viziune. Din adâncimea albastrã a cerului s’a scoborât spre mine o coroanã care s’a oprit drept deasupra capului meu!» ªi apostolii au rãmas foarte impresionaþi ...!“ Înapoiat la Palat am reprodus întocmai Regelui cele comunicate de Generalul Rãdescu. Suveranul nu mi s’a pãrut impresionat de cele auzite. 482

21/6: Apare decretul regal care declarã Frontul Renaºterii Naþionale ca partid politic unic sub numele de „Partidul Naþional [Naþiunii]“, care va funcþiona sub direcþia supremã a M.S. Regelui. ªeful suprem numeºte forurile superioare care sunt singure responsabile. Art. II. Partidul Naþional dirijeazã viaþa moralã ºi materialã a Naþiunii ºi Statului Român. Înalta Decizie No 1. Art. II: Direcþia supremã se exercitã prin statulmajor al partidului. Dl. E. Urdãreanu, Ministrul Casei Regale, este numit ºeful statului-major al partidului ºi Victor Moldoveanu, secretar general. 22/6: În faþa Regelui ºi a Primului Ministru depune jurãmântul Urdãreanu ca ºef de stat-major al partidului. A doua zi a gãsit nimerit a’ºi anunþa noua sa demnitate „urbi et orbi“ printr’o cuvântare difuzatã la Radio. A vorbit exact cum glãsuieºte un sergent-major când vrea sã bage frica în recruþii din companie. Adicã scurt, rãstit ºi obraznic. ªi asta nu’i numai pãrerea mea, ci a tuturor acelora care au avut prilejul s’audã acest ridicol discurs. Când a început însã s㒺i ia noul serviciul în primire ºi a constatat cã acolo are de muncã ºi cu altfel de oameni decât cu simpli recruþi, n’a ºtiut cum s㒺i dea demisia mai repede, însã de data asta a fãcut-o pe tãcutele, fãrã a mai anunþa-o prin Radio! Delegaþia francezã s’a întâlnit cu cea germanã în pãdurea de la Compiègne pentru discutarea armistiþiului. 24/6: Te Deum la Patriarhie în faþa guvernului, a ºefilor Partidului Naþiunii, a rezidenþilor regali. Discursul lui Mihail Ghelmegeanu. Germanii declarã condiþiile armistiþiului. Casa Partidului Naþiunii va fi la Palatul Sturdza. Imnul partidului este „Pe al nostru steag e scris Unire“ de Ciprian Porumbescu. Toatã lumea de la vârsta de 21 ani este obligatã a se înscrie în partid, individual ºi personal. Regele a primit ieri în Sala Tronului felicitãrile guvernului pentru creaþia Partidului Naþional [Naþiunii] ºi pentru cã a acceptat direcþia supremã. Dupã alocuþiunea lui Tãtãrescu a vorbit Regele. Iatã, dar, ºi dictatura! Dupã umila mea pãrere, ca om care n’am fãcut politicã, socot cã s’a fãcut o mare greºalã. Oare cu cine se sfãtuieºte Suveranul ...? Un ziar oferã cititorilor sãi fotografia lui Urdãreanu, citind faimosul sãu discurs la radio, ºi apoi adaugã despre el cã este om de acþiune, cã are sânge rece, cã posedã mari calitãþi, cã este apreciat de Rege care se cunoaºte în oameni ºi cã, în sfârºit, þara este satisfãcutã de aceastã alegere ºtiind cã el 483

este viziunea clarã, inteligentã, energia ºi înþelepciunea! Cronicar obiectiv, reproduc ºi pe asta cu speranþa cã þara o sã aibã mai târziu destule prilejuri spre a putea judeca asupra opiniei de mai sus. Ziarul în chestiune este „L’Indépendance Roumaine“ din 22 Iunie 1940. 26/6: Dupã semnarea armistiþiului, Franþa ordonã demobilizarea armatei. 27/6: Astãzi dimineaþã am sosit la Palat la orele 9. Pe când îmi depuneam pãlãria la vestiar, colegul meu Cociu îmi spune cã în cursul nopþii a sosit o notã a guvernului U.R.S.S. prin care ne cere cedarea Basarabiei ºi Bucovinei de Nord. Regele n’a dormit toatã noaptea petrecând-o în consultaþii cu guvernul. În Palat consternaþie adâncã. La amiazã, Consiliu de Coroanã sub preºedinþia Regelui. Se delibereazã asupra notei remisã la noi în ziua de 26, orele 22, de cãtre guvernul U.R.S.S. ministrului nostru la Moscova, prin care guvernul sovietic cere cesiunea Basarabiei ºi a Bucovinei de Nord ºi cere rãspunsul guvernului român în cursul zilei de 27. Consiliul, în dorinþa de a rãmâne în raporturi pacifice cu URSS, aprobã decizia guvernului de a cere guvernului sovietic sã fixeze locul ºi data unde s’ar putea întâlni delegaþii celor douã guverne. Au luat parte la Consiliu: Guvernul, Gh. Tãtãrescu Primul Ministru, G. G. Mironescu, N. Iorga, C. Angelescu, C. Argetoianu, Balif, V. Iamandi, Victor Antonescu, toþi consilierii regali, apoi Codreanu, Ministrul Curþii, Urdãreanu cu ºeful sãu de cabinet, Colonel R. Rusescu. Consiliul s’a terminat aproape de orele 14. La aceastã orã plecând din biroul meu ºi scoborând treptele, gãsesc pe Regele care ieºise din sala de consiliu ºi, nimicit de grozãvia acestei ºedinþe, n’a mai avut forþa de a merge mai departe. Se oprise în scaunul de lângã uºa sãlii, singur în toatã anticamera, cu ochii pierduþi în zare, palid la faþã, descompus. Eu care aflasem deja de rezultatul Consiliului, mã opresc lângã Rege, zdruncinat ºi eu în adâncul sufletului ºi îi spun: „Sire, înþeleg, toþi înþelegem ce se petrece acuma în Maiestatea Voastrã, dar M. V. trebuie s㒺i spunã cã altã ieºire nu existã decât cedarea. Opunerea din partea noastrã este cu neputinþã, nu suntem în stare sã ducem rãzboiul cu colosul rusesc. Asta n’ar face decât sã mãreascã catastrofa.“ „Nu putem sã ne împotrivim,“ rãspunde Regele, „dar Finlanda cum rezistã? De ce noi nu suntem în stare sã facem ceea ce poate o þarã micã ca Finlanda?“ – „Pentru cã“, replic eu, „America ºi Anglia fãgãduiserã Finlandei s’o sprijineascã în decizia ei luatã de a rezista Rusiei, dupã cum ºtie Maiestatea Voastrã, dar pe noi cine ne sprijinã Sire?“ 484

– „Dar dacã mâine Rusia mai cere ºi altceva?“ – „Pânã acuma nu ºtim, Sire, dacã asta se va produce. Va fi atunci momentul de a decide. Umila mea pãrere, Sire, este cã Maiestatea Voastrã nu’ºi poate permite a duce un rãzboi «pour le panache», adicã numai pentru glorie!“ Regele m’a privit posomorât ºi a plecat. M’am uitat lung dupã el cum pãºea clãtinându-se pe picioare. În cursul dupã-amiezei a avut loc al doilea Consiliu de Coroanã. N. Iorga, avizat despre asta, a rãspuns cã dacã ºi de data asta va fi convocat Codreanu, dumneasa nu se mai prezintã. ªi n’a mai venit. ªedinþa a doua a confirmat hotãrârea luatã dimineaþã. În timpul discuþiunilor a þinut ºi domnul Ministru Urdãreanu a da sfaturile dumisale. A declarat, adicã, cã sã aprobãm cererea Rusiei dar sã mobilizãm armata noastrã! Probabil ca sã speriem pe ruºi! Tot în aceastã zi M. V. Mihai ºi-a trecut examenul de bacalaureat. Faptul trece complect neobservat. Suveranul adreseazã un mesagiu telegrafic Regelui Italiei ºi altul lui Hitler, rugându’i sã mijloceascã în favoarea noastrã, faþã de greaua situaþie ce ni s’a creat prin cererea de cedare a Basarabiei. Este momentul sã mã întreb, nedumerit, care a fost rostul discursurilor rostite la graniþele marelui ºi puternicului nostru vecin de la Rãsãrit: cel dintâi la 1 Ianuarie la Constanþa, iar al doilea la 6 Ianuarie la Chiºinãu. Am presupus atunci cu toþii, cum era ºi logic s’o facem, cã Suveranul se sprijinã pe lucruri precise, cunoscute bine de dânsul, care’l puteau îndreptãþi a þine acest limbaj. Astãzi, în urma evenimentelor petrecute de la 26 încoace, se dovedeºte cã Regele n’a ºtiut nimic ºi cã a vorbit din propria sa iniþiativã, sprijinit probabil cel mult de aprobarea sfetnicilor sãi. Informaþii veridice ne spun acuma, cã la începutul lui martie al acestui an, Creþianu, secretarul general al Ministerului nostru de Afaceri Strãine, a fost trimis la Londra ca sã stãruiascã pe lângã guvernul englez pentru obþinerea unei garanþii a frontierelor noastre. Guvernul englez ar fi obiectat cã pentru realizarea acestui deziderat trebuieºte obþinut mai întâi aprobarea Turciei, al cãrui guvern a fãcut atâtea obiecþiuni pânã când precipitarea evenimentelor a fãcut toatã acþiunea noastrã inutilã! 28/6: Remanierea cabinetului Tãtãrescu: G. Gigurtu, la Externe; Urdãreanu, ºef de stat-major al Partidului Naþional [Naþiunii] este numit Ministru de Stat! (N’ar fi de mirare dacã l’am vedea în curând ºi Prim 485

Ministru!); Radu Portocalã Ministru la Preºedinþia Consiliului; I. Cristu, Comerþul Exterior; ªtefan Ciobanu, Culte ºi Arte; N. Sibiceanu, subsecretar de stat la Culte. Sunt numiþi subsecretari de stat: Al. Vaida-Voevod; C. Argetoianu; I. Inculeþ; I. Nistor; N. Cancicov; C.C. Giurescu; Teofil Sidorovici. (Care o fi oare justificarea numirii acestui din urmã?) Profesor Horia Sima, ºeful legionarilor (de care se spune c’ar fi profesor de gimnasticã) ca subsecretar de stat la Educaþia Naþionalã. Dr. I. Simionescu la Sãnãtate. Apare decretul de mobilizare a armatei. Asta înseamnã cã opiniunea exprimatã de Urdãreanu în Consiliul de Coroanã a fost socotitã înþeleaptã! Ceea ce se petrece acuma la noi este curatã dramã. Semnele prevestitoare le-am simþit de multã vreme, cã prea erau semnificative ºi leam ºi semnalat celor mai intimi ai mei: cu toate astea parcã totuºi îmi mai rãmãsese o slabã nãdejde cã poate, poate, nu vom ajunge atât de departe. Astãzi ºi umbra acestei speranþe am pierdut-o! Poporul nostru este invitat a face o primire frãþeascã refugiaþilor din Basarabia ºi Bucovina. Rãspunsul regelui Italiei ºi al lui Hitler la telegrama Suveranului nostru, de care am menþionat mai sus, au parvenit Regelui prin calea miniºtrilor Italiei ºi Germaniei care au avut misiunea de a ne recomanda sã satisfacem cererea formulatã de URSS. 1/7: Începe evacuarea Basarabiei ºi a Bucovinei. 3/7: Miercuri la orele 13, în semn de doliu, toatã þara va respecta un minut de reculegere. Ziarele consacrã lungi articole. 4/7: Decret No 5: E. Urdãreanu, Ministru de Stat, trece ca simplu soldat în Partidul Naþional [Naþiunii], urmând a împlini alte servicii! I. Gigurtu este numit ºef de stat-major al partidului. Regele primeºte în audienþã pe I. Maniu ºi Dinu Brãtianu. Tãtãrescu demisioneazã ºi Suveranul însãrcineazã pe I. Gigurtu cu formarea noului cabinet, care se formeazã în modul urmãtor: General-Adjutant Gh. Mihail, Vicepreºedinte al Consiliului, Mih. Manoilescu, Externele; Stan Ghiþescu, Munca; I. Macovei, Comunicaþiile; Gh. Leon, Economia Naþionalã, interimatul Finanþelor, Agricultura ºi Domenii, Comerþul Exterior; General David Popescu, Internele; General [Contraamiral – n. ed.] Pãiº, Aerul ºi Marina; H. O. Roth, Minoritãþile; Horia Sima, Culte ºi Arte – Dr. [Victor] Gomoiu, Sãnãtatea; Prof. Nichifor Crainic, Propaganda; Prof. D. Caracostea, Educaþia Naþionalã; I. V. Gruia, Justiþia; Dr. V. Noveanu, Inventarul Bunurilor Publice; Ing. Mih. Priboianu, Dotaþia Armatei; Subsecretari de Stat: V. Stoica la Propagandã; Arhitect Enescu, V. D. Þoni, General Diculescu, 486

I. Simionescu, P. Logadi, A. Bideanu, Napoleon Creþu, P. Nemoianu, G. Strat, Topciu D. Guvernul francez de la Vichy a rupt relaþiile cu Anglia. Horia Sima a ºi demisionat din cabinet. În locul sãu a fost numit Radu Budiºteanu care mai în urmã a fost silit a’ºi prezenta demisia ºi pedepsit de conducere pentru cã a acceptat a ocupa un loc în guvern. 18 Iulie. S-au împlinit azi doi ani de la moartea Reginei. Parastasul pentru pomenirea Reginei Maria a fost celebrat de astã datã în Bucureºti, la biserica din curtea Palatului Cotroceni. Au asistat: Regele, Prinþesa Elisabeta, M.V. Mihai, Casele Regale Civilã ºi Militarã ºi câþiva membri din guvern. 24/7: Gr. Gafencu a fost numit ministrul nostru la Moscova. Astãzi am fost avizat a mã prezenta la serviciu ºi seara la orele 10. În biroul meu mi s’a dat sã scriu la maºinã o scrisoare a Regelui cãtre Hitler. Acest mesaj a fost conceput de Regele ºi ministrul nostru de Externe ºi tradus în limba germanã de cãtre translatorul Ministerului. Au stat lângã mine Ministrul Manoilescu ºi translatorul ºi cu aprobarea lor am rectificat unele fraze ºi am îndreptat câteva greºeli ortografice. Regele a þinut ca acest mesaj sã fie scris la Palat ºi nu la Minister. Iatã pasagiile mai importante ale acestei scrisori: „Excelenþa Voastrã îmi face o nedreptate reproºându-mi cã noi n’am livrat toate câte ne angajasem a vã preda în conformitate cu tratatul economic încheiat între Germania ºi noi. Îmi rezerv dreptul de a da personal Excelenþei Voastre toate lãmuririle privitoare la aceastã chestiune. Totodatã, rog cãlduros ºi cu insistenþã pe Excelenþa Voastrã, cã în ceea ce priveºte revendicãrile teritoriale din partea Ungariei ºi a Bulgariei, sã binevoiascã a amâna soluþionarea acestei chestiuni pânã la încheierea tratatelor de pace. Procedând altfel, m’aº vedea pus în situaþii extrem de dificile, obligat fiind de a þine seamã de interesele superioare ale þãrii, precum ºi de opinia noastrã publicã etc.“ 9/8: A apãrut decretul relativ la noul statut juridic al evreilor din România. Între altele se interzice cãsãtoria între evrei ºi români. Aceasta se datoreºte intervenþiei legionare ºi a politicii germane. Iatã, dar, România modernã blagoslovitã ºi cu ura de rasã! Facem progres! ªtiam de câtva timp cã fostul calfã de zugrav, actualmente genial conducãtor al poporului german, dorea sã rãsplãteascã fidelitatea aliaþilor sãi unguri ºi bulgari cu pãrþi din teritoriul nostru. Cu toatã rugãmintea Regelui nostru de a amâna deocamdatã aceastã operaþie sãlbaticã, evenimentele ne aratã cã acþiunea e în mers, cãci iatã cã 487

ºi încep acuma negocieri între noi ºi delegaþii bulgari la Craiova ºi cu ungurii la Turnu Severin. 21/8: S’au mai numit încã alþi trei membri noi printre Consilierii Coroanei: P.S.S. Nicodem Munteanu de la Patriarhie, P. S.S. Nicolae Bãlan Mitropolitul Ardealului ºi P.S.S. Alexandru Nicolescu mitropolitul grecocatolic de Blaj. 23/8: General Adjutant Gh. Mihail este numit ºef al Marelui Stat-Major al Armatei. 28/8: Delegaþia noastrã compusã din Ministrul nostru de Externe Manoilescu, Valer Popp, fost ministru de Justiþie ºi mai mulþi experþi, a plecat la Viena, chematã de Ribbentrop, ministrul de Externe al Germaniei, ºi Ciano, acela al Italiei, spre a lua parte la o conferinþã ce are de hotãrât asupra revendicãrilor teritoriale. La Viena, delegaþia noastrã, contra justelor aºteptãri, n’a fost admisã la nici o discuþiune ci a fost invitatã a semna arbitrajul german ºi italian care ne lua tot Ardealul pânã la un punct din apropierea Braºovului, iar Bulgaria primeºte întregul Cadrilater. Pentru semnare nu s-a acordat un termen de douã ore. În faþa acestui dictat revoltãtor, Manoilescu a leºinat! Delegaþia noastrã a declarat cã n’are autorizaþia de a aproba asemenea condiþiuni ºi cã este silitã a raporta guvernului. La primirea acestei ºtiri în Capitalã, Regele a convocat imediat Consiliul de Coroanã, care neputând hotãrî nimic, a fost convocat a doua oarã ºi apoi amânat pentru ziua urmãtoare când, sub presiunea repetatelor ºi desperatelor chemãri la telefon ale lui Manoilescu, Consiliul a fost silit sã cedeze ºi guvernul a publicat urmãtorul comunicat: „30 August. Consiliul de Coroanã sub preºedinþia Regelui, þinând ºedinþã în noaptea de 30 August, orele 24, Puterile Axei, Germania ºi Italia au garantat integritatea ºi inviolabilitatea teritoriului român. Sentinþa decide cã linia care separã România de Ungaria va corespunde hãrþii anexate. Teritoriul român va fi evacuat în 15 zile. Populaþia de acolo primeºte dreptul de cetãþenie ungarã.“ La Viena am fost puºi în alternativa de a accepta sau de a dispãrea de pe harta Europei. Ne-au mutilat splendida noastrã þarã. Din Ardeal nu ne-a mai rãmas aproape nimic: s’a dat ungurilor o populaþie de 2 609 000 locuitori, din care 1 309 000 sunt români curaþi. 1/9: Astãzi l’am vãzut pe Rege. Se stãpâneºte ºi’ºi ascunde destul de bine furtuna care’i distruge toatã simþirea. Pe mine, care’l cunosc de mic copil, nu mã poate înºela aparenþa sa de liniºte. 488

