Lazar Saineanu - Dictionar Universal Al Limbei Romane

4

DICTIONAR UNIVERSAL .4

AL

LIMBEI ROMANE s

Tr.

F.;

www.dacoromanica.ro

X 12,119

>14

www.dacoromanica.ro

-1 ;.

DICTIONAR UNIVERSAL AL

LIMBEI ROMANE COPRINZAND: 1. z

VOCABULARUL COMPLET AL LIZIREI VOIMITE I LITERARE, ARRAISMELE CULTURALE, EXPRESIUNILE IDIOMATICE, NEOLOGISMELE UZUALE, ACCEPTIUNILE CUVINTELOR IN ORDINEA LOGIC/ A EVO-

LUTIUNII LOR CU EXEMPLE DIN VIOL DRAW SI CU CITATIUNI DIN CEI MAI DUNI SCRIITORI ROMANI; 2. TERMINOLOGIA TIINTIFICA, ARTISTICA I INDUSTRIALA 3. NOMENCLATURA MITOLOGICA SI ForAcLoRICA; 4. ETIMOLOGIA VORDELOR POPULARE 5. VOCABULAR GENERAL BIOGRAFIC, GEOGRAFIC I ISTORIC CU PRIVIRE SPECIALA LA ROMANIA V LA TADILE LOCUITE DE ROMANI. '

111111111.111111111

,

t.

DE .

'

LAZAR SAINEANU ".

A OPTA EDITIUNE

Revazut

i

aclãogit la Editia VI-a.

ORTOGRAFIA ACADEMIEI ROMANE

.; A

EDITURA .SCRISUL ROMANESC1 S. A. r

Fost Samitca

3.054 .71,

www.dacoromanica.ro

.

.

PREFATA DIN PRIMA EDITIUNE (1896)

Opera prezenta imbratiseaza limba nationala In toate manifestarile vietii moderne: literatura, stiinte, arte, meserii, industrie, comert... Ea este destinata a fi inainte de toate expresiunea uzului contemporan, primul i principalul obiect al unui dictionar". Partea fundamentala a oricarui dictionar national e tezaurul de vorbe populare, e suma elementelor neaose ale graiului. Dar alaturea de acest fond primordial, care constitue fizionomia speciala a bricarii limbi, i alaturea de stratul cuvintelor istorice care formeaza caracteristica generala a epocelor trecute, exista o Intreaga idioma suprapusa: terminologia literara, stiintifica, artistica, politica si tehnica.

E adevärat ea la noi acest vocabular de elemente culturale exista abia de ateva decenii, dar el a pätruns atAt de adAnc In

vieata i educatiunea noastra, hick, numai multumita acestei suprapuneri, limba romana a putut deveni un organ demn de civilizatiune. Numai multumita acestei inavutiri, fraza româneasca s'a putut degaja de povara trecutului: need i expansiva, ea si-a luat avant in regiu-

nile cele mai Ina lte ale poeziei si ale cugetarii. Fraza moderna, cu mladierea si mobilitatea ei infinita, comparatà cu cea arhaicA, greoaie i zabavnica, tie dA oglinda cea mai fidela a evolutiunii noastre sociale.

AceastA repede asimilare probeaza, cA importul de termeni din sferele diverse ale cugetarii si activitatii umane corespundea unor nevoi reale si permanente, ca acel import era rezultanta unei transformAri radicale a societatii romAne sub raportul politic si intelectual.

Pe de alta parte, ruptura la noi intre tread i prezent s'a facut Intr'un mod atAt de brusc, achizitiunile culturei europene s'au substituit atAt de repede unor institutiuni seculare, hick prezentul pentru

www.dacoromanica.ro

VI

alte popoare formeaza pentru noi un trecut adesea indepartat sub raportul social, politic si linguistic. Astfel este, de exemplu, societatea romana Intre 1840 si 1860. Arhaismele culturale singurele cari ne intereseaza pot dar avea la noi o vechime de secole sau sa dateze de mai deunazi, din ajunul contactului nostru mai serios co civilizatiunea din Occident.

De aci necesitatea conservarii unor asemenea arhaisme, fara de cari prima pagina a Istoriei sau a Culturei nationale ar ramanea o enigma pentru generatiunea actuala.

Ori de ate ori o vorba din trecutul nostru denota o demni-. tate, o functiune, un rang, o moneda, o masura; sau exprima un fapt de ordine politicA, juridica, militara, etc., ea isi afla In acest Dictionar un locsor, uneori chiar un loc de 'onoare, potrivit cu valoarea si insemnatatea ei de odinioarl

Cat priveste vocabularul propriu-zis al limbei romane, el a fost supus unui proces de elaborare de indoita natura: un proces de eliminare §i altul de augmentare. Dictionarele existente contin pe fiecare pagina o soma de vorbe cu totul iesite din uz i pe cari lexicografii §1 le-au transmis unii altora Vara sa-si mai fi dat osteneala de a le verifica. Cele mai multe dintr'insele n'au fost niciodata Intrebuintate in limba literara, ramanand provincialisme izolate, iar altele au fost Inlocuite, in continua circulatiune a limbei, cu termeni in genere cunoscuti.

Am cautat a descarch padurea vocabularului românesc de acei arbori paraziti cari Impiedecau vederea-i, de acel aglomerat de vorbe cari n'au figurat niciodatd Inteun text scris i cari au servit mai adesea a spori volumul dictionarelor succesive.

Provincialismele sunt reprezentate in aceasta carte numai intro cat ele au patrons in domeniul literaturei. Cei doi maiestri ai limbei noastre poetice, Alexandri si Eminescu, apartin ambii Moldovei l poeziile lor sunt pline de forme si vorbe provinciale. Poezia, ca o mama duioasa, primeste in sanul ei cu drag pe toti fii rasleti ai neamului ci darueste prin aceasta adoptiune un titlu de nobleta unor termeni, cari, fArà o asemenea fericita

imprejurare, ar ramanea uitati in sfera modesta a existentei lor. Dintre prozatorii populari, Creanga c cel mai avut In provincialisme si el ne-a servit de izvor pentru aceasta parte a vocabularului national. Trivialitatile si vorbele obscene au fost intentional omise,

acest Dictionar adrgsandu-se In primul rand tineretului scoalelor.

Sporirea materialului nostru lexical provine din utilizarea urmatoarelor elemente:

www.dacoromanica.ro

VII

1. ?MOM, cititi in vederea speciald a Dictionarului. Acesti au-

tori sunt mai toti scriitorii nostri de frunte, dintre cari insã tnt s'au citat cu numele decat cei incetati din viatà, i anume: Poe

BOL1NTINEANII, ALEXANDRESCII, A LEXANDR1

i EMINESCII.

Prozatori: C. NEGRUZZI, b -LCESCII i ODOBESCII. Proza populard: PANN, ISPIRESCU i CREANGI.

Poezia populard: colectiunile Alexandri, Teodorescu i Jarnik, cel din urmä cu omiterea vorbelor pur locale. Principiul in alegerea citatiunilor a fost preferarea celor cu coprinsul instructiv si atragãtor. Poezia a procurat cel mai mare numar de asemenea exemple si elementului metaforie din domeniul poeziei noastre i s'a dat o importanta. exceptionala. 2. FOLELORIIL roman: datini, credinte, eresuri, sArbdtori bdbesti. 3. VIOL GRAM, asa cum el sund in Muntenia si in special printre clasele culte din Bucuresti. 4. NEOLOGISM; al cdror caracter necesar a fost mai sus indicat si a cal-or raspAndire e adesea sprijinita cu citatiuni din autorii mentionati. 5. Literatura PERIODICI,

utilizatd cu anumite restrictiuni impuse

de spiritul limbei. 6. Nomenclatura TEOLOGICX,

in special cea din sfera Bisericei

ortodoxe.

7. Terminologia anumia, cu citatiuni extrase din Codicele Romaniei, editiunea Ghetu (1892). 8. Nomenclatura 1.maTARX,

pentru care s'a consultat scrierea

speciald a lui 13dlcescu cu indicatiunile complementare apdrute in Uricariul din 1892. 9. Terminologia zunucoLX, cu utilizarea scrierilor lui

loan Io-

nescu §i Aurelian. 10. Terminologia COMERCIALI, cu utilizarea Tarifelor generale ale

Drepturilor de vama din 1870, 1876, 1885 si 1891. 11. Nomenclatura sTinginoli i TEHNICI, intrucat a ajuns la o intrebuintare generaid. Pentru aceasta din urmd rubric& am imprumu-

tat cele mai multe definitiuni din Dictionarul lui Lithe, fard insd a neglijà consultarea literaturei indigene a materiei: Ornitologia parintelui Marian, Prodromul Florei romilne al raposatului Dr. Brandzà, etc. Definitiunea cuvintelor, simplã i clara, evità echivalentele traditionale i perpetuele retrimiteri dela o vorba la alta. Definitiunea

se rid obisnuit sub vorba popularä (cf. ceas §i orci) cu exceptiunea cazului când aceasta din urmä este mai putin comprehensivd (cf. consiliu §i Vat).

Numele proprii de persoane si de locuri formeazd un adaos important, care motiveazd epitetul de universal dat Dictionarului nostru. IsTonie nationald, ezoentem (antic& si modernd), FOLKLoara.

www.dacoromanica.ro

VIII

Bioaakria romanà sunt relativ complete. Din aceasta din urmA, persoanele Inca in vieata sunt In principiu excluse. Pentru istoria romAnd, ne-am servit de operele d-lor Hasdeu, Tocilescu si Xenopol; pentru geografia patriei, de Cantemir, Frunzescu si de publicatiunile Societatii noastre geografice; iar pentru biografia nationala, de cercetdri personale. In massa enorma de fapte relativA la celelalte popoare, pentru si

care ne-am folosit de izvoarele cele mai recente, a trebuit sd ne impunem oarecari rezerve si a nu mentionà decal ceeace a ajuns la o intrebuintare genera15. Aceasta ne-a permis ca, in loc de o notita seacd, sd proportionam explicarea dupd importanta evenimentelor, locurilor si personajelor celebre din toate timpurile si din toate Wile.

II

LA A DOUA EDITIUNE (1906)

AceastA nouà editiune a fost obiectul unei revizuiri radicale. Mai nu e articol care sa nu poarte urmele unei remanieri sau modificAri. Ar fi cu neputinth a expune cu deamdruntul,aceste numeroase ameliordri, dar cred folositor a rezumà sub cAteva rubrici principiile generale, cari m'au cAlAuzit in prelucrarea Dicfionarului Universal.

Materlalul lexical. Vocabularul a fost de astà data cu mult Inavutit. Pe and neologismele au fost reduse la strictul necesar, omitandu-se galicisme si termeni prea speciali, vorbele populare au fost sporite in mod simtitor. Nu doard cà s'au adoptat WA' discernatant toate expresiunile locale: Dicfionarul Universal, prin caracterul si destinatiunea sa, nu poate deveni un repertoriu de provincialisme. Prima consideratiune pentru adoptarea termenilor de aceastd categorie a fost extensiunea lor geograficd. WA, de exemplu, trei culegeri de limbA popularA; Terminologia poporanli (1898) de Fr. Dame, Glosarul din Ardeal (1906) de A. Viciu i 0 seamei de cuvinie din Muscel (1905) de Radulescu-Codin. Pe and prima a intrat aproape intreagA in aceastA nouA editiune, a doua e reprezentatà cam prin o zecime a coprinsului ei, iar cea din urmà n'a dat cleat vr'o duzinA din cele o mie si mai bine de provincialisme ce contine. InteadevAr, scrierea rAposatului Dame imbrAtiseazA toatA Tara Romaneascd, aceea

a lui Viciu numai Transilvania, iar a lui RAdulescu-Codin un simplu judet.

Afarà de criteriul geografic, cel cultural a fost de asemenea hotarAtor: tot ce se rapoartA la traiul material (locuinta, port, titttri-

www.dacoromanica.ro

Ix

---

ment, etc.) §I la vieata sufleteasca (credinte, eresuri, etc.) a tAranului

din toate provinciile Daciei a fost admis MIA §ovaire. La operele deja consultate se adaoga, sub acest raport, Igiena fdranului roman (1895) de Dr. N. Manolescu §i Istoria medicaid a poporului roman (1903) de Dr. Leon; apoi Proverbele Romdnilor (1895 §i urm.) de I. Zanne §i Sdrbiitorile (1898-1901) de parintele S. Fl. Marian. Din acela§ motiv, vorbelor culturale din trecut ii s'a dat o mai mare desvoltare, sprijinind totdeauna ldmuririle date cu citatiuni din autorii clasici deja mentionati. La ace§tia s'a adaos, in noua editiune, loan Ghica, ale and Scrisori nitre V. Alexmdri (1887) of er o imagine fidela a trecutului sub aspectele-1 cele mai variate, un trecut care abia numära un secol §i totu§i ne e mai putin familiar cleat antichitatea greco-romand.

DefiniVunile. Aceasta parte delicata a Dictionarului a fost obiectul celor mai serioase preocupari. In privinta terminologiei tehnice populare, scrierea mai sus citata a rapo,satului Dame ne-a adus

servicii apreciabile. Pentru nomenclatura botanica, ne-am folosit (uneori chiar trite() repro ducere textuala) de Vocabularul botanic (1906) al d-lui Zah. C. Pantu; iar cat prive§te zoologia, afard de Insectele (1903) parintelui S. Fl. Marian, de notitele corespunzatoare din Enciclopedia romernd (1896-1904). Aceasta din urma publicatiune

ne-a servit de asemenea a rectifica unele explicatiuni eronate din domeniul biografic, statistic, tehnic i in special al muzicei indigene. Bineinteles, utilizarea acestor diferite scrieri s'a facut potrivit cu cadrul modest al Dictionarului nostru.

Circulatiunea vorbelor. Afara de cuvintele comune intregei Romanimi, s'au notat de asta data (pecat o permit cuno§tintele actuale) teritoriul sau provincia in care circuld vorbele locale admise In aceasta carte. Nu-i poate de prisos a observa, in aceasta privintä, ca materialul lexical din Bucovina coincide in cea mai mare parte cu cel din Moldova, jar vocabularul rnuntenesc cu cel din Dobrogea. Aceea§ continuitate se constata /titre Banat §i Oltenia,. intre Ardeal §i apusul Moldovei sau nordul Tarii române§ti. Vorbele fara notatiune geografica apartin limbei comune sau graiului muntean, care reprezinta astazi limba literara propriu zisa.

Lipsa unui glosar relativ complet al graiului moldovenesc, ilustrat de luceferii poeziei romane, e pânà astazi lacuna cea mai simtitoare a lexicografiei nationale. Pana una alta, am tras folos din glosarele inserate in $ezdtoarea (1892-1905) d-lui Gorovei §i din unele articole publicate in aceea§ revista asupra limbei lui Creanga.

Dispozitiunea tehnici. Dupa dorinta exprimata de mai multi, s'a grupat la sfar§itul vocabularului numele proprii. Acceptiunile cu-

ilintelor se succed in ordinea numeria §i corespunzatoare, peat a

www.dacoromanica.ro

- X -fost posibIl, evolutiunii lor semantice. S'au intrebuintat caractere cursive

pentru citatiuni §i explicatiuni, majuscule pentru numele autorilor §1 semicompacte pentru idiotisme sau variante lexicale. Forma nominala

a infinitivului s'a pus, dacA contine un sens ori nuanta de sens diferit de al verbului corespunzator (ex. abatere). Nu s'a tinut seamd de derivatiuni artificiale (ca alilitiitoare, aballitor), cari n'au fost niciodata Intrebuintate in literaturd Intreaga dispozitiune tinde a InlesnI cAutarea vorbelor §i percurgerea repede a sensurilor variate. Nume proprii. Aceastd parte speciald a fost deasemenea ameliorata §1 completatd, mai ales cht prive§te domeniul national. In privinta istoriei, s'au consultat cercetdrile d-lui Dim. Onciu despre Originile Principatelor Romilne (1899); \sub raportul geoerafiel, Marele Diclionar geografic al Romiiniei (1898-1902) a procurat unele amAnunte folositoare, iar sub cel biografic, Dicflonarul contetnporanilor

(1800-1898) de Rosetti; in fine, clatele statistice romane §i sträine au fost tinute in curent. Nomenclatura geograficA, fiind ca sà zic a§a ilimitatà, s'a pus tot ce a capAtat o importanta oarecare sociala (istoricd, comercialä, industriala). Ortografia. In 1904 Academia RomanA a parasit cu total principiul etimologic §i a primit scrierea intemeiatà pe principiul fonetic, de a se scrie adich sunetele vorbirii prin litere adaptate fiecdrula. Cu modul acesta s'a pus capAt inconsecventelor, cari erau inevitabile in ortografia anterioara prin caracterul ei ibrid fonetico-etimologic. Noua editiune a Dicfionarului Universal a fost tipArita in conformitate cu Regulele ortografice ale Academiei Romane din 1904. Etimologia. In aceastA notta editiune s'a adaos §1 etimologia vorbelor populare. Indicarea formelor franceze la neologisme are o simplä valoare ortograficd. Mentiunea frecventä OriginA necunoscutA"

insemneazd nu numai cä proveninta vorbei a Minas obscurd, dar §i Ca solutiunile propuse nu sunt (ori nu mi s'au pdrut) satisfacAtoare. Specialistul va recunoa§te u§or ceeace aparline activitatii autorului In aceastd directiune §i ceeace revine cercetarilor din ultimul deceniu. Ma märginesc a cita sub raportul din urmä Anuarul (1894-1906) d-lui Gustav Weigand §1 Istoria limbei romtme (1901) a d-lui Ovid Densu§ianu, carte insemnath prin scrutarea critica a materialelor §i prin preciziunea rezultatelor la care ajunge. TrAgAnd folos din rezultatele §tiintei, dar evitand cu tot din adinsul orice aparente de eruditiune, am cautat a da cartii o forma populara, ca sa poata fi accesibild §i folositoare tuturora §i in primul rand §coalei. TerminAnd, fie-mi permis a adresh in public multumiri fratelui meu Constantin, SAineanu, profesor la liceul din Craiova, sub a caruia Ingrijire s'a tiparit aceasta nota editiune.

www.dacoromanica.ro

XI III

LA A TREIA EDITIUNE (1914)

Editiunea prezentA a fost deasemenea revAzutà. Deci conservA In liniamentele generale norma celei precedente, ea n'a incetat de a fi sporità.

Sub raportul culturei trecutului, s'a utilizat romanul clasic al, lid Filimon: Ciocoii vechi i noui (1862); iar in privinta epocei de tranzitiune §i a celei contemporane, opera dramaticd §i umoristicA a regretatului I. L. Caragiale. Intrucdt tine de traiul §i de credintele poporului, am tras folios din Culegerile §i Studiile ce Academia Romând publicd dela 1908, sub titlul colectiv: Din vieala poporului roman. RelevAm in deosebi: Sarbalorile poporului (1909) de Radulescu-Codin §i D. Mihalache, precum §i Industria casnica la Romani -(1909) de Tudor Pamfilie,

aceastd din urind publicatiune completand it unele parti lucrarea rAposatului Dame, Terminologia poporand romanii (180).

Nomenclatura pe§tilor §i a uneltelor de pescuit a fost completatA cu nouele date aflAtoare in opera d-lui Gr. Antipa: Fauna Milologith a Romaniei (1909). In ceeace prive§te neologismele, s'a tinut seamA de ultimele descoperiri, mai ales in ddmeniul aviatiunii. Datele statistice au, fost deasemenea tinute in curent. Notitele istorice §i geografice corespund evenimentelor din urmd petrecute in Wile balcanice. Dictionarul Universal e prima publicatiune, care .nregistreazd modificArile importante de pe harta Europei orientale cauzate de rAsboiul Aliatilor in contra Turciei (1912-1913), §1, in faza-i finalA, prin intervenirea decizivA a RomAniei. Editiunea de fata, ca ci cea trecuta, s'a tiparit sub priveghierea fratelui meu Constantin SAineanu, profesor la liceul din Craiova.

IV

LA A PATRA EDITIUNE (1922)

Dictionarul Universal a inregistrat in 1914 prima mArire felltorialà a Patriei. El saltild astazi o Ronfanie mare §1 glorioasà, care a intrunit, dupd o instrAinare seculard, mai toate ramurile raslete ale neamului. Visul marilor patrioti a devenit astfel o realitate istoricd. RAmAne acum ca Patria intregitä sä implineascA, in cercul culturei europene, rolul civilizator ce-i a fost rezervat de secole. Fie ca o erA de pace, de prosperitate §1 de progres sd o insoteasca in calea fecunda a viitorului

www.dacoromanica.ro

XII

Aceastd nouà editiune a fost push' in curent cu transformdrite importante ocazionate pe harta Europei de Rdzboiul mondial (1914 1918) i consacrate prin Tractatul din Versailles (1919). Numeroase articole din partea istorico-geografica poartd urmele acestor evenimente grandioase, la cari Romania a luat parte activd. Multe tari din Europa, §i in special Romania Noud, fiind intr'o perioadd de refacere si reorganizare care Inca nu s'a terminat, unele notite geografice §i cateva date statistice vor trebui sa fie revAzute inteo editiune viitoare. Editiunea prezenta s'a facut subt ingrijirea d-lui M. Staureanu, profesor la liceul din Craiova.

V

LA A CINCEA EDIT1UNE (1925)

Prezenta editiune a fost inavutita cu o Introducere, in care autorul cerceteazd desvoltarea Limbei romane in raporturile sale cu Istoria §i Cultura nationald. Pentru prima oard se expun aci nu numai elementele externe, cari au contribuit la formarea §i constituirea graiului national, ci Inca si mai ales factorii interni cari l-au fecundat §i imbogAtit. Evolutiunea treptatä a limbei e astfel urn-tarifa paralel cu progresele materiale si intelectuale ale neamului nostru. Cum 'editiunea de fata e reproducerea stereotipatd a celei precedente, ameliorArile si sporirile au fost reduse, intrucat prive§te vocabularul, la minimul indispensabil. De asemenea, in partea istoricogeografica, nu s'au relevat deck faptele si evenimentele cele mai importante. i unele §i altele au lost grupate intr'un Supliment la sfar§itul carpi. Ma simt dator a multumi in particular fratelui meu Constantin *dineanu, profesor la liceul *incai din Bucuresti, pentru concursul ce mi7a dat la publicarea acestei noui editiuni.

www.dacoromanica.ro

XIII

vi LA A $ASEA EDIT1UNE (1929)

Aceastä noted editiune coincide cu a LXX-ea aniversare a lui Laziir Saineanu. Credem a fi interpretul tuturor ceior ce s'au folosit de Dictionarul Universal, ttrand autorului vieatä indelungA i prosperA.

Ca prima lucrare de acest fel la noi in tard, Diclionarul Universal a intAmpinat pretutindenea o prirnire binevoitoare. Ameliorat din edi-

tiune in editiune, el s'a arAtat demn de aceastä favoare din partea tineretului scoalelor si a publicului in genere. Rdsp Audit In zeci de mii de exemplare in toate tArile locuite de Romani, Dictionarul Universal a contribuit la formarea intelectuald a generatiunii de tineri si a dat multor autodidacti posibilitatea de a se cultiva mai departe. AceastA carte a binemeritat de cultura nationalà. Noua retiparire a fost obiectul unei deosebite solicitudini. Autorul insusi si-a revizuit lucrarea dela un capAt la altul, inläturAnd erorile ce se strAcurase In editiunile prdcedente, umplAnd unele lacune si sporind in mod simtitor materialul lexical, inavutindu-1 cu noue citate din autori contimporani. In speci,..1, partea istorico-geografica a fost tinuta in curent sub raportul politic si statistic. La rAndul nostru, n'am crutat niciun sacrificiu, ca hartie i literä, spre a face din Dictionarul Universal o carte didacticd demnA de favoarea-i generala. Editiunea prezentA s'a fAcut subt ingrijirea d-lui M. Stäureanu, lost profesor la liceul din Craiova. EDITORII.

www.dacoromanica.ro

Xlv

SEMNE §i AliKEVIATIUNI

a. adv. AL.

Anat.

a. Cr Arhit B1Lc. BoL.

adjectiv adverb Alexandri anatomie inainte de Grist. arhitectura

km.

Balcescu

Med. Mit. Mold.

Bot. Buo. bulg.

Bolintineanu botanicil Bucovina bulgareete

cap.

capital&

CAR.

Caragiale

cf.

con f er, compara citeete

cit. conj. CR.

d. Cr. dial. E.

Ex.

etc. ex. I.

fam. fam.

Farm fig.

Fit. Film Fig .

Ir. Geom.

perm. GR. AL

Gram.

gr. mod int. Ise.

conjunctinne Creanga diva. Crist dialectal Est Eminescu etcetera exemplu feminin familiar familie farmacie Sgurat Filimon filozofil

fizia

irancez ) geometrie german (clasic Gr. Alexandrescu gramatica grec modern interjectiune Ispirescu

italieneste judet(e) jurisprudenta

it. jud

Jur.

lat. lit.

loc.

m. Mat.

Munt. Msg.

n.

N. N -E. NRGR.

nemt. num. N.-V. OD.

od.

pl. pol. Poe. pop. Pr.

prep. rom. rus.

rut.

S. S.-E S.-V.

serb. slav. st. Teol.

Tr. tig.

kilometru latineete literal locuitor masculin (satt mort) matematice medicina mitologie Moldova Muntenia muzica

neutru

Nord Nord-Est Negruzzi

nemteete (austriac) numeral Nord-Vest Odobescu

odinioara plural poloneete

poezie populara tsau basin)

popular pronume prepozitiune romaneete ruse ete

ruteneete Sud Sud-Est Sud-Vest sArbeete

slavon (vechiu) slant teologie

Transilvania

V.

tiganeete ungureete Vest (sau vezi)

v. Zool.

zoologie

ung.

verb (sau vezi)

2. 3. 4. etc. indica: seria acceptiunilor sau o succesiune cronologica. li separa pirti de cuvant ori categorii de nume proprii. N exprima intonarea vocalei corespunzatoare. ( ) contin rostirea numelor straine, explicatiuni secundare, accentul. [ ] contin etimologia cuvintelor. : indica un exemplu sau o citatiune. ; sfftreitul unei acceptiuni date, noug acceptiune. * Steluta dinaintea unei vorbe (latine ori slave) indica o forma ipotetica. Transcrierea vorbelor stritine, in partea ethnologica, e conforma cu alfabetul roman, in afara de 6 (= co, ci), g (= le), DJ (= ge pi), A (= se, ei), 6 (.= on) ei it (= en), aceste cloud din urma sunete nazale speciale vechii slavone. NB, SA se caute la Name proprii termenii cari lipsesc in prima parte a 1

Dictionarului.

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE Dintre toate idiomele balcanice, limba romanA e constituitA de

elementele cele mai variate §1 mai complexe. Nici o alta tail din Orientul Europei n'a fost cutreieratà de neamuri mai felurite ca tarile coprinse intre Dunare si Carpati. Pe acest teritoriu s'au perindat dealungul veacurilor numeroase ginti i popoare, diferite prin origini, prin limbd, prin obiceiuri_ Multe dintr'insele au perit, dupa o existenta mai mult sau mai min efemerA, Farà a lasà urme apreciabile. Colonizarea romanA e prima imigrare ce avu consecinte durabile sl definitive. Pe vechiul trunchiu roman s'au altoit succesiv ramuri rAslete si purtatoare de roade mai mult sau mai -putin fecunde. Vom enumera mai intai elementele etnice, cari s'au succedat Inainte §i dupà colonizarea Romani lor; vom cerceta apoi urmele lAsate

in limn de aceste roiuri de popoare §1 in cele din urma vom face sa reiasä rolul ce ele au implinit in domeniul culturei nationale.

ISTORIA In trecut 'raffle romane §i-au primenit atat de des locultorii, in cat abia putem imbrati§a cu privirea totalitatea acelor neamuri diverse. Nici u alt basin fluvial al Europei n'a vazut scAldandu-se in apele sale atatea valuri de popoare ca Dunarea, ca batranul Danubiu, care s'a intipArit atat de adanc in imaginatiunea poporului nostru, Prin valea Dunarii s'au strAcurat toate acele semintii aziatice, cari s'au revArsat apoi in inima Europei. Ad au stationat ele mai mult sau mai putin indelungat. i atat de repede se fAceau aceste prein, noiri de popoare, incat multe dintr'insele au dispArut idea ldsa altA urmA de cat numele lor. Perioada ante-romand §i cea post-romana a istoriei noastre ofera astfel un adevdrat mozaic etnologic de o importanta 0 de un interes exceptional pentru istoria civilizatiunii din Orientul Europei. Ca printr'un caleidoscop trec pe dinaintea ochilor no§tri element* etnice vele mai eterogene, vele mai bizare; graitiri radical

www.dacoromanica.ro

XVI

diferite; neamuri cu instincte sälbatice, cad nimiciau cu o furie oarba cultura existenta §i lasau adesea in urma lor jalea §1 pustiul. Si cu toate acestea din acea nesfar§ita varietate cfe paturi etnice cari se suprapun, se absorb, se strivesc, n'a fames in mare parte de cat un rasunet vag in paginile etnografului §i urme numeroase §i palpabile in pamantul insu§ al patriei noastre. Solul Daciei este brazdat in toate directiunile de movile sau gorgane, de morminte seculare,

de arhive tacute, cari pastreaza in negrul lor pamant documente istorice ale tarii noastre din timpii pe and istoria nu se scria cu. condeiul" (Odobescu).

lath' numele popoarelor cari s'au succedat in trile romane in decurs de peste un mileniu. I.

Perioada ante-roma/IA

Sciti. Despre primul din aceste elemente etnice, despre Sciii sau Scolotii de pe tarmurile Marii-Negre, parintele istoriei, Herodot, ne-a lasat o descriere in couture atat de precize, in cat §tiinta mo-

derna a putut deduce dintr'insa familia linguistica, din care facea parte stravechiul graiu al Scolotilor. De sigur ea Dariu, nand intreprinse cunoscuta sa expeditiune in contra acestui popor, era departe de a banui ca du§manii sai grdiau un dialect de aproape inrudit cu al Marelui-Rege §i cã Per§ii §i Scolotii erau deopotriva membri ai familiei eranice.

Movile sau kurgane, cari se intind peste Rusia meridionala, Romania, Transilvania §i Dobrogea, sunt singurele urme vizibile despre

existenta de odinioara a Scitilor Pontici. Dupa un traiu de cateva veacuri pe tarmurile Marii Negre, ei au disparut pentru totdeauna din

istorie §i memoria lor traie§te in cele cateva nume de rauri (Prut, Siret, Don, Tyras sau Dnistru, etc.), cad strabateau intinsele pustietali ale tarii lor. Traci. Scolotii dispar absorbiti fiind de neamul inrudit al Sarmatilor, una din ramificarile puternicului popor al Tracilor, cad posedau odinioara mai tot Sudul Europei. Tracii ocupau intinsul teritoriu de la Macedonia 'Ana la Azia Mica §i la Nord pana. la Istru. Ei erau fractionati intr'o multime de triburi, a caror desbinare continua fu cauza slabiciunii intregului neam. De§i Strabon ii separa strict de vecinii lor apuseni, llirii, cu toate acestea limba traca pare a fi fost d'aproape inrudita cu cea ilirico-epirota, din care insa n'au ramas decat cateva resturi neinsemnate. Dar o parte din Rid traie§te Oita astazi in directa continuitate cu poporul supravietuit al Albanezilor, precum un trib trac romanizat s'a perpetuat in regiunea dintre Tisa, Dunare §1 Carpati. Dupa ce au fundat regate puternice, dupa ce s'au !nuns pe am-

www.dacoromanica.ro

XVII

bele malurl ale Dundrii, ba o semintie track Dacii, pAnd i dincolo de Carpati, Tracii dispar la rdndul lor dinaintea puterii coplesitoare a Romani lor. i cu toate cA unul din triburile acestui neam important, Bessii, a clrsistat pand in secolul al VI-lea ceea ce a fdcut pe unii etnologi sã deducA de la dânsii originile poporului nostru informatiunile rAmase de la cei vechi despre natiunea cea mai numeroasd din lume dupd Indienia (cum numeste Herodot pe Traci), sunt neindestuldtoare si In mare parte confuze, dacd nu contradictorii, asa cA, dupã toate cercetArile fAcute pand astAzi, problema etnologicA a Tracilor nu iese din domeniul ipotezei. Geti. Mai toti scriitorii vechi considerd pe Geti i Dad ca acelas popor, deosebindu-se doarà prin situatiunea lor geografick Dupd Pliniu, diferenta intre cele cloud' popoare ar fi pur nominalà: Get fiind un nume familiar Grecilor, iar Dac Romani lor. Ori cum ar fi insä, sigur este cA Getii apar pe scena istoriei cu trel secole inajntea Dacilor. In timpul lui Herodot, ei s'aflau asezati intre Hemul c1 Istrul, adicd In Bulgaria de astAzi. In secolul al IV-lea a. Cr. ei trec Dun Area si fundeazd regatul geto-dac, intinzdndu-se astfel pe ambele maluri ale fluviului. Getii pot fi considerati ca stràbuni ai Dacilor carpatini, cari apar mai tdrziu In câmpiile dintre Tisa si Dundre. Peste doua secole Getii dominA pe ambele maluri ale Dundrii, dar invaziuni de popoare noui II silesc a trece dincolo de fluviu si a se aseza din nou in patria lor primitivd, la Hemu. Tara, ce ocupase intre Dundre i Dnistru, deveni astfel pustietatea Getilor°. De la ocupatiunea romand, numele de Get dispare cu desavarsire dinaintea

celui de Dao, singurul cunoscut de scriitorii posteriori.

Dad. Dacii ocupard regiunea cea mai nordicd dintre toate triburile trace. La Sud ei n'au ajuns deck 'Ana la Dun Are, asa cd numele de Dac nu ne lntAmpinA nicAirea pe pAmantul trac. Originea lor tracd, ca descendenti ai Geti lor, este Ind' mai presus de orice Indoialk Locul de provenintà al tuturor e la sudul Dun Aril, si anume in Rodope, dupd indicarea lui Dione Cassiu. Hotarele Daciei le fixeazA astfel Ptolomeu: la apus rdul Tibiscus sau Temes, la miazd-noapte Carpatii c1 Dnistrul superior, la rAsärit Siretul si la miazA-zi Dun Area. Ea coprindea dar banatul Temisoarei, o parte din Ungaria, toatd Transilvania, Bucovina, Moldova (la apus de Siret) si Muntenia. Romanizarea insA nu s'a sAvArsit pe toatA intinderea acestei provincii: intreaga-i parte orientalA n'a fost atinsd de dominatiunea romand. II.

Perioada romanit

Pentru reimpopularea locurilor pustiite de lungile rdzboaie, Traian transportd in Wile tlundrene ccoionii din toate partite lumii (ex tato

www.dacoromanica.ro

XVIII

orbe rnmano), mai ales din Orient, Dalmatia, Panonia §i din Italia meridionald.

Din amestecul sangelui intre poporul invins §i cel invingator, intre coloniile romane sau romanizate §i elementul supravietuit al Dacilor, se na§te un popor inzestrat cu o viata noua, cu o forta remarcabila de rezistenta §i de expansiune. Altoirea elementului roman pe stravechiul trunchiu trac avu drept rezultat constituirea unei nationalitati romanice pe ambele maluri ale Dunarii. Graiul legionarilor absoarbe cu desavar§ire dialectele locale indigene, in virtutea procesului istoric al desnationalizarii de catre un popor superior in cultura, cum s'a intamplat in Galia cu elementul celtic §1 in Spania cu cel iberic. Un singur element etnic a scapat de o completa romanizare, Albanezii, care reprezinta in continattate directa un fragment din marefi. familie Hided.

Cu introducerea dominatiunii romane, Dacia beneficia de toate fruetele unei culturi superioare. Descoperirile epigrafice arunca o lumina din ce in ce mai intensiva asupra organizarii politice, asupra

start' sociale, asupra exploatarii pamantului §i a muntilor, cu un cuvant asupra intregului traiu al societatii din epoca romana. Pentru inlesnirea comunicatiunilor §i apararea hotarelor se construira §osele (§oseaua Calea Troianului sta. Inca in fiinta pe malul Oltului) §i valuri sau §anturi (carora poporul le aplica numele stereotip de Valul lui Troian sau Troianul); iar pentru folosul populatiunii, apeducte, bai, temple. Agricultura luà o mare intindere, industria se desvolta prin exploatarea bogatiilor metalurgice, cari faceau din Dacia un Eldorado al Imperiului, iar Muffle ofereau mijloace de transport pentru marfurile exportate In restul Imperiului.

Din nefericire, intreaga aceasta cultura e de scurtd durata §i dispare odata cu legiunile romane. Inscriptiunile inceteaza cu anul 274 §i nici un monument nu-i posterior domiliei lui Aurelian. Stapanirea romana n'a tinut cleat peste un secol §i jumatate (104-274), v'ro 170 de ani, a§a ca Dacia fu, intre provinciile Imperiului, cea din urma ca§tigata §i cea dintai pierduta.

Dar colonizarea se facuse pe o scara atat de mare, incat ea contrabalanta prin intensitate durata cea scurta §i lima romana e martorul cel mai neindoios al acestei romanizari energice §i complete. III.

Perioada postromank

Evul mediu. Cu transportarea grosului locuitorilor in mijiocul Meziei, in a§a numita Dacia Aureliand (adica In Serbia §i Bulgaria çe astazi), tara dela Nordul Dunarii, Dacia Traiand (adica Muntenia,

www.dacoromanica.ro

XIX

Transilvania t ganatul) ramase in prada barbarilor limp mai bine

de opt secole. Cei ramasi loculuimai ales oameni de rand, plugari pastoriau cautat in vremuri grele un adapost in creierii muntilor carpatini. Muntele deveni adapostul secular al nationalitatii române i locul

de scapare, unde nu se aventura piciorul barbarului. De aceea nomenclatura muntelui la noi, ca si in Tirol, este in cea mai mare parte romanica si dovedeste astfel continuitatea persistentei elementului indigen. Dar in munti rämasera cu desavarsire izolati de evenimentele contemporane. Astlel se explica tacerea generala a istoricilor despre RoWnii dela Nordul Dunarii in rdstimp de aproape un mileniu : dela 274, cand dispare orice urma a vietii romane, Ostia. la 1164, cand cronicarul bizantin Niceta Coniatul (mort in 1216) face prima

mentiune cunoscutd despre prezenta Romani lor in Dacia Traiana. Un exemplu analog de tacere seculara ii oferd Ladinii sau Reto-Romanii

din Tirol, despre cari nu se pomeneste nimic in lungul interval al evului-me diu.

Din contra, cei trecuti peste Dunare furd Watt in curentul general al popoarelor balcanice i participara la viata lor comund. De aceea ei stint mentionati de cronicarii timpului in perioade mai mult sau mai pufin indepartate. In diferite randuri apar Vlahil in armatele bizantine (in anii 968, 1013, etc,). Traiul retras i marginit al Romanilor din Dacia Traiana contrasteaza cu viata activa i pribeaga a fratilor lor transdunareni motiveazd intru catva totala lor absenta din analele timpului. Astfel mai intreg evul-mediu al istoriei daco-romane e o pagina alba, pe care multi s'au incercat a broda sisteme contrazicatoare, (land nastere unei chestiuni arzatoare pentru rezolvirea careia s'a recurs adesea la procederi straine de istorie. Daca insa aceste desbateri interesante, cari formeaza astazi o intreaga literatura, n'au avut nici un rezultat pozitiv, ele au dat un impuls puternic la cercetari multiple, scormonindu-se terenul in toate directiunile si scotand din and in cand la iveald ate un document pretios, care arunca o HOrire in aceasta bezna seculard. In genere insa, istoria noastra medievala ramane o enigma etnografica" (dupa expresiunea lui Niebuhr) si tot ce s'a scris mai prudent in aceasta privinta ne par urtnatoarele randuri ale lui Pi6, unul dintre cei mai seriosi partizani ai continuitatii Daca aruncam din nou o privire asupra dovezilor nouei teorii relative la originea Romanilor, daca considerdm ca celor mai multi barbati, cari au lucrat la rezolvirea chestiunii, nu le lipsia nici talent nici stradanie i cu toate ca s'a ingramadit un namol de stiinta istorica, etnografica, filoIogica, antropologica, etc., chestiunea intreaga rämane tot o ipoteza

www.dacoromanica.ro

XX . . . Trebue sà tnarturisim ca* astazi, dupd atata munch' nu stim mai mult de cat stia, acum mai bine de 400 de ani, scriitorul bizantin Chalcocondila, cAnd zice: Muntele Pindu e locuit

nesigurg

de Valahi, cari graiesc una si aceeas limbA cu Dacii" (Daco-RomAni), §i aiurea : Limba Dacilor e asemenea celei Italiene ; ea este insa asa

de stricatA si de diferitd, in cat locuitorii Italiei abia ar intelege ce vorbesc; de unde insA venirà si se a§ezara. acolo cei ce grAiesc limba romAneasch, n'am aflat'o dela nici un muritor si nici n'am auzit sA se fi pomenit de asa cevau (Abstammung der Pumdnen, 1880, p. 18). In lunga perioada. dintre secolul al III-lea pang la al Goti. XIII-Iea, tArile de la Dundre sunt expuse, ca nici o altA parte a Europei, unui §ir de invaziuni neintrerupte. Dupà desertarea Daciei Traiane, ea fu ocupatA, intre secolul al III-lea si al V-lea, de Vizigoti §i de

alte semintii din aceeas familie, ca Gepizi si Vandali, cari par a nu fi venit in contact direct cu populatiunea indigend. In acest flux al papoarelor, cultura romang se nimiceste cu desavArsire, dar §1 dAnsele dispar nelasAnd adesea nici o urmg despre existenta lor. Un singur monument arheologic Tezaurul de la Pietroasa pomeneste despre existenta de odinioarA a elementului germanic la Nordul DunArii. Slavi. DupA migratiunea popoarelor de origind germanicd, peninsula balcanicd e inundata in secolul al VI-lea de Slavi, natiune agricold si primitoare de civilizatiune, care prinde radacini adAnci si

exercita o influenta considerabilA asupra poporului romAn de pe ambele maluri ale DunArii. Celelalte nean:uri, cari de cari mai sAlbatice si mai besHuni. tiale, a cgror unica tintA era nimicirea ireparabild a culturei, apartin in cea mai mare parte familiei turco-tAtare. RevArsAndu-se ca un pohoiu ingrozitor din fundul Aziei, ele Ii fac prima aparitiune in Europa

cu Hunii (dupd 300) §i cu Avarii (pe la 550), a cdror infatisare fioroasA si fapte cumplite trAiesc mult timp in memoria oamenilor. Peste un secol si jumAtate ei respAndesc, in i:runte cu haganii lor, spaimA §i nimicire in mai toala Europa. Bulgari.Un neam din aceeas familie, Bulgarii, intemeiaz5. definitiv (pe la 660) un regat la Sudul DunArii, se slavizeaza complet prin adoptarea ritului ortodox si a limbei slavone §i intrA in legaturi de strAnsa prietenie cu RomAnii din peninsula. Epoca de splendoare a romAnismului balcanic se confunda cu perioada de inflorire a imperiului romAno-bulgar, fundat de fratii Petre si Asan, Domini Vlachorum et Bulgarorum, cAtre sfArsitul secolului al XII-lea (1186-1257).

Unguri. Un alt neam aziatic, Ungurii sau Maghiarii, tau in posesiune, pe la inceputul secolului al XI-lea, o parte din regatul de odinioard al lui Atila §i-si disputa cu alte cloud popoare turco-tAtare, Pecenegi §i Cumani, tarile de la Nordul Dunarii.

www.dacoromanica.ro

XXI

Pecenegi. Alungati pe la 900 din locuintele lor de lAngd Volga, Pecenegii cdutarA un refugiu in Ungaria. Unul din triburile lor ocupä mai toatä Muntenia, in special portiunea-i orientald, unde pand astAzi amintirea lor trdie§te in pichetul Peceneaga pe Dundre §i in cloud pAraie

din Dobrogea cu acela§ nume, cari se varsh in Dunare. Dupà nimicirea puterii lor de cAtre Bizantini pe la sfAr§itul secolului al XI-lea, parte dintein§ii se a§eazA in Ungaria, sub numele de Bisseni, unde traird sub proprii lor comiti §1 judecAtori (comites et judices) pAnd ce se pierdurà in neamul inrudit al Cumanilor. Cumani. IntinzAndu-se cdtre 1086 in Carpati, Cumanii coprind

Moldova §i Tara RomAneascd painA dincolo de Olt. In secolul al XIII-lea, Clementul cuman devine atAt de considerabil, In cdt ambele

tdri poartA numele de Cumania. De aci pustiau fArile invecinate: Rusia, Ungaria, Bulgaria §i Imperiul bizantin.

Ei stAturd In aceste locuri aproape un secol §i jumAtate (1083 1220) §1 par a fi trait in bune relatiuni cu populatiunea indigend, de oarece o mare parte dintein§ii adoptarA in cele din urmA religiunea, limba §1 datinile romAne§ti. De asemenea jucarA dAn§ii un rol important in istoria RomAnilor transdanubieni, sprijinind pe Asanizi sA restaureze imperiul romAno-bulgar. Existenta lor pe pAmAntul romAnesc o adeveresc mai multe nume topice (peste 33) formate din Coman, Comana, ComAne§ti, nu numai in Muntenia §i Moldova, ci §i In Transilvania: cloud' sate de pe lAngd FAgAra§ se numesc Coman, intrebuintat §i ca nume propriu personal. Ora§ul Teleorman datore§te de asemenea originea sa Cumanilor. Chiar In Oltenia, un loc pe Olt se nume§te azi Cumanii (in vechime Vadul Cumanilor") §i tot astfel until in fata pe Dun Are (cf. §i numirile rAurilor (Jzul §i Oituzul). Mongoli. Dar toate aceste torente etnice nu erau decAt un prolog la groaznica invaziune a Mongolilor (pe la 1222), cari amenintard cu o stingere totald cultura ario-semitd. Focul §i sAngele inseninau pretutindenea urmele acestor §acali ai pustiului. Pornind in 1227 de la poalele muntilor Altai, aceste horde impuserd Chinei stApanirea lor, distruserd. califatul de Bagdad, pustiirA Rusia, care rAmase cloud secole sub domnia Hordei-de-aur §i, in 1240, sub conducerea lui Batukhan, nAvAlirA In Po Ionia, in Ungaria §i in Muntenia, prin muntii Bra§ovului §i ai FAgAra§ului.

Mari. Prin Tatar, numele primitiv al unui neam mongol §1 transportat apoi asupra popoarelor supuse de Gengiskhan, se intelege astAzi populatiunea turcd in numAr de vr'un milion §i jumAtate, rdspAnditd in Rusia, in Caucaz §i in Siberia. Dintr'aceste diferite ca-

tegorii de Tatari ne intereseazd in special TAtarii din Crimeia, redusi astAzi numai la 250.000 de oameni, cart se ocupA cu pAstoritul,

www.dacoromanica.ro

XXII

dar cart odinioara avura frecvente raporturi §i. ciocniri cu popoarele invecinate: Ru§i, Poloni, Unguri, Ardeleni, Moldoveni §i Munteni. Turci. Existenta lor istorica propriu zisa incepe cu Osman I-iu (1288-1336), primul sultan al Turcilor europeni, dupd care ei insi§i primira numele de Oman lii. Subt Amurat I, care cucerl Adrianopole, Turcii, in batalia dela Cossova (1389), venird pentru prinha oara in contact cu Domnii Serbiei, Bulgariei, Albaniei §i Munteniei in persoana lui Mircea, cu care Baiazet I se ciocni apoi la Rovine (1394). Abia dupa un secol, Moldova, sub Stefan cel Mare, se ciocni la rândul ei cu Mahomet al II-lea, cuceritorul Constantinopolei, in batalia dela Racova (1474). Aceste prime raporturi ostile furä urmate de legaturi pacinice. Cu venirea Turcilor in Europa se pune in sfar§it capät epocei haotice a invaziunii popoarelor.

Repeziciunea cu care apareau §1 dispäreau de pe scena istorlei aceste felurite aglomeratiuni etnice, confuziunea ce lasau in spiritul contemporanilor, intreciocnirea §i intrenimicirea atator culturi, firea lor brutala §i neastamparata au facut, ca analele timpului sa ramâle aproape mute pentru multe dinteinsele §1 ca putinele relatiuni existente sa transmita ecoul spaimei, ce imprà§tiau in jurul bor. Una din aceste ginti barbare, Avarii, urma§ii Hunilor, dupà ce au invadat Orientul §i Occidentul Europei, Med 1.'44 de Carol Magnu, la sfar§itul secolului al VIII-lea. Disparitiunea totald §i nea§teptata a Avarilor a dat na§tere zicdtorii Perit-au ca Avarii" (mentionatä de cronicarul rus Nestor) §i acest proverb istoric s'ar putea aplica tuturor barbarilor, cari au strabâtut solul dundrean §i carpatin. In timp de veacuri, Românii, fixati in ambele Dacii, au azistat la aceste continue preinoiri etnice §i, dupa scurgerea pohoaielor navalitoare, ei stätura neclintiti locului. Apa trece, pietrele Mazda. II

LIMBA

Tad le din Orientul Europei au fost romanizate in urmatoarea serie cronologica : Macedonia fu prefacuta in provincie romana la 146

a. Cr. §i Tracia un secol mai tarziu sub Claudiu, la 46 a. Cr.; Iliria, pe la 59 a. Cr. §1 Panonia, la 35 a. Cr.; in fine, Mezia fu supusa de Liciniu Crassu la 29 a. Cr., iar Dada, de Traian la 107 d. Cr. Cu alte cuvinte, intreaga regiune sud-orientala. a Europei a fost incorporata lmperiului succesiv inteun interval de peste un secol §1 jumatate §I aceastd opera de cucerire treptata incepe cu Macedonia §i se incheie cu Dacia. Elementul etnic din aceste §ase provincii Macedonia, Thracia, Illyricum, Pannonia, Mcesia §i Dacia apartineau la douà neamuri

www.dacoromanica.ro

XXIII

foarte importante, cari din timpurile cele mai vechi au ocupat SudEstul continentului: Ilirii §i Tracii. Elementul trac dornina 4a Nordul (Mezia §i Dacia) si la Sudul Balcanilor (Tracia), iar cel iliric mai ales in partea orientald (Iliria, Panonia, unde ii s'a suprapus elementul celtic), pe cand Macedonia forma oarecum un compromis §i o tranzitiune intre ambele populatiuni, ei constand parte din Traci si parte din L

Urine autohtone

Care a fost rolul elementului autohton in constituirea limbei romane ?

Din idioma tracd au ramas putine resturi, dar ele permit a o considera ca apartinand grupului indo-european. Din limba geto-daca, o ramura a familiei trace, ne-a ramas cateva glose transmise de scriitorii antichitatii, nomenclatura geografica si o lista de nume proprii. Acest material linguistic traco-dac se ridica la vr'o 280 de vorbe (incluziv numele proprii de pe inscriptiuni). El se compune din nume personale, etnice sau geografice, si dintr'o colectiune de vr'o 51 de termeni botanici, in cea mai mare parte datoriti medicului grec Dioscoride, contemporan cu Neron (I secol d. Cr.), fare, in opera-i Despre materid medicalei, a intrunit o lista dintr'insele in diferite limbi (daca, galicä, egipteana), etc. Dupd repetate §i zadarnice incercari de ,a se raporta la acest fond primitiv, trac sau iliric, unele urme ale vocabularului romanesc, se poate afirma astazi cu sigurantd,. cà nici o urma pozitiva n'a supravietuit din idiomele autohtone. Presupunerile fdcute in acest sens .raman iluzorii. Ele se pot reduce la aceastd tripld categorie : 1° Vorba e romano-traca, adica a trecut deja prin gatlejul legionarului, ca argea, a cdrii evolutiune foneticd e aidoma cu cea de stea sau mdrgea (in latineste, stella, margella). 20 Vorba indigend a fost ulterior imprumutata de la Albanezi, ca mazeire.

3° Vorbele pretins dace sunt creatiuni ale limbei romane, ca doind, aghiuld, iazmei, bordeiu, culbec, etc.

Cu un cuvant, pe cand traco-daca a disparut fara a Ids& urme, ilirica a supravietuit in parte In albaneza de astazi. H.

Latina vulgari.

Elementul ereditar Primul si adevaratul temeiu al limbei române

e graiul legionarilor, care, ca toate idiomele vulgare, nu diferea de limba claselor culte de cat printr'un sir de particularitati de ordine gramaticala si lexicala. Aceastd latina rustica constitue fondul vQcabularului r9matmci

www.dacoromanica.ro

XXIV

Mai toate prirnele impresiuni ale omului din popor, aproape In-

tregul vocabular al taranului pentru a exprina notiunile de Intaia necesitate din lumea fizicl i intelectuald sunt de origin& romana. Unele

din aceste cuvinte latine tradeaza o conceptiune proprie poporului roman; cele mai multe insa au pastrat ideile originare in virtutea puterii conservatoare a limbei, care persista paralel cu tendenta-i modificatoare.

Podoabele firii: cer, soare, luna, stele, parnAnt, apa i foc. Impartirile timpului: an, lurid, saptarnAna, zi (dimineata, amiazi, seara, noapte). Anotimpurile: primavara, vara, toamna i iarna. Fenomenele naturei: nor, negura, bruma, ploae, rotfa, grindina, fulger, tunet, ninsoare, \rant. Aspectele pamantului: 5es, camp, munte, rapa, vale, flu, tarm. Fenomene intelectuale: minte, euget, intelegere, cunomtere, pricepere, 5tire, dor, ru5ine, teama, spaimA, adevdr, minciuna. Credinte 5i eresuri: zAne, maiestre, striga (strigoiu), descantec, vergelat. Legaturi sociale: parinti, fiu, MCA', frate, sofa, bun, bunica, nepot,

cumnat, socru, ginefe, nora, vitreg, unchiu, matu5a, var. Varstele omului: fat, far& Omar, fecioara i vergurd, barbat 5i om, femeie 5i muiere, batran. Corpul omului: cap, frunte, tampla, ochiu, sprAnceana, pleoapa, geand, nas, nari, ureche, fata, buca, falca, dinte; masea, gura, limba (gust), imparatu5 (cerul gurei), junghiu, Lunar, spate, brat, cot, alba, pumn, deget, unghie, piept, pAntece, buric, spate, dos, coapsa, coasta, genuchiu, pulpa, picior, calcaiu, talpa, piele, coama, par, barba. Organe interne: creier, inima, plaman, ficat, rinichiu sau rarunchiu, splina, mat. Nomenclatura faunei 5i a florei e In cea mai mare parte latina. Regnul mineral: aur, argint, arama, plumb, fier. Casa 5i coprinsul ei: casà, masa, camin, curte, celar, scara, treaptb, u5a, poarta, fereastrà, scaun.

Dar ceeace trebue relevat mai cu seama, ca o trasurà caracteristica, e seriozitatea, am putea zice solemnitatea, cu care poporul trateaza cuvintele de origina latind. Pe cand celelalte contingente lexicale capAta in gura RomAnului o nuanta progresiva de ironie batjocoritoare, singurul element latin e crutat de aceasta tendenta pronuntata spre parodie, de care n'au scapat nici macar cuvintele sacramentale de origins slavo-greaca. In aceastä exceptiune remarcabila se poate recunoa5te caracterul particular al elementului latin; nu-ti bati joc de ceva scump, la care tii din baierele inimei. Ele=Mid latin este mai intim, mai aproape de sufletul natiund. Aceag4

www.dacoromanica.ro

XXV

tetrielie a limbei s'a pastrat cu mai mita scumpatate, flindca sguduise odinioara mai puternic intreaga fire a poporului roman §i Mikà se infiltrase mai de mult §i mai adanc in sucul §i sangele sau. Cate-va inovatiuni provinciale: albind, la adica vorbindstup";

märuntaie, marunti§uri"; subsoadi, ce-i subt aripa"; vdr, adevarate, cu sensul de vär bun. Unele schimbari de sens s'explica prin caracterul de baltina al Romanilor. Popor eminamente agricol, legionarul prefera clasicului jacere, aruncare, pe vulgarul eruneare, a plivi un camp de buruieni, a starpi balariile, de unde sensul generalizat de aruncare". Pe de altà parte, viata milliard se oglinde§te in termeni ca aparare (pentru clasicul defendere), a face preparative; sarcina, bagaje militare, etc.

Barba !us, subtituit lui vir in graiul legionarilor, desemna pe omul barbos, pe cel ce purta barba ca vechii Romani, cari ignorau rasul.

Cel mai important din ace§ti termeni militari e veteranus, batran. Serviciul militar era lung §i obositor: el dura 25 de ani §i mai bine §i and 11 termina veteranul, el era inteadevar batran. Atunci capata el diploma de honesta missio", titlul de WA' al legionarului ce'l insotea adesea §i dupa moarte. Incà in timpul serviciului, legionarii se cdsatoreau cu femei indigene §i-§i cre§teau copii in legal-. In acest mod viata Iegionara devenea until din mijloacele cele mai eficaci de romanizare.

In fine, cateva asociatiuni de idei pe cari limba romana le imparta§e§te cu celelalte limbi romanice sau cu idicimele popoarelor inconjuratoare: creqiin, in sena de om; lege, religiune; limbá, natiune; lume, lumina §1 univers (ca In siavona i maghiara). Originea limbei romane trebue cautatala Sud de Dimare. Intre macedo-romana §i daco-romana raporturile au fost continue. l cu Italia s'a intrefinut raporturi vechi prin Dalmatia. Termeni ca mtràgunä §i stropire reflecteaza vorbele corespunzAtoare italiene martagone §i stroppiare (rostit stropjare).

Impruntuturi ulterioare Slavona. In cursul secolelor al VI-lea §i al VI-lea au patruns In limba romana prima patura de slavisme, cele mai vechi §i cele mai importante, cari au Intiparit o fizionomie particulara daco-românei

in raport cu surorile el din Occident Influenta slavona a modificat profund aspectul gramatical §i lexical al graiului national. Ea continua in timp de secole sa." domine cugetarea religioasa §i juridic& traiul intim al poporului. Aceasta influenta seculara a Slavilor a lase in vieata §i In inima

www.dacoromanica.ro

XXVI

Romanului urme adAnci si nesterse. De aceeas religiune cu dansul, ei

i-au impartasit nu numai o parte din nomenclatura sa religioasa, dar §i multe din obiceiurile si credintele sale: Rusalii, Moroi, varcolac. Poezia populara e intiparita de acelas spirit. In basme si povesti ne intampina zmei si Pepe lea, creatiuni ale fantaziei slave.Un contingent important contine flora (bujor, busuioc, hrisca, ovaz; maslin, smochin, stejar) si fauna romana (cocos, gasca; cartita, dihor, jder, lebada, liliac, paiajin, rac). Cu deosebire sunt de relevat expresiunile duioase §i energice: chinta, dragoste, iubire, prieten, vrajmas, grija, mild, sarman, vesel, voinic, viteaz, vrednic, destoinic, dibaciu, iscusit, istet; apoi: gresald, munca, necaz, oglinda, primejdie, paguba,

plata, podoaba, sfat, spor, sfiala si treabd (cari n'au echivalente latine). Mai departe, in sanul intim al familiei: dada, lele, nana, nene.

Multe din aceste imprumuturi slavone au capatat o evolutiune de sens proprie limbei romAne: vezi vorbele crdng (padure"), novae (,1urias"), smeu, etc.; altele au devenit mai fecunde romaneste de cat

slavoneste, (land nastere la numeroase derivate cu nuante caracteristice (a se vedea, de exemplu, familia lexicala produsa de drag). Uneori vorba slava a patruns romaneste in dilerite epoce: astfel crdng §i crug (ambele cu sensul primordial de ,Cerc"), dublet din care primul termen reprezinta un imprumut vechiu (cum dovedeste forma-i nazalizata), iar celalalt, un Imprumut mai nou dintr'o idiorna slavica modern& care a pierdut nazalizarea: bulgara si sarba pentru Muntenia, ruteana si rusa pentru Moldova. E interesant a releva tendenta pejorativa, ce a prezidat la alegerea acelor cuvinte slavice, a caror notiune fundamentala avea deja un reprezentant latin: iarba-balarie, os-ciolan, dorintd-pofta. Aceasta tendenta predomina cu deosebire in limba modernd si atat terminologia religioasa cat §i o build parte din elementul lexical de origina slavona au devenit obiectul parodiei populare. Gotica. Vizigotii au ocupat teritoriul dintre Prut si Nistru, poseciAnd mai tarziu provizoriu §i Moldova (al carii nume actual se trage

din limba lor). Dar nu venira in atingere cu populajiunea romana, ceeace explica lipsa totala de gotisme §1 in genere a elementului german in vocabularul romanese. Aceasta constatare o diferentiaza asemenea de lhnbile romanice din Occident. Albaneza. Descendenti ai vechilor Ilini, Albanezii comunicara de timpuriu un mic numar de albanisme RomAnilor din Macedonia, cari le transmisera apoi RomAnilor din Dacia. Iata cele mai importante (relative in majoritate la sol §i la accidentele sale): bucurie, bunget, ceafa, cioc, copac, copil, curpen, ghimpe, gresie, groapa, magut* mos, mugur, naparca, parau, sambure, tap, tarc,

www.dacoromanica.ro

XXVII

Bulgara. 0 a doua palturd, Slavond, in limba roma* veni In secolele XII XIII-lea dela Bulgari, neam ugric slavizat si stabilit pe ambele maluri ale Dnnàrii. Ei trAirA in contact intim cu RomAnii, cari

le datoresc prima organizare politicA si religioasà; pe de o parte, termeni ca: craiu, vodA, voievod; clucer, postelnic, vornic, etc.; iar pe de alta: hram, popd, schit, staret vlaclicd, etc. Celelalte Imprumuturi bulgaresti se rapoartd, in all de nume de animate §i de plante, la viata agricolA si pastoralà (ogor, plug, tArIA).

Bizantina. Cea mai veche pAturà de grecisme, in vocabularul roman, e de originä bizantina. Si aci ArmAnii au servit ca intermediari. lard cele mai rdspAndite din aceste imprumuturi: agonisire, argat, arvund, camAtd, condeiu, cort, crin, cutezare, folos, IncA, horA, ieftin, mAnie, mirosire, pardsire, prisos, proaspAt, trufie, urgie. Maghiara. Din capul locului in atingere cu populatiunea indigenA, cu RomAnii §i cu Slavii, Ungurii suferirà ascendentul cultural

al celor din urmA §i exercitard asupra celor dintAi o influenta. lexicard putin insemnatd, ce-i drept, din cauza naturei sale teritoriale, dar care se resimte deja In primele monumente ale limbei romAne. Dela Unguri s'au imprumutat, pe lAngd cAteva numiri de plante (hajmA, leu§tean, mohor, picioarcA, atratel, ciupercd), §1 de animale (coroiu, libut §oim, uliu, vindereu), numele oraqului §i al vechii administratiuni municipale, al neamului §i al uricqului; apoi o serie de notiuni abstracte foarte importante, cari denotA o mare intimitate sociald Intre cele cloud popoare: bAnuire, bizuire, chibzuire, fagaduire; gAndire, ingAduire, socotire, chip, fel, pildd, seamd. In genere mai toate verbele in ul: alcAtuire, altoire, bAntuire, cheltuire, int Alfire, lacuire, mistuire, sarguire, suduire, tamdcluire. CAteva vorbe de IntAia necesitate: aldAmas, bir, belsug, gazdA, giulgiu, guler, ham, holdA, hotar, talpA, tobA, tintirim, viclean. Frumoasele cuvinte gingaq §i alean sunt de aceea§ originA: dar pe cAnd Ungurul Intelege prin ellen numai pe vrAjmas sau protivnic, RomAnul a concentrat in alean melancolicA duio§ie care se rAsuflA in doinele sale. 'Mara. Elementul tAtAresc, In stocul turcismelor romAne, se referd la traiul insu§ al TAtarilor CrAmleni §i Nogai, cari, in timp de aproape cloud secole, au venit in continua atingere cu Moldovenii. De aceea vorbele tAtAre§ti figureazd parte ca termeni tehnici in letopisete, parte ele au persistat pAnA astAzi In graiul moldovenesc, lipsind in cel muntean §1 In idiomele balcanice (afarA de cazul cAnd acestea au adoptat forma paraleld osmanlie). ca beciu, olat, Cumana. Cele cAteva imprumuturi cumane sunt adAnc InrAdAcinate in limbd si se bucurA de o mare cir-, toiu

www.dacoromanica.ro

XXVIII

culatiune, ceeace indica o proveninta mai veche decat vorbele intrate prin filiera osmanlie. Turca. Slavii §i Grecii erau popoare de aceeas credinta §i de aceleasi datini cu Romanii, de aceea influenta lor se resimte in toate

manifestarile vietii religioase, sociale §1 intelectuale. 0 influenta de all& natura a suferit limba noastra in curs de secole din partea Turcilor, un popor strain prin religiune, strain prin aspiratiuni. Ce ordine de idei s'au putut imprumuta in asemenea imprejurari? Limba este, in acest caz, oglinda cea mai credincioasä: ea n'are de inregistrat nici o notiune religioasa sau intelectuala propriu zisa, nici un verb originar (doar cateva sufixe si particule). Lumea, suprafata pamantului, corpul omului §i sufletul sau, vieata de familie in toate acestea nu se afla nici o urea, nici un reflex al elementului turcesc. Regnul animal, ca §i cel mineral, e putin reprezentat; din contra, cel vegetal numara un contingent important. Vorbe relative la casa si d'ale casei, la bucatarie §i la produsele gastronomiei orientale, la bauturi si la aparatul fumatului. Cea mai mare parte a terminologiei comerciale, multe numiri de mestesuguri, de industrii, de unelte si dichisurile respective (unele privitoare la pastorit §i la tesut). Vorbe apartinand sferei militare si juridice dispdrute in mare parte; cativa termeni de marina si mai tot ce prive§te calul. Un numar de substantive §i de adjective cu puante mai adesea nefavorabile. Literatura populara a pAstrat multe din aceste vorbe orientate. Bas-

mele muntene cunosc termeni speciali ca abdir §1 hirdm, dam §1 salafiu, saltand §i prt, etc., mai toti deveniti straini limbei generale. Cantecele populare posed, la randul lor, un intreg vocabular, de caracter oarecum traditional, de aceeas origina. Sä amintim numai epitetul orioman, pe care baladele populare 11 dau ciobanului cu turme sau cu oi multe, sinonim eu chiabur, arnbele vorbe de proveninta turceasca.

Ironia poporului, care n'a crutat de parodiare o build parte a elementului slavo-grec, urmarit de spiritul satiric al Romanului pana si in domeniul terminologiei religioase, ameninta intregul contingent al elementului turcesc. Cuvinte ca: aferim, afif (ififliu), babalac (baccea), berechet, fudul, habar, hal, halal, naz, renghiu, zeflemea, etc.

sunt toate intiparite de o doza mai mult sau mai putin mare de ironie öptimista. Cireaca. Imprumuturile cele vechi din bizantina contrasteaza, sub raportul social, cu grecismele din epoca fanaribta intrate in limba dela sec. XVIII-lea Incoace. Influenta Grecilor se resfrAnge mai ales asupra terminologiei re-

www.dacoromanica.ro

XXIX -

ligioase. Cateva numiri de plante (anghinara, chile& boboc, conopida, crin, garoafa, lamaie, portocala, rodie, smeura, trandafir, vlastar), de animale (chit, cucuvaie, scatiu, scrumbie, stacoj, tar) si mai toate cu-

vintele culturale: tipar, dascal, etc. Am mo§tenit apoi dela dim§ii, pe deoparte, ananglzea §1 lipsa, pe de alta, folosul §1 prisosul; pe de o parte, cutezarea, pe de alta, frica; pe de o parte, agonisirea, evlavia magdierea, pe de alta, patima, cu mai tot cortegiul ei (pizma, etc.). Verbe de mult incetatenite, ca : párdsire, pedepsire, sosire, formeaza un contrast cu ingrediente superficiale ca catadicsire, metahirisire, pliroforisire, §i ceilalli musafiri provizorii in-isire, cari s'au dus tot atat de repede, cum au venit. De asemenea, cuvinte ca cositor, drum, hord, noimà, temeiu, adanc inradacinate in limba, dovedesc o origina mai veche §i se deosebesc fundamental de vorbele introdusd in epoca Fanariotilor, a cal-or circulatiune devine din ce

in ce mai marginita §i sunt fatal menite a sucomba sub povara ironiei populare. A§a sunt: anost, apelpisit, chir, cocon, chiverniseala, ifos, ipochimen, mutra, nostim, parapon, procopseala, sindrofie, torn-

batera§i alti reprezentanti de aceasta categorie, cari formeaza un izvor nesecat pentru literatura umoristica. Ruse. Dela sec. XVIII-lea, rusa a exersat o oarecare influenta, politica §i sociala, asupra Moldovenilor mai ales. Rusismele de aceasta categorie intrate pana la jurnatatea sec. XIX-lea au avut o existenta efemera §i disparura odata. cu introducerea administratiunii §i vietii sociale din Occident. Ele nu au astazi decat o valoare istorica. S'adaogam ca rusa a fost unul din primele intermediare cari au

facut sa intre in romane§te cativa termini occidentali (mai ales de ordine administrativa), consacrati sub aceasta forma speciala prin Regulamentul Organic.

Nemteasca. Sa§ii, a§ezati in Transilvania dela secolul al Xll-lea, mai ales in ora§ele Sibiu qi in tam Barsei, au venit in contact freevent cu Romanii.. Ei au lasat urme curioase in vocabular, ca pnf, turn; ca tat (Latte), moldà, figlã. Cativa termeni profesionali, ca joagdr i oblu (Hobel), cum mai toata nomenclatura tipografica. Cateva numiri de haine mai ales tarane§ti (ca laibar, ondroc, §ort) §i cateva name de monede ie§ite din uz. Austriacii, la randul lor, ne au dat cativa termeni administrativt §i militari, cari insa mai toti au ramas in graiul ardelean. De la ei provin numele instrumentelor muzicale: timbal& fiterd, mai ales taut&

de unde ldutar, devenit nume generic aplicat tuturor muzicantilor ambulanti cari executd muzica Vara note, din memorie. De asemenea: capelmaistru, clavir, flafnetd, pe langa paucd. Datorim chelnerilor austriaci tot ce prive§te beraria (bere, chel-

ner, hall* tal), pe langa caputiner §i pari.

www.dacoromanica.ro

XXX

Austria ne-a servit mai intai ca intermediar intre Occident §1 Orient. A ailiitori induntru, adicA in centrul Europei, insemna odinioara in Moldova a porni la Viena, iar Imbrdcat nenzjege era sinonim cu purtand haine europene, adica austriace, in opozijiune cu moda orientala ce a durat pana la 1850. IV.

Neatnuri striiine interne

In afard de acjiunea idiomelor exotice inconjuratoare ce le tre-

curam in revista, limba romana a mai prima unele vorbe de la elementele etnice din vechiu a§ezate in jara §i anume-: ENTRE. Cativa termeni veniji mai ales din Moldova, unde Evreii au fost In totdeauna mai numero§i de cM In Muntenia. Aceste imprumuturi aparlin graiului evreo-german, care nu-i de cat un dialect austro-bavarez, amestecat cu vorbe din vechea ebraica §i cu Imprumuturi slave (ruse§ti sau polone). De aceastä origina sunt: balabustii qi belfer, gheseft §i §nzecher, habolnic §i pltic, etc. (v. Vocabular). 0 nuanjoa ironica le e inerenta tuturora. rem. De la secolul al X1V-lea imigrMi In jara din Grecia, Tiganii, deveniji robi §i fama§i astfel pan& la 1842, au lasat cateva urme In vocabuTarul romanesc: barbs, ciocan gros; benga, naiba; ealdit, gade, etc. Celelalte imprumuturi de aceasth proveninja se rapoarta la traiul

§i apucaturile lor: radar, tanana, etc., pe langa verbele a ciurdi, a fura, §i mai ales a pili, a bea vartos, verb care circula §1 in Moldova sub forma a chili (de unde cizilealã, bautura). V.

Limbi speciale

Limbile speciale difer de limba comuna sau generala prin particularitaji din resortul eicluziv al vocabularului. Astfel sunt bunäoarA graiurile tehnice sau profesionale, cari au inavujit limba cu numeroase aplicMiuni metaforice, variate §1 pitore§ti. Vom arata mai la vale sensurile figurate ce poporul a indus din sfera tehnologiei. Aceste limbi speciale au uneori un aspect particular, recurgand spre a nu fi injeles la vorbe straine necunoscute, la metafore caracteristice. Ele au dat limbei generale caliva termeni cari merita a fi relevaji. De aceasta categorie sunt: GRULIL §COEIRESC.Putini din termenii propriu zi§i ai acestui graiu

au patruns in limba cornuna. Cel mai obi§nuit e fit §1 chiul, in locujiunile §colare§ti: a trage la fit sau a trage un clziul, a lipsi de la §coala, a umbla §trengarind, generalizat apoi In: a juca un renghiu sau o festa cuiva. De aci derivatul clziulangiu, cel ce trage chiuluri, deci haimana, trantor.

www.dacoromanica.ro

XXXI

onenn, MILITAR. - Cele mai multe din aceste vorbe au rAmas cercuite in sfera cazarmelor, avAnd toate un sens ironic: cazon, deqcd, teat, etc. GRAIIIL HOTILOR. - Cel mai curios din aceste limbi speciale, graiul

hotilor sau cArditorilor, e caracterizat prin vorbe imprumutate din idiome sträine (greaca modernA, evreo-germanA si mai ales tiganeste),

prin alterAri formale, prin imagini bizare. Dar mai nici unul din acesti termeni nu pare a fi ajuns la o intrebuintare generald. VI.

Influenta occidentala

De la a doua jumdtate a secolului al XIX-lea, civilizatiunea Apu-

sului, reprezentatA in prirnul rand prin Franta, s'a revArsat ca un torent fecundator asupra societatii romAne, care tocmai se lepAdase de jugul coplesitor al Orientului. In cAtiva ani tot bagajul trecutului cedâ definitiv locul influentei occidentale. Noua ordine politica si administrativd, carierele sociale si intelectuale se resimtird profund de recenta stare de lucruri. Terminologia literarA i tiintifica a fost complet renovatd.

Notiunile abstracte (de cari limba era asa de sArach) venirà atunci cu profuziune sà imbogAteascd vocabularul romAnesc.

Negresit o transformare atat de bruscd nu s'a efectuat Mit sbucium, mai ales in perioada-i de tranzitiune (1850-1870). Pe de-o parte, curentul neologic amenintA sà devie cotropitor si chiar dAunätor spiritului limbei, iar pe de alta, contrastul !Titre limbagiul trecut si prezent era plin de peripetii cornice, din cauza alterdril termenilor neologici In gura claselor micei burghezimi (v. mahalagisme). Dar procesul novator ii continua mersu-i ascendent si astAzi, dupd aproape un secol, se poate mAsura influenta-i oportund i binefäcdtoare asupra limbei si inteligentei nationale. CAteva din aceste neologisme se prezintà subt o Indoità forma, ca influentd §i progres, alAturea de inreiarire §i prop4ire. Forme le din urmA sunt tentative de romAnizare partialA (modelatd in genere dupal corespunzAtoarele germane Einfluss §i Fortschritt), Incercdri dealtmintrelea ramase izolate. Aceastd imbogAtire a vocabularului avu drept rezultat o abundantA sinonimie. Astfel, pe lAngd neam §i noroci, se adaose succesiv natie, popor §i ginte. Termenul de popor a fost introdus de carturarii ardeleni, cari l'au modelat dupd italianul popolo. Cum limba e refractarA oricArii superfluitAti, ea a introdus (si continua a introduce) nuante delicate intre termenul indigen si cel

importat. Acesta e cazul mai ales al putinelor vorbe abstracte, cari ii aveau deja echivalente romAnesti, bunAoard amor §i dragoste, pasiune §i patima. Termenii neologici posed o valoare mai comprehen.

www.dacoromanica.ro

XXXII

siva §i mai generala, pe and numirile de ba§tina sunt mai intitne §i mai concrete: dragoste sau iubire are un caracter mai uman, pe and neologismul amor se poate aplica deopotriva divinitatii §i muritorilor (cf. §i expresiunea amor propriu); pasha:ea coprinde toata gama mi§cdrilor suflete§ti, pe cand corespunzatoru-i patirnd s'a restrans (in afara de sensul sari religios) la apucaturi mai ales vitioase. Acest proces de diferentiare semanticd e departe de a fi terminat. El va contribui a da limbei mladierea §i abundanta necesara spre a exprima ideile cele mai inalte ale cugetarii §i sensatiunile cele mai delicate ale sufletului. Multumita acestei inavutiri ideate, limba romana

a devenit un organ demn de o cultura superioara. VII.

Influente mutuale

Idiomele straine Invecinate bulgara §i sarba, maghiara §i au contribuit asffel succesiv la inavutirea fondului latin al vocabularului romanesc. Dar limba romana, la randul ei, n'a ramas Vara actiune asupra acestor idiome. In lipsd de studii pregatitoare, nu-i cu putinta a se preciza de pe acutna elementele ce au primit din romane§te. Ne mdrginim a atrage atentiunea asupra atributiunilor eronate ce se comit in aceasta privintd. Se decerne adesea idiomelor straine ceea ce ele datoresc limbei noastre: 10 Bulgara a imprumutat din romane§te, intre altele: inturc7, polona

§i meleov, melciu: primul, terrnen ciobanesc ce pastorii no§tri l'au transportat pretutindenea In migratiunile lor (odata cu geileata); cel d'al doilea, vorbd de ba§tina. 20 Sarba posedd, intre altele, baliga, termen ciobanesc (de origina obscura) §i blavor, §arpe, cest din urma reflectand pe al nostru &Uttar: pe and vorba s 'explica romane§te prin elemente indigene, ea e cu desavar§ire izolata in familia idiomelor slave. 3° Maghiara, mai ales, a adoptat romanisme numeroase, in special termeni pastorali, ca baciu (ung. bacs), Orkin (ung. kerldny), mocan (ung. mokdny), etc., cum in genere tot ce prive§te traiul §i

ciutura,

indeletnicirile ciobane§ti. Un termen indigen ca pdpuqd a patruns din romane§te in idiomele

slave de la Nord (rusa, ruteana, polona,) §i in ungure§te, cum §i derivatul sari pdpupiu. 0 cercetare amanuntita a acestor influente mutuale e menita a restabili cumpana in bilantul diferitelor imprumuturi etnice §1 a scoate in relief importanta fiecdruia din ace§ti factori in constituirea culturd, din Orientul Europei. VIII.

Factori indigenl

Iata ramurile strdine cari rand pe rand venira sa se altoiasca pe vechiul trunchiu roman. Dar avutul de ba§tina §i imprumuturile succesive constituesc ele oare evolutiunea integrala a graiului national?

www.dacoromanica.ro

XXXIII

Nici de cum. La acest fond solid si durabil trebue adaos constanta colaborare a masselor, continua creatiune a poporului. Aceasta creatiune poate luà formele cele mai diverse. Ne vom margini a cita agentii cei mai eficaci pentru imbogMirea limbei §1 in primul rand: onomatopea i metafora. A.

Onomatopea.

Onomatopea sau creatiunea spontand e un vast domeniu, ce n'a lost inca metodic explorat, cum o merità. S'amintim cele doua ale sale categorii principale: I. -- VORBE imivarvE, cari tind a reproduce sunetul lucrurilor reprezentate i anume: a) Glasurile animalelor: bazaire, borborosire, caraire, ciripire,

croncanire, maraire, miorlaire, sbarnaire, schelaldire, etc. b) Sgomotele in general: bubuire i duduire, haulire i huire, scartaire, etc. c) Freamatul frunzelor sau al aripilor in sbor: falfaire si fasaire,

iluturare sau flusturare, de unde fluture (o creatiune indigena)

§1

fluqturatic. . d) Vorbirea ingaimata: bombanire si dardaire, balbaire si bolborosire, dondanire i troncanire. e) Sunetul instrumentelor: drang §i dranganire, fluer, Mined, etc Onomatopeile sunt in genere independente si corelative in diferite limbi, iar nu imprumuturi propriu-zise (caz cu totul izolat).

2. Interjectiuni si exclamari in genere, din cari unele pot da nastere unor forme gramaticale, ca haida! huideo ! (de unde Izaideti §i huiduire). Aci se rapoarta strigatele catre vite ca sa apuce la dreapta sau la stanga (hilts! cea!), cari asemenea se constata in limbi diferite si uneori cu sensul opus. 3. Vorbe luate din graiul copiilor, constand mai ales din repetarea acelorasi silabe (v. dada). Un exemplu curios e mdmdligd, termen trecut din graiul prun-

cilor in cel al adultilor. La inceput vorba, sinonima cu

nuimulicei

(cf. stipdligil din sapd), desemna asa numita papa a pruncilor, iar la -urmà nutrimentul principal al taranului. Sensuri analoage ne intampina la Francezi 1) si la Grecii anadoleni 2). Vorba romaneasch, cu intelesul actual, s'a raspandit la popoarele invecinate: Sarbi, Ruteni, Unguri i Greci moderni. De aceeas proveninta e paparudd, vorbd ale carii numeroase 1) Cf. in franceza: Man an signifie du pain, du gAteau et toute espece de nourwiture propre aux enfants" (Rétif de la Bretonne). V. Romania, t. XV, p. 592. 2) Cf. if.c4.1.1.z, pain (=-- mama), in limba copiilor greci din Kastellorizo, in Turcia zialicS (Memoires de la Societe de Linguistique, t. XIII, p. 68).

Dictionar Universal

www.dacoromanica.ro

3

.

)(XXIV

variante t) indica o origina infantila. Forme le corespunzatoare proventale 2) sunt o noua dovadd despre originea-i copildreasca, ceeace

explica existenta vorbelor corespunzatoare in idiome independente. Alt exemplu despre rolul graiului copiilor in crearea de termeni sau in modificarea lor ne oferd numirile melcului. Apelativul general melc sau melciu reflecteazd pe latinul milacem (metateza din limacem), ca i in unele dialecte italiene si franceze. De aci melclu (de unde se trage bulgarul mereov), pe langa forma redusa. melc. In Ardeal se zice cocobelciu §1 cuculbee (de unde forma scurtatã moldoveneasca culbec, (vechitt) cubekiu, in Banat cucumelciu). Elementul initial e vorba copildreasca coca, gaoace (cf. francezul coque). Dar cum se explicd forma belciu, paralelä cu melciu? Acest schimb al labialelor e tocmai una din träsurile fonetice ale graiului copiilor. Ca sal faca pe melc a iesl din gdoace i sa-si arate coarnele, copiii ii cânta: Me lc, melc, codobelc,

Scoate coarne bouresti...

Codobelc e o alterare din cocobelc, adica melc cu gaoace, raport nalog cu francezul limaron §i colimaçon. 4. Refrenul cantecelor: daimi-daind! exclamare de duiosie a cantecelor din Maramures, paralel cu doina-doina! 3) a celor din Romania. Acest ton melancolic la sunetul fluerelor ciobänesti a trecut

asupra cantecelor insasi de jale si de dor. Refrenul aduce cu cel francez: don-don, don-don, don-daine, don-don! Aceasta original naturald explica existenta independenta a vorbei la Litfani: daina, cantec din popor. Un exemplu ;i mai instructiv e refrenul colindelor: leru-lerui 4), Doamne! asupra careia s'au emis atatea ipoteze imaginare 5). In realitate, acest refren bandtean e identic cu cel francez: laire-lanlaire! 1) Cf. babaruga (I3ihor), paparuga (Banat), papaluga (Moldova), etc..V. S. Fl. Marian, Särbatorile la Romani, 1901, p. 304-326. I) Cf. In Languedoc, babaraudo i papalaudo, iaznià, gogorità (cf. Bihor, goo, paparuc15).

3) Cu variantele: Al daina i ddlna dal (la Mott); ei dam g dainam f (Zarand) el nam i dainam I (Temisoara). V. Dietionarul mi Tiktin. 4) Variante: leroi-leo, lerom, lerumi, etc. (v. Gaster, CrestornUtie romand, t. II, P. 324, 325, 326, 327, 329, 331).

5) S'a bAnuit succesiv, in acest refren, o aluziune la Impaeratul Aurelian, la zeii !Mini Lar qi Lemur, la divinitatea slava' Lelo, etc. DupS ipoteza cea mai recentS, hailerul-Doamnel ar fi o alterare din latina bisericeasca Halleluiah, Dominel V. Nona Revista Romana din 15 Ian. 1901. Toate aceste presupuneri dispar dinaintea.caracterului fundamental al exclamArii. PeIrenurile, ca forme onomatopeice, se pot reg5s1 independent In diferite limbi I cu valori deosebite. De aci l multipla diversitate a variantelor.

www.dacoromanica.ro

XXXV II. \TORRE EXPRESIVE. Pe cand onomatopeile tind la imitarea materiald a sunetuiui sau strigatului, vorbele expresive denota mai ales

actiuni sau stdri prin combindri fonice potrivite cu notiunea corespunzatoare. Si ele, ca si onomatopeile, se pot regdsi independent in timp §i in spatiu. 0 vorba ca fluer revine cu aceleasi initiate in francezul fklzute (modern flate). lath de pada, formele ce acest nume are in proventala : flahuto, flaito, flauto, fleuto, fleito, fluito, etc. Numele ce poarta trunchlul in diferite idiome e §i mai semnificativ. Romanii, ca toate popoarele agricole, posed un mare numdr de asemenea sinonime, tot atatea vorbe expresive pe cari in zadar, s'a incercat pand acum a le trage din alte limbi. E de observat ca aceasta familie lexicala a adoptat adesea sensuri metaforice i ca, spre a regasi intelesul primitiv agricol, e nevoie sa recurgern la corespunzatoarele lor din Italia, din Franta si de aiurea.

Astfel but, trunchiu, nu s'a conservat romaneste deck in derivate (butuc, buture), dar tulpina primordiald ne intampind in vechiul scandinav butr, trunchiu, §i in proventalul boto, bouto, tulpina. Mai mult Inca : bont, care nu-i decat forma-i nazalizata, revine in proventala: bount, lipsit de coarne, adicd trunchiat. Acelas tip se prezinta in vechea proventala si ib Engadin, sub forma asimilatd bust, butuc, de unde romaneste buVean. Bud, conservat in derivatele budur (si ca nume topic) si bilddratai (=)uduran), sinonim de butuc, la figurat. Sensul primitiv s'a conservat in proventala : boudourro, trunchiu §i bdddran, pe land sinonimul moudourro, acesta reprezentat romaneste prin mddor, modoran, sens paralel cu Marcia (in loc de buduran, subt influenfa analogica a lui bade). Forma-i amplificata bord supravietueste asemenea in proventalul bourdo, trunchiu. Derivatul nostru bordeiu 1) e paralel cu vechiul francez bordieu (din borde, colibd), italieneste bordello. Sinonimul cocioabd insemneazd trunchiu" In macedo-romana (cuciubc1). Clot a pastrat romane§te sensul primitiv agricol, ca si derivatul ciuturd, galeata (constand la Inceput dintr'un trunchiu scobit), dar ciut e excluziv metaforic. Forma-i nazalizatd, ciont sau ciunt, conservd sensul material si cel figurat. Din contra, ciong sau clung, ca l forma-i italiand cionco, ii gaseste originea in ital. ciocco, trunchiu, cum al nostru ciump, trunchiu, e paralel cu ital. cioppo, ciumpav. ACeasta bogata sinonimie botanicd (cu frecventele aplicari metaforice) denotd un popor agricol prin excelenta, cum au fost Romanii in toate timpurile. 1)- Sinonim cu moldovenescul buldii (de unde bojdeucii) cocioaba, forma ampficata din tulpina bujd, varalela cu bust de mai sus.

www.dacoromanica.ro

XXXVI B.

Metafora.

Al doilea factor considerabil pentru desvoltarea limbei e metafora, cea lexicologica bine inteles, iar nu cea retorica, de care s'a tinut pànä acutna excluziv seama. Transferarea dela o notiune la alta se face pe baza unui termen de comparatiune, care scapd de multe ori, caci unele din aceste imagini s'au sters cu timpul, pierzandu-si transparenta prirnitiva. Limba veche cunostea areate, berbece, care s'a conservat in bucovineanul arete (munteanul erete), un fel de soirn care rapeste panerelele (si de aceea numit aiurea berbecul i Input vreibillor). Apelativul

din urma face aluziune la firea rapace a pasdrii, pe and numirea de berbece" sau berbecel se rapoarta la vocea-i, care aduce intru atva cu un behait. 1) Unele din aceste imagini pot 'area suprinzatoare la prima vedere. Romanii nutniau lumina ochiului papilla, adica fetita" si aceeas comparatiune ne intampind in idiomele cele mai diferite din Europa §i din Azia. Roranul si Albanezul nurnesc, la rândul lor, nodal gâtlejului omu-

for, adica petit bonhomme" si aceasta curioasa metafora nu-i nici ea izolata: Malaiezii o chiama copilul limbei" (anak lida). Pricina acestei universalitati e Ca poporul din toate climele e de tiastina poet, iar viziunile-i, simple si naturale, se impun fireste pretutindenea oamenilor pe aceeas treapta de cultura. 'Nana de usa poarta numele de cdpil, cele cloud carlige mad ale u§ei fiind aseranate cu doi feciori, iar mladitele porumbului se numese copileti, adia copii mici (ori frail §i put), Intocmai cum Francezul zice filles d'artichaut la vlastarele de anghinara. Romanul zice geamului ochiu, pe and Englezul nutneste fereastra ochiul vântului" (window), iar Slavul ochium (okno), adica ochiul casei. Unele parti ale corpului isi au simbolismul lor particular: fata, fruntea §i obrazul sunt considerate ca sediul semeliei §i al randriei, de unde notiunile de infruntare, obraznic §i rasfatare, corespunzand sinonimelor italiene sfacciato §1 sfrontato. Metafora lexicologica imbratiseaza mai tot domeniul limbei. Sa extragern din aceasta mind nesecata doub. serii de aplicatiuni cu deosebire frecvente : 1.

MIETAFOBA zooLoara. Anirnalele domestice mai ales au atras

de timpuriu atentiunea omului din popor. El a observat cu interes traiul §1 apucaturile lor, din cad a tras o sumd de imagini, azi in 1) Forma modermi arete (erete) diferd prin origina ei de cea veche hordf (haret), alodern hardu, dar ele s'au influentat mutual, de uncle forma contaminatd lierete,

www.dacoromanica.ro

XXXVII

mare parte sterse, ceeace explica cg acesti ferment au scapat pang acum atentiunii etimologistilor.

Mtà de pildä, notiunile cari se rapoarta la numele unuia din aceste animale, la pisica" : a) Feare, lanturi (cu aluziune la ghiarele pisicei); cdtuqi, sens analog sinonimului spaniol gatillo, pisica si carlig. Polonul kotusz, instrument de tortura (dela care unii trag vorba romaneasca), tradeazà aceeas imagine (polon kotusz, pisoiu); b) Ghem (dupd atitudinea ghemuita a pisicei): mototolire (form& asimilata pentru rnotocolire) de la motoc, cotoiu. Aceeas imagine a reflecteazd sinonimele ardelenesti coted, ghem, si motcei, jurubita. In graiul german din Bavaria, Katze, insemneazd ghem de canepa ;

c) A se infasura in blanuri (si a se strange ca cotoiul In pielea sa): incotomeinare, sens aplicat gatelilor exagerate ; d) A cauta In toate partite, a rdscoli cautand (ca cotoiul in perioada goanei): scotocire §i scociorire, cotrobaire (din cotoarbei); e) Spic lung si mladios la floarea amentaceelor (comparat cu parul matäsos al pisicei): mate, malioare, termen botanic comun lirnbilor romanice;

f) Trifoiu, planta numita si coada pisicei", nurnire familiar& dialectelor ;

g) Baba cicalitoare (pisica batrana.): cotoarbei §i cotoroantii (vezi Vocabular).

Faptul cä aceeas imagine revine in doug idiome diferite i independente nu poate deck sã confirme realitatea metaforei ca cea,de carlig" sau veriga de lant" (=igheara de pisica), ce ne Intampiná la cele cloud extreme ale domeniului romanic, In Spania si in Romania. Tot astfel cfitel (pentru bulb" de usturoiu), adica bulbul conceput

ca puiul plantei, gaseste imaginea-i corespunzatoare in sinonirnul francez caTeu, bulb (din vechiul francez caiel, catel).

Asemenea paralelisme semantice dau o tarie particulard unor imagini indraznete i surprinzdtoare la prima vedere. Vocabularul ofera in aceasta privinja o mina nesecatà de constatari analoge. Astfel, sbierare a trecut dela vite la om; strigare denota la inceput jalnicul glas al strigei, sau buhei, pe cand sinonimul tipare, care inseamna. Inca in Ardeal asvarlire", porneste dela notiunea primitivä

de tisnire" (cf. ardeleneste tip, §ipat). Tot asa, in proventala moderna, gisclã inseamna totdeodatä a tisnl si a VIA. 2.

META/MEE TEHNICE. Si mai numeroase ca cele precedente, me-

taforele tehnice imbritiseaza toate ramurile activitatii umane. Exemplele urmatoare vor fi de ajuns a scoate la iveala aceasta diversitate. E vorba de metafore: 1.0 Agricole : cutreierare, metaford analoga latinului preragrari, a

www.dacoromanica.ro

XXXV1II

strdbate campul treierand; scormonire, primitiv a rdsturna brazda cu cormana plugului. 20 Pastorale: imbulzire, la adicd vorbind a sträcurd in saci bulzii de cas ; inchiegare, constituire ; intarcare, primitiv a inchide vitele in ocol (tarc) spre a le desparti sd nu mai sued; smulgere, a mulge tare, etc. 30 Textile: incdierare, a pune in caier. Notiunea de luptd" se degajeazd din tehnica tesutului, stativele purtand chiar numele de rdzboiu; intremare e a intinde panza spre a o tese; indrugare, a toarce cu drugul, apoi a spune vrute si nevrute (ca la sezdtori); Incàlcire e, la adicd vorbind, amestecarea caltilor la melitatul cânepei, de unde notiunet generalizatd de nincurcare". De almintrelea, intreaga nomenclaturd a tesutului furcà, ite, panzd, urzeald a piitruns in domeniul metaforic i unii din acesti termeni tehnici (ca rost) sunt de o fecunditate particulard. 40 Vandtoresti: sbuciumare, primitiv a canta din bucium, cum

scornire insemna la inceput a chema cu cornul (sens conservat in cantecele populare): La vanat cd mi-au ie0t, Ciutalina mi-au scornit...

De ad notiunile generalizate de agitare violenth (sbuciumare) de idee bruscd (scornire).

Ca termeni tehnici generalizati se mai pot Cita impr4tiare §i intdmpinare, ambele trase din sfera militard; injghiebare, metaford luat'a dela morari, etc. Cum se vede, cei mai multi din acesti termeni generalizati n'au conservat de cat sensul figurat, pe cand cel tehnic a fost ldsat uitdrii (de unde adesea uitarea provenintei lor speciale). C.

Apelative indigene.

Multe nume latine (mai ales de pdsdri) au fost definitiv inlocuite cu echivalente populare. Termeni ca alauda §i luscinia, conservate pretutindenea in domeniul romanic, au devenit romäneste ciocdrlie, pasdre cu ciocul tare si groscior; privighetoare, numire de origind legendard (v. Dictionar). Legende analoge circuld §i la celelalte popoare romanice, dar numai romaneste apelativul traditional s'a substituit definitiv numelui de bastind. Latinul anima, suflare, a devenit romaneste inimã, dar suflet e o creatiune indigend, rdspunzand sinonimului clasic spiritus (suflare). De altd parte, latinul verbum a fost inlocuit cu cuvdnt (latineste convertum, adunare), asociatiune de idei coniund sinonimului slavon (vorbd) §i celui turcesc (taifas). Cuvantul e conceput ca organul unel colectivitati.

Frumosul termen desmierdare are o origind foarte umild: el iese

www.dacoromanica.ro

XXXTX

din camera dadacelor. Limba veche a posedat probabil o vorba mearda (lat. merda), murddrie, vorba conservata. *Inca in macedo-romana, de unde desmierdare, a scoate pruncul din murddrie, a-I curata

in fasa. Notiunea de netezire" a condus la cea de nrasfatare", raspunzancl intocmai venetianului desmerdar (Jar mondi i bambini lordati da merda", Boerio) si proventalului desmercla (ébrener un enfant, le nettoyer de ses matieres fécales, le débarbouiller", Mistral). Alte cateva conceptiuni proprii: manu§yi, adica mâna mica; palark (pentru pararie) a deserrinat mai intai peruca si la urma acoperamantul capului; nebun, sinonim de ran", dupd conceptiunea vulgard a perversitatii firesti a alienatilor, etc.

Ironia populatit.

D.

Mai toate Imprumuturile de origind moderna, in special cele grei turcesti, au devenit un obiect de parodie. Chiar vechii termeni juridici, ca bazaconie, qugubaf i sglobiu, au degenerat de la sensurile de far& de lege" si de criminal" in cele de glurna, pozna" ce§ti

si de poznas". Numele comic de Aglziufa, dat necuratului, insemneaza la adica sfantulet". Titulatura strain& mai ales a avut sa sufere de aceasta continua degradare (v. titulatura). Numele proprii sunt adesea expuse : Viad §i Vladufa, in sens de ,,prost" (numele acestea fiind odinioara foarte raspandite §i devenite astfel banale). Scapatarea cuvintelor e un alt aspect al ironiei populare. Nume ca Letin, Litfa (Litfan") si Venetic (Venetian") denota pe strain, eretic sau pagan, dupa conceptiunea ortodoxiei. Mandrie inseamna,

in limba veche, intelepciune"; mi§el, sarac"; nernernicstrdin"; scarbd, mahnire", etc. Multe din cuvintele slavone din sfera religioasa poarta urmele parodiei populare. Astfel recitarea popeasca ingaimata si monotona poporul o numeste blasgonie, formä alterata din blagoslovenie. Verbul bisericesc a blagodari, a da har Domnului, modificat in blogodori, a aitins sa Insemneze: a vorbi in bobote, mai cu seama despre popi. Aceeas soarta o avu sinonimul san bogonisi (cf slavon bogonosef, cu frica lui Dumnezeu), si unul §1 altul facand aluziune la rostirea confuza a rugacinnilor slavone de odinioard. E.

Eufemism.

Din motive superstitioase poporul evita a rosti numele necuratului -sau al za.nelor rele:

Naiba nu-i de cat o exclamare prezervativa: n'aiba (parte)!

www.dacoromanica.ro

XL

lelele sau Dame le sunt expresiunt eufemice pentru zânele rele cari paralizeaza, numite inca Frumoasele sau oimanele, pe lãnga. Milostivele, acest din urma epitet aduand cu cel de Eumenide din Grecia anti& laznet, fantorna, insemneaza, la adicA aiasmd", care prezerva de duhurile rele. F. Etimologie populard. lata cate-va exemple semnificative: Filfison, june flusturatic, subt influenta lui falfai", ecou alterat al refrenului revolutionar francez: Vive le son (du canon)! Farmazon, fermecator (in basrne), insemneaza primitiv francmason", nume pe care poporul if aldtura de farmec, de unde notiunea de vràjitor". Firoscos, alterare din filosof" (cu sensul de astrolog" in graitd popular), din cauza prejudiciului vulgar ca unde e invatatura multa e si nebunie multa.". Curioase stint interpretarile populare ale insectei suterane ziSd

in Muntenia corbp4nitei, un fel de cartita sburatoare ce aduce cu greierele, insecta vatamatoare agriculturei. Numele-i moldovenesc conopigeriiii pare a fi forma primitiva: finala raspunde slavului sturift, greiere, preces de un element obscur pe care (aranul 11 interpreteaza cocoana chifterità (§i scurtat, chifterita). Insas poezia popularal substitue uneori vorbe mai cu noima (ori

pretinse astfel) unor termeni arhaici azi iesiti din uz. Intr'una dirt Baladele lui Alecsandri (t. I, p. 46) e vorba de salvari de ciorai laid", ceea ce aiurea e zis: cu salvari de ociirlai" (v. Dictionar) ; iar in cantecul copilaresc privitor la coarnele melcului, citat mai sus, scoate coarne boiere#i" (in loc de boure#0, adica mandre, falnice (in loc de ca ale bourului" sau zimbrului deodinioara).

Traditiuni populare. Am mentionat mai sus cantecul melcului ce-1 reciteazd copii, datina strabund a paparudelor si numele legendar al priveghetorii. G.

Traditiunile populare an lasat urme interesante in viata si in limba

romana; latd ateva exemple: Asfinfit, apus, numire inseparabila de 'epitetul sfant", ce se O. soarelui in povesti si in collude: apunerea astrului e conceputa ca sanctificarea-i. Celelalte idiome balcanice, albaneza i greaca moderna, exprima aceeas notiune prin a se face Domn sau Imparat". Apunerea

soarelui e continuarea suveranitatii sale in afard de domeniul sau propriu.

Capciin, canibal, e o amintire ramasa din Alexandria sau povestea lui Alexandru Macedon.

www.dacoromanica.ro

XLI

Craiu nou. Luna nu-i mai putin ca soarele un obiect de adorare, la care flacaii si fetele tarance se roaga pentru implinirea dorintelor lor.

Expresiunea craiu nou, pentru lunä noua (in forma de corn), e o urma a acestei credinte I) ce o regasim la Unguri (iit kirdj) si la Poloni, la cari aceasta faza a astrului noptii poarta deasemenea nunide de printisor" (Icsienzyc). H.

Vorbe istorice.

Asemenea vorbe isi gasesc explicarea in evenimentele trecutului : descalecare, cu sensul de colonizare sau de asezare definitiva inteun

teritoriu ;rumân, cu intelesul de serb"; NO, de neam pagan", etc. Unele arhaisme din sfera milliard de odinioard s'au conservat in niste locutiuni locale cristalizate, bundoara ceambul, obuz §i podgheaz (v. Dictionar); allele, ca bogata nomenclaturd a hainelor boieresti, au descins treptat diferitele trepte sociale spre E-ai gasi un ultim refugiu in costumul rustic din zilele noastre.

Contaminarea. Dintre factorii secundari sa mentionam in treacat conraminarea sau fuziunea a cloud vorbe sinonime sau inrudite prin intelesul lor: I.

mocan, devine, in graiul popular, moccirfan i mocofan, subt influenta analogica a vorbelor cocarIã i dolofan, prima cu aluziune la alimentarea ciobanului, iar cealalta la mersu-i greoiu. Iata alte cateva exemple: Ciocoiul, strângator de biruri, a devenit rand pe rand ciocloaavci §i ciocoro(fleandurd), sub influenta vorbelor cioclu §1 cioard, ambele

facand aluziune la rapacitatea neomenoasa a ciocoiului. Numele-i e identic cu al corbului, zis i ciocoiu gulerat2). Intr'un glosar slavoroman dela inceputul veacului al XVII-lea, el poarta numele slavizat de cioatnitii (cf. ciocoti), care e intrebuintat i cu intelesul de ,lingusitor

josnic" in traducerea ahleleneasca a Noului Testament din 1648 3). Infiripare reprezinta un compromis din fire §1 intrupare, pe cand sinonimul moldovenesc intruthipare e o fuziune din chip si intrupare. Matracuca, sinonim in botanica populard cu mlitrágund, reprezinta o fuziune a acestei din urma cu vorba invechita (cacti domneasca), planta purtand inca numirile de Doamna mare §i de Impdrciteasa buruienilor. Termenul se aplica ironic unei muieri neroade si fudule. Cateva nurniri banatene de sarbatori superstitioase reprezinta formatiuni analoge: Rusitori, Todoruse, etc. (v. Vocabular). 1) Ea existit si aiurea. La frapcezi, de pildS, in diferite provincii, se invoc5 luna nota ca dispensatoarea viitorultu (Sébillot, Folklore de France, t. I, p. 53). Dar nici un apelativ traditional n'a consacrat acolo aceast5 credintã. 2) Tot astfel, in graiul francez din Poitou, corbinou are sensul de straugator de biruri (derivat dela corbeau, corb), ca §i in vechea francez5. 3) V. Hasdeu, Cuvente din Bcitrani, t. I, p. 273 (unde autorul derivS ciocotni(ei din s'avul i5ot, c515u) i Supliment p. 49 (unde Gaster apropie vorba de turcul eokadar, ciohodar). Pentru alte ipoteze etimologice, a se vedea Cihac, Dictionnaire, t.11, p. 55.

www.dacoromanica.ro

XLII

Uneori vorba, care modifica pe alta, e mai putin stravezie. Acesta e cazul lui bostromengher, care figureaza o singurd data intr'un basm rnuntean de Ispirescu (p. 325). Culegatorul insus nu-i cunostea sensul preciz, care rezulta din alaturarea-i de corespunzatorul moldovenese potromenghiu, vorba frecventh in Muza lui Stamate (cf. p. 405 : potromenghiu al insotitilor sau casatoritilor"). Primul element e proto sau potro (cf. protopop, rostit de popor i potropop), iar al doilea e scurtat din mehenghiu (in Muntenia, mehengher, scurtat mengher), iscusit, viclean. Literal, potromenglzia insernneaza arhi-siret, mester intrigant. In fraza lui Ispirescu: ramase uluiti ca niste bostromengheri", va sd zica ca niste intriganti demascati, ale caror uneltiri au fost date pe fata. Dar motivul schimbarii elementului initial din potromenghiu in bostromengher') ramane obscur. J. Bogatie lexicala.

Sinonimica romaneasca e una din cele mai abundante. 0 notiune ca barbatie" figureazd pe lânga cea de vitejie i voinicie, in afara de neologismele: bravura §i eroism ; cea de gad& e reprezentata prin: gealat sau omul sdngiurilor, prin calau §i Izengher (cest din urma cu sens restrans in limba moderna), pe langa ardeleanul hoher.

Notiunile defavorabile mai cu seama sunt cu prisos prevazute (v. articolul sinonim). Un termen ca Inchisoare e redat prin: gros §i tumurlug, cu aluziune la butucul in care se prinde picioarele celor intemnitati; duba, ce deseamna la adica carul penitenciarului, cum gherla, numele orasului omonim; puscarie, al cärui sens primordial e arsenal", si temnita, la adica vorbind, inchisoare intunecoasa; in fine, bodarlau §1 umbra, apelative ironice.

Am relevat deja tendinta de diferentiare ce se manifestã in aceastä profuziune lexicald. Aceastà tendinta va merge accentuandu-se paralel cu desvoltarea insasi a inteligentei nationale. Izvoarele acestei sinonimici sunt numeroase: limba veche i Hotta, echivalente provinciale (Muntenia si Moldova, Banat si Transilvania), idiomele straine (slava, maghiara, turca) si mai ales contactul cu Occidentul toate aceste elemente au venit rand pe rand sd in-

avuteasca aceastà nomenclatura, constituind o exuberanta de sinonime, care ofera criitorului abil o mina nesecata pentru exprimarea §1 nuantarea ideilor sale. Izvoarele vocabularului sunt astfel numeroase i eterogene. N'am atins, in expunerea de mai sus, deck factorii esentiali in desvoltarea seculara a graiului national. 9 Aceasta curioasd expresiune lipse§te tuturoz dictionarelor, chiar §i recentullp Dictionar al Academiei Romdne.

www.dacoromanica.ro

XLIII

Aceste diferite elemente, etnice §i linguistice, au contribuit la inchegarea nationalitatii si a limbei romAne. Ramura extrema a gintii latine, neamul romAnesc se ureà prin originile sale pAnd la strävechile popoare, caH au impopulat Europa orientala, iar limba, pana la secolul al II-lea d. Cr. Aceasta n'a fost definitiv constituitä decAt peste un mileniu, in secolul al XIII-lea. Prime le noastre monumente literare, de coprins excluziv religios, nu apar deck in a doua jumAtate a secolului al XVI-lea. Cugetarea nationala ramase timp de aproape trei secole ca incatu§ata subt influenta greco-slavond. Poezia se iveste abia in prima jumatate a secolului al XIX-lea, dar ea nu capätä o valoare cu adevarat artistica decAt in a doua jumatate, subt influenta succesiv francezd (Alecsandri) §1 germand (Eminescu). Acesti poeti fruntasi s'au inspirat totdeodata si din poezia populard, izvor de perpetua reintinerire a geniului national.

ill

CULTURA Avutul de ba§tind roman si imprumuturile etnice din diferite epoce sunt elemente pretioase pentru istoricul culturei nationale. Vom enumerà mai la vale principalele sale manifestari, incepand cu traiul si indeletni-

cirile de ordine materialA si sfarsind cu preocuparile mai inalte, sodale §i intelectuale. Elementelor de ba§tinal li se suprapun (mai ales de la 1850 incoace) achizitiuni recente venite din Occident in doze mai mutt sau mai pulin apreciabile. Agricultura. Românii, ca §i Romanii, sunt un popor eminamente agricol, dar terminologia plugarului e foarte saracA in cuvinte de bastind: arare, camp, paintint, samanare §i secerare. Majoritatea-i e slavond: brazda §i gIie, ogor si plug, imblatire §i plivire, sadire. Terminologia agricola §i-a pastrat caracterul ei indigen §i n'a adoptat decAt foarte putine neologisme (cf. batozii), Pástoritul. In opozitiune cu RomAnul agricol sau sedentar, RomAnul pastor ducea o viata nomadd. Pe deoparte, dela secolul al XIV-lea, ciobanii nostri au pornii la apus in muntii Dalmatiei, inaintAnd pAnA la Triest; iar pe de alta, in Nord-estul Europei, colonizand Galitia §i contopindu-se cu Ruteni, au lasat numeroase urme in toponimia galitiana cum §i in costurnat si in unele datini de ale Huteanilor. In departatele lor migratiuni, pastorii romAni au transportat unii termeni pastorali §i au adoptat ei insisi alti straini. Astfel e cazul cu vorba breinza, care era la inceput o varietate clq cas, preparata in orA§elul elvetian Brienz. Pastorii romAni au Hispandit vorba peste tante invecinate. Intr'un document raguzan dela 1357, brenca e tradus cu caseus valachicui". Ea juca un rol atAt de

www.dacoromanica.ro

XLIV

insemnat, In gospodaria Raguzanilor, incat fu intrebuintata ca miiloc de schimb, pe Lana moneda. Sa amintim de asemenea cã vorbele sat §i ceiturz, imprumutate

dela Albanezi, au insemnat la inceput casla", adicd au fost termeni ciobane§ti.

Mai toata nomenclatura pastoral& e de bastind: pastor §i pacurar, WI-ma si pasune, cas si lapte, unt si zer, chiag §1 staul. Un mic numar de vorbe indigene (obscure): jintita si urcid, baciu §i strunga. Termeni eminamente pastorali ca ciuturd §i gdleatei, cum

si baciu, au fost rdspanditi de ciobanii no§tri la mai thate popoarele invecinate (iar nu invers, cum achnite Cihac). Turcii, popor neao§ pastoral, au imbogatit acest fond cu numiri

secundare. Astfel: pastorcioban, ca§cascaval, lapteiaurt, etc.; apoi numiri de locuinte ciobanesti: câlã, odaie (pentru vite), otac, perdea (de oi). Putine nume slave: stAna si tarla, izlaz i suhat. Doua-trei unguresti: imas §i salas. Tesutul. Terrninologia textild e constituita in cea mai mare parte de elemente latine: furca. §i ite, fus §i tort, panza si trama, rost §i spata, scarmanare, toarcere §i urzire._ Dar stativele §1 rdzboiul (de tt-sut) sunt slave, iar darac, mosor §i borangic, turcesti. AceastA industrie casnicd a tarancei si-a pdstrat caracterul sau traditional.

Imbrdaminte.Ca numiri de vestminte sau straie, putine vorbe de bastina: camasa, saricã, zeghe. Dela Slavi am luat: caciula. §i custnä, ojoc i !mind; de la Unguri: catrinta §i mintean; de la Sa§i, cateva

nume de haine taranesti, pe laugh gheroc si spenter; de la Unguri: nadragi; de la 1
la lautari si tigani, la haiduci §i thrani, la cari s'au mentinut liana astazi.

Astfel taranul (si in parte taranca) poarta pada astazi: anteriu, dulama, fermenea, giubea, ilic, mintean §i malotea; la cari se adaoga hainele taranesti propriu-zise: ghebh, ipangea, libadea, suman §i zabun. Varietatea acestor numiri anteriu, dulama, gheba, ipangea, subh, suman, zabun reprezinth in realitate una si aceea§ haina pentru timpul rece si croith asa Ca acopera pe toate celelaltc,

www.dacoromanica.ro

.

XLV

Numirile ce poarta fota Variineasca in diferite localitati rezuma aceste multiple influente inconjurdtoare: cea simpla se chiama pestelcii §1 vâlnic (in Oltenia); cea dubla, zeivelcd §i opreg (peste Olt), pe Lang& catrinfii (in Moldova). Incaltamintele sunt deasemenea de origiuile cele mai diferite (co-

mertul importandule de pretutindenea): cizmele ne vin dela Unguri, cioboatele dela Rusi, ghetele §i botinele din Italia si Franta. Casa. Casa si coprinsul ei au multe numiri de bastind sit unele slavone: gard, gradina, grajd, pivnita, pod, prag, pridvor, zabrea. Cele

de origina turceasca sunt numeroase (casele vechi din orase fiind cladite in mare parte de zidari veniti din Turcia): bina, beciu, canat, cat, ceardac, dusumea, geam, hambar, iatac, odaie, parmaclac, tavan. Obiectele din interior, mai ales acoperamântul §i asternutul patului, sunt deasemenea de importatiune orientala: cearsaf si macat, cerga si chilim, mindir si saltea, perdea si musama, peschir si cala-

balk. Bucataria a mostenit termenii: came, paine, sare, Mina si tot ce o priveste (macinare, cernere, framantare, coacere), lingura si cutit, pranz si dna. Un mare numar de turcisme (mai ales pentru vase culinare): bardacà si ceanac, cazan si ceaun, chisea si chiub, ibric §i lighean, etc. De asemenea pentru varietatile de supe, de tocane, de dulceturi si placinte. Bucataria a Minas esential greco-turceasca, abundand in sosuri, dresuri si mancalri picante. Pe cand la tard cladirile isi conserva aspectul lor traditional, in orase edificiile au incercat si ele ipfluenta progresului occidental. Arhitectii moderni, inlocuind pe zidarii dirt trecut, au dat caselor urbane Q infatisare europeana. De aci o nomenclatural speciala: edificiu si apartament, fatada i coloana, coridor si balcon, cabinet si camera (anticamera), salon, parc, etc. Mai toate numirile de mestesuguri sunt de origind Meserii. straina: Brutar, de la sasescul brut, paine neagra, sinonim cu slavonul pita (de unde pitar) §i cu polonul jdmblei (din nemt. Semmel). Chif la e deasemenea saseasca, iar franzela, greceasca, i pandipanul, turcesc. Tamplari, ai caror termeni sunt in majoritate nemtesti sau sasesti, dar putini numai au reusit a se romaniza, ca oblu (randea), etc. Multe din aceste profesiuni au venit din Orient si anume: Bacanul, cu unele articole coloniale: cafea, mezeluri. Barbierul, cu termenii profesionali: cimbistra, perdaf, perciune, zuluf.

Boiangiul, care intrebuinta colorile cele mai variate i anume: albastru (civit, lulachiu, marmaziu, micsuniu); galben (naramgiu, samaniu, turungiu); rosu (carmaziu, cicudiu, conabiu, ghiurghiuliu, ghivi-

www.dacoromanica.ro

XLVI

ziu, pembe); verde (claclariu, fistichiu, havaiu). Aceasta gama a colorilor, cu multiplele lor nuante si combindri, constitue cromatica popu-

lard, care joaca un rol insemnat in industria casnica a tdranului. Casapul a retinut terrnenii: cirvis, parlagiu, zalhana. Cizmarul, cu nomenclatura-i speciala: calup, ciri, mucava, pingea, saftian ; si feluri de incaltaminte (conduri, fileri, iminei, pap.uci). Termenul calapocl e grecesc. Croitorul se serveste Inca de vorbele: tighel, bucmele i ireturi, copci §i paftale. Dulgherul: burghiu, cherestea, ciripie, randea, bidinea, chenar; mistrie vine din greceste; vorba teslei,, din slavoneste; gialfiu, din ungureste. Zidarul: cazma, meremet, moloz. Mester e vorba ungureasca (din nemt. Meister), calfd vine din turceste. Nomenclatura profesionald e in genere conservatoare. Ea a incercat putine modificari subt influenta apuseana, conservandu-si fizionomia anterioara. Terminologia poporana e bogata mai ales In metafore i vorbe pitoresti, de cari s'a tinut seama in corpul Dictionarului.

Negotul s'a marginit mult timp la Brasov si la Lipsca Comert. (de unde lipscaie). Dar Turcia si tarile balcanice au jucat in trecut un rol important. De aceea o buna parte a terminologiei comerciale

e turceasca: alisveris, saftea, chesat, ciit, clever, dughiana si magazie, cantar si terezea, dark teanc, top, testea, raft, tejghea, musteriu, ghiotura i toptan, mofluz, samsar, zaraf, cusur, naht, pesin, veresie.

Dintre masuri, pogon §1 stajen, bagel §i vadrá sunt slavone; chila, dimerlia §i ocaua, turcesti; litra §i drama!, grecesti, etc. Monedele reflecteaza, la randul lor, diversitatea elementelor etnice: a) Rusesti: carboava sau carboanta, copeica, grivna, rubld, sorocovat; b) Poloneze: potronic, zlot; c) Sasesti: bancuta, creitar, firfiric, gros, ort, sfant, taler; d) Grecesti: aspru, costanda, dinar, icosar, left, perper, venetic; e) Turcesti: irmilic, nisfea, para., rubea; f) Indigene: ban, galben, gologan, lescae, pol. Numirea de lett e tradusa din turceste. Aceste monede, ca i vechile masuri si greutati, au iesit din uz odata cu 1ntroducerea sistemei metrice in 1864 si In 1881. Atunci francat deveni leu (nou), iar.banul, centime!. Posta a fost introdusa la noi dupa 1850 de Rusi, cari ei insisi o luase dela Nemti. Cu mull mai tarziu au intrat termenii occidentali: Iran care, recomandare, timbru, etc.

www.dacoromanica.ro

XLVII

Nomenclatura comerciald a fost renovata subt influenta occidentald: activ i pasiv, agio, band si bancher, bursa §i capital, cassa si credit, finante si cont, politd, import §i export, inventar si monopolr trafic si tranzit. In fine, cat prive§te mijloacele de comunicare, introducerea cdilor ferate a importat si ea o nomenclatural tehnicã speciald: gard, shin, cheiu, peron, locomotivd, etc. Medicina. Mu It timp inseparabila de magie, medicina a con-. servat Inca acest caracter in credintele poporului. Termeni ca vraciu (doftor si vrajitor) si farmec (leac si vraja) atesta aceste credinte. Numele boalelor si leacurilor stint in parte slavone, dar Grecilor moderni le datorim numirile de: doftor, mamos st lehuza, dropica si oftica, pe langa cele privitoare la farmacie (spiter, alifie). Un mic numar de turcisme: hap, dalac, dambla. Odata cu infiintarea §coalelor de

medicina, se introduse o intreaga nomenclatura franceza, din care putini termeni au ajuns inteadevdr populari (ca. refeta). Diferite elemente etnice au contribuit a forma noArmata. menclatura militara.

Putine numiri de bastina: arc si sageata, arma pi

i

oaste, batale

lupta.

Cate-va supravietuiri slavone sabie, steag, tabard. De la Unguri: cdtand, doba, dorobant, pandur. Vorbe turcesti (inca populare): alaiu, carauld, ceaus, conac, fisic, ghiulea, leafd, tain, tulumba (pe langa cioltar si harp, herghelie). Restul, odinioard foarte abundant, nu mai are astazi decat o importanta istorica. Austyiacii au dat: flintä §i ranita, lagar §i granita, §ant §i §treang,. etc. Alti termeni (ca beirbunc, etc.) sunt cunoscuti nUmai peste munti. Da la Ru§i (1828-1839): cazarma, dejurna, mundir,,volintir; cum. si numirile gradelor : aghiotant, cdpitan, ofiter, maior, ghindrar, numiri luate de la Nemtii) §i ace§tia de la Francezi, dovedind astfel caracterul complex al acestei nomenclaturi. 0 data' cu adoptarea institutiunilor Apusului, un mare numar de termeni anteriori fura inlocuiti cu neologisme franceze (mai ales pentru ierarhia militara i echipament, serviciul militar, fortificatiuni): armata (dupditaliene§te), soldat sitrupd, artilerie, cavalerie, infanterie, stat-major,

batalion, companie, divizion; colonel, locotenent, sergent, caporal, exercitiu, mars, post, sentinela, manevre, parada; tubrigadier; nic& galon, esarpa', chipiu; atac, bastion, redan, transea.

Justitia. Afara de cativa termeni juridici de origind ungureasca (aldarnas, cheza§, rava§), mai toata nomenclatura e slavo1) De aci unele neologisme subt o Indoitd forma, orientalà §i occidentalA : armte §i armarti, diprar §i caporal, ghindrar Ii general, print §i principe, etc.

www.dacoromanica.ro

XLVIII

greacti. Pentre primele carp tiparite la nol fura Pravitele, prelucrate din greceste. Si din acelas izvor deriva: catagrafie, catastif, clironom, condica, diatd, epitrop. Slavonul pravild e sinonim cu grecul ednon. De la Slavi provin de asemenea: bastind, uric, zapis, jail* Ora, pricina, soroc, zalog. In fine, dintre termenii juridici turcesti, odinioara foarte numerosi, nu s'a conservat decal- cei relativ la adjudecare (amanet, areciu, mezat, telal) si la locatiune (acaret, castiu, chirie, vadea). In 1855, Codul Napoleon, substituindu-se definitiv Condicilor si Pravilelor din trecut, introduse la noi un intreg vocabular juridic francez : acuzare, anchetd, crima, deliberare, delict, grefier, instructiune, interogatoriu, juriu, migistrat, procedura, procura, pledoarie, rechizitoriu, substitut, verdict.

Politica. Vocabularul mostenit dela Romani n'a pastrat nici o urtna de terminologie politica sau administrativa. Inceputurile unei asemenea organizari se datoresc mai intai Slavilor, apoi Sailor si Ungurilor.

Dela Slavi avem, inainte de toate, ierarhia civila §i titlurile onorifice. In opozitiune cu taranul si mosneagul, stau boierul §i jupdnul cu numeroase trepte ierarhice. Alaturea de imparat si Domn, se vede eraiu §i vodà, iar sub dansul : ban, vornic, hatman, postelnic, vistiernic, stolnic, medelnicer, clucer, etc. §1 intreaga acea organizare altoita pe complicata titufaturd a Bizantiului. Un fragment din insa§ titulatura Bizantiului : cômis, logofat, spdtar. Dela Unguri mai avem: aprod, bir, hotar, vama, pe langa. arab

pe and stramosescul utak se restranse la locurile intarite sau la resturile ruinate din trecut. Tot Ungurilor li se datoresc termenii adrninistrativi pârceilab, pdrgar §1 oltuz (acesta numit judet in Muntenia), numiri pe cari ei insisi le-au luat dela Sasi (Burggraf, Burg:r si Schultlzeiss).

Intreaga epoca fanariota este sub dependenta imediata a vietii . politice si sociale a Turciei. Curtea si societatea inalta respird o atmosfera absolut orientala si aceasta nu numai in ceeaceprive§te administratiunea §i ceremonialul oficial, dar in vie* de toate zilele, in imbracaminte si in mancari, in feltd de a fi si de a simti al claselor boieresti, se observd un contrast prolund cu traiul anterior §i cu viata noastra moderna. Acea calchiare a modei orientate a durat peste un secol si, cu tot caracterul ei provizoriu i nepopular, ea constitue un capitol curios si interesant din istoria culturei noastre. Toata organizarea administrativä a trecutului, care, sub diferite aspecte, a durat pana pe la 1850, a cedat definitiv locul unei organizari §i nomenclaturi venite de la Francezi. Societatea china, guvernul, titulatura, administratiunda fura cu totul renovate. De atunci s..t

www.dacoromanica.ro

XLIX

introduse in timbal un intreg vocabular neologic : patrie, Stat, constitutiune, Camera, Senat, deputat, sufragiu universal, vot, ministru si minister, functiune §i functionar, prefect si subprefect, impozit, perceptie, etc. Religiunea. Prima patura a nornenclaturei bisericesti e de origind latina: biserica, botez, crestin, cuminecare, Dumnezeu. In urma slavona si greaca devenird izvoarele, cari au alimentat-o in timp de secole. Se stie ca primele noastre monumente literare din secolul al XVI-lea sunt traduceri din slavoneste. De la secolul al X-lea, o sumd de cuvinte bisericesti trecura din slavona in romana (colinda, iad, icoana, liturghie, praznic, raiu), cum si numirile relative la ierarhia eclestastica, la serbari, la cult, etc. Din numeroasele slavisme ulterioare multe apartin azi trecutului. Desi vocabularul bisericesc, de origind slavona, a fost cu mult

redus, el constitue Inca elementul cel mai copios al terminologiei ecleziastice.

Tot ce priveste vieata religioasa e de origind slavo-greaca: cãlugar si mandstire, schit si schimnic, staret §i tagma. Pe cand toate celelalte institutiuni ale trecutului au intrat in domeniul istoriei, inlocuite fiind cu inovatiuni occidentale, religiunea (pentru motive usor de inteles) a ramas in afara de orice influenta a Apusului. Se §tie ca Letin, adica catolic sau de biserica romana, e sinonim in graiul popular cu eretic sau de lege lepadat". In prima jumatate a secolului al XVI-lea nu se Tipografia. tiparesc decat carti slavone. In 1546, Sasii fac s'apara la Sibiu Catehismul row-Mese, destinat a converti pe Romani la luteranism. Cea mai veche carte romaneasca, Evanghelia, se tipari in 1560 la Bra§ov de judele sasesc Benker. Abia peste un secol, sub Mateiu Basarab si Vasile Lupu, se infiinteaza tipografii in Muntenia si in Moldova. Cartile slavone si grecesti covarsesc mult timp pe cele romanesti. Vocabularul tehnic al tipografului n'a conservat decat foarte putine urme din nomenclatura slavo-greacd. Ea e in cea mai mare parte saseasca (zat si zetar, caste si sif, ciofleaga i ursu§, spalt §i vingalac) si mai n'a suferit alte incalcari straine. 0 initiativa de romanizare a acestei nomenclaturi säsesti (ca culegcitor, zetar, culegeiu, vingalac, etc.) a incercat-o Petre Ispirescu, culegatorul tipograf", dar ea a ramas izolata. Invatdmintul. Imprejurarile grele prin cari s'a strecurat po-

pont], silit Hind a cduta in fundul muntilor un adapost impotriva potopului a zecimi de limbi pagane, l'au facut sã pearza mai toate cuvintele culturale. Desi a mantuit din acest cataclism cartea §1 scrierea, precurn i dorul de a intuit& dar in §coala slavond trebui el sa mearga spre a-§i insusi citirea si in aceea a Ungurului socoteala, reDieVonar Universal

www.dacoromanica.ro

4

zervandu-si latinescul dumped pentru echilibrul sau intelectual. Cu toata influenta fatala, ce au avut-o Grecii in trecutul neamului nostru, totus lor li se datoresc elementele instructiunii: dascklul si grdmaticul, condeiul si hartia, coala i rigla i, mai presus de toate, tiparul, ne vin dela dansii. Termenul chiar de coalci e de origina transcarpartind, primele noastre institutiuni scolare fiind intemeiate de invatatori ardeleni. La 1860, vechiul alfabet cirilic, de care s'a uzat in timp de aproape patru secole, a fost definitiv inlocuit cu cel latin. Aceastä simplä modificare a grafiei fu inceputul unei adevarate revolutiuni intelectuale. Inteligenta romaneascd, cercuita in timp de veacuri in lumea slavogreacd, veni pentru prima oara in contact efectiv cu civilizatiunea apuseand. 0 era noud, de consecitrte incalculabile, se deschise pentru desvoltarea intelectuala a neamului. De pe la 1850 (prima noastra Universitate a fost inaugurata In 1869), cultura occidentala patrunde la noi In masse din ce in ce mai compacte i transformd intreaga noastra vieatã civila, politicã, juridied si militara. Invatamantul mai ales a fost cu totul reorganizat in sensul

apusean. $i odata cu aceastã reforma scolara, un intreg vocabular stiintific, literar si artistic se introduse in limn. In acest enorm stoc de neologisme, termenii abstracti ocupã fireste primul loc. Ei lipsiau

In cea mai mare parte si deci introducerea lor a fost oportuna necesara.

Toate celelalte organisme sociale, armata si justitia, ca comertul industria, au fost (cum s'a vazut) cu totul europeanizate. Vieata civilä suferi si ea o profunda transformare in locuinta i imbracaminte,

in modul de a fi si de a cugeta. 0 desvoltare literard

si stiintifica,

necunoscuta generatiunilor anterioare, a fost urmarea binefacatoare a curentului occidental, ultima si cea mai eficace din influentele diverse ce le-au incercat neamul si limba In cursul evolutiunii lor milenare.

www.dacoromanica.ro

A adv. sdravAn, tare ca abanosul : fade A M. /ntaia Merl a alfabetului. In vechiul alfabet romanesc, derivat din cel tot abanos, Icarian si vartos PANN. cirilic si in uz pada la 1860, ea poartA abate m. egumen, stare( (la Catolici). abate v. 1. a depArta, a inlAtura a numele de az. V. az. at int. exprimA o surprindere sau ui- abate un car din drum ; 2. a-i veni cuiva mire (mai adesea neplbcutA): a ce om pe neasteptate (o dorintA, un gand): ce-i a prep. 1. aratii o pozitiune exterioarb : abdtuse ? 3. a se depArta: se abate din a casd ; fig. a minte ; 2. o presimtire : cale ; fig. se abate dela subiect; 4. a se rniroase a..., fig. nu-i a bend ; 3. mo- opri In treacat: se abate la coliba ; 5. dul : merge a lene ; 4. precede orice in- (galicism) a dobori, a se precipita : rimfinitiv, distingandu-1 de forma-i nominalA puri ce abateli tot pe pamdnt Bot.; pe II

corespunzfitoare : facere [Lat. AD].

a face In raport cu sinifirea-rni dereroasa s'abate dorul greu At.. [Lat. AEBATTEFtE

:

tr, abattre]. a art. V. aL m. Itocala confula ce provine din- abatere f. 1. depArtare

tfun a neintonat, median sau final: barbat (din barbel), cillare (din cal). A m. son reprezentand a rostire mai energicA si mai aclancA cleat cel precedent i provenind obisnuit dintr'un a urmat de o nazal'a : pagan (lat. PAOANUS).

sensul 5 dupii (si fig.), di-

gresiune ; 2. contraventie politieneascA ;

3, Gram. exceptiune.

abatie f. manAstire mare catolicA: cilia-

& din Westminster. abatoriu n. zalhana, local unde se taie vitele (= fr abattoir).

abAtut a. (galicism) fig. descurajat de slavona i turca, earl posed acelas son. astfel zice Domnul, tHst i abdtut Box.. alba! int.exprimand mirare I indoabc m. 1. primele litere ale alfabetului caret totdeodati : aba Dragomire, cdnd 2. fig. inceputul unei arte sau atiinte. abdich v. 1. a se leplcla intr'un mod pled tu ? CAR. [V. ga]. abh f. 1. postav de Lana' groasA (obis- !solemn de puterea supremfi (vorbind de nuit alba) din care se fac haine tArAnesti itm impArat, rege sau Domn): 2. fig. a 2. bainA din aba. Abaua, ce constitue pi ,renunta la : a abdica libertatea. rumem (lat. ROMANUS) ; a lost apoi propagat

abdicare I. renuntare la tron. Cele astAzi un obiect de industrie casnicA Ora.neascii, era odinioarA importatA, Ca multe 'mai cunoscute abdicAri au fost : a lui Ca-

din postavurile ordinare, din Turcia, de iro] Quintu in 1556, a lui Napoleon I In unde numele lor orientale : aba, dimie, 1814, a lui Cuza in 1866, si a lui Milan, regele Serbiei, Id 1889. Cele mai recente saiac, suman. [Turc. ARA]. abagerief. prAvAlie sau fabricA de aba : !stint abdicarea ImpAratului german WilDuca-Vodd slujise de copil la abagerie. 'helm II si a tarului Bulgariei Ferdinand abagiu in. 1. cel ce face sau vinde (ambele In 1918).

aba ; a treia Wit ei era locuitd numai de abdomen n. 1. burtA, partea de jos abagli fi gditanari ; 2. cel ce lucreazii a pantecelui care contine matele ; 2. parhaine tArAnesti din aba ; ipangele, min- tea posterioarA a corpului la insecte. tene, nAdragi, sube, tuzluci. [Turc. ABADJI].

abajur n. aparat care concentri

abdominal a. privitor la abdomen :

muschi abdominali. abecedar n. cArticicA ce coprinde alcoboarii lumina unei lamp{ (= fr. abafjour). fabetul spre a InvAta pe copii sA citeascA. abanos in. 1. arbore din India! al a- aberati(un)e f. 1. Astr. miscarea arid lemn e negru 2 tare, Intrebuintat in parentA a stelelor fixe ; 2. Fiz. deviatiu-

tamplArie finA si in strungArie (Diospyros nea razelor luminoase ; 3. fig. rAtAcire a ,

ebenum); 2. fig. foarte negru : par de mindi aberafiunea ideilor. abia adv. 1. anevoie, cu greu abanos. [Turc. AHANOS, din gr. dbenos]. L.

Sainearm.

Diet. Universal

www.dacoromanica.ro

abia 1

abi

abs

2

pot sta pe picioare ; 2. cum, pe data ce : coaster abordabild ; 2, fig. lesne de apro-

abia s'a culcat si a adormit.[Dial. abi piat om abordabil. = lat. 1.o vix, cu un a final amplificativ, aborigen a. origfnar din acea tara : ca In aqa].

)plantei aborigenei. U m. pl. aborigeni, abil a. dibaciu, IndemAnatic. ipopulatiune prirnitiva a unei tari. abilitate f. dibacie, indemdnare. abracadabrant a. uimitor, extraorabis n. pi-Oast-le foarte adanch ; fig, dinar : costurn abracadabrant CAR. ample de vdpaie cerestile abisuri At. abra* a. 1. ca/ cu o pata alba sub abitir adv. 1. stralucit, vorbind de re- coada ; 2. fig. de plaza rea, nenorocos

flexul pietrelor pretioase (in basmele mun- planurile cele mai bine intemeiate adtene): o coroand care lumina mai abi- indn adesea abraae AL. [Turc. "Law ;

Hr ca cele mai scumpe pietre POP. ; 2. sensul figurat rezulta din superstitiunea cu sensul generalizat, mult (preces de un populara relativa la call abrasil. comparativ): cannal plange ai mai abi- abreviati(un)st f. prescurtarea ziceritir POP. ; 3. distins, remarcabil : ser fie lor la scris, scotAnd unele litere : D., D-nii compania noastrei cea mai abitir din pentru Domn, Doamnii. abrogh v. a scoate din uz, a desfiinta toate CAR. [Turc. ABETER, mai lumill091. abject a. ce se leapada, netrebnic, ti- 0 lege, un obiceiu. Mos: nebuna cutezare oi vitiul ab- abrogare f. desfiintare, suprimare.

ject AL.

abrupt a. 1. cu dMA repede si ine-

mant de o religiune, de o doctrina ; 2. fig.

abrutizh v. a face brut, a tAmpi. ab(s)ces n. buboiu. absent a. care lipseste, care nu-i de

abjecti(un)e f, ticAlosie, stare wed- gala : shined abruptei ; 2. fig. stil abrupt, ifara sir si fara gratie; ex abrupto, pe nenica de dispret. abjurh v. 1. a se lepada prin jura- I asteptate. a renunta la o parere, a parasi cu totul.

ablurare 1. renuntare solemna la o

erezie. Abjurarile cele mai celebre au fost : fao.

a lui Enric IV In 1593 si a reginet Cristuna de Suedia In 1665 (arnAndoi facdn-

absenth v. a lipsi, a face absente.

absenth f. lipsire, lips&

absidà f. bolta unei biserici acoperiti ablativ n. al saselea caz, In declina- cu o semi-cupola. absint n, licher preparat din frunzele fiunea kiting, care arata punctul de pledu-se, din protestan(-i, catolici).

care sau instrurnentul actiunii ; ablativ ab- pelinului. absolut a. 1, nemArginit, nesupus vresolut, propozitiune formata dintr'un partiLind conditiuni sau restrictiuni : putere dplu sau adjectiv cu cazul ablativ.

ablutiune f. spalare sau purificare re- absolutd; 2. indispensabil: majoritate

IJgioas

la Orientali (Mahomedani, Eyre!, absolutd; 3. de sine statator: adevdr

absolut ; 4. Gram, opus la relativ: oat

Indieni).

abnegati(un)e f.lepAciare de bunavoie e un termen absolut, tatei, until relativ. I n. Filoz. ceeace exista In sine qi prin dela foloase materiale. aboala f. numele popular al epilepsiei. sine. I adv. 1. cu totul; 2. neapArat, fArA [Lit. cea boaM, adica boala prin excelenta, doar i poate. absolutism n. sistema 'de guvern cu al aril nume poporul evita a-1 rostil. V. puterea absolutA. eufemism.

aboliti(un)e f. desfiintare totala, su-

primare definitiva : abolifiunea torturei, abolifiunea sclaviei. abominabil a. 1. care Insuflfi groazi, desgust : crimá abominabild ; 2. foarte rau: muzicd abominabild. abonh v. 1. a face abonament ; 2. a Ma an abonament. abonament n. Invoeala de a raspunde dinainte pretul fixat pentru un timp hotirtt ; abonament la an ziar, /a an

absolutist m. partizan al absolutis-

mului.

absolutdun)e f. lertarea picatelor (la

Catolici).

absolvent m. cal ce a terminat cursul

unei scoff fArA a lua diploma : absolvent

a/ conservator-alai. absolvi v. a termina studitle : a absolvi licettl. absolvire f. terminarea studiilor. absorbi v. 1. a inghiti pdmdntul ab-

soarbe apa ploilor; 2. fig. a consuma abonat m. cel ce a luat un abona- cu total procesul if absorbi fntreaga m ant. avere; 3. a ocupa cu totul pe cineva : abordit v. 1. a trage la tArm ; 2. a se politica fl absoarbe. adresa cuiva t 3. fig, a trata an subiect, absorbire f. V. absorptiune. teatru.

materie oarecare. absorbit a. fig. cufundat in cugetarl, abordabil a. 1. ce se poate aborda : tare preocupat.

www.dacoromanica.ro

-3-

abe

absorbitor a. care absoarbe (la pro-

priu i la figurat).

aca aburcandu-le cam anevoie CR. ;

2.

refl. a se urea opintindu-se : incepe a .se

absorptiune 1. 1. lucrarea de a ab- aburca pe cires in sus Ca. [Cf. burical abureal& f. 1. evaporare; 2. adiere. une a nutritiunii : trecerea alimentelor in aburi v. 1. a expune la aburi : bolnavul se abureste ; 2. a scoate aburi: sange. sorbi i rezultatul ei ; 2. Fiziol. functi-

abstentiune f. abtinere dela exercitiul rduriie aburesc ; 3. a sufla incetisor : un unui drept, al unei functiuni. vant dulce abureste ; 4. a se acoperi

abstinent a. cumpatat la mancare

cu aburi: geamurile se aburesc. aburire f. suflare, exalare. aburit a. 1. incalzit sau muiat prin abstract a. 1. care exprima calitatea aburi : fripturd aburita; 2. fig. insuflegi

bautura.

abstinent& f. infranare, cumpatare.

in afara de obiectul ei (o purii creatiune tit : fafci aburitd. a spiritului): negreald, bundtate ; stiinte aburos a. 1. plin de aburi : pe stanca abstracte, stiinte pure ca matematicele, aburoasd arde luna cea bdlae Btu.. ;

in opozitiune cu cele aplicate ; 2. fig. greu 2. diafan: CU aburosul zovon de filade patruns: e prea abstract; 3. Aritm. iiu OD.

care exprima numarul Fara alaturarea obiectului numarat; 1, 2, etc. abstracti(un)e f. I. fapta de a abstrage si rezultatul ei: lucrul abstras, care n'are alti realitate deck in spiritul nostru: fac abstractiune de, nu tin seama de... ; 2. operatiunea spiritului care separa ceeace este unit in realitate : ex. a considera co-

abuz n. 1. intrebuintare rea, excesivi

sau nedreapth abuz de putere ; 2. obiceiu rau a reforma abuzurile ; 3. in-

pedepsit pentru abuzuri. abuzh v. I. a Intrebuinta rail, a se

selaciune

folosi rail de ceva ; 2. a amagi, a insela.

abuziv a. prin abuz, nedrept.

II

adv.

fail currant, Fara cale. loarea unei flori In afara de forma sau ac n. 1. vergea subtire de otel, ascutiti de un capat i gaurita de celalalt, cu care de mirosul ei.

abstrage v. a considera numai unul se coase sau se impunge ; a avea ac de din caracterele oblectului in afara de ce- cojocul cuiva, a avea mijlocul de infranat semetia-i ; ca prin urechile acului, lelalte. abstruz a. greu de priceput: rafiona- cu mare greutate ; 2. boldul albinelor : o ,viespe cu acu-i otrdvit Ai. ; 3. varga ment abstruz, problerna abstruzd. absurd a. 1. nepotrivit, contrar mintii de metal ce indica orele pe un ceasornic ; sanatoase; 2. Fara judecata, fara price- 4. (sau macaz) in5 mobila la un capataiu pi subtiata la celalalt spre a face si pere. absurditate f. calitatea celui absurd tread: trenurile de pe o linie pe alta.

si insus lucrul absurd.

[Lat. Acus].

abtine v. 1. a se opri dela ceva, a se acacia I. numele stiintific al arborelui din care o varietate se numeste in Tr. infrdna; 2. a nu lua parte la vot. acaf, in Muntenia salcilm $ t ip Oltenia abtinere I. V. abstentiune. abubit I. buba neagra veninata (mai dafin. acadeh f. zahar ars in forma de ciales in gura). abulie 1. Med. lipsi de vointa, de e- lindru sau dreptunghiu. [Turc. ARID*, prin o forma intermediari *acadea). nergie, abundh v. a prisosi: Romania a- academic a. 1. ce tine de academie ; 2. fig. corect di elegant : sill academic. bunda in vii. abundant a. Imbelsugat. [Forma a- academician in. membrul unei acabundent e rezultatul ;mei false analogii]. demii.

abundanth I. beIsug, indestulare: al academie f. 1. scoali filozofica tritetrdi in abundanfa. [Forma abundenfa meiatti de Platon la Atena in gradina lui Academ; 2. societate de scriitori si de e eronatal. abur m. 1. tin fel de fum ce iese prin invitati: Academia romana, infiintati

caldura din corpurile unlade: aburi grafi; In 1867 vi definitiv constituita in 1879, maOng de aburi, masina pusa In mis- dupi modelul Academiei franceze, se lincare prin presiunea aburilor de apa; 2. parte in 3 sectiuni (literari, istoricii Med. gazurile scoase prin evaporare : baie stiin(ifica) cu 40 membri ordinari pi un

de abur ; 3. suflare : caii scopind aburi numar oarecare de membri onorarl lungi pe nare At.; 4. sufletul dobitoa- corespondenti; 3. scoalli inalta: Acadecalor numit l bleasc. [Origina necunos- mia Mihdileand, a fost infiintati la Iasi lin 1835; 4. loc destinat exercitiflor corcuta]. aburch v. Mold. I. a ridica o greu- pului (calarle, dans, scrima) ; 5. figura tate in spinare : apoi sciltdnd lemnele intreaga pictata dupa un model mid. [La

www.dacoromanica.ro

-4-

aca

ace

Greci, Academia era numele unui gim- corp in miscare, grabire ; 2. executiune naziu aproape de Atena, Inconjurat de grabnici. accelerat a. graft, mai repede ca de grAdini, wade profesa filozoful Platon]. acajit u. arbore de America cu lemnul obiceiu: tren accelerat, care merge cu tare si rosiatic, Intrebuintat la facerea mare luteali. Ii accelerat n. tren accelerat. accent n. 1. ridicarea sau coborirea mobilelor,

acalmie 1. termen de marina: calm vocii pe silaba unei vorbe : accent tonic ;

2. semnul ce se pune pe o silabi : accent acant rn. 1. plantà spinoasà, numitA ascutit, gray, circumflex ; 3. intonatiune obisnuit pdldmidd sau brdnca ursului, particulari unei 06: accent moldovemomentan dup.(' o furtun5 (si fig.).

Insemnata prin frumusetea frunzelor sale; nese; 4. inflexiunea vocii spre a exprima 2. Arh. podoab5 care imiteaz5 frunzele un sentiment sufletesc dulcile accente ale melodiei. acelei plante.

accentui v.1. a rosti cuvintele dupa acapark V. 1. a cumpAra o cantitate mare de mArfuri spre a le vinde mai regulele accentului tonic ; 2. a pune acscump ; 2. fig, a lua totul pentru nine (tn centele In scris ; 3. fig. a face si relasi. a exprima cu energie i claritate.

paguba altora).

acaparator m. cel ce acapareaz5. acar m. 1. fabricant de ace; 2.

accentuati(un)e f. lucrarea i modul

la de a accentua, intonatiune.

drumul de fier (sau macagiu), cel ce face

sA treaca un tren depe o linie pe alta ; 3. Tr. imealtA de sustinut condo] Orancelor. [Lat. Ac(u)Aarus],

acaret n. 1. constructiune cu depen-

accept n. politA, efect de comer( win care o persoani se obliga sa pliteasci la scaden(i o stung hotirltii. accept& v.1. a primi ibucuros); 2. a semna o polita.

acceptabil a. ce se poate primi.

dintele ei, sinonim cu bid a : piinaintul

acceptant m. cel ce semneazi un I. indatorirea de a

mosiei e roditor, acareturile in bond

stare AL. ; 2. pl. averi nemiscAtoare (mo- accept. acceptati(un)e sii, case, etc.). [Turc. ACARET].

acarnitA f. cutiutA de ace. acasA f. V. cash'.

neat m. Tr. V. acacia. [Ung. AXATZ1. acatia v. (Mold.), agiita (Munt.) 1. a prinde de un cuiu : agdt haina sd se

prati o poIIi la scadenti. accepti(un)e f. sensul In care se iea o vorbi: acceptiune proprie i figuratd. acces n. 1. intrare port de un acces usor; 2. apucare de boali : acces de frigun; 3. fig. miscare subiti l trecitoare:

usuce; 2. a (se) apnea cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulfimea s'acafd acces de menzie. accesibil a. 1. de care se poate lesne greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva : se agafd de mine ca scaiul. [Lat. apropia : coastd accesibild; 2. fig. vir*ACCAPTIARE (V. catd, catdr)].

acAtArk v. a se sui pe ceva agitandu-se cu mainfie acdtdrdndu-se din colt in coif EP. acAtare pr. fig. excelent, trisemnat si eu acdtare poamd nu sunt, dar nici fiece pasdre nu ma meindned PANN.

tutea este tuturor accesibild; 3. vorbind de o persoani afabila accesibil inferiorilor sdi.

accesit n. recompensi acordati celui ce s'a apropiat mai mult de un premiu.

accesoriu a. 1. care depinde de un

lucru principal; 2. care se adaoga la cel [Lat. ECCU TALEPI, de uncle scurtat atare principal: clauzd accesorie. accident n. 1. Inttimplare neprevizuti si cutare).

acatatoare f. 1. veriga de agate bai- (mai adesea nenorociti) : accidentele vie-

ii omene$ti ; 2. pl. dispozifiune variati se agat5 pe arbori, ca gheonoaia, eucul. a terenului, a lurninei (intr'un tablou). acatist n. 1. imn In onoarea sfintei accidental a. ce vine pe neasteptate. adv. din intimplare. Fecioare, cc se cinti In pidoare; 2. ceeace

nele In cuiu ; 2. pl. ordin de paseri care

II

accidentat a. 1. care prezinti o disam sci dau acatiste pe la toate bise- pozitiune variati: teren accidentat; 2. se di preotului care face aceste rug5ciuni

ricile; 3. acatistier : acatistul Bunei Ves- fig. agitat: vieatd accidentatc). acciz n. taxi asupra bauturilor l contiri. [Gr. mod. maTisros, lit. nesezand, as umatiunilor. catistul citindu-se In picioare]. accizar m. cel ce strange accizele. acatistier n. carte bisericeasci ce conac-de-mare m. peste in forma unui fine asemenea imnuri.

accede v. a consimti: acced la pro- ac lung si subtire (Syngnathus acus). acefal a. flat cap: rnonstru acefal. punerea voastrd. II m. pl. acefali, molusti cart n'au deck o accelerk v, a WO, a gribi.

accelerare f. 1. marirea intern unui gurA, fira umflitura cefalici, ca stridiile.

www.dacoromanica.ro

-5-

ace

aCO

acel pr. deseamna o persoana sau un sclamati(un)e f. 1. fapta de a aclama ; lucru mai departat, in opozitiune cu acest: 2. strigat de entuziasm ; prin adamatiune, acel om: absolut: acela. [Lat. ECCILLUM]. unanim l fara a vota,

acellal pr. care nu e altul : acelas aclimatati(un)e f. fapta de a (se) aclimatiza: grddind de aclimatafiune. orn, este acelas. aclimatiza v. a (se) deprinde cu o acera f. numele popular al vulturului,

noui chmi, vorbind de oameni, animale acerb fig. Intepator i ostil ton acerb. sau plante. acoladai f. 1. ceremonie medievala la acest pr. deseamna o persoana sau un lucru mai apropiat, in opozitiune cu acel: primirea unui cavaler: ti se da trei loviIn Oltenia. [Lat. AQUILA].

acest cm; absolut ; acesta. [Lat. ECC/STUM]. turf cu latul sabiei, pe umeri sash pe gat,

acetat rt. sare formata prin combinarea acidului acetic cu o bazà: acetat de cupru. acetic a. se zice de acidul care formeazi baza otetului. acetilena f, gaz de luminat, cu o flacara albicioasa (descoperit de Davy In 1836). Prima lamplt de acetilena fu pusi in comert la Paris in 1895.

dupa care era imbratisat ; 2. un fel de trasura de unire, numita arc ----.. acolea adv. arati o pozitiune mai a-

proape cleat acolo.

acolit m. tovara5 (mai adesea In nume de rau), ajutor subaltern.

acolo adv. In acel loc, In opozitiune

cu ad. [Lat.

ECCU'ILLOC, de unde scurtat

colt)].

achith v. 1. a plati, a ralui; 2. fig. acomodit v. a (se) potrivi ; a se aa implini o insarcinare, o fagadueala sau comoda imprejurarilor. acomodare f. 1 potriveala, invoire, O datorie: s'a achitat in constiinfd; 3. a declara nevinovat : acuzatul a fost a- impicare ; 2. Gram. potrivirea sunetelor: tidva-titva, umplu-implu. chitat. achitare f. rafuire (de plata), sapare acompania v. 1. a insoti (din amide (dela osanda). sau politeta), a petrece pe cineva ; 2. a achiu n. 1. batul de biliard, numit 5i insoti cu un instrument sau cu vocea tac. [Rus. tut (din fr. queue)]; 2. prima partea principala a unei bucati muzicale. Ha de incercare. aconipaniament n. Muz. Insotirea achizitiune f. 1. dobandire ; 2. fig. instrumentelor cu vocea sau impreunarea lucru dobandit, castig.

achizitor m. cel ce face aderenti la

o societate, abonati la o publicatiune, aci adv. 1. In acest loc, In opozitiune

a doua instrumente diferite. acompaniator rn. cel ce Insotelte pe altul cu un instrument sau cu vocea.

aconit m. planta veninoasi numita cu acolo : e ascuns aci; ad e ad, ad e popular omeag. acont n. arvuna (= fr a compto. greutatea ; 2. In acest timp; d'aci inainte ;

acoperemant n. I. ceeace acoperr ad aci, and 5i and : aci rade, aci plan ge ; cat p'aci, aproape, mai mai, [Lat. acc'utcl. sau Invele5te_;._ 2. adipost: subt acopeacid a. acru. II n. substanti cu gust, acrisor care ro5elte fata cea albastra al

remOnhsl cerului. [Lat. COOPERMENTUM].

acoperi v. 1. a pune sau a intinde

unor vegetale. Caracterul esentlal al ad- un ce peste altceva : a acoperi o case:. ; delor e a se uni cu un oxid spre a forma 2. a fi raspandit peste ceva zapada o sare: cele mai Intrebuintate sunt: add copere patnantul; 3. fig. a ascunde (In sulfuric (uleiu de vitriol), acid acetic sans bun sau ran): a acoperi o gresatc1 ; d. a se Imbrica, a-5i pune palbria in cap : (ofet). acid nitric (aprl tare). acilea adv. in acelas loc, In opozitiune acoperifi-va! 5. a se Intuneca cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE]. en acolea. acioaie f. bronz: invelitoarea era de acoperiq n. Invelitoarea casei. acioaie si de plumb hp. [It. ACCIAJO, im-

portat pe cale comerciala (v. alama)}.

acoperitor m. eel ce acopere sau in-

vele5te case.

acord n. 1. consimtire, Invoiala ; de adoala f. 1. satra pentru vite; 2. fig. adapost acoperit: acioald omeneascd. acord, ne-am Inteles ; 2. Gram. relatiune [Derivat din actua]. intre mai multe vorbe : acordul articoacita v. 1. a se adaposti (termen do- lului cu substantivul sciu; 3. Muz. Imbanesc): pastorii se aciueaza cu a lor preunarea mai multor sunete auzite deoturme 'n munfii invecinati NEM ; 2. cu data 5i formAnd armonie ; 4. fig. pl. su-

sensul generalizat: nici o lighioaie nu se nete melodioase, versuri (mai cu seam poate aciva pe binge(' easel de rata vostru lirice): duios era si gingas acordul in. Ca. [Cf. lat. ACQUILIZE]. geresc At. aciama v. a primi cu striate de bu- acor elk V. I a pune instrumente la acela, ton; 2. a recunoa5te: acord cei curie sau de aprobare.

www.dacoromanica.ro

-6-

aco

acu

fiune buns; 2. influenta unui agent (fia acorda o gra fie ; 4. a aseza vorbele zic, chimic, mecanic) acpunea soarelui; n'am dreptate ; 3. a da bucuros, a darui

unei propozitiuni dupa regulile gramaticale. 3. tragere In judecata acfiune criminald.

acordabil a. ce se poate acorda termen acordabil, piano acordabil. acordAtoare 1. cheie de acordat. acordeon n. un fel de armonicfi inventata la Viena de Damian in 1825.

acliune pentru daune-interese ; 4. parte de capital intr'o societate comerciala salt financiara frei actiuni de drum de /ler ; 5. mersul unei piese teatrale acfiune interesantd.

mente de muzica.

tiv ;

caror seminte n'au cotiledoane, ca : burefif, mufchii, ferigele. h f. pl. acotiledoane, una din cele trei mari clase ale regnului vegetal, numita i criptogame. acrealh f. starea lucrului acru.

verb activ. n. averea unui cornerciant in opozitiune cu pasivul sau. activh v. a face mai activ, a grabi o

aeordor m. cel ce acordeaza instru-

activ a. 1. sarguitor, harnic om ac2. care are efect remediu activ ;

aeotiledon a. se zice de plante ale serviciu activ, pozitiunea militarului sub

acredith v. 1. a da credit ; 2. a da

drapel ; 3. Gram. care exprima o actiune : II

lucrare.

activitate f. 1. puterea de a lucra: ac-

scrisori de acreditare, a face sa fie recu- tivitatea focului ; 2. vioiciune sau prompnoscut (un ambasador) ; 3. fig. a face sA titudine la lucru : a desfdsura o mare activitafe ; 3. serviciu activ. se creaza, a autoriza.

aereditare f. fapta de a acredita ; actor m. 1. cel ce joaca un rol /Mei) scrisoare de acreditare, prin care se a- pies& de teatru ; 2. cel ce iea parte la un

nuntA ca aducAtorul ei merita incredere, eveniment. actual a. care exista in momentul preacri v. 1. a (se) face acm : 2. fig. a-i se Lid cuiva : mi s'a acrit cu viafa asta, zent, de acum : timpul actual. 11 adv. acuma, in timpul de fata. acribie f. exactitate scrupuloasa. acrime f. 1. gust acru ; 2. fig. nepla- actualitate f. 1. starea lucrului actual ; 2. intamplare proaspata, lucru momencere, desgust.

acriturit f. 1. lucru acru; 2.

pl. le-

tan : jurnalismul trdeste numai din ac-

acrobat m. 1. cel ce joaca pe funii ;

acfi adv. farn. acum ; acu e acu, a-

gume sau poame acre.

tualitiifi.

cum e momentul deciziv acu'i acu ca salt 'ncerci norocul EN. [V. acuml. acromatie a. care face sa se vaza o- aculundh v. Mold. V. cuiunda o stea biectele lara amestec de colori straine albastrd cade si'n spafitt s'acufuncla acuitate f. insusirea lucrului acut : alenfile acromatice. acrostih n. poezie scurth In care ver- cuitatea durerii. surile incep cu ate o litera, formand acum adv. 1. In acest moment ; 2, In timpul de fard. [Lat. ECCU MODO, de unde toate un nume. acru a. 1. lntephtor la gust ; 2. fig. *acumii (arhaic acmu), scurtat in acu desgustAtor : ifi vine acru de el. [Lat. amu, acest din urnfa particular Moldovei].

2. fig. cel ce cautA a orbi sau lase). aerobatie f. exercitiu de acrobat.

ACRUS = clasic ACER].

acrAm n. un fel de boalii de copii

care se Intinde peste tot corpul. [Gr. mod. A /MOM] .

II

acumullt v. a gramadi. acumulator m. cel ce acumuleaza. n. Fiz. aparat destinat a spori inten-

sitatea curentului electric.

acsion n. V. axion. acurateth f. exactitate, preciziune : o acsiz n. pop. V. acciz [ = fr. accise, scrupuloasci acuraterd OD.

printr'un intermediar rusesc]. acus (acusica) adv. exprimA un viitor act n. 1. deciziunea unei autoritati a imediat: Indata, pe loc. [Acu, cu partifua act de, a declara ca se va tinea seama cula si]. de act de acuzare, expunerea faptelor

imputate unui acuzat ; actele starii civile, registre in cari se /nscriu nasterile, casatoriile, mortii ; 2. Inscris constatand o invoialA sau o Indatorire ; act de societate ; 3. certificat : act de botez ; 4. diviziunea

acustic a. 1. privitor la auz : nerv a-

cystic ; 2. care servg a produce .sau transmite sunetele tub acustic.

acustich f. 1. partea fizicei care tra-

teaza despre teoria sunetelor ; 2. rAsunet;

sala n'are acusticci. acut a. 1. ascutit : accent acut ; 2. Muz. unei piese teatrale : comedic in 3 acte. action& v. a intenta o actiune, a trage patrunzator voce acutd ; 3. profund, vioin judecata. lent : durere acutd ; boalS acutA, boalA

actionar m. cel ce posecla una sau gravA cu mersul repede In opozitiune cu

mai multe actiuni (intr'o Intreprindere). boala cronicS.

ketfilne f. 1. lucrare sau favt6

ac,

acuza v. 1. a declara culpa bil, a In-

www.dacoromanica.ro

7-

acu vinovati; 2. a pari, a trage In judecata ;

ade

adancit a. 1. infundat, fara fund: pe

3. (vorbind de lucruri) a servi de dovada : cea vale addncitd si cu flori acoperitd aceste fapte it acuzd ; 4. fig. a imputa AL.; 2. fig. cufundat, absorbit : in mare

mdhnire parea addncit Ga. AL. in genere : nu acuza soarta. adaoge (adaoga, adaogi) v. 1. a mai acuzabil a. care poate sau merita sfi pune ceva langa altele; 2. a mai da, a fie acuzat. acuzat na. cel parlt sau inculpat. mai spune. [[at. Amuosaa]. adaos n. 1. alaturarea unui lucru mai acuzati(un)e f. fapta de a acuza: Ininovatire, para.

acuzativ n. al patrulea caz al

mic de unul mai mare de aceeas natura :

decli- sporire; 2. lucru adaogat: anex, apendice.

natiunii, exprimand complementul direct,

adhph V. 1. a duce la apa vitele; 2, a

acuzator m. cel ce acuza sau paraste da sa bea: drumeful fugarul 'pi adapei pe cineva, paris. AL.; 3. (ironic) despre fiinte, a da sa bea acvareliii f. desen cu colori muiate in mult ; cit vin ii addp P.m; 4. fig. a urnapa (nu In uleiu). plea, a satura : lumea ne'ncetat m'adapd acvarelist m. pictor de acvarele. cu fiere i venin NEGR. ; 5. a uda, a stropl:

acvariu n. basin in care se intretin cu sudori addp pdmantul, cdstig hrana

plante sau animale acvatice,

in dureri GR. AL. ; 6. fig. a (se) patrunde : a evatic a. care creste sauvietueste In apa. s'a add pat cu principii scindtoase. [Lat.

acvili f.1. vultur mare numit popular ADAQUARE]. pajera : acvila reprezentd vechea marca adhpfitoare f. jghiab cu apa pentru a Hunteniei; 2. steag legionar, stindard: vite. adfipost n. 1. loc care apara de soare, acvila romand. acvilin a. Incovoiat ca ciocul acvilei : \rant, ploaie ; 2. fig. loc de scapare: addnas acvilin. post contra nenorocirii; la adApost, In acvilon tn. vantnl numit obisnuit 081- siguranta. [Lat. AD APPOSITUE].

vat: din yid cu turbdciune acvilonul

adhposti v. 1. a pune la adapost, la

executata.

adapth v. 1. a potrivi un lucru cu

se ridicd Neon. loc sigur; 2. a gasi adapost, a sea/3a. adagio adv. Muz. Meet. U n. arie Meet adhpostire f. azil, refugiu.

adagiu n. maxima veche. altul; 2. fig. a Intrebuinta potrivit cu Adam m. nutnele celui dintaiu om, destinatiunea sa. parintele lui Abel, Cain sit Set, figureaza adaptati(un)e f. lucrarea de a adapts in locutiunea munteneasca: de cdnd cu si rezultatul ei: potriveall, brodire. mos Adam, spre a desemna o vechime adalsth v. a astepta cu nerabdare. [Lat.

foarte Malta, corespunzand celei moldo- ADASEARE]. venesti: dela Adam Babadam. V. Babaadech (adic0 adv. I. termen explicadam. tiv (va sa zica): mintea, adecd puterea adamasch f. Mold. V. damascil iar de a cugeta; 2. specificativ (si anume):

tu subt adamascd... sdlbatic hoindresti poame, adecd mere, pare, prune; la adecA, la urma urmelor. [Lat. ADDE QUOD

NEGR.

agleam a. 1. arata volumul unei des- adaoga cal. chizaturi de sus pana jos : groapd adduce"; adechte(lea) adv. pop. adeca. [Forma

fig. addnci bátrdnete; 2. ce se pleaca analogica (cf. ancdtele)]. ptea jos: adduce" inchindciune; 3. ce se

adecuat a. Filoz. de o intindere egala,

s 'ascunde intr'o Infundatura : locas addnc; echivalent obiectului : idei adecuate. 4. anevoie de patruns (propriu Ii figurat): ademeni v.1. a atrage: averea ade-

intuneric adzinc, cugetare addncd. [Lat. meneste pe om; 2. a arnAgi, a Insela ; ADUNCUS, incovoiat, de unde idea de «pro- puse sä-1 ademeneascd. [Vechiu-rom.: funclq II n.1. fund, adancime: codrul 'si ademand, dar = ung. ADOMANd. deschide a lui addncuri En.; 2. fig. a- ademenire f. 1. atragere (amagitoare); 2. iluzitme. ddncul sufletului.

adfincat a. adancit: in pddurea a-

dâncatd Gin Az..

ademenitor a. care ademeneste : a

tragator, amagitor.

adanchturli f. 1. vale intre dotta deaadept na. cel initiat In misterele uno luri; 2. cavitate, orbita ochiului. secte, In secretele unei stilt*. adánci v. 1. a se afunda; 2. fig. a se aderh v. fig, a se alipi pe deplin; a se uni cu parerea cuiva, a fi din acelas absorbi. adeincime f. 1. intinderea unui lucru partid. dela suprafatA sau intrare panA In fund aderent a. care adereazA. in. cel Ce 2. calitatea lucrului ad&nc (l a propriu §t tine de tta partid sau de o seedt partizan. la figured). aderentA 1 starea celul ce (idea

www.dacoromanica.ro

-8-

ade

ades adv. adesea (poetic): ades e rece

ado ad libitum adv. dupti bunul plac,

dupa voia cuiva. pieptul si inima tot bate AL. adesea adv de mai multe ofi, In scurt ad litteram adv. vorba cu vorba. administr& v. 1. a conduce afaceri dm!). [Scurtat din adese ori]. adevar n. 1. caxacterul lucrului ade- publice sau particulare; 2. a da: a advarat ; 2. Insus lucrul adevarat, principiu ministra un medicament.

administrati(un)e f. 1. conducerea sigur; inteadevar, In realitate ; 3. imitatiune exacta, expresiunea fidela a natu- lafacerilor publice sau particulare; 2. lunerei (Intr'un tablou). [Lat. An 011 VERUM]. ; tionarii Insarcinati cu conducerea unui adevarat a. conform adevarului: asa Iserviciu: administratiunea postelor; 3. cum este si nu altminterea. totalitatea serviciilor publice menite a pune adeveri v. 1. a afirma, a constata ; !in executiune legile i actele guvernului, 2. a confirma, a verifica. administrativ a. 1. ce tine de admiadeverintA f. chitanta, dovada. nistratiune: atztoritate administrativd ; 2. unde s'afla instalata administratiunea adeveritor a. care adevereste.

adeziune f. 1. unire, consimtire ; 2. Statului palat administrativ. Fiz. atractiune moIeculara lntre corpurile administrator m. cel ce administreaz In contact. oaverea sau afacerile cuiva. ad hoc adv. Intr'adins, pentru un scop admir& V. a privi Cu o mirare amesdeterminat; Divanurile ad hoc, conferin- tecata cu plicere (ceva frumos sau rar).

tele deschise In 1857 la Bucuresti si la admirabil a. demn de admiratiune, lasi, cu scopul anumit de a arata puteri- minunat. adv. de minune. br europene dorintele poporului roman. admirathun)e f. 1. fapta de a admire, ad hominem adv. se zice de run ar- sentiment de placuta mirare; 2. obiect gument In care se combate adversarul de admiratiune. admirativ a. care exprima admiraprin ceeace a zis sau facut. adiji v. a sufla fin, a bate incetisor thine: gest admirativ. zefirii ce adie cdnturi dulci ca un fior admirator m. cel ce admira. admits a. 1. primit /Info adunare; 2. En. [Origina necunoscutal. adiatä f. pop. V. diata adiatà nu-fi adoptat de uz. admisibil a. care poate fi admis (de face PANN, persoane sau lucruri). Julie& adv. V. adeca. adiere f. suflare ling, vantisor: nici o admisibiljtate f. calitatea de a fi admiscare 'n frunze i nici o adiere AL. mis, Inlesnirea de a fi primit. adineaori adv. cu putin lnainte, nu admisjune f. primire. admite v. 1. a primi (prin favoare): de mutt. [Lat. AD DE IN ILLAM HORAN]. adins (in) adv. 1. cu intentiune, cu. a admite intr'o societate; 2. a recupieengetare ; 2. cu scop, anume. [Lat. noaste de adevarat. II

admonesta v. a dojeni aspru (pe un

AD 1PSUM].

adio I Mt. formula ae politeta la des- subaltern vinovat). admonestare f. avertisment sever dat partire ramai cu bine I unui defincvent. adition& v. a face aditiunea. admonitiune 1. admonestare. aditional a. de atilogat articol adiadnotatiune f. V. anotatfune. lional.

aditiune f. 1. adaos de lucruri ase-

menea ; 2. Aritm. adunare.

adolescent m. flacau, adolescent& f. varsta Intre copilarie

barbatie (la barbat 14-2 ani, la femee adjutant in. ofiter sau subofiter insarcinat sa ajute pe un superior, [fr. ad- 11-19). judant, printr'un intermediar rusesc (rostit

popular aghiotant)].

adonic a. vers latin compus dintr'un

dactil

i un spondeu: el ar frange 'n

adjectiv n. vorba adaosa la un sub- vers adonic limba lui ca fi Horatita Ept. adopt& v. 1. a lua de suflet, a Infia ; stantiv spre a-1 cafifica sau determina. adjectival a, ce priveste adjectivul. 2. a alege cu preferinta pentru sine, a-§i adjudec& v. 1. a hairl prin judecata iinsu.0: a adopta o pdrere; 3. a admite, c5 un luau se cuvine cuiva dupa drept; a primi: Camera a adoptat legea. adoptiune f. 1. fapta de a adopta ; 2. a da celui ce ofera mai mult ; 3. fig.

I luare de stifle; 2. preferinta. a da, a decerne o recompensa. adoptiv a. 1. care a adoptat: pdrinte adjudecare f. lucrarea de a adjudeca actul prin care se adjudeca. adoptiv;2. care a fast a doptat: fiu adoptiv.

ador& v. 1. a se Inchina lui D-zeu; adjudecator n2. cel ce adjudeca. adjunct a. ajutor (Inteo functiune); 2. a avea tin fel de cult pentru cineva, a director adjunct. tubi cu pasiune: el isi adord copiii.

www.dacoromanica.ro

-9-

ado

her

adorabil a. demn de a fi adorat. mecd ddra fiarei prin pddure 3. fig. adorati(un)e f. I. fapta de a adora a presimti adulmecd orice miscare a 2. iubire extrema' ; 3. manifestarea ginga- Dotnniei OD. [Vechiu-rom. a ulmeca,

siei si a respectului.

adorator m. cel ce adorA, ce iubeste

din olmu, miros (v. ulma)]. adulmechtor a. care adulmecA.

adult a. si m. crescut mare, care a adormi v. I. a Incepe a dormi; abia ajuns in varsta adolescentei. a adormit; 2. a face sA doarmA; a a- adulter a. care calcA credinta concu pasiune.

dormi copilul ; 3. fig. a linisti momentan: lugala.

ca sà acloarmit presupunerile Domnu-

11

n. -violarea credintei conjugale.

adurnbri v. 1. a pune la umbra, a se

lui AL; 4. a muri In pace: a adormi odihni la umbra o eroi, care 'n treintru Domnul. [Lat. ADDOR/DREI. ,cutul de mdrire vd adumbriseti Er.t. ; adormire f. 1. fapta de a adormi ; 12. a da umbre (In desen) ; 3. fig. a 2. Adormirea Maicei Domnului, mare 'schita. [Lat. ADIMBRAPE]. sarbatoare la 15 August, numita i Sfanta adumbrire f. 1. lucrare de a adumMaria Mctre. adormit a. I. trandav, netrebnic: ador-

1bri ;

2. fig. nuantA.

atiunh v. 1. a reduce o multime la

mitule ! 2. fig. linistit, mort ; oras adormit. unul ; 2. a face adunarea. [Lat. ADUNARE1.

adormitor a. care adoarme, care a- adunare f. 1. reunire de persoane duce somn cdntec adormitor. isau de lucruri ; 2. corp deliberant ; Obadragant n. gumA intrebuintatà spre steasca Adunare, Parlamentul Tarii. Adua da thrie pastelor si pastilelor. narea deputatilor, Camera ; Adundrile adresh v. 1. a trimite direct : a a- legiuitoare, Camera i Senatul ; 3. Aritm. dresa o scrisoare ; 2. a Indrepta vorba operatiune servind a reuni dotta sau mai catre cineva, a-i vorbi ; 3. a recurge la, multe numere de acelas fel intr'unul singur. a se indrepta catre cineva. adunhtor a. si In. care aduna. adresh f. 1. arAtare de numele i lo- adumiturh f. 1. stransura (de lucruri); 2. intalnire de oameni de rand cuinta cuiva ; 2. scrisoaie oficialA. adresant cel ce adreseazA seri- 9 fArA tinta serioasa. soarea. adus a. 1. dus la 2. fasonat : maradresat m. caruia scrisoarea a fost mord adusd asa cd inchipuia fel de ;

fel de flori ISP. ; 3. incovoiat ; iatagarz

adresata.

aduchtor a. si m. care aduce; adu- adus. cator aminte, care pune iar In minte, adverb n. vorbA invariabill care mocomemorativ. ,dificA insemnarea unui verb sau a unui aduce v. 1. a duce la cineva : sluga adjectiv. aduse o trdsurc I; 2. a produce, a raadverbial a. ce ioacA rolul de adverb :

porta (folos sau pagubA) ; nu aduce a- locutiune adverbial& reunirea mai mulnul, ce aduce ceasul; 3. a pricinui : a tor vorbe echivalente cu un adverb : totaduce bucurie pdrintilor; a educe vor- deodatd, in acelas timp.

advers a. contrar, opus : partea ad(de sus in jos): cdnd aducea fata pa- verse,' a cdstigat procesul. losul ISP. 5. a-si aduce cu cineva, a se adversar m. cel ce se opune, care ba, a se exprima ; 4. a incovoia, a Invarti asemAna intru catva

acest copil ii a- se luptà impotriva.

duce cu tat'sdu ; 6. a aduce la implinire, a executa. [Lat. ADDUCERS].

aduce aminte v. 1. a pune In min-

adversativ a. Gram, care arata" opo dar, desi, etc. adversitate f. nenorocire, rastriste. advocat m. cel ce pledeazA dinaintea

zitiune

tea cuiva, a aminti 2. a-si pune iar In minte, a-I reveni In memorie. tribunalelor.

aducere f. fapta de a aduce ; adu-

ducere la implinire, executare.

aducere aminte f.

1.

advochtesc a. de advocat. advochtie f. profesiunea, cariera de

impresiunea advocat.

ce rArnane In memorie timpuri de aduadvochtime f. corpul advocatilor. cere aminte glorioasd &Lc. ; 2. amln- advon n. tinda sau pridvorul bisetire lamurita (despre ceva foarte proas- ricii in care stau femeile, numit si narpat) aducerile aminte pe .suflet cad tech' : in advoanele acestor cloud bisetrt picuri. En. rici. OD. [Origina necunciscutil. adulati(un)e f. lingusire servi13. aad m. cantaret strAvechin (la Greco ; adulator rn. lingusitor josnic. Orpheu fu and renumit. adulmech v. 1. a mirosi urma vanAher n. I. fluid gazos si transparent torului (de flare): 2. a cunoaste vanatul care formeaza atmosfera : ad respir tin dupA miros (de caini): copoiul adul- aer mai liber, mai curat GR. AL. : 2.

www.dacoromanica.ro

gar

aft

10

afanat a. si adv. rar, rarit lulea tul cotoiu cu un aer de slant GR. AL. ; umplutd afdnat cu tutun. afara adv. ce nu s'afla inlbuntru ; 3. (galicism) arie, melodic : ca robul ce cdtad amar in robie un aer duios BoL. alarA de, fail ; pe din afarii, pe de rost ; aerul fetei, fizionomie, Infatisare : smeri-

[Lat. AER ; vorba adevarat populara e vaz- afara din cale, extraordinar, peste m. iura, fárb cuvant, [Lat. AFORAS] milt. a duh ; sensul 3 dupa fr. air].

aer n. valul cel mare care (precum

aerul pamantul) acopere sfintele daruri;

II

farA I pleaca 1

afazie f. Med. pierderea graiului din

si aerul l'oiu pune pe al Slaiinei altar cauza unei leziuni cerebrale. afect n. miscarea sufletului care trece AL. [Gr. bizantin Aka, vorba identica cu in pasiune, sentiment: tofi oamenii sunt cea precedenta, luata la figurat].

aerel m. substanfa cu miros urit

Si

gust gretos, intrebuintata in medicina

sub numele de assa foetida. [Origina n -cunoscutfi].

aerian a. 1. de aer : fluid aerian ;

2. care traeste, se petrece in aer 3. fig. usor ca aerul : veld fanfa-i aeriand EN.

aeriform a. care seamana cu aerul :

supusi afectelor. afectã v. I. a &Sun cu predilectiune: el afecteazd vorbe rare; 2. a mate (cu o fala prefacuta) : a afecta o mare umilinfd ; 3. a destina pentru un scop anumit: pentru aceste lucruri se afecteazd sume insemnate; 4. a lua cutare forma particulara : cristalele afecteazd forme geometrice ; 5. a cauza o impresiune

fluid aeriform, gazul. aerisi v. 1. a improspata aerul : a ae- penibila : un lucru de nimic II afecteazd. afectare f. 1. fapta de a afecta ; 2. risi casa; 2. a scoate Ia aer curat (haine, destinatiune particulara : afectarea unei plante). [Gr. modl. aero-club n. club Infiintat pentru sume. progresarea navigatiunii aeriene.

afectat a 1. pretentios,

prefdcut ; 2.

aerodrom n. loc destinat exercitiilor miscat, atins la inima ; 3. destinat pentru

de aviatiune.

aerolit n. piatra cazuta din cer. Nu

ceva,

,

afectatdun)e f. 1. mod nefiresc de

se stie nimica sigur despre origina aces- a vorbi sau de a lucra ; 2. apucatura ne tor masse pietroase, cari se rostogolesc fireasca, imitatiune exagerata, prefacatorie. afectionii v. a avea afectiune, a iubi prin regiunile atmosferice.

aerometru m. instrument de fizicii cu pasiune. afectiune f. 1. starea sufletului miscat aeronaut m. cel ce se ridica In aer de ceva : afecfiune naturald; 2. senti-

spre a masura densitatea aerului.

ment de amicie, de iubire ; 3. Med. stare cu un balon. aeronautical f. acela§ sens cu aeros- bolnavicioasà, boala : afecfiune de piept. afectuos a. plin de afectiune. tatic i aerostatiune : .coala de aero-

afemeiat a. slab, molesit.

nauticd din Bucuresti.

aeroplan n. aparat ce se sustine In aferent a. 1. Jur. care revine cuiva, aer far'a fi mai usor ca aerul si la care vorbind de o portiune de mostenire : par-

tea aferentd ; 2. Anat. care aduce sarigele la inima: vase aferente. afereza f. Gram. scoaterea unei litere sau silabe la inceputul vorbei : Nita in loc de Ionifd. aferim! Mt. 1. (In sens bun) bravo ! aerostat n. balon. aerostatica f. partea fizicei care stu- prea bine 1 aferim I frate Ghemis, bine

presiunea vanttdui se face pe niste suprafete Inclinate : aeroplanele pot fi monoplane, biplane, etc. aeros a, aerian : este mcindrii j uqoarci ca un Pular aeros Bor.. diaza legile de echilibru ale aerului.

fdcnei cci venisil POP. ; 2. (ironic) pen-

aerostatiune f. arta de a construi si tru fapte sau vorbe cari merita dezapro-

de a manevra aerostatele. V. aviatiune. bare : ei, aferim, fdtu meu !... primeste afabff a. care primeste i asculta cu blagoslovenia mea AL. n. bravo, in hunavointa. sens de aprobare : clascalui doborit sub afabilitate I. blAndete, vorbire dulce grindina laudelor si a aferimelor NEGR. II

(is primire).

[Turc. AFERI11].

afacere f. 1. obiectul unei ocupatiuni, afet n. suportul unui tun [Nemt. Laftreaba, pricina afacere irnportantd; 2. fette (= fr. raffia), din terminologia militara austro-ungara]. tranzactiune : afacerea s'a fdcut; 3. pl. interese publice sau particulare, trebi : afierosi v. 1. a sfinti, a Inchina (un cum merg afacerile ? ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi : Mania v. a rari, a face rar sau mai sd-mi afieroseascd averea AL. [Gr. putin compact. [Lit. a rari ca fdnul din mod.; sensul 2 se rapoartA la IntrebuinclaieJ. tiarea profani a cuvintelor sacre].

www.dacoromanica.ro

afi

- 11 -

afu

afif adv. Mold .pop. (ironic) sarac, far'o affuent m. curs de apà care se varsA para ; tufa in punga, tufa in buzunar, intr'altul : Dunarea are mai multi aflu-

afif ! AL. [Turc. HAFIF, usor, sprinten, de enti. affuentii f. 1. scurgere mare de apà uncle usurel la pungA]. afaia v. a admite Inteo societate sau sau de alt lichid ; 2. fig. mare abundanta corporatiune. (de lucruri), mare multime (de oameni). aim m. tufa ale carii broboane, numite aflux n. gramAdirea sangeltri si a umoafine, sant negre, acrisoare l foarte gus- rilor Intio parte a corpului.

afon a. care n'are voce. afonie f. Med. pierderea vocii.

toase. (Vacciniurn myrtillus). [Origina necunoscuth].

afina f, broboana de afM din care se

aforism n. sententà sau maxima scurta

plinA de noima (s'a zis mai !Mai de lor rosu inchis se intrebuinteaza sure a Aforisrnele lui Hippocrate): vorbeste 'n vapsi stofe i pentru colorarea artificiala aforisrne ca un filozof grec AL. aforistic a. compus din aforisme sau a vinurilor. afinitate f. 1. rudenie prin aliantA, in- enuntat subt aceastA forma. rudire ; 2. asernanare fizicA ; exista afia fortiori adv. cu mai mult drept cunitate intre hem i pisica ; 3. fig. ase- vAnt, cu atat mai mult. afront n. fapta sau vorbA de ocara manare moralA ; 4. Chim. tendenta unor corpuri de a se Impreuna : oxigenul are (aruncatA in filth"), insulti publica. afte f. pl. Med. bubulite sau bfisicute afinitate pentru fier. afion n. opiu : rachiul din butoiu era in gura i gatlej. fac conserve si siropuri rAcoritoare ; sucul

altos a. caracterizat prin prezenta aftei:

cu afion Isp. [Turc. ANON, din gr. dpion].

afirmai v. 1. a asigura câ un lucru febra aftoasa.

afumh v. 1. a pune la fum ; 2. a strica este, a zice da ; 2. a se arAta cA are cutare talent sau cutare caracter : s'a afir- iprin fum (bucatele) ; 3. a fumega : soba afurna; 4. a tamaia hartie de afumat. mat ca pcet. akirmati(un)e f. asigurare, IntArire. J[Lat. AFFumaL].

afirmativ a. prin care se afirmA.

afumat a. 1. pus sau ars la ium ;

II

2.

parfumat odaie aftimata cu smirna ; adv. in mod afirmativ. afis n. foaie tiparitA sau scrisA, ce se 3. acoperit cu fum, ingalbenit prin velipeste pe ziduri spre a da de stire pu- chime : icoane afumate; 4. fumuriu : Caipreie sunt negre, roseate, afurnate ; 5. blicului (= fr. affiche). afish v. 1. a pune, a lipi un afis ; 2. ipop. aiumat (cu luleaua), beat : era afufig. a face paradA de ; 3. a se pune in mat rau nenea Ghifd CAR. alumatoare f. 1. orice vAscior cu evidentA (In sens rau). afisaj n. lipitul afiselor. substante mirositoare pentru afumat ; 2. afiser m. 1. cel ce afiseazii; 2. impár- pl. 'chiar acele substante mirositoare, titor de afise. afumator rn cel ce afuma. afix n. particulA pusA la inceputul (preafund n. adancime : in afundul pcifix) sau la sfarsitul (sufix) vorbelor, spre mdntului; fig, noruf trece si dispare a le modifica sensul. Ex. pre-fac, frunz-is. 'n afundul cerului AL. [Lat. AD FUNDLIM]. 0

affix v. 1. a OA: sei-1 fi tot cdutat, a. (rar) adanc : ran afund, vai afunde.

nu l'ar fi aflat PANN ; 2. a descoperi : adv. 1. panA la fund : toti .s'au inecat, unchiul meu a aflat legatura noastra la afund s'au dat ; 2. fig. adanc, deplin ; II

3. a nAscoci : ca ce rnoarte i-ar stie afund istoria. afundh v. 1. a Impinge panA la fund, 5. a fi : cum te afli ? [Lat. AFFLARE, a sufla, a baga afund : in prdpastie U afunda ; a inspira : rnihi afflatur, mi se suflà 1. a intra afund sau a patrunde : s'afund' rnereu In taina noptii AL. ; 3. fig. a peri = aflu]. afifitor a. si m. 1. care alibi sau des- din ochi, a dispare : in vazduh s'au acopere : afldtorul tipografiei Nsoa. ; 2. fundat AL. [Lat. AFFUNDARE]. NEGR. ;

afla ? 4. a sti, a prinde veste : ce ai Whit?

afundat a. adOcit: pleoapele sale

dare s'aflii (undeva).

affictiv a. care loveste direct in o per- afundate OD,

soanA

pedeapsa aflictiva. In materie

afundfitor m. cel ce afunda.

afundis n. loc foarte departat : in apenalA, pedepsele sunt aflictive qi infamante; cele dintai aunt : moartea, munca fundisul codrilor, afurisanie f. pedeapsA canonicA ; anasilnica, detentiunea i recluziunea; ele priveazA pe condamnat de drepturile sale ten* excomunicare. afurisi v. 1. a despiirti de turma crecivile i politice. afluh v. 1. a curge spre sdngele aflu- dinciosilor si a exclude pentru un timp eazd la cap ; 2. fig, a veni cu gramada. dela bisericA ; 2. a blestema cu jurAmant.

www.dacoromanica.ro

- 12 -

ahi

agi

[Gr. mod. APHORIZO, a separa (prin forma si fam.) a bate Il aghesmuesc cu astd

intermediara a aoristului)].

labd AL.

aghesmuit a. 1. stropit cu aiasma 2. (ironic) pe jumatate beat : tdmiliat aga m. (pl. agale) ofiter sau coman- aghesmuit de dinzineatd CR. dant turc ; agaua ienicerilor (titlu faaghiasma f. Mold. 1. apa sfintita ; 2. miliar cantecelor populare). [Turc. ABA, fam. rachiu (Indulcit cu miere) se inafurisit a. 1. blestemat ; 2. fig. foarte

rau, indracit, fara omenie.

cii petenie).

-Aga m. (pl. agi) 1. odinioara generalul dorobantilor si al intregei infanterli, dregatorie infiintata in Moldova de Alexandru cel Bun ; 2. boierie pamanteana introdusa de Turci i insarcinata cu privigherea sigurantei publice poftim d-ta intdi, arhon Aga- AL.; 3. (In timpul din urma) prefect de politie aerie tu or-

dinal de arestuire §i dd hdrtia in mann agai AL. [Forma romanizata din aga]. agabaniu n. (invechit) staa scumpa din care Turcii li faceau turbane : asternut de agabaniu OD. [Turc. AGABAITI].

vdrteste lumea cu mine de atdta aghiasmd ruseascd CR. ; In Muntenia se rosteste aiasmà, iar in Banat iasmA. [Gr. mod. AGHIASMA J.

aghiasmatar n. 1. vasul in care se

pastreaza aiasma ; 2. culegere de ruga-

ciuni cari insotesc stropirea cu aiasma. aghios n. imn liturgic cu tripla invocatiune :

sfdnt, sfdnt, sfant, Domnul

!Savaot ! i-a antat popa aghiosul, a murit, l'au ininormantat (PANN) ; a trage aghioase, a cAnta din nas dupg psaltichie,

de unde a horcai In somn mai, bdieti,

ia anth trageti la aghtoase CR. [Gr.

mod. lomos, sMnt ; v. afierosi]. Agachi m. V. inghite Agachi. aghiotant m. pop. V. adjutant. agale adv. pop. incetisor, a lene : se intorcea acasd agale agale 1st>. [Gr. Aghiuta in. pop, 1. nume comic dat necuratului mod. scan]. nu-i pain scoate din mina aganau it. un fel de hoth taraneasca lui nici Aghiutd ISP.; 1-a furat Aghiuta, ce aduce cu bAtuta. [Origina necunoscuta]. a adormit greu, in opozitiune cu : l'a fu-

agapa f. 1. oaspatul ce prinni crestini rat ,Sfantul, a adormit usor : cum bdu, II luau In comun ; 2. (mai ales la pl.) os; 2. fig. omul drapi furd Aghiutd pit In genera, banchet intre prieteni. icului. [De aceeas origina cu aghios, la agata f, piatra pretioasa, foarte dura, 'diminutiv (cf. Michiduta, Tichiu(a) l cu de diferite culori. sensul de .sfantulet', 1110 ironic sau euagatit v. V. aciitA.

femistic (cf. Sfintele, epitet dat Ielelor

agavai f. plant& tropicalA ce aduce cu sau zinelor rele)]. aloe (=-- fr. agave). agile 1. odinioarA : 1. rangul de agâ : 2. ageamiu a. 1. Incepfitor, novice, Cara prefectura politiei: un zapciu al agiei experienta vestitul ageamiu OD. ; 2, ne- NEM. agiesc a. ce tine de aga sau de agie: priceput (mai ales la jocul cartilor): sco-

teau din bran cede o pereche de carp... cazaci agiesti pedestri, cu cimpoaie si qi spalau pe ageamii de parale GHICA. ,tobe Fn. [Turc. ADIAMI, ignorant, nedibaciu, lit, peragil a. care se mi§cA usor, sprinten. agilitate I. mare usurinta de a se san, adica strain de limba arabat agenda I. carticicfi In care se noteaza misca, de a se mládia. pe fiecare pagina, cu data zilei, ceea ce-i agio n. 1. speculare asupra cursului efectelor publice cotate la Bursa ; 2. be-

de fticut.

agent in. 1. principiu de actiune, tot neficiu la schimbul argintului sau hartiei ce lucreaza sau opereaza aburul e un pentru aur. agent puternic; 2. insarcinat cu o misiagiotaj n. trafic asupra ridicarii sau une publica ori particulara agent de po- scaderii efectelor publice agita v. 1. a sgudui, a misca In diferite litie, agent de schimb, agent diplomatic.

agentie f. 1. functiunea, biuroul agen- directiuni; vdntu/ agitd frunzele; 2. fig.

tului ; 2. administratiune condusä de unul a turbura, a excita ; 3. a examina, a discuta

agentia Havas. a agita o chestiune ; 4. a fi In miscare, ager a. 1. sprinten, iute la miscare a se' turmenta : se agità intr'una.

sau mai multi agenti

vultur ager, mint ager; 2. patrunzator

agitat a. turburat, nelinistit. agitati(un)e f. 1. miscare neregulata ageri v. a face agar (si fig.). si continua : agitafiunea mdrii; 2. misagerime 1. 1. calitatea lucrului ager : care tumultoasa, turburare : a potoli o ei se luptd cu agerime BoL.; 2. fig. pa- agitatiune; 3. fig. turburarea sufletului, ochi ageri; fig. minte agerd. [Lat. AGMS).

trundere, minte agera.

aghesmui v. Mold. 1. a stropi cu a-

neliniste.

agitator m. cel ce cautii a rfiscula poiasma pentru a goni pe cel tau ; 2. (iron. porul in contra legilor.

www.dacoromanica.ro

agl

ale

13

aglica f. planta cu flori albe l cu mi- popor agricol; 2, privitor la agricultura ros placut de portocale. numita in Mold. product agricol.

tekor (Spiraea filipendula). [Serb.

IA-.

agricultor m. plugar, cel ce cultiva

OLTEA].

pAmAttul.

gramadi (de persoane sau lucruri). aglomerare f. gramadire, imbulzeal5. aglomerat n. massa de substante minerale irnpreunate cu un ciment natural. aglutinant a. limbi aglutinante, in cart flexiunile sunt inlocuite en vorbe alipite. Ex. limbile turco-tatare.

plugarie.

aglornera v. a strange la un loc. a

agues m. bucatà de paine ce preotul

agricultura f. lucrarea pAmantului, agrimensor m. inginer topograf (la

Romani).

agrimensura f. arta de a masurA su-

prafata terenurilor sau mosiilor.

agrig m. arbust care produce ngrise

(Ribes grossularia). [Ung. KORE.d.

agrinh' f. un fel de coacaza cu gust

taie din mijlocul altei paini mai mari nu- dulce acrisor. agronont m. mita prescura : agnettd simbolizeazA pe Isus, care, des! nevinovat ca un mid, s'a tura'.

cel versat in agricul-

agronomic a. privitor la agronomie : shin fele agronomice. agronomie f. teoria agriculturei. agnosticism n. doctrina filozoficA care agud m. numele moldovenesc al dudeclara cA absolutul e inaccesibil spiritujertfit totus pe lemnul cructi. [Slay. AGNYTI=

lat. agnus (sanctus)].

dului. [Slay. Aoor].

lui omenesc.

aguridA f. 1. strugure necopt sau acru agonie f. 1. lupta omului cu moartea 2. fig. decadentA finala: imperiul roman cu care t Aranii ii acresc ciorbele ; 2. zeamA

fiind in agonie.

dinteinsul ; 3. ofice poamA acrA. [Gr. mod. agoniseala f. castig cu trucla, folos AGURMA, din dguros, necopt]. nthl int. exprima durere i suferintA. din muncA : le del toatd agoniseala.

agonisi V. a castiga cu anevoie, a do-

aha Mt. I exprima bucuria, gemerind

bandi cu mari osteneli. [Gr. bizantin A00- mijlocul cAutat. ahh l int. strigatul tAranului spre mai Nr/O, a lupta: castigul e considerat ca rezultatul luptei pentru existenta (v. cds- opri boii. ahotnic a. Mold. infocat : vazdnd-o tiga)].

agonisita f. agonisealA. agraffi f. copca, cataramA.

agramat a. nestiutor de carte, igno-

asa de ahotnicd pentru mine Ca. [Rus. Anomixt].

aht n. geamat, dor infocat i nesamu/te patimi i ahturi ome-

rant.

tisfacut :

roman!.

cu foc ; 2. aprins, infocat dupA ceva.

agrar a. privitor la camp : mdsurd a- nesti CR. [Forma intensiva din all / (cf. grard; lege agrarit, care regula impAr- ofta)L ahtiat a. 1. lipsit de ceva ce doreste teala pamanturilor cucerite Intre cetatenii

all int. tipAt de durere sau de spatula. aian rn primarul unui oras turcesc : agravant a. care agraveazA, care mAreste culpabilita tea : circumstanfe agra- tinuturile turcesti de langa DunAre erau administrate de cAtre un aian [Turc. AYAN, pante.

agravh v. a face mai gray.

agreh v. a primi cu favoare (= fr. lit. ochii, adicA priveghetorii Statului].

agreer). aiar n. 1. mAsurA sau greutate controlaa agregat rn profesor aMturat pe langa de stApanire : cantar cu aiar ; 2. fig. mod el :

un altul definitiv, fAri insA a avea drep- aiarul patriotismului. Mac. mill. turile titularului. n. V. aglomerat. aiasmit 1. Munt. V. aghiasrda. II

agregati(un)e f. 1. admiterea la tithil aid adv. Mold. V. aci. [Lat. ADHICCE, de agregat; 2. Fiz. Impreunarea partilor de unde scurtat ici]. unui tot. aidoma adv. deplin asemenea, Intocagrement n. calitatea lucrului ce place, mai asa: aidoma la chip ; ndscu iroobu pricina de multumire: arte de agrement, un copil aidoma cu al impdriiteset

cari se lnvarA mai mult de plAcere cleat ISP. In Mold. vorba sunA avidoma. [Slay. pentru folos, ca dantul, scrima, cAlaria. vmomer, vizibil]. agresiune f. atac neprovocat. aiepth v. Tr. a repezi (cu putere) Fieagresiv a. care are caracterul unei nil pe care-I aiept... (COMIC). [Lat. AD-

agresiuni vorbe agresive. JECTARE, a arunca]. agresor m. cel ce atacA mai tntAi. aievea adv. pe fatA, invederat, in reaagrest a. 1. campenesc : stil agrest ; litate : sd se incredinfeze de sunt aieveu 2. grbsolan, salbatec : fire agrestd. cele ce-i se infdtio hi,. [Slay. xAvk, cp agricol a. 1. care se dedA agriculturei : a protetic, ca In aidoma].

www.dacoromanica.ro

- 14 'I'

alo

aior m. V. alion aisor m. plantA ce seam5n5 cu aiul

ala

ajutork v. a da ajutor, a veni intr'ajutor.

ajutorinta f. 1. ajutor insofit de a-

jutorinfe unguresti OD. ; 2. numele unei (Asphodelus ramosus). ait! Mt. de surprindere neplAcut5 am clad suplimentare (In epoca fanariotA); pAtit-o. al (f. a) 1. art, in. precede pronume, aituri f. pl. Mold. si Tr. recituri, piffle. numerale $ i substantive : al men, al doiaiu n. numele moldovenesc l ardele- lea, al scolarului; 2. f. pl. cele lucruri : nese al usturoiului. [Lat. Ar..min].

toate alea, de ale gurii. [Lat. 1LLUM, ILLAM

cu un sufix amplificativ].

Aluia, proverb [V. at].

aiurea adv. 1. in alt loc ; fig. cu gan- a produs, intonat sau aton: el (f. ea), al diii alurea, distrat : 2. intr'aiurea, fSrS dt (f. a)]. ãl (f. aia) art. cel: degetul at mic. 0 sir. ca un nebun ; vorbeste intr'aiurea, delireaz5, buigueste. [Lat. *ALIUBI, aiu-(re), pr. acel: sa te fereascd dl de sus ; vorba

ala f. 1. In Oltenia, un fel de balaur aiurealit f. debr. aiuri v. 1. a vorbi intiaiurea, a visa ce stArneste vAntul turbat sau furtunile ;

destept ; 2. fig. a rAtAci : prin frunze a- 2. 'fr. (hal5) duh r5u, inctib (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducAtor de nor si griniureazd soptirile-i alene Em.

aiurire f. I. delir un vis de aiurire dini]. ala-bala n. pop. una alta, ameste; 2. turbare : pe maluri sdruncinate cAturli : ce mai ala-bala pe la voi ? de aiurirea mdrii En. aiurit ii. alurealA prelungitS : Un aiurit [V. arababurril. alabastru n. 1. un fel de marmur5 de jale En.

2. fig. albeatA stritaiuritor a. care aiureath : visurile sd frageda foarte lucitoare : un &In de alabastru. fi fdcut din mine un aiuritor? AL. ;

alac n. 1. specie de grail cu grauntele mai mic si mai Inchis cleat cel obisnuit, secarA albA (Triticurn speita); 2. Mold. tut fel de orz de toamnA in trei muchi: 3. Tr. de coloarea bAlaie a alacului : boi alaci.. [Cf. lat. AucA]. telor, ajunul Crdciunului, personificat alaciu a. Buc. 1. bAltat (de vite) : noud in Mos Ajun ; 3. preziva unui eveniment cirede de vaci, toate cu vifei alaci POP. ; (WA notiunea de sArbStoare) : in ajunul 2. fig. amestecat: asta-i lumea cea aajumit n. joc copilAresc (in Oltenia si Banat) numit obisnuit d'ascunsele. [Tr. ajomi a miji : cf. Alb. mind, somn]. ajun n. 1. post (rar lntrebuin(at In acest sens) ; 2. ziva sau seara dinaintea unei s5rbg tori marl (and se posteste) : ajunul Pas-

luptei; fig, din ajunul tinerefei pan' ce lace, face omul cum ii place Pop. [V. mergem in mormant Bor.. [Lat. AD JEJUNUMl. alac; 3. alaciu e refAcut din pl. alace].

ajunit v. a nu mAnca, a posti

[Lat.

alagea f. stof A de mAtase vargat5:roche

roatele nu se ajung; 2. fig, a se intelege unii cu altii, a se Invol: nu ne am putut ajunge din pref ; 3. a atinge: glonful l'a ajuns ; 4. a apuca, a nemeri : rele tim-

vreo alagea ISP. ; a cApAta alageaua, a c5dea In mare nevoie : nimeni nu s'a

de alagea de Triest Fir..; fig. a pAti ajunge v, 1. a se uni, a se impreuna : alageaua, a fi pitc5lit : ca sci nu pald

ADJEJUNARE).

putut atinge de impcircifia rnea lard

sd-si capete alageaua Isp. [Turc. ALADJA ;

puri am ajuns ; 5. a sosi, a veni : am sensul figurat pare a se raporta la dara-

ajuns acasd ; 6. a deveni : a ajuns impd- verile nu tocmai oneste cu stofele de mArat; 7. a fi destul : i-a fost de ajuns. tase (cf. cumas)]. Alah m.l. nume cc Arabii dau lui D-zeu ajuns a. 1. sosit ; 2, atins ; 3. (la minte) Alah sd te fie, dar esti un hain! Bor.. ; copt, matur ; de ajuns, destul ; 3. Instarh 2. strigAtul de rAzboiu al Mahomedanilor : case de boierinas ajuns OD. II n. sosit : Alah ! rdcnesc Marti cdtand cu groazd [Lat. ADJUNOERE, a unit

bun ajuns I 'n urmd AL. [Turc. ALLAH]. ajur adv. strilv5zAtor, cu mid gaurele: alaits n. 1. pompa, paradA : Ii petrecu dantelufe lucrate ajur Ar.. (= fr. jour). cu cinste si alaiu; 2. (ironic) galagle, tiajusta v. a potrivi, a face un lucru sA pete multe : fricdnd alaiu tofi cdinii Ruin; vie sau 35 seazA intocrnai. 3. cortej: alaiu domnesc; 4. convolu de ajula v. a usura pe cineva la greu sau inmormAntare: Un alaiu de jale. [Turc. la nevoie. [Lat. ADJITLAPS].

Ar.,tv ,regiment,parada unui regiment, peltm pa'

ajutitor a. care ajutA ; verb ajutAtor, domneascS : termen tehnic militar cu sencare ajut5 la conjugarea celorlalte : a fi, sul generalizat In limba modernA]. a avea, a voi. II m, ajutor. alalah I Mt. Alah (repetat) : alalah ! ajutor ii. I. usurare de sarcini chearnd cai ardpesti, alalah ! cai tcltdresti I POP. allaltaieri adv. cu o zi inainte de ieri. in ajutor pe Turci ; 2. tovarAl de mond : [Din alaltd (= cealalaltA) i ieril. ujutor de primar. [Lat. ADJUTORILMI.

www.dacoromanica.ro

- 15 -

ala

alb

alamit f. 1. amestec de aramii si de zinc, de o coloare galbenti lucioasà, din care se fac instrumente de fizicA, diferite obiecte de arta' i instrumente muzicale ; 2. pl. alAmuri, vase sau unelte de alamg.

voi (PANN) ; 3.

fatd de aldmdie AL. ; 2. numele unui vechiu joc tArinesc.

albistrealfi f. 1. fatA albastrA ; albdstreala intunecatd a cerului OD. ;

lichidelor.

cati In albastre), In opozitiune cu tAranii.

(adicA secara), faina : a vedea alba in cApistere, a capAta ceva de hranA, a se insura n'a vcizut Inca alba in cdpistere ISP. (V. lume, saptdmdrid). [Lat. ALBA].

albAstrea (albastrita) f. plantA cu Bort [Cf. it. LABIA, placi de metal (v. acioae)]. atamaie 1. Mold. 1. V. lAmAie: lnghe- albastre ca cerul (Centaurea cyanus). 12. vApseatia cu care tarancele albAstresc aláinäioarä f. Mold. gutuie. alfimar m. cel ce face salt vinde a- teseturile.. albäsdri v. a da o fatA albastrA. lámuri. alàmàrle f. fabricA sau prAvAlie de albistrime f. 1. fatal albastra: sub cer albastru a marii albdstrime AL. ; alAmuri. alambie n. aparat pentru distilarea 2. ciocoime, burghezi sau nobili (thabrA-

alambicat a. fig. excesiv de subtil:

albAstrità f. V. albastrea.

albastru a. 1. de fata cerului senin versuri alambicate CAR. alamiu a. de coloarea alamei, galben 2. fig. trist, melancolic (v. inimd); 3.

imaginar : vremile aurite ce mitele alalandala adv. Mfg rost, amestecAturA ; bastre ni le soptesc ades Err. (cf. fr. an cdlugar batrdn spunea alandala contes bleus). [Formatiune romAneascA din gurd LSI% ; alandala coconara, vrute din alb cu ajutorul sufixului astru, lit. nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA, altele care bate In alb, In opozitiune cu vanAt]. in loc de altele]. f. pl. albastre, haine de aceasta coalOptit v. a da sá saga lapte, a da loare, ImbrAcaminte burgheza sau nobila. lAtA. [Lat. ALLACTARd n. 1. coloarea albastra albastrul cealarm& v. a da alarma, a speria. rului, mdrii; 2. substaMA astfel colorati: alarmilt 1. Z. strigAt sau semnal pen- albastru de Prusia. luci tor.

II

II

i &mote de a- albatros m. 1. mare pasere palmilarmd rdsund rdgusit Err.; 2. spaimg peda din marile australe; 2. nume dat neasteptatA. unui avion german care arunca bombe alarmant a. care alarmeazA : stire explozibile. alarrnantd. albeali f. dres salt sulim an alb : surda alliturA v. 1. a pune alAturea, a a- ostenesti in, baba*, cu ale tale albeli tru a chema la arnae:

nexa, a compara, a pune In paralel ; 2. Rom. a se apropia : nu pop: sd te aldturi de el. albeatir f. 1. InsuOrea lucrurilor albe ; alfiturare f. anex, comparatiune : Vara( 2. pata alba ca o perdea care Impiedich alAturare, incomparabil. lamina ochiului (la om l la animale do-

alidurat a. adaos la altceva. mestice). [Lat. masarsd. alliturea adv. 1. langa; pe alaturea, albet n. partea cea alba a lemnutui

prin prejur ; 2. fig. afarà din: aldturi cu dintre inima 2l scoarta unui arbore. adevórul, aldturi cu dreptatea. [V. la- albi v. 1. a (se) face alb ; 2. a nalbi; tura 3. a se ivi In departare prin umbra o alaun n. sulfat de alumina* si de po- cetate cabeste BoL. se veld turme albind tasiu, numit popular piatril acra : sare pe coastd Ar.. [Lat. ALBESCRREL alba, Inteplitoare la gust, intrebuintatil del albicios a. putin alb, care bate In alb: boiangii pentru limpeztrea apel ci In me- materie albicioasd. dicina Ca astringent. alble f. 1. trunchiu Iungue 1 scobir aliuti f. V. Muth' fluere, chitdri, tnauntru pentru pastrat, spAlat, scAldat aldute, buciume ha. sau adapat; 2. fundul unei ape curgi-

alb a. 1. de coloarea laptelui sau a, toare: rdul iesi din a/bia sa. [Lat. Arvaus]. zApezii ; 2. fig. senin, fericit: n'arn zi albilita 1. fluture a carui ornidA creste alba din pricina ei ISP. [Lat. arms]. II n. pe varzA l ridichi (Picris brassicae). coloarea albA : albul ochiului, albus ; alalbime f. fath albA : nici marmura bul zilei, aurora LP.

I

m. membru al cioplitd albimea ta nu 'ntrece AL.

partidului conservator. albinã f. 1. insectA care produce miere alba f. 1. (adicA zo, ziori. aurorA: In- si cearA ; 2. plantA cu flori frumoase discepuse a intra alba in sat hp. ; 2. (adicti puse In spic, sernfinAnd foarte mult cu 0 taut°, mArtoagg ; tot alba in doi bard, abbinA (Ophrys cornuta). [Lat. ALVINA, a spune mereu acelas Meru e inincat stup : nurnele locuintel trecAnd &supra ca alba de ham, fig. e prApAdit de ne- Insectel, ca macedo-romanul ship, albina

www.dacoromanica.ro

-

alb

ale

- 1.6

alchimie f. tiin cultivati in evulmediu spre a afla piatra filosofald, mealbinfirel m. numele bucovinean al nità a preface metalele In aur, si patinae:11 universal, menit a da omului juprigorii (care se hrtineste cu albine). albinfirit n. 1. cresterea albinelor ; 2. nete I nemurire : alchimia a dat napodinioarfi, dare pusa pe albine. tere chimiei moderne. albinet a. I. Mold. si Tr. albicios : alchimist rn. cel ce se ocupd cu alcd-i la fatd albinet POP. : 2. In special, chimia. Cei mai vestiti alchimisti fura albinar rn. cel ce trAieste din creste-

rea albinelor.

despre graul banatean cu bobul mare si Roger BacOn, Albert cel Mare, Paracels, etc. aleion in. pasare de mare, asemenea spicul mustacios. albinism n. caracterul fizic al unui randunelii: o sprintend corvetd, an realbino. Cei afectati de albinism suporti pede alcion AL. alcool n. lichid inflamabil continut In cu anevoie razele soarelui. albino m. («alb ) individ cu parul alb vin (spirt) sau in alte substante fermentate si care se obtine prin distilare : alsi cu ochii cenusii. albiloaral f. peste de rau de coloare coolul e intrebuintat In Industrie In alba-argintie (Cyprinus alburnus). medicinii. alcoolic a. care contine mult alcool : albita f. planta ce creste prin campii sterile si locuri pietroase (Alyssum). bduturd alcoolicii. II tn dedat bauturilor albiturà f. 1. pesti albi, platica mica spirtoase, betiv. 1

de tot Mi amestecata cu cosac, batcá, etc.);

2. pl. rufe albe.

albiu a. albicios: un rdu albiu de

stele Ar.

alcoolism n. boala grava produsa

prin abuzul bauturilor alcoolice.

alcov n. iatac (=- fr. alcove).

aldämaa n. bauturi sau cinste in mina i cumparan.

alboare f. Tr. si Buc. albeata. [Lat. unei tocmeli, la vanzfiri

[Ung. ALDOM4, binecuvantare, concluziu-

ALBOREM].

album n. 1. caiet in care se inscriu nea acestei daraveri avand la Inceput un versuri dela amid sau oameni distinsi; 2. caracter religios]. aldan (haldan) in. Mold. canepa de colectiune de portrete, desenuri, note, etc. albumealä f, floare alb-galbuie, nu- toamna care produce samanta (Cannabis mita si floarea reginei, se gaseste pe femina). LOrigina necunoscuta alde a. I. unul dintr'ai noltri (and e rnuntele Caraiman (Gnaphalium leontopodium). [Lat. ALBUM, cu sufixul eald]. vorba de rude sau de neamuri) : aide albuminá f. substanta aflatoare In tata; 2. cineva bine cunoscut : aide baba zerul sangelui, in albusul oului si care , Comana; 3. asernenea : aide astea. [Camse Incheaga la caldura. Ea servh pentru pus din al si de]. aldine f. pl. un tel de caractere tipolimpezirea vinurilor sau a otetului, apoi grafice, numite astfel dupa Aldu-Manutiu, in fotografie si in boiangerie. albuminos a. ce confine albumina. 'celebru tipograf venetian (1449-1515) ; alburiu a, 1. albicios : pa bolta al- aldine sau Mere erase. burie o stea nu s'aratd Ex ; 2. se zice alean n. 1. Tr. pica, necaz : Cate-s de porumbul alb si mare In bob. [V al-- [dusmane] dela noi la deal, toate tin Ipe mine alean POP. ; 2. dor, Intristare board. albul n. substanta alba a oului si a scl-i spuie ctleanul sufletului AL. ; 3.

melancolie : las aleanul sd ma lure Ex. alcali n. nume dat unor oxide mine- ![Ung. au.ax, vraima*, sans familiar vechilor

ochiultd.

rale (potasti, soda, amoniac) i unor substante extrase din vegetale chinina (extrasa din chinchina), morfina (extrasii din mac), nicotina (extras:1 din tutun), etc. Mai toate aceste substante sunt otravuri violente.

alcalin a. care confine alcali

texte i celor din Ardeal (.vuIpe vicleanii

mie cu totul aleancr, Leonat l Dorofata); in limba moderna, acceptiunea vorbei, particulara stilului poetic, a fost In. nobilita].

aleatoriu a. supus sanselor nesigure: apd contract aleatoriu.

alebardà f. sulita al carii fier e ittalcalind. alcaloid m. se zice de alcali vegetali crucisat cu altul In forma de semicerc. ca morfina, etc.

alcittui v. a compune, a forma, a

constitui. [Ung. ALKAT].

alebardier rn. soldat Inarmat cu a-

lebardfi.

alee f. trecere Ingusta, drum Intre doui

alefituire f. fapta de a alcatui si re- randuri de arbori luna, scut de our, zultatul ei compunere, formatiune. strdluceste prin alee En. alchtuitor a. care alcatueste, consti- alegatitunle f. I. citarea unei autoritutiv.

tall, a unui fapt ; 2. spusa cuiva, asertiune.

www.dacoromanica.ro

- 17 -

ale

ali

alegator m. cel ce alege, care are linpodobit cu figuri colorate (de tesaturi). dreptul de a alege. Alegator e mice cem. 1. fiinta aleasa, cea mai buna: multi tatean dela varsta de 21 de ani Impliniti. chemati, putini alesi; 2. (la tara) frunalege v. 1. a lua un lucru sau o per- tas alesii satului; 3. reprezentantul nasoana din mai multe, a preferi : te las tiunii numit de alegStori (pentru Camera s'alegi; 2. a numi la o demnitate sau de la 25 ani, pentru Senat de la 40). functiune (prin alegere): a alege un de- adv. Intocmai ; mai ales, mai cu searna. putat ; 3. a hotari : urma alege; 4. a alesitura f. 1. alegerea parului In deosebi nu .s'alege cdstigul din pa- todite ; 2. flori sau podoabe (la tesattni) gubd ; S. a desparti (prin alegere) : din ele ieau forma de ornicla, de papusa, de lapte s'alege smdntdna; 6. a ramanea; porumbei, etc. nu .s'a ales cu nimic; 7. a tese cu di- alen ! int. exprima durere : aleu I vaferite figuri sau flori (v. alesdturd). [Lat. leu I [Onomatopee]. II

Alexandria f. istoria fabuloasa a lui alegere 1. fapta de a alege l rezul- Alexandru Macedon (dup.(' legendele cutatul ei: alegere de senatori, de depu- lese de un Pseudo-Calistene pe la 200 d. Cr.). tati, de consilieri. alegoric a. ce tine de alegorie : graiu alexandrin a. ce tine de scoala din ALLEOERE].

Alexandria: filozofia alexandrind.

alegoric.

n.

II

alegorie f. 1. figura de stil metafora versul francez de 12 silabe Ontrebuin(at continua ; 2. fictiune poeticfi in care se pentru prima oath Intio poema epich

personificii fiinte morale sau abstracte : despre Alexandru cel Mare) : multe din

Flitologia e un izvor de alegorii.

alegreta I. bucurie vie si sgomoteasa. alegru a. vesel sprinten : era un om prea alegru si cdritaret minunat PANN. alelei ! int. strigat de chemare, de Imbarbatare sau de comphtimire : alelei! murgulet mic! Pop. [V, aletd. alem U. steag mare turcesc cu o semiluna in mijloc : alemul, numit obisnuit sangeac, era unul din insigniile ce Dom-

nii primiau dela Sultan, odata. cu cabanita, tulurile i buzduganul sau topuzul : si mie trimifdndu-nri o paid i un alem AL. [Turc. ALE14].

baladele lui Bolintineanu sunt scrise In alexandrine. Alexii I. pl. sarbatoare babeasca ce

cade la 17 Martie (ziva cuviosului Alexe Boj, omul lui Dumnezeu) : la Alexii po-

porul crede cd invie toate jivinile depe

pennant. alfa f. 1. Intaia litera a alfabetului grec ; 2. fig. Intaiul, de capetenie ; alfa si omega, Inceputul si sfarsitul (Dumnezeu). alf abet n. totalitatea literelor unei limbi. Se numfirfi peste 400 de alfabete vechi gi moderne, din cari o buna parte deriva din alfabetul fenician si din hieroglifele

alene a. si adv. lenes susurul alene egiptene. alfabetic a. dupil ordinea alfabetului. al vdntuletului OD. alerga v. 1. a merge cu mare ititealaT alfavita f. 1. alfabet (dupa rostirea 2. fig. a recurge: voiu alerga la tine 'n( (Greener moderni) : d-ta vrei ad md pui dureri vi 'n necazuri GR. AL. ; 3. a mine ia alfavita ? Nem.: 2. abecedar. caii la lntrecere : sd'si alerge calul cat alga I. familie de plante cart cresc Iii o vrea P ANN [Lat. 5ALLARGARE, din IAROUS,1 apele mai ales skate, ocupa ultimul rang

lit, a lua largul, a se duce in larg alungb)].

(cf.

in regnul vegetal. Ele servesc la Ingrasatul pamantului i dinteinsele se extrage soda,

alergare f. 1. fapta de a alerga ; 2. potasa, iod. punere la Intrecere a mai multor cai ; 3. algebra f. 1. partea matematicelor In fig. osteneala : a dobdndi postul lard care se trateaza chestiunile (de aritmeticS alergare. si de geometrie) intr'un mod general, inalergatoare f. 1. piatra de sus a morii locuind cu litere cantitatile cunoscute (care se invarteste) ; 2. unealtil compusa necunoscute. Primele urine de algebra se din cinci bete spre a urzi scultaile de tesut. afla in scrierile lui Diophante din Alexan-

alergator a. repede : pas alergdtor. dria (sec. IV) si ea fu Introdusa In Eu-

If m. cel ce alearga. f. pl. alergatoare, ropa de Arabi In sec. X ; 2. tractat de ordin de pasari cu picioare lungi cari fug algebra ; Algebrd de Euler. II

iute pe pamant, ca strutul, cazuaru/. algebric a. ce tine de algebra : calcul alergaturi f. urnblare multa si re- algebric. pede: alergaturd de cal. alih v.1. a amesteca, a combine : a alia

ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai arama cu aur ; 2. fig, a uni, a impreuna. multi sau din mai multe ; 2. fig. deosebit, aliaj m. I. combinatiune de diferite distins ; ales pe spranceana, neobisnuit metale ; 2. fig. amestec necurat. fara pereche (In bine sau In rau) ; 3. alianta f. 1. act de aliare ; 2. anat. L. $5ineanu,

Dict Universal.

www.dacoromanica.ro

2

all

alo

18

prin casatorie ; 3. unire sau confedera-. aliniere f. 1. punerea In link dreapti tiune intre State. 2, efectul ei ; 2. linie trasa spre a da dialiat a. 1. inrudit prin alianta ; 2. unit, rectiunea und strade, alee, etc.

alint& v. Mold, a desmierda, a rasalibi n. Jur. prezenta mmi acuzat aiu- fata mdrirea te alintil ca pe in copil rea deck unde s'a savarsit crima. in fase AL. [Lat. *ALLENTARE, din LENTUS]. alicn.plumb marunt pentru vanat : alice alintat a. Mold. rasgaiat, cocolit : (Cumari, mid. [Gr. mod. nALua, cremenel. pidon) mult e ran pi alintat Etc alici v. a zari abia : mi se aliceste ahor (aior) m. planta cu florile galbui pi cu sucul otravicios, numita 1 laptelealbind ceva ISP. [Cf. licdra Fcucului ; tarancele vopsesc cu alior ouale alien& v. a instrMna, a vinde. la Paste, cum si tesaturile (Euphorbia). alienabil a. ce poate fi instrainat. alienat a. I. instrainat ; 2. fig. iesit [Forma dialectala aléur (Ialomita) pare confederat.

din minti, nebun.

a se raporta la lat. HELLEBORUS].

[Or. mod.]. aligni v. a slabi, a lesina : de silnica suflare a furtunei s'alignia NEGR. [V. lihni].

(§i

Aliotman n. neamul turcesc : intreg alienati(un)e f. 1. Instrainare ; 2. turAliotmanuI sd se 'mpiedece de un ciof burarea mintii. ,En. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman, alienist m. medic de alienati. alifie f. unsoare (mai ales ca leac). natiunea osmanlia

alipi v. 1. a lipi de ; 2. a se lipi de fig). [V. UN]. alisveris n. daravere, vanzare. [Turc.

aliluia int. 1. vorba cu care incep

ALYSVEIUS, comert, lit, luare-dare, dupa care

pasdrea acolo; [V. liman, lit, a cauta

alivenci f. pl. Mold. 1. tura sau placinta din faina cu lapte i branza sd m'astepfi cu alivenci AL. ; 2. un tel de flora foarte raspandita si aria dupa care

unii psalmi sau uncle cantari bisericesti s'a modelat sinonimul daraverel. de veselie : Jaudati pe Domnur : cdnai aliterati(un)e f. repetirea acelorasi aliluia si Doamne miluieste ! CR. ; 2. litere san acelorasi silabe. Ex. priri vat-pop. s'a dus I s'a ispravit : frumusele, furl vrintul viu vuia (COSMIC). alivanta adv. dare paste cap, tumba : tinerefe, aliluia I ISP. [V. amin]. aliman n. mare nevoie (numai in ex- cdte odatcl alivanta pe spinare AL. ; presiunea) : am ajuns la aliman ! [Ori- alivanta-placintb ! a se intinde pe jos. [Cf. it. all'avanfi, Inainte I poate o amingina necunoscuta]. alimiinh v. refl. a se aseza undeva, a tire dela scamatorii italieni cari au vizitat se pripasi (in Muntenia) : s'a alimdnat tara (v. boscdrie)].

un refugita aliment n. 1. mice substanta buna de hrana, nutriment ; 2. fig. ceeace intretine sau face sa subziste lemnul este allrnen tul focului.

aliment& v. a nutri, a da alimente ;

2.

se joacti: cant a din fluier... aliven cite Ca. [Ceh. NALIVANET, soiu de priijitufa].

alizarin& f. materie colorata extrasa

a Intretine : a alimenta facia, ura. din roibà.

alimentar a. ce poate servi de ali- alizeu a. se zice de vanturi cari suflá ment : regim alimentar ; pensiune all- regulat Mtn cele doua tropice dela E. la V. mentarA, plat-RA anual in urrna unei senalma mater f. mama hranitoare (nume tinte judecatoresti. dat uneori Universita(ilor).

alimentati(un)e f. 1. fapta de a (se)

almanah n. calendar cu observatiuni

alimenta ; 2. Improspatarea continua a astronomice, cu pronostice asupra timproviziunilor (inteun oras sau targ). pului, etc.

Alimori in. sarbatoare popular/1' la inalmee f. dantuitoare orientala : almeia ceputul Rusahilor (in Banat si Transilva- ce'n danfuri atdt de rusinoasd s'ania), numita i roata de foe. [Dup.i formula ratd Bor... Alo, more, more I cu care bleep chiui- alminterea adv. 1. altfel ; 2. de (uncle) turile ce striga flacaii la aceasta serbard. nu. [Lat. ALIA MIMI, unicul adverb romaalina v. a linisti, a potoli, a usura nese In minte, cu sufixul amplificativ re (durerea). [Lat. ALLENARE, din Lvais] V adv. (cf. aiure); forma paralela, altmintrelea, lin, incetisor : alin s'oglindeste 'n side- vine dela ALTERA MENTE1. tele lor AL. alocare f. acordarea unel smile penalinfitor a. care alma& tru cheltuiala sau gratificare.

alineat n. I. linie noua, unde prima alocat a. destinat pentru un serviciu vorba e putin intrata ; 2. pasaj cuprins oarecare. !titre douil alineate. alocurea adv. pe alocurea, pe uneIe Mini& v. a aseza in link dreaptie, a locuri, id si colea. [Formatiune analoga ',Line In linie : a/iniez o casa, o strata cu aid:urea].

www.dacoromanica.ro

- 19

alo

alu

alternant a. care alterneazh. alocutiune f. cuvantare scurth. alternare f. I. fapta de a alterna ; 2. alodial a. ce tine de alodiu bunuri lucrare alternativA. alodiale. alternativ a. care vine pe rand, unul alodiu n. bun ereditar, mosie scutita dupa altul. (in vechiul drept feudal). alternativä 1. 1. succesiune de lucruri aloe f. planth grasa din care se scoate o rIiná amarh i purgativh, intrebuin- cad revin pe rand ; 2. alegere de facut tata in medicinh. Firele frunzelor ei, dese intre clout(' hacruri vci las alternativa. alteta f. titlu de onoare dat principilor carnoase, servesc la facerea franghiilor principeselor. phturelor. alopatie f. Intrebuintare de medica- altfel adv. altminterea, intealt chip mente cu efecte contrare boalei, medicinh [V. alt i fed. altita f. umfirul unei ii cusut cu flori traditionalà In opozitiune cu omeopatia,

alotrii n. pl. lucruri secundare sau cdmasa cu altitd. [Banat latild= serb. LATITAL straine de subiectul tratat.

altitudine f. InAltarea unui loc d'aalpaca f. pacfon. alpaga rn. cuadruped din America supra nivelului marii. altmintrelea adv. V. alminterea. meridionala, cu peri latosi, foarte fthi si alto' v. 1. a skit un altoiu 2. a vacfoarte lungi asemenea lamei. I f. materie dna, a Impirtbsi prin arta o boalfi mode larat din phrul acestui animal. alpestru a. ce tine de Alpi pdsuni lipsitoare. [Ung. OLTANI, de uncle si forma moldoveneasch bultui]. alpestre. altoire f. 1. fapta de a altoi ; 2. opealpin a. care se aflA pe Alpi sau pe ratiune prin care se sideste un altoiu. munti lnalti : plante alpine. altoitor m. 1. cel ce altoeste ; 2. vacalpinist in. cel ce face excursiuni pela

cinator. munti si se delecteazh cu studial bor. altoiu n. I. mlaclith ce se Infige sau alt pr. ce nu e acelas ; pAnii una alta, se prinde in ramura unui alt arbore spre deocarndath [Lat. ALTER]. alta-aia f. monstru : se minund ca a-1 perfectiona ; 2. vaccin. altruism n. dispozitiune binevoitoare de altd-aia ISP. II pl. alte-ale, eufemistic; 1. nebunie, toane: apucatd ca de alte-ale, pentru altii (in filozofia pozitivista). aluat n. 1. substanta care produce o rupse la picior Isp. ; 2. paralizie, epi-

fermentatiune, fhinh cu apa l sare ; 2. fl bdgd in alte-ale. altangic n. Mold. planta numith obis- pl. orice mancare din fhina. [Lat. *ALLEnuit conduru-Doamnei. [Turc. ALTYNDJYIC, vAron, din LEVARE, cu sensul de a framanta" in latinitatea medie]. crizantemei (lit. aurel)]. altar n. 1. mash pentru sacrificii (la alucinati(un)e f. iluziunea cuiva care necrestini) ; 2. sf. mash unde preotul she crede ch vede sau aude lucruri ce nu varseste leturghia ; 3. chiliuta din dosul exista. alumina f. oxid metalic derivat din iconostasului, In mijlocul chreia s'afla sf. lepsie

mash sau prestolul ; 4. fig. cult, religiune

al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe laugh slavicul oltar, de aceeas origina ;

aluminiu.

aluminiu n. metal alb, usor, lucitor

nealterabil ca argintul (pentru fabricadublet lexic latino-slay ca sant i sfdnt]. rea de unelte, telescoape, etc.): aliat cu si

altera v. 1. a schimba starea unui lu- arama, formeazi bronzul de aluminiu,

cru; 2. a preface din bine in rhu, a strica. de o frumoasA coloare aurie, Intrebuintat la facerea ceasornicelor. alterabil a. care poate fi alterat. alterat a. 1. schimbat, prefacut ; 2. alun tn. copacel care face alune ; joach un rol In descantece si in medicina postricat.

alterati(un)e f. 1. schimbare in sta- pularà (Coryllus avellana).

rea unui lucru ; 2. prefacere din bine In rap stricare.

-

aluna f. un fel de nuca micA, fructul

comestibil al alunului. [Lat. pop. *ABELLONA

altercati(un)e f. cearta, disputa. = clasic AVELLANA]. alter-ego m. un al doilea eu Insumi. alunar m.1. precupet care vinde alune ; altern a. 1. Geom. de o parte si de 2. Mold. si Tr. pasAre din ordinul gainilor,

alta ; unghiuri alterne, formate de doufi traeste prin alunisuri (Tetrao bonasia);

, drepte paralele cu laturile opuse la aceeas 3. mic soarece de paclure de coloare rosecanth ; 2. Bot. frunze asezate unele peste siatich (Myoxus avellanarius). alunat a. holbat, sgait cu ochii alualtele de ambele laturi ale cotorului (ca

nap. la mesteacan). alterna v. a face unul duph altul, a alunea f. V. alunele. aluneci v. 2. a saps, a cAdea pe un schimba pe rand.

www.dacoromanica.ro

aht

- 20

ama

loc neted : sd aluneci pe poleiul de pe amdgitor, I m. cel ce arnageste, lnelä-

ulifele ninse En. ; 2. fig, a grei, a se tor dibaciu. abate dela datorie : tie alunecase nand amalgam n. 1. aliajul mercuriului cu atunci, era curat cum ii fdcuse md-sa alt metal ; 2. fig. amestec bizar de perISP. [V. luneca]. soane sau de lucruri, alunecos a. loc pe care se alunedi amalgama v. a amesteca impreuna lesne. lucruri diferite.

aluneeu, n.

1. loc, ghiata pe care aman l int. 1. gratie, iertare I (striatul Mahomedanilor in luptA) : amen ei alunel n. un fel de both' tArAneascA cu toti rAcnia POP. ; 2. exclamatiune sen(in Oltenia). timentalA in cantecele populare ah ! ualunele f. pl. 1. mid semne pe corp man! aman ! 3. (ironic) spre a cere lersi mai ales pe obraz ; 2. planta numita tare ; ia acus te scarpin... de-i zice asi mandAnac, al arei rod are un gust man, puiule 1 CR. [Tun. AnAN]. aproape ca al castanei si din foile cAreia amanit v. a lAsa pentru aka datti, a se face salatà (B uniurn bulbocastanum); intarzia, a prelungi (un termen). [Forma3. Tr. V. barlaboi. Mine romaneascA din maine, lit, a rasa alungh v. 1. a goni de tot, a fugAri pe maine]. copilul alungd fluturele ; 2. a lua la amAnar n. Mold. 1. V. amnar ; 2. goanA : un lup ce .se alungd dupd pra- numele floarei (din lemne cioplite in patru da-i spdimantatd AL. [Lat. *ALLONGARE, din muchi) ce se face la capAtul stalpilor u-

s'alunecA ; 2. poleiu.

,

Lotious, lit, a impinge in lung (cf. aierga)]. nei case tArAnesti.

anfanare f. fapta de a amana $ i realungare I. depArtare dela sine, scoazultatul ei : zabavA, intarziere. tere din tail, expulzare. alungator a. care alunga : curcubeul amanat adv. tarziu : 11 punea masa cat de amdnat Raw. alungdtor de nori AL. amandea I int. Mold. navalA de oaluniq n. pAdurice de aluni.

alunita f. alunea

braful se umfla

data I itne I cum om vedea Rusaliile,

amandea pe ale ! AL. [Turc. AMADA, gata sub dragi aluniti BOL. aluvial a. produs prin aluviune : teren (a da nAvala)]. amAndoi num, si unul altul. [Lat. aluvial. aluviune f. cresterea terenului prin AMBO two]. amanet n. 1. obiect depus ca garandepozitul lent si necontenit al apelor. aluziune f. modul de a spune un lucru tie : si-a pus casa amanet ; 2. persoanA

care face a ne gandi la altul, atingere prin lasatA drept garantie MI deterd copii amanet unul altuia Biro. [Tine. AmANET : vorbe.

alveoli f. scobitura oaselor dela laid ca termen juridic, amanet a cAutat sa inlocueascA pe zAlog, ce figureaza In vein cari sunt incadrati dintii. chea legislatiune, pi la randul ski incepe alveolar a. ce tine de alveole. sA fie inlocuit de neologismul ipotecA]. alvita f. V. hahritii. amaneth V. 1. a pune amanet ; 2. a ama V Mt. Mold. exdamare de mirare cu indoealA : ce mai treabA I asa 1 ama! da ostatic,

amant m. f. care iubeste cu pasiune. amabil a. 1. demn de iubire : 2. prie- amanunt n. V. amArunt. amar a. 1. aspru neplficut la gust ; tenos : e amabil cu toti. amabilitate f. insusirea persoanei a- 2. fig, trist, rAti ; 3. amarnic e ger amar, cumplit ! AL. [Lat. AMARUS]. I n. durere, mabile. amageala f. 1. amagire trecAtoare ; necaz, jale : s'o acopere 'n viecild de a zilelor amaruri AL. I adv. rau, foarte 2. pl. nanicuri : vremea trecea cu am& ai vorbit de te-ai pripit AL. [Tun. AmmA].

plane amar, amar oftez I AL. II iM. vai I gele C. amagi v. 1. a yea% a Manta (sens cat de mull, amar de noi, ne lipsesti lesit din uz) : le amagi mintile printr'un la amandoi I AL. amar n. Mold, mare numAr, ceva farmec OD. ; 2. a insela cu dibAcie, cu mAestrie.

[Gr. bizantin nacadvo, a fer- foarte mult : dupd atata amar de trudd

meca, din MAOOS, vrAjitor: sensul prima- pi primejdii CR. de melt amar de vreme

tiv telinic (cf. farmec) s'a generalizat ro- dupd el sufletu-mi geme At,. [Locutiumaneste ca la miingaia, de aceeas ori, nea moldoveneascA atata amar de... co-

gina bizantinh]. respunde celel muntenesti atata mare de amagire f. 1. InselAciune, seductiune: (cf. atatia mari de ani Isp.), dela adj. fuge de a lurnii amagire AL. ; 2. iluziune. mare]. amagit a. inselat : esti foarte amagit. antarliciune f. 1. gust amar ; 2. fig.

amagitor a, care amhgeste ; visul cel suparare, intristare : in cupa desfdtdrii

www.dacoromanica.ro

- 21 -

ama

a me

ambition& v. a dori sau a cAuta cv

amardciunea nasfe GR. AL. [Macedo-

ardoare, a umbla dupA, a solicita.

rom. arnareata = lat. AMARITIE.S].

amarant m. floare de toamnA de un ambitios a. On de ambitiune. purpuriu catifelat la cei vechi amaranambiti(un)e f dorinta InfocatA de ul, din cauza perzistenf florilor sale, lonoare, ae glorie, de bogAtie. tra simbolul nenturirii si se consacra ambra f. 1. substanta rAsinoasfi si aro;

emorfilor. amfireala f. mica plantA erbacee, numita' i erparitA, IntrebuintatA tn contra afectiunilor pulmonare (Polygala).

amari v. 1. a face amar ;

Z.

imaticA ; In valea BuzAului se gAseste am-

!bra de coloare brunA nuantatA; 2. fig. I de coloarea ambrei : in cupe vin de am;bra En. ambrozie f. 1. mAncarea obisnuitA a fig, a

supAra pe cineva, a-1 Intrista. [Lat. AMA. zeilor; 2. fig. mAncare rarA i delicioasA. [Lit. nemurire, ambrozia fAcAnd nemuriRESCRREI .

amArit a. 1. supArat la culme, intris- Itori pe cei ce o gustaul. 2. (In ocAri) misel, nevoias: amdri- ambulant a. care umblA din loc In loc.

tat ;

ambulanta f. spital militar care uramarnic a. si adv. 1. trist, strasnic ImeazA armata In campanie. ceasul amarnic al cdinfei OD. ; 2. gro- ameliorit v. a face mai bun, a Intimzay : tjj cd esti amarnic la vieafd CR. nAtAtl, a Indrepta. amatrunt adv. 1. cu amAruntul, In ameliorare f. schimbare In bine, Imtule ! 3. nenorocit : amdritul de mine ! Ca.

'

pArti mici ; 2. fig. In toate particularità- I bunfitAtire, Indreptare. tile

cu amdruntul toate, cum s'au in-

I

amend& v. 1. a condamna la o amendA ;

tdmplat, i le a spus Pam II n. (sens mo- 12. a modifica articolele unei legi. dern, sub forma amAnunt), parte mfiruntA,

detaliu. [V. mdrunt]:

amitrunti v.

amenda f. pedeapsA In bani; a face

amendA onorabilA, a cere scuze (In pu-

1. a fArAma pAmAntul blic).

amendabil a. care poate fi amendat ca semintele sA IncolteascA mai repede; 2. fig. a desface In pArti mAninte, a am- sau lndreptat. liza.

amfiruntime f. amArunt. amaruntit adv. cu amAruntul. amaruta f. tided plantfi cu florile galbane aurii i cu sucul amar, numitA iarba-gati (Picris hieracioides). amasurat ad. Tr. (germanism), dupA

amendament n. 1. modificarea unui

proiect de lege ; 2. tot ce fertilizeazA un teren.

ameninta v. 1. a Infricosa cu o pe-

deaps5 ; 2. a face semn de amenintare

amenin(d asupra lor si se fdcurd stane de piatrà ISP. ; 3. (galicism) a fi de te-

mAsurA, conform. [Modelat dupA germ. mut: casa ameninfil set cazd. [Lat. *AD.. MDIACIARE, din raNACIAE, amenintAri, de wide gemdss]. amat a. (rar) Whit : al viefii amat vis si forma secundarA amerinth ; sensul 3

aupA fr. menaced. amator m, 1. cel ce are un gust pro- amenintare f. vorbA sau gest spre a nuntat pentru ceva ; 2. cel ce iubeste pi Ingrozi pe cineva. amenintfitor a. care amenintA. cultivA artele frumoase fArA a le practica. amazonfi f. 1. femeie rAsboinicA ; 2. amenitate I. blAndete de caracter. ament n. Bot. inflorescenta numitii hainA lunga femeiascA de cAlArit ; 3. perCR. AL.

obisnuit mdfisor. soana care 0 poartg. amentacee n. pl. familie de plante atnbala v. a Impacheta mArfuri. ambalaj n. Impachetare de mArfuri. lemnoase ale cAror flori sunt dispuse ca ambar n. V. hambar carnea dela ale nucului, cuhnie ci pdnea de hambar NEOR, am- america f. o pAnzA de bumbac proastii, nelnAlbitA (adusA din America, centru de barele ci soaprele OD.

ambasada L 1. functivnea ambasa- mare industrie textilA aproape de Lipsca).

american a. din America. Il m. lo3. palatal sau functionarii unui am- cuitor d'acolo : a se lace american, a se face cA nu stie despre ce-i vorba. basador. dorului ; 2. deputatiune trimisA unui principe ;

ambasador m. reprezentantul unui

Stat pe langa alt Stat. ambi num. amAndoi. ambiant a. care InconfoarA : mediu ambiant. ambiguitate f. defectul lucrului am-

amerinta v. V. amenintit umbre fioroase ce ies din intunerec o critnd amerinfand GR. AL.

amestec n. rezultatul arnestecAturii;

1. lucruri amestecate : amestec de pidcere amare suferinfi AL.; 2. ingerintA, biguu. intervenire bird niciun amestec din ambiguu a. care are doul Intelesuri. pctrte-i.

www.dacoromanica.ro

- 22 -

ame

amo

amestech V. 1. a pune laolaltL a im- pasta din aceasta fecula din care se face

preuna : a amesteca vin cu apd ; 2. a scrobeala alba. amigdale f. pl. cele dotia glande (in pune in miscare : a amesteca cu lingura, cu degetul; 3. a incurca : le arnestecd forma de migdale) asezate la intrarea gat-

toate ; 4. a lua parte la ceva : nu md bag, lejului i numite popular murele gdfului.

amigdalita f. Med. inflamatiunea a-.

nu mai arnestec.[i mesteca==*merricARE,

migdalelor.

din Nana, amestecat].

amiji v. Mold. 1. a Incepe a mop ; 2.

amesteefiturfi I. amestec (In rau sau

fig, a Incepe a se himina de zitia : curn cu dispret). ametealfi f. 1. stare bolna vicioasii cand se amiji de ziud CR. [V. miji].

amin I tht. cu adevarat, asa sa fie ! toate par a se invarti in jurul nostru ; 2. turburarea vederii de o lumina prea vie amin sd dea D-zeu! pop. cat aminul (nici la amin), niciodata I nu mai putea sau de vreun accident ; 3. lesin. ameti v. 1. a se pierde cu firea ; 2. a sd-1 desgroape nici la amin Isp. [Vorba pricinui sau a avea ameteala ; 3. a imbata. ebraicii, ca si alituia, introdusä in cartile bisericesti din greceste sau slavoneste].

[Tr. améte = lat. (SENSUS) Anaemia].

aminte adv. a lua aminte, a observa, viorie, careia cei vechi ii atribuiau insu- a baga de seama ; a fi cuiva aminte, a purta grija de ceva (v. aduce). [Lat. AD sirea de a Impiedeca betia. ametit a. 1. turburat ; 2. lesinat ; 3. MENTEMI. aminti v. a-si aduce aminte Inteun beat. mod vag despre ceva de mult intamplat. ametitor a. care ameteste. amfibiu a. Zool. care traieste pe us- amintire f. aducere aminte (nu destul cat si in apa. I m. I. animal amfibiu; 2. de limpede). amiral m. titlul gradului celui mai pl. amfibii, vertebrate C1.1 sange rece si pielea goal, putand trait alternativ in apa Malt In marina militara, comandantul

ametist ri. piatra scumpa de coloare

si in aer, ca broasca; 3. fig. care exer- unei flote. amiralitate f. administratiunea supecita mai multe profesiuni, care III schimba rioara a marinei. amfibol n. substantii pfimantoasa de amirosi v. Mold. 1. a adulmeca ; 2. a colori diverse si de compozitiune vari- mirosit vdzduhul lin, rdcoare, a crin arnirosia Au. [V. mirosi]. abila. amnar n. 1. otel de scfiparat sau de amfibologic a. cu indoit sens. amfibologie f. asezarea vorbelor unei ascutit (Mold. amanariu) ; scoate bulipropozitiuni din care rezulta un sens In- cheriul..., Ii chi pe am&nariu CR. ; cat adesea parerea.

'

doielnic.

ai da in amnar, Intr'o clipa ; 2. partea fits-

trepte In mijlecul caruia se ficeau la cei vechi luptele gladiatorilor cu fiarele salbatice; 2. sala cu trepte unde tin profesor 10 tine cursul ; 3. Partea inaltata a until teatru in fata scenei; 4. teren sau sit care se Malta treptat.

3. cuiul la fierul lat al plugului sau bitul

amfiteatru n. 1. edificiu circular cu boiului de tesut cu care se Intinde panza ;

ce sustine capetele loitrelor ; 4, lemn scurt

cu care se prind grinzile unui tavan : co-

pacu dsta-i bun de amdnare, cela de tdlpi CR. [Lat. ',UNARM/4

anmezie f. Med. pierderea totala sau

amfitrion m. cel ce da o masa. [V. partiali a memoriei. amnista v. a acorda o amnistie. Amphitryon].

amfori f. vas cu doll& toarte sau ma- amnistie f. iertare colectiva acordata de un suveran (pentru crime politice). nere pentru vin, uleiu (la cei vechi).

amlant n. silicat dublu de calce si de

amoniac a. se zice de o sare, numita

magnezie, filamentos i incombustibil. Cei obisnuit tiperig. n. gaz incolor (numit vechi Infasurau cadavrele, inainte de a le vi alcali volatil) compus din azot si hiarde, intfun giulgiu de amiant spre a le drogen; dizolvat, se intrebuinteaza pentru a curata argintarii, grasimea de pe stofe ',Astra cenula. pentru a cauteriza muscatura insectelor amfazi f. mijlocul zilei. [Lat. An ?INII

DIA/4 DIEM].

sau a serpilor.

amic m. 1. prieten, persoani la carej amonit in. soiu de scoici fosile. tinem si care tine la noi ; 2. aliat (candl amor n. sentiment de vie afectiune ; dragoste, iubire; amor propriu, iubire e vorba de State). exagerati de sine insus. amical a. prietenesc, prietenos.

amicitie f. prietenie, sentiment care amoral m. 1. persoana iubita; 2. copil dragut sau i statueta reprezentand pe leaga doua persoane. amidon n. 1. feculi extrasa din ce- Amor ca copil. amorez ni amant. reale (grau, porumb, secari, cartofi) ; 2.

www.dacoromanica.ro

ana

23

WHO

amorezh v. a prinde dragoste, a In-

amurgi v. a insera : lumina amur.

dragi pe cineva.

geste i plugarii se 'ntorc AL. amusi adv. Mold. acusi.

fepenire, oboseara.

fig. in curdnd satul in vale amutefte

amorezat a. care iubeste cu. foc. amorf a. Chirn. fara forma fixA, ne- amuth v. a atata (earth). [Lat. AD mums, a marai ca cainii, de uncle a-i cristalizat : fosfor amorf. amoros a. pan de amor : cu amo- excita imitandu-le latratul]. amuti v. 1. a (se) face mut; 2. a raroasd duke spaimd En. amortealh f. starea celui amortit: In- manea nrut (de sfiara sau sperieturA); 3. amorti V. 1.a sta nemiscat, a nu mai simp (ca un mort); 2. a adorrni de obo-

En. [Lat. *AumurzscER5].

amuzh v. 1. a petrece; 2. a face sa

seals. [Lat. *ADMORTIRE, din MORS, moarte]. petreaca.

amortire f. 1. intepenire; 2. fig. le-

targie.

amuzant a. care amuzA. amvon n. 1. tribuna depe care se pre-

amortisment n. micsorare treptata died sau se citeste Evanghelia in biserica ; 2. predicapune ; elcoventa amvonului: amortizh v. a stinge o datorie prin 3. (si amvonS) fig. religiune: perind de

a unei datorii rambursand capitalul. raspunderea succesiva a pArtilor ei.

a sale valuri amvona crestineascd AL.

amortizabil a. care poate fi amor- [De origina slavo-greaca].

tizat: rentd amortizabild. an tn. 1. timpul cat pamantul Ii face amortizare f. V. amortisment. rotatiunea in jurul soarelui: numar de amovibil a. care poate fi strantutat: 365 zile; an scalar, dela deschiderea pAnA fungionar amovibil. la inchiderea cursurilor (1 Sept. 1 Itilie); amovibilitate f. caracterul celui a- 2. pl. varsta: de cati arti esti? la anul, movibil.

peste un an, in anul viitor. [Lat. ANNUS].

subiect.

iarna bordeiu-mi arsese AL. [Lat. ARNO].

literar.

Isus : numele-i figureaza in locutiunea dela

amplifich v. a intinde, a desvolta un N adv. acum un an, In anul trecut: an amplificaref. desvoltarea unui subiect

Ana in. preot evreu contemporan cu

amplificativ a. care amplified. Ana la Caiafa, dela unul la altul, tragand amplitudine f. 1. intindere in lungirne cu vorba (aluziune la cunoscutul epizod

si in largime; 2. Geom. linie coprinsa evangelic). V. Caiala. intre cele dotta extremitati ale arcului unei anabaptisti pl. secta protestanta In parabole. Germania, care boteza din nou pe cei

amploiat 111. impiegat, functionar. amproor n. 1. ajimul lui sf. Gheorghe (22 Aprilie), cand, dupb credinta poporului, desdedimineata babele umbra' dupa mana vacilor si hotii dupA iarba fiarelor ; 2. (in graiul ciobanesc), ceasul inainte de amiazi (intre 9 si 10): Vitt mieii de amproor. (Forma scurtata proor (= pe roor) pare a reflecta lat. PER Ronan, pe rota, facand aluziune la ora zilei and Omantul e acoperit de rotiä].

amputh v. a face o amputare, a taia

adulti (1523).

anacolut in. constructiune eliptica a

termenului corelativ, asa cA diferitele parti

ale frazei par a nu se mai lega Intre ele.

Ex. nu stiu cum intrai in casd, eram atat de ametit (atat eram de ametit, In cat nu stiu...).

anacoret m. pustnic. anacronisnt n.1. eroare de cronolo-

gie; 2. fig. fapta sau vorba fara amp si farA loc.

Ana-Foca f. sarbatoare bAbeasca ce cade la 1 lune (in Banat). V. Foca. amputare f. operapune chirurgicala anaforh f. odinioarA, raport case prin care se taie din corp o portiune sau Domnul tbrii; gata-i anaforaua cdtre totalitatea unui organ. Vodd ? Az. [Gr. mod. AnArcmiit]. amii adv. Mold. V. acum: amu toe- anhfurti f. paine binecuvantata ce se mai pe cand era temeiul mesei CR. [Lat. imparte crestinilor dupA leturghie. [De un membru bolnav al corpului.

origina slavo-greacA, vorba identicA cu amulet n. obiect purtat ca prezervativ cea precedenta ; de aci si forma scurtati de boale (si amuleti): la gat o amuletd natura]. pentru diochin AL. anaglifh f. sculpturA In relief. amurg n. I. vremea dupa apunerea anagnost m. cititor la bisericA: erarn soarelui and se Ingana ziva cu noaptea: capabil sd spun pe carte, cat oricare soarele cu amurgul nu poate avea anagnost de repede NEOR. [Gr. mod.]. anagramfi f. strfimutarea literelor unei 'ntalnire AL.; 2. fig. crepuscul : trist e desertul ce se 'ntinde pe sub amur- vorbe asa ca sa las& alta: Roma, amor. anale f. pl. 1. povestirea Intamplarilor gul vigil AL. [V. mura, AD MOD0].

www.dacoromanica.ro

ana

- 24 --

an cu an, fArA a le cane prin criticA analele lui Tacit; 2. titlul tmor publicatiuni periodice anuale: Analele Acedemiei Romdne.

and

buintatA ca condiment $ i la fabricarea licherurilor fine (Anisum); 2. rachiu din

anason sHclei cu anason de Hio Fa. [Turc. ANASON, de unde si forma rnoldoanaleete f. pl. culegere de bucAti alese veneascA anison]. anastasintatar n. carte ce contine (in proza). analfabet in. care nu stie scrie i citi. augacittnile privitoare la invierea Domnuanalist rn. 1. scriitor de anale ; 2. cel lui: Prescurtare din anastasimatar de versat in analiza matematicA. ,Anton Pan (1847). [Gr. mod., dela Anis-

analitic a. care procede prin analizA

tabla analiticd a materiilor ; limbA a-

TASIS, Inviere].

anatemfi f. 1. despArtirea, departarea nalitica, care tinde a descompune duge- ipentru totdeauna din ceata credinciosilor ; tarea, exprimand ideile i relatiunile lor 12. blestem sau jurAmant: sd fi anatemd, prin vorbe particule izolate: limba ro- 'afurisit, blestemat I [Gr. ANAMEMA, obiect mdnd e limbd analiticd, cea latind e expus ca prinos zeilor pAgani, deci ceva una sinteticd; geometrie analitieä, stu- :inchinat diavolului $ i care trebuie separat diul geometriei cu ajutorul algebrei. ,de credinciosit

analizit v. a face analizA, a descomanatematizh pune un tot in pArtile sale spre a-1 stadia. afurisi. analizfi f. 1. descompunerea unui tot

In prirtile sale, a unui corp in elementele

v. a da anatemei, a

anatomic a. care tine de anatomic. anatomie f. 1. arta de a diseca un

sale; analizA cantitativA, calitativA, dupà corp animal sau vegetal; 2. fig. analizA cum se constatfi nurnAral ori natura ele- subtilA, cercetare amAruntita o anatomie mentelor constitutive; analizA gramati- a pasiunilor inimei omenesti. calA, logicA, descompunerea unei propoanatomist m. cel versat In anatomie. zitiuni in pArtile ei de cuvant, a unei fraze anchtelea (d') adv. pop. fArA astam-

in propozitiunile sale si a unei propozi- pAr sau din rAsputeri: a umbla d'arttiuni in termenii sAi; analizA literarA, cdtelea. [De-a-in cdte-le-a; V. cede]. ancheth v. a face anchetA. arAtarea frumusetilor unei compozitiuni ; ancheth 1. 1. cercetare judecAtoreascA analizA matematicA, expunere a proprietAtilor figurilor traduse in ecuatiuni alge- 2. cercetare anumitA fiecare adunare brice; 2. extras sau rezumat dintr'o carte, legislative] are dreptul de anchetcl (=Ir. dinteun discurs; 3. Filoz. metoada prin enquéte). anchilozh f. Med. curbaturA, slAbire care cineva se urcA. dela compus la simplu, sau neputintA de a misca articulatiunile. dela efecte la cauze. ancorh v. a arunca ancora. analog a. care are asemAnare cu altancorfi f. 1. unealtA de fier cu doi ceva. analoghion n. masa ingusta portativa, dinti care se lasA In fundul mArii spre a numitA 1 tetrapod, intrebuintatA in bi- Intepeni corabia ; 2. fig. ultimul mijloc: sericA la diferite servicii. [Gr. mod.]. ancord de scdpare. andaratele (d') adv. de dinainte Inaanalogic a. conform analogiei.

analogie f. raport, asemAnare Intre poi. [Contras din de-a inddrda

and oasele (d') adv. pe dos, mai multe lucruri diferite. andosare f. samnAturA In dosul unei ananas n. 1. plantA din America meridionalA cu florile purpurii (Ananas sati- polite spre a transmitt altuia proprietavus); 2. fructul ski de coloare galbuie- tea ei.

andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri rosiatica, dulce acrisor, cu o aroma. ce aduce cu cea de piersice, de mere si de groase; 2. talpa sau barna care tine podul morii ; 3. fierul lung care prinde fiefragi.

ananghe f. mare nevoie [Gr. mod. rul lat de grindeiul plugului: 4. Anat. numele popular al claviculei ; pl. vine

ANANISE1.

anapest rn. In prozodia greaca: picior emoroidale. [De origina necunoscutA vorcompus din douA silabe scurte una ba se mai rosteste indrea i undrea]. Andrea (Indrea) rn. numele popular lunga.

anhpoda adv. pe dos, d'andoasele: al lunei Decemvrie (care incepe dupA ziva

toate lucrurile le face anapoda AL [Gr. sfantului Andreiu): Andrea, cap de iarnci. mod. Atar.onAl.

Andrea (Indrea, Undrea)

rn. ziva

anarhic a. care tine de anarhie. sfantului Andreiu (30 Noemvrie) and, anarhie f. I. lipsA de guvern; 2. fig. dupA credintele poporului, mortii ies noapstare de dezordine $ i de confuziune. tea . din morminte noaptea sfeintului anarhist m. partizan al anarhiei. Andreiu. anason n. 1. plantA aromaticA, Intreandroc n. fustA de lana (la tArance);

www.dacoromanica.ro

and

ant anghinara f. planet culinart, constitue o excelentA legumt (Cmiara scolnmus).

se rosteste si hondroc. [Sas. ONDERROCIC= germ. UNTERRoCK1

androgin a. 1. de amandou5 sexele ; [Gr. mod. AN1ITN/ RA1. anglican a. I. ce tine de anglicanism ; 2. Sot. se zice de vegetale cu flori barbatesti si femeieti: nucul e androgin. 2. care profeseazt aceastt religiune. anglicanism n. religiune protestantA anecdota f. 1. particularitate curioasa, istorioara putin cunoscuta ; 2. (populara) a Angliei, coprinzand 3 secte: metodistA,

povestire scurfa 1 spirituala a unor pa. evangelista i calvinistA. Ea conserve' in reri bazlii sau a unor Intamplari mArunte. I mare parte dogmele calvinismului, dar susanecdotic a. care confine anecdote : tine inca institutiunea divint a episcopilor I

Ii ierarhia sacerdotiului, avand in cap pe anelate f. pl. animale nevertebrate cari rege.

biografie anecdotica.

par formate din Mele incheiate unele peste

anglie f. bumbac englezesc: ciorapi

altele: insecte, anelide, crustacee. anelide f. pl. viermi cu sange rosu : lipitorile sunt anelide. anemic a. atins de anemic. anemie f. slAbirea corpului prin lipst de stage. anemona f. planet cu flori de colori

,de anglie CR. [Gr. mod. : lit. Anglia].

se dobandeste [V. nevole]. anevointal f. greutate. anevoios a. greu de facut. anevrism n. 1. umflare prin dilatajiune a unei artere ; 2. dilatarea boInt-

simtire

angrosist a. m. toptangiu.

angular a. care are unul sau mai multe

unghiuri ; piatra angulart, cea post in colful zidirii; fig. temelia unei cladirl sau fundamentul unei stiinfe.

anibilit v. a nimici, a desfiinta. anilinii I. lichid incolor (extras din variate, numitt popular dedefei. anestezic a. care provoaca anestezie : indigo si din pacura de Imilt) ale ctrui combinatiuni procurt colori variate, Ineterul e Un anestezic. anestezie f. suprimarea momentant a trebuintate in Industrie. anima v. 1. a insufleti, a da viaft ; 2. sensibilitAtii : cloroformul produce anesfig, a imbArbtta : speranfa anima inc'otezia. anevath adv. brodat In relief : fetele data tremurdndul picior En. ; 3. a invia : din casci coseau anevato gevrele i san- chiar farm din morminte s'anima pi tresare Az. gulii. [Gr. mod. ANEVATbN]. anevoie adv. greu : lucru bun anevoie animal n. 1. fiinta vie inzestratA cu

vicioasA a inimei.

l

miscare; 2. fig. om brutal.

II

a. 1. care e propriu animalului: vieata a-

nimald; regnul animal, totalitatea antmalelor; 2. fig, sensual, material. animalcul n. animal foarte nile ce nu se poate vedea deck cu ajutorul micros-

anex n. 1. ceace s'adaogt la un lucru copului. animalitate I. naturt animal& anexa v. a alatura la un ce principal. animat a. 1. Insufletit; 2. fig. iritat, anexiune f. adaogare. Impreunare. animaji(un)e f. 1. insufletire; 2. fig.

principal ; 2. Meru adaogat.

angaja v. 1. a tocmi: a angaja un vioiciune, caldurt a inimei. pr fesor ; 2. a-si da cuvantul, a ftgadui ; animism n. 1. doctrint dupt care su3. a lua obligatiunea sau rezolutiunea : s'a fiend ar fi cauza prima a faptelor vitale angajat sa plece (--=-- fr. engager). i intelectuale; 2. teorie filozofict care idenangajament n. 1. fapta de a (se) an- tifier' sufletul cu viata animalt ; 3. porgaja ; 2. promisiune prin care cineva se nirea copilulut si a omului primitiv de a angajaza, da viatA lucrurilor neinsuflefite si inerte. angara f. 1. dare in bani sau In na- Animismul e factorul creator al mitolotura peste cele legiuite : biruri i anga- giflor si al superstitiunilor ; natura moartA rale POP. : 2. muncA fart plata sau trans- inviazt si respire': muntl, izvoare l piduri port in folosul Statului. [Gr. mod. AricoviA, sunt locuite de spirite, de zei 1 zinc. de unde si forma moldoveneasct angtrie]. animozitate f. 1. urt infocatt ; 2. vi-

angelic a. I. lngeresc: angelica ma- olentA In discuflune. anin xn. arbote ce creste prin locuri dond Az.: 2. fig. perfect: &imitate anunlade si a ctrui scoarft e Intrebuintatt gelica. angelica f. (anghelica) burulant sal- in Industrie ca tinctorialii (Alnus). [Lat. batict cu florl alb-verzui l cu frunzele 5ALNINus din ALIMS, de unde si Mold. arin]. anina v. 1. a atarnA (cu usurinft) : a mari (Ango/ica). angliina f. panzt groast de canepA. ,anina flori hi caul; 2. termen de vantItoare : a aduce la stramtoare (v. amino(V. natichin].

anghitia

g

f.

fr, onginC)

InflaMitiunea getigiolui toare); 3. a se agafa, a se prInde de ceva ;

£urnni,dLjr C ziori roua limiyeet

www.dacoromanica.ro

ant

ant

26

pe flori AL.; 4. fig. a se lega de : te a-

anthbrat n. Anat partea bratului dela nini de proprietatea altuia AL. [OriginA cot la pumn. antecedent a. care precede (In orneamoscutii]. aninä f. amentul aninului cu care ta- d inea timpului), care s'a petrecut inainte. n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt tr erancele vopsesc lanurile. II

aniniitoare f. In graiul vAnAtoresc : cut pe care se sprijinA tin fapt actual;

coltul unde copoiul inchide capra neagra. 3. Gram. vorba la care se raportA un pronume relativ; 4. Aritm. IntAlul termen al anison m. Mold. V. anason. aniversar a. ce revine, ce se tine pe unui raport.

antecesor m. cel ce merge inainte. fiecare an la zile fixe: serbare aniverantediluvian a. 1. care a existat inasard. intea diluviului : animal antediluvian ; 2. aniversarä f. zi aniversarA.

anocirto adv. Mold. fam. anapoda (M- fig. foarte vechiu. vechit): imi fac casa anocato AL. [Gr. antemeridian a. ce este sau se face inainte de amiazi: orele antemeridiane. mod. Aigoawro, lit. deasupra-dedesubt]. antenii. f. I. tin fel de coarne mobile anodin a. 1. care nu produce durere : remediu anodin; 2. fig. inofensiv, nein- pe capul insectelor ; 2. prijina catartulut care sprijinA panza triunghiulara. semnat: satir e! anodina. antep n. varietate de visin din al cArui anomal a. 1. neregulat : verb anomal ; lemn plAcut mirositor se fAceau ciubuce: 2. care prezintá neregularitAti. anontalie f. starea lucrului anomal, ciubuce de antep si de iasomie Fa. neregularitate, particularitate: anomaliile [Turc. Aran.).

antepenultim a. inainte de penultim;

graiului.

anonim a. fárà nume sau cu nume antepenultima, silaba care precede penul-

necunoscut: pamflet anonim. II n. ano- time unei vorbe. anterli f. Bot. partea staminelui care nimat: pristreazd anorzimul. coprinde polenul floarei. anonimat n. calitatea anonimului. anonlmitate f. caracter anonina : ano- antereu n. Mold. V. anteriu.

nimitatea literaturei populare. anorganic a. lipsit de organe, fArii vie*, nensufletit. anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal. anost a. 1. fail gust, nesArat, nepl3cut: bre! ca anosti mai sunt! AL. ; 2.

anterior a. 1. ce se aflA inainte

(in

spatiu): membre anterioare; 2. care precede in ordinea timpului: eveniment anterior. adv. Inainte. II

anterioritate f. prioritate In ordinea

timpului.

anteriu (antereu) n. 1. haina bole-

plicticos ; e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS Teased lunga ce se punea d'a dreptul peste cAmasA: coconasul purta un antereu de (v. nostim)J. suvaia alb NEOR. ; 2. hainA lungit pana anostealii f. tult, plictisealA.

anosti v. a (se) plictisi. anotit v. a face note la tin text. anotati(un)e f. notA expiicativi. anotator m. cel ce anoteazA. anotimp n. until din cele patru dm-

puri ale anului. [Formatiune literarA duptt nemt. imoaszard antagonism n. 1. rezistentA Intre douA forte contrare ; 2. fig. opozitiune de idei sau de sentirnente. antagonist m. cel ce se lima In contra, adversar. antal n. Mold. 1. masura de capacitate (50 vedre); 2. butoiu pentru lichide: des-

la glezne, purtatà sub giubea pân3 In

timpul din urmA (si In parte Inca obis. nuità) de preotii batrtini si de tiganii láutan: cu antereu dst de ldutar At., papa Buligd fsi pune poalele antereului in brdu CR. ; 3. haina tArAneascA ce acopere pe toate celelalte, infloratA la piept, guler si

mâneci cu &tame de diferite colori.

Anteriul a fost purtat de toate clasele veadi noastre social*, dela boieri pAntl la tigan, in cele din urma Mea gasit un refugiu durabil In imbrficAmintea (Aranului. [Turc. Amnia, de unde l forma

moldoveneasci anteren]. antic a. 1. foarte vechiu: Memfis colo AL. [Rus. ANTALL)]. depdrtatare cu zidirile-i antice Em.; Antanasii pl. In calendarul Viranului: 2. iesit din modA vestmdat antic ; 3. zile rele de boale mart pe 17 si 18 Ia- avand caracterul productiunilor antichinuarie (ziva cuviosilor Antonie l Ata- tatii: opera de o simplitate antica. antic& f. 1. ramAsita curioasti din annasie). antarctic a. opus polului arctic, adial tichitate (arme, naedalii, statue, vase, etc.): Muzeu de antice ; 2. totalitatea operelor la Sud. antarf adv. acum doi ani. [Lat. ANNO de era din Cirecia td Italia e a de.a.Prta dupe: anticd.

fundd largi antale, beu lacom fara cupe

www.dacoromanica.ro

ant

27

ant antiguvernamental a,

anticamerA f. odaia ce vine inaintea contrar guunei camere sau unui apartament : a face vernului. anticamerei, a astepta. antilop& f. mamifer din familia ruanticar m. 1. care se ocupA cu stu- megatoarelor, foarte sprinten la alergat, diul si mai ales cu exploatarea montunen- cu coarne subtiri si fungi in forma' de lira. telor antice ; 2. culegator sau negustor de antimilitarism n. sentiment contrar antice; 3. vAnzAtor de &AO vechi. spiritului militar. antimis n. vAl patrat de in (cu chipul antichitate f. 1. vechime foarte Indepârtatá; 2. (colectiv) cei vechi ; 3. pl. Mantuitorului asezat In mormant) ce stA monumente sau opere de arra antice: an- pururea pe altar. [De origina slavo-greaca]. tichitafi egiptene; 4. primul din rnarele antintonarhic a. opus guvernului

perioade ale istoriei universale Orli la monarhic. antimoniu II. metal alb lucitor, aseanul 476 d. Cr.; antichitate clasici, perioada istoriei si a civilizatiunii greco-romane. anticipit V. 1, a preveni, a lua inaintr. a preintampina (ziva, plata); 2. a uzurpa drepturile cuiva. anticipati(un)e f. 1. prelntAmpinare ; 2. cunostinta anticipati.

anticlerical a. contrar ideilor si ten-

menea arsenicului, nurnit i sarea pisicei ; formeaza impreunA cu plumbul compozitiunea literelor de tipar.

antinational a. contrar intereselor sau firii unei natiuni.

antinomie f. contrazicere Intre douà

legi sau doult idei.

antipapii in. uzurpator al papalititii.

Ultimul antipapA fu Amedeu de Savoie anticonstitutional a. contrar consti- (Faux V) in 1439. tutiunii politica a unui Stat : lege antiantiparlamentar a. contrar uzurilor unei adunAri deliberante. constitutionalci. antipatic a. contrar, opus celui simanticreqtin a. contrar religiunii crestine dintelor clerului.

anticrezi f. Jur. contract prin care

un datornic lash' creditorului veniturile unui imobil.

caracter antipatic. antipatie I. aversiune natural&

patic

antipirinA f. praf alb, cam amar, scade i taie frigurile

Anticrist in. dusman al lui Crist, de- temperatura corpului

mon a cArui venire (dupA Apocalips) va nevralgia. antipod m. 1. care locueste inter) precede triumful definitiv al Evangheliei, in vremea d'apoi (numit popular Anti- parte a pAmAntului diametral opusi cu hart): se vede cd am ajuns in vremea a noastrA ; 2. loc foarte depiirtat; 3. fig.

contrarul : antipodul rafiunii.

lui Antilidrt At.

anticva I. litere drepte, in opozitiune antirabic a. n. remediu in contra turbArii ; inititut antirabic, unde se vincu cele cursive (in tipografie). anticvar in. V. anttcar. deca turbarea dupi metoada lui Pasteur. antidat& v. a pune o data falsi. antireligios a. contrar religiunii. antidatal f. data falsà, anterioarA celei

adevArate.

antirepublican a. i in. dusman al antirevolutionar a. si in. dusman

republicei.

antidifteric a. care combate difteria : serum antidifteric. al rAscoalelor. antidinastic a. 0 m. adversar al di- antisemit a. si m. dusman al Evreilor. nastiilor in genere sau al unei anume antisemitismn. doctrina antisemitilor. dinastii. antiseptic a. care impiedecA putreantidot n. 1. contra-venin ; 2. fig. factiunea sau cangrena : acidul fenic e prezervativ: munca este un antidot al un puternic antiseptic. Principalele anuritului. tiseptice: boraxul, clorul, cloroformul, do-

antifilozofic a. contrar principiilor rura de zinc, fenolul, formolul, mentolul,

filozofiei.

nitratul de argint, permanganatul de po-

antifon n. antare alternativA a psal- tasi, sublimatul coroziv. milor. [De origina slavo-greaca]. antisocial a. contrar ordinii sociale : antifonar n. carte bisericeasca in care principiu antisocial. antifoanele sunt insemnate cu note. antispasmodic a. care combate spas antifrazi f. intrebuintare (prin eufe- mele, convulsiunile : runza i floarea mism sau ironie) a mad vorbe sau a u- de portocal sunt antispasmodice. nei propozitiuni intr'un sena opus celui antistrofit f. a doua strof5 a unui adevArat : Eumenidele, adich Binevoi- cAntec liric grec. toarele, ca nume al Furiilor sau al zeiantitezA f. 1. opozitiune de idei sau telor riisbuncltoare ; Milostivele, adicA de vorbe ; 2. fig. opozitiune intre lucruri lelele sau zinele reie cari paralizeazà. sau persoane.

www.dacoromanica.ro

ant

apa

28

antitrinitar a. care nu crede in sf.

anual a. 1. care tine un an ; 2. care

Treime, cum sunt Calvinii i Socinianii revine in top anii. ll adv. pe tot anul. din Transilvania. anuar n. opera ce apare anual si conantologie 1. culegere de poezii. tine informatiuni din acel an. antologhion n. carte ce contine shijba anuitate f. surna varsata In fiecare praznicelor si a sfintilor de peste an. [Gr. an, spre a stinge treptat o datorie. anulh v. a face nul, a desfiinta, a nimodd.

antonich f. Mold. si Buc. planta cu

mici.

fructe aromatice (Chaeroanume adv. 1. pe nume, dupa nume; 2. adica ; 3. diniodins anume pentru voi. phillum aromaticutn). flori albe

i

antonim a. si n. care are un sens

[Lat. AD NOMEN1

anumit a. hotarit, preciz. contrar : binele e antonimul rdului. antonomazh f. figura de vorbe care anunciu n. in§tiintare prin care se inlocueste un nume propriu cu altul co.. face cunoscut ceva publicului : foaie de mun: regele-poet, pentru David ; i in- ariunciuri. anunth v. 1. a da de *tire. a vesti vers, un Neron, pentru un tiran. antracit n. carbune de pfimant, mai cele dinted flori ce anuntd primdvara ; 2. a spune nuvartos ca huila si care arde foarte cu greu, la tri9tii cdleitori dar cla o caldura mare fara flacari si mele unei persoane care intra intr'un safara f urn. lon ; 3. a face cunoscut dinainte : baroantrax n. dalac, buboiu inflamat, hare metrul anunid vreme frumoasd. in unna se cangreneaza. aoleo ! int. strigat de durere sau neantreprenor m. Intreprinzfitor (=--- fr. caz (adesea ironic): aoleo i vai de mine ! entrepreneur). LOnomatopeej. antreprizh I. intreprindere (= fr. enaoli v. a se vaita, a se boci. aorist n. timpul trecutului indefinit freprise). antresa f. saritura la joc cu Impleti- (In conjugarea greacii). cire de picioare : nu pofi face o singurd aorta f. artera principala care distriantrefa NEW?. (= fr. entrechat). buie sangele rosu In toate partile corpului. antrea n. 1. intrare ; 2. sala de in- apht f. 1. substanta lichicla, transpatrare dna', anticamera ; rostit in Mol- renta, Fara gust si fag mhos (compusa dova antret (=-- fr. entrée), din hidrogen i oxigen) ; ca apa, curent, antropofag a. m. care se hraneste cu curgator r a vorbi ca apa; pe apa, trecame de om. cator, frivol : ad le scriu, cum cere Mantropofagief. deprindere de a manca ated, vr'o istorie pe apd P En. ; tot o came de om. Antropofagia, .existenta In apa, de acelas fel ; a lasa gura aria, a vechime la Sciti, odinioara la Caraibi vedea ceva placut si ml pofti ; ape mila Algonkini In America, este ati Inca nerale, cari ies din parnant, continand destul de raspandita In Oceania. in disolutitme materii minerale cari le antropogeografie f. sau geografie dau proprietati speciale, obisnuit curaumand, partea geografiei care se ocupa tive ; 2. pl. aparente undulate (la stofe cu repartizarea aglomeratiilor omenesti pe sau metale), lustrul pietrelor pretioase ; 1

suprafata globului i cu modul traiului lor. fig. stare sufleteasca, dispozitiune: boierul antropoid a. 1. care seaman:1 omu- nu-i in toate apele AL. ; 3. Intindere de lui ; 2. f. pl. antropoide, specie superi- apa (fie ran, fluviu sau mare): apa curge,

pietrele ramdn; 4. licoare extrasa din antropologic a. privitor la antropo- diferite substante apd de Colonia, apd logic. de trandafir (V. aria tare); 5. in creantropologie f. istoria naturala a o- dintele populare apa vie, care real eoara de maimute.

;

roului alms vieata i puterile (In opoziantropologist in. cel ce se ocupa cu tiune cu apa moarta, care uneste i Incheaga membrele-i trunchiate): aceasta antropologia. mului.

antropometric a. privitor la antro- spa nemuritoare e adusa de pasari (soimi

pometrie serviciu antropometric.

si vulturi) dela fantana ce curge min munantropometrie f. studiul proportiu- (ii cari se bat in capete i numai cu mare nilor corpului omenesc si al partilor sale primejdie o pot cfipata ; apa neinceputd, (aplicat la criminali). cea luata din fantana, adusa proaspata antropomorf a. care are forma de si din care nu Muse Inca niminea (jotted om: started antropomorfd. un rol In descantece si In yap) ; 6. In antropomorfism tr. doctrina care medicina populara : a) dropica ; b) um-

atribuie lui Dumnezeu figura, sentimentele flatura piciorului dela genuchlu In jos pi pasiunile omului. (la boi si la cal). [Lat. Aon6).

www.dacoromanica.ro

- 29

apa

apalt n. luare In arena' apaltul car/dor de joc AL. PanA la Regulament

apt apasitor a. si m care apasa.

apt-I-tare f. acid azotic, Intrebuintat (1828- 1834), carnea, painea i lumana- ca decolorant si oxidant. apatie a. nesimtitor la toate: caracrile se vindeau la contraccii cu apalt. [It. AppArro. termen juridic din epoca fa- ter apatic. apatie f. starea unui suflet lipsit de nariotA, contemporan cu drit, suclit]. apanaj n. 1. mosii sau venituri date prin- energie, nesimtire. apitos a. plin de cipilor pentru subzistenta ; 2. fig. ce-i pro-

apit.

[Formatiune

priu cuiva ratiunea e apanajul omului. analogica din apd (dupi secefos)]. apart) v. 1. a pazi de un atac : a a- apeduct n. canal pentru conducerea pdra patria, vieafa; 2. a scuti, a feri apei dela un loc la altul. [Romanizare de : a apara de muste, de vdnt ; 3. a clupi lat. AQUAEDUCTLIS]. pleda In favorul cuiva : a apara pe unl apel n. 1. strigarea numelui spre a acuzat ; 4. a Intampina, a MIA tura : a constata prezenta : ape/ nominal ; 2. rene apdra de o loviturd, de o invinuire. curgere la tin judecitor, la un tribunal su[Lat. APPARARE, a face preparative de a- perior : a face apel; fig. a invoca. :

apelit v. 1. a recurge la un tribunal

parare].

apfiraie f. apa multA vársata pe jos : superior ; 2. fig. a se ref eri la, a invoca mirturia cuiva. face si o apcir ale prin casd CR. apelant m. cel ce face apel. apirare f. fapta de a (se) apAra apelativ a. 1. Gram, care convine inrezultatul el : cuvdnt de apdrare, pletregei specii ; 2. general :

doarie.

Scit era un

aparat n. 1. masini, instrurnente dis- nume apelativ pentru toate popoarele puse pentru a face vre-o operatiune sau nomade dela N. si E. Europei. apelpisie f. desperare (Invechit) : in experientei ; 2. toralitatea organelor cari servesc la aceeas functiune aparatul di- starea de apelpisie in care rn'aflti Fe..

apelpisit a. 1. (ironic) desperat ; 2. apiritoare f. 1. orice lucru cu care fig. faimos, extraordinar : costum apel-

gestiv ; 3. pompA, solemnitate.

cineva isi face \Int spre a se rAcori ; 2. pisit ; 3. turbat, furios : te ieg butuc ca unealta din coadA de cal de altmgat muste; pe un apelpisit Ai.. [Gr. mod ] apendice n. 1. partea dependenta de 3. prajinA, numitA ceatldu sau coardd ; una principalA ; 2. supliment la sfarsitul 4. streasinA de casà. unei opere, adaos ; 3. Anat. apendicele apart-dor rn. si a. care apArA.

aparituri 1. paclure fauna unde ntv cecurnului In forma unui deget de manusi. apendiciti f. Med. inflamarea apenapare v. a se arAta (pe neasteptate). dicelui cecal. aparent a. 1, ce apare, ce bate la apercepti(un)e f. Filoz perceptitme

umbla oameni.

ochi : vizibil, evident ; 2. care nu e real : conscienta.

aperitiv n. 1. purgativ care deschide miscarea aparentd a soarelui. aparenta f. ceea ce-i aparent apa- cAile sau porii ; 2. ceea ce aduce pofti de mancare rmm aperitiv. renfele sunt inseldtoare ; in aparentad apetit n. pofta de mancare. judecand clupa exterior. apariti(un)e f. 1. ivirea until fenomen

apicol a. relativ la apiculturi Scoala

aparifiunea unei comete ; 2. iesire la apicold din Oradea-Mare. apicultor m. care creste albine. luminA aparifiunea unei carfi ; 3. veapiculturi f. arta de a creste alblne. denie, spectru. apartament n. 1. diviriunile princi- apli adv. 1. pop. simplu ; 2. vulgar, pale ale unei case ; 2. locuinta compusat In limba comuni vorbeste apla [Gr. din mai multe IncAperi.

mod.].

n. 1. vorba aplanh v. 1. a face plan sau oblu, a sau frazii rostita de un actor si pe care,, netezi ; 2. fig. a inlitura piedicile.

aparte adv. la o parte

II

chipurile, n'o aude intrevorbitorul ; 2. mic' aplaudi v. 1. a bate din palme In semn de aprobare : a aplauda actorii ; grup separat, conversatie particularA.

apartine v. 1. a fi proprietatea cuiva 2. fig. a primi cu aplause, a aproba ; a aceastil casd imi apar fine ; 2. a face aplauda propunerea. aplaudator m, care aplaudi. parte din : el aparfine magistraturei. apish v. 1. a atiirna greu asupra cuiva,

a Ingreuna ; 2. fig, a asupri. [Lat. vulg' APPENSARE].

aplaus n. aprobare prin batere In palme.

aplech v. 1. a pleca un lucru spre

ceva, a incovoia (cu mai pu(infi violenta) ;

apfisat a. 1. asuprit, Ingreunat apci- 2. a alipta (despre vita) ; 3. a avea aple-

sat de griji fi de nevoi; 2. fig. gray ; cate. [Lat. APPLICARE, a se incovoia, vorbind de carp sau de panteccle prea,M niers apdsat, vorba qpcisatd. .

www.dacoromanica.ro

- 30 -

apl

apo

cArcat, de unde sensul patologic al vorapologetichf.partea teologiei care cornbei (V. anlecate)]. bate atacurile in contra religiunii creatine. aplecare f. 1. lucrarea de a (se) a- apologie f. discurs de apArare sau de pleca ; 2. fig. pornire, tragere-de-inimA. justificare.

aplecate f. pL indigestiune, greata. aplecitoare f. oaie cu lapte lath miel. aplich V. a pane un lucru peste altul ; 2. a pune In practic& a intrebuinta : a aplica o lege ; 3. a pune o atiintà in serviciul alteia : a aplica geografiei stronomia; 4. a se deda : se aplicd medieinei. aplicabil a. care poate sau trebuie sA fie aplicat.

aplicatifunie f. 1. punerea In prac-

apologist m. 1. cel ce face o apolo-

2. autorul unei apologii a religiunii. apoplectic a. 1. privitor la apoplexie ; simptorne apoplectice ; 2. expus la apoplexie bdtrdn apoplectic. gie ;

apoplexie 1. dambla, boalA care a-

duce o pierdere neaateptatA (in total sau in parte) a simtirilor ai a milcArii, rezultAnd mai intotdeauna din urcarea san-

gelui la cap : atac de apoplexie. aport! Mt. adu I (strigAt adresat cAl-

tic& intrebuintare ; scoalä de aplicatiune, nelui la vAnAtoare) : aport ! strigd el prearaturatà pe lAnga o acoalA mai Malta pelicarului OD. (-= fr. apporte). II n. (militard sau pedagogica) i menita a partea adusA in activul unei societAti. completa o instructiune profesionalA ; 2. apos a. care contine multA apA. [Lat. atentiune continuA. ACDJOSUS]. apocalips n. 1. carte simbolicA g apostat a. al m. 1. care s'a lepadat misticA a Noului Testament care contine de religiune sau de un principiu ; 2. fig. revelatiunile fAcute sfAntului Joan Evange- pori din nou sdrobi

i frdnge apostat'

listul in insula Patmos ; 2. orice produc- inima mea EN. tiune analoaga (in genere apocrifA) apoapostazie f. 1. pArAsire In public a calipsul apostolului Pavel. religiunii ; 2. pArAsirea unei doctrine, a apocaliptic a. 1. care seamAnA apo- unor principii. calipsului ; literatur A apocalipticA, corna posteriori adv. din experieMA, dupi plexul cArtilor ebraico-creatine, numite a- consecinte, in opozitie cu a priori. pocalipsuri i coMinand viziuni, simboale apostilii f. 1. adaos la marginea unei profetii ; 2. fig. obscur, misterios. scrieri ; 2. scurtA recomandatiune, adioapocopii f. Gram. omiterea unei li- gatA la o petitiune, de o persoanA influtere sau silabe la sfAraitul unei vorbe : entA. zi, fa' = rice, face. apostol m. 1. nume dat calor 12 uceapocopat a. scurtat la stAraitul vorbe- nici al MAntultorului ; 2. intAlul predicalor: infinitivele in romdneste sunt forme tor al creatinismului Intr'co tarA pAgAnA ; apocopate (a face =, facere). 3. fig. cel Ce propagA o doctrinA. n. apocrif a. nesigur : scriere apocrifil, carte continAnd o parte din faptele aposal cArui autor e necunoscut. n. carte tolilor : a citi Apostolul. [Gr. mod.]. necanonicA, consideratA de BisericA ca apostolat n. 1. misiunea apostolilor ; neinspiratA, cum este apocriful despre co- 2. propagarea unei doctrine. pilAria lui Isus i Epistolia sau visul Maiapostolesc a. dela apostoli, de felul cei Domnului. apostolilor : smerenie apostoleascei. 11

11

apodictic a. necesar, care nu poate

fi

altfel : ton apodictic.

apostolefte adv. aaa cum fAceau apostolii : a merge apostoleste, a porni

apofizii f. Med. partea rAsfiritA a unui os. pe jos.

apoftegma f. sententA memorabilA a

apostolic a. 1. care vine dela apos-

unui bArbat ilustru apoftegmele calor toli Invdfciturd apostolicd ; simbolul sapte Infelepfi ai Greciei. apostolic, actul de credintA numit obia-

apogeu n. I. Astr. punctul in care nuit crezul; 2. care emanA dela papa :

soarele sau luna se aflA la cea mai mare brava' apostolicd ; majestate apostolic& depArtare de pAmAnt ; 2. fig. gradul cel titlu dat de papa Casei de Austria. mai Malt : puterea sd ajungd la apogeu. apostolie f. apostolat.

apoi adv. 1. pe urmA, dupfi aceea :

apostrof n. semnul omiterii unei vo-

apoi de I n'am ce face, fie cum o fi I s'apoi? cale

n'am in loc de nu am.

cc urmeazA ? vremea de apoi, sfAraitul apostrofix v. 1. a adresa vorba dilumii ; 2. In urmA, indArAt inapoi, din- rect ; 2. a adresa cuiva vorbe supArAapoi. [Lat. AD POST].

apolog n istorioarA cu coprins moral

toare, mustrAtoare.

apostroffi f. 1. figuri de retoricA prin care oratorul se adreseazA direct la perapologetic a. care contine o apolo- soane, la lucruri (personificate) ;. 2. fig. gie dinars .apologelic. Intexpelare yie atac In treacAt g instructiv.

www.dacoromanica.ro

- 31 -

apo

apu

aprofundh v. a studia serios, a cer-

apoteozfi f. 1. punerea in Mndul zeilor : apoteoza lui Hercule ; 2. fig. onoruri extraordinare acordate unui om in vieatA sau dupA moarte : asista chiar In vieatd l'a sale apoteoze AL. apozitiune f. Gram. aMturarea a douä substantive din care al doilea servA de

ceta afund. apropih v.1. a pune sau duce aproape 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].

apropiat a. 1. cc nu e depArtat : satul cel mai apropiat ; 2. fig. accesibil, afabil : la cuvinte apropiatd POP. apropiere f. 1. fapta de a fi aproape :

epitet celui dintAiu: orasul Roma ; Attila,

a ta apropiere inima-mi de addric o biciul lui D-zeu. apretik v. 1. a pretui ; 2. fig. a ju- linisteste EEL ; 2. starea lucrului apropiat : venia din apropiere. deca despre valoarea unui lucru. apretiabil a. care poate fi apretlat. aproph adv. (potrivit cu locul, cu vorba) cu aceastA ocaziune, in aceastd apretiare f. judecatá, pgrere. privintA (= fr. a propos). I n. vorbi zisA apretiator m. cel ce apretiaM. apretuit a. care e apretiat : de lumea la timp: Apropourile lui Cilibi Moise. aproprih v. a-si insusi (mai ales pe Intreagd iubit, apretuit AL. ,

apriat a. adv. lAmurit, deslusit: le spu- nedrept) : ii apropriazd toate faptele nea apriat OD. [Cf. slay. partro, priincios]. marl (=- fr approprier). aprig a. iute, Infocat, strasnic : cc viaprovizionh v. a ingriji cu proviziuni.

for aprig dup'o zi incdntcitoare ! AL. [Origina necunoscutA].

Aprilie m. a patra lunA a anului, numitA de popor Prier si Florar. [Aprilie, ca i celelalte nume oficiale ale lunilor, e de origini slavo-greaciil. aprinde v. 1. a da foc, a Incepe a arde: 2. a lua foc ; 3. a se inflicira, a se intArAta (V. paie i rogojind). [Lat. APPREELENDERE, a apuca, a lua (cf. a lua foe)].

aprindere 1. 1. lucrarea de a aprinde ; 2. fig. Infocare, inflAcArare : aprinderea inimei; 3. (la vite). V. aprins. aprins a. 1. gata de a arde, Incepand a arde : cdrbune aprins; 2. fig. Infocat, inflAcArat: inirnd aprinsd spre lucruri vitejesti. n. 1. aprindere (materialA) pe la aprinsul lumandrilor ; 2. aprinII

derea plAmAnilor (la vite).

aproyizionare f. strangere de provi-

ziuni.

aproximatifunie f. pretuire aproape

exactA : prin aproximatiune, prin o mare apropiere de exactitate.

aproximativ a. ficut cu aproximati-

une.

1

adv. Intfun mod aproximativ. 1. capabil, destoinic ; 3. Jur.

apt a.

care s'aflA In conditiunile cerute de lege :

apt a contracta.

aptitudine f. dispozitiune naturalA, capacitate.

apuch v. 1. a pune sau a lua in mAni, a prinde : cu totii LI apucci si la impdrat il duc ISP. ; 2. a surprinde : ne apucase noaptea; 3. a avea un atac : frigurile il apucase ; fig. cdnd te apucd, mull ,te tine ? 4. a ajunge (In timp): cafe omul apucci

i vede; fig. dor sd nu ne mai

aprinzator m. cel ce aprinde lArnpile, a priori adv. lnainte de mice experientfi, din purà ratiune: judecatd a priori, opus lui a posteriori.

apuce IAL. ; 5. a incepe, a cAuta sau a gAsi un mijloc de a face ceva n'apucci

2. mai mai: aproape gata. [Lat. AD PROPEL

apucat a. 1. luat, surprins, prins ; apu-

sd lath zece pasi, apucd-te de treabd ; 6. a lua calea spre, a se indruma : nu stia

aproape adv. 1. nu departe, langA ; incotro s'apuce. [Origini necunoscutAl.

aproapele m. fiecare orn. (In raport cat de holi, de friguri; 2. lute, aprig : cu ceilalti) : iubeste pe aproapele tdu oricdt de apucat ar fi; 3. !licit la mijloc (de copii). ii n. 1. In locutiunea : pe ca pe tine Insuti. aprobh v. 1. a consimti, a incuviinta , apucate, in pripA ; 2. pop. dureri convulsive la prunci : descdntec de apucat. 2. a judeca demn de laud& aprobare f. 1. Incuviintare, consim- apuchtor a. care apucA cu iutealA sau tire ; 2. judecatA sau ma' rturie favorabilà

datA meritelor cuiva.

licomie. apucMurii 1. 1.1uare In mAnA ; 2. fig.

aprobativ v. care exprimli aprobare. purtare, chip de a fi: apuctituri bun e,

aprobator in. cel ce aprobi.

rele; 3. pop. cArcei, dureri spasmodice :

aprod tn. 1. odinioarit, curtean care suferd de apucdturd. slujia la Divanul domnesc, ducea porunapune v. 1. a trace sub orizont (de cile Domnului pe la boieri i implinia soare) ; 2. fig. a scAdea, a dispare treptat : datoriile : copii i cu aprozii ce pe ca un astru el apune En. i anii mei Domnul ocolesc NEAR. ; 2. azi, u0er, tineri apun in mormdnt 13oL. [Lat. *Psluga pe langA o autoritate (minister, tri- PG/NEWS, a pune jos (acest sens i In ma bunal) : aprozii yorniciei NEOR. [Ling. cedo-romAna), specializtt la apunerea sau amen), paj, din APab, mid disparitiunea astrelorj.

www.dacoromanica.ro

arb

- 32

apu

apunere f. 1. trecerea sub orizont (a

arameasa f. coda de aroma o ard-

measd de yin chihlibariu Fa. stelelor); 2. fig. disparitiune. apus n. 1. apunere treptata a stelelor : aramina m. 1. talhar ; 2. porecla tipe la apus de soare; 2. regiunea cerului ganului [v. hararnitd. unde apun stelele ; 3. unul din cele patru arlimiu a. de coloarea aramei. puncte cardinale : vdnt de apus ; fig. si aranja v. 1. a pune In ordine, a reApusul Ii impinse toate neamurile in- gula ; 2. a termina invoindu-se. coace EH. 4. fig. disparitiune treptata : aranjament n. 1. asezare in ordine ; la apusul vi etii ; 5. scapfitare, decadenta : 12. masuri luate pentru regularea unei afe-

turnul, fist martur l'al nostru trist

Iceri ; 3. Impacare.

apusean a. m. 1. care vine dela a pus, locuitor d'acolo: sidlp al lumii apusane AL.; 2. catolic: bisericd apuseand. aria v. a lucra pamantul, a-1 brazda

meni cii doi Arapi negri ca fundul

cu plugul. [Lat. ARARE].

I[Gr. mod ].

opus GR. AL.

ark! int. Mold. strigat de necaz : am

Arap n. 1. Maur, Negritean: se po-

ceaunului LEP. ; 2. fig. cineva foarte ne-

gru la fata, smead. Arapul joaca in basme

rolul de urias

si

de doftor nasdravan.

arapesc a. arab : cal ardpesc. I ara-

lpeasca f. bora dobrogeana. arab a. privitor la Arabi : limba arabd ; ariapilà m. om negru ca un Arap : Mire arabe, cele 10 semne de numeratiune alei Arcipild alei, mai Buzildl POP. cari sunt In realitate de origina indiana. arapina f. porecla data tiganului (dupa arababura f. 1. amestecatura, claie negreata-i): o arapind neagra ca funpeste gramada ; 2. fig. incurcatura. [Gr. . ) dul cdlddrii pa tit-o I [Onomatopee].

arapoaica f. 1. femeia Arapului, neInteun mod confuz, termen de origina igriteanca : 2. Mold. gaina arapoaica, cu mod. ALABABULA = venetian alababala,

onomatopeica].

arabesc n. pl. arabescuri, Impletituri

!oasele, carnea i creasta vinete.

arare(ori) adv. rar: cdte odatd.,

capritaoase de frunze, flori, animale (po- Iprea arare En. doabe obisnuite de arhitectura araba) : arat a. brazdat cu plugul. II n. luctarea

chiosc cu stdlpi si arabescuri de jur ide a ara campul : plugarul cu hdrnicie fmpodobit AL. s'apucase de arat NEGR. arabeste adv. 1. dupa obiceiul Arabistrata v. 1. a face sa se vaza: mi-a lor ; 2. in limba araba : a vorbi ardbeste. arditat casele; 2. a se ivi, a apare: ca arabil a. care se poate ara, bun de Isci flu s'arate mai tanfosi Piaci; 3. a arat: peonetnt arabil. avea aerul sau InfAtisarea: aratii rciu. arac m. par subtire de sprijinit vita [Origina necunoscuta de vie sau o ramura de arbore. [Gr. mod. arfitare f. 1. infatisare sau dare pe HARAI0]. V. arag.

araci v. a sprijini pe araci.

2. vedenie, naluca: ivindu-se pe Imunte o 'naltd ard tare AL. Ifata ;

arachida f. plantA (numita obisnuit fisaratator a. care arata : degetul atic) din familia leguminoaselor, cultivati rcitdior. la tropice pentru uleiul gras al fructului ei. arfitel m. Boi. V. atratel. arikcien. lucrarea de a arAci : arciciarator a. 1. care ara (vita); 2. de a-

tul viei.

aracnide f. pl. clasa. de animale ar-

ticulate din care face parte pcliajenul.

rat (boc).

arittos a. chip% frumos, falnic (ca

exterior): el era aratos nevoie mare hp. arag (harag) m. unealta de tras rigle aritturai f. 1. pamantul arat; 2. aratul spre a scrie drept (= arac). campului. [Lat. AsuouRo]. arbitraj n. judecata unui diferend prin aramit f. 1. metal rosatic din care se fac vase de bucatarie, caldari, sarme de arbitri. arbitral adj. 1. care e compus de telegraf; 2. (poetic) ban de anima: anticarul culege vechea aramd, ce nu mai arbitri : tribunal arbitral; 2. care e rosare curs GR. AL. ; ClOpOt rdsunetul ara- fit de arbitri ; judecatd arbitrald. arbitrar a. care nu a.sculta de nici mei sacra NEOR. ; tun: si thud auzii glasul aramei tundtoare GR. AL.: 3. fire o lege : putere arbitrard. I n. putere ascunsa, caracter prost (metafora luata despoticii, act ilegal guvernultii. I adv. dela banii de arama odinioara captusiti dupa bunul plac. cu tin strat subtire de argint sau de aur : arbitru in. 1. persoana aleasA spre a cand se rodea aceasta patura, se vedea termina o neintelegere ; 2. stapan absoarama banului): aroma omului la belie but: arbitrul soartei noastre; liber ars'aratd PARR; 4, pl. aramuri, vase de bitru, putinta de a se hotarlt fad alta anima. [Lat. AERAMEN].

cauza deck vOinta.

www.dacoromanica.ro

- 33 -

arb

are

arcul n. vargi cu capetele incovoiate, arbiu 31. 1. 113111411 cu care se IncarcA un pistol sau o puscA ; 2. bAtul ce se pune unite prin peri de cal, cu care se cAntA xi teava puscociului (un joc de copii): se pe vioarA sau pe alt instrument cu coarde. arde V. 1. a lua foc: Zemnul arde; impinge cu arbiul Isp. [Turc. HAIM].

arbor& v. a in Alta, a desfAsura (un 2. a mistui prin foc: flacdra l'a ars; 3. fig. a indura (de o mare suferin(A fiarbore m. 1. vegetal lemnos cu trun- zicA sau moralA): mult imi arde sufletal ; chiu l ramuri; arbore genealogic, tabloul 4. a avea cAldurA : bolnavul arde ; 5. diferitelor ramificatiuni ale unei familii ; fam, a lovi (pe neasteptate): ii arse o 2. (navigatiune) catart: arborul mare. palma 6. a avea trebuintA grabnicA, poftA stindard).

arborescent a. care seamAnA unui infocatA de : if arde cu tofu? de altele arbore : plantd arborescentd. de cat de alaiu Err. .[Lat. ARDERE]. arbust m. arboras mic, tufA. ardeiat a, 1. dres cu ardeiu; 2. fig.

arc n. (pl. arce i arcuri) 1. armA cu care In vechime s'arunca sAgeti : ei scot din a lor arcuri un vifor de sage fi AL. ; 2. ori-ce forrnA IncovoiatA: trdsurd pe arcuri; 3. Arh. Intorsura unei bolti ; arc de triumf, monument, in forma de poarti

care s'aprinde lesne.

ardeiu m. planta originarA din Bra-

zilia, al cArii fruct rosu aprins Si cu gust arzAtor se intrebuinteazA in bucAtArie ca

salatA si ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numeste in Mold. piboltitA, impodobit cu basso-reliefuri si in- trams si in Tr. papricii. [Nume tras din scriptiuni; 4. Geom. portiunea unei circum- verbul a arde, din cauza gustului sAu Inferinte; 5. In tipografie : a cola dA . [Lat. ARCUS1.

tepAtor (v. usturoiu)].

ardelenesc a. ce tine sau ce vine din arca f. corabia lui Noe. arcada f. 1. deschidere in forma* de Ardeal. II ardeleneascA f. un fel de horA

arc; 2. Anat. parte arcuitA arcada sprin- tArdneascA salt clobAneascA, plinA de vioiciune (foarte rispAnditA In Ardeal). cenelor. arcan n. Mold, 1. odinioarA, funie rAardelenism v. vorbfi sau expresiune sucitA din pAr de cal (intrebuintata ca annA

particularg Ardealului (ex. batdr, lepedeu,

de atac): de Litfeni in buzdugan, de mintenas, etc.).

Unguri Un arcan AL.; 2. azi, funie lungS ardent a. infocat, plirt de ardoare ; cu un ochiu de prins caii creste cai sal- spirit ardent. batici Obi prinde cu arcanul AL.; 3. V. ardezie f. piatra negricioasa sau ce-

arcana. [Turc. ARICAN, funie, lat : termen nusie ce se imparte In plAci subtiri, servA special Moldovei si de originS tAtAreascA]. Cla acoperisul caselor, la facerea meselor arcan n. secret, mister : arcanele de biliard si a pliicilor de scris.

ardoare f. infocare, rAvnA. areciu n. V. hareciu : areci odatd, bran jucatfi de Tutuieni, mai ales de cei de doud ori, cine da mai mult ? Frt.

stiintei.

arcane. I. Mold. un fel de horA de

arena f. 1. partea nisipoasA a unui am-

din Vrancea.

arcani v. a prinde.cu arcanul: svdrle fiteatru roman unde se luptau gladiatorii ; 2, fig. carierA : arena vigil. laful, de gilt ii arcdneste AL. arcar m. fabricant de arce. arenda v. a da in arendA. arcaff m. soldat inarmat cu arcul: ei arendit f. 1. contract prin care un proodd curgdnd pe dealuri arcasii din Or- prietar inchiriazA un pAmAnt, o mosie ; 2.

hei AL. mosie arendatA. [RM. ARENDA (v. ordndei arcat a. 1. in forma de arc, boltit: feposesie)].

restre arcate 2. fig. sprdncene arcate.

arenda, m. cel Ce iea cu arendA.

arendaffesc a. ce tine de arendas : [Arcerul e o cute petrificatA din agar]. briscd arendeiseascd OD. areometru n. instrument de fizic.5 cu archebuza f. veche armA de foc anterioarA muschetei l pustii: printre mii care se mAsoarA densitatea corpurilor. areopag n. I. (in vechime) tribunal de sabii si mii de archebuze At. (-= fr . criminal in Atena care'si avea sediul pe arquebuse). arcer n. piatrA de ascutit brice i coase.

archebuzier m. soldat Inarmat cu colina lui Marta (de unde numele) ;

2. fig.

archebuza: ceipitan de archebuzieri cd- adunare de magistrati sau de InvAtati. arest n. oprealA, inchisoare (militari leiri Bkc. archit m. arborele ntunit ienupAr [Gr. sau scolarA). [De originA militAreascA aumod. waxerruos, de unde si forma para- stro-ungara : nemt. Aalasr]. lelA arch4]. aresta v. a pune la arest, a inchide. arestant m. cel arestat. arctic a. situat la pedal N. sau in yecinAtatea sa. arestare f. fapta de a aresta i starea arcuit a. Incovolat in formA de arc. persoanei arestate. L. $Aineanu. - Diet. Unlve rsal,

www.dacoromanica.ro

3

- 34 -

bre

hret n. coprins, imprejurime (in Ba-

nat) : in aretul vemtului POP. [Origins necunoscutA].

arh

argument n. proh5 prin rationament. argumenth v. 1. a dovedi logiceste ;

2. a conchide.

argumentare f. 1. fapta sau arta de argaseath f. 1. lucrarea de a argssi ; a argumenta ; 2. totalul argumentelor. arghsarie f. tAbScArie.

argutie f. 1. rationament subtil; 2. Pl. deserte subtilit5ti. arhaic a. invechit, neobisnuit: stil arglisi v. a tSb5ci. [Gr. mod. ARGA7.0].

2. materie acrS in care se argasesc pieile :

putMci de argaseald.

argäsitor m. tAbScar.

argat m. 1. om tocmit cu plat5 sA

arhaic.

arhaism n. 1. mod invechit de a vorbi: ajute sau 85 munceasch In folosul cuiva ; cut fapt in loc de au feicut ; 2. vorbA iesita 2. rAndas, slugS. [Bizantin ARGATES, mun- din uz (ca craiu, voevod, letopise f). Arhaismele au intrat definitiv In domeniul istocitor]. argAti v. 1. a hicra In folosul cuiva ; rid. Cele relative la cultura nationalS sunt inecesare pentru intelegerea trecutului. Ele 2. fig. a mund LAYS plata', argatie f. starea argatulul : fefii mei nu sunt rare In poeziile lui Eminescu

unele dinteinsele revin sub pana prozade argatie AL. argatime f. muhime de argati: cam- torilor (Filimon, Odobescu, loan Ghica), cari s'au strAduit FM' reinvieze traiul strAput reisund de voioasa argafime At.

argeh f. 1. bordeias in pAmAnt unde

mosesc.

arhanghel m. I. cap peste ingeri ; chip:4 credinta crestin5, Arhanghelul Mihail, cel cu sabia in mAng, e mai marele voevod al puterilor ceresti l ingerul mortii care iea sufletul in brate si-1 conduce la [Cf. gr. AR OHELLA, odaie de baie (la vechii locul destinatiunii sale: cu glasul i ochirea-fi de arhanghel At.; 2. (sf. ArhanMacedoneni)]. argah f. piimAnt moale si gras din care ghel), sArbStoarea sfintilor Arhangheli Mitarancele tes vara : nu te grdbi ca fata mare la argea PANN ; 2. partea fasboiului care servil de scaun tesStoarelor ; 3. bolta unui beciu ; 4. o parte a teascului de vie ; 5. pi. grinzile carl ap5rS laturile plutei.

se fac oak. argilos a. de argilA peimant argilos. argint n. 1. metal pretios de co. loare alba ; 2. monedS din acest metal : a pldti in argint; 3. fig. avutie iubitor de argint; 4. pl. arginturi, lucruri de argint ; 5. argintf, bani (invechit) Iuda

vcindu pe Isus pentru 30 de arginfi. [Lat. AR oeNnn41.

hail si Gavril ce cade in ziva de 8 Noemvrie : 3. colac din aluat ales pentru pomanA ; coldcei, arhangheli, sceiri, pre-

semi pi altele; 4. pop. (sL Arhanghel),

biciu. [De originS slavo-greacs ; pentru

sensul 4, cf. sf. Nicolae]. arheolog m. cel versat In arheologie,

arheologic a. privitor la arheologie. arheologie I. stiinta antichitAtii, a ar-

argintar m. mesterul care face sau telor si a monumentelor vechi.

arhidiacon m. intAiul diacon pe 15'10 argintarie f. vase sau lucruri de argint. un episcop. argintat a. poleit cu argint: frdie arhiducat n. domeniul unui arhiduce, arhiduce m. titlul principilor imPefintuite i argintate sale AL. argintos a. 1. asemenea argintului : riali (in casa de Austria si de Rusia). vinde lucruri de argint. [Lat. Arniesrarnusl.

lima versa raze dulci

argintoase

arhiepiscop m. mitropolit.

arhiepiscopie f. 1. dioceza unui ar2. fig. atunci Memfis se 'nalfd, argintos gdnd al pustiei Ea. [Lat. ARGEN- hiepiscop ; 2. palatul sau rangul unui arBor.. ;

hiepiscop

TOSLIS].

argint(u)i v. 1. a polei sau a fereca Bucuresti.

cu argint ; 2. fig. si acum luna arginteste

arhiepiscopia catolicei din

arhieresc a.

episcopal :

strand ar-

hiereascd CR. tot Egipetul antic En.. arhiereu m. 1. episcop sau vlAdicA argintuit a. 1. poleit cu argint ; 2. fig. falai eparhie ; 2. orice cleric mai sus de luna argintuitd GR. AL. argint-viu n. 1. substantil metalici ar- arhimandrit i !Mini la patriarh. [Gr. gintie si d o mare vioiciune In miscare, servA la facerea barometrelor si termometrelor 1 joacA un mare rol In superstitiunile populare (darea de argint via); 2. fig. sgiobiu, prea vioiu.

argosi v. a opri dela serviciul bise-

mod.].

arhimandrit rn egumen sau staret

(in mAnSstirile mai insemnate): lasd ar-

himandritului toatd grija schitului Ea [Gr. modl. arhimilionar m. bogat de mai multe

ricesc (ca pedeapsA canonicA) : Pa friar- milioane. hut argosi pe Mitropolitul Leon NEOR. arhipiastor rn episcop: de Inca si

[Gr. mod.].

de rusinea arhipdstorului CR.

www.dacoromanica.ro

- 35

anti

--

a rm

arie f. Muz. s'ir de note cari compun un cantec (-=, it. aria). arhipelag n. 1. Intindere de mare arier-gardai f. partea arrnatei care incheie marsul i numita in vechime coada presarata cu inside; 2. grup de inside. arhitect m. cel ce face .planul unui ostil. arM m. Mold. V. anin: un card pleedificiu si dirijeaza constructiunea.

arhipAstorese a. sinonim cu episco-

pal : carja arhipastoreascd NEGR.

arhitectonic a. 1. ce tine de arhitec- tos de zimbri 'n codrii de arini AL. arinif n. nisipis, desert; in arini$urile Egiptului NEOR. [Din vechin-rorn. si Tr. tcctonici de o grozavd mdretie En. arhitecturai f. 1. arta de a construi arina, nisip = lat. ARENA]. arinilte f. loc de arini: sara vine din si impodobi edificiile ; 2. dispozitiunea sau caracterul distinctiv al unei cladiri, arini01, cu miroase o imbatd En. ariph v. a-si lua sborul: p'al lor car care exprima geniul artistic al diferitelor popoare: boltile romane, cupola bizantina, de roze s'aripeazd fragedele zori gm. aripi f. 1, pereche de membre conarcul stilului gotic. arhitectural a. arhitectonic: forme formate pentru sbor (la pasari sau insecte); 12. (poetic) sbor : timpul odihneqte bdarhitecturale. tura ; 2. fig, artistic : sunt gdndiri arhi-

arhitrav.a f. Arh. barna sau grinda ce trdna lui aripd AL. ; 3. fig. protectiune se pune d'asupra capitelului unei coloane. pe aripile morfii celei mcintuitoare ;

arhivai f. 1. colectiune de acte si do- 4. extremitatea unui corp de armata ; 5. cumente privitoare la istoria unui popor, laturea unei case; 6. tot ce searnana cu a unui oras, a unui asezámant public sau o aripa : (la o biserica) streasina dela cel particular ; 2. locul unde se conserva mai Malt turn; (la o moara) lopetile cari fac sa se invarteasca rotile; (la o trisural Arhivele Statului. arhivar m. 1. mai marele peste o scandura de d'asupra rotilor care o aphra arhiva; 2. functionar insarcinat cu pas- de noroiu. [Origina necunoscuta]. ariparit a. se zice de oaia care tottrarea vechilor documente. arhon m. In epoca fanariota, titulatura deauna merge la marginea cardului,

nobila pusa inaintea numelui boieriei: arhon Satrar; vocativ : arhonda! [Gr. mod.].

aripat a. care are aripi. aripioarà f. 1. aripa mica scuturdnd din aripioare raze dalbe de eter Sot.; s

arhondar rn calugarul care primeste 2. membrane de Innotat la pesti. aristocrat m. membru al aristocratiei. aristocratic a, ce tine de aristocratie. ARHONDARld arhondaric n. odaie de primire pen- aristocratie f. 1. (In vechime) forma tru oaspeti la manastiri. [Gr. mod, ARHON, de guvern in care puterea era lasata pe pe oaspeti intr'o manastire. [Gr. mod.

mans catorva privilegiati; 2. (azi) clasa

DARfif I] .

arhonte m..titlul calor dintai magis- nobila. ariston n. un tel de flasnetà portativa. trati In Atena (dela 1045- 296 a. Cr.). arhontologie f. 1. nobleta ierarhica ; aristotelism n. filozofia lui Aristotele.

aritmetical f.1. stiinta numerelor, arta mi-am bdtut gioc totdeauna de arhon- de a calcula ; 2. tractat de aritmetica. tologie AL. [Or. mod.]. arlechin m. 1. personaj comic (imarianism n. erezia lui Arie si a sec- prumurat din vechea comedic italiana) al tatorilor sal; el fu profesat rnai ales de Cann costum e facut din petece de toate popoarele germane crestinate (Vandali, colorile; 2. fig. om care 10 schimba a2. condica boieriilor ; 3. (ironic) nobleta

Vizigo(i, Ostrogoti).

desea parefile.

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu arlechinadgi f. 1. farsa de arlechin; tepuse lungi i tafi ; 2. joc copilaresc 2. fig. fapta ridiculd.

hora taraneasca (imitand miscarile ariciuartechinat a. fig. Impestritat: stil at, lui); 3. boala de piele la om i boala de lechinat AL. picioare la cat si la vite (prin analogie cu arm n. 1. lncheietura bratului si a trupul tepos al ariciului) ; 4. o boala de umarului; 2. coapsa, sold (mai ales de plante numita si taciune. [Lat. mums]. bou, de cal). [Lat. ARMUSL arid a. 1. lipsit de umezeala, steril sol armii v. a inarma: v'armafi la luptd,

arid; 2. fig. sec, greniu: subject arid. timpul e propice Boc. aridicis v. a ridica ; din a valurilor armal f. 1. unealta de lovit (la atac sau svadd prorociri se aridic Erf. [V. ridica]. aparare), si in special pusca: arma la ariditate f. caracterul lucrului arid. Landr!Annele sunt ofensive (sabie, pule&

arie f. 1. Irnprejmuire unde se treera pistol, etc.) si defensive (coif, pavaza, granele; 2. mice suprafata neteda. [Lat. platosa); 2. diferite trupe ale midi armate: AREA].

arma de geniu; 3. pl. profesiune mili-

www.dacoromanica.ro

arm

arn

- 36

armenese a. ce tine de Annean sa Web cariera armelor; 4. semne eraldice, armoarii: armele Franfei; 5. scrimA: de Armenia : lard arrneneascd, obiceiu maestru de arme. [Lat. ARMA sensurile armenesc (v. cue). 2-5 sunt galicisme].

armament n. 1. Inarrnare ; 2. prepa-

armie f. armatA (arhaistn Intrebuin(at

lin

poezie); artnia maghiarei tara a

rative de rAsboiu; 3. echiparea unui vas. 'nvdlit BOL. crrmii grele de furnici En. arman n. 1. arie de treerat (se aude mote (din fr. armde.)]. la Constanta); 2. (si armean) o varietate pus. Arminden ra. 1. Mold. si Tr. intaia a jocului in arsici (numit astfel dupit su- zi de Main ; 2. pomul verde ce se pune prafa(a circular& In care se joacii); 3. fig. in acea zi pe dinaintea caselor. [Bulg.

rotocol produs de o picAturA de apA;

fiecare strop de apci... face cafe un

IEREMM-DAN, ziva sfAntului leremia].

armisticiu n. incetare de luptA (pe armeanimprejurul lui LP. [Turc. HARMAN]. timp anumit). Armistitiul rAsboiului monI

armanit n. treerat (la Constanta).

dial fu incheiat la 11 Noembrie 1918. armoarii f. pl. arme, semne simbolice mas de frunte AL.; 2. (Marele) odinioara cari disting o familie nobilA, o corpora-. rang boieresc, comandantul artileriei si Itiune, un oras: armoariile familiei mete executorul sentintelor capitale ; de el de- poartd o cumpeind si o spadei AL. (= pindea inchisorile, calAii te 'nalt spre Ifr. armoiries). armoniria v. 1. a (se) pune in armonie rdsplcitire la rangul de vel-ArmasNeoe.;

armas rn. 1. om de arme: e i ar-

[

3, un tel de joc copilaresc in care until 1 a trdi In armonie. din jucAtori face pe Domn, al doilea pe armoirie a. L ce tine de armonie; 2. armas si al treilea pe Millar; 4. Mold. se fig. unde toate pArtile concurA la acelas zice de cel mai bun soiu de vin de Cot- scop sem efect : un tot armonic. ner'. arinoniefi f. orgA portativA. [Nemt. armasar rn. I. cal nejuganit ; 2. Mold. HAnmoraxi]. cAtusa carului [Lat. vulg. murEssmuus = armonie f. 1. sir de sunete plAcute: clasic (Dams) ADMISSARIUS].

armás Arel (harmAsArel) ni. cuiul cel lung ce prinde cAtusa carului de protap si se prelungeste panA in pamant de tine jugul ridicat. armisei m. pl. odinioarA, ceatA de

armonie imitativd, dispozitiunea vorbelor

Ispre a imita obiectele prin sunetele lor; ,ex. vdjdind ca vijelia i ca piesnettil ide ploaie Err. un tropot de copite, po-

I top rotopitor AL.; 2. Fluz. succesiune de lacorduri; 3. §tlinta de a le afla l combine; osteni sub porunca marelui Armas, in 14. fig. unire, bunA-Intelegere : a trdi in

seama arora era artileria: armdseii cei armonie. seilbatici barbe stufoase avdnd NEC'S. armonios a. On de armonie. armäsie f. 1. odinioarA, functitmea armorial n. colectiune de armoarii Armasului buzduganul armeisiet de ale nobletei unei natiuni. argint i poleit Num.; 2. azi, numele armorii pl. armoarii: i armorii =unei varietAti a jocului In arsici (v. ar- sate pe coliteri de harsele AL. (=- ir. mas), armoiries). armat a. inarmat: si cu braful seiu armurai f. toate armee unui soldat armat pasul soartei l'ai schimbat AL. este el cum '1 aratei sabia lui i ararmata f. 1. corp de trupe organizate mura ? Or. AL. (= fr. armure). pentru rasboiu; 2. forte militare ale unui armurar m. 1. boalA de vite : putreStat: armata este permanentei si terito- zirea armurilor ; 2. burueanA de vindecat riald (cu rezerva i militiile), cea din armurarul (Carduus marianus). [V. arm]. urmA compusd din regimente de infantearmurier ra. fabricant san negutAtor rie (clorobanfi), de cavalerie (ccildrasi) de arme. si din baterii de artilerie 51 geniu, din arnalut rn. 1. Albanez Vasile Lupul aeronautic& si marina; 3. fig, multime: era de neam Arneiut ; 2. ostas cu leafA

armatei de scheleturi, sirag de ose- in serviciul agiei formAnd asa nurnita po-

minte AL. V. mAntuire. tea' pentru a urmAri hotii ce tineau drn. armator in. cel ce inarmeazA sau echi- muffle (capul lor cel mai vestit a fost peazA o corabie pe cheltueala sa. Bimbasa-Sava): In zadar umblau strdji

armatural f. 1. totalul armelor unui de arndufi si de seimeni NTLGR. ; 3. slugS

soldat ; 2. plach metalicA la un conden- boiereascA InarmatA pAnA In dinti i tisator electric; 3. (rar) armoarii: armeitu- nAndu-se In dreptul calestilor tut arndut rele Basarabiei NEGR. [Lat. AINIATURA].

arinean n. V. arman.

imbreicat numai in fir Fa..

II

a. gran

arnAut, un tel de grau de primAvarA, cu armeneaseà f. Mold. un tel de horfi, boabe mafi si albe, din care se face obisintrodusd de Armeni. nuit colivA (spicele sau mustAtile lui aduc

www.dacoromanica.ro

arn

37 --

art

arsatura f. lucrarea de a arde i re zultatul ei : arsdturd de soare. arnfinteasca f. horg introdusi In epo- arsenal n. locul unde se fabrici sau ca fanarioti de Arngutti domnesti i ri- se conservi arme sau munitiuni : arsenalul armatei. masa pang azi in popor. arsenic n. 1. metaloid, de un cenusiu arnitutesc a. cle arngut: cete arneiulucitor, care rispindeste la cilduri un testi, poterei arnduteascd. arnautime f. 1. multime de Arniuti ; miros tare de usturoiu ; pulberea arseni2, corp de Arniuti : arndutimea Curtii ,cului devine otrivitoare i servg la facerea cu ale Arngutului): tot de grdu meirumb si de arneiut POP. [Turc. Aux Aur].

domnesti.

arnica f. plantg tonici

hirtiei care omoarg muste: 2. acid arsenic.

arsenica I. Mold. Tr. frumoash floare a cgrii tincturg e bung pentru vindecarea rosie cultivati in gradini (Lychnis chalcedonica). [Origin& necunoscuti]. rinitor (Arnica montana). t stimulentg

arsenios a. se zice de acide formate i oxigen : otrava numitei aroga v. ail insusi fin cuvint, a lua fsoricioaica) e un acid arsenios. arqic m. si n. (pl. arsici i arsice) pe nedrept. arogant a. care se crede mai presus 1. osul piciorului numit astragal ; 2. os-

arniciu m. fire de bumbac colorate.

