Luule Vii/ma
Să stagnezi sau să evoluezi
nu-l iubesc - de vreme ce el nu le mai poate face hatârul îi blochează într-atât raiunea, încât apare o deviere psihică sau o boală. Şi atunci nimeni nu-i va mai putea dovedi că are nevoie de la el. Dacă omul este neclintit în convingerea lui că iubirea este doar producie şi consum de bunuri materiale, la primul eşec sufletul lui se va sparge în bucăi. Pentru el viaa îşi pierde sensuL Ce este aceea iubire - nu ştie. Criza profundă a materialismului scoate nemilos în prim plan acest tip de om. Despre el se spune: !JTotdeauna a avut un caracter frumos şi bun. Nu ar fi trebuit să i se întâmple ceva rău. N-a omorât nici măcar o muscă. Totdeauna a fost îngrijit şi harnic. !J Iar eu le răspund: !JDa, dar starea lui vă îngri jorează de mult timp. Ani întregi a i încercat să-i însufla i via ă. A i vrut să face i om din el, fiindcă el se oprise din calea vie îi lut." Şi aşa şi este. O maşină ascultătoare, comodă se transformă pe neobservate într-o umbră omenească, fapt ce face ca familia să intre în panică văzându-1 clar cât de repede se stinge. Poate fi atât de fragil doar cineva care are spaima că nu este iubit şi care crede că îşi câştigă iubirea printr-o supunere de rob. Aici trebuie subliniat faptul că mentalitatea de sclav nu are nici o legătură cu orânduirea socială. Nici socialismul, nici capitalismul nu sunt vinovate. Ce aflăm acum este că mentalitate a de sclav a existat şi în epoca socialistă şi există şi în cea capitalistă. Cel care, în vieile anterioare, şi-a învăat lecia amară a supunerii, nu va sta ca un rob smerit nici în faa uşii socialismului, care s-a închis, nici în faa pungii cu bani a capitalismului, care s-a deschis. Iertai-i fragilitatea acestui om, ea a fost provocată de spaima că "via a nu-l iubeşte!J şi cerei-i iertare că l-ai fo-
losit rară să ştii ce facei. E o muncă imensă! Un lucru, care şi aşa este fragil, nu trebuie îndoit în toate direciile şi de mai multe ori, pentru că se rupe. De aceea nu-l tulbura cu scuzele tale, mai bine cere-i iertare în inima ta. Oamenii de sacrificiu vor să sufere, ei au nevoie să li se recunoască suferinele, ele fiind semnul devotamentului lor. Dacă vai eliberat într-o măsură suficient de mare de stresurile care vă supără la aproapele dumneavoastră, dacă suntei ca pabili să apreciai realist situaia, înseamnă că între timp aproapele deja s-a schimbat. Acum putei să vorbii deschis şi sincer. El a devenit flexibil. Să ştii şi faptul că, dacă un asemenea om este din familie, atunci toi avei nevoie de o asemenea lecie de viaă. Gândii-vă la ceea ce vă învaă el, eliberai-vă de stresuri şi corectai-vă greşelile. Sacrificiul, indiferent de sex, este întotdeauna negativism. Cine nu înelege acest lucru suferă mai întâi el însuşi, apoi îi face şi pe alii să sufere. Şi cel care, la început, a dorit să-l supună pe cel ascultător, să-I subordoneze pe cel smerit, îl va supune şi se va bucura de succesele sale. Şi, vai, cât de dureros va fi pedepsit. El însă va crede că este o nedreptate oarecare a vieii. Spiritul nimănui, nici chiar al celui mai agresiv om, nu are nevoie ca cineva să se umilească în faa lui, deoarece, prin comportamentul său, cel care se umileşte, automat îl umileşte şi el pe celălalt. Cel care-i umileşte pe alii nu se înelege pe el însuşi, aşa cum nu se înelege nici cel care se auto umileşte, şi uite aşa oamenii se miră cum de un om atât de bun a putut să sufere din cauza altcuiva. Ca să mă exprim mai clar - un sclav slugarnic a călcat în picioare demnitatea stăpânului şi a fost pedepsit pentru aceasta.