Când am ieºit de la el, mi-am zis în mintea mea: S’a sfârºit cu Regele nostru. Numai acela care nu’l cunoaºte îºi mai poate închipui cã acest om va accepta situaþia umilitoare ce i s’a creat prin tragediile ultimelor douã luni! Întors în biroul meu am început sã pun ordine în hârtiile ce mai aveam pe masã. Mi-am adunat cãrþiºoarele, proprietatea mea personalã ce mai aveam acolo ºi le-am trimis acasã. 4/9: Gigurtu a demisionat. Are dreptate. Regele a chemat pe Generalul Antonescu, ºeful real al legionarilor, chipurile spre a forma cu dânsul un nou guvern. Începe acuma un fel de comedie. Regele cunoaºte foarte bine sentimentele adevãrate ale lui Antonescu faþã de dânsul; îi cunoaºte ambiþiunea nemãrginitã, orgoliul ºi firea sa rãzbunãtoare, ºi cum Generalul abia a ieºit din arestul ordonat de Rege pentru indisciplinã militarã, ar fi o naivitate de a crede într-o înþelegere posibilã între aceºti doi. Antonescu vine acuma mereu la Rege ºi îi comunicã cã nimeni dintre persoanele politice solicitate nu primesc a intra în guvern. Argumentul invocat pare a fi adevãrat. Se feresc toþi oamenii cuminþi sã intre într-o formaþie ministerialã, atât timp cât Urdãreanu deþine situaþia de om de încredere ºi sfetnic al Regelui. Antonescu este în legãturã constantã cu Ministrul Germaniei Fabricius ºi cu Iuliu Maniu. În urma unei întâlniri avute cu cel dintâi, Generalul se prezintã Regelui ºi îi declarã cã nu poate forma un guvern decât dacã Suveranul acceptã urmãtoarele condiþiuni: a) regele exercitã prerogativele regale, b) el este ºeful armatei, c) are dreptul de a bate monedã, d) conferã decoraþiuni, e) are dreptul de graþiere, amnistie ºi reduceri de pedepse, f) primeºte ºi acrediteazã miniºtrii plenipotenþiari, g) încheie tratate, h) modificãrile legilor organice, numirea miniºtrilor ºi a subsecretarilor de stat se fac prin decrete contrasemnate de Preºedintele Consiliului de Miniºtri, i) toate celelalte puteri de stat sunt exercitate de Preºedintele Consiliului de Miniºtri, 5 Septembrie 1940. Antonescu s’a înºelat dacã a admis posibilitatea acceptãrii de cãtre Rege a unei asemenea situaþiuni. Hotãrârea Suveranului era luatã mai dinainte ºi speranþa generalului de a-ºi crea la noi o situaþie la fel ca aceea a lui Mussolini în Italia, a dat greº pentru cã Regele i-a declarat cã abdicã în favoarea lui Mihai. Pare cã generalul nu s’a aºteptat la aceastã soluþiune. Ieºind de la Palat, a fost atât de demoralizat, încât generalul, comandantul Pieþei care’l însoþea, s’a vãzut silit sã’l încurajeze, amintindu’i cã n’are voie s㒺i piardã cumpãtul în aceste momente grele. Circulã cu persistenþã zvonul, pe care eu îl cred veridic, cã Urdãreanu ar fi fãgãduit lui Antonescu abdicarea Regelui dacã ºi generalul, la rândul 489

sãu, garanteazã nesupãrata ieºire din þarã a Suveranului, a doamnei Lupescu ºi a lui Urdãreanu. În noaptea de la 4 la 5 septembrie, legionarii cu concursul personalului inferior al Municipiului, au înscenat o manifestaþie spectaculoasã în Piaþa Teatrului Naþional, îndreptatã împotriva Regelui. S-a adunat lume multã, s-au rostit ameninþãri la adresa Regelui, s’au tras focuri de armã în aer ºi s’a rãspândit ºtirea c’ar fi cãzut oameni, astfel ca Antonescu sã poatã raporta Regelui cã þara este în plinã revoluþie. Amãnuntale acestea mi-au fost date de cãtre Dl. Dobrescu, fost primar general al Capitalei. Era cam pe la orele 22 ºi 30, când auzind detunãturile din oraº, am cãutat sã mã informez la vecinul meu, Colonelul Alexandru Manolescu, fost adjutant Regal, actualmente administratorul bunurilor Principelui Nicolae, om a cãrui carierã s’a fãcut cu protecþia Casei Domnitoare. Manolescu îmi confirmã caracterul ameninþãtor al manifestaþiei ºi’mi exprimã cu mult sânge rece pãrerea sa personalã: „Regele trebuie sã plece, pentru dânsul nu este altã ieºire!“ La aceeaºi orã în care eu stãteam de vorbã cu Manolescu, s’a întâmplat ca fiica mea Elisabeta sã ia masa împreunã cu soþul ei la restaurantul Continental situat în Piaþa Teatrului ºi se pomenesc cã vine sã ia loc la masa lor cãpitanul Mircea Tomescu, care asistase la cele petrecute în piaþã ºi care, comentând evenimentele, declarã solemn celor doi care’l ascultau înmãrmuriþi, cã s’a isprãvit domnia Regelui Carol II ºi cã cel mai cuminte lucru e sã plece cât mai repede! Fiica mea a rãmas atât de impresionatã de cele auzite din gura cãpitanului Tomescu, încât a plecat plângând acasã. Tomescu este ataºat la Curtea Regalã ºi împreunã cu colonelul Dãmãceanu conduce de ani de zile studiile ºi instrucþia Marelui Voevod Mihai, era deci de presupus cã este om devotat Dinastiei ºi declaraþiile sale erau menite sã surprindã ºi sã impresioneze. Am avut deci prilejul de a putea verifica, în durata unei singure seri, devotamentul cãtre Regele Carol II a doi oameni care au mâncat ani de zile din pâinea lui. N’au trecut decât puþine ore dupã asta, ca sã aflu cã Mircea Tomescu, cãpitan din oºtire, era legionar înfocat. Habar n’a avut domnul Ministru al Curþii Regale cine sunt persoanele care fac slujbã în imediata apropiere a Regelui, cu toatã poliþia ºi spionajul de care s’a folosit tot timpul. În cursul zilei de 5 septembrie, Antonescu s’a prezentat Regelui ºi i-a expus evenimenele din ajun în culorile cele mai sumbre. Înspre searã Regele a consultat câþiva oameni politici, dorind a cunoaºte ºi opiniile lor cu privire la o eventualã renunþare la Tron din partea sa în favoarea Marelui Voevod 490

Mihai. Iuliu Maniu ºi A. C. Cuza s’au pronunþat hotãrât pentru renunþare. Mihai Manoilescu a fost evaziv în rãspunsul sãu. În tot timpul nopþii au mai fost chemaþi în consultaþie generalii Paul Theodorescu ºi Gh. Mihail. Pe acesta din urmã Regele l’a întâmpinat cu urmãtoarele cuvinte: „Am avut deseori prilejul sã constat cã informaþiile date de dumneata au fost totdeauna obiective ºi potrivite cu realitatea. Astãzi mi s’a spus cã oºtirea nu mai e cu mine. Este adevãrat?“ – „Cine v’a spus asta Sire? Eu sunt ºeful statului-major al Armatei ºi cunosc mai bine ca oricine spiritul oºtirei. Maiestatea Voastrã se poate sprijini pe armatã cu toatã încrederea. Daþi-mi ordin ºi eu aduc un întreg corp de armatã în Capitalã. Sã nu plecaþi, Sire!“ ªi Regele s’a despãrþit de generalul Mihail cu asigurarea cã rãmâne pe loc. Avizul generalului Paul Teodorescu a fost la fel. Septembrie 6: Înspre dimineaþã a venit iar Antonescu spre a lua cunoºtinþã de hotãrârea Suveranului. Când a auzit cã Regele se decisese a nu pleca, a exclamat: „Cine v’a dat sfatul sã nu plecaþi v’a înºelat, aºa cum v’au înºelat totdeauna ºi, pentru cã i-aþi crezut, aþi ajuns astãzi cum aþi ajuns. Eu singur vã spun adevãrul. Þara nu vã vrea Sire! Dacã nu plecaþi avem revoluþie ºi zeci de mii de tineri îºi vor pierde viaþa! Asta doriþi?“ În faþa acestui rãspuns Regele a cerut lui Antonescu sã ia mãsurile necesare pentru a putea pleca chiar în seara aceleiaºi zile cu doamna Lupescu ºi cu Urdãreanu. La orele opt dimineaþa colonelul Rusescu mi-a comunicat telefonic cã tot personalul superior al Caselor Regale urma sã se prezinte la Palat la orele 9, în mare þinutã cu decoraþiuni. Acolo ni se face cunoscut cã în urma abdicãrii Regelui Carol, suntem chemaþi a asista la depunerea jurãmântului noului Rege Mihai. La aceastã orã apãruse deja mesajul Regelui Carol cãtre þarã, cu urmãtorul cuprins: „A fost dat þãrii mele de a traversa vremuri profund turburãtoare ºi pline de groazã. De 10 ani am asumat greaua rãspundere de a þine în mâinile mele frânele Patriei. M’am silit fãrã repaos, animat de dragostea cea mai adâncã de a face tot ce conºtiinþa mi-a dictat pentru binele României. Zile de mare încercare apasã asupra Þãrii care se gãseºte faþã de mari primejdii. Iubirea mea mare pentru acest pãmânt în care am vãzut lumina zilei ºi în care am fost crescut îmi dicteazã de a le evita, lãsând fiului meu, iubit de voi toþi, sarcina Coroanei. Fãcând acest sacrificiu pentru salvarea Patriei, adresez Cerului rugãmintea mea fierbinte ca el sã fie folositor 491

pe cât posibil României. Las poporului meu pe fiul meu iubit ºi rog pe toþi românii de a’l îngriji cu dragostea lor ca sã poatã gãsi sprijinul necesar pentru grava rãspundere care va apãsa de azi înainte pe umerii sãi. Facã Cerul ca Þara mea sã fie totdeauna protejatã de Dumnezeul strãbunilor noºtri ºi ca viitorul sãu sã fie din cele mai glorioase. Carol II.“ Desfãºurarea evenimentelor din ultimele zile fãcuse sã se prevadã acest deznodãmânt, totuºi lovitura a fost nespus de dureroasã pentru noi toþi. La orele 9 ºi 30 am fost chemaþi în Sala Tronului. Generalul Antonescu, radios, dãdea instrucþii Colonelului Ulea, directorul Mareºalatului, explicându-i cum urma sã se desfãºoare ceremonia. Era vãdit cã Ulea era în bunele graþii ale lui Antonescu. La fiecare douã minute nu se auzea decât vocea generalului: „Ascultã, Ulea, fã aºa ºi aºa... vino încoace Ulea ... asta sã faci altfel etc.“ ºi lui Ulea îi strãlucea faþa de bucurie. În dreapta Tronului se vedeau vreo doi membri din guvern: Mihai Manoilescu ºi Ministrul de Justiþie. În faþa Tronului o masã cu cele trebuincioase pentru depunerea jurãmântului ºi preotul în odãjdii. În stânga Casele Civilã ºi Militarã Regale, generalii Ilasievici ºi Balif, Flondor, Dr. Mamulea, Gh. Stavãr, eu, Pavelescu de la CFR ºi adjutanþii Filitti, Dãmãceanu, Mihãilescu, Mircea Tomescu, Rusescu, maiorul Ilie Radu. Ministrul Curþii strãlucea prin absenþã, cu toate c’ar fi trebuit sã fie ºi el de faþã, cãci dacã lucrurile au ajuns unde au ajuns apoi i se datoreºte în bunã parte ºi Excelenþei sale Urdãreanu. Toþi foarte impresionaþi. Nimeni nu schimba o vorbã cu vecinul sãu. Mã uitam la dânºii. Din tot personalul Palatului eu rãmãsesem singurul care timp de 43 ani am slujit fãrã întrerupere în imediata apropiere a Regelui Carol. Am fost martor la toate evenimentele vieþii sale, mici ºi mari, bune ºi rele. Am cunoscut marea sa dragoste ºi speranþele ce’ºi fãcuse pentru fericirea neamului nostru ºi acuma mi-a fost dat sã asist la nãruirea tuturor nãzuinþelor sale. O mare jale m’a cuprins! Câteva minute înainte de intrarea Marelui Voevod, a venit Regele Carol spre a’ºi lua adio de la noi. Foarte stãpân pe dânsul. Nimic din faþa sa n’a trãdat emoþia de care sunt sigur cã era cuprins. A dat mâna cu fiecare din noi fãrã a pronunþa un cuvânt. Lângã mine Nicu Pavelescu plângea ca un copil. Când noul rege, cu figura sa impasibilã, a venit sã ne dea mâna ºi s’a oprit în dreptul meu, pe mine m’au nãpãdit lãcrimile. Asta a fost singura felicitare [pe] care am fost în stare sã [o] exprim Regelui Mihai! N’am sã uit privirea ce mi-a aruncat-o Antonescu care era lângã Rege. 492

Aproape de amiazã, defileazã în faþa Palatului un imens cortegiu de legionari. Am vãzut însã printre ei ºi multe persoane din societate care mai’nainte vreme se bãteau pentru a obþine o invitaþie la Palat ºi, ceea ce m’a surprins, am vãzut ºi mulþi ofiþeri activi, în uniformã. Am avut impresia cã aceastã manifestaþie cãuta sã arate, în primul rând, satisfacþia pentru abdicarea Regelui Carol ºi numai în al doilea rând [pe] aceea, mult mai slabã, pentru întronarea Regelui Mihai. Regele Carol pleacã la noapte cu un tren special din gara Mogoºoaia. Generalul Antonescu s’a angajat a însoþi pe Rege pânã la frontierã, garantând astfel cu prezenþa sa pentru siguranþa fostului Suveran ºi a suitei sale compusã din dna Lupescu, Urdãreanu, Colonelul Filitti, maiorii Klaus ºi Ilie Radu, valetul de camerã Martin, câþiva lachei ºi soldaþi din Garda Regalã. Doamna Lupescu se aflã deja de câteva zile la Palat unde au fost aduse lucrurile ei mai de preþ. S’a pus în lãzi frumoasa ºi bogata colecþie de timbre a Regelui, ceea ce pentru mine constituie dovada cã Regele priveºte plecarea sa ca definitivã. La orele 16 am fost chemat la Regele Carol. Era în civil ºi clasa hârtiile din masa sa de lucru. ªtiam cã’l vãd pentru ultima datã în viaþã ºi am început sã plâng. N’am fost în stare sã scot un singur cuvânt din toate câte’mi propusesem a’i spune. El, mai tânãr ºi mai rezistent sufleteºte, încearcã sã mã îmbãrbãteze ºi’mi zice: „Lasã Buhman c’am mai trecut eu prin d-alde-astea!“. A mai avut câteva însãrcinãri pentru mine apoi mi-a întins mâna ºi, cu voce miºcatã, ºi-a luat rãmas bun de la mine! Cu asta a luat sfârºit cariera mea la Palatul Regal! Înapoiat la birou am predat lui Ulea toatã cancelaria secretariatului particular al Regelui, cu toate hârtiile rezolvate la zi, precum ºi niºte carnete valoroase cu timbre din strãinãtate pe care mi le lãsase Regele ºi care urmau acuma a fi înapoiate fabricii lor filatelice din Londra a cãror proprietate erau. 7 Septembrie: Regele Carol a plecat la orele 4 dimineaþa cu trenul special condus de Nicu Pavelescu, inspectorul de la CFR, dupã cum am aflat, om foarte devotat Regelui. Regele Mihai a însoþit pe tatãl sãu la garã. Când Regele Carol s’a urcat pe scara vagonului, Mihai plângând, se ruga de pãrintele sãu: „Nu mã lãsa aici tatã, ia-mã cu tine tatã!“ Despãrþirea a fost miºcãtoare ºi a impresionat profund pe toþi de faþã. Generalul Antonescu, care se angajase sã întovãrãºeascã pe Regele Carol pânã la frontierã, a trimis vorbã în ultimul moment cã nu poate veni, invocând o banalã scuzã oarecare ºi a desemnat pe generalul David 493

Popescu, Ministrul de Interne, de a’l înlocui. ªtia bine Antonescu de ce se face înlocuit! Ulterior, am aflat cã în dupã-amiaza zilei de 6 septembrie, generalul Antonescu a chemat pe Andrei Popovici, ºeful Aviaþiei, ºi i-a cerut sã punã imediat la dispoziþia unui domn, pe care n’a vrut sã’l numeascã, un avion destinat a’l duce la Timiºoara. Popovici obiectând cã Timiºoara n’are aeroport, generalul a rãspuns cã atunci avionul va trebui sã aterizeze pe cât mai aproape de acea localitate. Când persoana în chestiune a ajuns la Bãneasa ºi a dat ochii cu avionul a arãtat mare neliniºte, declarând cu voce stinsã cã el n-a zburat în viaþa sa cu avionul. În sfârºit, mai mult împins decât rugat, s’a hotãrât sã se urce ºi a plecat s㒺i împlineascã misiunea cu care fusese însãrcinat. Pavelescu, care întocmise mersul trenului regal special ºi programase o oprire de câteva minute la Timiºoara, a avut prudenþa de a se înþelege cu ºeful staþiei cã dacã toate vor fi acolo normale la apropiarea trenului special sã iasã la capul peronului ºi sã fluture cu ºapca sa roºie. În tot timpul drumului Pavelescu a stat neclintit pe maºinã, alãturi de mecanic, ºi când s’au apropiat de staþie ºi privind cu binoclul, a vãzut peronul ticsit de lume fãrã sã zãreascã semnalul convenit, a dat poruncã mecanicului sã mãreascã viteza ºi nu cumva sã opreascã o clipã trenul. În momentul când trenul a intrat în garã, a fost întâmpinat cu urlete ºi cu focuri de arme. Geamurile vagoanelor au fost sfãrâmate ºi pereþii ciuruiþi de gloanþe. Cei din’lãuntru, îngroziþi, s’au aruncat pe jos, de fricã sã nu fie loviþi. Mulþumitã faptului cã trenul a trecut prin garã ca o furtunã, n’au fost accidente de persoane. Când legionarii adunaþi pe peron au vãzut cã trenul continuã drumul au înjghebat la iuþealã o maºinã cu un vagon ºi au pornit în urmãrire, dar nu l’au mai putut ajunge pânã la frontierã unde urmãrirea nu mai era posibilã. Aºa a înþeles generalul Antonescu s㒺i respecte cuvântul ºi angajamentul luat solemn pentru plecarea nesupãratã din þarã a Regelui Carol. Personajul care a plecat cu avionul la Timiºoara din ordinul lui Antonescu a avut misiunea de a pregãti atentatul din acea garã. În caz cã Pavelescu n’ar fi fost omul prevãzãtor ºi conºtient care s’a arãtat a fi, mã întreb dacã Regele, doamna Lupescu ºi Urdãreanu ar fi scãpat cu viaþa din Timiºoara. A doua zi dupã plecarea Regelui, Antonescu a cerut telegrafic mamei Regelui Mihai, aflãtoare în Florenþa, sã revie în þarã pentru a rãmâne alãturi de fiul ei. Pentru sosirea ei în Capitalã se aranjase o mare manifestaþie în garã, unde urma sã fie primitã de Mareºalul Prezan ºi generalul Antonescu. Ambii 494

fãceau parte din conducerea legionarã ºi se înþeleseserã de mai’nainte pentru o conlucrare intimã în treburile noului regim. Ziua sosirii M.S. Elena fiind fixatã, Olga Prezan telegrafiazã Mareºalului, care se afla la moºia sa Schineta din judeþul Vaslui, sã revie imediat în Capitalã pentru a nu lipsi de la recepþie. În timpul zilei însã, Olga Prezan aflã cã programul oficial prevede formarea cortegiului din garã, în modul urmãtor: În prima trãsurã vor lua loc Regele Mihai cu Elena, în a doua Antonescu cu dna, iar Mareºalul cu doamna abia în a treia. În dimineaþa sosirii lui Prezan, nevastã-sa îi aratã programul, ºi constatând indignaþi rolul modest ce li se acordã, convin amândoi sã nu ia parte la primire. Mareºalul se înapoiazã foarte supãrat la moºie ºi conlucrarea sa alãturi de Antonescu s’a terminat cu asta pentru totdeauna. La plecarea din þarã Regele se hotãrâse a se stabili în Portugalia. Cum însã intenþiona de a se opri în trecere pentru un timp oarecare în Elveþia, s’a cerut guvernului de acolo viza necesarã la intrare care a ºi fost acordatã imediat. Când însã trenul a ajuns la frontiera Elveþiei, s’a prezentat Regelui un înalt funcþionar al Ministerului de Externe, însoþit de Gurãnescu, Ministrul nostru în Elveþia, care a exprimat Regelui rugãmintea guvernului elveþian de a nu prelungi ºederea sa în acea þarã, din cauza obiecþiunilor ridicate de Berlin unde acest proiect nu este agreat. În urma acestei schimbãri de program, Regele se opreºte peste noapte la Locarno ºi de acolo pleacã a doua zi prin Milan ºi sudul Franþei spre Portugalia. Ajuns în Spania, se comunicã fostului Suveran o foarte amabilã invitaþie a lui Franco, Conducãtorul Spaniei, de a primi cãlduroasa ospitalitate a þãrii sale pentru câtva timp. Era, bineînþeles, o altã intervenþie a Berlinului mascatã printr’o formulã de politeþã. Regele a fost nevoit sã accepte ºi s’a pus la dispoziþia sa ºi a suitei, întâi un frumos local în Barcelona, iar, ceva mai târziu, o vilã pe malul mãrii la Siget, pânã când, sãtul de atâta ospitalitate necerutã, s’a folosit de prilejul unei excursiuni cu automobilul ºi a trecut frontiera în Portugalia, de unde a plecat apoi spre continentul american. S’a stabilit câtva timp în Mexico, ulterior în Brazilia, la Rio de Janeiro, ºi la finele lui 1948 era din nou în Portugalia. O deosebitã delicateþã pentru concediaþii vechi slujbaºi ai Regelui Carol II s’a manifestat prin eleganta mãsurã luatã de Curtea Regelui Mihai de a nu se mai permite acestor persoane intrarea în Palat. Fostul Maestru de Ceremonii al Regelui Carol, I. Stârcea, cãruia nu i-a putut trece prin minte cã o asemenea mãsurã ar putea fi luatã sub domnia Regelui Mihai, fiul fostului sãu stãpân, a venit într-o dimineaþã la Palat ca 495

