LEGISLATIE COMUNITARA 1. Definitia dreptului comunitar Dreptul reprezinta un ansamblu de norme ce reglementeaza relatiile sociale, ca rezultat a unei conventii prin care suveranitatea nelimitata are legitimitate în dreptul individual (natural) delegat de fiecare individ, ca instrument de represiune a statului. Pornind de la definitia dreptului, în general, în literatura de specialitate s-a stabilit ca dreptul comunitar este format din totalitatea normelor si regulilor de conduita obligatorii cuprinse în tratatele si actele institutiilor comunitare. În sensul strict al termenului, dreptul comunitar este reprezentat de tratatele constitutive (drept primar), precum si de regulile continute de actele emise de institutiile comunitare în aplicarea acestor tratate (drept derivat). Dreptul comunitar cuprinde doua categorii de reguli: reguli de drept institutional si reguli de drept material. Regulile de drept institutional reglementeaza în principal urmatoarele aspecte: 1. 2. 3. 4. 5. 6.
domeniul de aplicare a tratatelor comunitare, revizuirea lor si aderarea altor state; personalitatea juridica a Uniunii Europene; sediul; regimul limbii; problema imunitatilor; structura institutiilor comunitare si a altor organisme, statutul juridic al membrilor sai; 7. functiunile si atributiunile acestor institutii; 8. modul de realizare a acestor functiuni si atributiuni, interrelatiile ce se stabilesc de natura intra sau extra-comunitara. Regulile de drept material se refera în special la exercitarea atributiunilor organelor de elaborare a politicilor nationale si administrative prin intermediul interdictiilor si jonctiunilor comunitare si la stabilirea unor reguli de conduita pentru persoanele care intra în sfera dreptului comunitar.
2. Principiile dreptului comunitar Subsidiaritatea - Permite ca deciziile luate sa fie cât mai aproape de cetateni. Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile de baza ale subsidiaritatii si a stabilit liniile directoare pentru interpretarea articolului 5 referitor la subsidiaritate. Tratatul de la Amsterdam a preluat întreaga abordare care a urmat acestei declaratii într-un Protocol cu privire la aplicarea principiului subsidiaritatii si proportionalitatii, anexat la Tratatul asupra Comunitatii Europene. Consiliul European de la Viena, din decembrie 1998 a reafirmat angajamentul de a asigura aplicarea completa a principiului subsidiaritatii. Institutiile trebuie sa se ghideze de acum înainte dupa criteriile si practicile cuprinse în « Protocolul privind subsidiaritatea si proportionalitatea », care este anexat la Tratatul asupra Comunitatii Europene, dupa intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam.
Principiul proportionalitatii - Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor. Unul din domeniile în care principiul se impune este cel al aplicarii unor masuri administrative sau penale. Principiul loialitatii - Acest principiu, consacrat de tratate si promovat, de asemenea de Curtea de Justitie, denumit si principiul solidaritatii, dispune ca statele membre vor lua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, de a asigura îndeplinirea obligatiilor ce rezulta din tratate ori din actiunea întreprinsa de institutiile Uniunii Europene. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclita realizarea obiectivelor tratatelor.
3. Izvoarele dreptului comunitar Prin „izvor de drept” se intelege actul juridic, cu valoare normativa, in care sunt mentionate normele de drept. Ca regula, se disting doua categorii esentiale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare si izvoare secundare. În prima categorie sunt incluse actele juridice fundamentale ale dreptului comunitar constituite de: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
Tratatele de instituire a celor trei Comunitati europene; Cele doua tratate bugetare; Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor; Actul Unic European; Decizia si Actul privind alegerile directe în Parlamentul european (1976); Deciziile si tratatele de aderare; Tratatul de Maastricht; Tratatul de la Amsterdam; Tratatul de la Nisa.
Toate aceste actele comunitare pot fi socotite ca un adevarat "corpus" constitutional, ele având prioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior si beneficiind de o prezumtie absoluta de legalitate. Izvoarele secundare ale Dreptului comunitar În literatura de specialitate s-a precizat ca izvoarele secundare alcatuiesc Dreptul comunitar derivat, izvoare care sunt în concordanta cu Dreptul comunitar originar, asa cum a fost el structurat prin Tratatele constitutive. În cazul în care dreptul secundar ar contraveni dreptului primar, ar fi lipsit de efecte juridice. În conformitate cu prevederile Tratatelor constitutive, institutiile europene sunt abilitate sa adopte regulamente, directive, decizii, avize si recomandari. a) Regulamentele Regulamentele pot fi adoptate de Consiliul European, de Parlamentul European si de Comisia Europeana, având o aplicabilitate generala si fiind obligatorii. Consiliul European are competenta sa adopte regulamente de baza, iar alte organe ale Uniunii sunt abilitate sa adopte norme de executie, având aplicabilitate în statele membre. Regulamentele pot fi emise în cele mai diferite domenii: precizarea unor mecanisme comunitare; organizarea relatiilor de piata; reglementarea unor probleme privind concurenta loaiala; combaterea concurentei neloaiale, etc.; Practica relatiilor comunitare a pus în evidenta ca adoptarea regulamentelor este determinata de cerintele economice si sociale, ca si de evolutia proceselor de integrare în diferite etape. b) Directivele Ca si regulamentele, directivele sunt emise de institutiile comunitare în baza tratatelor constitutive ale acestora. Spre deosebire de regulamente, care se adreseaza tuturor subiectelor de drept din
spatial comunitar, directivele se adreseaza numai unora din aceste subiecte, ele având caracter obligatoriu numai pentru destinatar.. Directivele cer statelor membre sa ia masurile care se impun pentru a asigura implementarea lor. Aceasta subliniaza caracterul obligatoriu al acestor acte comunitare, aplicate potrivit circumstantelor din statele membre. c) Deciziile Institutiile europene emit decizii în baza dispozitiilor Tratatelor constitutive. Deciziile trebuie sa fie notificate celor carora li se adreseaza. În cazul în care nu se face notificarea, ele nu intra în vigoare. Aceasta exigenta rezulta din specificul deciziilor, care nu sunt acte comunitare de aplicabilitate generala. În baza reglementarilor comunitare, Parlamentul European si Consiliul European sunt abilitate sa adopte decizii comune. De asemenea, dreptul de a adopta decizii revine si Bancii Centrale Europene, care este în masura sa dispuna publicarea lor. Obligatiile stabilite în aceste decizii trebuie îndeplinite de subiectele carora li se adreseaza. d) Recomandarile si avizele Spre deosebire de celelalte acte emise de institutiile comunitare, recomandarile si avizele nu au forta juridica, cu unele exceptii, stipulate expres în normele comunitare. Avizele si recomandarile nu impun obligatii statelor membre, ele reprezentând punctul de vedere al institutiilor comunitare în unele probleme de interes general sau specific, în desfasurarea actiunilor Uniunii. e) Principii generale de drept, jurisprudenta si cutuma Dreptul comunitar include între izvoarele sale, în afara izvoarelor primare si secundare, principiile generale de drept, jurisprudenta si cutuma. Asemenea izvoare sunt recunoscute si în alte sisteme si ramuri de drept, fiind considerate importante, în raport cu circumstantele date. Evident însa ca valoarea acestor izvoare nu este aceeasi i) Acordurile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintifica Astfel de acorduri contin importante întelegeri în domeniile respective, ceea ce le confera calitatea de izvor de drept comunitar.
http://www.scritube.com/stiinta/drept/Drept-comunitar244141312.php http://www.referat.ro/referate/download/Izvoarele_dreptului_comunitar_b67f3.html