[Origin& necunoscutg].

ca altii.

II

adv. obraznic.

aroganta f. trufie, obrAznicie.

arold m. erold : (Byron) arold al

din arsenic

cior dela incheietura piciorului mieilor

din care copiii isi fac un fel de joc. [Turc. A§YK, oscior].

arlicar m. celui ce place jocul ardesneidejdii, sdibatic cdldtor GR. AL, aroma f. miros, parfum, principiul sicelor. arlin m. cotul rusesc (azi in Dobroodorant al vegetalelor: aroma vaniliei. aromat n. substanti vegetal& cu mi- gea = 0,68 m.). [Turc. wasvu]. arlita f. 1. cildura zitelor de varg ; ros plicut i pitrunzgtor (ca balsamul, timiia, scortisoara), Intrebuintati ca par- 2. arderea soarelui ; 3. coasta unui deal lexpus soarelui. [Formatiune romineasci fum, medicament si condiment. aromatic a. de felul aromatelor I din ars, ca ramcisitei din rdmas]. arsura f. 1. arsiti ; 2. miros de ceea plantd, bduturd aromatica. aromatiza v. a parfuma cu aro- ce a ars ; 3. inflamatiune; 4. fig. foc : mate.

arsurd la inimer. [Lat. ARSURA].

arta f. 1. modul de a face un lucru aromi v. (transitiv) 1. a ameti prin dupg oarecari regule ; 2. maestrie, dibgmiros imbititor ; florile m'au aromit cie; 3. pl. frumoasele arte, poezia, muaromeala f. starea celui ce aromeste.

somn greu am adormit POP. : 2. (in- zica i artele desenului (pictura, sculptransitiv) a adormi usor, a atipi. [Dela tura, arhitectura); arte liberate, in cari aroma, mirodenie ; primitiv: a afuma doming inteligenta : istoria, filozofia, drepcu mirodenii, sans Incg conservat de Mold. tul, medicina, etc., in opozitiune cu artele mecanice.

aromit].

artag n. (Mold. hartag) 1. pofti de aromitor a. care adoarme visitor. Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pg- cearta (mai adesea Inso(iti de bitaie)

mântului. [Alteratiune popular& din arum mutt cumva ostasui cela sd aibd harlag ?

CR. ; 2. toang : artagul li gdseste par(maciaatum)]. arondisment n. circumscriptiune ad- taguI. [Ting. RARTAO, incgierare (v. harta)]. artagos a. (Mold, hartggos) pornit la ministrativi al departamentelor franceze (dela 1800): Franta are 362 arondis- mania, circotas, galcevitor: /a luptei hartagosi POP. mente (=- fr. arrondissement). artar m.1. arbore inrudit cu paltinul arpacal n. orz curgtit de posghitg, Intrebuintat in timplirie (Acer platacare se pune In ciorbg. [Ung. ARPAICLSA noides); 2. in Banat: o parte din rgs(din drpa, orz, l kdsa, Os)]. arpagic (arpacici), n. ceapii foarte boiul de testa, nurnitg si jug (se face din mgrunti, cultivati prin gradini pentru lemnul artarului). [Origing necunoscuti]. arteri 1.1. vas care duce singele dela trebuinte culinare (Allium schcertoprasum). [Turc. ARPADJY/d. inimg la pit:mini si In celelalte parti ale ars a. 1. trecut sau nimicit prin foc : corpului: 2-. fig. cale mare de comunicascl arscl ; 2. prea incilzit prea Innegrit catiune si de circulatiune. arterial a. ce tine de arterg ; singe de cildurift: talc, arsd; 3. fig. nenorocit, dezolat : inima arsei. arterial, singe rosu (in opozi(iune cu cel

ars! int. strigit de comandg spre a

Winos).

pune o trupg de soldati In miscare (=- fr. artezian a. put artezian, finting Ingustg din care tasneste api : la noi se marche I).

www.dacoromanica.ro

art

- 38 --

asa

sapà puturi arteziene in campia Bari- 2. aruncAturA ; pe aruncate, fSrS randuganului.

cal.& ;

articol n. I. subdiviziune a unei legi sat; a unui tractat ; 2. parte dintiun tot: articol de ziar; articol de lend, articolul principal al unui ziar politic; 3, obiect de comert, marfA articole de lux, de modd ; 4. Gram. parte de cuvant

3. umbletul in fug5 al calului.

arunchtor m. care (se) aruncA.

arunchturà 1. 1. lucrarea de a a-

runca : arunceiturd de ochiu ; 2. fig. Buc. mustrare; 3. literS scrisa. d'asupra randului (In scrierea cu slove) ; 4. pop. melancolie, ipocondrie : descdntec de

aruncilturd. aruspice m. preot roman care conarticulik v. 1. a rosti lAmurit : a arlicula sunetele; 2. fig. a afirma pozitiv: sulta mAruntaiele victimelor spre a cua articuld on fapt; 3. a se uni prin ar- noaste viitorul. arvunii f. 1. bani dati pentru garanticulatiuni. articular a. privitor la articulatiuni ; tia unui contract; 2 parte din pretul tocmelii data inainte. [Vechiu-rom. arareumatisrn articular, articulat a. 1. prevazut cu articulati- voand ---= gr. bizantin ARRAVONA]. arvuni v. a da arvunA. tun ; 2. nume cu articol. f. pl. articucare clA numelui un sans detetrninat.

II

late, una din rnarile diviziuni ale regnului animal.

arzator a. care arde. arz(mahzar) n. odinioara petitiune

articulafi(un)e f. 1. incheietura oa- colectivA, jalba la PoartA in numele unei

selor ; 2. rostire deslusitA;

3. enuntarea provincii intregi. [Turc. ARZI MAHZAR, me-

faptelor.

moriu].

arzoiu a. infocat, aprins ochi arzoi ci incruntali OD. artificiale. adv. mAestrit. artificialitate f. insusirea lucrului ar- arzos a. arzator, focos ; de ce ai sufldri arzoase ? Rum tificial. arzuliu a. Mold. infocat: focal inartificier m. soldat de artilerie insArcinat cu manipularea substantelor ex- gheafd leingd tine de arzuliu ce esti CR. as m. 1. veche monad& rornand, cam plozive. artificiu n. 1. viclenie, inse/Sciune: de 5 centime; 2. carte de joc, zar cu un artificial argumentdrii ; 2. Mc de ar- singur ochiu sau punct. as v. auxiliar, Maia persoanA a optatificiu, compozitiuni de materii inflamabile, producand flAcAri de diferite colori. tivului dela avea : as face. [Probabil reartilerie f. 1. material de rAsboiu (tu- flex dela lat. HABUISSEM]. nuri, ghiulele, etc. cu projectilele i acas I int. exprimA IndoialA sau netncrecesoriile kr); 2. trupe Intrebuintate la dere unita cu rnirare nu se poate I nu

artificial a. produs prin arta

flori

II

acest serviciu. Artileria romanA se com- cred I [Onomatopee]. pune din 50 regimente, fiecare avand 9 asa adv. 1. astfel : cum 1ff vei asterne, asa vei dormi; 2. atat asa de baterii cu cate 4 tunuri. V. tun. artilerist m. soldat de artilerie, tunar. frumos ; 3. simplA afirmatiune sau conartimon ii. catartul dinapoi al co- cluziune asa! asa ! asa dar ; asa 0, Elsa, si bun ai rAu, binisor (comic) ; 4, rAbiei. artist in. 1. cel ce lucreaza cu arta ; atat de mult asa cdritei de duios ; iac'asa r exprimA o intamplare neprevA2. cel ce cultivA frumoasele arte.

artistic a. 1. privitor la arte ;

2. fAcut zutA i ciudatA, dar WA mare irnportantA.

cu arta. adv. inteun mod artistic. [Vechiu rom. asi = lat. ECCU SIC forma artofor n. vasul in caie se pAstreazA modernA are un a amplificativ, ca si abia]. a. astfel de, asemenea i la asa. artosul. [Gr. mod.]. II

II

artos n. paine binecuvantata cu care cap, asa chiulaf. asalt n. 1. atac cu putere ; 2. exercise impArtaseste. [Gr. mod.]. artrith f. Med. inflamarea articula- tii cu floreta ; 3. fig. solicitare grabnica. asalth v. a da asalt, a ataca. tiunilor. arunch v. 1. a asvarli a arunca asasin a. si m. care omoarA, ucigas ; pietre; 2. a indrepta privirile: a arunca fier asasin. pl. asasini, sectA muzulochii; 3. fig, a imputa : a arunca vina; manA din timpul cruciatelor, cari sAvar4. a da nAvalA: hai de pe culme pe ei siau tot felul de crime, imbAtandu-se cu sd ne aruncdm AL.; 5. a se repezi: Oltul bAutuni ametitoare basis (de unde II

s'aruncii in Dundre. [[at. ERUNCARE, a numele). asasinh v. 1. a ucide cu precugetare plivi un camp de buruieni, termen agricol prin surprindere (ca talharii) ; 2. fig. generalizat : a arunca bAlAritle, a arunca on l ce]. a importuna foarte.

aruncat n. 1. de aruncat, de lepArlat;

asasinat n. omor talhAresc.

www.dacoromanica.ro

- 39 -

ash

asf

asbest n. alt nume dat amiantului. Mare spre a ataca 1 coprinde un loc In. ascendent a. care merge urcAndu-se earit ; stare de asediu, starea unui oras tnifcare ascendentii. II n. fig autoritate sau a unor provincii, and, In anumite

m. pl. p5rintii din imprejurari grave, autoritatea superioarà e 15satA cApeteniei militare, ceeace suscare ne tragena (tatá, mos). ascensiune f. urcare sau suire (in- pend& acdunea Iegilor. asemalui v. Mold, a asemAna : md tr'un balon). moralg, influentA.

II

ascensor n. aparat In Mc de scarA, asemdluieste cu un steag AL. [Dela

spre a se sui In etajele de sus si cobort. seamd cu sufixul dlui (cf. prefaluO].

ascet m. care duce o viat5 plin5 de

cAintA si de pietate.

ascetic a. privitor la vieata penitentA

aseminh v. 1. a face asemenea, a

asimila ; 2. a compara, a egala. [Lat. AS. SIMILARE].

asemAnare f. fapta de a asemAna M ascetism n. 1. vieat5 de ascet ; 2. de- rezultatul ei : similitudine, comparatiune. asemenea a. 1. unul ca i altul, deoprindere de a-si stApAni mice poftA a potrivA ; 2. astfel de : un asemenea imsimturilor. aschià v. a face aschii : beirdasul as- parat. [Lat. Assmuil. adv. tot asa, deopotriv5. clzieaza lemnul. aschie f. bucatA latA in lungul fern- asemui V. a asimila, a compara ; a-i nului pentru aprinsul focului tand5r5, asemui cu fire lungi de melancolici surcea. [Lat. yulg. ASCLA = clas. AsTucAl. cocori OD. [Dela seamd cu sufixul ui asculth v. I. a trage cu urechea : a (cf. prefai)l. asentiment n. consimtire de bun5 vole. asculta la usci ; 2. a lua aminte : ascultd ce-fi spun; 3. a se supune : nu asertiune I. afirrnatiune pozitiv5. asesor m. magistrat alAturat pe langA ma as,ultd, [Lat. ASCOLTARE = clasic ADSSi pioasá.

1

CULTARE].

ascultare f. fapta de a asculta si re-

zultatul ei ; luare aminte, supunere.

pun judecAtor spre a-1 ajuta i lnlocui.

asezh v. 1. a face sA seazà: aseaza ,copilul pe un scaun; 2. a pune Inteun

asculeltor a.1. cel ce ascultà ; 2. su- Iloc fix, a pune in rAnduialA : am asezat toate lucrurile; 3. a institul, a stabili ascunde v. a face s5 nu se vazA sau afeazif acolo un sat ; 4. a instala : Domnul fu asezat in scaun; 5. a se lAsa In sa nu se auz5 ceva. [Lat. ABSCONDERE1. ascuns a. pitit, tainic. n. starea lu- jos : batranul s'aseaza intr'un coif; 6. crului ascuns : tainii ; pe ascuns, pe fads. la se limpezi (de yin) ; 7. a se potoli, a f. pl. ascunsele (d'a), joc de copii in se astampAra (si fig.). [Lat. *ASSEDIARE din care unul Inchide ochii 01,5 s'ascund SEDERS]. asezlimfint n. 1. stabilirnent, instituceilalti si se duce apoi sà-i caute. pus, plecat.

II

II

ascunzlitoare f. loc de ascuns, de dune ; 2. dispozitiune, Intelegere, tocmealA ; 3. statut ; 4. Tr. (de nuntà) iogadaa. ascunzfitor a. si rn care ascunde, asezare f. fapta de a (se) aseza si rezultatul ei ; I. resedintA, asezArnant ; 2. fAcAnd nevAzut si neauzit. ascuti v. 1. a face s'a taie sau sA In- fig. atitudine : se vedea dupd port si tepe, a da la tocil5 ; 2. fig. a face sA asezare ca alta nu putea fi decat InpAndA.

fi-fi

as- felepciunea LP. asezat a. 1. pus, rAnduit ; 2. fig. socute (v, cu(it)). lid: onz asezat. asezfiturfi f. Mc asezat sau mai jos ascutis n. vArful armd, tAis : sub ascufisul sdbiei. ca altul de prin prejur. ascutit a. 1. terminat cu un vArf, In- asfalt n. 1. un fel de smoaM solidA fepàton: limba ascufitd; 2. fig. pAtrun- cu care se astern stradele ; 2. trotoar cu z&tor, agar: ascufit la minte ; accent asfalt. impung5, sA pAtrunzA

cute glasul.

strigd

fLat. 5EXCOTIRE, din corzu,

ascutit, inclinat spre dreapta ( 1 ) I in, asfind v. a apune (de soare, lunA, dicAnd intonatiunea. V n. ascutis cufit stele). [Cf. gsfantul spare*: scApAtarea cu doud ascufisuri. sau moartea aparentA a soareluf e conascudtoare f. piatrA de ascutit. sideratA ca o sanctificare a astrului]. ascudtor m. cel ce ascute, todlar. asfintit n. 1. anus soarele acum cu

marine se pleacci cede asfinfit Neon.; asedià v. 1. a impresura, a face ase- 2. fig. disparidune treptat5: priveste fard diu ; 2. fig. a importuna cu cereri. spaimd l'al viefii asfinfit AL. asediat a. si in. cel Impresurat. asfixia v. 1. a cauza asfixia ; 2. a se asediator rn. ImpresurAtor. sinucide prin asfixle. asediu is. lucrArile l operatiunile miasfixiant a. care asfixiazA gaz asfiasearà adv, ieri searA. [Lat. AD SERAM].

www.dacoromanica.ro

-

asf

40 -

xiant..In rasboiul mondial, Nemtii, contrar dreptului gintilor, s'au servit de gazuri asfixiante spre a nimici sau paraliza momentan pe adversar. asfixiat a. lovit de asfixie. asfixie f. suspendarea respiratiunii starea de moarte aparenta (prin cuftmdare, strangulare).

asfodel m. planta din familia

asp

zamintelor de binefacere (spitale, ospiciuri, azihui, etc.).

asmaciuc n. V. asmatuiu. asman m. V. hazman.

asmatuiu m. planta de gradina Intrebuintath ca dres In bucate. [5i asmaciuc = turc. AsmAtse, lit. vith mica; variantele asmatuiu i hasmatuchiu indica un in-

lilia- termediar neo-grec].

asmuti v. 1. a atata cainii; 2. fig, a asiduitate f. stáruinta, sarguinta con- indemna la vrajba, a IntArata. [Lat. AD tinua, nepregetare. SUB MUTIRE ; V. amnia]. asiduu a. staruitor, exact. adv. Bra asocih v. 1.a lua sau a da de asodat ; preget. 2. fig. a Impreuna; 3. a forma o asociaasigna v. 1. a fixa, a determina : a tiune cu cineva. asigna ziva; 2. a chema In judecata; 3. asociat m. tovaras, cel ce face parte a afecta fonduri la plata unei datorii. dinteo asociatiune. ceelor, serva la facerea alcoolului. 11

asignat n. hartie-monedfi emisii In asociati(un)e f. 1. tovarasie, unirea timpul Revolutiunii franceze (dela 1790- mai multor persoane pentru un scop sau 1796). interes comun; 2. fig. unirea mai multor

asigura v. I. a Incredinta; 2. a face lucruri: asociatiunea ideilor. un contract cu o societate de asigurare; asolement n. termen de agriculturi: lalternarea metodica a araturilor spre a 3. a se convinge. asigurare f. 1. Incredintare; 2. pro- trage din sol cel mai mare folos posibil. misiune formala ; 3. act prin care o soasonanth 1. asemanare incompleta a cietates garanteaza, In schimbul unei sume sunetelor in terminarea mai multor vorbe:

convenite, In contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieatà, plata unei sume la mostenitorii asiguratuki. asigurat a. Incredintat. 11 m. garantat printr'o asigurare. asimilh v. 1. a face asemenea ; 2. a

asonanta e foarte deasil in poezia populard. asorth V. 1. a pune laolalta persoane sau lucruri cari se potrivesc; 2. a aproviziona cu marfuri.

asortiment n. colectiune de marfuri de acelas fel: asortiment de stofe, de

transforma alimentele In propria substanta; mobile. a fiintei; 3. fig. a se Incorpora, a se iden-1 aspect m. 1. forma exterioara, InfAfitifica (despre elemente etnice diferite). late; 2. fete diferite sub cari se prezinta

asimilabil a. care poate fi asimilat. un Iucru, o afacere. asimillati(un)e f. 1. fapta de a (se) asperitate f. starea lucrului aspru. asimila; 2. Gram. reducere la sunete aspic m. Bot. Tr. V. levant. [Nemt. identice : cdrturar=ctirtular; 3. actul fi-' spur]. ziologic prin care fiintele organizate transaspidà f. 1. un fel de viperti: 2.

Iftinta veninoasi, fenaeie foarte rea. [Gr. asin m. magar, dobitoc de genul Ca- mod.: termen din sf. Scriptura devenit lului cu urechi lungi, care la noi traeste popular (v. vasilisc)]. mai mult printre oi, purtand poverele aspirh v. 1. a trage aerul In par:rani; dupa turme; la camp poate inlocui boul 2. Gram, a rosti din gatlej (litera h); 3. calul. fig, a dori foarte. asiriolog m. cel ce se ocupa cu asi- aspirant a. care aspira: pompii aspiforma alimentele In propria lor flint&

riologia.

rantA, In care apa se urea In vid prin

istoriei i antichitatilor Asiriei.

o functiune: candidat.

asiorologie f. studiul scrieril, limbel, presitmea aerului. 11 m. eel ce aspira la

aqisderea adv. de asemenea, tot asa:

avdnd no cocoa de sou:, a cumpdrat

asPirat a. rostit cu o aspiratiune. aspirati(un)e f. 1. lucrarea de a as.

o gdind aqifderea de soiu ISP. [For- pira; 2. modul de rostire a vocalelor asmatiune de a0-qi-de-re]. pirandu-le; 3. fig. avantul sufletului. asisth v. 1. a fi de fata; 2. a veni aspri v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi Inteajutor.

aspru.

asistent a. care asista. in. 1. per- asprime f. 1. Insusirea lucrurilor asgonna de fatal 2. ajutor de farmacist sau pre (la pip:Mt sau la gust); 2. purtare asde medic. pat; 3. fig. strasnicie: asprimea iernii. asistenta f. 1. reuntre de persoane ; aspru a. 1. care nu este neted sau 2. ajutor; asistenta publicii, totalul ase- dulce ; 2. strasnic, nelndurat (mai mult 11

www.dacoromanica.ro

asp

asu

41

astmatic a. care are astm.

ca forma): ger aspru. II adv. cu asprime.

astragaciu n. Mold. unealta, In fortnA aspru in. odinioark mica monecIA de de harlet, cu care cismarul intinde talpa : argint: Mircea cel Batrdn platia Turciei infra calupuri, astragaciu, bedreag, In 1383 un iribut de 3000 aspri. [Gr. dichiciu M alte custuri tdioase CR. [Cf. bizantin Aspaos, alb, dupA coloarea mo- ung. ESZTERGAZNI, a da la strung]. nedel]. astragal n. 1. osul calcaiului, arsicul assa-fetida f. suc rasinos l urit mi- gleznei; 2. planta numita obignuit unghiarositor al unei plante indiene, din care gaii; 3. Arh. braul care inconjoath ciise face un remediu calmant (numit de pAtaiul de sus al unei coloane. popor aerell. astrahan n. blanA de miel incretita fist pr. acest. [Lat. ISTUM]. foarte firth (importath din Astrahan). [Lat. ASPIR014].

astAmpfir n. odihna, pace : n'are astral a. privitor la astre. astdmpar. astringent a. Med. remediu care astAmparh v. a potoli, a domoli. strange sau sgarceste tesaturile; alaunul, [Lat. EXTEMPRRARE]. sultatul de zinc si boraxul aunt niste ashimparat a. fig. lini;itit, potolit, astringente.

astar n. panza groath de captusit astrolog m. cel ce se ocupa cu astrologia, care prezice viitorul dupa poziastAzi adv. I. ziva In care suntem tiunea astrelor : cititor de stele.

haine. [Turc. ASTAR].

(intre ieri i ratline) ; 2. vremea in care trAim (Intre trecut i viitor). [Din asta zi].

astrologic a. privitor la astrologie. astrologie f. 1. still*" falsa care pre-

se intampla ceva : s'asteatam in pace

vraciul sunt una i aceea fiintA, putin

aster m. plant a. cultivath ca podoalth

astronomic a. privitor la astronomic.

Asteapth (sf.) m. numele unui sfant tindea a cunoaste viitorul dupa observaimaginar care figureath In locutiunea rea stelelor. Aceasth superstitiune absurdii la sf. AsteaptA, la calendele grecesti, nici- nu disparu din stiinta pe deplin de cat odata, [Lf. fr. a la saint-jamais]. in sec. al XV11-lea; dar ea subzista Inca astepth 1. a sta pana vine cineva sau in popor, pentru care astrologul, filozoful

a/ soartei ajutor Cm. AL.; 2. a avea deosebita de vrajitor, care are o putere rAbdare, a Ingadul ; 3. a spera : nu ma nemarginith asupra fortelor naturei (v. asteptam la una ca asta. [Lat. ASPECTARE piaza, stea, zodie). (printeo forma intermediara *ASTECTARRI astronom in. cel versat in astrono(cf destepta)l. mie. gradini, numitä de popor rujd vdastronomie f. 'Uinta care studieath mita de toamna. corpurile ceresti l legile miscarilor Mr. asterisc n. semn, in forma de stea, astru n. 1. mice corp ceresc: 2. fig. In

spre a indica locul Inteun text. om ilustru. asterne y. 1. a intinde de-alungul, a astruch v. I. a Ingropa (In Bucovina); desfasura a asterne pe cineva la pa- 2. a acoperi (In Oltenia si In Tr.). [Vemint ; 2. a pregati patul, masa ; 1 a chiu-rom. astruca, a ingropa (Dosofteiu):

acoperi: cu fulgi prin neguri cdmpii asternea AL.; a asterne cis piatr A, a

cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].

astuph v. a Include o gauth, a acoperi pardosi; a asterne pe hArtie, a aerie; a o spartura, a umplea o deschizatura ; asterne a plangere, a se jelui; 4. fig. a astupd urechile, gura. [Formatiune noIncondeia, a ponegri: l'am asternut bine ; mAneasca din stuml, cAlti, lit, a astupa A. a se intinde, a se fungi; a se asterne et; cAlfi : termen tehnic cu sensul genedrumului (pAmantului), a alerga In toata rali zat]. fuga (calul) : fug caii dusi de spaima astuphtoare f. I. astupus ; 2. capac si vdntului s'astern En. [Lat. ASTERIVERF]. de soba.

asternere f. lucrarea de a

bilant.

astupitor a. care astupa. astupus n. 1. dop de lemn ; 2. mo-

Intinde,

de a desfasura ; asternerea socotelilor,

totol de carpe, cocolos de hartie cu care

asternut a. acoperit. n. 1. tot ce se astupa ceva. se intinde pentru dormit, patul cu tot asudh v. I. a scoate prin porii pielii II

ce-1 acopere ; 2. un fel de tesatura Cara- o umoare apoasa ; 2. a face sa. asude ; neasth pentru pat. 3. fig, a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. asteroid m. planed,. mica., n. sudoare ; asudul calului, planta nuastfel adv. ?n acest fel, asa. II a. ase- mita si ddrrnotin. menea : astfel de lucru ne mai auzit. asudat a. 1. plin de sudoare, nadusit: astm ii. boala organelor respiratiunii, 2. fig. obosit, trudit. I n. rezultatul mare greutate de a ritsufla. sudarii. II

www.dacoromanica.ro

asu

- 42 -

ati

asudealh f. naduseala dobitoacelor atalament n. sentiment durabil de (care se lipeste de Mira sau de par). afectiune.

asumh v. a lua asuprA-si: a asurna rdspunderea faptului. asupra prep. adv. pe, peste ; pe d'a-

atasat m. cel ce face pane dintr'o

am basadA.

atAta adv. si a. 1. asa de mult, asa

supra, afarA de aceasta, peste celelalte ; de mare : atdta bogdfie; 2. prea mult: mai cu asupra, cu prisos. [Lat. AD SUPRA]. atdta ran ; 3. prea putin: atdta pagubd ! 4. atata timp atdta ai lipsit! [Lat. EC, asupreath f. apAsare, strambAtate. asupri v. a face nedreptate, a nedrep- CU'TANTUM]. n. catime hotarita toff vor pune rate Weil. tati. [Lit, a apása asupra cuiva]. asuprire f. fapta de a asupri i rezul- atath v. 1. a sgandari tficiuni spre a aprinde focul ; 2. fig, a aprinde, a destatul ei: vexatiune, tiranie. asupritor m. cel ce asupreste tiran. tepta (pasiunile); 3. a indemna la ceva Il

asurzi v. 1. a pierde auzul, a deveni rau. [Lat. *ATTITIARE, din DUO, tiCillne]. m'asurzeste cu atAtator a. si m. care atata. atavism n. tendinta fiintelor de a revorbele lui. [V. surzi]. asvArli v. a arunca cu multa repezi- produce, dupS mai multe generatiuni, Iii dune i violenta si valuri peste valuri organismul lor unele caractere ale strasurd ; 2. a face surd :

s'asvdr1 spumegedoare AL. [Serb. vauri]. bunilor: asviirlith f. departare cat poate a- ataxie (locomotrice) f. boald nervoasa junge o piatra asvarlitii, distantá mica. ce face imposibila coordinarea miscarilor. asvArliturh f. aruncatura violentfi ; de ateism n. parerea sau doctrina ate-

o asvarlitura de bat, la o mica distant& istilor.

afa f. 1. fir de cusut (v. fir); 2. firul

ateist m. cel ce neaga existenta lot

prin care se deosebeste numarAturile ur- D um nezeu. atelane f. pl. farse populare In vezelii ; 3:fire In carne, legume, fibra ; 4. firul de otel ce se desface prin ascutirea chiul teatru roman, atelier n. 1.1ocul unde lucreaza artisti cutitului ; 5. fig. ursita du-te dacei te trage ala la moarte ISP. [Lat. Acut ; sen- sau lucratori ; 2. lucratorii unui atelier. sul 5 se raporta la credinta populara in Ateneu rt. 1. in antichitate, locul unde Ursitoare caH torc firul vietiil. II adv. in poetii i oratorii veneau sa-si citeascA operele ; 2. In timpurile moderne, locul linie dreaptii : merge WI intr'acolo. atac n. 1. navalfi (prin surprindere) ; unde se tin conferinte sau prelegeri : Ate2. izbucnirq neasteptatà a unei boale neat Roman. [Termen primitiv mitoloatac de nervi; 3. pop. ofticA : a murit gic templu consacrat zeitei Atena sau de atac; 4. fam. insult& afront t n'am Minerva in cetatea ce-i poarta numele].

vrut sd-fi fac un atac.

atent a. cu mintea atintita spre ceva. atenth v. a comite un atentat. atach v. 1. a incepe lupta ; 2. a cornatentat n. fapta criminalb sau ilegala ; bate energic ; a atacat vifiul ; 3. a surprinde, a apuca (de o boala) ; 4. pop. faradelege. atenti(un)e f. 1. incordarea spiritua deveni ofticos s'a atacat ; 5. a vatama : acidele atacd metalele ; fig. a lui bagare-de-searna, luare aminte ; 2. ataca reputafiunea; 6. a trage In jude- pl. preveninte, ingrijiri indatoritoare. atentiv a. si adv. cu atentiune. cata ; testamentul se poate ataca. atenuh v. a face mai putin gray, a atacabil a. care poate fi atacat. micsora puterile, a slibi. atacat a. pop. ofticos, ftizic. ataman m. 1. odinioara hatman la atenuant a. care atenueaza: circumCazaci (Neon.) ; 2. (azi in Dobrogea). Ara- stante atenuante, cart micsoreaza grataf conducator de pescari. [Rut. AMMAN vitatea unei crime sau unui delict. atesth v. 1. a asigura, a incredinta (v. hatman i vdtdman)]. despre adevarul unui lucru; 2. a lua de atare pr. astfel de. [V. acdtare].

atArnh v. 1. a agata de sus In jos : martor. atestat n. marturie scrisa. ateu V. ateist. a depinde : norocul, Iii, atdrnd de un imi atdrnai hainele de o cracd ; 2. fig.

fir de afd Ac. [Poate dela tdrna de merinde ce se poartA pe umeri]. atArnare f. 1. agatare, aninare ; 2. supunere, dependent& atárnati rn. pl. stalpii dela streasina casei tarinesti. [Cf. tarttat]. atash v. a alipi, a AlAtura (--= fr. attacher).

htic a. privitor la vechii Atenieni ; sare atia, gluma delicatii i finA. atich f. 1. un tel de panza subtire ; 2. numele unei hori muntenesti. aticism n. delicateta de stil i fineta de gust particulare Atenienilor, in anti-

aticismul Umbel tale o sd-1 pund la cdntar En. chitate

www.dacoromanica.ro

ati

43 -

atine Mold. v. 1. a pandi, a sta la pandit

i te aline la hotare AL. ; 2. a

se tinea de : tu cu lumea ta de gdnduri dupd ea (lund) sd te atii En. [Lat. ATLINERE].

atingator a. care atinge ; 1. miscatar ; 2. intepator; 3. privitor la.

aua

atomistic a. privitor la atomi. aton a. Gram. lath ton. atonic f. Med. 1 slabiciunea organe-

lor ; 2. fig. lipsa de energie.

atos a. 1. moale ca ata ; 2. fig. tantos.

atotputernic a. care poate tot : cel atinge v. 1. a pipai, a se lovi incet atotputernic ce apele incheagei AL.

de ceva sau de cineva: atinse fierul; 2. atotputernicie f. putere nemarginita. fig. a misca putin inima; a o Indupleca atotttiutor a. care stie toate revdrsa catre mila ; 3. fig. a Intepa prin vorbe : dulci scdntei (lima) atotOutoarea En. IL atinge unde-1 doare; 4. a atenta: niatottiitor a. care stapanecte toate. II m, meni nu s'a putut atinge de impardtia Dumnezeu. mea ISP. ; 5. a avea ceva In vedere (drept atractiune f. 1. atragere ; 2. putere scop sau obiect), a privi: cdt se atinge atractiva ; atractdune universalg, puterea corpurilor ceresti de a se atrage reciproc (lege descoperita de Newton). rezultattil ei: 1. pipaire, lovire usoarg; 2. atractiv a. care atrage : putere fig, induiosare; 3. contact ; 4. (galicism) tractivd. de asta. [Lat. ATTINGERE].

atingere f. lucrarea de a atinge

p.

(= fr. atteinte). atragator a. care atrage. atrage v. 1. a trage la sine ; 2. fig. atins a. fig. 1. lnduiosat ; 2. ofensat a procura, a cauza. atins de purtarea lui. atinti v. a tinti la: 1. a lndrepta ve- atratel m. planta numitg 1i limba derea spre un punct : ochii tdi 'n zare cSinelui (Cynoglossum). [Ung. ATRACL., de loviturg. morala, ofensa.

cu dor Ii atintefti Ai.; 2. a Indrepta arma unde i forma redusa at-Stall atribui v. 1. a da, a recunoaste ; 2. la o tinta. atintit a. Indreptat spre o tinta cu a imputa.

atribut n. 1. ceea ce-i propriu unei capul caintit la pazd OD. atipeala 1. Intepenire dupfi motaeala persoane sau unui lucru sborul e atriSi inainte de adorniire.

butul pdsdrilor ; 2. semn distinctiv, sim-

[Origina. necunoscutal.

iectul.

pul; 2. fig. dispozitiune catre cineva: atitudine ostild. atlante m. atlas geografic. atlas n. colectiune de harti geografice (care purta figura titanului Atlas). adaz n. stofg. de matase fins si lucie

2. dreptul de a examina, de a judeca adunarea Ij exercitil atribultunile ; 3.

atipi v. a lncepe a adonni ramanand bol atributele regalitdfit ; 3. Gram. In nemiscare: atipise nifel dupd masd. vorba care determing. sau califich subatitudine f. 1. mod de a-si tinea cor-

atributi(un)e f. 1. fapta de a atribui ;

intinderea unei puteri, competenta.

atributiv a. Gram. prin care se ex-

prima un atribut : adjectiv atributiv.

atrista v. a Intrista

aceste ziduri

anteriu de atlaz viiniu IIL. [Turc. ATLAZ]. triste ce vieata-mi atristeazd BOL. (= fr,

atlet m. 1. luptator In vechile jocuri attrister). atriu n. vestibul sau tincla (In vechile atleti ai liberteilii ; 3. om robust si des- case romane). si serbari (In Grecia i la Roma); 2. fig.

atroce a. 1. foarte crud, cumplit crimd putere atroce ; 2. fig. grozav durere atroce. atleticei. atrocitate f. grozavie, taped cumpliti. atmosfera. f. 1. strat de aer care In- atrofia v. a slabi, a scidea puterile. fasura globul piimantesc; 2. aerul ce res. atrofie f. slabirea sau Ifincezirea unei pirfitn; 3. fig. mediu In care traim: at- parti a corpului. atropina f. substanta veninoasa exmosferd de intrigi. toinic.

atletic a.

privitor la atlet

atmosferic a. privitor la

:

atmosferfi. trasfi din matraguna si care dilateaza mult

atom m. 1. corpuscul presupus mdi- lumina ochiului. vizibil din cauza extremei sale micimi ; atü n. coloare de dirti ce taie si bate 2. fig. lucru infinit de uric dorinfi ne- pe toate celelalte (=-- fr. atout). mdrginite plantdnd "intr'un atom En. atunci adv. 1. In acel timp (In trecut atomic a. privitor la atomi; teorie sau ln viitor) ; 2. In acel moment. [Lat. atomic& fundata pe propietfitile atribuite atomilor si combinatiunilor lor chimice.

AD TUNC-Cd.

au conj. 1. sau (rar Intrebuintat) ; 2. atomism n. 1. doctring. care explica oare ? au nu stii ? [Lat. AUT]. formatiunea universului prin combinarea aul int. exprimg. mirarea unita cu nefortuita a atomilor; 2. teoria atomica a pasare : au / chimistilor. auil f. varietate de strugure cu boabe

www.dacoromanica.ro

auc

- 44 -

aut

oru-i aural Ai.. Ii m. varietate de strugun albi-galbeni cu boabe maruntele. gure = lat. INA, cu a protetic]. auctiune f. vindere prin mezat, lici- aureola f. 1. cerc luminos cu care

marunte i dese. [Vechiu-rom. aud, stru-

pictorii inconjoarA capul sfintilor ; 2. fig.

[acRIZIP.

audienta f. 1. primirea persoanelor stralucire : aureola de glorie.

cari au sal vorbeascA ; 2. locul de audi- auri v. 1. a polei sau a sufla cu aur ; 3. desbatere dinaintea tribunalului. 2. a se dauri : sub privirea-i s'aure9te auditifunle f. 1. ascultarea martori- unda lina din Bos for Bor. [Lat. AT-712E5'lor ; 2. auzirea unei executiuni muzicale. 1MM]. entA ;

auditiv a. ce tine de auz ; nervul au-

auricula f. 1. pavilionul urechii ; 2.

auditor m. cel ce ascultà o cuvAn-

auricular a. privitor la urechi boald iauriculara ; martur auricular, care a

ditiv, care transmite creierului sunetele. una din despArliturile inimei. tare sau o prelegere.

auditoriu n. 1. loc de Intrunire spre auzit cele ce povesteste. aurifer a. ce conline aur : rdu, nisip aurifer. ascultA. aurit n. 1. poleit, suflat cu aur : iron aueala f. vuet prelungit. augment n. ada'ogarea unei vocale in aurit ; 2. auriu : cu par aurit ; 3. fig. Inceputul unui verb grec (la unele tim- dorit, ales : atunci vet yeti 'ntoarce la a asculta un discurs ; 2. persoanele cari

vremile aurite Err.

pun),

auriu a. care seamAnA cu aurul, avand augmenta v. a mari, a spori. augmentare f. lucrarea de a aug- coloarea galbenii lucitoare a aurului : cal auriu. menta : crestere, sporire.

aurora f. 1. ziori, lumina slabA ce augmentativ a. Gram. particulA sau sufix care augmenteaza sensul vorbei : precede rásAritul soarelui : si deodatd aurora se ivef te radioasa AL. ; 2. fig. ex. prea mare, pietroiu. augur m. 1. preot roman care cAuta lInceputi aurora viefii ; 3. aurora borealii, sA cunoascA viitorul dupA sborul i stri- meteor luminos, mai ales la poli, apare gatul pasarilor ; 2. prevestire, plaza : de pe cer noaptea in tarile dinspre Nord. auros a. (poetic) de aur, luminos : bun augur. stelele voioase scuttzra'n aer coamele augura v. a prevesti, a meni. augural a. privitor la auguri tiinta auroase Bor.. auscultatifunle f. Med. ascultarea augurala. august a. venerabil, derma de respect, IbAtAilor pieptului, spre a recunoaste stamaiestos :

al timpilor eroici imagine rea plArnanilor sau a Mimei.

autiel in. Buc. cea mai micA si mai August m. a opta lunA a anului nu- frumusicA dintre toate pasiirelele Europei mita de popor Gustar. [Tr. (Abrad) A- (Regulus cristatus). [Dela vechiu-rom. gust = lat. pop. AGUSTUS (lat. clasic AU' auf, mos, lit. unchias (diminutiv din augusta AL.

lat. Avvs)].

(JUSTUS)].

auspiciu n. 1. prevestire din sborul aui v. a fasuna, 'a vni prelungit : auia pAsarilor (la Romani) ; 2. fig. Imprejupadurea. [Onomatopee]. aulit f. sant' mare pentru solemnitAti : rAri prevestind fericire sau nenorocire ; 3. fig. sprijin, protectiune : sub auspiciile aula Universitafii. aulic a. consilier aulic, titlu onorific cuiva. auster a. riguros, gray si sever : disal inaltilor functionari $ i al profesorilor ciplina austera. "de Universitate (in Austria), austeritate f. Insusirea lucrului auster : aur n. 1. metal pretios, galben lucitor si greu, din care se fac monede i scale ; nepAsare pentru tot ce place sau desfatA, 2. tot ce luceste ca aurul : par de aur ; 3.

fig. splendid :

viitor de aur tam

austral a. care e la Sud.

austro-ungar a. si m. ce tinea de

noastra are Bor. zilele de aur a scrip- fostul imperiu al Austro-Ungariei. austru m. vAntul cald ce bate dinspre turelor romdne EM. [Lat. Annum]. aura f. (poetic) adiere, zefir : cu dulci Sud: austrul le millet (razele lunei) coamele pletoase Bor. [Lat. Ausnarn]. aura ce sbor Bor. autentic a. 1. sigur, a cArui autoritate aurar m. 1. cel ce fabricA sau vinde scule de aur si de argint ; 2. cel ce scoate nu poate fi contestatA: opera autentica; aur din mine, bAias ; 3. cel ce culege aur 2. Investit cu formele legale: act auten. tic. adv. Inteun mod autentic. din rAuri : figan aurar. [Lat. AURAIIILIS]. II

aurarie f, tot felul de scule de aur

sau de argint.

aurel a. (poetic) de aur, auriu : pert-

autenticitate f. Insusirea lucrului au-

tentic.

autentifica v. a legaliza.

www.dacoromanica.ro

- 45 -

aut

autobiografie f. biografia unei per-

soane scrisb de ea 'más.

ava

autoritate f. 1. puterea sau dreptul de a comanda: autoritatea pdrinfilor;

autocar n, mare automobil pentru 2. administratiune publicA, guvern : reprezentant al autoritatii; autoritAtile autocefal a. 1. care nu depinde de civile i militare, magistratii, functionarii

turisti.

autoritatea patriarhului: episcop autoce- si ofiterii superiori investiti cu autoritate; fat; 2. care nu e supus altei biserict: 3. fig. influentA moralh, consideratiune:

Biserica romdnii deveni autocefald in ei se bucura de o mare autoritate; 4. autor cu greutate, persoanA de incredere:

1885.

autocefalie f. starea independenrii a e o autoritate; 5. sentimentul unui autor: Bisericii. autoritatea lui Cicerone. autocrat rn. suveran cu putere abso- autorizh v. a da dreptul, voia de a luta' autocratul tutulor Rusiilor. face ceva. autocratic a. relativ la autocrat sau autorizatfiun)e f. 1. permisiune dati la autocratic. , de o autoritate ; 2. consimtAmantul dat autocratic f. guvern absolut. cuiva. autodafeun. 1. executiunea unui eretic, auxifiar a. care vine Inteajutor; verb osAndit de Inchizitiune a fi ars de viu ; auxiliar, verb ajutAtor. 2. fig. distrugere prin foc.

auz n. simtul al cArui organ e urechea

autodidact in. care a InvAtat singur. sf rezultatul sau efectul auzirli: dulce la autogaraj n. garaj de automobile. auz, intr'auzul tuturor. autograf a. si n. 1. scrim de mama auzi V. 1. a simti sunetele prin orgainsAs a autorului ; 2. instrument care re- nul urechilor : nu vede i n'aude; 2. a produce exact scrisoarea cuiva.

autografià v. a reproduce un ma-

afla: mult traesti, multe auzi.

[Lat.

AUDIRE1

auzit a. aflat prin simtul auzului It n. autografie f. reproducerea exactA a atm: din auzite. scrisdrii. auzitor m. cel ce aude. autobton a. si rn. se zice de cei din- avh f. plasd mare cu trei pAnze cart tat locuitori ai unei tari Tracii fora au- se aseazA vertical si plutesc In apA (de tohtonf in peninsula balcanied. pescuit crapul i platica). [Torr. Av, vaautomat n. 1. masinA cu resorturi nAtoare]. nuscris prin autografie.

imitAnd miscArile fiintelor Insufletite; 2. avaet n.1. od. taxA specialti la numifig. persoanA fArb rea Intr'o functiune; 2. dare sau dajdie

automatic a. care se va face dela sine, (in sens mai restrans): taxA la o pAdure, Mra participarea volute': digestiunea este la un pod. [Turc. AVATD, venituri].

avail n.garantie datA unui efect coautomatism n. caracter pur masinal mercial.

autornatica.

automobil n. (care se mita de la

avalansä f. gramadi de zapadA intAritA ce se rostogoleste depe mtmte In vale: for-

automobilism n. construire de auto-

avan a. Mold. amarnic, strasnic: as-

al miscArilor.

sine"), trasura ce umbra' foarte repede cu mand o avalansa de cataracte mit At. avalma (d) adv. 1. In comun ; 2. cu ajutorul until motor (de abur, electricitated petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizull grAmada: bolovanii sub picioare dau inaugura in 1899 primele automobile.1 de-a dura, dau d'avalma AL. [V. valma]. mobile si sportul practicat cu ajutorul au- tept oardele avane AL. rnoartea tare-I neastamparata ri avana CR. [Turc. nalvAN, tomobilelor.

autonom a. care se guvernA dug

perfidl.

avan-garda f. partea armatei care autonomie f. 1. dreptul de a se gu- merge inainte: straja dinainte, fruntea ostii.

propriile sale legi.

avanie f. dajdie impusA, stoarcere de yarns dupe.' propriile sale legi; 2. lodetbani (de la crestini): toate aceste avanii pendentà completà.

autopsie f. 1. examinarea cadavrelor ale Turcilor sleisera rabdarea popospre a cunoaste cauzele mortii ; 2. fig.' rului Bxrc.

avan-post n. statiunea militarA cea autor in. 1. cauza prima a unui lu- mai aproplatA de dusman.

cercetare amAnuntia.

cru: creator, inventator ; 2. cel ce a fAcut o carte: scrtitor; 3. opera InsAsi: autorii

avans n. sumA plAtita lnainte de termen.

avansh v. 1. a da un avans, a plAti

prin anticipare ; 2. a lnainta, a obtine o autoritar m. partizan al autoritAtil avansare. excesive. II a, care are caracterul arbitraavansare f. 1. inaintare in grad ; 2. rtilui. anticiparea unei sume.

cei vechi.

www.dacoromanica.ro

ava

- 46 -

axi

avertizA v. a instiinta, a preveni. Avestita f. strigoaie, numitA i Aripa avan-sceni f. partea teatrului intre Satanei, care sugruma pe prtmci In panavansat a. 1. lnaintat ; 2. platit inainte :

sumd avansatei.

cortinA si orchestra.

tecele mamelor sau IndatA dupA nastere.

parere avantajoasd. avar m. si a. I. sgarcit, iubitor de

cumpAtatA, lAcomie.

avAnt n. 1. miscare spre a se repezi ; [Slay. vusrrpt, vrAjitoard], aviatic n. soiu de biplan german. 2. fig. miscare pasionata: avdnturi de aviatiune f. 1. navigatinne aerianA, mart fapte, doring de nemurire AL, avant/a v. 1. a da avant, a Impinge sborul I mentinerea in aer cu ajutorul cu putere: se duce s'avante armata cea aeroplanelor i dirijabilelor; 2. arta de a craiascd AL.; 2. a asvarli iute si departe conduce aceste vehicule. aviator m. cel ce practica aviatiunea. 3. a-si lua sborul, a se repezi cu o mica avid a. 1. care doreste cu ardoare : sceata de Voinici s'avelntei Sot. avid de glorie; 2. lacom. avantaj n. folos, profit. aviditate f. dorinta arzAtoare si neavantajos a. 1. folositor ; 2. favorabil:

avidoma adv. Mol. V. aidoma: parbani; 2. care nu risipeste, econom: avar cei-i and avidoma i acum AL. de timp, de vorbe; 3. fig. o lampei 'n- avilit a. injosit : societate avilita OD. avion n. aparat de aviatiune cu aripi. finde limb'avara ii subtire Et4. avarie f. I. paguba suferitA de o co- aviz n. 1. Instiintare, informatiune; 2. rabie sau de 0 marfa ; 2. orice paguba transmitere de plata* la o banca. aviza v. a da aviz, a instiinta. sau stricAciune prin transport. avaritie f. sgarcenie, iubire excesivil avizo n. corabie micA de rAsboiu purtand ordine si depesi. de bani. avat m. peste de DunAre care aduce avort n. pierderea copilului Inainte de cu salAul, carnea-i bunA la gust (Aspius nastere. avortA v. 1. a naste Inainte de timp, rapax) [Tun. AVAT]. avatar n. 1. incarnatiune divinS (in a lepAda un copil; 2. fig. a nu-i reusi: religiunea indiana); 2. fig. transformare, proiectul va avorta. Avram m. numele acestui patriarh aveh v. 1. auxiliar (inaintea unui participiu) pentru formarea trecutului; am biblic figureazA In locutiunile: sAnu1 lui zis; 2. (activ) a poseda : am un cal; 3. Avram, raiu, fericire dupA moarte: a trdi a Snit(

ce al? am pofta; 4. a trebui ca in sanul lui Avram; a lua cuiva

(urmat de un infinitiv, conjunctiv sau su- Avram sporul, a prApAdi pe cineva, a-I

pin): am a scrie, am sa scriu, am de lAsa ca mort: pe unde mi le ajungea, scris; 5. a costa: cat are asta? 6. a se pe acolo le lua Avrarn sporul [SP. avram m. soiu de prun care face avea bine cu cineva, a sta in legAturi de prietenie. [Lat. HABERE ; pl. mkno.nrs a dat niste prune masi galbene i gustoase, nu-

avem si aton am, care dela plural a lost mite avrame (Prunus insititia). [OriginA transportat asupra singularului (cf. eram necunoscutAl. avrAmeasA f. (Banat) buruianA de arhaic era); v. avere]. Ave-Maria I. «salutare, Mario I>> rugA- leac ce creste In livezi numitA si milosdune catolicfi cAtre Sf. FecioarA, numita tivA (Gratiola): avrdmeasa se culege in Dumineca Rusaliilor, servind ca si salutare angelica sau buna vestire. avenire f. ajungere: avenirea lui pe leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANO, centauree]. tron. aventurk v. a se expune primejdiei, V. carstineasa. avut a. care are mult, bogat. U n. avere: a-si risca viata. si

aventurA f. Intamplare neprevAzutti arunc pe a ta carte intregttl men avut AL. [V. avere]. extraordinara. aventurier m. 1. cel ce cautA aven- avutie I. avere multA, stare mare, bo-

turf: vanturA-targ; 2. cel ce trAeste din gape. axit f. linie dreaptA care trece prin intrigi, om fSrS cApAtaiu.

aventuros a. phn de aventuri ; vieata centrul unui corp. axiomi f. 1. adevAr evident prin sine aventuroasei. avere f. mult-putin cat are cineva, Insus ; 2. propozitiune generals admisA stare. [Lat. HABERE, devenit substantiv si stabilia In stiintA. axion (acsion) n. imn bisericesc, canverbal]. aversiune f. antipatie profunda. tare de laudA ce lncepe cu vorbele. «Cu-

avertisment n. instlintare, mustrare vine-se cu adevArat: iar cand pe l'ac(mai ales oficiala): presa sin va fi pusei sion nu se vedea om cu Orn ISP. [Or. niciodatd sub regimul avertisntentelor. mod.f.

www.dacoromanica.ro

az

ba b

47

az n. prima literà a alfabetuui slay. [Slay. Azi.d.

azimfi f. 1. paine nedospitO, turtA coaptfi In spuzA ; sarbAtoarea

azallee 1. planta frumoasS de griidink Pastele Evreilor. [Gr. mod. AZYMOS, ne, dospit]. cu felurite culori, dar farA miros. azbuche 1. 1. alfabetul cirilic ; 2. fam. azot n. corp simplu gazos, incolor still*: cc o mai invata ? trebue sd fie inodor : el formeazA aproape patru cinacu plin de azbuchi ca an slap AL. aimi din aerul atmosferic si are numai l Slay. Azii alma, numele primelor douA ii- proprietAti negative, nu poate Intretine nici

tere ale alfabettilui slavon]. respiratiunea nici combustiunea, azi adv. V astOzi. [Din a-zi (= cea zi)]. azofic a. acid azotic, numit si acid azil n. 1. loc de scOpare si de sigu- nitric sau apS tare, servA a grava pe aranta ; 2. fig. refugiu: muntii nostri au nuna, otel i sticIA.

lost adesea scump azil de libertate GR. azur n. albastru deschis : eland si cii AL. ; 3. asezAmant de binefacere pentru marea unesc azurul lor Box.. cresterea copiilor orfani: Azilul Elena azuriu a. de coloarea cerului senin: pe Do arnnd.

marea azurie.

B m. a doua liters a alfabetului. ba adv. 1. particulb negativt si contrauictorie, nu (dar mai energic): da ori ba? ba nu, ricidecum ba cS chiar ? ce se potriveste (ironic), d'apoi cum nu? ba da, ba zau, inteadevAr ; ca mai ba, nicidecum; 2. dar, cu totul din potrivA (ca

tr5 Malta inconjuratO de mai multe pietroaie pe muntele CeahlAu (reprezenia(iune plastic& a legendei despre Baba-Dochia).

babahlc ni. 1. batran nevoias

(iro-

nic): avem sd ne pomenim niste babaldci garbovi i ofticosi CR. ; 2. grinda

corectiv): vecinul nu prea vede, ba e pe care st5 moara ; 3. V. bubuluci. [Veorb cum se cade ; 3. (opozi(iune) oand., chiu-rom. babaldc, bOtran venerabil

=---

and: ba la unii, ba la altii. [Slay. BA].

turc. BABALva ; pentru sensul tehnic, v. babd].

ta, baba Hama, nume tipice de vriji-

bibar nt. om Insurat (ironic); le-al

babanfi I. oaie banana, stirbA.

!Jabal f. 1. femeie ['Strang : baba Cloan-

toare bfitrane; baba gaia, joc copilbresc inscris in rdndul blibarilor PANN. in care o closcA Isi aptra. puii In contra babfirie I. credintO bAbeascS, eras, sugii sau eretelui; baba mija, alt nume al perstitiune. babaruga f. numele bihorean al pajocului d'a ascunsole ; baba oarba, joc copilaresc in care until din jucbtori, legat parudei. [Banat paparuga (v.paparuda)]. bitbay m. Mold. hostin5. [cf. balbas: la ochi, cautà sb prinza pe vr'unul din ceilalti jucbtori; 2. sprijin de greuttti, 135basur e fagurele din care s'a stors grindS sau tAlpoaie de moara : cele patru mierea]. babe tin podul morii; 3. numele calor bAbAtie f. Mold, babornitO (Ca.) babnua f. Buc. gogorita. [Termen din clouS bucati de fermi de la spata rOsbo-

iului de (mit; 4. un tel de cozonac cu graiul copillor]. Babele f. pl. sau Zilele babei, cele stafide (In Moldova); 5. Mold. pestele sgl5voc (cf. bcibuscd). [Slay. BABA; sensul dintai 9 (sau 13) zile din luna lui Martehnic, familiar si limbilor slave (cf. rus. tie: s'au dus zilele babei i noptile ye-

BABKY, barnA), face aluziune la rolul babei gherii AL.

bablelic a. 1. din Babel; 2. fig. conbabacn m. Mold. tea": un prieten fuz: babelicd multime AL. babesc a. 1. ce vine de la babe: leac vechiu al babachii-tdu AL. [Turc. BABA, cu ca stalp al familiei]. V. Babele.

sufizul diminutiv din taicd (cf. neneacd)]. bdbesc; 2. privitor la babe, superstitios: Baba-Coaja f. Tr. ImphrAteasa stri- credintd bdbeascd. gelor, un fel de AvestitO (dupb credinta babilonie f. fig. mare confuziune [V. Babilonia, cu aluziune la Turnul lui Romanilor ardeleni). Babaciam m. Mos Adam : asa ne era Babel].

obiceiul sd facem la scaldat de pe

babita 1. 1. numele popular al pallcdnd Adam Babadam CR. (y. Adam). canului (babuscA, clupg aspectul sAu gray [Turc, BABADAM, om batran, mos].

si

tranicios); 2. pl. boalA de copii cand

Baba-Dochia f. 1. fiint5 miticA care capOtS dinti; 3. ciupercA brutii din care

ar fi fost pricina zilelor nestatornice si se face iascO (Fames fomentarius). [Slay. ijelioase dela ineeputul lui Martie: Baba- BABITA].

Dochia gate cap de primdvard; 2. pie-

baboiu rn. mice p9te mic, In spe-

www.dacoromanica.ro

bab

bad

48

cial bibanul, peste sur (comparat cu o da peste omul care sa-1 invete minte baba : cf. beibusca). [Bulg. sABod.

/a Bacciu imi gd.sii baceiul AL. [In ve-

rabii pornind de la pupa.

marfurl: locutiunea pare a fi un ecou al

babord n. partea stanga a unei co- chime, Bacaul era loc de vamb pentru baborniti f. (ironic) baba foarte ba- vexatiunilor vamale de odinioarb].

baccek m. batran retrograd (mai ales

trana.

bfibuffai f. 1. baba mica ; 2. (alba) in idei); fie hitt& sau baccea. [Cf. turc.

peste marunt (Leuciscus rutilus); 3. pa- BAO6E, gradina, cu expresiunea o greiclind

?lire imbatranita care nu mai cant& [Sen. de om, in sens ironic], baccelit a. ramolit. obisnuit de Lipovenii din Dobrogea]. bacil m. sau bacterii, organisme mibilbutn. Mold. vartejul carului. [Origina croscopice, de forma lungueata, cart par necunoscura]. ;a fi cauza mai multor boale, ca ftizia, bac n. In jocul maca ; nimic (= fr. 'febra tifoida, turbarea.

sul 2 e rusesc

baciu rn. 1. ciobanul insircinat cu fabac, scurtat din baccara). bfica Mt. numai In expresiunea a face cerea branzei Intr'o stana ; 2. cel ce cla bfica, a cadea era sci facci Mca AL. intaiu la jocul In arsice. [Origina necunoscutb]. Worba din graiul copiilor]. baclavia f. placinta infoiata, gbtita cu him:al v. a bate pulsul, a palpita. [Onomatopee].

bacal m. Mold. V. biican: fecior de

bacal AL.

miere sau zahar, cu nuci sau migdale. [Turc. BABLAVA (PABI.AvA), de unde

rianta Mold. paclava].

i va-

bacalk rn. peste, adus din Tara Nona bacon (baconita) in. i f. tutun tursi de pe coastele Irlandei, de coloare ce- cesc (Nicotiarza rustica). [Rus. DARUND].

nusie patat cu galben, din al anti fitatl bficsi v. 1. a ticsi, a indesa 2. a se se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. ilipi i intra unul Intealtul: 11 se beksise mod.] V. batog. Miro!. [Origina necunoscuta]. bacalaureat n. Intaiul grad universitar baclif n. dar la subalterni (din favoare dupa terminarea studiilor lic.eale. II m. cel ,sau din recunostintb), in special dar facut ce a trecut examenul de bacalaureat. !cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. saws]. baicalie (vitcalie) 1. Mold. buretele de bficsit a. lndesat, infesat.

iasca numit in Muntenia babità. [V. vcicane].

bacterii f. pl. V. bacil.

bacteriologie f. partea biologiei ce

bäcàlie f. Mold. bacanie: mar fei de are de obiect studiul organismelor infinit

de mici: bacili, bacterii, rnicrobi. baldfidai v. Mold. a umbla hate() doara ; untisul articole de condiment si de hrana. umblei bildaddincl ca unnebun CR. [Onobaceilie AL.

bfican m. negustor care vinde cu ma-

[Turc. BAKAL ; varianta munteana bacan se matopee].

datoreste analogiei cu numele de profebädan n. cazan mare, In care se toarna Muni co lipscan, marchitan]. musful. [Serb. BADAN, cadb]. bAcan n. 1. arbore din Brazilia al carui badank f. Mold. V. bidinea cu nista lemn d o frumoasa tinctura, cu care se Itdrsoage de barbe cett badanalele de rosesc ouale la Pasti (Hoematoxiglon cam- mari CR.

pechianum): negustor de bacon CR.; bfidaran m. mojic prost, Oran ne2. rosul cu care femeile isi dreg fata. cioplit i Ingamfat. [Probabil in loc de [Turc. BARAN].

buduran din budure, trunchiu, luat la fi-

destrábalat.

ijicie.

da cu rosu pe fata (de fernei).

putina mica].

bacanale pl. 1. sarbatoare in onoa- gurat butuc)]. rea lui Radius cc se tinea noaptea cu dezorbaditrainesc a. grosolan. dini de tot felul; 2. dant sgomotos 9 bildfirfinie 1. fapta de badaran, mo. bacalni v. a se drege cu bacan, a-si bâcknie f. 1. arome sau condimente

bfidau n. Tr. badan. [Ung. Bonsar. bade m. 1. titlu pe care, la Omni, un

de bucate ; 2. pravalia unde ele se vand. frateil da fratelui mai mare (corespunzand

bacantfi f. 1. preoteasa a lui Bachus ; in orase lui nene); 2. nume dat oricarui : bacantei intre om mai bbtran : bade Ionize!: 3. termen cu care orasenii se adreseaza la no (bbacari n. un fel de joc de carti, in ran mai in varsta. [Cf. bulg. BATE (ling. care 9 e cel mai Malt punct iar 10 (=- bdtpa)]. mit bacara) e echivalent cu zero. badian m. arbore mare din China si backlit m. numai In locutiunea mol- Japonia al carui rod e anasonul stelat doveneasca mgi gasi baciiul, a 0 NV, a [Nemt. BADIA4 2. femeie destrabalata 11:-..stale AL.

www.dacoromanica.ro

- 49 -

bad

bat

badith m. nume ce tAranca II dà iubahnifil f. 1. pociturA; 2. urficiune bitului ei. [V. bade]. o bahnitd de figancil Isl.. [Dela bahnd, baita f. Mold. noroc (in jocul de dirti). la figurat (cf. putoare)]. babornita f. femeie necinstitA. [SIG, [Turc. MDT, noroc, vazà]. bligh v. 1. a face sA intre, a pune ma- vean muroarrrrA, vrAjitoarel. untru: a-/ bdga in easel.; fig. a-I bdga baiaderii f. dantuitoare Indiana. in slujbd; 2. a Infunda : a beiga un cuiu; bfilas m. 1. lucrAtor la o baie sau mina ; fig. a bdga in datorii, infr'o belea; 3. a 12. slugA la o baie de schldat. pricinui, a face: a beiga fried (groazd); baiat m. 1. copil de parte bArbAteascA ; a baga (de) seanfa, a observa, a lua 12. orn tank (cand vorbeste altul mai In

minte, a vedea ; a baga in seamá, a stima, IvArstA): bun bdiat; 3. slugA de prAvalie, a considera ; 4. a intra : se bagei slugei; iucenic. argat. [Participiu dela bilk', a Irn5. a se amesteca : el se bagd in toate. barite lit. copil ImbAiat]. [Origina necunoscutii]. baibarac n. Mold. hainA scurtA tArAbagh f. rnaterie fricutA din solzii broas- neascA purtatA de copii si de femei: frutelor testoase: dinteinsa se fabrica piep- mos baibarac nunta sd-mi irhbrac POP, teni, tabachere, nasturl, etc.: unelte In [Tatar BAIBARAR, lit. postav domnesc, nufades, in sidef, In baga OD. [Turc. HADA, mele unei stofe pretioase din Crimeia].

baidir n. Mold. sal sau basma, din

901Z de testoasa].

bagaj n. scule impachetate Si lucruri bumbac ori land coloratA, cu care tAranii diferite ce se iau la rasboiu sau In cal& 'Isi Inveleau iarna gatul (azi aproape distorie (= fr bagage). pArut). [Origina necunoscutA].

bagare f. lucrare de a bAga ; Ware

de seamA, observatiune, atentiune; gare in seamA, consideratiune. bagabala f. 1. lucru de putinii valoare ; 2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau

bale f. 1. cufundarea corpului In apA : am fdcut o baie ; 2. apa In care se scaldti : baia e caldd ; 3. localul unde se slid baia

ma duc la bale; 4. cada in care se face baia; 5. camerA tare IncAlzitA ca sA facA

cearsaf cu bagateluri. s'asude aci e ca intr'o baie; 6. pl. in biligitor a. care baga: bAgator de ispecial, de locuri cu izvoare de ape minerale. unde merge lumea vara spre a seamá, atent. bagau n. Tr. tutun de mestecat, fa- face bAl pentru sAnitate : a plecat la bdi ; bricat din foi subtiri si rAsucite: fetele 7. Tr. (lnvechit) locul de unde se scoteau din Arpatac mereu piper' la tabac, iar mineraiuri (aramA, fier) ca Baia de Acele din Satu-Nou se 'ntrec dupd bd- ramd. [Slay. aard,t; pentru sensul 7, cf. dantele

gdu POP. [ing. BA06].

bagdadie f. Mold. tavan (mai ales cu

ung. banya, mind si it. bagno, ocnAl. baier n. 1. impletiturA de lana de care

stucaturi). [Turc. HADDAM, tavan tencuit se prinde sau se leaga ceva ccimasa td-

cu ghips dupti moda celor din Bagdad]. bageaci f. Mold. ochiul podului, gura de jos a cosului pe unde iese fumul. [Suceava bagea= turc. RADA ; varianta bageac(a), se datoreste influentei analogice a sinonimului ogeacl.

rdneascd are la guler cloud baiere; 2

legatura sau nod: baierile pungii; 3. fig. auriculele inimii, mgruntaie: mi se rup baierile inimii de mild LW. ; 4. Impletituri descAntate ce se pun la grumazul copiilor bolnavi: acest copil avea un baier

bagbeta f. 1. betisor subtire i ma- atdrnat de gat ISP. [Origina necunos-

dios ; 2. varga vrAjitorului (=fr. baguette). cutA]. bagseamii adv. Tr. pare-mi-se, se vede baletan m. Mold. bAietandru. baietandru m. bAiat panA la doulizeci bagseamd nu era acasd. baba I. naravul boului care nu vrea de ani.

sA traga oricate lovituri i s'ar da. [Ori-

baiguit v. V. buidul. baioneta f. armA ascutita mobilti care babanie 1. pociturA ; o bahanie de se imbucA Ia cAprit.liul putii, Inlocuitti liganca. [FormA redusi din bidihanie]. azi cu sabia-baionetA. WHIM a. Mold. stAtut, Imputit apa bairac n. steag mare, stindard (mai era bdhlitd CR. [Identic cu bdhnit (din mult ironic) i eu am purtat bairacul AL. ginA necunoscuta].

bahnd, mocirlA)].

[Turc.

13ARNO].

e in picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef :

bahme4 m. nume dat odinioarti In

HAMAR].

bairam n. 1. sArbAtoare cu care MaMold. cailor mici, dar foarte Intl i tari, homedanif termind ramadanul sau postul ai TAtarilor din Crimeia si din Bugeag : lor ; cu acea ocaziune Domnii romAni tricincizeci de bahmeti cu peril creti POP. miteau daruri Sultanului i altor Turd Cll [Tatar BAHMAT, lit. cal mare]. vazA (asa numitul pocion de bairam ori babna f. Mold. bAltoacA, mocirlA. [Slay. bairamlAc): e bairamul vesel, Stambul L,

Aineanu.- Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

4

bat

bat

50

ce mai bairam o sci facem! [Turc. 11), articulatiunile: mi-o slei bit bat amalele AL. IARM41.

baits I int. Mold. ba I nu vreaul baiu, haiu, nu se poate! Nron, [Poate contras din ba eul. bAibill v. V. bojb51. batienie f. V. bejenie. bal n. reunire de persoane cafi petrec

[Turc. BALAMA, bana].

balamis-balmos n. V. balmus: pe cdnd le hrdneai cu balamis-balmos dela cumOtru AL.

balamuc ii. 1. cas5 de nebuni (dup5 ospiciul de alienati cu dcelas nume): 2. tiraboiu ifi fac un balamuc sO md pajucand. rrenesti. [Vorba e identica cu Malamuc, toM a. 1. alb, vorbind de oi (in opozi- localitate aproane de Oberghita unde era tiune cu laiu); 7.in Banat: frumos, man.- casa de nebunfl. dru (in cantecele populare); 3.in Oltenia : bidan a. de coloare intre alb si gal13515, lele, Varanca. [Slay. writ, alb]. ben sau auriu (se zice mai ales de fat5 barn' f. 1. fiar5 Infricositoare prin m5- si de p5r). [Derivat din bell cu sufixul an: rimea si s5lbAticia ei: bala spurcata de varianta b5laiu e analogic5 (cf. laiu)1. smeu TSP. ; 2. femeie desfranatA i mur- II m. bou sau cal cu pArul aproape alb :

.

dar5. [Singular abstras din bale si nurnit5 ltfl balane!

astfel dup5 gura spumegkoare a flare].

balanca (balangth iM. exprimand su-

balaban m. 1. specie de soim mic netul clopoteilor: deodatd auzii balanga.

(termen Invechit); 2. alt nume dat cbefa- balanga! Tsp. fOnomatopeel. f. 1. dolului. fTurc. RALARAN1. potel la gatul dobitoacelor: 2. (de a) Mold. b5lalbitni v. a se lupta cu ceva mare numele unui ioc copilgresc di palms. si greu, cu ceva mai presus de puterile 1641Ancaini v. a suna (vorbit,d de dosale (sans special Munteniei): criteva zile pote). se bdleibdni ea asa cu valurile apelor ballancina f. Mar. funk ce se coboarh TSP. frAt. a se lupta soimeste (v. balcz- din varful catartului (-= fr. balancine). ban)1. balantit v. 1. a se misca, plecandu-se baTab5ni v. Mold, 1. a hurduca : bri- intr'o parte si ?ntr'alta, a se legana; 2. a cicarul ii brildbaneste prin toate rend- echilibra : a balanta conturile, a face crecanine AL.; 2. a buthi, a birCanai: pi- ditul egal cu debitul. cioarele hdleibeiniati dealungul coastebalanta f. cump5na, for AL. [Form5 amplificat5 din beildlOil. b51firie f. iarb5 crescut5 mare si des, bfillàbAnos a. vorbind de ochi marl buruieni netrebnice ce Inneaca o campie: II

incruntati (ca ai soimului and se repede la prada). balabusel f. evreica maritatil (ironic): teicefi, cd doarme bakthusta AL. [Termen luat din graiul evreo-germanl. ballfic n. conservi de nisetru. [Turc. !want. pastel.

alt miros dd floarea si alt miros dci beildria PANN. [Vechiu-rom. bane= slay. 13TME, buruian5 ; forma baldric e un colec-

tiv modern, analog lui tertnirie, stufdriel.

balas n. piatr5 scumpi, varietate de

rubin de coloare rosie bAtand in vanAt :

un irwl cu balas.

[It. RALASCIO, (termen

baillaci v. a se t5vAli In noroiu, a um- venit pe calea comercial5)1. his cu mainile sau cu ciocul ln apa murbalast n. 1. nisip sau pietris risipit pe dar5. fBulg. BALAKAM]. traversele ciilor ferate; 2. greutate ousii

balad5 f. 1. povestire in versuri de pe fundul corAbiei ca s'o tie in echilibru; natura mai mult legendar5 : 2. (popularth 3. fig. povari,

cantec batranesc despre Intampl5ri sau balaur m. 1. sarne ?ntraripat de mafapte insemnate din trecut (privitor la rime uriasi si de coloare aurie, vArsand Domni, boieri. viteji si haiduci). foc din guru, cu mai rnulte capete cari baladin m. comediant, farsor : am Ii cresc la loc. daci nu-i le taie dintr'o adunat in iurn-i poefi i baladini AL. dat5 ; ei locuesc in fantani si lacuri sau hMaiu a. I. cam balan: pdrul tau sub poduri, neing5duind a se lua apa hclaiu e moale Es.; 2. b5laia, vac5 a- decat dace li se oferb nevinovate fecioare: proark alba: a inforcat bdlaia, nu mai ca balauri 'ncruntafi cu o falai '71 ece lndestulare: el nu .stie nici ce-i laie rul sfdnt i cu alta pe pennant AL.; nici ce-i hdlaie PANN. [V. bdlan]. 2. fig. om crud care se hraneste din subiiralai v. Mold. V. ban5nfil: so 126- doarea altora: 3. fam. Porecla tiganului :

ldldesti ca intr'un suman AL.

lipsifi de aid, balaurilor! At.; 4. un fel

hallAlnu ii. i a. 1. ba'narfaitul clopo- de cerc de scanduri care incinge luntrea talon 2. sovAind: cu capul beildlcu in- pe marginea gurii (se aude in Dolj). Worb5 fr'o parte CR. probabil indigenA: (sarpe) 1361-aur, blond ballamit f. I. Marta la us5 sau la o- aurill: in acest caz, sarbul blavor, balaur, bloane; 2. pl. fie. incheieturile corpului, s'ar trage din romaneste],

www.dacoromanica.ro

.

bãl

5.1 -

balbai v. 1. a vorbi ingAimat sau impiedicat; 2. a rcsti fau, repetand silabele. [De origina imitativa ca si lat. balbus sau bulg. blb I. bAlbait a. i m. 1. care balbAe:

bal

mele de tizic; 2. gandac ce traieste prin gunoaie (Geotrupes stercorarius) balimez n. odinioard, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (13k.c.) [Turc. BAL l'EtLEZ, lit, tun care nu

bditi cu gura strdmbd En.; 2. fi. go- imananca. miere (dar inghite oamenill.

balisti I. masina de riisboiu, in forma. balbas n. mied (bautura poporului de de prastie, cu care cei vechi asvarliau

go man.

jos). [Turc. DAL BA$C, miere de prima Ca- bolovani i alte projectile grele. balistia f, arta de a calcula litate].

balcl f. urcior. [Origin3 necunoscutA]. rea bombelor, a projectilelor.

arunca-

nalizat f. Mar. prAjind in varf cu un balchz a. Mold. slut: Costache cel rdgusit, balcdz i rdutacios CR. [01i, butom sau cu un alt semn vizibil, arkand gina necunoscutaj.

balciu n. 1. targ mare ce se face la

epoce fixe, mai ales pe la sarbAtori; 2. Tr. sArba.t.o.ake patronalA. [Ung. hrarn].

BULCZIi

balcon n. 1. pridvor neacoperit, in-

navigatorilor locurile periculoase.

Imbues n. V. baimuq.

bailmmit a. Mold. amestecat, Incurcat ceaslov i psaltire i acele bdlmujite rdu CR. LV. balmus J.

balmus thahnev n. 1. mancare do-

conjurat cu parmact&c, ce se afla in fate IbAneascA din unt cu branzA i cu oua casei; 2. galerie de fiecare parte la avan- sau din fainA cu lapte i unt md tern cd din beltea s'or preface in balrnus seem unui teatru. baldabAcl int. exprima sgomotul surd At.; 2. fig. amestecatura de lucruri feluce face un corp cazand in apà: i bdl- rite si nepotrivite (V. talmeq-bahne§). [UNG. BALMOS]. ddbdc dete in fdradndi ISP. balnear a. privitor la bid: stapune baldachin n. acoperAmant pus ca po. doaba. d'asupra unui altar, tron sau pat : balneard.

iesi-va la plimbare purtatd 'n balda- balon n. 1. basica mare umpluta cu gaz, mai usor decat aerul, cu care se richin? A,. baldttr xi. Munt. 1. ranza (de site); died In atmosferA problema directiunii 2. pantece (de orn); 3. baldArà, femeie baloanelor nu e Inca pe deplin rezolvata; 2. basica analoaga cu care se joacA

grasa. [Turc. BALDYR, pulpaj.

bale I. pl. 1. scuipatul ce de sine iese copiii ca cu o minge, sau tinand'a de curge din gura; 2. saliva spumoasa a o atà i lAsand'o sa pluteascA in aer. balonat a. umflat ca un balon. dobitoacelor. [Plural din 4.ba =- lat. BABA

bfilos a. 1. caruia curg balele ; 2. OM (cf. zale: zoil. baieni f. 1. chit, mamifer marin din de bale: bdloasa infamie At. II m. 1, ordinul cetaceelor, cel mai mare dintre Mold. (burete), ciupercA cu un mtros toate animalele, traieste in Marea Nordu- foarte neplacut (Agaricus foetens); 2. lui ; 2. oase de balena intrebuintate in (la Snagov) pestele numit ochiand. balot m. 1. pachet mic de mArfuri; industrie balene de corset. 2. zece topuri de hartie. balenar m. pescar de balene. baleniera f, luntre usoara, lunga g balotaj n. al doilea vot care se face, cand candidatii n'au avut la cel dintaiu ingusta, pentru pescuitul balenei. balercii f. Mold. butoiu panA la 30 numArul necesar de voturi: balotajul se vedre vadrd cu vadrd face balercd face opt zile dupd prima votare. balotat a. fig. sguduit, sbuciumat: in AL. [Vechiu-rom. barilca = Ills. BARILKA ,furtune i 'n intrigi balotafi lard 'nce(Cf. holercd)].

balerinfi f. dAntuitoare la opera. balet n.1. joc teatral executat de mai multe persoane; 2. piesA de teatru cu jocuri si pantomime. baletist m. cel ce face parte dintr'un balet.

!tare Gr. AL.

balsam n. 1. rAsina mirositoare

ce

curge din unele vegetale, cu miros plA-

icut i cu putere vindecatoare; 2. fig, a-

ilinare, mangaiere: balsamul durerilor. bälsaimi v. a imbAlsAma (poetic): a

baliga f. 1. excremente de vite, mai sa dulce suflare cis! aer bdisdmeste

vartos de bou si de cal; 2. fig. om moale Gr. AL. balsamic a. care are insusirea balsasi lipsit de orice ertergie. [Origina necumului, care contine balsam: pilulele balnoscutà]. baligar n. 1. baba multA amestecata samice. balsaminfi f. plantA de toamnii, oricu paie si frunze uscate, care, dupA ce putrezeste, se intrebuinteazA la ingrasatul ginarA din India, cultivatA in grill:lint penogoarelor sau la facerea foculul sub nu- tru frumusetea florilor sale.

www.dacoromanica.ro

- 52 -

bale

ban

balsamit a. imbAlsOmat; mirosul bäl- torului Craiovei, loctiitorul Domnului In Oltenia si in urmA primul boier al 'phi-

$alflit al pajistei OD.

balt n. 1. lat, ochiu de legat sau de Romanesti pe and In Moldova, Banul

incins: 2. Tr. Buc. vAl de mireasá. [Lat, era un rang inferior, venind ierarhiceste duph paharnic ; 2. guvernatorul unui %Mut ancuus, cingatoarel. baltä f. 1. massa de apà statatoare: a In Austro-Ungaria: Banul Croafiei, SiaPersanul BAN, stApan, rOmânea bait& a sta locului, a stagna ; voniei. SLATO, rut. SALTA].

a dobandit in limbile slave sensul de aguvernator), cu care trecu in turca,

sange ISP.

11 purtau loctiitorii regilor unguri In Se-

2. massii de apA formatA de ploaie. [Slay.

baltae n. baltA mica: un bdltac de sarba, maghiara i romana. Titlul de Ban

balble! int. exprimA mersul greoiu verin, apoi in Bosnia si Croatia, unde

deja in secolul al X-lea documentele biballad v. a merge sau a sAlta innotand zantine mentioneazA un boanosi. ban m. 1. monedA in genere; 2. moprin locuri bAltoase. baltag n. 1. armA In forma de topor nedA mAruntA de aramA mai inainte 1/2 cu douA ascutisuri: baltagul era insig- dintr'o para, azi 1i100 dinteun leu; 3. 131. prin bAlti i noroaie.

niul Agdi; 2. loviturA cu baltagul: yeti avere in bani, stare: a fcicut bani. [Pri-

lua fiecare cdte o sutd de baltage NEOR. mitiv : monedA bAtutA de Banul Seven[Turc. tumid. nului]. banal a. (care e pentru on l cine: bfiltaret a. de baltA, de langa baltA. II m. 1. locuitor de pe langa bAlti ; 2. \rant comun, trivial. banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl. cAldicel ce bate dinspre bAlti i aduce idei comune, vorbe de rand. ploaie.

biltat a. 1. cu pete albe sau inchise banan in. arbore, originar din India, de mare Intindere In mijlocul corpului ale cArui fructe 1nlocuiesc graul in Wile (de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: in tropicale ; din trunchiul sAu se fac stofe hartie ,(Musa paradisiaca). lumea noastrd bciltatd En. [Lat. BALTP.A. banana 1. fructul bananului. Ws, incins cu un bait vargat)]. billtfitura f. 1. lucru baltat: brilfdtura bananai v, 1. a se clatina sau legAna cea de vacd ; 2. fig. amestecAturA con- (vorbind de clopot si de corp); corpul fuzA (de colori pe o materie).

baltau n. baba mare: vcizu un &P-

h:in de sange ISP. biIü n. baltA mica formatA de ploi

Ii bandndia intr'o parte si intr'alta ISP, ;

2. a umbla sovaind. [Onomatopee,

ca Si varianta-i mold. billAlAi).

banarie f. odinioarA, idefitic cu ino-

netAnie. bdltisurile Dundrii On. banfirit n. bAnet: ian priveste bdballit a. lAsat in jos de mijloc: franndrit ! Ar. ghie bdlfitd. [Cf. bait]. banat n. 1. dregAtoria de Ban; 2. bfiltoaca f. baltA micA i adancA. ',altos a. acoperit de bAlti: loc Mhos. rangul de Ban In ierarhia boiereascA; 3. ballugett I. micA plantA erbacee cu tara sau tinutul guvernat de un Ban. flori albe, numitA i plisc-pAsAresc (Or- a. se zice de o varietate de gran (originithogallum urnbellatum). [Diminutiv nar din Banat), cu bobul mare si spicul mustAcios : banat albine i rosiatic. din bcil, alb]. banat n, Mold. Tr. necaz, supArare: balustrada f, sir de zAbrele impreuII

si de n'o fi cu banal, Domnui nostru balvan m. grinda ce alcAtuieste te- ar vrea sá yard pe marital Impdrat

nate cu o tAblitA.

tnelia casei tArAnesti. [Serb. BAINAN, grincla

(v. bolovan l bulvan)]. bambe f. pL Mold. V. bame. bambu in. 1. trestie uriasA (panA peste 25 metri InAltime) din türile calde, intrebuintatA ca lemn de constructiune si la fabrlcarea bastoanelor, mobilelor, etc.; 2. baston de bambu. haute f. pl. (Mold. bambe) legumi-

En. [Ung. BANAT].

banca f. 1. scaun lung pe care pot

sedea mai multi WO; 2. pl. blind, stanci ascunse sub apa, grAmadire de nisip ori pietris in mare sau In rand, periculoase pentru corAbii.

banea f. 1. un fel de comert care

consistA a imprumuta si a lua bani cu dobandA, a schimba efecte, a le sconta

noasA, In forma unei teci de ardeiu, plinA in folosul unei prime ; 2. asezAmant care de seminte. IntrebuintatA in bucAtArie face aceste diferite operatiuni: Banca (Hibiscus esculentus). [Turc. loan]. NationalA, cea mai mare institutiune de ban! int. exprimA sunetul clopotului: credit a tArii, fondatA in 1879, en un capital de 12 mil., reprezentat prin 24.000 ban! ban!. Ban in. 1. odinioarA numele guverna- actiuni a 500 Id.

www.dacoromanica.ro

- 53 -

ban

bar

bancher m. 1. cel ce are o casb del pentru lucruri uscate : Mina, grau, orz,

!ulna ; 2. cel ce joaca In contra tuturor. banchet n. ()spat stralucit, masa mare. ban cheti 1. 1. banca mica, far& spate si captuaita (mai ales la teatru i In vagoane); 2. ridicatura de pamtint, la poafele si dinclaratul unui parapet, de pe care soldatii bat cu pusca.

etc. (40 oca sau 67'93). [Rut. BANITA, cada,

de unde vas pantecos In forma de cada].

Winos a. 1. care are bani, avut : om

bdnos; 2. care aduce multi bani, productiv afacere beinoasci,

banovat m. 1. fiul Banului Craiovei;

,2. pl. neamul Basarabestilor : sd preves-

bancheth v. a da un banchet, a pe- teased pe banovefi OD.

banta f. 1. (pL benti) marginea de sus

trece In banchete.

bancnota f. hartie moneda, bilet de la o camaah sau rochie ; 2. cearciin ce

banca.

'impresoara i margineate pieptii sau mA-

banco n. termen de joc : a face banco, necile nvel camilsi; 3. (pL bente) flare, a juca singur in contra tuturor: meseria Ilanturi sd-1 pule in bente i sii-1 clued

stosului si a bancului bancrut m. falit.

As.

la zapciu PANN. [Sas DANT = nemt. BAND].

bfintueala f. starea celui bantuit: stri-

bancruta f. faliment (= fr. banque- :caciune, paguba mare. bfintul v. 1. a face mare paguba, a bancruth v. a face bancruta, a da ovatama, a strica : piatra a bfintuit rdu

route).

ibucatele; 2. a infesta : Turcii bantuird bancuti f.1. monecla mica de argint Ifara; 3. a pustii : ciuma bdntue orasul.

faliment.

In valoare de 50 centime; 2. bancnota de ,[Ung. BANTAM]. mica valoare [Cf. nemt. Bankozetten. bfintuire f. fapta de a bantui: am 'sancta f. 1. (pl. bande) ceatA, reunire auzit de bfintuirile (aril NEOR. de indivizi sub aceaa capetenie bandd bfintuit a. 1. viltamat ; 2. pustiit: ban-

de hoti, bandd de ldutari; 2. (pl. benzi) tuft de ciumd.

gale de hartie sau de stofa bantuitor m. cel ce bantue sau vao tarna moraliceate. banueala f. 1. parere sau credintA bandaj n. legatura pe o rana sau nefavorabila Insotita de Indoeala ; 2. aim,

legatura,

lunga si Ingusta trimit sub bandd carte; 3. margine la o tesatura. frantura.

bandajist m. cel ce face sau vinde

Ipla parere, presuptmere.

banui v. 1. a avea sau a intra in ba-

bandaje. ,nuieli pe cineva : mei bdnuieste rdu; 2. banderola f. bancla mica de legat mar- a presupune, .21 da cu socoteala : bd-

furi : hdrtie satinatd pentru banderole. nuesc di nu va veni; 3. Mold, a lua In bandiera f. I. steag de trupe: front nume de rail: stdpane, sit nu bdnuiesti de bandierii, alinierea drapelelor ai a stin- 'Cu. Ring. BANNI, a regretal. dardelor In fruntea unei armate randuite; banuicios a. aplecat a banal, supus 2. steagul unei corporatiuni sau societati. 'la banuieli.

bandit ni. 1. facator de rele primej- banuitor a. ai tn care infra lesne In dios; 2. fig. om fara capataiu. ,banuieli, nelncrezator. banditism n. 1. starea unei tari ban- banut in. 1. ban mic, gologan; 2. gertuita de banditi; 2. obiceiurile banditilor. menul sau samanta oului. bandraburci f. nume moldovenesc banutei m, pl. floare de podoabil cu al cartofului (venit, se vede, din Bran- ifrunze mid i rotunde, numita i floare deburg). I frumoasA (Bellis perennis). banduliera 1. curea lata purtata de baobab m. arbore din Africa, cel mai soldati peste umar i curmezis peste piept. !mare dintre vegetalele cunoscute, al cilrui baneata f. oala cu douif manuai (In- Irod se numeste pAine de maimutA.

trebuintata la Ora). [V. banitd].

binesc a. 1. de Ban: o mulfime de

baptister n. edificiu uncle se facea

lbotezul

maiestosul baptister al cate-

panduri bdrzesti OD. ; 2. de bani: afaceri I dralei. bar 1 Mt. strigatul ciobanului cand beinesti.

basset n. mare suma de bani, avere chiama oile, ca sit nu apuce pe un alt mare. drum sau sa fugA : btir, oitA, Ur! numele banie f. dernnitatea sau rangul de Ban: unei hore taranesti. LOnomatopeel. bdnia judefului Mehedinti,bdnia Craiovei.

bares f. 1. drug de lemn sau de metal:

o bard de fier; 2. bariera mica ce des-

baniera f. bandiera, parte publicul de membrii unui tribunal: banisor m. a. ban marunt; 2. fam. a veni la bard (=-- fr. barre). bani: are banisori. barabana f. toba pentru anuntarea banita f. masura veche de capacitate

licitatiunilor. [Rus. BARABANO].

www.dacoromanica.ro

.

bar

bar

- 54

barabanciu m. barabanii ; s1 altul bdtand barabanciul CAR. baraboiu (barlaboiu) m. 1. planta alimentara ale card tubercule, cam de marimea si de forma morcovilor, sunt carnoase si au gust aromatic (Choero-

omenos inbred barbard; 3. incult, necorect: stil barbar, barbarie f. 1. starea omului barbar;

2. cruzime, neomenie.

barbarism n. cuyant strain si con-

trar geniului limbei nationale, ex. travaliu,

phyllum bulbosum); 2. un fel de bora sincerarninte. Barbarismele romane se

taraneasca (in Muntenia): frunzulnd bar- deosibesc dupa origina lor In: grecisme laboiu si la dreapta cate doil [ling. (pliroforisi, simandicos), latinisme (audace, placid), slavisme (dele, otnosenie); BARABOLY]. barabulfi f. nume moldovenesc al car- galicisme (orgoliu, ravaj), germanisme tofului [Rut. BARABOLIA]. (consent, conturb).

baraci f. 1. colibb de scanduri ce-si

bArbat m. 1. persoang de sex mas-

fac soldatii in campanie; 2. pravalioara culin (In opozitiune cu femeie); 2. barbat de scanduri; 3. fam. casa proasta sau rau unit cu o femeie prin casatorie. [Lat. BARI HAWS, lit. om cu barba]. a. 1. harnic, zidita (=-- fr baroque), baragan n.loc necultivat i sterp (dupg sarguitor; 2. curagios, energic. II

intinsa campie a BarAganului).

bArbatel in, 1. (desmierdator si ironic)

baraIàdini m. porecla tiganului sau bArbat; 2. partea barbateasca la animale. bArbAtese a. 1. de sexul bArbatilor; a tigAncei: am inchis baragladina AL.

jCompus dintr'un prirnitiv bard, figan (Cf.

baraon) si din finalul sinonimului ciortinglav].

Wield v. a toca din gura femeie, ce

2. viteaz, voinic: fd piept bdrbdtesc Ar. bArbatie f, 1. varsta barbatului; 2. curaj, vitejie.

barbete pl. favorite.

bArbie f. 1. partea obrazului de sub tot biirdi? CAR. [V. bar]. bairAni v. Mold, a dori foarte, a ravni : gura, ascutita In varf ; 2. pielea la gatul poate ad tu ai bardni atunci sd-mi iei gainel, cocosulul ; 3. tot ce seamana bar-

sufletu din mine? CR. [Origina necu- biei: bdrbia urechii, bdrbia toporului. tigan (ca porecla) ; ce-i

[Derivat din barbd (cf. fdsie din fasci)]. bärbier m, cel ce taie sau rade harba,

influenta analogica a sinonimulut faraon].

barbier-basa m. odinioarA, intaiul

noscuta].

baraon in.

plesni baraonului prin cap... Isp. [Deri- cel ce tunde parul. [It. HARMERS, printr'un vat din bard, pgan (cf. baragladin) sub intermediar grec modern].

bArat in. preot catolic ascultd cOn- barbier al Domnului care 'idea pe Vocii, tdrile latinesti ale baratului OD. [Ung. pe beizadele l pe noul boierit cand se slay. BRATC, frate]. BARAT cdftania vreun boier, se ducea beirbierbaraterie f. fraucia comisa de un cA- basa de-I rddea cu bricele cele de marpitan sau de echipajul unei corabil. gean At. [Forma' romanizata din arhai-

bfiritie I. numele bisericilor catolice cul berber basa = turc. BERBER BABY]. din Romania. [V. beirat]. bArbierese a. de barbier,

barbil f. 1. par ce creste pe barbie pp bArbieri v. a tunde sau a rade pe pe Mei (la om): as3i rade barba; 2. cineva. parul de sub faith' la unele animale; 3. bArbierie f. 1. meseria barbierului; barbie, locul barbel: bube pe barbd; 4. 2. privalia sa. nume popular de plante: barba boierului, bArbintà 1. V. berbinti. un fel de cicoare (Nigella damaseena); barbison n. stuf de barba la barbie. barba caprei, un fel de salata de iarnA bArbos a. 1. cu barba mare si deasi ; (Tragopogon); barba impäratului, un fel de viorea cu trei colori (Viola tricolor); barba lui Aron (v. Aron) ; barba sasului, ursulai, planta criptogama ce creste In locuri umede si ale carii tulpine serva

2. cui creste barba. barbun m. peste osos, lat si de forma ovala, de coloare rosie inchisa (Mullus

unguruhn, soiu de garoafa proasta (Di-

bfirbune n. Tr. bora jucata cu ocaziu-

calare pe un iepure schiop, el cutreerb

barbur m. Tr. un fel de broderie pe

barbatus). [Gr. mod, din venet, BARBUN, numit astfel dupe cele patru fire de barbi

spre a lustrui metalele (Equisetum) ; barba din jurul gurei].

nea inrolfirii recrutilor ardeleni : haidefi, anthus spiculifolius). [Lat. BARBA]. BarbA-cot m. un fel de pitic rAutacios feciori, la bdrbunc, sd nicincdm came cu statul de o palma i barba de un cot; de junc POP. [Nemt. WERBUNO, Inrolare].

lumen sub-plimanteana (in povestile po- partea de sus a camasilor tArinesti. [Lat. BARBULA, firele de arniciu sau de =Hasa pulare): Statu-palmd-barbd-cot. barbar a, si m. 1. strain de cultura, ale barburilor fiind aseminate unei mici necivilizat

popor barbar; 2. crud, ne- barbe].

www.dacoromanica.ro

Bar

bar

55

Barbura f. ziva sfintei Barbura sau

baricadä f. sant de apárare i oprire,

ciudat de barzi Em. bardà f. sficure de dulgher cu taisul

barlaboiu m. V. baraboiu. barligat a. Mold. lncovoiat codi f a cea barligatii a dracului CR. [Origina

Varvara (4 Dec.), rea de vársat, i dati- facut din buti, care, lemne i bolovani. baricadh v. 1. a ridica baricade, a nile poporului din acea zi. V. imbirinchide sau opri comunicatiunea cu baburA. bfirburilturà f. tgieturà in forma unui ricade ; 2. a se intari cu baricade, a se unghiu drept la urechile vitelor mari sau adAposti inclarAtul unei baricade ; 3. fig. ale mieilor. [Dela barbd, dupà forma-i a se Inchide spre a nu vedea pe nimeni. barierii f. 1. inchiderea drumului cu angulara]. barbuth f. monedA, in valoare de doi barna sau drugi ; 2. poarta orasului ce lei i zece parale, ce circula in vremea lui se inchide noaptea cu o barierA ; 3. biuCaragea [Origina necunoscutA]. rou, asezat la marginea orasului, spre a barch f. luntre mica. percepe taxa intrArii ; 4. fig. obstacol. bareagiu m. cel ce mAnA o barca, baris n. 1. tesAturA de lana foarte luntras. subtire (fabricatA intAi in orasul francez barcaroli f. cAntecul gondolierului Barages); 2. brohoadh dintr'insa, cu care venetian. se acopere femeile tinere (cele trecute de bareoace f. arbust cu fructul rosu 30 de ani obisnuesc testemelul). ca sAngele, creste pe stAncile de prin pabariton m. 1. voce care cra note grave, durile muntoase (Cotoneaster). [Origina intermediarà Intre bas si tenor ; 2. instrunecunoscutA]. ment de muzia cu coarde. bard in. 1. poet care canta ispfavile bariu n. metal alb ca argintul, asa de eroilor (la Celti) ; 2. poet eroic i brie : moale In cat se poate taia cu cutitul gi noi avem in veacul nostru acel soiu (descoperit de Davy). lat si coada scurti. [Ung. BARD].

bardach f. canA mica, ulcea cu toartb necunoscuth]. barlog n. Mold. adApostul fiarelor salbardace f. pl. soiu de prune cu gat batice (in special al ursului) : inird prin (Prunus insititia). [Lit. prunA in forma bdrloage. i prinde ursii vii AL. [Slay. de bardacci sau de urcior]. BROLOGO. de Mut apA. [Turc. BARDAK].

bArnä f. 1. grincla mare de sprijinit bfirdhhan n. V. burduhan. bärdhhimi v. a sfasia cu cruzime un temelia sau podul casei ; 2. fig. vede paanimal (cum fac lupii). iul din ochiul altuia i barna dintr'al

bfirdan n. stomacul boului. [Contras lui n'o vede (proverb evangelic). [Slay. BROVIN0]. din bdrddhan].

bardhoash 1. Tr. V. bordea. [De la

barnet n. Mold. ata cu care aranul

isi leagA ciorapii sau itarii. [Diminutiv barddos, burtos (v. burdios)]. bArdas m. cel ce lucreath cu barda : din bran]. baroc a. 1. bizar i supArbtor idee lemnar sau dulgher. bárdui v. a lucra cu barda, a ciopli barocd ; 2. capricios : stil baroc. pi

barometric a. care se face cu ajunetezi un fermi, bfirem conj. incaltea, cel putin. [Serb. torul barometrului serviciu barometric.

barometru m. instrument de fizici

BAREN].

bareth f. cbciulA rosie de lAnA sau spre a mAsura, dupà inAltimea coloanei

de pAsIA (mai ales la cardinal!). de mercuriu, presiunea atmosfericA i va barfealfi f. 1. calomnie, vorbe de rani ; riatiunile ei ; inventat de Torricelli (1643). 2. vorbA de nimica. baron m. 1. odinioarA, in Franta, tibarn v. 1. a vorbi de rAu pe cineva ; tlul marilor senior!: regele si baronii sdi; lasd-I sd bdrfeascd ; 2. a vorbi nimicuri : 2. azi, titlu de nobletA intre conte i cavaler ;

a bdrfi verzi si uscate. [Origina necu- 3. fig. om cc face pe marele tidieste noscuta ca un baron. bfirfitor a. si m. 1. care bArfeste sau baronie f. 1. calitatea baronului ; 2. vorbeste de rAu lumea rea si bdrfi- mosie care di proprietarului ei titlul de toare ; 2. care spune fleacuri, flecar.

baron.

barbs n. ciocan greu de fierar : babargeica f. I. Mold. sAniutA cu care copiii se dau pe zapacla ; 2. Tr. sanie, rosul cel mare... el se juca cu dans& trash de un cal, cu care se aduce lemne ISP. [Tig. BAR6, mare]. din pAdure. [Si barzeic d : origina necu-

barosan m. 1. baros mare ;

2. (iro-

a. fain. 1. gros si mare (ca barhent ii, materie de atà si de bum- barosul) : un crap barosan ; 2. gros la

noscutA].

nic) tigan.

bac. [Nemt. BARCHENT].

punga.

II

www.dacoromanica.ro

- 56 -

bar

bas

baschinh f. Mold. un fel de fusta a baron n. 1. ingrAdire rezervatg advocatilor pentru a pleda ; 2. ordinul advo- thrancelor. [Indirect din fr. basquinel. catilor (= fr barreau). bhscala f. balanth de cantarit greu'harsh (barta) f. bucatg de lerun sau tAti marl (= fr bascule). de fier ce leagfi plazul cu grindeiul plubasibuzuc m. 1. voluntar turc : cumgului. [Origing necunoscuta]. pliti basibuzuci i fiarele cercheze AL. ; barsan a. dela Barsa oita bdrsanci; 2. fig. turburgtor, violent. [Turc. aws; aolanâ bArsanii, lungg, deasfi si cam asprg. .zua, lit, cap sucia

barla f. V. barsg.

Willie& v. 1. a face sau produce bg-

barzif. mare pasgre cAlgtoare din genul Isici ; 2. a se umfla : pielea ii se bdsicd.

picioroangelor, cu pene albe peste tot corpul, afarg de aripi cari sant negre ;

I[Lat. vssicARE].

bagica f. 1. receptacul membranos ce

petrece la noi in timpul verii i sboarg contine urina ; 2. ochiu de fereastrg din cgtre Africa cu Inceperea frigului (Ardea pielea ce infAsurg matele dobitoacelor : o ciconia). [Alb. BARDHA, (pasare) alba]. basica 'n loc de sticld e 'ntinsd 'n febarzaun m. 1. albing sAlbaticg ; 2. gan- restrue Em. ; 3. micg urnflgturg pe pielea dac cc sbarnfie sburand. [Onomatopee omului, produsd priu. arsuri sau alteeva ; cf. bd, z I i finalul din gargilun]. 4. picgturg mare : ploaie cu bdsici ; 5. barzoiu adv. V. bazoiu, globulet de lichid format prin aer ; babas ii. 1. partea unei bucgti muzicale In sica de sdpun. [Lat. vv.sicA].

care nu s'aud deck sunete grave; 2. per-

bfisicat a. umflat, rotund : dungi Era-

soana care cantg partile de bas; 3. violon- sicate. basicata f. varietate de strugure cu cel i artistul care calla* cu violoncelul. bail a. 1. de frunte, cel dintaiu (In bine boabe albe rotunde i cu pielea subtire.

bálicoash f. frumos arbust ce se cubsau In rgu), se algtura In vechime la ditivg prin gradini ca plantg ornamentalg ferite grade ierarbice (bas-ciohodar bulu-bas) si, prin analogie, la unele ti- (Colutea arborescens). tulaturi indigene (v. bas-boier) : stint baklicos a. cu multe bAsici sau bubulite. basin n. 1. rezervoriu intio grading ; Har(d, bas-razes AL. ; 2. de prima calitate (despre tesgturi sau bguturi) cu 2. Geogr. spatiu de pgmant, ses mare, guler de fir, de fir chiar bas-fir Pop. inconjurat de munti sau de dealuri, prin cu ravac gi bas-rachiu POP. ; 3. (ironic) care curge un fluviu de la izvor pang la spre a caracteriza insusiri mai ales nefa- gura sa :basinul Oltului; 3. Anat. braul vorabile: b as-neghiob , b as-b dtdus. [Turc. de oase ce formeazg partea inferioarg a trunchiului la om. 13,t, cap, sef, superior, intait]. baft n. agio (invechit). [Aceeas vorbg basist m. cel ce cantä cu basul sau ca cea precedentg (cf. capete=dobanda)]. cu violoncelul. ballic n. cgpgtaiul crestat al stalpilor baga m. odinioarg, sef bdrbier-basd. unei case thrgnesti numit i cficiulg. [Turc. [Identic cu bas, fruntas].

basamac n. rachiu de bucate, ieftin sascrx, coif, glugg]. .11 vgfarnfitor. [Probabil din Injuratura unbasm (basil) n. 1. apolog, fabulg (ve. gureascg : bassama . (1. chiu-rom. basnele lui Esop); a se face basorde basn, a ajunge de batjocurd c'arn bagardinfi f. prostituatg. dina, besoandrd, nume injurioase deri- bat tot ce avui si de basn ma facui

vand dela bes, basing, cu sufixe analogice, POP. ; 2. In special, istorisirea unei Intamthspunzand intocmai vechiului sinonim plant Inchipuite cu Inceputul stereotip : 6

francez vessel. V. besnith.

fost oclata... 0 al carii element principal

barboier m. primul boier care pre- e miraculosul (smei, balauri, zine, fetizida Divanul dupg Domn bas-boierul frumosi) : lame ce gdndea 'n ba.sme si

vorbea 'n poezii Em. [Slay. BASHI, fabulg ; purta hanger la bran GHICA. bacá f. 1. odinioarg, bastion : in noap- sensul vorbei, largit in limba moderng, tea aceea soldatii fdcurd basti Bite, ; corespunde Mold. poveste]. 2. boltà, Camara' boltith intrarea In basmh f. 1. materie colorath (de burnbasca rotunda OD. [Vechiu-rom. bawl bac, in, lang) : basmale de Florenta ;

m

prig. BASTYA (din it. bastia)].

2. broboadg pgtratg cu care fetele thrance

bagca adv. I. afarg de: basca ce ti-am Isi acopfir capul, Innodand colturile sub dat ; 2. deosebit : una vorbim, basca bgrbie (marama i testemelul ffind rezerne intelegem. [Vechiu-rom. base& --.=.- vete nevestelor) ; basma curatà, cu totul

nevinovat: a iesi, a scoate basma cubaschlui v. a separa. rata ; 3. batistg de sters nasul sau subagchie f. ciocan de dogar sau dul- doarea : facet basmalele boierului ALI

turc. sAsicAl.

Ober cu capAtul sAntuit. [V. beschiel.

4. legAturi de Infhurat gstul ; 5. legitura

www.dacoromanica.ro

- 57 -

bas

bat

de purtat lucruri marunte (In opozifiune bAtaie de joc, luare In its, lucru rau fAcu boccea). [Turc. BASMA, lit. tipar (cf. cut: 6. lucrarea i timpul cAnd pestele isi depune icrele: bâtaia pestelui ; 7. destambd, tipar i stofA)]. basmangiu m. fabricant sau negus- pfirtarea pang uncle poate ajunge glontor de basmale (CAR ). [Turc. BasmArd. Itele : bettaia tunului; 8. locul unde bate basn n. basrn : cdte basne firoscosii ,sau loveste tare ceva : in biltaia soareundeva spunea in vileag PANN. lui, focului ; 9. Muz. mAsurA, tact. [Lat.

basnas m. cel ce spune basme la vulg. RATTAIL& = clasic BATTU/UAL]. bätaias m. gonaciu care strAbate pkbasni v. a povesti basme, a spune durea, fAcAnd sgomot spre a iesi vAnatul

sezatori.

povesti : dupd cum se si beisneste pentru un nerod de mult PANN. basso-relief n. sculpturà in relief pe un fond neted. basta I int. 1. destul I ajunge I (la jocul cartilor).; 2. in genere, destul basta-i,

de acum s'a nu:intuit! Ca.

la puscasi: chiotele de vdndtoare ale beitidiasilor OD.

batilios a.1. cui ii place a se bate sau

'a se certa ; 2. fig. strasnic (In bine Eau In rAu) : yin bdtclios; femeie batAloasA, frurnoasA si cu InfAtisarea bArbAteascA.

[It. BASTA, blitaitoare f. numele muntenese al printiun intermediar grec modem]. Icodobaturei. [V. &Vail bastard a. si m. 1. nfiscut din pArinti bfitiiius n. titirezul morii. necasatoriti: fecior de lele, copil din flori ; batal m. berbece Intors. [OriginA ne2-. fig. care nu mai are calitatile speciei cunocsutal.

sale, degenerat sau alterat: neam bas- batala f. pl. Mold. V. vatale. tard; 3. scrisoare intre ronda i engleza. batalamb f. 1. chitanta, Inscris de bastiment n. vas de navigatiune de anulare : n'ai batalama la mdnii ISP.: orice transport sau marime. 2. ironic (si patalama), diploma. [Turc. bastinat f. mosie pArinteasca, locul BATALAMA, anulare]. nasterii; de basting, din acel loc, neaos. batfilie f. 1. bataie mare, rasboiu !ti[13111g. BASTINA, mostenire, din BASTA, tata tre dorfa ostiri dusmane : beitdlia de la

Cdlugdreni ; 2. ordinea In care se hiptA (cf. ocind)]. bastinas a. I m. care e de bastinA, ostile; 3. expeditiune, stare de vrAjmAsie originar din area tarA. Intre douA popoare : au pornit la &Itabastion n. lucrare de fortificatiune, lie. [Forma modernA In raport cu bdtaia constAnd dui:dean zid de pietre sau cAra- (dupla serb. aArAutA), de care s'a diferenmizi, umplut cu pamAnt, care iese afarA fiat sub raportul sensului]. din linia sau locul Intarit. batalion n. 1. trupA de infanterie, baston n. 1. bucata de leran, langA compusA din patru cornpanii ; scoala de el subtire, ce se poate tinea In mAnif ; 2. batalion, teoria diferitelor manevre ce loviturA cu bastonul; 3. (de a) numele cata a sti sA le execute un batalion: 2. unui joc de copii. [It. BASTONE].

fig.

ceatA

numeroasA :

batalioane a

bastonada f. 1. lovitu# cu bastonul ; plebii proletare En. 2. bAtaie la talpi, falangiL batar conj. Tr. si Mold. cel putin,

bat n. baston; a pune cuiva bete in mAcar. fUng. akrord. batatarniefi f. planta, cu flori gal-

roatir, a-i pune piedici. [Singular abstras din befe: primitiv *bdt (cf. bdtd)]. batii f. 1. fasie mArginasA de panzA ori de postav ; 2. pl. bete, cingAtoare mai ingusta de cat brdul; a da pe bete Mari, a alunga pe cineva apucAndu-1 de brAu, a-I izgoni apoi if dete pe bete din ostroy ISM [Lat. vim].

bene, ale carii fructe sunt acoperite cu peri aspri la pipAit (Senecio crucifolius). [MetatezA din bdtrdnatecia

bititor a. care bate: Wititor la ochl,

care prea se vede, care face impresiune, place vederil. I in. unealta de bAtut laptele spre a se alege untul.

bata f. bat lung si gros : 1. de mAnat batitori v. 1. a cAlca pAmAntul cu vitele; 2. ca armA la bAtale: mAciucA. picioarele ca 58 se aseze, netezi bine ; [Slay. Berts].

2. a inchide vitele In bAtAturii. bfitai v. 1. a da din coadA ; 2. a merge batatara f. 1. carte tAraneasca, in leganandu-se: bdfdind din picioral drept special partea bAtAtoritA a curtii dinainC. [Onomatopee]. tea easel : are vite ?n bdteitura; 2. curte batale f. fapta de a (se) bate si rezul- pe lAngA o eSrdumA, uncle se joaca: fldfatal ei; 1. lovituri : a da cuiva &Rale, edit joacd In bdtatttra '; 3. flail de tort a rrulnca ; 2. luptA, bat/111e ; 3. care se petrece cu ajutorul suveicii prin sgornire la vAnatoare ; 4. clAtinare, agi- rostul intins pe rAsbolu : beitcitura e de tate; botaia vdntului, inimet, ochinkek bambac Sti trzeala de in; 4. piele groasa 5. framAntare cu mintea : bdtaie de cap; sau came IntaritA, ce se face la mAint,

www.dacoromanica.ro

bat

bat

- 58

ori la picioare (de mult urnblet sau de mult lucru) ; am beitdturi ; 5. crengi uscate, cazute din arbori : o baba aduna beidituri. [Lat. BArnictu]. baltäug a, l m. care sare lesne la bataie, cui place cearta i bataia. batefi 1. Mold. 1. babita ; 2. unealtd de fier in forma' de nicovalá pe care se bate coasa ; 3. peste ce searnana cu pldtica (Blicca). [Rus. BATTICA, tata, mos : pentru sensurile metaforice, cf, baba, babite!, beibuscet i mop]. bate v. (activ) 1. a lovi de mai multe : el bate pe top ; 2. a da lovituri : a bate la u§d; 3. a bAga, a intepeni lovind : a bate cuie, paH; a bate toba, a da un semnal lovind toba ; fig. a bate

seaua, a tinti cu vorba, a face aluziune ;

4. a da un tipar sau forma (lovind cu

ciocanul) : a bate fierul, bani; 5. a juca

batand cu picioarele ; a bate hora, braul ;

bätelilte f. 1. Mold. loc baTatorit de vita; 2. batatura (unde se joacS): unde era bdtei4tea fleicailor si a fetelor CR. ; 3. fig. carare: in beitelistea munfilor. bate-poduri m. care nu se astampara din drumuri.

batere f. lucrarea de a bate (dupii

diferitele Insemnari ale verbului).

baterie f. 1. total de 4 tunuri cu ac-

,cesoride lor sub comanda unui capitan; 12. locul unde sunt asezate spre a fi slobozite deodata ; 3, sir de tunuri de fiecare lature a corabiei ; 4. companie de tartilerie i materialul ei; 5. Fiz. (electrica) reunire de butelii de Leyda producand electricitate; 6. vas cu ghiata In care se aduce vin si ape minerale: cloud baterii cu sifon mare CAR. ; 7. fig. mijloace de actiune: pregati bateriile. batic n. cioaca dogarului. [Cf. baf].

batisti f. 1. panza de in foarte sub-

6. a batatori, a strabate; am beitut toate drumurile ; a bate podurile, a umbla fara capataiu; fig. a bate ciimpii, a aiuri; 7. a Invinge pe dusmani Mihaiu bedu pe Turd; 8. a ataca, a bombarda trei zile beiturd cetatea 13k.c.; 9. a agita : mei bate cugetul (gandurile) ; a

Itire si alba: cearsaf de batiste ; 2. basma dintr'insa.

chdere continua): soarele ne beitea in later ; 11. a strica, a vatama: bruma a bdtut retu viile ; 12. a pedepsi : Dumnezeu batu pe Egipteni CU 10 pltigi

sib ajungei de batjocura hand TSP. ; 3. vorba sau faptA injurioasa l pbna de dispret; 4. lucru rSu facut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-

batjocori v. a lua in ras, a aduce batjocoritor a. i m. cel ce batjocoreste, care face si aduce batjocura. batjocura 1. 1. luare In ras, bataie bate capul cuiva, a nu-i da pace, a-1 de joc crucla i ofensatoare ; 2. obiect de supgra cu cereri ; 10. a incomoda (prin batjocura sei moara mai bine dee& cuiva batjocurit.

;

(in blesteme serioase sau glumete) : bata-1 joc, batjocurS)}. norocull sa-lbatei Dumnezeu (neu',Wan m. Mold. pasare de MCA, nuII

tru) 1. a se agita, a se misca: a sufla mita In Muntenia stare. [Pentru bdltan (vantul), a palpita (inima), a suna (cea- = de balta]. sornicul), a latra la vanat (cdinii); a batog m. spinare de morun siirata bate la cap, a ameti, a se sui In cap aftunat.i. [Slay. BAT000, baston (cf. germ. (de bauturi sau de carbuni); a bate la Stockfisch)). ochi, a face mare impresiune, a places batogit a. 1. afumat ca batogul 2. vederiji 2. a &idea cu sgomot : bate fig. uscat, fript: e§ti beitrein, ostenit, ploaia, piatra ; 3. a ajunge pana la, a batogit AL. strabate: cat bate pusca ; 4. a da, a se bittos a. si adv. drept i feapan (ca apropia (de colon) : bate in verde ; 5. un bat). lig. (cu), a avea inclinatiune sau afec. batozii f, masina de treerat grane sau tiune: Luluta nu bate nicidecum cu. de sfaramat porumbul de boabe (inlocu-

Gulda AL. d (reciproc) 1. a se lupta hid treeratorii cu lmblacii). [Romanizare s'a batut voiniceste; 2. a se agita : la- dupii fr. batteu.se]. cal in tremur somnoros i lin se batracieni m. pl. amfibii cu pielea bate Err.; fig. a-9i bate capul, a se frii- goala, cu corpul Indesat, lipsiti de coada milnta, a cugeta adanc; all bate joc, trecand prin multe metamorfoze de a rade de cineva, a face ceva rau 1 prost. lexernplu broasca. Mat. vulg. BATTERS

= clasic BATTS/ERE].

bfitealal f. Mold. 1. bratele spatezelor risboiului de tesut ; 2. titirezul morii; 3. fig. importun. bate Joe v. a rade de cineva ; Intl bat joc de el. [Lit, a bate jocul= a &tits, jocurile l horde taranesti fiind Insotite de satirice chiuituri sau strigaturi].

bfitrain a. 1. care traieste de mult timp :om bettreln ; 2. care a fost Inteun trecut departat, foarte vechiu: din vremile beitrane, datine beitrane. [Lat. Va. TERANUS, lit. soldat batran, sens generalizat

deja In latina vulgara]. I m. 1. om in ultima varst5 a vietii; un bdtrdn; 2. pl. cei ce au trait odata, cel cc au fost In

www.dacoromanica.ro

bat

59 -

Wiz

timpuri departate de noi : cuvinte din ',Mate si rasboaie i multe bazaconii bdtreini. sange vArsatx,. Alexandria); cu sensul

batranatec a. 1. care pare mai ba- foarte scazut In limba moderns ; comedic, tran; 2. cu apucaturi de bAtran: june poznal. Waal v. 1. a face baz, a sbarnAt ; 2. bdtrematec.

hatriinesc a. 1. ce tine de om ba- a canta Ingaimat, a mormAi: duminicile tran: apuceituri bdtrdnesti; 2. care vine bazdiam la strand CR. ; 3. a plange InGe la batrani (buni, strabuni, etc.), din cet (de copii); 4. a arde mocnit (de foc). bfizait si. lucrarea de a bazai si rezulechime : ceintec bcitrdnesc, vorbd bdirdneascd. tatul ei: bdzeiit ca de albino Ex. bitranefe pl. 1. ultima varsta a vie- bfizaitoare I. mic instrument, fAcut tii, cam dela 60 ani; 2. oamenii batrani: dintr'o coaje de nuca, cu care copiii de respectafi b dtrdnefile. tarani sbarnae iarna. bfitrfinicios a. cam batran un co- bfizaitura f. bazait prelungit: iatd cei costeirc de cei bdtrdniciosi CR. aude o bdxcliturd indbusitd CR. batranis m. planta, originara din A- bazalt n. stanch' vulcanicA de un nemerica (Canada), cu flori albe-spalacite gru albastriu sau cenusiu. sau lila (Erigeron canadense). bazaochiu a. Mold. chior, sasiu; vine batuci v. Mold, a batatori. bazaochiu dsta de-mi tdvdleste peinza bitut a. 1. lovit, agitat: bdtut de toate AL. [Cf. slay. 13E7.0X11, gra ochi J. vcinturile; fig. bdtut de ganduri Em.; bazar a. 1. targ public in Orient ; 2. 2. batatorit, calcat si netezit: drum b citut,c loc acoperit uncle se vinde tot felul de lapte Witt, clâtit spre a scoate untul; mfirfuri. V. pazar. 3. tesut des: pdrizei beitutd; 4. Impodobazdaganie f. monstru, pocitura, ceva hit : bcitut tot cu pietre scumpe CR. ; 5. rar i afara din cale: ce beizddganie mai stricat, vatamat: luncei beitutd de brumd, este si aia ? ISP. [Cf. slay. BrzurnANINu, boi &dap de jug ; 6. fig. pedepsit, tics& neinsufletit, de unde (sub influen(a sinolos: om beitut de Dumnezeu. II m. (adica nimului dihanie) forma redusA: Tr. bidiganie, bidihanie. ban) monedA: n'ai bdtuti? AL. ;

batuta I. un fel de bora taraneasca

cu miscari repezi si vioaie.

bau! int. cu care se sperie copiii.

bfizdara f. Tr. (SAlagiu) streche. [Tras din bdzd, sunet amplificat din bdz]. bazdairi v. Tr. a strechia.

bazdoaga I. bat gros, Mtg. [Forma bhut a. 1. care a baut nemdncat nebdut; 2. care e beat: e beiut de di- redusa din buzdugan: cf. in Oltenia, buzmineatei. n. fapta de a bea : bani de dugd, mAciuca]. beiut. bfizdoc n. artag : din chiar senin ii balutor a. si m. care bea. sare bdzdocul. [Pentru acceptiunea figuII

bautura f. 1. orice lichid care se bea : rata, cf. dial. bdzdard, streche artagul apa a bdutura cea mai sdndtoasc 1; 2, e ask:AM unei sbarnAituri de insect:IL

in special, bautura spirtoasA (yin, rachiu, bazeh f. materie cu urzeala de ata i balicher); 3. medicament care se bea : bdu- tatura de bumbac. [Turc. HAZi = fr. basin]. turd adormitoare. bazilica f. 1. (la Romani) edificiu unde Wizl iM. exprima 1. striatul surd al se fAcea judecati si unde negutatorii traunor insecte (albine, muste, tantari, etc.); tau despre afacerile lor; 2. azi, bisericA 2. o bAtate de joc la copii: bdiatul le foarte mare, catedrala bazilica Sf. Pe-

Ricca cu bdz! LP. tra din Roma. bazh v. a pune temeiu pe, a se inte- Bazilicale f. pl. V. Vasilicale. meia, a se sprijini. bazilicon n. alifie regard pentru coa-

bazi f. 1. tot ce serva a sustine sau cerea bubelor. bazilisc m. 1. same fabulos a anti

a sprijini; 2. fig. temeit4 principiu: ega-

litatea tuturor inaintea legii e baza privire cauza moartea ; 2. fig. ochi de basocietdlii moderne ; 3. Geom. partea zilisc, rautAciosi si scanteietori ; 3. soiu unui triunghiu opusa crestetului; 4. Chim. de soparla din America de S., timidd si

orice materie care, combinata cu un acid, inofensiva. formeaza o sare. bazoiu n. 1. bazait, sbarnaiturà ; 2. subaza f. insecta : musca, albina. [V. bdz fl. netul de bas al cobzei: una in coarda

bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii subfire incepts a canto, altul beizoiul

de cari iscodeste ci vrOjeste dracul CR. ; iinea PAria. IV. bdzil

2. necuviinta, vorba sau fapta extrava- balizoiu adv. ridicat in sus (despre coada ganta : cum poti sei-ii inchipuiesti ase- vitelor): caprei it cade coada de rdie nienea bazaconii? AL. [Slay. BEZZAKONIIE, si ea tot bdzoiu o line I.SP. [VorbA iden-

faradelege (tsi vazurà acolo atata str5m- tica cu cea precedenta : imagine luati dela

www.dacoromanica.ro

bel

beh

vite cari, cum aud sbarnaitul strechii, pun beduin a. si m. 1. Arab care traieste coada pe spinare i fug in toate pArtile] in pustietate: prin desert streibat sal-

beh v. 1. a sorbi cu gura si a inghiti batec mart familii beduine. En.; 2. fig.

un lichid ; 2. a trage pe gat furnul, a fuma

a bea tutun ; 3. a bea fárà masura, a

om brutal,

beet int. prin care se imiteaza striga-

avea darul betiei: cam bea. [Lat. BIBERE; tul oilor.

beglerbeiu m. guvernator general al sensul 2 se rapoarta la fumatul oriental, care era mai mult o soarbere decat o as- unei mari provincii turcesti (pa0 cu 3 tupirare]. inri): beglerbeiul Rumeliei Bk.c. [Turc.: beat a. 1. care a bAut prea mult; 2. lit. beiul beilor]. behai v. Mold, a striga ca oile. fig. ametit, cu mintea orbita de pasiuni: behait n. strigatul oilor. beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS]. beatitudine f. fericire perfeeta de care behehe I int. bee m. berbece, oaie: pentru behehe vor prciptidi i pe mise bucuril alesii in imparatia cerurilor. bec n. 1. teava unei lampi cu gaz ae- hoho NEOR. [OnCanatOpee]. behlit (behlitA) m. i f. V. blehniti. rian : candelabra cu sase becuri; 2. beilic n. 1. odinioara, palatul inaltilor lampa electrica. becar n. Muz. semn pus inaintea unei demnitari ai Portii In Bucuresti si Iasi ; note ce fuse ridicath sau scazuta cu un 2. rechizitiune vexatoare, ridicare anuali semi-ton, spre a-i reda tonul natural (=fr. a unui numAr de oi pentru Constantinopole : oi de beilic ; 3. clach In folosul Dombécarre). becat na sitar, pasdre calatoare din nului : poporul supus la beilicuri AL. ; familia picioroangelor cu ciocul lung si vitA de beilic, supusa la munci grele; 4. cu carnea foarte gustoasa (Scolopax rus- fig. lucru gratuit i fara folos: a lucra

ticola) (= fr. bécasse).

becatini f. berbecut, pasare asemenea becatului, dar mai mica (Scolopax gallinula) (= fr. bécassine). becer m. odinioarA cel ce purta grijA de beciul domnesc, bucatarul Curtii, lopstolnicului : a trimite la ocnd pe

de beilic, a munci fArA tragere de iMma. [MEC. 13ETLIE].

beiu m. 1. titlu dat de Turd guverna

itorului unei provincii sau unui oras (mai imic cleat pasA); 2. in special, titlul Dom..

nilor Romani: turceste-te, beiule, beiule, crestinule ! POP.; 3. Domn in genere (mai mult ironic): dormia cat un vase beceri NEOR. becerie f. incapere boltità servind de beiu pdnd ce asfintia soarele CR.; 4. bucitarie la Curtea domneasca : becerille partea scobita a arsicului ridicatA In sus sau cuinile i cuptoarele pitdriei OD. l(partea numita in Mold. gimparati): jobecher a. si m. 1. flacau, neinsurat ; cul iii beiu bun. [Turc. BET].

2. cal de posta spetit. [Tare. BEICIAR, lit. beizadea m. fiu de Domn (azi mai fara ocupatiune (cf. burlac)]. milli ironic): un beizade sd se hotdbechiu adv. nimic: n'am inteles nici rased la plugdrie ! AL. [Turc. BEYZADE, bechiu AL. [Ling.

,

litera b].

becisnic a. care nu-i bun de nimica :

fiu de befit].

bejenar ni, fugar, emigrant: un be-

1. nevoias, slabanog ; 2. pacatos, taisel. jenar vrea sd intre argat la mine AL, [Slay. BECIsriraxo, firA cinste].

[Slay. aztANO, fugal].

bejenari v. a lua fuga, a emigra : au bejendrit toti Romdnii de spaimd OD. beciu n. 1. suteranA sub palatul dombejenarit n. emigratiune: care poate nesc, ce servia de Incbisoare : Domnul cu fi pricina acelut bejendrit ? NEGR. Stoica se coborird in bedurile boltite bejeni v. (Invechit) a fugi dinaintea becisnicie f. starea celui becisnic:, im-

becilitate.

ale palatului OD.; 2. pivuita b.:a/WA pen- unei invaziuni vrajmase. bejenie 1. 1. fuga dinaintea dusmanutru tinut de ale mAncirii i bAuturii. [Turc. (cuman) 8E6, loc IntArit]. lui; 2. In special fuga poporului la munti bectemis n. calitate superioarA de tu- dupi Invingerea eteristilor de cAtre Tani tun. [Turc. PEE TEEM, lit, tare si curat]. (1821): din vremea bejeniei AL.: 3. roibedernitä I. partea decorativfi a ves- rea albinelor din stup : vezi bejenit de mintelor episcopale, simbolizind biruinta albine Ex. [Slay. BEJENEE, fugal. asupra mortii i nemurirea sufletului. [Vebel a. Mold. V bal. chiu-rom. nabedernitd---=slav.NABEDERTNITA,

belaeoasa f. un fel de batista sau te-

din BEDRO, coapsA, ornatul acoperind a- sAturA din bumbac: rochie de belaceastA parte a corpului]. coasci rovie sau galbend On. [= fr.

bedreag n. Mold. 1. scAunav pe care belle Ecosse]. cismaral croieste cismele; 2. scAunas de beladona I. planta veninoasa din fa'rotar. [Origini necunoscutAl. milia solaneelor, IntrebuIntata. In medi,

www.dacoromanica.ro

bel

61 --

ben

dna (Atropa beladonna) ; fructul ei seabeltea f. Mold. V. peltea: beltele de mlinA cu o cireash i sucul ei servA de gutui At. belvedere n. terasA, foisor in vArful suliman (de unde l nutnele de cucoand jund case sau pe un loc inalt, de unde frumoasd). V. inatrAgunii. belaliu a. I. care aduce 'nenorocire 'vederea se intinde In depiirtare. pdsdrile sunt belalii; 2. fig. funest : bemol n. Muz. 1. semn ce scade nota .cu un semi-ton; 2. note cu acest semn. iartzei grea gi belalie. [Turc. BELALY]. belciug n. inel de fier sau de alt me- benchet n. ospAt de petrecere cu bAtt-

tal; belciug de aur la rdtul porcului. ,turA st joc: la benchete bravii nu se

:mai adund Bor. [Formai popularA trasA [Slay. atratloo]. belciugat a. Incovoiat, rotund : coarne 'din it. sm.:m.1mo]. belciugate. benchetui v. a petrece Intr'una cu beldie f. 1. Mold. buruianA inaltA 21 mAncare, bAuturA 1 joc. uscatA ; 2. prijinA lunge' l dreaptA : ce benedictinA f. un fel de licher.

benediepune f.

stie boil de beldie. LOrigina necunos-

binecuvAntare so-

IlemnA: benedic#unea religioasei e oblibelditA f. Mold. peste cu corpul lun- I gatoare la cdseitorie. giret, trAest6 numai in rasurile de -munte beneficiat v. a trage folos, a profita. (Alburnus bipunctatus). ()i berchife : beneficient m. persoanA In benefidul ,cArila se di o reprezentatiune teatralb. cf. blehnifd]. befell f. 1. nenorocire, supirare, inbeneficiu a. folos, cAstig; fig. sub cutel.

a da de belea, 'beneficial de inventar, cu rezerva de a de suferit : nu pot scdpa de beleaua bene-merenti in. (ccelui ce a binecurcAturA neasteptatA :

a-si geisi beleaua ; 2. greutate, anevoie 'verifica.

asta de om (v. pond belea, urdubelea). ,meritat)), medalie sau decoratiune ro-

!mAnA, creatA de Domnul Carol in 1876 datA celor ce au adus servicil literelor, bele-arte f. pl. artele care au de o- ,stiintelor l artelor.

[Turc. ast1].

beleali f. jupuialA (o boalA).

benevol a. de bun/ voie: contribu-

biect exprimarea frumosului (pictura, sculp-

ture, arhitectura): Scoald de bele-arte. fiune benevold. belemnit m. scoici fosilA In formb benga m. unul din numele necuratude sAgeatA sau de cilindru tuguiat, nu- lui: lua-te-ar benga ! [pg. BENG, dtal(011. mitA de popor piatrd de trdsnet. bengal a. din Bengal: foe bengal, un beletristicil f. literature In special 'fel de artificiu, originar din India, ltnni'

1

romanescA: poezie, naratiuni de callitorii, nos ca soarele. articole de critic& literarA i esteticA. bengali m. soiu de vrabie din regi-

belfer rn. fam. pedagog ordinar, dAs- unile tropicale : glasul ei mai duke ii dies. [Termen luat din graiul evreo-ger- pare decdt a lui bengali NEO1Z. mall : BELFER = nemt. BEHELFER]. bengalina 1. stofii de mAtase cu MnA. belnita 1. jder cu gusa albA: blane benghiu (sbenghiu) n. 1. bucAticA de de cacom fi de belnifd Fir. [Cf. nemt. taftA neagra ce femeile tl puneau pe fata

ca s'arate mai albe: obrazul dres cu bell v. 1. a jupui: a beli in bort; 2. rosu pi 'mpestrifat cu benghiuri At.; fig. a despuia, a stoarce: e/ ne beleste 2. fig. patA sau semn negru: glodu 'fi et ne pradd NEOR. ; 3. a lua scoarta de lipeste benghiuri pe nas AL.; 3. path BILCH, specie de chitcan].

pe plante ; 4. a deschide ochii peste mAsurA (de mirare sau prostie). [Slay. :mem, a albi, de unde: a face alb lemnul (adicA a-1 coji), a face sA se vazA albul ochiului (--= a-1 holba) si a da cu alb (v. bill)).

neagrA fAcutA In fruntea copiilor mid, cu cernealA ori cu funingine, ca prezervativ

contra deochiului: mama ii fdcea cafe un benghiu boghet in frunte, ca

In

sei nu-si prdprideascd odorul CR. ; 4. o belicos a. si m. cal ii place rAsbolul, varietate a jocului in arsice: jocul in

curagios, rasboinic: vestit prin mate sbenghiu ISP. [Turc. SENN, lit, petit],

benis n. 1. (Munt, binis) hainA boefapte belicoase Bk.c. beligerant a. care s'aflA In rbsboiu: reascA de paradA, cu mAnecile despicate pdrfile beligerante. II m. pl. cei ce poartA 21 ImblAnitb pe de margini, purtath de rAsb oiu.

barbati si de femei: largile mdneci a

necunoscutA].

pitnit in timpul din urmA, de lAutari;

belsitA f. plantA originara din Antile, benisului NEOR. auritul vd1 de betealei se cultiva grin grAdini pentru frumusetea rdsfirat pe un binis de suvaiu alb OD.; florilor sale (Canna indica). [Oriona 2. hainA analoagA purtatA de haiduci pi.

belsug n. abundantA, lndestulare: trä- acum mi se mucezeste cobza sub bents /este in belsug. Lung. noi.sfinl. AL. [Turc. BE111§ (B11410 , lit. chlirie, aceastfi

www.dacoromanica.ro

ben

bef

62

berechet n. 1. noroc : se mirau fihainA fiind purtat5 mai ales pe la alaiuri ranii ce berechet i-au gdsit Ce.; 2. belsi cavalcade (v. binigiu)]. beniael n. benis femeiesc mai scurt: sug: are bani berechet; 3. fig. (1i ironic), siret, om nu gluing stiu cd esti herebenisel de felendres albastru NEGR. benoAr n. lojile de jos intr'un teatru chef bun CR. [Turc. BEREKET]. beregata f. gatlej (de om sau de pasare) : beregata curcanului. [Origina benti f. pl. mansete [V. bantel. benzinA f. uleiu volatil, extras din necunoscutal. beretà f. sapca. studenteasch rotunda gudronul de huilA, serve' a scoate petele

( fr. baignoire).

curatindu-le de grAsime.

Si lata. (--= fr. beret).

curge dintr'un arbore din India, intre-

berlant n. numele popular al briliantului : am pierdut un diamant mai

benzoe rn. substantA aromaticA ce

buintatà in medicinA i parfumerie.

beril n. varietate de smaragd.

beotian m. 1. locuitor din Beotia ; 2. frumos decdt beriant PANN. bernardin m. 1. cella& din tagma fig. om stupid. berar rn cel ce fabricA sau vinde bere. St. Benedict, reformatA de St. Bernard ; 2. berArie f. locul unde se fabricii sau caine mare cu pArul lung, dresat de cAse vinde bere, lugarii dela St. Bernard sA umble in munti berbant m. si a. Mold. desfranat, dupA calAtorii rAtAciti si sA-i aducA la craidon tofi cu inime usoare, tofi sa- ospiciul de acolo. berneveci pl. Mold. cioareci in patru galnici i berbanti EM. [PO/. 131RBANi (--------

//. BERSANTE)].

berbAntie f. 1. purtarea berbantului, desfranare ; 2. faptA de berbant : dar de herb dn fie AL.

ite: itari, berneveci, camesoaie Ca. [Serb. BENEYREICE].

berth f. Tr. basma de Lana cu care

fetele tArance li leaga capul. lung. BARTA].

besacteh f. (Mold. besecte) cutie sau berbanthic n. strengarie: te-i fi dus lAditA frumos lucratA (pentru lucruri de prin lume dupd berbantlficuri CR. berbecar rn.1.pàstor de berbeci ; 2.pl. cusAturA): o mdsuld cu o besecte des(cei trei), numele celor trei Filipi de toam- chisel AL. [Turc. BF4rAMTA forma rnodernA

a care se serbeazA de popor dela 26-28 e o reducere din arhaicul bestahtea]. beachie f. Mold. ferestrAu mare de Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi).

berbece m. 1. barbAtelul oaid; 2.

unealtà de batut pari ; 3. masinA de rAsboiu cu care cei vechi dAramau zidurile

dulgher. [Ung. BICSICI].

beieà f. Mold. V. b4icA.

beqleagii rn. 1. V. besli-aga besleaga

unui oras; 4. unul din cele 12 semne din Orava POP. 2. (ironic) babalac, bacale zodiacului.

[Lat. vulg. BERBECEM =

clasic veRvECEM].

cea. [FormA romanizatA din befli-aga,

cu sensul generalizat (acesti cApitani fiind

berbecel in. 1. berbece mic; 2. va- obisnuit oameni In varstA inaintatA)].

beedi-aga rn. odinioarA cApitan de beslii, rietate de struguri; 3. Tr. si Buc. pasare cafe unul In fiecare judet, iar la Bucuresti numitA i capra dracului (Lanius). berbecut in. 1. berbece mic; 2. Mold. si la Iasi ate un bas-beslf-aga. [Turc. numele popular al becatinei (care nu SEW AGASY]. beqlic n. veche monecIA turceascl, ?n canta, ci sbiarA ca berbecele). berbellAc n. peschir de bArbierit: ber- valoare de 5 parale, ce circula mai ales beldcuri pentru ras AL. [Turc. BERBERLTH]. in Muntenia : pi nifte beslici tot de cdte

berbeleaca (d'a) adv. de a roata sau cinci POP. [Titre. REV.IK]. bell rn. pl. odinioarA : 1. cavalerie usoade a rostogolu (cum fac berbecii, and se lovesc cu furie in capete): ma dau rA la Turd: trei beslii i trei delii ce fin d'a berbeleaca. [Derivat din berbece, raiaua in Dii POP. ; 2. In Moldova : corp

de cAlareti fruntasl, compus din Turd sau dar de forrnatiune obscurA]. berberitA f. V. dracilà. [Nemt. BERBE Tatari, cari fficeau serviciul de curieri; 3. in Muntenia : ceatA de cAlarime aleasA, RUNE]. berbintA f. putineiul in care se frA- In numAr de 200, infiintatA de Mihaiu mantA casul: cdnd e brdnzel nu-i ber- Viteazul: beLii i delit ; 4. dupA Zavera : Mufti. [Ung. BERBENCE].

berc a. cu coada mai scurtA sau Para sfichiu (vorbind de vite si de pAsari): gdinti bearcd. [OriginA necunoscutA]. berchità f. Zool. V. belditti. here f. bAuturA fermentatA din apà, orz i hemeiu. [Nemt. BIER influentat de

verbul indigen bare].

ostasii turd lAsati In tarA pentru mentinerea ordinii (cari comiteau tot felul de abuzuri); 5. jAfuitor, hotoman (in ante-

cele dobrogene): sturze, sturzule, haramgiuie, iu besliule! POP. [Turc. row,

garda cAlAreatA a marelui Vizir]. berlità f. femeie grasa. [ Term en injurios

derivand din beg, basina V. basardinA.

www.dacoromanica.ro

- 63 --

bes

bestial a. cu aplecari de bestie: ne-

bib

beznä I. intunecime adanca: noaptea

cn beznele sale a cotropit omenirea bestialitate 1. 1. fapta de bestie; 2. Bk.c.; intuneric hernia, foarte intuneric caracterul celui care se deal instinctelor noaptea era intuneric beznd. [Vechiurom. beznd, prapastie («in mall si in dobitocesti. bestie f. 1. animal cu instincte San- toate bezneler., Biblia din 1688) -= slay. geroase, fiara; 2. fin. om fara indurare, BEZDCNA, lit. fail fund ; se zicea l bezna omenos, brutal.

intunericului, locutiune care a servit de transi[iune la sensul modern]. biban m. peste de ape dulci, osos si bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav]. betealii I. valid de fire (de aur sau lacom, se brat-1We cu oua de peste, in[Bulg. MAN] de argint) ce poarta miresele pe cap, in secte, etc. (Perca biber m. 1. castor, mai ales blana sa; ziva cununiei. [Gr. mod. PETALI, foaie de 2. un fel de postav. aur]. betegi v. a (se) vatama intr'o parte a biberon n. vas mic, cu un cioc sau crud ca o tiara salbatica. beteag a. 1. schilod, olog, ciung ;

2.

Iteava, spre a da de supt copiilor sau betel n. planta din India, asemenea bolnavilor.

corpului.

bibic m. 1. Tr. nagat; 2. fam. dragut; iatckle's bibici hazlie AL. [Termen de

piperului, ale carii frunze se mesteca.

betelie f. 1. fasie in care se coase

ci

se strang cretiturile rochiilor ; 2. tivitura origina copilareasca].

in care se strang cretiturile manecilor

bibil n. Mold. cusatura In forma de largi la camasi. [Diminutiv dela batd]. dintisori pe marginea unui guler sau mabetesug n. boala : betepg de tuse. ned: cdmequice cusute cu bibiluri abbe CR. [Gr. mod. staft.t., refec].

Ring. BETEGSiG].

betie f. 1. starea omului beat ; 2. petrecere cu betie, orgie : a o duce intr'o betie ; 3. Invfitul sau patima de a bea prea milt; 4. fig. transport, entuziasm : betia succesului; 5. fig. exces betie de cuvinte. [Derivat din beat]. betiv a. si m. care bea peste masura, care are patima sau darul beriet

bibilicä (pipilicA)

f.

1. pasare ceva

imai mare cleat gaina, originara din Africa, turbulentii i galcevitoare ; penisul ei al-

bastru cenusiu e presarat cu pete albe (Numida meleagris); 2. nume de draigoste (cf. puled): acu aide, bibilico, sd

ne culcdm CAL [Onomatopee ce reproduce tipatul ei patrunzator]. 1. micS II

betivan a. si m. betiv mare, betiv planta ce se cultivi pentru frumoasele sale flori pestrite (de unde numele-i) cu

imparatesc.

beton n. amestec de pietris, var hi- patrate albe, violete sau rosii (Tritillaria draulic si nisip pus In apa. meleagris). betonicii I. planta numita de popor biblic a. 1. propriu Bibliei : slit biiarba tdieturei i vindecea, din cauza blie ; 2. relativ la Biblie Societatea hi-

proprietatilor curative ale raclacinei sale. bbicd, Infiintata la Londra in 1804, pentru raspandirea Sf. Scripturi printre pobeutura f. v. bauturil. bez adv. afara de (invechit) : bez co- poare. Biblie f. 1. cartile sfinte ale Evreilor misionul d-tale AL. [Slay. on]. bezek f. 1. semn de sfirutare cu var. II Crestinilor Sf. Scripturd, adicit Veful degetelor (catre o persoana departata): chiul Noul Testament. Biblia coprinde ii face bezele, versuri Ii citefte PAW ; carp juridico-istorice (Pentateuc, Judea2. un fel de prfijitura cu oral i zahar : tori, Regi, Faptele apostolilor), etice sau cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. SASSER]. morale (Psalmi, boy i Epistolele apostobezerei m. pL lncretitura din corpul lului Pavel) $ i profetice (Isaia, leremia, anirnalelor. [Tr. bezer; cf. gr. MESARAION, etc., Apocalipsul). Cea mai veche tradu)

i

cere a Testamentului Vechiu e asa zisa Imn.mtin n. 'Mold. 1. odinioara dare Septuaginta (facuta elineste in Alexan-

mesenter].

pentru locul carciumelor ; 2. embatic. [Rus. dria Egiptului de cei 70 tiilmaci), din BEZMENI1, cantar].

bezmAtic a. Mold, nebun, zapacit

care derivii prima traducere latina, orientala, slava $ i romana (prima tradncere

albinele umblau bezmetice de col° completa fu Biblia lui $erban-Vocla dela ;And colo Cr. [Cf. serb. BEZ/IATAEC, stup 1688); 2. fig. cartea cartilor, cartea cea Cara' matca: bezinetic e o imagine luatti mai insemnata a unei literaturi. bibliolil m. cel ce iubeste, cauta cardela roirea dezordonata a albinelor Cara regina]. tile rare si pretioase. bibliogral m. 1. cel ce cunoaste carbezmetici v. 1. a ratilci ca un nebun:

albinele bezmeticesc fdrci mated; 2. a nauci.

tile, editiunile lor,

pretul kr; 2. cel ce

scrie asupra acestei materii,

www.dacoromanica.ro

- 64 -

bib

bil

bibliografic a. privitor la bibliografie. argint yin POP. [Turc. 13111311v1, lit. cal bebibliografie f. I. cunoasterea si des- duinb bidon n. canA de apA, yin, uleiu (mai crierea carfilor 2. carte ce confine aceste informafiuni Bibliografia romând ; 3. ales la militari). insernnarea scrierilor relative la un subienal a. 1. care fine doi ani functhine bienahl ; 2. din doi in doi ani bject dat: bibliografie medicaid.

biblioman m. cel ce iubeste cu pa- premiu bienal. biet a. 1. in stare de plans, care ifi

siune arfile frumoase sau rare. bibliomanie f. pasiunea cArtilor. bibliotecii 1. 1. colectiume de cArfi gi manuscripte asezate inteo ordine oarecare; 2. dulapul, camera sau edificiul untie sunt depuse cArfile. Cea mai cele, bra biblioteca din antichitate fu cea din'

bietui orn ! bietele flori ! 2. in stare proasta, mic i neinsemnat insuflA milA

un biet scriitoras. [Lat. VIETUS, vestejit, sfrijit, garbovit]. II adv. sarman: el, biet,

nu §tia unde sci meargd ISP.

biftec n. felie de muschiu de bou

Alexandria Egiptului, coprinzand pant: la friptA la grater (= fr. bifteck, din engl. 700.000 de volume. Cea mai mare din beefsteak). bifurcit v. a ImpArfi in douA pArli. timpul nostru e Biblioteca nafionala din bifurcare f. 1, impArfire In douà : biParis, care confine 2 milioane volume si 150.000 manuscripte ; dupá ea vine Bi- furcarea invatdmcIntului ; 2. locul unde blioteca Muzeului britanic cu 1.500.000 se bifurcA bijurcarea drumului. bigam a. §i m. care e insurat cu cloud de volume. bibliotecar m. 1. cel insárcinat cu femei in acelas timp, bigamie f. crima bigamului. administrarea i ingrijirea unel biblioteci ; bigot a. evlavios peste mAsurA i su2. custode de bibliotecA, care dA cu imIperstifios. prumut cArfile ce confine. bigoterie f. evlavie exageratA. bicarbonat n. sare confinand de cloud

bigotism n. caracterul celui bigot. bijog (ghijog) a. i m. Tr. si Mold. bicarbonat de soda. biceps n. numele a doi mulchi, dela cal bAtran, martoaga : ce bijog de cal, de iapd. [Din dial. Mij, bAtran, cu subrat si dela coapsA. bicicleta 1. velociped cu doua roate fixul oc (cf. manzoc)]. hijutier m. giovaergiu. de dimensiuni egale. ori atAta acid carbonic cat carbonatul

neutru

bijuterie 1. 1. scull: prelioasA de pobiciclist m. cel ce umblA cii bicicleta. bichiri v. Mold, a lucra migAlind : bi- doabA ; 2, comerf cu bijuterii. bil n. 1. proiect de lege in parlamenchiria prin prejurul cairutei Ca. [Tras din Tr. bicher, flicau chefliu = ung. BE. tul englez ; 2. lege votatA. bIlà (ghila) f. trunchiu de copaciu cio11412]. biciu n. 1. sfoarA impletitA din canepA plit pentru scAnduri : din brazi se foe sau curele legate de un bat, spre a lovi bu.,teni gi bile. [Slay. a:1,o, bilrnA.I. Writ 1. globulef de fildes spre a juca si imboldi animalele ; 2. fig, mare nenorocire, bAtaie sau pedeapsi divinA rds- la biliard; 2. globulef de os sau de lemn boiul este biciu groaznic, cad/ moartea ce servi la vot. bilà f. Med. here: bila servdi a in'I iubefte GIG AL.; biciul lui D-zeu, sulesni digestiunea. pranumele lui Alila. [Slay. mil].

biciul v. 1. a da lovituri de biciu, a bilant n. 1. starea activului i pasibate cu biclul ; 2. fig. a mustra cu as- vului unlit comerciant ; 2. fig. echilibru, bilateral a. cu douA laturi; contract prime. bkciucà f. biciu hinguiet I subtire, bilateral, care obligi ambele pArfi. bileaM (ghtleala) f. Mold. dres, sula cifilAre(i. biconeav a. cu douA suprafek con- liman.

bilet n. 1. scrisoare foarte scurta : bibiconvex a. cu douA suprafefe con- llet de invitatizine; 2. carte de intrare

cave opuse lentild biconcavd.

I bilet de teartz; 3. buletin numerotat: bivexe opuse : lentild biconvexd. bidiganie (bidihanie) 1. Tr. V. Wiz- let de loterie; 4. numele unor hartii de 'credit care circulA In public bilet de daganie. bidinar m. 1. fabricant sau negustor banca, hArtie-moneda emisA de Banca de bidinek ; 2. cel ce spoieste cii bidt- NationalA (cle 20, 100 vi 1000 lei), care circulA ca monedA de metal ; bilet de neaua. bldlneã f. perie de spoit case. [Mold. ordin, Inscris SIM polifA prin care se obadona = turc. BADANAL bliga a plati o sumi de bani la o epocit bidivia m. cal aripesc, mic i *prin. fixt1 Mkt tpotecar, InsCris Pe ipoteci. ten la fuga : un bidiviu cu adage de bili (ghin) Mold. v, 1. a nAlbi (panza) ;

www.dacoromanica.ro

bil

bir

65

2. a-si drege fata, a se sulerneni. [Ceh.

Ram (BtLITI), a albi ; v. bell].

binevoitor a. voitor de bine, care arc

bunivointa.

biliard n. 1. jocul cu bile pe o masa binigiu m. geambas care Incaleci cai acoperiti cu postav verde ; 2. masa In- neinvitati si cu naray. [Turc. BINIDJY, randas de cai, ciliret]. sis ; 3. sala unde se joaca biliard. bihon n. o mie de milioane. binis n. V. benis ; imbrd cat cu binis

de postav albastru deschis PL. bilunar a. V. bimensual. biilIu m. purtitor de binis, curtean : biman a. si m. care are doui maini: omul e biman. pl. bimane, una din Doamna cu boierii cei man i binislii II

diviziunile clasei mamiferelor.

sal Fa. [TL1LC. named.

bimbasa m. odinioara capetenie peste binisor adv. 1. destul de bine, me o mie de soldati turci, colonel : cdpitani, diocru ; 2. incet, cu luare-aminte umbld bulucbasi, bimbasi, sumd POP. [Turc. binisor. n. bunitate: cu binisorul. II

binoclu n. ochian de teatru. binom m. expresiune algebrici cu doi

BRIBA§Y].

bimensual a. care apare de doua ori pe luni: revistd bimensuald. termeni, separati prin semnele + sau

bluff f. cladire, constructiune (luati In bio-bibliografic a. relativ la viata intreprindere) o bina cu patru oddi AL. operele unui scriitor : notif bio-biblio graficd. [Turc. Baud.

binagiu rn. Intreprinzator de binale bindisi v. Mold. a-i pasa ne bdtea

mama, dar pared bindiseam de asta CR,

biogral m. autor de biografii. biografic a. privitor la biografie. biografie f. istoria vietii unui sin

[Turc. BENDi, pas, printr'un intermediar gur om.

biologic a. privitor la biologic. biologie f. *Uinta care studiaza prin bine adv. 1. asa cum se cuvine, concipiul vietii, legile organizatiunii. form cu adevarul, cu morala fa bine, biologist m. cel ce se ocupa cu bio vorbeste bine ; mai bine, mai malt: de 20 si mai bine de ani ; .2. cu folos : a logia. biped a. si m. animal cu doub picioare vinde bine ; 3. foarte, prea : nod bine strdns ; d'a binele, de tot : a dormi d'a omul si pdsdrile sunt bipede. biplan n. aeroplan cu daub suprafete binele ; 4. sinatos sunt bine. [Lat. RENE]. n. 1. ceea ce-i folositor binele ades plane. bir n. 1. dare personala catre Stat vine pe urmele mdhnirii GR. AL. ; 2. noroc yin' cu bine, cu bine te dir! AL. ; (plititi odinioarb numai de Oran° ; sunt s'auzim de bine I rimaneti stinatosi I (for- scitul de biruri grele AL. ; biru-i greu, verbal grec modern (cf. sinchisi)].

II

mula de urat la plecare). binecuvfintk v. 1. a chema favorurile ceresti asupra cuiva ; 2. a dirui cu toate bunatitile ; 3. a lauda, a glorifica : binecuthintafi pe Domnul ! [Traducere dupa slay. blagoslovi].

binecuvântare f. fapta de a

numele unei hore ; 2. tributul ce tinfle romane platiau odati Portii (v. haraciu) [Ung. au, chirie].

biriu m. 1. Tr. primar sau judecator :

hai lelifd in satul men, cd nu-i popd nici birdu POP. ; 2. Mold. mai marele

bine- cioplitorilor de sare la ocnfi

fatd de

birdu, fa pe placul men POP. [Ting. ma& binecuvântat a. fig. Intemeiat: pri- judecator].

cuvanta i rezultatul ei.

birjai I. &antra de piaci: m'am suit

cind binecuwintatd.

binefAcktor a. si m.1. cel ce face un bine ; Iintr'o bidet OHICA. [121.13. RIRJA, Bursa si

2. folositor efectele binefdcatoare ale locul uncle stationeaza trasurild medicamentutui; 3. cui place a face binele.

binefacere f, 1. binele sau serviciul

ficut cuiva ; 2. deprinderea de a face bine ;

birjar m. cel ce are sau mini o birja.

birlie n. 1. as (la car(ile de joc) : dd-mi 2. speteaza mijlocie la

un birlic Fn.;

binefacerea trebue ad fie virtutea bo- smeul de bailie mai trebue smeului un

gatutui; societate de binefacere, meniti cap si un birlic Isp. [Turc. BIRLI1C, unitate]. birnic m. odinloara, contribuabil ; bira vent Intr'ajutor siracilor ; 3. fig. foloase nicii erau supusi la dart si angdrii. binefacerile pdcii. binete pL Tr. salutiri ; fdcurd bine- [Derivat din bid. fele cuvenite. [Lit. bunatati (cf. Tr. si birt n. ospitarie [Serb. /MT (= nemi. Wirt). bunefe), In sens de amabilititi]. birtas m. cel ce tine un birt. binevenit a. si m. care soseste la timp, care e primit cu plicere. birui v. 1. a invinge, a bate pe dugbinevoi v. 1. a avea bunftvointi bi- mani ; 2. a covarsi, a da de capataiu e nevoifi a ma asculta ; 2. a avea bun& lucru prea mutt i nu-1 poate birui ; 3. a Infrana cel ce qtie sdsi birue latatea, a se indura. L. Saineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

5

bir

- 66

cotnia On. [Ung. BIRNT, a putea, a fi in stare].

bla bivolar m. pazitor de bivoli.

bivolitä f. femeiusca bivolului, dA un

biruintfi f. fapta de a birui i rezul- lapte mai gros decat al vacei. tatul ei : Invingere, victorie. bivuac Li. I. statiune sub aerul liber

biruitor m. cel ce biruieste, victorios. al unei armate in campanie ; 2. locul uncle bis adv. a doua oara : numdrul 3 bis, tabara trupa. al doilea numar 3. bivuach v. a stationa sau a poposi bisanual a. se zice de plante ce tra- sub aerul liber. iesc doi ani si nu rodesc decat In anul bizantin a. 1. care este din Bizantiu ; din urma, ca varza. stil bizantin, particular monumentelor bisect a. care are o zi mai mult de medievale din Constantinopole si caraccat ceilalti ani : an bisect; aceasta se terizat prin prezenta cupolei cel mai intampla odata in 4 ani, and Fevruarie mare monument In acel stil e biserica are 29 de zile. Sf. Sofia l, la noi, manastirea Curtii de biseric5 f. 1. adunarea credinciosilor ; Arges ; 2. privitor la acest oras Imperiu 2. edificiu consacrat cultului religios ; 3. bizantin, nume dat Imperiului de Orient, crestinatatea Intreaga sau o parte din- dela Constantin liana la luarea Constan&lima biserica apostoleascci, biserica tinopolei de Turd (395-1453) ; 3. fig. romanii ; 4. persoanele bisericesti, demi. Isubtil, zadarnic, otios discutiune bi[Vechiu-rom. bilsearecd = lat. sAstucA, zantinel. sens datand din sec. IV, cand crestinii bizantinism n. caracter bizantin; subIncepura a ridica bisericile in stilul ha- Orate, duplicitate. bizar a. 1. ciudat f neobisnuit; 2. zilicelor romane].

bisericas m. om de biserica, pop& I fantastic al capritios. bisericesc a. 1. ce tine de biserica bizfirei m. pl. 'Fr. V. pizArel

vesmdnt bisericesc ; 2. reigios cdritec bisericesc. bisericos a. i m. 1. care merge des la biserica, om cu frica Iui Dumnezeu ; 2. evlavios cu ochii bisericosi E14. bismut II metal alb cenusiu, se preface usor in praf l serva la prepararea sulimanului.

bizarerie f. caracterul lucrului bizar. bizet xi. bucata de piele suprapusa la

capAtalul incaltimintelor

ghete cu bi-

zefuri. [Germ. BESATZE].

bizon in. cel mai mare mamifer din

Europa, specie de bou sillbatic cu o cocoasa pe spinare (Bison europaeus). V. boar.

bitume in. 1. materie mineralA Inflabizui y. 1. a se Increde, a pune temabil)., lichicla sau solida airbunele mein pe : cum veld, fe bizuiesti pe brafe

de pdmfint e un bitume solid precut,: =die Ca. ; 2. a avea curajul sau pricepcicura e un bitume lichid ; 2. asf alt. perea numai un pddurar se bizuieste bituminos a. ce contine bitume: chili- la treaba asta CR. [Ung. BIM]. bizunie f. Mold. 1. V. vizunte : in libarul e o substanfd bituminoasà. biurou n. 1. masa de scris ; 2. loca- pcidure se afld o bizunie de urs Ca. : lul unde lucreaza mai multi functionari; 2. fig. gaura : in care bizunie putea3. personalul unui biurou sau al unei voiu a m'ascunde ? AL. blabornic M. Tr. V. bobornic. adunari, adica prezidentul, vice-prezidentul l secretarii ; 4. (la Camera ori la blagomanie f. pop. 1. vorbire po-

Senat), comisiunile Insarcinate cu exami- peasca ingaimata ; 2. millennia, molt. narea unor chestiuni ; 5. biurou de pla- [Alteratinne populara din blagoslovenie sare, agentie ce se ocupii cu plasarea de (v. blasgonie)]. blagorodnic a. (vorba lesitil din uz) amploiati, servitori, etc. biurocrat m. functionar In bturourile de bun neam, nobil : de, blagorodnice stapdtte I Fir.. [Slay. aLsoottonatt]. unei administratiuni.

blagorodnicie f. excelenta (invechit): biurocratie f. 1. puterea, organizarea muncii In biurouri ; 2. influenta biurou- elnatita scrisoare a blagorodniciei tale Fu.. rilor. blagoslovenie f. binecuvantare. [Slay. blv adv. se zicea odinioara de cel ce fusese Intr'o boierie ; biv ye! Logo fat. aLsoosLovarniz]. blagoslovi v. a binecuvanta. [Slay. [Slay. Bryn, fost]. bivalv a. care e format din doua scold : BLACIOSLOVM]. blagovestenie f. buna-vestire ; sto. stridiile sunt bivalve. bivol m. 1. un fel de bou, cu prtrul burnt blagoveatenalor, sArbitoare binegru l coeds golasif, care se afia mai beascil ce cade la 26 Marde, zi rea de trndt prin judetele de lingi Dunare 2. boale st lovIturi (v. afobor). [Slay. VILA fig. om greoiu ti grosolan. [Slay. aryoLO[. oovarrountl.

www.dacoromanica.ro

- 67 -

bla

ble

blajin a. bun la iMmA, bland si bineblazon n. 1. devizele i armele ce corn. pun scutul unei familii nobile ; 2. stlinta voitor. [Slay. BLApsO, bun, fericia Blajinii pl. oameni buni i evlaviosi armoariilor.

bleah n. Mold. V. hleau. bleandi f. 1. cea mai micA specie de soim (Falco aesalon): se stdrcise ca o

cari &Alen la marginea plmantului si al caror Pasti cad totdeauna Lunia dupA Dumineca Tomei.

blam n. mustrare, dojanl vot de bleandd ISP. 2. sperietoare de paslri (in chip de bleandA). [Origina necunoscutia blama v a socoti vrednic de blam, bleanda f. Mold. 1. branciu : i-am tras

blam.

blamabil a. vrednic de blam.

o bleandd, pentrucd nu-mi dd pace CR. ; blamanjele pl. Mold. un fel de crema 2. loviturA dd o bleandd lespezei dela din lapte i migdale: din blamanjele nu igura cuptorului CR. [Origin A necunosma slabeste AL. (="-- fr. blanc manger). cutI]. blana f. 1. pielea cu par a unor ani- bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor. male cu care se garnisesc sau se Impo- 1[Slav. sastal, fulger: aci sufletul animal dobesc haine : o bland scumpa ; 2. hainA te comparat cu o scanteie sau luminI fulimblAnitA ; 3. scandura subtire, mai lunga geratoare, aiurea cu un furn (v. abur)]. bleaqcal 1. in locutiunea Mold. udd deck WI. [Slay. BLANA, piele]. adv. in,bleascd, udA pang la piele. [OriginA netins : zacu bland noud zite. blanar m. care stie sh lucreze, care icun oscuta bleau (bleav; Mold. bleah) n. tablitl vin de bliinurl. II

I

branarie f. 1. meseria blanarului ; 2. lo- de fier, bAtutd pe osie, ca sA nu se roazii. calul unde se lucreazA si se valid blAnuri. [Rut. BLLUIA = germ. BLECH].

bleau IM. nimica : a nu zice bleau. blanc a. se zice de monedele de aur galben I[Onomatopee]. bleg a. 1. (despre caini sau porci) cu blanchet n. I. odinioarA rAvas de urechile marl si !bate In jos ; 2. fig. modrum ; 2. mice formular de completat cu latic, nAtarlu, prost. [Origina necunosce cantAresc drept la cumpanA cu blanc. [Sas. BLANK].

cuta

mama.

bland a. I. manglios, plIcut: cu dulci, blehal v. a lAtra ca cateii sau a striga cu bleinde soapte AL.; 2. care nu face ca iepurii. [Onomatopee]. rail (de animale): pisica bldndd zgetrie blehnitä f. Mold. peste ce aduce cu rein; 3. care nu-i aspru, plin de bunA- un puiu de plAtica sau de caracudA (Rhotate (despre om): cuvinte bldnde. [Lat. deus amarus). [$i behlifd, behlit = BLANDUS]. bdhlit, Imputit, acest peste mic fiind ran

bhinda I. bubulite rosh pe pielea o- la gust].

mului cari produc mancArime, dar disblehui v. a acoperi osia cu bleauri: par dela sine: uite ce bldncla mi-a iesit car blehuit. pe trup CR. [Lit. spuzeall blandA sau bIejdi v. V. bleojdi.

blejit a. Ilsat in jos (ca urechile calblandete f. calitatea celui bland. Rat. nelui bleg): cu urechile biejite. [V. bleg]. blendi f. zinc sulfuros. BLANDITIES]. usoarA].

blani v. 1. a cAptusi cu blanA; 2. a

blendisit a. Mold. inibrancit: find

pardosi cu scanduri; 3. fam. a bate. chiar blendisit AL. [V. bleandd, branciu]. blaslem n. hull, vorbA batjocoritoare bleojdi (blejdi) v. a deschide tare ochti pentru dumnezeire sau religiune. a se uita cu o mirare stupidl. [Origin&

blasfema v. a hull sau a-si bate joc InecunoscutI].

bleojdit a. cu privirea pironitil: el blaslemator a. ce contine blasfemurl. ramdsese cu ochii bleojdifi ISP. I m. care blasfemA, hulitor de cele sfinte. bleot a. prost, tont, stangaciu. [Germ. blasgonie f. 1. (popeascil) parodia BLOB, printr'un intermediar sasesc]. cantArilor l rugAciunilor slavone, cArora bleotociori v. Mold. I. a umbla prin dascalii l popii dela tail le substituiau apA turbure agitandu-se; 2. a Incepe a cuvinte romanesti adesea posnase, cari vorbi (despre copiii cei mid). [In loc de aduceau Intru catva cu cele slavone; 2. bditcicciri, din &VW: vorbirea IngAimata se aseamAnA mersului greoiu prin apele poznA, caraghloslac. [V. blogodori]. mocirloase]. blaseam n. Mold. V. blestem. blestem n. 1. chemarea urgiei divine blastru n. cataplasm. [Gr. mod. sLAsde cele sfinte.

rra (gr. vechiu EMPLASTRON)].

ipe capul cuiva I vorba prin care se ureazii

ment.

vorbe prin care cineva sau ceva se scoate

blazat a. 1. la care simtul gustului s'a 'rAu I nefericire ; 2. soarta tea de care nu tocit sau alterat; 2. incapabil de senti- se poate scapa cineva e un blestem; 3.

www.dacoromanica.ro

- 68 -

ble

boa

din turma credinciosilor: carte de blestern. [Abstras din blesterna]. blestemit v. I. a rosti vorbe rele oi injurioase Impotriva cuiva ; 2. a chema asupra cuiva urgia cerului blestemul parinfilor ddrapiind casele fluor. [Mold.

blandin m. tartar cu parul blond ; blon, third, ballioarl, fata cu parul balaiu. bluzä f. 1. haina de lucru din pa nza groasa ; 2, haina de dama, de baietel sau de soli:fat; 3. gaura In forma de buzunar pe laturile biliardului. blastdrn = lat. vulg. BLASTEMARE, clasic boa m. 1. cel mai puternic si mai mare dintre semi, care trlieste in regiuBLASPHEMAREI. blestemat a. ajuns de blestem: viafa nile tropicale ale Americei; 2. legatura de 'trzi este acorn blesternatd Bor.. ; 2. cri- igat, luoga si rotunda, facuta din pielea cu minal, scelerat fapte blesternate ; 3. de- iparul el, ce femeile poarta in timp de iarna. faimat, miel, netrebnic ; 4. foarte ran: boabfi f. 1. fruct rotund $ i mic: boabd pirul e plantd blestematd. de strugure; 2. picatura (de sudoare); 3. blestemAtesc a. de om blestemat fig. pic (dupa o negatiune): dacd nu stii fapte blestemdfesti, boabd de carte Ca. [Serb. BOBA]. :

blestematie f. 1. fapta de om ble3-

boacS f. 1. capatana ; gros la boiled";

2. nirnic: nu stie boacd. [V. hoc]. blelti v. Mold, a rosti Ingaimat amin! boacitn a. 1. teapan acorn orice priblestesc eu cu jurndtate gurd CR. [Ceh. vesc e boacdn, trist, unit AL.; 2. fapta temat ; 2. miselie, pactitosie.

prosteasca asta-i prea boacdnd. [Cf. blid n 1. strachina de pamant sau de boaccil. lemn ; 2. pl. tot felul de vase de pamant. boaghe f. Tr. 1. buha: cd's nulndrd [Slay. eLieno]. nesdpunitd..., nu ca boaghea ha uritd blidar m. 1. cel ce face blide ; 2. fig. POP. ; 2. stogusor de tan; pared-i boaghea BLEsn]

n. dulapior de blide. negreblatd. Lung. BAGOLY]. blinie f. Mold. un fel de jumari: i-am boaetit f. Mold, 1. vita stricatii: niste gatit blinii cu icre NEGR. [Rus. eLaal]. lboaiete de boi; 2. fig. pacatos (epitet dat bloc n. I. bucata mare de fier sau de 'mai ales calugarilor); era sd ne olopiatra ; 2. fort mic de lemne; 3. impre- geascd boaita cea indrdcitd CR. [1.111g. surare din toate partile a unei cetati sau IBC/11'1, vite cornute : cf. Tr. boitar, pfizitor a unui port, ocuparea tuturor cailor !de turme de porci]. de comunicatiune, asa ?neat sa nu poata boalä f. 1. darapanarea sanatatii: boala nici iesi nici intra ; blocul continental, ;copiilor, epilepsie ; boald cdineascd, umaplicat de Napoleon spre a ruina corner- Iflarea pantecelui la copiii de Ma; boald tul englez, Inchizandu-i .toate porturile uscatii, consumptiune; 2. stricaciune (la lingau.

II

Europei (1806).

bloc n.

Iplante). [Slay. BOA.

text de cartoane pentru boalat I. vita (In grain] thranesc); hais, desen Wenn i caiete ; 2. cal-dela pen- boald. [Cf. boo]. tru notite. boambA f, boaba ; fasole boatnbe. block v. 1. a face blocul unei cetati [Forma nazalizata din boabdj. sau al unui port, a Impresura din toate boambA f. vita proasta ai niste partile; 2. a Impinge o bila in bluza bi- Iboambe de boi [Cf. bumben]. 1.

boancit f. 1. copac gitunos, buturuga; blocadii f. blocarea unei cetati. 2. fig. oaie batrana, Orb& [Cf. boc blogodori v. a vorbi mult i incurcat, boncal]. iute j nelnteles (mai cu seama despre boanghen m. pored& data Ungurului: popi): ce tot blogodoresti, popo P [Vechiu 1dd-I dracului de boanghen CAR. [Cf. rom. blagodari, a multumi (csi blago- ibodricd]. dari Dumnedzau lntre toti*, Codice din boanti f. Mold. V. boatA. liardulul.

Voronet) = slay. BLAGODARITI, a da bar

Domnului; repetirea deasa a acestor ha-

boante f. pl. V. bont.

boar m. pazitor de boi. [Lat. BOARIUS]. ruri sirostirea lor Ingaimata (cf. blasgonie) boarcii f. aft nume dat pestelui blebexplica degenerarea moderna a sensului]. Inita. [Origina necunoscua

blojdinà f. scandura podelii. [Origina

necunoscuta],

boare 1. 1. adiere: frearndful unclei lcdnd boarea o rdsfafd BoL.; 2. racoare

blond a. de o coloare mijlocie intre placuta. [Cf. it. dial. SORIA, valid. boarfe f. pl. V. borfA. boarze f. pl. Tr. planta numitti in luri blonde pe cdrnpii cuprinsi de Maur Ex. II m. om cu parul blond si cu ochi Muntenia chica-voinicului. [Dela borz, rosu i castaniu deschis Nilul ruffed vaalba stri.

blondä f.

(pl.

blonduri) dental sau

horboda de matase.

din cauza invelisului ei pfiros], boatä (boantA) f. Mold, boroboata,

1[V. 1314].

www.dacoromanica.ro

- 69 -

bob

boe

bob n. i m. I. (pl. boabe), globulet babil gcurtat din And boteaza, cum se mai mic decat o boaba : bob de grau, numeste sarbAtoarea in valea Hategului]. boboti v. I. Tr. a arde cu flacArA: de mdrgdritar; 2. nume colectiv pentru toate grauntele: orzul a legat bob mull; s'aprinde i bobotefte; 2. a se umfla, 3. plantA alimentarà ale carii flori albe

pi a clocoti. [Serb. BOSOM'S, a bubui]. bobovnic m. V. bobornic, rosiatice sunt pAtate cu negru (Vicia bobulor m. plantA din familia legu faba); bob-de-tarina, plantA leguminoasA cu fructe oblonge, cu seminte cenusii (La- minoaselor, numitA i mairfiriche, alc

tirus platyphyllos); 4. (pl. bobi), boabe cArii boabe 'servesc de nutret porumbeide porumb sau de fasole: a da cu bob% lor (Vicia lathyroides). a prevesti viitorul dupa pozitiunea si corn-

boc n. Mold. butuc tAiat in scanduri: un

binarea a 41 de bobi; fig. a nemeri: bob boc de scdnduri. [Origina necunoscuta]. bocl Mt. exprimA sgomotul lovirii cu numdrat, tocmat pe tocmai. II adv, nimic: ciocanul. [Onomatopee]. nu zice bob [Slay. soap]. bocal n. Mold. si Tr. pahar mare. bobAlnic m. V. bobornic. bobAreasA f. femeie care clA cu bobii. [Serb. BOKAL = it. bocale]. bobArnac n. 1. loviturA cu degetul bocAncar m. cel ce poartA bocanci pus asa sub policar in cat scapa de sub (porecla Austriacului): nu mi-i ciudd pe dansul cu violentà ; 2. fam. mustrare, im- Muscali, nici pe Nemfii bocancari POP. bocAnci m. pl. botine cu cureluse, la putare: a cdpdta cdtevabobdrnace. [OricAtanele austriace. [Ung. BAKANCS]. gina necunoscuta].. bochni v. 1. a bate cu ciocanul : bobob! v. 1. a da cu bobii spre a ghici ; 2. fig. a nemeri : umb/ard sd gdseascd ,cdnefte in cdldare; 2. a lovi : tofi bomoara i o bobird Is, ,cdniau la usii CR.; 3. refl. a se imbolbobini f. mosor: hdrtie velind in nAvi. [V. boc bocAnit n. I. lucrarea de a bocfini; 2. bobine. bobirth v. a curata de bobite (ciorchina fam. tranteala : sd mdndnce bocdnit. strugurelui). bocAnitoare f. Tr. gheonoaie (care bobitel m. arbust galben din clasa le- loveste intr'una arborii cu ciocul). guminoaselor (Cytisus nigricans). bocceh f. I. sal pAtrat ce pun femeilc boblet (bobletic) m. si a. greoiti, gro- pe spate; 2. basma mare de Mita pAtratA solan ursul e frcindav si bobletic., [Ori- ,ce unele tArance poartA in locul maramei ; 13. bucatd de materie de pus diferite luginA necunoscutA]. II m. Zoo/ V. oblet. boboane 1. pl. Mold. si Tr. fermece: cruri: ridicdnd avuftile domnesti in hint a face boboane, a vrAji. [Ung. BABONA]. §i in boccele Oo.; 4. legatura de infi-

boboc m. 1. potirul ce contine floa- surat marfa ce se poartA in spinare ; inrea inainte de a se deschide si a se des- tr'o boccea de marfd AL.; 5. pachet de volta pe deplin ; 2. floare nedesvoltatA tutun (coprinzand mai multe pApusi).

de trandafir; 3. fig. tank

i

frumos, in [Turc. BOOdA].

bocceagiu m. I. cel ce face sau vindc prima floare a tineretii: tin boboc de fatd; 4. puiu de gasca sau de rata% [Gr. bocceIe ; 2. cel ce-si poartA marfa intec mod. swum]. II adv. ca un boboc de floare:

boccea. [Turc. BOG6ADJI].

frumoasd boboc. boccealAc n. 1. invelitoare: bocceaboboloa n. V. bolobot. 1dcuri de stofd OD. ; 2. dar in primenell bobornic m. plantA cu florile albastre oferit intr'o boccea mirelui din parten al caxii fruct e o capsula umflatA si ro- miresei: boccedldc cloud saluri, cloud

tunda (Voronica beccabunga). [Slay. Wane de jder At. [Turc. BOEftLyK]. notomm, de unde variantele blabornic, bocciu (bucciu) m. I. cel ce taie vi-

tele la zalhana ; 2. fig. mitocan: nu face bobolat a. 1. tare umflat sau bAsicat ; pentru d-ta sci stai intro boccii CAR. 2. scos tare afarA din pleoape : ochii bo- [Invechit bocciu, curAtitor de latrine = bogati de broascd . [Origina necunoscutti]. turc. BOKy]. a. fant. 1. grosolan, ordibobotaie f. Tr. flacarA mare, flAcA- nar vorbind de oameni sau de lucruri; raie. [V. bobott]. 2. Mold. bucciu la cap, gros, tampit. bobote (in) adv. Mold. Inteo doarA: bocet n. 1. cantec de jale ce se rosvorbefte in bobote pâlimariul AL. [Cf. teste la morti; 2. planset cu tipete serb. BOBOTA, enigma]. vaiete. [Derivat din boci ; lit. strigat de Boboteazi f. I. botezul Domnului, jale, corespunzand sinonimului vocero bobAlnic, bobovnic i bribornic].

II

and se sfinteste ape; 2. ziva cand se din Corsica]. boci v. a plange cu jale, a se vAita. serbeazA (6 lanuarie) : gerul Bobotezei, frig strasnic; fam. borcbeata : a pdfit o [Dela dial. (Muscel, Banat) boace, gla, bobotcazd de-i s'a dus numele. [Pro- 1= lat. voeau].

www.dacoromanica.ro

floc

be!

70

bocire f. fapta de a (se) boci si re- bogdaprostel (bodaproste) int. 1. multumirea cersetorilor and sunt miluiti bocit a. care a fost jelit: mort bocit. (cDumnezeu sA v5 iertev); fig. sei zici n. bocire nu-i vreme de bocit. bogdaproste, cd 'ti dedei vestea PANN bocitoare f. femeie care plange la un 2. (ironic) multumim D-voasta: el la mort. toatd lovitura bodaproste le zicea

zultatul ei gearnat, planset, vaiet.

bocluc (bucluc) n. I. incurcAtua, ne- Pear. Ii n. (ironic) multumire: baba si cu

voie: se line numai de boclucuri; 2. ficd-sa B umplea de bogdaproste CR. ; Mold. bagaj luat in graba, catrafuse : am puiu de bodaproste, ceretor: ghemuit gdsit si secure si franghie sub boclu- In ddsagi ca un puiu de bodaproste curile d-tale CR. 3. (Banat) bucliuc, Ca. [Slay. BOOT, DA PROST111, Durnnezeu gunoiu de ingasat pAmAntul. [Turc. Bo- silk° ierte (picatele)]. boghet a. Mold. impenat la cap (vormar, excremente. de unde sensul de in-

bind de pasiri): pasari cari de cari

curcAturA, belea].

boclucas a. si m. care cautA bocluc imai cucuiete si mai boghete CR. [Dela Iboaghe, ca buhos dela buhd]. bogomilic a. privitor la Bogornili: bocnh adv. teapAn: cdpraru meu era bocnd AL. [Contras din boaccind]. doctrina bogomilicd. [V. Bogomili]. bocshnesc a. dela Bocsa sau Bogsan bogonailistn n. erezia bogomilia. bogonisi v. a mormAi rugAciuni; un in Banat) : saricd bocdneascd As. biet cdlugar bogonisia pe slovenefte , bodaproste) Mt. V. bogdaproste. sau ceartà pentru lucru de nimica.

bodárlfiu m. 1. soiu de rata*, cu pene rugele agoniei OD. [Vechiu-rom. bogoi doe ascutit, ce mereu se afundà nosnic, purator de Dumnezeu = slay.

negre in

apA (Colymbus); 2. pop. temniti; ir000rrosizio, cu sensul degenerat ca la blo-

/KO rnerg la boddrldu. [ing. BURDARLel

godori].

bogoalov m. teolog sau cuantAtorul bodiu (bodigas) m. Tr, erete, uliu. de Dumnezeu (supranumele sfantului On-

din bukdalni, a se cofunda].

gorie). [Slay. B000sLovi, teolog]. [Origini necunoscual. bodogani v. Mold. 1. a mormAi: ad bogzar m. Zool. via mfirunti. [Oribodogdnesti zi i noapte poveftile gina necunoscuta bobaclu n. V. bogaciu. Frantujilor NE012. ; 2. a cicáli, a certa boi v. I. a vopsi sau a colora stole, pentru lucruri de nimica: nu mai bodo-

gdni, cd pared esti o moard sirjcatd lAnA, eta, etc.; ldnuri boite fel de fel AL. [i bodrogiini (Spdrtul bodrogdnind CR. 2. pop. a in§ela: bine l'am boit!

din gurd Ca.)=. *bodorogani, formatiune 3. a se drege la fatti: am boit-o cu rosu AL. [V. boia]. onomatopeia analoagA lui hodorogi]. boih f. I. vopsea de mice coloare bodolan n. Mold. ciolan acolo ti-or putrezi bodolanele. [OriginA necunos- pentru lAnA i postavuri : 2. dres rosu

i par) : baba i§i pune boia in pdr AL. 3. ardeiu rosu pisat

(pentru obraz

cutA].

bofte f. pl. Tr. Bot. vAzdoaga. [Cf. buff].

bogaciu n. tura coaptA bine In foc mArunt; 4. sos la bucate fAcut cu (net si (In Mold. bohaciu si bohace): invdrtite legume. [Turc. ROTA]. si bohaciu AL. [Slay. POOA6A (din it. fo-

caccia)].

boiala 1. 1. fapta de a (se) boi; 2.

boia. [Tras din pL boieli, de unde un

bogasier m. cel ce vinde bogasiuri, sing. boiald]. boiangerie f. mestesugul sau

marca de manufacturer: cdciula curoatd

a bogasierului Fn.

bogasierie f. pavAlia bogasierului.

priivA-

ha boiangiului.

bolangiu M. cel ce boieste haine, bogasiu n. materie coloratA l lustru- panzeturi, bumbac, Mug. [Turc. BOYADJ4. ith : salver/ de bogasiu. [Turc. sooasvl. boiastrit 1. vaa rea (PANN). [De la bogat a. si m. 1. care are mult; 2. bou, cu sufbrul pejorativ astru]. boicoth v. a exclude cu totul si a aavut in productiuni: lard bogatcl; 3. de mare pret; haine bogate. [Slay. socian1]. meninta cu moartea (dupA nurnele lui Boycott, primul proprietar irlandez pus bogatag M. om foarte bogat. bogatie f. avutie, stare. la index de muncitori). bogdani m. pl. numele stAlpilor ce

boicotare f. punere la index (de lu-

compun stAvilarul morii (in Dimbovita). catori sau de adversari politici). boier m. 1. odinioarA, nobil ; 2. titlul [Origina necunoscuta bogdlinesc a. moldovenesc (dupi marilor demnitari ai Sfatului dornnesc, numele lui Bogdan, Domnul Moldovei): asa numitii boieri de Slat, eonsilierii Murat Gazi e sprinten ca soimul bog- intimi ai Domnului in numir de 7 : Maidle Logolat, cei doi Vornici, Hatman, ddnesc AL.

www.dacoromanica.ro

- 71 -

boi

bol

p Paharnic; bolerii de bol n. I. ceascA mare fArA mSner ; 2. divan, asesori domnesti, impArtiti in 3 continutul ei: un bol de lapte ; 3. tin clase, din cari se alegeau boierii marl, fel de hap gros ; bol alimentar, massi zisi i boierii cu barbel (Mare le Stolnic, rotunjiti ce formeazA pe limbh alimenPostelnic, SpAtar

Comis, Medelnicer, Clucer, Serdar, Sulger, tele amestecate.

boland a. Mold. si Tr. nAuc copil Jignicer, Pitar, Satrar, Armas, AgA, CAminar, etc.) si boierii mici sau boierinasii; boldnd. [Ung. BOLOND, prost, nebun]. bolboaca f. V. bulboaca. 3. odinioarA, titulaturA reverentioasà, azi, bolboare f. vArtej ; se inchide lacul ironicA: boieri Dumneavoastra! 4. nume ce caranil dau mosterului sau proprieta- cu bolbori Bor.. [V. bolbol]. bolbol (bolbor I) int. care imiteaza dorului din orase. [Slay. aorIAnt]. boieresc a. ce tine de boier, nobll; cotitul apei agitate si borborositul curcarang boieresc. II n. Mold. claci (=munca nilor. bolborosl (borborosi) v. 1. a clocoti gratuitA pentru boieri); eu cu doina rnd (de yaluri) ; 2. a tisni, a iesi fierbAnd plcitesc de bir si de boieresc NEOR. boierii v. 1. a face pe cineva boier fAcAnd bAsici (de apai, de salve) capul (Punandu-1 in slujbA); 2. a da cuiva ran- de-a dura sarea, sangele bolborosea gul de boler ; 3. a se fuduli, a se lenevi. POP. ; 3. a vorbi iute !}i incurcat : incepi boierie f. 1. nobletS, titlul ei demni- a bolborosi turceste, fdrci sd stii bechiu . tatea de boier; 2. slujbA la Curtea dom- miicar Ca. ; 4. a striga (de curcani). [V. bolbol]. neasca. bold n. 1. acul unor insecte ; 2. Mold. boierime I. clasa boierilor, nobleta tArii.

boierinas m. 1. boier de rangul cel ac cu gAmalie; 3. furcA de impuns vi-

mai de jos; boierinasii serviau la Curte in dregatoriile inferioare de cbmirbsi, capari, ciohodarl, aprozi, etc. ; 2. boier dela taril; 3. (BrAila) varietate de crap ai cArui solzi aurii au tin luciu metalic foarte puternic. [Diminutiv dela vechiurom. boiarin = slay. BortAruNO].

boierism n. I. clasA privileglatii; 2.

tele ; 4. fig. lndemn, stimulent: sub boldul unui dor AL. ; 5. fierul ce se pune in capul fusului morii ; 6. pl. tapusi la o casA tbraneascA. [Slay. sopa]. boldeiu m. ciline de vAnat cu picioairele scurte leagd-ti boldeii ! Isp. [Lit.

I caine care boldeste sau Impunge vAnatul].

boldi v, 1. a impunge cu boldul ;

2.

apucAturi boieresti.

a impinge cu cotul; 3. fig. a Indemna; 4.

bojätei cix. pL Bat. spAnz. [V. boz]. bojbill v. 1. a face sgomot surd : inmea bolbdia imprejur ; 2. a cAuta pe pipAite (min Intuneric); bojbeii el si orbdccii prin bunget ISP. [Onomatopee]. bojdeucit I. Mold. cocloabi x in bojdeuca unde locuesc ei Cu.,[ibujdeuccl,

dea la pat.

boierit a. 1. fAcut boier; 2. de curAnd a One: ce boldesti ochii la mine ? AL. boldia adv. impungand cu boldul. intrat Intre boieri, parvenit: b<iranul bolevniti f. boalA lipicloasA, epidemie boierit. boieroaidi f. nevasta boierului. pntin ylolentA. [Rut. Boreraertd. boieros a. care are gusturi de boier bona f. Mold. pL galci, anghinA. [Cf. delicat, greu de multumit. diaL bolf, bo]. boiste f. 1. loc de luptA : a merge in boll v. a fi sau a zAcea bolnav ; copiii boiste (sens conservat numai In cAnte- celnd bolesc de boala ctlineasccl ISP. cele populare) ; 2. load unde se bat pes- [V. Ewald]. tii (in Mun(ii Apuseni) ; 3. Mold. (si bobolindet n. colindet (din care probeistean) m. peste cu corpul In forma u- bil e forma alteratA). nui fus, de coloare verde inchisA (Phoboliate f. bolesnitA ; pdna s'o mai sinus laevis). [Slay. BOIVTE, loc de lupta]. potoii bolistea CR. boistean m. V. boiste. bolnav a. care suferA de boalA. [Buig. boiu n. staturg, infAtisare boiuf lui Jimmy]. bolniivi v. 1. a face bolnav; 2. a diaratei a fi ceva deosebit Lap. [Turc. soy].

diminutiv dela bujdo].

bojogar m. hot prost san nedibaciu

bolniivicloa a.. cam bolnav, nesiintlitos. bolnita 1. infirmerie, intro mAnAstire. [Slay. soar:a-pa boloboc (poloboc) n. Mold. vas de yin sau de rachiu mai mic decAt butte si mai mare decAt butoiul (Intre 70-100 yedre):

de nu mi-ar deserta boloboacele At. [Rus. POLUDOZZA. jumAtate butie].

bolobot ix. cocolas de unt bobblos: contopirt din bob i cocolosl. bojogi m. pL 1. plamanil vitelor 2.1 bolocan a. si in. 1. nume de bou ; milruntate de vite gatite pentru maul. 2. fig. mock. [OriginA necunoscuta]. [Origin& net uticaoltii ). bolobaneall f. Mold. umflarea pulda, sunteti niste bojogari Frt. [Lit. van-zAtor de bojogi].

www.dacoromanica.ro

bol

72

-

bon

umple de spaimA : moartea tatdlui sdu pei la vacile tinere. [Mold. bolohan bolovan : partea umflatit se intareste ca fir o bomber' pentru clansul, bombhni v. 1. a scoate un glas surd piatra]. bolohinit a. Mold. cu pulpele um- ca mustele sau albinele ; 2. a mormai flate (de vacile tinere). [V. bolohaneala tot bombdnia din gurd. [Onomatopee]. bombar m. viespe mare cu acul Inbolonich f. plantà cu frunzele in forma de secere (Shun hatifalium). [Ung. BO çepàtor i veninos (Bornbus terrestris). [Onomatopee, ca i variantele dialectale : LONYIK1. bolovan n. 1. butuc, In special grinda bondar, bongar, bonzar]. bombardh v. I. a arunca bombe, a ce alcAtueste talpa sau temelia casei tarAnesti ; 2. piatrA mare ; 3. bloc, bucatA bate o cetate cu bombe ; 2. fig. a ataca : mare de piatrA sau de sare. [Dial. bulvart nu-mi bombarda modestia cu cornpH= slay. BOLOVANO, butucl.

bolowlini v. 1. a deschide ochii mai marl decat cum sunt ; 2. a se strange in gramezi mad norii se bolovdnesc se sparg pe loc. bolovinos a. plin de bolovani ; matca bolovanoasa a unui pdrdu. bolozh f. un fel de luntre mare : sapte

mente A L.

bombardfi f. masing de rAsbolu ce toate tunurile 00 bombardele Bk.c. bombat a. scos sau ridicat, convex

servia odinioarA a asvarli bolovani

co o bomb&

bomboane f. pl. tot felul de zaha-

ricale.

bombonierl f. 1. cutie de bornboane ; 2. fam. cAsMA aranjatA cu gust. bolsevic m. partizan al bolsevismului. bompres n. (in naviga(iune), catart Inbolfevism n. regim dictatorial, insta- clinat pe dinaintea corAbiei (=fr. beaupre), lat la Petrograd in urma revolutiei din bon n. I. bilet care autorizeazA a primi Noemyrie 1917. Bazat pe demagogie 31 ceva ; 2. pl efecte publice : bonuri de bolozale si saute sandale POP. [Vechiurom. bolozan = turc. BOLOZAN]..

teroare, bolsevismul a stins panA in iz- tezaur. voarele Mr comertul i industria, ruinand bonca-bonca I onomatopee ce extara 0i expunand-o foametii. Burgezimea prima un urnblet cu dese poticneli. 41 clasele culte sunt deopotrivA urgisite, boncii(hs)i v. Mold. 1. a rage : cartAranii, lucrAtorii i soldatii ffind singurii bul yenta boncaluind Ca. ; 2. a scanci cari beneficiazA de noua stare de lucruri. (de copii). [Ceh. susgArr, a mormAi]. bond& f. Mol. V. bundA. Nici vorba nu poate fi de o desvoltare bondar m. Mold. bombar : un bonculturalA subt un regim unde painea zilnicA a devenit suprema preocupare a vietii. dar rotund in pantec Em. [De aceeas Acest guvern de un caracter aziatic con- origin& imitativA ca i munteanul bombar

tinuA a bantui Rusia i toate opintirile (cf. Mold. bonddni = bombdni)]. bonditis f. V. bunditA : in catrinici, spre a-1 suprima au rAmas panA acum zadarnice. [Lit. maximalism, din rus, bola., in bonditd AL. bondoc a. i m. scurt i gros. [Mold. maximum, acest regim pretinzand a realiza maximul 'avantajelor sociale in fa- bunduc = turc. BUNDUIC.]. boneth f. 1. cAciulfi ; 2. cAita, scufie. voarea poporului]. V. soviet. bolvevist adj. cu tendiMe demagogicei bonethrie f. impletiturA de bonete, extreme. In 1919 revolutii bolseviste au' de ciorapt, de tricouri, etc. bongar m. Buc. bombar. [Onomabantuit Prusia, Bavaria si Ungaria. boleti f. 1. zidarie In forma de arc ; topee ; cf. bonzad. bongoase f. pL drAcii, lucruri necu2. tot ce are forma de bold; : bolta cerului, bond de vita; 3. prAvAlie boltitA, rate: pe /a scoli a invatat de stie a spune atdtea bongoase ? Ca. OriginA magazin. [Slay. BOLTA, din it volta]. bolta, m. cel ce are o boltA de mAr- necunoscuta]. bonifich v. In materie financiarA : a furl.

bola v. 1. a Incheia o clAdire In boltA ; credita cheltueli, a implini lipsa. bonjur n. 1, bunA ziva (formula de sa2. a sApa In forma de bold. boltiturà 1. lucrarea de a bolti si re-' lutare) z indata viind, unul ft cinstefte zultatul ei ; zid In formA de arcada sau cu bonjur PAM ; 2. bonjurist bonjurit cu fungi plete AL. ; 3. hainA croitA dupA de semicerc. bombh v. a umfla, a rotunji: li born- ultirna modA : sd pui un bonjur tacut dupe jurnal NEM. ; 4. numele munte beaza pieptul. bombh f. 1. ghluiea mare, umplutA nesc al ciupagului tArancei [=fr, bonjour]. cu praf de puscA, care se descarcA la abonjurist m. nume Ce Moldovenii dAprinderea Stilului : rdzdnd de al bombei deau In batjocurA la 1848 tinerilor fii de suer AL.; 2. fig. Ore neasteptatA care boieri, intorsi din Occident cu idei libe-

www.dacoromanica.ro

bon

bor

73

bordeiu n. 1. locuinth tarhneasch arale si reformatoare (li se zicea astfel, fiindch salutau cu 4bon-jur)). V. duelgiu dancith in phmant i acoperith tot cu si pantalonar.

boat a. ciuntit.

I. ol. boante, mhini ciuntite : cu boantele dcssfdsd copilul Ise [Forma' nazalizath din but. trunchiu, ca ciont din clot]. bontfini v. a bate, a lovi : bontdnind mai tare la usd CR. fOnomatopeel. II

phmant sau cu stuf ; 1. fig. mice cash modestA: s'am i eu Un bordeiu. [Dintr'un primitiv bord (conservat ca nume topografic) l identic cu borta; cf. paralelisniul kinetic analog intre burd (de unde

burduf) i burtii]. bordel n. cash de femei desfranate. bon-ton n. caracter propriu vorbirii borderou n. noth explicativh i amilruntiti articol cu articol, a unei socoteli. si manierelor lumii distinse, elegante. borduril f. 1. margine garnisith: 2. bonz m. preot chinez sau iaponez : hinuri nalte i pagode unde cdntil ve- cadrul unui tablou. boreal a. care este la N., care vine chin! bonz AL. honzfi f. Buc. musch. fOnomatopeet dispre N. boreasfi f. muiere sau nevasth (probonzar m. Buc. (Mold. bonzfilim), vincialism ardelenesc): o boreasd ce-i zice bombar. [V. bombarl. bor 11, metaloid, de un brun verziu, carciumdreasd PANN, [Contras din yecare nu existh in naturh decat In stare chiu-rom. boiereasd, nevasth, lit. femeia boierului]. de acid boric. borli f. pl. lucruri de cash (perne, borangic n. 1. mhtase toarsh de thranee din firele gogosilor : trdmbele de plapome, Faker), apoi sdrente, carpe, veborangic netesute OD. ; 2. panzh trans- chituri: ii culege boarfele de jos CR. parenth, fini i ghlbuie, pentru chmhsi [Originh necunoscuthl. borfas m. hot ordinar, pungas. si broboade primeneli de borangic borfliciie f. hotie, punghsie: tovardse, de filaliu OD. ; 3. planth parazith ce s'alipeste..de cotorul trifoiului (Cuscuta eu- mi s'a urit cu borfdsia (sp. borfete m. (Oltenia) Zool. boistean. ropcea). [Mold. burungiuc -= turc. DU, borhilie n. pl. Mold. matele vitelor. RUNDJUR]. borantil f.planth medicinalh, intrebuin - [De aceeas origina cu borhar]. borhan Mold. stomac de vite. [Semlath ca pectoral si clepurativ (Borrago). borax n. sare alba' Intrebuintath spre !tat din burduhan (cf. bardan)]. borhot n. ceea ce rhmane din struguri a inlesni fuzfunea metalelor. Borboase f. pl. numele celor trei zile duph ce li se stoarce sucul: cu borhotul de sarbaloare (4-6 Dec.), hramul sfintei se ingrasd vitele, [Cf. brahdl. bori v. a da afarg din stomac, a vhrsa Varvara, sfantului Sava si stantului Nicolaie. [Origirth necunoscuth].

(din para..). [Origina necunoscuth].

boric a. se zice de un acid format din borbolinfi f. pop. ciornhgel: sari, mdciuco! d, borbolino! !sp. [Originh bor i oxigen.

borili rn vantul de miazhnoapte, duph care vine ploaie. [V. boare]. bornfi f. Buc. musch. [Onomatopee ce borcan n. vas de phmant sau de sticlh, calh mai mare de pus si phstrat lucruri reproduce s barna' itul insectei (cf. sbdrnai)I. lichide: borcan de dulcet*, de mura- bornac ii. numele covrigului ce caphth turi. [Ung. BORKANNA, din bor, yin, si colinclatorii cu pluguletul la Sf. Vasile (in Ialotnita). [Originh necunoscuthl. kanna, canal. boroanii f. Mold. graph (mai ales cu borcfinat a. fncovoiat : nasuri lungi borainate Pass. col(i de lemn): de-a curmezisul brazdei borceag n. planta ierboash adesea cul- boroanele pornesc AL. [Rus. BoaoNA]. tivath pentru nutret (Vicia sativa).[Orl- boroboata f. intarnplare rea sau fapth gina necunoscuthJ. prosteasch ce face mare sgomot: nit s'a borcut n. Mold. borviz i sticlh de Intflmplat o mare horoboatd. [Cf. bonecunoscuth].

borbo(ro)sl v. V. bolborosi.

foirna celor ce contin ape minerale. [Ung. lobot; varianta Mold. boatd (boanta), BORKUT, din bor, vin i kut, izvor). din bot cu acelas sens de eboroboa(hs, bord n. 1. marginea unel suprafete: confirmh raportul semantic intre cocolos 2. laturea unei coriibil; 3. corabia Irish* de cmamaligh) i epatanie), rnetaforh pri-

bordea m. fling inchipuith cu care mitiv ciobAneasch ce o intalnim deja la

mamele speria pe copii cei mid, ca sh Zilot Romanul («Mhria sa mai Mar un tech si Sh stea binisor. [1.ft. burtosul (cf. bop)]. boronl v. Mold, a grapa cu boroana. burdulea). boronit n. grApatul cu horoana, bordeiatti n. inchpere inteo cash thrhneasch spre a [gill a legume lama

bars n.

zearnA acrith prin dospirea th-

www.dacoromanica.ro

- 74 --

bor

bet

ratelor tntr'insa ; 2.ciorbi ficuti din zeami ria! cap sac..., bostan /Ara sdrnburi

de varzi; 3. fig. mice lucru acru; yin, [Turc. BOSTAN, gradinit de bostani]. bons curat; nu-i sufla in bors, nu se hostas:La f. Mold. bostinarie: bostand Iasi a fi luat in ras: mie unuia nu-mi fdrd pdndar. sufld nimeni in bore C. [Rus. Boasr61.

bostAnarief. Mold. gradini de pepeni ;

frica prizeste bosteindria. borsi V. sborsi. bostiinel rn. Mold. dovlecel. bort n. burta mare (din sarcina): cu

bostangiu m. 1. odinioara, soldat din bortul la gurd Isl.. [Singular reficut din garda Sultanului: Osmangii i bostangii pL borti =- burtil. bort& f. Mold. gaura: borta cheii. au sei curgd mii de mii AL.; 2. (ironic) [Sensul primitiv e gauri sau scorburi de porecla data Bulgarilor i Sarbilor (vancopaciu (cf lemn bortos)=rus. Bowe, zitori de bostani). [Turc. aosnump, lit. arbore gatinos].

grAdinar).

[Ung. BORZ, bursuc].

bostina.

bostin& 1. 1. ceea ce rimane din faborteli v. Mold, a giuri, a sfredeli. borfos a. 1. cu burta mare ; 2. !near- guri, dupa ce se alege mierea i ceara; 3. tescovina. [Varianta vostind (Mold. cinati (vorbind de femei). borviz n. api minerala feruginoasa. hostind) = slav. wpm., ramisiti de ceara [ing. Brawn; bor, yin, si viz, apa]. borz a. Tr. $ i Buc. cu peril sburliti. bostinar in, cel ce aduni sau stoarce

boston n. 1. un fel de joc In carti cu borza f. Mold. si Buc. acelas sena ca 4 persoane i cu 52 de carti; 2. un fel de munteanul bordea [Din borz]. borza f. 1. Buc. insect& musci; 2. gin- dans; 3. petrecere de dans dupi amiazi. bostromengher m. intrigant, in spedac negru (numit i gdndacul mortilor) de plaza rea. [Onomatopee (cf beirzdun)]. cial cel ce baga zizanie printre noii cisitoriti; strejeri cari rdmaserd ea niste bog n. I. testicul ; 2. barna piezisi sub un zid: zidul fade in bos. [Origina ne- bostromengheri hp. [*i potromenghiu ((ca 5 fii aproape de Satana, trebue sii cunoscuti].

bosar in. pepene verde de soiul cel fii ori drac ori spion, ori potromenghiu*, mai mare si mai bun: bosar de Braila. Stamate); v. Introclucerea]. bostur a. Mold. sec, gol: capete bog[Origina necunoscuti]. boscä f. bostind, tescovina. [Origina tune. [Turc. nosrual. biosturii f. vagAunA: bostara aceasta necunoscutia boscar m. Mold. scamator neam de umedd fi fioroasd (VrAm.11). bot n. 1. partea capului la aim si neamu rneu n'a fost boscar AL. boscArie f. Mold. scamatorie (dupa alte animale, coprinzand gura i nasul: 2. numele lui Bartolomeu Bosco, faimos sca- tam. gura la om ; fam. a se sterge pe mator italian, niscut in 1793, viziti Mol- bot, a nu capita unlucru ce doreste ; 3. ceea dova in al doilea pitrar al sec. XIX, mort ce seaminti unui bot: botul condeiului, in 1863).

botul cismei, botul luntrei. [Origina

[Cir. bizantin BASCANIA (cf. amdgi)J.

branzi: 2. mice lucru turtit, ghem: facemd

boschet n. pidurice, dumbravi, tufis necunoscuti]. bot n. 1. mice massa rotunda bulgare n umbra tdinuitului boschet Ex, boscoane 1. pl. Mold. vriji, fermece, de piimant, cocolos de zipada, bulz de

bosconi v. 1. Mold, a descanta ; 2. mdmdliga bot; 3. fig. boroboat& [Ori-

Munt. a bolborosi, a vorbi ingiimat (ca gina necunoscuti]. (emale ce descantd). botfi f. 1. vas de lemn infundat in care

boscorodi v. Mold. 1. a descanta, a mormai: boscorodind molifte NEoR; 2. a scotoci : ce-mi boscorodesti prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni) blogodori, printfo forma intermediari (blogo)rodi].

plugarii tin api de baut pe camp 2. butoias: o botd cu. pdstrdivi On. IV. butel. botanic a. privitor la botanica : Institut botanic. botanic& f, stiinta care are de obiect

Imam& 1. fest& renghiu: are sd-i facd cunoasterea, descrierea i clasificarea ye-

bosmaua ISP. [Turc. nosx,(, crimi cu sensul getalelor.

scizut ca la bazaconie]. bosorog a. ai m. vitimat la intestine. [Din bos cu un sufix analogic (cf. hodorog)]. bosorogeata f. vitimatura, hernia. bostan m. Mold. 1. dovleac aldture niate boatani turceati Ca.: 2. fam. cap:

botanist m cel versat in botanic& botau n. bati ciobineasci : fi oile cu

botdul be mdnii POP. [Dial. Tr. botd=rus. Bore (cf. bdtd)]. botcfi f. Mold. chilioari in care se naste matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v.

bated)].

www.dacoromanica.ro

bot

75 --

bra

botez n. una din cele 7 taine ale Biboulea (d'an) adv. alene, ca un bout sericii crestine, menita a sterge pacatul merge tot &an boulea. boulean in. 1. bou Muir; 2. alt nume stramosese prin cufundare In apa sfintita. dat avatului (a and dimensiune in apele [Abstras din boteza]. botezh v. 1. a savarsi botezul, eufun- noastre trece peste 69 cm.). bour m. Mold. 1. soiu de bou negru (land copilul In apa; 2. a se face crestin, botezandu-se; 3. a (la un nume cuiva. cu o varga alba pe spinare; odinioari in padurile din Carpap, azi numai in codrii [Lat BAPTIZARE]. botezat a. si m. cel ce a primit bo- din Lituania, numit in Muntenia zimbru tend. 1(Bos urus): bouri 'nalti cu steme 'n botezator a. care boteazfi : St. loan 'frunte En.; 2. pajerea Domnilor MoldoBotezdtorul. vei (adica un cap de bou): pe dasubotiori m. pl. un fel de cisme mail, pro-i steagul cu bour AL.; 3. semn (prian aproape disparuti (=.1r.bottes tortes). mitiv un bour) cu care se infiera in vebotgros m. pasare cu botul scurt si chime ficitorii de rele si apoi vitele corn gros (Cocothrauestes). se cunosc boii din eireadd si caii din bop v, a strange Ca un ghem, a mo- herghelie de pe bourul lor NEOR. 1 4, partotoli (mai ales de haine). [V. 1,00. tea dinainte ce este ridicati dela talpa botinit f. Mold. gheata botind de lac. siniet (cea dinapoi se cheami cd/cdiu); botit a. facut bot: mototolit, ghemuit. 5. botul hmtrei. [Vechiu-rom. boar botnita f. ochiu de tunic, de curea sau lat. BUBALUS]. fier, ce se pune In botul animalelor spre bourean tn. bou (ca nume): ha, ho, a le Impiedeca si muste sau sa manance. bourean/ trage brazda pe lcipsan POP.

befog rn. cosac, ramas mic (cat un

bourel tn. 1. bou (ea rastilare); 12

boi bourei la coadd codalbei POP. ; 2. botorog n. boroboati Cl gicu bop- nume dat melculul (din cauza coarnelor rogul. [Derivat din bot; v. boroboatd]. sale); 3. Buc. sfredelus, numit i ochiubotos a. 1. cu botul gros; 2. tam. o- boului (aceasti pasirica netrind mai mare braznic, nerusinat. decat un ochiu de bou). bbtosi in. pl. soiu de opinci. [Ung. bouresc a. ca la bour : rude, melc,... soros, Incaltaminte de pasla scoate coarne bouresti POP. botros m. vrabie cantareata cu ciocul bovin n. care e de familia boului: scurt l cu penisul frumos, petrece prin rasa bovind. bradet (Pyrrhula). box n.1. instrument de luptat cu punsboo m. 1. mamifer din ordinul mine- nil la Englez1; 2. buldog. gitoarelor, mare de stat, cu forme roboxor m. cel ce se bate cu purnnii. buste si coarne solide, bun pentru transboy-scout m. numele englezese al cerport si lucrul campului; a-si pune boii cetasului. (V. aceasta vorba). in plug cu cineva, a-i eauta ceartd: cu boz (bozie) in. soc mic cu floricele mine ti-ai pus boii in plug ? CR. ; a nu albe ce se prefac In bobite negre; planti ft cuiva top boii acasa, a nu fi In toate cu proprietip purgative, joaca un rol Cl bot).

apele (rnetafore luate din sfera indeletni- in medicina populara ( Sambucus ebulus ). cirilor taranesti): nu stiu ce o fi avdnd [Rut. sod. flea Chiriac...par'cd nu-i sunt toti boii bozhi v. Mold, a mucezi (de yin sau acasd CAR. ; 2. fig. gros de cap, om prost; de bere). [Adica a cipata la suprafati 3. (d'a) joc de copii in care s'arunca un flori albe ca ale bozului].

bezitrie f. cinapie cu bozi. boztunflà v. a-5i umfla buzele ai a bou-de-balta m. 1. pasare baltireata sufla tare de necaz, a se mania (mai ales care obisnueste a.l biga capul In api si de copii). [Din buzd i umfla]. a sbiera ca un vitel (Ardea stellarts); boztunflat a. 1. maniat; 2. fig. urn2. soiu de broasci care, ("and e suparata, flat peste misuri: stil bozumflat. arunci un sue alb spumos (Bombinator brAbAnoc in. Bot. pervinci. [Cf. Rut. bat (numit bou) de un nurnfir oarecare de oil. [Lat. BovzmI.

igneus).

BAREVINOld

rn. 1. numele popular al coccinelei; 2. ri-

BRACH].

bou-de-noapte m. alt nume dat bufbrae n. 1. gramadii netrebnica: pe nitei, ale cirii strigite aduc cu ragetul cand luna strdluceste peste a tomuboului. rilor bracuri En.: 2. animal san lucru boul Domnului (boul lui Dumnezeu) de lepadat: cal de brac, prost. [Nernt. brae m. un fel de prepelicar San coin forma de coarne la bilbat); 3. fig. poiu cu parul fins. [V. braica prost, tont. -brach e. a pune Intio directiune de. dasci (mandibulele insectei se desvolti

www.dacoromanica.ro

-

bra

76

-

bra

brahmanic a. privitor la bralimani ; terminatA: a braca un aparat (-= fr. braquer). credinle brahmanice. brach f. Buc. (pl. brace, braci), is- brabmanism n. religiune indiana a

càrii perfec(ionare e budhismul (150 mibracie (brticea) 1. cingatoare lunga de lioane sectatori). Dupà aceasta doctrina lank Infloratà cu margele i fluturi, ce se religioasa, Brahma s'a incarnat succesiv poarta obisnuit peste brau. [Derivat din in Brahma, Visnu si Siva, constituind astfel o triplA incarnatiune sau trinitate (trzbracd (ca fdsie din fafd).] bracinar n. 1. Tr. curea de strain murti). Brahma, in prima-i incarnatiune, nadragii (sau bracele); 2. fig. speteaza ce avu patru fit, din cari se trag cele patru leaga capetele cracilor la piscul carului. caste ereditare ale Indiei, mai prejos de bractee I. Bot. frunzisoarA ce ifà- cari sunt paria sau necuratii. mene. [Lat. BRACA, nAdragij.

urA florile Inainte de Imbobocire. bralunin a. brahmanic ; dela India brficui v. 1. a alege bracurile ; 2. a le- brahmind AL. pada ca netrebnic ; 3. a tAia tot lemnul braica f. femeiusca bracului. [Nemt. bun dintr'o pAdure. BRACKE J.

brficuit a. 1. netrebnic: printre to- braileanca f. bora de Braila. mart brdcuite asezat si el un brac En.; branca 1. 1. labb si in special laba ,dinainte a dobitoacelor, ghiara ; pe brand, 2. cu copacii tAiati: pdduri bracuite. brad m. 1. arbore rbsinos totdeauna pe maini pe picioare (ca animalele) ; in verde, foarte Intrebuintat In tamplArie si brand, in genuchi: deodatd Stambulul dulgherie; dinteinsul se scot materii rA- Icade 'n brdnci AL.; 2. (ironic) 'liana, la ; 3. Mold. branciu; 4. planta marina sinoase (ca terebentina, smoala, etc.), iar I

I

mugurii sal se aplicA In medicinA ca an- din care se scoate soda ; branca porcului, tiscorbutic (Abies pectinata); 2, lemnul buberic ; branea ursului, pAlamidA. [Lat. bradului; masa' de brad; 3. fig. teapfin BRAKA, lab& de flora mai ales la nume

aratos: un brad de fldcdu ; 4. ramura de plante (ex. branca ursi)]. brfinca f. Med. 1. numele popular al de brad la mirese In ajunul cununiei hora jucata cu acea ocaziune: ziva de erizipelului; 2. umflaturi la gat sau la cap (la ,cai si la porci) bivolii sunt apdbrad. [Albanez !MEDIU], ,rati de brdncd. [Cf. gr. mod. BRLNCHOS, bradet n, brAdis. raguseala]. bradiff n. pAdure de brazi.

bradiqoara f. pasare sAlbatica, nu- branci v. a da branci cuiva, a-I Immita In Mold. ieruncA. [Lit. pasare sal- pinge cu mainile ca sA dea in laturi. branciog n. ses pietros: fdranii sapd baticA ce petrece prin brAdis]. bradilor m. 1. plantA ce creste prin In branciogul sterp al dealurilor OD.

pAdurile muntoase ( Lycopodium selago); 2. Tr. ienupAr.

bradoo (bridulet) m. numele oltenesc al colAceilor, In chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brendus se opune unei derivari din brad]. braga f. 1. bauturti acrisoarA facutb

Originb necunoscuta).

brand, adv. pe brand: afard brdnbranciu m. 1. lovitura cu mana, ca

ci Pa dat.

sa se depArteze sau sb caza (in brand) :

mi-a dat un brdnciu; 2. fig. indemn inima Ii dete brand. [Singular refacut din ffiina de meiu ; 2. fig. bAuturA proastit. din pl. brand: v. brdncd, labat brancuta f. Tr. plantA numith obis[Rus. BRAGA].

bragagerie f. locul unde se vinde nuit nasturel. [Alteratiune populara din

germ. Brunnenkresset braga. brandebur n. broderie sau galon la bragagiu m. cel ce face sau vinde braga. braghina f. varietate de struguri cu o hainA (=-- fr. brandebourg). brandula f. 1. (de toamnA), plantA boabele roii, rotunde i mArunte. [Origina necunoscutA). ce apare in primele zile de toamnA, cu

braglar m. batul braglelor. fiori rosiatice In formA de palnie, intrebragle f. pl. In Oltenia si Tr.: vatale buirnatA la colorat (Colchicum autumnate); 2. (de primAvari), un fd de so(la stative). [Origina necunoscuta braba f. 1. orz fiert si uscat, despuiat fran cu flori violete (Croccus). [Origina

de muguri i gata a fi intrebuintat pentru necunoscutfi). fabricarea berii ; 2. drojdie ramasfi In Cabrfinet n. V. barnet. branini f. pl. organe de respira(iune zan de fAcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic ale pestilor. cu rus. BRAGA (V. bragd)].

brabiceial a. al carui craniu e relativ

rotund.

brahman m. preot al lui Brahma.

brianifor n. 1. cingatoare ingusta: cu brdnisoare de beteald OD. : 2, sens teh nic). V. brAcinar,

www.dacoromanica.ro

bra

- 77 -

bre

braniste f. 1. picture cu tufls des : toare mai lea de lana colorata ; 2. mijbraniste numai de o tufa nu se face locul /rims: cu barba pand la brdu ; 3. niciodald PANN. [Slay. BRANITI, a opri (deci coroana ce incinge peretii sau o coloanii;

padure oprità de tatat)]. 4. joc plin de vioiciune i insufletire bransa f. 1. ramura, diviziune speciala ceIntati brdul, Idutari ! 5. fig. dunga a unei stiinte; 2. profesiune, specialitate brdie de lumina.. [Origina necunoscura]. bray a. si m. viteaz, voinic : bravi, (= fr. branche). branza 1. 1. product din partile solide teribili sub armele lor brave AL. ale laptelui Inchiegat ce se poate usor fabrava v. 1. a infrunta primejdii cu rama cu mana ; 2. fig. treaba, procop- nepasare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva. nu-i nicio brdnzii de el. [Vechiu seala bravo! Mt. vorba intrebuintata spre a termen ciobanesc atestat intr'un document n. aplaus eu raguzan din 1356: brenge, caseus vala- incuraja sau aplauda. chicus: probabil dupa numele oraselului spun si altul bravuri ia PANN. bravura f. vitejie, voinicie. Brienz, unde se [acea acest fel de branza :

II

(cf. nernt. BRINSENICASE)J.

branzar m. cel ce face sau vinde

brazda v. 1. a trage brazda cu plu-

gul ; 2. fig, a patrunde

aceste vorbe

ma brdzdat addnc inima norodului CR.; branzeturi n. pL I. diferite soiuri de 3. a strabate in toate directiunile, a desbranza ; 2. manciiri cu branza. [Colectiv pica : fulgerele brdzdau cerul. analogic din branzdj. brazda f. 1. fasie de parnant rasturbranza.

brainzoaica f. placinta cu branza.

nata cu plugul : a se da la brazda, a se brasoave f. pl. Mold. palavre, min- deprinde, a se potoli ; 2. canal ce se forciuni, fleacuri: nu se trec brasoavele pe meaza prin ruperea si rasturnarea brazla noi AL. [Aluziune la marfa din Brasov dei ; 3. bucata de pamant plantata cu sau la apucaturile faloase ale brasovenilor]. flori, legume, larba 4. iarba verde cobragovean m. 1. locuitor din Bra- sita ce se &à vitelor ; 5. fig. urine trecasov; 2. negustor care se aprovizioneaza Mare ce lasfi uncle lucruri vaporul taie la Brasov cu diferite obiecte fabricate de brazdd lungd pe al mdrii plaiu senin manti: era brasovean si-mi spusese AL. cdnd in cercuri unduioase, cdnd brasoave AL. In brazde de vdpaie Em. [Slay. BRAZDA]. ;

brasoveaneä 1. caruta mare de Bra-

brazdar n. fierul cel lat al plugului

sov pentru transportul marfurilor din a- care taie brazda pe dedesubt brdzdarul cest oras. e partea cea mai folositoare si mai neabrasovenesc a. de Brasov cu cioa- parata a plugului. brazdat a. 1. sfipat In brazda : drum reel brasovenesti POP. brasoveneste adv. 1. ca la Brasov brdzdat ; 2. incretit, sbarcit: fald brdzsau ca marfa d'acolo ; 2. fig. mincinos data. brazdila (de a) f. Mold. un fel de prea !mums le spui acestea, Insd cam joc de copii. brasoveneste NEOR. brasovenie f. 1. articolele industriei bre! int. exprimand mirare, suparan ardelenesti (incaltaminte, palarii, vase de sau familiaritate ; spune, bre ! omule .

lemn): carul de brasovenie F. ; 2. lo- vino incoa, bre ! [Turc. BRE]. breaslä f. 1. corporatiune: breasla calul unde se vand.

bras n. 1. membrul superior care in- bldnarilor ; 2. meserie, profesiune: nu cepe dela umar si se termina la mama si-a mai schimbat breasla. [Slay. BRA(la om si la vertebrate); 2. cat poate TISTVO, ffatie]. purta un brat sau amandoua un brat breaz a.1. cu 0 dunga alba dela frunte de lemne ; 3. parte ingusta de mare : Du- la bot (despre vite) : bou breaz, cal ndrea se desparte in trei brate ; 4. fig. breaz ; cunoscut ca un cal breaz, foarte putere : brain! lui D-zeu. [Lat. BRACHIUM]. cunoscut ; foame breaza, foarte mare ; bratara f. 1. scula in forma de Mel ca la breaza, un fel de bora taraneasca ; cc poarth femeile la brat ; 2. podoaba : 2. fig. (ironic) rar In felul sàu, distins

mestesugul la om e bralard de aur nu esti mai breaz dealt altii.

[Slay.

Pass ; 3. vergeaua ce uneste coasa cu BREZA, mesteacan, arbore de coloare alba,

de unde vita patata cu alb]. bratea f. Mold. bratara mica. brebeneac m. numele banatean a. brateleta f. bratara mica. sturzului cantaret. [Origina necunoscutal. bratet (la) adv. brat la brat. brebenei rn. pl. *Ma cu colori manbratis adv. corp la corp : se lupta dre i variate. (Corudalis). [Cf. Lat. bratis cu ursul. vumENA]. brats (pl. branc si brae) n. 1. cingabrec n. trasura usoara cu 4 mate,

costa. [Lat. BRACHIALE].

www.dacoromanica.ro

bre

bro

78

avAnd un scaun pe dinainte, iar pe dina- al care ciobanii bat laptele inchiegat. poi douà banchete asezate una In fats [OriginA necunoscutA) briliant a. strAlucitor. I n, diamant alteia (=- engl. break). breiu m. plantb IntrebuintatA In me- tAiat cu mai multe fete. briliantin a. ca briliantul; pudra bridicinA ca purgativ (Mercurialis).[Origina liantini; fig. lace o roue"! briliantind AL. necunoscutAl. brelan n. 1. un tel de joc in cArti ; briliantink f. 1. praf pentru curA2. reunirea a trei arti de aceas valoare. titul metalelor si al sticlelor 2. un fel breloc n. scule de mia valoare ce de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerinA si spirt. se leagA de lantul unui ceasornic.

brendus m. V. brados.

brilioanci f. Tr. plena numitA o-

breafi f. spArturA de tun In zid (= fr. bisnuit iarba fiarelor. [Origin& necunosbrèche). cuta]. breslas m. cel ce face parte dintr'o brind n. pahar bAut In sinAtatea cuiva; vet 'nchin acest brind al fritiei breasIA, meserias. bretele pl. curele sau benzi elastice, AL. (-.= fr. brinde). brio n. Muz. I. executiune vie; 2. aduse de dupti umeri spre a tinea panfig. vioiciune, foc. taloni (= fr. bretelles). breva f. scrisoare papalA mai putin brioalä f. plantfi cu florile rosiatice si cu fructele aproape cilindrice (Meum). solemnA de cat bula. brevet n. diplomA, certificat eliberat [Diminutiv din brie]. brisek. f.Mold.cabrioletA.[Pol. BRYCZICAl. de Stat celor ce autorizeazA a practia briscar m. cel ce are o briscA. unele industrii sau profesiuni; brevet de bristol n. carton cu foi de desen si inventiune, dat inventatorului spre a autoriza proprietatea si exploatarea desco- foaie izolatfi, cartA ; o bucatd de bristol peririi sale.

brevetk v. a da un brevet. breviar n, 1. carte ce contine rug&

CAR.

broajbri f. Bot. nap: broajbe i gu-

lii PANN. [Serb. auosavA].

ciunile de toate zilele: ceaslov, molitfel- broancfi f. un fel de lAutA sau vio2. fig. carte ce se citeste cu asidui- linA (In Banat). [OriginA necunoscutAl.

nic ;

tate.

brezaie f. 1. masa ImpestritatA de

broasca f. 1. mic animal amfibiu

, din ordinul batracienilor, cu pielea goalA,

CrAciun; om invelit intr'o zeghe i Im- linsA si moale, cu pintecele galben pAcu ochii podobit cu felurite basmale, panglici pi tat cu negru, cu gura largA flori, purtAnd un cap de animal cu bot tare iesiti dln cap ; corpul lor trece prin (sau de pasiire cu cioc) pe care /I pune o metamorfoa: ou, mormoloc, animal In miscare cu o sfoarA si-1 face a scoatA perfect (Rana); broascA testoasA, soiu de diferite sunete oamenii ii impodobira broascA al cArii corp e acoperit cu cu flori ca pe o brezaie ; 2. fig. femeie teastA de solzi din care se preparA bagaua Mita cu prea multe dresuri i podoabe: i(Testudo); broasa rAioasA, broascA fArA 1

pared este o brezaie. [V. breazl. bribornic m. V. bobornie. brie n. bastiment cu dou5 catarte. briceag n. cutitas de Wet creioane si penite. [Bulg. BratArd.

icoadA, greoaie

1

urAcioasA, trAieste In

locurf nmede, unde se hrAneste cu omizi

,(Bufo cinereus); 2. Incuietoare la us& compusA din clantA, zAvor si chele (aduce cu chipul unei broaste); 3. umf1A-

briciu n. cutit de ras barba. [Slay. turA sub falcA (la vite); 4. Mold. orzisor la ochi si (la pl.) scrofule ; 5. (de moarA) bridj n. joc In cArti, o varietate de Mold. V. brotac; 6. pl. surupelnitele teas-

slued.

whist (= engl. bridge). brie f. 1. planta ale cArii frunze se strAng, cAnd le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu.

cului de vie; 7. ciocul clestelui dogiresc; 18. floarea de la capAtul stAlpilor unui bordeiu; 9. un tel de rAndea ; 10. (iron.) copil mic. [Lat. medieval BRUSCUS ; senbrigada f. I. corp de trupe, compus garlic metaforice fac aluziune la confordin don& regimente si comandat de un matiunea batracianului sau la unele pArti general; 2. jandarmi reuniti sub ordi- ale corpului sAus bot, gat, labe, ochi, nele unui subofiter. pAntece]. 11 adv.. gramada (ca o broasa):

brigadier m. grad inferior care co- el cade inainte-i, se face jos broascd PANN: brigand in. tAlhar. broktee rn. Mold. V. brotac. brigandaj n. I. hotie cu mAna Marbrobinti f. plantA ce serveste la yipmatA : 2. jaf, prAdAciune revoltAtoare. sit rialben (Reseda luteola). [Cf. drobrighidau n. Mold. roata sau druga Hid]. mandA 6 soldati, caporal In infanterie.

www.dacoromanica.ro

brio

-

79

broboadk I. Invel4 de cap; baris,

boccea, maramA, stergar, testemel. [Abs-

-

bru

bronzat a. de coloarea bronzului. brofiä f. ac de piept (= fr. broche). broria v. a indoi i coase laolaltA foile

tras din probodi]. broboanfi f. 1. boat:4 mare; 2. pi- unei carti. cAtura: broboand de sudoare; 3. (burbrottat n. lucrarea de a brosa cfirtile boanfi) agristi sau coactizA rosie. [Origina isi rezultatul ei, broschnesc a. din familia broastelor: necunoscut5].

brobodelnic n. broboadA sau vAl de inearnul broscdnesc.

mireasi.

broboni v. a acoperl cu picAturi sou bAsici, a bAsica; o sudoare rece Ii broboni fruntea. brobonit a. acoperit cu broboane sau picAturi; fig. pdmiinful brobonit de roud. brocat n. stoffi de mAtase tesuta cu un amestec de diferite culori si cu aur sau argint, ImpodobitA cu flori i figuri

(= fr. brocart).

brosearie f. 1. baltA de broaste; 2.

locul unde se vAnd broase de usi,

broscarith f. plantA ce creste prin apele stagnante si lin curgAtoare (Potamogeton natans). broscoitt m, 1. broasci rAioasA;

2.

(ironic) copil oda.

broqtesc a, ca la broasch, In felul broastelor; ochi brostesti, tare iesiti din cap; umblet brostesc, in shrituri; Yana brosteasca, plantA acvatica din familia

brociu n. plantfi numità obisnuit roibd. algelor, numitA si strain de broascd

[Serb. mod.

(Conferva rivularis). brodh v. 1. a face pe o stofA dese- brogtet n. 1. gramadi de broaste ; 2. nuri in relief, a coase cu flori la gher- multime de copii mici. ghef; 2. fig, a ampbfica, a face desvolbrofurà f. carte brosatá de mica Intari accesorii.

brodealli f. starea lucrului brodit:

tindere,

brotac m. 1. broascA mica de coloare intAmplare, intalnire neasteptatii, coin- verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit cidenta. pe care stA capatul grindeiului (la o roatà broderie f. 1. lucrarea fficutb bro- de mond). [Gr. vulg. BROTAKOS = clasic dAnd; 2. fig. ceea ce s'adaoga ca podoabA BiTRAHOS varianta Mold. brodtec a pa'sla o povestire sau la o bucatA muzicalà. trat accentul primitiv]. brodi v. 1. a gasi pe cineva sau ceva bru int. exprimfi intensitatea gerului: din intamplare : am brodit-o acasd; 2. a bru! mi-e frigl En.

veni pe neasteptate si la moment oporbrudnic a. Mold. sburdalnic, naiv ca tun: ai brodit-o bine azi; 3. a se intAm- o copild brudnicd Moil. brodiu, bru-

pla: cum se brodi, c a lo cul sà fie al rituri ? 'diu originA necunoscutAl. bruit n lutul moale ce zidarul aruncii [Rus. "month, a rAtfici, de unde notiunea

de a ajunge sau a afla din bitamplare pe perete [Originii necunoscutà].

bruftuealii .f. I. tencuealA ; 2. fig. (si (asociatiune de idei analoaga lui nemera brom n. corp simplu lichid, brtm. ve- ironic) ocard, bAtaie: ,.te fan a dat Turninos si de un miros neplacut, descope- cilor o bruftueald,..: hp. bruftui v. 1. a tencui un zid ; 2. fig. rit In 1826 de Balard In apele oilaptiela se rash, a brusca incepu s'o goneascd for sárate.

bromurh f combinarea bromului cu in alt corp simplu: bromura de potasiu

s'o bruttuiascd. brulinc m. V. burlinc.

bruin& v. a cAdea sau a bate bruma. brunt& f. 1. roua albA ce inghiatà bronhii f. pl. numele calor douii con- peste noapte ; 2. praf alb, usor si fin, ce clude prin care aerul trece din trabeea- acopere unele fructe ; 3. fig. foarte putin, mai nimic o brunici de invd/dturd. [Lat. arterà In plArnani. bromtith I. inflamatiuhea bronhiilor, BRUNA, solstitiu de iarnA, iarna: s'a luat caracterizatà prin o tuse mai malt sau efectul pentru cauza]. e IntrebuintatA in medicinA ca un calmant al sistemului nervos.

brumar m. numele popular al lunei mai putin violenta l provenita din cauza Noemvrie (adicii luna and cade bruma frigului si a umezelfl. bronz n. 1. metal artificial, aliaj de mare). II a doua lunA a anului republiararnA, cositor zinc; dinteinsul se fac can francez (22 Oct.-22 Nov.). brumarel m. brumarul mic. numele monede, clopote, tunuri, instrumente muzicale; 2. clopot de bronz; 3. fig. nesim- popular al lunei Octomvrie. titor: inimd de bronz. brumiriu a. de fata brumei, cenusiu: bronzit v. a da coloarea bronzului. cdciuld brumdrie. II brumarie 1. variebronzfirie f. lucruri de bronz i prA- tate de struguri. valia unde ele se valid. brumat a. 1. bAtut de brumA : prune

www.dacoromanica.ro

- 80 -

bru

brutnate; 2. fig. fara chef, indispus: nu

buc

buboiu n. buba mare, inflarnatorie

dureroasfi. fi asa de brumat. brumatec a. de toamna : pant bru- bubos a. plin de bube sau buboaie. matec. bland v. 1. a da un sunet surd dar brumos a. 1. cu bruma groasa, in- puternic, vorbind de sgomotul tunetului ; .

cArcat de brumA cer brumos; 2. friguros: timp brumos. brun a. 1. de coloare galbena inchish batand in negru; 2. cu pArul brun. brunet 13. stofa de coloare inchisa : ghete de brunet.

2. de orice sgomot ce asurzeste: tunuri sute bubuictu, se cldtina pamantul At. [Onomatopee].

bubuit n. sgomot mare (de tunet sau

de tunuri).

bubuiturä f. bubuit prelungit. bubulite f. pl. bube mici de sudoare. bubuluci n. pl. numele stalpilor ce [Cf. rus. BRLIKII, a ffiramal, sprijina coastele prispei unei case tarabrusc a. 1. aspru, iute : caracter brusc ; nesti, [Forma diferentiata din babaldd. 2. repede i neasteptat: plecare bruscd. buburos a. plin de bube mid, voradv. cu bruscheta. bind de scoarta sau de coaja plantelor brusch v. 1. a trata intr'un mod brusc; si a fructelor., 2. a grabi, a precipita. buburuzfi 1. 1. huba de tot mica ; 2. bruscheta f. 1. firea celui brusc; 2. alt nume dat coccinelei (dupai cele seapte vorbA sau faptti brine& puncte sau bube de pe corpul ei); 3. brusture xn. planta cu frunze late, cu Mold, bucata mica si rotunda- o bubuflori purpurii sau viorii, al caror potn se ruzd de mdmdligd. agata usor de hainele oamenilor si de buc m. Mold. 1. pleava ce ramane dupa lana oilor ; e buna pentru rane i bube baterea granelor, canepei, inului, caltilor: brunet a. si m. cam brun la tap, oaches. bruq m. Tr. bulgare ; brus de pdmant.

II

(Arctium lappa). [Origina necunoscuta]. aci sunt niste buci, pentru fdcut saci

brut n. paine neagra, pita (invechit). CR. ; 2. caier pe sfarOte: stau sd afar[Nernt. atior, printr'un intermediar sasesc]. sesc i bucul dsta; inteun buc, foarte de brut a. 1. grosolan (in stare cum l'a graba, intr'o clipa. [Origins necunoscuta].

produs natura): tarn brut; 2. care n'a

bucal f. 1. una din cele doufi parti In fata prin nas dela gura lipsit de viata, inert: corp brut, piatra, pana la tampla ; 2. imbucarel negdsind sau mineral; 4. in cornert, totul fSrS sea- ursul nimic de bucd PANN ; 3. pl, bucile derea cheltuielilor: produs brut; greu- sezutului. [Lat. BUCCA]. tate brut& fara a tinea in searna daraua. bucal a. cc tine de gura: orificiul II m. 1. animal fara ratiune ; 2. fig. om bucal. stupid si grosolan. bualaie a. 1. cu lama alba si botul brutii f, fiinta grosolana, om brut. negru; miorifd bucdlaie (v. late); 2. bubrutal a. 1. ce tine de animal: poftd cAlat: o fetitd rosie i bucdiaie. brutald; 2. grosolan si violent. adv. bucilat a. cu bucile pline (de coil ), cu brutalitate. grssuliu la fata. brutalitate f. I. firea omului brutal ; bucatal f. (pl, buccifi); 1. o parte din2. vorba sau fapta brutalA, tr'un tot: bucata de zahdr; 2. obiect brutalizit v. a trata grosolan. complet: bucatd de pcInzd, de arginbrutar m. cel ce face sau vinde paine. tdrie; 3. fig. parte dintr'o opera literara: [V. brut, pita]. bucali alese din autori; 4. opera de brufarie f. locul unde se face sau se arta, obiect de arta bucatd de muzicd,

fost rafinat: zahar brut, our brut; 3. care se imparte

II

vinde paine.

bubal

1.

bucatd de teatru; 5. spatiu, interval ; 1. umf/Stura dureroasa cu dupd o bucatd de vreme, merse o bu-

puroiu; buba oii, boala lipicioasa a oilor, catd de loc. [Lat. 5auccAvA, Imbucatura,

dalae; buba manzului, boala de unde notiunea de . farama sau frag. lipicioasa a cailor, numith i rapciugd ; ment, in primul rand de mancare si apoi pl. bube duki, se fac mai ales la copii, generalizat]. V. bucate. pe cap si pe laugh buze; 2. asperitate buciitar 'm. cel ce stie sa gateasca asemenea bubelor (pe plante sau fructe) ; bucate. buciitirie 1. partea casei unde se ga. 3. fig. rau gray, durere sufleteasca: asta-i numitA 3i

buba. [Slay. DURA].

tesc bucatele.

bucate f. pl. 1. mancari gatite pentru masa, fierte sau fripte: bucate de dulce, n. varsat. buberic m. buruianA de buba rea, cu de post; 2. grane (in special grau, orz, miros tare, gret0s, cu un gust acru si amar secara i ovas): cdmpul cu bucate. [V,

bubat a. 1. plin de bube; 2. ciupit de

vArsat.

II

(Scrophulana tiodosa).

bucata

www.dacoromanica.ro

- 31 --

bue

bud

bucati v a face bucfiti bucatich 1. bucatfi mica; bucdficd ruptd din, leit, aidoma la chip. bucatura f. cata mancare se poate lua In gura : bucciturd de paine.

bucium n. 1. instrument muzical, in forma de teava putin incovoiata, lunga dela 8-9 palme, se face din coaje de teiu legat cu coaje de cires ; odinioara trImbita ostaaului (cu care da semnalul de lupta), azi fluierul ciobanului: buciumul bucciu a, Mold. V, bocciu. bumf' f. 1. colac de fier varit In ca- vuieste 'It munte, alma' valea de cimpatana rotii, care o apâra sa nu se roazfi poiu AL. [Vechiu-rom. ai Tr. bucin (tcu de osie; 2. gaura sfesnicului in care se glas de bucinv, Moxa = lat. BUCCMIA]. buciumh v.1.. a suna din bucium (salt baga Iumanarea; 3. teava palniel. [Lat. BUCCELLA, gurit5 (dupa forma-i circulara)]. -din alt instrument): apoi un corn apucci Bucefal m.1. numele calului lui Ale- ,si buciurnd 'n vtInt AL.; 2. fig. a vesti xandru cel Mare ; 2. cal de parada si de in gura mare, a spune la Mara lumea. lupta.

Bucentaur in. numele corabiei aurite de pe care dogii Venetiei aruncau, la in-

[Vechiu-rom. bucind =lat. BUCCINARO.

buciumas m. cel ce cInfl din bucium,

buciumfitura f sunet repetit al bucoronarea kr, un Mel in valuri, drept ciumului. semn de logodna cu Adriatica: pe vechiul

bluetit v. a face bucle, a increti parul.

cine vrea CR.: 4. fig. pont: taci cd-i

bucmeit f. gaitanas ce se coase c:

bucla f. inel de par frezat: buclele-i Bucentaur prin Venetia purtat AL. buche f I. a doua litera a alfabetului de aur cad pe albu-i sdn BoL. slay; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu stie buclarisi v. ram. a o sfecli, a o pati. buchile; 3. (ironic) stunt& invatatura [Origina necunoscuta]. bucheaua poate s'o invefe i acasd bucluc n. Mold. V. bocluc. cu buche, l'am potcovit bine CR. [Slay. chenar: bucrnea de land. [Turc. BORNs BUKI,

Mesa, litera 19].

bucher m, 1. cel ce invata buchile;

2. fig. incepator, care stie Inca putin; 3.

!*nur].

bucoavnal I. abecedar. [V. buche]. bucolic a. 1. pastoral ce tine de vieatr

rutinar: era bucher de frunte i tamp pastorilor: poemd bucolicd ; 2. pl. poezi: in felts? sdu CR. 2.

bucliereqte adv. 1. ca un incepator ; fig. dupa metoda veche, intr'un mod

masinal,

bucherie I. infatatura elementara

pi

masinala.

pastorale: Bucolicele lui Virgiliu, bucsai f. Mold. bucea de math, [Rut. BIJ/C (din germ. Bilchse)]. bucsau n. planta cultivata prin gradin pentru florile sale frumoase i odoranh (Spartium junceurn). [Derivat din bucs,

buchet n. 1. manunchiu de flori le- am numitA astfel dupa inflorescenta sal.

gate impreuna ; 2. fig. buchet de copaci.

buchetiera f, care vinde flori,

bucsi v. Mold. V. bacsi.

bucurh v. 1. a sin* o placere vie,

buchini v. a silabisi. [Tras din buche, a fi tare multumit: a se bucura din foals; dupA analogia sinonimului slomni]. inima; 2. a-si manifesta sentimentul tie buchinist tn. cel ce vinde carp vechi, placere, a petrece: sd bern di sd ne buanticar. cureim; 3. a se folosi, a avea: el se bubuchiseala f. bataie infundata: m'au curd de o deplind sdndtate; 4. a face saturat de buchiseald AL. sA simta placere, a multumi: stirea nu

buchisi v. a lovi cu pumnii, a bate

ne bucurei, [Albanez BUBLIRX, frumos, Bs-

Indesat: incepurd a-1 rdsuci i a-I bu- KunoNT, a impodobi: calitatea fizicului trecu chisi infundat IV. [Lit. a bate pe bucile asupra moralului (cf. bucuros, foarte mulsezutului].

(umit, vesel)].

bucurie I. sentiment viu de multu-

bucin n. Tr. V. buclum.

bucinia m.1. Bot. angelica ; 2. Tr. cu- mire a sufletului and posed& un bur. cutà. [Din cotorul plantei se fac buciume real sau imaginar: saltd de bucurie. fluiere]. bucuros a. 1. voios, plin de bucurie, buciuc n. odinioara: 1. steag cu ju- 2. care face ceva cu placere i trageri matate tuiu (insigniul ispravnicului din de inima. adv. cu bucurie, cu placere. Focaani ai al Marelui spatar): marele cdbudach f. 1. putineiu scurt i larg pilau de lefegii cu zapciii, buciucul go 2. fig. si tam. femeie scurta i grasi. tobosarii Fa.; 2. (Tutu° trupa de soldati, [Variantele; budascd, budaie, buddliu ramasita din marea capitanie a Focsani- buduiu se trag dintr'un primitiv burl lor. [Turc. But1J1C, jumiitate]. scorburi de copaciu (v. budur)]. bucium m. trunchiu, butuc (mai ales budaie f. Mold. V. budacti. de vi(a) : la buciumul vifei trei vhistari budali m. prostanac: eu cu budalaun II

cresc PANN. [Origina necunoscuti], L.

dsta de lanulea CAR, [Turc, BIJDALA,

$aineanu, Diet Universal,

www.dacoromanica.ro

u

6

bud

82

bub

budhism n. religiunea lui Budha, foarte raspandità In Azia, unde numara aproape 400 mil. de sectatori. Ea constA mai ales In credinta, ca omul expiazá, Intr'un sir de existente indefinite, pacatele ce a facut

sly); 2. a se umfla (de var, placinta); 3. a face sgomot (cazand sau razand); 4. a lovi cu violentA. [Lit. a face bun]. bulniti f, 1. pasare de noapte singuraticA (Strix bubo); 2. fig. care traeste retras de lume. [V. buhd]. bufon a. si tri. caraghios, mAschriciu. bufonerie f. caraghioslac. buft n. Mold. 1. burta vitelor ; 2. tin fel de cartabos: chiste i buft umplut CR.

a expia.

ceva umflat].

budalau n. Mold, V. budacA. budhic a. privitor la budhism.

intr'una precedenta, si in nazuinta de a merita repaosul final sau nefiinta (nirvana), adica mantuirea sufletului, care inceteaza de a renaste si prin urmare de [Forma amplificatA din buf, care exprima buftea m. Mold. buflea. [Derivat din budhist rn. sectator al budhismului. budihace f. Mold. 1. pociturA (vor- burn. bilged a. Mold. galben i umflat (de hind de lup): sd-si facet' budihacea casa la noi in sat CR. : 2. (budihaie) sperie- boalA): /a fdlci um flat si buged En. toare de pAsari. [Origina necunoscuta [OriginA nectmoscuta]. budinca f. un fel de puding. [Nemt. bugenita f. Mold. V. bujenitA. buget n. starea anualA a cheltuelilor PUDING, printr'un intermediu sAsesc]. budoar n. mica IncApere, Impodobita si veniturilor unei tan sau mac) adminisuzul particular al tratiuni.

cu eleganta, pentru

bugetar a. privitor la buget. damelor (-=-- fr. boudoir). bugetofag m. (ironic) functionar al buduhala f. Mold. boalA molipsitoare. 1Statului. f OriginA necunoscuta].

buduiu n. Tr, galeata: ia i cea sitd buh n. Mold. svon, renume: mi se din cuiu j Mind din buduiu POP. [V. dusese buhul despre posna ce Neusem CR. [Primitiv onomatopee exprimand

budacii],

budulac a. prost, naiv: tratele men un sgomot sau rAsunet de lucruri lovite c cam budulac [SP. [V. budala, cu un [cf. buhnet)].

buha f. stomacul boului [Origina nesufix analogic (cf. prosteinac]. badur m. 1. trunchiu de arbore gaunos ; cunoscutA]. 2. aerial de put (obisnuit dintr'un trun- bull& f. 1. (pl. buhe), pisari de noapte, chiu scobit). [Derivat dintr'un primitiv icu cap mare stufos i ochi mari indrepbud, trunchiu, inrudit cu but (cf. buture)]. Itati inainte; ziva o petrec prin ruine, era-

buduret n. Tr. cosul unui cuptor ta- 'pAturi de stand, si numai de cu seara ies la vanatoare ; aerul lor trist i tipabuduroiu n. Mold. putina mare (In tul lor jalnic au fAcut pe popor sa le

rAnesc (facut dintr'un budur).

opozitiune cu budacd sau budaie), bull int, exprima 1. sgomotul unei caderi sau al unei exploziuni: a da but de perete; 2. sgomotul umflArii filcilor.

iconsidere ca prevestitoare de nenorociri

(Strix): aind buha se phinge prin triste suspine Bor,.; 2. fig. muiere ce umbra

nepieptenata, cu parul valvoiu. [Onomatopee, ca l buf, butrid, buhnii, care exbuf m, cea mai mica buha cucuiata prima trista lor strigare]. buhail 'v. Mold, a plange urland, a tips !Strix scops). [V. build]. bufant n. cutele umflate sau infoiate ca buha. buhai v. a se face buhav, a se umfla la hainele femeiesti. Bufeni m. pl. poreclA data de catre fata (de sornn sau de be(ie). [V. buhat]. buhait a. buhav: fafd buhditd. FrAtutii bingteni locuitorilor din comububaht m. Mold. 1. taur : po ate ure'un nele muntene ale Banatului (in numar de vr'o 15.000) veniti din Oltenia, de unde buhaiu infuriat i-er veni de hac CR. : si numele de Tdreni, adicA emigrati din 2. putinica cu o coarda pe fund, ale cfirii Tara RomaneascA. [Numele face aluziune vibratiuni imita ragetul buhaiului: cu buhaiul se colindd in seara de Sf. Vasile, la fudulia Tarenilorf. bufet n. 1. dulap de pus vase, argin- urcind plugusorul; 3. (de baltà), pasare tante, etc.; 2. (la baluri, etc.), mash' CU numita si bou de baltd, ale carii strimancari, vinuri ; 3. salA de mancare (la gate repetite vestesc (dupa credin(a pogad). porului) un an mAnos; 4. cm grog si gras bullea in. om foarte gros. [Dela buf! cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieste ; care exprimA umflarea falcilor (cf. bufni)]. 6. randea mare purtata de doi insi; 7. Buc. bufna f. bufnita : bufnele posomorite carligul coasei ; 8. partea moth care ridied sau coboarà polite, prisnelul si pieiipd cu glas amorfit AL. [V. buhd]. bufni v. 1. a se bozumfla (mai expre- trele. [Rut. Bung]. [ Onomatopee].

www.dacoromanica.ro

buh

bul

83

buhav a4 1. ,alben i umflat, vorbind bujorat a. inrosit: cu obrajii bujomai ales de fata unui bolnav; 2. stricat raft de palme. de bauturA. [Serb. !WHEY]. hula f. 1. scrisoarea papei cu pecetea buhnA f. buhà imi pare cd-s o ruind, de aur sau de plumb: buld de excomupe care buhna tipd AL. nicare; 2. bula de aur, diploma regelui buhnet n, 1. sgomot mare: usile se ungur Andreiu II (1222), privitor la radeschid cu buhnet; 2. tipatul bufnitei porturile intre rege i Statele sale. bulamac n. stalp gros. [Originii nede buhnet fipd cobele 'n codru AL. buhos a. cu párul sbarlit (ca buha) : cunoscuta]. bulat n. cutitul dogarului de facut o pasdre cdrnd si buhoasd.

buhur ii. stoM de matase; o large:

mantic de buhur alb On. ['rum 131JHUR].

cercuri, [RUS. BL1LAT 0, otel].

bulb m. 1. ceapa plantei: bulb de

buhurdar ii. eadelnità, vas pentru crin; 2. parte umflatfi sau globuloasa

partumuri (lnvechit): buhurdaruri pline bulb dentar, germenul dintelui., bulboacä I. locul unui rAu unde apa de .scumpe miresme OD. [Turc. BUFMRDAR e adancA, vartej de apA, vultoare (de (din buhur, parfum)]. buhurez m. buha cu pene oachese, moarA): cum adoarme rdul la bulboace galbui (Strix otus). [Compus din build AL. [V. bulbud. bulboani f. bulboaca. [In loc de si hurez]. buiac a: Mold. nebunatic, sglobiu (de vulboand, de aceeas origina cu volcai si de oameni) fugarul buiac Cosa. bora bulbos a. plin de bulbi. [Slay. Baum, nebun, salbatic]. buiamit f. testemel (in Ramnieu-Set- bulbue n. 1. izvor ce are deschiderea pe fundul unui rau si se vede bulbucind rat). [Turc. Bonk/Al]. pe suprafatA-i; 2. basica de apa, val de buiestraff m. cal in buiestru. buiestru m. mersul calului cand ri- lichid: ploud cu bulbuci. [Abstras din dica deodata cele douà picioare dinainte, bulbuced. Ii m. planta cu florile mari, mo-

pas repede: cal bdirdn nu se mai in- buloase, galbene i .cu vinisoare verzi pe

vald in buiestru. [Origina necunoscutia din afarà (Trollius europaeus). bulbuea (bulbuci) v. a clocoti (de yebuigui v, a vorbi aiurea, a spune vrute luri), a scoate basici, a curge cu sgomot, nevrute. [Origina necunoscuta]. buimac a. ametit, zApacit, nauc: era [Onomatopee exprimand sgomotul cu care buimac de cap de atata umblet CR. apa agitata iese dintr'un izvor sau dintr'o [Cf: slay. nut, sAlbatic];

sticIA].

bulbucat a. globulos l iesit din orbite : 'pt aruncd pocitura bulbucafii ochi din buimdceala in care cdzuse ISP. buimilei V. a nauci: portarul se bui- de broascd Eh!. bulbuci v. V. bulbuca: valurile bulmacise de cele ce vedea btdmatee a. cam buimac: uriesii stau buciau. buldog m. rassA de caini bondoci cu buimateci AL. buiurdisi v. (iesit din uz) a ordona, fàldile iesite afarà.

buinficealã f. ame[ealà: trezind'o

a dispune: buiurdiseste pricina cdtre buleandri f, 1. straiu purtat i In starostii bleslelor, ca sd o cerceteze parte rupt; card-fi bulendrele 2. petec de stoM, vechiu

NEOR,

pi murdar ;

3. fig. leptl-

buiurdisit a. Intarit prin decret dom- &aura, muiere desmatatii; 4. lucru Mira nesc, oficial: administratia e un codru valoare, om de nimic. [Cf. it. balandra, scortotina plin de hoti buiurdisifi AL. buiurdiu n. odinioara : 1. ordinul u- bulearei f. pop. rachiu sau vin prost. nui paà sau vizir pentru Constantinopole [Origina necunoscutà]. V. holercit.

(in opozitiune cu firman, destinat pro-

buletin n. 1. mica hartie pAtrata pe

vinciilor); 2. decret domnesc. ['rum. EU' care se scde numele candidatului la alegeri; 2. scurth dare de searnA despre luY URDU). bujdà Mold. cocioaba. [Cf, rus. BLIDA, crtuile ce intereseazA publicul: Buletinul COlibá].

bujdeueä I. V. bojdeuca.

bursei; Buletinul legflor, culegere ofi-

ciaM de legi, decrete i ordonante; 3. fibujenicil f. Mold. muschiu de cApri- tuica eliberata de unele administratiuni ;

oarà afumat: bujenifd de muschi span- buletin de bagaje. tuft AL, [Rut. BOIENITA], bulevard n, 1. Intarituri umpluta cu bujor in. 1. plantit de griclina cu fru- IpAmant: poruncind sd ducd toate tumoase flori rosii sau albe (Paeonio); Inurile pe bulevarduri Bkc, ; 2. fig. tot 2. fig. frumos ca un bujor: un bujor de ce serva pentru apárare i protectiune fatd. [Slay. EtOlils Carpafii furd bulevardul nationalitdfii

www.dacoromanica.ro

bul

- '84

butt

bumb m. Mold. nasture de metal: un bele laturi cu arbori; bulevardul Carol. bumb galben de cristal AL. [Cf. ung. bulleiu n. pl. cele doua lemne curme- OOMB]. bumbac n. 1. planta din Wile calde, zise si perpendiculare ale jugului, [Ung. si mai ales din Statele-Unite, care proBiLFA]. romdne; 3. strada larga plantatisl de am- I

bulgare m. 1. bucatil mai mult sau duce bumbacul (Gossypium); 2. firisoare

mai putin rotunda (de parnant, zapada, sau pen lungi, matasosi si foarte subtiri, sure, etc.); 2. fig. bulgdri de lumina En. can infasura grauntele bumbacului; 3. [Singular refacut din pluralul lui bulg pAnzA sau vatO fficutO din acele firisoare: (Tr. bulg de aur Pop,), inrudit cu bulu- ' iciorap de bumbac 4. tort sau fir de gheana i cu bulz1. Ibumbac : urzitura pdnzei de in, iar bulgarese a. din Bulgaria. batatura de bumbac ; 5. puful de pe ubulgarolu m, (ironic) Bulgar: bulgd- nele fructe (ca la gutui); 6. fig. ceva deheat si mare: a jost crescut in bumbac. roi cu ceafa groasa En. bulgur n. Mina de grau macinat mare [Din gr. lat. BOMBYX, printeun intermediar cu care se face mamaliga sau bucate : 130MBACUM]. putintel bulgur cu invdrtitd la sfdrsit bumbacar m. 1. lucriitor de bumbac, care 11 scarmana i 11 toarce: 2. negustor bulhac n. Mold. baltoaca : panel ce cia de bumbac si de bumbficarii.

AL, [Turc. BuLoud.

peste un bulhac CR. [Origins necunos-

bumbficarie 1. 1. maestria de a lu-

era bumbacul ; 2. lucruri de bumbac, bulibas; m. V. bulubasS. ,panza, tort ; 3. locul uncle se lucreazA bulicher n. Mold. cutit mare si lung: sau se vinde.

cuta].

scoate bulicherul din teacd CR. [Ori-

bumbacel n. ata de bumbac pentru

cusut sau implant. bumbacos a. fulgos, moale ca bumbulinaie f. Med. foame nesatioasa. bulin n.. t turtisioara rotunda de pe- bacul. bumbara f. odinioarfi, obuz pentru cetluit scrisori; 2. Farm. capsula. [Gr. asvarlitul bombelor: cu tunuri si bummod, BULINI (din it. bollino)]. bulion n. aliment OM din apa fiarta barale Pop. [Compromis popular intre cu came sau legume: bulion de patio- bumbd («bombax*) i sinonimul sSu argele (= fr. bouillon). haic cumbara]. bumbasir m. odinioara, aprod sau bulubasii m. odinioara: 1. capitanul unui buluc de arnauti: basbulubasA, se- agent politienesc pentru implinin de ban: ful gardei domnesti; 2. (si bulibas) YS- isi executiuni : am poruncd sd-ti puiu taful unei sere de tigani. [Vechiu-rom. I burnbasir Fa, [Forma paralela cu mumbulucbasa = tune. suLux Easy]. basir = turc. MUBAIYR. usier, sergent]. bulue n. companie de soldati (in os- bumben adv. teapan, ca un butuc tirea turceasca sau In cea pamanteana a toti dormiau bumbeni Ise. [Origins neseimenilor i arnau(ilor): agii ienicerilor cunoscuta]. gina necunoscutS].

bun a. 1. care e aa cum cere natura si ai bulucilor BALc. [Turc. BULUK, corp de trupe]. adv, Mold. grAmada, unul sa : om bun; 2. care are calitAtile dorite, II

peste altul: infra buluc in ogradd CR, potrivit: bun de popcl, bun de insurat;

[Adicit In massA compactO (ca un regi- 3. favorabil : vreme bund; 4. valabil: bun ment de seimeni sau neferi): termen pri- pentru trei persoane; 5. curat de orimitiv militar cu sensul generalizat]. ginS, nefalsificat ; aur bun; 6. adeviirat buluci v. Mold, a se strange la un (vorbind de legaturi de rudenie) var bun ; loc : se bulucird ca oile. [Lit. a se In- 7. mare : un bun numar de cetateni. gloti ca cetele spu bulucurile de ostasi], [Lat. BoNus]. II m. tatal tatalui, bunic, mos: bulugheanik (bulughinii) I. Mold. bul- bunii auziserd dela strdbunii lor hp, gAre de cas: niste bulughene cu muj- [Lit. tata bun, ca termen de gingasie sau deiu i cu mamdliga CR. [V. bulgdre]. de dragoste].

bulvan m bustean. [V. bolovan]. bun n. 1. ceea ce-i bun: sdndtatea bulz m. 1. bot de cas (inainte de a fi e bun neprefult ; 2. ceeace posedA. ciSCOs din strficuratoare); 2. cocolos de neva (In bani sau mosii): bunuri mo-

mamaliga calda inliuntrul cfireia se pune bile si imobile ; 3. precipitat de fiere de branza sarata. [Termen ciobanesc de ori- bou sau vacA (ce se crede bun pentru uncle boale); 4. (ironic) pl. calitati: mai gina obscura]. bum int. I exprima sunetul tobei. avem i alte bunuri CR. [Lat. sonun.). bumasca f. Mold. hartie-moneda (mai buni f. bunicA. 11 I. piaza, augur: nu-i ales ruseasca). [Rus. BUMAIKA (din bu- a bund; 2. (ironic) bocluc, pozna : a face maga, bailie)]. cuiva una buna; 3. una $ bunA, un

www.dacoromanica.ro

bun

- 85 -

bur

singur lucru, absolut In ruptul capului trasura mare, care In timp de ploaie apart/ a fti, a finea luta si bund; 4. toate pe calAtorul dinAuntru sau tie pe capra ; 5. partea principala a vioarei ; 6. gaura hune, fie si asa (V. buneioard). bunacuviinth f. ceeace se cuvine, mare facuta In ghiata. [Dintr'un primitiv burd, inrudit cu burtd]. U adv. 1. umflat pnrtare buna, In vorbire sau fapte. bunioarl adv. de pilda. [Lit. odata ca un burduf : Ii Idea spinarea burduf si bine]. de beitaie; 2. fig. indopat burduf de bunfiseamii (de) adv. cu siguranta. carte ISP.; 3. teapan l'au legat burdut. burdufos a. umflat ca un burduf. panbunfitate f. 1. insusirea celui bun; 2. dispozitiune morala de a face bine; 3. tot tecos teiule, grosule §i burdufosule! ce-i excelent: o bundtate de om, o bu- PAM. :

nettate de yin; 4. formula de politeta:

burduhan n. 1.

pielita ce coprinde

bundtatea d-tale; 5. pl, lucruri sau fapte matele ; 2. lucrtiri ("acute din acea piejita, bane : tot felul de bundtdfi. [Lat. Bola- ca ochiuri de fereastra la bordeiele Oranesti ; 3. burta dobitoacelor ; 4. (ironic)

rATEn]

Buna-vestire f. sarbatoare In amin- pantece mare i gros : grozav burdahan tirea sosirii lngerului Gavril, ca sa yes- ai nesalios gatlej CR. [Din burduh =

teasca sfintei Fecioare nasterea MAntui- iburduf; forme paralele ; bitrdfihan (scurtorului (25 Martie). [Traducere dupa slay. tat bfirdan), burdShan].

burduh(ln)os a. cu burta mare, panblagovestenie]. bunavointii f. dispozitiune favorabila tecos cea plosca burduhoasd NEOR. [Din burduh sau burduhan; forma scur-pentru cineva. bundl f. cojoc fara maned si scurt tea burdios (--= burduhos)]. papa la brau (In Oltenia); In Mold. bonda. burdulea rn. om cu burta mare. [V. [Ung. SUNDA].

bundita f. cojocel. bunduc a. Mold. V. bondoc. II pl. taraci ce sprijina coastele prispelor tadnesti (In Oltenia). [Lit. stalpi bondoci]. bunget n. 1. padure batrana i deasa ; 2. crang des si Intesat In mijlocul unei paduri: prin bungetul dsta de padure mergand i pe dibuitele TSP. [Albanez BB/v:1, stejar: lit. codru de stejari (V. dum-

bordea]. burdulell rt. burduf mic : un b.urdusel cu branza. burdugi v. 1. a umfla pe cineva Its batai: ma cam burdusise in spate Rom; 2. a se umfla i Incovoia de uscaciune sau de umezeala (de scanduri) ; 3. a se

muia foarte tare, a se face malaiet (de poame) ; 4. a se face gatinos (de arbori).

I[Din burduf =burduf (cf. burdiqel) .

lit, a umfla ca un burduf], brava)]. bunich f. mama mamei sau a tatalui, burduz f int. V. hurduz-burduz I [V. bun]. burete rn. 1. gen de ciuperci in mabunt n. Mold ritscoala, revolta vai de joritate bune de mancat, numite si mamitre ! o fi iar vr'un bunt At. [Rus. aural)]. natiirci (Boletus edulis); 2. mancare fabuntao m. rebel : buntasi ean l. au cud' din bureti comestibili ; 3. substanta de gaud sd dea foc kirguitri At. unui zoofit marin, usoara, elastica poburl v. a cadea bur& a ploua marunt. roasa, care inghite lichidele (Spongia). burii f. 1. ploaie cu furtuna ; 2. ploaie sage ca un burete; 4. bucata de buret marunta i rece: pulberea de diamante pentru sters sau spalat ; 5. pl. capetek cade find ca o burd Erg. [Vechiu-rom. clipatAnei de roata. [Lat. BOLETUS], burd, vifor = serb. BURA]. burghez m, cel ce face parte din clai: Ouratec in. Mold, brotac : afi iesit mijlocie, In opozitiune cu nobil sau mi toft la hind ca buratecii Err. [Altera- War. U a. privitor la burghezi clasa burriune populara din broatec, sub influenta ghezd. burghezime f. clasa mijlocie, Intre lui burd brotacii apar numerosi dupa nobleta $ proletariat. o ploaie]. burboanfi f. V. borboanii. burghiu n. unealtfi de gaurit mai mic4 burcit f. Mold. cojoc mare si latos. deck sfredelul. [Turc. nueoo]. buriao n. buriu mic (5- 20 yedre). sada ciobAneasca intr'o burcd invelit

buric n. I. partea dela mijlocul panburdios a. burtos : nu era burdios tecelui, cicatrice ramasa dupa taierea ma-

AL, [Rus. sukaAl.

ca alfii Isp. [V. burduhos].

tului, prin care fatul 1st trage nutrimentul

inainte de a se naste ; 2. punct de mijloc : burduch v. V. hurduch. burduf n. I. stomac de vita ; 2. piele buricul pamantului ; 3. varf burical intreaga de capra; cusuta In forma de sac, dealului ; 4. capat rotund: buricul de-

in care se pune untdelemn, branza, etc.; getului ; 5. gaura la mijlocul pletrii za3. foale de suflat; 4. pielea dinainte la o catoare a morii.. [Lat. UmBILICI:4

www.dacoromanica.ro

bur

bus

86

bursune in. Mold. rugina rosie por-

burich V. a se sui taris-grapis pe o

coastA repede, a se cAtAra pe un arbore. tocalie, cu pete lucitoare, intrebuintatA cu cojile de nucA pentru fAcutul vApselii ne[Lit, a se tart pe buric]. buricat a. convex, bombat. gre. [Origina necunoscuta]. buricel in. Mold. punctul carului unde ! burei f. partea de jos a pantecelui. se leag5 crucea dinapoi cu piscul dinapoi. [Bulg. BURTA ; vorbA primitiv identicA cu [Cf. buric 5]. I bortd, cu sensul fundamental de «cavi-

buriu rt. butoias de tinut rachiu sau tate, (de trunchiu, de corp, de lucruri)]. burth-verde in. om dat la interese otet (20-40 vedre). [Turc. mud. burlac rn. Mold. flacAu, neinsurat, be- ,si vieatA materialA l deci incapabil de cher. [Rus suaLAxe, muncitor cu ziva]. cugetAri mai Mahe, de sentimente mai burlitcie f. Mold. starea burlacului nobile Ianache burtA-verde, porecla pocu burldcia pi insuratoarea rdrndneo porului roman, ca Jacques Bonhomme baltd CR. In Franta sau Ca John Bull In Anglia. I

burlan n. teava de scurs

at's&

[V. [Lit, burtA robustA (cf. 4Romdn verdex,),

burluiu]. adicA om robit pantecelui]. burlesc a, poznas, de un comic josnic burtäverzime f. (ironic) burghezime. pi

burtos a. cu burta mare.

exagerat.

burlinc in, 1. purcel in[Arcat, grasun; buruianfi f. 1. iarbA In genere ; 2. iarba 2, fig. Tr, putineiu de pus branzA pentru rea, Marie ; 3. pl. ierburi de leac, plante

medidnale; 4. numire generala pentru burluiu n. Mold. teava palniei in care plantele erbacee : buruianA de bubA rea, ie toarnA vinul. [Origina necunoscuti]. spanac porcesc ; buruianA cAineascA, burnà (burnitA) f. V. bur& brefu; burufanA de cinci degete, scrintiburnith v. a bura. toare ; buruianA de friguri, laptele caiburnus n, 1. manta mare de litres' cu nelui ; buruianA de lungoare, leustean ; gluga (cum poarti Arabii) Arabii in- buruiene donme,ti, vAzdoagi, [Munt. buiarnA. [Tr. brulinc= sas BRZLIRUI].

1

velifi in burnusuri albe AL.; 2. hain3 mare cu gluga (in Dobrogea); 3. scurteica

riand = slay, auRTANO]. I

buruienith f.

1. buruianA mica. ;

Arancelor (din Basarabia). ['rum. BURNUZ]. floare de ochi (Euphrasia).

burs& f. 1. pensiune platit3 de Stat

pentru Intretinerea unui elev Intfun ayezimant de instructiune ; 2. locul unde se adunA bancherii, agentii de schimb, etc. spre a vorbi de afaceri financiare: pala-

I I

tul Bursei. bursier m. 1. elev care se bucura de o bursa intr'un liceu sau alth scoalA ;

2.

cel ce frecventeazA Bursa.

'

2.

buruienos a. plin de buruieni sau balArii ard movili buruienoase scofand fumuri cenusii AL, burungiuc n. Mold. V. borangic. burzului v. Mold. 1. a se sbarli noi ne-am burzuluit creasta AL.; 2. fig. a se infuria, a se mania : zise ea burzuluitd grozav CR. ; 3. a se strica (de vreme

I frumoasA). lung. BORTANNT, a se sburli ;

bursoacii f, alt nume dat mohorului, v. borzt bus in. pumn, numai In locutiunea I a merge de-a buqile, pe maini i pe piI

din cauza frunzelor sale ascutite i aspre (asemenea perilor bursucei). bursuc m. 1. mic animal carnivor din al carui Or se fac pensule i perii, se vaneazA pentru blana-i cenusie i pentru grasimea lui (Ur.sus metes); 2. om bondoe, copil gros i mirunt ; 3. somnoros Ca bursucul si bozumflat (adica sburlit

:

I

cioare (cum umbla pruncii). [Vechiu-rom. , ,

'

'

bus, pumn (Dosofteiu), sens pAstrat de

formele derivate : probabil de origina onomatopeicil.

buseatal f. lovitura cu pumnul. busi v. a lmbranci calul rau l'a

busit AL,

ca peril bursucului). [Turc. BORSUld.

busituri f. loviturA cu pumnul: cafe busituri am mancat At. bursuch.f. 1. femeiusca bursucului ; busmachi m. pl. Mold. papuci feme-

bursuch v, a se urnfla In pene, a se

bozumfla.

2. micA plantA cu frunzele obtuz dintate iesti: busmachi de iuft CR. [RUS, BAFIAKO. pe margine i corola pAroasa (Bartsia busna adv. Mold. V. busta. busoli f. I. instrument de fizici a ch. alpina). I

bursucar m. caine de vanAtoare bun rui parte esentialA e un ac magnetizat, care se invarteste liber pe un cilindru, bursucel m. cAtelus de bursuc: erau una din extremititi fiind totdeauna Inbursucei cari se svdrcoliau OD, dreptati citre N. Cu ajutorul ei navigabursuflat a, fig, umflat, bozumflat : torii au putut Intreprinde cAlAtorii lungi

si contra mistretilor.

,

jargon bursufl at AL. [Galicism=fr. bour- si descoperi tin necunoscute celor vechi;

souflel.

2, jig. Mama conducitor.

www.dacoromanica.ro

bus

bus

87

bust n. 1. partea superioari, a corpu- fin p3mAnt, in haine), [V. butuc; pentru lui omenesc; 2. opera de pictura sau de sensul 2, cf. bortd].

sculptura care reprezinta capul I pieptul butoiu n. vas mai mic decat butia, in special pentru rachiu (50-80 vedre) : unei persoane.

busta adv. Mold, toti deodata nava- vinul dintr'o butie se poate deserta dau busta in casa AL; 1$1 busna ; in mai multe butoaie.

lind

de origin& necunoscutaj. bulitean rn. 1. butuc, trunchiu de lemn

button n. nasture mic (de cfimasa). butoniera f, gaura hainei uncle se

iara craci; 2. bucata de lemn gros ; 3. petrece butonul. butori v. Tr. a gauri, a sfredeli. [V, fig. om lipsit de pricepere si de simtire: ce stai ca un bustean ? 4. (In unele butoara]. part° butuc de roar& [Dintr'un primitiv butuc m. 1. trunchiu de arbore taiat ; bust, inrudit cu but (v. butuc); varianta 2. trunchiu de arbore Inca In pamant Mold. bustihan corespunde formal lui bur- ibutuc de vita; 3. Mold. capatana rotii t &Man]. 11 adv. Ca un bustean de teapan: o roata iese din butuc AL.; 4. patul sau talpa vartelnitei; 5. scaunul de cioplit al a adortnit bu.,5tean. bustiban m. Mold. V. bustean t ga- rotarului; 6. pl. odinioara un fel de supliciu: buctiti grouse de lemn In care se seste un bustihan putregaios Ca. busuioc Tn. 1. pleura' de gradina pla- prindeau picioarele sau mainile vinova-

cut mirositoare (Ocimum basilicum): tului cu picioorele 'n butuci sj cu maibusuiocul joaca un rol mare In credintele nile 'n catusi POP, ; a trage cuiva bud erezurile poporului ; el aduce noroc la tucul, a ()Safi pe cineva fetisoara imcase omului, se intrebuinteaza de babe pdratului ne-a tras butucul CR. ; 7. fig. in descantece $ i la farmece de dragoste ; greoiu, tont. adv. ca un butuc, teapan 2, manunchiu.de busuioc cu care boteaza a dormi, a lega butuc. [Dintr'un priII

preotii. [Bulg. Boman% (= lat. basilicum)]. mitiv but, trunchiu, care a mai produs

a. cu miros de busuioc: poamit busu- derivatele butaciu, butoard, buturd. butucAnos a. Mold. butucos: mdini, ioaca, Mold. tamaioasa. 11

but n. coapsa de berbece sau de cal. picioare butucanoase. butuci v. a pune sau a prinde In bubut n. Tr. ciuda, necaz ce horesti tuci picioarele nu se mai miscard, asa cu jele In butul dragostii mele ? parc'ar fi lost butucite ISP. butucos a. greu sau mare ca un buPOP, [Origins necunoscutal. butaciu a. cu coarnele scurte groase. tuc: picior butucos. buture m. scorbura de arbore : bu. f Din primitivul but, trunchiu (v. butud: lit. ciuntit sau trunchiaa !tune de stejar. [V. butud. buturuga f. radacina de arbust ce se butar in. cel ce face sau vinde buti, [Turc. strd.

dogar,

Iscoate din pamant pentru foc. [Diminu-

radacina. [Ung. sonasj.

buza f. 1. partea exterioara I carnoasa care margineste gura: a ramSnea cu buzele umflate, a fi ()Sent ; 2. margine: de a tunurllor buze AL. [Termen comun multor familii de limbi probabil ono-

butarga f, icre de chefal (---= fr. bontargue). butarie f. dogarie. butaff m. ramura verde taiata dintfun copaciu i pusa in pamant ca sa prinza

tiv dela buturd.

butasi v. 1. a inmulti plantele prin matopee]. butasi; 2. a sapa in jurul unui arbore. buzat a. 1. cu buze maxi i groase ; butca f. Mold. caleasca: trase buten 2. cu buzele umflate : te goneste i te dinaintea bordeiului Az. [Rut. BUDICA, lasa buzat. buzdugan n. 1. sceptru cu glob In bordeiu (v. botca) l un fel de trasural butelie f. sticla; butelie de Leyda, varf, spada i buzduganul erau insigniile flacon in care se poate acumula si con- Domnilor romani mi-au pus pe cap densa electricitatea. coroana i buzduganu 'rt mind AL.; 2. butte f. 1 vas mare de lemn cu douS ghioaga de fier (intuit& mare si grea, funduri i cu doage legate cu cercuri de odinioara atributul Marelui armas: Arfier,

de pastrat vin sau alte spirtoase bure hattnanul ce 'n mina poarta un

(100-200 vedre); 2. bucea de mita (dupa groaznic buzdugan NEOR, ; 3. arma de forma-i circulara): se uita prin butia capetenie a haiducilor (in cantecele porotii ISP. [Lat vulg. airrns]. pulare) buzdugan de voinicel ; 4. (in butnar m. Mold. V. butar [Nemf. basme) arma favorita a smeilor si a fetiBOrmea, prints'un intermediar sasesc],

frumosilor; 5. Tr. ciocan de crapat lemne ; 6. plena cu florile verzi-alburii si ale cart butoara f. Tr. 1. buturuga; 2. gaura fructe uscate au forma unei piramide ras-

butnfirie f, meseria butnarului.

www.dacoromanica.ro

buz

bug

88

turnate (Sparganium); 8. Tr. coceanul buzunar n. sAculet cusut In haina, porumbului. [TtitC. BOZDOOAN, lit. Vim unde se pun bani sau alte lucruri. [Gr. cenusiu, maciuca avand In varf un cap mod. BUZUNtRI]. de soim]. buzunari v. a fura din buzunar Lira buzili m. cel ce are buze late si groase, a fi simtit.

buzis adv. inainte, in fold: cu patru buzuni rit n. bani de buzunar bani... cai buzis. pentru buzundritul Adelei si al meu AL.

cabazlac n. Mold. poznA, glum a C m. I. a treia liter& a alfabetului; 2. cifra romana In valoare de 100. proasta nu-i aci locul de spus cabazca conj. exprima : 1. o comparatiune: Ideuri AL. [MIT. HOILKABALLYIC], alb ca zdpacla; 2. o aproximatiune: copi/ cabestan n. scripete vertical, format ca de patru ani ; 3. o relatiune de ase- obisnuit dintr'un cilindru infasurat ca un manare intre doult idei : mai dulce ca .otgon, servind a trage greutati mari : toate mierea ; 4. cel mai Malt grad de inten- cordbiile au cede un cabestan. sitate (duph un comparativ adverbial) : cabina f. 1. camArutii pe bordul unei ca mai bine, cat (se poate) mai bine ; corabii ; 2. spatiu inchis la o baie. ca mai ba, nicidecum ; 5. scopul sau finacabinet n. 1. mica Incapere pentru litatea (inaintea unui conjunctiv) : mein- ilucru, toaleta, etc. ; 2. consiliu de minWri, Iguvern: cabinetul din Bucuresti ; 3. locul cam, ca sd trdim. [Lat. tuau]. ca conj. 1. serva a impreuna dotra pro- junde se conserva colectiuni de obiecte, pozitiuni t crede, cd nu pot ; 2. exprimA linstrumente : cabinet de fizicd, de hicauza iti mullumesc, cá mult bine Imi 'mie ; cabinet de lecturd, locul unde se fdcuai. [Lat. QUOD].

cabadaiu rn. voinic, viteaz (porecla

ipot dti ziare sau arti cu plata. cablarit n. dijma de grane ce plAtia

ostasilor lui Pazvantoglu) : feciori de bo- odinioara fiecare locuitor al Orli. [Numit

ieri luard un fel de aer de cabadai astfel dupA masura de cereale cdbid = sas. xasEL)]. GHICA. [Turc. RABA DAYI, lit. Illojic cablogram n. depesii trimisA princabala f. 1. traditiune ebraica despre I

interpretarea mistica i alegorica a Vechiului Testament; 2. pretinsA *Uinta de a comunica cu spiritele ; 3. Corn plot ; 4. cei ce comploteaza, cabalist m. cel versat in cabala judaica.

cabalistic a. 1. ce tine de cabala ;

2.

tr'un cablu. . cablu n. otgon ; cablu telegrafic, format din fire metalice i bagat In fundul apei spre a transmite depesile intre dotra tad despartite prin mare. cabul n. in expresiunea (luatA din graiul

ce priveste pretinsa stiinta de a comunica mahalaghlor) a face cabul, a condescinde, a se injosi : se poate ad faci cacu spiritele.

cabana f. hainA de d'asupra a preo- bul la asa ceva ? [Turc. KAsur., consimtire]. cabulipsi v. pop. a face cabul dacci ' si a soldatilor. [Cf. fr. caban, manta cu d-lui cabulipseste sd ne onoreze CAR. tilor (in locul vechii giubele), a portAreilor

[Printr'un intermediar verbal grec modern].

gluga].

cabanita f. I. odinioarti, mantic dom- ' cabrioleta f. trasura usoara pe doua nealcii cu ceaprazuri de fir, blanita cu roate.

cficalau n. gramada un cdcdldu de ce Sultanul o da Domnilor la urcarea bani ISP. [Lit. baligai]. samur i impodobita cu copce In briliante,

cacao n. bobul unui arbore din Amelor pe tron, odata cu sangiacul, topuzul sabia (investitura cu cabanita 2i cuca rica, din a carui samanta uleioasa se face a tinut panA la 1832) : peste dulama ciocolata. polonezd Ldpusneanu avea cabanifd clicasder m. Bot. mAcies. [Mold. cdturcetzscd NROR. ; 2. azi, in Banat : zeghe cdderiu : origina necunoscuta]. cacau m, alt nume dat dumbravencer sau zabun taranesc. [Turc. RABANIIA ; sensul 2 e luat din sarbeste, unde vorba In- (dupa murclaria cuibului acelei pasari).

cacealink f. siretlic : numai de nu ne semneazã deopotrivA mantie boiereascA ar bate capul cu atdtea caciarmale hainA taraneasca]. cabaz m, Mold. scarnator, caraghios CAR, [t cacearma = turc. Icat'rRnA, stra.a sd vedern ce mai aerie cabazul cel tagema, contrabanda]. caci conj. exprima : I. motivul unei de Tache AL. [Turc. HOKKABAZ, lit. cel ce joaca cu pahare (silaba ini(iala, ca ne- afirmatiuni ; 2. o intrebare, de ce cdci Intonata, a cazut in rostire)].

' bdiatul mi l'ai pedepsit ? PANti ; 3°

www.dacoromanica.ro

- 59 -

cAc

cad

ntrebare unità cu o dorinta cdci nu-mi 6. a se nemeri. a fi estimp Paqtile ajutd D-zeu ? [Vechiu-rom. cdce = lat. ' cad in Martie ; 7. despre fenomenele atmosferice: cade roud, brumd, zeipadd; QUOD Calla cliciugh f. Mold. peste numit obisnuit 8. a se cuveni (sub raportul moral) : nu ,

cega. [Serb. xsaloal.

cficiulfi f. 1. acoperamantul capului, la barbat, din piele de oaie cu parul sau blana ei ; altit caciula, alt ceva aka I

se cade, om prea cum se cade. [Lat. CADERE]. ciidelnith v. a tamaia cu cadelnita popii firag, cadelnifand, ceteau ec-

vorbii (aluziune la exibitiunile vechilor sca- tenii de comdnd Coaluc.

matori, cari, aruncand pe jos o caciula, cfidelnith I. afumatoare, atarnatfi de o schimbau In felurite alte ; 2. ce lantusoare, in care arde tamaie. [Slay. are forma de caciula cdciula unei clip& itiambarA]

fdni de zaheir ; 3. V. baslic ; 4. Tr. gluga. [Cf. bulg. xacuL, mot de pasare, RA6ULICA,

caciulfi)]. V. muse&

cadenth v. 1. a face sd mearga In

cadenta. ; 2. a da cadentti frazelor.

cadenfii 1. 1. intoarcerea regulata a

ciciular us. 1. care face sau vinde sunetelor, a miscarilor zidul vechiu al

mOndstirii 'n cadernd Ii izbesc (valutofi dorobonfi, tofi cdciuldri, Romeini rile) On. AL. ; 2. ritm in muzica sau poezie, produs prin combinarea fericita a vorbelor. de vifa veche AL. citeiuli v. 1. a-si scoate caciula, a face cfidere f. 1. actiunea de a cadea p plecaciuni ; 2. fig. a se umili (spre a ob- rezultatul ei: cdderea frunzelor; 2. lig. tine ceva). rasturnare: cdderea ministerului; 3. miciciulie f. Bot. capatana usturoiului na desavarsita caderea imperiului rocompusfi din mai multi catet [Lit. caciula man ; 4. nereusita unei piese de teatru ; mica --,-: cap mid]. 5. cascada : cddered Rinului. caciur a. se zice de oile cari, cu un cadet m. june nobil care intra in arpar negru roscat, au imprejurul ochilor math' ca simplu soldat spre a invata mecaciuli ; 2. dorobant cu caciula inalta

mai multe pete. [Origins necunos_cuta]. seria militara : cadefii se numiau inainte

cacofonie f. amestec neplacut de su- la noi iunkeri. cadiascher m. inalt functionar eclecacom m. 1. mic animal din N, Eu- ziastic la Turci (unul pentru Europa si

nete sau de vorbe.

ropei si al Aziei, care seamitna dihorului, altul pentru Azia), judecator militar (Bice.) cu blana scumpa alba, iar varful coadei [TQLC. HAM ASKER]. cadiu m. numele judecatorului la Turd, negru (Putorius ermined); 2. blana de cacom : giubeaua blanita cu cacom (In localitati mai putin insemnate) : pe

tata cadiului din satul Odriului POP. cactus m. gen de plante grase i spi- [Turc. LUDY].

NEOR. {Titre. ir.mium].

cadou n. dar mic pentru a lndatora cadal f. vas mai mare cleat putina, pe cineva : a face cadou.

noase, fSrS frunze.

cadrh v. fig. a se potrivi, a armoniza In forma de con trunchiat. [Slav, iLkuij. cadinfi f. femeie de harem, turcoaicti: faptele nu cadreozd cu spusele sale.

palida cadeind cu lacrimi pe a ei gene

cadrà f. tablou, mai ales de forma

pat-rata : frumoasd ca o antra. cadaneasch f. hora turceascii jucata cadran n. figura circulara a carei rond e divizat in p&p egale cadran de penin satele turcesti din Dobrogea. cadastru n. registru public continand dulei, de busold; cadran solar, figura situatiunea, intinderea si valoarea pro- trasa mai adesea pe un zid si care indica prietatilor din fiecare comuna, spre a orele prin umbra proiectata de un conservi de baza la repartizarea impozitului deiu de fier. cadril ii. 1. grup de patru clantuitori fonciar. cadaveric a. privitor la cadavru; au- si de tot atatea clantuitoare, executand topsie cadaveric& contradanturi ; 2 bucata de muzica corescadavru n. corp mort sau mortaciune punzfitoare CU figurile executate in con(vorbind de om). tradanturi. AL. [Turc. ILADYN].

ciideh v. 1. a fi tarlt de sus In jos

cadrilat a. 1mpArtit in mid patrate

prin propria greutate; a &Idea de pe a- colorate stofd cadrilatd. I n. stola cacoperif; a-1 cadea cu tronc, a-i plficea drilata perne de cadrilat. cuiva dinteo data; 2. a fi tare clarapa- cadrilater n. V. cuadrilater. nat : casa asta cade; 3. fig. a nu reusi : cadru n. 1. pervaz, rarna; 2. fig. plaa cdzut la examen; 4. a ajunge; a cd- nul unei opere; 3, totalul ofiterilor zut in mdinile dufmanului ; 5. a veni subofiterilor unei companii, unui batadeodata cade 0 noapte in tunccoasd AL.; lion ; §coold de cadre.

www.dacoromanica.ro

cad

cal

90

caduc a, 1. doborit de varsta: gloata caftfini v. a Imbraca cu caftan, a da de tineri si caduci Al.; 2. Jur. legat sau rang de bolerie: ceind se cdftdnia vreun donatiune care ramane fàr3 efect: dried boier AL, tut legator moare inaintea testatorului, cahlfi f. Mold, si Tr. olanul pe uncle

legatul devine caduc; 3. Bot. care se iese furnul din cuptorul taranului. [Nemt. desface de sine, care cade iute; frunze

RACHEL].

ch(h)leatà f. Mold; V. eahlii. cal v. 1. a plange pe cineva, a-i parea de doi serpi, atributul zeului Mercuriu ; rau de ceva; 2. a se intrista cugetand la 2. simbolul pacii, atributul comertului, o gresala comisA, a simti o sincera pAcaducitate f. bfitranete extrema (dela rare de ran. [Slay. 'Wan], 70-80 ani). call* f. cuiul de potcoavA la cisma sau cafas n. 1. jaluzèle sau persiene de la piciorul calului cioboate cu cdlcduul lemn colorat si transparent la ferestrele potcovit cu caiele, [OriginA necunnoscaduce.

caduceu n. 1. Mit. varga incolacità

unui harem; a) la Turd: chiar Sulta- cuta]. reul ascultd prin cafas umbros ; Caiafa m. 1. mare preot evreu, unul

b) la Romani, in epoca fanariota: casa dintre autorii mortii lui Isus ; 2. fig. ipocrit, are cloud ferestre cu cafas in fata u- fatarnic ; o caiafd de cdlugdr. V. Ana. litei FiL.; 2. Mold. locul bisericri inehis caic n. luntre usoara turceasca, tugucu grilaj de lemn (unde steteau female iata la ambele cApataie: doarme 'n leca sa nu fie vazute de barba(i). [Tare. gclnarea lungelor caice AL. [Turc. mail. EAFAS, grilaj]. caicciu m. conducator de caice, Inncafea f. 1. bobul cafeului; 2. bAutura tray tine. [Turc, wrirov], facuta din acest bob, uscat i pulverizat: caie f. Tr. V. gaie. [Ung. RAMA. a bea trei cafele pe ri. [Turc. KAvA]. caier n. 1. fuiorul pieptenat i periat, cafegi-basa m. odinioara boierinas care gata de tors : cdnd torsul s'aude Val aducea Domnului cafeaua: bdrbatu-meu vrdjilor caier En.; 2. fig. smoc de par: care a tost cafegi-basa la Caragea AL. te-oiu insfdca de caier. [Origin& necu-

caiegiu m, 1. cel ce face sau vinde noscuta].

2. cel ce tine o cafenea; 3. odinicaiet n, fAscioara de mai multe foi de oaf& sluga Domneasca sub ordinele lui bathe; caiet de sarcini, starea clauzelor cafegi-bE4a: cafegiii, ciubucciii si alti si a conditiunilor unei adjudecari publice. slujbasi ai Palatului Fn.. ; 4. sluga bocaifet n. 1. Infatisare: am eu caifet iereasca avand aceeas sarcina cafegiul de hot ? ; 2. lux (de haine): cc cai, boierului imbrdcat cu un mintean de trdsuri, ce caifetl 3. rang (mai mult ironic): cu ce ne finem caitetul?AL. [Turc. postav negru Fit. [Turc. KAVEDIDY]. caleina f, alcaloid extras din boabele RY/APET, fizionomie, exterior]. cafea ;

chigiu in. lucrator care taie marunt cafenea f. local public unde se bea tutunul cu havanul: [Turc. lump).

de cafea.

cafea. [Turc. KAYEHANi].

caimh 1. fermentul care acreste repede

cafeniu a. de coloarea cafelei. laptele. [Forma scurtata din caimacl. caimac n. I. floarea laptelui, coaja cafeu m. arboras ce produce cafea e cultivat b toate colonitle europene groasa 1 unsuroasa ce laptele prinde pe d'asupra, servind la facerea untului: madin regiunile calde (ca Martinica); eel mai rinaturi i cataifuri i caimac AL.; 2. renumit e din Moca (Arabia). caftan n. 1. haina de onoare, lunga fig. ceeace sea d'asupra i e mai bun In cu maned, data de Sultan lui VodA si felul sari: 10 aprinse un ciubuc cu cdide acesta boierilor la intrare intr'o func- mac Frt.; cafea cu caimac: [Tur. icAuLtx]. caimacam IA 1. loctiitor de Domn, tiune ; caftanul se acorda primelor trei clase de boieri (ceilal(i erau numiti prin cand tronul ramanea vacant, care carpitac); purtat odinioara dela Vocla pana mula tara pana la instalarea noului prinla ultimul curtean, caftanul a disparut pe cipe; 2. loctiltorul Banului Craiovei (dela la 1850, odata cu Insemnarea-i onorifica: 1761) : Banii Severinuhti, ortimacamii Mihnea iesi din bisericd, imbracei in Oltului POP. [Tura. =mous, log-Mond

timid caftanul dlb cu guler de samur marelui vizir]. Oct,: 2. fig, rang, boierie; caftanele se chimfichtnie I. 1,. locotenenth domdededu pe bani in vremea lui Cara- neasci ni timpul cat dura ; 2. forma de

guvern provizoriu, instituita la retragerea gea. [Turc. iurrAs]. caittaugiu in. odinioara, slujbasul Curtii Domoilor num* pe 7 ani (1849 1856) ; care prezenta Domnului caftanul 114 pn- 3. dtvizianes unui vilaiet in Turcia. nea pe spatele nouilor boieriti. [Turc. eArcalman in. reptil din America, ase rAmuisl. suenea crocodilului.

www.dacoromanica.ro

cal

91 --

cal

cAinh v.1. a jeli pe cineva cunt cdina calu dracului, numele popular al libelupoporul de ddnsii colicit AL. ; 2. a se j lei, lig. i fant, inuiere rea; 3. unitate

plange, a se tangui de o pierdere suferita. f pentru evaluarea mAsurel unei masini de jaburi: masind de zece cai; 4. pl. Mold. [Lit, a geme ca un caine]. cAine m. I. animal domestic din fa- cele cloud lemne earl sprijing cowl morii milia carnivorelor digitigrade; 2. fig, (ter- ' (aduc de o lature 1ntru catva cu un cap

men de dispret) om rAu (cainele fiMd considerat ca tipul rautAtio cdinele de totd-sdu Pop. ; 3. porecla ce Turcii dau crestinilor: un om fdr'de-lege, un edine crestin BoL.; 4. nume a douA constela-

de cal); 5. scaunul cu patru picioare al

dulgherului ; 6. Tr. piedica la sulul dinaipoi al rasboiului. [Lat. CABALLUS, cal, mai

ales prost : sensurile tehnice pornesc dela

ideia de 4suport), calul ffind considerat

tiuni ; 5. Mold. (sens tehnic) masa' de tras pi ca animal purtator de sarcini].

calabalAc n. 1. gloata, lume multa doage ; 6. nume de animale : caine tatAresc, numele bucovinean al nagatului (pe una din roabele se strOcurd prin Cacare TAtarii l'ar fi dresat spre a desco- labahlcui de dogari Isp.; 2. tapaj: &sirperi pe Romanii ascunsi). [Mold. cane= batul men va face un calabaldc NEOR. ; lat. CANEM; sensul 5 face aluziune la irna- 3. bagaje, catrafuse : te au incarcat cu ginea animalului culcat pe labele salel. ii tot calabaldcul in spinare hp. ['lure.

adv. came-caufe0e, cu mare greutate : !CALA/SALVE, multime]. calAcan n. Mold. V. calaican. a o duce cdine-cdineste. cAlfil n. toc de imamea i-am cusui cAinele-babei m. Mold. mic crustaceu care trAieste in locuri umecle i In- ( un caildf de ciubuc cu mdrgele AL. tTurc. warp]. ttmecoase (Oniscus asellus). calalat n. stinghia din fundul butoiucAinese a. 1. ce tine de caine : lemn cdine.sc, booki edineosed ; 2. fig. rAu : Ilui. [Lit. astupatoare : v. cella fdtui]. calAfatui v. a astupa crApAturile unei suflet cOinese, vreme cdineascei. cameste adv, ca un came : 1. cu a- corgbii cu earn si a le unge apoi cu pacurA. [Gr. mod.]. nevme: 2. rau, fara nula. calaican n. sulfat de tier (Mold. cAcidnic a. sArman, de plans : cälduzul cc duce la Moldova pe reitdcitul cainic Ilacan): hdrbul cu cdldcan CR. [Gr. mod. I

KALARANTIEI (= gr. vechiu luilkanthon)]. cAlAie I. Tr. plAcintA din fainA de grau cAinos a. rAu la inimA, nemilostiv : cu lapte si cu otiA, [Turc, RAMS, printr'un

AL. [Derivat dela ceii]. cAinie 1. neIndurare.

edinosul de tatd.

intermediar sarbescl. calamandros n. Mold. gAlAgie, dezcalintA f. 1. durere pentru sAvarsirea unui pAcat dupd cOintei poedinto ; 2. ordine : cix smemtdnitul oalelor ce caL

parere de rAu de a fi fácut sau nu ceva. lamandrodse feiceam ! C. [Originit neI

caire f. 1. fapta de a se cal ; 2. ca.- cunoscuta]. calambur n. joc de cuvinte bazat pe intA ades in cupd Wind se ascunde asemanarea sunetelor, iar nu si a sensuo cOire AL. cais m. porn scurt din clasa rozacee- rilor cdnd nu-ti sund in buzunare, palor, originar din Azia (Armenia), Incol- timesti de galbinare (= galbeni n'are) testa In climele temperate (Prunus ar- PANN. calamitate f. mare nenorocire publicA : meniaca). [Turc. KAM, printr'un intermecatastroftt, dezastru. diar grec modern]. calamitos a. fecund In calamitAti : caisai f. fructul comestibil al caisului caisiu a. galben-deschis (ca coloarea domnie calamitoasii. caiselor). calandru n. unealta &Altai f. 1. scufie de copil, legatA pe sau de lustruit stofe .

de satinat hartia

calAp n. V. calup. calapanta adv. (in basmele muntene)

sub barbie ; 2. Tr. caciula Jienilor. [Serb. KAITA, scufie impodobitA cu monede].

cakewalk n. (cit. kecuoc), dant ame- , Intfuna: gura ei calapanta mergea ca

rican destrAbAlat, 1mprumutat dela Ne- o moard hodorogitd POP. [Gr. mod. BAgri (Cm). LAPANTA, toate bune]. cal m. 1 animal domestic din familia calapAr m. Mold. Tr. Bot. V. calonfir : solipedelor, care servA la tras, cAlArit ti odic cu mintd, calapdr i busuioc NEOR. I

transport: calul de dar nu se cautei

[Serb. HALOPER].

dupd dinti (cari indica varsta-i); fig. cal

calapod n. 1. picior de lemn ce servA de de bAtaie, motiv aparent, pricinA neinte- tipar cismarului ; 2. fig. form& tipar. [Or. mod. EALAP6DI, picior de lemn]. V. calup. meiati : cai verzi (pe pereti), nAscociri calarabA (caralambil) I. gulie. [ling. mincinoase ; 2. nume de animale : cal de .!--r re, numele vulgar al hipocampului ; RAEARAB (din germ. Kohlrabi)]. j

www.dacoromanica.ro

- 92 -

cal

cal

cfilfiras m. 1. soldat de cavalerie cele chichiu n. 1. partea posterioara a piunsprezece regimente de ciildrasi for- ciorului pe care cAlcArn ; 2. partea ciora meaza azi cavaleria teritoriald ; 2. pl. pilor sau a incAltAmintelor ce acopere odinioarA, corp de cfilAreti sub comanda icalcAiul; 3. lovitura cu calcaiul: dau calMarelui Spfitar ; 3. curler : ccildrasii de cdie calului ; 4. Mold. partea de dinapoi rarigrad. a unei luntre. [Lat. CALCANEUM]. calcan n 1. pavAzA (ca podoaba la cai):

calare adv. pe cal. [Cf. lat. CABALLARIUS,

'ludas de cai].

caliiret m. 1.

cel

cal dornnesc impodobit cu cioltare de ce umblA cAlare ; fier i calcane de argint Fn..; 2. zid de

2. soldat din cavalerie ; 3. figura In jocul streasinl. [Turc. RALKANL c,ahului ; 4. cetatean roman apartinAnd la calcan m. peste de mare cu corpul unul din cele trei ordine senat, cAlSreti, turtit In forma de romb cu carnea

IbunA de mAncat (Pleuronectes rhom chläri v. a umbla calare. ibus). [Lit. paste cu pavazal, chlfirie f. 1. arta de a umbla calare ; calcar n. stAna compusS din carbonat 2. deprinderea calului la sea cal de cod- de calce, numit obisnuit piatrd de var. Idrie. cfilcare f. lucrarea de a cAlca si rechili:rime 1. oaste cAlAreatl, cavalerie. zultatul ei (si fig.). chltirit n. arta de a Mari : cal de calcaros a". ce contine calcar piatrd cdidrif, scoald de ccildrit. V. calArie. calcaroasd. calcat n. cAlcare (In sans curat mate&abhor m. si a. 1. care s'afld in caplebei.

2. care face cAlltorii marl; 3. fig. rial): cdlcatul struguril or, tier de cdlcat. a mea soartd cdldtoare cfilchtoare f. 1. locul unde se caleS ; AL. [Formatiune analogica din cale (cf. 2. scandurS pe care olarul calcA lutul cu lfitOrie ;

vagabond :

ra tacitor)1.

ipicioarele pAnA ce-1 face co ceara.

pArtatA,

3. tease de cAlcat struguri. cfilchturii I. urmA de picior, pas,

chlätori V. a face cAlatorie, a merge calchtor a. si m. care calcA cdlcdtor intr'o tara mai mult sau mai putin de- de lege ; 2. pl. iepele rAsboiului de tesut; cfiliitorie f. drum facut spre a se transporta dintr'un loc intr'altul mai depArtat.

[Lat. CALCATURA].

caläu m. 1. cel InsArcinat cu execu-

calcavuri f. 1. cursa de prins vArlat ;

tiunea osanditilor la moarte ; 2. fig, omul 2. Mold. cureaua cu care cismarul tine sangiurilor, tiran. [Tigan. HALO, tigan, cSlSii lucrul strAns de genuchi ; 3. fain. tranrecrutAndu-se mai ales dintre Tigani]. teal'a i-a tras o calcavurd, [Origins chlfiuz (cAlSuzà) in. 1. cel ce conduce necunoscutA]. calce I. calcea calului, plantA cu frunze pe altul spre a-i arfita drumul rdul cel de stele e calduzul tainic AL. ; 2. fig. groase, lucitoare i florile galbene-aurii, cel ce povAtuieste pe altul in vieatA, in creste prin bàlti i locuri umede (Caltha palustris).[Lat. CALCEM, lit.cAlcAiul caluluil.

afaceri. [Turc. KALAUEI.

chläuzi v. 1. a servi de calAtizA;

calce I. numele stiintific al varului. fig. a conduce, a dirija. calchih v. 1. a face un calc ; 2. fig. cailhuzit a. condus : in vdzduh add- a reproduce sau a copia exact. uzite de un pilot, biltrdn cocor AL. calcinh V. 1. a preface piatra in var nestins ; 2. a usca la o cAldurA foarte ricallbeash f. V, giilbeazii. calc n. I. desen reprodus cu ajutorul dicatA. unei hArtii transparente ; 2. fig. reproducalcinati(un)e f. lucrarea de a calcare prea exacta, copie servilA (=-- fr. cal- cina i starea lucrului calcinat. 2.

calciu n. metal alb Calbuiu ce se scoate

que)

chick v. 1. a apasa cu calcAiul: a din var (izolat de Davy In 1908). calcopirith f. mineral compus din calca struguri ; 2. a strivi: l'a cdlcat o trdsurd; 3. a pAsi, a umbla ; a cdlca arama, fier i sulf. usor (v. popd) ; 4. a surprinde, a ataca calcul n. 1. operatiune spre a afla re-

pe neasteptate: l'au cdlcflt hofii; 5. a na- zultatul combinatiunii numerelor Intre ele ; van i prAda ne calcd pdgonii i fara-i 2. fig. mijloace combinate, masual luate In peire AL.; 6. a se intinde pe un loc spre a ajunge la un scop calculele amstrain, a-1 ocupa pe nedrept imi calcd bitiunii. mosia; 7. fig. a viola, a infrange: a cdlca I calculi* v. 1. a face calcul, a socati ; ;

o poruncd, o lege, un jurdmdnt; 8. a 2. fig. a reflecta la consecintele unui lutru. netezi rufe, stofe, apAsAndu-le cu un fier cald ; 9. a se cAlca, se zice de cal cAnd

I

I

calculabil a. ce poate fi calculat. calculator m. 1. cel ce se ocupS cu

cu picioarele dinapoi plleste pe cele di- calcule ; nainte. [Lat. CALCARL]. ,

2.

abil a combina mAsurile si

proiectele sale.

www.dacoromanica.ro

-

cal

93

-

cal

cald a. I. care arc, (IS snu produce cáleap n. Mold. scul Pe o grindd cAldurS: focul e cold, apd caldd; 2. care , calepe de tort si ldnuri CR. [Tnrc. KELEP, tine cald haind caldd ; 3. fig. Infocat I raschitor]. arzAtor: iubire caldei ; 4. proaspSt pdine cAleascis f. trasurS de lux cu patru caldd ; 5. fig. cu totul nou stire cola. roate si pe arcuri, obisnuit descoperita. I

I

n. caldurà ; aci Ii lual [Rus. icoLtAsitA (din sl. kolo, roatA)]. CALIDLISl. cileatis f. V. cAhleatA. caldarism n. loc sau drum pavat. calea.valea adv. binisor, suportabil ;

[Lat.

cu cald, aci cu frig.

pdnd aci calect-valea. [Lit. calea e vale caldaramgiu in. pietrar: astei noapte sau drumul e oblu], doi caldaramgii du apart peretele AL. caleidescop n. tub continand douS [Turc. KALDERYM].

oglinzi plane si garnisit pe dinAuntru cu

(Turc. KALDEREMDIY].

cfildfirar m. cel ce face sau vinde obiecte de diferite colon

i dimensiuni, ale cAror combinatiuni, modificate de fiecare cfildäras m. alt nume dat botrosului miscare a aparatului, ofer o mare varietate. [Lit. mic cAldSrar, numit a3tfel dupS aricalem n. 1. biurou, cancelarie 16 ce pele-i de un negru lucitor]. calem slujesti ? fka, ; 2. administratiune

cAlcifiri sau alte vase de aramS.

cfildare f 1. vas de amnia' cu toarta In publicS : cumpcird mai inted calemul

belciuge spre a fierbe sau incAlzi ceva ; 2. vindriciului si al oieritului Fe.. [lure. (termen geografic) vale 3n forma' de caldare : xALem, lit, condeiu]. ceilddrile Rodnei, [Lat. vulg. CALDARIA]. calembec n. soiu

de lemn negru din cildnrusit f. I. cAldare mica In care India, foarte mirositor meiteinii din ca-

preotii pun Mauna si matauzul; 2. plantd lembec AL. [Tun.

KALEMBEIO.

cultivatà pentru frumoasele-i flori albastre, calemcheriu n. un tel de postav de rosii sau violete ; are forma unei calcia- prima calitate anteriu de calemcheriu ruse cu cinci cavitAti, de unde I numele-i GHICA. [Tune. KALEM KIAR:, lit. lucrat cu de cinci coade, cinci clopolei, etc. (Aqui- condeiul, adidi cizelatl,

legict); 3. varietate de struguri.

ciddicel a. putin cald. caldurn f 1. starea corpului cald

calemgiu m. 1. scriitor la calemul Divanului, logolat de vistierie : dieci de vis tierie si caletngii GIIICA. lTurc. KALEMDJI1.

calendar n. 1. carte sau tablou consensatiunea ce produce ; 2. temperatura mai mult sau mai putin ridicatà a at- Orland ordinea i urmarea zilelor de peste mosferei ; 3. fig ardoare, zel mare : vor- an ; 7. fig. 0 tam. confuziune : ii face

beste, se roagei ea multd cdldurd. chlduros a. I. care aduce, dS si tine multi caldura; 2. fig plin de ardoare sau zel apdrare cdiduroasci. cale f. 1. spatiu Indepktat dela un loc la altul, drum: cale de cornunicafiune; calea lactee, numitS si caled lui Troian

capul calendar. Calendarul Intrebuintat

la noi si mai In tot orientul Europei (Rust. Sarbi, Bulgari si Grcci) e cel Tulian, sta bilit de Iuliu Cezar ; acesta, rAnias IndS-

rSt cu 14 zile (asa numitul sal vechiu), fu Indreptat de calendarul Gregorian,

stabilit de Papa Gregorie XIII In 1582 si sau drumul robilor, fasie luminoasA lA- adoptat mai In toatA Europa. sato. pe cer de o imensa grAmacIA de stele, La noi, calendarul occidental a intrat lr a clror del:ill-tare le face invizibile ochiu- vigoare la 1 Aprilie (care deveni 14 A priliel lui fiber ; 2. spatiu rezervat i lucrat cu 1919. Dela 2 Oct. 1924, sArbStorile fixe or arta* afara din sate si orase, sosea calea todoxe se tin la datele respective ale nounafionald, judefeand ; 3. stradA mare : lui stil introdus i In Romania. Pentru calea Victoriei; 4. calátorie: cale bond ; stirbStorile Pastelui se face InsA calculul 5. drum de urmat, mijloc de transportat obisnuit, spre a evita de a cAdea la aceea-. pachetele se expediazei pe calea pas- data' cu cel evreesc. .

tel; 6. linie de raliuri la drum de tier : calende f. pl prima zi a lunei In ca . cote feratd ; 7. canal, conduct : cane lendarul roman ; la calendele grecesti, ni respiratorii ; 8. fig. directiune In pur- ciodatA (Grecii nesocotind dupà calende) tare : calea binelui ; 9. fig. dreptate, cutcalendroiu m strengar, vagabond viintS : cu cale, feird cale ; a gasi (afla) men, da calendroiu mi-ai mai fost Isp cu cale, a judeca ca e drept, a crede de [Origins necunoscutAl.

calevri m. pl. pantofi 0130 tArAnest, cuviintà ; a pune la cale, a regula, a dispune ; fig. a Indemna, a sfatui ; a Ii pe de paslA : isi lepadd calevrii Isp. [Bulg CALEVRA]. cafe, a avea de gand, a umbla sfi... ; din calfà m cel ce a InvStat un mestesug cale afarA, foarte, peste mSsurg. [Lat. incepe a-1 practica. [Turc RALTA]. CALLIS, drum bAtut de vire]. cfilfie f stare de can trei luni am cälealä f. 1. starea otelului cAlit ; 2. mind la cdIfie PAM. :am. belie usoard.

www.dacoromanica.ro

cal

cal

94

call v. 1. a baga fierul sau otelul rosit calitate f. 1. ceeace face ca un lucru in apa spre a-i da o noufi Carte ; 2, MM. sa fie asa sau altminterea, bun sau rau, a se trnbata. [Slay. RALm]. mare sau mic ; 2. dispozitiunea sufletului, calibru n. I. diametru interior al unui a spiritului calitati bune, rele ; 3. nascilindru, tub, projectil, ttm ; 2. instrument tare ilustra, nobleta persoand de calice determina calibrul ; 3. fig. caracter, tate ; 4. titlu ce confera un drept : cdlitate valoare relativa a unel persoane sau a de tutor ; in calitata de, cu titlul de, ca. calitativ a. relativ In cantata anauntil lucru spirite de acelas calibru. calic a. si m. 1. Mold. sarac lipit, cer- lizd calitativa. :

Caloian (Scaloian) m. numele chi-

setor 0 sa prefacd neamul in turmei

de calici AL.; 2 sgarcit e calic nevoie pului de lut (Imbracat taraneste si ?moo-

mare ; 3. misel, om de nimica. [Sla v. dobit cu flori) pe care fetite dela 5-6 ani il pun intr'un cosciue si-1 Ingroapii KAMA , sarman, peleria calici v. 1. Mold, a saraci n ea mul pe camp, intonand un fel de bocet : lane, tdu sa caliceascd POP, ; 2. refl. a rersi lane, Caloiane ! Aceasta datina se praca se calici la cineva ; 3. a fi sr,arcit tica in Moldova si in Dobrogea, a treia Marti dupa Pasti. [Probabil name propriul. se coliceste sd cheme in doctc,-. calm a. linistit. n. incetare totala a calicie f.1. saracie : ai avut d rept seepIra en bat de calicie AL ; 2. sgarcenie. vantului, /Mist< calm?' v a linisti. calicime f. toti calicii. calmant a. care calmeaza. n. mecaliciu m. potirul floarei. 1

Ii

calif m, titlul vechilor suverani arabi, dicament ce alina durerile. calmuc n. un fel de postav cu peri lungi. succesori ai lui Mahorned. cahnucesc a. privitor la Calmuci ; califar m. soiu de rate sau gaste salbatice, cu colori foarte frumoase (Ca- hanger calmucesc NEOR. sarca rutila): claponi, cocori i cdli- calomel rt. protoclorura de mercuriu, fart ce furnicau prin curtea boiereascd intrebuintata tn medicina ca purgativ si Fn. [Derivat din cold f ; pe timpul na- ca vermifug. calomfir m. planta aromaticii cu flori pArlirii o fasie verde inchisi, in forma galbene (Tanacetum balsamita). IBulg. de inel, se iveste pe grumazii acestei sari ; acest cerc colorat a fost asemanat ICALANFIR1, calomnifi v. a atinge onoarea prin cu un calaf de imameal. califat rt. 1. demnitatea de calif 2. calomnii, a acuza pe nedrept. calomniator in, cel ce calomniaza. durata domniei sale, calomnie f. acuzare falsti ce atinge califich v. a arata calitatea unei peronoarea cuiva. soane sau unui lucru. calomnios a. ce contine calomnii calificat a. se zice, In procedura, de un furt savarsit In circumstante agravante. vorbe calomnioase. caloric n. principiul caldurel. calificati(un)e f. atribuirea unei cacalorie f. Imitate de caldura, cantilitati sau a unui titlu. calificativ a. care exprima o calitate: tate de caldura necesara spre a ridica cu un grad temperatura unui kilogram de apa. adjectiv calificativ.

caligraf rn. cel ce scrie frumos,

ce preda caligrafia.

calorifer a. care transmite caldura.

cel II

n. aparat de lncalzit care raspandeste

caldura In IncAperile unei case. caligrafic a. ce tine de caligrafie. calorific a care produce caldura caligrafie f. arta scrierii frumoase. cilimari f. pl. vas mic (de sticla, por- raze calorifice calorimetru m. instrument de fizica lelan sau lemn) cu cerneala de scris [Gr. spre a masura caldura. od. CALAMA Rd. calos a. corp calos, fasie de materie &Alin iii. frumos arbust cu florl albe :

si boabe rosii (Viburnum opulus). [Slay. alba In emisferul cerebral. FIALINAl.

canna f. fructul calinului, acrisor gI racoritor, a carei zeama fiarta e !titrebuintata ca leac in contra tusei.

calozitate f,

Intarirea si ingrosarea

pielii.

calp a. 1. fals (In special de monede):

bard tdiafi sau calpi Fm ; 2. fig dege-

calindar m. Mold. calendar : ne-ai nerat, netrebnic: totu-i calp, totu-i strain Ed, [Tun. imp], rdcut capul cdlindar CR. calpac n. caciuM enorma, In forma calindroiu m. Mold. calendroiu cluzi de balon, din piele neagra de berbece, coscogea calindroiu AL. alit a. 1. intarit prin caleala fier tmblanita pe margini, purtata inainte de :

calit ; 2. varza alit& prajita cu ceapa Domn si boierii cei marl ; calpac de hdrin grasime ; 3. fam. beat. sie fumurie OD. Mit. RALPAX1.

www.dacoromanica.ro

- 95 -

cal

ohm

calpuzan m. 1. cel ce tale bani falsi; scAunas de vioarA ; 7, suport cu picioare 2. fig. lnsellitor, nemernic : este cel mai pe care pictorii 1i aseazA cadrul spre a mdrsav si mai calpuzart dintre toti lucra. [Pentru sensurile tehnice, v. cal]. Grecii din tetra romdneascd Fit. [Turc calusari m. pl, ceath de vre-o 12 flaKALPAZAN]. cM jucAtori, cu clopotei la picioare, cari, caltabos n. V. cartabos. in saptamana Rusaliilor, merg prin sate caltavete f. pl. jaretiere. [Gr. mod. sAltAnd un joc traditional. [Dela anus, KALIZODETA].

calti pl. partea cea mai groasa a cAneper sau a inului dArAcit, servind la fabricarea sacilor ordinari. [Slay. imam, pl. ramp]. eiLltui V. 1. a astupa cu cal0 ; 2. a destrAma Mira sau stofa. cfiltun m. 1. Mold. ciorap ; 2. cAltunu-

dupA sAriturile jocului

callusel m. 1. mAnz mic 21 tank; pl. cAlusei, jucArie de copii cari calAresc pe

nista calusei de lemn, InvArtindu-se in jund unui cilindru ; 2. (la o moarA de vAnt), V. cal.

calut m. 1. cal mic; 2, Buc. soiu de

Doamnei sau papucu-Doamnei, plantA lAcustA care sare prin iarba (Decticus de gradinA, cultivata pentru frumoasele verrucivorus). calvar n. 1. mica colina pe care s'a sale flori (Gaunt rivale). [Vechiu-rom. cdltun, pantof ,--- lat. *CALCEONEM (din CALE, infipt o cruce (v. Mime proprii) ; 2. fig. mari suferinte morale; a-0 urcacalvarul. &Matti)]. caltunar rn. cel ce face sau vinde calvinesc a. ce tine de calvinism; cacaltuni. II caltunarese f. pl. cocoane alese tehism calvinesc. calvinism n. doctrina lui Calvin. Ea dintre rudele ginerelui, cari duc diferite se deosibeste de celelalte doctrine prodaruri miresei. cilltunas m. 1. caltun mic de copil ; testante prin suprimarea completA a ce2. plAcintA de came tocatA sau de branza remonfilor (cultul sfmtilor si al moastelor, al icoanelor si chiar al crucii, considerate In forma de triunghiu. ciaugfir m. om care s'a lepadat de ca idolatrie), prin negatitmea absolutA a ale lumii si duce o vieatA pioasA Inteo traditiunii, prin dogma predestinatiund mAnAstire. [Gr. sAcomth.Res, lit. bunul bA.

trAn, nume onorific ca i preotl.

calugaras m. 1.

lumAnAricä afumatà.

(nu e liber arbitru)

sfintelor taine la botez calugar tank r 2, V, protestantism.

cfilugiiresc a. de calugar.

ealugairi v. (se) face calugAr.

s1

prin reducerea i cuminecatura.

calvinist in. cel ce profeseaza calvi.

nismul.

cam adv. care exprimA 1. o aproxima-

calugarie f. 1. starea sau vieata cá- tiune ; cam pe seard, cam asa ; 2. o

lugArilor ; 2. mAnastire

cdlugdrie.

trimise fata la restrictiune; cam trindr, cam rosiu. [Ve-

calugarità f. 1. femeie care lmbrAti-

cbiu-rom. cdmai, mai=lat. QUAM /.1A0151,

&Amara f. 1. camera ; in cdmara ta

seazA vieata caluglreasca ; 2. insectil or- sd vin, sd te privesc d'aproape Err. ; toptera, numita astfel din cauza pozitiunii 2. odinioarA, vistierie dornneascA ; 3. (in ce are uneori asemenea unei persoane epoca fanariotA) casseta particularA a

Domnului: Constantin Mavrocordat a unit venitul crimarei cu al vistieriei, calup n. 1. Mold, calapod de cismar ; fdcdnd o singurd cassd; 4. IncApere 2. tipar de lemn pentru cAciuli, pAlArii, boltitA In care se pastreaza d'ale mancare se trichina (Mantis religiosa).

calumnie f. V calomnie.

etc. ; 3. bucatA lungueatA de sApun ; 4. cArii sau bauturii ; 5. partea casei tArA-

(la casele tarlinesti) V. baslic ; 5. forma. nesti uncle se gAseste vatra. [Gr. mod. In genere, tipar, model : ne semdnam In canera (= lat, camera)].

toate, parc'am fi fdcuti toti pe un Ca-

camarad ni. cel ce duce cu altul a-

lup AL.; 6. fig. siretenie, Inselaciune : a celas fel de vieata sau de ocupatiune

pune cuiva calupul, a manca calupul. camarad de scoald, camaraderie f. unire sau familiari[Tine. rump (din gr. icarOms; v. calapod); forma munteneascA calAp corespunde turc. tate "titre camarazi. ICALYP1

cintäras m. 1. slujitor al cAmarei:

calm; In, 1. cal uric ; 2. partea frflu- oddile locuite de cdmiirasi OD,: 2. (Maliii ce se pune In gura calului ; 3. bucA- rele) odinioarA, tezaurarul particular al ticA de lemn sau de fier ce se pune cu Domnului sau sambelanul Curtli ; 3. mai d'a sila In gura cuiva spre a-I opri sA marele paste ocne. strige sau sA muste ; 4. bucAtica de lemn elikmfirsigei In. pl. slugile camarei crApat la un cApAtAiu de prins carnisile domnesti. ciimairbsie f. rangul u bluroul cam& (pe (Unit) ; 5. bustean taint in scAnduri (Oltenia) t an alga; de scdnduri I 6. ralului.

www.dacoromanica.ro

,

cam

cam

96

camarila f. coterie influenta la Curtea cow pe spinare, animal Intrebuintat la unui Domn, guvern ocult de favoriti. transport [Gr bizantin /CAMILA (---= lat. ciimasit 1. 1. Imbracaminte de panza cctmelus), vorbA introdusa prin Sfanta sau de bumbac, ce se poarta pe piele Scriptura. camilalci f. acoperemant de cap, ci2. acoperemant sau coaja la diferite Iichide (lapte, vin); 3. foaia de desubt a lindric, inalt, de coloare neagra i prevfiunei coli de hartie; 4. ghioacea sau pleava zut cu un vAl in partea dinapoi : carnibobului de grau. [Mold. cdmesd = lat. lafca face parte din ornatul cAlugaresc si episcopal. [Gr. mod. KAMILAVKI, lit, din par

CAMISIA].

camasula f. 1. camasa scurta ;

2.

de camilal.

carridar in. conducator de Camila. camin n. I. soba, cos, vatra; 2. fig. camata 1. dobanda mai presus de casA, locuinta cdminul parintese. [Lat.

haina Lira maneci ce se poarta paste ca. masa.

taxele legale. [Gr. bizanfin ILAMATOS].

cAmpard.

camitar m. cel ce dA bani cu cam5tA.

camina f. odinioara, In Mold, dare a-

cambial a. relativ la cambia drep- nuala pe bauturi spirtoase. [Vechiu-rom. tul cambial. cam:5nd, piatra (a cincea parte diriteo cambie f, polita (--=it cambio, schimb). maja) =-- slay. KAMENI].

cambrian a. i n. Geol. se zice de caminar m. (Mamie) boierul Insarciunul din cele mai vechi terenuri sedi- nat cu strangerea caminei. mentare. camion n. car lat si scund pantry camee 1. piatra scumpa de diferite descarcatul usor. colofi si sculptata in relief.

cameleon m. 1. soiu de soparlii a

aril piele fàrA solzi isi poate schimba coloarea, dupa cum e mai mult sau mai putin umflata ; 2. fig. om fará convingere, care Ii schimbA pArerile dupA imprejurAri.

camelie f.1. arbust de ornament cu flori frumoase farm rniros, importat din Japonia in Europa de iezuitul Camelli; 2. floarea cameliei, asemenea rozei, care dureaza Irish' mai mult fAr'a se vesteji. camelina f. plantà din familia cruciferelor, ale carei boabe serva la facerea unui

uleiu comestibil (Myagrium sativum). camera f. I. IncApere Intr'o casa ; 2, locul uncle se tin unele adunAri politica 9( insAsi acele adunAri : Camera deputatilor, Camera pairilor (in Fran(a),

camionaj n. transportul cu camioane. camizol n. 1, hainfi femeiasca scurta

si cu maneci, ce se poarta peate camasa ; camizol de forta, haina de panza foarte trainica spre a Impiedeca pe nebunii furiosi de a face rau; 2. numele muntenese al scurtecutei sau ciupagului.

camlot n. stofa groasa de lana sau

de par de capra fr. camelot). camohas n. damascA camohas de Venetia cu fir Fa. [Gr. mod.]. camomila f. plantA mirositoare numita obisnuit muscitel (Munt.) sau romonitd (Mold.), ale ciirii flori sunt in-

trebuintate in medicinA pentru propriettiantispasmodice

tile-i tonice, stimulente

(Platricaria clzamomilla). carnorra f. banda de fAcAtori de-rele

cafi bantuia regatul napolitan si din care

Camera lorzilor si a comunelor (In au mai ramas unele urme. Anglia) ; 3. diviziunea unor tribunale

t

camp n. si m. (pl. campuri, fig. ciimpi);

Camera de Comert; Camera de punere 1. Intindere de pAmant arabil; 2. loc ses sub acuzare, alaturata pe. langa Curtea afara din oral sau sat pentru pAsunat: de Apel, care instruieste cauzele criminale.

lua cdmpii, a fugi orbeste, a-si pierde

cameral a. financier: drept cameral. mintile; a bate cdmpii, a ratAci, fig, a camerier m. ofiter papaL aiuri; 3. loc de lupta: campul de bacameristir 1. I. damA de onoare a taie; 4. fondul unei stole sau tabbou; unei printese; 2. fata In cash. rochie cu camp negru i cu flori de camesa f. Mold. V. camasa. mdtase; 5. fig. sfera de lucrAri sau fapte: camfor n. substanta alba, volatila pi vastul camp al istoriei nationale. [Lat.

cu rnirosul tare; se intrebuinteaza In me- CAXPUS]. dicinA in contra inflamatiunilor; camforul campadura f. ochiul podului pe onioara sau alunga insectele vatarnatoare. unde iese fumul (la o cash' taraneascil). camforar m. un fel de dafin, originar [Cf. provental escampadopiro, locul de din China l Japonia, din care se scoate revarsare a unui canal, a apei dela moara (v, filntelnd 5)1 camforul.

camforat a. ce contine camfor: ra-

campament n. teren ocupat de o

armata pe un camp. ceimila f. cuadruped rumegator, origicampanie f. expeditiune militara nar din Azia centrahl, care are douà co- timpul cAt dureaza.

chiu camforat.

www.dacoromanica.ro

-

cam

can

97

campean in. 1. locuitor dela camp

cancelarie f. I. functiunea cancelarului ; 2. biuroul cancelarului si functiocampenesc a. 1. ce tine de camp; narii sat: stil de cancelarie, arid si lip-

2. locuitor dela tali.