s㒺i ia niºte hârtii personale ce rãmãseserã în cancelaria sa. Portarul de la intrare a trebuit sã’i spunã de ordinul primit ºi sã’i refuze intrarea. Stârcea, om bãtrân, cãruia Regele Ferdinand îi dãduse dreptul de a purta titlul de baron acordat de Împãratul Austriei prin vremea când familia Stârcea era stabilitã în Bucovina, a fost atât de impresionat de aceastã neaºteptatã brutalitate încât i-a venit rãu ºi a trebuit sã se aºeze pe treptele din faþa uºei de la intrare, acolo unde cu câteva zile mai’nainte acelaº portar îl primea cu reverenþã pânã la pãmânt. Cu titlul de modestã contribuþie la studiul psihologiei omeneºti, trebuie sã povestesc aci cazul lui Florian Marinescu, omul care funcþioneazã de vreo 25 ani ca administrator al averii Casei Regale, plãtit cu leafã bunã ºi cinstit cu decoraþii atât de Regele Ferdinand cât ºi de Regele Carol al II-lea, rãmas în aceeaºi slujbã ºi sub Regele Mihai, om care a doua zi dupã plecarea fostului rege a înaintat douã denunþuri, unul cãtrã generalul Antonescu ºi al doilea adresat Ministrului de Finanþe, în care a acuzat pe Regele Carol cã ar fi fãcut operaþiuni prin care statul ar fi fost pãgubit cu sute de milioane. N’a uitat de a menþiona în denunþ, cã el, Marinescu, pune la dispoziþia cercetãrilor toate actele ce se aflã în arhiva Palatului, precum ºi toate informaþiile de care ar fi nevoie spre a dovedi cele arãtate. General Antonescu, încântat de aºa ocazie ce i se oferea, ordonã imediat o anchetã prezidatã de Cãpãþânã Aurel de la Curtea de Casaþie, anchetã care a durat vreo douã luni ºi în cursul cãreia am fost interogaþi toþi care fusesem în serviciul Palatului. Eu, care n’am fãcut parte din administraþie ºi nici n’am fost vreodatã gestionar de bani, nici mãcar pentru suma de una sutã lei anual, n’am avut nici o informaþie de dat. În schimb, prefectul Palatului, Colonelul Stavãr, om cinstit, care a depus muncã folositoare în funcþiunea sa timp de 10 ani, a avut multe de suferit ºi la urma toatã a mai fost ºi trimis în lagãr, unde a fost deþinut un an întreg din ordinul lui Antonescu, fãrã a se fi putut gãsi ceva împotriva gestiunii sale ºi fãrã mãcar vreo judecatã oarecare. Ulterior am aflat cã toate scutirile de vamã acordate prin lege Casei Regale, timp de 10 ani, de la 1930 la 1940, au fost puse în sarcina Regelui Carol, sub pretext cã aceste scutiri ar fi fost obþinute din ordin, ceea ce nu’i adevãrat, ºi o sumã de câteva sute de milioane a fost sechestratã din averea Regelui Carol, fãrã ca Regele Mihai sã fi chemat o singurã datã pe Stavãr spre a se informa dacã acuzaþiile aruncate pãrintelui sãu sunt întemeiate sau nu, lãsând în modul acesta câmp liber opiniunii publice la toate bãnuielile posibile. 496

Denunþurile lui Florian Marinescu au umplut de satisfacþie pe Antonescu cãci ele i-au dat prilejul spectacular de a lovi în Regele Carol, dar asta nu l’a împiedicat pe general de a-ºi arãta consideraþia ce o are pentru denunþãtori, cãci în urma unei certe ivite ulterior între Marinescu ºi generalul Manolescu, ceartã în care ambii s’au acuzat reciproc de serioase neregularitãþi în atribuþiile lor, generalul Antonescu i’a scos din slujbã pe amândoi. Un incident destul de amuzant s’a petrecut în timpul faimoasei anchete fãcute la toate serviciile Palatului, un mic fapt divers fãrã nici o importanþã, dacã n’ar caracteriza aºa de bine pe omul care l’a provocat. Sunt chemat într’o zi la Palat de cãtre colonelul Râmniceanu, actualmente pus de Antonescu spre a împlini funcþiunea de Mareºal al Curþii ºi cu aceastã ocazie urmeazã între noi urmãtoarea conversaþie: „Spune-mi, te rog“ zice Râmniceanu, „dumneata care ai fãcut atâþia ani serviciu la Regina Maria, primit-ai dupã moartea ei, în 1938, vrun dar testamentar, aºa cum au primit toþi aceia care au lucrat mult timp cu dânsa?“ – „Nu, n’am primit nimic, dar ºtiu cã colegii mei au primit.“ – „Apoi, iatã, în casa de fier aflãtoare în cancelaria lui Urdãreanu, s’au gãsit mai multe obiecte lãsate de Regina Maria spre a fi înmânate persoanelor indicate pe biletul ce însoþea. Printre altele s-a gãsit acest obiect prevãzut cu numele dumitale, pe care sunt autorizat de Rege a þi-l preda.“ ªi-mi dã un frumos coupe-papier în argint aurit pe care era gravatã în email albastru iscãlitura Reginei Maria ºi o cruce. Ne-am întrebat amândoi de ce oare nu’mi-a remis Urdãreanu acest obiect, timp de trei ani? Cineva de lângã noi îºi dã pãrerea: „A crezut cã’i de aur ºi l’a fãcut uitat!“ Se vede cã s’a nimerit sã fie cineva la Palat care ºi-a dat seama, în sfârºit, cã modul în care am fost concediaþi din serviciu în termen de 24 ore, atâþia oameni îmbãtrâniþi în slujba Palatului, nu era numai în contrazicere cu tradiþia familiei Hohenzollern care a arãtat totdeauna o deosebitã consideraþie pentru toþi aceia care au servit-o, ci a fost o mãsurã lipsitã de demnitate pentru o Curte Regalã, cãci în ziua de 6 Ianuarie 1941 am primit o invitaþie la dejun, din ordinul Regelui. Spun drept cã în primul moment mã hotãrâsem sã nu rãspund nimic la aceastã tardivã manifestaþie de politeþã, dar cum þineam sã comunic personal o anume informaþie Regelui Mihai, m-am dus. Odatã cu mine mai fuseserã invitaþi: Generalul Ilasievici, Ion Stârcea, Flondor, Dr. Mamulea, Ltcolonel Mihãilescu. Am remarcat cã pe Stavãr nu l’a invitat. 497

Regele Mihai ºi M. S. Elena au fost amabili cu noi, dar era vizibil cã devenisem strãini la aceastã Curte. Dupã masã m’am folosit de un moment în care Regele era singur ºi l’am întrebat: „Sire, Maiestatea Voastrã ºtie cã în Capitalã circulã o listã legionarã cu numele unor persoane care urmeazã a fi suprimate din viaþã ºi cã în capul acestei liste figureazã Regele Carol?“ – „ªtiu“. Atâta... La plecare ni s’a dat fiecãruia câte o fotografie înrãmatã cu chipul Regelui Mihai ºi al M. S. Elena, iscãlitã de ambii. A fost ultima datã când l’am mai vãzut pe Regele Mihai ºi ultima când am cãlcat pragul Palatului Regal.

Guvernul Gh. Tãtãrescu: 11 mai – 3 iulie 1940; Aurelian Bentoiu a fost numit la 11 mai, iar Gigurtu ºi Macovei în urma remanierii din 1 iunie 1940. (n. red.) 1

498

INDICE DE NUME

A

Abdulah Paºa – 89 Adamescu, Gheorghe (1869-1942) – 128 Aehrenthal, Aloys Lexa v. (1854-1912) – 31 Agura, Dumitru (1849-1911) – 124 Ajdukiewicz, Tadeusz (1852-1916) – 65, 69, 105, 116 Alapetite, Gabriel (1854-1932) – 264 Albert I (1875-1934), Rege al Belgiei – 107, 119, 121, 244, 264, 383, 424 Albrecht de Hohenzollern (1898-1977), prinþ – 123 Albu, Iosif (1866-1916) – 178 Alevra, Nicolae (1871-1936) – 315 Alecsandri, Vasile (1818-1890) – 372 Alexandra (1844-1925), Reginã a Angliei – 276 Alexandru II (1818-1881), Þar al Rusiei – 440, 443 Alexandru I (1888-1934), Rege al Iugoslaviei – 231, 240, 242-245, 247, 248, 257, 293, 304, 373, 387, 388 Alexandru de Hochberg (1905-1984) – 324, 325, 326, 327 Alexandru Mihailovici (1866-1933), Mare Duce al Rusiei – 56 Alexei (1904-1918), Þarevici al Rusiei – 109 Alexianu, Gheorghe (1897-1946) – 449, 468 Alfonso XIII (1886-1941), Rege al Spaniei – 232 Alfonso (1907-1938), Infante de Spania – 406, 415, 419 Alfred de Edinburg (1844-1900), duce – 44, 443 Alfred de Saxa-Coburg-Gotha (18741899), prinþ – 33, 44, 45 Algiu, Ioan (1834-1904) – 45, 65

499

Alimãneºteanu, Alexandru (1874-?) – 65, 89 Alimãniºteanu, Dumitru (1898-?) – 409 Aman, Josef – 132 Anastasia Alexandra (1901-1918), Mare Ducesã a Rusiei – 150, 151 Ancona, Giacomo (1886-1976) – 419 Anderson, Henry W. (1870-1954) – 194 Andrei Vladimirovici (1879-1956), Mare Duce al Rusiei – 33 Andrei al Iugoslaviei (1929-1990), prinþ – 240, 311 Andrei, Petre (1891-1940) – 281, 375 Andronescu, mecanic – 250 Andronescu, Plautiu – 330, 344 Angelescu, Constantin I. (1869-1948) – 65, 136, 147, 176, 218, 258, 278, 297, 305, 375, 377, 383, 386, 387, 391, 409, 431, 435, 436, 473, 485 Angelescu, Costicã (1883-1950) – 345, 380, 435, 476 Angelescu, Ion N. (1885-1930) – 224 Angelescu, Paul (1872-1949) – 121, 141, 165, 172, 180, 181, 227, 228, 248, 258, 263, 264, 269, 276, 292, 296, 297, 301, 375, 386, 387, 398, 405, 419, 420 Anghel, Dimitrie (1872-1914) – 109 Antiæ, Milan – 373, 388, 398 Antipa, Grigore (1867-1944) – 89, 110, 115, 312 Anton de Habsburg (1901-1987), arhiduce – 343, 347, 348, 350, 366, 371373, 384, 386, 401, 442 Antonia (1845-1913), infantã de Portugalia – 95, 308 Antonescu, Ioan (1853-1907), ofiþer – 63, 70, 76, 83, 88, 89 Antonescu, Ion (1882-1946) – 12, 58, 59, 60, 280, 285, 330, 385, 432, 435, 479, 490-498

Antonescu, Jean – 63, 64 Antonescu, Maria (1892-1964) – 59 Antonescu, Petre (1873-1965) – 149, 253, 408, 415 Antonescu, Victor G. (1871-1947) – 64, 147, 156, 265, 375, 385, 387, 409, 411, 412, 413, 431, 481, 485 Antonescu-Cãrãbuº, Ion – 191 Annunziata de Bourbon-Sicilia (18431871), arhiduces㠖 153 Apraxin, Matvei (1863-1926), conte – 150 Arbore, Zamfir C. (1845-1933) – 71 Arciszewski, Miros³aw (1892-1963) – 421 Argeºanu, Gheorghe (1883-1940) – 420, 437, 475, 476 Argetoianu, Constantin (1871-1955) – 128, 229, 296, 297, 346, 352, 354, 355, 361, 362, 435, 436, 466, 473, 475, 476, 485, 487 Argetoianu, Ioan (1841-1928) – 127 Argintoianu, Alexandru (1847-?) – 14 Arghirescu, Nicolae (1864-1919) – 139 Argyropoulos, George (1847-1909) – 62, 64 Aricescu, Constantin (1861-1932) – 108 Arion, Eraclie (1838-1903) – 65, 70, 108 Arion, Biba – 188 Arion, Constantin C. (1856-1923) – 50, 121, 127, 204, 368 Arion, Eufrosina (1849-1899) – 368 Arion, Ion (Jean) C. (1873-1935) – 63, 65, 368 Arion, Paul (1860-1935) – 368 Arion, Scarlat (1868-1937) – 368 Arion, Virgil (1861-1942) – 136, 198, 368 Arnold, ofiþer – 429 Aronovici, Dimitrie (1857-?) – 268 Artachino, Constantin (1870-1954) – 67, 108, 444 Asquith, Herbert H. (1852-1928) – 265 Assan, Gheorghe – 65 Astor, Pauline (1880-1972) – 101, 448 Astor, Waldorf (1879-1952) – 67, 104, 444 Astrid (1905-1935), Regina Belgiei – 401, 424

Atanase, Ion (?-1938) – 454 Atanasescu, Gheorghe (1880-?) – 159, 165, 172, 218, 269, 306, 316, 326, 329, 333, 335, 400, 420, 432, 469 Atanasiu, Ioan (1868-1926) – 176 Atatürk, Mustafa Kemal (1881-1938) – 433, 438, 451 Athanasie Mironescu (1856-1931), mitropolit primat – 108 Athanasiu, Ion C. – 229 Aurelian, Petre S. (1833-1909) – 54, 62, 64, 107 Ausberg, ofiþer – 134 Ausschnitt, Max (1888-1959) – 460, 461, 473, 479-481 Averescu, Alexandru (1859-1938) – 87, 106, 133, 139-141, 190, 191, 193, 194, 196-198, 202, 204, 211, 224, 229, 234, 241, 278, 281, 282, 292, 296, 297, 324, 333, 346, 350, 351, 433, 435, 436, 450 Aymon de Savoia (1900-1948), Duce de Spoleto – 287

B

Babeº, Victor (1854-1926) – 65 Bachelin, Leo – 136 Baciu, Aurel – 432 Baden, Hilda de (1864-1952) – 78, 134 Baden, Maximilian de (1867-1929) – 213 Baden-Powell, Robert (1857-1941) – 103 Badoglio, Pietro (1871-1956) – 287 Bagdat, Gheorghe (1849-1924) – 176 Bagration-Muhranski, Alexandru (18531918) – 131 Ballif, Ernest (1871-1941) – 91, 159, 165167, 172, 176, 178, 182, 194, 202, 211, 218, 220, 222, 223, 229, 235, 248, 251, 275, 276, 294, 300, 326, 333, 336, 347, 364, 366, 405, 409, 411, 414, 421, 436, 439, 449, 473, 485, 493 Balº, Matei (1873-1927) – 64 Baltazar, Apcar (1880-1909) – 108 Banu, Constantin (1873-1940) – 243 Banu, George I. (1889-1957) – 432 Banu, comisar – 360

500

Baranga-Savovici, Mihail (1865-1916) – 63, 65, 112, 165, 176, 178 Barclay, George H. (1862-1921) – 129, 191 Barozzi, Constantin (1869-1944) – 63, 65 Barozzi, Matilda (1867-1959) – 63, 65 Barthou, Jean-Louis (1862-1934) – 390, 392 Basarab-Brâncoveanu, Constantin M. (1875-1967) – 65 Basarabescu, Grigore (1863-?) – 30, 63 Basset, Louis (1846-1932) – 35, 36, 46, 76, 156, 165, 280, 288, 306, 323, 346, 382 Bastake, Ion (1858-1925) – 112 Basterra, Ramon de (1888-1928) – 228 Battingham, diplomat – 228 Bayar, Gelâl M. (1884-1976) – 438 Bazdan, Gavrilã (?-1938) – 454 Bãdãrãu, Alexandru (1859-1927) – 76, 81, 131 Bãdescu, C. – 65 Bãdulescu, Victor (1892-1954) – 409 Bãdulescu, Virgil (1882-1944) – 353 Bãicoianu, Constantin (1859-?) – 63, 65 Bãicoianu, Eufrosina (1855-1929) – 31 Bãicoianu, Elise – 64, 112 Bãlan, Costic㠖 456 Bãlãceanu, Constantin I. (1849-1934) – 64 Bãlãceanu, Grigore (1859-1927) – 65 Bãlãcescu, Constantin (1866-1913) – 368 Bãlãcescu, C. Constantin (1900-1979) – 368 Bãlãcescu, Eugenia (Jenny) (19051983) – 244, 368 Bãlcescu, Nicolae (1819-1852) – 92 Bãleanu, Emanuel (1854-1912) – 64 Bãleanu, Elisabeta (1885-1953) – 64 Bãleanu, Emanuela (1882-1952) – 64, 65 Bãleanu, Yvonne (1884-1969) – 64 Bãran, Coriolan (1896-1979) – 476 Bârcã, Vasile (1884-1949) – 409 Bârsescu, Agatha (1857-1939) – 476 Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha (18831966), principes㠖 95, 149, 239, 276, 321, 419 Beatty, David (1871-1936) – 266, 271

501

Beccaria d’Incisa, Emmanuel – 31, 62, 64 Beck, Józef (1894-1944) – 385, 420, 421, 450 Beethoven, Ludwig van (1770-1827) – 245, 257 Beghenau – 39, 108 Bejan, Petre (1896-?) – 409, 419 Beldiceanu, Nicolae (1881-1923) – 193 Beldiman, Alexandru (1855-1924) – 128, 198 Belimace, Doru (1910-1938) – 376, 384, 454 Belloy, Hubert de – 90 Belmont, Ficquelmont de – 253 Beneš, Edvard (1884-1948) – 275, 372, 403, 406-408, 411-415, 430, 450 Bengescu, Zoe (1852-1913) – 49, 62, 88, 91, 144 Bensande, Raoul – 280, 288 Bentoiu, Aurelian (1892-1963) – 387, 419, 482 Bercan, Ion – 22 Bercaru, Constantin (1887-?) – 180 Berceanu, Mihail (1882-?) – 409 Berchtold, Leopold v. (1862-1942) – 126, 129, 152 Berindei, Anton (1838-1899) – 31 Berindei (Berindey), Grigore (18671952) – 65, 95, 123, 129 Berindei, Irina (1872-1954) – 91 Berindei, Jean (1871-1928) – 65 Bernard, Olga – 85 Berns, A. H. – 326 Beroniade, Constantin (1886-?) – 420 Berthelot, Henri M. (1861-1931) – 181, 184, 194, 203, 215-217, 221, 222, 264, 343, 344, 374 Bertler – 122, 124, 125 Besançon, Ferdinand – 323, 423, 432 Beyens, Eugène de – 62, 64 Bianu, Eugen (1888-?) – 352, 363, 366, 370, 374 Bibescu, Catinca – 267 Bibescu, Dimitrie B. (1750-1831) – 267

