NEOLOGISME
VORACITÁTE s.f. Poftă de mâncare foarte mare; lăcomie TERATÍSM s.n. (Med.) Malformație, monstruozitate congenitală RAPÁCE adj. invar. Răpitor; hrăpăreț, apucător, lacom ORDURÍE s.f. (Liv.) Murdărie, gunoi LAXITÁTE s.f. (Liv.) Moliciune, lipsă de rezistență. ♦ (Med.) Mobilitate crescută a unei articulații LUXURIÓS, -OÁSĂ adj. desfrânat, lasciv, concupiscent OBLITERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oblitera și rezultatul ei; dispariție, ștergere, obliterație LASITÚDINE s.f. Oboseală, plictiseală. INAPETÉNT, -Ă adj. fără poftă de mâncare, fără apetit. INDIMENTICÁBIL, -Ă adj. (Liv.) De neuitat INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil. INSIDIÓS, -OÁSĂ, insidioși, -oase, adj. Care caută să înșele; viclean, perfid, șiret INSOLVÁBIL, -Ă, insolvabili, -e, adj. Care nu-și poate plăti datoriile INTEMPESTÍV ~ă (~i, ~e) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit, inoportun, neoportun, nepotrivit. IZOBÁR ~ă (~i, ~e) fiz. (despre transformările de stări) Care se produce la o presiune constantă LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet LALOPATÍE f. Stare patologică constând în tulburarea vorbirii LANGURÓS, -OÁSĂ adj. Galeș; sentimental LANIFÉR, -Ă adj. Care poartă lână; păros LAPALISÁD//Ă ~e f. Afirmație naivă care provoacă râsul LAVÍNĂ s.f. Avalanșă de zăpadă sau de pietre LEXÉM, lexeme, s.n. Cuvânt sau parte de cuvânt MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit MANSUETÚDINE s.f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie MARIVODÁJ s.n. (Franțuzism) Limbaj galant, subtil; amabilitate artificială MERCURIÁL1, mercuriale, s.n. Listă zilnică oficială de prețuri la produsele alimentare, care se afișează în piețe SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, re-bel, revoltat. MIÁSMĂ, miasme, s.f. Emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație MISONEÍSM s.n. (Livr.) Sentiment de neîncredere sau aversiune față de orice noutate, schimbare. MUÁBIL, -Ă, muabili, -e, adj.(Livr.) Schimbător.
MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan. NAUPATÍE, naupatii, s.f. (Med.) Rău de mare OBLÓNG, -Ă, oblongi, -ge, adj. Care este mai mult lung decât lat; lunguieț, alungit OBSCURANTÍSM s.n. Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă, refractară față de tot ce reprezintă progres. ONCTUÓS, -OÁSĂ, onctuoși, -oase, adj. Unsuros, gras, uleios. OPULÉNT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. ORÁJ, oraje, s.n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. ORTOEPÍE f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul regulilor de rostire corectă. OSCITÁNT, -Ă adj. (Liv.) Neglijent, neatent, neîngrijit. OSUÁR, osuare, s.n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări ÓȚIU s.n. (Liv.) Lenevie, trândăvie; tihnă PARCIMONÍE, parcimonii, s.f. (Livr.) Avariție, zgârcenie, calicie. ♦ PARÚRĂ, paruri, s.f. 1. Podoabă de lămâiță (2) și beteală pe care o pun miresele pe cap PATENTÁT adj. v. brevetat, evident, învederat, notoriu, patent, vădit. PECUNIÁR adj. v. bănesc, financiar. PELUCÍD, -Ă adj. Translucid, transparent PENURÍE s.f. (Livr.) Lipsă a unor lucruri necesare; spec. lipsă a mijloacelor de trai; sărăcie, mizerie PERDÍȚIE, perdiții, s.f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie PEREMPTÓRIU adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit. PERIEGÉZĂ, periegeze, s.f. (Livr.) Călătorie PESTILÉNT adj. v. contagios, infecțios, mo-lipsitor. PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv PLANTURÓS, -OÁSĂ, planturoși, -oase, adj. Cu forme pline, gras; voinic, zdravăn, masiv. PLÉCTRU, plectre, s.n. Placă mică de metal, de os, de celuloid sau de alt material, cu care se ciupesc coardele unor instrumente musicale POLIFÁ//G ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre ființe) Care folosește pentru nutriție toate felurile de hrană; care mănâncă de toate; omnivor. PÓLIS, polisuri, s.n. Formă de organizare statală în Grecia antică; orașstat în Grecia antică. PRELÁT, prelați, s.m. Înalt demnitar bisericesc. PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări
PROLAȚIÚNE s.f. 1. (Lingv.) Pronunțare. 2. Discurs, vorbire PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență RABÁT, rabaturi, s.n. Reducere de preț față de prețul cu amănuntul al mărfii. REBARBATÍV, -Ă, rebarbativi, -e, adj. Cu aspect respingător, aspru, urât. RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproș; blam RESÓRT1 resoárte n. 1) Domeniu sau sector de activitate RIGÓLĂ, rigole, s.f. 1. Șanț mic sau amenajare specială făcută de-a lungul străzilor, între marginea părții carosabile și bordura trotuarelor, având rolul de a colecta apele superficiale și de a le dirija la un punct de descărcare ROZÁRIU1, rozarii, s.n. (În Biserica catolică) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria.Loc în care se plantează trandafiri. – Din fr. rosarium, it. rosario. RUPOFOBÍE s.f. Teamă obsedantă, maniacală de murdărie SACRILÉGIU, sacrilegii, s.n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. SAGÁCE, sagaci, -ce, adj. (Livr.) Care pricepe ușor și repede ceva; perspicace, ager, pătrunzător SALTIMBÁNC, saltimbanci, s.m. Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație.clovn. SALVGARDÁRE s. v. apărare, ferire, ocrotire, păzire, protejare. SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos SEDIȚIÓS adj., s. v. răsculat, răzvrătit, re-bel, revoltat. SEPÚLCRU, sepulcre, s.n. (Livr.) Mormânt SIBÍLIC, -Ă, sibilici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De sibilă, profetic; p. ext. enigmatic, vag, neclar; sibilin STIPÉNDIU, stipendii, s.n. (Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă; p. gener. subvenție STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard SUBROGÁ, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui SUPLÍCIU, suplicii, s.n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferință morală, durere sufletească mare ȘEVALIÉRĂ, șevaliere, s.f. Inel gros pe care sunt gravate embleme, inițiale TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă.
TELEÁST s.m. Specialist al televiziunii TELÓM s.m. (Bot.) Parte tânără a unei plante; mlădiță, vlăstar TENUITÁTE f. rar Finețe deosebită; subtilitate. TEREBRÁȚIE s.f. (Liv.) Perforație, sfredelire, găurire. TOM, tomuri, s.n. Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine; volum. Tomul doi. ♦ P. gener. Carte, operă, lucrare TOR, toruri, s.n. 1. Mulură rotundă cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului TRANSIGÉNT, -Ă, transigenți, -te, adj. (Livr.) Care cedează ușor, care face concesii și compromisuri; conciliant. TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer TRIPOTEUR s.m. (Franțuzism) Persoană care face afaceri dubioase; speculant, falsificator TRUFÁ vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a împăna, a umple (cu). 3. a înșela, a duce de nas; a escroca TURPITÚDINE, turpitudini, s.f. (Livr.) Faptă rușinoasă, josnică, mârșavă ULTRAGIÉRE, ultragieri, s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare UMOÁRE, umori, s.f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor VACILÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Nehotărât, mobil, schimbător VÁCUUM, vacuumuri, s.n. 1. (Fiz.) Vid. 2. Aparat în care se concentrează o soluție, prin fierbere în vid, la temperaturi joase VANDÁBIL, -Ă, vandabili, -e, adj. (Despre mărfuri) Care poate fi vândut. VELÓCE adj. v. iute, sprinten, vioi. VENÚST, -Ă, venuști, -ste, adj. (Livr.) Care are o frumusețe feminină voluptoasă. VERNÁL adj. v. primăvăratic. VINDICATÍV, -Ă, vindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător VITRÓS, -OÁSĂ, vitroși, -oase, adj. Care are aspect sticlos; asemănător sticlei, ca sticla VITUPERÁȚIE, vituperații, s.f. (Livr.) Blamare, defăimare, denigrare VAGÁNT, vaganți, s.m. Poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi; goliard