2. se zice de boul mfilociu la inaltime

sit de elegarna.

cancelarist m. scriitor sau copist in campie f. camp intins 1 es: partea tr'o cancelarie. cea mai mare a Munteniei e o imensd cancer n. 1. racul, una din cele 12 voinic.

constelatiuni zodiacale; 2. umflatura va-

cdrnpie. [Cf. lat. CAMPANEA].

campion m. fig. luptlitor, aparator: Data in stomac sau ficat, care doare cumcampionul libertafii. plit i roade partea atinsa ; 3. fig. rat: cana f. cep gros si gatait de butoiu. mare, neajuns gray. [Gr. mod. icazitA (din it. cannel/a)]. canceros a. de natura cancerului.

chnii f. vas de tinichea sau de cositor canciog n. causul zidarului. [Origina cu toarta l larga la gura. [Serb, cANNA necunoscutal. (din nem(. Kanne)]. and adv. si conj. exprima un mocanaf n. 1. ciucure: tes cu canettri; ment de timp sau o relatiune temporala:

cdnd te-ai intors P cand st cand, din

2. sfichiul coadei. [Ung. RANAP, fibra (din

nemt. Knauf)]. timp In timp, cateodata; and de and, canal n. 1. conduct prin care se scurge mai mai : cdnd de cdnd era sd-1 ajunga ' apa; 2. conduct pentru trecerea lichidelor cu palosul aux. [Lat. OVANDO]. si a gazelor din cerpul omului: canal candel n. zahar cristalizat bun pentru respiratoriu; 3. rlu artificial; 4. locul tuse. [Nemt. EANDEL(ZUCHER)]. unde marea se ingusteaza !titre doua tarcandela f. I. vas de argint, cu baiere muri opuse: 5. fig, intermediar, mijlocire. de acelas metal, in care se pune o tarncanalie f. 1. gloata: in aplauzele pita cu untdelemn, spre a arde dinaintea grele ale canaliei de ulifi Em.; 2. ,om icoanelor sau pe morminte ; 2. fig. fiche: de rand, nemernic. stinge sginta candela a sperarii Err. canaliza v. 1. a stabili canale; 2. a [Serb. EANDItol. face un rau navigabil. candelabru n. sfesnic mare si elecanalizare f. lucrarea de a canaliza: gant lucrat' cu mai multe brate. canalizarea Ddmbovifei. candid a. curat la wallet.

canapea f. scaun lung cu spate: di-

candidat tn. cel ce aspira la a func-

tiune, la o demnitate.

van, sofa.

canar in. pastire cantareata cu pene candidatura f. starea candidattilui. galbene, originara din insulele Canare, candoare f. curfitenie de Mimi, neinvata usor mice melodii (Fringilla Ca- vinovatie sufleteasca. naria). candriu a. fam. beat. [Origina necucanara f.1. stana: sub o canara de noscuti]. piatrd unde un cdine mare latrei POP. ; cane m. Mold. Tr. V. aline.

2. stanca de mare (in Dobrogea); 3. Mold. caneala f. praf de bolt parul. [Capasune de Ingrasat vitele pentru zalhana. neald e o forma amplificati din cdnea [Turc. ziorAn.Q.

(cf. boiala) = turc. tome

tra ce se cleschide In doua. [Turc. mulAr].

pe cap cowl* cu jertfe pentru sirbi-

canat n. oblon de use: sau de fereas-

canefora f. fecioara greactt care purta

canatue f. cana mica pentru lichide tori vin mdndre canefore (Mum). o candfue de apd ISP. [Diminutiv din canelura f. Arhit. trisura longitudidial. Tr.: canatd, ulna mare]. nallt semi-cilindrici: canelurele unei cocanava f. I. panza groasil i foarte Mane.

deschisa, cu gaurile patrate, pentru tapicanepa I. planti a aril tulpina fiterie i broderie ; 2. fig. planul sau schita broasi servii la facerea panzeturilor si a unei opere (=-- fr. canevas). franghilior, semintele ei oleaginoase dau canavat (canavatii) n. l f. materie un uleiu mai putin cautat ca cel de in :

vargata de Mita un colan de canavilf canepa e originara din India, de unde rosu Fa.. antereu de canavafd Cr. [Gr. s'a introdus In Europa (Cannabis sa-

canavaccio)]. tiva). [Lat. vulg. CANAPA. (cf. it. canape) cancan II. contradant francez cu figuri = dasic CANNABIS]. canepa-dracului f. 1. planta numita necuviincioase (la balurile publice) am jucat fri cancanul AL. borangic ; 2. fam. chica: am s'o ieu mod. HANNAVITSON (din it.

cancelar m. 1. primul ministru

(in

I

de cdnepa dracului si am s'o ?twat

Germania si Anglia); 2. secretar de con- est CR. sulat, al Senatului sau Camerei, al UnicAnepar in. pisirici cenusie cu canversititii, etc. tecul foarte plicut, careia 11 place mult L. Saineanu, Diet. Universal. 7

www.dacoromanica.ro

can

- 98 -

can

samanta de canepa (Acanthus canna- ricii; 2. catalogul cArtilor sacra, admise bina). canepioara 1. plantá nurnitA si canepa-codrului (Eupatorium cannabinum). canepiste f. campie semanata cu ca-

ca de origins divinA : canon biblic ; 3. pedeapsA pentru ispAsirea pAcatelor sau pentru cAlcarea datoriilor preotesti, penitent& impusa celor pAcAtosi : dd-mi un

canon ai eu sd mcl poccliesc PANIC 4. canepiu a. 1. de coloarea canepei, ce- tropar zilnic, ImpArtit In sari sau pesne,

nepa.

o gdind canepie; 2. fam. beat. Intru lauda sfantului : canon de nailcaneriu a. Mold. cainos: afurisit sci linfd ; 5. fig. grea suferinta morala, tortura : ce mai canon a indurat ! 6. fam. fie cdneriul de vornic CR. cange f. 1. prAfinA lung& cu carlig de glas, cantec: baba incepe duios dupd prinde ceva de decanonul ei: facefi-vd mild i pomand! (ler, spre a apuca parte : rdsturnau cu cangea i strd- CAR. [Gr. mod. cAtoN(As)]. canonadi f. descArcare de mai multe pungeau cu lancea AL.; 2. cange de nusiu :

manat o luntre ; 3. pl. ghiarele pasArilor tunuri In acelas timo sau unul dupA altul,

(Prometeu) sub ceingi de canoni v. 1. a da un canon sau pevultur rabdd tnartirul cel deplin AL. ; deapsA bisericeascA ; 2. fig. a se chinui 4. fig. ghiarA, manfi: cdnd scl puie can- destul s'a canottit, sdracul I canonic a. potrivit cu canoanele Bigea pe hofi... AL. [True. KANDJA, carlig sericii : dreptul canonic, jurisprudent& (din it. gancio)]. rApitoare :

cangiult a. prevAzut cu o cange : cu lan- ecleziasticii ; cArti canonice, considerate cea ciingiuitd 'n gloatd pdtrundeau AL. de BisericA ca scrise sub inspiratiune dicangrena v. 1. a cauza cangrenA ; 2. vinA. m. mernbrul unui consiliu episcopal (In Biserica catolicA). fig. a corupe moraliceste. canonicat n. demnitatea canonicului. cangrena f. 1. nimitirea totalA a vietii canoniera f. mic bastiment lnarmat friteo parte a corpului : ea se intinde ucu unul sau mai multe tunuri. neori repede si de aceea se taie membrul canonit a. turmentat, chinuit: our cangrenat; 2. fig. coruptiune inoralA. canonit. cangrenat a. atins de cangrena. canonizh v. a pune in randul sfinticangrenos a. de natura cangrenei. canguru m. cuadruped rozAtor, ori- lor (la Catolici). cant n. cantec (poetic) : un cant fruginar din Noua-Olanda (Australia) si preII

vAzut cu Ufl buzunar, in care fsi ascunde mos si dulce adormitor sunand pull; picioarele sale de dinainte sunt mai [Lat. CANTUS].

mid ca cele de dinapoi (Halmaturus).

Em.

cfinth v. 1. a forma sunete plAcute,

card v. 1. a innegri cu cAnealA barba, moduland vocea : 2. a executa un canpArul, sprancenile; 2. Mold, a boi vitele tec cu un instrument muzical : a cdnta In frunte spre a fi cunoscute de cele strA- din vioard ; 3. se zice de vocea unor pAsAri cocosul cdntd ; 4. a recita verine. [Derivat din cdnea(16)]. canibal m. 1. cel ce se hrAneste cu suri ; 5. fig, a celebra : a anta isprdvile eroului. [Lat. CANTARE]. came de om ; 2. fig. om sAlbatic.

cantalup m. varietate de pepene galcanibalism n. antropofagie. caniculfi f. 1. nume dat stelei Siriu ben, foarte parfumat i cu coastele sbardin constelatiunea Cainelui ; 2. epoca a- cite. cantar ii, 1. unealtA de cantArit cu nului and aceastA stem rAsare i apune odatA cu soarele ; 3. timpul calor mai un singur taler sau, In loc de tater, lin cingbel; 2. greutate de 100 oca sau 50 marl cAlduri. canicular a. privitor la caniculA: zile kilograme: imbarcard pe cordbii aproape o mie cantare de mobile BAr.c., caniculare. canin a, 1. ce tine de caine specie [Turc. KANTAR (din gr. bizantin kentendri canind ; 2. ca la Caine : dinti canini, dinti = lat. centenarius)]. cantaragiu m. cel ce cantAreste (la ascutiti intre cei incizivi ei molari, ate doi de fiecare falca.

caniota f, cosulet sau farfurioarl In

vamA). [Turc. KANTARADJY].

cantare 1. I. fapta de a canta (eu

care se pima castigurile fn rezervA la joc : vocea sau cu instrumentul): 2. rezuftatul sant 100 de galbeni in caniotcl AL. cantArii, cantec religios ; Cantarea can(--=-- fr. cagnofte). tArilor, una din cArtile Sfintei Scripturi, canjeu n. Mold. partea ce poartA Ca- atribuitA lui Solomon. ierul (la o furc& ce se desface In douA). cantiireala f, starea lucrului cantArit. [V. gdnjeu]. cantaret m. 1. cel ce stie a canta canon (Mold. canbn) n. 1. deciziune 2. om sau fernele care cantA de profea autoritlitii religioase canoanele Bise- siune; 3. in special cel ce cantA la bise.

www.dacoromanica.ro

- 99 ---

cAn

rica, dascM ; 4. fig. poet : strdvechiul

cap

canton n. 1. portiune dintr'un terito-

cfintari v. 1. a constata greutatea unui lucru : a ctinteiri carnea ; 2. a trage

riu; 2. diviziune administrativa i teritoriala (in Franta i Elve(ia) ; 3. locuinta cantonierului i distanta de cale ferata dela tin canton la altul. canton& v. 1. a distribui trupe in mai

cantata.

rnice.

cern tdret (Omer).

greu: aurul cdntetreste mai mutt decdt argintul; 3. fig. a precut, a judeca valoarea unei persoane : cum l'am vdzut, multe sate; 2. fig. a separa in pozitiuni izolate ; 3. a se retrage inteun canton l'am i clintdrit ! cantarida 1. sau gandac de turbot, spre siguranta, a se izola. cantonadi f. colMl scenei aproape insecta coleoptera verde-aurie, al carii corp pulverizat serva In spiterie la face- de culise intfun teatru : a vorbi la cantonadil, a se adresa unei persoane care rea vezicatorilor. cAntarit n, lucrarea de a cantari si nu s'afla pe scena. cantonal a. ce tine de un canton. rezultatul ei ; cdntdritul mdrfurilor. cantonarnent n. gazduirea provizorie cAntat n. cantare, in special a cocaa unei trupe la siteni. sului si a insectelor. cantata f. 1. mica poerna proptie a cantonea f. compozitiune 1iric cu fi pusä in muzica ; 2. basis muzica unei strofe de versuri scurte : canfonetc co-

cantonier m. 1. pazitor la o statmne cAntator a. si m. 1. care canta ; pa&ire cemtdtoare; 2. cocos: despre ziori pentru intretinerea cbilor ferate ; 2. paz-

la glas viu de cemtdtori AL.; 3. pl. timp nic al mosiilor i holdelor Statului. cantor m. cel cc canta in cortirile despre ziva, cand canta cocosil : noaptea pe la cemteitori, cdnd zorile 's albe AL. bisericesti. cantor n. pop. contoar, tejghea : ma cantatrice f. cantfireata de profesiune duc se, inchid cantorul i magazia CAR. care are talent si canta pe scena.

cAntec n. 1. §ir de sunete placute, (= fr comptoir).

canula f. tub de care se servesc chiproduse printr'un fel de modificare a vocii umane; cantec popular, transmis din rurgii. chnura f. larfa mai proasta. ce rimane generatiune in generatiune membrilor a-

celuias popor farfi a se sti

nici cand,

dupa ce scoatem parul din ea: canura

nici unde, nici eine la produs: cdntecele servei de bettdturd i pdrul de urzeald. noastre populare aunt mai ales hore [Origina necunoscuta]. caolin n. argila din care se face porsalt doMe ; 2. ciripitul pasarilor duiosul cdntec al privighetorii ; 3. compo- (elan. cap n. (pl. capete) I. partea corpultn zitiune in versuri, diviziunea unet poeme: epopee in 10 cdutece ; cfintec batranesc, la om, sau la animale, care contine creebalada populara ; cantec de dor, doina rul i organele simturilor, afari de pipait; cantec de lume, poezie de dragoste ; can- 2. fig. minte, inteligenta, ratiune: om cu tec de stea, psalm versificat sau cantec cap; a taia capul pe cineva, a se prireligios Imprumutat din Evanghelie. [Lat. cape ; 3. partea principal& cea mai de margine sau cea mai de frunte, inceput CANTICUM1. cAntecel xi. cantec scurt : ceintecel sau sfarsit : stand in capul mesei prinire cdpitani BoL. ; 4. om sau animal, comic. cantilenfi f. un tel de romanta cu barbat sau femeie, individ : dare pe cap, melodia grava i sentimentala cantilend au murit sase capete de vite ; a-i fi de cap, a-si atrage nenorociri ; a-si pune tanguitoare. cantilerie 1. pop. cancelarie: copist capul, a garanta cu persoana sa ; odati cu capul, (in ruptul capului), nici mort, in vreo cantilerie CAR. cantina f. locul unde se vinde de baut cu nici Lin pref ; in cap, Orli la unul, si de mancat soldatilor, prizonierilor, lu- tocmai ; 5. capitol : cap II; 6. pl. capital: dobemda cu capetele ; 7. nume de cratorilor. plante capul ariciului, buzdugan. [Lat. cantinier m. cel ce tine o cantina. cantitate f. 1. tot ce poate fi miisu- CAPUT]. cap n. (pl. capuri), promontoriu (.= rat sau numarat, mark sau micsorat; 2. multime, numar mare : cantitate de per- fr. cap).

cap m. (pl. capi); 2. cel ce este in soane; 3. Muz. si Gram. durata relativa a notelor sau a silabelor acute si cap sau in frunte, mai mare peste altii: grave, lungi i scurte. Regele e capu/ puterii arrnate ; 2. incantitativ a. relativ la cantitate, cepator, pricinuitor capii rdscoalei. [Di-

canto n. I. muzica care se executi cu ferentiare semanticfi dela cap (capere)]. capabil a. 1. care are dispozitiun'

vocea ; 2. partea melodica a muzicei.

www.dacoromanica.ro

- 100 --

cap

capabil de a reusi; 2.

vrednic, inteli- despuiat de piele i par, craniu ; 3. fam.

om capabil ; 3. Jur. care posecla capacitate: capabil de a testa. capac n. 1. ceea ce serva a acoperi, astupa sau inchide (o lada, oala, sobS) : tidied capacul chichitei Ise. ; a pune gent

cap

:

cap mare si sec; 4. fig. ce seamAnA unei

capatani : bulb (de ceapa, usturoiu sau varza), con (de zahar), butuc (de roata). [Lat. *cAerrebt (din caput, capitis)].

capatanos a. 1. cu capul mare ;

cuiva capac, a ascunde greselile ; 2. petec fig. gros de cap, prost, elipAtuealA f. 1. fapta de a (se) de incheiat In dosul nadragilor : panta-

loni de nanchin cu capac alma ;

2. CA-

3. pAtui ; 2. procopsealA.

cApAtui v. 1. a pune in functiune, a a smeului de hartie smeul face capace da mijloace de traiu ; 2. a da la casa sa, pleoapA de cosciug ; 4. invartitura oblonga

5. invelisul broastei testoase. [Turc. a casatori: a cdpatuit doi feciori ei cloud fete ; 3. a Ingriji cu cele trebuincapacitate f. 1. continutul unui lucru cioase ; 4. a face stare, a se thavuti .s'a mdsurd de capacitate, care serva a ma- cdpdtuit. [Derivat din caprlt]. capciin (capcAun, catcaun) rn. 1. monaura lichide i grane ; 2. aptitudine legala : capacitatea de a testa ; 3. fig. stru antropofag cu cap de caine, despre care povesteste Alexandria (so (ara cu calitatea unui spirit capabil. capanth f. tocana din came de miel oameni cdtcciuni, dinainte cu obraz de sau de puiu, gatita cu stafide. [Tine. HAPAMA. om ce grata omeneste, iar dindarat cap capan n. odinioarb, magazie de apro- de caine ce Fara caineste>>) ; 2. Tatar vizionare acest judet [Teleormanul] canibal, barbar : o rmincl de capccin sci Ise. :

RAPARJ.

este un capan impdratesc nesecat

se atingd de al lumilor stapdn AL.

câi Cazaci, Capcdni i alte hf te spurcapanga f. 1. cursa (mai ales pentru cate CR. ; 3. salbatic fugi, cdpcdunule, pasari) ; 2. fig. a pune in capange. [Turc. cd rni-ai omordt odorul! AL. [Forma [Turc. KAPAN].

KAPANDJA : forma capangd e abstrasa din primitiva e Capcdn ((ara Capcdnilor", Dosofteiu), traducere dupS gr. Kynokeplural]. capantAu m. odinioara, negutator turc phaloi sau Cynocephali, despre cari nacare venia in Ora sa cumpere dela sateni turalistii antici, Elian i Pliniu, vorbesc

proviziunile (grau, unt, miere, situ) pen- ca de niste popoare cu cap de caine traind tru indestularea Imparatiei si a garni- In India ; variantele cdpcdun i cdtcdun zoanelor din cetatile clunarene : capanldii sunt alteratiuni obscure].

au tdiat nartul grdului la schelele

capcanA f. Mold. cursa: in arta de Dundrii pe sase lei chila si pe cMci cdpcane esti mester cu ispita AL. [Turc.

parale ocaua de ant si de miere GRICA. ICAPKAN]. cApeaun m. V. capcAn. [Tint. rummy (v. capan)]. cApAstru n. ochiu de funie sau curea cApchih v. Mold, a capia : baba a ce se pune la capul vitelor, spre a le lega capchiet AL. la iesle sau a le duce undeva. [Lat. ce.capchiu a. Mold. capiu: mare capPISTRUM]

chiu-i AL.

ajunge tinta, a reusi ; a pune capat, a

capelA f. 1. palArie de dama ; 2. joben ; 3. boneta de mica tinuta a soldatului. [Gr. mod. ZARgLA (din it. cappello)].

capht n. I. margine, sfarsit un cacap-de-cocov m. planta cu florile purnal poeziei i pustiului sci pun En.; 2. purii, creste pe stand i prin pAsunile fig. rezultat, scop : a scoate la capat, a-si din munti (Hedysarurn obscurum). 3. inceput : a incepe din cap& ; 4. Mold. osie : add rup vreun cap& dela car CR. [Abstras din pl. capete. V. capataitd cApath v. a dobandi, a primi din Intamplare. [Lit, a veni la capat]. sfarsi ;

capelà f. 1. biserica mica (la catolici): din paraclis fdcut-a capeld luterand AL.; 2. orchestra (mai ales de dame).

capelan m. preot care oficiaza intr'o

capatAiu n. 1. partea patului uncle capeld.

capel-maistru m. cal ce dirijeazA se pune capul; 2. perna de sub cap ; 3. lemn scurt i gros ce se pune sub o bute, cantarea intr'o biserica, intr'o orchestra de muzica (la un teatru, la un hal). lada, etc. ; 4. bucata mica taiata sau rupta cApeneag n. haina cu giuga a Barth"cdpdtdiu de lemn, de funie ; 5. fig. inceput, sfarsit : a da de cApataiu, a afla, tendon [Dog. .1a.SPENYEG]. V. chepeneag. caper m, arbust din (Arne calde cu a descurca ; a iesi la capatAin, a sfarsi bine, a izbuti; om farA capAtAiu, vaga- florile mart, albe sau rosiatice (Capparis bond. [Lat. CARITANEUS].

spinosa). caperà f. mugure inflorit al caperucap de om mod lui; caperele sunt comestibile si, conser-

cApA$AnA f. 1. cap mare de animal

despArtit de corp ;

2.

www.dacoromanica.ro

cap

101

vate in otet, sunt intrebuintate la bucAtarie.

-

cap

capitala 1. oras principal, resedinta

guvernului unei tAri.

capeteala f. pl. Mold. partea fraului capitalist rn. cel ce posed5 capitaluri sau cupbstrului ce se pune in cap si care, si le mine In circulatiune. capitalizh v. 1. a adAoga veniturile In Mc de piele, e din sfoarà tesutà i imla capital ; 2. a acumula spre a forma un pletità. [Derivat din cdpetel]. capetel n. 1. cupataiu, bucatA mica : capital. capitan m. 1. cel ce comandA o cornin clondir se stinge thpetelut de lumina' Err.: 2. lumanare la capAtul mor- panic inteun regiment ; 2. ofiter de ma tului : nici pomand, nici cdpefrle. [Lat. rinA care comandA un bastiment de rAsboiu sau de comert, un port; 3. cApeteCAPITELLUM[. capetenie f. cap, comandant : cape- nue militarA: Anibal fu Uit mare cdpitan. genie de ostasi; de cApetenie, princi- capitanat n. diviziune administrativA pal : lucru de cdpetenie. [Derivat din (mai ales sub raportul militar) In Austria. capitfinie f. 1. functiune de cApitan; cap, pl. capele, cu sufixul enie]. capita v. a avea ametealA, a inebuni : 2. trupe comandate de un cApitan : Paiorii desparthi in cdpitdnii; 3. circumce, ai cdpiat ? chpie f. 1. boalA de creer a oilor care scriptiune teritorialA (In Spania si Muntele face de se tot Invartesc pe Mc cu mis- negru); 4. odinioarA, diviziunea unui jucAri convulzive pang ametesc ; 2. fig. det comandatA de un cApitan: cdpitdnia manic nebung, turbare de necaz. [Slay. Foc$ardfor. KAPLIA, gutii, lit. picAturA (v. dambla); capitan-pasa m. mare amiral la Turd. Mold. capchie cApierea e conceputA ca [FormA romanizatA din hire. %AMMAN BASy]. o paralizie cerebralAl. capitati(un)e f. odinioarA, impozit sau capiere f. V. capie. taxa' pe cap, InlocuitA azi cu contributiucapilar a. ce are fineta pArului : tub nea mobiliarA l personala. capilar; vase capilare, ultimele ramificatiuni ale vinelor.

capitel n. Arhit. partea superioarl a

unei coloane sau a unui pilastru : capital

capilaritate f. 1. starea lucrului ca- doric, ionic. pilar : 2. fenomene fizice ce se produc, capitele f. pl. V. cApetealA ba nu-s cAnd tuburile capilare aunt puse in con- proprele, nici capitate At. tact cu lichidele uleint se urcd .n himpi

capitol n. diviziunea unei cArti, a unui cod, a turd legi. capintortura .f, pasAre care Invar- capitonat a. captusit cu rnAtase orditeste mereu capul (Yunx tor quila). [Din narA. cap si intort (participiu arhaic=intors)]. capitul n. 1. adunarea canonicilor unet chpiste f. 1. templu paganesc, bise- catedrale (M Catolici); 2. Bot. grup de ricA armeneascA : in aste ziduri de ca- flori Impreunate pe o axA. piste strdbund At. ; 2. fig. locas : casa capitulii V. 1. a trata pentru supunelui era capistea des fatdrilor NEOR. [Slay. rea unei cetAti; 2. fam. a cAdea la Invo.KAMM (din kapi, idol), lit. Mc de idoli]. ,iala, a ceda o parte din drepturile sale.

prin capilaritate.

capistere f. albie In care se cerne

fAina si se frAmantA pAinea. [Lat.

CAPIS.

capitular a. ce tine de un capitul:

vicar capitular. H n. culegere de ordo-

nante ale regilor francezi din a doua rasA :

TERIT.M1.

capita f. grAmadA micA de fAn, de ICapitularele lui Carol Magni:.

capitulati(un)e f. tractat pentru precópite, acestea in snopi, pe cari se- dares and cetAti sau pentru depunerea arcerAtorii le Inalt5 In picioare, din cari melon Capitulatiunea Parisului in 1871. formA conicA ; fAnul se strange mai Mai in

&win a. ametit, nebun: acolo sade dela le rdstoarnd 'n cdpiti, altii le a- 0 maiastrd i oricine merge la ddnsa,

dureazb alai, apoi sire sau stoguri: brazdund At. [Slay. xoprrA, grAmada].

capital a. 1. principal, esential nutlet

capital al unei afaceri; Mara' capitahl, majusculA ; 2. de /110aite, mortal

se Intoarce capiu TSP. [V. capie]. caplageh f. alt nume dat alaculul (In jude(ele de langa DunAre). [Turc. KAPLYDJA

pe- (din haply. grAunte)].

caplamh f, ImbucAtura marginilor podeapsd capitald, pacat capital. n. 1. sumA de bani destinatA a produce do- delii sau a tavanului (la casele tArAnesti). 11

banzi ; 2. fond comercial sau industrial, 1[Turc. KAPLAMA, NCOperAinant[. sumA bugata inteo intreprindere ; 3. pl. caplan m. pl. militie turceascA supra.sume in circulatiune, cantitAti conside- mumitA aTigr. t apoi cdtre ceausii cu

rabile de bani: capitalurite sunt rare ; mime de caplani AL. [Turc. KAPLAN, tigi1.11. capo (d'a) adv. dela capAt scut dela 4. fig. avut intelectual capital de auInceput: a o lua d'a capo. nostinte, de idei.

www.dacoromanica.ro

- 102 -

cap

cap

capodoperà I. opera perfecta itaL vanat cautat ; 2. fig. lemn lucrat ce spriAna lai unui acoperis. [Lat. CAPREOLusi. capo d'opera). caporal m. cel mai de jos grad miefiprioreati f. punerea capriorilor (la

litar in infanterie, corespunzand brigadie- o clAdire). chprigaor in. arboras din insula Cipru, rului din cavalerie sau artilerie.

caporalism n. regim politic unde mi- din a anti tulpina se preparA un uleiu

litarii au o influentA preponderanti

poralism prusian.

capot n.

1. od.

Ca- aromatic, creste prin locuri umede si mlAs-

manta boiereasci :

tatd-meu 1st pune capotul cel rosu

fO

tncalecd calul UHICA ; 2. in special, manta

tinoase (Cuperus).

ciprith f. alt nume dat lobodei (care

creste pe malul apelor).

chpriu a.

Mold. cApruiu

ochisorii

cdldrefii turci purtdnd nista sat cdprii AL, chpruiu a. negru bAtand in galben, capoate de felendres OD. ; 3. un fel de militarA

scurteica (cf. capotel). [Turc. ICAPOT (din vorbind de ochi. [Lit. ca ochii de capra]. capsii f. capsulA fulminantA. it. capotto, manta de ploaie)].

capot n. haini femeiasca de casa deschisA pe dinainte (--= fr capote). capotel n. scurteicuta tarancelor. caprä f. 1. femeiusca tapului; 2. arsic scos din osatura piciorului caprelor ; 3. porecla honied' data Grecilor in tara ; 4. fig.' scaunul vizitiului (la o trasura) 5. unealta pe care se taie lemnele cu ferestraul; 6. Tr. crican pe care se pune ciubarul cu rufe ; 7. doi cApriori incheiati la varf ; 8. (in pod) Tr. cos de fum dealungul podului casei taranesti; 9. nume ;

capsoman a. fam. prost I incipitanat cu budalaua, cu capsomanul dsta CAR. [Origins necunoscuta capsulä f. 1. invelisul etscat sau teaca ce contine boabele unor plante; 2. Chim.

vas in forma' de tichie pentru evaporatiuni; 3. (in farmacie) globule( de geladna ce infAsoara un medicament nep1A-

cut la gust; 4. (fulminanti) mic cilindru

giunos de metal, deschis la un unit,

continand fulminat de mercuriu, cu care s'aprind armele de foc. de animale: capra dracului, lupul vra- capsular a. Bot. In forma de capsulA: billor ; capra neagrà (de munte), animal fruct capsular. &amain in. plantA cu flori albe din facornut de genul antilopei, trAieste in Alpi pielea-i galbena deschisa e foarte chutatA milia rozaceelor (Fragaria elatior). [Origing necunoscuta (Capella rupicapra); 10. nume de planta : ciipsunfi f. poama cApsunului, rosie, capra nemteasca, calcea calului. [Lat.

sensurile 4 - 8 prin analogie su- comestibilA, ovoidA i cu un gust dulce acrisor ; cipsunele sunt mai marl si mai chprar m. pazitor de capre. [Lat. CA- rotunde cleat fragile. capth v. 1. a obtine prin milloace viMARIUS]. chprar m. ca p oral. [Nemt.KAppAr.. (=ICOR- clene: a capta un testament; 2. a afla CAPRA ;

marti cu fizicul animalului].

porn): din term inologia rnilitara austro- prin sapAturi izvorul :mei ape minerale; 3. Geogr. a se contopi basiatil unui riu ungara]. chprárie f. ceatA de zece dorobanti cu al altuia. captalan m. 1. Mold. planta mirosisau jandarmi. capricorn n. 1. unul din cele 12 semne toare cu frunze marl i florl purpurii (Petasites); poporul o considerA ca un preale zodiacului; 2. insecta coleopteri cu zervativ in contra ciumei i cit folle-i cele antene fungi (Cerarnbyx). caprifoiu n. arbust cu flori mirosi- late se acopir stupii; pune deasupra ro toare (Lonicera caprifoliurn). [Lat. CA- iului niste captalani CR. ; 2. captar. [Ung. PRIFOLIUM].

raprALAli, snip].

captar n. capac ce acopera un stup, caprilenth f. planta originara din Europa meridionala, cu flori albe mid, in- ca 38-1 apere de ploaie si de arsitS. [Ung. trebuintath la bucatArie (Lepidium sati- KAprAR]. captati(un)e I. insinuare vicleanA spre vum). [Origina necunoscutA]. caprimulg m. sau mulaitorul ca- a dobandi oarecare folos. prelor, un fel de randunicA de noapte captator m. cel ce cautA a capta : cap(Caprimulgus europaeus). tator de mosteniri. calprioarà f. 1. capri mica ; 2. feme- captios a. care tinde a insela, a suriusca cSpriorului; 3. capri neagra. [Lat. prinde discurs capfios. KApaama captiv a. si m. 1. care a fost prins in capriolh f. sAriturA usoarA ca a caprei. rAsboiu; 2. fig. lipsit de libertate. et:prior m. 1. mamifer rumegi tor avand captivh v. fig. a aderneni, a ferrneca. oarecare aserninare cu cerbul, puma: cu captivitate f. 1. starea celul captiv ; douA coarne, talie mica si forma* eleganta ; 2. fig. servitute, ruble.

www.dacoromanica.ro

car se finu de cara

- 103 -

cap

capturfi f. 1. prinderea unei corAbii

atria 1. dcaleala : barbatului sdu, ca sd-si prdpddeascd copiii hi,. [V. cad. contraband& carh f. Zool. (Neamtu) svarluga. [0capturh v. a face 0 captura: a caprigind DecunoscutA]. tura o corabie. carabh (cAtarambil) f. cloant& cotocaiptusealä f. 1. materie de captusit; inarnice ; 2. secvestrarea mArfurilor de

2. fig. si fam. inselAciune usciara.

captusi v.1. a acoperi dosul unei ma-

roam& [Origin& necunoscuta].

carabanä 1. pop. crac, gambA: se

terii, cosand alta materie d'alungul ei ; 2. riisturnd cu carabanele in sus. [Oria acoperi cu piaci i tablii spre a face gina necunoscuta]. mai tare si mai frumos ; 3. fig. i pop. chrilbhni v. Mold. I. a apuca cu làa insela : m'a cdptusit cu cateva mii comie, a Cara iute incep a cdrabcini la de lei. [Origins necunoscutA]. cirese in san CR. ; 2. a da lovituri dese :

capuchehaià m. odinioara, agentul ce l'a apucat de cdradneste cu pumnii

diplomatic al Domnilor nostri la Constanti- in oameni? nopole: chemd pe capuchehaia mi Vodd si a pleca :

;

3. fam. a-si lua toate

incepefi a vd cdrabdni

..tirbeitt, ca sd-i serve de dragoman dela casa mea CR. [Desivat din caraOHICA. [Tam. KAPUKEHAYASY]. V. chehaia. band]. capuei-basa m. odinioarA, capul porcarabinfi f. pusca scurtA i usoarA tarilor Saraiului, marele sambelan al Portii, de cavalerie (--= fr. carabine). care se trimetea cu firman sa taie capul carabinier m. soldat inarmat cu CaDomnilor chuti in disgratie. [Turc. zA- rabina. eat-Abu, m. gandac frumos, negru luPYDJI BA.$1( ]. capugiu m. portarul saraiului din Cons- citor, ale carui larva cauzeaza cele mai tantinopole (in numAr de opt sute), sam- mari pagube agriculturei, mancand rAdAbelanul Portii: sosia la Bucuresti ca- cinile plantelor (Melolontha). [Cf. alba-

pugiul, cc venea sd-i taie capul lui

neste KARABAsx].

carhcal m. soiu de pisicA salbatica chpui v. a capatui: asa cdpuit plecci din genul linxului bland de caracal. carachtita f. animal marin din clasa ISP. [Derivat din cap (cf. cdpdtui)]. efipusit f. 1. spade de aracnidA ce se molustelor cu opt tentacule (Octopus). lipeste de barbia vitelor (Melophagus [Rus. KARAKATITA (din kralca, crac, insecta ovinus); 2. nurnele vulgar al ricinului : avand rnai multi craci fungi)], caracter n. 1. semn de conventiune : unt de cdpuc s 1; 3. vlAstar de vita de vie. Catargiu OHICA. [Turc. KAPUDJY].

caracter alfabetic; 2. litera de tipar : chianti' v. a pune ca pute la cararnbii principalele caractere tipografice sunt

[Albanez xrunisi].

diamant, petit, garmond ;

unei cisme.

3. calitate

chputit 1. 1. partea piciorului dela in- distinctivA: perfecfiunea e caracterul cheetura gleznelor pana la degete; 2. par- divinitalii; 4, trAsuri esentiale la un atea corespunzatoare a incaltamintelor. [Lit. nimal sau plantA ; 5. facultati morale, partea (in)cdputd a cismei in care intr.& tArie sufleteasca : om cu caracter.

caracteristic a.

incaltamintea].

ce caracterizeazA :

caputiner m. pahar cu cafea cu lapte. literd caracteristicd. [Termen introdus de chelnerii nemti din caracteristici f. semn distinctiv Austria].

prepozifiunea a e romaneste caracte-

taiat In scanduri. [Lat. cmazus].

cuda partidului.

lea, stofa. [Lat. vulg. cmuus].

proape negre].

car n. 1. vehicul ce serve' de transport ristica (pentru persoane, obiecte si marfuri) ; 2. caracterizA v. a marca caracterul trasura eleganta car de triumf, car fu- unei persoane sau al unui lucru, a denebru; 3. continutul unui car : un car termina cu mare preciziune. caracudh 1. 1. paste de balta si de de fan; 4. constelatiunile aproape de pond arctic: Ursa mare si Ursa micA ; 5. helestee cu carnea gustoasa (Carassius); masa joagarului ce poarta busteanul de 2. fig. om de putina importanta : cara[Turc. KARAKUDA, din

car m. vierme care roade lemnul, pie- KARA, negru: caracudele de bfilti sunt a-

chrhealit f. cicalealA : apoi cam cu chrh v. 1. a duce cu carul, a trans- cdrdeala, cam cu sila fu nevoit sei car! Mt. strigAtui cioarei l al gaMet.

porta ; a cdra pietre ; 2. fig .. a lua cu treacd Isl.. [V. cdrdi]. carafit f. 1. slid& de cristal cu panghiotora cu lingura tot cdram Rum ; 3. fam. a da palme sau pumni; incepu tecele larg i gatul stramt: 2. continutul ei sd.1 care; 4. a pleca, 211 lua catrafusele: ("=-- fr. carafe).

card-te [Lat, *CARRARA (din carrus)J.

carafte 1. pl. Mold. cele douS lemne

www.dacoromanica.ro

- 104 -

car

car

orizontale ce tin vatalele. [Origina ne- provizorie a mArfurilor ce yin dintr'o

tara bantuira de contagiune; 2. fig. excaragace (caragata)f. cotofana. [Tine. cluziune temporarA.

curioscutA].

rusarsA6s., cioarA mica (cotofana find din

carapace na. (vista osoasA ce aco-

genul "Corvus") : forma caragatd cores- pere corpul broastelor testoase. punde variantei gr. mod. I. carare 1. 1 drum mic i foarte incaraghios m. 1. numele bufonului gust ; 2. dung& .sau despartirea pArului (lit. Ochiu-negru") In farsele ce se in- In crestetul capului; 3. fig. cale: ceasorcau la Curti le Domnilor ; 2. In genere, nicul urmeazd lunga timpului cdrare bufon, mascAriciu ce-i asta caraghio- En. [Lat. vulg. CARRARIA, lit, drum de care!. sule ? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul caras m. Mold. caracuda. [Rus. ruarksi].

mutrd caraghioasd; 4. nurne dat de pecarat rt. 1. partea auxului pur cantascant cosacului mai tanar cu ochii mari rind a 24-a parte din greutatea totalA : sau negri (la Turd, karagtiz balyk e nu- aur cu 20 carate; 2. unitate de greutate male obletului). Rum. KARAGM. pentru pietre scumpe, egala cu 21 cent:caraghioslac n. 1. farsa de caraghios, grame : acest diamant canteirefte 5 joc cu vorbe sau cu gesturi cornice: un carate. caraghiosliic ca toate revolutitle dela carat n. transport : ceiratul fdnului. carator m. cel ce cari noi AL. ; 2. glums grosolana si josnica, bufonerie ordinarA : care va sà zicci carfitura f. lucru carat, transport. caraghiosldc pe ldngd celelalte AL. carauiu a. pe jumatate beat: cdrduiu pe drum cdnd vine PANN. [Poate in Icc [Turc. xanwooziox]. carat v. 1. a face car, se zice de ga- de ceireiruiu: care umbla pe dou'a cArari I. in( and umblA sa otia : cloqca ceirde; caraula f. 1. sentinela, strajA sau corp 2. a canta ca cioara ; 3. a vorbi (In graiul de garda : soldatii erau de caraula ; ho(ilor); 4. (ironic despre om) a vorbi ; 2. Mold. (caraul) starea In coltul came5. fig, a cicali, a card necontenit. rei (pedeapsa copitlor neascultatori) : sei strigatul gainilor si al cioarelor. te duct de grabei la caraul i sei nu cfiraitoare 1. 1. cioarA ; 2. fam. tiganca. crdcnefti Ar... [Turd RARAVUL].

caraitor ns hot: limba cdrditorilor. caratto m. cel ce duce sau transporta Ex. sticlete (doroban(), cornea (necura- intr'un car. carauffie f. 1. meseria carausului; 2. tul), pintenog (al(er), tap (preot), etc. caralamba f. Mold. V. calaraba. traasport : ceireuz0a e scurnpd AL. caraman a. cu parul negru (de bou

carava f. o parte a cimpoiului (v.

cimpoiu). [Origins necunoscuta]. caramb m. 1. partea cismei de forma caravana I. ceata de calAtori asociati cilindricA, dela glezna piciorului in sus pentru siguranta cornuna (mai ales In OripanA la genuchiu ; 2. drugul la loitra ca- ent): reiteicitoare caravane ostenite AL. rului si a carutei. [Bulg. aoribinA]. caravanii f. Buc. dric, patasdi. [Rut. sau de vacA). [Tare. ICARAMAN].

carambol n. atingere pa rand a doua

/CARAVAN (v. chervan)J.

cfiramida f. 1. piatrA

caravani de panzer' alba de casd

bile dintr'o loviturA (In jocul de biliard). caravani m. pl. nadragi ce poarta caramel n. bomboane mid din zahAr muncitorii, largi sus si stramti jos, cu topit i usor calcinat. nasturi de &tan sau copci de sarmA artificialA fri-

Fu..

cutii din humA arsA sau uscatA la soare; [rig. dAdAvamt]. 2. (colectiv), cantitate de cAramizi a caravanseraiu xi, han mare pentru

cumpdra cdrdmidd. [Gr. bizantin RAMIDA].

itE caravane.

carboanta f. Mold. V. carboavA ;

o

cartimidar m. cel ce fabrica sau jumdtate de carboantd AL. carboava 1. Mold. rublA: deindu-i vinde cArAmizi. cfiramidarie f. locul unde se ard doucl carboave de cheltueald Cr. [12us. cfirAmizile In cuptoare. waovxçi i x.xasovs.rarrO (de unde carcaramizioara f. 1. cArAmida mica ; boantc1), dela karbovati, a Incresta (din 2. (de,a) un fel de joc cu mingea (In cauza marginii crestate a monedei)].

carboj n. cujba luntrei. [OriginA necaramiziu a. rosu ca caramida bas- cunoscutal, ma ciirdmizie. n. vopsea rosie : carbon n. corp simplu solid, cArbune boia barba cu ceireimiziu. In stare pun& caranfilit f, carafa: pun apei proascarbonat a. ce conline carbon: gapate(' in caranfile Fa- [Gr. mod.]. zul de luminat e hidrogen carb on at. care o cArAmidA servl de tinta). II

carantin'a

1.

I. sedated oblis,atorie II n. sate combinata din arid carbonic cu

luteun lazaret a persoanelor i oprirea o bard.

www.dacoromanica.ro

Car

efir

105

carbonic a. se zice de un acid gazos yin ai rachhi cu m5runtisul. [Slay. Irrumtrin, format dintr'o parte carbon si doua oxi- de unde si forma Mold. crasma gen, produs in combustiune satt respiracfireiumar m. cel ce tine o carciumt. tiune si impropriu vietii. carcni v. V. cracni. carbonifer a. ce confine straturi de carcota f. cearta, galceavA pentru nic5rbuni : teren carbonifer, basin car- micuri. [Cf. careen]. bonifer. carcotaff m. cel ce cautà ceartA cu

carboniza v. a preface in arbune. lumanarea. carbunar m. cel ce vinde cárbuni. carc-serdar m. od, seful jandarmeRat. CARHONARIUSJ. riei: Caragea pierduse doi cdrc-srcarbunarie f. 1. load uncle se fac dan i un tufecciu GHICA. [Turc. Irva-

arbuni : 2. depozit sau magazie de carbuni.

SERDARY. lit. pandar].

card n. 1. aglom eratie de cateva ze-

carbune m. 1. lemn ars i stins ma- dmi 0115 la o sutA-dou5 de capete de inte de completa sa combustiune : a stinge vite (subimpartire a turmei) : cdrd de boi, cárbuni, a descanta de deochiu (arun- de vaci, de porci; 2. ceatt, multime de cand carbuni aprinsi In apa); carbune fiinte de aceeas specie: un cord de vulde pamant (de piatra), un fel de fosil turi, de corbi; cfird de fete si neveste vartos si faramicios numit build; 2. fig. de la sat aduc merinde AL.; 3. graboard*: bubá negricioasa la om 1 arsurä mad5 : cu cdrdul ; 4. fig, de un cfird la plante, care le Innegreste grauntele. de vrerne. [Serb. MID (v. cireadd)]. [Lat. c.,umoi.mml. cardamik f. plant5 ce creste pe langi carbura f, combinarea carbonului cu izvoare si se mAnancb ca salat5 (Na.sun corp simplu : carburd de fer. furtium). [Cf. gr. mod. KARI/AMON]. care n. sunet slab, vorbil nedeslusita :

cardasnomfi f.

planta' cu seminte,

nu zise nici cdrc. .[Forma amplificata originara din Azia ; stimulent energic. din car n. cardäsie f. tovärasie (ironic). [Turc. cfirca f. 1. spate de dus sarcini : I/ EARDA$, tovar41. hid in cared; 2. sarcinb : o cared de cardiac a. privitor Ia inima : medi.struguri. [Slay. 'moire]. cament cardiac. cfircfii V. V. cdra eardialgile 1. durere de stomac sau carcaiac m. insectft miriapod5, care de inima. traieste In locuri umede at intunecoase cardinal m. 1. fiecare din cei 70 pre(Scolopendra). [Turc. anur arfor, lit, patruzeci de picioare]. cfircea f. Mold. lemnul ce leagl taniala de protap: o cdrcea de tdnjald CR.

[V. cdrceita carceiu n. I. ramura cu frunze de agátat plante ; 2. pl. miscare convulziva care face a se contracta membrele ; 3. amnar la rasboiul de tesut. [Dintr'un

nrimitiv cdrciu=serb. tra6, convulziune (v. cdrci)]. cafircel n. 1. ciorchina fara boabe: 2. scorpionul artllor (Chelifer cancroides). adv. convulziv : m'a freinnintat si m'a sgdrcit cdrcel Cle. [V. cdrceiu]. II

lati cart compun colegiul sacru sau consiliul pontifical si cari voteaz5 alegerea papilor ; 2. pasAre din America de N. cu

frumoase pene ro0i. I n. esarpt de ellloare rosie (la judecatorn : manta cu cardinal pe 11mi:fru/ stdng.

cardinal a. principal ; virtuti cardi-

nale : justitia, prudenta, temneranta Si

forta ; puncte cardinale N. S. E. V. nu-

mere cardinale, cele obisnuite: 1, 2, 3, etc.

care pr. 1. interogativ : care trate ?

2. relativ : ornul, care vorbeste; 3. fiecare care cunt venea. tot intreba ; care de care, eine mai intAi (pe intrecute). [I,at. otrArrsl.

carena f. partea corabiei ce st carcere f. arest. &Ira refl, a se strange, a se sgarci. fundatA in apa, and e Inarcat3.

cu-

caretà I. trasur5 elegant5 si inchist, carcioc n. pl. siretlicuri judec5toresti: cupeu. Rt. CARRETTAl. caretal m. cel ce face sau vinde carete. »tester de carciocuri. [kn. aRaoga, carligel (cf. carlig, la figurat)}. caress n. 1. batalion sau trunA de incarciocar ni. cel ce cautA subtilitati fanterie asezatt pe patru fronturi spre a e cdrciocar de frunte AL. advockesti : se impotrivi atacurilor dusmanuhii ; 2. carciocfiresc a. de carciocar oat tot ce are forma unui *rat careu de deprins sd intoarcd §uruburi cdrcio- dant (--=- fr. carrd). cdresti AL. carfifa f. ac cu gamalie impodobit cu caircior a. cu lana creatá (vorbind de pietre scumpe carfite de aur FIL. [Gr. oi). [Cf. cdrcel]. mod.]. carciumia I. prAvAlie unde se vinde earl v, a toade, vorbind de cari (si [Slay. ant,6m].

www.dacoromanica.ro

.

car

car

- 106 .--

fig.): cc vierme ii cdreste maduva osu- drea, ac mare de impletit ; 5. fig. cuvant capritios, ratiune sofistica (v. cdrcioc). lui? [V. car, vierme]. cariatidii f. figura de femeie care spri- [OriginS necunoscuta]. jina o cornisil : cariatide frcinte i toarcArligat a. incovoiat nasul cdrligat NEOR. carligati m. pl. planta cu cotosele co/oane (NAum), caricaturet f. 1. reprezentare grotesca rul plin de noduri (Polygonum bistorta). a unei persoane sau a unui lucru ; 2. imicarliont m. 1. bucla ; 2. carlig de perII

tatiune derizorie, exagerare ; 3. persoana cuit. [Derivat din acelas primitiv ca cdrligl. ridiculfi.

caricaturist m. pictor de caricaturi.

carliontà v. a bucla. cArlogancit f. varietate de struguri.

carie f. 1. boala care putrezeste oa- cArmit f. 1. aparat la pupa unei cosele i dintii ; 2. boala de grane. rabii, servind a-i da directiunea cuvenita, carieri 1. 1. loc inchis pentru aler- 2. fig. conducere, directiune cdrma Sta-

:

garl de cai sau de care 2. fig. campul tului. [Slay. ancmA]. in care se desfasoara vieata, cursul vietii; carmac n. Mold. unditi mare ce se 3. profesiune : a le deschide o carierd aseaza in curmezisul cursului apei : moErr. f. locul de unde se scoate piatra, runul se pescueste cu carmace. [Rus. marmora. aoRmAao, momeala de undita]. CArindar m. numele popular al lucArmaciu m. 1. cel ce tine si itie a 11

nei lanuarie, [Lat. CALENDARIUM, restrans tinea carma unei cora-13H ; 2. fig. conduasupra primei luni a anului]. cgtor.

caritabil a. care are caritate pentru cArmAjAn a, (Banat) lanfi toarsa de coloare rosie (Zioriva). [Lit, carmaziu. V. caritate f. iubirea lui D-zeu si a a- cdrrndz]. proapelui credinta, speranta si caricarmajin in. lemn din care se lac tatea sunt cele trei virtuti teologale. manere de biciu. [Ung. FCARMASZIN, caraproapele sau, milostiv. ;

cArjA f. 1. toiag, incovoiat In partea maziu]. de sus, pe care se sprijina nevoiasii and chrmAz n. cosenili si simanta din umblfi ; 2. toiagul pastoral al episcopilor, care se face o coloare rosie foarte vie. egumenilor ; 3. carboj de hintre. [Slay. 'MA cruce (dupa forma carjei)]. V. haz-

[Turc. KYRMYZI.

jaliesti NEOR.

fig. sovaire, pretext.

cArmAziu a. de coloarea carmazului.

ran si paterita. TO*1 inchis. [Turc. rcrammr] carjaliesc a. de carjaliu: baltage carcArmealà f. 1. fapta de a cirmi; 2. CArjaiii m. pl. cete de talhari turd,

cArmi v. I. a se abate din cale,

a

disciplinate militareste de Pazvantoglu, apuca alt drum ; 2. fig. a ocoli, a sovai,

cari navaliri in a doua jumatate a seco- a'si schimba gandul: ar fi voit s'o cdrlului al XVIH-lea In Wile invecinate (Ser- meascd imparatul IR'. [Cf. cdrni, inbia, Bulgaria si Oltenia), pradand 4 ti- fluentat de cdrmd]. ranizand pe locuitori ; ei au disparut abia carmin m. coloarea rosie deschisfi ce la inceputul secolului al XIX-lea. se scoate din cosenila sau carmaz. cArjaliu m. talhar : de ma gasia, ma carminativ a. Med. propriu a alunga hacuia cdrjaliul AL. [V. Cdrjalii]. gazele din aparatul digestiv remediu cArjancá f. numele platicei mijlocii carminativ. (dela 25 cm. In jos). cArmog n. Mold. ciocul leucel. [Cf. cArjoiat a. Mold. incovoiat (Ca o aria): cdrrni]. carmoj n. 1. Mold. coaja de Nine sau cArlaciu n. luntre mica cu fundul bot de mimaliga. [Origina necunoscuta]. turtit (intrebuintata pe Dunare). [Serb. carman v. 1. a tinea carma ; 2. fig. a KRIW (din krilo, aripa)]. conduce, a stapani (o (Sri), a administra cArlan rn, 1. minz de doi ani ; 2. (un judet). miel in al doilea an ; Mat carlana, scurti carmuire f. 1. conducere ; 2. guvern, 9i sub(ire in par ; 3. berbece castrat ; 4. administratiune ; 3. odinioari, prefectura sensuri tehnice a) sinonim cu ba5dic ; de judet.

ciocul cdrjoiet al vulturului.

b) Tr. sinonim cu capra in pod. [Termen ciobanesc de origina necunoscutal. cArlAnar m. cioban care duce carlanii, carlig n. I. fier sau lemn lunguiet, intors la un cap, de apucat sau de atarnat ceva s 2. pl. unealta de prim peste, compusa din mai multe carlige legate cu sfoarli ; 3. butas de vita de vie ; 4. un-

cArmuitor m. I. administrator ;

2.

od. prefect de judet.

cam a. cu nasul turtit sau incovoiat, prea scurt sau prea mic. [Slay. Imo:vol.

cArnat m, mat de porc sau de alt

animal, umplut cu came crucla, tocata ai aromatizatii, [Lat. *CARNACEUS (din caro,

carols)].

www.dacoromanica.ro

ear

- 1P7 -

car

carnatar m. cel ce face sau vinde carpinos a. Mold. sgarcit: mos Vasi/e era un cdrpdnos CR. [Formatiune carnatarie f. 1. locul unde se frig analogica din cdrpd (cf. rdpdnos)], si se mAnancA carnati ; 2. toate cele trecarpfino,ie f. Mold. sgarcenie cu buincioase pentru fabricarea carnatilor. toatd cdrpcittosia lui Ca. carnati(un)e f. 1. coloratiunea sau carpatic a. din Carpati: vulturii carcarnati.

aparenta camel la om ; 2. In picturA, nu- patici cu sborul indrdznet AL. earpatin a. din Carpati. mele pArtilor corpului care apar nude si carpeala f. carpire trecatoare. lara draperie.

carnau a. earn, vorbind de o exce-

lentA varietate de grau turtit. carnaval n. 1. dulcele CrAciunului, timpul dinaintea postului mare ; 2. serbarite i petrecerile din acel timp. chrnaxi I int. exclamare de ciudA sau de indignare, la naiba I plesnire-ar 1: carnaxi ! cd era sci md chiorascd AL. [Turc. KARNAKSY, plesnire-ai 1 lit. sa te a puce colica 1].

carpen m. arbore mare din pAdurile inoastre, al carui lemn e intrebuintat de

irotari si la facerea jugurilor. [Lat. CAR, PINES].

carpenA f. 1. rodul carpenului ; 2. tin !fel de gran negru (Melampyrum netno-

irosum).

carpi v. 1. a drege ceva rupt ; 2. a

astupa crApAturile; 3. fig. noi cdrpim ce-

came f. 1. substantA moale si sange- trul cu stele Em.; 4. a lucra sau a face irAti ; 5. jam. a nAscoci cdrpeste la minlor si a pAsArilor : cu carne tte hrdnim; ciuni; 6. a da lovituri cu palma ; 7. fam. 3. pl. cArnuri, mancAri de came. [Lat. a se imbata : paremi-se cd se cdrpeste CA RNEM]. mosneagu AL. [Derivat dela cdrpd]. cirneleaga f. Mold. sAptArnana inacarpinio n. pAdure de carpeni mici inte de harti: in sdptdmeina harlei sau pi tineri. roasA intre piele l oase ; 2. carnea vite-

carneleagd CR. ; 2. Munt. cAslegile de iarnA. [Lat. KARNEM LIGA, leaga carnea: (adicA

carpit a. 1. dres ; 2. astupat ; 3. fig. cu ochii cdrpiti, somnoros PANN ; 4. fam.

cf. ldsatul de carne), no- Ibeat. n. punerea din nou a grauntelor tiune analogA cu it. carnevale: la afar- ce nu au rAsArit. carpiturà f. lucrarea de a carpi si situl carnelegii si la Inceputul pAresimilor lasA carnea :

II

Biserica interzice (--= leagA) uzul &Amen. rezultatul ei. notite.

carpoci v. a carpaci ascultdnd pe vechii dascdli, cdrpocind la haina vre-

meu cam cdrnia din nas AL. [Slay.

n. claie le grail (in Gorl). t[Slav. imosre, cruce, dupA conformatiu-

carnet n. cArticicA de buzunar pentru

cArni v. Mold, a carmi cdrneste cd- mit Em. carstae ruta Ca. ; 2. a stramba din nas .scnul tracmb).

nea-i].

cArsta? m. V. crasnic. [Slay. traosro, carnic a. care umblA razna din turmA icruce, plasa fiind intinsA prin douA nu, (vorbind de oi). [V, canna carnivor a. care se hrAneste cu came. iele puse crucis]. carsteiu rn. V. cristeiu. n. pl. carnivore, clash de animale cari carstineasA f. buruianA de leac cu se hrfinesc cu came cruda, numite obisflorile galbui i cu vine purpurii (Ajuga). nuit flare. 111

cArnos a. 1. cu multA 'came; 2. se

[Slay. KROSTINO, in forma de cruce, planta

zice asemenea de fructe si de rAclacini. e numita astfel dupA insusirea-i vindecA[Lat. CARNOSLIS].

Mare]. V. avrAmeasA.

carstnic m. V. crfisnic. carnoli v. Mold, a jupui de came cart n. a patra parte dintr'un tot : un i-as carnosi i i-as jumuH CR. card, n. (pl. carale) una din cele pa- cart de ord (---= fr. quart). tru colori la cArtile de joc: mi-a tesit carat f. 1. mic carton pe care se aerie zece oclzi de caro AL. (=fr. carreau). numele cartd de vizitd ; 2. hartie ce carotidA f. se zice despre cele dou5 face cunoscutA calitatea unei persoane

artere cari duc sangele dela initnii la creieri. cartd de student ; 3. lista de bucate in-

tre cari se poate alege: cartd de restaucarpi* f. 1. bucatA de stofA, veche 2. bucatA de panza de sters mo- rant; 4. carta emisA de administratiunea bile, vase ; 3, maramA (in Oltenia, Tr. si postelor cartd postald. V. bartA. f. Mold.). [Slay. inzApA]. lege fundamentalA, constitutiune: Carta carpAci v. a drege haine sau incaltA- cea Mare dela 1215 deveni baza consminte vechi i uzate. titujionald a Angliei. carpacht m. 1. cel ce drege IncAltAcartabol (caltabos) m. cArnat umplut minte vechi ; 2. fig. lucrAtor prost. [Bulg. cu grAsime, tocAturA, sange de ramAtor si arome. [OriginA necunoscuta]. tazAPAAI]. uzatA ;

11

www.dacoromanica.ro

- 108 -

car

cast

carte f. 1. reunire de foi, tiparite sau cartomantie f. pretinia artd de a formand un vo- ghici viitorul prin datul cartilor. lum: carte de citire ; 2. diviziune mai carton n. 1. earth' groasa si tare; 2. mare decat un capitol: cartea III, cap 4; portofoliu mare sau cutie de carton pen3. fig. stiintd de carte, invatatura stie tru hartti, carti, etc.; 3. desert ce face un carte; 4. pop. scrisoare: anpdratul a pictor inainte de a incepe un tablou ; 4. scris carte frdlind-sau craiului CR. ; 5. foaie tiparita din nou cu schimbari. adresa sau ordin domnesc, Inscris dela- cart-anh v. a lega in carton. o autoritate.: ai carte, ai parte; carte cart maj n. legatura in carton. de judecata, hotarirea unui judecator de cart rmat a. imbracat cu carton. car.sular n. colectiune de docurnente plash' ; 6. mic carton de jucat, insemnat pe o parte cc o figura sau cu o coloare: relative la a biserica sau mandstire Cao pereche de cdrti coprinde 52 de bu- tolled. cfirturar m. 1. od. (la Evrei) invatat cdfi; a face cantle, a le amesteca ; a da cart le, a le imparti la jucatori ; a da cc care instruia legea si 0 tahnacia poporuagile (in carp), a ghici, a space noro- lui: cdrturarii i fariseii; 2. Invatat, scare, cusute laolaltd

cul; a da cartile pc fatal, a da de gol,

erudit ; 3. cel ce dá in carti. [Vechiu-rom.

a spune lamurit: stii ce... ia sá dam cartulariu=-- gr. bizantin HARTULARIOS, ar-

noi cdrfile pe fatd CAR. [Lat. CHARTAE, hivar]. cfirturfireasfi f. femeie care ghiceste scrisoare, carte].

cArtealfi f. cartire trecatoare, dand in carp. cArturfiresc a. literar. cartel n. 1. provocare In scris la duel;

2, conventiune pentru extradarea mutuala cárturfirie f. invatatura, stiinta : aa fugarilor politici; 3. asociatiune spre a pucd-te de cdrturdrie C. carjulie f. 1. Ilya§ de trecere libera aduna diferite producte de pe pietele internationale i apoi, la un moment dat, la vama ; 2, livret.

cartulfi I. Incarcatura unei arme de a le desface cu preturi urcate. cArti v. a-si arata nemultumirea born- foc, inchisa intr'o teava de carton sau de banind, a face vorba pentru lucruri de metal (--=. fr. cartouche). nimica. [Cf. slay. IOKITENITE, grohait].

cartulierfi f. patrontas, saculet sau

cfirticica f. 1. carte mica ; 2. foite de cutie de cartuse. cfirucioarA f. caruta mica i usoara tigara reunite: dar tutun i cdrticicd ti-ai !Licit? CAR.

(mai ales de posed).

campus din cartilaje.

[Lat. *ciaarrus, din CARUS, caring].

cArugea I. Tr. Bot. vazdoaga frunzd cartier n. 1. diviziune administrativa a unui oras; 2. locul ocupat de un corp verde cdruge/e POP. [Origins necunosde trupe: earlier general, locuinta, biu- cuta]. cfirunt a. 1. de o coloare Intre alb si rourile, statul major al unui general; cartier-maistru, ofiter insarcinat cu asezarea negru; 2. cu totul alb de batranete: cap carunt; 3. acoperit de zaparla visul asi intretinerea unui corp de trupe. cartilaginos a. ce tine de cartilaj, pelor addnce si a stdncilor cdrunte Err.

cartilaj n. tesatura solida, elastica

flexibila, ce s'afla mai ales la extremitatea

cfirunteala f. fapta de a cdrunti.

cfirunteje

f.

lnceputul batranetelor

and perii chruntesc. oaselor: cartilajul nasului. cartijfi f. 1. mamifer insectivor care cfirunti v. a (se) face carunt, a Incepe traieste sub parnant, unde scobeste galerii, Oral s'albeascd.

aruncand afara gramezi de pamant nu- cArutfi f. 1. car mic pentru transport mite mosoroaie (Taloa); 2. fig. retro- de persoane si marfuri usoare ; a ramfigrad ; 3. buboiu lungaret: cartifd la cal. nea de ciirutd, a ramanea de batjocura (CAR.) ; 2. continutul unei carute o cd[Serb. ruerrrA]. rtigi de !crane; 3. trAsurfi de pasta pencArtitor a. i m. care carteste. cartof m. vegetal pretios adus pe la tru transportul scrisorilor; 4. (la joagar). 1580 de Spanioli din America de S. si al V. car, carujarie f, meseria carMasului. carui tubercul se IntrebuiMeazd ca alicfirut.a? in. 1. cel ce duce cu caruta ; ment; din cartofi se scoate fecula si alcoolul (Solarium tuberosum). Cartofii au 2. reparator de trasurl. carvasarA 1. odinioara, biurou vamal. fost introdusi la noi din Austria pe la Inceputul sec. al XLX-lea. [Nemt, KARTOFFEL]. [Vechiu-rom. chervdisdrie= turc. arrivAN

cartofor rn jucator de carti. [Gr. mod. SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane (v. chervan)].

HARTOPHOROS, cu initiala influent ata de carte]

cartografie f. arta de a desena harti

geografice.

ca, n. 1. partea Inchegata din lapte,

branzii de oi, alba, moale i dulce la gust;

www.dacoromanica.ro

- 109 -

efts

cas

casu-popii. un fel de nalba (Ma lva rocascadfi f. 1. cadere de apa, massa tundirolia); 2. (la gura), materie albi- de apa ce cade din stanch' In stanca; 2. cioasa ce au pasiirelele la colturile gurei; fig. succesiune neregulata: o cascadd 3. grenadine de saliva pe buze (mai ales de vile. cascii-gurrt m. cel ce i pierde timla tigani). [Lat. CASEUs]. cash v. 1. a anula : a casa o jude- pul privind la tot ce intalneste. cata, un concurs; 2. a priva de un grad, chscat a. 1. tare deschis gurd cdsB destitui : a casa nit (Viler (=--fr. casser). catd; 2. intredeschis : a ldsat usa cdscash f. 1. &Mire servind de locuinta catd. n. fapta de a &Sam II

caschund m. casca-gurs : de boiul o pereche de case cu mai multe incdperi; a-si veni de-a visa, a lui rneiruntel cii chipul cdscdund Tsp. se dumeri : tocmai acorn isi venird si [Lat. CASCABUNDUS]. caacaval n. 1. branza (mai ales din tdranii de-a case'. TSP. ; 2. locuinta insas: oamenilor :

vino acasd; 3. persoanele cate traesc linpreuna in aceeas casa, formand o familie : are o casd grea; 4. familie domnitoare, dinastie; casa de Hohenzolern ; 5. gospodarie: tine bine casa; 6. stabiliment : casd de &Inca% de cornert, de joc ; casa de sanatate, unde se trateaza bolnavii in pensiune casS de corectiune, inchisoare; cash' militara, trupele de garda la un rege sau principe; cash' civilh, persoanele cari insotesc pe un suveran ; 7. locul unde se invarteste masina morii. [Lat. CASA, bordeiu, casuta : romaneste cu sensul generalize]. casalot m. rnamifer marin din ordinul cetaceelor, analog balenei. casfincii f. Mold. broboada colorata a tarancelor. [Rus. KOSYNRAI.

casap m. Mold. macelar: casapi dela haiduci dela fit: POP. [Tune. KASAP1.

chshpi v. Mold. a macelari pe TdtaH ii cdsdpeste POP. cgishpie f. Mold. macelarie: o turmd de oi de cdsdpie AL. east's a. cu casa : orn ceisas.

casafi(un)e f. deciziune ce caseaz5 sau anuleaza judecatile, procedurile : re-

lapte de ()ale) rotunda, putin turtitil si batand in galben : cascaval de Pente-

leu, de Azuga, de Svitera: 2. fig. grasime, belsug poftd de gustat din cascavalul bugetului AL.; a se intinde la cascaval, a-si permite prea mult, a se obraznici. [Tune. RASKAVAL].

cascheth f. un tel de sapca cu cozoroc (= fr. casquette). cslar in. Mold. cel ce strange fruptul oilor.

cfillal(rie) f. Mold. locul dela canin unde se strange laptele dela multe vaci. [Vechiu-rom. cdld, loc pentru iernatul vitelor = turc. Hystd (din kps, iarn8)1. chalegi f. pl. 1. (de fella) dulcele Craclunului, timpul dela nasterea Mantuitorului pans la postul mare : prin cdslegile Creiciunului aproape de cdrneleagd CR. ; 2. (de Pastil, dela dumineca Pastelor pans la Mosi; 3. (de toamna) dela 15 August pana la 15 Noemnrie. [Lat. CASEUM 1.70A, lit. leaga casul, adica lasa .casul (cf. leisatui de brdnzci), fiindcl pe atunci 13iserica interzice (= leaga) chiar mancarea de lapturil.

casmir n. 1. tesatura scumpii facuta curs la Casatie; Curte de Casati(un)e. din yarnl caprelor sail al oilor din Tibet:

tribunal suprem care poate anula (pentru 2. sal de casmir. casnic a. 1. de cash"; 2. care Vne o vitiu de forma sau falsa aplicare a legilor) sentintele ori judecatile altor triburiale cash', gospodar : terneie casnicd. m. Curtea de Casatie a fost infiintatd in om de al casei. chsoaie f. 1. partea easel taranesti ce Bucuresti la 1861. cfisStoresc a. de casatorie, conjugal : serva de camara si de magazie: nurnai se teme de vr'o pacoste casatoreascii AL. gospodarii au cdsoaie; 2. cramii ; 3. chsitori v. 1. a uni pe un barbat cu locul unde se invarteste coaca joagarului o femeie prin casatorie : 2. fig, a asocia, (v. casd 7). cfisoin n. incaperea case! Wariest! ce a uni; 3. a lua de barbat, de sotie. [Din serva vara de bucatarie i iarna de adavechiu-rom. cdseitoriu, casnic, sot]. post pentru vite. chshtorie f. 1. unirea legitims a unui casoleth f, afumatoare, catue (AL.) barbat cu o femeie ; 2. taina bisericeasca care sfinteste aceasta unire: 3, celebrarea (= fr cassolette). cassia f. 1. ladi de fier unde se pun cununiei : a asista la o ceisatorie. chskorit a. si rn. care a contractat bani si fondurile depuse: 2. biurou unde se fac si se primesc platile ; 3. stabilio catatonie. cfisch v. 1. a deschide tare gura (de ment fonciar sau administrativ care pri oboseala sau de unit); 2. a deschide tare rneste fonduri In depozit: Cassa de deochii ; 3. a Intredeschide : a cdsca usa. puneri si consemnatiuni, care primeste, [Lat. vulg. SCASCARE (din gr. hdsko)]. pastreaza t Inapoiaza valorile ce-i s'au II

www.dacoromanica.ro

CRS

- 110 -

ncredintat (camiuni, sume refuzate de

creditori, etc.); Cassa de economie, institut de utilitate publick sub garaMia guvernului sau a comunelor, pentru prirnirea i capitalizarea sumelor mid.

cat

castor m. 1. mamifer din ordinul ro-

zAtoarelor, foarte rAspandit in Siberia si Canada ; ei locuiesc in pArti acvatice, unde petrec in familii clAdesc bordeie, lucrAnd noaptea; pielea lor clA un casseta 1. 1. cassa mica de bani sau puf Intrebuintat pentru fabricarea pAlade giuvaericale ; 2. tezaurul particular al riilor de pAsIA; castorii, exterminati mai unui suveran. in toath Europa, sunt Inca destul de cocassier m. cel ce tine cassa de bani muni In pArtile bAltoase depe langA Dua unui stabiliment. nAre; 2. pAlArie din pAr de castor ; 3. un

cassierie f. 1. functiunea cassierului; tel de piele de .cAprioarA. 2. locul unde se tine cassa de bani. castrit v. a extirpa testiculele (mai acast a. curat, rezervat $ i modest. Jes la animale: cocos, armAsar, taur, etc.). castit f. 1. fiecare din clasele unui pocastrat a. diruia s'a f Acut operatiunea por (la Egipteni si in India): 2. fig. clasA castrArii. socialA caste; nobiliard. castravete m. 1. plantA originara din castan m. arbore originar din Sudul Azia, se cultivA pentru fructele sale coEuropei, mult cultivat din cauza fructelor mestibile, Intrebuintate la bucAtArie (Cusale comestibile i pentru lemnul sAu pre- cumis sativus); 2. rodul castravetelui, tios ; scoarta-i se IntrebuinteazA la tAbA- mare, lunguie i acoperit cu tubercule citul pieilor si la fabricarea cernelii (Cas- pmin proeminente din castraveti se fac tanea vesca); castan sAlbatic (porcesc), murAturi. [Bulg. KRASTANUTO (din slay. krasarbore originar din Nordul Greciei, mult tava, rAios, din cauza pielii buboase), cultivat ca plant& ornamentalk din cauza de unde si forma Mold. crastavete]. portului sAu maiestos si a florilor sale castron n. vas mare si adAnc, in care frumoase (Aesculus hippocastanum). ,se aduce supa pe masA. [Sas. KASTROL castanit 1. rodul castanului, al cArui (=--- fr. casserole)]. castru n. lagAr IntArit, la Romani. involucru e Intrebuintat in vopsitorie. castaniete f. pl. instrument compus ciiiffunit v. 1. a cauza, a pricinui: i-a din douA bucati de fildes sau de dm*, cdsunat multe neajunsuri ; 2. a vent ce se lovesc una de alta, tinAndu-le intre pe neasteptate (o poftA, o durere, o madegetele mainii (r--- fr. castagnettes). ,nie), a-i abate cuiva: a casunat ca baba castaniu a. de coloarea negricioasa a la mormdnt (adicA pentru pomanA) PANS; castanului : pdr castaniu. 3. a prinde necaz pe cineva, a ciluta sA-i catpte f. cutie cu despArtituri unde stint facA rAu: ceilalti argati casunaserd pe asezate literele de tipar. [Ung. iciisrit (din dansul si-1 tot lua peste picior ISP. [Lat. nern(. Kasten)]. OCCASIONARI]. castel n. 1. odinioark la seniorii meci?unäturi f. 1. durere neasteptatA ; dievali, locuinth fortificatA, InconjuratA 2. fig, capriciu. cu ziduri groase, cu turnuri i anturi, casus-belli n. mice motiv care pune etc. : sta castelul singuratic, oglindin- un Stat in necesitate de a recurge la arme. du-se 'n lacuri Erg.: 2. casA mare si frucat n. 1. rand de case, etaj: casd cu moasA la tarA: Castelul Pelesului. trei caturi ; 2. se zicea de slovele Incacastelan m. todinioark cel ce comanda lecate unele peste altele (cu cari se reintr'un caste] : 2. azi, cel ce are un castel. dactau vechile anaforale): scrisoare cu eastig n. 1. bani cAstigati ; 2. folos, pro- caturi. [Turc. KAT].

fit: numai banul ii vaneazd si castigul cat a. si adv. 1. ce cantitate, ce nulard muted EM. [Abstras din distiga]. mar (corelativ atAt): aft oameni, cdte

castiga v. 1. a primi pretul munch zile? citte si mai ate, tot felul de lu-

sale, al timpului sAu: anevoie se coytigcl, cruri; 2. ce pret: cat costa* ? 3. exprimA

lesne se cheltuieste; 2. a obtine ceeace un grad de intensitate: cat e de bun !

se doreste: a cdstiga un proces, o ba- 4. durata cantitativA : cat esti tdndr ; tdlie ; 3. fig. a trage in partea sa : a cat pe ce, aproape ; numai decAt, IndatA;

cdstiga iubire, prietenie. [Lat. CASTIOARE, nici cat, de loc; 5. o gradatiune corelapedepsi, evolutiune de sens analoga cu tivfi: vine cdt de des. [Lat. QUANTUS1. V. a sinonimelor muncd i agonisi: munca cAte, cAtutd, cAtva. II n. Aritm. rezultatul si rezultatul el sunt deopotrivd conside- unei ImpArtiri. &AM V. 1. a cAuta ; 2. a privi, a se rate ca o caznA, ca o luptA, ca o pedeapsA].

castitate f. virtutea persoanelor caste. uita : catd la mine; 3. (impers.) trebue :

cltotiu n. termen de plata' pentru o catd sd stii. [Banat cdpta=lat. CAPTARE].

arendA : am primit toate cdstiurile ina- V. cAutb. cati I. bAt lung, cu un carlig la un lute pe cinci ani Ai.. Turc. MYST].

www.dacoromanica.ro

cat

cat

111

c apat, cu care ciobanul prinde ode: pC eltfinesc a. de catana : cdntece cdrnocanii (ifi beau) turmele, rdmandnd teinefti. cu catele Pop. 1 a umbla cu cata, a inclitfini v. Tr. 1. a inrola intr'un resela pe cineva, a prinde cu vorba (cum giment : cari cdteinesc feciorii POP. ; 2. ciobanul prinde oaia cu cats): sa nu a servi ca catana : de cdnd badea cdmai umbli cu cata si sd-mi anidreifti tdneste POP. vieata PANN. [Abstras din *cdtare (v. cAtfinie f. militie, serviciu militar (in armata austro-ungara) : clintec de cdacafa, crliclra) = lat. CAPTIARE]. cata I int. tipatul cotofenei cata ! tdnie. cata ! sd prindeti o cofotand faurd cataon m. I. caine, canalie : cataonul ISP. ; a se pune cata pe capul cuiva, a cel de dascdl AL. ; 2. fig. porecla Gre-

starui din rasputeri. [Onomatopee]. cilor 0 in special a arendasilor greci : nit eattä f. 1. Zool. bibilica; 2. fig. gura Icataon alungat din tara lui At. [Oriigina necunoscuta]. rea. [V. catan.

catapeteazmil f. 1. (in templul din catà-ceartfi m, galcevitor, buclucas cataclism n. 1. inundatiune generala, ,Ierusalim) valul care despartia partea nurasturnarea suprafetei globului; 2, mare 'mita .sfdnta de sfdnta stintelor ; 2. pciretele Impodobit cu icoane (numit si icorevolutiune.. catacombe I. pl. suterane (mai ales nostas) care desparte altarul de largul la Roma) unde popoarele vechi 10 ingro- bisericii ; 3. fig. acoperamant : dar colapan mortii i unde se intruniau crestinii peteazma 7umii .'n addnc s'a 'nnegrit BM. [De origina slavo-greaca]. In epoca persecutiunilor. catacreza f. figura de retorica, apli-

cataplasmit f. un fel de pasta moale

carea unei vorbe la alt obiect intru catva ce se aplica pe o parte bolnava a cor-

asemanator : cdlare pe bat. Ipului. catadicsi v. a se iniosi (ironic): cu- catapult n. veche masina de rasbniu coana nu se mai catadicsefte sci caute spre a svarli pietre sau sageti. catar /I. Med. I. scurgerea lichidulni de gospoddrie AL. [Gr. mod.]. catafalc n. estradfi cu decoratiune fu- cauzat prin inflamarea unei membrane nebra (intr'o biserica). mucoase ; 2. guturaiu mare. catagrafie f. 1. recensamant; 2. in- catdr m. animal domestic nfiscut dintr'o iapl cu un asin sau dintr'o magarita ventar. [Gr. modl. catiihris n. abuz (invechit): Incuviin- cu un armasar. [Turc. %ATM]. ciitark V. 1. a se urea acatandu-se cu teazd toate catahrisurile AL. [Gr. mod.]. eätai v. a striga rnereu (ca cotofenile mainile, a se sui grapis ; 2. se zice de sau bibilicele]. plante care se ridicfi acatandu-se 0 Intlcataif n. prafitura turceasca din tiiietei surandu-se pe plantele invecinate, ca iefoarte fin impasliti (ca gaitanele de cati- dera. [Dint? un primitiv cat (cf. acd(a)]. fea), cu miere i nuct sau migdale pisate clitfirabil f. V. carabil. cu putinii aroma : cataifurile treceau pe cataractal f. 1. In stil biblic : porti sau dinaintea lui fdrd meicar sci le atinga jghiaburi cari opreau apele ceresti ; 2. caNEOR. [Turc KATAIF (pl. d, katife, catifea)} dere brusca a apelor unui fluviu dintr'un catalepsie f. suspensiune aparenta a loc thalt cataractele Nilului; 3. Med. vietii, caracterizata prin pierderea simtirii lipsa de transparenta a cristalinului: al-

ba* la ochi. cataral a. de natura catarului. catarama f. 1. incheietoare de mecâtalige f. pl. Mold. 1. picioroange; 2.

si a miscarii i prin intepenirea muschilor.

cataleptic a, atins de catalepsie.

fig. cocostdrcii cu lungile /or cendlige tal ; 2. catarama cu curea de incins ; fig. AL. [Origina necunoscuta]. la catarama, intim : prietini la catacatalog n. 1. enumeratiune lntr'o or- ramd. [Origina necunoscuta]. dine determinata, listà de obiecte clasate ; cfitfiratoare f. 1. Tr. gheonoaie ; 2. 2. lista alfabetica a elevilor cu insemna- pl. V. acitatoare. turile corespunzatoare. catiirator a. care se catara, vorbind

cataloga v. a face un catalog, a In- de plante.

catare f. 1. privire pleacd a sa ceieatanit m. 1. ostas, In special soldat tare Bor..; 2. (int.& luare la ochi : puse din armata' austro-ungara : oamenii set"- sdgeata i o lud la cdtare IsP. [V. cdta]. rird crezdnd cei e foc ori ne taie ca- catarg n. Mold. V. catart luntrea tanele CR. ; 2. p/. Catane, sau slujitori cu ale ei vintrele spdnzurate de cade scuteald, odinioara militia tarii (in targ EFf. [Vechiu-rom. catargei, galena scrie dupa ordine carti, obiecte de arta, etc.

numar de 18.000) ce era scutita de unde = gr. bizantin KATEROON]. dari. [Ung. KATONA], catargä f, Tr. sanie mai mica cu care

www.dacoromanica.ro

- 112 -

cat

cat

oamenii saraci isi aduc lemne in timp purcel, cu tot ce are ; 2. puiu de tiara : de iarna. [Vorba identica cu cea prece- cdtei de vulpe ; 3. catelu-pamantului, dental.

catarigi f.

animal marunt (mai mic de 25 cm.), din

pl.

I. picioare de lemn, ordinul rozatoarelor, vioiu

l

sprinten,

galemi ; 2. Tr. racituri, piftie (din picioare din a Cann blana se fac captuseli (Sper-

.ie vite). [V. cdtdligel. mophilus citilus): in codrii addnci cdcataroiu n. Mold. grit:A, guturaiu : la felu-pdmdtztului tot latrd En.; 4. oul vdrsta noastrd cataroile sunt foarte sau puiul de albina ; 5. bulbi mici sau sugubete AL. [Vechiu-rom. cataroiu, guts ifire din raclacina usturoiului ; 6. dinte in - gr. mod. RATARRHOI, lit. scurgere pica- broasca usii sau la raclacina coasei ; 7. tura cu pica:tura (cf. dambla)]. 'Mold . scandurica ale drill crestaturi ocatart n. bucata lungs si verticala de presc betele ca sulurile rasbotului sa nu lentil care servfi a sprijini panzfiria unei dea Inapoi ; 8, pl. bube mici ce se fac corabil sau luntre. [Gr. mod. KATARTI]. :in jurul unui absces ; 9. fig. lingusitor catastif n. registru de daraveri. [Gr. ijosnic. [Lat. CATELLUS sensurile 4, 5 si 8 ;pornesc dela notiunea de opuiti de fiarit)>,

mod. ICATASTIHON].

catastroffi f. I. nenorocire mare, sfar- generalizat ; 6 si 7 fac aluzitme la coltii

sit tragic ; 2. desnodarnantul unei tragedii animalului, sau drame. !aline)].

iar 9 la

firea-i servilfi (v.

catatime f. cantitate, multime. cfitelandru m. catel mai mare : puii catavasie f. cantare religioasa despre vulpii .se fdcuse catelandri ISP. coborirea lui Isus in iad, rostita dupa cateli v. 1. a se inflama i propaga utrenie i inainte de a incepe leturghia. (vorbind de un absces) ; 2. a se Impreuna I

[Gr. mod. RAT.A.VASIS, coborire).

(vorbind de caini).

Anton Patin (1846). cataveicfi f. Mold. scurteica. [Rus.

TERINICA].

catavasier II. carte bisericeasca ce cAteodatA adv. uneori, din and in contine aceste cantari Catavasier de and.

cateriucfi 1. Mold. flasneta. [Rus. KA-

caterisi v. a destitui, a depune (vorefitcàun m. V. capcaun. lbind de preoti). [Gr. mod.]. elite pr. indica o distributiune cdte catetii E. Geom. baza until triunghiu doi ; ate ceva, putin lucru ; din cate, rectangular. din rasputeri (v. ancdtelea). V. cdt. catifeh f. stofa de matase sau de buntcaktea f. 1. femeiusca cainelui ; 2. fig. laac cu pang scurt si des. [True. RATIFE]. rea : pe asa cdfea de vreme; 3. fain. catifelat a. asemenea catifelei, neted RATAVEIKA, mantila).

tranteala

IC

(lard cdteaua ISP. ; 4. un si moale.

catifeliu n. neted si moale ca matacatedral f. 1. scaun inaltat de uncle sea : ochi mari, negri, catifelii AL. [Turc. se vorbeste sau se instruieste ; 2. fig. KATIFELI]. stiinta profesata catedid de limbi mocatifehiffi f. 1. panglica de catifea ; 2. tel de bora taraneasca. [Lat. cATELLA1.

fir de catifea cu care se coase flofi ; 3. catedralii 1. biserica principala a u- Bot. specie de viorea cu trei colori (Viola

derne.

nei dioceze, aceea unde rezida episcopul: tricolor). (Rinul) trecura prin orase cu mdndre catigorie f. calomnie (lnvechit) : auzi catedrale Al.. d-ta a§a batjocurd, afa catigorie l AL. categoric a. conform ratiunii, clar [Gr. mod.].

preciz t refuz categoric ; imperativ cacatigorisi v. a calomnia (lnvechit) tegoric, In doctrina lui Kant, regula de nimeni n'ar avea dreptate sd md caactiune ce se impune vointei ca un ordin tigoriseascd AL. [Gr. mod.]. universal si absolut. catihet m. cel ce invata pe copii cacategorie f. 1. clash' in care se aseaza tehismul. [Gr. mod,11. persoane sau obiecte de aceeas natura catihetic a. privitor la preoti fcoald 2. clasa de idei sau de termeni filozotici: catiheticd. categoriile lui Aristotele (substanta, cacatihis n. catehism cele §apte taine litate, cantitate) ; 3. fig. caracter, naturii: din catihisul cel mare CR. [Gr. mod. Karnums, instructiune religioass]. oartreni de aceeaf categorie. catehism n. 1. Inviitatura cu Intre- catihisi v., a instrui elementele reli bari si raspunsuri despre religiunea cres- giunii. [Gr. mod]. tinil ; 2. carte ce contine aceasta inviitficatilinarà 1. 1. titlul a patru discursuri tura ; 3. expunerea sumarit a unei doc- celebre ale lui Cicerone in contra lui Ca-

trine. [Or. mod.].

tilina ; 3. fig. apostroa vehementa In con-

cätei m. 1. caine mic cu catel i cu tra cuiva.

www.dacoromanica.ro

- 113 -

cat

eativile f. cantitate. cfitina' f. 1. (de garduri), arbust syn. nos ce creste pe langA garduri (Lycium); 2. (mica), frumos arbust, cu flori albe rosiatice, ale cArui ramuri verzi pot inlocui hAmeiul tn fabricarea berii (Tamarix germanica). [OriginA necunoscutil.

can

rele 'n butuci i cu mdinile 'n cdtu$i POP. 5. plantS vivace cu mirosul greu, abunc15 In paragini (Ballotta foetida). [Diminutiv din lat. carra; sensurile tehnice fac aluziune la ghiarele pisicii, iar acceptiunea botania la mirosul greu ce exal51.

ccitinat POP.

catusi adv. ceva neinsemnat : cattle de pufirr, foarte putin, cAt se poate de

call.

se tAvAlesc pe ea si o mAnAncS cu mare

tezza despre reflexiunea luminei.

midi Frt. [Turc. "want).

clitinat a. spinos : un brad verde

cfitinel adv. 1. Incet, domol : soptia putin. [V. cot]. cAtusnicii f. plena cu miros aromatic si imbla c dune CR. ; 2. putin : dupd ce mai trece o cdtinicii de vreme ISP. [Cf. pitrunzator: pisicile o cautA foarte mult,

catismii f. sectiune de psalmi (lit. se- poftS (Nepeta cataria). cdtva a. si pr. putin, nu mult: cMva dere). astfel numitA pentrucA e permis la sffirsitul citirii 55 se odihneascA: Ca- timp. cotiva oatneni, cateva femei. caua f. Mold. gogoritA : se vor teme de tismele diminetii. [Gr. mod. icArmsma, tine ca copiii de caua AL. [Probabil de sedere (v. acatistA. catolic a. ce tine de religiunea cato- aceeas origins imitativ5 ca sinonimul ski hal. II m. cel ce profeseazA catolicismul. bouat. cane n. cAciulA tnaltS cu partea de sus catolicisni n. 1. religiunea catolicA ; 2. de cAnd cu schisma dela 1054: bise- late. purtatA Inainte de boieri, boierinasi rica (romand) apuseanS In opozifiune si de slugile boieresti, mai tftrziu de negutatori, iar azi de alugsri si cAlugArite: cu cea (greacc1) fasAriteanS. catoptrica f. partea fizicei care tra- un cauc oltenesc de hOrsie neagrd de

catrafuse f. pl. fam. tele trebuincioase pentru ImbrAcAminte, maruntisuri de ale casei: lua catrafusele, a se

cSra. [Origing necunoscuta catramini f. substant5 extrasA din catran, cu care se preparg hapuri pentru tuse. catran 13. 1. pAcurS, Ingrosats si nearrA, cu care se ung parii i scAndurile spre a le feri de putregaiu : 2. fig. mAnie mare, urgie : se supcirci de se fdcu foc catran. [Turc. xitramd. caitriani V. 1. a unge cu catran : fru-

cauc n. Tr. cSus. [Cf. lat. medieval

CAUCUS].

cauciuc n. numit si gumilastic (gumselastic5), sucul Inchiegat al unor vegetale din India, Guyana, Brazilia.

caudal a. ce tine de coad5 : aripioard caudald. &Sus n. 1. lingurs mare de lemn cu

mAnerul scurt, cu care thranul scoate M-

inh' din sac oil vin din cad!' un cdus

de fclind; 2. Mold. fam. imi vine dragus

la caus, a ajunge 85 cear5 ajutor, a recurge la bunStatea cuiva (lit, a se rugs

pu-i ceitrelnia; 2. fig. a se aprinde de de un cans de f5in5). [Pol. Noma, paharl. manic, a se Infuria : sd-si site necazul caustic a. 1. anzAtor, coroziv : piatra iadului e un caustic; 2. fig. satiric si care-I cdtreinia PANN.

&litre prep. 1. In directiune : cdtre muscAtor. causticitate f. 1. proprietatea substanrdscirit ; 2. aproximatiune temporalA :

ccitre seard ; 3. hi privinta : milos cd- telor caustice : 2. fig. tendenta de a spune Ire sdraci. [Vechiu-rom. si Mold. cdtril sat: de a scrie lucruri muscatoare. = lat. comaAl. and?' v.1. a umbla, a-si da osteneala

catrintfi f. Mold. sort de lAnA ce poarta sA afle : eine cautd, gdseqte ; 2. a se sili, t5rancele in loc de roche, fotA dublA : in a !licence : hotii cautard sa scape; 3. a

stergar.fi'n catrintd merge o sprintend intoarce ochii in toate partile spre a veromdna AL. [Ling. RATRINCA].

dea, a privi: a cduta en mild la ea;

cAtuie 1. afumAtoare de tamale. [Din 4. a Ingriji de : a cauta sin bolnav, a cduta pe copii; 5. a cerceta, a socoti :

vechiu-rom. cdtd = it. CAZZA].

citun n. subdiviziunea unei comune, mei mutes in toate ptirfile ; 6. a se bl-

sat mic. [Albanez KATUN, sat; sensul pri- ow cu un doftor; 7. a se cere: tnarfa mitiv pare a fi fost elocuintA ciobaneascii, build se cautd. [Lat. "cAvrtuSE (din Mullis)].

stanS,, ca si al sinonimului sSu sat].

ciutare f. I. lucrarea de a dine; 2.

ciiturpla f. 1. Tr. (Invechit) pisica ; 2. trecere, vAnzare: marfd cu multd cclu-

bucatA de lemn Incovoiat care serv5 a tare; 3. Ingrijire ; 4. revistA militarA; fact: impreuna jugul cu carul ; 3. bucatA de cOutarea armatei sale ['Vac. lemn ce tine doi cApriori ca sA nu se des-

ca'utAturà f. rezultatul cAtuArii, pri-

facA; 4. pl. lanturi de mAini : cu picioa- vire : aruncd o cdutdturd. , L. *aineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

8

cau

caz

114

cauteriu n. 1. medicament caustic de un caracter religios, proprii nobletei (potash causfich, clorurh de zinc), care din evul-mediu. Titlul de cavaler se conarde pielea ; 2. rang ce rezulth din arsurh. feria cu oareciii ceremonii religioase cauterizh V. a aplica un cauteriu, a militare: el impunea obligatiunea de a fi arde cu un fier rosit in foc. curagios i leaf, a se arita pretutindenea cauterizare f. lucrarea de a cauteriza curtenitor dare femei si a lua apirarea efectul unui caustic.

cautiune f. 1. cel ce rhspunde pentru

celor slabi.

cavalin a. de cal: rasa cavalind.

2. garantie data' pentru executiunea chvirgie n. varietate de oi cu lana unui angajament contractat de o altà per- '^rosie-negricioash u cu carnea excelenth. soana ; 3. fig. asigurare, nroba ; supus la [Turc. KYVYRDIDYK, oaie cu coada scurth si cautiuni, in care nu nc putem increde. cu lana creatil. aim]. ;

cavatinh f. Muz. arie expresivi de cauzi f. 1. ceeace face eh un lucru opera, incredintati unui singur interpret. cavaz m. agent de politie In Turcia. exist& ; 2. motiv, ratiune de a fi: fdrcl nicio cauzd; 3. partid, interes: a face [Turc. FLAVAZ]. cauzh v. a fi cauza, a pricinul.

cauzd comund ; 4. proces cauzele celebre. cauzal a. ce tine de o catiza. cauzalitate f. legea in virtutea chreia o cauzA produce un elect. ciluzas a. de acelas partid: frafe eauzag. tn. pricinas. cauzativ a. Gram, care enunth cauza : conjunctiune cauzativd. II

eavaz-basa m. od. seful gardei domnesti care sta in picioare afarh la usa camerei lui Von. [Turc. KAVAZ BA$1d.

caverail I. pesterii. cavernos a. 1. plin de caverne; 2. fig. voce cavernoasd, surdi i aspra. caviar n. icre sal-ate mai cu seamh de morun si de nisetru. cavitate f. partea giunoasa Intr'un

cavaf m. cismar ordinar. [Turc. KAVAd. corp solid, gaurh.

cävàfie f. 1. meseria cavafului; 2. prAcavou n. constructiune suteranh penvhfia sa. tru inmormantiri (--= fr. caveau).

caval n. fluier mare ciobinesc cu vier-

caz n. 1. ceeace se intampli (in bine

sul duios: in caval de jale 'mi canta sau in rau): caz neprevdzut; in tot caPOP. [Turc. NAVAL]. zul, orice ar fi ; a face caz de, a avea o cavalä f. iaph : baba pe o cavald pirere favorabili, a tines seami de; caz

iute ca fulgerul trece 'nainte F3m. de constiinth, chestiune despre ceeace perciivillfirie f. pop. decoratiune. [Rus. mite sau interzice Biserica in unele caKAVALERITA]. zuri ; 2. Gram. dezinentele vorbelor decavalcaclii f. 1. ceath de cfilAreti ; 2. clinabile, in limbile flexibile. mers pompos al chliretilor. cazii v. a pune intr'un loc, a instala cavaler m. 1. in evul-mediu, cel ce a (-= fr. caser). fost admis intr'un ordin militar sau relicazac m. 1. cel ce tine de poporul gios; s'a 'mbreicat in zale lucii cava- Cazacilor din Rusia ; 2. fig. (ironic) sbir, lerii dela Malta Em.; cavaler rAtficitor, agent de politie: ce he apucase sd ascare colincli lumea s'afle aventuri extra- muti cazacii asupra noastrà P AL.; 3. ordinare spre a-si arita birbitia ; 2. titlu Tr. vintul de rishrit (adich cel ce bate de nobleth mai jos de baron ; 3. cel ce a obtinut o decoratiune cavaler al Coroanei Romdniei ; 4. birbat, in opozitiune cu dami sau domnisoarh (la o preumblare sau petrecere); cavaler de industrie, sarlatan, pungas.

dinspre (am Cazacilor). Cazaci rn pl. od. 1. Mold. corp de cavalerie usoari, recrutat din cazacii Zaporojeni, si mai tarziu corp de ostasi Oman-

tent intocmit &ph Cazacii strAini;

2.

iMunt. slujitori de scuteala, rhspanditi prin

cavaleresc a. ce tine de cavalerism, judete, scutiti de clari vel-Cdpitan de demn de un cavaler nobil, delicat, cu- 1Cazaci cu steagul i tobosarul sdu ragios. cazach f. manta de drum cu maned cavalerie f. 1. trupti de soldati chlare: lungi (=-- fr. casaque). cfizaceascii f. Mold. bora ce se joach regimente (11 de rosiori, 14 de chlarasi pe vine (introdush de Cazaci). si 1 de escorth); fiecare regiment are 4 clizheese a. ce tine de Cazaci.

cavaleria ronuind se compune din 26

escadroane i un pluton afari din rancazaclie f. diciula de harsie neagri, Molt cavalerie usoard, pentru explora- cu fundul de postav aib, In forma' de stup tiuni; cavalerie grea sau de rezervd, (lit. chciuli de cazacliu).

pentru atac ; cavalerie de linie, tine mijcazacliu m. (odinioarA) 1. nume dat locul inteaceste dotea. negustorilor rusi cari ficeau comertul vicavalerism n. institutiune militari, nurilor intre Moldova si Rusia: cazaclii

www.dacoromanica.ro

eat

-9.

115 -

eea

negustori de vii Pop.; 2. numele negucazual a. 1. care atarna de imprejustorilor romani cari aduceau in tara si in ran ; 2. privitor la cazurile flexiunii : deTurcia, blanuri scumpe din Rusia pel- zinentd cazuald.

celuse brurndrii le vindea la cazaclii

cazuar m. pasare frumoasä din or-

POP. cdciula de cazacliu a cojocarului dinul picioroangelor, asemenea strutului, subtire Fit. [Turc. KAZAKLI, C5ZaceSC]. in Australia si Noua-Guineia. cazan m. chldare mare de fiert rufe, cazuist m. teolog care instruieste morala p rezolvA cazurile de constiintA. a. rosiatic, vorbind de oi. cazuistich f. partea teologiei morale camAntirie f. partea zalhanalei uncle se care trateaza, despre cazuri de constii,4a. topeste seul in cazane si se face cirivisul. cAzut a. 1. surpat ; 2. fig, cuvenit de distifat spirtoase, etc. [Turc. KAZAN].

II

cazangiu m.1. cel ce face cazane; 2. cdzuta rdnduiald. ce pr.. 1. indica ceva nehotArit : an cel ce topeste carnea la zalhana. [Turc. ce bun ; 2. o Intrebare ce vrei ? de cc ? KAZANDJ1]. cazanie f. 1. predicA, cuvAntare bise- pentru ce ? 3. o relatiune grcidina ce riceasca; 2. carte numita si Evanghelie infloreste ; 4. o exclamatiune de mirare : invdtdtoare, coprinde fragmente din Noul- ce orn ! ce vreme frumoasd ! [Lat. QUID]. Testament, cari se citesc Dumineca i sercea ! (ceala 0 int. strigatul catre boi batorile, insotite de cuvantari explicative ca sa apuce la dreapta (In opozi(iune cu si moralizatoare ; 3. fig. povestire lunga si hdis). [Onomatopee]. plictisitoare. [Slay. KAZANITE, inv3tbttlY.4].

ceacAr a. 1. cu un ochiu albastru si

cazarmä f. 1. clfidire pentru locuinta altul negru (vorbind de cai si, ironic, trupelor ; 2. soldati cap locuesc inteo ca- despre om) : cu ochii ciacdri, gura làzarma. [Rus. KAZARMA (din nern(. Kaserne)). bartata PANN ; 2. cu un cearcan alb trnprejurul luminei ochilor (despre vite) ; 3. chiator a. care cade. chzAturit f. 1. rezultatul caderii ; 2. beat, mahmur ; 4. se zice de o specie de fig. mina, casa veche, om batran; 3. vita grail de toamna. (Turc. dAirval. slaba. ceacsiri m. pl. pantaloni largi de cazeinA f. substantfi ce se gra In lapte coloare rope, cum poarta Turcii si cum si formeaza baza branzei sau a casului. purtau boierii (si ciocoii) odinioarA ; erau cazemath I. pAmant ridicat sub forti- niste salvari prelungiti prin tuzluci pana ficatiuni pentru asezarea tunurilor. sub indoitura genuchiului boierit cei cazincA f. Mold. V. casfinca marl se inibreicau cu ceacsiri rosii cu cazino n. loc de reunire unde se poate mesi GHICA. [Turc. &tam]. citi, juca, danta. ceadAriu a. de coloare verde ca pachzlar m. tidu identic cu cazlar-aga iul graului (lit. de coloarea cortului) : cu (In cantecele populare) dar eu, frate, panglice ceaddrii, atdrnate de chelii mult ma tern de cdzlarul din harem POP, un testernel ceaddriu CAR. UNIT. 1

POP. [Turc. KYZLAR (pl. din kyz, fed)].

tADYRIC (din aADYR, cort)I.

irnp/inite ? FIL. [Turc. KYZLAR AGASY].

toase, cuibarind in stancile inaccesibile

ceatà I. partea diadarat a capului rele peste eunucH Saraiului ; ca rang, ye- [Albanez (gheg) omd. nta clupa vizir oi muftiu: dorintele lui ceahlhu (ceallfau) tn. Buc. Tr. pacdzlar-agasi fost-au ele vreodatd ne- sare rapitoare ce petrece prin locuri muncazlar-aga (cazlar-agasi) rn. mai ma-

cazmh f. 1.Munt. unealtà de fier cu (Gypaetus barbatus). [Probabil identic

coada de lemn cu care se sparg ziduri, cu numele muntelui omonim I. se fac santuri, etc. (cu acest sens se zice ceainfirie f..locul unde se bea ceaiu. in Mold. hdrlet); 2. Mold. tarnacop. [Turc. ceainic ii. -vasul in care se opareste ICAZMA, sapa].

ceaiul. [Rus. Ommao].

desfiintat in Principaie de Regula-

[Turc. CAnd.

mare. [Slay. zazzil, pedeapsat

ponia, ale and frunze serva

ceair n. Mold, camp de pasunat pencaznfi f. 1. chinuirea vinovatului spre a marturisl crima, tortura cazna s'a tru cai : caii sburdd prin ceairuri AL.

mentul organic ; 2, munca, osteneala

ceaiu n. 1. arbust din China si ja-

la prepa-

cazni V. 1. a supune la cazna, a tor- rarea unei bauturi calde (Thea chinensis);

tura ; 2. refl. menta.

a avea cazna, a se

tur- 2. frunzele-i culese p uscate : ceaiu man-

darin ; 3. bautura facuta dinteinsele ; 4. cazon n. 1. in graiul soldatesc, tot ce pram sau serata la care se bea ceaiu apartine cazarmei sau Statului, in opo- [Rus. 60]. zitiune cu particular, adica cu ceeace ceala lint. Mold. V. cea : cdnd noi

soldatul li procura din propriile

mijloace. [Alteratiune din cazarrna].

sale

vroiam sd facem haisa, ile sfdtmiai sd ludm ceala AL.

www.dacoromanica.ro

- 116

cea

-

cea

cealhäu m. V. ceablAu. casele domnesti i boieresti sezi toatei cealmb I. turban ordinar ; cadiui se ziva in cerdac de tragi ciubuc AL. ; 2. ingdlbenia, cealmaua pe ochi punea azi, pridvor la casele taranesti, unde se POP. [Turc. au-Lt[. idoarme vara orice casd iiirdneascci

ceam n. luntre mare de brad sau are un ceardac si un hambar ; 3. post

de stejar pentru a transporta pe Dunare de observatiune la tara foisor sau pod de materiale grele (piatra, nisip, [True. cAN, lit. brad]

lemne).

scanduri pe patru furci Mahe, spre a

,vedea la o mare departare ; 4. tinda

ceambur n. 1. odinioara, navala ne- unei mori de vant. [Turc. asteptata a hordelor tatare pe pamantul tru stalpi]. Moldovei (si jaful facut cu acea ocaziune);

A1121)AK, lit. pa-

ceardas n. hora ungureasca. [Ung.

2. azi, Mold. (in muntii Sucevii) a bate colones]. ceamburtt, a umbla dupa strengarii si cearsaf a. 1. panza alba de asternut petreceri. [Tatar 6,tpur. incursiune (pol. patul pentru culcare sau de sters corpul rut. dAmauL) ; pentru sensul figurat mo- (de apa ori de sudoare) ; 2. panza in dern, ecoul slabit al cumplitelor pra- ,genere cdteva perdele cu cearfafuri daciuni de odinioara, cf. podgheaz]. linnddite uncle de allele GHICA. [Turc.

ceamur n. tencueata din huma framantata cu paie i uscata la soare. ['rum e.AMUR, humaj.

ceanac n. strachina mai mica cu

A.ARsAv (din 6AR, panza,

i

Ea,

noapte)]. [Ab-

ceartà f. discutiune prea vie.

Istras din certa].

ceas n. 1. a 24-a parte dintr'o

zi

;

interiorul smaltuit : rut ceanac de lapte. ceasul se imparte in 60 de minute ; 2. diferite momente ale unei zile ceasul aurc. cANAid. ceapai f. 1. planta cu radficina bul- prdrtzului ; 3. liniile maid cadran indiboasa, rotunda si cornestibila ; 2. fig. lu- cand orele ; 4. ceasornic ; a stat ceasul ; cru de putina valoare, bagatela : nu pld- 5. timp, moment ; a sunat ceasul de teste o ceapd degerata ; 3. nume de plecare ; 6. pl. ceasurile, parti din ceaplante ai caror bulbi seaman:a cu ai cepei: jlov rostite la diferite ceasuri ale zilei ; ceapa blândS, Tr. praz ; ceapa cioarei, ceas rau, ceas bun, moment funest sau Mold. Tr. planta bulboasa cu flori al- favorabil (dupa credinta astrologica a bastre (Muscari comosum). [Lat. CAEPA]. poporului): intr'un ceas bun ; ceasul ceapcai f. coif (AL.). [Pol. CZAPKA (v. cel riu, epilepsie bolnav de ceasul apcd)]. cel rdu. [Slay. .t.sti]. ceapcan a. 31 m. Oret, rafinat ; urt cease& f. 1. vas mic de portelan penvenetic i tan ceapcdn de popd Co, [Ve- tru baut cafea, ceaiu. [Rus. 6mKAJ. chiu-rom. ceapaln, cal ce umbla in sa- ceaslov n. carte de rugaciuni penrite = turc. akincyn, care alearga bine : tru diferitele ceasuri de peste zi. [Slay. sensul metaforic se rapoarta la apuca- testovOl. turile sirete ale gearnbasilor]. ceasornic n. 1. masinA care aratA ceapraz n. 1. ciucure de mAtase, si uneori bate ceasurile ceasornic de bumbac sau lana cabanita era un fel buzunar, de masd, de perete ; ceasorde conteif cu ceaprazuri de fir GILICA ; nic de cash*, sunet In perete unde stau 2. unealta cu care se indrepteaza dintii icoanele; 2. 0 hora munteneasca; 3. planta ferlstraului. [Turc. dAPRAZ ; pentru sensul acAtAtoare ca flori mari frumoase, albe, 2, cf. ibrisim]. rosii l albastril, placut mirositoare, culceaprazar m. cel ce face sau vinde tivata adesea pentru decorarea zidurilor, ceaprazuri ceaprazarii fabricau bucmele, chioscurilor si a florAriilor (Passiflora sireturi, tasmale i terteluri. caerulea). [Rus. desovIsiao (cf. bobornic ceaprazfirie f. 1. meseria si co- din bobovnic)]. tnertul ceaprazarului ; 2. pravalie de ceasornicar m. cel ce face sau vinde 0

ceaprazirri. ceapse. f. Tr. scufie. [Ung. CSAPSZA].

ceasornice.

ceasornicarie f. 1. meseria i marfa

cearh f. 1. substantS gAlbuie, moale ceasornicarului ; 2. fabrica sau pravalie

si lesne topitoare, ce fac albinele ; cearA de ceasornice. rosie, compozitiune rasinoasa de pececeatii 1. 1. adunare, multime de oatluit scrisori, pachete ; 2. materie rosia- meni sau de animale ; 2. fig. cote de in-

ticA ce se formeaza in tueche. [Lat. CERA]. geri ; ceata visurilor dalbe AL.; 3. odicearan n. 1. cerc, mai ales cercul nioara, corp de 100 soldati ; 4. sulfa : luminos in jurul soarelui sau al lunei ; sosi cu o ceatd numeroasd. [Slay. CETA]. 2. cerc negriclos In jurul ochilor compasul dogarilor. [Lat. CIRCINUS ].

;

3.

ceafai f. 1. perdea pe ochi ; 2. negura groasA ce iese din ape sau din pamAnt

ceardoc (cerdac) n. 1. od. balcon la pmed (mai vartos dimineata). I.Lat. vulg.

www.dacoromanica.ro

-

cea

117

CAECIA (sCaiig0 occulorum,) din CAECUS,

-

cen

eefalic a. ce tine de cap: arterei cc-

falied.

intunecosi.

cefalopode n. pl. ordin de molusci ceatlau (cetlhu) n. Mold. 1. par mic cu care se strange fanul, lemnele In marini, ca PoliPii. car, etc. ; 2. prhjinh de care se leagh un cega (eta) f. 1. peste pang la un metru al doilea cal : cal de ceatlau; 3. funia de lung, trhieste in afluentii Mhrii-Negre de legat protapul cu sania. [Ung. csan.61. (Acipenser ruthenus): "P. fig. cegh si ceat-pat adv. bine-rAu, printre pi- phstrugh, fleacuri (adi, . tot intr 'tin fel, chturi : cat stiam eu nitel ceat-pat cei doi pesti apartinand la acelas gen). Rum [Turc. CAT PAT, din cand in candl, [Serb. CloA).

ceaun n. 1. chldare de tuciu pentru cegarnita f. plash de pescuit cega. cel art. si pr. 1. a cel (mci ales In pofacerea mam5ligei: luase ceaunul de pe foc sd mestece marndliga CR.; 2. cum- ezie): cele dealuri 'nalte At.; 2. art. preOita orizontal5 a zidarului. [Turc. &mix, pozitiv, mai ales la adjective luate ca substantive si la numerale : cel intelept = intuciu]. ceaus m. 1. odinioarh, curier sau feleptul (dar emfatic Si ; omit? cal instafeth a guvernului turcesc: sosirea unui telept): cei cinci luptatori. [V. acell. ceaus turc cu scrisori din partea Sul-

celitlalt pr. altul din doi.

tanului B.L.c.; 2. pl. usieri ai Curtii cari celar n. Inchpere in care se nun si se precedau pe Domn, purtand niste bas- sphstreazh de ale manchrii. [Vechiu-rom. toane cu clopotei de argint ; 3. grad mi- celar, chmarh in genere = lat. CELLARICH]. War, corespunzand modernului echprarl.: V. chelar i chiler.

Celdesus m. Dumnezeu (nume endoi surugii fernistic): eu acuma plec, numa Cel-

iar ceausul poterii, slujitorul Dornniei POP. ; 4.

vAtaful slugilor :

precedati de an ceaus cdlare GHICA ; desus stie cand m'oiu intoarce CAR. 5. azi, aprod care aduce pe vinovati celebiu (cilibiu) a. si m. /. odinioarh. inaintea justitiei tan ceau ii aduce titlu de politeth. analog lui chir: celebiu inainte doi impricinati set-i judece Dumitrache: 2. distins. nobil : celebii GHICA ; 6. varietate de struguri albi, de dela Fanar At. ; 3. azi, elegant (setts mai un gust delicios : ceauf negru; 7. nu- ales popular): coconas cilibiu; 4. Mold. mele unei hore. [Turc. CAus].

ceaus-bag m. od. chnetenia ceausi-

bine facut. svelt de corn. [Turc. &LEBO.

celebrà v. 1. a Ihuda cu entuziasm ;

lor, vAtaful de aprozi ai Divanului. 12. a shrbAtori ctt solemnitate. celebrati(un)e f. fa Ma de a (se) cecebare f. planth aromatich ce se !titrebuinteazh in unele locuri ca condiment lebra : celebratiunea cultului, a disci(Poterium sanguisorba). [Ung.csABA ?' oriei. celebritate f. 1. reputatiune intins5 ; cec n. ordin dat unui bancher de a plhti cuiva o sum5 indicath pe un fel 2. persoanh celebrh. eelebru a. faimos, renumit, vestit. de mandat ( =-- fr. cheque). cefibat n. starea celui neinsurat ceCeca f. (sub regimul bolsevic), comisiune extraordinarh de cercethri judi- libotal preofilor catolici deveni obitdare, care a terorizat Rusia In anii din gatoriu dela 1074. eelibatar m. cel ce trhieste neinsurat : urm5. [Vorbh formath din initialele vorbecher. holteiu. belor rusesti corespunzatoare]. cecal a. ce tine de cecum : apendice celtic a. privitor la Celti : limba celtica. celtistn n. neamul Celtilor, traditiunile cecal. ceciliz m. Tr. reptil neveninos care si antichitAtile bor. se adanceste iarna in pAmant (Anguis celulà f. 1. chilie, camerh mica' unde fragilis). [Cf. lit. CECILIA ; formatiune li- stau chlugAri sau arestanti; 2. cea mai elementarh unitate anatomic5

terarA].

i

fiziologich

cecmegea (cicmigea) f. With sau cutie sau organismul fundamental al plantelor in care s'arunch banii vanzArii zilnice in- si al animalelor ; 3. chilioarh in care al tr'o prhvalie. [Turc. Cartmemd. binele Isi depun mierea. cecum n. Anat. partea intestinului gros celular a. cu celule: teseturS celuce vine duph intestinul subtire. larh, totalitatea celnlelor ce conrinde rnacede* v. I. a Ihsa de bunh voie: cedez teria vie a animalelor sau a vegetalelor dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se inchisoare celularh, in care arestantii sunt supune ; 3. a se incovoia sub o greutate inchisi in celule senarate. cedru m. arbore maiestos din clasa coni -

eeluloza f. materie ce constitue sub-

ferelor, totdeauna verde, creste in muntii stanta solidh a vegetalelor, ca fibrele de Libanului Si Himalayei: lemnu-i mirositor canepl. etc. e foa rte eh utat de ebenisti (Cedrus Lib ani). cengheneh m. nume ironic dat ti-

www.dacoromanica.ro

- 118 -

cen

cer

centrilugal a. Fiz. care Uncle a se ganului (In Muntenia): te inveit eu pe tine cenghenea turceascd CAR. [Turc. depArta dela centru : putere centrifugaid. &NGHENEI. centripetal a. Fiz. care finde a se acenobit m. cAlugAr care trAieste in propia de centru: puterea centripetald. comun cu alii. V. chinovie. centru n. 1. punct geometric situat la cenotaf n. morrnAnt gol, monument egalA distantà de toate punctele unei cirridicat In onoarea unui mort, al anti

cumferinte ; 2. rnijlocul unui spatiu oare-

corp nu s'a putut afla. care ; 3. punctul unde mai multe lucruri cens n. 1. odinioarà la Romani, numa- se intrunesc si ating cea mai mare actiune: rarea cetatenilor i evaluarea averii lor Roma era centrul artelor ; omul se con(azi recensAmAnt) : pro fesiunile liberale siderd ca centrul universului: 4. in sunt scutite de cens ; 2. impozit sau politica partea unei adunAri legislative prestatiune anualà: dispensd de cens ; situatd intre dreapta i stanga. cens electoral, cotitatea de impozite necenturie f. 1. una din diviziunile pocesare spre a fi alegator sau ales. litice ale poporului roman, coprinzAnd o censor m. 1. magistrat InsArcinat cu sutA de cetfiteni; 2. corp de cilAreti. censul S cu pAzirea bunelor moravuri (la centurion rn. 1. cApetenie peste o sutA vechii Romani); 2. cel ce criticA purtarea de cAlAreti la Romani; 2. sutas (Bite.). altora; 3. cel insArcinat de guvern cu exacenturon n. cingAtoare de piele, de

minarea ziarelor sau a cArtilor inaintea care atArnA sabia sau baioneta (---- fr. ceinpublicatiunii lor (ca In Rusia, Austria, o- turon). dinioarA si la noi) ; 4, cel insarcinat a cenuaà f. 1. materie rAmasA. dupA arsupraveghea buna ordine : censor la Ca- derea lemnului st a altor corpuri; 2. fig,

merd, la Bancd. censurh v. 1. a mustra, a critica ;

a aplica censura.

2.

censurà f. I. demnitatea i functiunea de censor la Roma ; 2. mustrare, imputare; 3. pedeapsA disciplinarà pentru deputati, advocati, etc.; 4. cercetare oficialA a cartilor, ziarelor, pieselor teatrale inainte de publicarea sau reprezentarea lor ; 5. persoane insircinate cu aceastA cercetare.

censurabil a. care poate fi censurat,

care meritA censura.

itArAna mortior, rAmAsitele unui faposat. 1[Macedo-rom. cinusd: diminutif tras din lat. CINIS (cf. monusd)].

Cenusfireasii f. I. eroinS din basme care ascunde, sub o infAtisare respinamare si neroadA. cele mai inalte Insusiri ale inirnii si ale mintii; 2. fig. femeie murdarA i proastfi.

cenuler m. Mold. copist prost : det linainte la catastif, cenuferule! AL. cenusiu a. de culoarea cenusie. Cenusotch m. 1. in basme: erou cu

centaur m. Mit. fiintA fabuloasA, ju- calitAti ascunse, perechea bArbAteascA a Cenuseresei; 2. cui place sA stea la foc matate om i jumAtate cal, centauree f. plantA din familia corn- sau In cenusS: om murdar. lenes si prost. cep n. 1. partea din trunchiul unui arpuselor cu rAclicina amarA, tonicA i fe-

bore We (ex. de brad) ce rAmAne In centenar n. serbarea unui eveniment phmAnt, mai ales cep de vita' ; 2. bucatA ce revine la fiecare sutà de ani. de lemn spre a astupa o butie gaurita; centezimal a. care se compune din 3. gaura in care se bagA cepul: a da cep 100 00 egale: scara centezimald a unei bull; 4. cuisor de lemn ce impreunA obezile rotii; 5. fierul ce se pune In termometrului. brifugs,

centiar m. a suta parte dintr'un ar,

un metru pAtrat.

capul fusului morii. [Lat. CIPPUS, trunchiu]. cepchen n. 1. od., haini boiereascil

centigrad a. imparOt In o sutá de scurtA asemenea dulamei: imbrdcat cu cepchen verde si bldnit cu samur centigram m. a suta parte dintr'un 2. azi, pieptar tArAnesc imblinit cepchen

grade: terrnometru centigrad.

alb cu gditanuri albastre. [Turc. oEPKENJ.

gram.

centilitru m. a suta parte dintr'un litru. cepeleag a. Mold. peltic cepeleag centimä f. a suta parte dintr'un franc. alintat AL. [Vechiu-rom. sepeleav (Cancentimetru m. a suta parte dintr'un temir) = rus. fEPELIAVII].

rn etru.

central a. 1. care s'afla in centru ; 2.

ceprag n. Mold. V. ceapraz. cepgoarii f. ceapit mAruntA.

cer n. (pl. ceruri) 1. partea spatiului nistratiune centrald. V. scoala. care se Intinde d'asupra capetelor noascentralizh v. a reuni in acelas centru. tre; 2. dupS conceptiunea popularA bolta centralizatifunk f. 1. actiunea de a d'asupra pimantului pe care parcies inlig. principal, care conduce toate: admi-

centraliza ; 1. sistema de a raporta la un fipte stelele, soarele i luna ; 3. aer, atguvern central toate puterile Statului. mosferi, dimA : cerul Italiei; 4. fig. D-zeu,

www.dacoromanica.ro

- 119 -

cer

cer

Provident5 : faced Cerul I 5. locasul feri- runte pentru trebuinta femeilor : cercei, citilor, paradis: impdrcifia cerurilor ; 6. ace, mArgele.

partea unui tablou care reprezintS cerul; cercelat a. incretit, buclat : par cer7. perete orizontal ce desparte cavitatea celat. cereal,* rn. pl. (Dobrogea) Bot. mArgurii de a nasului. [Lat. CAELUM ; sensul 7 (bolta gurii asemanatA cu bolta cerului) e gsritiirele. cerceth v. 1. a cerca de repetite ori, o metaforà comunA multor lirnbi]. cer m. (pl. ceri) soiu de stejar, mare a observA cu luare aminte: valurile strdsi frumos arbore ce formeazA intinse pA- bdtdnd, rnalurile cercetemd POP. ; 2. a deli sau dumbrave, uneori cultivat ca intreba cu deamAnuntul : am cercetat pe plant& decorativA (Quercus cerrus): lem- oamenii din localitate ISP. ; 3. a cAuta

nele de cer sunt cele mai bune de ars. In toate pArtile: dupd ce cercetd toate

oddile ISP. ; 4. a exarnina ; a cerceta cine

[Lat. emu's].

ceramicii f. arta de a fabrica oale, ,are dreptate; 5. a vizita: noii cdsdto-

faiante, portelanuri, smalturi. ;rifi se duc de cerceteazdi pe nun. [Lat. cerat a. uns cu cearA : Romanii scriau CIRCITARE]. cercetare f. fapta de a cerceta :1. exape tabele cerate. cerb m. cuadruped rumegfitor, repede men, interogatoriu; 2. vizitS cercetdrile alergAtor, cu coarne osoase, rarnificate, ce cele mai brine sunt cele mai rare PANN. cad si se reinnoiesc pe tot anul. [Lat. csaves].

cereetal m. 1. care cerceteala (sub

cerbice 1. 1. (mai ales la bou) ceaf5 ; raportul material): impdratul trimise cu cerbicea tare, incrIpAtanat ; 2. partea cercetasi in toate, ea sd-i caute ISP, ; superioarA a jugului care acopere ceafa 2. pop. ecleror ; 3. nume romAnesc pen-

Itru boyscout, corp de cercetasi avind cerbicie f. indarjire, tenacitate. imai ales de scop a insufla tinerirnit apt:cerbicos a. cu cerbicea tare, incApA- I cAturi practice si spiritul de initiativA.

boului, [Lat. CERVICEM].

(Anat: cerbicosii nobili BXLc. cercefator m. care cerceteazA (sub cerbuf m. 1. cerb mic ; 2. (Banat), V. raportul intelectual). turca. cercevek f. 1. ramA de tablou; 2. incerc n. 1. Geom. suprafatA planA mAr- cadrarea unei ferestre sau ui. [Turc. crsginitA de o circumferintA; 2. cerc de lemn CEO, lit. patru bucAti de lemn, de unde sau de fier cu care se leaga butile; 3. si variantele muntene ciorciovea i giurfig. lntindere, limitA cercul cunostinfelor giuvea]. noastre; 4. asociatiune ai cArii membri cerchezeasci f. hoth jucatA (in Molse retmesc spre a juca, conversa sau citi : dova si Dobrogea) dupA masa de cunucerc militar; 5. cerc vitios, rationament Me. [Vechiu-rorn, cerchez, circazian]. defectuos in care se ia drept probA ceeace cerchu in. monedA de trei lei ce cirtrebuia probat. (Ex. opiul adoarme, pen- cula in vremea lui Caragea (bud. [Turc. trucA e intr'Insul o putere adormitoare). 6ARELL rotat, dupA forma monedei]. [Lat. CIRCUS].

cerea v. 1. a cAuta, a cerceta : cer-

cercui v. I. a pune cercuri la o bu-

tie ;

2. a lege cu cercuri: a cercui vita;

cam un vad sd ies la lumen larger' Em.; 3. a inconjura, a cantona.

2. a iscodi: trimise cdldri sd cerce locercuit n. legatul cu cercuri al vitei curile; 3. a incerca, a ispiti, a pune la de vie. probA (materialA sau moralA): a cerca

cercuriu a. In forma* de cerc : coarnq cercurii. cerdac n. Mold. V. ceardac, cercalä f. crasnic (Ara' coadd de pes-

o armd, un prieten. [Lat. CIRCARE].

cere v. 1. a don i cAuta 55 obtie : a cercare f. hicrarea de a cerca si re- cere un post, o favoare; 2. a reclama, zultatul ei, probA : vrajmasa lui cercare a pretinde : bunacuviinta cere sd nu te porhi afa; 3. a dolt a pofti: ce-ti cere zadarnic'a rdmas Bot. cercaitor a. care cearcA sau probea- inima ? 4. a cere de pomana : calicul cuit sglavoacele. [Lit.: sonda[].

m. controlor : contracciii cumpdrau pdnd nu cere, nu mandricd cu placere ; 5. a cere In cfisAtorie: hai la maica de pe cerceitori Frt. cerciiturà f. controlul contracciilor ma cere; 6. a cere voie : m'am cerut; zA.

II

cari, sub Fanarioti, luau prin mezat strAn- 7. se cere, trebue (moraliceste), se cuvine

gerea veniturilor (Aril: n'ai de cdt sd 8. a se cAuta (ca trebuincios): granule scoff o cercdturd in lard Fu.. au inceput sd se ceard. [Lat. QUAERERE]. cercel m. 1. pl. sculA, In formit de cereale pl. plante ale cAror boabe Mel, ce femeile poartii in urechi : 2. ochiu

de fier (la loitra carului). [Lat. CIRCELUSI.

cercelar rn colportor de lucruri mA-

servesc de hranA oamenilor i animalelor : grAu. orz, ovAz, secarA, orez, porumb si hriscA.

www.dacoromanica.ro

cer

cet

120

cerebral a. ce tine de creieri arterd

cerebrald .

cergetori v. a cersl. cergetorie f. starea josnica a cerse-

cerebro-spinal a. care Imbratiseaza torilor. cergi v. 1. a cere nada ; 2. a cere cu i macluva spinarii: sistemul ceinduiosare: i cersia copildreste Em.; 3. rebro-spinal. ceremonial a. constatator din cere- fig, a cauta SA capete prin mijloace josmonii: legi ceremoniale. II n. totalitatea nice: a cersi voturile alegatorilor. [Vecreierii

regulelor pentru ceremonii religioase sau chiu-rom. cersi (perfectul arhaic al verpolitice. lbului cere), a cere in genere («au cersit ceremonie f. 1. forma exterioara a Domn dela Poarta, Nic. CosrrN)]. cultului ; 2. pompi, parada ; 3. regule de cert a. si adv. sigur, neindoios: lucru politeta; 4. jena ce rezulta din observarea cert. certa v. 1. a mustra violent, a Inacestor regule: a prdnzi fard ceremonie. ceremonios a. care face prea multe frunta cu asprime: II ceartd mereu pen-

tru toate nimicurile; 2. (rar i invechit) cerentel m. plantA cu flori galbene a pedepsi: vei vrea cu oaste si rdsboiu

ceremonii.

aurii foarte raspandita prin paduri (Geum ca set' ne cerfi

;

3. a-si varsa supa-

urbanum). [Cf. lat. CERYNTHA, matacinAl. rarea prin vorbe sau fapte violente : se

cerere f. fapta de a cere i rezultatul ceartd si se impacd. [Lat. CERTARE, a se

ei: petitiune.

dupta romaneste cu sensul slabit]. ceresc a, 1. ce tine de cer: bond ce- certifick v. a garanta realitatea unui reascd ; Imperiu ceresc, China ; 2. care lucru, a da marturie ca e adevarat.

certificat n. act prin care cineva da bundtate cereascd, voce cereascd. io marturie despre un fapt siesi cunoscut : cerevig (cirivis) n. grasime topitA de certificat de bund purt are, de studii. bou, vaca, bivol (scoasa din oase la zalcertitudine f. 1. siguranta deplina ei vine din cer. vrednic de locasul fericitilor ;

hana) ce se intrebuinteaza Ia bucatárie: intreaga: certitudine matematicd; 2. caii puse o basicà de cirivip in cap racterul lucrului cert, stabil. ISP. [Luc. deavis, lit. grast ceruealii f. lucrarea de a cerui,

cerezina f. product ce seamAna cu

ceara albinelor i o poate inlocul la ne-

cerui v. a unge sau lustrui cu ceara. ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul

.scdndurilor. vole: lumdndri de cerezind. ceruza f. substanta alba intrebuintata cerga f. 1. velinta taraneascA de pat: cat fi-e cerga, atdt te intinde; 2. patura in pictura i pentru fabricarea unor vet,

de cal sau de caruta. [Turc. tsaoa.J.

niuri; otrava violenta.

cervana f. planta cu flori mid albe, cerinta f. cerere neaparata. cerne v. 1. a trece Mina prin sita sau pe din launtru cu puncte rosii-purpurii

ciur spre a alege taratea; 2. fig. din vdz- (Lycopus). [Slay. Czaveid, ros, dupa CO' duh cumplita iarnd cerne norii de loarea punctelor floare]. cesala f. Mold. V. tesalà. zdpadd AL.; 3. fig. a cerceta cu deamAcesionar m. cel ce accepta o cesitme. runtul; 4. a ploua marunt (parcA cerne prin sita): nu ploud, cerne. [Lat. CERNERE,

cesiune f. cedarea proprietatil sau a

cernugca f. planta ale carii seminte

cetag m. 1. cel ce face parte dintr'o

a alege, a deosebi (aplicat romaneste la graunteg cerneali f. lichid servind la scris, tipar, desen. [Slay. dathaLo, negreal]. cernere f. lucrarea de a cerne (si fig.). cerni v. 1. a bol negru: cerni barba; 2. a Imbraca in negru (ca semn

drepturilor sale: cesiunea bunurilor, parasirea din partea datornicului a bunurilor pe seama creditorilor. ceginè f. Mold. V. cigmea. cest m. manusa de piele, captusita en fier, cu care se serviau atletfi: atletii cu brafele vdnjoase i cestii lucitori NAUM. de jale): au cernit casa; 3. fig. a Intu- cest... V. chest... neca : intristarea Ii cerni inima. [Slay. cesvfirti f. V. ciosvârtà. aaitrard. cetaceu n. se zice de mamiferele ma. cernit a. fig. intunecat: inirnd cernitd. rine care seamanA chitului sau balenei. negricioase se intrebuinteadt ca condiment ceata; 2. odinioara, capitan de ceata: ce(Nigella). [Rus. ZERNUICA].

cernut n. rezultatul cernerii materiale :

tas mare de haiduci. cetate f. 1. loc intarit, fortareata : cetatea Neamtului; 2. oras intarit cu zi-

cernutul grdnelor. cergetor a. si m. care cerseste sau dun, oras in genere, azi numai In poe-

cere cu umilinta : o simpla rugd de ploaie zie:' ca 'n tintirim tdcere e 'n cetate cersetoare AL. (--= Venetia) Ex.; dreptul de cetate, apticergetoresc a. de cersetor. tudine de a se bucura de toate drepturile

www.dacoromanica.ro

,

cet

che

121

unui cetatean; 3. numele apelativ al yecfitul v. Mold. a (se) achita: cum chilor ruine (In Romanati, Doljiu, etc.). m'oiu cfitui de datoria 1M? AL. cheauna v. a chelalAi: haitic de caini [Lat. CIVITATRM, starea de cetAtean (vulg. = 'MHO]. cheaunand i ur1and CAR. [Onomatocetfittean m. 1. locuitorul tmei cetati pee]. V. scheunh. sau al unui oras; 2. cel ce se bucura de ' chebap n. friptura pe frigare preparata turceste (felii largi de berbece sunt drepturile civile i politice. cetatenesc a. de cetatean: drepturi infirate pe o frigare Si fripte pe cArbuni, apoi stropite cu sos de ceapa si de pAcetatenesti. cetatenie f. calitatea, drepturile de tlagele rosii) dobe de mistref i checetAtean.

cetatuie f. cetate mica, loc foitificat

bapuri de caprioara OD. [Turc. KEBAB]

chebe f. haA de pAslh Inflorata cu

destinat a primi o garnizoana si a apAra Igaitane, purtatA Inainte de haiduci, iar In timpul din unnA de tAranii ardeleni oh un ores. cetera v. Tr. Mold. 1. a canta din mai ales de surugii (la acestia cu figuri cetera ; 2. a asurzi, a ameti cu vorba : no pe tot campul hainei): cu chebe rosii

tot cetarati pe Mdria-sa, dumnealui CR.

ea'

orn e 'pa spate POP. Azi chebea e aproape

Idisparuta. [Titre. KEBS, pAsla groasa, de

caeri f. Tr. instrument de muzica cu unde si forma munteneasch gheba]. chef n. 1. un fel de confort oriental, coarde (numit dupà localitati dick", td

utd, vioard): dee& cu o cetera mai constAnd din gustarea liniRtita a cafelii si bine cu gura mea POP. [Lat. vulg. crrcRA a ciubucului : Hiotogiu 10 facea cheful = clasic CITHARA]. Iczt ciubuc i cu cafea, dupa obiceini cetera, m. Tr. lautar: de aici pand 'oriental GHICA; 2. dispozitiune vesela

la Ftigaras nu-mi trebue ceteras POP. voie buna; cc ai la sufletul tau de esti tot lard chef si mahnit? Isp.; 3. petreceti v. Mold. Tr. V. cith cetina f. 1. ramurA de brad cu frunze cere cu mash mare si bautura din belsug : cu tot: luceferH ce tremur'ssa reci s'au logodit i acurn s'au pus pe chef prin negre cetini En.; 2. varietate de hp. ; 4, stare de betie: omul la chef multe face AL.; 5. plAcere, pottA : pfind vine brad. [Serb. aerarx, craca de brad]. cetinel adv. Incet (poetic): din car- cheful bogatului, iese sufletul seiracului Palm [Turc. rue]. pata geand se versa- cetinel Bor.. chefal m. un fe/ de peste cu capul cetlau n. V. ceatlau. cetlui v. Mold. 1. a strange cu ajutorul mare (Mugil cephalus): icre tari de

unui ceatlAu: a incarcat carol sdravan chefal Frt. [Or. mod, ICEPITALOS]. chefalui v. Mold, a chefui: boierii si l'a cetluit bine CR.; 2. a lege teapan: n cenuiti 01.1 aruncafi in beciuri AL. s'au chefaluit AL, cheflin a. 1. care e totdeauna cu chef, cetluit n. fapta si rezultatul cetluirii. ceuca f. Mold. Tr. V. cloaca : cetatea vesel; 2. cui place a face chef : om chefliu; 3. ametit, beat: io, cumnata, o sa viu, Neamfului sta strejuita de ceucele corn ma vezi asa chefliu ! POP. [Turc. vindirei CR. [Serb. aAva.]. ceva pr. un Meru oarecare: sti-fi spun HEFLI]. chefni v. 1. a chelAlAi (de cAini) OD. ceva. adv. putin: ceva mai jos. [Lit. II

ce vrea].

Cezar m. 1. titlu dat imparatilor La-

[Onomatopee]. V. clefai.

chefui v. 1. a face chef: poftira pe

mani dupA August; 2. calificarea monar- Fat-Frumos la masa, ca sa chefoiasca hilor cafi au titlu de Imparat (In special fi sa petreacti Isp.; 2. a petrece mai a-

a lui Napoleon): Cezarul trece palid in les en bauturA: sapte bufi de yin scotea, mare chef ca chefuia Pop. gtinduri adancit cezarian a. relativ la Cezar; opera- cheliaia (chihaia) m. intendentul vitiune cezariana, numele unei operatiuni zirului, al unui pash si In special agentul chirurgicale.

cezarin a. imperial: toga cezarina AL.

de afaceri al Domnilor, numit capu-che-

bale.: daca se ducea colo la Papa,

cezarism a. guvern despotic al unui Chiherta U poffia, ciubucul sa-si bea

Imparat care se sprijinA pe armatA.

cezaro-craiesc a austro-ungar, arts-

pi cafea ?i da Bimbasii Sava POP. [Turc.

KIIHAY1, lit. stApanul casei].

cheie f, 1. unealtA de fier spre a In cezuri f. pauzA ce taie versul In douh cuia l descuia un lacht; 2. fig. punctul pArti sau emistihuri: ex. Ale turnurilor strategic cel mai Insemnat dela granita: umbre peste P uncle stau cuicate GR. AL. Strasburgul era cheia Fraufei; 2. hiOa a. Mold. achitat: suntem cflt de cru prin a cArui cunoastere Re pot Inteacurn AL. [Nemt. Qum]. lege altele: cheia stiinfelor; 4. ce servA triac.

www.dacoromanica.ro

- 122 -

che

che

a deschide, a monta i demonta mapnile. cheltueald de timp, de puteri; 3. tam.

bataie; ti-oiu da eu de cheltueald ; 4. mina numele si gradul de inaltime al pl. garnituri (la haine); dulamd cu chelnotelor pe o linie cheia de sol. [Ve- tueli grele de mdtase.

in 3trumentele ; 5. Muz. sernn care deter-

cheltui v. 1. a intrebuinta bani la ceva ; 1. trecatoare stramta, curmatura de munte : 2. fig. a risipi ; nu vd cheltuiti puterile chiu-rom. chiae --= lat. ELAN EM]. II pl. Chef,

Cheile Argesului;

2.

negri in Bistrita.

pereti de stand in zadar. [Ung. sotrzsd. cheltuitor a. si m. care cheltuieste

cheiroptere n. pl. clash' de mamifere mult, aruia ii place a cheltui. cu mainile in forma de aripa, ca liliacul. chemia v. 1. a face sa vie cu ajutorul cheiu n. V. cheu. vocit sau prin alt semn ; a chema intr'acheji m. pl. Mold. 1. plaza (bunh sau jutor ; 2. a striga pe nume ; 3. a cita In rea); 2. fig. dispozitiune : nu-1 prea ve- justitie : a fost chemat ca martor ; 4. deai in cheji buni CR. [Vechiu Mold. a invita : m'a chemat acasci ; 5. a inchezi v. plaza]. voca, a revoca ; 6. a avea numele de: se chef a. si m. care e fara par pe tot cheamd /oan ; 7. Mold, a se zice, a se capul sau numai pe o parte, plesuv: che- pretinde : ma diem cd sunt &vat, [Lat. lului ce-i lipseste, numai tichie de mar- CLAMARE]. gdritar PANN. [Turc. KEL]. cheman n. un fel de vioara orientala, chelfilai v. 1. a urla vaitandu-se (de odinioara instrumentul favorit al boierimii, caini cand ti bate rau cineva) ; 2. fig, a '[Turc. KEMAN] , plange netncetat (de copii). [Onomatochemare f. 1. lucrarea de a chema si rezultatul ei : din sfera mea venii cu peel. chelar rn. pivnicer, econom lua cheile greu, ca od-fi urmez chemarea Em.; pionf4el din mdna chelarului. [Gr. mod. 2. conscriptiune, recrutare intdia chemare; 3. invitare, si in special la nunta CELLLusi. chelar n, camara In dosul easel Cara- (v. chemdtor); 3. fig. vocatiune, misiune: nesti (sau intr'o parte), sub care se afla 'nalta chemare a acestui popor. pivniM. [Gr. mod. KELLARION (=-- lat. cel-

chemator a. si tn. care cheama sau

larium)1. V. chiler.

invita: glas de clopot chemdtor AL. U

[Scurtat din ochelcirell.

nicel de nunta.

chelbas a. Mold. raios. [Turc. ICELBAELII, lit. cu capul Mos].

truita pentru captusit. [Nemt. KAMBRIK (lit.

chelarel m. Mold. Boa ochelarita. m. Tr. 1. cel ce cheama la nunta ; 2. vorchembrica f. panza de bumbac lus-

chelbe f. Mold. un fel de coaja pe cap (ce face sa caza parul). [Derivat ulterior din chelbas]. chelbos a. Mold. plin de chelbe chelbosului tichie de margdritar tre-

,p1. ciubuce trase pe marginile unei zidiri.

bue NEOR.

1[Turc. IUNAR].

che1bosi v. Mold, a ciipata chelbe doar n'am chelbosit AL.

pânzá de Cambrai)].

chenar n. 1. marginea unei stofe sau

monede ; 2. broderie cusutfi pe margine ;

o basma cu chenar pe margine ;

3.

chenzina f. leafa pe o jumatate hula (= fr. quinzaine).

cheles a. §i m. cel ce are chelie: chernd cheotoare f. ceeace serva la lncheiat pe argatul cel cheies ISP. [Tint. KELEI]. snur, gaitan, siret, copca, nod, la( ; 2. pl. chelemet n. Mold. In locutiunea : a gauri dela baierele camasei sau hainei ; face chelemet cu cineva, a avea daraveri 3. pl. incheieturile barnelor la cele patru impreunit [Turc. EELIMET, vorba, vorbire]. colturi ale unei case taranesti. [Derivat chelie f. 1. starea celui chel ; 2. (iro- din *cheiat=--- inchelat].

nic) cap chel; sd nu rdceascd la chelie. chepa f. peste cu came excelenta din chelianealit 1. Mold. fam. trantealli, gentd scrumbiei (Clupea alosa). [It. CHEP.-

bataie buna : am mai mdncat o chel- IpLt, printr'un intermediar grec modern]. fdneald Cm. chepeneag n. 1. odinioarfi, haina bocheliani v. Mold. fam. a bate la pita*, iereasca de parada, strfinsfi pe trup: che-

a snopi in batai. [Origina necunoscuta]. peneag de catifea rosie cu ceaprazuri chelna (chilnii) f. Mold. codarla sau cu bumbi d aur OD. ; 2. azi, manta fundul carului: a inceput a cotrobdi prin de panzi groasa cu gluga, asemnnea ghechilna cdrutei CR. [Pol. KIELNIA].

chelner m. cel ce serveste inteo ca-

fenea, Inteun hotel sau restaurant. [Nemt.

bei: dupd ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde l

Capeneaa

ung. kiipenyeg

v.

chepeng n. usa de pivnita asezata obani Intrebuintati rizontal la nivelul podelei : chepengul cheltuelt zadarnice; 2. fig. Intrebuintare: beciului ; in chepeng, drept in jos : o-

KELLNER].

cheltueala f.

1.

www.dacoromanica.ro

che

chi

123

bloane ce se trageau drept in chepeng regulare ofer dificultati: chestiunea OriOD. [Tun. KEPENKI. entului ; chestiune ministeriald, pro-

cherapleo m. tont, zevzec: o laid punere a carii respingere trage dupa sine

asa bogatd... sit fie mdritatd cu Un caderea ministerului. chestor m. 1. la Romani, magistrat cheraples AL. [Etimologie necunoscuta]. cherchelit a. ametit de yin, ]Rostire insarcinat cu administratiunea finantelor ;

populara din perpelit sau pdrpdlit, parlit 2. azi, In unele corpuri, membrii insarcipe d'asupra]. nati a supraveghia Intrebuintarea fonducherem n. discretiune, capriciu : de rilor Chestorul Camerei, Senatului.

acum ii la cheremul men AL. Mac.

HERM/

cheresteh f. 1.1emn de constructiune facea de cettiva ani negor de cherestea

chesturi f. 1. demnitatea sau func-

tiunea chestorului ; 2. biuroul chestorilor unei adunari.

chetfi f. colecta, pentru sine sau pen-

AL.; 2. podeala sau lemnfiria unei zidiri ; tru altii (= fr. quête). 3. fig. mecanismul interior : cheresteaua cheu (cheiu) n. 1, ridicatura facuta ceasornicului. [Turc. KEERESTE ,

dealungul unui riu spre a opri revarsa-

tine sau se vinde cherestea.

incared si se descarca marfuri; 3. trotuar

cherestegie f. curte mare unde se rea apei ; 2. tarmul unui port unde se

cherestegiu m. cel ce vinde cheres- la garile drumului de fier (= fr. quai).

tea. [Turc. XERESTEDJYI.

chezap n. acid azotic, apa tare. [Turc.

cherhanh f. locul de depozit al uneltelor de pescuit si al pestelui de balta.

EzzAe].

potcoavelor. [TIME. KERPEDIN].

LUng. ICEZESI.

chezao rn. 1. garant ; 2. lemn ce propWechiu-rom. cherhaned, fabricA=- turc. teste un stalp de bordeiu ; 3. pl. barne itsturANE, lit. casa de lucru, atelier]. pe cari s'aseaza butile in pivnita : butile cherpedin n. cleste de scos cuiele stau bine intepenite pe chezasii lor OD.

cherpiciu m. caramicIA din pamant nears (cu care sunt zidite casele In Dobrogea). rfurc. KERPI6].

chersin n. Mold. covati adanca, larga

chezàie f. cautiune, garantie. cheziqui v. a garanta, a rfispunde de. chiab n. castron. [Cf. chiub]. chiabur a. si m. putred de bogat : e

pi scurta : sub un chersin CR. LOriginh chiabur, se scaldd in averile sale PANN. necunoscutal. [TDEC. KIABIR].

cheruvic n. V. heruvic. chiaburi v. a se imbogati foarte: not chervan n. 1. caravand In miscare : cu el am haiducit, noi cu el am chia-

la Bdneasa chervanul se tinea lant, burit POP. sute de trdsuri mergeau lin pe f lea tz chiag n. 1. stomac de miel sau de una dupd alta G./11CA ; 2. car mare de vitel, uscat i conservat, care serveste la transport: cts clopote la gdturi ca la Inchegarea repede a laptelui, la separarea

i ce chervan PANN. [rum KERVAN, casului de zer : un gram de chiag poate caravanal. inchega treizeci litri de lapte ; 2. fig. on

chesat n. lipsa de vanzare, incetare putere fizica: a avea, a prinde chiag ;

de afaceri (in opozi(iune cu clever) : ban- 3. fond, capital : ai chiag destul ; 4. una tuia pe atunci mare chesat asupra din cele patru parti ale stornacului rumetdrgului CAR. aurc. RESAT]. gatoarelor chiag, chin ghem si ierbar ; cheschet n. supa din gris cu bulion : 5. In pescarie, total de trei perimete. [Lat.

sd-mi Ned la masci vr'un cheschet AL. COAOULUM, printr'un intermediar *cLAotru]. [Turc. KESKEK]. chiar adv. 1. insus in persoana : era cheseit f. V. chisea. chiar md-sa ; 2. mai mult Inca : chiar chesmec n. graul noroios i parnantos, atunci ; din chiar senin, pe nea$eptate. numit obisnuit codind sau goz (se aude [Vechiu-rom. chlar, curat, huninos, («yin in Constan(a). [Turc. KESMIK, paiu de spiel. chiar, inimS chiardo) = lat. cLARus; decheson n. 1. caruta cu patru roate, venit adv. in limba moderna]. pentru transportul merindelor i mumchibrit n. betisor impregnat la un Catiunilor armatei; 2. Arh. tavan decorat pat cu o materie inflamabila si care s' acu ciubuce (= fr. caisson). prinde prin frecare. [Turc. KMRIT, lit. youchestiona v. a adresa sau a face ches- cioasS]. tiuni.

chestionar n. aerie de chestiuni,

chibritelnitä f. cutioara pentru pbs-

tratul j aprinsul chibriturilor.

chestiune f. 1. Intrebare facuta pen- chibz n. chibzueala momentana; a sta tru o lamurire oarecare ; 2. propunere de la chibzuri, a medita, a reflecta : dupe cercetat, subiect de controversa juridica ; ce shitu nitel la chibzuri Ise. [Abstras 3. materie politica a carii solutiune si din chtbzui].

www.dacoromanica.ro

-

chi

chi

124 --

chibzuealii f. reflexiune, deliberare.

chihlibariu a. de coloarea chihliba-

chibzul v. a reflecta, a dehbera, a de- rului : vin chihlibariu.

dde omul chibzueste i Dumnezeu hoteireste. [Ung. KRPZELNI, a inchipui].

chibzuintii f. chibzueala (mai stator-

nica).

chihoti v. a chiui: topdiau i chiho-

teatz CAR. [V. Chiot].

chilli 1. veche masura de capacitate pentru cereale (679 1. 268 in Muntenia

chich f. 1. pawl ce cade pe ceafa ; 2. si 430 1. in Moldova). [Turc. HUE (cf. dicodita (Acura din acel par if hid de merlie)]. chilaciu a. Mold. pornit la betie: daschicd; Mica, oinicului, planta nutnita obisnuit barba-boierului; 3. matasea po- camul fund cam chilaciu CR. [V. chili]. chilealà f. fam. Mold, bauturd : purumbului. [Slay. Kuck]. chichineatá f. fam. 1. coteneata ; 2. finicd clzileald adus-ai ? AL. fig. casa mica si intunecoasa ; 3. pravachiler n. Mold. chelar (la o cas5 taraneasca); sub chiler stint pivnitele. [Vehoar& proasta. [Cf. coteneata]. chichion n. Mold. incurcaturà, belea : chiu-rom. chelèr, magazie de aprovizioiatd in ce chichion am intrat CR. [Ori- nare turc. KELM (din gr. kelldrion)]. ,ina necunoscuta]. chilermeneh f. un fel de huma rosie thichirez n. 1. (Banat) titirez de ce venia din Orient, Intrebuintata odinimoara 2. fig. cost, haL fdrd chichi- oara in medicina si in industrie (Bolus rez. [Rostire provinciala din titirez.l. armeniacus). [Turc. RIL ERMENI, lit. humi chichirnet n. Mold. pipernicit : auzi ? din Armenia]. un chichirnef acolo ! AL. [V. pipernici]. chili v. Mold. 1. a pii (si fig.): cat chichith f. 1. hicapere mica iniuntrul imi bat en capul sa-1 mai chilesc AL.; unei cutii sau lazi: ridicd capacul chi- 2. fam. a bea : iti chili vdrtos in sandchilei ; 2. ladita de sub capra vizi- tatea isprdvnicesei AL. [V. pili]. tiului : alfii sedeau pe chichifd, in cochilie f. 1. Incipere lunga i ingusta deirld ; 3. fig. subterfugiu, pretext : cu o mica ferestruie in fund (mai ales cautd vr'o chichifd ; 4. pl. mijloc de a- inteo manastire) : o bi.sericd de piatra rnagire : umbld cu chichife i momite. si cdreva chilii AL. ; 2. Incaperea morn [Origin& necunoscuti].

chiciurà f. patura usoar5 de ghiata

de vant. [Gr. mod. xeLi]. chilim n. covor thrfinesc cu (loud fete:

ce acopera corpurile, and frigul crista- chilim de rarigrad Fa.. [Turc. arm]. lizeaza aburul aerului. [Cf. Mold. cicurd, chilimbar n. Mold. V. chihlibar par. sloiu de ghiata = ceh cows]. fume dela Indus in vas de chilimbar AL. chiclaz n. Mold. piatra verde otravichilimbot n. Mold. bucata de paine toare : boia de par, chiclazuri. piatrei necoapta bot chilimbof CR. [Origina vanilla CR. [Origin& necunoscutaj. necunoscuta chicot n. Mold. hohot : fine nunta tot chilioarfi f. 1. chile mica ; 2. gaura in chiote si in chicote AL. [Serb. mar]. in fagul de miere. chicoti v. Mold, a rade infundat sau chilipir n. 1. marfa de ocaziune cu pe jumatate, din prostie sau din batjo- pret de nimica, lucru cumparat ieftin : cura : Statu-Palmd chicoti AL. s'o indulcit cu chilipiruri, de cdnd a chicui v. a apuca de chica. pus mama pe mosie AL. ; 2. folos nechiegornita f. vasul in care laptele asteptat, castig din intamplare : umbld strecurat se chi la chiag.

dupd chilipiruri;

3. (ironic) bucatica

chiJIà f. Mold. franzelii in forma de buna : o vulpe mirosise a carne... so-

corn. [Nemt. RIPFELI.

chifteh f. cocolos de came tocata

cotia cd a dat de vreun chilipir

ISA.

Erunc. ICELEPIR, lit. jaf, prada (primitiv ter-

chiftele cu sos. [Turc. xprril]. men militar sinonim cu tduiumx skiama))1. chifterita f. 1. V. conopistirità; 2. chilipirgiu m. cel ce cauta chilipiruri.

fig. pdnd a nu ind musca chifterita ambifiei AL.

chihaih m. V. chehaia. chihlibar (chihrimbar) n. substanta

MUT. KELEPIRDJI].

chilnfi f. V. chelnit. chilo... V. kilo.

chilom m. 1. ciocan gros, maciuca rasinoasa i aromatica de coloare galben5, ferecata : in mind cu un chilom PANN; intrebuilkata la fabricarea sculelor (cer- 2. tam. pumn, ghiont : ii cara cel, margele, (igarete, matanii); meitdnii la chilomi LP. !Serb. TYLIting].

de margean sau de chihrimbar AL.

mereu

chiloman n. oala de baut : ciocan

Chihlibarul de Buzau e de coloare in- cu ciocan fac chilomanul. [Derivat din chisa cu reflexuri verzui. [Turc. ICHRRIMBAR, chilom (cf. pentru sens, ciocan de raREHLIBAR, lit. care atrage paiul (proprieta-

tea cunoscuta a chihlibarului)].

chiu)].

chiloman n. fam. strigat de durere :

www.dacoromanica.ro

chi

chi

125

chinezat n. teritoriul unui chinez : in Oltenia erau in secolul XIII-lea doud chinezate romdne. man)]. chaos a. Mold. stgruitor, incapatanat : chinezesc a. din China umbre chiauzind golceavd, tipete , ch ilo mane PANIC ICC cheldldi (cu sufixul augmentativ

fiMd mai chilos si mai tare de cap nezesti, spectacol care constA in a face

SA &each' pe dindiritul unui transparent chilotà f. Mold. V. pilotA : o fi avdnd figuri taiate pe hartie ; zid chinezesc ; 1. sant de pamant acoperit cu ziduri de cachilotd multd CR. chart* n. Mold. V. pilug. adv. ca rAmizi, cu turnuri si porti, lung de 2400 km. un chilug : m'a tuns chilug A, . si nalt de 16 rn., construit In secolul Ill chimen (chimion) m. planta cu boabe a. Cr., azi In ruine 2. fig. barierA, desaromatice, intrebuintatg ca condiment si partire riguroasA. le prepararea unor licheruri fine (Carum chingai f. 1. cingatoare de piele a carvi). [Gr. mod. KYMINON ; forma para- strange in chingi, a stramtora cu intreCR. [Origina necunoscutal.

11

;

le/A chimion vine din turc. KIMION, de a- bari ; 2. curea cu care se strange scans ceia original. sau harnitrile pe cal ; 3. bucata de lemchimenet n. polita in coltul caselor narie lipitg d'a curmezis ; 4. rnosie lunga tarAnesti. [Cf. ung. KEMENI, camin]. p latA (termen de hotArnicie). [Lat. CIR. chimer n. Mold. V. chimir : o cure- GULA (printr'un intermediar scutgoA)l.

lusd de cele cu chimeruri CR. chininai f. V. chinchina. chimic a. ce tine de chimie. chinonic n. cantare bisericeasci de chirnie f. stiinta care studiaza com- impartasire : n'au mai putut sd cfinte pozitiunea corpurilor, proprietAtile si le- nici cheruvic nici chinonic GHICA [Gr. gile combinatiundor lor. Ea dateaza din moc1.]. secolul al XVIThlea, cand alchimia dischinonicar n. culegere de chinonice si cartea ce le .contine. V. heruvic.

pgru cu desavarsire.

chimion a. V. chimen.

chinoros n. funingine calcinatA : un

chimir n. 1. brat lat si indoit de fel de praf negru i foarte subtire, intre-

piele in care faranul dela munte poarta buintat in industrie si in arta. [Nemt.

parale, cremene, cutit, etc. : chimir cu

RUH..

RUSS].

otele ; 2. !magi cu bani: cdnd ma veld chinovar n. mineral rosu foarte gresupus la bir, atins tocmai la chimir At. toiu, produs prin combinarea mercuriului Rum. KEMER, bolta i erpar (de unde Si lett sulfur. [Gr. mod. KINNAVARI] .

Mold. chimeriu), primul sens romaneste chinovie f. manastire unde chlugarli ltraiesc in comun (in opozitiune cu laved') : iesit din uz]. chimist m. cel ce se ocupg cu chimia. Neamtul e chinovie de cdlugdri, iar

chimitta m. 1. fairnos masciriciu de ,Horezul e chinovie de maid. [Termen

la inceputul secolului al XIX-lea ; 2. pop. I de origina slavo-greaca]. chin n. suferinta mare, torturi . [Ung.

chinui v. 1. a tortura ; 2. a necAji. chinuitor a. ti m. care chinuieste. chiocec n. un fel de hora turceasca :

chindie f. 1. timpul zilei intre amiazi

chiolhan n. V. chiulhan: la chiolhan,

pela chindii am ajuns In palatul smei-

chiolhanhr m. ceapcan ah! chiol-

caraghios, nebun (intolit ca o brezaie).

chinchinfi f. soiu de arbore din America a cartri scoarta confine substanta nu- soitaril cart jucau chiocecurile pe ldngd mita chining, bung in contra frigurilor. tririsurci GHICA. [Turc. azdaa, juau0. gi

apusul soarelui (intre ceasurile 2 si 4) : la iarbd verde CAR.

lor hp. ; 2. un fel de horà targneasca pun haniule! CAR. [Turc. IRILHANT, qtrengar]. de vioiciune si cantecul dupg care se joaci ; chiolhilson a. Mold. misel : dac'ar 3. (in vechime) cantarea rnuzicei domnesti sti el, chiolhdsonul i tioditul Ca. [Or-dupa amiazi la asfintit ; a bate chindia. ginA necunoscutil. [Turc. nmint, lit. al doilea ceas]. chiomb a. miop. [Origina necunos-

chindisi v. Tr. a broda

'mi coase cuta]. chiondords adv. chioras: se uita la chinez a. care e din China : limber cldnsul tot chiondords IRP. [Compromis 'mi chindiseste POP. [Gr. mod.].

ahinezà. 0 ro. 1.1ocuitor d'acolo ; 2. pop. Intre sinonimele chiomb i chiords]. c se face chinez, a nu pricepe : ei, silchior a. 1. care n'are cleat un ochiu :

mobile, prea te tad chinez CAR.

in tara orbilor chiorul e impdrat ;

2.

chinez m. odinioara, in Ardeal, senior gaurit (de monede): n'ai o para chioarci teritorial mai mic deck voievod, apoi julenea te doboard PARR. [Turc. mold. 11 decator satesc sau primar rural si la urma adv. chioara (de a), orbe#e : de acum mosnean sau razes. [Ung. insiz (din serb. s'o ludm de-a chioara Ca. chiorrii (ghiorai) v. se zice de sgomoknez, print). V. cneaz].

www.dacoromanica.ro

- 126 -

chi

chi

chirli v. a ante (vorbind de vrabi1 t ii chioraie matele de foame. [Onoma- si de greieri). tul ce se produce in stomac sau in burtà

toped.

chirAit n. cantarea greierului. chiraleisa f. 1. Doamne-milueste, stridau chiords untz/ peste altul; 2. crucis : gatul copiilor cari insotesc crucea !moose uttei chioras. dobita de BoboteazA : la Boboteazd strichiori v. 1. a (se) face chior ; 2. a ochi : gam chiraleisa de clocotia satul CR. ; unde chioreste i unde loveste PANN. 2. un fel de duh rau : pand si turca, chiorpeacli f. Mold. sindrila mai hula pcind i chiraleisa AL. [Gr. mod. KERTE [Cf. cherpiciu]. ELEYSON I Doamne milueste 1 pentru sensul chiosc n. I. pavilion oriental cu care 2, cf. iazmei]. se decoreaza gradinlle, parcurile : impdchirandii f. 1. nume de tiganca ; 2. ratul tidied un chiosc In pcidurea aceea .muiere necinstita ; 3. (ironic) femeie 4,e ISP.; 2, gheretA In care se vand gazete. ,riu era o chiranda mai temeiret CR. [Dela nurnele propriu Chiranda [Turc. 1(41C]. chioscar n. cel cc vinde gazete In- chi,rci v. Mold. 1. a (se) pipernici : oile teun chiosc. gird hrana se chircesc; 2. a strica, a chiostec n. 1. cordon, brau (sens iesit pod : baba pe vite le chirceste At. [Gridin uz) : vengherca de postav negru cu gin3 necunoscutà]. chircit a. pipernicit (mai ales de plante). brandebururi i chiostecuri Gmca ; 2. b,ituci la picioarele cailor sore a le do- II m. bondoc si pocit. chiriacodromion n. cazanie specialA moli mersul : cand te uiti la el si trece, par'ca este in chiostece PANN. [Turc. pentru Dumineci. [Gr. mod.].

chiorais adv. 1. ca chiorii, orbeste

NOSTEO.

chiriarh m. episcop, mai ales cir

e-

chiqt n. strigat tare (de bucurie sau de durere): reisuna codrul de 'mpuscaturi, de chiote voioase At. [Derivat din chit]. chioti v. a da chiote de bucurie. Chicitoare f. V. cheotoare.

parhie (In opozitiune cu arhiereu). [Gr.

chip n. 1. imagine, figurfi : un chip de marmurei frumos EEL ; chip doplit, idol, statuà ; 2. infAtisare, fatá : frumoasei la chip si la fapturd ; 3. forma : in chip de pasdre ; 4. mod, miiloc : in ce chip ? nu e chip. [Ling. ate]. 11 (si pl. chlpurile) adv. pro forma', adia (mai mult ironic) :

seste chirias PANN.

mod.l.

chiriarhie f,

demnitate episcopala

i-a luat chiriarhia puterea de predicator CR, chirias rn. 1. cel ce tine o cas5 cu chiovean tn carAus de brasoveancA sau dc chervan. [Lit. cArAus din Kiev chink ; 2. cel ce iea cu chirie o trAsura (vechiu-rom. Kioy)1. sau cal i pentru calul schiop se gd-

a venit, chip, sd-mi spuie.

Chiricii m. nurnele popular al sfan-

tului Cbiril, serbat la 18 Ianuarie : no

cumva esti botezat de sfdntul Chirica .5chiopu, care tine dracii de par ? CR. V. Ciurica.

chirie f. 1. suma de bani cu care ci-

neva cedeazA pentru un timp determinat thiparos m. arbore frumos din familia proprietatea sau uzul unui lucru (mosie, coniferelor, lemn vartos, rosiatic l miro- casA, trasuri, etc.): a da, a lua cu chisitor totdeauna verde, el Impodobeste rie ; 2. pre( de transport : unde pui chicimitirele ca emblema mortii (Cupressus ria de aici panel' la Duneire ? At. [De-

rivat dela un primitiv chird=turc. tuna chirielà f. 1. litanie ; 2. fig. lnsirare thipes a. cu chip frumos : falnic, mandru, impunator. lungA de lucruri plicticoase sau supArachipiu n. caschetA usoarfi soldAteasc5 toare : chiriela de epitete NEOR. (=..- fr. képi). chirigiu m. 1. cel ce cla trAsuri cu chipotii f. partea inferioara la piciorul chink ; 2. care transport/I cu carul : chisernpervirens). [Gr. REPAR(SSI].

cailor. [Roo. RIPOTT, ghiarà]. chipriotic a. cipriot :

vin chiprio-

ria desteaptei pe chirigiu si drumul pe cold tor Rum [Turc. ICYRADM.

tic Fa. chiromantie f. pretinsA arta' de a chir m. 1. In epoca fanariotA, titlu re- ghici viitorul prin inspectiunea mainilor. zervat boierilor marl i mitropolitilor (ca Tigancile, panA in ziva de astazi, spun mai inainte jupdn) : prea sfintitul pa- sortii, cercetand palma manei stangi. rinte chirio chir Partenie ; 2. azi, nume chirurg m. cel ce practicA chirurgia. ironic dat mai ales Grecilor : chir lane; chirurgical a. ce tine de chirurgie 3. individ oarecare : sd-mi luati pe chir operatiune chirurgicala. ilia care trece in cam/a ISE. ; 4. in fachirurgie f. partea medicinei care bule : chir Pisicovici GR. AL. [Gr. mod. constA Intru a face diferite operatiuni (cu avis (-= vechiu gr. kyrios), Domn]. ajutorul instrumentelor) asupra corpului

www.dacoromanica.ro

chi

chi

127

omenesc, mai ales pentru vindecarea ranilor si a plagilor.

chifi v. Tr. a gati,

a

dichisi. [Serb.

ICITITI].

chiti v. Mold. 1. a ochi, a trage la rese, prune) fierte; 2. fig. sd mci feted tinta: yi cum zice, mi-1 chiteyte, drept chisdlifd de bdtaie do. [Ceh. KYSELITE, in frunte mi-1 loveyte AL.; 2. fig. a

chisAliti f. 1. zeama de poame (ci-

zeama acra (din slay. kuselü, acru)1. chibzui, a socoti : chiteam in mintea mea chiqcit f. Mold. cartabos ; podul era cea proastd CR, [Origina necunoscutal. chitibug n. Mold. bagatela. fleac. [0plin de chiyte CR. [Slay. IOWA]. chiqcar in. V. piscar. rigina necunoscuta].

chiseà I. vas de cristal pentru duke-

chitibular m. Mold, care se ocupa

turi cloud chisele de dulceafd de chi- cu chitibusuri, pedant. chitic in. Mold, peste ird AL. rTurc. Ebts13].

marunt : a làchiseh (chesea) f. pungli de tutun, in- cea chitic (cum tace pestele in bors la locuitii azi cu tabacherea : chisele de tu- foc). [V. pitk]. chitie f. V. tichie. tun cusute cu fluturi AL. [Turc. KBE (HESE)]. chitonag n. Mold. dulceata de gutui , chiser ii. testa dulgherului. [Turc. RESER). chIiã f. incheietura piciorului la cai si. (=-- fr. cotignac). chitonog n. Mold. V. cotonoaga. vite Intre copita i chipota. [Serb. Intl-pd. chitoran m. soarece de camp cu bochisleag n. Mold. ceeace ramane sub smantand and pui laptele la prins (Ca.). tul ascutit, strica foarte mult porumbul [Cf. bulg. ioaLamc, macris (din slay. tuna), (Sorex). [Derivat din chit& (Ca chilcan a cru)]. din chifcdi)]. chitrii, f. rodul chitrului, un fel de lachigrniq n. stafide rosii ce se pun in mate mare st mirositoare, cu coaja groasa,

pilaf. [Turc. lavas].

chisnovat a. Mold. poznas : vorbe din care se face dulceath.

chitrim m. teftul hamului. [Cf. nem[. chisoarcii f. Mold. pestisor foarte ma- DR1TTRIEMEN). chitru m. frumos arbore spinos cu flori runt numit i plevuycd. [Cf. cosac]. chit in. numele popular al balenei. [Gr. albe, pe dinafarli rosiatice sau violete ; mod. : nume luat din sfanta Scriptural. fructele-i sunt mari, ovale, oblonge, galchisnovate NEOR. [Cf. ceh KySNY, ciudatl.

chit n. un fel de ghips de lipit gea- bene, avand miezul alb si gustul acru

(Citrus medica). [Gr. mod. EtTRONI. muri. [Nemt. lord. chiti f. 1.Mold. manunchiu de canepa chiu n. strigat patrunzator (exclamare

sau in (o chita se compune din 12 fu- de veselie) : chiu i vivat fericit ! Mare): un teanc de chile de cdnepd 91 cu chiu cu vai, cu multa greutate. [Ono;

de in CR.; 2. Tr. buchet: o chitd de flori. [Serb. lam]. chiti f. Mold. In locutiunea acorn mi-i chita, acu e momentul oportun. [V. chili]. chitaciu a. Mold, care chiteste. chitai v. a striga cu glas ascutit si pitigaiat (vorbind de catei si de soareci) : bursuci cari se svdrcoliau chi fdind OD. [Onomatoped.

chitan in. Mold. faina amestecata cu tarate i coaptia in test. [Tras din child, rostire dialectala din pita]. ehitanta. f. Inscris prin care cineva se obliga la plata unei datorii. chitarà 1. instrument de muzica cu

matopeel.

chiub (chiup) n. borcan : zece chinburi tot cu galbeni PANN. [Turc. MDR (IMP)].

chitti v. 1. a scoate strigate (de bucurie sau de durere); 2. a racni din rfisputeri ; 3. Tr. a hori. [V. chiul. chiuit n. strigit (de veselie), racnet prelungit :

cu tine m'oiu intrece din

chiuit Ca. chiuita (Cu) adv: cu nemiluita, nenurnarat (CAR.).

chiuitura, f.l. chiuit; 2. versuri de joc

(dig Ardeal), corespunzand horei noastre. V. strigaturfi.

chiul n. numal In locutiunea a trage chitarist m. eel ce canta cu chitara. cuiva chlulul, a-i juca o festa. [Origina

coarde.

chitcäi v. 1. se zice de tipatul ascu[it necunoscutii]. i obochiulai n.1. caciulfi turceasca : Sinan lanilor; 2. fig. a ocari si a alunga ca pe ti pierdu chiulaful i feregeaua 134c.; un caMe: bdrbafi ticdifi i chifcdifi CR. 2. chciula in genere la aya cap aya si prelung al greierilor, cateilor

;

[Forma amplificata din childi].

chitean in. oarece mare cu coada

chiulaf PANN. [Tun, KOLAH].

chiullian (chfolhan) n. petrecere cu lunga (Miss rattus). [Derivat din chifcdi belie, masa mare : co fetarul are sd vie (cf. ch4oran)]. sd se puie pe chiulhan ISP. [Tune. sta.chitealiii 1. 1. Tr, gateala ; 2. Mold. so- HAN, baie de aburi As. chetutesc la bale].

cotluti I nu dam grey cu chiteald

www.dacoromanica.ro

Turcii petrec si ben-

chi

- 123 -

cif

chiulangiu m. (termen din graiul sco- supArA mereu cu vorba. [Cf. it. CICALA, lAresc) 1. cel ce trage chiulul la cursul greiere]. eicaleali 1. fapta de a dab. unui profesor; 2. (ironic) haimana, trAneicali v. a certa neincetat, a mustra tor. chiulhanagiu, compromis din Inteuna, a nu da pace. l chiulhart]. chiul ciealitor a. si m. care cialeste. chiup n. V. chiub un chiup de acicaric (cleric) n. Mold. depinatoare. mine; I.SP. chiurchiulud v. Mold, a se chercheli [Turc. 6noura]. incepuse a se chiurchiului cdte o lea- cicatrice f. 1. semn lAsat de o raná dupa vindecare; 2. fig. amintirea unei cd CR. chivirà f. coif musalesc: cu chivere injurii, a unui afront. inalte POP. [Rus. arvEau]. cicatrizh v. 1. a Include o ranA ; 2. chiverniseala f. 1. (invechit) admi- ifig, a alina: timpul cicatrizeazd necanistratiune: reaua chiverniseald a Dorn- zurile. nitor fanariofi ; 2. (ironic) astig, procopcicero n. nume dat unor caractere tisealA pentru dasedlul Chiosea scoala ipografice de 12 puncte (cam 0 m., 004) nu era o chiverniseald Grimm 3. in 10 care sera ca unitate de masurA tipospecial, functiune (mai ales sinecurA): sA grafica. cicerone m. cel ce arata stralinilor dobdndim chiverniseald i sd streingent curiozitatile unui oras. stare FIL.

chivernisl v. 1. odinioarA, a admi-

ciceronian a. 1. care imiteazA stilul

nistra, a conduce trebile tarii: 2. a se ocupa, a trAi din: cis ce te chivernisesti acorn ? Fri..; 3. azi (mai mult ironic), a procopsi pe cineva, dandu-i o functiune (mai ales o sinecurA), a-I pune In Nine; 4. a se procopsi, a se Inavuti (sens da-

lui Cicerone : 2. fig. maiestos : period

chivot n. 1. In Biblie, arca lui Noe ;

ciclon n. uragan care porneste In ar-

ciceronian. eichirgiu m. od. cofetarul Curtii: ciubuccii

i cichirgii Ar. [Turc.

IEICERDI

cofetar].

cielic a. care se raportA la un ciclu

tAnd din epoca fanariotà and func(ionarii poeti ciclici, cei ce antarA isprAvile din se inavutiau prin abuzuri i jafuri). [Gr, timpurile eroice ale Greciei, sAvArsite thainte de impresurarea Troiei. mod.].

2. in Vechiul Testament, facia. continand tejuri repezi. eiclopic a. 1. privitor la Ciclopi ; 2. Tablele legii; 3. In biserica crestina, cortul asezat pe masa altarului in care se fig. urias, strAvechiu ziduri ciclopice. Ochs n. 1. periodul unui munfir oareconservA cumineatura pentru cei bolnavi. care de ani, la sarsitul aruia fenome[De originfi slavo-greacal. chivutak f. 1. femeie care spoieste cu nele astronomice se reproduc in aceeas ziva, bidinAreasa.; 2. fig. femeie rea de ordine; cicln solar, spatiu de 28 ani ; garii. [Dela numele femeiesc comun Chi- ciclu lunar, spatiu de 19 ani; 2. grup de poeme epice raportandu-se la acelas eveva = Paraschiva].

chix n. scrintealA in jocul de biliard niment: ciclu breton. fig.): fluerdturi si chixuri; a da cictnigea f. V. cecmegea. cicni v. a crApa (vorbind de dobichit, a nu reusi. ci conj. 1. dar; nu acum, ci altddatd; toace). [V. fictra cicoare 1. plantà ale arii frunze crete 2. (inaintea unui imperativ) dar: ci stai cu binisorul Ex. [Vechiu rom. ce = lat. se mAnAna ca salatA, far din rAdacina-i, QuID]. 'pt./Oita i pisatà, se fabricA surogatul de cia... V. cea... cafea (Cichoriurn inthybus). [Lat. cicciacau n. chipiu de paradil (in armata HOREA]. cleric n. Mold. V. cicaric. austro-ungara). [Ung. csAao]. cianhidric a. acid cianhidric, lichid cicura f. Mold. V. chiciura. cidru n. mied. incolor, avAnd rnirosul migdalelor amare; cane n. proprietate, mosie: n'am ciotrave, violentA compusA din hidrogen (si

flicuri, nici saraiu BoL. [Turc. &mud. curia v. 1. a calcula cu cifre; 2. a numerota: a cifra paginile; 3. a evalua in carbon si azot. cianura f. combinarea cianogenului cifre: a cifra produsul unei mosteniri; gazul cianogen.

cianogen n. gaz incolor compus din

4. a scrie cu litere secrete: a cifra o en un metal: cianurd de potasiu. Oat conj. cuma, adia : cidi era o- depesd. data o baba i un mosneag Cr. [Pre- cifra f. 1. semn ce figureaza un cifra 3; 2. annul totalA cifra buscurtat din se zice cui nu-i mai tace gura, care getului ; 3. scrisoare secreul cu caractere cicala

www.dacoromanica.ro

cif

cin

- 129

convenitel 4. impletitura literelor initiale : mult ca plantA decorativA lemnul de ci-

misir (nurnit si merisor turcesc) e cel pecete cu cifra mea. cifrat a. cu litere secrete : scrisoare mai bun pentru sculpturA (Buxus semcijrat pervirens). [Turc. entsna ciga f. Mold. V. cegA. cimitir n. locul Ingradit unde se in.ciga-miga f. 1. bureti galbeni, una groapa mortii.

cimotie 1. Mold, rudenie depArtatA tibile (Cantharellus cibarius); 3. fig. si era o leacd de cimotie cu noi CR. [Ung. CSRIOTA, odraslAl. fant. fleacuri. [V. cegal. cighir n. Mold. plAcintA fAcuth din cimpi v. Mold, a se ghemui, a se stArci. mAruntaiele naielului. [Turc. Ceoiisa, ma- [Cf. ciumpl. cimpoias m. cel ce cAntA din cimruntaiet cihai v. Mold, a stArui foarte mult cu Poiu. cimpoiu rt. instrument tArAnesc de vorba pe langa cineva, a-i bate capul tot cihdia mama pe tata CR. [Origini rnuzicA, compus dintr'un burduf de piele de caprA i dou5 tevi (una numitA sitnecunoscuta]. cilibhi a. V. celebiu. tigtoare i alta din lemn de paltin, nucilic n. otel preficut In bobite gAurite mitA caravd, cu vase gauri) : inteo parte dintre cele mai delicioase ciuperci comes-

la burdufului se aflA o a treia teavA (nuce servesc de podoaba. [Turc. alma. cilihoaie f. Mold. I. sperietoare de mitA hangu), care produce un sunet bapasari (in ogoare); 2. fiintb urita la chip ziitor. [Termen inrudit cu it. zampogna si port. [Lit. femeiusca cilihoiului (cf. pen- = lat.-gr. symphonia)1. V. hangu. cin n. 1. rang : nici lacom de avere, tru sens, sgripforoaicti)1.

inici de cinuri Ca. ; 2. ordin, stare socilindric a. care are forma cilindrului. ciaM : cin boieresc, preofesc. [Slay. 6tral]. cilindru n. I, corp ce are forma unui cin n. 1. od., luntre dintr'un singur sub 2. figura geometria en aceasta for- trunchiu scobit ; 2. astAzi, cutie de scan-

cilihoiu m. V. ceahrau.

ma ;

3. partea unei masini cu aburi in duri incleite spre a pluti pe DunAre. [Slay.

care se misca pistonul ; 4. fam. palirie Inalt5 bArbAteasci.

tuANcl.

dna v. a manca seara.

[Lat. causazl.

cina f. mAncare sau mas5 de searA ; compus din douA discuri de alamA ce se cina Domnuhii, cina lui Hristos cu aposlovesc until de altul ; tobosari si mus- tolii in ajunul rAstignirii ; cina cea de cimbale n. pl. instrument de muzicA

calagii cu natul, cu dairaua, cu cim- tainA, sfAnta impArtAsire sau cuminecAbalele, cu diblete si cu surlele On. V. timbalii.

cimbir n. 1. (In judetele de pe lAngA Dunire) maramA de bumbac cu puncte mari rosatice: sd-fi cumperi cimbir si fes Pop.; 2. Tr. (gimbir) stergar cu care

turA. fLat. CENAl.

cinatui v. Mold.

1.

a gati pasArea,

pestele, tAindu-le in bucAti i curAtindu-le de mAruntaie ; 2. tam, a stAid In bAtaie

en acorn te cindtuesc frumusel crt dichiciul CR. [Origina necunoscuta

cincantin n. san porumb nemfesc, cimbistra f. Mold. cleste de smuls cu druga scurtA i subtire, cu bobul porpArul sau de dres mustAtile pdrul ce tocaliu. [OriginA necunoscutii]. rilmdne pe cap se:4 smulgi cu cim- cincar a. §i m. cal de 5 ani. nasele imbrobodesc mireasa. [Turc. eennutl. :

cinch num. 1. numAr nepereche Intre cfmbru ni. plantA mirositoare intre- 4 si 6 ; 2. Bot. cinci coade, aldArtia ;

bistra fir cu fir AL. [Turc. 611RISTRAL

buintatA ca condiment (Satureja horten- cincf-degete, pl. plant5 tAritoare ale cArei frunze au de regulA cinci foible (Potensis) [Slay. crinntl.

cimel-cimelf (cinel-cineil) int. for- tilla

mula initialA a cimiliturilor: ghici, ghicitoarea mea I [OriginA necunoscutA].

; cinci-foi, scrintitoare. [Lat.

CURNCIIIRl.

ciment n. 1. amestecAturA de cArA-

cinehme f. a cincea parte din cinci. cincizeci num. de cinci ori zece.

flori galbene-verzui, ce se cultivA foarte

cinematograf n. aparat destinat a

cindura conj. Mold. fiindcA (AL.). [Si zidiri; 2. fig. legAtua trainia: tolerant a cindrd cd = fiindcA ; rostire dialectala cine pr. 1. demonstrativ, cel ce: eine retigioasd e cimentui societdfilor. cinienta v. 1. a da cu ciment; 3. fig. aleargd, se poticneste; 2. interogativ a uni trainic, a Marl: a cirnenta ami- eine e acolo? [Lat. =EH, amplificat cu citia. acelas sufix ca la mine, etc.]. cimilitura f. ghicitoare. [V. cirnet- cinegetic a. privitor la vAnat fraceirnel!]. tat cinegetic. chnisir in. arbust totdeauna verde, cu einel f int. V. dmel-cimel I midA pisatA cu var pentru tencuiala tine{

L. $Aineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

9

- 130 -

cin

clo

proiecta pe o suprafata alba vederi pline Impinge cercurile la locul lor ; 2. pl. carde viata ; cinematograful, inventiune lige cu care se praseste vita de vie ; 3. recentd, e bazat pe perzistent a impre- scoaba : cioacele joagdrului. [V. cioc

siunilor luminoase. cioaclä 1. 1. carlig de inhatat pe cei cinerar a. ce contine cenusa unui morti de cium5 ; 2. carucioara pentru

corp ars dupa. moarte urna cinerard. transportul lor ; 3. carucioara de lemne ; cineva pr. unul dintre multi.

cingatoare f. 1. tot ce serve' la in-

.4. Tr, bargeica. [Serb. &eLjAl.

cioanca f. Mold. Juke scurta isi adna mijlocul corpului : panglica, curea, prinde cioanca CR. [V. clone]. bete, brae, china serpar, chimir ; 2. mij- cioandä f. Mold. inceput de cearta : locul corpului nand la cingdtoare ; 3. a se lua la cioandd. [Origina necunosfig. ceeace inconjoara : cingcltoare de cute]. cioane f. pl. Bot. talpa-gastei. [Oridealuri, einge v. a incinge (poetic): cinge-ti gina necunoscutb].

cioarà f. 1. pasare neagra mai mica coapsa, o tara mea ! Bkc. [Lat. cINGERE]. cinghel n. carlig la canter. [Turc. decat corbul i cu ciocul mai scurt (Cor-

vus cornix); 2. fam. tigan: cioard, adu

ZENOREL].

; 3. ca blestem: cinic a. 1. privitor la acea secta de cdlimdri I hartie ! filozofi greci cari infruntau bunacuviinta; fire-ai al cioarelor I [Onomatopee ca si 2. fig. nerusinat, obscen : apucaturi ci- friulanul &ea]. cioareci pl. 1. nadragi taranesti foarte nice. cinism n. 1. doctrine cinicilor ; 2. fig. stramti, din lanet tesuta in patru ite pi deci mai grosi deck itarli ; 2, (Banat) dispretul bunei cuviinte, nerusinare.

cinovnic m. functionar subaltern (in- ciorapi de dimie pentru femei. [Turc. 6ARIK, tata-sau a lost multi ani ci- incaltaminte de piele groasa sensul in-

vechit)

novnic la spirtoase GHICA. [Rus. &Nov- termediar e gglietre,o, acceptiunea vorbei

in macedo-romana (cf. fr. chausses, na-

NMI].

cinste f. 1. onoare : cu cinste yeti dragi, lit. Incaltaminte)]. rdspunde la a patriei chemare GR. AL. cioarsa f. Mold. cutit vechiu si tocit. 2. tratare onorifica, ospatare mai ales cu [V. dorsal].

cioasch f. Mold, broasca raioasa. [Oripl. cinstile, daruri acute miresei de rude gina necunoscuta]. cioath f. Mold. buturuga. [V. ciotl. si cunoscuti. [Slay. ttsrl, onoare, influenciob n. 1. bucata sparta de sticla, de tat de 6ENSTI, parte]. cinstet In. plant& cu florile galbene oala ; 2. vas invechit i stricat in parte; ca pucioasa cu puncte oachese. (Sal- amandoi mancati dinteun ciob Ppm. [Turc. ëoa]. via glutinosa). [Lit. planta stimata]. ciobacA f. Mold. luntre facuta dintr'o cinsti v. 1. a onora : .slava stramo;eased pe strdmosi cinsteste GR. AL. scorbura de copaciu. [Origina necunos2. a trata, a ospata cu bautura : scoateti cutal. bautura : scl-ti fac o cinste ; 3. pop. dar;

vin de ne cinstiti, cd's feciorii oste-

cioban in. pazitor de oi ; steaua do-

aduceti teasuri pline de yin

ciobainesc a. de cioban : sd-mi dai

banului, Mold. luceafárul de searii (serve' cinstire 1. 1. fapta de a cinsti, vene- de orientare pastorilor la readucerea turratiune : a patriei cinstire ; 2. ospatare melor). [Turc. e05.01]. nig AL.

onorifica

gluga ciobdneascd POP. ciobaneste, pentru cinstire AL. cinstit a. 1. onest, onorabil, onorat : adv. ca ciobanii, dupa obiceiul ciobanilor; mai marii oraselor qi alte fete cMs- bdiatul se pane ciobaneste inteun getite CR. ; 2. titlu dat preotului : cinstite ,nunchiu CR. ciobani v. a fi, a se face cioban : pdrinte 1 cinteazfi (dntita) f. pasarici cantfi- foaie verde si o lalea. Miul mi se dotoare care petrece prin pacluri l muntl bdnia POP. ciobänie I. starea, traiul de cioban. (Fringilla coelebs). [Origina necunoscioboth f. Mold. cisma : ciobote de cute]. cinzeact* f. cincizeci de dramuri (a piele groasd. [Rus. doeor0]. opta parte dintr'o oca): o cinzeacd de ciobotar m. darner (in Moldova). ciobotfirie f. cismarie. yin. [Cinzeci, rostire popularil pentru cincizeci]. cioboticã f. cioboti mica, botina ; cioacat f. 1. cioarli neagra de clopot- clobotica-cucului, mica planta cu flori nite (Corvus monedula) ; 2. pop. porecla galbene, placut mirositoare I aducand data figanului (cf. cioard). [Slovean emu]. cu labs cucului (Primula verbs), cloacli I. t. unealta cu care dogarul cirnoasi Chic n. 1. patted risarita II

www.dacoromanica.ro

cio

131

ce servh de gurh phsarilor ; clocul bar- scior, cum este ciocarlia, care face parte

zei Bea. greghetin ; 2. cat se poate Im- din familia conirostrelor sau a nasal-dor

buca cu ciocul; un cioc de apa; 3. pa- cu ciocul tare si conic; sensurile 3 si 4 rul bhrbiei rasat neras barbd in cioc ; fac asemenea aluziune la ciocul pashrei, 4. partea dinainte a co/Ibid. [Alban. zoa]. iar sensul 2 se rapoarth la sborul ei cacioc I int. care reproduce sgOmotul racteristic]. ciocfirti v. Mold, a t5ia in buchti: olovirii cu ciocanul. idoare ciaceirtite sub mii de lovituri AI.. ciocIaIte f. Mold. porumbiste. ciocalau n. Mold. I. coceanul stule- [Derivat poate din ciocdrta (v. cioptirta). telui de porumb : cioccitai de cucuruz forma' amplificath din cioc trunchiu (v. cio-

Nroa.; 2. pl. rficlficinile cocenilor rhmasi icalilu), cu sensul primitiv de parte trunpe camp. [Dintr'un primitiv cioc, trun- chiath sau bucath thiata]. chiu (= it. ciocco); in privinta sensu- cioc-boch int. care imita sgomotul lolui, cf. fr. trognon, cocean, In report cu viturilor ciocanului. [Onomatopee]. ciochie f. I. unealth de dogar in care trogne, trunchiu]. ciocalteu n. cuiu prin jugul carulul. se bate cu maiul, ca sh se aseze cercurile ppe vase; 2. pl. caraftele vatalelor. [Cf. [Cf. cloaca]. ciocan n. cocean de porumb, de varzh. cioacia ciochinfi f. 1. curea la caphtul dina[Metaforh analogh In sarbeste i bulg-reste Covor, ciocan 1 cocean (duph a- poi al selei de care drumetul li leagh itraista cu merinde: ai sd-firupi ciochisernanarea exterioarh)].

ciocan n. 1. unealth de fier cu coada nele umbidnd Ca.; 2. fig. a pune la dochina*, a phrhsi, a da uithrii; 3. dirlig ce

de lemn spre a bate fierul ; 2. verigh sau oblon, in mijlocul unei porti, care se loveste spre a se deschide poarta ; 3. fam, phhArel cilindric de rachiu (25 dramuri):

;I dupd ce ca tot omul un ciocan de

rachiu trag PANN ; 4. peste cu capul lAr-

git in forma ciocanului (Zygaena znal-

taranii dela munte poarth la bran; 4. osul

rotund din amandouà partile la glezna

piciorului. [Turc. erari], cioci pl. ciorapi din postav alb de lanh si lungi pana la genuchi, purtati In opinci de ardelence. [It. clocciA, termen venit pe cale comercialal. eioclag m. Oran care vinde lemne cu

Zeus). [Slay. eElrAlit ; sensul 3 (si in sal.beste CoxAal Raids) face aluziune la forma chruta [V. cioacla obiectului].

cioclej ri. Buc. ciochlhu. cioclejelm. nurnele bucovinean al sfreciocanea f. Zool. alt nume dat sita- delusului (care petrece prin ciocleje sau vreascuri). rului (dupa forma ciocului sin). ciocaneala f. lucrarea de a lovi cu cioclioaval (cioclovinh) m. ciocoiu rll-

ciocana9 m. lucrAtor la ocnh, care tale sarea cu ciocanul si o face drobi.

ginit (termen de dispret). [Compromis din

ciocanul.

ciocinel n. 1. ciocan mic de bAtut ciocoiu i cioclu].

clock* rn. cel ce saph mortului groapa.

toba ; 2. claph de piano.

ciocAni v. 1. a lovi cu ciocanul sau [Derivat din cioaciii]. clocrnagi v. a certa maltratand: cdnd cu ciocul ; 2. fig. a suphra cu Intrebari,

ii ciocrnagea, cdnd ii cicalea Isp. [Corna nu inceta cu cereri. ciocanitoare f. Tr. gheonoaie (ea bate promis din cioc i ciomdgi (v. cioccu ciocul in coaja arborilor spre a gfisi maul]. ciocmAni v. 1. a certa inteuna, a bate viermi pentru hranh). cioefiniturat f. lovituri repetite de capul: dupd ce-1 mai ciocmdni muierea ciocan.

ciocArlan m. bärbAtelul ciocarliel.

o toand Isp.; 2. farn. a discuta cu sgomot si cu vorbe atinghtoare. [Dintr'un

ciocarlet m. pasare cantatoare care primitiv cioctnan, augmentativ din cioc : petrece tot anul prin phduri i numiti imagine luath dela phshrile ciochnitoarel. astfel duph ciocul ei tare si ascutit (Sitta clocni v. 1. a bate sau lovi cu docul ; 2. a izbi, a lovi in ceva: la Paste caesia), ciockirlie f. 1. pashre din ordinul yea.- se ciocneste oud rosii; 3. a lovi paharul biilor, foarte comunh in tot continentul sat/ de al altuia, inchinand In shnhtatea (Alauda.); 2.Mold. un fel de horh; 3. vita' sa : a se cam ciocni, a se imbata; 4. refl. de vie thiath si push in pamant spre a a se atinge izbindu-se: trenurile s'au prinde radacinh; 4. nuia ce plutasul o a- ciocnit. [Cf. COICNYTI, a iZbi]. tarna in cuiele dela carma sore a opri ciocnit a. 1. lovit cu sgomot; 2. erapluta. [Derivat dintr'un primitiv ciocarlei, pat, plesnit ; 3. fig. ticnit: e cam ciocnit, tras din cioc (cf. cocdrld, coddrld) pi Ii lipseste o doaga; 4. fam. ametit de vin. ciocoi v. a lingusi cu injosire, a se desenmand pashrea cu ciocul drept i gro-

www.dacoromanica.ro

- 132 -

cio

cio

pleca cu smerenie deprins a te c:ocoi soteau pe inaltii dregatori la Turd; 3. sluga la tori Domnii NEGR.

domneasch, I acheu al palatului trimite-mi

ciocoias rn. sluga boiereasca. sus patnz ciohodari GHICA. [Turc. CO, ciocoiesc a. 1. de ciocoiu; 2. josnic, HADAR]. cioinag n. 1. varietate de struguri; 2 slugarnic: apucdturi ciocoiesti; 3. callgrafic (vorbind despre vechea sctisoare cosor. [Origina necunoscuta]. ciolac a. ciung. [Turc. &MAE]. drilla): slovd ciocoiascd Ginca. ciolan n. Mold. 1. os cu maduva, os ciocoime f. ceata ciocoilor, toti ciocoii, ciocoism n. apucaturi de ciocoiu, lin- mare si viguros; 2. pl. obezile rotii. [ Slay. eLANO, me mbru]. gusire tiratoare, umilire servila. ciolänos a. Mold. osos boi cioldciocoiu na. Tr. ciocArlan (v. ciocdrlie); ciocoiu-gulerat, 1. specie de corb numit nosi i grasi Ca. ciolpan n. trunchiu ramas in parnant, vi cioard guleratd (Corvus 0lbicol013.1; ale carui ramuri au fost rupte de vAnt 2. fig. (ironic) orasean bogat. ciocoiu rn. 1. odinioara, slujitor In- sau putrezite prin vechime : la craca sircinat cu strangerea darilor ciocoii fa- ciolpanului, la cuibul soimanului POP. ceau multe supdrdri sdracilor ; 2. sluga [Dintr'un primitiv ciop, trunchiu (cf. cioboiereasca: boierii i ciocoii; 3. nume pdrtd)]. dat de tarani arendasilor de mosii, funccioltar n. patura impodobita de cal: ;

tionarilor si nobililor: a iesit Bujor in cu cioltar de fir POP. [Turc. ZOLTAR ]. tard, pe ciocoi Ii bagd in fiard POP. ; ciomag n. 1. bat lung si gros ; 2. lo4. parvenit ; ciocoitz cu falca largd. cu viturfi cu ciomagul. [Turc. &mad.

ceafa 'n veci plecatd AL.; 5. fig. om servil, smerit cu cei mari i trufas cu cei mid; 6. nume dat in batjocura membrilor

ciomfigas m. bataus. ciomfigealà I. bàtaie cu ciomagul.

ciomfigi v. a bate cu ciornagul, a bate

partidului conservator. [Ciocoiul, stranga- cumplit. tor de dad (sensul cel mai vechiu al vorciomofaiu rn. Mold. V. ciumMaie: bei), e identic cu ciocoiul, pasire cu ciocul rachiu amestecat cu vitriol si cu ciotare si foarte mancacioasa, voracitatea fhnd mofaiu AL. comuna amAndurora; din cauza cruzimii ciondAni v. Mold. a (se) certa penlor, poporul i-a asemanat cu cioclii (de tru nimicuri ce tot md cionddneste de unde ciocloavd), iar pretentiunile lor geoba? AL. [V. cioandd]. ridicule se oglindesc in nume despreciong a. lipsit de un corn (vorbind de

tuitoare ca ciocorofleac, ciocoroflean- vite). [V. dung]. durd. ciont n. hustean, buturuga: sin ciont ciocoladà f. I. pasta alimentara com- de lemn. [Forma' nazalizata din dot]. pusa din cacao si zahar ; 2. bautura nu- a. tocit in van( sau pe de margini. [Lit. II

tritiva facuta din aceasta pasta.

ciocoti v. Mold, a ciripi sgomotos

trunchiat]. V. ciunt.

ciopalrhis f. bucata rupta sou trun-

(dAnd din cioc): vràbiile ciocotesc. chiata incepu a mi-fi cresta pe arpe ciof in. 1. Mold. V. ciuf : vine cioful pant:ice-1 fdcu ciopdi, doper/ i Isp. [Form dela &lila cu pldiica imbdieratd (can- amplificata clinteun primitiv ciop, truntecul uncropului); 2. mascariciu (sens iesit chiu: cf, ciump; v. ciocdra

din uz); 3. fig. secatura : mare dui ii

dascalu AL. [V. ciuf; sensul 2 se rapoarta la gesturile cornice ale ciofului]. eioial v. a mAnca facind sgomot. [Onomatoped. cioflac rn. Mold. copil rAsgAiat. [Origina necunoscuta].

ciopfirtac a. cu coada mai scurti sau

careia ii lipseste sfichiul (vorbind de vite).

ciopfirti v. a taia in bucati, ciopli v. 1. a taia in lemn, a netezi cu

rindeaua ; 2. a scobi figuri (grosolan); 3.

fig, a subtia, a da cuiva un lustru de ornenie, a-I forma sau civiliza. [Origini

cioffeaga f. Tip. Mold. gallon. [Din necunoscuta]. sasul SCHUBLADE]. V. O. cioplit a. 1. dat la randea, netezit: cioffi(n)gar m. vagabond, secatura !emu cioplit; 2. sculptat : chip cioplit; urn cioflingariu de al define CR. ; ii vdzu 3. fig. cult: om cioplit.

viind ca un cioflingar

cioplitoare 1. cutit sau dalta de cioplit. cioplitor rn. 1. cel cc ciopleste lemSchuhflicker, arpacita nul sau piatra ; 2. ludator !a ocne. care ciohodar m. odinioara: 1. mat marele netezeste peretii de sare; 3. sculptor orpeste Incaltamintele Domnului: ii fdcuse dinar ; 4. un fel de randea. ISE.. [Cf. Bihor (Mures) ciuflicar, paris, clevetitor= nemt.

rneseria de ciohodar in curtea aces-

ciopliturä

f.

rezultatul cloplirii: 1.

tui principe Fit.; bas-ciohodar, intaiul lucru cioplit; 2. surcele sau aschii cazute camerier al palatului; 2. servitori cari in- din cioplire.

www.dacoromanica.ro

do

cir

133

ciopor n. I. Tr. turmA de oi sau de

vite; 2. (Gorj) geamada, In genere. [Serb.

ciorovfieati f. cearti pentru nimicuri.

cioroviiii v. a se certa, a face galceavii

pentru lucruri de Mmica: cum se dociorI v. a curge murmurand (de ape): rovdiau acestea hr. [Probabil onomardurile ce ciordiau Em. [Onomatopee : topee (cf ciorobor)]. ciorpac n. Mold. 1. plasi de pescuit V. ciurui]. topuul.

cioranglav in.

igan (Ca porecl3). (In forma' de sac); 2. au* cu coada lungi.

[Compus din cioard i un final (cf. si baragladind) poate identic cu gland,

[R us. àERPAKJ.

dantul unuf regiment de ieniceri (lit. distribuitor de ciorba: Sultanul considerAn-

[Turc. &DRTAN].

ciorpandel m. copil de figan. [Compus din cioard si din finalul sinonimuciorap m. Incaltarninte de 15n5, bum- lui (par)pan bac sau matase, ce acopera pidorul 0 dorsal v. Mold. 1. a se nec5ji sa taie cu cioarsa; 2. a se scarpina pc trup (vorgamba. [Turc. ORM3}. ciorba f. zeam5 &HA cu buckele de bind de om sau de animale): 3. fig. a se came; fig. ciorbei lungei, vorbire ce nu deprinde: s'a mai ciorsdit. [Rut. 6aasATT, a scarpinal. se mai sarseSe. [Turc. aoRsA]. ciorbagiu m. odinioara: 1. coman- ciortan m. crap de mirirnea mijlocie. capitAnal.

ciorti v. Mold. 1. a sterpeli Muscalii du-se ca parintele hranitor al corpului ne mai ciortesc o bucatd de parr-hint ieniceresc, capetenfile sale purtau titluri GHICA ; 2. a se earn certa. [Origina ne:

culinare); 2. gospodar, om cu stare si cu cunoscut5].

ciosmoli v. Mold, a se svircoli si vazil; 3. (azi In Turcia) primar de sat: sd trirnitem jandarmii sá ne aducel pe scarpina (In asternut): ciosmolindu-se ciorbagii G RICA. RUM. eORBADrd. S. invdrtindu-se ca pe jdratec CR. [OA ciorbaldc ii. lingura mare de scos rigini necunoscut5]. ciosvArtfi f. a patra parte dintr'o vita' ciotbâ. [Turc. &MB ALYR]. ciorchinil f. manunchiu de fructe sau taiatit: ciosvdrta de miel, de berbec. de flori purtate de acelas cotor:ciorchind [Vechiu-rom. cetvdrtd = slay. ErvelarT, sfert]. de struguri. [Origina necunoscuta]. ciot n. Mold. I. trunchiu, buturugh: ciorcioveh f. V. cercevea. ciordi v. a fura cu dibacie fara a se ldsatu-l'am in codru cdlare pe un ciot simti (vorbind mai ales de tigani): ce AL.; 2. nod de arbore: lemn gird cio-

putem si ciordim de pe id de colo turf. [Termen inrudit cu it. ciotto, schiop TSP.

[Tian. tORDO, participiu dela 6012A0 , (primitiv: butuc)].

a fura].

ciorecar rn. (Aran ce poarta cioareci. cioresc a. ce tine de cioar5: neamul cioresc. cioric n. Mold. V. soric: pielea prefeicdndu-se in cioric ars CR.

ciotci adv. Mold. gramada lnghesuiti sau ghemuita (asemenea unei buturugi care sta gramada, neavind ramuri sa se intinzi): albinele se adund ciotcâ in pelldrie CR.

cioturi f. V. ciuturi.

cioturos a. noduros. cioviel (cinvica) f. buh5 de marimea ciornfi f. (Invechit) concept. [Rus. boa- unei vrabil cu pene oachese pe spate,

ciormoiag n. Tr. Bot. grdul-prepe-

litei. [Ung. csonnoryAl.

trti, negru].

petrece prin picluri uncle cuibareste (Strix

ciornoziom n. nume ce se d5 Oman- passerina). [Onomatopee, dupa strigatul tului negru priincios agriculturei : cior- ei: ciovic-ciovic ciovlicà f. sau nagat, pasare din ornoziomul din Bárdgan. [Rus. aonsozt0m0, dinul picioroangelor, traieste pe marginile pamint negru]. ciorobaril f. (Banat) cotofana. [Cf. baltilor unde se recunoaste repede prin vioiciunea-isiprin strigitul tiuitor ce scoate cioroborl. ciorobirita f. pl. (Mehedin(i) furcu- si care educe cu al ciovichii (Vanellus Neje carului. [Lit cotofene mfci, cu alu- cristatus). ziune la labele pasarii]. cipici (clupici) m. pl. botine. lung. ciorobor n. Tr. larmi, galceava ; cio- usivosrl. robor pentru un topor. [Onomatopee cipriot a. din insula Cipru. II m. locuitor din Cipru. ca i ung. csdr-pdr, ceart5]. cioroiu m. I. corb; 2. fam. tigan. cipru in. chiparos (poetic); cu cipru cioropinA f. fam. porecla tiganului; verde 'ncinge anticei fruntea ta Em. dr m. Mold. terciu. [Cf. cirig]. iard cioropina sta In capul mesei Isa. [Compromis din sinonimele cioard pl cirac m. 1. protejatul sau favoritul cuiva: e/ciii scot la maidan fiecare arapinell.

www.dacoromanica.ro

cir

cir

134 -

retie un cirac GHICA : 2. om de casi,

circumlocuti(un)e f. ocol de vorbe, client; ciracii vornicului ajung boieri perifrazi autorul naturei (adici Dummarl AL.; 3. ucenic: gradele profesio- nezeu). nale erau inainte: cirac, calfa, mester. circumnavigati(un)e f. navigatiune :

[Turc. tYRAK, lit. ficlie sau favorit (care In jurul globului pamintesc. circumscrie v. 1. a da limite ; 2. e Ingrijit ca o lampa)]. circ n. 1. Ingridire unde se ficeau la Geom. a desena o figurS In jurul alteia. 1. 1. lucrarea circumscripti(un)e cei vechi alergiri de cai, de care; 2. ingradire circulari acoperiti unde ciliretii de a circumscrie; 2. spatiu circumscris, ceace limiteazi Intinderea corpurilor ; 3. fac exercitiile lor ecvestre. circa adv. exprimi o aproximatiune; diviziune (administrativi, militari sau ecam, pe la. cleziastica) a unui teritoriu.

Circovi m. pl. doui sirbitori bibesti: 1. Circovii de var.& dela 16 pini la 19 lulie, ce le tin femeile dela Ora, crezind ci le apiri de paraliziri (Mat de Circovi e sinonim cu luat din fele): oH Marti, Joi, Vineri i Circovi, sdrbdtorile drdcesti, care le tinea norodul in vremile pdgdnesti PANN : se mai numesc si Circovi,i Marinei: si la circovii Mdrinei mina pe nimic n'am pus PANN ; 2. Circovii de iarna., dela 16-18 Ianuarie, zile rele de trisnete i vifore, numite si Fulgercitoarele. [Cf. slay. TERKOVA, biseTiCi

.

V. Marina,

circumscris a. restrins, mirginit In-

tr'un mod preciz.

circumspect a. care iea seamS la ce

face, discret, prudent.

circumspecti(un)e f. calitatea per-

soanei circumspecte.

circumstanta f. 1. Imprejurare, particularitate ce insoteste un fapt, o stire: circumstante atenuante, agravante; 2.

situatiune actuala a lucrurilor; trebue luat mcisuri dupd circumstante. circumstantial a. care exprimi o circumstanta sau indica o modificare: complement circumstantial. circumvolutitunle f. iotire in jurul

circuit n. ocol (= fr. circuit). circulh V. 1. a se misca in cerc; 2. unui centru comun. cireadä f. turma de vite mari (mai a se duce si a veni: sdngele circuld; 3. a nu sta locului: circulatil 4. a trece numeroase deck cdrclun. [Slay. R1EDAI. din mini in mane. banii circuld; 5. a cirealfi f. poama ciresului, a cirii carne se propaga, a se rispindi ; a face sei e foarte zemoasS; cireaaa lupului, matriguni. [Lat. vulg. CERESEA]. circule un manuscript. cirett m. 1. porn din familia rozaceelor circular a. care are forma unui cerc ; 2. care descrie un cerc miscare circa- care face cirese (Cerasus); 2. lemnul lard. circularà f. scrisoare adresati la diferite persoane pentru acelas scop.

situ. [Lat. *CERESIUS

(=

CERASUEg

cireqar m. 1. luna In care se coc ci-

resele, lunie; 2. alt nurne dat botgrosului

circulati(un)e f. 1. lucrarea de a (se hrineste cu simburii de cirese). ciresia a. de coloarea cireselor, circula, Inlesnire de a se duce si veni: circulatiunea trdsurilor; 2. miscarea cirezar m. vinzitor de vite. [V. cisingelui In drumu-i prin corp; 3. misca- readd]. rea banilor sau a hartillor de Comer( : ciric xi. termen de hotirnicie: un sfert de stanjen. [Turc. tEREK, sferd. bilet in circulatiune. cirich f. numele oltenesc al jocului circulator a. privitor la circulatiunea

singelui: aparat circulator.

circumcide v. a opera circumciziunea.

In cinci pietre (Isp.). [Origini necunoscutil.

cirilic a. privitor la apostolul Ciril ;

alfabet cirilic, literele slave inventate de circumcizi(un)e f. ceremonie reli- Ciril in sec. IX. Aceste buchii sau stove gioasa ja Evrei $ i la Mahornedani: tiiere au fost Intrebuintate la noi pima la 1860, cand furl Inlocuite cu alfabetul latin. imprejur. chip I int. imita glasul puilor de pacircumferenta f. 1. Geom. linie curba ale cirii toate punctele sunt egal depir- sari. [Onomatopee]. ciripi v. a canta cu glas subtire a; tate de un punct interior, numit centru; 2. Ingridire, ocolul unui oras ; 3. supra- putin tare (ca puii de pisiri). [Onomafata exterioari a unui corp, In opozirune topee]., ciripie f. sfoara rosie a dulgherilor; cu pirtile centrale.

eircumeis a. tilat Imprejur.

circumflex a. se zice de un accent, ca pe ciripie, in linie dreapti, Intins:

combinat din acut i gray (...). In limba merse drept ca pe ciripie la stuful cu romini circumflexul indici Intunecarea flori Isp. [Turc. dim].

lui a Inaintea unei nazale sau lichide: Roman, parghie, stilp.

ciripit n. fapta de a ciripi, ciripitor a. care ciripeste.

www.dacoromanica.ro

- 135 -

cir

ciu

ciriff n. coca de Mina pentru lipit. [Turc. 3. punere la ordinea zilei a unui militar

pentru o actiune stralucita sau un act ciritei in. pl. tufis (lit. tufa de ceri):; de eroism. printre ciritei de brad CR. [V. cer, ar-' cites a. ce se poate lesne citi: seri-

ems].

soare citeafd. [Slay. etrITI]. U m. cititor In biserica, anagnost.

bore].

ciritis n. pAdure de ceri, tufArie. cirivi n. V. cerevis.

cat (Mold. ceti) v. 1. a cunoaste litecirth f. 1. linie, trAsurA de conclein : rele alfabetului si a sti sfi le Impreune In nici o cirtà, nici o iota ; 2. interval: in- vorbe ; 2. a parcurge cu ochii sau a rosti tr'o cirtd de vreme ISP.; 3. portiune de cu glas tare un text tipArit sau scris : a arAturA ce fac sAtenii la boieri. [Slay. citi ziare ; 3. fig. a patrunde ceva Intu-

necos sau ascuns : privirea lui citeste cisalpin a. dincoace de Alpi (In ra- 'n suflete omenesti EM. ; 4. a ghici, a port cu Roma): popoare cisalpine. descoperi : citesc In ochii si. [Slay. Orro]. cisit n. 1. asortiment de marfuri ; 2. citire f. 1. lucrarea de a citi si rezulvAnzare, desfacere. [Turc. &sin]. tatul ei; 2. arta de a citi : II invald cicisià f. 1. repartizarea contributiunilor, tirea. cotizatiune; obstea se aduna dumineca 644 a. fig. instruit : om citit. II n. ciin sobor la usa bisericii i fAcea cislA pu- tire: cititul i scrisul. nAnd asupra fiecArui skean o dare potricititor m. cel ce citeste ; cititor de eaerA, Buie].

vita CU starea i cu puterea sa : fac cisla stele, astrolog : chema un cititor de stele colea in crasma AL.; 2. fig. Mold. sd-i spuie ce-i pricina de-i merg lucruconsfAtuire Intre tArani : a face cisld, rile anapoda Isp. (v. filozof).

citric a. acid citric, ce se extrage din ciskti v. 1. a taxa dArile; 2. Mold, a zeama de lAmAie. se consfAtui (vorbind de tarani); 3. fig. ciubar n. vas cu douA toarte de carat a pine la cale : nu stiu ce cisluia prin apA, de muls lapte sau de pus lAturi. prejurul cdrufei Ca. [Ung. cseroa (= nemt. zuber)]. [Slay. eLsLo, numAr].

csmà f. IncAltAminte de piele ce acoCiubfir-Vodfim. numele acestui Domn pere. piciorul pfinA la genuchi : cisma se legendar a rAmas In uncle locutiuni: voicompune din caputa l carAmb. [Ung. nic ca Ciubcir-Vodd care l'au mdncat

cistnar m. 1. cel ce face cisme;

guzganii 'DANN ; de pe vremea lui Ciu2. bAr-Vocla, dintr'o vechime depArtata. V.

cismarie f. 1. meseria cismarului ;

2.

ciszmA].

cel ce face orice fel de hicAltAminte.

Nume proprii.

ciubeical f. hi/ea proasta. [Diminutiv din ciubuc]. ciuboatii f. V. cioboatA. cisme' f. fAntAnA artificialA (in opozitiune cu izvor). [Turc. 61E-.91.41, de unde ciubuc n. 1. lulea orientalA cu teava lungA i cu imamea de aides : boierul si Mold. cesme]. cisniu n. od. expertizA pentru fixarea trage ciubuc in vremea asta AL. ; 2. pretului obiectelor de consumatiune : cat vargA ce zidarii trag pe pereti ori tavaprAvAlia sa.

a fost asupra

lua bani nuri; perefii crass impodobifi, iar cMdela brutari i granari GIIICA. [Turc. bucele erau poleite ISP.; 3. dungA pe cepa. gustara pAnzeturi si covoare de lAna ; 4. cofeturA

cistern& 1. rezervoriu unde se strange In forma de bastonas, fAcutA din zahir apa de ploaie. cu boia rosie. [Turc. &Tame]. ciubucar n, unealtA de tras ciubuce cit n. starnbA lustruitA si infloratA (cu care azi se ImbracA scaunele i saltelele): pe zid.

ciubuchrie f. ciubucele unei case. perne imbreicate cu cit Fa.. [Tune. era cith v. 1. a chema sA comparA Inaciubucciu in. odinioarA : 1. slugA domintea unui tribunal ; 2. a raporta un pa- neasca, InsArcinatA a umplea si a aprinde saj dintr'un autor : a cita pe Virg/Hu ; ciubucul lid VodA ciubucciu '0 trime3. a se mush, a desentna : a cita ca model, tea, la seraM cd mi-1 chema POP.; 2. citactielit f. cetatuie. slugA boiereascA avAnd aceeas sarcinA : cithnie f. 1. citire de rugAciuni : 2. fig. voiu sd te invdf meseria de ciubucciu, citire monotonA. [Slay. 6rrArdE]. cu care te a cinstit sttipanul FEL. [Turc.

citareet f. stoM din care se fAceau

mai ales anterie : cu anteriu de citarea AL. [Ture. dETARE].

dustncou].

ciucá f. cioarA 1 porecla tiganului, de unde fig, a fi ciuca beitdilor, a fi expus

citali(un)e f. 1. ordinul l actul prin la Mate loviturile. [V. cloaca].

care se someazA de a compare lnaintea ciuciu(lean) m, crap mai mic de 30cm. tribunalului ; 2. pasaj luat dintr'un autor I [Cf. ciuciutete].

www.dacoromanica.ro

- 136 -

ciu

ciuciulete m. ciupercA comestibilà,

ciu

clash& f. 1. femeiusca ciufului ; 2. semn

gAlbuie, avand un miros slab dar phicut fAcut de secerAtor intre holde : un mA(Morchella esculenta). [OriginA necu- nunchiu de iarbA sau grail legat la vArf cu alt mAnunchiu de file rupte (aducAnd noscutA]. ciuciun m. jghiabul teascului de vie. Intru cAtva cu capul sbArlit al ciufului : butiele serviau lnainte la vAnatul pAsArilor). [Origina necunoscuta]. ciucure m. 1. ImpletiturA din miltase, ciuhurez m. V. huhurez : iard ciuland sau bumbac, cu care se impodobesc hurezii te apucd rdcori de groazd cand marginile hainelor, mobilelor, draperiilor, it auzi ISP. [Compus din sinonimele ciuf etc. ; 2. sloiu de ghiata. [ung. CSUROR, fundA]. a hurez]. ciudä f. 1. mirare (invechit): toti.reichill a. 1. cu urechile scurte sau rotunmaserd incremeniti de ciudd On.; 2. jite (vorbind de oi); 2. se zice (in Vlasca) parere de rAu amestecatA cu mAnie: mi-e de boW clruia-i lipseste un corn. [Serb.

ciudd cum de vremea ad mai treacd tuLA]. ciWanth f. mAncare fiartA din fAinA, se 'ndurd 3. supgrare mare, necaz : se duce /a crdsma sd-si innece ciuda lapte i Lint, la care se adaogA l bucACR. [Vechiu-rom. ciudd, minune, mire- tele de puiu de gAina : bucate de cele ;

col (aispovedi-vor ceriurile ciudele tale, sdndtoase... musaca, capama, ciulama Doamne),, Coresi) = slay. 611130, minune, AL. [Turc. duLAHAl.

mirare: ciuda e o mirare provocata de o contrarietate].

ciuleh f. 1. suciturA de foi de tutun ; 2. jurubith: o ciulea de eta. [Turc. ori.

ciudat a. de mirare, curios : om ciu- ghem, pachet]. dull v. a tinea urechile drept In sus dat, lucru ciudat. ciuditenie f. IntAmplare, purtare du- (vorbind de cai, magari i catAri). [Serb. dath.

ciudi v. 1. a se mira (sens iesit din

1.1Lrri[.

ciulin m. scaiete, spin: mardcini

qf

uz): in desert dar ti-e mirarea si in ciulini vor rdsdri tie (stil biblic); 2. Mold. zadar te ciudesti PANN ; 2. a se necAji : Tr. castane. de baltA (Trappe natans).

ma ciudiam cum de nu vine cdruta 1SP. [Rus. Came]. [Locutiunea a se ciudi de necaz : a se ciumá f. 1. boalA contagioasA i epimAhni foarte (ccum 11 vAzurA zinele sea- demicA, care se manifesth prin bube sau pat, se ciudiau de necaz cA nu puturA umflAturi In pArtile delicate ale corpului; sA-1 prinzA* Isp.) a servit de tranzitiune 2. personificarea boalei (In traditiunile po-

dela vechiul sens (a se mirax, la cel modern ta se necAji,]. ciuen m. sApunel, Intrebuintat la facerea halvalei si la parfumatul rufelor. [Turc. turm]. V. odogaciu. ciuf a. 1. cu pArul in sus, nepieptAnat: cu chica ciuf; 2. cu perii sbArliti: o iapa ciufd PANN. II n. smoc de pAr i pArul In genere: i-a luat ciuful foc hp. [Termen inrudit cu it. ciuffo, mot de pAr].

pulare): baba Ciuma cea pcigand Pop.: 3. fig. fatA sau femeie peste mAsurA de uritA, ceva nesuferit sau urgisit. [Slay.

trei-patru pene (Strix brachyotus); 2.

tAiat; 2. ramurA sau coadA trunchiatA.

gatul ciufului (cf. sususu); 3. Mold. Tr. om cAruia Ii place sh-si bath joc de and, vagabond, secAturA (cf. ciof 2). [VorbA identicA cu cea precedentfi]. ciufuli v. 1. a trage de ciuf sau de pAr ; 2. a se lua de pAr, a se IncAiera; 3. Tr. (Mold. ciufulW) a-si bate joc, a batjocori : vreme-i sd ne ciufulim POP.

butuc, Inrudit cu it. cioppo, schiop, ciurnpay (primitiv: butuc)].

dui m. 1. bulth cu moturi mid de

eural.

ciumhfae (ciuma fetei) 1. Mold. Tr. Bot. laur. [OriginA necunoscuta].

ciumfirea f. iarba ciumei (Gaiega).

ciumat m. molipsit sau atacat de dumb%

ciumlec n. un fel de ghiveciu copt

InnAbusit la oalA. [Turc. MILER, oalA].

chimp n. Mold. 1. trunchiu de arbore

horA munteneascA ce se joacA imitAnd stri- [FormA nazalizatA dintr'un primitiv ciop,

ciufut a. i m. sgarcit: un ciufut ha-

ciumpav a. 1. ciont (din rupturA sau tAieturA): coadd ciumpavd; 2. schiopgtAnd (de vite). [V. clump].

ciumpfivi v. 1. a rupe trunchltind :

mcirgdritar inflorit, cine mi-te-a cium-

pdvit ? POP. ; 2. a schiopAta (vorbind de vite).

ciumpeiu n. unealtA cu care dogarul ciuguli v. 1. a mance dupind cu cio- crapA cercurile. [V. dump].

&dr: Cut. [Turc. &arm].

ciumurlueali f. Mold. aplecate, incul (se zice de pasAri); 2. a mance fAth poftA, luAnd bucAti foarte mid In gurA ; digestiune.

ciumurlui v. Mold. 1. a fi secat (de 3. fig. a se shruta (de tineri indrAgi(i) sal vd ciuguliti ca doi hulubasi AL. [De- muncA); 2. a-i se apleca. [Originii necunoscuth j. rivat din cioc.j.

www.dacoromanica.ro

civ

137

clung n. Mold. Tr. butuc, buturugl : din feve aurite ht.. [Din ciurl ciur! int. pared's un ciung pfirlit AL. [Sau cionc, care imita tisnitul apei curgatoare]. termen inrudit cu it. cionco, ciung (priciurui V. 1. a cerne cu ciurul; 2. a mitiv: butucl. a. lipsit de o mana sau face gauri marl (de haine). ciuruit n. cernerea cu ciurul: ciurude un brat. [Lit, mutilat ca un trunchiu taiat)]. litul greiunfelor. II

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coada). emus m. Tr. ciuf (bufni(fi). 0 a. miop : V. ciont. to gainusei ciusa Isp. [Adich miop ca ciuciunti v. 1. a trunchia un membru al ful : buhele au ochii infundati j privirea corpului (coada calului, coarnele vitelor, fixa]. ciusdi v. a se speria (de caii cu naurechile cainelui); 2. a thia vArful, a scurta rav). [Slav, 6uppArf, a incremeni de mirare stricand. ciuntit a. trunchiat, taiat, scurtat : coadd (v, ciudii)]. ciut a. lipsit de un corn (despre vite). ciuntita. ciuntiturg f. rezultatul ciuntiril: lucru [Termen inrudit cu ciot, trunchiu, l inciuntit, stirbitura. Isemnand lit. trunchiat]. ciupag n. pieptarul tarancelor din cuutã f. femelusca cerbului : ciute stamba subtire cu captuseala de america sprintene de munte En. [Lit, tiara ciuta]. neagrfi

i

cu alesaturi rosiatice sau al-

bastrui. [Slay. dirAco].

ciupercit I. familie de plante cripto-

ciutac a. ciut (de vite): coarnele mici ciutace.

Ciutaci m. pl. porecla Lurcilor, mai

game cari cresc repede: unele dintr'insele ales a celor din Dobrogea : ianiceri, spasunt bune de mancat, iar altele veninoase : hii, tot felul de Ciutaci napeidise sajaf (paguba) In ciuperci, atftta rau I [Ung. tele In,. [Turc. ITAK].

ciuteici I. Tr. buturuga. [V. clot]. ciupi v. 1. a strange pielea intre deciiiturg f. 1. Mold. galeata de scos gete; 2. a intepa cu ciocul (vorbind de apa hnnea e ca Un put cu cloua ciupasiri); 3. a lua cate putin din bucate ; turi At. ; 2. math' cu fusul vertical (la C.SEP LAKE (cf. picioarca)].

4. a fura, a pisca. [Serb. oupArd. ciupic m. Mold. V. eipici.

ciupit a. cu bube de varsat.

ciupituril f. 1. fapta ciupirii i efec-

tul ei; 2. semn sau buba de varsat.

rnorile de munte); 3. Tr. teava de lulea

slujesti pe 0 fundra surd si pe o pipet

cu ciuturei POP. : 4. (Banat) tivga de pastrat apa la camp. [Derivat din ciut (=-- cio :

ca buturd (din but): ciutura e primitiv ciur n. 1. unealta de piele cu gauri un trunchiu scobit]. mai mari ca la sita, spre a cerne grain, ciuturos a. 1. 9iotoros; 2. (Banat) stuorz: trecut prin ciur i prin ddrmon fos, sburlit, nepieptenat. (de omul incercat, care a patit i bune si ciuvicä f, V. ciovica. rele); 2. un tel de sita gra fund pentru civic a. cetatenesc datorii, virtuft broderii : cosea la ciur Fit.; 3. una din civice : coroang civica, cununa de stejar

cele patru parti la stomacul rumegatoa- data, la Romani, celui ce scapa viata IL

relor (v. chiag). [Lat. vulg. 5CIBRUM clasic C12113 Min].

nui cetatean.

.

civil a. 1. privitor la cetateni: socie-

ciurar m. cel ce face sau vinde ciu- tate civila; rgsboiu civil, lupta fratricida

intre cetatenii aceleeas till; 2. In opoziclurdi f. Mold. Tr. 1. cireada; 2, mill- tiune cu militar l uneori cu ecleziastic : time (de oameni sau de copii). [Ung. autoriteifi civile ; 3. In opozitiune cu CSURDA]. icriminal: codul civil; drepturi civile. ciurec n. si m. (pl. ciurecuri i ciu- cari apara interesele individuale ; parte rechi) placintioara cu branza: pemi, ciu- civila, care reclama daune interese ; stare recuri, colaci AL.: copii indopandu-se civila, faptul de a fi major sau minor, cu ciurechi Fir.. [Turc. tenon]. ,flacau sau insurat ; registrele starii civile ciurecar m. cel ce vinde ciurecuri. coprind actele de nastere, de casitorie Cuuricä f. sarbatoare bibeasca (15 lu- si de moarte : primarii surd ofiferii lie) ce se crede rea de parueali : acasci stdrii civile ; casatorie civili, fára vreo ruri.

nu puteam sa ma intorc, cd-mi era ceremonie religioasa. II m. cel ce nu e fried de Ciurica bp. [V. Chirica]. ciuroiu n. Tr. sipot. [V. ciurui].

nici militar, nici preot : un civil. civiliza v. a face sociabil, a imblanzi

ciuruc n. 1. cazatura de vita (buna moravurile.

civilizati(un)e f. 1. starea omului cide ingrasat pentru Were); 2. ramasita de lepadat, drojdie (fig.): ciurucuri de vilizat : binefacerile civilizafiunii; 2. ostire Isp. [Turc. 6anas, netrebnia inaintarea omenirii ; progresele eivilizaciurui y. a curge tisnind: apa ciuruia fiunil,

www.dacoromanica.ro

- 138 --

civ

civilizator L 1 m. care civilizeaza.

cla

cladire f. 1. constructiune, edificiu;

civism n. zelul unui bun cethtean pen- 2. fig. cleidiri de visuri nalte AL. dale f. gratnada mare de fan sau de iru interesele tarii sale. civil a. si n. albastru Inchis, indigo paie de forma conica: din snopi se face

claie si din eldi stoguri ; claie peste civiu m. puiu mic de crap. [Origin& gramada, unul peste altul, arababurl.

[Turc. 6n1r].

necunoscuta]. iz m. Tr. scatiu. [Slay. 61z1.

[Serb. ILLADNIA1.

un voinic ardelenesc cu clabdt sela-

&an CR. ; 3. a face sgomot cu clampa ; 4.

vad satele pierdute sub cleibuci albii de jinn AL.; 2. spuml : Wand cleibuci

clämpus n. V. clempus. clancal (clangai) v. 1. a suna (de do-

clampa f. Mold. clanta usei: cand aud cizellt v. 1. a lucra cu dalta, a scobi; cd sund clampa En. [Onomatopee]. clampani v. Mold. 1. a clantani a 2. a slipa figuri in metale. clamp/int' din dinfi ; 2. a tremura putin cizelare f. fapta de a cizela. clabat n. caciula mare a Banatenilor (de batranete) : dar cleimpeinia de bdgienesc POP. [Abstras din pluralul unui a clardid: degeaba mai c/dmpdniam eu ;din gurd CR. ; 5. fig, a morrnai cand sing. clabac = serb. KL OBUK, palarie]. clabuc in. 1. basica de apa sau de clampaniam ceaslovul CR. [Onomatopee]. sAu: cu clabucul pa barba ; fig. se

la gurd. [Serb. KLOBUK].

ipote) ; 2. a face sgomot ciocnindu-se (vor-

clabuci v. a face clabud. a spumega : !bind de arme). [Onomatopeel. clanciit (clangait) n. sunet de clopoclocotul lor aprig cleibucind, fit-I-band itei 1 sgomotul armelor ce se Intreciocin spume AL. clac n. palarie barbateasca ce se poate nese : cleingdituf paloselor BALC. clandestin a. care se face pe ascuns, turti i purta sub brat (= fr. claque). clach 1. 1. odinioara, zilele de munch mai cu seama In contra legilor si a mogratuita ce serbul l taranul erau datori ' ralei. clangai v. V. clancii. a face Domnului, boierilor sau cfilugariclant n. fam. gura : firma clanf cu Mr: ea purta In Moldova numele de boieresc si In Ardeal cel de robotei. Claca orice advocat AL. [V. clantal. clantfi f. 1. fierul sau limba de fier a fost destiintata in 1864, odata cu Improprietarirea taranilor; 2. azi, lucru de dela broasca usii, care o tine Inchisa; 2. clacA, gratuit, jig. (Ara tragere de Mims& fig. flecar, guraliv: ce danfa de femeie !

ordinar, prost; vorbh de dada, vorba toatd ziva clanta-clanta din gurei PANN. desarta, seaca ; 3. munca ce fac satenti [Onomatopee]. la shrbatori mid ca o facere de bine; 4. clantani v. a lovi tate si des clanta

sezatoare unde se lucreaza si se petrece usii: 1. a tbca dintii In guns de frig ; 2. In acelas timp : la o claca de desghio- ifig. a flecari Intfuna ; 3. a litra ca cliteii cei mid. [Onomatopee]. cat peipusoiu Ca. [Serb. rtAxid. clacas in. taran asezat pe o mosie clfintanit n. lucrarea de a dant:513i si domneasca, boiereasca sau manlstireasca: efectul ei.

clap I Mt. exprima sgomotul unui luel purta In Muntenia numele de rumdn, In Moldova cel de vecin si In Ardeal cel cru ce plesneste, al until corp ce cade. clapà f. 1. ciocanel de piano sau de de fobag. CIIcaii platiau proprietarului in munca chiria pamantului pe care lo- alt instrument muzical; 2. capac mic care .se ridica si se Iasi cu ajutorul unei coarde, cuiatt si din care se hraniau. Ila flaut, tulumbe, etc.; 3. capac de cosclacul v. a fi clacas, clada f. (poetic) morman: de albe ciug sd-i fac cosciug de argint si clapa oseminte o cladd tristd, rece AL. [Ab- i'rtare de plumb POP. ; 4. baslic. [Nemt.

stras din dada cladarie f. 1. gramada : claddrie de

I KLAPPE].

clapaug a. Mold. I. cu urechile apleporumb ; 2. fig. claddrie de bunatati ; cate (despre mascuri i caini); 2. (ironic) 3. massI ; claddrie de patru ori cat despre om avea nifte urechi claperuge

turnul Coltei On. CR. [Slovean ILLAPOUH (din klapati, a lasa clädi v. I. a construi adunand mate- jos, si uho, ureche)]. riale, a zidi, a edifica ; 2. fig, a dispune clapc !int. sens identic cu clap : clapc! par-tile : a clddi o poemd, o teorie ; 3. dete intr'o cursd hp. a face o claie de fan, orz, gam: a cleidi clapea f. cursa: a se feri sa nu dea fanul in stoguri, gran! in snopi ; 4. fig. in clapcei ISP. [V. elape l]. clapon m. cocos castrat care se Ina gramadi: clddind movili de lesuri sub sdravanul topor AL. [Slay. irLAD8, a pune, grasa usor l ofer'd o came gustoasa. [Pol. trtmiort]. atezal.

www.dacoromanica.ro

- 139 -

cla

cle

trestia se clatind. [Derivat din Oda (cf. sdrun-

clar a. 1. lunainos, stralucit ca marmura de clard Eff. ; 2. ce s'aude bine : sunet clar; 3. ce se IMelege usor: vorbd clare t; 4. care pricepe bine : spirit clar. clarifick v. a limpezi. clarinetá f. instrument de muzica, de

cap NEort. ; 3. a sta sa cazd

modul de a se distribui lumina si umbra intr'un tablou. etas& v. 1. a distribui In clase ; 2. a pune intea ordine oat ecare ; 3. a indica clasa careia apartine un lucru. clath f. 1. ordine dupà care se randuiesc, se distribue persoanele sau lucrurile ; 2. rang stabilit Intre oameni prin

In tava]. clauzA f. dispozitiune partieulara a unui act particular sau public.

cina)].

clitinare f. fapta de a clatina si re-

zultatul ei.

ciatináturà f. naiscare sovAitoare.

clätit n. 1. lucrarea de a clati; 2. reclaritate f. calitatea lucrului dar sau zultatul clatirii vaselor, limpede claritatea ideilor, a stilului, clatitin f. placintioarà subtire din faina, clar-obscur n. termen de pictura lapte, oul [Lit. prajituri ce se clateste lemn, cu feava de lmbucat.

claviatura f. sir de clape la un piano sau la o orga. clavicula f. fiecare din cele douà oase can unesc partea superioarà a umarului cu pieptul, numita popular lingura piepneegalitatea conditiunilor clasele sock- tului. teilii; 3. rang atribuit dupa importanta, ciayir n. piano : alto joacd din clamerit, confortabil

secretar de clasa

vir AL. [Nenlf. KLAVIER].

clean m. peste de nun, alb, cu solzi doua, vagon de clasa treia; 4. In stiintele naturale; subdiviziunea unei rennin man (Squalius dobula). [Slay. KLIENC]. de ordine ; 5. diviziuni Intre can se recleläi v. Mold, a mesteca Incet (cum

partizeaza scolarii: clasd de 30 de elevi; fac pruncii ni mosnegii fãrà dinti). [Ono6. scolarii de aceeas clasa si sala unde matopee din clew"! care exprima sgomotul falcilor and se mestecal. se aduna. clasare f. 1. lucrarea de a clasa sau clefait n. Mold. lucrarea de a clefai a aseza cu ordine; 2. starea lucrului clasat. clefditul fdlcilor. clasic a. 1. destinat a fi citit in clase cleft m. 1. haiduc, la Grecii moderni; uutori clasici, opere clasice; 2. se zice 2. uumele muntenilor liberi din Olimp despre scriitorii st scrierile ce se propun sau din Pind, can adesea calcau prAdand ea modele perfecte, ca autoritati ; 3. ce satele i orasele invecinate. tine de antichitatea greco-romana i, in ocleios a. lipicios ca cleiul. dein n. 1. materie lipicioasa Intrebuin. pozitiune cu romantic, de scriitorii cari urmeaza vechile regule de compozitiune tata de tamplari pentru a impreuna scan . literara ; 4, care exceleaza, ce poate servi duri sau de pasárari pentru prinderea de model: Anglia e Ora clasicd a ii- ipasarilor; 2. grasime din urechi ; 3. Mold. dc loc, de fel : clii tabla? 11 ascult... bertdlii,

clasicism n. sistema de critica care cleiu 1 CR. [Slay. in.si],

clematità f. planta catarAtoare creste se bazeazA pe o admiratiune excluziva a operelor clasice antice si a celor moderne cu prisosinta pe langa garduri si prin pacluri ; se numeste vulgar curpen-deserise dupa normele lor. clasicitate 1. operele autorilor clasici, pddure i vitd-albd. clementi f. indurare, milostivire. ideile si modul lor de expresiune.

clasifich v. a face, a stabili clasifica-

tiuni.

clasificati(un)e f. V. clasare.

clempus a. Mold. carligul pe care

cade clampa.

clenciu (clinciu) n. Mold. 1. cresta-

clfitatri v. Mold, a clan de repetite ori: tura angulara (la urechile mieilor); 2, oiu cldtari plosca bine C. [Frecventativ fig. sicana, subtilitate juridica ; 3. disputa :

din data

cu ea ant avut si en odatd o leacd

eralti. v. 1. a sgudui, a clAtina : a lu- de clenciu CR. [Vechiu-xom. clinciu, nth temelie se miscd, se cleiteqte GR. ghimpe, bold ; Banat si Oltenia, clean!,

Tr. clenciu (clinciu), cldti tabdra cu multd greutate arra. ; creanga ciuntitA, bucata de lemn stramb ;

At, ; 2. a misea din loc, a strAmuta: Li colt de stancA,

3. (sens obisnuit astazi) a curati spaland termeni de angina necunoscutal. si frecand: a cldti sticla, paharele, gura ; cleptoman n. cel apucat de clepto4. a limpezi rufele In cea din unna apa. manic. [Slay. ar.Arm].

deptomanie f. pornire irezistibilii de

clâtinit v. 1. a misca Intr'o parte si a f ura. intealta; vantui clatind frunzele ; 2. a cler n. corpul clericilor unei biserici da din cap: se depeirta clatinand din sau al unei tan,

www.dacoromanica.ro

de

- 140 -

cleric m. ecleziastic incet, adanc reisunci cantarile de clerici Bu. clerical a. 1. ce tine de cler ; 2. care este favorabil dominatiunii clerului partidul clerical. clericalism n. partidul clerical, opi-

do

clipii f. 1, miscare repede prin care

s'apropie si se depirteazii pleoapele ; 2. foarte scurt interval, moment : intr'o clipa ;

fig. lurnea asta 'ntreaga e o clipa sus-

Ipendata Em. [Abstras din clipi]. clipealfi I. clipS trecAtoare. iclipesc a. momentan, trecAtor ; ve-

niunile clericale. cleron n. &Ambit& cu sunetul pAtrun- chiu mentor de ale lumii clivesti dezgtor: se aud cleronurile vanatorilor ,sertdciuni AL. clestar m. numele popular al cristaclipi v. 1. a Inchide ochii pe junidlului artificial: pardoseala era de cies- tate, a lisa si ridica des pleoapele : ca

tar Ise. un ochiu ros de balaur ce adoarrne clestar n. clestele dogarului. si clipeste AL. ; 2. a spare un moment : cleste m..1. unealti de fier spre a ti- iclipeste o lumina AL. ; 3, fig. a se misca nea tare strdns sau pentru a smulge cuie, 'repede si involuntar : ale raurilor ape 1

copci, par ; 2. unealti de oprit moara (de laipesc fugind in ropot En. [Cf. ceh.

unde fig. a strange in cleste pe cineva, ICLIPITI, a lisa In jos]. a-I duce la strdmtoare, a-i pune sula in clipire f. clipiti : milucd este omul coaste) ; 3. unealtà de luat cfirbuni a- si viafa o clipire AL. prinsi din sobi ; 4. numele incizivelor caclipis adv. Inteo clipà : si trecu pe 1 ului ; 5. ghiarele racului. [Slay. KLIE§TE1. sub stea clipis AL. clestet n. inclestare (poetic): se strong, clipitä f. Tr. clipfi. clipoceali f. atipire usoarS. se prind cu um/ 'n clestet infernal AL. cleveth f. calomnie sa se fereascd clipoci v. Mold, a adormi pe jumide bar feli i clevete Ise. [Slay. KLEVETA]. itate ; clipocind mereu din gene CR. clironom m. mostenitor : sa ma lase cleveti v. a calomnia, a defiima. clevetitor a. si m. care cleveteste. Iclironomul intregei sale averi AL. [Gr. clicà f. societate de oameni putin o- m od.]. dironomie f. mostenire. norabili, gasca. clironomisi v. a mosteni (Invechit) : client in. 1. plebeu pus sub patronajul patricienilor, la Romani ; 2. cel ce IncredinteazA afacerile sale unui advocat, cel ce se foloseste de ingrijirile unui medic, cel ce cumparS Inteo pravAlie. clientelä f. 1. clientii unui patron sau patrician; la Romani ; 2. toti clientii unui ad vocat, medic, comerciant.

ai socotit cd as primi eu sa te clironomisesc de viu? AL. [Gr. mod.]. dish f. 1. argilS ; 2. Tr. slAninS.

[Cf.

bulg. KLISAN, cleios].

disk v. a face un cliseu, turnind plumb si antimoniu intio intiparire luatii depe o paginS compusS in caractere mobile, climà f. 1. stare atmosferidt proprie ceeace rig o plans& cu acelas relief ca

unei regiuni : ca Ida, rece, uscata, umeda ; InsAsi literele.

cliseu n. 1. plansA tipografica cu caractere irnobile ; 2. probA fotografica fixati a schimba clima. climateric a. privitor la climi. pe o placa de sticIS ; 3. fig. frazA de-a din ,n. 1. petec de panzA ce se pune gata ce se repetS (--= fr. cliché). la mineca camasei a nu avea nici in elisos a. argilos : panuint clisos OD. 2. (aril, tinut, sub raportul temperaturei

clin, nici in nulneca cu cineva, a nu [ V. clisd]. clistir n. 1. medicament lichid de inavea Mmic comun laolaltà (zicitoare luati dela croitori); 2. petec triunghiular la trodus in pArtile interne ale corpului ; 2. poalele rochiilor. [Slay. Kuria un fel de pilnie lungS de introdus clistire. anti 1. inclinatiune, pozitiune oblica. clisuri f. (termen geografic), strim-

clinchet n. sunet de clopot sau de toare: Clisura Cazanelor in Banat. V. arme : in vazduh voios rcisuna clin- Cazane.

clit n. Mold. grAmadA de lucruri puse chete de zurgaldi AL. [V. clancdit]. unele peste allele, [Origins necunoscua cunclu n. V. clenciu. clinic a. ce tine de clinicA invdicloaca f. 1, canal sub pAmant pentru scurgerea murdiriilor ; 2. loc necurat si mint clinic. clinicA f. 1. invAtAmantul medicinei nesAnitos. langa petal bolnavilor : curs de clinica; cloambiii f. Tr. creanga de arbore, 2. spital unde se invatà a cunoaste si a [Cf. rus. ELUKBA, boschet (si pentru sens, Ingriji pe bolnavi. fr. bouquet)]. clinti v. a misca din loc, a face o cloanta f, babA fail dinti, vrAjitoare miscare : tot turnul s'a clintit GR. AL. bAtrdnA : cloanfa toarce din masele [Probabil formi nazalizati din della clantanind AL. [V. clonf].

www.dacoromanica.ro

do

- 141 -

clobant n. Tr. doc. [Origins necunoscut5.1.

doe& f. Tr. closcA. TCeh. CL0KA] .

coa

clopotar m. 1. turnAtor de clopote ;

2, cel ce toacA si trage clopotele ; 3. berbecele dinaintea tumid cu clopotul de gat.

eloci v. 1. a sta pe oul spre a le in- clopotel m. 1. clopot mic ; 2. pl. zurcfilzi si a scoate put (vorbind de p5sfiri): gfilii ; 3. pl. plantA decorativ5 en florile gaina care clocegfe, niciodatd nu-i invoalte In forma' de clopotel (Campagrasd bp. ; 2. fig. a sta locului a lene, a nula); 4. pl. alt nume dat ghioceilor nu face nimic rni s'a urit clocind a- (dup5. forma inflorescentei Mr). clopoti v. a trage clopotelul (C.na,). easel pe vaträ TSP. ; 3. fig. a pAndi, a fixa fiara ma clocegte cu ochii rogi clopotnita f. turnul bisericei uncle de foc At. ; 4. fig. a pregati In tainii, a sunt atfirnate clopotele. clor n. corp simplu, gazos, verzuiu Ii urzi ceva r5u clocegte planuri rele ; 5. a putrezi, vorbincl de ape stitAtoare (de de un mhos n5busitor, intrebuintat ca oufi, de varz5). [Bulg. Imo& ; uncle din decolorant I desinfectant. clorat n. sare compus5 din acidul sensurile figurate s'au luat dela fr .couver]. clocociov m. frumoas5 planed' cu flo- cloric combinat cu o baz5 : clorat de rile galbene (Telekia speciosa). IDerivat potasa. cloriddric a. acid clorbidric, combidin clocot planta creste pe langa torentii din padurile umbroase ale muntilor]. narea hidrogenuhri cu clorul, intrebuintat clocot (colcot) n. 1. b5sici de aburi in industrie ca un caustic. cloric a. acid cloric, combinarea doce crapA la suprafata unui lichid in fierbere apa fierbe in clocote 2. fig. a- rului cu oxigenul. cloroform n. substant5 lichic15, comgitatiune furtunoas5 nfl clocot de glapus5 din alcool si din clorur5 de calce, suri. [Slay. =Korb]. clocofei m. pl. plantA cu flori mari care provoacA o complet5 nesimtire. cloroformizit v. a adorml cu ajualbastre (Clematis integrifolia). clocoti (colcoti) v. 1. a fierbe In clo- torul cloroformului. clorozat f. 1. Med. coloare palidl, cote : valurile clocotesc ; 2. fig. a rasuna cu putere urld dealul, cloco- boal5 produs5 prin alterarea sfingelui si particularA fetelor tinere ; 2. Bot. ofitegte AL. clocotid m. pl. plant5 cu florile gal- lirea plantelor. clorurà f. combinarea clorului cu bene (Rhinantus alpinus). [Dela clocot, un metal clorura de fier. dung rAsunetul semintelor in teaca-i]. clocotitor a. ce clocotegte marea clogc5 f. 1. gain5 care cloceste sau are pui ; 2. closca cu pui, nurnele popuclocotifoare. clone! int. care imiteaa. strigatul gai- lar al constelatiunii pleiadelor si al tenei, cAnd vrea $A cloceascfi sau tipitul zaurului dela Pietroasa t pe cdnd iesise clogca pe cer GHICA. [Rus. ICLIT$ICA]. lugubru al ciorilor, clotan n. Tr. chitcan. [Originfi necuclone n. undit5 special5 de pescuit noscut5]. somnul. [Origins necunoscutS]. clown m. 1. personaj grotesc, in farsa cloncan m. V. croncan. o

:

cloncanl v. 1. a cAnta, vorbind de

closc5 ; 2. fain, a carat a flecAri ; 3. Tr.

a croncani.

clondir n. stic1S cu gitul scurt

strAmt. [Gr. mod.].

si

dont n. Mold. cioc, vorbind mai ales

engleza ; 2. caraghios care face scama-

torii si pozne In circuit

club n. 1. reunire politicA ; 2. asociatiune de persoane, urm5rind acelas scop : jockey-club.

clubist rn. membrul unui club.

de al p5s.firilor rApitoare: pásdri cu donclucer m. odinioar5, 1. Marele clufill de fier. [Cf. serb. aLtuurrl. cer care supraveghea c5m5rile Curtii It clontan n. stAncA tuguiats : sere ca- cumpAra proviziunile trebuincioase bu-

pra neagra din clontan in clonfan PAIlls. Iv. dont].

clontar m. alt nume dat botgrosului

cAtAriei domnesti ; 2. rang de boierie. [Slay. xtruLtai (din xtuai, chele)].

cneaz m. principe rus. [Rus. autAzA, din gotic kuni (germ. mod. Konig)]. V. clopot n. 1. instrument de metal, mai chinez. ales de bronz, de forma conicA, Infitmcnut n. 1. curele ferecate cu plumb, trul ciruia atfirni o limbA de fier ce sunS cu cari se biciuieste in Rusia ; 2. bAtaie lovindu-se de peretii lui ; 2. sunetul do- cu cnutul. [Rus. icarrA]. potului ; 3. ma sin5 In care cufundAtorul coaca f. scoabii de fier, la ferestrAul poate sta si respira cAtva Hum pe fundul de munte, ce transtnite miscarea rotii. (pasiire cu clontul mare).

marg. [Slay. KLOPOTO, sgomot ; s'a luat [Slay. aturA, carligl.

efectul pentru cauzfi (cf. havers, svon)J.

coacfiz m. arbust cu flori galbene,

www.dacoromanica.ro

coa

- 142 -

coa

verzui si fructe comestibile rosii (Ribes restru ; 6. pL coji, bube dulci pe obraz rubrum). la copii. [Slay. KorA], coachzfi f, poama rosie i strAve- coalä f. foaie de hartie pAtrata. [Gr. zie, uneori prin cultura galbena sau alba. mod. KoLLA],

coaliti(un)e f. 1. reunirea mai multor partide, alianta mai multor puteri ; coace v. 1. a gad la foc de ale man- 2. Intelegerea /titre mai multe persoane

[Diminutiv dintr'un primitiv coacci, boabA

(cf. it. coccola)J.

caril sau altele : a coace paine ; 2. a pentru un scop ilicit. coalizh v. a forma o coalitiune. fierbe sau prAji ; a coace un ou, un mar;

coalizat m. cel ce a facut o coati3. a pargui: soarele coace porumbul ; 4. a face puroiu, a sparge (de o bubA); tiune coalizafii invadard Franfa in 1814. plan cu aceeas a o coace cuiva, a-i coamit 1. 1. tot parul de pe gatul monedA. [Lat. COQUEREI. coacere I. acnunea de a (se) coace. unui cal sau al unui leu ; 2. tot pArul coadfi f. 1. apendice ce terminA pe la om ; 3. fAsie luminoasA a unei codinapoi corpul unui mare numar de ani- mete ; 4. culme de munte, muche sau male : a da din coada, a se gudura, a spranceana de deal ; 5. culmea acoperilingusi (vorbind de caine) : cu coada in- sului, lemnaria cApriorilor. [Lat. coma]. coapsh f. partea corpului dela sold tre picioare, descurajat (metafore luate dela caini) ; 2. Bot. peduncul ; 3. prin pand la nuca genuchiului. [Lat. coxwl. coarbli (curbinA) f. 1. unealta de analogie, tot ce are forma de coadA .stea cu coadd ; 4. mailer, manusA, dulgher In forma de semicerc ; 2. Mold. toartA ; 5.

partea parului Innodata pe manerul sucalei. [Cf. nemt. KIMBELL coardà f. 1. sucitura de fire ce tine

dinapoi cu panglici : de ceind cu Nemlii

cu coadd (zicAtoare ramasa dela ocuparea Olteniei de cAtre Austriaci) ; 6. partea unei haine sau rochii ce se taraste ; 7. margine; sezu la coada mesei; 8. fig. coada veacului, ultimit ani ai secolului ; coada o$ii, ariergarda ; 9. extremitatea si mai ales unghiul extern al ochiului ii face cu coada ochiului; 10. Bot. nume de plante coada boului

Intinse capAtaiele unui arc ; 2. fir de mat sau de metal intins pe unele instrumente;

fig, a atinge coarda simfitoare ; 3. Anat. nerv, tendon : ma dor a pieptului meu coarde En. fig. coardele puterii sale s'au rupt OD, ; 4. suprafata

vartoasA, aria dulcefile nu au coardd AL. ; 5. Indoitura la gatul calului pe

coarda-i cea pletoasd sa desmierd

(vacei), lumanArich ; coada calului (mAn- murgul voinic AL.; 6. curmeiu de vita ; zului), planed' a card tulpinA uscata si 7. arc la broasca usii ; 8. funie de nuiele pulverizata se intrebuinteaza la lustruitul lmpletite (la car si la sanie) ; 9. grincla lemnelor i metalelor (Equisetum ar- de acoperis la o casa tArAneasca : se

vense); coada cocosului, Tr. v. cocos ;

coada lupului (mielului), planta cu frunze lucitoare i florile inchis violete (Ver-

bascum); coada racului, scrintitoare ; coada soricelului, plantA cu frunze ramificate ; infuziunea facuta cu inflorescenta ei o intrebuinteazA poporul In contra tusei (Achillea millefolim0 ; coada vacii, v. codincl; coada vulpii,

and in pod corzile trosnind.

[Lat.

CHORDA].

coarnä 1.

1.

fructul cornului, rosiu

acrisor ; 2. varietate de struguri albi

sau n?gri cu broboane lunguiete si tari la coaja ; 3. pl. Buc. coarne de mare, roscove.

coash f.

1.

unealta de plugar de

taiat iarba campului i granele ; 2. timpul coasei si plata pentru cosit / coasa varietate de struguri. [Lat. CODA]. fdnului; 3. Mit. unul din atributele Timcoafura f. 1. gateala de cap ; 2. gAtealS la cap dupa obiceiul locului (=-- fr. pulut si al Morni (personificate) ; Vremea ce reistoarnd cu coasa-i neimcoiffure), pacatil a falei omenirii vechi marturi coagulh v. a (se) Inchiega.

coagulati(un)e f. actiunea prin care

mdrefi AL. Moartea '.si gdsi coasa

t starea lucrulut inchiegat 'n acea zi fatald AL. [Slay. KosAl. coase v. a prinde sau a lega cii un coagulatiunea sangelui. coafit 1. 1. Invelis ce acopera trun- fir petrecut printr'un ac : a coase la chiul i ramurile unei plante ; 2. pielita gherghef (cu flora a broda. [Lat. vulg. se lnchiaga

unor fructe mid (migdale, alune) sau

COSERE = clasic CONSUERE].

legume (mazAre, bob); 3. invelisul var.coasociat m. negustor asociat cu mai tos al oului si al melcului; 4. partea ex- multi altii. terloarii a painii (sau a mfimilliget) IntAcoastä f. 1. os lat l incovoiat asezat ritA prin coacere ; 5. fig. coaja pdmdn- pe partile laterale ale pleptului calul zace

tului, partea superficialA a globului te- pe coaste; 2. clina unui deal; 3. mal

www.dacoromanica.ro

- 143 -

coa

ce cade piezis In mare; 4. laturea unei armate: cuprinsei-i oastea de peire i 'n fata si 'n coasta En. [Lat. cosm]. coate-goale m. sarac care n'are nici haine pe dansul: ad ma puiu in public cu un coate-goale, nu vine bine CAR. cobalt I. pl. Mold. oare sau pasari de curte. [V. cobe : lit. pasari cobe sau de

coc

coborli n. drum piezis, coasta de co-

borlt : vdi fares de coboris.

coboritor a. care se coboarà : linie coboritoare directa. II m. care se trage dela, urmas, descendent.

cobur n. toc de pistoale ce se atArna de sea. [Turc. mum]. cobuz ri. in vechime, un tel de cobza ice scotea sunete melancolice (si despre rau augur]. cobalt' v. Mold, a geme ca o cobe : care pomeneste poezia popularb); glas cobea in aer cobezieste. de cobuz, duke la auz POP. [Tatar xocobalit a. 1. Mold. care are cobea (vor- ntrz, ghitarà in forma de para (v. cobzd)]. bind de gain° ; 2. bolnAvicios, care tot cobzal f. instrument muzical compus din cinci bucati de lemn de paltin, lipite tuseste : baiat cobalt s z lenes CR.

cobaiu m. mamifer rozator, numit si Intre ele, iar tabla de armonie e facuta

parcel de India.

cobalt n. metal alb, vArtos

I fArAmi-

cios, servind a albastri sticla. cobarna f. bordein mic. [Fuziune din cocioabd l barna]. cobe f. 1. pasare care meneste a rAti:

din lemn de brad, are zece coarde (vorbil specialb antecelor moldovenesti) : lin vi-

oarele sand, iar oobza tine hangul En.

[Rut. KOBZA, un fel de lauta, de aceeas originb cu cobuz]. II adv, teapan: a lega cobzei (adicA Intins ca coardele cobzei). ca cobea ce 'ngdna 11D cant de vesecobzar tn. Mold. lAutar care canta din lie En. ; 2. Mold. tAfna: cobea se face cobia: cobzarii cu cobzele, lautarii cu din setea mare; 3. fig. piaza rea, om diblele P op. ursuz : pdsdri cobe sboarei En. [Slay. coc n. saculet de strAns parul (=--- fr. Rost, augur]. coque).

cobelciu m. Tr. parul femeilor legat

coca f. arbust din America de S. ale

infasurat In forma de coarne. [Lit. In- anti frunze au proprietati narcotice. vfirtit ca scoica tnelcului: v. cocobelcha coca f. 1. fain& gatita cu apa, de lipit cobet m. Zool. uliul gbinilor (Astor lairtia ; 2. aluat deja plAmbdit pentru fapalumbarius): zizza cue, noaptea co- cerea piinii ; 3. turta. [Abstras din coace]. bet. [Croat KOBATI. coca m. Mold. si Tr. copil mic, prunc. cobi v. a meni a rail, a prevesti o [Vorba Math' din graiul copiilpr (v. conenorocire. coa)]. cobila f, 1. unealtA alcatuitA din cloud cocaina f. compozitiune organica exlemne incheiate la un capat, pe care se trasa din nuca Oe coca, intrebuintati ca pane plugul arid nu lucreaza; 2. scaunul anestezic local Ir medicina oculari de inspitat al rotarului. [Slay. KOBYLA, dentara. iaph : sensul metaforic se rapoarth la un cocarda f. 1. seam purtat de militari suport prevAzut la inceput cu picioare]. la thipiu, avand diferite colori pentru cobilità f. 1. lemn lncovoiat, crestat fiecare popor ; 2. nod de panglica sau de la capete, de care se atarnA doniti, co- stofi, suri : cobilita cu cotele; 2. numele popucocfirjat a. recurbat nas cocdrjat lar a] libelulei sau calu-dracului. [SlaV. OD. [Compromis intre coacd si cdrja, lit. KOBYLYrA, iapb mica (bulgareste cu sensuj indoit In forma de cArja]. si

cocarla 1. 1. cirlig de tras carbuni cobitor a. care meneste a rAu, sinis- 2. lemn incovoiat al luntrei ; 3. coaca joatru : pe ramuri uscate cdnta cucuveaua garului it 4. Tr, bargeica. [Derivat din cu glas cobitor OK. AL. coaca (cu acelas sufix ca la coddrld)]. coblizan m. Mold, magadau: bine iti cociirta (cocartita) f. mincare ciobasede coscogeme coblizan C. [Origina neasci din cat; dulce amestecat cu zer. necunoscut3]. [Tras din coca]. coboc n. Mold. strachina de nmjdeiu. cocazar m. bujor (Rhododendron). romanesc)].

;

[Rus. imam% ova].

[V. coaceizeil-

coborl v. 1. a metge de sus In jos : coccinela f. insecta mica, coleoptera a se cobori dela munte ; 2. a da jos, cu elitre rosii pitate cu negru, numita a pune mai jos; 3. a lase jos tonul, a de popor bubarazd i vaca Domnului. trece dela note acute la note grave: de cocean n. 1. tulpina porumbului ; 2.

departe 'n vdi coboard fan guiosul glas miezul unor fructe sau legume : cocean de clopot En.; 4. a-si trage origina: Ro- de varza. [Slay. RoCma).

mzinii se coboara dela Romani. [Y. pogoril.

cochet a. 1. care cauti si placi,

arate frumos ; 2. gratios, elegant.

www.dacoromanica.ro

sa

144

COC

cocheth v. a face pe cochet. cochethrie f. dorinta de a plAcea.

CO C

melcului. [Compus din coca (cf. fr. coque)

belciu In bc de melciu, lit. melc cu

cochii-vechi pl. odinioarA, licitatiune gAoace (v. cuculbec td. culbec)]. pentru darea in intreprindere a dArilor cocoli v. a rasfata, a rasgaia ; l'a co(sub Fanarioti) : moside le au luat la colit asa de bine CR. [Termen din gramezat dela cochii-vechi Gram [Ake- iul copiilor, ca i variantele gogoli (Tr.)

=

ratiune din un,. R... A TYAVETYE serb. 110613 sap guguli (Mg:dd.)]. cocolol n. 1. ceva rotund si ghemuit: VE6E, eine &A mai mult ? (strigatul tela-

cocolos de ceard, de zdpadd ; 2. branzA cochint rn, od. nume dat de tarani in infAsurath In mamAligA i coaptA pe carbatjocura arendasului grec : sd scdpdm buni ; 3. Mold. porumb necurAtat. [Tras lilor la mezatell.

de lighioi, de cochinfi si de ciocoi Fu. dintr'un primitiv coc sau gog, care ex[Vorba pare o formá alterata din coconl. prima o masa rotunjita si care e reprecocie f. Tr. trAsura mica si usoara. zentat romaneste, in atara de cocolof sau gogolos, de cocoasd Ii gogoasci, de [Ung. NOCSA cociner 1. cotet, staul de porci. [Serb. gogon (cu derivatele gogonat, gogonef)].

cocoloqi v. 1. a face cocolos, a mo-

so6rNAL

cocioabh f, bordeiu de pari : cocioabd totoli : a cocolosi hdrtia ; 2. fig. a acoveche de bdrne CR. [Cf. macedo-roman pert, a ascunde (o faptA rea). cuciubd, butuc, de origina necunoscutA]. cocon m. 1. odinioarA, fecior de Domn, cociobfii v. Mold, a scotoci. [Lit. a copil nobil, fecior de boier (azi Inca, in rAscoli cocioaba]. Maramures, cu sensul de copil") doi cociorbh f. 1. prAjina cu carlig la un coconi tineri ca de 14 si 15 ani OD. ; cap pentru a strange taciunii si a rAscoli 2. titlu onorific ce boierii adoptara dupa jAratecul ; 2. lopatA de arnestecat varul decadenta lui chir ; 3. azi, termen de pocu nisip; 3. fam. tranteala din vorbd litetA In acelas inteles cu vorba dontn in vorbd an ajuns si la cociorbd PANN. (dar adesea ironic) : cocoane Iancule ! [Rus. sodusa si ILOCERCIA, de uncle un corn- [Termen lnrudit cu cocci, cocufd, nurne promis cociorbd]. desmierdatoare date copiilor i luate din coclaurà f. Mold. loc anevoie de urn- graiul br, ceeace explica prezenta lor In blat, rapa prApastioasa : nu vedeli hi ce diferite

pdcat de coclaurd trdifi AL. [Origina necunoscutA].

coconar m. un tel de pin (Pinus pi-

nea). [Or. mod. KUKUNARI J.

II numele ol

coclealh f. ruginA verde de ararnA tean al pestelui belditA (cu corpul lun. garetl. cocleala e otravd violentd, coclet n, 1. fir drept cu Ufl ochiu la coconari f. nuca coconarului, alba, mijloc pe unde trece firul de urzealA avand marimea si forma samburelui de totalul coclefilor forrneazd ila; 2. Mold. coarne, farA coajA. (cotlet) gresalA la nAvAdit prin ita pP coconag rn. 1. fiu de boier ; 2. titlu spata ; fig, a cduta cotlefe cuiva, a cauta onorific dat junelui nobil ; 3. june elegant nod In papurA. [OriginA necunoscutAl(mai mult ironic). cocli v. 1. a se rugini, a se face verde coconei tn. pl. Bot. ghiocei. (vorbind de bucatele In vase de ararnA); coconi v. a da titlu de cocon : mz-1 2. jam. a se ameti de bAuturA : se urn- mai tot coconi AL. bard boierul de se coclise turtd Ism. coconith f. cocoana tanArA, tithr de [Mold. cotli, din slay. KO-n.1, arama]. onoare dat tinerelor fete de burghezi Satz coclit a. ruginit ; fig. britrdni, coclifi de nobili. de bdtrdni CAR. cocor rn. 1. pasAre cAlAtoare din clasa cocoanfi f. 1. odinioarA, Rica de Domn picioroangelor, cu ciocul i gatul foarte Doamna ceru doi juni din Fanar, pe fungi ; cAlAtorind, cocorii formeaza un

care sd-i facd gineri la ale sale cloud triunghiu deschis i cantA neincetat (Grus cocoane OD. ; 2. azi, titlu onorific dat cinerea); 2. pl. (Banat) specie de danfemeilor cari apartin burghezimii si nobletei acasd e cocoana ? [V. cocon].

tag ; 3. mornaie de secerAtor. [Cf. gr. mod. soracOar, cocos, care e sensul pri-

cocoanh-chifteriti f. Mold. V. co- mitiv (v. cocorei): cocorii au pe ceafA nopistiritA : nu cunwa l'o fi muscat un mot de pene care aduce cu creasta

vreo cocoand-chifterifd? AL. cocosului ; v. cocostdrc]. cocoasal I. I. ridicAturA in contra nacocorei m. pl. planta cu florile marl turei pe spate sau pe piept 2. umflaturA rosii-purpurii, sinonim cu cocosei, dupA naturala pe spinarea camilei. [V. cocolos]. coloarea florilor (Erythronium dens Cacocobarzfi f. V. cocostArc. nis). [Diminutiv din cocor cu sensul pricocobelciu rn. numele ardelenesc al mitiv de cocus" (v. cocor)].

www.dacoromanica.ro

chc

- 145 -

cod

chcos m. 1. nuca cocotierului, de ma- pipusg ce infatiseazi un copil mic). [V. rimea unui pepene ; 2. bauturg facuta din coca cod n. 1. codice ; 2. fig. culegere de api de miambal. comet, m. 1. bgrbfitelul gainei, are un precepte codul burzelor maniere. codaciu a. 1. cu coadi lungS ; 2. fricaracter artggos i gelos, se bate pang la sange cu aripile si ciocul sin ; 2. numele cos, lenes. codalb (cudalb) a. 1. cu coada alba unui peste care trgieste in Marea-Neagrg (Raja); 3. plantg numitg i coada co- pe de margine, vorbind de vite arndncosului, dupg rizomul ei cgrnos nr/1- doi boi cudalbi CR. ; 2. cu coadele sau tor (Polygonatunt); 4. ciocgnelul pustii pletele blonde, vorbind de fete. in care este intepenitg cremenea ; 5. (cocodallbi v. hi locutiunea moldovecosel) Mold. Tr. cuiu indoit In grindeiul neasca a o codalghi, a o sfecli, a o path plugului, sau agg(at de capitaiul osiei asa-i c'am cochilghit-o Ar.. [Sensul figucarului. [Rus. eoriW ; sensul 4 e 0 me- rat rezulti din superstitiunea popularg tafori comuni multor limbi I rezultg relativg la caii codalbi (cf. abras)].

dintr'o aseminare vagi a obiectului cu

un cap de Cocos].

codan a. 1. la coadg, cel din urmi ; 2. cu coada lungs : vlinatul cel dorn-

cocosa v. 1-)a incovoia ; 2. a snopi nese la vulpile codane AL. bgtgi ; 3. a deveni cocosat. [V. cocodhnac f. fata de curind intrati In coasdl. rindul fetelor mari (si purtand pgrul Incocoxar m. sturzul mare (Turdus nodat In coadi). viscivorus). [Origing necunoscuti]. codirigte f. coadi sau maner de bicocoxat a. 1. care are o cocoasii 2. ciu. [Compromis intre coadd si toporistel. fig. Incovoiat cocosat de bettriinete. codfirlfi f. 1. coada carului, adaosul cocogei m. pl. 1. Mold. floricele de ce-1 are carul pe dinapoi (sau pe dMaporumb ; 2. V. cocorei ; 3. (de camp) sau inte) ; 2. cel ce clg la urmg In jocul arin

iarba cocosului, planta ce creste prin sicelor.

semingturi si locuri inculte (Adonis). codirli v. a scotoci pretutindenea. cocogel m. 1. cocos mic; 2.V. cocos 5. [Lit. a cauta prin codarli]. cocofesc a. de cocos. II cocoseste adv. coda, a. cel din utma. m. Oran ca cocosii *Zinc' ceintd cocoseste. firS boi. II

cocoli v. a se umfla In pene, a se

piuni [V. cocas]. cocoxneatä f. fain. cocoang (ironic), mai ales dela mfg.. [Alteratiune din cocoan6 sub influenta lui cocosil. cocooaic f. Bot. arumg (numitg

astfel dupg rizomul tuberculos al plantei).

cocostArc m. 1. Mold. si Tr. barzg :

cocosteircul tainic in tome cold tor AL. ;

2. In Basarabia ; put cu crimping ; 3. (ironic) om slab si cu gatul lung. [Cornpus din cocor (=- cocos) i st6rc, cores-

codat a. 1. cu coadi (de vite) sau cu

peduncul (de plante); 2. cu coada ochiului mare. m. Mold. mormoloc (hog coada-i cea lungg). codcodfici v. V. cotcoclaci. [Derivat din cotcodac Codea m. numele popular al necuratului (ce cc inchipue ca avand o coadg); Nodea i Codea. codealfi f. ocol, sovgire. codeinfi I. substanti extrasi din opiu 50 intrebuintatg (in cloth' micg) ca un calII

punzand intocmai echivalentului francez mant. codex m. 1. culegere de formule mecoq-hdron si sinonimului oltenesc coco-

barz6 ; compusul indica in special bar- dicale ; 2. fig. codice : ri-ar fi dictat un batelul berzel sau al starcului ; sensurile codex de arta poeziei Ar. 2

si 3 fac aluziune la gatul cel lung al

pashrii].

cocoth (gogota) v. 1. se zice despre pasari and s'aseazi pe o ramura de copaciu ; 2. fig. a se aseza pe ceva Malt nu In locul cel mai bun. [Cf. cucuia].

cocotier m. arbore mare si frumos

codi v. 1. a nu merge drept;

2. fig.

a sovgi, a cguta pretexte. [Imagine luati

dela caine, care di din coadi fgand ocoluri i raspunzand sinonimului latin tergiversari, a sovgi (lit. a Intoarce spatele)].

codice m. 1. corp de legi, prezentand totalitatea unei legislatiuni asupra cutgrii sau cutgrii materii codice de comert, de justitie militar6 ; codice civil, care reguleazi raporturile omului cu concetilgrii, funii, etc. Ian zeama sa dospitg (cull sai ca tati, fiu, irate, mostenitor, produce o bguturg plicuti numitg yin testator, etc.; codice de proceduri civil", care deterrnini competinta tribunalelor si de palmieri. cocuth 1. 1. copil de fasg, prunc ; 2. formele de urmat in procesele ordinare; 10 L. Saineanu.- Dict. Universal, din Wile calde, din familia palmierilor ; nuca sa confine lapte, lemnul sin serva pentru facerea vislelor i cu frunzele-i uscate s'acopir colibe, se fac panere, pg-

www.dacoromanica.ro

cod

coj

146

codice penal, care trateaza despre delicte I coerent a. se zice de diferite parti si crime si cum trebue sa fie pedepsite ; dintfun tot, Ca ri stint legate !titre ele.

codice de instructiune criminala, care

coerenta f. legitura, unirea lucrurilor reguleaza modul de a constata 1 urmari intre ele. coetern a. care coexista etern cu o crimele. Codicele Napoleon din 1804 se introduse la noi In 1865 in locul fostelor fiinta. coexistb v. a exista impreuna. Condice ale luiCaragea si Calimah (1817), I

precese la randul lor de Pravilele lui

Mateiu-Basarab 1 Vasile-Lupu (1652), ace3tea din urrna traduse dupa Vasilicsle,

la cari s'au introdus unele si din obiceitil pamantului; 2. manuscript vechiu : Codicele Voronefian, continand Faptele Apostolilor, monument literar din prima jumatate a secolului al XVI-lea. codicil n. adaos sau schimbare facuta la un testament.

coexistent a. care coexista. coexistentfi f. existenta simultani.

coeziune f. 1. forta prin care moleculele unui corp adera unele de altele; 2. fig. coeziunea imperiului. cola f. Mold. donita ; a pune in cola pe cineva, a-I dovedi prin cumiMenie ori viclenie. [Sas. RIME].

cofeiu n. Mold. 1. cora mica si larga: umpldndu-si cofeele EFL ; 2. ciubarasul codifich v. 1. a reuni legile impras- teascului de vie.

tiate intr'un cod ; 1 fig. a coordona in- cofetar m. cel ce face sau vinde cofeturi, tr'un tot.

cèdinà f. 1. Lana tuns5 dela coada ;

2. Mold, ceeace cade dela vanturarea gra^

untelor; 3. planta din fain. gramineelor, creste prin livezi i fanete (Alopecurus pratensis). coditä f. 1. coada mica impletita ; 2. semn gralic subscris sore a indica modificarea consoanelor : s, t; 3. fig. si fam. cusur, defect.

coletAtie 1. pravalia cofetarului. cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale.

[Vechiu-rom. confet= it. CONFETTO, prin-

tfun intermediar grec modernl. cofterie I. od. stord pretioasa din care se faceau dulamile boieresti i cingatorile jupaneselor: Constantin I investmdnta pe cdpitanii dorobantilor.... cu. trdnghii i cofterii cu atlas BXLe. i o

codobaturà I. pasfire cu coada lunga rochie de cofterie (in cantecele dobrocu care bate inteuna pamantul (Plata- gene) POP. [Turc. Kamm]. cogeamite adv. ceva foarte mare (irocilia). cpdobelciu m. alterat din cocobelciu: nic): cogeamite om. [Serb. KODIAMiTY, M e7ciu, melciu, co dobelciu, sco ate co ar - adult (v. cofcogen)]. cohhf. cupa emisferica fara picion cone bouresti POP.

codoscli f. mijlocitoare neonesta : ii hale de clestar OD. [Cf. turc. NOVA, cofil. cohorti f 1. (la Romani) corp de inspunea codosca cdte si mai multe CR. [Fern. din codOs = turc. KODOi].

fanterie de 600 oameni; 2. pl. trupe : co-

codrean a. de codru : umbra duke hortele lui Kiraly BAcc.

coif n. armurti soldateasca de piele sau codreana armonie AL. codresc a. de codru : a ucis Un cerb de metal pentru apararea capului. [Lat. medieval COFEA (din lat. CUPP/)]. codresc i patru cdprioare AL. coinac n, 1. noada sezutului. osul glezcodru m. padure muntoasà, mare si deasfi : hot de codru. [Vechiu-rom. (azi nei; 2. bulgare de cfiramida de care se Banat) codru, munte = albanez HE/DAL leagb o sfoara de apucat un smeu: se munte : sensul intermediar e munte pa- mai prinde smeul pi cu coinacul !SP.

duros (acceptiunea.vorbei In macedo-ro- [Turc. RAINA1T, incheietura].

coincide v. 1. a veni In acelas limp; codru m. bucatii mare si rotunda (mai 2. Geom. a se suprapune exact. ales de Nine): fldmdndu codrii viseazd. coinciden41 f. 1. starea a dotia lu[Cf. lat. QUADRA, bucata de paine (medie- cruri cari coincid; 2. fig. brodire, simulmana)1.

val conaA)].

taneitate.

cojan m. In graiul muntenilor : beaucantitatea algebrica inaintea careia se pune. tor dela camp (in opozitiune cu mocan). coercibil a. Fiz. care poate fi strans [Origina necunoscutal. coji v. a despoia de coaja, a jupul. intre pereti : toate gazele sunt coercicojoc n. hainit taraneasca din blana bile.

coeficient n. numiir care multiplica

coereiSiune f. Jur, dreptul de a con- de oaie fârà Lath' i numita (dupa locastrange pe cineva de a face ceeace pre- litati); dulamii, ghebe, ipangea, sub.& suscrie legea.

man, zeghe. [Slay. itojuKol.

coercitiune.

cojoace.

coercitiv a. Jur, care are drept de

cojocar m. mester care face sau vinde

www.dacoromanica.ro

coj

- 147 -

col

cojocairie f. 1. mestesugul de a pre- cotoul de pe cronice bdtrdne F.H.; a gati pieile cu parul lor spre a face bier-1i da colb unui lucru, a expedia repede din ele ; 2. negotul cu cojoace ; 3. locul iacd niote bulughine... hai dd-le colb unde se fac si se vend cojoace. apoi te apucd de treabd CR. [Oricojocel n. pieptarul terancelor. gine necunoscuta coks n. carbune artificial provenind din colbki v. Mold. 1. a scutura de prat ; distilatiunea huilei In cuptoare pentru ta- 2. a face colb. bricarea gazului de iluminat. colbfirie f. Mold. colb In massa : aici colabork v. a lucra cu cineva la o glodul, colbdria AL. colburos a. Mold. prafos. opera literare. colaborator m. cel ce colaboreaza. colcal v. V. clocoti.

colac m. 1. turta impletite In forma

colceac n. 1. manson ; 2. un fel de

de cununa sau ghirlanda : colacii se im- tuzluci sau ciorapi ce se incheie pe pipart la praznice sau comdndare (v. cior cu copci purtdnd colceact oi ceppupSzà); colac de Crdciun ; 2. dar, plo- chen On. [Turc. xoLyAsl.

con, facut de terani mosierului la zile

colcot n. V. clocot

cold-cream n. (cit. colcrem) cosmetic cerc: colac de sdrmd ; a se face colac, pentru piele, tacut din ceara albe, albus a se ghemui ; 4. ghizdurile unui put sau de balene i uleiu de migdale dulci. colea adv. acolo (in apropiere). (S roata despartitoare la o moare pe colaced faith's:mei erau cloud pahare de acolea = lat. ECC'ILLICI. coleandru m. Bot. V. coriandru. argint CR. [Slay. itorat, cozonac (din mari ; 3. ceva rotund, haute in forme de

kolo, roata)].

[Rus. sorTANORA].

licitarea colacerului].

[Serb. ICULIEd.

coleasä f. 1. fiertura de gris sau de colficar m. V. colficer. colacarie 1. orarie de nunte. [Lit. fe- cartofi ; 2. Mold. (culeasa) mimaligi. colficer m. 1. flecau de Oran care

colectà f. ceeace se strange pentru o

cheame la nunta ; 2. pl. Inainte-mergato- fapta de binefacere. colectaut m. cel ce face o colecta. rii mirelui, cari se duc de felicita pe mirease coldcerii se mai numesc oi soli.

colectionk v. a face colectiuni.

colectionar m. cel ce face colectiuni. [Dupe colacelul traditional ce se ofere acolectitunle f. reunire de obiecte cari cestor trimisi ai mirelui (v. condcar)1. colachie I. pop. lingusire, maguleala : au oarecare raport laolalta colectiune de cdrti, tablouri. colachii femeieoti. [Gr. mod.J.

colaci v. 1. a procura petind: ii duse

colectiv a. 1. ce coprinde mai multe

la o fold pe care i-o coldcise o peti- persoane sau lucruri ; bilantul colectiv toare ISE. ; 2. a lmbia: curat ucigd'l al mooiilor sale; 2. facut de mai multe

crucea l'a coldcit sci vie CR. ; 3. a se persoane reunite: lucrare colectivd; 3. incoleci: y'ati coldcit ca tdriitoarele la Gram. se zice despre numele care la singular exprime o idee de plural, ca mulpoalele lui OD. [V. colad. colan n. cingatoare eleganti femeiasca : lime, popor, stol. colectivism n. teorie sociali care conRuxanda era incinsd cu flU colan de sista' a remite Statului orice proprietate aur NEOR. [Turc. KOLAR). colirez n. 1. mancare din lapte, orez particular& colectivist m. I. partizan al colecti si fiiná pentru copii mid ; 2. fig. minte: am filet coldrez la cap. [Gr. mod. HOLLA, vismului ; 2. nume dat In batjocura mem-

brilor partidului liberal in Romania. i orezl. colectivitate I. adunare de mai multe colasträ (coraslà) f. cel dintaiu lapte

cleiu,

al mamiferelor ce se mulge dupe. Ware. persoane sau luciuri. colector rn. cel ce reuneste sau culege. [Lat. COLOSTRA]. coleg m. cel ce face parte dintr'un colitäu n. Mold. manusa sucalei.[Ung. KALANTYD]. corp, care exerciti aceleasi fundiuni Ca

colateral a. 1. rude de alituri, flu In

altfi.

colegial a. ce tine de coleg relathati linie dreapta (fra(i, unchi) ; 2. fig. care se atinge de alt luau I chestiune cola- colegiale. colegian m. elev de colegiu sau de terald.

colationk v. 1. a compara un text cu liceu. colegiu n. 1. corp de persoane invesfoi la o carte. tite cu aceeas demnitate: colegiul poncolatiune f. actiunea de a compara tificilor; 2. (electoral) adunare de alegala olalta doui texte, copia cu originalul. tori convocati spre a alege un deputat, collb n. Mold. praf, pulbere sterge senator, consilier judetean sau comunal , originalul ; 2. a verifica dace nu lipsesc

www.dacoromanica.ro

tof

col

144

3. asezilmant public pentru invatarnantul mantAri (ca sA mAnance coliva de posecundar (gimnaziu, liceu). mana mortului).

coleoptere n. pl. ordin de insecte cu cofivie f. cotet portativ din nuiele sau 4 aripi, cele superioare vartoase infasu- de sarmA, unde se inchid pAsarile. [Verand pe cele inferioare gdndac, cocci- chiu-rom. culvie (Moxa) = gr. mod. ra.uvil. neld, cantaridd. coliziune 1. 1. ciocnire intre cloud corpuri; 2. fig. intalnire violentA a douA col ever m. V. culeser. colet n. teanc de mArfuri expediate. trupe, a douA particle. coliadnic n. 1. prezicere dupg cele colnic n. 1. colinA, inaltime de pArnant tntamplate In zilele de CrAciun; 2. carte mai mica deck muntele : trecu dealuri, astrologici ce contine asemenea progno- vdi, colnice LP. ; 2. cAraruie ingusta pe stice. [Rus. Sou,knivica (din koliada, mare varful muntilor, potecula inteo pAdure. de CrAciun)].

colibi L castitA din nuiele invelitd cu

[Origind necunoscutAJ.

colo adv. acolo (in depArtare); de colo

nand colo, din loc in loc, In lung si in colibav m. pustnic care locuieste in- larg; ctind colo I exprimA o surprindere tr'o colibA : Sf. /oan Colibasul (serbat neplAcutA. [V. acolo]. la 15 Ianuarie). coloana- f. I. stalp cilindric menit a colibri m. pAsAricA de America, in- sustine partile unei zidiri sau servind nusemnatfi pan micimea (pasdre-muscd) rnai ca ornament; naltele coloane unui pale sau stuf. [Slay. ISOLIEIA].

prin strAlucirea penelor sale, incat pare templu maiestos AL.; 2. fig. sprijin, reaimpodobitA cu felurirni de pietre scumpe. zirn: coloanele Statului ; 3. in tipografie, colici f. durere de stomac, produsã fiecare parte a unei pagini separate.' prinmai adesea prin bucate nernistuite, poame tr'o trAsurA verticalA : dictionar pe cloud necoapte i bAuturi inghetate. coloane ; 4. corp de trupe dispus astfel colier n. I. podoahA de gat : coliere ca s'aibA putin front si multA lungime :

de diamante; 2. Ian( de aur ce-1 poarti acum coloana s'a oprit sub crivdtul de cavalerii unor ordine. noapte AL.; 5. Fiz. tluid (aer, apA, mercolilie f. I. floare de camp foarte sub- curiu) continut intr'un tub: coloanci de tire i cu feta galbena foarte alba (Stipa mercuriu; 6. Anat. coloana vertebralA pennata); 2. fig. foarte alb: CU pdrul sau sira spinArii, trunchiu osos d'alungul coli/te. [Origina necunoscutal. colinA f. munte mic numit dupd InnAl(ime: colnic, deal, mdgurd, movild. [Neologism dupA fr. collind. colindit v.1. a merge din Casa in casa cantand colinde ; 2. a porni din loc in loc,

a strabate In toate directiunile (sens generalizat): sate, orase am colindat POP. ; 3. fig. a apare In treacAt: in jur parcd'mi colindd dulci ci rnandre primdveri Pet. [Abstras din colindd]. colindä f. 1. cantec mai mult religios, intonat de cete de copii cari umb!A din casA in casA, in ajunul Cráciumdui si in seara de Sf. Vasile; 2. fig. cAlAtorie (in

spinArii, compus la om din 24 de vertebre.

coloare 1. I. irnpresiune particularA

produsA asupra ochiului prin reflexiunea razelor luminoase asupra corpurilor ; 2. substantA sau materie colorantA t fabricd de colori ; colori nationale, drapelul tricolor (albastru, galben i rosu); coloare localA, ceeace redA bine obiceiurile unei epoce sau tad; 3. diviziunea unei comune

urbane: Bucurestii se impart in 5 co. lori : rosu, galben, albastru, verde si negru; 4. unul din cele patru feluri la cAr-

tile de joc: ro§u sau cupd, verde sau pica ; 5. fig. caracter particular de opinitme politicA : coloarea ziarului; 6. lu-

lung si in larg): Doamna Ii urma is- strul stilului, tonul unui tablou. pititoarea colindd peste Olt On. [Slay.

colocviu n. convorbire, dialog. colodiu n. lichid cleios, obtinut prin colindat n. faptul colindArii in ajunul disolvarea fulmicotonului in eter, Intre-

KOLENDA, Anul nou (din lat. CALENDAE)].

buintat in medicinA pentru ferirea plAgilor

mai ilor sArbAtori.

colindiator m. eel ce colinda. arstuilor de actiunea aerului i, in focolindet n. colAcel sau turti, covrigi, tografie, pentru fixarea. imaginilor. nuci, poame, ce se dil colindAtorilor : colofoniu n. sacaz, un tel de rAsina Mos-Ajunul cu colindetele. cu care muzicantii freacA coardele sau

colivã I. grau fiert

gros mAcinat, peril dela arcusul vioarei. i presArat cu coloid n. pl. substante vegetale ce se zahAr, scortisoarA, etc. : coliva se imparte aseaminA prin proprietAtile for cu cleiul. si

amestecat cu nuci pisate

coIonada f. sir de coloane dispuse cu ca pomand la mort ; de aci fig.: ca maine o tsd-mi mdmince coliva PANN [De ori- sirnetrie: colonade 'n marmuri albe En. colonat n, odinioarA taler sau piastru gina slavo-greacal. colivar rn, cel ce uniblA pela inmor- spaniol : primeste 200 colonate 13xr..o.

www.dacoromanica.ro

- 119 -

cot

cot

colonel m. ofiter superior care co- p pela tara mArfurl de vAnzare ; 2. fig. a raspAndi In toate pArtile : a colporta colonial a. 1. relativ la colonii: An- o stire. glia e prima Ord coloniald; 2. ce vine colportaj n. 1. fapta de a colporta ;

mandfi un regiment.

de acolo (ca lucruri de mAncare sau me- 2. meseria colportorului.

rinde): articole co/oniale. colportor in. negustor ambulant care colonie f. 1. reunire de oameni cari Psi duce marfa in spinare. pArlsesc tara lor si se duc de s'aseazil Incolt n. (pl. cohort), 1. unghiu format tealt3 tari, unde cultiv5 pAmAntul ; fig. prin IntAlnirea a 'douA linii sau a douA colonii de lumi pierdute Ex. ; 2. tara suprafete colful unei case ; 2. parte pro-

colf de pdine; 3. loc retras Ini dintr'un oras: colonia francezd din intr'o casA: std in colt, [Origina necubocuità de 0 colonie; 3. toti supusii strA- eminent/I'

Bucuresti; 4. asezAmant fundat de o na- noscuta]. tiune Inteo tarà strAinl, mai ales /Mr' o colt m. (pl. colti) 1. dinte mare si asaltA parte a lumii. Cele trei mari puteri cutit (la Mini, cai sau flare): a-si ardta coloniale sunt: Anglia, Franta i Olanda. colfii, a ranji sau a ameninta; a se lua Coloniile engleze au o populatiune de in colfi, a se inaiera ; 2. pisc de munte, 220 mil, loc cu 20 mil. kmp. si fac cu An- istAncA ascutitfi : in colfii munfilor ; 3. glia un comert de 41/2 miliarde; coloniile 'Bot. germen, vlAstar ; coltul babei, plantA franceze se ridic5 la vr'o 30 mil. loc. pe ;cu florile galbene i fructele tepoase (Trio suprafatä de 1,800.000 knap. al comertul bulus terrestris). [Cf. poi. xoczr. Ora coltan m. Bot. ciulinA (al cArii fruct lor cu Franta e d'aproape 112 miliard ; coloniile olandeze au 28 mil. loc., 2 mil. are patru colti). kmp. i fac cu 200 milioane.

Olanda un comert de

!

coltar(iu) n. 1. dulap asezat un o bucatd de marnaligil din col-

colt

colonist n. 1. cel ce cultiv5 parnantul; Ifariu CA. ; 2. stAlp de colt ; 3. unealta 2. locuitor Intio colonie al cart! sol II ex- Izidarilor l dulgherilor de fAcut unghiuri ploateazii, In opozitiune cu cei ce trAiesc rsi de tras coltat a. I. cu colti mari les* afara; in metropolfi. colonial' v. a aseza o colonie Intr'o 12. fig, care 30 aratA coltii, artAgos, gal-

Icevitor boierii cei mai coltati GIUCA. Coltea f. V. Nume proprii. colonizator m. cel ce colonizeazá, coltisor n. colt mic. rn. 1. plantl coloria v. 1. a da o coloare ; soarele coloreazd fructele ; 2. a aplica colori de Wore cu flori rosiatice l purpuriipotrivite unui desen; 3. fig. a da o formI albAstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele colfisori i bibiluri de mafrurnoasA lucrurilor rele. Ease Fa.. colorant a. care coloreazâ. coltorat a. cu multe colturi : angucolorat a. 1. cu colori vii; 2. stralular, dintat, cit stil colorat. coltoros a, plin de colturi gloduros, colorati(un)e f. actiunea de a colora tarA stritinA.

II

;

si starea lucrului colorat.

colorist m. 1. pictor abil a Intrebu-

grunturos.

coltos a. coltat (la fig.).

coltuc (cultuc) n. 1. Mold. pernitA de inta colorile ; 2. cel ce coloreazá stampe, cap, cAPAtAiu un cultuc sub cap; 2. hârti, etc, coaja dela marginea pAinii cultuc dela cotorit n. 1. rezultatul amestecului al intrebuintArii colorilor in tablouri ; 2. Babic (dupa numele armeanului, staroscoloratiune naturald, lustrul colorilor ; 3. tele brutarilor din Bucuresti, care scotea fig. lustrul stilului, splendoarea cugeta- jimbla numai In coltuce) ; 3. gest de rerilor. fuz, lovind cotul cu mAna ; zinele se

colos n. i m. 1. statuA de o mArime rugaret ca harem nucile cu hainele scl extraordinarA: coloase desirate cu forma le dea ; bdiatul le ardtd coltucul Pv. ca o turld Bor.: Colosul dela Rodos, [Turc. soi.ruz, subtioarA, spAtar de scaun, statua lui Apollon in bronz, /midi de 30 tn. pernitA (im pernA cu sub(iori), de unde ridicatA (sec. III a. Cr.) la intrarea apoi coltul proeminent al Omni! cotul portului din Rodos ; 2. fig. om de sta- arAtat in semn de refuzl. coltun m. V. cAltun. turet foarte mare: e un colos; 3. fig. irncolinnbfi f. porumbitA (poetic) : coperiu suveran foarte puternic ; colosul lumbd sfdsiatd de vultur Mira mild. dela Nord (Rusia). 1

colosal a. 1. de o mArime extraordi; 2. de o putere, de o Intindere ex-

traordinarA ; succes colosal.

columna f. coloanA V. Traian.

cbtur n. sageata morii de vAnt. [Slay.

Noce, prAjinA : forma colur e abstras4 din colportà v. 1. a transporta In orase plural],

www.dacoromanica.ro

col

- 150 -

COM

coluz n. Mold. 1. gran avand spic comandor m. grad onorific in unele nalt cu tepi i boabele asezate In patru ordine militare comandor al coroanei randuri pe spic ; 2. lemnul navodului de Romdniei. care trag pescarii. [Origina necunoscuta]. comainduire 1. comandament : co-

coma 1. Med somn letargic, amor- nidnduirea piefei. comar m. Mold. ceafa capetelii. [V. coama]. comanfi f, coama casei. comarnic n. 1. Mold. leash' de nuiek comiinac n. 1. cficiula frnpletità rotunda a calugarilor : sub icoana afu- pe care se pune spre svantare casul luat circa unor bolnavi.

matii a unui sfdrit cu comeinac Eta. ; 2. ptilarie ce poartil maicile sub val. [Derivat dela comanfi comeinacul pe cap cores punde comanei pe acoperisul caseil.

din stracurfitoare ; 2. streasina ce aptirá strunga de ploaie ; 3. cos de soba Ora-

neasca ce se termina in pod (numit si ursoaicd); 4. Tr. camarft unde se tine

comând n. masa ce se cla intru po- casul. [Vechiu-rom. conlarnic, ceardac, menirea si odihna suiletului celui raposat foisor, tras din slay. KOMARA, camara]. comat a. 1. cu coama ; 2. una din (ii se mai zice i pomand sau praznic): la masa morfii voi ad nidncatj comdn- cele dotia diviziuni ale Galiei antice : al did AL. [Abstras din comdriddl. men tatd a fost un Bren puternic in comandit v. 1. a da un ordin ; 2. a Galia comatd. AL.

combatant m. 1. om inarmat pentru ayes comanda, autoritatea : a comanda o armatet; 4. a face o comanda : a co- rashoiu ; 2. care iea parte la lupta, loptãtor. inanda ian mobilier.

comiindit v. a da un comand. [Lat.

combate v. 1. a se bate cu dusma-

a recomanda (memoria nul, a se lupta ; 2. fig. a se impotrivi, a printr'un ospat mortuar)]. stapani : a combate prejudiciile. comandat (pl. comande i comdnzi) combiml, v. 1 a impreuna mai multe f. 1. cerere adresata unui fabricant, unui lucruri ?Met:, ordine oarecare ; 2. a calcula, negustor : 2. fig. preflcut veselie de a prepara : a combina Un atac ; 3. a se comandd ; 3. ordin : in aer sbor neche- Impreuna, vorbind de doua sau mai multe corpuri chimice. zuri, comeinzi reisundtoare AL. comandament n. 1. ordin scurt pencombinati(un)e f. 1. Impreunarea tru executarea unor miscari militare ; 2. sau asezarea lucrurilor Inteo ordine deautoritatea puterii celui ce comanda ; 3. terminata combinafiune de colori ; 2. COMMENDARE,

lit,

corp de armata comandamentul arti- fig. masuri Mate pentru a reusi ; 3. Chim. leriei. Sub raportul administrativ, armata unire intima a doug sau a mai multor noastra e impartita in saute corpuri sau corpuri spre a forma un corp nou : apa comanclamente cu resedinta In Bucuresti, rezultd dintr'o combinafiune a hidroCraiova, Galati, Iasi, Constanta, Sibiu genului cu oxigenul. sl Cluj. combustibil a. care are proprietatea

comandant n. 1. cel ce comanda ; sef de batalion sau de escadron ; 3. mice ofiter insarcinat cu un comandament comandant de corp, de Nat.& comândare f. Mold. cornand : vrabia mdlaiu viseazd si calicul comdndare. 2.

comandaturi f.

de a arde la foc.

II

n. mice materie ce

serva la facerea focului.

combustiune f. 1. actiunea de a arde cii totul ; 2. incendiu ; 3. fig. stare de

efervescenta, tumult excitat pe neasteptate.

comediant m. 1.

cel

ce joaca co-

(in timpul ocupatiei media ca profesiune ; 2. jucaus, scamanem(esti) guvern militar al unui oras o- tor, pehlivan ; 3. fig. ipocrit, sarlatan.

comedic f. 1. piesa de teatru In care comandir m. comandant (invechit) se Infatiseaza intr'un mod hazliu vitiile, Tudor Vladimirescu fu comandir de ciudfiteniile l apucaturile ridicule ale sopanduri. [Rus. Kommunao]. cietltii comedie de caracter, de intrigd, comanditis v. a procura fondurile de moravuri ; 2. locul unde se joaca conecesare unei intreprinderi comerciale, media : petrece foarte bine la comedic. WA a lua parte la gestiunea ei. [Termen luat din cultul lui Dionysos : comanditS f. 1. societate compusa comedia era la inceput cantarea procedin asociati responsabili I solidari pi siunii dionysiace, procesiune grotesca si cupat de Nemti.

dintealti asociati, simpli capitalisti cari grosolana, cu care satenii serbau sfarsinu sunt responsabiIi de cat pan& la con- tul culesului viilor celebrand pe zeu si curenta sumei varsate sau promise 2. batjocorind pe trecatori]. fondurile depuse de un comanditar. comedic 1. pop. istorie sau WM' cucomanditar m. cel ce depune fon- rioasA si glumeata, bazaconie, pozna : se duri inteo societate In comandita, fine numai de comedii. [Vorba iden-

www.dacoromanica.ro

com

comi

151

tica cu cea precedenta, de care s'a dile- menintare in caz de contraventiune : senrentiat prin sensu-i pejorativ (cf. istdrie tinfd cominatorie. si istorie)1. comis m. od. 1. (Mamie), boier Incomedios a. si adv. glumet, poznas: sarcinat cu Ingrijirea grajdurilor domcomedios sfada iar spuindu-si PANN. nesti; 2. rang de boierie. LGr. bizantin

comernork v. a aduce aminte de o

152.fls, din lat. C0,18,S (srAauri), mai marele

intamplare Insemnatà.

grajdului (de unde si fr. connétable)].

portant.

comisar de politie, functionar de politie (trite un ores), Insárcinat a supraveghia In coloarea sa executiunea reglementelor

comemorati(un)e 1. ceremonie me- comisar in. cel Insarcinat cu o funcnita a aduce aminte un eveniment im- tiune temporar5 : comisarii guvernului; comemorativ a. care aduce aminte serbare comemorativd.

comensurabil a. Mat. se zice de

politienesti

comisar de verde.

doua marimi cari au o masurà comuna. comisariat n. 1, functiunea comisacomensurabilitate f. raport lntre rului ; 2. biuroul sau localul comisarului cloud mArimi comensurabile.

comentik v. 1. a explica cu ajutorul

de pohtie.

comisie f. 1. pop, comisariat 2 carunor note amanuntite: a comenta Biblia ; tierul unde se afla o comisie. [Rus. HO. 2. a interpreta In mod rautacios lucrurile. M/STIA (din nemt. Korninission)].

comentar n. 1. note, explicatiunea comision n. comert facut pe seama unei opere ; 2. memorii istorice ; Comen- altuia si salariul comisionaruluit easel de

tarele lui Cezar ; 3. fig. interpretare ran- comision. tacioasa data cuvintelor sau faptelor cuiva. comisionh V. 1. a ins5rcina pe cineva comentator m. cel ce comenteaza o de a lucre, dandu-i o comisiune: 2. a-si opera. procura printfun comisionar qi-a comicomercial n. 1. privilor la comert : sionat ceirti CR. bogdfie comerciald ; dreptul comercial, comisionar m. 1. cel ce face, cu un totalitatea regulelor, legilor i uzurilor re- sc5zAmAnt, comer( pe seama ,altuia ; 2. lative la comert ; 2. unde se face mare om a cArui meserie e de a face comisicomer( oras eomerciaL uni, etc. comerciant m. negustor, cel ce face comisiune f. 1. InsArcinare data cuiva comert, vinde sau cumpira marfuri. de a face ceva ; 2. reunire de persoane comert n. 1. negot schimb de mar- in3Arcinate de a face o lucrare comifuri sau de productiuni comertul exte- siune de examen.

rior coprinde exportafiunea si impor-

comisura f. Anat. punctul de unire

a unor parti ale corpului cornisura buzelor. cornitagii m. pl. bande de revolutionari bulgari din Macedonia. comitat ci. diviziune administrativa, In Anglia si In Austro-Ungaria. Cornitatele din Ardeal, Banat, Tara Crisului si Maramures, se numara astazi printre jucomesean m. cel ce mananc5 la a- defele Romaniei Mari. ceeas masa cu aItul. comite v. a fcce, a fAptui (mai ales comestibil a. ce se mai:lama. II n. tot ceva eau): a comite o gresald, o crimd, ce servA la hrana omului. cômite m. conte; comilii Ardealului

tafiunea ; 2. corpul comerciantilor, negustorime comerful se pleinge ; codice de comert, care reguleaza drepturile pI obligatiunile comerciantilor, efectele actelor i contractelor comerciale ; Camera de comert, corp de vechi negustori care informeaza guvernul asupra chestiunilor ielative la comer( i industrie.

comet& f. corp ceresc numit si stea Brix. comitent m. Jur. cel ce InsArcineaza

cu coadd, pentru ca samburele-i luminos e mai adesea inconjurat de o coatn5 sau umbrat de o coacIA himinoasA ; cele numite periodice se Invartesc In jurul soarelui ca Si planetele. Mai Inainte lumea credea cà cometele prevestiau nenorociri marl prin putinta unei ciocniri cu pamantul ; dar stiinta a dovedit desertAciunea unei asemenea pAreri. comic a. 1. ce tine de comedie : piesei cornice!' ; 2. ce ne face sA radem, hazliu: aventurei CottliCa, n. genul comic si actorul care joacA comedia. II

pe un altul a purta grija de interesele sale.

comitet n. reunire de persoane ?riskcinate a discuta, a regula unele afaceri ; comitet permanent, institutiune compusa din 3 consilieri si 3 supleanti, alesi din sanul consiliului judetean, spre a asista pe prefect In administratiunea intereselor locale, hind totdeodatà si un corp deli. berativ. [Rua. ECOMITETCI (din fr. comit01.

connitii n. pl. 1. odinioar5, adunarea poporului roman spre a-si alege magistratii ; 2. azi, adunarea poporului chemat

-cominatoriu a. Jur. ce contine o a- a vote ; comitii agricole, adunare liberA

www.dacoromanica.ro

com

- 152 -

corn

de agricultori si de proprietari spre a compartiment n. 1. orke IncApere studia Impreunfi cele mai bune procede- ingrAditA ; 2. diviziunea unui vagon. compas n. instrument compus din uri de culturA si de cresterea vitelor. cornoari f. I. grAmadA de aur, de douA brate servind a descrie cercuri cc argint, de lucruri pretioase; 2. locul unde a mAsura lungimf. se aflA InchisA comoara; 3. fig. se zice compash v. 1. a mAsura cu compade tot ce se considerá ca pretios, ce poate sul ; 2. a regula cu o simetrie excesivA 11 folositor: munca este o comoard; 4. a compasa mersul, stilul. fig, mink abundantà: inima-i o comoard compasat a. I. care e prea simetric ; de bundtdfi. [Slay. HOMORA, citmara vis- 2. fig. teapAn: gesturi compasate. tieriei]. compasiune f. compAtimire. comod a. 1. care e de o intrebuincompatibil a. 1. care poate exista sau tare lesnicioasfi si plAcutA : trásurd co- a se acorda cu altul ; 2. care poate fi modd; 2, de un caracter usor om co- exercitat in acelas timp cu altceva funcmod; 3. fiber : morald contodei. fiuni compatibile.

comodà f. scrin cu multe sertare de

strAns rufe, pAnzeturi.

comodat n. Jur. Imprumut gratuit

compatibilitate

f.

caracterul celui

compatibil.

comphtimi v. a fi atins de compiti-

cu conditiunea ca lucrul Imprumutat sA mire pentru nenorocirile altuia. fie Inapoiat la o epoch* convenità. eomphtimire f. miscare sufleteascb comoditate f. 1. calitatea lucrului co- care ne face simtitori la nenorocirea almod ; 2. umblAtoare. tufa. [Neologism format dupA fr. comcomotiune f. 1. sguduire violentA ; 2. passion). fig. agitatiune exercitatfi in spirite. comphtimitor a. care compAtimeste. compact a. 1. des si strAns: scrisoare compatriot m. care e din aceeas pacompacte i; 2. fig. numeros : mullime trie sau tarA cu altul. compactd. compendiu n. prescurtare, opera precompanie f. 1. reunire de persoane : scurtatA. companie numeroasi ; 2. asociatiune compensh v. 1. a declara echivalentb de In-vAtati, de industriasi cornpanie de valoarea a douA lucruri; 2. a despagubi ; ceii ferate ; i compania (et C-ie), for- a compensa cdstigul cu paguba. mula Inlocuind pe o firmA comercialA compensatitunle f. fapta de a cornnumele asociatilor cart nu figureazA pe pensa i rezultatul ei : despagubire. dAnsa ; 3. corp de trupe comandat de un compensator a. care compenseazA. capitan fiecare companie are pattu n. instrument de lizicA destinat a recofiferi ; 4, odinioari, asociatiune de ne- tifica variatiunile unor aparate. II

competent a. 1. care are dreptul de

gustori.

companion m. asocial, tovarAs. a judeca : tribunal competent; 2. fig. companist m. odinioarA, cel ce Ikea care e apt a face ceva, capabil a judeca

parte dintr'o companie comercialA: ei e- despre un lucru. competental f. 1. dreptul de a judeca ; rau de douA categorii, &muesli i supusi. comparh v. a stabili o paralelA nitre competenta judecAtorilor si a tribunalelor douA persoane sau doui lucruri spre a e regulath de lege: crirnele se judecIi de examina diferentele i asemAnArile lor. Curtea cu jurati, delictele de tribunalul

coniparabil a. ce se poate compara. corectional, iar contravenfiunile de ju-

cornparatitunle f. 1. actiunea de a decAtorii de pace ; 2. fig. aptitudinea de

compara; 2. Gram, grade de compara- a decide. tiune, diferite InsemnAri ale adjectivelor pozitiv, comparativ i superlativ.

comparativ a. 1. care stabileste o

competititunle I. rivalitate, preten-

tiuni rivale.

competitor tn cel ce urmAteste sau

comparatiune melodd, filologie COM- aspirA la acelas lucru cu altul. compilh v. a face o carte cu fragparativei ; 2. Gram. care servA a exprima o comparatiune : el e mai infelept de- mente luate dela diferiti autori. cat tine. II adv. prin, In comparatiune cu. compilatitunle f. I. lucrarea de a compare v. a apare Inaintea unui compila ; 2. operA compusA din pArti Imtribunal, a se prezenta in justitie. prumutate.

comparititunle f. actiunea de a compare In justitie mandat de contparifiune.

compilator m. cel ce compileazA.

litici.

Complement n. I.

complace v. a face pe voie spre a

cornpars m. 1. figurant de teatru, fi- plAcea cuiva (AL.). complange v. a plange sau a jeli pe gurant mut ; 2. care implineste numArul, care nu joacA niciun rol ; comparsi po- cineva (Bor. ).

www.dacoromanica.ro

cceace servi a

- 153 -

COM

completa ; 2. Gram. vorbA dependentd de alta sau care servi a preciza com-

COM

compotierà f. farfurle de coropoturi. compozit a. si n. unul din cele 5 or-

plement direct. dine de arhitecturd, compus din corintian complementar a. care servd a corn- si ionic. pieta. compoziti(un)e f. 1. lucrarea de a complet a, 1. cdruia nu-i lipseste oh- compune i lucrul compus ; 2. asezarea mic, Intreg, deplin : opere complete ; 2. caracterelor tipografice, zat ; 3. tenth' fAplin, ne mai putand Indices: vagonul e cutA de scolar pentru un concurs ; 4. complet.

II

n. societate de dans.

compunerea unei opere literare.

completh v. a (se) face complet. compozitor m. 1. cel ce compune In completiv a. care servd de comple- muzied : Mozart fu un admirabil corn-

ment : propozifiune cornpletivd.

pozitor ; 2. lucrAtor de tipografie care

complex a. 1. ce contine mai multe adund caracterele spre a forma vorbe,

pArti. mai multe elemente : omul e o zetar. Uinta COM plexci; 2. Gram, subiect modificat de un termen ad5ogat ; 3. Aritm.

I

ii. instrumentul tipografic numit

vingeilac.

comprehensibil a. ce poate fi inteles, numar compus din unitilti de speed di- inteligibil rationament cornprehensibil. comprehensiune f. 1. facultatea de ferite: 3 stânjeni, 5 palme, 7 degete a Intelege; 2. vedere ce imbrAtiseazA tot; 9 linii. n. complexitate. complexitate f. caracterul lucrurilor 3. Filoz. totalitatea ideilor ce coprinde II

complexe.

un nume generic.

catiuni : boatel cornplicat

corpurilor de a-si putea micsora volumul

comprehensiv a. care ImbrAtiseazd, complexi(un)e f. constituirea corpucare coprinde multe : spirit corn prehensiv. . lui : corrinlexiune delicata. compresil f. bucatA IndoitA de rufdrie complezant a. politicos, Indatoritor. complezentii f. dispozitiune de a face ce se pune pe 0 rand sau pe o parte bolnava (=-- fr. cornpresse). plicere : act de complezenta. compresibil a. ce poate fi corn pricomplich a. a Incurca. complicat a . 1. corn pus dintr'un mare mat : gazele sunt foarte compresibile. compresihilitate f. Fiz. proprietatea num dr de pArti; 2. rdravat prin compli-

complicap(un)e f. 1. starea lucrului sub actiunea presiunii.

compresiune f. 1. lucrarea de a cornprima si efectul ei; 2. fig. constrangere complicatjunea unei boale. complice m. care iea parte la gresala, moralA. complicat; 2. circurnstantA ce complicA

compresiv a. si n. ce servd a corncomplicitate f. participare la crima prima : bandaj cornpresiv. altuia. compresor n. aparat sau masinA de compliment n. cuvAnt de felicitare, comprimat : tin compresor de aer. comprimh V. 1. a apAsa cu putere de amicie, de politetA. complimenth v. a face un compli- spre a micsora volumul ; 2. a opri de

la crime altuia.

a lucre, de a se manifests : a COMprima

ment.

complimentator rn. care face prea mania, complotul.

comprimabil a. ce poate fi commulte complimente. complini v. a addoga ce lipseste. 'Neo- primat. comprimat a. turtit pe de lAturi. logism modelat dupla fr. completer].

compromis n. 1. act prin care cineva complot n. intelegere Intre mai multi insi cart urzesc Inteascuns o faptd cul- li supune cauza la judecata unui arbitru; pabilA. 2. Gram. combinarea sau fuziunea a doi comploth v. a forma un complot, a termeni sinonimi : ciuhurez e un comconspira. promis din ciult st hurez. complotist m. cel se comploteazA. compromithtor a. ce compromite component a. care intrii in compo- sau mate compromite ; vorbe cornprozitiune. n. 1. Chini. corp ce servd la rnigitoare. compunerea altuia ; 2. in mecanicA, fiecompromite v.1. a pune in pericol: care din fortele a cAror totalitate poate a compromite reputafiunea ; 2. a exfi Inlocuith cu o fortA unicA numiti re- pune la neplAceri, la incurcituri: l'a cornzultanta. prornis ; 3. a-si expune onoarea, creditul. comporth V. 1. a perrnite, a autoriza : compt n. V. cont. II

acest post cornportd mari cheltuieli;

compulzh V. a examina cu Ingriiire, a

2. a se purta bine, rdu. face cercetdri: a cornpulza registrele. compot n. mancare zaharisitii fAcutd compune v. 1. a forma un tot din din poame fierte compot de pere. mai multe Orli; 2. In mecanica: a forma

www.dacoromanica.ro

- 154 -

COM

con

comunitate f. 1. societate de mai aduna caracterele spre a forma vorbe ; multe persoane, trAind Impreuna sub anu4. a produce, a crea compun versuri, mite regule comunitate religioasd ; 2. o arie de muzicd ; 5. a lucra la o opera starea de ceea ce-i comun comunitate Ii terarii. de interese, de idei ; 3. Jur. societate compunere f. lucrare de a compune de bunuri Intre soti. rezultanta fortelor ; 3. Tn tipografie : a

rezultatul ei: compozitiune. comutator n. Fiz. aparat destinat a compus n. un tot format din diferite schimba directiunea unui curent electric. part!: I. Gram. vorbA formatA din mai COO n. 1. Geom. corp solid cu baza multe altele ; 2. Chim. corp format din circularA pi tuguiat la capát ; 2. Zool. un combinarea mai rnultor elemente. II com- fel de scoici. conabiu a. row Inchis, visiniu puse f. pl. familie de plante ale caror

un flori sunt reunite pe acelas cotor si au binif conabiu. [Cf. turc. RUNEBI, de caun caliciu comun, ex. floarea-soarelui. nepAl. conac n. 1. od., loc de popas si de comput n. calcularea timpului pentru regularea calendarului bisericesc. mas, static de posta : ordine strafnice comun a. I. ce-i al tuturor ; aerul, pentru calesci, cai de postd i conace soarele, sunt comune ; 2. abundant: ar- Gmca. ; 2. resedinta unui vizir sau pasa gintul e mai comun dee& aurul; 3. de (od. si In cele douA capitale ale Orli) : putinb valoare, de rand; lucru, graiu, la conac cd-i aducea, la conac leingd

obiceiu comun ; 4. Gram. nume care con- geamie POP. ; 3. resedinta unui ispravnic vine tuturor indivizilor din aceeas specie. (spre deosebire de fait); 4. casA boiecomunh f. 1. odinioara in apusul Eu- reascA (la o mosie) ; 5. han, gazda (de ropei atalia, Franta), corpul burghezilor mas noaptea), loc de oprire (spre a manca unui oras sau targ cari se guvernau ei si a se odihni) : a face conac, a poposi ; Insisi emanciparea comunelor ; 2. azi, 6. distanta Intre dotia statii de postA: cale diviziune teritorialA administratà de un de trei conace Ise.; 7. intervalul de amp primar, asistat de un consiliu comunal corespunzitor, o jumAtate de zi poporul

mai multe cornune formeazd o plasci; imparte ziva in cloud' conace sau poIn Romania sunt comune urbane sau pasuri, unul la amiazi i celalt la asorase i comune rurale sau sate ; 3. reu- finituL soarelui. [Turc. itomot; sensurile nirea tuturor locuitorilor unei comune ; 3-7 sunt Inca populare, tar intelesul pri-

4. Camera Comunelor, unul din cele douà mitiv subzistA in formele derivate]. conficar m. 1. odinioarA, cel ce incorpuri ale Parlamentului englez : Camera Comune/or si Camera Lorzilor; grijia de gazda Domnului sau a boierilor, 5. Comuna, putere revolutionara instalatA apoi a Turcilor cari cAlAtoriau prin tarA ; la Paris In 1792 si in 1871. 2. azi (conocar), nume moldovenese al comunal a. relativ la comunA, ce tine colAcerilor, cari pornesc cAlAri inaintea de comunfi; scoalei comunald, consiliu mirelut spre a vesti pirintilor miresei, ca comunal. sa Ingrijeasca de gazdA sau conac pentru comunich v. I. a impartasi, a trans- impAratul, care indatA va sosi cu suita sa. mite : soarele ne comunicd ceildura si confichrie (conocarie), f. Mold. aratie lumina; 2. a face cunoscut : a comunica de nuntA conocciria pela multi CR. un secret ; 3. a fi In comunicatiune a conic) v. a face conac, a poposi, a comunica cu acuzatul ; aceasta poartei tAbAri peste noapte Turcii se coneicird

comunicd cu 0 suterand. intr'un sat Bk..c. comunicabil a. 1. ce poate fi comuconch f. 1. mare scoicA concavA ;

2.

nicat ; 2. ce poate fi pus in comunicatiune. An at. cavitatea urechii.

comunicat n. informatiune data zia-

concav a. al cArui mijloc e mai afundat deck marginile oglindd concave'. comunicati(un)e 1. 1. lucrarea de a concavitate f. partea concavA sau

relor de o autoritate superioarà.

comunica i rezultatul ei; 2. informatiune, gAunoasa a unui corp. stire.

concede v. 1. a acorda ca privilegiu:

comunicativ a. 1. care se comunicA a concede unei companii o linie felesne rdsul e comunicativ ; 2. care. ratd ; 2. a ceda (intr.() discu(iune). ImpArtAseste bucuros simtirile, cugetArile concedih v. a da drumul cuiva, a ordona sA se retraga. sale: om comunicativ. comunistn n. doctrina sociala care concediu n. 1. perrnisiune de a se rereclamA cornunitatea bunurilor pentru fe- trage sau de a lipsi concediu de o lund; ricirea omeniril. V. socialism. 2. act prin care un chiria* sau un procomunist m. partizan al Comunei sau prietar declarA Incetarea sederii Inteo casA, al comunismului. conceni v. a extermina, a prAadi

www.dacoromanica.ro

- 155 -

eon

con

vorn conceni i pe fratii tdi Isp. [Tres conchisth f. cucerire: despotisrnul este sufletul conchistei Baca. din concenie].

concenie

f.

prApAdire, exterminare.

conciliti v. 1, a pune de acord per-

soane de diferite opinitini interese sau concentrà V. 1. a reuni Intr'un cen- clase ; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par tru : lentilele de sticld concentreazd contrare ; 3. a castiga, a atrage talen[Slay. itoNICANII, sfarsit (v. conet)].

razele solare ; 2. a lua unui lichid o tele sale ii conciliazd favoarea tutuparte din apa ce contine : a concentra ror ; 4. a se invoi, a se ImpAca. siropuri. coneiliabil a. care se poate concilia. concentrat a. 1. alcool sau sirop cAconciliabul n. intrunire secreti cu ruia s'a micsorat volumul cu extragerea scop rAu. apei continute Inteinsul ; 2. fig. care nu conciliant a. dispus, propriu a conse manifestA in afarA: furie concentrcad. cilia spirit ele.

concentrati(un)e f. 1. lucrarea de a

conciliator a. §i rn, impAciuitor.

conciliatoriu a. ce are de scop a concentra Si starea lucrului concentrat ; 2, reunirea trupelor intr'un punct determinat . concilia : demers conciliatoriu. concentric a. se zice, despre cercu- conciliu n. adunare de episcopi spre rile cu acela* centru. a decide asupra unor puncte de doctrinl concepe v. 1. a crea, a inventa, a sau de disciplinA ecleziastica ; conciliu imagina :

a concepe o idee, un plan ; ecumenic, la care iau parte toti episcopii

2. a rAmanea grea (despre femei).

catolici prezidati de papa sau delegatii sli.

scris intio cancelarie.

timul din Roma (1870) au fost 19 concilie.

concepist m. cel ce face lucrarile in Dela primul din Nicea (325) panA la ulconcept n. 1. termen filozofic : idee

concini f. Mold. 1. un fel de joc in

conceputA de spirit ; 2. termen de cance- carp foarte comun : om face o particle: larie : prima redactiune, in opozitiune cu de mdries scut o concind? AL. ; 2. tam. capia. (ca blestem usor) : batd-1 concina I AL.

conceptilunle f. 1. facultatea de a

[Slay. KON6INA, sfar*it].

conch' n. 1. cerc de fier (sau de lemn) cu diametrul atat de mare cA in el intrA rit ului : concepfiune originald. cbnceptualism n. doctrina filozoficA crestetul capului ; el se poartl de tArana lui Abelard, fundata pe concepte *i a- cele mAritate in forma de cununA, peste %rand de scop a concilia realismul cu care se pune barisul sau aka basma (In Oltenia *i Tr.) ; 2. coafura cn conciul nominalismul. concert n. 1. armonie formata de mai semen-tat cu diamanturi OD. [Serb. xoN6A1. multe voci sau de mai multe instrumente : conciz a. care intrebuinteazA cat se a da un concert ; 2. sunete, strigate : poate mai putine vorbe, scurt i coprinconcert de aclamatiuni; 3. fig. acord, zAtor : stil conciz. unire : din al lumii splendid concert concizi(un)e f. calitatea stilului conciz. de admirdri AL. conclavai f. 1. adunare de cardinali concerth v. 1. a se intelege impreunl pentru alegerea unui papa ; 2. locul unde spre a pregAti executiunea until plan ; 2, se tine acea adunare. Intelege lucrurile ; 2. productiune a spi-

a se invoi spre a forma sau executa un concluzi(un)e f. 1. sfarsitul unei aproiect : aici au scl se adune spre a se faceri sau deliberAri ; 2. rezumatul final concerta AL. al unui discurs sau al unei naratiuni. concertist m. cel ce canta intr'un concluziv a. care contine 0 concluconcert. ziune : propozifiune concluzivd.

concesionar rn cel ce a obtinut o

concesiune.

concesi(un)e f. 1. acordarea unui privilegiu : concesiunea ocnelor ; 2. cedarea dreptului sAu, renuntarea la opiniunea sa (intr'o contestatiune sau discu(iune); fd-mi aceastd concesiune ; 3. cesiunea unui teren intr'un cimitir.

concomitant a. care se produce In

acela timp: circumstante concomitante. concomitantaL f. coexistenta simultanA a douA sau a multor lucruri. concordi V. a fi in acord, a se corespunde : aceste nuIrturii nu concoardd.

concordant a. care concoarda. concordanfl f. 1. acord, conformiconcethtean m. cel ce este din ace- tate : acord de Oren ; 2. Gram. acordul la* ora* sau are aceeas patrie cu altul. vorbelor intre clansele ; 3. index conticonchide v. 1. a incheia definitiv, a nand toate vorbele Bibliei cu indicarea termina (o cuvantare sau povestire) ; 2. pasajelor unde se afla. a trage o consecventa ; 3. a fi de plrere, concordat n. 1. tractat incheiat intre a se prommta pentru: advocatul con- papa si un suveran privitor la afacerile

chise pentru p.edeapsa cu moarte.

religioase :

Concordatul dela 1501 se

www.dacoromanica.ro

- 156

con

con condamnare f. 1. osandS, judecatd

fdcu intre Bonaparte si Piu IX ; 2. act

de Invoeala intre un comerciant fault si rostitd de judeator Incontra unui concreditorii sai. damnat ; 2. pedeapsd impusa de un ju-

concordatar a. se zice de un fault decator.

condamnat a. si m. cel Incontra caconcordie 1 1. unirea spiritelor si a ruia s'a rostit o condamnare. inimilor ; 2. bund intelegere intre persoane. condeiu n. 1. pana de scris ; 2. fig. concret a. 1. Gram. se zice de ter- scrisoare sd-li vdd condeiul ; 3. pi. menul ce deseamna o calitate unita cu condeie, sume de bani trecute intr'o soobiectul ei apa calda e un termen con- coteald sau condia cu feMI intrebuintarii cret, cdldura e un termen abstract; 2. Mr ; a trage cuiva condeie, a-1 insela, Aritm, numar la care s'exprima telul uni- a-i spune minciuni cu steagurile de tatilor : 20 de oatneni ; 3. solid, in opo- alaltdieri... ai tras frumusel condeiul care a obtinut un concordat.

camforul e un uleiu CAR. ; 4. Mold, par lung care, Impreuna cu lopata, alcatuiete carma plutei. LGr. concretiune f. 1. solidificarea unui bizantin mama condens v. 1. a reduce la un volichid concretiunea laptelui ; 2. reuni-

ziciune cu lichid concret.

rea mai multor substance intr'un corp lum mai mic, a face mai putin dens : solid prin actiunea timpului: concrefiune frigul condensd aerul ; 2. a exprima conciz : a-si condensa cugetarea. calcard.

concretizh v, a da un sans, un ca- condensare 1. lucrarea de a condensa d rezultatul ei. concurik v. 1. a coopera, a tinde acondensator m. Fiz. aparat servind

racter concret.

tre acelas scop ; 2. a rivaliza spre a ob- a acumula si a condensa electricitatea. tine primul loc: a concura la un premiu ; condescendent a. care condescinde. 3. a face probele unui concurs : a concondescendenth f. fapta prin care cura la o catedrd. se acordd ce s'ar putea refuza. concurent m. cel ce urmareste acelas condescinde V. a consimti, a face scop odata cu altul. ceva spre a fi placut altuia. concurentes f. 1. pretentiunea mai condich f. 1. odinioard, codice ; Conmultor persoane pentru acelas lucru ; 2. dica lui Ipsilaftte, un extract din Vast-

rivalitate nitre negustori sau fabricanti licale (1796), Condica lui Caragea In cu privire la calitatea on pretul marfu- Muntenia (1817) $ i Condica lui Calimah rilca ; ptina la concurentil, pan& la atin- in Moldova (1817) ; 2. colectiune de act& gerea unei sume oarecare. privitoare la o manastire Condica Bisconcurs n. 1. actiunea de a coopera : tritel, Tismanei ; 3. azi, registru coinerofer concursul meu ; 2. lupta concuren- cial, catastif. [Cir. mod. aOrmixAs]. tilor pentru un premiu, pentru un post ; condicar m. 1. odinioara, arhivar 3. fig. Intalnire concurs de Impreju- doi condicari de divan ; 2. azi, cel rani neprevdzute. ce tine condicile. concusionar m. functionar culpabil condicutä 1. articied de serviciu,

condiment n. substanta ce

de concusiune.

cid

gust

concusiune f. risipa, abuz in admini- bucatelor i deschide potta de mancare. stratiunea sau in manuirea banilor Statului. condiscipol m, camarad de studit.

conditional a. 1. supus la anumite

condac n. antare scurtà bisericeasa

ce se reciteaza zilnic In onoarea unui conditiuni clauza condifionald. n. sfant: condacul umple sacul si trona- Gram. 1. mod servind a indica ed ideia rul hambarul CR. [Gr. mod, RONDAKION exprimata de verb e supusa tine! condi(din kondds, scurt)]. tiuni ; 2. particula ce exprimd o condiII

condac n. Mold. 1. strat de pused ;

2. mailer de ferestrau. [Turc.