Bibescu, George Valentin (1880-1941) – 86, 115, 156 Bibescu, Martha (1890-1973) – 86, 104, 156, 248, 448 Bibra, von – 175 Bigler – 252 Bismarck, Otto v. (1815-1898) – 161, 162 Blaga, Lucian (1895-1961) – 432 Blanc, Irina, v. Procopiu Blank, Aristide (1883-1961) – 460 Blanche de Spania (1868-1949), prinþes㠖 348, 351, 352 Blériot, Louis (1872-1936) – 105, 115 Blondel, Camille – 137, 165, 178 Blumel – 128 Blumenfeld, Ioil – 408 Boboc, Constantin (1866-?) – 224 Bochet – 222 Bocu, Sever (1874-1951) – 316 Bode, colonel – 150 Boerescu, Constantin (1836-1908) – 45, 64 Boerescu, Miºu (1875-?) – 63 Bogdan, George (1856-1913), colonel – 29, 30, 140, 150 Bogdan, Dimitrie (1877-1936) – 184 Bogdan, sergent – 251 Boilã, Romulus (1881-1973) – 385-387, 391 Boilã, Zaharia (1892-1976) – 367, 371 Bolomey, Roger H. – 408 Bonaparte, Pierre (1815-1881) – 136 Bonaparte, Roland (1858-1924) – 133, 136 Bontescu, Victor (1879-1933) – 224 Borcea, Ioan (1879-1936) – 224 Boris, Vladimirovici (1877-1943), mare duce al Rusiei – 33, 90, 107, 222, 270, 271 Boris III (1894-1943), rege al Bulgariei – 127, 213, 367, 374, 379, 405 Bordenache, Aurel – 396 Bornemisa, Sebastian (1890-1953) – 432 Boscoff, George (1882-?) – 85, 86 Boskine, doctor – 150 Bossy, Raul (1894-1975) – 304 Boteanu, Mihail (1853-1926) – 139 Bourbon-Orleans, Alfonso de (?-?) – 146, 148

502

Bourne, Francis A. (1861-1935) – 221 Boyle, Joseph (1867-1923) – 196, 203, 212, 255, 256 Bozântan, Iosif (?-1938) – 454 Böstrom, amiral – 124 Bourbon, Sixt de (1886-1934) – 206 Brandeln, colonel – 150 Brandsch, Rudolf (1880-1953) – 362 Branos, ofiþer – 252 Bratu, I. – 369 Bray-Steinburg, Hippolyt v. (1842-1913) – 31 Brãescu (Braiesku), Constantin C. – 434 Brãtescu, Constantin (1892-1971) – 434 Brâncuºi, Constantin (1876-1957) – 108 Brãtianu, Constantin I. (1844-1910), general – 91 Brãtianu, Constantin (Dinu) I. C. (18661950) – 63, 64, 376, 380, 436, 488 Brãtianu, Ion C. (1821-1891) – 161, 162 Brãtianu, Ion I. C. (1864-1927) – 31, 62, 64, 87-89, 104-107, 116, 145, 147, 149, 151, 154, 184, 191, 192, 196, 198, 201, 211-213, 217, 223, 226, 243, 245, 248, 251, 258, 269, 277, 278, 292, 298, 300, 304, 306-308, 311, 315, 334 Brãtianu, Elisa (1870-1957) – 142, 245, 269, 402, 449 Brãtianu, Gheorghe (1898-1953) – 325, 334, 346, 347, 376, 434, 435 Brãtianu, Pia (18-19) – 63, 64, 402 Brãtianu, Vintilã (1867-1930) – 65, 88, 106, 191, 193, 243, 246, 258, 278, 298, 325, 330, 334, 335, 337, 341 Brederode, Martinho de (1866-1952) – 252 Brediceanu, Caius (1879-1953) – 217, 241 Brezeanu, Iancu (1869-1940) – 120 Brociner, Mauriciu (1855-1946) – 165, 218, 219, 220, 223 Brocqueville, Charles de (1855-1946) – 252 Broggi, Giacomo – 443 Broglie, Jacques de (1878-1974) – 239 Brosch, Theodor von (1869-1944) – 111 Browne, Hamilton – 63, 64 Brumãrescu, Tache (1872-1937) – 89 Brüning, Ferdinand – 39

Buchanan, George (1854-1909) – 135 Budescu, Virgil – 232 Budiºteanu, Radu (1902-1991) – 488 Budurescu, Nicolae (1888-?) – 375 Buhman, Eugeniu Arthur (1869-1957) – 11, 296, 298, 320, 330, 348, 349, 353, 358, 367, 371, 397, 399, 401, 412, 422, 430, 495 Buhman, Aug. L. (1809-1867) – 10 Buhman, August (1847-?) – 10 Buhman, Elisabeta (Lisy) (1901-1981) – 100, 290, 328, 491 Buhman (Dupont), Hortense (1852-?) – 10, 96 Buicliu, Cristea ªt. (1857-1916) – 45 Bujoiu, Ion (1894-1956) – 432, 469, 476 Bulandra, Tony (1881-1943) – 109 Bulgãraº, Petru (1885-1939) – 244 Bülow, Bernhard von (1849-1929) – 153 Bunsen, Marie v. (1860-1941) – 163 Burcuº, Jean (1896-?) – 408 Burin, camerist㠖 114, 163, 175 Burin, Emanuel – 105, 111, 114, 115, 123, 124 Bussche-Haddenhausen, Hilmar von dem (1867-1939) – 155, 176 Busuiocescu, Dimitrie (1874-1934) – 282 Butculescu, Nicolae N. (1867-1929) – 63, 64, 165, 190, 324 Butculescu, Maria – 176 Butoianu, Mihail ªt. (1876-1935) – 65 Buzdugan, Dumitru D. – 214, 217 Buzdugan, Gheorghe (1867-1929) – 281, 303, 305, 317, 323 Buzharden, dna – 150

C

Cacip, Aurel – 408 Caledon, Eric J. of (1885-1968) – 271 Cambon, Jules (1845-1935) – 228 Campbell, Henry H. (1865-1933) – 252 Cancicov, Mircea (1884-1959) – 182, 410, 420, 432, 436, 488 Cantacuzino, Alexandru – 452 Cantacuzino, Carol Adolf (1874-1949) –

503

62, 63, 65 Cantacuzino, Constanþa – 142 Cantacuzino, Gheorghe Gr. (1837-1913) – 45, 50, 76, 87, 104, 107, 133, 135 Cantacuzino, Grigore (1872-1930) – 63, 64, 204 Cantacuzino, Georges – 64 Cantacuzino, Iordache (1651-1692) – 27 Cantacuzino, Ioan (1863-1934) – 45, 63, 70, 142, 172, 224, 274, 349, 379, 380 Cantacuzino, Leon – 64 Cantacuzino, Sabina (1863-1944) – 63, 64 Cantacuzino, Maruca (1886-1976) – 104, 449 Cantacuzino, Matei (16??-1715) – 27, 198, 212, 229 Cantacuzino, Matei B. (1854-1925) – 65 Cantacuzino, Mihail G. (1867-1928) – 121, 127, 131, 134, 172, 185, 192 Cantacuzino, Elisabeta (Zetta) – 104 Cantacuzino, ªerban (1634-1688) – 27 Cantacuzino, Gh. (Zizi) (1869-1937) – 53, 55, 268, 434 Cantacuzino-Paºcanu, Alexandru (1890-1946) – 329 Cantacuzino-Paºcanu, Constantin (1856-1927) – 154 Cantemir, Adela – 65, 218, 220, 263, 269, 276, 306, 327, 334, 399 Cantemir, Alexandru (1870-?) – 65 Caracostea, Dumitru (1879-1964) – 487 Caragiale, Ion Luca (1852-1912) – 126, 128 Caraiman, Carol, v. Carol II Caranfil, Nicolae G. (1893-1978) – 401, 410, 412, 419 Caranica, Ion (1907-1938) – 377, 385, 455 Carataº, Constantin (1860-?) – 65 Caratãnase, Ion (?-1938) – 409, 455 Carcaleþeanu, Alexandru (1845-?) – 65 Carelli, Emma (1877-1928) – 87 Carlos I (1863-1908), rege al Portugaliei – 94, 95 Carlotti, Andrea – 135 Carol I (1839-1914), Domnitor ºi Rege al

României – 11, 12, 18, 20, 29, 32-36, 39, 40, 44, 45, 47, 49, 54, 55, 58, 62, 68, 69, 73, 76-82, 87, 92, 96-99, 101-103, 105, 106, 109-112, 114-116, 118-121, 123-126, 128, 130, 131, 133, 141, 144-146, 149163, 166, 168, 175, 212, 224, 230, 240, 249, 266, 270, 271, 288, 301, 302, 306, 308-312, 336, 345, 346, 361, 373, 374, 379, 383, 386, 394, 397, 398, 403, 417, 424, 446, 447, 449, 457, 467, 471-473 Carol I (1887-1922), împãrat al Austriei ºi rege al Ungariei (Carol IV) – 206 Carol II (1893-1953), rege al României – passim Carol Anton de Hohenzollern (1868-1919) – 109, 110, 118, 121, 123, 221, 309 Carol Ludovic (1833-1896), arhiduce – 152 Carp, Anton (1849-1914) – 87, 88 Carp, Petre P. (1837-1918) – 35, 50, 54, 64, 107, 116, 121, 127, 130, 154, 172, 178, 198, 219, 223 Carroll, John H. – 288 Carussi, Gheorghe – 208 Casa Arellano, Julio de – 107 Castelane, de – 264 Castellani – 422 Catargi, Alexis (1871-1917) – 63, 65 Catargi, Barbu (1870-?) – 63, 64 Catargi, Elena – 63, 89, 322 Catargi, Eufrosina – 64 Catargi, Lascãr (1823-1899) – 45, 63, 65, 176 Catargi, Marietta – 64 Catargi, Olga – 29 Catargi, Radu – 112 Catargi, Henri (1860-1944) – 158, 165, 172, 176, 224, 228, 229, 265, 269 Cazacliu, Grigore (1893-1959) – 468 Cazacu – 190 Cazimir, Elena – 21, 30 Cãdere, Victor (1891-1980) – 332, 358, 397, 449 Cãlinescu, Armand (1893-1939) – 365, 432, 435, 436, 439, 453, 473, 474, 475,

Cãmãrãºescu, Jean (1882-1953) – 128, 241, 346 Cãmãrãºescu, Tacit – 239, 276, 284 Cãpãþânã, Aurel – 497 Cãpitãneanu, Nicolae R. – 297 Cãtuneanu, Atanasie – 65 Crãtunescu-Cutzarida, Maria (18571919) – 65 Cãþoiu, ªtefan (1880-?) – 451 Câmpeanu – 462 Cederschiöld, Hugo Montgomery de (1878-1968) – 429 Cerchez, D. – 63 Cerkez, Grigore (1850-1927) – 29, 96 Cernat, Alexandru (1828-1893) – 372 Cesianu, C-tin (Dinu) (1887-1983) – 250, 336, 344, 364, 453 Cesianu, Jean – 91 Cesianu, Nicolae – 64, 91 Cezãrescu, ªtefan (1879-1934) – 190, 218, 222, 230 Chamberlain, Austin (1863-1937) – 405 Chamberlain, Neville (1869-1940) – 405, 423, 449-451, 466, 470, 473 Chevket Bey, Hafiz – 63 Chiru, Constantin (1848-?) – 14 Chotek, Sofia, v. Sofia de Hohenberg Chouard, Ernest L. (1857-1942) – 264 Chrissoveloni, Jean – 43, 126 Chrissoveloni, Sybille – 73, 350 Christescu, Constantin (1866-1923) – 243 Christodorescu, Sofia (1888-1975) – 12, 235 Christofor al Greciei (1888-1940), prinþ – 244 Christu, Ioan (1895-1953) – 382, 388 Cicio-Pop, ªtefan (1865-1934) – 218, 331, 332, 370, 380 Cicurescu, Floarea – 135 Cihoski, Henri (1871-1950) – 315, 331, 332, 391 Cincu, Maria – 39, 177, 224 Èinkar-Markoviæ, Aleksandar (Tzintzar) – 468

504

Cinski, Maria – 191 Ciobanu, ªtefan (1883-1950) – 487 Ciocârdia, Nicolae (1874-?) – 136 Ciolac, Cristache (1870-1927) – 29, 63, 66, 91 Ciolak-Antiæ, Bociko – 243, 245, 326, 467 Cionca, Aurelia (1888-1962) – 173 Ciorãneanu, Jean – 65 Cipãianu, Gheorghe (1878-1957) – 278, 297, 375 Cipola, de – 222 Cisar, Alexandru (1880-1954) – 351 Ciugureanu, Daniel (1885-1950) – 214, 217, 224 Ciupercã, Nicolae (1882-1948) – 450 Ciurea, Maria – 11 Claer, Alexander de – 64 Claus, Ervin (1895-1942) – 494 Clay, general – 216 Clémenceau, Georges (1841-1929) – 206 Cloos, Mary – 111, 123 Coandã, Constantin (1857-1932) – 65, 150, 196, 214, 217, 232, 278, 282, 401 Cociu, Aureliu (1883-?) – 305, 398, 485 Codreanu, Horia – 485, 486 Cojan, G. – 322 Collas, Constantin – 326 Colþãnescu – 245 Comte, Auguste (1798-1857) – 92 Condeescu, Nicolae (Bicu) (1876-?) – 195, 229, 248, 263, 296, 305, 306, 326, 328, 330, 335, 408 Condiescu, Nicu M. (1880-1939) – 218, 230, 246, 251, 276, 282, 333, 337, 347, 348, 352, 360, 363, 364, 366, 368, 369, 374, 376, 391, 392, 400, 406, 416, 466, 472 Conduriotis, Pavlos (1854-1935) – 258 Connaught, Arthur de (1850-1942) – 265 Constantin I (1868-1923), Rege al Greciei – 155, 232, 238, 242, 244, 251, 255, 256, 263 Constantinescu, Alexandru (1859-1926) – 147, 176, 177, 192, 217, 222, 243, 258, 278, 382

505

Constantinescu, Ana – 65 Constantinescu, Mitiþã (1890-1946) – 379, 387, 468, 475, 476 Constantinescu, Nicolae (1859-?), colonel – 65 Constantinescu, Niculae (?-1938) – 376, 384, 454 Constantinescu, Tancred (1876-1951) – 258, 278 Conti, Gino – 419 Corbescu, Matei Gh. (1876-1923) – 147, 189, 245, 247, 248 Cornãþeanu, Nicolae D. (1899-1977) – 468, 475 Corneanu, Petru (1864-?) – 217 Cosma, Aurel (1867-1931) – 243 Costachi, Lupu (1868-1944) – 198 Costacopol, George – 31 Costãchescu, Nicolae (1876-1939) – 316, 371 Costescu, Constantin N. (1871-?), ofiþer – 165 Costescu, poliþist – 178, 185, 189, 239, 276, 305 Costescu, Zoe – 64 Costescu-Comãneanu, Constantin – 88 Costinescu, Ioan E. (1871-1951) – 376, 383, 387, 409, 435 Costinescu, Emil (1844-1921) – 65, 87, 91, 147, 154, 193 Coºbuc, George (1866-1918) – 196, 207 Coºoi – 190 Cœsme, Yves de – 319 Coolidge, Calvin (1872-1933) – 287 Cozianu, Iulian – 408 Crainic, Nichifor (1889-1972) – 487 Craioveanu, Eugen – 193, 229 Crãescu, Odette-Marta – 459 Crãiniceanu, Constantin (1875-1917) – 186, 188, 191 Crãiniceanu, Gheorghe (1888-?) – 404 Creangã, Ion (1837-1889) – 35, 186, 195, 206 Creangã, Constantin I. (1860-1918) – 206 Cretzianu, Alexandru (1895-1979) – 486

Creþeanu, Victor (1832-1897) – 372 Creþeanu, George – 287 Creþu, Napoleon – 489 Criºan, Gheorghe (1887-1953) – 364 Crivãþ, Gheorghe (1870-?) – 400 Croy Solre, Leopold de (1871-1934) – 385, 387 Cudalbu, Theodor (1863-1954) – 229, 282 Culcer, Ioan D. (1853-1928) – 198, 204, 209 Culoglu, Emanuel – 88 Curcã, ªtefan (?-1938) – 408, 454 Cutzescu-Storck, Cecilia (1879-1969) – 108 Cuza, A. C. (1857-1947) – 206, 343, 348, 432, 435, 492 Cuza, Alexandru Ioan (1820-1873) – 22, 128, 156, 187, 190, 214 Cuza, Elena (1825-1909) – 105, 109, 192 Czernin, Ottokar (1872-1932) – 104, 133, 144, 168, 176, 177, 196, 198-202, 206, 207, 415

D

Daeschner, Emil – 230 Dahinten, Enric (1898-?) – 348 Dall’Orso, Edgar – 63, 70, 94, 100, 103 Dan, Sever (1885-?) – 315 Danielescu, Bubi – 462 Danielopol, Daniel (1884-1955) – 217, 274, 294 Danielopol, George (1837-1913) – 136, 176 D’Annunzio, Gabriele (1863-1938) – 166 Darvari, Alexandru – 65, 115 Darvari, Natalia – 65 Darwin, Charles (1809-1882) – 92 Datculescu, Constantin (1875-?) – 65 Davidescu, valet – 366 Davila, Alexandru (1862-1929) – 56, 81, 90, 112, 138, 147, 164, 166 Davila, Carol (1828-1884) – 136 Davila, Carol (Citta) (1886-1963) – 433, 434, 439 Davila, Theodor – 112 Dãmãceanu, Dumitru (1896-1978) –

506

439, 467, 470, 491, 493 Decazes, Louis Sevese (1889-1941) – 239 Dedoe – 221 Delavrancea, Barbu ªt. (1858-1918) – 109, 121, 192, 196, 207 Delbos, Yvon (1885-1956) – 431 Delcassé, Théophile (1852-1923) – 135 Delcoigne, Adhémar – 63, 64 Demetrescu, Aurel (1862-1908) – 21, 26, 32, 38, 39, 41, 44, 49, 57, 63, 67, 70, 94, 96 Denis, v. Simionescu Denize, Gaetan (1879-1930) – 102, 171, 182, 225, 248, 269, 302, 269 Densuºianu, Ovid (1873-1938) – 110 Deprès, Susanne – 85 Derby, Eduard de (1865-1948) – 239 Dering, Herbert – 265 Deroussi, Gheorghe (1870-1931) – 241, 243 Deºliu, Miºu – 65 Diaconescu – 220 Diamandi, Constantin (1868-1931) – 65, 197, 332 Diculescu, Achile (1891-?) – 488 Dietz, Friedrich (1871-1941) – 27 Dimãncescu, Dimitrie – 363 Dimitrie Romanov (1901-1980), mare duce al Rusiei – 442 Dimitrieviæ, general – 373 Dimitriu, Constantin (1874-1945) – 296, 297, 375 Dissescu, Constantin G. (1854-1932) – 45, 64, 81, 131, 154, 354, 363 Djambola, Ismail – 149 Djuvara, Alexandru (1858-1913) – 88 Djuvara, Mircea (1886-1944) – 106, 409, 419 Djuvara, Radu (1881-1968) – 229, 230 Dobrescu, Aurel (1885-1951) – 316 Dobrescu, Demetru (1869-1948) – 204, 316, 336, 491 Dobrogeanu-Gherea, Constantin (18551920) – 93 Doderer, Wilhelm – 372 Dolci, Angelo (1867-1939) – 326 Doletti, Ioana (1907-1963) – 360, 361