Luule Vii/ma
Să stagnezi sau să evoluezi
Când femeia va înelege că bărbaii se află la alt nivel, la care ar vrea să ajungă şi ea, abia atunci, eliberându-se de spaime, va începe să se cufunde în adevăratul univers al sentimentelor. Valoarea câştigului constă în faptul că ea, cu propria ei mână, a înlăturat opreliştile. Bărbatul care are idei preconcepute în legătură cu sexul feminin va dori, de regulă, să facă în aşa fel încât femeia să-i semene. Este ca şi cum un scufundător, ieşind din adâncuri, ar înhăa-o pe femeia care înoată la suprafaă, ar trage-o după el la fund şi pe urmă s-ar mira de ce ea este aşa de neemoională, de nefeminină şi de rece încât nu poate fi iubită. Bărbatul care face uz de foră o distruge fizic pe femeie. Nimicirea spirituală - aceasta este soarta femeilor umilite, chiar dacă ele, în virtutea obiceiurilor şi obişnuinelor, nu se consideră umilite. Când sunt alături de bărbaii ,lor, foarte multe arată ca nişte păpuşi frumoase care se străduiesc să le fie pe plac, indiferent de dispoziie şi de gust. Femeia modernă, în pas cu moda, aduce cu un bărbat, este îngrijită şi teatrală. Moda distruge omul din ea. Cui îi est~ pe plac o asemenea femeie, nu va mai putea de fericire. In orice caz, la început. .. Un bărbat efeminat şi o femeie masculinizată sunt la fel de nefericii, amândurora le va fi foarte greu să se pună în valoare. Noi înşine ne alegem tovarăşul de viaă, ca şi părinii. Spiritul alege în funcie de ce vrea să învee. Când suntem îndrăgostii, ne sunt dragi până şi greşelile iubitului. Tre buie să treacă mult timp până ne cunoaştem. În timpul acesta, spiritul ne arată care este înelepciunea vieii. Ea constă în faptul că venim pe lume să iubim în celălalt acel rău pe care dacă îl îndreptăm, ne înălăm spiritual. Spiritul ne mai dă şi posibilitatea să ne schimbăm opiunea, dacă
raiunea ne spune că avem nevoie de o altă lecie. Spiritul nostru nu greşeşte. Oamenii greşesc atunci când schimbă iubirea cu avantajele materiale. Chiar de la începutul căsătoriei, în viaa de toate zilele, începe să ne· conducă raiunea noastră blocată de spaime materiale şi unele greşeli simpatice ale tovarăşului de viaă, care ar trebui să ne facă mai înelepi, se transformă deodată în teribile obstacole şi începe lupta în care niciunul nu-şi mai alege mijloacele. Viaa este mişcare. Cine îşi îndreaptă greşelile merge mai departe. Numai acela, care ştie să îşi cheltuie forele în funcie de gradul de dificultate al întâmplărilor vieii, dă dovadă că a învăat să distingă ce este valoros şi va fi capabil să aprecieze şi ce au făcut ceilali. El va deveni ziditor şi nu distrugător. Dacă un. copil va fi lăsat să facă o treabă, indiferent care, fără ca părinii să se teamă că el va strica ceva, AcopiluI va învăa rapid din micile greutăi prin care trece. In felul acesta va putea să-şi dea seama mult mai bine care este grania dintre bine şi rău. Acel părinte care îmi va riposta că, chipurile, un copil nu trebuie lăsat să facă un lucru, deoarece categoric va strica ceva, a păit şi el absolut la fel. Cu diferena că la copil trăsătura de caracter a părintelui este mai accentuată. Aducei-vă aminte de părinii dumneavoastră şi de greşelile pe care le-au făcut şi îndreptai-vă rapid propriile greşeli. Sunt unele mame care consideră normal să-şi lase co pilul de 2 anişori să aşeze masa şi să spele vasele. Cumpără veselă mai ieftină, ca să nu le pară rău dacă se va sparge ceva. Dacă mama nu se teme, copilul nu va sparge nimic şi în viitor se va descurca cu toate, va fi îndemânatic pentru că părinii au încredere în el.