Ciune

tiuni.

RONDAd.

dacd. II adv. cu anumite condi-

conditionat a, care se aflii In anu-

condamnh v. 1. a osandi, a rosti o

judecata In contra cuiva : a condamna mite conditiuni conditi(un)e f. 1. clash' sociala arii la doi ani de inchisoare ; 2. a blama, a dezaproba condamn sentimentele apartine un individ inegalitatea consale ; 3. ti reduce, a obliga end con- difiunilor nu irnpiedicd egalitatea inadatund la tdcere ; 4. a condamna pe intea legii; 2. stare sau situatiune In ran bolnav, a declara boala-i mortalS ; care se afld cineva, mod de a fi (despre 5. a condamna o usa, a o Inchide pen- lucrun) ; 3. cantata ceruta : conchfutra tr u totdeauna. de moralitate ; 4. obligatiune impusa condamna bil a. care manta a fi con- sau suferiti ifi imprumut cartea ctz da rn nat. condifiunea de a o citi; 5. lucru neceI

;

www.dacoromanica.ro

- 157

con

con

sar : respirarea este una din condifiu- cuta ceva pe deplin : cotifectiunea unei haine ; 2. fabricare pe scard intinsa de nile vietii. condoleantä f. marturie de simpatie obiecte ce n'au fost comandate ; 3. vestminte fabricate dinainte, In opozitiune cu catre o persoana lovita de nenorocire. condor m. pasare rapitoare din Ame- cele facute dupi masura.

confederA v. a (ae) uni Inteo cow lume : (Sarcoramphus gryphus): pur- federatiune. rica meridionala, cel mai mare vultur din

tAnd smaralzi 'n trunte cdt oul de

condor AL.

condotier m. capitan de mercenari

confederat rn cel unit printr'o conconiederatifunle f. I, alianta Intre

federatiune.

State indepenclente : contederatiunea elsau de aventurieri, in Italia. condratei rn pl. nume dat insectelor veticei ; 2. /iga nemultumitilor intr'un Stat.

confederativ a. relativ la confederaparazite (paduchi, pureci) : se geisesc condrdtei in capul lor hp. [Origina ne- tiune republicei confederative/.

conferi v. I. a da, a acorda : a concondueator a. si m. care conduce. feri o demnitate, o decoratiune ; 2. a conduce v. 1. a achice cu sine, a compara : a con feri legile; 3. a discuta

cunoscutal.

mane ; 2. a Insoli pe cineva (din onoare de vre-o afacere sau de un punct de doca con- trind. conferental (conferinta) f. 1. preleduce Un atac ; 5. a se purta.

sau siguranta) : 3. fig. a dirija :

conducere f. 1. fapta de a conduce; gere populara : maestro de con Ferenfe; 2. tig. directiune ; 3. conduct : conduce- 2. intrevorbire despre o afacere ; 3. reu-

nire de diplomati spre a discuta unele rea apei, gazului. conduct n. canal Ingust, teava pen- chestiuni : Conferenfa dela Berlin. V. tru halide sau gaze : conduct suteran. C ongr es. conductibil a. care transmite bine conferentiar m. cel ce tine o conferinta despre vre-o materie literara sau

caldura sau electricitatea.

conductibilitate f. Fiz. proprietatea stiintifica.

unor corpuri de a transmite caldura sau

conferva f. gen de plante acvatice din

electricitatea pe toat.5 intinderea bor. familia algelor, numite de popor matasea conductor m. conducator : conduc- broastelor sau mdtreafd-de-apcl.

tor de tren.

n. Fiz. corp ce transrnite confesii v. a marturisi, in special a-si usor caldura sau electricitatea : argintul rnarturisi pacatele, a se spovedi. e un bun conductor de ceildurd. confesional a. privitor la confesiunea conduità f. modul de a se conduce, religioasa : scoald con fesionald. II n. lopurtare. cul unde preotul asculta confesiunea (la II

condur m. 1. pantof strans bine pe Catolici).

u toc i turiac Malt (taranca din Bucovina poarta Inca conduri) : intr'un condur i intr'un papuc PARR ; 2. conduru Doamnei, planta de ornament. cultivata pentru grauntele-i verzi, din care se gateste un fel de condiment (Tr. opaeopicior

confesiune f. 1. marturisire si In spe-

cial marturisirea pacatelor ; 2. declaratiunea credintei profesate : con fesiunea dela Augsburg ; 3. pl. titlul unor opere in cari autorii marturisesc greselile lor : Con-

fesiunile SF. Augustin, Confesiunile lum mains). Mir.. KONDURA1 lui Rousseau. conet n. Mold. sfarsit : (ironic): na, confesor rn duhovnic. cd ti-am fdcut conetul CR. [Slay. rrocirtl. confià v. I. a remite fidelititii, ingriconetabil m. sub vechii regi ai Fran- jirilor, discretiunii cuiva : cdnd a plecat tei, primul ofiter militar al coroanei care azi Vodd, te-a confiat el mie AL. ; 2. avea comanda generala a ostirilor : co- a avea confienti, a face o confidenta : netabilul de Burbon t.rddâ Fran/a sub dorul si-1 con fie cdmpului Er.r. Francisc I. V. comis. confide* rn. 1. caruia se incredinconex a. care are legaturi stranse cu teazii cele mai ascunse gandiri 2. peraltceva idei conexe. sona) de tragedie sau de comedic carula conexitate f. report Intre mai rnulte se face confidentele destinate spectatorilor. lu cruri. confidenta f, Impartasirea unui seconexiune f. legatura stransil ce au cret : in con fidenfd, in taina. confidential a. care se zice sau se Intre ele unele lucruri. confection?' v. a face pe dealntregul face in confidenta : aviz con'idential ; a confectiona o masind, o stofd. scrisoare confidentiala, care nu trebuie confectionator m. cel ce confectio- comunicata nirnänui. II adv. in confidentaconfient a. dispus la confienti, Inneaza, mai ales bailie. confecti(un)e f. 1. lucrarea de a exe- crezator.

www.dacoromanica.ro

- 158 --

con

con

confienta f. 1. Incredere; 2. sperantS amesteca: Vedea j Teleormanul confermA: am con fienfd in ajutorul vostru. fundd apele lor la Cervenii-cfe-sus; 2. configura v. a da o forms. a lua o persoana sau un lucru drept al-. configurati(tm)e f. forma exterioarà tul ; a confunda pe inocent cu culpabil ; 3. a pune in neputintA de a rAspunde: a a unui corp.

confinii n. pl. extremit5tile, limitele confunda pe calomniatori; 4. a cauza

0 mare uimire : aceastd Ore ma conunei Oh, ale unui teritoriu. confirm& v. 1. a face mai ferm, mai funda; 5. a cauza Un sentiment excesiv statornic : a con firma o rezolufiune ; (se zice din politet5) laudele voastre 2. a aduce probe mai puternice ; 3. a rnd confunda. confuz a. 1. deavalma, amestecat, neproba, a sanctiona, a ratifica: a con firma sigur zgomot confuz ; 2. fig. Incurcat. o lege. confirmati(un)e f. 1. fapta de a con- intunecat: amintiri confuze. adv. uifirma ; 2. In retoric5 partea discursului mit, rusinos a rdma.s confuz. confuzi(un)e f. 1. fapta de a conin care se aduc dovezi pentru cele sustinute inainte ; 3. una din cele sapte taine funda un lucru cu altul i rezultatul ei ale Bisericii catolice, menita a impártSsi confuziunea numelor 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate: 3. lips'a credinciosilpr harurile Sf. Spirit. confisc& v. 1. a adjudeca fiscului din de ordine, de claritate ; 4. turburare sau cauz3 de crimA sau de contraventiune ; dezordine politica; 5. umilire, nedumerire. congediu n. V. concediu. 2. a lua scolarului un lucru oprit. II

confiscabil a. ce poate

fi

confiscat.

congela v. a face s5 treac5 in stare

confiscati(un)e 1. actiunea de a con- de ghiara. congelati(un)e f. 1. trecerea unui Iifisca in folosul fiscului. conflagrati(un)e f. 1. inflAckare ge- chid la starea solicla sub influenta frigunerala ; 2, fig. mare revolutiune.

lui ; 2. amortirea p5rtilor vii prin efectul

dou5 cursuri de tip&

din nastere.

conflict n. 1. ciocnire, lupt5: conflict frigului. congelator n. Fiz. aparat pentru a intre cloud' oftiri; 2. fig. disputarea unui drept : conflict de interese, de pa- congela lichidele. congener a. care este de aceeas spesiuni ; 3. Jur. luptA de competent5 intre cie : animale congenere. dou5 tribunale. congenital a. Med. se zice de boalele confluentà f. locul unde se impreuna conform a. 1. care are aceeas form&

congestiona v. 1. a cauza o conges-

care e asemenea ; 2. care convine, care tiune; 2. Med. a primi prin congestiune se acord5: duce o vicifd con forma cu si- un aflux de sange. congestiune f. acumularea sangelui tuafiunea sa. adv. intocmai. conform& v. 1. a face conform ; 2. sau a umorilor intr'un organ : congestiune cerebrald. a se supune. II

conglasid v. a fi de acord, a se rosti conformat a. care are o conformaunanim Mihaiu vdzand cci simfimintiune oarecare : bine, rdu conformat. conformati(un)e f. dispozitiunea di- tele boierilor congldsuiesc cu ale sale Bkc. [Neologism modelat dup5 germ. feritelor parti ale unui corp organizat. conformist m. nume dat In Anglia iibereinstimmer]. conglomerat n. Geol. stanch' format5 celui ce accepta religiunea dominant& conformitate f. calitatea sau raportul din fragmente reunite printr'un ciment. congregati(un)e f. 1. corp de rnai lucrurilor conforme: in con formitate cu, multe persoane religioase sau laice trAind 2. asociatiune religioasà.

conform.

confort n. ceeace contribue la buna sub aceeas. regula ;

stare material& la inlesnirea victim.

confortabil a. ce contine sau procura locuinfd confortabild. confrate m. fiecare din membrii unei corporatiuni, unei societAti rnagistrafii sunt colegi, medicii i ziaristii confrafi. confort

confraternitate f. relatiune amicall

intre colegii sau rnembrii aceluias corp. confrunth v. 1. a pune persoane fata In feta spre a se compara spusele lor ; 2. a compara In genere, de persoane sau lucruri.

confundh v. 1. a reuni deavalma,

a

congres n. 1. reunire de invAtati, ar-

heologi, literati spre a-si comunica rezultatul studitlor i ideilor lor ; 2. adunare de diplomat' pentru a concilia interesele guvernelor respective. Congrese au fost : la Viena (1815), Berlin (1878); 3. ironic ; congres de rebedenii En. ; 4. in America, adunare legislativA : Congresul Statelor-Unite.

congruent a.

exact

si potrivit: ter-

men congruent. H adv. Intr'un mod convenabil.

www.dacoromanica.ro

.

con

159 -

congruitate f. convenient5, propor-

tionalitate.

con

conjuratifunle I. I. conspiratiune In contra Statului, complot In contra unui

coniac a. rachiu de Cognac. principe ; 2. exorcism. conjurator m. I. cel ce formeazA sau conic a. ce are forma conului. conifer a. cu fructe In forma de con, conduce o conjuratiune ; 2. pretins vrAjitor. conlocui v. a locui la un loc cu Ca bradul. f. pl. conifere, familie de arbori dintre cari unii ajung la cea mai altul. II

conlucra v. a lucra impreunA cu altul,

mare infiltime, produc riisinA si lemnulior serv5 la constructiuni : brad, molift, pin.

conocar m. Mold. V. con5car. conochifterità f. Mold. V. conopis-

conirostru a. se zice de pAskile cari

au ciocul conic : cioard, vrabie, cioc6rlie: tirita.

conivent a. Bot. cari tind a se apro-

pia : frunze conivente.

coniventä f. complicitate la o fapt5

rea ce trebue sau se poate lmpiedica.

conjecturit v. a judeca dup5 proba-

bilitAti,

conjecturil f. judecata probabil5, opiniune bazatit pe aparente.

conjectural a, care se Intemelazá

numai pe conjecturi.

conjugh v. Gram, a reuni sau rosti

In ordine gramaticalA diferitele fortne ale unui verb. conjugal a. privitor la cAsAtorle unire conjugald.

conopiclai f. soiu de varzA cu bobite i cArnoase (Brassica oleracea). [Gr. modl. conopiatiritii f, insect5 care trideste prin gràdini, holde si fan*: picioarele-i dinainte sunt prefkute in niste lopeti, cu cari sapS pAmantul i rupe rAdAcinile plantelor ; muscatura-i se considerA ca foarte veninoasd (Grillotalpa). [Al doilea element al vorbei pare a fi alavul sane. greiere ; pritnul, obscur, a suferit diferite alteratiuni populare : Mold. conochifterifd, cocoana chifterifd (si izolat chifterild). Munt. coropignifdi. conovitt n. Mold. franghie de care se mari

conjugare f. Gram. totalitatea for- leagA caii in bivuac. [Rus. IoNovtazt]. melor verbale dupb voci, moduri, timpuri, consacrit v. 1. a Inchina lul D-zeu : numere pl persoane. a consacra o bisericd ; 2. a destina, a conjugat a. I. Gram. reunit ; 2. Bot. devota ; imi consacru vieafa studiului; (frunze) cu foliole asezate perechi-perechi ; 3. a face sacru acest loc fu consacrat

3. Anat. (nervi) cari concurà la aceeas de sdngele martirilor ; 4. a sanctiona, functiune. a face durabil. conjunctilun/e f. I. Gram. vorbb consacrat a. I. Inchinat divinitAtii invariabilA ce sera a uni douà vorbe sau loc consacrat; 2. primit de uz ; termen douil propozitiuni : ex. si, nici, sau ; 2. consacrat.

consacratifunle f. 1. determinarea Asir. IntAlnire aparentii a dou5 planete pe aceeas linie dreaptà. Ipentru un uz religios; 2. fig. destinatiune. conjunctiv a. Gram, se zice de parconsilngean a. §i m. ruda. din partea ticule carl servA a uni o vorbA cu alta, tatalui. un sens cu altul : ex. i, nici ; pronume conscient a. V. con§tient. conjunctiv, care servb a lega o parte a conacolar m. tovarAs de scoal5. frazei cu un nume sau pronume prececonscriptifunle f Inscrierea i stratident : Dumnezeu, care este atotputer- gerea anualS a tinerilor pe cari vArsta ii nic. n. modul care exprima o posibi- chiamA la serviciul militar. II

litate i e redat prin conjunctiunea sci.

conscris a. (pArinte), senator In yeconjunctivii f. Anat. membrana mu- chea Roma. II rn. june soldat chemat la coasA ce uneste globul ochiului cu ple- serviciul militar. conseebilit f. V consecventA. oapele. conjunctivital f. Med. inflamatiunea consecutiv a. care urmeazA imediat conjunctivei: conjunctività granuloasd. In ordinea timpului: serbdri consecutive. conjuncturii f. ocaziune, inttilnire de adv. fitrA Intrerupere lucreazd vase imprejurári: o conjuncturd fatald. ore consecutiv. conjurit v. 1. a complota ImpreunA consecvent a. care lucreazA sau raa conjura pierderea unui rival ; 2. fig. tioneazA cu $r, cu ordine sau logiceste. a evita o nenorocire de care cineva e U n. 1. a doua propozitiune a unui raamenintat ; 3. a abate prin mijloace su- tionament ; 2. al doilea termen al unui pranaturale magice; 4. a ruga cu stku- raport mateunatic. int& ; 5. a se uni spre a conspira. consecventii f. I. ceeace rezultil, ceeace conjurat a. si m. care iea parte la o se deduce dintr'un principlu, dintfun fapt ; conjuratiune In contra Statulut sau a ca. 2. urmarea ce poate avea un lucru ; 3. important& lucru Idrd consecvenfd. pului situ. II

www.dacoromanica.ro

- 160 -

con

con

consemni V. 1. a anunta, a cita in

ceva ; 2. adunare care trebue sfi delibea con- reze asupra unor afaceri consiliu de misernna trupele in cazarme. nistri ; consiliu comunal, adunare elecconsemnati(un)e I. depunerea unei tiva, compusa chma numarul locuitorilor sume de bani intr'un asezamant public din 7-31 consilieri, cari se ocupa cu inCassa de depuneri i con.semnatiuni. teresele particulare ale comunei ; consiliu conservh v. 1. a mentine In buná general al ins tructiunii, corp deliberant,

scris ; 2. a da ordine sa nu iasa

stare :

conserva sdndtatea ; 1 a compus din reprezentanpi tuturor gradelor

tinea in casa pe cineva sau ceva.

de Invatamant se convoaca odata pe an

fiarta i pastrata In cutii ermetic Inchise conserve de came ; 2. un fel de dulceata uscata : conserve de chitril ; 3. pl. specie de lunete cari conserva vederea.

untie din ramura instructiunii ; consiliu judetean, adunare electiva. compusa din 24 membri Cf alaturata pe langa prefect spre a discuta despre interesele judetului ; consiliu permanent, alaturat pe langa Ministerul de instructiune publicl ; consiliu de rasboin, tribunal insarcinat a judeca pe militarii cari comit delicte sau crime ; consiliu judiciar, persoang numita de un tribunal si fárà consimtirea careia un om, declarat risipitor ori slab de minte, nu poate dispune de averea sa ; consiliu de familie, adunarea rudelor, prezidate de un judecator, sore a delibera in privinta intereselor unui minor.

conservh f. 1. substanta alimentara (1-25 Septemvrie) spre a discuta chesti-

conservatism n. tendenta politicia-

nilor conservatori.

conservati(un)e I. piistrare in perfectd conservatiune. conservator a. care conservfi ; partid conservator, care cauta sa mentie in

politica institutiunile stabilite. II m. membru al partidului conservator.

conservatoriu n. nume dat scoalei

de muzica 1 declamatiune.

consfhtui v. a se sfatui impreuna cu

consimti v. 1. a avea aceeas simpre consfinti v. a consacra. sau vointa cu altul: eine tace, consimte ; considerh v. 1. a privi cu luare a- 2. a aproba, a accepta: a consimti la o minte ; 2. a tinea seama de : a considera propunere. serviciile aduse ; 3. a stima if consiconsimtimint n. uniformitate de paderd foarte mult ; 4. a privi ca, a tinea reri. sau a socoti de. consisth v. 1. a fi considerat in esenta considerabil a. 1. Insemnat prin nu- sa, in proprietaple sale : libertatea conmar, pret, putere: sumd, rnultime, pier- sista in a putea face binele, nu Insd dere considerabild ; 2. demn de consi- si maul ; 2. a se comptme din. deratiune, puternic, eminent : om consiconsistent a. care are consistenta derabil. opiniune consistentd. considerant n. motiv ce precede disconsistenth f. 1. starea unui lichid altii.

pozitivul unei legi, al unei sentinte. ce capatii un grad oarecare de soliditate ; considerat a. care se bucura de stima 2. rezistenta cc ofera un corp: ceara are publica. putind consistenta ; 3. fig. stabilitate, tarie

considerati(un)e f. 1. fapta de a con- de caracter : e un om lard consistentd. a lua in con- consistorial a. privitor la consistoriu. sideratiune ; 2. ratiune, motiv : am ce- consistoriu n. 1. adtmare de cardinali dat acestei consideratiuni ; 3, stima ce convocap de papa in vederea unei afaceri are lumea pentru cineva : el meritd con- importante ; 2. adunare de preoti ; 3. trisideratiunea tuturor ; 4. pl. reflexiuni, bunal ecleziastic (v. dicasterie). observatiuni. consoanh f. literA ce nu se poate rosti consign& v. V. consemna. decal alaturandu-i-se o vocala. consigniu n. 1. instructiune data unui consoartii I. sope. sidera, cercetare atentiva

:

sef de post, unei sentinele si oricui insarcinat a pazi intrarea unui loc public ; soldatul nu cunoaste consigniul ; 2. pedeapsa militara oprire de a iesi din Cazarma ; 3. locul garei unde se depun bagajele nereclamate la sosire.

consilih v. a sfatui.

consilier m.1. cel ce consiliaza; 2. mem-

brul unui consiliu

de Casatiune.

consilier la Curtea

consolh v. I. a mangaia, a alina in-

tristarea sau durerea cuiva ; 2. a se mangaia usor.

consolä f. 1. mobila de lux, un fel de rnescioarit pentru flori, vase, etc. ; 2. bucata de arhitectura ce sprijina un caprior, balcon, bust.

consolabil a. care poate fi consolat. consolati(un)e I. 1. fapta de a consola mangaiere ; 2, persoana sau lucrul

consiliu n. I. sfat, instiintare data ce consoleaza ; 3. molly de multumire cuiva spre a-I indemna a tare sau nu de bucurie.

www.dacoromanica.ro

- 161 -

con

con

consolator a. §i in. care consoleaza. coniftiintii f. 1. sentimentul interior consolidli v. 1. a face solid : a con- prin care omul isi dA seama de binele solida un edificiu ; 2. fig. a face dura- sau de raul ce-1 face ; 2. Ingrijire minubil : a consolida on govern; 3. a asi- tioasA lucrare fdcutei cu convtiinfa ; gura un fond pentru plata unei datorii libertate de constiinta, drept absolut de publice : a consolida o rentei, a o intari a crede sau nu, de a profesa sau nu o prin noi garantii.

religiune oarecare.

rata' printr'un fond de garantie.

celui.

consolidat a. fkut solid: daforie scut mind consolidatd, a arid plata e asigu-

constipà v. a cauza constipatiune.

constipati(un)e f. Incuierea pAnte-

constituant a. ce constitue, ce intrA consonanta f. V. consoanli. consonantii 1. 1. acordul sunetelor in compozitiune parfile constituanie

muzicale ; 2. Gram. uniformitate de sir- ale unui corp ; Putere constituantA, care singurA are dreptul a stabili sau a schimba net in terminatiunea vorbelor. consonantism n. totalitatea consoa- Constitutiunea Orli ; Adunare constftunelor regulele privitoare la schimbarile antfi, care are misiunea de a face o conlor fonetice. stitutiune politica: Constituanta din 1866 consorte m. 1. sot ; 2. pl. tovarasi votA Constitutiunea Principatelor-Unite, cari au interes comun intr.() afacere. idevenita In urma legea fundamentalA a I

consortiu n. societate, mai ales fi- 'Regatului RomAniei. constitui v. 1. a face un tot din diconspect n. tablou sinoptic ce se ferite part!: sufletul i corpul constitue

nanciarA.

poate coprinde cu 0 aruncAturA de ochiu. omul ; 2. a fi o parte esentialA din ; bo-

conspirà v. 1. a se uni pentru un gdfia nu constitue fericirea omului ;

scop, bun sau rAu ; 2. fig. a contribui la 3. a stabili, a organiza : a constitui o acelav efect, a tinde la acela scop : tofu! societate ; 4. a se constitui prizonier, conspire; la fericirea voastrei ; 3. a lua a se preda insus justitiei. constituit a. 1. legal stabilit : autoparte la un complot In contra Statului sau a persoanelor publice ; 4. a prepara ritate consfituitd ; 2. care are un corp in secret : conspirer' moartea inamicului. bine sau rAu format : tdruir bine conconspirati(un)e f. 1. complot in con- stituit, constitutional a. 1. conform constitra Statului ; 2. cabalà particulara ; 3. Initutiunii : lege constitulionald ; 2. supus telegere, Invoeala secretii. conspirator a. vi In. care conspirA. unei constitutiuni monarhie constituconsta v. 1. a consista ; 2. a se corn- Ifionald. constitutionalitate 1. calitatea lupune din casa-i constd din cinci Cacrului conform constitutiunii. mere. constituti(un)e f. 1. totalitatea deconstant a. 1. statornic, staruitor : runic constant ; 2. fig. care nu se schimba imentelor esentiale, compozitiunea lucruconstitufiunea corpurilor ; 2. ternIrilor in lumea asfa nimic nu-i constant. constantil f. aria sufleteascA, stAru- Iperamentul unei persoane constitufiune irobuste i; 3. legea fundamentalA a unei inta, statornicie. constatil v. 1. a stabili adevArul unui Carl care determina datoriile st drepturile cetAtenilor si ale guvernului : Confapt ; 2. a consernna /Minn act. constatare f. fapta de a constata st stitufiunea romdnd, introdusA I Intocmita dupA modelul celei belgiene din 1866, lucrul constatat. constlitlitor a. care constA din : movie fu modificatA in anii 1870, 1884 st in 1917 la Iasi. V. conventiune. constdteitoare din livezi, pdcluri. constelat a. presArat cu stele ; aripi constitutiv a. ce servA de fundament, de bazA esentiala, unui lucru. lungi i constelate E. constelati(un)e 1. grupare de stele comstiut a. constient. fixe :

Ursa mare vi Ursa mica sunt

consfelafiuni.

consternà v. a lovi cu uimire si des-

curajare.

consternare f. descurajare unitA cu

constrange v. 1. a sill pe cineva

a

!face ceva ; 2. a Indatora pe cale juridicA.

constrangere f. fapta de a constrAnge starea persoanei constrAnse.

constructi(un)e f. 1. edificiu con-

uimire l cauzatA de o mare nenorocire. struit ; 2. dispozitiunea diferitelor pArti comitient a. Filoz. care are cunostintA ale until edificiu, ale unei masini ; 3. despre un tapt, despre an lucru. Gram. asezarea vorbelor si a propozitiuconatlincios a. care are constiinta, nilor dupA regulele limbei. constructor m. cel ce construlevte, care cauti a face bine. II adv. intr'un mod constlincios. care runcaste arta de a consirui. 11 ineanu.- Dict. Universal. L.

www.dacoromanica.ro

con

- 162 -

con

construi v. 1. a forma un tot din s'a mAncat intfo cafenea, intr'un restaudiferite pIrti construiesc o masind ; 2. rant. consumator a. care consumA. 11 m. a dura o cash', a zidi ; 3. a desena : a construi un poligon; 4. fig. a dispune cel ce cumpAre mArfuri pentru trebuinpArtile : a construi o teorie ; 5. Gram, tele sale, care cheltuieste intr'o cafenea sau intr'un restaurant. a aseza vorbele dupe' regulele limbei. consubstantial a. care e din una si consumatiune 1. Med. slAbire trepaceeas substantl, vorbind de cele trei tatA cauzate de unele boale cronice.

cont n. 1. socotealA : a face un cont ; consul m. 1. unul din cei doi magis- cont curent, contabilitate intre dou5 pertrati cart aveau In timp de un an prin_ soane dintre care una primeste i de' bani cipala autoritate in republica romanfi 2. pentru cealalte ; Curtea de conturi, inse zice si de cei trei magistrati cari gu- stituitA pentru a verifica conturile admivernaril republica francezA dela 1799 - nistratiunilor Statului ; 2. fig. raport a1804 Bonaparte fu intdittl consul ; 3. mainuntit, seamd : a da cont de o miagent inskcinat (mai ales in porturi) a siune ; a finea con t de purtarea sa (=fr. fete ale sfintei Treimi.

reprezenta interesele natiunilor intr'o tarS compte). strAin5.

consular a. ce tine de consul: dem,

coat n. Mold. testea ; conf de hdrtie.

[Ling. KONCI.

conth le 1. a socoti; 2. fig. a-si pronitate consulard. if m. cel ce fusese con:mine contez a veni mdine ; 3. a se insul la Roma. consulat n. 1. demnitate de consul ; 'crede In cineva contez pe tine. contabil m. cel insArcinat cu tinerea 2. functiune de consul intr'o Mee strAine ; 3. resedinta unui consul ; 4. guvernul con- si darea conturilor. contabilitate f. 1. arta si modul de sular in Franta dela 1799 pAnfi la 1804. la tinea conturile : contabilitate cornerconsult n. consultatiune medicare. consulth a. 1. a Iua consiliul cuiva ciald ; 2, totalitatea conturilor tinute

a consulta un amic, urt medic ; 2. a contabilitate in reguld ; 3, partea unei cerceta spre a afla ceva : a consulta re- administratiuni sau a unei case de comert special inslrcinatA cu tinerea conturilor. gistrele.

consultant a. care cll consilii : me- contact n. 1. starea a dou5 corpuri dic, advocat consultant. U m. cel ce (IA ce se ating ; 2. fig. legaturl, frecventare: contactul lumii. sau cere o consultatiune. consultati(un)e f. 1. fapta de a con-

contadin m. Oran din Italia : svdrle

suite ; 2. reunire de medici cari delibe- vesel portocale 'n voiosul contadin AL. contagios a. 1. molipsitor: boald reazA asupra unei boale ; 3. pArere scrise

motivatI, datA de un advocat Inteo contagioascl ; 2. fig. se zice de un vitiu,

chestiune ju

consultativ a. instituit pentru a da

de o erezie.

contagiune f. 1. comunicarea unei

pIreri, consilii comitet consultativ ; vot boale prin contact ; 2. fig. se zice de consultativ, dreptul de a-si spune p5re- toate lucrurile rele, cari se comunicl prin s

frecventare sau prin exemplu evitafi rea, nu InsA si de a vote. COIIUM n. consurnatie: magazin de contagiunea vifiului. Contaminh v. a man% a pAngAri. consum. consumh v. 1. a distruge cu totul, a conte in. titlu de nobletA in occident, nimici focul consumd lemnele ; 2. a intermediar intre baron si marchiz.

contemplh v. a considera cu atena consuma proviziunile ; 3. a risipi : tiune, a examine cu mintea. contemplati(un)e f.meditatiune progi-cs consumat puterile ; 4. fig. a sadistruge printr'o intrebuintare folositoare:

varsi pe deplin, a desAvArsi a consuma

funcIA.

contemplativ a. 1. chruia ii place o opera, o crimd ; 5. a se slei din ce In ce mai mult, a se istovi s'a consu- contemplatiunea : spirit contemplativ ; mat de atcita »tuned 2. petrecut in meditatiune: vieafa conconsumat a. 1. desAvArsit : abilitate templativa a ailugdrilor. consumatd ; 2. foarte invAtat, foarte ex-

contemplator a. §i m. care contempl5.

perimentat om consumat in afaceri. contemporan a. §i m. 1. care e din consumati(un)e f. 1. fapta de a con- acelas timp ; 2. din timpul actual : litesume, desAvArsire pdai la consuma- ratura contemporand. contencios n. se zice in administrafiunea secolelor ; 2. uzul ce se face cu obiectele producfiunea trebuie sá fie thine de tot ce poate da materie la proin raport cu consurnafiunea; 3. vAn- ces si de personalul ce se ocupl cu azare de marfuri; 4. ceeace s'a blut ori ceaita: serviciul contenciosului.

www.dacoromanica.ro

-

COU

163 -

Con

contenenta f. retinere, rezerv5 : cu rupt5 a p5stilor unui tot : solufiune de continuitate, mice diviziune a pirtilor contenenta CAR. conteni v. a inceta, a face sa' inceteze mai inainte continue; 2. duratil continui. pasdrea nu mai conteneste de a canta

continut n. coprins, ceea ce-i coprins

ISP. lit. CONTENERE, printr'un intermediar In ceva.

continuu a. 1. ce dureaz5 fáril incontes (contos) n. 1. odinioar5, manta trerupere ; 2, ale aril parti nu sunt selunga siimblinitA: contesul cc/ de postav parate: linie continua; 3. a c5rii durata alb, blanit cu samur, al beizadelii Fn..; nu e intreruptá friguri continue. 2. azi, hain5 t5r5neascA lung5 i larg5, contuar n. biuroul unui bancher fr. brodatà i imblAnita cu piei de vulpe, comptoir). grec bizantinl.

purtatà la zile mari. [Pol. KONTUSZJ.

contesfi f. sotia contelui. contesta V. 1. a nu admite, a nu voi sa recunoasch un drept ; 2. a nega un fapt; 3. a fi in discutiune. contestabil a. ce se poate contesta.

contoman n. Mold. cojoc cu gulerul de blanli de oaie, iar gatul i pieptii cu vulpe sau cu lup (putea costa dela 60

80 lei): contomanul se poarta numai

la sarbatori de fdranii cuprinsi din

Tecuci. [Compromis din contos si din contestatilunle f. 1. fapta de a con- (su)rnan]. contopi v. 1. a topi la un loc cu alttesta : contestafiune judiciard ; 2. lucru contestat disput5, desbatere. ceva ; 2. fig, a uni strans. [Neologism context n. 1. textul unui act, totali- modelat dupá lat. confundere]. tatea clauzelor sale ; 2. textul considerat contopire f. lucrarea de a contopi (la in raport cu legatura ideilor sale. propriu i figurat), fuziune. contextura f. 1. tesatura, inlantuirea contopist m. pop. concepist: en conpArtilor unui tot : context lir a muschilor ; fopist ca mine CAR. [Nefilt. RONZEPIST]. contorsiune f. 1. contractiune violenta 2. legatura pArtilor unei opere literare.

contiguitate f. starea a dou5 lucruri a muschilor; 2. gest fortat, grimasi. contos n. V. contes. contina f. V. concina : am jucat con- contra .prep. I. In directiune opusi,

ce se ating.

Mtá in fafâ: in contra curentului; 2. fig.

fina cu niste papugii CAR.

continator a. i m. care contine ; con- a se lila in contra cc cineva ; 3. ceea fincitorul e mai mare deceit confinutul. ce-i opus : pro si contra ; din contra, contine V. 1. a avea o capacitate, 0 cu totul altfel. intindere oarecare : aceasta butie concontra-amiral rn. Miter superior in

fine 200 litri ; 2. fig. a retina, a infrana marina militara, mai prejos de vice-amiral, contrabalanta v. 1. a face echilibru ; d confine gloata, furia. [Neologism modelat dup5 fr. contentr). 2. fig. a egala in putere, valoare, merit. I

continent n. mare intindere de ph.-

contrabandii f. fapta de a introduce

mant: Continentul Vechiu, Europa, Azia pe furis intr'o tarä m5rfuri oprite sau stisi Africa ; Continentul Nou, America si puse vAmei.

contrabandist m. eel ce face con-

Oceania.

trabanc15. continenta f. castitate perfect5. contrabas n. 1. tonul de sus in jos, continental a. cu privire la continent : la un Mvel inferior; 2. cea mai mare dinblocul continental. contingent a. Filoz. ce poate s5 fie tre vioare cu trei coarde. contrabasist m. muzicant care cant5 sau sii nu fie, In opozitiune cu necesar. I n. 1. ceeace se poate sau nu se poate din contrabas.

2. partea de muna sau de contracciu m. cel ce face un contract. contract n. 1. conventiune intre doui bani ce fiecare trebue sá dea ; 3. num5rul de soldati ce trebue sA dea o locali- sau mai multe persoane; 2. actul SCOS Intampla ;

ce constat5 aceast5 conventiune: contract

tate determinat5.

contingenta f. starea lucrului con- de vanzare, de casatorie. contracta V. 1. a face un contract tingent. continua v. 1. a nu Intrerupe un lu- sau conventiune cu cineva : a contracta cru inceput continua citirea; 2. a pre- 0 alionfd; 2. a fi atins de o boal5, lungi a continua un zid ; 3. a nu se insusi apucaturile (mai ales rele), a face datorii ; 3. a strange cu putere: a conopri, a nu inceta. continuare f. I. fapta de a continua ; tracta muschii ; 4, a micsora volumul 2. durata prelungitb. cu apropierea p5rtilor frigia contraccontinuator m. cel ce continua o lu- teazel, aildura dilata; 5. a reuni dou5 crare inceputa de altul.

continuitate f.

1,

vocale sau dou5 silabe spre a forma una

legbtur5 nelntre- singura: nu ai se contractà In n'ai.

www.dacoromanica.ro

con

- 164

con

contractant a. care contracteaza: par- trar altora; 2. a impiedica, a se opune: a contraria un proiect. tile contractante, contractil a. Med. susceptibil de concontrarietate f. 1. opozitiune Imre lucruri contrare: contrarietatea gustutractiune.

contractilitate f. proprietatea celor rilor; 2. ceeace contrariaza

contractile.

contractitunfe f. 1. strangere tare si

i efectul

:

piedica, ciuda, necaz.

contrasemnk v. 1. a adaoga semnainstantanee a muschilor; 2. scaderea vo- tura sa pe un act dupa cel ce l'a dresat; lumului unui corp sub influenta friguIui; 2. a pune pe coperta unei scrisori nu3. reducere a dotia vocale sau silabe in- mele expeditorului. contrasemnfiturii f. semnatura celui tr'una singura, contradant a. 1. dant vioiu J usor ce contrasemneaza. executat de 4 sau 8 persoane, puse unele contrast n. 1. opozitiune intre doua in feta altora ; 2. aria ce Insoteste con- sau mai multe lucruri dintre cari unul Iface sa reiasa pe celalt contrastul catradantul. contradicti(un)e f. 1. actiune de a racterelor; 2. efect produs de un artist contrazice; 2. opozitiunea sentimentelor sau scriitor prin mijlocul opozitiunilor. sau a discursurilor cuiva : a admite concontrast& v. 1. a fi in opozitiune, a tradictiunea; 3. opozitiune intre douà face contrast; 2. a produce contraste, In

sau mai multe lucruri: contradicliune pictura. contraveni v. a lucre Incontra legii intre vorbe i fapte. contradictoriu a. ce implied' contra- sau dictiune: judecatá contradictorie, cea contravenient m cel ce comite o

facuta in prezenta partilor, In opozitiune contraventiune. cu cea data In lipsa. contraventi(un)e f. calcarea unei contrafficktor m. cel ce se face vi- legi, ordonante, a unui regularnent. contrazichtor a. caruia ii place a novat de contrafacere.

contraface v. 1. a reproduce prin i- contrazice. contrazice V. 1. a zice contrarul ; 2. ,a fi In contrazicere cu sine Insus. a contraface semndtura. contrafacere f. I. fapta de a con- contrazicere f. 1. contradictiune; 2. mitatiune; 2. a preface cu tot dinadinsul:

traface sau imita efecte publice, monede ; raspuns juridic la declaratiunile partii 2. reproducere sau imitare frauduloasa a adverse: Ara contrazicere, lard a se unei productiuni sau opere straine; 3. putea zice incontra, sigur. falsificarea unei scrisori, a unei semnaturi. contribuabil m. supus la contribucontralto m. cea mai grava dintre pune. vocile femeiesti, contribui v. 1. a ajuta la execupunea contraloviturá f. I. repercutarea u- unui plan, la succesul unei intreprinder.; nui corp asupra altuia ; 2. fig. eveniment 2. a plat partea sa dintr'o cheltuiala coce rezulta indirect dintfaltul. rnuna. contramand& v. a revoca un ordin dat. contributitunDe f. ceeace fiecare da

contramarck I. bilet dat de contro- din parte-i la o cheltuiala sau sarcina lorii unui teatru celor ce ies motnentan comma; contributiuni directe, cari lodin sala cu intentiunea de a reintra. vesc direct persoana si averea contribuzcontramarv n. marsul unei armate bilului, Ca fonciera, dare personala, soopus celuia cc parea ca voieste a face. sele, patenta, licenta de bauturi spirtoase; contraordin n. revocarea unui ordin. contributiuni indirecte, cari lovesc obicontrapartidà f. 1. exemplarul dublu ectele de consumatiune, ca impozite pe al unui registru ce servii de verificare; bauturi, tutun, timbrn, varna. 2. proiect, sistema contrara ; 3. parte de contritiune f. durere vie si sincera muzica opusa alteia. de a fi pacatuit contra lui Durnnezeu.

contrapunct n. 1. arta de a corn- control n. /. registru ce serva a vepune muzica cu mai multe partide; 2. rifica un altul; 2. verificare: dreptul de muzica compusa.

contraproiect n. protect opus altuia. contrapropunere f. propunere o-

pusa alteia.

contrar a. 1. care e contra sau in o-

pozitiune cu alrul: ziva si noaptea sunt

control.

control& v. 1. a verifica ; 2. fig, a critica.

controlor rn. agent sau functionar insarcinat a exercita un control. controversk v, a discuta, a desbate. controversä f. desbatere asupra u-

contrare; 2. nefavorabil: climd contrard nei chestiuni de filozofie sau de teologie.

controversist m. care trateaza descontrara v.1. a zice sau a face con- ore materii de controversá.

so net tatii.

www.dacoromanica.ro

con

- 165 -

cop

convex a. curbat In afari: oglinda contumace n. refuzul acuzatului de a compare in justitie pentru o afacere convex& convexitate f. starea lucrului convex. criminalä. II m. cel ce se sustrage unei convictiune f. 1. credinti sigura desjudecati criminate. contundent a. ce rAneste prin stri- pre adevarul unui (apt: 2. dovada neinvire, ce face contuziuni (cu un ciocan, doioasi despre un lucru. convietui V. a trai Impreuna. baston). contur n. 1. liMe ce delimiteaza un convinator a. propriu a convinge. corp; 2. fig. abia conture triste i urn- convinge v. 1. a sili prin rationsmente sau probe evidente, a recunoaste bre au rdrnas En. contuziune f. vatamare produsa de adevirul unui fapt ; 2. a se asigura de un corp contundent.

convalescent a, care se scoala din-

realitatea unui lucru. convingere 1. 1. fapta de a convinge;

12. convictiune. tr'o boalb. convalescentai f. starea unei per- convins a. care crede in realitatea unui lucru. soane care se intremeaza.

convenabil a. ce se cuvine ; situa-

convocis v. a da de stire sau a

or-

dona sa se adune. convenienta f. 1. raport, conforrni- convoiu n. 1. reunire de care de trattstate; 2. pl. bunacuviinta social& port sau de vite de samar: convoiu de conveni v. 1. a consimti, a martu- ,proviziuni ; 2. cantitate de munitii ce se Hsi : a convent ca e asa ; 2. a face o transporta intr'o tabari sau intr'un ores invoiala: a convent asupra prefului ; irnpresurat ; 3. sir de vagoane trase de 3. a fi convenabil, a placea aceastd aceeas locomotivi i formand un tren; casid imi convine ; 4. a avea conformi- 4. cortej ce insoteste pe un mort palid tate de gusturi, mai placea. convoiu, pierdut, What, coloanii funeconvenit a. de conventiune. rani Ai. (-= fr, convoi). conventional a. ce rezulti dintr'o convorbi v. a vorbi cu cineva, a se conventiune: valoare convenfionalii ; de intretine. conventiune, despre care s'a convenit convulsionar a. care are convulsium. convulsiune f. 1. contractiune brusci dinainte: semne de convenfiune. H m. membrul Conventiunii nationale franceze si involuntari a muschilor ; 2. pl. fig. dela 1792. miciri violente si dezordonate cauzate conventi(un)e f. 1. invoiala intre de pasiuni convulsiuni de desperare ; dotra sau mai multe persoane; 2. pact 3. turburari profunde ce agita Statele, intre doua State: convenfiune de co- convulsiv a. 1. care e de nature conmerf ; 3. clauzele, conditiunile unui act. vulsiunilor ; 2. insotit de convulsiuni: fuse V. Nume proprii. convulsive,. converge v. 1. a tinde catre acelas cooper& v. a lucre impreuna cu unul punct; 2. fig, a tinde catre aceias tinta sau mai multi altii. fiune convenabilei.

toate uneltirile noastre converg ciltre cooperativ a. care face ca opintirile acelas scop. tuturor celor interesati si contribue la imbunatatirea fiecaruia societate cooconvergent a. care converge. convergent4 f. Geom. dispozitiunea perativd. Hnuilor indreptate care un acelas punct. cooperativii 1. societate cooperativi, conversh v. a sta de vorbb cu cineva. cooperator m. cel ce coopereazi. conversati(un)e f. 1. convorbire fa- coordonh v. a pune in ordine, a dismiliara ; 2. arta sau modul de a converse, pune dupi anumite raporturi.

conversiune f. 1. schirnbare de for- coordonatil f. 1. Gram care corespunde una alteia propozitiune coordo3. reducerea taxei dobanzilor la o da- nate" ; 2. pl. Geom. distante cari deter torie de Stet: conversiune de 5 la 40 0. mini pozitiunea unui punct pe un plan, converti v. 1. a schimba un lucru In- pe o suprafati sau in spatiu. copgcel m. 1. arbust ; 2. fig. prunc tx'altul, a transforma ; 2. a schimba in ma ; 2. schimbare de front a unei trupe;

bani: a converti titluri in numerar ; 3. a schimba religiunea, opiniunea. convertibil a. ce se poate converti in altceva: bilet convertibil in orgint. convertit a. si m. cel ce a parisit o religiune spre a imbratisa alta. convertitor m, cel ce cauti a cony et ti.

(adica care merge copicel): prea cu min te

mare ca de copticel PANN; 3. pl. copieel, numele popular al balsaminei. II adv.

drept In sus, vorbind de pruncii cari incep sa umble cdnd incepusem a merge

copdcel CR.

copaciu m. arbore (care nu di roade)

[Albanez KOPAd, bustean].

www.dacoromanica.ro

cop

- 166 -

cop

copaie f. 1. albie mica In care se tine copila f. 1. flica ; 2. fatg tanara. mMaiu si se frarnanta painea ; 2. lada In copilandru m copil mare (pang la care curge Mina morii. [Slay. HOPANIA], 20 de ani). copalt n. Mold. Ingropatul porumbu- copil5resc a, de firea copiilor, ce tine de copilgrie: joc copildresc. lui. [Tras din slay. KOPATI, a sapa]. copilfiri v. a-si petrece copilgria cu copaitä f. teica morii. copan a. sold de pasare. [Cf. bulg. cineva. copilar;e f. I. varsta omului dela nas'COPAN, pisalog (de unde coapsa, dupg atere cam pana la 12 ani; 2. fig. incenalogia formei)]. copfirtas m. cel ce imparte cu altii. put ; copildria artei ; 3. pl. vorbe sau copal 1. 1. carlig de incheiat, cata- apucaturi de cora copilfiros a. copilaresc (cu o nuantil rarng ; 2. plasa de pescuit, fixa, suspendata. [Turc. 1COP6A forma coped a fost pejorativa): om copildros. copilet m. I. mIgclita la raclacina coabstrasa din plural]. eopa 1. 1, gaura mare facuta de Des- paciului sau a porumbului copilefii se cart in ghiata ca sa pescuiasca ; a se duce mai rrumesc irati sau pui ; 2. pl. capripe copea, ram, a se inneca, a se pra- orii alipiti de spatele caselor taranesti. pacli : v'afi dus pe coped' cu toatei stne- [Lit. copil mic (cf. fr. fine d'artichaut, cheria voastrei CR. 2. Mold. sgritura vlg star de anghinarg)]. copios a. si adv. prea imbelsugat calului In galop escadroanele se miscd. saltei 'n copce AL. [Bulg. KOPKO. galirS ospdf copios. copist m. cel ce copiazg. In ghiata sensul 2 e obscur]. copita f. 1. unghia calnlui sau a macopeicA 1. banut rusesc In valoare de 2. Tr. babita (palgria ciupercei garului vr'o 4 centime. coperi v. (poetic) a acoperi: vdrsdnd a vand forma unei copite). [Slay. ICOPYTO]. copital f. V. capita: cc copifi de iarbd veipaie lind ce lumea coperea AL [Lat. s

COOPERIRE].

grasci POP.

coplesi V. 1. a acoperi peste tot cu apg, a inneca ; 2. a apasa tare In jos, a inalte coperisuri AL. copertà f, 1. plic de scrisoare ; 2. in- strivi sub greutate sau multime ; somnui

coperis n. acoperis (poetic): pe sub

velitoarea unei carti ; 3. podul unei corgbii. l'cz coplesit. [Albanez TCAPLIS]. coplesit a. 1 inundat ; 2. garbovit, copia v. 1. a scoate o copie ; 2. fig. incovoiat. a imita gesturile i faptele cuiva.

copoiu m. 1. caine mare de vanat copiar a. de copiat scrisorile cornercare descopere i sgorneste fiara ; 2. fig. dale : registru copiar e obligatoriu. côpie f, 1. scrisoare facuta dupa alta ; agent de politie foarte lndernanatec. Wog.

2. reproducere exacta a unei opere de

irom5],

manuscris dupti care compun tipografii. côpie f. cutit de tgiat sf. agnet. [Slay. aorta, sulital. copil m. 1. baiat sau lath* (cu sau fara nodune de varsta) copil din flori, bastard ; 2. copil pang la doisprezece ani : doi copit ; 3. urmas. mostenitor : a munit feird copii ; 4. (odinioarg) copii de casa. feciori de boieri dad la Curte pe langa Domn i formand garda interioarg a palatului (in numgr de 500); 5. (cbpil) tatang de usa : 6. botul sau ciocul leucei;

coporie f. lemn de coasa : i coporia rode c'a sceipat de ger. [Alterare din

coporan m. zeghe, anteriu tfiranesc arta ; copie de pe naturg. descrierea 11nor tipuri cu tendenta satirica ; 3. text (Ialomita). [Croat ICOPORAN1, toporie. derivat din topor].

coprina f. numele popular al narci-

sului: rumend ca coprina. [Cf. macedo. roman cdprinei, lanS de capra].

coprinde (cuprinde) v. 1. a prinde cu ambele maini sau brate, a apuca : moartea rece le cuprinde AL, ; 2. tig. a

ocupa cu putere, a cotropi: a coprins pcinidnt si tnare ; 3. a avea in sine, a

contine: clasainsectelor coprinde peste

7. cracii sau colturile scoabei dulgherului. 200.000 de specii; 4. a imbrgtisa getn[Vechlu-rom. civil, bastard (si azi in duri ce au cuprins tot universul E..

Maramures), adicg copil din flori (in o- [Lat. COMPREFIENDERE, de unde cuprinde ; pozitiune cu cocon sau fecior, copil le- forma paralela coprinde e literara si moSt.): cel ce va zice cd-i copil, nestiind derng]. ed... l'au feicut adevdrat fecior clupd coprindere (cuprindere) f. fapta de leage... (Pravila din 1646)=albanez ler. a coprinde Si efectul el: 1. ocupadune slugg, bastard ; sensul 5 prezintg o me- militarg coprinderea Rabovei; 2. contafora curioasa ; cele doug carlige marl tinut ; coprinderea scrisorii. coprins (cuprins) a. 1. apucat; coale usii sunt asemanate cu -doi feciori prins de spainzei ; 2. ocupat militAreste: (cf. copilef)j.

www.dacoromanica.ro

- 167 -

cop

cor

cetate anevoie de coprins ; 3. avut, cu rosu, produs in mare de o aglomeratiune dare de mana o fata de tdrani cu- de polipi coralul se pescuieste pe coasprinsci, sat cuprins trumos. n. 1. in- tele Mediteranei, se lucreath si se pole-

tindere mare sau mica : casa, mosie, tinut ; ieste in forma de obiecte de ornament ; 2. rosu ca coralul.: pe a lui buze de 2. continut coprinsul sentintei. coprinzittor a, care coprinde sau coral Em. coralinfi t, materie colorantA ro.?iecontine, copt a. 1. gbtit la cuptor ; 3. fiert, prd- portocalie.

jit

:

ou copt ; 3. se zice despre roadele

pamAntului gata de a fi culese sau mancate poatne coapte; 4. gata de a se sparge: bubd coaptc ; 5. fig. ajuns la deplinA desvoltare (fizica sau morala) : om copt, dela 30-60 de ani minte coaptd, Judecat& solida. n. coacere : grdut incepe II

Coran n. cartea sfAnta a Muzulmanilor, care contine legea lui Mahomed. Coranul e o colectiune de dogme i de precepte, care formeazA unicul izvor al dreptului, moralei i administratiunii muzulmane.

corasan n. Mold, ciment de caramidit

a da in copt. pisatA cu var ; sail:IA.120 de corasan, coptorosit a. 1. &mos ; 2. fig. ros : Horde uscate ale pelinitei, Intrebuintate coptorosit de vtii. [V. captor]. in farmacie. [Turc. KHORASAN, lit. var de copturh f. rezultatul coacerii: 1. lu- Corasan].

cru copt, prajitura ; 2. baba' coapta, puroiu. [Lat. COCTURA].

corasla 1. Mold. 1. V. colastril;

2.

lapte fiert i prefacut Intr'un tel de jintitA.

cktpulat 1. Gram. vorbd care leaga sucoräsli v. Mold, a se preface la tiert biectul unei propozitiuni cu predicatul ei. laptele in branza. copulativ a. care servd a lega : procorb m. 1. pasare rapitoare din ordinul vrAbiilor cu penele negre, cutbeaza pozifiune copulativd. cor n. 1. reunire de persoane cari in stAnci si pe arbori inalti ; 2. varietate cAntA ImpreunA ; 2. cAntare executata de de struguri (negri ca pane corbului). [Lat. un cor ; 3. poezie liricA in tragediile vechi CORYLIS], adv. negru corb, negru curet si in unele tragedii moderne: corurile (vorbind de parul calului). corbanch 1. Zool. batcA (spinarea din Atalia lui Racine ; 4. compozitiune de muzicS, constand din mai multe pArti acestui peste e de un verde-caleniu). II

executate de mai multe voci pentru fiecorblu a, negru ca corbul: negru ca care parte : cor de Rossini; 5. partea aripa corbie AL. bisericii unde se cant& oficiul divin ; cele

corchezi v. Mold, a corci: au car-

noud coruri de ingeri, cele noua ordini chezit graiul streimosesc CR. coral v. 1, a imperechia animale de ale ierarhiei ceresti. corabatich 1. 1. Bot. albAstrea ; 2. soiuri diferite, a amesteca pun ImpereZool. dumbraveanch (ale cArii pene sunt chere rasele (ex. o catea cu un ogar, cu de un albastru nuantat). [Origins necu- un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a noscutà].

corabeh t, prajitura din Mina, unt,

degenera. [V, corciu]. corcie t. Mold. coverga. [Originas ne-

oud qi zahAr : cloud oca de cordbiele cunoscuta I. AL, [Lit. prajiturA in forma de corabie corcit a.

amestecat, vorbind de specii animale sau de rase umane. (v, cordbioar0]. corabie I. bastiment de mare ; tam. corcitura f. soiu corcit. i s'au innecat corAbiile, e rAti dispus. corciu a. si m. ibrid, bastard: fii [Slay. xoLuni].

corci i fdrd cuget NEOR. [Ung, KOROS].

bierilor sau marinarilorl.

g cu petece. [Origins necunoscutA].

coralbieasch f. un tel de hora $ aria corciu ii. Buc, tufa sub un corciu ce o Insoteste: ..ncepe a ecinta din flu- de rosmarin. [Rut. Roa]. ter o cordbieascd CR. [Lit, hora coracorcoath 1. buleandra cu corcoate

corfibier

1. om intrebuintat la corcodan m. Tr. V. cnrcan. [Comprocarma corAbiei, marinar ; 2. stapAn de mis din cured si finalul din (cosco)dar], na.

corcodu, m. soiu de prun care se

vas plutitor.

corabioarà f. 1. corabie mica; 2. pl. cultivS pentru fructele sale comestibile zaharicale numite corab..ele, (Prunus cerasifera). [OriginA necunoscoral a. care aria in cor, care for-

cutA].

meazA tin cor : templu coral. n. cancorcoduqh f. fractal corcodusului, de tec religios la Protestanti un coral de coloare galbena sau rosie Inchish. 1

Luther.

cordar n. Mold. ferestraul dogarilor, coral n. sau mcirgean, 1. specie de [V. coardd]. arbust ca ptatra de vArtos, de obiceiu cordea f. tvlold. 1. panglics ; 2. tenia;

www.dacoromanica.ro

cor

cor

168

3. un tel de joc In cfirti: juca parola

corespondent a. care e in cords-

sau cordeana AL. [It. CORDELLA, printr'un tiune cu alte lucruri.

II

rn. 1. persoana

cu care stain in corespondenta: corescordel n. ipangea cu maneci, din aba pondentul unui ziar ; 2. persoana !mar-

intermediar grec modern].

cusuta cu gaitane sau cordele (In Oltenia). cinata a ingriji de trebuintele unui tanar, cordenciu m. Mold. si Tr. bucata de departat de familia sa.

lemn a melitei cu care se rup firele de

canepa. [V. coardd].

cordial a. care vine din inima ; primire cordiald. cordialitate I. bunavointa sincerii. cordon n. 1. panglica WA a unor ordine de cavalerie: mare/e cordon al Coroanei Romdniei; 2. sir de posturi garnisite cu trupe; cordon sanitar, linie de trupe stabilita spre a opri comunica-

corespondent& f. 1. schimb regulat

de scrisori i scrisorile insesi: citesc co-

respondenta sa; 2. report ee afaceri comerciale; 3. conformitate de idei, de sentimente.

corespunde v. 1. a fi In conformitate de sentimente, de idei ; 2. a fi in

comunicatie; aceastcl camera corespunde cu o galerie. corespunzAtor a. care corespunde, tiunea cu o tar& bantuita de o boala epi- in raport sau in conformitate cu altul. dernica. cora 1. 1. Tr. cos, paner; 2. (Oltecordonag in. 1. soldat de cordon, nia) fofeaza piuei sau pivei. [Sas. Korarl. granicer; 2. pl. od. militie Intocmita la corhan& I. Mold. coasta inclinata de 1834 spre a sprijini picheturile: cordo- deal unde pasc vitele: prin toate cornasii si potecasii Pam hanele, coclaurile CR. [Origina necunoscorduc (curduc) n. Mold. Inscorto- cuta]. F.area sau curmarea limbei (la vite). [Rut. cori nr. pl. Mold. pojar. [Rus. wad

coriandru m. planta

Rom:dua].

din

familia

corect a, 1. ce are o forma exacta, umbeliterelor, ale carii seminte proaspete pura: desen corect; 2. conform regulelor miros a paduche de lemn, iar uscate

gustului: locutiune corectd; 3. fig. scru- devin aromatice si se fac dinteinsele pulos om corect. cofeturi, vulgar: buruiana pucioasei.

corectii v. a indrepta, a corija. coridor n. galerie Ingusta facand sa corectional a. care priveste simplele comunice mai multe apartamente. delicte: pedeapsd corectionald. II n. tricorifeu in. 1. cel ce conducea corabunal corectional, care judeca delictele si rile In tragedia greacA; destul, deveniti crimele cornise de copii mai mici de 20 tragici ca niste corifei AL.; 2. fig. cel ani; s'afla ate until In mai toate ju- ce ocupa intaiul rang.

corigent a. 0 in. scolar care trebue corectitudine 1. corectiune. sa dea un nou examen la unele materii corectiune f. 1. lucrarea de a corecta la cari a cazut. corigentii f. starea elevului corigent. sau corija; 2. calitatea lucrului corect; 3. pedeapsa: a da o corectiune; casa corijà v. 1. a scoate greselile, a inde corectfune, unde se inchid copiii dez- drepta; 2. a face mai bun, mai laborios, ordonati din ordinul parintilor sau In mai docil; 3. a Insemna greselile pe o detele.

corectura. virtutea unei sentinte judecatoresti. corimb in. Bot. modul cum sunt nacorectiv n. ceeace corijeazA. corector rn, 1. cel ce corijeazd; 2. tural dispuse florile sau fructele la unele plante, de pilda florile ghiorghinului. cel ce face corecturi.

corecturi f. coalii de tipar pe care

corindon n. piatra scumpa, cel mai

se insemneaza indreptarile de facut. dur dintre minerale. dupa diamantul. corelati(un)e f. relatiune reciproca corintian a. din Corint; ordin corinintre doua lucruri. flan, cel mai bogat dintre cele 5 ordine corelativ a. care arata o relatiune de arhitecturA greaca, In care capitelul e lntre dotal lucruri, asa ca until presupune ornat de clotia randuri de frunze de acant. necesar pe celalalt: idei corelative. corist m. cel ce anti( Inteun cor.

coreligionar rn. care profeseaza ace-

eas religiune cu altil.

coreografic a. ce tine de coreogra-

co/qt.&

I.

vadra In care curge vinul

stors din tease. [Slay. zoarro].

coriza f. Med. guturaiu. corli f. un fel de gainusa de apA (Cocoreogralie f. arta de a nota pall lumbus). [Onomatopee ca 0 fr. courlis

fie: exercitii coreografice.

figurile dansulut, de a compune balete. corespond& v. a fi In corespondenta,

0 it. chiurla

earl& f. Mold. tare de vite; grajduri a face schimb de scrisori, a se afla In si corle pentru vite. [Forma trasa din corlatil]. daraveri cu cineva.

www.dacoromanica.ro

cor

- 169 -

cor

corfatfi f. 1. gard rar la vii sau livezi; servind de coronament until zid, dulaP, 2. Mg/lc:lire pentru vite; 3. policioara dela etc. (= fr. corniche). cornisor n. Bot. brAdisor (dupA diivatrl, In casele taranesti. [ling. Kollar]. corli v. a (se) cufunda, a (se) acianci. pozifiunea inflorescentei sale).

cornist in. soldat care sunA din corn [V. corkil. cormanfi 1. partea plugului care pri- (la trupele de infanterie). meste brazda tiiata, o intoarce, frange cornitfi I. varietate de struguri negri si rastoarna. [Bulg. KORMANA, c8rm5]. cu boabele mici i lunguiete.

cormoran rn. pasire acvaticA din

cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fan-

ordinul palmipedelor, se hrineste cu pesti. tastic: crezi fabula asta cornoratd desIn China serveste la pescuit. pre tigani? NEGR. H m. Cornea : mester corn n. (pl. coarne), proeminenta var.- e cel cornorat Az. toasi ce se formeala pe capul unor anicornut a. cu coarne vite cornute, male: coarnele boalui; fig. minciund boi, vaci si capre, in opozitiune cu oi si cu coarne, exageratiune ridiculfi. II tot ce berbeci. [Lat. corsarrus]. seaman& a corn; 1. (pl. mai ales cornuri), cornutfi I. Chum. aparat distilator cu cornul abundanlei, corn umplut cu fe- teava recurbati. lurite roade si flori, simbolul Imbelsucornuti m. pl. soiu de scaiu ghimpos gArii: 2. trambit5 rnilitatà cu sunet ascutit si marunt (Xanthium spinosum). si pAtrunzitor .Stefan se 'ntoorce si coroabi f. porumbea. [OriginA necudin cornu-i sand Bor..; 3. Instrument de noscuti]. coroade v. a roade treptat; aceste muzica recurbat in spiralä: corn de mind-

toare; 4. fiecare din cele douà manere acide corod metalele. coroagfi f. 1. scoartA de teiu; 2. piele ale plugului sau fiecare dinte al unei furci; 5. cornul lunei, until din cele doui uscatA de miel. [Slay. KORA, scoartal.

coroani f. 1. podoabfi de cap, In capete la luna nou8; 6. plosca In care se pane praf de puscA pentru vanat; 7. forma' circularA, fAcutA din flori sau frunze

painisoara lunguiatà i recurbatO; 8. una naturale ; fig. timpul i-a pus coroand de

din pirtile prescurei; 9. Tr. colt: in pain/ cornuri de easel POP. [Lat, consul corn m. (pl. corni), frumos arbore cu florile galbene i lemnul vartos; frun-

relmi ovale sau eliptice se intrebuinteazA

argint, /cirri de aur AL.; 2. fig. premiu castigat la un examen; 3. podoaba de cap, purtatA de persoane suverane (Ca semn al demnitatii lor): coroand regald ;

tu porfi sub coroand cnnuna cea de

spini Az.; 4. putere suverani : a pierde coroana; ii suveranul insus dorneniul cornac m, conducAtor de elefanti. cornaciu m. cel ce tine coarnele pin- Coroanei; 5. numele unei decoratiuni nationale: Coroana Romdniei, infiinfatci gulul. cornalina f. piatrA scumpA de un la 1881, coprinde cinci clase : 6. monedi austriacA (in valoare de 1 fr.) si englezi rosiu Inchis si cam strAvezie. cornar n. Mold. stalpul numit collar, (valorand 5 fr. si 75 c.): 7. coama sau culmea casei tAranesti ; 8. coroana din[V. corn 91. cornarit n. od. dare pe vitele cornute. telui, partea lui vizibill. [Termen de oricornfitel m. Bot. turitA (numitA ast- ginA literarA, dar deja familiar vechitor fel dupA (orma inflorescentei sale). scriitori (v. cnnund)]. Cornea us. numele popular al necucoroapcà f. Mold. lada de mArfuit cu ratului, reprezentat cu coarne i coadA. mai multe deschizAturi a tolbasului, [Rus. la colorat. [Lat. coanus].

corneciu n. corn pentru iarbA de puscA.

KOROBKA].

cornee f. Anat. membranA transpa-

corobanfi I. Mold. scorburA de co

cornisfi 1. Arhit. ornament compus

coroiat a. de coroiu: nas coroiat,

rentA a ochiului min care pkrund razele paclu. [Dintr'un primitiv 5corb (cf. scorlumitioase. bura)]. cornet n. 1. corn mic; cornet acustic, corobfitica I. V. corabaticd. instrument de care se servA surzii spre a corobeata 1. Tr. mAr pliduret. [V. auzi mai lesne ; cornet cu piston, instru- coroaba ment de muzicA de metal, la care notele coroborfi v. 1. a face mai viguros, se executi cu ajutorul pistoanelor; 2. bu- a fortifica organele 2. fig. a sprijini, a catà de baffle adusa In formA de palnie: confirms. corogi v. a snopi in bitaie. fLit. a cornet de bornboane. cornet m. od. ofiter de cavalerie nod sbarci pielea ca o coroagal. corografie f. descrierea uric! tAri: Code geaba cornet la cavalerie At. [Rus. scuiszra (din fr. cornet)]. rografia Moldovei de Reichersdor F. din ciubuce trase afarA unele peste altele recurbat ca ciocul coroiului.

www.dacoromanica.ro

- 170 cor colt coroiu (curuiu) m. rim care se In- corpulenta 1. marimea

vata de vanatori a prinde prepelite (Astur omului.

i grosimea

corpuscul n. Fiz. corn foarte mic. corsaj zt. talia unei rochi. corsar rn. 1. pirat; 2. vas Marmat de corola I. Bot. partea floarei care inparticulari, dar cu autorizarea Statului. fasura staminele i pistilul. corolar n. consecventa, rezultanta unei sore a da goana vaselor comerciale ale palumbarius): ducdnd cennii de sgardd ai curuii de ldnjuse OD. [Ling, KAROL1(].

apa. [Rus. KOROMYSLOJ.

unei natiuni dusmane. corset n. vestmarrt garnisit cu balene ce infdsura si strange talia femeilor.

[Cf. corobaticd).

pcitdrii.

propozitiuni deja demonstrata.

coromiislii I. Mold. cobilita de carat

coronal a. Anat. care formeaza pat- corsetier m. cel ce face sau vinde tea anterioara a craniului sau a fruntii corsete. cort n. 1, un fel de coliba de panzti os coronet. coronament n. ornament de arhitec- de care oamenii se servii In rasboiu sau tura care termina un edificiu: granit pen- la tara pentru adapostire ; cortul marturiei, Sfanta Sfintelor, in templul din Letru coronament de cheiuri. coroniste f. Tr. planta cu florile albe- rusalim ; 2. locuinta portativa a Tiganilor, rosiatice dispuse in umbele (Coronilla). satra: ca la usa cortului, ca la Tigani, coropear Tn. 1. Mold. lipovean care nurnele unei hore ce se joaca la sunerul umbla prin sate cu coroapca in spinare ; cobzei, facand sirituri uniforme i nere2. fam. vagabond : ei vent tu aces& co- gulate. [Gr. biazantin KORTIS]. cortej n. I. sir de persoane can insoropcarule! CR. tesc pe alta spre a-i face onoare ; 2, fig. coropisniti f. V. conopktiritS. linsotire; boalele sunt cortejul necumcorovatic in. Mold. Bot. lumanarica.

coroziune f. lucrarea de a coroade

si efectul el.

coroziv a.

si

n. care coroade : sub-

stanfd corozivd, on coroziv.

cartel n. Mold, umbrela ; sub cortelu-i de atlaz AL. [Lit, cort mic].

cortel n. V. cordel. cortical a. Bot. ce tine de scoarta.

cortinat f. I. stofa atarnata spre a acocorp n. 1. portiune de materie formand un tot distinct: toate corpurile sunt so- pert sau ascunde ceva; 2. Nina ce se tide, lichide sau gazoase; 2. trup, tota- lasa jos pe scena unui teatru ; 3. perdea litatea organelor unei fiinte insufletite la un pat. cortorosi v. a se scapa de cineva sau corpul omului; 3. cadavru ; 4. parte principala a unui obiect: corp de nomad, de ceva : se cortorosise de scirdcie 15P. corp de casä; 5. grupare de trupe, por- I Bulg. KURTULISANJ. tiune de ostasi: sef de corp; armata noas-

tra e impartita in saute corpuri sau comandamente

fiecare corp coprinde care

doua divizii de infanterie, doua brigazi de artilerie i una de cayalerie, doufi batalioane de vanatori, un batalion de geniu, un escadron de tren, o companie sanitara, o companie de subzistenta i un stat-major ; corp de gardd, post militar ;

commit 1. masa pietrelor morii, [Slay.

KORUNA, coroanal.

corupe v. 1. a strica, a altera: aceste miasme corup aerul; 2. fig, a deprava,

a perverti: a corupe definite; 3. a indupleca pe cineva prin daruri 55 tacfi ceva

in contra datoriei sau constiintei sale: a corupe »tortoni. corupt a. 1. stricat; 2. fig. depravat,

6. corp ceresc, astru; 7. corpul delictului, pervers, coruptibil a. care poate fi corupt. ceeace probeaza existenta unui delict sau

a unef crime; 8. corporatiune: corp de

coruptibilitate f. caracterul celui co-

corporal a. 1. ce are un corp. tru-

corvada f. munca facuta pe rand de

erudifi; corp diplomatic, ambasadorii sau ruptibil. corupti(un)e f. 1. fapta i efectul coministrii straini cari rezida pe langa o Putere; corpuri constituite, diferite tribunale ruperii; 2. starea celui corupt. coruptor m. cel ce corupe spiritul, si administratiuni intr'un Stat; ,corpuri datinile, limba, gustul. legiuitoare, Camera si Senatul.

pedeapsd cor- soldatii unei companii (dupS fr. corvée); se zice i corvoadd (cf. podvoadd). porate'. corporati(un)e f. 1. reunire de per- corvetà I. corabie de rasboiu mai mica soane constituind un Corp 2. asociatiune decal fregata si mai mare decal bricut; autorizata de oameni supusi unor obli- o sprinfend corvetd AL. gatiuni comune relativ la profesiunea lor cos n. 1. unealta portativd de rachita (v, breasld, isnaf). sau de papura, in care se pun poame, corpulent a. cu corpul mare si gras. proviziuni, rufe; copl pieptului, numele pesc ; 2. privitor la corp

www.dacoromanica.ro

COS

- 171 -

cos

popular al toracelui: fiind rupti in cos prea frumoasa tinctura stacojie, numita de foame si de sete CR ; 2. partea ce dirrndz (--= fr. cochenille). coser n. Mold. pAtul de uscat sau de ramane dintr'o vita talata careia s'a luat ;

I

dosvartele; 3. impletiturà de nuieluse in conservat tructe. [V. cosar]. cosi v. 1. a tala cu coasa : grdnele se forrnA de cos de prins pese; 4. continuI

tul unui cos: un cos de pere; 5. Mold. cosesc ccitre sfdrsitul lui lutie; 2. fig. impletitura de nuiele ce inlocuieste loi- 1 a face sa piara, a nimici: cum vremea cu trele si codArlele; 6. Munt. acoperamantul moartea coseste tdrd 'ncetare GR. AL. ;

mobil al unei trasuri; 7. copaie patrata, 3. a-si jupui picioarele de umblet (deslarga i ingusta, de turnat grauntele ce pre cai).

cosi v. 1. a =tie pieptu/ lui se co-

cad apoi intre pietrele rnorii ; 8. canal prin I

care furnul sobei e condus In pod sau seste ; 2. a burdusi: iti vine sd-i cosesti ,in bdtaie Cn.; 3. a pisca: ne-au cosit peste acoperisul casei. [Slay. tros]. cosac m. peste argintiu deschis cu soizi gintarii Ca. [V. cofi, bube]. cosi m. pl. bube (pe obraz). [Origina mici. [Sulg. ROSATI]. 1

I

Cosiinzeana I. 1. zina-fecioara cu pa- necunoscuta]. come f. coada de lemn a coaset, cosit n.1. lucrarea de a cosi si efectul credin(ele populare): Deana Cosdnzeana in cositd floarea-i cdtdd AL.; 2. idealul ei; 2. plata cositului. frumusetii femeiesti: intdlneste 'n a sa cosita f. coada de par impletit ce se cale o conifer cosdnzeand AL. [Vorba infasurA In jurul capului si pe care fetele pare a fi compu3a din Sdnzianci si din o poarta in spate: cu cosite aurite pi slay. kosa, cosita zina Ileana cea cu co- cu fete 'nflorite AL.; a impleti cosita alb& a rfirnanea fata mare ; 2. planta ale sita de aur]. V. Sdnziand. cosar rn. cel ce curatfi cowl unei sobe. carii fructe mid sunt pastai paroase cu colar n. 1. staul pentru vite i cai ; cate dotta seminte (Vicia hirsuta). [Slay.

rul de aur, mandra sora a soareltu (in

2. fig. casa proasta, farà ferestre, bordeiu. KOSA, coarnal. [Slay. HOSARd

cosarcia I. Mold. bordeiu, [V. cosar]. cosas rn. 1. cel ce coseste fan, care lucreaza cu coasa ; 2. Zool. un fel de locuate mari, numite asa tiindca sarind produc un sunet asemenea cosasului. cosciug n. 1. Mold. cosnita de papurl, WA in genere: cosciugu cu pdpusi AL.; 2. facia In care se inchide mortul (sens

cositel m. Bot. bolonica

(ale

aril

foliole lanceolate sunt dintate pe rnargini ca ferestraul).

cositor n. metal albicios, mai vartos si mai usor ca plumbul, intra in compozitiunea bronzului. [Slay. zostroso].

cositori v. a acoperi cu un strat de

cositor, a spoi.

cositurn I. fanul uscat dela plantele

excluziv muntean). [Slay. s0vu6Ecio, cos- furagere sernanate (orz. ovaz, etc.). nita (influentat de co, ,) sensul 2 prezinta cosmagá f. Mold. bordeiu hi in spe-

aceeas restrictiune Ca sinonimele sicriu cial coliba unde stau ciobanii. [Origins necunoscuta]. (Mold.) si tron (Tr.)]. coscodan rn. Mold. 1. un fel de mai- cosmar n. 1. un fel de nabusire sau muta cu coada (sens invechit); 2. fig. om Innecaciune In somn din cauza ingreuurit : se impodobeste coscodanul AL. narii stomacului; 2. fig. viziune Ingrozi. [Pol. KOCZKODAN, maimurg (din koczka, toare, obsesiune (-= fr. cauchemar), pisicA ; cf. germ. Meerkatze)]. cosmetic a. propriu a infrurnuseta coscogea (gojgogea) adv. foarte mard pielea, a da lustru parului. P. tut cos(vorbind de fiinte sau de lucruri): cosco- metic. gea om! coscogea urechi! 1SP. [Turc. cosmic a. relativ la univers tenornen xosKonjA, enorm, colosal]. cosmic. coscogeamite adv. forma amplificata cosmogonie f. teorie despre forma. din coscogea din coscogeamite om te-ai rea lumii. II

hicut COS= bp. [Serb. KOS KODJAMITI (C1.1

cosmografie descrierea lurnii astro.

repetirea particulei augmentative), de a- nomice. ceeas origing cu vorba precedenta]. cosmolie f. bordeiu [V. costnaga]. coscov a. Mold. &mos i umflat: pe cosmologie f. stiinta legilor generale coscovii pereti En. [OriginA necunos- care guvernh lurnea Nice. cutA]. cosmopolit m. 1. cel ce se considera coscova f. baba garbova. cetateanul universului ; 2. cel ce trileste coscovi v. Mold. a se deslipi de ve- cand Intr'o Ora si and ?rift' alta. chime sau de uscaciune (Ca varul de pe cosmopolitism n. I. participarea la pereti, placile de nue de pe mobile). bucuriile i durerile intregei omeniri; 2. cosenili I. insecta din Mexic, cla o lipsa de iubire de patrie.

www.dacoromanica.ro

- 172 -

cos

cot

colnitä f. 1. cos mic Impletit din costumier m. 1. cel ce vinde cosnuiele, cos de targuit: bani de cosnifd; tume; 2. inteun teatru, cel ce are in pas2. (de albine) stup mai mare ca uleiul, trare costumele. costumat a. se zice de un bal la care [Slav, irosiarrA]. cololink f. Mold. ovaz cosit de verde invitatii sunt stravestiti. spre a-I face fan: svdrle niste cosolind cot n. 1. (pl. coate), partea exterioarA in carafes' CR, [Rut. ICOENITA, iarba cosita]. a bratului, la locul unde se Indoae: cot cosor n. I. cunt indoit la varf cu care la cot, legat teapAn; a-si da coate, a-si vierul curatd butucii si tae strugurii; 2. face sernne de intelegere; 2. partea maBot. plantA cu frunzele recurbate in forma' necii ce acopere cotul: haind roasd In de corn ; creste cufundata prin ape stag- coate; 3. (pl. cop), veche masurA de lunnante sau lin curgatoare (Ceratophyllum gime In Muntenia (0 m. 66) si In Moldova

demersum). [Slay. aosoid cosoroabe f. pl. barne late si groase In can se prind capriorii easel sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcatuiesc streasina casei. [Mold. costoroaba: origina necunoscutA].

(0 m. 64): 4. (pl. coturi), mAsurA de capacitate a butilor ; 5. cotiturA : /a cotul Prutului POP. [Lat. curanThil.

coth v. 1. a clasa cu ajutorul cotei, a

numerota ; 2. a indica valoarea sau taxa, cursul efectelor publice,

cotä f. 1. partea de impozit ce fiecare cost n. ceeace costa un lucru: costal trebue sA plateascA; cota mobiliard; 2. drtunului. [Abstras din costa]. costa v. 1. a fi dobandit pe un pre( indicarea cursului efectelor publice: cota oarecare: vinul costa scump; 2. a pri- Bursei; 3. semn pentru a clasa piesele cinui cheltueli, osteneli: aceasta lucrare unui proces, ale unui inventar (=fr. quote). cotar m. 1. cel ce cotAreste vasele, m'a costat mull timp. butoaele; 2. cel ce supravegheazA mAsucostal a. Anat. ce tine de coaste. costanda f. veche monedd mArunta rAtoarea cu cotul. cotarci f. Tr. cosarcA. [Cf. cotef]. In valoare de 10 bani, pe care panA azi cotari v. a masura cu cotul capacicopiii o poarta la gat ca un amulet. [Gr. mod. itosTANDINATo, monedh de aur cc purta tatea unui butoiu. cotarit n. 1. lucrarea sau meseria coimaginea lui Constantin cel Mare]. costeliv a. 1. at-Ma se vAd coastele de tarului; 2. darea sau taxa cotAritului. slAbiciune: un bdtrdn mic

costeliv ; 2.

cotarla f, tam. caine slab

si urit.

fig. sec, nesArat. [Bulg. sosra.iva, slab, 0503]. [Dintr'un primitiv cot, caine (cf. albanez

costireata f. 1. cotet de gAini; 2. co- kuta), de unde asemenea coteiu 0 co-

tiuhd)]. cinA de porci. [Cf. cotineafd]. cotat a. taxat la BursA. costiff a. 0 adv. piezis, prApAstios: pe eotea f. Tr. ghem, minge, [Slay. KOTOICA, costise maluri Bor. II n. coastii de deal:

pe drumul de costive ce duce la Vas- lit. pisicA (ghemuita)]. cotca f. 1. zar (de jucat), InselAtorie, lui Ar.. costisitor a. care costa' mult. [Der-- smecherie: nu cumva vrea sd ne joace

vat din costisi, sinonimul arhaic si vul- vreo cofcci At,. [Serb. xoprA, zar]. cotcar m. Mold. pungas, escroc: ha! gar al neologismului costa]. costitat 1. 1. coastA gAtita de vitel sau cofcarule, cu de astea 'mi umbli? AL. cotcarie f. InselAtorie, pungAsie: de de berbece ; 2. costitA afumatA. costoroaba 1. 1. Mold. V. cosoroabe ( i-as prinde cu vr'o cotcdrie? AL. cotcodact int. ce imitA cantarea gAinei copacu cela-i bun de costoroabe Ca. ; cand vrea sa oue. 2. cocioabA. [V. cosoroabe].

costras (costrus) m. Mold. biban.

cotcodaci v. a aunt (se zice de gs-

ina and vrea 55 mat). coteiu m. caine de vanat cu picioare costreiu m. 1. un fel de meiu pentru

[Serb. HOSCRE

(lit. spinos)].

pAsAri (Panicum); 2. un fel de ovaz sAl- foarte scurte [V. cotarld]. batic (Avena fatua). [Slay. HOSTRIEVAL

costrush v. a insemna caii tineri

la

coadA si la coamA. [Tras din costrds, peste vArgat cu dungi in curmezis, una

coteli v. a cAuta cu deamAnuntul: mirosird, colelird din taler in ta1era9 PANN.

[Origins necunoscuta].

coteneata f. cotet. [Vorba pare a fi un compromis din sinonimele cotef alba si alta cenusie]. costum n. 1. mod de a se imbrAca ; chichineafa]. coterie I. reunire de persoane cari 2. ImbracAminte de uniforma, de ceretrAesc In intimitate sau cari utzesc camonie, de teatru. costurnit v. a Imbraca cu un costum. bale ImpreunA. cotet n. 1. adApost de gAini i pocostumar a. privitor la costume: arrumbei; 2. cocinA: cot* pentru porci heologie costumard.

www.dacoromanica.ro

cot

- 173 -

cot

Cr.; 3. gard de papurA sau trestle pentru 2. pl. cotoaiele carului ; 3. fusteii natrei. a tinea pestele inchis inteun elesteu; 4. [V. cotoitz]. grater de nuiele In care se bate porumb. cotofanfi 1. 1. pasare din genul vrA-

biilor cu docul in forma de cut% cu

[Slay. Norte].

coti v. I. a carmi, a apuca Inteo parte coada lunga, cu pene albe i negre : 2. a drumului: a coti la dreapta, la .stling a ; fig. toacA-gura; 3. sensuri tehnice: a) 2. a mastira cu cotul un vas sau panze- bucata de lemn ce tine doi cApriori ca turi; 3. a face cotituri: unde Oltul se sa nu se desfaca ; b) pl. capataiele furcoteste; 4. a-si da coate: se cotiau in- culitelor carului (ce aduc cu ciocul pasarii). [Cf. gr. mod NOTSTFAS, mieriri: amtre ei. cotidian a. zilnic; ziar cotidian. lbele pasari sunt negre la fatal. cotiga (cotiugA) f. 1. cArucior pe doug cotocani v. a se cocota unde nu roate; 2. rotile pe cari s'aseazA grindeiul Imerita. plugului. [Rut. goraLt, cotiga probabil cotoiu m. 1. barbatelul pisicii; 2. pl. identic cu cotiulzei, cable, imagine analoga manusile sau mainile codarlei; 3. pl. bracu fr. chien (cu sensul de (tArtiboan(à)), tele ferestraului. [Slay. sore, cotoiu, de rezultand dintr'o asemAnare grosolana a unde cotoc, cotoin, cotor (v. cotoroantd) SI cotof (v. cotofman); pentru sensurile vehiculului cu figura unui caine]. cotigi v. a coti drumul, a ocoli: reare tehnice, cf. catusal. cotolan n. stulete de porumb. [Oriincotro cotigi Naoa. [Lit. a tart cotiga]. cotiledon n. Bot. nume dat frunzi- gina necunoscuta]. cotonoagat f. unealtA agricola de facut soarelor sau celor douA fete carnoase (in forma unui rinichiu despicat) ale embri- lin pamant gaurile In cari se pun gratinItde de porumb. [Origina nectmoscutat onului unei plante. cotonog a. bolnav de picioare (despre cotilion n. un fel de dant francez cu figuri.

caini l vite). [Cf. pol. KLITERN00A, schlop,

pierde AL.

(la vite); 2. bataie sdravana.

cotis. II n. drum cotit.

picioare (despre vite); 2. a ologi In Mad.

cotire f. 1. fapta de a coti; 2. vartej paralizaa (de rau): apa curge si la cotiri se cotonogeala f. 1. boala de picioare cotil adv. ocolind, zigzag: merge tot

cotit a 1. cu ocoluri, In zigzag: drum cotit; 2. mAsurat cu cotul; butoiu cotit. n. lucrarea de a cotari i efectul ei: cotitul vaselor. cotitate f. sumA fixA la care se ridica partea fieciruia: cotitate disponibild. cotiturä f. 1. Intorsura, Inconjur cd. Meese pe ccirdri cu cotituri En.; 2. inII

cotonogi v. 1. a zacea de boala de cotor n. 1. partea plantei ce iese din

pamant i scoate ramuri, frunze, flori si fructe; 2. nidner de cutit mare, coadA de topor. [OriginA necunoscuta]. cotori v. a sApa la radAcina und vite,

a o Malta legand-o pe araci. cotoroage f. pl. 1. fam. picioare miscd mai repede din cotoroage; 2. Tr. piftie. [V. catariga doiturg, incretiturg. cotoroantä 4. 1. pisica batrana ; 2. cotiugä f. Mold. V. cotig3. cotiuhA m. Mold. cable : cotiuhd ! fig. baba mita i cicalitoare, baba Argil[Rut. ICOTITJHA, caMe, vorbA de aceeas ori- toare, [V. cotoiu, cu o finala analogica (cf. cloan(d, tifirdboantd)]. gina cu cotarld l coteiul. :

cotiza v. 1. a regula suma ce fiecare

cotorosi v. Mold, a se scapa de ci-

cotizati(un)e 1. 1. fapta de a se co-

cotosman ni cotoiu mare: pisoiul

trebue sfi plateasca ; 2. a se reuni, a con- neva: am sà md cotorosesc de fatd AL. [V. cortorosi]. tribui la o cheltuialA comunA. tiza ;

2. partea fiecgruia dintre cei ce se se face un cotosman. [V. cotoiu].

cotizeaza.

cotlet in. V. coclet. cotletà 1. costitA (=fr. côtelette). cotli v. Mold. V. coal.

codon n. Mold. I. infundilturA Inteun munte, scorburà de copaciu, etc.; 2. pl. gasuri la malurile unei ape sau in care se ascund racii; 3. una din cele douii bride de sub cuptorul caselor tfirAnesti ; in cotton torcea motanul En. lung. KATLAN].

cotro adv. in cotro? In ce parte? pe unde ? a nu avea in cotro, a nu putea face altminterea. [Lat. CONTRA UB1].

cotrobai v. Mold, a scotoci: incep a cotrobili prin ldzile mele AL. [Cf. cotoarbd],

cotroc n. adapost: pisicile isi fac

cotroc prin straiuri. [Origina necunoscutal.

cotroci V. 1. a scotoci; 2. a adaposti.

cotoarbfi 1 Mold. cotoroanta, [Lit. [V. cotroc]. cotropi v. 1. a coprinde, a acoperi peste tot: noaptea a cotropit omenirea

plsicA oarbA (cf. cotoiu)]. cotoc tn. 1. I. cotoiu (in Tr. si Oltenia):

www.dacoromanica.ro

cot

174

cri

Bkc.; 2. a nAyMi cu armele, a calca o covru n. Mold. culcus de Caine, de tara; 3. a covarsi cu putere, a prApadi ; jepure. [Cf. it. covoLo]. 4. a calca drepturile cuiva, a lua cu deacoxal a. ce tine de coapsa. coz n. Mold. 1. atu ; 2. fig. frumoasa sila. 1Fuziune din co(prinde) si tropdil.

cotropitor a,

si rn care cotropeste, coz, minunat de frumoasa :

le prinde cd-

masa cu altife de rninune si-s frumu-

navalitor.

cotrutà f. Mold. adancatura emisferica sele coz AL. [Turc. R07.1. intre gura cuptorului i perete: scoteam cozonac m. Nine framantata cu unt mafele de prin ocnife i cotrufe CR, si oua. [Gr. mod,: lit. paine In forma de papusa]. ICf. Ung. itorrzOcs, cotet]. cozondraci m. pl. bretele. [Nemt. HO. cotrutä f. femeie intriganta. Iv. cutrd]. coturn m. I. Incaltaminte cu toc Malt SENTRX0ER, cu finala influentata de ridce purtau actorii tragici 9n antichitate ; dragi]. cozoroc n. 1. partea coifului care se 2, Insus genul tragic. ridica si se lasA i pe unde se putea yecovaciu m. fierar. [Slay. RovA61]. covArli v. I. a intrece, a fi mai presus; dea si respire; 2. partea de dinainte a 2. a trece masura, a Incarca. [Fuziune din chipiului sau a sepcei ce acopere fruntea, [Rus. HOZYRIOKOL co(prinde) si (sci)varsi]. cra! Mt. ce imita strigatul corbului. covdrsitor a. si m.1. care covarseste ; crab m. crustaceu de mare cu zece 2. excelent, eminent. labe; multe specii comestibile. covaffat f bauturA acra din Mina de crac! iM. imita sunetul unui lucru cand rneiu fermentata (ce se face in postul crapa, plesneste sau se ciocneste cu altul. mare). [Slay. RVW, aluat]. covisit a. acrit, Inchiegat: lapte cocrac m. 1. picior (mai ales de animal). vdsit. [Slay. avAsm, a fermenta : cf. ung. In special partea corpului ce se intinde xovAsz, aluat = slay KVASO]. dela genuchi Oita la picior: 2. partea nacovatat f. Mold. I. copaie; 2. postava : dragilor ce acopere cracul; 3. tot ce sea-

de sub piatra in covatd curgea fdind mAnA unui crac: brat de au, picior de curatii POP. [Turc. truvArA, blid foarte edam (din it. cavata)]. covatea (covaticA) f. 1. albiuta Ii furd copilul din covdficd CR. 2. teica morii ; 3, pl. dotta castroane ce se lmbuca si In cari se pun d'ale mancirii pe drum. coverga f. adapost facut din rogojini:

compas, protap de trasura, colt de ftucu-

[Origins necunoscuta].

scaunul taietorilor de lemne ; 5, varietate

145, corn de furca. [Slay. KRAKS, gamba].

crach" f. rarnura groasA. [Derivat din crac: lit, brat de arbore], crAcanä f. I. prajinA cu doi craci ca o furch de fan; 2. unealta de lemn cu douA sau trei picioare de care se span, cdrufele lor acoperite cu covergi OD. zurA caldarea ; 3. ac cu craci: 4. Mold.

coviltir n. patura de acoperit caruta : de struguri. un chervcan plin pdnd in coviltir de critcánh v. a desface i Intinde cracii, sipet uni OD, [Fr. COUVERTURE, printr'un picioarele. craiclinat a, 1. cu craci ca furca : intermediar rusesc]. covitäi v. Mold, a guita: altele covi- teiu-i inah i crdicdnat; 2. cu picioarele faidu ca porcul CR. [Onomatopee din tare destacute, craci v. Mold, a crAcana: se crdceste covif! strigAtul porcului]. covor n. 1. tesaturA de lanuri cu bum- cu Ufl picior la rdsdrit CR. cráciun n.1. sarbatoarea nasterii Dombac sau matase de acoperit: covoarele cele mai scumpe se aduc dela Smirna, nulul (25 Dec.); 2. fdm. ciomag: cd se din Persia; 2. fig. ceeace acopere pA- va gasi vreunul sd-fi dea minte cu eramantul : covor de verdeafd, de zdpaca ciunul POP. [Origins necunoscuta ; pentru sensul 2, cf. arhanghel]. [Rus. uoviort]. crácni V. a nu zice arc, a nu rosti covorag n. covor mic dinaintea unui un sunet. pat sau biurou. cracoviani 1. dant polon, la modA covrag m. coceanul firului de porumb. pe vremea lui Caragea: sdltdtoarea cra[Origina necunoscutal. covrig m. pasta circulara de labia bine coviand a Lesilor Fa., cräiasit f. regina (Invechit): s'ajung cernuta i coapta : a se face covrig, a se ghemui (de frig). [Rus. KOVRICIA, lit. cerc]. mireasd, s'ajungi criiiasd At.. craidon m. craiu de tartar, strengar. covrigit v. a se incovriga : ne-am in[Derivat din craiu cu un suf ix analogic covrigat imprejurul focului CR. covrigar m. cel cc face sau vinde co- (cf. Cupidon)]. crblie f. regat (vorba iesita din uz) vrigi. vechea crdie a Daciei Bkc, covrigat a. Incovoiat, ghemuit.

www.dacoromanica.ro

crA

era

175

craiev m. peste numit aiurea verdet crAng n. 1. Mold. prisnelul morii prin (ct. craM de verde). care tree rnSselile rotii; 2. Buc. crug: crAiesc a. regesc: frunfile crdiesti En. crangul cerului. [Slay. icadot, cerc (v.

craiific n. desfranare, strengarie : e crug)]. craniu n. cutie osoasa ce confine crecraini v. a lace cunoscut calarasi ierii : harca, scafarlie. din fuga prin sate ciainesc AL. crap in. peste de ape dulci, faimos bun de crailticuri.

crainic m. Mold. priatav, strigator pu- prin longevitatea sa. [Serb, inzap]. criph v. 1. a taia d'alungul, a des-

blic: trirnifi in lume crainic En. [Rus.

pica: a crapa lemnul; fig. uncle dai crAisor m. fecior de craiu: luminate unde crapd; 2. a se sparge, ramanand ;lush* bucafile Impreunate, a plesni (de crdisor ! CR. criii 1. 1. dama la jocul concinei, vase) : crawl pietrele de frig ; 3. farn. cartea cu zece ochi de cart) i cea cu doi a manca foarte mult i-am dus sd crape ochi de trefla ; 2. Bot. vazdoaga. I PANN ; 4. a muri (vorbind de animale) ; craiu m. 1. rege (invechit) : cei trei 'fig. crapd de necaz; 5. a intredeschide: RRAYNITRI, judecator].

crai dela rásdrit (v. mag); craiu nou, a crdpa use; 6. a se deschide (de o liana nouS (and are forma de corn sau floare): 7. a ieai zorile, a se lumina de

de secera), la care se roaga fetele i flacaii zitia. [Lat. CREME, a rasuna, a plesni]. pentru implinirea dorinfelor lor ; 2. carte crApat a. despicat buze crapate. de joc ce reprezinta un rege in fiecare co- n. crapatul zilei, revarsatul zotilor, creloare : un craiu de pied; om desfranat, puscul. strengar (cf. betiv Imparatese): craiu crApAturä f. deschizatura lunguiafa de Curtea-Veche. [Slay. Karat din germ. ce face un lucru and crapa : crapatura Karl. Carol Magnu, al Cann nume deveni copaciului. II

tipic (ca mai inainte Cezar) spre a decripulnic m. Bot. crastaval. [Origins semna pe suverani; pentru numele de necunoscuta]. eras a. fig. grosolan, adanc: igno. craiu nou, cf. pol. ksienzyc, lunS nouS (lit. craisor), luna de zile tiind de genul ranta erase,. crAsmA f. Mold. V. carcium5. masculin In limbile slavice],

cramA f. Mold. tncapere intr'o vie unde crAsni v. Mold. V. scrapn: geme, se store strugurii i unde se pastreaza vi- urld i crasneste AL. crAsnic m. Tr. ingrijitor de biserica, nul: nub reped in cramd s'aduc un cofdel de vitt CR. [Cf. germ. snail, Inca- paraclisier. [Slay. aaOsro. cruce : lit. cel ,ce duce inainte crucea]. pere, printitm intermediar slav].. crampe f. pl. spasme, carcei (mai craisnic n. Mold. plash patrata de prins peste, atarnand de dotia prajini incruciales la picioare). [Din fr. cramped crAmpeiu n. 1. capataiu, bucata mai sate. [Vorba identica cu cea precedenta

mult groasa deck lata: crampeiu de

cristAval m. planta ierboasa cu flo-

stoard, de lemn; 2. fig. fragment: criam- rile galbene, uneori purpurii, creste prM llocuri mlastinoase (Cirsium oleraceum), peie de ganduri. [Slay. inaierf, mic]. crAmpità f. Mold, nod la ifele urzelii. [Originfi necunoscuta]. [Lit. capataiu mid. crastavete in. Mold. V. castravete. crAmposie f, varietate de struguri. crater n. 1. vas mare, cu douS toarte, crAmpop v. Mold, a taia in bucafi in care Romanli amestecau apa cu vin ; lungarefe, a sfasia: a ucis iezii i i-a 2. deschizilturg prin care un vulcan varsa crampotit CR. lava, turn, etc. crancalAc n. Mold. atrengarie: te-ai crAtimä f, (in tipografie) pauza ori sâturat de umblat inlume dupd cran. linie ce desparte silabele unei vorbe. [Gr. mod.]. calacuri? CR. [V. crancau]. cratita f. vas de tuciu cu interiorul crancAu m. 1. Buc. specie de cioara (Corvus frugilegus); 2. porecla figanului; smalfuit. [Dintr'un primitiv *cratei =lat. 3. Mold. strengar, vagabond (care umbra' CRATES]. chiuind prin ulifi). [V. croncan]. craun adv. atrengarind : a umbla crAncen a. cumplit, grozav: lupta craun. [Lit. ca ciorile (cf. crancau)]. crdncend.[Slav. Ka5cINA, manic (cf. a se cravasi f, biciusca de calaref (--= fr. incrancena)]. cravache). crancenie f. fapta crancena, cravatä f. bucata de stofa ce se pune ening n.1. pa dure tanara sau mica (care in jurul gatului si se innoadd pe dinainte se regenereaza cu deosebire din lastari): (= fr. cravate). 2. tufis des. [Slav, KdOce, cerc; prinutiv: crazi f. Orinn, contractiune a douS pfidure circulara? v. vorba unnettoarej. 'Neale sau a doi diftongi,

www.dacoromanica.ro

- 176 -

ere

Cre

creh v. 1. a da fiinti; 2. a inventa, a calitatea omului credincios : mi-a pdstrat organiza: a crea o swede" ; 3. a institui: credinfd; 6. incredere demn de credinfa ; 7. Tr. logodna inel de credinfa. a crea o catedra. creanga £ Mold. craci: de asupra-mi credit n. 1. incredere de care se buteiul slant said scuture creanga En. curl cineva i pe temeiul careia gaseste sa se lmprumute sau sá vinza cu termen: [§i crangd: cf. bulg. !MANILA, creangil.

creanta f. dreptul de a cere plata u- platnicii cei rdi n'au credit; 2. aminare de plati acordati unui debitor : credit de trei luni; scrisoare de credit,

nei sume de bani (--= fr. créance). creastik f. 1. motul sau coroana ce au unele pasiri pe cap : creasta cocosului, numele unei plante de podoabá cu florile mici rosii (Celosia cristata) si al unei delicioase ciuperci comestibile (Clavaria flava); 2. partea de sus a unui zid acoperit cu streasind: ziduri cii creste inalte OD. ; 3. fig. [Lat. CRISEA].

crestet

care permite purtatorului a lua bani dela

cei catre care e adresati; 3. autorizare de a lua dintr'o cassi o sumd oarecare sau toti banii : a deschide tut credit de

zece mu de lei; pe credit, ISA a pliti indatä ; 4. sumd alocati In buget pentru

creasta rnuntilor. un scop determinat: credit suplimentar; 5. fig. autoritate, consideratiune de care

creatiun& f. 1. actiunea de a crea ; se bucurS cineva : cure mare credit; 6.

2. totalitatea fiintelor create, universul ; Credit fonciar (urban O. rural), institu-

3. lucru creat: creatiune folositoare ; tiune care Irnprumutá pe imobile barn 4. fundare creatiunea ateltor scoale. rambursabili la termene fungi, prin mij-

creator a. i m. 1. care creazd ; spi- locul anuitgtilor calculate astfel, Mat la rit creator, Creatorul ; 2. inventator. termenul fixat debitorul a achitat capitacreaturii f. 1. fillip creati; 2. omul, lul i dobinzile ; Credit mobiliar, socieIn opozitiune cu D-zeu: 3. fig. persoanfi tate care imprumutá pe depuneri de ticare datoreste alteia pozitia ori averea ei, tluri, ca actiuni, obligatiuni, etc,

crede v. 1. a fi convins ci un lucru

credith v. a Inscrie intr'un registru

e adevarat seitulul nu crede celui fld- ceeace s'a prima dela cineva. mdnd ; 2, a avea incredere In cineva, a creditor m. cui se datoreste o suma urma sfaturilor sale; crede ce-fi spun ; de bani.

cred cd vet reusi; 4. a avea credinti: a crede in 3. a socoti, a presupune

credul a. care crede lesne tot ce-i se

spune.

D-zeu; 5. a avea o parere (adesea exa- credulitate f. dispozitiune de a crede gerata) despre sine : el se crede. [Lat. prea usor lucruri lipsite de temeiu. CREDEREL creier m. 1. substantà nervoasii incredibil a. ce poate fi crezut. china In cavitatea craniului ; 2. fig, spirit, credibilitate f. ceeace ne, face sh inteligenti: creierii sat lucreaza ; 3. incredem. funditura al:lancet a unui munte: in crecredincer m. od. 1. slujbas al Curtii, ierii Carpatilor. [Lat, C(E)RENNUId. subordinat cuparului, avind ingrijirea pivcreion n. bastonas de carbune mine-

a bate cu urechea in ral sau pasta uscati inchisi intfun betisor stair> pe credincernl cel mare NEOR. ; de lemn spre a sale sau desena (=-- fr. 2. consilier intim, oin de incredere: Im- crayon).

nitei domnesti ;

paratul se rataci ramaind numai cu

creionh v. 1. a desena cu creionul ;

in sens de cincrederea si in special de

creitar m. 1. monedi austriaci de

credincerii sai Isp. [Derivat din credinfa, 2. a schita.

«gustarea (In semn de Incredere): cintitu argint sau de aramS; 2. gologan. [Nemt.

vel paharnic iea credinfa, apoi intinde

ICREUTZER].

cremil f. 1. cahnac: creme' de Camcredincios a. si m. 1. care crede sau puling ; 2. un fel de mincare din lapte 2. care meritä incredere ; gi ouS ; 3. licher fin crenza de mintd ; 3. care tine credinta, care rimine sta- 4. fig. si fam. ceeace-i mai bun: crema tornic. societalii (=- fr. creme). credinth f, fapta de a crede i efectul crematiune f. obiceiul de a arde pe gi

Domnul mina la cupia, Gheorgachi)].

are credintS

ei (sub raportul moral si religios): 1. con- cei morti In loc de a-i Ingropa. vingere adinci ; 2. credint3 religioasa : cremene m. 1. piatra virtoasS care, credinfa e intdia dintre cele trei WI-- lovitS cu amnarul, di scintei cat ai da tuft teologale ; 3. opiniune credinfd in cremene, Intio clipfi ; 2. piatrfi ce se politica ; profesiune de credintd, decla- pune in cocosul pustii. [Slay. KREMENE]. ratiune publicet a sentimentelor sau prinCremene m. Mold. personaj fictiv : cipiilor sale ; 4. franchetA in vorbe sau satul (targul) lui Cremene, unde fiecare

fapte: e de buna, de rea credinta; 5. e stApdn: fan o tares de jac, sato? Zia

www.dacoromanica.ro

- 177 -

Cre Cremene, lard cdirti V. HolburA.

i feird jitari AL.

cre

crestin a. si m. 1. care e botezat

profeseazA religiunea crestinA: popoorele

creol m. cel nAscut in colonii din pa- creftitte; 2. ce tine de crestinism : relicreola f. jargonul cc giune crestind ; 3. pop. om in genere vorbesc Negrii din colonii, amestec de (ca fiint3 moralA), om mai ales bun: nurinti europeni.

II

vorbe franceze schirnonosite si de impru- mai umbra spinului la usa crestinului Em.; 4. pop. Roman, ca membru al bisericii muturi din alte limbi. crep n. 1. zilbranic, stofA de matase ortodoxe (na(ionahtatea identificatA cu

sau de lanA, usoara si cam incretia ; 2. religiunea.) [Lat. =MANUS]. crestinh v. a boteza. a face crestin. bucata de crep ce se poartA in semn de crestinhtate f. 1. toate popoarele cresdoliu si care se pune obisnuit la pAlArie tine; 2. toate tArile unde domina religiusau la brat (= fr. crdpe). nea crestinA. crepitali(un)e f. parAiala, pocnet.

cresthiesc a. 1. crestin: legea crescrepon n. crep des. crepuscul n. crApatul de ziuA si a- tineoscd ; 2. fig. bun, uman, drept; 3. inteles de toatA lumea : Umbel cresti-

murgul serii,

crepuscular a. ce tine de crepuscul neascd. crestineste adv. 1. ca un crestin; 2. lumina crepusculard. creschtor a. si m. care creste sau cla limpede si inteles : vorbeste-mi crest.crestere : perinfii impdriitesei i cres- n este AL. crestinism n. religiune crestinA. Nis-

ceitorii sell CR.

crescendo n. Muz. crestere progre- cut In Iudea, crestinismul fu propagat in

siva a sonurilor : un admirabil crescendo. II adv. crescand, sporind: a merge crescendo. crescut a. 1. mArit, adaogat and

Grecia i in Italia mai ales de apostolul Pavel ; persecutat mai intai de impiratii

romani (dela Neron panA la Diocletian), el se desvoltA repede i deveni religiunea

crescutd ; 2. fig. instruit: om bine cres- dominanta sub Constantin-cel-Mare (325). cut. n. crestere : oprind iarba din Sthisma lui Fotiu (858) desbinA cresticrescut. nismul In Biserica apuseana (catolica) cresth v. a tAia In lungime fAcand cea rAsAriteanA (ortodoxfi) ; in fine. In colturi sau muchi. [Lit. a Cala In formA secolul al XVI-lea, Luther inaugura ReII

de creasta

forma protestantA,

crestas m. plasA numitA obisnuit crdscrestomatie f. culegere de buciti anie. [Slay. xaOsro, cruce (v. crdsnic)j. lese, In prozA mai cu seami, din autorii

crestat a. 1. cu creastA ;

2. coltorat,

clasici.

dintat. II m. cocos. crestos a. cu creasta mare: crestoasa cresthtea f. un fel de lAptucA, numitA ciocdrlie Neon.

salata-iepurelui, cu florile rosii-purpurii (Prenanthes purpurea). crestAturfi f. efectul crestirii: 1. CAieturA lunguiatA ; 2. urma sau semnul crestat : fdranii lnsemneazd numerele cu crestdturi pe un lemn. creste v. 1. a se face mai mare, a se desvolta: iarba, copilul creste repede; 2. fig, ii creste inima de bucurie ; 3. at

cret a. 1. cu pirul intortochiat sau

inelat ; 2. buclat. [Origina necunoscutil. n. 1. indoiturA : crefurile rochii; 2. II

bucIA: pdrul sdu de our 'n crefuri lungi se lasci AL.

creth f. tibisir, piatrA calcarA alba' ce cretaceu a. care e de natura cretei : teren cretaceu. a se adaoge: uncle's doi puterea creste; cretesc a. nuir crefesc, varietate cu chimistii numesc carbonat de calce.

4. a hrAni, a ingriji si a instrui: a creste pielea incretitA i cu gust acrisor. cretin m. 1. cel afectat de cretinism un copil. [Lat. CRESCERE]. crestere f. fapta de a creste (sub ra- 2. fig. om stupid. portul fizic i intelectual) i rezultatul ei: cretinism n. 1. boalA endemicA ca1. augmentare: cresterea apelor; 2. e- racterizatA prin micimea taliei, existenta ducatiune : a da o bund crestere. unei gust i slibiciunea mintii; 2. imbecrestet n. 1. mijlocul partii superioare cilitate completa. a capului (de unde peril se impart in dicretinth f: Tr. V. catrinta: numa 'n ferite direc(iuni) : din crestet ptind'n lie si 'n cretinfa POP. taint* i; 2. (poetic) cap, cApAtaiu: la cres-

cretisoare 1. pl. plantA cu frunzele

crestetul muntelui, arborelui; 4.

eretitura f. cret de rochie sau pe

tet sd nu-mi plongi at.; 3. varf, muche: incretite (Alchemilla). fig.

culme: ajunse la crestetul meiririi. [For- frunte : falt, sbarciturA. matiune din crestee lit, ceeace creste creton ii. panzA foarte trainici a aril bitAturil e de canepA l urzeala de in. in sus]. 12 L. Aineanti.-Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

cre crevetà

crevette).

f.

cri

178

rac mic de mare (= fr.

crez n. I. simbolul credintei care in-

crispati(un)e 1. contractiunea nervilor sau a muschilor.

cristal ii. I. substanta asemenea sti-

cepe cu vorba crez ; 2. fig. ceeace se iea dei, dar mai vArtoasa si mai stravezie : drept regula opiniunilor sale : crezul po- cristalul e un cvart necolorat ; 2. sticlA IfrumoasA, alba i limpede ca cristalul : litic.

crezare f. credinta ; /age de fapta pahar de cristal : 3. pl, forme simetrice ce iau unele corpuri, trecand dela starea blind de cer si de crezare AL. crezlimAnt n. incredere : nu-i dd ere . lichida sau gazoasa la cea soliclä. cristalerie f. arta de a fabrica i lozärmint. crezfitor a. care crede ; lesne cre- cul unde se fabricA cristale. cristalin a. strAvAzAtor, limpede ca zdtor. cridfi f. Mold. cretà podelele par cristalul : apcl cristalind. Iii. partea lenvdruite de cridel Em. [Rut. asiDA]. ticularit si transparenta a ochiului. crihancii f. soiu de rata salbatecA de cristaliza. v. 1. a (se) solidifica in forma

iarnA. (Anas querguedula) : crihance cristalului: a cristaliza zahdrul; 2. a

roii.

[Nemt. HRIECHENTEL

crijmal I. Mold. panza in care se in-

fAsurA pruncul dupa botez. [Rut. mow]. crimat f. calcare gravil a unei legt civile sau morale. criminal a. 1. care a comis o crima ; 2. privitor la crime : codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: taptii criminald. n. tribunal criminal : am sei te due in criminal AL. II

criminalist m. cel ce scrie asupra

materiilor criminale sau care le cunoaste bine.

criminalitate f. caracterul celui

cri-

trece la starea de cristal.

cristalizabil a. care se poate criscristalizati(un)e 1. I. actiunea de a (se) cristaliza ; 2. gramada de cristale. cristalogralie f. stiinta care descrie taliza.

formele geometrice ale et istalelor si legile formatiunii Ion.

cristeiu m. pasare baltareatà din ordinul picioroangelor (Crex pratensis). [Slay. KRASTELT1.

cristelnith f. vasul pe trei picioare

in care se face botezul; o cristelnitd pentru sfintirea apei. [Slay. malsorklarrA].

crita 1. Mold. otel foarte tare: au crin m. 1. plantà bultoasA cu flori inimd de critd AL. [Rus. KRITA]. mart albe si placut mirositoare (Lilium); criteriu n. semn distinctiv care perminal.

2. nume a diferite plante din familia li- mite a cunoaste adevbrul. liaceelor sau analoge; crin-de-baltd (Bucritic a. 1. privitor la critica cercetomus), crin-galben (Hemerocallis), crin tare critica ; 2. pornit a censura : spirit vAnat (Gladiolus); 3. floarea crinului de o critic ; 3. Med. care anunti o crizA ; 4. albeata stralucitoare. [Gr. bizantin ICRINON]. fig. care prezintil pericole: sifuatiune cricrinii f. pAdurice de anini. [OriginA tied. m. cel ce judeca operele altuia : critic rduvoitor. necunoscutà]. II

crinolinfi f. un tel de fustA foarte

critich v. 1. a judeca, a aprecia o

opera ; 2. a vorbi de rAu, a defAima : a larga mult timp la modA. crinth f. vas de lemn cu botul gAurit, critica faptele altuia. de stracurat zerul din laptele inchiegat. critica f. 1. arta de a cerceta i judeca operele altuia (cart', scrieri de artA, [Ung. KERENTA]. cripalch f. Munt. scAndurica riisboiu- etc.) critica studiazA opera literarA sau Jul numira Mold. catel. [Origina necu- artisticA, transportand'o in mediul unde noscuta]. s'a nAscut I reconstituind starea politica,

cripth f. loc suteran unde se inmor- sociala i religioasa in care a fost pro-

mAnteazi mortii: de asupra cripiei rzegre a sfdntului mormdnt EN.

criptogam a. se zice de plante cu

dusA ;

2. censurA rautAcioasA sau sever&

criticabil a. ce meritA a fi criticat. criticism n. analiza critica a facul-

florile putin vizibile sau ascunse, ca bu- tAtilor intelectuale (dupA sistema lui Kant). retii, muschii. crivac n. 1. vartej de ridicat ,greutAti criptografie f. scrisoare dfrata sau (la ocne) ; 2. lemn ce tine piatra zAcd-

toare a morii. [Rut. KRIPAK, bucath de

secretà,

cris a. Mold. cri3an ; Crisu el ! [Cf. Crisu, flu aurifer],

AL.

lemn incovoiatA].

crivalà f. 1. coaca joagarului; 2. descrisan a. norocos, invidiat de toata tele de lemn al dulgherului. [V. crivec].

lumea : la& Crisanu, el ! hp. [Lit. locuicrivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): tor din tara Cr4ului], inecatd de lumina' e intinsd 'rt crivat citifies v. a scrA§ni: crifca din meisele, En. [Gr. modi.

www.dacoromanica.ro

erl

179

CTO

erivit n. 1. vant rece i umed ce bate dintr'o aerie de semi-tonuri : game' crodela N.-E.: lupii cu crivatul iernii m'a- maticd. cromaticii f. varietatea colorilor si a lungau urland AL. ; 2. miaza-noapte : spre criveit vine targul Neamtului CR. nuantelor ce intrebuintau boiangii (in[Serb. KRIVAT].

dustrie odinioara mai infloritoare) si care

suta pe sulul dinainte ; 2. unealta de dogar cu care se suceste teiul pentru legatul cercurilor de lemn ; 3. un tel de grebla in partea de sus a coasei ; 4. instrument campus dintr'un dreptunghiu care se invartesfe imprejund unei axe, servind la

caror colori difer dupS localitati

crivea f. I. bat de strain panza te- s'a pastrat astizi in hainele taranesti, ale cro-

matica poporului roman. cromlech n. monument celtic format dintr'un bolovan ocolit de pietre verticale. cromolitograile f, tipar in colori prin mijlocul litografiei.

croncan rn puiu de corb. [Onomafacerea franghiilor de canepa. [Slay. salvo, topee, dupa. strigatul pasarii crone I]. stramb, incovoiat]. criza.

f.

1.

schimbarea starii inteo

croncini v. 1. a striga, vorbind de

boala crizei salutarei, funesta ; 2. fig. corbi ; 2. a geme (ca corbii). croncfinit n. strigatul corbilor. momentul deciziv al unei afaceri ; 3. turcronainitor a. care croncaneste: trece burare momentana : crizet financiard.

crizalidà I. omicla inchisa in gogoasi un card de corbi iernatici prin veizduh croncemitori AL. de unde iese fluture. cronic a. se zice de boalele cart ducrizantemfi f. planed din fa.milia compuselor, cultivata in gradini pentru fru- reaza mult timp, cronich f. 1. naratiunea faptelor dupi moasele sale flori galbene. croazeit f. tesatura de matase sau de ordinea tirnpului cronicele Moldovei se

bumbac fernwnea de croazea pembe mai numesc si Ietopisete ; 2. partea unui ziar unde se rapoarti principalele Firs (=--- fr, croisde). crochiu n. schith in treacat a unui stir' politice i literare: cranial politica, teatrala, muzicale ; 3. fig. ceeace se desen (= fr, croquis). crocodil m. soparla mare, amfibie vorbeste (mai ales de rau), sgomot ce (lungs de 7-8 m.) din tarile calde ale circuld cronica scandaloasei. cronicar rn. scriitor de cronici : de Africei, foarte periculoash ; lacrimi de asa vremi se 'nvrednicira cronicarii crocodil, lacrimi ipocrite. croealä f. lucrarea de a croi mai ales 70 rapsozii Ea. cronograf n. cronica veche Impodobaine l efectul ei croeald la mod&

crohmalit f. Mold. scrobealk

[Pol. bita cu povesti: e o.istorie a lumii ince-

;And cu Biblia, cu imparatii romani si bizantini pana la dornnitorii Bulgarilor crohmoli v. Mold, a scrobi. croi v. 1. a taia haine dupla masura ; Sarbilor. cronografie f. scrierea de cronici 2. a fasona, a proiecta : a croi legi, planuri; 3. fem, a nascoci : croieste la cronografia bizantina. cronogram n. inscriptiune In care minciuni ; 4. fam. a bate : incepu a-I croi ; 5. a croi un drum, a-si face, a-si literele (dupa numeratiunea romani) forISROCIMAL (din germ. Kra ftmehl)].

deschide o cale (aplanand greuta(ile) ; 6. nreaza o data istorick cronologic a. privitor la cronologie. fig, a planui : cui Ii se croieste rasa. cronologie f. %lino datelor istorice, rap ii merge tot mereu PANN ; 7. fam. a o lua la fuga : iepurii o croird la MO cunoasterea epocelor. POP. [Slay. Raoul].

croft a. 1. fasonat: hainei bine croitd ; 2. fig. limbei croitd clupel firea poporului. croitor m. 1. cel ce croieste i coase ; 2. insecta nunntS capricorn. croitorie f, 1. meseria de croitor ; 2. atelierul sau magazinul sau. croitural f. haina sau materie croita.

crohet n. un tel de joc cu mingi de

lemn si ciocane cu coada. erom n. metal ale carui combinatiuni frumos colorate sunt intrebuintate in vop-

cronologist m. cel ce se ocupa cu

cronologia.

cronometru n. instrument de preci-

ziune pentru misurarea timpului.

crontaler m. monecla de 14 lei, cir-

cula in vremea lui Caragea (Fa.). [Nemt. KRONTALERI.

crop n. a da in crop, a se ?nazi (de

apa pe foc). [V. uncroPl.

crosfi f. nota de muzicS

croche).

croset ii. carlig cu varf, igliti,

croseta, V. a lin pleti cu iglita, crosna f. 1. carligul hamalului ; 2. povara de dus in spinare, sarcind de lemne: sitorie. cromatic a. 1. Fiz. cu privire la co- se intoarse cu o crosnd bund de lemne iori si la nuantele lor ; 2. Muz. compus 1SP. ; 3. pachet de lucruri de ale casci ;

www.dacoromanica.ro

cro

- 180 --

cru

umbla co crosna in spate din steiplin

cruciatli f. 1. nume dat expeditiunilor intreprinse de crestini in evul-rnediu spre crotal m. soiu de serpi veninosi a ca- a relua Palestina dela Muzulmani; 2. fig. ror coada e Inarmate de solzi, ce produc opintiri concentrate pentru a combate niste un sunet de zurgalai : el se mai numeste institutiuni, niste abuzuri. crucifich v. a pironi pe cruce, a rastigni. sarpe cu clopolei. cruce f. 1. pedeapsa greco-romans : crucifix n. reprezentarea lui Isus piun tel de spanzuratoare de care se legau ronit pe cruce. cruciform a. Bot, se zice de plante tectitorii de rele ; 2. lemnul de care fu pironit Isus ; 3. fig, religiunea crestina pi ale caror flori au petalele dispuse in forma simbolul ei exterior: fa-ft cruce; cu cru- de cruce (ca hreanul, napul, varza), in stapem CR. [131.11g. RROSNO].

eruct'? adv. 1. ca o cruce: armele lor cea in sari, om slant si (ironic) ipocrit ; a pune cruce, a scoate la vanzare (tere- ude crucis le 'mpreund AL. ; 2. stramb, nuri Insemnate cu o cruce) si a lase ui- la o parte: a se uita crucis. cruciulitä f. 1. cruce mica; 2. pleura tArii; cruce de voinic, barbat integru (sub raportul fizic i moral), viteaz, voinic ; numitd i batiitarnica ; 3. (ironic) decope crucea mea I formula de confirmare ratiu.ne. crud a. 1. care se desfata la suferina unui jurdmant ; crucea ta I Injuratura ameninteroare (uneori i desmierdAtoare) ; tele altuia ; 2. foarte strainic: pedeapsei cruce de aur in case' I exclamare prezer- crucla; 3. necopt: poame crude; 4. fig. vativa. la pomenirea necuratului (v. uci- traged: un tan& de vdrstd crudd PANN ; ga-1 crucea); cruce-ajutAl sinonim cu minte crud& [Lat. CRUM'S]. cruditate f. cruzime, aplicata mai ales Doamne- ajutd ; i semnul crucii tras la Inceputul abecedarului ; balul in care era expresiunilor. crug n. cerc, orbitA: crugul soarelui, asezatd fila cu cruce-ajutd CR. ; 4. Tr. iubite: cruce mandrel, cruce dragd, cruce cerului; crugul lunei, ciclu lunar. [Rus. 'n peimdnt ma belga POP. (V. frate) ; 5. KRUal (V. el-dug)]. crumpenal I. numele oltenesc i arnume a cloud sarbetori Crucea mare, crumpird = Inaltarea Crucii (14 Sept); Crucea micA, delenesc al cartofului. Sas xnuranna (germ. Grundbirne)1. TAierea capului St, Joan Botezatorul (29 crunt a. sangeros, grozav faptecrunte, Aug.); 6. Crucea rosie, societate infiintata prin conventiunea internationala stipulate luptei cruntd. [Lat. CRUENTUS].

la Geneva In 1864, spre a usura relele

cruntai v. a insangera: cruntdnd pa-

inevitabile ale resboiului; membrii sai se losul nostru intr'insul BALc. cram n. un tel de anghind foarte duconsider& ca neutri i poartA ca semn o cruce rosie pe un fund alb; 7. medalie de reroase, care ataca mai ales pe copiii cei vitejie In forma de cruce: Crucea .Sf. Ana, mid si-i face sa moare uneori In mai puCrucea Sf. Andreiu; Crucea trecerii tin de 12 ore : crupul se zice popular glisDunfirii, medalie acordatA militarilor cari ter (= fr. croup). crupe I. pl. bulgur. [Slay. =VA]. au trecut In Bulgaria in rasboiul pentru crispier m. cel asociat la castig sau independenta (1877); mare Cruce, cel ce la paguba cu un bancher la joc. are gradul cel mai Malt In uncle ordine de cruOn n. arbust cu florile albe-verzui ; cavalerie ; 8. dispozi(iune in forma crucii learele puse crucis in lumina ferestrelor, lemnul sat/ da un carbune excelent penlemnul pus crucis pe oistea cArutei; 9. pl. tru fabricarea prafului de pusca (Rham-

a) Tr. 17 snopi de grau (cu unul d'asu- nus frangula). [Dela crusi, a rosi ca pra care se numeste popd); b) drept la sangele: fructele-i sunt la inceput rod, mijloc: tocmai la amiazi cdnd va fi cruseala I. Mold. fabacirea pieilor. crusi v. Mold. 1. a tabeci pieile, opinsoarele in cruci ; a se face cruce, a se incrucisa, despre drumuri (v. reis- cile; 2. a urine sange (de vite). [Cf. rut. cruce); 10. odinioara regiment: toate crucile de pedestrasi OD. ; 11. odinioarA, in

ERUSIT1].

crulit n, Mold. tabicitul pieilor. crustaceu a. acoperit cu o coaja. Mold. V. lude; 12. nume de plante crucea-pAmAntului, numitA l breurca ursu- 1. pl. crustacee, des& de animate articu-

mai; crucea-voinicului, pleura cu rizomul late acvatice, a caror epidermA e infAsuputernic l florile de un frumos albastru rata cu o materie calcara, ca racul.

(Hepatica). [Lat. CRUCEA.

erupt v. 1. a trate cu blandete, cu mo-

cruel v. I. a face semnul crucii (de deratiune : crufd pe cei invinsi ; 2. a scuti de; crufd-mi aceastd osteneald; 3. e

mirare ori de spaima): m'cun crucit cdnd am auzit; 2. a incrucisa: cu a sale brafe sub capul lui crucite AL. cruciat m. cel ce lua parte la 0 cruciatA.

economisi, a pAstra sAnAtatea: crufd-te, crufd-fi vorbele. [Cf. albanez saurENI, a

crutal

www.dacoromanica.ro

- 181 -

ens

Cue

crutare f. 1. fapta de a cruta si efec- relor cu pene Inchise, isi depune ()tulle In

tul eli 2. Indurare, milA : Rita crufare. cuibul altor naafi i petrece iarna In tacrutch f. Mold, tort pentru zeghi. [Cf. rile calde : a cdrita cuiva cucul, a avea

noroc (antarea cucului e de bun augur cruzime 1. 1. pornire rea de a face a and vine Inaintea sau la dreapta cuiva); sufere pe altii; 2. fapla crud& cue armenesc, Mold., Tr. pupSzA (numitA rus. 1ERUTD, 911Citj.

ctitor m. 1. Intemeletor de locase sfinte ; astfel din cauza murclariei sale): iar vrei

2. epitrop de biseria. [Gr. modi. cu prep. 1. In societate cu: vino cu mine; 2. exprim5 o relatiune; e var cu ddnsul; 3. o posesiune : furca cu trei dinfi; 4. mijlocire: l'a strapuns cu sabia; 5. simultaneitate ; s'a sculat cu noaplea in cap; 6. un interval de timp : cii anii

nu ne vedem, de cu noaptea; 7. un

sd te spurce cucul armenesc?

CR.

11

adv. 1. cu totul singur sade cuc ,n cosd ; 'eat cucul, niciodatS; a se face cuc, a se Imbata ; de flori de cuc, In zadar: 2. In

sbor: a prinde rningeo In cuc. U de-a

cucul, varietate a jocului dea-ascunsele, lin care copiii imitA antarea cucului. [Lat, cuccus].

ouch f. aciulA InaltA si piramida1.5, anevoie, cu totul; 8. o opozitiune sau ImpodobitA cu pene de strut si imbrAcatA mod (formand locutiuni adverbiale): cu

contrarietate : cu toate cd, cu Mate aces- I pe dinafarA cu catifea aurie, pe care Sultea. [Lat. cum]. tanul o clAruia Domnului la urcarea-i pe

cuadrat n. 1. pAtrat ; 2. buatia de tron (la Turd cuca era o podoab5 profontA intrebuintata In tipografie spre a prie ienicerilor): Mihaiu primi dela soumPlea golurile ?rare literele unui rand. lul Sultanului said i cuca pe care cuadratura f. 1. reducere geometria o puse pe cap Bk.c. [Turc. alma a unei figuri curbilinii la un pAtrat echicuai I. cowl de firm al unei case tAvalent In suprafatA: cuadratura cercului, r5nesti (peste Olt). [Cf. dial. cued, deal problemA insolubilA ; 2. totalul buatilor izolat (v. cucuiu)]. cari pun In miscare acele unui ceasornic. cuceri, v. I. a supune cu puterea arcuadrilater n. figura geometria cu melor : Romanii cucerisera mai Mate patru laturi. farile; 2. a trichina ; Sobieski cere, ca cuadruman a. se zice de animale earl sa-i cucerifi cetatea AL.; 3. a se umili au patru maini, ca maimufele. II i . pl. (Invechit): ne rugdm i ne cucerim; 4. cuadrumane, al doilea ordin de mamifere, fig. a-si atrage iubirea sau sirnpatia cuiva :

coprinand mai ales maimutele. cuadruped a. care are patru picioare, n. pl. cuadrupede, sectiune din clasa mamiferelor, cu patru picioare, cari nasc pui vii il branesc cu lapte. II

cuadruplu a. de patru ori atat de

iprivirea lui be cucereste. [Lat. CONQUER!,

a se plange tare; sensurile 1 si 4 au lost rnodelate dupA fr. conquérir]. cucerie f. evlavie: Dornnul sdrutd

crucea cu multd cucerie OD. cucerire f. fapta de a cuceri i efec-

mare, impatrit: 12 e cuadruplul Jul 3. tul ei : lucrul cucerit. cuart n. cristal de stanch'. cuceritor m, 1. cel ce face mari cucuaternar a. se zice de un teren geo- ceriri (ca Alexandru, Anibal) ; 2. fig. cu-

logic de o formatiune mai recentA deat ceritori de Mimi AL. cel calcar. cucernic a. 1. smerft, evlavios : cu. cuatrinfi f. stantA de patru versuri. cernica inchinare ; 2. titlu dat preofilor; cub n. 1. Geom. corp solid cu sase fete cucernice parinte I

eucernicie f. I. cucerie; 2. titulaturi mar inmultit cu pbtratul sau: cubul lui ecleziastia : cucernicia ta ! cloud e opt; 3. (metru), unitate de macuci in. pl, datina (mai ales dobrosurà pentru volume cu fiecare lature de geana) In ziva de 15satul secului douiun metru: sterul e un metru cub; 4. zeci flgai, In Ironic cu unul mascat In mic cub de joc ale anti fete sunt Insem- diavol, merg pela case si joaa. [Bulg. nate cu puncte. aye, berbece, dupa coarnele ce poarti cubeh f. cosul sobei, la casele t3r5- masca (v. turca)]. nesti din Muntenia. [Turc. }mural, bolt5]. cucoarà f. Mold. cocor: cucoarele 'n cubic a. I. ce tine de cub: figura cu- siruri sburdnd spre orizon AL. bica; 2. rAclacind cubia a unui numar cucui v. a canta ca cucul. care, ridicatA la cub, dà nurnirul propus: cucuih V. a se cocota. [V. cucuiti]. 3 e raddcina cubica a lui 27. cucuiat a. 1. motat : gdind cucuiatd ; cubism n. scoala de art5 modernS, 2. cocotat : cueuiat pe un zid ; 3. cu cupbtrate egale; 2. Aritm. produsul unui nu-

apiruta pela 1910 si tinzand a reprezenta cute : fruntea-i cucuiata PANIC obiectele sub forme geometrice. cucuiath f. pop. biserica si curtea el cue m. pasire din ordinul atAratoa- unde se ingropau mortii chi-te la cu.

www.dacoromanica.ro

- 182 -

Cue

cui

cutata! a pune la cucuiata, a da uitarii; cufundar en. Mold. bodarlau (pasarea a sta la cucuiata, a fi mort. [Lit. loc se di mereu afund).

inaltat (v. cucutu)J. cufundat a. I. adincit: ochit cufuncucuiu n. 1. umflatura in frunte (din- daft in capu-i Em.; fig. in liniste addncci tr'o lovitura l'a izbit in frunte de s'a ,si n visuri cufundat AL.; 3. tnghitit de fâcut un cucutu; 2. Mold. mot de pa- 'valuri: corabie cutundatd ; fig. sub mist-

sare. [Radicalul cue din cued, cos de pul din pustie cufundat e on popor Ws. soba si deal, cucuiu, umflatura si mot, cufundator en, cel ce se cufuncla in exprima ceva ridicat

i

rotunjit, intocmal mare,

cufundaturá I. pimant cufundat. i forma-i paralela coc (v. cocolog. cuget n. rezultatul cugetarii: it. parere, cuculbec in. Tr. V. culbec. cuculete rn. I. cuc mic ; 2. tig. si plan, scop : cu flit cuget viclean; 2. fam. beat: cliefuird pond se tdcurd rninte, spirit : citesc in cugetul tdu; 3. constiinta: mustrare de cuget. [Abstras cuculeti. cucumea f. 1. Zool. cucuvea ; 2. o- din cugeta chiul podului Inlet case taranesti. [Cf. lat. cugeth v. .1. a forma in spirit idei, medieval CUCUMAGIA cucuvea ; pentru sen- imagini despre un lucru ; 2, a chibzui, sul 2, v. cucuveal. a-si da seama cugetd bine ; 3. a avea cucuri f. Mold. tolba. [Gr. bizantin o parere oarecare: el cugetd ca si mine; ca

4. a avea o intentiune, a-si forma un plan; cucurii f. Mold. Tr. cormana plugului. cuget sd plec. [Lat. COMTARe].

inizurtoid.

cugetare f. 1. fapta sau facultatea de cucurbeth (curcubeta) f. Tr. 1. bos- a cugeta: cugetarea e privilegiul ornului; tan (Cucurbita perm); 2. tidva (Cucur- 2. ceeace mintea a cugetat: cugetare o[Ting. EUTCORA, Incovolat].

bita lagenaria). [Lat. clicuearrA],

cucurbetea f. Bot. V. remf.

riginald; 3. maxim!, sentinta : Cugetdri de Carmen Sylva.

cucurigi m. pl, floricele de porumb. cugetator a. ai in. cel ce cugetii, ale [Lit. cocosei (v. cutcuria. carui cugetari sunt serioase, profunde;

cucurigu t

int. care Unita' cintarea liber-cugetator, care nu recunoaste nicio autoritate in materie de opiniuni religioase.

cocosului: cucurigu gagu!

cucuruz n. I. Tr. porumb ; 2. Mold.

rodul conic al bradului. [Serb. ianicauz]. cucuth f. 1. plarita otravitoare cu UT1 gretos miros de soared; frunzele si fructele-1 sunt intrebuintate in medicinh (Conium maculatum); 2. otrava. extras! dintr'aceasta plant!, cu care Atenienii o-

traveau pe unii osanditi ; Socrate bait cucutd. [Lat. vulg. *CUCUTA = cl a sic CICUTA1,

cuhnie I. Mold. cuine. [Pus. ararstA]. cuib it. 1. un fel de leagin ce-si bac pasfirile spre a-si depune (mile si a creste puii; 2. locuinta obisnuita ; acolo'i cuibul spaimei i addpostul urei AL. ; 3. famisita dela otet. [Lat. *CUBISM (cu sensul lui CUBILE)].

cuibh v. a-si aseza cuibul : la poalele

movilelor cuibeazd vulturii cei fat"

cucuvaie f. Mold. V. cucuvea o tristd nici OD,

cucuvae suspind 'n timpul nopfii AL. cuibar n. cuib de pasAre pfin cu oua cucuvea 1. 1. pasare nocturna ceva sau cu put. cuibAri v. 1. a-ai face cuibul; 2. a se mai mica decat striga, cuibeazi pe dopotnite si mine, iar strigitul ei trece drept pune pe cuibar (vorbind de !Asir° ; 3. piaza rea (Strix noctua); 2. ochiul po- fig. a se aseza undeva ; 4. a prasi podului pe unde iese fumul (la o casa tara- rumbul sau fasolea ficandu-i mosoroiu

neasci). [Gr. mod.; sensul 2 face aluziune la riclicina. cuter n. bucati de fier sau de lemn la cuibul bufnitei cel cucuiat pe turle si cu cuie, bitut de perete, de atarnat haine vechi daramaturil. cudalb a. V. codalb. pe el.

cuffir n. lad! de pus' diferite lucruri.

[Serb. KUPER (din germ. Koffer)].

cularar m. eel ce face cufere.

cuine 1. bucatarle, [Serb. KLIMA].

cuirash f. 1. platosi ; 2. ciptuseala de

fier ce apfira uncle coribTi de gloante

cufundit v. I. a baga afund in at)! (=--- fr. cuirasse).

spre a scoate apoi ; 2. a tiri la fund, a cuirasat a. inarmat cu o cuirasa. inghiti: apa cutundd munfii; 3. a se da n. corabie captusiti cu o cuirasa.

la fund: se cufundd in mare; 4. tig. a

IF

cuirasier m. cfilaret inarmat cu o

peri, a dispare: umbra 'n pOduri se cu- cuirasa,

corabia s'a cuisoare f. pl. I. mugurii cei Infocufundat ; 6. fig. a se adinci, a se ab- nh ai unui frumos arbore din insulele sorbi: iar te-ai cufundat in stele ? En. Moluce. intrebuintati ca aroma ; 2. V. Mudd AL. ; 5. a se Ineca [Lat. COI,* UN DERE],

garoal a.

www.dacoromanica.ro

cui

- '183 -

cum

culisa 1. 1. pervaz, acoperit cu panza cuiu n. 1. capataiu de fier ce se baga in lemn, in perep ; 2. fig. necaz mare, zugravita i mobila, care tormeaza decosuferinta adanca: unchiasul era cu cuiul ratiunea unui teatru, la stanga si la dreapta scenei ; 2. spatiu coprins intre culise. la inirnd Isis. [Lat. curvet's]. culme I. I. partea cea mar de sus : cujba f. 1. lemn fixat abbe In perete, cu crestaturi, de care se sprijina coada coama casei, pisc de deal, etc.; 2. fig. calddrii si a ceaunului: cujba fine locul gradul cel mai Malt: culmea indrcizn el ; pirostriilor ; 2. lemnul incovoiat al lun- 3. prajina legata de grinzile podinei (la casele (arhnesti) pe care se tin hainele. trei. [Rut. KUJBA, nuia de salcie]. culla f. 1. bola circulara, turn: o finea [Lat. mum]. culmina v. a atinge punctul culmi.nchisci 'ntr'o culd 1SP. ; 2. loc ascuns sub pamant, gazda de talhari; adund nant, vorbind de un astru. culminant a. la culme, cel mai Malt: ceata intr'o culd ISP. ; 3. vistierie domneasca : din cula domneascd lefuri sd pullet culminant. culminati(un)e f. Astr. cea mai mare irnparfeascd POP, [Turc, Kaki. culbee m. Mold. melc: culbecii cari inaltime a unui astru deasupra orizontului. 'ac coarne, purtdndu-si casa 'n spi- culmis is. culme de deal sau de plait'. culoar n. gang inclaratul lojelor unui nare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cuteatru (= fr. coulotr). cubelc (v. cocobelciu). culoglu m. soldat pedestru (la Turd): culbeeeasa I. numele popular al lirzernel, ale carii frunze sunt incolacite ca o mie culogli drept garnizoand 13ALc. scoica culbecului.

culla' v. 1. a pune si intinde ca sá

[Turc. atm ootu].

culpa f. vinã, gresala. culpabil a. 1. vinovat, care a savarsit doarma : a culca copiii ; 2. a da la pao crima ; 2. vrednic de pedeapsa: faptd mant, a dobori vantul culcd grdul; 3. a apleca la o parte: culcd pufin hdrtia; culpabild. culpabilitate f. starea celui culpabil. 4. a se pune in pat sau in culcus, a se culpas a. vinovat robul pi tiranul odihni. [Lat. COLLOCARE, a aseza, a puma tot pe atdt culpasi Bat.. (restrans la a pune in pat)]. cult n. 1. onoare data lui D-zeu ; 2. mavaletas n. 1. adapost, loc de odihna tot drumeful i gaseste culcusul ai nifestdri exterioare ale sentimentelor reliospdful AL.; 2. asternut de paie in grajd gioase ; cult public; 3. fig. veneratiune pentru vite ; 3. cotet sau cuib de pasart, prolunda multe popoore au cultul morfilor. a. instruit : om cult. vizuine de tiare. cultiva v. 1. a lucra pamantul spre culdus m. Tr. cerletor: culdusului nu-1 da straifd (proverb). [Ung. KOLDUS]. a-I face mfinos; 2. a ingriji mai mult de unele productiuni ale solului : a cultiva culeasa I. V. coleasa, culegator m. 1. cel ce culege sau florile ; 3. fig. a se ocupa sarguitor : a face o culegere culegdtor de basme ; cultiva artele ; 4. a intretine : a cultiva prietenia cuiva. 2. zetar. cultivabil a. ce poate fi cultivat. culegau n, numit obisnuit vingdlac. cultivator m. cel ce cultiva parnantul. culege v. 1. a strange fructe, flori, lecultuc xi. V. coltuc. gume ; 2. a strange bucatele campului ; cultura f. 1. lucrarea de a cultiva ; 3. a aduna, a strange in genere ; alege 2. mod de a lucra pamantul culfurd pdnd culege, [Lat. COLLIGEREL II

culegere 1. 1. lucrarea de a culege; mare, mica ; 3. fig.. ocupatiune sargui2, efectul ei : culegerea poamelor, en- toare: cultura stiinfelor; 4. instructiune :

orn lard culturd ; 5. civilizatiune: istoria legere de poezii. cules n. culegerea poamelor, strange- culturei umane.

cultural a. privitor la culturi culeser n. Mold. ffichlet: ia Nina si culturald.

rea strugurilor.

liga

culucciu m. od. In Mold., gardian, culeserul sau melesteul Ca. [V. culease], culevrinfi f. tun lung si subtire: cloud sentineld ulifa este pustie, numai un culucciu se zareste AL. [Turc. IcuLusCr]. tunuri mari, patru culevrine Bk.c. cum adv. 1. exprima modul, in ce culichiu m. Zool. snep. [Rus. anzteo].

culinar a. privitor la cuine sau bu- chip; cum s'au petrecut lucrurile ; nici probleme culinare te 'n- de cum, de Mc ; 2. mirarea, cat de mult cum a irnbatrdnit ! cum de nu ! 3. mocearca a fi islet Ex. catarie ; di 'n

culion tr. potcap ffira borduri, de ea- mentul imediat, indata ce : cum l'a vcitifea, negru la calugari, ros la protopopi zut ; 4. cumva, exprima o banueala, o albastru la orice preot. [Gr. bizantin negatiune sau conditiune indoelnica : nu cumva mergi acolo? [Lat. unomono]. xustILIoNl.

www.dacoromanica.ro

184 -

CUM

Cull

cumar n. Mold. tucal. [Gr. mod.]. cumpit n. 1. stare de echilibru a Su, cumaff n. 1. stofd de matase cuma- fletului cogi pierde cumpatul ; 2. masurz de rochi ; 2. fig. om de valoare sura, moderatiune : fdrá cumpett ; pe sub ;

(mai adesea ironic). [Turc. Kuraw].

cumpa't, Inteascuns, pe furis. [Lat.

cora-

cumalträ f, 1. femeie ce tine pe copil pums, socoteala (evolu(iune metaforica la botez ; 2. femeie guraliva i barfitoare ; analogs lui seamd, care insemneaza deo3. fig. aplicat la animale (In fabule): cu- ' potriva socoteala i reflexiune)].

mdtra vulpe.

ctunpfitare f. 1. masura, moderatiune ;

cumittru m. 1. cel ce s'a inrudit cu 2. abtinere dela bauturi i mancari multe. altul botezandu-i copilul ; 2. tovarits (in cumpittat a. 1, potrivit, moderat; 2. bine sau rail) ; 3. fig. aplicat la animale Infranat dela placeri. cumplit a. desavarsit In rau ; 1. crud, (in tabule): cumdtrul lup, [Slay. [(trauma

cumetrie f. 1. calitatea cumatrului

nemilos: cdci fiarele 's cumplite, dar

raportul intre cumetri ; 2. un tel de in- omul e mai cumplit AL. ; 2. strasnic cuscrire prin casatorie intre rudele bar- ger cumplit ; 3. loarte sgarcit : nu zic-ca batului si ale femeii ; 3. fam. masa fa- omul cumplit sci se facd Nap:. [Vecurd dui:4 ce nasul scalda copilul de cu- chiu-rom. cumplea, a savarsi, din lat. rand botezat ; 4. petrecerea facuta im- COMPLERR, participiu cumplit, desavarsit preuna cu altii, (fie in bine, fie in rau), s'a restrans In cuminecit v. a da sfanta cumineca- limba moderna la nuanta-i pejorativa tura, a impartasi cu sfintele taMe. [Ve- (Mold. cumplit de bine raspunde lui rgrochiu-rom. cumeneca =-- lat. *COMIIINICARE, zav de binev)]. II adv. 1. grozav: dar curnin loc de COPIMUNICARR (cu sensul ecle- plit mi-e teama de cumplita-fi mama ziastic)]. AL. ; 2. foarte s'a mirat cumplit CR.

cumineciituri f. una din cele sapte

cumplitate f. avaritie extrema : de

cuminti v. a se intelepti.

eumulà v. a avea in acelas timp : a

taMe ale Bisericii crestine impartasirea cumplitate multd trdia singur singucrestinilor cu trupul i sangele lui liris- Tel Pam. tos, sub forma 'Minh si a vinului. cumul n. fapta de a ocupa mai multe cuminte a. intelept, cu judecatd, pre- functiuni, de a lua mai multe lefuri : levazator. [V. minte.l. gea cumulului.

cumintie I. intelepciune, prevedere. cumula cloud funcfiuni. cumnat m. barbatul surorii. [Lat. coocumulard m. cel ce cumuleaza.

NArus].

cumnAtie I. rudenie intre cumnati. cumpfinit f, 1. balanta : a trage greu la cumpand ; 2. parghie de ridicat greutati cum/kind de fdradru i; 3. vartejul unei mori de vant ; 4, culmea unei case taranesti ; 5. unealta zidarilor ; 6. fig. echi-

cumva adv. V. cum. cuneiform a. 1. in forma de cuiu ;

2. se zice de caracterele vechii scrisori a Astrienior, Mezilor j Persilor fiecare litera e reprezentatil prin semne in forma de cuie, felurit asezate si combinate.

cunita f. od. soiu de vacarit scor-

hbru, nehotarire a sta in cumpdnd ; nit de Gr. Ghica, Domnul Moldovei (1748). 7. fig. moment deciziv, primejdie : in [Slay. RONITA, iapa].

vremi de grea cumpeind ; chiar din

cunoaote v. 1. a sti ce este : nu cu-

cumpdna morfri sandfos II ridicd Piumr. nose acest fapt; 2. a avea relatiuni de [Slay. KOPONAL societate sau daraveri cu cineva : cunosti

cumpani v. 1. a trage la mum:fault, pe acest domn ? 3. a Intelege, a pria pune in echilibru ; 2. fig. a compensa: cepe: l'am cunoscut ce poamd este ; mutt rdu o faptd bund 'n ceruri cunt- 4. a avea o cunostinta exacta despre sine I pdneste AL.; 3. a chibzui: cumpcineste-fi cunoaste-te pe tine insufi ; 5. a se yebine cuvintele nebune AL.; 4. fig, a dea, a se observa : se cunoaste cd nu cerceta cu deamanuntul te cumpdnefte stie nimic. [Lat. GOONOSCRRE]. cunoscator a. i m. care cunoaste, din ochi ; 5. a sta in cumpana. cumpfinit a. si adv. fig. potrivit, cum- stie, se pricepe. cunoscut a. si m. persoana cu care *at: vorbeste drept i cumpanit. cumpfirit v. 1. a capata cu bani : a stain In relatiuni ore mulfi cunoscufi cumpdra o mosie ; 2. a castiga In parte-i

si amid.

cunootintii f. 1. facultatea de a cua curnpdrape judeccitori. [Lat. compAibutz]. eumplirAtoare f, cumparare si pre- noaste, de a distinge; 2. idee, notiune des-

pre un lucru cunostinfele noastre sunt mdrginite ; 3. persoana cunoscuta : e o cumparAtor m. cel ce cumpAra. cumpitritturit f. rezultatul cumpararii, veche cunostinfd; 4. pl. stiinta, thvStSlucru cumparat. tura; are cunoqtinte multe. tul cumpArdrii.

www.dacoromanica.ro

- 185 -

cun

cur

cununia v. a consacra casatoria, pu-

curabil a. ce poate fi vindecat. curagios a. plin de curaj. nuna de flori pe capul mirelui si al mi- curaj n. 1. puterea suileteasca care resei. [Vechiu-rom. a cununa, a incorona ne face sa Infruntam pericolele i sa in-

nand in timpul ceremoniei ate o cu-

== lat C0RONARE]. duram restristile, barbatie ; 2. energie sta. cununia f. 1. coroana din flori arti- fintoare ; 3, int. care expnma un indemn: ficiale gloria mdreald i-a pus cununi curaj de laurr At. ; 2. mai multe lucruri legate curarnit f. cotizatiune, colecta isnaimpreuna smoc, snop ; 3. fig. lant de ful era sd alerge dela until la altul munti, siragul dintilor. [Lat. corzonA]. sd facet' curarna GHic, [Turc. cuizAnA, cununat a. unit prin cununie. printr'un intermediar grec modern]. cununie 1. 1. cununa nuptiala : cu curand adv. lute, repede : de curdnd, cununie de flori pe {mute OD, ; 2. ca- de putin timp, nu de mult [Gerundivu/ satorie religioasa. dela arhaicul a cura (v. curd), lit, alet-

cununi0 f. Bot. 1. coroniste; 2. Mold. gand]. curarisi v. a cauta pe un bolnav spre

pervinca..

cupà f. 1. vas de ban fiarbd vinul

a-1 vindeca.

curat a. 1. In opozitiune cu murdar: 'n cupe, sputnege pocalul Et.t. ; 2. vas de lemn cu care se is zerul din putineiu apd curate ; 2. fig. nepatat cu cuget

(la stane) ciobanii mule oile in cape si galeti; 3. aripa unei mofi de vant ; 4. figura rosie Sn jocul cartilor riga de cupd ; 5. Bot. cupa vacei, un fel de volbura care creste pe langa garduri (Con;

carat; 3. natural : nu-i lucru carat ; 4.

sincer : vorbe curatcl ; 5. fig. onest: sclrac si carat. [Lat. cotArns, strAcurat, limpede]. adv. 1. adevarat te om avea carat ca pe o mama CR. ; 2. limpede II

volvulus silvaticus). [Lat. CUPPA].

i-am spus carat cd nu primesc.

data Intaia (= fr. coupé). cupiditate I. Ificomie.

rat ; 2. fig. (la inima) sinceritate, nevino-

curii4k x. I. a face curat : a curdfa cupar tn. boierinasul Curtii care continua slujba paharnicului pana la ridica- casa, haine, mobile ; 2. a lua jos coaja, rea mesei. frunzele, solzii : a curdfa cartofi, peste ; cupe ft. pop. negustor : eu n'am 3. a se spala, a se scapa de cineva, a-1 prdvdlie... eu nu sunt cupef CAR. [Rus. prapadi. KUPET0]. curate! a, destul de curat, frumusel: cupeu n. 1. trasura de lux cu dona bdiat cureiteL locuri ; 2. partea de dinainte a unei dicuratele 1. sarcina curatorului. curficenie f. 1. calitatea lucrului culigente ; 3. compartiment de vagon de

vatie; 3. purgativ: a lua o curd fenie. curati v. V. curAta. curittietcunitenie(sub raportul moral). cantec. cupola f. turnul cu bolta unei biserici. curatitor a. i tn. care curatA, care cupon n. 1. titlu de dobancla ce se scoate petele: curdfilor de haine. curativ a. ce priveste sau are de scop taie dintr'o actiune sau obligatiune spre a incassa rentele ; 2. bilet ce cla drept la vindecarea boalei. curatoare f. hardau In care curge vio loja de teatru (=-- fr. coupon). nul tescuit. [Dela curd]. cuprinde v. Mold. V. coprinde. curator m. cel numit de justitie a sucupru n. numele stiintific al aratnei. cuptor n. 1. bolt& rotunda In ziclarie praveghia interesele unui minor emanciunde se coace painea ; 2. cuptor mare la pat, a administra averea unui major deo fabrica de topit sau de ars var, cAra- clarat incapabil sau a purta grila de o midii, carbuni ; 3. soba Inchisa de cup- mostenire vacanta. curfitura f. 1. partea unei paduri cu tor, Inteo casa tarlineasca, pe care se cola lama ; 4. cantitate de paine ce con- copacii Watt care serva de pasune; 2. fine un cuptor : sd menance cloud cup- grau cemut gdina curdturd viseazd cuplet n. strofft ce face parte dintr'un

toare de p6ine hp. ; 5. luna cea mai vrabia meiu PANN. [Lit. pAdure curatita, calda a anului, fulie : in temeiul hd Cap- grau curatit: lat. CURATE/RA].

curb a. In forma de arc. curia f. tratarea, cautarea unei boale, curb& v. a face curb, a indoi, a Inmijloc de a vindeca : curd de apa rece. covoia. cura v. 1. (poetic) a curge; uncle curd curba f. Geom. linie curbii, 'n poale un rdu mititel Bor., ; 3. fig. astcurbat a. Incovoiat, lndoit. curbatura f. Med. anchilozil. fel astir' dtdd vieafa lor cura. Bor.. [Vechiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE curbIliniu a. compus din linii curbe. curbinfi I. V. coarba, (V. CUrge)]. tor. [Lat. COCTORIUM].

www.dacoromanica.ro

- 186 -

ICUr

cur

toare, In opozitiune cu apd stateitoare 2. fig. usor si natural: .stil curgettor. cured ploatd, descurajat. [Slay. HURKA, curge v. 1. a se pune in miscare depe gging (din kurti, cocos)]. o cIM5 sau depe un povarnis (vorbind de curean m. 1. pasfire de curte din or- lichide): rdul carge lin; fig. norocul ii dinul galinaceelor, adusg din America in curge gimle i; 2. a circula liber: sdngele

curburi I. indoiturg. curcii f. femeiusca curcanultd;

fig.

Europa la 1518 de Iezuiti (Meleogris gal!ammo) se umfld ca un curcan; 2. nume dat (dupg rgsboiul dela 1877) dorobantilor nostri, cari purtau la caciulg

curge in vine; 3. a trece (vorbind de

timp); 4. a veni gramada din toate pgrtile: curg musterii; 5. a pica, a picura din ochi. [Lat. CURIZERE (influentat de merge)].

o pang de curcan: curcart cu trei cruci curgere 1. 1. lucrarea de a curge si pe piept; 3. iarbi de muck (Fumaria). efectul ei: curgerea apelor ; 2. fig. curs: curcubeta f. V. cucurbeta. curgerea pricinei. curcubeu n. 1. arc mare luminos ce curie f. 1. subdiviziunea tribului la s'aratà pe cer, format din arcurt de dife- Romani; 2. locul unde senatul roman isi rite colon, totdeauna dispuse in aceeas tinea sedintele; 3. totalul administratiu-

ordine; curcubeul e produs prin resfran- nilor can constitue guvernul papal: curia gerea razelor soarelui in picaturile de apa romana; 4. Tr. Curtea de Casatie.

varier m. 1. cel ce duce depesile; 2. ale norilor ; 2. Bot. barba imp'aratului (vio, rea de mai multe colon). [$i cucurbeu totalitatea scrisorilor trimise sau primite = lat. *CONCURYUS, arcuit, si beu : curcu- cu acelas curler. curios a. 1. doritor de a cunoaste, de beul e arcul cc soarbe ploaia (cf. ARCUS' Baur, la Plaut), dung o credintg popularg a vedea, de a sti; 2. rar, care exercita cunozitatea; 3. indiscret.

foane rdspandital.

cureumir 1. plantg cu rfidgcina gal- curiozitate f. I. dorintg de a vedea, beng j cu mirosul de sofran, intrebuin- de a sti; 2. indiscretiune; 3. lucru rar: muzeu p1M de curioziteiti. lath de boiangii. curcut n. un fel de terciu : cine are curmii V. 1. a rupe, a frange: toarnea piper mull, pune i in curcut. [Turc. Ii curma la inimd ; 2. fig. a Intrerupe, a tgia irul ii curmd vorba; 3. a inceta, KURHUT]. curduc n. V. corduc. a se stinge: vieata mi se curmd. [Dincurea f. 1. fasie de piele lungg si In- tr'un primitiv curm, trunchiu (conservat gusta" : a-1 tinea cureaua, a-i da mane, a in derivatul curmeiu), inrudit cu sinoniindrázni; 2. teren lung si ingust (termen mul gr. mod. xonnOs, de unde i macedode hotgrnicie); 3. mgsurg de lungime de rom. curmatu, spetit (lit. paralizat sau 16 picioare. [Lat. CORRIG1A]. butucit): sensul primitiv al verhului e a eurechiu m. Mold. varzil. [Lat. cou- ttrunchig)]. Cyrus (din mums, cotor)]. curmal m. arbore din familia palrniecurelar m. cel ce face curele sau ha- rilor, creste in regiunile calde (Africa); m se cultivg si la noi ca planta decorativa

cureliirie f. 1. meseria curelarului; si pentru fructele sale cornestibile (Phoenix dactilifera). [Turc. auoaml: forma curelusii f. I. curea mica ; 2. un fel curmal e abstrasa din pl. curmale].

2. marfa sa.

curmalà 1. rodul dulce i gustos al curent n. 1. miscarea apei in(eo di- curmalului, ceva mai gros decal maslina :

de horg.

rectiune oarecare; curent nrarin; 2. fluid e un aliment nutritiv i sgnatos, pretios in rniscare: curent electric, magnetic ; pentru Africanii cglatori In pustiori: din curent de aer, vant ce sutra necontenit; curmale se face si un fel de rachiu. 3. mers treptat, inlantuire, succesiune de curmat a. rupt: copilasul avea mafapte: curent de idei, de afaceri; a fi nutele currnate. [V. curma].

in curent: a) a fi bine informat, a cu-

curmiturii I. vale prgpgstioasa hare noaste o afacere; b) a nu fi Inapoi cu o doi mufti. [Lit. crestgturg]. lucrare, cu contabilitatea. II a. 1. care curge curmeiu n. 1. lemn scos pe tot anul de inteuna : apd curentd; 2. prezent, actual: o vita de vie; 2. futile din scoarta arbolune curentd ; 3. care are curs legal: mo- rilor: curmeiu de teiu. [V. curmat nedd curentii ; cont curent, statul care curmezis a. si adv. piezis, care s'a. indica exact pasivul i activul intre Un bate dela linia dreaptg: crucis i currnebancher i clientul sau; mania curentit, ziS, zigzag. [Lit. cu Intreruperi], II n. linie registru in care se inscriu imediat toate piezisg: trecea curmezisul ampiilor AL, operatiunile comerciale; pret curent, curs curpen m. 1. currneiu de vitg sAlbageneral al marfurilor la un moment dat. ticii.; 2. Bot. (de picture) vita alba. [Alcurgator a. I. care curge: apd conga- banez, rutipia].

www.dacoromanica.ro

cur

- 137

cus

curs n. 1. miscarea apei curgatoare curtenie f. politeta gratioasa, atenticursul unui fluviu ; 2. intinderea ce stra- tine delicata. bate un fluviu, un rail; 3. miscarea reala curtenitor a. politicos in maniere st sau aparenta a astrelor ; 4. mers: cursul In vorbfi. I

curtezan m. 1. care face parte din

trebilor, in tot cursul lucrdrii; 5. suc-

cesiunea timpului, Inlantuirea evenimen- curtea unui Domn, rege sau imparat: un telor o trist al lumii curs 1 AL. cursul curtezan nemernic de tron imperial AL.; secolelor ; 6. circulatiune, credit: moue- 2. fig. lingusitor; 3. cel ce face curte unei

dale strdine n'au curs la noi; 7. pretul dame. valorilor, al marfurilor: cursul Bursei; . curtezane 1. femeie libera, dar dis8. sir de lectiuni facute de un profesor, flush prin spiritul i eleganta ei cu zdintractat ce contine aceste lectiuni : Curs biri de curtezand Err. curtier m. agent care minoceste vande clzirnie; cursurile Faculteitii; 9. inI dicarea orelor de plecare i sosire: cursul I zarea sau cumpararea de marfuri, plasadrumului de fier, cursul vapoarelor. rea de capitaluri, asigurari, etc.

curtubeg m. numele banatean al sirecele mai multe sensuri modelusului. [Nume ironic : bes (basina) de delate dupa fr. courst curse' f. 1. masinal de mins animale Carte, raspunzand sinonimului provental (in special soareci); 2. fig. mijloc viclean rei petaret, lit. craiu-bes]. de a face rau cuiva: a intinde o cursd. curuin m. V. coroiu. curia a. scaun curul, scaun de fildes [Cf. lat. medieval curisi]. curse t. pasta aromatica : an pdharuf pe care sedeau consulii i alti magistrati [Lat. CURSUS ;

la Romani.

de puled pe cursci AL. [Turc. KuRs].

curse f. 1. mers foarte repede ; 2. dus intors ; 3. drum, distanta dela un loc

curve f. femeie necinstita. [Slay. ranitvA].

curvar m. adulter. [Slay. xuaivAat]. cusetorease 1. femeie care are mepl. intrecere de iuteala Intre cai am fost seria de a coase haine, rufe. lo curse (= fr. course). cusfitorie f. 1. mestesug de a coase ; cursier m. (galicism) cal mare si fru- 2. atelier unde se coase. mos o surdd nechezare de ageri cursi- cusfiture f. efectul coaserii lucru cueri Bor., (-= fr. coursier). gut. [Lat. Vulg. CONSUTURA (V. coase)].

la altul (cu trasura): a face o cursd; 4.

cursiv a. I. scris repede scrisoare

culce f. 1. cort: sdrbdtoarea caste-

curSivi I; 2. pl. (la tipar) litere putin a- lor, ce tin Evreii; 2. colivie de pasdri,

cotet de gaini: dacd ai intrat in cuscd,

plecate.

cursoare f. curent: cursoarea ce im- trebue sd canticocoseste PANN ;

pingea pe Mihaiu in Ardeal 13.11.c.

3. gra--

tar de nuiele In care se bate porumb ; 4. curte v: a face curte. fans. casa proasta sd scap de cusca eurtaj n, 1. meseria curtierului; 2. asta in care ma usuc AL. [Rus. ;EWA]. prima platita curtierului (= fr. courtage). cuserie f. rudenie intre cuscri. eurte f. 1. loc descoperit l inconjurat cuscru in. 1. socru in raport cu alt cu gard sau cu zid, care impresoara o socru, rucla prin casatoria fiului cu fiica casa; 2. palatul unui Domn ; a fost pri- celuilalt; 2. rucla mai depArtatti. [Lat. cosmire la Curte; 3. casa boiereasca la tara SOCRUM]. cugcuq n. un tel de mancare orientali (in graiul sateanului); 4. regele, familia, ministrii, curtenii, guvernul: Curtea Ro- facuta din gris sau malaiu, cu grasime mdniei ; 5. fig. atentiune continua (pentru de berbece i cu sos de gaina. [Turc. KUSRUSl. culane f. Mold. caciula de oaie sd-mi a castiga favoarea cuiva): ii face curte; 6. numele unor tribunale superioare si in- pun cusma pe o ureche AL. [Slay. NuttmA]. tinderea jurisdictiunii lor Curtea de Apel, cue,nnelie f. V. cosmelie. judeca apelurile facute In contra sentin- l cuqnitä f. 1. locul unde se bate si se telor date la prima instanta: stint 10 Curti roseste fierul, fierarie sd arza cusnita de Apel (Bucuresti, Iasi, Craiova, Cialati, ziva si noaptea Ise.; 2. scaunul In care Constanta, Chisineu, Cernau(i, T.-Mures, se pune roata cand se lnspiteaza. [Pol. Cluj si Timisoara); Curtea eu jurap, ju- Hurqrra]. deed crimele, delictele politice si de presa : custode m. 1. intendent militar ; an in fiecare judet se afla cate una. [Lat. custode dela palat AL. ; 2. functionar co(ro)arem]. V. casatiune, cont. subaltern caruia Ii este Incredintata pascurtean m. I. om de Curte, curtezan; trarea unei biblioteci. 2. odinioara garda calareata a Curtii dom- I custure f. 1. cutit frira plasele; 2. limba nesti (numita in Muntenia Rosii): aprozi, ' sau fierul plugului, coasei, panza ferescopii de casd, curteni i lefegii AL. traului ; 3. unealta cu care se reteaza stupii; 4. (ironic) cutit prost. [Forma recurteni v. a curta pe cineva. I

I

I

www.dacoromanica.ro

- 188 -

CUS

cuy

dus& din culiturd (cf. negustor = ne- cum de s fie el ocarit de o cutra de mu guftifor)J. Tere 151.. [Gr. mod. Imola, cap, capatana]. cusur n. 1. defect, lips5 : nu-i om /cirri cutreer ti. lucrarea de a cutreera (poe-

cusur Pam ; 2. rest de bani : cusurul tic): papura se miscd 'n freamdt de al mi-1 va da mdine Rum; 3. fig. aluziune undelor cutreer Etc [Abstras din cufinA : cu un cusur subfire U feicea sd treera]. cutreerh v. 1. a strAbate, a merge priceapd Ise. [Turc. ausca]. cusut n. lucrarea de a coase afd de dela o margine la alta : a cutreera toatd lumen ; 2. a alerga ici i colea : a cucusut. cutä f. 1. indoiturg la postavuri ; 2. treera gradina.[Lat. CONTRIBULARS, a treera, sbdrciturá ; 3. lasie

ridiche in cute si termen agricol generalizat). cutremur n. 1. fapta de a se cutre-

fehi. [Cf. serb. aur, unghiu].

cuta I. tam. ca'[ea ; sa fiu bulma, sir fiu cula AL. IV. cup]. cutare pr. si m. o persoana oarecare, cineva sau ceva anumit: cutare a venit. [V. acatare]. cutcurig m. numele oltenesc al ele-

mura; 2. ralscare violenth care sgudue ph-

manta]: aprigul cutremur de munti cutremurà v. a tremura din toate

rasturnator AL. [Abstras din cutremurd], puterile, a se infiora. [Cf. lat. CONTIZEMULUS,

care tremurä foarte]. borului. [Lit. cucurigu: florile plantei sunt cutul Mt. cu care se chiama Cated. II de un alb trandafiriu]. im. mime familiar dat cainelui: sa-mi zici cute 1. piatrA de ascutit cutitele. [Lat, cufu AL. [Onomatopee]. corsm]. euvant n. 1. vorbh (rostitA sau scrisA) cutezik v. a avea cura], a indrAzni. In legaturA cu altele : rut ies din cuvanfGr. bizantin HOTTIZO. a juca in zari (ter- tul lui ; 2. discurs : cuvdnt bisericesc ;

men prirnitiv de )oc): de unde a risca]. 3. facultatea de a vorbi proprie specier cutezanta f, indrazneali afarA din umane 4. ratiune: cu cuvrint sau lard cale, curaj eroic.

cutezAtor a. care are cutezanta. cutie f. 1. Mdita cu capac : cude de scrisori, in care se aruncA scrisorile de expediat prin post3 ; scos din cutie, curet, elegant (adicA nou nout); cutia milelor, in care se strung milosteniile pentru sgraci ; cutie de prunci, cash' de copu lepedati ; 2. sertar de dulap, pat sau mash, care se trage afar& cu tin buton,

currant ; 5. motiv ; n'ai cuvrInt sir te

plangi ; 6. dreptate, drept : are currant ; 7. promisiune verbal& : nu te fii de cuvdnt ; 8. a doua persoanA a Sf. Treimi Cuodntul trup s'a fdcut. [Lat. CONYENTITP/,

adunare, de unde convorbire, vorbt, asociatiune de idei familiar& (cf. taffas); pentru sensul de era(iune), cugetarea limba sunt inseparabile].

cuvlintit v. a vorbi in sir (cu o nuinel sau cheie: o ladd Wind de cutii anti de solemnitate) : se urcd pe tribund GHICA. [Turc. tarn].

et

astfel cuventeaza. [Lat. mama-Jun, a

cutit n. 1. instrument de ale compus se aduna la un loc]. dintr'o lam l ttn mâner : a ajunge cucuvAntare f. 1. fapta de a cuvAnta ; (Mil la os, a ajunge durerea i suferinta 2. efectul cuvAntArii, discurs. la culme. a pierde rAbdarea ; 2, loviturA cuvilintiltor a, 1. care vorbeste, care de cutit ; 3. In medicina popular& jun- tine un cuvant ; 2. inzestrat cu ratiune ghiu prin cap: bolnav de cufit; 4, fierul ornul e cuvantator, dar dobitoacele cel lung al plugului care taie drept in jos. sunt necuvantatoare. cuvaIntatorul-de-D-zeu m. zis i bo[Lat, *comas, dat la cute]. cutitar m. cel ce face sau vinde cutite, goslovul, supranumele sfUntului Grigorie.

cuveni v. 1. a fi dator nu se cuvine ;

bricege, foarfeci.

culiearie f. 1. meseria l prAvAlia cu- 2. a trebui (sub raportul social), a se cAtitarului ; 2. sculele fAcute sail vAndute dea, a fi cu cale dupd cum se, cuvine. [Lat, CONVENIRel. de clansul.

euvefal I. vas mic la partea inferioara cutital n. cutit mic, briceag. cupitoaie 1. 1. cutit lat cu douA ma- a tubului unui barometru. cuvitucios a. care se cuvine, cum se nere al dulgherilor ; 2. uneala analoaga a fierarului de curAtit tined& calului ; cuvine convenabil, detnn. [Dela cuviintd]. 3. Zoo!, alt nume dat svArlugel (dupà cuviinta L 1. ceeace se cuvine a face; 2. dreptate, echitate :

for ma-i lungareata).

a gasit de cu-

viintd. [Lat. carnmassrLt]. cuf Hod v. a netezi cu cutitoaia. cuvios a. I. respectuos, omenos 2. cutnie f. materie de mAtase tesutä cu bumbac sin anieriu de cutnie ca gusa cu frica lui D-zeu, evlavios, pios ; 3. (ca titulatur& ecleziasticA): cuviosul pdrinte. porumbului Frt.. [Turc. sand], cutra' f. femeie bUrfitoare $ i de nimica:

[Contras din *cuvstaos].

www.dacoromanica.ro

- 189 -

CAM

cuviosie f. 1. respect, veneratiune; 2.

dag

cvintesenta f. ceeace este mai delicat

titlu dat ecleziasticilor i cblugArilor: cu- si mai pretios in ceva : (ironic) cvinte-

sentO de mizerii din erestet pOn..d 'n

viosia ta !

cvadrat n. V. cuadrat. talp0 Ex. [Odinioarb. In graiul alhimiscvartal n. Mold. cartier urban; corni- tilor, a cincea esentb, substantS etericii

sar de cvartal Ar.. [Nemt. WARTAL]. consideratA ca al cincelea element, in aevartir n. Mold. cartier militar : lsleam- farS de pbmAnt, apS, aer si foci. ful are idra cvartir so' va ceara Ar,. evil a. achitat t aind unul, cdnd at-

ilt! la cvit iese. [V. cfit].

[Nemt. WARDER].

D m. a patra literS a alfabetului. daco-roman a. privitor la poporul forda adv. de afirmatiune : da sau ba? mat din cele daub elemente etnice supraI

[Slay. DA].

da v. (activ) 1. a intinde cu maim : dati saracilor; 2. a oferi (un pret): cdt dai? 3. a face, a produce: a da made, mugtzri; 4. a preda : l'a dot pe mdna polifiei ; 5. a remite, a Incredinta i-a dat scrisoarea in prirnire ; 6. a cbuta,

puse. Daci si Romani ; graiul daco-roman. dactil n. picior de vers greco-latin, format dintr'o silabb lungs urmatS de

doub scurte: iambii suitori, troheii, tOre dactile Ex.

dactilograf n. masinS de scris.

sOt-

II m,

cel ce scrie cu aceastS masinS. dactilografie f. arta de a aerie cu a incerca: do s5 vorbeasca si nu poate ; 7. ca perifrazA verbalfi ; a da ascultare dactilograful,

= a asculta, a da vina =-- a invinui, a da mivala = a navali. II (neutru) 1. a merge : a da inainte, a da inapoi ; 2. a misca ; a da din umeri, din cap, din picior ; 3. a lovi: a dci pe moarte, a da cu piciorul ; 4. a descArca : a da cu pusca, a da din tunuri; 5. a incepe

dada f, 1. numire ce fata taranca OS surorii mai marl : pune capul in poala dadei Ise. ; 2. termen de respect dat femeilor mai bbtrAne de atm cele tinere dada Irina! [0 duzini de silabe, ca ba,

da, ma, na, pa, ta, reduplicate, servh

pretutindenea a reda notiunile principale a Incolti (de plante) ; 6. ca perifraza ver- din graiul copilot. (doicA sau ferneie bbbalb: a da in genuchi = a ingenuchia, tr5nb, nutne de rudenie) baba' l bbbacb,

a da cu gdndul = a gdndi; 7. lnsotit

dadS i dbdacS, mama', nanA, papa', tatA ; de prepozitiuni: a da in, a cdclea in ceva : numele copilbresti de rudenie se confundA a dd in caldurd, in boald, intr'o groapa ; In diferitele familii de limbi : dada, mama a corespunde : odaia cla in gradina; a (sArbeste l macedo-romAneste), dada, lovi : nu da in mine ; a incepe : a da tatb (turceste l tiganeste)].

dadaca f. ingrijitoare de copii. [Lit. in copt ; a da de (paste) a afla, a gbsi, a nemeri ceva : a dat de ran, a dot de femeie bbtrAnS titlu onorific]. el, a dat peste un bordeiti; a da pe la, dadfici v. a creste un copil. dadulci v. a prinde gust, a se dea trece pe la cineva. (reciproc) 1. a se lbsa in voia : se da somnu/ui; 2. a ceda : prinde Cu ceva bun: se dadulcise, vezi, nu te dal 3. a se preda: se da Invins; la vorba cu fata Isp. [Lit, a mAnca de 4. a se deda : nu se clei la mulled; 5. dulce: sens generalizat]. dafie f. snoavA (in Muscel). f= dahie, a rfavali: pisicci se chi la soareci; 6. a se compara : nu ma dau pe niciun ru- lit. (poveste) isteata dafin m. 1. arbore totdeauna verde, mein CAR. Mat. DARE]. dabalazat a. Mold. ce atArnb in jos: cu bobite negre si acre, de mbrimea unei buzoaie groase i dabalazate CR. [Ori- mAsline ; foile de dafin se intrebuinteazA gins necunoscua la bucAtfirie, iar din partea cArnoasS a dahlia f. 1. od. dare, impozit; 2. azi, boabelor sale se extrage uleiu (Laurus martoagb. [Uag. DEBELLA ; pentru rapprtul nobilis); 2. fig. emblema gloriei si a izII

logic, cf. gloaba]. dahilar m. od. strangbtor de &gni.

dac a. si m. originar din Dada. daca conj. 1. exprimA o conditiune

bAnzei ; 3. salam (in Oltenia). [Lat. *DA-'

MMUS (din gr. daphne)].

dagherotip n. instrument intrebuin-

tat la dagherotipie. dace! voiu putea; 2. 0 lndoialb : nu stiu dagherotipa v. a reproduce cu ajutodaca voiu reusi; 3. temporal, and : rul d a gheroti pului. dagherotipie f. procedeu inventat de daca vazu impOratul bp. [Vechiu-rom. Daguerre, spre a reproduce imaginea odeacd = de ca]. dacica. privitor la Daci ; rOsboiul dacic

biectelor pe 0 placa argintatA.

www.dacoromanica.ro

dab

---,

dan

190

dahiu a. *et, viclean. [Turc. r;Am]. damagchinat a. (lier sau otel) indhhullh v. a claula atdta .sarcind ii crustat cu aur sau argint. dâmb n. deal mai mic si rotund de ddhulase de tof ISP.

daicà f. dada &lied Mitrana. [Scur- forma conica, purrand diferite numiri dupa

marimea si conformatiunea lui: culme,

tat din cicidaied].

dAinui v. a dura, a subzista : de n'ar grind, gruiu, magura, movila, muncel, aveci cu ce sd ddinueased ISP. [Bulg. runc, etc. [Ung. DOMe]. DANO VAT/I. damblik (damla) 1. apoplexie ; l'a daireh f. toba cu clopotei ce bat ti- lovit darnla AL. [Mold. damla = turc. ganii ursari, cand loaca ursul. [Turc. D.un.A, lit. picatura (cauza boalei crezandu-se ear fi nista picaturi chzute din DAMP].

dajdie f. od. dare, contributiune, In creieri), asociatiune de idei familiará sispecial dare de pamant sau fonciara : nonimelor cdpie, cataroiu si gutal. damblagiu a. si m. apoplectic. ddjdii multe punea asupra fdrii OD. damigeanfi f. vas de sticla groasa, [Slay. DAJDA1.

dalnic a, contribuabil: sciteni dajnici. imbracata cu rachita, in care se tin spirdalac n. 1. inflamatiunea splinei, la toase. [It. DAMIGIANTA]. damlh 1. Mold. V. dambla. cai i la vite : 2. buba rea, numita si damnare f. osandire la muncile iacarbune ; 3. planta veninoasa ale earn dului : Damnarea lui Faust. frunze le intrebuinteaza poporul spre a vindamnat a. care sufera muncile eterne deca dalacul (Paris quadrifolia). [Turc. ale iadului suf let damnat. DALAR. spliná]. dAnainfil v. 1. a se legAna, a oscila ; 2. dalai-lama m. capetenia religioasa a canta traganat. [Onomatopee (v. &inpolitica a Tibetanilor. dalanga? int. V. balanda. [Onoma- ddni)]. d'anAnaie I. minunatie, lucru de mitopeel. dalb a. 1. (poetic) alb : dalbd path.- rare : ce ddridnale o mai fi i aceasta ? rice dalbe flori A. dalba-i mind BoL. ; Frc. [Derivat din cldneindi : lit. ceva ce 2. gratios, delicat, gingas : dalbe visuri oscileaza in departare (v. deindclnale)]. danciu m. 1. lbutar tigan (dupb nuAc. [Alb cu un d proteticl. dalcauc m. parazit, ]ingau (vorba a- mele ce-1 poartfi adesea) : ia ascultali, dancilor,... proape iesita din uz): o ceatd de dalsahm/ cdntati o hord AL. ; cauci, de haimanale CAR. [Turc. DAL 2. (ironic) copil mai mare de tigan. d'Anciuc m. copil de tigan mai mic RAIMA, lit. ckiula lunga (cum o purtau o figdneuld cu un deinciuc aproape gol parazitiOl. &hiatus m. Mold, carrhaciul dinapoi in brafr CAR. dandanh f. 1. (termen militar) alarma, al plutei. [Origina necunoscutal daldon m. carmac mare ce se intre- tumult : se auzia sunetul clopotului de buinteaza la Dunare pentru pescuitul mo- dandana NEOR. ; 2. tambalau, taraboiu : pe atunci nunta era dandana mare runului. fOrigina necunoscutal. dalgh f. tunica de matase cu ciucuri : anca; 3. belea, boroboata; sd umble in cu &Aga de fir deschis Bor.. [Turc. DAL0A1. dandanale, judecdti PANN. [Turc. TANTANA,

dalie f. planta de podoaba, importata sbarnait, sunet de instrumente]. dandinaie f. Mold. nasdravanie, midin America la 1790 de botanistul suenunatie : cdnd mai vede i astd ddndez Dahl. dAlmfi f. Tr. deal. [Origina necunos- cidnaie CR. [Derivat din ddnddni (v. cutal.

dcindnaie)]. daltit f. 1. instrument de sapat in lemn dfind5ni v. a se legana, a oscila. sau in piatra ; 2. custura dogarului, dul- [Onomatopee exprimand miscarea altergherului Si fierarului. [Slay. DLATO]. nativa a clopotelor].

daltonism n. V. Dalton. dältui v. a scobi sau taia cu dalta. dam n. palat in locutiunea (familiara

dandism n. apucaturi de dandy. dandy m. tanar la moda. clangi int. sgomotul plesnirii sau

basmelor muntene) dennuri de case. [Cf. rietul clopotului.

II

sri-

n. un dang infiorat

Cossuc.

turc. DAM, cash1.

damfi f. 1. doamna ; 2. figura in jo- dangh I. Mold. semn intiparit cu fiat cul de rani ; 3. pl. un fel de joc in sah. rosu pe vite. [Turc. DANGAI.

damasal f. I. un fd de matase cu

desenuri sau flori (adusa inainte dela Da-

masc), numita in vechime camohas si sarnalagea ;

2. stofb de Musa orna a-mi-

te& [It. oamksco].

(fang& n. sunetul vibrator al clopotului. danie f. donatiune pioasa, legat de

binefacere. [Slay. DANITE].

d'anos a. darnic :

demos Pos.

www.dacoromanica.ro

i de mdnd mai

dan

dâr

191

dans n. V. dant

fr. danse). ( ((fins pr. el (cu o nuantd emfatic5.) :

&Aria v. a curata si a alege lana.

daradaicA f. Mold. tra'surd veche : se Infra toatd lurnea de invdfdtura cc daradaicd hodorogita AL. [Pus. TA'

RATAIKA] . ddnsului Isp. [Contras din de-ins]. clArAmir v. 1. a da jos, a face sA cazA dansik v. a clantui. dansant a. destinat dantului seratd bucat5 cu bucatd : a ddrdma o case ;

2. fig. a strica, a ruina : a dardmat pe dansanta. dansator m. cel ce danseaza". multi oameni. [Lat. *DERAMARE (din RAMOS, DAnsele f. pl. Mold. Tr. alt nume cracd), a da jos ramurile unui arbore dat Ielelor ; de dansele, reumatism :.des- termen horticol generalizat in limbd (cf.

ddrdmdturd, care a conservat in parte ciintec de ddnsele. [V. Ielele]. dant n. joc, miscare cadentata a cor- sensul primitiv) j. dArAmAtural f. 1. rezultatul daramarii, pului, cu pasii mAsurati l obisnuit la sunetu muzicei: befti fi clan /un i chtote ruma ; 2. Mold, cradle arborelui taiat, voioase AL. [Cf. it. DANZA

i

nemt. TANA vreascuri.

danteli f. tesdtura usoara cu urzeala dArimanh v. a sdrobi, a prapacli alfit foarte firth' : danteld de fir de mdtase. sd-i darapene cu armele domnia O. dantelat a. cu dantelure : ogive clan-. [Cf. lat. DERIPERE],

dArApainare t. mina dardpdnarea dantelurà f. lucrare de sculptur5 in impdrafiei; hg. ddrdpdnarea sdndtdfii.

telate AL.

daravere f. afacere, negustorie : cu formá de dinti. dAntui V. a juca, a-§i misca corpul rudele daraveri sd nu aibi PANN. [Cornpus din dare i avere, modelat dupa in cadentd (v. Isaia). dAntuitor m. cel ce dantuieste, Maus. turc. alisverist dardA I. varga cu varf de fier C

dApanit v. V. depana.

ae

clApArit v. a rupe, a smulge (vorbind aruncd cu maim asvdrle darde ucigdde pdr): hg. cu o mind te apdrd cu alba toare OD. [Slay. DARDA]. dardali v. 1. a vibra, a rasuna: coarte dapdrd. [Lat. DEPILARE ; sensul figurat e identic cu al sinonimului Incdiera]. dela vioarei ddrddiau; 2. a tremura de dar n. 1. ceeace se d5 : cal de dar ; frig: din/u Ii chlrdde in gurd; 3. a vorbi 2. dispozitiune natural& calitate superi- mult, a spune fleacuri: ce mai cldrdd-

dar dela D-zeu; 3. pornire rea, ieqte guleratul de ciocoiu? AL. [Onodarul befiet; 4. dar divin, har : matoped. darul preofiei; 5. pL painea i vinul dfirdaialit I. tremurdtura. oara invat

destinate liturghiei cdnd preotul iese cu darurile. [Slay. Dam)]. dar (darA) conj. 1. exprirná opozitiune, restrictiune, exceptitme: a vrea, dar nu pot ; 2. tranzitiune : ziceam dar cd... ; adv. ex3. Mold. da. [Lat. De VERO]. primd o consecinta sau concluziune (in interiorul unei propozitiuni): pleacd clard! dark f. greutatea unui vas scazuta" din marta cantarita. [Turc. DARA]. Akira f. sir de urme : pe ddra de II

dArdallA m. Mold, 1. flecar, toac5-gura:

obraznicd ddrdald At..; 2. cal prost.

dirdora f. 1. ardoare, foc: in ddrdora luptei Isp.; 2. pond, Wang: ddrdora insurdtoarei. [V. ddrddi]. dare f. 1. actiunea de a da: dare de bani; cu dare de mfina., instarit, cu avere ;

2. impozit, contributiune: a pune dari multe. [V. da].

dare-de-seamA f. expunerea unui fapt, analiza tmei opere. [Modelat dup5 adage se urmdrefte inindtul. [Serb. fr. cornpte-rendu]. darloaga f. I. martoaga de cal: sluga DIRA, drum, trecerea unei ogee]. &Arab n. Tr. bucard mare : un cld- oloagd dupd ddrloagcl PANN ; 2. fig. om de rand: am ajuns slugd la ddrloagd.

rab de iodine. [(Jag. DARAD],

darabanA f. Mold. V. barabanA : sd [V. ddrlog]. darlog(i) m. pl. haturile dela frau! Cabat darabana NEOR. [Pol. TARABAN].

darabancic (darabanciu) m. Mold. lului: apuca caii de darlogi [sp.

[Ve-

cel ce bfitea darabana : Gavril caldul chiu-rom. ddlog ; cf. slay. DOLAOATI, a adAprecedat de un darabancic AL. oga, a pune la], darabani m. pl. od. pedestrirnea mol- (Firma. v. (poetic) a clAriima: se darmd doveneasca (corespunzand doroban(ilor munfi, cetatea se darmd AL. rnunteni): darabanii cei cu plate tot dArmon n. MCA mare cu gauri mai sinefe lungi purtand NEOR, [Vechiu-rorn. largi pentru cernutul semintelor: trecut darabant (Miron Costin) ; v. dorobana prin ciur .yi prin ddrmon (v. ciur). Mulg.

darac n. pieptene mare cu dinti cu

care se scarmand Jana sau canepa. [Turc. DuLax].

naamosal,

dArmotin rn planta ce formeazA tufe spinoase (Ononis).[Origina necunoscutal

www.dacoromanica.ro

- 192 -

dAr

de

dArmoz m. frumos arbust de garduri data v: a pane data. data f. 1. deseamna momentul timpucu flori albe i boabe rosii ( Viburnum). lui sau repetitiunea-i: intdia data, altd [Origina necunoscuta]. darn (in) adv. in zadar: in darn ra- datd ; pe data, la moment; 2. fig. soarta mrod vocea-mi de Eco repetita Em. [It. asa le-a foal data; 3. pl. notiuni ce serva de baza unui rationament, unei cercetari: TN DARNO]. darnic a. care cla adesea : liberal, ge- datele lundamentale ale disculiunii; neros. [Slay. owaraur].

dfirnicie I. calitatea omului darnic.

4. timpul preciz and s'a facut sau e sa

se faca ceva. [Lat. DATA ; sensurile 3 si 4

reproduc pe ale fr. donnée s.i date]. datator a. si m. care db..: clatator de darueala I. lucru ddruit: asta nroi vieatd i; &Stator de legi, legislator: ddddirueald, ci vine ca un poclon PANIC tdtor de legi si datini Ex. dfitatura f. 1. efectul actiunii de a da ; dartii v. a da cuiva ceva In dar. [Slay. DAROVATI]. clatdturd in cdrti ; 2. lovitura. dArvala (de) f. Mold. 1. ordinar cai datina f. 1. obiceiu fixat: datini strdde ddirvald ; 2. a face de (larval& a uza, bun e; 2. pl. apucaturi datini bane. [Dea murclari (si fig.): i-am fdcut de ddr- rivat din datd, care, in Banat, are sensul paid Ai. [Origind necunoscuta de datind, adica ceva dat, stabilit]. dArvar(i) m. pL od. tigani scutelnici dativ n. Gram. cazul atributiunii, in cari aduceau stapanului lor un numar de lirnbile clasice, dator a. si in. care are o datorie (macare de lemne : scutelnici, pescari, vdcari, vdndtori si ddrvari Fa. [Slay. teriall sau morall). [Vechiu-rom. detodarsta f. Tr. pitta. [Bulg. nabcsnX].

darstar rn. Tr. pivar.

usovAot, bemoan]. V. dreava.

riu = lat. *DEBTTORIUS].

datori v. a fi dator In bani : nu-ti (lairs a. Mold, tare semet: sdi apase datoresc nimic. ' datorie f. 1. ceeace se datoreste (In pe ddrza lor cerbice AL. [Slay. Drbozo]. dArzar(i) m. pl. Banat, chematii mire- bani): orke plaid presupune o datorie ; sei cari merg spre ospatare la mire. [Lit. 2. fig. ceeace trebue sa se faca datoriile cetateanului. cei seme[i]. datorinta i. datorie morala: vieala diirzie f. mare semetie. dasagarita f. calugarita care cerseste este o grea datorintd Bor.. datornie in. cel ce datoreste. cu clasagile : maica ddsdgaritii din Vadaula v. a slei de puteri. ddhula rake CR. dasagi f. pl. sac deschis la mijloc origins necunoscutl]. daulat a. stors de puteri ; sufletul formand dotal buzunare; dasagfi popii, planta ale carii tubercule contin o faina ddulat j sdrobit de rdstriste OD. dauna f. 1. striciciune, paguba ; 2. pl. dulce: taranii le gasesc rtisturnand cu plugul telina l copiii le mananca chiar daune-interese, despagubire datorita pendarwinism u. V. Darwin.

pe brazda plugului (Orchis moris). [Bulg. tru un neajuns. [Derivatiune carturareasca DISA0111 = grec-bizantin ors,isioN].

din lat. DAHNUM (dupa analogia lui scaun

dascal m. 2. pop. maestru, profesor: din sc.u.mil)l

se mirau dascdlii cum de invata asa

daurit a. V. aurit.

davalma ad. V. avalma : pdmdntul repede ; 2. Invatator dela sat, institutor ; 3. cantaret de biserica sau psalt. era davalma pentru tofu Bke. davalmas in. coproprietor. [Gr. mod. ornAsitAtos]. davalmasie f. mosie reizeseasca stiidasealeciu m. (ironic) dascal, dascalese a. 1. ce tine de dascal; 2. parried de mai multi Impreunii.

de I int. n'am ce-ti face : apoi de I de prep. 1, despre: vorbeste de mine ! dfiseali v. I. a instrui, a povatui : nvdnd bundtate a driscali pe Ivan Ca.; 2. de catre e ldudat de toatd lumea ; 2. a dresa lighioi par'cd erau ddsccilite. 3. din partea Ind tem de oanleni rdi ; dasealie f. invatatura i meseria de 4. indica un raport de cauza : suferd de friguri, de aceea; 5. de scop: ne gdtim dascal. dasefilime 1. corpul de dascali (laid de drum; 6. de mod: de abia, de grasau bisericesti): se adund o multirne de bd ; 7. exprima materia sau specia : sac de fdind, fig. om de nimica; 8. cantiddiscdlime la noi CR. dat n. 1. lucrarea de a da l rezulta- tate numerica : de trei ani, de patru tul ei: datul cdrtilor; 2. datina: nu-i in ori ; 9. punctul In timp sau in spatiu; de datul nostru Bor..; 3. pop. slabiciune In acurn, de apoi, de aci, de unde; 10. o pedantesc: apucdituri ddiscalesti.

tot corpul insotita de tuse: datul el fop- destinatiune (mai ales inaintea supinelor tul. LW. DATUM), adjectivelor) usor de fdcut. [Lat. Del

www.dacoromanica.ro

de

- 193 -

dee

decadai f. 1, partea unor opere lotcle conj. 1. daca: de vrei, de nu vrei ; 2. !neat : pkinge de ti se rune inima. pArtite in zece carti: decadele lui Thu[Probabil identic cii cel precedent], Liviu ; 2. period de zece zile, Inlocuind de-a prep. exprima : 1, o miscare vie sliptamana, In calendarul republican franai face parte din numirile jocurilor copi- cez (din timpul Revolutiunii celei mart),

laresti : de-a baba oarba, de-a berbe-

dechdea v. a cadea mai jos, a merge leacu ; 2. o miscare prelungita Intro di- spre cfidere sau ruin&

rectie oarecare : de-a lungul, de-a randecadent a. 1. ce tine de decadenta: dul ; 3. se pune Inaintea infinitivului : 2. fig. cu sUlul enigmatic, se zice de poeti din scoala simbolista. n'are de a face.

deabinele adv. de tot, cum trebue.

decadenth 1. 1. decadere; 2. degra-

deavalma adv. V. avalma. deavolna adv. Mold. berechet sld-

decagon n. figura cu zece unghiuri

[V. bine si de-a].

darea obiceiurilor, scapatarea literaturei deal m. 1. ridiciturii de piimant ce si a artelor ; 3. ultimele secole ale Impenu trece peste 300 metri ; 2. vie asezata riului roman din Occident : scriitorii depe un deal : Dealu-Mare, Dealu-Drd- cadenfei. glisanilor; 3. Tr. (Negresti) padure. (Slay. declidere f. starea celui ce cade in pram!' ; pentru sensul 3, cf. codru]. mina.

find si fdinci in pod este deavolna CD.

zece laturi.

decagram n. greutate de zece grame.

decalc n. lucrarea i rezultatul decalcard (= fr. ddcalque). debarcader n. locul unde se desbarca. deealch v. a scoate contra-proba unui debil a. slab. desemn dupS an calc luat. debilitant a. ce debiliteaza remediu decalitru m. masura de capacitate debilitant. de zece litri, debilitate f. stare de mare slabiciune. decalog n. cele zece porunci divine [Rus. DO VOLINO, indestulator].

debarch v. V. desbarca.

debit n. 1. vanzare usoari si continua: date lui Moisi pe muntele Sinai. stofe de debit ; 2. pravalie unde se vinde decametru in. masura de lungime cu maruntisul : debit de spirtoase ; 3. de zece metri. decan m. I. capul unei Facultati ; 2. dreptul de a vinde unele marfuri : debit

de tutun; 4. partea contului cu sumele cel mai batran Intrun corp sau socieplatite i articolele predate; 5. Jur. suma tate : decanul baroului ; 3. titlul unei datorita: a pldti debitul in totalitate. II demnitati ecleziastice, In biserica catolica. a. Jur, datorit: daunele-interese ce sunt decanat a. demnitatea decanului pi durata ei. debite creditorului. decapith v. a Cala capul. debit& v. 1. a vinde cu maruntisul ; decapode n. pl. ordin de crustacee 2. a Inscrie ca debitor ; 3. fig. a recita, a declama: a debita un rol; 4. a spune, cu cinci perechi de labe : crabul, racul. deeasilabic a. de zece silabe : vers a povesti : a debita still false. debitant m. cel ce vinde cu maruntistil. decasilabic. decaster m. masura de solide egala debitor m. datornic,

debli f. V. devla,

CU zece steri.

decal adv. 1. dupS un comparativ : debordh v. 1. a trece peste marginile sale: fluvial debordd ; 2. fig, a da ;A- a fi mai mare dealt cineva ; 2. Mold. dar : decdt n'au incotro Cu.; 3. V. nuyala : inima mea debordd AL. debursh v. a avansa bani din punga mai. [V. de si cat]. decatir n. instrument cu care se lussau din casseta as. delluseu n. 1. mijlocul de a vinde truiesc postavurile : a cla hi decatir (si mfirfurile; 2. local de exportat aceste mar- fig. = fr. ddcatir).

furl (= fr. debouché). debut n. 1. Inceputul unui lucru ;

2,

dece conj. 1. din care pricina ? dece n'ai venit ? 2. cu cat : dece s'apropia.

primil pasi Intro cariera ; 3. prima opera [V. de al ce]. decedat a, rAposat. literara ; 4. prima Incercare a unui actor

decemvir m. 1. fiecare din cei zece debuth v. a Incepe, a face Inceputul magistrati romani, Insarcinati a redacta legea celor douasprezece table ; 2. maIntro profesiune sau cariera. pe scent:.

debutant m. cel ce debuteaza mai gistrat care administra justitia In absenta pretorului, ales pe scent:. Decemvrie m. a douasprezecea dec I Mold. int. exprima o surprindere, iac'asa, ai nemeriro, (ironic) : dec I nu ultima lima a anului. deceniu n. interval de 10 ani, cumva ai pofti P CII. L. Saineanu. Met. Universal. 13,

www.dacoromanica.ro

a 194 a

dec decent a. cuviincios. decenti f, bunacuviinta.

dee

rat ; 4. a lua parte pentru sau contra

cuiva: ma declar pentru voi contra bor. declarat a. marturisit, public ; dugdecerne v. 1. a acorda, a da : a de- man declarat.

deceptitunle

f. dezamAgire.

cerne un premiu ; 2. a pronunta jude- declaratitunle 1. 1. actiunea de a declara: declaratiune de rdsboiu; 2. discitoreste ; a decerne o pedeapsd. deces n, moartea naturala a unei per- curs, act scris, prin care se declarA : declarafiunea drepfurilor omului (1789). scene. deceu n. Intrebare de natura mistica, declasat a. decazut din class lui sau In folklor, explicarea simbolicA a unor din pozitiunea-i social& declin n, starea unui lucru ce s'aproviziuni misterioase. Dechemvrie m. forma arhaica i po- pie de sfarsit: declinul viefii. pulara pentru Decemvrie. [De origina declinla v. 1. Asir. a se depArta dela ecuator ; 2. a tinde catre sfarsitul ski slavo-greaca].

deci conj. aratA concluziunea (mai in scurtele rdstimpuri cdnd soarele vartos In stilul judeditoresc) : ass dar, declind AL.; 3. fig, a slabi ratiunea fa ; 4. a nu recunoaste, a refuza: prin urmare. [Lit. de aid, adicA din cele declina zise pant: ad]. n. partea unei send:* a decline cornpetenta unui Judecdtor, continand rezolutiunea juridicA. a decline onoruri ; 5. Gram. a enunta decide v. 1. a hotiiri, a rosti o Jude- cazurile unui nume ; 6. a face cunoscut : rata. definitiva asupra unui hicru ludo- a-si decline numele, calitdfile. ielnic sau contestat : a decide o chesdeclinabil a. Gram, care se poate tiune ; 2. a determina asta m'a decis deelina. declinatitunle f. 1. Asir. distanta unui sd plec ; 3. a lua o deciziune: decide-te. 11

decigram n. zecime dintr'un gram, astru la ecuatorul ceresc ; 2. unghiul format decilitru m. o zecime dinteun litru. de acul magnetic cu meridiana ; 3. Gram. decimis v. a prapAdi multi ; ciuma totalitatea dezineMelor unei vorbe variabile.

decimeazd pe locuitori.

decimal a. ce procede din zece in

zece :

sistemd decimal& II n. ba1a01

decimalA : decimate de lemn.

decolork v. a sterge sau a scoate

coloarea.

decolorant a. care produce decolo-

ratiunea acidul sulfuras si clorul sunt

d ecimetres m. o zecime dintr'un metru. decolorante.

decindea adv. de ceea parte a unui decolorati(un)e f. 1. pierderea cotrecuse toatei Dundrea decindea hoard naturale ; 2. scoaterea coloarei de

riu

Ou. [Vechiu-rom. cinde, dincolo = lat. pe un corp.

decoltat a. 1. descoperit la gat si la deciocalà v. Mold. I. a lua cocenile umeri ; 2. fig: deschis, liber In expresiuni. decor n. 1. ceeace servA a decora ; de pe porumb ; 2. fig. a scoate roatele carutii deciocdlase cdrufa qI o ungea 2. picturile, oblectele ce decoreaza scene ECC'INDEl.

until teatru. Ca. [V. cioccildu]. decorà v. 1. a impodobi cu decoruri; decis a. hotarit, ferrn caracter decis. deciziune f. 1. hotarire luatii ; 2. ho- 2. a da o decoratiune soldatul fu detArirea unei curti. cordt.

decorali(un)e f. 1. actfunea de a deciziv a. 1. care decide, care pune rapid bdtalie decizivd ; 2. Indraznet decora, de a orna ; 2. ornament de picspirit deciziv. tuna, de sculptura 3. reprezentarea lo. declam$ v. I. a recite cu glasul tare, cului unde se petrece o actiune dramacu tonurile I gesturile potrivite a de- tic/1; 4. semn de distinctiune dat de un clama versuri ; 2. a vorbi cu violenta suveran Steaua Rorndniei. decorativ a. ce servA a decora ; arte in contra cuiva. declamati(un)e f. 1. arta de a de- decorative, picture, sculptura, mobilatul, clama easel de declamatiune ; 2. Intre- tapfserlile, ebenisteria de lux, etc. buintare de expresiuni emfatice evitati decorator m. cel ce face decoruri. declamafiunea ; 3. discurs violent. In- decrepitudine f. bAtranete extrema. jurios.

declamator m. 1. cel ce declamA In

garbovire.

decret n. 1. deciziune, ordin, ema-

public ; 2. orator, scriftor cii stilul afec- nand dela vr'o autoritate ; 2. vointA, ditat. U a. emfatic : ton declamator. vita decrefele Providenfei.

declarà v. 1. a face cunoscut ; a dedecreth v. 1. a da un decret ; 2. a clare infentiunile sale ; 2. a semnifica ordona, a regula printfun decret printr'un act public : a declare rdsboiu ; decurge v. fig. a rezulta ; ce decurge 3. a se manifesta frigurile Wass decta- de acolo ? [Modelat dupA fr. découler].

www.dacoromanica.ro

dec

deg

195

decurie f. trupi de zece soldati

Romani

la

deferi v. 1. a da, a conferi: a deferi

onoruri; 2. a trage in judecata; 3. a con-

decurion m. capetenia unei decurii. descinde din respect. decurs n. curs regulat: in decursul deficit n. ceeace lipseste, excedent de cheltueli.

viefii.

della v. a merge unul dupa altul, In dedh v. 1. a se da cu totul la ceva: s'a dedat la studii; 2. a se deprinde sir, In lithe. defileu n. 1. trecatoare Ingusta Intre s'a dedat la vele. [Lat. DEDARE]. doi munti: defileul Vdrciorova; 2. evodedal n. labirint. W. Dedal]. dedetei in. pl. planta cu flori mari lutiune de trupe (=- fr. defile). defini v. 1. a face cunoscut caractede colori variate (Pulsatilla). [Origina rul, calitatile unei persoane sau natura, dedetiu a. se zice de cai al caror par atributele unui lucru; 2. a preciza sensul unei vorbe. de departe pare a fl cam albastru. definit a. 1. determinat, explicat; 2. dedich v. I. a consacra cultului divin; 2. fig. a adresa, a oferi cuiva o carte, o Gram. articolul 1, le, a si modurile pernecunoscuta].

sonale.

opera de arta.

definiti(un)e 1. I. explicarea sensului dedicati(un)e 1. omagiu ficut de aupreciz al unei vorbe; 2. enuntarea calitor cu opera sa. dedicatoriu a. ce tine de o dedica- tatilor unei persoane sau unui lucru. definitiv a. care termina un lucru, o (lune; epistold dedicatorie. afacere: rdspuns definitiv; in definitiv, dedublã v. a (se) imparti in doll&

deduce v. 1. a scadea o sumfi din- dupii uitima deciziune, in cele din urmil. a. Jur. fixat: timpul defipt

defipt tr'alta ; 2. a trage o consecinta dintr'un de lege. principiu. deducti(un)e f. 1. consecinta dintr'un

rationament; 2. operatimiea spiritului prin care ce descinde dela veritati generale la veritati particulare.

deformh v, a strica forma.

defornsati(un)e f. alterarea formei,

defraudh v. a lua prin fraud& defterdar m. od. ministru de finante deductiv a. care procede prin deduc- la Turd: pe cei patru defterdari &Ice.

tiune.

[Turc. DEFTERDAR].

acelas flume : lit. Mos Ivan).

plantele degajeazd noaptea acid car-

Dedutvan in. reprezentantul popular al imbecilitatil (dupa tipul bulgaresc cu

defunct a. raposat.

degaja v. 1. a produce o emanatiune:

deliiimh v. a vorbi de rau. [Tras din bonic; 2. a-si lua cuvantul inapoi m'am degajat. defaimare f. actiunea de a defame degeaba adv. V. geaba.

sdefaimd =--- lat. DWFAMIA].

rezultatul ei.

degenera v.

1.

a se departa

dela

tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, defalch v. a scadea dintr'o mina, din- din forta, din calitatile sale : mdgarul a tr'o cantitate ; a defalca din avere da- degenerat in climele noastre; 3. a se schimba din bine in rau, din rau in mai toriile (=.-- fr. defalguer). defavoare f. pierderea favorii : dis- tau: acest guturaiu degenereazd in catar. credit, disgratie. degenerare f. actiunea de a degedefavorabil a. care nu-i favorabik defect n. 1. lipsa de ceva necesar; 2. nera starea celui ce degenereaza. degenerescenta f. tendenta de a deimperfectiune fizica sau moralà, cusur,

deffibnator a. 0 m. care defaima.

rneteahna.

defectiv a. Gram. verb arida li lip-

genera.

degera v. 1. a amorti de ger, a-i

fi

cuiva foarte frig : ilni degerd picioarele; sesc unele timpuri, moduri, persoane. defectiune f. piailsirea unui partid. 2. a se strica de ger, a se Intari (vorbind defectuos a. plin de defecte sau lipsuri. de plante): an degerat poamele. [Lat. defectuozitate f. stare defectuoasa. *DEOELAREL

defendor tn. Jur. persoana chemata

a se apira (In justitie), in opozitiune cu reclamant. defensiv a. facut pentru aparare: refsbout defensiv.

deget n. 1. fiecare din partile, libere si mobile, cari termina mane i piciorul (la om si la unele animale) ; 2. masura de lungime: o zecime dintr'o palm& [Lat.

;norms].

degetar n. 1. unealta mica de metal ce se pune la capatul degetului spre a deferenta f. condescendenta respec- impinge acul la cusut; 2. Bot. numele defensivii f. dispozitiune de a se a-

Ora a lua defensive. tuoasii.

popular al digitalei. [Lat. DIOITALE].

www.dacoromanica.ro

del

196 -

deg

dele f. pl. od. Mold. dosar dulapitri deghielt v. 1. a stravesti o persoana ; 2. a se ascunde, a schimba : a deghiza cu dele afurnate At.. [Rus. Dim), act]. o clauzd (--= fr. cleguiser). delean n. locuitor din partile mundegrada v. I. a destitui dintr'un grad, toase. dintr'o demnitate ; 2. fig. a injosi : vitiul delecth v. a (se) desfata. degradei. deleetabil a. care place mult, desdegradare f. 1. destituire infamanta : fatator. degradare mallard ; 2. slabire treptata delegh v. 1. a transmite altuia putede lumina, de culori; 3. Jur. stricare : rile sari drepturile sale ; 2. a Investi cu o anteliorarea i degradarea unui imo- autoritate. bil ; 4. fig. Injosire.

degradator a. ce degrada.

delegat m. cel basal-duet cu o mi-

siune comunele alegeau delegati, ora-

degustare f. gustarea unei bauturi fele deputafi; delegat de mahala, alesul unei suburbii. spre a-i cunoaste calitatea. dell! int. V. dec I delegati(un)e f. 1. actiunea de a dehock (dihoch) v. Mold. 1. a taia carne, varza, etc.; 2. fig. a sfasia i se dihoca inima; 3. a istovi, a stoarce de puteri: trupul dehocat de muncei. [Oxi-

delega ; 2. comisiunea, persoanele dele-

gate; 3. Jur. act prin care un datornic declara pe cel insiircinat cu plata datoriei.

deleter a. 1. care compromite 35115deicid m. ucigas al lui Isus, flul lui tatea sau viata : gaz deleter ; 2. fig. care poate corupe : maxime deletere. Dumnezeu. deifich v. 1. a pune In numärul zei- delfin m. 1. od. fiul cel mai mare al gina necunoscuta].

lor ; 2. fig, a lauda peste masurA.

regelui sau principele mostenitor In Franta ;

deism n. sistema celor ce cred nu- 2. mamifer din familia cetaceelor marca mai In existenta unui Dumnezeu care Romeiniei coprinde i doi delfini, aimguverna lumea prin mijlocul unor legi bolul provinciei maritime Dobrogea. delibasa m. seful gardei domnesti, invariabile (fara a admite o religiune recapetenia deliilor un delibasa trimis veleta).

intr'adins de Sultan Frr.. V. deliu. deist m. partizan al deismului. deliberh v. 1. a discuta o afacere deja adv, 1. de pe acuma e deja seard ; 2. de Inainte te cunosteam deja intre mai multe persoane; 2. a chibzui in sinesi asupra unei chestiuni sau unei (= fr. déja). deja I. Mold. curatoare. [Slay. DIEJA]. hotariri de luat. dejectiune f. 1. Med. evacuarea ex- deliberant a. care delibereaza: Adunare deliberantil. crementelor ; 2. pl. materii evacuate. deliberare 1. 1. discutiunea unei adejeriu m. Mold. ciubar. [V. dejei]. dejuch v. a zadarnici i-am dejucat faceri ?titre mai multe persoane ; 2. cerproiectele.

cetarea unei chestiuni in sinesi ; 3. rezo-

dejun n. 1. gustare de dirnineata ; 2. ceeace se mananca la dejun. dejunh v. a manca la amiazi. [Modelat dupa fr. déjeuner]. dejurnii f. serviciu militar zilnic : a fi

oratorul 11i propune a face sa se adopte sau sa se respinga o rezolutiune. delicat a. 1. fraged si slab : seine:tate delicate ; 2. placut la gust : mfincare delicatd; 3. fa cut cu Indemanare i usu.. rinta lucru delicat ; 4. greu, periculos operatiune, situatiune delicatd ; 5. foarte scrupulos constiinfd delicatd ; 6. care judeca cu fineta : spirit delicat. delicatese I. pl. lucruri delicate de

dejvgla v. I. a scoate jugul ; 2. fig. lutiune. a se abate undeva, a se incuiba seirdcia deliberativ a. care se rapoarta la o a dejugat la culcusul nostru 1st,. [V. deliberare ; vot deliberativ, drept de vot Inteo adunare; gen deliberativ, In care fug].

dejurnd. [Rus. DEJUIDTIT (din (r. de jour)].

dejurstvä f. od. corp de garda (GHICA). [RUE. DENRSTIM, serviciul zilei fixate].

dela prep. indica lnceputul sau punctul de plecare : dela nasterea lui Crist, mancare. dela Bucuresti. delicateth 1. delapidh v. 1. a cheltui nebuneste ; 2. a fura banii publici.

1.

caracterul celui de-

licat: Ingrifire, circumspectiune, prudenta ;

delash v. a lam cu totul, a parasi 2. aptitudine de a judeca fin: delicatela de gust. le delasd 'ncetinel En. delatiune f. denuntare din interes delicios a. placut In gradul cel mai inalt: parfum delicios. sau din rautate. deliciu n. placere extrema, desfatare. delator m. denuntator tut delator adios.

delict n. 1. calcare de lege; corpul de-

www.dacoromanica.ro

- 197 -

del

lictului, ceeace serva materialiceste a-I do-

dem

demisionh v. a Tenni* la o demni,

vedi 2. fapt pedepsif de tribunalul co- tate, a iesi din o functiune. demisionar m. cel ce si-a dat demisia. rectional ; flagrant delict, constatat asu-

pra faptului.

delimit& v. a fixa limitele.

delincvent delineare

tn.

cel ce a comis un

demisi(un)e f. act prin care se de9i-a dat demisia. Demiurgos m. creatorul lumii (in

misioneazd :

doctrica gnosticilor): bdtrdnul Derniterreprezentarea unui gos se opinte9te 're van En. demn a. 1. vrednic, care merita ceva : biect prin trasituri sau delir ii. 1. mintea rat'acita de board ; demn de Mudd; 2. distins prin calitatile 2. fain. turburare sufleteasca violenti, sale : om demn; 3. gray i rezervat : aer demn; 4. care e in conformitate cu: flu entuziasm excesiv. demn de tatdl sdu. deli/4i v. a avea delir, a aiuri. demnitar m. persoand investita cu o delirant a. 1. care e In delir ; 2. fig. delict.

I.

extravagant, dezordonat.

demnitate.

ldreti viteji infiintata de Mihaiu Viteazul

nitate de caracter; 2. functiune Malta

deliu m. pl. delii, od. 1. ceata de ca-

demnitate f. 1. marire, nobleta: dem-

inainte, delii! Rot. ; 2. in epoca fans- Intr'un Stat demnitate regald. democrat m. partizan al democratiei. riota, garcla domneasca compusä din democratic a. relativ la democratic : Arnauti si comandati de- un deliba9a. a. 1. voinic, institufiuni democratice. lTurc. DELI, nebun, viteaz]. II

democratie f. guvern in care popoviteaz (mai ales In poezia populara) ; taie cap de deliu POP. ; 2. inalt de stat, svelt rul e suveran: Franfa modernd e o de(In Muntenia) : cu trupul deliu ca un mocratie. democratize& v. a face democratic, brad. [Interesanta largire a sensului unei vorbe curat soldatesti ; ostean din corpul popular : a democratiza teatrul. demodat a. iesit din moda. deliilor, de unde apoi om voinic, bine demogral m. cel ce se ocupi cu deficut (v. levent)]. delnità f. 1. loc de aratura, lung si mografie. demografie 1. studiu statistic al coIngust ; 2. sfoara de mosie, mosie mica. lectivitatilor umane.

(Slay. DELINITA, parte mica].

delta 1. 1. a patra litera a alfabetului

demoliti(un)e f. diramare.

demon m. 1. in politeismul antic, getriunghiular, coprins Intre bratele unui nM bun sau ran: demonul lui Socrate; 2. in religiunea crestini, Inger cazut, diafluviu, care se bifurca la varsarea-i ln mare: delta Nilului, Dundrii, Rinului; vol : muncit de al suferinfei demon 3. fig. fundament : delta Biblicelor sfinte, ne'mbldnzit GR. AL.; 3. fig. copil riu, fiinta rea. profeffilor amare En. demonetiz& v. 1. a lua monedei vadate& f. un fel de alifie. [Termen de loarea-i legali; 1 fig, a depretia. farmacie ThALniAEA1. demoni(a)c a. posedat de un demon. delung a. (poetic) Indelungat (Bor..). demoniz& v. a personifica intfun dedelung& v. a se Indeparta: vita dela mon: poporul demonizeazd febra. par nu se delungd. demonstr& v. 1. a proba ?Minn mod deluros a. plin de dealuri. demagog m. cel ce intarata pasiu- evident; 2. a preda o lectiune aratand lucrul de care se vorbeste. nile populare, partizan al demagogiei. grecesc, In forma de triunghiu ; 2. spatiu

:

demagogic a. relativ

la demagogie

demonstrati(un)e f. 1. rationament

ce probeaza cu evidenti; 2. marturie exsau la demagogi : idei demagogice. demagogie f. dominatiune populara terioara : demonstratiune de amicie, de respect ; 3. lectiune in care s'arati obiexagerati. demareati(un)e f. separatiune, dis- eciele de earl se vorbeste: demonstra-

tinctiune : a stabili o strictil demarca- tiune de anatomic; 4. manevri regala spre a Insela pe inamic. demonstrativ a. 1. ce servii a dedemascit v. 1. a scoate masca cuiva ; monstra: probd demonstrativd; 2. care 2. fig, a da pe MO, a descoperi. dement& f. 1. sminteala ; 2. purtare da usor Si inteleagi ce cugetii: caracter demonstrativ; 3. Crrarn. se zice de prosvapaiata. demerit n. pierderea meritului, ceeace numele ce serva a indica cu preciziune: acest, acel; 4. gen dernonstrativ, In reatrage defaima. demers n. 1. fig, mod de a lucre ; torici, care are de obiect elogiul sau bla2. pl. ceeace se face pentru reusita unui mul, expunerea unei teze morale sau filozofice. lucru. [Modelat dupa fr. démarcha fiune.

www.dacoromanica.ro

dep

- 198 --

dem

demonstrator m. cel ce face demon- a se face mai rau: s'a deochiat vremea

stratiuni. Ca. [V. deochiu]. demonth v. a desface bucatile ce corndeochiat a. t fermecat prin deochiu pun un mecanism: a demonta o pen- (se zice 1 despre vacile cari nu stau la muls si nu primesc vitelul); 2. fig. fruduld. demoralizh v. 1. a face imoral, a mos, nostim : deochiatule 3. pop. ce corupe; 2. a descuraja : in frangerile de- bate la ochi : deochiat prin excluzivismul ∈ 4. fam. enorm, exagerat : inmoralizeaza o*Hrea.

demoralizare f. actiunea de a de- cep a croi cafe una mai deochiata OD. deochiu n. vrajire cu ochiul, dupa demoralizator a. si m. care demo- superstitia populara (avand de rezultat

moraliza si starea celui demoralizat.

o indispozitiune cu durere de cap, insodemotic a. se zice de scrisoarea popu- tita de caldura usoara, ameteala i cAscaturi): sci nu fle de deochiu! a se inlara a vechilor Egipteni. denaturei v. 1. a schimba natura : nu trece cu deochiul, lua prea multa ralizeaza.

denaturati cugetarea mea; 2. a lipsi de libertate: va prea intreceti cu de-deosentimentele naturale : ambitiunea de- chiul C. [Compus din de ochiu: formatiune analoga cu de-dansele, de-vant. natureaza inima.

denaturat a. 1. caruia s'a schimbat etc., indicand origina, cauza boalelor conatura ; 2. limit de sentimentele naturale, respunzatoa re].

de afectiune sau de umanitate: urt fiu deodath adv. pe neasteptate. [Si dindenaturat. tr'odata Em.]. denegh v. a nega cu totul, a refuza: deopotrivh a. si adv. egal. [V. potrivd]. a denega dreptatea. deosebi adv. la o parte (rar hatrebudenie f. priveghiete insotita de post intat): in deosebi, mai ales. [Vechiu-rom.

=

(in ajunul unei sarbatori mafi). [Vechiu- osebi slay. o SEBIE, pentru sine]. deosebi v. 1. a desparti cu simturile, rom. bdenie = slay. atimatolA, veghiere]. denigra y.alnnegrl cuiva reputatiunea. cu mintea : a deosebi oile de capre ;

denivelare f. Geol. diferenta de nivel fig. a deosebi binele de ran; 2. a face a scoartei pamantesti. o deosebire; 3. a nu semana : frate de denominativ a. ce serva a numi : frate se deosebeqte; 4. a se semnala, termen denominativ. a se distinge. [V. deosbbi].

denoth V. a desemna, a arata. dens a. des, compact.

deosebire f. lucrarea de a deosebi ;

diferenta, distinctiune; cu deosebire, In

densitate f. 1. caracterul lucrului dens; special, mai ales.

2. Fiz, cantitate de materie ce contine deosebit a. 1. diferit ; 2. rar l exceun corp sub unitate de volum, asa-nu- lent, distins. II adv. deosebit de, afara de. mita greutate specificd. depfinh v. 1. a infasura firul pe ghem dental a. 1. ce tine de dinti: nerv sau pe mosor : taranca dapdnd tor tul ; dental; 2. consonante ce se rostesc atin- 2. fig, a desfasura dapana flruf pogand dintii cu limba d si t stint sunete vestei CR. [Lat. *DEPANARE (din PANUS, fir de urzeala depanat)]. dentale. dentar a. privitor la dinti : bulb dentar. depainat n. 1. lucrarea de a depana dentist m. chirurg care curatl, vin- si rezultatul ei ; 2. fig. farn. frecus: las' deed sau scoate dinti. pe mine, fi-1 iau eu la depanat Cu. dentitiune f. formarea 1 iesirea na- [V. depana]. turala a dintilor. depfinfitoare f. unealta de depanat, denturii 1. sirul sau cununa dintilor. vartelnita. denumi v. a desemna cu un nume. depfirth v. a pune sau a duce dedenunth v. 1. a declara, a face cu- parte : departati pe copii dela foc. noscut : a denunta rdsboiu ; a denunta departament n. 1. partea din adun tractat de comert, a declara ca Ince- ministratiunea unit Stat atribuitb unit teaza de a fi In vigoare; 2. a semnala ministru : departamentul justitiei ; 2. autoritatii,

criminal.

justitiei: a denunta pe nit

denunthtor m. cel ce denunti.

diviziune administrativti :

Franta are

departamente, impartite in arondismente i subimpeirtite in cantoane fi

deoarece conj. Hinder"' (cu o nuanta comune.

depfirtare f. 1. actiunea de a (se) deocamdath adv. pentru moment. departa; 2. distanta, interval.

emfatica). [Lit. din oarecare (motiv)].

[Lit. de data asta].

depärtat a. lung, prea lung: cale dedeochih v. 1. a fermeca cu privirea : partata ISP.

sd nu deoachie copilaful Ca.; 2. fig.

departe adv. nu aproape: mai de.

www.dacoromanica.ro

deP

- 199 [Lit.: de o parte, de deprimare f.

der

Infundare, apAsare (si parte, mai Incolo. fig.): o deprimare moral& la,turi, de unde notiunea de distantà]. deprinde v. 1. a exersa, a invAla in depfili v. a trece peste. [Mode lat dup5 practicfi : a deprinde copiii cu armele; fr. dépassed.

2. a se obisnui: sa deprins cu el. [Lat. dependent a. ce depinde. dependent& f. 1. stare de supunere ; DEPREHENDERE, a apuca, de unde a invata

2. accesoriul unui lucru principal : de- ceva bun sau rati (cf. apucdturd)]. deprindere f. 1. dispozipune, usupendentele casei. nnta dohanditA prin repetirea aceloras depesh v. a trimite o depesa. depegh f. telegraina (=--- fr. depeche). acte : deprinderea este o a doua nadepinde v. 1. a fi sub autoritatea turd; 2. tendenta de a face adesea acecuiva :

servitorul depinde de stdpdn; leasi lucruri: deprinderi bune, rale; 3.

2. a fi in puterea, la dispozitiunea cuiva : exercitiu. deprins a. 1. exersat ; 2, obisnuit : desoarta mea depinde de voi ; 3. a face

parte din : aceastd pddure depinde de prins cu lenea. depunkor m. cel ce depune. mosie ; 4. a fi consecinta, a proveni depune v. 1. a pune jos tin lucru 1 2. efectul depinde de cauza. depinge v. a descrie, a reprezenta a face un depozit: a depune bani la an prin cuvinte a depinge cu colori vii. bancher ; 3. fig. a renunta, a parasi: a

deplange v. a plange tare, a

jeli.

[Modelat dui:4 fr. déplored. deplasat a. 1. care nu-i la locul sAu ; 2. fig. nepotrivit: vorbd deplasatd. deplin a. complet, intreg. [Lit. plin de tot]. adv. cu totul, absolut : pe deplin mulfumit. II

depune autoritatea; 4. a scoate din func-

tiune: a depune un rege; 5. a spune

inaintea unui tribunal ce stie despre un fapt; 6. a intemnita : criminalul a fost depus ; 7. a se scApa: a depune un examen. [Lat. DEPONEREL

depunere 1. 1. actiunea de a depune :

depunerea titlurilor ; 2. destituire; 3. cedeplorh v. a regreta mult. eace un martor depune Inaintea justipei; deplorabil a. de plans. deponent a. Gram. se zice de verbele 4. depozlt: Cassa de depuneri si conlatine cari au forma activA i sensul pasiv. semnatiuni. depurativ a. si n. care purificA sangele. deport& v. a condamna la deportare. deportare f. pedeapsA infamantA care coma bite() exilare perpetuA intr'un loc determinat.

deposedh v. a lua cuiva posesiunea. depou ii. I. locul unde se exerseaza

deputat rn. reprezentant ales de popor trimis in Adunarea legislativa numita

Camera deputatilor. deputfitie f. funcpunea de deputat. deputati(un)e f. 1. trimitere de per-

recrutii unui regiment; 2. ofiterii si sol- soane insbrcinate cu o misiune; 2. insesi datii cari rezidA in acest loc (=-- fr. dépOt). acele persoane. cleric:1W' v. Mold, a deretica: derddepozit n. 1. obiect depus, Incredintat

2. locul unde lucrurile sunt de- dicam si maturam prin casd Ca. deraa v. a iesi din sine: trenul a deraiat (=-- fr. derailler). lichid. deranjh a. 1. a muta din loc; 2. a depozitar m. cAruia se IncredinteazA cuiva ;

pine; 3. depou ; 4. sediment lAsat de un un depozit.

depravh v. 1. a strica, a schimba in rAti: mancarile crude depraveazd stomacul; 2. a corupe, a perverti : a deprava tinerimea. depravare f. 1. alteratiune depravarea sangelui; 2. fig. stricat : mime depravatd.

turbura mersul, functionarea unei masini; 3. fig. a intrerupe pe cineva in ocupatiunile sale.

deranj(ament) n. 1. mutare din loc;

2. fig. turburare, dezordine.

derhzh v. a radia : orice fericire din ochii tdi derazd AL. derbedeu m. om Cara capatAiu, va-

depravator a. §i in. care cauzeazA gabond (Mold. derbeder): toff derbederii cari umplu lurnea Ar.. [Turc. MIMED= , depresiune f. 1. lAsare in jos, Infun- lit. care umbla din poartA in poartii; forma

depravarea.

dare : depresiune de teren; 2. cobort- munteanA derbedeu rezulta din plur. derrea mercuriului in tubul barometrului. bederi, redus derbedei]. adv. intr'o depretia v. a scAdea pretnl, valoarea, doarii umbld prin odaie derbedeu TaII

nose At, derebeiu (derebeg) m. cApetenia celoviturile deprirnd oasele craniului; 2. lor nemultumiti cu domnia Sultanului, fig. a cAuta stl depretieze, a Injosi : a numele micilor principi, cu puterea desdeprima virfutea. poticA, cari jiifuiau prin regiunile !nun, rneritul.

deprimh v. 1. a produce o depresiune

www.dacoromanica.ro

der

des

200

toase ale Anatoliei : tot vifei de dere-

desbarh v. I. a desface, a desvala :

beghi de cei de cari tremura chiar ndravul anevoie ii desbeiri PANN ; 2. a Saraiul imparatesc, ca Pasvantogiu (se) scdpa de cineva sau de ceva : sa desGHICA ;

a trait ca tut derebeiu pdna in bar hamea de o jivina veninoasd

anal 1874

OD.

lit, Domnul

[lure.

DEREBEO. DEREBET.

derec m. V. direc. dere, a. cu perd albi, vineti I rosiatici : cal deres. [Ung. DERR% brumatic

AL.

[Forma contrasA din desbeitera, cu sensul generalizat (cf. desbarna)].

desbarch v. 1. a scoate din corabie;

2.

a iesi din corabie, a se cobori pe uscat.

desbarna v. Mold, a dezarticula un

membru al corpului (de ex. urechea), a deretich v. a pune in ordine, a aseza se desprinde (pielea dela deget, copita Calucrurile la locul lor (mai ales In casA). lului). [Lit. a desprinde brAul: sens gene(din der, brumA)].

[Mold. derddica

ralizat].

lat. DERADICARE].

derivh v. I. a-si avea cauza, a prodesbath v. a (se) trezi din belie. veni: din ambifiune derive: multe rele; desbate v. a discura impreunA cu altii. 2. Gram. a-si trage originea ; 3. Med. a [Modelat dupà fr. débattre]. abate din cursul lor sangele, umorile ordesbate v. a se lepada (sens iesit din

uz): Brasovenii se invoiesc a se des-

ganismului.

derivat a. care l.i trage originea dela bate de sub Mihaiu 13.krc.

altul.

II

n. vorba ce derivA dintr'alta.

derivati(un)e f. 1. Med. actiunea de

[Lit.

abate dela].

a se

desbatere f. 1. discutiune Intre mai

a deriva ; 2. Gram. modul cum o vorbA multe persoane; 2. pl. partea instructiunii

judiciare ce se face In public; 3. pl. dis-

derivã dintr'alta.

derivativ a. Med. care opera o deri- cutiunile Inteo adunare deliberantA : desvatiune : veziceitorile sunt derivative. baterile corpurilor leginiteare.

deriziune f. luare in

rAs, batjocurA

dispretuitoare.

desbinh (desghinit) v. 1. a se desface :

o oaie se desghina din turma

;

2.

derizoriu a. zis sau fAcut In deriziune. a dezuni, a InvrAjbl. [V. imbina]. derma f. tesAtura ce constitue pielea, desbinare f, actiunea de a desbina dermeh f. V. dirmeh. rezultatul ei: neintelegere, vrajb5. derogh v. 1. a modifica sau a infrange desbrach v. I. a lepada hainele; 2. o lege, un uz: a deroga la tut contract ; fig. a despuia : a se desbrdca de rusine. 2. a-si pierde nobleta, demnitatea, rangul; [V. in:brace]. 3. a nu se conforma cu. desbrobodi v. a scoate broboada. derogati(un)e f. actiunea de a de- desbumbh v. Mold, a descheia bumbii roga la dispozitiunile unei legi, la un uz. sau nasturii. derogatoriu a. Jur. ce contine o de- desca m. soldat vechiu l prost (In opozitiune cu beat). [Slay. neàxo, bidet]. rogatiune : clauzd derogatorie. descalci v. a descurca. lv. incd/cil. dervig m. calugar mahornedan.

descalech v.1. a se da jos de pe cal ; des a. I. compus din parti tare apropiate unele de altele: iarbei deasa, pomi 2. od. a coloniza o tail, a Intemeia o

desi; 2. numeros: populafiune deasei. Lat. DENSUSI. adv. 1. la distante mici : el scrie des; 2. adesea : vine des la noi. desant a. Mold. curios, bizar: poate II

fi-i desant de una ca aceasta? [OriginA necunoscuta

CR.

provincie. [Sensul 2 e de origin& istorica : primii Intemeietori ai TArilor romAne au sosit dea-cAlarele din Ardeal st s'au oprit aci pentru a descAleca].

descalecatoare f. I. load unde se

descalecA ;

2. stabilire perpetuA intr'un

desantat a. I. Mold. ciudat (la port loc (v. descaleca); 3. epoca colonizArii au la vorbA): dar deseinfat mai esti Principatelor: neamulmeu a sluitt fart: CR. ; 2. Tr. trist, mahnit: e des:I:gat co- dela descdlecatoare descalecator m. fig. Intemeieter: Ba-

pilul. [V. clesanf].

desarg adv. iute: desarg mt se ra- sarabz i vot Musatint, descalecatori pezia POP. [V. sargl. de tara, datcitori de legi i datini En. desiivarli v. a sfArsi pe deplin, a perdescalta v. a scoate IncAltArnintele. fectiona. [V, seivarsi). [Lat. DISCALCEARE].

desavarsire f. 1. lucrarea de a de- descanth v.1. a rosti descAntece sau savarsi; 2. rezultatul ei, perfectiune: ale vrAji (pentru vindecarea unor boale); 2. fig. a cAuta sA convinga prin vorbe (mai trupului destivarsiri OD. desavarlit a. 1. perfect ; 2. adult (vor- mult ironic): cdt l'arn descantat eu! bind de un armAsar sau de o iapA). II adv. [V. incante]. pe deplin.

desblieri v. a deslega bale:ale.

desciintatoare f. femele care stie

descante.

www.dacoromanica.ro

15

- 201 -

des

des

deschntec n. cantec de leac, formula desclironomisi v. a desmosteni: momagica in contra duhurilor rele (cari ar sul ma desclironomiseste AL. [V. clifi pricina boalelor): descantec de al- ronoml. beard, de deochiu. descoase v. 1. a desface cusatura ; 2. deschpfitanh v. a decapita: pe robii fig. a cerceta cu deamaruntul (spre a afla tori de-a rdndul ii descapatfinau AL. un secret): descoase-1 bine. [Dela ceipeitednei (in sens de ecap)]. descoji v. a jupui de coaja. descarch v. 1. a lua cuiva sarcina ; descolorat a. fig. searbad, monoton: 2. a da jos din car (lemne) ; 3. a dispense, descoloratul i tristul traiu al pribea usura: a desceirca de obligatiune ; 4. giei Bk.c, a slobozi o arra de foc; 5. a declare descompleth v. a face incomplet. descompune v. 1. a separa elemenachitat sau liber de o datorie; 6. fig. a da liber curs: a-si descarca mania asu- tele cari intrh in compozitiunea unui corp: a descompune apa; 2. a altera orotund, pra Ctliva. [Lat. DISCARRICARE]. descfirchturà f. actiunea de a des- a strica : ciildura descompune cdrnurile.

descompunere f. 1. actiunea de a

arca i rezultatul eL

descendent a. care descinde. II m cel descompune i starea lucrului descompus ; ce se trage din: descendentii Romanilor. 2. fig. dezorganizare com pieta. desconsiderh v. 1. a face sa piarza descendenta f. descendentii, postedconsideratiunea; 2. a-si atrage dispretul. tatea. descentralizare f. sistemfi de a lua desconsiderati(un)e f. pierderea stiputerii centrale administratiunea afaceri- mei publice. descoperi v. I. a lua acoperisul : a lm locale.

descheih v. a deschide cu cheia, a descoperi o casd; 2. fig. a afla ceeace

desface o haina. [V. incheil].

era ascuns sau necunoscut : Columb a des-

deschide v. 1. a face sit nu mai fie coperit America in 1492 ; 3. a da la lu-

Inchis: a deschide fereastra; 2. a Incepe: mina, a face cunoscut: vremea desco-

sedinta e deschisd; 3. a se desnora, a pere adevdrul; 4. a patrunde: am desse lumina (cerul, f a(a); 4. fig. a.i des- coperit intrigile lor ; 5. a-si scoate pachide Mime, a Impartasi simtirile-i tai- laria: descoperi) [Lat. DISCOPERIRE]. descoperire f. 1. actiunea de a desnice; a deschide capul, mintea, a lumina pe cineva : a deschide vorba, a Incepe coperi ce era necunoscut sau ascuns: desa spune. [Lat. DISCLUDERE). coperirea tiparului, descoperirea unui deschiegh v. a pierde chiagul sau complot; 2. lucru descoperit sau aflat; consistenta, a se rezolva : veninul de pe 3. revelatiune: descoperirea sf.leturghii. buze-i 'n miere se deschiagei AL. descoperitor m. cel ce dewopere. deschis a. 1. neinchis: ufd deschise descotorosi v. Mold, a se cortorosi 2. larg: cdmp deschis; 3. fig. sincer, de cineva : nu se poate descotorosi de franc: om deschis; 4. luminos (de fate, mine CR. descreierat a. §i tn. nebun. [Modelat de coloare): galben deschis. adv. pe dupS fr. dcerveld]. feta: vorbeste deschis. deschizator a. si en. care deschide. descreste v. a scadea, a se Imputina. [V. crestel. deschizfiturA f. loc deschis. descreti v. 1. a terge creturile sau descifrh v. 1. a explica ceva scris cu cifre; 2. a citi ceva rau scris; 3. a citi sbarciturile; 2. fig. a Imbucura, a Inveseli. descrie v. I. a depinge, a reprezenta curent muzica; 4. fig. a descurca ceva obscur, complicat : descitrand eternita- prin cuvinte; 2. a da o idee generals despre ceva; 3. Geom. a trage 11.1. tea din ruina unui an En. descinde v. a (se) cohort. descriere f. I. actiunea de a descrie: descindere f. 1 actiune de a descinde: descrierea nnui cerc ; 2. descriptiune. coborire ; 2. iruptiune, invaziune; descindescripti(un)e f. I. opera sau cuvanderea Normanzitor in Anglia; 3. vizita- tare prin care se descrie; 2. inventar area unui loc de catre magistrati spre a manuntit. face perchizitiuni: descindere locale!". descriptiv a. care are de obiect a dedescinge v.1. a scoate din cingfitoare scrie : gen descriptiv; geometrie descripsau brau; 2. a se desface, a se slobozi : tive', care reprezenta Intinderea prin mijII

iar beirbatul cam sleibia, brdul i se locul projectiunilor. descuih v. a deschide cu cheia : a descingea POP. [V. incingel. desclei v. a (se) desface ceva Incleit, descuia poorta. [Lat. niscusemzel. descuietoare f, cheie de lemn de a se deslipi. desclesth v. a desface ceva inclestat: descuiat. descult a. cu picioarele goale. a desclesta guru.

www.dacoromanica.ro

[Lat.

des DISCUL CEUS (= DISCALCEATUS).

unghiilor (la vite).

des

202 II

n. caderea

desfAcare 1, Mold, V. desface, desfAcat n. Mold. desghiocatul porum-

descultat m. nume dat de vanatori bului. ursului ale ciirui urme, In noroiu sau In desface v. I. a strica ce a fost facut, zapada, seamana cu ale unui om descult. a deslega: a desface nodul; 2. a curate:

descurajh v. 1. a lua curajul; 2. a a desface porumbul, fasolea; 3. a (se)

intredeschide: floarea se desface; 4. a

pierde curajul.

descurajare

pierderea curajului. scoate tecile (la tasole), cojile (la nuci), descurch v. 1. a desface un lucru; 2. panusile (la porumh); 5. a se scApa prin f.

a latnuri: descurcd-mi fraza asta; 3. a vanzare: marla s'a desfikut; 6. a plati: iesi din Incurcatura: descurcii-te, cum a des face o datorie; 7. a destiinta: a desface o cciscitorie, un contract; 8. a vei putea. [V. incurcd].

descusut a. I. a carui cusatura s'a sparge o vraja ; 9. a se desprinde: luntrea desfacut; 2. fig. fara sir: .stil descusut. se desface de mai En. [Pentru sensul 4 se zice in Mold. si desfacare (apheat In LSensul figurat clupa fr. décousa desdhunare f. despagubire. special porumbului), forma paralela cu desdoi v. a desface un lucru indoit desjacere (cf. ndscare: naftere, vana-si desdoi rndna. zare: vindere)]. desfacere 1.1. actiunea de a desface; deqelit v. 1. a scoate seaua; 2. a frange mijlocul; l'a bdtut de l'a defelat. 2. stricarea vrajei; 3. vanzare; des facedefiaelat a. cu salele frante sau !taco- rea marfurilor; 4. desfiintare: desfacevoiate In partea de jos din lovire: bou rea cdsittoriei, desfacerea unei aso.. deselat. adv. pe deselate, fara sea: ciafiuni. un bdiefandru cdlare pe defelate pe deslask v. a deslega copilului fasele. nfl cdluqel hp, desfhlurk v. 1. a Intinde ce era indesenmh v. 1. a indica cu un semn fasat ; 2. fig. a face s'apara: a desflifura special; 2. a face cunoscut, a semnala : a un mare zel. [V. infcifurd]. desfath v. a cauza mare bucurie, a desemna ca succesor. desen n. I. reprezentarea unui obiect simti o mare placere, [Derivat probabil cu creionul, cu condeiul sau penelul; 2. din lat. Faroe, putoare (de unde fcit(a), figurile de ornament ale unor tesaturi mo- cu o evolutiune de sens analoga lui desbile; 3. arta de a desena; 4. planul unei mierda, ambit primitivi termeni de claII

constructi uni,

decal.

desffitare 1. 1. actiunea de a destata; desenului; a desena un cap; 2. a face 2. placere mare, deliciu. desenk v. 1. a reprezenta cu ajutorul

sii reiasA formele, o haind ce deseneazd

bine talia; 3. a sti desenul; 4. a apare deslusit: din depdrtare se deseneazd muntii. desenator m. cel ce deseneaza.

desffithtor a. care desfatA, delicios.

desfátui v. a sfatui sh nu mai fedi ceva.

desfide v. I. a provoca la duel, la joc:

2. a nu se teme, a Infrunta ; a desfide

desert n. 1. ultimul rand de bucate; rnoartea.

desfigurk v. 1. a strica figura, forma; 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a dessert). delert a. 1. gol, nelocuit; 2. fig. ne- se face urit. desfiinta v. a face sa nu mai fie, A folositor, zadarnic: vise deferte; 3. nestatornic, trecator: gloria e deseartd ; suprima, a abroga, a anula: a desfiinfa o lege. temeiti: credinfe deferte. [Lat. 4. fall desfiintare I. suprimare, abrogare. DILSERTUS]. U a, 1. loc, Ora arida si Vara desfoi v. 1.a desfrunzi: vdniul... deslocuitori: dorinfele omenirii 'n lung desert pierdute AL.; 2. pl. deserturile, par- foate blonde flori AL.; 2. a se deschide: 2. branzeturi, fructe servite la desert (=fr.

tea corpului dela marginea coastelor panA 5( pe gura-i se la solduri. [Lat. DE5E1111114]. II adv, in de- 'rnbobocitei AL,

desfoaie duke rozd

desfrAnh v. 1. a bra calului fraul; 2. sert, In zadar, fara folos. d.eyerth V. a face desert, a goli. fig. a da drumul: fiecare sirnte cd mindelerniciune 1.1. caracterul lucrului tea-i se desfrdna AL.; 3. a (se) da desdesert, fragilitate: totul e defertdciune; franarii. 2. mandrie pentru cele deserte. desfránaref. dezordine morala, exces.

delertare f. actiunea de a deserta

goitre, evacuare.

desfrAnat a. 1. lipsit de frau; 2. ne-

cumpAtat in purtare, dat la placeri.

II m.

desetinh I. od. Mold. zeciueala stu- om desfranat. desfrAu n. I. lipsa de frau; 2. fig. pilot l mascurilor (ceeace se numia In Muntenia dijrndrit). [Bulg. DESETINAJ exces: desfrdu de colori.

www.dacoromanica.ro

- 203

desk

ded

desfrunzi v. a despula de frunze : caii foarte lung: ont defirat. II adv. prelung: clesfrunzesc tufarii AL. de ce afa tare ft defirat ai oftet? POOL desfundis v. I. a scoate fundul unui desis n. padure tanara l aproape de vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa : nestrabâtut [V. desl.

mi se desfundd nasul; 3. a deschide

deslfinat a. destramat (si fig.).

deslantui v. I. a desface lantul; 2. calea Intr'un loc Inca neumblat; 4. a desgheta: ploile red des fundd pdmantul OD, fig, a da curs liber : a deshinfui patimile; 3. a se repezi cu violent& desgardinh v. V. desgradfna. deslega v. I. a desface ce era legal: desghet n. topirea ghetei, a znpezilor. desgheta v. a inceta de a mai fi In- a deslega la ochi; 2. fig. a face

liber,

a desface de o indatorire, de un juriimant:

ghetat.

desghetat a. fig. vioiu, ager, destept: a deslega de peicate; 3. a dispensa de: a un copilandru desghefat i sfertos hp. deslega postul; 4. a rezolva : a deslega adv. pe *leau: vorbefte desghefat. o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIOARLI. desghin n. Mold. I. lovitura cu ha- deslegatisra f. desfacerea unei vraji. tul sau cu pintenele: trei desghinuri câ deslipi v. 1. a desface ce era lipit; 2. mi-i da POP, ; 2. saritura calului : in sprin- fig. a separa, a departa. deslusi v. a explica, a elucida. [Rus. tene desghinuri 'fi salta caii sprinteni II

AL. [Turc. DIZOHIN, hat].

DOSLU§ATI].

plit.

mash, sdrenteros; 2. Jig. destrabalat, des-

moniei. [Slay. GOVEIG, a reipecta, a se

desmembra un Stat.

deslusit a. si adv. lirnpede: vorbefte desghinit v. Mold. V. desbina. desghioch v. 1. a curati de ghloacii, deslufit. a desface de coaja verde, de teci sau desmfidulat a. desmembrat (On.). pastai: deed de desghiocat pdpufoiu [V. niddular]. desmhtat a. 1. descins de peste caCR; 2. fig, a seca de puteri, a bate cum-

franat. [Origina necunoscuta]. desgoli v. a lasa gol, a descoperi. desmembrh v, 1. a separa membrele desgovealä f. Imbrobodirea miresei: hora desgovelii, jucata in timpul cere- corpului ; 2. a separa partite unui tot: a

desmembrare f. actlunea de a des prepara cu religiozitate (cf. bulg. 00YEIA, mutenia temporarti ce observa fetele de membra i rezultatul ei: diviziune, separatiune. curand maritate): odata desgovita de nuna cea mare, rnireasa intra In randul

desrneti v. a trezi din ametealfi: ca

nevestelor, purtand de ad Inainte broboada din vis se desmelia AL. desmetic a. zapacit, nebun. [Cf. bezmaritala]. desgrfidi V. a strica sau a ridica gardul. metic]. desgradina (§i desgardina) v. a sapa desmetici v. a (se) trezi, eml vent In

la radacina unui arbore, Ca sa-1 poath fire. [Pare a fi de aceeas origina cu desdoborl mai lesne: movila p6rea cd vrea mefi (v. ameti)]. desmierdis v. 1. a mangala cu vorbe sei se desgdrdineze de ptitn6nt LSI% [V, de dragoste, a rfisfita ; 2. a mangaia In gardin6]. desgroph v. I. a scoate din pamánt: genere : (soarele) streilucefte fi des a desgropa o comoard ; 2. fig, a desco- meardd oceanul de ninsoare AL. ; 3. a peri r e era ascuns.

se da placerilor. [Derivat din lat. MERDA,

desgust n. 1. bosh de gust; 2. aver- murclarie, insemneaza lit, a scoate din murdarie, a spala un copil In fase, de siune, repugnant& desgusth v. 1. a produce desgust, a unde a netezi pruncul, a-1 mangaia; vorba insufla greata; 2. a prinde, a simti desgust, facea la inceput parte din graiul dadacelor].

desgustfitor a. I. care inspira desgust; desmierdare 1. 1. adiunea de a des2. fig, care repugneaza. mierda ; 2. placere, voluptate; 3. desfradeshfimis v. a scoate caii din hamuri. nare.

deli conj. cu toate ca, macar ea (in-

dica o concesiune). [Lat. Da SIC].

desime f. 1. calitatea lucrului des, re-

zistent: desimea norilor; 2. desis: el pcitrunde prin desime, trece iute prin zeivoaie AL. desirh v. I. a strica strut, a desface, a descoase ; 2. a se lungi: se defird odata fi se inalfti mina la lune, CR. desirat a. I. rupt: hainele depe dame

erau sfdfiate fi defirate

hp,

;

desmierdAtor

a.

care desmeardri,

rnangaios : muzicd desmierddtoare.

desminti v. 1. a declara fats : a desminfi o tire ; 2. a nu fi conform, a contrazice : experienf a a desminfit preve derile mele. desmormAnth v. a scoate din marmant.

desmorti v. a trezi din amorteala. desmosteni v. a lipsi pe cineva de o

2. fig. mostenire.

www.dacoromanica.ro

des

- 204 -

des

desnadajdui v. a pierde mice nA- pitimire: inima ii se despicii de mild.

dejde, a despera. [Lat. vulg. DESPICARE, a despica]. desnfidejde 1. desperare. [V. nadejde]. despicatura f. bucatA de lemn des-

desnationallzh v. a face sA piarzA picatA, tandArd.

nationalitatea, caracterul sau spiritul national.

desnoda v. 1. a desface nodul: des-

despiedech v. a scoate piedica, a descures calul, roata.

despleti v. I. a desface ce a fost irn-

noadei-ti punga, sgarcitule I AL. ; 2. fig, pletit; 2. a desface pletele de pAr,

a descurca o intriga, a termina o piesa

despletit a. desfAcut: cu parul des-

plefit. de teatru. desnodamant n. modul de a desnoda, despopi v. a scoate din popie, a lua de a pune capar unei intrigi, unei actiuni darul preotiel: Mihaiu puse pe mitropoli t

de despopi pe Stoica Bk.c. desnora v. a se risipi norii, a se Indespopulh v. 1. a lipsi de locuitori, senina : cerul s'a desnorat. de animate, de vegetate; 2. a-si pierde 10dramatice.

desobimui v. a desbAra de un obiceiu. cuitorii.

despacheth v. a desface pachetul. desposeda v. a deposeda: n'au putut despaduri v. 1. s curAta de arbori : desposeda un popor in tree Bk.c. despot m. 1. suveran care domneste a despaduri Un teren; 2. a extermina pActurile fail a !nom de regenerarea bor. absolut si arbitrar; 2. persoanA care imdespagubi v. a intoarce paguba. pune vointa-i intr'un mod thanic. despagubire 1. 1. repararea unel pa- despotic a. arbitrar, tiranic. gube ; 2. fig. compensare. despotism n. 1. guvernul arbitrar al despartenie f. desfacerea cAsAtoriel, unui despot; 2. autoritate tiranicA. divort. despovara v. a ridica povara, a usura.

desparti v. I. a pune de o parte : a despovatui v. a povAtui In sens cona/ege si desparti grane; 2. a fi asezat trar. Intre : un gard desparte cele cloud mosii; despre prep. 1. (atingator) de: des 3. a (se) depArta unul de altul: s'au des- pre liniba romanci; 2. din partea: despartit ca prieteni; 4. a divorta. [Lat. pre rdsdrit; 3. in privinta: cat despre vulg. DISPARTIRE],

despartimant n. 1. loc separat; 2.

mine [Lat. DESUPER].

una din diviziunile regnului vegetal: des-

despresurh v. a ridica impresurarea. despret n. 1. sentiment prin care se judecA o persoanA sau un lucru ca ne-

pArti ; 2. starea celui despArtit, separatiune ;

pretul mortii. [Lit.: depretiere].

parlimantul criptogamelor. despartire f. I. actiunea de a des- demo de stimA, de atentiune ; 2. fig. des-

3. coloarea unei comune urbane: l'am despreMi v. 1. a avea, a arAta despret ; 2. fig. a nu se teme de: viteazul vazut... trecea pela despeirtire CAR. despärtitor a. care desparte. despretueste moartea. despartiturä f. diviziune, clash* a parte.

despecetlui v. 1. a rupe pecetea ;

despretuitor a. *i m. care despredesprimavara v. fig. a inverzi: s'a

2. tueste.

a deschide o scrisoare. despera 1. a pierde toatA speranta : a desprimavarat pddurea Err.

desprimivarat n. stArsitul primadespera de succes; 2. a aduce la desperare : a despera pe arnicii sói; 3. a verii; negru ca pamantul in despri-

se lAsa in voia desperArii. maveirat. desperare f. 1. pierderea sperantei ; desprinde v. a desface ce era prins 2. intristare violentA, descurajare; 3. ceeace sau legat : parul tau ti se desprinde Ea. desproprietfiri v. a expropria. cauzeazA deiperarea. desperat a. 1. care nu mai lash' spedespuià v. I. a desbrAca Oral la piele, rantA : stare desperata; 2. fAcut de un a prAda cu totul; 2. a cerceta intr'un mod

desperat: rezolutiune desperatd; 3. fig. sumar: a despuia scrutinul; 3. a se leadanc mann, contrariat. pAda : muntii de verzis se despuiau desperecheh v. a face sA nu mai fie AL. [Lat. DISPOLIARE]. pereche, a dezuni. despuiat a. 1. desbrAcat, in pielea desperechiat a. tarA pereche sau sir: goala ; 2. prAdat cu totul. strofe desperechiate AL. despuiere 1. I. actiune de a despuia ; despieã v. 1. a tAia, a despArti In Inn- 2. pl. Lima:site: muritoarele despuieri gime: a despica un lemn; 2. a separa ale Domnitei OD. [Sensul 2 dupA fr. pArtile until corp. ale unei masse strA- crepouilles]. 4lesradacink v. I. a scoate din rAbatAnd d'a curmezisul: paseirea despica uerul; 3. fig, a destepta o adAncA corn- dAcinA, a scoate cu rAdAcina cu tot: a

www.dacoromanica.ro

des

- 205 -

des

desradacina arbori; 2. fig. a desfiinta, destrithillare f. desfranare. [Origina necunoscuta a starpi: a desraclacina erori, vifii. desrobi v. a scoate, a rAscumpAra din destràbalat a. dezordonat. destratnit (distrimiA) v. I. a desface robie. desrobire f. emancipare: .tirbeiu a firele: a destrdma panza; 2. a desface decretat :n 1856 desrobirea Tiganilor. in genere: furtunelor cla sborul parndndesfirit v. V. desirà ; le dessird cand tui de-I destramd En. [V. Minima]. destramare f. fig. desfrdu. cand AL. destritmat a. I. desfAcut, descheiat; desthinui v. 1. a descoperi o taina, a divulga.

destaria v. a alunga din tarA, a exila : obliga pe multi tineri a se desfara AL. [Termen modelat dupd fr. depayser]. destelini v. a smulge telina sau 13AlAriile, a cur* un pamant spre a-I ara. deltept a. si adv. 1. trezit din somn : viseaza destept; 2. fig. ager la minte, inteligent e prea destept. [Abstras din desteptal.

2. slobod, ce atarnA In jos: cis buze largi destramate PANN; 3. fig. desfranat: toti betivii, toff destramatii GHICA.

destrimiliturfi f. Mat vopsitA. de(s)trona v. a da jos de pe tron, a

fasturna din domnie. destrunh v. a desface strunele, a descorda :

feciorul de impdrat destruna

arcul OD. destul a. atat cat trebue. [Contras din deSepth v. 1. a scula din somn, a de satul]. I adv. de ajuns: am lucrat trezi; 2. a deschide mintea ; 3. fig, a face destul. destuph v. a lua astupatoarea. [V. sA nascã. [Lat.*DISTECTARE = DISPECTARE (cf. aftepta)]. astupal. destupfitoare I. unealta de destupat. desteptficiune f. calitatea omului deidegucitiat a. Inteco ureche, nebun : tept : pricepere, inteligenta. delteptfitor n. care desteapta. n. erau nazurosi, tembeli, desuchiati Ise. [V. suchet]. ceasorMc care desteaptri la timp. degugubinfi f. 1. ln vechiul drept rodeqterne v. a .clestásura. [V. asterne]. destin n. 1. InlAntuire necesard a lu- manesc: crimA sau pAcat mortal (omor, crurilor omenesti ; 2. Mit, divinitate oarbA talharie, adulteriu) ce trägea dupà sine care regula soarta oamenilor; 3. soarta pierderea sufletului ; 2. V. qugubina. [Slay. II

DUSEGUBINA, vierderea sufletuluth

fiecAruia.

desvilui v. 1. a ridica vAlul, a descodestinit v. 1. a da o destinatiune, un scop ; ii destind ftiintei; 2. a rezerva: peri : a desviilui un secret; 2. a se desii dstina nfl premiu; 3. a se prepara la : fisura: incantatorul tablou ce se desvalue dinaintea ochiului GHICA, se destina invafamantului. destinatar in. cui s'a adresat un o- desvat n. ceeace se desvatà : invatul are si desval. [V. invest]. biect (=-- fr. destinataire). desvath v. a face sa uite cele lnyàdestinati(un)e f. 1. Intrebuintare determinatA : fiecare din noi are cate o tate sau o deprindere. [V. desvala]. desveli v. I. a ridica Invelisul; 2. a destinafiune particulard ; 2. locul unde se duce cineva ; a ajunge la destina- destAsura : flrul se desveleste; 3. fig, a scoate la iveala : n'avusese vreme ansi tiune; 3. locul unde se trimete ceva. destinator m. care adreseazA un o- desveli uritul sau caracter NEGR.; 4. a descoperi : taMa-ti sd nu-i desvelesti biect (=-- fr. destinateur). destinde v.1. a intinde la larg: Basta PANS.

isi destinse armia in randueald de

desvinovalti v. a declare nevinovat, a -

justifica o persoana acuzata. bataie BALc.; 2. a rAsfira : somnu desvinui v. a ridica vina cuiva, a-I destinde aripa sonmoroascl AL. ; 3. a

slobozi ceva Intins: a destinde arcul [V. Intinde].

desvinovAti.

desvolth v. 1. a face sA creasca : cal-

destinzfitor a. 0 m. care destinde : dura desvoltd plantele; 2. a spori trep(soare) destinzdtor feeric de aripi sbu- tat, a perfectiona : a desvolt a in teligen fa ; 3.a expune cu amiruntul: a desvolta ratoare AL.

destitui v. a scoate dintr'o functiune. o cugetare, [Cf. involta; sensurile 2 si destoi v. Mold. 1. a-si descirca neca- 3 dupA fr. développer]. zul, a se usura : a-$ i destoi inima, foadesvoltare f. 1. actiunea de a desmea; 2.a se risbuna sd-si destoaie asu- volta; 2. cre§tere treptatà; 3. expunere pref. -i. [Lit, a se astampAra, a pArisi toiul]. arnanuntita.

deszice v. a se lepficla de cele zise, a-st lua vorba Inapoi: ce un sccol ne destoiniCie f. aptitudine, capacitate. zice, ceilalti o deszic En. destoinic a. apt, capabil. [Slay. DOS-

OINDED J.

www.dacoromanica.ro

- 206 -

det

dev

detalik v. a !mire, a spune In detaliu. detuniturA f. detunare prelungith. detailist m. cel ce vinde In detaliu. deunfizi adv. de curand: pdnd mai detaliu n. I. enumeratiune complela ; deundzi. [Lit. de o zi]. deus ex machina m. pretext sau in detaliu, cu de amfiruntul; 2. vanzare, In mica cantitate ; 3. lucru de putina im- mijloC evaziv, invocarea unei puteri sulpranaturale spre a iesi dintr'o Incurcatura portanth (=--- fr. detail). detash v. a desface, a desprinde (=- fr. (dupa cum vechii poeti dramatici recurgeau la un zeu iesind dintr'o masina spre detacher). detasament n. trupa de soldati se- a produce desnoclamantul piesei).

parati dintr'un corp principal pentru a

devasth v. a pusii, a ruina cu desa-

Implini o misiune specialil. varsire: vrajmasul a devastat fara. devastator a. si m. care devasteath. detasat a. fara legatura, desperechiat : devenk f. swish' nefavorabila, nenoroc idei detasate. deteetiv m. agent politienesc care des- statornic In joc fr. deveine). copere pe facatori de rele. deveni v. 1. a incepe a fi, a se face : detentiune f. intemnitare (dela trei a deveni ministru; 2. a trece dintr'o pana la zece ani), constituind o pedeapsa stare intr'elta : capital mic vc deveni aflictivi i infamantä. mare; 3, a avea cutare sau cutare soarth,

detentor m. cel ce tine, cu sau fare- sfarsit: ce porn deveni?

drept, un lucru In posesiune. daver n. vanzare (in comert), daredeteriorh v. a educe un lucru In stare vere, debit. [Turc. DENIR]. rea, a strica. devih v. 1. a se abate din drum, dela determinh v. 1, a hotart, a indica directiunea primitiva : 2. fig, a se departa intr'un mod preciz: a determina o dis- din calea cea bunk dela bunele principii.

tantd; 2. a cauza, a produce: cdderea deviati(un)e I. 1. actiunea de a dea determinat moartea; 2. a face sa iea via: deviafiunea luminei; 2. schimbare

o rezolutiune: l'am determinat sâ piece. In directiunea naturala : deviafiunea codeterminare f. 1. actiunea de a de- 'loanei vertebrale ; 3. fig. departare, abatermine ; 2. rezolutiune luata dupa re- tere in purtare ; deviafiunea principiilor. flexiune. deviz n. expunere amanuntith a tutudeterminativ a. Gram, care preci- ror partilor unei constructiuni, cu pretuzeaza Insemnarea unei vorbe : pronutne rile for (=-- fr. devis). determinativ. devizai f. 1. sententa scurta exprimand determinism n. sistema filozofica care o cugetare, un sentiment : Romania are atribue motivelor, si nu excluziv vointei, ca devizd aNimic tdrd Dumnezeus; actele voluntare. 12. figura de blazon cu vorbele care o explica ; 3. hartie-moneda a unei tari: dedetesth v. a urt tare. detestabil a. I. ce trebue sit fie de- vize strdine (--= fr. devise).

devil& (debla) f. 1. capatana de porc; 2. foarte rau: timp detestabil. detine v. 1. a lima cu nedrept ce nu-i 2. fans. capatana, bostan : are cap, nu

testat ;

al situ; a detine averea altuia; retine, a opri.

2. a

detinut a. si m. lnchis, prizonier.

detracth v. a vorbi rau de cineva,

a depretia meritul cuiva.

devld. [Slay. DEMO, butuc: la figured.

Devlet n. od. sublime Poarta, impe-

riul turcesc: inaltul Devlet. [Ture. DEvi.rd.

devolutiune f. dreptul care, tn unele

thri, da mostenirea mai cu preferinth fii-

detractor m. ccl ce detracteaza. celor din prima casatorie decat flilor dindetreabli adj. cum se cuvine, onest: tr'a done : rdzboiul de devolufiune in

multi beirbati detreabd fi de temeiu OD. contra Spaniel a fost ;ntreprins [V. treabed. Ludovic al XIV-lea in 1667.

de

detriment n. paguba : e in detri- devorh v.1. a sfasia cu dintii : tigrul mental ineu. devord prada sa; 2. a mance cu lacodetronh v. V. destronh. mie: a devora painea; 3. fig, a condetunh v. 1. a tuna tare, a rasuna cu sume, a risipi : focal a devorat casa; sgomot tunurile crunte ca tunete de- 4. a citi cu nesatiu : a devora ceirfile ; fund AL. ; 2. a trasni, a lovi cu fulgerul; 5. a sorbi cu privirea: a devora cu ochii. 3. a face explozie. [Lat. DrroNARE]. devorant a. fig. I. care consuma :

detunare f. sgomotul produs de o friguri devorante; 2. excesiv, violent : cdldurd devorantd. detunat a. trásnit: munte cu capul devoth v. a se consecre cu totul, a se sacrifice pentru altul. de piatrd de furtune detunatd Err. detunfitor a. care detuna : glas de- devotament n. dispozitiune de a se explozie.

tuna tor.

devote, de a se sacrifice pentru altul.

www.dacoromanica.ro

- 207 -

dev

devotat a. pfin de devotament arnic devotat.

devreme adv. de timpuriu (seara

dimineata).

devremece conj. deoarece. (Lit. din

m o mentul ca...J.

dla

dezistit v. a renunta la ceva, a se !Asa de. dezolit v. 1. a devasta err totul ; 2. fig.

a cauza o mare intristare; 3. -a se mAhni adinc.

dezolare f. 1. devastare cam pleti, ruin& desivtirsitA; 2. fig. mAhnire mare, durere

dexteritate f. IndemAnare. adincii. dextrinh 1. materie gumoasi extrasi dezolat a. I. pustilt cu desAvArsire din amidon. 2. fig. foarte trist. dezabonh v. a face sA Inceteze abodezolator a. care dezoleazi. na m entul. dezonoare f. lipsi de onoare, necinste, dezacord n. lipsA de acord, neunire. dezonora v. I. a necinsti, a rip! onoadezacri a. a inceta de a (i acru: varza consideratiunea; 2. a plerde onoarea. se dezacreste. dezordine 1. 1. lipsi de ordine, condezamagi v. a scoate din amigire, a fuziune; 2. jaf, striciciune; 3. destrabi. deziluziona. lare morali. dezantigire f. deziluziune. dezordonat a. dat dezordinii: om dezameti v. a (se) trezi din ameteali. dezordonaf. dezaprobh v. a nu aproba. dezorganizA v. I. a distruge orgadezaprobator a. care dezaprobA. nismul; 2. fig. a turbura ordinea, a strica .

dezarmai v. 1. a lua cuiva armele ; buna Intelegere.

2. a Indupleca, a potoli pe cineva. dezorientà v. 1. a face si pearzi odezarmare f. 1. actiunea de a dez- rientarea, cunostinta exacti a locurilor arma; 2. licentiarea trupelor. unde s'afli; 2. a face si piarzA cumpAtul, dezarticulk v. 1. a face o amputare a Incurca ; 3. a-si pierde prezenta de sof, In articulatiuni: a dezariicula un urnar; rit: aceasta chestiune l'a dezorientat. 2. Anat. a separa oasele unui schelet. dezotrfivi v. a nimici efectul otrivei: dezastros a. care cauzeazA dezastre. un balsam dezotreivind otrava Ax.. dezastru n. mare nenorocire. dezuetudine f. incetarea unui obidezavanta) n. neajuns, cauzA de in- ceiu sau unei legi ce nu s'a mai aplicat ferioritate, prejuditiu,

dezavantajos a. care cauzeazA sau

de mult: a cazut in dezuetudine.

dezunallà v. a Inceta de a mai li umflat.

dezuni v. 1. a despirti ce era unit ; dezerth v. 1. a pArisi un loc, un par- 2. fig. a invrAjbl. tid; 2. a plias! serviciul militar fiat perdiabet n. boali gravi caracterizati misiune; 3. a trece la dusman. prin prezenta zahArului In urini. diabolic a. 1. ce vine dela diavol: j. dezertare f. actiunea de a dezerta : pita diabolica; 2. fig. foarte rAu: spirit dezertare din armata. dezertor m. cel ce dezerteazi. diabolic. diac m. 1. od., scriitor de cancelarie, deziderat n. ceeace amine de cornpletat sau de rezolvat: orice Hintd are logofit: dieci de vistierie; 2. azi, cAntidezideratele sale. ret la biserici : la uqa bisericii unde deziluzionh v. a face sA inceteze du- cantil diecii POP. [Slay. musu, diacon, poate cauza dezavantaje.

ziunile.

de unde logofAt, ecleziasticil fiind unicii

dezamagire.

(cf. fr. clerc, popesc, Invitat, scriltor)].

deziluziune f. pierderea iluziunilor, reprezentanti al culturei in vrernile trecute dezinenta f. terminatiunea vorbelor.

diacon m. intAiul grad de jos In sus

deziniecth v. a distruge aerul rat', in ierarhia bisericeasci: diaconul e sub-

miasmele, germenil infectiosi.

ordonat preotului. [Gr. mod. nthroNos].

dezinfectant a. propriu a dezinfecta. diaconar n. carte de miroanele ce se n. substanti ce dezinfecteazi: ex. aci- zic la liturghle. dul fenic, clorul. diaconesc a. ce tine de diacon: vestdezinteresh v. 1. a exclude dela in- minte diaconefti. teres prin Indemnizare : a dezinteresa diaconic xi, load in biserici unde se pe un creditor ; 2. a se lepicla de pro- pistreazi vestrnintele diaconesti. II

priile sale interese.

dia conic 1. functiunea diaconului. diademä f. 1. un fel de legituri ce pundezinteresate. tau regil pe cap; 2. fig. regalitate; 3. codezinteresat a. 1. care nu lucreazii roani In genere: cu diaderna de stele Err. din interes ; 2. care nu-i dictat de inte- &It va purta Oltul diadema-i de munfi

dezinteresare f. calitatea persoanei

res acfiune dezinteresaid.

Ga. Ar...;

4. gateali de diamante pentru

dezInvolturil f. turnura plinA de grape. codura damelor,

www.dacoromanica.ro

dia

die

208

diadoh m. denumirea mostenitorului mod general de a fi: a se pune la diatronului in Grecia. pazonel cuiva. dialan a. prin care strAbate lumina (ca diaree f. scurgerea pantecelui, urdinare. diastimà f. interval : atdta diastinth cristalul, apa): Indira dia lane Bor.. negura diafand En. de vreme Isp. [Gr. mod.]. diafragma f. 1. muschiu subtire si lat diatfi f. testament: tatii, eqti slab ce separli pieptul de abdomen ; 2. Ingrii- foarte si diatd caci nu-ri faci ? PANN. [Gr. mod.]. dire cartilaginoasa intre nhri. diatezii f. ?led. dispozitiune generali diagnostic n. arta de a distingeboalele a organismului (mai adesea ereditari), dupA simptomele lor. care, dupi ce a rAmas latentA, se manidiagnoza f. cunoasterea boalei. diagonal a. care merge dela un un- festi prin aptitudinea de a contracta unele ghiu la altul opus, trite() figura rectilinie. boale (tuberculoza, etc.). diagonal& f. linie diagonala : a trage diatribfi f. critici violentà i riuticioasi. o diagonald. diavol m. 1. Inger eizut, spirit tau; diagram& f. reprezentarea unui obiect 2. fig. om riu, copil gilagios. [Gr. mod., printr'o figura de cAteva dialect n. graiu particular unei OH V din care limbh se trag de asemenea sinodiferind mai mutt sau mai putin de limba nimele dimon §i satana].

literari: dialect daco-ronthn, macedo- diavolesc a. diabolic: din indemn diavolesc PANN. roman, meglenit istro-rometn. dialectal a. relativ la dialect: forme dibicie f. calitatea omului dibaciu :

Indemanare, iscusintA. dialectale. dibaciu a. Incleminatic, iscusit. [De dialectic& f. arta de a rationa Inteun mod metodic. Dialectica se preocupA mai aceeas origina cu dibuitor]. dibli M1010 f. vioara lAutarului: UMmult de forma si de modul de a prezenta ideile, pe ctind logica are de obiect fon- tarii cu diblele si cu surlele OD. [SI°. vean DIBLA, teavA de suflat (serb. DIPLE, dul cugetirii l ideile inset],

dialectician m. cel ce stie, ce ratio- cirnpoiu)]. dibui v. a pipii prin Intunerec, a cAuta neazA duph regulele dialecticei. dialectologie f. studiul stiintific al sA afle pipAind : ea inergea dibuind prin dialectelor. padure ISP. [Origina necunoscutii]. dialog n. 1. convorbize intre douA sau dibuit a. si adv. pe dibuite, piplind mai multe persoane dialogul se intdl- prin Intunerec.

nefte adesea in tabula i in drama;

dibuitor a. si m. care dibueste, isco-

3. opera literarA In forma de convorbire: ditor. diva f. moment deciziv : sci nu greDialogurile ml Platon.

diamant n. I. cea mai pretioasA

Di

§eascd tocmai acum la dicd CR. [Ori-

mai virtoasA dintre pietrele scumpe: dia- gina necunoscuta dicanicese a. judecAtoresc: slujbd dimanful e carbon pur cristalizat; 2. fig. ceva nepretuit, nestematA ; 3. bucatà de caniceascd At. [Dela dicanic=gr. mod. diamant cu care se taie sticla ; 4. In ti- DIKANIKos]. dicasterie f. od. tribunal bisericesc In pogratie: caractere de patru puncte. dia mantic a. stralucitor ca diamantul: materie de divort. [Gr. mod. =ASTERN:NJ. dicher n. sfesnic bisericesc cu douA en pod de petnzei diarnanticci Ekr. diamanticale f. pl. scule de diamant. lumanari. [Gr. mod. nreimr]. [Gr. mod.]. dichiciu n. Mold. unealtA de lemn cu diametral a. ce tine de diametru : care cismarul face florile pe talpA, pe cAp/an diametral. I adv. 1. dela un capit putft : dichiciu i alte custuri tdioase CR. la celilalt al diametrului ; 2. cu totul con- [Origina necunoscuti]. trar, absolut: aceste cloud lucruri sent dichis n. 1. bunA rAnduealA, rost: didiametral opuse. chisel casei; 2. pl. cele trebuincioase, diametru n. 1. linie dreapti ce merge scule : unelte i dichisuri pentru month dela un punct la altul al circumferintei, pentru casd Isp.; 3. pl. gAteli femeielti; trecAnd prin centru: diametrul pclmdn- 4. dresuri, mirodenii de bucate. [Abstras tului e de 3000 de leghi; 2. dimensiune din dichisi]. transversalA la obiecte rotunde, eliptice. dichisi v. 1. a ingriji cu cele trebuin. diapazon n. 1. tntindere de sunete ce cioase : fin cel mijlociu, dupci ce se dio voce sau un instrument poate strAbate chisi si el, cern *au mai bine, plecd dela cel mai gray pinfi la cel mai acut ; fi el hp. ; 2. a (se) giti cu Ingrijire, a (se) 2. mic instrument de otel, cu 'clouA brate, ImbrAca frumos: s'a dichisit sci facd vi-

care vibrind dA nota la; 3. fig. nivel, zite; 3. fam. a pune la cale: am ad rni

www.dacoromanica.ro

fife

-

dih

209

le dichisesc eu CR. [Gr. mod. DICHRio, manare ; 2. Mat. coviirsire de marime, a pune in ordine (aorist dioikisa)]. de cantitate, de pret. dichisit a. giait frumos, spilcuit. diferentiit v. a stabili o diferenta thin dichiu m. iconomul unei manástiri : dotia obiecte, a distinge. peste cdfiva ani pot s'ajung dichiu la differential a. 1. care procede prin vr'un mitoc CR. 1Or. mod.J. diferente infinit de mici: calcul diferen. dician m. dichiu (In cantecele dobro- fiat; 2. ce depinde de uncle diferente : gene; v. scaloian). tarit diferential.

dicotiledon a. cu clout' cotiledoane.

dileri v. I. a fi diferit, a se deosebi

f. pl. dicotiledoane, una din manic di- cdinele diferd pufin de lup; 2. a fi de viziuni ale regnulni vegetal. alta parere. dicta v. 1. a pronunta tare si Inca dilerit a. care diferii, deosebit. dificil a. 1. greu (de facut). anevoios; vorbele ce altul le scrie; 2. fig, a sugera, a inspira: fd ce-fi dicteazd constiinta; 2. fig. exigent, delicat : caracter dificif. dificultate f. I. greutate, anevointa ; 3. a impune cu forte: a dicta legi, or2. neintelegere: am di ficultd fi cu vecinul. dine. dictando adv. dupa dictare: a scrie diform a. 1. cu forma neregulata: fald diformd; 2. fig. odios, respingator. dictando. diformitate f. vitiu de conformatiune. dictat n. actiunea de a dicta si rezuldifterie I. boala grava caracterizata prin tatul ei. dictator m. 1. magistrat roman in- formarea de membrane false, mai ales in vestit cu puterea absoluta pe sase luni, gatlej (anghind diftericei) si In larinx cand republica era In pericol; 2. persoana (crap). Ea bantue In special pe copii investita cu o autoritate suverana i ab- e foarte contagioasa. diftong m. reunire a dotia sonuri Insoluti. dictatorial a. privitor la dictator: pu- tio singura silaba. diftongare f. transformarea unei voferi dictatoriale. dictaturit f. I. demnitatea, autoritatea cale In diftong. difuz a. I. raspandit In toate partile: dictatorului; 2. fig. putere absoluta. dictionar n. culegere de vorbe dinteo lumina difuzei; 2. prolix, vorbaret: scriilimb& arta sau stiinta, dispuse in ordine tor difuz. difuziune f. 1. lin pri stier e difuzualtabetica si explicate in aceeas limba sau nea luminei; 2. prolixitate : difuziutu a traduse Intr'alta. dictiune f. 1. mod de a zice, de a stilului. rosti: dicfiune poeticd, oratoricd; 2. dig n. zagaz, stavilar (= fr cl:gue) I

digera v. 1. a mistui; 2. a pune In

elocutiune.

didactic a. 1. propriu invatamantului: ordine, a studia afund : a digera un procarte didacticd; 2. menit a instrui ceva : iect; 3. a suferi cu rabdare: a digera o insultd. poemei didacticd. Digeste f. pl. colectiune de deciziuni ak didacticil f. arta de a preda, de a injurisconsultilor romani facuta de Justinian

strui.

didahie f. predica pentru cresterea digestiune f. 1. mistuire; copiilor: Didahiile lui Petru Maior. rarea alimentelor In stomac.

2. elabo-

digestiv a. ce serva sau ajuta la didiedru n. unghiu format prin intaini- gestiune; aparat digestiv, totalitatea or ganelor cari concura la digestiune: gurã, rea a douà planuri. dierezii f. Gram. diviziunea unui dif- larinx, ezofag, stomac, intestine. [Gr. mod.].

tong In doua silabe. dietà f. 1. Intrebuintarea regulata de tot ce poate pastra sanatatea; 2. abtinere dela bran& in caz de boalà. Dietai f. adunare In care se discuta afacerile publice, In unele State : Dieta

digitala f. plant veninoasa (numita i dta oii) ale aril flop

vulgar degetar

seamána cu un deget de manusa : e intre

buintata In medicina spre a zabovi bftãile inimei.

digitalinà f. produs chimic extras cEn

digital& germanicil, Dicta Ungariei. digitigrade pl. n. familie de marni dietetic a. mivitor la diet& dieteticii f. arta de a-si conserve sit- fere cari umbla pe vartul degetelor: cdicatatea. nele, pisica. diez n. semn muzical ce ridica cu un digresiune f. abatere dela subiectul

-.emi-ton note precedent&

diferend n. contestare asupra unui

principal.

diha! int. strigatul cu care ursarii Indearnna pe urs Sf joace: diha, diha, me i diferentai f. I. deosebire, lipsa de ase- Martine! [Onomatoped L. Saineanu. Dict. Universal. 14

ounct particular.

www.dacoromanica.ro

- 210 -

dlh

din

dihaiu a. Mold. mai mutt, mai bine dimerlie L Mold. banith: dimerlia ori mai tau: ma pricep la descemtece scutura, harabale inceirca POP. [Turc. mai dihaiu decdt baba Cloanfa AL. D1ORRLT, lit. vas garnisit cu flea dimicaton n. panzli de bumbac lus[Cf. litfan Drv.U, minunat]. dihanie f. 1. animal monstruos, fiarh truith pentru chptusealh (= fr. dernicoion]. shlbatia : cu o limber ca de o dihanie dimie f. abh: antereu de dimie albd. turbatei ; 2. monstru, minunatie: iatei 1[Turc. ana]. dimineaja f. timpul de and rhsare cà vede o dihanie de Otn CR. 3. porecla tiganului ; 4. femeie sau lath foarte with. :soarele panA la amiazi, [Lat. *DEMANIT1A [Vechiu-rom. dihanie, suflare. (eToath di- 1(din HARR, diminea(A)]. diminuh v. a micsora, a schdea. hania sh laude DomnulYo, Coresi) = slay. vechiul sans de fiintA vietuitoare sau animal in genere s'a restlans In limba modernii la cel de animal monstru sau liarS rApitoare]. dihoch v. V. dehoch. dihonie f. neintelegere, vrajbA : ca sit se mdritue toatei dihonia CR. [Gr. mod.]. dihonijh I. butoias de 'Acura atarnat de cAruth. [V. dohot]. DYHANITE, suflare :

diminutiv a. Gram. sufix care mic-

reazh sensul vorbelor : cds-utii fef-ttit. n. vorb5. provhzuth cu acest sufix: poeIr zia popularei abundei in diminutive.

dimon m. 1. demon, diavol: Scaraoschi atunci se inghesuieste peste ceilalfi dimoni CR. ; 2. om afurisit: dimo-

nul de dascd1 are de gdnd sd ne omoare ISP. ; 3. fig. copil rhu: ce cauli

dihor m. mamifer carnivor ce rhs- aci, dimone? AL. [Gr. mod. (v. diavol)]. din prep. exprimA punctul originar: pandeste un miros urit: se vaneazh pentru blana sa (galbenii cu varfuri negre), 1. In spatiu: din oraa, din afarei; 2. in mai ieftinh de cat a jderului. [Slay. DI, timp: dinainte, din copileirie; 3. partitiv : unul din tovoreisii seii; 4. cauzal: 110R11 (dela dyhati, a sufla greu)]. dijmit I. a zecea parte din venituri ca a niurit din facere; 5. instrumental: a dare dare stApanire sau catre biserich. da din urneri. [Contras din de in].

dinainte adv. 1. in fath: dinaintea dijmarit n. nurne dat In Muntenia casei mele ; 2. Inainte In timp : mai dinainte ; 3. Inainte In spatiu: cel dina(pe la 1700) d5ril pe stupi 1 mascuri. inte. [V. inainte]. dijmui v. a lua dijmA. dilath v. 1. a mhri volurnul : ceildura dinamic a. 1. privitor la dinamich: [Slay. utput].

dilater* corpurile; 2. a largi o ranh.

2. care lucreazA prin forta internh.

dinamich f. partea mecanicei care sta. dilatabil a. ce poate fi dilatat. dilatabilitate f. Fiz. proprietatea cor- diazh mischrile In raport cu fortele lor. dinamism n. sistemfi ce atribue mapurilor de a se dilata la caldurii. dilataji(un)e f. cresterea volumului teriei forte vii si active: filozofia lui Aristotele e sin dinamism. corpurilor. dinamith f. substanth explozibillt corndilatoriu a. Jur. care face sh s'amane : push' din nitro-glicerina amestecath. cu mijloc dilatoriu. dilemh f, argument ce prezinth dota alte materii, ca nisip subtire, cArhmidh propozitiuni contrare, a chror concluziune pisatA. Ea fu descoperith de inginerul suedez Nobel (1867), care reusi a o face e aceeas.

diletant m. I. amator pasionat de folositoare industrial.

muzich ;

arta.

2. cunoschtor in literaturh sau

dinamitard m. cel ce Intrebuinteazh

dinamita pentru distrugere nelegitimh.

diletantism n. gust foarte pronuntat dinamometru n. instrument de mecanicA ce servh a mAsura intensitatea fortelor. pentru lucrurile de arta. diiigenja f. 1. promptitudine : dili- dinapoi adv. de Inapot, de IndArAt:

genfa intru indeplinirea unei obliga- picioarele dinapoi. [V. inapoi]. dinar m. I. veche monedA romana in fiuni; 2. mare trAsurh publicA pentru calAtori.

diluh v. a face o solutiune mai putfn concentrath adilogand 80. diluvial a. privitor la diluviu : !erenuri diluviale. diluviu n. I. potop; 2. teren format

valoare de zece asi : Isus fu vdndut ,pentru 30 de dinari; 2. veche monedi lin Moldova In valoare de un leu: cu di-

nari moldovenesti ai cu grivne mart-

tenesti POP. ; 3. ban In genere: juceitorul ce aruncei ultimu-i dinar. [Gr.mod.l. prin inundatiuni vechi; 3. fig. fnarte mare dinastic a. privitor la o dinastie. in. partizan al dinastiei domnitoare. cantitate. dimensiune 1. inti nderea unui corp dinasticism n. sentimente dinastice. In toate senstuile : lungime, lArgime pi dinastie f. 1. succesiune de suverani din aceeas familie; 2. familie domnitoare. inaltime sau adancime. Il

www.dacoromanica.ro

din

dir

- 211

dincoace adv. din partea asta. [V. menele: diploma de bacalaureat, de licenfiat, de doctor. dineolo adv. din partea aceea. [V. diplomat a. si m. care a obtinut o

inco ace].

incola

diploma. I m. 1. persoanA Insarcinath a

de dinioare CR.

litatea ambasadorilor si a ministrilor straini

dineu n. I. mancare intre 5 si 7 ore :trata cu strainii afacerile guvernului ski; sears; 2. ospAt mare dat la acea orA 2. ispitit, pAtit ; 3. fig. om fin, Wet. (= fr. diner,. diplomatic a. pnvitor la diplomatic dinioare adv. Mold. adineaori vorba sau la diplomati; corp diplomatic, tote-

dintaiu a. 1. intaiu: locul cnntdiu; acreditati pe langii un guvern. 1. In special dupa cel: cel dintaiu om. diplomatici f. stiinta care are de o-

adv. intaia oath, la inceput. [Contras biect lectura l critica documentelor si din de intdiu]. diplomelor vechi: ea fu Intemeiata in II

dintar m. 1. unealtA cu care se In- 11681 de benedictinul Mabillon. drepteaza dintii ferestraului; 2. gratar ce diplomatie f. 1. stiinta raporturilor se pune in dreptul scocurilor morii spre mutuale, a intereselor respective ale Staa opri murdAriile ce yin pe apa. ,telor ; 2. personalul agentilor cari trateaza dintarit n. plata ce se zice ca platiau aceste interese diplomalia europeand; crestinii unui turc, fiindcii si-a ostenit 3. jig. conduita prudenta i abila. dintii mancand In casa lor (despre popi) dipter m. insect& cu cloud aripi t

mdncali tot pldcinte

gdini fripte, sase picioare, ca mustele, fanfarii. diptice f. pl. registru format din

iar la urma va plateste i dinfdritul

tA-

CR. [Formatiune analogic& dupA numele blite de lemn sau de fildes, pe care se vechilor dari: dijmfirit, pogonarit, etc.]. rinscria numele consulilor, magistratilor, dintat a. 1. Mat In forma de dinti ; 'ctitorilor de biserici, episcopilor, etc. direci (diregi) m. pl. stalpii ce spri2. prevazut cu dinti. dinte m. 1. fiecare din oscioarele In- jina streasina bordeiului. [Turc. DIRER. cadrate In falca ; 2. varf in forma de 'stalp]. dinte : dinfi de pieptene, de ferestrdu; direche f. monedA de argint, In Ira3. nume de plante : va- loare de 12 lei vechi, numith si sgripsor, rietate de pozumb ; dintele-dracului,planta circula In vremea lui Caragea (Fn..). [Turc.

cu gust de piper (Polygonatum hydro- DIRERL1 («en stalpi)), numele talerului spa-

;niol pe care erau reprezentate coloanele

piper). [Lat. DENTEM].

dintre prep. I. din mijlocul (parti- 'lui Hercule]. V. colonat. tiv): cel mai bun dintre voi; 2. dela : direct a. I. drept, care nu face ocodintru inceput. [V. intrel luri: cale directd; 2. imediat, Para interdintura f, sau iarba dintelui, plantA median corespondenfa directd; 3. Gram. al carii caliciu are dinti ascutiti (Odontoides rubra). dioceza f. eparhie. diocezan a. eparhial. diochiu n. Mold. V. deochiu: nostim esti, nu fi de diochiu I AL. dioic a. se zice de plantele ale chror

care completeaza deadreptul sensul unui

verb activ: complement direct; constructiune direct& care aseaza vorbele

dupa ordinea logic& : subiect, verb, complement. V. contributiune. II adv. In linie

dreapta, lath intermediar.

directiune f. 1. actiunea de a dirija,

flori bArbatesti aunt pe o tulpina, iar cele de a administra : directiunea unei afafemeiesti pe alta : cdnepa, salcia. ceri; 2. diviziune administrativA Incredin. dioniziac a. privitor la Dionysos sau tath unui director: direcfiunea generald Bachus: serbari dioniziace. a postelor; 3. biuroul resedinta unui dioptricä f. partea fizicei care tra- director; 4. sensul unei miscari, al unei teath despre refractiunea luminei. pozitiuni: direcliunea ulifei.

diorama f. tablou astfel asezat Inc&

director m. cel ce dirijeazA o Intre-

sa product' efecte diferite dupA modul mindere, o administratiune. cum e luminat. directorat n. functiune de director si diorie f. termen de plata (vorbA ju- durata ei. ridic& din epoca fanariota) : sa-fi fac zadirectoriu n. 1. consiliu Inshrcinat pis cu diorie? [Gr. mod.]. cu o directiune publicA: directoriul fede-

dipla f. V. dibli. ral al Elvefiei; 2. consiliu compus din diploma f. 1. document vechiu sta- 5 membri, care a guvernat Franta dela bilind un drept sau privilegiu: diploma 1795-1799, and fu rasturnat de Bonabdrlddeana din anul 1134; 2. act con- parte. diregi m. pl. V. direci. ferit de o Facultate i constatand capacitatea unei persoane care si-a trecut exa-

dires (dres) n, pl. od. act sau ordin

www.dacoromanica.ro

- 212 -

dir

dis

domnesc coprinzand dispozipuni .asupra discordie f. cearta, neintelegere Mire unei afaceri: direse vechi. [Participiu dela persoane. discos n. discul milelor: a umbla cu vechiu rom. direge, a dispune]. V. dres, dirigent a. care dirijeaza, care are discosul. [V. disc]. discredit n. pierderea sau scaderea principala directiune: clasele dirigente.

diriginte m. cel ce conduce: dirigintele oficiului postal. dirijk v. I. a da Impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director : a dirija o fabricd; 3. a indrepta : a dirija paii, cerceteirile. dirijabil a. si n. se zice de un aeroplan care poate fi dirijat. dirmeh f. broboada peste tot alba a tarancelor. [Turc. naradi, Invelitoard

creditului.

discredith v.1. a face si caza In dis-

lcredit; 2, a pierde creditul.

discret a. 1. rezervat, retinut in cu-

vintele, In actiunile sale; 2. care stie sa

fpastreze un secret ; 3. care denota rezerva:

purfare discretd. discreponar a. lasat la discretiunea cuiva: putere discrefionard. discreti(un)e f. 1. caracterul persoa-

dis adv. numai in expresiunea dis- nei discrete; 2. bunul plac, supunere nede-dimineafd, toarte de vreme. [Vechiu- :conditionata: a ft la chscrefiunea cuiva ; rom. dans-de-dimina id (Inca la Mee- !3. rezerva: cu mare discrefiune. disculph v. 1. a justifica pe un acuscu): v. deins]. disc n. 1. bucata de metal, latA si ro- lzat ; 2. a se justifica de o acuzare. tunda, cu care atletii se exersau svarlind'o; ' discurs n. cuvantare, compozitiune ora2. suprafata rotunda $ i lata : luna plind .torica ale carii p&p stint dispuse cu me'nalfd discul ei pe munte Bor..; 3. placa tocla: discurs de advocat. discursiv a. care trage prin rationamobila cu dotra fete sore a arAta dacA tment o propozitiune dintr'alta. calea ferata e libera sau nu.

discuth v. a cerceta o desbatere, o disc n. taler de aur sau de argint pe care se pune sfantul agnet i cu care chestiune, a considera pro si contra. discutabil a. ce poate 11 discutat. umblA dascilii spre a pi-1mi otrandele In discuti(un)e f. 1. actiunea de a_ disbani. [Gr. mod. DISHOS, de unde si forma lcuta ; 2. cearta, contestatie.

paralela discos].

discerne v. a vedea limpede, a

dis- .

tinge.

disdedimineati adv. V. dis. diseck v. I. a tlia un cadavru spre

discernemânt n. facultatea de a ju- la-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu iluare aminte: a diseca o carte. disciplinh v. a supune unei regule disecti(un)e f. 1. actiunea de a di-

deca lucrmile. uniforme.

Iseca ;

disciplinfi 1. 1. regulament destinat a

2. fig. cercetare minutioasa.

disenterie f. scursoare cu dureri de

asigura buna ordine intr'o adunare, intr'un intestine.

corp constituit: disciplina militard tre- diserth v. a face o disertatiune. disertati(un)e f. discurs sau scriere bue sd fie foarte severd; 2. directiune: a fi sub disciplina unui bun nzaestru; metodica despre o chestiune oarecare. disgratia v. a inceta de a tavoriza pe 3. consiliu de disciplinA, tribunal insarcinat cu mentinerea ordinii: ordinul ad- cineva. disgratiat a. 1. cazut in disgratie ; 2. vocafilor are consiliul sdu de disciplind. disciplinabil a. lesne de disciplinat. diform: disgrafiat de naturei. disgratie I. 1. pierderea bunelor gratii disciplinar a. privitor la disciplina 'ale unui om puternic: a criclea in disgrapedeapsd disciplinard. fie; 2. lipsa de grape in purtare, vorbire. disciplinat a. supus disciplinel. disgratios a. lipsit de grape, care disdiscipol rn cel ce a urmat invatatura, care adoptii doctrinele unui rnaestru : Pla- place: aer disgrafios. disident a. care profeseaza o doctrina ton fu discipolul lui Socrate. discontinuitate 1. lipsa de continui- sau o opiniune diferita de a majoritatii. disidenth f. diferenta profunda de opi-

tate.

niuni sau de sentimente. disconto n. V. scont. discordh v. a fi discordant: s'a dis- disimilati(un)e I. Gram. fenomen

cordat chitara AL.

discordant a. 1. lipsit de armonie

voci discordante; 2. f ig. contrar, opus ; caractere discordante. discordantit f. starea celui discordant: discordan fa a doudinsfrumente, a doud caractere.

contrar asimilatiunii. disimulh v. 1. a ascunde sentimentele,

proiectele sale: a-si disimula mania; 2. a pArea ca nu observa sau nu re3imte: a disimula o ofensi ; 3. a face mai putin vizibil: aceastd !mina disimuleazci ialia.

www.dacoromanica.ro

- /13 -

dls

disjunetiv a. care uneste vorbele

dis

disproportitunle f. lipsui de propor-

separa ideile: sari, nici sunt particule dis- (tune, nepotrivire.

dispune v. 1. a pune /oleo ordine disloch v. I. a scoate din loc: a dis- oarecare: a dispune trupele; 2. a preloca un brat, o masind; 2. a dezorga- para la sau pentru ceva : a dispune o junctive.

niza : a disloca o arnica&

said pentru bal ; 3. a face ce vrea, a In-

2. Jur. ce se poate rupe sau anula : contract disolubil. disonant a. ce formeaz5 disonantil. disonantal f. 1. Muz. acord fals; 2. Gram. IntAlnire neplacutfi de vorbe, de sonuri ; 3. 1ips5 de unitate In stil i idei. disparat a. lipsit de conformitate, de armonie, neplAcut la vedere : colori disparate. dispare v. a peri din vedere, a se face nevAzut: apare i dispare.

rea sa; 4. a lua dispozitiuni, a ordona : legea dispune numai pentru viitor. dispus a. 1. gate de a lucre; 2. In dis-

dispensh v. 1. a distribui, a ImpArti providenfa dispenseazd bunurile fi retele; 2. a scuti de ceva : te dispensez de a mai veni; 3. a se abtine. dispensi f. scutire dela regula ordinarit : dispensd dela serviciul militar.

separA obiecte, locuri, timpuri ; 2. diferentA

disolubil a. I. ce se poate dizolva ; trebuinta dup5 plac : a dispune de ave.

pozitiune (burnt* sau rea): nu-i bine dis-

pus azi. disputh v. 1. a discuta cu vioiciune despre ceva : a disputa despre gusturi, colori; 2. a contesta, a lupta pentru obtinerea unui lucru : a disputa lin premiu. disputh f. 1. desbatere Intre persoane cari nu sunt de aceeas pArere; 2. discu-

disparitate f. nepotrivire, deosebire thine prea vie, ceartA : gustul disputa intre lucruri cornparabile. n'are PANN. disparititunle f. actiunea de a dis- distanth v. a 15sa la distant5, a intrece. pare, peire. distanta f. 1. spatiu sau interval cc intre persoane sau lucruri: distanfa lntre

suveran i supusii sdi. diqterne v. V. &Verne: privelistile

sclipitoare ce'n repezi siruri se di-

stern En. dispensariu n. locul unde se distil- distih n. reunire a douS versur1 (un buie ajutor medical (= fr. dispensaire). exametru cu un pentametru) ce contin un dispensator m. cel ce distribuie. ,sens complet. dispepsie f. Med. dificultate de a didistill* v. 1. a separa prin mijlocul cabgera. durei pArtile volatile ale unei substante: dispersiune f. ImprAstiere, risipirc : 'alcoolul se obfine distileind vinul, gradispersiunea razelor luminoase. Inele etc.; 2. a face BA curga !met : bradisplace v. a nu pikes. dul distileazd terebentirza; 3. fig. a fas-

displhcere f. sentiment penibil, vie pandi a distila otravd. distilatitunle f, actiunea de a distila disponibil a. 1. de care se poate disprodusul distilArii. pune: bani disponibili; 2. care se at1,5 distilator m. cel ce distileaza, cel ce contrarietate.

in disponibilitate : ofifer disponibil.

disponibilitate f. 1. starea celui dis-

fabricA licheruri.

distilerie f. locul unde se fac distila-

ponibil; 2. situatiunea functionarilor cari itiunile. nu mai sunt in activitate de serviciu si cari distinct a. 1. deosebit, diferit; 2. fig. ce WW1 rArnAn la dispozitiunea sefilor lor. se aude, ce se vede lesne: sunet distinct.

dispozititunle f. I. modul cum un ludistinctitunle f. I. actiunea de a discru e dispus : a schimba dispozifiunea tinge; 2. deosebire i ceeace stabileste o unei camere; 2. starea s5nAtAtii : bland, deosebire Intre oameni: semn de disrea dispozifiune; 3. starea sufleteascii, tincfiune; 3. foloase de nastere sau de inclinatiune, aptitudine: are dispozifiuni merit: persoand de distincfiune. pentru arte; 4. Jur. punct regulat de o distinctly a. ce servii a distinge: semn lege, ceeace ordon5 justitia ; 5. asezarea distinctiv. pArtilor unui discurs ; 6. pl. pregatirl de distinde v. V. destinde: paseri... dis drum ; la dispozitiunea cuiva, in serviciu, find penele alese En. la ordinele sale, distinge a. 1. a deosebi cu simturile, dispozitiv n. 1. partea unei legi, sen- cu mintea : a distinge binele de rent ; flute sau decret, ce contine dispozitiunile; 2. a stabili o diferentA : a distinge tim2. aranjarea pArtilor unui aparat tehnic : purile; 3. a ridica mai presus de ceilalti: dispozitivul unui -aparat fotografic. virtutea si meritul disting pe oameni; dispret n. V. despret. 4. a se face cunoscut. disproportionat a. hpsit de propor- distins a. care are un caracter de suituni. perioritate, de distinctiune.

www.dacoromanica.ro

- 214 -

dis

div

distrà v. V. distrage (--= fr. distraire). bunal suprem prezidat de `lust's Domini-

distracti(un)e 1. 1. lipsd trecAtoare torul: alergafi indatd la Divan..., jude atentiune . are distracfiuni; 2. pia- decatorii s'au adunat AL.; fig. Divanul cere, petrecere de scurtA duratd : a-si pro- lumii (titlul unei opere etice a lui Cantemir); 3. adunare deliberantd: Divanul cura distracfiuni. ad-hoc (V. ad-hoc); 4. (ironic) judecata. distractiv a. propriu a distrage. distrage v. 1. a abate dela cugetdrile, proces : sd-fi fac divan pe spinare si dela ocupatiunile sale; 2. a-si procura sd te calc in picioare AL. [Turc. DIVAN]. distractiuni. [Forma paraleld cu distra, II adv. a sta divan, a se tinea Int r o a ti de unde un participiu distrat (=-- fr. dis- tudine respectuoasd si solemnd (ca la Di-

van): cdnd incepe sd c6nte, tot satul trait), aliturea cu distras]. ii ski divan PANN. distrilmi" v. Mold. V. destrimd. divan n. 1. od., pat de scanduri Indistras a. cu gandul aiurea. [V. disfundat, larg

tragel.

i

putin ridicat ((inand Mc

distribui v. 1. a Imparti Mire mai In vechile case boieresti de pat, canapea,

multe persoane, a repartiza : a distribui fotoliu, scaune); 2. azi, pat asternut cu proviziurri; 2. a divide dupi o ordine covoare: tin divan moale ca bumbacul CR. [Turc. DIVAN]. oarecare: a distribui o casd. divan n. culegere de poezii orlentale: distribuitor m. cel ce distribue. distributi(un)e f. 1. ImpArtire, repar- Divanul lul Hafiz.

tizare: distribufiune de daruri; 2. ser-

divanist a. de Divan, boier care (3-

viciul postasului care duce scrisorile la cea parte din Divanul domnesc (In numir de sapte, numi(i i velifi boieri): are domiciliu. distributiv a. 1. care distribue ; 2. trecere la boierii divanisti AL. diverge v. I. a se depArta dela olalti, i individualizeazd. Gram. care separA distributor n. aparat menit a distribui vorbind de linii geometrice si de raze opregulat uncle materii : distributor de gaz. tice; 2. fig. a fi opus, diferit. divergent a. 1. care merge depirtandistrict n. subdiviziune teritoriald (sub raportul judiciar sau administrativ) : Ro- du-se linii, raze divergente; 2. fig, opus: pdreri divergente. mdnia se imparte in districte. divergentil 1. 1. starea a cloud linii distructi(un)e f. &Aramaic, praptidire. distructiv a. ce cauzeazd distructiunea. divergente; 2. fig. opozitiune de sentimente sau de opiniuni. distructor m. cel ce distruge. distruge v. 1. a clArtima o clAdire ; divers a. care prezintA caractere di-

fig. a nimici, a face distruge prejudiciile ; 2.

a a se nimici

sit dispard :

3.

ferite.

diversifick v. a varia, a schimba In

mai multe feluri : a diversifica lucrdrile. diversitate f. &area lucrului divers': ditiramb ri. 1. imn de lauclA In onoadiversiune f. schimbare operatA lii rea lui Dionysos liberatorul; 2. poezie Iirlc5, plinA de entuziasm, ce se distinge cursul ideilor, al sentimentelor. divictar m. od. boierinas care tinea de odd' prin strofele.i neregulate ; 3. fig. cilimarile domnesti: Vocld imi zise: te laude exagerate. ditirambic a. 1. de natura ditiram- fac divictar GHICA. [Turc. DIV/TDAR (din divit, calimiri)]. bului; 2. ce Mudd peste masurd. mutual.

divide V. 1. a Imparti: a divide 0 dito adv. (in comer() deja zis: o duzind de carfi in-octavo, una dito in mostenire; 2. a face o diviziune : a diduo-decimo.

diugos a. Tr. V. duglis. diuretic a. Med. ce Inlesneste iesirea udului : cafeaua e diureticd. diurn a. 1. care se face Intio zi : miscarea diurnii a pdrndritului se face in 24 de ore; 2. care risare In timpul zilei: flori diurne.

vide 6 prin 2. dividend n. numfirul de Impirtit. dividend(/' f. partea de beneficiu ce revine fiecfirui actionar Inteo societate industriald sau comerciald, ori fiecArui

creditor In lichidarea unui faliment. divin a. 1. ce vine dela D-zeu : putere

divind; 2. relativ la D-zeu: serviciu di-

diurnii 1. onorar, indemnizare pe zi. yin; 3. pus In randul zeilor : divinul div a. divin : a divului Horafiu poe- August; 4. fig. mai presus de naturd, tied fantdnei AL. excelent, perfect in felul sAu: o carte divagati(un)e f. abatere dela subiec- divind. divinati(un)e f. I. pretinsd arta de tul ski. Divan n. od. 1. consiliu domnesc a ghici viitorul; 2. fig, mare pdtrundere. sale unde se (Mee (la Turd si la Romani): divinator a. care prevede, patrunzf inaltul Divan; 2. curte de justitie, tri- tor : spirit divinator.

www.dacoromanica.ro

- 215 --

div

doe

divinatorht a. privitor la divinatiune. jutd pe spinare Rom 3. mai de Doamnedivinitate f. 1. esentA, naturA divinti; ajutA, exprimA o Insusire Inteun grad 2. D-zeu insus : a adora divinitatea ; mai Inalt (si despre lucruri): o bucatd 3. zeu pagan, zeitA pagan& de loc mai de Doamne-ajutd 1.5P. divinizak v. 1. a pune In randul zeilor: doar (doarS) adv. 1. oare doar va

Romanii divinizau pe toti impdratii; veni ? 2. poate car doar 172Of loan; far&

doar i poate, absolut; 3. cel putin casa 2. fig, a exalta peste masuri. divizibil a. ce poate fi divizat. doar e a lui; 4. Inteo doarA, din indivizibilitate I. caracterul celui divi- tamplare : se hotdri sd vie intr'o doard [SP. [V. ()are].

zibil.

divizion n. divizie (la militari). dobh 1. Mold. 1. tobS; 2. fig. Indodivizionar a. privitor la o divizionarA: pat : dobd de carte CR.; 3. cartabos: dobe de mistret OD. [Ung. DOB]. projesor divizionar. divizionarit f. clasA pusA sub direc- doblinda f. 1. od., prada, jaf cu toate tiunea unui profesor deosebit. oftile i cu toatil dobanda atm ; 2.. divizi(un)e f. 1. impartire ; 2. lucru (sans modern) folos tras din bard dati divizat, parte dintr'un tot; 3. unitate tac- cu imprumut: dobdridd de 5 la sutd. tic& militaril coprinzand douA brigazi: [Abstras din dobdndi]. dobfindi v. 1. a c4t1ga; 2. a cApAta, general de divizie ; 4. reunire de mai multe biurouri Inteo administratiune: fef a obtine. [Slay. noi31,3]. dobAnditor m, cel ce dobandeste. de divizie; 5. Aritm. ImpArtire, operatiune prin care se cautA de ate ori o dobitoc n. 1. animal, mai ales domestic, vitA; 2. fig, stupid, idiot. [Slay. DO. cantitate e coprinsA Intealta. divizor m. cel ce divide. II n. numArul BITOKe, avere : la popoarele pastorale vitele

prin care se divide tin altul, numit di- sunt principala lor bogatie (v. martd)]. dobitocesc a. ce tine de dobitoc. vidend. divort n. 1. rupturA legala a ciisAto- adv. ca un dobitoc. riei; 2. fig. separatiune completA. dobitoci v. a (se) face dobitoc, a (se) divot* V. 1. a face divort ; 2. fig. a tampi. dobitocie f.1. vie* animalA ; 2. fig. se pune In opozitiune cu: a divorta de prostie, stupiditate. bunul simt. divulgh v. a da In vileag ceva ascuns. dobori v. a da jos, a rAsturna, a &ddizolvh v. I. a separa pArtile unui rama: a dobori copaci, case. [V. obori]. corp, a-I descompune: apa dizolvd sadoboser m. Mold. tobosar. II

rea; 2. a face sa Inceteze de a exista prin dobronic m. Bot. V. dumbravnic. risipirea pArtilor: a dizolva o adunare; [Ceh. DOBRONDCAL dobehlit v. Mold, a bate Infundat 3. a desfiinta : a dizolva o cdsdtorie, dizolvant a. si II. care are proprie- ia taci, cd te-oiu dobzdla eu CR. [Din tatea de a dizolva apa e un dizolvant dobzd (Tr. a dobza, a bate bine), form& amplificata din dobei cu finala dela festlfa]. puternic. dizolvare f. 1. separarea partilor udocar n. un fel de cabrioleta engleza nui corp ce se descompune ; 2. separarea (=-- dogcart, trIsurii specialA de transpersoanelor ce formau o societate, un portat cainii de vaniitoare). corp politic. docent m. profesor liber la o Unidoagit f. 1. scandurA IncovoiatA la versitate, [Nemt. (Privat) Docent]. butoaie; 2. fig. it lipse§te o doagd, e Dochia f. V. Baba $ i Evdochia vicam Inteo parte; 3. stare extrema sau sez la basmul vechiu al zinei Dochii En. proasta : a fi in doaga mortii, a ajunge docil a. usor de condus copil, cal in doaga copildriei. [Lat. DOOAl.

doanuth f. 1. od. sotia Domnului

docil.

docilitate f. dispozitiune natural& de ce Nei tu, copild ? zise Doamna niare a fi lesne condus : docilitatea e prima Bor..; 2. stApanA; (luna) Doamna md- conditiune a progresului. rilor ai a noptii varsd lini.Ite .i sornn dock n. basin inconjurat de cheiuri

EH.; 3. titlu de onoare ce se cla femeilor. pentru IncArcarea I descArcarea cora.[Lat. vulg. DOHNA = Clasic DOMINA]. billor, cu magazine de rezervA exploa-

Doamne-ajutil in. 1. strigat de Im- tarea dockurilor din Brdila fi Galati.

bArbAtare al plugarului (and se apucit de lucru) : injugd boii la car, zice Doarnne-

doct a. InvAtat.

doctor m. I. cel promovat la doctoajutd CR. (sau and scapA de o primej- rat: doctor in litere, qtiinte, drept; 2. die): cdnd era sd zicd Doamne-ajutdl medic ; 3. pArinte al Bisericii catolice.

POP.; 2. (ironic) bfitaie neasteptatA, trandoctoral a. 1. relativ la un doctor ; /call: sc) le pomeneati .cu Deamne 4- 2 . fig. suficient, pedantesc: ion doctoral.

www.dacoromanica.ro

doc

dol

216

doctorand m. aspirant la examenul

de doctorat.

doctorat n. 1. cel mai Malt grad ce

dogoare 1. V. dogor : la dogoarea

focului POP.

dogor n. I. arsitfi : la dogorul focu-

confer-A o Facultate ; 2. examenul de tre- 'lui ; 2. fig. foc: dogorul dragostei

cut spre a se face doctor. TAbstras din dogora doctorie f. prescriptiunea doctorului, dogoreala f. cAldura arzAtoare.

ISP.

dogori v. 1. a arde, a frige: soarele

medicament.

doctrinii f. I. totalitatea dogmelor ii- dogoria, la foc ma dogoresc; 2. fig. a nd ststeme, unei religiuni: doctrina ere-- rosi: i-am dogorit obrazul pcirintelui and ; 2. teorie particulara asupra unui de rusine CR. [Slay. DOOORIETI, a arde]. punct de dogma, asupra unei chestiuni. dogoritor a. care dogoreste arfita doctrinal a. cc se rapoartA la o doc- cea dogoritoare a zilei Co. dbhot n. Mold. pAcura groasa de uns trinal: deciziune doctrinald. doctrinar m. partizan care nu admite osiile carelor : Un ulcior cu dohot de in politica nici dreptul divin, nici suve- mesteacdn CR. [Ung. honor]. doi num. numarul indoit al unitltii ranitatea poporului, ci numai principiile

ratiunii. pi cifra ce-1 reprezintA ; doi-de-manfi, nu, document n. act vechiu, dovada scrisa. mele unei hore muntenesti. [Lat. vulg. document& v. a intAri cu documente, DUI = clasic Duo]. a se sprijini pe documente. doica f. femeie care alApteaza un copil documental a. intarit cu documente: strain. [Slay. DOTHA (din doiati, a alapta)].

doici v. a alapta ea I-a doicit.

studiu documental.

doda f. 1. Mold. doica;

2. Tr. lele,

doilea (al) num. care vine dupA cel

nana. [V. dada]. dintaiu. [V. doi]. dodecar m. monedA veche din tim- doina 1. cantec de iubire, de jale §e piI 101 Caragea, valorand 12 lei vechi : de dor; cuvintele-i pasionate se anti pa numdrd cele cincizeci pungi de bani melodii tanguioase, Incepand totdeaunn in mahmudele, dodecari, funduci si cu cfrunzA verde de...1, planta avand ua rubiele Fa,. [Gr. mod.]. raport simbolic cu starea sufleteasca i dodii (in) adv. in delir, aiurind : vor- cantaretului: visdnd cu doina tristd a besti ci tu ia asa in dodii cdte odatd voinicului de munte En. [1 daind In CR. [Origina necunoscuta]. Tr., Maramures, cu valoarea unei interdodola (dodoloaie) f. numele bAna- jectiuni In cantecele locale (ccine a zis lean al paparudei. [Serb. DODOLA]. dintai daina, arsa i-a fost inima l) varidodoloiu m. Banat: I. V. dodola; 2. anta ccine o zis dclinu-ddina), care om ud pina la piele (ca paparuda). poate fi punctul de plecare: numele doidoftor m. numele popular al docto- nei s'ar trage, In acest caz, dintr'o exclarului In medicina. I$1 dohtor : gr. mod. Imatiune de duiosie (ceeace ar explica dela (cf. o f ticd = hecticcI)].

doftorie f. V. doctorle. dogar m. cel ce face butoaie.

'sine existen(a sinonimului litfan daind)].

doinas a. care calla doine: ciobdnas, 'din fluter doinas AL. doini v. a canta clothe : .pi ace! rege DOGARIUS]. U n. unealta dogarului de crapat lemnele pentru doage: fiecare mes- al poeziei... ce din frunze 'ti doineste En. doisprezece num. zece l doui. [Lit. ter are trei dogare de diferite marine .doi pe zece]. dogarie f. meseria dogarului. doge m. primul magistrat In vechile dojana I. mustrare aspra. [Abstras din dojeni]. republici, la Venetia si Genua. dojeni .v. a mustra pe cineva. [Slay. dogi V. 1. a plesni doagele ; 2. a ple3ni In genere: clopotele se dogiau POP. ; 3. .DOJENO, a prigoni]. fig. a ragusi, a slábi : glasul mi se do- dojenitor a. si m. care dojeneste. gise AL. dol n. Jur. InselAciune, fraucla, dogma I. punct de doctrina privit ca dolar m. moneda de argint in Stanecontestabil, mai ales in religiune 1 In .tele-Unite, pretuind alta data 5 franci. filozofie. dolci f. femeiusca dulaului : dolca, dogmatic a. 1. relativ la dog me : leo- haita cea belt-rand AL. [V. duldul. logic dogrnaticd; 2. fig. deciziv: ton doldora adv. plin pana in Irani: cu dogmatic. ,punga doldora de bani. [Origina necudogmatica f. totalitatea dogmelor u- 'noscuta]. nei religiuni.