Dolgoruki, prinþ – 70 Dombrowski, Victor (1886-1968) – 392, 404, 449, 475 Doneaud, Ernest (1879-1959) – 438 Donescu, Al. G. (1876-?) – 383, 385, 396, 400, 420, 431 D’Ormesson, André – 402 Doumergue, Gaston (1863-1937) – 264, 345 Dracos, Markos – 430 Dragalina, Virgiliu (1890-?) – 284 Dragomir, Silviu (1888-1962) – 468, 475, 476 Drãghici, Manolache – 92 Drãgulinescu (Rosenberg), Radu – 440 Drossu, Nicolae (1865-1936) – 63, 65, 190, 203, 218, 248, 289, 326, 333, 347, 352, 368, 370, 392, 396, 400, 403, 404, 464 Druþu, Marin – 409 Dubert, Alexandru – 14 Duca, I. G. (1879-1933) – 147, 149, 156, 177, 181, 182, 192, 217, 218, 220, 243, 248, 251, 258, 264, 275, 278, 297, 324, 329, 336, 340, 341, 343, 345, 346, 367, 375-380, 384, 454 Duca, Nadia – 341, 401 Dumitrescu, maior – 305 Dumitrescu, Constantin (1875-1935) – 343, 347, 354, 356, 358, 370, 380, 382, 392, 395, 397, 400, 406 Dumitrescu, Grigore (Dorel) – 380 Dumitrescu, Dumitru (1913-1939) – 474 Dumitrescu, Gica – 392 Dumitrescu, Jenny – 381, 392 Dumitrescu, M. – 128 Dumitrescu, Neculai – 474 Dumitrescu, Nella – 360, 381 Dumitrescu, Puiu – 314, 319, 321, 328, 332, 335-338, 344-348, 352, 356, 357, 360, 362, 364, 366, 367, 368, 371, 375, 376, 378, 380383, 386, 391, 392, 397, 426, 461 Dumitrescu-Brãila, Vasile – 241 Dumitrescu-Mante, Dumitru (18861963) – 422, 431, 435 Dumitrescu-Tohani, Iorgu – 359 Dumitriu, Epaminonda – 65

507

Dumitriu, Jean – 166 Dumitriu, Sergiu – 407 Dumitriu-Bârlad, Ioan (1890-1964) – 238 Dupont, Eugène – 10 Dupont, Marcella (1836-?) – 10 Dupont de l’Etang, Pierre-Antoine (1765-1840) – 10, 11, 96 Durma, Petre – 112 Duse, Eleonora (1858–1924) – 86 Dusmanis, general – 244

E

Ecaterina (n.1913), prinþesã a Greciei – 289 Eden, Anthony (1897-1977) – 405, 423 Edison, Thomas (1847-1931) – 353 Ednam, William H. Ward, Lord (18941969) – 271 Edner – 27, 66 Eduard VII (1841-1910), Rege al Angliei – 61, 67, 107, 118, 120, 248 Eduard VIII (1894-1972), Prinþ de Galles, Duce de Windsor – 107, 248, 265, 405, 415 Eftimiu, Ion N. (1894-1976) – 412 Egeto – 253 Eitel Frederic de Hohenzollern (18831942), prinþ – 134, 135, 289 Elena (1896-1982), prinþesã a Greciei – 59, 228, 230, 232, 235, 237, 240, 244, 246, 248, 256, 266, 276, 277, 284, 299, 302, 304, 305, 307, 314, 315, 318, 321, 324, 325, 330, 331, 333, 337, 341, 343, 348, 349, 352, 355, 360, 496, 499 Elena Vladimirovna (1882-1957), mare ducesã a Rusiei – 155 Eleonora (1866-1917), reginã a Bulgariei – 116 El Greco (1541-1614) – 420, 423 Elisabeta (1837-1898), împãrãteasã a Austro-Ungariei – 21 Elisabeta (1843-1916), reginã a României – 20, 28, 31, 40, 41, 44, 45, 47, 67, 68, 82, 85, 86, 98, 100, 101, 103, 106, 110, 111, 114, 115, 119, 120,

144, 146, 147, 151, 153, 155, 157, 160, 161, 163, 166, 167, 171, 172, 173, 175, 177, 212, 235, 373, 397, 405 Elisabeta (1876-1965), reginã a Belgiei – 201 Elisabeta (1900-2002), reginã a Angliei – 355 Elisabeta (1894-1956), principesã a României, reginã a Greciei – 21, 44, 49, 69, 70, 73, 76, 87, 89, 90, 106, 107, 111, 117, 119, 128, 136, 137, 145-147, 149, 152, 166-169, 171, 176, 182, 208, 216, 220, 223225, 227-229, 231, 232, 234-237, 242, 246, 247, 250, 251, 259, 263, 286, 287, 296, 306, 318, 325, 326, 331, 340, 349, 350, 366, 370372, 379, 395, 397, 399, 401, 402, 404, 406, 411, 424, 431, 435, 440-442, 446, 447, 477, 478, 481, 488 Elorriada, colonel – 107 Elsner, Franz – 27 Emandi, Theodor (1868-?) – 294, 403, 414, 415 Eminescu, Mihail (1850-1889) – 105, 110, 386, 470, 472 Emma (1858-1934), reginã a Olandei – 121 Ena Victoria (1886-1931), reginã a Spaniei – 232 Enescu, George (1881-1955) – 86, 104, 109, 173, 207, 245, 257, 373 Enescu, Fotin (1878-1918) – 176, 177, 198, 214, 217, 218 Enescu, Ioan D. (1884-1973) – 336, 384 Engels, Friedrich (1820-1895) – 92 Eppinger, Hans (1879-1946) – 431, 440 Eremia, Gheorghe – 116 Ernest, Ioan (1875-1950) – 165, 353, 366 Eustaþiu, Sebastian (1856-1943) – 150 Exarcu, George (1864-1907) – 83, 85, 88, 90, 91, 95

F

Falize – 252 Fasciotti, Carlo de – 186, 193 Faille, Charles de la – 385 FayolIe, Emile (1852-1928) – 264

508

Fãlcoianu, ªtefan ªt. (1869-?) – 63, 64 Fãlcoianu, Marie (1842-1919) – 31 Fehmy Bey, Hassan – 149 Féraudy, Maurice (1859-1932) – 85, 86 Ferdinand I (1865-1927), Rege al României – passim Ferdinand I (1861-1942), Þar al Bulgariei – 78, 83, 88, 95, 108, 139, 196, 213 Fericeanu, Eugen – 384 Fersen, de – 90 Ferusio – 419 Filality, Gheorghe (1864-1941) – 360 Filimon, Ioanichie (1879-?) – 370, 406, 411, 421 Filip, August (1897-1955) – 476 Filipescu, Gh. Em. (1885-1937) – 96 Filipescu, Grigore (1886-1938) – 259 Filipescu, Nicolae (1862-1916) – 50, 58, 121, 131, 134, 165, 176, 181, 274 Filitti, Constantin N. (1883-1970) – 318, 421, 427, 428, 430, 439, 451, 456, 470, 473, 493, 494 Filitti, Ella (1895-1948) – 210 Filitti, Ioan C. (1879-1945) – 463 Filitti, Nicolae (1868-1946) – 64 Filodor, Nicolae (1869-1947) – 228, 230 Firmian, Franz – 63 Fischer, intend. – 160 Fischer de Ledenice, Maurice – 115 Flameng, François (1856-1923) – 146, 148, 198 Flandra, Charles de (1903-1983), prinþ – 423, 429, 430, 452 Flechtenmacher, Nicolae (1853-1924) – 193 Fleºariu, Octavian (1900-?) – 384 Fleva, Nicolae (1840-1914) – 45 Flondor, Constantin (1889-1942) – 421, 424, 433, 451, 465, 493, 498 Flondor, Gheorghe (1892-1976) – 468 Flondor, Iancu (1865-1924) – 215, 217, 218 Florescu – 314 Florescu, cãpitan – 458 Florescu, Gheorghe I. (1879-1955) – 469 Florescu, Ioan (Jean) Th. (1871-1950) –

29, 46, 63, 65, 91, 138, 139, 141, 165, 172, 178, 180, 188, 190, 202, 218, 268, 313, 314 Florescu, Jean B. (1879-1928) – 243 Florescu, Paul – 65 Foch, Ferdinand (1851-1929) – 215, 253, 264 Folliot, H. – 70, 85, 101 Fonton, Nicolae de – 31, 54 Forster, Albert (1902-1952) – 473 Fortunatu, Maria – 65 Forþu, Grigore (1878-1970) – 368, 369 Fouché, Joseph (1759-1820) – 458 Fournier, Joseph (?-1934) – 184 Franasovici, Richard (1883-1964) – 251, 297, 375, 387, 431, 450, 460 Franchet d’Esperey, Louis (1856-1942) – 217, 219, 221, 264, 403 Franco, Francisco (1892-1975) – 496 Frantz, Otto – 104, 449 Franz Josef (Joseph) (1830-1916), împãratul Austro-Ungariei – 78, 80, 112, 116, 124, 131, 143, 144, 146, 152, 161, 364 Franz Josif v. Hohenzollern (18911964), prinþ – 289, 352, 453 Franz Ferdinand (1863-1914), arhiduce – 105, 111, 112, 146, 151 Fredericks, Vladimir B. – 150 Frederic v. Hohenzollen (1843-1904), prinþ – 70, 72, 73 Frida – 366 Friedeburg, von – 134 Frodenau – 22, 229 Fuller, Loïe (1862-1928) – 67, 196, 206, 240, 284, 288, 448 Fulton, Lord – 228 Fundãþeanu, Preda (1890-?) – 305, 306, 326, 333, 337, 347, 360, 370, 374, 390, 405, 411, 413, 416, 420, 421, 427, 433, 434, 436, 454-456, 467, 472 Fürstenberg, Karl-Emile von – 104, 129

G

Gaal, Juliu de – 63, 104 Gabrinovici, Nedeljiko – 151 Gafencu, Grigore (1892-1957) – 362,

433, 457, 468, 473, 475, 476, 479, 488 Galles, Prinþul de, v. Eduard VIII Gamelin, Gustave M. (1872-1958) – 417, 428, 429 Ganay, Jean de (1862-1948) – 239, 264 Gane, Nicolae – 449 Garoflid, Constantin (1872-1942) – 229, 282 Gatoschi, Gh. I. (1872-1942) – 410 Gatoski, Leonida – 462 Gatoski, Neculai – 314, 344, 347 Gay, general – 217 Gãrdescu, Ioan (1862-?) – 65 Gendebien, R. – 385 Genua, Tommaso de (1854-1931), duce – 252 George I (18-1913), rege al Greciei – 133, 135 George II (1890-1947), rege al Greciei – 230, 231, 232, 251, 258, 259, 286-288, 318 George V (1865-1936), rege al Angliei – 121, 123, 194, 405 George VI (1895-1952), rege al Angliei – 415, 420, 476 George Mihailovici (1863-1919), Mare Duce al Rusiei – 185 Georges, Joseph (1875-1951) – 390, 430 Georgescu, Amilcar – 431 Georgescu, George (1887-1964) – 235, 401 Georgescu, Gh. P., general (1857-1944) – 32, 63, 129 Georgescu, Petre P. (1884-?), ofiþer – 188 Georgescu, Nichita – 294 Georgescu, ªtefan (?-1938) – 454 Gerota, Dimitrie (1867-1939) – 289, 293, 296 Ghelmegeanu, Mihai (1896-1983) – 365, 468, 475, 484 Gheorghian, Gheorghe – 230, 240 Gheorghiu, Spirea – 232 Gheorghiu, Teodor (1856-?) – 88 Ghica, Dimitrie G. (1816-1897) – 287 Ghica, Dimitrie I. (1875-1967) – 265, 270, 277, 295 Ghica, Ecaterina – 130 Ghica, Elena – 43 Ghica, Eufrosina – 73

509

Ghica, Nicolae – 42, 43 Ghica (Ghyka), Wladimir (1873-1954) – 103, 269 Ghica-Dumbrãveni, Leon – 156 Ghika, Adine – 64 Ghika, Charles – 65 Ghika, Jean – 63 Ghiþescu, Stan (1881-1952) – 433, 488 Gianni, M. C. – 65 Gianni, Constantin – 63 Giani, Dimitrie (1838-1902) – 70 Giers, Mihail de – 48, 56, 62, 90 Gigurtu, Ion (1886-1959) – 432, 476, 479, 482, 486, 487, 490 Gillard, Pierre – 150 Giosanu, Haralambie (1890-1962) – 348 Girod, Robert – 22, 135, 165, 192 Girsa, Vaclav – 252 Giurescu, Constantin C. (1901-1977) – 468, 476, 477, 481, 487 Glatz, Alexandru (1882-1953) – 419, 420, 450 Glocz, Walter – 431 Gloucester, Henry de (1900-1974) – 451 Goethe, Johann W. v. (1749-1832) – 192 Goffinet, baron – 429 Goga, Octavian (1881-1938) – 224, 229, 257, 282, 348, 375, 417, 432, 433, 435, 437 Goilav, Grigore (1856-1923) – 180, 184, 190 Goldiº, Vasile (1862-1934) – 217, 218, 282 Goldstein, Max (1898-1924) – 241 Golescu, ªtefan (1809-1874) – 123 Golici, Cezar (1888-?) – 392 Goma, Paul – 475 Gomoiu, Victor (1882-1960) – 487 Göring, Hermann (1893-1946) – 453 Gorski, Alexandru (1875-1943) – 63, 354 Gotcu, Paul – 295, 296, 299, 348, 353, 370, 398 Gottereau, Paul (1843-1904) – 27, 149 Gounod, Charles (1818-1893) – 192 Graçoski, Nicolae (1861-1935) – 32, 63, 89, 154, 165, 168, 173, 179, 180, 183, 190, 203, 395, 397 Granard, B. Forbes (1874-1948) – 405

510

Grant, Nicolae (1868-1943) – 67, 120 Grant, M. – 112 Grave, general – 150 Graziani, Rodolfo (1882-1955) – 223 Grãdiºteanu, Elena – 63 Grãdiºteanu, Ioan C. (1861-1932) – 50, 76, 154 Grecianu, Dimitrie A.(1860-1920) – 81, 90, 185, 192, 232 Grecianu, Elise Maria – 17, 36, 70, 85, 90, 96, 135, 189 Grecianu, Petre A. (1865-1919) – 23, 36, 70, 81, 89, 90, 95, 96, 115, 185 Grecianu, ªtefan D. (1825-1908) – 84 Gredy – 407 Green, Miss – 21, 73, 74 Grey, Edward (1862-1933) – 152, 154 Grigorcea, Vasile (1883-?) – 454, 452 Grigorescu, Eremia (1863-1919) – 195, 198, 202, 214, 216, 219, 223, 332, 455 Grigorescu, Nicolae (1838-1907) – 238, 411, 442 Grigorescu, Traian (1887-1969) – 332, 341, 347, 348, 360, 364, 366, 369, 370, 374, 376, 391, 400, 455, 476 Grigorovici, Gh. (1871-1950) – 477 Groza, Petru (1884-1958) – 282 Grueff, Gheorghi – 380 Gruia, Ion V. (1895-1948) – 487 Gruiæ, Mirka – 373 Grünberg, Adolf – 459 Grünberg, Nuhãm – 459 Grünfeld, Alfred – 67 Guell, conte de – 351 Guiche, duce de – 239 Guidemus, conte – 111 Guillaume de Suedia (1884-1965), prinþ – 95, 354 Gurãnescu, Alexandru – 496 Gurie Grosu (1876-1943) – 235, 238, 398 Gussi, Alexandru N. (1864-?) – 220 Gustav V Oscar Adolf (1858-1950), rege al Suediei – 353 Gustav Adolf de Suedia (1882-1973), prinþ – 429

Gusti, Dimitrie (1880-1955) – 362, 363, 367, 371, 375, 386, 391, 392, 418, 420, 423, 433, 437, 456, 460

H

Haagen, de – 326 Haakon VII (1872-1957), rege al Norvegiei – 405 Hagiæ, Stefan – 245 Hagiopol – 315 Haig, Douglas (1861-1928) – 265 Halippa, Pantelimon (1883-1979) – 218, 224 Hamangiu, Constantin (1869-1932) – 346 Hamat, Nicolae (1881-?) – 143 Hanovra, Frederica Louisa de, (19171981) – 434 Hans Henric XV de Pless (1861-1938), prinþ – 326 Hanzu, Alexandru (1871-1949) – 449 Hara, Tashi – 326 Harder, pastor – 175 Haret, Spiru (1851-1912) – 31, 54, 62, 64, 87, 88, 96, 106, 126, 132, 181 Haret, Ana (1866-1941) – 132, 176 Harrison, Leland (1883-1951) – 400 Hartmann, medic – 280, 289, 290, 296 Hartmann, ofiþer – 421 Hartulari (Darclée), Hariclea (18631939) – 467 Hasdeu, Bogdan P. (1838-1907) – 83, 87, 90, 118, 121 Haþieganu, Emil (1878-1959) – 338, 363 Hãlãceanu, Constantin (1871-?) – 216 Hârjeu, Constantin (1856-1928) – 131, 143, 204 Heliade-Rãdulescu, Ion (1802-1872) – 92, 123 Henry, Arsène – 31, 62, 64 Henry, Denise – 64 Henry, Jeanne – 64 Herfurth, Guillaume – 97, 174 Herriot, Edouard (1872-1957) – 237 Herz, Adolf de – 136, 407 Hessa, Ernest Ludovic de (1868-1937) – 81, 95, 406

511

Hessa, Friedrich Wilhelm de (1893-1916) – 181 Hessa, Principesa de, v. Victoria Melita Hettinger, Carl v. Carol I – 162 Heyla, Kurt – 67 Hiko-Higashi-Kum, prinþ – 263 Hindenburg, Paul v. (1847-1934) – 33, 386 Hiott, Constantin (1861-1941) – 269, 274, 296, 299-301, 305, 326, 327, 332, 382 Hiott, Nicolae – 63, 65 Hitler, Adolf (1889-1945) – 259, 367, 368, 377, 386, 396, 449, 453, 466, 469, 471, 473, 476, 479, 486, 487, 488 Hoare, Reginald (1882-1954) – 420 Hodoº, Alexandru (1893-1967) – 432 Hodza, Milan (1878-1944) – 412, 422 Hohenlohe-Langenburg, Alexandra de (1878-1942) – 70, 81, 303, 304, 350, 351, 401, 411, 442 Hohenlohe-Langenburg, Ernst de (1862-1950), prinþ – 167, 275, 303 Holban, ªtefan (1869-1939) – 241, 243 Hortolomei, Nicolae (1885-1961) – 422,431,439, 440, 477 Hortopan, Victor (1883-?) – 241 Hossu, Iuliu (1885-1970) – 217 Hötzendorf, Conrad v. (1852-1925) – 131 Huart, maior – 214 Hurter, Josef v. – 63, 64 Huyn, Karl Georg v. (1857-1938) – 111

I

Iacobici, Iosif (1884-1952) – 285, 451 Iacovache, Alexandru N. (1876-1955) – 65 Iamandi, Victor (1891-1940) – 387, 409, 431, 435, 467, 475, 485 Iancovescu, Constantin (1862-1945) – 192, 193, 198 Iancoviæ, Dragomir – 245 Iancu, Avram (1824-1872) – 262, 271 Ilasievici, Constantin (1880-1955) – 278, 333, 347, 352, 353, 355, 358, 360, 362, 366, 370, 374, 377, 383, 392, 400, 404, 405, 408, 409, 417, 424, 431, 432,

