Tinctura de propolis
La toate afectiunile pielii, in special la bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si micoze, locurile bolnave se pot vindeca suta la suta prin tamponare cu tinctura de propolis, aceasta avind actiune cicatrizanta, ajutind la formarea noilor tesuturi. Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor specifice sezonului rece se poate prepara o bautura din 15-20 g de propolis ras introdus intr-un litru de tuica tare. Tinctura de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in singerarile gingiilor. Denumirea de propolis vine din limba greaca si intr-o traducere aproximativa ar insemna "partea din fata a cetatii". De ce aceasta denumire? Pentru ca albinele care produc aceasta substanta o folosesc pentru consolidarea, captusirea si izolarea stupului, care devine astfel o adevarata cetate. Propolisul in contact cu apa din precipitatii se intareste si devine dur si impermeabil ca piatra, nepermitand umezelii sa patrunda in stup. Apoi, propolisul este un antiseptic foarte puternic, anihiland bacteriile, ciupercile parazite si chiar virusurile, creand un mediu aproape perfect steril. Atunci cand patrunde in stup un pradator, cum ar fi razatoarele mici, acesta este ucis de veninul albinelor si apoi este invelit in ceara si propolis, impiedicand astfel descompunerea lui si infectarea mediului ambiant. De fapt, propolisul este un extract din mugurii arborilor (in special din mugurii de plop, dar nu numai), care este cules si prelucrat de albine primavara devreme. Este, asadar, un produs de origine vegetala, care pastreaza multe din proprietatile plantelor din care a fost obtinut, fiind imbogatit insa cu anumite substante secretate de albine. Rezultatul este un cicatrizant, un regenativ, un antiseptic, un reglator hormonal si un stimulent imunitar de exceptie, pe care il vom cunoaste mai detaliat in cele ce urmeaza. Vom prezenta propolisul numai sub forma de tinctura, pentru ca administrat ca atare, fiind aproape deloc solubil, va trece pe traiectul digestiv si va fi eliminat fara a avea o actiune eficienta asupra organismului. Iata asadar proprietatile si indicatiile tincturii de propolis. Actiuni:
Intern: analgezic usor, antihemoragic, antifungic puternic (actiune puternica asupra Candida albicans), antiseptic puternic al cailor respiratorii medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar bun, antiviral mediu, bacteriostatic si bactericid bun (anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug bun, regenerant epitelial puternic, stimuleaza procesele de regenerare in ansamblu, stimulent imunitar bun. Tinctura de propolis este folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase , combaterea tulburarilor de menopauza, vindecarea inflamarilor prostatei, rinichilor si ficatului; se repeta pina la vindecare), in tratarea TBC-ului pulmonar, combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac si tratarea ulcerului gastroduodenal . Extern: -antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant puternic, analgezic mediu, regenerativ epitelial puternic. -rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica intocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. In cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool. -eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata in asa fel incat zona afectata sa fie cat mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel cat mai mult in profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvante vreme de o jumatate de ora. In cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tatananeasa (symphytum officinali) sau gallbenele (calendula officinalis) -alunite, negi: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu intocmai ca si la cancerul de piele. Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis - bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal) Are proprietati antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice si anestezice; protejeaza contra efectelor nocive ale radiatiilor. Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector (protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor capilare şi regenerator al ţesuturilor. Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilitati de compoziţie, propolisul îşi pastreaza nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, la care bacteriile dezvolta in timp rezistenta, fiind nevoie de introducerea periodica de noi si noi antibiotice. Administrare interna: se ia de regula ½ lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi
Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se poate lua. Contraindicatii: alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la aceasta tinctura, veti face un test aplicand-o mai intai din abundenta pe o portiune mica de piele, urmarind efectele care apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes. Prezentare: 30 ml Producator: Dacia Plant Tinctura de echinaceea Echinacea (Echinacea purpurea) Dozele repetate de echinacea sporesc imunitatea la marea majoritate a bolilor infectioase, de la cele respiratorii la cistite, anexite etc. De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii inflamati, care la primele valuri de frig se confrunta cu umflari ale amigdalelor, raguseala, curgerea nasului si a ochilor sa apeleze la cura cu aceasta planta. Tratamentul standard pentru amplificarea imunitatii este ca si la arnica, de 30 de zile, dar pentru cei deja atinsi de boala, rezultate bune se vad din primele zile sau chiar la cateva ore de administrare a plantei. In ultimul timp, echinacea este mai mult recomandata sub forma de drajeuri sau de pulbere, intrucat tinctura luata in cantitati mari si in cure de lunga durata este mai greu de suportat de organism. Cum se administreaza echinacea Planta uscata, care se gaseste la Plafar, se macina cu rasnita electrica de cafea sau in piua, dupa care se cerne prin sita pentru faina alba. Se iau trei lingurite rase de pulbere pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In infectiile acute se pot lua pana la sase lingurite de planta pe zi, pe stomacul gol, tinand eventual planta mai putin timp sub limba, intrucat este destul de iritanta si lezeaza tesuturile epiteliale. Tinctura de chimen negru (Nigelia sativa) Nigelia (Nigelia sativa) este un remediu extrem de vechi, adus din Etiopia acum mii de ani, dar care in Europa a fost redescoperit de curand. La noi in tara creste in zonele
sudice, fiind un condiment foarte apreciat in anumite alimente (mai ales in lactate). In scop terapeutic, se foloseste fie uleiul esential al acestei plante (care este foarte scump si greu de gasit), fie tinctura, cu care se obtin de asemenea rezultate foarte bune. Cu aceasta planta v-ati intalnit in paginile noastre si in iarna ce a trecut, fiind recomandata in curele de slabire alaturi de ceaiul verde, pentru calitatile sale de intensificare a metabolismului si de reglare a apetitului. Studiile facute in ultimii ani au demonstrat ca administrarea acestei plante in cure de 12-21 de zile este eficienta nu numai in prevenirea guturaiului, bronsitelor sau a gripei, ci a unei game impresionante de boli, in care sistemul imunitar joaca un rol esential, inclusiv in cele tumorale benigne sau maligne. Iata cum folosim aceasta planta: Administrarea tincturii de nigelia Se iau 50 de picaturi de tinctura in jumatate de pahar de ceai verde rece sau caldut (in nici un caz fierbinte), de patru-sase ori pe zi. Amestecul de ceai verde si nigelia are un gust si o aroma extrem de placute, inviorand si eliminand slabiciunea de moment. Pentru persoanele care nu suporta ceaiul verde (care este el insusi un stimulent foarte bun, dar si puternic) se recomanda dizolvarea tincturii in ceai de sunatoare sau talpa-gastei. O cura pentru intarirea imunitatii dureaza minimum 12 zile, putand fi facuta o data pe luna.