[Lat.

dogmatism n. doctrina afirmativa.

doleantii f. plangere, suplicA colec-

tivA (= fr. doléance). dogmatiza v. 1. a instrui dogmele ; 2. a doll m. pe:atele delfin : doll de mare exorima pArerile sale Inteun ton dogmatic. s'a 'nveltat Poe. [Slay. DOLOFINO, delfin].

www.dacoromanica.ro

- 217 -

dol

don

dominator a. i m. care domini. dominical a. 2. relativ la Domnul 1Dumnezeu: orafiune dominicald ; 2. privelit oare a illicit case. [Cf. slay. DOLIE, in jos]. vitor la ziva Duminecii : predica domidolinh f. (ca termen geografic) scobiturii a terenului in formfi de pAlnie. nicald. dominican m. calugAr din tagma Sf. [Slay. DOLMA, vale]. go.licoce:al a. cu craniul oval.

dohef.intretAierea a cloud planuri de in-

doliu n. 1. jale, mahnire cauzatà de 'Dominic : Dominicanii sau Frafii-pre-

o moarte, de o calamitate; 2. semne exterioare de doliu i timpul cat se poartA. dolman n. manta militAreascA scurtA cu brandebururi (in cavalerie l artilerie). dolmen n. monument celtic, pietroiu lat asezat pe douA altele.

idicatori au lost instituifi la Tuluza

de copil hp. .[Mo ld. al Tr. dolfan, fruntea, avut : lit. gras ca un delfin (v. doll)]. dom n. 1. clAdire boltitA in forma' de emisferA, d'asupra unor monumente ; 2. (si dorna) catedralA : noaptea 'n dome

oarecare de puncte ; 4. fiecare dintr'aceste piese de joc.

domenial a. ce tine de domeniul Statului : venituri domeniale. domenic a. domnesc: domenicul salt palat Ex.

domn En.; 2. principe sau voievod: Dom-

viilor, paclurilor, clAdirilor, cari compun

vulg. DOMNUS

lin 1215.

domino n. 1. costum de bal, corn pus

dintr'o haina lungA (deschisA pe dinainte) si de un fel de glugA ; 2. persoanA imbrAcatA cu acest costum; 3. joc compus

doloian a. gros i gras: un dolofan din 23 piese insemnate cu un nurnAr

domiri (dumeri) v. 1. a face s'A !MeleagA : domireste-ma; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISE. [Slay. DIMIERITI, a

'ntristatd prin lumini 'ngdlbenite En. misura Intocmai: raportul logic e obscur]. domn m. 1. stipan : al valurilor (=-- fr. dome). nul Tarii Romdnesti; 3. (absolut) Dumlnezeu: Doamne fereste; 4. persoanA de distinctiune: nobil, boier 5. (dela sec. domeniu n. 1. totalitatea rnosiilor, XVII) titlu de politet3 Domrzule I [Lat.

= clasic DOMINUS].

donmesc a. 1. privitor la domn, prinproprietatea fonciara apartinand aceluias proprietar ; 2. tot ce ImbritiaeazA o arta*, ciar ; case domnesti; 2. de soiul cel mai o stlintt: domeniul industriei ; 3. bunu- bun: mar domnesc.

domni v. 1. a fi Dornn, a guverna : rile Statului: domeniul Coroanei, mia .domnit 10 ani ; 2. a stapani, a domina : nistrul dotneniilor. domesnic a. domestic, bland : au palat ce domneste pc Argef Bor.. sei venit salbaticii sd lmpace domesnicii domneasca lumi rebele En. domniat n. principat. RUM [V. dumesnic]. domnie f. 1. demnitate sau pufere de domesnicie f. stare domesticitil, blandete: domesnicia acestei paseiri Biac. Domn; 2. dominatiune, stipanire: sub domnia lui ; 3. timpul cat domneste : domestic a. 1. privitor la cash', la familie: vieafa domesticd; 2. imblanzit, domnia lui $tefan e lunge; qi gloricare &Meath pe langa casele oamenilor : oasd ; 4. formula de politetA: Domnia-ta,

Domnia-lui, Domnia-voa sire, , Domniaanimate domestice. domestici V. a face domestic, a im- lor, prescurtate In Dumniata, Durnnial ui , Dumniavoastret, Dumnialor. hlanzi. domesticitate f. starea animalelor dodomniqoarä f. 1. fati nerniritatA ; mesticite.

2. titlu de politeta dat fetelor nobile.

domnigor Irl. 1. Mill de politetA ce domesticitor m. cel ce domesticeste se chi unui june nobil : 2. Tr. sticlete. flare: domesticitor de lei. domicilih v. all stabili domiciliul. domnitts f. od. fiica Domnitorului, domiciliar a. privitor la domiciliu : principesA : pleInge i suspind tOnara Domnif0 Bor.. vizitd domiciliard. domiciliu n. locul unde cineva rezicla domnitor a. care domneate: familie dotnnitoare. II m. principe, suveranul ttrii. de obiceiu : domiciliul e inviolabil. dominh v. 1. a stapani; 2. a fi cel domol a. liniatit, bland. adv. incet. rnai forte, cel mai Malt: acea bulme do- [Abstras din dornola mind toata imprejurimea; 3. a tinea domoli v. a face mat domol, a (se) sub stipanirea sa. Ilnisti. [Cf. slay. oonor.r, a se ruga]. dominant a. 1. care dominii, care codon m. titlu de onoare dat nobililor varaeate: pasiune dominanta ; 2. ce in Spania : Don Juan, Don Quijote. partine Statului : religiune dominantd. donh v. a face o donatiune. II

dominati(un)e f. 1. stApanire, auto- donatar m. dirui s'a fAcut o donaritate suveranA; 2. influenti moralA con- itiune. siderabila.

donati(un)e f. 1. dar fAcut prin act

www.dacoromanica.ro

don

218

-

dox

public; 2. actul prin care se face dona- carfi; 3. partea opus5 fetel : dosul unei

stofe; pe dos, dea'ndoasele, In partea opusA ; a da dosul, a Mgt. [Lat. vulg.

tiunea.

donator m. cel ce face o donatiune.

donclaini v. Mold, a mormAi: tot Use DOSSUM = clasic DORSUM]. donddni el din gurd CR. [Onomatopee: dosaddi I. mAhnire, amArAciune nedon! don! exprimAnd sunetul clopotelor spusA: On de dor si de dosada POP. [SlaV. DOSADA]. (cf. dandeinin. doshdit a. mAhnit, amArlt foarte: iedonith f. 1. Munt. vas cercuit de c5rat apà ; 2. Mold. gAleata In care se mulge Ord la uscat, doseidifii de elf ISP. oile: vaca de donifd, veal minoasfi. dosar n. totalul pieselor sense rela[Pol. noisrrA (din slay. doiti, a mulge)]. tive la aceeas afacere: a pune la dosar. donjon n. partea cea mai ridicatA a [Duna' fr. dossier]. doselnic a. dosnic; fig. perfid: cu unui castel (obisnuit In forma de turn). dop n. bucath de lemn sau de metal mijloace doselnice AL. dosi v.1. a da dosul, a fugi; 2. a tercu care se astupA o gaurA : dop de plutd ; a se face dop, a se ingrAsa : dop de saca, pell.

dosnic a. pe din dos, retras : stradd despre o p'ersoanä scurtfi groasA. [Origina ,dosnica. necunoscutAl.

dop a. Mold. se zice de cocosul sau

dosnich f. numele bAnAtean al clo-

dopros n. Mold. fam. interogatoriu :

dospi v. a (se) umfla prin coacere, a

de gAina fArA coadá. [Lit. rotund(A) ca coteilor (ale cAror flori sunt dispuse dos dn dos). un clop].

ian sa-i fac dopros AL. [Rus. DOPROSa : fermenta. [Slay. eospern, a efectua (romA-

termen administrativ din epoca ocupa- meste cu sensul restans)]. cloth v. a Inzestra. tiunii rusesti]. cloth f. Jur. zestre. dor n. dorintà amestecatà cu durere : dotal a. relativ la dotA : venit dotal. dor de fara, de parinfi. [Vechiu-rom. dor, durere (care dor la cap*, Zilot) = dotati(un)e f. 1. actiunea de a dota

,0 persoanA sau un asezArnAnt ; 2. venitul

lat. DOLOR].

dori Ar. a simti dor, a avea dor1nt5. last cu acest scop : casd de dotafiune doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect la oastei. doric; 2. ordinul doric, cel mai vechiu douri num. V. doi. doufizeci num. de clone; on zece. ordin de arhitecturA greac5, caracterizat dovada f. 1. ceeace doyedeste ; 3. semn prin sobrietate, lipsA de bazA, etc. dorinta f. aspiratiunea sufletului de ,sigur, mArturie : dovezi de iubire. [AbIstras din dovedi]. a poseda un bine.

dorit a. plin de dor(int5): bdiefi doriff de Envdfatura Ca. doritor a. care doreste. dormexii f. canapea de dormit (= fr. dormouse). dormi v. 1. a odihni coprins de somn ; 2. fig. acea tainicd simfire care doarme

dovedi v. 1. a adeveri un lucru prin-

%term rationament sau o mfirturie: mi-a

Idovedit ca ma inselam; 2. a arAta, a

pune in evident5 : asta dovedeste o fire energica ; 3. a scoate la capAt : nu poate dovedi atdta lucru; 4. a Invinge doi smei nu puteau sa se dovedeasca. [Slay.

'n a mea harpa En. [Lat. DORMIRE].

InovEDU, a aduce (dovada)].

2. fig, a fi In nemiscare. [Lat. DORMMIRE].

dovleac m. 1. curcubetA al cArit fnict se IntrebuinteazA ca aliment si din ale

doveditor a. care dovedeste.

dormith v. 1. a adormi pe jumAtate;

dormitor n. salA de dormit.

cArii serninte ttiranul face un uleiu, ce-1 dornic a. plin de dor. dorobant m. 1. soldat de infanterie intrebuinteazA ca pe cel de nucA (Cucurbita papa); 2. fig. fam, cap gros si sec: din armata : au fost 34 regimente de dorobanfi; 2. soldat de politie, avea cap nu dovleac. [Turc. DEVLEK]. dovlecel m. 1. rod de mArimea Cajandarm ; 3. pl. od. pedestrime grea a

stravetilor, servind la un tel de bucate ; 12. pl. numele unui joc de copii. bent)]. V. darabani. dorobfintie f. jandarmerie: cdpitan doxii f. fam. minte, pricepere : fard doxa la cap ISP. [Origine necunoscutAl. Gheorghe dela dorobanfie Fn.. Munteniei. [Ung. DARABANT (din nem(. Tra-

dorobantime I. ceata dorobantilor.

doxastar n. carte bisericeascA coprin-

dorsal a. ce tine de dos sau spate : rand doxologiile cAntate la sArbAtort: Noul muschi dorsali. Doxastar de Anton Pann (1841). [Gr. dos n. 1. partea posterioari a corpulul ?mod]. doxologle f. cAntare liturgica de laudA dela umerl panA la rArunchi ; 2. partea 1

posterioarit a unor lucruri: dosul unei $ de preamarire a sfinteiTreimi. [Or. med.].

www.dacoromanica.ro

dor

dra

219

doza f. 1. cantitate determinata de me-

dicamente de luat dintr'o data : o doza de chininci; 2. fig. cantitate oarecare : o puternicd doza de mfindrie. drac m. diavol : al dracului, om rau viclean ca un demon (dar i spiritual);

fig. strasnic: un frig al dracului; dracul gol (impelifat), diavolul in fiintA, muiere foarte rea; calu (sfredelu) dracului, baba afurisitfi ; salba dracului, fam. nepot; a mdrica la nunta (pomana) dracului, a rilmanea span ; a-si sparge

dracul opincile, a se osteni in zadar, a nu izbuti; a face pe dracu in patru, a incerca imposibilul, a pune totul In mis-

care. [Lat. DRACO, balaur sau sarpe Maripat care (dupfi conceptiunea crestinfi) simbolizeaza Inmeira. amagitoare i insidi-

dragaica f. 1, ziva nasterii sf. loan

Botezatorul (24 lunie): la Dragaica se

fin balciurile din Buzau si Mizil ; 2.

numele celei mai frumoase dintre fetele tarance aleasA la aceastA shrbatoare hora plinA de vioiciune jucata de acele fete ; 3. plantfi cu florile galbene aurii pi placut mirositoare, din care se face buichete hi ziva de DrAgaicA : de se pun la Iferestre, la poarta I chiar pe case ca aducatoare de noroc si ca prezervativ In contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragd: in Muntenia : driagaicd, In 'Moldova sanziene (v. aceasta vorba)]. dragaj n. scoaterea nfimolului dintr'o iapa curgA Mare sau dintr'un canal (= fr dragage).

dragblas a. care e drag, care place

case : necuratul a fost asemfinat sarpelui, mult : frumusel, nostim.

draganele I. pl. 1. (cirese), varietate specia cea mai vicleana dintre animale, pentru cursele ce Intinde muritorilor]. V. VAIL ,de cirese pietroase ; 2. farmec : la graiu

drAcarie f. dracovenie: cafe dracdrii cu dragarzele POP. drfigastos a. plin de dragoste: prile yin in cap CR. dricesc a. diabolic, demoniac. vire dragastoasa. dracie f. 1. faptA drficeasca ; 2. cuget dragavei m. planta ale card frunze tinere, fierte, le rnAnAncl taranul prime-

rau, uneltire ascunsa.

dracilà f. arbust spinos ce se gaseste vara (Rumex crispus). [Derivat din drag, prin lunci i prin tufisuri, servind la fa- loarecum planta pretioasa, cAci cu sucul

cerea gardurilor vii ; radacina p5 lemnul lei taranul vindeca bubele (cf. serb. RUA' sfiu se intrebuinteaza In industrie ca planta oovArr, a mangaia)]. tinctorialfi (Berberis). [Slay. DRAMs, mAdraghina f. Mold, loitra carului. [Pol. rAcine].

drAchne f. toti dracii : chemd inaintea sa toata driacimea CR.

MARINA].

draghinar n. Mold. cartimbul loitrelor.

dragobete m numele zilei de 1 Mar-

draLcoaich I. drac de femeie, muiere rea. tie cand se face apa de dragoste: Dra-

draconian a. de o severitate excesiva gobete cap de primavard. Credintele polporului repezinta pe Dragobete ca pe un drAcos a. I. plin de drad, indracit ; IflAcau iubitor, care umblA prin paduri

(ca legile lui Dracon).

2. fig. afurisit : avea un megtesug mai dupa tetele i femeile ce profaneaza, ludrdcos CR. crand, ziva-i consacrata.[FormA olteneasch

drficovenie f. drAcie mare: ce dra- din Dragu (cf. brabete = vrabie)].

covenie o mai fi i asta ? [Tras din drac dragoman m. talmaciu oficial. [It. MA.' cu finalul analogic din parascovenie]. (30MANO, printr'un intermediar grec modern I. dralcusor m. 1. drac mic ; 2. fam. codragon m. 1. soldat de cavalerie puMI sglobiu. tand lupta pe jos ca un pedestru; 2. fig. drag a. prea iubit, scump : dragii mei muiere teapanA. copii ; a-i II drag, a iubi mult pe cineva, dragona f. galon ce impodobeste maa avea mare placere pentru ceva : fi-era nerul unei sAbii (-= fr. dragonne).

dragoste f. iubire mare. [Slay. DRA drag sa te uili la el. [Slay. DRAG% scump, pretios]. n. iubire mare: mor de dra- oosra, scumpete]. II

dragostal v. a mangaia cu drag : sus-

gul tau.

draga m.

I. termen de gingAsie ce pinand o dragostegte En se da indiferent barbatilor sau femeilor dragus a. numai in locutiunea Mold ascultd-ma, draga ; dragA Doamne I ex- drAguq la cAus (v. caug): aice-i treabi clamatiune ironica, chipurile: incepusem pe dragus la cdug AL. i

k eu, draga Doamne, a ma ridica bdiefas CR.

drbgut a. drfigalas (despre fib.* si despre lucruri): un draguf de biciugor

draga I. (termen de marina) masinA CR. II m. 1. copil iubit ; draguful mamei; de scos la suprafata nAmol. pietre: dra- 2. amorez drciguful ei. draguta f. 1. dragA ; 2. iubita, amanta gajul canalului Salina se practicd cu cloud drage de o capacitate medic de drahmfi f. 1. greutate greach de vr'o 2800 tone fiecare (-= fr. drague). 4 grame; 2. monedA greaca anticA de vr'o

www.dacoromanica.ro

- 220 -

dra

dre

95 centime; 3. moneda greach moderna In cute mari; 2. reprezentare de vestminte In valoare de 1 franc. largr, de ornamente de taprserie (pictura

dram n. 1. masura de capacitate, a sculptura). patra mita parte dintr'o oca (= 01 0033); drastic a. Med. se zice de purgativele 2. masura de greutate (= 3 gr., 33); 3. energice.

fig. un dram de naroc GR. AI.. [tir. dreadnought n. (cit. drednot), In mod. Dram (din vechiu gr. drahmd)J. marina, cuirasat superior tipurilor antedrama I. 1. piesa de teatru ale aril rioare. Primul dreadnought a fost conpersoane aunt luate din toate clasele so- strun de Englezi In 1906 si a servit de

cietatii, reprezentand evenimentele cele mai atunci ca un tel de etalon pentru funeste i situatiunile cele mai patetice ale cierea cuirasatelor unei escadre.

vietii: caracterul principal al dramei e coloarea locald ; drama romantic& and

apre-

dreanja 1. V. sdreantit. [Pol. namirE]. dreapta f. 1. Indult dreapta; 2. linie

intruneste tragical cu comical, frumosul dreapta. dreava f. Mold. si Tr. 1. pieptene de uritul, sublrmul si grotescul; 2. sir de intamplari grozave terminate cu o cata- claracit lina; 2. pl. dreve, vergele alergatoare sa u betele mosoarelor. [Slay. DRIEN 0,

stro fa.

dramalui v. Mold, a cantari: ad-o lemnl.

Incoace s'o drdindluiesc CR. [V. dram].

dregator m. Inalt functionar. [Vechiu

dramatic a. 1. ce tine de teatru: ar- rom. diregdtoriu, cel ce dirijeaza]. dregatorie f. functiune Malta. drege v. 1. a indrepta, a repara : a seaza situaliune dramatic& dramatiza v. a da forma, interesul drege un lucru stricat; 2. fig. a imam dramei. cfintd-fi, mandro, cdntecul sd-mi ruin dramaturg m. autor de opere dra- dreagd sufletul AL.; 3. a-si intari vocea matice. tusind: ii drese glasul i spuse cu smctist dramatic; 2. fig. ce misca, ce intere-

dramaturgie f. arta compozitiunii pie- renie Ca ; 4. a unelti ce face ce drege ; selor de teatru. 5. a pune arome In bucate : a drege un

drambi f. od. ceata: o drdmbd de sos cu ldmetie; 6. a da cu dresuri; 7. a

Tdtari. [Rut. DRIMBAJ. turna vin: dregea singur yin duke 'n drambh 1. Mold. drang. [Ung. DOROM13]. pahar AL. ; 8. a falsifica vinul. [Vechiu

drambol v. Mold, a se bozumfla : se rom. derege, a Indrepta ((spre tine'mi

codesc si se drdmboiesc CR. [Lit,: a sufla deregi pasiis, Dosofteiu) = lat. DIRIOERE ;

in limba modern& sensul s'a restrans la

din drambal

dramboiu n. Tr. bucium din scoarta a lndrepta ceva stricat ].

drele f. pl. Mold. ciuperci ce cresc pd

de salcie.

lemnul uscat and e pus la umezeala dramui v. a cantari, a cumpani. drang n. I. mic instrument de fier ce (Auricularia mesenterica): drele pe

se tine intre dinti si se pune In vibratiune podele i burefi pe perefi CR. [Origlna CU degetul; 2. unealta arcuita a plapo- necunoscuti]. drenaj a. operatiune spre a Insanarnarului de batut Lana. [Onomatopee ce imitit sunetul batiilor unei tobe dranga- tosi terenurile umede, inlesnind scurgerea apelor cu ajutorul unor conducte suterane: drdngall.

drangalau m. pierde-vara cu con- drenajul aduce mari servicii agriculfr drainage). sulul muscdlesc si cu alli drartgaldi turei CAR. [Lit.: cantaret cu dringul].

drangani v. 1. a canta cu drangul;

drepnea f. randunica de ploaie (Cyp-

selus apus). [Cf. lat. DREPANIS, randunica

:. a ante prost dintr'un instrument, din de tiduril.

drept a. 1. care merge (Ara a ocoli dranicer m. Mold. sindrilar : che- dela un punct la altul: linie dreaptd; 2. estegii i drdniceri. [V. dranifd]. opus la sting; brat drept; 3. fig. fira dranija f. sindrili mai fungi' : case ocoliri, sincer om drept; 4. just, echiiano, etc.

dranita CR. [RI1S. DRANITA].

dranijit n. punerea dranitelor pe acogrip scaunul pentru drdnifit pe case. drapa v. 1. a garnisi cu draperii: a drapa o jereastrd; 2. a dispune in forma le draperre : a drapa o stofd; 3. fig. a acoperi: cu voi drapandu-si nula

tabil: judecdtor drept. [Lat. DIRECTUS].

II

adv. 1. In linie dreapta : a merge drept inainte; 2. In pozitiune verticalia stdi

drept; 3. fig. cum se cuvine drept vorbind, acesta-i adevdrul CR. ; 4. pentru, In chip de: drept p/at/i; drept care, pentru aceea.

drapel n steag: a fi sub drape!, a drept n. 1. ceace-i conform cu rati ervi in armati. unea sau cu legea, dreptate : ai drept, cu draperie f. 1. stofa dispusa cu arta, drept, lard drept; 2. facultate, natura la

www.dacoromanica.ro

dre

- 221 -

dru

sau legala, de a face sau de a nu face din uz): chindu-i drit ca hotdrirea sad Leva : orice drept presupune neapdrat ramdie nestricatd NEOR. [It. ann-ro (v. o datorie; 3. stiinta legilor : a studia apalt)]. dreptul; 4. corp de legi: dreptul roman; droagA f. Mold. 1. car funebru, dric: dreptul gintilor, totalitatea regulelor cali droaga de morfi a spitalului; 2. (ironic) conduc raporturile Intre popoare. Intre car mare sigreoiu :neinciirca in o droagcl guverne; drepturile omului (egalitatea ceratenilor, libertatea individuala, libertatea de constiintA, etc.), drepturi eterne i inalienabile proclamate de Adunarea nationala francezA la 1789, i apoi adoptate de toate popoarele culte; drepturi civite, cele de cari se bucurA cetatenii in raporturile lor reciproce, ca dreptul de proprietate, de a cumpAra, de a vinde, etc.;

de a mdruistirii CR. [Rus. DROGA, pl. car funebru]. droaie f. 1. ceath: o droaie de copii;

2. gramada: vdrsdnd droaie de lacrimi.

,[0riginA necunoscuta]. drob ii. I. bulgAre si in special bul-

gam de sere (12-20 oca); 2. cosul teas-

:cului de vie; 3. Bot. V. drobità. [Pol. nizon, .bucatAl.

drob n. maruniaie (mai ales de mid) : drepturi politice, foloase particulate cetafeanului roman, ca dreptul de a fi ale- sd tai tnielul i sd-i mdruinc drobul. gator si ales (deputat, senator, membru [Serb. rums, intestine]. drobitä f. mic arbust cu florile galIn consiliul comunal), de a fi jurat si de a putea ocupa functiuni publice, civile si bene, intrebuintate de boiangii (Genista

militare ; 5. impozit, taxa: drept de vamd. tinctoria). [Dela drob, bulgare, dupA mo[Lat. DIRECTUM (cu sensul lui jus, In lati- dul de preparare al tincturei: bulgarit cat pumnul se- sdrobesc cu ciocane intr'o pulnitatea medievala)]. dreptar n. 1. coltarul drept al dulghe- bere groasa]. drobusor m. planta de un verde-alrului ; 2. fig. norm& [Redus din indrep tar]. dreptate f. 1. insusirea lucrului drept, bastruiu, ale aril frunze dau o frumoasA justitie: a impdrfi dreptatea; 2. cuvant, coloare albastrA, intrebuintata de boiangii

temeiu: ai dreptate. [Notiunea de justi- (Isatis tinctoria). [V. drobifdl. drog n. numele tuturor substantelor tie se rapoartA la cea de rectitudine (cf., intrebuintate de farmacisti, chimiti, bodin contra, strdmbiltate)l. iangii (-= fr. drogue). dreptunghiu n. Geom. care are un unghiu drept : fin triunghiu dreptunghiu.

drogherie f. comer

l

prAvAlie de

dres a. 1. reparat; 2. arornatizat: bu- droguri. droghist m. negustor de droguri. cate drese; 3. falsificat: vin dres ; 4. fermecat : calul e dres. II n. 1. reparatiune: drojdie f. 1. ramasitA din fermentarea dresul e greu AL.; 2. suliman: se spoia vinului in buti drojdia e intrebuintata cu dres; 3. pl. arome, condimente tridn- de brutari la dospitul painii si de rachicare geitild cu dresuri; 4. a face dre- eri la facerea rachiului de drojdie ; 2. surf, a lua dispozitiile necesare : calau- fig. lepadatura drojdia societdfii. [Slay.

zind el facea dresuri inainte hp. ;

5. naojurts].

dromader m. cdmild cu o singura dresh v. 1. a instrui, a forma pe un cocoa* renumitA pentru repeziciunea ei, animal: a dresa un caine, un cal; 2. a in Algeria si In Sahara. dropicA f. numele vulgar al idropiasterne pe hartie: a dresa utt plan, un Iziei [Gr. modl. proces-verbal (= fr. dresser). dropie f. pasare de mArimea curcadriadA f. Mit. nimfri de pAdurt. dric n. 1. ruijlocul carului sau trdsu- nului din ordinul picioroangelor (Otis pl. V. dires.

rei, leaga cosul cu roatele dinainte l cu Itarda). [Serb. DROPLIA]. drosch f. trAsurd de piata, mai mica protapul: cdrufd pe dricuri; 2. car funebru: dric de clasa intdia; 3. fig. mij.. decat careta sau caleasca. [Rus. DROJICA].

in dricul iarmarocului CR. [Ung. onto trunchiu. mijloc]. loc :

droscar m. bider.

drot n. sdrma groasA. [Ung. DRIST (din

dricar m. proprietar de dricuri fu- nem(. Draht)]. druc n. Mold. cardmbul de sus al loinebre. drichea 1. lemnisor tide piezis la cd- trelor. [Rut. mud. V. drug. drug n. 1. bucatA lunga si Ingusta de patdie f cu care se joacA copiii: a bate ilemn sau de tier ; 2. stinghie cu care s'abine drichea. [Origina necunoscuta]. drif ci. panzA netezith at des tesutd. pasa teascul ; 3. pl. lemnele cele groase ce alcatuesc trupul rAsboiului de tesut. [Nemt. DRILLICH1. driscfi f. fatuitoarea zidarului. [Ori- [Rut. DRUO, prajina]. drugA 1. 1. fus gros de tors firele pengind necunoscuta]. drit n, drept, privilegiu (vorbA iesitA tru urzealA: baba bdtrdnd nu se sperie

www.dacoromanica.ro

dru

dud

222

dublet n. se zice de vorbele de aceea* origine dar cu Intelesul diferit: ex. drugar m. luciAtor care trage la tease miez I media. dublu a. I. Indoit : 0 doza dubld ; si tipAre*te foile. drug hineata f. prAjia : o drughi- 2. de calitate superioarA: bere dubld. ducil f. ducere, plecare: mi-e gandul neater grouser de stejar Cu. [V. drug]. tot la ducd POP. druid rn. preot la vechii Celti. de druga groasd PAter; 2. stulete de porumb. [Serb. DRUOA].

drum n. 1. depArtare dela un punct duat m. duce: Sigmund Bathor a drumul robilor, calea lactee fost un mare ducei AL. [It. DUCA, pdn-

la altul ;

(numitA astfel fiinda ar fi sérvit de cA- tfun intermediar grec modern].

1AuzA robilor sapati din mAinile TAtadlor) ; 2. cAlAtorie :

ducal a. relativ la un duce: coroand

drum bun! 3. a da ducal&

ducfi-se-pe-pustii1 int. exclamatiune dat drumul argatului, cdinilor ; 4. cale prezervativA impotriva 'necuratului. I m. de comunicatiune : drumuri judefene, 1. fam. dracul: acolo fade ducd-se-pedrumul, a lAsa sfi plece, a slobozi : am

pustii ; 2. pop. epilepsie

comunale. [Gr. bizantin, eud,mos].

drum de fier n. cale fent& [Duph se-pe-pustii AL.

apucci ducd-

fr. chemin de fer]. ducat n. sant unui duce. drumeac n. drum mic sau Ingust. duce v. 1. (de fiinte) a conduce, a face drumet a. *1 in. care e pe drumuri, sS mearga cu sine: il duse la fcoald ; cAlltor. 2. (de lucruri) a atra, a transporta; 3. a drop& f. Bot. fruct cArnos cu un sin- petrece: a duce o vieafd lind; 4. a sugur sAmbure: pruna, piersica. porta, a suferi ; a duce lipsd, dorul; 5. druci f. prietena miresei care o In- a merge, a pleca: a se duce dupd apd. tovArk,e*te

i

asistA la cununie : duper

[Lat. DUCERE].

ei venea car mare cu. druftele POP. duce m.1. comandant, voievod : ludnd [RUs. DRUJICA]. toate Indsurile ca un duce prevdzdtor dual n. Gram. nurar ce deseamnA IBk.c.; 2. cel mai theft titlu de nobletA,

clout' persoane sau doa lucruri. dupA cel de principe; 3. suveranul unui dualism n. sistemA religioasA dupA ducat, care lumea a fost formatA I subzistA prin ducesii f. 1. sotia ducelui; 2. femeie concursul a dou5 principii opuse i coe- care posedà un ducat. Ducipal m. formA popularA din Buterne, unul bun *i ceralalt rAti. dualist a. ce poartA caracterul dualis- cefal: crezdnd cd se giisefte pe Ducimului, pal cdlare AL. duba, f. I. luntre uwarà, ascutitA 00 ductil a. ce poate fi bAtut cu ciocanul ridicatA, Intrebuintath pe DunAre mai ales lungit In fir fAr' a se rupe: aural este de pescarii lipoveni: duba se numefte cel mai ductil dintre metale, lotcd ; 2. car de puschrie : dubele peductilitate f. proprietatea corpurilor pi nitenciarulni ; 3. fam. Inchisoare: a fost ductile. dud rn. arbore ale cArui fol servesc pus la dubd ; 4. pl. Tr. pia In care se bate postavul; 5. Tr. co* cilindric din de aliment viermilor de mAtase (Moms): scoarta de cire* (de adunat cirer). [Rut. dud alb, dud negru. [Turc. DUD]. dudii f. rodul dudului, bun de mAncare. DUB, luntre (din slay. donba, arbore) ; ductal f. Tr. mic co* de fum (la cuptor duba primitivA a pescarilor era fficuth dintru'un trunchiu scobit]. sau sobA). [Dintr'un primitiv dud, de odubalä f. Mold. argaseala : la cada rigina necunoscut5, de unde l derivatele cu dubald CR. [V. dubi]. dudulean, dudureafil I duduruz]. dutlfiu n. Mold. iarb5 mare, bllArie dubAlar m. argasitor, tabac.

dubiilarie I. Mold. tAbAcArie : fabrica prin dudaie se 'nfundd POP. [Ung. DUDVA]. dudoiu n. Tr. bucium din scoartA de de dui:irk-a-ie. dubas n. Mold. luntre mare *i largli. salcie. [Slovean DUDA, bucium].

duducii f. Mold. domniparA: dududubi v. Mold, a tAbAci. [Rut. nuarn, cele si domnisorii AL. [Turc. Dam cu din dub, stejar. scoarta stejarului pro- sufixul ipocoristic ca la neneacd].

[Ru 3. DUDASC].

dudui v. 1. a rAsuna cu sgomot: urn-

curAnd substanta de argAsit].

dubios a. indoielnic nesigur. dubitativ a. care exprimfi dubiuL dubiu n. I. IndoialA, nesiguranta ;

scepticism.

bla de duduia casa; 2. a vAjAi (de vAnt), a clocoti (de cascade). [Onomatopee]. 2.

dudulean m. Tr. cocean de porumb.

[V. dude].

dublit n. I. a Indoi; 2. a inlocui pe dudureata I. Tr. oalA de lapte. [V. dada]. actorul obi*nuit: a dubla un rol.

www.dacoromanica.ro

dud

duns

223

duduruz a. Tr. grosoman, prostAnac. purtatil de haiducf, de preoti si de Mutarii tigani: cuviosul Darie cu ceva gusduel n. 1. lupth Intre doi oameni 1nar- Itare in buzundrile dulamei CR. ; 3. hainti mati st in prezenta martorilor p 2. lupti ;de dimie alb& uneori lungs pinA la calcafe purtath de thrani : Winturd-fard, in genere. duelgiu m. alt nume dat bonjuristilor limbracat cu dulamci veche i caciuld (dupil obiceiul lor de a se bate fn duel): ;bruit/ante AL. [Turc. DOLAMA]. duelgii... te ameninfd cu pistolul AL. dulandragiu m. Mold. haimana, om duelist m. cel ce se bate sau cautA 'that apdtaiu: cafeneaua era locul de insA se batA fn duel. Itdlnire a tuturor dulandragiilor. [Turc.

[V. ducla

I

duet n. bucath de muzicA pentru douA voci sau pentru dotth instrumente.

duetist n. cel ce anti. un duet. dughianii f. Mold. 1. prAvAlie: dughenele 's inchise AL. ; 2. in special carciumit: trebue sei fie in vreo dugheand la bdut CR. ; pe sub poale de

DULANDYRYDJY,

inselator].

dulap n. 1. roatti pentru trasul borax]. igicului femeile depdnau borangicul cu

dulapuri; 2. leagan Invirtitor de Pasti

a se da in dulap, a invdrti dulapul ;

fig. a Invarti dulapuri, a umbla si In-

sele ; 3. Mold, (pl. &dap% scAnduth lungS dughianS, hoth In care bArbatul i femeia si lath: grinzi, duldpi, scdnduri ; 4. (pl. tin de cApAtliele unei basmale sub care dulapuri), mobilA de incuiat rufe, haine,

vase: un dulap mare in fund cii cloud

joaci. [Turc. DUMAN].

duo" a. Mold. hi n dav, trintor scoald, ufi AL. [Turc. D OLAB, roati hidraulicti dugl4ule, inainte de rdsdritul scare- (lit. vadth de :ma) si tot ce se InvArteste, lui CR. [Cf. ung. Don. putoare (de unde dulap]. dulAtt m. 1. caine mare ciobAnesc Tr. diugos, puturos, lenes)]. duh n. 1. spirit: duh rdu, sfantul iduldu de stdnd AL. ; 2. fig. bildiran. Duh; 2. suflare de vieati, suflet revi da I[Pol. Mow]. duhul; 3. agerime de minte, istetime: om dulce a. I. plAcut la gust laptele e

cu duh, vorbd de duh; 4. pornire su- dulce, dulce ca zahdrul; 2. care nu-i fleteasci, pasiune dithul bldndetii. [Slay. stirat: ape dulci; 3. fig. usor al linistit: Duna

o Weald dulce, aer dulce, somn dulce;

tiune analogica].

turf zile de dulce; 2. timpul In care se

duhan n. Tr. tutun trage duhan cu 4. ce place inimei, spiritului: sperantd pipa. [Serb. DURAN]. dulce; 5. bun si blind: dulce pdsdricd; duldisa a. plin de duh, spiritual: vestit 6. care nu face fail bube dulci. [Lat. de intelept fi de duldiu CAR. [Forma- RUMS]. n. 1. mincare de came si lipII

duhni v. a sufla, a sopti : foarte dis- cade a minca carne: dulcele Craciunului. cret mi-a duhnit la ureche CAR. [Slay. dulceag n. putin dulce (si fig.). DIMN3TI, a respira]. dulceatii f. 1. (pl. dulceti), Insusirea duhoare f. miros urft: un &Inge mo- lucrurilor dulci; 2. (pl. dulceturi), fructe horit qi de rea duhoare ISP. [Derivat zaharisite: dulceafd de fragi. din duh, In sens de suflare grea]. Dulcinea f. 1. iubita idealS a lui Don duhovnic m. ptirinte sufletesc, preot Quijote; 2. fig. st fam. eroina unui amor

ciruia se mirturiseste picatele. [Slay. ridicul.

dulcivor m. plantA cu florile purpurii

Dm:waled.

duhovnicesc a. de duhovnic: sfaturi (hleclusarum). drthovnicefti. dulgher m. mester care aseazii lemduhovnici v. a se spovedi: prietena aria unei zidiri. [Turc. DOLOH1R, lit. cel nu se mai duhovnicefie la Ccildurd- ce lucreazi lemnul]. dulgherie f. meseria dulgherului. §ani CAn . dulutak adv. ca un dulfu, lute: lupul duios a. 1. plin de dor, gingas: prin vers duios el spune al sat: dor AL. ; lungi pasul lupeste si se duse dulutii Lw. dulvuri pl. Mold. un fel de salvari 2. blind, minglilos: lumina duioasci a lunei. [Lat. *DOLROSLIS (cf. it. doglioso)]. thriinesti. [OriginA necunoscuti].

dum-dum n. glonte cu Invelisul moduium n. multime mare (de oameni dificat asa ca si produci rani pericudulogie f. sentiment de gingasi lubire.

sau de lucruri): duiumul oastei NROR. ; loase. In rAsboiul mondial, Nemtii, concu duiumul, cu grAmada. [Vechiu-rom. trar dreptului gintilor, s'au servit de glon duium, Jai In thsbolu, multime de cap- furi dunt-dum. Duma f. numele fostei Adunari natiotivi tirll In robie = turc. Durom]. dulami f. I. haina boiereascA de pa- nale In Rusfa. rade

duldmi cu flori de aur la piepi

dumbet m. planth ce creste prin tu-

impodobite As.; 2. hainii de aceeati formi fisuri, pe marginea pidurilor (Teucrium

www.dacoromanica.ro

dun1 chamaedrys). (Slay.

dur

224 *Di-5134i

(cf. bihro

Dumniael, Dumnialor, Dumnialui,

Dumniata, DumniavoastrA pr. formule dumbravil 1. 1. padure de copaci, de politetA In loc de ea, ei, el, in, voi. mai ales de stejati ; 2. pAdurice pe un loc Dunaire f. Numele-i figureaza in locudrept. [Slay. DC/BRAVA (din LOBO, arbore)] tiunile: a bate DunArea, a trece fluviul dumbralveanci f. cioarà albastra pe- innot; cum se bate Dundrea, numele trece prin paduri i dumbravi (Corra- unei hore tAranesti, cand se loveste pacias garrula): din capita 'n capita dum- mantul In cadentA; a se face Dunare brdveanca &Wei 'n sbor AL. turbata, a se Infuria peste mAsurA. (Dudumbravnie m. plantà plAcut miro- narean). sitoare ce crete prin tufisuri i pAduri dune f. pl. grAmadire de nisip dea(Melittis melissophylum): dumbravnic lungul marginilor mArii, in pustiuri, etc.: si sulcind de pus printre straie Ca. dunele Dundrii (=- fr. dune), arbore)l.

dungli f. 1. iinie pe piele, pe stota, dumeri v. V. domirl. pe marmorA ; 2. linie marginasa, muche, dumesnic (domesnic) a. Imblanzit: lature : dunga cutitului mesei, zidului. chiar bivolii dumesnici de el se rds- [Slay. i)Ficu, arc]. lapse AL. [Cf. lat. DOMPSTICUS, influentat dungat a. cu dungi, vargat. de sinonimul slay numAsIst]. duodecimal a. care se numara, care

[LiL plantA de priclure].

domicil v. 1. a farArna In bucati ; 2. se divide prin 12: sistemd duodecimald. se zice in special de painea sau de mAdup m. Mold. floc de lanA, smoc de maliga faramata in lapte. [Vechiu-rom. par mototolit. [OriginA necunoscuta].

dup rn vergea ce s'aruncA In aer si dumicat n. 1. ImbucAturA; 2. Mold. se prinde In sbor : a juca in dupi. [Ori-

demica=lat. *DEMICARE (din MICA, farama)I.

un fel de supA cu cocoloase de meiu fiert. ginA necunoscutA]. DuminecA f. 1. ultima zi a sAptArnadupä prep. 1. exprimA o relatiune In

nei ; Dumineca mare, Intaia Dumineca dupA Rusalii, cade a cincizecea zi dupA Pasti ; 2. (Sfanta), zina binefAcatoare in basme, personificarea zilei corespunzAtoare; apa Duminecii, care inconjurA ra-

iul (in opozi(iune cu apa Scimbetei). [Ve-

chiu-rom. dumeneca = lat.

(DIES) DOM"

limp sau in spatiu: veniti dupd mine; 2. IndArtit: se ascunde dupd casd ; 3. pentru : mor dupd tine ; 4. In propor(lune, in raport cu : dupd lucru si plata, [Lat. DE POST].

dupac rn. Mold. pumn, ghiont. [V. dup].

dupAci v. Mold, a da pumni, a ghlon-

MCA, adicA ziva Domnului, unica numire tui : cum l'as dupdci I AL. duplica v. a indoi o cantilate. crestinA a zilelor sAptAmanii (v. zi)].

Dumitale pr. Domniei-tale: multu- duplicat n. dublu exemplar al unui act, al unei chitante. dumitrite f. pl. Mold. Bot. tufanica duplicitate f. 1. starea celui dublu

mim Dumitale.

(planta ornamentala care infloreste pe la care ar trebui sA fie simplu ; 2. fig. rea credintA. sf. Dumitru).

Dumnezee f. (poetic) Maica Dom- dupuros a. murdar, cu parul sburlit: o, cum Rafael creat-a pe Ma- cal dupuros si slab Cr. [V. dup, floc]. dur a. I. greu de sgariat : diamantul dorta Dumnezee En. dumnezeesc a. relativ la Dumnezeu, e cel mai dur dintre toate corpurile ; nului:

2. fig. aspru, crud, neomenos. dur I in t. exprimA sgomotul rostogodumnezeire f. 1. deificare, divini- lirii : dur la deal, dur la vale! CR. [Onozare; 2. divinitate : /mind marturd dum- matopeel . nezeirea NI1012. dura int. V. dur I de-a dura, a) rosDumnezeu m. 1. divinitarea crestinA togolindu-se: capul de-a dura sdria POP.; (in opozi(iune cu cea pagana, numita b) numele unel hore muntenesti. simplu zeu); adesea in exclamatiuni de durfa v. Mold. 1. a clAdi, a construi: uimire, de indurare, de tagaduire: cum aici sd-mi durati o mandstire 'natal di vin.

dumnezei v. a pune In randul zeilor.

Durnnezeuf pacat de Dumnezeu ! fe- POP. ; 2. a strange gramada: a dura gireascd Dumnezeul; 2. uneori (la pl.) rezi; 3. a fabrica, a face: sa-mi durezi si cu sensul special al lui zeu : se roagd o carja de alun AL.; 4. fig. a nAscoci: de toti duninezeii, ca sd-i dea ajutor ce minciund sd-i durez ? AL, [Lat. DO' Ca.; 3. fiinta suprema, creatorul si con- LARE, a ciopli lemnul: dura se zicea in servatorul a tot ce existA : a adora pe vechime de casele fAcute din barne lungi:

Dumnezeu ; 4. fig. obiect de entuziasm, tAlpile clAdirii erau alcatuite din patru de veneratiune profundA. [Lat. DOMTNE DEUS, copaci descojiti, pe cari se ridicau peretii lit. Doainne Dumnezeule I]. V. zeu i zau. din despicAturi sau barne de lemn].

www.dacoromanica.ro

dur

ebe

225

durit v. a trage: am durat un somn

dus a. I. plecat : dus de acasa; 2.

pornit, rapit: dus pe gdnduri. adv. ndstrusnic Ar. [V. indura]. durh v. 1. a continua, a exista : via/a adanc : doarme dus. II m. cel plecat, cel II

cea mai lunga dureaza puiin ; 2. a zfi- absent : a vorbi dusilor de pe lume, a MLitt n. plecare, transport : dusul pi bovi: piesa dureaza cam mult. durh (cluritii) 1. rotila itelor, scripetele intorsul. dus n, 1. tasnire de lichid sau de abur sucalei. [V. dura I dupa sgomotul ce propeste o parte a corpului; 2. fig. raspuns duce]. durabil a. care poate dura mult timp, neasteptat sau pateala neplacuti : a cadurabilitate f. calitatea lucrului du- pata un dus (=-- fr. douche). dusame f. Mold. V. dusumea. rabil. dusch f. Inghitire, sorbitura : irase durac n. nume binatean al unui joc In carp cine joacd d'a duracul, nu-si cate o dusca de rachiu CR. [Slovean 11

mai urnple sacul. [Origins necunoscuta].

DUEZ (DI.J$KA), suflare].

durhi v. Mold. V. durul. dusi m. pl. dispozitiune : a fi its dusi durai-vurai Mt. Mold. tura-vura : in buni, rai. [Cf. duh (pl. dusk)]. duslag n. priboiu cu care se gaurest shirsit, durai-vurai, sara vine CR. [0cercurile de fier. [Nemt. DURCHSCHEAO]. nomatopee]. durfit n. Mold. zapaceala, galigie : tocMillman a. si m. 1. care uraste pe

mai acorn in duratui lista CR. [V. dur durath f. timpul cat dureaza ceva.

cineva : Veverita imi este vechiu dusman NEOR. ; 2. cel cu care ne aflam in

[Cf. turc. DIBEK, cada mare].

dusmanii ISP. ; 3. perfid, viclean Codre,

durdd cu vin. [Ung. DURDA].

gesti POP. ; 4. invidios, pizmas : cand ai

plina].

ciunei. [Turc. DUMAN].

durbacil f. cosul sau cada teascului. rasboiu impdrdlia ne-a lost rdpit-o

durd a. gros, p1M : se urnple plosca codre, dusman esti, tu voinicii Ii ama-

durdii f. pusca larga 1i scurta : are bani, trebue s'ai i dusmani Real ; 5. durda ghintuita POP. [Lit. (arma) cea care are urii pentru ceva : dusmanul mindurdui v. V. durui: durduind sosiciu

dupnhnese a. ce vine dela un dus-

man, ostil : gaud dusmanesc. durduliu a. grtisuliu, scurt i gros. dusmani v. a fi du5man cuiva : II dusmaneste rau. [V. durca dusmfinie f. 1. dispozithme ostila ; 2. durdurii f. Mold. necaz, pitealfi: am bras o durdura blind cautandu-te CR. fapta de dusman. duffmainos a. plin de dusmanie ; mu[Cf. ddrdord]. dureh v. a sirup durere (numai uni- fere dusmilnoasa. dusumeh f. pardosealgt cu scanduri personal) : mar doare capul. [Lat. DOLERE [Mold. dusame = turc. DO§EMS]. (V. durere)]. durere f. suferinta flzica sau morale'. dutch f. Tr. gologan de patru creitari: [Nume verbal dela a durea]. acolo-i vMs1 mai dulce si-i cupa cu dureros a. ce cauzeaza durere. doua dutce POP. [Rut. DUDEA]. duvalm m. argat insarcinat cu Ingriduring' f. V. duri. duritate f. 1. calitatea lucrului dur : jirea cailor (in ocnele dela Telega). [Vechiuduritatea fierului; 2. fig. asprime, ne- rom. duvalma, armasar = slay, DVALMA]. milostivire. duzinfi f. douasprezece obiecte de aduroare f. (Banat) pL podagra, reu- celas fel : o duzina de oud. [Gr. mod.]. matism iarba de durori. [Vechitr-rom. dverà f. usa iconostasului : popa bladurodre, durere (ccu trucla i cu durori, goslovi din mijlocra dverei. [Slay. MERL

cdhiri En.

sa se hrineascrip, Moxa) = lat. DOLOREM]. lli5].

dursus n. Tip. interlinie. [Nemt. °MOH..

dvori v. od. a servi la Curte : la spa-

tele fiecarui boier dvoria cdte o slugd durui v. a trece Maud sgomot; tra- NEOR. [Vechiu-rom. dvori, a servi In ge-

SCHUSS, Hole mai joasa decat literal.

sura durue. [Onomatopee].

duruitoare f. fam. scripa proasta.

E m. a cincea Merl a alfabetulul.

ebdomadar a. saptamanal. eben n. 1. Bot. abanos, arborele

lemnul aiu y 2. de on negru frumos : un

nere = slay. nvoam].

dvornie m. V. vornic.

Ipar bogat si negru de eben stralucltor Bor.,

ebenin a negru ca ebenul : fala io ascunde in par ebenin Ea.

L $Sineanu. Dice. Universal.

www.dacoromanica.ro

15

ebe

ecr

226

ebenist m. lucrator in abanos l in ecleziastic a. privitor la biserici sau ate lemne din cari se fac mobile. la cler : adunarea ecleziasticd. m. ebenisterie f. arta, lucrul ebenistului. membru al clerului, preot. ebraic a. privitor la vechii Evrei lirnba eclipsk v. 1. a intrerupe lumina unui astru ; 2. fig. a Intuneca, a covarsi : a ebraicd. ebraism n. mod de a vorbi propriu eclipsa pe rivaiii sdi ; 3. a dispare: s'a limbei ebraice. eclipsat. ebraist m. Invitat in limba ebraicfi. eclipsfi f. 1. disparitiune momentani ebulitiune f. (in chimie) fierberea li- a unui astru ascuns de altul eclipsd ce chidelor. soare, de lund ; 2. fig. intunecime moecatombh f. 1. in vechime, jertfa de rali sau intelectuald. Eclipsele speriau odi100 de vite ; 2. fig. micel, mare varsare nioara pe popoarele ignorante ; astizi de se prezic, ca niste fenomene cu totul nade sange. echer n. instrument de tras linii per- turale, cu mii de ani inainte. pendiculare pe un plan sau teren (=- fr. eclipticà f. linie imaginari ce descrie equerre). pamantul in rotatiunea-i in jurul soarelui : echilibrk v. a pune sau a tinea in ecliptica e inclinatd aproape 23 grade echilibru. pe ecuatorul solar. echilibrist m. artist gimnastic care econom m. 1. cel Insircinat cu chelstie a se mentine in echilibru. tuielile de casii, administrator sub raporII

echilibru n. 1. starea unui corp str- tul material : econom de spital, de liceu ; pus unor forte egale i contrare; 2. pozi- 2. Ingrilitorul veniturilor unei manistiri, tiune verticala : a pierde echilibrul ; 3. episcopii sau mitropolii : economul chifig. proportiune justA, stare de puteri cari noviei Blic. ; 3. gospodar de sine stillse tin unele pe altele: echilibru european. tor, cel ce are car, plug si vite proprii. echimozat f. Med. invinetire produsA [$i iconom : gr. mod]. a. si m. care prin infiltrarea sangelui sub piele, nu face cheltuieli nefolositoare. echingii m. pl. od. corp turcesc de ecleeconomat n. Insarcinarea economurori, anteriori ienicerilor: vestita ceatd a lui, biuroul slu. echingiilor Bk.c. [Turc. ERINDA. economic a. 1. ce tine de economie ; echiph v. a ingriji cu cele trebuin- 2. ce micsoreaza cheltuielile birt ecocloase, a Inarma militari, o corabie. nomic. adv, cu economic. echipà f. lucratori cart executà Irneconomie f. 1. ordine In conducerea preunA o lucrare speciala fef de echipd unei case, In administrarea unei mosii ; 2. rezervA la cheltuieli ; 3. bani pusi deofr. equipe). echipaj n. 1. trasura cu cai de lux ; parte : a fdcut economii; 4. armonia di2. toti oamenii de serviciu Inteo corabie. feritelor pirti ale unui tot : economia carechipament n. tot ce servA la inar- pului ornenesc, economia unui edi ficiu ; marea i imbricAmintea soldatilor depo- economie politica, stiinta ce studiazi productiunea, repartizarea l consumarea bozit de echipament. gatiilor unei tan. echitabil a. conform echitAtii. economisi v. 1. a face economii, a echitate f. justitie naturala. echitati(un)e f. arta de a cAlari gcoald pune bani deoparte ; 2. fig. a administra : numai cardinalul poate economisi de echitatiune. Transilvania Bk.c. [Gr. mod.]. echivalk v, a fi de aceeas valoare. economist m. cel ce se ocupa cu ecoechivalent a. care este de aceeas Valoare. n. ceeace echivaleaza. nomia politica. echivalentii f. egalitate de valoare. ecosez a. scotian : panglicd ecosezd echivoc a. care poate avea un Indoit CAR. ; ecoseza, dant scotian Fn.. (--=- fr. Inteles; rdspuns echivoc. écossaise). ccou n. 1. risunet, repetirea distincti echivocitate f. vorbi fraza in doi peri. eclectic a. privitor la eclectism. m. a sunetului repercutat de un corp dur ; 2 partizan al eclectismului. ceeace produce aceasta repetire : 3. fig. cel eclectism n. sistema filozoficii care ce repeal spusa altuia : a se face ecoul caconsista In a combina ceeace pare bun In lomniilor ; 4. stiri de ale zilei, Inteun ziar. diferite doctrine. ecpaik f. 1. od. stria domneasci, casa eclerorl m. pl. patrule de recunoas- civila a Domnului Domnitorul impreII

II

II

U

und cu toatd ecpaiaua sa Fa.; 2. clasa tere (= fr. éclaireurs). ecleziarh m. mai mare peste anti- sociali : ecpaiaua privilegiatd, ecpaiaua

cdrrnuirii AL. [lure. zraA]. reti sau paracliseri. [Gr. mod.]. ecrin n. 1. laditA de pus giuvaericaler Ecleziast m. carte a Vechiului Testa2 bijuteriile dintr'ansa un ecrin bogat. ment, atribuita lui Solomon.

www.dacoromanica.ro

ect

227

efi

ectar n. mesure agrará de o suta de cinat cu inspectiunea edificiilor, cu direc-

e un patrat cu suprafata de 10.000 tiunea jocurilor ; 2. azi, consilier munici pal al unui ores. ectenie I. rugaciune continuatl, con- edilitate 1. 1. magistrature edililor ; 2, stand din mai multe cereri : si popii... consiliu municipal: edilitatea bucureceteau ectenii de comand (Cosauc). [Gr. steand. ari

metri petrati.

edit& v. a publica o carte, gravuri, muzice, etc. editi(un)e f. I. tiparul i publicarea ectolitru m. mesura de capacitate conOrland 100 litri. unei opere; 2. totalitatea exemplarelor immod.]

ectogram n. greutate de 100 gr.

ectometru m. lungime de 100 metri. primate dinteodata: a sasea edifiune. editor m. cel ce editeaze. ecuati(un)e f. egalitatea algebrice In editura I. actiunea si rezultatul editerii. care intre una sau mai multe cantititi educh v. a creste copii, a le da edunecunoscute : ecuotiune de gradul al catiune.

doilea.

educati(un)e f. 1. desvoltarea faculecuator n. mare cerc imaginer care imparte pamantul in doul si ale carui tatilor fizice, intelectuale li morale; 2. toate punctele s'afle la egala distante de apucaturi din copilerie bund, rea educatie; 3 cunoltinta si practice datinilor cei doi poli. ecuatorial a. I. ce tine de ecuator : sociale : om feird educafie. educator a. privitor la educatiune. cerc ecuatorial; 2. situat sub ecuator : I m. cel ce cla educatiune. regiuni ecuatoriale. ecumenic a. universal: conciliu, pa- efeb m. adolescent, flecau (la Greci). triarh ecumenic, biserica ecumenicd efect n. 1. ceeace-i produs de o cauza 2. impresiune morale, sensatiune: a proa rdsdritului. ecvestru a. calare: statue ecvestrd. dus efectul dorit; 3. executiune, realiecvilater n. alt nume dat petratului. zare: Zucrul a rdmas gird etect; 4. po-

ecvilateral a. ale carui laturi sunt lite, mandat ; pl. rente dela Stat : efecte

egale : triunghiu ecvilateral.

publice; 5. mobile, vestminte efecte mi-

ecvinoxial a. ce tine de ecvinoxiu : litare. ecuatorul se mai numeste linie ecvi- efectiv a. 1. care produce efect ;

2.

care exista de fapt, pozitiv. II n. numerul ecvinoxiu n. epoca anului and zilele real al soldatilor unei trupe : efectivul

noxialii.

sunt egale cu noptile in toate regiunile armatei.

efectuh v. a pune in executiune, a pimantului: ecvinoxiul de primavara cade in 21 Martie, cel de toamne in 22 Sep- savarsi a efectua un proiect. temvrie. efemeiat a. molesit, slab ca o femeie : eczema f. Med. bube dulci, pecingine. rdul unei ginfi efemeiate Em.

efemer a. 1. care trlieste nurnai o zi : edelweiss n. floare alba, numite de popor albutneald sau floarea reginei; 2. fig. de scurta durate: glorie efemerd. la noi se glseste numai pe muntele Ca-

f. pl. mid insecte cari traiesc numai o zi sau doue. eden n. I. numele paradisulul Omenefemeride f. pl. 1. table astronomice tesc, In Sf. Scripture.; 2. locas incantator. indicand pozitiunea planetelor pentru toate II

raiman.

edict n. ordonante sau lege promul- zilele anului ; 2. carti indicand evenimente

gate de un suveran. intamplate tn aceeas zi la diferite epoce. Ediculek 1. ((Cele sante Turnuri*), efendi m. in Turcia, titlu dat functiofaimoase inchisoare de Stat la Constan- narilor civili i invatatilor, In opozitiune tinopole, in care s'aruncau od. ambasa- cu agd, dat excluziv militarilor. dorii si Domnii crestini clizuti in disgraefervescenta f. 1. fierbere produal Intr'un lichid prin degajarea unui gaz . tie. [Turc. YEDI FlULLi]. edifich v. I. a construi un edificiu ; 2 fig. emotiune vie si trecatoare efer 2. a infilta sufletul, a insufla pietate prin vescenfa gloatelor. exemple sau prin cuvinte : 3. a instrui. a eficace a. care produce efectul slit; informa : sunt deplin edificat asuprei-i. remediu eficace. edificator a. ce insufla virtute si pieeficacitate f. forte unei cause spre a tate. 11 m. cel ce edifice.

produce efectul sett, edificiu n. I. cledire mare (palat, terneficient a. care produce un elect situ, olu, etc.); 2. fig. lucruri dispuse si corn- cauzei eficientd. binate cu arta : edificiu social; 3. ase- efigie I. reprezentarea unei persoane lenient, institutiune : edificiu feudal. in picture sau In relief: monedd cu efiedil m. 1. od., niagistrat roman inser- gia suveranului.

www.dacoromanica.ro

- 228 -

efl

ele

ellorescenta f. Bat. Inceput de In- egumen m. superiorul Intel manastiri de calugari. igumen: gr. mod. ioneiluviu n. 1. fluid invizibil ce se de- ?mos]. gajeadi din corpuri : efluvii de gaz; 2. egumeni v. a se face egumen. exalatiuni nesanatoase din balti; efluvii egumenie f. 1. manastire; 2. demniflorire.

magnetice, pretinse emanatiuni ale flui- tate de egumen l durata ei. dului magnetic. ell int. exprima surprinderea sau miefod n. tunica preotilor evrei, mai ales rarea: ei! cine a mai auzit? ei bind ! cea bogat Impodobita a marelui preot. indica o afirmare sau Intrebare; el agal efor m. 1. numele celor cinci magis- arata o deplinii neincredere (mai mult in trati spartani, Insarcinati a supraveghea glurna). el pr. in. de a III persoana (fern. ea). executiunea legilor; 2. inspector, membrul unei eforii. [Lat. IMAM, 1LLAM (Y. 60]. eforie f. 1. consiliu de administratiune: elabora v. 1. a face 88 sufere o transeforia spitalelor, fcoalelor ; 2. locul unde formare: stomacul elaboreazei alimen-

s'aduna eforii: palatul eforiei; 3. func- tele; 2. fig. a prepara cu Ingrijire: a elabora un proiect de lege. tiunea de efor. elan m cerb mare din padurile Norefractiune f. spargere facuta cu gandului. dul de a fura. elan- n. avant, miscare sufleteasca : inefuziune f. 1. raspandire In afara : efu-

ziunea sangelui; 2. fig. impartásirea tr'un elan de generozitate (=--- fr. élan). elastic a. 1. care posed& elasticitate; sentimentelor : efuziuni de arnicifie. egal a. 1. asemenea in cantitate, in va- 2. fig. care admite diferite interprethri. elasticitate f. proprietatea unor corloare, In Intindere greuteifi egale; 2.

care nu se schirnbh ; pas egal ; 3. care se puri de a-si relua forma si volumul, Indata bucura de aceleasi drepturi : toji sunt egali ce inceteaza cauza care le-a modificat. elciu m. od. trimisul unei puteri strâinaintea legii; 4. indiferent : totul ii este egal. II m. cel egal cu altii: n'are egalul inc. consul. [Turc. Ear]. elcovan m. pasire de mare cu sboseiu. adv.. deopotrivii. II

egala v. 1. a face

egal :

a egala par- rul

repede :

mai repede decdt elcovani

file ; 2. a fi egal cu: nimic nu egala cu- pe'ntinsa Marmara AL. [Turc. YEL GOVAN, lit, care alunga vantul]. rajul ado. elebor n. planta intrebuintata ca puregalitar a. partizan al egalitatii Intre gativ i numita popular bojilfei sau cutoameni. egemonie 1. 1. suprematia unui ores curig. electiune f. alegere. sau a unei tari, In Grecia antica ; 2. suelectiv a. 1. numit de electori : rege prematia unui popor confederat asupra celorlalte: Prusia avea egemonia in electiv; 2. dat pfin electiune: funcliuni imperiul german inainte de reisboiul elective; 3. compus din alegatori adunare electivd. mondial. eghileta f. pl. gaitane garnisite de elector m. od. principe german care a mbele capitale, la sergenti i jandarmi avea dreptul de a alege pe Imparatul Ger-

(=-- fr. aiguillette). egida f. 1. Flit. scutul Minervei ; 2. fig. protectiune. egiptolog m. cel ce se ocupa cu istoria antichitatile Egiptului. egiptologie f. arheologie egipteana.

maniei.

electoral a. relativ la alegeri: colegiu, comitet electoral; cartii electorala, proprie fiecarui alegator; Hate electorale, coprinzand pe toti alegatorii comunei, se alcatuesc In fiecare an.

eglendisi v. a petrece (vorba iesita electorat n. 1. dernnitate de elector lin uz): cum s'a eglendisit la bal, la al imperiului germanic; 2. Intindere teri-

toriala ce tinea de acest titlu : electoratul eglogit 1. un fel de poezie pastorala: de Hessa. eglogele lui Vergiliu. electric a. relativ la electricitate cuegoism n. iubire excluziva de sine insus. rent electric, lumina electricei. egoist m. cel ce nu se gandeste decat electrician m. cel ce se ocupa cu 'a sine. electricita tea. egrasie f. V. igrasie. electricitate I. starea particulara a egretli f. 1. buchet de pene rásfirate unor corpuri cari, sub influenta frecarii si drepte ce serva de ornament; 2. penis (a caldurei sau a reactiunilor chimice), militar egretele albicioase Ga. AL.; 3. capata proprietatea de a atrage unele corbuchet de margiritare sau de diamante puri usoare, de a produce scantei ori coCurie NEOR. [Bldg. EGLENDLSA.

dispuse In forma de egreta (= fr aigrette). motiuni nervoase la fiintele vii, de a des

www.dacoromanica.ro

ele

- 229 -

elo

compune apa sau sarurile, etc.: telegrafele, prime: chimie elementard; 3. foarte usor, telefoanele, lumina electric& si galvanopla- foarte simplu adevdr elernentar.

stia sunt principalele aplicatiuni ale dectricitatii.

elenicit 1. limba elenA (clasicA), tn opozitiune cu apla sau idioma greaca mo-

electrfat V. 1. a Inc Arca cu electri- dern& [Gr. modi. citate, a da unui corp proprietatile elecelenism n. 1. locutiune proprie limbei trice; 2. fig. a excita peste mAsura, a face grecesti ; 2. totalitatea ideilor si a obiceo impresiune vie si profundft: a elec- iurilor poporului grec. triza o adunare. elenist m. cel ce Vie bine limba greaca electro-chimie f. partea chimiei ce anticd. trateazA despre descompunerea corpurilor elev in. scolar, discipol.

eliberh v. a remite, a preda : a elf-

prin electricitate.

electrod m. organ conducator al cu- bera un certificat. rentului electric. elice f. 1. linie curbA in forma de

electro-dinamich f. partea fizicei care surub ; 2. Anat. partea externfi a urechii ; trateaza despre actiunea reciprocA a cu- 3. aparat pus IndfirAtul unui vapor sau rentilor electrici i actiunea acestora asupra aeroplan spre a.4 face sA Inainteze. magnetilor. end& v. a suprima o vocalA finalii, in electro-magnet m. bar A de fier moale vorbire sau In scris. magnetizata prin trecerea unui curent eeligibil a. care intruneste conditiunile lectric. necesare spre a fi ales. electro-magnetism n. partea fizicei eligibiitate f. starea persoanei elice trateazá despre raporturile intre elec- gibile. tricitatea i magnetismul. eliminh tr. 1. a da afarA, a departa electro-terapie f. tratarea boalelor a elimina pe un solicitator ; 2. fig. a prin electricitate. suprima : a elimina un nume din list& electro-tipie f. reproducere, pin galeliotrop rn. planta numitA vulgar floavanoplastie, a gravurilor sau tipariturilor. rea soarelui.

electuar m. medicament putin mai

consistent deck mierea. elefant in. cel mai mare dintre animalele actuate, mamifer pachiderm cu niste colti mari (producand fildesul) si cu nasul prelungit in form& de trompil mobilà. In India si in Africa tropicalA, el serveste ca animal domestic. elegant a. care are elegaMA. ll in. persoana cu maniere si gateli alese.

elipsà f. 1. Gram. suprimarea unei vorbe sau a mai multora dintr'o propozitiune spre a da stilului mai multA vioidune, ex. ce faci?-bine 2.l Geom. cur bit ce pare o circumferenta prelungiti intr'un sens i ingustatA Intealtul. elipsoid a. care are forma unei elipse. n. suprafata nascutA din invArtirea unei semi-elipse In jurul axei sale. 11

eliptic a. 1. ce confine o elipsA graeleganta f. 1 caracterul celui gratios maticalft; 2. ce tine de elipsa geometrici. distins totdeodata ; 2. alegere de vorbe elith f. ceace-i mai bun de ales, mai si de constructiuni. distins (= fr. elite). elegiac a. 1. privitor la elegie : gen elitru n. aripA exterioarA a coleopte, elegiac; 2. fig. trist, melancolic. relor. elegie f. poezie cu coprinsul trist sau elixir n. 1. substantA oarecare dizolyi

duios, cantec de durere $ i de jale. eleil int. 1. de mirare ; 2. de chemare

vatA In alcool: 2. bAuturA mantuitoare, panaceu; 3. fig. ceeace-i mai bun, mai elei, sorol elei, fratel AL. [Onomato- pretios tn ceva. pee]. eliziune f. Gram. suprimarea unei vo-

element n. 1. corp simplu sau substantA ce nu poate fi descompusa, ca aurul, argintul, oxigenul; 2. tot ce intrA in compozitiunea altui lucru: oxigenul ;i hidrogenul sunt elementele apei; 3.

cale finale.

elocuti(un)e f. 1. mod de a se ex.

prima: elocutiune usoard; 2. partea retoricei ce trateaza despre alegerea si a. sezarea cuvintelor.

elocvent a. 1. care vorbeste bine ; 2. pestelui e apa; 4. fig. mediul favorit ; 5. fig. convingator ; cifrele sunt destul de pl. principiile unei arte sau stiinte, noti- elocvente. unile prime ; elemente de geografie; 6. elocventh f. arta, talentul de a vorbi pl. diferite conditiuni de sol, de china, de bine, de a convinge i induiosa. anotimp acest cuceritor fu invins de elogios a. plin de elogii discurs elogios. elemente. elementar a. 1. ce tine de un element: elogiu n. 1. discurs In lauda cuivai corp elementar; 2. privitor la notiunile 2. !atlas, panegiric. mediul unde trAieste un animal : elementul

www.dacoromanica.ro

elu

- 230 -

Etta

elucidh v. a face lucid sau deslusit aseza intealta; 2. se zice de pasarile care schimba locul dupa china : randunelele a elucida o chestiune. elucubrh v. a compune cu multa emigreazd in Septemvrie. munca. emigrant m. cel ce emigreazil. elucubrati(un)e 1. I. opera compusa eminamente adv. (galicism) In cel cu multa munch; 2. lucrare indelungata mai limit grad, cu totul (=-- fr. éminemstaruitoare. went).

eludh v. a evita cu dibacie: a eluda eminent a. care domina, covarseste pe ceilalti. un ordin. eminent& f. 1. intlitime. Inaltatura; elvetic a. ce tine de Elvetia: Confe2. fig. infiltime morala, superioritate ; 3. deratiunea elveticci. elzevir m. soiu de caractere tipogra- titlu dat cardinalilor.

emir m. 1. titlu dat descendentilor lui fice (dupa numele Elzevirilor, celebra familie de tipografi olandezi din sec. XVI Mahomed; 2. capetenie araba a unel pro-

vincii sau a unui trib mare.

§i XVII).

emanit v. 1. a se scurge, a se exala emisar m. agent Insarcinat cu o midin : parlumul ce emand din flori ; 2. siune secret& a proveni, trage originea: orke fi- emisferii f. 1. jumatate &rite() sfera; 2. jumatate din globul pamtintesc. infer' emanci dela Flinta supreme:. entanati(un)e f. 1. actiunea de a e- emisferic a. In forma de emisfera. emisiune f. 1. actiunea de a emite maim; 2. ceeace emana mirosurile sunt emisiune de sunete, de bilete de bancd; emanatiuni. emanciph V. 1. a pune pe un minor 2. rezultatul acestei actiuni. In afara de tutela minorul se emanciemistih n. jumfitatea unui vers.

peazci prin aisdlorie ; 2. a libera din

emite V. 1. a pune in circulatiune:

robie ; 3. a iesi din marginile datoriei sau a emite acfiuni pentru o intreprindere;

2. a produce In afari, a manifesta: a eemancipare f. 1. Jun. actiunea de a mite o opiniune.

bunekuviinte.

emancipa pe un minor ; 2. starea minoemolient a. care moaie partile infla. rului emancipat ; 3. desrobire: emanci- mate: cataplasm emolient, emoragie f. scurgerea sangelui In aparea riganilor ; fig. emanciparea spiritului national ; 4. acordarea drepturi- farA de vasele ce-1 contin ; emoragie celor politice emanciparea Evreilor, e- rebralci, nazald. emoroide f, pl. trap% umflitura vimanciparea femeilor. embatic n. arendare pe multi ani, nebor sezutului ce lasi sa se scurga sange.

emotionh v. a cauza emotiuni. emoti(un)e f. miscarea sufleteasca ce emblemä f. figura simholica (creata de imaginatiunea artistllor): cocoful e agita, turbura. empireu n. 1. partea cea mai inalta ernblema vegherii. embrion n. 1. prima stare a unor fi- a cerului; 2. (poetic) cerul ; 3.1ocasu1 feemfiteoza. [Gr. mod.1.

inte vii, animal sau planta ; 2. fig. lucru ricitilor. empiric a. care se bazeazi nurnai pe abia In nastere. embrionar a. 1. relativ la embrion; experientit : medicind empiricci. I m. 1. 2. fig. care e In germen, In stare rudi- sarlatan care practicii ilegal medicina ; 2. filozof care rapoarta toate la experienti. nientara. emerit a. (profesor) care s'a retras din empirie f. experienta. empirism n. 1. medicinii fundata nufunctiune si continua a se bucura de unele prerogative.

mai pe experienta ; 2. §arlatanie medicalh ; emetic a. care face so vomiteze : prat 3. filozofie empiricii care atribue numai emetic. II n. vomitiv In care intra anti- experientei origina cunostintelor noastre oniu. (in opozitiune cu idealismul l rationa-

emfatic a. cu emfaza: ton ernfatic. lismul) : empirismul lui Locke.

emfazi f. I. pompii afectata In vorbire; empirist m. partizan al empirismulut. 2. rig. exageratie pretentioasa. emul m. concurent, rival. emfiteoz& f. contract pe termen lung emulatdun)e f. sentiment care In(chiar panA la 99 de ani). deamna a egala sau a Intrece pe eel ce emfizem& f. Med. dilatare anormala fac bine. a tesutului unui organ respirator : emfiemulsiune f. medicament preparat cu

zenth pulmonard. sem inte oleioa se. emicielu n. Ingradire In forma de Enache m. V. Ene: Enache se pune aemi-cerc. pe gene Ca. ; a se sui Enacbe la cap, emigra v. 1. a-si parasi tars si a se a se ImbAta.

www.dacoromanica.ro

enc

epe

231

encefal n. totalitatea organelor contienibahar n. ardeiu pisat cu caie se nute in cavitatea craniului. dreg arnatii enibahar alte mirode-

enciclich f. scrisoare circularA a pa- nii Fil. [Turc. vac BAITAR, lit. aroma notial.

pei dela Roma. enigma 1. 1. expunerea unui lucru in enciclopedic a. care ImbrAtiseazA toate termeni obscuri asa ca trebue ghicit : cistiintele: cap enciciopedic. militura, ghicitoare ; 2. fig. lucru greu de

enciclopedie f. 1. totalitatea cunos- inteles : enigma viefii En. tintelor omenesti Intrunite In aceeasi oenigmatic a. 1. ce contine o enigma; perA; 2. totalitatea unei singure stiinte : 2. al cArui sens nu e clar. enciclopedie medicaid. enorias m. locuitorul unei enorii.

enciclopedist tn autorul unei enci-

enorie f. 1. ocolul In care un preot

clopedii ; s'aplicA mai ales colabotatorilor tsi exercitA functiunile ; 2. locuitorii unei marei Enciclopedii franceze din sec. XVIII, enorii. [Gr. modl.

al aril autor principal a fost Diderot. enorm a. I. mare peste misurA : un enclitic a. se zice de vorbele lipsite cable enorm; 2. fig. excesiv: o prostie de ton si care se reazim5 pe vorba an- enormd. terioari ex. viizeindu-te, spune-il enormitate f. I. mArime excesivA ; 2. endemic a. particular unei tAri: boald fig. vorbA extravaganti, gresala foarte endemicdi.

endemie f. boalA ce bAntue obisnuit

intr'o tare

I

grava.

enterita f. Med. inflamaliunea mem-

e datorit5 unei cauze locale, brariei mucoase a intestinelor.

ca guaa la locuitorii dela munte. endivie f. varietate de cicoare.

endosmozii f. Fix. curent ce se sta.

bileste din afarA induntru intre douà IIchide de naturA diferitA si separate printr'o membranh.

entimema I. silogism In care una din premise e sub-inteleasA. Ex. cuget, deci exist (subinteles: ceeace cugetd, existd). entitate 1. 1. termen de filozofie scolasticA : ceeace constitue esenta, natura chiar a unui lucru, consideratA ca distinctA l independentA de lucrul litmus ;

endrusaim m. V. indrisaim: cafiva endrusaimi cc umpleau atmosfera ca- 2. abstractiune, vorbA goalA. rnerei de im miros piiirunzator Fm. entomologie f. partea zoologiel ce Ene (Mos) m. un fd de Morfeu : a trateazA despre insecte. venit Mos Ene pe la gene ISP. [Cf. proentomologist m. cel ce se ocuph cu verbul : cu ochii bazaochii, cu enile sprin- studiul insectelor.

cenile, cu gura stirbitura

entuqlasm a. 1. exaltarea extraordi-

Eneida f. poemA epicA In care Virgiliu narA a sufletului : entuziasm religios ; povesteste aventurile lui Enea. 2. admiratiune exageratfi : elogii dictate

energic a. care are energie. de entuziastn. energie f. 1. putere, vigoare fizia sau entuziasmh V. a inspira entudasm,

morahl; 2. tin. fortA, Carle sufleteascA.

energumen a. si in. I. posedat de un

demon ; 2. foarte exaltat.

a transporta de admiratiune.

entuziast a. pIM de entuziasm : aplauze entuziaste. I m. cel ce se entu-

enervk v. a slAbi energia fizia sau ziasmeazA lesne. enumerk v. a numita unul cAte unul. enervant a. propriu a enerva : cal- enunith v. a exprima In termeni precizi. durd enervantd. enuntare f. I. actiunea de a enunta ; moral&

enervare f. 1. Med. mare slAbiciune ; 2. termeni cad servA a enunta. 2. starea celui enervat. eocen a. l n. Geol. se zice de grupul englendisi v. V. eglendfsi: m'am en- cel mai vechiu al terenurilor. glendisit de minune AL. eolian a. relativ la Eol: harpd eoliand, englengeh f. petrecere (vorba din e- instrument de coarde ce vAntul le face poca fanariotd): facem in otuz-bir de sA vibreze. II din Eolida : dialect eolian englengea pane': se va gdti masa? Fe.. epacta f. numArul zilelor de adaos a [Turc. sOLENDJE}. nului lunar spre a-I face sA concorde cu englez a. si tn. din Anglia: poporul anul solar.

englez, tin Englez.

epangea I. V. ipangea.

naghia, panaghion): ca un engolpion

eparhiot a. ce face parte dintr'o epar-

:nod.].

epentetic a. adaos prin epentezA.

engolpion n. iconità de aur sau de

eparhie f. dlviziune ecleziasticii, In smalt pe care arhierefi o poarra pe piept : tindere de tarA sub jurisdictiunea unu' ea reproduce chipul lui Isus sau a sfintei episcop : in Romania sunt 18 eparhi: Fecioare (de aceea se mai numeste pa- [Gr. mod.]. focmai de mirumi sdvarfitor PANN. [Gr. hie : episcop eparhiot. [Gr. mod.].

www.dacoromanica.ro

- 232 -

epe

era

epenteza f. insertiunea unei litere sau epistola f. 1. scrisoare, misivA epissilabe in mijlocul unei vorbe. tolele Sf. Pavel; 2. scrisoare In versuri epic a. 1. care povesteste In versuri continAnd reflexiuni despre precepte Si o actiune eroich : poezie epicd ; 2. demn adeviruri filozofice Epistolele lui Hode epopee !opal epic& ratio.

epidemic a. ce tine de epidemic. epistolar a. privitor la arta de a scrie epidemic f. board ce atacA pe mai epistole stil epistolar. n. cuiegere de multi dinteodath, ca holera, ciuma, var.. scrisori. satul, frigurile tifoide. epistolie I. pop. epistolA Epistolia epiderma f. 1. membranA transpa- Maicei Dotnnului. [Gr. mod.]. rentà ce acopere pielea ; 2. fig. pAturA epitaf n. I. inscriptiune pe un morexterloarA, suprafatà epiderma globohzi mAnt ; 2. aer de stold scum pa ; 3. slujbA primdntesc. pentru Inmormintarea Domnului; 4. carII

;

epigastric a. ce tine de partea supe- tea ce o confine Epitaful de Anton

rioarli a pantecelui:regiunea epigastricd. Pann (1846). [Gr. mod. EPITAPHION]. Epigoni m. pl. 1. Mit. numele eroilor epitalam n. cAntec nuptial In onoacari hicurA a doua expeditiune In contra rea tinerilor cisitoriti. Tebei, fii celor sapte cipetenii cari inepitet n. vorbA ce servh a califica. treprinsese pe cea dintAi ; 2. fig. urmasii epitrahil n. V. patrafir. unor parinti iIutiI, posteritatea unei epoce epitrop m. 1. tutor, curator ; 2. Inglorioase bora noi, noi... epigonii... ? En. grijitor de averea unei biserici. [Gr. mod.].

epitropie f. 1. tutelà, curatelA ; 2. administratiunea averit unei biserici sau tea unui capitol sau a unei cart! spre a-i mânistiri. indica obiectul, spiritul. epizod m. 1. actiune incidental:I leepigrafic a. relativ la epigrafie; des, gatà de actiunea principali, Inteo poemil epigraf n. 1. inscriptiune pe un edi-

ficiu ; 2. citatiune, sententA push' in frun-

sau un roman ; 2. fig. incident ce se racoperiri epigrafice. epigrafie f. stiinta inscriptiunilor. poartA la vr'un eveniment Insemnat. epigrafist m. cel versat In epigrafie. epizodic a. ce nu e esential actiunii epigrama f. 1. mica bucatA In ver- princi pale. epizootie f. epidemic de animate. surf care se terminA cu o trAsurA picantfi ; 2. fig. batjocurA fina i muscAtoare. [Priepoca f. punct determinat In istorie, tinily, In Grecia antici, inscriptiune (mai moment and s'a produs un fapt remarales In versuri) sipatA pe un mormint cabil epoca slavismului (1290 1633) sau pe o ofrandA depusA Intfun templu; sau a grecismului (1633-1821) in istomai tArziu, cugetarea, exprimatil scurt

coprinator, deveni satirical

41

ria romdnd. epoda t. 1. a trela parte a unui cAn-

epigramatic a. ce tine de epigrami. tec grec, dupA strofil i antistrofA ; 2. auepigramatist m. autor de epigrame. mele poeziilor din ultima carte a Odelor epilepsie f. boalA caracterizatà prin lui Horatio. epoleta f. 1. ornament cu ciucuri ce convulsion! periodice l prin o pierdere subitA a cunostintei si a sensibilititii; po- militarii poartA pe umeri si care servA porul o numeste eufemistic aboald, alte- a arita gradul ; 2. grad de ofiter : a ob-

ale, ceasul cel ran, ducci-se-pe-pustii fluid epoleta (--= fr. épaulette).

eponim a. l m acela din arhontii

pedepsie.

epileptic a. 1. de natura epilepsiei ; greci care dedea anului numele sio. 2. atacat de epilepsie. epopee f. 1. povestirea poetica a Inepilog n. concluziunea unei poeme, tAmplArilor eroice ; ea cAnti faptele, gloa unui discurs. episcop m. prelat InsArcinat cu conducerea unei eparhii. [Gr. mod.]. episcopal a. ce apartine episcopului

palat episcopal. episcopat n. 1. demnitate de episcop; 2. totalitatea episcopiilor ; 3. timpul cat un episcop si-a ocupat scaunul. episcopie 1. 1. bisericA episcopala; 2. jurisdictiune episcopalA, diocezi: Epis-

I nenorocirile omului, evenimentele cele mari din istoria popoarelor ; epopea are un caracter grandios 1 simplu totdeodatil ; epopee popularA, coordinare succesivi de cAntece fragmentare sau rapsodii, purtAnd intr'Insa caracterul spiritului popular si pecetea timpului (ex. poetnele omerice); epopee artisticA, imitatiunea individualA a acelor poeme colective l anonime (ex. Eneida lui Virgiliu); 2. serie de actiuni demne de epopee. ria

copia dela Argev. epistat m. 1. supraveghetor epistat era f. 1. epocA fixA dela care se Inde movie; 2. sub-comisar de politic: cepe a se socoti anii; 2. epocA remarcabilA : era de libertate. V. Nume proprii, epistat de mahala. [Gr. mod.].

www.dacoromanica.ro

- 233 -

era

esc

eroare f. 1. opiniune sau doctrinä fals6 ; 2. gresala: eroare de calcul. erati f. lista greselilor de tipar cu erodiu m. numele muntenesc al co. anitarea Indreptinilor de acut. costarcului. [Slay. ER01311]. eratic a. 1. Med. neregulat : friguri eroic a. I. ce tine de erou : curaj eeratice; 2. Geol. transportat de aiurea : roic ; timpurl eroice, in cart trAiau yechii eroi, a aror viatá e amestecata cu blocuri eratice. erbaceu a. se zice de plantele al di- fabule; 2. epic: poezie eroicei; 3. Med. ror cotor e fraged i piere pe fiecare an. energic: rernediu eroic. H adv. cu eroism. eroi-comic a. jumhtate eroic si jumirerbariu n. colectiune de plante uscate tate comic: genul eroi-comic. p puse intre frunze de hartie. erbivor a. care se nutreste cu ierburi eroidä f. epistolá in versuri sub nusi cu substante vegetate: calul este er- mele vr'unui erou antic : Ovidiu a scris eroide. bivor. eraldic a. relativ la blazon : arta e-

raldicii.

erborizh v. a merge la camp si erectiune f. ridicare.

padure spre a culege plante.

In

eroinh f. 1. femeie curagioasa, cu sentimente nobile i inalte ; 2. femeie care

joacá rolul principal intr'o piesti de teaerede m. termen juridic pentru mos- tru sau intr'un roman. eroism n. caracter sau fapta de erou. tenitor. ereditar a. 1. care se transmite prin erold m. 1. ofiter insArcinat odinioarii mostenire: bunuri ereditare; 2. care cu miiuni solemne, a regula serbtle, turtrece dela parinti la copii : ftizia se crede niruri, a declara rilsboiu ; 2. fig. ve0itor ereditard. (v. arold). ereditate f. 1. dreptul de a lua o eronat a. ce confine erori, gtesit. mostenire ; 2. succesiune pe tron ; 3. transerotic a. privitor la amor : cdntec mitere din tatil In fiu a unor calithti sau erotic.

erou m. I. Mit, nume dat celui ce

defecte.

eremit m. pustnic.

eres n. credinfA popularà, supersti-

tiune: povesti i doine, ghicitori, eresuri En. [Vechiu-rom. eres, eresie, de origina slavo-greacii].

erete m. 1. un fel de soim care fa-

peste Nstirelele de camp (Aster nisus) ; 2. joc de copii numit i deapuia-gaia.

[f arete, identic cu vechiu-rom. arete,

devenise nemuritor, fie ca fiu de zeu de muritoare (ca Hercule), fie din cauza marilor lui Ispravi (ca Tezeu) ; 2. fig. cel ce se distinge prin o vitejie extraordinara, prin in'alfimea caracterului sau prin nobleta-i sufleteasa : pe eroici urme eroti strdlucesc Bor.. ; 3. personaf principal intr'un roman sau Inteo tragedie.

erudit a. si m. Invanit.

eruditi(un)e 1. cunostinta aprofunberbece (lat. arurren), nume metaforic dat acestei pfisfiri (cf. berbecel, lupul-vrA- dad; a literaturei, a limbilor, a istoriei,

erupti(un)e f. I. iesire bruscA i viohiriu. eretic a. ce tine de erezie: propozi- lentd : erupfiunea Vezuviului; 2. Med.

billor)1. V.

fiune ereticei. II m. cel ce profeseaza o spuzeala de pete, bube, etc. erezie. eruptiv a. 1. privitor la eruptiunile ereziarh m. autorul unei erezil, capul vulcanice : terenuri eruptive; 2. Med. unei secte eretice. Insotit de erupfiune : friguri eruptive. erezie f. 1. doctrinA contrail Bise- esalod n. podealtt ridicath pentru exc. richt oficiale; 2. fig. idee sau opiniune cufiunea criminalilor (= fr. échafaud). contrarii celor in genere admise. esafodaj n. 1. schele ; 2. jig. fundaeric n. garlli de chefali. [Rut. xruzil, ment : intins esafodaj de tiranii Bk.c. pirau]. esarph f. 1. fisie latà de stoffi: esarpd erige (refl.) v. a-si atribui o autori- de prirnar ; 2. podoalni ce poartà fetate pe nedrept a se erige in refor- meile ; 3. fisie petrecutá dupä gat spre a I mator. sprijini un brat bolnav (= fr. écharpe). erith (ierita) f. grau de primavar5. escadrä f. numar de corabii sub a. [Bulg. zarrx].

erizipel n. Med. inflamatitmea pielii

cu dureri vii l arsuri : brancA, orbalt.

ceeas cApetenie.

escadron n. unitate de baz3 a cava.

leriet, corespunzfind cu bateria din artiermafrodit a. Bot. care contine or- lerie j cu compania din Infanterie. ganele ambelor sexe: flori ermafrodite. escapadä f. lipsire sore a petrece,

ermelin m. cacom, mai ales blana strengarie.

ammalului.

escorth v. a insoti spre a protege sau ermeneutich f. Interpretarea carfilor a supraveghea. sfinte. escortil f. 1. trupa Inarmatà ce inso.

www.dacoromanica.ro

!SC

- 234 -

eti

teste spre a protege ; 2. vasele de rAsboiu eter n. 1. la cei vechi, regiunea cea ce IntovArAsesc bastimentele de transport. mai inaltii a aerului ce se bAnuia plinA escroc m. pungas InselAtor. de o substantA subtilA ; 2. (poetic) cerul: escroch V. a stoarce vicleneste. luce ca eterul dulce 'nstelat Bor.. blande escrocherie f. stoarcere prin 1nseld- soapte ce sbor tainic in eter AL.; 3. ciune. fluid ce fizicienii presupun cA umple spaescuadi f. fractiunea unei companii tiul si cauzeazA lumina, caldura, electricitade soldati sub ordinele unui caporal sau tea ; 4. (in chimie) lichid spirtos, foarte volatil l inflamabil, ce se obtine tratand brigadier (-= fr. escouade). eelec n. paguba mare, neizbanda (=fr. alcoolul cu acid sulfuric. kteri f. pl. Mold. plasA fAcutA din panzA echec). esenja f. 1. ceeace este sau existA de voloc intinsA pe cercini: puse in stuD-zeu e prima esenfd ; 2. ceeace constitue fdrii niste etere. [Rut. !Amid]. natura unui lucru: e.senfa virtufii e lupta etereu a. 1. de natura eterului: subincontra rdului; 3. substanta aromaticA til, volatil ; 2. fig. se zice de sentimentele volatilA: e.senfd de trandafir; 4. Bot. cele mai pure si mai Inalte. specie particularA de arbori. Eterie f. societate secretfi greaca care

esenjial a. 1. ce tine de esentA; 2. in- plAnuise revolutiunea dela 1821 spre a dispensabil: calitate esenfiald. N n. lu- libera Grecia de sub jugul otoman. [Gr. cru principal: uitafi esenfialul. II adv. I. mod.: lit. tovArAsie]. V. Zavera. prin esentA ; 2. neapArat; 3. Intr'un grad eterist m. membru sau partizan al Eteriei V. zavergiu. esperanto n. limbA internationala sta, etern v. vesnic ; 1. fArA Inceput i fdra sfarsit : D-zeu e etern; 2. care va dura bOoth pela 1887 de doctorul Zamenhof. est n. rAstrit, punct cardinal. totdeuna : osandd eternd; Cetatea efoarte Malt.

estetic a. relativ la sentimentul fru- ternA, Roma. eternizh v. 1. a face etern: mxii eterestetich f. stiintA ce determina con- niza numele; 2. a face sA dureze mult ditiunile frumosului In naturA sau In arta timp, a prelungi indefinit: sicana etercurn i sentimentul ce produce In noi. nizeaza procesele. mosului.

estetician m. cel versat tn stiinta fru-

eternitate f. 1. duratA fAn lnceput

mosului.

(Ara sfarsit ; 2. vieatA viitoare; 3. fig. timp

trag nadejde PANN. [Lat. ISTUD TEMPOS].

dela regulele ordinare ale artei : edificiu

estimp adv. anul acesta : an n'am foarte lung. castigat, estimp am pdgubit, la anul eteroclit a. bizar, care se depArteaza estival a. ce naste sau se produce In eteroclit. timpul verii : insecte, flori estivale. eterodox a. contrar principlilor re-

estomph f. 1. mic cilindru din hartie ligiunii catolice. sau din piele spre a Intinde creionul ori etorodoxie f. caracter opus sentipastelul pe un desen ; 2. desen fAcut cu mentelor ortodoxe. estom pa. eterogen a. 1. care e de naturil diestrada f. podealA ridicata pe care feritA ; 2. Gram. neutru. eterogeneitate f. caracterul lucrului elac n. Mold. V. latac: in etacul gaz- eterogen. eteziene n. pl. se zice de vanturile etaj n. cat (= fr. &age). dela N. pe Mediterana, cari suflA anual etajera f. mobild garnisitA cu tAblite cAtre sfarsitul lui Iulie. suprapuse. etiaj n. nivelul cel mai de jos al apeetalh v. 1. a expune mArfuri spre van- lor unui fluviu: kifimea Dundrii la vale zare; 2. fig. a arAta cu falA etaleazei de Braila, in timput etiajului, e mai stiinta; 3. a se purse In evidenti cu os- mare de o mie de metri (=fr. etiage). tentatiune: s'etalcazd in public. etic a. privitor la eticii, moral. etalaj n. I. expunere de mArfuri sau etici f. stiinta moralei. mArfurile tnsesi; 2. fig. paradA, ostentaetichetat f. I. bileel ce aratA pretul, tiune vanitoasA etalaj de erudifiune. natura, proveninta unui obiect; 2. cereetalon n, model legal de greutati, ma- monial uzitat la Curte; 3. forme ceres'aseazA fotolii, scaune.

dei AL.

suri, monede; unitAti de escadrA. etaminit f. stoM subtire nevArgatA.

monioase, uzuri de politetA stabilite intre particulari regule de efichetd.

etaph f. popas, conac (= fr. &ape). etimologic a I. relativ la etimologie; etate 1. varsta. 2. care cla etimologla cuvintelor: dicfionar etcetera adv. (abreviat : etc.) si cele- etimologic. etiknologie f. 1. derivarea unei vorbe; lalte, si mai departe, l asa mai departe.

www.dacoromanica.ro

eti

- 235 -

evo

2. atiinta ce studiaza origina vorbelor spre evaeuh V. 1. a inceta de a ocupa un a determina sensul cel adevarat; 3. partea loc, o Ora: a evacua un teritoriu; 2. gramaticei numita obisnuit morfologie. Med. a face sa lasa : a evacua umori. etimologist m. 1. cel ce se ocupii cu evadh v. a scapa pe furia. cercetarea etimologiilor; 2. partizan al orevaluh v. a pretui valoarea, a fixa tografiei etimologice. pretul.

etiologie f. partea medicine! care tra-

evangeliar n. carte ce contine evan-

teaza despre cauzele boalelor. gheliile. evangelic a. 1. conform cu evanetnic a. care e particular unor popoare. etnograf m. cel ce se ocupa cu et- ighelia : morald evangelica; 2. relativ la

protestanti: bisericd evangelic& etnografie a. relativ la etnografie. evangelist m. 1. autorul uneia din etnografie f. studiul diferitelor po- cele 4 evanghelii Sf. Mateiu, Sf. Marco, poare sub raportul caracterelor lor dis- Sf. Luca ai Sf. Ioan ; 2. V. anglieanism. tinctive (limbi, literaturi, conditiuni poevanghelie f. 1. (buna-vestire)) leIgea lui Crist, invatatura sa ; 2. fiecare litice l religioase). etnologic a relativ la entologie. din cartile ce contin vieata ai invkaturde etnologie f. stiinta raselor umane din Mantuitorului; 3. colectiunea celor patru punct de vedere biologic ai social. evanghelii formand Noul Testament ; 4. etnologist m. cel ce se ocupa cu et- partea evangheliei ce se citeste sau se nologia. canta la leturghie; 5. fig. anuntare soetno-psicologie f. *Uinta care cerce- lemna : evanghelia toleranfei. teaza credintele popoarelor depuse mai evantaliu ii. aparatoare (=- fr. evenales in literatura poporala. V. folklor. tail). etopee f. pictura moravurilor ai a pa- evaporh V. 1. a transforma in aburi, siunilor umane. lin gaz; 2. a se impraatia, a dispare. etuvi f. cuptor uscat, aparat pentru evaporatifunle f. prefacerea lichidezinfectat (=.. fr. étuve). delor in vapori : evaporatiunea apei proeu 1. pr. de intaia persoana. [Lat. ECM]. duce nori. I n. Filoz. individualitate care are con- evaziune f. scapare pe furis. nografia.

evaziv a. ce servii a eluda: raspuns

atiinta despre existenta sa.

euealipt m. arbore balzamic, originar evaziv, din Oceania, create repede l ajunge la eveniment n. 1. tot ce se intampla ; o statura uriaaa: lemnu-i serva la con- 2. lucru neasteptat, Intamplare tragica. struirea corabiilor ai a obiectelor de tameventual a. subordonat unui eveniplarie, iar frunzele-i sunt intrebuintate ca ment nesigur.

eventualitate f. 1. caracterul lucrului astringent ai febrifug. euearistie f. cuminecatura (la Ca- eventual; 2. eveniment nesigur. tolici). evghenicos a. od. de.origina nobill, de eufemisrn n. indulcirea expresiunii pen- neam fanariot: prea evghenicosilor botru idei neplacute, triste sau neoneste. ieri si cocoane! NEOR. [Gr. mod.]. Limba recurge la eufemisme spre a reda evghenie f. od. nobletà din naatere, numele duhurilor rele al in primul rand vorbind mai ales de cea fanariota : eval necuratului (ce superstitiunea interzice ghenia nu pldteste niciun zlot in ochii a-I numi pe nume), al zinelor rele (ex. f mei AL. [Gr. mod.]. Ielele, Ddnsele, Frumoasele, Milostievghenist m. od. nobil din naatere vele), ale boalelor grave (v. epilepsie), etc. cat de evghenist e Vornicul AL. [Gr. eulemistic a. ce tine de eufemism : mod.].

necuratul are romdneste nume eufemisevhemerism n. V. Evhemer. tice, ca: aghiufa, naiba, duccise-pe-puevident a. ce apare desluait, ce n'arc stii, ucigd-1 crucea, etc. nevoie de a fi dovedit. eufonic a. dulce la rostire. evidenth I. caracterul lucrului evident eufonie I. ceeace face pronuntarea arevith v. 1. a se feri de ceva vatamat or monioasà. sau nephicut ; 2. a scapa de : a evita un

eunue m. om Insarcinat cu paza fe- pericol ; 3. a se abtine: evitafi rdul. evitabil a. ce se poate evita

meilor unui harem : famen, scopit. euritmie f. 1. proportiuni arhitectonice frumoase; 2. armonie muzicala.

evlavie f. frica lui D-zeu, [Gr. mod.]. evlavios a. plin de evIavie.

ev m. 1. secol de cinzeci evi pe evoeh v. 1. a chema cu fermece, a ddnii s'a inchis al lor mormant Bot.; face s'apari: vrcijitorii se feiliau a evoca

2. una din cele trei mari di viziuni ale sufletele morfilor; 2. fig, a aduce aminte: tumid universale : evul-mediu. a evoca trecuttil.

www.dacoromanica.ro

- 236 -

evo

exc

exanternatic a. Med. ce produce exanevocator m. cel ce evocA. evoluh v. a suferi un sir de transfor- tenth' Tifosul exanternatic a bAntuit gro-

zav In Moldova si mai ales la Iasi in evoluti(un)e f. 1. transformare suc- cursul iernli din 1917. cesivA, desvoltarea societatilor si a civiexarcat n. 1. provincie guvernatA de lizatiunii; 2. miscare ce fac trupele sau un exarh ; exarcatul din Ravena ; 2. bastimentele sore a lua o noul dispozi- demnitate de exarh. tiune. exarh m. 1. loctiitor In Italia al ImmAri.

evolutiv a. supus evolutiunii.

pAratului din Orient ; 2. loctiitorul patri-

evreesc a. ce tine de Evrei. arhului din Constantinopole Exarhul evreu (ovreiu) ni cel ce profeseazA Plaiurilor, titlul Mitropolitului nostru religiunea mozaica. [Gr. mod]. V. Jidov. Primat [Gr. mod.]. evrika I int. 1. (earn aflatp), strigatul exasperh V. a irita peste masura. lui Arhimede la descoperirea legii sale

excavathun)e f. 1. sapatura adAncA ;

hidrostatice ; 2. fig. exclamatie de bucurie 2. gaura in pfimAnt sau in piatrA. la deslegarea unei probleme grele. excede v. Jur. a covArsi, a trece peste :

evul-mediu n. veacul de mijloc, tim- anteinarea nu poate excede termenul pul scurs intre aderea imperiului de Oc- de o lund. cident (475) si luarea Constantinopolului excedent n. sumä ce excede, ce este In plus. de cAtre Turci (1453). erc particulà arAtAnd ceeace a fost oexcel& v. a fi superior in felul eau. data cineva : ex-director. excelent a. 1. care exceleazA ; 2. foarte exact a. 1. conform cu realitatea spu- bun In felul ski ; yin excelent.

ne-mi ora exacta; 2. care se confor-

excelenth f. 1. grad Malt de perfec-

meazA cu realitatea traduceitor exact; tiune ; 2. tltlu de onoare dat ambasado3. care face lucrurile la timp, punctual; rilor ; prin excelenfd, In gradul cel mai

Malt. 4. atiinfele exacte, matematicele. exactitate f. 1. atentiune punctualA, excentric a. 1. depArtat de centru Ingrifire; 2. preciziune. cartier excentric ; 2. fig. cu totul neoexa ctiune f. 1. cerere abuzivA ; 2. stoar- bisnuit, bizar : om excentric. cere de dart ilegale. excentricitate f. 1. distanta unei eexaedru n. Geom. solid cu 6 fete : lipse dela central la focarul sAu ; 2. decubul. pArtare dela centru ; 3. fig. apucaturi bi exa2erh v. 1. a adaoga la realitatea zare, caracter prea original. lucrnrilor; 2. a covArsi mAsura: a exaexcept& v. a nu tines seami, a pune gera luxul. in afará de. exagerat a, care poartA caracterul exceptional a. 1. relativ la o excepexageratiei. tiune clauzd exceplionald ; 2. care face exagerati(un)e f. actiunea de a exa- o exceptiune, extraordinar servicii exgera l rezultatul el. cepfionale. exagon n. poligon cu sage laturi. excepti(un)e f. ceeace nu urmeazi exalh v. 1. a scoate dela sine vapori, regula. a degaja un miros : florile exald un miexces n. 1. ceeace covirseste margiros pleicut; 2. fig. a manifesta In afarfi, nile, ceeace trece peste misurA evitali a exprima cu vioiciune : exala pldn- toate excesele ; 2. dezordine, violenta. gerile. excesiv a. care trece peste misuri exalt& v. 1. a ridica in slava cerului, puteri excesive. a lauda mult ; 1 a entuziasma, a IncAlzi excith a. 1. a provoca, a face sA nascA: peste misurA : a exalta imaginalia. a excita mild; 2. a Imboldi, a incuraja

exaltat a. 1. entuziast; 2 apucat de a excita la muncd ; 3. a Intifirdta :

delir imaginafie exaltatd.

Ca-

feaua excitei sistemul nervos. exaltati(un)e f. 1. actiunea de a exalta, excitabil a. care poate fi excitat. glorificare; 2. entuziasm vehement ; 3. excitant a. si n. propriu a excita, a reinsufleti puterile cafeaua e un exciMed. un fel de transport sau delir. examen n. 1. cercetare ; 2. probá de tant. excitator a. *I tn care excitii. n. stiintà a unui candidat. examinh v. 1. a observa cu Mare a- instrument de descArcat o baterie electrici. exclamir v. a scoate exclamatiuni. minte t 2. a face sA treacA un examen : exclamati(un)e f. strigAt de bucurie, a examina un candidat. examinator m. cel ce examineazA. de mirare, de surprindere punct de exclaexaminie f. pop. semestru. [Gr. mod.]. mafie, semnul acesta! exantemii 1. Med. spuzealA. exclude v. 1. a da alga dintr'o soIi

www.dacoromanica.ro

- 237 --

exe

exi

cietate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a plu conduitd exemplard. It n. 1. model Ii incompatibil. de urmat ; 2. obiect reprodus dupa un excluziv a. 1. care exclude, care are tip comun : carte trasci in 3000 exemputerea de a exclude ; 2. care apartine plare. propriu, fara impartasire dreptul de vot exemplifick v. a demonstra cu exemple. e privilegiul excluziv al ceteifenilor ; exemplu n. 1. pildh, ceeace poate 3. care nu admite ceeace contrariaza o- servi de model, poate fi imitat exemplu piniunile, gustul; nu fi excluziv. adv. bun, ram ; 2. fapt ce poate da o idee I. numai i numai campus excluziv despre ceva istoria confine exemple din copii; 2. necoprinzand, in afara de : de tot ce se poate intdmpla ; 3. text dela Maiu mind la Octomurie excluziv. citat spre a sprijini o regula exem pl excluzivism n. spirit excluziv. de gramaticii. excomunicit v. a afurisi. exequatur n. 1. ordin sari permisiune excomunicare f. afurisanie. de a execute; 2. autorizare acordatil de excremente n. pl. tot ce iese din corp un suveran unui agent diplomatic strain inteun mod natural. spre a rezida In tart si a-si exercita funcexcrescenta f. 1. umflatura pe partea tiunile. exterioara a corpului ; 2. parte rathrita exercith v. I. a exersa; 2. a practica, II

a implini: a exercita o functiune ; 3. excretiune f. 1. scoaterea din corp fig. a produce : a exercita o influenfd

la plante.

a unor materii; 2. materiile excretate.

oarecare. exercitiu n. 1. actfunee de a exercita excretoriu a. ce serva la excretiuni: o arta, o cariera, o industrie exerc,fiul organe excretorii.

excursionist m. cel ce face excursiuni. unei functiuni; 2. actiunea de a (se) excursiune I. calatorie afara din orris. exersa la manuirea armelor si la evoluexecrh v. a avea groaza de cinevn tiunile militare a face exercifii; 3. missau de ceva, a-I detesta. can destinate a da mladiere corpului

execrabil a. foarte thu.

execrati(un)e f. 1. sentiment de groaza, de scarba extrema; 2. persoana sau luau ce inspith acest sentiment : Neron fu execratiunea neamului omenesc.

gimnastica e Un excelent exercifiu ;

4. tema data scolarilor spre a-i familiarize cu unele materii; exercifit de stil; 5. perceperea veniturilor publice pe un an : exercifiul anului viitor. executh v. 1. a pune tn lucrare, a eexergil f. mic spatiu in josul medaliei duce la lndeplinire : a executa o hotel- spre a pune o data, o deviza,

nrc; 2. a canta : a executa o bucatci

exersh v. 1. a forma, a dresa prin

de muzici 1; 3. a vinde judecatoreste a- exercitii: a exersa pe soldafi, pe elevi ; verea cuiva : a executa un debitor ; 4. 2. a pune in miscare, In activiiate ansi a face sir peara : a executa pe un con- exersa corput, memoria (=-- fr. exercer). damnat. exibit v. 1. a arata la judecath ; 2. a scoate la iveala a-al exiba pasaportul executabil a. ce poate fi executat.

executant m. muzicant care cantii (= fr. exhiber).

intr'un concert.

executi(un)e f. 1. actiune, mod de

exibiti(un)e f. aratare In public.

exige v. 1. a cere In virtutea unui

a execute ; 2. plerzarea unui osandit. drept, a reclama cu forts: legea exige executiv a. care face sit se execute ca copii sd meargd la scoald ; 2. a imlegile putere executivii. pune, a oblige onoarea exige.

executor a. cel ce executh : executor exigent a. care exige mult: esti prea testamentar. exigent.

executoriu a. 1. care trebue sa fie

exigentaf.1. pretentiunea celui exigent;

pus la executiune: sentinfd executorie; 2. trebuinta, nevoie exigenfele timpului. 2. care chi puterea de a procede la o exeexigibil a. care se poate exige: impocutiune judiciarii : act executoriu. n. zitul este exigibil pentru tori cetdfenii. exil n. 1. sedere fortata gall din patrie sentinta judecatoreasca pentru plata cheltuielilor. it starea persoanei expulzate ; 2. fig, once

exeget m. invatat care se consacra loc fortat i neplacut.

exilh v. 1. a trimete 9n exil; 2. fig. a exegetic a. care explicii sau interpre- Indeparta, a respinge. teeth: comentar exegetic. exilat m. cel ce traieste In exil. exegeza f. I. interpretare gramaticala existit v. 1. a avea flint& a till ; 2. a a textelor; 2. explicare etlmologic l isto- se afla, a fi acum. interpretarii cartilor sfinte.

rica a Bibliei. exemplar a. care poate servi de exem-

existent a. care exista : legileexistente.

existenti f. 1. starea celui ce existir;

www.dacoromanica.ro

138

exit

2. vieata trista existentä ; 3. pozitia unui

exp experimentat a. cu multA experienta.

experimentati(un)e f. metoda prin exod n. 1. a doua carte a Pernateu- care se dobandesc cunostintele pozitive.

om in societate : are o existentd sigurd.

cului in care se descrie iesirea Evreilor experimentator m. cel ce face experiente. din Egipt ; 2. fig. mare emigratiune. expert a. versat In ceva. II m. perexoflisl v. pop. a expedia. [Gr. mod.]. exoprical f. Jur. paraferna, avere e- soana numith de tribunal sau aleasa de partile interesate spre a pretui unele luxtradotalA a femeii. [Gr. mod.]. exorbitant a. peste masura, afarA din cruri cari reclama cunostinte speciale. expertizA f. 1. vizita i operatiunea cale pret exorbitant. exorcism n. rugAciuni l ceremonii expertului ; 2. raportul expertilor. expih v. a ispasi, a repara o crima pentru gonirea dracilor. sau o gresala, _suferind sau impuntindu-si exorcist m. cel ce exorcizeaz5. exorcizh v. a alunga dracii cu ruga- singur pedeapsa. ciuni.

oxordiu n. I. inceputul unui discurs ;

expiator a. si m. care expiaza. expirh v. I. a alunga din plamani

2. fig. inceput.

aerul aspirat ; 2. a-si da ultima suflare;

dosmozei.

4. a ajunge la termen : contractul expird

exosmozii 1. Fiz. curent contrar en- 3. fig, a peri, a descreste pe nesimtite;

exoteric a. care se face In public (in maine. opozitiune cu exoteric). expirare f. 1. scoaterea aerului aspiexotic a. adus din tad straine plante rat ; 2. scadenta unui termen convenit exotice. expirarea contractului; 3. sfarsit : exexpansiune f. 1. crestere In volum, pirarea anului. dilatarea unui corp ; 2. fig. comunicarea expletiv a. se rice de vorbele intre-

cugetarilor si a sentimentelor sale. buintate fára a fi necesare sensului. expansiv a. 1. Fiz. capabil de a creste explicit v. I. a face sti inteleaga cu In volum ; 2. fig. comunicativ: veselie ajutorul desvoltarilor : a explica sensul expansivd. unei vorbe; 2. a face cunoscut motivul expatrih V. a obliga pe cineva a-si unui lucru ; 3. a traduce pe un autor cc parbsi patria. glasul tare ; 4. a se face inteles, a avea expectativa f. asteptare intemeiata o explicatiune. pe promisiuni sau probabilitati : a rdmdexplicabil a. ce se poate explica.

nea in expectativd.

expedih v. 1. a porni la un loc ho-

tarlt : a expedia o ladd; 2. a grabi exe-

explicati(un)e f. 1. actiunea de a ex-

plica ; 2. desvoltare destinatA a face sa Inteleaga ; 3. justificare sent multumit

cutiunea : a expedia o afacere; 3. a cu aceste explicatiuni; 4. traducere oface o copie conforma : a expedia un ralA a unui autor strain. contract. explicativ a. care serva a explica. expedient n. 1. mijloc d'a o scoate explicator xn. cel ce explica. la capataiu fertil in expediente ; 2. re-

explicit a. formal exprimat

promi-

surse trecatoare : a fi redus la expe- siune explicitd. adv. in termeni clad. diente. exploath v. 1. a se folosi, a trage expeditionar a. §i m. care face o folos dintr'o proprietate ; 2. fig. a ati 8,1-0 expeditiune. exploateze talentele ; 3. a trage un venit expediti(un)e f. 1. actiunea de a ex- nelegitim parronul nu trebue sd exII

pedia, trimitere de marfuri; 2. intreprin- ploateze pe lucreitori. dere de rasboiu, campanie : expeditiunea exploatare f. 1. actiunea de a exploata Egiptului; 3. chlatorie de descoperid In pAmanturi, paduri, mine ; 2. lucrul ce se vederea comertului ; 4. Jur. copie con- exploateazA l locul unde se exploateaza; forma cu originalul. 3. fig. folos tras din munca altora. expeditiv a. care face treaba lute. exploatator m. cel ce trage foloase expeditor m. cel ce expediaza. nepermise dintr'o pozitiune oarecare. experientii f. 1. incercare spre a cuexplodh v. a face explozie. noa,te cum se petrece un lucru expe . explorh v. 1. a vizita, a strabate in rientd de chim:e; 2. cunostinta lucru- toate sensurile ; 2. fig. a examina cu inrilor castigate prin observatiune i practicA. grijire.

experiment n. experientA explorator m. cel ce explora, care experimentit V. 1. a verifica prin face o calatorie de descoperire. experiente; 2. a face experiente. explozibil a. care poate face evlozie. experimental a. fundat pe experienta : explozi(un)e I. 1. comotiune violenta mctodd experimentald. insotita de sgomot l produsa fara veste

www.dacoromanica.ro

- 239 -

exp

prin desvoltarea unei forte, prin expansiunea unui gaz, etc. ; 2. fig. manifestare neasteptatA sisgomotoasA explozie de manic. exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p, b, d, t), la a cAror rostire aerul iese din gura deschisA cu o micA

ext

de expozitiune publicA

a expune ta-

blouri ; 3. a lua parte la o expozitie ; 4. a aseza, a intoarce Inteo parte oarecare :

a expune la spare ; 5. a supune la ac-

tiunea unui agent, etc. : a expune la foc ; 6. a face cunoscut, a explica limpede : a

expune motivele unei cereri; 7. a pune rovi expune vieata; 8. a len. corp care, sub diferite influente, de- pAda in stradA : a expune un copil. expunere f. 1. actiunea de a expune ; gajeazA o mare cantitate de gaz din care rezultA efecte de rupturA, de projectiune, etc. 2. dare de seamA expunerea unei docexponent n. semn algebric pus d'a- trine ; 3. povestire amAruntitA expunesupra unei cantitAti spre a indica la ce rea unui fapt ; 4. partea unei opere 11explozie ; 2. susceptibil de a face explozie. in pericol II

terare in care se face cunoscut personajele putere e ridicati, ex. 42 . export n. mArfurile exportate. principalele circumstante de actiune ; exporth v. a transporta afarA din tarA 5. pArAsirea unui copil in public. V. exprodusele solului sau ale industriei : a pozitiune.

extatie a. cauzat de extaz : transport

exporta grone.

exportator m. cel ce exportS mArfuri. extatic.

extaz n. 1. transportul spiritului abexpoziti(un)e f. 1. actiunea de a ex2. locul unde se expiate: expo- sorbit in contemplarea unui lucru extrazitie universald, in care figureaza pro- ordinar sau supranatural erau dulci adusele industriei si ale artelor din toate cele ore de extaz fi de gdndire Ga. pune ;

tArile. V. expunere. AL. ; 2. fig. admiratiune foarte vie. expres a. bine determinat, formal : extaziet (refl.) v. a fi rApit de admiordin expres. II adv. intr'adins. N m. me- ratiune, a ff In extaz.

sager insarcinat cu o misiune specialA. II

n. tren de cAlAtori cu mare vitesA.

extensiune f. 1. actiunea de a se in-

tinde extensiunea nervilor ; 2. Intin-

expresi(un)e f. 1. actiunea de a ex- dere, dimensiune: acest teren are rnultd

prima ; 2. ceeace exprima sentimentul extensiune; 3. desvoltare, aplicatiune mai

sau cugetarea expresiunea vocii ; 3. intinsA extensiunea unei legi, unei vorba intrebuintatA spre a le exprima clauze; 4. largirea sensului unei vorbe. expresiune proprie ; 4. mod de a fi, disextensiv a. care intinde: fortd expozitiunea trAsurilor fetei o expresiune tensive,. plind de mdndrie ; 5. forma sub care extenuh v. a cauza o mare slAbiciune. se prezintA o valoare : expresiune algeexterior a 1. care e in afarA ornabricd ; a reduce la cea mai simplit ex- namentele exterioare ale palatului; 2. presiune, a aduce o fractiune sau ecua- relativ la tArile strAine comert exterior. II n. 1. ceeace-i in afarA: exteriorul unui tiune la cel mai mic numAr posibil. expresiv a. 1. care exprimA bine ce oraf ; 2. tirile strAine: relatiunile noas vrea sA spuie : gesturi expresive ; 2. tre cu exteriorul. adv. in afarA. exteriorizh v. a pune in afarA, a care depinge cu vioiciune o intentiune, projecta. un sentiment : fizionomie expresivd. II

exterminh v. a distruge complet, a exprimai v. 1. a reda cu vorba, prin a-si exprima cugetarea; 2. a prApAdi cu totul : a extermina un popor. exterminator m. cel ce exterminA. manifesta prin actiuni sentimentul sau extern a. care apare In afarA, care pasiunile ochii sdi exprimau recuno9cuvinte tin fa.

vine din afarA boald externd ; Ministru

bine materia.

cuieste in scoala unde frecventeazA cursu-

pentru cauzA de utilitate publicA.

numai externi ; 2, coal5 secundar5 de fete.

exprimabil a. ce se poate exprima. de externe, care reguleaza raporturile Roex-professo a. ca unul ce cunoaste maniei cu tArile strAine. II m. cel ce nu lo-

exproprih v. a priva pe cineva de rile, in spitalul unde face practica. propzietatea sa cu indemnizare, mai ales externat n. 1. §coalS care primeste

expulzh v. 1. a alunga pe cineva dinextirph v. 1. a scoate cu rAdAcinA cu tr'un loc, dintr'o tartt, unde era asezat ; tot ; 2. jig. a distruge cu totul. 2. a exclude dintr'un loc, dintr'o socieextirpator n. unealtA agricolA ce taie tate ; 3. Med. a face sfi iasa umorile. rAdAcinile buruienilor. expulzare f. actiunea de a expulza extra a. de calitate superioarA vin lege de expulzare. extra. expune v. 1. a pune sA se vazA : a extract, n. 1. substantA trasA dintr'alta: expune meirfuri; 2. a aseza inteun loc extract de foibd; 2. ceeace se scoatc

www.dacoromanica.ro

- 240 -

ext

fac

dintr'o carte, dintr'un registru : extract varsa afarA din canalele sale naturale:

sangele s'a extravazat; 2. fig. a face extracti(un)e 1. 1. actiunea de a ex- sA treacA, a transmite. (rage : extractiunea huilei; 2. fig. oriextrem a. 1. care e tocmai la capAt : de naftere; 3. sumar, analiza.

gina : de obscurer extrachune. limita extrema ; 2. in gradul cel mai inalt : extradare f. 1. actiunea de a preda u- caldurei extrema' ; 3. care merge prea denui guvern strain, care Ii reclarna, pe unul parte, exagerat: e extrem in toate. U n. din nationalii s'ai acuzati de o crima : 1. ceeace-i extrem: a trece dela un exextradarea refugiafilor politici. trem la altul; 2. ceeace-i opus: extreextradotal a. se zice de averea sotiei mele se ating. in afarA de zestre. extremitate f. 1. parte extrema, mar-

extrafin a. de o calitate cu totul su- gine: extremitatea ulifei ; 2. capAt, cApAtaiu : extremitatea unei funii; 3. starea extrage v. 1. a trage din : a extrage unui bolnav care e sa moarA e la extremineraiuri din sol ; 2. a separa o sub- mitate; 4. ultima stare de nenorocire, de perioara : ciocolatd extra find.

stanta de alta printr'o operatiune chimicA : sufprintA: 5. pl. Anat. bratele i gambele.

a extrage zahar din sfecle; 3. a scoate extrinsec a. care vine din afara sau dintr'o carte sau dintr'un registru: a ex- s'aflA in afarA: cauza extrinsecd. trage un pasaj dintr'o opera; 4. Arit. exuberant a. prea abundant.

exuberantif. supra-abundantA : o exuberanfei de forfa. exult& v. a tresAri de bucurie. ex-voto n. tablou sau obiect asezat in extraordinar a. 1. cu totul neobisnuit: conduitei extraordinare ; 2. bizar, bisericA, in memoria unei juruinte solemne. ciudat. U adv. afarA din cale. ezità V. a sta nedumerit, a 1oviti. extraurban a. ce-i earn" din oras, ezitati(un)e f. nedumerire, sovaire. din centrul sau. ezofag n. canal care conduce alimenextravagant a. *i m. bizar, straniu. tele dela gura la stomac. extravaganta f. fapta extravaganta, ezoteric a. se zice despre invatAtura a cauta rAdAcina unui numar : a extrage

radeicina pdtrater sau cubica. extralegal a. in afara de lege.

secretA, pe care filozofii cei vechi o imciudatenie afarà din cale. extravazil v. 1. a iesi din vine, a se partasiau numai adept:ion

tecat mAmaliga. [Cf. ung. FAICALiN, lingurA F m, a sasea litera a alfabetului. fill int. strigatul cand chemam o fe- de lemia falealui v, 1. a mesteca cu fAcAletul mere sau o fattl. [Scurtat din fata]. fabric(' v. 1. a face prin procedAri me- 2. a bate fasolea ; 3. fam. a bate: mi-a canice: a fabrica postavuri, arme ; 2. sdrobit oasele..., parca's faceiluita AL. a pune sti se fabrice ; 3. fin. a plAsmui : fAcator m. cel ce face : facdtor de rele. a fabrica o istorie. fficfitura f. Tr, fermecAtorie. [T. fabric(' f. stabiliment unde se fabricA obiecte pentru comert : pref, marfei de face 11]. fficiu n. 1. roata cu fusul vertical (la fabrica. fabricant m. cel ce fabrica sau pune 0 moara de munte) ; 2. risnita. [Origina necunoscutA]. sa se fabrice. ;

fabricare f. 1. actiune, mod de a fa-

brica ; 2. rezultatul a cestei actiuni.

fabuli f.

I. povestire alegorica ce con-

tine un adevar moral sub valul unei ficIluni usoare fabulele ltzi Donici; 2.1ucru plAsmuit : e o tabula ; 3. pricinA de

las: a ajuns tabula oragului ; 4. mitologie : zeii fabulei.

face v. (activ) 1. a crea: Dumnezeu a facut lumea; 2. a produce : via face struguri ; 3. a na§te : a fdcut un &hat; 4. a fabrica : fierarul face cuie ; 5. a construi : a face o casei ; 6. a forma: a face un unghiu ; 7. fig, a compune : a face versuri; 8. a institui : a face spitale, fcoale ; 9. a alege : l'a facut Domn ;

fabulist m. autor de fabule. 10. fig, a numi, a porecli : l'a facut prost ; fabulos a. I. plAsmuit : povestire fa- 11. a lucra, a executa : a face bine, rdu ;

buloasa ; 2. relativ la fabulA sau mitolo- a face cuiva, a-1 vraji, a-1 fermeca (expregie timpuri fabuloase ; 3. fig. de ne- siune eufemistica, poporul evitand a num:

crezut: avere fabuloasei. vraja) : doard tu mi-ai feicut ceva, eel Male/ m. bat sau lopAticA de mes- nu te mai pot uita POP. ; 12. a praclka

www.dacoromanica.ro

- 241 -

fac

fal

o catierà : a face pe medic ; 13. a juca facturä f. 1. noti detailati de mArun rol pretentios : face pe marele ; 14. furile vindute si de preturile lor ; 2. moa aduna, a cistiga : a facut stare; 15. dul cum se execute- o operA de arta' : a gati, a pregati: a face bucate, patul; muzica de o buna factura. 16. a cauza: a face bucurie, rusine; 17. facultate f. 1. mijlocul, puterea sau a indupleca: l'am facia sá plece ; 18. a dreptul de a face ceva ; omul are faculincheia : a face pace. (neutru) 1. a tatea de a-fi exprima cugetarile sale trAL a petrece ce mai Nei ? 2. a pre, prin vorbe; 2. aptitudine fizici sau motui : cat face ? 3. fig, a merita, a se cu- raM, talent : facultatea de a vorbi fruveni : nu face sa... (reciproc) 1. a mos ; 3. diviziunea unei universititi si deveni : tni s'a facut clufman; 2. a cA- corpul profesorilor Instircinati cu InvitiII

II

pate : i s'a fdcut foame, sete; 3. a preface : se face ca nu ftie ; 4. a-i

se se arAta (in vis) : Tugulea visa un vis..., se !Ikea ca el era intr'o gradina frumoasa hp. [Lat. FACERE]. facere f. 1. actiunea de a face, de a

mintul superior, stiintific sau literar : Fa-

cultatea de litere, ftiinfe, Inedicind, drept, teologie. facultativ a. care se poate face sau nu (in opozitiune cu obligatoriu).

fficut n. rezultatul facerii : 1. construefdcutul caselor ; 2. actiuni, creatiune, executiune : cartea Fa- ifermec, vrajA : parcel e un fdcut. faeton n. trisurii InaltA i usoarti pe cerii, Geneza ; 3. nastere: o facere grea. crea, de a produce; 2. rezultatul acestei tiune, executiune

fachie f. Mold. mAnunchiu de tin- patru roate : in faeton de gala Em. [V. diri ce se aprinde noaptea spre a atrage Phaeton]. filfalug n, bucati cilindrici de lemn pest. [Vechiu-rom. fachie, facile = lat. cu care se muti pietrele morii and se V. fdeliel. fachiol n. val : frurnosul ei fachiol fereci. [Origina necunoscuta

FACULA

fag m. arbore mare de pidure al anti facial a. ce tine de fati nerv, mug- lemn servi mai ales ca combustibil, mat rar pentru mobile si unelte (Fagus silchiu, unghiu facial. cu bibiluri aurite Bor.. [Ung. PATI'01.].

facil a. usor, lesne. vatica). [Lat. luaus]. fagadar m. Tr. birtas : mai cdrfmar, facilith v. a inlesni, a usura. mdi fdgadar ! POP. facilitate f. inlesnire, usurinti. ffigail6u n. Tr. birt ordinar, ospitirie Mehl f. luminare groasa dintr'o funie

unsi cu risinA sau cu ceari. [FormA literari abstrasi din fdclie].

proastA :

la umbra, la faigliddu POP.

[Ung. FOOADO].

facile f. 1. luminare lung de cearA

care se arde la biserici: facile de veghe pe umezi morrninte En.; 2. fig. lumina' : a viefi-mi trista faclie GR. Ar. ; 3. ilustratiune: faclia ftiinfei. [Serb. numea. (v. fachie): dubletul e acelas ca In beitaie, batrilie)].

ffigadueala f. promisiune (trecitoare): fagaclueala data e datorie curatd Rum ffigadui v. 1. a promite ; 2. refl, a jurui : tofi credinciofii craiului... se fdgfiduise sd implineasca cu credin fa OD. [Ung.

FOGADN7].

ffigacluinta f. 1. promisiune stator-

licher m. cel ce face *i vinde fade, foga" n. 1. urmi adinci ce Iasi roata fac-simile n. copie, reproducere exacti de pe un desen sau de pe o scrisoare. unei trisuri ; 2. fig. directiune sau cale nicA ;

2. juruinti.

factice a. 1. ficut sau imitat prin artA: de urmat ; 3. deprinderi Inuldicinate, ru-

piatra factice; 2. fig. ce nu-i natural: tin& [Vechiu-rom. vagaf = ung. durere factice. factios a. turburitor public. factiune f. 1. pazA ficuti pe rAnd de

faget xi. pidure de fagi.

vAcas].

fagot n. instrument de muzici de suflat.

fagur(e) m. cuibul de ceari in care

soldatii unui post ; 2. partid ce cauti a albinele depun ouAle i aduni mierea. turbura Statul, a dezorganiza societatea. [Lat. PAWS, de und fag (pL faguri) : forma factor m. 1. amploiat care duce o- fagur e abstrasA din plural]. faiantà f. olirie lustruiti sau smilbiectele transportate la destinatiunea lor:

factor Za drumul de fier ; 2. Arit. fie- tuiti, intermediari intre olAria ordinara care din cantitAtile carl se multiplici In- de pimint i Intre portelan. tre ele spre a forma un produs ; 3. fig. faier n. fam. mustrare aspri, frecuss fiecare din elementele cari concurA la un i-a dat un faier. [NemI. FEUER].

faiibil a. care poate gresi. factorie f. stabiliment de casi cornerfaimä f. veste, renume: cu a gandideli europeami In colonii. rilor lui faima EM. [Lat. rArtA]. factotum m. cel ce se ocupi de toate faimos a. de care s'a dus faima (in Inteo cast!. sens bun sau riu). renumit. L. $Aineanu.-Dict. Universal. 16 rezultat.

www.dacoromanica.ro

- 242 -

fai

fam

fain a. fam. I. de cea mai build Ca- de sanie; 2. pl. Mold. lopAtelele vatale-

Mate; On fain; 2. frumos si bine fAcut:

lor ;

[Nemt. FEIN].

dere&

stofd faind; 3. fig. fin: Nina' idee C.

3. piscul carului. [V. faith], ffileesc a. prAjinA fAlceascA, de intin-

unei laId, dreptunghiu avAnd 4

fakinit 1. grAu mácinat, redus In pill- prAjini lungime si 1 prAjinA lAtime.

bere: fdind de secard, de orz, de po-

falconet n. vechiu tun de foarte mic calibru (aux). fidnar m. cel ce vinde fAin5. [Lat. Pi-. fald n. Mold. fah: la pieptu-i manta MARIUS], neagrd 'rt falduri ado adund EM. [Rut. fäinàrle f. fabric5 sau depozit de (dia. FALL/ (V. tali). ffiinos a. 1. de natura fdinei ; 2. aco- falenfi f. un fel de fluture de noapte. perit cu Mina. [Lat. FARINOSUS]. falet n. od. echipaj: faleturi silivrele faiu n. stold de rdatase neagr5 cu boabe AL. [Abstras din falaitad. mari: rochie de faiu (= fr. faille). fálfai v. 1. a sbura In voia vAntului: fakir m. un fel de pustnic penitent la ciocdrliile fillfdiau; 2. a se misca in unIndieni. dulatiuni: steagurile fdlfdiau. [Onomarurnb. [Lat. FARINA].

Ialá f. rezultatul

fâlinii

(legitime sau topee ce imitA freamAtul aripilor In sbor:

exagerate) : 1. mAndrie mare, glorie: bat-- fall! falf![.

bath mari sant fala nafiunii; 2. paradA,

ostentatiune: o face de fald. [Slav HvALA].

fall v. 1. (in sens bun), a se lAuda; 2. (In sens peiorativ), a face paradA cu. [V, laid].

falaitar m. cAlAret ce preceda o tra- fahment n. starea unui comerciant sura domneascA sau boiereascA : patru care InceteazA platile. falit m. cel ce a dat faliment. telegari cu falaitar C. [Ung. FELLAITAR (din nemt. vORREITERA. falnic a. care se fAleste (In sens bun); falangai f. 1. corp de infanterie la cei mAndru, impunAtor. vechi: falangd rnacedoneand; 2. orice falos a. care se fAleste (in sens alb fel de trupe. II Anat. fiecare din oasele ltudAros, fanfaron. falls a. 1. contrar adevArului: )stire cari compun degetele. falanga f. od. 1. drug in care se prin- talsd; 2. neintemeiat: judecatd falsd ; deau picioarele celui ce avea sA primeascA 3. discordant : notd falsd ; 4. mincinos: falanga: o falangd '11 drum scotea, pe martur fals ; 5. imitat: diamant fals ; drumeli pe top bdtea Pop.; 2. bAtaie cu 6. prefAcut om fals. n. 1. ceeace-i II

nuiele pe tàlpi, obisnuit5 la noi In vremea fals : a discerne falsul de adevdr ; 2. Fanariotilor si destiintatA sub administra- imitarea unei semnAturi, alterarea unui act; a comite un fals. II adv. in contra tiunea lui Kisselef. [Or. mod. FALANOAS].

falanster n. asociatiune de lucrAtori adevlrului: a jura fals.

formAnd o comunA (in sistema lui Fourier). V. Fourier.

falansterian m. partizan al doctrinei

lads a, fals. [Nemt. rmsce]. falsar m. cel ce comite un fals.

falsifich v. I. a contraface sau imita

ceva cu intentiunea de a Insela : a fatfalbalei (farbare) f. garniturA la ro- silica un contract ; 2. a altera prM amestecare: a falsifica vinul. chi, compus5 din fAsii de stofA tivite falsificare f. 1. actiunea de a falsifica; adunate In creturi. [Fr. FALBALA printr'un 2. lucru falsificat. intermediar rusesa falsificator m. cel ce falsificA. fader& f. 1. fiecare din cele dou5 bufalsitate f. 1. caracterul lucrului fals; cAti osoase i recurbate in cart stau infipti dintii i mAselele: a da fdlci, a mAnca 2. fig. prefacere fAtarnicti. sociale a falansterelor.

cu Ilcomie ; 2. partea fetei dela tfimple

41

fait n. cut5 ori incretiturti (la rochi,

ochi pAnA la bArbie: cu o falcd in cer haine). [Nemt. FALTE]. falltui v. a Indoi coalele tipirite spre (si cu una pe parndnt), cu o repeziciune supraomeneascA (asa cum umblA sme- a le brosa sau lega. [Nemt. FALZEN]. oaicele in basme) ; 3. prin analogie, despre

cracii dela furca carului, despre betele verticale de care atArna vatalele rAsbotului

famelic a. flAmAnd. famklie 1. pop. familie: famelie grea

CAR.

de tesut, etc. [Falcd e pentru falce (cf. famen m. eunuc: niste rdi i nista salcd i salcie) = lat. FALCEM, coma% apli- fameni En. [Macedo-rom. feamen, fameiesc, efemeiat = lat. *FEmms]. falcaritit f. durere de fAlci (la prunci). familiar a. 1. firA ceremonii, ca In falce f. mAsurA veche de suprafatA de familie: a fi familiar cu cineva ; 2. ce 2880 stj. p. pentru Moldova (=14.32 m. p.). se Vie din deprindere: scrima ii este [Lat. FALCEM, coas5: lit. cantitatea cositii]. familiard ; 3. cu totul simplu: sti/ fafidceit f. 1. telt:4 de rAzimat: fälcea miliar. catA fAlcii din cauza formei sale recurbate].

www.dacoromanica.ro

243 -

fa m

fap

familiaritate f. I. mare intimitate ; En.; fig. vesela fanfard ce buciumd prin nouri frumodsa prinuivard AL. 2. manierà liberá 1 familiarA. fanfaron a, lAuclAros, palavragiu. familiarizii v. a (se face) familiar, de fanfaronadfi f. palavre. aproape cunoscut. fanion n. steguiet, servind la aliniere. familie f. 1. toate persoanele de acelas filnoasal f. masinA de uscat fanul: sesange, ca copii, frati, nepoti: membrii unei familii ; 2. rude cari locuiesc Im- cerdtori, cositoare, fdnoase GificA (= fr. preunA ; a trdi in familie ; 3. grup de faneuse). fanon n. lame cornate cari garnisesc natiuni sau limbi de aceeas origins : familia indo-europeand; 4. Gram. vorbe falca cetaceelor ; fanoane de balend. ftintiinal f. I. nut cu cumpAnA ; derivate din acelas radical : o familie de cuvinte; 5. In istoria naturalA reunire de 2. locul unde curge apt!: 3. clAdire pe un genuri cari au oarecari caractere comune. asemenea loc ; fdradnei monumentald ;

familist m. om cu familie onoarea 4. fig. documente, texte originale: fantdnile istoriei ; 5. nume dat cosului de mea de familist CAR. ian n. iarba. cositA l uscatA la soare fum al unei case tArAnesti. [Lat. (AQUA) pomANA = clasic PORTEN]. servind de nutret vitelor. [Lat. mica hintilinar m. constructor de fantane, fanal n. felinar mare: ca fanal purtat fântânicá 1. rang la piciorul vitei. de valuri pe a mdrilor cdmpie GR. AL. fantasmi f. fantom A: fantasme upare fanar ri. 1. Mold. felinar; fanarele de ici-colea trecdnd Bot. fantasma morpe ulifi AL. ; 2. prisnelul unei mod de fii sboard pe a mea 'nchipuire AL. vant (asemuit luminei sovaitoare a fanarului). [Turc. PARAR (v, tenet)].

fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele : fanaragii cari strigau regu-

fantasmagoric a. ce tine de fantas-

magorie.

fantasmagorie f. 1. spectacol ce con-

sista a face s'aparA la intuneric figuri cari lat raita NEM. [Turc. FANARDJI]. fanaragiu m. fanariot (ironic) : pe parca s'apropie sau se depArteazA ; 2. fig.

cdnd Domnii greci cei fanaragii AL. efect produs prin mijloace amAgitoare. fantast m. om cu fantazii, bizar. fainairie f. surA de fan. fantastic a. himeric, imaginar: vad fanariot m. 1. Grec nobil, orignar din Fanar; 2. Domn grec (dela 1716-1821); trectInd in sbor fantastic a poveftilor 3.

fig. ipocrit, viclean.

II

a. fanariotic.

minuni AL.

fantaxi v. fam. a se fuduli, a se arAta cu falA : am fantaxit cu tualetele la fanariotic a. relativ la fanarioti. fanariotism n. 1. sistema de stapa- baluri AL. ian sci mai fantaxesc i eu nire a Domnilor fanarioti epoca fana- prin tang AL. [Gr. mod.]. fantazie f. I. imagingiune capritioasti; riota Incepe In Muntenia dela Nic. Ma[Gt. mod.].

vrocordat (1716) si tine paria la Al. Sutu (1821), iar In Moldova cu Nic. Mavrocordat (1711) panA la loan Sturdza (1821); 2. caracterul fanariotului. filnat n. loc cosit l fAcut fan, livede pentru cultivarea fanului. fanatic a. 1. care Impinge la exces zelul religios ; 2. fig. care se pasioneazA foarte

2. vointA trecatoare; 3. lucru de podoabA

articole de fantazie; 4. Muz. variatiuni pe o temA ImprumutatA dintr'o opera : fantazii de Mozart. fantazist a. capritios, bizar. i m. scrii-

tor, pictor care urmeazA mai mult capritiul au decat regulele artei.

fante m. 1. una din figuri In jocul pentru un partid, pentru o parere, etc. cArtilor; 2. fig. tAnar Infumurat: fanli de provincie. [It. PANTE, printr'un interfanatism is. I. zel execesiv pentru ale religiunii ; 2. aderare indArAtnicA i vio- mediar grec modern]. lenta. fantomili f. 1. vedenle de noapte, sta

fandango m. 1. dant spaniol insotit fie: lumea nu mai crede in fantome ;

de castaniete ; 2. arie dupa care se joacA. 2. aratare desartA, aparenta : o fantomd fandasios a. fam. Infumurat un fan- 'ncornorata GR. AL. ; 3. himerA ce se

dasios Ii fdcuse chipul sau de piatrd formeazA In spirit (= fr. fantame). fapt n. I. lucru (dent, act: afa-i lapfandosealii f. I. Infumurare; 2. pl. illi; 2. intamplare de povestit faptele

Isp. [Gr. mod. FANDAS(A, fantaziel.

sunt materialul istoriei; Faptele Aposfandosi v. 1. a se gAti; 2. a face na- tolilor, carte scrisA de St. Luca $ i coprinzuri : de I nu pa mai fandosifi acum zand istoria crestinismului dela InAltarea nazuri, fasoane.

(33) panA la sosirea St. Pavel la Roma fanfarà f. arie executatA din trambite (63) ; 3. adevArat, real : e fapt; 4. facere, si cornuri, muzicA militarA : in sunete Inceput : faptul zilei se aprinde pe a de fanfare trace oastea lui intreagd dealurilor frunte AL. ; fig. in lapin! yin

ISE.. [V. fandasios].

www.dacoromanica.ro

- 244 -

Rap

far

al viefil ne pare drumul lung AL.; 5.

farfurie f. 1. portelan : mozatcuri de

faptii 1. fapt determinat, actiune: nu

farinx n. parlea superioarli a ezofa-

tuit-am mune rele AL. fitptuitor m. cel ce faptuieste. ffipturi f. 1. rezultatul facerii, fiinta, creatura : tot omul fuge, toatd fclptura se ascunde AL.; 2. mod de a fi, forma : frumos la chip fi la fdpturd AL. [Lat.

fariseu m. 1. membrul unei secte judaice care facea parada de pietate exte-

vraja, farmec, in special boala ce poporul far furie AL.; 2. taler de portelan. [Turc. crede Ca o capata cineva rand i-o arunca mamma, portelan de China]. farfurier m. negustor de obiecte de dusmanul in cale: sArni arunce fapt pi urci POP. desccintec de fapt. [Vechiu- porfelan. faringe n. V. farinx. rom. fapt = lat. FACTUM: pentru sensul 5, faringitli f. inflamatiunea farinxului. v. face]. vorbe, ci fapte. [Lat. narA, (pl. din PAC-- gului. fariseic a. dupa caracterul fariseilor. rum), luat ca singular]. fápta m. cel ce face sau executa ceva. fariseism n. 1. caracterul fariseilor ; filptui v. a face (in sens rau): fdp- 2. fig. ipocrizie.

fig. ipocrit: cu fariseul cel firma v. (poetic) a farama: vdrdul o creangd farmd Es.

rioara ; 2.

fdfarnic CR.

farmaceutic a. relativ la farmacie : farmaceuticii f. partea medicinal care trateaza fig. uncle luna 'si aprinde farul tainic despre medicamente. de lumina AL.; 2. fig. calauza. farmacie f. 1. arta de a prepara d far& prep. 1. indica o privatiune: fdrd medieval FACTURA (in sens de CREATURA)].

far n. 1. turn luminator pe coasta ma:1-H ; preparafiune farmaceuticci.

II

ajutor; 2. o exceptiune: fdrd numai. de a compune medicamente: a studio

farmacia; 2. spiterie, locul unde de se faradelege f. fapta nelegiuita, crima. prepara, se conserva si se vand ; 3. pro-

[Lat. FORA.

[Modelat dupti slay. BEZARONIIE (v. baza- fesiune de farmacist ; 4. colectiune de meconic)]. II a. criminal: era om far-tide- dicamente.

farmacist m. spiter, cel ce practica farafastic n. Mold. 1. pl. mofturi farmacia. m'am sdturat de toate farafasticurile farmacopee f. tractat despre arta de /0e CR.

d-tale AL. ; 2. pl. dichisuri femeiesti ; 3. a compune medicamente.

farmazoanli f. Mold. vrajitoare fata Tr. horbote. [Origina necunoscutaj. firämit a. a face ffirilme. [Abstras din mi Rof-Impdrat este o farmazoand cumplita CR. [V. farrnazon]. kirdind].

fàràmä 1. 1. bucatica foarte mica : farmazon a. 1. pop. francmason ; 2. o fcirdmd de paine ; 2. particele ramase fig. panglicar, siret (sau cel ce face pe din ceva spart; fdrcime de oald; 3. fig. siretu). [Rus. FARMAZON6 (din fr. francparte foarte mica : o fdrcimd de speranfd. macon); francmasoneria, foarte raspandita sub Caterina II I Alexandru I, fu infitriimatura f. rezultatul faramarii, bu- trodusa la finele sec. XVIII in Moldova,

[Cf. lat. FRAOMLNI.

catS faramata, particica riimasa : foirdmd- unde dobandi un sens nefavorabil din cauza apucaturilor misterioase ale memturile ospcilului. farimicios a, ce se poate lesne farama brilor acestei societati secrete (la care se

faritmith v. a face mici farame, faraon m. 1. porecla (iganilor pe cari )oporul ti crede originari din Egipt (v, ighiptean); 2. un fel de joc tn carti, la el cu stosul : si-a pierdut starea in cdrfi :uctind faraonul AL. U a se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela raraon]. ffiras n. lopatica de strans gunoiu : drape de tinichea. [Turc. FARA§].

adaoga analogia vorbei cu farmec); de aci acceptiunea de vrhjitor (v, farmazoanci) si de scamator].

farmazonie f scamatorie, vrajitorie.

farmec n. 1. formula sau operatiune

magica : farmecele sunt leacuri &The ; 2. fig. efectul magiei, atractiune irezisti-

bila: farmecul frumusefii; 3. destatare : dulce farmec a viefii cdlcitoare AL. [Lat. vulg. PHARMACUM. leac i farmec, medicul

farbarà f. V. falbalà. 1 aceeas persoana 51 vrajitorul fiind una fardh v. a se sulemeni (= fr. larder). (v. vraciu)].

farfarh adv. si m. 1. Incoace si incolo: famiiy.Mold. V. fornal:dascalul Iora urnbla far,'ara; 2. toaca-gura. [Turc. dache, fdrnclitul dela strana mare CR. I 1RFARA]. farniente n. neocupatiune, lane: dolce farfasit a. Mold. moftangiu : mango- farniente. sifilor i farfasifilor1 [Originh necunos- farsi f. 1. plash' de teatru care ne face cuta]. sa petrecem prin critica exagerata si ri-

www.dacoromanica.ro

- 245 -

far

dicula a vitiilor; 2. imitatiune ridicula a

fat

fason n.1. modul cum un lucru e fa-

unui lucru nobil ; 3, fapta glumeata, festa, cut.,..si forma ce i se da: fason de haired ;

2. pl maniere ceremonioase; 3. pl. lam.

pozna.

f rsor m. I. care joaca numai farse ; nazuri (= ft. facon). fasona v. 1. a da un fason, o forma 2. caraghios. farta f. se zice de un copil mic i ne- particulara: 2. fig. a forma spiritul. astamparat: o fdrfd de copil. [V. fata]. !fast n. lux maret. fartai v. a umbla de colo Ora colo fastac I int. ce imità sgomotul unui fãrà rost. [V. fatal]. corp care se agita : svdc! in dreapta, arta( n. sfert oiu munci mai mult fastac! in stanga ISP. [Onomatopee]. un fartal peste ncirniezi POP. [Ung. FER ffistic m. Mold. V. fistic. TALY = nen* Viertel]. V. ferdelii. fistaci (refl.) v. a-si pierde cumptitut

firtat m. tovaras intim, frate de cruce: a se turbura : se fastdci si se ameti la lucru acum, fdrtate! AL. [Lit. infra- cdnd se vcizuinconjurat de o multime

tit: vechiu-rom. a se inf.:31161i, a se face de fume ISP. [Lit, a se face verde-galben

ca fisticul (Mold. fdstdc), precurn sinoIntl de cruce]. fartog a. Mold. neastamphrat, sglobiu: nimul sáu sfecli Insemneaza lit, a se face cu copila cea farfoaga AL. [V. farfdl. rosu ca sfecla]. faga f. 1. fasie de panza cu care se faste n. pl. 1. table cronologice, la Inconjura de mai multe ori trunchiul si Romani: faste consulare; 2. fig. anale picioarele copilului infasurat in scutece ; fastele monarhiei. 2. fig. pruncie: fl cunosc Inca din fasd. fastidios a. plicticos. [Lat. FASCIA].

fisii v. 1. a sforai (din nas); 2. se zice

fastuos a. care desfasura an lux excesiv.

fit m, 1. copil, baiat: felt si fete; 2.

de sgomotul ce fac in foc lemnele umede. fiu, fecior fdtul melt! se inchind cii [Onomatopee]. smerenia unui fat de Domn cuvios OD.; falai v. a lace un sgomot confuz, a 3. copil In pantecele mamei. [Lat. FETUS].

suera incet (vorbind de frunze, baffle, matase):

fath v. 1. a naste pui, vorbind de ani-

i cununi de flori uscate fa- male; caprele au fdtat; 2. fig, a pro-

sdiesc amirosind En. [Onomatopee ce duce (ironic): a Nita niste stihuri schiimita freamatul frunzelor Ms.! fag.

fasce a. pL legatura de nuiele a lic-

torilor romani. fascicular' f. fascioara.

lcivoase NEU% [Lat. siri-AriE].

fata f. 1. copila, fecioara (in opozitiune cu bdiaf); 2. WA' nemaritata : a rdmas

fatd mare; 3. pop. fiica: fatd de imfascini v. a fermeca. pdrat; 4. servitoare: fatd in casd. [Vefascioari f. parte dintr'o carte ce se chiu-rom. featd= lat. FETA].

vinde separat.

fascism n. guvern dictatorial, instituit In Italia dela 1922 spre a se opune exceselor anarhiste si a realiza reformele necesare pentru refacerea economici a Orli, fascist m. partizan al fascismului. ffitscMii f. Mold. putinica in care se

tine unt, branza,

etc. [Rut. FASICA (din

nemt. Flisschen)]. fisie f. 1. legatura lungareata : o fasie de pdrizci; fig. o fdsie de lumina, de imagini; 2. petec de pamant: cu o fdsie

faira f. 1. partea anterioara a capului;

2. persoana :

in turnul mare unde zac

fete domnesti POP. ; fete bisericesti, preoti, diaconi, arhierei; 3. prezenta; in fate mea,

la fate locului; 4. lature anterioara

feta casei; 5. suprafata feta math; 6. partea exterioara a unui object; fata de

pernd, de rnasd; pe fata, deschis ;

7.

partea unei monede cu efigia ei : dos ori tufa; 8. coloare : a schimba fete, fete,

a da o fata ; 9. paginA a citit cdteva

fete. [Lat. FACIES ; sensul 2 a fost modelat tot n'avem mosie PANN. [Der ivat din fasd]. dupi sinonimul obraz]. II adv. prezent

faqina f. manunchiu de nuiele cu cari faptele sunt fatd. V. fetele (de a). s'astupa santuri, se repara drumuri, etc. : ffità 1. 1. peste marunt, numit obisnuit cu scan i cu fasine AL. (= fr. fascine). svarluga : o MI6 de peste ISP. ; 2. copil fatinet a. sglobiu. [Origina necunos- ce se agita necontenit o filo de copil ISP. cutid. [Abstras din fatal]. fasole f. 1. planta din familia legumiffitaciune I. 1. mid fatatl Cu ma.noaselor, originara din America de Sud, ciunea sd pldteascd stricdciunea PANN ; se cultivii pentru trebuinte culinare (Pha- 2. a doua anitura a tarinei sore a nu se .seolus); 2. teaca sau pastaia ei din care invartosa pamantul si a se acoperi cu Ward. [Derivat din fata]. se fac bucate. [Rus. ;wool. fatada 1. I. partea dinainte a unei fasoli v. fam, a face fasoane eu m'as fasoli ca o madam() AL. [Din fa- case ; 2. partea uncle este intrarea prin. sole, alteratiune populara din fasoane]. cipala. [Duna fr. façade].

www.dacoromanica.ro

- 246 -

Ifil

fee

falai v. 1. a da din coada (primitiv dupa interpretarea populara : luna fieraiepurele incepu sà. se rilor (de unde Faur), cart pregatesc ufdeascd ISP. ; 2. a se agita in miscari neltele de area fauri v. 1. a bate fierul alte metale vii, repezi, fOnomatopea fatal a. 1. care trebue neaparat sa se spre a le da o forma : a f6uri lanfuri ; Intample, de care nu se poate scapa : 2. fig, a plasmui. [Lat. FABRIRE]. fauriste f. fierarie deschise ufa f6utermen fatal ; 2. fig. funest, dezastros. ffitalau m. 1. feta mare si greoaie ; ristii ISP. favoare f. 1. semn de buna vointa, 2. baiat ce seamana mai mult a fat& [Dedespre caini)

river analogic din fatal. fatalism n. doctrina care atribue destinului totul i neaga liberul arbitru. Credinta in fatalitate e adanc inradacinata in poporul nostru, care o rezuma zicand : asa i-a fost set fie, expresiune care se apropie mai mult de fatalismul oriental ; dar conceptiunea despre Ursitoare poarta caracterul pagan al Destinului antic (v. scrisd l ursitoare). fatalist m. cel ce crede In fatalism. fatalitate f. 1. destin inevitabil ; 2. necesitatea ce rezulta din natura lucrurilor.

protectiune speciala : a mistiga favoarea unui principe ; 2. trecere, putere de care se bucura pe langa cineva : om in favoare.

favorabil a. avantajos : ocaziune fa-

vorabild.

favoriza v. 1. a trata cu o bunavo-

inta particulara, a protege; 2. a secunda, a fi favorabil noaptea favorizd fuga lor. favorit a. care place mai mult : au-

tor favorit. U m. cel ce se bucura de

favoarea cuiva : favoritul regelui. favorite n. pl. stuf de barba ce creste Fata Morgana f. (4(Zina Morgana)), pe fiecare parte a fetei, dela ureche la

fenomen de resfrangere a stratelor atmos- barbie. favoritism n. influenta sau puterea ferice care face s'apara In aer imagini de favoritilor. coloane, coline edificii. 1

fatare (fatar) f. si n. fata ariei : mcind

iepele d'asupra fafarulut POP.

[Lat.

favoritor a. care favorizeaza : frnpre-

jurdri favoritoare Bk.c.

falai f. 1. fete diferite ce prezinta luna fatiirie f. ipocrizie : .sunt .sdtul de a- Intr'un period de 29'/2 zile ; 2. fig. schirnbare succesiva : fazele boalei. tdta fdfarie OD. fazan m. pasare din ordinul galinaffitarnic a. cu doua fete, ipocrit. ffitárnici v. a se preface : se f6f6r- ceelor, cu penisul mAndru i cu carnea

FACIALIS1.

nici ca cum n'ar sti nimic Bk.c. ffitarnicie f. fatarie.

foarte cautata. febra f. numele stiintific al frigurilor :

filtaloara f. MO de peste: a prins febr6 tifoidd. febrifug a. si n. care combate fricdteva fdgisoare Rum. fatetiii f. fate, mica : diamant cu fa- gurile : antipirina l chinina sunt febrifuge. fete (= fr. facette). fat-frumos m. eroul povestilor poPu- febril a. I. ce tine de friguri ; 2. fig. lare, rapuitorul de monstri i mantuitorul exc esiv, dezordonat : o ardoare febri16. febrilitate f. fig. ardoare excesiva. fetelor de Imparat : fefi-frumosi cu pdr Februarie m. a doua luna a anului, de aur Err. [Lit. fecior frumos].

fatidic a. care descopere vointa des- numita de popor Biurar sau luna lui Faur. ($1 Fevruarie : de origina slavo-

tinului stilt a fatalititii. fatis adv. pe fat&

fat-logolat m. fat-frumos : fat-logo-

greacal.

fecial m. preot roman care consacra

fete, cu netede plete, cu Oral de aur AL. prin anumite ceremonii declaratiunile de fatul v. 1. a netezl, a lustrui ; 2. fam, rdsboiu l tractatele de pace. fecioara f. I. fata cu totul nevinoa bate : ii mai fâfuird, il mai trudird ISP. [Lit, a da o feta frumoasa]. vata : Sfanta Fecioard, Maica Domnufatuitate f. vorbire i purtare insipid& lui ; 2. unul din cele 12 semne ale zodiafatuitoare f. randeaua de fatuit a zi- cului. [V. fecior]. darului i tamplarului, fecior m. 1. fiu : Doamna n6scu doi fauna f. 1. totalitatea animalelor unei feciori; 2. flaciu : fecim de steam, fetart ; 2. opera ce contine descrierea lor. cior de bani-gata ; 3. sluga : fecior in faur rn. 1. mester fierar : timp, al lu- easel ; 4. soldat : feciori de oaste. [Lat. mii four ; 2. fig. plfismuitor : four *FETIOUTS (din FETUS ; v. fat.). a. fecioII

de cdrciocuri AL. [Lat. FABRITh]. II a. mes-

ter : sd prindefi o cofofarzei faurd

Faur m. V. Faurar.

ISP.

resc (poetic) : mu pustiuri scdntetazdi sub lumina ta fecioar6 Em. fecioresc a. 1. de fecioara sdn fecioresc ; 2. de fecior : port fecioresc. :

Faurar m. Februarie. [Lat. FEBR(U)ARIUS ;

www.dacoromanica.ro

fee

fen

247

feciorie 1. 1. stare de fecioarA ; 2. fig. 2. betisor cu o carpa la un capat cu care curatenie, nevinovatie. taranul unge osia carului : muia felestio-

feculä f. praf alb ce se scoate din cul in strachina cu dohot CR. [Pare un

compromis intre felezdu i sleftoc]. felezhu n. maturica rasfirata i lunga feculent a. ce confine feculA. fecund a. care produce mult : sol fe- in coada, sau tarn din nuiele de mesteacan cu o coada lunga, de curAtat gunoacund ; fig, spirit fecund. fecund& v. a face fecund, productiv. iele graului vanturat. [Ung. FRLEV5]. felezui v. 1. a matura cu felezaul ; 2. fecunditate f, calitatea celor fecunde, a agita coada (vorbind de cal sau iapd). aptitudine de a produce. felibri m. pl. nume ce si-au dat poefedeles n. 1. butoias oval in care taranii pun apá sau lapte acru : cu fede- tii din noua scoala proventala, fundatA les in spate AL. ; 2. un tel de hora ta- de Mistral. amidon si din cartofi.

felibrij n. scoala literara intemeiata In raneasca. [Ung. FEMMES, capac]. adv. teapan (ca un fedeles) ii legard fede- Proventa de Mistral pentru mentinerea proventalei si a dialectelor sale. les ISP. federal a. ce tine de o con federa- felicith v. a complimenta pentru un eveniment fericit. tiune : consiliu federal. II

felie f. bucata taiata cam subtire : felie

federalism n. sisternfi federativA.

federalist m. partizan al federalis- de pcline. [Gr. mod. FELI]. felinar n. cutie de sticlA in care se mului. federat a. si m. care face parte din- pune o lumina la adapostul vantului. [ turc. PENAR (cu epenteza unui 1); v. tartar]. tr'o federatiune. federalaun)e f. alianta politicA de feliu n. Mold. V. fel. feliusag n. Mold. fel, fire: adorrni State.

federativ a. constituit Inteo federatiune : Elvefia si Statele-Unite sunt republid federative. federweis n. praful din steatita, intrebuintat pentru prafuirea pe dinanntru a Incaltamintelor si a manusilor. fee f. zina (In basmele popoarelor romanice).

cerbul cu ochii deschifi, cum i-i feliu§agul CR. [Tras din feliu cu ajutorul unui sufix analogic (cf. rdmdfag)].

felon n. vestmant bisericesc (numit p sfad) in forma Lund con trunchiat, ce

preotul Imbraca la leturghie peste stihar. [Gr. mod. FELOza].

felonie f. revolta vasalului in contra

feeric a. 1. relativ la fee: credinfa suzeranului salt, tradare numind orice

in sufletu-mi pusese povestile-i feerici lovire piezifd felonie AL. feluch f. corabioara lunga i ingusta, 2. minunat, care pare sivarsit de o obisnuita pe Mediterana. fee : spectacol feeric. felurime f. tot felul, varietate. feerie f. 1. piesa de teatru in care aEn. ;

felurit a. de tot felul. 2. fig. spectacol feeric : peste a noptii feerie se ridicd fetnele f. I. soata omului ; 2, cea care e sau a fost mAritata. Wechiu-rom. fdmandra fund En. fel n. 1. mod, chip : ce fel ? altfel ; meaie, familie (ca i in macedo-romana): la fel, asemenea ; de fel, niciodcum ; 2. asa meargi la besearecA cu toata fopar vrAjitoare sau fee ;

specie, varietate : fel de fel de oameni ; meaeal. (Legenda Duminecei, 1600) = lat. 3. neam, origina : de fel e din Ardeal ; FAMILIA : in limba moderna s'a restrans 4. obiceiu : noi ne hiceam cafe odatd CR. [ling. FEL].

felul asa sensul la reprezentantul ei femeiesc]. femeiesc a. privitor la femeie. felcer m. chirurg, mai ales militar. femeiusch f. 1. (ironic) femeie; 2. partea femeiasefi la animale. [N e mt. FELDSCHERER]. feldmaresal rn generalisim, in ar- feminin a. 1. femeiesc ; 2. Gram. dt mata austro-ungara, germana

i

engleza. genul feminin.

feldspat n. piatra Mira compusa din

aluminiu, siliciu si potasa.

femur n. Anat. osul coapsei, fluierul

piciorului.

felegean n. ceased micii fled toartA fener n. Mold. fanarul morii. [Turc pusa pe un suport numit zarf : fele- FENER, felinar (v. fanar)]. gene de small cu zar/uri de sdrmti OD. fenic a. se zice de un acid obtinut prin distilarea gudronului de huila i intreRum. FILDJANI. felendres n. un tel de postav: ca- buintat, in disolutiune, ca dezinfectant. poate de felendres OD. [Nemt. FLANDRISCH, feniz m. 1. pasAre fabuloasa despre postav de Flandra, printr'un intermediar care se credea ca renaste din cenusa ei ; 1I

unguresc].

felestioc n. Mold. 1. fitil pentru opait

;

2. simbol al nemuririi ; 3. fig. fiintE superioara, unica In telul el.

www.dacoromanica.ro

- 248 -

fen

fer

fenol n. alt nume dat acidului fenic. o sabie cu o multime de dinti (Pristis fenomen n. 1. ceeace apare In aer : antinuorum); 4. plantA cu frunze ovale fenomene electrice; 2. fig. lucru ce sur- insotite de stipuli lanceolati (Helianthemum). [Ung. FORAsyrO]. prinde prin noutatea sau raritatea sa. fenomenal a. 1. relativ la un feno- ferestruie f. fereastrA micA, la o plypita sau pe acoperisul casei. men; 2. fig. surprinzator, uimitor. ferfin m. Bot. Tr. vazdoaga. [Origina fenomenalism n. sistema filozofica dupa care ideile noastre coprind numai necunoscuta]. ferfenith 1. Mold. sdreanta. [Poate in aparentele lucrurilor in sine, pe and lulegatura cu ferfdn]. crurile Insesi raman necunoscute. ferfenitos a. Mold. sdrenteros : cat fenomenologie 1. reprezentarea diferitelor grade de desvoltare ale cunostintei era de ferfenifos CR. feril v. 1. a protege : o feria de lovi(in filozofia lui Hegel). ferber n. un fd de joc in earth a juca turi; 2. a prezerva: fereascd D-zeu ! 3. a se da laoparte spre a evita o lovire: un ferber. [Nernt. ferches a. dichisit, scos din cutie. [Ab- fereste-te ! [Origina necunoscuta]. ferice a. fericit (cu o nuan(A solemnA stras din terchezun.

ferchezui v. a gati, a dichisi: curd-

fitd si ferchezuitd ca o mireasci Isp. i-au ferchezuit frumos CR. [Cf. ung. FELEENDOENT].

ferdelia f. Tr. banita. [Sas. FYRDEL (din

nemt. Viertel)]. V. fartal.

fereastrii

sau ironicA): ferice de tine! [Lat. FELICEM]. II

1. noroc: batd-te fericea I ferici v. 1. a face fericit; 2. a se crede

fericit.

fericire f. 1. stare de multumire de-

plinA ;

2. Intamplare fericitA, sansA.

fericit a. 1. care se bucurA de fericire: easel prin care intrA lumina si aer. [Lat. orn fericit; 2. care face placere, bucurie: FENESTRAI. intdrnplare fericitd; 3. cel ce se bucura ferech v. 1. a garnisi cu fier, a strange de fericirea cereascA : fericitul intru aIn cercuri de fier ; 2. a Imbraca cu fier mintire. ferit a. adApostit, pAzit. sau cu alt metal: icoana era ferecatd term a. statornic, hotarit caracter cu argint; 3. a inlAntui, a lega in genere: cdrufa era ferecatd cu teie CR. [Lat. term. fermi 1. movie luatA in arendA cu c1AFABRICARE]. ferechturii 1. I. garniturA de fier: fe- dirile trebuincioase pentru exploatarea ei; recdtura Evangheliei; 2. zimtii mone- ferma-model, scoala agricola in care se delor. pune In practIca noile inventiuni relative ferece f. Bot. V. feregii. la agricultura (= fr. ferrne). I.

deschizatura In peretii

feredeu n. Mold. baie de scAldat fermech v. 1. a lega prin farmec, a amid de parc'am intrat in feredeu A. face de dragoste; 2. a Manta: vederea [Ting, FER.ED8]. ei l'a fermecat. fdrmeca =lat. vulg. feredui a. a Imbaia : porunci s'o fe- PHARMACARE]. fermecat a. legat prin fermece. reduiascd ISP. feregit f. planta ale aril facile sunt fermecitor a. care farmecA sau Min forniA de secere si pe margine cu dinti anta : frumusefe fermecdtoare. II rn . ascutiti-spinosi ca dintii ferestrAului (Po- cel ce face fermece.

lypodiurn). [$i ferece = lat. nuclei].

fermecitorie 1. operatiunea fermefermeneh f. 1. od., scurteica cusuta

feregeh 1. I. hainA larga bolereasca din catorului, magie.

saiu de Angora : vara boierii purtau feregea i iarna cantos &ilea; 2. mantila cu fir, cu sau fArA blanA (se purta de de varA din stofa usoara: cu feregele ei boieri In timpul verii): boierii cei mari binisuri de buhur OD. ; 3. (neologism) purtau vara fermeneaua scurtd Grimm val de cadana: pe frunte acoperitil cu 2. camizol de atlaz al cocoanelor : Aro feregea subfire AL. [Turc. FEREDJA]. ghira purta o fermenea de catirea neaferentar m. od. soldat din pedestri- grd Fa.. ; 3. azi, in Muntenia, scurteica mea wadi: ferentarui ager i cu lunge,* tAraneascA ce acopere numai pieptul IC chicd Bor.. [Indirect din lat. tvaermelus]. bratele. [Turc. FERMENe]. ferment n. I. substantA organica care, fereshu n. Mold. ferestrau. [Ung. Fa-

unal.

pusA In atingere cu o alta, o descompune ;

ferestritu xi. 1. unealta cu o lama din- 2. fig. ceeace face sa nascA, ceeace haretata de WI spre a tAia si prepara lemne: tine pasiunile : ferment de discordie. fermenth v. a ti in fermentatiune 2. pl. uzina pe marginea a pelor la munte, unde ferestraie taie lemnele de brad ca (si fig.). fermentati(un)e 1. 1. descompunere busteni; 3. peste avand botul prelungit ca

www.dacoromanica.ro

fer

lid

249

operata sub influenfa unui ferment ; 2. fig. agitatiunea spiritelor.

fetich f. 1. feta mica ; 2. planta. ce constitue o excelenti salatA de iarna (Vale-

fermier m. cel ce fine sau exploateaza rianella): vine cimbrul dela munte cu fetica dela vie AL. fermitate f. calitatea celor fermi; hofetid a. cu miros neplacut. tarire, statornicie. fetie f. starea de lath, feciorle. feroce a. 1. salbatec si crud : tigrul fetil n. idol grosolan la Negrii africani e cel mai feroce dintre animale; 2. fig. si la popoarele sfilbatice (= fr. {Cache). brutal, cumplit: caracter feroce. letiscani f. feta mare, codanii. ferocitate 1. caracterul animalului sau fetisism n. 1. cultul fetisilor ; 2. fig. al omului feroce. venerafiune exagerata. o ferrna.

feros a. ce fine de fiare, salbatec. ferosie f. ferocitate: cu multei ferofie aleargd a reinnoi asaltul Bk.o. ferster m. Mold. silvicultor. [Nemf.

fetisist a. 0 rn. idolatru.

fetnegea I. Mold. fetiscanA sireati. [Turc. FITNEDJI, viclean].

fetvli f. sentinfa data de muftiu In cazuri dificile : Hafis Papa dobandi dela fertil a. 1. care produce mult (vorbind muftiul o fetva Bite. [Turc. nava de pamant) ; 2. fig. bogat, care poseda feud n. domeniu ce un vasal capita cu imbelsugare: fertil in expediente. cu anumite Indatoriri dela suzeranul sAu. fertilitate f. calitatea celui fertil. feudal a. relativ la feud sau la feudafertilizil v. a face tertil. litate : drept, castel feudal. feruginos a. care confine fier: apele feudalitate f. regim politic medieval feruginoase servei a cotnbate anemia. In vigoare dela Carol Magnu pAna la Lit. fervent a. pIM de fervoare : zel fer- dovic XI. FORSTER].

feudatar m, posesorul unui feud. fervoare 1. Myna, zel. Fevruarie m. V. Februarie. fes n.j. scufie rosie cu un mof In ere-thin! int. exprimAnd sgomotul strA. tet, purtatA de Turd sub turban (ca ocli- metre. nioara de boieri sub islic) pe din dosul fi (a) v. 1. a avea fiinfa, a exista, a fesului unde-i cald ciocoiului POP. ; 2. subsista; 2. a se afla. [Lat. yam]. scufie analoga purtata In urma de rautarl: fiarà f. 1. animal rApitor, animal salboieru imi umplea fesu de galbeni .04 batic; 2, fig. om crud; 3. fiara-verde, cdntam AL.; 3. scufie albA purtatA de co- geniu dusman omului fiard-verde sd-1 vent,

coanele batrAne sub testemelul cu bibiluri

Kera Nastasia poartd fes alb AL.; 4.

goneascd At. [Lat. FERA].

Hare n. pL lanfuri. [V. fled.

fes din dimie rosie purtat i azi de Oranfiasco n. completa neizbandA : a face cele 1.:trAne (din judefele dealungul Du- fiasco. nArii); am sei-i duc babel 11FL fes rofu fiastru m. 1. fiu vitreg : piard toll

fi tut tulpan Ca. [Turc. FES]. fiastri I oastea a strigat Bor..; 2. fig. fesfesele f. pl. Mold. dichisuri feme- 'nu-fi mai scurge ochii tineri, -dulcii ceiesti, zorzoane: 0 fetifd dela lard n'are rului fiastri En. [Lat. PILIASTRUM]. atdtea fesfesele NEOR. [Turc FESFESk, senIibrà f. I. filamentele ce constituiese satiune Wier: ceeace bate la ochi)].

muschii 1 membranele fiinfelor Insuflefite;

festil f. fapta vicleana, poznA: am fa- 2. filamentele vegetalelor ; 3. fig. cauza

rat sd-i fac feste peste feste AL. [Cf. sensafiunilor $ i a sentimentelor.

pol. FEST, sArbAtoare (din nemt. Fest), In fibrinfi 1. substanfA organica ce s'aflA sens de petrecere]. In sAngele animalelor.

festanie f. V. sfe!;tanie. fibros a. compus din fibre: fesifiturd festeli v. Mold, a murdari, a mfinji. fibroasii. [Din Tr. fefti, a vripsi = ung. EiSTENI]. ficat n. organ glandulos, destinat a se-

festilä f. Mold. fitil. [Slay. svzsmo].

festin n. (galicism) ospaf mare: ,tefan trece 'n festine vieafa pe peimdnt BoL. lastly a. de sarbatoare. festival n. mare serbare muzicalA. festivitate f. serbare solemna.

creta fierea, situat In partea dreapta a pantecelui. [Lat. ricArtm, lit. ficat de ani-

mal Ingrisat cu smochine], fichies n. scanduricA din lemn de fag al care olarul ridicA vasele de lut depe stragalie. [Origina necunoscut5]. feston n. ghirlancla de flori ca podoaba. fictiunef.plasmuire: ficfiunile poeziei. fetele (de a) adv. joc de copii In care fictiv a. 1. lnchipuit sau plasmult ; 2. jucatorii 10 dau cate un nume, iar doi conventional: valoare fictivd. trebue sA ghiceasca fefele, adicA

nurnele ce si-au dat ceilalfi.

fetese a. de fat haine fefeffi.

fidea f. un fel de coca, in forma de

firisoare lungi i subfiri, ce se pune In larva. [Gr. mod. mks].

www.dacoromanica.ro

- 25a -

fid

III

fideicomis n. Jur. dar sau legat fácut fata omului ; figura' frumoasa ; 3. reprezentare de obiecte : figori de plante ; 4.

unei persoane cu conditiunea de a-I transmite alteia. fidel a. 1. cale se tine de cuvAnt, care stArue In afectiumle sau opiniunile sale ; 2. exact : traducator fidel ; 3. credincios, cu totul devotat amic fidel.

fidelitate f. 1. calitatea celui

fidel ; 2.

exactitate scrupuloasii.

fiduciar m. Jur. cel insArcinat a transmite un fideicomis. fie Mt. exprimA o consimtire primesc, mA invoiesc I [V. fil. fie f. fiicA : fie-sa. [Lat. Fara

imagine simbolicA ; 5. spatiu marginit de

una sau mai multe linii : figura geometrica ; 6. linii descrise la dans ; 7. acceptiune particularA dat5 vorbelor sau constructiunilor gramat cale reKcenfa e o

figura de cugetare. figurant m. personaj accesoriu sau mut, intr'o piesA de teatru.

figurat a. 1. reprezentat prin semne

sau figuri: scrierea e vorbirea figurate); 2. reprezentat sub formA de alegorie jus-

tifia e figuratd ca o femeie cu o cum-

fiecare pr. orice persoanA. [Lit. care pane) in mane) ; 3. se zice de o vorbA ar fi]. luatA intr'un sens impropriu, de un stil fier n. 1. metal dur i maleabil de in care s'aflA figuri de vorbe sau de cuun cenusiu lucitor ; 2. bucatá de fier la getare. plug : fierul cel lat sau brazdarul figurativ a. care este figura sau simfierul cel lung sau cufitul plugului ; bolul unui lucru. 3. masinA de cAlcat ; 4. (poetic), sabie : figurina f. mica statuetA figurine de floarea fdrii noastre sub fieru se do- teracotd. filch f. fatA, In report cu pArintii shi. board BoL. mii de glasuri stinse de al tiraniei fier. OR AL.; 5. fig, tare, ne- [Derivat din fie sub influentA analogicA milostiv

inima de fier, brat de fier ; (cf. maiccI)].

fiindch conj. India cauza sau moepoch de fier, cea mai barbarA si mai coruptA dintre vArstele poetice ale ome- tivul. nirii ; 6. pl. flare, lanturi. [Lat. ',Timm]. Bluth 1. ceeace este, existentA treptat fierar m. I. cel ce lucreazA sau vinde se pierde a neamului fiinfa AL. ; 2.

individ viu : fiin fele omenesti ; flint» aupremii, D-zeu ; 3. fig. realitate n'are fierfirie f. 1. locul unde se lucreazA fiipfd pe lame CR. ; 4. prezentA : cercefierul ; 2. pl. bucAti vechi de fier. tarea se face in fiinfa procurorului.

fier ; 2. cel ce potcoveste cai. [Lat.

FER-

RARIUS].

fierbe v. 1. a face bAsici sub actiu- [Tras din a fit nea cAldurei sau a fermentatiunii apa fiinth v. a fi in fiintA, a exista. fierbe la 100 de grade ; 2. a coace in- filh v. 1. a curge Meet siropul fileaza tr'un lichid ; 3. fig. a fi Intr'o agitatiune cdnd if turnam ; 2. a lAsa sA lasS un

lampa fileaza (= fr. filer). fierbere f. 1. actiunea de a fierbe ; Hifi I. Mold. foaia unei cArtI viitorul 2. fig. agitatiune violentA orasul e in pi trecutul sunt a filei cloud fele En. fierbere. [Gr. mod.]. fierbinte a. 1. foarte cald ; 2. fig. arfilacterii ti. pl. bucAti de pergament, zAtor, fervent. Rat. FERVENTEM]. cu versete din Biblie, ce Evreii fi pun fierbinteala f. 1. starea celui fier- pe frunte i pe bratul stAng in timpul ruviolentfi: a fierbe de milnie. [Lat. FERvERE]. fum des :

binte ; 2. chldurA arzAtoare ; 3. fig. vehem entA ,

filadi f. caiet (Nma.). [Gr. mod.].

fiere f. 1. lichid amar, gAlbuiu sau filaliu n. tesAturA foarte finA : serveverzuiu, secretat de ficat : fierea servd tele erau de filaliu NEOR. [Turc. mau]. a inlesni digestiunea ; 2. fig. amArA- filament n. fir subtire si lung : fila. ciune, necaz ; 3. fierea pianAntului, Bot. mentele unei plante. potroacA. [Lat. *FELE = clasic FEL]. filamentos a. cu filamente numeroase. fierturi n. 1. rezultatul fierberii sau

coacerti t 2. supA Hardt fiirA came.

fiesc a. de fiu : iubire fieascei. figura v. 1. a reprezenta prin picturA sau sculpturA ; a figura un templu ; 2. a reprezenta alegoric mitologia figureazd Timpul ca un rnosneag cu coasa in mdrul ; 3. a fi de fati: : a figura la o serbare. figura f. I. forma exterioarä a unui corp, a unei Mute : figura rotunda; 2.

filantrop m. cel ce cautA a face bine

semenilor sAi.

filantropie f. iubire de umanitate, filarmonic a. care iubeste muzica : societate filarmonicei. filatelie I. pasiune de a colectiona

binefacere, caritate.

mArci postale.

filatelist m. amator de mArci postale. filaturfi f, torcAtorie mare ; file tur d mecanica.

www.dacoromanica.ro

fil

- 251 -

fin

Hides m. 1. elefant: fildei sillbateci diul raporturilor intre diferite nimbi

si

2. dinte sau os de elefant din care dialecte. filotnelá f. (poetic) privighetoare: verzi se lucreazA obiecte de lux ; o cutioard de Hides sdpatd AL. rrurc. FIL IMF. lit. dumbrdvi cu filomele Err. dinte de elefantl. filon n. 1. sir neintrerupt de mineraiu filer m. Tr. fosta monedA austro-un- metalic In interiorul pimântului un filon gara valorand a suta parte dintr'o co- de aroma- ; 2. fig. orice izvor de bogatie. POP. ;

filonichie f. disputa gustul filonichie n'are. [Gr. mod.]. fileri m. pl. pantofi tarinesti mai grosi. filotim a. ambitios om cinsHt i fi-

roanA : asta costa 20 fileri. [Ung. FILLER

= nemt. umard.

loam Carl.

[Turc. FILER].

ii

n. indemnizare (termen ju-

filfison m. pop. tanir ferches, stren- ridic iesit din uz) : posesorul mosiei este gar. [Alteratiune populari din vive le son dator a-mi num:7ra 660 galbeni drept (du canon)! refrenul cantecului revolu- filotim AL. [Gr. mod.]. tionar francez].

filial a. fiesc supunere filiald. Mali 1. sucursald. filiati(un)e f. descendentA din tatA in fin ; 2. fig. sir natural si regulat filiathine de idei.

filotimie 1. pop. ambitiune, amor pro-

priu : md atingi la filotimie Ar.. [Gr.mod.].

filoxerä f. 1. soiu de insecte cari ataca frunzele i rAclicina vitei de vie ; 2. board de vita cauzat5 de aceste insecte :

filoxera a apdrut la noi in fard prin

filierâ f. 1. strAcurAtoare ; 2. fig aerie anii 1885-1886. de formalititi, de obstacole. filozof m. 1. cel ce cerceteazA cauzele filigranä f. I. argintirie lucratà cu si principiile lucrurilor ; 2. cel ce se congiurele 1 ficuta din fire subtiri impletite sacr& studiului Intelepciunii ; 3. om care un chiosc in filigrand de marmurci triieste linistit i retras ; 4. Inviitat In geaurie AL. 2. litere sau figuri de aramd nere ; 5. In graiul popular, cititor de stele: a cAror Intipirire se Imprimi In desimea dacd veni filozoful, Il puse la stele hartiei ; 3. intiparirea Insis filigrana ISP. ; 6. incredul, sceptic. biletelor de baited. filozofili v. 1. a trata despre materii Filipesti pl. targ in jud. Prahova cu filozofice ; 2. a rationa prea subtil, a disun targ sAptimanal : 1500 loc. ; a umplea puta In \rant. de Filipesti, a procopsi pe cineva (ironic). filozofalfi(niatri) f. I. piatrA care, dupi Filipi (Pilipi) m. pl. sarbAtoare ba- spusa aichimistilor, trebuia sa schimbe beascA la 12-16 Noemyrie : ei aunt In metalele In aur ; 2. fig. lucru imposibil numar de sase trei, In dulcele toamnei de aflat. filozofic a. relativ la filozofie. (12-16 Nov.) si trei in postul Criciunului (18-21 Nov.) ; thranul nu lucreazi filozofie I. 1. in sens propriu, iubirea In aceste zile, crezand pe Filipi fat de intelepciunii, cAutarea adevtirului, a prin lupi i pagubitori la dobitoace Vinerea cipiilor si a ratiunii lucrurilor ; 2. docn'arn tors cu furca, Pilipii tog i-am trinA, sistemA particular& unui filozof tinut PANN. [Duna numele sfantului Filip, filozofia lui Epicur ; 3. studiul ideilor serbat la 14 Noemvrie], generale relativ la o stiintA sau arta :

filipici f. 1. discursuri rostite de De- filozofia istoriei ; 4. curs de filozofie ; mostene in contra lui Filip din Mace- 5. fig. tarie sufleteasci, superioritate in

donia ; 2. discursuri rostite de Cicerone telectuala. In contra lui Antoniu ; 3. fig. pamflet filtrai v. a limpezi prin un filtru. violent si satiric. filtru n. corp poros prin care se strifilm xi. 1. pieliti formatA de o foaie coati un lichid spre a-1 limpezi. subtire de celuloid, intrebuintati In fotofiltru n. bauturi magici de dragoste. gralii si la cinematogral ; 2. scenariu cifin m. cel botezat, in raport cu nasi; nematografic: an frumos film. [T at. *FILIANUS (din ralus)]. Filma f. zinA chinuitoare de suflete fin a. 1. sub[ire : fir fin, talie find; 2 (1n basrnele bAnAtene). [Origina necunos- de tormi delicati : trdsuri fine ; 3. chum: cuti]. pentru excelenta-i piatrd find, yin fin ; filodornA f. Jur. indemnizare. [Gr. 4. firA aliaj aur fin; 5. subtil, ingenios : mod ].

un gdnd fin si obscur

;

6. abil,

filolog m. cel ce s'ocupA cu filologia. ret : spirit fin. filologic a. relativ la filologie. final a. care e la fine, care termini : filologie f. 1. stiinta limbei, literaturei frazd, silabd finald ; cauzi finalS, sco artei unui popor cult ; filologie clasicA, pul pentru care se presupune ci a fo,t a studiul limbei si literaturei Grecilor ticut fiecare lucru. n. bucati de muRomanilor ; filologie comparativit, stu- zici terminand o opera', un concert. II

www.dacoromanica.ro

- 252 -

fin

finala f. Gram. silaba finalli a unei

vorbe.

finalitate f. totalitatea cauzelor finale.

fit

firitisi v. V. heretisl ca set ne firiti-

seascd CAR.

firma f. 1. indicatiune pe zid la o pra-

financiar a. relativ la finante : ope- vAlie; 2. numele proprietarilor sau al ago-

ratione financiard. if m, cel ce face operatiuni de bancii, de burs5. finante f. pr. 1. starea averii unei persoane ; 2. banii l veniturile Statului cari provin din impozite Ministru de finanfe. fine m. sfArait. fineta f. 1. caracterul celui fin ; 2. pA-

ciatilor unei case comerciale.

firmament n. boltS cereascA pe care

stelele par presarate. firman n. ordin al Sultanului (destinat provinciilor Imperiulut): solii dau firmanul, Mircea 'I citeste BoL. [Tine. rausAol. firoscos a. si m. 1. tilozof, InvStat

cdte basme firoscosii spunea in vileag PANN; 2. mintos, priceput: tocmai durnfini v. a st5r0, a isprAvi. finic m. (invechit) Bot. curmal, [De niata o sd te gasesti mai firoscos ?hp. ; 3. Wet: vulpea firoscoasii ISP. [AlteraoriginA slavo-greac5]. finit n. sfArsit: asteptiind tristul lui tiune din filozof: poporul crede Ca oamenii prea invatati Isi pierd miatile ; de finit Bor.. trundere, dibAcie.

unde firoscos, adicA scos din tire, nebun boll 1. sticlutfi de medicamente. bong n. Mold, nod cu ciucuri : cu (cf. Boccacio, II, 9: Non sono fisofolo), fiong mare pe ureche AL. [It. ROCCO, dar i sfStos, bun de gurA]. firoseall f. risipA : s'a facut mare printeun intermediar grec modern]. flew in. 1. tremurAturA cauzatS de frig firoseala FiL. firosi v, 1. a se prelinge (vorbind de sau de friguri ; 2. fior cauzat de o emotiune violenta. [Cf. lat. FERRIS, friguril.

lichide); picdtura ce se firoseste dlr.

tarele Norvegiei).

pga

fiord n. golf Ingust i &lane (in ghe- yin; 2. fig. a risipi, a prApfidi In SA4.107 .

firosit toatd averea. [Ga.

01,0.

florin m. od, monedi austriacii de aur PHYRAINO, a se consuma (prin mijloctira aoristului)]. In valoare de 2 Id noi. [It. noruno]. fioros a. ce insuflA fiori, Ingrozitor : firta f. Mold. un sfert de pogon de vie: sd 'mpeirfim pdmfintul in firte si bunoapie fioroasd. fir n. (pl. fire) 1. pirticica cea mai sub- cdfi NEOR. [Cf. nemt. WERTEL]. firuta f. sau floarea fdnului, excetire si lungs ce se desface din in, cinepti ; 2. firisoare sucite de canepA: fir de cu- lentS plantA de nutret (Poa pratensis). sut; 3. mic lAstar, cotor foarte subtire: [Lit. firicia, florile plantei fiind reunite fir de iarbd ; 4. tot ce e lung si subtirel: prin lungi peri lAnosi]. fir de par ; din fir pAnS in ati, de-a fir fig n. I. fituicii de scris ; 2. amestecAa par, cu deamAnuntul, minutios ; 5. (pl. turA de diferite caractere l corpuri de lifiruri) metal subtiat In formA de fir: fir tere, in tipografie (=- fr. fiche). fisa f. marcA de joc : cdte zece pade aur, cusut cu fir ; 6. substantA lungs, flexibilA si foarte subtire, ce omizile i pA- rale fisa ? AL. [It. FISCIA, printeun interiajenii scot din corpul lor ; 7. fig. legs- mediar grec modern]. fisc n. 1. tezaurul Statului ; 2. admiturS, inigntuire: firul ideilor, firul viefii. nistratiunea finantelor publice. [Lat. mum]. fiscal a. relativ la IisC. fire f. actiunea de a fi l rezultatul ei: fiscalitate f. totalitatea legilor privi1. naturi proprie, caracter esential : om

bun de fire; 2. fiiniA: a-si veni in fire; toare la fisc. fiffic n. sul de bani: numai un fisic? 3. cumpAt, minte a se pierde cu firea, glumestt? mai add unul AL. [Vechiua iesi din fire. [V. (a) fa

firesc a.

natural.

II

fire,* adv. ne- rom. fiic, cartusa, rachetfi =- turc. F*IC].

fistic m. nucsoarA lunguiata continand f iret n. broderie de aur, gAitan de fir: un siimbure verde plficut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelas nunie haine numai in fireturi. firfiric n. od. micA monedA austriacS (Pistacia vera). [Mold. fdstdc = turc.

!It ^sit, bine-Inteles.

de argint in valoare de 15 parale: do mizml. bacsis un fir`iric AL. [Tr. feferic, gro- fistichiu a. 1. de coloarea

fisticului, = sas. FIFER (nemt. Ffinfer), cu finalul verde bAtfind In galben ; 2. fig. ciudat, baroc : gust fistichiu. [Turc. FESTiev]. analogic din sfanfic].

firida 1. 1. InfunciSturA intr'un zid, fistula f. umflAturS In forma de canal, spre a pune ceva ; 2. in special InfundA- Ingusta la intrare si mai largs In fund : furl sub cuptoarele tArlinesti, [Gr. mod. fistuld lacrimald. PIIYRIDA1. fit a. achitat. [V. Oa II n. In locufirisau n. Mold. V. feresSu. tiunea Forth-ease/I a trage la fit, a se

www.dacoromanica.ro

- 253

fit

absents In corpore, a lipsi o clasa Intreaga la cursul unui profesor.

fith f.

fita Smaranda.

-

fle

flfichiandru m. Mau nu deplin adult.

if:hawk v. a arunca flacAri, a arde tare.

[Tras din flacard]. fitan tie f. chitantà (Cka.). [V. cvitantd]. flachrii f. 1. gaz luminos I usor ce fitil n. 1. snur de bumbac. pus Inteun se degajaza din foc ; 2. pl. incendiu, foc: lichid inflamabil, din care se fac lurniinari, casa e in fidceiri ; 3. fig. ardoare, pastacoperindu-I cu sat' sau ceara ; 2. funie ime: flaccira geniului. [Cf. lat. FACULA, de calti sulfurate spre a da foc minelor, facia, (influentat de vrAmnA)1. tunurilor ; 3. fig. pricina de ceartA, wflächraie f. 1. flacara mare; 2. pl. flaore: a da fitil cuiva. [Turc. errid. ciiri usoare cari se degajaza noaptea din fitui v. 1. a achita : m'am fituit cu el ; locurile mlAstinoase. 2. fig. a stoarce prin arnagire ; 3. a sfarsi flàcäu m. 1. June adult (liana la 25 de cu totul : bucatele se fituird intr'o clipd ant); 2. tanar neInsurat: un fldca'u tornISP. [V. cfituil. natec. [Tras din slay. iu.Aitt]. fituich f, 1. chitanta ; 2. foitfi de harffacon n. sticlA inchisa cu dop. tie sau de carton pe care se iau note si flagel n. 1. biciu cu patru curele Implecare se poate apoi clasa. [Origina necu- tite (cu cari Romanii ii bateau sclavii): noscutia flagelul cumplit qi nodoros AL. ; 2. fig. fiu m. 1. copil in raport cu parintii ; ce-i funest l groaznic : Arita, flagelul 2. Wile ; 3. descendent din : fiu de Domn. lui D-zeu. tusA

:

flagela v. 1. a lovi cu biciul sau nu.

ILat. FILMS].

fix a. 1. care nu-si schimbA locul: punct iaua ; 2. fig, a mustra aspru. fix, stele fixe ; 2. care nu variaza : pret Flagelanti m. pl. sectA de penitenti fix ; itlee Halt, de care mintea e necon- fanatici cari se flagelau In public : ei fura tenit obsedata. condamnati In 1349 de papa Clement VI.

fixh v. 1. a face fix, a Intepeni ; 2. a flagrant a. comis In acea clipA : flaprivi fix, a atinti ; 3. a se aseza statornic grant delict, prins asupra faptului. cusl fixa domiciliul la Bucurefti ; 4. a flaimuc m. Mold. nitiflet : trbincadetermina, a evalua : a fixa pretul. te-ar moliile, flairnucule AL. [Duna nuI fixitate f. caracterul lucrului fix. male unui personaj burlesc, doftorul Flatflak a. 1. care se rapoarta la legile na- muc, In Teatrul lui Alexandra ture' : stiinte fizice ; 2. care existA maflamand a. din Flandra : dialect flaterialiceste : fume ; 3. care se spri- mand, II m. locuitor de acolo. jina pe observatiunea slmturilor : certiflfimAnd a. 1. care sufere de foame ; tudine fizicà. n. fizionomie, tempera- 2. fig. lacom. [Cf. lat. man:anus]. flamAnzi v, a-I fi foame. ment : un fizic pldcut. fizich f. 1. stiinta care studiaza proflàmânzilà m. mancau ce ramane vesprietAtile corpurilor l fenomenele ce se nic Hartland (tip legendar). produc Inteinsele, fara InsA a modifica flamingo in. pasare cAlAtoare din ornatura Mr ; 2. opera tratand despre a- dinul picioroangelor, de coloarea focului: ceasta stiinta. noaptea flamingo cel rop apa incet, II

fizician m. cel ce se ocupa cu fizica incet patrunde

si cel versat In aceasta stiinta. flamurh f. steag mai mic : in zadar fiziocrat m. economist care considerA flamura verde o ridicd 'n spre oaste En. solul ca unicul izvor al bogatiilor natio- [Lat. FLAMMULAI. nale. flanc 13. coasta unei armate : fdrd rlanfiziognomich 1. arta de a cunoaste curi la zid SALc. caracterul omului dupa trAsurile feta. flancuit a. aparat la flanc : pedesfiziografie f. istoria naturalA care se trime fldncuitil de ccildrimea Ungaocupa numai cu descrferea obiectelor na- riei Bk.c. turei. flanelh f. 1. stola de lanA pAroasi fiziologic a. relativ la fiziologie. moale, %Irani l calduroasA ; 2. pieptar fiziologie f. stiinta fenomenelor Mel% de flanelii (= fr. flanelle). a tunctiunilor organelor la om i la veflasneth 1. orga portatiya cu manivela getale. si sul dintat : flap-tete mid pentru copii, fiziologist m. cel versat In fiziologie. flafnete pentru invcifat peisari. [Nemt, fizionomie f. 1. expresiune particularA FLASCHNETT (din fr. flageolet, Haut)]. a trasurilor fetei : fizionomie inteligenta ; flasnetar m. cel ce cantil din flasneta. 2. fig. caracter distinctiv : fiecare popor flaut n. fluer cu gura lateralA.

are fizionomia sa. fizionomist m. cel ce se pticepe la fizionomii.

flautist m. cel ce canta din flaut. fleac n. 1.1ucru de nimic ; 2. pl. pros-

tii, nerozil. (Termen lnrudit cu lat. FLACCUS,

www.dacoromanica.ro

- 254 -

ite

flo

prezinth o sumit de amplificAri ca : fleicd, de retoricd; floare la ureche, bagater

fleancd, fleoancd, fleeted, cu acelas necazurile noastre sunt flori la ureche sens fundamental de ceva molatec]. fleancfi f. bot, gura. V. fleoancA treanca-fleanca.

fleandurit f. sdreantli

pe Zoned cele ce se spun in ccirfi CR. ; de

florile mArului (de flori de cue), in zadar, tArh folos; 4. ce-i pe d'asupra : floa-

[Cf. sas FL1NDPR-FLANDER, de tot sdrenteros].

rea laptelui; floarea cheif, dintii cheii

2. care vorbeate mult.

calugarului, plantA verde albAstrie cu flori

vorbi multe ai mArunte.

bAnutei; floarea graului, albAstritS ; floarea reginei, edelweis ; floarea soarelui,

ce intrA In broascA; 5. ceeace-i mai frufleascl int. exprimA sgomotul lovirii mos, mai bun: toatd floarea cea vescu biciul sau cu palma. MO a intregului Apus En.; 6. fig. se fleascii f. I. loviturA datA peste ochi zice de lucruri cari sunt In toatA puterea, cu dosul mainii ; 2. fig. om molatic. [Pen- frumusetea, strAlucirea Mr: floarea tinetru sensul 2, v. fleac]. refelor ; 7. mucezeala pe Nine, cas, yin; flebitii f. Med. inflamarea membranei 8. nume de plante: floare brosteascii, interloare a vinelor. floare ce creste prin locuri umede (Raflee n. petec la tocul hicAltAmintelor. nunculus acris); Hoare de perinA, In[Nemt. FLECK]. trebuintatA de popor spre a colora In flecar a. ai m. 1. care spune fleacuri; galben (Anthemis tinctoria); floarea

llec5ri v. 1. a spune fleacuri; 2. a rosiatice (Vaccaria); floare frumoasA, flecui v. a se molesi. [V. fleac].

flecusteatfi f. Mold. (ironic) bagatelA, mAruntis niste tlecuttefe (fire de rmic) ca acestea Ca. [Diminutiv tras din !lead. flegtnit f. 1. materie apoasA ce s'aflA In sange; 2. materie apoasA ce se varsA

scuipand; 3. fig. caracterul celui cu sange rece.

flegmatic a. I. Med. limfatic: tem-

perament flegmatic ; 2. fig. de un caracter nepAsAtor, rece : persoand flegmaticd. fleicit f. felie de carne dintre coaste sold, friptA la grAtar. [V, flead flenches a. se zice despre vita ce are unul din coarne plecat dela jumAtate in spre ochi, [Cf. fleanca]. fleoancI f. 1. bot; 2. fam. gurA: tacd-fi fleoanca I 3. lulea cu ciubuc. [V.

sora-soarelui ; floarea vAntului, micA plantA

ce creste prin pAduri si tufisuri umbroase (Anemone nemorosa). [Lat. FLOREM]. floc m. 1. miinunchiu de Mull, mAtase, pAr ; 2. fig. foci de zdpadd. [Lat. imoccusl.

focal v. a rupe pArul, a scArmAna ; floccliette iedul ti-1 jumulette CR.

flocos a. phn de par, Mims: of, cd-

ciuli flocoase. [Lat. noccosus]. II flocoasS f. plantA numitf i meiu-pdisdrese (Sor-

ghum).

flogistic n. fluid admis de chimisti

pawl la Lavoisier, spre a explica cornbustiunea. flora f. 1, totalitatea florilor sau a plan-

telor ce cresc Inteo tarA, Inteun tinut; 2.

operA care enumerA aceste flori sau plante.

ileac].

floranta f. taftft usoarA pentru cAptusealit. [Lit. atlaz de Florenta].

st uscate.

de flori ; 2. numele popular al lunei Maiu

fleoncfini v. a flecArt, a spune verzi

florar m. I. cultivator sau vanzAtor

Hems a, moale, vested: fleas de bei- (sau luna florilor). tran In,. [V. fleated]. floritrie f. sera sau prAvAlie de flori. flesciii v. 1. a se moleai; 2. a se vesteji. florean a. cu pete albe sau negre (vorflexibil a. 1. care se poate lesne In- bind de boul cu pirul tnchis). covola: trestie flexibild; 2. care cedeazA

floretii f. sabie cu larnA pAtratA i In-

usor; caracter flexibil. gusts pentru exercitii de scrimS (-=. fr. flexibilitate I. calitatea celui flexibil. Mitre). flexionar a. care are flexiuni: limbi iloricele f. pl. boabe de porumb prAflexionare stint greaca f i latina. jite cu sare. flexiune f. I. Incovoiere, mllidiere; 2. Floril f. pl. Dumineca Inainte de Paati,

Gram. modificAri produse In dezinenta and se impart flori 9n bisericA. vorbelor prin declinare at conjugare. florinte m. od. florin de aur: ye-Muth' I. od. puscA lungS haiduceascA: mant prefuit 15.000 florinfi BItc. [Abdaft cu ldncile, daft cu flintele ! Pon stras din pl. florinfi, cei dintai fiorini find bAtuti la Florental I.Nemt. FLINTE1. Muscat 1. Mold. mAsurA mica de raflorinte us. pashre cAntAtoare de cochiu. [Originfi necunoscutAl. loare verde, numitA i piscd-'n flori(Frin-

Hoare f. 1. totalitatea organelor ce gilla chlori). s-rvii la reproducerea grAuntelui; 2. plantA florist at. I. floral.; 2. cel ce face flori de ornament ; 3. podoabe de stil: flori artificiale.

www.dacoromanica.ro

- 255 -

flo

foe

fluvial a. ce tine de un fluviu. floron n. ornament ce imitA o floare fluviu n. mare curs de spa care se cu care se decoreazd o coroanä, etc. ; coroand maiestoasd cu opt regesti flo- varsa in mare. flux n. 1. miscare regulata a intuit care roane Ar. (=- fr. fleuron). Iloti t, 1. reunire de corAbii cari por- inainteazA sore (arm ; 2. fig. potop : flux nese ImpreunS flotd de reisboiu; 2. de vorbe ; 3. alternative : fluxul si reforta navalA a unei : {iota englezd. fluxul lucrurilor omenesti. fluxiune f. Med. 1. concentrarea liflotabil a. pe care se poate umbla cu chidelor inteo parte a corpului ; 2. umpluta rdu flotabil. flotant a. 1. plutitor; 2. fig. soviiitor: flAtura tesAturei celulare a fetei: fluxiune spirit flotant ; datorie flotanti, partea de piept, pneumonie. foaie 1. I. partea subtire latA a plandatoriei publice susceptibild de zilnia augmentare sau diminuare. flotilä f. flota mica* flotila romdrid. fluctuant a.l. care se balanseazA ca valurile; 2. fig. nehothrit vointd fluctuantd.

,

tei, obisnuit verde, care rAsare pe laturile cotorului sau ramurilor ; pl. penele sau anusile porumbului ; 2. ornament care imiteazA foaia naturald: foaie de acant;

fluctuati(un)e f. I. balantarea unui 3. petal& : o foaie de trandafir ; 4. ceva 2. fig. variatiune ; fluctuatiuuea lat i subtire ca o foaie toaie de hdr-

lichid ;

tie, foaie de our ; a o intoarce pe foala fluid a. curator, ale cArui molecule cealaltA, a-si schimba vorba ; 5. publicaau putinA aderentii Intre ele aerul i apa tiune periodici foaie oficiald ; bottle de sunt corpuri fluide. n. nume generic zestre, act dotal ; 6. pl. lArgimea stofei al lichidelor si al gazelor. intre cele douA margint foile rochii. fluiditate I. starea celui fluid. [Lat. FOLIA]. fluier n. I. instrument muzical de sufoale-ln-fir f. Bot. V. fonchiu. flare, format dintr'o teavii cu gura (v. caval, loafer n. sal3 inteun teatru unde se naiu i tilincd); 2. Anat. tibia. [Probabil adunfi intre acte spectatorii sau actorit ideilor.

II

onomatopee, ca si it. jlauto si fr. fleitel. (=- fr. foyer). foale m. (pl. fop 1. unealtA de suflat fluierh v. 1. a sufla In fluier, a antis din fluier ; 2. a da un sunet subtire printre buze ; sau de fAcut vAnt: umfla din foale s'a3. a dezaproba suierfind l'au jluierat. prinzd focul ; a da cuiva pe foi, a musfluierar m. alt nume dat snepului. tra, a maltrata pe cineva vol sd-i dea fluierti-vAnt m. trAntor : fata vedea pe foi, pentrucd nu ingrijise grildina

pe un tdndr fluierii-vdnt

too

Ise. ;

2.

uger: yin nou in foi vechi; 3.

fluor n. corp simplu chimic, izolat In antece mare, burdi grasa. [Lat. POLLInd. 1866 In stare de gaz usor colorat. foame f. mare pofti de mancare. [Lat.

fluorhidric a. se zice de acidul format din fluor si hidrogen, Intrebuintat

rAurs].

radical imitativ].

straturilor I stancilor din regiunile petrelifere ; 2. materii In cornbustiune: foc din

foamete f. lipsA totalà de proviziuni, inteo tarA. [Derivatiune din foame sub flulturb v. V. fluturh. influenta analogica a finalei din seceteil flusturatic a. fluturatic. foarfeci f. pl. unealtA compusA din fluturh v. 1. a agita Incoace i Incolo douti limbi titioase, lmpreunate cu un (capul, sabia, coada) ; 2. a se misca In surup SaU cuiu. [Lat. FORFIC11141. voia vAntului, a calfAi : lasd vdlul ei a foarte adv. In gradul cel mai inalt flutura Bor.. [Onomatopee ce expiimA foarte bun. [Lat. FORTE]. suflarea vAntului sau aripilor (cf. fluture): foc n. 1. cAldurA luminoasii, Insotitt limba germanA posecifi intreaga aerie al- adesea de tlacari, care se desvoltA prit ternantA flattern, flittern, flottern ; va- combustiunea corpurilor ; focuri nestinse rianta flustura e o amplificare a aceluias emanatiuni de gaze printre crApAturilt. spre a sfipa in stied'.

fluturag rn. Zoo!. fluierar.

fluturatic a. 1. care fluturii; 2. fig. lemne, din cdrbuni; 3. incendiu: focal cel mare din Bucuresti ; 4. descArchfluturfitor a. care fluturA, undulator tura unei pusti : a tras doud focuri ;

usuratic, nestatornic.

pdrul lung si fluturcitor.

arrnit de foc, pistol, pusca, carabinA ; foe

fluture rn. 1. insectà cu patru aripi de artificii, produs la serbfiri publice din

acoperite cu solzi fini ca pulberea ; 2. fig. preparatiuni speciale l prezentand imatAnAr, vioiu I frurnusel ; 3. floricicA, ro- gini de forme si de colon variate ; 5. lus-

tocol de aur sau de argint : iie Cu flu- tru : focul pietrelor prefioase; 6. fig. ardoare, vioiciune : in Meta povestirii, turf. [V. flutura filatures n. fluturatic: vdlu-i flutu- in focul tinerefii ; foc sacru, vocatiune ros Bot..

sau geniu (imagine luatA din cultul Vestei);

www.dacoromanica.ro

Foc

- 256 --

fon

7. miihnire aciAncA, necaz: i-am sous tot loll int. exprimi sgomorul mesteckii focul ; 8. pacoste ce foc pe Ionicci I lacome foil fol I fol I CAR. [Lat. FOCUS, vatrA l focul din vatrA], foliant n. volum In folio. adv. foarte : s'a supdrat foc, uritd folio n. 1. bode de carte sau registru, foc, foc de uritd CR. ; a se face foc ol coprinzAnd recto si verso ; 2. cifea scristi II

parA (foc

i

pdrio1), a se aprinde de In susul fieckei foi. V. in-folio.

manie. foliola f. fiecare din foitele ce for-. Foca (sfAnta) m. sfirbkoare bAbeascA meazti o foale compusA, ca la salami. ce cade In 22 Sept., ziva mucenicei Foca, folklor n. 1. literaturS popularii, scris5 cea rea de foc, care trAsneste sau arde sau nescrisS ; 2. arta de a culege i coorpe cei ce lucreazA in ziva-i consacratA. dina traditiunile populare. V. literaturS. folkloric a. relativ la folklor. [Etimologie popularti din Foca (--= Pho-

kas), influentat de omonimul foci. folklorist m. 1. cel versat In folklor ; foal f. animal amfibiu In marile Nor- 2. culegator de materiale folklorice. dului, numit i vifel de mare (-=. fr. lobos n. 1. cattig ; 2. profit, utilitate. [Grec. bizantin me's]. phoque).

folosi v. 1. a trage un folos ; 2. a fi focar n.1. locul de concentrare a razelor : focar de lentil& de .oglincid ; 2. folosi tor. folosinta f. intrebuintarea i posesiufig. locul de unde radiazA cAldura, lumina, centrul de unde se riispandesc cunostin- nea unui lucru : dreptul de folosinfa tele, gustul asupra averii copiilor. fochist m. cel ce IncAlzeste masina folositor a. care foloseste la ceva. locomotivei. folovtina f. 1. foaie de varzA ; 2. fig. focos a. 1. plin de foc : ochi focosi; fulgi marl de zApadS. [Derivat din foale, 2. fig. Infocat. cu sensul de ceva bombe]. foc?aneanca 1. horti tAtineascti obisfolte m. 1. om cu foalele mari ;2.nesAtios. nuitA la Focsani. fomf a. care vorbeste cu anevoie din fofeaza f. aripa dela roata morii sau cauza lipsei de dinti: fomfii i flecarii dela varteinitA. [OriginS necunoscutri].

En. [Onomatopee].

folelnita f. Mold. 1. aripa vartelnitii; fontfai v. a vorbi ca un fomf. 2. fig. toaca-gura. [V. fofeazed. fonchiu m. Bot, alt nume dat perfofengher m. luceafkul de dimineatA vincei. [Banat fonfiu (de unde alteratiu(Ou.). [Origins necunoscutS]. nile populare foio foin, foaie 'n fir). [Orifoflenchiul int. exprimS ceva con- ginA necumoscutA].

trarietor : foflenchin iar sare roata CR.

fonciar a. privitor la imobile: pro-

prietate fonciard. V. credit. fofolog m. trAntor : Mate fofoioagele fonciera m. impozit fonciar. 'si astept noroacele PANN. [Origins nefond n. 1. teren considerat sub raporcunoscuta], tul calitkii a cleidi pe un fond de nifoi m. pL foalele fierarului. sip; 2. tesatura unei stofe sau pAnze pe fol v. Mold, a furnica poiana ce fo- care se face un desen ; 3. fig. esentialul ieste de oarneni ca un roiu AL. [Ori- unui lucru ; 4. pl. solul unei proprietki [Onomatopee].

:

fonduri rurale; 5. pl. sumA de bani: foileton n. articol de literaturS, de plasare de fonduri ; fondurl publice,

ging necunoscutS].

criticA sau de roman, Inserat In josul le rente de Stat. nui jurnal. [DupS fr. feuilleton]. fonderie f. 1. arta de a topi metale foiletonist m. scriitor de foiletoane. 2. stabiliment unde se topesc metalele sau foioloiu m. Bor. V. fonchiu. se toarnA caractere tipografice : fonderie

foivor n. 1. balcon: foifor de foc, de tunuri, de Were.

observatoriu pentru incendiu ; 2. ceardacul sau pridvorul unei case tkAnesti. [Derivat din fois, frunzis primitiv IncApere de gradins, chiosc]. foita f. 1. foaie mice( l subtire foifei de figarii ; 2. foileton ; 3. foale de notat ; 4. pl. suliman In foi foga l rumeneald PANN : 5. pl. (ironic) alit de joc : are si patima foitelor CAR. ; 6. scoarte cu ale-

fonetic a. relativ la sonuri, la voce : scriere foneticd. foneticii 1. studiul H

stiintific al sonurilor limbei.

fonetism n. totalitatea sonurilor unei

limbi.

fonetist m. partizan al ortografiei fo-

netice.

fonograf n. aparat care primeste su-

netele si le reproduce cu exactitate. Cons-

truit in 1878 de Edison si mult perfecfojgfil v. mold, a furnica pustietdfi tionat ln urmA, fonograful reproduce inunde fojgdiau balauri CR. [Origins ne- tocmai vorba, antecul si chiar timbrul sAturi.

cunoscutill.

instrumentelor.

www.dacoromanica.ro

- 257

fon

fos

font& f. tuciu (= fr. Mute). formalizh v. (refl.) a se ofensa, a lua fontanel& f. 1. Anat. locul unde se fn nume de rau. lipesc oasele craniului ; 2. deschizaturfi format a. marimea unei cA.rI, deterartificiala fecuta pe corpul omului pezi- minata de rnodul cum foaia de tipar e aitorile sunt fontanele. faltuitti. for n. 1. piatii publica la Romani ; 2. formati(un)e f. actiunea de a (se) tribunal: forul interior, comtiinta. forma. korai v. Mold, a sforai calul incepe formidabil a. de temut, Ingrozitor. a sari foraind CR. [Onomatoped formol n. produs organic cu proprie-

foraminifere n. pl. Geol. ordin de tAti antiseptice. protozoare acoperite de o carapace straformula v. 1.a redacta In forma obispunsa de gauri. nuita: a formula o sentinfa ; 2. fig, a forceps n. instrument de chirurgie. enunta cu preciziune: a-si formula opiforestier a. 1. relativ la paduri : ad- niunea. ministrafiune forestiera; 2. care pa- formulii f. I. model dui:4 care se mdaczeste padurile gard forestier. teazi un act: formula de testament; forfeck v. 1. a taia cu foarfecele, a 2. mod obisnuit de a se exprlma In retiia In bucati ; 2. fig. a mustra, a bate. latiunile vietii ; 3. expresiune algcbrica

artntand pe scurt regula de urmat penforfecari pl. Bot. volbura. tru solutiunea chestiunilor de aceeas speforfota adv. de colo Oat colo. [Abs- cie; 4. expreslune chimica indicanci de-

[Lat. vulg. FORPICARE].

tras din forfoti]. mentele din care e corn pusa o substanta; foriotealfi f. agitare continua : sgo- 5. ordonanta medicali. formular n. 1. culegere de formule : motul si for foteala mulfimii CAR. forfoti v. 1. a clocoti ceaunul for- formular farmaceutic; 2. model dupa fotia pe pirostrii; 2. a merge de colo care se dreseadi un tablou, o situatiune

pana colo: acolo toata lumea fortotia financiarl.

in sus si in jos CAR. ; 3. a se agita In- fornal V. a respira cu sgomot pe nas tr'una: far iliau si for fotiau ganganiile (vorbind de cal). [V. forail. CAR. ; 4. (Banat) a flecari. [Onomatopee].

fort n. lucrare de fortificatiune : a cons-

formh v. 1. a da fiinta si forma; 2. a trui un fort. forth v.-1. a sill, a constrange ; 2. a da o forma sau figura : a forma Were, sunete; 3. a institui, a stabili : a forma sparge cu violenta : a torfa o cassa de bani; 3. fig. a lucra cu violenta bacono societate; 4. a produce, a constitui : ploaia a format un torent; 5. a con- tra sin forfafi talentele. forth f. 1. putere de actiune forfa cepe, a imagina: a forma un project; 6. a cultiva prin instructiune, prin edu- fizica ; 2. energie morala : forfa de cacatiune : a forma inima copiilor ; 7. a racter ; 3. resurse militare sau navale ale lua, a capata o forma corpul seiu se unui popor torfa arrnata ; 4. putere de a constrange : a ceda forfei ; hula maformeaza. form& f. 1. aparitiune exterloari re- jot* careia nu se poate rezista, evenizultand din dispozitiunea partilor: forma meat ce nu poate fi Inlaturat si de care de mobila ; 2. constituirea unor lucruri ; cineva nu e raspunzator ; 5. cauza de forma de guvern; 3. modul de a se con- mi:,;care forta apei. fortiireatii f. loc fortificat, ocupat de duce conform uzurilor stabilite : a nazi formele, vifiu de forma; pro-forma, o garnizoana, spre a apfira tam fortat a. 1. care nu se face de bun& spre a se conforma cu obiceiul locului ; 4. modul cum un lucru e pus In lucrare; voie ; 2. care nu-i natural : Its torfat a finea mai mult la tortncl decat la forte a. I. robust, puternic: om torte ; fond; 5. tipar ce d o forma anumita 2. In stare de a rezista atacurilor loc forme de !emu pentru sapcari; 6. In forte ; 3. abil, experimentat : forte in tipografie, pervaz In care se strang pagi- tnatematici. fortifieh v. 1. a Imputernici exercinile zetuite, formal a. 1. relativ la forma : parte fiul tortifica muschii; 2. a Inconjura formald ; 2. In forma, preciz: refuz cu fortificatiuni : a fortifica un oras. forma/.

formalism n.

1. tinerea excesivä la

fortificati(un)e f. 1. actiunea de 3

fortifica un loc ; 2. lucrare de aparare ;

fortificafiunite in jurul Bucurestilor, formalist m. cel ce tine prea mult la cele infre Focsani i Galati. formalitati, la eticheta. fortuit a. ce vine din Intamplare. formalitate f. I. formula stabilita. mod fos& f. Anat. cavitate tosele nazale. ordinar de a proceda ; 2. regule de eticheti. fosal V. Mold. V. Mali.

formalitliti ; 2. gustul etichetei.

L. Sillneanu. - Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

17

fos

frA

258

fosfat n. sare format& prin combinarea acidului fosforic cu o bazá. fosfor n, pucioasg, corp simplu solid, de un alb galbuiu, ce se InflAcgreazg foarte usor prin frecare i scapArg la Intuneric : se trage din oase i serail pentru fabricarea chibriturilor. fosforh v. a scApgra la Intuneric :

in unda luminoasd cc noaptea fosforeazd AL.

fosforescent a. ce luceste la Intunglicuricii sunt fosforescenfi.

Tic

fractionar a. care are forma de frac numeir fractionar. fracti(un)e f. 1. partea dintr'un tot : o fractiune din adunare ; 2. numgr exthine

primand una sau mai multe pfirti din tr.nitatea ImpArtitg In pgrti egale. fracturi f. sfArgmarea unui os : frac-

tura brafului. frag a. (poetic) fraged : nth gdndii la vdrsta-mi fragii Rum [Lit. rumen ca o fra g A I.

fraga f. poamg rosie cu gustul dulce

fosforescenth f. pro prietatea unor cor- acrisor i foarte aromatic, fructul comespuri de a scApAra la Intuneric. tibil al arbustului (Fragaria vesca): dulfosforic a. ce tine de fosfor : acid cea fd de fragi. [Lat. FRACIAL

fragar m. numele ardelenesc al dufosil a. si n. I. rat-1144e de animale dului. sau de plante atlate in stratele pgmgn- fraged a. 1. care nu-1 tare: came tului i cari apartin unor specii ce nu fragedd ; 2. fin si delicat piele fragectd; fosforic, combinat din oxigen si din fosfor.

mai existA astAzi ; 2. fig. ce a rgmas !m- 3. fig. putin Inaintat In vArsti, fLat. PRA-. oot, invechit ; literature: fosild. CIDUS (sub intluenta sinonimului ration.is)].

fosni v. Mold, a fasgi : veintu 'n trestii lin fosneascii En. [Onornatopee din fos !

o variantg a lui fils

fi.

frfigezime f. calitatea celor fragede.

fragil a. 1. usor de spart : sticla e

fragild ; 2. putin solid : frumusefe fra-

fosnire f. f Asgire : fosnirile de rochii En. gild ; 3. fig. expus a gresi: natura umand

folniturh f. Mold. fisgiturg o fog- e fragild. niturd de popusoiu CR. fragilitate 1. 1. caracterul celor frafost a. iesit dintr'o functiune : on lost gile ; 2. fig. nestatornicie : fragilitalea prefect. lucrurilor omenesti. kith f. sort lung de lAng cu cusgturi, fragment n, I. bucatg din ceva sIAIn formg de cuadrilater, purtat peste fustg rAmat ; 2. parte dintr'un tot. de tgrance: fota dinainte se mai nurneste fragmenth v. a reduce In fragmente. (In Muntenia) pestelcd, iar cea dinapoi, fragmentar a. in stare de fragmente. mai latA, opreg, vdlnic si zeivelcd (in fragulita f, Bot. moscusor. Oltenia), catrinfil sau cretinid (in Molfraht n. buletin de transport. Uslemt. dova), pasture:. si zadie (In Transilvania),

FRAcirr].

pestiman (In Basarabia). (Vechiu-rom. frhmAnth v. 1. a amesteca fAlnA cu fotd, stoffi vargatg din care se fAceau apg si a face aluat : a frilmanta iodine ; 2. a cglca cu picioarele : caii 'n neastam. fote =-- turc, Fork/. fotel n. pop. fotoliu pe foteluri par frarmintei 'n Mc pdmdntul AL.; 3. a simti durere la inimg ; 4. a agita: vispe jos CAR. fotograf rn. cel ce practicA fotografia. coin/ frclindntii lumea Az. ; fig. gandi-

fotografia v, a reproduce prin foto- rea-mi Wei preget in rnunci am frd-

gra fie.

fotografic a. relativ la fotografie. fotografie 1. I. arta de a fixa, cu a-

rmintat GR. AL. ; a se frAmanta cu firea, a chibzui in nelinlite. [Lat. FERMENTARE]. fremuinthri (de limbA) I. pl. sau

jutortil luminei, imaginea unui obiect for- frdnturi de limbd, fraze compuse din

matg In fundul camerei obscure pe o vorbe grele de rostit ce se spun pe la placg de argint, de hArtie sau de sticlg : sezitori (Ex. capra calcd 'n piatril, piafotografia s'a numit mult timp daghe- (ra crape/ 'n patru ; crape capu caprei rotipie; 2. imagine astfel reprodusg o 'n patru, cum crapd piatra 'n patru);

frumoasil fotografie. fotolitografie f. V. belfograile.

aceste iraze trebue sg fie zise iute si de multe ori. fotoliu n. 1. scaun mare cu spate si fralmAntat a. fig. tare agitat: friimdn-

brate; 2. prezidenta unei adungri: a o- tat de dor. frimAnthturii I. 1. ceeace s'a frgcupa fotoliul (= fr. fauteuil).

fototipie f. procedeu tipografic deri-

mAntat ; 2. durere de inima, colicA.

Irani I. aparat spre a opri indata merfrac n. hainA barb/dense& de ceremo- sul unei masini, until vegan sau tramvaiu nte, firA pulpane de dinainte. (= fr. frein). frAnar m. cel Insircinat en manevrafractiona v, 1. a reduce In fractinne; 2, a Imbucitall. tea frAnelor la transude efflor ferate. vAnd din fotografie.

www.dacoromanica.ro

fra

fra

259

iranc m. monedA de argint, unitatea mai alba. [Gr. mod.: lit. (paine) frantu.

siitemei monetare. zeascal franc a. i $ adv. deschis, sincer : Ca- franzelar m. cel ce face franzele.

racter franc, vorbefte franc.

franzelhrie

1.

locul unde se vand

franc a. ce tine de natiunea Francilor : franzele. monarhie franca ; limbA franca, jargon frapant a. care face o vie impresiune, amestecat (din franceza, italiana, spaniola care bate la ochi, izbitor (= fr. frappant). si araba) ce vorbesc levantinii din Medifrasin m. arbore de padure, intrebu-

inrat in rotarie. (Fraxinus excelsior).

terana.

francat a. al cArui port s'a plAtit cli- [Lat. FRAERMS1. nainte : pachet francat. frasinel m. plantá cu flori mari alba, francese a. relativ la Franci, occiden- exalA un miros balzamic puternic (Dic-

tamus albus); frunza frasinelului, de francez a, p m. care e din Franta. florile marului : sa umblati numai afa franchetä f. sinceritate, lealitate. frunza frasinelului CA. frate in. 1. cel nAscut din acela§ tatA franciscan m. calugar din tagma sf.

tal : sdnefe freinCeqti. OD,

Francisc d'Asiza, fundatà in Italia la 1203. si din aceeasi mama, sau dela unul din-

francizh v. 1. a da o forma franceza

;

2. cel unit cu altul prin legaturi

unei vorbe strAine ; 2. a deprinde cu a- de amicie, de interes : toti oamenii sunt pucAturile franceze. frati; Irate de cruce, tovaras pe viatA francmason m. cel initiat In franc- to pe moarte, infratit prin amestecul simmasonerie. bolic al sangelui (v. fratie): cdt trdia, francmasonerie 1. asociatiune filan- trati de cruce se prindea POP, ; 3. nume tropicA ai &Aril membri se recunosc dupa dat calugarilor cari nu sunt preoti; 4. tianumite semne l cari promit a pAzi in- tlu adaos la numele unor ordine religiviolabil secretele ordinului. oase : fratii predicatori ; 5. fig. vlAstar franco a. I. francat ; 2. (in compozi- la rAdAcina copacului : cand raddcin a po-

(tune) trancez: rasboiul franco-german. rurnbului odraslefte, se zice ca scoate &anemia 1. varietate de struguri albi frati sau surori. [Lat. FRATER ; pentru sencu boabele mArunte, [Lit. poamA fran- sul 5, v. copil].

fratern a. frAtesc. frange v. 1. a rupe ceva teapan; 2. fraternitatate f. 1. frAtie ; 2. noire, a indoi cu violentA : a;si frdrige mdi- amicie fraternA; 3. iubire ce ar trebui sa nile ; 3. fig. a nimici, a adrobi : a frange uneasci pe toti membril familiei umane. impotrivirile. [Lat. FRANOERE]. fraternizh v. a se intrAti, ceasch].

franghie E. funie din caneph netoarg.

frfitese a. ca la frati : iubire ft-a/eased.

[Vechtu-roin. frdmbie, ciucure (Banat frhtie f. legAturA frAteascA : frAtia de franghie, fasa) = lat. FDDIRIA ; termen de cruce, obiceiu strAvechiu la noi (si la po-

origina dialectala poarele din peninsula balcanicA): doi tifranghie f. V. frenghle : cu tichie de neri jurau, InfrAtindu-se, a-0 da viata ufrdnghie, cu pand de ciocdrlie POP. nul pentru altul, cu care ocaziune Isi cresfrant a. rupt os frdnt. tau pe bratul drept o taietura in formA franturà f. zezultatul frangerit : 1. bu- de cruce abut sorbiau sangele until altuia. cata ruptA ; 2. frdntura de limba, joc fratior rn. 1. frate mic ; 2. Mold. un de curinte (v. framantari). [Le: FRACTURAJ. frantuz(ese) a. francez. [Bus. FRAN.

fel de grau negru (Ftelampyrum arvense) : fratiori vi romanite Ar..

fratricid n. ucidere de frate sau de rn. omoritor de frate. I a. rasfranceza, mai ales abuziva sau superflua. boiu fratricid. ruz0 (din nemt. Franzose).

frantuzism n. vorbA sau expresiune

sorA,

II

Frantuzismele, prea numeroase si prisoFrituti in. pl. (cFrA(iori*), poreclA sitoare In epoca primului nostru contact data de Bufeni vecinilor lor bAnAteni. cu civilizatiunea occidentalA, au fost apoi frau n. 1. curele ce se pun pe capul canalizate gi conformate cu spiritul lim- calului ImpreunA cu lantul de fier In gull

bet. Cele ce denotau o idee notiA sau o spre a-I mana ; 2. fig. ceeace opreste, nuantA a cugetArii au devenit In cele din ceeace reline : a pune un frau pasiuurmA o adevarata Imbogatire a vocabu- nitor. [Lat. Fittsur.d. larului si a spiritului national. Altele au frauda f. 1. InselAciune, faptA de rea servit de modA trecAtoare si au lAsat un credintA ; 2. sustragere de mar-furl sau ecou In literatura comica a trecutului. V. de proviziuni dela taxele vamale. galicism 0 I mabalagism. fraudulos a. cu fraudA : faliment fraufrantuzit a. francizat. dulos, cand se sustrage creditorului Intre. franzela 1. paine de lux mai mica si gul activ sau 1 numai o parte dinteinsul.

www.dacoromanica.ro

- 260 -

fra

frazi f. I. adunare de propozttiuni sau de vorbe formancl un seas complet ; 2. mod pretentios de a vorbi ; a face fraze;

3. Muz. Vr de sunete formand un tot

fro

fricii f. temere mare. [Grec bizantin FRIME]

fricos a. 1. cut e fricA ; 2. misel. frictional v. a face frictiuni. frictiune f. frecare pe piele cu mAna,

complet i armonic. frazeologie f. I. constructiune de frazA peria, flanela.

frig n. 1. temperaturA rece: frigul e particularA unei limbi, unui scriitor ; 2. intre rdcoare 9i ger; 2. sensatiunea-i vorbe goale, cuvantare desarta. freamät u. 1. miscare sgomotoasa (In neplacutA: mi-e frig. [Lat. FRIOLId. V. special vorbind de frunzele agitate de friguri.

vant); 2. fig. freamdt de suspine AL.

[Lat. marred. free' v. 1. a trece cu un lucru de mai multe ort peste altul apasand asupra-i, spre a-1 Verge sau curate : a freca o masa cu o perie, freca ochii ; 2.

a unge cu cearA si a freca spre a-i da lustru: a freca scdndurile ; 3. a frictiona :

l'am frecat cu spirt; 4. fam. a bate ;

frigare f. vergea de fier pe care se

frige carnea la foc. [Lat. FRIGAIDA].

frige v. 1. a coace pe frigare sau In

cuptor 2. a se arde: 9i-a fript degetele ;

3. fam. a phcali rau, a Insela rat:: m'am fript; 4. fig, a cere cu urgeMa: a frige pe cineva. [Lat. PRIOEDE].

frige-linte m. Mold, mare sgarclt (AL.).

frigian n. bonet frigian, fes rosu tua freca ridichea cuiva; 5. In limba sco- guiat, emblema Republicei franceze din lAreasca, a fi riguros cu un elev : m'a 1793: cu cu9me frigiene si arme lucitoare Etf. frecat la examen. [Lat. FRICARel. freefitel m. pl. taietet lungi. frigorific a. care produce frig: apafrecuff n. fam. I. mustrare ; 2. bAtate rat frigorific. friguri n. pl. 1. stare bohavicioasa buns& tranteabl. caracterizatA prin accelerarea pulsului frecvent a. des : vizite frecvente. frecventh v. 1. a merge adesea In- prin augmentarea caldurei corpului fri-

tfun loc : a frecventa 9coala ; 2. a avea guri galbene, boala infectioasa din Wile

nu frecventafi pe tropicale, caracterizata prin coloratiunea galbena a pielii; 2. fig. agitatiune foarte frecventativ a. Gram. care aratii vie, pasiune dezordonata. [Plural din frig

relatiuni frecvente : cei reit.

frecventa sau repetittunea : verb frecven. (lat. medieval FRIOORA, friguri): febra, In tativ. special cea intermitentA, prezintA accese fredonh v. a canta Intre dinti cu ju- compuse alternativ din fiori, cAldurA pi sudoare (cf. fiori),I. mAtate glas : a fredona o arie. fregath f. cel mai mare dintre basti- friguros a. 1. and e foarle frig : iarnd mente cu o singura baterie acoperita. friguroasd; 2. prea simtitor la frig : om fremaith v. a scoate un treamAt: lung lniguros. [Lat. FRIOUROSUS].

fript a. 1. ars pe gratar: carne friptd;

freamdtd codrii,

freme v. a scoate un freamAt (poetic): 2. fig. ars tare: fript de sete; 3. penibil:

cdritarea 'n cadenfd a frunzelor ce nevasta ii face zile fripte CR.

II adv.

a manca fript pe cineva, a-1 nenoroci, frenetic a. si adv. apucat de frenezie, a-1 pierde. friptur& 1. came trim& [Lat. nucruuzl. furios: duios, frenetic, streingea pe al ei sari copilul AL. f. crema bAtutA. [OriginA nefrenezie f. defir. cunoscuta frenghie f. I. brocat : roche de be- frivol a. care nu-i serios, lacoasd cu virile de frenghie OD.; 2. frivolitate f. 1. caracterul celut frivol; Buc. bran Ingust si lung. [Turc. rm.:oaf, 2. lucru frivol, secAtura. lit. stofil franceascA sau italianA]. frizia V. a bucla parul (= fr. friser). frenologie f. studiul craniului ome- frizit f. Arhit. partea dintre arhitravii nesc a and conformatiune ar indica fa- si cornisA. cultAtile intelectuale ale unei persoane frizer m. cel ce a razt, parul (= fr. friseur). (clupa ipoteza lui Gall). fresc n. 1. mod de a zugravi cu cm frizurit 1. par frizat. lori mutate In apS pe un perete proaspfit front Di fata unei trupe In linie : a kerne E. [Lat. YRIDIEDE].

spoil; 2. picturA astfel executatA : chio9c ntaca de front. de yard vdpsit cu dalbe frescuri Az. frontal a. ce tine de frunte : os frontal.

frez& 1. frizurA (= fr. /raise). frontavoiu m. soldat de front. [Rus. friabil a, care lesne se poate face praf (din fr. front)]. picerd Habil& frontier& f. granitA, hotar. friabilitate f. calitatea lucrului friabil frontispiciu n. 1. fate principala a

www.dacoromanica.ro

-

fro

fug

261. -

unut mare edificiu; 2. titlul unel carti, zitoare subiectului (eroic, erotic sau trapus la prima pagina si ornat cu figuri gic); cântare din frunzi, scoaterea unor sau cu desenuri. sunete acute tinand o frunza intre huze; fronton n. ornament de arhitectura, 2, nurne de plante frunzi-de-bubi-rea, obisnuit triunghiular, ce se pune d'asupra buberic : frunza-Idieturii, vindecea; frunportilor unei cladiri. za-voinicului. aiusor. [Lat. FRONDEA]. fruct n. 1. productul vegetalelOr; 2. frunzar n. adapost din frunze pl, tot ce pimintul produce pentru hrani; frunz5ri v. a risfoi, a spicui (dupa 3. fig. folos. rezultat (bun sau rata): true- fr. feuilleter). tele tnuncii sale; 4. fur. veniturile unei frunz5rit n. iarbi sau fin rimas mai mosii sau unui imobil. Intreg. frunzis n. grimadi de frunze. fructierä f. vas pentru fructe. fructifer a. care poarth fructe: arbore frunzisoarà f. foita rosie de uns 0fructi fer. brazul si buzele. fructiiich v. 1. a face fructe ; 2. a frunzos a. acoperit cu frunze: copaproduce un rezultat moraliceste avantajos: ciu frunzos.

bunele exemple fructified; 3. a produce heneficii matexiale:

fructified.

banii bine plasati

Erupt n. Mold. mancare de dulce (lapthrii I branzeturi) In zilele In cari e permis fruptul: asteizi e hisatul fruptului.

fructuos a. 1. care produce .fructe ; fLat PRUCTUS, restrans la (rueful sau rodul fig. avantaios, lucrativ. oilor, adica lantele, de unde sensul relifrugal a. care se multumeste cu o gios al vorbeit hranii simplà: ospât frugal. frust a, 8e zice de o moneda sau mefrugalitate f. 1. calitatea celui frugal; dalie cu suprafata stearsh. 2. cumpatare, temperanta. frustrh v. 1. a priva pe cineva de un frugivor a. care se hrâneste cu fructe, ce datorit: a frustra pe mostenitori, cu vegetale; animate frugivore. pe creditori ; 2. a inselaFrumoasele f. pl. nume eufemistic frcstrator a. Jur. fieut pentru a dat lelelor: aci s'adun' Frumoasele, frustra, a eluda, a castiga timp. and nu mai sunt dorite Bor.. ftizic a. i m. ofticos. frumos a. 1. bine ficut, cu form. ftizie f, boali de piept, ofticii. plicute: om frumos; 2. care face Si simftori adv. od. de rangul al doilea catim o placere amestecati cu admiratiune: lemul armcisiei cu fiori si treti ar un frumos spectacol ; 3. Insemnat :'are masi Frc. [Slay. veroaly, al doileal. o avere frumoasd. [Lat. tomosus]. n. fuchsia f. plantS de ornament cu flo-

2.

II

adevdrul, frumosul, bi- rile rosti sau trandafirii atarnand In forma title, II adv. (uneori) linistit: sezi frumos. de clopotei. ceeace e frumos:

frumsete

f. (poetic) frumusete:

tu 'ti

fudul a. 1.

foarte mandru j desore-

tuitor de altii: boierul nu-i fudul ca frumusel a. frumos intr'un grad mai altii AL.; 2. fanfaron, fuliu: eu am omic: plicut si drigilas. motif pc stnei, zise tiganul fudul Ise frumusete I. 1. calitatea celui frumos; [Tim. PUMA., lit. covirsitor, care intrece

arzi ochii i frumsefea

En.

e o fru- (in bine sau In tau)]. fudulache m. pop. Muir Infumurat. fruntar n. 1, cureaua de pe fruntea fuduli v. a se fill, a face paradi en calului; 2. stratul pietrelor morii. [Lat. ceva. FRONTALF]. fudulie f. mindrie desarti l bititoare fruntas a. de frunte, principal. 11 m. la ochi. 1. om de frunte ; 2. notabil. fug5 f. I. fapta de a fugi; 2. depirtare frunte f. 1. partea fetei la om, intre cit poate fugi o fuga de cal. [Lat. Fecal 2. persoana foarte frumoasi :

musete.

ridicina phrului l ochi;

2. partea dina- II adv. iute: fuga afard ! inte a capului la animale ; 3. fata, ca exfugacht a. care fuge iute : copii fupresiune a sentimentelor: o frunte se- gaci Tsp. [Lat. rtroacEn1. veral; 4. partea anterioari. intiiul rang: e fugar m. 1. cel ce a fugit, mai ale, totcleauna in frunte ; 5. fig. floare, elita: din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb

fruntea negustorimii; de frunte,

cel

dintilu, insemnat In felul siu [Lat. PRONTEM].

frunzfi

f. 1.

foale de copaciu: cdtd

frunzd si iarbd, enorm, nenumirat

de spume AL.

fuOri v. a fug5tor

a

pune pe fugii, care fuge repede: norocu/

fugrifor At., viatd fugeitoare Bor.. frunzit verde, inceputul caracteristic al fugi v. 1. a se departa repede, mai ales cantecelor populare, dupi care urmeazi de frici: dusmapul fuge; 2. a trece iute: numele arborelui sau al plantei corespun- timpul fuge; 3. a se feri: fugi de cei

www.dacoromanica.ro

- 262 -

fug

rdi ; fugi deacolo 1 exclamatiune ce ex-

fun

fulminant a.

i

n. care produce o de-

prim& o neincredere ironic& [Lat. FUGIRE]. tonatiune.

fuglitiy a. I. fugator; 2. fig. care trece fulminat n. sare produsa prin cornbinarea acidului fulminic cu o bazA. lute, putin durabil: plciceri fugitive.

fugos a. aprig (galicism): pe un cal fulminic a. se zice de un acid cornfugos Bor., (= tr. fougueux). pus din cianogen i oxigen. fuior n. I. manunchiu de fire de cdfultuealä f. umplutur& de puscA: toatd nepa sau de in; 2. fig. fir: fuiorul dra- biblioteca a servit de fultueald ienigostei; fuiorul popii, aluziune la fuiorul cerilor Nzoa. [Cf. ung. Fog& astupatura de cdnepS sau de in ce femeile dela tarA de tun]. dedeau popii in ajunul bobotezei: asta-i fum n. 1. abur ce se desvolta din corpe d'asupra ca fuiorul popii. [Vechiu- purile In combustiune: nu e fum tetra' rom. folior = lat. *FOLLIOLUS, sAculet].

foc ; 2. fig. amagire, desertAciune: gloria fular n. basma de mArase (=fr. foulard). e fum; 3. pl. aburi din yin ce se urcS fulau rn. fanfaron. [Derivat din fald : in cap; 4. fig. pretentiuni amAgitoare:

fuldu, In loc de hildu, prin disimilatiune fumurile deserte ole lumii AL. [Lat. vocalicaj.

fulg m. 1: panA de pasAre cu fire subtiii si mStAsoase; 2. fir de land sau de

mStase; 3. prin analogie; fulgi de zd-

Fumus].

funa v.

a

trage, a bea tutun. [Lat.

IMPURE].

fumar n. cowl de fum, la o casA (Apada. [Origins necunoscutd]. rAneascS. fulger n. 1. scAnteie electric& ce tasfumáraie f. furn mare: fumciraie de neste din ciocnirea a doi noH; fig. Jul- balegi CR. geri ies din ochii sat AL.; 2. detunare fumArici f. plantS mica si delicatA, violent& si produsA prin descArcarea unlit cu gust amar, intrebuintatA In farmacie nor electric; 3. fig. eveniment dezastros (Fumaria). si neasteptat: un fulger din clziar senin ; fum'arit n. od. dare pe cAmin ce p154. urgie cereasca fd-te julger riisbitor tiau proprietarii de carciume : am fost AL. ; 5. excomunicatiune : fulgerele pa- cu vindriciul... ai cu fumdritul 12. pei; 6. mare cuceritor (supranumele lui fumat n. actiunea de a fuma tutun

Baiazid I): adunat-au fulgerele contra furnatul nu-i sdnatos. Fulgerului Em.; 7. tren cu cea mai mare iutealS: ü pornit cu Fulgerul. [Lat. vulg. FULOEREPI = clasic FULOUR].

fumfitor m. cel ce fumeazA.

fumegit v. I. a face Mtn: soba fu-

niegd ; 2. (poetic) a arde: sd furnege

fulgera v. 1. a lurnina cu fulgere : fig. 'nainte-mi orasele 'n ruine Err. [Lat. ochii fulgerau En.; 2. a lovi cu fulge- FUMIOARE]. rul, a trAsni: 3. a trece repede: fulgera fumegos a. care fumegd pilaf alb sdgeata 'n vdrit AL.; fig. mii de idei .si fumegos OD. imi fulgerau prin gdnd. [Lat. FULGERARE]. fumigati(un)e f. 1. purilicarea unui fulgerator a. 1. care anima' fulgere loc imprAstiand diferite substante; 2. aJupiter fulgerdtorul; 2. IncArcat de ful- plicarea unui medicament sub lormS de gere; nu vedefi cumplifii nori cum so- aburi. sesc fulgerdtori? AL.; 3, fig. grozav, fumuriu a. 1. de coloarea fumului: amenintkor: o privire fulgerdtoare. cciciuld fumurie; 2. fam. beat. fulgeratura f. 1. efectul fulgerArii ; fumuros a. plin de fumuri, inchipuit, 2. junghiu treator: cdnd se uita la om pretentios: prejudifii fumuroase si ridihania, it lovia fulgercitura Isp. dicule NEM. fulgeros a. 1. fig. momentan: trece- functionit v. a-si Implini functiunea. rea-i fulgeroasci AL.; 2. Inlricosat: tra- functionar m. cel ce exercit& o funcgefi inc'odata spada fulgeroasci Roc. tiune publicA. fulgui v. a ninge rar, a cAdea fulgi functionare f. actiunea unei masini in rniscare.

de zApadA.

de narcis ; 2. pofunctionarism n. 1. biurocratie; 2. doabA de pietre scumpe (in forma floa- vdriAtoare de functiuni. rei): calpac unguresc impodobit cu o functi(un)e 1. 1. Intrebtfintare natu-

fulie

f

1. floare

fulie neagra de pene de cocor BALc. [lure. FULIA, narcis]

fulmicolon n. bumbac devenit explozibil prin intingerea-i intr'un amestec de acid sulfuric si acid azotic; se Intrebuinteaza pentru torpile, odat& cu dinamita si forrneaza baza colodiului.

rald

i regulata: toate organele noastre

au funcliunile lor; 2. exercitiul unlit post. al unei sarcini publice ; 3. terrnen

algebric pentru una sau mai multe litere avand o valoare determinatA si care variaz& cdnd se atribue acestor litere valuii diferite.

www.dacoromanica.ro

fun

263

-

far

fund a. 1. partea cea mai de jos : fun- de Anghel i Iosif. [Lat. FULIONLLAE, dim. dul mdrii; fig. fundul inimei; 2. partea din fuligo = funingine]. cea mai dephrtath fundul grddinei ; 3. funingine f. negreala ce fumul lash partea opush deschiderii sau intrani: fun- in olanele cosurilor. [Lat. PULIGINEH].

dul unui dulap; 4. ceeace rhmane la

funt m. o jumatate kilo : sin funt de tund: fundul paharului, fundul sacului. lumdneiri. [RIM PIZITO (din nemt. Pfund)]. V. sterling. [Lat. PUNDUS]. fund& v. 1. a aseza fundamentele unei fur m. hot : cu cei furi nu te-ai lupconstructiuni ; 2. a stabili, a institui : a tat ? POP. [Lat. FUR].

funda Un regal, o religiune; 3. fig. a furh v. 1. a lua pe ascuns ce aparsprihni cu probe: parerea rnea e fun- tine altuia ; 2. a-si insusi pe nedrept, a sustrage ; 3. a rapt cu putere: Un smeu data pe fapte. fundh 1. nod de panglica. [Or. mod.]. a furat-o ; 4. fig, a rhpi, a coprinde pe fundament n. 1. temelie, ziclarie ce nesimtite l'a furat somnul. [Lat. FURARd. formeaza baza unei cladiri; 2. ceeace servh furager a. ce servii de furaj: plante de bazd : fundarnentul rnoralei; 3. fig. furagere. furaj n. paie sau fan pentru nutretul cauza, motiv svon lard fundament. fundamental a. 1. ce serva de fun- cailor (--= fr. fourrag e). furajor m. cel ce poarta grija de fudament : piatrd tundarnentald; 2. fig. esential, . principal : argument funda- rajul unei armate.

furat a. luat pe sub ascuns lucru mental. fundat a. 1. intemeiat ; 2. care are furat. n. actiunea de a fura : furatul ratiunea de a fi: reputafie tundabi. vitelor. Ii

fundaji(un)e f. 1. actiunea de a funda : furch f. 1. prAjinh terminath in douhfundafiunea unei *male, unui ospiciu; trei ramuri, coarne sau dinti, cu care se 2. asezhmant, institutiune Fundaliunea strange fanul, se cara snopii de grau; 2. Carol ; 3. sh phtura in care se pune te- prin analogie, tot ce seamAnS unei furci, melia unei constructiuni, in special caphtul celor douS lemne ce fundator m. intemeietor. tree printre osia l i inima carului ; furca fundAturai f. stradelh Infundath. pieptului, osul sternului, unde se intalfundue m. monedh turceasch de aur, nese coastele anterioare ; 3. unealth de in valoare de 22 lei, circula In vremea tors: torsul se face cu ajutorul furcei

*i al fusului; a avea de furca, a avea funebru a. 1. ce tine de inmorman- Inca de lucru, de trecut peste greutati tare: ceremonie funebrd, onoruri fu- mai avem de furcei impreurre i; a da nebre; 2. fig, care inspirit idei triste de furcit cuiva, a-i impune ceva penibil; lui Caragea (Frc.) [Turc. FUND1111].

cdntec funebru. funerar a. 1. privitor la inmormantare : speze funerare; 2. care aduce aminte de moartea cuiva piatrd funerard. funest a. 1. care aduce nenorociri moarte funeste ; 2. dureros, mahnicios: *tire funestii. funicei m. pl. Mold. si Tr. 1. bubulite rosii cu varful alb (pe fata

i

pe ceafh);

4. pl. Mold. stalpii caselor thrfinesti; 5. pl. spanzuratoare vrednic de furci (V. Caudine). [Lat. mac,. ; sensurtle figurate de sub 3 sunt luate din sfera tesutului]. adv. 1. tare : a bate furce i; s'a certat ci ddnsa furcd Fn.. ; 2. mortis: a finea furcd. II

furcoiu n. furca cu coarne de tier. fureulitä f. 1. unealth de mash, In

2. un fel de carcei proveniti din scurta- forma unei turd mici, de apucat buchtile rea muschilor. [Origina necunoscuta de came ; 2. cluph analogie, crestAturfi la

funicular a. se zice de un tren des- varful urechii vitelor ; fig. cu barba in

tinat a urca pante grele si care e pus in miscare prin funii: drum de fier funicular. funie f. 1. sfoarh groasa sucith din mai multe fire de legat sau de atarnat funie de teiu; 2. mhsurit agricola de

farculifi.

furdh f. 1. lana proasth cu care se

umple saltelele ; 2. ramfisite proaste mai cu seamh la abagii; 3. ceeace se lapliclit: furdale de pldcintd PANN. [Serb. FURDA (din turc. nupow)] lungime (10-20 stanjeni): a trage cu furgon n. chruth acoperith pentru tranfunia. [Vechiu-rom. fune = lat. FUN'S]. sportul munitiunilor sau al bagajelor mi-

funier m. fabricant sau vanzittor de litare (= fr. fourgort). furibund a. 1. apucat de furii; 2. funigei m. pl. fire albe i usoare ca care exprimi furie: gesturi firribunde. acele de panzi de paiajen, carl plutesc furie f. 1. manic foarte violenth ; 2. funii.

In aer In zilele frumoase de toamna. Pop. ardoare extrema, impetuozitate furia timiitasea morlilor ; Legenda Funigoilor, nerefelor ; 3. fig. femele rea i mAnioasa.

www.dacoromanica.ro

- 264 -

fur

fuz

furier m. suboliter insarcinat cu con- furtuna pdgdneascd AL. ; 3. fig. sbuciu-

abilitatea i cu Ingrijirea locuintelor

01

mare sufleteascii. Ilt. FORTUNA, viscol (din

a proviziunilor pentru soldatii din corn- lat. FORTUNA, soarta), printr'un intermediar pania sa (=- fr. /outlier). grec modern : schimbarea sensului faun furios a. 1. care e in prada furiei (noroc = viscol) provine dela un popor nebun furios; 2. care exprima tilde : maritim (cum erau Vene(ienil) ale and priviri furioase; 3, foarte violent : fur- succese comerciale depindeau de starea fund jurioasd. marii (correre fortuna, a-si cAuta norofuriq a. *1 adv. pe sub ascuns. [Lit. cul pe mare si a suporta furtuni)). ca un fur sau hot]. furtunat a. (poetic) furtunatic : in

furiqh v. a intra asu a iei pe furis, valurile mdrii furtunate si semefe A. furtunatic a. Ca o furtuna, impetuos; furlandisi v. a se umfla In pene: se tinerefele furtunatice. furlandisia 0 se lduda in toate par- furtunos a. 1. de furtuna 2. violent, tite Ise. [Origin& necunoscuta vehement : ochii ha: cei negri furtufurnich v. 1. a se misca in mare nu- nosi En. mar ca furnicile; 2. fig. a avea cu prifuruncul n. buboiu. sosinta ; aceastd pagind furnicd de efus n. 1. mica unealta pe care se daa se stracura pe nesimtite.

rori; 3. a simli furnicaturi. [Lat. *FOR' pina si se rAsuceste firul la tors ; 2. prin MICARE] analogie, partea osiei ce trece prin bufurnich f. 1. mica insecta care tra- tucul rotii ; 3. grindeiul ce pune moara ieste in societate sub pamant, unde ti in miscare : 4. (Oltenia) Zool. pietrar strange proviziunile; 2. pl. piscaturi. [Lat. (dupa forma corpului sari). [Lat. rums]. FORMICA]. fusatall Mold. n. pieptene lat de tras

furnich-leu m. insecta a aril larva canura. [Etimologie necunoscuta]. fusar m. I. fabricant de fuse ; 2. Zool. furnicar m. numele bucovinean al tipar (dupa conformatiunea-i oblonga). prigorii. n. 1. locninta furnicilor; 2. to- [Lat. FUSARIUS]. talitatea turnicilor care formeaza aceeas fusiform a. In forma de fus. societate; 3. fig. sumedenie de oameni, fustä f. 1. haina femeiascA In forma droaie de animale cari se agita : un fur- de con trunchiat, purtata pe sub toile nicar de moarte ce aprig se 'ncles- rochii : 2. (ironic) femeie : protecfie de tase AL. fuste at. [Forma scurtata din gr. mod. furnichturi f, mancarime de furnici eusrke]. ce ar umbla pe piele. fustaneli f. vestmant de fusta larga furnish v. a aproviziona: a furnisa si cu multe creturi, purtat mai ales de o casd cu pcline; 2. a procure; a fur- Used i Arnauti palicari purtdnd fusnisa cuiva bani; 3. a purta grija de: a taneld fdlfdindd OD. [Gr. mod. : v. se haineste cu turnici. II

furnisa chelfuelile. [Verb tras din furnisor].

furnisor m. 1.

ce intreprinde a aproviziona o casa, o trupa ; 2. cel ce furniseazi mfirfurile (= fr. fournisseur). furnitural f. 1. aprovizionare: furniturf de grane, de cancelarie; 2. ceeace cel

fusta

fustaq m. od. lAncier din garda dom-

neascA inarmat cu suliti de fustasi cu

flinte e sala innecatd

Bor.. Fustasii Di-

vanului l ai haremului Doarnnei erau in numar de dotrAzeci i patru. [Din ve-

chiu-rom. fu0e, sulita = lat. eusns].

croitorii sail tapiterit furniseaza peste futdeiu (fustel) m. 1. pL betele vArite intre firele natrei ; 2. cotor de ceapA; stofa.

furore f. 1. furie mare: sbuciumat 3. Tr. speteaza de scar& de loitra. [Lit. de al furorii spasm AL.; 2. in expre- fuste mic ; v. fustas]. fuzibil a. ce poate fi topit : plumbul siunea a face furori, a avea mare trecere, a ajunge la moda. e un metal foarte fuzibil. fursant n. Mold. dever. [Turc. FURSANT, fuzibilitate f. dispozitiunea de a se avantaj].

furt n. rezultatul furarit l lucrul fu-

rat. [Lat. ruarum].

iurtilag n. furt Insemnat. furtunh V. a 1mprosca cu furie: artileria furtundnd toatd linia dufma-

topi ; fuzibilitatea metalelor. fuzionh v. 1. a amestech laolalta ; 2. fig, a reuni partide, opiniunL fuzionist In. partizan al fuziunii politice.

fuziune 1. 1. trecerea unui corp so-

nului BILe. lid la starea lichicla sub actiunea cAldufurtunh f. 1. agitare violentA a aerulut, rei ; 2. fig. alian[ii, amestec ; fuziune de pe apa sau. pe uscat ; 2. fig. !Ayala irn- rase, de sisteme.

petuoasa ; cdnd noi oprim cu pieptul

www.dacoromanica.ro

0

- 265 -

G m. a seaptea literA a alfabetului. gabeli f. impozit pe sare sau pe came. gabier m, marinarul InsArcinat a intretine echipamentul unei corAbii (= fr. gab ier).

gaj

finut iar gaie dupe" mine CAR. ;

2. in-

lua-l'ar gaia 1; a lua gaia pe cineva, a adormi CAR. (cf. aghiufd); 3. de-a mama gaia, un fel de joc de juriturA

copii. [Lat. oAra].

.

gabji f. Mold. mfing, ghiara : a pune gaina v. a avea gAinare, a lAncezi: gabja pe cineva. md-sa gdineazd si se topeste de pe galbji v. Mold, a apuca, a pune mana. picioare ISP. [Origina necunoscut5]. gadna f. pasAre din ordinul galina-

gabrovean m. mester de cutite de ceelor : gelina bunei face pdrid la 160 fier nelustruit zise de Gabrova : tabaci, oud pd an; fig. gdinei plouatei, fArA cubrasoveni, gabroveni Gmcw. raj. [Lat. OALLINA]. V. orb. gabui v. Mold. a prinde, a pune mAna gAinar m 1. vAnzAtor, ingrijitor de pe: baba geibuieste gdina i o apucd gAini ; 2. fig. *i pop. borfas. smecher ; de coadd Ca. [Cf. OM]. 3. Zool. Buc. uliul gAinilor (Falco pagad V. Mold. V. ghici. lumbarius). [Lat. OALLRIARItsj. gade m. calAu veni gddea i o chegainare f. boalA de gAini, lancezeala. ma la osdndd Isp. [Origina necunoscutAl.

gainareas'a f. Ingrijiteare

§i

vAnzA-

gaidilia v. I. a produce, prin atingeri toare de gaini. gaiinfirie f. cote( de gaini. lar-A ce provoacA rAsul; 2. a produce o gainat n. gunoiu de pasAre. [Lat. sensatiune plAcutA ; 3. a fingusi amorul (FIMUS) OALUNACEUS]. propriu. [Cf. bulg. oADELra, asta ma gàfinita I. Bot. plisc pasiresc. Ocilla]. gAinulA f. 1. gAina sAlbaticA (v. bragadilätor a, care gidila. di.Foctra); 2. closca cu pui (constela(igadiiaturà 1. 1. actiunea de a a une) : gginus, spre asfinfit CR. 3. dila ; 2. efectul gadilarii; 3. fig. impre- nurnele muntenesc al cArAbusului.

ware i repetate, o sensatiune particu-

2. fig. simtitor.

gaità f. I. pasire cAntAtoare si islas glandarius): gaifa ce imiteazei

vietAti. [Slay. OADINA, reptil].

gate.

shine plAcutA.

gadilicios a. I. care se gAdila usor ; teat& se deprinde a rostl vorbe (Garru-

gadiliciu n. mancarime (fig.): Mos orke sunete bizare AL. ; 2. fig. toachRoatd avea geidiliciu la Umbel CR. gurA. [Vechiu-rom. gaicd, dintr'un prigadina f. 1. dihanie, fiarA; 2. pl. Tr. mitiv *gaie = lat. vulg. OATA, Oita]. V.

gala: v. a respirh cu greu, a suflh gairtat f. 1. Mold. mAnerul clestelui de tare si des. [Onomatoped dogar : 2. lampA tfirAneascA fAcutA dintr'o gagai v. 1. a strigh ca gastele ; 2. a sticlA, In care se pune petrol : femeia vorbl ingaimat, [Onomatopeel. aprinse gaifa. [Aplicatiune metaloricA a gagalice m. Mold. se zice de ceva vorbei precedente, probabil prin aluziune mic

i Imaged: seirmanii gagedici! (ca- la ciocul gaitei, scurt

pra despre iezii sAi) CR. [Originit necu- si dintat la yarn.

i

gros, lncovoiat

noscuta galtan n. fire Impletite din mAtase, gagauta' m. 1. gangav, peltic ; 2. ne- argint sau aur : un mintean negru cu rod, neghiob : ce prost ai fost gi tu, gditane de fir OD, ['Nue. GAITAN]. II adv. gdgclufd ! ISP, [V. geigail. ca un gAitan, drept inainte : trebile imgaiba f. crac (de animal): leul cazil pdrafiei mergeau gaitan POP. cu gaibete in sus [SP. [MOld. gaidi galtanar us. fabricant sau vAnzAtor origina necunoscutt].

de &Lane.

gaibarac n. fam. gaiba mare dete gaitanii v. 1. a Impleti gAitane; 2. fig iazma cu gaibaracele in sus [SP. a se impleti in genere : iarba 'n vdrf sc gaida f. cimpoiu stirbesc (lsp.). [Serb. gaitaneste POP.

gaj n. I. Jur. amanet ; 2. oblect de gaida f. Mold. crac. [Probabil aluzi- garantie In ioc; 3. fig. garantie moralA, une la teava gaidei]. probA gaj de amicifie ; 4. lea fa actogaie 1. 1. cea mai micA dintre pAsA- rilor (= fr. gage). rile de pracifi din genul soimilor (Milgagist m. cel angajat la teatru. ous regalia); a se tinea gaia dupti cigajulie (gujulie) t. Buc. insecti. mai neva, a nu-I slAbl o clipA: pe urmei s'a ales care nu poate sbura. [V. gdzd]. GAIDE].

www.dacoromanica.ro

- 266 -

ptal

gal

gala f. 1. mare serbare la Curte : haMe creste prin locuri nisipoase si se cultiva

pentru semintele-i oleaginoase (Camede gald ; 2. masA mare. garagie 1. mare sgomot, larmA con- lina saliva). galbior a. galbuiu. [Contras din geilfuzg. [Cf. rut. OALAS, larma

galamoz n. Mold. arababurA : ce bles- bin for]. galbuin a. care bate In galben, [$l gdlbiu, contras din gdlbeniu]. [Cf. golomo].

tentage si gdlesmoz era in casd Cm.

galant a. 1. politicos 0 gratios :

2.

gala f. 1. umflAturA mai ales la gat;

care cauth sA placa femeilor : cu privi- 2. pl. amigdale. [Cf. slay-. GALKA, galuscal, rile-i galante BK.; 3. luxos imbrAcat, galceavi f. cearti sgomotoasA. [Cf. slay. OLUCANIIE, SgOITIOtt elegant. Il m. persoanA galanta. galantar n. vitrina unei pravAlii [tras galcevi v. a cAuta galceavii, a se certa strigand tare. din galanterie, obiect de lux]. galanterie 1. I. politeta In maniere galeevitor a. si m. care cautl galceava. galeata f. I. vas de lemn sau de memM ales fats cu damele ; 2. daruri mici ; tal. de scosapa sau In care se mulg oile 3. obiecte de lux.

galantina f. came rece preparat5 ciubAr, ciutura; 2. ceeace contine o eao galantind de curcan. leatS ; 3. mAsuril de grane: o gedeatd din galanton a. 0 m. darnic : nici prea Ardeal are 250 litre; 4. od. dare pe ce-

econom. nici prea galanton PANN (=fr. reale. pusa intaia oarA de Mihnea-VodA galant homme). la 1577. [Lat. vulg. OALLETA, vas de yin]. galantonie f. calitatea galantonului, galena I. sulfurA de plumb In stare nativh,

clArnicie (CAR.).

galateanea I. un fd de horA l bac galenti m. pl. pantofi de lemn. [Gr. mod. GALiNTEAL 1n CATO. galbeaza (cAlbeazà) f. I. boala de galena. 1. 1. corable de ilisboiu la cei ficat a oilor : toatei turma zace de rea vechi: se armase zece galere Bra.c.; 2.

galbeazei Ga. At. ; 2. vierme striacios pedeapsa celor condamnati a vasli pe gaviilor (Distomurn hepaticurn); 3. planta lerele Statului (In Franta). galerie 1. I. loc acoperit inteun ediparazitA care 10 suge din trifoiu nutrimentul. facandu-1 astfel s5 ingAlbeneascA ficiu pentru preumblare; 2. coridor lung; 0 ad piarA (Cuscuta epithymum). [Alba- 3. loc rezervat pentru o colectiune de tablouri si colectiunea Inds; 4. reunire de nez RXLI3AZX, ciXruAzI] galbegios a. ce tine de gAlbeazii: persoane cari privesc cum joad celelalte; 5. balconul cel mai de sus Intfun teatru boale galbegioase Bor..

galbejit a. slAbit: 0/befit de boald.

[V. gdlbeazei].

cei ce-1 frecventeaza : galeria aplaudd to. drum orizontal In mine pentru desco-

galben a. I. de coloarea soarelui sau perirea filoanelor ; 7 drug de care stau a lfimaii galben ca /della de galbend atarnate perdelele: galerie de bronz pencearei : 2. galben la 1aS, palid. [Lat. tru ferestre; 8. tAblie dinaintea sobei: OALBINUS]. II n. coloarea galbenA. II rn. 1. gale-Hl de alamd sau de fier.

monedri de aur tn valoare de 11 lei 0 gale, a. I. duios, languros: priviri 75 bani : galbeni irnpiireiteqti adicd galefe ; 2. lanced, melancolic; era tot cam austriaci. (V. ughiu, venefic) (lit. mo- gales TSP. [Cf. bulg. GALEN, gate]. nedA galbenA) ; 2. cal galben : cdlare pe galgai v. 1. se zice de sgomotul apegalbenul POP.

lor In rniscare sau al lichidelor turnate pc

gfilbeneala f. 1. coloare galbenS: 2. gat: izvoarele gdlgdie; 2. a curge din-

fig. paloare : a morfii gdlbeneald Etc: tr'odata i mult, a lasni: incepu sd 3. vop,ea galbenA: reichificet de feicut gale sOngele dintr'insul ISE% LOGOITIagdlbenele CR.; 4. pl. plantA cu flofi mari topeel. gal-gal! int. Errata sgomotul ce fac galbene i cu miros tare (Calendula).

galbicios a. cam galben. [Scurtat din apele agitate sau lichidele curgand chn sticIA. gdlbiniciosl.

galbinare I. 1. boalA can 1 omul e galicism n. constructiune sau vorbA lath 0 la albusul ochiului : particularA limbei franceze poeziile lui

galben la

2. plantA cu tructele albe-gAlbui sau ro- Bolintineanu sunt pline de galicisrne. siatice, Intrehuintate de boiangii (Serra- V. frantuzism. galigan m. mare Et gTOS: un geiligan /W(7 tinctoria). gfilbinet n. sumA mare de galbeni de colar cdt un bivol de mare GHICA. sd inchizi geilbinetul in buriafe POP, Wt. mare Cat GO 00111. galbinul n. L glebul galben din mijgalimatie I. vorbire incurcatb, confutb locul oului: 2. plantA cu florile galhene, sead (= fr. galimatias).

www.dacoromanica.ro

gal

gSr

267

galinacee n. pl. ordin din dasa pasa- pe gdnduri ; 3. minte: a-itrece prin gdnd; rilor cari coprind gaini, curcani, fazani, etc. 4. intentiune: a avea de gand. [Ung. OOND, gallon n. 1. mare corabie ce transporta pas, cugetare]. In Spania bogatele producte din America; gandac m. 1. numele popular al co2. scandur& pe care zetarul aseaza literele. leopterelor : gandaci de bucdtdrie, de gaIite f. pl. Mold. pasari de curte: co- turbat: 2. larvele viermelui de matase.

cosul inconjurat de atdta amar de ga-

[Cf. serb. OLINDO, gandad.

life CR. [Slay. OALITA, cioaca (pasare de glindacei m. pl. gandaci de turbat, plaza rea): evolutiunea sensului e analoga cantaride. gandi v. I. a cugeta : a gdndi la plecu a sinonimului cobe]. galofob m. cel ce uraste pe Francezi. care ; 2. a reflecta : gdndeste-te bine; 3. a galoman m. admirator excesiv al socoti, a crede: ce gandesti despre asta? Francezilor. 4. a avea de gand.

galon n. fasie de panglica ce ofiterii

poarta pe maneca hainei spre a distinge gradele.

galonat a. si m. cel lmpodobit cu ga-

loane.

gandire f. cugetare, idee. ganditor a. care (se) gandeste. II adv. pe ganduri : a rezmas gdnditor.

gang n. cofidor, galerie. [Nemt. maw]. gang n. substant& strain& ce acopere

galop n. 1. mersul calului in sarituri un mineraiu metalic (----- fr. gangue). mid i regulate; 2. dant modern cu misgiingani v. a gangavl [Onomatopee]. can vioaie. ganganie f. insecta mica : multime galopa v. a porni In galop. nenumdratel de gdngetnii CR, [Dintr'un galopant a. care inainteazd foarte re- radical onomatopeic gang sau gong, car e

pede : Jtizie galopantd. galas m. inctiltaminte de cauciuc peste ghete (=: fr. galoche). galusca 1. 1. cocolos de Mina sau de carne tocatii; 2. fig. ceva neplacut: omul fdcu)si lnghifi galusca ISP. [12113. OALUtHAJ.

exprima bazaitul on sunetul nedeslusit al

insectelor].

giingav a. si m. care vorbeste Ingaimat, mai ales pe nas: preofr batremi ca

iarna cu gdngavele glasuri En. [Slay. Gi:iGNAvtj.

galvanic a. relativ la galvanism. glingavi v. a vorbi ca gangavii, galvanism n. 1. fenomene. electrice ganglion n. Anat. organ ce seamanii produse asupra muschilor prin trecerea cu un nod sail ghemusor. unui curent (fenomene constatate Intli ganglionar a. relativ la ganglioane. de Galvani); 2. electricitate desvoltata prin gangur (grangur) rn pasare cantaactiuni chimice. reata galbena si mare cat mierla (Origalvaniza v. 1. a electriza cu pila gal- olus galbula): ganguri de our ce an vanica ; 2. fig. a insufla un zel factice cuiburi de mdtase AL. [Lat. OALOULUS ; treciltor: a galvaniza o societate moartd. forma muntean& grangur e analogic& galvanizare f. operatiune electro-chi- (cf. graur)]. mica ce consist& In a acoperi fierul cu glinguri v. 1. a gangavl, de copiii cei un strat de zinc. mici: Ind alintam la sdnu-i gdregurind galvanoplastie f. procedeu de aco- CR. ; fig. cartea unde odatd am gangurit pent un obiect cu un strat metalic pun CR. ; 2. a curge Incet : apa gangureste. mijlocul unui curent electric. [Onomatoped. V. gunguri. gamii 1. 1. cele opt note muzicale Isganj n. Mold. I. funie de teiu, nuia sezate In ordinea lor naturalä: do, re, mi, sucit& ce leaga leuca de carambul carului ; fa, sol, la, si, do; 2. In picturd: succesi- 2. funie de legat strans sania. [Slay. 5Gwe une de tonuri, de colon; 3. fig. ton In (cf. rut. ern, funie)].

genera: alte guri. aceeasi gamd. En. glinjeiu n. I. coada caierului; 2. pargamalie f. capatul mai gros al acului: parita morii. acele cu gamolie servd la prins si nu gainsac m. V. gascan. [Dintr'un prila cusut. [Ung. OOPIOLY, boa mitiv gdnsd, Mold. si Tr. gdnscd = slay. GOSIICA]. gaman a. mancacios, lacom. [Origina necunoscutfi. gal:Mee (ghioacii) f. I. coaja de ou, gamba t. partea piciorului dela genuchi nuca, etc.; 2. pleava bobului de grau, pand la nodite (= it. gamba). [Origina necunoscutal gamela 1. castron de tinichea la solgar! int. exprimii strigatul cioarelor si al gastelor. dati (= fr. gamelle). gamzi f. numele unei varietati de gara f. loc de sosire si de plecare pe struguri. [Bulg. camz/]. calla ferate (= fr gare). grind n. I. alga, cugetare: unde cu gairaleali f. sgomot confuz : o gdrdgandul nu gdndesti; 2. reflexiune : a sta eald de graiuri omenesti ISP. [V. OH]

www.dacoromanica.ro

gar

- 265

-

gal

garafa I. Mold. carafA garatd pan- intra fundul vasului. .[Origina necunostecoasd En. [Gr. moca V. care& cutAl, garai v. 1. a gagai (de owe); 2. a gardinar n. unealta dogar ului de facut da sunet conluz (despre intestine): imi gardini: gardinar mare, mic. gdrdiau matele de Name CR ; fig. gogardist m. agent politienesc, sergent rdia din gura ca dinfr'un cimpoiu CR. de oras.

[Onornatopee (v gdr!)]. V. carai.

gardui v. a Ingradi cu gard, a Imprej-

garaj n. 1. add postire in gara a va- mui: o gradind garduitii cu zid de a-

goanelor: drum de garaj; 2. loc de ada- mnia LSI% gargarà I. medicament lichid cu care postire pentru automobile, biciclete, etc. se gargariseste. ( fr. garage). gara-mara I. cearta continua : tot- gargara f. gargarita (lig.): de omida

deauna gdra-mara i traiu cu vdtraiu ungureascd fi de Org.:it-a sOseasca POP. PANN. [Onomatoped gargarisi V. a.si clad gura sau gat-

garant m. 1. cel ce raspunde de fapta lejul cu un lichid. sa sau de a altuia ; 2. fur. cel ce raspunde gargarita f. I. vierme care roade graul de datoria altuta, chezas. in hambare (Calandra granaria); 2. flg.

garantit v. 1. a se face garant, a da

element distrugator. [Cf. slay. OnORITAl.

garantie : a garanta o datorie; 2. a asigargallin 111. 1. cea mai mare viespe gura de calitatea unui obiect: a garanta cu acul Intepator i veninos, sbdrnae tare un ceasornic ; 3. fig, a afirma, a ceitifica: cand sboara (Vespa crabro); 2. fig. caa garanta exactitatea unui (apt. priciu bizar, fantazie: are gargauni in garanja 1. Bot. roiba fr, garance). cap. [Dial. gclun: origin& necunoscuth]. garanjie f. 1. indatorirea de garant ; garta f. mic curs de apa ce se varsa 2. ceeace garanteaa: ipotecele sant ga- intr'un rdu. [Slay. cutoto, gdtlej (bulg.: ranhile cele mai ordinare; 3. jig. ceeace bra( de rdu)]. II adv. ca o gdrla capul de

asigura: a oeri toate garantiile,

ar fl sane-dos, cei beleiele curg OHO CR.

buit. Crum ILYRDAel

nita ;

garbaciu n. biciu gros i adesea plum-

gârliciu n. 1. intrare Ingusta In piv2. locul pe unde ies oile la muls ;

garlait'a t. I. grebenul calului; 2. gru- 3. jghiabul teascului ; 4. gura la mijlocul mazul boului ; 3. (ironic) spatele ii dete pietrit alergatoare a moth prin care gra-

dupd ceafd cdtiva pumni de-imutd gar- untele tree Imre cele dotra pietre unde se bit a ISP. [Veanu-rom. garb& spinare = macina. [Serb. (mud garmond n. specie de caractere tiposlay. oatisc]. garboy a. cocosat de batrdnete. [Slay. grafice de zece puncte, Intre petit si ciOROBAVO].

cero.

nete extremit (70-80 ani). garbovit a. cocosat, mai ales de vdrstii. gard n. I. Imprejmuirea mai cu seamA a gradinilor i curtilor prin pad Impletiti cu nuiele: gard viu, format din arbustii in plinA vegetatiune; a lega la gard, vorbind d vita si (ironic) a lua in rds pe cineva ; 2. gard de pescuit (cu leash", cu leganus, etc.); 3. Ingradire in genere

cioccirti un garnet de stejar CR. [V. Of,.

garbovire f. varsta inaintatti, band-

(de sanduri sau de zid); 4. fig. pune-ti

garnet n. Mold. garnita: incepe a

rata

garnisi V. 1. a ingriji cu lucrurile trebuincioase: a garnisi o cases cu mobile; 2. a inconjura cu podoabe : a garnisi o peildrie cu panglici; 3. a ocupa spapul:

soldatii garnisiau ulitile. garnisit a. I. prevAzut (cu legume): rasol garnisit; 2. tam. beat. gfirnita f. soiu de stejar, formeaza pa-

gard la gurd Ar.. [Slay. oRADO, zid, gradina dufi sau dumbrAvi mai cu seamA In regi-

(cf. ingradire)].

gard m. V. guard.

unea sesurilor (Quercus con ferta). [Serb. oriaarrA). V. gorun.

garda f. 1. corp de trupe Insarcinate garniturai f. 1. ceeace serva a gara veghea asupra sigurantei publice garda nisi: garniture: de birou; 2. asortiment

p.etei, garda de onoare; 2. soldati cari complet. ocupa un post: era de garde, ; 3. partea garnizoan'a f. 1. trupe asezate Intfo unei sabii ce s'apucá cu mana (=fr. garde). fortareatA ; 2. locul de sedere al acelor garden n. V. gardina. trupe. garoalà f. gen de plante mirositoare gardenia f. arbust cu flori mirositoare. garderoba f. I. camera sau mobila coprinzdnd peste 150 de specii (Dianthus unde se strdng haine; 2. toate lucrurile caryophyllus). [Gr. mod. omiomord. de imbracaminte: er-ei vinde garderoba. gallea f. 1. colibA ; 2. gazda (ironic); gardian m. pazitor de noapte. 3. tam. adunatura, coterie: s'a sport gardina' I. scobitura de doage in care ga§ca. [Origina necunoscuta].

www.dacoromanica.ro

- 269 -

gas

gasca f. 1. pasfire de casS din ordinul

gAz

gatejel m. Zool. numele bucovinean

paimipedelor (Anser) ; 2. fig. femeie pros- al sfredelusului (care petrece prin gateje]. tanaca ; 3. pl. aplicatiuni metaforice (alugain v. 1. Mold, a fi gata, a sfarsi:

ziune la labele pasarii) : a) surupelnitele teascului de vie; b) cuiele sau mAinile vartelnitei; 4. stalpii cari sprijinesc coastele prispelor (la casele thranesi); 5. Tr. bulz de mamaligS tnbranzith. [Bulg. nan].

ince' nu ni'a gatit de ascultare CR.; 2. a prepara: 044 goteased de drum merinde ISP.; 3. a prepara de mancare, a face bucate: nu stie sii &teased; 4. a

tmbraca frumos, a dichisi: l'a &tit mang-scan m. barbatelul gastei. dru. [V. gata]. gfiscarita f. mica plantd cu flori nu- gam a. 1. preparat; 2. tmpodobit; 3. meroase albe (Arabis hirsuta). copt, fiert (de bucate). gaselniti f. vierme ce se face in stu- gatita f. Mold. beregati: mi se used pul slab si care miinancil mierea (Gal- gOtita AL. [V. gat]. email n. gatlejul paskilor l fiarelor. feria me/Ione/la/ [Bulg. oXstsstrA, 0111ida]. gasi v. 1. a da peste ceva, cautand sau [Si &Wm = slay. ciLOrAntl (v. gat)]. din tntamplare : a geisi o comoard ; 2. a gatiej n. 1. partea interioarS a gatului descoperi: a gdsi un mijloc; 3. a pro- la om; 2. gura fiarelor.[Vechiu-rom. galtej cura: a gasi cuiva un post; 4. a da peste (Dosoftetu), din gait, v. gilt)]. cineva, a apuca : nu tiu ce l'a geisit ; gatos a. cu gatul lung: lebeida get-

5. a-i trece prin minte: tocmai acorn ti-ai toasd Gn. AL. gatui v. a strange de gAt, a sugruma. &sit sa....; 6. a crede: a gdsi cu cale;

7. a fi undeva : ei se geisiau tocmai pe

gaunos a. 1. &nit pe dinauntru; 2. arbore, mOr gaunos.

acolo. [Origins necunoscuta].

lipsit de miez

unul din cei trel Crai dela Rasarit, care

CA VUS) 1.

gasper m. pop. Mutat- tigan: scar- [Vechiu-rom. elan, gatinos, si dial. (Maifaiturile a doi gasperi. [Dela Gaspar, dan) canner, gaura = lat. *CARINA (din

gaurii f. 1. deschizatura oarecare, eraspun cantecele de stea) franele crSiei in paturA ; 2. gaufa tn pamant unde se apartile Araviei],. claposteste un animal : gaurd de sarpe; gasperitfi (ghesperitS) f, 1. tigana 3. bordeiu saracacios. [Lat. *CAVULA, case reprezintit ca un Arap, fiinda apnea (ne

gasperita se duse indatd in bucatarie 2. zinS rea si Muth care locuia dincolo de vantul turbat: acolo era taramul gasperitei ISP. gasteropode n. pl. ordin de molusti cari se tarSsc pe pantece, ca metal. slutS

vitatel.

gaari v. a face o gaurS. gfivan n. 1. strachina In care (Annul

pSstreazil sarea grunzoasa : pe tot anul si glivanul PARR : 2. partea gaunoasS a

linguret de lemn si lingura tnsfis; 3. pargastric a.relativ la pantece ; suc gastric. tea furcei ce posra caierul; 4. santul sau gastronom m. cel ce cunoaste si tine jgheabul mesei dulgherului I tamplarului. la mancari bune. [Vechiu-rom. cavan. taler de cumptina gastronomic a. relativ la gastronomie. = lat. medieval *DAVANUM (din DAVI:M)J. gastronomie f. arta de a manca bine. gavanos n. Mold. borcan de dulceattl.

gat n. 1. partea corpului ce uneste ca- [Turc. xAvAtiosl. pul cu umerii ; 2. fig. prin analogie, pargavanosel n. Mold. bordinas (AL.). tea lima' i stramtS, teava palniei : got gavozdi v. Mold, a se cocota, a se de sticla, gat de vioard; 3. cantitate de pironi : veveritele gOvozdite una peste lichid ce se poate Inghiti dinteodata : del Oita in scorburi de copac CR. [Slay.

babei cdteva &turf de rachiu CR. : 4. oavoznm. a pironi (din otvoznt, piron)]. trecatoare Ingusts !titre doi munti: gaGavrili m. numele popular al ursului. tart ale munfilor Carpati OD. [Redus [La Tigani, Garrild e un nume foarte din gait (cf. gatlej) = slay. mine (dela raspandit].

gaz n. 1. mice fluid aeriform: oxigen. gata adv.. In stare de a, dispus: go `3 hidrogen, azot; 2. gaz hidrogen carbonat, sei iasO. [Albanez oArl. Intrebuintat pentru luminat l incAizit: iota f. Mold. coada de pAr, cositS: a lazul de luminat se of:line prin dislua de gate. [Originfi necunoscuta]. tilarea huilei; 3. petrol rafinat: tamper gatar n. curea lea trecutS dupS gatul cu gaz. [Vorba creatS, In 1644, de Van OLCTITT, a Inghi(i)]:

calului.

gatealà f. 1. actiunea de a se gati;

2. miitoc si mod de gatit, toaletS.

Helmont, medic belgian]. V. asfixiant.

gaz n stag transparenta foarte usoara (de bumbac sau de matase): gaz usor

gate] n. 1. nuia de alun ; 2. pl. crengi sOrtu-i 'nvele.ste BoL. uscate de aprins focul. [Cf. slay. Oki% tngaza f. Tr. (Maramures) muse& [Onogradire din gliteje]. matopee].

www.dacoromanica.ro

- 270 -

ga'z

gazar m. vanzator de gaz rafinat. gazdei f. I. stApana casei in raport cu oaspetii sal ; 2. locuintA provizorie: a trage in gazda la cineva; 3. cuib: gazdd de haft ; 4. fig. tinta : biata copild era

gel

strAvestire sau de irnitare a figurilor omenesti].

geaman a. i m. pl. gement: 1. doi

copii nascuti deodatA dintfaceeas mama ; 2. constelatiune si unul din cele 12 semne

ale zodiacului. [Lat. oaniNus]. a. doi gazda bdtdilor AL. [Ung. GAZDA]. gAzdui v. 1, a primi strAini : bine gclz- spectri gemeni mdnati de o viielie Ai. II

duili $ i bine ospdtali; 2. a trage in geamantan -n. sac de piele in care se gazdA: sci ajung rnai de vreme sd gdz- pun lucruri de drum (In Mold. vorba sunA geamandan): slugi ics din casd purduiesc la vreun sat PANN. gazduitor a. si m. care gazduieste. Land geamandanuri, cutii AL. [Turc. gazel n. specie de poezie arabA, de DJAHADAN (din njAnk, haine, l DAN, conticontinut mai ales erotic, constand din nand)]. distihe in cari al doilea vers se terminA geamilt n. 1. strigAt tanguios; 2. plantotdeauna cu aceeas rimA : un gazel de gere in genere: gemetele poporului; 3.

Emin,-scu.

murmurul vantului. [Lat. OEMITIA.

a Nilului cdtnpie At.

Nichifor era si geambas de cai Ca.;

gazela f. gen de antilope foarte springeambarale 1. pl. Mold. V. geamtene cart trAiesc In cete In nordul Africei parale. si In sudul Aziei: o turmil de gazele pe geambas m. 1. samsar de cai : Mos gazetel f. foaie periodica, jurnaL

2.

jig. mijlocitor neonest. [Vechiu-rom.

gazntar m. jurnalist. geambas, acrobat = turc. DIAMBAZ, lit. gazetarie f. jurnalism. care Il risca vieata]. gazini a. (la Turci) victorios In rasgeambaslae n. I. meseria geambasuboalele pentru religiune: Osman Papa lui: de ce ai set te apuci?... de geamGaziul. [Turc. own]. basIdc? AL.; 2. plata sa. [Turc. DJANBICgazolinfi f. eter lichid de petrol, in- 71./A. trebuintat pentru luminat, dA o flacArA geanigiu m. cel ce vinde sau pune foarte vie.

gazornetru n. I. instrument de mA-

geamuri. [Turc. njAnnpr].

geamie f. templu mahomedan mai

urat cantitatea de gaz titrebuintatA inteo mare decat moscheea : copiii lui Maimoperatiune chimicA; 2. aparat ce indica med in naltele geamii AL. [Turc. ppm]. cantitatea de gaz ce arde inteun local. geamlanc n. 1. geamurile unei case; gazos a. de natura gazului; apà ga- 2. galerie cu geamuri. [Turc. njar.ant]. toes., obtinuta prin amestecarea bicar- geamparale I. pl. 1. castaniete: cine bonatului de soda si a acidului tartric. numard parale, el joacd cu geamparale geaba adv. 1. fArA folos, zadarnic : PANN; 2. jig. viers, melodic; privighetogeaba umblu sd scap PANN; 2. de geaba, rile trdgeau niste geamparale de-li fArA bani, gratuit: biata copila slujia luau auzul Isp. ; 2. Mold. (geambarale), de geaba AL. [Turc. DJABBA, dar, in dad. bora dupA masa de cununie. [Turc. CAL-

geaizea f. od. dar in bani fAcut Sul- PARA, lit. patru discuri]. geana f. I. parul pleoapelor : a du urcArii lor pe tron: geaizeaua a lost ochii in gene, a Opt; 2. fig. zare: geana tanului de Domnii fanarioti cu ocaziunea

data pentru intdia oard de Nicolaie zilei, pe geana cdmpului albiu AL. [Lat. Mavrocordat in 1716. [Turc. npuze, dad.

DENA].

gealat m. 1. calau (Mold. gelat): doi geanabet m. Munt. om rAu, afurisit. gelati veneau curdnd .sabiile fluturdnd [Turc. njumarr]. geandrit f. Mold. fierturA co felii de POP. ; 2. Buc. soiu de vrabie care se Inaneste cu muste (Muscicapa.), lit. calAul marnaliga prajite: geandra e o mdncare mustelor. [Turc DJELLAT]. de post. [Origin& necunoscuta gealau n. Mold. Tr. randea. /Si ghi- geanfez n. taftA subtire: cu falvari ldu = ung. ()Taub]. largi de geanfez BoL. [Turc. DJAHD12]. geam n. 1. ochiu de sticlA la fereastra geanta f. 1. geamantan mic pentru sau la usA ; 2. cerc de sticlA geamuri scrisori; 2. cartusierA: o geanta de vd-

pentru ceasornice ; 3. pl. jam. binoclu: cu geamurile in ochi. [Turc. njAm]. geamala f. 1. mascA colosalA ce se arata pe uliti i min balciuri la vremea Mosilor Geamala, introdusa in timpul lui Caragea-Vocici, era paiala publicust spaima copiilor ; 2. Mold, urias, pocitanie. [Turc. njniAL (onaiu), joc de

natori plinci de fisicuri AL. [Turc. DJANTA].

gear n. sal de India, casmir: gearuri

ce ne yin din Ispahan BoL. [Turc. njAaL

gebrea f. otreapA de sters: cu ge-

breaua mi-1 stergea POP. [Turc. njzaae].

gelat m. Mold. V. gealat. gelatina f. substanta extrasA din pan-

tile cartilaginoase si din oasele animalelor:

www.dacoromanica.ro

- 271 -

gel

gen

gelatina sertni a limpezi licherurile,

generaliza v. 1. a face general, a da a face cleiu, etc. mai multi intindere; 2. a deveni comun gelatinos a. ce contine gelatina sau la multi. seamini gelatinei. generalizare I. actiunea l facultatea gelept m. pl. od. nume dat negusto- de a generaliza. rilor strgini, greci si armeni, cari cumpigeneralizator a. care generalizeazi.

rau in tará turme de oi i le vindeau apoi generati(un)e f. 1. actul prin care o la Constantinopole cu pret indoit i in- hintii produce alta asemenea ei; 2. postreit tarabele gelepilor turci, armeni teritate, descendentii unei persoane; fig.

sau greci, erau inchise in ziva aceea ale valurilor mdndre generafii spumegate chi. AL.; 3. grad de filiatiune ;

OD. Crurc. DJELEP. negustor de vitel.

gelos a. 1. care sufere de gelozie; 2. fig, 4. top oamenii cari triiesc in acelas timp;

care tine mult la ceva: gelos de stima generafiunea dela 1848; 5. fig. produccolegilor sat. tiune: generafiunea ideilor. gelozie f. I. pizrni; 2. neliniste, bi- generator a. care genereazi sau pkoduce. n. cazanul unei masini de aburi. nuiali despre fidelitatea cuiva. gelui v. Mold, a da la gealiu sau rfindea. genere (in) adv. intr'un mod general. gemä f. mice piatrA scumpi. a. generic a. ce tine de gen : termen sare gem& extrasi din mine, in opozi- generic. 11

II

tiune cu sere marina. generos a. 1. care are sentimente nogemanare f. pl. cele doui furculite bile, inalte: suflet generos; 2. care di

ale carului: germ:Marne poartd Inca nu- bucuros, darnic; 3. plin de vigoare inn mele de lisife si de ciorobarife. [Tras generos. din geaman]. generozitate f. 1. nobleti i mirinigerrator a. care geme. mie sufleteasci; 2. dispozitiune citre bigenie v. 1. a respira cu durere copi- nefacere, dArnicte. lul genie; 2. a fi apisat, a suferi: a geme genetic a. de nastere : inrudire gein exil; 3. fig. se zice despre arbori netic& geneza 1. 1. forma Pune, productiune; ape: Bosforul geme; 4. a ft plin: curtea gernea de lume. [Lat. GEMME]. 2. numele primei cirti a Bibliei. gemeni m. pl. V. geamAn. genial a. inzestrat cu geniu ; cap genial.

gen n. 1. ceeace coprinde mai multe genialitate f. caracter geniaL specii: omit/ e o specie a genului ani- genital a. relativ la generatiune si la mal; genul uman, intreaga omenire; 2. organele ei. fel, modi: haind de un gen nou; 3. sti- genitiv n. Gram. cazul ce indict!, orilul unui autor, modul unui artist: gen ginea, posesiunea si dependents, simplu; 4. in istoria naturali: grup de geniu in. I. Mit. flinta divini care prespecli analoage; 5. Gram, pro prietatea zida la nasterea fiecirui om l priveghia

numelor de a exprirna sexul (real eau fic- asupra-i in tot cursul vietii; 2. inger tutiv): genul masculin, feminin, neutru. telar : geniul Romdniei; 3. fig. persoani genealogic a. relativ la genealogie : care exerciti asupra alteia o influenti buni

arbore genealogic.

sau rea; 4. gradul cel mai limit al apti-

genealogie f. I. spita neamului, sir tudinilor umane, talent cu totul extraor-

de stribuni cari stabilesc o filiatiune; 2. dinar : geniul lui Eminescu; 5. caracter arta de a cunoaste originea i filiatiunea propriu l distinctly: geniul unui popor, familiilor. geniul unei limbi; 6. arta de a construi,

genealogist in. cel ce face tablouri de a ataca si de a apira cetitile tan; 7.

genealogice.

general a. 1. care e comun mai multor persoane sau lucruri; 2. de un sens nedeterminat, vag intr'un mod general ; 3. care are puteri i funcpuni de mare intindere: controlor general. n. ceeace convine unei categorii intregi, unui tot : a conchide dela general la particular. general m. comandant de brigada, de divizie sau de corp de armati. generalisim m. comandant general al unei armate intregi,

corp de soldati insircinat cu aceasta: geniul militar, destinat a da armatei ingineri i lucritori pentru apirare l asediu, coprinde 21 batalioane de pioneri, 1 regiment de pontonieri, 2 regirnente de drum de fier, 1 regiment de specialitAti si 5 gru-

puri de aerostatiune.

gentianit f. gen de plante ce cresc pe munti si ale ciror ridficini amare se intrebuinteazi In medicini : ea se numeste vulgar fierea-pamantului. gentil a. 1, delicat i pMcut ; 2. fru-

generalitate 1. I. cel mai mare nu- musel, nostim: ce petrecere genfilã ! En.

mir ; 2. caracterul celui general; 3. pl. lu-

auri vagit a spume generalitati.

gentileta f. 1. maniete gentile ; 2. tianti gratioasi ; 3. vorbtl de spirit.

www.dacoromanica.ro

gen

get

272

gentilom m. 1. om de familie nobil5, gerg n. jargon: sd se spuie in gergul la Francezi; 2. om cum se cade. provincial NEOR. [It. OER00]. genuchiu m. Incheietura piciorului gerid n. 1. sulitA groasa cu care Turcii unde se uneste fluierul cu coapsa. [Mold. trag la tintA: de halca se aprapia CO

genunchiu = lat. CIENIICIMUMl.

din fuga asvdrlia geridul sclu chiar

genuflexiune f. Ingenuchiere pentru prin ea Pop.; 2. joc cAlare de-a sulitile, adoratiune sau umilire. un fel de turnir oriental: Turcii isi agenuin a. pur de originA vorbe ge- riitau mdiestria lor in jocul geridului nuine. OD. [Turc. njzam]. V. halca.

genunchiat

a.

Mold.

Ingenuchiat

gerila rn om care stria Intfuna de

(poetic): genunchiatci sta pe trepte o ger (tip legendar). copild Ekl. german a. relativ la Germanii mogenunchier n. Mold. pieptar lung derni: imperiut german. I m. locuitor pAna la genuchi (Ca.).

genunchiu n. Mold. V. genuchiu.

din Germania.

germanic a. ce tine de Germania (an-

genune I. Mold. 1. apA adAncA i Ifni : ticA sau modernA); limbi germanice, idiofu prdpastle, genune? fu noian intins mde vorbite In Germania, Anglia, Scande ape? En.; 2. abis, ocean: pdn'ce soa- dinavia, Danemarca i Olanda.

rele s'o stinge in genunea cea addricd

germanism n, 1. mod. de a vorbi

Ex. [Lat. *0YRONEM, vArtej (cf. minune din mires)].

propriu limbei germane ; 2. imitarea doc-

geologic&

stinate a se desvolta ; 3. fig. cauzA primA,

trinelor si a metodelor proprii Germageodezic a. relativ la geodezie. nilor. Germanismele In limba romAnA sunt geodezie f. stiintit ce are de obiect a moderne, provenind mai IntAi dela Sasii mAsura suprafata globului. din Transilvania, iar mai tArziu dela Ageograf m. cel ce stie sau predA geo- ustriacL Limba literarA de dincolo de Cargra fia. pati (mai ales ziarele) au fost in special geografic a. relativ la geografie: so- expuse acestei influente periculoase prin cietate geogra introducerea unor germanisme contrare geografie f. 1. descrierea pAmAntului firii graiului national. si a pal tilor sale; geografie fizicd, ecogermanist m. specialist In limbile gernomicd, politicd; 2. operA ce trateazA manice. despre aceastA : Geografia lui germaniza v. a face german. Strabon. germen m. 1. mugure, partea segeolog m. cel ce s'ocupA cu geologia. mantel ce produce o plantA nouA ; 2. se geologic a. relativ la geologic: hartd zice In genere de lucruri rudimentare degeologie f. stiinta formirli pAmAntu- principiu: germenul rdului, germenul lui, a naturei si a construirli materiale- viefei. lor sale. germinb v. a incolti, a da In rnuguri.

geometric a.

relativ la geometrie :

germinare I. Incoltire.

figuri geometrice. geros a. foarte rece: iarna geroasci ; geometrie 1. I. *tiinfA ce are de obiect fig. rcisuflul geroasei bdtrdneti Az.. mAsurarea liniilor, suprafetelor l volugeruealii f. ger trecfitor. melor ; 2. tractat de geometric. gerui v. (unipersonal), a da un ger. geonietru m. cel versat In geometric. gerundiv n. una din formele decligeorgite 1. pl. numele bAnAtean al nabile ale infinitivului latin, exprima o lumArgAritarelelor (cafi Infloresc spre sf. crare care trebuie ficutA.

gerunziu n. mod impersonal al verger n. trig mare ce InghieatA apa sh belor. face sfi degere oameni: ger de crapd gest n. I. miscarea bratulai sau a mainii Gheorghe).

spre a exprima sentimentele noastre; 2. gera v. a administra In locul proprie- fig. actiune Insemnatil darul mi e un tarului sau al unei societiti (--= fr. gerer). gest frumos. gerar m. numele popular al lunei Iagestati(un)e f. sarcina la animale pi nuarie. [Lit. luna gerului: alteratiune po- tirnpul cat muma poarta copilul in panpularA din Ghenar, Ianuarie]. tece. geremea (giurumea) f. I. odinioara, gesticula v. a face prea multe gesturi. amenda; 2. pop. lucru de clacA sau prost : gesticulator m. cel ce gesticuleaza. a ajunge la giurumea, a fi luat In rAs. gestiune f. actiunea i modul de a [Tune. mama gera : gestitmea afacerilor. geret n. V. geed: gereturi pe care get-beget adv. din most strAmosi, le aruncd cu mdna BXce. neaol :baler moldovean get-beget,coada pietrele. [Lat. CIEW].

www.dacoromanica.ro

gev

373

ghe

vacii AL. [Turc. DAD HI DAD, din mos In gneran n. manerul clestelui de dogar. stramos]. [Ct. gr. mod. ouleANos, cocor: poate prin

gevreit f. batisti de mitase brodati aluziune la ciocul paskii (v. gaigi)]. cu fir : cu gevrele si cu brdnifoare de gherdan (ghiordan) n. salb5 de marbeteald OD. [Turc. 1] garitare (cum purtau inainte cocoanele ft geyser m. fantani tisnitoare cu api azi tirancele): cu gherdan cu flori frucaldi : geuserii din Islanda. moase POP. sipeturi pline cu ghiordaghearbilt f. Mold. V. vearbi. nuri, cu cercei OD. [TIM. OHERDAN]. gheb n. Mold. 1. cocoasi: i firul de Gherdapuri n. pl. cataratte pericu.

se rupe, un altul iute scoate [prlia- loase, numeIe turcesc al stancilor porejinul] din ghebul sclu hidos (NAum); 2. elite Porfile-de-fier. [Turc. OHERDAH. lit . fig. Iniltime, ridicituri: gheburile Pa- varlet de ap5]. ringului. [Ung. oaa]. ghereti 1. c_IMS Incipere unde sti ghebii f. V. chebe: panduri cu ghebe sentinels (="fr. guérite). si cu poturi POP. gherghef n. cadru pitrat de lemn penghebe I. pl. ciuperci comestibile cari, tru brodat: bogatele cusdturi pe gher-

11 ind parazite, sunt stricicioase arborilor ghefuri On. [Turc. orreaturep, lit. locul unde (Arnilaria mellea). [Origini necunos- se lucreazi, atelier].

gherghir (ghevghlr) n. Mold, Camara ghebos a. Mold. cocosat: un prichin- boltiti, beciu scoate dintr'un gherghir del de om fchiop fi cam ghebos CAR. nifte straie foarte vechi CR. belfugarea gheena f. iad, In St. Scripturi: vai, dimarei fi a ghevghirului AL. [Turc. gheena s'a deschis AL. [De origini RIAVOHIR, suterana]. slavo-greaca; OlifENNA, din ebr. oue HINNOM, gheridon n. mescioarii rotunda cu un Valea lui Hinnom, langi Ierusalim, unde singur picior (= fr. guéridon). se jertfia copii lui Moloh, de unde locas gherla f. pop. Inchisoare: pdrcdlabul de groaza si de chinuri]. ii duse pe amandoi la gherld ISP. [Dela ghelciu m. peste numit ghigorf Gherla oras ardelenesc ce are un penicuth].

pcIldmidd de baltd. [Si ghelmes origini tenciar]. necunoscuti]. gherlan n. sobolan: terfeloage rodse

ghelir n. pop. venit neasteptat, cis- de gherlani. [Origini necunoscuti], tig din Intamplare: toate aceste gheliGherman (Ghiorman) m. sirbitoare ruri sunt bune ftut. [Turc. antral. bibeasca la 12 Malu, cade 5 zile Inainte ghelmes m. V. ghelctu. de Ispas : Ghermanul se fine, ca camghem n. 1. glob de ati sau de tort; piile scl fie ferite de grindind.

2. numele unei pirti din stomacul rumeghermec n. legatura loitrelor (se aude gitoarelor; 3. constipatia vitelor. [Lat. prin Muscel). [Turc. OHERMER, a Incorda, a moms].

'till gel.

ghemis m. pitic cat un ghern. ghermesut n. fel de atlaz cu ape gheroui v. 1. a (se) face ghem: sub din Alep: capoate de ghermesut On. cal se ghemuelte AL.; 2. a strange tare [Tune. GHERMESUD]. mainile, picioarele, capul, brat si pEr5 gheroc D. redingota. [Nemt. OEHROCel. un ghem. gheleft n. afacere, mai ales neonesti. Ghenar m. pop. Ianuarie. [Gr. mod.]. [Nemt. OESCHAFT]. gheonoaie (ghionoaie) 1. 1. pasire gheseftar m. sarlatan. cilitoare care ciochneste in coaja arboghesperità f. V. gweriti. rilor spre a prinde viermi: md ciocd- ghetar n. massa mare de ghiati in nefte ca covaciul i ca gheonoaia co- viiile muntilor. [Lat. OLACIARIUM1. paciul PANN ; 2. fig. muiere rea: gheoghefarie f. I. locul unde se pistreazt. noaia de murnd-sa vitregd POP. [Dintr'un sau se vinde &WO; 2. fig. odaie friguprimitiv ghion, pastrat in macedo-romana roasi. cu sensul de gheonoaie si de pasire nocghete 1. pl. Inciltiminte scurti din turni, rispunzind albanezului GHION, buhi]. piele mai fini, ce se strange cu gumilas

gheonoiu (ghionoiu) m. I. birbitelul tic sau se Inchele cu nasturi oil sireturi gheonoaiei; 2. Tr. un fel de tirnicop (alu- [It. OHETTR, ghetre, termen venit pe calea ziune la ciocinitul pasirii): gheonoiul comerciala se intrebuinfeazd ca i tdrncicopul. ghetoiu n. 1. bucati de ghiata ce plu gheorghinii 1. Bot. alt nume dat da- teste pe al:A; 2. fam. persoani foarte rece liei (Georgina): nulndricci gheorghinele ghetos a. plin de ghiati, Inghetat: pdau ingdnd mdslinele PANN. [Nernt. OPOR- rndnt ghefos. ghetre f. pl. Inciltiminte de bumbac GINd. sau de Mni, ce Infilaurti josul gambei al ghep in. cal ghep. V. ghipcau. L Saineanu. Did'. Universal.

www.dacoromanica.ro

18

the

274 --

gIst

partea de d'asupra a pantofului (=- fr. manevrele de infanterie ; 2. butonas la capatul pustii cu care se ocheste mire guêtres). ghetto n. od. cartier rtzervat Evreilor si ghidon; 3. bara cu 2 manere cu care se carmeste bicicleta (=-. fr. guidon). (mai ales in Italia si In Orient), ghidu in. Mold. poznas: a ghidi, ghetts, n. patura subtire de ghiata produsa de ploaie pe un pamant ghetos: s'a ghidi, ghiduf ce etil CR. [Derivat din facut un ghefir de nu te mai pofi fi- ghidi, cu sufixul mg (cf. jucciu)]. ghidusie f. Mold. pozna far o fi nea pe picioare CR. ghevendeiefi f. femeie sireatit, care ghiduqii de ale lui AL. s

stie sa Intoarcii la surupuri. [Tras din ghevent].

ghiem n. V. ghem.

ghies n. ghiont de Impins, Imboldire;

ghevent n. V. ghivint. a da ghies, a Impinge, a Imbia ; calul o ghevghir n. V. gherghir. imbeirbilta fi-i da glues sd meargd ghiarik f. 1. unghie carligata a unor inainte hp. [Origina necunoscuta]. animale (leu, pisicii), sau a pasarilor ra- ghiet... V, ghet...

ghiftui v. Mold, a indopa: ghiftuit de pitoare (corb, vultur, uliu); 2. fig. ghiarele mustrdrii At..: 3. putere despotica, toate, desgustul ma 'neacd AL.: fig. dependenta: e in ghiarele lui. [Origina boierime ghiftuitil de privilegiuri AL. necunoscuta].

ghiaa f. 1. apa solidificata de frig;

[Origina necunoscuta].

ghigilic n. Mold, scufie de noapte :

bani ghiata, bani numarati ; 2. (pl. ghe- afeazd perina

turi) sloiu de ghiata ; 3. fig. om de ghiald.

pune un ghigilic AL.

[Turc. GREDjund.

ghigort m. Zool. biban : vrizu in ciu[Lat. OLACIES]. ghiaur a. "I M. 1. necredincios, nume turd un ghigOrf Isp. [Origina necunosbatjocoritor ce Turcil dau crestinilor: set cuth].

'nfrunte 'n ziud ghiaurele o0iri Bor..

ghigoa: v. Mold. a Inghesui, a bate

POP. [Cf. turc. HERM. mare, puternic].

ghillio a. V. gealau.

ghiaur vechiu, ghiaur hainl POP. [Turc. Infundat : trdnte0e baba in nil jlocul MAUR]. casei i o ghigose$te ca pe ddnsa CR. ghiovot m. Mold. diavol : ghiavoli ce [Origlna necunoscuta). ghijoagii f. gloaba (11 fig.) : ghijoagd suntefi I CR. [Rostire dialectalà]. ghibliei v. a fi ghibaciu : altfel Wed ur:cioasil ce efti l CR. [V. bijoa cum sd ghibrice0i CR. ghila f. Mold. V. bird'. ghilan a. Mold, 1. cu dungi albe (de ghibaciu a. Mold. V. dibaciu. ghiberesc a. domnesc, vorbind de o bout en par InChis); 2. fig. lends. [Roscalitate de cirese (in cantecele din Campu- tire dialectata In loc de bilan, albicios lung) : mere crefe0i i cire9e ghiberefti (v. MI an)].

ghibirdic a. m. Mold. 1. nume de

pitic istet

ghd bag m. cartahos (se aude in Braila).

(in povesti): 2. mic de itat, [Turc. Kat sksry, lit. carne coapta in ce-

strengar: eram un ghibirdic i fume:tate nusa].

ghilealá f. (ironic) pudra (Ca.). [V. ghibirdisi v. farn, a sterpeli: avea ghili]. pond sr; ghibirdiseascri vreo douà dughilemele f. pl. semne de citatiune zne de sitari. [Cf. ghibirdic]. e,...) (= fr. guillemettes). odd v. 1. a prezice ce are sa se In- ghdi v. Mold. V. bill: fete ce ghileau CR. [Origina necunoscuth].

tam ple, a descoperi ceeace-i ascuns ; 2. a minza CR.

ajunge sa cunoasca, sa patrunza cugetul ghilosi v. Mold, a se spila prea mult cuiva ; 3. a OM explicatiunea a ghici frecandu-se cu sa pun: cocoana se ghio 02radd. gdd: origing necunoscutal. loseqte acorn AL. [Frecventativ din ghili]. ghicitor rn. cel ce pretinde a ghici. gbilotina v. a taia capul cu ghilotina. ghicitoare f, enigma: ghici ghici- gbilotina f. instrument pentru &cctoarea mea I (formula Incepatoare a ci- pitare, compus dintr'un satar triunghiular militurilor). de otel, ce aluneca intre douã scobituri ghid m. 1. calauza ; 2. n. titlul unor o- (= fr. guillotine). pere de informatiuni; ghid de calâtorie ghimber m. I. planta originara din (=-.- fr. guide). India, a cadi radacina are gustul pipe-

ghidi int. cu care s'ameninta pe ci- rului (Zingiber); 2. raciacina acestei plante

neva (mai mult in gluma): ghidi ghidi I intrebuintata ca aroma. [Ung. aronsard. trilharule I hp. [Turc. GRUM, ce mai om I ghimie f. saluph: pe Maul Dundrii ce mai lucru I (expresiune de mirare sau se ivi o ghimie AL, [Turc. orraml. de mustrare)]. ghimirlie f. cocioabh (In Muntenia). ghidon n. 1 stegulet de aliniere la [Cf. chimir, bolta

www.dacoromanica.ro

ghi

gm

275

ghimirlie f. ferestrSu de dulgher cu

ghiociu n. car ce se poate lungi

pAnza foarte Ingusta. [Origina necunos- scurta dupS vole cu ajutorul unui cuiu cut&]. ce trece ruin furculitS prin mima ghimparital 1. iarbS ghimpoasA(Cryp- ghiociurile n'au loitre, sunt usoare inderndnatece. [Turc. oda. mutare]. sis aculeata). :

ghimpe m. 1. arbust cu ramuri Integhiojghioare adv. Mold. pe fat& la pAtoare (Centaurea calcitrapa); 2. In- lumina zilei : noi sdi ne ldsdm asa ghiojteplitoarele unor plante: trandafiri cu ghioare sd ne despoaie ? Al. [Tune. ghimpi; 3. tot ce inteaph: ghimpii ari- ca5zofte, inaintea ochilor].

ciului ; 4. fig. anevointS, greutate. [Albaghiol n. 1. adAncime cu vdrtej in apii, baltA: mare ghiol de apd trebue sir fie nez curInel. ghimpos a. OM de ghimpi. in mafele lui CR. ; 2. (termen geogratic) ghin n. cazma Indoitfi de ambele parti lac dobrogean: ghiolul Turcoaei et Iglilaterale(la dulgheri, dogari rotari), [Ori-' fei. [Turc. ooL, lac]. ginii neetmoscuta]. ghiold n. ghiont pe furis Ii dete un ghinfirar m pop. generaL [Ne114. .ghiold hp. [Origins necunoscutil].

ghioldum n. Mold. V. ghiold. ghionoaie f. V. gheonoaie. ghindi 1. 1. rodul stejarulul, servA la ghiont n. loviturS violentS cu pumnul, nutretul porcilor: 2. una din cele patru ImbrAncire. [V. ghiold]. colon in cArtile de joc: fecior de ghindd. ghiontui v. a da ghionturL GENERAL : din terminologia militarA austro-

ungara

ghiorai v. V. chiordi: imi ghiordia

[Lat. ()GARDEN].

ghindar m. 1. Bot. stejar (GR. AL.); mafele de foarne CR. [Onomatopee]. 2. Zool. Buc. gait& [Lat. GLANDARIUS]. ghiordan n. V. gherdan: la got avea ghindura f. glands, in special murele un ghiordan de rubine Frt. ghiordie 1. od. hainS lungS ce cocoagstului. [Lat. GLANDULA]. ghint n. scobiturS inguntrul unei artne nele purtau iarna peste binis: ghiordie de toe. [Rut. GYINT (din nemt. Gervinde)]. de hataia verde OD. [Turc. IGIRDIYE]. ghiordum n. joc cu 24 de cArti care V. ghlvint. ghint n. Mold. lenmul de care se servA aduce cu stosul (lnainte foarte la modA In

cisrnarul spre a Milt cisme: cleste, pad', Moldova): musafirii se asezard la ghiorcioccin, ghint CR. [Origins necunoscutS]. dum GlitCA. [Turc. GORDLIM]. ghiorghin m. arbust spinos din fam. ghintuit a.1. cu teava scobitS pe dinA-

untru spre a bate departe: durcld ghin- rozaceelor, cu flori albe frumos mirosituitd POP. ; 2. bAtut cu cuie, tintuit : toare i cu boabe rosii gustoase (Crathaegus oxyacantha). [Origins necunosghioagd ghintuitd. [V. ghint.l.

ghintura f.

Bot. fierea-pAmAntului : cuts].

ghiorlan m. Mold. b5dAran, mojic: un ghiorlan cu un petec de pdmOnt CR. ghioacii f. V. gdoace. [Lit. sobolan (v. gherlan)]. ghioaga f. armS primitivA compush Ghiorman m. V. Gherman. dintr'o miiciucA de fier cu tinte: ghioaga ghiort n. vAnt din stomac ce iese cu fi sdgeatd lui foe pustiul codrului AL. drnar ca ghintrlra. [Rut. OFIINDZURAl.

[Macedo-rom. clioacd, batA ciobAneascA : sgomot prin gunS. [Onomatopee]. ghiortai v. a usgai. cf, lat. acr..tvicA, oarecum mAciudi incoghios a. Mold. alb curat (vorbind de voiatA ca o chele].

ghioalcà f. Mold. leoarcA: ud ghioal- coarnele boului). [Origins necunoscutS]. ca. [Origins necunoscuta ghiotura f. 1. totalitate, toptan, In loghiobec n. numele zAbunului (In BrAl- cutiunea cu ghiotura, pe dea Intregul: a la). [Origins necunoscuta vinde, a cumpOra cu ghiotura; 2. graghioc m. Bot. albAstritS: cu ghioci madA In genere: greseli cu ghiotura C. si viorele NEOR. [Lat. oLmicus].

ghioc it. 1. specie de nide de mare

[Tune. oor0Ri].

ghiozdan n. 1. portofoliu mare; 2.

(Cyprea moneta): (Snafu II atArnA de sAculet de pus &utile pentru scolari : gAtul si de mdinile copiilor ; 2. scoicA ghiozdan de piele. [Turc. GOZDAN, lit. ce alba cu care tigancile pretind a ghici vii- contine foi, portofolitil. torul: ada cu ghiocul, a cauta in ghioc. ghipcan m. Mold. cal de postA: D-zeu [V. ghioacil]. SO te fereascdi de ghipcani ce stall in ghiocel rn. plantS ce Infloreste la star- loc I AL. [*i (cal)ghep = ung. oEp, masitul iernii sau la Inceputul primfiverii: Oat: lit. cal ce trage la crivac]. tulpina are o singurs floare albA plecatA ghips n. sulfat de calce natural& [Nemt. In jos en dota frunze albiistrui (Galanthus Om].

nivalis). [V. ghiocl.

ghirci 1.. grail fanS mustSti, se poate

www.dacoromanica.ro

ghi

gin

276

strndna toamna ca i prim5vara (Triticimr (de 70-100 metri) : se fac multe giguri durum). [Origind necunoscutal. de sumani CR. [Tr. vig = Ling. vEc].

ghirlanda f. 1. florl sau frunze dispuce in chip de lant; 2. fig. ghirlandei de fecioare AL. ghisdei (visdel) m. luzernii cu flori galbene, ce servd de nutrd cailor (Lotus corniculatus). [Origind necunoscutd]. ghigeu n. ferestruie tnteun zid sau

gigant m. 1. uriw Memfis, o cetate

de giganfi Ex. ; 2. fig. geniu prodigios:

Napoleon fir un gigant al reisboiuiui;

3. pl. Mit. Mute uriase, fill Tend, trdsniti de Jupiter, fiindch yrurd sâ iea cerul cu asalt.

gigantic a. I. urias: munfi, gigantice

poand prin care se poate vorbi Idea des- fantasme AL, ; 2. fig.-colosal: proiecte chide usa (= fr. guichet). gigantice. gigantomahie f. Mit. lupta gigantilor ghisman m. V. ghitiman.

ghitarà f. V. chitarti.

cu zeti.

gigat a, Mold. violu, mdndrul te 'nghitarist m. chitarist (Caa.). ghitiman (ghisman) m. pl. Mold. ali- toarce vesel, gig& Az.. [Origina necuvend. [Origind necunoscutd]. cunoscuta gigen a. frumusel, dragut (In graiul gnitos a. Mold. ldtos : ca sarica ghipath- CR, [Rostire dialectald din vifos copiilor). gimbir n. Tr. V. eimbir. (v. vita)]. ghiuden n. cdrnat uscat: ghiuden de ginmast m. cel ce prezidà exercitide atletice, la Greet: gimnastii i atlefii Botosani. [Turc, cooed. ghiudunea f. In locutiunea munteanâ: cu brafele vdnjoase NAUM. a trage cuiva o ghludunea, a-I trage la gimnastic a. relativ la gimnasticfi: lit, a-I pdcdli. [Turc. oordisl. exercifil giumastice.

ono n. Mold. mos (ironic): fugi la gimnasticli 1. arta de a deprinde naiba, ghiuj bdtrdn ! POP. [Albanez ore§, corpul spre a-i da tine l middiere. gimnazial a. relativ la gimnaziu : bunic].

ghinl n. scul de tort: ghiuluri de clase gimnaziale.

gimnaziu n. 1. la Greet, loc destinat bumbac POP. [Turc. sod. ghiulea f. glob de fier ce s'asvdrle cu , exercipilor corpului ; 2. azi, coziald de tunul, bomb& [Turc. &eat]. InvAtanAnt secundar cu 3-4 clase. ghiunie f. coltarul zidanlor, dulgherigin n. sonclA cu care pescarii rdscobOr i tamplarilon [Turc. came, echer]. lesc malurile apei spre a dibul locurile ghiurghiuliu a. stacojiu, trandafiriu : de cega. [Origina necunoscutd].

rochie ghiurghiulie AL. [Vechiu-rom.

gin m. geniu rAu, la Mahomedani :

ghiulghiuli = turc. oiltoOtt (din ouL, tran- Bosforul desmierdat de a ginilor sudafir) ]. flare AL.

ghiveciu n. 1. vas de pAmant de pus gineceu n. apartament rezervat feflori: ghivece cu zambile ; 2. mancare me:tor, la Grecii antici. ginecologie f. §tfinta despre fiziogatita din felurite legume marunt tiliate, amestecate cu bucdtele de came si coapte logia femeii.

ginere in. 1. bfirbatul filed, fa rafig. amestec confuz, potpuri: un ghive- port cu parintii ei ; 2. Munt, si Tr. mire: ciu literar; 4. un fel de cdrbune: man- astept ad soseascd ginerii nostri din gale cu ceirbuni ghiveci Glace. [Turc. Tarigrad CD. [Lat. GENHREM]. GO Vr61. gineri v. a face ginere : ar fi poftit ghivint (ghevent) ii. Incolticitura su- sdd gineveasca ISP. rupului. [Nemt. GEWENDE]. ginericit m. nume desmIerdfitor dat ghiviziu a. rosu tnchis, purpuriu: rPin mirelui (v. ginere).

la tavd un ghiveciu prea ardeiat; 3.

ghiviziu. [Turc. GriVEZI].

gingag a.

1. slab si

delicat: corp

ghizd n. I. cdptuseald de lemn pe di- gingap ; 2. slmtitor, usor de induiosat. nduntrul putului ; 2. colac de piated la [Ling. GvoNGES]. fantand. [Origina necunoscuta]. gingasie f. I. calitatea celul ono*: 2. ghizdav a. Mold, elegant: comedic sitntire ging*: 3. dovada de afectiune. foarte ghizdavd i nostimei NEOR [Slay. gingie 1. carne ce Inconjurd dintii la OYZ DAV 01.

addcina lor. [Lat. GINGIVA].

ghizluc m. un fel de ilic (In cdntecele gingirlin (giungiurliu) a. 1. nostim dobrogene): pdnei ziva lumina, ghiziu- un june giungiurliu; 2. se zice de o cacul gid isprcivia POP. [Turc. oüztua. haind fea turceascit cu caimac : de toamnia girlie. [Turc. Dgrotem].

o cafea gin-

ginte f. 1. famille etnicA: gintea lagia... V. gea. gig n. Mold. val de Ouzel sau surnan tind; 2, natiune: dreptul Wolff,

www.dacoromanica.ro

gio

gla

277

gio.,.. Mold. V. jo.... (ex. gioe =foe). gioarsa 1. Muni V. cioarsii : o gioarsd de pistol. giol n. nut/151.u] arsicelor puse In joe ; aseazd giolurile in rand ISP. I a

ceafd AL..; 5. pAnzA de Infasurat corput

unui mort. [Ung. ovoicsl. giulgiui V. I. a acoperi cu tut giulgiu: 2. fig. a trivet!: (flare) ce luna gitilgiueste cu dalba ei zcipadd -AL. da puiu de giol, a lua toate srficele ; giumbu ii. petrecere, haz, poznA : fig. a sterpell, a tura ; sd-i dea puiu ursul le tdcea felurimi de giurnbusuri. de giol la inel LW. [Turc. njoL. totalitate]. [Tum niihnic0].

giolar m. cel ce dA puiu de giol. giumbusel a. hazliu, poznas : oriciul gioll v. a da matt de giol. e mititel.... cei e mic si giumbusel Poe. gionath f. fam. gamba, picior ; md giunghiu n. Mold. V. junghiu ca

dor gionatele. [OriginA necunoscutA].

giorno (a) adv. Intocmai ca ziva :

luminat a giorno. gioroviii v. V. cioroval : unchiasii se giorovdiau intr'una POP.

giorsid V. a gAti frumos, a dichisi (in basmele muntene [V, ciorsdi]. gir n. semnAtura In dosul unei politi

spre a transmite altuia proprietatea (=-- it. giro).

ei

girl' v. a da un gir, a garanta pen-

tru cineva.

girafit f. mamifer rumegitor, Insem-

nat prin lungimea gatului sAu.

girandola 1. 1. candelabru cu mai

giunghiul cel ce moare 'n inima pldpan dci AL.

giungiurliu a. V. gingirliu.

giurgina

I.

horA caraghioasA

tur-

a juch pe cineva giurgina, a-1 duce de nas : sd-1 joace giurgina ISP. [Turc. DJECIRRJINA. jOG grotesc, insotit de gesturi, grimase I atitudini de its]. giurgiuveh f. V. cercevea : portret pus in niste giurgiuvele de letnn. giurui v. Mold, a fugadul (Ca.). [V. jurui]. gittrumea f. V. geremea. giuvaer n. I. podoabA de pietre scum pe : dacii ai giuvaeruri, trebue sei ceascA ;

multe brate ; 2. cercei din diamante Im- le ardfi AL.; 2. fig. comoarA, sculA (0i preunate. ironic) : un giuvaer de ginere ca agirant m. I. cel ce garanteazA : gi- cesta TSP. [Turc. DJEVAHIR]. rant responsabil; 2. cel ce transmite giuvaergiu rn. bijutter, [Turc. DJE. girul.