442, 464, 469, 470, 477, 493, 498 Ilcuº, Ioan (1882-1977) – 475, 477 Ileana (1908-1991), principesã a României – 27, 94, 104, 105, 107, 169, 216, 220, 222224, 227, 229, 239, 248-250, 257, 258, 265, 266, 270, 276, 286-288, 292, 296, 303, 304, 306, 314, 315, 318, 321-328, 333, 336, 341, 343, 347, 348, 350, 351, 354, 363, 372, 384387, 440, 443 Ilie, Radu M. – 348, 352, 394, 411, 423, 427, 456, 470, 473, 493, 494 Iliescu, Ion – 16 Iliescu, Constantin (1878-1945) – 65, 441 Inculeþ, Ion (1884-1940) – 214, 217, 224, 243, 258, 278, 296, 297, 375, 387, 408, 409, 487 Inönü, Ismet (1884-1973) – 452 Ioana (1884-1973), reginã a Bulgariei – 380 Ioanid, N. N. – 315 Ioanid, Tilicã (1886-1940) – 432 Ioaniþescu, D.R. (1885-1969) – 316, 330, 362, 363 Ionaºcu, Traian (1897-1981) – 469 Ionescu, Barbu – 314, 392 Ionescu, Bogdan G. (1875-?) – 128 Ionescu, Constantin – 352 Ionescu, Enache – 369 Ionescu, Filip – 190 Ionescu, Fotache (1873-?) – 336 Ionescu, Jean R. (?-1939) – 474 Ionescu, Mihai (1876-1961) – 345 Ionescu, Nae (1890-1940) – 324, 328, 329, 335, 378, 379 Ionescu, Sergiu (1883-1922) – 250 Ionescu, Take (1858-1922) – 45, 76, 130, 150, 154, 185, 191, 192, 229, 230, 241-243, 245, 247, 249 Ionescu, Traian (1884-?) – 465 Ionescu, Vintil㠖 241 Ionescu-Munte, Sebastian (1889-?) – 232, 266 Ionescu-Siseºti, Gh. C. (1885-1967) – 265, 336, 339, 375 Iorga, Nicolae (1871-1940) – 35, 80, 128, 167, 240, 278, 281, 282, 330, 331,

512

337, 346, 348, 350, 352, 360, 362, 386, 401, 435, 436, 448, 473, 485, 486 Iosif Gheorghian (1829-1909) – 107 Iosif, ªtefan O. (1875-1913) – 109 Ipsilanti, Alexandru (?-1816) – 22, 27 Irgens, Johannes – 252 Irimescu, Radu I. (1890-?) – 387, 418, 420, 431, 432 Irina a Greciei (1904-1974), prinþes㠖 244, 247, 248, 257, 258, 265, 266, 276, 289, 321 Isaia, Ovidiu – 476 Iskare, Marziam – 431 Istrati, Constantin (1850-1918) – 45, 81, 176, 185 Istrati, Ioan (1860-?), ofiþer – 63, 65 Iuca, Dem. (1882-1940) – 409, 419 Iunian, Grigore (1882-1940) – 296, 315, 330, 331, 333, 364 Ivcoviæ, Voislav – 63, 64

J

Janza, Virgil – 442 Jeffries, George – 429 Jeftiæ, Bogoljub (1886-1960) – 373 Jegait Singh de Kapurtala, Maharadjah – 394, 409 Jianu, Amza (1881-1962) – 322 Jinga, Victor (1901-1990) – 476 Joffre, Joseph C. (1852-1931) – 227, 229, 230, 264 Josefina de Baden (1813-1900) – 49, 161 Josefina de Belgia (1872-1958), prinþes㠖 109 Josefina de Hohenzollern – 123 Joseph de Austria (1833-1905), arhiduce – 50 Julian, Michel – 65 Julius – 209, 215, 217 Juvara, Ernest (1870-1933) – 147, 274, 286, 289, 293, 296

K

Kaintzl, Oskar – 421 Kalinderu, Ion (1840-1913) – 35, 62, 88,

94, 102, 133, 136, 144, 145, 225, 472 Kalinski, general – 252 Karl, Elisa – 165, 246, 442 Kennedy, John Gordon – 54, 62, 64, 70, 104 Kennedy, Yoné – 104, 448 Kent, George (1902-1942), duce de – 405, 442 Kerciu, Virgil (1895-1940) – 427 Kerin, Velicikov – 389 Kiazim Bey, Hussein – 62, 64 Kiderlen-Wächter, Alfred v. (1852-1912) – 35, 49, 62, 64, 110, 115, 120, 153 Kiliani, Richard – 63 Kint, Ana – 303 Kira (1909-1967), prinþesã a Prusiei – 248 Kirculescu, Nicolae (1874-?) – 278 Kiriacescu, Oscar – 217 Kiril Vladimirovici (1876-1938), mare duce al Rusiei – 81, 95, 155, 239, 406, 433, 450 Kiril al Bulgariei (1895-1945), principe – 442 Kirileanu, Gh. T. (1872-1960) – 190, 218 Kiseleff, Pavel (1788-1872) – 401 Kizekskonski, cãpitan – 429 Klain – 22 Knechtel, ing. silvic – 97, 98 Kopkow, Arthur – 23, 165, 275 Kopkow, Elena – 188, 442 Koslinski, Gh. Em. (1889-1950) – 240, 247, 248, 258, 276 Kowalewski, Jan – 422 Krainic, Joseph – 190, 352, 366, 370, 398, 399, 425 Kralj, Mijo – 389 Krauss – 407 Kremnitz, Mitte (1852-1916) – 23, 297 Kremnitz, Wilhelm (1843-1897) – 23, 233 Krofta, Kamil (1876-1945) – 413 Krupenski, Alexandru (1861-1939) – 63 Krupenski, Cleo – 63 Krynski, cãpitan – 421 Kun, Béla (1886-1939) – 221 Kuni, prinþ – 108

513

Künzl-Jusersky, R. – 326 Kussenbeck, von dem, lt. – 147 Kvaternik, Eugene – 389, 390

L

Lafont, Pierre (?-1918) – 214, 217 Lago, Alexander de – 63, 104 Lahmann, Heinrich (1860-1905) – 440 Lahovary, Alexandru E. (1855-1950) – 63, 64 Lahovary, Ana (1865-1964) – 63, 64 Lahovary, Grigore (1873-?) – 63 Lahovary, Iacob (1846-1907) – 45, 50, 64, 76 Lahovary, Ion N. (1848-1915) – 45, 76 Lahovary, Jean A. (1876-1955) – 63, 65, 121, 127, 150, 154 Lahovary, Nicolae – 63, 65, 91 Lahovary, Simka (1881-1936) – 64, 448 Lahovary, Simona (1858-1915) – 63, 64, 104, 156, 220, 287, 404 Lahovary, Zoe G. – 64 Lakeman, Stephen (Mazar Paºa) (18221900) – 135 Lambrino, Alexandru (1853-?) – 129 Lambrino, Alexandru (Lulu) – 210 Lambrino, Ioana (Zizi) (1896-1953) – 196, 210-213, 219, 225, 277 Landowski – 322 Landolt – 147 Lanoy, Paul de – 386 Laparcerie, Cora (1875-1951) – 106 Lapedatu, Alexandru (1876-1950) – 258, 282, 296, 297, 375, 387, 405, 409 La Pomeraye – 425, 452 Laptew, Constantin – 287 Larisch, Fritz – 104, 448 Lascãr, Adina – 86 Lascãr, Ioan T. (1883-?) – 440 Lascãr, Vasile (1854-1907) – 67, 87 Lascelles, Henry de (1882-1947) – 277 La Tour, Ernest Lacombe de – 90 Lazo, Alejandro – 326 Lazãr, Ilie (1895-1976) – 371 Lebrun, ziarist – 222

Lebrun, Albert (1871-1950) – 390, 405, 423, 453, 476 Lecca, Caton (1860-1913) – 31, 63, 64 Lecomte du Nouy, André (1844-1914) – 73, 99, 146, 158 Leiningen, Karl de (1898-1946), prinþ – 351 Leiningen, Maschka (Maria) de (19071951), prinþes㠖 351 Leon, Gheorghe N. (1888-1949) – 487 Leon, Nicolae (1860-1931) – 206 Leonard – 21 Leonescu, Vasile (1866-1927) – 109 Leonte, Athanase (1851-1915) – 65 Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (1835-1905), prinþ – 75, 78, 308 Leopold II (1901-1983), rege al Belgiei – 116 Leopold III (1901-1983), rege al Belgiei – 383, 385, 401, 423 Leopold Salvator (1963-1931), arhiduce – 347, 350, 351 Lesseps, Jacques de (1885-1927) – 239 Lettow-Vorbeck, Paul v. (1870-1964) – 134 Leucuþia, Aurel (1895-1964) – 371 Lévrier, Marie-Louise (1879-1919) – 11, 96 Leþu, Gheorghe (1885-?) – 400 Lichtblau, Leon – 241 Liciu, Petre (1871-1912) – 56, 89, 90 Lillienhook, M. de – 120 Liman, Carol Z. (1856-1929) – 69, 82, 99, 100, 130, 153, 155, 161, 165, 249, 250, 253 Limbourg-Stirum, Guillaume de – 385 Limburg-Stirum, conte – 119 Lincatch, ofiþer – 380 Litvinov, Maxim (1876-1951) – 471 Litzica, Escouffier – 128 Llave, Ioachim de, general – 148 Llave, de, cãpitan – 148 Lloyd George, David (1863-1945) – 265 Logadi, Petre – 488 Loghi, Kimon (1876-1952) – 67, 108, 120, 444

514

London, Geo – 307 Lopez Loma, Gerardo – 148 Lorentz, Arthur H. – 354, 360, 370, 371, 372, 393, 398, 410, 417, 421, 422 Luiz Filipe de Portugalia (1887-1908), infante – 95 Louis XVIII (1755-1824) – 11 Louis Philippe I (1773-1850) – 96, 320 Louros, Constantin – 240 Luca, Giuseppe de (1876-1950) – 87 Lucasievici, Nicolae – 438 Lucasievici, Gheorghe (1868-1933) – 241 Lucheni, Luigi (1873-1910) – 33 Luchian, ªtefan (1868-1916) – 67, 171, 177, 444 Lucinge-Faucigny, de – 248 Lugosianu, Ioan (1893-1957) – 315, 330, 362 Luiz, Rojo de – 107 Lupaº, Ioan (1880-1967) – 282, 432 Lupescu, Alexandru (1865-1952) – 195, 224, 245 Lupescu, Constantin – 314 Lupescu, Elena (1899-1977) – 277, 294, 296, 314, 319-321, 324, 328, 330, 337, 338, 344, 347, 349, 357, 358, 360, 368, 375, 391, 410, 422, 426, 432, 433, 439, 442, 452, 453, 455, 459, 460, 462, 469, 473, 480, 481, 491, 492, 494, 495 Lupescu, Emil – 410, 422, 459 Lupescu, Nicolae – 314, 354, 357, 391, 459, 462 Lupu, Nicolae (1876-1946) – 224, 296, 297, 329, 346, 369

M

MacDonald, James R. (1866-1937) – 265 Mackensen, August v. (1849-1945) – 205 Macovei, Florea (1897-?) – 369 Macovei, Ion (1885-1950) – 429, 460, 482, 487 Macri, Ioan (1868-?) – 224, 405 Madgearu, Virgil (1887-1940) – 315, 332, 337, 363 Magheru Alexandru – 30

Magheru, Adrian – 63 Magheru, Anna – 65 Magheru, Tony – 65 Maiorescu, Titu (1840-1917) – 50, 116, 121, 126, 127, 129-131, 133, 144, 147, 148, 191 Malaxa, Nicolae (1885-1957) – 392, 439, 459, 460, 461, 469, 473, 481 Mamulea, Ioan (1873-1940) – 78, 105, 106, 107, 155, 156, 165, 172, 173, 188, 189, 190, 192, 217, 220, 222, 274, 286289, 293, 294, 296, 303, 306, 345, 347, 352, 353, 366, 370, 371, 398, 400, 419, 421, 422, 431, 439, 441, 473, 493, 498 Manciu, Constantin (?-1924) – 437 Mandel, Miss – 85 Mandrea, Neculai (1842-1910) – 65 Mandy, Franz – 175 Maniu, Iuliu (1873-1953) – 218, 224, 278, 280, 281, 288, 305, 307, 314, 315, 322-324, 327, 329, 330, 332, 335-337, 339, 346, 363365, 368, 371, 379, 385-387, 431, 433, 435, 487, 490, 492 Manoilescu, Mihail (1891-1950) – 392, 304, 305, 333, 337, 346, 487-489, 492, 493 Manolescu, Alexandru (1885-?) – 271, 315, 321, 326, 328, 333, 335, 337, 349, 359, 370, 383, 398, 479, 491, 498 Manolescu, Ioan (1869-1958) – 195, 363 Manolescu-Râmniceanu, Corneliu (1852-1932) – 176 Manolescu-Strunga, Ion (1889-1951) – 387, 431 Manu, Constantin – 165, 335 Manu, Ella – 381 Manu, George I. (1833-1911) – 45, 63, 64, 76 Manu, Gheorghe G. (1876-1953) – 65, 96, 107, 108, 115, 132, 137, 138, 142, 147, 383, 420 Manville, Unschuld de – 65 Marceau, Amélie – 225, 269 Marconi, Guglielmo (1874-1937) – 424 Marcu, Duiliu (1885-1966) – 438

515

Mardare, Socrate (1894-1954) – 284, 305, 326, 333, 348 Marghiloman, Alexandru (1854-1925) – 50, 64, 89, 121, 131, 134, 150, 154, 155, 184, 201, 204, 209, 211, 214, 268, 273, 275 Maria (1870-1875), prinþesã a României – 119 Maria (1875-1938), reginã a României – passim Maria (1899-1961), reginã a Iugoslaviei (Mignon) – 27, 47, 49, 89, 90, 106, 111, 123, 137, 151, 169, 177, 216, 220, 223, 224, 225, 231, 236, 242, 243- 245, 247249, 256, 257, 270, 271, 287, 326, 350, 351, 420, 424, 431 Maria (1899-1918), mare ducesã a Rusiei – 150 Maria de Flandra (1845-1912), contes㠖 81, 126, 131 Maria Alexandrovna (1824-1880), þarinã a Rusiei – 440 Maria Alexandrovna (1853-1920), ducesã de Edinburg, de Saxa-CoburgGotha – 21, 32, 44, 70, 107, 134, 231, 443 Maria Antoinette de Hohenzollern (1896-1965), prinþes㠖 123 Maria Feodorovna (1847-1928), þarinã a Rusiei – 134, 315 Maria Pavlovna (1890-1958), mare ducesã a Rusiei – 90, 95, 107 Marian, lt.-col. – 384 Marin, M. – 65 Marincoviæ, Voislav (1876-1935) – 338 Marincoviæ – 373 Marinescu, Dimitrie – 178, 230, 334 Marinescu, Florian – 190, 366, 368, 370, 398, 464, 479, 497 Marinescu, Gabriel (1886-1940) – 328, 332, 346, 348, 393, 407, 419, 420, 475 Marinescu, Gheorghe (1863-1938) – 322 Marinescu, Nicolae (1884-1963) – 436, 468, 475 Marinescu, Petre (1888-?) – 353 Marr, Miss – 306, 318

Marsal, François (1874-1958) – 264 Marta, Alexandru – 449 Martin, valet – 366, 494 Marx, Karl (1818-1883) – 92 Mary (1867-1953), reginã a Angliei – 406, 452 Mary (1897-1965), prinþesã a Angliei – 277 Masaryk, Jan – 412 Masaryk, Thomᚠ(1850-1937) – 414, 424 Mascagni, Pietro (1863-1945) – 85 Massalof, A.A. – 184 Massini, Egizzo (1894-1966) – 373 Mateescu, George (1857-1946) – 366 Mavrocordat, Edgar (1857-1934) – 90, 179 Mavrocordat, Leon (1858-1939) – 54, 63, 64, 70, 88, 156, 165, 180, 190, 203 Mavrocordat, Maria – 119 Mavrogheny (Maurojeny), Olga P. (1839-1915) – 31, 49, 62, 70, 88, 164, 166 Mavrodi, Alexandru (1873-1934) – 375, 387 Mavrodi, Elena (1863-1944) – 135, 136, 145, 147, 105, 166, 167, 168, 176, 182, 211, 220, 245- 247, 258, 326, 352, 366, 386, 398 Mavrus, avocat – 428 Maximos, mitropolit – 398 Mayer, Walter Gloor – 422 Mazar Paºa, v. Stephen Lakeman Mãgureanu, Mihail – 476 Mãnoiu, Aurel – 348, 352, 370 Mãrculescu, G. – 108 Mãrdãrescu, Gheorghe (1866-1938) – 222, 258, 278 Mârzescu, Gheorghe (1876-1926) – 193, 217, 220, 258, 278 Mecklenburg-Schwerin de, duce – 87 Mehedinþi, Simion (1868-1962) – 204 Meiningen, principe de – 442 Meissner, Constantin (1854-1942) – 204, 282 Meitani, Gheorghe – 63 Mercier, dra – 50 Mercier, Désiré-Joseph (1851-1926) – 264 Mestroviæ, Ivan (1883-1962) – 423, 471

516

Mestchersky, Piotr N. (1868-?), prinþ – 148 Meþianu, Nicolae (1881-1965) – 305 Mesaros, ªtefan – 384 Mezentzeff, general – 148 Mezincescu, Dumitru (1874-1961) – 373 Micescu, Istrate (1881-1952) – 432, 476 Miclescu, Nicolae (1873-?) – 194 Miclescu, Emanuil (1861-1946) – 54, 63 Miclescu, Emil – 224 Mignano, dra – 112 Mihai I (n. 1921), rege al României – passim Mihail, Gheorghe (1887-1982) – 433, 449, 451, 468-470, 476, 479, 487, 489, 492 Mihail, ªtefan D. (1867-1949) – 215, 220, 224, 229 Mihail Alexandrovici (1878-1918), mare duce al Rusiei – 440 Mihailoviæ, Milan – 62 Mihalache, Ion (1882-1965) – 224, 278, 281, 282, 315, 330, 333, 337, 363, 481 Mihãilescu, cãpitan – 458 Mihãilescu, Mihail M. (1897-?) – 370, 398, 405, 418, 421, 423, 451, 493, 499 Milan Obrenovici (1954-1901), rege al Serbiei – 54 Milanoviæ, general – 398 Militineanu, Alfred – 461 Militineanu, Elena – 392, 393, 461 Militineanu, Ion – 461 Militineanu, Iorgu v. Grünberg Adolf Miller-Verghy, Margareta – 448 Millerand, Alexandre (1859-1943) – 239, 264 Milne, Leila – 101, 149, 165, 169, 218 Minescu, Constantin (1865-?) – 193 Minovici, Nicolae (1868-1941) – 136 Mircea (1913-1916), prinþ – 27, 126, 132, 133, 134, 135, 171, 178, 182, 270 Mircescu, Ludovic (1872-1930) – 282 Mircescu, cãpitan – 360 Mirea, Dimitrie (1864-1942) – 65, 67 Miron Cristea (1868-1939), patriarh – 217, 245, 252, 257, 276, 278, 279, 281, 302, 372, 398, 435-437, 454, 468, 473

Mironescu, G.G. (1874-1949) – 241, 315, 326, 330, 332, 337, 362-364, 370, 401, 435, 436, 473, 485 Mirto, Eduard (1881-1954) – 316, 330, 332, 362, 363 Missir, Basile (1843-?) – 54, 62, 63, 64, 176 Miºu, Nicolae (1858-1924) – 203, 209, 217, 223, 224, 228, 232, 246, 248, 263, 264, 269, 271, 274, 366, 382 Mitilineu, Gabriel – 63, 65 Mitilineu, Jean (Iancu) (1868-1946) – 64, 91, 121, 128, 282 Mittelhauser, Eugène (1873-1949) – 415, 442 Mocsony, Anton (1882-1943) – 229, 276, 347, 352, 366, 392, 411, 414, 419, 421, 467 Mocsony-Stîrcea, Ion (1909-1992) – 419 Modreanu, Rodrig (1884-?) – 477 Mohamed V (1844-1918), sultan – 112 Möhrlen, Arnold – 75-78, 87, 88, 113, 119, 136, 209 Moldovan-Micu, Iuliu (1882-1966) – 371 Moldoveanu, Jean (?-1939) – 474 Moldoveanu, Victor (1884-1977) – 414 Molostoff, cãpitan – 150 Molotov, Veaceslav (1890-1986) – 471 Monske – 173 Moreno Jbelles, Lacris – 148 Morik – 430 Morþun, Vasile G. (1860-1919) – 87, 88, 106, 147, 168, 191 Moruzi, Dimitrie (1867-1926) – 131 Moruzi, Elena – 104, 333, 448 Moruzi, Gheorghe D. (1876-1939) – 65, 331 Moscicki, Ignacy (1867-1946) – 421, 422 Moscovici, Ilie (1885-1943) – 226 Moºoiu, Tiberiu (1898-1953) – 409 Moºoiu, Traian (1868-1932) – 198, 204, 423, 258 Mouchy, Antoine Just de (1841-1909) – 160 Mrazec, Ludovic (1867-1944) – 297 Muffling, von – 134 Mugur, Gh. D. (1878-1946) – 207