VAHIRDJI].

gireada f. Mold. sirii din mai multe giuvaerich I. scuba de pietre scurnpe dais vdntul turd o scflnteie j 'n girezi (ca podoabA femeiascA): cdteva giuva-

el o aruncd AL. [Origina necunoscutal. ericale de ale ei ISL.. [Gr. mod.[. giu... Mold. V. ju... (ex. giur = jur). giuvelh f. giuvaer (On.). [It. olovairo]. giubeh f. 1. od., hainA largA purtatà givornita f. Mold. vifor mare cu ploaie de boieri d'asupra anteriuluis giubea de era o ginornifei cumplitd Ca. [Rostire pambriu bldnitd cu samur NSOR. ; 2. dialectica din vifornifdl. hand: de aceeas formA, purtatI In urml glacial a. I. de ghiatA, foarte frigude preotil bAtani, de látitari, de haiduci ros ; 2. fig. rece i aspru primire gla0i de tigani

cu cat giubeaua e mai

terfelitd, cu atdt figanul e mai fuclul

ciate!".

gladiator m.

sclav sau

mercenar

AL.; 3. azi, hainA tiirAneasa de siirbd- care, la Roma, se lupta In amfiteatru cu toare, cAptusitA cu blanA. [Turc. njOrsat : alti gladiatori sau cu fiare salbatice. giubeaua, ca l anteriul, a descins toate gladiv in. specie de artar (Acer ta-

treptele ierarhiei sociale : boieri, preoti, taricum). [Croat. GLARIS]. glaf n. Arhit. canelura : stalpi scolAutari, haiduci, tigani, (grant au purtat'o p rand l cei din urmA o pAs- bifi cu glaturi si Cu flori OD. [Cf. treazA pAnA astAzil.

bulg. GLAD].

2. fig. retrograd.

cuvAnt, ratiunel.

giubeicit 1. giubea scurtA a tArance- glagole f. pricepere, minte. (Mold. lor din Banat. glagore): am eu glagole in cap PANN ; giubeliu m. od. 1, boier cu giubea ; nu-i glagore in cap CR. [Slav. OLAGOLO,

giuben n. V. joben: ochelarii din

glagolitic a. se zice de vechiul alfa-

bet slay. i giubenul din cap CAR. glagore f. V. glagole. giugiulealii f. desmierdare : cu giugiuleli Ii zise TSP. glaja I. Tr. sticlA. [Nemt. GLAS, dupa

"ochi

giugilal v. a rAsfAth se giugiulird rostirea sAseascA]. ca niste porumbei Isp. [Termen apar- glandà f. 1. organ spongios destinat :

tmAnd primitiv graiului copiilor (v. gigea)]. a secrete unele lichide : glande salivare, giulgiu n. 1. pAnzA finA ; 2. fig. VA]: lacrimale; 2, umflAturA In vreo parte a fantasmd 'nvalitd c'un giulgiu de albd corpului.

www.dacoromanica.ro

- 278 -

gla

glu

globulos a. In forma de globule, glandulA I. gland/ micS. glandular 0. care are forma, care e compus din globule. de natura unei glande. glod n. 1. Mold. noroiu : aural si in giant n. lustru (de Incaltilminte): bo- glod strdluceste ; 2. Munt. bulgiire de tine de giant AL. [Nemt. orion]. pArnant prin mdrdcini, prin gloduri glas n. 1. voce, sunet; 2. vorbl, stire: Ron. r: 3, cocean de porumb fIrS boabe. Nihai primi glas dela indrdsnejul [Origins necunoscuta Udrea BXLc. ; 3. ton, rnelodie : glasul glodas m. cel Inslrcinat la ocne cu al opfulea ; 4. pl. note de muzicii ori- punerea sArii In carute. entail tia si el glasurile pe din aglodi v. a strange (Inca sA doarl) ford de bisericd CR. ; 5. vot : glasurile te glodeste cdnd sezi pe ele (scat:alegeitorilor. [Slay. otAse]. oase) IS% glastrii 1. ghiveciu cu flori : ferestre glodos a. Mold. plin de glod sau de irnpodobite cu multe glastre de flori noroiu pdraie glodoase POP. gloduros a. 1. plin de bulgari, colPo. [Or. mod.]. glasui v. I. a da glas, a rostl : can- turos o fasioard de Omani glodutdret it gldsuird rugeiciunea OD. ; 2. a roasd l ghimpoasei PANN ; 2. fig. grosuna : asa gleisuieste zapisul. solan ; cuvemt preo gloduros Pmac. glava f. fam. cap gros, clpStana. glomotoe n. bulgare: glomotoace de [Slay. OLAVA, cap]. zdpadd. [Cf. golomot]. glivoc D. V. sglavoc. glont n. (Mold. glonte) 1. globulet megleba I. bucatli de pfirnant cultivat ; talic de Inc/heat armele de foc I 2. pl. servi legati de glebS, Omni lipiti pa- bucAtele rotunde de zahAr vApsit cu carinlntulul ce erau datori a-I ara. maz. [Ung. OALACS (cit. golol), glont]. gleznal f. articulatiune proeminentl adv. repede ca glontul : se duse glonj la partea de jos a piciorului, aproape de intr'acolo. taloa. [Slay. oLzzist]. glorie f. 1. slava, renume pentru rneglicerini I. lichid extras din grlsime, rite extraordinare; 2. grandoare, splenintrebuintat In medicinl si in parfumerie. doare : in culmea gloriei sale ; 3. onoruri glie 1. brazdA slminati cu iarbl. date divinitAtii: g/orie lui Dumnezeu. [Cf. rus. (norm]. glorifica v. 1. a sllvi, a preamAri: II

gligan m. I. mascur, puiu de mis- a glorifica pe Dumnezeu; 2. a se (Ali

tret; 2. fig. gojgogea : un gligan de orn. cu ceva,

[Format din glig I onornatopee ce imild grohlitul mIstretului].

gliptica f. arta de a grava pe pietre

scumpe.

gliptotee5 f. cabinet de pietre

gloriola I. glorie desartl. glorios a. I. care si-a castigat multS 2. Win de vanitate: glorios de

glorie;

nasterea sa.

glosà I. vorbA obscurl sau rarl: glose vate, de statui. slavo-romdne. II un tel de poezie In care gloa bit f. 1. amendS : tata a dat versul final al fiecArii strofe formeaz/ o gloabd pentru mine CR.; 2. cal prost, stroll rimatl ce contine tema l, ca atare, gra-

martoaga: mdruind in pas alene gloa- figureaza in fruntea poeziei: glosd de

bele lor de cdlusei On. [Slay.

CLOBA, Eminescu. amenclA; sensul 2 provine de acolo cal glosar n. vocabular de vorbe vechi amenzile in vechime se plAtiau in bani sau rare. sau cu vite, cai : dela cal de amenda la glosator m. autorul unui glosar. cal prost nu-i decat un pas]. gloti f. Anat. portiunea larinxului ce gloata f. 1. multime, droaie: o gloata serva la emiterea vocii. de oameni, de copii; 2. massa popoglueoza f. zahar din struguri, din ferului, plebe : oameni de gloatd ; 3. od. cull. pl. militieni armota se impeirjia in glutei f. 1. acoperAmant de cap pe vechime in curteni, slujitori i gloate; timp de ploaie sau ger ; 2. stransurl din

4. pl. pop. copin unei familii. [Slay. OLOTA]. snom de porumb. [Billg. OLUOA ; sensul 2,

glob n. i m. 1. corp sferic: glob de dupl conformatitmea stogului]. fier; globul terestru, pamantul : 2. Ingluma f. I. vorbA sau lapel de rds ; velis de sticIA sub care se pune o pen- 2. lipsA de seriozitate: in glum& [Sla v. dull, un vas; 3. prin analogie, orbitl : occult]. glumet a. si m. care face sa razl. globii ochilor Ert. globit a, amendat : iesit dela jude- [Slay. oLunirt]. i globit POP. IV. gloabd]. glumi v. 1. a spune glume ; 2. a nu catei pdguba globula 1. glob bowie mic: globulele vorbi serios: glumesti gluten n. materie gelatinoasa ce lasS sdngehri.

www.dacoromanica.ro

gne

got

279

faina cerealelor desracutS (prin spAlare) (Lycoperdon bovista); 4. prAjittuS no. de amidonul ce continea. tuna' si uniflatA din ISMS cu unt sau cu gneiss n. roa compusS din cuart, undelemn ; 5. pl. fig. minciunS gogonata mica si feldspat. tot insird la gogofi Rum [V. gogo, nua].

gnom m. geniu pázitor de comori In-

gogoli v. V. cocoli. gogoman a. si rn. mare prost. [V. gog, gnomic a. ce contine sentente sau cu sufixul augmentativ ca In holoman]. maxime: poezie gnomicd. gogomanie f. prostie mare. gnostici m. pl. eretici din primul segogon n. 1. bob de diamant ; 2. ardeiu col cari amestecau ideile orientale cu cele mic rotund. [V. cocolos]. crestine. gogonat a. I. umflat, rotunjit ; 2.11g. gnosticism n. erezia gnosticilor. exagerat : o rninciund gogonatd. goank f. 1. galopul calului ; 2. alungogonek f. ardeiu mic i rotunjor. gare grabnica : in gonna vanatului; fig. [V. gogon]. goana de Tatari Ar...; 3. alergare re- gogonej a. cam gogonat. pede : intr'o gonna' nebund ; 4. expulzare : gogorita f. fiintS inchipuitA cu care se gonna vagabonzilor. [Abstras din goni]. sperie copiii. [V. gogei]. goanga f. insectS mica' : bazaitoarea gogosar m. fig. cel ce spune la gobazde ca o goangd ISP. [Onomatopee : gosi, sarlatan, mincinos: efti un gogofar gropate In pAmant.

sunetul gang (v. ganganie) sau gong de frunte Ar. imitS ba.aitul insectelor]. gogoja v. V. cocoth. goardina f. varietate de struguri albi

gogu in. Tr. (Bihor) paparucra.

[Lit.

dulci. [Rus. OORDINA, chirmoz ale chrui sperietoare (v. goes)]. flori sunt a:be ca strugurele gordin]. gojgogeh adv. V. coscogeS. goarnfi f. trambitfi militarS. [Rus. Gower gol a. 1. nelmbracat, despoiat: copil al

(din fr. come)]. godac m. Mold. grSsun: godacul jar a strigat CR. [Dial., Somes, godin, purcel de un an : cf. slay. noun, an (lit. purcel de un an)]. godin in. Mold. V. godac.

gol; a da de gol, a descoperi; 2. descoperit: cu capul gol ; 3. nelnaltat: cu pi-

cioarele goale; 4. scos din teach': cu

sabia goala ; 5. care nu. contine ohmic, desert: sticla goala, cu mdinite goale; fig. vorbe goale; 6. curat, neimpodobit:

godinä f. soiu de dovleac miros de adevarul gol; 7. aidoma: e dracu gol.

godincl galbena. [Origins necunoscutS]. goeland rn pasgre palmipecla de mare. goeletfi f. corabie usoarS cu dota catarte, purtand dela 30-150 tone. gog a. gogoman: altii zic cci-s numai un gog AL. [Onomatopee (cf gagdutd)]. gogh I. V. gogorita. [VorbS din grain] copiilor].

[Slay. oor.d. if n. 1. culme goals: ca pe

un gol de munte o shined solitard Ar..; 2. spatiu desert : a urnplea un gol. golan a. cu totul gol, U m. sArac, cersetor.

golas a. V&A pene, gra coara: pasdre

golaqa, orz golas. goldan m. Mold. arbore, originar din

goga f. Mold. nucA cojitA. [VorbS din Grecia, se cultivS pentru fructele sale glograiul copiilor (cf. fr. coque de noix)]. buloase comestibile (Prunus insititia). gogaljt int. exprimA sgomotul Inghi- [Origia necunoscuta]. Orli lacome : gogalp Ii mergeau sargoldank f. soiu de prune marl rotunde

malele intregi pe gat CR. gogeamite adv. V. cogeamite.

foarte autate: cu poala plind de gol-

gogoasa de tufA, excrescentS pe ramurile tinere de stejar, din care se face cernealS si se inegresc sprancenele; fig. gogosi de tufS, mofturi; 2. Invelisul din fireIe viermelui de mStase care se Inchide Inteinsul si de unde se trage mStasea: gogoafe de

gologan n. ban InSrunt. [Poate metatezd din gogolan cu sensul de ban

done viOnii AL. gogi v. Mold. 1. a desghioca nuca; 2. golf n. partea mSrii ce InainteazA In a lancezi (de pfisSri si fig. de oameni). uscat. V. gogd, nucS. goli v. a face gol, a deserta. gogleaza 1. minciunii mare, seatura : goliciune 1. 1. starea celui gal; 2. staea ii spuse alte gogleze ISP. [Cf. gog]. rea plantei desfrunzite, a casei desertate. goglet a. gogoman, sec. [V. gog]. golilj in. varietate de nisetru cu pielea gogoafjfi f. 1. fruct rotund sau umflat ; a proape rotund (v. gologof)].

gologani v. fig, a insela luAnd gologani : cum o sa-mi gologaneascd simpatriofiil An. borangic; 3. ciupera comestibilA In tigologoj m. Mold. bulgare rotund: gonerete din care, and Inceteaa de a fi logofi de ghiald. [MetatezA din gogolof alimentarS, se fabria o iascil foarte bunS = gogonef].

www.dacoromanica.ro

- 280 -

got

golomot n. 1. ceva botit i facut ghem ;

gra

gospodina 1. Mold. femeie casnica,

2. incurcAturA (v. gilidmoz); 3. plant& cu econoamA, menajela : ca o gospodind

aspectul nodoros (Dactylis glomerata). gdteste mare masa Ar.. [Slay. GOSPOECYNI]. gostinai f. odinioara, dare pe oi i pe [Metateza din gomoloi = rus. oorsoitA, gramada]. mascuri din partea negustorilor strAini, gonaciu m. I. cel ce pune pe goana : scoasd pentru Intaia ()art de Mihnea VodA aprodul gonaciu On.; 2. fig. fugar (cal). (1576-1593). [Cf. pol. oospNA, ospetie, gondola f. barca htnga, Ingusta i foarte oarecum dare pentru adapostirea vitelor usoarA, Intrebuintata In Venetia.

strAine].

gostinar m. od. cel ce strangea gos, gondolier m. cel ce mana o gondolg. gongalau m. Tr. gandac, [V. goangal. tina. gotca 1. Mold. gAinusA, cea mai mare gongaini v. I. a gangãnt; 2.a gunguri. dintre gAinile sfilbatice din Europa (Te[Onomatopee]. goni v. a pune pc goana : 1. a alunga trao tetrix): fa:car:du-se atunci rosu spre a prinde, a vana: a goni doi iepuri; cum e gotca C. [Origina necunoscuta]. 2. a alunga In genere; 3. a urmari, a fu- gotic a. 1. ce vine dela Goti; arhitecturà gotta, caracterizata mai ales prin, gad. [Slay. (loam]. gonitor m. I. cel ce goneste ; 2. taur forma ogivala a boltilor (In sec. X11-XVI); de doi ani: atcitia gonitori in ocol Ca. 2. medieval: scrisoare goticd. gevie 1. (in Dolj), petrecere la Ora. gorana f. grinda fixatA In cuie ce serva de polita In casele tArAnesti. [V. gorun]. LV. (des)goveala]. goz n. Mold. pleava granelor vantugorgan n. I. movilA mare dela 25-30 m., cele mai multe morminte stravechi: Da- rate ce servA de nutret porcilor i gaini-

cia e semeinatd in toatd intinderea ei

lor. [Ung. OAZ, gunoiu]. grabii 1. mare repeziciune. [Slay. GRA, BLIA, rApire, de unde notiunea de repezi(din tatarul kurgan, tumulus) = pers. dune]. ll adv. de grabs, in grabi, lute, eon NANA, locuintA funebrA]. gorgoliciu a. Mold. gogonet: un gor- curand.

de gorgane; 2. Tr. groapa. [Rus. OURGANO

goliciu de bostan. [Probabil In loc de gogoliciu, paralel cu gogonet].

grabi v. 1. a itni: a grdbi pasii ; 2. a zori: l'am greibit sci piece; 3. a avea

gorgozan m. Mold. pl. numele stal- grabs, a porni iute: eine se grdbeste, cupilor cad sprijinii coastele prispei unei rand osteneste PANT.T. case taranesti. [Origina necunoscutA]. goril m. mare st puternica maimuta africanA care seamAnA mai mult cu omul

gribit a. zorit.

grabnic a. care se prea grAbeste. grad n. 1. fiecare din diviziunile unui instrument gradat gradele barometru(Arillzropopithecus gorylla). gornic m. 1. Tr. pAdurar ; 2. numele lui; 2. fiecare din cele 365 parti ale unei popular al insectei capricorn. [Tras din circumferinte: unghiu de 45 grade; 3. nurne dat diferitelor sonuri ale garnet; 4. slay. OORA, paclure]. gornist m. soldat care suna din goarnA. proximitate sau depArtare: grad de rude-

nie; fig. inalt grad de inteligentd; 5.

[Rus. 0012NISTOI.

gorun m. varietate de stejar, formand flecare din treptele unei ierarhii: gradele

ImpreunA cu alte esente pAduri In regiu- universitare sunt examenul de absolnea sesurilor si a dealurilor (Quercus pe- vire, licenta, doctoratui ; 6. Gram. grade de comparatiune, pozitivul, comparativul dunculata). [Bldg. GORUN, soiu de fag]. superlativui. gospod a. (invariabil) : 1. ce fine de

VodA, domnesc: carte, pecete gospod;

grada v. 1. a ImpArti In grade : a

2. oficial : iatd dovezi gospod despre grada un barometru; 2. a augmenta gradestoinicia meó At. [Sla v. oospont, domn]. dat : a grada exercitiile; 3. a conferi grade gospodar m.1. od Domnitor : Dom- universitare.

nul roman purta si numele slavone de gradat a, 1. care are diviziuni margospodar i voievod; 2. azi, Mold. sta- cate: instrument gradat; 2. care merge pan de casA : ad cinstim in sdndtatea treptat: curs gradat; 3. care a obtinut gospodarilor nostri ! CR. [Slay. oosponAra]. un grad militar sau universitar.

gospodfiresc a. de gospodar: cuvant

gospoddresc CR. gospodari v. Mold, a conduce o casA. gospodarie f. 1. od. administratiune : gospoddria Statului; 2. azi, Mold. eco-

gradatitunle f. 1. crestere sau scA-

dere treptatA ; 2. figura de retoricA prin care se exprimA idei de tarie crescandA":

mergi, alearga, sboard I 3. spor din 5 In 5 ani la leafa profesorilor.

nomia casei, menaj: ti s'a ingreunat grAdea f. Tr. nuia de gard: cu grdgospoddria CR.; 3. zenrea moped: mosia deie de ariar POP. [Cf. it. ORADELLA, zAbrea]. cu toatd gospoddria.

www.dacoromanica.ro

grA

gra

281

gridinä f. 1. Mgr-Mire cu flori, fructe, tarului domnesc: arhon Bane, fred in legume; grading botanicii, unde s'au a- odaia gramdticiei Fir,. dunat plante exotice si indigene pentru graminee f. pl. familie de plante cA. inlesnirea studiilor; gradina de copii, reia apartin grant, orzul, ovizul. scoala incepatoare pentru desvoltarea nagramofon n. soiu de fonograf ce re. turalA a copilasilor, deprizandu-i de tim- produce sunetele prin mijlocul discurilor. puriu cu o activitate spontanfi (intemegranar m. vanzator de gráne. granar n. 1. magazie de grane ; 2. fig. iata de Fröbel): 2. fig. se zice de cel ce posedA toate calitAtile: o grddind de om. tard minoasfi din care se scot multe grane: [Slay. ORADTNA]. Tara romemeascd a fost granarul Tagriidinar m. cel ce lucreazA in gra- rigradului. [Lat. omumuurr). granat n. 1. piatrà scumpA de coloare dini. gradinArie f. cultura gradinilor. rosie: palat pardosit numai cu granaturi

gradigte f. deal mai lungaret. [Slay.

POP. ;

2. planta aromatici, creste prin

GRAMM!, tabArA].

tutisurile dela munti, uneori cultivati prin

cel vestit AL. [Nemt GRAF].

rect din lat. ORANATUM].

graf m. conte neamt: asta-i gra ful griclini (Pyrethrum parthenium). [Indigrafic a. 1. relatfv la scriere sau ti-

granata 1. glom plin de praf ce s'as-

par : caractere gra lice, institut gra fic ; 2. varle cu masa in mijlocul dusmanului:

cu figuri: desen grafic. arunc6nd in creetini granate i pietre grafie f. mod de scriere. Blue. [Nenit. ORANATE, ObLIZ]. grafit 11. 1. mineraiu format din cargrande m. Malt demnitar spaniol. bon pur, din care se fac creioane; 2. vopgrandetA f. demnitatea unui grande sea pentru masina. din Spania. grafofon n. fonograf perfectionat regrandios a. impunAtor prin mArimea producand, prin mijlocul cilindrelor, bu- sau prin maiestatea sa: spectacol grancati de poezie ori de muzicA.

dios.

nuri.

marire.

grafometru n. instrument de masu- grandoare f. 1. iniltime morali, norat unghiurile pe sol si de ridlcat pla- bleta grandoarea subiectului; 2. putere,

gri If. 1. a rosti: ce vorbe griieqti? grandoman a. si m. care face pe 2. a vorbi, a cuvanta (cu o nuantA de marele.

grandomanie f. patima grandomasolemnitate): ctect grdi balretnul. [Slay. GRATATI, a croncani (serb. : a cronchni 31 nului.

a graa

grtinete n. pl. soiuri de grane.

2. mod de vorbire: graiu plin de dulcearci ;

grangur m. V. gangur. granicer m. soldat dela granita. granit n. 1. piatrA foarte tare com-

grain n.1. rostire, glas: din viul grant ; *GRAMMA (v. graun(e)).

[Lat.

3. vorbire proprie unel provincii: graiul oltean, graiul beincifean; 4. vorbire proprie unei clase sociale: graiul popular, pusA din feldspat, cvart si mica ; 2. fig literar. [Slay. omit, croncanit (sub. ORAIA, desbracafi viata de haina-i de granit granita f. hotarul unei tari. [Slay. croncAnit si vorbA)]. grajd n. 1. locuinth pentru vite ; 2. fig. GRANITA]. granivor a. care se hrAneste cu gi locuintA murdara. [Slay. oriajni].

gram n. unitate de greutate, in sis- ca pAsarile.

tema metrics,

grAmadii f. I. multime de lucruri puse uncle peste altele: o grdmadd de

granulos a. compus din grannie mid. grfipa v. a trage cu grape. grapa 1. instrument agricol dintat cii

cdrfi; 2. fig. adunAtura : grdmadci de oa- care se sfaramA bulgarii tn urma araturei meni. [Slay. ortAnAriA). si se acopar cu pimant semintele stimagriimadi v. a face grAmadA, a strange nate prat imprastiere : grape e facuta de la un loc. chingi in cari stau tnfipti colti de tier

gramatic m. cel

gramatica.

ce

stie sau predi [Cf. it. ORAPPA. carlig, cange]. II adv. ca o grapa : a se finea grapd de cineva, a

griimatic m. 1. od., logofat, scriitor ; nu-1 slabi, a-1 urmari necontenit. 2. contabil, secretar: grdmiitici vdtafi de grapi9 adv. agatandu-se ca o graph. curte GRIM. [Gr. mod. ORAMMATIKOS]. V. tariq.

gramaticia f. 1. arta de a vorbi

31

graplinit v. Mold, a se *Ara: cai.

de a scrie conform legilor limbei ; 2. carte se grapqina pe scdri de bolovani (VIAcoprizand regulele limbei. HUTX). [Lit. a sui grapis]. gramatical a. conform gramaticei, gras a. care are multii grisime. [Lat. griuntltiefe f. od. cabinetul setre- vulg. mums = clasic ccAssus].

www.dacoromanica.ro

- 282 -

grA

gre

grasime f. 1. substanta unsuroasA gray; 2. important: afaceri grave ; 3. ce s'aflA in corpul omului si al anima- periculos: boald grapd ; 4. Muz. se zice lelor ; 2. Ingrosarea trupului cauzatA de de sunete cari produc un mic numAr de grasime.

vibratiuni inteo secundA, In opoziliune cu

sun de Ignat.

indicA intonarea vorbei.

grisuliu a. cam gras.

acut: ton gray, note grave; accent gray, grfisun a. grasuliu. H m. purcel grci- care merge dela stanga la dreapta (1 ) si

griitar n. 1. unealt5 de fript carne sau grava V. I. a s5pa in metal ori lemn peste pe cArbuni aprinsi ; 2. .unealtà a- figuri sau litere de reprodus prin tipar ; nalog3 grdtar de cauciuc pentru ster- 2. fig, a Intipari cu tarie: a grava in mesul teilpilor; 3. gratie de fier in gura sobei moria sa. spre a stracura cenusa ; 4. pirostrii mart gravitii v. a tinde cAtre un centru de pe patru picloare. [V. grotto]. gravitate.

gratie f. pl. 1. vergele de tier sau de

gravitate f: 1. Fiz. greutatea corpu-

tuitA : a acorda o grafie ; 3. iertare de

gravitatdun)e I. Fiz, fortA in virtu-

voare.

gravor m. artist care graveazi.

lemn incrucisate servind de ingr5dire ; 2. rilor; centru de gravitate, punct prin care targA sau alt lucru Impletit. [Lat. vulg. trece rezultanta tuturor acliunilor greutAtii GRATIS = clasic CRAMS]. asupra unui corp; 2. calitatea celui gray: gratia v. a ierta pe un condamnat. gravitatea unui magistrat ; 3. imporgrape f. 1. ceeace place intr'o per- tarifa: gravitatea unei afaceri ; 4. caracsoanA sau Inteun lucru ; 2. favoare gra- ter periculos gravitatea unei boale.

tea c5reia toate corpurile par a se atrage gratifica v. a acorda un dar, o fa- uncle pe altele.

pedeapsA ; 4. in teologie: har.

gratificati(un)e f. sumA de bani a-

gravurgi f. 1. arta gravorului; 2. lucru

cordatA in afarfi de leaftl, ca recompens5 gravat, stampA. pentru o lucrare suplimentarA sau pentru greata f. 1. pofta de a vArsa imi un serviciu adus. vine greafd; 2. fig. mare desgust: mi-e gratios a. plin de gratii. greafd de el. [Vechiu-rom. i macedogratiozitate f. politetA afectuoas5. rom. greafd, greutate, anevointa (tgrliesc

gratis adv. degeaba. cu greafd st am limba grea*. Paha), s'a gratitudine f. recunostinta pentru o restrans In limba moderna la o greutate

binefacere primitii.

gratuit a. I. care se dA pentru nimic; 2. fig. fArA molly sau terneiu injurie, presupunere gratuitd. gratuitate f. ceeace-i gratuit gratuitatea invalcimantului. gratula v. a felicita. gratulatdun)e f. felicitare. grtlu n. 1. (pl. grane), plantA din fa-

a stomacului, la aplecate = lat. vulg. osevrnA (v. grou)]. grebAn n. 1. (la vitele domestice) partea ridicat5 peste spinare In dreptul ume-

rilor; 2. fig. spate : o umbra intinsd de grebenii munfilor. [Serb. OILMEN].

greblinar n. cureaua hamului ce a-

copere grebAnul calului.

grelsibnos a. slab si cocosat, vorbind

milia gramineelor, ale aril grAunte servA de vite: o rapciuga de cal grebcinos CR. la facerea painii grau alb, grdu de toagrebla f. unealth dintata de strans

mnd; 2. pl. cereale magazie de grane ; paie, coceni. [Serb. OREBIAE]. yarietcifi de grids : grau-gol, alac; grebles a. Incovoiat ca o greblA, vorgrâu-tare, ghircii ; graul-potarnichii, pa- bind de coarnele boului. rachernit5 ; graul-prepelitei (grdu-negru), grec a. 1. din Grecia; 2. ortodox: ciormoiag. [Lat. ortAsum]. Biserica greacd. U m. 1. locultor din graunte m. i n. 1. bob mic (de grail, Grecia ; 2. negustor (in trecut cei mai orz, secarA); 2. pl. (graunti), grau mA- multi erau Greci). runt sau ovAz pentru nutretul cailor ; grecesc a. relativ la Greet. U greceste 3. pL (grilunte), tot felul de boabe pen- adv. ca Gredi: a sedea greceste, a sta tru nutretul pasirilor. [Lat. *ORANUCEUM (di- ca Orientalii pe vine sau pe genuchi; 3.

minutiv din GRAMM), de unde greiunt: forma grciunte e dedusA din plural (cf. glonf i glonte). grauntos a. pfin de grAunte. graur m. pasAre din ordinul vrAbiilor cu penele cenusli (Sturnus). [Lat. vulg. onnuLus = dem ORACULLTS].

a sta greceste in inima cuiva,-a4 cunoaste cugetele cele mai ascunse (Isp.).

grecism n. I. vorbA sau construetiune greaca introdusA in romaneste; 2. sistemA de a greclza: grecismul fanariotic; 3. domnie sau influenti greaca epoca grecismului se intinde dela Matei Basarab mind la Eteria sae Zavera.

gratusor m Mold. Bot. untisor. er ay. a. 1. cu greutate, serim: om Oreciamele aunt in limba romAnA vechi

www.dacoromanica.ro

- 283 -

gre

gri

derivand din bizantina (cutezare, manic,

gresie f. 1. piatrã formata din grauntl urgie) sau moderne, datand din epoca de nisip ; 2. un tel de argila amestecata fanarioth. 0 mare parte din aceste din cu nisip fin; 3. varietate de gresie cu care urma au disparut odata cu domniile Fa- se ascute coasele: gra geisit coasa gresia nariotilor in Muntenia si in Moldova.

P,uo; ; 4. lemnul de pe osia carului, nurnit ci scaunul dinainte, iar in Mold. perinoc. greciza v. 1. a da o fizionomie greaca [Cf. albanez ok5s,11.

grecit a. grecizat.

unei vorbe romaneati ; 2. a deprinde cu gresit a. 1. eronat: socoteald gredatinile grecesti : societatea romdnet a gitd; 2. culpabil.

Jost cu totul grecizatd in epoca fanariotd.

greco-catolic a. si m. unit. greco-oriental a. si m. ortodox.

grelos a. 1. care aduce greata ; 2. jig.

desgustator.

greu a. 1. anevoie de purtat sau de miscat: familie grea, sarcinet grea; 2.

greco-roman a. relativ in acelaa timp anevoie de facut: un drum greu; 3.

la Greci $ i la Romani: mitologie greco- gray: board grea, gregald grea; 4. insArcInatfi (vorbind de femei): a rdmas romand. grecoteiu m. Grec (ironic) : grecotei grea. [Lat. vulg. GREY'S = clasic Glum].

cu nas subfire Ex.

II

n. 1. greutatea: lasd tot greul pe fata

gref m. veche masura de lungime, 1/16 mogneagului Ca.; 2. partea cea mai In-

dintr'un cot : cotul se impeirfia in opt semnatfi : greul armatei; 3. fig. anevorupi, iar rupul in doi greti. [Bulg. mu]. int& : a dat de greu. adv. 1. cu greugrefik f. locul Inteun tribunal unde se tate : calcd greu; 2. cu anevoie infeII

:

lege greu; 3. adanc : din greu adorcedura (ca anchete, raporturi de experti, misem CR. greu-pamilintului m. numele popuetc.) si unde se fac anumite declaratiuni, lar al ursului. depozite, etc. (= fr. greffe). greutate 1. 1. calitatea de ceeace-i grefier In. functionar care tine grefa, conserva sentintele i diferite acte de pro-

care aerie la audienta sentintele l asista greu greutatea apei; 2. lucru greu, sarcina: greuteifile casei; 3. anevoint6; ant pe judecator In unele ocaziuni. greghetin m. planta cu flori mari intdmpinat multe greuteifi; 4 jig. imalbastre, creste prin fânetele umede pi portanta om cts greutate. [Lat. vulg. umbroase cu deosebire la munte (Gera- oaavrrArem = clasic ORAVITATEM]. nium pratense). [Origina necunoscuta]. greva V. Jur. a Inciirca cu impozite gregorian a. I. se zice de cantarea sau cu ipotece. greva 1. coalitiune de lucratori cari bisericeasca ordonata de papa Gregorie I si de calendarul reformat de Gregorie XIII; se invoiesc a Inceta cu lucrul (= fr grève). grier m. Mold. V. greler: grierul 2. Institut gregorian, numele orfelinatului fundat la Iasi de Gr. Ghica (1856). cdntri 'n rnohor As, grifa f. 1. pas amestecat cu neliniste: greier m. mica insecta ce scoate un sunet ascutit i patrunzator, [Banat grel trdiegte fdrei grijei ; 2. tearnb sd n'aibi

= lat. ORYLLUS].

grijei; a intra la grija; a se teme: fata greierus m. I. greier mic; 2. pl. fig. intrei la grijd, cd o sà fie biruitet ISP. ;

3. ocupariune; grijile casei; 4. lngrijire: grenadina f. 1. atoll de m5tase foarte II poartd de grijel; 5. pl. pomelnice fásubtire ; 2. un fel de licher. cute mortului sd se facet grijile si rugrenadir m. soldat din infanterie a- gdciunile. [Slay. oarra partinand unui corp de elita. grijanie f. impartasire religioasa. [Tras greoiu a. 1. foarte greu la corp sau din grill]. la urnblet: om greoiu; 2. greu de misgriji v, I. a dereteca prin casi ; 2. a tuit bucate greoaie ; 3. fig. lipsit de fi- ingriji: grijii armele voastre NEOR. ; 3. gArgliuni.

neta, de grape, de inteligenta : cap greoiu, a (se) impartási cu sf. cuminecitura. [Senstil greoiu, sul material a fost idealizat, ingrijirea 11gres n. Mold. 1. gresalli intrebarea zica devenind o purificare sufleteasca]. Ware greg CR. ; 2. lipsa dela tinta unde grijiliv (grijuliv) a. Mold, prudent:

chitegte, greg nu face. [Tras din gresi]. cel mai mare era harnic, grijuliv ai greqalla f. I. fapta de a gre0 : a face chiabur CR. [Bulg. OPULIV]. o gregald; 2. abatere dela o regula : gre010 a. 1. &it: trei purcei grijifi gald de gramaticei, de calcul. gata CR. ; 2. ImpArttisit. greli v. 1. a nu nemeri : a gregit a- grijuliv a. V. grijiliv. dresa; 2. a pacatui : nu mai gregifi I grilaj n. garnitura din fire de fier ce 3. a se Insela (in votha sau in calcul). se pune la ferestre sau la usi cu geamuri. grimaszi 1. 1. strambatura din obraz; [Slav, oemsrn, a 1.11aci, a pacitui],

www.dacoromanica.ro

- 284 -

gri

2. prefacittorie: cu o ironicd grimasa En. (=--- fr. grimace).

grind n. Mold. Tr. deal putin ridicat:

gro

grohai v. a striga din gat ca porcul.

[Onomatopee].

grohotar C Tr. Mold. morman de pie-

grinduri de nisip; in pddurea grindu- tre. [V. grohofi]. lui POP. [Origina necunoscutil]. grohoti v. a se sfArama (vorbind de grindi f. 1. lemnul lung si gros ce stand): s'aud grohotind bolovanii. [Rus. servfi la constructiune; 2. puntea teascului. [Slay. GREDA].

grindeiu n. 1. partea ce Impreun5

OROHOTATI, a btlibIli].

grohotis n. sfar5mAturi de stand. gromovnic n. 1. prevestiri dupà tu-

celelalte buati ale plugului si le (IA soli- nete I fulgere; 2. carte astrologicS de ditatea necesarii : la plugurile färdnesti asemenea prognostice randuite dupS zo-

grindeiul e de lemn de stejar sau rilm; dille fiec5rii luni. [Slay. OROMOviNe, de tu2. butucul jugului; 3. fusul de lemn al net (din mono, tunet)]. morii; 4. pl. drugii riisboiului de tesut. grop n. 55culet pecetluit cu bani spre [V. grincla]. grindel m. peste cu carnea foarte gus-

a fi expediat.

gropana f. groapa mare : la gropana toagS (Cobitis barbatula). [$i grinde- cu cinci ulmi POP. gropar m. cel ce &spa mortului groapa, iusd: dup5 corpul sau lungare].

grindina v. I. a bate piatr5, a c5dea cioclu. 2. fig. a bombarda: tunurile gropita f. 1. groapa mica ; 2. Anat. cavitate mic5: gropifa bdrbiei. grindinau din toate pdrfile arm gropnicer m. Mold. groper: roaga-te grindina f. 1. apS Inghetat5 ce cade din non in chip de graunte ; 2. fig. mare la gropniceri si pe la cei sicrieri Pop. gropnita f. (termen Invechit) cimitir cantitate: grindind de sagefi; bdtrdnul grindin5 ;

doborit de grindina laudelor NEOR. [Lat. Inteo biseric5.

gros a. 1. de volum mare (in opozigrindis n. schele de grinzi. (hine cu subfire): lemn gros; 2. des : gripn f. Med. un fel de catar pulmo- fir gros ; 3. ordinar: postav gros; 4. nar (= fr grippe). prost: cap gros; 5. fig. grosolan: vorbe gripe& f. 1. custura cu care dogarul groase. [Lat. oaossusl. n. 1. partea cea roade doagele murdare and se Infun- mai groasa : grosul arborelui; 2. partea deazA vasele vechi ; 2. custura de strun- cea mai Insemnata: grosul armatei. garit a rotarului; 3. roata de tier zimtatá adv. mult: a cheltui, a juca gros. a fusului celui mic al joag5rului. [Cf. gros n. 1. bustean, butuc gros; 2. buORANDINEH]

II

II

tuc in care se prinde picioarele celor Ingris n. 1. (Irina' din grau mAcinat gros; temnitati (sens Invechit); 3. temnitS: l'a

gram's].

2. supti IScutS dinteinsa. [Nemt. (MIES].

griv a. vargat cu alb si negru (vor-

be:gat la gros. gra', n. veche moneda de argint : cu groase lipovenesti Pop. [Slay. gros (din

bind de caini). [Serb. oruvo]. griva I. cAtea, mai ales vargara la gat: nem(. Groschen)1.

grosime f. volurnul celui gros. grosita f. gologan austriac. [V. grosl. grosolan a, 1. gros tesut cojoc groruseascS In valoare de 10 copeici: grivne solan; 2. fig. necioplit, nepoliticos: orn

departe ca griva de iepure Pmts. griveiu a. pestrit. II m. nume de caine. grivna f. veche moned5 polon5 saw muntenetti POP. [Rus. ORIVICA].

groapa I. 1. s5p5tura lacuta in pamant de natura sau prin artii: a da In

grosolan, cuvinte grosolane. [It. GROSSO' LANO].

grosolinie f. vorba sau fapt5 gro-

gropi, a fi prost cu des5varsire ; 2. groapa solan5.

grosoman m grosolan (Nroa.). grosso modo adv. pe dea intregul, morfii; 2. multime foarte mare: o groazii firii de a intra In aminunte (locutiune de pus mortul. [Albanez OROPA].

groaza f. I. spaimd mare: grozile

de oameni. [Slay. oaozA].

apar(inind filozofiei scolastice).

asa de grobian CR. [Nernt. OROBIAN].

vagant : scend grotescd. grotesc, burlesc.

groaznic a. si adv. foarte grozav. groat f. pester5 (intr'un munte). [Slay. GROZINH, teribia grotesc a. 1. care imiteath natura grobian a. Mold. mojic: un bunic Int'un mod bizar ; 2. fig. ridicul, extragrodinap n. stofa de mAtase fabricati mai intai la Neapole (=--- fr. gros de Naples). grof rn. conte ungur: toff grofii el nernesii din Sibiu OD. [Ling. 01261, (din nemt. Graf)].

II

n. ceeace-i

grozama f. Bot. drob (Cythisus ni-

gricans). [Derivat din groaza, cici flo-

rile-i galbene-aurii devin negre]. grozav a. 1. ce insufli groaza ; 2. (ironic) fulfill, palavragiu : da grozav mai

www.dacoromanica.ro

gro

gur

285

gugulea m. Mold. dragut : gugulea grozav de urit (dar 1 grozav de bine). mosului AL. [Tres din gugull]. grozavie 1. 1. faptA grozava ; 2. pl. guguli v. Mold. V. cocoli. esti [Slay. OROZAvö, urtdos]. N adv. foarte

fam. palavre.

gugul m. porumb (pasAre). [Onoma-

gruiu m. Zool. Tr. Buc. cocor. [Cf.

toped].

gugusciucfi F. porumbiel sAlbatec (Co-

lat, ORUP.A.

gruiu n. 1. Tr. movilA : da ardd-1 fo- lumba palumbus). [di gugustiuca, dicut de gruiu, n'am picioare sd mcl suit/ minutiv din gugu.scil. POP. ; 2. piscul carului. [Macedo-rom. grugui-negui adv. vrand-nevrand (in basniu, ethnologic necunoscutal. mele muntene): sd se ducd gui-negui grumilsjer n. armurA de gat : gru- la pruned POP. [Origina necunoscuttil

mdier rotund de zale de tier OD.

gulps v. a striga cu glasul ascutit si

tru trdsurj. [Nemt. GRUM (FARM)].

guler n. partea cAmAsei sau a hainei

grumaz n. par tea dindArAt a gatului, subtire (vorbind de puree°. [Onomatopee]. gujbl f. Tr. ganj. [Ung. oUZSIDJ. cealA. [Vechiu-rom. (si albanez) grurnaz, gujulie f. Mold. V. gajuHe. gatlej, dintr'un primitiv grum, gat (cf. guleaiu a. Mold. chef : are de gdnd sugrumd), de origina necunoscuta grund n. coloare de fond : grund pen- sd jacd un guleaiu Ca. [Rus. Gotha].

grunz n. Mold. 1. drob de sare grunji ce InconjurA gatul. [ing. OALLAR]. gulerat a. 1. care poartA un guler ; 2. de sare pe spinare POP, ; 2. bulgAre de glod inghetat : zdpada acoperise grunzii fig. obraznic: ciocoiu gulerat ; 3. se zice GHICA. LUEIg. 06116NOY, grH112 forma grunz de cainii carl au in jurul gatului o varga e analogic& indusa hind din pl. grunji]. colorat& II m. pop. sergent de oras, gardist. grunzuros (grunturos) a. gloduros : gull-stream n. (cit. golfstrim, ecurentul golfahlie. nume dat mareloi cudrumu-i greu i grunturos POP. grup n. 1. reunire de persoane: grup rent de apA caldA ce vine din golful Mexic de arnici, de alegatori ; 2. nurnár de ob- pe coastele Europei occidentale. gulie f. pl. 1. Munt caralambe (Brasiecte ce formeaza un tot : un grup de case. grupit v. a (se) reuni in grup : a grupa sica oleracea); 2. Mold. napi turcesti (Helianthus tuberosus). [Bulg.]. persoane, fapte. gumii f. substantA cleioasA ce curge guano n. ingrAstsmant din gunoiul ptsde pe unii arbori ca ciresul, prunul ; gumts sárilor de mare. guard m. soldat pazitor, agent supra- arabicA, extrasA din acacia ; gumA elastic& veghetor :

guarzi de artilerie, guarzi cauciuc ; gumA râInà, substantA vegetala

forestieri. [V. gvardie]. compust: din guml si din rAsinA (ca tagubav a. Mold. slabanog, galbegios la maia). tap niste babaldci gubavi i ojticosi gumat a. apA gumatil, In care s'a di s

solvat guma.

Cu. [Serb. on:mod.

gubernie I. diviziune administrativil

gumilastic n. guma elastha.

In Rusia. gumos a. de natura gumei, cleios. gudron n. substantà negricloasA, semigunguri v. se zice de vocea prunculus lichiciA, oblinutà prin distilarea lemnelor and incepe a IngAna vorbe, cum si dc rAsinoase (gudron vegetal) sau a builei porumbei. [Onomatopee : gu gui.

gunoi v. a Ingrasa cu gunoiu. altor minerale (gudron mineral) ; cel dintaiu e intrebuintat In medicinA (biasgunoier m. cel ce strange gunoiul dis turi, inhala(iuni, apA de gudron) i ambele curti sau din strade. servA a unge corAbiile, panzele. funiile gunoios a. plin de gunoiu. (=fr. goudron).. gunohite f. grAmada de gunoiu de ir si

gudrona v. a unge cu gudron.

grAsat ogoare.

gunassu n. 1. murdarie ; 2. fir de gu gudura v. 1. a da din coadA : cdtelul, cum este lingusitor, tot jendia din coadd noiu: gunoiul din ochiul altuia ; 3. ha si se gudura ISM 2. fig. a se tart ca un legar de Ingrasat pAmantul ; 4. fig. lepacaine cand se gudura, a lingusi josnic. dAtura : gunoiul societdfii. [Slay. 000t] gura f. I. cavitatea fctei pe unde iese [OrsginA necunoscuta]. gugiu n. Mold, un fel de gluga. [Pre- vocea I pe unde se introduc alimentele ; a da gura (pe la cineva), a-1 instiinth ; scurtat din gugiuman]. gugiuman n. 1. od. cAciull de samur a face Mira, a striga ; a trage o Mira I

cu fundul 1-0§1.1 (pentru boieri) l cu fun- cuiva, a-1 mustra ; 2. vorbA, svon din au-

dul alb (pentru VodA

gi

beizadele): un zite : bun de gurd, gura lumii, guru sa-

gugiuman de samur cu surguciu de tului; gun' de aur, foarte elocvent, supra-

pietre scumpe On. ; 2. azi, in Banat, gluga numele sfantului loan ; 3. (instil de hrAnit : s.abanitei. [Turc. orsnp.o.co].

vdduvd cu cinci guri ; 4. gtua unor ani-

www.dacoromanica.ro

- 296 -

gur

guz

male: gura leului; 5. fig. deschizatura tului : a gusta bucatele; 2. fig, a simti: unui vulcan, unui tun, unei pivniti, unei a gusta placerea; 3. a aproba: a gusta rochi sau camfisi ; 6. margine, intrare : un proiect; 4. a manca sau a bea In mica pe o gura de raiu POP. gurii de beciu ; cantitate: gustd, fe rog. [Lat. OUSTARE]. 7. trecAtoare IngustA : gurci de vdi; 8. Gustar rn. pop. Irma lui August. [Alpartea tAioasa: gura sable!, gura cutitu- teratiune popularA din August, sub inlui ; 9. locul unde se varsA un fluviu sau fluenta verbului gustare].

un rlu: guri/e Dururii, gura Inlomitei; gustare 1. 1. actiunea de a gusts ; 2. 10. mime de plante : gura-leului (gura- dejun. gust:1H v. a gusta putin cate putin. mielului), plantA foarte periculoasa pengagster m. 1. soparla mare verde (Latru animale ( Antirrhinum majus) ; guralupului, planta cu florile viorli (Scutel- certa viridis); 2. crup, anghina, numitA !aria altissima). [I at. OULA, Inghititoare si sonar-lath! 1; 3. Mold, gatlej: magarul

incepu a sbiera cat ii tinea gusterul; gura-casca rn. V. casca-gurs. 4. omusor: oriderea gusterului; 5. fig. guraliv a. si m. bun de guilt. vagauna de munte. [Slay. OWIERO, soparla; guran m. (Oltenia) Zool. safari (ca sensul 2 se explica prin conformatiunea

(metaforA popularS)].

racterizat prin o guri mare).

gurar m. lucrAtor la intrarea ocnei.

gatului batracienilor (cf. broaste, scrofule)I.

gustos a. cu gust bun: bucate gus-

1. astupAtoare la gura cuptorului ; todse. gutii f. Med. boala de articulatiuni, 2, partea rasboiului in care se prinde urzeala ; 3. abuba In gurs : a avea gurar podagra. la gingii, guta-perca f. substantA rasinoasa agures a. guraliv: cioctirlan gures. naloga cauciucului, extras& din seva usgurgudat a. tuguiat, rotunjit : milgura catA a unui arbore din insulele Sondei ; cea gurguiatd n'o doboarci vânt vreo- se Intrebuinteaza mai ales ca materie izoU.

data Ru.rN.

latoare a conductorilor electrici. V. gums.

gurguiu n. 1. stare de Ora; 2. gatul gutuie f, rodul gututului, cu rniros pasticlei sau urciorului: 3. varful opincei trunzator, din care se fac compoturi si [Cf. lat. GUROULTO, gatlej]. dulceturi ; tar din samburit ei, tin ceaiu gurguta v. 1. a se cocota : 2. fig. a ce. se bea pentru tuse yi ragusala. [Lat. se fuduli. [Forma amplificata din gogoa COTONEA]. gurita f. I. gura mica ; 2. fam. sa- gutuiu m. porn din fain. rozaceelor, rutare: 3. piscoiul moril de vant. face niste fructe mari galbene foarte odogurlukt n. Mold. gurguiul tuciorului. rante 1 comestibile (Cydonia). [LaL co[Tras din gurii, cu un sufiz analogic (cf. TONEUS = CYDONIUS]. bur/uiu]. gutunar n. Mold. guturaiu: m'a prins gusit f. 1. umflatura moale ce se for- un gutunar de cele tatdresti AL. meaza pe dinaintea gstului, cornuna In guturaiu n. inflamatiunea mucoasei partile muntoase; 2. buzunarul de sub gat nazale. [Lat. *ourruwaruu (din GUTTUR, gat)]. al pasarilor si In care se gramadesc aligutural a. care se rosteste din gat : mentele Inainte de a ajunge In stomac ; sonuri guturale. 3. Indoitura barbiel (de grasime); 4. fam. guvern n. I. constitutiunea unui Stat: ; 5. partea pantecelui la o blana: vulpe guvern monarhic; 2. cei ce guverneaza: cu gust! alba. [Albanez ousx]. govern liberal. gusa porumbului f. 1. Bot. odolean ; guvernii v. a conduce cu autoritate, 2. nuantA de coloare intre ro i pada- a dirija : a guverna un Stat. guvernamant n. gubernie.

giniu

gusat a. cu o gusa: gusafii dela Camguvernamental a. ce tine de guvern. pulung. guvernant a. care guverna. I m. pl. guslà f. vioara sarbeasca cu o coardA. cei ce au puterea In mana. guslar m. lautar sarb. guvernantii f. femeie insfircinata cu gust n. I. simt al carui organ e limba; cresterea unui copil. 2. savoarea alimentelor ; 3. facultatea de guvernator m. 1. cel ce guverneaza

aprecia ceeace-i frumos : artist de gust ; o provincie, cel ce comanda 0 cetate ; 2. 4. inclinatiune particulara : gust pentru. director financiar: guvernatorul Beincei. muzicii ; 5. mod personal de a simti : fieguvernor m. cel ce dirijeazA In facare are gusto! sdu ; 6. caracter propriu milie educatiunea unui baiat. unui autor sau artist, unei scoale : tablou guvidie f. peste rnic cu capul mai limit in gustul lui Rafael ; 7. gratie, eleganta : dealt lat (Gobius): guvidii de Brates. se in-:brace: cu gust. [Lat. MMUS]. [Or. mod. ouvfor]. ii

gusta v. 1. a discerne cu ajutorul gus-

guzan m. Mold. V. guzgan.

www.dacoromanica.ro

gilt

hat

287

guziu m. Mold. cartita. [Ung. ore]. guzgan m. Mold. 1. chitcan: guzgan de camp; 2. fig. sgarcit: eqti Un giczgvardie f. garda (forma Invechiti): gan Ar.. .Compromis din gazia i chi/- gvardie domneascci /short. [Rus. ay/km:AA conj. (din fr. garde)]. I

H m. a opta literA a alfabetului

Hagan m. cApeienia Avarilor si a Ca-

ha! int. aralA o surprindere, mirare zarilor, monarh in genera (la popoarele

sau o Intrebare: zici c'ai scdpat, ha ? turco-tatare). V. Han.

habaciu m. Mold. hainfi de aba: ai

vrea poate sd umblu in habaciu ca

hagi M. V. hagiu.

hagialac n. cAlatorie la locurile sfinte

cl-ta? NEOR. [Probabil in legatura cu aba]. (a Turcilor la Meca, a crestinilor la le-

habar n. pas, glija: a nu avea habar, rusalim): ii se fdcuse po WI de hagia-

a nu-i pAsa, a nu-i trece prin minte: mor ldc GHICA. Mire. HAI:nil:nit dupd tine fi tu habar n'ai de mine hagima I. Bor. Mold. Tr. arpagic. Ruer. [Bit haber: turc. HABAR (HABER), Vire]. [Ung. rigortgg].

habauc a. tampit: bdrbatul era un

ladbauc. [Ung. MASORA,

ticnit, cu finala

hagiograf in. scriitor de cele sfinte. hagiografie 1. scrieri despre vietile

influentatA de sinonimul nduc]. I adv. ca sfintilor. hagiu m. 1. cel ce s'a dus sa se inun habauc: ii lasd habduc bp. ; hAbauca, de arazna: in sdrbeitori o luam hdbduca chine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca) ; 2. titlu onorific ce se dobandia dupA inprin cele sate CR. habeas-corpus n. (gs'ai corpul tau)), toarcerea dintr'o asemenea calAtorie (si lege In Anglia care dA acuzatilor dreptul sub forma hagi): hagiul a pretins sd de a astepta In libertate judecata lor, and fedem in casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Aa. [Turc. o cautiune. hahaha! int. ex prima sgomotul rahaber n. V. habar: haber n'am ISP. habotnic a. I m. jam. 1. epitet aplicat sului. [Onomatopee]. halialera m. haplea. [Cf. haihuiu]. Evreilor bigoti; 2. fanatic, ortodox. [Rug. haham in. I. od., rabin; 2. azi, tAHABATNIsel, mernbru al sectei pietiste Habad ietor de vite si de prisari (dupa ritul ea Evreilor din Rusia]. habuc n. Mold. In locutiunea a se rupe vreesc) ; 3. (ironic) arhanghel; te strange hAbuc, in bucati : ciobotele vdru-meu hahamul de gat. [Turc. HAHAH, lit. intese rup habuc CR. [Origina necunoscutaj. lept, InvAtat].

hac n. 1. Mold. simbrie: ei aveau ca hac cinci sute lei pro§ti pe an; 2. fig. rafueala ; a vent cuiva de hac, a se ra-

hahambasa in. od. marele rabin al

Evreilor pAmanteni. [Turc. HAHAM BA§Id.

hai int. 1. de Imbarbatare: sA mer. hai, ce zici, te

fui cu cineva, a scoate la ca pat, a dovedi gem I 2. de Intrebare

o

pe cineva: nelegiuitului ii vine de hac insori, ori ba? CR. hai! int. de Imboldit vitele Induce!, necredinciosul Rum ; cu capra fi-ai pus in card ? capra venit de hac CR. mdi, hcii, hai I POP. haidamac m. vagabond : acolo urnITurc. HAN, sumA datorita hac n. pL hacuri, Mold. cuiele dela bid cdtva timp ca un haidamac bap. picioarele cailor sa nu lunece. [Pol. Hex [Turc. HAYDAHAKJ. haidau m. argat la vite: Ciubuc mo(=. nemt. rucrauga htschite I. pL Mold. toane: idtt venit canul s'a calugarit cu mai toli haiddii hachifele sâ plece. [Origina necunoscuth]. lui CR. [Derivat din haide hficiu adv. Mold. V. hiciu. haide ! int. ce ex prima : 1. Indemnul hicui v. a titia in bucAti, a tale: ma- de a merge, de a porni sau de a Incepe runt. "[Nemt. HACEEN]. o actitme, functionand ca un imperativ hficuitor n. cutit mare de hAcuit. cu formele analogice: haidem I haidefil

had a. hidos: de hadd ce-i (baba), 2. o concesiune: fie I [Turc. stAins 1]. haiduc m. 1. od. dorobant. mai ales hadlin m. eunuc: intreabd favorita ungur: husari, haiduci i catane pe pe vechiul ei hadan Bor.. [Turc. HADEN]. Romani au naparlit MGR. ; 2. hot de hadarag m. 1. Tr. batul scurt i gros codru; 3. cel ce apucA calea codrului o latra cainii. [Pol. HID, nelegiula

al Imblaciului: fagi subfiri de hdddragi luptand (ca i cleffii greci) in contra tiPop.; 2. Mold. lemnul volocului de care raniei fanariote: Bujor, Corbea, Grozea. trag pescariii 3. Mold. titirezul morii. [§i Tunsu, ati fost haiduci vestifi. [Ung. hfickireau ung. sumacs]. map* pedestras, tllhar (pl. wide)].

www.dacoromanica.ro

- 288 -

hal

hal

haiducesc a. privitor la haiduci: canhiltui v. 1. a scotoci o pAdure spre tece haiducesti. a sgorni vanatul; 2. fig. a urmAri cu Inhaiduci v. a duce vieati de haiduc : verunare: are de gand sd hditueascii deceit sci ma cdciulesc, mai bine sa toti rnuntii AL. [V. haitd].

hal n. stare, mai totdeauna rea: am haiducie 1. 1. vieatii de haiduc: s'au ajuns in halul mortilor AL.: intr'un ldsat de popie, de s'au dat in haidu- hal fArii de hal, Inteo stare foane proasti. cie Poe.; 2. fig. banditism: haiducie li- [Turc. HAL]. terard. bali f. piatA. mai ales acoperitA : hald haihuiu m. fluiera-vant Ili place ca centrald (=--- fr. halle). ad trdiesti ca un haihuiu AL. II n. deshark I. V. alit. tribalare: intr'un haihuiu o ducea LP. halficiugie f. 1. tufa, mai ales de mAh aid ucesc POP.

ricini ; 2. fig. sbarlit: cu pdrul hdldciugd. haitnani m. 1. om (Art; cApAtaiu, va- [Origina necunoscutA]. gabond: a ajuns de rdsul haimanalehfillidui v. 1. a scApa de cineva : cu lor ; 2. de haimana, fArá stipan : are mare ce hdldduiesc de deschid usa sd rdmdie cdrutct asta de haimana CR. ; 2. a petrece In tihni. a trai sd [Onomatopee].

:

poatd hcilddui lumea in pace Bk.c. ; hainiiini v. a umbla haimana : apu- 3. a sAlAslui: unde corbil locuiesc ai cd-te, zic, de muncii si nu umbla hai- bine hdldduiesc POP. [ing. HALADNI, a mdnind Ruin. tragana, a zlibovi undeva]. CR. [Turc. HAYMANA].

hain a. 1. rebel, trAdAtor : boier vechiu, halagie f. Mold. galagie: sdturandu-se ghiaur hair: I Pop. ; 2. perful, de rea cre- de atata haldgie Ca. [Cf. pol. HALAS

dmta : nu mi-i ciudd de strdini cat de

(rut. GALAS), galagie].

pcimanteni haini POP. ; 3. niu la inimA : halaici I. sclava unei haname: rale s fdrsitul tiranului hain AL. [Turc. funN]. halaicei antece de dor Box,. [Turc. HA hainal 1. ceeace servA a acoperi cor- LIME].

pul; fig. haina noptii Ex. [Slay. 'Luba].

hiinar m. negustor de haine.

halal a. I. binecuvantat : copilul nu-

mai ce indirldncd e halal PANN; 2. (irobiinirie f. negot sau prAvAlie de haine. nic) procopsit : halal nepof I [Turc. HAhaini v. a se revolta incontia Portii LAX,. permis, legitim]. II int. halal del 1.

(invechit); 2. fig. a se lepada, a plutsi (in Rens bun) fence de: halal de cine-i pe cineva : dar de and .5'a hainit..., tdndr si are bani multi 1 AL.: 2. (ironic) mai de tot am calicit POP. ; 3. a urgisi: mare procopsealA I halal de bietii im-

o haineste i o prigoneste soacrd-sa pricinati I Az, CAR. [V. hain]. hiliiaie I. larmA mare: incepurd o

hainie f. perfidie: hainia dusmanului. huis! (hAisa) int. strigit cAtre boi s'apuce la stanga. [Onomatopee]. halt! mt. exprimA : 1. o surprinde; e neplicuti ; 2. o pornire imediatA: hait ! lipseste dinaintea rnea ! CR. [Onoma-

ceartd i o hababaie Isp. [Onomatopee halala I]. halastancli I. Mold. stambA ordinarA

o rochie de halast6ncd AL. [Rus. notsraacA. panzA de Holstein].

halat n. hainA bArbAteascA de cash', larga a i comodA : Iii halat l cu fes cuhaitii f. 1. card de caini de vanat; fig. sut in cap Az.. [Turc. FIALAT, sinonim cu haitd de hoti PANN ; 2. Mold. cAtea: caftan]. Dolca, haita cea beitrdnd POP. ; 3. fehalat n. 1. lantul de strans moara meie necinstitA. [Ung. tuna]. (se aude prin Mehedinti) ; 2. Mold. pl. topee].

hiitar m. cel ce m Ana o haitA : hditari, scule ; haloturi, ciocane, unelte CR.

bdtdiasi, soimari OD. [Turc. ALAT. instrument]. hAtital m. Mold. Milan hditasii mare halitu n. plasA de wins peste : là hafoe aprind AL. [Ung. nArrAs]. ldul i vezi de-i putea sd prinzi vre-o hAiteie n. pl. Mold. unelte, scule de fdlii de paste ISP. [Ting, HILO]. plugarie. [OriginA necunoscutit).

haitic n. haitA

sane ISA.

micA :

un haitic de

halbi 1. o jumAtate litru (de bere) : o halbd de bere LW. [Nemt HALMS ; ter-

men introdus de chelnerii austriaci (v.

haitis a. se zice de bou and merge cheiner

I

NO].

crAcAnat, aruncand un picior sau amanhalch f. od. joc oriental care consta douA dinapoi In lituri. [Lit. cu picioarele in aruncarea i petrecerea sulitei printr'un sucite ca cainii de haitA]. I/ n. haitA mare. cerc de fier (numit halca): mdini ies haitos a. cochet, galant: o femeie Turcii la halca POP. [Titre. HALKA, inel].

haitosii. [Dela haitd, prostituatA]. hilitueala 1. goanA vanAtoreascA.

V. gerid.

hale& L codru de mamAligi, came

www.dacoromanica.ro

han

289

1151

etc. : o haled de pastrama CAR.

[Ci.

Ung. HAWK, aschiel.

hailci v. Mold, a da la randea din

gros. [Cf. nernt. PALM I.

hfilcitor n. Mold. unea1t5 de halcit. haldan n. Mold. V. aldan. Haldeu a. si m. Caldeian. poreclA data de chlughri preotilor de mir: popii de mir pe can ii numiau Haldei Ca. halea-malea (de a) f. Mold. un fel de joc copiliiresc pe apucatele. [Dupfi versu-i initial: Halea-malea, incotro fi-e calea ? (v. hall)].

hall v. Mold. 1. a prinde mingea in sbor ; 2. a apuca repede: odata si ha-

ham ! iM.. prin care se imitA lhtratul cainilor : ham ! ham ! ham! int. exprim5 o Indoialá sau neIncredere : ce poftesc ?... ham ! AL.

hamac n. pat format dintr'o bucath

de panzii sau dintr'o retea suspendat de extremit5tl, ca sA se poath balanta. hAmiii v. Mold, a lhtra : cdnd hamoia, nu-i auziai glasul AL. [V. ham 1. 1

hamal m. cel ce poarth greutati In

spinare. [Tun. HAHALL

hamalfic n. meseria hamalului. [Mit.

HAHALLYK).

hamam n. baie turceasch cu abur

uscat. [Turc. HAMMAH, bale].

hambac n. tabla Inmultirii (de forma mingea, termen de Joe cu sensul gene- patrata). [Gr. mod. AHPAKOS calcul]. ra liza t]. hambar n. I. magazie de grane : hank adv. se zice de boierul In func- scutura hambarele, mature! cosarele thine, In opozitiune cu paih, cel pre- POP. ; 2, odaie de rezervh la tiirani penvazut cu un rang onorific, sau cu mazil, tru producte agricole, verdeturi, animale eel pus In disponibllitate: boierii cei ha- domestice ; 3. cutie mare de lemn de fag lm stau imprejurul Domnului cu bas- facand parte din buchtaria shteanului. toane lungi in mina GIRCA, [Turc. HALIA, Hambarul joach un rol Insemnat In geacum tn serviciu]. nera pentru bucatele campului, pe rand Halimh 1. 1. numele colectiunii de cosarul, patulul i sasiacul (cast din povesti arabe 0 rnie i una de nopti, urrnh special Moldovei) sunt rezervate povestite de sultana Seherazada (supra- pentru depunerea porumbului. [Turc numitA Halima, adich cea bunh, cea (u)kmaika, rezervoriti. depozit]. indufatoare) : merge focul pe apa ca hambaraq n. !aria In care curge fa. fit vremea Halimalei AL.; 2. fig. in- ina din cosul morii (se aude min Tulcea). leste miimaliga CR, [Ceh. rud.m, a arunch

tamplare mlnunath i plinA de peripetii :

himeiu (hemeiu) n. planth chthrh-

o halima intreagcl si plina de minuni itoare a cArii Hoare galbenh-verzue se InAL. sci-fi povestesc ce am pdfit... sa Arebuinteaz5 la fabricarea beth i la fa-

icerea unei tizane amare, tonice 1 depuvezi, e halima CAR. hallpav a. si adv. Mold. lacorn : lu- Irative (Humulus lupulus). [Slay. mato]. pul incepe a manca halpav CR. hfimesit a. Mold. lesinat de foame : hulpay: cf. hulpe = dace], ihOmesit de foame de atdta umblat CR. hilpi v. Mold, a se lass la phmant, I[Origina necunoscutal. voibind de cereale. [V. hulpi]. himurar m. cel ce face sau vinde halth f. 1. loc de oprire al soldatilor tn hamuri. mars, popas; 2. In special, loc de oprire hamut n. hamurile sau jugul din ju rul gatului la cai. [Rus. HOMUTIA. intre douA gAri. [Nemt. HA= (nuts)]. haluit a. Tr. luat de hale, paralizat. hamza f. Mold. scocul morii. [OH-

[Cf. luat dn Me]. halvit f. prhjitura de Minh arsh

ginh necunoscuth].

han n. osphtarie, birt ordinar: un han miere ori din zahAr cu tahfin (servind dela capul podultd Mogosoaii GHICA. ca mancare de post): halva de Adria- [Turc. HAN, lit. cash]. nopole. [Turc. HALVA, lit. dulceath]. Han m. Domnul Thtarilor (In special halvagiu m. cel ce lace sau vinde a celor din Crimeea) te calca Hanii halva. [Turc. HALvAnly]. tataresti i urdiile turcesti POP. [Tata' halvith f. 1. amestec de nue', scro- re*te HAN. Domn, forma contrash din bealh alba 1 zahhr ; 2. joc copilhresc la mongolul Hagan]. läsatul secului de branza. [Halvija no e hanfimili f. damA nobila turch: cdntd cleat 0 halva de nuci]. din gurd si din tamburd intocmai ca halvitar m. cel ce vinde halvith : o hanarna de saraiu Fa. [Turc. HAMM, un biet halvitar AL. lit. printesa, filch de Han]. ham n. (mai ales la pl. hamar)), hanesc a. ce tine de Han : satelc si

Mate curelele trebuincioase pentru tuba- hanesti BILe. marea cailor, tacam de cal: cal de ham, hang n. Mold. 1. una din tevile cimde trAsurA, In opozitiune cu cal de fen, polului care produce un sunet bazAitor ; lau de chlAne. [Ung. min]. 2. ison : Ian cobza fine hangul Em. ;

L Saineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

19

han

har

290

3. fig. tolled suflarea i fliptura de pr:re hardbaua cea jidoveascd dela Roman prejur ii finea hangul CR. [Ung. HANG, AL.; 2. car mare pentru caratul fAinei dela

moarA : dimerlia .scutura, harabale 'ntont hangan a. Mold. se zice de o varie- cdrca fi la moard le ducea POP.; 3. car tate precoce de porumb (cultivatA in sa- mare in genere: if se aduc doucisprezece tul Hangu): porumbul hAnganesc are bo- harabale cu pdne CR. [Turc. ARABA].

harabagie f. Mold. citriusie harabul lungaret st mare, galben roscat, cu bagia e mai blind CR. firul scurt st druga mare. harabagiu m. Mold. cArAus : Moq hanger n. pumnal incovoiat ce Turcit poartA la bran : cu hanger bogat la Nichifor era harabagiu CR. [Turc, ARA.. son Pop. [Tune. trAmijral. hangiu m. birtas. [Turc. HANDIT1. hAnos m. Mold. V. anason. [Ung. most

BADJY).

harac m. V. arac haraciu n. od. tribut platit Portii de

hAnsari m. pl. numele ostasilor de TArile RomAne. [Turc. uwaA6]. In Muntestransura st de pradA sub Stefan cel Mare. nia. el data dela Mircea, care se Invoise [Forma arhalcA nazalizata din husar]. la 1413 a da Portei ca dar (pe.pche$) o hantà f. sdreantA. [Origina necunos- sumA de 3000 bani de aur; iar In Mol-

dova, dela Bogdan Chiorul, care trichina tara-i lui Selim I In 1512, platind Portii ca pefchef 4000 galbeni si 20 soimi. Haraciul fu urcat la 10.000 de galbeni sub Telles, la 40.000 sub Petra Schiopul, la 60.000 sub Ioan Vocla st el merse sporincl invaziunilor tataresti). V. Tatar. hiinta'u ri. scaunul de spite al rota- in epoca fanariotilor ; dupA o duratA de fret secole, haraciul luA sfArsit odatA cu rului. [Origina necunoscuta hantuscii f. Mold. cocheta : o han- rasboiul pentru independentA (1877). (fwd de fata NEOR. [OriginA necunos- harag m. V. arag. cutai.

Han-Tatar m, 1. Hanul Tatarilor : yin de cel din vremea lxii Han Tôtar Ar.. ; 2. drac, naiba dute la Han Totar I (ecoul spaimei lAsatA de cruzimile

hAri v.1. a da un sunet surd sau In-

cuta].

haos 11. 1. Mit. confuziunea generalA fundat (ceasornicul Inainte de a bate, rAsa elementelor Inaintea creatiunii; 2. fig. nita la mAcinat) : hOrditii sic": in pod confuziune, dezordine : in haosul cel rdfnifa veche En.; 2. a latra rAnjind (de cAini). [Onomatopee]. mare de negru intuneric AL.

Intone a, confuz : idei haotice. hap n. 1. globulet de substante far-

maceutice de Inghitit ; 2. fig. lucru foarte

hArAitoare f. judrie ce hArhe : flu-

tera., ti

luirditori CAR.

haral n. V. harar.

haram a. blestemat, afurisit (in oponeplacut ; a inghifi hapul. [Turc. }TAP]. hap int. exprimA repeziciunea apu- zitiune cu halal): copilul ce imbracd e card si a : el imbuca iute, hap I haram PANN; de haram. pe nedrept: vrei sd-ti nilindnc banii de haram ? AL. ; hap I TSP. [0110InatOpeel. WAWA) v. a prinde repede l a Inghitl. a mfinca haram, a spune minciuni : mai,

tartorule, nu mdnca haram ai spune [V. hap a hapca (cu) adv. Mold. cu de-a sila drept CR. U n. 1. vita proastA i (Ara sti, ia apa si smicelele cu hapca CR. [Cf. Pan ; hdis, fa, haram, la plug! Ar.. habulg. mustrA, imbucAtural.

ramu-i cu ndrav AL. II int. (In blesteme) II adv. ne-

haplea m. pop. nerod, prost, mai haram de capul vostru! CR.

mutt naiv : afa haplea mai rar. [Bulg. meritat; dupd cum haram venirci, astfel fi haram s'au dus PANIC [Tun. HARAH.

HAPI,TO, nAuc].

hapstin a. Mold. 1. lacom la mAn- lucru interzis, sacru, necurati. harambasfi m. cApitan de hoti (In rare, la treabh : moftwagul pofticios pi

hapsdn CR. 2. cumplit, tiran : yndi, ca. cAntecele populare). [Tine. HARAHBA5Y1.

hapsdn ii adtrarul! AL.; 3. se zice de

haramin m. 1. hot de codru, haiduc:

oile care stau rAu la muls. [MA. HAPSZI, voi, vitejilor, haraminilor POP.; 2. tilllarom]. har : haraminul de Triisnea CR. [Turc.

har n. 1. gratie, favoare : a frumsefii HARAIHI. harap m. V. arap. haruri goale Ez4.; 2. gratie divinA, dar dumnezeesc acordat omului spre a face hara-para adv. Mold, a face harapara, a prapAdi: cu dracii ai facut harabinele si a evita Taut [Cr. mod.]. hArà f. umflarea urechilor la oi. [Slay. para C2. [Onomatoped

harapnic n. Mold. biciu mare de viharabk f. Mold. I. car mare de trans- nAtor sau de aurugiu: if metna cu un port cu lavite thAuntru (tinand local dl- harapnic ce 'n urma lor pocnepte Ab. HYRA, bolesnita

llgentelor de mai tArziu): ne-a asurzit In

[Pol, HARAPNII[.

www.dacoromanica.ro

bar

hAr

291

harar (tiara n. I. sac din pAr de caprA: bate Turcii de-i omoard pi mi-i bagà prin harale de mi-i dd pe Olt la vale POP, ; 2. un fel de tol gros 1i rar tesut chn par de caprA din care se fac

hareciu n. (Invechit) adjudecare. lint. adjudecat (termen IncA popular): telalul strigei fade.: zece galbeni fata g iu-

[Turc. HARAR].

meilor muzulmane : te fine baba de a-

mod. HARJU() (aorist hdraxa)].

sdrobite Err. [Nemt. MOUE].

delui I eine dd mai mult ? una, dozier, trei, hareciul AL. [Turc. mina harem n. 1. apartament rezervat fetraiste pentru cai sau se acoper cArute.

hairaid v. Mold. 1. a tachina, a hartui: proape..., inchisd ca intr'un harem AL.; avem dor de hdrrifit POP. ; 2. a se bar- .2. totalul femeilor unui muzulman: uncle tui: un tdndr se hdreifeste pe un sirep Beicul se rdstia,haremul se speria Por.; 3. od. apartamentul rezervat Doamnei p armasar sur NEOR, [V. harid]. hArhu m. Zool. Mold. Tr. erete. [Ori- ferneilor Curtii: fustagii i vornicul de harem. [True. HAREM, lit. loc interzis sau gina necunoscuta hfirfixi v. a cresta pielea eu o lantetd: sacru]. harià f. harp5 : simfiri reci, harfe eu te-arn hdreixit de spasmuri AL. [Gr.

hArhzi v. 1. a ddrui : el avea sei te hArjoanh f. 1. Mold. joc in gluma : hdrazeascd cu un cal trindr POP. ; 2. a noi &Heti ne ludm la hdrjoand Ca.; con sa cra : icoand hdrdzitd bisericii NEOR. 2. In special, jocul flAcarlor [Gr. mod. HARiZOI.

tarA

l tetelor la

imi vine s'apuc fetele la hdr-

harb n. ciob mare, spArturA de oalA, joand AL. [Tras din hdrjoni].

Inirjoni v. Mold, a se juca, a glunii [Origina necunoscutA]. hfirbar(et) a. lacom, desfrAnat : nil cu fetele (ImbrAncindu-le, piscAndu-le) : ; amble prin sat hdrbar Row; ei herr- (Cupidon) cu copiii se hdrjonegte bareti vor sa fie NEOR. [Origina necu- fig. poli in toatd linigtea sd te ladrjo-

noscutA].

hArbui v. a sparge, a disloca : carul rneu l'ai hdrbuit CR. [V. hdrbJ. harbuz m. Mold. pepene verde : fu-

rand noaptea harbuji

negti cu Muzele AL. [Origina necunoscutA ].

hArlav a.

ticAlos, stricat. [Cf. buig.

HARLIALT, rapciugosJ.

harlet n, 1. instrument agricol cu car e se luereazA pAmantul mai bine decAt cu harbuzfirie f. Mold. loc simAnat cu plugul i sapa, dar mai Incet ; 2. barburAturA (duph forma-i). [Slay. craril. harbuzi. harmalaie f. Mold. galtigie: harmahare& f. zidul 'Walt pAnA la un metru ce se face din pAmAnt liana' in tAlpile unei laie de vorbe. [Origina necunoseutA]. i zermogi de

prin harbuzeirii AL. [Turc. HAREM].

harmasar m. Mold. V. armAsar: o }Arch f. I. craniu ; 2. fam. bAbornitA : herghelie de harmasari AL. hfirmfisfirel m. V. armAsArel. hdrca dela buceitdrie CR, [Origina neharnasament n. tot tacOmul unui cal cunoscutAl. V. baba. case tArAnesti. [Turc. ARICA, spate, sprijinj.

hArciii v. Mold, a tusi nAbusit (de slA- (=-- fr. harnachement). hàrniaiu m. Hot. iarba-fiarelor. [Oribiciune). [Onomatopee]. V. borcAi. harchinfi f. Mold. felie de mamaliga gin& necunoscuta harnic a. activ, sarguitor. [Derivat din sau slAninA : ddndu-ne 0 noud ceite o har : cel cu bar. vrednic]. harchind CR. [Cf. hartar]. hfirnicie f. cahtatea celui harnic. harciog m. soarece care trAieste in le-

targie toatA iarna (Cricetus frumentarius). [Ung. coliesoo].

harp& f. 1. instrument de muzic5 cu coarde, puse In vibratiune cu degetele ;

hArdAu n. ciubAr (care tine dela 4-6 2. fig. armonie: harpele din stele AL. Harpagon m. 1. personal dinteo cohardughie f. Mold. 1. clAdire mare medic de Moliere; 2. om foarte avar. dArApAnata: vama era a. hardughie ruiHarpie f. Mit. monstru fabulos cu fata natd AL.; 2. fig. ruinA: era bertrdn... de femeie cu capul de pasAre rApitoare: cam hardughie AL. [Origina necunos- luat vdrtej in goana Harpiilor grocofe). [Ung. rucciol.

cutA].

hardughit a. ruinat ; fig. cdt sunt de

zave AL.

harpist m. cAntAret din harp& bchnind gi de hardughita AL. liars (harstl) int. exprimA sgopiotul hare& f. taftA groasa cu ape: harea lovirii : harp, sd-i tai capul. de Hio. [Turc. ru,a6]. harsh f. pAturA mai linA ce se pune harecilui v. a adjudeca (si fig.): pos- pe seaua calului: eau domnegti acopeturile se hareciluesc in piafer..., cine rifi cu grele hargale OD. [Turc. Imp]. dd mai milt? AL. [Ung. mic,(csoLNr: ter-

men juridic iesit din uz].

hArshi v.

a

I ace sgornot tAiAnd cu

cutirul. [V. harg!

www.dacoromanica.ro

liar

hat

292

harscai v. Mold, a sgAria: scapand hartueala f, harti continuA. cu mare greu din rndinile tor, hdrscait harfui v. 1. a obosi cu atacuri repesi stdlcit cum era CR. [Onomatopee ce tite; 2. a se lua la harp; 3. a neciji tnexprima sgomotul ferestraului In scan- tr'una pentru bagatele. [PoL RARTOVJA6 J. hartuitor m. cel ce hirtuieste. dura, al clestelui pe vatrA]. hfirsi v. 1. a se deprinde cu ceva pe- harzob n. Mold. 1. cerc de nuia cu o nibil: omul se hdrseste cu necazurile Impletituri de coaji de teiu sau de fianRow; 2. Mold, a fi sgarcit. [Origina ne- ghie (care, la stane, se pune pe budach peste care se aseazi stricuritoarea) ; cunoscutA J. harage f. piele de mid argAsita si din 2. plasi format& din cloud harzoabe in a cArii bland creata cojocarli fac cAciuli. care se pun pistrivii afumati : cdteva [Origina necunoscutà]. hdrzoabe de pdstravi AL.; 3. fig. cobohilursit a. Mold. 1. cumplit ; hdrsita de nit cu hirzobul din cer, privilegiat (lomatuser nu ma sldbia din fugd CR. 1 cu(iune de origina obscurA): dar trot cc 2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hdrsi]. suntem? .scoborili cu hdrzobul din cer hart! Mt. exprima sgomotul thierii. AL. [i vdrzob = bulg. NIORZOP, le &Dia hfirzobat a. Mold. gatuit : opined hdr-

[Onomatoped.

hart n. lature : pluta se repede in zobald; fig. secituri.

hart. [Origind necunoscutAL hills! int. aritind gestul i uieratul cu hart... scarf I int. ce red& sgomotul care se gonesc insectele i pasarile de unei trageri alternative: and set suie ca- curte. [Onomatopee]. rub har ! incolo, scarf ! incolo, carul hash f. Mold. madipolon, percal. ['rum

se da inapoi CR. harta f. foaie de hartie pe care se re-

HAssA].

has-aharlii m. pl. od. rindasii de curte, prezinta vr'o parte a pamantului, conste- ficand parte din garda particulari a Domlatiunile cerului, etc.: hartd astronomicd, nului peicii i has-ahdrlii Fu.. [Turc.

geografica, geologicd. ]Gr. mod. }TAROS]. HASS,1HYRLI, randasul Saraiului]. ',arta 1. Mold. lupta voiniceasch, incaiehafal v. a lace has, a goni

pisirile

rare: la harld porneste POP. [PoL run]. de curte. hartag n. Mold. V. artag. hasica f. Mold. 1. brad mare uscat 51 hartan rt. bucata mare de came, de Aunos pe dinduntru ; 2. pielea de vita baina rupta, etc. [V. hart !]. dui:6 ce s'a jupuit ; 3. plelea adaosi spre

härtani v. a rupe in bucati marl, a a largi ciputa.cle asupra (Crt.), [Pol. HAMA heirtdni pieile de bivol Isp. hai- pentru raportul logic, cf. bland, piele nele de pe ddnsa se hdrtdniserd ISP. scanduri]. hàrtapall v. a hArtAni. [Compromis haliq n. bAuturi narcoticri 1 Imbitidin hart! si pall], Mare ficuth din frunzele unei specii de sfasia

harta-parta (harcea-parcea) adv. rupt canepi : Orientalii sorb ha"is In loc de in bucati: sa mi-I faceli harta-parta [SP. t utun. [Forrnatiune analoga cu hara-para]. halma f. V. hagimi.

hartaff m. ostas de hartà : pe camp hat m. armisar, cal mai ales dobrose 'nsird 'n grupe de harfasi AL. gean (nurnai tn cantecele populare): cu harti m. pl. sAptAmana dinainte de cea trei hate la cosare, pusi dela Vinerea alba', and se mananca (Miercurile i Vi- mare, pe graunte i pe sare POP. [Venerile) si de dulce si de post: in sapta- chiu-rom. at = turc. Ar]. mon a harlii CR. Wechiu-rom. saptamdna hat n. Mold. fisie de pimant nearat Arfivurilor (Pravila dela Govora) sau a care serva de hotar Intre mold hatul Armenilor (dupa porecla ce li se cia)).

e marginea ogorului pe unde se trage cea

monedà, bilet emis de guvern si care tine kc de numerar ; 2. pl. acte, documente, titluri, etc.; 3. od. chitantA de perceperea unei dad: hartiile i sferturile ttu mai aveau seamd. [Gr. bizantin HAratid.

mia pe hat CR. [Turc. HAD, hotar).

turi: cu mare greu hartoieste carul

[Origini necunoscutA1 .

hartie f. 1. kale subtire fabricatà din dintdi brazdA, in opozitiune cu razor, sdrente sau din alte substante i servind locul pe uncle se trage cea din urmi la scris, tipar ori de InfAsurat ; hArtie- brazdi ; 2. cArare pe hat: Trdsnea dor-

hat! int. I. arati sgomotul apuciril

sau prinderii brusce : hat! pe ied de gat CR.1 2. strigit de alungat porcii. [Onomatopee].

hat adv. Mold. foarte (ca depirtare In hartoaga f. pl. birth, acte (ironic) : am un teanc de hdrfoage afumdte Az,. spatiu sau In timp), prea: hat departe, hartoapa f. Mold. V. virtop. hat tdrziu. [Origina necunoscuta hartoi v. Mold, a cirmi, a da In IA- hat n. curea lungi dela fraul calului.

intr'o parte CR. IV. hart, lature).

hat! int. exprimi o tragere In directinne

www.dacoromanica.ro

IIt

- 293 -

Wiz

opusa: half in sus, hal in jos ISP, [Ono-

hAuIi v. I. a striga urland ; 2. a chiul: trece hoful haulind AL. [Onomatopee]. hatai v. a trage Incolo i Incoace: el havadig n. noutate, Vire (mai ales hafal copaciul pana ce-1 scoase din rea): apoi incep havadigurile FIL. [Turc, HAVADIS, eveniment]. raclacina LW. V. haf i]. hataiA f. stofil scumpa de matase: rohavaet n. V. avaet: mi-a oprit si matopee].

chic de hataia OD. [Turc. HATAY!, lit, din havaetul judecalii havaià a. azuriu (termen cle boianChina]. higAnh v. a misca Intro parte si In- giu). [Turc. HAVAYI, lit. aeriara

havalek 1. corvoada, sarcina (sinonim tr'alta, a cliitina usor. W. haf 1]. hatAr n. 1. favos re : se hotar2 sa vie cu angara): bir n'avefi a da i havalele mai mult de hatdrul lor ISP. ; 2. placere, nu facefi CR. [Turc. HAVALA, Insarcinare]. poftA : neputandu-le strica hatarul CR, havan n. 1. Mold. piulitA; 2. unealta [Turc. HATT'S]. alcatuita dintr'o cutie i un cutit de Mist

hAta, a. (cal) de ham. [V. haf]. .tutun. [Turc. rrAvAu]. halta, n. Mold. potecA prin Wine, havana f. tigarà de Havana. cArare Intre ogoare : hafrigul cdprioarehavarick f. pl. Mold. scold de mare lor CR. [Cf. hafig].

(ca delicatese). [Gr. mod.]. hatiserif prevAzut havra f, (ironic) sinagoga: cand porcu apostila imperialA (csA se observe cele nese tofi sa vorbeasca, parcd-i havrd ce urmeaztt aci)). [Turc. HArrn HUHAYUN, ovreiasca PANN. [Turc. }lim]. . lit. autograf august]. havuz n. 1. basin; inhavuzul de g.;'rWittig n. tufts de markini: prin scor- fir Box..; 2. fantanA tisnitoare: havulzul bun i prin hatiguri ISP. [Origina ne- din facia dela Cigmegiu. [Turc. nAvuz].

hatihumaium n.

haz n. 1. gratie, placere: jucarii pline

cunoscutA].

hativerlf n. ordin emanat dela Insti de hazul i farmecul copildresc CR. ; Sultanul : Turcii deterd lui Ieremia ha- 2. gluma. petrecere : sai vedefi haz acug

tigerif de domnie in Moldova &Lc. AL.; en haz, nostim; a avea haz, a fi [Turc. HATVI ssurp, lit. scrisoare ilustrh.] nostim ; a face haz (de ceva, de cineva', batman m. 1. cApitan de ostire, la a rade petrecand : fiecare hi rdndut sent Cazaci si la Poloni; 2. od. comandantul povestia cafe-a batjocura... i facea general al armatei moldovene (calarasi, un hoz nespus GHICA ; 3. a face haz arcasi, darAbani, seimeni, lefegii): flat- (pe cineva), a (Welt la clansul, a-i pM-

manul corespundea marelui Spalar cea mult : Ind face haz Ministru AL.

din Muntenia; 3. In Muntenia, cApete- [Turc. HAZZ, plAcere, multumire]. nia zapciilor de Divan. [Pol. IIIITHAN, seful hazard n. 1. Intamplare neprevlizutA: Cazacilor, general (din nemt. Haupt- un hazard fericit; 2. pericol, rise: hamann)]. V. ataman i ataman. zardul rdzboiului (= fr. hasard). hfitmAnese a. ce tine de hatman: hazardis v. 1. a expune pericolului, a risca; 2. a-si ispiti norocul. seimenii hatmanegti. hazardat a. pufin fundat, greu de hitmanle f. 1. demnitatea de hatman; 7. ministerul de rhsboiu: seimenii hat- justificat : opiniune hazardatd. maniei Naos. hAzenie 1. uric-lune scarboasa. [V. had]. hafmatuchiu m. V. asmafuchiu. hazliu a. ce are haz, pMcut, nostim: blitru a. Mold. siret: un hatru bun ian mai spune, ca efti hazliu de tot AL. de glume Ar.. [Slay. HTIRC]. hazman rn. berbece sau tap juganit WOW v. 1. a duce de haturi, a mkt& : (se aude In Dobrogea I In Covurluiu).

am sci iau calul de hafuit AL.; 2. fig. asman = turc. AMU!, puternic (cf a conduce: ce hafuiesc poporui AL. puternic, epitet dat In Tutova boului häu n. 1. priipastie: gura et [a ma- cu fruntea Ista)]. mei padurii] un hair cascat En.; fig. haznk f. I. vistieria (Aril, tezaurul Sta-

tiranul sa dispara in haul nimicirii AL.; 2. greutate, sarcing : duce haul casei lard sa carteasca ISP. [Gr. mod. :dos (cf. clir, disc = cliros, discos)]. haugag n. Mold. 1. Mgr's: sa urneasca fora din haugag AL. ; 2. jghisbul sau garliciul teascului. [Rostire dialectala

tului: a furat gi banii haznalei At. : 2. tezaur, cornoarA In genere: un Sultan ca tine bogat cu haznale Nun; 3. canal pentru murddrii, cloaca: podelele aruncau in sus din hazna stropi de noroiu GHICA. [T111-C. HAZNA].

haznadar m. vistiernicul Sultanului sau al Domnului: ajungemd a purtn din veigaf (v. gig*. haui v. a riisuna cu putere: unde slujba de haznadar Bk.c. [Turc. HAZNADAR]. ninchezi odata de haui vazduhul ISP. hAzos a. plin de haz: i alte iznotive [Onomatoped hazoase ca acestea Ca.

www.dacoromanica.ro

haz

hid

294

hazran n. od. 1. unul din insigniile ghelie de o iapei ciufd i braniste nuboieresti i tn special al marelui Ban : 2. mai de o tufa* nu se face niciodatd carja episcopilor l arhimandrittlor : bas- PANN: 2. locul unde se ocuol cu prIsila ton de abanos cu cAp5taiul de argint [Turc. HAZARAN, baston de bambu].

cresterea cailor: herghelia dela Cis-

ldu. [Turc. HERCALELt, lit. turma de rnlgari]_

he! Mt. exprim5 o tmbirbatare, o asihergheligiu m. plzitor de herghelie gurare sau l o mirare: he! Trdsnea, de n'afi ti cd-i beizade, as crede cd-i md, scdald! CR. herghelegiu AL. [Turc. HEROHELEDJI]. hegira f. era Mahomedanilor ce In- hermetic a. I. relativ la alchimie: cepe cu fuga lui Mahomed din Meca, la stiinfd hermeticei; 2. bine astupat BA nu poat5 pitrunde aerul : inchidere herme622 d. Cr. hell int. de chemare sau de Imbol- tied.

hernie f. Med. surpiituri, umflaturl dire: mânofi, copii, heil hei! POP. helhel n. (in Muscel), darac, ragill. formatI prin iesirea unui mat din abdomen.

[Nemt. HECHELl.

heruvic ii. 1. cantare bisericeasca care incepe cu vorbele «care pre heruvimiP, helbet adv. las' pe mine : despre si care se rosteste Mainte de a iesi preotrains. helbet I AL. [Turc. ELBErr, negresit]. tul .cu darurile; 2. carte bisericeascer ce helelteu n. iaz cu peste. [Ung. HALASTC5], contine asemenea imnuri: Heruvico-chi-

heiuri n. pl. Mold. acareturI tn jurul

casei. [Cf. ung. HALT, loc, spatita

beige f. Mold. I. nev5stuic5 alba pe nonicar de Anton Pann (1847). [Gr.

i avand uneorl lama tot pArul alb mod]. heruvim m. 1. Ingerul care vine dup5 (Putorius); 2. se zice de ceva foarte alb: alb curnu-i helgea CR. [Ling. HOL Or, er- Arhanghelul, In ierarhia cereasc5 hertzvimii i serafimii ; 2. figuri simbolice mellnl. hellografie I. reproducerea unui text de animale untraripate, in templul din Ierusalim; 3. copilas (raged si grasuliu; 4. In sau desen cu ajutorul razelor solare. hellogravurà I. gravura Marta cu picturl, cap de copil inaripat. [Gr. mod.l. hervaneh I. mantle domneascA subajutorul fotografiei. heliotipie f. acelas sens cu heliografie. stituitii cabanitel in 1832, sub Vodil Sturza si Ohica. cand vechea Investitura cu cahem! int. V. him? banita l cuca a fost inlocuitA cu hervahemeiu m. Mold. V. biimelu. henraptizie f. Med. scuipare CU sange. neaua i cu o Md. de samur cu flori de hengher (hingher) in. individ care se diamant. [Turc. HARyANT. un fel de tunica ocupA cu prinderea cainilor vagabonzi rotunjitl i fArl maneci]. hexatnetru m. vers greco-latin cornprin oras. [Vech.t.rom. hengher, calAu pus din sase picioare sau mlsuri. = Sas nt5Notrt (germ. (Henker)1. hi? int. cu care clrutasit fac sl mearga hepl int. striglt de goana al vanAtocaii : hi, calule, hi! rilor : hen! lzep! hiacint in. I. Bot. zambill; 2. plata; herb n. Mold. od. sterna, mewl : herbul Moldovei; fig. lurid, soare i lice- scumpl galben5 bAtand in rosu. biat n. sunet neplicut produs (tn poeferi el (codrul) le poartd 're a lui herb zie) prin Intalnirea a dou5 vocale. Ex. [Pol. HERB]. hie int. exprimand sughitul sau geaherculean a. demn de Hercule: pttmAtul : a face hk . (ere herculeand. hici(u) adv. Mold. de loc, Insotit adehereseu n. Mold. ferestrAu: fig. cine hdrdie intre copaci pared-i un he- sea de o negatiune: case si iivezi hici! clit hid, nicidecum : tii ad citestik.. ba reseu AL. [V. fereseiul. herestrh v. a thia cu feresfrlul heres- cdt hiciu AL. [Rut. (Nr)rnr6, de Mc]. hidalgo rn. nobil spaniol. trez stejarii cdfi pe rdpi se Inclin BOL. herestrhu n. pl, ferestraie cu api la hidos a. de o ufaclune respingltoare; munte (Tamura de Industrie): Valea Bis- in crdng adesea treceau ndluci hiburtil

trite! din judeful Neamf posedd cele doase AL. mai nurneroase si mai per feclionate hidrà f. 1. Mit. sarpe fabulos cu 7

herestraie. [Rostire dtalectala din feres- capete earl, fa:late, cresteau la loc; Hercule rlpuse dinteodat5 capetele monstrufrau]. herete in. V. erete. lui; 2. Zoo/. gen de polipi; 3. fig. au heretisi (hiritisi) v. 1. a felicita : Sd grozav, flagel: hidra anarhiei, hidra heretiseascd pe impdrat pentru scd- fanatismului. narea fie-sdi TSP. : 2. pop. a cinsti cu hidrat n. corp compus din ap5 si biuturi. [Or. mod.]. dintr'un acid metalic : varul stins e un herghelie f. 1. turmA de cai her- hidrat de calce.

www.dacoromanica.ro

hid

295 --

hoa

hidraulic a. privitor la miscarea himeric a. imaginar, fantastic: idee, ridicarea apelor: masind hidraulicd. sperantii himericd. hidraulich f. stiima ce are de obiect hindichiu n. Mold. I. sant: pe ma-

ridicarea i conducerea apelor.

101 hindichiului; 2. gailiciul teascului de

hidroaeroplan n. aeroplan provazut struguri. [Tare. ileNDEld. hingher m. V. hengher. cu plate (in loc de motoare) cari permit aparatului a luneca pe apd. hioalii f. Mold. in locutiunea a lua in hioali, a impinge pe cineva fira vole. hidroavion n. V. hidroaeroplan. hidrocarburk 1. orice corp format [Origin& necunoscuta]. pnin combinarea hidrogenului cu carbonul (ca benzina, naftalina, etc.): petrolul

hipic a. privitor la cai : concurs hipic.

hipocamp m. sau cal de mare, nuft parafina sunt amestecuri de hidro- mele unui pestisor ce aduce cu calul. hipodrom n. teren dispus pentru acarburi. hidrodinamicti 1. partea hidraulicei lergari de cai: hipodromul dela Bdneasa.

hipologie I. istoria naturala a calului. care trateath despre miscarea fluidelor. hidrogen n. corp simplu, gaz incolor, hipopotam m. mate mamifer, pachicare, combinat cu oxigennl, arde si for- detm st amlibiu, care trateste In fluvitle

meaza apa: cel mai usor din toate cor- Africei. himpsometric a. ce tine de hipsomepurile, hidrogenul serva la umflatul baloanelor j. combinat cu carbonul, formeazA trie: artd hipsometricd. gazul de luminat. Hidrogenul a fost deshipsometrie f. Geogr. misurarea alcoperit in 1781 de Cavendish.

hidrografie I. descrierea mirilor, cu-

noasterea apelor navigabile.

titudinilor.

hiritisi v. V. heretisi. hirotonie f. investire cu darul preo-

hidromel n. bAuturi din apa I miere. fief ce se face prin punerea miinilor sau hidropizie f. Med. gramadire de apa binecuvintarea arhiereului. hirotonisi v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra : te ai hirotonisit om domen. hidrostatic a. relativ la hidrostatica: de Stat AL. [Gr. mod.; lit, a pune mainile peste cineva]. balanta hidrostaticd. hidrostaticii f. partea mecanicei ce hirti f. Mold, a patra parte dintr'un intr'o parte a corpului, mai ales in ab-

trateaza despre echilibrul lichidelor si des- pogon: o hirtd de loc AL. W. firta histologie f, partea anatomiei ce stupre presiunea ce exerciti asupra peretilor diaza testiturile organice. unut vas. hidroterapie f. tratamentul boalelor histrion m. actor la Romani (AL.).

hiamidi 1. 1. manta greco-romani, cu ajutorul apel red (bai, dusuri). sumeasa pe umarul drept l Incheiata hienä f. mamifer carnivor din Azia Africa, patrunde noaptea in cimitire 0 cu o copal: sub hlamide consulare Az.; 2. mantie regalii: intinde pe ai tdi umeri desgroapa mortii. hieratic a. privitor la cele albite : hlamida AL.: 3. fig. gandaceii hlamide scrisoare hieraticd, cea cunoscuta numai smdltuite AL. de preotii egipteni. hleab n. Mold. I. ciziturii de om: stie hierofant m. preot care prezida la ci hleabul de baba mea CR.; 2. barb, yeceremontile religioase l instruia pe cei chituri un hleab initiati. necunoscut..5].

de pu.gcd. [Origina

hieroglife I. pl. 1. semne de scriere la hleiu n. pimant galben argilos. [Cf. vechil Egipteni; 2. fig. lucru neInteles. dein]. hieroglific a. 1. cc tine de hieroglife: hliban m. Mold. paine ordinara. [Rut.

scrisoare hieroglificd; 2. alegorlc: Isto- tam, paind ria hieroglifica de Cantemir. hlizi 1. Mold. -petec de mosie: hlizd high-life n. (cit. hai-lait), lumea mare, arendatd. [Origina necunoscuta sacietatea aleasa.

hlizi v. Mold, a ride de toate nimi-

higiu n. padurice: in higiul dintre curile: Chiricd se hlizia cu ceilalti bdieti plaiuri OD. [V. /Weld. CR. [Cf. ceh mai, a zlimbi]. hileri as. pl. V. filer!. hloabi f. Mold. V. hulubi. hilbnicii f. Bot. galbinele. [Oritini hluj (hlujer, hlujan) in. 1. cocean: hlunecunoscuti]. jeni de mazdre ; 2. coceanul firului de himen n. (poetic) cistitorie. porumb ; 3. cotor: hlujerb crinil or. [Orihimerá f. I. Mit. monstru fabulos cu ginil necunoscuti]. capul de leu, trupul de capri l coada de ho I int. strigat de oprire (catre vite pi sarpe, !mins de Bellerophon ; 2, fig. idee oameni): ho, Bodor I ho, turd I hoanca (hoanghinii) f. bitbornig rAtr nerealizabili, iluziune.

www.dacoromanica.ro

hoa

hop

296

tAcioasà: hoanghina pune mtina l pe hoit n. mortAciune: hoit ad fie, de tablaua cea de our CR. [OriginA necu- corbi nu-i lipsa At. [Ung. HOLT]. noscuta]. hojma adv. Mold. mereu, necontenit: boardis f. V. hordil l ordie. capu hojma 'mi ametegte NEOR. [Rut. hoarti (hortog) f. Mold, car vechiu HOJMAI. stricat. [Origin& necunoscutA]. hojmaIiiu a. teapAn. I m. orn mare la hoased I. Mold. hoancri, [V. hufte]. trup i cu mintea de copil: doi hojmahoaspi f. coaja cerealelor. voaspa, lai se i luase dupd mine. CR. [OriginA de orlgina necunoscutAl. hoboe f. instrument muzical de vAnt (=--- fr. hautbois). hobot n. vAl 0 in special vfilul cu care nasa impodobeste mireasa : vede baba

invOluitd intr'un hobot cab CR. ; fig. noaptea '0 intindea tristul sou hobot

necunoscutà].

holbh v. Mold, a cAsca tare ochii (din mirare, fria sau prostie). [Forma dialectalA din volba (cf. volburd) = lat. VOL.. VERE, a rostogoli].

holburà f. Mold. V. volburd. Holburi m. personaj legendar locu-

NEOR. [Slay. HOBOTO. COadd; 11L. vàl lung tiunea moldoveneascA Satul lui HolburA

fluturAnd]. V. obot. hodina f. Mold. oclihnA.

hodinl v. Mold, a se odihni : dupd ce s'au hodinit caii C. hodolean m. Mold. Bot. attire& [V. odoleatz]. hodoroaga f. 1. lucru vechin i stri; 2. (icat: o hodoroagd de cdrufa

corespunde celei muntene Tfirgul lui Cre-

mene, ambele desemnAnd un luc unde fiecare e stApAn 0 unde 10 poate face toate mendrele. holdä f. Mold. 1. camp semAnat; 2. pl.

semAnituri. mai ales de toamnA. [Ung.

HOLD (din nernt. Halde, ponor)]. holerà f. I. boalA epidemicA caracterironic) cAziturã de om: hodoroaga bei- zath prin vArsAturi, fiori 21 spasme duretrtind; 3. fam. toacA guilt. [V. hodo- roase holerA mare a fost la noi In tarA In 1830-1831, adusA pe atunci de ostirea roa hodorog I int exprimA sgomotul ce ruseascA ; 2. Bot. cAtini, numitA i scaiu

fac lucrurile invechite: hodorog! incolo, hodorog I pe dincolo... carul se strica CR. U n. V. hodoroagii. [Onomatopeel. hodorogi v. 1. a face vuiet ca de ceva

rusesc sau spin muscalesc (semintele-i ar ti fost aduse pe cozile cailor azilcesti de Rusit ce ocupau pe atunci Moldova).

Pop.; 2. a cAdea In ruine, a se clArapana; 3. fig. a spune vrute i nevrute cdnd vorbeqte, hodorogefte CR. hodorogit a. 1. Invechit l stricat : iron hodorogit Isl..; 2. diulipAnat (si fig.). hodoronc! Mt. exprimA sunetul 11IltH lucru ce cade cu vuet: hodoronc franc! II n. flecirie continua : intr'un vegnic hodo-

de chilit la fuicd i holerca CR. [Vechiu-

stricat sau spart : moara tot hodorogia

ronc At. [V. hodorog]. hoge m. 1. preot turc o disputa in-

focata se aprinse Infra muftiul si ho-

[Gr. mod.].

holercii f. Mold. rachiu s'a apucat

rom. horilcd= poL HORYLKA].

holteie f. Mold, stare de holteiu: cel

ce laucla holtela NEOR.

holteiu m. Mold. flAcAu: cdnd eram holteiu. lPol. maze, vagabond].

hometIc a. relativ la Homer: poeme homerice; rfis homeric, sgomotos ca al eroilor lui Homer.

hondroc n. V. androc.

hondronI v. a flecAri: i/ lasa set' Irongea ; 2. dascirl, InvAtat: Nastratin Hogea. droneascd ISP. [Ung. HADARNI]. [Turc. HODJA].

hogeac n. Mold. V. ogeac. hoher m. Tr. 1. calau : las' sa vie

hoherii calea i-o fie POP. ; 2. Mold. hen-

honipsi v. a suporta: sa nu-I mai

pad in ochii mei, cd nu-I pot honipsi CAR. [OriginA necunoscutA].

Hont tn. posecla Sasului: Honf ford

gher: hoher de cdini. [Ung. Hoots].

holde, cucuruz ca in palma [Nemt. rwrs,

prelung.

a*ct! I n. 1. sAriturA peste o adAncime pe-

hohot n. rAs sau plans sgomotos. [Slay. dupA rostirea sAseasch]. nonort]. homes: ni. pL militia ungureascA. hohoti v. a rAde (sau plAnge) tare 0 hop Mt. exprimA sgomotul sAriril: hop

hoinä f. joc cu mincea Intre mai multi riculoas5 ; 2. adAncime salt sant greu de bAieti. [Origina necunoscutA]. trecut incalecafi i luafi seama la hohoinar m. vagabond. puri Negr. 3. fig. greutate, piedicA: mai hoinari v. a bate pAdurile, a umbla avem inci an hop LEP, [Onomatopee].

hopa I int. hop: d ais hopa si a sdrit

fArA cApAtAiu.

hoisa I int. Mold. hAis1 fig. cdnd vro- groapa PANN.

lam sa facem hoisa, ne sfdtuiai ad loam attain Aa. LOnonsatopeel

hop-ciocolu ns. ciocoiu avansat

Upciotleandard).

www.dacoromanica.ro

(v.

hop

hot

297

hop-de-o-parte m. desmetic, nebun: horpAi v. Mold, a sorbi. [Onomatoun soiu de hop-de-o-parte cu porful $ i pee: horp! horp I Ca.]. cu gdndul AL. hortensie f. arbust originar din Japohor I int. imitand sgomotul sforAitului: nia, cultivat pentru florile sale trandafirii.

noapte bund... fa hor! hor ! de acu

horticol a. ce tine de grAdinbrie. 'nainfe At. [Onomatopeel. horticultor m. cel ce se ocupA cu hor n. (poetic) cor: lckasul cerestilor cultura gradinilor.

horuri Bor. al viselor lin hor Bor. [Gr. mod.].

horii f. I. [(pc In care dantuitorii se

horticulturA f. arta de a cultiva gra-

dinile.

hortis adv. Mold. piezis: se niiau hortog n. V hoartil. horum-harum n. pl. de unele si de

prind de maini i formeaza un cerc mare : hortis 1a el. Magma necunoscuta

hora e jocul national al Romdnilor, azi

mai ales la tare: ; 2. arie sau melodie

dupb care se joacft hora ; 3. cAntec de aItele, de tot felul : un izvor de horumveselie si de foe (cu continut satiric): In harum Ex. Ardeal horele se numesc chiuifuri sau hoscotini f. bAbornitA. [V. hoascal. strigeituri; 4. Tr. doinA (v. hori) ; 5. fig. hospodar m. titlu ce purtau odinidant in genere vad hore vii de nimfe, oarA Domnii romani supusi Portii. V. de fauni, de safirt Ar.. [Gr. bizantin gospodar. hostinä f. Mold. bostina : prediau ;roads]. horAl v. Mold, a sforai; horaia sdra- nisfe hostine cu sew CR. [Forma dialecvon. CR. [Onomatopee: v. hor fl. talii din vostinlil.

horbotat a. dantelat; perdele hor- hot m. cel ce fua: hot de codru. [Origina necunoscutal. horbote f. pl. dantele ordinare. [Pol. hotane f. pl. pop. picioare de animal PORBOT1. (In basmele muntene): cotoiul lull hohored v. 1. a asufla greu I cu Un fanele in spinare. [Origin, necunosbolate.

agomot particular (se zice mai ales de cutal. muribunzi); 2.a sforAi tare. [Onomatopeel. hotar n. 1. semn servind a despArti horcilit IL 1. actiunea de a horai: dotui mosii; 2. limitS (si fig.): mdnia 2. sgomorul ce se face hcraind. grOdinarului trecu orke hotar; o iale horcoti v. Mold, a horai adesea (mai {Ord margini, un dor {Orli hoiar AL. ; ales de animalul and moare). 3. marginile unei tine granit5 : hofarele hortifi f. 1. gloaa aticitoare : horde Romdniei ; 4. (poetic) margine In genere: barbare; 2. cearA de oatneni nediscipli- sci strdng in brate vieafa-mi pe a zinati: hordd de figani. lelor hotare AL. [Ung. nArkr:1horet n. Mold. un fel de cos de prins hotArl v. a pune hotar : 1. a firs, a peste. [V. orie]. preciza ; 2. a decide ; 3. a rosti sentinta. horhiii v. Mold. a umbla de colo pans hotArlre f. fapta de a hotArl: I. decicolo, a riitAci: fot horhliind el &Ind pe ziune, rezolutiune ; 2. sentintA. o cdrare, &Ind pe un drum parcisit hotArit a. 1. determinat; 2. decis, reCR. [OriginA necunoscutb].

horholinA f. tigana bgtranA. [Tras

din horhdi: lit. vagabond/],

zolut.

hotAritor a. care hotArAste, decisiv: moment hollirifor.

hori v. Mold. Tr, 1. a anta bore sau hotarnic a. care mAsoarA mosifle: ce horesti asa cu jele ? POP. ; inginer hotarnic. 2. a canta in genere: pe drum horia ci hotArnici v. a delimita o mosie. doinea F. hotArnicie f. fizarea hotarelor unei hori v. a cosi ca hreapca : fdnul se mosii: fermen de hotOrnicie. horesfe la chiclit in slog. [Origia ne- hotel n. casa mobilata unde trag acunoscuta lAtorii (.= fr. hotel). horde& f. V. holerci. hotelier tn, cel ce tine un hotel. horn n. Mold. cos de fum : vdntul hotesc a. privitor la hoti: apucdfuri suieril prin hornuri Az.. [P01. ILORNO (din hotesti. nemt. Horn)]. hoti v. a face hotii: ei hotesc umhornar m, Mold. cosar. preunci. horodincA f. Mold, houl ruteneasa hotie f. fapta de a fura legea pedepce se joaca pe la nunti. o varietate a ho- seste hotia ; 2. lucru furat, furt: vrea ref de ban (Ca.). [Numit astfel dupA G- sei-si ascunzd hotiile. rasul rutean Horodinca din Galitia]. hops adv. ca hotii ; suna hotis din horopsi v. Mold. V. oropsl: vcizdn.- frunzd AL. du-se asa de nenorocitli i horopsitd hotnog m. od. sutas: hotnogi numiti doine :

www.dacoromanica.ro

hot

hul

298

de Stefan comanda calarasii At. [Ung. ispisoace, urice, zap ise (v. aceste vorbe). HADNAGIC, lit, cap de ceatA].

[Gr. liRTROVULLON, bulA de aur].

2. fig. siref, ceapcam

bili, patentafi sau privilegiati: suma rup-

hotoman m. 1. hot mare (1 ironic):

hrisovolit m. pl. clasA de contribua-

hraconit n. scuipat : noaptea sa-I telor vistieriei negutatorilor hrisovomunceasca, sdnge-rau i hraconit ! AL. Hti. [Gr. mod.: v. hrisov].

hristoitie f. 1. viegA moralA (conform

[Slay. HaAROTWA, saliva].

hrant n. I. biserica, In report cu pa- eticei crestine): ur tanar cu stare si cu tronul el: hramul sfdrztului Gheorghe; hristoitie AL.; 2. titlul unei anti etice 2. ziva aniversarA a patronului : slujind de Anton Penn: Hristoitia sau Scoala un episcop de hramul bisericii CR. moraluliti. [Gr. mod.]. [Slay. =Ana, biserica hronic n. cronicfi Hronicul Moldohram(a) n. 1 f. un fel de catifea yi Vlahilor de Cantemir. [Gr. mod.l. Invelitoare fAcutA din ea : hram asternut hronograf n. cronicA Impodobitti cu peste rogojini BRUHN.. masa cu inve- legende apocrife. [Gr. mod.]. V. cronograf. litoare de hram(d)0D. [*i ihram: Turc.l. hruba f. Mold. 1. gaura pe sub pA-

hrani f. nutriment: brana-vacii, plantA mAnt, suteranA : aceasta hrubd e bolde nutref ce se cultivA uneori (Spergula ; 2. cAmarA : hruba e casoaia omuarvensis). [Slay. mum]. lui sarac.[Ung. mama/. (din nemf. Gru be)]. hranacitt a. mfinacios (de vite): o huceag n. Mold. huciu mic: toate vacci hrdnace. pascirile ies din huceag de alunis Ex.

hrini v. 1. a nutri, a Intrefine view

huciu n. Mold. pAdure mfiruntA

prin mijlocul alimentelor : pdinea hra- deasii. [Si hugiu, higiu, de origina ne-

neste pe om ; 2. fig. a Intrefine, a face cunoscutA]. sA dureze : a hreini urd, dorinte. hudlta f. Mold. ulicioarA; panel ce hranit a, 1. nutrit: 2. Intrefinut, ve- dau intre huditi CR. [Cf. slay. HOD11, chiu: but! pline cu vitt de cel hrcinit CR. mers].

hranitor a. si m. care hrAneste.

hudulet n. Mold. V. huludef: peste

hrapi v. a rApi: vecicurile al tau galbeneala hudulet CR. nume Ian hreipit GR. AL. [OriginA nehuet n. sgomot Infundat si prelung : cunoscuta]. fig. huetul ce nabuseste orasele 180. hrapitor m. Mduitor o ldsa in seama [Derivat din hui]. hrapitorilor OD. hugeag n.V.huceag: pasdrelele'si dreg hrean n. planta culinarA ce se cultivi glasul prin hugeagul de sub lunca AL. pentru rAdAcina sa carnoasA cu gust Inhugiu n. V. huciu. fepAtor (Cochlearia armoracea) [Slay. huhurez m. Mold. Zool. ciof. [V. hunal=15]. rez, cu inifiala reduplicata

hreapat f. soiu de grebM. [Cf. ceh

hui v. a face huet: imi hueste ne-

mid]. contenit in cap AL. [Onomatopee]. hrenita f. plantA aspra la pipAit, creste huideo f int. strigat de goanA atm prin sAmAnAturi l locuri necultivate (Bu- porci si alte dobitoace (iar ironic cAtre nias erucago). om). [Onomatopee]. hrentui v. Mold, a strica, a dArArna : huidul v. a da cu huideo. legdndu-le frumusel, sit nu le hrentuhuila f. cArbune de f5AmAnt, de un HRABICA. gteblA

iasca CR. [Ung. HARINTOLNI, a strica uzand]. negru lucios fd lesne arzAtor, care se gAhrepcui v. a cosi cu hreapca : s'am yi seste In interiorul pimantului ; tncAlzitA

eu ce hrepcui si la iarnd ce imblati Pop. in aparate speclale, huila dA gazul de luhrib m. Mold. Hot. mtinAtarcA. [Rut. minat, coksul t gudronul, din care se Ham]. extrage acidul fenic, benzine i colorile hrinta f. Mold, bucatA mare de mA- aniline.i. mAligli prAjitA : scoase o hrinta inghehuilier a. ce confine builA : Anglia e tata din &magi CR. [OriginA necunoscutA].

hrisca f, sau grail negru, plantA ali-

prima tard huffier& huilieri f. minA de huilA.

hula f. I. blestem ; 2. bArfealA, calornpot inlocui pe ale graului (Fagopyrum nie : incepura a biiga multe hule asutataricum): cu faina de hriscd se face pra lui Bk.c. ; 3. ocarA : numai hula fi manailiga. [Pol. IIRECZRA, lit. grall gre- urcl ii ridicase asupra-si prin napilscesc, adicA strain (v, hitarca)]. tuirile sale On. [Slay. =LA]. hrisov n. act domnesc, iscAlit de VodA hulchit a. Mold. se zice de graul cu sau prevAzut cu sigiliul princiar, spre a spicul sec sau care creste repede si nu

mentart, originarA din Azia, ale cArii fructe

hArAzi o movie sau un grad de boierie : leaga bine (din cauza ploilor). [V. hulpi]. hrisoavele se mai numiau cdrfl, drese, hull v. 1. a blestema : a hhi ele

www.dacoromanica.ro

hut

hut

299 --

sfinte ; 2. a ocári: el laudd strdinul si si la of Cu o basma alba i cu hurmuz

neamul lui huleste Ar.. ; 3. a calomnia: de cel bun POP. ; 2. frumos arbust, ori-

istoricii hulesc pe ambiliosul si bar- ginar din Canada, adesea cultivat Ca planbarul sau dusman Bk.c. [Slay. actrri]. tà ornamentalà (Symphoria racemosa).

huligan m. Mold. bAtAus. vagabond. [Turc. HURHUZ, Urmuz, ora In golful Per-

[Vorba. ruseascá din Basarabia, rAspandità sic de unde a venit mArgaritarul In coodatá cu alipirea acestei provincii]. meg).

hulitor a. 0 in. care huleste. hursuz a. V. ursuz: de multe ce dahulpav a. 0 adv. V. hAlpav. duse peste clansul, se lticuse cam hurhulpi v. Mold, a se scurge laptele din SUZ CR. boabele graului din pricina negurilor. [Roshurta (cu) adv. Mold. cu ghiotura: ce tire dialectalA pentru vulpi (cf. lupoaie, mi-i cere asa cu hurta ? CR. [§i vurta : buruianA ce stria porumbul)].

cf. pol. HURIEH].

hultenoatt f. Mold. vulturia. [Dimihuruealä I. fAinA groasa, din graunte nutiv din hultan = vultan]. numai saramate de pietrele morii. V. urhultoanii f. Mold. 1. altoiu 2. varie- luealS. tate de cirese sau struguri. [Ung. OLTO hurul v. a scoate un sunet suierAtor, a face sgomot din cAdere sau din sgu'VANE].

hultui v. Mold. V. altol.

hulub m. Mold. porumb (pasiire). [Rut.

a. se zice de boul care e suriu deschis ca gusa porurnbului (mai ales in partea de dinapoi). hulubli f. lemn la cArutgi de care se Inhamti calul. [Mold. hloabd = pol. no-

itotua],

II

LOBLE1,

duire. [Onomatopee].

huruitoare f. unealtA ce burue i cu care 10 dau semnale paznicii de noapte. husar m. cAlAras ungur, corespunzand rosiorilor nostri. [Ung. HUSZAR, lit. al douAzecilea, regele Mateiu Corvin ridicand in 1428 ca caláras al dotuizecilea dintre tAranil.

husarese a. de husar: o ceatd inhuludet n. 1. Mold. betisorul ce tine husärime I. ceata husarilor: napdteava in stivela ; 2. cuiul din urechile deste 'n husdrime si 'ncepe a tdia hulubArie f. Mold. porumbar, cotet

de porumbei.

treagd cu haina husdreascd AL.

protapului. [Rue. noLonzrO, cotor].

NEGR.

humt f. pArnant argilos albastru de

lipit bordeie. [Bulg. minx].

hus4 rn. Mold. sfant: cure cdte frei

husds pe lund CR ging. HUSZAS (din Husz, humor n. calitatea imaginatiunii care dotfazeci)].

!unite f. pl. Mold. drojdii rAmase din clA ideilor o turnurA comica sau originalii. V. umoristic. bors. [Rut. oustA]. humui v. a unge cu hums: lipi cup- huatiulue int. Mold. baldAbac: dracul hustiuluc in iaz I CR. [Onomatotorul si-1 humui. hunie f. 1. palnie ; 2. unealtA de do- pee]. huta f. leagan de petrecere al copiildr: gar nutnitA i leicd. [Turc. mau].

Imp f int. V. hop : hup si ultul. AL. tata cldndu-ne hula C. [Onomatopee, hupid v. a sari la joc. dupa strigatul hula! hula! ce scot copiii hura I int. strigit de bucurie. la daful in leagan]. hurduch v. 1. Mold, a sdrunclna : hutai v. a da huta. a legfina. astfel hurducd si gloaba asta AL. [Onohutfineasca f. Mold. horA luath dela matopee: cf. sinonimele dialectale hurdui Huteni,

l burduca (= hurduca)]. hurduz-burduz adv. pop. cu nepusA mash, pe sus (sdruncinandu-1): 0-1 add (=i hurui)

hutupinii f. V. ojopina. huzmet n. 1. od. venit principal al

tan

acaparat de Domnie (constand din

aici hurduz-burduz AL. [Compus din ver- ocne, dijmArit, vinAriciu, oierit) 0 care se

la mezat: veniturile celelalte, hurez m, Zool. Mold. ciuhurez; fig. otcupurile sou huzmeturile GmcA: 2. am ajuns a ma face hurez AL. [Ono- funcjiune : ian sei iee un huzmet, adicd bele sinonirne hurduca l burducaA

vindea

matopee: hur ! (cu sufixul ez), steigatu] o slujbd Ar.. [Turc. HEZEIET, sarcink slujba]. buhei]. huzur n. Mold. tilmA, vieajA comoda: hurie f. 1. sojie ce Mahomed promite trdiam greu, dar in oarecare huzur AL. In paradis muzulmanului fidel: huriile [Turc. }LEMUR, liniste, odihnA]. din raiu; 2. fig. fiin[A rApitoare: hurie huzuri v. Mold. 1. a trAi In anti, a iesitd din ale mdrii spume BoL. gingasa duce o vieaja hni§titA: soacra huzuria de bine CR. ; 2. a fi, a se sirup bine: vo hurie ce tainic 'mi surdde AL. sd huzurifi de cdldurd. ich- et: sci crap hurlup m, Tr, V. urlup. hurniuz n. 1. rnArgaritar de sticla: de frig Oz.

www.dacoromanica.ro

las

300

I m. a noua Med a alfabetului. ianicer m. V. ienicer ciohodari si i conj, pop. si (in vechiul stil de can- ianiceri impdrdtesti O.

lanuarie I. intaia lunA a anului. [De clovezi i mdrturii AL. [Slay. 11. i I int. exprimand o multumire deplina origina slavo-greaca].

celarie)

iapit 1. I. temeiusca armasarului; 2. i I tare uni pare bine! ia I int. I. de indemn (inaintea unui pl. sandurelele pe cart tesatoarea pune imperativ) : ia auzi 1 2. exprimA un ce picioarele ca sa schimbe itele ; 3. Mold.

firesc eine e§ti 1 eine ad fiu ? ia o fatd ciocarlia plutei. [Lat. scow; pentru sensu

rile tehnice, v. call. iar (iarii) conj. aratA o deosebire sau jung idcd de pe acu AL. [Or. mod. Liu, impotrivire (totddeauna la inceputul propozitiunii): eu plec, iar tu rdmdi. II adv. cu linala din (buni)cdt iiacit t int. vezi (act sau acolo); iacd- India o repetire iar te intorci. tOrigina sdracd.... CR. 1.Ct. slav. IA, asa].

lava f. Mold. bunica: nn vreu s'a-

necunoscutkl. ma 1 [Compus din in si cal. V. asa. iacatit I int. iacà. [Compromis intre iarba 1. 2. planta cu cotorul obisnuit verde, moale i fraged: ca frunza i ca iaca §i iota utd n. 1. locas intunecos In pimAnt iarba, nenumarat de multi; 2. prat de unde cei pficatosi sufar pedeapsa eterna pucã: 3. nume de plante medicinale (sau

(dupA concep(iunea tudaico-crestina) ; 2. superstitioase), in genere plante erbacee jig. loc neplacut, stare nesuferitA. [Vechiu- 'si in special cele din farnilia gramineelor slay. ADC (din gr. HADES. louts rarbA amarA, granat; iarbA asprA, (Aposica ; iarba bAIil, pains; larbA barintunecat sau invizibil)]. iadeff n 1. os crAcinat din capul piep- boasa, costrei; iarba canarasului, plantA tului la gaini; 2. tin tel de prinsoare cu ale card seminte sunt intrebuintate penacest os intre douà persoane (aceea care tru hrana pasanlor (Phalaris canarien-

torn, ad

MCA a zice iade, la primirea unui ob- sis); iarba ccclrului, Tr. matraguna

lect, pierde ramasagul): dace: nu md crezi, tarbA de cured, fumArica ; larbA de Junpoi tim cheia.... (ia cheia).... lades! am goare, usturoita ; iarbil de mare, planta castigat rdmdfagul 1 Az. [TWO. YADES, acvaticA ale cArii frunze sunt intrebuinlit. irni aduc aminte, jocul fiind un tel de tate spre a lace perne i saltele (Zostera ramasag mnemonic]. marina) ; larbi englezeasca, zizanie; far-

iagurt n. V. laurt.

ba harelor, plantA veninoasA, cu florile iahnie I. mincare din zarzavat cu bu- alb-galbui, car e (ala crede poporul) poate tek de came sau peste (Mold. ihnea) descuia zAvoarele si de aceea e toarte

iivei

face o ihnea cu ceapa At. [Tun. cantata. de hoti, cari o poarta la bran sau in degetul cel mic dela mfina stanga iaht 13. corabie mica usoarA i eleganti, (Asclepias vincetoxicum); iarba gait de preumblat pe mare. amaruta; iarbA grasa, plantA ale aril vatiNi].

ialovitä f. Mold. vacA grasa: Ii se a- vlAstare tinere se mAnAnca ca salatA (Pot.duse 12 ialovife triple CR. [Serb. IAL0. tulaca oleracea); iarba iepurelui, tremurAtoare; iarbA mare, oman; 4. in mevirA, vacA steal pat iamà f. prada, jaf, In locutiunea a face dicina popularA iarba acului, antimoniu (a da) lama, a face risipfi, a cheltui tArd sulfurat (face parte din doftoriile bAbesti cumpfit: a face iamd in iconomiile vis- in contra surpaturei). LLat. HERBAL tieriei AL. [Vechin-rom. tame:, nAvala iarmaroc n, Mold. Mein; buni is de dusmanului spre a jAfui (primitiv termen spdrizurat in iarmaroc AL. [Rut. IARMAROK militar) (din -nemt. Jahrmarkt, targ anual)]. turc. :Am]. iamac m. od. ajutor de boierinas, lo- iarni f. anotimpul cel mai rece, Incepe goletel al Divanului: iamacit cei cu *- la 22 Decernvrie i starseste la 22 Martie; lice in patru colfuri Fix.. [Turc. LuLui, lig. iarna bdtrdnefii AL. [Lat. (rEuPoriA)

=

adjunct].

EU:BERNAL

iamb m. In poezia greco-latini, picior Lasilic ii. un fel de joc cu gologani format dintr'o silabA scurtfi i dintr'una (clupa cum cAdea dos ori fa(a, adica cu lunga iambii suitori, troheii, sdltdre- etigia sau turaua): unit bleat: nuci, Mtn iasdc si tura FIL, [Turc. Van, efigia motele ductile En. nedei]. iambic a. compus din iambi. iasacciu m. soldat turc pentru signIan! int. forma ampliticati din ia I ian rania, numit obisnuit cavaz: trece cu ascii/al !

www.dacoromanica.ro

- 301 -

las

ict

iasacciul unui elciu GIDCA. [Turc. YA- Gram. vorbele formate din radicale a doui limbi diferite, ex. decigram. fascia' f. ciuperca preparata ce se Inibridism ii. Incrucisarea rasselor si starea fiintelor ibride. trebuinteaza la aprins. [Lat. 'mea].

SARM.

ialmac n. valul femeilor orientale : ibrisim n. 1. mitase risuciti (Mold. iasmac negru inveleste clzipu-i duke ibrisin); 2. fig. aluziune fina si muse& ri

toare ne frage elite un ihriin pe la

'nfristal BOL. MOP. YASHAILL

iasomie f. 1. arbust cu flori frumoase nas despre fata popei CR. II a. fig. siret, si pie:cut mirositoare (fasminurn): ciu- smecher II adv. 1. de minune freburile buc de iasomie; 2. floarea Inals. [Gr, merg ibrisim CAR. ; 2. fin, subtire ca un ihrisim: cufiful taie ibrisim. [Turc. mod,l, iasp(is) m. piatri vartoasa i opaca, IBRISD11. ibrisimgiu m. negustor de ibrisimurl: asemenea agatului. [Gr. mod.]. calpacul de bland' al armeanului ibriiatá int. V. tacit. [Cf. albanez rata iatac n. camera de culcare 41 infun- simgiu FIL. [Turc. IBRI$151031]. ic n. Tr. pana de des picat lemne. Ring. itd. dfitura camerei spre a pune patul (Mold.

etac): eram la usa iatacului domnesc

ichilic n. masura de 50 de dramuri

de yin: dau cafe sin ichilic la tofi fraiatagan n. sabie Incovolata turceasci fii Fa_ [Turc. mum, YRS continand doul cu doul taisuri: iatagane de Horasan masuri (din na, doul)]. ichiu xi. 1. arsic plumbuit de lovit in OD. rum YATAOANI iaurgiu m. cel ce vinde sau face la- celelalte: un ichiu bun n'are pre( Ise. : 2. fig. coarda simtitoare: tnc loofa la urt. [Turc. rounrojul. iaurt n. lapte incbegat si acrit cu frunze ichiu; 3. fig. clenciu, greutate: freaba de stejar cine are piper mutt, pane si ar fi users, dacd nu era un ichiu. In iaurt. [Dial. Munt, iaguri = turc. yo- [Turc. ysts, lovitura In ocul de arsici]. GRIM ['rum, YATAId.

id adv. aid: ici

OITURT (v igurfenld)].

41

colea. [Lat. HMCO.

icio(g)lan m. od. copil de ma sau iavash f. 1. cleste de apucat nasul calului cand se potcoveste; 2. fig. pacalit, paj (la Sultanii turd si la Domnii ro-

tinut in frau: acum esti ca iavasaua mini): icioglanii cu agatia lor Neon.

de nas TSP. [TOW. TAVAIA1; 3. ochelarl: neferii j iciolanii domne*ti Fit. [Turc. ra OOT ANY. lit. fecior dinauntru]. punefi iavasaua i cifeste.

iaz n. I. canal derivat din un curs de

ici-ciohodar m. od. ingrijitorul

fiscAl-

aria. pentru a-I conduce la o moarl ori fa- (imintebor IW Vodi (numit obisnuit ciobrica : 2. Mold. Tr. zagaz. [Slay. iaza, canal]. hodar). [Turc. t 0HADAR, slugi din niiazer m. lac de munte, ochiu de mare. untru].

icni v. Mold. 1. a-I vent si verse; 2. a iazmá f. 1. (Banat) aghiasma ; 2. mon- sughita, a genie scurt: emus icneste, acus

[Slay. IEZFRO. lacl.

stru

iazma ce a niiscuf pdcatul AL.;

suspind CR. [Bulg. nun (DINA), 11 Sughlta].

icoanA f. chip, mai ales de sfant : a o iazmä ; 4. fig. iazma neincrederii o duce pe la icoane, a purta de nes; fig. urmdria nretufindeni OD. ; 5. femeie a avea icoand la scris, a sole cali-

3. naluca. vedenie uricioasa : a slabit ca

foarte slat* numai oase si piele. fAiasma, grafic. (Can.). [De origina slavo-greaci].

sau apa sfintita. e Intrebuintata ca pre-

iconar m. zugrav sau negustor de

zervativ impotriva duhurilor rele, de unde icoane. sensul de fantom51. iconoclast m. 1. spargitor de lcoane: lbncà F. asternut ce se pune sub sea. 2. pl. eretici din sec. VIII cartatacau cul tul imaginilor sacre. [Origina necunoscutll.

iconograiie f. descrierea Icoanelor ibidem adv. in acelas loc, tot acolo. ibis m. pasire cu picioroange, vene- bisericesti. iconom m, V. econotn. rata de vechii Egipteni. ibovnic m. dragut, iubit : ibovnicul iconostas n. perete irnpodobit cu 4-

coane, intre cor si altar. [Slay. IHONOSTA.i. .

nu ti-oiu spune Ar.. [Bulg. LIBOVNIR1.

ibric n. vas de api cu gatul lung re- lit. statul icoanelor]. euthat un ibric i an lighean de ar- icosar m. veche monedi turceasci de argint In valoare de 20 Id vechi. [Gr. tful BL.c. [lure. ;BRIO. ibrictar m. slujbasul Curtii fanariote mod. (din P(ECOST, douized)]. rare prezenta Domnului ibricul de spilat icre f. pl. ousoarele pestilor mai ales mainile (clupa datina orientali). [Turc. cele negre de morun : kre de Taigan IRRIATART. icre verzi. lucru imaginer: a irimite dupe, ibrid a. 1. niscut din &nth' specii di- icre verzi. [Slay. nrnA]. (elite

cafdrul e un animal ibrid:

2.

ictenie f. V. ectenie.

www.dacoromanica.ro

ide

302

len

ide n. pl. a 15 sau a 13 zi a lunei, in vATaturS sau si a cfirui minte nu s'a descalendarul roman: idele lui Martie. yokel. ideal a. 1. care exist& numai in imaidiotic f. stare de idiot, stupiditate. ginatiune: zinele sunt fiinte ideale; 2. idiotism n. constructiune, locutiune care intruneste toate perfectiunile: fru- particular& unei limbi. musefe ideate:. n. tipul perfectiunii : idol m. 1. figura sau statuS a unei ideal pierdut in noaptea unei lurni ce false divinitAti; 2. fig. obiectul unei panu mai este En. siuni extreme, al unui cult excesiv: baidealism n. sistemS filozotia care lm/ e idolul avarului; el e idolul pdII

neags existenta lucrurilor exterioare, a- rintilor scli; 3. pop. demon: vino de cordAnd-o exclusiv cugetarii. ma scapii de idolul dsta de vrajmas idealist m. partizan al idealismului. Isp. [De origins slavo-greaca]. idealitate f. calitate sau stare de ideal. idolatrh v. 1. a se inchina la idoli;

idealizh v. a da realititil un caracter 2. a iubi cu pasiune: el isi idolatreazci

ideal.

copiii.

idee 1. I. remezentarea unui lucru In idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul spirit: ideea adevdrului, a frumosului zeilor falsi; 2. fig. iubire excesivA, ai a binelui; 2. cugetare, mod de a idolatru m. cel ce se inchinA la idoli. gandi; tiecare orn are ideile sale; 3. ied m. puiu de capra. [Lat. ILAEDUS]. amintire vagit: arn oarecare idee; 4. viiedec n.1. cal de paracIA: povodnici, ziune himeria, iluziune: a se nutri cu iedecuri cu arsale OD.; 2. (teemen de idei; 5. schita unei opere. marina) remorcarea unei luntre; a trage idem adv. acelas (indica o repetire). la iedec, a remorca un pescar turc identic a. I. absolut asemenea cu un trdgea la iedec caicul sciu Inuit-cat altul; 2. coprins sub una i aceeas idee: OD.; 3. Mold, odor pAstrat chn vechirne. propuneri identice. [rum YEDEIC, povodnic, remora]. identificil v. 1. a coprinde douS lu- iedecliu (idicliu) m. servitor intern al cruri sub una i aceeas idee; 2. a face palatului domnesc: eram edecliu si aidentic; 3. a deveni identic, a se pStrunde yearn odaie in curtea dornneascii Gmca. bine de sentirnentele altuia actorul ire- [Turc, YEDEKLI J.

bue sd se identiFice cu personajul ce-1 iederà f. plant& totdeauna verde, cu reprezintd. foi late si lucitoare, care se catArA pe identitate f. I. ceeace face a un lu- stAnci l pe ziduri umede (Hedera helix). cru e acelas cu un altul; 2. Filoz. starea [Lat. IIIIDERA],

unei substante ce rAmAne totdeauna aceieftin a. 1. cu un pre( mic: a rind-, eas; 3. Jur. recunoasterea unei persoane a cumpara ieftin; 2. fig. usor: a sccipa

anumite: certificat de identitate. ieftin. [Gr. bizantin ErnirNOs (bulg. iettin)]. ideografic a. care exprimA o idee : ieftinaitate f. starea lucrului ieftin. scrisoarea Chinezilor e ideografica. ieftini V. a (se) face ieftin. ideografie f. reprezentarea directS a ieftior n. cam ieftin. [Contras din idetlor prin semne gralice. ieftinior (cf. gdlbior = galbinior)]. ideolog m. 1. cel ce reduce toati fi- lelele f. pl. I. zine rele, in numAr de lozotia la ideologie: 2. fig. utopist, in stiintti sau in politica'. ideologie f. stiintS despre originea pi formarea ideilor.

trei, cari paralizeaza pe oameni; ele sunt stSpanele vanturilor si joaa noaptea in vArtejul vAzduhului, unde ripesc pe muritori : atunci trecurd Ielele de rndini 'n

idicliu m. V. iedecliu: un sir de oddi hord prinse BOL, lelele i-au luat gura picioarele CR.; luat de Iele, pornit !anti domnesti val-vArtej; luat din fele, paralizat ; 2. Bot. idilä f. mica poernS despre un subiect coarda Ielelor, ratunjoarà (harta ill yin,

in cari sedeau idiclii, neferii si icioam penesc.

se bea pentru vindecarea paraliziei). [Ter-

idilic a. ce are caracterul unei idile. men eufemistic eleddnselespre a se

idiomh 1. limbA proprie unei provincii evita consecintele fatale ale rostirii adesau unei natiuni. viiratului lor flume; alte epitete prezeridiomatic a. relativ la o idiom& : vative sunt: Frumoasele, oirnanele, expresiune idioniaticd, idiotism. Vdntoasele]. idiosincrasie f. temperament parti- ienicer m. 1. pl. numele vechii pecular unui individ. destrimi turcesti, infiintatii de Sultanul idiot a. si n. lipsit de minte, stupid. Murat I la 1362 din tineri crestini turciti;

Greci, idiot desemna pe omul din ienicerii ocupau primul rang in armata popor (in opozitiune cu omul public si turceasa i furS mai multe secole spaima cu magistratul), de unde cel lipsit de in- Europei panA ce, devenind un adevArat [La

www.dacoromanica.ro

fen

- 303 -

fgh

flagel pentru lnsisi Sultanii, furA cu totul pul iernii, in special petrecerea tenni zu desfiintati in 1826: ieniceri, copii de mi- vitele pe o mosie oarecare. llet ai lui Alah En.: 2. fig. : vrea ieromonah m. preot-calugar: pomesei zicei esti comunist, ienicer AL. [Titre. neste pe monahi si ieromonahi CR. [Gr. YENItERI, militie nota

mod.].

geinesti Poe.

pacat, o grepla): Dumnezeu sd-1 ierte!

ienicerese a. ce tine de ieniceri: de ierth v. 1. a da libertate, a gratia (pe stropuri icniceresti si de sangiuri pd- un condamnat); 2. a trece cu vederea (un

ienieerime f. militia ienicerilor: rcipindu-le al zece/ea din feciori spre a-i pregeiti la recruf area ienicerilor flux. ienuphr m, arbust totdeauna verde

3. a scuza ma ;arta; 4. a permite: de mfar ierta vremea sei pot veni CR.; 5.

fig. a lasa, a ingadui : ar vrea sdi tugd,

dar inima n'o iartei AL. [Lat. LIBERTARE din familia coniferelor, creste prin paclu- (din LIBERTUS. liberat)): rile stancoase i pasunile pietroase dela ierthciune I. rezultatul iertarii ; 1.

munte: din fructele-i globuloase negri- scuz5; 2. permisiune. vineti (numite de popor ienupere, cand iertare f. fapta de a ierta. 11 int. gratiel iertat a. 1. gratiat : ierlatul zice : sunt coapte) se prepara o bautura alcoolica, o esenta volatila i un extras rasi- Doamne, indurare! As.: 2. permis : e nos (Juniperus). [Indirect din lat. Jura- lurcu iertat.

iertätor a. si m. care iarta.

PERUS]. V. jneaphn.

iepurar m. sau vulturul de stdnci, ierunch f. Mold. gainusa (Tetrao teun fel de acvila care se hraneste cu ie- trix). [Origins necunoscuta]. puri (Aquila fulva). iesi v. 1. a trece dinauntru In afar 5 : iepurasi m. pl. muschii spinarii la a iesi din case i; 2. a inceta de a mai fi porc, etc. in serviciu: a iesit dela stdpdn; 3. a se iepure rn. 1. animal rozator, cu ure- libera, a se sca pa : a iesit dintr'o incurchile lungi, foarte fricos l repede aler- catura; 4. a dispare (de colcni): ha.na gator (Lepus); iepure de casa, animal a iesit la spdlat; 5. a rezulta : au iesit cu urechi i picioare mai scurte cleat multi bani la vdnzare ; 6. a se raspandi: iepurele ordinar (Leptis cuniculus); 2. i-a iesit nume raiz; 7. a rasari, a apare:

i-au iesit bube pe obraz. [Lat. mad..

pl. lepurasi. [Lat. LEPOREM].

iepureste adv. ca iepurele, in fuga iesle f. pl. jamb in care se da de mare: a dormi iepureste, cu ochii des- mancare vitelor si cailor. [Slay. IASLI]. chisi (ca iepurele). iezaiturh f. Mold. zagaz. [Derivat din ierarh m. cap bisericesc, arhiereu : iezil. S finfii Trei lerarhi (adica Vasile cel iezer n. V. iazer. Mare, Grigorie Cuvantatorul-de-D-zeu pl iezi v. a ridica un zagaz, a opri apa: loan Gura-de-aur), sArbatoare tinuta la el iezeste, bate, umfid rdurile turbu30 Ianuarie. [Gr. mod.]. rate AL. IV. iaz I.

ierarhic a. ce tine de o ierarhie : or- iezm n. iasp: un contos de coloarea dine ierarhica. verde inchisd a iezmului OD. [Forma

ierarhie 1. ordinea i subordinarea grecizata din turc. Tag!. rangurilor, demnitatilor, gradelor. iezuit m, 1. membru al Societatii lui ierbar v. una din cele patru parti ale Isus, ordin religios fundat de Sf. Ignatiu stomacului rumegatoarelor. de Loyola In 1534, distrus de Clement XIV ierbfirie f. 1. ierburi ; 2. proviziune de in 1773 sub presiunea Curtilor europene iarba de pusca; 3. magazia unde se tine. si restabilit de Piu VII In 1814; 2. fig. ierbirit n. od. dare pentru pasunatul ipocrit vitelor. iezuitic a. 1. ce tine de iezuiti ; 2. conierbos a. plin de larba : camp ierbos. form cu doctrina br moral& iezuitism 11. 1. doctrine iezuitilor;

[Lat. HERBOSUS].

2.

jeremiad:1 f. 1. lamentarea lui Ieremia : fig. lipsa de sinceritate. cum curge pro fops unei ieremiade En.; Hahn a. pop. saracut: e ififliu, le fier 2. plangere repetitA i importuth. de para/e. [Turc, HAFIFLI (v. calf)]. iereu m. preot: pdrintele So fron, ieifos n. 1. demnitate, situatiune sociala: retz in acest sat. [De origins slavo-greaca]. nu cred poti finea ifosul si igheieri adv. ziva ce precede imediat celei moniconul cu un venit de cinci sule de azi. [Lat. rietu]. galbeni AL.; 2. aer (mai adesea preten-

ierith f. v. kith.

(ios): ifos de diplomat, [Gr. mod. nos].

ighemonicon n. od. demnitate (In iernatec a. de fauna: frig iernatec, port 0 atitudine), bon-ton: linen cu igheiernh v. a petrece lama, [Lat. FRBERNARE].

corb iernatee AL. II n. adSpostire In him- monicon AL. [Gr. m0d.].

www.dacoromanica.ro

- 304 -

igh

ighemonicos a. od. de neam bun,

nobil: noi am lost mari si ighemonicosi AL. [Gr. mod.: lit. prim:art ighiptean in pop. tigan (poporul considerand pe Tigani ca yen* din Egipt). V. faraon. igiena f. partea medicinei ce trateaza despre modul de a-si conserve sanatatea. igrenic a. relativ la igiena. igienist m. medic versat in ale igienei. ;Oita 1. 1. ac subtire si lung cu care se lucreaza la ciorapi sau se croseteaza ; 2. undrea de fiicut plasa. [Slay. 10LITA (din

igla,

ac),I.

ignat m. ziva St-lui Ignatie, sarba-

toare ce cade la 20 Decemvrie

porcilor la Ignat.

tdierca

flu

Iliada f. 1. poemit epica In 24 de can-

turi sau rapsodii, celebrand mania lui

Achile In contra lui Agamemnon la impresurarea Troiei sau Ilion; 2. fig. epopEes crestind Mack: pdmantu ar ji incan tat Cm. AL.

iic n. haind taraneasca de aba, nu-

mita vi mintean, fara. maned i Impodobita cu gaitane (ilicul poate fi barbatesc femeiesc) : surugiul imbreicat cu ilic de

postav cusut cu gditanuri AL. [Turc. YELEICJ.

ilichie f. pop. varsta : am ajuns la

ilichia bdtrdnefii. [Gr. mod.[. Ilie (St.) m. profet, ripit (zice se) la cer inteun car de foc; serbat de taranit nostri la 20 Julie, zi de fulgere, trlsnete, vifore. Poporul crede, and bubue tunetul, ea sfantul lie se preumbla cu caru-i

igneu a. 1. de natura focului : meteor igneu ; 2. produs de foc: teren de formaliune ignee. pe bolta de mama a cerului. aleigand ignitiune f. starea corpurilor In corn- dupa draci ca sãi trasneasca cu fulgerele busuune.

sale. V. Palle.

ignobil a. josnic, marsav. ilimitat a. nemarginit : credit ilimitat. ignora v. a nu ti, a nu cunoaste. ii n. od. dare extraordinara. Ring. ignorant a. si m. nestiutor (de carte). ats, proviziunel. ignoranta f. ne,trinta (de carte). ilizibil a. ce nu se poate citi: nume igrasie f, urnezerila peretilor casei.

mod.].

ilizibil. ilogic a. contrar logicei. 'dot m. 1. sclav, la vechii Spartani; 2. fig. om respins de toti, paria.

igrasios a. umed (de pereti). igumen m. V. egumen. igurteala f. lapte inchiegat din care ilotism n. 1. stare de lot ; 2. fig. stare se face urcia brdnzd alba la intdreald de mare ticalosie. si urdd la igurfeald Pop. I.Derivat din ilumina v. 1. a raspandi lumina peste

iagurt, forma paraleld cu iaurd.

ceva ; 2. a face iluminatiuni; 3. fig. a luihix I int. exprima o eventuala satisfac- mina inteligenta, spiritul.

(tune iha, Doamne!

iluminat m. 1. om ce se crede inspiihnea f. V. iahnie. rat, vizionar In ale religiunii; 2. pl. eretici ihtiolag a. care se hraneste cu pesje: din evul-mediu. popor ihtio fag. iluminati(un)e 1. 1. aprindere de foihtiologic a. ce tine de ihtiologie: fa- curl in semn de veselie; 2.1umini dispuie una ihtiologicd a Romdniei. cu simetrie la o serbare; 3. fig. lumina ihtiologie f, istoria naturala a pestilor. supranaturala, inspiratiune subita. ihtiosaur m. fosil antediluvian, jumailustrit v. 1. a face ilustru; 2. a orna jumatate crocodil. tate peste un text cu gravuri. ii n. pl. phi-tile laterale i inferioare ale ilustrat a. 1. devenit ilustru; 2. ornat pantecelui: osul, mina tilor. [Lat. mud. cu gravuri: carte ilustratd.

iie f. camasa de tarancfi, cusuta cu ilustrati(un)e f. 1. actiunea de a da flori de matase si acoperita cu fluturasi glorie: bdrbalii cei mari contribuiesc pela umeri, piepti si spate: o iie alba la ilustrafiunea patriei lor ; 2. glorie

ca zdpada [Lat. (NIESTLS) LINEA, haini de in]. castigata, celebritate ; 3. persobaj ilustru;

ilac a. Mold. Intins In Wuxi, vorbind 4. gravurl intercalate intr'o carte.

de coarnele boului, [Lit. Incovoiat ca coarilustrisim a. prea ilustru, titlu ononele illului]. rific dat unor Inalti demnitari.

ilaritate f. veselie neasteptata. HMI n. Mold. nicovala ciocanul ce cade pe ildu Em. Ping. Col Ileana f, V. Cosanzeana. ilegal a. contrar legit: faptd ilegald. ilegalitate f. caracterul celor contrare legii: ilegalitaiea unei sentinfe. ileri rn pl. varsat marunt i rosiu (la copii). [Gr. mod.].

ilustru a. care are o mare reputatiune:

celebru, fairnos,

iluziona f. 1. a cauza iluziuni; 2. a-si

face iluziune,

iluziune f. 1. aparenta Inselatoare. eroarea sirmurilor sau a spiritului ce face sa vaza lucrurile altmintrelea de cum sunt ; 2. fig. cugetari himerice: a se nutri cu iluziuni,

www.dacoromanica.ro

- 305 -

ilu

Imb

ihnoriu a. I. ce tinde a !rise Ia prin- Imbhläturi f. pl. pornografii (CAR.). tr'o aparenta Imbidorh v. a trnbala (RP.): imi tot ; 2. care nu se va realize : promisiune iluzorie. imbdlorez gura pe beirbat CR. imbilshmh v. 1. a umplea un cadaim n. Tr. noroiu. fLat. umusl. 1mfi f. (arhaic) mama. [Lat. AMMA1. vru cu aromate sore a-1 Impiedica de a imaculat a. neprihanit: imaculata putrezi : 2. a raspandi un miros placut Fecioarei. florile Imbeilsdmeazei aerul. imagina v. I. a Inchipui, a-si reprezenta tn spirit, a crea prin cugetare; 2. a crede fara cuvant: isi imagineazii cd e persecutat. Imaginabil a, ce se poate imagina : toate relele imaginabile. imaginar a. care nu exista deck tn

tncuraja: cu dulci cuvinte o irnbeirbd-

intaginati(un)e f. 1. facultatea de a

limbärburh v. a unge la sfanta Bar-

imaginatiune: boald imaginarei.

imbilsAmat a. I. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp imbeilseimat; 2. rig. frumos mirositor: raiul cu grddini imbeilseimate En. Imbhlth v. Tr. a pune miresei baltul.

imbärbatit v. a tnsufla barbAtie, a

teazel Bot.

crea prin cugetare; 2. pfirere neintemeiatA, bura pe copii (in frunte, tn cei doi obraii

idee himerica: e o purd imaginaliune. si la buric) cu caline (numite si barbure) imaginativ a. cu o vie imaginatiune. amestecate cu miere, ca sa fie feriti de imagine f. 1. chip, renrezentare prin vArsat. V. Barbera.

pictura, sculptura, etc : 2. mica stampA imbarch v, 1. a pune tntr'o barcA infatisand un subiect religios sau altul: 3 sau o corabie; 2. a se urca In corabie aseminare: acest copil e imagirtea ta- spre a calAtori pe mare. fdlui salt; 4. reprezentarea unui oblect tn imbarcader n. locul de imbarcat sau oglinda, in apa: 5. repre7entarea In spirit, de pornit la un drum de fier. idee; 6. metaforA ce redA o idee cu mai Imbfith v. 1. a face beat 2. a ameti; multA vioiciune prin sensibilizarea ei: dic- 3. a tncanta, a fermeca : de line vise fione plind de imagini. sufletul crnbatd Bor.. sufletu 'mbertat imalii f. Tr. noroiu, huma : un cup- de raze si de eterne primliveri En. Imbhtfitor a. care Imbata. for de imaM. IV. intl. imam m. preot mahomedan acum Intbfitrani a. a (se) face batran. Imbeed a. si m. 1. slab de minte: 2. cle mult imamul din minari, clintase Ar.. care vorbeste sau lucreaza neghiobeste. [Turc. nrAHI. imameh f. I. capataiul de chihlibar al imbecilitate f. slabiciune de minte ciubucului :'ciubuce cuimarnele de chih- ce face incapabil de a rations, de a tnlibar lirnortiu Frt.: 2. Mold. varietate de lelege.

Imbeleiugat a. tntors Inguntrn Norpere lunguiete, fata rosie, gust duke. [Turc. bind de coarnele boului). [V. belciugl. armit. imanept a. I. Filoz. care persista, Imbelgugare I. abundantA. [V. belsugl. care lucreaza In fiinte intrun mod con- hnbelqugat a. abundant. Imberb a. I. care n'are Inca barbil, stant (in opozitiune cu transitorlu sau transcendent); 2. care e inseparabil de: span; 2. (ironic) prea Mar. Imberezat a. bleat-cat peste masura greutatea e irnanentd materiel. (in basmele muntene): canrele intereimanenih f. starea celor imanente. Imes n. Mold. islaz: mini; boii la iz- zate vi imberezate POP. fOriging necuvoare si-i paste la imas Ar.. [Ung.nvonks, noscutAl. Imbih v. a invita : smeul o imbia sd printr'o forma intermediarA NR4. (cf, un

miroase florile TSP. [Lat. DIVIARR]. nimas = nit ima)1. imaterial a. care nu e unit cu ma- Imbibh v. a (se) mule, a (se) patrunde de un lichid. teria: D-zeu e imaterial. imaterlalitate 1. caracterul I starea imbibat a. fig. plin: imbibat de precelui imatertal: imaterialitatea sufle- judifii. Mut Imbiere f. invitatiune: de imbiere imbicsit a. tndesat: par imbdcsit, Ware nlci habar PANIT. [V. imbial. pdslos si des ISM [V. briCsil. imbietor a. care Imbie. Imbiiih v. a face o baie, a (se) scilda. Imbinh v. a tmpreuna doua lucruri

Imbhierat a. 1. legat cu baiere : geanta prin cApitaiele lor, a uni laolalta : sprdnfrnbeiieratd de gdtu-i OD. : 2. fig. loazii cene imbinate. [Lat. *DfBRIARE cf. COMM. imbdieratei. SAFER

Imbälit v. I. a umplea de bale

(si

fig.); 2. a muia cu scuipat : a imbdla

tortul Ca.; 3. fig a spune vorbe triviale. L. $Aineanu.Dict. Universal.

imbir n. Bof. ghimber. [Pol. mul]. Imblh v. V. tImblh. Imblaciu n. Tr. sau mleiciu, instru-

www.dacoromanica.ro

20

- 306 -

!nib

Imo

ment agricol compus din douA lemne In- resei cu o broboada (in ziva de cununie); trebuintat la baterea cerealelor. [Bulg, 2. fig. a acoperi cu un acrirnile irn-

brobodird fulgerarea ochilor lui 3. tarn, a captiva, a seduce: il fmbrobo-

HI ATIA].

Imb Ifini v. a cAptusi cu blanA.

Imblfinzi v. a (se) face bland: 1. a desti ca p'o muiere PANN. 2. a astampara, a Indulci : imbroglio u. I. IncurcAturA expresà; 2. intrigg complicatA a unei piese de teatru. imblanzindu-si glasul. AL. domestici ;

imblanzitor a.

care Imblanzeste.

imbrobor in. od. comisul ImpAril-

II

m. domesticitor: imbldnzitor de flare. tesc care era trimis In tbrile romane cu ImblAti v. 1. a bate cu imblAciul, a lnalte misiuni politica, uneori ca sA matreera ; 2. fig. a bate rift:. [Slay. rir..ton zileascA pe Domn i sà dea Investitura (din MLATO. ciocan)]. noului numit: Sultanul din fo4or dete imbliditor m, treerfitor. semn lui imbrohor POP. [Turc. DIBROHOR, imboboei v. a da In boboci, a Incepe lit. capetenia grajdului]. a Inflori. Imbrumat a. acoperit cu brumA. imboboroji v a InfAsura cu ceva imbue& V. I. a pune ceva In gurA ; larg, a imbrAca In mod ridicul. [OriginA 2. a Lnanca putin i repede; 3. a face se: necunoscutAl. intre un lucru intealtul, a prinde laolaltA ; Imbodolit a. Mold. Imboborojit : irn- 4. fam. a se skuta. [V. trued], imbuch(fa)li v. a tAia , a rape In bucAti. bodolifi In surtuce NEOR. [thigina ne

Imbuefiturà f. 1. cat se poate lua

culloscutA].

imbogiiIi v. a (se) face bogat. dinteodatA tn gurA ; 2. frnpreunarea a Irnbolboji v. a Infasura peste tot : douA lucruri cari se Imbuc5 until Intfal-

cele sfinte imbolbojite in manunchi

tul 3. partea unui instrument de muzica de busuioc. [Cf. imboboroji]. ce se pune In guilt Imboldi v. I. a Impinge vitele cu bolImbueurh v a face bucurie. dull 2. fig. a Indemna, a excita : nevoia imbueuritor a. care imbucurb. imboldeste lenea, imbufnh v. a face mutre, a se boimboldire f. 1. actiunea de a imboldi; zumfla. [V. bufnl]. Imbufnat a. bozumflat. 2. fig. Indemn, impulsiune. Imbolditor a. 1. care lmboldeste : imbuibh v. 1. a (se) Indopa ; 2. fig.

viersul imbolditor ii pdrea pe buz6 a se face arogant. [Origing necunoscutbl. OD. ; 2.

fig. IntepAtor : vorbe Imboldi-

toare PANN.

2.

lmbuibat a. 1. indopat cu mancAri; fig. plin: .inbuibat de patimi. U m.

Imbortolh v. pop, a Insfircina o fe- om sAtul care are toate In belsug. meie. [V. bort]. Imbujorat a. rumen ca un bujor: imbouris v. Mold. a Infiera cu bourul. fafci imbujoratd. Imbulzealã f. InghesuealA. imbrfich v. I. a (si) pune hainele; 2.

a da haine : a imbreica pe cei seiraci; Imbulzi v. 1. a strange cu putere: 2. 3. fig, a acoperi: amnia s'a imbreicat fig. a urmAri d'aproape: ne tot imbulin verde. [Lat. vulg. IMBRACCAIIE, cu sen- zeste cu cereri; 3. a se Inghesui: gloa-

tele se imbulzea i da uncle peste imbrficiiminte f. tot ceeace servg a altele. ISP. [Derivat din bulz (de cas),

sul generalizat (primitiv: a pune bracile)1.

termen ciobAnesc cu sensul generalizat;

ImbrAca.

imbrhnci v. I. a da brand, a Im- primitiv: a strAcura In saci bulzii de cast

pinge afarà ; 2. fig, a excita : provoc6nd

Imbunh v. 1. a face mai bun : reis-

dorMfe, dulce le imbrdnceste Bor.. boiul if va mai fmbuna soarta Bk.c.; ImbrAnzit a. gam cu branzA : face 2. a (se) potoli ; 3. a lingusi cu mbguleli. mâmâligâ imbrAnzità CR. Imbunare f. I. actiunea de a fruImbrailiqh v. 1. a strange In brate ; buna ; 2. fig. lingusire josnicA : nu *tie 2. fig. a coprinile cu mintea : istoria im- ce este fmbunarea i minciuna. NEOR. breifiqeazil toate faptele ; 3. a lua asu- Insbunitigi v. a aduce Intr'o stare

man : a imbrdfisat cauza mea ; 4. a mai bunA. alege: a fmbriifisa un candidat. [Derivat din bra/is].

Imbunatatitor a. care ImbunAtAteste, rmbutueit a. prins In butuci picioare ImbratotA v. Mold. V. imbrAtIO. rmbutucite. [Derivat din bratos]. imediat a. 1. care lucreazil, care se imbrAzdh v. a trage brazde. produce fArii mijlocirea cuiva ; 2. care Imbrebenat a. lmpodobit id si colea : urmeazA sau precede nemijlocit: succepdozd fmbrebenatd cu flori. [V, bre- sor imediat ; 3. care se face numaidecat:

plecare imediatd. U adv, pe data, Imbrobodi v. 1. a acoperl capul mi- moment,

beneil.

www.dacoromanica.ro

la

- 307 -

jose

imemorial a. asa de vechiu cA s'a

Imp

imoral a. 1. lipsit de principiile mo-

pierdut amintirea originei : timpuri ime- rale: om imoral ; 2. contrar moralei : carte imorald. moriale. imens a. 1. care e fárA masurit, a ca- imoralitate 1. caracterul celui imoral,

nd marime e nemarginita : universal e imortal a. nemuritor. im.ens; 2. foarte Intins: cdmpii intense; imortalitate I. nemurire. imortalizit v. a face nemuzitor, a face 3. fig. excesiv: arnbitiune intensd. imensitate f. 1. marime fara de mar- sa traiasca in amintirea oamenilor. gini: imensitatea naturei; 2. prea mare imortelä f. plantd ale card flori fruintindere: imensitatea mdrilor; fig. imensitatea geniului. imiclic n. portia de paine i hrand ce se da odinioara zilnic servitorilor unei case boieresti : n'are cu ce se, pldteascd

moase clureazd foarte mult timp, nutria&

In Munt. maturite ai In Mold. plevaile ; florile-i servesc la facerea bLchetelor de imortele (Xeranthemum annuum) (-= fr. immortelle). imos a, plin de noroiu, murdar : ha;imiclicul slugilor Fit. [rurc. raneramr, rain]. -trete de pe ddirsu erau imoase Ise. imigra v. a veni 35 se aseze Intfo [Lat. LDIOSUS]. tara straina. impAck v. 1. a face pace: i-am imimigrant m. cel ce imigreaza. iminei m. pl. od., pantofi boieresti de pdcat; 2. a multumi : cum sa impace marochin galben : iminei de saftian Fir..; atata fume? 3. a potoli: copilul se puse 2. azi, pantofi grosi taranesti cu varful as- pe un plans de n'a putut sd-I impace.

cutit: cu ndtrama alba i iminei rosii Ale ]Turc. YEMENI,

lit. panza de Yemen].

iminent a. 1. gata de a cadea paste : ruind iminenta; 2. fig. foarte ameninta'tor i periculos: rdsboiu iminent. iminenti f. caracterul sau starea lu-

1.1..at. PACAREI.

impaciicios a. care se Impaca lesne. impacheta v. a pune Intr'un pachet. impacient a. nerabdator. impacienth v. a pierde rabdarea. impacientä f. nerabdare. Impaciui v. a restabili pacea (intre

crurilor iminente : iminenta pericolului. imith V. 1. a face sau a cauta sa facd doua persoane). intocmai ceeace face altul ; 2. a reproduce Impticiuitor m. eel ce Impaciuieste. impaiclit a. tare intunecat (On.). W. Intocrnai : a imita o serum-aura ; 3. a lua de model : a imita pe cei buni ; 4. a adopta pdclat Impaiduri v. a transforma in paduri genul unui scrlitor, modul unui artist. imitabil a. ce se poate, ce trebue sir pamanturi, nisipuri. Impaiä v. a prepara animale moarte fie imitat.

imitati(un)e 1. 1. actiunea de a imita asa ca sa le dea aparenta vietii. 'Lit. a le

rezultatul acestei actiuni; 2. genul unui pune in paid]. impäinjini v. a se Intuneca, a ae acoscriitor sau artist imitat de altul; 3. conperi cu o ceata (vorbind de ochi si fig. traf acere In comert. imitativ a. de natura imitatiunii: ar- de minte). [Lit, a se acoperi cu o panza de paiajin]. monie insitativd. id

imitator m. cel ce imita sau cauta a

hnpämanteni v. a face parnantean.

Impämantenire f. indigenat, nature.imn n. I. cantec in onoarea divinitatii lizare : impdmantenirea se dd de pusau a eroilor; 2. oda sacra sau cantare terea legislativa. impaimAntenit a. i m, cel ce a ea bisericeasca imn de laudd. imnator a. rasunator: sgomot falnic, patat Impamantenirea. impanh V. 1. a stripunge carnea cu gigantic, imitator At,. imobil a. 1. nemiscat, nemiscator : slanind ; 2. lig. a strapunge; sd-I impabunuri imobile; 2. fig. neclintit. 11 n. pl. nese cu o sdgeata in piept AL.; 3. a urnlmobile, avere ce nu se poate transporta plea din toate parple: a impdnat lumea (ca moii, paduri, vii, case). cu soli. W. pana, felie de slaninal. imobiliar a. privitor la imobile : von- impfinat a. provazut cu pener ;Anal impanat OD. zare imobiliard. imobilitate f. starea persoanei sau a impinat a. 1. garnisit cu slanina: trip lucrului ce nu se poate misca. turd impdnata ; 2. fig. plin In tot locul: imobilizil v. 1. a face imobil ; 2. fur. ferestrele erau impdnate cu temeite imita.

a da unui efect mobiliar calitatea de imobil. Curlii CR,

impAnzi v. 1. a intinde ca 0 panza 2. a aseza in rand: a impdnzi lucrcitori imalati(un)e I. injunghierea unei vic- pe camp; fig. vezi pe un rege ce 'mptintime. zeste global 'n planuri pe un veac Ert.; imolà v. 1. a taia pentru sacrificiu; 2.

a macelari ; 3. fig. a (se) sacrifica.

www.dacoromanica.ro

- 308 -

imp

3. a (se) rispandi In toate pAr(ile: se

imp

impasibil a. 1. nesimlitor la suferinta,

Imptinzt pomina despre...; 4. a aco- la durerea morala ; 2. care nu se rasa a

pen peste tot: mu cre popoare au im- fi infiuentat, care nu se induioseazA. pdnzit pdmlintul; 5. fig. a se Infiripa impasibilitate I. calitatea celui ini-

in minien sa cutezdtoare se impanzia pa3ibil.

impfisli v. a se Indesa, voibind de pA-

un vis frumos (VLAnur.O.

imparat in. 1. suveranul unui impe- rul capului sau de mustati. tV. pdsldl. riu; 2. pop. rege: un fecior de imparat, impatimire I. patirna, pasiune arSolomon imparat. ILat. IMPEPATORI. denta sdrut cu impatimire al tdi altd imparateasii f. 1. sopa imparatului; netezi Linter; Ea. 2. pop. reginit; 3. principesA care guverna impatimit a. pasionat aintec impdun miperlu: regina Angliei e impdrd- limit. teasa Indulor; 4. Bot. matraguna, conimpatri v. a (se) face de patru on siderata ue popor ca impdrateasa bu- mai mare.

ruienilor; 5. unica femeiusca intr'un toiu impiitura v. a strange In pAturi, (pa nth, de albine. rule). imparaltel m. Zool. sfredelus consi- implivazal a. acoperit cu pavAza.

derat de popor ca impdratul pdsdrilor. impecabil a. 1. incapabil tie a gresi; imparatese V. 1. ce tine de un Im- 2. fig, perfect: lucrare rmpecabila. pArat sau de un imperiu; 2. fig. de caimpecabilitate I. starea celtu rmpepetenie sdrbdtori impeirdtesti ; uá im- cabil. Impelitli v. a se incarna o sd te anprirdteascii, usa de midoc a iconostasului prin care numai preopi i diaconii au drept pelifezi... in chip de om muritor CAR. sa intre; 3. pop. foarte mare: betty im- V. pielitdf. pdratesc. m. galben austriac (cf. im- impentat a. 1. incarnat; 2. Indracit: perial): sd-mi dai 100 de impdrOtesti impotriva impelifatilor vrdsmasi ai oII

PANS.

menirii Ise. II m. necuratul In fiinta.

la impdrdfie POP.

sentimentele sale.

Imparati v. a domni, a guverna (yor- impenetrabil a. 1. care nu poate fi patruns, pun care nu se poate trece ; 2. bind de un Imparat). imparatie t. 1. domnie; 2. imperiu ; ce nu se poate cunoaste: mister impe3. od. Malta PoartA capul sdu said ducd netrabil; 3. care ascunde opiniunile sau

impenetrabilitate f. 1. starea celui cari, In declinatiune nu conservA acelas impenetrabil; 2. Fiz. proprietate in virnumbr de silabe: vorbe imparisilabice. tutea careia clotth corpuri nu pot ocupa Impartasenie I. (Mold.) luarea gri- impreuna acelas spatiu. imperativ a. care ordonA absolut : ton Janiet: a mint fdrd impdrtosenie imperativ. II in. Gram, mod verbal care fard lumdnare AL. impartal4 v. 1. a face parte cuiva: exprima o poruncA sau o rugaciune. imparisilabic a. se rice de nurnele

imperceptibil a. I. care nu poate fi

nestematele odoare cu care ii impdr-

tdsise soarta OD. ; 2. a comunica ; 3. a zArit: animalcul imperceptibil; 2. care lua parte, a participa; 4. a da, a lua -,fanta scapa simpuilor, mintii: sunet impercepgrijanie. [V. pdrtas.l. tibil. impartfisire 1. actiunea de a impArimperceptibilitate f. caracterul celor tAsi: 1. comunicatiune; 2. participare; 3. irnperceptibile. tmperechea v. 1. a impreuna perechi, luarea grijaniei. 15ensuI 3 e traducerea perechi; 2. fig. a Invrajbi. slavicului pricestuirel. imparteala f. rezultat al ImpArtirii si imperecheat a. fig. InvrAjblt. lucrul de Imparpt. imperechiere f. 1. actiunea de a (se) imparti v. a face pArti: 1. Aritm. a di- Imperechia; 2. fig. neiMelegere. vide; 2. a distribui: a inzpdrti premii; 3. imperfect a. 1. neterminat, incomplet: a separa un ce comun ce avem de im- opera imperfectd; 2. care are detecte. pcirtit cu el ? [Lat. DIPARTIRE J. n. Gram. limp verbal In care actiunea impartial a. nepArtinitor: istoricul trecutA e consideratA ca prezenth in raport catd sd fie impartial. cu un timp trecut, ex. citiam eri cdnd impartialitate f. nepArtinire. ati venit. Impartire f. 1. acPunea de a impArti; imperfectifunle f. 1. starea celui im2. Aritm. diviziune; 3. distributiune. perfect ; 2. defect fizic sau moral. II

impartitor a. care Imparte. II m. cel imperial a. imptiritesc. I m. pl. od. ce distribue: impdrtitor de scrisori. trupele Imparatului Oermaniei. n. moimpas n. 1. ulicioath fArd iesire ; 2. fig. nedA ruseascA de aur In valoare de lu situatiune din care nu se poate iesi. ruble (cf. impdrdtesc). II

www.dacoromanica.ro

- 309 -

imp

Imp

imperialism n, guvern militar. suferiri mune inima se 'mpietreste imperialist rn. partizan al guvernului GR. AL. impilh v. a Impovara prea mult, a imperios n. I. cirui place a comanda: apisa cu violenti. [Lit. a bate sau aka spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate In pity): termen tehnic generalizat]. imperial.

imperioasci. impilare f. apAsare silnica: Impilarea imperiu n. 1. dominatiune suverarrà ; gloatei NUM. 2. totalitatea tirilor sub dornnia unui Im impilator a. si m. care ImpileazA, tiran. pArat: imperial Germaniei; 3. fig. In- Impinge v. I. a urni din loc, a da

Indere: pulberea se joacd 'n imperial Inainte: a impinge carut; 2. fig. a Imboldi: a impinge la minted. [Lat. impwimpermeabil a. prin care nu poate OHRE]. sA treacA un lichid: musamaua, cauciuImpistri v. a impodobi cu colori vacul i guta-perca sunt impertneabile. riate: in coliba 'mpistritd En. [V. pistrdl. I n. un tel de manta de ploaie. impizmui v. a se incapatana. [V. impermeabilitate 1. calitatea celor pizind]. unpermeabile. implacabil a. care nu poate fi potoimpersonal a. 1. care nu s'aplicA la lit: urd implacabild. unei raze EH.

o persoanA anumitA: lpgea e impersonald ; 2. se zice de verbele cart au numai infinitivul si a treia persoanA singular: plouci, ninge, trebue; 4. Gram. mod care nu distinge persoanele: modurile impersonale sunt: ininitivuI i supinul. impersonalitate f. caracterul celui

implacabilitate f. caracterul celui im

placabil.

lmplAnth v. I. a Infige In pimint : a impldnta un steag, un cort; 2. fig. a Introduce: a implanta o datind; 3. a se aseza undeva, a se fixa. [Lat. PLANTARE].

implätosat a. 1. acoperit cu o platosA: 2. acoperit In genera: un copilas impertinent a. 1. care vorbeste sau ce se ndscu impldtosat cu un piept

impersonal.

lucreazA In contra buneicuviinte sau a bu- de aur Isp. nului simt ; 2. ofen.Ator, grosolan: vorbe Impleh v. V. umplea.

impertinente. Impleteci v. 1. a incurca rtiu; 2. a se impertinenth 1.1. caracterul celui in- impiedeca de ceva, a sovii. [Frecventativ solent; 2. vorbA, fapta ofensitoare. din impleti]. imperturbabil a, ce nimic nu poate impleti v. 1. a dispune In formA de turbura: sdnge rece imperturbabil. plete: a impleti o cosild alba, a imimperturbabilitate f. starea celui im- pleti o cunund; 2. a Infásura fire de Or perturbabil. sau de cdnepi l a forma un tot: a insimpesth V. 1. a infecta cu ciuma sau pleti o funie; 3. a face ochiuri cu igIia cu o boalA contagioasa; 2. a rAspandi un sau undreaua : a impleti la ciorapi; 4 miros milt; 3. fig, a corupe prin doctrine fig. a se Intretese: mania se impletia rele.

lmpestrith v. a (se) face pestrit. impeti v. a peii: am hotardt s'o im-

pe fesc pentru tine POP.

cu rdsul.

inipletitoare

f.

unealtA de Impletit.

impletitor m. cel ce Impleteste. impletiturà f. rezultatul impletiril : I.

impetire f. petire: cu Lia drcigcllasd pir Impletit: 2. Infisurare de fire: implesir cafe impefire AL. tituri de bumbac, de mdtase, de lemn. impetuos a. 1. care se miscA cu reimplick V. 1. a amesteca Inteo afapeziciune, cu violentA: torent impetuos ; cere criminalA; 2. a avea urmare. 2. fig. care nu se poate (Merl, prea vioiu: implicat a. amestecat, compromis in:

caracter impetuos. implicat intr'un proces. impetuozitate f. caracterul celui imimplicit a. si adv. coprins In cele zise. petuos. dar nu In termai formali. impiedech v. 1. a pune o piedici, a implini V. 1. a face, a (Inca pe deplin opri In loc; 2. a leo picioarele calului ; a implini o promisiune, o condifiune; 3. a se lovi de ceva sau de cineva ; 4. figs: 2. a avea pe deplin: copilul implinia a sta loculul, a se Incurca. [Lat. DIPEDICARE J.

15 ani; 3. a executa: a implini o po-

mai ales pentru cele religioase.

= lat. PLENESCERR].

impiegat m. amploiat: a fost numit runcd; 4. a completa: a implini banii impiegat la postelnicie Fn.. (=- it. im- ce lipsiau; 5. a se realiza toate Ii s'au piegato). implinit; 6. a lua sfirsit: acusi o irnimpietate f. lipsi de pietate, dispret plinesti cu mine AL. [Vechiu-rom. plini impietri v. I. a (se) schimba In pia-

Lid ;

lmphnire I. actiune de a Implini .

2. fig. a se face tare ca piatra : dupd realizare; 2. executiune.

www.dacoromanica.ro

1.

- 310 -

Imp

implinitor m. cel ce Impliniste sau

executti : implinitor de deiri.

imp

impotrivire f. opozitiune, rezistenta..

impovirh v. a Incirca cu poveri, a

implorh V. a cere cu umilinta i sta- coplesi. ruitor, a se ruga cu lacrimi: a implora impozant a. impunitor. impozit n. 1.. dare impusi pentru gra fia. impodobi v. a infrumuseta cu po- trebuintele Statului; 2. totalitatea dirilor

doabe, a gati frumos, astfel stabilite: impozitul e votot de Corimponciiiii v. a Intoarce (In directiu- purite legiuitoare; impozitul sangelui, nea opusa): un turc imponcisd sulifa obligatiunea serviciului militar. asupra lui BiLo. impraeticabil a. 1. care nu se poate

imponcisare f. Impotrivire, opoziti- execute: regulament impracticabil; 2,

une: imp oncisare de idei CR. [V. ponds]. pe unde nu se poate trece: drum impracimponderabil a. I. ce nu poate fi ticabil. cantarit: lumina si ceildura sunt im- imprAnzi v. a ajunge la pranz : cu

ponderabile; 2. fig. de sentimente de minciuna imprdnzesti, dar nu poi/ sci ordine morala (devotament, justitie, sa- inserezi. imrrhgtiii v. 1. a arunca Incoace crificiu, etc ): imponderabilele au jucat

pi

un rol deciziv in cursul rásboiului Incolo : veintul a impriistiat frunzele; mondial. impopo((on)h v. Mold. a (se) gati cu afectatiune: gdfite, impopofonate, £mbrdcate tot dupei modd AL. fata babei era irnpopofatd CR. [Origillu necunos-

2. a trimite sau duce in diferite locuri: a impreistia trupe; fig. a impreistia o veste; 3. a pune pe fugi In dezordine : i-a imprdstiat pe dusmani. [Lit. a arunca

impopulh v. a (se) umplea cu locu-

impriltiere f. actiunea de a (se) im-

cuta].

cu prastia: termen tehnic generalizat]. impritstiat a. rispandit In toate pi rine.

pristia: I. disnersiune; 2. fig. propagare. import n. introducerea In tare" a pro- imprecatiiun)e f. 1. invocarea rasbuductelor straine. narii divine In contra cuiva ; 2. figura importh v. 1. a face import; 2. fig. de retorica prin care se invoaca nenoa introduce un obiceiu strain; 3. a fi im- rociri asupra cuiva. ltori.

portant: cunoasterea legilor importd impregna v. I. a pitrunde un corp tuturor ceteifenilor; ce ne importa? ce cu substanta altuia; 2. fig. a inculca In spirit. ne pasa? important a. 1. care e de un mare impregnat a. imbibat.

imprejmui v. a Ingradi. [V. preajnua interes: o afacere importante I; 2. care imprejur prep. I. ocolind: a umbla se bucura de o mare influenti om imimprejur; 2. pe lingi: imprejuru/ /W.; portant. importanth f. 1. interesul, valoarea 3. fdiat imprejur, circumcis. [V. jun]. imprejurh V. 1. a inconjura : i/ imce se di unui lucru : afacere de inalM importanfd; 2. autoritate, influenti de prejurasercl copiii NEOR.: 2. a Inchide cu avere sau de pozitiune : locul stria Ii dd gard : a imprejurat locul. [Lat. PRALGYRARE]. mutter' importanfd in lume. importati(un)e f. 1. actiunea de a imprejurare f. circumstanta : impreimporta ; 2. lucrul importat. jurdrile viefii.

importator m, cel ce face comertul

de import,

imprejurime f. I. locul de Imprejur: 2. cei din jurul cuiva.

importun a. suparitor. impresariu m. seful unei intreprin irnportunh v. a supira cu cereri ne- deri reatrale. incetate. imprescriptibil a. care nu poate fi

importunitate f. cerere importuni. contestat: drepturi imprescriptibile.

imposesui v. Mold, a pune in posesie, impresionh v. a cauza impresiuni, a a arenda o mosie: am imposesuit mo- misca pe cineva. sia boierului At. impresionabil a. usor de impresionat. imposibil a. care nu poate fi, ce nu impresionabilitate f. caracterul celui

se poate face. II n. lucru imposibil: a in- impresionabil. cerca imposibilul. impresi(un)e f. 1. inlipirire, urma imposibilitate f. lipsa posibilititii, ne- lisati de un obiect ce a apisat asupia putinti. altuia; 2. fig. efect produs asupra nuntii impostor m. Inselitor, amigitor. sau simturilor: impresinnile din copildrie

impotent a. neputincios. sunt tenaci. impotrivi prep. contra. [V. potrivd]. impresurh V. 1. a Inconjura cu armata impotrivi v. a se pune impotriva. dusmanii impresurard cetatea; 2. a in:

www.dacoromanica.ro

- 311 --

Imp

Imp

conjura in genere: tot ce ne hnpresoard ; imprumut n. 1. fapta de a impru3. a coprinde de o data ce boald te im- rnuta ; 2. luau Imprumutat. [Lat. ',ROMP.

presoard ? POP. ; 4. a coprinde pe nedrept, MUM, Imprumut].

imprumuth v. 1. a da cu conditiunea de a inapoia: a imprumuta bani; 2. a Impresurare f. actiunea de a impre- cere cu imprumut; 3. a lua dela, a trage sura: 1. asediu; 2. incalcare: vrei sd-mi din: florile imprumutd dela scare coa incalca In averea altuia. [Lat. *PRESSULARE, din ',REMUS, Inghesuit].

meindnci steinjeni CU impresurare? AL. ; forile Ior. [Lat. IMPROMUTARE]. 3. strarntorare. imprumutator m. cel ce di sau iea impresurat a. 0 m. asediat. cu imprumut.

Impresuraitor m. asediator.

impulat a. plin de puf atmosferd impuih v. 1. a face pui; 2. a se in-

impreunir v. a uni un lucru cu altul, a impufatd.

strange la un loc. [Compus din in-pre-un].

Impreunh adv. in unire cu altul, In multi ; 3. a umplea, a ameti: a impuia societate: a merge, a lucra impreund. urechile. capul. [Lit. Intrunit]. impuls n. impulsiune. impreunare f. actiunea de a Impre- impulsiune f. 1. miscare comunicati una i efectul ei: 1. junctiune, reunire ; 2. unui corp de dare altul; 2. fig. excitare, casatorie. mobil.

imprieinat m. acuzat, prevenit: halal de biefii impricinafil AL. [V. pricind]. imprieteni v. a (se) face prieten. imprimh V. 1. a lasa o urma. a Intipari: a imprima piciorul in nisip; 2 a tipari, a scoate din tipar; 3. a comunica, a transmite: a imprima 0 miscare unei masini. imprimat a. 1. intiparit; 2. tiparit. 0 11. brosura, foaie imprimata.

impulsiv a. ce di impulsiune; forfa impulsivd a prafului de puscd. II m. eel ce fiptuieste iute

i

(Ara a reflecta:

impulsivul nu e respunzdtor de faptele sale.

impunfitor a. 1. care impune, care

inspird respect; 2. care umple de admiratiune: spectacol impundtor ; 3. fig. considerabil: forte militare i mpund toare.

impune v. 1. a pune pe: a impune

imprimiivArh v. a se face primavara. rndinile spre a binecuminta; 2. a obliga imprimerie f. 1. tipar, arta de a im- la: a impune sarcini, dari ; 3. a insufla prima carti: imprimeria a fast inven- respect, a cornanda : a impune tdcere; tatd la 1436 de Gutenberg ; 2. unelte de 4. a constrange pe cineva de a fl mimits imprimat; 3. tipografie, locul unde se im- stie sir. se impund. prima : imprimeria Statului. impungaciu a. care impunge (vorbind

improprietfirl v. a face proprietar: de vite). fdranii au fost improprietdrifi intdi impunge v. 1. a intepa : a o impunge prin legea din 1864. pe Net, a porni in fuga mare; 2. fig. a impropriu a. care nu se potriveste, ofensa cu vorba. [Lat. PURGERS]. care nu recta exact cugetarea: fermen impunitate f. scipate de pedeapsi.

impropriu. impunsiturir f. 1. efectul impungerii: improqteh v. 1. a da cu proasca; 2. a imboldire: 2. fig. vorbi isteati plina de asvarli cu pietre, Cu proiectile: improsca vioiciune. palatul cu cloud tunuri B1Lc.; 3. a stropi impupfizh v. 1. a impestrita (ca pucu apa sau noroiu; 4. fig, a ocari. [Bulg. pfiza); 2. fig. a amesteca: a impupdza 1,1206KATI). limba cu vorbe strdine. improqefiturit f. rezultatul Improscarii,

impur a, 1. necurat; 2. man* prin

improspfith v. 1. a face proaspat, a

impuritate f.

canonaclii: improsaiturile dusmanului. amestec; 3. fig. vitios, corupt.

starea, defectul celui

reinnoi; 2. fig. a aduce din nou aminte. impur. improstit a. tampit: Cu fafa impros- impala' v. 1. a trage cu pusca; 2. a titd. [V. prost]. (se) ucide cu o lovitura de pusci. improvizh v. 1. a face pe data si fara Impuecien-lunfi m. tank desmetic pregatiri versurl, un discurs, muzica, etc.; si fin experienti.

2. fig, a face ceva pe data si fará pregatire.

impuqefiturli f. lovituri de pusci. imputh v. 1. a atribui cuiva o fapti

improvizare f. 1. actiunea de a im- blamabili; 2. a-si face imputiri; 3. Jur.

proviza ; 2. ceeace se improvizeaza.

improvizator m. cel ce improvizeaza. imprudent a.neprevdator,nechibzuit.

a intrebuinta o plata la o datorie. imputabil a. ce se poate imputa. irnputare f. ceeace se zice cuiva spre

imprudenta f. 1. lipsa de prudenta ; a-i insufla parere-de-rau sau rusine. imputatiune f. fur. compensarea Ori

2. fapti imprudent& nesocotinti.

www.dacoromanica.ro

- 312 -

imp

Loa

inaintas m. care merge Inainte: cal de egald naturd, imputafiunea se face inaintas. II m. predecesor. inaintat a. 1. avansat; 2. promovat. asupra celei mai vechi. imputernici v. I. a prinde puteri, a inainte prep. aratA prioritate de timp, Int Ari; 2. a da puteri depline. de loc: inainte cu cloud luni, a fdcut scAderea unei sume: dacd datorille aunt

imputernicire f. actiunea de a Im- doi pasi inainte. [Vechiu-rom. ainte=lat. puternici: 1. restabilire; 2. plenipotenti AB ANTE]. 11 adv. 1. in trecut: mai inainte

nu era asa; 2. anterior: cum s'a zis

ma ndat.

imputerniclt m. plenipotentiar, man- mai inainte. datar. inainte-mergator m. 1. predecesor; imputi v.1. a umplea cu putoare; 2. a 2. supranumele sfantului loan Botezase strica a a pAta miros rAu. [Lat. purEscein]. torul.

inSibi v. I. a albi: cdte oase au indlbit! POP. ; 2. a se face alb: se indlbi ca imun a. Med. rezistent Ia. de care nu ceara. [Lat. INALBESCERE]. V. nalbi. se atinge (o boal5). inalienabil a. care nu poate fi Inimunitate f. scutire de impozite, de strAinat, vandut sau dat: bunurile dosarcini sau de datorii. tale, ale minorilor i interzisilor, sunt imunizare f. Med. rezistentA la o boali. inalienabile. imurfuc n. ipangea ro3ie sau neagra Walt a. 1. ridicat: munte inalt; 2. ce Oltenii poarta sub cortel. [Tun. YAM1.12. fig. distins prin rang: pozhiune inaltd;

imputinit v. a (se) face mai putin, a

(se) mic3ora,

LUK, manta de ploaie, impermeabil (din yamur, ploale)). in m. 1. plantA textilfi ale cArii seminte servA la facerea unui uleiu secativ 3i din a cAril scoarta se fabricA fire pentru pan-

3. mare de talie: tdniir inalt; 4. superior, sublim: gdnduri inalte. [Lat. Alava

II n. hfaltime: In 'naltul cerului,

duhul pdmdntului POP.

veiz-

infilta v. 1. a ridica In sus: a indha

zeturi 1 stofe (Linunt usitatissimum,': ion zid, o statud; 2. a inainta: a indha

din sernintele de in tAranul face cata- I/a un rang; 3. fig. a lluda foarte: prea plasme pentru coacerea umflAturilor, iar lit inaltd. [Lat. *ALTIARE din mans, Malt]. cu uleiul de in vindecA arsurile: din in inaltare f. 1. actiunea de a InAlta ;

se toarce §i se lese 13:Irma; 2. pAnzit 2. numele a douà sarbAtori: Indharea de in. [Lat, imunt]. Crucii (14 Sept.) si Indharea Domnuin prep. exprimA: 1. interiorul: in ca- lui 140 zile dupa Past°. mera; fig. in minte; 2. diverse raporturi inaltat a. od. titlul Dornnitorului, co-

locale sau temporale, pe: stà in picioare ; respunzAnd modernuluiAlteta : prea ndl-

3. peste: in trei zile. [Lat. ni].

inabordabil a. 1. ce nu se poate a-

borda : larm inabordabil ; 2. Jig. de fire supirficioash: om inabordabil.

inacceptabil a. ce nu se poate, ce

nu trebue sA se accepte.

inaccesibil a. 1. a cArui apropiere e

imposibilA sau anevoioasA; 2. fig. caruia

cu anevoie se poste vorbi. inacordabil a. ce nu se poate acorda.

(ate Doamne inaltator a. care Malt& inalterabil a. care nu poate fi alterat: aurul e inalterabil; fig. amicie inanerabild. inAltime f. 1. dimensiunea unui corp dela bazA plinfi la van: indhimea turnului; 2. ridiciturA deasupra solului : Indhimea norilor; 3. parte InaltA, eminentfi: dusmanul a ocupat indhimile; 4. fig. supeiloritate: indlfirnea geniului

inacri v. a acri; fig. mi s'a inacrit sat 1; a fi la inilltimea cutva, in stare de inactiune f. Incetarea momentanA a a-l1nelege; 5. Alteti Inahimea Voastrd I oricArii actiuni. inamork v. a se amoreza. Ina dins adv. 1. cu intentiune sau preinamovibil a. care nu poate fi dessufietul Ca. [Lat. INACRESCEPE].

cugetare ; 2. cu un scop anume. [V. adins]. tituit, nici mutat Inteun mod arbitrar :

inadmisibil a. care nu poate fi admis. judecdtor inamovibil. inadmisibilitate f. starea calor inad- inamovibilitate f. caracterul celui inamovibil: inamovibilitatea magistrcr inainth v. 1. a merge inainte; fig. a turei. inainta in vdrstd ; 2. a progresa: a inainanitate f. golul i desertficiunea uinta in studiu; 3. a avansa : a inainta nui lucru. in magistraturd; 4. a prezenta, a adresa: inaniti(un)e f. sl5biciune cauzath din misibile.

a inainta o hdrtie. iipsS de nutriment: a nturi de Maniinaintare f. actiunea de a Inainta: 1. (tune. iners Inainte; 2. promotiune; 3. progres: inaplicabil a. ce nu poate fi aplicat: pe calea inaintdrii AL.

lege inaplicabilci.

www.dacoromanica.ro

- 313 -

Ina

Inc

inapoi adv. indica' : 1. o directiune re- vaz: a Incadra o pictura; 2. fig, a in-

trogradatti, la spate: a privi inapoi ; 2. conjura; 3. a Insera, a introduce: a ino miscare de retragere: s'a intors inapoi ; cadra o anecdotd. 3. de intArziere: ceasornicul a rdmas ineadrator m. cel ce IncadreazA: in-

indpoi; 4. de alungare: inapoi, scale- cadrator de tablouri. Ineai (incailea) adv.. cel putin: dd-mi ratule! [V. apoi]. Inapoia v. 1. a da lnapoi, a restitui; incai banii. [Origina necunoscuta]. 2. a ramanea Inapoi, a IntArzia; 3. refl. inelibfirk V. 1. a apnea si a strange tare; 2. fam. a se lua la ceartA; 3. a a veni Inapoi, a se Intoarce. Inapoiat a. 1. dat inclarat, restituit aduna cu anevoie: sd-qi incaibere *i el bani inapoiati; 2. rtimas Inapoi, retro- un venit ISP. [§I inchelbdra, de origina grad: popor inapoiat. necunoscuta inapoiere f. actiunea de a (se) Ina- ineSiera v. 1. a se lua la bAtaie, apupoia : 1. restitutiune; 2. Intoarcere: dupei cAndu-se de pAr: era cdt pe ce sd se inapoierea lui: 3. fig. regres. incaiere la bdtaie. Ca. ; 2. a incepe lupta: inapreciabil a. 1. ce nu poate fi a- o*tile se incdierard. [Lit. a pune In caier preciat sau determinat: diferenfei incr. (si cu sensul de csmoc de pAr)): metapreciabild; 2. de o foarte InaltA valoare: fora luatA din tehnica tesutului], merit inopreciabil. ineaierat n, actiunea de a se IncAiera inariph v. 1. a cApAta aripi: calul se Ii rezultatul ei, bltaie, trAnteahl: pand la 'naripd BOL, 2. fig. a se avAnta: atund impdratul rabzi incederatul Rom.

se 'naripeazei neimpdcatu-mi dor Ai. Ineailea adv. V. incai. Inaripat a. prevAzut cu aripi: AmoInealine" v. a se IncApAtAna : se incdirul e zeu 'naripat AL. nase *i nu vrea sei dea inelul Isp. IY inarita f. plantA ale aril frunze sea- ea/net mAnA cu ale inului (Linaria). incfilafat a. cu calAf: ciubuc incdMarna v. 1. a ingriji cu arme; 2. a id fat NEOR. se pregati de fasboiu; 3. a echipa o coInellat a. Tr. umflat de gras: ce a 'rabie; 4. a lua armele: 5. fig. a se In- haul i ce a mdncat de are trupul a*a tali, a se fortifica: a se inarma cu rdb- incdlat? POP. ingellat=albanez NOAL, Ingras]. dare. spri v. 1. a (se) face aspru; 2. a incalea v. I. a cAlca o tarA, o rnosie; (se) irita: se indspri craiul PANN. 2. fig. a lua pe nedrept, a se intinde pe Infisprime f. asprime: I/ goni afard pAmantul altuia.

Inellcare 1. 1. cAlcare sau nAvAlire; 2. fig. uzurpare. Inefilei v. 1. a se Incurca (vorbind de firele de canepA sau de par): 2. fig. a (se) Incurca in genere. [Derivat din cdlti: metaforA luatA din tehnica torsului 0 anasolemn pentru lntáia oarA un edificiu, o logs cu a incurca /Wel. statua, un monument; 2. fig, a fi Inceincalculabil a. ce nu poate fi calputul until lucru. culat, foarte considerabil: numdrul stecu indsprime PANIC

Infisprit a. iritat: nrei inneibufitd II indspritd de zece veacuri Bk.c. inatacabil a. ce 111u poate fi atacat: titlu, drept inalacabil. inaugura v. I. a deschide, a Incepe

inaugural a. relativ la o inaugura- lelor e incalculabil. tiUne: discurs inaugural. Inellech v. 1. a se urca pe cal; 2 inaugurati(un)e f. actiunea de a in- fig. a domina: doar va incdleca pe neaugurs h ceremonia corespunzAtoare.

Iniuntru adv. 1. In interior; 2.

voia Ca. [Lat. CABA1LICARE].

inellecat a. de-a incAlecata, joc gim In Moldova) In centrul Europei, mai ales nastic de-a cAlarele. In Austria: a plecat indunfru. AL, [Lat. incalificabil a. ce nu poate fi cali(od,

ficat: purtare incalificabilei. !neigh v. 1. a pune IncAltAminte; 2. rit POP. a pune ciolane la roate; 3. fig. a Insela, Inavuti v. a (se) face avut. INCALCIAREL a pAcAli: l'arn inceiltat. if Inc n. Mold. 1. dispozitiune de a juca, Inefiltaminte f. obiect de piele Sau sburdAclune (vorbind de pull de animale); de postav ce servA a acoperi partea de IN INTRO].

lnaurit a. daurit: ca un nuir inau-

2. joc, capritiu: copild plind de incuri Ca. jos a piciorului. [Lat. CALCEANENTA].

Inefiltat a. 1. care si-a pus incAltAInca adv. 1. pAnA salra: n'a venit minte; 2. se zice de un cal cu pete albe Inca ; 2. din non: b mai lua bud; 3. pe picioare sau de o pasare cu picioa[OriginA necunoscutA].

de and: incd de mic. [Cf. it, ANCEB]. rele ImpAnate; 3. IncArcat cu samarul IneadrA y. 1, a pune 0 cadrA sau per- vita incediatd, tig. imbecil.

www.dacoromanica.ro

- 314 -

Inc

Inc

Incalte(a) adv. V. Incal: incaltea inc6rea o opera cu chafe; 4. a pune praf 0 plumb intr'o aria de foc: a in-

cdnd ai fi i tu ceva CR. Inalzi v. 1. a (se) face cald; 2.

fig.

carca o puscd. [Lat. CARR1CARE, lit, a pune

incandescent a. 1. incalzit pana sa

fletire.

incárcfitura f. cat se incarca. inefirceià v. a avea carceie: mi se incdrceia stomacul.

incandescent 2. fig. excitare violenta.

Intemnita.

cdntec pe lume s'au ldsat Ar.. incapabil a. I. care nu e capabil : principe incapabil de a guverna; 2. care n'are capacitatea legala ; 3. In sens bun: incapabil de lasitate.

nei: frumosul incarnat pe fata ta cea albd Boc. incarnati(un)e f. intrupare, se zice In special de taina prin care cuvantul

a (se) Instil leti, a (se) aprinde de mania. In car].

devie alb;

2.

fig. plin de foc, de Insu-

incandescent& f. 1. starea corpului

incarcerh v. a pune in

carcere, a

Inchnth v. 1. a captiva cu fermece; incárdogh v. a se impreuna: se in2. a transporta de admiratiune, de pia- cdrdoseazd cu vr'un. smintit [SP. [Lit, a cere: taina ce md 'ncantei Ar.. [Lat. DI-. se pune In card]. CANTARI31. Inciirdui v. a se intovarasi (V. terinchntare f. 1. actiunea de a incanta; chea-berchea). [Tras din ardl. inefirjoia v. Mold. a-si garbovi trupul 2. lucru minunat i surprinzator ; 3. bucurie foarte vie: nopti de 'ncdntare (de batrane(e): ghebosi densi incdrjoiau ca zile luminoase AL. trupul pant./ la genunchi. [Lit. a se Ininchntat a. 1. transportat de admi- covoia ca o carja]. ratiune, de placere: au ramas incdntati; Incarligat a. Incovoiat: coada incdr2. delicios : loc incdntat. ligatd in spre peintece CAR. [V. cdr.Inchntfitor a. care incanta, care place ligatl. mult. incarnh v. a (se) intrupa. inchntec n. farmec: inceintec si desincarnat n. coloare rosie ca a car-

lui D-zeu s'a facut &up, incapacitate f. 1. lipsa de capacitate; incassh v. a pune In cassa, a primi 2. starea unei persoane pe care legea o bani. priveaza de unele drepturi. incassator m. cel ce incasseazii. Inciiphstrat a, prevazut cu capastru: incasso n. incassare de politi si proInseuat i incapiistrat POP. vizionul ce primeste o banca pentru as inchpatana v. a vrea cu incapatanare. ceasta operatiune. incilpfithnare f. indaratnicie. incht adv. I. ce se atinge: incdt desinchphtfinat a. i m. care tine cu pre el; 2. pana inteatata (indicand grastaruinta la ceva. [Lit. orn cu capatana dul de intensitate al ac(iunii): rdcni Insau cu capul mare, de unde ideea de In- c& tot palatul sa chiti. [V. in si cdt]. daratnicl. incriturga v. I. a Pune In catusi; 2, inciipfitor a. in care incape mult, fig. a tinea strans. larg, spatios.

incipeh v. I. a tines In sine, a comutt incape in butia asta; 2.

prinde :

Incazarmh v. a pune In cazarml incendih v. 1. a da foc unei cladiri,

pacluri, etc.; 2. fig. a excita la revolt&

incendiar m. autor voluntar al unui nu incdpeau doi insi; fig. nu incape incendiu. a. 1. care poate cauza un inindoeald. vorbd; 3. a ajunge rat:: pe cendiu : projectile incendiare; 2. capabil ce maini a incdput! [Lat. CAPERE. a prinde de a turbura pacea publica: scrieri in(luat intransitiv cu sensul de a patrunde)]. cendiare. inchpere f. actiunea de a Incapea 2) incendiu n. 1. foe mare; 2. turburari a fi loc de ajuns. a intra in ceva: p'acolo

II

rezultatul ei; 1. spatiu, Intindere: in incdperea aceluias sicriu En.; 2. camera : usile deosebitelor incaperi OD. Inchpui v. a improviza: am incdpuit eu singur o corabie. CAR. [V. cdpui]. inchpusat a. acoperit cu capuse, inmugurat: lumandrele cu flori incapusate. inchputh V. I. a pune caputa la cisme; 2. a drege ciorapi ; 3. fig. a prepara in graba : lesne se incdpuieazd un culcua.

revolutionare.

incepator a. elementar. II m. cel ce se afla inca la primele elemente ale unei arte sau stiinte.

incephtur& f. Inceput; fig. origina : incepdturd i pricind a tuturor nenorocirilor Bice. incepe v.1. a face primul pas Inter) lu-

crare: a incepe o clddire; 2. a fi la Inceput : a-si incepe ziva; 3. a lua inceincfirch v. I. a pune o sarcina: a putul: iarna incepe la 22 Decembrie. incarca un cal; 2. a exagera: a incarca [Lat. ampraz]. 0 socoteald; 3. a cita cu profuziune: a inceput n. 1. primul pas Intio lucrare,

www.dacoromanica.ro

Inc

- 315 -

Inc

primul moment In existentà; 2. jig, fun- fig, a pune capAt: a inchide o disculie ; dament: sguduind ale lumii incepu- 5. a se cicatriza (de o rana). [Lat. 'SULU' turi En. DERE]. Incerch v.1. a face cercare sau probe: inchiega v. 1. a prinde chiag: laptele, a incerca o haind; 2. a supune la cer- sangele a inchiegat ; 2. a condensa, a socare, a face sfi sufere: D-zeu a vrut sd-1 lidifica : a ta suflare apa 'n rduri o 'n-

incerce; 3. a vedea daca e capabil de ceva: se incearcd la scrim& W. cereal Incercare f. 1. facerea unei probe : incercarea unei masini ; 2. prima pro-

chiagd AL.; fig, sub trunte-i lrecutul ei viitorul se inchiaga En.; 3. a prinde bine, a lega stràns: a inchiega o prietenie, a inchiega ceva bani. ductiune literard sau artistica; 3. titlul uinchiegare f. jig. formatitme consis-

nor opere: incercare despre inteligenta umand ; 4. fig. ispità, nenorocire ce reclama statornicie; e o incercare damnezeeascd. Incercat a. 1. experimentat: osteni incercali; 2. IntArit de suferime: vieald incercatd. incert a. nesigur. incertitudine f. 1. lipsii de certitudine; 2. starea unei persoane nesigure.

tenta, constituire: (Memfis) inchiegare maestritd din suflarea vijeliei En. Inchiegatoare f. 1. vas de Inchlegat: nu-i venia casul la inchiegatoare POP. ; 2. (Banat) Bot. naprasnica (care ar opri,

sangeni.

mandstirii Isleamfului CR. ; 4. a dedica:

dupit credintele poporului, once scursoare).

Inchinä v. (activ) 1. a pleca in jos, a Inclina: astirea a inchinat steagul; 2. a

supune, a face tributar: cu iemeiuri butte

fara sd 'nchindm BoL.; 3. a hdrtzi, a incest n. unire criminald intre con- consacra: a inchinat toatd averea sa

incestuos a. culpabil de incest. a inchina o carte cuiva; 5. a bea in facet a. si adv. 1. domol: err glas sdnâtatea cuiva: pentru Moldova pahabland, duios, incet En.; 2. nu curând ; rul meu inchin AL. (neutru) 1. a saincet-incet, cu timpul ; 3. binisor: umbld luta cu pleaciune: s'a inchinat pdnà la incet. [Lat. vulg. ousrus = clasic QUIETUS]. pcimant; 2. a adora, a se ruga, a se pro11

n. lips& de repeziciune: incetul cu in- sterna: Nilul alb cdrui se 'nchina un cumplit negru popor AL.; 3. fig. a se cetul. incetii v. 1. a nu mai continua; 2. a Increde orbeste: te'nchini Ia vorbe proa-

se sfarsi: a incetat din vieald. incetare f. actiunea de a inceta

ste din timpi de altadata? AL,

tiztean.

[Lat. INCLINATIONEM],

[Lat,

DICLINARE J.

Inchiniciune 1. 1. pleaciune din resIncetateni v. a da drepturile de ce- pect si iubire; 2. adoratitme, rugaciune,

rezultatul ei: Intrerupere.

Inchinare f. actiunea de a (se) Inchina: 1. consacratitme, dedicatiune; 2. Incetinel adv. foarte Incet. [Compro- salutare respectuoasa; 3. supunere; inmis Intre incet l cannel]. chinarea farii; 4. fig. smerenie: Mope Incetinat a. fniamuzat: brad ince-

tinat. POP. V. cetindl.

Incheik v. 1. a prinde cu copci, a eland te 'ntreabd, rdspunde cu inchilega: a incheia nasturii, cdmasa; 2. a nare AL. se articula: unde se inchete braful cu inchinat a. consacrat: mandstirile umdrul; 3. a termina : sprancenele ar- inchinate, cele puse sub protectiunea lacafe fruntea alba i-o 'ncheie En.; 4. a vrelor din Orient, concentra: numai in arc se incheia inchinfitor m. 1. cel ce se InchinS: mestesugul ei puterea omului aceluia inchinator de idoli; 2. fig. admirator CR.; 5. a face la sfdrsit: a incheia pace, eu, umilit inchindtor al marelui nostru socoteli. [Lat. CLANIARE]. istoric OD, Incheiat a. 1. Incopcat; 2. fig. Impli- Inchinga v. a Incinge calul cu chinga. nit: o sdptdmdnd incheiatci Inchiorchiosh v. Mold. 1, a-si ardta

Incheiere f. actiunea de a Incheia

si

ifosul, a se fuduli : mai bine m'as in-

rezultatul ei: concluziune. chiorchiosa eu in Bucuresti AL.; 2. a incheieturii 1. 1. rezultatul Incheierii; se supara. [Alteratiune din cocos: a se

2. articulatiune, loc de incheiat: inche- umfla In pene ca un cocos si a se face ietura manecei, incheietura oaselor. rosu ca un cocos]. inchelbark v. V. inaibiträ: ii in- inchiorchioltat a, si adv. Mold. cu chelbdra un rand de haine ISP. ifos: uitandu-se inchiorchiosat CR. Inchide v. 1. a coprinde Inteun spaInchipui v. 1. a face un chip, a retiu dat: l'a inchis intr'o cetate ; 2. a as- prezenta: rnarmura inchipuia fel de fel tupa ceeace e deschis : a inchide usa; 3. de flori 2. a-si pune In minte, 1-01 a opri trecerea: a inchide un drum; 4. Imagina: inchipuie§te-ti; 3. Mold, a face ;

www.dacoromanica.ro

- 316 =

Inc

toate chipurile, a injgheba: tu ai boi, de ce nu-li inchipuiesti i un car? CR. inchipuire 1. 1. actiunea de a Weinpui i lucrul inchipuit; 2. facultatea de a Inchipui: irnaginatiune; 3. alegorie: Ar-

inc

compromis din incinde i incinge, perfectul lor comun find incinsej.

Incins a. fig. aprins: incins de grija

jdrii OD. 1 n. Incingere: /a incinsul brdului POP.

ghir si Elena.... o inchipuire sub care incintii f, spatiu Ingradit, saM: incinta se mIelege luarea jarii Ardealului prin tribunalului, Senatului (- fr. enceinte). inciudh v. a se supdra, a se necdji: Traian (Braun).

Inchipuit a. fig. imaginar, infumurat: boierul inciudat CR. W. ciuddl. incizä f. propozitiune cu sens comurn om inchipuit. Inch ir cit a. Mold. 1. pipernicit: sfri- plet ce figureaza in mijlocul unei alte projit i inchiricit CIL ; 2. strain i ghe- pozitiuni mai importante.. inciziune f. taiere d'alungul. muit: cu oasele 'nchircite En. [V . chircil. inchiriii v. a da sau a lua cu chine inciziv a. care taie: dinji incizivi, cei dinainte destinati a Mitt alirnentele; 2. o casd, o trasurd, etc. inchis a, 1. coprins inteun loc anu- fig. muscdtor, satiric: stil inciziv. inclei v. a (se) lipi cu cleiu. mit : drum inchis intre dealuri ; 2. internnitat : a sta inchis doi ani ; 3. Intunecat inclesth V. a strange cu putere, a In(de fata sau de colon): albastru inchis. itepeni: a inclesta gura, dinjii; 2. fig.

a se intarata: rdzboiul se inclesteazd inchisoare f, 1. loc de inchis pe cei mai cu foc MDR. [Lit. a strange cu clesteld vinovati: gros, puscarie, teinnita; 2. pl. inclestat a. 1. intepenit: glasul rdcotete lnchise din toate partile In can se masa inclestat OD. ; 2. fig. aprig: toti pastreaza pestele prins pana ce se vinde. la luptd 's inclestall AL. inchiziti(un)e f. I. cercetare rigu- inclina v. 1. a pune in piezis, a inmasa, vexatorie; 2. tribunal instituit odi- drepta in jos: a inclina capul; 2. a fi nioará in unele AnI apusene, mai ales in aplecat: acest plan inclind; 3. a avea Spania, spre a aura i urrnitri pe eretici. aplecarea sau dispozitiunea: a inclina la inchizitor in. I. membru al Inchizi- pace; 4. all Indoi corpul, a se prosterna: fiturii; 2. fig. cel ce face anchete minu- se inclind inaintea lui Dumnezeu. inclinat a. inteo situatiune oblica In tioase. inchizitorial a. riguros, vexatoriu : cer- raport cu orizontul: plan inclinat. inclinati(un)e f. 1. actitmea de a (se) cetare inchizitoriald. incident n. I. intamplare neasteptata Inch= : inclinajiunea capului; 2. fig. In cursul unei intreprinderi; 2. actiune tendenta naturali, dispozitiune: are insecundara Intr'o drama, Intfun roman; clatiune la picturd ; 3. iubire, simpatie: 3. simnel ridicata in cursul unui proces, cdsdtorie de inclinajiune; 4. starea lucrului inclinat: inclinatiunea acoperila joc. incidenta f. 1. intalnirea a doul linil fuluf; 5. Geom. relalitme de oblicitate; sau suprafete; 2. caracterul tine propo- 6. Fiz. unghtu ce face acul busolei cu [Lat. INCLUSUS],

orizontul.

zitiuni incidente.

incluziv adv. coprins In cele preceafacere: cerere incrdentald; 2. Gram. dente: pdnd la 3 Ianuarie incluziv. incidental a. 1. care se produce Inteo

Incoace adv. 1. in aceasti: directiune: legat cu o propozitiune principalâ : propozitiune incidentald; 3. Fiz. ce cade pe vino incoace; Incoace i incolo, In toate o suprafata: razd incidentald. II adv, din pArtile; 2. in spre acurn : dela o vreme incoace, [Coace = lat. Eccumccs]. intamplare. incoativ a. se zice de verbele cari aratfi incifra v. a Incurca: mai mult o In-

cifreasä cel ce vrea a o descifra

Ex.

lInceputul unei actiuni.

incocleti v. a se Incinge: mi se insezdnd incinchit CR. [Cinchit, rostire codeti o luptd Isp. [V. coclet: metafori path din tehnica tesutului l analoga cu dialectall pentru cimpit (v. cimpi)]. incinci v. a (se) face de cinci on mai sinonimul incdieral

incinchit a. si adv. Mold. ghemuit:

incoercibil a. Fiz. ce nu poate fi stalls mare. Incinge v. a infasura mijlocul corpului, sau comprimat.

incoerent a. 1. lipsit de coerenta; 2. a coprinde imprejur: incingeti-vd spade. fig. lipsit de legatura sau sir: idei limo[Lat. meioses]. Incinge V. 1. a se aprinde: jocul se erente. incinse; fig. se incinse o convorbire, incoerenth f. caracterul celor incoo luptcl; 2. a se !main si a se strica (de erente; fig. incoerenja ideilor. incognito adv. flrá a fi, WA a vial 35 gram fan). [Vechiu-rom. incinde = lat. !MENDERS : forma moderna incinge e Ian fe cunoscut: a caldtori incognito.

www.dacoromanica.ro

Inc

- 317 --

Inc

Incolhci v. I. a (se) intortochia Infa- ditat, II n. actiunea de a Incondeia: incon-

surandu-se: §arpele se incoldceste; fig. deiatul oudlor de Pasti.

a incoldci brafele in jurul cuiva; 2. a

Inconjur n. ocol : fdrii inconjur.

se Infasura, a se ghemui. Inconjura v. 1. a pune Imprejur a coldci]. incolticiturá f. rezultatul incolicirii inconjura cetatea cu ziduri; 2. a E aselucrul Incollcit. zat imprejur: locurile cariinconjurau saincolo adv. 1. In acea directiune : mai tul; 3. a asedia. [Lat. CONOPRARE, din Or.-

incolo, mai departe, mai tarziu; 2. altmintrelea: incolo, era om de casd hp.

PUS, OM].

inconscient a. I ce se face Mat a-si

da seama; 2. care n'are constiinta de siincolor a, 1. care nu e colorat : lichid nes. I n. filozofia inconscientului. inconscienth f. lipsh de constiinti, incolor ; 2. fig. monoton, searbad: stil inturburare sufleteasch care impiedica color. incolti v. 1. a scoate colti sau muguri, da seama de faptele sale. colo].

ai

a rasari: iarba incolfeste; 2. fig. a in- incontestabil a. ce nu poate fi con cepe sa se nasca (o idee, o simtire, un 'testat: adevcir incontestabil. inconvenient n. neajuns. plan): incolfia un dor mai addnc Er.r. incolti v. a pune in colt, a infunda, a incopci v. a Incheia cu copci, a prinde ;in copci. stramtora: l'a incolfit cu intrebdri. Incordh v. 1. a Intinde coardele la incolti V. a musca cu coltii: .serpi cd l'au muscat, lupi cà l'au McNiff POP. un instrument (arc, vioara); 2. a Intinde

'foarte, a pune toata taria: a-gi incorda Incoft,t a. fig. stramtorat, iputerile; fig. ansi incorda mintea; 3. a mi-i inima 'ncolfitd AL. incolturat a. in colturi, angular barbd 'tinea strans: fugarul falnic comna 'si incorda AL.; 4. a lega strans: a incorda incolfuratd iar nu rotunda Bun. incombustibil a. care nu poate arde. via; 5. a se Intepeni: se incordeazd si incomensurabil a. 1. ce nu se poate apoi moare. masura,foarte mare: spafiu incomensu- incordare f. I. actiunea de a incorda rabil; 2. se zice In matematice de douA incordarea muschilor; 2. rezultatul ei : cantitki cari n'au masurà comuna : cir- tensiune; 3. fig. opintire intelectualA. Incordat al. cu coardele ?Mime: arc cumferinfa cercului e incomensurabild cu diametrul ei. incordat; 2. cu nervii intepeniti: om inincomod a. care nu e comod, care je- cordat; 3. fig. foarte atent: cu min tea neaza. incordatd; 4. amenintator, critic: stare incomodh v. a cauza jena, a pricinui incordatd. I xi. cercuitul viei, supkare. incordfitural f. contractiune, spasm incomoditate f, jena produsa de un incordeituri dureroase On. :

h:cru incornod.

incomparabil a, care n'are seaman,

incorect a. ce nu e corect. incorectiune f. gresala In contra re-

carui nimic nu-i se poate compara. gulelor artei: incorecpunea stilului. incompatibil a. care nu e compatibil, incorigibil a. ce nu se poate corija care nu se poate impka cu altceva : func- copil incorigibil. fiuni, caractere incompatibile. incornorh v. I. a pune coarne; 2. fig. incompatibilitate 1. caracterul celor a exagera: cum le incornora toate cdte incompatibile: e incompatibilitate intro le auzia Cut.

incoronh v, I. a pune o coroana pe incompetent a. 1. care nu e com- cap; 2. fig, a recompensa, a premia : a

funcfiunile de deputat si de prefect.

petent, care n'are dreptul de a judeca: incorona munca; 3. a lmpodobi:flori intribunal incompetent; 2. care n'are cu- coronau fruntea-i; 4. a desavarsi: sfdrfinostintele necesare spre a face sau decide tub incoroneazd lucrarea. ceva: critic incompetent. Incoronare f. I. actiunea de a Met), incompetenta L 1. lipsà de corn petenta rona; 2. fig. incheiere, sfarsit.

judiciara : incompetenfa unui tribunal;

incoronat a care poartA o coroana

2.1ipsa cunostintelor cerute spre a decide: cap incoronat.

incompetenfa literard sau stiintificd. incorporh v. I. a uni intr'un sinew incomplet a. care nu e complet. corp de trupe: a incorpora recrufii. Incondeih v. I. a de3ena cu conde- incorporal a. I. farA corp ; 2. Jur. car e iul, a vopsi cu negiu (sprancene), a rosi n'are cleat oexistenta morala: toate drepouale de sarnbita Pastilor; 2. fig, a inne- futile sunt incorporale. gri, a calomnia: bine l'ai incondeiat. in-corpore adv. cu totii la un loc. incondeiat a. 1, desenat cu condeiul : incoruptibil a. care nu poate fi cosprdncene incondeiate; 2. fig. diicre- rupt : judecd tor incoruptibil.

www.dacoromanica.ro

- 318 -

inc

Inc

incoruptibilitate f. calitatea celui in- ad dea incrop TSP. [Slay. MRCP& apa fiercoruptibil: incoruptibilitatea magistra- bintel. turei. I incropi v. 1. a face caldicel, a Incalzi incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea putin; 2. fig. a face bine, rau: traiul sd

nu ma porodihni de incotele voastre mi-1 incropesc. incropit a. I. putin Incalzit: apd inC. [V. incl. incotosmfinh v, a Imbraca cu haine eropitd ; 2. caldicel : adieri incropite; 3. I

multe. [Lit. a se Infgaura ai strange ca co- fig. potolit. toamanul In pielea sal. incrosnh v. a lua in spinare : se in-

incotro adv. V. cotro. crosneaza cu ciirnurile afumate ha. [V. incovoià v. a (se) indoi, a (se) pleca crosne]. In jos: ii incovoaie genuchii. [Dintr'un Inuruci V. a-si fase crucea de uimire: primiltv covoia, vechiu-rom. covdi, de se incrucia lumea de mirare CR. origina necunoscutäl. incruciqh V. 1. a pune crucia: a inincovoiat a. arcuit, stramb. cruci*a brafele; 2. a merge crucia: druincovoieturii f. efectul incovoierii : In- murile se incrucisau. doitura, curbatura. Incrucigat a. 1. dispus In forma de incovrigh v. a se Incolaci: se ?rico- cruce; 2. crucis: nora era mai in vdrsid

vrigd de copaciu si se urea In.. [V. COUrigl.

incrucisatii CR.

Incrucivitor n, corabie de riisboiu ce

Incrancinh v. a se cutremura de groazii : strabate tinuturile In toate directiunile si

fi s'a incrancina si fie carnea pe tine intr'un timp dat. [Tradus dupa fr. croiseuri. CR. [V. crancen]. Incrunth v. 1. a (se) insangera: sd se Increde v. a se lasa in buna credinta incrunte toatd apa cu sal-1ga; 2. a privi altuia, a-si pune credinta In: increde-te aspru, salbatec: a incrunta ochii din in el. sprancene. [Lat. CRUENTAREL Incredere f. 1. ectiunea de a se In- Incruntat a. 1. manjit de sange: tofi crede in cineva : om de incredere; 2. spe- 'n &Inge 'ncruntafi AL.; 2. fig. intune-

ranta ferma : am incredere in ajutorul cat, salbatec: cu ochii incruntafi. vostru; 3. cutezare prezumptioasa.

incruffit a. Mold. insangerat : pe stra-

Incredinth v. 1. a asigura: te pot in- ddle incrusite de flaccirile orbitoare En. credinfa ca e adevdrat ; 2. a lasa in [V. cruail grija cuiva : i-am incredin/at toatd aveincrusth v. I. a acoperi cu ornamente rea. [V. credinfal. 'Agate In suprafata : a incrusta o mascl; Incredintare f. 1. siguranta : a sti cu 2. a aplica o substanta peste alta, a o inincredinfare; 2. proba unui calcul ; sd-mi troduce ca ornament: a incrusta aur in aci incredinfarea Ca.: 3. Tr. logodire. ivoriu; 3. a se acoperi cu o patura pieincredul a. 1. care nu crede sau crede troasa : cazanele se incrusteaza de var. cu greu; 2. necredincios. incrustati(un)e f I. actiunea de a increduliteste f. 1. repugnanta de a incrusta ; 2. lucrare incrustati ; 3. strat pie-

crede; 2. lipsa de credinta religioash. tros ce se formeaza in jurul corpurilor, Incremeni 1. a Impietri: ori ce-i and raman Inteo apa Incarcata cu saruri viu in lume, acum incremeneste EN. ; 2. a calcare, ramanea locului de mirare sau spaima incub m. un fel de demon rat:Melton fig. unde zidul intr'un arc a 'ncremenit Incuih v. a (se) Inchide cu cheia. [Lat, EN. [V. cremenel. ciaizAasl. Incxesth v. 1. a face semne, a scobi in incuibh v. 1. a-0 face cuibul ; 2. firs.

lemn: a incresta zilele de lucru; 2. fig. a se aleza, a prinde radácina : cu ama a rani: chiar pe mine m'au 'ncrestat la r5ciunea vie 'n suflet incuibata At. gurd AL. IV, crestal. Incuietoare f . I. unealta de incuiat ; 2.

lacreti v. 1. a face cret: a increfi

tncuierea pantecelui, constipatiune.

fruntea, parul, rochea; 2. a se sbarci: Incujbh a. 1. a Incovoia, a indoi : in.se increfia carnea pe trup. cujbat sub sarcirui; 2. fig, a apleca: floaIncretit a. tig. ingrijurat: fruntea tri- re 'ncujbatd de a crivdfului suflare std. si 'ncrefitei Em.

NEOR. [V. cujba].

Increfiturá f. lucru incretit, cuta : in- inculch v. a grava in spirit, a baga in crefiturile hainelor ISP. cap prin dese repetiri. Increziitor a. dispus de a 9e increde. inculph V. a acuza pe cineva de o incriminh v. a acuza de o crima. gresala, de un delict, de o crima. incriminare f. acuzare. inculpat a. ai ni. acuzat. incrop n. I. apa caldicica; 2. V. unincult a. necultivat: teren incult; fig. crop; a da incrop, a Incropi: puse apa spirit incult.

www.dacoromanica.ro

Inc

- 319 -

Ind

incumbh v. a fi impus: pdrinfilor Indatii adv. numaidecat, Intr'un mo. le incumbd datoria de a creste pe co- ment. [V. data]. piii lor. indatinh v. a se deprinde, a se obisIncumete V. 1. a cuteza: s'au incu- nui. [V. datindl. mes a face Isp. [Dela un primitiv : cumdatorh, indatori v. 1. a (se) lega mete = lat. COMMIT-FERE]. prin constrangere, prin datorie: cine te incumetri v. a se face cumetri, a se indatoreazd sd primestiP 2. a face Oalnrudi. torii, a se imprumuta: m'am indatorat incunabul a. se zice de cArtile pu- pand in got; 3. fig. a face cuiva servi, blicate la Inceputul imprimeriei. ii n. carte cii: l'a indatorat mult. [V. &nor].

tiparitA In sec. XV: incunabulele sunt pasiunea bib lio filil or.

incunostiinth v. a aduce la cunos-

Indatorire f. 1. actiunea de a inda-

bora

i rezultatul ei: 2. fig. obligatiune.

Indatoritor a. 1. care cautl a Indatintd, a face cunoscut. tors ; 2. Obligator. bide prep. I. exprimA un raport inIncununik v. 1. a (se) Incorona: incu-

nund pe viteazu 'nvingdtor At.; 2. fig. tern mai energic deck in: au inceput a a Incheia, a termina : incunund vieata-i vorbi inde etc CR. ; 2. intrA In compozicu o moarte de erou OD. [V. cunund]. tiunea unor vorbe, ca: indemdnd, inde-

incurit v. 1. a pune s'alerge: prinse plini, indupleca, etc. 'Mat. INDIA.

a-si incura caii; 2. a alerga pe Intrecute, [Lat. INCURRERE].

incurabil a. care nu poate fi vindecat boald incurabild; lig. viliu incurabil.

incurajit v. 1. a da curaj, a Imbarcuraja industria national& Incurch v. 1. a pune in dezordine, blita; 2. fig. a favoriza, a proteja : a in-

indecent a. necuviincios. indecent& f. necuviintà. indecis a. 1. nehotArit: om indecis, chestiune indecisd; 2. fig. vag: forme indecise. indecizi(un)e f. nehotArlre. indefinit a, 1. Cara limite determinabile sau cunoscute: duratd indefinitd; 2. Gram. care exprima o idee generala, nedeterminatà: pronume indefinit. n.

a aduce confuziune: a incurca o a facere; 2.a amesteca laolalta : s'au incurcat ijele ; 3. fig. a-si pierde firul ideilor: o incurcei ceeace e indefinit.

rdu; 4. a se impiedeca In drum: bolo-

II

indegeth v. a indica (provincialism

vanii de cari se incurca. [I,at. DICULCARE, ardelenesc modelat dupA germ. Finger-

fig. a Incurca].

Incurcalfi f. Mold. Incurceitura: nici

zeig). indelete (pe) adv. cu timpul indestul,

grijd n'avea despre incurcala ce fd- flrá graba: a lucra pe indelete. [Slay. cuse CR.

Incurch-lumea m. cel ce Incurcii lu-

DIELATELL

lucrAtor (din DIzto, lucru)].

Indeletnici V. a lucra pe indelete, a

crurde: prinse a intreba pe incurcd- se ocupa (sarguitor) cu ceva, [Dial. delumea hp. letnic, laborios = slay. DIELATELINIKO, munIncurciaturii f. rezultatul snort complicatiune, confuziune. incursiune f. 1. nAvAlirea clusmani-

Indeletnicire f. ocupatiune. indelicatet& f. 1. lipsa de delicateti

lor in tare strIinl spre a o prAda; 2. fig. 2. purtare grosolana. aplicarea spiritului la subiecte strAine stuindelung a. si adv. ce dureazA lung,

diilor obisnuite. mult timp indelung rdbddtor. [Lat. MDR Incuseri v. a se face cuscri, a se inrudi. LONGO].

ineuviinth v. a aproba. [V. cuviinfdl. Indelungh v. a prelungi: masa sd inevartirk v, a pune soldatii in cv ar- rzu se indelunge Rum, thud. Indelungat a. care dureazi mult.

indfirigana v. a abate dela o hot&

Indemtinh v. a gasi ocaziunea: nu

rhe: inddragdna pe impdrat POP. [Lit. se indemdnau a-i sta in ajutor Bk.c. a face sá dea IndArAt]. indemanii f. I. In manA: ad-ti tii Indarht adv. inapoi. [Lat. a; DERSTRO]. palosul indemdna ISP.; 2.1a dispozitiune:

Indfirátnic a. 1. care dA InciArAt (pri- nu am cartea la indemOnd; 3. fig. co-

mitiv despre cal), IncApatanat ; 2. fig. stA- mod: vremea este indemand, prilejul

ruitor, rezistent: muncd indartitnicd. favoritor NI1012. [Lat. DIM MANDL indemanare f. Inlesnire de a se foindär&tnici v. a se Impotrivi din IncApAttinare. losi de ceva. IndiirAtnicie f. starea sau fapta In- IndemAnatee a, 1. dibacius 2. comod: clárittnicului. o °druid 'ncdpdtoare fi indemdriatecei IndArji v. Mold. a (se) face darz: in CR.; 3. fig. oportun a vreme indemeina-

ce te bizui de te inddrjesti apt? Ca. teal.

www.dacoromanica.ro

- 320 -

Ind

ind

Indemn n. impulsiune, instigatiune. I editor ferate; 2. aparat ce servi a inindemn a. care nu sufere (paguba). dica munca efectuati sau starea de tenIndemnh v. 1. a imboldi, a grabi sd siune a aburilor. mearga: indemnati inainte CR. ; 2. a indice n. V. index. indicibil a. nespus. Impinge la, a excite I 3. fig. a sfatui. [Lat. indiciu n. semn aparent l probabil INDE 1 SIMARD a lmboldi]. indemnator a. *i m. care indeamna ca ceva exista: indiciile unei crime. indiction n. (termen calendaristic) pela ceva rau. indemnizh v. a despagubi de o pierd ere, Irloada de 15 ani. (Gr. modJ. indemnizare 1. surna data ca des- indiferent a. 1. care nu prezinti vr'o diferenta. vr'o cauzi de preferinti : cauzd

pagubire.

indeobste adv. In genere, [V. obffe]. indiferentd; 2. care e de pMina impor-

tanti sau interes: lucruri indiferente; Indeparth v. a departa. independent a. 1. care nu depinde 3. ce nimic nu atinge sau migca, nepide nimeni; 2. caruia place independeMa: sitor dm indiferent. I adv. 1. cu necaracter independent; 3. care n'are ra- pasare, cu raceala ; 2. fina deosebire. indiferenti f. nepasare. port sau relatiune cu altceva: aceasta e independent de chestiune. indiferentism n. indifereMi ridicati

independenth 1. starea unei persoane la rangul de sistemi. sau a unei natiuni independente: nea- indigen a. si m. originar din acea tarnare. tart:, bastinas: plantd indigend. Indeplini v. V. Implini. indigenat n. 1. calitatea de indigent

Indesh v. 1. a pune des: a indesa 2. impimantenire. grau in sad; 2. a umplea des: a in- indigest a. 1. greu de mistuit; 2. Indesa paharul; 3. a se Impinge unul In- curcat, confuz: compilatiune indigestd. tealtui, a se IAA: indestindu-si cdciula indigesti(un)e 1. 1. digestiune rea ; 2. in cap; 4. a se face des: vizitele se inde- indispozitiune proveniti din turburares sird NEOR. [Lat. °INDENSAPE (Cf. CONDENSARE)].

Indesat a. 1. foarte des: in codrul

ifunctiunilor digestive.

indigna v. 1. a excite indignatiune:

indesat ; 2. masiv, compact: om indesat ; purtarea-i m'a indignat; 2. a simti in3. pIM pant; In varf un sac indesat. dignatiune, a se mania foarte.

indescifrabil a, ce nu se poate citi indignati(un)e f. sentiment de manic si de cbspret la vederea unei fapte injuste indescriptibil a. ce nu poate fi de- sau nedemne. indigo n. 1. materie coloranti ce di scris: fericire indescriptibild. sau ghici.

indestructibil a. ce nu poate fi distrus. un albastru frumos; 2. coloare asemenea Indestul adv, de ajuns: ruz efti in- acestei materil: lulachiu.

destul de chinuitd? Bar.c. [V. destul]. Indestulh v. 1. a da Indestul ; 2. a fi Indestul; 3. a se satura: de o pradd cif a bogatti filth nu s'a indestulat GE, AI.. Indestulare I. cantitate suficienta, a-

indirect a. 1. nu direct: cale indi-

,rectd; 2. Gram, complement indirect, 'care nu depinde direct de un verb; dis'curs indirect, care rapoarta la a treia persmall spusele cuiva. V. contributiune.

indiscret a. 1. lipsit de discretiune: Indestulat a. care are de ajuns, care priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu Itie e cu Indestulare: casa ne era indestu- si tie un secret: copil indiscret. I in. cel ce are indiscretiune. laid Cc. indestullitor a. de ajuns. indiscretiune f, 1. lipsa de discreindex n. 1. tabli de materil a unei tiune; 2. fapti sau vorbi indiscreta. cant; 2. lista de carti a caror citire e in- ' indiscutabil a. ce nu se poate discuta. terzisi de Biserica catolici ca contrare indisolubil a. 1. ce nu poate fi didogmelor: a pune la index, a interzice; solvat: metalele sunt indisolubile in 3. Anat. degetul arfititor. apd; 2. fig. ce nu poate fi desficut: cdindich v.1. a arita; 2. fig, a denote: seitorie indisolubild. bundanta.

1

indisolubilitate 1. caracterul celor asta indica o mare rdtitate. indicati(un)e f. 1. actiunea de a in- indisolubile. dica; 2. informatiune, indiciu: indicajiindispensabil a. 1. de care nu se sine falsd.

poate dispense: datorie indispensabild ;

indicativ a. care indici: semis. indi- 2. absolut necesar: tmealtd indispensa-

cativ. n. I Gram. mod verbal, care exprimi bild.

Intim chip pozitiy starea sau acliunea. indisponibil a. de care legea nu perindicator m. cel ce indica. I n. 1. mite a dispune: porliune indisponibild. carticia de informatiuni indicaforul Indispoziti(un)e 1. 1. boali scurti d s

www.dacoromanica.ro

- 321 -

ind

fira gravitate; 2. fig. dispozitiune nefavorabilii pentru cineva.

indispune v. I. a se imbolniivi usor ; 2. fig. a prevent in contra cuiva.

hld

indoph v. I. a asrupa cu un dop; 2.

a umplea cu mancare, a imbuiba.

indosare f. V. andosare.

indosi v. Mold. a (se) ascunde: indo-

individ n. I. ofice fiintii organizata sise pielea cea de urs CR. [Lit. a pune

(animal sau vegetal), considerati in ra- in dos]. indrici v. 1. a se face drac, a fi al port cu specia ei; 2. birbat sau femeie, persoani luatii in parte; 3. om necunos- dracului; 2. fig. a se infuria. 111dr/reit a. 1. apucat de necuratul; 2. cut sau pe care nu vrem a-1 cunoaste: foarte r5u, furios. ce vrea acest individ ?

individual a. I. care e propriu indi-

vidului: calitate individuala; 2. care

indrfigi v. a-i fi drag.

indrfigitor m. cel ce Indrigeste pe ci-

priveste o singuri persoani: reclama- neva: singur fuse indragitul, singur el fiune individuala. fndragitorul Err. individualism n. sistemi care tinde indralgosti v. a prinde dragoste. a face 35 prevaleze drepturile individului ludràznealä f. I. calitatea celui Inasupra celor ale societitii.

individualitate f. ceeace constitue

driznet: intrepiditate, temeritate; 2. insonerusinare; 3. fig. inaltimea stilului:

al tenth,

dividual, izolat.

indrazneala cugetarilor. indriznet a. I. care intreprinde multe; 2. plin de curaj, intrepid: navigator in-

divizibil.

siuni fndraznefe. indräzni v.1. a intreprinde cu curaj; 2. a avea curajul. [Slay. catzaa, a cuteza (v. ddrz)].

distiage pe individ.

individualizh v. a considera ceva in-

indiviz a. Jur. care nu se poate Impirti: succesiune indiviza. indivizibil a. ce nu se poate divide: atomii sunt indivizibili. indivizibilitate f. caracterul celui inindivizi(urOe f. starea lucrurilor in-

draznef ; 3. nerusinat: ce ifos indraznef ! 4. fig. In afari de regula comuni: expre-

Indraznitor a. Indriznet: remind pe

divize sau a persoanelor care posed ceva al tau oaspe cu un braf indraznitor Indrea m. V. Andrea. In comun. indobitoci v. a abrutiza. [V. dobitocl. indreh f. V. andreh.

indoetrinh v. 1. a instrui; 2. a cla

Az..

indrepth v. (activ) 1. a face drept: a

indrepta copacii cei strdmbi; 2. a drege, indoealii f. I. actiunea de a (se) indoi: a repara: fndreapta gradina ISP. ; 3. fig. pozitiune soviitoare Intre doui lucruri a corija, a rectifica: a indrepta o gresala ; sau idei; 2. fig. nesiguranta sau ceeace 4. a dirija: a indrepta un tun; 5. a ao cauzeazi. rita cuiva calea: D-zeu te-a Indreptat la indoelnie a. I. supus Indoelii rezul- mine CR. I (reciproc) I. a se face mai informatfurrile, indicatiunile necesare.

bine, a deveni mai bun : vremea, bolnaval a fnceput sit se indrepte; 2. fig. lndo-european a. care apartine In- a se corija, a se justifica; 3. a se ridica

tatul e indoelnic; 2. nelndestulitor: lu mind indoeltticd.

dia l Europei; se zice de grupul de limbi In picioare: cdnd cade omul, anevoie se

numite I arice: sanscrita, zenda, greaca. indreapta PANN; 4. a apnea Incotrova: latina, celtica, germana, slava. se indreapta spre eau ; 5. a se adresa

Indoi v. 1. a face de doui ori mai citre cineva: s'a lndreptat spre noi. mare: a fndoi veniturile; 2. a strange Indreptare f. actiunea de a Indrepta: Infisurand: a indoi rufele; 3. a apleca, 1. reparare, rectificare; 2. (invechit) normi. a Incovoia: a indoi o craca; 4. fig. a regula: Indreptarea Legii, codice tradus sta la Indoealii, a nu fi sigur: de ce te din greceste l tipirit In Targoviste la 1652. indoefti ? indreptali v. 1. a da dreptate, a jus-

2. a da dreptul, a autoriza. indreptfitire f. autorizare, justificare. indreptiitor in. cel ce Indreapta indolt a. 1. dublu; 2. straw. Incovotat; 3. fig. indoelnic: acum !be inima Indreptatorul befivilor (titlul unei cirti morale de Anton Penn). indoita. indoitur& f. 1. efectul Indoirii mateindrisaim m. planta de podoabi en riale; 2. cuti. Sort frumoase l pMeut mirositoare (Lalindoldorh v. pop. a umplea plait in thgrus odoratus). Mut. rrat p.m, lit. esenti rcgali]. varL a Indopa. [V. doldora]. indoint& f. stare Incloloasi. Indoios a. lndoelnic.

tifica ;

indolent a. lipsit de energie, nesimptor. 1ndruga v. 1. a toarce cu druga, a indolent& f. nesinitire morali, ban- toarce gros: din druga Indrugand, din

furca lucrdnd Paton 2. fig. a vorbi ni-

A g vie intelectuali.

L. Saireanu.- Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

21

- 322 -

Ind

ine

micuri, a spune fleacuri: a indruga eerzi al mercantill, arte industriale: industriile si uscate. [Sensul metaforic e un ecou manufacturiere se divid in alimentare, dela sezfitori, unde se lucreazfi tesAnd textile si mecanice ; 3. fig. practicfi de extotdeodatfi se petrece spunand la glume pediente blamabile: cavaler de industrie, pove01]. care trlieste mai adesea din escrocherii, indrugitturi f. tort din drugn. inedit a. care Inca n'a fost publicat indrumit v. a arida drumul, a pune opere inedite.

inefabil a. ce nu se poate spune cu

pe cafe.

induce v. 1. a Impinge, a conduce: a cuvinte. ineficace a. care nu produce efect: induce in eroare; 2. a face o inductiune, a trage o consecventA. remediu ineficace. inductiune f. 1. mod de a ratIona cAnd ineficacitate f. lipsI de eficacitate.

cineva se ridicA dela efecte la cauze, dela inegal a. 1. care nu e egal (sub raporparticular la general ; 2. consecvenjA, con- tul dimensiunilor, duratei sau for(ei), necluziune objinutA In acest mod : super- Ipotrivit; 2. care nu e plan : teren inegal;

stiliunile populare sunt rezultatul in- 3. neregulat : mersul inegal al penduiei; ducfiunii; 3. Fis. acjiune particulara a 4. care nu p totdauna acelas: caracter curentilor electrici.

inegal.

inductiv a. care procede prin inducinegalitate f. basil de egalitate: inetiune: metoadd inductivd. galitate de vdrstd, de teren, de caindttiolià v. a atinge inima, a misca racier, de condifiuni sociale. de compAtimire. [V. duios].

inel n. 1. cerc de fier pentru legat: inel

Indulci v. 1. a face dulce; 2. fig, a de lanf; 2. inel de metal ce se poartI In ,deget; tras printr'un Mei, delicat, foarte indulgent a. IngAduitor. subtire de talk. [Vechiu-rom. inel = lat. indulgenta f. 1. usurintA de a scuza, ANELLUS]

aline, a potoli. [Lat. DULCESCERE].

de a ierta greseli ; 2. iertare pentru pncate,

de pedepse temporale, ce acordd uneori idiserica catolicâ.

inelar m. degetul al doilea dupi cel mic.

ineIu-Invârtecu n. joc de copii in care un inel trece din mann in mAnA si

Indumnezei v. a diviniza: zite lumi- trebue sA-1 afle unul din jucAtori. noase, 'ndumnezeite AL. inept a. lipsit de aptitudine, de bun Indumnezeire f. divinizare: pun pe I simt, stupid. frunte raze de 'ndumnezeire Ar.. ineptie f. 1. caracterul cdui inept ; 2. induplech v. 1. a face sA consimtn, a vorbA sau faptl absurchL decide la ceva: I 'am induplecat scl piece ; inerent a. unit intt'un mod inseparabil 2. a convinge, a misca cu vorba: rugciciuni cu ceva: greutatea e inerentd materiel; nu-1 puturei indupleca; 3. a consimti (filrA fig. eroarea e inerentd spiritului union.

voie): se induplecd scl-1 iea cu ddnsul ley. [Lat. DUPLICARIC, a indoi (cf. sub

sensului, antonimul infield:4a

raportul

indurk v. 1. a avea mill : D-zeu sd

se indure de noi ; 2. a suferi cu rAbdare: cafe nu indurd omul 1 [Lat. ommuaz (cf. OBDURARE)].

indurare 1. 1. mill: aibi Indurarel

inerentii f. starea celor inerente.

inert a. 1. fArl activitate proprie: massci

inertd; 2. fig. flat energie sau voinjA : spirit inert. inertie f. 1. starea celui inert; 2. lipsit de activitate, de energie; 3. Fiz. proprietatea corpurilor de a nu se putea misca prin ele Insesi, fIrl actiunea unei cauze

2. grajie. exterioare. indurfitor a. care (se) !admit, milostiv. inevitabil a. ce nu se poate evita r

Indurerat a. melancolic. [V. durere]. moartea este inevitabild. Indusmiini v. a (se) face dusman. inexact a. care nu e exact: calcul industrial a. 1. ce tine de industrie: inexact. arte industriale; 2. produs de Industrie: inexactitate f. 1. lipsA de exactitate; bogdfii industriale ale unei tari. 0 m. 2. eroare comisti prin inexactitate. eel ce se declii industriei: un industrial inexistent a. care nu exist& bogat.

industrialism n. predominarea

inexorabil 8.1. ce nu se poate InduIn- piece sau ImblAnzi; 2. fig. prea sever:

dustrlei, sisteml ce considerl Industrie ca legi inexorabile. scopul principal al omului In societate, inexperientii f. lipsA de experienjii. Industrie f. 1. totalitatea operaflunflor inexperimentat a. 1. care n'are exprin cart materlile prime stint acomodate perientA ; 2. neIncercat, neispitit.

trebuintelor yletii: industria eoprinde obiectele de consumafiune, vestminte,

inexplicabil a. 1. ce nu se poate em

t enigma' inexplicabild ; 2. fig. ne-

=cite, locuinie; 2. profesiune mecanicii Injeles, bizar: on; inexplicabil.

www.dacoromanica.ro

- 323 -

ine

inexplorat a. ce n'a fost incA explorat

inf

fdtosat cu e cand mare de hit CR. [Din

lard inexploratd. fates =--- fciti§]. inexplozibil a. ce nu poate face ex- infect a. 1. care rispindeste miros urn: ploziune: masind inexploxibild. tnlastind infectd; 2. fig. care inspirA inexpresiv a. lipsit de expiesitme: fi- desgust: roman infect. zionomie inexpresivd. infeetii v. 1. a strica cu ceva containexprimabil a. ce nu se poate ex- gios, veninos ; 2. fig. a corupe moraliceste. prima sau reda prin cuvinte: bucurie infeetios a. care infecteazi. inexprimabild, infecti(un)e f. 1. putoare mare; 2. alinexpugnabil a. I. ce nu se poate lua teratiune produsi In corpuri prin miasme cu asalt: cetate inexpugnabild; 2. fig. deletere. inatacabil: virtute inexpugnabild. lnfelià v. a Cala in felii : busteni de in-extenso adv. pe larg, in intregime: infeliat in scdnduri. Monitorul oficial reproduce in-extenso inferit V. a trage o concluziune dintr'un p.incipiu, dintru'un fapt. desbaterile Corpurilor legiuitoare.

in-extremis adv. and omul trage s5 inferior a. 1. asezat sub, in jos de: moani: testament feicut in extremis. buza inferioard; 2. se zice de partea inextrieabil a. ce nu poate fi des- unei tiri, a unui fluviu mai aproape de curcat: afacere inextricabild. mare: Dundrea inferio Jrci; 3. care e infailibil a. 1. care sigur se va IntAmpla mai prejos deck altul, subordonat. II adv. sau va produce efectul sari: remediu, re- mai prejos,

zultat infailibil; 2. care nu se poate in- inierioritate f. situatiune inferioarA sela : Biserica catolicci si Papa se con- ca rang, putere, merit, etc. infern n. 1. Mit. locasul subpimin-siderd ca infailibili. adv. sigur, fárà II

tean unde ramaneau de-a pururea sufleinfailibilitate f, 1. calitatea celui in- tele mortilor; 2. fig. loc de supliciu. failibil; 2. imposibilitate de a se insela. infernal a. 1. ce tine de infern; spiinfam a. 1. inflerat de legi sau de o- rit infernal, noapte infernalei ; 2. derma piniunea publicA 2. care aduce rusine: de infern, groaznic: rdutate infernald; putint5 de eroare,

m. pe:soana dezono- 3. fig. foarte mare: sgomot infernal. infestii v. 1. a bantui o tarri cu ininfamant a. care aduce infamie ; pe- cursiuni ; 2. a pustii, vorbind de animale deapsd infamantd. V. allictiv. vAtimitoare: ldcustele infesteazd cdminfamie L 1. infierare pub1ic5; 2. fapt5 pine. nedemnA ; pl. vorbe injurioase: a spune inking:1h v. 1. a da o mosie cu titlul de feud; 2. a adera la cineva, la un parcuiva infamii. infante m. titlu dat copiilor la urmA tid (precum vasalul se da suveranului slu). nascuti ai regilor Spaniei i Portugaliei. Infià v. a lua drept fiu, a adoota de fiu. infanterie f, corp de trupe care merge infidel a. 1. necredincios: cassier in0i se lupt5 pe jos: infanteria noastrá fidel; 2. putin sigur : memorie infideld ; este permanentd si se compune din 42 3. lipsit de exactitate: traducere infibrigdzi sau 84 regimente. del& II m. necrestin: a converti pe in-

faptd infante,.

II

ratfi.

infanterist m. soldat din infanterie, fideli. infidelitate f. 1. lips5 de fidelitate: infantied n. ucidere de copil, mai infidelitatea unui arnic; 2. fapta unei

pedestru.

ales de curind niscut. II a. cel ce comite persoane infidele : a comite infidelitdli.

InfierbAnth v. I. a face fierbinte, a

asemenea crirnA.

infantil a. de copil mic : clinicci in- Incilzi tare; 2. fig. a se minia foarte. fantild. Infierk v. a insemna cu un fier ars:

infartatit n. (Banat). V. m5tcAl5u. a infiera un cal; 2. fig. a defiima, a

[V. fcirfat].

infasia v. 1. a lega un prunc in fase ;

2. a infisura. [Lat. FASCIARE].

dezonora.

Infietor a. adoptiv: tatei infietor.

Infige v.1. a face si intre, s5 pitrunzb ;

Infisurit v. a Inveli bine. [V. infäse]. 2. a implânta : infipse steagul biruintei; Infata v. a primeni (fetele de perina). S. a fixa : Mihaiu isi infipse tabdra in infintiali v. 1. a pune in fati, a pre- locul peireisit de dusman Bice. [Lat. is-

zenta ; 2. a pune in vedere, a reprezenta ; notes].

3. a compare, a veni inaintea unui tribuInflinth v. a da fiinti sau existent5: nal. [V. fcitis]. a crea, a efectua.

infatiaare 1. 1. (re)prezentatiune ;

2.

Infiiptare f. actinnea de a Infiinta

creatiune, fundatiune. comparitiune; 3. aparenti, aspect. infiltrii v. 1. a pAtrunde ca printr'un infatola v. Mold. V. infAii011; s'a in-

www.dacoromanica.ro

- 324 -

int

int

fltru: apa se infiltreazd fi in pielea inflamati(un)e f. 1. actrune prin care vártoasd; 2. fig, a pAtrunde, a se insinua: o substantii iea foc; 2. Med. iritatiune pe o parte a corpului cu aldurA l umfilturi. eroarea se infiltrd in spirite. infim a. cel mai de jos, In gradul cel inflamatoriu a. care cauzeazA infladin urmA: rangurile in fime ale socie- matiune: friguri inflamatorii. inflexibil a. 1. care nu se poate indoi tdfii. infinit a. 1. care n'are sfOrsit sau mar- sau incovoia: bard de fier inflexibild; gini: D-zeu e infinit; 2. ale cArui mar- 12. fig. care nu se induplea, nu se poate gini nu se cunosc: spalitt infinit; 3. care linduiosa caracter inflexibil. e foarte mare: bundtate infinitd. n. inflexibilitate f. calitatea celui inceeace e fill de margini: admitem in- flexibil. II

finitul lard a-I putea infelege. 1. fArA lirnite

inflexiune f. 1. schimbarea tonului sau adv. i fa/ mAsurA ; 2. extrem: ea accentului in voce; 2. Gram. niodifiII

infinit de mic. ari ce sufar vorbele and se declinA oi infinitate 1. 1. calitatea celui Infinit: ,se conjugA; 3. Fiz. abatere: inflexiunea infinitatea lui D-zeu; 2. foarte mare razelor luminoase. numAr: o infinitate de lucruri. inflige v. a impune o pedeapsA. infinitezimal a. privitor la cantitOle inflorat a. 1. cusut cu flori; 2. ornainfinit de mici: calcul infinitezimal. ;mentat: inflorat cu incirgele. infinitiv n. mod verbal ce exprimh infloreseenta f. dispozitiunea parti

st area sau actiunea fArl a determina nu- culara a florilor in ciorchine, in spic, etc. märul sau persoana. foiled v. 1. a da sau a face fioare; infiorh v. 1. a da fori, a Infricosa 2. a prinde fioare, a mucezi (vinul. graul); tare; 2. a simti fort a tremura de fria ; 3. a f In floare : cdmpul inflorefte; fig, 3. fig. mintea mi se infioard AL. ,increderea'nflore te 'ninimile mari AL.;

Infiorare f. for de spaimA, groaa: 4. fig, a f In stare bunA, a prospera : poporu/ cu 'nfiorare la el se !Uhl AL. *tiinfele i artele inflorird ; 5. a f radios : inflorätor a. care Infioari. fafa Ii inflori PAN/4. [Lat. INFLORESCEREL infipt a. 1. Implantat; 2. teapin, drept infloritor a. 1. care Infloreste; 2. fig. in sus; 3. fig. afectat: femeie infiptd. prosper. infirh v. 1. a pune in fir: a infira Infloriturä f. 1. desen pe stofe; 2. margele; 2. a coase cu fir: sub altifa Muz. note adaose de un compozitor sau canzilsei infirate AL.

de un executant.

influent a. care are influentl, credit: incepe a se infiripa si a creste CR. ; persoand influentd. infiriph v. 1. Mold, a-si veni in fire:

2. a se Intrema (dintr'o boalA); fig. a se

influent& v. a exercita o influentA, a

visul sdu se 'nfiripeazd $ i se lucre asupra cuiva. influentä f. 1. actiune ce o persoana 'ntinde vulturefte Erg. ; 3. a aduce In bunA stare: le-a poruncit sà 'nfiripe carul. sau un lucru exercia asupra altora: in[Fuziune din fire al intrupa]. fluenfa climei asuprd-temperamentuinfirm a. de constitutiune slabâ, atins lui; 2. fig. autoritate, credit: a avea o de o boalA permanentA. mare influenfd; 3. Med. gripa. infocare f. ardoare, vehementA. infirmh v. 1. a face mai slab, a lua tAria : a in firma o mdrturie; 2. fur. a info eat a. 1. fierbinte: de prin clime anula : a infirma o sentinfd. linfocate AL.; 2. fig. ardent, pasionat: o infirmativ a. Jur. care infirmá, anu- inimd infocatd. infoih v. 1. a (se) acoperi cu foi; 2. a leaze: sentinfd infirmativd. infirmerie f. locul destinat celor bol- coase cu ft:A: a infoia rochea; 3. a se realiza s

umfla s'a infoiat ca varza PANN. infirmier m. eel ce ingrijeste pe bolinfoiat a. cu foi multe: pldcinte innavi !info infirmerie sau spital. foiate. infirmitate f. 1. board obisnuitO, vitiu in-folio n. 1. formatul unei cArti a de conformatiune: surzenia e o infir- arii foaie de tipar e IndoltA In dowl

navi Intr'un colegiu, pension, etc.

mitate; 2. fig, slAbiciune. imperfectiune: face patru pagini; 2. carte cu acest format.

infirmitatea umand. inn& v. V. umflh.

infometh v. a constrange prin foame.

blithe/1ml v. 1. a face sA dea flaarm,

prin foamete.

inform a. 1. cu o forma grosolana

a aprinde; 2. a face flactirA, a se aprinde; sau imperfectA: animal inform; 2. fig.

3. fig. a excita, a irita.

lipsit de preciziune: opera informil,

plin de foc: cuveintare infidcdratd. inflamabil a. care s'aprinde usor.

a instrui o cauzA criminalA: justifia informeazd; 3. a cAuta sA afle.

inflfiefirat a. 1. tare aprins; 2. fig.

inform& v. 1. a da Informatluni; 2.

www.dacoromanica.ro

- 325 -

inf

informati(un)e f. 1. act judiciar care

fug

infumurat a. care se crede preamult,

contine depozitiunile rnarturrlor, In mate- coprins de o mandrie nebuneascA. rie criminalà; 2. pl. cercetAri spre a -afla ?Mundt' v. 1. a pune un fund (la

buti); 2. a astupa, a Inchide: a infunda informator m. cel ce clA sau culege o ud, un drum; 3. a stramtora : a in-

ceva.

funda pe duaman intr'o vale; 4. fig. infractiune f. infrangerea unei legi, a pune In stramtoare, a nu Ursa mijloc de scApare: l'am infundat. acum fi s'a infrAgezi v. a (se) face fraged. iinfundat; 5. a ',Aga adanc: isi in'undei infrimiit v. 1. a pune frdul la cai sau igatu in guler Em.; 6. a se risipi, a cauta la altceva: 2. fig. a stápani, a dornina : ladApost : oamenii au infundat pcidurile. a-si infrkna poftele, gura; 3. a se abinfundat a. 1. astupat, brads: stradd tine. [Lat. INFRENARE]. linfundatd; 2. Innàbu§it: rdsete infunInfranare f. actiunea de a (se) In- date; 3. se zice de vitele cart sunt mai frana: abstinent& adv. I. trupese l cu coarne potrivite. infrange v. 1, a Invinge cu totul : in sine, pe tAcute: i rade, a plange inTraian a infrfint pe Daci; 2. fig. a rundat; 2. pe Indesate: incepurd a-1 cfilca o lege, un ordin. [V. freinge], buchisi infundat ISP. ; 3. fig. redus la infrangere f. 1. pierderea unei bAtilii extremitate, confundat: se van infuninformatiuni.

unei porunci, etc.

II

mari; 2. infractiune.

infrant a. 1. Invins cu desavArsire:

dat.

Infundliturii f.

1.

ostire infrantel; 2. cAlcat In picioare, vio- 2. loc retras i ascuns.

stradA infundatá

lat: legi infrante; 3. fig. sfArAmat: cu infunik v. a pune unei corfibii funiile, inima infra:ltd. otgoanele. infraiti v. a (se) lega ca frati. infurcat n. crestarea varfului urechii infraititor a. care infriteste: lunca (la oi). infrdlitoare a Milcovului OD, infurcl v. a se bifurca: li se inrurci infricosit v. 1. a biga fricA mare; 2. calea. a intimida; 3. a se speria foarte, infurcituri f. rAscruce, respantie. infricosare f. 1. frica mare, groaza ; infurià v. a (se) face furios. 2. amenintare: cu infricosdri cumplite. infurnich v. a se Infiora de frici: Infricosat a. 1. care insuflA frica, spai- mi se infurnicei pielea cdnd aud de ele Ruar. [V. furnica].

mantAtor s oaste infricosatei ; 2. pop.

grozav, strasnic (In sens bun): ea giiti nista bucate infricosate hp. facurei o nuntei infricosatei hp. [V. fricos]. infrigurat a. 1. coprins de friguri, delirant ; 2. Inghetat : vreme infriguratd. infructuos a. nefolositor, zadarnic.

infrumuse'à v. a (se) face frumos.

infuziune f. 1. vArsare de apà tier-

binte pe un medicament, gra a le fierbe ImpreunA; 2. lichid attic! obtinut: infu-

ziune de ceaiu. infuzorii a. pl. mid animale, invizibile ochiului liber, cari se desvolta In lichide,

infruntit v. I. a mus,ra cu aspria, e ; ingfittuealfi f. IngaduintA treatoare: 2. fig, a da piept cu : a infrunta moar- ingeidueald cdtre semeni Bkc. tea. [Lit. a da peste frunte (cf. a da paste ingAdui v. 1. a avea rAbdare, a panas), fruntea i nasul sunt considerate sui: ingadue pdnd maine; 2. a permite : ca sediul semetiei, mandriei, batjocurei e ingeiduit fieceiruia; 3. a se invoi: voisi a maniei]. nic tdndr, cal bdtrdn, greu se ingdclue

infruntare f. 1. rnustrare severa ;

afront, insulta public&

2. la drum CR. [ling. ENCIEDNI1,

ingaduintit f. 1. indulgentA;

2. per-

infrunzi v. a se acoperi cu frunze, a misiune: cu ingeiduinfa D-voastre.

ingtiduitor a. care Ingticlue, indulgent.

Inverzi. [Lat. FRONDESCERE].

infruptit v. Mold. 1. a manca bucate Inglimh v. 1. a vorbi cu limba eade dulce In zile de post; 2. {am. a gusta bavnicA ; 2. Mold. a zabovi : Costea mult ceva oprit: nu m'ei idsa sd md 'nfrupt nu se 'ngdima, el duldii tofi chema cu o sdrutare? At. [V. frupt]. Pop. [Origina necunoscutAl. infulich v. Mold. a Ingbiti cu lAcomie Ingfiimat a. confuz : cuvinte ingdi-

(de vite cand scapa la stransurà si ironic mate. II adv. Incurcat: mosneagul atunci despre oameni): mi fi le-a infulicat CR. zise ingdimat Ca.

ingfila v. a rosti cu neglijenta : musinfumurà v, 1. a biga fumuri de feria/ ingdleazd silabele CAR. [V. 'Mmandrie In capul cuiva; 2. a se crede edlar]. mai mult cleat ceeace este. ingalat a. neglijent, nelngrijit : a sta infumurare f. mandrie desartA. afa ingdlate la nuntd ISP. [Lat. FOLLICARE (lit, a baga In foale)].

www.dacoromanica.ro

Int lbeni v. a

deveni palid.

- 326 (se) face gather'. a

Ingana v. 1. a gangavi, a vorbi Incurcat: smeul Ingana verzi i uscate TSP. I

2. a se confunda (de lumina, de co-

ing

ghlatS: tacefi din piatra our si din :*n-

ghef vapaie En. ingheth v. 1. a prinde ghiata ; 2. a se face ghiata. [Lat. GLACIARE1.

Inghetat a. 1. acoperit de ghiata;

lori): ziva se ingand cu noaptea; fig. glacial.

2.

rozele si crinii pe fafa-i se 'ngart Bot.: Inghetatfi f. crema din tante, ouS 3. a legana (fig.): visuri ce 'ngdria pe rahar, sau sucul fructelor indulcit cu zasarmanii muritori AL.; 4. a se man- har i Inghetat cu ajutorul unui aparat

Pa: ma 'ngart cu florile si privighe-

frigorific.

torile AL.; 5. a se preface (in bataie de inghimph v. 1. a intepa; 2. fig. a Joe), a simula : Sultanul se minuna si irnboldi. [V. ghimpel. cu mita se 'ngdrta POP. [I at. vulg. GAN.inghioldi v. a ghiontui: incepánd a-1 MARE, a mormai, a-si bate joc = clasic inghioldi ISM [V. ghiold]. OANNTRE. a latral. inghiortiii v. a Inghiti la Corn : sa ininglinat n..confundare : inganatul lu- ghiortaepe nemestecate POP. [V. ghiora Inghite-Agachi int. invitatiune cominei cu intunericul. a.1. confundat, Imbinat: cantece de dor cu suspine mica de a bea (dupS numele unui pertriste 'nganate u*or Bor.; 2. fig, In- sonaj chefliu dintr'o piesii de Alexandri, doelnlc, aoviitor: cu inima inganata Agachi Flutur): gal, gal, gal... inghite Agachi... dusca, baiete At,. intre dor si bucurie On. ingAndurat a. pe ganduri, distrat Inghiti v. 1. a introduce In stomac ; II

ingnfa v. a se umfla de mandrie, 2. fig. a suporta o insultfi (neputand face

altfel): a inghiti noduri; 3. a absorbi: buretele inghite anal; 4. a face sa piara excesiva. inteo prapastie : inghifi-l'ar pamantul f Inganfat a. umflat de fumurl, de man- 5. a risipi : a inghifi Mate!' averea: 6. a a se fali cu deaertaciuni. [Lat. CONFLARR].

Inganfare 1. mandrie nebuneasca

pi

drie desarta. [Vechiu-rom. Ingamfat, cu nimici, a devora: vrea sa ma nghifa, corpul umflat : In limba moderna cu sen- nu altceva. [Lat. mourrrin El, sul excluziv metaforia Inghititoare I. ezofag.

IngernAna v. a uni laolalta Inteun

mod intim. [Lat. 1110EMNARE1.

Inghititura f. cat se inghite dinteo-

data.

inginer m. 1. cel ce inventeaza maaini, plfinueste l dirijeaza lucrari de arta red a dona raze de lumina. ingenios a. pfin de spirit, de inven- ai de industrie (fortificatiuni. poduri, caIngemiinare f. Imbinare: ingemana-

tiune sau dibicie: om ingenios, masina nate, cal, etc.); 2. In special, cel ce a obtinut o diploma dela acoala de poduri ingenioasa, ingeniozhate f. calitatea celui in- aosele sau dela cea de mine; 3. fain. ingenios. giner de poduri, vagabond (= fr. ingéIngenuchia v. I. a pune, a cadea In nieur). inginerie f. arta i profesiunea de genuchi: 2. fig. a umili, a supune. [Lat. vulg. MGDRICULARR.I.

Inger m. 1. spirit ceresc: Inger pa-

inginer.

Inglodh v. I. a intra In glod ; 2. fig. zitor; 2. fiinja perfecta: inger de buna- a infunda: a se ingloda in datorii. Jingled v. 1. a strange gloatele: Li tate: tare de Inger, rezistent, curagios; slab de inger, care cedeaza lesne, fricos ingloti ostile pe langri mine Eke.; 2. a (locutiuni ce se rapoarta la credinta po- se strange In numar mare. pulara In Ingerul tutelar ce inspirit tot ingradi v. 1. a Inconjura cu gard a

ingradi casa; 2. a se ocroti: cei marl Ingerese a. de Inger: chipu-i inge- se 'ngradird cu averea i marirea in

omul). [Lat. ANOEUTSi.

rese. cercul lor de legi En.; 3. fig. a infrana: ingerintà f. intervenire, amestec (mai ifi Ingradeste gura! AL. [Slay. OGRADTTI1. ales In alegeri). Ingradit a. 1. ocolit de un gard: grainghentui v. a se ghemui: se inghe- diner' 1ngradita; 2. fig. ocrotit: ingrddifi muieste acolo cum poate CR. de lege En. Inghesuealli f. mare griimadire de Ingra'madi v. a se strange gramada.

ingrash v. I. a se face gras; 2. a face inghesui v. I. a Indesa, a Impinge : manos, a fertilize: gunoiul ingrasa pase inghesuiesc unii pe alfii; 2. a veni m6ntul. oa meni.

tn numar mare sau des. [V. Odes]. IngrasSmant it, substanta cu .care 1nghet n. I. frig mare ce face sa In- se Inglash pamantul spre a-I fecunda. gheje apa: a dat un inghef; 2. (poetic) ingrat a. 1. nerecunoscator; 2. jig.

www.dacoromanica.ro

- 327 -

ing

care produce mai putin cleat se astepta:

ini

inhalati(un)e f. absorptiune prin cable

pcimant ingrat; fig. subiect ingrat. respiratoni. ingratitudine I. nerecunostInta. inhiimat v. a pune calul in hamuri. ingrech V. a ingreuna : ea se simte inhaipit v. a apnea cu lAcomie: iningrecatd 1SP. [Lat. *D4OREVICARE (din ORE" hapd ca lupul. [V. hap1]. via = GRAVES)]. inharzobat a. infundat (ca pistrAvii ingredient n. ceeace infra in compo- in harzoabe): cu picioarele incerlfate in zitiunea unui medicament, unei bAuturi, opinci inheirzobate POP.

inhata v. 1. a apuca repede i cu vioingretova v. a se face cuiva greata, lenta; 2. a se lace cu surprindere: lupte a se desgusta. V. gretosl. mdrunte se azhafau intre unii i allii ingretogare f. fig. ocarà: cuvinte Bk.c. [V. haf !J. mancAri etc.

de ingrefosare P.

inhobotare f. invelirea miresei cu ho-

ingreuna (ingreuia) v. 1. a incArca botul sau broboada de cununie.

cu greu: casa .s'a mai ingreunat cu UTi inhorbotat a. lucrat cu horbote, danmancem Ca.; 2. fig. a face greoiu: a-si telat: sub bonetele inhorbotate NEOR. ingreuna stilul. [Lat. sousvciAns (din ORE' 1nhulpat a. Mold. ImbrAcat cu blanA VIS = ORAVISL

ingrijare f. grijA mare, neliniste. ingrijat a. nelinistit.

de vulpe: un drumef inhulpat (hulpe = vulpe). inic a. nedrept: sentinfd inica.

ingriji V. 1. a avea, a purta grija: a inichitate 1. lucru inic, taptA nedreaptA: ingriji de copii; 2. a fl nelinistit, a se ce inichitate! inie t. brumA : blagoslovifi ruorele i teme: rut se ingrijeste de nimic. ingrijire L 1. actiunea de a (se) in- inige, ghiafa i gerul CANT. inimal v. a anima: cduldnd a inirnd griji ; 2. precautiune: trebue hurt lucrul cu ingrijire; 3. solicitudine: Doamna in pe ai seii BAcc. inimä 1. I. organ principal al circulaprevdzdtoarea-i ingrijire OD. ingrijitor a. care inspirà griji: sari tiunii sangelui; 2. fig. sediul pasiunilor, ingrijitoare. II m. .cel ce poarti de OM, organul sensibilitatii morale: in/ se rape inima, ccind te vdz suferind; inimii alintendent. bastrA, melancolie, intristare, jale: doi1ngrijurat a. foarte Ingrijat.

ingropa v. 1. a pune In jubilant: a nele sunt cdntece de inimei albastrd; ingropa o comoard, Un trandafir, po- 3. putere sufleteascA care face capabil de rumb; 2. a pune In groapa : a ingropa iubire, de curaj: om de inimâ, om Wei

un mort; 3. fig. a se confunda In ceva : inimd ; inimA rea, mahnire adanci: nudi face inima rea; tragere de inimit, bunas'a ingropat intre carti. ingropaciune f. inmormantare: can- vointA; 4. curaj: a prinde inima, a lucra cu inirnd; a..i cAlca pe inima (pop. tece de ingropaciune OD. ingrOVE P. 1. a (se) face gros; 2. fig. a-si lua inima in dinfi), a lua o hottrire a deveni serios: s'a ingrosat gluma Ram energica dupA o lunga sovAire; 5. cugeingrozi v. 1. a insufla groazit, a in- tare intimA: fie imi deschid inima; 6. spAimanta; 2. a se speria tare. parte interioari sau centralA: inima aringrozitor a. care ingrozeste. borelui ; inima catmint partea-i de mijingurlui v. Mold, a se da in dragoste: loc ce leaga osia dinainte cu cea dinapoi ; v'afi ingurluit impreund AL. [Lit. a se fig. ininza tdrgului, inima peimelntului ; imbuca: derivat din gur1uiul 7. cel mai mare grad de intensitate : in ingurzi v. Mold, a se increti (vorbind inima iernii; 8. pantece, stomac: a-1 de obraz, de cilmasa. sau de opinci). [Lat. durea inima, a avea tAieturi la stomac OURDIRE, a Intepend. si (fig), a-i [Area foarte rAu. [VechIuingust a. 1. care are (prea) putinfi là- rom. inemei =lat. ANIMA, suflet (in latinitime: stofei ingustei; 2. fig. care are pa- tatea ecleziastica: inimA)].

tina capacitate: spirit ingust; 3. putin

inimat a. animat: inimali impotrira

ingusta v. 1. a (se) face Ingust: 2. fig. a micsora meritele: tut ingustez nici de-

inimic a. si m. dusman, vrajmas, inimic(it)ie f. dusminie. inimitabil a. ce nu poate fl imitat.

intins: margini inguste. [Lat. ANOUREUS]. Turcilor Bice.

faim rolul Osrnanilor OD. [Lat. ANGUSTARE] .

ingustime f. 1. calitatea celor inguste; 2. fig.

minte.

lipsa de litime: ingustime de

inimos a. plin de mimi, curagios. [Lat.

aramosus].

inimorie f. starea celul inimos: curaj,

cutezare,

inhite I. camp de in: undoiarea unei Inhisiat v. a se asocia (In sans au): se inhaitd Cu toti nebunii. [V. haita Wild En.

www.dacoromanica.ro

- 328 -

int

initts f. Bot, torte! (planta e parazita

pe in).

Inn

lnlàntuire f, I. actiunea de a Inlin-

; 2. fig. sir de lucruri avand raporturi intre ele. inlfiturk v. 1. a pune deoparte; 2. a la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societati ; 2. a instrui, a se da la o parte. [V. lature].

initik v. 1. a admite la cunostinta

si

inbiuntru adv. Mold. V. inauntru. pune in curent: a inifLa in istorie. Inlemni v. a se face lernn, a intepeni initial a. care lncepe: Ward initiald. initialit f. prima litera a unui nume : de frica. inlesni v. 1. a (se) face lesne; 2. a usura a semna cu initialele. initiare t. 1. actiunea de a initia ; 2. baneste: adesea i-aminlesnit ; 3. a avea ceremonia prin care cineva era initiat in mijloacele : nu ma inlesnesc acum. inlesnire f. 1. fapta de a (se) inlesni; misterele unui cult, in secretele unei aso2. usurinti, mai ales de plata. ciatiuni. initiat a. §i m. cel admis la unele iniesnitor a. care inlesneste, mistere. inlocui v. 1. a pune In loc: a inlocui initiativii f. actiunea de a face cel din- 'final cu berea; 2. a tinea, a ocupa lotaiu un lucru, a-1 propune. lcul cuiva : l'am inlocuit cdtva timp; 3. initiator in. cel ce initiaza. a urrna cuiva Intr'un post: confabilul a injectk v. a introduce un lichid intr'o fost inlocuit.

inlocuitor in. cel ce Inlocuieste pe injectat a. rosit prin afluenta sange- cineva. Inmagazink v. 1. a pune in magazie; lui; ochi injectaji. cavitate a corpului, Inteo rand.

injectitunle f. 1. actiunea de a in- 12. a acumula. innialacofat a. Mold. imbricat cu

jecta ; 2. lichidul injectat.

injector n. instrument de tient injec- imalacof ferchezuite, incorsetate si in-

tiuni.

injghiebk v. 1. a uni laolalti, a impreuna; 2. a strange cu incetul : a in-

malaco fate (servitoarele) NEOR.

Inman& v. a da in mina, a preda. lnmärmuri v. a se face marmuri, a

jghiebat un mic capital; 3. a forma trep- impietri (de uimire sau de spaima). Inmatriculk v. a inscrie in ordine altat, a construi: si-a injghiebat i o ca. sista CR.; 4. fig. a se organiza, [Lit, a fabefica sau numerica, Inteo matricula, inmiit a. de o mie de ori mai mare. duce apa jghiabului la roata morii sore a o pune In miscare, de unde notiunea inmlAdik v. a (se) mladia: fierul nude a concentra: e o metafora Math' din mai prin joc se innilddie BALc. InmormAntk v. a pune in mormant tehnica morilorl. Injosi v. 1. a Irma In jos; 2. fig. a (se) un cadavru Oman. inmormAntare f. punerea cadavrului umili. in mormant i ceremonia religioasa cu injosire f. fig. umilinta. acea ocaziune. Injositor a. care injoseste. injuga v. a (se) pune la jug. [Lat. ju- inmuguri v. a da muguri. inmuils v. a muia: inmuidnd securea amid. injumatati v. a Imparti In dou ju- in sdnge Bk.c. lnmulti v. 1. a augmenta numarul, matiti. injungbik v. a taia gatul. [Lat. ruornAnd. cantitatea; 2. Arifm. a face o inmultire; injurk v. 1. a ofensa cu vorba ; 2. a 3. a spori prin nastere: cresteji si vO spune injuraturi, a blestema. [Lat. lulu- inmulfiti. [V. multi. WARE].

Injuritturfi f. 1. injurie; 2. mod obisnuit de a lnjura. injurie f. I. vorba ocaratoare; 2. fig. pagubi cauzati: injuriile tinmului. injurios a. care ofenseaza: vorbei in-

inmultire f. 1. actiunea de a (se) inmulti: inmultirea ddrilor; 2. operatiune aritmetica prin care se repeta un numar de atatea ori ate unitati se aflá Inteun al doilea.

Inmultitor m. 1. care inmulteste; 2.

Aritm_ numarul prin care se inmulteste injust a. nedrept: om injust, sentinlà un al doilea. injustd. Inniibuffi v. I. a nu putea risufla se injustitie f. nedreptate. inniibuse aici ; 2. V. nabusl. inliintui v. 1. a lega cu un !ant ; 2. inniidi v. 1. Mold, a (se) aderneni: (poetic) a coprinde: inldnfuladu-mi go- niste porci se innádise in gradind la tul cu brale de zeipadd Err.; 3. a sub- pdpusoiu CR. ; 2. a coase margine de marjuga, a captiva: a inlantui inimile; 4. gine, a Innoda cele doui capittlie; 3. fig fig. a lmpreuna loglceste, a coordina : a infira: povestea ii innOdi PANN. [V nada]. a-fi initirtjui ideile. jurioasci.

www.dacoromanica.ro

- 329 --

Inn

inr

innadiad v. I. a naclusi; 2. Mold, a innotat n, actiunea de a Innota: scoald innabusi: ii invelia iute cu pdie de-i in- de innotat. ndclusia CR. sgomot lung innadusit AL. innotator a. care stie si lnnoate. innaravi v. 1. a strica cu obiceiuri innotatoare f, pl. clasa de pasfiri ce Inrele: poate sd inndriiveascil si pe fata noati. inocent a. nevinovat. ei Ca. [V. ndroo]. innfiscut a. adus odata cu nasterea: inocent'a f. nevinovitie. in-octavo a. carte ale carii coli sunt idei irindscute. innebuni v. a (se) face nebun. indoite in opt si formeaza 16 pagini. inoculk v 1. a transmite un virus prin innec n. mare Innecaciune. innech v. (achy) 1. a face 85 piarli in inoculatiune; 2. fig. a introduce in spirit. apa sau In alt lichid; 2. a inunda, a acoinoculati(un)e f. 1, comunicarea unei II

pert paste tot (vorbind de lichide) : ploile boale contagioase prin introducerea viruau innecat cdmpiile; 3. a innfibusi; fu- sului in corp; 2. fig. transmitere, propa-

rnul nth inneacd; 4. fig, a alunga: a-qi gare: inoculafiunea ideilor. inneca amarul In yin. II (reciproc) I. a inodor a. Mira miros. inofensiv a. incapabil de a vatima. muri In apa (cu sau ark' vOie): s'a innecat in Durthre; 2. a se opri trecerea inoportun a, care nu e oportun. pe gat: rmincdnd s'a innecat; 3. a fi poinoportunitate f. calitatea calor inodidit: a se inneca in lacrimi. [Lat. ENE- portune, inorganic a, se zice de corpurile carl CARE, a ucide (medieval: a ucide prin apa a inneca)]. nu sunt organizate I deci nu traiesc ca =innecacios a. care Inneaca lesne, care animalele i vegetalele, innibuse.

inorog m. animal fabulos de forma ca-

innecaciune f. 1. actiunea de a (se) lului cu un corn drept in frunte. [Slav,

Inneca; 2. inundatiune; 3. sufocare: in- rtiOROGO, unicorn], neceiciune in somn. inoviA v, a introduce oarecari schiminnegri v. I, a (se) face negru; 2. a bari sau modificari (Intr'un guvern, uz Intuneca: osti nenumdrate cdmpul in- sau lege). negreste 13ot.; 3. fig. a descrie in colori inovati(tin)e f. 1. introducere de monegre, a calomnia. [Lat. NIORESCERE]. dificari Intim] lucru stabil ; 2. schimbare innegura V. a acoperi cu neguri. operati, innobili v. a (se) face nobil, a da no- inovator m. cel ce inoveazi. .

in-quarto n, carte ale carii colt sunt innoda v. 1. a (se) face nod:. 2. fig. Indoite In 4 file si formeazi 8 pagini. a lega laolalti : nu poate innoda cloud inradicina v. 1. a prinde ridicini ; idei; 3. a se pune In card cu cineva : nu 2. fig, a se implanta: erorile se inrddeise innoadd la cearta cu voinicul PANN. cineazd usor. bleta.

inrai v. a se face mai riu: drumul

[Lat. INNODARE].

innoi v. 1. a face nou (inlocuind cele se inrdieste POP.

inrafturat a. acoperit cu rafturi: cal scl ne cdrpim, cà nu putem sd ne tot inselat si inrdfturat POP. innoim PANN. inramura v. a se acoperi cu ramuri: innomoli v. 1. a intra In nomol; 2. sd se inriimureze pomul PAW. vechi), a restaura ; 2. a cumpara din 1101.1:

fig. a intra Intr'o afacere rea.

inrauri v. a influenta. [Neologism mo,

innopth v. 1. a se face noapte: abia delat dupa germ. beeinflusser]. innoptase; 2. a rimanea paste noapte: inraurire f. influent:5. inrautati v. a (se) face riuticios. au innoptat intr'un sat ; 3. a apuca noapinräutatit a. malitios: gluma inrOutea pe drum. innoptat a. fig. Intunecat: suflet in- tdfith a steipOnului 0 D. inregimenta v. 1. a face si intre Innoptat i trist. adv. tarziu noaptea. innorii V. I. a se acoperi cu nori, a tr'un regiment ; 2.fig. a biga intr'un partid. se intuneca: cerul se innoreazd; 2. fig. inregistra v. 1. a inscrie pe un regis1

tru; 2. a lua nota 3. a transcrie, a men innot adv. innotand: trace innof din- tiona un act In registrele publice. inregistrare f. 1. actiunea de a fareco/o. innota V. 1. a se sustine si a Inainta gistra; 2. taxa de platit pentru inregistrape suprafata apei; 2. fig, a pasi in mij- rea unui act; 3. administratiunea Inregisa se Intrista. [Lat. INNUBILARE].

locul unei mase lichide: a innota in son- trarilor. ge; 3. a pluti: pe nrt cal SO s'arunce si inregistrator m. cel ce Inregistreazi.

prin vazduh sti'noate AL. [Lat. *NOTARE inrodi v. a face roditor, a fecunda: soarele milostip inrodeqte brazda &Ice. -= &MAE].

www.dacoromanica.ro

fur

330 -

inrolii v.1. a Inscrie In rolurfle armatei :

ins

inscripti(un)e f. 1. caractere scrise

inrolarea se face prin tragerea la sort pe un monument, pe o monecla sau medela 21-29 de ani; 2. a afilia la o so- dalie; 2. inscrierea studentilor In registrul cietate, la un partid.

inrasi v, a (se) face rosu: de a sdn-

unei Facultati.

inscris a, scris In: sfdnta carte uncle

gelui vdrsare pdmcIntul se inrosia NEGR. s'afld inscrisd gloria RomdnieiBk.c. inrotat a. rotund: cort inrotat POP. n. act scris, declaratiune.

insdrAveni v. a se face sdravan. insect n. 1. mic animal fiira oase al nul s'a inrouat Bor.. carui corp e Impartit in inele: gdndacul, inrubinh v. a inrosi ca rubinul : ra- fluturele, musca; 2. fig. fiinta nevoiasfi si netrebnica. zele inrubinase munfii. [V. roate]. inrouh v. a se schimba in roua : Dom-

inrudi v. a fi rucla : un figan ce se insecticid a. care omoara insecte : praf inrudea cu un boier. V. ruda. in secticid.

ins pron, 1. serva a determina persoana insectivor a. care se hraneste mai ales adaogand o idee de identitate: eu insu- cu insecte. n. pl. insectivore, ordin de mi, tu insufi, el insu,s, noi insine, voi mamifere cart se nutresc cu insecte: ariinsivd, e insisi; 2. el (cu o nuanta em- ciul si cdrtita. inselh V. a pune seaua, a Incaleca : fatica): Mate printr'insul s'au fdcut. [Lat. rpsurrl. 11 m, (obisnuit la plural) per- Fat-frumos inseld i infrand calul hp. inset& v. 1. a induce in eroare (intresoana, individ: trei insi au venit. insii conj. exprima o opozitiune mai buintand viclenia sau minciuna), a minti 11

energic3 deck dar si se pune dupfi vorha Initialii: eu insd am venit. [Feminin dela ins-lat. rpsA: pronume devenit conjunctiune (cf. adins)1.

cu acest scop : fnald pe Maki lumea; 2. a comite infidelititi; 3. a cadea In eroa-

re: se insald u.sor. [Aplicatiune metaforicii a verbului precedent: a pune seaua,

inshilh v. I. a coase cu impunsgturi attic& a acoperi calul, de unde notiunea rare, a prinde cu ata pe unde are sti se de a acoperi, a ascundel coase la urma : a insdila rochea; 2. a inselhciune f. 1. actiunea de a (se)

Impreuna: am insdilat buciifelele [SP. ; insela ; 2. mijloc Intrebuintat pentru a Insela. 3. fig. a Incepe a face. [V. saia]. inselhtor a. §1 m. care-insala. inshlbäthcit (insalbaticit) a. feroce: inselhtorie f. Inselaciune, mai ales chip insiilbatilcit PAm. la joc. insaliva ii(un)e f. im pregnarea alimeninsemn n. insigniu: insemnele extetelor cu saliva. Hoare ale magistrafilor. insalubritate f. caracterul celor in- insemnh v. 1. a face un semn: pe salubre. pmul rein ii insemneazd D-zeu PANN ;

insalubru a. nesanatos. 2. a nota : a insemna in catalog; 3. a inslimiirat a. cu samarul In spinare: avea cutare Inteles: vorba insemneazd

cu catdrii insdrndrafi POP. insfinfitosi v. a (se) face sanatos.

multe; 4. a se distinge: s'ainsemnat prin

vorba de nebun.

ficatiune.

fapte mar*.

Insangera v. a stropi cu sange. insemnare f.1. actiunea de a Insemna; insanitate f. 1. nebunie; 2. fapta sau 2. rezultatul ei: nota, observatiune, semni-

insiircinh v. 1. a pune cuiva sarcina; insemnat a. 1. notat ; 2. ce are un 2. a da ordine; 3. a lua asupra-si. semn sau defect (chior, schiop, span), priinsiircinare f. fig. misiune. vit de popor ca o piaza rea sd te fereainsfircinat a. I. care a primit o sarcina ; scd D-zeu de omul insemnat ; 3. distins, 2. In special de femei: care a ramas grea. important: om insemnat, carte inseminsfixAnat a. Incarcat cu o sarcina oa- natel, recare: oarneni insaxemali cubudifelele insemnitate f. importai. foisorului hp. [Lit. Incarcat ca un cal de inseninh a. a se face senin: cerul se samar (v. saxana)]. insenind; fig. fafa-i se insenind. [Lat.

inscitunh v. a pune In scaun, a in-

trona : dupd ce se inscdund

SERENARE[.

insensibil a. 1. nesimtitor; 2. imperceptibil : rotirea pdmdntului e insensibild pentru noi. U adv. pe nesimtite. insensibilitate f. nesimtire. insensibilizator a. Med. ceeace produce nesimtire: cloroformul e Un insensibilizator. Geom, a trage 0 figura In interiorul alteia. inseparabil a. nedespartit. Ise.

inschunare f. urcare pe tron: la inscdunarea mi Vodd Cuza. insceptrat a. ce tine sceptrul: in mana-i insceptratd Err. inscrie v. I. a scrie Intr'un registru, pe o lista ; 2. a pune o inscriptiune; 3.

www.dacoromanica.ro

"- 331 -

ins

inserh v. 1. a introduce: a insera o

clauzci; 2. a publica intr'un ziar.

Inserh v. a se face seara : a inserat

si noi n'am ajuns Inca in sat.

Inserat n, timpul cand insereazi.

II

adv. pe inserate.

insertiune 1. I. actiunea de a insera;

2. ceeace s'a inserat. Inset& v. a suferi de sete.

Ins

Insolubil a 1. ce nu se poate disolva :

sare insolubild; 2. fig. ce nu se poate rezolva : problernd insolubild.

insolubilitate t, caracterul celor in-

sohibile.

insolvabil a care nu-si plateste da-

ft:nide,

insolvabilitate f. starea celui insol-

vabil, neputima de a plati. insetat a. 1. ais de seta: flämdnd si insomnie f. lipsfi de somn.

Insomolthei v. Mold, a inflisura cu insetat; fig. camp insetat; 2. setos. multe sdrente sci insomoltdcim motanul insetosa v, a Inseta. [V. setos]. inseuà V. a pune seaua un cal hate cu nista petece CR. [Dela un primitiv somoltoc, de origina necunoscuta].

'tni inseuafi POP.

insifich v. Mold, a inhata insfeiciim insondabil a. 1. ce nu poate fi exnoi ce mai avem si ne discern CR. [V. plicat : mister insondabil. ffaC insorit a. luminat de soare: dirnineafd insidios a, care cauta 35 surprinza insoritei. Insoti v. I. a intovarasi: l'am insofit chestiune insidioasd. insigniu n. semn caracteristic al unei panel acasd; 2. a se asocia, a se aduna: demnitati:insigniile Dornnilor erau cloud spune-rni cu cine te Insofesti; 3. a lua tuiuri, Un steag mare cu semi-luna in de sotie: se insofi cu fata cea mica ISP.

[V. sof st soafei.[. vdrf si sabia sau hangerul. insimbrh v. a (se) intovirasi: sd te insotire 1. 1, actiunea de a (se) insoti; 2. unire, casatorie: a fost o insofire ce insimbrezi cu Patriarhul DOS. insinuit v. 1. a introduce pe nesimtite trdia in iubire PANN ; 3. fig. insofirea d cu dibacie; 2. a baga cu indemanare morfii cu asprul ger At.. InsMitor in. cel ce insoteste. In mintea cuiva, a face si se inteleaga pe dedeparte: a insinua o doctrind, o pei- inspalimfintit v. 1. a baga spairni" ; 2. rare; 3, a se introduce treptat. a patrunde a fi coprins de spaima. [V. spdimanta].

cu incetul: a se insinua in bunele sale grafii.

insphimântlitor a. care Inspaimanta, inspect& V. a cerceta, a controla cu

insinuant a. care are darul de a se autoritate sau In virtutea unei misiuni.

inspecti(un)e 1. 1. actiunea de a ininsinuati(un)e 1. 1. actiunea de a (se) specta ; 2. functiunea inspectorului. insinua; 2. modul de a face sa se triteinspector m. cel ce inspecteaza si face leaga ceva fara a-1 enunta In termeni raporturi autmitâtii superioare. formali. inspectorat n. functiune de inspector. insinua.

insipid a. I. anost; 2. fig. searbid

inspich v, a capata spice. [Lat. spicAnd.

inspicat a. se zice de vitele al caror carte insipidd. insirh v. 1. a (se) pune In ir, a ali- par negru, murg sau porumb, e amestecat nia; 2. a insira margele; 3. a insira la cu peri albi. margaritare, a spune la povesti: insirdnd

Inspinh v. a (se) intepa cu spini: ii

pe a stelei bldndd razil Ers.: 4. fig. a spune inteuna: a insira la minciuni.

inspinei picioarele. [Lat. SPINARE[.

PANIC

inspiratiuni.

inspirit v. 1. a face sa intre aerul in insir'-te-marghrite f. I. formula push' plamani; 2. fig. a face sa nasca o cugein basme in capul unei povestiri firá afar- tare, tin sentiment: inspirafi copiilor iusit ; 2. vorbire fara cap nici coada vor- birea muncii; 3. a da entuziasm; yebeste neispreivite la insircte-miirgarite derea oceanului ma inspird; 4. a primi

insirul v. a pune In sir: umbld in-

inspirat a. care a primit inspiratiune: poet, pro fet inspirat. insist& v. a stArui. inspirati(un)e f. I. intrarea aerului in insistenth f. staruintii. plimani; 2. actiunea de a face sa nasca insmialth v. a smalta (Nana.). o cugetare; 3. sentiment, cugetare ce ininsolati(un)e- f. boala cauzata de un sufleteste pe poet, pe artist; 4. starea suscare prea arzator. fletului inspirat de divinitate: inspirafisiruifi ISP.

insolent a 1. prea indraznet, obraznic ; unea pro feticei. 2. care se pune mai presus de ceilalti ai inspirator a. *f m. 1. care inspira ; cauta sa-i umileasca : lux insolent. 2. Anat. care concura la inspiratiunc: insolentil f. I. Indrazneala nerespec muschi inspiratori. tuoasa; 2. vorba sau fapta insolenta. inspith v. a pune spite unei roti.

www.dacoromanica.ro

- 332 -

Ins

Ins

Insplinat n. boala de splina (la vite). proprietati: instrainarea bunurilor SteInspre prep. arata directiunea In timp tului. instructi(un)e f. 1. actiunea de a insi in spatiu; inspre noapte veizu o casei NEOR. Boierii plecau inspre munfi AL. strui : instructiunea copiilor; 2. Inviita si dinspre: bate vdntul dinspre munte. tura, cultura inteligentei : instructiunea Inspulberat a. furtunos: pleca acasd poate fi: superioard (universitati i scoli iute inspulberat ca an vant PANN. [V. speciale), secundard (hcee, gimnazii, seminare, scoli comerciale si profesionale) si spulberal. inspumat a. 1. acoperit cu spuma : primarei; 3. cunostinte dobandite: are o cal inspumat; 2, spumos: vin inspumat. instructiune solidd; 4. lectiuni sau poinstalh v. 1. a pune In posesiunea unui yeti instructive: istoria e plinei de inloc, a unei functiuni; 2. a stabili inteun structiune; 5. ordine precize, informatiuni loc : a instala o pompei. date: urmati acestor instructiuni ; 6. acte instalatitunle f. 1. actiunea de a (se) oi formalitati necesare spre a judeca o cainstala ; 2. aranjament interior al unei case. uza : instructiunea unei afaceri crimiinstant:A I. procedura, urmarire Ina- nate. V. judecator. instructiv a. care instruieste: lecture' intea justitiei : tribunalut de prima instantd, care judeca toate afacerile chile instructivd. instructor m. 1. cel ce instruieste; 2. ce sunt mai presus de competenta jude11

catorului de pace.

instantaneitate f. caracterul celor in-

stantanee.

cel ce exerseaza pe tinerii soldati. instrui v. 1. a da lectiuni, a inva la pe altul : instruifi tinerimea; 2. a instiintd,

instantaneu a. 1. care dureaza un mo- a informa: e instruit de ceeace se pc-

ment ; 2. care se produce subit moarte in- trece; 3. Jur, a culege probe, a interoga stantanee. In. portret in contururi generale. pe cei preveniti, a pune o cauza In stare Insthri v. a capata stare, a se inavuti. de a fi judecata ; 4. a dobandi instructiune. instruit a. care a studiat, care are inInstelat a. I. acoperit cu Sele: cer instelat, noapte instelate ; 2. fig. toti inste- structiune,

tali pe frunte cu naindre cicatrice AL. instrument n. 1. unealta, masiaa de executat o lucrare oarecare : instrument instigh v. a impinge la ceva fau. agricol, instrument de chirurgie; 2. ininstigatitunle f. imboldire. instigator m. cel ce impinge la ceva rau. strument de muzica ; 3. fig. persoana, InIntitiinta v. a face cunoscut, a da de cru ce serva a obtine un rezultat : am fost instrumental voinfei sale. sire, a anunta, a notifica. [V. stiinica intaiintare f. actiunea de a ln0iinta instrument& v. Jur. a face contracte, rezultatul ei g aviz, notificare.

instinct n. 1. miscare naturala care

procese-verbale l alte acte publice,

instrumental a. 1. care serva de in-

Impinge a face ceva MrS reflexiune : nu- strument: cauzei instrumentald ; 2. care

mai instinctul dirijeazei animalele; 2. se executa cu instrumente : muzica infig. aptitudine naturala, pornire irezistibila : strumentald. instrumentatilunle f, modul cum e a avea instinctul muzicei. instinctiv a. ce naste din instinct : nap- dispusa partea instrumentala a unei piese muzicale. adv, prin instinct. Mstrumentist m. cel ce canta dintr'un institui v. 1. a face ceva nou, a stabili : a institui o serbare; 2. a stabili in func- instrument muzical.

care instinctive'.

11

tiune ; 3. a uumi mostenitor prin testament,

Instrunh v. 1. a incorda : a instruna

instituire f, actiunea de a institui: in- arcul ; 2. a infrana latul ce-i va Instruna

pe lupi; 3. fig. instrundndu-qi mania OD. stituirea unei magistraturi. insubordonat a. si m, care are spiinstitut n. 1, scoala : institut de beiiefi; 2. pl. opera ce contine principiile drep-

tului roman : Institutele lui Justinian.

ritul revoltel.

insubordonatifunIe 1.

nesupunere,

institutitunle f. 1. instituire; 2. lucru revolta. insuficient a. care nu e destul : can-( instituit, asezamant: pioasci institutiune; 3. cash' de educatiune : institufiune de titate insuficientd. insuficientä 1. 1. caracterul celor insurdo-muti. institutor m. 1. cel ce institue sau sta- suficiente ; 2. fig. incapacitate: a recubileste; 2. cel ce preda instructiunea pri- noagte insuficienfa sa. insuflh v. a sufla In, a inspira. maul in scoalele urbane. Instrainh v. 1. a face strain, a departa insufleti v. 1. a da putere de vieata ; dela sine: a instrdinat o parte din a- 2. a prinde putere; 3. a imbarbata. vere; 2. a se expatria. insufletire f. 1. actiunea de a insufleti Instrhinare f. Jur, transferarea unei II rezultatul ei : vieata; 2. fig. animatiune,

www.dacoromanica.ro

- 333 -

Ins

insufletit a. I. care are sufiet sau vieatA : fiinfe insuflefite; 2. fig. ImbarbAtat. lnsufletitor a. care insufleteste. insulá f. intindere de pAmAnt Inconjurat de toate pfirtile cu apA ; fig. insulci de codri, insuld de nori AL.

Int

sau ceva (fArA a ciuta): l'am intdlnit ieri; 2. a se ajunge In cale ne-am intdlnit pe teren.[Vechiu-rom, talni=ting. TAINT; sensul 3 dupit fr. rencontrerl.

intalnire f. 1. impreunare a douA persoane sau lucruri cari merg In sens in-

insular a. gi m. care locueste Inteo vers ; 2. clocnire a douA corpuri Inarmate ; 3. Intrevedere. insulth v. a oar/ cu fapta sau cu vorba, Intalnis n. intAlnire: bun intalniaul,

insulà.

a ofensa pe fat&

insult& f. 1. ofensare cu vorbe sau

fapte; 2. atac brusc. insultat a. gi m, care a prinfit o insulti. insult.fitor a. care insultà: vorbe insultàtoare. II m. cel ce insultà obisnuit, insumh v. 1. a face suma sau totalul ; 2. a Inrola.

om bun! CR. intälniturfi f. boalA bAbeascA, para-

lizie Inteo parte a corpului: de a racit

la mijloc, e apucat din intdlniturd.

[Lit. intAlnire (fatal& cu duhurile rele)]. ?nth mpinh V. I. a merge Inaintea cuiva: leai sci-1 intdmpine; 2. a primi cu ono-

ruri : norodul Il intdmpind cu bucurie NEOR. ; 3. a preveni: acei boieri au ininsurh v. 1. a se cAskori (vorbind de tdmpinat rcisbunarea sa On.; 4. fig. a bArbati); 2. fig. a se Impreuna : gdndul face o obiectiune: la acestea el intdmtau se 'nsoard cu a mea minter' AL. pind urmcitoarele; 5. a da peste: a In-

insuportabil a. nesuferit.

ghirlanda ce se 'nsoarci cu silfele u- tdmpina piedici, greuteifi; 6. a suporta :

soare En. IT-at *UXORARE din UXOR, SOH. a intdmpina cheltueli. [Termen primitiv insurh V. a pune cipute, a pingeli Incàl- militar : a ieai inaintea cuiva cu tdinpine, lmintele. [Lat. *INSOLARE, din ROLA, ciputa]. a-I primi in sunetul instrumentelor]. intampinare 1. I. actiunea de a Ininsurat a. cAsAtorit. I n. instil-Aware. tAmpina ; 2. fig. obiectiune; 3. Intlimpi[V. insural.

insuratel m. tAniir Insurat (mai ales narea Domnului, sArbItoare ce cade pe

la (Aran°.

hisuriitoare f. cAsAtorie (vorbind de

un fliiclu).

ziva de 2 Fevruarie.

intamplls v. a se petrece, a veni in cursul timpului: s'a intdmplat o neno-

insurectiune f. revoltA pe fatA In- rocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formA colateralA cu TEMPOS, limp]. contra unei puteri stabilite. insurgent m. revoltat, rebel.

intfimplare f. ceeace se IntAmpli (In

insus pron. V. ins.

intangibil a. ce nu poate fi pipAit.

insuri v, a deveni stir : insurise pe cap. bine sau In rAu). IntAmpliitor a. din IntAinplare. insuruph v. a pune surupul.

lust* V. 1. a lua ceva pentru sine, a-si intiamith v. 1. a atata rifu: a Intdrilta atribui sau aroga ; 2. a-si apropria : a-si poporul; 2. a se mania foarte. [Cf. lat.

insuai caUtdile cerute. Insusire f. actiunea de all Insusi rezultatul ei: atribut, calitate.

vulg. INTERRITARE, din INTERRITUS, nespedat,

Indriznet].

intarch V. 1. a desvAta de MA : a

insusit a. I. particular, propriu: can- infdrca un miel, un copil ; 2. fig. a lipsi, tap insuaite nafiei lui 13.1Lc.; 2. atribut: a priva de ceva ; s'o mai infarce cu pebuzduganul insuait slujbei de Armaa frecerile. [Metaforà luatA din graiul domare OD. bAnesc: lit, a pune vitele in fare sore a insuti v. a (se) face de o sutA de ori le despArti sA nu mai suga]. mai mare.

intabulament n.

Intfirchtoare f. (arc de vite: de pe

partea edificiului la infcircdtori am pierdut drumul CR,

intiari v. 1. a (se) face tare; 2. a forlastru: statue aaezate pe intabulamen- tifica : a intdri 0 cetate; 3. a confirms, tele columnelor OD. a sanctiona : a intari o lege; 4. fig. a intact a. 1. neatins: suma e mcd in- consolida : binecuvdntarea pdrinfilor facia ; 2. fig. curat, nepAtat: reputafiune Intdreate casele jiilor. inthrire f. actiunea de a (se) intiiri intactd. inthietate f. primul rang, suprematie. si rezultatul ei: I. fortificatiune: 2. conpeste care e asezat o coloanA sau un pi-

Inthiu a. I. care precede pe ceilalti sub firmatiune; 3. fig. edificare (sufleteascA). raportul timpului, locului, ordinii: intdia intaritor a. 1. care Intiireste; 2. fig.

zi a lunei; 2. cel mai bun In felul silu: care desfatA sufleteste.

Rafael e intdiul dintre pictori. [Lat.

intfiriturii f. lucru IMAM, fortificatiune.

intfirth v. (poetic) a intArAta: cu gand intfilni v. I. a gasi in drum pe cineva sd ne 'ntarte AL.

*ANTANEUS, din ANTE, Maintel.

www.dacoromanica.ro

- 334 -

Int

Int

inteligentfi f. 1. facultatea de a ?meintarzik v. 1. a ramanea inclArat: ceasornicul intarzie; 2. a ramanea undeva lege lucrurile ; 2. Inlesnire, aptitudine de prea tarziu: am intdrziat la teatru. [V. a intelege : s'a achitat cu inteligenfa; tdrziu].

iiitárzere f. zabava.

3. cunostinta aprofundata : inteligenfa afacerilor ; 4. intelegere.

inteligibil a. usor de inteles. intemeià v. 1. a mine temelia : 2. fig. integlat a. aiculit: greerii incepurei a pune temeiu: pe ce te intemeiezi Intemeiere 1. actiunea de a intemeia infeglatul concert. Integla v. Munt. Tr. a ascuti: seigefile

i- a integlat POP.

integral a. I. pe d'antregul: plata

integrald ; 2. calcul integral, care se urea dela ma:Amite infinit de mici la mfirimile finite din cari deriva. U adv. In totali-

si

rezultatul ei: fundatiune.

Intemeietor rn, cel ce Intemeiaza, intemnitil v. a arunca in temnita. intemperantà f, necumpatare.

intemperie 1. turbare in atmosfera, integrant a. care contribue la inte- in temperatura.

tate.

intempestiv a. care nu se face la Unit): gritatea unui tot : brafele sunt pcIrti indemers intempestiv. tegrante ale corpului. intendent m. insarcinat cu supraveintegritate f. 1. starea unui lucru intreg l neatins: integritatea teritoriului ; gherea generala a and case mari, scoale ; intendent militar, alter In capul 2. fig. calitatea unei persoane integre.

integru a. ce nu se lasa a fi corupt

Indeed tor integru. intelect n. Filoz. inteligenta.

unei intendente,

intendenta f. directiunea, administrarea afacerilor ; intendenta militara, corp

intelectual a. I. relativ la intelect: insarcinat a purta grigt de trebnintele uadeveir intelectual; 2. spiritual, in opo- nei armate (sold& echipament, proviziuni, zitiune cu material: sufletul e o sub- munitiuni). intensitate f. grad de forta, de actistanfei intelectuald. intelegator a. care intelege. vitate : intensitatea ceildurei. Intelege v. 1. a coprinde cu rnintea : intens(iv) a. foarte mare, foarte tare: am infelcs; 2. a se invoi laolalta: s'au sgomot, frig intensiv. intenth v. a intrep.inde, a face : a ininfeles sei tie insele; 3. a avea insemnarea: cc se infologe prin acest cuvdnt? tenta un proces. intentional a. facut cu intentiune : sens

[La t, INTELLICiERE1.

intelegere f. 1. actiunea, puterea si intentional. intenti(un)e f. 1. pornire sufleteasca starea de a Intelege: infelegerea lucru-

rilor; 2. fig. acord de sentimeate, unire de catre un scop, voint5 determinata : intenvederi : trdiesc in band infelegere; 3. le- fiunea lui e ca...; 2. proiect, rezolutiune: gaturi secrete: a avea infelegere cu con- cunosc intenfiunile voastre. inteph v. 1. a Impunge usor ; 2. a pune spiratorii. Inteleni v. 1. a se face telina : peimdn- in teapa ; 3. a pisca la gust; 4. fig. a tul nelucrat infeleneste; 2. fig. a amorti: atinge. [V. feapc1]. infelenireim de fricd ; 3. a se Inradacina : intepat a. fig. tantos : la vorbei, infepata PANN. ura i dusmeinia se infelenesc N EOR.

intelepciune f. 1. calitatea celui inte-

lept; 2. moderatiune, rezcrva ; 3. cunos-

tinta justa, naturala sau dobandita, a lucrurilor. [Lat. INTELLECTIONEM].

Intelept a. 1. care vorbeste sau lucreaza

intepaitor a. care inteapi.

intepfitura f. efectul Inteparii (0 fig.).

infepeni v. 1. a (se) face teapan ;

2.

a intige.

intercalà a. 1. a aclioga o zi lui Fe-

cu minte; 2. rezervat in purtare, in apu- vruarie In anii bisecti; 2. a pune printr-caturi; 3. inspirat de Intelepciune: o re- altele, a addoga duph aceea. flect-tune infeleaptd. H m. cel ce e Inteintercalar a, adaogat: zi intercalard. lept : moartea nu surprinde pe infelept ; intercede v. a interveni In favoarea eel gapte intelepti, nume dat ia 7 filozofi cuiva. intercepth V. 1. a lua prin surpringreci din secolul VI a. Cr. (Thales din Vlilet, Solon, Bias, etc.). [Lat. INTELLECTUS]. dere: a intercepta o scrisoare ; 2. a opri

Intelepti v. a (se) face intelept, a se in treack: a intercepta lumina. interdictiune 1. 1. actiunea de a inInteles n. noima, sens: cuvinte pline terzice : interdictiunea unui comerf; 2.

cuminti.

suspendarea functiunilor : interdictiunea unui notar; 3. luarea cuiva libera dispobine: servitor intcligent; 2. care denota zitiune a averii sale : cerere de interdicinteligenta : privire inteligentd. tiune; 4. privatiune interdicfiunea drop-

de infeles EN.

inteligent a. I. care intelege iute

si

www.dacoromanica.ro

- 335 -

bit

Int

intermitenth I. caracterul celor intermitente. damnat la o pedeaps5 infamanta). interes n. 1. ceeace import5 cuiva, cm intern a. 1. care e interior: leziune procure un folos : fiecare cautd intere- internd; 2. scolar care e cu locuinta in sul sem; 2. sentiment egoist, pofta de scoala ; 3. student In medicine' care locucastig: e condus de interes; 3. senti- ieste In spital. I n. pl. afacerile interioare ment de simpatie: copil demn de inieres ; ale unei tari: Ministru de interne. 4. atentiune inspirata de curiozitate: lecinternh v. a oLliga sa stea intr'un loc turilor cetatenesti (celui ce a fost con-

turd plind de interes; 5. dobancla ba- anumit: a interna pe prizonieri. neascit; 6. parte de beneficiu dintr'o opeinternat n. I. swain' ce piimeste inratiune comerciale sau industriala.

terni; 2. functiunea internilor in spitale.

beneficii: a interesa pe cineva intr'o 'intreprindere; 2. a avea important5 : a ceastd afacere vet intereseazd; 3. a fixa atentiunea, a captive spiritul: discursul intereseazet auditoriul; 4. a inspire interes, bunavointa : acest orfan mei intere-

tiuni: drept international. U internatio-

interesh v. 1. a face se participe la

international a. ce se face intre na-

nail f. asociatiune socialista revolutionara

fundat5 la Londra In 1881, cu tendente anarhice.

interogh v. Jur. a adresa cuiva una

sau mai multe intrebari.

interogati(un)e f. Intrebare pusa. interogativ a. ce aratii o intrebare : semn interogativ. interesat a. 1. care tine prea mult interogatoriu n. 1. totalitatea chestiula foloase materiale; 2. care are interes': nilor judecatorului si a raspunsurilor acuzatrilui; 2. proces-verbal ce le contine. interesat intr'o afacere. seazd ; 5. a lua parte sau folos intr 'o a facere,

interesant a. care intereseazi : carte

interesantei.

interezat a. Impoverat. [Cf. slay. TARO,

povare]. V. imberezat.

interferenth f. Fiz. scaderea luminei

prin incrucisarea razefor luminoase,

interpela v. a soma de a rdspunde,

de a se explica asupra unui fapt.

interpelare f. V. interpelati(un)e. interpelati(un)e f. cereri de explica-

interfolia v. a insera foi albe Intre tiuni adresate in parlament unui ministru de un deputat sau senator: interim n. timpul cat titularul unei interpelator m. cel ce interpeleazi.

foile tiparite ale unei carti.

interpolh v. a insera vorbe sau fraze functiuni e Inlocuit, provizoriu, cu un altul ; ad-interim, provizoriu, pane' la in- intr'un text. toarcerea titularulul sau pana la numirea-i definitive' : ministru ad-interim.

interpolati(un)e f. 1. actiunea de a

interpola; 2. pasaj interpolat : interpola-

interimar a. care functioneaza ad- tiunile furd nutneroase inaintea descoperirii tiparului. interpolator m, cel ce interpoleaza. interimat a. functiuni interimare. interior a. 1. care e Inhuntru: curte interpret m. 1. talmaciu, cel ce tra-

interim.

interioare i; 2. fig. care e in suflet : bu- duce sau explica Inteo limba ce s'a spus curie interioard. adv. pe dinauntru. Intealta: nu se pot intelege feirei interII

II

n. partea dinauntru: interiorul unei pret; 2. cel ce limpezeste sensul unui text,

al unei legi; 3. cel insarcinat a face cu-

biserici.

interjecti(un)e f. vorba ce exprima noscut intentiunile altuia: fi interpretul

miscari subite ale sufletului (bucurie, du- meu pe Saida interpreth v. 1. a traduce dintr'o limba rere, frica); ah 1 vai! interliniar a. serfs intre Iinii tradu- intealta (ca mijloc de Intelegere perso-

nail); 2. a limped un text oarecare; 3. care interliniard. interlinie f. Tip. albitura ce se pune fig. a da un sens adevarat sau fals: in!titre randuri. terpretezi reiu cuvintele mele. interlocutor m. cel ce convorbeste interpretati(un)e 1. 1. actiunea de a cu altul. interpreta; 2. explicatiune data. intermediar a.l. care s'af15 intre dotal : interpune v. 1. a (se) pane !titre; 2. spatiu intermediar ; 2. care se interpune, fig. a face sit intervie: a interpune aumijlocitor : persoand intermediard. toritatea sa; 3. fig. a interveni ca mij-

intermediu n. petrecere (balet, cor, locitor.

interpunc(1(un)e f. punerea semneetc.) !titre actele unei piese de teatru [it. lor de repaos intre cuvinte sau propoziintermezzo].

interminabil a. care nu se mai ter- tiuni. interregn n. interval de timp dela intermitent a. care inceteaza. si re- moartea unui monarh Oa la intronarea

mini', de o durate excesiva.

Incepe la intervale: friguri intermitente. altuia.

www.dacoromanica.ro

- 336 -

int

int

intersecti(un)e f. punctul unde li-

intinh v. I. a umplea cu tini sau noroiu; 2. fig, a pangari: fdradelege care interstitiu n. mic interval de timp, intind sabia romdneasca Bk.c. mic spatiu gol. Intinat a. Mold. putin sprijinit, gata Intertiu m. berbece dela trei ani in sit cazi: o leasa de nuiele numai infijos. [Originii necunoscura]. natd Ce. [Origina necunoscuti]. interval n. 1. distant& dela un loc, lntinde v. (activ) 1. a da mai multi dela un limp la altul; 2. Muz. distanta suprafata sau volum; 2. a lungi: a inniile sau suprafetele se Intretaie.

Intre doua tonuri.

tinde mdna, braful; fig. nu intinde

o afacere; 2. a lucre ca mijlocitor.

cul; 4. a pune de-a lungul, sau de-a latul:

sub: a interzice intrarea; 2. a suspenda din functiune: a interzice pe un preot ; 3. a lua cuiva administrarea aveni sale: a interzice pe un nebun; 4. a turbura, a face sa-si piarzi cumpatul: rdspunsul meu l'a interzis. interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdictiune: interzisul e asimilat in toate privinfele minorului. intesat a. plin, Indesat. [Origina ne-

intindere f. I. proprietatea corpurilor de a ocupa o portiune limitati in spatiu; 2. dimensiunea unui lucru In lungime, largime l adancime; 3. suprafata: marl

interveni V. I. a intra si lua parte la vorba AL.; 3. a Incorda: a Intinde ar-

interventi(un)e f. actiunea de a in- a intinde o masa, rufe; 5. a mart a terveni. spori: Negru-Voda Is/ intinse ship& interverti v. a schimba, a rasturna nirea peste Tara Romaneasca BXLc.: dinea. 6. a porni direct: Sinan 0 infinse cu interview n. (cit. interviu), Intreve- grabd spre Bucuresti BArc II (reciproc) I. a se culca de-a lungul: cat fi-e padere cu un ziarist. interview a v. a avea o intrevedere cu tura, atdt te intinde; 2. fig. a covirsi cineva spre a-i cere opiniunea, misura, a-si lua prea multe libertiti : se interzice v. I. a opri cu tot dinadin- cam intinde. [Lat. INTENDERE].

cunoscuta].

Intestat a. Incipatanat: daca ii vazurd atdt de infestat hp. [ V. feasta].

intinderi de parmint; 4. durati: Intinderea viefii umane e scurta; 5. desvol-

tare: discurs de o mare intindere; 6. fig. importanti mare: intinderea unui dezastru; 7. extensiune intelectuali: spi-

rit de o mare Intindere. Intineri v. a (se) face Mar. [Lat. TENERESCEREJ.

Intinge v. a baga, a muia Inteun 11-

intestin a. care e sau se petrece in in- chid (atria, yin, cerneala, sos). [Lat. urnsterior: lupte intestine. II n. mat lung cam OERE]. de 8 ori cat corpul si in care patrund intins a. care ocupi o mare Intindere: alimentele dupi iesirea lor din stomac ; ses intins. adv. 1. culcat de-a lungul: II

intestinul subfire i cel gros. intestinal a, ce tine de intestine: canal intestinal. inteti v. 1. a Impunge, a da zor: inte/indu-1 i incingandu-1 dorul de pdrinfi ISP. ; 2. fig, a excite; flu te 'tztefi

il Masa intins PAM 2. drept Inainte: o Mud intins la Bucuresti. II n. Intindere: s'a dus zapada alba de pe 'tztinsul /aril AL.

intinsoare f. 1. dilatare nervoasi a corpului: lesin amestecat cu intinsori 'n asprime, cdnd pofi sä dai iertare CR. ; 2. crucea de Intins: ciobotarii cu AL.; 3. fig a se Intari: propaganda se intinsorile POP. intinzfitor n. battil rasboiului cu care intim a. 1. care e cel mai diniuntru, se strange pe sulul dinainte panza tesutii. cel mai esential: natura intima a unui intipfiri v. 1. a face cu tiparul o urmi lucru; 2. care e In fundul sufletului: con- pe ceva; 2. fig. a grave. Intipfirire f. impresiune. vingere intim a; 3. care se petrece In inintiri v. Mold, a alunga cu de-a sila: teriorul unei case, al unei familii : conTIERATI, versofiune intim a; 4. pentru care avem sa Intireasca h -EOR. [RI o vie afectiune: runic intim. a goni]. intitulh v. a da un titlu. intimh v. 1. a declare cu autoritate: a intinuz un ordin; 2. a cita Inaintea Intoarce v. (activ) 1. a face unele mis

intefi. [Origini necunoscutal.

unei Curti de apel.

cArl lnapoi sau deoparte: a intoarce Ca-

intimat a, fur. cbemat In judecati, pu1; 2. a pune pe partea opusi, a schimba

Inaintea unei Curti de apel.

directiunea: a intoarce pagina; 3. a Inintimidh v. 1. a biga frici In cineva; drepta: a Intors arrna asuprd-i; 4. a Inapoia, a restitui: i-am intors banii; intimitate 1. 1. caracterul celor in- 5. a aduce Indarat, a face si revie: de

2. a se speria.

time; 2. relatiunl intime, amicie foarte vie.

ce nut intorci din ca/e? 6. jig. a face

www.dacoromanica.ro

- a37 -

Int

int

schimbe pArerea: nu l'a putut infoarce din hotdrirea lui; 7. a converti:

int.-Ana v. V. intremir.

schimba invoeala: acunt o intorci...; 9.

intransitiv a. Gram. se zice de ver-

aI.pI

i-a intors la credintd; 8.

intransigent a. 0 m. care nu face

(absolut) a nici o concesiune.

a Intoarce testiculele vitelor spre a le face bele care nu pot avea pasiv. incapabile de reproducere. II (reciproc) 1. intrare f. 1. actiunea de a intra : ina vent aced, s'a intors; 2. a se adresa trare in functiune; 2. Intrarea in bisecu rugamintea: .se intoarse celtre el; 3. rici (a Maicfi Domnului), sArbatoare ce a recastiga ce pierduse: a-si intoarce cade la 21 Noemvrie ; 3. locul pe unde

banii; 4. a-ai lua inapoi: eu imi intorc se intrii: poarta intrdrii; 4. dreptul de

PANN. [Lat. INTORQUERE]. a intra undeva : are intrare liberd la Intoarcere f. lucrarea de a intoarce teatru. rezultatul ei: revenire, restituire. intrariph v. a Inaripa. intocmal adv. V. tocmai. intrarmh v. a tnarma. Intocmi v. a dispune, a organiza: re- intraurban a. ce se aflA In interiorul tragerea se intocrneste in figura unui orasului (CAR.).

vorba

intre prep. 1. in mijlocul : infre nori; intocmire f. dispozitiune, institutiune, 2. indica un interval cc separA: intre azi

colt BALc. [V, tocmi].

pi mdine, intre Bucuresti si Iasi; 3. intolerabil a. ce nu se poate tolera, In: intr'adins. [Lat. INTRA]. intolerant a. care nu e tolerant. intrebh v. a cerceta, a pune IntrebAri. intoleranth f. lips5 de toleiantfi. [Lat. INTERROCIARR]. intoll v. a (se) Imbrica s6 se mai Intrebare f. chestiune, interogatiune. IntrebAtor a. interogativ. infoleascd i ei hi; [V. toll. intonh v, 1. a pune tonul, a accen- intrebuinth v. 1. a face uz, a se servi

organizatiune.

tuft: 2. a incepe un cintec. de; 2. a da de lucru: fabrica intrebuinintonati(unt)e f. 1. mod de a intone; teeth multi oameni. [V. trebuintd].