517

Muller, Hendryk – 228 Mumuianu, Alexandru – 369 Murat, Anne de (1841-1924) – 160, 239 Murat, Joachim Napoleon de (1841-1924) – 239 Murgoci, Gheorghe (1872-1925) – 128 Musicescu, Florica (1887-1969) – 369 Mussolini, Benito (1883-1945) – 262, 263, 437, 449, 490 Mustaþã, Alexandru (1854-1927) – 140 Muºanoff, Nikola (1872-1951) – 374, 380 Mutius, Gerhard v. (1872-1934) – 134, 326 Mützner, Samuel (1884-1959) – 108 Myczlawski, M. V. – 421

N

Narutovici, Gabriel – 251 Nacu, Constantin (1844-1920) – 91 Nanu, Constantin (1859-?) – 150 Nanu-Muscel, Ion (1862-1938) – 217, 274, 294, 323 Napoleon I (1769-1821) – 10, 96, 212, 319, 458 Napoleon III (1808-1873) – 161, 163 Narischkin, Maria (1861-1929) – 150 Nassau, Adolf de (1817-1905) – 174 Nassau, Marie de (1825-1902) – 174 Nazarie, C. (1865-1926) – 56, 216 Nãdejde, (?-1913) – 140 Nãdejde, Gheorghe (1857-1939) – 92, 140, 316 Nãdejde, Ion (1854-1928) – 92, 140, 313, 316 Nãdejde, Sofia (1856-1946) – 92 Nedelescu – 89 Nedelescu, Nicolae (1909-1972) – 438 Negri, Alexandru (1868-?) – 63, 138, 148 Negruzzi, Iacob (1842-1932) – 355 Negulescu, Petre (1872-1951) – 229, 282 Negulescu, ªerban (1896-?) – 59 Negurã, Mihai (1890-?) – 409, 431 Nemoianu, Petre (1889-?) – 488 Nemours, Charles d’Orleans de (19051970) – 442

Nenciulescu, Nicolae (1879-1973) – 422 Neniþescu, Dimitrie (1861-1930) – 121, 127, 198 Ninciæ, Momcilo – 275 Neumann, Ernest (?-1925) – 18, 22, 23, 24, 31, 65, 181, 202, 273, 274, 275, 276, 301 Neumann, Wilhelm (1877-1944), medic – 365 Nicoarã, Vasile (1893-?) – 384 Nicodim Munteanu (1864-1948) – 396, 473 Nicolae II (1868-1918), þar al Rusiei – 32, 70, 406 Nicolae al Greciei (1872-1938), prinþ – 235, 435 Nicolae al României (1903-1977), prinþ – passim Nicolae Mihailovici, Mare Duce – 131 Nicolae Bãlan (1882-1955) – 257, 271, 323, 489 Nicolescu, Alexandru (1882-1941) – 489 Nicolescu, maior adj. – 218 Nicolescu, C. – 65 Nicolescu, Elie – 64 Nicoleanu, Eracle (1872-1943) – 65, 139, 196, 198, 224, 243, 282, 322, 326, 329, 347 Niculcea, Constantin (1873-?) – 65 Niculescu, Constantin – 64, 65 Niculescu, Oscar (1860-1939) – 65, 176 Niculescu, Leopold – 89 Niculescu-Buzãu, Nicolae – 189, 191, 208 Niculescu-Dorobanþu, Ilie (1872-1943) – 176 Nifon Popescu (1836-1909) – 70, 107, 108 Nifon Ploeºteanu (1858-1923) – 107, 151, 232 Nikitsch, Paul (1878-1930) – 111 Nyloff (Nilov), amiral – 150 Nistor, Ion (1876-1962) – 218, 224, 243, 258, 278, 297, 375, 387, 409, 431, 476, 487

518

Niþã, Sergiu (1883-1940) – 229, 282 Niþescu, Voicu (1883-1968) – 316, 337, 362, 363, 435 Norden, dr. – 82, 91, 96 Norfolk, Bernard M. de (1908-1975) – 452 Nottara, Constantin (1859-1935) – 84, 109, 414 Noveanu, Vasile (1906-1992) – 487 Novelli, Ermete (1851-1919) – 106 Novian, Radu (1853-1903) – 65 Nyshi, Genshiro – 252

O

Obedeanu, Constantin (1875-?) – 63 Obedeanu, Eduard (1870-?) – 63, 65 Obedeanu, Ernest – 63 Odobescu, Elena – 30, 104 Odobescu, Georges – 30 Olãnescu, Constantin P. (1845-1928) – 45, 50, 63 Olãnescu, Grigore P. – 67 Olãnescu, Dimitrie (1849-?) – 65 Oldenburg, Ecaterina (Katharina) de, (1846-1866) – 175 Olga (1895-1918), mare ducesã a Rusiei – 150, 151 Olga a Serbiei (1903-1997), prinþes㠖 244, 314, 388, 424, 442 Oppler, Carol – 120 Opriº, Nicolae (1898-?) – 329, 331, 348, 366, 370 Orãscu, Constantin (?-1922) – 65 Orãscu, Gheorghe (1853-1910) – 89 Orãºanu, Alexandru (1890-1950) – 240, 246, 333, 348, 370 Orleanu, Mihai (1859-1942) – 278 Orloff (Orlov), Vladimir (1868-1927) – 150 Oromolu, Mihail (1876-1947) – 278 Oscar II (1872-1907), rege al Suediei – 91 Osias, Saul – 241 Ottescu, Nicolae I. (1885-1950) – 449, 476

P

Pacelli, v. Papa Pius XII Paciurea, Dimitrie (1873-1932) – 108

Pallade, Gheorghe D. (1858-1903) – 31, 54, 63, 67 Palladi, Didina – 104 Pallavicini, Alois v. – 62, 63, 64 Panaitescu, Petre (1900-1967) – 448 Panas – 244, 252 Pangal, Jean (1893-1948) – 356, 360 Pangrati, Ermil (1864-1931) – 127 Panoff, ofiþer – 380 Pantazi, Emanoil (1870-1942) – 315 Pantelli, Hagi – 65 Panu, Alexandru – 366 Papp, Dãnilã (1868-1950) – 449 Paraschivescu, (?-1939) – 475 Paraschivescu, Constantin – 65 Paraschivescu, Toma – 123 Pašiæ, Nikola (1845-1926) – 146, 147, 236, 244, 245 Patzouris, Constantin – 65 Patzouris (n. Soutzo), Zoe – 64, 66, 176 Pau, Paul-Marie (1848-1932) – 164, 165 Paul al Iugoslaviei (1893-1976) – 247, 252, 388, 395, 398, 403, 405-408, 424, 429, 430, 442, 451, 467 Paul al Greciei (1901-1964) – 288, 434, 472 Paul Boncour, Joseph (1873-1971) – 397 Paulian, Demetru (1887-?) – 425 Pavelescu, Nicolae – 190, 348, 352, 360, 363, 366, 370, 411, 493, 494, 495 Paveliæ, Ante (1889-1959) – 389, 390 Paviæ – 388 Pavloff – 380 Pãiº, Nicolae (1886-1952) – 283, 296, 297, 305, 306, 326, 328, 333, 487 Pãlãngeanu, Emil (1891-1953) – 352, 363, 369, 370, 405, 456 Petraºcu, Gh. (1869-1949) – 67 Pãun, Vasile (1850-1908) – 56 Pãun, Lucia – 218, 220, 248, 269, 276, 306, 326 Pâcleanu, Mihai (1867-1928) – 63, 65 Pârâianu, Barbu (1884-1946) – 380 Pele, Ioan (?-1938) – 454 Pelico, Silvio (1789-1854) – 414 Pelivan, Ion (1876-1954) – 224

519

Pellarin, Auguste M. – 63 Pende, Nicola (1880-1970) – 422, 440 Peret, Benjamin (1899-1959) – 264 Peretz, Cezar – 63 Perieþeanu, Constantin (1864-?) – 90, 111, 123, 293 Perieþeanu, I. Grigore (1879-1959) – 214, 297, 322 Perticari, Elena (1865-1954) – 142, 147, 176, 448 Perticari, Ioan (1851-1919) – 77, 124, 133, 136, 147, 165, 176 Pétain, Henri (1856-1951) – 264 Petala, Nicolae (1869-1947) – 191, 251 Peter, Iulian – 439 Pétin, Victor (1872-1962) – 222, 223 Petre (Antun Godina) – 389 Petrescu, C. (1863-?) – 63, 65 Petrescu, Emil (1858-1938) – 54, 65, 87, 88, 106, 176, 221 Petrescu, Jean – 65 Petrescu, Maria (?-1936) – 408 Petrescu, Nicolae (1886-1954) – 287 Petrescu-Comnen, Nicolae (1881-1958) – 264, 451 Petrini, Paul (1847-1924) – 65 Petrova-Ciomaikova – 380 Petrovici – 407 Petrovici, Ion (1882-1972) – 282, 432 Petru I (1844-1921), rege al Serbiei – 70, 240 Petru II (1923-1970) rege al Iugoslaviei – 258, 314, 398 Pherekyde, Charles (1841-1914) – 64 Pherekyde, Grigore M. (1876-?) – 63 Pherekyde, Mihail (1842-1926) – 31, 54, 62, 64, 106, 150, 154, 176, 193, 213, 217, 222, 276, 280, 282 Pherekyde, Scarlat (?-1914) – 149 Philippescu, Gh. C. (1820-1902) – 49, 63, 64, 67 Piccard, Auguste (1884-1962) – 353 Picka, Jaromir – 372 Pierredon, Michel de (1883-1955) – 368 Pietri, François (1882-?) – 388

-

Pillat, Jean N. (1858-1952) – 63 Pi³sudski, Jósef (1867-1935) – 242, 250, 251, 257, 315, 343, 352, 423 Pimen Georgescu (1853-1934) – 108, 257 Pisoski – 63 Pitulescu, Ion – 227, 229, 231, 344, 366, 449 Pius XII (1876-1958) – 468 Plagino, Colette – 91, 244, 248, 258, 326, 333 Plagino, Constantin – 63, 91 Platon, cleric – 244 Plesnilã, Eugeniu (1901-?) – 459 Pless, von, g-ral – 134 Pless, Daisy v. (1873-1943) – 326, 328 Pleºoianu, Nicolae (1805-1859) – 123 Pleºoianu, Virgil – 63 Poenaru, Constantin (1842-1912) – 64 Poenaru, Maria (1856-1934) – 31, 64, 89, 123, 326, 448 Poincaré, Raymond (1860-1934) – 264 Poklewski-Koziell, Stanislas (18681937) – 133, 144, 184, 190, 326 Polignac de, marchiz – 264 Pomenow, Svetoslav – 326 Pompeiu, Dimitrie (1873-1954) – 348 Pompei, Marcel (1895-?) – 408 Poni, Petru (1841-1925) – 214 Poniatowski, Stanislas August (17321798) – 422 Poninski, Alfred E. (1896-?) – 421 Ponthoz – 119 Pop, Traian (1885-1960) – 468, 475, 476 Pop, Valer (1892-1958) – 356, 387, 489 Popescu, Apostol – 165, 180, 190, 335 Popescu, Cezar (1891-1939) – 474 Popescu, David (1887-1955) – 487, 494 Popescu, Ioan – 224 Popescu, Niculae M. (1881-1963) – 369 Popescu, Sicã D. (1875-1933) – 337, 369 Popescu, Stelian (1873-1954) – 296, 297, 315, 374 Popescu, ªtefan (1872-1948) – 67, 108 Popescu, Traian (1885-1932) – 474 Popescu-Mãlãieºti, Ion (1874-1953) – 134

520

Popovici, Andrei (1883-1967) – 495 Popovici, Dori (1873-1950) – 282 Popovici, Ioan (1865-?) – 224 Popovici, Mihai (1878-1966) – 217, 224, 296, 315, 323, 330, 332, 363, 370, 391 Popovici, Titus (1890-?) – 477 Popper, Alfred (1874-1946) – 165, 246 Portocalã, Radu (1888-1952) – 477, 487 Porumbaru, Emanoil M. (1845-1921) – 64, 147, 151, 176, 191 Posmantir, Tudor (1893-?) – 229, 230, 460 Pospiºil, Zvonimir – 389 Potârcã, Virgil (1882-1954) – 316, 362, 432 Pourtalés, Friedrich v. (1853-1928) – 135 Prager, Emil (1888-1985) – 115 Precup, Victor (1889-1958) – 384 Prelipceanu, B. – 432 Pretorian, Marin (1861-?) – 65 Prezan, Constantin (1861-1943) – 16, 21, 36, 41, 47, 49, 53, 57-60, 70, 129, 182, 184, 194, 196, 206, 215, 221, 222, 254, 262, 266, 322, 324, 329, 333, 339, 350, 351, 419, 420, 471, 495, 496 Prezan, Olga (1877-1943) – 16, 21, 32, 37-40, 57-60, 62, 312, 496 Priboianu, Mihail, ofiþer – 31, 49, 65 Priboianu, Mihail (1892-?) – 486 Princip, Gavrilo (1894-1918) – 151 Procopie-Dumitrescu, Ion – 63 Procopiu, Irina, v. Blanc, v. Berindei – 91, 155, 165, 176, 188, 220, 247, 248, 256, 269, 287, 306, 318, 326, 448 Procopiu, Ioan (1863-1918) – 155 Prodan, Ioan (1877-1950) – 30, 65, 129, 396, 407, 420 Proudhon, Pierre J. (1809-1865) – 92 Pucci – 142 Puºcariu, Victor – 426, 427, 461

R

Racotã, Nicolae – 91 Racotã, Alexandru (1802-1879) – 349 Racoviþã, Emil (1868-1947) – 406 Racoviþã, Mihail (1868-?) – 349

Racoviþã, Nicolae – 189 Radian, Alexandru (1895-?) – 476 Radovici, Alexandru (1860-1918) – 106, 130 Radovici, Nicolae M. (1880-?) – 240 Radu Iacob (1860-1920), episcop – 232 Ragoza, Aleksandru – 69, 195 Rajiæ, Ivan – 389 Ralea, Mihail (1896-1964) – 468, 475, 476 Ralet, Lily – 64 Randa, Maximilian (1874-1941) – 199 Ranetti, Ghiþã (1875-1927) – 120 Rasoviceanu, Gheorghe (1877-?) – 244, 251 Rasty, Elena – 64 Rasty, Mihail de – 64 Rãdescu, Nicolae (1876-1953) – 234, 235, 240, 248, 256, 258, 263, 276, 279, 282, 283, 285, 287 Rãducanu, Ion (1884-1964) – 315, 330 Rãdulescu, Eliade – 63 Rãdulescu, I. – 366, 370, 398 Rãdulescu, Ilie – 12 Rãdulescu, Savel (1895-1970) – 365, 388 Rãdulescu-Mehedinþi, Vasile (1878-?) – 432, 452 Rãºcanu, Ioan (1874-1952) – 195, 224, 229, 230, 350 Râmniceanu, Elena – 63, 64 Râmniceanu, Theodor (1860-1932) – 75, 76, 85, 181, 188, 190, 203, 218, 222, 228, 301 Râmniceanu, Mihail (1890-?) – 366, 370, 390, 400, 498 Râmniceanu, Zoe – 57, 62 Rebhuhn, Fr. – 166 Resch, Joseph – 40 Ressel, Carol (1874-?) – 30 Ressel, Ludovic (1880-?) – 138 Reza Khan, Mirza – 89 Ribbentrop, Joachim v. (1893-1946) – 453, 489 Rigaud, dr. – 280, 289, 296 Rioºanu, Alexandru – 63 Robeff, de Vladimir – 374 Robescu, Alexandru C. (1844-1919) –

521

15-17, 19-21, 31, 33-35, 40, 63, 65, 66, 76, 78, 88, 90, 92, 95, 97, 110, 123-125, 143, 146, 149, 157-159, 165, 219, 224, 266, 447 Robescu, Constantin F. (1839-1919) – 31, 64 Robescu, George – 57, 63, 65 Rodriguez Mourelo, Julio – 148 Rohan, Charles de (1894-1965), prinþ – 435 Rohleff – 109 Roma, Emanuelle de – 176 Romalo, Alphonse (1862-1929) – 65 Romalo, Eduard (1859-?) – 21, 41, 45, 46, 90, 111, 132, 138, 165, 169, 188, 240, 247, 248, 274, 276, 284-289, 292294, 296, 306 Romalo, Nindi (1891-1955) – 119, 473 Roman Ciorogariu (1852-1936), episcop – 232 Romanelli, Rafaello (1856-1928) – 124 Romano, Alexandru (1887-1916) – 171, 181 Romer, Tadeusz (1894-1978) – 421 Romingen, Manfred von – 271 Roni (Ronea), Theodor (1846-1922) – 16, 37 Roosevelt, F. D. (1882-1945) – 482 Rosen, Friedrich (1856-1935) – 121, 153 Rosenthal, Solomon – 212, 306, 314 Rosetti, Theodor (1837-1923) – 127, 154 Rosetti, C. A. (1816-1885) – 372 Rosetti-Solescu, Gh. (1852-?) – 90 Rösler, Robert (1836-1874) – 35 Roºianu, Constantin (1845-?) – 65 Roth – 67, 86 Roth, Hans Otto (1890-1953) – 488 Rozwadowski, T. Jordan (1866-1928) – 63, 104, 252 Rubido-Zichy, Johann (1874-1964) – 63, 64, 104 Rudeanu, Vasile (1870-1965) – 400 Ruffin, Justine Eleonora (1832-1905) – 136 Rujinski, Nicolae (1864-1946) – 143, 251 Rumerskirch, Karl v. (1867-1947) – 111

Rusescu, Radu D. (1893-1977) – 457, 458, 474, 485, 492, 493 Ruspoli, Marina (1908-1977) – 374 Rüstü Aras, Tevfik (1883-1972) – 138 Rydz-Smig³y, Edvard (1886-1941) – 422, 429

S

Sadendorf, Ida – 135 Sadoveanu, Ion Marin (1893-1964) – 476 Sadoveanu, Mihail (1880-1961) – 109, 348 Sadoveanu, Izabela (1870-1941) – 229 Saint-Aulaire, Charles de (1866-1954) – 178, 193, 214, 217 Saita, Ion G. – 136 Saligny, Anghel (1854-1925) – 176, 217 Salvator de Austria (1882-1913), Arhiduce – 95 Samsonovici, Nicolae (1877-1950) – 352, 363 Sanchez de Toro y Munoz, Fernando – 147 San-Marin, Nicolae (1857-1909) – 65 Sapieha, Eustachy (1881-1963) – 237 Saraèoglu, Sükrü (1887-1953) – 468 Sassu, Vasile P. (1878-1963) – 243, 383, 431, 432 Sauciuc-Sãveanu, Theofil (1884-1971) – 316, 323, 364 Sauerwein, Jules – 407 Savargin, Georges – 384 Savin, Ion Gh. (1885-?) – 432 Savopol, Gheorghe (1887-1916) – 178 Saxa, Ernest de (1868-1937) – 453 Saxe, Nicolae – 369 Saxton-Winter, Miss – 44, 446 Sazonov, Serghei D. (1860-1927) – 149, 151 Sãrãþeanu, Constantin (1862-1935) – 198, 323, 351, 397 Sãulescu, Mihail (1861-1929) – 65, 204 Sãveanu, Ioana v. Ioana Doletti Sãveanu, Nicolae N. (1866-1952) – 136, 258, 278, 399