2. tonul vocii; a varia intonatiunile

intrebuintare f. 1. uz ce se face de intrece v. 1. a trece inaintea altora,

vorbind.

ceva; 2. destinatiunea unui lucru.

intorchturi f. Buc. IntAia vizità a noilor cfisitoriti la socrii mirelui, intors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea intoarsd Ea.; 3. incapabil de reproducere berbece intors. n. 1. In-

a-i invinge: 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam intreci.

nea de a Intoarce testiculele la vite.

cu altul ; 2. fig, a se contrazice.

intorchtor ii. intinzAtor.

It

toarcere: la intors acasd AL.; 2. actiu-

intrecere f. fig. rivalitate: a se lua lotreciocni v. 1. a (se) ciocni unul

la intrecere.

intrecut a. si adv. mai mult decAt trebue: lemne sunt de ajuns si de inintorsurfi f. pimint lucrat de cu trecut in pddure CR. ; pe intrecute, towline. care pe care: se luard la goanci pe inintortochih v. 1. a suet, a InvArti; 2. trecute. fig. a exprima inteun mod confuz. We/ntredeschide v. a deschide pe juintorshturi f. mod de a dispune vor-

bele sau cugetirile.

chiu-roni. intort, sucit (v. tort)].

mAtate: a intredeschide usa. lntreg a. 1. cirui nimic nu-i lipseste: multe gAteli. [Dintr'un primitiv Orton, o zi intreagd; numiir intreg, In opoziparalel cu zorzonl. tiune cu fractiunea; 2. fig. sAnitos (la intovirfili v. 1. a Insoti; 2. a se aso- cap sau la minte): om intreg. [Lat. MTH, GRUM]. II n. totalitate. cia. [V. tovards].

Into(r)tonat a. Impodobit cu prea

intoxicatitunk f. Med. introducerea

unei Or:WI In organism.

intrh v. 1. a pAsi din afar-A Iniuntru: a infra in casc 1; 2. a fi admis: a infra in Academie; 3. a incepe a face ceva:

intregi v. a face Intreg, a complete. intregime f. stare Intreagn. intreit a. de trei ori mai mare. Intremh v. 1. a reveni la sinátate : cu incetul se intrerna; 2. a recápilta: bdtrdnul gura 'si intremeazd Rusa; 3. a restabili: .96'0 intremeze ostirea din

a infra in serviciu; fig. a infra in vorbd; 4. a fi la Inceput: a intrat in treizeci de ani; 5. a patrunde: a intra spaimd &Lc. [Metafori luati din tehnica in cap, in voia cuiva; 6. a se Ingusta tesutului (v. tramci): a Intinde panza stofa a intrat la spcilat. [Lat. INTRARE]. sPre a o tese, In opozi[iune cu destrdma]. intract n. interval intre douA acte, la Intremare f. Insinitoaire, reconvaleso piesi de teatru (=--- fr. entr'acte). cent8. Intraductibil a. ce nu se poate traduce. intrepid a. 1. care nu se teme de 22 L. $iineanu.-Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

- 338 -

Int

tnt

intristare f. suferintA morala catuata de ceva supArator. [V. trisa intrepiditate f. calitatea celni intrepid. intristfitor a. care IntristeazA,

nimic; 2. care nu se cla inapoi dinaintea greutatilor.

intrepozit n. 1. locul unde se pun

introduce v. 1. a baga undeva; 2. a

marfuri in depozit; 2. pravalie unde se stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pavalid marfuri (tutun, spirtoase) monopo- trunde, a se adopta. lizate de Stat (dupa fr. entrep6t). introducti(un)e f. 1. actiunea de a intreprinde v. 1. a lua hotarirea de introduce: 2. discurs preliminar In fruna face un lucru si a Incepe puie In tea unei carp ; 3. ceeace serva de pregatire lucrare: a intreprinde o mare cella- la o stunts& la tin studiu: geografia e o tonic; 2. a se Insarcina de a face ceva introductiune a istoriei. cu anumite conditiuni: a intreprins furintroductiv a. care serva de intronitura proviziunilor. ductiune, intreprindere f. 1. plan format ce introductor m. cel ce introduce. se pune In executiune: 2. facerea unei introieni v. a acoperi cu troiene de lucrari, furnisare In anumite conditiuni: zapadi. introlocit v. a se strange intr'un loc: intreprinderea unei clddiri.

intreprinzátor a. care are curajul se introlocard toil cu totul hp. [Forde a Intreprinde, de a face ceva. II m. cel matiune moderna din intru l boa

introlocare f. Intrunire: la ce Intreprinde cu ghiotura anumite luJocrari sau furnituri marl. cdrile fdrtatilor fi suratelor ISP. intrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. intronh v. 1. a pune pe tron; 2. a se a Mitt vorba ; 3. a se opri la mijloc. urca pe tron. intrerupere f. 1. actiunea de a in- intru prep. In (cu o nuanta emfatica): trerupe; 2. Incetarea unei lucrari. intru Mate. [Lat. INTRo]. intrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fAra Intruchipii v. Mold. a Impreunh, a ir sau continuitate. alcatui cam cu anevoie. [Fuziune din chip intrefiiiit v. 1. a taia

curt :

in diferite lo2. fig. a intrerupe adesea: vorbele-i

pe buze mor 'ntretdiate BoL. intretese v. a tese printre alte lucruri. intretine V. I. a tinea In buna stare: a intrefine o cladire; 2. a pastra In aceeas stare, a face sa dureze: a intrefine pace; 3. a da cele necesare pentru mancare, Imbriicaminte: a intrefine o familie grea; 4. a convorbi cu cineva:

intrupcd.

intruni v. 1. a uni Inteuna; 2. a se

strange la un loc. intrunire f. actiunea de a (se) Intruni ai rezultatul ei: adunare, reuniune. intrupit v. 1. a forma un singur trup, a incorpora ;

2. a lua corp; 3. se zice In

special de Cuvantul lui Dumnezeu care s'a facut om. intrupare f. 1. incorporatiune; 2. fig.

l'am intrefinut despre afacerea noas- Inchiegare: o dulce 'ntrupare de omiit Err. ; 3. In teologie: incarnatiune. intretinere f. 1. ceeace e necesar intuiti(tan)e 1. 1. Filaz. cunoasterea dipentru trebuintele vietii; 2. grija de a tinea recta a adevarului fad intervenirea rationamentului; 2. facultatea de a intelege In bunA stare.

tra.

intrevedea v. 1. a vedea imperfect sau in treacAt; 2. a prevedea confuz: 3. a vedea un moment. intrevedere f. Intalnire convenitA intre douà sau mai multe persoane fr. entrevue):

iute, de a ghici.

intuitiv a. care se percepe imediat:

Invatdmant intuitiv. intuneck v. 1. a (se) face intunerec; 2. a se face seara, noapte ; 3. fig. a se turbura ; s'a httunecat la fata. Untuneca e probabil contras din intunerecal. Intrevorbire f. convorbire. intriga V. 1. a face intrigi; 2. a In- intunecat a. 1. acoperit cu Intuneric; curca, a ingrija (173./: aceasta scrisoare 2. fig. sombru, II m. necuratul. intunecime f. 1. Intuneric adanc; 2. ma intrigheaza. intriga f. 1. uneltiri ascunse pentru a Intunecarea soarelui sau a lunei, eclipsA:

face sä reuseasca sau sA cazA o afacere; 3. fig. lipsA de civilizatiune, barbarie: iti 2. incidente cari formeaza nodul unei piese place peste fara min.= intunecide teatru. me AL.

intrigant m. eel ce face intrigi.

intrinsec a. 1. care e interior, esential:

intunecos a. plin de Intuneric.

intuneric n. 1. lipsa de lumina; fig. In-

calitati intrinsece; 2. real : valoare in- tunericul barbariet, [Lat. TENEBRICUM] ;

2.

(vechiu) multime nenumarata: intuneric intristit v. a (se) face trist, a cauza de oameni Nicutca. inturnal v. a Intoarce din cale: 8a md suparare.

trinsecd.

www.dacoromanica.ro

- 339 -

int

intorn cu vara. [Vechiu-rorn. turna = lat. medieval TORNARE, a se inn:ma].

inturnare f. 1. Intoarcere din cale;

Inv

invairtejire f. Intoarcere pri-pita : mai-

ne sd fad porunca de invartejire Nea-

gului OD. inviirti v. 1. a (se) intoarce imprejur: 2. fig. revenire: inturnarea primdverii

a invarti un baston; 2. fig. a manui, inundia v. 1. a acoperi cu apa: relul a conduce: a invarti un capital; 3. a inundd livezile; 2. fig. a muia mult: la- se roti: pdmantul se invarte#e imprecranile inundd fata-i; 3. a inunda in jurul soarelui; 4. a se ameti: mi se inmassa: popoarele barbare inundard fd- varte*te capul. [Lat. vERTERE]. NEOR. [V. inhume].

Invârtitã f. placinta de aluat (cu foile rile romane in tot timpul evului-mediu. inundati(un)e f. 1. revarsarea apelor intoarse): pufintel bulgur cu invdrtita AL invfirtitoare f. manivela de Invartit. unui fluviu, lac, etc.; 2. fig. mare multime sau cantitate ce cla navalfi. Inviirtitor a. care (se) invarteste. inutil a. nefolositor. invArtiturii f. 1. rezultatul invartirii;

inutilitate f. 1. caracterul celor inu- 2. ocol. invartol& V. a se face vartos. inväscut a. 1. Imbracat: un D-zeu invad& v. 1. a ocupa cu forta: a invada o fard; 2. a se raspandi pe ba- nou nascut, cu flori de din invdscut lariile invadard cdmpia. POP. piciorul invdscut intr'un calfun tile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.

invfilfituci v. a rostogoli cu valatucul, rosu OD. ; 2. fig. acoperit: en vreau sd a face val, a infasura. fiu prin mine 'n raze 'nvascutd AL. invalid m. 1. neputincios care nu mai [Vechiu-rom. a inveaqte = lat. INVEST= : poate munci; 2. fig. se zice de un act forma invdscut e analogicd.

care nu e conform legit.

invat n. 1. obiceiu, deprindere (mai rn. soldat care nu mai poate servi din cauza infir- ales rea): invdful are j desvdt ; 2. Inmitatilor sale. vatatura : sd le fie de inviif OD. [Istroinvalid& v. a declara nul : a invalida roman vat = lat. VITIUM ; sensul s'a geo alegere, un contract sau testament. neralizat. in deprindere (rea sau buna)j. invahniiwala 1. mare confuziune. inv&tia v. 1. a se deprinde (in genere lnvfilnafiai v. a se incurca Tau: tofi se cu ceva rau); 2. a sfdtui, a indemna pe rdstoarnd qi se invalinciqesc Bor. fig. .se cineva: rau ai foe invdfat; 3. a doinvalmafia in vorbil NEOR. [V. valme4 bandi cunostinte: a invdfa latine.ste; 11

invähnii,it a. foarte confuz: mintea 4. a da invatatura, a instrui: invafa-1 gra-

'mi arde 'nvdlmet*itd. matica. [Lat. *1NVITIARE din VITIUM, apneainvälui v, 1. a /nye li; 2. fig. a jigni, tura rea]. [V. val (de panza, de Inviitheel m. 1. scolar; 2. ucenic. a face neajunsuri. mare)].

invAluit a. fig. necajit, turmentat.

invälurat a. agitat (de valuri).

invalpfiiat a. Inflacarat: invapaiati de aceste cuvinte like. [V. vapaie]. invitpliere 1. 1. vapaie intensiva : rdsp6ndind invdpdieri AL.; 2. fig. ardoare: cit 'nvdpdiere eu le descriu pe toate At.. invar& v. a se face vara.

inviitamant n. 1. arta sau modul de

a Invi (a , instructiune : invdfdithintul poa-

te fi literar, clasic, tehnic, stiinfific,

agricol, militar i religios; 2. lucru Invatat, povata; 3. cariera de profesor: a intrat in inveigimant. inviitat a. 1. deprins (mai ales rim); 2. instruit: un copil invdfat; 3. erudit: am inva fat. II m. om Invatat.

invariabil a. ce nu se schimbi. invaitator rn. 1. cel ce Invata, mainvariabilitate f. starea celui inva- estru; 2. In special, cel ce precla instruc-

tiunea primara in scoalele rurale. invarst& v. 1. a Infiora I varga: a invatalturit f. rezultatul instruiril : I. invdrsta marame; 2. a legs In manunchi: instructiune: a da copiii la inflatesai flori culegea, cunune invarsta POP. turd; 2. stiinta de carte, eruditiune; 3. [V. vdrstd]. doctrina, disciplina; 4. sfat, povatd: ininvArstat a. vargat: marame inv6r- vdfa turi pdrintefti. riabil.

invaziune f. navalire facuta cu scop state de borangic; fig. dealul invdrstat de a prada sau uzurpa; 2. fig. invaziude lanuri. inviarteculy n. ceeace se Invarteste. V. nea unei boale. inelus. invechi v. 1. a se face vechiu, a se Inviirteji V. 1. a se misca In vartej: uza; 2. a iesi din uz. invartejindu-se la vale, smeoaica se invecin& v. a fi vecin, a locui in yelizsd ca o furtund LP. ; 2. a se intoarce cinatate. grabnic : Mihaiu numai deceit se in- invecinat a, vecin, din apropiere, vdrieji inddrat cu toate oftile BXLc. invecinici v. a eterniza blandefe in:

www.dacoromanica.ro

- 390 -

inv

vecinicitii de penelul lui Rafael MGR.

[V. vecinia

mv

investmfinth V. a _pima vestminte, a

irnbrica.

invectivii f. expresiune injurloasà. invih v. I. a da vieatd; 2. a se scuia invederh v. a pune In vedere, a de- din morti : Hristos a inviat. [Lat. a.; vivERs]. monstra pAnd la evidentd. invidih V. a pizmui. invederat a. ce se poate vedea cu invidie f. pizmd. ochii; 2. ce se poate intelege cu mintea. invidios a. pizmas. inveli v, 1. a pune sau Intinde dea- inviere f. 1. actiunea de a invia supra sau pe margini: a inveli casa, pa- rezultatul ei: antand unimn de inviere tul, focul; 2. a infdsura. [V. veil: lit, a c.; Invierea Domnului, sArbdtoarea acoperl cu un vall. slujba ficutd In noaptea Pastelor. invelis n. tot ce servd a WITH: inveinviersunh V. a se infuria tare. 14u1 florilor, carfilor. inviersunare f. furie inddratnicii. [Veinvelitoare f. 1. acoperisul casei; 2. chiu-rom. viersun, poate fortd, luptfi (sen-

3. capac: nu-i sul e obscur la Dosofteiu) = ung. ysastsur, lupta inveninh v. 1. a da yenin; 2. a lua invierqunat a. foarte iritat, neimpdvenin. [Lat. vEN/DIARal. cat: dusman inviersunat. inventh v. 1. a afla cel dintAiu, a desinvietor v. 1. care Inviazd: apa incoperi : a inventa o masina; 2. fig. a vietoare; 2. fig. care cld vieatd: in acea yelintii, !dicer, scoartd ;

venea urda la invelitoare POP.

plAsrnui: a inventa calomnii. ciocnire invietoare OD, inventar n. I. descriere amaruntita a inviforat a. furtunos : ca un mint inaverii sau a titlurilor unei persoane i In viforat Intr'un lan de grau uscat POP.

genere a tuturor obiectelor aflitoare intr'o 2. fig. infruntau reistristea inviforatd casd; 2. evaluare scrisd a márfurilor si a AL. [V. vifor]. valorilor unui comerciant. V. beneficiu, invincibil a. 1. nelnvins; 2. fig. Ina-

inventator m. cel ce inventeazd. tacabil: argument invincibil. inventi(un)e f. 1. facultatea de a ininvineti v. a (se) face vAnfit. yenta ; 2. lucru inventat ; 3. fig. pldsmuire; invingator a. si m. care Invinge. 4. partea retoricei ce se ocupd cu cerceinvinge v. a covArsi cu putere (fizia tarea i alegerea probelor discursului. sau morali): I. a repurta o victorie : a inventiv a. 1. care are geniul inven- invinge pe dusman; 2. a rfimAnea deatiunilor ; 2. abil a imagina : spirit inventiv. supra, a intrece; 3. a domina : a-si ininventorih v. a face un inventar. vinge mania, pasiunile. [Lat. vINCERE]. invergelat a. prevAzut cu vergele: invingere f. actiunea de a Invinge si usd cu UMW invergelate. rezultatul ei: victorie, InfrAngere. inverigh v. a lega in verlge de fier: invinoviiti v. a (se) face vinovat. invinoviitire f, acuzatiune, inculpare. a inveriga o roata. inyers a. care e in sens opus altuia. invinui v. a arunca vind asupra cuiva. n. contrarul. inviolabil a. 1. ce nu trebuie violat: inversiune f. schimbarea ordinii na- juramant inviolabil; 2. care nu poate turale a cuvintelor In frazd. fi arestat nici dat in judecatd: ambasainverzi v. a se face verde, a se im- dorii sunt inviolabili. brica in verde, a creste iarba. [Lat. 1/11W inviolabilitate f, caracterul celui inII

violabil.

DESCERE].

inveseli v. a (se) face vesel. inviorh v. a (se) insufleti, a cdpâta inveselitor a. care Inveseleste. vieatd: obrajii i se inviorard. [Dela un inverniinth V. a Imbrdca : privitori, primitiv viura =-- lat. *VIVULARE, tras din

bine invesmeintali Fs- [V. investmanta]. VIVERE (v. invia)]..

investi v. 1. a pune in posesiunea uinviorfitor a. care tea vieata. nui titlu, a unei dernnititir 2. a impre. inviosh v, a da vieatd, a relnsufieti, aura din toate pirtile cu armata. [Dela un primitiv vios (v. WO]. investigati(un)e f. cercetare minuIinvith V. 1. a pofti, a ruga sd vie, sd oasA

i stiruitoare,

investigator a.

si

asiste la : a invita la masa ; 2. a Indemna

rn, care face in- usor la ceva: va invit a tdcea.

vestigatiuni, care scruteaza.

investiturà f. 1. act prin care se in-

invitat m. cel ce a primit o invitatiune.

invitati(un)e f, actiunea de a invita. invizibil a. I. ce scapd vederii prin asticd, cu tin feud; 2. punere In posesiune michnea sau depArtarea sa ; 2. fig. care oficiald a unei tari: investitura la Con- nu s'aratii : s'a facut invizibil.. stantinopole a lui Cuza-Vodd (1861), invoch v. 1. a chema in ajutor; 2. fig. a lui Carol (1866). a cita In favoarea sa: a invoca legea. vestia pe cineva cu o demnitate eclezi-

www.dacoromanica.ro

Inv

ipa

341

invocati(un)e f. 1. actiunea de a in- Mateitt Voevod .si Damn a totztd Tara

voca; 2.1a poeti : rugficiune adresatAMuzei. Ungro-Vlahiei. [Acest nume ar veni dela invoealfi f. 1. Intelegere prealabilA, Joan I sau Ioanitiu, primul irnparat al

pact; 2. contract, conventiune: invoieli Ungro-Vlahilorl. iobag m. verb (in Ardeal): iobagul agricole.

invoi v. 1. a conveni: v'ali invoit; si a lui lanfuri de arama En. King.

2. a consimti : Ii invoi cererea; 3. a se JOBBAOT (din jos, rasboiu, i BAG, ctipeteimpAca : nu se prea invoiesc. [V. void nie), desemna odinioarà pe magnatii sau invoiosia v. a deveni voios. baronii Ardealului si, in urma decAderii

involbit v. (Banat) a holba ochii. [Lat. lor, pe berbii din aceeas lath].

iohagie f. stare de serbie a Romaniinvolbura v. a se ridica in volbure. lor din Austro-Ungaria: iobeigia a lost involburat a. tare agitat : marea in- desfiinfata la 1784 de imparatul Iosi f 11.

7/01NERE, a rostogoli].

volburatd.

involt a. 1. des, stufos: par involt,

iobagime f. toti iobagii Ardealului. iobagiu n. V. iobag: Boliac cdnta

mustafi,invoalte; 2. cu toile iudesate si iobagiul En. mart: floare invoaltd. [Lat. DWOL(U)T14 iod n. corn simplu de un cenusiu alinvolta v. 1. a-9 deschide petalele : bAstruiu, rAspAndeste la cAldurA aburi vioprimdvara se invoalta florile; 2. a se lenti: tincturd de iod. intinde: pcirul ii se involta in umeri. iodoform n. compus organic format involucru n. Bot. reunirea bracteelor din carbon, lad l hidrogen, cu mirosul ce formeazA 1nveliuJ florilor. asemenea sofranului, Intrebuintat ca aninvoluntar a. lath consimtirea voin- tiseptic si anestezic local. tei. adv. farA voie. iodura f. combinarea iodului cu un . invrajbi v. 1. a semAna vrajba, a dez- corp simplu. ioich f. tAietei; siva' cu iofca. uni; 2. a deveni vrAjrnas. invrajbitor a. ai m. care invfajbeste. ionic a. V. Nume proprii. invrednici v, 1. a fi vrednic sau ca- iordan m. 1. troparul care Incepe cu pabil: Doamne, m'ai invrednicit a trai cuvintele: 4In Jordan botezAndu-te, Tu, AL.; 2. a condescinde: nici nu m'a irt- Doamne...; 2. sfintirea cea mare a apei: in ajunul Bobotezei preotul umbld cu vrednicit sa-mi rdspunzd. invulnerabil a. care DU poate fi iordanul din casd in case,. [V. Jordan]. inzfibala v. 1. a pune zAbalA ; 2. fig. iordani v. a stropi cu iordanul sau a InfrAna: m'a inzdbalat muierea Pmar. cu apa sfintitA dela BoboteazA. inzabranit a. acoperit cu un zAbranic. iordfinitor m. nume dat flAclilor cari II

inzambit a. surAzátor: cu fefe in- umblA cu iordanul in noaptea dela 6 spre

zdmbite unii la alfii vorbind PANN. inzapadi V. a se introieni.

7 Ianuarie. iorgan n. cearsaf. [Turc. yormanl. inzavoni v. a pune závonul (de miiorgovan m. nurnele bfinAtean al liliareasA sau de calugAritA). cului. [Serb. tormovm].

inzecit a. de zece ori mai mare. lazeit a. divinizat : oaspe inzeit AL. ea fate! inzeitd En. inzelat a. acoperit cu zeaua: cal inselat si inzelat numai cu fir POP.

inzestra v. 1. a da zare; 2.

fig. a

iortoman m. (despre haiduci) voinic, i muscelene:

viteaz, In cAntecele cltene

voinicu iortoman cu chimiru plin de

bard POP. [Prirnitiv termen ciobAnesc: v. ortornan]. iortomitnesc a. haiclucesc, vitejesc

gratilica, a impodobi cu daruri sufletesti : este pdinea voiniceasca natura l'a inzestrat cu toate talentele. tomaneosca POP.

inzeuat a. V. inzelat: ostasi inzeuali

fi incorfafi CANT.

i leafa ior-

iosag n. stare, avere: nu cer mare

iosag POP.

inzili v. a clárui zile multe: D-zeu sa iota f. 1. numele grecesc al literei i; te inzileascd I CR. 2. fig. ceva foarte putin: nu pot sd schimb inzmalta v. a irnpodobi: muscelele nicio iota din hotdrirea mea [SP. inzmdlfate cu flori OD. [V. sinalt]. iov m. richitA moale, creste prin pA-

inzorzona v. a gad cu zorzoane, a durile umede (Salix capraea). [Aluziune

la numele personajului bib& omonim lo m. V. Joan: Io Alexandru Voevod. (cf salcie phingdtoore); v. loy]. ioachim m. numele vechiului taler ipangea f. 1. hainA de dimie neagra german: cheltuind mai mull de 70.000 avAnd o gluga ce se trage peste cap in ioachimi BXrc. [V. Wer]. vreme de ploaie : ipdngeaua e purtatd impopotona.

loan sau Ion (scurtat Io) m numele de satenii cari fac negof cu vile; 2.

initial in titulatura Domnilor rornini Ion pAtura pe saua calului: unde se giiseste

www.dacoromanica.ro

ipe

hI

342

saua, se cere i ipdngeaua Rum. [Turc. YAPINDJA.I.

ipecacuana f. riclicina unui arboras

ipotetic a. fundat pe o ipotez5 : nesi-

gur, indoelnic.

fpotezä f. presupunere din care se

din Brazilia, care posedA proprietAti e- trage o consecventi. metice. iproci adv.. (arbaic si popular), etc.: iperbolfi f. 1. figur5 de retoricA ce iproci... iproci AL. [Slay. 1, si, raotr, ur-

consistA a miri sau micsora realitatea mAtorl. lucrurilor : esti adorabil; 2. Geom. linie I. P. S. abreviat pentru Malt Prea curb5 asa cá diferenta distantelor dela Sfantul, titlul Mitropolitului Primat. ipso facto adv. prin fa ptul lnsu, chiar toate punctele sale la doua puncte fixe

in fain. (nurnite focare) e totdeauna aceeas. iperbolic a. 1. care exagereaza mult ; ipsos n. ghips ars: statuete de mpsos. i[Gr, mod.]. 2. Geom. care are forma iperbolei. ir n. Meld. Tr. alifie: negusfor de spercriticà f. criticit exagerata. iperlatinism n. tendenta de latini- iruri CR. [ling. m]. zare extrema' a limbei. iradeit f. ordin al Sultanului. [Turc.

iperlatinist m. partizan al iperlati- nand

iradiare f. 1. emislunea razelor lumiipertrofie 1. desvoltare excesivA a u- noase: 2. miscare dela centru la circumnui organ (prin prea multã nutrire). iferenta, Intr'un corp organizat. ipistat rn. pop. V. epistat. irascibil a. lute la manic, care se inipnotism n. somn artificial provocat furie usor. prin contemplarea prelungitA a unui o- irascibilitate f. defectul celui irascibil. nisrnulut.

irat n. od. venit domnese ludele si

biect lucitor.

ipochimen n. 1. persoan5 : cunosti Eu celelalte iraturi ale stdpdnirii Fir.. [Ture.

pe ipochimenele ce locuiesc in maha-

IRAD,

venit].

laua Javorului? Fu...; 2. (familiar si fro. irational a. 1, contrar ratiunii: teorie nic) personaj : n'am infdlnit un ipochi- irafionald; 2. Gram. -care n'are ratiune men atdt de nostim ca mata AL. [Gr. de a fi: vocalei irafionald. mod.].

ipocondrie f.

1. afectiune nervoas5

treat a. V. nereal. irecuzabil a. ce nu poate fi recuzat:

care turburA mintea bolnavilor, fAcAndu-i mdrturie irecuzabild.

sA creaza ca-s atinsi de diferite boale; 2. ireductibil a. 1. Chim. care nu poate melancolie, trtsteta obisnuità. fi descompus; 2. Mat, care nu poate fi ipocondru m. 1. Med. fiecare din redus la o form5 mai simplA: fracliune cele cloud parti laterale ale regiunii epi- ireductibild; 3. care nu poate fi pus la gastrice: ipocondrul drept f cel string; loc (in chirurgie); fracturd ireductibild. irefutabil a. care nu se poate corn2. cel ce sufera de ipocondrie.

ipocoristic a. se zice de numele des- bate: argument irefutabil. iregular a. neregulat: in strigeiri ire malelor l copiilor: mdfd si pisicd stint gulare Er.r. irefigios a. 1. care n'are religiune: romAneste termeni ipocoristici (in raport cu ceitusei); Dinu i Ghifd sunt forme om ireligios; 2. contrar religiunii: disipocoristice din Constantin si Gheorghe. curs ireligios. mierdAtoare sau familiare ce se dan ani-

ipocrit a. si m. fitarnic, care afec-

iremediabil a. lira remediu,

iremisibil a. ce nu poate fi iertat: teazA sentimeute ce nu le are. ipocrizie f. fAtArnicie, afectarea unor crinid iremisibild.

ireparabil a. ce nu se poate repara : ipoiips n consideratiune, vazà: ipo- pierdere ireparabild. ireprolabif a. ce nu rnerit'a nici un lipsul !Ili de impeirat mare nu-i Ingdaparente de pietate, de virtute, de blAndete. dub

POP. [Gr. mod.],

repros.

ires n. V. eres: nu mai crede si fu are trei ipostase i o singurd naturei, in toate iresurile Ise. ipotech v. 1. a supune la ipotecA; 2. irevocabil a. I. care nu poate fi reipostas n. substantA, persoana: D-zeu

a da drept ipotecA.

vocat : donafiune irevocabild; 2. asupra

un imobil al debitorului sin.

vocabild.

ipotecal f. drept dat creditorului pe ciruia nu se poate reveni : deciziune ire-

ipotecar a. care are, care dA drept

irezistibil a. crania nu se poate re-

zista: elocvenfd irezistibild. ipotenusfi f. Geom. laturea opusi untridental f. societate politici ce-si progbiului drept, intr'un triunghiu rectan- pune liberarea prin mijloace revolutionare gular. a tirilor neintrunite Inca cu patria ipotech.

www.dacoromanica.ro

- 343 -

frI

iridentism n. aspiratiunea iridentistilor.

Iql

Isaia-dantuie,te n. 1. imn antat la starsitul cununiei: azi cántdm Isaia-

iridentist m. partizan al iridentei. demfuieste impreund AL.; 2. hora nuntii: iridiu n. metal alb, descoperit In mi- am jucat Isaia cdnd cu rcismerifa AL.; neraiurile de platini, 3. fam. asitorie: Mam jertfit pe altairigh v. a stropi livezi, campii cu apa rul lui Isaia-ddrzfuieste AL. adusa in canale.

igalht int. 1. bun e D-zeu I (expresiunea

irigabil a. ce poate fi usor irigat. rezignarii muzulmane intru cele viitoare): irigati(un)e f. 1. stropirea am piilor Impetratul d'auzia, isala! di le zicect pfin canale cari aduc apa din riuri; 2. Med. POP. ; 2. (ironic) bravo : isala! m'am fit-

cut cbiabur! AL. [Turc.]. irigator m 1. unealth de irigat ; 2. isch V. a proveni pe neasteptate, a se manifesta dinteodata t se iscd ceartd Med. instrument de injectiune. iris n. 1. perdea felurit colorata ce In- intre ei. [Cf. slay. LSRATI, a cerceta]. iscali v. a semna, a subscrie. [Slay. conjoara pupila ochiului ; 2. plant5 nuISKALIATI, a manji: In vremile trecute, ismita vulgar stdnjinel.

stropirea unei parti bolnave.

frith v. 1. a se aprinde de manie; 2. alitura celor ce nu stiau carte se theca

a Intarata foarte : a irita nervii ; 3. Med. min punerea mainii, a degetului sau a pecetii; si mai thrziu, pentru tarani a isa cauza durere Inteun organ. irita f. grail rosu de yard. [Rus. !ARITA, cali, mai cu seam& cu slove, era a pune din rArto, primavara]. falpa gdstii pe hartie].

iritabil a. care se ilia lesne.

iscalitura f. semnaturi.

iritabilitate f. caracterul celui iritabil. ischiuzar a. dibaciu, pisicher: incepe iritant a. care frith* usor. n. sub- to, cd esti mai ischiuzar AL. [Turc. stanta care excita organele. Ihan,ux, lit. care duce lucrul la capat]. iritati(un)e f. 1. actiunea de a trita ; ischiuzarlac n. siretlic (Fa.). [Turci. 2. starea persoanei iritate; 3. starea unui iscoadfi f. 1. cercetas, emisar ; 2. spion: organ prea excitat. afld dela iscoade. [Slay. seam:v.]. irmilie m. Mold. 1. veche moneda iscodeala f. inventiune; acu, altd isII

turceasa echivalenta cu icosarul: paf- codeald AL. tale mici tot din irmilici POP. ; 2. bora iscodi v. 1. a nascoci; a iscodi dart dupa masa de cununie. [Turc. iimanr, din noi; 2. a spiona : a venit pentru a isirmi, douazeci]. irmiziu POP. [Forma recluse" din cdrmdziu, prin forma intermediar5 hirmiziu (deopotriva cunoscuth poeziei populare)]. 11 n, piele irmizie: cisme de irmiziu Pop.

codi casele oamenilor CR. ; 3. a se arata

de irmosuri. [Gr. mod.].

afie, nascocitor; 2. fig. urzitor iscoditori

irmologhion n, carte coprinzatoare

pe undeva :

acolo se iscodise o scor,

pie ISP. [Slay. SOHODITI, a cerceta].

iscodire f. 1. nascocire, plismuire ; 2. exploatare, spionare.

iscoditor a. si m. I. care cauth 85

irmos n. melodia dup5 care se into- de desbineiri OD.

neazi antarile bisericesti: incepe a cdnta

irmosul urnuitor pe glas al doilea. [Gr. mod.].

iscusintaf. pricepere, agerime de minte. iscusit a. priceput, dibaciu. [Slay. LS.'

KUSITI, a cerca, a ispiti]. irod m. 1. numele tnoldovenesc al viisdat n. Mold. durere sau boala la iMmi cleimului (dupa Irod, Imparatul ludeii. care are isdat. [Origina necunoscuta].

figureazi In reprezentatiune); 2. masa : isetru m. V. nisetru. ti se pdrea (cocosu) cei-i un irod de isichie f. Iini$e, odihni stdnd la slat cei frumosi CR. ; 3. fig. paiata veacul in isichie POP. [Gr. mod.]. nostru ni-/ ump/urd saltimbancii islam n. religitmea lui Mahomed. irozii EN, [V, Irod]. islamism n. 1. islamul: islamismul ironic a. cu ironie: ton ironic. ,numdrei vr'o 218 milioane de sectatori; ironie f. 1. batjocura huh.; 2. figura din Arabia el s'a raspandit In Persia, Inde retoria prin care se zice contrarul de dia, Africa de N. $ i Turcia; 2. totalitatea ceeace vrea sh se dea a Mtelege. thrilor musulmane. irosealfi f. Mold, risipa : unde este islaz n. kc de pasune al unei comune. iroseald, nu mai facem pricopse a lei Pop. [Slay. urazh]. htlic (she) n. od. I. aciuli domneasa [V. irosi]. irosi v. Mold. V. firosi : vaca 'mi iro- de sobol, purtata de Vocla si de Doamna

sia ogrinjii din ceirucei Ca. irupti(un)e f. I. 'Ayala' neasteptata a dusmanului in tarA; 2, intrare subita brusa; 3. revirsarea apelor.

islicul Doamnei de samur era impo-

dobit cu un surguciu alb NHOR. ; 2. ciciuli boiereasca, patrath 1 Imblinith, a chef forma si lungime variau dupi gra.

www.dacoromanica.ro

344 --

191

tat

dul boieriei: fiecare trebuia scl poarte ceeace provoacA ispita ispitele lurnii

islicul dupla' teapa lui GHICA ; 3. cAciulA sunt multe si de tot felul OD. ; 3, pl.

analoga purtatA de boierinasi si In cele suferinte, nenorociri: trecuse prin tel de din urmA de lAutari: Barbu Ldutarul fel de ispite si nevoi ; 4. experientA, tenpoartd in cap o jurndtate de slic cu tativi. [Slay. iserrei. cercetard.

fund verde AL.; a cAlca pe coltii iliispiti v. 1. a (se) incerca: alte cete se cului, a supAra, a pune piedici; a pocni ispitiau a trece prin alte vaduri

la coada islicului, a lovi pe cineva unde-1 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi

doare: nth pocneste, vorba de pe vre- sd vie sd ispiteascd cu invdfdturile Isi BASIMitI) =turc. HASLER, CACiUld p forma

lor pe fiul sdu Ise.; 3. a afla : Radu ispitise mai de mult cd... OD. [Slay.

raleld turceascA raLix].

Wean vechiu si ispitit NEGR.

muri, la coada islicului CAR. [RUS. SLYKO

moldoveneascA slic vine din ruseste: cea LserrArr, a cerceta]. ispitit a. 1. incercat; 2. experimentat: munteneascA islic direct din varianta pa-

iHcar rn. 1. fabricant de islice: croi-

ispititor a. si in. 1. care duce In is-

tori, islicari, curelari GHICA ; 2. (ironic) pita: duh ispititor; 2. cercetAtor Isi boier retrograd: unii numiau pe cei bd- urrnd ispititoarea colindd peste Olt OD. trdni rugini invechite, islicari, stri- ispol n. Mold. dirk de scos api din luntre. [Slay. ISPOLa goi CR. ispravii f. 1. rezultat mai ales favoisnaf n. corporaliune deosebitA cu cate

un staroste In frunte: n'a trimis'o in rabil: ma tem sd nu te intorci Wei cercetarea starostilor de isnafuri NEGR. nicio ispravd ISP. ; 2. deplinA executiune; cdnd te apuci la vreo treabd, n'o lasa [Turc. ESNAPI. ison n. 1. semn In psaltichie indiand lard ispravii Rum; 3. fapth mai adesea

repetarea sunetului precedent; 2. notii pre- strAlucitA: rnulte ci mari isprdvi ; (ironic) lungitA pe o singurA vocalA pe care iso- ce mai ispravd! 4. fig. probitate: om de

narii o tin In timp cc psaltul Intoneaza ispravd. [Slay. ISPRAVA, corectiune]. ispravi v. 1. a ajunge la un rezultat, melodia ; a tlnea isonul, a imita, a aproba tot: multd vreme mi-ai finut isonul AL. a reusi: nimica n'au isprdvit; 2. a exe-

cuta : cdte le gdndeste, rdu le isprdisonar in. cantAret din cor: cu alli veste Rucri; 3. a termina definitiv: is-

[Gr, mod.].

bdiefi isonari ai bisericii CR. prdveste odatd! [Slay. ISPRAVITI, a dirija, isop m. planar aromaticA din familia a constitui]. ispràvit n. sfarsit: isprdvitul mesei. labiatelor (HyssoPus)isoscel a. Geom. se zice de un triunispravnic m. od. (azi iron. si pop.) ghiu care are douà laturi egale. prefect, numit i cdrmuitor. [Slay. Isispas n. sarbAtoare numith i Inndl- PRAVINTICa isprarvnivel m. subprefect, numit Ri (area Domnului (cade la 40 de zile dupA Pesti): ispasul e ziva calusarilor. [Slay. zapciu: trimise pe ispravnicel sci cheme sepAsil. Mantuitorua satul Pre ispas n. V. ispa0; judeca, ispas Id- isprivnicesc a. de ispravnic: gatirea cdnd Plow. conacului ispravnicesc Fru ispaaa f. pretuirea pagubei fAcuti de ispravniel v. a se face ispravnic (irovite Intio tarina: a venit rusinat dela nic): insfdrsit m'arn isprdvnicit ! AL. ispasil CR. [Pol. ispAsz, paguba fAcutA de isprivnicie f. functiunea sau localul vite (din slay. ispasati, a pate)]. ispravnicului: ce pricind ai la ispreivispliganie f. V. ispa§a: ispásaniile nicie? AL. de pdduri Fe.. [Slay. SIIPASENITE]. isteric a. atins de isterie; ispiivi v. a pretui paguba fAcutA de istericale f. pl. acces de isterie, crizA vite Inteo tadnti: ctind s'o ispdsi cd- de nervi: au apucato istericalele. [Gr. nepa CR, [V. ispasd]. mod.]. ispali v. a expia: cu amarnice du- isterie f. boalA nervoasi. reri am ispasit pdcdtoasa-nd rdtd- istet a. 1. ingenios: istef ca en procire OD, [Slay. SIIPASITI, a mantui].

ispfigire f. expiatiune: ceasul ispdsirii de veci OD.

verb Err,; 2. fin, liret. [Bulg. rs-rzp)]. istetime f. fmetA, ingeniozitate.

istm n. limbA de pimAnt lntre doui

ispisoc n. vechiu act domnesc, In spe- golfuri: istmul de Suez. cial hrisoave dela Domnii Moldovei (sec. istoric a. ce tine de istorie. B in. cel XIV XVII) scrise slavoneste. [Rus. sersoKA, ce scrie istoria. Ii n. naratiune aminun-

titfi: a face istoricul unei chestiuni. ispitä f. 1. Indemn spre rau: sd te istbrie f. 1. naratiunea apretierea fereascd Dumnezeu de ispitd! Cu.; 2. eveninsentelor Msesnnate carl constituie copie (din slay. ISPYSCI, alltOgraf)].

www.dacoromanica.ro

1st

int

345

vieata socialA i religioasi, politicA i mi- cineva ; 2. a simti plAcere, a avea gust pen-

Mari, literari l tiintifici a umanititii ; tru ceva. [Slay. Limn], ea trebuie sA fie Mainte de toate o opera iubire f. arnor. de stiintA, dar i o opera de arts& intrucat iubit m. amant, drigut un istoric mare catA sA insufleteascA maiubitor a. et m. care iubeste. terialele sale printr'o descriere ohne*: de Iuda m. 1. porecIA ce tiiranul di ovrevieata si a da astfel naratiunii interesul iului; 2. cAmitar. [Aluziue la Iuda vanunei actiuni, fArà insA a altera adevArul : zAtorul].

istoria anticd, medic (476-1453), mo- Jude f. pl. 1. zine de vanturi $ i de nori, derna (1453-1815) S, contemporand ; 2. analoage Ielelor (in cântecele bAnA(ene):

naratiune in genere; 3. descrierea lucruri- doisprezece pui de iude ce aleargd fOrd lor naturei: istoria naturald a plantelor. trudd POP. ; 2. sirbatoare bAbeascA la 19 Istorie f. 1. povestire mincinoasS: as- Iunie ce poartà fustunele si bate tarinile tea sunt istorii; 2. pl. fam. ceremonii cu piatrà ; 3. (in graiul vanAtoresc) vSnt superflue, dificultAti: face prea multe foarte furios ce bate in acelas timp din istorii. [Gr. mod. ISTORIA (in limba modern.: cu sensul oeiorativ)]. istorioara f. istorie giumeata, anecdoth amuzantà. istoriograf m. cel insArcinat a scrie istoria timpului.

mai multe parti, de unde (Iuandu-se efectul

drept cauzA) gramada de arbori rAstur-

nati. [Dela Iuda vanzAtorul care a devenit

cApetenia demonilor (v. Scaraofchi) si purtatorul furtunilor: Iudele sunt fetele legendare ale lui laded. istoriografie 1. arta de a scrie istoria : iudeu a. ce tine de Iudea. I in. locuistoriografia bizantina. itor in Iudea. istorisi v. a povesti. [Gr. mod. ISTOM20 fun n. piele groasA ruseasci (de bou (prin mijlocirea aoristului)]. si de bivol): ciubote de iuft CR. adv. istov (de) adv. cu totul : sd-i omoare lipsit, sAricut: rdmdnem iuff de parale II

de istov NnOR. [Slay. Brow), adevArat].

istovi v. 1. a seca: planse pand i se

PAIM [RM. TINTO].

Julie m, a saptea lunit a anului, nu-

istovi lacrimile POP. ; 2. a seca de ou- mità de popor Cuptor.

ter': 3. a se sfarsi, a muri pond ce se iunefir rn. cadet (in vechia terminova istovi in inchisoare Ise. [V. istovj. logie militarA). [Nemt. PINKER].

istovit a. 1. secat: pe Un istovit si Iunie m. a sasea lunA a anului, numiti hist izvor En.; 2. stors de muncA : la de popor Ciresar. iurue-bairae n. steag alb domnesc ce fafd cat e de istovit I AL.

Istrate rn tipul popular al nerodului : se purta odinioarA la paradA sore a arAta directiunea marsului: steagul cel mare

bund ziva, nea Istratel

iça f. pl. 1. fire de urziturA : prin ife se al farii, iuruc-baiuracul Fit. [Turc. roaorr-

trece urzeala foanzei; 2. prin analogie: lawni,ur, stindard de cAlAtorie].

humus n. asalt: iurusul cel dinteliu pdiajenti ce-si urzia ifele Out; 3. fig. plan: a incurca ifele cuiva. [Lat. UCLA,. rareori izbuteste AL. [Vechiu-rom. iures, italian a. ce tine de Italia moderni, 'Ayala soldatilor asupra dusmanului = 1

Ii m. locuitor de acolo.

turc.

dm hAnii tesuta in cloua ite.

iurusia POP.

; termen militar generalizat in

Italie a. ce tine de Italia anticA: po- limba moderna II adv. repede (ca la un poare italice. atac) venia tot iurus cu iatagartul in italiee 1. pl. alt nume dat literelor dinfi GHICA. U Mt. návalA I furus/., pe cursive. dansii, floc& AL. han m. pl. nadragi stramti titrinesti hiring v. a da nAvalA : Turcii in easel

lI v. Mold. 1. a se ivi deodat5 :

se ifeste el..., dar iezii nu-s nicdieri Ca. ; 2. fig. a se ariita nedesluslt: nu departe se ifia clopotnifa satului AL. [V. ifii/]. ion Mt. Mold. (Intr'un joc analog cu vafi-ascunsele) strigAtul ce scoate co-

lava f, loviturA cu biciul: o iusca pe coada motanului Van. (dela biciuscA).

iutä f. plantA alimentarA $ textile- (Cor-

chorus): frunzele ei suculente se minana

ca i spanacul si liptucile, iar scoarta-i procurA fibre textile din cari se fabrich

pilul ascuns ivindu-se pe neasteptate: ifii I diferite tesAturi hartie. [Onomatopee]. iutari m. pl. Mold. sau burete-iute, itinerar n. cale de urmat spre a merge ciuperca comestibilA cu carnea albil; fradela un bc la altul. U a. privitor la dru- gedA l piperatil (Agaricus piperatu.$).

muri: masuri itinerare. iute 1. care se misch repede: mai iute iubet m. iubitor: el era de felul lui dealt gdndul; 2. ce pisch: ardeiu iute; mai iubef CAII. [Slay. Ltunrru].

3. fig. vehement: om lute. [Slay. Lturi.1].

iubl v. 1. a avea inclinatiune pentzu adv. cu repeziciune.

www.dacoromanica.ro

- 346 -

but

iutealA f. 1. mare repeziciune ; 2. figJ

vehementà.

iuti v. I. a da zor, a (se) grabi; 2. fig.

izv

izbucni v. 1. a tali cu violenti, a face

exoloziune ; 2. a se manifesta intr'un mod brusc. [Bulg. ustanrA]-

a se supAra. izbuti v. a avea un sfirsit bun, a reusi. iuzbaga m. od. capitan peste o sutfi de [Slay. IZBUTI, a stirui Orli la sfirsit]. fustasi cari pAziau poarta curtii domnesti: izgoni v. a alunga dintr'un loc, diniar iuzbasa ce-mi flicea ?drept la ddnsa tr'o (era. [Slay. lozosm]. se ducea POP. [Turc. Viz zAsy (din yilz, izmà f. planti de ornament si medisutA)]. card', cu miros plicut i cu gust arzAtor iuzluc m. veche monedà turceascA in (1Ienta chrispa). [Origini necunoscutii]. valoare de o sutA parale: vin'colea ldngd izmene f. pl. pantaloni de pinzA ce se zabrea, sa-ti dau iuzluci cdt ii vrea poarti dedesubt. [Slay. 0100oo, schimbare

POP. [Turc. yonijit (din yoz, sutA)]. (cf. schimburi = rufe)]. War n. zAvor de lemn. [Serb. WER, tanizmeni v. 1. a schimba in rau, a pod: clArA]. dupd ce o izmenird astfel Isp. ; 2. a scoate, iveali f. ivire trecAtoare, aparitiune. a iesi din minti: pe semne cd s'a izhI v. 1. a jell la lurninA, a apare ; 2. a men it lumea Isp. [Slay. Imiaan, a schimba : scoate la iveali, a arAta: fetele tinere ivesc romineste cu sensul peiorativ].

fefele rumene En. [Slay. /AVM, a arita].

ivilichiu a. Munt. V. tivilichiu.

iznoavA f. Mold. 1. lucru nou i neauzit, pozni: nu-i duce capul... la atdtea

ivire f. actiunea de a se ivi, aparitiune iznoave CR. ; de irnoavii, din nou ; 2. /a a mea ivire pop orul sci m' aclame AL. snoavit: sd te strici de rds de iznoavele ivoritt n. 1. fildes: ivoriu de Libia lui Ivan CR. [Slay. 1211 1,10yA, din nou, Ai.; 2. fig. albeata pielii. lariat). izollit v. I. a separa cu totul un lucru 12 n. 1. numele unei litere; 2. fig. element necunoscut. de altul: a izola o casci; 2. a pune, a iz n. gust particular. [Ling. a]. (se) tinea afar-A din societate ; 3. Fiz. a izbit f. loviturA dei (mistre(ului) o iz- aseza un corp asa ca si fie separat de bei in pilmant. [V. izbi]. corpurile ce conduc electridtatea. izbAndit f. 1. succes; 2. rAzbunare. izolare f. I. actiunea de a (se) izola ; [Tras din izbeindi]. 2, starea persoanei sau a lucrului izolat.

izbAndi v. 1. a reusi; 2. ail rAsbuna izolat a. 1. separat; 2. care trAieste in pe deplin tdndru isi izbdndise pentru singuritate. infruntdrile ce pdfise ISP. [Slay. IZBOND3, izolator n. Fiz. aparat de izolat corpurile ce vrem a incirca cu electricitate.

a covArsi].

izbAndire f. rAzbunare deplinA va Izraeliti tn. pl. alt nume dat Evreilor. sosi ziva izbdndirii BiLc. izvod n. 1. model de imitat, original izbAnditor a. §i m. care tsi izbán- de copiat; 2. text, cronici: in izvoadele deste, rAsbunittor: Izabela intrase i2- bdtrdne pe eroi mai pot sci cant? En.: banditoare_ in Chug OD. 3. catastif : se cuvine sd fiu trecut in izbAvi v. 1. a scapa sufletul, a man- izvodul pensiilor AL; 4. listi: izvod de tui: o biatd pcisdricd de munci te iz- zestre. [Slay. rzvoml, origini, model]. beiveste AL.; 2. a scipa de o primejdie, izvodi v. 1. a niscoci: stiu dinainte de o boali. [Slay. rzaiarn, a libera, a ris- ce au de gaud sd izvodeascd puternicii

parneintului CR. ; 2. a copia, a desena lzbfivitor a, §1 m. mintuitor : 8f:tufa condeie care sci poatd izvodi asa AL.: Nastasia izbeivitoarea de otravd CR. 3. a proiecta, a plinui spuse tatalui izbelitte (de) adv. Mold. 1. pArisit de ceeace izvodise el sa facd bp. [Slay. rztoti: satul a riimas de izbeliste ;2. WA voorn, a scoate, a extrage]. stipin: iepusoarele sd ramdie de iz- izvoditor m. incepiitor, pricinuitor. cumpAra].

beliste CR. [Origina necunoscuti].

izvor n. 1. api ce iese sau tisneste

lzbi v. 1. a (se) lovi tare; 2. fig. (ga- din pimint; 2. fig. izvoare ale gdndirii licism) a Impresiona puternic: private- ei rduri de cdnairi Em.; 3. fig. locul de tea ne-a izbit foarte. [Slay. 1211ITI, a u- originii, cauzi, principiu: el este al omedde notiunile de ucidere ef izbire sunt nirii izvor de nOntuire En. (ironic) izinrudite (cf. vechiu-rom. a ucide, a lovi vor de sirletlicuri Em.; 4. hvorul tam& cluirlf, sArbitoare ce cade Vineri, In siptare); sensul 2 dupi fr. frapper]. izbitor a. 1. care izbeste; 2. fig. care timAna luminati, cind preotii scot icoanele produce o impresiune vie (= fr. frap- 01 fac slujbe pentru ploaie i pentru tiiimiduirea sufletului (poporul crede ci apa pant): asemandri izbitoare. izblturA f. efectul izbirii: lovitua pu- lizvoarelor l fintanelor vindeci n acea zi mice boali); 5. pl. documente, texte ternick

www.dacoromanica.ro

lzv

jde

347

originale: a studia izvoarele unei stiinte. 2. fig. a lua nastere, a se trage: in roiuri [Slay. nvoatt, fantana; sensul 5 dupA fr. luminoase izvorind din infinit En. I

izvoritor a. si m. din care izvoreste: izvori v. 1. a-si lua cursul: Duneirea marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul izvoreiste din muntii Peidurea-Neagrd; de min e.ourcel.

I m. a zecea litera a alfabetului. jabh 1. boala de oi ce le trage a somn si le invineteste carnea. [Origin& necu-

jamaica f. rom de Jamaica. jambierà f. pl. un fel de ghetre.

jambli 1. paine alba. [Vechiu-rom. dial. jembld (Mold. jemnd) = pol. AMA jac n. Mold. jaf : tara-i in jac! AL. (nemt. Sernmel)].

noscutid.

jandarm m, soldat din jandarmerie rhea, m. Mold. jafuitor: cocas fiind (= fr. geandarme). jandarmerie f. corp militar insärcijacheth f. un fel de haina pe talie cu nat cu paza linistei si sigurantei publice: poale dinclarat (= fr. jaquette). jandarmerie rural& jiicman n. jaf mare. [Ling. zikeiktr, Jansenism n. doctrina lui Jansenius

[Pol. jAK].

de moarte AL.

prada

privitor la grape si predestinatiune.

jacmani v. a Afui grozav: pdrjoliau jant fl. zer ce se scurge din casul pus si jdcmdniau ISP. sub tease. [Tras din jdntifd]. Acid Nr. a jafui (Bkc.). jantith f. V. jin tit&

jad n. piatra scumpa foarte dura de cojap I int. exprima sgomotul lath. [Onoloare verzue sau maslinie: p lin de monstri matopee].

albi de fildesi si de jaduri prefiofi AL. japcii f. violenta : a lua cu japca. jaf n. actiunea de a jAfui i rezulta- [Cf. japa tul ei: prada, please& [Tras din jdfui]. jfipean n. mare jafuitor : curalia IaIrani v. 1. a pune maim cu violenta rile de jeipcani si de oameni nit ISP. pe avutul unui oras, al unei case; 2. a jfipchni v. a lua cu japes. comite exactiuni, sustrageri frauduloase ; japith f. bucata de lemn de d'asupra 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. protapului In care se pune jugul. [Ori[Si jeful: cf. rut. AHUVATI, a prada].

gina necunoscuta].

a jafui.

noscuta].

janitor m. cel ce jafuieste sau cauta

jaguar m, un fel de pantera din A-

japiu n. Tr. ibanca. [Origina necujar n. I. jeratec; 2. fig. foc: m'arde

un jar nestins. (SIM JARCI, arsita fomerica jalbh f. plangere (mai ales scrisa). [Slay. cultri].

jaretieril f. I, legatura de panglici

ALYEA].

jfilbhr m. cel ce scrie jalbe : hoteiri sau de gumilastic cu care se prind cioa se da la breasla condeiului si se Wu rapii sus pe picior; 2. ordin englez de Mbar Fa.. cavalerie instituit de Eduard HI in 1349. jale f. 1. intristare : dupd bucurie si jarghiutà f. Mold. jurubita: rosful jale; 2. doliu : un alaiu de jale; de jale, pdnzei e de zece jflrghiute. [V. jirebie]. de plans. [Slay. JALI, durere]. jargon n. 1. limbd stricat5: 2. limba Wes m. plant& aromatic& din familia particulara ce adopta unele clase de oa-

labiatelor, intrebuintata In medicina (Sal- meni. via): taranul vindeca galcile cu frunze de järpan m. Mold. martoaga: pornit-afi, jales unse cu unt. [Tr. jale= ung. zsALLO. jcirpanilor? AL. [Origin& necunoscuth]. jalnic n. foarte trist. [Slay. jr.Lirio]. jart! int. jan I [Onomatoped.

jalon n. 1. prajina infiptà in parnant

pentru aliniere; 2. pl. fig. indicapuni preliminare.

jasp n. iaspis: cupe mari de jasp AL. javelina f. sulita lunga i subtire ce

s'arunca cu maim (AO.

jalonh v. a infige jaloane din distanta javri m. l f. I. caine ce latra mein distanta, reu; 2. fig. om flecar, fiintA tAritoare,

Oft n. Mold. jet: v'asezati pe jdlturi

ca sfetnicii intelepti AL. [V. jet (cu I intercalat)].

[Cf. rut. JAVRA, caine].

jazband n. orchestra, de origina a-

mericana, compusa din Negri earl dispuu jaluzeh f. pl, zabrele de lemn ce se de felurite instrumente. pun la ferestre, prin care se poate vedea jder in. 1, soiu de dihor cu blana foarte cautata (Mustela mantes); 2. blana fa ra a fi vazut (= fr. jalousie).

www.dacoromanica.ro

- 348 -

jea

jderului, oaches5 cu gat galben. [Cf. serb.

jg

jet n. fotoliu: craiul rezemat in jet

cu spata En. [Sas SATZ = germ. SITZ].

JDERO, am laCOM].

jeandrii f. Mold. zeamA cu felii de majeton n. bucatA de metal, fildes sau maliga prAjite, ce sAtenii sAract mAnanch os, ce servd a marca si a socoti la joc.

in zilele de post. [Rut]. jefui v. V. jAiui.

V. prezenta. jeu n. carbune fosil l sticla imitatA de jeg n. 1. materie galbuie in Mita oi- coloare neagra (=-- fr. jais). lor ; 2. murdAria de pe corp. [Cf. Slay. jghiab n 1. lemn gros scobit In care jzoti, arsith, din JEG5, a arde (v. fig)]. s'adapA vitele ; 2. canal, conduct. In spejegos a plin de jeg sumane jegoase. cial de scurs apa la moarA sau ploaia de jelanie f. jale mare: o pldngere §-to pe case; 3. pl. (in stilul biblic) cataracte

jghiaburile cerului; 4. colt de stanca, jele 1. Mold. jale orasul care iese drum ingust intre dealuri : 5. drob mare din pustiile de jele En. de sare gema. [Slay. Jamul canal (cu un jell v. I. a plange pe un mort ; 2. a g intercalat ca in sglobiu)]. plange cu gemete i striate. [Slay. XXII]. jicniçà f. V. jignita: jicnita cu toatd jelire f. plangere amarA o jelire in- zahereaua OD. jidan m. alt nume dat evreului. [Slay. tristd toare AL. jelitor a. I. care se jeleste; 2. jalnic: JIM', iudett]. jidov m. 1. jidan; jidovul rAtAcitor, glas de clopot jelitor AL. jelui v. 1. a se plange inteuna ; 2. a personaj din legendele medievale, numit jelanie LP. [Slay. JELAMiL].

da jalbl, a reclama. [Slay. JALOVATI].

Ahasuerus, condamnat a rAtAci panA la

jeluitor m. suplicant: dator e s'sculte sfarsitul lumii, GindcA insultase pe Isus purtandu-si crucea In spinare ; 2. pop. urias: pe orice jeluitor AL. jemlugii f. Tr. lostritA. [Ung. szEmLoo]. de cdnd cu jidovii i cu Tdtarii, locujemnfi f, Mold. V. iambi& tiune ce deseamnA o adancA vechime pe jenia f. 1. constrangere suparatoare, care taranul o atribue ruinilor strAvechi

a simfi o jend in ti colosale (ce le numeste Jidova). [Slay. fata cuiva; 2. lips1 de bani (= fr. gene). jmoovina (cf. boier scurtat din boiarin); jenh v. 1. a (se) constrange ; 2. a sensul de curiae se rapoartA la caracterul strange, vorhird de IncAltAminte. pagan (dup5 concep(iunea ortodoxa) el jenant a. incomod. .acestui popor biblic depArtat in timp hi jenat. a I. care sirnte jenh ; 2. lipsit in spatiu (cf. bulg. jm, urias)I, situatiune penibila :

jidovesc a. 1. judaic: obiceiuri jido-

de ban:.

jenilie ( tecaarra de mltase catifelatA ve0t; 2. pop. urias, vorbind de o muncA

pentru pasmanterie (= fr. chenille). foarte grea, neobosita i IndaratnicA, care jep n. boalA de piele la caMi. [Origin5 trece peste puterile omului de rand: din

nou se puse pe muncd... muncd jidojepi m. soiu de brad pitic ce se afla veascd ISP.

necunoscuta].

nurnai pe varful muntilor (Pinus pumilio). [Origina necunoscutA],

jidovime f. neamul evreesc. jig n. Mold. 1. jeg; 2. POI-ale. [Slay.

jeratec n. cArbuni aprinst. [Slay. jz- uoti, din JIOATI, a arde]. jiganie f. animal, mai ales monstruos: jerbal f. mAnunchiu (= fr. gerbe). multirne de jigdnii inspaimantatoare jer(e)bie f. Mold. 1. jurubitA 2. fig. Ca. [Origina necunoscutA]. jigaraie f. 1. arsurA dupa mancari 55ie : jerbii de lumina'. [Si jirebie: Ung.

RATOKuj.

meets].

pipArate; 2. boalA la caini (cari tusesc). [V. jig, printeo formA intermediara jigar = ung. snoAn, slabanog]. 1. ofrandA fAcutA divinitAtii jigiirit a, prap5clit de slab.

jerpelit a. sdrenturos: haine rupte

lerpelite. [Origina necunoscutal.

jertfä f.

CU oarecari ceremonii ; 2. victim5 oferitA

jigat a. V. gigat: istet, jigat, fru-

zeilor celor fa10: jertfe omene*ti: 3. re- mos AL. nuntarea la ceva insemnat, plAcut, etc., prijigla f. lopAtica jugului. [OriginA nevatiune voluntard ye fac aceastcljertfd. cunoscutA]. Wechiu-rom. jdrtfd slay. jairrvAl. jignek f. cusnita Serarului. [Origina

jertfi v. I. a oferi o jertfl : a jertfi o necunoscutti]. oaie; 2. fig. a renunta de bunAvoie la jigni v. 1. a stramtora, a jena; 2. a ceva; 3. a se devote cu totul trebue sd cauza paguba ; 3. fig, a ofensa. [Cf. serb. JIONUTI, a intepa]. ae jertfim pentru patnie. jertfitor m. cel ce jertfeste. jignicer m. I. od. marele magazine!

jerul v. a ira[e (cArbunii aprinsi): care strangea grane pentru Curtea domspdruil jerui focul Isp. W. jar]. neascA i pentru cetAtile turcesti margi.

www.dacoromanica.ro

- 349 -

jig

jon

nave; 2. rang de boierie. [Slay. jrnatkRA, jneaphn m. Mold. si Tr. jepi. [Maintendent al granarului], cedo-roman giunapine, cedru = lat. Pl.

jignit a. 1. stramtorat; 2. fig. penibil stprans. ienupAr, brAdisod. impresionat: ii era inirna jignitd CR. jnep m. V. jneapAn. jignita f. granar domnesc. [Vechiu-rom.

joach f. joc: la tretthei 0 la joacd

Anita = slay. mbar..., granar, din Fro, POP. [Tras din juca]. gala joaghr n. ferestrAu de munte, langi

jigodie f. 1. jigAraie; 2. fig. lichea, o apA curgatoare, pentru aierea busteni[Origina necunoscutà]. lor sau butucilor. [Gorj jogar, dintr'un jijeu n. V. jujim. primitiv jog = sas soo (germ. SAGE)]. jilav a. 1. ud: nisipul filar, i moale joardä f. Mold. I. nuia acusi vet ard al prundului OD. ; 2. umed (vorbind mai cdteva jordii CR. ; 2. pl. betele varite Inales de vremea). [Slay. FLAvii, plin de vine, tre firele natrei. [Slay. pilot]. din nr.u. liana de apa]. joben n. palArie bArbAteascA InaltA 5 jilivi v. 1. a uda rufele (Inainte de a cilindfica (numitA astfel dupg palgrierul bu-

le cAlca); 2. a se face umed.

curestean Jobin, prin care ajunse la modA).

jiletch f. vestmant scurt I f5r5 ma- joc n. 1. petrecere, distractiune: jocuri ned ce se poartii pe cAmas5. [Fr. gizet, copildresti; 2. exercitiu de recreatiune supus unor regule anumite: jocuri de printeun intermediar rusesc]. jilip n. Tr. stivilar de moarA, [Ung. hazard; 3. ceeace servA la joc: joc in

&Intl, in vah; 4. dant si locul de dantat:

zsu.uq.

s'a dus la joc; 5, fig. a-si bate joc, a

jilt n. V. Alt.

lua in ras (v. bate); joc de cuvinte, alu-

jintlIch f. jamblA micA.

jind n. pofti, plAcere mare: se tufa ziune glumeatti fundatA pe asemAnarea cu find la ei; a-i duce jindul, a dofi cu vorbelor; 6. miscare usoarA i regulatil: infocare. [Tras din jindui]. jocul unei masini, jocul ochilor; 7. pl. jindui v. 1. a-i duce jindur, a pofti spectacol public la cei vechi: jocuri istla ceva; 2, a (se) lipsi de toate. [Slay. mice.. [Lat. jocusl.

a-i fi sete, foame, a pofti], jockey m. fecior ce mara o trAsurA; jintith f. 1. zer de a doua manA ames- 2. fecior care IncalecA caii la curse : joctecat cu grAunte de urcIA ; 2. hostinA, [Rut. key-cIub, destinat a dirija diferitele so40ATI,

JYNTYTA, ceh JrNcrrA (din jinka, sitA de cietAti de curse. strecurat), Joi f. a patra

jintui v. 1. a stoarce casul de jant; 2. fig. a bate 0 a stoarce de avere. jintuit n. scursurA grasti din casul dulce frAmantat. jipi m. pl. Tr. I. V. jepi; 2. coceni sau Ulla de porumb. [Cf. ung. SZUP].

zi a siptAm

fin.

marl, Joia dinaintea Pavtilor cand se fare colivA pentru pomenirea mortiirn; Joia

iepelor, Joia dln saptimana mare, sarbA-

toritA de tArani ca sA nu fie expusi la intepAturi; Joia verde, a noua Joi dupi Pasti, cade in postul Sampietrului (sAr-

jir n. rodul fagului ce servA de nutret bAtoritA de (Aran! ca i Pastile); Joi dupe, porcilor. [Serb. pa, ghinda Pasti, fig. i tam. niciodatA ; de )oi pfind

jirebie f. Mold. Tr, loc de aritura mai apoi, foarte scurt timp.

lung si ingust. [Pol. JEREBIE].

[Lat. jovis

(ous)1.

jirebie f. V. jerebie: firebie de tort. joian m plantA a cArii ridacinA conOrkin n. iroiu, apArie. [V. sirldu]. tine un suc galben-portocaliu (Oenanthc jitar m. Mold. pizitor de taring : rà- crocata). [OriginA necunoscuta

mon holdele fard jitar CR. [Rug. ante, ingrijitor de granare (v. jignifd)].

joianh f. 1. numele unei hore munte-

nesti; 2. varietate de vitA de vie. jithrie f. 1. plata ce primeste jitarul; joimarita f. 1. sarbitoare de Joi-mari ; 2. meseria jitarului l locuinta-i la mar- 2. iazmA ce poporul crede cA umbla in ginea satului. ajunul zilei de Joi-mari ca sfi pedepseasci jitie f. Mold. firul povestii: v'am spus pe fetele leneve la tors; 3. bufnitA de jitia toatd CR. [Vechiu-rom. jitie, vieatA : noapte (din cauza aspectului ei fioros);

ivi puse acolo stellp 0-'0 scrise jitia

4. fig. fatA bAtianA.

joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2. jivinä f. 1. orice animal sfilbatic: om, azi, strengar: sd fits eu patru joimiri

tornd (ALEXANDRIA). [Slay. JUDE, vieata

serve, insfdrsit orice and jivind CR. ; in cast/ [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din 2. Tr. pAsiri de curte. [Serb. JIVINA, ani- germ. Soeldner)]. mal, pasAre de curte, lii. vietuitoare]. jolfh f. V. julfA. jniipid v. Mold, a bate cu bAtul iar jolne f. pl. Mold. scrofule. [Rut. joLutl. ne jndpclia mama CR. [Onomatopee din jonca f. corabie japonezA sau chinezA Map !]. joncd auritcl pe albastrul apei line AL.

www.dacoromanica.ro

- 350 -

Jon

jug

jongla v. I. a face mhestrii de sca- a mustra aspru: ram cam judecat; 6. a mator; 2. fig. a se purta ca un jongler. avea proces: a se judeca cu cineva. [Lat. jongler m. I. scarnator, sarlatan; 2. JUDICARE]. fig. cel ce cauth a impune cu aparente Judecatii f. 1. deciziune, sentintA rostith de un judecitor; 2. justitie, tribunal: false (= fr. jongleur). jonglerie f. 1. scarnatorie; 2. fig. apa- a trage in judecatai ; 3. judecata de apoi, renth fals5 cu care cineva caut5 a impune. cea dela sfarsitul lumii and D-zeu va jujos a. putin ridicat: casei joasd. [Lat. deca vii si mortii; judecatii dumnezeDEO(R)SIMJ.

II

n. partea de jos: in josul fascA, ordalie; 4. pirere, opiniune: dupd

adv. In partea inferioarA: dd-te judecata tuturor; 5. Filos, facultatea injos; pe jos, umbland cu picioarele: a teligentei care compari i judeci ; 6. buplecat pe jos. int. strigat de dezapro- nul simt: om cu judecatd. [Lat. JUDICATUA

scdrei.

II

U

judechtor m. cel ce judeci, care are bare, de urA: jos tiranul! josean a. locuitor din Tara de jos a dreptul de a judeca judecAtor de pace Mol do veil. (de ocol), magistrat instirdnat a judeca josnic r. 1. nedemn, ignobil; 2. co- sumar diferendele de putini importanti mun, trivial. [V. jos].

josnicie f. faptà sau vorb5 josnici. jovial a. foarte vesel. jovialitate f. dispozitiune joviala. jubilh v. a arAta o mare bucurie. jubilar m. ce tine de jubileu: an jubilar. jubileu ii. I. sArbiitoare in vethime la Evrei, odatA la 50 de ani, and se iertau datoriile si se da libertate sclavilor; 2. la Catolici, al 25-lea an and Papa di

si a Impiciul pe particulari; judecAtor de instructiune, magistrat Insircinat a cerceta crimele i delictele, a culege probele sau indiciile si a face 35 se aresteze pe preveniti.

judechtoresc a. judiciar: putere ju-

decatoreascii. judechtorie f. 1. jurisdictiunea Judecitorului: in Romania sunt judecatorii

de pace sau de ocol, urbane fi rurale;

2. pretoriu. judet n. 1. od. judecath: (Jude/ill sucredinciosiior indulgenti plenari; 3. festivitate cu ocaziunea Imp linirii a 50 ani fletului cu frupul) e Hutul unei opere de Cantemir ; 2. district (lit. jurisdictiune). de cisitorle. juch v. 1. a petrece cu joc, a se re- Romania are 76 de judete (numite obis-

a juca fah; 2. a danta; 3. a se nuit dup5 numele raului ce trece prinpune fn miscare: joacil apele, ocliii; 4. teinsele), fiecare administrat de un prea da reprezentatiuni teatrale: orcest actor fect si de un consiliu judetean. II m. od. crea :

joacd bine; 5. a lovi pimantul cu pi- judeciitor, capul pargarilor (in Muntenia): cioarele dinainte: calul joacii; 6. fig. a judetii i juratii Sibiuiui On. [Vecbiufuse la pe cineva: l'am jucat bine; 7. a rom, judet, judecati, judechtor si tribuglumi: te joci? [Lat. JOCA121].

juchrie f. 1. glumi: cc, asta e ju-

nal = lat. junrcrun].

judetean a, ce tine de judet: consi-

carie? 2. obiect servind a face pe copii un judejean, cãi judetene. sa petreaci; 3. ceeace e lisat In voia imjudiciar a. 1. relativ la justitie: aupetuoasii a elementelor :

a fi jucár:a toritate judiciard; 2. care se face prin

vdnfurilor, a valurilor; fig. a soartei jucdrie AL. juchrier m. cel ce vinde jucirii de copii. juefitor m. cel ce joaci. means m. I. jucitor; 2. fig. saltimbanc.

Judaic a. privitor la Evrei. Judaism n. religiunea Judaic& Judaiza v. a converti la judaism.

autoritatea justitiel: vdnzare judiciard; 3, relativ la elocventa de barou: genul judiciar. judicios a. 1. care judeci bine, care

are multi judecati: autor judicios; 2. care e ficut cu bun simt: raspuns indicios. juiä f. V. jun'. jug n. 1. unealtá de lemn in care se prind vitele i caii spre a trage; 2. fig.

Jude m. 1. judecitor: singurul sau robie: scuturard jugul pdganilor ; 3. doi iude e judele ceresc AL.; 2. judecitor de boi; 4. vita de pisunat: doi boi de jug; sat: 3. inspector de tigani. [Vechiu-rom. 5. Tr. cusituri cu flori: ceimasei cu jug judece = lat. JUDICEHI.

/a guler. [Lat. j000m].

judech v. a decide in calitatea de jujugan m. cal juginit. [Lit. asemenea decitor: a judeca o desbatere; 2. a de- boului de jug]. cide ca arbitru: a judeca un diferend; jughnar m. cel ce jugAneste. 3. a-si da pirerea despre ceva : a judeca jugani v. a scoate testiculele la cai faptele cuiva; 4. a avea o phrere despre spre a-i face mai docili la tras. ceva, a-si inchipui: judecci i tu; 5. farn. jugiinit u. operatiunea juganirii.

www.dacoromanica.ro

- 35l -

Jug

jugar m bou de jug. [Lat. joomuod.

jugarel m. Bot. dumbet. jugarit n. taxa, ce se percepe la targuri pe capetele de vite trAgatoare: sá strang tut stiubeiu de galbeni dela jugarit Ca. jugastru m. un fel de artar din care

Jur

jungher n. pumnal: la brdu satdr

si jungher OD. W. junghiu]. junghetor m. cel ce injunghie: cruntul junghetor OD. jungheturA f, 1. Incheietura gatului cu trunchiul corpului: a'!] frange junghetura; 2. durere ImpungAtoare.

se fac juguri (Acer campestre). [Forma- junghia v. a injunghia. [Lat. juouLARd. tiune romaneascA din jug cu ajutorul sujunghiu n. 1. jungher; 2. durere ascutita ce simtim la coaste; 3. pop. pneufixului astrul

juger n. 1. pogon la Romani (cam

cat poate ara o pereche de boi Intr'o zi); 2. masurA de suprafatA ce coprindea vr'o

patru ari ; spatiu de cloud jugere Bac. juglu m. padure acoperita cu trestii de bambu; serpi gigantici stau in jugli tupilaji AL. jugui v. 1. a deprinde la jug ; 2. fig. a supune: Va juguit bine. jugular a. ce tine de gatlej: glanda, vdnd jugularci.

monie. [Lat. juoilLon]. junice I. junch. [Lat. JUNICE}d.

junie f.junete: a juniei duke fioare AL. junime 1. 1. tinerime; 2. nurnele unei

societAti literare, infitntatA la Iasi in 1867,

transformatA a poi in partidul politic junimist.

junimist m. membru al partidului

junimist.

jupAn m. 1. od. titlu rezervat clasei

boieresti i formula generals de politetA

jujau n. 1. jug de trei lemne ce se (adecA pe deplin sinonim cu modernul pune la gatul porcilor spre a-i opri de a Domn); 2. azi, la negustori i meseriasi; face stricAciuni; 2. tArbaca cainilor (In patron; 3. ironic, vorbind de un ovreiu ; 4, Dobrogea). [Cf. seib. JEJELI, bata de legat in domeniul fabulei: jupdn corb. [Slay. cainii ciobanesti].

juvala, capettnie de [Mut sau de ors' (din

jun& (Jolla) f. Mold, 1. seminte oleaginoase de canepti Intrebuintate ca aliment pentru pAsAri i cu care se preporA un uleiu alitnentar; 2. mancare de post din jun pisatd di fiarta cu crupe: turtd cu julfe Ca. [$i jufd = pol. HMIS,

pesei domnitoare) boierii i jupdnesele

jujubà f. fructul unui aibust spinos JUPA, comunS, judet)]. V. titulaturA. gi sucul extras dinteinsul, bun de tuse: juptineasA f. 1. od. sotia boierului paste de jujubd. (Doamna fiind od. titlul excluziv al princi-

zeama

/or BALc.; 2, azi, titlu dat femeilor din

popor (Intre boierime Si tArAnime): con-

durul nu se potrivi la nicio fatd de

impdrat, la nicio cocoand, la nicio ju-

pdneasd, la nicio fdrancd ISP. ; 3, ingrijitoare in casA; 4. (in poezia popularA)

itunalt n. smelt: jumaljul albastru femeie In genere: mormfinturi de jupd-

al bd/tilor se despica Ert. znmAnd. nese POP. ; 5. In domeniul fabulei: jujumari f. 1. pL mAncare din outi bS- lpdneasa vulpe. tute I prAjite In unt; 2, rAmAsitele uscate jupanità I. boiereasA i feta' de boier:

dupd dna boieri si jupdnite se prin. jumitate f. una din part& unui tot serd in hord OD. [Slay. jup,uniAl.

din slAnina prAjita. [Nem[. SCHMARREN].

Inapartit In douil pArti egale: unu ai ju-

jupui y. 1. a lua pielea de pe o fiintA

andtate, fig. foarte siret. [Cf. lat. DIM:IDLE- vie (Mold. jupi: sd-i jupesti pie/ea CR. ;

2. fig. a despuia. [Origins necunoscutA].

TAIRA

jumAtate-de-om m, monstru antro- jupultor m. cel ce jupoaie. pofag In basme: om care are numai o jur n. ocol: in jurul sdu. [Lat. MMUS], mAnA, un picior l un ochiu, moaxe si II adv. In cerc; de jur imprejur.

jurh v. 1. a afirma cu jurAmant, luAnd jumull v. 1. a smulge penele unei pA- de martur pe D-zeu: a jurat stramb; sari; 2. fam. a despuia. [Origini necu- 2. a asigura, a Incredinta despre ceva ; ti-o jur; 3, a se indatora cu jurAmant, a noscuta June m. bou tAnar de 2-3 anl. [Lat. promite serios: a jura supunere. [Lat. Invie mereu.

JURARS].

JURENCLIS].

junci f. vacA tAnArA. [Lat. lova:c.d.

Juneau in. bou de trei an/.

junctiune f.

1..

jurAmAnt n. afirmatiune sau promi-

slime solemnA, luand de martur pe D-zeu,

unire, Impreunare: cele sfinte sau propria-i onoare: a face,

junctiune a douil armate, a clouci cal a depune jurcimant. [Lat. junAmun-um]. ferate; 2. load de Impreunare: fusnct jurasic a. se zice de un teren secundar a arid compozitiune geologic/I e anade junctiune. logi unor pArtl ale muntelui Jura. June a. st in. tAnAr. [Lat, Prvnin]. urat a. 1. promis cu jurAmant: ere/uncle I. tinerete.

www.dacoromanica.ro

- 352 -

jur

dirtier' juratd. amid jurati pe moarte convenabll; 2. exactitate, preciziune : jusAL.; 2. neimpricat: flusman jurat: 3. tetd de expresiune. pop. afurisit: o juratd de nevastd. 11 m. justifick v. 1. a arfita, a dovedi inomembrul unui juriu. Icenta cuiva : a justifica pe un acuzat; 2. a legitima: scopul nu justified mijjurfitor m. cel ce jurA. Jun nI. pl. corpul juratilor: Curtea loacele; 3. a arAta adevArul unui fapt. justificabil a. ce poate fi justificat: cu juri. juridic a. ce este conform justitiei: purtarea lui nu e justificabild. justificare f. 1. actiunea de a (se) sentintd juridicd. jurisconsult m. cel versat In cunos- ijustifica; 2. probe ce servesc a justifica tinta legilor si a dreptului.

'pe cineva.

materii.

.pedepsi, de a face dreptate fiecAruia: jus-

si de presci; 2. comisiune InsArcinatà cu un examen particular. jurnal n. 1. ziar, publicatiune periodic& ce d tiri politice, literare, cornerdale; 2. relatiune fircutA zi cu zi: jurnal de caldtorie; 3. registru In care corner..

Itiunile de resortul judectitoriflor de pace.

justificativ a. ce servA a justifica: torului; 2. resortul sau Intinderea de loc .piese justificative. In care judecAtorul are puterea de a ju- justitiabil a. supus unei juridictiuni. justitie f. 1. virtute moralA care ne deca. jurisprudentä f. 1. *Uinta dreptului :face sA respectim drepturile altuia ; 2. si a legilor; 2. totalitatea principiilor de bun& dreptate: a recunoaste justilia udrept urmate Inteo tarA sau asupra unei nei cauze; 3. putere de a rAsplAti sau jurisdicti(un)e f. 1. puterea judecA-

jurist m. cel ce scrie asupra rnaterrii- titie urnand; 4. magistratii cari dau dreplor de drept. !tate: a se pidnge justitiei; Ministru de juriu n. 1. reunire de 12 cetAteni che- ljustijie, dela care depind afacerile Judimati In fiecare sesiune a constitui Curtea !ciare si care dirijeazi curtile i tribunaiu jurati spre a se pronunta asupra cul- 1ele. Justitia se distinge In civild i cripabilitdtb acuzatilor, dupti ascultarea in- :minald; cea dinttli, care reguleaza dileterogatoriului i pledarea advocatilor: ju- rendele intre particulari, coprinde juderiul este statornicit in toate materiile IcAtoriile de pace si tribunalele de prima criminate i pentru delictele politice ,instanta ; cea d'a doua judecA contravenIdelictele de resortul tribunalelor corectionale i crimele de resortul Curtii cu jurati. Curtile de apel revizuiesc apoi cauzele judecate de tribunalele corectio-

nale, iar Curtea de Casatie poate casa hociantul Inscrie cumparArile, vAnzArile, in- tàrlrile alarm tribunalelor l curtilor trarile, plAtile, la ordona o noir& judecare.

jurnalist m. ziarist, cel ce redacteazA juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de ifiddiu C. un jurnal. jurnalism n. 1. profesiune de jurna- juvfif n. latul ttreangului (la cal). [Orilist; 2. influenta sau importanta jurnale- 'gin& necunoscuti]. lor; 3. totalitatea jurnalelor dinteo tarA, juvelnic n. orie de pescuit. [Origina dintr'un oras. Inecunoscuta

jurubita I. sul de fire rAsudte. [V.

ierebie].

juvenil a. ce tine de jun*: ardoare

ljuvenild.

jurui v. 1. a promite solemn: juru- juxtalinear a. se zice de modul de a este-i cerul f parndraul Cs.; 2. a se traduce vorbA cu vorbi l cu reproducedevota. [V. jura rea textului. I

juruintá f. promisiune solemn& juxtapune v. 1. a (se) pune una langa just a. 1. conform justitiei, dreptului: alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari

sentintd justd; 2. care Judea sau

se alAturA succesiv de altele deja reunite

in-

creazà cu echitate: om just; 3. conform Intr'o masti sensibilA. ratiunii sau bunului simt: observatiune juxtapunere f. aliturare: cristalele just& I m. cel ce practicA virtutea. I n. se forrneazd prin juxtapunerea moleceeace e just; a discerne justul de in- culelor analoge. just. juxtapus a. aliturat, pus unul Uinta justeta f. 1. calitatea celul just, celui altuli name juxtapuse. !

K m. a unsprezecea literi a alfabetu- !bele strAine si mai ales In numele Pro' WI a ea figureazii romaneste imolai In vor- I prii.

www.dacoromanica.ro

- 353 -

kan kantism n, V. Kant

lac

kilometru m. misuri itinerara de o

kediv m. titlul vice-regelui din Egipt. mie de metri. kefir-kumis n. numele iaurtului turkistledov n. numele maghiar al azicesc sau tatiresc, recomandat In medi- lurilor de copii sau al scoalelor froebecinii contra ftiziei, Ilene, instituite In Ardeal cu scopul de a kermes n. sfirbitoare patronali cu maghiariza pe copiii de Romani. procesiuni, mascarade, danturi (in Belgia krach n, mare dezastru financiar. kurgan n. V. gorgan. 0 Olanda).

kyrie eleisonl int. («Doamne milukilolitru m. misura de capacitate de ieste rugiciune scurta ce se cinta la kilogram n. greutate de o mie de grame.

o mie de litri.

2.

inceputul liturghiei: kyrie eleison! c'am scdpat! AL. V. chiraleisa.

L m. I. a douisprezecea litera a alfa-

lac n. mare Intindere de apa Inconju-

kilometric a. 1. de un kilometru ; fig. foarte lung: discurs kilometric.

betului; 2. cifra romana In valoare de 50. rata de uscat. [Lat. LACUSI. la prep. indici: 1. o aflare undeva : lac n. 1. gumi-riisina de un rosu-gal-

la mine, la scoald, la prdnz; 2. o di- buiu ce picuri din ramurile unor arbori rectiune spre: plec la Paris; 3. momen- aziatici ; 2. lustru de China negru sau rosu :

tul timpului: la cinci ore, la anul; 4. ghete de lac ; 3. mobil& Imbricati cu acest cazul dativ: dati fan la cal. [Lat ELLAC]. lac (=- fr. laque). la v. 1. a spila, mai ales la cap: ia lficarie f. lac mare. sa-mi lai copjlail CR. [Vechiu-rom. a Rica, n. locuinta (cu o nuan(a de solemnitate): Idcasuri sfinte. [Ung. am], 1. piclor de animal; 2. fam. V. locas. lacfit n. mica masina mobila de Inmini: dd laba incoace. [Ung. LAB]. laban m. Zool, chefal, [Scurtat din cuiat usi, dulapuri, etc. [Ung. Lssicr]. la, a spila In genera = lat. LAyARE].

labia

f.

balaban]. IfibArtat a. 1. desfins, moale, lisat in jos: are gura hibartatil Runt; 2, fig. destrimat : cu hainuta labdrtaki PANN.

lAlterat poate din rdbilltat, destins

(v.

baltit)].

lacitus m. master de hate.

lacatuserie f. 1. mestesugul licituului; 2. unelte faurite de el.

lachercla f. 1. peste de mare a cirui came se sireazi sau se coace i se conservil In uleiu (Scomber thymus); 2.

labarum n. stindard roman pe care carnea pestelui astfel preparata. [Gr. mod.

Constantin puse si graveze semnul lui LAKERDA, din it. lacerta, sopArla

lacheu m. servitor In livrea (-= fr, Crist; fig. labarum vechiu al luptei, simlaquai). bol al biruintei GR. AL. labial a. 1. ce tine de buze: artere lacom a.1. cui place si manince mirk; labiate; 2. Gram, care se rosteste mai 2. fig. care doreste cu ardoare: lacom de ales cu buzele : b, p, f, v, sunt consoane bani, de glorie. [Slay. LAIC0116, avid]. Ificomi v. 1. a fi lacom; 2. fig. a pofti: labiate. labiat a. se zice de (ladle ale ciror pe- strdmbdtatea care ldcomeste la bunul tale sunt in forma de buze. labiate f. altuia BIM pl. familie de plante monocotiledoane. lficomie f. 1. calitatea celui lacom ; labirint n. 1. Mit. edificiu construit tn 2. dorinti necumpitaa de cistig, de boCreta de atm Dedal i compus dinteun gfitie. numar mare de galerii, din care cu greu laconic a. ce tine de Laconia ; 2. fig. se putea lesi; 2, drumuri incrucisate pe scurt l coprinzator (dupi datina Lacounde e anevoie de umblat; 3. fig. mare nienilor): stil laconic. I adv. in prea puincurcaturi, incilcirea itelor unei afaceri; tine vorbe. laconism n. mod de a vorbi conch 4. Anat, conduct interior al urechii. II

laboare f. munci mare. laboratoriu n. local potrivit pentru

yi energic.

lacoviste f. lac mic de api: defe prin

lucrari practice de fizica, chimie, istorie smarcuri fi kicovisti TSP.

lacra f. 1. lachl: zestrea Ind fade

natural&

laborios a. 1. care lucreazi mult, cii- in lacrd PANN ; 2, rachl. [Metatezi din ruia ti place a munch scolar laborios; rackit 2. care reclami munca mare, penibil: In. hicrama v. a vim lacrimi. [Lat. L.treprindere laborioasd. CRIMARE]. L. Siiineanu.- Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

23

lae

flarri

354

laertinafi (lacrima) f, picatura de 11- idnuri pentru scoarfe i ldicere CR. chid, sarat i limpede, ce lese din ochi [V. laifdl. laicizh v. a da un caracter laic unei dupa o impresiune vie fizica sau morala, institutiuni ce avea inainte o destinatiune [Lat. LACRIMA licrimioare f. pl. Bot. margaritarele. religioasi. lacrimal a. ce tine de lacrimi : glande laie f. Mold. 1. ceati, in special do [igani nomazi ; 2. ceati de vagabonzi: laie lacrirnale. licrimos a. jalnic: priveliste Merl- de cersetori GIUCA. [Pol. 'Au]. Mies a, si m. tigan de laie sau nomad, moasci Bkc. [Lat. LACRRIOSUS]. lacteu a. ce seamana laptelui: calea in opozitiune cu tigan de vatra sau stabil:

lactee se numeste popular calea lui ne scot oamenii afar:5 din sat ca pe Troian sau drumul robilor. niste ldiesi CR. lactometru n. aparat spre a cerceta lainic a. Mold. ritacitor pasdre laiIntroducerea apei in laptele natural. nicd. II m. vagabond : un lainic si un làcuI (locul) v, a sedea intr'un loc, a pierdevard CR. [V. bale]. trai undeva. [Ung. LAEN ; forma literara Maid v. Mold, a vagabonda: inn locui a fost modelata dupa loc, cu care n'are de a face]. lacuna f. 1. intrerupere In textul unei opere; 2. lipsa de sir. lacusta f. insectä inaripata ce salti cu cele doua labe dinapoi : ldcustele surd vdtamdtoare, cdci devord frunzele yegetalebor, [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LO,

place a ldinici pe ulifi NEOR.

laità f. V. lavita : laife acoperite cu

ldicere.

lain a, negru vinit: miorifd laie, laie

bucdlaie POP. ; Yana laie, de calitate proasM. [Albanez LAI1.

cenusie :

U

f.

bale, oaie cu lana

giguri de suman i ldi si de

noaten CR. V. Wain

Mai v. Mold, a nisi leginandu-se : lacustru a. care triliqte sau creste In auzindu-i ldldind asa de cu chef Ca.

COSTA].

plante lacustre; cetati lacustre, [Lit, a umbla lela]. lalanghita f Mold, un fel de clatite. [Turc. LALAGHIT]. ladä 1. 1. mobilá de lemn in care se !Alan a. Mold, care umbli lela : o fatd

Boa :

vechi orase cufundate ale caror rubric se regisesc pe fundul lacurilor.

pune i se pastreaza bine baine, bani, etc. ; ldlaie CR. II m. guri-casca, gigauti: unde 2. conrinutul ei o ladd de cdrfi. [Nemt. ldldii cased gum NEOR. [V. lela]. LADE, printr'un intermediar sasescl. latch f. planta de primavari din fam.

ladin a, se zice de Icliomele reto-ro- liliaceelor, cu cotorul Malt ce poarti o

mane din Alpi.

Lado i Mano f. divinititi nuptiale

invocate de vechii Slavi; (cantec de nunta)

floare frumoasa, numita asemenea lalea (Tulipa). [Turc. LALE].

lama f. cuadruped rumegitor din Peru,

mai mic deck camila si fin cocoasa. Lado, Lado, nu mai plehige AL. ' laf n. palavra, taif as: pe el ii chema lama f. 1. bucati de metal, lea si sd spuie lafuri i sd-i tried giumbu- subtire: lama de ofel ; 2. fierul unei arme suri CAn. [Turc. LAI/. V. talaf.

sau al unui instrument tilos (= fr. lame).

se ldfde pe o canapea.

bum

i plin de zeami. [Gr. mod. LEM5N11.

nit].

taM

j pentru florile sale frumoase i mi-

[Sas. LEIBEL].

noscuti].

lMai v. Mold, a sedea intins cu ifos : [Ceh. LAHATI, a

limaie f. rodul limiiului, oval, 01-

lamftier m, vanzator de larnal, lagar n. I. Oen ocupat de o armata fantail-A f. planti ce exali un miros 2. fin. partid. 1.7emt. LAGER : din grain] de limaie i cu care se fac cununi de catanelor austrovngare]. mirese (Lippia citriodora). lagiverde v. Mold. verde masliniu: lamaiu m. arbust originar din Azia, pesfimane lagirkfzi. [Turc. LADJIVERD, va- cultivat l pe la noi ca planti ornamenculcal.

lagum n. 1. mini: neipdrcii de lagu- rositoare (Citrus limonium). muri; 2. fig. cum Roma devenit'a lagum la-ma-mama m. om copiliros : dacd de putrezimi AL. [Turc. Lrouu[. gdseste vr'un ld-md-mamd PAW. [Lit. laguna f. balti de apa sarata pe mar- spala-mi (la cap), mama 1]. ginea nuirii: Venetia e ziditd pe lagune. lamba f. legatura (din teiu risucit, din laibär n. 1. miatean (in Oltenia): 2. franghie sau de fier) ce impreuni capitul pieptarul Mrancelor tivit cu panglici late. oslei cu crucea carului. [Origina neculaic a. 1. mirean, care nu apartine bilambar n. 1. fierul dela capatul osiei; seridi; 2. propriu laicilor : scoalit laicd, 2. randea de scos lambe. lamenth v. a plinge gemand. I m. care nu e preot nici calugar. Iàiccr n. covor taranesc Ingust al lung lamentabil a. 1. demn de plans : scartd

www.dacoromanica.ro

lam

- 355 --

lAo

lAncier m. soldat din cavalerie inarlamentabild; 2. induiosetor : cu o voce mat cu o lance. lamentabild. lamentare f. plangere cu gemete gi landau n. trasurd cu patru roate i pe arcuri, a aril' parte de sus e formaia din strigate. larnoste L Mold. iesire afara cu sange doua foale ce se indoaie dupd plac. landgrav m. titlul unor principi gerla copiii mid. [Cf. rus. LAMOTA, dureri in mani : landgravul de Ilessa. membrele corpuluil. lamp& f. aparat in care un fitil e bagat landgraviat n. 1. demnitate de landin uleiu sau in alt lichid spre a da lumina. gray ; 2. tara supusa unui landgrat.. Linea adv. aproape : vino ldngd !in'oe;

[Ne Mt. LAMPE].

lampadar m. un fel de candelabru pe pe langa, in compartiune, afara de, [i at.

care s'aseaza lampi.

L ONGUM]

hinged a. V. lanced langoare f. numele popular al tifopadodromii sprinteni cu tackle lu- sului, [Vechiu-rom. langoare, boala in lampadodrom m. alergator la intre-

cerea cu torte (in antichitatea greaca): larn-

genere = lat. LANGUOREM cu sensul restrans

cioase (NAUM).

lampagiu m. lampist.

.

lampant a. se zice de un uleiu ce aide limpede.

lampion ii. lampita pentru iluminatii.

in limba moderna la o boala contagioasa].

languros a. pfin de lancezeald treald sau afectata): priviri languroase. langusta f. un fel de rac de mare, a-

lampist m. cel ce face sau vinde lam pi. semenea stacojului.

lAmurA f. 1. floarea fainei; 2. fig. ce lanolin& f. substanta grasa de land e mai bun in ceva. [Origina necunos- spalata, protege in contra infectiunilor cucutal.

tanate.

rul; 2. a clarifica : (tuna) lurnina-i duke tot mai mult hinture§te En.; 3. fig. a explica : a ldmuri idei. lfimurire f. explicatiune. lAmurit a. limpede. Ian n. Mold. camp mare semanat, ogor intuits: lanul lung si verde cu grdul rd-

ldnoase ; 2. Bot. acoperit cn un puf ase-

lAmuri v. 1. a curata : a /dmuri au-

sdrit AL. [Pol. LAN].

lâná f. 1. par moale, des si lung, ce

acopere corpul calor sau altor animale gi din care se face postav, flaneld, stofe: ldna dupd caiitate poate fi bdrsand, codand, laie, stogo§d, tigaie, turcand ; 2. pl. lAnuri, tesaturi de land. [Lat. LANA].

lAnos a. 1. care are multa land: oi

menea land. [Lat. LANOSUS].

lanai v. 1. a Impinge inainte, a face cunoscut in lume: a lansa pe un tdndr;

2. a emite, a expedia : a lansa un decret ; 3.a trimite in diferite parti: a lansa invitatiuni (= fr. Lancer).

lanskenet n. un joc in calif.

lant n. 1. legatura de metal compusa din verige innadite: lant de ceasornic ;

2. masura agricola de zece sta njeni; 3. §ir

neintrerupt de obiecte analoge: lant de munti; 4. fig. robie: scuturd lantul cu a lui voce ruginita Em.; 5. succesiune

lemar rn. cel ce lucreaza sau vinde lanfi. neintreruptd: un lant de evenimente. [Slovean LArrrl. adv. In §ir: asta tine lAnArie f, 1. filatura de lana ; 2. mar- lant. furl de land i pravalia unde se valid. lantern& f. felinar: lanterna magica, lAntirita f. plant& cu fire lungi ce creste instrument de optic& (inventat la 1645 de in locuri baltoase (Filago). iezuitul Kircher), cu ajutorul cdruia se inlance t. sulita : ldnci scdnteie lungi fatiseazd in mare, pe un zid sau pe o panzd in soare Ei.a alba, imaginea figurilor depinse In mic pe lAnced a. 1. slabit (de suferinta); 2. o lama de sticla. fara putere sau vioiciune. [Vechiu-rom. lantetA f. instrument de chirurgie spre [Lat. LANATILIS],

II

a deschide o rand, a taia un abces, etc. lanceolat a. Bot. care are forma fie- (fr. lancette). rului de lance : trunze lanceolate. lantug n. 1. fan( mare: poarta cu hinged -= lat. LANGUIDUS].

lAncezealä f. 1. starea unei fiinte slabe bolnave ; 2. descurajare morald sau fizica; 3. fig. lipsa de interes, de activitate. lAncezi v. 1. a fi Intr'o stare de slabiciune indelungata ; 2. a suferi de continuitatea unui rau : a ldncezi in mizerie ; gi

lantuguri o lega POP. ; 2. lantisor: Idnfuge de aur, [Rus. dial. LANTUG01.

Ifintuit a. 1. (poetic) inlantuit: in taberi ltintuite stim noi cunt se peitrunde AL.; 2. (galicism) repezit: ca doud ful-

gore lanjuite de un nor En. [Sensul 2 3. a-si consuma puterile: acest arbore dupd fr. lance]. ldncezeqte din lipsd de apei ; 4 fig. a laolaltA adv. Impreund. [Lit. la una la fi lipsit de vigoare, de vioiciune: interesul alta = una la altal. lAor n. coroaga de canepd sau de in. idnceze*te in actul al treilea.

www.dacoromanica.ro

- 356

lap läpadk v. Tr. V. lepirlà. lepädätoare f. Tr. Bot. remf.

las

lAptuei f. planta de gradina cu sucul alb ca laptele ce se rnanancfi mai ales

läpai v, a tinge (vorbind de caini).[Ono- ca salata (Lactuca sativa). [Lat.

matopee: lap! lapn. laparotomie I. Med. deschiderea chirurgicala a pantecelui.

lapidk v. a ucide cu pietre.

LAC-.

MCA].

lar m. numele zeului domestic la Ro-

Imani ; pl. lari, fig. casa, locuinta.

larg a. 1. de mare intindere : drum

lapidar a. pro priu inscriptiunilor sfipate larg ; 2. fig. putin scrupulos : conftiinta in piatra sti/ lapidar, conciz, ferm 5i 'bared; 3. generos : mdnd larga. [Lat. maiestos, Ickpous]. II adv. (pe), cu de-amaruntul. II

lapis(-lazuli) n. piatra scumpa de un In. 1. largime: are trei metri in larg ;

albastru opac. 12. Mc spatios : in largul curtii ; fig, a lapoviita 1. ploaie milli& amestecata cu se simti la largul sail; 3. partea math

departata de tarm : a lua largul (si cu lapsus n. scapare din vedere: lapsus sensul de ea fugP):, cf. a/erga). linguae, eroare in voibire; lapsus calami, largi v. a face larg, a intinde [Lat. grindina sau zapada. [Serb. LAPOWTAl.

eroare la scris.

liptit v. V. alfipth. laptagiu m. cel ce vinde lapte.

lfiptar m. laptagiu. [Lat. LacrARfus].

LARGIRE J.

largime f. una din cele trei dimen-

siuni, In opozitiune cu lungimea.

larinx n. organul vocii si al respira-

taptarie f. 1. locul uncle se tine lap- Omni, constituit de partea superioara a

tele ; oufi.

2. locul unde se vinde lapte, branzg, traheei-artere.

Iãpta n. unealta de pescuit: qaldul se prinde culciptaful. [Origina necunoscutat lapte In i n. 1. lichid alb si zaharisit

larmfi f, sgomot mare: fi attlta larma

facurd LP. [Serb. LARMA ; V. alarmd].

larmui v, a face larrnfi.

,

larva f. prima stare sub care insectele

ce secreteaza glandele mamelare ale femeii ies din ou : omida e larva fiuturelui. (si ale mamiferelor de sex femeiesc), dupa las a. fricos, tinsel (=--- fr. ldche). nasterea fatului, destinat a constitui primul task v. (activ) 1. a parfisi, a se departa lui aliment; 2. lapte luai, prin mulgere re- de : ram lasat acasd ; 2. a nu lua cu gulata, dela uncle animate domestice (vaca, sine : ldsati aci bagajul ; 3. a nu ridica : bivolitA, oaie, capra) i servind de hrana a lasa banii pe masa ; 4. a trece cu ve-

omului de orice varsta ; cu lapte, ade- derea : las'ai nu numai ; 5. a da prinvarat: bine ar fi dace; ar fi toate cu tr'un legat: a ldsa copiilor avere mare; lapte cate le spui CR. ; 3. laptele diferit 6. a se increde ; las' pe mine ; 7. a inpreparat: lapte acru, bdtut, covásit; 4. gadui, a astepta ; lasa c'o veni vremea; pl. lapti, substantfi alba ce se afla in pestii 8. a permite: n'o lasd inima sri creath; barbatesti si in glandele de sub gatul vi- 9. a nu opri : lasc1-1 sa intre ; 10 a sattelului (fiind o mancare delicatfi); 5. p1 dea : mai lath din pret ; 11. a da pace; lfipturi, bucate facute cu lapte : in sap- lasd-md sci te las. II (reciproc) 1. a se

tdmdna albd se mdminth nurnai lap- destinde, a se muia : arcul trdsurei se turi; 6. pfin analogie, zearnA albicioasa lasase ; 2. fig. a renunta : s'a ldsat de a porumbului: boabele sunt in lapte ; 7. betie ; 3. a descinde : s'a ldsat binifor nume de plante: laptele-cAinelui (cucului), de pe scard ; 4. a cadea : noaptea se aior (sucul sau otravicios e alb ca laptele): lath frig ; 5. a se micsora, a se potoli : cu laptele ce iese and rupi aceasta planta gerul s'a mai ldsat ; 6. a se increde : se vindeca la tail negeii i pecinginea ; se lath' pe mama medicilor ; 7. a perlap tele-pasárii, balugca: laptele-stancei, sista : nu se lasci de joc ; 8. a ceda : nu mica planta cu florile alburii, cre§te prin vd ldsati 1 9. a suferi: se lath sd-1 pasunile pietroase i stancoase (Andro- bat d toti. [Lat. LAzARE, a destinde, a face sace arachnoidea). [Lat. vulg. LACTEM = slobod].

lfisat a. 1. dat jos : cu perdelele ldtiptoe n. Mold. scocul sau jgbiabul sate Em. ; 2. parasit femeie ldsatd ; 3. morii: lua moara de lciptoc i o da iar dispus : afa e ldsat de D-zeu. I n. acin vad la loc POP. [i Woe = rus. tiunea de a lasa si rezultatul ei : ldsatul LATORO forma lciptoc a fost influentata de carne, lcisatul de brdnzd, ldsatul clasfc LAO].

de lapte]. de sec. Ifiptos a. 1. care da lapte mult : vaca lfiscaie 1. V. letcaie, hiptoasci; 2. de coloarea laptelui; 3. fig. lasciteata f. oala tfirfineascA cu douii adevarat (cf. cu lapte): mama crezdn- manusi. [Origina necunoscuta du-le toate liiptoase cum i le spuselasciv a. pornit la desfainitri. sem eu Ca. laseivitate I. caracter 1asc1v.

www.dacoromanica.ro

- 357 -

las

lat

latinese a. cc tine de limba

lasitate f. 1. starea celui la*; 2. fapta

josnica, nedemna.

latinA:

vorbe latine§ti. II adv. latine§te, In hrnba lalstar in. 1. mugur de vie, vita ta- latina. nara ; 2. fig. descendent. [Serb. LASTArd. lätinie f. limba latina (forma arhaica). V. viastar. latinism n. constructiune proprie hi:alistiri V. I. a scoate histari ; 2. fig. bet latine. a se naste. latinist m. cel ce stie bine latineste. II

lastic n. gumilastie r mobile noi cu a. care tinde a latiniza: curentul latinist in Transilvania. lastrà f. atlaz de lana : dulamd de latinitate f. 1. modul de a vorbi

lastic AL. [Nemt. tAsrmo].

lastrd verde OD. [Origina necunoscuta scrie latineste: latinitate medievald; 2. lAstun in. randunica alba pe pantece calitatea i origina latina: latinitatea limii cu aripi lungi (Hirundo urbica). [Slay. bei romOne. LASTUNA]. latinizit v. a da forma latinfi vorbelor lat a. 1. larg, In opozitiune cu frigust straine. ; si in corelatiune cu lung stofd latinizator m. cel ce latinizeaza. 2. fig. maret, grandios (ironic) vorbe latinoman a. si m. imitator exagerat late, e prea Iota. [Lat. LAMS]. adv. lin al spiritului latin. falire f. actiunea de a MO: I. dilatare; lat : a cezzut lat. n. Wima: latul palII

II

mei, in lung §i in lat.

2. fig. expansiune, propagatiune.

latitudine f. I. intindere, extensiune: lag a, 1. (pl. late), ochiu de funie sau de fier spre a prinde ceva : a pune la- acest principiu poate avea o mare lahil de got ; 2. fig. cursa : a ceidea, a titudine;2. llbertate completa: aveti toatd prinde in laf ; 3. pl. a) WI'S prinsa prin latitudinea; 3. distanta unui loc la ecuaspini (din lana oilor) ; b) plete de par tor masuratA in grade pe meridian: la-

titudinea boreald a Romdniei este de tat m. 1. Tr. foaie la panza: poale 50 si 30' Cintre 43°,15' *i 48°,459, iar lun-

falfaitor. [Lat. LAQUEUS].

din fese lafi. [Nemt. LATzl. fat in. (pl. lati) 1. bucata de lemn funga l subtire ; 2. pl. scanduri ce se pun pe capriorli Invelitorii. [Sas. LAZ =

gimea ei dela N, la S. este ca. 500 km.; 4. dim& considerata sub raportul tempe-

raturei: omul poate treii sub toate la-

titudinile. laitoc a. V. laptoc.. latang a. putin lat : cale lunga gi latos a. cu par lung *i cret: cdine ldleitoriga POP. fos. [V. 14]. latfiret a. cam lat. In. peste care laltrit v. 1. a striga, vorbind mai ales seaman& cu scrumbia (Scomber pea- de caini; 2. fain. a striga necontenit denips). fairnand. [Lat. LATRARE], lateafal f. (Prahova) Zool. blehnita. latrfamtalmai m. cel cc stria In zadar [Peste lataret : corpu-1 e comprirnat la- (asemenea cainelui care latrA la lima). teral]. latrat n. strigatul cainelui. latent a. care sta ascuns : facultate lfitrador a. care latra: cdineldtrdtor. latentei ; cfildurii latent& care nu e senin. caine: ldtrdtorii din sat OD. sibila la termometru. laltriturd f. lâtrat prelungit. lateral a. ce tine de o lature : cale latrind f. privata. germ, LATIZ].

II

II

lateralh. fates a. en eoarnele In laturi

spate (de vite). [V. lat].

pe

latui v. a pune lati. litunoaie f. Mold. 1. scandura groasa

sau lata cu o lature convexa i alta planl:

läl v. 1. a (se) face lat; 2. fig, a se doud leitunoae groase CR. ; 2. raritura produsa din cauza firelor rupte ale urzelii; laticlavä f. tunica Imprejmuità cu 3. un fel de plasa. [Munt. leituroae: v. purpura ce purtau senatorii l proconsulii iaturel la Roma. lfituralnic a. I. ce vine de o parte, latifundiu n. (la Romani) vasta po- dosnic: cdi pustii gi ldturalnice OD. ; 2. raspandi : se leifi faima. [Lat. LATE.SCERE].

sesiune de terenuri. fig. accesoriu. latime f. dimensiunea identica cu larláturas a. 1. alaturat: cal lcituraf; 2. gimea.

Invecinat.

veste aceasta Ora: limba latind; 2. relativ la popoarele romanice: gintea lafind ; 3. relativ la catolicism: biserica latind, In opozitiune cu cea greaca. V. letin. I latina f. limba IatinL

a corpului: se culcei pe laturea dreapti I; 2. partea laterala, margine: .,edea pe laturea carului; 3. Geom. linie marginasl:

latin a. 1. care e din Latin, ce pri-

lature f. 1. partea dreapta sau stanga

triunghiul are trei laturi; 4. parte de

loc, directiune: panful sufld din cele pa-

www.dacoromanica.ro

lfit

lea

358

tru laturi ale lumii; 5. partea unui lu- làuzI v. a fi lauzi. cru: In cloud' laturi templul deschise lfiuzie f. starea de lauza i timpul cat ale lui portale En. [Lat. LATERA]. II adv. rAmane In pat. Multi (in), laoparte, 1napoi.

lätürl f. pl. apa In care s'au spalat

rufe sau vase de bucatarie. [Lat. 51.AvAru-

lava 1. materie topita l inflAcArati ce

varsa vulcanii.

lavdan n. un fel de stola pentru haine:

o bucatd de lavdan de cloud bathe latur oae f. V. littunoae : butucii se pre- NECULCE, fac in scanduri,tinichele, làturoi, doage. lavicer n. V. faker. lauda v. I. a releva meritul cuiva ; lavina f. avalansa: lavinele Alpilor. RAE, spalaturi].

2. a glorifica : Idudafi pe Domnul; 3. a

se fali : se laudd prea mult. [Lat. LAUDARE].

laudfi

I.

cuvinte prin care se inalia

laviffi (laita) f. 1. pat taranesc cu pi-

cioarele ',agate in pamant ; 2. Tr. patasca. [Slay. LAVITA, scaun].

lavoar n. mobilA de toaleta (= fr. laudabil a. vrednic de laucIA. lavoir). laudan n. preparatiune farmaceutica lavrfi f. manastire mare In care fiecare

meritul Ctliva. [Lat. LAUREN].

In care intrA opiu : laudanul este o otravd cAlugar isi are chilie proprie l separata de a altora, dar stand toate sub un eguviolentd. Ifiudfiros a. care se laucla Inteuna. men: lavrele atarna numai de patriarhiile

Ifiudat a. renumit: nume lciudat. läudditor m. cel ce laud& lfiuntric a. interior. lfiuntru (in) adv. inauntru. [Cornpus din /a si intru]. laur m. plantA ale carii graunte mancandu-le omul, incepe sa tremure i innebuneste (Datura stramonium): cc, ai mancat laur ? [Lat. LAURUS, dafin, nume dat unui arbust ale carui foi aduc intru

cdtva cu ale dafinului].

rasaritului (Atos, Ierusalim, Rumelia,Sinai). [De origina slavo-greaca].

lavrfi f. In locutiunea lavre i palavre, fleacuri. [Scurtat din palavrd]. lavrentinfi f. Bot. tamaita. [Tras din numele propriu Lavrentie, Laurentiut

lawn-tennis n. (cit. lantenis), joc de

societate sub aerul liber: aruncarea mingei deasupra unei retell Intinsa vertical, de catre jucatori prevazuti cu rachete.

laxativ a. care scoate afarA, curata

laur m. 1. numele stiintific al dafinu- stomacul. laz n. Tr. camp curAtit de tufe i fa-

lui; 2. fig. pl. simbolul victoriei, glorie

dobandita pith arme sau prin poezie: dacini. [Serb. r..Az]. laurit voiau sà smulgd depe fruntea Lfizfirel m. sfirbatoare ce cade In Sam-

ta de fier En. bata lui Lazar (a noua zi inaintea Pastelaureat a. Incoronat cu lauri: poet lor) i colinda copiilor din acea zi. laureat. II m. cel ce a obtinut un premiu lazaret n. loc izolat unde raman in academic. carantina oamenii i marfurile suspecte lfiuruscii I. vita salbatica. [Lat. LA- de a introduce In o boala conta13RUSCA].

lfiut a. spalat la cap: copii WO frumos CR. [Lat. LAUTUS] .

2

ii. spalare: Mu-

gioasa.

lazarone m. cersetor neapolitan.

lizeasci f. hord introdusd de cAtre

ftil in ajunul lui Sin-Toader.

Lazi in Moldova si trecutA de ad si In

face decdt bSzâe, canta l foaca).

nume)].

Ifiuth f. instrument muzical introdus Muntenia. In Europa de cruciati: lduta a cedat lo- lizni v. Tr. a starpi tufele i radiicul cobzei. [In Tr. si laufd = sas. LAURI cinile unni camp. [V. /az]. pe langa muzica turceasca a Curtii si a leac n. I. medicament: leacuri bâostirii, era si o muzicA nemteascd coin, beti; 2. fig. remediu: cand n'are cu ce pusa din lautari, sasi i igani]. sciracul, radarea It este leacul. [Slay. lfiutar m. 1. muzicant ambulant, In Lizad]. genere tigan, care executa din memorie leaca f. Mold. putin de tot: o Math' zi dupa auz; 2. Mold. nume dat tritnto- de yin, asteaptd o leacci. [Gr. mod. rului sau albinei barbatesti (flindca nu OLIOAEI (vocala ini(iala considerata ca pro-

liutfiresc a. de lautar: dible ldutd-

leader m. (cit. lider), seful I princi-

palul orator al unuf partid politic In resti OD. Ifiutoare 1. apa fiarta pentru spalarea Anglia. leaffi f. 1. solda : osteni cu leafd; 2. capnlui : acum pune de ldutoare ci gri-

salariu : te-am slujit fdrci lea fci zece Ifiuzfi f. female care sta In pat dupa ani AL. [Vechiu-rom. Iefed (azi ironic) ce a nAscut. [1 lehuzcl = gr. mod. La- = tun. OLPA: ca alaiu, buluc, duium,

jeste I Cu. [Lat. LAVATORIA].

ninA (din lehos, pat)].

etc., leafd apartinea la inceput sferei mi-

www.dacoromanica.ro

- 359 -

lea

leg

litare, find solda lunara a ienicerilor si a lectiunea; 3. fig. Invkaminte, Instiintari ostasilor piimanteni]. date: lectiunile experientei. leaf& f. Mold. 1. täis de secure sau lector m. 1. cititor; 2. profesor de topor ; 2. lopatica cu care se tat:1We ma- limbi moderne (la o Universitate germanA). malign dupti ce s'a amestecat. [Origina lecturti f. Mire. necunoscuta lecui v. a vindeca. [V. lead. leagan n. 1. pat mic de leganat prunlefeh f. V. leafil. cul; 2. fig. primii ant ai vietii sau locul lefegiu (lefeciu) m. 1. od. soldat strain unde se petrece acea varsta leageinul cu leafa, mercenar care primia leafa ai :

nationaliteitii, leageinul civilizatiunii; tain (in opozitiune cu slujitor de sot3. bucatit de lemn sau scaun suspendat teald): clupti ddnii veniau lefegiii cu nitre doutt funii

i

pe care se leagana. hainegalbene OD. aprozii,lefeciii,curte-

[Derivat dela leg (cf tragdn din /rag] ; nii i arcasii AL.; 2. pl. ceata de pedesleaganul taranesc e o albie sau o troaca, trime de 1000 de oameni sub comanda obisnuit legate' de grinda caseil.

capitanului de lefegii; 3. tam. cel ce tra-

Leah a. §i m. (pl. Lesi), numele ar- ieste din budgetul Statului, functionar: haic si popular al Polonului: cu Leahul, lefegiii din ziva de astdzi se hrdnesc cu Maghiarul, cu Turcul incruntat AL. din leafd AL. [Turc. &Enna], [Rus. Lima]. left in. si n. 1. (pl. lefli) moneda de leaf a. onest si franc. aur sau de argint, In valoare de 5 gallealitates f. calitatea omului leal.

beni, din care se tac salbe: cu le fti rnari

leanch 1. Mold. bluza. [Rut. LNIANKA]. lucind in salbei AL.; 2. (pl. lefturi), me-

leandru m. arbust cultivat adesea la dalion: le fturi de sinaragduri OD. [Gr. noi ca plantà ornamentala pentru florile mod. LEFTON, a suta parte dintr'o drahma sale mari, frumoase, rosii sau albe; frunleiter a. 1. fam. liber ; 2. lipsit de

zele, sum*

l lemnul sau sunt trine- bani: lefter de parale. [Gr. mod. nixbuintate In medicina, iar laptele-i gal- THEROS].

ben contine substante veninoase (Neriurn

oleander).

leapla f. (de a) un fel de joc de cophi ; cdnd d'a leapsa ori d'a fetele bp. [Origina necunoscutil]. leash f. desis Inteo padure. [Slay. pldure].

lefteri v. fant. a se face letter de

parale.

lefterie f. (ironic) credit: de acurn tii cd ti-ai rndncat lefteria dela

sei

mine, spetnzuratule CR. [Gr. mod. ELEFLissa, THER(A, libertate].

leftich 1. = lectica (Conf. doftor = leash f. I. Impletitura din nuiele (pe doctor). care se usuca poame, se bate porumb sau legit v. (activ) 1. a lnnoda, a strange cu care se Inlocuiesc loitrele); 2. cos, In cu Ian( sau funie: a lega butuc, cobzd, forma de opincii, de prins peste vara (lulte fedeles; 2. a Impreuna sau prinde cu si August). [Slay. dESA].

feat n. 1. nurnar ce arata data anului

ceva: a lega vita de araci, butile cu

cercuri; fig. poteca leagd cdrciuma de an cumpdrat la leat 1812 o hirtd de primdrie; 3. a coase foile unei carp si loc AL.; 2. data preciza : cafe degete am a-i pune o scoarta ; 4. a Infasura strans: la mdini 's tot leaturi de ptigani POP. ; a lega capul, a lega o rand; 5. fig. a 3. In graiul soldatesc: cel ce a intrat In uni grans: a lega prietesug, dragoste; annata odata cu altul, soldat din acelas an 6. a da din floare fruct: graul a inceput (In opozi(iune cu descd). [Slay. LIETO, an]. sfi lege. I (reciproc) 1. a se prinde, a leat n. pl. Mold. late (de brad). se Inchiega: dulceata s'a legat bine; lebtida f. 1. mare pasare acvatica cu 2. a se opri In loc, a se paraliza: ii se penisul alb p cu gatul lung (Cycnus); leagd limba; 3. fig, a se obliga: a se 2. fig. poet, orator, muzicant, ale caror lega prin jurdrmint; 4. a nu da pace, a opere au o dulceatii comparabila cu pre- baga villa: se leagd mereu de mine. tinsul cantec melodios al lebedelor le- [Lat. LIOARE]. legit V. a liisa mostenire (galicism); bdda din Mantua (Virgiliu): cdntecul lebddei, ultima opera a unui autor ilus- nu al fapte la urmasi sd legi? BoL. tru. [Slay. MEDI].

lebadeh f. V. libadea. lectich f. pat portativ de preutnblat

(= fr. leguer).

legal a. conform legii: mijloace legvale.

legalitate f. caracterul celor legale. legalizh v. a Investi un act cu for(la Romani): in lecticd ldsatd pe perne mele legale. de mdtasd Az. lectitun,Le f. 1, invatatura data sau legalizare f. mArturisire prin care un primita : a da, a lua lectiuni; 2. ceeace functionar public certificA autenticitatea un *cedar inva(A pe din awl: a recita unei semnAturi.

www.dacoromanica.ro

- 360 -

leg

leh

legamant n. 1. ceeace servii a lega ; amestecA cu tragicul: Legendele nationale de Bolintineanu; 5. explicMiune legana v. 1. a misca leaganul ca s'a- adaos5 la un plan, la o carth topografica; doarimi pruncul; 2. a (se) misca Intio 6. inscriptiune pe o medalie. parte si Intealta ; 3. fig. a amagi cu spelegendar a. ce tine de legendA si are 2. fig. conveMiune, pact. [Lat. LmAmanuml.

rante false sau depArtate.

caracterul ei fantastic : personaj legendar.

legainat a. I. dat in leagan: copil le- leghe I. veche mAsurli itinerarA frauganat; 2. cl'atinat: arbore legdnat de cezA In valoare de 4 kilometri. [Formavant; 3. fig, in sir: nu stiu sci zicd cloud tiune literarà dupA it. legal.

legifera v. a face legi. legioana I. (poetic) legiune: sase legoncitor Ar.. gioane de diavoli blestemafi Btu. lelegat a. 1. Innodat: legat de ochi; gioane de tainice tantasme AL. 2. obligatoriu, vorbind de sArbAtorile prelegionar m. soldat dintr'o legiune. scrise de bisericA. II n. 1. rezultatul legarii: legislati(un)e f. 1. dreptul de a face legatul vifei; 2. fig. indatorire: astfel legi; 2. totalitatea legilor ; 3. stfinta legilor. ne e legatul PAroz. legislativ a. 1. care face legi: corp legat m. cartiinal InsArcinat de papa legisiativ; 2. care e de nature legilor: cu o misiune specialA. rndsuri legislative. legat n. dar fAcut prin testament. legislator m. 1. cel ce face legi; 2. boabe legOnate LSI;

leganator a. care se leaganS: pas le-

legaMr tn. cui s'a lAsat un legat cel ce stabileste principiile unei arte, ale leg afar universal. unei stiinte: legislatorul poeziei. legatiune f. 1. personalul unel am- legislatura f. 1. totalitatea puterilor basade; 2. palatul unde rezidA. constituite cafi fac legile; 2. adunarea legatoare f. 1. basma de legat capul ; legislativa In functiune; 3. durata pule2. cravat:I; 3. cei doi cApriori ai unei case rilor acestei adunAri.

tarAnesti.

legator m. cel ce leagA cant. legatorie f. atelierul legAtorului. legatura f. efectul legarii: 1. ceeace servA a lega: legeiturci de got; 2. lucru legat, mAnunchiu: legeiturci de nuiele; 3. sarcinA cu care cineva pleacA la drum ;

legist m. cel ce stie sau studiazA in

Ispecial legile.

legitim a. 1. care e dupA lege: pa-

fere legitimd; copil legitim, nAscut In timpul cAsAtoriei; 2. conform justitiei ratiunii: reclarnafiune legitimeh

legitima v. 1. a da unui copil natural

4. fig. relatiune e in stranse legeituri drepturile copilului legitim, dupA prescrip,

cu el; 5. obligatiune: velzdnd cO bdr- tiunile legii; 2. a face legitim, a verifica

batul legeitura isi fine PArat; 6. (lave- a legitima un pasaport; 3. a justifica: chit) decret : legdtura de rurndnie a lui nirnic nu poate legitima crirna. Mihaiu- Viteazul. [Lat. LI0ATUR4 legitimati(un)e f. I. recunoastere aulege 1. I. act al autoritAtii supreme tentica a puterilor unui trimis, unui decare reguleazs, permite sau interzice; 2. putat ; 2. legitimarea unui copil. totalitatea legilor: in numele legii; 3. legifimitate 1. 1. calitatea celor legiobligatiunile vietii civile: legile societti- time; 2. starea copilului legitim. iii; 4. principii invariabile cari reguleazA legital v. a legifera. ordinea lumii fizice: legile naturei; lelegiuire f. legislatiune. gea naturala, Indatorirea de a nu face legiuit a. legitim. altuia ceeace n'am vrea sA 121 se feta legiuitor a. legislativ. II m. legislator. legiune f. 1. corp de soldati, la RonouA ; legea divinA, precepte pozitive date prin revelatiune; Legea veche, Vechiul- mani, care sub ImpArati era cam de 6600 Testament; 5. pop. religiune, confesiune de oameni: legiunea XIII Gernina sta-

religioasa

pagdne, rdzi de lege cu un fiona in Dacia la Alba-lulia; 2. regi-

rds neomenos? AL.; 6. credintA: pe le- ment de infanterie; 3. fig. multime, ceath gea meal 7. obiceiu (vorbind de lucruri numeroash legiuni de demoni (v. legi-

profane: fella curn stia el in legea lui oanei). sci taie ISP. [Lat. Lamm; pentru sensul 5, leguma f. 1. tot felul de ierburi bune cf. pe inscriptiuni IN LEGE SANCTA CHRISTIANA de mancat; 2. mice mancare fiartA cu legendi f. 1. vietile sfintilor de peste legume (In graiul tAranului). [Lat. Lzoomied.

an; 2., povestire popularA transmisA prin legumi v. 1. a mance bucate gatite traditiune; 3. poveste minunatA l putin cu legume; 2. a sorbi cu Incetul: a le-

credibilA: Nilul rnisc'a lui legendo

oglinda-i galben clard Ex.; 4. mica

gurni ceaiul linguritd cu lingurifd.

leguminos a. care are drept fruct o

poernA despre o fapta sau traditiune Is- Mac& ca fasolea, mazdrea. 4oifcA In care mai adesea miraculosul se lehal v. Mold. a Sean: nu mai lehdi

www.dacoromanica.ro

leh

Les

361

lemnos a. de natura lemnului. [lat.

dupei cum ti-e obiceiul AL. [Slay. LIM%

covarsitor (Lino OLAGOLATI, a vorbi in do- morrows]. lemnus n. Bot. lemnu-Domnului. dii)].

lehamete adv. Mold. Atli] pana in

lene 1. 1. dispozitiune obisnuita de a

gat: mi-e lehamete de freitia voastrd CR. nu lucra; 2. lubire exagerata de odihnl,

[Dela un primitiv leh cu sensul de su- de neocupatiune [Slay. LiRrii]. lenes a. si m. care uraste, care evita i cu floalul analogic munca: scolar lenes; 2. fig. fart vigoare din (cogea)mite]. lehimetesi v. Mold, a se satura cu sau energie: inteligenta lenesd. m. totul, a se desgusta mult: se lehdmete- Zoo!. cuadruped din America, din ordisiserd ;ulna i cele cloud de gura cea nul nedintatelor, care se misca foarte inrea a babei C. cet (Bradypus). lehau in. Mold. flecar : tacd-ti gura, lenevi v. a deveni lenes, [Pol. LENIWY], lehdule! AL. lenevie f. lene statornica: ii pei-ece Lehie f. Po Ionia: a ta mdndrie a lovit vieata in lenevie. cu moarte splendida Lehie BoL. [V. lenevos a. foarte lenes. lenghiu n. termen din jocul in arsici: Leah]. lehime f. poporul Lesilor: ura! slrigd a da lenghiu, a apuca ichiul de capat, lehirnea intocmai ca un tuner AL. a-1 strange bine si a lovi arsicul. [Turc. lehuzit m. Mold. V. lauza. ,LENG, schiop, schilodj. leich f. Mold. palnie. [Rus. LONA]. lenos a. lenevos (OD ). leicá f. V. lele. lent a. incet. leit a. I. turnat : cu par aurit pe ri- lenti f. cordon lat cu decoratiuni purmeri Zeit POP. ostile leite in zale Err. tat curmezis peste umar (la solemnitati). 2. fig. aidoma e lei! tatd-sdu. [Dela un [Rus. LENTA J. verb lei, a topi = slay. LIIATI]. lenticular a. care are forma unei lenlesçi f, moneda de 1,2 leu. tile : os lenticular. lejnic n. halau. [Cf. leasd]. lentilä f. sticll tliata in forma de linte. lela adv. numai in locutiunea moldo- leo... V. lio. veneasch a umbla lela, a vagabonda, a leopard m. pantera din India si Africa. bate podurile: six umbli /e/a pe dna- lepitdk v. 1. a arunca dela sine : a muri CR. [V. trela-lela]. lepdda o haind ; 2. a expune, a avorta : lele f. 1. titlu ce se (la la tara unei a lepeidat doi batefi; fig, a parasi, a surori sau femei mai in viirsta (diminu- abjura : Petru se lepádd de Domnul tiv: lelita l leica); 2. iubità: fecior de Hristos. [Tr. ldpeicla, a varia, a turna, perfluu (v. lehrii)

II

;

'

lele, bastard; in dorul lelii, Inteo doara : a vomita : origina necunoscutl]. plecd si el cam in dorul lelii Isp. [Bulg. lepAdat a. si m. fig. apostat, renegat: Luz, matusä (cf. gr. mod. /a/a, matusa lepdclatul Mihnea BALc. turc. told, Ide); v, dada; scurtat lea, lepàdiaturfi 1. efectul leparlarii: 1. adiminutiv leicd = leleiedA. vort; 2. fiinta netrebnica. lemn ii, 1. substanta tare si compacta lepedeu n. Tr. cearsaf. [Ung. LEPED15].

a arborilor: lemn de brad; 2. fig. ne- lepidoptere n. pl. ordin de insecte simtitor ca un lemn: esti un lemn; 3. cu 4 aripi acoperite cu o pulbere solzoasa, nume de plante si de arbusti: lemnul- ca fluturii. cainelui, arbust cu florile albe (devenind leprel f. I. boall gretoasA a pielii ce la urma oachese) ce se cultiva prin gradini pentru garduri vii (Ligustrum); lemn cainesc, tulichinii ; lemnul Domnului, planta cu flori galbene I cu mhos patrunzator de lamaie, se cultiva adesea prin gradini (*.Artemisia abrotanum); lemn

duke, pknta ce creste prin sesuri si se cultivfi pentru trebuintele medicinale (Gly-

cyrrhiza); lemn galben, dracila

(cla

o

vopsea galbena); 4. arbore, oliv unt de lemn. [Lat. L1ONUM].

adormise lemn.

II adv. ca un lemn:

lemnar m. 1. cel ce stie lucra din

lemn; 2. vanzator sau tbietor de lemne.

acopere corpul de bube si solzi, cart rod incet-incet pe pacient: lepra, foarte comimes in evul-mediu, a dispdrut aproa-

pe cu desdvdr.sire; 2. fig. lucru hidos, respingator: lepra vitiului. lepros a. si m. atins de leprit lepsit a. Mold. lipsit de minte, nebun: parcd-i cam lepsit AL. [Cf. leapscl]. ler, leru-i I Mt. refren In cantecele populare: Ler, Lerui Doamne! [Onomatoped

le n. cadavru: lesurile plutesc pe

riuri BXLc. [Turc. Lvs].

lesesc a. polon: ostile lesesti. [V.

Leah]. lemnärie f. 1. magazie cu lemne; 2. Levi m. pl. vechiul nume al Polonflor.

[Lat. LIGNARMS].

mestesugul lemnarului.

N. Leah].

www.dacoromanica.ro

- 362 -

les

lesih v. a (se) spala cu lesie. lesie f. apa infierbantata cu cenusa

Ila

leu m. 1. (vechiu) monedA de argint

IC

in valoare de 40 parale ; 2. (nou) francul

limpezita in care se fierb rule. [Lat. LIEIVA]. de astAzi. [DupA leul de argint (ARSLANI

lesin n. stare In care cineva isi pierde ouizua, piastrul cu leul), bAtut pentru intaia cunostinta: i-a verzit legin. oarA de Soliman Il]. lesina v. I. a pierde cunostinta de sine fetich f. -1. lemnul care sustine loitrele din cauza incetdrii subite a respiratiunii carului ; 2. fig. lovit (trdsnit) cu leuca, si a circulatiunii sangelui; 2. fig. a cadea om cu toane. zapacit. [Cf. nemt. LEUCHSE]. in ultimul grad de slAbiciune : a lesina leu-paraleu m. I. leu infuriat: irn-

de joame, a lesina de rás. [Cf. serb. pdratul vine ca un leu-paraleu CR. ;

2. pop. foarte viteaz. [V. paraleta leurdfi f, plantA cu florile albe ca zApada si cu mirosul tare de usturoiu (Al, de puteri: lesinat de foame. lesinaturfi I. 1. fiintã totdeauna flA- lium ursinum). [OriginA necunoscutA]. manda ; 2. fig. se zice de o fiinta slaba leustean m. planta aromaticA cu flosi mita: lesinciturd de femeie, leind- rile galbene, bung Impotriva tusei la vite: Lizsivart, a lesina].

lesinat a. 1. cazut In lesin; 2. fig. stors

turd de cal.

din raclAcina-i se stoarce un sue cu care

[Lit. iaibá lesnicioasa].

trebuinta ta in medicinA (Lavandula vera).

letargie f. 1. somn :Ida= i morbos incat uzul simturilor Inceteaza; 2. fig. arnortire, extrema nepasare: lumea se desteaptd din adanca-i letargie AL. fetch f. unealta de depanat, compusa dintr'o meta. [Serb. Lerm]. letcae f. od, moneda cea mai maruntà in valoare de 1/2 para. [Si ldscae: origina necunoscutat letin m. 1. unit, ortodox trecut la ca. tolicism: letin bogat si de lege lepeidat

dat voluntar, lit. levantin]. U a. 1. viteaz (epitet dat haiducilor, In cantecele populare): voinicei levinti, cu armele 'n dinti POP.; 2. fam. (si mai mult ironic) voinic, sdravAn, vorbind de bArbati : odatd ce

lesne adv. usor: ii vine lasne. [Bulg. se freacA cel bolnav de langoare, iar din LESEN1. frunza de leustean se face ceaiu de Hut lesnicior m. planta ale cárii tulpine (Levisticum). [Ung. raisrrAti]. sunt intrebuintate In medicinA ca depulevant (leventicA) n. plantA aromaficA rative i calmante(Solanum dulcamara). din fam. labiatelor cu flori albastre, In-

lesnicios a. cam lesne. [Gr. mod.). lespede f. tabla de piatra : lespezi levantin a. si m. originar din Levant. pentru pavaj. [Origina necunoscuta]. levath f. totalitatea cArtilor cAzute ui lesui v. 1. a-i veni cuiva slabiciuni : pe care jucAtorul are drept sA le ridice ma lesuie hi stomac ; 2. fig, a desgusta. (= fr. levee). [De aceeas originA cu lesinc]. levent (levind m. 1. od. in Mold. voletargic a. 1. ce tine de letargie : somn luntar dintr'un corp de alkali: levintii, letargic; 2. fig, indolent, amortit. darabanii seimenii. [Turc. LEVENT, sol-

nu e bdrbatul levent, ce fel de casd

sd mai fle si aia ? CAR. [Evolutiune de sens analoagA lui deli. termen primitiv militar generalizat in limba moderra

leventich f. V. levant. leviatan m. animal monstruos, men-

eretic care nu tine posturile tionat In cartea biblicA loy. pascirni-te tu esti letin, de spurci Vi- levint m. V. levent, POP. ; 2.

nerea ISP. [Latin, adica de biserica romanA, in opozitiune cu Grec, sau de biseries ortodoxA].

letinesc a. catolic: obstea asculta cdntdrile letinesti ale baratului OD.

letopiset n.

1.

lexic n. dictionar.

lexicograf m. autorul unui lexicon

sau al unui dictionar.

lexicografie f. sliinta lexicografului.

lexicologie f. studiul vorbelor limbei od. cronicA veche : sub raportul sensului, origin% sinonimiei,

(eroi) ati ajuns acorn de modd, de yá etc. scot din letopiset En.; 2. fam. enume- lexicon n. dictionar prescurtat: lexiratiune plictisitoare: iar ai sd 'ncepi cu con de conversatiune, enciclopedie. letopisetu? AL. [Slay. LIETOPissill, lit. M.D.'

tor de analet leturghie 1. V. liturgbie.

lez a. intrebuintat numai in locutiunea:

crimd de lez-maiestate, care atenteazA la maiestatea unui suveran (= fr. lèse, leu m. 1. cel mai mare dintre cuadru- majeste). pedele carnivore, puternic i indrAznet lezat a. I. Med. vatAmat: organ le, (_regele anlinalelor"), locuieste mai ales' zat; 2. Jur. pagubas: partea lezatd. In Africa ; 2. al cincelea semn al zodialeziune f. 1. Med. rani: leziune la cului; 3. fig. om foarte viteaz : leul dela inimd; 2. Jur. daunA suferitA. Ccilugdreni, Mihaiu-Viteazul. [Lat. Lao]. Band 1. planti catArAtoare din pAdtP

www.dacoromanica.ro

- 363 -

lib

lie

rile Americei: dorul te-a cuprins ase- rului-schimb : Romilnia a toe panel la menea lianelor din apd Et.t. 1886 liber-schimbistd. libadeh f. od. 1. hainl boiereascl, un libert rn. sclav roman caruia s'a dat fel de anteriu ordinar: Banul cu o liba- libertate : mojicie de libert ingantat AL.

dea de pichet alb pe d'asupra

; libertate f: 1. starea unei persoane lihaina de targovet, manta de dimie: bere, care nu e in servitute: libertatea e libadea de aba impodobita cu gditan starea naturold a omului; 2, conditiu-

2.

nea celui fiber, in opozitiune cu captivul:

negru FIL. [Turc. LEBADE].

libarch f. 1. gandac negru (Blata); a da libertate unui prizonier, unei pa-

2. Tr. femeie fimbuta. [Origins necunos- sari; 3. puterea de a face tot ce nu ngne,te libertatea altora : libertetea civild; cutal.

libati(un)e f. 1. varsare de vin sau 4. facultatea de a-si emercita voin facand de alt lichid In onoarea unei divinitair: ceva sau nu: libertated face responsasd facem trei libatii dupd modul cel bilitatea; 5. mod prea famfdar de a se antic AL.; 2. fam. sorbirea vinului: a purta : ii iea prea multe Vbertaft; 6.

face libafiuni copiodse. libel n. pamflet (AL.). libel& v. a redacta sub 0 forma clara si conciza : a libela o cerere. libelulà f. insecta cu sborul repede si cu colori variate, numita vulgar caiudracului sau cobilifd. liber a. 1. slobod, care poate dispune de persoana sa ; 2. care are puterea de a

pl, privilegii, imunitati: a acorda libertafi comunelor; libertatea de constiintii, dreptul de a profesa fiber opiniunile sale

religioase libertatea presei, dreptul de a-si manifesta cugetarea pe calea ziarelor,

prin tipar: Constitutiunea garanteaza libertatea constiinfei, a inviifamantuha, a presei qi a intrunirilor. liboynic m. V. ibovnic. librar m. cel ce vinde cart!. face ce vrea: omul e ndscut liber; 3. care nu e captiv: liber ca aerul; 4. care librarie f. 1. profesiunea librarului se bucura de libertatea politica : popor comertul ski; 2. pravalie de carti.

liber; 5. care nu e oprit, impiedecat: comerf liber, camera liberd; 6. care nu e ocupat: loc liber; 7. care nu se

jeneaza, care vorbeste sau lucreaza cu francheta ; 8. prea familiar, putin conve-

nabil: vorbe prea libere; libera cuge-

libret n. cuvintele unei opere muzi-

cale.

libretist n. autorul unui libret.

libut m. Zool. Tr. ciovlich. [Ung. Liana Heal v. a linge inteuna. [Cf. nemt. LECHEN].

licantropie f. credintii superstitioasa tare, dreptul de a cugeta cu o independenta absoluta ; traducere libera, care in varcolaci sau oameni-lupi. liefiri v. 1. a luci; 2. a da putIna lunu e literala: versurl libere, de diferite mina. [Dintr'un primitiv lic (v. licuri), masuri, V. arbitru.

liberh v. 1. a pune In libertate ; 2. a de unde 3, aliel]. lichrire f. I. lumina slAA: 2. fig. emite: a libera mandat de plata. liberal a. 1. care da bucuros : om li- usoara aparenta o licarire de spe; autd. beral; 2. demn de un om liber : educa-

fiune, carierd liberald; arte liberale,

liceal a. relativ la un ficeu. licenta f. 1. libertate de a face, data

cele privitoare la culture spititului (Inva- prin permisiune; 2. permisiune specialk

tfirnantul, dreptul, medicine), in opozitiune acordata de guvern, spre a exporta sau

cu artele mecanice; 3. fa vorabil fiber- vinde unele marfuri: licenfa bduturilor tatii civile i politice : idei liberale. 11 rn. spirtoase, a tutunurilor; 3. libertate excel ce profeseazi sau afecteaza idei liberale. cesiva : libertatea nu trebue sci degeliberalism n. 1. opiniunile, principiile nereze in licenfd; 4. grad universitat liberalilor ; 2. fig. largime de sentimente, intre bacalaureat i doctorat: licenfd in litere, stiinfd, drept, teologie; 5. usoara de idei. liberalitate f. I. dispozitiune de a incorectiune In poezie: licenfd poeticd, da; 2. darul insus: a face liberalitdfi. licentiii v. a concedia, vorbind de

liberare 1. 1. congediare definitivd a

unui soldat care si-a implinit serviciul; 2. Jur. descarcare de o datorie, de o obligatiune; 3. punere In libertate a until condamnat care si-a sfarsit pedeapsa. liberator m. cel ce libereaza. liber-sehimb tn. libertate de comert intre doul natiuni, asa ca marfurile lor ultra I ies fiber sau cu o vama mica.

trupe.

licentiat a. concediat: trupe licentiate. I m. cel ce a luat gradul de licenta Inteo facultate: licenfiat in drept, litere, stiinfe.

licentios a. prea fiber.

liceu n. 1.1a Grecii antici : loc de exercitiu siazat afara din Atena i plantat cu arbori, unde Aristotele preda filozofia sa ; liber-schimbist m. partizan al libe- 2. azi, scoala secundara cu sapte sau opt

www.dacoromanica.ro

lie

lim

364

clase sub directiunea Statului: liceu cla-

ligament n. Anat. tesatura fibroasa

sic, modern, real.

ce uneste oasele intre de si refine in loc

orn stricat].

[Albanez LIAOHEN].

Eche& f. secatura : licheaun de stet- matele. pan al mosiei Isp [Vechiu-rom. lechea, lighian n. 1. vas de spalat pe maini; defect (cAlexandru-Voda Moruz avea douà 2. vas de ras barba ; 3. basin de lovit, lechele firesti, lacomia adica i scumpe- teas: sunetul unui lighean de alama tea), Zilot) = turc. LEHI, path', meteahna, lovit cu un tamtam chinezesc GHICA.

licheliit v. a face lichid, a (se) topi : lighioae I. pop. lighioana. lighioanal f. 1. animal, mai ales nefocal lichefiazd toate metalele. lichen m. planta medicinal& ce creste curat: lighioane de pureci ; fig. lighioape ziduri sau stanci: dirt lichenul de Is- nele astea fatarnice ce se numesc oalanda se face o tizana tonica. meni AL.; 2. calificativ dat popoarelor licher n. bautura obtinuta prin disti- straine i dusmane; 3. In Oltenia : pasiri lare si avand de baza rachiul sau spirtul de curte. [Lighioana, adic& legiune de (= fr. liqueur). demoni, e unul din numele necuratului : lichi! int. Mold. zgomotul loviturei pe termenul e luat din Sf. Scriptura: leghionul dimonilor]. obraz : lichi o palma Au lichid a. 1. care curge: mercurial e ligni v. V. lihel. un metal lichid; 2. Jur. se zice de bu- lignit n. carbune fosil ce conserva Inca nuri 13dr:climate de datorii si de bani li- urmele substantelor vegetale: serva la inberi: same lichide; 3. Gram. se a plich cblzit locomotive sau locuinte si la ingraunor consoane (1, m, n, cafi sunt curga- satul pimantului: lignit se afld in Gortoare si se rostesc usor. II n. substanta li- jiu si in toate judefele de azurite. chida : lichidele i gazele. lihni (ligni) v. a lesina de slàbiciune lichidh v. 1. a determina exact activul sau de foame. [Origin& necunoscuta lihnit a. lesinat de foame. pi pasivul: a Uchida o succesiune; 2. a-si plati datoriile ; 3. se zice de un colila a. de coloarea liliacului (violet rnerciant care cauta a vinde tot ce are amestecat cu rosu): o rochie lila (= fr. In pravalie lira a mai cumpara alte mar- Inas). liliac m. pasare de noapte, asemenea furi.

lichidare f. 1. actiunea de a lichida ; unui soarece, cu aripi lipsite de pene ( Ve.s2. regularea socotelilor unei societati i im- pertilio): ca lu/ecu nopii ce fug de parteala Intre asociati a activului ramas. ziva mare AL. [Serb. LILiAIS]. lichidator m. cel Insarcinat a face o

lichidare.

liliac a. arbust ce infloreste printre cei dintai primavara i poarta floricele albastru-roscate sau albe in buchete foarte mi-

licith v. a vinde prin licitatiune. licitati(un)e f. vanzare publica a unui rositoare (Syringa). [Turc. LIGAIC]. bun posedat In comun de mai multi. liliacee f. pl. familie de plante avand ca tip liliacul. licoare f. substanta lichida. licorin m. sardea mare: chiupurile liliachiu a. de coloarea liliacului, incu marinate $ i licorini MOP. [Gr. mod. digo : cravatd liliachie GHICA.

lilie f. Mold. Tr. crin: cdnd silfele lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. yin jalnic prin lilii sa se culce En.

Liaoafra].

[indirect din lat. ELECTUARIUM].

[Nemt. mull]

IMMO f. planti cu flori albe, creste primilor magistrati din Roma, purtand o prin fine[e i prin ririsuri (Anthericum sacure pusti Inteun manunchiu de vergi. ramosum). lictor m. ofiter care mergea inaintea

licur H. (poetic) &afire: speranfa e liman n. 1. port de mare: ea se ruga lui Dumnezeu, ca sd scoafa cordbioara un licur usor En. licuri v. a Hari: izvoare zdrumicate la liman bun LP. 2. fig. refugiu: nu-mi ramane alt liman decal sd alerg la peste petre licurind En. licuriciu m, 1. evaporatiune focoasa indurarea guvernului AL. [Turc. LIMAN]. liman n. termen geografic, laguna: liprin locurile baltoase; 2. insecta lucitoare la Intuneric (Lampyris noctiluca): licu- manul Nistrului. [Rus. LuLuiti, balta limbh f. 1. parte carnoasi i mobila ricii se add in nopfile de vara. Iiftà f. V. litla Turci, liftd rea POP. din gura, la om si la animale, organul liga 1. 1. alianta ofensiva sau defensiva

principal al gustului si al vorbirii ; 2. graiu

'titre mai multe State; 2. fig. asociatiune particular unei natiuni: limba romdna; 'titre particulari cu scop politic sau cul- limba de moarte, ultima vointi; limbh tural : Liga pentru cultura poporului moartit, care nu se mai vorbeste, In oporoman. zitiune cu limba vie; limba materna,

www.dacoromanica.ro

365 -

lim

lin

aceea a tarii unde ne-am nascut, In opo- pede; 3. deschis, luminos : cap limpede, zitiune cu limbd straine i; 3. popor, na- idei litnpezi ; 4. deslusit : i-am spus tiune: limbile dusmane cart yin din rd- limpede. [Lat. LINDIDUSI. limpezeala I. limpezime. sdrit AL. un Sultan dintr'aceia ce domlimpezi v. a (se) face limpede : 1. a nese peste vr'o limbd ; 4. (Invechit) a prinde (lua) limbii, a afla prin spioni : curata : a limpezi paharele ; 2. a de-

Ii porunci a lua Umbel unde este Mi- serta : &hid se mai limpezia locul de

dusmani 13/Lc.: 3. a lnsenina : cerul s'a Bruin, briceagului, cataramei, clopotu- limpezit; 4. fig, a se deslusi : situaiilui, cumpenei, laccitului; 6. bucata In- unea-i nu s'a limpezit. gusta de pamant: un deal si o vale si limpezime f. starea celor limpezi o limbei de peidure; 7. nume de plante : limpezimile de rduri i izvoare AL. limpi v. a huge gustand. [Cf. fr. larnlimba boului, plant& acoperita cu peri aspri i teposi (Anchusa); limba broastei, per, cu acelas sens probabil onomalimbarita ; limba cainelui, arfitel; limba toped. limpiditate I. limpezime: (fig.) limcerbului (vacii), navalnic; limba mielului, planta ale Carl! flori sunt Intrebuintate In piditatea stilului. limuzinaL f. automobil-cupeu, cu ocontra tusei (Borrago); limba oii, patlahaiu BILc.; 5. tot ce seamana cu o limba

ginfi. [Lat. LINGUA ; sensul 3 (cLaudatl Dom- glinzi laterale.

nul toate limbile, Coresi) e o asociatiune

lin in. peste de apa dulce din genul

logicS deopotriva familiara vechii franceze crapului (Cyprinus tinea). [Slay. nat].

(cf. Rabelais, I, 10: tous peuples, toutes lin n, tease de vie pentru storsul strunations, toutes langues) si vechii slavone gurilor. [Gr. mod. LINOS]. lin a. si adv. 1. neturburat : mare (In care lima': Insemneazfi totdeodata limba 'bind ; 2. incet l fanS sgomot apa curge si popor)].

limbaj n. limba vorbita sau scrisa lin. [Lat. Lairs].

linehi v. Mold, a gusta lingand (vor-

(=- fr. langage).

limbarit a. si In. flecar. limbarità f. 1. basica sub limba;

I bind de pisici i, ironic, despre om) : in2.

icepeam a linchi de pe d'asupra oalelor

plantfi acvatica cu flofi mid, albe sau tran- I CD. [Rostire dialectalfi pentru limpi].

lineituri v. Mold. a }Abaci; tin te-ai limbrie m. vierme lunguet in sto- mai linciuri atdt in cele ape CR [011ma* copillor (Ascaris lumbricoides). ' gina necunoscuta]. lindini f. ou de paduche. [Lat. LEN' [Lat. LUMBRICUS]. limbricarijai f. medicament pentru DINEM = clasic LENDEN]. hingàu rn. parazit. limbrici i substanta din care se prepara. limburtal n. Anat. omusor: se slo- huge v. 1. a trece cu limba peste un ,obiect ; 2. fig. a lingusi: linge upde a boade limburusul. dafirii (Alistna plantago).

.scuipaf. [Lat. LINGERE]. limbut a. care vorbeste mult. linge-talere m, lingau. [Modelat dupa Iiinbutie f. defectul lirnbutului. Iimlä f. umoare apoash ce circula In germ. Tellerlecker]. lingual a. 1. ce tine de limba : mugvase analoage vinelor. limfatie a. 1. privitor la limfa : vase chiu lingual ; 2. se zice de consoanele limfatice; 2. in care domina limfa : tem- 1, n, r, ce se pronunta prin diferitele miscall ale limbei, perament limfatic. linguist m. cel ce se cla studiului Iimità V. a fixa, a stabili limitele.

limità f. 1. linie de separatiune: limi- limbilor.

linguistici I. studiul principiilor si tele orasului; 2. fig. margine : libertaraporturilor diferitelor limbi (mai ales tea are limitele ei. limitare f. actiunea de a limits : fixare, inculte).

restrictiune.

limitrof a. care e pe limita sau pe granita: turd limitrofi limonadà f. bautura din zeama de lamaie, apfi si zahdr. limonadier m. cel ce face si vinde limonada si alte bauturi racoritoare.

lingura f. I. unealta de bud tarie

si

de masa cu care se mananca ; 2. cat con-

tine o lingura : a bciut trei linguri de zeamd ; 3. (pieptului) clavicula ; 4. unealtfi cu care rotarul gaureste chpatana rotii spre a (ace loc osiei. [Lat. LINOULA].

lingurar m. cel ce face linguri de lingurea f. 1. lingura pieptului ; 2.

limoniu a. galben ca ramaia : esti li- lemn (In genere (igan).

moniu la fatei AL. [Turc. unora din Larox, lamaie]. plants din fam. cruciferelor cu frunze In limpede a. si adv. 1. curat si strava- forma de lingurita i cu flori albe, Intrea:tor apei litnpede; 2. senin : cer urn- buintata ca antiscorbutic (Cochlearia).

www.dacoromanica.ro

- 366 -

ii/11

lip

lintoliu n. giulgiu : pe un pat alb tingurice I. Tr. V. lingurus. linguritit 1. lingurti mica: lingurifa ca un linfoliu Err. (= fr. linceuil). de dulceafei. linx m. ras, cuadruped carnivor din linguroitt n, lingura mare de luat genii] pisicei, clruia s'atribue o vedere

spuma din oald. foarte agera : ochi de linx. lingurus rn, rnormoloc (dup5 coada-i lioapà f. fam. 1. gnat; 2. Tr. palmA data peste gura. [Slovean LAPE, gurat In formã de lingura). lioarba f. jam. bot, guri : tacd-fi linguseala f. lingusire momentana. lioarba CR. [Abstras din liorbili]. a lauda peste m5surA, lingusi v. 1. lioarca f. broasc5 raioas5. [Cf. germ. spre a seduce a lingusi pe cei marl; :

2. a se insinua : sa lingusit pe larzga dial. LORE]. adv. udat pânâ la oase : el ; 3. fig. a st.uza: a lingusi patima ud lioarcd. II

lion m. 1. persoanA despre care totted cuiva. [Derivet din linge: imagine luata lumea vorbeste : lionul zilei; 2. June eledela caine. tipul lingusitoruluil. lingusire f. lauclA fa1s5 sau exagerata gant (-= fr. lion). liorbal v. a flecAri. [Origina necucu scop de a plAcea, noscuta]. lingusitor a. si m. care linguseste. liniament n. 1. linie delicatd: linia- liorpaii v. a bea !acorn. liotfi (leotà) f. ceatà numeroasA : cu mentele indinii; 2. fig. prima schitA a liota de copii clupd ddnsii Isp. atcita unei opere ; 3. pl. trAsurile fetei. liniar a. privitor la linii ; desen li- leotei de lume ISP. [Cf. Mold. (Suceava)

niar, in care se marcheazii numai trà- glaota, copii (= gloata)]. surile. liotcä f. V. loteit. linie f. 1. trásur5 simplA, f5r5 lungime lip n. 1. materia ce se prinde de lan5 nici desime ; 2. sir de vorbe puse pe la spAlat ; 2. murdlrie (pe trup) [Slay. aceeasi linie aceasta pagind are 57 de LIErqi]. linii; 3. unealth de tras linii : 4. mAsurA lipa I Mt. V. lipiii. de lungime, ' 10 dintr'un deget sau 1/12 lipaci m. pl. cApriorii alipiti de sadintr'o palmA ; 5. rang ; amandoi sunt pele bordeiului. lipid v. a face un sgomot Wand inpe aceeas !inie; 6. descendent5: neiscut in linie directel; 7. pozittunea trupelor altamintea. [Onomatopee: din lipa-lipa! in linie de biltaie ; 8. retransament : a ce imitA sgomotul papucilor la umblat]. forfa liniile dusmanului; linie telegra- lipan m. peste de coloare inchisa cu fiat, fir de fier ce transmite electric de- solzi marunti, trAieste In paraiele dela pesele dela un punct la altul ; 9. fig. di- munte (Thymalus vexilifer). [Slovean LIPAN]. rectiune, regula linie de purtare. liniste f. 1. stare lini, neturburat5: lipan m. 1. planta cu foi late, numitA linistea mdrii; 2. fig. lips5 de agitatiune, *i brustur ; 2. foaie de lipan: err un lipan mare Us cap infeisuratd GR. AL. repaos : linistea viefii. linisti v. a (se) face liniste sau linistit.

lipean: pol. LOPIAN, lipan (influentat

linistit a. 1. care nu e turburat de de lipi)]. lipci adv. Mold. alipit (fig.), belea pe vanturi : mare lini.stitd; 2. fig. car2 nu capul cuiva : sezi lipcd unde te duci e agitat : om linistit. linon n. panz5 de in foarte finA.

linotip n. Tip. masinA de cules literele pe linii intregi. lins a. 1. picptenat, lucitor, neted : par lins ; 2. fig. scos din cutie un nine lins. [V. Huge].

CR. [Slay. upiia-5, lipan planta se intrebuinteazA pentru cataplasme].

lipcan m, 1. od. TAtar din Lituania, de religiune mahomedanA si cu portul lesesc ; 2. corp de trupe dinteinsii sub comanda marelui postelnic sau a pared-

linsh v. a executa Intenn mod sumar labului de Hotin : ferentari, aprozi si lipcani mari BoL. ; 3. curier oficial Intre

(dup5 legea lui Lynch). linsare f. executiune sumarA din partea multimii [V. Lynch]. linte f. planth ale carii fructe sunt mid legume romboidale cu dotrA seminte

(Lens esculenta); 2. pl. linti, lepra porci. [Lat. LENTEN].

la

HMO f. 1. o varietate de linte, planta acvaticA plutind la suprafao apelor stagnante sou lin curgatoare (Lemna); 2. pl. petisoare rosii pe firth l pe maini (la unele persoane).

Principate i Constantinopole : boierii de

taine, cu vdtasii, aprozii, armaseii si lipcanii lor OD. ; 4. curier turc sau attar ; doi lipcani de Wee se trimiserd cu aceasta veste OD. ; 5. azi, stafeth (mai ales c5lare) : sase lipcani caldri pe sase jugani (ora(ie) POP. [Turc. LIPKA,

Lituania, curier litfan (cf. tedar)]. lipciofleandurfi f. ciocoiul de rangul cel mai de jog: din lipciotleandurd,

ciocoiu de coada trdsurei, am ajuns

www.dacoromanica.ro

- 367 --

ftp

lit

lipseanoaiee f. pL frumoasa planta hopciocoiu At. (V. fleandurd: pentru primul element, cf. lined]. ornamental& cu flori de coloare galbena lipi v. 1. a prinde, vorbind de ceva inchisa (Calliopsis tinctoria). unsuros sau cleios : mierea sau coca se lipsi v. 1. a fi lipsa lipseste ceva ;

lipeste de deget ; 2. a prinde cu cleiu 2. a priva : era lipsit de ajutor ; 3. a sau cu ceva analog : a lipi ferestrele cu fi absent : a lipsit trei bunt ; 4. a peri cocci, a lipi cu plumb ; 3. a unge sau dinaintea ochilor lipseste d'aci ! 5. a astupa cu lut : a lipi perefii ; lam. a renunta : ma lipsesc. lipsire f. lipsa de timp, absent& lipi o palmei; 4. fig. a apropia, a alalipsit a. 1. care simte lipsa: lipsit de tura somn de el nu se lipeste POP. ; 5. a se lega strans prin dragoste, a se mijloace; 2. fig. lipsit de minte. lira f. 1. instrument de muzica cu alipi. [Slay. nelsrd. lipicioasa f. plant& cu flori mid pur- coarde, intrebuintat la cei vechi; 2. fig. purii, albastre sau albe (Asperugo). inspiratiune poetica : sufletul vostru un lipicios a. 1. ce se lipeste de cineva ; lager, inima voastrd o lird Err. ; 3. pasare ce are penele de la coadei recurbate 2. contagios boald lipicioasd. lipiciu n. 1. farmec, vino incoace In forma de lira. lira' 1. moneda turceasca de aur in vavorba i faja-i era cu lipiciu Ise.; 2. lipitura i-e teamd se, nu dobdrideascd loare de 22 fr. si 70 bani. [Turc. LIRA, monecla de aur in valoare de 100 piastri lipiciu IsP. ; 3. Bot. tortel. lipie I. paine de coca fara aluat [Serb. = it. LIRA). Nile a. 1. se zice de versurile (ca ode, LEPINIAL lipit a. 1. prins cu ceva cleios ; 2. uns imnun) cari se cantau odinioara pe lira ; cu pamant galben: prispd lipitd ; 3. poezie liricd, ce poate fi cantata sau strans, apropiat : std lipit de zid ; lipit pusa in muzica ; 2. fig. Min de entusiasm, (pamantului), foarte sarac, ajuns la sapa de inspiratiune poeticd. Hricà f. poezie Mica, expresiunea cea de lemn (aluziune la starea de servitute a taranului clacas. legat de pamantul in mai Malta a cugetari si a sentimentului: care locuia) : suntem lipifi de ternd si ea imbratiseaza toae poeme/:. (oda, delumea e calicd AL. n. actiunea de a gia, balada, sonetul), in can se exprima miscarile cele mai vii ale sufletului omelipi : lipitul afiselor. lipitoare I. 1. vierme negru de apa nesc, dela entuziasmul religios pana la care suge sangele corpurilor de cari se pasiunile profane. lipeste: a pune lipitori; 2. fig. speculant, lirism n. 1. caracterul stilului poetic ; camatar lipitorile satelor At. ; 3. Tr. 2. entuziasm, verva Mica. plant& tinctoriala de vopsit rosu (AspeJiitä 1. 1. pasire neagra de apa, aserula tinctoria); 4. Zool. caprimulg. menea raid (Fulica atra): liifele dau iipiturà f. boala babeasca ce provine la fund Al.; 2. pl. fig. cracii sau furcudin fried sau din dragoste (cauzata de litele osiei: gàurile lisifelor. [Probabil: smeu sau sburator) : nu are nici srneu (rata) leseascd; sensul metaforic cu aluziune la labele 1.fielod. nici lipiturd PIL. lipovean m. 1. comerciant sau birjar listfi f. insirare de mai multe nume : rus ; 2. pl. locuitori rusi de prin baltile lista ceirfilor de cumpdrat; lista civil& Dobrogei. venituri acordate suverauului de constiLipoveni m. pl. secta ruseasca, o ra- tutiunea unui Stat monarhic. mura a rascolnicilor sau a vechilor or- liqtai adv. Mold., a idoma, chiar : e todocsi, refugiata In mare parte in Ro- litai dracul in picioare CR. [Origin:a mania ca negustori si birjarl (asa nu- necunoscuta]. mitii muscali). [Scurtat din Filipovani, litanie f. 1. rugaciunt publice catre fiind sectarii lui Filip Pustoviat]. D-zeu i catre toti sfintii, invocandu-i unul lipsà f. 1. absent& de ce s'ar cere sau dup.& altul; 2. fig. enumeratiune iunga si ar fi necesar ; 2. neavere trdieste in plictisitoare [Gr. mod.1. mare lipse ; 3. trebuinta, nevoie : a litargir n. oxid de plumb topit pi avea lipsd de... ; 4. absenta : in lipsa cristalizat, intrebuintat pentru fabricarea lui; 5. lacuna, defect: are multe lipsuri. cristalului si a unor verniuri. [Gr. bizantin LIPSIS]. Mt. exprima disMat adv. Mold. ahpit: se fine litcd pre( sau desgust tinsel de asa bogdjie ! de... NEOR. [Cf. lipcd1. litcfi f. Tr. unealta de batut laptele spre lipscan rrt, 1. cel ce vinde marfuri de Lipsca ; 2. comerciant ce vinde articole a se alege untuL [Origins necunoscuta]. de manufacturd. litera 1. 1. fiecare caracter ci alfabelipscianie I. 1. marfa de lipscan; 2. pra- tului: litere majuscule.; 2. sens literal. valia lipscanului; 3. bolt& pr,4v4lie mare. La opozipune cu sens figurat: htera ucide II

11

www.dacoromanica.ro

lit

liv

368

dar spiritul dd vieafd; literA moarta, se zice mai putin spre a da sI se lute. povata ce nu mai are valoare; 3. pl. leaga mai mult. literatufa: a studia literele, om de li- litra f. I. veche masurl de greutate tere. 1/4 dintr'o oca (= 318 sau 322 gr.); 2. literal a. 1. care e dupa !Hera sens veche mfisura de capacitate (=- 0,, 38 sau literal; 2. facut cuvant cu cuvant: tra- 01, 32). [Gr. mod]. ducere literal& adv. preciz. riguros. litru m. masurl de capacitate contlII

literar a. I. ce tine de literatura: fooie literard; 2. care cultia literele: lume literard ; 3. Ingrijit, elegant: formd literard; limbii literarii, cea 3crisâ, In opozitiune cu cea vorbia. literat m. cel ce posecla stiinta, cultura intelectualk

nand un decimetru cub. liturghie (leturghie) f. 1. serviciu di-

vin, savarsirea sf. taine (Dumineca l sax..

batorile): a merge la liturghie; fam. leturghie cu braga, lucru prost facut;

2. carte ce contine randueala serviciului divin: Liturghia Sf-lui Vasile cel Mare; literator m. cel ce se ocupil cu lite- 3. bani dati preotului pentru savarsirea ratura (ca profesiune). liturghiei. [Gr. mod.]. literaturii f. 1. studiul poeziei, do- liturghisi v. a citi liturghia. cventei ; 2. cunostinta operclor literare: liturgiar n. carte continand Hturghiile curs de literaturd; 3. tot ce s'a scris sau rugaciunlle pentru serviciul divin.

intr'o ramua de stiintA: literaturd meliturgic a. ce tine de liturghie. dicaid; 4. totalitatea operelor (poezie, liturgici f. stiinta relativa la adminiselocventa, istorie, roman si critica) pro. tratiunea cultului. dusk de scriitorii cei mari ai unei natiuni: liubem n. un fel de parfum liubeliteratura romdnd; literatura pupulara, murile Didinei CAR. (= fr. (eau de] totalkstea plasmuirilor mintii omului din ponor; ea poate fi : orald sau nescrisd (cantece, basme, descantece, ghicitori), de origia colectivA sau anonima; i scrisd (arti poporane), de origina individuala. V. folklor. litla in. 1. neortodox, eretic ca Litfenii

(in sec. XIV ei erau mel idolatri): alei!

Lubin).

liude (ludd m. od. in Mold. 1. pedestru: liude printre cab:Iraqi AL.; 2. strain scutit de clan, scutelnic. [Slay. Lica, popor (pl. oameni)].

lade f. Mold. V. lulea: o Hui& de

tiutiun AL.

liuliu-liuliu l int. Mold. refrenul an-

fiard veninoasd, litfd rea necredin- tecelor de leagan, corespunzand sinonicioasd l POP. ; 2. aplicat popoarelor ca- mului nani-nani din Muntenia. tolice In lupta cu .Romanii (si In special huhu v. Mold, a anta pruncilor sI Polonilor l Ungurilor): sdrifi cu totii donna. [Rus. Liudorrxrd. pe lit fele trufosel AL.; 3. (ironic) strain, venetic: au umplut mosia de lit fe bles-

liüriu n. Mold, vin prost. [Pol. ULTRA].

livadi f. Mold. V. Hvede. livan n. arbore purtator de tamaie temate AL.; 4. neam cumplit: cazaci, capcdni l alte lifte spurcate Ca. We. (originar din Muntii Libanului): mirosia chiu-rom. Litfa. Lituanial. ca tdmdia si ca livanul Isp. [Gr. mod. litie f. procesiune Insotita cu rugficiuni LIVANI, lit. Libaill

cantari in semn de penitenta sau cu hvàngica f. V. leventicii: apd de liocaziunea unor calamitati publice. [Gr. veinficd. st

livede f. 1. amp de fan; 2. loc planlitigios a. care e sau poate fi In liti- tat cu iarba: livede cu pruni. [Mold. livadd = Bulg. LIVADAI. giu: afacere litigioasa. litigiu n. contestare judiciaa. livid a. de coloare plumburie, alaslitograf m. maestri' in litografie. triu batand in negru: fafd livid& litografia v. a imprima prin mijlocul lividitate I. starea celui livid. litografiei. livrà f. 1. veche unitate de greutate litografic a, relativ la litografie. In Franta, care varia Intre 380 si 552 litografie f. 1. arta de a imprima pe grame: ghiulele de 56 livre Bk,c.: 2. bArtie, panza, etc. ceeace s'a scris sau masura engleza de greutate pentru cegravat pe o Matra* de specie particulara reale: grdu de cincizeci livre; 3. (ster. cu diamantul sau cu cerneall chimia: linga), monedli de aur engleza In valoare litografia a fost inventatd la 1796 de de 25 franci (= fr. livre). bavarezul Senefelder ; 2. foaie impri- livreh f. 1. haina particularl, in gemath' prin acest procedeu. nere galonata, ce poarta servitoril unei litoral n. regiune ce se Intinde de case mari; 2. fig. sernne exterioare i caalungul mArii: litoralul Adriaticei. racteristice: a purta livreaua mizeriei litotà f. figura de retoria prin care (=-- fr. livrée), mod.1.

www.dacoromanica.ro

- 369 -

IIV

log

livret n. cArticidi, caiet : livret del locomoti(un)e f. putere de a se misca identitate. dintr'un loc intr'altul. lizibil a. citef. locomotiva f. masinh de aburi ce loaza f. 1. Buc. specie de aside pune In miscare vagoanele unui tren pe capraea); 2. ramurd verde de salcie, cale feratit. vlAstar; 3. fig. nerod: loazd imbdieratd, locotenent m. 1. loctiitor de Domn; vita incallata PANN. [Slay. LOLA, vita, 2. ofiter imediat sub un sef pe care 11 curmeiu (v. lozie)]. suplineste In unele cazuri; 3. ofiter mai lob m. 1. Anat. diviziune rotunjitA a jos de apitan: locotenent de artilerie; unui organ: lobii creierilor; lobul ure- locotenent colonel, ofiter superior mai chii, capAtul ei de jos; 2. Bot. thieturi jos de colonel. largi p rotunjite ale unor frunze. locotenenta f. 1. functiunea locoteloboda f. plantà leguminoasa Intrebu- nentului l gradul sAu; 2. In special, inteintata la buchtArie ca i spanacul, uneori rimatul dupá abdicarea lui Cuza (1866): intreaga rosie ca sangele (Atriplex hor- Locotenenfa domneascd. tensis). [Slay. LOBODA].

loc n. 1. spatiu ce ocupA un corp ; 2.

loctiitor m. cel ce tine locul altuia. locui v. a sedea Intr'un Mc, a trfii

spatiu in genere: loc intins; 3. punct undeva. [V. !Scul].

anumit, tinut: locul natal; locuri sfinte, locuinta f. Mc sau casA de locuit. mAnAstiri biserici (mai ales cele din locuitor m. cel ce locuieste Inteo tarA., Palestina); Mc rats, faspantie locuità de Inteun oras. duhuri rele: a cdlcat intr'un loc rau; locustä f. V. lficustA. 4. rang, pozitiune: in primul loc ; 5. timp locuti(un)e 1. mod de a vorbi. potrivit : nu e aci loc de a trata aceastd lodbii I. pl. Mold. despicAturi marl de chestiune; din capul locului, dela Ince- lernne: tm car inceircat cu lodbe de fag

put ; pe Mc, imediat ; de Mc, nid de cum; CR. [Put LODYA, scAndurd lath]. 6. pasaj dintr'un scriitor: Aristotele zice loess n. lutul cel galben din suprafata intr'un loc; locuri comune, idei gene- liberS a solului (forma(iune geologica din rale, veritAti banale. [Lat. LOCUS]. epoca cuaternarA).

local a. 1. cc tine de un Mc: autorilogaritm m. numere cari, substituintdfi locale; 2. Med. mArginit la un sin- du-se altora date Intfo chestiune, pot gur organ: boald locald. I n. Mc con- inlocui inmultirea cu o adunare si Imsiderat In raport cu dispozitiunea l cu pArtirea cu o scadere: table de logaritmi. starea sa un local prea strdint. loghiotat m. savant grec (ironic despre localitate f. loc anumit, farA special& dascAlii fanario(i): loghiotafii cari naulocaliza v. 1. a face local, a fiza In- cesc pe biefii scolari AL. [Gr. mod.].

tr'un Mc: a localiza un incendiu, o

logic a. conform logicei.

boala; 2. fig. a da un caracter local: a logica f. 1. stiinta rationamentului; 2. localiza o comedie. opera ce trateazA despre aceastA shin(/' : localnic a. local: negustori localnici. Iogica lui Aristotele; 3. dispozitiune de ii m. om din acelas Mc. a rationa just; 4. sir In idei: carte scrisa locanda (locanta) f. ospAtArie, han. cu multd logic& [Gr. LOCANTA]. logician m. 1. cel ce §tie logica: 2. Ioca n. V. Ilicas: locas sgint cres- cel cc rationeazA cu justetA i metodA. tindtdfii astdzi vrea sa facd dar AL. logodi v. a acorda, a promite In cri[Grafie modernii, pentru lams, sub in- sAtorie. [Slay. LAOODITI, a se Invoi]. fluenta lui loc]. logodna 1. promisiune de cAsAtorie p locatar m. cel ce iea cu chirie o casti, Aerbarea ce precede nunta. [Din slay. LA-

o mosie In arena.

00INNO. logodit],

locati(un)e f. 1. dare sau luare cu logodnic m. cel promis in cAslitorie. chirie: locafiunea unei case; 2. pretul logolat m. od., 1. intAiul boier, prechiriei: mot pldti locafiunea. zident al Divanului (in Muntenia Logo-

locativ a. Jur. relativ la

convenfiuni locative.

II

locatiune: fitul venia dupil marele Ban), Intocmia

n. Gram. caz documentele si era mai marele peste is-

particular in unele limbi, ce exprimA locul. pravnici ; 2. ministrul, mai ales de justitie:

locrnit f. 1. un fel de plAcintli turcea- logo fdtul credinfei (bisericesc), al drep-

sca: nu-fi cere inima ceva locmale? testa; logofat de obiceiuri, maestrul de

AL.: 2. fig. sumA mare de bani. [Turc. ceremonii al palatului domnesc; logofat LoierA], de tainfi, secretar domnesc; 3. titlu ono-

locomobila f. masinfi de aburi pur- rific ce se da boierilor cari steteau la tar5; tatA de roate i servind agriculturel sau 4. (de divan) scriitor de documente; 5. industriel.

secretar,

copist: logofeti de taind; 6.

L. *Sineanu. -Did. Universal.

www.dacoromanica.ro

24

- 370 -

log

tub

astázi: a) notar inteo comuna rurala

se poarth atarnata de o panghca. (- fr.

mosii, [Gr. mod LOOOTHETES]. V. lat-logOfilt.

rupte din lemn, din vreun mal de pa-

logofdt de sat: b) cel Insarcinat cu trans- lorgnon). miterea ordinelor in administratiunea unei lostopanal I. pl. Mold, bucati mari,

logofetel rn. copist inferior. mant. [Origina necunoscuta]. logofetie f. I. demnitate de mare lolostritai f. soiu de peste cu aripioare goat; 2. cancelaria unui logolat: logo fe- la panlece i cu carnea delicioasa (Salmo fia dreptd /H. trutta). [Si lostosd=rus. cososil, somon]. logograf m, nume dat primilor prolot n. I. portiune dintr'un tot ce se zatori greci, in opozitiune cu poetii. imparte; loturi de pcim6nt; 2. ceeace se logogrif n. I. un fel de enigma prin castigA inteo loterie (=fr. lot). combinarea diferita a literelor unei vorbe: lotcã (liotca) f. luntre usoara, tuguiata ex. drac, rac, ac; 2. vorbire obscura. la cipfitAie, a pescarilor lipoveni din Dologomahie 1. disputa de vorbe. brogea. [Rus. Loma]. logos n. (ironic) discurs. [Gr. mod.]. loterie f. I. joc in care loturile sunt loitri 1. unul din cele dotia lemne ce trase la sorti; 2. jig. afacere de hazard. formeaza laturile carului loitra are forma loton n. joc de hazard cu niste sticle unei scdri asezatd in lat. [Rut. LOITRA cartoane numerotate (=fr. loto). din nemt. LETTER]. lotus rt. planta acvatica ce creste in loYa f. 1. mica Incapere ocupata de India si in Egipt. portarul unei case mad ; 2. mic cabinet lotru rn . si a. I. talhar: lotrii stau la intr'un teatru ; 3. adunarea francmasoni- poartd OD. ; 2. Mold. artAgos (epitet dat ;

lor; 4. p/. Loje, aerie celebra de 52 fresce mai ales haiducilor): lotrii, puisori de pictate de Rafael inteo galerie a Vallee- smei POP. ; 3. Tr. ager. iute, viu. [Vechiunului (=fr. loge). rom. (document 1602) lotru, om Vara caloloti m p1. late de lad& de par. [Ori- pataiu = pol. Lam, strengar, hot (dm gina necunoscuta]. nem(. Lotter)]. , lombard n. termen cornercial amalovi V. 1. a atinge cu putere, cu vionet simplu sau cu lucruri mobile (In opo: a Zovi cu parul in cap; 2. a ataca : zitiune cu ipotecd). ciuma a lovit in oameni, dusmanul a

longevitate f, indelungh vietuire.

lovit armata in coaste; 3. fig, a ofensa, longitudinal a. Intins in lung. a vatama: a lovi in onoarea, in intelongitudine I. distanta unui loc so- resele cuiva; 4. a se nemeri: se loveste cotit In grade, intre meridianul acelui loc ca mtca in perete PANx; 5. a se invoi: P

nrirnul meridian: Iongitudinea orien- ne lovim cu tdrgu? AL. [Slav, Lovm, a

taM a Romdniei este de 100 (intre 209,35' vana; de unde : a lovi vanatul sore a-1 30",30'), iar lungimea ei dela V. la E. prinde (sensul vorbei in graiul istro-roman), e de ca. 800 km. apoi a lovi, a brodi: termen primitiv de lopati f. 1. unealth de curatit zapada, vanatoare, generalizat in limbh]. gunoiu, etc; 2. unealta de vanturat grane loviturii f. efectul lovirii. sau de bagat pdinea In cuptor ; 3. (de celoz n. bilet de loterie. [Nemt. (tornrabie) vaslA. [Slay. LOPATA]. alz)tod. lopiatar m. 1. cel cc face lopeti; 2. lozie f. 1. Mold. rfichita rosie (Salix cel ce mAnA luntrea ; 3. pasare mai scunda cdsufd umbritd de niste

deck barza j cu ciocul In forma de lo- lozii pletoase Ca.; 2. nuia subtire. [Slay. patica (Platalea). LovIE vita de vie (v. loazii)]. loplitare f. vaslire; griibind lopeita- Jozincà f. parola, votba de recunoas-

rea cu ale sale brafe vdnjoase OD.

tere intre soldati. [Nemt. LOSIDIO (din gra-

lophteh f. planta din fam. cruciferelor iul cfitanelor austriace]. cu florile mari liliachil. (Lunaria rediloznita I. Mold. leasti de uscat prune. viva). [Cf. lozie]. lope'. flea' 1. 1.1opata mica de fler pentru luh v. (activ) 1. a ridica cu mane sau sobe; 2. lopatica umarului, numele vul- altmintrelea, a apnea : a lua o carte; 2. gar al omoplatului ; 3. Mold. bulfeiul ju- a ridica din loc (mai ales pe (urls): a gului; 4. scandurica cu mai multe gauri tua toft banii; 3. a ridica cu forta: l'a la rasboiul de tesut. luat pe sus; 4. a rapi: a lua sufletul;

lord in. titlu de onoare dat (In An- fig. a lua ochii, minfile; 5. a prinde:

glia) nobililor; lord mayor, titlul primarului din Londra. lorniet5 f. ochian mic de teatru. (= fr. lorgnette). lornion ii. luneta pentru un ochiu, ce

a lua foc; fig. a lua aminte, a lua seama; 6. a coprinde o lua a cetate; 7. a percepe: a lua vamd; 8. a primi: a lua lectiuni; 9. a trata pe cineva: a o lua ctt binele; fig. a /Ira in rds (peste

www.dacoromanica.ro

lua

- 371 ---

luni

picior). II (neutru) a se indrepta, a merge ofelului; fig. luciul depe frunte-i cu Incotrova: a o lua la fugd, la picior; fig. spada mea vozu sterge ALI 2. lumina : a lua lumea in cap: (reciproc) 1. iese'n luciu tuna Em.; 3. suprafata neII

Mold, a usura, a se distra: ziva ma mai tea a marii sau a campiei. ieu cu caprele AL.; 2. a merge -dupa lucoare f. lumina, mai ales slaba : o cineva: se lud dupd mine; 3. fig. a orbise lucoarea (SP. ; fig. o rnincinoasd imita, a asculta : nu te lua dupd vorbele lucoare de pace Bkc [Lat. *LUCOREM (tras sale ; 4. a se purta cu cineva : s'a loaf din LUCCRE)]. cu rdul pe lanai el. [Lat. LEVARE, a lucrii v. I. a face ceva cu mai multa usura, a ridica: pentru schimharea sen- sau mai putina osteneala: a lucra pcisului, cf. fr. enlever ; Intelesul primitiv mdntul; 2. a da o forma: a lucre tierul; 11 poseclii Inca Mold, a se lua, a se usura, 3. fig. a urzi In ascuns : am sei-1 lucrez. a se distra]. [Lat. LUCRARE, a Ca Stiga (V. lucru)].

luare f. actiunea de a lua; luare a-

lucrare I. actiunea de a lucre si re-

minte, atentiune; luare de suflet, adop- zultatul ei : I. operatiune: lucrarea masinilor ; fig. lucrarea mintii; 2. actiune: luat a. ridicat, rapit : luat de vânt, lucrarea medicamentului; 3. opera: e o lucrare de valoare; 4. pl. discutiuni, de apd. a. luare: luatul banilor. 1W/dor m, cel ce tea. deliberatiuni: lucrdrile Carnerei; lucrAri lubit 1. Tr. dovleac. [Abstras din lu- de arta, constructiuni ce reclama cunostinte speciale, ca poduri, tuneluri, canebenifd[. II

lubenijä f.

Tr. si Oltenia, pepene

luri, etc.; lucrari publice, cafi intereseaza

pe toti locuitorii unei (Sri l cari sunt lubit m. Tr. Bot. galbinus. [Serb. fili- facute cu cheltueala si sub privegherea

verde. [Serb. LTJBENITA].

al-TA, toporasi (lit. dragut5)].

Statului.

lubric a. foarte lasciv. lucrativ a. ce aduce castig: proles/. lubricitate t. lascivitate excesiva. une lucrativd. lucealär m. 1. numele popular al plalucrAtor a. si m. care lucreazfi : alnetei Venus: luceafeirul de ziuci, lucea- bine lucrdtoare, lucrdtorii binalei.

film! de seard; 2. (personificat) fiul Soalucru n. 1. munch', osteneala de a face relui, Indrageste fete muritoare (In tradi- ceva : lucru greu, n'are de lucru ; 2. ceva (iunile populare): Luceatdrul, poemd de lucrat, produs; lucru mare, extraordinar ; Eminescu; 3. aparitiune: Un luceatdr 3. obiect: fur-4e i lucruri; 4. tot ce pode feticd AL ; 4. fig. reprezentant ilustru: secla cineva i s'au vdndut toate lucruluceferii poeziel; 5. fig. stralucire: e lu- rile. [Lat. LUCRUM, CaSig ; de unde (luanmina re'nviera, e luceafdrul sperdrii du-se cauza pentru efectul ei) munca, izAL. [Lat. LLICIFERUM]. vorul castigului, apoi productele muncii, Luceflenderu m. pop. Lucifer : fi adica obiectele, lucrurile]. dupd el Luceflenderu sd-i ia suflen- lucum n. dulceata, rahat ; cofetari gheru Isp. [Stlfixtll e pejorativ: cf. do- turci vind lucumuri. [Turc. Lorcoml. corof/eandurd (v. ciocoiu)]. lude Mold. V. liude: cele patruzeci

lucernh f. V. luzerna.

de lade... i-au imprdstiat in tot jude-

luci v 1. a lumina (vorbind mai ales ful Fit. Ludele s'au desfiintat prin Regu-

de soare) ; 2. a straluci. [Lat.

LUCESCERE].

lamentul Organic.

lucid a. fig. luminos : spirit lucid. lugaciu m. 1. Zool. botros; 2. Bob. luciditate f. claritatea spiritului. varga ciobanului. [Origina necunoscutii]. Lucifer m. capetenia demonilor sau lugubru a. care exprima jale, care In-

a ingerilor rebeli. sutra mabnire edam& Lucin m. sarbatoare b4beasca ce cade lujer m. 1. cotor: 2. varfurile l rala 18 Octomvrie (ziva sf. Luca): Lucinul murile tinere de vita. [V. hluj].

e tinut de Omni, Ca sa fie feriti de lupi.

fulachiu a. si n. indigo. [V. liliachiu].

luciolfi I. licuriciu: roiu de flacdri luleh f. unealta de fumat, compush usurele, lucioli scdnteietoare AL. [Ter- dintr'o teava (numita i clubuc) si dinmen literar clupa it. lucciolca tr'un vascior de pennant rosu (luleaua lucios a. plin de lucire : treceau lu- propriu zisa). [Mold. Hut& = turc. Lod]. cioase umbre de eroi legendari AL. 0 adv. tam. ametit in gradul cel mai lucire 1. lumina (mare sau mica): bu- Malt (propriu i figurat): amorezat luciri de land AL. lea, beat lulea (cf. locutiunile sinonime lucitor a. care luceste. a fura luleaua Neamtului i afumat luciu a. 1. lucios : tier luciu; fig. sci- cu luleaua). reicie lucie; 2. neted: apd lucie. [Ablumânfirar m. cel ce face sau vinde stras din luci]. H n. 1. stralucire : luciul lumanari.

www.dacoromanica.ro

lunt

- 372 -

lun

lumAnariirie f. fabrica sau pravalie obiectele vizibile : lumina dela soare wind la pdmdnt ajunge in 8' 4 minute; lulumanare f. 1. materie ce s'aprinde, mina ochiului, pupila; 2. (poetic) ochiu arde i lumineaza : lumdnare de sciu,la ingerasi cu dulci lumini AL.; 3. luindaprinsul lumdndrilor; 2. Bot. lumana- nare, candela, lampit aprinsa aduceti o de lumanfiri.

lumina; 4. pfirtile luminate intr'un ta-

rica. [Lat. LUMINARIA].

lumfinfiricii f. 1. lumanare mica; 2. blou ; 5. gaura prin care se cla foc: luun fel de joc in care un betisor aprins mina pustii; 6. fig. tot ce lumineaza spitrece din mana In manti; 3. nume de ritul: lumina filozoliei; 7. pl. cunostinte: plante lumanarica Domnului, planta cu ii recurge Za luminile cuiva; 8. vileag, flori galbene, lntrebuintate In medicina publicitate: a iesi, a scoate la lumina. ca pectoral si calmant (Verbascum): [Vechiu-rom. lumina = lat. LUMINA].

Iuminare f. 1. actiunea de a lumina ; stair lipite de lumandrele 'n floare AL.; lumanarica pamantuhti, planta cu 2. fig. cultivare, instruire: luminarea spiflori mari frumoase, albastre, cu puncte ritului ; 3. luminatie Zuminarea Sa, luminat a. 1. cu lumina: casa era mai intunecate ; e buna de friguri si pentru vaci and crusesc (Gentiana ascle- luminatd; saptamiina luminata, cea dinpiadea). tre Dumineca Pastelor si a St-lui Toma; lume f. 1. lumina o pofecd care s'o 2. clar cu ochii luminali; 3. tig. desscoatei la lume hp. se turburd cern!, teptat prin Invatatura i experienta : spinu mai vede lume PANN: 2. diamantul rit luminat, public luminat; 4. ilustru unui inel : lumea inelului (cf. vechiu-rom. (ca titlu dat persoanelor suverane): lulumea ochiului, pupila). 0 1. tot ce e minate impiiratel 5. purificat. luminat sub soare, universul Intreg, cerul luminatie 1. pop. iluminatiune. [Rus. pamantul: creatiunea lumii ; lume alba' tiumerarliA]. (in basme), ccc locuita de oameni, In opo-

luminStie f,

titulatura In trecut a

zitiune cu lumea neagrd (sau fartimul Domnilor romani si a familiei princiare.

luminator a. si m. 1. care lumineazil ; celedala unde domneste o noapte adanca In mijlocul zilei l unde locuesc fiinte 2. corp luminos: lumindtori ca soarele

durrane omului; ceea lume, vieata d'a- si luna En. luminis n. 1. lumina slaba : din opoi; 2. globul plmantesc: a face ocolul lumii; lumea vechie, lumea noua, conti- glincld lumnL pe trupu-i se revarsd FEM.; nentul vechiu i cel nou ; 3. planeta pre- 2. poiana tilled: se plimbau prin vreun supusa locuita: lumi s'afld in jurul fie- luminis de pddure ISE. luminitä f. 1. lumina mica ; 2. lumicdrii stele; 4. neamul omenesc: opiniu-

nea e regina lumii; 5. generatiuni de nita nopçii, planta cu flori mafi galbene,

oameni, societate umang: lumea vechie, creste prin locuri nisipoase i umede (0e-

lumea modernd; 6. vieata seculara. In nothera biennis). luminoasii f. Bot. numele vulgar al opozitiune cu cea monasticii om de lame, cdntec de lume; 7. societate Malta : se clematitei (dupa albeata florilor sale). luminos a. plin de lumina: soare lumiscd in lurnea mare; ca lumea, cum se cade: sd invete carte ca lumea CAL ; minos; fig. idei luminoase. [Lat. Lumi8. oameni (luati In parte): se adunase Nosnd. lunal f. 1. mica planeta ce se Invarteste lume multd; o lume, ceva tn mare numar. [Lat. LUMEN, lumina ; sensul de tuni- In jurul pamantului

imprumuta lumina

vers., deja familiar celor mai vechi mo- dela soare: luna e de 49 de ori mai

numente literare, 1.i gaseste o analogie in mica' decdt peinointul 0'0 face rotaslay. svirra, care insemneaza totdeodata tiunea in 27 de zile si 8 ore; in timpul unei rotatiuni lunare complete (adica in lumina si lume]. Iumese a. ce tine de lumea trecatoare 28 2 zile), luna trece prin 4 faze diferite: Mina noua, and ea sta drept intre pa91 desarta : 1. profan; 2. frivol. luminit v. 1. a raspandi lumina : sod- mant i soare; binS plinfi, cand parnantul

rele lumineazd pcimerntul; 2. a tinea sta. in linie dreapta intre luna i soare cuiva lumina: lumineazd-mi pe scard; (fig. cel cu obrazul plin i rotund); pri3. fig. a deschide mintea, a face sfi pri- mul l ultimul phtrar, and nu vedem ceapa studiul lumineazd spiritul; 4. a deck un sfert din jumatatea discului lucalauzi: end duc unde m'o lumina D-zeu; minat; Pretinsele influente asupra more5. a distribui luminile si umbrele, intr'un lului atribuite lunei sunt curat imaginare; tablou; 6. a se Msenina : se lunzineazd 2. satelitul unei planete: Jupiter are pa-

vremea; 7. a se revirsa de ziva. [Lat. tru Zuni; 3. una din cele 12 parti ale aLUMINARE].

nului cuprinzand 30 sau 31 zile (afara de

lumina f. 1. ceeace lumineaza si face Februarie cu 28 sau 29): luna Flaitz e

www.dacoromanica.ro

- 373 -

lun

lut

cea mai frurnoasii din tot anul; hma rat5 de popor ca o boal5 Indelungata): de miere, prima tuna a noilor casatoriti. buruiand de lungoare. [Lat. LUNA ; sensul 3 .cluna de zile lunguel a. cam lung: pat lunguet se Luni f. a doua zi a sApt5mAnei. [Lat.

confundfi cu o perioada de rotatiune corn-

pleta a lunei, satelitul parnantului devenind astfel masuratorul firopulult

lunar a. ce tine de luna : anul lunar, cornpus din 12 rotafiuni ale lunei, are

354 de zile.

LUNAE (DIES)].

lunitii f. Buc. Zool. caracuda.

luntral rn cel ce mAnA o luntre. luntre 1. vas mic ce se manA pe ap5 numai cu lopeti: a se face luntre si

lunatic a. si m. I. supus pretinselor punte, a face imposibilul. [Lat. LUNTRE4

lup m. 1. cuadruped salbatic i carnilunatice rddeau p'o rndndstire BoL.; 2. vor din genul cainelui; lupul vrfibillor. fantastic, bizar : tit esti lunatic, ft-e fricd sfrancioc; 2. blan5 de lup ; 3. fig. om influente ale lunei, somnambul: fantasme

crud. [Lat. Lupus].

de strigoi AL. [Lat. LUNATICUS].

luncal f. 1. campie acoperita cu fanete lupà 1. 1. cresc5turA lemnoasA ce r5sub poala unui deal; 2. pidurice In apro- sere pe unii arberi ; 2. lentila biconvexa pierea apelor. [Slay. OKA, baltà; sub ra- prin care obiectele se vad marinduse. portul sensului, cf. pddure]. lupan a. de coloarea pArului ca lupul, luncet ii. padure langa o ap5: In alb la urechi si la nari (despre vite). largul luncetului DerAva. lupanar n. casa de femei pierdute: lunecti v. 1. a fi luciu : gheafa lunecd lupanare de cinism si de lene En. foarte; 2. a merge fará piedica: bucatele lupesc a. de lup: foame lupeascd. 11 lunecd pe gdt; 3. a-si pierde echilibrul, lupeqte adv. 1. pe apucate, lacom : mcl-

mergand pe ceva luciu : a lunecat pe ndncei lupeste; 2. pe nesimtite: lupul ghiafd; fig. a luneca in pdcat; 4. a se lungi pasul luneste ISP. ; 3. se zice desstrecura : mi-a lunecat printre degete. pre umbletul In goana al calului. [Cf. lat. LUBRICARE]. lupoaie I. planta parazità de coloare lunecos a. care lunedi sau face s5 albistrie, devenind dupa inflorire galbuie, e stricacioasa porumbului (Orobanche ramosa). lunetà f. 1. instrument de optica format lupe& v. 1. a se prinde piept la piept

lunece.

lunecus n. V. alunecua.

din sticle concave si convexe dispuse asa cu cineva spre a-1 da la pAmant : se luptd Mat sa ne arate mai deslusit obiectele bdiefii; 2. se zice despre orice combatere: departate; 2. pl. ochelarl. armatele se luptard vitejeste; 3. fig.

lung a. 1. dela un aloft pana la altul, fn opozitiune cu scurt linie ; fig. vorbd lungd; 2. de cea mai mare Intindere In suprafatg, In opozitiune cu larg lat: cdrnp lung, dar ingust; 3. despre

timp ce dureazi mull: zile lungi;

fig.

cuvdntare lunge'. [Lat. LONOUS]. II n. Inn-

a se Impotrivi: s'a luptat mult timp cu suferinfa. [Lat. =TARE].

luptà f. 1. exercitiu de cercare a pu-

terilor: huptd dreaptd ; 2. b5tAlie: pacea

puse capdt luptei sangeroase; 3. fig.

discutiune, ceerta: luptd electorald. [Lat. LUCTA].

girne: zece metri in lung. luptaciu n. numele muntenesc al volungan a. prea lung. II m. om desirat locului. st slab. luptaitor m. cel ce se lupt5. lustragiii m, care curAtA si face lustru lungaret a. mai Iung decAt lat. lungi v. 1. a (se) face lung: a lungi la ghete. lustrini f, stofá cu lustru de captusit masa; fig. a lungi vorba; 2. a se Intinde pe jos. sau pentru haine de vara. lungime f. 1. Intinderea unui obiect lustru a. 1. luciu natural sau artificial ;

dela o extermitate la alta : hingimea bac 2. fig. strAlucire ce d'a frumuse,ea, meri.

Fului; fig. lungimea carpi; 2. timp In- tul: aceasta izbandd educe un not: delungat: lungimea negofierilor poli- lustru gloriei sale. [Lat. LUSTIZIA. tice; 3. fig. supra-abundanta: monologul lustru m. period de 5 ani (la vechii tragediei e de o lungime nesuferitá ; Romani): opf lustri de domnire AL. 4. extensiunea cea mai mare a unei sulustrui v. a da lustru. a polei. prafete: mdsuri de lungime. lut n. 1. argila lutul in mina olalungi, adv. In lung: in lungis si in rului; 2. (poetic) corp: coboard 'n morcurmezis. U n. lung: dealungisul mun- minte nestabilul tau hit Bor.. [Lat. tilor AL.

lungit a.

rerun].

si

lutirie I. olärie.

adv. Intins dealungul:

zace lungit pe iarbd. lungoare f. pop. langoare (conside-

I

luteran a. conform doctrinei luiLuther. m. cel ce profeseaza aceasta doctrina.

www.dacoromanica.ro

lut

Mae

374

luteranisni n. doctrina lui Luther, chminte, In mancare, In mobile; 2. fig. devenità confesiunea hiteranilor: /utera- mare abundant& profuziune: lux de prenismul se mai numeqte qi protestan- caufiuni ; 3. ornament bogat : carte editism. tatd cu lux. lutisor n. Miner. ocru: use', de lemn luxatiune f. In chirurgie: scrintirea boltd cu lutisor rosu. [V. hill unui mernbru. lutos a. 1. pfin de lut: veizandu-1 asa luxos a. care desfasurii lux : casa de soios si de lutos Pop.; 2. de lut : luxoasd.

luxuriant a. care se produce cu prilutrI f. norca, vidra, cuadruped car- sosint5: vegetafiune luxuriant& nivor din fam. dihorilor, se vaneaza penluzernl f. plantà din fam. legumitru blana sa (Musteltz lutreola = fr. noaselor. numità vulgar culbeceasd si dealuri lutoase. [Lat. LUTOSUS].

loutre). gltizdeiu, constitue un nutret foarte bun lux n. 1. maretie, splendoare In Imbra- (Medicago falcata = fr. lu.zerne).

M m.

1.

a treisprezecea litera a alfa- eventualitate: mdcar cum, mdcar cat de

betului; 2. dint' roman5 In valoare de I mare; macar cii, desi, cu toate cA. [Gr. bizantin ma'am]. 1000.

macarl f. 1. instrument de ridicat

mhi int. 1. de chemare cane un bar-

bat (mai ales catre un inferior sau intim); greutati man; 2. Mold. mosorel. [Turc.

2. de mirare: irra I [Si mall cf. men-el. MIURA]. mh I. abreviatiune din dial. mama', macaroane f. pl. pasta de Mina fina, potrivita in tevi lungi si gaunoase (manmamii: ma-ta, md-sa. mal pron. pe mine. [Lat. ma care favorita a Italienilor). mac m. planta din ale aril flori macaronic a. se zice de un gen de

s'extrage opiul, iar din grauntele-i un tel poezie builesca in care s'amesteca vorbe de uleiu (Papaver somniferum). [Slay. luate din diferite limbi. macat n. acoperemant de pat. [Turc. mAx61. mach f. jocul numit bacara. [Macao, MARATI. numele color:gel portugeze in China, de macaz a. ac (la calle ferate I la tramvaie). [Turc. MAHAS]. unde jocul fu introdus In Europa]. I

macabru (dant) n. hora infernala ju-

mIcel n. I. taiere; 2. fig. ucidere In

macac m. soiu de maimute cu capul

om brutal si fara mil& [Lat. MACELLARIUS].

machati v. a striga ca caprele. [Ono-

mIcelirie f. 1. locul unde se taie st se vinde came de vite; 2. jig. omor in

can't de morn de mice varsta si din toate mass& mare vársare de sange: bdtdlia starile sociale: ea a fost adesea reprodusa se sfkrsi cu un mócel infricofat. [Lat. de pictori 9n sec. XV si XVI; tabloul cel MACELLI/11]. macelar m. 1. taietor de vite; 2. vanmai celebru e cel zugravit de Holbein in zator de came cruda cantaritil; 3. fig. manastirea dominicanilor din Bazel.

mficelfiri v. a ucide ca un macelar, turtit l cu coada foarte scurtii (Simia a ucide In mare numar. cynornolgos). inatopee].

macadam n. pavajul stradelor cu pie-

ma 335.

macerati(un)e I. operatiune chimica tris Indesat, dupg sistema inginerului scoprin care se lasa un corp solid sa se totian Mac-Adam (m. 1836).

macadamizh v. a asterne o stradà piasca intr'un lichid: vinurile medicale se prepard prin macerafiune. macagifi In. acar (la calk ferate). maclerlan n. manta cu guler mare,

cu pietris indesat.

[Turc. mAxAsujr; v, macaz].

fara maned, avand pe laturi deschizaturi

macli v. 1. a striga, vorbind de rate; pentru a scoate bratele. 2. fam. a trancani din gura. [Onomato- macheth f. model In mic al unei stapee: mac! mac tui sau sculpturi (= fr. maquette). machleandru m. Mold. un fel de primachiavelic a. 1. conform princigoare: stiglefi, presuri, macalendri ce piilor politice ale lui Machiavel; 2. fig. prin tufe se alungd AL. [Cf. rut. 14,uco- viclean, perfid : purtare machiavelica. LIONDRA]. machiavelism n. I. sistema politica mhcar adv. exprima: 1. o restrictiune a lui Machiavel, bazatà pe rea credinta Si tiranie; 2. viclesug, perfidie. [V. Mamdcar cinci lei; 2. o ipotezh : clicroi

mdcar sâ md !We, nu fac aqa; 3. 0 chiavel].

www.dacoromanica.ro

mc

- 375 -

mg

made? m. trandafir sMbatic care creste sfatului domnesc l311..c.; 2. partea carumai mult pe coline (Rosa canina). [Ori- lui d'asupra osiei dinainte. [Lat. MEDIA LARIS, gina necunoscutM. ce se afia in macluva]. macinis v. 1. a preface in pulbere sau mfiduva f. 1. substanta moale i grasa faina; 2. fig. a se sfarama. [Lat. MACHINARI, ce umple cavitatea oaselor: mdduva spia inventa, a ma'am (cf. pe inscriptiuni, ndrii; 2. materie spongioasa ce s'afia in MOLL MACHINARIA)].

macinat a. redus tn pulbere. n. lucrarea de a macina: mdcinatul graului. inficiniq n. rezultatul macinatului. mficiuch f. 1. batik groasa cu un nod de lemn la un cap; 2. loviturd cu maII

cotorul unor vegetale; 3. fig. ce e mai substantial: mciduva unei cdrfi. [Vechiurom. mdduo = lat. MEDULLA].

mfieastrá f. 1. fermecitoare, zina acolo ode o mdeastrd LP. ; 2. pl. alt nume dat lelelor, ca zine prin excelenta:

ciuca: destul o mdciucd la un car de dupd ce 'nchid ferestrele, joace-mi oale; fig. a se face pdrul mdciucd, a mdcar Mdestrele Rum V. miestru.

se sbarli cuiva parul de spairnA ; 3. Bot, mfiestret a. de maestru; 1. magistral; maciuca clobanului, rostogoL [Lat. vulg. 2. ingenios. *MATTEUCA

clasic MATEOLA].

maestri v. a executa cu maestrie

mficiucat a. care la un cap are nod: ldutarii mdestresc hore inalte Em.

mitestrie f. 1. abilitate in executiune ; maciulie f. cap& mai gros si rotund : 2. mestesug; 3. fig. inseliciune, viclenie. mdciulia selei. [Compromis din mdciucd mäestrit a. ficut cu miestrie : 1. arbend groasd nuiciucatri PANIC

tistic; 2. artificial.

mrigdlie].

maestru m. 1. cel ce se distinge in mac-mahon n, yin amestecat cu apa gazoasa sau minerali: beau o bere, un vr'o arra sau stiinta; 2. cel ce instrueste: mac-mahon CAR. maestru de muzicd, maestru de conmiserly n. plena nutritivii cu un gust ferinfe; 3. registru mare comercial (-= it. plicut acru, ricoritor i antiscorbutic, maestro). mäestru a. 1. magic, inzestrat cd inmult intrebuintati la buctitirie, adesea impreuni cu spanacul (Rumex acetosa). susiri miraculoase i profetice, epitet ce se aplicii in basme nu numai oamenilor [Origini necunoscuti]. macrocosm n. lumea cea mare, to- (in special lui Fat-frumos), dar animaletalitatea lucrurilor In opozitiune cu mi- for (pasire, cal, same) i chiar lucrurilor crocosm, lurnea cea mica, adici omul. (mar maestru): a0t pasdrea rndeastrd macru a. slab, vorbind de came si de poate lua diferite chipuri, e inzestrata cu darul vorbiiii i are un viers fermecitor ;

vite. [Lat. nAcriun].

maculaturii f. 1. foaie de hartie pa- 2. epitet dat zinelor aci locuia o zinei tati (In tipografie); 2. borne de hirtie mewastrez Ise. ; 3. abil, ingenios sd vdd ;

groasa pentru impachetat. mdeastra-fi mcind lucrrind odoare s finmadam& f. 1. claciaci straini, guver- te AL. [Lat. MAGISTRUM J. 3 M. fermecitor, nanti ; 2. (ironic) cocoand: de pros sd fi vrijitor. V. mheastri. madamd de bon-ton At.; 3. femeie pu- mag m. 1. preot la vechii Persi : mablicA. [Fr. MADAME, cu sensul peiorativ Me-

gul, paza rdzbundrii, a citit semnul

madem n. numele popular al pac-

magaiata f. Mold. V. mogandeatii. magalie f. 1. Tr. cripitina sau fruc-

rent titulaturei striiine (v. jupdnerzsd)]. intors En.; 2. pl. cei trei intelepti din maidäri v. Mold. Tr. a face molturi. Orient, sau Craii dela Ritsirit, call ye. [Origina necunoscute]. nird la Betlehem si se inchine lui bus. madeh f. pricini, chestiune: pentru magadau m. strengar maze. [Fuziune volnicii i alte madele Fe.. [Tune. waist]. din rridgar l (derbe)deu].

fonului: lingurife, sfeanici de madem.

[Vechiu-rom. mac/ern, metal = turc. su- tul rnacului ; 2. Mold. grimilie [Metatezi DENI din geirmilie]. madepolon n. tesAturi din bumbac migar m. 1. asin ; 2. pl. boldurile alb al greu (= fr. madapolam). sau terusile unei case thinesti ; 3. douii Ma dona 1. 1. Maica Domnului : a creat lemne incrucisate pe care s'aseazA lempe pan= goald pe Madona Dumne- nele de tiiat cu ferestreul; 4. fig. stupid. zee En.; 2. icoanii, picturi sau statuii, a [Alba nez HAGAR].

mhgaresc a. I. de migar sfat mdmadrigal n. poezie ce contine, in ca- gdresc ; 2. se zice de o tuse silnici teva versuri, o cugetare ingenioasi 1 ga- indelungati. magarie f. fig. vorba sau fapti pros!anti. sfintei Fecioare.

midular m. 1. membru al corpului teasci. sau al turd corporatiunl: mdclalari ai magarita f. 1. femeiulca magaruluf

www.dacoromanica.ro

- 376 --

mag

mats

2. crucea dinapoi a carului : 3. caciula eu nu te voiu mciglisi cu fdgaduieli stalpilor la o casa tarlineascii. ISP. [Origina necunoscut.5]. magazie f. 1. depozit de mArfuri; 2. magnat m. nobil ungur sau polon. Mold. magazin : ne-om opri in Paris magnet m. 1. substanta minerala ce s'om merge pe la magazii AL. ; 3. are proprietatea de a atrage fierul: maggranar; 4. In special, incapere separata netul natural e un oxid de fier ; cel artide corpul casei pentru lemne, spalat, etc.: ficial, o bucatA de otel frecat cu alt mesci-i inchidem intr'o magazie LP. [Mold. tal ; 2. fig. ceeace atrage i farmecii. magaza - turc. MAGAZA, magazin : forma

magnetic a. I. inzeshat cu proprie-

magazie deriva dintr'un intermediar grec tAtile magnetului; 2. ce tine de magnemodern]. tismul animal : somn magnetic ; 3. fig.

magazin n. pravalie mare.

magazinaj n. depunerea

i

care exercitfi o atractiune puternica timpul misterioasa.

ui

magnetism n. 1. proprietatea magcat stir marfa in magazie. magaziner m. cel ce pazeste magazia. netului de a atrage fierul ; 2. agentul camageresc a. se zice de boii inalti, ruia magnetul datoreste aceasta proprielungi, subtiri l cu coarne toarte lungi. tate : magnetism terestru, fluid prin care parnantul, considerat ca un magnet [V. /naiad. magheran m. planta aromaticA din imens, lucreaza asupra acului magnetizat; fam. labiatelor, se cultiva adesea prin 3. (animal), influenta ce magnetizatorii floraril (Origanum majorana). [Rus. MA- pretind ca exercith asupra unei persoane cu ajutorul ochilor sau prin Insuflarea

IERANCti.

maghernitii f. cAscioara sau prava- unui fluid magnetic emanat

dintr'Insii,

hoard de scanduri. [Vechiu-rom. ma- cufuncland acea persoanti Intr'un somn ghernitd. bucfitarie -= gr. mod.]. artificial.

maghiar a. relativ la Unguri : limba magnetiza v. 1. a comunica promaghiard. II m. pl. numele national al prietatile magnetului : a magnetiza fieUngurilor: Maghiarii nemesi o mie AL. rul ; 2. a influenta fiziceste prin procemaghiarism n. V. ungurism. darile magnetismului animal ; fig. a domagiar m. od. galben magiar sau bandi o mare influenta asupra cuiva. austriac : ea ma coasta vre'o 3000 de magnetizator m. cel ce magnetizeaza. magiari BOL. [TuUG. MADJAR (v. tighiu)].

magnezie I. praf alb, insipid, ninth

magic a. 1. ce tine de magic ; 2. Jig. solubil in apa : purgativ. care incanta, care amageste: elect magic. magnific a. maret. magie f. 1. pretinsA arta de a co- magnificenta f. 1. caracterul celui manda fortelor naturei ; 2. fig. farmec magnific ; 2. splendoare, bogatie extrarnagia muzicei. ordinara. magister m. comandant; magisterul magnolia f. arbore frumos din Ame-

Prusiei AL.

magistral a. 1. de magistru : ton

rica cu frunze totdeauna verzi i cu flori admirabile.

magopajii f. Mold. curvd (balm.). [Cf. magistral ; 2. demn de un atare : seriere magistrald. vechiu-rom. magopet, brutal.]. magistrat m. cel Investit cu o auto- mfigulealii f. vorbA amagitoare a ritate administrativA sau judiciara. inceput a-I lua cu mdgulele CR. magistraturii t. 1. demnitatea, sar- Infiguli v. a linguai, gadiland amorul cina magistratului ; 2. timpul cat un ma- propriu. [Slav, mxima.m). gistrat Ii exercitA functiunea : 3. corpul magulire f. lingusire interesatA. magistratilor : se destind magistraturei. mfigulitor a. care maguleste. magistru m. 1. maestru ; 2. cel vermagurii f. 1. InaltAtura de phrnant sat Inteo stiinta sau arta ; 3. capitan, (3-5 tn.), In preajma ruinilor sau a druinspector : magistrul orasului OD. murilor vechi, mai adesea morminte sau magiun n. I. amestec de opiu, mac, tumuli funerari ; 2. colind. [Albanez ?A-aloe : magiun de curcitenie ; 2. fiertura aura de poame formand un tot consistent : mahal m. Mold. hamal, in special magiun de prune, de struguri, de do- butar, care baga i scoate butoaiele din vleac [Turc. HADjus].

mfiglis f. 1. gramada de bolovani de

pivniti. [Metatezii din hamal]. mahalis f. 1. cartier, suburbia : &Viva

sare ; 2. Buc. facile bisericeasca de lemn. feciori de boieri bateau mahalalele ziva i noaptea GMCA ; 2. locuitorii [Ung. MLOLYA, morman].

snaglaff m. lucrator minier care ex- and mahalale : a sculat mahalatia in

trage sarea.

natiglisi v. a amagi prin linguiri

picioare. [Turc. MAHALLAI.

mahalagism n. vorbh sau expresiune

www.dacoromanica.ro

mah

377

--

mAj

de care se servesc mahalagii : rnahala- tere:p prinde maià; 2. ferment de Met.

gismele sunt frecvente in comediile

[Turc. MAYA].

analogical.

dan, la bun sfarsit. [Turc. MAYDAN, MEYDAN,

halului.

medean].

lui Caragiale. Ele consista mai ales in :male& f. 1. forma mAngaietoare penfrantuzisme mai mult sau mai putin al- tru mama ; 2. Maica Domnului, Maica terate : parol ! (= parole d'honneur), Precista, Sfanta Fecioara ; 3. calugarita rezon ! (= raison), alevat (= au re- (ca titlu onorific) : manastire de maid. voir); apoi din neologisme asa zicAnd [Serb. ....kbrA, mama]. rornanizate : ambit (= anthitie), crememaidan n. I. spatiu gol. teren neanal (-= criminal), ostroment (=ins- coperit de cladiri : gradini si maidanuri trument); din etimologii populare la- unde sa se depuie soldatii bolnavi cramatie (=- reclamatie), scrolulosi GmcA; 2. bitatura unei case taranesti (=- scrupulosi); din locutiuni caracte- mdndra fade pe maidan 5i 'mi 'nsir ristice : a trata cu refuz (= a refuza), la margean POP.: 3. fie. a iesi la maietc. dan, a veni la iveala, a se descoperi; a mahalagiit m. 1. cel ce locuieste In- scoate la maidan, a face sa lasa la lutee. mahala ; 2. fig. mitocan. [Formatiune mina, a face cunoscut: a ajunge la mai-

mhàIit n. transportul si plata mamahit a. fam. beat, cherchelit. [Ori-

gina necunoscutal.

arena, plata, de unde si forma Mold.

maiestate f. 1. marine ce inspirt admiratiune, respect : maiestatea unui fern-

mahmudeh f. veche monedt tur- /Au; fie maiestatea augustei batraneti ceasca de aur (batuta de Sultanul Mah- AL.: 2. titlu dat Imparatilor, regilor si somud) : cu ddsagi pu buzdugele pline tiilor lor. maiestos a. plin de maiestate. cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDY0, mahmur a. 1. ametit (de via, de mai-mare m. cap, capetenie : maisomn) : ceva de bdut rnahmurilor CR. 1 marele ostilor.

maimutA f. 1. animal cuadruman, posomorit cat un Pao mahmur AL. foarte mladios l sprinten, care seamana 2. rau dispus (dupa chef sau insomnie):

[Tun. minim]. l n. indispozitiune (dupe. mult cu omul (Simia); 2. om foarte mit; betie) : medusa, scoate mahrnurul din 3. fig. cel ce imiteaza gesturile, faptele sau om

apucaturile cuiva. [Macedo-roman Thai-

CR.

nitihni v. a (se) Intrista foarte. [Ori- minz = turc. MAYMUN maimutd e un di-

gina necunoscutal.

minutiv propriu Munteniei : v. momitd].

mum].

MATOR]. V. Stat.

mAhnicios a. ce Insufla mAhnire :

maimutAri v. a cauta sa imite (cum fac maimutele). meihnicioase cugetari OD. maimuthrie f. fig. imitatiune stanmahomedan a. ce tine de Mahomed. II m. cel ce profeseaza religiunea lui gace sau ridicule. maine adv.. 1. ziva cc urmeaza celei Mahomed. mahomedanism n. religiunea late- fn care ne afMm ; 2. fig. In curand : ca meiata de Mahomed i alg carii dogme mdine [Lat. ?la:a, dimineata zilei]. maioneza f. sos rece din gilbenus de se afla coprinse In Coran : unitatea diviaL profetia lui Mahomed, poligamia ou, untdelemn 1 lamaie (=-- fr. mayon sclavajul sunt principiile fundamentale noise). maior m. ofiter superior care comanda ale mahomedanismului. un batalion (In infanterie), un divizion mahon n. lemnul numit si scaune de mahon si de abanos. [Turc. (In cavalerie sau artilerie). [Rus. l nemt. mahorel f. Mold. tuttin prost rusesc :

Maki rn. a cincea hma a anului nu-

s'a apucat de tras la tnahorca CR. mita de popor Florar. [Lat. lulus].

maiu n. unealta de batut pari, pane., mahrana f. V. maramA : o mahrama etc.: maiele rotarului, maiele piuei.

[Rus. MAHORKAl.

rosie ISM

mai adv. 1. indica in genere o cantitate sau intensitate; 2. serva la formarea

[Lat. MALLEUS1.

maitt n. Mold. Tr. &at. [Ung. nAjl. maim* n. Intinzator (la rasboiul de

comparativului l superlativului: mai bun, tesut). [Serb. HALYIJOA]. cel mai bun; 3. exprima o continuitate mail f. Tr. cAntar (o mita oca),

fn

tot mai triiieste, mai adu lemne; 4. o special de sare. [Ung. idsza, cantaa aproximatiune : mai era sci cada, mai mfijer m. cel ce cantareste carele cu toti. [Lat. aLtotsl.

mai? int. V. mat

sare.

mljerit n. od. In Mo10, dare pentru

malh 1. 1. cblag de brAnzA, si fig. pu carele de petite sitrat.

www.dacoromanica.ro

maj

majolica

mans

378 --

veche faianta Rabaul t: nutret pentru vite. [Cf. pol. MALDR, 0 masura oarecare]. major a. 1. irezistibil, independent de maleabil a. 1. ce se poate intinde cu vointa : forte' majore z: 2. Muz. compus ciocanul 4n foi subtiri: 2. fig. mladios, dodin douri tonuri: mod major; 3. Jur. cel cil: un caracter maleabil. ce a ajuns In varsta majorititii. maleabilitate f. caracterul calor maf,

lampd de majolica.

majorat n. starea celui ce are varsta leabile. maledicti(un)e f. blestem. civile i politice. mall v. a umplea cu mAl, a se Innomajordom m. mai-marele Curtii (la moli. malic n. V. melte. Roma si In Spania). mann m. 1. arbust cu foaia ca lamamajoritate 1. 1. cel mai mare numAr, cea mai mare parte: majoritatea oame- ita, cu floarea alba ca salcamul (Prunus nilor; 2. pluraliiate 4 voturi : a obtinut padus); 2. Tr. liliac. mfilina f. 1. fructul malinului, negru majoritatea; majoritate de voturi, numar campus din mijloda voturilor plus si amar, de mArimea unui bob de mazare. ceruta de lege spre a exercita drepturile

[Serb. nAiimt].

unul.

mint a. acoperit cu mal: o tantana

majurcula f. ilterZ mare.

snakama f. gen de compozitiune arabA rruilita si parcisita CR. malitie f. I. inclinatiune de a face Mu: In proza rimata cu versuri intercalate : 2. simplA dispozitiune la veselie I gluma. Makamele lui Hariri.

malitios a. plin de malitie. mal n. (Arm stancos: pe malul marii, malitiozitate f. caracterul celui mardului, lacului; a da de mal, a dovedi, litios. a prapficli. [Dial., Muscel, mal, deal = malos a. plin de mill. albanez nALI, munte].

mai n. 1. nomol ; 2. huma cu care sA- maloteis f. 1. manta femeieasca scump tenii spoiesc casele. [Cf. pol. HUL, noroitil. Imblanita ii scoase maloteczna sa bidnaafis f. Mold. netezitoarea zidarului. nita cu samur Fit.: 2. scurteica (Arancalor de zile mari : sd.ti croiesc o ma[Turc. mArX, mistriel. s

malac m. vitel de bivol. [Cf. gr. mod. lotea, zdu, frumoasd ca o stea POP.

MALAKOS, mcale, plapand].

[Turc. MALLOTAl.

malt n. orz Incoltit artificial, uscat despuiat de muguri, gata de a fi intremos ce se afla In mimic Siberiei. malacoV I. fustA (In forma turnului buintat la fabricarea berii. [Nemt. mud.

malachitä 1. niatra de un verde fru-

maltef n. matase malteza: rochie de maladet rn. flachu (mai mult ironic): maltef ra. apelpisita ca un maladet zaporojecin maltez a. I m. din insula Malta. maltratit v, a trata rAu pe cineva, cu CAR. [Rus. morourra, tanar]. malfiet a. moale Minos (ca maialul): vorba sau cu fapta. malurii f. boalA de grau, numita si pere malilete. malaiu a. 1. Mold. meiu : vrabia ma- taciune mdlura din grau se alege la laiu viseaza; 2. Munt. faina de porumb ; rau P AIOT. [Derivat din mdl, nomol, boala 3. turta coapta in test. [Origina necunos- prefacand substanta fainoasa a cerealelor Malakov), odinioarA la modA.

cuta].

malaria f. 1. emanatiunea mlastinelor (In Italia) si frigurile cauzate de aceste emanatiuni; 2. boala endemica in localitatile baltoase sau umede, foarte raspandila fn Romania. malaria a. expus malariei: copii ma-

Intr'o pulbere neagrii]. mfiluros a. plin de mAlurA : grflu md-

luros. mama f. 1. femeie ce a niiscut un copil; 2. fig. Ora de origina, cauza prima :

lenea e mama tuturor vitiilor; 3. fe-

meie batrana l termen de gingAsie cAtre un copilas: mama draga; de mama larici CAn. male adv. In expresiunea a tâcea mAlc, focului, nevoie mare, cumplit de. [Lat. MAMMA, a nu rosti nicio vorba. [Ca. ma, thcere]. termen din graiul copiilor (Insem-

maid v. a rAmanea mut de ulmire nand totdeodatA mama l lapte sau tata) ei o rnalcira vriztind-o aqa de fru- de uncle i variantele mama' (scurtat ma) s

moasa TSP. [V. mdlc].

si muma].

mamaie f. V. tnomAle. mamaliga f. I. pasta Ingrosata de maldär (maldur) m. snop de coceni mAlaiu cu apa cl sare, pe care tAranii o de porumb tAigi cu secera : cdsutele lu- tate In felli cu o sfoara l o mAnancii In cesc sub a lor mold& de trestii au- loc de paine; 2. fig. om molatfc. [Primirite AL.; maldir verde larbi cositA ca tiv probabil termen din graiul copiilor, dimaldac n. Mold, a treia parte dintr'un

car cu fan, lemne. [Gr. mod. mArADAxis].

www.dacoromanica.ro

mAm

mAn

379 --

minutiv din mama (cf. sapaligd, din mania f. 1. partea corpului omenesc sapa), desemnand la inceput asa numita ce terminA bratul: omul are doud mdini, maimuta patru; a pune la mAnA, a in.. papa a pruncilort mfimAligar in. 1. care se hr5neste sela pe cineva, a fura; a da maim, fig.

numai cu mamAliga; 2. fig. bAclaran, t&- a putea, a cuteza, a conveni ; pe sub mAnA, pe ascuns ; peste milna, incomod; rAnoiu.

mama-pAdurii f. 1. zinA rea de pa- 2. fig. putere; if am la mdrza, l'a dat dure, care se atine la marginea codrului pe mane polifiei; 3. abilitate de execust (sub forma unei babe garbove 9i sgar- tiune la un artist: mdrici bund, mind de cite) momeste pe cei rfitAciti sd-i pearzA ; maestru; 4. cAs5torie: a cere mina 2. flint& mongtruoasi urità i spAiman- cuiva; 5. cat se poate tinea Inteo manfi:

tfitoare: lua-l'ar mama-pddurii I 3. numele unei plante de p5clure (Asperula odorata). minnaruti f. 1. alt nume popular dat

o mina de sere, de fdind ; 6. ceatA mica de oameni (mai ales Inarmati): trimi.se

o altd nuind de solda fi spre paza podului alto. 7. calitate: de mcina intdia, coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparuclä. [Ter- de toatd mdna ; 8. tot ce seamand cu o mand: mdinile sau mdnuile sisletului. men de aceeas originA cu mdmdie]. mamelar a. relativ la tate glande [Vechiu-rom, nalnu = lat. MANUS]. mAna-anului f. termen calendaristic : mamelare. mamelon n. In nomenclatura mili- ciclu anual.

Manaii m. pl. alt nume dat Carjaliilor, inameluc m. soldat din cavaleria egip- dupa rebelul Manah Ibraim, care arse si tean& mamelucii instituiti la 1254, fur5 jefui provinciile turcesti, nAvAli In 1802 exterminati in 1811 din ordinul lui Ma- 1803 In Oltenia prin Mehedinti, rAsp5ndind in juru-1 foc i sange: noaptea cdhomed-Ali. mamifer m. animal din clasa mami- deau peste noi Mena fii, ca sâ ne scoafd ferelor. din meterezuri Gmcw. mAna-Maicii-Domnului 1. curioasA mamitere n. pl. clasà de animale cu tate. plants exotica', creste prin pustfile nisimamornic m. gandac negru (Meloe poase ale Sirrei si Arabiei, de unde o proscarabaeus. [V. mdmdrutd]. aduc la noi calugarii: dup5 cAderea frunnth/nos m. medic care clA ajutor la fa- zelor, ramurile-i se incovpaie formand ceri. [Gr. mod. mAturos, din ?thins, moasá]. un ghem, iar pus& in apA, ele Isi reiau nnimular m. mic negustor ambulant forma primitivA (Anastatica hierochuncare desface pela Ora articole de prima tica). tarA : deal, muscel.

mAnaltergura f. Tr. si Mold. 1. pescorespunzand arhaicului mamelegiu chir: manastergurd de in POP. ; 2. Buc. = turc. IHAMELEIV]. stergar. [Compus din mand i tergere mamut n. mare elefant fosil, desco- (cf. codobaturd)]. mfinistire f. locul unde trAiesc Cainperit In gheturile Siberiei. mAnh V. 1. a face sa mearg5 inainte, gArii ; mAnAstire inchinatA, care recunosvorbind mai ales de animale: mfind boil tea suprematia unei lavre (mai ales din la apd, mdnd calul fte; 2. fig. a im- muntele Athos) si pe care o ajuta cu daboldi ce-i mdna pe ei in luptd ? Ea. curt, In opozitiune cu manastire neattirnecesitate. [Derivat din titre. MAME131, trafic

nat5

[Lat. mown].

memdstirile inchinate au fost

manal f. 1. nutriment miraculos (cazut secularizate sub Cuza-Vodd. [Slay. din din cer) al Israelitilor in deserturile Ara- gr riONASTIRIONI.

bid; 2. suc ce curge din unele vegetale

fitAnAstiresc a. ce tine de o mands-

si care formeazA un purgativ usor ; 3. (ter- tire bunuri mdndstirefti.

men ciobAnesc) lapte smantanos, lapte mAnat a. V. min% mult si bun: mane vitelor ; poporul crede mAnat n. actiunea de a mana: macá babele vrAjitoare, In zorile zilei de Sf. natul oilor. Gheorghe, iau mana vacilor, atunci lapmAnAtarcA f. excelentli ciupercA cotele e stricat, van& si nu prinde smart- mestibilA, se mAnAncA proaspata, uscata Ulna poate au luat strigoaicele mana sau ca conserve (Boletus edulis). [Or. dela vaci CR.; 4. fig. spor, belsug cler mod. nuirrilir, cu finals analogic& dupa

ingrafat cu mana averilor mdruisti- ciuperca

re*ti Ai..; 5. mu& de vara ce stricA roamAnAtor m. cel ce man& cai, oi, etc, dele 0 In special vita de vie; 6. Bof. mane a. Mold. se zice de vaca ce n'are mana jidovului, rug de munte sau smear. decat tin uger. [Lat. ivaicus]. mane& v. 1. a amesteca i Inghiti a[Lat. num; sensul 3 e o aplicatiune indigena si special& a termenului biblic]. limente ; 2. a pranzi: el mcindned acasd;

www.dacoromanica.ro

man

380 --

man

3. fig. a consuma, a risipi nebuneste pro- dat de aducere, ordin de a face sa cornpria sa avere: r-a nuincat toatd starea; par& inaintea unui tribunal; mandat de lam, fi-a mdncat credinfa; a manca clepunere, ordonanta In virtutea careia fript, a manca zilele, a prapadi pe ci- un prevenit, in contra caruia s'a lansat neva ; 4. a risipi banir publici incredintati un mandat de aducere, e repnut In casa cuiva; 5. in blesteme: mdrwa-i-ar inima de arest.

En; 6. a suferi, a suporta : a mandatar m. cel Insarcinat cu un manca palme, injurdturi; 7. a simti mandat. cdinii !

mancarime: ii mdridned urechea; 8. a mandolini 1. instrument de muzica roade: apele incindncd rdpele rdurilor ; cu coarde ce se bat cu o pana. mandrä f. feta frumoasa, dragi, iu(Inge) mancand pamantul, toarte iute, vorbind mai ales de cal. [Lat. *.tcueacARs bita: cdntd-fi, rnandro, cdntecul Pop. MANDUCARE : sensul 6 prezinta o curioasa mandrie]. mAndrete f. 1. frumusete: I,i oglinasociatrune de idei; mAncare-bataie (cf. dea mdndre lea in luciul apei ; 2. splenpdpard), tamiliaa multor limbi]. mancii t. Mold. si Tr. doled. [Vechiu- doare, magnificema: ce mdndrefe I [V.

rom. mamcd = rus. thuaLt, lit. mamita]. mdndru]. mandri v. a fi rnAndru. miinciicios a. si m. cui place sa mamandrie f. 1. in sens bun: sentiment nance intr'una, lacom: om indncricios. mAncare 1. 1. actiunea de a manca: nobil si Malt ce provine dintr'o incredere

mfincarea prea rnultd e vdtdmdtoare ; legitima in propriul sail merit si care

2. masa , dejun, prAnz mancare de seard ; imboldeste la fapte mari; 2. In sens fau: 3. ceeace se cla de mancare, bucate; mcin- sentiment exagerat se imiteaza mandria

legitima si care face sA ne credem mai

cdri delicioase.

mAncarica f. I. fam. un tel de bu- presus de semenii nostri. [Vechiu-rom.

cate de carne cu legume; 2. mancare. mdndrie, intelepciune (tinceputul meinmAncArime f. 1. iritatiune in piele driei frica Domnului, Coresi); sensul

ce face sa ne scarpinarn: urzicile fac intermediar este cumintenie exagerata, semai multd usturime decdt mdncdrime ; metie, trufie; v. mdndru]. mAndru a. 1. care are un sentiment 2. fig. dorinta toarte mare: mdncdrirne

de nobila Incredere in meritul meinde a scrie, de a vorbi. mAncat a ros : nrdncat de putre- dru de numele ce poartd; 2. carui Ii

gaiu On. mAncitor a. si m. care mánanca.

place sA dispretuiascli pe semenli sal: e foarte rruindru; 3. foarte frumos, splenmâncatorie f. abuz, risipa de bani did, superb (aplicat la fiinte si la lucruri): publici: voiu da poruncd sd cerceteze m'am Insurat c'o nufIndrd crdiasd POP. mdncdtoriile tale Fri.. dulci i nuindre primciveri Ex. [Vechiu-

mfinciituri I. elect al mäncAril sau rom. mdndru, intelept = slay' nómi6;

roaderii: gaura, infundatura. mAncau m. Mold, mare mAncicios

apoi, peiorativ, care se crede intelept, de unde fudul, trufas, Ii m. cel ce e mAndru. casa s'a mai ingreuiat cu un mdn- mAne adv. Mold. V. maine. cdu CL maneA f. cAntec turcesc ce exprimA Manda f. flume de temee, tip de pros- melancolie 1 amor: incep 56 cdnte vre-o tie: cum e Tanda aga e i Manda POP, manea NE011. prin sunet de tamburd W. Tandal. glasuri de manele AL. [Turc. MANi,

mAndAnac (mandalac) n. Bot. alu- melodic]. nele, barlaboiu: frunzd verde ?nand& mAneA v. 1. a trage in gazda; 2. a nac POP. [Serb. MANDALA = nemt. Erd- rAmanea peste noapte: a mas in pcidure. mandel]. [Lat. IIANZRII, a rAmanea, romtineste cu mandanea f. bandlt In jurul biliar- sensul restrans]. dulut [Turc. HANDANI]. mfinecA V. a porni Inainte de a lasAri mandarin m. nume ce se cla func- soarele: cine mdnecd de diminealii, iztionarilor i invfitatilor chinezi: manda- butegte mai mult in pictid Rum [Lat. rini 'n haine scurnpe de mcitasd vigi- ausucArat, a sosi des de dimineatA]. nie AL. manecit 1. 1. partea hainei ce InCA-

mandarinA f. mica portocalA foarte sura bratul; a o baga pe maned', a o

mirositoare.

mandat n. 1. act prin care cineva cla altula puterea de a vorbi sau de a lucre In numele shit: mandat de deputat; 2. bilet avAnd ordinul de a pliiti cuiva o aumA anutnita mandat pogtal; 3. man-

sfecli, a rAmAnea Incremenit (aluzie la dibAcia scamatorilor cari fAceau sA disparA

In maneca Mr diferite obiecte cu o repeziciune uimitoare); 2. ceatA de oatneni Inarmati: cloud mdneci de mugchetari &Mc. [Lat. nANICA].

www.dacoromanica.ro

- 381 -

man

man

manecare f. plecare de dimineatA: care se Incilzesc cei din cash. [Turc. scoald-te dela memecare Pop. MANOALL miinecari f. ornate sacre ale treptelor mfingalau n. lemn crestat de netezit lerarhice superioare (cari se imbracA pe panzeturi, postavuri. [Ung. rux00r.(5].

mangalita f. varietate de porci cu

brate sau maneci).

mainecat n, 1. serviciu divin public pArul alb si cret, cu botul i picioarele de dimineat5; 2. pe manecate, tare de scurte. [Ung. MANOALICA]. manganez n. metal albicios, dur al dimineata. manecatoare f. sArbaloare b5beascA lar5micios, servind la fabricarea unor ace cade in ajunul lui Sf. Gheorghe : in liaje de o prea mare tArie.

noaptea de manecritoare se fac jermece i vrdji.

manget n. manecA dantelat5: trei

randuri de mangeturi pe poale Fa... [V.

manechin m. 1. figurfi de lemn sau manted].

de cearA imitand formele unui om l sermangosit a. tic5los, netrebnic (de fivind pictorilor, croitorilor ; 2. fig. om fara inte sau de lucruri): mangositii nostri vointa si din care faci ce vrei (=- fr. man- de beirbati NEGR. [Cf. slovean MANGOVATI, a fi lenes]. nequin).

mane) n. 1. arta 0 exercitiul pentru

dresatul cailor ; 2. locul unde se dreseazA

mania v. I. a se servi cu masa a

mania o armdi 2. fig. se zice de mo-

uncle se invatà calária ; 3. aparat dul de a uza de instrumentele cugetArii: miscat de cai i menit a pune in miscare a mania o Umbel ; 3. a dirija, a conduce, o masind ; 4. fig. mijloace, tertipuri de a administra; a mania afaceri, bani. caii,

a ajunge la ceva (= fr. manège). mailer n. partea unui vas sau instru-

mania v. a (se) suptira foarte. maniabil a. usor de rnaniat. maniac a. 0 m. care are manii. manie f. 1. nebunie In care imagina-

ment de care apucám cu mana. [Macedorom. manor = lat. MANUARIUN].

manevra v. 1. a misca sau dirija o tiunea e mereu obsedatà de o idee fixA mania persecutiunilor; 2. deprindere 3. fig. a lua misuri spre a rent]: a ma- bizarA, gust excesiv: mania jocului, a nevrat foarte bine. colectiunitor. manevra f. 1. miscarea trupelor In manic 1. fritatiune violentA asupra corabie; 2. a executa manevre militare;

campanie; 2. arta de a face evolutiuni cuiva, furie subità 0 trecfitoare. [Gr. bicu o corabie. V. manoperA. zantin MANIA]. mangaf& f. (In graiul mahalagfilor), maniera f. 1. mod de a fi sau de a personaj ridicul 1 greoiu: mangafaua lucra ; 2. mod particular unui scriitor sau

pleacd miercuri CAR. [Turc. MANHAFA, stu- artist; a confunda stilul en maniera pid]. CAR.; 3. apucaturi obisnuite: codul bu-

mangaia v. 1. a cAuta &a aline du- nelor maniere (fr. = manaye). 2. a da ajutor: rmingdiati pe cei manierat a. atectat: stil manierat. saraci; 3. a r5stAta : a mingtliat copimanifest a. invederat, notoriu : eroare rerea ;

lul pe obraz. [Gr. bizantin MANG/MVO, a manifestd. II n. declaratiune publicA fAcutA fermeca ; latin medieval MANGANUM = PILAW. de un principe, de un general, de un guvern. NACU?! (v. farmec); vechiu-rom. mangdmanifest& v. 1. a face cunoscut; a-si nie, vrajA (ten farmeci i cu memgeinii manifesta cugearea; 2. a da pe fatA: le face acestea), Dosofteiu) = gr. bizantin a-si manifesta bucuria.

manifestati(un)e f. 1. actiune prin

MANGANIA, farmec, vraja ; in limba modernA,

sensul lui nuingdia s'a idealizat: leacul care se manifestA ceva; 2. expresiune puvraja (inseparabile dup5 conceptiunea blicA a unui sentiment, a unei opiniuni: vulgara) au devenit o alinare mai mult o manifestatiune pacified, patriotied. sufleteascAl. maniheism n. erezia maniheilor cari mangaiere f. actiunea de a mangAia, admiteau douA prime principil, unul bun consolatiune.

mangaietor a. i m. care mangiie

ai

altul ram

maniheu a. si m. eretic sectator al

sau servA a mangaia. [Vechiu-rom. man- persanului Manes, ereziarh din sec. III; ganietoriu, amagitor, fermeator ; v. man- St. Augustin fusese maniheu. gifia]. manina f. Mold. namilA a; vrea s'o mangaios a. 1. care aduce manga- veld cu cloud manine (fete) ca ale mete fere: cuvinte mangeitoase; 2. ce farmecA AL. [Vechiu-rom. mamind, colos, termen prin dulceata-i: cdntec mangaios. Inrudit cu marmite].

mangal n. 1. vas in care se pune je-

manioc m. arbust din America ;

fe-

ratec; 2. Mold. Insus jeratecul; 3. un fel cula din rAdticina sa servb la facerea tade vatrA In mijlocul casei tArAnesti la piocei (Jatropha rnanihot).

www.dacoromanica.ro

- 382 -

man

man

manios a. 1. plin de mink; 2. care mejdie: a mantui fara de dusmani; 2. a se scipa de ceva neplicut : voiu sd Ananipulit V. 1. a opera cu mina a- ma mdntuiu cu totul de ddnsii OD. ;

se,minie lesne.

supra substantelor chimice; 2.

a admi-

3. a dirui mintuirea eterni : nuintuiestc,

nistra: a nlanipula bani publici. Doamne, norodul taut 4. Mold, a isprivi, manipulator m. cel ce manipuleaza. a se termina: a mouttuit lucrul. [Ting. Ii

n. aparat pentru transmiterea telegra-

MENTEITI].

mantuinfa I. mijloc de mintuire. manir,ica f. 1. ornament de dantelit mantuire f. 1. scipare; 2. rascumpice terminii miineca camasei; 2. pieptar rarea picatelor ; Armata mintuirii, secti mobil ce se pune peste camasa. [Rus. protestanta fondati in 1865, reformati in melor.

1878 de pastorul Booth, spre a reinsufleti

MANIW.A].

mfinit a. stricat de mana : holde ma- interesul pentru destinele religioase ale

nite de ploaie cu soare. manitä f. stofá din care se faceau anterie

noscuta

i

omului ; 3. ispravire.

mantuitor a. care mintue: facefi

rochii (Fa.). [Origina necu- cruci menztuitoare At.. II m. cel ce min-

manivela f. bucata de fier sau de

lemn ce serve' a face sa se invirteasca o osie (= fr. manivelle). manjalau n. Mold. lemn dintat care, frecat cu sapun, serve' la zolirea chinasilor. [Tres din mdnji]. manjeala f. 1. lucrarea de a manji; 2. Mold. minzala.

tue, in special Salvatorul lumii. mantuel n. Mold. 1. mormoloc; 2. mihalt (peste cu capul turtit). [Rus. MANTUS].

V. mintus.

manual a. ficut cu mina : lucru ma-

nual. n. carte ce contine In prescurtare substanta unui lung tractat. manufactura f. 1. fabricare In mare a unor produse ale industriei; manufacmanji v. 1. a pita murclarind: car- turd de postavuri; 2. clic:lire in care ele buncle mdnjeste; 2. fig. a pangari, a in- se fabrica : a construi o rnanufactura. tine. [Slay. MAZATI].

manjitor a. care minjeste.

II

manufacturier a. ce tine de menu-

factura : industrie manufacturierd. II m. manopera f. rnijloc intrebuintat spre proprietarul unei manufacturi. a ajunge la un scop: manopere neleale. manta! v. V. mania. infinos a. 1. liptos, care di mult lapte: mainunchiu n. 1. legitura de mai

vacci manoasa ; 2. fertil : parmint memos. multe lucruri: mdnunchiu de flori; 2. [V. /nand) metafora pastorali transpor- miner ; manunchiul sabiei, coasei. [Lat.

tati asupra solului].

MANUCLUS = MANIPULUS],

nedlor camisei (= fr. manchette).

mdnusi de nuitase; 2. miner, toarti : mdnusa urciorului; 3. unitate de mi

mansarda f. camera sub acoperisul

manunt a. V. mirunt : lunca pudruità unei case (=-- fr. rnansarde). cu mánunt nuirgdritar AL. manseti f. pl. benti, marginile ma- mAnusA f. 1. obiect ce acopere mina:

mansion n. Mani in forma de sac deschisi de ambele cipitiie In care se baga miinile la frig (=-- fr. manchon). mansup n. functiune Malta boiereasca (in epoca fanarioti): 1/ rog sd te puie

sura a cinepei cu un diametru de 10-12 cm. [Deriver din mdrui: lit, mini mica].

mfinusar m. fabricant sau vinzator

de minusi].

la vreun mansup Frt. [Turc. MANSUR]. manuscript n. opera scrisi cu mina: manth (manta) f. 1. haina larga si lunga un manuscript rar.

ce se pune deasupra celorlalte ; a pune manuscris a. scris cu mina: lucrare cuiva mantaua, ail Oen; 2. (poetic) aco- manuscrisd. peremint : a nopfii neagrd manta peste manutanta I. stabiliment unde se fadealuri se lafeste Bat.; 3. fig. pricina de briar piine pentru armati. cearta, belea : và vefi gasi mantaua cu mane m. 1. cal pina la un an; 7. mine CR. [Pol. n.rurrA ; v. mantie]. firele de urzeali rimase netrecute prin mhntie f. 1. vesmint arhieresc pus ite i spati: a depcina mdnzul. [Cf. it. peste toate celelalte; 2. vesmint de su- MARV:), taur tAnAr]. veran: sub mantia regald vdd numai manzala f. preparatie lichidi din segoliciune Ar...; 3. (poetic) acoperemint: minte de in si tarite cu care se unge urluna revarsa pe copild o mantie ar- zeala la pima de cinepi, pentru udarea gintoasd AL. [Slay. Inurrild. firelor de pe risboiu, ca si nu se rupi. mantilla f. mintiluti eleganta de demi. [V. manjealii]. mantueala f. Mold. scapare: scoala manzalau n. Tr. 1. vitel de un an; 2. firele ce ramin afera din spati pe risera numai de mantuialci CR. manful v. 1. a scipa din vr'o pri- boiu. [V. mdnz i manzalci].

www.dacoromanica.ro

- 383 -

man

mar

manzäli v. a manji: o manzalird pe obraz cu cenuse si cdrbuni. [V. mina manzare f. oare cu lapte. mfinzat m. vitel de un an. manzoc m. manz, noaten. maoanit f. vapor pentru Imbarcarea

tinerilor nuntasi, voinicilor si de soacrA mirelui; 5. (poetic) vAl: ea ridicd som-

si maoane de transport,

ramd), arhaic mdframd (disimilata Mold,

noroasd lunga genelor marama Err.; 6. pl. bora ce se joaca la cununie (se joacS cu mgrami cand se duce copaciul inaintea miresei). [Turc. MAHRAMA, de unde

ciirbunilor (=-. fr. mahonne): pontoane varianta Munt. mahramd (redusti la ma-

mapa f. portofoliu de cárti sau dese- in ndframd)]. V. nAframA. nuri: mapd de carton. marar m. planta cu miros aromatic inapamund n. hartS geografica ce (Anethum graveolens). [Cf. lat. nAreprezintá parnantul divizat In douS e- RATHRUM]. misfere. marasm n. Med. slAbiciune extrema, mar m. (pl. meri), porn ale carui roade lancezealS.

sunt bune de mancare (Pirus malus);

de florfle marului, in zadar, fang folos. II n. (pl. mere), poama rotunda si plina de samburi a marului: merele crefeqti si domnesti surd foarte gustoase; marul lupului, aconit. [Lat. vulg. MELON =

maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri:

mata face marazuri CR. [Turc. MARAZ,

boala march V. 1. a pane o marcii pe : a rnarca rule; 2. a pune un semn de re-

cunoastere : a rnarca un loc intr'o carte ;

adv. ca un mar: a fost 3. fig. a semnala. batut mar. march' f. 1. sernn pus pe un obiect marabut m. pasSre din India ale cfirii spre a-I recunoaste: rnarcd de hdrtie, CIO sic MALUM].

II

pene frurnoase serva a orna palAriile fe- de fabricai; 2. ernblemS, semn distinctiv, meiesti.

marficinar m. pasire care

sterna: marca Romaniei [v. Romania

trAieste Mare]; 3. tirnbru postal; 4. armoarii, bla-

prin fanete In apropiere de ape si se nutreste cu insecte (Saxico/a). mfirficine m. 1. porumbar, arbust cu ramuri spinoase : boabele mdracinilor se numesc porumbele; 2. pAducel, planta

zon: bani cu mdrcile Banului Barbu Basarab OD. ; 5. jeton sau fish la joc;

6. monecIA germans, odinioarS ?r3 valoare

de 1 fr. 25 centirne.

march adv. In expresiunea a tficea

mArcS, a nu scoate glas, de plivit ogoarele (planta i unealta sunt vorbA. [V. mated]. cu spini. [Lat. *MARRICINA, din MARRA, sapa

a nu rosti o

marcant a. cu autoritate, cu influmaracinis n. locul unde au crescut enth : personaj marcant. multi mArScini. marcat a. 1. ce poartS o marcA sau deopotrivA Intepatoare)].

marficinos a. plin de mSrAcini.

un semn de recunoastere rufe marcate ; marafet n. 1. mSestrie, mijloc viclean : 2. fixat dinainte, predestinat. n. actiuII

atunci gdsise alt mara let de a-i necaji nea de a marca: marcatul rufelor. GHICA ; 2. pl. fasoane, nazuri: ian lasd marced a 1. vested: flori marcede; marafeturile, deschide-ti ininla NEOR. 2. putred; 3. fig. molesit, stors de puteri.

[Vechiu-rom. marifet, pricepere, talent [Lat. aurecmut]. marcel m. Tr. Bot. rodu-phmantului. marfil v. 1. a scoate un sgomot surd, [Origins necunoscuta]. vorbind de caini (inainte de a Incepe a marcher m. cel ce marcheaz3 la joc latra): cdinele ce mdrde, mused; 2. fam. (=- fr. marqueur). a mormfii, a plange incet (despre copii). marchetarie f. 1. lemnArie de dife[Onomatopee din mdr-milr, imitand gla- rite colori ce formeaz5 desenuri variate; sul cainelui cand nu latra]. 2. jig. opera compusS din fragmente desmairaitura f. geamat continuu al cai- perechiate. nilor l cateilor. marchioalfi f. ochiul podului pe unde marami f. 1. stergar, In genere: o iese fumul la o casa tarSneascS, [Origins = turc. MARIFET].

maramd de rarigrad OD. cu fesala ii necunoscutS]. fesdla, cu marama ca-1 stergea POP. ; marcbitan m. negustor de mArfuri 2. fasie lungs de pAnzA, din burnbac sau miirunte. [Rus. MAKITANTS = nemt. MAMEborangic, ImpodobitA la margini cu flori TENDER].

colorate: fdrancele poartd marama dela marcbitanie f. 1. prSvAlia marchitaprima zi de cdsnicie; 3. broboada ele- nului; 2. miirfuri diferite. ganta de mireasA (a-si pune marama, marcbiz m. titlu de nobletfi mat jos a se mArita): if mud' inelul din degetul de duce si mai sus de conte (= fr. marcel mic 1 marama depe fatal ISP. ; 4. quis). marchisal f. 1. solia marchiztdul; 2. in special, broboadA dAruitA de mireasa

www.dacoromanica.ro

- 384 -

mar

mar

un fel de streasina sore a ap5ra de ploaie, Malt si cu flori late, cultivatA uneori ca vant. soare ; 3. Mel cu casuta lungita. decorativa (Chrysanthemum leucanthe-

mamas a, se zice de oile buc5l5i.

mum). [Lat. MAROARITA]. V. insirate-mar-

mijlocie : om mare, casd mare; 2. considerabil: avere mare, ptdcere mare; 3. remarcabil : caracre. -are, tepee mari; mare fi tare, a t.it puternic, toarte in-

Ora la margaritare, a spune la basme: boierul fdcu clacd, aduncind pe tofi

[Origins necunoscuta]. garite. marda f, lucru netrebnic, lepaclaturA. margaritar n. 1. globul de un alb [Turc. maDA., ce se cere peste pret]. argintiu, produs de unele scoici de mare mare a. 1. care trece peste m5sura Intrebuintat ca piatrA scumpa ; a in-

fluent ; 4. ilustru prin genial sau eroismul

copiii i fetele din sat ca sà insire la margaritare ISP. f 2. fig. ce e mai bun in

felul sAu: poezia aceasta e urs truirgd-

sat': marele Shakespeare, Stefan cel ritar; 3. de coloarea alba a margaritaruMare; 5. titlul unor demnitari : mare lo- lui: dinfi de margaritar; 4. colectiunea gofdt, mare cancelar. [Lat. kf AS, SIAREN, cuvantArilor St-lui loan GurA-de-aur.

margaritarele n. pL planta de priadv. 1. mandru: a se tinea mare; 2. mavarfi cu floricelele albe placut mirosiMold. foarte: mare cald e, mare blind toare (Convallaria majalis): miirgaritarele se mai numesc In Mold. lcicrdo fast AL. mare 1. 1. Intindere imensa de ap5 mioare, In Tr. clopofele l suflefele, in skatii ce acopere cea mai mare parte a Banat georgife si in Dobrogea cercesuprafetei pamantului; 2. portiune din lusi. barbat considerat ca de o marime tipicS]. II

margea f. 1. boaba de mkgean, mAraceasta massa de apa : Marea Neagrd; 3. fig. cantitate Intinsa pe o suprafata gatitar de sticla servind ca podoaba la mare: mare de grail, mare de sange. gat: salbd de mdrgele; 2. Tr. clocotei. [Lat. mum].

[Lat. vulg. MAROELLA = MAROARITA].

mare f. pop. multime mare: a carmargean n. numele popular al corarnuit atata mare de ani ISP. de mari lului: brdfard de mcirgean, fig. buze

de veacuri se luptase OD. [Identic cu a de mdrgean. [Turc. kfARDJAN]. margelule f. pl. Bot. meiu-p5sAresc. margica f. plantA ce creste prin pAcluri tate ; cu mare ce hiildduesc de deschid umbroase (Melica uniflora). ufa Ca. marghiloman n. ceasca de cafea cu mare! (mariO iM. Mold. de chemare sau de provocare: mare, ia ascultA I [Cf. cognac: cinci rdnduri de marghilomane CAD. [DupA numele bkbatului de Stat sinonimul albanez Moak]. mare-eruee f. 1. rangul cel mai Malt Alexandru Margbiloman]. Marghioalfi f. 1. nume familiar In loc al unei decoratiuni ; 2. cel Investit cu a-

mare; v. amad. II adv. cu mare greu-

de Marioara; 2. fig. femeie viclean5.

ceasta demnitate.

maregal in. 1. gradul cel mai Malt marghiol a. siret. [Gr. mod., din it. In armatd ; maresal de Franfa; 2. ad- mariola]. II in, seduckor de Mimi : mar-

ministrator al Curia si al casei regale ghiolul cel din sat POP. marghioli v. 1. a fuduli ; 2. a se pre(=--- fr. maréchal). mfiret a. 1. care are ceva mare In face: aft murit ori ye marghiolifi ? PoP. marghiolie f. viclenie: marghioliile sine: oraq mdref; 2. fig. foarte frumos : privelisle mareafd ; 3. care se crede mare. vadanei POP.

maretie f. caracterul l starea celor marginal a. scris sau tipkit pe de m5i-4e: tot a apei, a pustiei si a nopfii margini: note tnarginale.

marginal a.

mdrefie Eat.

limitrof. 11 m. pL coltii

marifi f. ceeace se vinde si se cum- caluIui. margine 1. 1. partea cu care se terpArtl (afarfi de mobile). [Tr. marhd, vita (si marfa) = serb. NARDI, vita: vitele sunt, mina o suprafatA: marginea pufului,

la popoarele pastorale, principalul obiect pcidurii; 2. tam; marginea mdrii; 3. de transactiune]. frontiera: 4. fig. limita. [Lat. kfAROINEM].

mariagiu m. negustor ambulant.

marginean a. dela marginea tarii.

margarina 1. 1. substantA ce se aflA In m. pl. locuitorli romani din partea mericorpurile grase (ski, grasime, unt, uleiu); dionala a Ardealului (Brasov. Sibiu), cari 2. unt falsificat cu aceasta substanta. se ocupa cu cresterea vitelor.

margarint n. (poetic) margaritar: ca martini v.1. a pune margine, a despArti; 2. fig, a se opri, a se Mfrana: un strat de margdirint Ar.. margarita f. 1. margaritar : crescuse mdrgineffe-te! f i 'nflorise o mica more:wird AL.; 2. marginit a. 1. limitat; 2. fig. de pupl. planta din fain. compuselor cu cotor Pal agerime om mdrgirrit.

www.dacoromanica.ro

mar

mar

- 385

margrav rn. titlu dat odinioarfi unor

mid principi germani.

mfirit a. 1. tnAltat, glorios: Domnul

nostru ar vrea sal vaza pe marital

marl! int. Mold. V. mare : ca yenta, i.mparat Em. ; 2. titlul dat od. Domnilor mari, venia POP. (Aril: meirite doamne! marl v. 1. a (se) face mare; 2. tig, a marita v. a da, a lua de bArbat (vor-

glorifica : monurnente in care sa se ma- bind de femei). [Lat. murrrJuza]. reasca D-zeul nisboaielor NEOR. marital a. ce tine de bArbat drep-

mariaj n. V. marieq: concina, ma- tort marita/e. riajul sau curelusa F.. maritim a. 1. situat aproape de mare: maricel a. cam mare. oras maritim; 2. relativ la marina legi marie f. 1. mArire; 2. titlu dat odi- maritime. nioarA Domnilor romAni st fiilor lor : Maria ta I

mfinitiq n. fapta de a se mArita.

mariuja f. I. nume vulgar al coccimfiriev n. un joc de cArti: orn face nelei; 2. pete cu dungi negre i spini la o particle:- de mantes AL. (--= fr. manage, cap. [Diminutiv din Maria (cf. germ. printr'un intermediar nem(esc). Marienkafer; sensul 2 face aluziune la márime f. 1. intindere, rnai ales In corpul punctat al pestelui]. inultime i grosime: jrafii sant de aceeas marli v. a se Impreuna, vorbind de marime ; 2. se zice despre lucruri cari berbeci. [Onomatopee analoagA cu miertree peste mAsura obisnuitA : marimea lai, miorlai]. pedepsei sd corespunza cu marimea marlija f. ,stiucA micA. 1§I mdrloae; crimei; 3. In matematice, tot ce se poate origina necunoscuta mAri sau micsora ; 4. fig. importantA marmaziu n. -vin de Malvazia. II a, considerabilA: mdrimea unei intreprin- (Banat) de coloarea purpurie a marmaderi. [V. mare]. ziului: tot rachiu d'al marmaziu, care-i marin a. 1, de mare: planta marina ; tare fi bejitz POP. [Provental mappruzie, 2. ce servA la navigatiune: traria marina. (yin de) Malvazia, printr'un intermediar marina f. 1. arta navigatiunii pe mare; sirbesc]. 2. serviciul marinarilor : of ifer de marina ; marmeladi f. dulceatA de poame 3. puterea navalA a unei natiuni (con- fierte mult. marmoria v. a da hArtiel colori variate. stand din cuirasate, torpiloare, incrucisemarmoreu a. ce seamAnA cu marWare, canoniere, etc.); marina militara a Angliei e cea mai puternica din mura: marmoreele braje Em. marmota f. mamifer din ordinul rolume; 4. tablou reprezentand vr'o vedere zitoarelor, trAieste in Alpi i Pirenei prin pe mare. Marina (SfAnta) f. sArbAtoare bibeascA pesterile muntilor, dormind peste iamb ce cade in mijlocul Circovilor de varA (Arctomys marmota). marmurii f. 1. piatrA calcarit foarte (17 lute), zi rea pentru boale : la Marina jdranii impart pelin i puici. V. Circovii. vArtoasA si care se poate netezi : marmarinar m. cel ce trAieste pe mare, murei de Carara; 2. bloc de marmurA : matelot.

marinat a. &it asa ca sA se poati

conserva : peste marinat.

s'o admiri ca pe o marmura de Paros Em. [I.at. HARMOREM].

marmurit a.

(poetic)

InmArmurit:

marinata f. 1. saramurA de pAstrat langet o cruce marmurita Ex. cArnuri; 2. came marinatA, peste marinat : mfirmuriu a. cu vine ca marmura: cu pulpa maim-Lurie AL. marinate; de barbuni Fu,. marinimie f. virtutea I fapta celui marna I. pimAnt calcar, amestecat mirinimos. [Modelat dupA lat. mAcumu- cu argila, care servA la ingrAsatul tarinelor MITAS1. (--= fr. tnarne).

marinimos a. care are sentimente 'Tamil v. Mold, a mormAi: incep a mimed printre gard Ca. [Onomatopee]. marioneta f. 1. micA figura de lemn marochin n. piele de tap sau de ca. sau de carton ce se miscA cu niste firi- prA, preparatA inteun mod particular. sone, pe tin teatru mic: teatru de ma- marole f. pl. V. marule. Waite, generoase.

rionete, jocul pApusilor; 2. tig. persoana marota f. 1. sceptru cu clopotei, emfArA caracter (.=. fr. marionnette). blema nebuniei; 2. fig. ceva iubit pros-

marine f. I. actiunea de a (se) mAri: teste (= fr. marotte).

marirea averii; 2. mijloc de a (se) mAri; mar' n. 1. miscare regulati a tripe3. demnitAti, onoruri impins de pofta lor : mars forfat; 2. distantA percursit: inartrii AL ; 4. fig. mAndrie: apoi cu a face tin mars lung; 3. cortej, succemarine astfel le vorbeste BoL.; 5. glorie: siune de persoane cari merg in cererno-

marire tie, Doamne! L.

nie: mars triumfal; 4. arie de muzica,

Aineanu.- Did. Universal.

www.dacoromanica.ro

25

that

mtir

=- 184

menitA a regola miscarea trupelor : fan-

martiriu n. 1. moarte sau chinuri su-

fora a cdntat cm mars; 5. poezie co- ferite pentru creclinti; 2. fig. suferint5

respunzatoare : marul anului 1848 (=fr. mare fizicA si morali. marche). I mt. exprimA comanda de parmartirizat v. 1. a face 55 sufere marcedere : inainte, mars! (si ironic, la aini). tiriul; 2. fig. a face s5 sufere mult. manning:là I. modistà (=--- fr. marmartirologiu n. 1. catalogul martirilor si al sfintilor in genere; 2. fig, enuchande). miirsav a. 1. murdar : supus orbirii meratiune lungA de suferinte indurate. unui mdrsav interes; 2. pAc5tos i mi- miintisor m. 1. pop. luna lui Martie; sel; 3. fricos, las: moartea nu 'nspdi- 2. ban cu o at5 rosie impletitA cu alb ce mantel decdt pe mdrsavi Bor.. [Vechiu- fetele i nevestele li at5rn5 la gst sau la rom. mdr.sav, slab de constitutie = slay. m5n5 In prima zi a lunei Martie; 3. pl. rou'isAvA: slAbiciunea &la a fost transpor- ramuri de salcie acoperite cu flori: iatei tatA, In limbs modernA, asupra defectelor o gingafd mldditd cu Orag de mdrti-

fori Az.. [Diminutiv din Mart]. martoaga f. 1. cal prost, slab, stricat marsiliezi I. imn patriotic si asboi- 2. se zice de boul cu gAtul subtire, capul nic corn pus la 1792 si devenit apoi cAn- mare, cerbicea 1 bArbia nedesvoltatA. tecul national al Frantei. [Derivat din mart cu sufixtil peiorativ og mart a. termen !de joc, in locutiunea (cf. bijoagd)]. a face mart: 1. a bate cu desfiv5rsire (in martoale f. fiintA rAu fAcitoare, pejocul de table); 2. fig. a covarsi, a da depseste pe femeile caH torc Martia, strAmde rusine pe cineva. [It. r.vaxclo, dial. MAR20]. bAndu-le gura. [Personificare rea a zilei sufletesti].

mArsaivie I. stare si fapt5 de marsav.

Mart m. numele popular al lunei lui de Marta martur m. 1. cel ce a vizut on auzit martae n. 1. par gros; 2. pl. cApriori ceva i spune in constiintA ce stie; a

Martle. [Lat. MART= (MENSIS)].

la Invelisul unui bordeiu. [Turc. mr.inv.z]. confrunta marturii; 2. persoana che-

martafoiu m. netrebnic: U detera math' sit asiste la Indeplinirea unor acte: af arâ ca pe an martafoiu i un be- martur de cununie; 3. fig. semn indicisnic ISP. [Cf. mart]. cator: Coloseul din Roma e j aslant

miirtan m. motan: atunci mi se pune martur al mdririi romane. [Vechiu lat.

pe spdlat mdrtanul ISP. [Compromis din nuirdi l mo tan].

MARTUR = MARTYR (Si CU sensul de TESTIS)].

mfirturie f. 1, declaratiunea sau denalirtanä f. Tr. V. martoagA. pozitiunea unui martur; 2. dovadA, mijloc martelina f. taftA foarte finA (= fr. de adeverire; 3. medalie comemorativA marceline). de botezul unui prunc; 4. confesiune : Marti f. a treia zi a sAptAmAnii. [Lat. mcirturia credintei. Tr. ttlrg sAptim511

nal; mere (=merge) la o miirturie. martial a. rAsboinic: infdiisare marmiirturisi v. 1. a depune pentru sau field; curte martiala, tribunal militar In contra cuiva; 2. a spune tot ce a fAcut MARTIS (DIES)].

timp de rAsboiu ; lege martialA, care au- sau tot ce .stie: criminalii au meirturitorizeaz in unele cazuri intrebuintarea sit faptele lor cumplite; 3. a-si spune pacatele unui duhovnic. fortei armate.

Martie m. a trela lunA a anului, numitA de popor Mart sau Martifor. [Gr. morn. Martin (Mos) m. numele popular al ursului: joacd bine, mos Martine! martingaill 1. 1. curea la frau] calu-

miirturisire f. 1. adiunea de a (se)

mArturisi; 2. confesiune: mciturisirea e

una din cele aapte taMe; 3. mArturl-

sirea credintei, crezul sau simbolul credintei.

miirturisitor rn. maitir Cuviosul mut; 2. mod de a juca constAnd in a ponta prooroc Vasile Meirturisitorul.

marule (marole) f. pl, Mold. lAptuci cu rAchicinA lunguiat5 si cu frunzele elipdut Inainte (= fr. martingale). Martini (de iarnA) m. pl. sfinti ser- Hce sau ovale. [Turc. MARUL, prin mijlola fiecare dat5 dublul de ceeace s'a pier-

bati de Omni ca ocrotitort impotriva lu- cirea bulg. MARCO.

pilor ca sA nu le vateme vitele (1 Fe-

márunt a. 1. mic ca dimensiune sau

bruarie si 12 Noemvrie). volum: meM marunt, bani mdrunti; martinicit 1. cafea de Martinica: cdnd 2. scurt de talie: om endrunt; 3. fig. neinsemnat : lume mciruntd.[$i mcinunt macina martinica CArt. martir m. I. cel ce a suferit moartea = lat. .mururus]. adv. I. in pArti mici: spre a mArturisi adevArul religiunii; 2. a tdia meirunt; 2. scurt : tuns rneirunt; cel ce a suferit pentru o doctrinA oare- 3. in picAturi mid: plow)* mdrunt. I n. care; 3. fig. cel ce suferA mult. lucru mArunt: multe i mdrunte. 11

www.dacoromanica.ro

mar

- 387 -

mat

märuntaie n. pL 1. parti marunte celebru in poemele medlevale franceze (mate, flair, splina) coprinse In pantecele (Table ronde) i ai anti membri se aseornului sau animalelor ; 2. fig. aciancime: zau In jurul unei mese rotunde. masat n. 1. tocila cismarilor si a mamdruntaiele peimantului. [Lat. ruzurria.u. lit. maruntisuri]. celarilor: dete culitul pe masat ISP. ; 2. mfiruntel a. cam marunt. fig. viclenie: masatul muierii. [Turd märunti v. a face marunt: 1. a miclora, a scurta 2. a taia In mici bucati, starama, a pisa.

MASAT].

masch v. 1. a pune o masa; 2. fig.

a ascunde, a nu lasa 35 se vaza. maruntica-craidlui f. un fel de bora masa t. 1. fata falsti cu care s'acomelodia dupa care se joaca. pere figura: mascd de carton; 2. per-

maruntiq n. lucru mitunt: 1. marfa soana maseata: mascii in domino; 3.

de putina valoare; 2. moneda maxunta; fig. aparenta Inselatoare (-= fr. masque). -3. fig. seeaturi, nimicuzi. mascara I. I. paiata: slugd vechie,

marunfotar m. cel ce vinde martin- mascara bdtrdnd nu ti Rour; 2. batjogists, cull: a tace de mascara, all rade de mhrzac m. capetenie tatareasca: un cineva. [Turc. MASKARA, buton]. marzac a sosit dela Bugeac POP, [Tatar mascarada, f. 1. trupa de oameni

zuRzAir = NutrA, titlul tarniliilor nobile ra- mascati; 2. stravestirea celui ce se alasta:testi din Crimeia]. cheaza.

marzacesc a. de marzac: cu copile

milrzdcesti al cu roabe tdtdresti POP.

mas n. farnanere peste noapte: are

mascaralac n. tapth sau vorba de maschrl v. (Banat) a oar!, a sudtd.

batjocura. [Ture. MASKARALYK].

sà fie masul in prldure CR. [Lat. ruaisur.d. [Serb. zusicARrri]. mash v. a framanta cu mainile diferitele mfiscariciu m..caraghios, farsor; in-

parti ale corpului unei persoane spre a vartelile si strdmbdturile pehlivanilor le mladia §i a inlesni circulatiunea sari- qi mdscdricilor domnesti Fu.. [Tras din gelui (= tr. masser). mascara].

masa 1. 1. mobila de lemn sau de

mascat a. bal muscat, in care dan-

ospat: a dat o masd mare; 5. pranz:

masculin a. 1. ce fine de barbati:

marmura asezata pe unul sau mai multe satorii poarta o masa si sunt deghizati. picioare ; 2. In special, masa ce serva la znäseat a. cu flori mari, cu boabe rnancare: a aduce la masci; cu nepusi groase: orz mascat. [Maramure§ nuis'n mash, Mold. cu forta; 3. mancari ce cat, mare = Meglen mdcicat: de origina se pun pe masa : poftim la masa! 4. necunoscuta].

doarme dupe,. masa; 6. bituou: cap de sex masculin; 2. Gram. barbatesc sau masd; 7. prin analogie, tot ce seamana considerat ca atare: gett masculin. mascur m. porc castrat l ingra§at. unei mese: masa de tras doage, lemnul ce leaga osia cu piscul carului; 8. Jur. [Macedo-rom. mascuru, barbatese = lat. averea ce trebue 55 se Imparta !litre cre- MASCULLIS sens restrans In daco-rornaneste]. ditori. Wechin-rom. measd = lat. MENSAL

máseà f. I. dinte molar: durere de

V. massa. masele; a trage la masea, a bea vArtos; masaj n. actiunea de a masa prin fric- 2. dinte de roma, In special, partile rotii tiuni (= fr. massage). de lemn cari trec prin sistorile fusului de

masalh f, torta de rasina infipta In- moara ; 3. cuiul ce prinde cele cloud blani tru'un drug de her; cu fàclil si masa- legand talpile de protapul saniei. [Lat. late OD. [Turd mAltr..A, printr'un inter-

MAXILLA].

mfiselaritä 1. planta cu miros greu maaala 1 int. ce o vrea azeul (excla- pi foarte veninoasfi, creste prin locuzi mare de admiratiune la Turd): arnclutii grase si se crede buna pentru durerea strigard masula I inchinandu-se pdnii de masele (Hyosciamus niger). maselat a. se zice de portimbul alb la pdmant NzoR. [Turc. MALALLA, de minune bravo! lit. ce o vrea Dumnezeu]. si mare in bob. masalagiu m. purtator de masalale: maffina f. I. aparat ce serva a pune masalagii... de care gemea orasul NeOR. In miscare, a ridica, a trage, a arunca ItIormatiune analogies]. ceva, sau prin care se pune in activitate mhsalar m nurnele popular al lunei un agent natural, precum focul, aerul, August. [Cf. lat. nEssz.s. seceri§: in aceasti apa ; 2. mice instrument sau unealta de Irma se secera holdele]. care se serveste industria ; masinii inmhsar m. Tr. tamplar. [Modelat dupS fernalii, aparat menit a produce o explonemt. TISCHLRR]. ziune ucigash ; mashui animala, totaliMasa rotunda f, ordin de cavalerie tatea organelor omului; ma$na Statului, mediar grec modern].

www.dacoromanica.ro

ma,

388 -

mat

mastic& f. rachiu aromatizat cu rAguvernul unei tan ; -3. mecanism s'a intors magina lumii Em.; 4. fig. om .5ina masticului sau sacitzului masticd

e o magind de Hio ori de Corint. [Gr. mAsral. maiftinit f. Mold. Tr. main& vitregA t malinal a. produs prin jocul orga- am sa-i tiu magtihd P AL. [Slay. bustruk,

fhra vointa sau energie (= fr. machine).

nelor, tart reflexiune, ca prin o masinA: din run, mama]. mastodont m. 1. mare pachiderm anmiscare magInald. tediluvian, analog elefantului; 2. fig. om maginärie t, mecanism. malinist m. 1. cel ce construeste sau indesat la corp i la cap. milsur& v. 1. a lua masura: cum mddirijeaza o masina ; 2. cel ce dispune suri, ti se masoard; 2. a strabate: a decorurile pe scend. mad& I. coloarea cArtilor de joc : mdsura cu pagi repezi casa; 3. a examasla caralelor, picelor, cupelor. [V. mina, a cerceta: a mdsura pe einem" cu ochii; 4. fig. a evalua, a aprecia: a rnaslu, coloare = unsoare].

mitslad n. fruct continand in sam- mdsura intinderea talus pericol; 5. a

burele sau o substanta toarte veninoasa: regula, a modem: mai mcisura cheltuamestecat cu miez de paine, nuisladul ielile, vorbele; 6. a se lua la lupta, a se se tntrebuinteaza sore a ameti i omori bate cut cineva: a se mdsura cu dugpestii. [Ling. mAszt,to, ciumafaiel.

manul. [Lat. MENSURARE].

ale Europei (Olea europaea) : mdslinul era la cei vechi simbolul pdcii. [Tras din mdslindl. mfislinit t. rod cu sambure din care

o forta; pe masura ce, proportional si

salia. [Slay. MASLINA, din Iusto, unsoare].

dreaptd; 5. Muz. tact: a bate masura;

mäslin m. porn totdeauna verde ce

mfisurà f. 1. unitate conventional& ce face másline, creste In Wile meridionale serva a determina o cantitate, o intindere, succesiv; 2. dimensiunea evaluata: a lira

mdsura unei haine; 3. ceeace serva a

masura: metru, litru; 4. cat contine un se extrage untdelernn rndsline de Te- vas cu care se masoarA: dap cu mdsurd

mitsliniu

de coloarea mAslinei 6. cantitatea silabelor cerute de ritm In versuri: mdsura dactilelor; 7. pl. fig. verde batand In negru. maslu 13. ungerea mortului cu sfantul precautiuni necesare : a lua mdsuri pentru siguranta publicd; 8. moderatiune: mir. [Slay. mAsto]. mitslui v. 1. a pregAti cartile de joc a vorbi cu mdsurd; da mrisura, a spre a Wale ; 2. fig, a falsifica; sd ma- arAta de ce e capabil, [Lat. MENSURA]. másurabil a. ce se poate masura. sluiascd alegerea deputatilor AL. {V. mat a. 1. ce n'are lustru: aur mat; mashij. mäsluit a. falsificat: cartile 's mit- 2. (la jocul de sah) perdut: gah gi mat. mat n. 1. partea tubului digestiv, lungs sluite AL. mfisluitor m. cer ce pregiiteste dinimpletecita, ce vine dupa stornac: mat de bou; 2. conduct lung si putin larg, nainte chrtile de jucat. masor m. cel ce maseazA (= fr. adaptat la o masinet hidraulica; 3. pl intestine; fig. pestrit la mate, cu mate masseur). masora f. cercetare criticA a textului pestrite, Mold. rau la culme. [Lat. vulg. sfintei Scripturi, fAcuti de doctori evrei MATTA = INTESTINA]. numiti masoreti. mat& pr. abreviatiune familiar& pentru mass& f. 1. gramadA de lucruri ce for- dumniata. meaza un corp ',tosser de pietre ; 2. mat& I. 1. Mold. pisicA: mita bldudd, corn solid si compact: massei de plumb; ipocrit; a umbla cu mak' in sac, a di3. totalitate : massa cunogtintelor ome- uta sa Insele; 2. roata zimtatA a fusului negti ; 4. public, gloat& : a ridica mas- joagarului a (Tr.) patinele de cari se sersele ; in massii, cu totii impreunA ; 5. vesc plutaii, ca 55 nu alunece pe barne capatul cel gros al unui achiu. (aluziune la ghiarele matei); 3. mataa.

massiv a. 1. care e sau pare indesat popil, scolopendra (dupti conformatiunea a greu : ornamentele massive ; 2. care insectei). [Termen, comun idiomelor bale plin bra:tare, de aur massiv ; 3. fig. canice, de origins imitativA, dupa striagrosolan, greoiu : spirit massiv. I n. 1. tul mit-mitl cu care se cheama lucrare de zidarie plind i soli& : masmät&ciune I. numita l iarba stupisivul unui peron ; 2. buchet de arbori lor sau roigte, planta aromaticA cu flointr'un parc ; 3. totalitate de munti for- rile albastre sau albe, din ale carii frunze mand 0 massA massivul Carpatilor. calugarii nostri preparA apd de melisd mastic n. 1. rAsina scursa dintr'un a:- (Mellissa of ticinalis). [$1 mcitdcind =-

bore aziatic ; 2. compozitiune din ceruza al uleiu, IntiebulntatA de geamgii.

pol. MATECZNIK (cu substituirea sufixelor),

din ulau, matrice, poporul aplicand du-

www.dacoromanica.ro

- 389 -

mat

mat

rerilor interne o infuzitme din frunzele iesit din matcd ; 5. fig. izvor, /nceput acestei plante].

6. matrice ; 7. partea ce ramane din toile

matador m. 1. eel ce (in luptele cu tAiate ale unui registru. [Rus. ruat,t.

mA-

taurii) trebue 55 omoare animalul: 2. fig. mi(A, matrice, regina albinelorl. om insemnat. melee f. 1. bAtul cu care se bate pumetal:111i v. Mold, a bananai: vede tineiul de unt ; 2. tanjeala joagarului. [Origina necunoscuta un ostas mated-161nd pe drum CR. [Cf.

matahald]. maitceleu n. Tr. linguroiu de mesmatahalit f. Mold. namilS, colos: era tecat. [Tres din mated]. o matahald cdt muntele Ceahldu AL. mfitcellu n. sArbAtoare bAnateanii ce [Tras din ling. MATOHA, fantomA]. cade dupS Paste, numitS I infartatit: metheelos a. colosal: spindrile ma- se adunA fete si flAcAl, schimba ouA rosii tahdloase ale dealurilor. zic cA s'au fficut frati de cruce, iar matale (mAtAlutS) pron. diminutive fetele truitcute. [Upg. nAncA, iubitA, lodela d-ta. godnicAl. metfinfil v. a face mAtAnii, a banAnAi: matcuta f. (Banat) suratii. [V. matcapetele, ingreunate de somn, incepurd calclu].

mate-fripte m. sArac lipit (ale cArut metenie f. 1. InchinAciune, genuflexi- mate sunt fripte de foame) : merge.... une: a föcut o sutd de mdtdnii; 2. pl. mate-fripte dupd noi CAR. sir de globulete cu cari calugarii ii nu- matelot m. mariner. marA inchinaciunile: noaptea spunea matematic a. I. relativ la matemacrezul pe sirul de miitanii; 3. ca obiect tice ; 2. fig. riguros, exact. II m. cel ce de lux: invdrtia pe degete niste maid- stie sau profeseazA matematicile. nii de chihlibar; 4. se zice de calugarii matematice I. pl. stiintA ce are de sd matiindiascii pe piept POP.

ce se InchinA la o anumitA manAstire: a obiect marimile mAsurabile. Numele de

luat matanie la SftIntu Munte; 5. in- matematice a fast In special rezervat

clinarea corpului (sens generalizat): capul aritmeticei (numAr), geometriei (intindere)

dea dura sdria, trupul mdidnii fricea si mecanicei (forta), cad, din cauza pre-

stint considerate ca ?Mute barea cugetulut rail In bun), s'a restrans prin excelenta. mate-negre n. pl. alt nume dat scoromaneste la manifestarea exterioarA a actului moral, la mijloacele de a expia barului (peste cu matele negre), ajunge panA la marimea de 1,2 kg. pacatelej. mater dolorosa I. («mama cea Inmatare 1. Mold. tivga in care tAranul duce apa la camp: sdiea apes' 'n matara, dureratAl,), reprezentarea sf. Fecioare IAPOP. [Gr. mod. METANOIA, cAintA (lit. schim- ciziunii lor,

sd-si adape mdndruta POP. [Turc. Suakun]. crAmand la picioarele Crucii.

mittesar m. fabricant sau lucrator de

mate se.

material a. 1. format din materie :

sufletul nu e material ; 2. ce tine de

meteserie f. 1. materie sau }mina de materie si de vieati; materialA : forte, inmatase; 2. fabricii sau magazin de mAtA- terese materiale ; 3. fig. grosolan, gre-

oiu ; 4. Gram. se zice de substantive la metase f. 1. fir subtire ce se trage din cari fiecare parte poarta numele tntregului, gogosile gandacilor de mdtase i tesAtura ca lapte, aur. n. 1 obiecte de orice din asemenea fire: rochie de matase; naturA Intrebuintate la o Intreprindere 2. Invelisul stiuletelui de porumb; 3. tig. publicA : material de cale feratd ; 2. se zice de pArul subtire si moale; 4. Bot. pl. materii ce intrA Inteo clAdire ; 3. fig. mdtasea broWelor, specie de alge verzi tot ce servA la compunerea unei opere. filamentoase cari formeazA masse plutimaterialism n. sistema celor ce sustoare la suprafata apelor dulci sI stAtA- tin cA totul e materie si neaga existenta

suri.

II

toare (Conferva). [Lat. mrrAx,t], sufletului. mistásicà I. stofA de mAtase subtire materialist m. partizan al materisi mai ordinarA. alismului. a. ce tine de materialism : II

mitfisos a. moale i neted ca mAtasea. filozofie materialistd. meteuz n. stropitor cu aiasmA, [Orimaterialitate 1, caracterul celor ma-

ginA necunoscuta match f. I. Impar &ease albinelor

teriale.

materialize v. a considers sau re-

matca e mai mare decal albina si n'are prezenta ca material. ac; 2. stup bAtran ce servA la propaga- materie f. I. tot ce are forma i corp. rea altora; 3. partea nAvodului unde se In opozitiunea cu spirit; 2. substantA din strang pestii ; 4. albia unel ape si partea care e fAcut un lucru; materie primA, cursului ci. r4u.1 a ce n'a fast Inch lucratA: materie animal/I*. ces mai adAncA

www.dacoromanica.ro

- 390 -

mat

mAt

vegetal& mineral& substanta apartinand matreata I. necuratenia fainoasa ce unuia din aceste regnuri; 3. fig. subiect se face in cap. [Derivat din mdturd]. despre ce se vorbeste sau se scrie: a intro matriarcat n. stare sociala In care in materie; 4. excremente: rnaterie fe- femeile dau numele lor copiilor i repre, cald; 5. Med. puroiu; 6. slot& zentA pe seful familiei. AceastA datina matern a. propriu sau natural unei subzistA Inca Ia multe triburi din Africa

mame: gingdqie materna; limba ma- meridional&

terna, limba parinteasch. matrice f. I. Anat. unul din orga, maternitate f. I. stare, calitate de nele interne (la femei); 2. tipar in care mama; 2. mo§it. se toarnA metale pentru litere tipografice,

matese a. de rnata: mkfescul neam, monede, medalii ; 3. registru original dupti moteasca fantezie EM. care 3'a stabilit rolurile contributiunilor. mat;a1 m. Zoo!. Tr. gait& [Un,,I. Mk-

matrice f. I. colici, mai ales la prunci; 2. boala de vite: pantecarie; 3. planta matIvail a. I. de dimineata': ochiu aromatic& creoe pe bangs locutntele si aurorei :nation! En.; 2. care se scoala gardurile din sate, uneori cultivatA prin de dimineata, gradini (Pyrethrum parthenium), [Lat. matineu n. 1. reprezentatiune drama- MATRICEM]. tic& concert dat in timpul zilei; 2 llama matricula f. I. registru continand femeiasca de casS (=- fr. matinee) numele scolarilor, societarilor, etc.; 2. numatisor m, I. Mold. puiu de mata; mar de ordine al frecArui soldat Intr'un 2. Bot. spic lung si mradios la floarea regiment. nucului, alunului, salciei; 3. pl. Tr. trimatrimonial a. ce tine de casatorie. foiu. [Florile stufoase ale amentaceelor au matrona f. 1. femeie romana; 2. fig. lost comparate cu parul matasos al pi- femeie inaintata In varsta, matuf a. Mold. 1. batran copilaros: sicii; sensul 3 face aluziune la coada aTYAS, lit. Media

nimalului]. an matuf gdrbov AL.; 2. posac, ursuz: matità f. coada rociului. [Serb. MATITA era un mate! rdposatul AL. [Turc. MATUP, mate& canal, lit. marnita (cf. matrice)1. ghiun.

mittur a. I. copt de varsta, care nu matofi v. Mold. 1. a se vesteji; 2. fig. mai e tank: orn matur; 2. fig. deplin a se molesi. [V. rnatuf]. cugetat: protect matur. adv. cu chibminer a. matur, In varstA (Bhc.). zuinta: cugetii matur. [V. matod. [Slay. mAmati]. maturit V. 1. a curata sau a sterge cu matosi v. pop. a se ImbAta. [OriginA II

matura ; 2. a goni, a alunga pe cineva; matostat n. iasp cu pete rosii ca sari- 3. a curAta, a deserta: artileria rndtura gele: paftale de aur 0 de matostat OD. tot locul Bke. [Tres din miturd]. [In loc de ematostat (cf. sinonimul stiinmaturii f. I. unealta din par de porc, (iflc nEnArni), printr'un intermediar grec din paie sau din nuiele, ce serva a curata modern]. de gunoiu, a sterge de praf; 2. pl. un tel

necunoscuta].

matracuca f. I. pop. mitropolit ;

2. de meiu (Sorghum). [Cf. lat. METULA,

tu-

fam. femeie neroada: sta stdrcit intr'un fisoanS, smoc]. colt, ca si cdnd ar fi fost matracuca, mituratoare 1. unealta de maturat pe sora Doumnei ISP. [Pare a fl o fuziune strade. din mdtriigund si cued, planta purtand mfiturator m. cel ce maturii: matein botanica popularA nunsele de Doamna rdtor de strade, maturdtor de cosuri. mare si Impdrateasa buruienilor] maturaturi 1. lucrarea i rezultatul matraguna f. numele popular al be- maturarii.

ladonei cu care babele dela tara fac de

maturica f. 1. matura mica; 2.

pl.

i descantA pe cei bolnavi. [Din planta cultivatA pentru frumoasa-i infloital. martagone, varietate de crin, nume rescenta, intrebuintata pentru confectioconfundat cu mandragora, arnbele plante narea buchetelor de imortele (Xeranthe. avand, dupA credin[ele poporului, insusiri mum annuum). dragoste

maturitate 1. 1. starea (mete:or, gra. matrapazlac ri. Mold. trafic, fraud& untelor, legumelor cand sunt coapte; 2. sa rneindnce banii cu matrapazldcuri. Med. starea puroiului gata de a se sparge; comunel.

ITUre. MATRABAZLYN, din MATRARAZ, acapara-

3. fig. stare maturA, deplina desvoltare ma-

tor de grane (lit. care joacil din baston, turitalea vdrstei, maturitatea ratiunii. maestru de scrima)). matusa 1. I. sora mamer sau a tatamatrasi v. Mold. fam. a expedia : de int; 2. femeie in varsta: miltufa preo-

mutt erai tu mdtrdsit din lumea asta tease,. CR. [Origins necunoscut5].

[Lat. AKITA,

CcIftlfcl)].

www.dacoromanica.ro

C11

suflxul Ilfd

(Cf.

NI -

than

ithee

maur a. ce tine de Mauri: sus in de servieiu (formand boierimea dela rata):

l'au pus la bir ca pe un mazil POP. ; frunte-i turnul maur En. maurese a. ce tine de obiceiurile, de 4. corp de chlarime moldoveneasci alcigustul Mauri tor: arhitecturd maurescd. tuit de toti boierii iesiti din slujba sub maus n. un fel de joc in earth apoi comanda Serdarului de mazili; 5. un s'a Invdrtit un maus CAR. [GI igina ne- fel de vatisei in slujba boierilor, platiti din banii cu paznicul, vdtdmacunoscutif.

mausoleu 11. mare si bogat monu- nul si cdf.va nespdlaji de mazili CR.

ment tunerar (ca al regelui Mausol); fig. [Turc. mum., destituid. mazili v. I. a destitui, vorbind de o, dorrni 'n pace, in mausoleu-li meinDomini vechiului regim (mai ales din dru, & cerurilor arc! (Luna) Em. mavrolori m. pl, numele tinerilor epoca fanariota); adeveir e c'ai chitit, greci, purtand uniforma neagra, cari tor- pan'a nu fi mazilit,. P AL.; 2. a revoca, mau batalionul sacru in armata lui Ipsi- vorbind de un fumtionar (din aceea tante (1821): o sd ma scriu intro ma- epoch.): am auzit cd s'a mazilit ispravnicul de Teleorman Frr. 3. fig, a alunga, vrofori Frt.

maxilar a. ce tine de misele.

osul maxilar.

II

n.

a indeparta: tu caufi sd ma mazilesti din inima copilei AL.

maxim n, 1. cel mai inalt grad ce-1 mazilie I. destituire, revocare din dompoate atinge un lucru: maximul de in- nie sau din slujba carte de mazilie OD. tensitate; 2. cantitatea, suma cea mai mazu n. 1. ceeace s'adaoga la miza mare posibili: a aplica maximul pe- jocului: cinci lei mazu; 2. hig. pe deadepsei; 3. taxa peste care e oprit a vinde supra: doud consumafil i o gurila o marta: maximul zecirnilor judefene, mazu. [Rus. waif, rniza, din fr. masse]. mazurca f. dans national polon el legea maximului. maxima f. propozitiune generala ce aria vesela dupa care se joaci: am jucat serva de principiu, de norma. mazurca cu Rusii AL. maximal a. In gradul cel mai Malt. mazurist m. cel ce stie a dansa maII m. maximalist, alt nume dat bollevi- zurca; cel dintdiu mazurist Nana. cilor. V. bokevic. meandru n. V. Meandru. maximalism n. echivalentul euro- mecanic a. 1. privitor la mecanica; pean al bolsevismului. V. bolsevism. 2. pus in lucrare cu ajutorul masinelor: maximum adv. cel mai mull. ante rnecanice; 3. fig, se zice de o lumazare f. 1. planta leguminoasa ali- crare la care nu se cere sau unde lipseste mentari ce produce boabe intr'o teaca inteligenta. m. I. cel ce se ocupa cu (Pisum sativum); 2. boabele plantei. [Al- mecanica r 2. constructor de masini; 3. II

cel ce conduce o masini. mizfiriche f. 1. Bot. bobusor; 2. grinmecanich f. 1. partea matematicelor dina marunta. ce studiazi legile miscarii si ale echilibrureligiunea lui precum i actiunea masinelor: mecamazdeism n. dualista a banez nemzuri].

Persiei.

nica coprinde dinamica i statica; 2.

mazdrac m. sulita tuna mai ales opera ce trateaza despre aceasta stiinti;

chziceasca; Turcii rrultna pe mazdraci 3. fig. dispozitiune naturala sau artificiali punea POP. [Turc. myzawat

a corpurilor.

mazdri v. Mold, a pungisi: au mrizmecanism n. 1. combinarea pieselor drit un milionas de galbiori AL. [Tr. destinate a functiona Impreuna: meca-

mezdri, a roade a jupui = rus. mammal]. nismul unui ceasornic; 2. totalitatea mazetä f. ageamiu, in jocul de carti organelor unui corp viu : mecanismul (CAR. = fr. mazeffe). corpului omenesc; 3. fig. combinarea mazga f. 1. seva plantelor ; 2. noroiu mijloacelor destinate a produce un efect: In urma unei ploi repezi (and e lunecus): mecanismul unei limbi, al unui gua plouat si s'a fdcut o mazga i un vern. ghefus CR. [Slay. miszow]. mecet n. 1. biserica turceasca mai mazgali v. a man* mai ales birria, mica decat geamia: strigd Papa al Diu[Compromis Mire nilizgii 9 i mdrizelli]. lui din varful rnecetului POP. 2. numele mazgalitura f.lucrarea i efectul maz- vechiului cimitir turcesc din Bucuresti galirii. (in vecinitatea mecetului): sd-I fi dus la

mazil a. si m. 1. Domn destituit; 2. Mecet in poala lui Maomet (jocul pai supus la dill: pusilor) POP. ; 3. (ironic) autoritatea bisegloata boierilor mazili si a boierina- riceasci: ce mai z,7ce Mecetul despre boier scos din slujba

silor OD ; 2. clasi de contribuahili cari popia voastrd ? CR. [Turc. MiEdIT. IOC de se trageou din boierli aflati in neactivitate inchinaciune].

www.dacoromanica.ro

- 392 -

med

mcli

mediocritate f. 1. starea, calatatea medaliat a. care a primit o medalle: celui mediocru ; 2. stare millocie de avere; soldat medaliat. medalie f. 1. bucata de metal batutà 3. fig. insuficientA de spirit, de merit: in onoarea unei persoane ilustre sau in om de o more mediocritate. amintirea unui eveniment important : memedia v. 1. a examine cu maturidaliile Virtutea militard, Bene-Merenti, tate in spiritul sAu: a medita o cugeRdsplata muncii si Serviciul credin- tare; 2. a reflecta cu profunditate: a cios; 2. recompensa data intr'un concurs, medita asupra morfii; 3. a prepara cu dupa o expozitiune ; reversul medaliei, un elev lectiunile sale. meditati(un)e f. 1. operatiunea spipartea cea netavorabilA a persoanelor sau a lucrurilor. In timpul rhsboiului Austro- ritului and vrea s'aprotundeze un suRoman din 1916 s'au creat douA medalii militare: Virtutea militarA de rAzboiu, rezervata excluziv gradelor inferioare; ei Bari:tape at Credinta, cu spade Incrucisate sub rarnurile de laur, conferite pentru fapte meritorii gradelor inferioare. V. ordin.

biect religios, moral sau filozofic: Medi-

tafiunile lui Descartes; 3. yarietate a

elegiei, contemplarea poeticfi asupra rui-

nelor trecutului; Meditapunile lui Gr. Alexandrescu ; 4. repetirea lectiunilor

cu un meditator. meditativ a. 1. aplecat la meditaiiune; medalion n. 1. medalie mare; 2. bi- 2 dedat mereu la meditatiune: vieald juterie oyalà In care se inchide un portret, meditativd.

meditator m. repetitor de studii. mediu a. mijlociu. I n. 1. sunetul vocii medean n. Mold. V. maidan : iese in Intre gray §1 acut; 2. Fiz. spatiu in care medean sd cumpere lemne CR. e pus un corp : aerul e medial in care medelean a. V. melean. par, etc.; 3. basso-relief de forma rotunda.

medelnicer m. od. 1. cel ce turna trdim; 3. fig. totalitatea persoanelor prin-

(la sArbAtori sau solemnita(i) Domnului apa pentru spalatul mainilor; 2. rang de boierie ; ce intdmplare te educe la mine, arhon medelnicere? Fir.. [Tras din slay. minneirrx, ligheant

tre cari traieste cineva, apucaturile i ideile

Ion a treii intr'un mediu intelectual;

4. la spiritisti : cel ce serva de intermediar intre oameni l spirite. medular a. ce tine de macluva spl-

medial a. Gram. ce ocupa mijlocul /Aril sau e de nature ei: substanfa medulard a creerului.

unei vorbe; literd medial&

median a. Anat. asezat la mijloc:

vine mediane. mediat a. prin mijlocire: cauzii mediate: a unui eveniment. medic in. I. doftor, ce practica. medicina ; 2. fig. ceeace aduce leac: timpul e un mare medic. medical a. ce tine de medicina: chesthine medicaid. medicament n. leac, substantá proprie a vindeca o boalar

medicinä 1. arta de a Ceuta pe cei

bolnavi.

meeting n. (cit. muting), Intrunire pablica spre a discuta despre chestiuni poMice, sociale, religioase.

mefitic a. cu miros urat g nesanfitos: aer mejitic. megalitic a. se zice de unele monumente preistorice formate din bolovani mari, ca dolmeni. megaloman m. cel atins de megalomanic.

megalomanie f. nebunia mAririlor. megidie f. decoratiune turceascA in-

flintate in 1851 de Sultanul Abdul Megid.

medicinal a. Intrebuintat in medicina: megiest a. si m. Mold. vecin: un megies al nostru Cia [Ung. HBOIrEd. plante medicinale. medico-militar a. priyitor la medimegiesie f. yecinatate: toatcl megiecine militarii ; Institutui medico-militar. Oa se vaietd LW. mehedinteancit f. horii de Mehedinti. medico-veterinar a. relativ la medimehenghiu n. piatat de cercat aurul. dna yeterinarA .,cordel medico-veteri[Turc. mamm]. II a. istet, siret: te vdd cd nerd. medie I. numar rnhlociu, cantitate mu- efti bun mehenghiu CR. [Lit. ispitit, patit: metaforA Imprumutata dela aurari]. lode. medieval a. ce tine de evul-mediu, mehterhanek f. muzicA militarà turceascA ce ante od. la paradele domnesti de timpul scurs Intre anti 476-1453. medievist m. istoric care s'ocupa In (constand din surle sau fluiere, trambiti, dairale, tobe i teasuri) : mehterhaneaua special cu evul-mediu. mediocru a. I. care e Intre mare si juca in ograda boierului NEOR. [Turc. annum uArit, corp de muzicanti (zuarrea, mic, Intre bun si ; 2. fig. de putina inteligentA, de putin talent : om rnedio- muzicant din garde particulars(' a Sultacru. U n. ceeace e mediocru, mijlociu. nului)j.

www.dacoromanica.ro

mei

- 393 -

mem

meiu n. 1. planta originara din Azia, melodic a. Muz. 1. ce tine de melodin fam. gramineelor, cu bobite galbui: dic; 2. (poetic) melodios melodica sop-

cotorul ei 1 semintele-i necojite serva de tire a riului ce geme En. nutret vitelor, far descojite ca nutriment melodie f. 1. sir de sunete armoni-

oamenilor (Panicum miliaceum): din oase ; 2. sir de fraze muzicale; 3. fig. Or meiu se face braga. Meiul a fost hrana de vorbe sau propoziouni placute la auz. locuitordor din Wile romane Oa la fimelodios a. plin de melodic. nele sec. XVII-lea, cand fu Inlocuit cu melodrama f. un fel de tragedle poporumbul; el mai poarta In Mold. nurnele pulara a chrii actiune *e In genere teride mdlaiu, iar In Tr. cel de parinc sau bird. si care alta data era amestecata cu pasat; meiu pasfirese, mohor ; mein tataresc, mature; 2. bobitele acestei plante

muzicA.

melodramatic a. ce tine de melo-

ce serva de nutret mai ales pasarilor. drama : genul melodramatic. [Lat. mann]. meloman m. cel ce iubeste cu pa-

meiul iM. cat ai zice meiu, Inteo siune muzica.

melopee f. 1. arta de a &dame vermelancolic a. 1. In care domina me- surile la cei vechi; 2. arta de a pune lancolia trist, mahnit ; 2. care inspira cuvinte In muzica. clipa I.SP. [V. miau]. melancolie.

membrana f. tesfitura subtire ce In-

spre singuratate si reverie.

membranos a. de natura membra-

melancolie f. 1. fiere neagra l dis- fasura un organ. pergament hrisoave pozitiune trista atribuita ei; 2. atragere de membrana OD. II

melasii f. siropul ce ramane dupa fa- nelor. bricarea zaharului (= fr. melasse). membru n. i m. 1. partea corpului melc(iu) m. 1. molusc tarltor ce lo- ce tine de trunchiul animal: bratele sl cuieste intr'o scoicA (Cochlea); 2. partea picioarele ; 2. fig. fiecare din persoanele osoasa a labirintului urechii ce are forma cart compun o societate sau o familie unei scold de melc; 3. pl. glob : inelcii membru al Academiei; 3. fiecare parte ochilor; 4. partea osoasa dinauntrul cor- a unui period sau a unei fraze; 4. fiecare nului. [Lat. vulg. MAORI (pentru LD1ACEM), din cele dotta. Orli ale unei ecuatiuni de unde melciu (bulg. MELaOlf vine din separate prin semnul egalitAtii. romaneste) ; cf. In sudul Frantei milhauc, memento n. semn destinat a aduce melc (Tarn) si meulcon (Haute-Marne)], aminte ceva ; memento-mori, adu-ti amelcit a. ciunt de un corn, (se aude minte de moarte I fig. avertisment suprem:

ca tin memenfo-mori pe al istoriei plan En. memorabil a. demn de memorie : om vestit prin meleagurile astea CR. eveniment rnemorabil. [Ung. nztaz, regiune Invecinata]. melean m. 1. Mold. om malt i bine merztorand n. 1. nota diplomatica In Valcea). [V. mac. 4].

meleag n. Mold. Imprejurime, coprins

facut, om sdrayan, magadau: nu m'a expunand sumar starea unei chestfuni; pans melee:nil i haraminul de Tras- 2. formular pe care se fac comunicart

nea CR.; 2. Tr. (Somes) fecior dela 14-18 comerciale scurte. memorial n. opera In care se afla ani. [Origina necunoscuta]. melesteu 13. facalet. [Origina necu- conservate amintirile cuiva. noscuta]. memorie f. 1. facultatea de a-si educe melez n. Mold. materie de MIA si de aminte un ce trecut ; 2. amintire: a pas. m'etase: carnrisi de melez. [Turc. mErta]. tra memoria unui eveniment; 3. repu-

melic (malie) n. inflamatiunea glen- tatiune ce se lasti dupa moarte : de glodelor gatlejului la cai. [Origins necunos- rioasd memorie. memoriu n, 1. scriere In care se excuti].

melisä I. Bot. matiiciune: apa de pune sumer o chestiune: a redacta un

melisa, infuziune preparata din frunzele de melisa (-= fr. melisse). melita v. 1. a sfarama inul sau canepa cu melita ; 2. fem. a bate strasnic, [Tras din melite]. melita f. 1. aparat (compus dintr'un drug gros cu o scobitura longitudinals dintr'o limba) de sfaramat cotoarele dc caneph ca sa caul toata coaja depe fire; 2. fig. femeie limbuta : gurp babei umbla cum umbla melita CR. [Rut. mutrrA].

memoriu ; 2. statul sumelor datorite pentru lucrari sau furnituri; 3. expunerea faptelor relative la un proces; 4. relatiunett evenimentelor la cart a luat parte cineva sau a lost martur: literature fran-

ceza e foarte bogatii in mernorh ;

5.

disertatiune asupra unui obiect de stiinta, de eruditiune, de literatura ; 6. culegerea deliberatiunilor sau a ludarilor unei sodetati Memoriile Academia de medicind,

www.dacoromanica.ro

men

- 394 -

menadii f. Mit. bacanta furioasa. menaj n. 1. administratiunea cbeltu-

al

mer

menuet n, dant francez din secolul XVIII-lea ce se juca cu o cadentit

i intretinerea unei case : femeile grays : monotonul menuet, danful claau grijd de menaj ; 2. toate persoanele sic al saloanelor europene Frt. merar in. cel ce vinde mere. cafi compun o familie sunt cinci memeraz n. V. miraz. najuri in aceastd casd (= fr. ménage). menajh v. 1. a cheltui cu economic: mercantil a. 1. relativ la comert ; a-ft menaja starea ; 2. a nu obosi in 2. fig, care se preocupi numai de astig: zadar : a-si menaja puterile ; 3. a pre- spirit mercantil. mercantilism n. spirltul comertului, gati cu dibacie : a menaja o .ntrevedere ; 4. a trata cu atentiune : a me- dispozitiune de a trata din punctul de naja pe cineva; 5. a-si cauta de sand- vedere al profitului, mercenar a. I. care lucreaza pentru tate : trebue sd le rrenajezi. menajera f. femeie care poarta gfija barn: lucrator mercenar; 2. care se face numai pentru astig: lucru mercenar; de menaj: gospodini. iconoama. menajerie f. locul unde s'aduni aol- 3. fig. care se lasa usor a fi corupt prin interes: suflet rnercenar. rn. 1. cel ce male straine si rare. mendre f. pl, pofte capritioase : a-si lucreaza pentru bani; 2. soldat care se face rnendrele. [Cf. albanez MENDUR, mod, vinde pentru bani; 3. tig. om interesat chip], si lesne de corupt cu bani. menestrel m. poet si muzicant ammerceologie f. cursul mahfuri1or. bulant (in evul-mediu). mercerie f. negot de mdruntisuri penmenghenea f. masina de strain a fie- tru imbrScat si gam (at& ace, panglici, rarilor. [Turc. MENGHENS]. nasturi): obiecte de mercerie. meni v, 1. a prevesti viitorul (bun merchez n. 1. rost: nu-i tie calului sau riu) : En ceasul nasterii ursitoarele merchezul PANN ; 2. dibicie (in jocul de rnenesc copilului soarta vietii sale ; cAr(i): eu joc confine oarbd cu fantele 2. a (pre)destina: est fel l'a menit soarta si am eu merchezul rneu CR.: 3. hide-

lehlor

II

30

cerul asa a vrut Num.; 3. a ura : mana: asa 'mi ntai vine la rnerchez

o rine ! zice unul, menind cu veselie

Az. [Turc. MERKEZ,

C central].

mercuriu n. argint viu. [Identic cu AL. [Or. bizantin ruoro, a anunta, a notifica, a declara : romaneste cu sensul numele zeului Mercuriu: metal sprinten

innobilit]. ca mesagerul zeilor]. meningital f. Med. inflamatiunea memmeredeu n. Mold. I. lemn zimtat

intfo parte cu care se frimAnta casul; brane et infisuri creierul. meninth v. (poetic) a ameninta : me- 2. clorpac. [Cf. ung. my_Rn25, ciorpac]. meremet n. reparatiune: casa-i ddninfand barbare glasuri Ar. menire f. I. soarta predestinata 2. râpdnatd.... are trebuinfd de meremet misiune, vocatiune : moartea respecteazd pe omul cu menire Az. [V. meni].

Ar.. [Turc. MERENETI.

nie AL.

ploud mereu.

meremetesi v. a repara o clidire. menit a. I. predestinat: luflete me- mereu a. continuu: in codrii mereu pustii AL. adv. intr'una. fartt lncetare: nite ; 2. destinat : rnenit pentru domII

mensual a. care se face in toate lunile : ouletin mensual. menti f. numele stiintific al izmei. mental a. care se face in minte: calcul mental ; alienatjune mentalà, nebunie.

mentine v. 1. a tinea feint si fix; 2. a conserva in aceeas stare: a men fine on regulament; 3. a afIrma, a sustine mentin ce am zis. [pupa fr maintenir]. mention& v. a lace mentiune. tnentiune f. mirturie ficuti prin graiu sau prin scris : a face inenfiunea unui fOpt; mentiune onorabilii, distinctiune acordath Inteun concurs dupi pre-

n. Mold. lemn fang noduri. [OriginS necunoscuti].

I

II

merge v. 1. a se misca dintr'un loc

la altul: rnergi iute; 2. a se duce intfun

loc anumit: copiii merg la scoalci; 3. a se afla, a fi: cum mergi cu sdndtatea Ii merge bine; 4. a se putea: nu merge;

5. a veni bine, a convent: asta nu-mi merge la socoteala. [Lat. HERDERS, a se cufunda, a dispare].

meridian n. cerc imaginar al

sferei

terestre ce trece prin polii i zenitul observatorului: ca punct de plecare se iea un prim meridian dela care se socotesc toate celelalte, spre ristait i spre apus.

meridional a. care e din spre min,

.zazi: popoare meridionale. mentol n. Med. un fel de camfor ce merinde f. pl. proviziuni de drum.

miul

i accesitul.

constitue partea solidri a esentei de mentS [Lat. MERENDA, mancare Intre pranz i CMS: (antiseptic). romaneste cu sensul generalizat].

www.dacoromanica.ro

- 395 -

mer

mesi

merinos n. 1. oaie de rasa spaniola nuale: meseria de croitor; 2. orice proi creata; 2. Jana oii fesiune: meseria de advocat. [Origina stofa Melia dintr'insa: cu salvari de necunoscutal. cu lana subtire

mesernith f. Mold. unde se tale vitele meriqor m. I. planti cultivati adesea si se vinde carne. meqi m. pl. 1. od. cismulite de piele prin grAdini, parcuri i cimitire (Vince): merinos AL.

din merisor se fac coroane pentru foarte finA cari veniau panA la glezne scolarii premicifi; 2. (turcesc) cimsir; 3. arbust cu fructe rosii ca mirgeanul sau galbene, numite rnerisoare, de marimea cireselor, din care se face dulceati 'Pirus

baccata). 01. mar).

pi

erau cusute de ceacsiri: inainte de a intra in cash', vizitatorul 10 lase papucii i se prezenta numai in mesi: Banul incdlfat cu mesi i papuci de sa f tian galben Fa.. ; de aci tig. a da mesii cuiva, a-i

merit n. 1. ceeace face demn de stimi, da mina, a cuteza: pe unde-1 sae, nu-i de recompensi sau pedeapsi; 2. ceeace mai dd mesh sci mai vie PANN ; 2. azi, un lucru are bun In sine: opera de merit. pantofi tirinesti din buchti de postav. merit& v. I. a fi demn de: a merita [Mold. mesa =turc. MUT : varianta mesi o recompensd; 2. a-si atrage: a merita e o reducere din mesti]. o pedeapsd ; a bine merita de, a fi adus melinh f. 1. piek de oaie lucratA cisme galbene de mesind CimcA; 2. pl. Mold. sau a aduce Inca servicit mari. :

meritoriu a. care merit& demn de nAdragi blAniti cu mesina. [Ture. sasarl. mesit m. trimis, emisar: sosird alfi stimi, de laudi sau de recompensi. meritos a. care are merite. noi mesiti ai vizirului BALc. [Gr. mod.). mere n. I. modul de a merge: mer- V. misit. sul calului; 2. miscarea celui ce merge:

Messia(h) m. 1. unsul Domnului, Manmdi grdbi mersul; fig. mersul ceasor- tuitorul promis lumii in profetiile Vechiunicului; 3. Inaintare, desvoltare: mersul lui-Testament; 2. fig. om providential unei boale, unei afaceri; fig. mersul dorit i asteptat cu neribdare. mesteachn m. arbore ce creste in piideilor. merta f. Mold. Tr. misuri veche de durile noastre i e insemnat prin albeata capacitate, pretuind 10 banite. [Slovean coajei sale (Betula verrucosa). [Tras din mlearrA, din slay. micru,., misura]. mesteca: in unele locuri, tAranii mesteci mertepeh f. termen de joc In earth in gura mugurii cei dulci ai arborelui).

rind, ordine: dela mertepea, de-a randul: de om lua treaba dela mertepea

mestech v. a sfarama cu dintii: a

mesteca paine.*[Lat. M.ASTICARE].

mestech v. V. amestecit. mestechniq 13. pidure de mesteacini. mestechtor m. cel ce mesteci: mes3. tain, portiune: un covrig dintr'un tecdtor de opiu. mertic Pop. [Ung. MfiRTEE] . mestechu m. lemn de mestecat mAmesager m. 1. cel insircinat cu un maliga: mestecdu i cufit POP. mesaj; 2. cel ce poarti mesaje dintr'un mester a. §i m. 1. cel ce a Invitat o oras intealtul, meserie i o poate Invita i pe altii: Al.. [Turc. MERTEPE].

mertic n. 1. banita mica de douizeci de oca; 2. misuri de orz ce se di cailorz

mesagerie f. 1. stabiliment de &Amid me.ster zidar; 2. lucrAtor dibaciu; 3. t pentru transportul dilator-nor sau al mAr- abil, excelent: mefter in rdsboaie; 4. furilor; 2. trisurile intrebuintate la acest femeie mWer5, vrajitoare. [Ung. MESTER

(din nemt. Meister)]. mesaj n. 1. InsArcinare de a spune megteri v. 1. a lucra cu dibicie: ian sau de a aduce ceva; 2. pachet, depesi; vezi cum mi le-ai mesterit As.; 2. a 3. comunicatiune oficiali intre puterea executa: imi vine sd-i megteresc un serviciu.

executivd i corpurile legiuitoare: mesajul

taier AL.

Tronului (= fr. message). me,terie f. rrOestrie: de avefi me-meschin a. 1. sgarcit, calic: om mes- terie sd-mi facefi altd mandstire, chip chin; 2. de infitisare saricicioasi (=- fr. de pomenire... POP. mesquin). mesteru-strich m. lucrator prost. meschinárie 1. I. economic pica mare: meftelug n. 1. meserie: mestesugul 2. caracterul celui meschin; 3. lucruri e brdfard de aur; 2. artA : e hicut cu meschine.

mescioarà 1. mas5 mica.

mesean m. cel ce sta la masa, oaspete

meseria m. cel ce are o meserie,

lucritor.

meserie f. 1. exercitiul unei arte ma-

mestesug; 3. siretenie.

[Ung. MESTERSEO].

meltelugar m. cel ce

practicA um mestesug: meserias, profesionist.

mesterigi V. 1. a lucra cu mestesug;

2. fig. a urzi intrigi.

megtevugit a. 1. fAcut cu arta hs-

www.dacoromanica.ro

- 396 -

me,

met

crare mestesugita in marmura a vr'umeanie f. V. mAtanie. nui mester dibaciu; 2. artificial. metaplasm n. schimbare In forma mesteeingos a. abil, mãestru: un tat- unei vorbe prm omiterea, adaogarea sau poiu de baba mestesugoasa la trebile modificarea unei silabe ori litere. sale cum ii sfredelu dracului CR. metatezA f. transpunerea unei litere

mesti pl. Mold. V. mesi: asvdrlea pa- intr'o vorbA ; ex. integru-intregu, metealmal f. defect fizic: trupul tau pucii de riimdnea numai in mestit AL. metalizic a. 1. ce tine de metafizicA ; supus la metehne ISP. [Origina necunos2. fig. prea abstract. II m. cel ce studiazA cutA]. metafizica.

metafizicfi

partea filozofiei ce trateazA despre pArnele principii ale cu. nostintelor noastre i despre ideile universale ; 2. fig. nbuz de abstractiune ; 3. analizA prea subtilA a sentimentelor ; 4. partite cele riii inalte ale unei siinte sau arte. [Lit. ceeace vine dup5 fizic5 : nume dat de dimpc, lut Aristotele unei opere a macqtrului lor care vema dupA tractatele sale de fizicA si In care acest filozof studia realittitile supreme ale cugetarid. metaforä f. figura de retorich prin f.

1.

care se transport/1 o vorbA dela sensul propriu la cel figurat : ex. leu pentru viteaz, in flearea vietil. metaforic 1. 1. ce tine de metafor5 ; 2. care abuncla in metafore. metahirisi v. 1. a obisnui, a pofti (vorbA iesitA din uz): metahirisesc sarutari AL. 2. Mold, a bea, a cinsti (in sinAtatea cuiva). [Or. mod,].

metempsicozfi f. trecerea sufletului

dintfun corp intr'altul: Pitagora credea in metempsicoza. meteor m. 1. orice fenomen ce se produce in atmosferA (vant, ploaie, trasnet,

curcubeu): cerul scuturand din a lui ploaie lungi si repezi meteori AL. fig. o bombe!, al morfii meteor AL.; 2. fig. persoanA cu ttn renume stralucit dar trec5tor.

meteorologic a. relativ la variatiu-

nile atmosferei: observajiuni meteorologice.

meteorologie f. partea fizicei ce tra-

teazA despre meteori nile atmosferei.

i

despre variatiu-

meterez n. intArire militarA, bastion,

reduat: panful pustietalii vdjeie acorn prin meterezele zidurilor AL. [Turc. marzurd.

meterhanek f. muzia turceasat pi aria executata de instrumentele ei: canmetal n. corp simplu, lucitor, bun tau pe sub ferestre meterhanele CAR.

conducAtor de caldurti si de electricitate. W. mehterhanea]. meticulos a. 1. care are scrupule exametalie a. de metal: in sunetul metithe de vesele fan'are AL. fig. meta- gerate; 2. migalos la culme.

meticulozitate f. 1. caracterul celui lica, vibranda clopotelor jale En. metallifer a. Geol. ce contine un me- meticulos ; 2. minutie scrupuloasa. metis a, si m. 1. nAscut dintr'un om tal. zacamant metalifer.

rnetaloid n. corp simplu, obisnuit fAr5 alb si 0 indigena americana sau viceversa ; lustru metalic 1l rAu conducAtor de cal- 2. provenit din doi indivizi de specii didud/ si de electricitate, ca sulful, foso- ferite, vorbind de animale sau plante.

metoc n. (pl. metoase), 1. sucursala metalurgie f, arta de a extrage me- de mAnAstire pusa sub protecpunea alteia

rut, clorul.

talele din pArnAnt si a le purifica.

mai cu vazA, pArnAnteanA sau strAiml ;

metamorfic a. se zice de rocele sau 2. casula clAdità langa o mAnastire de un

terenurile geologice cari au lost profund calugar care dispune de mijloace spre a modificate prin actiunea focului suteran. duce o vieati particulara ca un pensio metamorfism xi. totalitatea modifi- nar. [Gr. mod. turrood.

ardor suferite de roce sub actiunea lo-

metoda f. 1. modul de a spune, de

a face, de a instrui ceva dupA principii metamorloza v. 1. a (se) schimba anumite i cu oarecare ordine: opera faprintr'o meta morfozA ; 2. fig, a transforma cuta cu metoda; 2. titlul unei cArti ele-

cului suteran.

nenorocirile l'au metamor- mentare: metoda de limbo engleza; 3. apucAturi particulare: fiecare urmeaza metamorfoza f. 1. Mit. schimbarea dupa metoda sa. unei forme Intr'alta, operatA de zei: schimmetodic a. 1. care are regula si mebarea Daphnei in dafin; 2. schimbarea tod5: instructiune metodici ; 2. prea corn plet :

lozat.

de forma ce incearc5 unele anirnale si in special insectele: met amorfoza omidei in fluture; 3. fig. schimbare completA : era avar, e risipitor, ce metamorjoza ; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de 0 vidiu.

regulat, minupos : un om metodic. metodist m. care tine de o secta protestantA (fundata la Oxford in 1720 de fratii Wesley), ale cArii doctrine sunt de 0 severitate extremA.

www.dacoromanica.ro

Mei

mit

a9I

metodologie f, partea stiintei te se [MIT. MYAN BALT, suall lemnului dulce (din MYAN, lemn dulce, i au, macre)]. metonimie f. figurfi de retoria prin miaria f. ceva mare cat o mertA care se iea cauza pentru efect (Marie o miarfd de copil Ise. ocuph cu metoda.