522

Sãveanu, Radu – 359 Sãvulescu, Traian (1889-1963) – 439 Sâmboteanu, Ulise (1885-?) – 363 Scanavi, Theodor (1885-?) – 259, 397, 406 Scerbacev, Dimitri G. (1857-1932) – 191, 193-195, 356 Schachmann, E. Maximilian – 439 Schally, g-ral – 421 Schapira – 460 Schiavazzi, Piero (1875-1949) – 87 Schilling – 149 Schinas, Alexandru – 135 Schneider – 150 Schön – 11, 121, 187 Schönaich-Carolath, Emil v. (18521908) – 111 Schönburg-Hartenstein, Alois v. (18521908) – 86, 111 Schwartz, Alfred – 118, 119 Schwetz – 460 Schwetz, Ernestina – 460 Schwetz, Nelly – 460 Scotus Viator v. Seton-Watson Scridon, Leon (1897-?) – 432 Šeba, Jan (1886-1953) – 372, 411, 412, 414 Seipel, Ignaz (1876-1932) – 262, 263 Seletzki, Bruno – 369, 371, 375, 391 Serdici, Vasile (1893-1958) – 211 Serebriakoff, Vladimir – 148 Serghiopoulos, Sotires – 430 Sergiu (1857-1905), mare duce al Rusiei – 70 Serurie, Grigore P. (1821-1893) – 123 Seton Watson, R. W. (1879-1951) – 165 Severeanu, George (1879-1939) – 293 Sewsik, Quator – 87 Shebeko, Nicolae – 129, 144 Sibiceanu, Nicolae – 477, 487 Sichitiu, Ioan (1878-1961) – 420, 423 Sidorovici, Teofil (1896-1940) – 363, 398, 404, 418, 421, 430, 487 Siemiradzki, Henryk (1843-1902) – 45, 51

Sima, Horia (1906-1993) – 479, 482, 487, 488 Simais – 222 Simian, Dinu (1887-1955) – 432, 468 Simionescu, Aurelia – 63, 65 Simionescu, Denis (Dionisie) – 111, 244, 245 Simionescu, Ion Th. (1873-1944) – 487, 488 Sipsom, Constantin M. (1875-?) – 63, 90, 112 Sion, Marica – 65 Skeletti, Emil (1888-?) – 240, 248, 299, 304, 406 Skina, Constantin (1860-?) – 63, 64 Skina, Nicolae – 63 Skrzyiñski, Aleksander (1882-1931) – 245, 252, 257 Slãtineanu, Maria – 65 Slãtineanu, Alexandru (1873-1939) – 142 Slãvescu, Victor (1891-1977) – 379, 387, 468, 470, 475, 476 Sluys, Felix – 293, 296 Smetana, Bedrich (1824-1884) – 414 Sobanski, B. – 421 Socolescu, Ion N. (1856-1924) – 65 Sofia (1870-1932), reginã a Greciei – 232, 241, 256, 263, 288, 315, 354, 355 Sofia de Hohenberg (1868-1914), prinþes㠖 111, 112, 151 Sola, Artur de – 148 Solacolu, George (1859-?) – 65 Solis, Ferdinand de – 326 Solms-Braunfels, Sophie de (17961855) – 175 Solovieff, George – 91 Somow, Alexandru de – 63, 64 Sontag – 22 Sorakof, A. – 140 Sorri, Theodoro – 419 Soutzo, Alexandru G. (1855-1932) – 63, 252 Soutzo, Constantin (1872-?) – 65, 82 Soutzo, Dimitrie (1870-1943) – 63 Soutzo, Elena (1879-1975) – 104, 448 Soutzo, George (1862-?) – 63, 65, 91, 112, 115

523

Soutzo, Michel – 63 Soutzo, Vladimir (1887-?) – 63, 65 Soutzo, Zoe – 176 Späthe, Oskar (1875-1949) – 28, 45, 67, 108, 118-120, 444 Sperlich, G. – 108 Spiess zu Bracciforte, Aug. (18641953) – 366 Stackelberg, Gustav v. (1853-1917) – 33 Stan, Alexandru – 190, 352, 366, 370, 398 State, Ioan Gr. (?-1938) – 454 Stavãr, Gheorghe (1890-?) – 367, 393, 394, 398, 402, 410, 411, 421, 422, 424, 438, 458, 464, 493, 497, 499 Stãnciulescu, Marin – 475 Stãnescu – 31 Stãnescu, Paul – 63 Stãnescu-Buzeu, Justin – 315 Stãtescu, Eugen (1836-1905) – 54, 70 Stãtescu, Petre (1871-?) – 462 Stângaciu, Ion (1876-?) – 358 Stârcea, Traian (1875-1928) – 179, 190, 218, 222, 227, 230, 313, 314 Stîrcea, Ion V. (1867-?) – 231, 237, 326, 333, 347, 366, 398, 400, 419, 421, 451, 463, 496-498 Steed, William – 214 Stefania de Hohenzollern (1895-1975), prinþes㠖 123 Steinebach, Lorentz – 17, 23, 24, 115, 125, 165, 183, 205, 218, 242, 246, 250, 287, 288, 292, 300, 301 Stelescu, Mihail (1906-1936) – 403, 408, 454 Stelian, Toma (1860-1925) – 87, 88, 106 Stephanie de Beauharnais (1789-1860) – 212 Stere, Constantin (1865-1936) – 198, 409 Steriade, Ioan Al. (1880-1956) – 108, 120, 444 Stern, Leopold (1885-?) – 462 Stettingk, conte – 124 St. John, Miss – 341 Stoenescu – 229

Stoica, Vasile (1889-1974) – 380, 487 Stöhr, arhitect – 372 Stoicescu, Constantin I. (1852-1911) – 54, 62, 64 Stoicescu, George I. (1850-1930) – 63, 239 Stoicescu, Ioan (1885-?), ofiþer – 332, 345, 348, 366 Stoilov, Constantin (1877-?) – 263 Stolojan, Anastase (1836-1901) – 31 Stopkotte – 17, 18 Storck, Fritz (1872-1942) – 20, 67, 108, 177, 444 Störmer, dr. – 439, 440 Strassmann – 338, 393 Strat, Gheorghe (1894-1961) – 488 Straten, van der – 119 Strâmbulescu, Ipolit (1871-1934) – 67, 444 Stroe, Aurel (1889-?) – 419 Strzelecki, Leon – 429 Sturdza, Alexandru (1869-1940) – 186, 188, 191 Sturdza, Constantin (1887-?) – 366, 370 Sturdza, D. A. (1833-1914) – 14, 31, 54, 62, 64, 87, 90, 94, 104, 106, 146, 157, 160 Sturdza, Zoe (1847-1920) – 62, 88 Sturdza-Bulandra, Lucia (1873-1961) – 84 Suchtelen van den Havre, Yonkheer van – 252 Suditu, Florence – 65 Sutherland, de – 271 Suzo de Noris, Gustav – 63, 64 Sweerts de Landas, A. M. D. – 62 Swirski, G. – 87 Syrovy, Jan (1888-1970) – 429 Szathmary, Carol Popp de (1813-1888) – 120 Szeculici, Jules – 46, 65, 306 Szeculici, Fanny – 65 Szembek, Jan (1881-1945) – 352 Szuper, dr. – 419

ª

ªaguna, Andrei (1809-1873) – 255, 257 ªeicaru, Pamfil (1894-1980) – 438

524

ªendrea, ªtefan (1842-1907) – 63 ªerban, Mihai (1887-?) – 476, 477 ªiºmanoff – 380 ªtefan de Habsburg (1932-1998) – 363 ªtefanovici – 253 ªtefãnescu – 360 ªtefãnescu, ªtefan (1865-?) – 162, 164 ªtefãnescu-Amza, Constantin (18751964) – 346, 352, 362 ªtefãnescu-Goangã, Florian (18811958) – 422 ªtirbei, Barbu (1753-1813) – 267 ªtirbei, Barbu Dim. (1799-1869) – 132, 161, 267 ªtirbei, Barbu A. (1872-1946) – 51, 115, 133, 145, 149, 156, 165, 182, 184, 190, 195, 219, 223, 225, 229, 267, 268-270, 292, 295-297, 305, 306, 308, 310, 327, 333, 351, 448 ªtirbei, Nadejde (1876-1955) – 123, 248, 448 ªtirbei, Ecaterina – 267 ªtiubei, Dimitrie (1901-1986) – 358, 366, 370, 383, 392, 398, 426, 458

T

Tabacovici, Nicolae (1881-1973) – 392, 460 Tacu, Ioan (1874-?) – 63 Takamatsu, prinþ – 343, 344 Talaat Bey, Mehmet (1872-1921) – 146, 149 Tamm, Traugot (1860-1938) – 16, 21, 25, 28, 31, 35, 36, 41, 66, 76, 84, 113, 160 Tanu, Dumitru (1890-1919) – 221 Tatiana (1897-1918), mare ducesã a Rusiei – 150, 151 Tãtaru, Coriolan (1889-1957) – 468 Tãnase, Constantin (1880-1945) – 189, 191, 208, 439 Tãtãranu, Constantin – 65 Tãtãranu, Nicolae (1890-1953) – 328, 343, 344 Tãtãrescu, Gheorghe (1886-1957) – 378, 387

Tãslãoanu, Octavian C. (1876-1942) – 229 Tâmpeanu, Ioan (1889-?) – 462 Tchkotua-Saberiski, prinþ – 360 Teck, Adolphus de (1868-1927) – 88, 107 Tell, Christian (1807-1884) – 123 Teodor, Sterian (1889-?) – 382 Teodoraº – 250 Teodorescu, B. – 322 Tereza de Hohenzollern (1867-1909) – 105, 108 Terlinden, slt. – 119 Than, Wilhelm Sebastian de – 429 Theodori, Iuliu (1834-1919) – 32, 70, 81, 82, 91, 105, 106, 111 Theohari, Anibal (1873-1933) – 217, 294, 322 Theren, Mila (1863-?) – 106 Thorn-Valsenina, conte – 135 Thiele, Ana – 442 Thierry, Adrien (1885-1961) – 409, 470 Thomas, Albert (1878-1932) – 191 Thot, conte – 120 Thüringer, dr. – 247 Tilea, Virgil V. (1896-1973) – 362, 371 Titeanu, Eugen (1900-1957) – 387 Titulescu, Nicolae (1882-1941) – 192, 193, 229, 265, 297, 346, 354, 362, 364, 365, 370, 372, 374, 375, 388, 398, 405, 419 Tomescu, Constantin – 432 Tomescu, Mircea (1899-1973) – 456, 479, 491, 493 Tomislav al Iugoslaviei (1928-2000) – 402 Toncescu, Constantin (1890-?) – 432 Topciu, Dumitru (1887-1958) – 488 Totleben, conte – 131 Trancu-Iaºi, Grigore (1873-1940) – 229, 282 Trandafir, Ion (?-1938) – 454 Trandafirescu, Constantin (1882-?) – 352 Tresnea-Greceanu, Ioan (1866-?) – 65, 136 Triandafil, Grigore (1840-1907) – 64, 176

525

Troþki, Lev D. (1879-1940) – 201 Trubetzkoi, prinþ – 131 Tuffli – 209 Turoczi, ªtefan – 253 Tzigara-Samurcaº, Alex. (1872-1952) – 36, 149, 172, 177, 187, 222, 386

Þ

Tzetzu, Ion – 66 Þenescu, Florea (1884-1941) – 91, 184, 190, 218, 232, 239, 247, 248, 468, 474 Þoni, Dumitru V. (1885-1955) – 476, 477, 487 Þopa, Petru T. (1889-?) – 477

U

Udine, Ferdinando de Savoia (18841963), prinþ de – 248 Udrisky, Gheorghe N. (1867-1958) – 165 Uicã, Nicolae (1877-1940) – 375 Ulea, Octav (1889-1960) – 333, 348, 352, 366, 370, 398, 400, 421, 493, 494 Ungureanu, dna – 229 Urban – 11, 12, 37, 39 Urdãreanu, Ernest (1897-1959) – 98, 354, 358, 366, 367, 370, 374, 376-378, 380, 381, 383-386, 391, 393-396, 398, 400, 403, 405, 406, 409-418, 421-429, 433, 435-437, 439, 451-458, 459, 461, 463-465, 469, 470, 472-474, 477, 479481, 484, 486, 487, 490-495, 498 Urlãþeanu, Ioan (1860-?) – 65

V

Vaida-Voievod, Alexandru (1872-1950) – 217, 218, 224, 278, 305, 315, 329, 332, 337, 362-365, 367, 370, 371, 374, 375, 435, 436, 473, 487 Valeri, Valerio (1883-1963) – 373 Van Leisale – 414 Vandervelde, Émile (1866-1938) – 191 Vansitart, Robert – 405 Varnali – 360 Vasiæ – 373 Vasilescu, Ion – 97

Vasilescu, Vasile – 408 Vasilescu, Lenuþa – 318 Vasilescu-Karpen, Nicolae (1870-1964) – 352 Vasiliu, Jean (?-1939) – 474 Vãcãrescu, Elena (1866-1947) – 20 Vãcãrescu (Claymoor), Mihail (18431903) – 33 Vãcãrescu, Radu (1868-1936) – 65 Vãcãrescu, Rudolf – 63 Vãcãrescu, Teodor – 64 Vãitoianu, Arthur (1864-1956) – 195, 198, 214, 217, 222, 224, 243, 245, 258, 435, 436, 473 Vãleanu, Gheorghe (1864-1948) – 65, 229, 231, 232, 282 Vâlcovici, Victor (1885-1970) – 376, 476 Vântu, Gh. (1901-1968) – 477 Vârtejanu, Eugen (1889-1975) – 180 Vendôme, Emanuel d’Orleans de (18721931) – 78, 248 Venizelos, Eleutherios (1864-1936) – 146, 147, 251, 352, 406 Ventura, Mãrioara (1888-1954) – 195, 208, 220 Vermont, Nicolae (1866-1932) – 67, 120, 444 Veron, O. – 90, 91, 112 Verona, Arthur (1868-1946) – 67, 120, 176, 444 Verzea, Victor (1865-1932) – 138, 177, 186, 187, 193, 220, 222 Victor Napoleon (1862-1926), prinþ – 95, 265 Victoria (1819-1901), reginã a Angliei – 54, 73, 443 Victoria Melita, „Ducky“ (1876-1936), mare duces㠖 30, 51, 81, 95, 108, 134, 137, 149, 239, 244, 258, 266, 284, 321, 322, 328, 348, 370, 406 Viktoria Feodorovna, vezi Victoria Melita Vidrighin, Stan (1876-1957) – 337, 346 Vienne, de – 63, 64 Viºoianu, Ioan (1871-1916) – 178

526

Vivescu, Romulus (1862-19) – 63, 65 Vlad, Aurel (1875-1953) – 218, 224, 315 Vlad, Radu (?-1938) – 454 Vladimir Alexandrovici (1847-1909), mare duce al Rusiei – 90, 222 Vladimirescu, Tudor (1780-1821) – 92, 359 Vlahide, Dumitru – 476 Vlaicu, Aurel (1882-1913) – 118, 120, 121, 133, 143, 459 Vlãdãianu – 190 Vlãdescu, Mihail C. (1865-1944) – 76, 241 Vlãdoianu, Giny – 64 Vlãdoianu, Marie – 64 Vlãdoianu, Nicolae (1843-?) – 63, 64 Voiculescu, poliþist – 407 Voinescu, Romulus (1867-1936) – 65, 251, 282, 283 Vojeikoff, general – 150 Volpi, Giuseppe (1877-1947) – 375 Volvoreanu, Constantin (1858-?) – 70 Voronof, Serge (1866-1951) – 392, 460 Vukoviæ – 184 Vulcoviæ, general – 373 W Wagner, Richard (1813-1883) – 56, 90 Waldeck-Pyrmont, Friedrich zu (18651946) – 149 Waldhausen, Julius v. (1858-1935) – 129, 147, 155 Wales, de, duce – 70 Wangenheim, Ulrich C. (1849-1926) – 120 Warthiadi, Panait (1847-1911) – 63, 65 Waterhouse, Ronald – 252 Weimar, de – 442 Weingartner, Felix (1863-1942) – 448 Wengerski – 120 Wied, de (1845-1907), principesa – 80 Wied, Hermann de (1814-1907) – 80, 91 Wied, Sofia de (1885-1936) – 134, 173, 373, 403, 405, 446 Wied, Wilhelm de (1876-1945) – 44, 147, 387, 442

Wieder, Felix – 375, 376 Wigram, Lord – 405 Wilhelm II (1859-1941), Împãrat al Germaniei – 119 Wilhelm de Hohenzollern (1864-1927), prinþ – 73, 78, 80, 118, 120, 121, 133, 136, 293 Wilhelm de Prusia (1882-1951), Kronprinþ – 109, 110 Wilke – 156 Wilson, Woodrow (1856-1924) – 196, 214, 310, 412, 413 Windham, Florence – 104 Windham, Hugh – 104 Windham, Nelly – 104 Winkler, medic – 410 Woodfield, Miss – 101, 220 Wrangel, Piotr N. (1878-1928) – 186, 188 X Xeni, Constantin (1878-1963) – 241, 383 Xenopol, Nicolae (1858-1917) – 131 Y Yarca, Charles (1855-?) – 63 Yonine, Boris – 91 York, ducele de, v. George VI

527

Z Zachariade, Alexandru – 96 Zaharof, Ambrozie – 123 Zaioncikowski, Andrei M. (1862-1926) – 180, 181 Zamfirescu, dra – 65 Zamfirescu, Ioan (?-1936) – 407 Zamfirescu, Alex. D. (1892-1968) – 421 Zankiewici, Mihail – 90 Zavoral, Metod Jan (1862-1942) – 414 Zãnescu, George – 90, 91, 165, 218, 269 Zelea Codreanu, Corneliu (1899-1938) – 433, 435, 437, 438, 454, 482, 483 Zendermass, general – 89 Zetceviæ, valet – 388 Zigre, Nicolae (1882-1962) – 243, 468, 475 Zimnal, Marian – 421 Zolowiew, preot – 47 Zottu, Vasile (1853-1916) – 65 Zwiedenek, Eugen (1886-1956) – 296, 302, 306, 314, 318, 326, 333, 339, 352, 366, 386, 398, 399, 405, 406, 421, 431, 442

Din aceastã carte s-au tipãrit 100 de exemplare în ediþie de lux, numerotate de la 1 la 100. Exemplar nr.

528

Regina Elisabeta ºi Regele Carol I

529

Principesa Maria în uniforma Regimentului 4 Roºiori

530

Principesa Maria ºi Prinþul Carol

531

Carol ºi Elisabeta, 1897

Carol, 1898

Carol, Elisabeta, Nicolae ºi Maria

Carol ºi Ileana

532

Prinþul Moºtenitor Carol, comandantul Legiunii Cercetaºilor

533

Regina Elisabeta ºi Regele George al Greciei

534

Cãsãtoria Prinþului Paul al Iugoslaviei cu Prinþesa Olga a Greciei Belgrad, 1923

Prinþul Neculae la o serbare câmpeneascã 535

Familia Regalã

536

Prinþul Nicolae, Regina Maria ºi Prinþesa Heana

537

Regele Carol al II-lea ºi Marele Voievod de Alba Iulia

538

Carol al II-lea ºi Marele Voievod Mihai la o ceremonie de decorare

539

Nunta Prinþesei Ileana

540

Regele Carol al II-lea ºi Marele Voievod de Alba Iulia

541

Regina Maria ºi Regele Carol al II-lea, Curtea de Argeº

542

Eugeniu Buhman ºi soþia sa

543

Mormântul lui Eugeniu Buhman, Cimitirul Sfânta Vineri, Bucureºti

544