=reisboiu), continAtorul pentru continut

miasma f. 1. emanatiune contagioasa 3

Samuil Klein mai poartd

miaunh v. a striga ca pisica: in pod

(a bdut douà pahare = a bat vinul 2. exalatiune de putrezime. miau int. cu care se imitA vocea pidin cele clouds pahare). metonomazie f. schimbarea unui sicilor. n. tn locuriunea: cdt sd zici nume propriu, traducandu-I intea hi limba: miau, Intr'o clipA (Ise.). V. pis. II

i nurnele

miaund motanii En. [Onomatopee]. de Micul. miazinoapte 1. 1. Nord; 2. pop. duh metopä I. interval pAtrat situat Intre necurat, nalucA care dela apusul soarelui triglifele frizei dorice.

metric a. relativ la metru sau la sis- panA la miezul noptii umblA prin faspAntii si apoi dispare: au gdndit cd's Miazd-

tema de greutati, de misuri si de monedA cari au ca bazA metruL metrich f. cunoasterea cantitAtii si a diferitelor specii de versuri greco-latine. metrologie 1. 1. cunoasterea greut5tflor i mAsurilor ; 2. tractat despre aceasti stiinta.

metropolii 1. 1. oral cu rezident5 ar-

hiepiscopalii ; 2. capitala unui Stat; 3. Statul insta In raport cu coloniile sale.

noapte s'arn venit ca sdi-i omor PANN 3. numele bina teen al plantei sor-cu-frate (despre care se crede cA protege pe Wharf). [Lat. MEINAM NOCTEM].

miazàzi f. Sud : din miazdzi fierbinte 'n recea rniazdnoapte AL. [Lat. MIMIAM DIEM].

mic a. 1. care are putinA intindere sau

volum Pdmdniul e prea mic compa-

metropolitan a. 1. ce are caracterul rat cu Soarele; 2. de o talie mai prejos

unei metropole oras metropolitan; 2. de cea mijlocie: orn rnic; 3. care e mic, arhiepiscopal: bisericd metropolitan& in varsta fragedA copil mic; 4. fig. putin II n. tren suteran. important, putin considerabil oras mic, metru m. 1. unitatea mAsurilor de lun- avere mica. [Lat. *Klemm = gr. dial. MINOS gime, egala cu a zece milioana parte din (in loc de morRos)]. sfertul meridianului terestru ; 2. piciorul mica I. piatrA compusA din 'bite subfin elastice, flexibile i cu lustru meunui vers greco-latin. meu pron. exprimA o posesiune liz- talic. mica f. Mold. minutA, In locutiunea crul meu. [Lat. mzus]. mexicki I. stofil de bumbac (adusA din pc midi pe ceas, la &care moment: po-

roncile curg pe mica pe ceas As.. [VemezaIiani f. cAsätorie cu o persoanA chiu-rom. micd de ceas, minutA, adicA o de familie sau conditie inferioarA (= fr. mica parte dintr'un ceas]. mesalliance). michiduA m. Mold. nume populaa mezat n. vanzare pubicA, licitatiune ; dat necuratului. [Poate diminutiv din mic ; a s'a scos averea la mezat AL. [Turc. cf. mititelul]. MBZAT]. micime f. 1. putinA Intindere sau vomezek I. (pl. mezeluri), tot ce se m5- ltam: micimea unei camere; 2. fig. sliinancA Inainte de bucate: peste, icre, md- biciune, Injosire: micime sufleteascd. sline si fel de fel de mezeluri. [Turc. microb m. organism microscopic preNut]. zent tn aer, al* etc., ce se desvolti cu mezelic n. I. mezea mergi colea la o mare repeziciune si care se considerA bacon sd-fi dea mezelicuri Pea I; fig, ca germenul unui mare numir de boale. ins vrea surnd insernnatd, doar num'asa microbiologie f. stiinta care se ocupi de mezelic CAR.; 2. seminte de dovleac cu studiul microbilor ; Pasteur a fast prAjite (sens special Munteniei); 3. fig. unul din fundatorii microbiologiei. Mexic).

microcosm n. lume In miniatutA omul a fast numit un microcosm. mezin iii. Mold. ultimul dintre copiii microgralie f. descrierea obiectelor nAscuti, prislea : noi ca mezini sd rd- microscopice. andnern in casa bcltrdneascd CR. [Slay. microscop n. instrument de optica misnsa, mai tanAr]. a. cel mai tanAr care mireste la vedere micile obiecte. sora morfii cea mezind AL. microscopic a. I. ce nu poate 6 vidres, aromA: cel mai de gust mezelic

,

a unei intdmpleiri AL. [Turc. MIZIELD1].

II

mezuinh I. brazdA intre douA ogoare. zut decat cu microscopul ; 2. fig. extrem [V. miez]. de mic : microscopice popoare En.; 3. miali m. V. mihalt. care se face cu ajutorul anicroscopului ; miambal n. candel negru pentru tuse. observafiuni microscopice.

www.dacoromanica.ro

- 398 -

nile

mij

mscsandr 1. planta cultivata min mieros a. dulce ca mierea: vorbele! gradini pentru florile sale placut mirost- ei mieroase ISP. toare (Cheiranthus cheira [Origina nemiertit f. Mold. V. Inert& cunoscuth]. miez n. 1. mijloc: miezul nopfii ; 2.micsorh v. a (se) face mai mic. [Dela partea interioara a poamelor; 3. miez de paine; 4. fig. fond, substanta: scrie pumicsor = micusor]. micsorime f. micitne extrema. dar cu rniez. [Lat. msurus]. miezi-phresi pl, Mold. mfilocul micyuneh 1. Mold. (In Muntenia mic-

sunele) micsandra de coloare ruginie. similor sau postului: am dus'o noi asa [Metateza din turc. MENElig]. pdnd la miezii-pdresii CR. miezos a. 1. cu miez; 2. fig. substantiaL miesuniu a. de coloarea micsunelei, migai v. Mold. V. migali: nora miviolet. midie f. soiu de scold de mare bune gaia prin easel CR. [Slay. MIGArl, a mija migala f. minutiozitate extrema. de mAncat (Mytilus). [Gr. mod. rani]. mighlealit f. minutie. mie num. 1. de zece ori o suth : 0 mie una de nopfi (v. Ha lima); 2. fig. migall v. a lucra Incet i fara spor, numar foarte mare: am o mie de ocu- a pune urea mult timp pentru nimicuri. [V. migail.

pafiuni. (Lat. )flLIA].

Mie en* una de nopti (0) f. faimoash

migalfturii f. efectul migabrii: 1. zi. 2. broderie marunta scoarfd a-

colectiune de povesti orientate scrise ara- bava

beste In sec. XV: ea e cunoscuta la noi leasd in fel de fel de migalituri. mighlos a. 1. care se ocupa cu masub numele de Ha lima. runtisuri ; 2. se zice de lucruri marunte mieh f. dela mid. [Lat. AONELLA1. dar cari cc, timp i staruinta alesul de miealà f. 1. oaie care suge; 2. arsic orz e migalos. de mid. mied n. 1. hidromel; 2. mursa de migdal m. arbore originar din Azia, din fam. rozaceelor, face migdale; lernmlere. [Lat. rums]. miel in. 1. fat de oaie care suge Inca ; nu-i e Intrebuintat de ebenisti si de strungari (Amygdalus). 2. carne de miel; 3. fig. fiinta buna migdali 1. fructul migdalului. [Gr. blajina. [Lat, AONELLUSJ. modl. mlelar tn. pastor de mid. mtelareh f. arbust cu frunze mari, cu insigrat.HutOe f. pirasirea tarii in massa fiori violete si miros foarte aromatic, cul- spre a se aseza aiurea migrafiunea rantivata adesea ca planta decorativa (Vitex dunelelor. migrena f. durere numai Inteo paste agnus castus). mielarita 1. paduche ce ataca mieii a capului (=- fr. migraine). mihalt m. peste de ape dulci (foarte oile. mielusell m. 1. mid mic: 2. numele raspandit mai ales In apele oltene), al oltean al trifoiului (ale chrui florl mid al- carui cap seaman& cu al sarpelui: taranii valceni prepara din ficatul siu o doftorie burli aduc cu lana mielului). miercid v. a mugi, vorbind de vite. pentru vindecarea boalelor de ochi (Lota). [Onomatopee, v. miorcai]. [Mold. mialf, Tr. mihoald= ling. MENTIIAL]. miereanli 1. pop. vaca : mugeau miermi-ho-ho I int. exprima nechezarea callor. II m. numele manzului. canele. [Lit. vaca nascuta Miercuri]. Miercuri f.l. a treia zi a saptiminii; mijai f, sclipeala din ochi ; de-a mija, 2. In basme: nume de sfanti. personfica- jocul numit de-a ascunsele: pared de-a rea zilei corespunzatoare: cad vriijit de mijd umbla jucdnd PARR. [Abstras din

mult e locul de un cuvdnt al sfintei miji]. Miercuri Ex. [Lat. MERCURII (DIES)].

miji v. 1. a Inchide ochii pe jumAtate:

miere f. 1. suc zaharos ce albinele mijeste sä nu vazd PANN; 2. a Incepe

trag din flori : 2. fig. dulceati ; 3. mierea sa se iveasci

abia Ii mijia mustafa;

ursului, planta acoperita cu peri aspri fig. mijefte foauta unor tainice doruri (Pulmonaria). [Lat. *nELE = MELI. 3. a se revirsa de zori: cdnd va miji de mieriu a. albastru deschis. [Etimologie ziud Nsoa. [Slay. xtrAnr, a inchide pchii]. necunoscuta]. mijloe n. 1. partea unui loc egal de-

mierli f. pasare neagra cu ciocul gal- pirtata de extremitatile sale: rnijlocul ben, al carli cantec e frumos, sonor si casei; fig. mijlocul zilei, mijlocul dis, placut (Turdus merula). [Lat. MERULA]. cursului; de midoe, mediocru; la midae, mierloitor a. duke la auz (ca can- de atunci: sunt ani la mijloc Es.; 2. tecul mierlei): s'o linguseascii cu vorbe mijlocul corpului, talie; ma bud de mijloc; 3. fig. ceeace servi spre a Munk mierloitoare Isp.

mierloiu m. blrbatelul mierlei.

la un scop: nu e alt mijloc de scópare

www.dacoromanica.ro

- 399 -

mij

4, putere de a face ceva; 5. mijlocire: prin

najlocul darurilor; 6. pl. avere, stare:

min

militfiresc a. militar, ostAsesc. militfirie f. vieata, meseria de militar.

om ca. mijloace. [Lat. MUMS LOCUS, inmilithrime f. toil militarii. fluentat de sinonimul slay. mero.d. militarism xi. sisteml politica care se mijlocal a. de mijloc. 11 m. Oran cu bizue pe armati: excesele militarismului. oarecare stare, 1ntre fruntas si codas: femilitian m. soldat din militie.

cior de mijlocas. mijloci v. a interveni. mijlocire f. interventiune.

miiie f. 1. corp de trupe Inarmate;

2. a doua rezervl a armatei perrnanente, [Rus. mamik = fr. mince].

mijlocitor xii, intermediar : mijloci- milog m. I. care cere mill, cersetor; tort de bani si de marfuri. 2. (ironic) suplicant. mijlociu a. 1. de mijloc; 2. mediu; milogeall f. 1. cerere de mill; 2. im3. mediocru. plorare ipocritl. mijoarci f. dea ascunsele: cdnd ne milogi v.1. a cere de mill ; 2. fig. a

jucam dea mijoarca CR. [V. Inger]. implore cu fltArnicie: veni milogindu-se mijos a. §i adv. chiorls: el si tatarul la muma voinicului ISP. se uita mijos Rum [V. mijci]. milos a. plin de mill, foarte Indurltor. mikado m. titlul cu care strAinii demilostenie 1. dare de mill, ofrancll searr]na pe impAratul Japoniei.

caritabill. [Slay. ma.osrmL+, mizericordiel.

mil (mill) n. mAsurfi itinerarl ce va- milostiv a. aplecat la mill: bun, bland, 'laza dupl tad: maul francez e de lertitor. [Slay. Nu.osnvil]. 1852m., cel englez de 1609m.: la o milostiva f. 1. plantl de bllti numitl mild departe BXLC. (= Ir. mine, lit. o $ i mila Domnului (Gratiola); 2. Tr. pl. mie de pasi). nume eufemistic dat Ielelor. mill f. I. indurare, sentiment de cornmilostivi v. 1. a compltimi foarte, a pltimire pentru durerile altuia l pornire se indura ; 2. fam. a condescinde.

de a le usura: in era miler de demsul; milui v. 1. a avea mill: Doamne, 2. caritate: trdieste din mila oameni- mijuietel 2. a da milostenii: a milrlit lor; 3. gratie: din mita lui D-zeu; 4. pe un scirac; 3. fig, a dArui de mill: milostonie: a cere mild, casa nalelor. te-arn miluit cu vieafa. [Slay. MILOPATI]. [Slay. nal, mizerabil].

mini M. 1. comedie cu gesturi la Ro-

POP. [Celt. i.ta3cov.tn, a se manglia].

mimic a. 1. relativ la mimi: scend

milcui v. a implora mill: m'am mil- mani; 2. actor care juca in aceste piese; cuit, m'am rugat de sdrac si de bogat 3. cel ce imiteazA apuclturile altuia.

milenar a. 1. ce contine o mie de ant: mimicti; 2. care imiteazA prin gesturi : perioadd milenard; 2. ce existA de o acfiune mimic& mie de ani: obiceiu milenar. mimicit 1. arta de a imita prin gesturi.

min& v.1. a slpa o minl; 2. a gluri miliar a. i n. ce servii a misura mble cu Incetul: marea mineazd fdrmurile: mileniu n. interval de o mie de ani.

sau chilometrii : piatrd minaret, trei mi- 3. fig. a consume, a distruge putin citte hare. putin: supardrile mineazd pe Oill. miliard n. o mie de milioane. minI f. 1. loc sub pArnant de unde

miligram n. a miea parte clinteun milimetru n. a miea parte dintr'un metru. milinb n. muselinl (= fr. mi-linon,

se extrag minerale combustibile o mina

sau mai multe milioane de lei; 2. foarte

minareh f. turnul geamiei din inlrful

gram.

de aur, de carbuni; 2. fig. izvor abundant: o mind de observafiuni; 3. cavitate suteranl ce se umple cu o substantl

explozibill. juml tate linon). mini f. aparenta exterioarl, aerul feunulion n. 1. o mie de mii ; 2. (absolut) tei: mind bund, tristd (=--- fr. mine), un milion de let: are trei milioane. mini f. mAsurA de greutate l monedl milionar a. si m. 1. care posedA unul greaca antic/ in valoare de 100 drahme. bogat.

clxula hogea chiaml la rugIciunIs cetda milith V. a fi sau nu In favoarea cuiva: cu ma de minarele O. [Turc. xuuuaI

aceste dovezi militeazd in contra voastrei.

lit. felinar].

minavet n. Mold. flasnetl de InvAtat

militant a. care luptl: politica mi- pIsInix un minavet de canar AL. litant& muzurr, printr'un intennediar rusesc]. militar a. 1. relativ la rlsboiu: arta mince f. V. minge.

[Fr.

militard; 2. ce tine de arrnatl costurn mincinos a. I. plin de mincluni: laude militar. II m ostean, soldat. mincinoase; 2. cui 1i place a minti : om millitlreasgá f. hora ostasilor. rnincinos; 3. fals: martur mincinos; 4.

www.dacoromanica.ro

- 400 -

min

min

fig. amagitor: o, lume mincinoaseil cultura l Domenii, Industrie si Cornett, m. cel ce spline minciuni: e un min- Comunicatii, Lucriiri publice, Munch, Coo. II

cMos.

minciog n. clozpac de prins

perapi i Asigurari sociale.

peste.

ministerial a. 1 ce tine de minister:

minciunä f. 1. spusa neadevazata cu

ministru m. Malt functionar Insarci-

[Tras din mince, dupa forma acestei plase banca ministeriald; 2. de cea mai buna calitate : hdrtie ministeriald. In forma de sac]. intentiunea de a Insela ; 2. deprindere de nat cu unul din departamentele de admi-

a minti: minciuna e un vijiu; 3. fictiune nistratiune superioara ale unui Stat: mipoetica; 4. iluziune, amagire: minciunile nistru de finanje; ministru plenipotenviejii; 5. prajitura din ouã, zahar i Mina. liar, agent diplomatic care are puteri de. pline spre a trata o anumita afacere. [Lat. MDMONP.I1 = (In glose) masruclun]. mindir n. asternut de pat umplut cu miniu n. 1. oxid de plumb de un rosu

frumos: fierul vdpsit cu mMiu nu rupale sau Ian& [Turc. mnamz]. mindirigits In. plapomar. [Turc. IOSZ, gineste; 2. coloare de uleiu facutil cu miniu. DER ED JP]

mineiu n. carte bisericeasca conti-

minologhion a. calendar al bisericei

nand slujbele sfinplor din toate zilele anu- ortodoxe. [Gr mod.]. minor a. Muz. compusi dintr'un ton lui: sunt 12 minee, unul pe fiecare lunh. pi semiton. [Gr. mod.]. minor m. care nu are Inca etatea de miner m. 1. lucrator In mine; 2. soldat cc lucreaza la mine In asedzi (--= fr. mi- 21 ani Implinig.

neur). minerafu n. compus metalic asa cum

minorat n. Jur. stare de minor.

minorit m. calugar franciscan. minoritate f. 1. nunnir mic, In opomineral n. corp neorganizat ce se zipune cu majoritate; 2. partea cea mai afla In interiorul pamantului sau pe su- putin numeroasa intr'un corp legiuitor ; prafata sa, ca pietrele i metalele. II a. ce 3. populapune de aka origin& etnica cleat tine de minerale: regnul animal, vege- majoritatea locuitorilor: minoritajile din tal si mineral: apit mineralA, ce con- România; 4. minorat. minth f. Bof, numele moldovenesc al tine in disolutiuni substante minerale CI care are proprietati terapeutice. izmei. [Lat. HENTA printr'un intermediar se afla In mine.

mineralogie f. partea istoziet natu-

slay].

minte f. 1. facilitate de a cugeta, In. minge f. mic glob elastic cu care se telege, concepe I judeca: om ager la joaca copiii. [Si mince = slay. sae, cf. minte; 2. dreapta judecata, Intelepciune: ceh kndl. oni cu minte; a pierde (Ma) mintile, a miniatura f. 1. un fel de pictura foarte innebuni; a scoate din min% fig. a afintl ce se face cu colcni muiate In spa magi, a momi; a inviica minte, a musgumata ; 2. mic obiect de arta lucrat cu tra aspru pe cineva, a-1 bate; a se inviita delicateta : aceastd cutie e o adevdratd nitrite, a se intelepti singur din patite; 3. miniaturd; 3. fig. persoana mica si de- atentiune: a-si incorda mintea; 4. merale care trateazi despre minerale.

morie: a aduce cuiva aminte; 5. pl. miniaturist m. pictor de miniaturi. cunostinta sau simpre de sine: a-si iei minter a. relativ la mine: industrie din minji. [Lit. DONTEM] .

licata.

mintean a. 1. pieptar cu sau (Sri maminim a. foarte mic: sumii minimci. neci purtat Inainte de arnauti si de ciocoi: n. 1. cea mai mica dintre cantitatile Rosiorii purtdnd mintene rosii OD. de aceeas natura ; 2. cel mai mic posibil: cafegiul boierului imbrdcat cu un mma aplica minimul pedepsei. tean de postav negru cusut cu fir Fu.. ; minimum adv. cel mai putin. 2. haina tarineasca de dimie, la guler II minister n. 1. functiune ce se exer, pia jos cii nasturi de &tan, uneori cita: minister ecleziastic; 2. functiune Impodobita cu custituri (la zile mari); de minisru pI timpul cat o exercith; 3. jaranul poartd minteanul prinuivara minierd. II

departamentul unui ministzu: ministerul de justijie; 4. biurourile unui ministru : a se duce la minister ; 5. totalitatea ministrilor unui guvern: schimbare de minister. In Romania sunt azi 13 ministere : ministerul de Interne, Externe, Rasbolu, Justitie, Finante, Instructiune, Culte l arte

pi foamna, punand la frig peste gheba sau anteriul. [Turc. nurrArz].

frumoase, Sarultate 1 ocrotiri sociale, Agri-

MENTM1].

el

mintenagt adv. Indati (provincialism ardelenesc): cd colea-i Grigora i lual'oiu mintenas P OP. [l minteni (crnintent fetele spoiescl Pop.) = ung.iumuq.

mintl v. a nu spune adevirul.

www.dacoromanica.ro

[Lat,

min

- 401 --

mir

mintos a. I. curninte: copil mintos; mieluaea In al doilea an. [Diminutiv din 2. plin de inteligenta (mai adesea ironic). mien].

minunh v. 1. a fi pfin de mirare: miorcàI (miorcoti) v. a geme. [Ono. ne rninundrn de tot ce e extraordinar ; matopeel. 2. fig, a fi aedumerit (intr'o Imprejurare miorliti v. 1. a miauna; 2. (ironic) a grea): stau i ma minunei ce sà fac, geme. [Onomatopee].

miorlititor a. care miorlae: glasuri

[Tres din rninune].

minunat a. 1. care inspirfi o vie mi- miorlditoare. rare : om rninunat; 2. care face minuni : miortakiturti f. 1. efectul miorlairii; pasdre minunati i; 3. surprinzator, ad-. 2. fam. antec monoton: m'a asurzit cu mirabil: tablou minunat; 4, lovit de ui- miorlditurile sale nemfesti AL. mire. U adv. de minune. miozotis n. numele *HMO& al planminunfitie f. lucru minunat. tei nu-md-uita. minune f. 1. act al puterii divine in mir a. 1. uleiu sfintit cu care se ung afara de legile naturei: minunile Maicii copiii la botez l oamenii la moaner 2. Domnului; 2. lucru extraordinar : un om locul unde se unge, fruntea: I'a lovit cu cloud capete e o minune; 3. lucru drept la mir POP. ; 3. a lua mirul cuiva, ce cauzeaza mirare: cele sapte rninuni a-I omori: se ndpusti asupra ei cu toale lumii antice; 4. persoana demna de roipanul fi-i hid mirul din frunte LSI% admiratiune: e o minune de frumusete; [Gr. mod. MYRON, unsoare]. de minune, foarte, prea bine: frumoasd mir n. lume profana, in opozitiune cu de minune, scrie de minune. [Derivat cea bisericeasca: preof de mir, care nu din mira (= inirune)]. e calugar. [Slay. mad, lume]. Minuni ale Lumii (Cele sapte) I. pl. mirk v. (poetic) a se oglindi: ea se operele cele mai remarcabile ale antichi- mireazd 'n splendid soare AL. (--= fr. titii cari au excitat admiratiune mai mult mirer). decat celelalte, i anume: Piramidele Emirà v. 1. a fi surprins de ceva negiptului, Gradinile suspendate din BabiIon, Farul din Alexandria, Jupiter Olimpianul de Phidias, Colosul dela Rhodos, Mormantul lui Mausol l Templul Dianei din Ephez.

asteptat, extraordinar : el se mird de tot ce vede; 2. a nu sti, a nu fi sigur: te

miri ce i s'a intdmplat, te miri de va veni; te miri ce, mai nimic. [Lat. Halm].

mirà f. 1. nasture lacipltâiui puatel minus n. mai putin: o diferenfd in ai care serva a ochl: punct de mird; 2. japlus sau in minus. Ion gradat l Intrebuintat in operatiunile minuscul a. 1. foarte mic; 2. se zice de nivelare (---- fr. mire). de literele cele mid, in opozitiune cu ma- mirä f. un fel de guma mirositoare juscule. produsa de un arbore din Arabia [Gr. minuth v. a face la un notar minuta mod.]. unui act. miracol n. minune. minutà f. I. a aaizecea parte dintr'o miraculos a. minunat. ma; 2. interval de timp foarte scurt: asmiraj n. 1. fenomen optic datorit reteapta o ; 3. a aizecea parte din fractiunii atmosferice al care face s'apara, .

fiecare grad al circumferentei; 4. textul ca inteun lac, imaginea rasturnata a ob-

original al unui act pastrat la notar sau iectelor situate d'asupra orizontului; 2. la grefa ai de pe care se elibereaza cbpii. fig. iluziune amagitoare: o, miraj suminutar n. ac de ceasornic care indica blim, fantastic! AL. (---= fr. mirage). minutele.

mirare f. 1. surprindere cauzata de

minutie f. lucru de putirul importanta, ceva neaateptat sau extraordinar; 2. ad-

miratiune: noi venirn mirarea noastrd minutios a. care cla prea multa im- pe mormontu-fi a depune Ga. AL. [V. om minutios, cercetare mirat a. surprins de ceva neaateptat. minutiozitate f. caracterul celor mi- miraz n. moatenire: toatd a rnea bo-

bagatela.

portanta amdnuntelor sau maruntiaurilor : mire]. nutioase.

mioar f. V. mior.

mioarcila f. broasca raioasa

gdjie dela mosi strdmosi miraz PANN. [Turc. mums).

mirazi f. (poetic) oglincla: Bosforul

miocen a. ai n. Geol. se zice de unul din a cdrui undd si-a fdcut mirazd din cele patru diviziuni ale erei tertiare. bolta azuratd BoL. [V. mired. mlop a. si m. care are vederea scurta. mire m. numele tanarului ce se inmiopie 1. 1. vedere scurta; 2. fig. mar- soara, dela logodna pana la nunta. [Al-

gInire intelectuala.

banez MIRE. &LIMOS nume de gingaaie dat

mior m. Mold. (f. mioara), miel sau tanarului logodit (cf. fr. beau-fils)]. I. Saineanu. -Did Universal.

www.dacoromanica.ro

- 402 -

mir

mirean a. 1. de mir, lumesc; clerul

Mis

mircla f. Hot. Tr. limba-boului. [$i

m. laic, profan. mierufa: floarea-i dA miere albineldr]. mireasa f. numele fetei logodite pand misadä I. jumAtate de bland, [Or. la cununie. mod. misdur, jumAtata mireasm5 f. I. miros plAcut, aroma: milch v. 1. a scoate chn locul ce ocei trei crai dela rdsdrit aduserei our cup& a porni din loc: a misca scaunul si scumpe miresme; 2. (poetic) parfum: mai incolo; 1 a pune In raiscare, a ainirean. [Slay. MIRIAN1Nii].

Ii

albinele umplu aerul vdratic de mi- gita : a misca mdinile si picioarele; 3.

reasmei i reicoare Ex. [Or. mod. MYRISMA]. fig, a turbura, a atinge sufletele: nu-1

mirenesc a. de mirean : partea mireneascei si cea bisericeascd. miriada f. cantitate indefinitA l nenumAratA: miriade focuri Ungurii au

pofi misca pe acest om in niciun chip; 4. a merge undeva: miscd-te oda& i; 5.

zece kilometri.

schimbA pozitiunea In spatiu; 2. actiune

a se turbura, a fi In fierbere : toatd lumea

s'a miscat. [Meglen micicd, de origins necunoscuta miriametru n. mAsurS itinerard de migeare f. 1. starea unui corp ce-si

aprins Bor..

miriapod n. insectA cu un numar de a misca corpul, o parte dintrInsui

sau organele: miscarea inimii; miscare mirilic a. minunat: panorama miri- perpetuS, masina ideald ce nu s'ar mai

foarte mare de labe.

opri, pusd odatA In miscare; 3, exercitiu:

ficd a meirii CAR.

miriede f. locul unde a fost samanat a face miscare; 4. dusul Intorsul mulgrau: roua diminefii pe iniristi risi- timii si a trAsurilor: e miscare multd pita' BOL. [Slay. rump-E]. in aceastei stradd; 5. mersul trenurilor ; mirodenie 1. 1. aroma; 2. Bot. nop- scoala de miscare a trenurilor; 6. ticoasA. [fii tnirodie (Frt.) = gr. mod. mers real sau aparent: miscarea steleHYRODIAL lor; 7. pl. mersul unei atmate: a arm:hi miron n. rugAciune liturgic& [Gr. misceirile dusmanului; 8. agitatiunea sp'ritelor: tot poporul e in miscare; 9. modd. mironosife f. femei evlavioase, pur- pornire sufleteascA: miscare de compdtAtoare de mir, cari se duserh la mor- timire; 10. ceeace lnsufleteste stilul: dismantul lui Isus spre a-i unge trupul de curs plin de miscare; 11, grad de Inpe cruce, dar cArora lngerul le vesti in- cetinealA sau de iutealA datA mAsurei vierea Domnului : sdptdmdna mirono- unei bucAti muzicale. sifelor, a doua sAptamanA dupA Pasti. milcat a. 1. agitat; 2. fig. turburat, miros n. 1. simtirea ce produce asu- atins la inima. pra nasului emanatiunile corpurilor; 2. mile/dor a. 1. care (se) miscA: maunul din cele cinci simturi ce percepe rea miscdtoare AL.; 2. care se poate mirosurile; 3. ceeace place sau nu place misca: avere miscdtoare; 3. fig, care nasului : mirosul florilor, miros de mor- turburA sufleteste: povestire miscdtoare. tdciune; 4. aroma: a pune miroase in mischet n. varietate de struguri tdbucate; 5. mirosul particular al cainilor maiosi. [Turc. HISILET (din it. moscato)]. dupS vanat. [Gr. bizantin maws].

mischiu n.

umplu vdzduhul de tniroznei CR.

migelie f. 1. caracterul sau starea mi-

Mold. otel magnetizat;

mirosi v. 1. a da sau a raspandi mi- amnar de mischiu. [Vechiu-rom. Inesros: uncle flori miros bine, allele rdu; chin = turc. MYSNAL]. mild a. si m. 1. mizerabil, ticAlos; 2. a sitnti miros: cu pleicere mirosim viorelele; 3. a lua urma: c6inele mi- 2. las, fricos: cel ce fuge dinaintea roase cadavrul stdminului sdu; 4. fig. dusmanului este misel Bkc. [Vechiua simli Intfun mod vag: mirosise a om rom. tni.el, sArac, sarman= lat. unarms; cu sensul peiorativ In limba moderna de pe altd lume ISP. mirositor a. care dA miros bun: flori migelesc a. de raise!: fapte miselesti. mirositoareI miseleste adv. line= chip miselesc, mirozna" f. Mold. mireasmA: florae prin trAdare: fu omorit miseleste.

mirt m. arbust totdeauna verde, cu selului; 2. faptA de mita.

frunze mArunte ce poartA niste floricele mifelit a. devenit trecutul gloalbe cu miros plAcut (simbolul castitAtii): nos prezentului miselit AL. mirtul verde de martir Err milelnic a. si adv. mizerabil: vieafei mirui v. I. a un'e cu sfantul mirr miselnic cd$tigatei AL. Caragea s'a miruit in biserica Curtea miin I. Mold, furnicar; fig. misinei Veche GiliCA; 2. lam. a lovi drept In de cinovnici AL. [V. misui]

frunte: l'a m:ruit cu ghioaga POP. W. mir, uleiu sfintitl.

misionar m. preot trirnis In misiuni. Misir It. 1. numele turcesc al Egiptu-

www.dacoromanica.ro

- 403 -

m is

mit

lul iuti armdsari dela Misir AL.; 2. cal 'n vcizduh se mistuieste AL. [Ung. bun egiptean (in cantecele populare): tot

cai nemesesti, tot rnisiri turcesti POP. misirliu a. (arhaic), egiptean: doi po-

EntszrEsil.

mistuitor a. care mistuieste. miltd v. a furnica. [Probabil onoma.

rumbei nsjsjrjji. Rum. nisratil. V. Misir. topee: se mai prezintA sub tipurile mos... misit m. Mold. samsar, mijlocitor. [V. (v. mosinoiu, mosoroiu, mosunoiu)

m... (v. musunoiu)].

nresit].

misitie I. castigul misitului. mitsun m. marmotA: misunii cei cu misiune f. 1. InsArcinare, putere data gropanele pline de grane OD. [Tras tuiva spre a face ceva : misiune diplo- din misund]. maticd, stiinfiticd; 2. predicarea Evanmisunk V. mkul. gheliei : misiunea apostolilor; 3. preoti mit n. 1. povestire fabuloasa: vremile trimisi In depArtare spre a converti pe aurite ce mitele albastre ni le soptesc infideli. ades Em.; 2. fig. lucru fictiv, fiinta imaanisivà f. scrisoare oficiala (= fr. mis- ginara.

mità f. bani dati spre a corupe, mai milmas n. vin amestecat cu gazoasa ales pe un judecAtor: a da, a lua Tufa

sive).

sau cu ape minerale: masticd, pelin, mismas CAR. [Nemt. miscinascu, amestec, termen introdus de chelnerii austriaci].

[Slav, MYTO-I.

mitarnic a. care tea mitA.

mite adv. mai ales: dar mite noi.

misogin m. cel ce uraste pe femei. [Scurtat din (cogea)mitel. mister n. 1. cult secret In religiunea mite f. pL land find de oi tinere (de politeistà: misterele Eleuzine; 2. In re- la 4-5 luni, dela cap, coadA l picioare).

ligiunea crestinA: taina, adevAr rnai pre- [Probabil identic cu melfe, cu aluziune la sus de ratiune; 3. fig. ceeace e secret, perfi matdsosi ai pisicei]. ascuns : au vrizut in repegiune ale Afrimitic a. 1. relativ la miturf: povestiri cei misteruri AL.; 4. in evul-mediu : pies5 rnitice; 2. din epoca miturilor, strAvechiu: de teatru despre un subiect biblic. chiamd piatra sd 'nvie ca i miticul

misteric a. misterios: o flacdrd mi- poet Em. stericd dd palidd lumina Bor. mititel a. foarte mic. [Poate In loc de misterios a. 1. ce tontine vreun mister, michitel (cf. pufin-t-e1)]. m. 1. Jam. vreun Inteles ascuns: vorbe, semrte mis- copilas: cdti mititei ai? 2. necuratul terioase; 2. care s'astunde de altii Vara (nume eufemistic): nu cumva sd vd II

Inipngâ Mititelul CR. ; 3. pl. carnati mistic a. 1. alegoric: sensul mistic mici fArA, piele fripji la gratar. al sfintei Scripturi; 2. care rafineazA mitoc n. V. metoc; s'ajungi dichiu cuvant.

asupra materfilor religiunii: scriitor mis- la vr'un rnitoc CR.

tic; 3. pfin de mister: a misticei religii

mitocan m. 1. om de rand cu apu-

misticitate f. devotiune rafinatA: pie-

mitochnime I. gloata mitocanilor. mitolog rn. cel te explicA mitologia. mitologic a. ce tine de mitologie. mitologie f. 1. istorie fabuloasA a di-

'ntunecoase cete E14. II m. cel tufundat cAturi de mahalagiu; 2. mojic, bAdAran. [Lit. calugar locuitor d mitoc, deci extraIn misticitate. misticisna n. doctrinA, dispozitiune de urban, de unde sensul peiorativ]. a admite corn unicatiuni extraordinare intre mitocinesc a. ce tine de mitocan om i divinitate. tnitocknie f. mojicie.

tatea solidd evitd misticitatea. mistifick v. a abuza de credulitatea cuiva sore a-1 amagi.

mistificator rn. cel ce mistificA.

vinitAtilor antichitAtii pagane ; 2. cunoas-

mistret a. 1. salbatic: porc mistref; terea paganismului si a misterelor sale. 2. pacluret: mere mistrefe; 3. mediocru: mitorlan m. Mold. cartitA. [OriginA yin mistref. [Cf. albanez misrarr, pitia necunoscuta].

o m. porc salbatic. mitos a. cu pert lungi: ewe mare mistrie f. unealtA cu care zidarul toarnA mitos Pop. [V. mite]. tencueala si braftueste zidul. [Gr. mod. mitra f. 1. legAturd de cap ce purtau misrat vechii Persi; 2. acoperArnant de cap ce mistui v.1. a digera: a mislui bine, poarta mitropolitul ai episcopii. rdu; fig. nu-1 putea mistui CR. ; 2. a mark f. Anat. matrice. [Gr. moc1.].

mitralieza f. tin fel de tun ce poate chinurile l'au mistuit; 3. a cauta tin asvarli repede un mare nurnar de proconsuma: focul a trustutt cetatea; fig.

refugiu, a se astunde umplu dealurile, iectile (= fr. mitrailleuse). mitroack t. Zool, guvidie. [Cf. mitra: cdrnpii, unde pot se rnistuiesc NeoR.-; 4. tt dispare: ça g stet; care luceste fa capul pestelui e foarte mare si turtiti,

www.dacoromanica.ro

- 404 -

trat

molr

mitropolie f. 1. bisericA catedral5 In mlajii f. richitl ale aril ramuri Ilecare oficiazti de regula mitropolitul Mi- xibile se intrebuinteazA pentru facerea cotropolia din Bucuresti a lost ziditil in surilor de nuiele (Sal ix viminalis). [Serb.

1656 de .erban Basarab; 2. palatul

MLAZ, vlAstar].

mlastira f. gramadA de apa stAtAtoare. mitropolitului; 3. dicasterie : Duminecei cununie i Luni la mitropolie PANN ; a [V. mlace].

urea dealul mitropoliei, a cere despArtenie. [De origina slavo-greaca].

mlästinos a. de natura mlastinei. mlfitis n. treerat mhitisul va ajunge

mitropolit m. I. nume purtat de cei strfinsura BIBLIE. [V. imbidtis]. dud dintai arhierei ai tArii : mitropoli- mnemonic a. I. relativ la mnemotul din Bucuresti (numit Primat) si cei nicl lucrare mnemonici i; 2. care ajuta din Iasi, CernAuti, Sibiu si Chisineu; 2. memoria procedeiri mnemonice.

mnemonicä f. arta de a ajuta mitui v. a da mitA. a cumpAra cu usura memoria.

in graiul vanlitoresc: dropioiu. [Gr. morn,

bani: a mitui pe judeceitori. mixt a. 1. compus din lucruri diferite: corp mixt; 2. care participA la caractere diferite: gen mixt. mixturà 1. 1. amestecare de diferite medicarnente lichide; 2. orice tel de a-

mnemotehnicfi f. V. mnemonicii. moaefi (moachie) f. 1. mormoloc de

2. peste, nurnit sgleivoc, (care seamAnA cu rnormolocul); 3. somn marunt de tot ; 4. fig. tont: ian vezi moabroascA

chia cci s'o fudulit Ac. [V. mocanl. moacre f. pl. cirese pietroase. [Ori gina necunoscutl]. mizit V. a pune miza. mizd f. ceeace se pune la joc (= fr. moale a. 1. care cedeaza usor la atingere cearei moale, pat moale; 2. care »use). mestec.

mizantrop m. 1. cel ce uraste pe nu e tare: ou, piir moale; 3. fig. lipsit

de vigoare, de energie om moale. [Lat. mizantropic a. ce tine de mizantropi: MOWS]. LI. 1. parte moale ; isi af undo bleistamul rnizantropic cu inineita lui capul in moalele pernei; 2. partea anghiarci En. terioarl a capului. rnizantropie f. caracterul mizantro- moaril f. 1. masinA de macinat grau: moarei de apei, de veint, moaril cu apului. mizer a. nenorocit: sclav al vaniteifii, bur.; a se lua cuiva apa dela moard, mizer muritor Bor.. mizera ta stare AL. a-I stingheri In afacerile sale (imagine Wall mizerabil a. I. demn de plans; stare dela moara care nu poate umbla and nu oameni ; 2. om ursuz.

II

mizerabilci; 2. care nu meritA nicio stima

are 80); a veni cuiv a apa la moarA,

necinsht, ticAlos: e un mizerabil.

tall : a face cuiva o moard in cap. [Lat.

interese mizerabile de bani.

11 m. om a-i merge bine afacerile ; 2. fam. ciufu-

mizericordie f. Indurare, mill, mizericordios a. IndurAtor, milosliv.

MOLA].

moare C. Mold. 1, zesmA de muraturi;

mizerie f. 1. mare sfirAcie : au murit 2. fig. acrime: tu nu stii cine-i mcimuca,

de rnmerie; 2. stare demnA de plans: n'ai memcat niciodatei moarea ei

CR.

mizeriile viefii; 3. contrarietate: imi face [Lat. MURIA multe mizerii; 4. lucru fAra valoare, moarte f. 1 . in ceta re din vie* ; moarte bagatell : imi datoreste o mizerie. Myna, privatiune absolutA de drepturile mlacii f. miastin5: sui rnlaca Cer- cetiteanului; 2. pedeapsA capitaiA osdn-

natului pond in vlirful muntelui OD. dit la moarte; 3. fig. mahnire aclancA cu moartea in suflet; 4. moarte perso[Serb. mr.ArrA].

nificatl, Inchipuitl ca o baba sfrijitA cu mlficiu n. V. imbliiciu. mladä f. ramurA dela o plantA lem- o coasa In manA : a viizut moartea cu noasA cc servA ca butas sau la altoire, ochii; 5. cauzA de distructiune, ruinl :

revolufiunea e rnoartea comerfului. mliidià v. I. a (se) indoi: trestia din [Lat. MORTEM] bait ei ce 'n aer se middle Ar.. ; 2. a se moasit f. 1. babl, bunicli ; 2. femeie care face mladios, a se fasona artistul sub stl 1ntr'ajutor femeilor ce nasc. [V. moa]. a ccirui delta s'a middiat statue: Diamoaste f. pl. fa' m sitele sfintilor moas[Slay. HLADI, fraged].

nei On. [V. mladei]. tele sfetntului Dumitru. [Slay. 2.15sn, pumlfidiere f. calitatea celor mIldioase, teri (dupfi puterea miraculoasA a mow flexibile.

nifildios 8.1. care se Indoaie lesne (ca

telor)].

mobil a.1. care se miscA sau se poate

mlada), flexibil ; 2. fig. supus, ImpficAcios. misca; bunuri mobile, cari se pot usor mlfidita 1. ramurA tanArA, vlAstar. transporta; 2. fig. schimbAtor caracter [Serb. MLADITA, vlastar]. mobil. II n. 1. forth motrice ; 2. cauzA

www.dacoromanica.ro

mob

mod

- 405

determinantA : interesul e singurul mobil mode t; 3. pL lucruri de toaletA: magazin

al avarului.

mobil& v. a garnisi cu mobile. mobilh f. ceeace servA a garnisi o

casA. o earner&

de mode. modi I. od. lude. [Origina necunoscutA].

modal a. relativ la mod sau moda-

mobiliar a. 1. care constA in lucruri litate. mobile: avere mobiliara; 2. privitor la modMcS I. Mold. gala. [OriginA nebunurile mobile: impozit mobiliar. cunoscutal. mobilier n. mobilele unei case. modalitate f. I. Filoz. mod de a ii: niobilitate f. 1. Inlesnire de a se misca : albeafa e o modalitate a zapezei; 2.

mobilitatea roatelor ; 2. fig. usurintà de Muz. mod in care trebue cAntat. a se schimba : mobilitatea caracterului. modiarlä m. sinonim cu mocarfa. mobilizit v. I. a pune in campanie [V. modor]. un corp sedentar de trupe : 2. a pune o modarlan m. mocArtan. armatA pe picior de rAsboiu, ca sA poatA model n. I. obiect destinat a fi imiintra in campanie. tat sau reprodus prin imitatiune; 2. permociii v. Mold. Tr. a migai, a motAi. soanA dupA care artistii picteazA sau scul[V. mocan]. pteazi ; 3. reprezentare In mic a unui omocan m. 1. cioban dela poalele Bu- biect de executat in mare: 4. fig. ceeace ,cegilor, pastor din Carpati; 2. fig. mojic, poate sau trebue sA fie imitat: model de necioplit. [Dintr'un radical moc (cf. mo- pietate filial& cal), de unde moacâ, mocan, mocarfd, model& v. 1. a forma din argill sau moco fan, etc.].

ceard modelul unui obiect de executat In

jiu). [V. moacai].

2. In picturA: a reda exact, prin mijlocul

mocan m. hroscoiu (se aude in Gor- marmorA sau bronz: a modela o statud ;

clar-obscurului, relieful figurilor ; 3. fig. mocancutit I. hora muntenilor. mochnesc a. 1. ce tine de mocan : a regula, a conforma : a modela concare mocanesti; 2. varietate de oi ; 3. duita sa dupai a altuia. se zice de porumbul cu bobul mare si moderh v. 1. a tinea mAsurA dreaptA, a infrAna: a modera ardoarea cuiva; spornic. mocArta m. mojic. [V. mocan]. 2. a scAdea, a micsora: a modera chelmocArtan m. I. muntean ; 2. fig. bA- tuielile sale. dAran.

mocirli

moderat a. 1. care evitA excesul, care

I. baltA noroioasA. [Pol. mo- urmeazA moderatiunea: caracter mode-

rat; 2. care nu e exagerat : pref modemocirlos a. de mocirIA. rat. II m. cel ce are opiniuni mijlocii mocni v. 1. a sedea MngA foc; 2. a partidul moderatilor. moderaci(un)e 1. 1. virtute ce consta rArnanea Intr'un loc: destul am mocanit la fora At.; 3. a nu arde sau a arde M- in a pAzi o mAsurA inteleapth In toate; eet: pe cetate negura de fain mocne- 2. caracterul lucrului depArtat de orice ste; 4. a sta tAcut: fdranul isi arde lu- exces: rdspuns plin de moderatiune. leaua 40 mocneste intr'insul CR. [Serb. modern a care e din timpul din urmA : 211RENTII, a amuti]. sculptural modernd; istoria modernA, mocnit a. si adv. I. InnAbusit, Infun- epoca dela 1453 Oa la 1815. II m. se dat: sd arda focal mocnit CR. ; 2. fig. zice de scriitorii, eruditii i artistii cari ascuns, tAcut: noaptea cea mocnita au apArut dela Renastere: anticii i mopustie din sicriu Em. dernii. rt. ceeace e modern: a prefera mocolan m. mocArtan: mocofan de modernului anticul. CZYLAI.

cioban ISP. [V. mocan]. modernism n. spirit de inovare (In mocosi v. Mold, a zAbovi, a pierde vre- limbA, in ritm. in expresiune, in artA).

mea cu nimicuri: cat am rnocosit prin modernitate f. caracterul celor mokin sa prind pupalza CR. [V. mocall. derne. mod n. I. formA particularA; mod de modernizh v. a da un caracte; moactiune; 2. Filoz. chip de a 11: modu- dern: a moderniza stilul. rile substanfei; 3. Gram. forme verbale modest a. 1. moderat in purtarea spre a exprima diferite circumstante: mo- vieata sa, rezervat : un iune modest; 2. dal indicativ; 4. Muz. dispozitiune par- nepretentios, ciii nu-i place a vorbi de ticularA a tonurilor ; mod major, minor sine scriitor modest; 3. mediocru, sim. modii f. 1. mod de a se ImbrAca par- plu: o camera modesta. ticular unui timp anumit; se .mbracii modestie f. 1. rezervA In modul de a dupd ultimo model; 2. uz trecAtor ce de- se purta, de a cugeta si a vorbi de sine; pinde de gust, de capritiu 'paldrie la 2. moderatiune ; 3. pudoare, decentA.

www.dacoromanica.ro

mod

mol

406

modifici. v. a schimba rnodul de a fi fig. intunecat: tablou depins cu colori

al unui lucru, al unei substante in tot sau cam mohorite AL. In parte. moinit v. a se face moinA, modificati(un)e f. schimbare operatà moina f. 1, tarin5 muiatA de ape: in modul de a fi al unui lucru. boit ard felind i tnoind NEOR. ; 2. timp modificator a. propriu a modifica. ploios; 3. Zool. grindel. [Slay. noimil. modist5 f. vanzAtoare de mode. mojdrean m. frasin de munte (Frombdor (modoran) m. Tr. 1. om tficut. xinus ornus).[Vechiu-rom. mojren=pol. morocanos; 2. pl. modorani, numele là- MODRZEN]. mojic a. foarte grosolan. II m. 1. thletilor sau tiganilor vagabonzi. [Vorba pare Inrudita cu bitdure, bustean; pro- ranoiu; 2. om brutal si obraznic. [Rus . ventala posedà ambele forme; boudourro, mujudi, than, bAdAran]. moudourro, Metal-an, mojic, posac]. mojicesc a. ce tine de mojic. mojicie f. fapta sau vorbA mojiceascA. modru n, mod (provincialism ardelenese i bucovinean): nu-i modru de scdmojicime f. gloata mojicilor.

molit m. judechtor mahomedan (In

pare. [Ung. MODRA J.

znoduliz v. 1. a face sA treach antecul orasele marl). [Turc. MOLLA], sau armonia prin diferite tonuri sau momolan m. Zool. grindel (dupA carnea-i duli; 2. a cadenta: a modula frazele sale. moale). modulati(un)e f. Muz. trecerea dela molar a. se zice de dintii cei gro§i ce un ton sau mod la altul : modulafiunile serva a sfArama alimentele. molal m. Zool. mihalt. [Probabil duph vocii.

modus-vivendi n. (mod de a till), carnea-i molatica]. locutiune latinA exprimand o Invoeara, o molatic a. 1. cam moale, vorbind de Intelegere reciproca. rnersul si de lucrul cuiva om molatic ; mofetit f. exalatiune nesAnAtoasl (mai 2. fig. lipsit de energie: era tont si moales In mine). latic hp. mofluz m. bancrut, falit. [Turc. murLuzi. molAu a, Mold. molatic.

mofluzi v. I. a da (aliment; 2. fig a molcom a. lin, dulce: vdrit molcom; -se pierde: cine-i prost, lesne in lume fig. cdntári molcome respird (lira) Em. mofluzeste Au.

mofluzltic n. fahment: a f dent mo-

[Vechiu-rom. mdlcom (v. malcd)= slay.

MOLKOMIA. II adv. !met: a tace molcom CR.

fluzldc mincinos CAR. [Turc. murLuzLra] molcomi v. a alina, a potoli. moft n. 1. bagatela; 2. minciunA, fleac : molutlf. postavA mare (In Oltenia). urnbld cu mot turi ; 3. pl, nazuri : face [V. mulden. mofturi. [Turc. MUM gratuit, ieftin]. moldovenesc a. 1. ce tine de Mol-

moftangiu m. cel ce umblA cu mof- dova ; 2. se zice de un soiu de porumb

cu boabele malt galben deschis, cu druga lungA Si groasA, cu firul mare. moftologic a. care se ocupà de mot.moldovenism n. vorbA sat, locutiune turi : societate moftologicd CAR. particulara Moldovei (ex. babacd, dumoftologie f. palavrA. ducd, neneacci, etc.). In a doua jumAmofturos a. care face mofturi. tate a veacului al XIX-lea, moldovemsmogaindeaSit f. ceva mare si fioros ce mete pAtrunserA In limba literarti, multus'arath pe Intuneric (Mold. mogAldeata) : mita fruntasilor poeti (Alexandri, Emistrâng in brafd sloiu de ghiafd, parer:1'i nescu) i prozatorilor (Creanga) originari 0 mogdndeafd POP. [Ung. MOOANDOIC, pust- din Moldova. moleculit I. Fiz. partea cea mai mich ule, calugAr (cf. fr. rnoine bourru, gogoin care se poate descompune un corp. rita = calugAr posae)].

turi. [Turc. MUTCADJI. ChihpiogWI.

moftolog m. palavragiu (CAR.).

mogbila f. V. movill molecular a. relativ la molecule: amoglan a. si m. Mold. mojic: far in, tractiune moleculard. moglanulel CR. [Origin5 necunoscutal. moles! v. 1. a (se) face moale; 2. fig. mogorogi v. Mold. 1. a vorbi Meet, a efeminh, a ramoli. molesit a. lipsit de vigoare, de energie. a lene; 2. a fi imbufnat, a arAta mutre cuiva : ce, i tu ma mogorogesti? CR. ; molevmfi 1. V. molima: in vremea 3. Tr. a mormAi. [Origfna necunoscuta]. molevmii GuiCA. moliã t, umflAturA. o molfd mohair n. V. muhaier.

i

0

mohoanda f, Tr. femele proasta din bolfd POP. molliti v. a meitcca Incet ca babele nAscare. [Origina necunoscuta mohor n. Bot. costreiu. [Ung. MOHAR1 cari n'au dinti: molfdind la pere uscate mohorlt a. 1. de coloarea rosie In- CR. [Onomatopez ce exprima sgomotul chisA a mohorulul sange mohorit; 2. (Aiello, cand mesteca

www.dacoromanica.ro

tnol

mon

407

moliclune 1. 1. calitatea celui moale; momitä 1. momeali: cu chichi& fi 2. lipsa de putere: molicurne de carac- mornife. ter; 3. calitatea celid delicat i gratios: momità I. Mold. maimuti; vr'o momoliciunea penelului, stilului; 4. vieati mild sau vr'un urs Ar.. [Vechiu-rom. efeminata, indolenta: a trdi in moliciune

moimifd, diminutiv din moimd. maimuth

rod blanuri, covoare, stole. [Slay. moll]

fdrie de tot ce se petrece aiurea At.. monada f. I. Filoz. unitate perfecti,

= ung. MAJON ]. molid rn. Mold. V. molift. mölie f. mid fluturasi ale caror larve momitArie 1. maimutArie: o momi-

molift m. brad alb al carui lemn se

intrebuinteaza la cladiri, la instrumente substanta simpla care e elementul a tot

muzicale si la lacerea hartiei (Abies ex- cc existi; 2. Zool, specie de infuzoriu. monah m. calugar: monahii cunoscelsa). fi mohd: bulg. motrza, bridisor cdtorii vie(ii pdmdntene (morarvA, boabi de ienupar)]. monahal a. calugaresc. moliftà f. V. molitfa. monarh tn. 1. capul unei monarmblimä f. boala contagioasa, epidehii ; 2. fig. Dornn: al nopfilor monarh mie. [Gr. mod. ?lemma molipsi v. 1. a comunica o board prin 'luna) do, monarhic a. ce tine de o monarhie. atingere: o oaie molipseste toatd turma ; monarhie 1. 1. guvernul unui Stat 2. fig. a iniecta. [Vechiu-rom. molevsi, condus de un singur cap; 2. Stat guverf tras din subst. nzolevmd]. nat de un monarh; monarhie constitumolipsire 1. contagiune. tionalA, in care puterea e impartita Intre rnolipsitor a. contagios. molitlä (moliftd) 1. rugiciune biseri- suveran i corpurile legiuitoare, ca in ceasca. [Slay. MOLITVA]. Romania ; monarhie absolutA, in care molitfelnic n. carte de rugiciuni. [Serb. suveranul e stapan Fara control, cum era MOLITVENIld. in Rusi... olosag n. Mold. minarea gerului si monarhist m. partizan al monarhtei a zipezii. [V. moalel. monastic a. relativ la calugari; viniolotru m. planta leguminoasa cufloa- eafd monasticd. rea galbena (Melilotus). [Slay. motorail. mondir n. uniformi militireasca: co

moloz n. var inchegat cu nisip din sea galoanele la mondirul lui nea

diramaturt dela zidurile caselor. [Turc. Chiriac CAR, [Rus. nocod.

MUNDIRO,

din nemt.

MONTUR].

molurà i. plantA aromatica cu fructe monedli f. bucata de metal, bAtutà lungarete (Foeniculum). [Cf. molotrul din autoritate suveranA, servind corner-

moluse m. animal fara vertebre i (Ara tului. articulatiune: melcul, stridia. monetar a. relativ la monede: sismomilie 1. 1. om de paie ce s pune temd monetard. In gradini sau in farini spre a speria pamonetarie I. locul unde se bat mosarile: ca monidi de-a cdmpului POP. ; nedele: Monetdria Statului. 2. sperietoare de copii; 3. prajina de homonism n. doctrina filozofica care tarnicie: hotdrind mosiile s'asezeind considera universul ca o unitate vie, ca morrulil Pop. [Si mdmdie, termen luat o fiinta colectiva unica 1 identica, din graiul coprilor; cf. slovac MAMONA, fan-

toma, gr. mod. mAr.n.mts, gogorita

monitor rn. elev mai inaintat dear

ceilalti si care instruieste pe camarazii

momealii f. I. milloc de a atrage si sai. n. 1. titlu de ziar Monitorul ofiprinde animale: undild kith rnomeald cial; 2. bastiment de rasboiu. monoclu n. ochian pentru un singur nimic nu dobdrideste ; 2. fig. ceeace atrage prin inselaciune: a umbla cu *osele fi ochiu. cu momele, a cauta sa amageasca. [V. monocord n. instrument de muzica II

morni],

cu o singura coarclA.

moment n. clipa: asteaptd un mo- monocotiledon a. se zice de plante ment. ale cdror serninte au un singur lob sau momentan a. care dureaza numai cotiledon, ca graul, curmalul. un moment. II adv. pentru moment, deomonografie I. scriere asupra unui camdata. punct special de istorie, de biografie, etc. momi v. 1. a atrage prin ndomeli: monograma f, reunire de mai multe cum momim i noi pe prunci PANN ; litere impletite formand un singur caracter. 2 a lnsela cu amagiri: isi momi foarnea. monolit in. bucath formata dintr'un [Slay. nomad. singur bolovan: obeliscii sunt rnonolifi. mèmili f. Tr. namild. [De aceea§ monolog n. scenA In care un personaj vorbeste lui insus. origina cu momdid.

www.dacoromanica.ro

- 403 -

mon

monom n. 1. expresiune algebrica continand un singur termen; 2. sir neintrerupt de studenti cari strabat stradele cu strigate I petrecdnii; 3. fig. monom de umbre. monoman a. atMs de monomania. monomanie I. nebunie caracterizatg prin o preocupatiune unica.

mor

mops m. caine carn, tau l artagos. [Nemt. MOPS].

moral a. 1. privitor la moravuri teologic morald; 2. care are purtari bune: om foarte moral; 3. ce contine o bung

morala : carte morald; 4. care se rapoarta la inteligenta, In opozitiune cu fizic facultatile morale ; simt moral, cunostinta

monoplan n. aeroplan cu o singura binelui si a raului. tin. totalitatea facultatilor morale: a ridica moralul unui bolnav. monopol n. I. dreptul de a vinde moralh f. 1. stiinta ce Invata a face singur o muffs, de a exercita singur o binele si a evita raul; 2. tractat de moindustries in Romania Statul are mo- rala: morala lui Aristotele; 3. mustrare; nopolul tutunurilor, sárei, spirtoase- i-a feicut o bund moral(); 4.1ectiune desuprafata plan&

lor, etc.; 2. fig. drept ce-si aroga cineva ; dusa dintr'o povestire sau fabults. 3. loc ocupat excluziv de un mic numar. moralist in. cel ce sale despre momonopolizh v. a face un monopol. ravuri, despie chestiuni de morala. moralitate I. 1. calitatea celui moral; monorim c. cu o singura rima.

monosilabh f. vorba de o singura 2. caracterul moral al unei persoane: a eu, tu, cl. se informa despre moralitatea cuiva; monosiiab:c a. compus din mono- 3. Intelesul moral al unei povestiri; trio-

stlabg

ralitatea fabulei; 4. compozitiune duo.

silabe.

1110.ailte11111 n. adoratiunea unui sin- matica In evul-mediu. gur II zeu. moralizh v. 1. a face reflexiuni momonoteist m. adoratorul unui singur rale; 2. a perfectiona sub raportul morals D-zeu.

II

a. relativ la monoteism.

monotip n. Tip. ntqind de cules li-

terele vorba cu vorba.

a moraliza un popor. moralizator a. propriu a moraliza. 11 m. cel ce face morala.

monoton a. 1. care e mai totdeauna morAnglav a. se zice de porumbul pe acelas ton: arie monotomi; 2. fig. cu drugi mari si cu 8-10 randuri de prea uniform: orator monoton. boabe. [Origina necunoscuta]. monotonie f. caracterul celui monomorar m. 1. cel ce are o moara ; 2. ton, prea uniform: monotonia unui can- numele bucovinean al gandacului de faing, tee, monotonia conversatiunii; fig. mo- care traieste In granare, mori l brutarii notonia vietii. (Tenebrio molitor). [Lat. imr.muusl.

monstru m. 1. fiinta a carii confor-

moratoriu n. Jur. amanare acordatA

monstruos a, 1. care are conformatiunea unui monstru: copil monstruos; 2. fig. demn de un monstru: cruzime monstruoasd; 3. extraordinar. monstruozitate t. 1. caracterul celui

dite, bune sau rale; 2. chip de traiu, obiceiuri particulare: a studia moravurile unui popor. [Compromis literar intre lat. Hos i sinonimul popular ndrav]. morbid a. bolnfivicios: stare morbidd.

month v. 1. a potrivi diferitele piese ale unui obiect: a monta o masind; 2. a Intoarce un ceasornsc; 3. a procura &erica e necesar: a rnonta un magazin; 4. a prepara: a monta o intriga ; 5. fig. a excite In contra cuiva l'a montat rdu. montanistic a. relativ la industria minelor: dreptul montanistic. monument n. 1. lucrare de arhitectura sau de sculptura facuta In memoria unui om mare sau a unui eveniment im-

nea

matiune e contrarg naturei; 2. fig. om unui comerciant. grozav de urit; 3. fiiMa crudi i denamoray n. (Intrebuintat mai ales la turata monstru de ingratitudine. plural) 1. deprinderi naturale sau doban-

monstruos; 2. lucru monstruos.

morbidelii f. 1. In pictura molichr

l delicatetea cgrnei ; 2. mladiere de

atitudini: linii unduloase i pline de morbideta OD. morbos a. bolngvicios.

morcov m. planta culinarg a cgrii

raclacina carnoasa constitue o excelentd leguma (Daucus carota). [Bulg. nomov].

morenfi f. In geologic: materiale de

stanci carate de ghetari. morlinh f. alcool vegetal extras din

opiu : morfina e o violentd otravd.

portant; 2. edificiu de mare Intindere; 3. morlinoman in. cel ce abuzeaza de tig. opera considerabilA destinata sa du- morfing. monfoll v. 1. a molfal; baba morforeze : monumentele spiritului omenesc.

monumental a. care are proportiu- lia in gingii un crampeiu de covrig CAR. ; bisericd monu- 2. a mototoli ; 3. fig. a strica : a morfoli arta. [V. molted]. ruent04, title unui monument :

www.dacoromanica.ro

-

MOP

-

ntos

morfologie f. 1. Gram. studiul par- MORTUUS]. ns. cel ce a Incetat din vieatir (nor de cuvint; 2. studiul formei exte- a fngropa un mort. rloare a fiintelor vii : morfologie vegetal& mortimiune f. corp de animal mort: morga L, locul unde se expun cada- hoit, starv. [gi morteicind=lat. MORTICINAl. II

vrele persoanelor aflate moarte afari din mortal a. 1. care cauzeazi moarte: domiciliul Mr, ca Sã poata fi recunoscute loviturd mortald; 2. de moarte pdcat,

(= fr. morgue). inimic mortal; 3. muritor. morganatic a. se zice de o cdsitorie mortahtate f. 1. starea fiintelor vii intre persoane de conditiuni diferite, sotul supuse mortii; 2. moartea unui numir

nedind femeii nici numele nici rangul sau. mare de oameni sau de animale rdpiti in moricb a. alhastru-inchis (fr. mori- scurt timp de aceeas boald ; 3. cantitate

caud): anteriu de famalageamorica Fu.. de indivizi cari mor Intr'un timp dat :

morisc5 f. masina mica de macMat mortalitatea e mai mare iarna deaf

mai ales cafea, sau de vanturat porumb. vara. [Lit. moarit mica]. mortasipie f. od. In Moldova, zeciumormfii v. 1. a scoate un glas infun- iald dela antirirea mirfurifor si taxi dela dat: ursul mormde; 2. fig. a-si arita vdnzarea vitelor : Duca Vodd a scornit nemultumirea prin murmure. [Onoma- mortasipia in lard. [Derivat din mortopee].

mormilitor a. si m. care mormie.

morman n. grimadd mare : mor-

mane de morti. [Origini necunoscutd]. adv. grimada : cdzu morman de pe cal hi,. mormlint n. 1. monument ridicat In onoarea unui mort chiar in locul unde a fost Inmormintat ; sfintul Mormint, locul unde Isus a fost Inmormantat; 2. fig. moarte: a rdmdnea credincios pana la mormant; 3. Mc intunecat l trist. II

tasip, cantaragiu = turc. MUHTESIB, prin-

tr'un intermediar grec modern].

mortier n. tun mic : mortierele se numiau pive Bake. (= fr. mortier).

mortifich v. 1. a slibi corpul prIn

posturi, prin austerititi; 2. fig. a umili cu mustriri aspre. mortificatifunle f. 1. Med. starea corpului sau a unei pgrti a corpului ce

se cangreneaza ; 2. Teol. InfrAnarea corpului si a pasiunilor ; 3. fig. umilire foarte mare. [Lat. MONUMEI4TUM, monument funerar (vulmortil adv. In ruptul capului, pe vieati gar = SEPULCRUM1 pe moarte: a se linea morti9 de cineva.

mormantal a. de mormant: tdcere

mormantald. mormoloc m. 1. puiu de broasci ce lese din ou in formi de peste; 2. fig, broscoiu, copil mic. [Gr. mod. Humorsemu, masa, sperietoare (din cauza formei monstruoase a mormolocului)].

mortuar a. care priveste pe morti:

camera rnortuard. morun m. peste cu botul ascutit, ajunge p5nà la o lungime de 8 meta, triieste in Marea-Neagrd ; carnea-i se consumd proaspiti i afumatfi, fcrele-i negre sunt toaae gustoase si din bisica-i se face uleiul de morun (Acipenser huso).

mormonism D. V. Mormoni. mornni v. Mold, a mormii, a vorbi [Bldg. MORUNA]. pe nas riispundea iute i morndit, cum morunas m. peste al cirui bot aduce car calicii la pod CR. [Onomatopee], cu al morunului ; carnea-i foarte gustoasa morocAnealfi f. murmurare continud : si grass (Abramis vimba). le era lehamite de moroccineala lui mos m. 1. batran; 2. titlu dat on almo* Nichifor CR. rui om in virsta (la (firani): mo$ Radu; morocfini v. Mold, a mustra mor- 3. bunic : din mo$ stramoqi; 4. unchiu mdind : hojma nid moroccineqte CR. (in Moldova); 5. od. fasie de pArnAnt stA[Ung. MOROO, a mormAil.

morocalnos a. care bombineste In-

pSnitã de un mosnean ; 6. nume dat pee-

tilor -ghigor I phi/midi de baltd. [Albatfuna, om posse din fire: groqi in ceafd nez Moak Main ; pentru sensul 6, cf. baba]. at morocartoqi Au.

Moroieni m. pL locuitori dela poalele

Bucegilor.

V. mosi

mosafir m. V. musafir.

mosc n. 1. cuadruped rumegator care

moroiu rn strigoiu mic (din copil poarti sub pantece un buzunar plin de

mort nebotezat) ce vine de cere tdta la o materie mirositoare numiti de asememama sa : strigoii, moroii, tricolicii, nea mosc; 2. substanta Insds: o bucatd varcolacii A Is. [Serb MORA, incub]. de &Inuit mosc in forma sfericii Fru mort a. 1. care a Incetat din vieati; Mosc n. vechiul nume romdnesc al 2. fig. care a pierdut activitatea, animatiu- Moscovei: scumpe bidni de Mose OD. nea sa : industrie rnoartel ; Iimbà moartà, moschee 1. geamie mica. care nu se mai vorbeste, ca latina. [Lat. moschicesc a. muscilesc: ii trace

www.dacoromanica.ro

mot

410 --

MOS

Un frecus de cele moschicesti CR. [V. Mosc].

mostean a. si In. 1. mostenitor: s'a indurat a le da un mostean al Imp&

moscusor rn. plantà delicatA cu mi- rertiei Ise.; 2. mosnean, om de tara. [Cf. albanez moor.). moli v. a ajuta pe o femeie sâ nascA. mostenesc a, ereditar : dusmanul [V. moasa]. mostenesc al legii BAk.c. mosi m. pl. 1. SambAta mortilor cand mosteni v. a cApAta prin succesiune: se fac pomeni: Mofii de iarnd, de Ru- a mostenit toatd averea. ro plAcut de mosc (Adoxa).

salii si de toamm d; 2. mare balciu anual mostenire 1. 1. succesiune In averea in luna lui Maiu (incepe dela 15), tinut provenitA dela altii; 2. lucru mostenit.

In Bucuresti la obor : am fost la Mosi;

mostenit a. ramas prin mo;denire.

3. numele zilelor ce urmeaz5 celor nouà mostenitor m. cel ce mosteneste. Babe din Martie ; la mosii verzi, la sfAntu mostochinfi I. Mold. musmulA. [OriAsteaptà; a spune mosi pe grosi, a spune ginA necunoscuta mostrà f. prob.& model (de sto(A). vrute i nevrute. fleacuri; 4. un fel de cozonaci: mosi fi babe de Pasti. [V. mos]. [Nemt. MUSTER]. mosunoiu n. Mold. mosoroiu : momosie f. 1. tarA strArnoseasci patrie: .sunoaie de furnici En. [V. misui]. sà scdperm biata mosie de pdgenti mot n. I. mAnunchiu de pAr pe frunte de robie Ah.; 2. pToprietate ruralA, teren cultivat la tarA: are dotzez mosii. [Lit. sau pe crestet; 2. spicul porumbului ; 3. tufa" de pene pe cap la pAsAri ; 4. fig.thparnant dobandit dela mosi i propriedrAzneala, pretentiune: el e mai cu mot; tate mostenità individual]. mosier m. cel ce are una sau mai cu mot, exagerat: spune-le nifel mai cu mot ler [Origina necunoscutA]. multe mosii. mothi v. a clAtina incet capul de somn. mosinoiu (musunoiu) n. Mold. mosoroiu: mosinoaie de furnici CR. [V. [OriginA necunoscuta mothilh in. cel ce mothie. nlif nit

motan rn. Mold. cotoiu: un motan mosit n. actiunea de a mosi: scoala ghemuit duper sober CR. [Derivat din pride mosit. mitivul mot (de unde i motoc), Inrudit mosrnAndi v. V. mopnoli. mosmoalfi(mosmoanA)f.V.musmulà cu fr. matou (dial. motou)]. motat a. 1. cu mot in frunte: pasdre mosmol (mosmon) m. arbust din fam. rozaceelor cu florile marl albe (Mespilus mofatd; 2. fig. IndrAznet, pretentios: vrei se, te areifi mai mofat? germanica). motefi f. Tr. jurubitA de tort. [Rus. mosmoli (mopnfind0 v. a migAi. [Cf. mosmoalez].

mosneag ni mos tare bAtrAn: un

MOT011171, gheml. V. moto§cA.

Moti m. pl. locuitorii din muntii Abru-

mosneag si o babd. [Dintr'un primitiv dului, cei mai viteji dintre munteni: numosin (= albanez MORI, 105tran), de unde mele lor provine dela motul ce-1 poartii mosnean]. pe frunte. Motii s'au luptat crAncen cu mosnean m. pl. proprietari mid, se- Ungurii la 1783 si la 1843. zAtori la tarA In pimanturile lor mosmotilitate f. facultatea de a se misca. motiune I. propunere fAculA !info nenii formau in Muntenia (ei se numiau In Moldova reizdsi) clasa cea mai urn- adunare deliberantA. motiv n.1. cauzA determinantA: ceeace portantei a populafiunii rurale. [V. impinge a lucra ; 2. in bele-arte subiect mosneagl.

mosoc m. caine mare ciobAnesc. [Ori- de compozitiune; 3. frazA muzicalA ce se gina necunoscutAj. reproduce in cursul unei bucAti.

mosor n. mic cilindru de lemn pentru

motivh v. 1. a da rnotivele: a motiva

un refuz; 2. a servi de motiv: temeri mosoroi v. a gramadi pAmAnt la baza au motivat aceastd mersurd.

depAnat: fuse si mosoare. [Turc. HOSUR].

unei plante spre a favoriza desvoltarea motoc m. Mold. V. motan. ei. [Tras din mosoroiu]. motoc n. mot mare: cu un mofoc d'asupra capului. adv. vulvoiu: i-a mosoroit n. lucrare de a mosorol zezultatul ei. feicut pcirul mofoc. mosoroitor 111. raritA cu douA corp motocel rn. pl. Mold. tritoiu. o sfoard mane pentru prA013. cu motocei la capdt, de creipau mdele moproin n. gramAdire de pAmant jucdndu-se cu ei CR. [Lit. puiu de motoc ficurti de furnici sau de agricultori. [V. sau de pisoiu ; cf., sub raportul sensului, sinonimul mdfisor]. tnisui]. Mos-Teach m. porecla militarilor cari motocicleth f. biciclet1 pusA In mistin mortis la apucAturile din trecut. care de un motor cu petrol, alcool. etc. II

.

www.dacoromanica.ro

- 411

mot

motor m. 1. ceeace dã miscare: àburid C un motor puternic; 2. muschi ce fac sa miste un membru; 3. fig. ceeace inspir5, face sa lucreze: interesul fu motorul acestei intreprinderi. II a. care da miscare: jortd motrice. motorini f. derivat din petrol pentru punerea In miscare a masinelor. motoff ca. f. 1. ghem de tort, jurubit5; 2. legatura (de parale); 3. umflatura sub falca la vite, [Cf. motcd].

mite

mucalit a. si m. Mold. caraghios: fare esti mucalit AL. [Turc. murau.in, lit. cel ce imitA].

mucalithic n.

caraghioslac

(13ALc.).

[Turc. murrALLmus].

mucarer n, firman de invoire a domniei (dup5 al treilea an) si birul scos cu acea ocaziune. [Turc. NUICARRER, confirmat].

mucAri f. pl. unealth cu care se cu-

fatii mucul lumanarii. mucArit n. ruperea bobocilor la tutun. mototol n, I. ghem; 2. ceva Straus mucavh I. I. carton; 2. broderie pe tare, deformat; 3. fig. indolent: e moto- carton. [Tam. MUICAVA]. muced a. 1. acoperit pe suprafata cu fol si adorrnit ISP. [Abstras din mototoll]. II adv. gr3mad5: cdzu mototol sub un fel de muschiu, cand un corp incepe a putrezi: pdine mucedd, vin muced; masa ISP. mototoli v. a (se) face mototol. [Poate 2. ingalbenit de timp: pe mucedele paIn loc de motocoli, din motoc, cotoiu]. gini stau domniile romdne En.; 3, cu motpan m. Mold. strengar : lasd, mof- parul negru-vanat (despre cai). [Lat. HU.. pane, cif f* oiu arcita eu fudulie AL. [Pol, CHATS). mucegait a. acoperit cu mucegaiu. MOSPAN, din mmosc pas I prea mrlostive

titlu de onoare deckut dela

mucegaiu n. 1. un fel de vegetatiune ce rásare pe substantele animale sau vemotroli v. 1. a napusti: vdzdrid pe getate sub influenta caldurei si a umidifigan motrosit acolo In mijlocul dru- firth; 2. fig. putregiune, chaturii: muce2. Mold. Tr. a lucra rau p gaiul de babel CR. [Formatiune romamului migalind. [V. meitrdsi]. neasc5 din muced (cf. putregaiu)]. movili f. ridiaturti de parnant conica mucenic m. 1. martir: marele musi mai proeminent5 decarmagura (movila cenic Dimitrie CR. ; Cel 40 de mucenici, e fácuti de mane omului, magura e opera shrbãtoarea celor 40 de martini din Senature°. [Dial. moghild = slay. MOOMA]. vastia, ce cade pe 9 Martie, l colacii ce movili v. a Intinde grimada (ca 0 mo- se duc la biserich in acea zi; 2. colkel fiert cu nuci pisate i cti miere (ce se face vilA): Omani movilit. moviloiu n. motman: un moviloiu la aceasta shrbiltoare). [Rus. totemic& lit. cel ce sufere munca sau tortura pentru de lesuri muzulmane AL. mozhic a. ce vine dela Moise: legea credinta sa]. mucenicie f. martiriu. mozaicd. mucezealA f. mucegaiu. mozaic n. 1.1ucrare compusa din piemucezi v. a se face muced. tricele sau smalturi de diferite colori p muchelef a. elegant, la modh: un tddispuse asa luck sa formeze figuri, arabescuri; 2. fig. opera compusa din bucati nár mdrunfel, muchelef la haine GHICA. [Turc, IHURELLEF], separate, din proz5 i versuri, mucheriu n. Mold. 1. rândea cu care mozaism n. religiune mozaic5. mozoli v. Mold. 1. a amesteca In gura dulgherul indreapt5 scandura pe muchie ; Card sa roafa (vorbind mai ales de copii); 2. varietate de grau asezata in patru ran2. a spala f3rA sh frece: a mozolit nu- duri pe spic. muchie 1. colt, crest5tur5; 1. dosul mai cdmdsile; 3. fig. a lucra migalind. [Ceh. MOZOLITI, a obosi, a da de lucru]. midi carp; 2. marginea sau dunga cullmrearà f. unealtà de pescuit impletità tului; 3. crestet sau culme de deal. [Cf. Doamne I

ilustra sa origin3 (v. slealita)]. ;

din sfoara cu ochiuri mari. [Slay. runErn]. lat. HUMUS, toCit].

mreanA f, peste cu corpul lungit, cimucos a. 1. plin de muci: copil mulindric, foarte gustos la mancare, se va- cos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumdneaz5 mai cu seama In Olt si in Dunare nare EM. ; 3. fig. tartar pretentios. [Lat. (Petromizon fluviatilis). [BUN. MRENA]. mucosus].

mrejui v. fig. a urzi: a mrejuit fe-

luri de intrigi NEOR. [V. mreajd]. muc m. (pl. muci) 1. unsoare cleioas5 ce iese din nas: a-si .sterge much; 2. pl. boala la cal: rapciuga. II 13. (pl. mucuri), 1. partea festiler ce arde : nine de lumdnare; 2. buciitia rarnasii dintr'o lumanare arsa. [Lat. mucus].

mucos a. Med. ce are sau produce

mucozitate; membrane mucoase, earl tapiteazil unele cavitati ale corpului.

mucozi f. membrana mucoastt: mucoza stomacului. mucozitate f. lichid cleios produs de glandele bucale.

muezin m. strigator care, din vArfal

www.dacoromanica.ro

muf

mul

412

minarelii, vesteste maliomedanilor ora rugaciunli. [Turc. MUEZZIN].

mulaj n. operatiune prin care se lea de pe o sculpturA un tipar in ghips ce

muftiu m. interpretul legii, cea mai se poate reproduce dupA voie (= fr. Malta autoritate religioasA la Mahome- moulage). dant, numit sau Capul mulatru m. nAscut dintr'o negresA ci adevaratei religiuni, reprezentantul religios un bArbat alb sau vice-versa. al Profetului; Vizirul i Muftiul, topumulcom a. si adv. V. molcom.

zul si Coranul Ai. [Turc. Kura

muldfi f. Tr. albie. [Nemt. MULDE]. strigAtul boului, taurului ; mulge v. a trage laptele din tatele afig. mugetul viscolului. [Lat. ucorrus]. nirnalelor. [Lat. MULCIERE].

muget n.

mugi v. 1. a striga, vorbind de boi, vaci, tauri; 2. fig. a urla : ',artful mu-

mulge-capre rn. Zoo/ caprimulg. mulls n. lucrarea de a mulge.

mulsoare f. muls : alba ca spume

geste, valurile mugesc. [Lat. NUGIRE].

mugitor a. care mugeoe. laptelui la mulsoare OD. rougure m. prima desvoltare a plan- mulsurd I. lucrarea de a mulge

21

telor spre a scoate flori, frunze: pomii rezultatul ei. [Lat. MULSURA]. sunt plini de muguri. [Albanez Mumma mutt a. in mare numAr : multa lume, muhaier (mohair) n. postav lucrat de mullet vreme, multe feluri. [Lat. MULTUsl. calugarite cu adaosul parului de caprA din

Angora: rassa de mohair. [Turc. MUHAYER].

muhurdan n. vasul cu apt(

calcIA

(in formA de cAdelnitA) cu care bArbierul spalA la cap. [Turc. BUMIRDAN, cAdelnita].

muhurdar rn od. pAstrAtorul sigiliului domnesc, secretarul Curtii: rnuhurdarul puse pecetea Nacia. [Turc. MUHUR-

II

adv. 1. In mare cantitate: mai molt

sau mai pufin; 2. foarte: mult ma mir ; 3. timp Indelungat: asta s'a intdmplat de mult. niu1amt int. Tr. multamim: mulfam, Doarnne! muljaimi v. V. multaml. multicolor a. care prezintA un mare

DAR, din MUHUR, pecetel

numAr de colon.

bul prin foc; 2. fain, a bate: a muia spinarea cuiva; 3. a baga in ap5 sau In alt lichid : a muia painea in unt; 4.

prostime.

multiform a. cu multe forme. muljime I. I. numar mare: mulfime cam mohorit]. de oameni, mulfime de idei; 2. partea muià v. I. a face moale a muia plum- cea mai comunA a poporului ; gloats, muhurel a. negru, mai ales In partea dinainte (vorbind de parul vitelor). [Lit.

multiplich v. a Inmulti.

multiplicabil a. ce poate fi multiplicat. multiplicand m. numAr de Inmultit p Incepe sA spele: muia cdmciaile; 5. a aierde din tArie, a se potoli : furtuna s'a cu altul.

mai muiat; 6. fig. a mai lAsa din pretentiuni: se muiase de tot. [Lat. .240-

multiplicajdun)e f. Inmultire. multiplicator m. numAr cu care se

MARE, din NOLLIS moale].

Inmulteste.

muierce m. 1. cel ce umbra dupA fe2. fig. rnlel, fricos. muiere f. ferneie rnAritath (cu o !manta optimistA In Muntenia, cu una pe-

a-si arhta recuno§tinta (pentru o binefacere, un serviciu sau dar): vd mulfumesc; 2. a refuza cu politetA : mulfumesc, n'am

muiat a. ImbrAcat: muiali numa in multiplicitate f. nutriar considerabil indefinit. matasuri i fireturi CAR. multiply, a. care nu e simplu; chesmutcä f. malcA, in locutiunea exclamativA : muica, Doamtrel [Scurtat din dune multipla. II m. numAr ce contine pe altul de un numAr oarecare de ori: mamuica muieratic a. I. de femeie: glas mu- 12 e multiplul lui 3. ieratic; 2. fig. efemeiat: om muieratic. muljumi v. 1. a educe multumiri, mei ;

iorativit

nevoie; 3. a rhspldti: am sa te mulfuin Moldova): te insoara i-fi mese; 4. a satistace: scolarul sa mul-

iea muiere Rum [Lat. mukteau].

fumeasca pe pro fesor ; 5. a fl multumit:

muieret n. (ironic) totalitatea femeilor. muieruscat I. (ironic) femeie. mujdea f. Mold. (mai ales la pl.) noutAti, Old (obisnuit bune, plAcute): ce mujdele'mi aduci? FJL. [Turc. muzafi].

ant! formula de urare devenitA expresiunea recunostinteil.

muieresc a. relativ la muiere.

se mulfumeste cu pufin. [$i din mulfam, multurnesc := (la) multi

muljumire I. 1. manifestare de re.

cuno§tinth si vorbele cu cari se exprimh: mujdeiu n. Mold. mancare de post i-am adus mufumiri; 2. placer e, bucurie la tarii din usturoiu pisat cu sare l aph am avut o mare mulfumire; 3. starea niste bulughine cu mujdeiu i cu ma- persoanei rnulturnite. maliga Cs. [Lit. must de aiu]. muljumit a. 1. care are de &jun%

www.dacoromanica.ro

- 413 -

mul

care nu cere mai mull: sa ardtat mulfumit; 2. care simte placere, bucurie: mulfumit cu soarta sa. multumita f. multumire. multumitor a. care naultumeste. mumn 1. V. mama. mumbasir m. V. bumba,ir: slujitori

Mur

gramadi mare: munte de zeipadd, de hiat a. [Lat. trorau].

muntean a. dela munte. I m. 1. lo-

cuitor dela munte; 2. locuitor din Mutt. tenia.

munte-de-pietate m. asezamant, sub

controlul Statului, unde se Imprumuta cu dobAnda pe amanete: munfii de pietate

si mumbasiri cu cari hdtmania se slujia la impliniri de bani i execu- au inceput sd functioneze la 1777 in fiuni fins Franfa. (= fr. mord de pidté). mumie f. 1. cadavru imbalsamat la muntenesc a. 1. din Muntenia; 2. se vechir Egipteni; 2. fiinth uscatii i neagra; aplicA la o rash de boi mArunti l putini 3. fig. om fArh energie. la putere.

mumifick v. 1. a reduce In stare de

muntenism n. vorba sau locutiune

mumie; 2. fig. a deveni inert, a se atro- proprie Munteniel. fia intelectualiceste.

muntos a. plin de munti: fara mun-

munca cdmpului, unelte de muncd;

murn v. a pune legume In otet sau

munci f. 1. pl. chinuri vesnice pentru foasd. [Lat. mminlostis]. pedeapsa pacatosilor: muncile iadului; mur m. 1. arbust cu trunchiu spinos o biatd peisdricd de munci te izbd- si cu fructe negre (Rubus fructicosus); veste AL.; 2. anevointa, necaz destuld 2. Tr. Bot. dud. [Lat. mucus]. muncd am avut; 3. greutate de a face mur m. zid (latinism): sub invechitul ceva muted grea; 4. lucrare penibila mur En. munch' Mink& pedeapsa aflictivh si infa- saramurA. [V. mural. manta la care se osandesc (minimul 5 murá 1. I. rodul murului; 2. Tr. dudi ani, maximul pe vieeth) criminalii in ocne. ochi negri ca murele; 3. pl. murele [Slay. mórrA, supliciu, martirita gdtului, amigdale; 4. ranzi (la bou) [Lat.

muncel n. colinh tuna a opus dupe:

MORAL

murâ f. saramurA In care se pune nuinci v. 1. a chinui o presimfire varza ce se inAcreste pentru iarnA. [Mold. dureroasd 'mi munceste sufletul Au.; moare = lat. MURIA 2. a lucre din greu, a lucre din rAsputeri. mural a. privitor la zid; harta mumuncel EH. [Lat. MONTICELLUS].

[Asociatiune de idei analog& cu cea din rala, berth' mare de atarnat pe un perete. sinonimul agonisi]. murat a. 1. pus In otet sau saramurA muncit a. 1. chinuit: muncit de gdn- spre a se conserve: varzet muratil, mere dur i; 2. ca,tigat cu anevointà: bank murate; 2. fig. udat: murat nand la muncifi. piele CR. muncitor a. si m care munceste. murattural 1. 1. murA de legume (varzi, mungerie f, Mold. fabricA de lumh- castraveti); 2. legume Inacrite. nal.

de seu. [Vechiu-rom. mungiu, lu-

manirar = turc. Hering (din MUM, ceara,

anurdalitc n. murdArie. [Turc.

MR-

DARLYTd.

murdar a. I. necurat: apd murdard; municipal a. 1. ce tine de municipa- 2. obscen: vorbe murdare; 3. fig. sgarcit. litate: administratiune rnunicipald; 2. [Turc. HURDAR]. se zice de magistrati, de functioned cari murdfiri v. a (se) face murder. administreazA o comunA, un ores: conmurdfirie f. 1. starea celui murder; siliu municipal. 11 m. servitor municipal: 2. lucruri murdare; 3. fig. vorbe necuun municipal isi face cu mdfuroiul lui viincioase. enorm datoria CAR mureseanca f. hora Tutuienilor. municipalitate f. 1. totalitatea ma- murg a negru bitAnd in rosu (despre gistratilor municipali dintr'o comuna; 2. vite j cal). [Albanez MURK]. ii m, cal cu comuna Irish's; 3. locul unde acesti ma- phrul castaniu. n. amurg: sbieretul gistrati tin sedintele si au biurourile bor. vitelor in murgul serei arao. municipiu 11. nume dat de Romani murgit f. I. MO murga ; 2. noaptea oraselor din Italia supuse dominatiunii (cf. amurg): a intrat murga in sat POP. lor particulare. (v. alba). munificentei 1 male clArnicie. murganA f. vaca murga: a infarcat muniti(un)e f. proviziune de rásboiu murgana PANN. (obuze, bombe, praf de pu*c5). murgi v. 1. a amurgi; 2. a apare din munte m. ridicAturA mare de pimAnt depArtare: alfii la hotar murgesc Bok. (ce trece peste 300 metri): cel mai inalt Murgili m. 1 personificarea crepuslumAnare)].

II

munte al globului a Everest; 2. fig.

cului

in basme: cdntd !tz umbra lui

www.dacoromanica.ro

- 414 -

mur

mus

Murgild un pastor din al sau fluer [Turc. rmArrns, lit. uns cu ceara (din ram Au.; 2. fantoma ce umbla in amurg : ceara)]. strigoi, stafie, murgila P. mulat a. Mac. frumos: musatul mamurgoiu m. pestele numit cosac. mei. V. muOtel. muelfitel m. planta aromatica cu frumuri V. 1. a inceta din vieatS: a mu- moase fad albe sau galbene, intrebuintata

[Peste argintiu inchis].

rit; a muri de foame, a nu avea mij- in medicina sub forma de infuziune (Maloace de traiu; 2. fig. a Inceta de a exista: tricaria chamomilla): cu ceaiul de mufapta bund nu moare; 3. a se stinge: satel poporul lecuieste multe boale. [Diochii unchiasului clipira ca o candela minutiv din musat, frumos (termen proce moare OD. ; 4. a se consuma : a muri priu macedo-romanei), de origins necu-

de fried, de urit; 5. a se prapadi de dragoste: moare dupe'. ea. [Lat. NORM]. muribund rn care trage sa moara.

noscuta].

mugch V. 1. a apuca S a rupe cu cdinele mused, a musca din

dintii:

murire f. actiunea de a muri. muqca degetele (buzele), a paine; muritor a. supus mord: tot/ oamenii se cai amarnic de ceva ; 2. fig, a critica, sunt muritori. I m. om, femeie: ce mu- a ataca cu vorba, [Vechiu-rom. mucica, ,

ritor feririt! de origins necunoscuta]. murnquitor a. care scoate un murmusch f, insecta diptera cu aripioare mur: a popoarelor de muste scirbatori transparente: cu musca pe caciuld, vimurmuitoare Err novat (aluzittne la hotul de stup care fu murmur n. 1. sgornot surd si confuz tradat de albina aninata pe caciula-i). [Lat. al mai multor personae cad vorbesc din-

teodata : un murmur de aprobare: 2.

MUSCA].

muscal m. 1. moscovit; 2. birjar, ,

3.

plangeri cauzate de nemultumire ; 3. sbar- trasura eleganta condusa de un muscal. nait de albine ; 4. sgomotul apei ce curge, [Pol. MOSHAL]. muscal rt. 1. fluier de trestie cu 7 gaud: al vantului ce misca frunzele.

murmurh V. 1. a scoate un murmur: trei ghitaristi sultan intr'un muscal

izvorul murmura; 2. a face sa s'auza GHICA; 2. instrument corn pus din mai multe murmure: poporul murmura in contra Eluiere impreunate (v. naiu). [Turc InstaLl. muscalagiu m. lautar care canta Jittn

tiranil or.

mursä f. 1. apa ce iese din spalatul muscat: tobosarii si rnuscalagii OD.

fagurilor storsi; 2. blastur, tafta neagra

ce femeile li puneau pe obraz, ca pielita

LTULIT. MISICALDJY}.

muscafesc a. 1. moscovit; 2. rusesc.

s'arate mai alba : Il fdcea murse sau V. spin. muscar m. pasare ce se nutreste cu benghiuri Fib.; 3. scobitura pe dintii ca. lului ce se serge cu incetul prin rosatura. muste. muschrie f, multime de muste. [Lat. MULSA, hidromell muscat n. 1. actiune de a musca ; mursech v. a musca, vorbind de flare

salhatice: cine e mursecat de sarpe, se 2. muscatu-dracului, planta cu florile lipdzeste si de soparla Rum. [Lat. boa- liachii sau albastre, creste prin coline si prin fanete uscate din munti (Scabiosa SICARE]. muruealii I. 1. tencueala ; 2. un tel co/umbaria). de terciu din Mina de grau cu care se muleath f. Tr. Bot. indrisaim: foaie arnesteca malaiul inainte de a-I pune la verde de muscata POP. [Lat. medieval copt.

murul v. a netezi peretii unei

MUSCATUS, printeun intermediar unguresc].

mulchtor a. 1. care musca; 2. fig. care batjocoreste, critica cu rautate spimusach f. came tocata cu pitlagele rit muscdtor. vinete: sa-mi facet' la masa.. vr'o mumufchturi f. 1. efect al muscarii; saca At. [Turc. musairA, lit. stropit]. 2. rana produsa prin muscare; 3. fig, musafir m. 1. oaspete: top musafirii efectul barftrii, calomniei. cari veniau asa netam-nesam CR. ; 2. muscel u. 1. deal inalt cam pana la cel poftit la o masa : sa cdnte cdnd or 400 meth; 2. pl. sir de dealuri ; 3. (Putna) vent musafirii Ab. [Turc. MUSAFIR, lit. imas de vite. [Origins necunoscutal. calator]. muqcheh f. Mold, V. mustea: mugmfisai adv. Mold. neaparat, fSrA doar chea, piedeca, hafca Ca. muscheth f. arma de foc. Intrebuin41 poate : la iarnd musdi plecam.[Ung. tata pana la sec. XVII, inaintea pustii ennwEd ma'am& f. 1. panza ceruita : a face (= fr. mousquet). muschetar m. soldat lnarmat cu musmusama, a acoperi sau cocolosi ceva; 2. Mold, bora dupa masa de cummie. theta. case.

[Serb. KURA, humid.

www.dacoromanica.ro

MUM

mut

415

muschetirie i. desckcare dinteodata

multea f. 1. unealta cu care cismarul

a mai multor pusti: cu muschetdria netezeste pielea si bate talpa ; 2. jig. pumn, fact: sà ploaie tut ran de foc Bhc. lovitura: sd vazd sangele galgaind sub mulichitt m. 1. organ Ebros ce for- muqteaua du*manului. [Turc musri]. meazit carnea corpului si produce prin musteriu m. curnparAtor, client: bani contractiunile sale toate misdirile anima- sa fie, mu*terii nu lipsesc AL. [Turc. lelor ; 2. parte cArnoasA d'alungul sirei mum]. 11111156 V. a stoarce strugurii. spinArii la animale, carnea cea mai bung

pentru fripturi: mu*chi de vacd. [Lat.

muscuLus, lit. soricel (din cauza asemAnArii exterioare)].

mustiue n, zabala. [Cf. rrzuseal. mustos a, plin de must.

mustrà v. a certa cu vorbe aipre, a

muqchiu n. plantA criptogarna ce TA- imputa cu severitate. [Lat. MONSTRARE, a arAta: restrans romaneste la a arAta fire. sare pe pietre, pe trunchii copacilor mai ales la umbra tufisurilor: piatra ce sell, abated, de unde sensul modern]. mustra f. Tr. exercitiu militar: Badea se rostogole*te, nu prinde mu*chiu. scos la muftrd POP. [Ung. MUSTRA, din [Lat. *unscuLus din inrscus], muff coiu m. (Invechit) catar. [Albanez nemt. Muster].

mustrare f.imputare aspra: mustrare

truss].

muscular a. propriu muschilor : forfei de cuget, remuscare.

mustrului v. a invata mustra, de musculaturä f. totalitatea muschilor uncle: 1. a instrui: Ii mu*truluia i pocorpului omenesc, al unei statue. vdfuia sci fie mai cu rdbdare ISP. ; 2. musculos a. cu muschi bine aratosi. a obosi: am sa vd mu*truluiesc, de au muscul ari 1.

muselinai f. 1. panzA de bumbac foarte set raze: cainii de voi CR. [Ung. MUSTRALNI stravazatoare i fina ; 2. stofA foarte sub- termen tehnic militar cu sensul genera-

tire (-= fr. mousseline).

lizat (cf. smotri)].

musefel m. V. musatel. mustui V. a frAmanta strugurii cu muqir m. pasa cu trei tuiuri, genera- mustuitorul, lisim o suta halaice, tot fete de mumustuitor n. unealtA cu care se striir Bot.. [Turc. SIUSIR]. vesc strugurii. mufifa f. 1. larva de muscA ; 2. vierme mustuealfi f. struguri stropsiti: luau in came, etc. [Bulg. nustrA, tantarl, mustueala qi o cdlcau OD. muglui v. Mold. 1. a mirosi, vorbind musts' n. muselinA : musuluri de Rumai ales de porci: grohdind i muflu- meli Fr.. [Turc. MOSUL].

musunoiu n. Mold. mosoroiu: de ind pe jos CR. 2. fig, a adulmeca. [Origina necunoascuta]. cand era mid ca mu*unoaie Carpalii multmulä f. fructul comestibil al mos- urieqi AL. [V. rni*ui). mut a. 1. care nu poate vorbi; de molului, suculent l dulce-acrisor: cu

vreme *i cu paie mumulele se moaie obiceiu cineva e mut, fiindai e surcl;

2. care nu vrea sA vorbeasca: orice t-ai must n. 1. yin dulce care Inca n'a In- face, el va ramanea mut; 3. care nu

PAN% [Turc. I4USWILA].

ceput a fierbe ; 2. orice suc: must de se pronunta : vocale mute. [Lat. HUMS]. o m, cel ce nu poate vorbi, pere, de mere. [Lat. uusrum].

mut& v. 1. a schimba : Ii muM gonmustficios a. cu mustAti mari. muqtar n. 1. planta din ale cArii se- clul PANDr; 2. a (se) transporta dintr'un matte se fac sinapisme (Brassica alba): loc intr'altul: a muta scaunele, s'a mu-

cu Mind de muqtar se fac bad de picioare; 2. condiment de un gust foarte

tat dela noi. [Lat. MUTARE].

mutfilfiu m. Mold. Tr. 1. om mut;

tare, preparat din seminte de mustar cu 2. nerod. [Derivat analogic din mut]. must sau (net. [Derivat din must, prin- mutat n. actiunea de a se muta,

muatoare f, plantA cAtAratoare ce mustaireafti f. sucul cel dulce ce se se cultivA pentru a decora garduri, ziduri aflA pe mesteacAn primAvara. sau umbrare, creste nrin locuri inculte mustiirie f. cantitate de must si locul (Bryonia). [Lit, care se muta din loc in tr'un intermediar unguresc].

unde se vinde.

multarnità f. vas in care se pune

mustar.

loc, aceastA planta veninoasA agatandu-se prin carcei].

muteferich In. od. cabaret ce Insotia

mustatli f. 1. pArul de pe buza su- pe Sultan tn cAlatorie: capul muteferi-

perioarA: i-au ie*it mustcifile; 2. pl. fire calelor BXLc. [Turc. MUTEFERRINA]. lungi i subtiri la plante, in special temufenie f. 1. starea celui mut; 2. fig. pile sau tepusele spicului de grau. [Lat. tAcere: in mufenia oddilor At. _WISTACIA].

mull v. a deveni mut. [Lat. MUTESCEREL

www.dacoromanica.ro

-

mut

416 -

nd

mishit, v. I. a ciunti, a alit un membru al corpului: au mutilat pe captiv;

poeticA; 4. geniul fiecArui poet, caracterul

tila o statud, o opera.

obiecte de artA, de stiintA: muzeu de

fridarAtnicA

gic: templul consacrat Muzelor pe Acro-

2. fig. a lipsi de o parte necesarA: a mu-

poeziei sale: muza-i e usoard si sglobie.

muzeu n. locul unde sunt adunate

mutism n. 1. mutenie; 2. fig. tAcere picturd, de arheologie. [Termen mitolo-

muträ f. 1. (ironic) obraz: mutrd nerusinatd; 2. fig. indrAznealA: mai are mutrd sci-mi vorbeascd?3. (ironic) personaj: toate mutrele acestea sunt pretinse de Romani Em.; 4. rang; ntz e

pole].

muzicii -1, I. arta de a combina so-

nurile gamei Intr'un mod plAcut auzului:

a studia muzica; 2. studiu, executarea buckilor muzicale: a face rnuzici i; 3.

pentru mutra ta; 5. pl. nazuri: a face companie de muzicanti: muzica regimutre. [Gr. mod. mmtA, obraz]. mentului. [Termen primitiv mitologic: mutual a. care merge dela unul la arta Muzelor],

altul: stima mutuald. muzical a.l. relativ la =Zia ; arta mutualitate f. starea celor mutuale. muzicald ; 2. In care se executA muzicA; mutunache m. Mold. I. coconas; 2. seratd muzicald. portret-rniniaturA: cloud caldfuri cu imamuzicant Tn. 1. cel ce stie muzica ; mete cu mutunache Ak. [Gr. mod. mtir- 2. cel ce compune sau executA bucAti de zuzio, obraz, mutrA].

muzicA.

muza f. 1. Mit. fiecare din cele nouA muzulman a. relativ la mahomedazeite, ace ale lui Jupiter si ale Mnemo- nism: religiune muzulmand. m, cel zinei, cari prezidau artele liberale; 2. fig. ce profeseazA aceastA religiune: un mupoezie: a cultiva muzele ; 3. inspiratiune zulman. II

N m. 1. a 14-a literA a alfabetului; 2. leafA (in special leafa zilnicA a ieniceriabreviatiune pentru Nord. lor) = turc. NAFAICA, subzistenta (serb.

nal int. 1. iatA; nd/ cd s'a stins lu-

NAFAKA, soartA)].

lectua AL.; 2. primete: no zece /el; 3. nacaz ii. V. necaz. fam. bAtaie: na si iar nal [Onomato- naclai v. a se umplea cu ceva cleios. pee]. n. decdt doi fi-oiu da mai bine [Rus. mutual]. un na PAM. niiclaios a. lipicios, murdar: o mated nabab m. 1. titlul principilor indieni; de hit Tit:kit:Hos OD. 2. om foatte bogat. nacovali f. V. nicovalA. nabildaie f. (intrebuintat mai ales la nficri v. V. inAcri. pl.) 1. epilepsie: Vau gasit ncibdddile; nacru n. sidef: pagoda cea de naII

2. fig. furie. [Serb. NAPADAL acces].

nabfidalios a. 1. epileptic; 2. furlos; 3. (fam. si ironic) strasnic: ochiade ndbaddioase. naboi v. Mold, a inunda : naboise apa in toate par file CR.

cru NEGR. (== fr. nacre). nada f. 1. ceeace se pune Inteo curia, mreajA de unditA spre a momi; 2. mijloc de momit ; aici am intins nadd Ala. ; 3.

fig. atractiune: are mii de nade a scum-

pelor pldceri AL ; 4. parte adaosA. [Bulg. niiboiu n. massA de ghiatA. [Ceh tasoi, bunt].

InfundAturA, sarcina].

tuldiijdui v. a spera.

2. aer nAbusitor.

nadejde f. sperantA : a trage dejde, a spera. [Slay. NADEJDA].

flarea ; 2. a sufoca; 3. a potoli o iiiscoalA;

surA. [Lit. briscA de Neutitschein, oras In

dova ndbusesc Nam.; 5. a podidi: md

nadir n. Astr. punctul cerului care

nabusealii 1. 1. greutate de a respira ;

niibusi V. 1. a se Inneca, a pierde su-

nd-

nadiceancii f. Mold. un tel de trA-

4. a da nAvalA: sumelii Unguri in Mol- Moravia].

ndbusesc lacrii mile de bucurie AL. [Serb. este direct sub picioarele noastre [opus rususin, a se umfla]. zenitului].

taibusitor a. care nAbuseste sau sunadoleancli f. Mold. soiu de gAina focA: cdldurd ndbusitoare. (originara din Anadol): puicele cele nanacalh 1. 1. Mold. neajuns, nevoie: dolence Ca.

popia are multe nacafale, e greu

nfidragi m. pl. pantaloni, mai ales

de purtat CR. ; 2. soartA: i-a fost na- tAranesti: caravani, cioareci, itari, poturi, cafaua ; filozo f, asta era nacafaua mea, salvari. [UDg. NADRAG]. nu negustor CAR. Netateth din nafacd, naduf IL 1. sufocare, asfixie din aer

www.dacoromanica.ro

- 411 -

nAtl

nattt

veninos; 2. astm: fuse cu nciduf; 3. calnAimi v. a tocmi cu plata (luclatori, dura excesivä ; 4. Mold. (nficluh) amar, slugi, etc.). [Slay. Nmr.rATI]. naingiu m. cantaret din riaiu: un necaz: zise p1M de naduh CII. [Slovean scripcar, un cobzar un naingiu. [ForNEDUM, astm]. nalidulealii 1. sudoare: a-I trece na- matiune analogica din naiu (v. neisan)]. dufelile, a munci din greu. naintas a. si m. 1nainta§: nainta§ii

nficluyi v. 1. a asuda, a transpira; 2. trecuse apa prin vad OD. naiu n. 1. fluier de trestie cu sapte a nabusi. [V. ndduf]. naidalit a. 1. plin de nacluseala; 2. gauri cu sunet duke si placut : doi scripafundat: glasuri nildu§ite AL.; 3. aco- can i un ldutar cu naiul AL.; 2. inpetit: bucate nddusite. strument compus din mai multe fluiere niern n. Tr. plata, chide. [Abstras din impreunate: si 'n sunet de vioare, de cobze si de naiu AL. [Turc. NAY, lit.

nafach f. V. nacafit.

Auden f. blana dela pantecele vulpii:

trestle].

naiv a. 1. care vorbeste cu simplitate:

o giubea soioasa imbldnita cu nafea copilul e naiv; 2. care spune cam nerozeste ce ar fl mai bine sa taca. U n. ceeace

GHICA. [Turc. NAFE].

nAframit f. Mold. 1. broboada: net- este naiv (in ante si literatura). framd de matase; 2. basma: un sol de naivitate f. 1. simplitate naturala pace c o ncltramd 'n vdrf de bat EM. ; gratioasa; 2. vorbe spuse din nestiinta. 3. panza flna: o mdsufa cc ndframd nAjit n. Mold. 1. inflamatiunea urechii : acoperitd AL.; 4. fig. mustrare: ai ca- ba i-a fdcut de ndjit CR. ; 2. boala de

ot (and au bube pe obraz). [Ceh. nrstrr, pdtat o niFrame 1? [V. maramd]. na ft n. V. neft. uima]. nalbA 1. gen de plante coprinzand mai naltalinA f. substanta solida ce se gasete In gudronul de huila i servil la bine de 100 specii; nalba mare, creste prin locuri umede, pe rnalurile raurflor: prepararea colorilor anilinei. foile ei sunt intrebuintate In medicina ca nafuri f. V. anafura. Niagara f. planta lerboasa cu frunzele emolient (Althaea). [Lat. NALval. rasucite (Stipa capillata). [Origina ne- nalbi v. 1. a Inalbi; 2. a albi panza. nfilbit n. albitul panzei. cunoscuta]. nagat m. Zool. ciovlica. [Dial. neguif, nAlbitoare f. vas de nalbit. nilbitor m. cel ce nfilbeste, negut, onomatopei ce reproduc strigatul nalt a. (poetic) !mit. n. Inaltime: in sau duitor]. niigluga f. Mold. boala babeascii and naltul cerului AL. nAluefi f. 1. aratare Inselatoare: d'o omul respirá cu greu i tuseste in sec. [Origina necunoscuta]. naluca frigurile ii apuca Pam; 2. frica nagoda f. pl. 1. neplâcere mare, ne- napraznica: Ii facu naluca o oaie si ajuns (vorba deasd In basmele muntene): sari in rdu ISP. ; 3. fantoma: naluca este nevoi, nagode i greutati POP. ; 2. duh omul i vieala o clipire AL. [Abstras II

pocit: nagodele urite ca un mistret la din naiad]. cap Bor.. nagodele de lele 'int luard nAluci v, 1. a-i parea ca vede, au inima ISP. ; 3. minunatie: fel de fel de Inchipui fara temeiu: i se naluceste o flan, de pasdri i cafe nagode toate spaima; 2. a prinde frici, vorbind de

4. nimicuri, secaturi: nagodele lui caii cu narav. [Slay. NALuarn, a afla]. te facea sd mori de rds POP. [Slovean nAlucire f. 1. vedenie : este ora ndISP. ;

moon, vreme nepotrivita (rus. nenorocire); iucirii Ga. AL.; 2. fig. iluziune: un plaiu seria sensurilor : neajuns (de.vreme), apoi ingeresc unde 'nflore*te scumpa ndluneajuns In genere, ceva ràu sau neplacut, cire Ai . nikluciturfi f. efectul nalucirti: alucifleacura. nahlap n. Mold. vartej de apa curga- natiune. nAntaie f. (Banat) vita marunta [Lat. toare. [Origina necunoscuta].

naht adv. In numaratoare: n'ai primit in naht nici pe jumditate AL. [Turc.

ANIMAL/A].

namaz n. una din cele 5 rugaciuni

NARY].

zilnice prescrise mahomedanilor: ai fd.

izvoare.

[Turc. NAMAZ, rugaciune].

naladi f. Mit. nimfa de ape si de cut namazul asta dimineald ? Bor..

namestie f dependentii: o casa cu naibA f. drac: &tie la naiba! [Nume eufemistic: n'aiba (parte!)]. toate namestiile ei. [Slay. NA1.iIESTI14. naie f. corabie. [Lat. MANTA.

nailer m. corabier: cu drag de tidier

ascultdnd Coseuc. L. Saineanu.-Dict. Universal.

nämet m. V. nemete. nAmiezi adv. pranz: catre namiezi.

[Compus din in si amiazi].

www.dacoromanica.ro

27

nkm

nkr

418

nkmilä f. 1. aratare uriasa: 2. colos :

o namild de om CR. namild de marmurd OD. [Disimilat din mamild: v. momeriel.

nakplaul v. a apisa greu (In somn). [RM. NAPLAYI, ce a cazut pestel.

nfiplitialfi f. apasare grea in somn

VIS urit.

niamol n. 1. noroiu de mlastini; 2, rig. napoleon m monecia franceza de aur gramada: sub un ndmol de lauri AL. In valoare de 20 franci. nApraznä (de) adv. pe neasteptate [Pop. NAMUL]. Mimo li v. a baga In noroiu. V. in- [Slay. NAPRASINti, subit, strasnia 'Amon. naipraznic a. 1. neasteptat: moarteNan m. tipul popular al nerodului: fricd neipraznicd; 2. cumplit, fioros: un cautd Nan iapa gi el &dare pe ea PANN. len ndpraznic. adv. subit, violent: [Nlume propriu frecvent, devenit peio- intret 'n Turci ndpraznic AL. II

näpraznicii f. buruiana cu proprietati nanat f. titlu de respect sau de afec- vulnerare, oprind (dupa credin(a poporutiune dat surorii sau femeii in varsta. lui) ofice scursoare, de unde numele-i [Serb. NANA, mama, vorba din graiul co- banitean de inchiegatoare (Geranium piilor ; v. dada]. robertianum). ratty].

Minas m. Mold. nas: Scaraolchi ii napristan adv. Indata, imediat: cu este lui ndna Ak. [Derivat din nand inaltd poruncd sd-1 aducd napristan (cf. rut. NANASKO, nas, din NANO, tata)].

la Craiova CAR. [Sal b.

NAPRASAN, jute, pe

nanchin n. tesatura de bumbac colo- neasteptate (v. neipraznd)I.

rat : pantalon de nanchin galben GRICA. n&pusti v. 1. a parasi cu totul : ii [Lit. stofit de Nankin], ncipusti. intr'un porn inalt ISP. ; 2. a

nandralfiu m. Mold. strengar: vrai navali: sd ndpusteascei in haiducii un-

si te buseascd cei nandraldiprin omdt ?

CR, [Fuziune din un (h)andraldu, de origina necunoscutal.

nani tint. dormi I (In limba copiilor) : nani, nani, puigor I n. cantec de leagan. naos a. nava unei biserici. [Gr, mod.]. nap m. pE I. planta alimentara a chrii radacina ciirnoasa, rotunda si groasa, e comestibila (Brassica napus); 2. (tur-

guresti NECIR. [Slay. NAPUSTITI, a trimete la].

nark V. a povesti, a istorisi. nark f. fiecare din cele doua cavitati

ale nasului, [Lat. NARIS].

naracliti

f.

ornat bisericesc ce se

imbraca pe brat. [Rus. mouutvrrA, din slay.

OSA, manal. V. rucayita,

naramgiu a. Buc. naramziu: cu tulpanel naramgiu, cu cosila pan la bran

cesti sau porcesti) planta cultivata pentru POP. [Turc. NARENDJI, din NARENDJ, niramzi]. trebuinte economice, uneori salbiticita nfiramzii f. portocala stacojie si a(Helianthus tuberosus). [Lat. NAPUS]. mara originara din rasiritul Indiei, nanäpfidi v. 1. a da navali: toate sti- rarnza, necunoscuta Grecilor 1 Romanihiile ndpeidesc pe mine AL.; 2. a inunda : lor (ca l portocala), fu transplantata mai l'au nemddit lacrdmile. [Slay. NAPADAn]. Intai In Persia, de unde trecu in Arabia

näparck f. 1. soiu de same neveninos si Europa la Bizantini, dela cart deriva (Coluber); 2. fig. femeie rea. [Albanez numirile romanesti de leirnelie, ndramzd NEPA:nal.

naparli v.

a-si schimba parul, all le-

portocald. [Gr. bizantin liERANz1].

nfiriimzat a. stacojiu: cort mare po-

pada penele primivara, vorbind de ant- Zeit i ndreimzat POP. male si Naafi. [Origina necunoscuta]. nairfimzhi a. de coloarea niramzei: nfipArstoc n. Mold. degetar fara fund. floare ndreartzie POP. [Slay. NAPROSTORO, din PROM), deget]. narati(un)e f. 1. expunere istorica napaste f. 1. od. dare extraordinara sau poetici; 2. partea discursului ce conscoasä de Mihnea-Vocla ; 2. acuzare falsa: fine expunerea taptelor.

cu vr'o ndpaste sec ne pomenim Rung;

narativ a. ce tine de naratiune: gen

3. nenorocire neasteptata, belea : ndpaste naraliv. ce a ceizut pe capul meu ISP. ; 4. prostonarator m. cel ce nareazii, povesvol. [Slay. NAPASTI, cadere, navala, neno- titor.

rocird.

nfirav n. 1. deprindere (mai ales rea):

naipastui v. 1. a asupri, a impila pe neiravul din fire n'are lecare; 2. apunedrept: nnii ncipeistuesc omul chiar catura caprifioasl: cal cu neirav; 3. pl.

pe shinte dreptate CR.; 2. a Invinui obiceiuri In genere: legi, ndravuri se gra temeiu : ce o neipastuesti gi tu? 'ndulcesc GR. AL. [Slay. NRAVO, caracter, AL. [Tras din niipaste].

deprindere, obiceiu]. V. moray.

naipAstuire f. asuprire: rddicase urd nkrävas a. cu narav: calul ndrivag. prin nemdstuirile sale OD. nfirfivi V. a capata un narav, a se szApistuitor m. cel ce napistueste. ob4nui (luat in sena Tau).

www.dacoromanica.ro

nat.

Ha's

419

ntaràvire f. obisnuinta: reaua nd- [Cf. rut. ZBITINITI, a 0 sburdalnic, cu prerdvire ce o aveti din fire GR. AL. fixul intensiv tta (cf. ndstrusnic)]. naralvif a. cu apuchturi (mai ales rale). nfiscare 1. nastere: din ndscare.

narcis m. planta bulboasa rnlmitã NascAtoare (de Dun3nezeu) 1. Maica Dornnului. narcotic a. care adoarme. n. sub- nfiscAtor m. 1. cel ce naste: tata ; 2. stanta soporifica opiul e un narcotic. pl. parinti. vulgar zarnacadea.

II

náscoci v. a scorni, a inventa ; mintea narghelegiu m. sau narghelegi basa, lui le-a ndscocit PANN. [Slay. NASCOdITI, boierinasul Curtii fanariote care ofe:ia a sari In (cap ceva neasteptat): cf. fr. Domnului nargheleaua. saillie, saritura i scanteie de spirit]. narglielea f. lulea orientala cu teava näscocitor a. I m. care nascoceste. lunga in care fumul trece printr'un vas nOscociturà f. efectul nascocirii: ficnard m. raclacina aromatica (Nardus),

cu apa parfumata : el mi-cr fàczit cinstea tiune, inventitme a-mi aduce nargheleaua GILICA. [Turc. nfiscut a. venit in lume. NARGHILA, din NAROHR., nuca de cocos (din

näsdrävan a. I. (In basme) inzestrat

care consta la inceput vasul narghelelii)]. cu daruri supranaturale : calul lui Fat-fru-

nart m. 1. od. tarif oficial, pret fix de mos e na3drivan, vorbeste cu eroul

aid

vanzare: au tdiat nartul graului la povatueste in toate faptele sale; tovarasi

schelele Dundrii pe 6 lei chila GmcA; 2. nasdravani, ca Frange-lemne, Sfarmafig. moderatiune: cu nart; 3. Mold. in- piatra, uriasi cari ajuta pe Fat-frumos in demn, initiativa : a filcut nart la farina' grelele sale ispravi; 2. magic: ochianul (a fost cel dintai care si-a bigat vitele In ei era ndsdrdvan ISP. ; 3. minunat: ca (mina si dupa el, vizandu-1, le au bigat o stea ndsdreivand En. [Forma Intensiva tot°. [Turc. NARIC, tazat din sdravdn (cf. nOsilnic, nastrusnic)]. nartecal f. advon. [Gr. mod.l. Ii m. fermecator, vrajitor. V. nulestru. nfirtos a. cu nasul mare: astclzi ace- nOsdriiviinie f. 1. stiinta celui nasla-i mai cuminte, care-i mai ndrtos At.. dravan ; 2. gluma rautacioasa, pozna [Formatiune analogica din nard (cf piep- mama era vestitcl pentru ndsdrilvdnine sale CR. ; 3. pl. Nasdraviinfile lui tos, spcItos)l. nfirui v. Mold. a (se) surpa : pe pd. Nastratin-Hogea, colectiune de anecdote m6nt lor /i se pare, cd se ndrue tot populare traduse din turceste de Anton cerul EM. [Origina necunoscuta]. Pann (1853). nas n. 1. parte rasarita a fetii, organul nfisie f. rudenie intre nasi. mirosului; a taia nasul, a Infrana samenfisidadc a. Mold. amarnic, violent : Oa (In vechea legislatiune, taierea nasului fiard nOsilnica. [V. silnic]. era o pedeapsit infamanta i persoana astnasip n. V. nisip. fel slutita era expusa dispre(ului l Injonfisos a. cu nasul mare: ele`antul sirii): 2. fig. libertaie prea mare, aroganIa : ndsos GR. AL.

a da nas, a-si lua nas; 3. curaj prea mare, cutezanta: a nu cvea nas, a-i tiiia

näspri v. V. infispri. nfistav n. Mold. inspiratiune divina.

nasul ; 4. obraz, persoana : tista nu e de [Slay. NASTAvii, institutiuue].

nasul tau; a da peste nas, a pune la nistävi v. Mold, a inspira ncistdv:t locul sari; a duce (a purta) de nas, a de Duhul ocrotitor Neon. purta cu vorba, a amagi inteuna; cu nanaste v. 1. a da nastere unel fiinte : sul in jos, umilit, trial. [Lat. mulis]. a ndscut o fold; 2. a veni In lume: nal m. 1. persoana ce tine locul tata- s'a nascut in luna Maiu; 3. fig. a (se)

lui la botez, parintele sufletesc al copilu- produce : mania naste greselile. [Lat. lui; 2. persoana ce asista ca martor la

cununie. [Scurtat din minas].

NASCI].

naotere f. 1. scoatere, venire In lume:

näsada 1. Mold. fatada arid acope- ceasul nasterii; 2. nume de sarbatori: rita cu snopi de grau: neisada de bu- Nasterea Domnului (25 Dec.), Nastecate. [Serb. NASAD, plantatiune, morrnan rea Prea-curcitei Fecioare (8 Sept.) si de snopi].

Nasterea Sf. Ion Botezdtorul (24 lunie):

gina necunoscuta].

rom. meistrcipd= turc. MARAPA, printr'un

nOsiilie f. pat sau targa pe care s'a- 3. In special, Nasterea Domnului : pdrinseaza sicriul : ndscllia fu asezatd langd tele vine sci ne heretiseascd cu Nagstrana domneascd OD. [Sla NOSILO, terea CAR. ; 4. Jig. origina, Inceput, pat portativ]. nOstrapi f. cana : lua apa cu ndsnOsfirtimbii f. faptI prosteasca. [Ori- trape i cu cduse de aur Isp. [Macedo-

nitsbutie I. Mold. nebunie, pozná : intermediar grec modern ; pentru ruistrapii cote alte bazaconii i ndzbutii CR. ---= mdstrapd: cf. n6framd = mciframal.

www.dacoromanica.ro

- 420 -

tan

nay

nistruqnie a. (ironic) strasnic, gro- fiintelor Insufletite: natura omului; 4. zav imi vine o idee ndstru.snica AL. caracter particular: natura focului; 5. afectiune naturali intre consfingeni: sen1FormA intensivA din strasnicl. nästruffnicie f. idee nastrusnicA : alfii timentele naturei; 6. dispozitiune sufle-

teased: deprinderea e a doua naturd; nasture rn. mic obiect rotund din 7. productiunile naturei: arta pretinde metal sau os servind a Incheia o hainA. a perfecliona natura; 8. lucrul !inns: [It. NASTRO, panglicfi (dial. NASTOLA, nas- hrana se poate pritni in naturd sau zic alte mistrusnicii Ca.

ture), termen venit in romAneste pe calea in bani. comercial5].

nfisturel m. mic3 plantA Intrebuintatà ca salatfi si In medicing. (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducAnd cu un nasture].

natural a. 1. conform cu ordinea naturei : lege naturald; 2. adus odati cu nasterea: calitate naturald; 3. conform cu ratiunea, cu uzul: e natural sci...; 4. simplu, neafectat: apucdturi naturale:

nfisut a. cu nasul mare, insolent (cf. 5. nelegitim copil natural. II n. 1. mod natural de a fi; 2. simplitate, lipsA de a-

nas). [Lat. icksurus].

nat in. fecior (in graiul bAnAtean): fa- fectare. 11 adv. 1. printr'un principiu na-

cior de craiu i nat de rand Cosmic. tural : flacdra se sue natural; 2. prin[Lat. NATUS1.

mita:Het a.

m, gogoman, nerod.

tr'un efect natural; 3. Intr'un mod natural.

naturaleth f. calitate naturalA: naturaleta expresiunii, a gesturitor. natal a. se zice de locul si de epoca naturalism n. studiul naturei asa cum este. nasterii: ziva natald, locul natal. natalitate f. raportul nasterilor cu naturalist m. cel ce se ocupd in spei

[Origina necunoscutà].

populatiunea tmei tiri.

nitiing a. Mold, stangaciu: infele-

cial cu istoria naturalS (animale, plante,

minerale). naturalizh v.1. a acorda unui strAin ge-md, Pinta natangd I AL. [Slay. NET6O6, drepturile de ceatean; 2. a Introduce yi lanai]. nAtAngie f. defectul celui natang. aclimatiza animale l plante din tali strfi-

natfirizas in. tare prost. [Augrnentativ ine; 3. fig, a Introduce de aiurea si a face din vechiu-rom. netare, slab, denotind familiare stiinte, arte, expresiuni. mai mult o slAbiciune fizici decit intenaturalizare f. actiune de a (se) na.lectuali (cf. netot)]. turaliza, Implinind diferite formalitati: nanAthy 'Mos a. greoiu, bfidiran. [Formi turalizarea se obline prin lege *i in intensivi din tdvdli]. mod individual.

national a. privitor la natiune: selfnaturalizat a. i m. care a obtinut bdtoare nafionald. rn. pl. 1. totalita- naturalizarea. tea celor ce compun o natiune, in opo- naue a. §1 m. stupid. [Slay. n15tr18, igzitiune cu strdinii; 2. concetfitenii cari norant]. rezidi in strfiinitate: fiecare Stat pro- nhucealta f. un fel de ipocondrie. tege pe nationalii scii. V. adunare, gardá. nAttei v. a (se) face niuc. nationalism rt. caracter propriu unei nAticie f. stupiditate. II

n'aude, n'avede, n'a greul pi-

natiuni.

nationalist a. 1 m. partizan al tint- mântului m. 1. numele until erou (la titli neamului (rominesc). basme); 2. tam. nine. nationalitate f. 1. ceeace constitue naufragia v. a face naufragiu. caracterul definitiv al unei natiuni; 2. orinaufragiat a. si m. care a perit sau gina celui ce face parte dintr'o natiune. a scipat dintr'un naufragiu.

nationaliza v. 1. a face national, a naufragiu n. 1. sffirimarea unei coface si fie adoptat de o natiune; 2. a ribii ; 2. fig. ruinA, pagubA mare. primi obiceiurile unei natiuni. nfiuntru adv. V. infiuntru. nat(un)e f. totalitatea locuitorilor din

naut f, un fel de mazAre (Cicer ariatinum): boabe de ndut prdiit Ise. [Venatly a. 1. din nastere: calitdli na- chiu-rom. ndhut, Mold. nohot =-- turc. tive; 2. se zice de metalele gisite In pa- NOHUT]. mint in stare puefi: aur nativ. nautle a. ce tine de navigatiune. natrik f. partea urzelii ce se afli intre nAutiu a. de coloarea nAutului: galben aceeas tarfi, trAind sub acelas guvern.

ite i sulul dindirit. [Serb. NATRA].

deschis.

natru n. carbonat de soda In cristale. nava' f. 1. corable; 2. partea unei binatural f. 1. totalul lucrurilor create: serici dela usa impArfiteasci pawl la strani a eontempla natura; 2. ordine stabiliti (semAnfind cu un cos risturnat de corabie). In univers: legile naturei; 3. organizarea navidi Y. V. nevedi.

www.dacoromanica.ro

- 421 -

nav

nea

naval a. privitor la corabii de rasboiu: zui la domnie; 2. a recurge, a apela: Mtâlie navala. unii se dau prinsi la du5mani, la mila naval n. (poetic) navala : Tdtarii ca lui ndzuesc NEOR. [Slay. NAZYVATI, a inzavozii pe clansul dau naval AL. vocalnavala 1. 1. atac neasteptat; 2. invanfizuintii I. aspiratiune: nazuinja oziune, iruptiune. [Abstras din navali]. mului spre bine. nfivali v. 1. a da navala, a se arunca nhzuit a. mult dorit: scaunul netzuit deodata asupra cuiva; 2. a face invaziune. al Moldovei OD.

nazuros a. 1. cu nazuri, capritios; nay/akar a. si m. care da naval& 2. vorbind de cal, cand se sperie de te navalnic a. st adv. impetuos: sare miri ce.

[Slay. NATALITI].

nävalnic. m. 1. plantA cu proprietati ne particula negativS, corespunzand lui amare din care se face un ceaiu bun pen- in in neologisme: indccesibil = neaprotru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odo- piat, inseparabil = nedesparfit. Ea exlean (pisicile dau nAvala la aceastA planta). prima in cornpozitiune un sans negativ II

nàvárlii 1. pl. nabadAi: femeia are sau contrar vorbei simple. NB. SA se

nâvdrlil grozave CAR, [Forma intensiva caute la in compusele cari lipsesc la ne, din mini (v. svcirli)]. scriitorii nostri intrebuintand cand o fornfiviirlios a. nabAdatos. ma l and alta. [Slay. NE]. navigh v. a calatori pe mare sau pe nea f. zapada, [Lat, envar]. raurile mari : navigand Wei incetare AL. nes m. abreviatiune pentru nene: nea navigabil a. pe care se poate naviga : numitru.

riu navigabil. navigati(un)e 1. 1. actiunea de a naviga: navigajiune maritime% fluviala; 2. arta, meseria navigatorului.

neaccentuat a.

fi= rA accent.

neacoperit a. lipsit, de acoperis. neactiv a. lipsit de activitate. neactivitate I. situatiunea unui (Atei

navigator a. dedat navigatiunii : po- sau impiegat civil care se afla provizoriu por navigator. II m. cel ce face calatorii firS functiune. lungi pe mare. neadevfir n. ceeace e contrar adevinavlu n, chiria unei corabii de trans- rului. minciuni. port. [Gr. mod.]. neadevarat a. care nu e a devirat, fats. nfivod n. plasS mare de prins peste: neadormire 1. veghere continua. cu navodul se pescue5te mai cu seamei neadormit a. 1. care nu doarme; 2. toamna 5i iarna. [Slay. nevonal. fig. neobosio, pururea In miscare. navodar m. pescar cu navodul: adutHeagi m. om Inclaratnic : neaga, sue-te Wind pe tofi neivodarii ISP. in teleaga. [Origins necunoscuta nfivoloach 1. Mold. tarina prasitA pi neaga-rea f. plaza rea, cobe: mama semAnatA fAra cultura anterioara. [RM. neaga-rearta sparse mahalauri PANN. [V. neageil.

NAVOLOKa

naz n. (intrebuintat la pl.) 1. capritiu : neajuns n. I. nevoie. lipsi; 2. incurciif facea toate voile 5i nazurile ; 2. moft tura. neplacere: fi-a feicut vr'un neaa face nazuri. [Turc. reAz]. juns? CR. [Lit. ce nu ajungd, nazal a. 1. ce tine de nas : fose na- neam n. I. gen, specie: neamul omezale; 2. care se pronunta din nas: vo- nese; 2. rassi, popor : neamul indo-eucald, consoana nazalei. ropean ; 3. natiune: neamui romdnesc nazali f. litera naz&A : nazalele sunt 4. generatiune, familia: un om de neam m $i n. prost; 5. soiu: alege alt neam de peee

nazhr n. 1. favoare: ministrul m'are

PANN ;

6. origina nobila: om de neam;

la nazar AL.; 2. nArav (vorbind de caii 7. Mold rudenie; inconjurat de neadeochiati): cal cu nazar. [Turc. NAZAR, muri, feciori, nepoji qi gtneri AL.: 8. gra[ie. deochiu, lit. privire fascinatoare]. pl. neamuri, boierii de neatn, deveniti in nfizari v. a vedea confuz, a-i parea urmi 51mph agricultori l constituind o cuiva : if ,se nrizare nu 5tiu ce NEOR. clasa de contribuabili alesi de Const. Ma[Slay. NAZIRATI (V. zare)j. vrocordat dintre mazili ; 9. aristocratic:

naziiri v. a prinde frica, vorbind de m'aq insura sa intru in neamuri AL.

caii cu narav. [V. nazar]. [Ling. zeta I adv. I. nimeni: neam de nazir m. od. 1. comandantul unei ce- neamu men n'a mai veizut; 2. nimic: turcesti de langA Dunare : Nazirul nu zise neam. Brailei; 2. ',rata'. de Tigani domnesti : bineamt m. I. numele popular al Oarciul plumbuit al nazirului AL. [Turc. manulut, I in special al Austriaculut: a

ti

NAZTR, inspector].

merge drept ca Neamtu, a umbla pe clout&

nazui v. I. a tinde la, a aspire': a nd- cirArl (cf. a furat luleaua Neamjului,

www.dacoromanica.ro

- 4t2 -

nea

nee

s'a ImbAtat); v. coada; 2. pop, catolic sau nebAntuit a. care n'a fost atins sau protestant. [Slay. NIEniri, din alms& mut: bAntuit : rdmase treaz si nebantuit de Slavonii considerau ca cmuti) pe vecinii piroteald hp.

lor germani a ckor limb& nu o Intelegeaul.

neant n. 1. ceeace nu existà; 2. fig.

nebittuit a. care nu e sau nu poate

fi bAnuit.

nebAtut a. 1. care n'a fost b5tut; 2..

valoare toarte micA : neantul gloriei (= neumblat : nelidtute cdrdri GIL AL. fr. néant). nebAut a. care n'a b5ut: nebdut gi neaos a.1 p5mAntean : Roman neaos ; nemdricat; pe nebOute, ISiS sA bea. . 2. fig. fara amestec, pe deplin curat: tire nebiruit a. neinvins.

neaos romaneascd ; 3. adevarat: port nebolit a. care n'a fost bolnav: neneaos fardnesc ; 4. din nastere (despre zdcut fi nebolit PANN. caiitki sau defecte): neaos cdlaref AL. nebuloasA f. 1. stea cu o Wining mai neaos hof PANN. [Derivat poate din nea (cf, oaches din ochiu) cu sensul primitiv de ccurat ca z&pada), aplicat In special m. paorigimi pure si nearnestecatel. mAntean: vechi neaosi de ai Lehiei AL. II

neapArat a. 1. lipsit de apArare: o lard neapdratd va pustii prea usor NE0R. ;

pdratez.

slab& deck celelalte; 2. norisor albicios format din o gramada de stele foarte indepktate.

nebulos a. 1. intunecat de nori: cer

nebulos; 2. fig. confuz: filozofie nebuloasei.

nebulozitate f. substant5 asemenea

2. indispensabil: trebuintd nea- aburilor. II

adv. ,dgur, absolut necesar.

Nearale f. pl. Novele. [Gr. mod.].

nebun a. I. smintit, iesit din minti;

2. contrar ratiunii: gdnduri nebune; 3. nearticulat a. 1. care nu e articulat: foarte vioiu: veselie nebund ; 4. excesiv, strigdt nearticulat; 2. lipsit de articu- prodigios: succes nebun; 5. foarte amolatiuni: animale nearticulate; 3. Gram. rezat: e nebun dupd clansa. [Lit. care tarS articol: vorbd nearticulatd. nu-i bun, adicA rAu : alienarea mentald, neascultare f, nesupunere, insubor- conceput5 ca o perversitate, se rapoartA dinatiune.

probabil la vechea conceptie medical& des-

neascultAtor a. nesupus. pre alienati; considerati ca dArji i r5i, neasemAnare f. lipsa de aserntinare, ei erau maltratati in mod barbar]. II m. I.. deosebire mare. cel ce si-a pierdut mintile; 2. od, careneasemanat a. si adv. foarte diferit, ghios la curtea unui rege.

nebunaritä I. Bot.

incomparabil.

mAselaritA.

neasemuit a. si adv. neasem5nat: stanebunatic a. sburdalnic, sglobiu. red Mr neasemuitd ca a celorlalti OD. nebunie f. 1. turburatea mintii cauneasezat a. 1. care Inca nu s'a aye- zath printr'o vAtOmare a creierultd: aczat, nomad; 2. fig. nelinistit, turbulent, ces de nebunie; 2. fapt& nebula& extraneastAmpair n. neliniste, agitatiune. vaganta ; 3. purtare usuratec5. neastAmpArat a. lArA astAmpAr. nebunit a. (poetic) innebunit : lumea neasteptat a. la care nu se astepta: nebunitd gernand din rdsputere En. stlre neasteptatd. II adv. pe neasteptate, necAji v. a (se) supara foarte. [Slay. deodat5, tOr5 veste.

neatArnare I. independentA. neatArnat a. independent. neaten& a. nebagator de seam& neatentiune f. lipsa de atentiune.

neatins a. 1. din care nu s'a luat ni-

mic : sumd neatinsd ; 2. fig. ce n'a suferit

NAHAZITI, a pedepsi, a aviza].

necAticios a. care se necOjeste.

necAlcat a. 1. neumblat: locuri necdlcate; 2. ce n'a fost Inch netezit cu ma*ina: rule necdlcate.

necApAtuit a. tars cApAtueal5.

necAptusit a. WA cAptuseahl. nicio schimbare: reputafiune neatinsd. necArturar m. neinvkat. neautentic a. care nu e autentic. necastrat a. Intreg, care n'a suferit neautenticitate f. lipsa de autenti- operatiunea castrkii (vorbind de vite si citate.

neauzit a. 1. despre care nu s'a mai

de cai).

necaz n. 1. mare supkare : necazu-

auzit; 2. fig. neinteles, afaris din cale: rile viefii; 2. ciudS: moare de necaz.

purtare neauzitd. neavenit a. Jur. fOrA valoare: nu/ si npavenit. neavere f. lipsO de avere, skOcie. nebagare f. numai In locutiunile: neWare de seam& neatentiune; neb5gare in seamO, dispret.

[Slay. NARAZO, Invkatur5, pedeaps6].

necesar a. I. trebuincios, de care cineva nu se poate lipsi: respirafiunea e necesard viefii; 2. In filozofie, se zice de ceeace nu poate a nu fi: ccildura e efectul necesar al focului. II n.1. ceeace e indispensabil pentru traiu U lipseste

www.dacoromanica.ro

het

- 42.1 -

necesarul; 2. cutie sau Mita pentru lu-

ned

necromnnt m. sarlatan care se ocupd

cruri necesare: un necesar de piele (dupa cu necromantia.

fr. nécessaire). necromantie f. pretinsil arta de a necesith v. a face necesar. evoca mortii spre a cunoase viitorul. necesitate f. 1. ceeace este absolut necropolh f. 1. partea unui orris antic necesar: e o necesitate de a dormi; 2. destinat inmormantarilor ; 2. morminte trebuint5 neaparata; 3. nevoie de bani; suterane In Egipt; 3. (poetic) cimitir. 4. Mit. divinitate anticA numita de greci nectar n. 1. Mit. bautura rezervatii zeilor; 2. fig. bauturA foarte placuta.

Ananghe.

nechez n. strigatul calului: si'n de- necucerire f. arogantá: Turcii in parte se aude un nechez rdsundtor At. nepdsarea si necucerirea lor nu bd.nechezh v. a striga, vorbind de cai. nuiau nimic Bk.c. [Dela cucerire, cu [Cf. abrutez annichid. a necheza : ono- sensul invechit de tumilinta) (v. cuceri)l.

necultivat a. lipsit de cultura natu-

matoped.

nechibzuit a. Hpsit de chibzuinta, ne- rala sau intelectuald, incult: pdmhnt, om socotit. necultivat. nechitit a. 1. negAnt; 2. fig. nesoconecum adv. cu atat mai putin. tit: nechitit la minte i nechibzuit la necumphnit a. lipsit de cumpana sau trebi Ca. masura. necinste f. dezonoare. necumpaitare I. lipsA de cumpatare. necinsti v. a dezonora. necumpfitat a. MIA cumpat.

necinstit a. lipsit de cinste, nncunoscut a. I. care nu e de loc necioplit a. I. nedat la randea; 2. fig cunoscut: farci necunoscutd ; 2. care nu grosolan. s'a simtit Inca: sensafiuni necunoscute. necitet a. ilizibil. 'II in. ceeace nu se stie: a merge dela neclar a. nedeslusit. cunoscut la necunoscut. II necunoscutA neclintire I. imobilitate: tolul e 'n f. Mat. cantitatea cAutata In rezolvarea nectintire, fdrd vieafd, fdrd glas Ar... unei probleme. neclintit a. 1. care nu se poate clinti necunoltinth f. lipsa de cunostinta; sau misca din loc: stdncile mdrefe ne- in necunostinfd de cauzei. clintite 'n veci rtimdn AL.; 2. fig. care necurat a. 1. care nu e curet, murnu se schimbh, nestrfimutat. dar; 2. fig. spurcat: duh necurat. m. II

neclipire f. neincetare : fintesc cu tie- nume eufemistic dat diavolului : cdzu si clipre spre clansul ochi sdlbatici At. crapâ ca necuratul tsp. [Traducere clupa

neconditionat a. *i adv. fart; condi-

slay. NE6ISTYI (Dune)].

neconsecvent a. 1. care nu e con-

darie.

tiuni.

secvent cu sine insus; 2. care vorbeste si

necurfitenie I. lips5 de curatenie, mur-

necurmat a. si adv. neintrerupt [V.

curma neconsecventit f. 1. lipsa de con- necuvántitor a. 1. care nu poate lucreaza cu nesocotint5.

secventa ; 2. vorba sau fapta nesocotita.

vorbi: fiinfe necuvantotoare; 2. lipsit de

constitutiunii.

YUMA ;

neconstant a. nestatornic. ratiune: animate necumintatoare. neconstanta f. nestatornicie. necuviincios a. contrar bunei-cuviinte. neconstitutional a. care e contrar necuviinta f. 1. lipsA de bunfi-cu-

2. vorbA sau fapta necuviincioasfi.

necontestabfl a. ce nu poate fi connedeclinabil a. care nu se poate detestat: adevdr necontestabil. clink. necontenit a. $ i adv. neincetat. nedeie f. petrecere de vara (la satenii nee plus ultra .adv. locutiune feting baniteni i ardeleni).[Vechiu-rom.nedeae, indicand limita peste care nu se mai sarbatoare, adunare solemna --= slay. NZ' poate trece.

necredincios a.

rn. 1. care nu e credincios; 2. care n'are credinta. si

DEW), dumineca].

nedelicat a. lipsit de delicateta.

nedemn a. I. nevrednic, care nu e

necredinta f. 1. incredulitate; 2. in- demn, care nu merita: nedenm de ierfidelitate. tare; 2. care dezonoreaza, care merit5 necrezut a. ce nu se poate crede. blam sau dispret: purtare nedemnd. necrolog n. 1. lista de numele celor nedemonstrat a. nedovedit. morti; 2. notita In memoria unui mort. nedeprins a. neolmsnuit. necrologic a. ce tine de necrolog. nedeslegat a. fig. enigmatic: ?nzadar necrologie f. revista de persoane dis- caut al viefii 'nfeles nedeslegat Err. nedeslusit a. care nu e deslusit, vag. tinse moarte Intfun timp anumit: nenedespfirtit a. 1. care nu poet; fi des,. crologia anului.

www.dacoromanica.ro

- 424 -

ned

partit, inseparabil ; 2. legat, unit prin sen-

timent : prieteni nedespeirlifi.

nedestoinic a. incapabil. nedestoinicie f. incapacitate.

nedeterminat a. I. care nu e fixat:

neg

parent, usor i foarte inflamabil, ce se obtine prin distilarea petrolului: untul de nett se intrebuinteaza la scoaterea petelor si la facerea verniurilor. [Turc. HAFT (Nur)).

neftiu a. verde Inchis: postav ne,ftiu.

spatiu nedeterminat; 2. nehotarlt. nedibficie f. lipsa de dibacie. nedibaciu a. care nu e dibaciu.

[Lat. NErn].

Ii psa incizivilor.

lucru nu e asa,

nefundat a. nelntemeiat. neg m. batatura in came la degete,

nedintat a. tali dinti. ii n. pl. nedin- maim, picioare, [Lat. NAEVUS]. tate, ordin de mamifere caracterizate prin negit v. a tagadui, a sustine cà un nedisciplini f. lira de disciplina. negandit a. si adv. 1. fara a se gandi; nedisciplinabil a. care nu poate fi 2. neasteptat: pe negandite. disciplinat. negara f. V. nagara. nedisciplinat a. care nu observa fuel

negati(un)e f. 1. actiunea de a nega; 2. Gram. vorba ce serva a nega, ca nu, nedospit a. Rua aluat : paine ne- nicidecum.

o disciplina.

dospitd.

nedovedit a. care n'a fost cloyed% nedrapat a. care nu e drapat: figura nedropatd. nedrept a. care nu e drept: sentinfd nedreaptd. U n. ceeace e nedrept. nedreptate f. 1. Hasa de dreptate; 2.

negativ a. 1. care exprimii o negatiune: adverb negativ; 2. electricitate negativa, cea desvoltata pe corpuri r4inoase; probit negativi, reproducere fotografica In care albul e reprezentat prin negru i viceversa.

negel m. neg (in came).

negelari.ta f. Bot. rostopascA, numita §ri buruiana de negel. nedreptaiti v. a face nedreptate. neghina f. buruiana ce creste prin nedresat a. care nu e dresat: cal sarnanaturi, se amestecd cu granele, dand

fapta contrara justitiei.

nedresat fainei de grau coloare negricioasa si gust nedumerire f. nesiguranta. neplacut (Agrostema githago): neghina nedumerit a. nehotarlt, nesigur: ne- trebue indepdrtatd din sdmdndturile dumerifd temere OD. de grail inainte de a se coace; 2. fig. neexplicat a. ce n'a fost Inca explicat riu, vitiu; a alege neghina din gram; o enigma neexplicatd Em. 3. molly de vrajba : zizanie, [Lat. snro(e)LrmA, neexploatat a. care n'a fost Inca ex- din NICHILLA-1. ploatat : mind neexploatatd. neghineit f. specie de garoafa (Dinefast a. 1. se zicea la Romani de anthus cargophyllus). zilele interzise de a se pleda ; 2. fig, neneghinita f. 1. susan negru; 2. pitic norocit, funest: sclavii milioanelor ne- cat o neghina de mare. faste En. neghinos a. pfin de neghina grdu neraltarnic a. sincer: o iubire nefd- neghinos. (arnica. neghiob a. i m. foarte prost. [Orinefavorabil a. defavorabil. gina necunoscuta nefer tn. 1. (la ieniceri) simplu soldat : neghiobie f. I. caracterul celui netemdndu-se nu cumva neferii, plecdnd, ghiob; 2. vorba sau fapta neghioaba. so facd neordnduieli GHICA; 2. poteras, negligent a. care (se) neglijeaza. soldat pamantean facand parte dih corpul negligentfi f. 1. firma de ingrifire sau arnáutilor: cad neferii la pdmdnt Pop. de aplicatiune; 2. fig. defectul stilului [Turc. NEFER, simplu ostear].

neferecat a. care n'a fost ferecat:

neingrijit.

neglija v. 1. a nu ingriji, a nu face

moard neferecatd Rum cum ar trebui: isi neglijeazd datorlile; nefericire 1. I. stare demna de corn- 2. a Inceta de a vizita : neglijeazd pe patimire; 2. soared, Intamplare rea. amici; 3. a fi negligent, a nu avea Innefericit a. lipsit de fericire. grijire de persoana sa: se neglijeazd. neffintii 1.1. ceeace n'are fiintá sau exisnegocia v. 1. a face negot; 2. a trata tentá: la inceput pe cdnd fiinfa nu era, o afacere cu cineva ; 3. a ceda altuia o nici nefiinfa Ee ; 2. fig. neant : in noap- pont/4 sau efecte cornerciale. tea neffinfei totul cade, totul face En. negociati(un)e f. 1. actiunea de a nefiresc a. care nu e firesc. negocia afaceri publice; 2. afacere ce se

nefolositor a. 1. care nu serva la

negociaza.

nimic; 2. care n'aduce niciun folos. negociator m. cel ce negociaza 0 nefriti I. Med. inflamatiunea rinichilor. afacere importantá. neft ,n. specie de bitume lichid, transnegot n cornert, trafic. [Lat. azoontrm].

www.dacoromanica.ro

neg

- 425 -

negrait a. §1 adv. nespus: sub raza

net

netncercat a. I. care n'a fost Incer.

ochiului senin i negrdit de dulce Er.r. cat; 2. fig. lipsit de ispite sau incercari. negrealfir f. 1. negreata; 2. vax: ne- neincetat a. si adv. Vara Incetare. netnchipuit a. ce nu se poate Inch-greald de uns cismele; 3. Tr. cerneala, negreatfit f. 1. calitatea lucrurilor ne- pui: curaj neinchipuit. gre: negreafa parului; 2. pata neagra. neincredere f. 1. Hasa de Incredere; [Lat. NIORELTA]. 2. teama de a fi tnselat, negresit adv. Vara a gresi, sigur. neincrezfitor a, care nu se Increde. Negri '(SAptlimana Negri lor) m. pl. nelndemânà f. incurcAtura: cdnd alt nume dat saptamanei mironositelor, fara e la neindemdnel AL. care vine dupá saptAmana luminatA (a nelndemfinare f, nedibacie. treia zi de Paste) and cele mai multe neindemfinatic a. lipsit de IndemA-

fernei postesc. [Origina necunoscuta].

nare, nedibaciu.

negricios a. care bate In negro. neindestulare f. starta celui nelnnegritean a. si m. 1. arap; 2. maur. destulat. [Probabil: originar din Nigritia]. neindestulat a. care nu poate fi Innegru a. I. de coloarea cea mai In- destulat. nesatios.

tunecata, asemenea noptii adanci: stofd nelndoios a. de care nu se poate !lido!. neagret; 2. fig. trist, melancolic, nefericit: neinduplecat a. care nu se lasi a fi zile negre; 3. odios, insuportabil : inimd Induplecat.

neagra, if se Medi viafa neagril CR. ;

neindurare f. lipsa de Indurare.

4. ce tine de Negrii: rassa neagrd. [Lat. neindurat a. fArA milL NIORUM]. II m. I. om de coloarea neagra; neindurator a. nemilostiy . 2. pl. locuitori din Africa si Oceania cu neinfrfinat a. far5 frau. pielea neagr n. I. coloarea neagrA: a neIngrijit a. lipsit de Ingrifire, neglipieta in negru; 2. yin negro: un negru gent. vdrtos de Orevifa; 3. fig. cauza de In- netnsemnat a. fare Insemnatate. tristare, de rnelancolie: el vede toate in neinspfiimAntare f. curaj neclintit negru; 4. doliu: se poartei in negru. II in primejdie: cu o minunater neinspeiiadv. fig. odios: omul asta mi-e negru mdntare Bor.. inaintea achilor. neinspfiimfintat a. intrepid, care nu negrurtcii f. chimion negru ale carui se teme de pericole: neinspdimfintatul seminte se Intrebuinteaza ca condiment voievod Bk.e. (Nigel la sativa). neinstrfiinat a. inalienabil. negurfi f. 1. ceata groas5; 2. fig. In- netnstrunat a. netnfranat: un avdnt tuneric: din negura de vremi Er!. [Lat. neinstrunat OD. NEBULA]. neinsufletit a. 1. lipsit de vieaca; 2. II

negurat a. lnnegurat: viafa-mi ne-

guratd tu pofi s'o fad seninei NEOR.

fig. farà vioiciune.

neinsurat a. care nu e Insurat. U m. neguros a. I. plin de negura; 2. fig. celibatar. neinteligibil a. si adv. neInteles. neinteles a. care nu poate fi Inteles. [Lat. NEGOTIATOREM]. neintemelat a. fAra temeiu: acuzeiri negustoresc a. de negustor. neintemeiate. negustori v. a face negot. neinterventiune f. principiu politic negustorie f. 1. meseria negustorului; care consta a nu interveni tn afacerea latunecat: duhuri neguroase Bor.. negustor (negutator) m, comerciant.

2. afacere comerciala.

altor popoare.

negustorime f. clasa negustorilor. neintinat a. neptitat: neintinatul vat negufator m. V. negustor. al nevinovediei OD. nehotArtre f. starea celui nehotArfi. netntrebuintat a. care nu se mai nehotArit a. I. care n'are hotar; 2. Intrebuinteaza, iesit din uz: cuvinte necare se hotaraste cu grey. intrebuinfate. neicà m. V. nene. neintrecut a. 1. ce nu se poate in-

neiertat a. I. care n'a fost iertat; 2. trece; 2. fig. fall seamAn. neintrerupt a. fAra intrerupere. nelmbliinzit a. 1. care n'a fost donetnturnat a de la care nu se mai mesticit; 2. fig, care nu poate fi potolit. poate tntoarce: s'au dus pe o cale nenelmpfi cat a. care nu poate fi Irn- inturnatd Err. pAcat: dusrnan neimpacat. neinviitat a. 1. lipsit de InvatAtura , neimplinit a. nerealixabil. 2. nedeprins : neinvelfat cu nevoia; 3. netnceput a. neatins: apd neinceputd nedre3at: cal neinvd fat. Iv. spa), neinvins a. care nu poate fi itavins. care nu merita iertare: e de neiertat.

www.dacoromanica.ro

- 426 -

nel

neisan m. naingiu: scripcdri, cobzari ti neisani din Bucuretti Gump.. [Turc. twand. neiscusintà I. nepricepere. neiscusit a. fail isClnintR. neispitire f. inexperienta tinerefea gi neispitirea ei. neispitit a. neincercat: neumblat neispitit.

neisprávit a. 1. care nu s'a

nem

nem5surat a. 1. care covarseste masure ordinari; 2. fig. imens. nemeri v. 1. a ajunge la timp: a ne-

merit in orat pe inserate; 2. a afla, a gisi: ai nemerit casa; 3. a atinge tints : a nemeri cu putca; 4. fig. a ghici: n'ai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nernerette; 6. a se intampla: se nemerise tata

in cased. [Slovean NAMERITI ss, a ajunge, a termi- intalni].

nat inca; 2. care nu se mai ispraveste: nemerit a. 1. atins, lovit : nemerit de cdntul cel etern neisprdvit En. glonf; 2. fig. potrivit: alegere nerneritd. neistovit a. si adv. neimplinit: neis- nemeritat a. ce n'a lost meritat: petovit ran piere On. deapsd nemeritatd. neizbandk f. lip3a de succes. nemernic a. i m. 1. strain: se gash' neizbutire f. nereusita. nemernic, pribegit din fara sa NEOR. ; nejugiusit a. necastrat : cal nejugd nit. fig. sufletu-i nemernic, gandu-i rdtdcit neliimurit a. ce nu poate fi lamurit, AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, ticainexplicabiL los : a bdut ca un nemernic ISP. [Derineliipcea I. Tr. vitea de doi ani, [V. vat din nemeri: sensul peiorativ modern neleapal. e motivat de acceptiunea intermediari neleal a. si m. lipsit de lealitate. cvagabondv]. neleapcli I. Mold. Tr. vaci ce feta nemernici v. a vagabonda nemerde manzati. [Origina necunoscuta]. nicind pe la utile oamenilor CR. nelegat a. 1. care nu e legat, slobod; nemernicie f. 1. caracterul celui ne2. fig. neobligatoriu: sdrbdtorile nele- mernic; 2. fapti nemernica. gate sau paganetti sunt finute de po- nemes a, 1. de neam, nobil: maghiarl por cu mare sfinfenie. nemeti o mie AL. rn. (si azi in Tr.) nelegitim a. 1. care n'are conditiu- nobil ungur: tofi grofii ti nemesii din nile cerute de lege: copil nelegitim; 2. Sibiu OD. dela nemetul bogat POP. fig. nedrept, fara cuvant: pretenfiune [Un g . lamest rzelegitima. nemesesc a. de nernes: tot cai nenelegitimitate f. caracterul celor ne- me.Fe0, tot misiri turcetti POP. legitime. nemet n. (ironic) neam: ii prindern nelegiuire f. 1. dispret pentru cele cu tot nemetul 0 D. religioase; 2. fapti criminali. [Lege e nemete m. 1. gramadi de *ma luat ad in sens de religiuna stransa de vant; 2. fig. colos : un nemete nelegiuit a. 1. lipsit de lege sau de de erudifiune OD. [*i neimet = serb. 11

respect pentru cele sfinte; 2. care ofen- NAMED (din slay. NAMETATI, a arunca; V. Zaseaza morale si tot ce-i demn de respect. p

neliber a. lipsit de libertate: sd te

simfi neliber En. neliniste f. lipsi de liniste. nellinistit a. fira liniste.

nemetenie f. matahala: cand vdzu el o asa nernetenie spurcatd ISP. [V. nemete].

nemetet n. Mold. hobotul miresei: nelipsit a. care nu lipseste sau nu pe oglinzi negre un negru nemetef EH.

poate lipsi.

nelocuit a. care nu e locuit. nelogic a. contrar logicei. nelucrare I. inactiune. nelucrat a. cane n'a fost lucrat sau

[Slay. NAMSTO, cort, lit. ce s'a aruncat peste (litfan NAMETAS. Yin].

nemijlocit a. imediat. nemilos a. si adv. fira milk nemilostiv a. care nu e milostiv. nemilostivire f. neindurare. cull ivat: peimdnt nelucrat. nemiluit a, care n'a fost miluit. nelume f. nimeni altul: ca nelumea. adv. 1. nemilos: ii trage nemiluit; 2. nemai adv. nu inci: nemai auzit. nemáncat a. care Inca n'a mincat. 11 cu ghiotura: in cap avea par cu nemiadv. pe nemancate, fail a mance, pos- luita. nemiscare f. starea celor nerniscate. find. nemanghiat a. care nu poate fi man- nemiscat a. 1. care nu se misci; 2. fig. neclintit. &at. nemárginire f. infinit: in acea ne- nemiscfitor a. ce nu se poate misca din loc avere nemitcdtoare. rndrginire ne 'nvelim EM. nemirginit a. Ifni de margini. 11 n. innemistuit a. 1. care n'a lost mistuit; finitul, 11 a Iv, extrem: nerndrginit de bun. 2. fig. nesecat: cornori nemistuite AL.

www.dacoromanica.ro

bent

nep

427

go

nemlicliit a. nemlaclios: treisurile neneobisnuinta I. lipsA de deprindere. mlddiite ale obrazelor OD. neobisnuit a. 1. care nu se obisnunemlficlios a. inilexibil. este: 2. care nu se IntrebuinteazA. nemtesc a. 1. german: limba nem- neobosit a. ce nimic nu poate obosi. teased ; 2. austriac sau european: haine neobriizare f. nerusinare. nemtesti CAR. muzicd nemfeascci Fa.; neobrfizat a, nerusinat. 3. se zice de o specie de porumb. numit neobservat a. care n'a fost Inca ob. cincantin ; caprii nemteascii, Bot. cal- servat. cea calului. I nemteste adv. 1. ca Nemneocupat a. I. farii ocupatiune; 2. tii : a vorbi nemteste; 2. in limba ger- care nu e ocupat : loc neocupat. mana : a traduce nemfeste; 3. dupa neodihnil f. 1. lipsa de odihna ; 2. nemoda europeana (sau austriaca): nem- liniste. feste bine se imbracei GR. AL. neodihnit a. obosit: in veci neodih-

nemti V. (ironic) a se germanize si nit AL.

in special a adopta portul i cultura aus-

neofit en. cel decurand convertit.

triacd pare-mi-se cä si lorgu s'a nemneo-grec a. grec-modern: limba neo fit Ar.. V. nearnt]. gretica.

nemtisor m. pl. (de camp) planta neo-latin a. se zice de limbile moce creste prin campii 1 semanaturi, are derne derivate din latineste: romdna, itaproprietati iritante i vermifuge (Delphi- liana, franceza, spaniola. portugheza nium consolida).

fi reto-romana sunt limbi neo-latine.

nemultumitor cdtre popor ISP, nemuri V. a se lace nemuritor prin dalbe lupte sà vd nemuriti Bor.. nemurire I. starea celui nemuritor : tu'mi ceri chiar nernurirea mea En. nemuritor a. 1. nesupus mortii: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume

ele sunt superflue, and servesc pur

nemtoaica f. I. dAdaca (cele mai multe neologic a. 'ce tine de neologism : sill fiind In trecut austriace); 2. Tr. Bot. con- neologic. neologism n. vorbA noua. Neologisduru-Doamnei. nemulfumire f. lipsi de multumire. mete sunt India pensabile, and denotA un nemultumit a. care nu e multumit. obiect necunoscut, o noua inventiune, o nemultumitor a. si m. ingrat : el este idee necesarA sau o nuanta a cugetarii: 9,

simplu a lnlocui momentan un termen in-

cligen (tendenta modei trecatoare sau a

presei periodice): astfel sunt numeroasele trantuzisme cari abuncla in ziare i in conversatiunea banalA. 0 categorie specialfi

o formeazA mahalagismele (v. aceasta nemuritor. U m. pl. divinitatile paganis- vorba).

neom m. monstru de cruzime: ma

mului.

nenatural a. nefiresc.

face din om neom. nene tn. titlu ce se dA unui frate mai neomenesc a. ce tine de neom : crud, mare sau unei persoane mai In varsta. barbar. [Bulg. NENI (serb. RENA, mamii); v. nand]. neomenie f. I. lipsA de omenie; 2. neneacil (nineaca) Mold. 1. rnamii: fapta neomenoasA, neneaca cu bucurie dorinta ii implinia neomenos a. 1. fArA milA ; 2. ail NEOR. [Turc. NENE, mama, sora mai in omenie. varsta, Irate, bunicA (despre acest amesneonest a. necinstit.

tec al gradelor de rudenie, v. dada); roneoplatonic a. ce tine de neoplatomaneste, vorba a fost influentata, cat pri- nism. veste flnala, de sinonimul rnaicd (cf. neoplatonism n. sistema. -filozofica, babacd)]. !arnestec de doctrinele lui Platon cu mis.

nenoroc n. lipsa de noroc. Iticismul oriental. nenoroci v. a (se) face nenorocit. neoprit a. si adv. farA a fl oprit: ei, nenorocire f, 1. ursitA rea nenor0- infra neopriti EN. cirea ma prigoneste; 2. intamplare rea : neorAnduealä I. dezordine. a suferi tot felul de nenorociri. neospfitos a. neospitalier (0o.) nenorocit a. 1. care nu e norocit, care neospitalier a. 1. care nu da ospita. e demn de compAtimire; 2. care nu izbu- litate : popor neoSpitalier; 2. unde stra.

teste: intreprindere nenorocita; 3. fu- inii sant rau primiti: peimdnt neospitanest, dezastros: speculatiune nenorocitd.

II m. 1. nevoias: ajutati pe nenorociti;

bier.

neostoit a.

nelncetat :

2. ticAlos, netrebnic: taci, nenorocitule! neostoitei. [V. ostoi].

nenorocos a. care n'are noroc.

ploaia cade

neozoic a. Geol. se zice de era ter-

nenumarat a. ce nu se poate numara. tiara. nepace L neliniste (Rue:). I adv. Sara numar.

www.dacoromanica.ro

nep

net

42g

neprevedere 1. lipsA de prevedere. nepAmlintean a. 0 m. strain. nepartinire I. caracterul celui nepar- Imprudentà. nepricepere f. incapacitate.

tinitor, impartialitate.

nepiirtinitor a. lipsit de pirtinire, im-

nepriceput

a. incapabil, lipsit de prl-

cepere.

partial.

nepfisare 1. indiferentA. neprieten m. dusman. nepiisiiktor a. indiferent. neprietenesc a. dusmanos: a/hind nepattat a. fara path% de neprieteneasca primire OD. nepatruns a. ce nu se poate patrunde. neprihfinit a. 1. fara pribanA: fenepedepsire f. lipsii de pedeapsa. cioard neprilidnitd; 2. fig. neatins : rd-

nepedepsit a. scutit de pedeapsa,

mas'a ceva neprilidnit in fard? AL. nepriincios a. nefavorabil. nepereche a. se zice de numarul care neprimitor a. putin dispus a prirni. nu poate Ii divizat exact cu dotia. neprobabil a. ce nu e probabil. neperitor a. 1. care nu poate peri: neprobabilitate f. calitatea lucrului momente neperitoare; 2. de lunga du- neprobabil. rata. neprocopsit a. neinvatat: copilul nenepermis a. oprit de legi sau de mo- pedepsit rcimcine neprocopsit PAM. neproductiv a. ce nu poate produce: ralfi. nepilduit a. Mfg exemplu. primiint, capital neproductiv. neplficere I. mare nemultumire. neptunian a. se zice de terenul geonepliicut a. care nu place. logic care datoreste apei origina sa. neplatä 1. lipsa de plata. nepus a. in expresiunea cu nepus (in) nepoatá 1. fiica fratelui sau a surorii. masa, pe neasteptate, inteun mod brusc. neputincios a. 1. care n'are destulA [V. nepot). nepociiit a. care nu se pocaeste. putere; 2. slab de constitufiune; 3. fig. 11

adv. Mira pedeapsa.

nepo!.t.i.:, a. si ro care n'a fost invitat: incapabil.

nepoftitul scaun n'are. neputintir f. 1. lipsa de putere, de nepolitetil f. 1. llpsfi de politeta; 2. mijloace de a face ceva; 2. infirmitate: vorba sau fapta nepoliticoasa. cu neputinfd, imposibil. nepolitic a. contrar unei bune pohtici.

neriibdare f. 1. hpsa de ribdare, ne-

nepoliticos a. care nu e politicos. linite ; 2. iritatiune nervoasa. nepomenit a. 1. care nu s'a mai po- neribdAtor a. 1. care n'are rabdare, menit; 2. imemorabil: chn timp nepo- care doreste cu ardoare; 2. care nu poate menit.

suporta.

nepopular a. ce nu place poporului, nerfisuflat adv. fara a rasulla, ditinepopularitate I. lips& de populari- tr'odata : a bea, a spune pe nerdsuflate. tate, nereal a. care nu-i real, nepot m. fiu al fratelui sau al surorii. nerealizabil a. care nu poate fi rea[Lat. rutporrod. lizat : proiect nerealizabil. nepotism n. tendentA de a favoriza nerecunoscgor a. care nu e recu-

pe membrii familiei sale, and cineva se noscAtor, ingrat, aft Inteo pozitiune Malta. nerecunofftintil 1. lipsa de recunos-

nepotrivire f, 1 neasemAnare: soa- tinta. rele cu mine era 'n nepotrivire AL.; neregulii f. 1. neoranduiali ; 2. dezacord: in nepotrivire cu legea. nepotrivit a. care nu se potriveste.

2. fig.

dezordine morala.

neregulat a. care nu e regulat. nepovestit a. care nu se poate po- nerespirabil a. ce nu poate servi resvesti: mi se fact: o groazd nepoves- piratiunii. neresponsabil a. care nu e respontitcl POP. nepreget a. ardoare cu nepregetul sabil. nereuqitä f. lipsA de reusitA. pdrstei de 17 ani CAR. [V. preget]. nepregetare f. asiduitate. nerezolvat a. nedeslegat. nepregetat a. a.siduu. adv. fail nerod a. prost, stupid. [Slay. IAIROD1/, preget. inept]. nepreschimbat a. ce nu poate fi nerodire f. lipsa de rodire. 11

achimbat: invoielile sunt sfinte ai nepreschimbate.

neroditor a. care nu e roditor, sterp.

tor, imprudent.

nerv m. 1. fire albicioase ce se intind

nerozie 1. 1. stasea nerodului; 2. vorba

nepretuit a. ce nu poate fi pretuit, sau fapta neroadii. inapreciabil. neruifinare lipsa de rusine. nepreviiziitor a. care nu e previa- neruffinat a. care n'are refine.

www.dacoromanica.ro

- 429 -

ner

IMP

net

din add si din mAduva spinAril In toate 2. fig. a hdrunta : a nesocoti primejpArtile corpului; 2. fig. forth, vigoare: ditle.

nervul ostilor e cu ddnsul Bk.c.; 3.

nesocotinta I. nechibzuintä.

nervoasd ; 2. viguros: brat nervos; 3.

nestabil a, nestatornic. nestabifitate f. hpsA de stabilitate. nestatornic a. 1. care nu e statornic

nesocotit a. nechibzuit. ceeace clA putere: banii sunt nervul lunespus a ce nu se poate spune. I adv. crurilor. nervos a. 1. ce tine de nervi: sistemd foarte: nespus de mult.

fig. energic: stil nervos ; 4. usor de iritat:

a nu fi nervos.

nervozitate f. temperament iritabil. sau durabil; 2. supus schimbarilor o fire nervura f. 1. dungile din dosul unei nestatornicd. t

nestatornicie f. 1. lipsa de statorni-

ciirti de legat; 2. Arh. ciubuc in relief;

3. Bot. firisoare rfisfirite pe suprafata trun- cie: nestdtornicia norocului; 2. usurinta

de a-si schimba parerea, purtarea.

zelor.

nestavilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezisnesibufnta I. faptà nesabuitA. nesabuit a. nesocotit, nebun: glume, tibil : acel neskivilit farmec OD. nestemat a. nepretuit: nestematele. pldcerinesdbuite. [Ori,,inA necunoscutAl. fl m. nebun: un nesdbuit cdruia trebuie odoare OD. h n. pl. 1. pietre scumpe:. arrne impodobite cu nestemate Isp.; 2. sold lipseascd vr'o doaga ISP. scumpeturi: nestematele lumii. . stenesanatos a. care nu e sAnAtos. nesarat a. 1. V&A sare; 2. fig. searbAd. rna ; initialul ne a fost atras de sinoninesitios a. 1. plin de nesatiu ; 2. fig. mul neprefuiti. care nu poate fi multumit: ambifiune negters a. ce nu se poate §terge. aeqtiinta f. Iipsi de stiinta, nesalioasd. neatine pr. cineva. [Lat. NESCIO QUI]. nesatiu n. 1. fire nesâturatil ; 2. fig. nestins a. ce nu se poate stinge. lbcomie 1r3 margini. nevtir bit a. si adv. neatins. nesfiturat a. care nu poate fi sAturat. neschimbat a. 1. care nu s'a schim- neatire f. 1. necuno}nntb ; 2. fArft stire. neatiut a. necunoscut. adv. pe nebat; 2. permanent. §tiute, Ibrà sit §tie. n. ceeace nu se cuneschimbator a. invariabil. noaste. nescris a. care n'a fost scris: Wereneatiutor a. 1. care nu §tie, care nu turd populard nescriscl. nesecat a. 1. care nu poate fi secat: se pricepe: 2. lipsit de stiintA sau de infdritanci nesecatei ; 2. fig. care nu se vAtatura, ignorant. nestrabatut a. prin care nu se poate isprAveste, care dureazA mult. nesfarlit a. §i adv. fart sfArsit. n. strabate. II

II

II

nestramutare f. starea celui nestal,

infinit.

nesfek (nisfel0 f. veche monedá tur- mutat. ceascã de argint fn valoare de 4 Id: cu nestramutat a. nesupus schimhárilor.. adv. ce nu se poate schimba. icosari i cu nesfele POP. [Turc. NISFYEJ. II

nesigur a. 1. care nu e sigur: §tire

nesträvazator a. prin care nu se

nesigard; 2. schimbAtor, pe care nu ne poate stravedea. putem bizui: limp nesigur; 3. fig. neho- nestrujit a. ciopht numai din topor, tbrit : ora cea nesigura a morfii; 4. care neras: ghioaga nestrujita POP. nesuferit a. ce nu se poate suferi. se aflA in nesigurantA. n. ceeace nu e II

sigur.

nesiguranta f. 1. lipsa de siguranta;

2. starea persoanei nehotArite.

nesimtire f. lipsa de simtire. nesimtit a. si adv. Para a simti.

nesuparat a. neturburat, nelinistit.

nesupunere f. lips& de supunere, insubordoflatjune.

nesupus a. 1. care nu e supus; 2.

care nu se supune.

nesimtitor a. 1. care nu simte: ne- net a. si adv. 1. deslusit; 2. cu redusimfitor la frig ; 2. fig. care n'are sen- ccrea fAcura : pref, beneficiu net; 3. clar sibilitatea moralA: nesimtitor la neno- si preciz: a refuza net. netagaduit a. ce nu se poste t5g3clui. rociri. netam-nesam adv. V. nitam-nisam. nesleit a. nesecat. nesmintit a. (arhalc) nestrAmutat : donetarmurit a. nemArginit: impcirdiif rinjd nesmintità de a se arata cre- nefarmurite. dincios Bkc. II adv. negresit: altul neneted a. I. care nu prezintA aspen-smintit cd ar fi asurzit ISP. [V. smintil. 14i, curat i lucitor: albi si netezi umeri nesociabil a. cu care nu se poate trAi. Em.; 2. fig. clar: pricina era netedd 0o. nesocoti v. 1. a nu tinea seamA de: [Lat. Nrrinud. nesocotind ranele ce primeau MGR. ; netemeinic a. fArA temeiu.

www.dacoromanica.ro

net

nk

430

netemeinicie f. lipsa de temeiu.

nivor, mare distrugator de soareci si de

netemere f. cutezare: rdspunse cu gaini (Mustela). [SlaV. NEVIESTOKA : lit. mica mireasa, animalul find foarte nostim (cf. netemere 131m. neterminat a. nestarsit. sinonirnul fr. belette, lit. frumusica, sl it. netezi v. 1. a face neted: 2. a trete donnola, nevastuica, lit. coconita)]. cu mane peste, a mangaia th mane: innevat5mat a. si adv. intreg i teafar. cepe a-si netezi calul pe coamd CR. nevilzut a. care nu se poate vedea: netezis n. intindere, suprafata: nete- duh nevdzut. zisul apelor. nevedi v. a petrece firele de paned netezitoare I. unealtà de netezit a printre ita i spata : le impleteste, nevezidarului.

deste AL. [Slay. NAVEDd, a aduce, a in-

netihn a. neastampárat: Mi /mule, ne- troduce, a baga]. fihnule I POP. [Abstras din alma nevertebrat a. si n, se zice de aninetitrat a. lipsit de titluri academice. malele lipsite de vertebre (ca rnolusci, netot a. si rn idiot: mintea mi-i seacd, viermi, crustacee, insecte).

nevinovat a. 1. care nu e vinovat; netote rn. pl. clash' de tigani unguri 2. scutit de picate, candid: suflet nevinomazi, despletiti l nepieptanati, cari fu- novat; 3. simplu, prea naiv: fiinjd negdndul netot En. [Lit. neintreg (cf. lipsit)].

rau i mancau morticiuni.

vinovatd.

nevinovAtie f. 1. linsa de vinovatie: netotie I. idiotie. netrebnic a. si m. care nu e bun de nevinoveilia acuzatului; 2. stares celui nevinovat : a trdi in nevinovOlie. nimic. [Slay. NETRTEETNa nevoi v. a cauta cu anevoie, a se onetrebnicie f. starea celui netrebnic. pinti: se nevoiesc in desert OD. neturburat a. fig. irnperturbabil. nevoias m. 1. cel ce se aft' in nevoie, neuitat a. ce nu se poate trite. sarac; 2. infirm, neputincios : omul neneuman a. neomenos, crud. neumblat a. I. pe unde nu s'a um- voias se inneacd pe uscat PANN.

nevoie f. I. necesitate : nevoia invatd; blat : drumuri neumblate; 2. fig. inexpe2. lipsa mare: orasul duce nevoie de rimentat: om neumblat. and ; 3. Incurcatura; l'am scdpat de neneunire I. lipsa de unire, vrajba.

neunit a. 1. care nu e unit; 2. se zice voie; 4. suferinta: bdtrdnejile vin cu

despre Romanii din A rdeal ramasi orto- multe nevoi; 5. anevoie, anevointa : ludoxi si care nu s'au unit cu Rherica ca- crurile cele bune cu mare nevoie se

scivdrsesc; nevoie mare, fam. grozav, neurastenic a. atins de neurastenie. foarte : era frumoasd nevoie mare 1 neurastenie f. slabirea nervilor. [Slay. NEvoLiA]. neurmikire f. Jur. declaratiunea u- nevolnic a. 1. involuntar; 2. neputin-

tolica.

nui tribunal constatand ca nu e motiv de cths. [Slay. NEvoLbrt, ffira void Ii m. inurmarire: ordonantil de neurmdrire. valid, infirm ; pdrui la domnie s'a preneutral a. care se tine de o parte In f.:kat nevolnic AL. timp de rasboiu, nevralgie f. Med. durere de nervi.

neutralitate I. stares unei puteri care nu lea parte cu nici una din natiunile beligerante.

nevrednic a. care nu e vrednic,

nevrednicie f. stares celui nevrednic. nevricale f. pl. atac de nervi. [Gr.

neutralizA v. 1. a face neutra o sare mod.].

printr'o operatiune chimica ; 2. a deveni nevricos a. nervos eu sunt nevrineutru, a se anula. cos CAR. neutru a. 1. neutral; 2. in chimie: nevrozii f. boala de nervi : neuralgia,

sare ce nu e nici acid nici alcalin;

3.

Gram. se zice de yerbele cari n'au o corn-

+plinire directa: a dormi e un verb neutru; 4. se zice In uncle limbi de un gen care nu e nici masculin nici femenin. n. genul neutru: neutrul se mai numeste romaneste i eterogen sau ambigen. neuzitat a. neintrebuintat, neobisnuit. novArstnic a. si m. minor. nevasta I. femeie maritata. [VechiuII

rom. nevastd, mireasa. nora --= slay. NE-

epilepsia si tetanosul sunt nevroze. nevrut a. in expresiunea vrute i nevrute, tot felul de lucruri.

nezam n. lege. regulament: un sluj-

bas credincios trebue sd se supuie nezamului Fir. [Turc. NIZAM, dispozitiune].

nit! Mt. cu care s'alungi cainii. [Ono-

matopee : ni ![. nicitirea adv. In nici intr'o parte. [Lat.

NEC ALIUM, cu o finala analogica (cf. afure)].

Nichipercea m. nume comic dat ne-

V1ESTA. logodnia norA : in limba moderns& curatului. [Nume propriu, analog sinoni-

sensul vorbei s'a generalize],

nevstuicà f. Zool. mic marnifer car

melor Gavrild, Vasilicd]. nici conj. negativa: nici alb, nici ne-

www.dacoromanica.ro

nic

nit

431.

gm; nicidecum, In niciun chip. [Vechiurom, nece = lat. NEQUE].

niciodatii adv. in nici Intr'un timp.

nimicie f. neant : redusi la nitnicie Az..

nimicitor a. care nimiceste. nimicnici v. a nimici: orice ?tidy-ire

[Lit. niciuna (singura) dat].

nimicnicdd piere GR. AL.

zapada).

popular al lui Decemvrie.

nimicnicie f. nulitate, neant. Nicolaie (Sf.) m. Mold, fain. garbaciu : door iti pierde vr'o cutie.., c'apoi nimicnicire f. exterminare : nimicniSf. Nicolaie e gata Az. [Pentru sensul circa dusmanilor Eike. ninchezi v. V. necheza: unde ninmetaforic, cf. arhanghen. Nicoara (San) m. nurnele popular al chezi odatd ISP. St. Nicolaie si al sarbatorii sale; San- ningiiu m. 1. ninsoare: turtune cu Nicoara soseste cu calu-i alb (adica aduce ningau Pop.; 2. luna ninsorilor, numele nicotina f. alcaloid veninos ce se afla In tutun.

ninge v. a cidea zipacli. [Lat. NINOERE],

ninsoare 1. zapada: bdtrdnul munte nicovalä f. 1. massa de 'fier pe care albit de ninsori Box. ninsoriit a, alb ca ninsoarea: aoimul se bat metalele (sau se gauresc cercurile): intre ciocan nicovald, expus a fi vic- tau poartd o zale ninsorie Ar.. tima intre doua partide conti are ; 2. fig. nipralai f. planta mult cultivata mai victima : cdt esti nicovald suferd, cdt cu seama In terenuri nisipoase ca Ingraesti ciocan loveste PANN. [Dial. ndico- samânt viu (Lupinus luteus). [Origina vald = slay. NAN0VAL0].

nihilism n. 1. Filoz. negatiunea ori-

necunoscuti].

nirvana f. V. budhism.

nisam-nitam adv. cu totul fara tecarii credinte: 2. doctrina nibilistilor nri cari tind la distrugerea radicala a insti- meiu: sd vie asa nisam-nitam. [V. nitutiunilor sociale actuale fara de a cauta tam-nisam]. niscare (niscai) pr. niste: niscai smei 85 le substitue vr'o stare definitiva. nihilist m, 1. cel ce neaga Waite; 2.

ISP. [Lat. NESCICI QUALIS].

nisetru rn, peste 'Ana la doi metri de pl. numele reyolutionarilor rusi, partizani lung, traieste In Marea-Neagra st in Ma, al nihilismului.

nikel n. metal alb ca argintul, nu se rea Caspica (Accipenser sturi4 [Dial. altereazi la aer si se topeste tot asa de isetru= slay. IESEIRli forma misetru re greu ca si fierul: dintr'insul se fac instru- zultd din fuziunea un isetru]. nisestek f. floare de faini din care se mente de matematice si de chirurgie A s'acoper metale mai putin dure i lucioase,

nikelh v. a acoperi un metal cu un

strat de nikel prin galvanoplastie.

face halva. [Turc. NI5ASrI, arnidon].

nisfek f. V. nesfea (Fah nisip n. 1. pietris marunt ce proyine

nimb n. 1. cerc luminos cu care pic- din prabusirea stancilor; 2. fig. bazi putin

torii Inconjoara capul sfintilor: 2. fig. solidt: a zidi pe nisip. [Mold. si Tr. aureola : reia-mi al nemuririi nimb En. ndsip slay. NASC/Pil, praf ce se imprfistie].

purta un nimb de stele pe pdru-i unduios AL.

nisiparità f. alt nume dat pestelui nisipi v. a acoperi cu nisipi: prin

svdrlugd.

nime pr, Mold. nimeni dupd el nime drumuri nisipite AL nu plangea. [Lat. rano], nimeni pr. niciun om n'a venit ni- nisipernita f. vas mic de nisip. nisipis n. loc nhipos: desertul nisi menu. [Lat. NEMINEM]. nimeri V. V. nemeri. pisul si-1 adapd Em.

nineaca f. V. neneaca: o nineacii

nisipos a. On de nisip: frith' nisi-

poasa. cu doud fete At. nimfai f, 1. Mit. zina care locuia in niste pr. oarecari: niste oameni, niste

paduri, izvoare, munti; 2. fata frumoasa; vorbe. [Vechiu-rom. neste = lat. Nescro 3. insecta In stare intermediara intre larva coml. nit n. cuiu cu yarful turtit cu care se A insecta perfecta,

nimic n. 1. niciun lucru: nitrite nou; leaga cercurile de fier. [Nemt. METE]. 2. lucru de foarte putina valoare: mai nitam - nisam (nisam - nitam) adv.

nimic; de nimic, misel, pacatos : om de nimic; 3. pl. fleacuri: se gdndeste la nimicuri. [Tras din nimica]. adv. nu stie nimic. nimica adv. nimic : nimica boat& II

Mold. dintr'odata: cataroile nitam-nisam te trdntesc in groapd AL. [Pol. TAM-SAM (ceh. sAm-ram), id $ i colea, cu negatiunea

ne sau nil. nitel adv. putin.[Origini necunoscuta [Vechiu-rom, nemica= lat. NE MICA, Rid() nitrat n. sare formata prin combinarea acidului nitric cu un oxid : nitratul taramaj. nimici v. a preface in ohmic. de argint e en caustic violent.

www.dacoromanica.ro

nit

- 432 -

nom

nitric a. se zice de un acid compus slrile rApitoare cad vaneazA noaptea

din azot 1 oxigen, numit si acid azotic sau apd- tare. nitroglicerini f. uleiu galbicios, cornpus din glicerina si acid nitric, Inzestrat cu o prodigioash forta explozlvh; amestecatA cu nisip, nitroglicerina constitue

si

de florile ce se deschid la Intuneric. nocturni f. romantA cu cloud voci de un caracter duios. nod n. I. legaturl rotundA din lucruri ce se pot Infiisura: afar cu nod, funie cu noduri; 2. proeminenta a Incheieturilor: dinamita. nodurile degetelor, genuchilor; 3. proenitru n. nitrat de potash, numit obis- minenta dual pe trunchiul unui arbore: nuit silitrd. trestie plind de noduri; 4. ceeace In-

nitui v. a turti varful unui cuiu pe neacti sau Impiedicl: i s'a pus un nod

cealaltà parte a oblectului in care se bate. in gat; 5. pl. ceva greu de sulerit; a in[V. nit]. ghiti noduri; 6. fig punct esential, di-

nivel n. 1. instrument ce serva a fora o linie sau un plan inteo directiune orizontal3; 2. stare orizontalà: toate lichidele cautd nivelul lor; 3. fig. grad: nivelul inteligenfei. nivelh v. 1. a milsura cu nivelul diferentele de inaltime Mire douh sau mai multe puncte; 2. a face o suprafath ori-

ficuliate: nodul gordian; 7. obstacol ce formeazA intriga Intr'o piesh dramatica; 8. in marina : lungirne d'aproape 15 metri; 9. Anat. nodul gatului, numele vulgar al cartilajului tiroid. [Lat. Noma Nodea m. numele necuratului: Nodea

si Codea. [Lit. cel cu noada, numire analogh cu Codea].

zontala : a nivela un teren; 3. fig. a noduroasi f. planth cu aspect nodu. face egal: nu se pot nivela inteligenfele. ros, cu ionic adesea rosiatice sau violete nivekare f. 1. actiunea de a nivela, (Dactylis glomerata). de a face orizontal; 2. fig. egalizare: sonoduros a. I. plin de noduri; 2. fig. cialisiiul node la nivelarea averilor. grosolan: vorbe noduroase Ruin. nivelator m. cel ce niveleaza. Noemvrie in. a unsprezecea hull a nividi v. Mold. V. nevedi: alte su- anului [Gr. mod.]. mane sd le nivideoscd si sà inceapd nohot n. Mold. V. nilut: ciorbd de a le fese din nou CR. gaind cu nohot AL. nizam m. armatA regulatA in Turcia nohutiu a. Mold. nAutiu: pantaloni (in opozi(iune cu basibuzucii) l soldat nohutii largi GHICA.

turc: in porturile dela Rahova pot fi la vr'o cloud mii de nizami OD. [Turc. NrzAm].

noi pr. pl. de intlia persoanl.

[Lat.

Nos].

noian n. Mold. I. mare largA, ocean:

niznai adv. Mold. nestiind nimic : Inca fu noian intins de ape? Em.; 2. fig.

abis: din noianul vesniciei esti tu sol noadi f. osul sezutului. [V. nod]. de mangdiere? AL. [Origina necunosnoapte f. 1. timpul ce trece dela un cutl].

te faci niznai ? CR. (RUS. NIEZNAT, nu stiu].

apus de soare pane' la un rhshrit imediat ;

noimA f. hateles, sens preciz : ce noimd

2. fig. Intuneric: revarsii liniste de veci aveau cuvintele sale? ISP. [Gr. mod.]. pe noaptea rnea de patimi En.; 3. In- noiä f. semn alb pe unghie. [Tras din tunecime moralh, neputiMa de a vedea nou: lit. semn nou]. sau afla; noaptea timpurilor, epoca cea nojiá f. pl. I. Munt. cureluse de !emai dephrtath dela care n'a rhrnas nicio get opincile pe picior: se mcalfd Cl otraditiune. [Lat. Nocrza pincile, incrucisd nojifele pe pulpe Isp.; noaten m. 1. mid sau manz de doi 2. Mold. gaura de pe marginea opincei ani; 2. Ulna neagrti de miel sau mioare prin care se trece curelusa: si-a petre-

cut cede o pdreche de afd neagra de nobil a. 1. care face parte din clasa pear de cal prin cele nojife C. [Serb.

(Co.). [Lat. Amorsros].

cea mai Malth a societfitii; 2. fig. care are sentimente alese: o inimd nobild. m. cel ce se trage dintr'o familie nobill. nobiliar a. ce tine de nobletA : titlu nobiliar. n. catalogul familiilor nobile ale unei tari. nobilime f. toti nobilli unui Stat. nobleta f. 1. calitatea prin care cineva 11

II

NorrrA, din slay. NOCIA.. piciorj.

nomad a. si m. care n'are o locuinth statornica: trib nomad. nomenclatural, f. colectiune de vorbe Intrebuintate, spre a desemna diferitele obiecte ale unei stiinte sau arte: nomenclaturd chimicd, vocabularul termenilor Intrebuintati In chimie.

nominal a. relativ la nume; eroare noblefd de Mirrid, de sentimente. nominald; apel nominal, chemare duph nocturn a. 1. ce se Intampla noaptea : nume a membrilor unei adunAri; valoare preumblare nocturne, ; 2. se zice de ph- nominald, cea exprimatd pe o hartie-moe nobil; 2. nobilime:% 3. Inaltime morall :

www.dacoromanica.ro

- 433 -

nom

not

nedA si care obisnuit e superioarA valorii

norocit a. cu noroc, fericit.

sunt pure numiri ce nu corespund nici

noroios a. pbn de noroiu. noroiu n. 1. amestec de pimAnt sau

reale. norocos a. cel favorizat de soartA. nominalism n. doctrinA filozoficA dup5 norod n. poporul, mai ales cel de jos. care tennenii, cari exprimA ideile generale, [Slay. NAROIMI. din nonm, a naste], unei realitAti.

nominalist m. pattizan al nomina- nisip cu ploaie formAnd o materie mai

mult sau mai putin consistentA; 2. fig.

lismului.

nominativ a. ce contine nume: sta- stare josnic5, banalitate : in noroiul greu ful nominativ al functionarilor. I n. al prozei &I. [Cf. slay. NAR01, nAvala

Gram. cazul ce exprimA subiectul. noros a. plin de nofi: zi noroasd. nomocanon n. colectiune de legi 1m- nostalgie f. dor de patrie i lancepirAtesti bizantine si de canoane ale si- zeal5 cauzatA de acest dor. noadelor. [Gr. mod.]. nostim a. 1, frumusel, drAgut; 2. (ironomol n. V. nAmoL nic) caraghios. [Gr. mod. rzösroros, plAcut].

nonagenar a. si m. cel in vArst5 de

nostimadi f. lucru nostim.

nostru pr. ce tine de noi: omul nos90 de ani. nonparel n. caractere tipografice mici tru, despre care e vorba ; ai nostrt rude, de 6 puncte (= fr. nonpareille). non-possumus ((nu putem)) n. locu-

partizani. [Lat. NOSTRUM].

not& v. 1. a face o not5: noteazd a-

Pune latinA exprimAnd un refuz irevoca- cast pasal; 2. a observa : notafi bine

bil : a opune un non-possumus. aceasta; 3. a insemna bateun mod ne. non-sens n. 1. lips6 de sens; 2. fig. favorabil: l'am notat. absurditate. notfi f. 1. semn pe o hartie sau carte: nopal n. plantA grass pe care se aflA notd cu creionul ; 2. explicatiune sumari cosenila. a until- pasaj: dtifi textul i notele anoptatic a. nocturn: un .susur rzop- cestei cdrfi; 3. sumarul unei scrieri, al tatic On, unui discurs: frebue sd stii a /ua note; nopticoasii f. viorea de noapte (Hes- 4. memoriul unui comerciant: am acidparts matronalis). tat nota trimisii; 5. Insemnarea gradunoptiti f. Bot. barba-fropArafului. lui de merit al scolarilor: a obfinut note noptos a. fig. Intunecos: drum nop- bune; 6. comunicatiune scrisA de caracter oficial; nota diplomaticd; 7. pl. caractere

tos BOL.

nor m. 1. massii de aburi suspendati de muzicA reprezentAnd sunetele si durata in atmosferA : centl e p1M de noH; 2. lor : sunt sante forme si a pte nume ceeace seamAnA unui nor : nori de fum, de note. de praf; 3. fig. fntuneric, Intristare un nota-bene n. (cobservA blue.) obsernor ii acoperi fafa. [Vechiu-zom. nuár, vatiune spre a atrage atentiunea cititoruMold. nour = lat. NUBILUM], Ilui ; se sale obisnuit prescurtat : N. B. nork f. sotia fiului. [Dial. nor = lat. notabil a. ce merit5 a fi notat, conways]. siderabil : diferentd notabila. t m. cetA, norci 1. Zool. vidrA. [Rut. NORICA].

Nord n. 1. punctul orizontului dinspre

teem fruntas dinteo tar5 sau dintr'un oras.

notabilitate 1. 1. caracterul celor no-

partea stelef polare; 2. (aril septentrionalA : tabile: 2. persoanA notabilA.

om dela Nord. notar m. functionar public care pd. nordic a. dela Nord. meste l reclacteaz5 acte de vAnzare, conNord-Est n. punct situat la egal5 tracte, testamente, etc. distantA Imre E. si N. notarial a. relativ la notari sau la Nord-Vest n. punct intre N. si V. notariat. normal 1. mod de actiune, regulA.

notariat a. fficut de un notar: act

normal a. care servA de regulA: sd- notariat.

II

n. functiune de notar si bi-

mitatea e starea normald a omului; roul notarului. scoala normalL menitA a forma InvhtAtori.

normalist m. dev al

unei scoale

normale.

notatifunie f. reprezentare prin semne

convenite: notafiune muzicald , algebricd.

notAtoare 1. Bot. broscaritA,

notifick v. a face cunoscut fn mod

noroc n. 1. soart5: tiecore cu no- oficial sau legal. rocul sdu; 2. §ans5: n'am noroc; 3. notificare f. 1. actiunea de a notifica;

fericire: noroc sd dea D-zeu! [Vechiu- 2. actul min care se notific5. rm. mime = slay. rrArtoxer lit. ceeace notita f. 1. descriere scurtA; 2. extras s'a rostit].

rationat.

norocire f. fericire.

noliune 1.

L. §Aineanu.-Dict. Universal

1. cunostintli dobAnditli

www.dacoromanica.ro

74

not

- 434 -

num

despre un lucru: noliunea binelui; 2. pl. sau se fabricA mobile de lux, iar cu fruittitlu de carti elementare i didactice: no- zele i Invelisul verde coloreazA thrancele fiuni de chimie; 3. idee despre ceva. teAturile Im (fuglans regia). [Lat. nucus]. notorietate 1. caracterul celor notorie. nucit f. 1. rodul nucului constand Innotoriu a, care este sau poate fi cu- teo migdalA Inchis5 Inteo coaja tare: din noscut de toti. adv, Invederat. nue& se extrage un uleiu bun de mancare non a. 1. care este de un timp scurt (unt de nucd); 2. excrescentA lemnoasd 11

vin nou, haine noi; 2. care a aparut de pe unii arbori nuci de stejar; 3. Anat. curAnd : carte noud; 3. care nu era cu- nuca genuchiului, rotula. [Forma trasA noscut sau admis: idee noud ; 4. lipsit de din masc. nuc[. experienta: lucreitor nou. [Lat. nevus]. nucet n. padure de nuci. [Lat. rtucErun]. II

adv. de curand: nou-ndscut; din nou, Inca odata.

nuctioari f. 1. rod ce seamAnA cu nuca si care se face ln climele calde; 2.

nouä num. numAr nepereche ce vine Zool. pieptenus. imediat dupA opt; nouitzeci, de nouà on nud a. I. gol, despuiat; 2. se zice In picturd de figunle nedrapate. zece. [Lat. 'gown]. nour m. Mold. V. nor: nouri vinefi nuditate f. 1. starea persoanei nude;

s'adund AL.; fig, flour de scdntei AL. 2. figura nudA. nouri de eres En. nueh f. 1. cracA lunga si subtire (mai nouria v. a innora: sagefile usoare a!es de salcie): gard sau impletiturd de nuele; 2. vargA, [Lat. NOVELLA : lit (ramitra) noureazei mandrul soare AL. nourat a. Innorat: cu fafanouratd AL. nousoarAj. nufar m. 1. (alb) plantA acvaticA cu noutate f. 1. ceeace e nou, lucru non; 2. schimbare In idei, in principii; 3. ceeace frunze late si foci albe sau gaibene din e nou In materie de carti, obiecte de arta, care se lace serbet (Nyrnphaea alba); piese de teatru; 4. stofa noua si mai la 2. (galben), planta a cArii radAcinA se Inmoda: magazin de noutdli. [Lat. NOVI- trebuinteazA la argasit si la Ingrasatul porcilor (Nuphar luteum). [Twe. NUFAR, prin-

TATEM].

novae m. urias novacul aved darn! tr'un intermediar grec modern]. de a culca la pdmant o oaste intreagd nul a. 1. fArA valoare: om nul; 2. fail ISP. V. Novae. elect: rezultat nul. novatiune I. jur, schimbarea unei nulä 1. 1. zero; 2. fig. nulitate: draobligatiuni, a unei datorii Intealta: no- pdndu-si nula En. [Pol. NULA (din nemt. vafiunea nu se opera decat intre pernulitate 1. 1. vitiu ce face un act rml: soane capabile de a contracta. novator m. cel ce inoveaza. 12. fig. lipsA absolutfi de merit; 3. perNovele pl. legile imparatului Justinian, soanA nulA.

cari formeaza ultima parte a dreptului

numai adv. 1. nu mai mult : era nu-

roman, numite la noi in vechime Nearale. mai o casd ; 2. excluziv: numai ddnsul;

novice m. 1. cel ce a intrat de curand numai decât, IndatA. [Lat. NON MGM]. numfir n. I. unitate, colectiune de uniInteo manastire; 2. ucenic de matelot. U a ca re e putin exersat: orator novice. tAti si parte din unitate: numarul douei; noviciat n. 1. starea novicelui i tim- 2. cantitate nedeterminatA: un mare nupul cat dureaz5; 2. partea manAstirii re- mar de amici; 3. Gram, forma particuzervata novicilor; 3. ucenicie. larA a cuvintelor dupA cum e vorba de novitale f. pl. noutiti, stiri proaspete: unul sau mai multe obiecte: num& since mai novitale spun gazetele? Az,. [It. gular, plural; 4. numAr servind a recuNovrrA, noutate, printr'un intermediar grec noaste: numdr de ordine; ,5. exemplar de jurnal sau revistA urmarea in numodern]. nu adv. particulA negativ5 contrarA lui mdrul viitor. [Lat. NUMERUS]. da. [Lat. NON]. II n. a rdspunde cu un nu. numara, v. 1. a Insira numere : nu-

nuanta v. 1. a dispune colorile dupA mdrei panel' la zece; 2. a pune In numar nuante; 2. fig, a stabdi gradatiunile, mi- cu altii: numeirafi-ma printre amicii dle diferente. vostri. [Lat. NUMERARE]. numäritoare f. 1. calcul amAnuntit; nuantAi f, 1. grad de intensitate a unei colori ; 2. diferentA foarte usoarA; 3. fig.

delicateta a limbei.

nubil a. care e in

sAtorit.

numärator m. numar ce indicA cate

vArstA de a fi cA- Ora ale unitAtii se coprind Intio fractiune.

nubilitate f. starea unei persoane nu-

bile.

2. numerar.

nu-mivuith n. planta ce creste In IAdurile dela munte, cu florile albastre, rosii

gutc m. pom ce face nuci: din !ennui! gau albe (frfyosolis silvatica),

www.dacoromanica.ro

hunk

oati

435

nume n. 1. vorba ce serva a desemna nunciu rn, reprezentantul papci pe o persoani sau un lucru; 2. Gram. cu- bangs un guvern. vant ce exprimi notiunea de fiinte sau nuneik I. alunea (pe corp), [Forma dide calititi: numele poate fi substantiv similata din (a) lunea]. sau adjectiv; 3. nume propriu: nume nuneascA f. hora nunilor. nuntii f. casatorie st in special serbade botez, de familie; 4. fig. reputatiune : i-a scos un name bun, rciu; cu numele, rea-i solemna, cum si petrecerile cu acea in aparenti: era rege numai cu numele ; ocaziune. [Singular refilcut dupS pl nunji 5. persoana InsIt, lucrul insus: in numele = lat. NUPTIAE1 regelui, in numele legii. [Lat. NotrEN]. nuntazt m. cel chemat Ia o nunta.

numeral a. ce deseamna un numfir.

nunti v. 1. a serba nunta; 2. a se ca-

II Gram. vorba cc exprimi numarul.

satori.

zultatul ei.

1[1at. NUTRICIUM, hrana In genere: romaneste

numerar n. bani numarati : a pldti nuntit n. actiunea de a nunti 1 rezul tatul ei: in ajunul zilei de ntzntit. in numerar. numerati(un)e f. 1. arta de a nu- nuntitor a. de nunta : in noaptea mara; 2. partea aritmeticei ce Invata a nuntitoare AL. numi i scrie numerele. nuptial a. privitor la nunta sau la cenumeric a. 1. ce tine de numere : ope- remonia ei: uzuri nupfiale. ratiune numericd; 2. ce consta In nu- nurcá f. V. norca: o bland nurcii At. mar : forfci numericd. nuri m. pl 1. gratii: vezi cd avea numeros a, care e In maze numar. nuri, avea pe vino 'ncoace ISP. ; 2. fig. numeroa v. a deosebi cu numere. cu nuri, favorabil: soarta incepe a fz numi v. 1. a da un nume, a deosebi cu nuri AL. [Turc, NUR, strilucire, frumucu un nume : a numit pe fiu-sau Petru; seta 2. a pune Infer) functlune, inter) demninurliu a. *i adv. gratios: 0 vdcluvO tate: l'a numit judeccitor; 3. a avea un nurlie AL. zdmbifi nurlua At. [Turc. NURLY, nume: se numeste Nicolae. stralucitorl. numire f. actiunea de a numi si re- nutret n. hrana vitelor si a pasarilor.

numismat m. cel versat in numis- '^u sensul restrAns]. maticd. nutri v. a hrini. [Lat. NUTRIRE], numismatic a. relativ la monedele nutrimerit n, ceeace nutreste, aliment. entice, nutriti(un)e f. functiunea corpurilor numismaticfi f. stiinta monedelor organizate cari 1s1 Intretin vieata absora medalidor. bind substante straine: nutrifiunea conumitor m. termenul aritmetic ce arata prinde: digestiunea, circulafiunea, abin cite pint e divizata unitatea. sorpfiunea, respirafiunea si secrefinumulit n. Geol. soiu de foraminifere unea. din marile calde i fosile dela epoca junutritiv a, ce serva de nutriment, ce rasica, nutreste. numulitic a. In forma de linte: cal- nuvelfi f. 1. prima stire despre ceva car numulatic. recent; 2. povestire scurti, roman fn mi nun m. martor de cununie. [Lat. NONNUS]. niaturd. nunciaturii I. demnitatea nunciului. nuvelist m. autor de nuvele.

0 0 m. a 15-a litera a alfabetului. rumegatoarelor, folositoare prin !Ana si ol int. arata o surprindere, mirare, bu- carnea ei; 2. fig. simbolul blandetii; 3 curie, intristare, rugaminte: o, Doamne! pl. in graiul bisericesc, oameni, crestini:

o num. feminin dela unu: o femeie. oi cuvântiitoure. [Lat. OYHML

II

pr. In loc de pe ea: ant vetzut-o. [Lat.

oalä f. I. vas de pamant, mat ales

pentru fiertul bucatelor; 2. ardor mare : oacheq a. 1. care, bate bine in riegru, o oald de yin; 3. continutul unei oale: vorbind de coloarea ochilor, fetei, parului; a bout oala intreaga. [Lat. oLLA]. 2 cu sprancenele negre; 3. cu un cerc oaris f. data, ca termen cantitativ sau negru in jurul ochilor (la oi). [Tras din repetitor: intdia oard, de cloud ori. [Lat. ochiu: epitet aplicat mai !Mai oilor cu HORA, ceas]. dunga neagra In jurul ochilor i apoi geoarbi f. fuga nebuna : la oarba, la neralizat]. oarba! AL. [Cf. a alerga orbeste] oaie f. 1. gen de mamifere din ordinul oare f. pl. pasart de curte: oare, rale, ULLAM].

www.dacoromanica.ro

- 436 -

Oar

obi

gaffe, din drtim ',find strang P. [Cf. in afará de suflet, In opozitiune cu sulat. ALAE, aripatel. biect; 4. lucru nedeterminat obiect de oare adv. I. ezprima o Intrebare In- putind valoare; 5. tot ce serva de ma,

doelnica va vent oare? 2. intra In corn- terie unei shinte sau arte ori conversepozitiunea unor adverbe i pronume, dan- tiunii; 6. cauza unui sentiment, a unei du-le un sens indefinit : oarecand, odini- actiuni: object de compdtimire, obiectul

oara; oarecare, ceva ; oarecine, cineva ; invidiei sale; 7. scop propus: a avea oarecum, Intru catva. [V. oard1. V. ori. de obiect; 8. Gram. Linta asupra careia

oarzin a. timpuriu: pere oarzdne. trece actiunea. [Derivat din orz i aplicat rnai intai orobiectii v. 1. a opune ca obiectiune: zului timpurita a obiecta motive bune; 2. a imputa : a oaspe(te) m. 1. cel prirnit cu buna- obiecta cuiva mielia sa.

obiectiune f. dificultate ce se opune bucuros pe un strain; 3. fig. strain, tre- unei propuneri sau cereri. rdndunelele sunt oaspeti de priobiectiv a. ce are raport cu obiectul opozitiune cu subiectiv): realitate omdvard ; 4. cel invitat la masa. [Lat. HOSPES, HOSPITEM]. biectivd. II adv. Intr'un mod obiectiv : oaste f. ostire, armata. [Lat. HOSTEM, a judeca obiectiv II n. 1, tot ce e In afara strain, dusman Inarmat, de unde om In- de subiectul cugetator l observator; 2. vointa In casa cuiva ; 2. cel cc primeste

armat (sens colectiv In limbile rornanice)]. lentila convexa la o lunetà, care e Indrep-

oazfi f. 1. insula de verdeatti In mijlocul pustiului; 2. fig. moment de multumire, ideie mangaietoare. obadfi f. 1. bucata recurbata dela colacul roatei (obisnuit din lemn de fag) ; 2. pl,

tata asupra obiectului de viizut, in opozitiune cu ocularul; 3. punct spre care

obezi, flare, lanturi. [Slay. OBED11, veliga ].

celor o-

se Indreapta atacul.

obiectivh v. 1. a considera ca obiectiv; 2. a realiza o ideie,

obiectivitate f. 1. calitatea

obArsie f. 1. izvorul unei ape in munti biective; 2. existenta obiectelor In afara sau dealuri: obdrsia rdului; 2. ses ce se de noi. Inalta dintr'o vale pe nesimtite: obdrsia obijdtd v. a impila, a asupri tare: nu-i

muntilor; 3. fig. origin& nastere: unde ji-e dovada de 'nalta obdrsie ? AL. [Slay. osafisi, partea de sus, Inaltime]. obcinit f. (termen de hottirnicie) culme ce continua lantul .muntilor dela un pisc la Mull: Moldova isi adund izvoarele dintre obcinele Bucovinei. [Ceh

place sci obijduiascd pe sdraci

AL.

I[Slay. OBIJDATI, a calomnia].

obisnul v. 1. a avea obiceiu: nu prea ,obisnuesc; 2. a contracta un obiceiu: se obisnueste rent; 3. a se deprinde: sà Ite obisnuesti a asculta; 4. a fi In uz: lvorba nu se obisnueste, obisnuinti f. obiceiu anuniit, deprin-

oadmr, hotar de ogoarel. dere capatata. obedh v. a pune roatei obada. obisnuit a. 1. deprins: ob4nuit cu obelisc n. piramida lunga i Ingusta, obisnuit chnteun singur bloc: obeliscul vorbe bune; 2. ordmar lucru obisnuit;

din Luxor. obezitate f. grasime excesiva.

obiali f. petec de panza ce tine loc

13. care e in uz: vorbd obisnuita. objurgati(un)e f. imputare violent&

oblidui v. a stapani o tar& a o gu-

de ciorap. [Slay. *oidEr.o, acoperemant, verna. [Slay. OBLADATI, a stapanil. oblAduire f. administratiune, stapadin multi, a infasura]. obiceiu n. 1. deprindere: obiceiu still- nire: toti boierii dusmani obldduirii bun; 2. (mai ales la pl.) deprinderi con- mele AL. oblhduitor m. cel ce obladueste. tractate din apucaturi, In vieata : obiceiuri oblanc n. partea dinainte sau dinapol copildresti; 3. legi traditionale sau nesense, drept stabilit de uz i avand putere la o sea: anind armele Us obldnc CR.

de lege: obiceiul ptimcintului a durat la noi pdnd la Condicile lui Caragea

[Slay. oar..5a0].

mdhnire si de obidd ISP. [Slay.

diferite (Alburnus lucidus). [$i boblet:

obleagh f. Mold. tarina lasata in pa-

Irasire. [Tras din slay. oatteoarr, a zacea]. Si Calimah (1817). [Slay. oar6Al]. obidfi f. intristare adanca : coprins de oblet1m. peste de forma si de colori OBIDA,

injurie].

obidit a. tare intristat: cu haine ne-

origina necunoscutal.

obli v. a face oblu, a aplana. oblic a. piezis, care e Inclinat: linie gre ci cu fete obidite OD. obiect n. 1. ceeace se ofera simturilor oblicci oblica f. linie oblica. Si mai ales vederii : obiecte pldcute; 2. oblici v. a afla in taina : oblicind des fig, tot ce se prezinta spiritului: obiectul pre sosirea boierilor OD, [Slay. OBLIeITI, II

cercetdrilor noastre; 3. Filoz. tot ce e

a

arata].

www.dacoromanica.ro

- 43/ -

obi

obt

oblicitate f. pozitiune vbIicS oblicioborit a. doborit: oborit sub GOsarea soartei NEOR. [V. obori]. tatea eclipticei. obligh v, a indatora. oboroach f. 1. oboroc: trei oboroace obligh f. obligatiune de plata (vorbA de grdu PANN ; 2. fig. ceva mare cat o iesitii din uz): iacd o obligei din partea oboroaca oboroaca asta de §lic AL. mea AL.

obligat a. I. lndatorat; 2. recunoscator : remelt' obligatul d-tale. obligati(un)e f. 1. ceeace obliga; 2. motiv de recunostintA; 3. necesitate impusA cuiva; 4. orice Indatorire de plata ; 5, titlu de renta emis de o societate si platibil la termen. obligativitate f.. caracter obligatoriu: obligativitatea invdteirnfintului.

I [V. oboroc].

oboroc n. banita fusele in oboroc

sub pat CR [RU3. TIBOR OKI/ o masura].

obosealà f. ostenealA covarsitoare. obosi v. 1. a osteni foarte. [Serb, OB

SITI, a.1i rupe incAltamintea (de mult urn-

blet): romaneste cu sensul generalizat]. obosit a. 1. ostenit peste masura ; 2. fig. foarte desgustat: obosit de vieafei. obositor a, care oboseste, obligatoriu a. 1. ce are puterea de a obot n. botul puins de opleanul saniei. oblIgar clauzd obligatorie; 2. la care e [V. obod]. obligat: instructiune obligatorie. obrat n. bucata secerata lunga de opt obliterh v. 1. a sterge cu Incetul: prAjini, livede cu pomi roditori: la vr'o manuscrisele se oblitereazd cu timpul; cdteva obraturi CR. [Singular refAcut

2. Med. a astupa inflamafiunea tinde duph pl. obrafe = slay. OBRATI:I, a oblitera vasele; 3. a anula un timbru; 4. fig, a face sa disparA cu Incetul: ambitiunea i-o obliterat simful moral. oblojealã f. compreL cataplasm : urnbla din baba in baba cu descOntece oi cu oblojele CR. [Tras din obloji]. obloji v. 1. a Inasura o rana, a pane cataplasme; 2. tarn. a Infasura cu branuri. [Slay. osLojrn, a aplica].

C Oi].

obratie f. Munt. ogor ingradit In jurul unet vii. [V. obraf]. obraz m. (pl. obraji) 1. fata ome-

neascA: cu ce obraz te vei areita? a face cuiva pe obraz, a-1 trata cum merita:

cea mai tdneird gdsi acurn prilej sd-i facd pe obraz CR. ; 2. fig. rusine: n'are obraz, e lard obraz; 3. pl. bucile obra-

zului: cu obrajli ro0i.

II

n. pl. (obraze)

oblon n. 1. fereastrii la un grajd as- 1. persoana: obraze bisericefti ; 2. pertupat cu o scandura pe care se da hrana sonaj (azi mai mult ironic): obraz subvitelor; 2. 110' ce se ridica ; 3. portlerA, tire; 3. rang: oamenii Domnului furd la o trtisura. [Rut. OBLON, jaluzea]. tratati dupd obrazul fiecdruia atr.c.

oblonl v. a Inchide o fereastra cu o-

blonul.

[Slay. OBRAZfI]. obrazili f.

bucatica de piele ce se

oblong a. lungaret, mai mult lung pune pe ochii calului spre a nu vedea decal larg. alaturi. oblu n. Tr. randea. [Nemt. HOBELL obrfizar n. masca un obreizar de oblu a. si adv. 1. drept Inainte : a ceard peirea cd poartd el E/1. merge oblu; 2. ses: cdmpie oabld; 3. obraznie a. si m. care 'are obraz binisor incet, oblu, cà mi-i preivali AL. sau rusine. [Cf. infrunta].

[Tras din obli, a da cu oblul, a aplana, de unde oblu, plan].

obräznici v. a devent obraznic.

[Slay. orroml, legatura].

obrezjä f. loc asezat pe un deal. [Ori-

obrfiznicie f. 1. caracterul celui obraz-

obod n. vicalia morli (in Oltenia). nic; 2. vorba sau taotA obraznica.

obol m. 1. veche moneda greaca in gina necunoscuth]. valoare de veo 15 centime; 2. fig. ban, obricarith 1. portiune de rnancare,

taM pentru cai; a Cala din obricaritii, a

banut.

obbr n. 1. Imprejmuire de casa

(la InvAta minte

s'a gdsit eine sd-i tale

Ora); 2. Imprejmuire de vite; 3. (la orate) din obricarifd P ANN [Tras din obroc].

tare de fan si de vite: 0 mdgarul se vinde in oborul armdsarilor. [Serb. OBOR tare, curte, batitura].

hbor n. stoarti trecutA prin ochiurile nAvodului i pe care sunt Insirate margele de plumb. [Rus. menu, sour]. oborel n. obor mic, tare. oborl v. 1. Mold, a dobor/ cu a lui groaznicei neivald cai, caldrefi oborind NEOR. [Slay. OBORITI, a rasturna, a prApAdi].

obrintealh f, inflamatiunea unei rant

obrinti v. a se inflama, vorbind de

rani. [flinteun primitiv brcint, inflamatiune = nemt, BRANT].

obroc n. 1. banita obroc de oviiz;

fig, a purse Marina sub obroc, a ascunde oamenilor adevArul; 2. obricaritA. [Rut. OBROE, portie; sensul 1 prin confuziune cu oboroc].

obroci v. a fermeca. a zapAci: cine te-a obrocit, incdt sd visezi deftept?

www.dacoromanica.ro

- 438 -

obr

[Lit, a prezice (cf. obrocire), a ameti cu prorociri = serb. OKROIC, timp fixat (din slay. RE1P5, a rosta obrocire f. pievestirea zilelor bune sau rele. obscen a. contrar bunei cuviinte: vorbe obscene. obscenitate f. vorba sau fapta obscena.

hen

obstetrica f. arta mositului. obst1 v. a divulga, a face cunoscut:

el obsti, cei armia va sedea 15 zile &Ice.

obstructionism n. procedeu de a

vorbi Inteuna si a face propuneri noi

spre a Impiedica functionarea regulata a unei adundri.

obscur a. 1. Intunecos: coridor obobstructi(un)e f. 1. Med. stagnarea scur; 2. fig. greu de lute les: cugetare umorilor cauzata prin astuparea vaselor; obscurd; 3, putin cunoscut : om obscur. 2. fig. opozitiune, piedica.

obscurantism n. sistema obscuran-

obtentiune f. obtinere.

tistilor de a cufunda neamul omenesc In obtine v. 1. a capata ceeace doreste; nestiinta i superstitiune. 2. a ajunge la un rezultat: aceasta spe-

obscurantist m. adversar declarat al cie de rozd se obtine prin culture:. obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de deobscuritate f. 1. intunecime; 2, sta- licateta: odorat obtuz; 3. putin patrunrea unei persoane obscure: a triii in ob- zator : spirit obtuz; 4. Geom. se zice de scuritate. un unghiu mai mare decat cel drept. obsecrati(un)e I. figura de retorica obuz n. projectil gaunos l explozibil prin care se implora ajutorul divin sau de forma cilindrica. al unei persoane. obuz n. corp de armata (Nscutca), obsedh v. 1. a fi mereu in jurul cuiva arhaism conservat Intr.() oratie de nunta : spre a se face stapan pe spiritul sari: a cemd s'or lovi obuzurile, atunci s'or obseda pe Un bolna v; 2. a importuna alege vitejiile POP. [Pol. osoz, lagma prin asiduititile sale; 3. a turmenta cu och f. 1. veche masura de capacitate stiruinta, vorbind de anumite idei. (1,,520 sau 11,288) si de greutate (1 kg. observh v. 1. a cerceta cu Ingrijire 272 sau 1 kg. 291) : ocaua era impdrfitd lucruri fizice sau morale: a observa as- in 400 dramuri; 2. oca mica, cumpana stiintei si al filozofiei.

trele; 2. s se conforma cu prescriptiun a falsa ; fig. inselatorie: a prinde cu ocaua unei legi sau regule; 3. a 'Aga de seama. mica, a surprinde asupra faptului, a da observabi1 a. ce poate fi observat, de gol (proverb llamas din epoca fanariota observati(un)e f. 1. actiunea de a cand brutarii l macelarii, prinsi cu ocaua observa : observatiunect unei legi; 2. mica, erau tintuiti in piata de sfarcul urecercetare atentioni: astronomic: reclamei chii): cati s'au prins cu mana in sac, observatiuni constante; 3. rezultatul cu ocaua mica, tofi au pupat duba observatiunii: a scrie observatiunile ISP. [Turc. orcA, forma Mold. oca vine sale; 4. reflexiune: permite-mi o obser- din ruseste]. valiune; 5. replica : nici-o observatiune (Sch f. Mold. (pl. oci) och: multe oci observator m. 1. cel ce observa vr'o de bere AL. cateva occi de peste salege sau regula: observator de regula- rat Cn. [V. oat]. ocfical v. a striga ca broastele. [Onomente; 2. cel ce s'aplich a observa nature, lumea, oamenii : e un observator matopee : ocacal]. COCiiCait 13. strigatul broastelor. profund. V a. care observa : spirit obocara f. rusine mare, necinste. [Slay. servator. oxides, mustrare]. observatoriu n. edificiu destinat obocarl V. a (se) face de ocara. servatiunilor astronomice sau meteoroloocarina f. mic instrument de muzica gice. obsesiune f. actiunea de a obseda si cu sapte clape (obisnuit de argils). ocaritor a. care ocaraste. starea celui obsedat. ocarmui v. a carmui o tali [V. carobsiga f. iarba ovazului (Bromus se-

mut: initiala pare a fi fost trasa din ocarmuire f. od. guvern fac impo2. fig. greutate. obste f. 1. multime: Meta obstea trivire ocarmuirii AL. ocarmuit a. earmuff: noroade ocdrcuvioaset asculta conteirile OD. ; 2. pocalinus). [Si ovsigd = serb. 01/511f].

obstacol n. 1. ce sta In cale, piedica; sinonimul

por : erau necontenite jalobele obstii muite de pravili Ga. Ar.. ocarmuitor m. od. ispravnic. Neos.; hide obste, in genere. [Slay. mast*, comunitate].

ocazionh v. a da ocaziunea, a fi cauza :

obstesc a. I. public: obsteasca obi-- o imprudengi poate ocaziona 0 mare nuitd Adunare; 2. comun: obstescni nenorocire. ocazi(un)e 1. t prilej, imprejurare sfdrsit.

www.dacoromanica.ro

- 439 -

occ

oct

profitafi de ocaziune; 1. teo teseturli de bumbac, Inteo plasif ; 3. sute de ocaziuni; 3. cauzà: ocaziune formeazA in pAine, brAnzA; 5. rotocoale favorabil5:

imprejurare oarecare: a ardtat curaj in veriga de lant, de funie; 4. giurele ce se de cearta; la ocaziune, and se prezintA momentul favorabil; de ocaziune, care nu mai e nou 1 se vinde mai eftin. occident n. apus (ca punct cardinal), occidental a, apusean. ocean n. 1. vastA Intindere de apa

de grasime, pe suprafata supei; 6. ou5 prAjite in unt; 7. chilioarA de stup; 8.

cantitate sau intindere: oceane de stele Ex. oceanul de ninsoare AL. ocean de neamuri BALC. ; 3. fig, abis: rn'afund in oceanul de noapte ei tacere AL. oceanic a. ce tine de ocean.

de bou, numiti

luminis de crang, rariste; 9. vArtej de ap5;

10. boboc de floare, mugur; 11. Bot.

nume de plante: ochiu-boului, floare ce

seam5nA cu un ochiu de bou, numiti

saratA ce acopere trei sferturf din supra- obisnuit margarita; ochiu-sarpeluf, miofeta globului: Oceanul se divide in zotis; ochiu-soarelui, eliotrop; 17. Zool. Atlantic, Inghef at, Pacific; 2. fig. mare cchiul-boului, pAsAricA micA cat un ochiu

ochelari m. pl. I. partea hamurilor

ce acopere ochii cailor; 2. pl. sticle de

In

genere sfredelus;

ochiu-piunului, fluture cu ochi sclipitori pe aripi. [Lat, ocuuld.

ócinä f. o parte din mosle. ocinceave f. pl. V. ochincele.

[Slay.

OTICINA, patrfmoniu, din orzT6, tatA).

ocleiu m. I. peste de mArimea unel

ochi. [Lat. OCULARIS, printr'un intermediar sardele si de un gust delicios; 2. numele

rusesc sau polon OICULARY)].

ochelaritit f. planar erbacee cu flo-

rile galbene al

dobrogean al obletului. [Pol. maxi].

ocnfi f. I. mina', mai ales de sere:

aril fruct e o teac5 In ocnele cele mai cunoscute aunt cele

forma de ochelari(Biscutella laevigata). dela Slanic i Telega; 2. locul unde se ochesele f. pl. Bot. vazdoage. [Lit. lnchid fAcAtorii de rele (osAnditi la munca oLhisori: cf. fr. millet, garcala silnic5); ocnA pfir5sitil, lisati In neluochl v. 1. a pune ochii pe cineva: se crare, servia inainte de Inchisoare tAihavede ca el o ochise ISP. ; 2. a lua la ochiu, rilor celor mai cumpliti; 3. pl. ocne, od. a lira verit domnesc dela minele de sate. [Ung.

ochiadh f. ochire pe furis. [Modelat

dupfi fr. ceillade].

ochian n. Innefi,

din ochiu].

telescop. [Derivat

OKRA, salinA (serb. ORNO, put de ocnA);

v. baie]. ocniaq m. 1. lucr5tor In ocni; 2. criminal osAndit a tAia sarea din ocriA.

ochianil f. ochian: cii ochiana prin ocnita f. firidA la sobele tirinesti: zarea pe voinicu'l urmaria POP. cascase gura cdt ocnifa PANN. [Slay. ochianal f. peste de apa duke, gustos, OKNO, fereastrA din olio, ochiu (cf. ochiu dar de valoare inferioarà, se vinde ca peste de fereastrd, geam)].

sirat (Leuciscus nutilus).

ochincele f.

ocol n. 1. Inconjur: a da ocol casei;

($i 2. ingrAdire: surf i ocoale pentru boi si ocinceave: de origin5 necunoscutil. vaci CR. ; 3. vechiul nume al judetului: pl. Bot. gentian5.

ochios a. cu ochii marl: un baiet o- ocoalele despre cdrnpie se numescpliti, chios, spr6ncenat si frumusel CR. iar cele despre munte plaiurf. [Slay. ochire f. 1. aruncAturà de ochiu, pri- ortoul, cerc, din soLo, math]. vire: fi-am urmdrit ochirea AL.; 2. oocolas m. I. locuitor de plasA; 2. od.

chiadA:

murdare E.

suprefect (in Moldova).

ocoli v. 1. a face ocol: ocoli de vr'o i pe langa drumuri (Anagallis ar- fret' ori palatul TSP. ; 2. a lnconjura din toate pArtile: un brdu de munte ocovensis). ochiu m. (pl. ochi), 1. organ al vederii; leste toatd aceastd lard BALc.; 3. a e2. vedere, privire: a si arunca ochii a- vita: ei se ocolesc unii pe allii; 4. a supra cuiva; a mânca (sorbi) cu ()cliff, eluda: a ocoli legea. ocoli n. ocol mare, inconjur. a privi cu nesatru; a cfa ochi, a intAlni ocroti v. a proteja. [Slay. ussbrrn, a pe cineva; a lua ochii, a atrage privirile, a orbi de strAlucire; a scoate ochii, fig. aline, a imblAnzi]. a face aspre mustrAri; de ochii-lumif, ocrotire f. protectiune. pentru WA; vdzand cu ochii, Invederat; ocrotitor a. si m. protector. ochisor m. mica planth ce creste prin

vii

3. ochiu de gaina, 135tAturti intre degetele

OCTIll n. argila coloratA l IntrebuintatA

picioarelor (dupa forma-i exterioarA); 4. In pictura cu uleiu: cu ocru se vopsesc

punct colorat pe agile de joc: zece sc6ndurile dusumelei. ochi de pica. It n. (pl. ochiuri), 1. geam octaedru n. Geom. corp solid cu de fereastr5; ochful podului, cosul unei opt fete. case tfirrinesti; 7. incrucisarea firelor Inoctavä 1. 1. stant5 de opt .versurf:

www.dacoromanica.ro

- 440 -

oct

odo

epopea lui Tasso e scrisd in octave; rdclacinile odagaciului sunt cunoscute 2. Muz. intervalul de opt grade.

sub numele de ciuen. [Turc, OD AOADJE,

palatin AL.

bani. [Turc. ODADJY].

de aceasta varsta.

m dile, etc.

octofor a. si ni. la Romani, purtator aloe]. de lectica Sirieni octofori pe dealul odagia m. 1. odaias; 2. sluga la do-

octogenar a. de 80 de ani. II m. om

octogon n. Geom. poligon cu opt

laturi II a. cu opt fete: o said octogond formeazd acest local Bd.. octoih n. 1. colectiunea cantaillor bisericesti de sfantul Damaschin dupS opt glasuri: cdrnd din octoih glasul al optu-

lea AL.; 2. fig. Maine: iar ai inceput

odhia, m. servitor de tribunal, de pri-

odaie f, 1. camera, Incapere: odaie de culcare; 2. adapost de vite pe camp sau Intr'o padure: sd mi-1 aduci cam

cu oi, cam cu oaf... POP. ; 3. Tr. catun

format din mid mosii iobagesti; 4. (in yechime) cazarm oddile seimenesti [Turc. ODA ; sensul 3 din ung. IIODALY, de aceea§

octoihul cista? AL. [De origina slavo- original. odájdil f. pl. vesminte cu cari slujesc greaca : lit. cele opt melodii]. Octoinvrie m. a zecea lima a anului, preotii. [Slay. ODEJDA, mantie]. odalisch f, femeie din haremul Sulnumitfi de popor Brurneirel. [Gr. mod.].

ocular a. ce tine de ochiu: nerv o- tanului. cular; martur ocular, cel ce insus a otitis- I int. de alungat cninii: fdcui vazut faptele ce povesteste. II n. sticla pe incet la (Jamul (la caine) un ni-i si care s'aplich ochiul, in opozitiune cu o- un odar I PANN. [Onomatopee]. odata adv. inteun amp: a fost odatd; biectivul. deodata, pe neasteptate; Cate odata, uneoculist m. doctor de ochi . ocult a. ascuns, ce se produce Intr'un ori. [LA. una data (=-- oarti)]. odgon n. 1. funie groasa i fungi'', mai mod misterios: putere ocultd; stiinte oculte, pretinse stiinte cari rfimfineau ales de corabie ; 2. veche masura agrara ascunse multimii, ca astrologia, magia, (la Moldova 16-20 stanjeni). [Slay. or:lama, goami pentru evolutiunea sensului, alhimia.

ocuph v. 1. a lua In posesiune, a se cf. pogon]. odicolon n. apa de Colonia (CA.a.:= fr. face stapan pe: a ocupa o cetate madmica; 2. a tinea, a umplea un lac: ga- eau de Cologne). odihni f. 1. incetare de lucru, de misflu; 3. a locui: a ocupa o casd intreaga ; care: odihna e trebuincioasd omului;

zele find a ocupa cat mai mare spa-

4. a da de lucru; aceastd uzind ocupd 2. soma: se deterd odihnei; 3. fig. lio suta de lucratori; 5. fig. a (inert o- nista. [Tras din odihni]. odihni v. I. a OM odihna: odihneascd cupat : ea ocupd mintea mea AL.; 6. a poseda a ocupa un post; 7. a Intre- in pace; 2. a fi depus undeva riandeft buinta timpul situ, a lucra: se ocupa feted adihnesc in pdindrit strain; 3. a inceta cu lucrul : se odihneee; 4. a dormi. intr'una. ocupant m. are ocupb, care s'afla [Slay. oafruNern, a rasufla, seas familiar In posesiune primul ocupant. formei paralele onion]. ocupat a. care are mult de lucru. odinioari adv. altadata, In timpul ocupatt(un)e f. I. indeletnicire, trcaba, trecut. [Vechiu-rom. dcindoard = de =A

lucru cu care se ocupii: ocupafiune o- oara i v. adineaori] bositoare; 2. actiunea de a lua militaodios a. 1. scarbos: sgdrcenia e un reste In posesiune o tara. Rush ocupara eifiu odios; 2. fig. foarte neplacut. n. principatele romane In patru randuri ceeace e odios. 1769-1774, 1788-1791, 1806-1812; ulOdisee f. 1. epopee home:Ica In 24 tima ocupafiune ruseasca dela 1828- cantece, ce contine istoria Intamplarilor II

1834, and guvernul provizoriu fu there- lui lilise; 2. fig. povestire plinh de aventuri.

dintat generalului Kisselef, sub a arta

odobaie f. Mold, car de carat snopii

ganic.

odobealat f. Inchisoare: if bagd la

influent:1 s'a redactat Regulamentul or- la arie. [V. dubd].

odä f. 1. la cei antici, poema destinata odobeald LEP. [Acelas seas cu dubd, din a fi cantata ; 2. azi, mica poema Impartita care se tragel.

In strofe egale: oda e forma obisnuita odogaciu rn. V. odagaciu: vutcd de odogaciu AL. a poeziei iirice. odagaciu n. I. substanta balzamica odolean m. planta cu miros caracte, care, rasa, cla un miros aromatic : o per- ristic i neplacut, cautata de pisici (Vaniter de odagaciu Fa.; 2. lemnul sau: ler;ana): Orancele o poarta la brat:, caci mdtanii clp odagaciu; 3. Mold. sapunel: le aduce noroc in dragoste. [Rut. ouoLIANJ,

www.dacoromanica.ro

tufo

- 941 -

ogh

odor r.1. vesminte ornate si celelalte 2. care emanA dintr'un izvor autorizat, obiecte sacre: odoare sfinte bisericesti; dar n'are caracterul unui act public: co2. fig. lucru scump, sculA : sa4 dee im- municafiune oficioasd. párdfia intreagd pentru asemenea o- oficiu n. I. post, functiune: a face doare CR. flori, odoare a prinuiverii oficiul de secrefar; 2. biurou: oficiu AL.; 3. giuvaer: acum pricep ce odor telegrafo-postal; 3. serviciu : a recurge de femeie am dobdndit hr..; 4. ninth la bunele sale oficii; din of iciu, din

iubitA : o yin, odorul men nespus! En.; propria sa voiiflS, fArA a fi cerut: iurd5. copil: tot omul sdrutat odoru AL. mdnt dat din oficiu; advocat din oficiu, [Serb. cmoax, vesminte, aimura numit de tribunal spre a apAra pe un acuzat ; 4. rugsciuni, ceremonii bisericesti: odorant a. frumos mirositor. odorat n. unul din cele cinci simturi oiciuL divin ; 5. sfAntul Oficiu, tribunalul

care percepe mirosurile.

Inchizitiunii.

ofili v. 1. a (se) Ingslbini, a langezi: odorob n. un fel de cos de pescull [Origina necunoscuta de rumend ce erea se ofilise ; 2. a odos n. ovAz sAlbatic (Avena fatua). se trece, a se vesteji. [V. ()yid]. ofilit a. vested, lAnged. [Origina necunoscuta ofis n. od. decret domnesc : un ofis odrasta f. 1. germen, mlf clitA ; 2. fig.

urmas: se zice cd-i odrasld de neam redijat bine GR. AL. [RIM ()Mel (din fr.

prea strdlucit AL.; 3. progenitur5. [Slay. office)]. ODRASLI]. ofiter m.1. militar care are o comandA ; odrfisli v. 1. a da muguri, a rodi : ofiferi superiOri: maior, locotenent-cocopacul voeqte sd tot odr6sleascd PANN. ; lone!, colonel si general; 2. titlu de dem2. fig. a Incolti: inimi in care odrdslefte nitari: ofifer al Coroanei Romemiei, al duhul vrajbei NEGR. Stelei Romliniei; 3. varietate de crap, of 1 int. exprimA o durere mai ales su- lung si subtire. [Rus. OFITERO = germ. OF' &tease& [Onomatopee]. FIVER].

ofensh v. 1. a face o ofensA; 2. fig. ofiteresc a. de ofiter. a atinge; 3. a se sup5ra : se ofenseazd ofrandä 1. I. dar acut lui D-zeu; 2. pentru nimica. ceeace s'ofere sAracilor. ofensi f. insultA cu vorba sau cu fapta. oft n. Buc. durere, suferintA cafe ofofensat a. si m. care a primit o ofensh. turi le-am avut. cu alean le-am peofensator a. si m. care ofenseazA. trecut POP. [V. oftal. ofensiv a. care atacS, care servA a aoft& v. a suspina, a geme. [Tras din taca : arme ofensive; aliantit ofensivA oft, forma intensivii din of]. oftalmie f. Med. inflamatiunea pSroi defensivA, unire intre popoare cari isi promit ajutor mutual in caz de rAsboiu, tilor superficiale si anterioare ale ochiului. fie pentru atac fie pentru apt:rare. oftatn. rezultatul oftArii: geamSt,suspin. ofensiva f. actiunee de a ataca si !noftich v. 1. a face ofticos; 2. a cApAta oftica ; 3. fig. a amAit foarte. uts atacul : a luat ofensiva. oferi v. 1. a da din bunAvointA sau oftich f. numele popular al ftiziei. [Gr.

din recunostintS : a oferi un dar; 2. a mod. OHTIKAS = gr clas. nsicrua arAta vederii, a InfAtisa mintii : acest pei-

saj oferd tut tablou incantiitor; 3. a

pune la dispozitiune: a oferi o camera; 4. a se propune, a se prezenta: m'ofer a vd servi. oferti f. ceeeace s'ofere. oficiit v. a celebra oficiul divin. oficial a. 1. declarat in virtutea unei comisiuni exprese, de o autoritate recunoscutA : scriere oficiald, rdspuns oficial; 2. care emanA dela guvern: act o-

ofticos a. si m. cel atins de ofticA. ofusch V. a intuneca vederea sau lu-

mina.

ogar m. caine de vAnAtoare, Malt si

subtire, cel mai iute la fugii. [Slay. oomui].

ogfireste adv. ca un ogar, foarte iute: aleargii ogeirefie. ogarjit a. Mold. Incovoiat de spinare,

sfrijit: slabi si ogarliti CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].

ogarnic a. ce tine de ogar: tin cal de soiu ogarnic deprins a v6na ciute Ai. oficiant m. 1. cel ce oficiazA la bideogeac n. I. od. corn militar : ogeacul

ficial.

2. functionar: oficianfii publici ai neferilor;l'a luat la ogeac, a pus rnAna pe averilor Statului; 3. amploiat la postA: el, l'a acaparat; 2. azi, Mold. cos de sobh : ricA ;

oficiant de clasa I.

s'aprinsese ogeacul dela buoitdrie AL.

oficinal f. 1. laboratoriu de farmacist; [TOM. ODJAFC. chmin, familie, corp minter]. 2. fig. locul unde se preparh ceva misoghial n. Mold. plapomA ; 2. pl. toale: terlos. curgeau oghielele dupe' clansii CR. [Rosoficlos a. I. gata de a face servicil; tire dialectalA din obial(6)].

www.dacoromanica.ro

- 442 --

togj

oft

ogivä f. arcade format& din douA arcuri cAtor de ploale (dup5 albea(a sa); 3. Bot. ce se IncruciseazA, formAnd la Irani un specie de anemonA (e albA ca oita); 4. unghiu ascutit: ogiva caracteriza arhi- Zool. scatiu (Fringilla). tectura dela sec. X.11 XVI. ojinii (ujinA) f. Mold. mAncare Intie ogival a. de forma ogivei : edificiu gustare l dna. [Slay. ',RNA]. ol n. Mold. oalii lungAreMA curmatA ogival. oglinda f, 1. sticlfi poleita 1 cositoritA la mijloc: in oluri se pune laptele prins. de o parte, resfrangand imaginile obiec- [Tras din oalci].

telor; oglinda magarului, sarea pisicii; olac m. 1. curler: sosirci olacii dela 2. fig. tot ce reprezintA un lucru: fata e impdratul Bue. ; 2. cal de post& : boala oglinda sufleiului. aras din oglindil. vine cu olacul §i se duce cu carol mooglindi v. 1. a se uita inteo oglinchi ; cdnesc; de olac, lute, intins: ce plim2. a rasfrange lumina sau coloarea : a bare de olac AL. [Turc. MAK].

cerului lumine se prevcid, se oglin-

olficar m. stafeth: porni indatd un

sufletul se oglindeste in ochi. [Slay.

officeste adv. in graba-, ca un olac: oldceste se ducea si la Domn lire fd-

deazd AL.; 3. a-si vedea imaginea; fig. oldcar la Bathory Bk.c. OOLENDATI, a privi imprejur].

ogod n. comoditate, odihnA : pi:then-He cea POP. olan n. 1. canal, urloiu de cismea ; 2. erau mai in ogodul lor POP. [Slay. oonA, vreme initiala poate sub influenta ana- tigla de Invelit case, sobe. [Tras din oald sau oil. logic& a sinonimului odihnd].

ogoi v. Mold. a (se) linisti; ia mai olandä f. panzfi finA l foarte consbine ogoeste-te o leacci CR. [Serb. /Doak, pacta (adusA la inceput din Olanda). olar rn fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS]. a creste, a inglijij. olärie f. fabricA de oale. ogor n. Mold. intindere micA de semAnAturA opozi(iune cu lan), servA olastiseali f. lingusire (in basmele adesea si ca loc de pAsune pentru vite. muntene): cis fel de fel de olastiselz POP.

[Pol. noon].

[Origilla necunoscutA].

toate pdstirile din ograda boiereascd

man OLEAT, regiune].

ogori v. a brAzda ogorui. olat n. pl. Tr. mosie cu clAdirile el: ogradii f.l. Mgr-Mire, coprins : ogradd vdndusi sate si olate, pidiii birul juincinsd cu ziduri OD. ; 2. Mold. Tr. curte mdtate POP. [VeChill-MOld. olat = cuCR. [Slay. OGRADA].

ogrinji pl. Mold. resturi din plantele

oleacä adv. Mold. V. leacil.

oleaginos a. ce contine uleiu: gra-

de nutrd rAmase In iesla vitelor : ogrinjii nnie oleaginos. oleandru m. Tr. V. leandru. din cdrutd CR. [Cf. bulg. oorusxl]. ogur n. piazA bunA, noroc : poftim ofeinfi f. substantA ce compune uleiurile grase i grasimile. sd-ti fie cu ogur AL. [Turc. oous].

ogurliu a. de plazA bunA, norocos: oleoleo! int. de durere (cu o nuanta sd vd fie Sf. Vasile ogurliul AL. [Tun. comicA): mai oleoleo, mai grozav (ironic).

umnun].

II

n. loge dela aoleu fi dá peste

oh! int. exprimand durere. V. ofl oleoleo Rucx. ohavnic a. perpetuu, inalienabil : moolfactiv a. ce tine de odorat: nem, sie ohavnicd. m. pl, od. numele mid- olfactiv. lor agricultori !litre mosneni l &leash olicali v. Mold, a se vAita; nu te mai II

tdrani ohavnici. [Din slay. cuLiam, a opri: olicdi atata CR. [Cf. bulg. OLELE6A (serb. lit. mosie oplit& de a se instrAina]. LELEHATI), a se tangui].

oho! int. ce servA : 1. a chema sau

oligarhic a. ce tine de oligarhie. oligarhie f. guvern In care autoritatea oiem (uium) n. partea de fAinA sau suveran& depinde de un mic numfir de graunte ce se dA morarului drept plata persoane: republica Venetiei era o olipentru mfichiat. [Slovean vim, macinat]. garhie. oier m. pAstor de oi. oligist n. oxid de fier mineral ce se oierit n. dare pentru pAsunatul oilor : gAseste in crapAtura rocelor In formA de din vechime se lua ate o oaie din zece, vine, Intrebuintat la extragerea fierului. apoi s'a impus treptat dela 3 12 parale oligocen a. si n. Geol. se zice de un striga ; 2. a asigura pe cineva.

de fiecare.

grup de terenuri tectiare.

[Lit. oitA poate dupA rficlAcina-i fibroasii]. oilte f. prAjinA de care se Injugii vi-

de 4 ani, dela o serbare la alta a jocurilor olimpice. Prima olimpiada incepe la 776 a. Cr.

oiesea f. urzicA mich (Urtica sirens).

tele sau se Inhamii calf. [Serb. olisrs]. ølçà f, 1. oaie tAnArA ; 2. noura§ adu-

olimpiadfi f, la Grecii antic!, spatiu

olimpian a. 1. care este din Olimp:

www.dacoromanica.ro

off

omo

443

diviniteift olimpiene; 2. umil din supra- cojunt aestivnm). [Florile-i sunt albe ca numele lui Jupiter ; 3. fig. maiestos : frunte omatull.

omeag n. numele popular al aconiolimpiand. olimpic a. se rice de jocurile serbate tului: ridicina i frunzele de omeag se din patru in patru ani, la Olimpia, in onoa- intrebuintearA in medicini spre a cornrea lui Jupiter Olimpianul. bate nevralgiile, tusea, etc.; cu omeag oliv m. numele stiintific al mislinului. otriveste rominul cainii cei rui. [Rut. oruo]. olman n. lichid alb de dat pe obraz. omenesc a. 1. ce tine de om : putere [Origina necunoscuta omeneasce I; 2. fig. inteligibil : Umbel oolocaust n. 1. sacrificiu tn care vic- meneascd. [Tras din om, pl. oameni].

tima era Intreags mistuitS de foci 2. vic-

omeni v. 1. a primi cu omenie: II

mi a stfel sacrificatA ; 3. sacrificiu In genere. ospeità

omeni ca pe un ceileitor Tsp. olog a. 1. lipsit de un picior; 2. Bot. mic omenie f. calitate de om si in special de volum: fasole oloctgei. [Serb. ULOOA]. de om bine crescut: afabilitate, bunAcuologi v. a face olog. viintS, politeti.

olograf a. si n. se zice de un testa-

ment scris pe d'a intregul de mina tes-

omenire f. neamul omenegc. omenos a. plin de omenie: afabil,

tatorului. blind, bun. oloisä f. Mold. plantil grass, totdeauna omeopatie f. sistemS medicalS ce tnverde, cu florile galbene-aurii, ce creste trebuinteazA medicamente tn doze foarte

pe locurl nisipoase i pietroase (Sedum mid spre a produce simptome analoge boalei de vindecat : vaccinul, ce prezervd acre). [Tras. din oloiu].

oloiu n. Mold. uleiu un portret zu- de pojar, apartine la adicei vorbind

grattit in oloiu En. [Rut. oLoi = rus, [Ma omeopatiei. oltar n. forma bisericeasca l popucomidi f. 1. larvA de fluture; 2. specie lara pentru altar; fig. sii mai veirs o la- de insectS ce roade foile arborilor ; 3. fig. critnei p'al inima-ti oltar Ga. AL. [Slay. parazit: omidei neseitioasei AL. [Gr. biOLTA1215 (din lat. ALTARE)] zantin ntoas: initiala se datoreste fuziunii oltean m. 1. locuitor din Oltenia ; 2. cu articolul]. precupet (cei mai multi venind din Oltenia).

ofteneasca I. hora Oltenilor. oltenese a. ce tine de Oltenia : portal oltenesc. oltenism n. particularitate a graiului oltean. Exempla : stratiga, a strinuta. oltoi v. Mold. si Tr. V. altoi. oltoiu n. Mold. si Tr. V. altoiu: ca ciresele in oltoiu POP.

omiliar n. colectiune de omilii: 0-

miliarul lui Coresi.

omille f. cuvintare bisericeascA despre coprinsul sfintei Scripturi.

omisiune f. adiune de a omite II

lucrul omi 3.

omite v. a lisa afarS, a trece cu yederea: a omite vorbe, rdnduri. omnibus n. trisurS mare publicA ce

olum n. vad de adipat vitele cdteva stribate un oral in directiunt anumite. saiele si olumuri pentru vite OD. [Turc. omnivor a. care se hrineste cu carne oLon, va cl]. yl cu vegetale, ca omul, cainele, etc. om m. 1. fiintA organizati, inzestratfi omofor ri. esarpi de mitase ce poarti cu ratiune i graiu; 2. specie umanA: arhiereii pe urneri : mitropolitul puin-

omul se naste sore a marl; 3. individ du-i omoforul pe cap OD. [Gr. modl. de sex birbAtesc cc vrea acest oft'? 4. omogen a. I. care e de aceeas naturi; (absolut) om de inimi, de caracter : e un 2. care e format din Orli asemenea un

om; 5. partea cocosatA a arsicului in o- tot omogen. pozitiune cu gaura sau partea-i gatinoasti. [Lat. Homo].

omogeneitate f. calitatea lucrurilor omolog a. Geom. se rice de laturi

omogene.

omagiu n. 1. Indatorirea vasalului cStre suzeranul Mu; 2. fig. supunere, res- cart se corespund st coprind Intre de un-

pect: a prezenta omagiile sale; 3. dar ghiuri egale. omologa v. a confirma prin autorirespectuos, ofrandi : omagiu de recunostintei

(=--

fr. hommage).

oman n. Bot. iarbi-mare (in Banat

tatea iustitiei un act ficut intre particulari.

omonim a. se zice de vorbe ce se

rostesc in acelas mod rid de a avea aoink rt. I. Mold. si Tr. zipadi : iarba ceeas forma sau acelas sens : ex. cer

si Oltenia). [Serb. onanl.

pare de omdt En.: 2. spurnA din batutul (bolts cereascil), cer (lemnul) i cer (prealbusului ouilor pentru cozonact. [Bulg. tind). I n. vorbi omonimi. m. cei ce OMET, derivat din slay. OMETATI, a zacea poartA acelas nume fAr'a fi rude. (cf. zcipadd)]. omonimie f. caracterul celor ornonime. omkute f. pL ghiocei bogati (Lett. omoplaf n. 05 lat CC formeazA par. LI

www.dacoromanica.ro

- 444 -

01110

ope

tea superioara a umkului si de care s'arti- derA ca o favoare: increderea voastrd culeazA osul bratului. m'onoreazd; 5. a se fall: el se onoreazd

omor n. moarte violent& a 11 amicul vostru. omorl v. 1. a lua vieata inteun mod onorabil a. 1. care face onoare : reviolent : a omori un om; 2. a-si face fragere onorabild; 2. care meritA de a fi seama, a se sinucide: .s'a omorit. [Slay. onorat: familie onorabild; 3.1n vorbirea parlamentarA : onorabilul preopinent. unoarn]. omorltor a. si m. care omoarA. onorabilitate f. caracterul unei perII

omucid m. cel ce ucide pe un om. soane onorabile. a. care ucide: mdnd omucidd. II n. onorar a. 1. care conservA titlul si pre-

moarte de orn. omuaor m. limbulitA cArnoasA starnata de cerul gurei. [Lit. omulet : metaforA curioasA aplicata acestei pkti a corpului (ca si la Albanezi: nieridh, omusor,

rogativele onorifice ale unei functiuni, ce

omusor, lit. copilul limbei]. onanie f. Mold. fiinta slabA

pro fesor.

a incetat a o exercita : protesor onorar;

2. care poartA un titlu onorific fdrA func-

tiune: membru onorar al unei socie-

MIL II rt. retributiunea profesiunilor li-

din nier, om); cf. la Malaezi anak lida, berate: onorarut unui medic, advocat, pociturà :

l mita.

a dracului onanie de om e

si acesta CR.

[Cf. rut. OICANA, vedenie

amagitoare].

ondoi v. a undula : negrele-i bucle

onorat a. cinstit, stirmt. onorator a. care onoreazA. onorific a. ce procurA onoruri: Hun

onori fic.

ontologie f. partea metafizicei ce tra-

ondoaie'n zefire Ert. (= fr. ondoyer). teazii despre fiinta in genere. ondroc n. V. anclroc. op n. opera fiteraril sau stiintifia. ondula v. V. undulà. opac a. prin care nu poate pAtrunde

oneros a. in sarcina cuiva, Ingreuna- lumina. opac n. cuiul de .care se prinde vAsla cu plat& in opozitiune cu titlu gratuit. de luntre. [Slay. OPAICO, inapol, din dos]. onest a. 1. conform legilor onoarei, opaci v. Tr. a tinea in loc, a Impieprobitkii: viecifd onestd; 2. cinstit, prob, deca. [Slovean OPA&TI, a face d'andoasele]. virtuos: om onest. n. ceeace e onest: opacina f. vashi (se aude in Ialomita).

tor: contract oneros; cu titlu oneros,

II

a prefera utilului onestul. onestitate f. caracterul celui onest:

practice viitutii si a probitatii. onix n. specie de agat fin ce prezintA straturi de diferite colori. onoare f. 1. cinste, consideratiune, gbrie acordata virtutii, meritului : a dobdndi o mare onoare; 2. reputatiune castigatii: a.ci apdra onoarea; 3. sentiment al demnititli personale ce impinge la fapte curagioase, leale :

mergi unde te chiamd

[Rut. OPAtINA, lit. vAsIA dinapoi].

opait n. 1. hArb cu seu i muc ce servA

de lampft la tare: colibd itt care ardea art opait in ciob LP, I 2. tactile. [Slav, orxtril],

opaitel m. plantA cu florile albe, mai rar rosiatice (Lychnis vespertina). opal n. piatra scumpti de colorl vii variate: nasture de opal AL. opärealli f. efectul opAririi: arsurA

onoarea; 4. demonstratiune de respect : opari v. 1. a stropi cu aptt fierbintet onoare batrdnefelor 5. pl onoruri, func- 2. a se frige cu apA fierbinte. [Slay. WARM], tiuni onorabile, demnitAti: a aspira la oparit a. 1. fiert, Infierbantat; 2. fig. onoruri; onoruri funebre, ceremonii de confuz: baba a ramas oparitii CR, Inmormantare.

Oparlie f. sArbAtoare bAbeascA ce cade

onomastic a. I. de flume personal: la 23 lulie, zi rea de Incendiu. [Compro-

zi onomasticd; 2. de nume proprii: vo- mis din Peilie i opdri]. opeinfi I. V. obcinfi: opcina intre cabular onomastic. onomatologie f. studiul numelor pro- Prut i Bdrlad. prii. opera v. 1. a produce un efect : remeonomatopee f. formarea unei vorbe din! opereazd; 2. a face o operatiune de dupe sunetul imitativ al lucrului repre- chirurgie, chimie, aritmetich ; 3. a suferi zentat, ca: bubue, ddrdde, sforde, etc. o operatiune chirurgicalia.

onomatopeic a. relativ la, corn pus opera f. I. luau facut de o forth, de un agent: operele naturei; 2. productionora v. I. a cinsti, a da onoare une a spiritului : operele lui Alexandri;

din onomatopee.

respect: onorati pe pdrinfii vostri; 2. a 3. tragedie In versuri push In muzice; 4. avea =HA stimA : a onora meritut, vir- teatru In care se reprezintA opere. tutea; 3. a face onoarea : el onoreazd operatiune f. 1. actiunea unei forte,

patria 8a ; 4. a 11 cords ceeace SC con3i- a unei facultati ce produce un efect: ape-

www.dacoromanica.ro

- 445 -

ope

ops

raf.unea simfurilor; 2. totalitatea mij-

opornita 1. veriga de fier ce leaga osia loacelor intrebuintate in vederea unui re- cu scaunul ei. [Derivat din opor].

zultat: operafiune financiard, electo-

oportun a. care e la timpul si la

cule : diviziunea este o operafiune. operator m. cel ce face operatiuni de

oportunitate f.

lo

rald; 3. mfiloace Intrebuintate spre a cu.: cul situ. oportunism xi. conduita politica ce noase natura corpurilor i proprietatile lon operafiuni chimice, fizice; 4. acti- se conformeazd cu Imprejurarile. oportunist m. partizan al oportunis . unea normala a chirurgului; 5. miscarea unei armate In campanie ; 6. sir de cal- mului. chirurgie, fizica, chimie.

operatoriu a. relativ la operatiunile

chirurgicale: medicind operatorie.

operetit I. Muz, mica opera comica.

opiat rt. preparatiune farmaceutica de o consistenta cam moale si In compunerea chreia iota" si opiu, opina v. a-§i da opiniunea intr'o adunare.

opine& f. 1. incaltaminte thrfineasca din piele ce se leaga de picior cu curele sau tarsane; 2. fig. opincar : dela viadicd pdnd la opined. [Slay. opizalei]. opincar m. 1. fabricant de opinci; 2. purtator de opinci, Oran. opincarie f. negot de opine]. opiniune f. 1. parerea despre ceva pus In desbatere; 2. sentiment particular despre lucruri: opiniuni politice, religioase ; opiniune publica, ceeace publicul cugeta despre cineva sau despre ceva. opintealit f. fapta de a se opinti : /a

vale cu proptele si la deal cu opin-

ocaziune favor abila.

opozant a. §i m oponent, mai ales in

materie de politica.

opozit a. opus: elemente opozite si vrdjmase Bk.c. opoziti(un)e f.1. piedech, greutate ce se pune : a face opozifiune unei cdsdtorii; 2. Jur. piedeca legala ce se pune la executiunea unui act, unei proceduri: a face opozifiune la o vdnzare, la plata unei sume; 3. deosebire insemnata In modul de a fi, de a cugeta, de a lucra Intre doug persoane: opozifiune de caractere; 4. partidul celor ce combat politica guvernului; 5. figura de retoricii prIn care se unesc dotra idei ce par contradic-

torii: o nebund infelepciune; 6. In pictura contrast de umbre st de color!: 7. Astr. pozitiunea unui astru cand Omantul se afla Intre el S soare: luna plind e in opozifiune.

opreala f, arest.

opreg n. fota dinapoi (In Oltenia), opresiune f. actiunea da a oprima

[Serb. OPRE0].

g starea celui oprimat : opresiunea poopinti v. 1. a pune toata puterea : boii porutui. opresiv a. ce tinde, ce serva a oprima; trag, se opintesc la juguri AL.; 2. fig. a face tot ce se poate spre a ajunge la sistemd opresivd. un scop, a cauta din rasputeri. [Slay. opri v. 1. a impiedeca din mers, din opErm, din opal% inapoi]. curs: a opri o penduld, un rau; 2. a opintici m. pL burete alb si mic, bun refine: i-a oprit leafa; 3. a nu lasa: l'a de mancare (Agaricus deliciosus). [Lit. oprit de a plcca; 4. a interzice: legea ciuperca care se opinteste, se intinde]. opreste aceasta; 5. a ilitercepta: a opri opintire f. Incordarea puterilor fizice scrisorile; 6. a Inceta de umblat, de vorsau morale. bit sau de lucrat: opreste-te; 7. a sta tele CR.

opintitor m. pl. prifina luntrei.

locului, a L.abovi: s'a oprit trei zile in

opiu xi. suc de mac cu proprietifi nar- oras [Slay. ()PRIEM, a sprijim]. opri ma v. a al:Asa prin violenta, prin cotice. oplean n. cele douà lemne transver- abuz de autoritate. sale cari Impreuna talpa saniei. [Ceh OPLEN]. oprire f. actiunea de a opri: refinere. oplogi v. Mold. 1. a adaposti : once zabavh, interzicere. venetic este oplosit in fara asta Ca.; oprit a. Impiedecat feta era miter' 2. a cauta un adapost, a se refugia : set- dela toate acestea CR. opritoare L funie ce fine jugul ca. nicia nu se oplosise Inca la usa lor Ca. [Slay. on.ogrO, a Ingradi].

lului.

opritura f. 1. efectul opririi; 2. loe unei sentinte, care face opozitiune; 2. care unde nu e permis a paste sau a cosi s'opune unei rnasuri, care combate o opi- iarba : din pridurea cea mare a reimas oponent a. al m. 1. Jur. care s'opune

nurnai o opriturd opor n. 1. umarul osiei: carul s'a opsas n. Mold. tocul cisme!: colbul innermolit pdrui la opor; 2. fig. Incur, adunat pe opsasul inceilfeirii CR. [Nemt, canna; liana la opor, varlt pana In gat (STIEFEL)ABSATZ, printeun intermediar unMune.

lInteo incurchturii, [Rus. oron6, sprijinj. guresc].

www.dacoromanica.ro

ops

ora

446

opsigh f. Mold. V. obvigg: cu venin inchipuiau cA primesc dela zeii lor: ora-

d'opsig' amaret ca set murim intr'o colui lui Apollon; 2. divinitatea insAs sarei POP. care da oracole: a consulta oracolul: opt num. de doug Oil patru. [Lat. ocTo]

3. deciziune sententioash ; 4. fig persoana opth v. a alege din mai multe lucruri ale dull deciziuni fac autoritate: e orape cel ce se crede mai bun: trebue optat colui stiintei. intre aceste cloud' functiuni, a opta penoral a. I. care trece din gurg in gurA, tru cetatenia romdrui sau pentru cea nescris: tradititme oraid: 2. zis sau fg-

ungarei. cut din viul graiu: invdtdm6nt oral; optant m. 1. cel ce opteaza ; 2. pl. Un- eramen oral, care consista numai in ingulil, proprietari rurali In Transilvania re- trebAri, In opozitiune cu examenul scris.

cunoscut5 romani, cad au optat pentru orAnd rn. ursit: daca tu vei fi ordnnationalitatea ungari : procesul optanti- dui meu ISM [V. ordriddl. lor inaintea Ligei Nafiunitor. orAndh f, soarta, noroc: asa i-a fost -optativ n. Gram, mod ce exprima o ordnda PANN. [Slay. irRio*, ordine (oRodorintA: a pleca, de ar da D-zeu!

optic a. relativ la vedere: nerv optic.

Pile, ispravi)}.

orAndh I. Mold. carciumg de sat: nu

optich f. 1. partea fizicei ce trateaza cumva a tinut tatal d-tale ordnda in

despre luminA l despre legile vederii; 2. sat? CR. [Rut. ORENDA : V. arended. orAndar tn. Mold. carciumar de sat; perspectivii, aspectul obiectelor vazute la distanth; 3. fig. perceptiune intelectuala jupdn Moise, ortirtdarul satulul AL. a lucrurilor : le vedea toate sub o oporAnduealà f. ordine, dispozitiune. orAndui v. I. a numi inteo demnitate tied' falsd.

optician rn. cel ce face sau vinde in- sau functiune: Domnul se ordndueste pentru toatd vieata: 2. a ordona, a digoptime I. a opta parte. pune: dupd ce orlindui cele de cuviinfil optimism n. 1. sistema celor ce cred CR. : 3. fig, a destina: toate le-a ordna tot ce existA e cat se poate de bine ; dull pronia cereasca POP. [V. ordndd, 2. dispozitiune de a vedea toate sub o soartil. lumina favorabila. orAnduire 1. actiunea de a orandui: optimist a. ce tine de optimism: teorii pentru ordnduirea ddjdiibor Bk.c. orangutan m. soiu de maimuta mare optimiste, i rn. cel ce lea toate de bune. strumente de optica.

optiune f, actiunea, facultatea de a fArg coachi, locueste in codrii din Borneo st din Sumatra (Simia satyrus). opulent a. foarte avut sau puternic. oranist n. uranisc: paturile cu tin opulenth r. bogitie mare. fel de oranist d'asupra hp. opune V. 1. a pune fatä In fat 5: a orar a, relativ la orele zilei. It n. plan

opta.

opune dond tablouri; 2. a pune In cale stabilit dupA ore sore a face piedici: a opune fortei forfa; orar ii. esarp5 pusA de diacon la ser-

3, aNpune In paralel: a opune pe Alexan- viciul divin: orarul e pentru diacon dri lui Enniacscu; 4. a fi contrar, a face ceeace patrafirul e pentru popei. [Slay.

obstacol: a se one unui proiect. opus a. I. pus feta\ In fata : case o-

ORAR6 (din lat. ORARIUM)1.

oras n. I. adunarea unui mare numir puse; 2. de ceea parte: muilul opus al de case randuite pe uliti; 2. locuitorii rdului; 3. contrar : albul i negrui sunt orasului: tot ora5ul e in fierbere. [Ung. IrdRosl. colort opuse; fig. interese oprtse. ceeace este opus: economia este opusul orhsean in. locuitor de oras. rtsipei. orhsel m. oras mic, comunA urbanA. opuscul n. opera mica de stiintd sau orhsenesc a. de oral, urban: port de literaturA.

oreisenesc. opust n. Mold. zigaz de moarA. [Rut'. orfistich f. plantA din fam. legurnionsr]. noaselor, devine neagra and se usucA orfi f. ceas. (Orobus niger'. [Cf. ristia orlichi v. 1. a striga, vorbind de paorAtenii f. pl. Mold. plisari de curte. sAri gdini. rate, gdste ordcdesc in V. oare. toate partite GR. 2. a octicAl: mii oratie f. cuvantare ce se tine la masa de broaste in lung oreicciesc AL.; 3. a rea mare de nunta. Fin loc de urafie: se vAeta (de copii). [Cf. horcdi]. v. ureil. orhchit n. actiunea I efectul orficairii, oratiune f. 1. discurs solemn: ora;

strigAt Innibusit: auzi nit ordcait de fiune funebra; 2. oratiune dominion°, copil

ISP.

oracol n. 1. raspuns ce paganii li

rugAciunea numita TatAl-nostru. orator rn. cel ce vorbeste in public.

www.dacoromanica.ro

-- 447 --

Ora

on'

oratoric a. ce tine de elocver,ta genu/ orcicar n. !awl sau ochiul strear gului (la hamul calului). oratorio. oratoriu n. 1. mica capela par ticulara; ordal I. horda cine'n orda paga2. Muz. specie de drama brick' cu coprin- neascd nu tie sd vitejeascii Pop. [Pol. sul religios. a. oratoric. ORDA, HORDA] II

orb n. 1. lipsit de vedere: beifninut ordalie f. proba judiciara Intrebuinorb; orbul gainilor, boald de ochi la tatfi in evul-mediu sub nurnele de judegaini (si la om and inceteaza de a ye- cata dumnezeiasca. ordie (urdie) f. 1. (mimic) tabara de dea odata cu culcatul gaindor), fig. orbire trecatoare; 2. lipsit de lumina : noapte oaste: atdt in divan cdt §i la ordie oarba, lioroasa At.; 3. fig. lipsit de OD. ; 2. lager in genere: unde erau orlumina ratiunii, pasionat, nebun: iubire diile ciumafilor alma. [Turc. ORDY (serb.

oarba; 4. care se face fard discupune:

supunere cuarbii. [Lat. cmuros, lipsit (de vedere)].

orbficai v. a umbla pipaind: orbd-

cdi prin pridure hp. [V. orbecd].

orbalt (orbant) n. Mold. si Tr. 1. brined: desantec de orbalf; 2. planta veninoasa cu florile alb-galbui, creste prin padurile umbroase dela munte (Actaea spicata). [Ung. oartAmcd.

ormira., ostire)].

ordin n. 1. porunca catre un inferior; a da ordine; ordin de zi, proclamatiune facuta trupelor de o capetenie ; 2. clasa sociala ordinul patricienilor, plebeaor ; 3. societate religioasa ai carii membri traiesc dupe anumite regule: ordinul edntului Benedict; 4. hirotonirea preotilor (la Catolici): ordine ecleziastice; 5. semn distinctiv al unui ordin de cava..

orbeca v. a umbla pipaind. [Derivat lerie: ordinul Steaua Rorndniei, Co-

roana Romdniei; 6. Zool. diviziunea orbelte adv. 1. ca orbul; 2. fig. ne- claselor, reunirea de familii; 7. dispozitiune particulara a capitelelor i intabusocotit: se increde orbe0e. orbet a. si m. cam orb. II m. Mold. lamentelor cari disting chferitele moduri din orb].

arhitectonice ; ordinul doric, ionic, co-

Zoo/. cal HO.

orbi v. 1. a face orb ; 2. a lua ochii rintian, toscan i compozit. In cursul o lumina ce te orbe*te; 3. fig, a scoate rasboiului austro-roman (Dec. 1916) s'au din minti: sa nu te orbeasca laudele; creat mdinele: Mihai Viteazul, pentru 4. a pierde vederea, a deveni orb.

orbie 1, 1. starea celui orb;

2.

fapte exceptionale de rasboiu, (acute de fig. militari cari s'au distins In fata inamicu-

lui (are trei clase); Steaua Romanlel orbire f. 1. actiunea de a orbi i sta- Coroana Romaniei, cu spade incrucisate

ratacire.

rea celui orb; 2. fig. intunecarea mintii; prin ramurile crucii, oferite pentru fapte 3. nesocotinta nebun cine se 'ncrede meritoril militare; iar in Manic 1917 s'a 'n tine cu orbire AL. infiintat ordinul Crucea Regina Maria, orbis adv. orbeste, acordate celor ce s'au distins in chestiuorbit a. 1. devenit orb; 2. fig, ratacit. nile sanitare. V. medalie. orbit& f. 1. drum ce descrie o planetir ordinal a, privitor la ordinea in care in jurul soarelui; 2. cavitate in care e a- sunt randuite lucrurile intdiul, al doilea sezat ochiul. sunt nurnerale ordinate. orcan n. uragan; fig. ale patimilor ordinar a. 1. care este, se intampla de obiceiu: vieafa ordinara; 2. care nu orcane Em. orchestra v. a dispune pentru orches- trece peste nivelul comun: inteligenfd tra o compozitiune muzicala. ordinard.

orchestra f. 1. partea teatrului grec ordine f. 1. dispozitiunea lucrurilor ce servia la evolutiunile corului; 2. locul dupà rangul sau locul cuvenit: a a.eza unde stau muzicanpi Inteun teatru sau cdrfile dupd ordinea tnateriilor ; 7. funcconcert; 3. partea unui teatru destinat tionarea regulata a unui Stat, a unei admispectatorilor i asezat intre muzicanti si nistratiuni : a rnenfine ordinea; 3. lege, parter; 4. totalitatea muzicantilor cari regula stabilita de naturh, de autoritate: Uinta Intr'un concert. ordinea sociald; 4. rang ce ocupa intre orchestral a. ce tine de orchestra, ele spiritele, talentele: orator de prima orchestratilunle f. modul cum sunt ordine; 5. dispozitiunea unei trupe: ordine de bcitaie; 6. regularitate, exactiorchidee f. pl familie de plante mo- tate, economic: a &di cu ordine; ordinocotiledoane cu radacini tuberculoase, nea zilei, lucrarea cu care o adunare orcic n. Mold. rascrucea trasurii de trebue sa se ocupe in sedinta prezentfi combinate partite unei orchestre,

care sunt prinse sleaurile hamului. [Pol. a trece la ordinea zilei, a departa o ORCZYII (din nem(. Ortscheit)1. propunere spre a relua cursul lucrarilor;

www.dacoromanica.ro

ord

- 448 --

orl

organism n. 1. dispozitiune generala chemare la ordine, blamul ce presedintele unei adunari inflige unui membru, a organelor Si totalitatea functiunilor ce executa ; 2. fig. constituirea unui lucru care se departeaza d la regulament. ordonit v. 1. a dispune, a pune In organize.

ordine: a ordona o serbare; 2. a da un ordin : iti ordon de a-pleca; 3. a

organist m. cel ce calla din orgi. organizh v. 1. a dispune organele

prescrie un remediu: medicul ordond pentru regulate lor functionare; 2. fjg. a dieta; 4. a conferi ordinele ecleziastice da unui asezamant o forma regulata: a

organiza o fabricd; 3. a dispune cu ordonanth v. a ordona efectuarea metodb, a aranja : a organiza un bal, unei plati. o seratd. ordonanth f. 1. dispozitiune, ran- organizat a. 1. Inzestrat cu organe: (la Catolici).

dueala : ordonanfa serbdrilor; 2. tota- fiinte organizate; 2. fig. care a primit litatea partilor din cari se compune un o dispozitiune naturald: cap bine orgaedificiu si dispozitiunea lor ; 3. fig, corn- nizat. pozitiunea unui discurs, a unei opere de organizatifunle f. 1. modul cum un arta: ordonanfa unei poeme, unui ta- corp e organizat 1 totalitatea partilor ce-1 blou; 4. regulament, ordin emanat dela constituesc; 2. mod de a fi al unui ino autoritate ; 5. deciziunea unui judecator: divid sub raportul fizic i moral: orga-

6. prescriptiunea medicului; 7. militar a- nizafiune delicate:1; 3. constituirea unui

tasat la un general spre a-i transmite Stat, unui asezfimant public sau particular. ordinele; 8. soldat pus la dispozitiunea organizator a. si in. care se pricepe

unui ofiter; 9. ordin dat tezaurului spre a organiza. a plati o suma determinath. organtin n. stofa de bumbac rar teordonator m.cel ce ordona sau dispune . sutS, servind mai ales la captusirea rooreadai f. Mit. nimfa de munti. chilor (= fr. organdi). oregnith f. planta leguminoasa, nu- orgie I. desfranare In genere i In spemita l bobusor. [Cf. slay. ORE111), nucal cial la manctiri i biuturi: in orgiile orez n. 1. planta cereal& originara din obscene Em. India, cultivata In solul umed al tarilor ori conj. 1. sau: ori aid, ori acolo; calde (Oryza sativa): orezul este pentru 2. (in compunere cu adverbe sau propopoarele aziatice ceeace graul e pentru nurne) exprima rm. sens cu totul general nedeterminat: oricemd, oricare, orice, popoarele europene; 2. grhunte fainos al oriunde. V. oare. acestei plante. [Lat. ORYZA]. orfan a. si Tn. copil Tames firS pa- oribil a. si adv. groaznic. brie f. plasa de prins peste (Intrebuintat rinti sau si numai firS unul [Gr. mod. orneasOs].

orfelinat n. asezimant caritabil pen-

Ia apa adanca). [Origins necunoscuta].

orient IL 1. rasarit; 2. tea In Azia

rasariteanii: a cdldtori in orient; extreorga f. mare instrument de muzica mul orient, China, Japonia, etc.; chestiunea Orientului, lupta ce dureaza de Cu chei i eve de vant (=-- fr. orgue). organ n. 1. partea corpului destinata aproape un secol Intre diferltele State a ?moire anumite functiuni ochiul e europene relativ la posesiunea Dardaneorganul vederii; 2. voce acest ointeiref lelor, azi In puterea Turcilor. tru cresterea orfanilor.

are un organ frumos; 3. orgi : orga- orienth v. 1. a determina punctele nele 's fdrdmate si maestrul e nebun cardinale: a orienta o hartd; 2. a disDd.; 4. dilerite parti ale unei masini: or- pune dupe'. directiunea punctelor cardi-

ganele und locomotive; 5. persoana nale: bisericile se orientau cu ingri-

prin mijlocul careia se declara vointa ori jire; 3. a recunoaste pozitiunea punctelor se face ceva judecdtorul e organul legii; cardinale: in acest oras se poate lesne 6. mijloc de manifestare sau de actiune: orienta; 4. fig. a cerceta ceva cu deaminuntul spre a ati cum s'apuce lucrul, acest jurnal e organul guvernului.

organic a. 1. provizut cu organe

vegetalele si animalele sunt fiinfe organice; 2. care atacii organele: boald organicd; 3. privitor la organizatiune: Regulamentul organic, legi organice; 4. Gram, normal: organicul faptpentru analogicul filcut; 5. extras din fiintele organice; substanfe organice; chimie

oriental a. care e inspre orient, ce

tine de orient. II m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai Invecinate cu noi: Turd, Persani, Arabi.

orientalism n. totalitatea cunostin-

(dor relative la datinile, istoria si limbule orientale.

orientalist m. cel ce sue limbile ori-

organic& cea care se ()cup& cu substan- entale. tele organice. orientare

www.dacoromanica.ro

f. 1. actiunea de a (se) ts-

orl

ort

449

rienta ; 2. dispozitiunea unui edificiu In

orohidrografic a. relativ la muntii

report cu punctele cardinale. la apele unei tAri: hartd orohidrograficd. orificiu n. deschizAturA orificiul uorologerie f. industria orologiilor.

nui vas.

orologiu n. ceasornic de turn. origin& f. I. principiu, Inceputul unui oropsi V. a alunga cu manic: imptiluau: origina lumii; 2. caned prima : ratul oropsi pe ficd-sa Isp. [Orighla origina unei boale; 3. nastere: de ori- necunoscuth]. gind nobild. oroscop n. prezicere fAcuti de un

original a. I. care are un caracter de astrolog la nasterea unui copil, dupA Inorigina, primitiv: izvoarele originate ale tocmirea stelelor. istoriei; 2. care provine dela origina : orsav n. ciorbA tArAneascA, gustoasA pdcatul original ; 3. particular cuiva, rAcoritoare, fAcutA din mere sau pere marcat cu un caracter propriu: idei ori- uscate i conservate iarna. [Turc. 110A1,, ginale; 4. ciudat, bizar : om original. lit. api indulcitA, prin intermediul serb. I m. om bizar: e Un original. 11 n. I. ma- osAv]. nuscript primitiv : originalul unui text: ortm. a patra paste dintr'un leu vechiu, 2. se zice de o scriere literarà, in opozi- adicA zece parale : a da ortul popii, a tiune cu traducerea ei : aceastd tradu- muri (aluziune la paraua de argint ce cere reproduce fidel originalul; 3. o- se pune mortului in degetul cel mic dela perà de artA ce nu e o imitatiune; 4. mAna dreaptA, ca s'aibA cu ce plAti sore

persoanti chreia se face portretul, model a trece vAmile vAzduhului). [Sas, oar]. dupA care se deseneazA, orth f. 1. (arhaic) regiment de ieniceri originalitate f. 1. caracterul lucrurfior ortale dese de cruntd ienicerirne Az.; origiale; 2. bizarerie de caracter. 2. ceatA de ostasi pAminteni : cloud or-

originar a. 1. care isi trage origina tale de slujitori ; 3. ceatA, clasA (mai mult din tutunul e originar din America; ironic): ortaua boiereascd. [Turc. oarA]. 2. dobAndit dela origina : viliu originar. ortac m. tovaras (in Banat): sd-si II adv. primitiv. pierngd pe ortacul lor Cosmic. [Serb. orizon n. (poetic) orizont: p4ind ORTATC]. peste orizonuri, sburdnd peste cam- ortodox a. 1. conform cu credinta ph Az. oficialA, cu invatatura Bisericii; 2. se zice orizont n, 1. linie circularA cu care in special de Biserica risAriteanA In opose mArgineste vederea noastrA : orizontul zitiune cu cea catolicA: credinta ortodoxA

pe mare e mdrginit; 2. partea cerului nu recunoaste autoritatea papei si perunde pare cA atinge pAmAntul; lima apare la orizont; 3. locul de pe un tablou unde cerul urmeazA piimAntului; 4. fig. intinderea unei actiuni, perspective viito-

mite preotilor mai jos de episcopi sA se Insoare o singura datA ; schisma bine cele douA Biserici dateazA dela .1054 si In 1700 o parte din ortodocsi furA adusi rului: orizontul politic s'a intunecat. sub ascultarea papei (asa-numitii Uniti); orizontal a. paralel cu orizontul: li- 3. fig, conform cu adevAratele principii, nie orizontald. In moralA, In fiteraturi, etc. U m. cel ce omit v. a Infrumuseta cu gAteli, a las- profeseazi ortodoxismul, drept credincios. ortodozie f. calitatea celui ortodox. podobi. ornament r. 1. podoabri; 2. forme ortodoxism n. religiunea cea ortode stil ce servA a Infrumuseta vorbirea. doxA a Bisericii rfisfiritului.

ornamenth v. a Imbogati cu orna-

mente,

ortoepie f. pronuntare corectl. ortografia v. a scrie dupA regulele

ornamental a. ce poate servi de or- ortografice. ortografic a. ce tine de ortografie. ornamentati(un)e f, mod de a dis- regule ortografice. pune ornamentele. ortografie f. arta ei modal de a scrie nament.

ornate n. pl. vesminte scumpe ce Im- corect vorbele unei fimbi. ortolan m. vrAbete grAsun, Indopat ornic n. Mold. ceasornic: unice amic cu fructe, cla o mAncare foarte gustoasii si ornic EH. [Neologism tras din ord, (= fr, hortolan). bracA treptele ierarhice la serviciul divin,

ortoman a. si m. 1. bogat In Mime

ceas].

ornitologie I. partea istoriei naturale (vorbind de ciobani): cd-i mai ortoman

si are oi mai multe POP. ; 2. voinic,

ce trateezA despre pAsArl.

oroare f. 1. groazA; 2. grozavie: o puternic (epitet dat haiducilor): un vi-

babel ce oroarele uscaserd 're lume Box,. teaz de ortornan pe an cal negru doorografic a. ce tine de orografie. brogeare POP. [Munt. iortoman, al cArui

orografie f. descrierea muntilor. f

SAineanu. Diet. Universal. est.

sens primitiv ciobAnesc e eposesor de

www.dacoromanica.ro

29

- 450 -

ort

bst

turme,: formatiune analogica (cf, lzofo- asoasi 1; 2. cu oase marl: fafa osoosii. man) din turc. TORT, avere, rut. win, [Lat. ossuosus]. tu rind].

ortomfinos a. epitet dat haiducilor

ospAt n. masa mare: petrece in os-

pefe. [Lat. HOSPITIUM].

(in cantecele oltene) : un voinic ortomeiospAth v. 1. a primi In rasa ca oas1208 cu Ufl cotoc mare ldfos POP. pete: ospdtafi pe cei streiini; 2. a da sti ortopedie f. arta de a corija sau de manance: l'a ospdtat bine; 3. a manca : a preveni la copii diformitatile corpului. ospdta cu ldcomie LP. [Lat. HOSPITARI]. orz n. gen de cereale din fam. gramiospAtar m. cel ce tine o ospatarie, neelor (flordeum): din Mina de orz po- birtas. poarele nordice fac paine (mai putin nuospfitare f. gazduire: mulfumind de tritiva ca cea de grau), iar grauMele-i buna ospeitare CAR. serva de nutret animalelor si la fabricarea ospàtárief. birt: ospatdrie popul ard.

ospfitaitor in. cel ce cla un ospat. orzar m. negustor de orz. [Lat. nonospfitos a. ospitalier: firea lor mai n. hambar pentru orz. DEARIUS], ospdtoasd OD. orzoaicfi f. 1. orz cu dotia sau cu ospetie f. ospitalitate : unde dulcea sase randuri; 2. urzisor pentru supa. ospefie if intdmpind zdmbind AL. os n. I. bucata dura Si solicla ce constiospiciu n. 1. casa de caritate in care tuie scheletul; 2. os de animal lucrat: se nutresc saraci, batrani i infirmi; 2. pieptene de os; 3. Bot. osul iepurelui, casii in care calugsrii dau ospitalitate druberei. [Lat. HORDEUM]. II

metilor.

clarmotin. [Lat. OSSUM].

osank f. I. aclamatiune religioasa (in ospitalier a. 1. care bucuros primeste Scriptuta); 2. strigat de bucurie: a trateaza pe oaspeti: neam ospitalier; lost primit cu osanale. [Gr. mod.], 2. locul unde se ofere ospitalitatea : loosAnd& f rezultatul osandirii, pedeapsa: cuinfa ospitalierei. ospitalitate f. bunavointa de a primi cha prirnit osdnda. [Slay. osemfr]. osAndi v. a condamna. ospata pe cineva gratuit. osAndire f. condamnatiune. ostalcii 1. 1. od. congediu din armata : osAndit a. si m. condamnat. lin slujba impardteascd a lost s'a luat osfinzli f. gra sime de porc. [Lat. AsunorA]. ostafcd PANN; 2. (Oltenia) a-si lua ososArdie f. ardoare, zel. [Slay. USRLDliEl. tat ca, a-si lua plata cuvenita. [Rus. ososaturà f. 1. totalitatea oaselor unui TAVKA.1. om sau animal; 2. fig. schele, podis: ostas m. soldat. ostfilese a, militar, osatura in fier. oseith v. a se misca alternativ In doua ostAsi v. a servi ca ostas, a se lupta: un sensuri contrare, popor ce osteisise atdtea veacuri Bk.c. oscilatitunte f. 1. miscare alterna- ostfisie f. meserie de ostas, tiva Incoace si Incolo: oscilafiunea penostfisime f. toti ostasii. ostatic m. om dat ca garantie pentru dulei; 2. fig. fluctuatiune. oscilatoriu a. 1. care e de natura executiunea unui tractat: parfile beligecoocolior; miscare oscilatorie; 2. fig. rante isi dau osiatici. [Formatiune litecare se misca alternativ In sens Myers. rarà dupA it. omerico]. osebi v. V. deosebi. (Wean m. ostas. sf.

oseminte n. pl, 1. oase de mort; 2.

ostei v. Mold, a inceta, a se Midi:

ig. rdmasite muritoare. [Lat. 05SAMENTA]. lumea nu mai osteia de a veni. /SI ostoi

Osie f. 1. lemnul in care intra roatele ; = Slay. usroixn, a sta]. 2. bucata de lemn sau fier de capetele caosteneal& f. 1. slabire ce urmeazil

reia se Invartesc roatele cdrutei. [Slay. osi]. dupa o munca grea sau dupà o treabá

oolitic& v. a (se) transforma In oase. osisor xi. os la chisita calului. Osman m. nume dat Turcilor in genere (dupa primul lor Sultan: tremure Osmanul sub palosul dreptalii AL. U a, treizeci de vdslasi osmani AL.

Osmanlii m. pl. numele national al

anevoioasa: 2. lucrare penibila.

osteni v. 1. a cauza osteneala : cine se greibeste, curemd osteneste; 2. a fi ostenit; 3. a-si pune toate puterile, a lucra cu inima. [Slay. usurio, a Inceta, a sta, a ramanea; rus. nsrmas, osteneara]. ostenicios a. care osteneste lesne:

Turcilor (dupa Sultanul Osman I): sedea ostenicioasa treabd C. cu picioarele incrucisate ca Osman- ostenit a. care simte osteneaM.

ostenitor a. care osteneste: calcitorie

lit Az .

osmoglasnic n. numele alavon al ostenitoare.

ostensibil a. 1. ce ae poate arata ; osos a, 1. de natura oaselor imbed* ce oricine poate vedea, invederat.

octothului. [Slay. : lit. opt glasuril.

www.dacoromanica.ro

2.

- 451 -

cost

loto

ostentati(un)e f. afectatiune de a face cositura (otava e mai frageda deck fanul): paradit cu spiritul, meritul, averea sa. uncle astazi e numai camp, otavd Az. osteologie f. partea anatomiei ce tra- [Bulg. OSAVA]. teazit despre oase. otcup n. I. od. Mold. arendarea acold v. a se lupta. [V. oaste]. cizelor dela orase: sci cumpere otcupul bstie f. paine nedospità ce preotul ca- ocnelor pe cinci ani AL.; 2. antreprizii tolic sfinteste la leturghie (= tr. hostie). In genere: cdrfi ce s'a dat vdnzarea

ostie f. 1. sulita triangulata cu care lor in otcup AL.; 3. fig. monopol: au

se scoate (la impkthsire) din cornul pres- luat patriotismul in otcup AL. [RUs. curei trupul lui Hristos; 2. tura de prins OIKUPD, arena]. peste. [Slay. osrr, trident]. otcupcic m. od. Mold. cel ce lua In ostil a. dusmanesc. otcup, antreprenor : otcupcicul ghipcaostilitate t. 1. dusinAnie; 2. WO dus- nilor AL. [Rus. orinwsrub, arendast mAneascâ: a suspenda ostilitiifile. otecinic n. colectiune de vietile sf. ostime I. oaste: priveste cu ingem- pkinti sau sihastri. [Slay. urrêbasa, din

fare frumoasa lui ostime AL. ostire f. armatà. [V. oaste].

oTEri, pkintel.

otel n. 1. fier combinat cu carbon, ostoi V. V. ostei: negru-mi ostoia, serva la fabricarea armelor, tunurilor, cu-

de spume nal curdfa POP. titelor, bricelor i instrumentelor chirurostracism n. 1. judecata prin care gicale; 2. pl. cocosul cu cremenea i am-

Atenienii exilau pentru zece ani pe cet6- narul la o pusca; 3. arma ins3s: pune tent, al ckor renume si popularitate pu- mana pe ofele AL.; 4. fig. tkie: 0 inima teau deveni un pericol pentru libertate de aur i braful de ofel AL. [Slay. orizia,

(voturile se scriau pe o scoick sau ostrakon, de unde i numele); 2. fig. lege,

(din it. ACCIALE].

otelarie f. mina de ate]. ofell v. 1. a muia otelul san fierul ostrete n. pl. I. balustrada balconu rosu In apa spre a se face mai tare; 2. e fdra ostrefe AL.; 2. leasa de peste; fig. a Intki; 3. jam. a se Imbata. sentiment de excluziune.

3. cocletii itelor. [Serb. osrarre, palisadal.

°tent a. 1. IntArit prin adgtogarea ote-

ostropät (ostropel) n. tocanii de mid lului; 2. fig. tare ca otelul: zimbrul cu cu usturoiu: avusesem poftd sit mOndnc coarne ofelite AL. sunetul ofelit al glaun ostropdf AL. [Originii necunoscutà]. sului, inima ofelita On.; 3. fain. beat.

ostrov n.

insuTh

(cu deosebire Intre

fluvii). [Slay. osTnovii].

otac n. loc pe camp pentru sederea

(get n. 1. yin acrit prin dospire;

2.

lichid din acid acetic amestecat cu AO. [Bulg. OTET].

otetar m, 1. fabricant sau vAnzAtor ciobanilor i adapostirea vitelor. [Vechiurom. otac, cort impodobit = turc. OTAIC, de otet; 2. arbore ce se cultivá ca plantift

cort ImparAtesc: termen tehnic militar decorativA, cu fructe mici ro0i-purpurii limitat, In limba modernii, la sfera pas- avAnd un gust acricios (Rhus typhina).

otefärie 1, fabrith de otet.

toralà].

otanji v. Mold, a ologi In bataie: acne oteti v. 1. a se face ecru (ca o(etul); te oiu otdnji cu ceva CR. [Cf. otinci, 2. fig. a se irita. [V. opt]. otic 13. Mold, lophticA de curAtat brAza se obosi = slay. oriniaarr, a se extenua]. Mari v. Mold. 1. a ingrozi (de indig- darul plugului de pamantul ce se strange

Dare): o fapta far' de lege ce min- pe el: o da tea-mi ofdreste AL.; 2. a se Infiora: bd- vean MIKA].

trdnuf asteapta moartea feir'a se ofdri NEOR. [Origina necunoscuta

otarime f, othire: incepura a se

plange cu ofdrime BILc. otitrire f. Mold. 1. indignatiunez am

i

el plug 0 oiic Cs. [Slo-

otihni v. a sufla cu greu: smeul incepu sa se otihneasca si sit ceard apti POP. [FormA paraleli cu odihni].

otinci v. Tr. a (se) obosi. [V. otânji]. otnosenie f. od. raport ofidal: aqramas mut de ofarire si de rusine ferne o otnosenie pe hdrtie Az.. [Rus. MGR. ; 2. infiorare, spaimA: pe margini 0111N099/0191.

otoman a. se zice de Turd si de tot

de prdpcistii calcdnd far' ofarire AL. otarit a. Mold. fioros: cumplita vijelie care sufla ofarit AL. otairnie f. utrenie: cdnd toacd de otdrnie la schit OD. [V. utrenie]. otastinfi f. od. dare pe yin: sá dea otastina la 20 de vedre o vadra. [Cf.

ce se referA la acest popor: Poarta otomana, Imperiul otoman. otomanä f. un fel de pat turcesc numit divan. otopinii f. martoagA: porni si el tot

otavä 1. iarbA crescuti dup'a a doua

ittova a. si adv. 1. neted: cdmpie o-

serb. OTI9TINA, ce s'a tescuit, must].

pe otopina ha Is;

[§i 17u/twined', uftz-

pina: origina necunoscutà].

www.dacoromanica.ro

- 452 -

otp

pac

tova; 2. drept Inainte: a merge otova; mani; 2. onoruri date cuiva /nteo adu3. tot una: dihania era facutd otova nare: i s'a Neuf ovaliuni. oviz n. plantA din fam. gramineelor, cu cap cu trup cu tot ISP.; 4. tig. monoton: muncd grea gi otova POP. [Ori- al cArii graunte servg de nutret cailor (Avena saliva): din fAina de ovAz se gina necunoscutA]. otpust n. rugaciune zisA cu voce In- fac cataplasme. [Slay. ovcsii]. naltà la sfarsitul unui serviciu divin; a ovili v. Mold, a an: impdratul ovilit da otpustul, a pune la cale: a-0 da ot- si sarbdd la fate'. [Rut. uvumi, vested]. ovidenie f. sarbStoarea intrArii In bipustul, a-si da ultima suflare: tata din-

tdi si mama indatd dupd el si-a dat sericA a Maicei Domnului (21 Noemvrie). otpustul CAR. [Sla V. Orf/PITYSI, demisiune].

[§1

vdvedenie = rus. VEVEDENIIR. intrare].

otreaph f. 1. cArpA de sters; 2. fig. otreapd de om. [Slay.

ovipar a. se zice de animalele cad se reproduc prin otia: paseri, reptile, pesti sunt ovipari. ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.]. ovsigai f. V. obsiga. oxford n. un fel de pAnza sau tesAtura de bumbac. oxid n. combinarea oxigenului cu un

otrocol n. Mold. ocol : are sd-i Mad

oxidh v. a (se) schimba In oxid: ae-

otravi f. 1. substantà ce poate altera

organismul l chiar a-1 distruge; 2. fig. amArAciune. [Slay. ()MAYA].

otriivi v. 1. a da sau a lua otrava ;

2. fig. a amAri,

otravitor a. si m. care otrAveste.

netrebnic : o aruari].

metal.

tin oirocol prin gei§te CR. [MetatezA din rul oxideazd fierul. oxidabil a. ce se poate oxida. rotocon.

otuzbir n. un fel de joc cu 31 de

oxidant a. ce are proprietatea da a

ovalã f. flgurà rotunda 0 lungAreata,

ozon m. oxigen condensat prin electricitate; are un miros particular ce se

carp: otuzbir, ghiordun, ba i stos CAL oxida. [Turc. 0=7.13112, treized 0 una (joc de haoxidati(un)e f. actitmea de a oxida zard)]. p starea lucru/ui oxidat. ou n. 1. substantà gelatinoasa In mij- oxigen n. gaz sirnplu, incolor l inolocul cAreia se aflA germenul animalului dor, care intrA In compozitiunea aerului viitor i lichidele destinate a-I nutri cAtva si a apei, 1 Intretine combustiunea. timp; 2. (absolut) ou de gAinA; 3. out ge- oxigena v. a (se) combina cu oxigenul. ozokerith f, cearA de pAmAnt : minenuchiului, rotulA. [Lat. ovum]. ouh (unipersonal) a scoate otia, ral moale, cu aspect ceros, se Intrebuinteazb la fabricarea lumtinArilor de parsouat n. actiunea de a oua. oval a. ce are formA de ou. finS 0 se gaseste la Campina, In Prahova. analoga elipsei.

ovariu n. 1. organ In care se formeaza simte dupfi cAderea fulgerulut. male In corpul animalelor; 2. Bot, parozonh v. a transforma oxigenul In ozon. tea inferioarA a pistilului. ozonat a. ce contine ozon and filoval:Kurile 1. 1. micul triumf, la Ro- tratd fi ozonatd.

divine: ce e drept, nu e pdcat; 2. Alfa pac n. Mold. pachet: un pac de tu- mare: a-si plange pdcatele; 3. nenorotun. [Nemt. PACK]. dre: nu stii ce pdcat te paste CR.; 4. Pficalii m. 1. personaj bufon din basme, paguba: ce pdcat! pcicat de el! [Lat. P m. a 16-a literA a alfabetuluL

reprezentantul vicleniel i imbecilitAtii le-

PECCATIIM].

gendare; el 90 bate jou de toatA lumea phcatos a. si m. I. plin, IncArcat de 0 face toate pe dos din rAutate consci- plcate; 2. ticAlos, miad: ce pace-dos! 3. enta : Pcicald si Tândald ; 2. fig. om (despre lucruri) netrebnic, stricat: o petglumet i batjocoritor. [Cf. ceh PIICOLA. pa- ceitoasd de butie. iath]. V. Pepelea. pfichtolie f. stare pAcAtoasA, pfichli v. 1. a juca un renghiu cuiva, pfichtui v. 1. a face pAcate, a didea all bate jou de el; 2. a amagi cu mall- In pAcat ; 2. a gresi In contra unei regule: tiozitate. a pciccItui in contra uzului. pächliciu m. cel ce phcAleste. pace f. 1. stare de liniste trite() Ora' : pfichlit a. amagit cu rAutate. In timp de pace; 2. tractat de pace: a pfichlitor a. care pficAleste. Incheia pace; 3. lipsfl de ceartS, de turpaciliturà f. efect 0 mod de plcalire. burare: a &di In pace; 4. fig. liniste, Meat n. 1. cAlcare voluntarA a legii repaos: pacea sufletutui; 5. impAcare:

www.dacoromanica.ro

pac

pdd

453

II i. spre a a ceda pe nedrept, a transige: a pactiza exprima cA ceva s'a sthrsit intr'un mod cu rebelii. oarecare: tata a dat gloabd pentru mine pficura f. lichid negru oleios din care si pace bund I! CR. se scoate petroleu si se exploateazd mai paceik f. 1. od. bland din picioare de ales in Prahova : cu pcicura se ung Iraa facet pace. [Lat. PACEM].

samur; o dulamd de lastrd verde cu paceb de samur OD. ; 2. azi, mancare

din bung de vacA sau din picioare de vitel, fdeutd ca o piftie cu curd l cu otet. [Turc. PA6A, lit. picior de animal]. paceaurä f. 1. carpd de sters ; 2. lig. femeie neonestd (ca injurliturA). [Turc. PA6AURA; pentru sensul figurat, cf. evolutiunea analogd la buleandred. pacfon ri. aliaj din alamA i nikel, imitd argintul.

surile. [Lat. PICULA (din PM, smoald)].

pAcurar m. cel ce scoate sau vinde pAcurd : cu pdcurarul cemd trclesti, Irebue se: te mdnjesti PANN. paicurar rn. Tr. cioban, p5stor. [Lat. PECORARTUSI.

padinal f. (in regiunile muntoase) teren umed i adesea Invdscut cu muschi. [Slay. PADINA, cAderea unei ape].

Padilah rn titlu persan ce corespunde sinonimului arab Sultan (Osman luti cel pachebot n. vapor accelerat ce trans- dintdiu, in 1300, acest titlu): Padisahul porta* depesi, pasageri si mArturi. vostru va set faccl fara un pdmant turpache?ti f. pl. Mold. bretele. [Cf. pa- cesc Bor.. [Turc. Im ',drat, lit, protescd]. tectorul regilor]. pachet n. strAnsurd de mai multe lu- paiducel m. Bot. Mold. ghiorghin: pdcruri legate sau infasurate (= fr. pa- ducelul se Intrebuinteazd in agricultura quet). spre a face gard viu ori ca suport de al-

pachiderm a. ai m. se zice de ma-

toit pomi. [Lat. *PEDUCELLUS = PEDUCULUS

miferele cu pielea foarte groasd, ca ele- tufa paducelului e plind de pureci]. pfiducel rn. pl. mAnchrime la talpa fantul, caluI, porcul. pacient a. rtbddtor. H m. om bolnav, celor ce umbld desculti. [VorbA de orisi in special cel cc are sA sufere o ope- gind identicd cu cea precedenth i numitd astfel din cauza mdricArimii ce produce]. ratiune chirurgicala. pacienth f. rAbdare. pfiduche m. 1. insectd parazitA cu

gura transformatA In tub propriu de a pacificà v. a restabili pacea. pacificare f. restabilirea path intfun suge, se incuibeazd In parul capului (Pe-

Stat sau Intre popoare beligerante.

diculus capitis); 2. pacluche-de-lemn, in-

sectd ldthreatA i urit mirositoare, numitd pacificator m. cel ce pacified. pacinic a. V. pasnic. Incd plasnifd l stelnifd : ea std ascunsA phciqèle f. pl. Mold, cAltisori, calita- prin crapaturile scdndurilor si ale patu-

tea inthia de canepd dupd ce s'a gatit de rilor, de unde iese noaptea dupd hrana,i, periat. [Rus. r,A6r.sr]. sugand sangele oamenilor (Acanthia lecpaciulie I. plantd din Indifie orientale tularia); 3. Bot. pScluchele elefantulul ce contine un ulelu eteric (=fr. patchouli). (calului), pAduchernith. [Lat. PEDUCULUS pâelä f. 1. chldurà nabusitoare; 2. ne- PEDICULUS]. pfiduchernith f. planth ce creste pun gurd: se risipise pdcla diminefii OD. ; 3. fig. intunecime : pdcla trecutelor se- locuri sterpe (Lepidium ruderale). coli. [Vechiu-rom. pdclei, infern (cf. papfiduchios a. si m. I. plin de pliduchi;

clisit)= slay.

iad, lit. pdcurd, duo& 2. fig. ticAlos. [Lat. PEDUCULOSUS].

conceptiunea despre acest locas: limba modernA a luat efectul pentru cauza (cf. beznd)l.

paidurar m. pdzitor de padure. pfiduratic a. 1. de pAclure: urnbre

paduratice Box.. : 2. acoperit cu arbori :

phclie f. Tr. cojoc lung pdnit la pa- pe un munte pciduratic Ar.. OPARLILA, cojoc (initiala cdphdure f. 1. intindere mare de p5

mAnt. [Serb.

zutA prin confuziunea cu articolul)]. mAnt plantatd cu arbori : braniste, bunget, pficlisit a. Mold, infernal: un om pei- codru, dumbravd, sdlhd ; 2. totalitatea arclisi t si rdutd cio s I a culrne CR. [V.P6C16]. borilor ce acoper o pAdure ; 3. fig. reupaclos a. plin de pada. nire numeroasd de obiecte in forma ver.

palcornirth f, vas de lemn sau de scoartA ticald :

se miscau ingrozitoare ca pd-

in care tAranii tin pdeura: pdcornif a se &Ili de land si scibit Em. [Lat. vulg.

atdrnd de cardmbul de jos intre roft. PADULEM, metatezi din PALUDEM, baltd, apoi phcoste f. belea, nevoie : sd nu mai baltd cu trestii sau pdcluroasd, de unde dam peste vr'o pacoste CR. [Slay. moosri, sensul generalizat (v. luncd)]. supdrare, paguba]. paidurean a. si m. care locuieste intl'o

pact n. invoeald intre cloud persoane, pAdure. pactizh v. 1. a face un pact ; 2. fig. phduret a. I. de piclure; 2. sAlbatic,

www.dacoromanica.ro

pad

- 454 -

pal

acru: mere, pere padurefe, fructe cu divan, avand la inceput lnsarcinarea de

spini si mai mici cleat cele comestibile. a turna Domnului vinul pe care 11 gusta padurice f. padure cu arbori mid. el intaiu, apoi boier de clasa a doua si paduros a. plin de paduri: munti pa- in cele din urmA simplu titlu onorific. durosi BALc,

[Slay. PAHAR1NIK[1]. V. cupar.

pal! int. ce {mita plesnetul palmei. paharnicel rn. pl. slujitori sub copafth f. (obisnuit la pl.) I. agrafa din- manda Marelui paharnic : paharniceii

tr'o placa metalled: paftale de piatrd dresera pe la tofi prin pahare OD. nestematä AL.; 2. pl. bete de Inch's. pahont m. Mold. 1. cdrAul muscal;

2. tig. mojic, badAran : ce ai pdfit, ma . pag a. Mold. baltat, breaz: semet pe pahonfule? Ca. [Vechiu-rorn. si Mold. calu-i pag AL. [Slay. pisoir]. pohot, mijlocitor neonest (f. pohoafa) = ['rum p,te-rAl.

pagan rn. 1. cel ce adorà mai multi zei; rus. POHOTNYI, nerusinat, desfranatl. 2. epitet aplIcat de popor neamurilor nepaih a. se zicea de boierii cafi aveau crestine (Turd, Ovrei) sau neortodoxe numai rangul fara functiune: Vodd adu(Armeni, Litfani, Nernti, Unguri): 3. fig. nase pe boierii halia si paia GuIcA:

om crud si nelegiuit: inimi rele de pd- a da paidle copiilor, Mold, a le primi

oni AL. [Lat. PAGANUS, sateen (locuitorii obrAzniciile (Ce.). [Tune. PAY.E. Tang].

pliajen m. insecta fara aripi, cu pinismului triumfator In orase: de unde cioare multe, ll tese o panza subtire ca sensul religios de necrestin sau idolatru)]. locuinta si se nutreste cu insecte mai a. 1. relativ la cultul IdnitIon religiune mici, ce le prinde prin panza lucrata de dela Ora sustragandu-se influen(ei crestiII

pagana; 2. adorator de zei falsi popoare dansa. [Bulg. wapiti (din slay. pabliti: V. pagane; 3. fig. cumplit: ceici te iubeam paingan)]. paianta I. barne cc proptesc stAlpii cu ochi pagani i plini de suferinfi Err. pagfinatate f. neam paganesc: pci- cladirii i printre cafi raman ochiuri gdnatatea e ca pleava winturata Err. umplute cu zid, alcAtuind peretii unei [Lat. PAGANITATEM].

paganese a. 1. de pagan: obiceiuri

case. [lure. PAYANTA sprijin].

paiata f. 1. comediant de balciu; 2. fig. om fara caracter (=- fr. paillasse). pale (peic) m. od. garda domneasca

paganesti; 2. fig. crud, barbar. paganime I. multime de pagani, paganism n. religiunea paganilor, po- (comandata de Vatavul de paici): paicii slujiau langa Dornn i erau incini cu liteism. pagina v. a numerota paginile unei brane de argint Bk.e. [Turc. PeIC, PAYK, cArti.

paginfi f. 1. una din fetele unei foi

mesager].

paie rt. pl. 1. cotoarele granelor dupa de bailie; 2. scrisoarea sau tiparul de pe ce au fost treerate, servesc vitelor de nuacea paginA; 3. fig. continutul unei pa- tret si de asternut, apoi la diferite Implegini considerata sub raportul literar : o tituri, etc.: vitele me:nand' fan ames. pagina admirabila. tecat cu paie ; 2. iig. foc de pale, en . paginati(un)e f. sir de numere ale tuziasm de scurtA durata; a-si aprinde paginilor unei carti. paie in cap, a intarata pe cineva impo.

paginator m. cel ce aseaza paginile triva sa (v. rogojina). [Lat. PALRA1.

In tipografie.

paieric n. in paleografia slavo-roma-

pagoda f. 1. templul unor popoare na: semn, In forma de apostrof, ce tine

dupa conadorat intr'insele; 3. mica figura de por- soane, ex. mul't. telan cu capul mobil.. painar m. vanzator de paine, [Lat. pagubfi f. I. pierdere : paguba nu e PANARIUS]. paine (pane) 1. I. aliment din faina mare; 2. stricaciune cauzata: in paguba lui. [Slay. PACIUBA, pierderel. dospita coapta In cuptor : paine de grau, aziatice (Chinezi, Indieni, Siamezi): 2. idol locul vocalei obscure 01 sau

pagubaa m. cel ce sufere o paguba. de secara; a Inlinca pAine si sare cu pfigubi v. 1. a da de paguba : scum- cineva, a trai lmpreuna impartasind

pul mai mutt pagubeste; 2. a face sa cele bune i cele rele: so stiu de bine pagubeasca. ca ma duc la manastire, paine sare pagubitor a. care educe pagubl. nu mai tnananc cu el CAR. ; 2. traiu pahar n. 1. vas de bAut de sticla; 2. zilnic : a-si castiga painea; 3. functiuceeace contine; a baut trei pahare. [Rut. ne, post: voiu sa te pui in paine GR. AL.; 4. Mold. bucate, grane (v. pane): paharal D. 1. pahar mic; 2. floare in ponea pe camp poate sit putrezeasca

Poem].

forma de potir.

AL.; 5. Bot. pAinea-pdclurii V. rascov ;

paharnic m. (Marele) mare boier de pAinea-porcului, mica planta uneori cul-

www.dacoromanica.ro

- 455 --

pal

tivata pentru florile sale frumoase i placut mirositoare (Cyclamen). [Mold. pane

PM

paladin m. cavaler ratacitor.

paladin n. I. statua zeitei Pallas pe pe care Troienii o considerau ca ocrotipaingfin m. Mold. paiajen : sunt prins toarea cetatii Mr; 2. fig. protectiune, ga de acest paingan in desele-i refele AL. rantie. [Dela paing = slay. PAULI; V. pdiajenl. palafit n. nume dat locuintelor papäinjini v. Mold. 1. a acoperi cu pa- lustre din epoca preistorica. iajeni : parefi painjinifi; 2. fig. a se apfilfilal v. 1. a palpAi; 2. a falfai: la lat.

PANEM].

coperi cu o ceata: 0 negurd ochii 'mi joc deavalma cu noi de-i pdlaldiau

painjini NEOR.

painjinis 11. Mold. panzii de paiajen

pletele CR. [Amplificat din pali].

pfilfilaie f. flacara mare: a ta frumu-

in odaie prin unghere s'a fesut pain- sefe a aprins o pdidlaie AL. Pins Em. palamar n. otgon, funie groasa de pAioara" f. Buc. vat: (Domnifa) la ancora. [Turc. PALArrAr]. fereastrd s'aratd pe obraz cts pdioard pfilAmar m. Mold. paraclisier : ca un POP. [Lat. PALLIOLA, mantaluta].

pair m. I. se zicea odinioara de ma-

palamar ea isonu AL. [Rut. ',Atari/or]. pAtämfirie f. ser viciu de phlamar:

rii vasali ai regelui (in occident); 2. mern- m'am lcisat de pdldm.arie AL. bru al Camerei Mahe in Franta si in pailfimidal I. planth spinoash, creste prin semandturi. (Cirsium arvense); ',saAnglia: Camera pairilor.

pais n. paie rhmase pe camp duph lámidd de balth, peste cu 9-10 spini

seceris.

paisprezece num. patru plus zece. [Pai, In loc de patru, sub influenta a-

nalogica a lui treisprezece]. paiu n. firul unei plante graminee pain de grdu. [Abstras din paie]. pidus n. 1. pain de gran : sin tremurd, nici fuge decdt pdiusu 'n vdnt AL.; 2. planta rerboash, creste prin locuri umede (Aira caespitosa).

inaintea aripioarei dorsale (Gasterosteus

platygaster). [Serb. PALAMIDA].

palanci f. intaritura cu pari

in pamant. [Pol.

PALANICA,

Infipti

scanduraJ.

adv. gramada: dam cdnepa toatd palancd la pdmant POP.

palanchin n. 1. un fel de litiera o-

bisnuith in India; 2. scaun portativ. pfiliirie f. acoperamant de cap (pentru bdrbat sau temeie). [Disimilat din

paj m. that- nobil in serviciul until *PWRIE, derivat din par].

rege sau Domn cu crengi ii apdrd pajii pälarier m. cel ce face sau vinde de tnuscufe si zeiduf Em. (= fr. page). palarii. pAj n. Mold. 1. cep de roath de stalp; palat n. 1. cladire mare si luxoash, 2. tigaita putii. [Rus. prjl, tighita de tun]. locuitil de un suveran, de o autoritate pajere f. V. pajurii: un mintean cu sau de un personaj insemnat ; 2. suverapajeri pe gentian OD. nii si oamenii palatului: revolufiune de pajiste f. loc acoperit cu farbh deash palat; 3. fig. casa mareath; 4. edificiu scurth, livede pentru phsunatul vitelor. unde rezicla tribunalele, corpurile legiui [Bulg. FAvs-rc, (loc de) phsune]. toare. n. Anat. numele stfintific al ce si

II

phjurä (pajere) f. 1. specia cea mai rului gurii. male de acvila (Aquila imperialis); 2. palatal a. se zice de consoanele rospashre uriash de pe taramul celalat (in tite lovind cerul gurfi cu limba palatale basme): iatd pajuri ndsdrdvane can sunt c (ce, ci). g (ge, gi), j. Inn din neagra lime AL.; 3. armoarii, palatin m. 1. vice-rege In Ungaria; marca unei tan: tescherele cu pajure 2. guvernator de provincie in Polonia : o impdrdte§ti Ar..; 4. partea monedei aus- curie 'mpdrdteascd de neaosi palatini triace pe care se allti un vultur: pajurd AL. II a. 1. ce tine de un palatin : in casa sau nunuir?[Cf. pol. rut. PAMIR, ghiara, palatind AL.; 2. ce tine de Palatinat: sub raportul sensului, sinonimul sgripfor]. trupe palatine. pal a. (poetic) palid: fafa ta pald de palavatic a. nebunatic : sfetnicul cel o bolnavd befie Es. (= fr. pale). palavatic ISP. [Cf. paid, toana]. pada f. sabie scurth si lath cu doul palavrà f. 1. vorbe seci, mincluna: thisuri: pala ridica si capetele sbura palavre franfuzesti, chir Manole AL.; POP. [LUC. PAI.A]. 2. vorbe Ihudiroase: cdnd incept a tdia palii f. 1. fund"' de fan; 2. cat se coseste la palavre vdndtoresti OD. [Turc. PA' dinteodath cu pala : fanul cddea pale- L'AVIZA din (spaniolul palabra, vorbh)]. pale; 3. fig. massa : pale de lumina, de palavragiu m. flecar, fuliu: alfii 'mi nori. [Metaforh din paid, sable]. zic palavragiu AL. [Tun. vALAvriAnp)]. palà f. toana un ar fag, o paid, de cam pailc n. 1. regiment: oastea 'n palcert dirr gurci PANN. [Tras din pall, a lovi]. curi gi 'tt cete pe camp oranduita AL.;

www.dacoromanica.ro

pal

pal

456

2. stol de pasari : cad Arabii ca qi pcil- Serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi inacurt risipite pc compie En.; 3. ceata in inte de Sf, hlie. [Aluziune la pall, Orli] genere: veniau prilcuri peilcuri. [Slay. patimar n. stain, balustradd : se urcei printh, gloata, regiment (v. pole)].

in peilimarul unui turn hi".

girth' necunoscuta

primitiva spre a se scrie altceva. In evul-

leogra fia.

acoperite de vietile sfintilor: procederi

[Origin&

palce f. Mold. vergi de batut: sei-mi necunoscuta], aducer niste palce CR [Rus. PALKI, vergil. palimpsest n. manuscript vechiu de pälcianä I. Bot. Mold. vitelar. [Ori- pe al carui pergament s'a sters scrisoarea

paleograf m. cel ce s'ocupa cu pa- mediu. vechile manuscripte clasice tura

paleografic a. relativ la paleografie. chimice au permis a reconstitui textul paleoorafie f. arta de a descifra seri- primitiv, (land astfel la iveall opere In-

semnate ce se credeau deapururi pierpaleontologie f. stiinta fosilelor, cu- dute. noasterea vechilor soiuri de animale si pàlincä f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA, soarea cea veche.

vegetale prin ramasitele aflate In paturile pamantului.

= serb. PALINELA (din PALM, a rade)].

palingenezie f. regenaratiune. renas-

paleo-slav a. ce tine de vechea sla- tere; fig. palingenezie social&

Vona.

paleozoic a. Geol. ce se rapoarta la

palinodie f. retractarea celor zise. palire f. actiunea de a palm (dupii

di-

cele mai vechi straturi continand fosile. feritele senstui ale verbelor omonime). palesträ f. 1. loc rezervat exercipilor palisadi f. palanca ( fr. palissade). corpului, la cei vechi; 2. exercitiile insesi. palisandru m. arbore din Guiana al paletii f. scandurica pe care pictorii carui lemn violet si kumos mirositor se Ii aseaza colorile (= fr palette). intrebuinteaza pentru fabricarea mobilelor. pall v. 1. a arde, vorbind de arsita pälit a. uscat de arsita sau de bruma: soarelui : purceii se petliau la soare CR. ; grime, poarne pcilite. 2. a se usca sau vesteji: florile au pdlit paid a. lovit: perlit la cap. Bor.. [Slay. PALM, a arde].

pall v. 1. a deveni palid ; 2. se zice de lumina cand slabeste, se micsoreaza :

soarele peileste; fig. steaua sa incepu a pali (=.- fr. polir). pall v, 1. a lovi tare: mei peileam la cap de vr'o beirner CR. ; 2. fig. a veni deodata: a pali pe cineva dragostea,

WAWA f. prajina. [Rus. PALrrA].

paliturai f. efectul palirii.

palm m. palmier: palmii, risipifi in crdnguri, aurifi de a lunei razei En. palmä f. 1. partea dinauntru a mainfi: a benut din palme; ca in paling., cu deamaruntul ; 2. veche masura de lun-

gime, cat un lat de mana, echivaland cu g dintr'un stanjen; 3. fig. mica intindere Palia f. 1. cea mai veche traducere a de pamant: o pairnd de loc; 4. lovitura Pentateucului, tiparita la Orastie in 1582; cu palma : a da palme. [Lat. PALMA]. 2. Biblia ilustrata cu legende apocrife. palmac n. Mold. veche masura echi[Gr, mod. PALAIX, cea veche]. valand cu 1 s dintr'o palmii. [Identic cu paha v. 1. a ascunde sub aparente parmac, influen[at de paimd]. false: a palia o villa"- 2. fig. a alina padmas a. se zice de taranul lipsit de boi. [Cf. palmei de boa momentan (= fr. palter). palmat a. Bot. asemenea unei palme: paliativ a. care paliazi: remediu paHaar,. 1. medicament ce alina pentru frunze palmate; 2. Zool. se zice de pimoment; 2. fig. remediu insuficient, ma- cioarele pasarilor la cari degetele sunt rdsul. [Ceh. PALITI, a bate, a vantura graul].

II

impreunate prin o membrana: gristele

sued incomplete'

palicar m. 1. voluntar grec in ras- cu picioarele palmate. boiul pentru independenta patriei; 2. vipalmier m. Bot. curmal.

palmiped a. §i n. se zice de pasarile teaz, voinic: ceipitanul crit era de mare palicar CAH. [Gr. mod.[. innotatoare, ca rata, cari au picioarele

palid a. 1. decolorat: fafa paltrier; palmate. palmui v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. palida infelepciune En.; 3. fara lus- fig. a lovi: peilmuili de un criveif plin tru: stil palid. de ghiagi AL. Mlle m. supranumele sfantului Rie, pidnie f. vas conic de turnat un 112. care luceste putin: Iumind paltrier;

cql care paleste holdele : fugifi smeilor..., chid intfalt vas: cu peilnia se bagel yin cerii tater cei vine Me Pdlie ser vet po- in butt. [Slav "`paNri.t (tras din nuNIO, topeascd. sei vei plirjoleascei LSE,. Ii Pa- a urnplea): serb. PUNIEj. hUe (Parliile) f, pl. surori ale St-lui Ilie,

paloare f. coloare panda: palo area

cari aduc foc, arsita l boale arzatoare: e semn de boalii.

www.dacoromanica.ro

pal

-- 457

palos n.,sabie ascutit6: capul plecat palosul nu-1 taie 130L. [Ung. PALLOS].

palpabil a. I. ce se poate piphi;

2.

fig. prea invederat: probd palpabild.

pailpái v. a arde cu flacArd: focul palpde 'n sobd Eir. [Cf. ceh PLAPOLATI,

pan

pan n. 1. Domn (la Poloni): Pane, sosit'au cu putere un sol dela Moldova AL.; 2. titlu dat od. marilor boieri: Pan Dumitrascu Ghica, mare Ban. [Pol. PAN].

pana f. I. teavh garnisith cu fixisoare puf, ce acopere corpul phshrilor i cu cari ele se servesc spre a sbura ; 2. panh palpitis v. 1. a se misca involuntar, a avea palpitatiuni: if palpita inima;, preparath spre a servi de ornament: pene 2, fig. a fi toarte miscat: a palpita de la o pdldrie; 3. panh de gasch preparath, sau bucath de metal tuguiata in vhrf, bucurie. a flhchra].

pi

palpitant a. 1. care palpith; 2. fig. ce servh la scris; 4. fig. stil, mod de a

care excith foarte mult interesul. palpitatifunlIe f. I. agitare convulsivh a unei parti a corpului ; 2. bhtaie violenth neregulath a inimii. paltin m. frumos arbore, uneori culti-

scrie al unui autor: are o pand usoard ; 5. Tr. (peand) buchet de flori ce flachii 41 pun la chciulh ori la pa-link; 6. prin analogie foaia ce infAsoarh stuletii porum-

7. Bot. pana-sburatorului, planth vat prin parcuri ca planth ornamentala ce creste pfin phduri umbroase intrebubului ;

(Acer pseudoplatanus). [Lat. PIATANUS]. intath de babele stiutoare spre a face fer-

pfiltinis n. phdure de paltini, mece (Lunaria annua). [Vechiu-rom. páltior m. Bot. coachz de munte (Ri- Tr. peand = lat. PENreAl. bes petraeum). [Contras din pdltintor]. panfi f. 1. unealth, subtiath la un chPatton n. hainh birbhteasch de iarnh, phthiu, servind a despica lemne ; 2. felie ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PA-. de slanina cu care se ingrash friptura de irror, printr'un intermediar slay]. iepure (v. irnpcinat). [Vorbh identical cu paltonas n. alt nume dat ciupagului. cea precedent& i aplicath, prin analogie, paludean a. ce tine de bAlti; friguri unor obiecte lunguete ce aduc cu o pada' patudeene. (cf. lat. PENNA, pan& ariph i shgeati)]. paludism 13. V. malaria. panisi prep. arath termenul final al lopalustru a. care trieste, creste in balti cului, timpului i operatiunii: pdnd /a locuinfe, plante palustre. oras, pdnd la noapte, bate fierul pdnd pimânt n. 1. planeta ce locuim: pii- e cald. [Lat. PAENE]. manful se invdrteste imprejurul soapanaceu n. remediu universk. relui; 2. materia ce compune suprafata panaghiar n. taler sau misuth pe care solidh a globului $ i care produce vege- e push panaghia. talele: pdmdrztul se imbracd primavara panaghie f. partea din painea In trei err verdeafd; 3. specie de phmant: pa/- colturi ce sta push pe o mhsuth inainlea

mint galben, negru, rosu; 4. fig, lo- icoanei Maicii Domnului; cafe parastase cuitorii de pe pamant: cat e lumea vi si panaghii toate i le-a ridicat. CR, peimantul; 5. lume: n'am pe nimeni pe [Gr. mod, : lit. AtotsfAntal. pdmdnt; 6. sol, teren: piirneint de ard- panaghion n. ornatul arhieresc pus turd. [Lat. PAVZLENTLIM, pardosealh: cu sens

largit romaneste].

pátniintean a. si m. 1. nhscut in a-

in locul engolpionului. [Gr. modl. panahidi f. Mold. parastas. [Gr. mod. PANNYIRDES, priveghiu].

cea Ora, indigen parndntenii strainii; panama f. pAlhrle, foarte ml5dioasA, 2. care locuieste pe parnant: esti tu Pied impletità din frunzele unui arbore din de om pdrruintean? Ise.; 3. phmantesc: America centrali,

cunoscdtorii viefii pdmintene En.

panaris n. Med. inflamatiune acutii pfinitintesc a. ce tine de pamantul a unei Ord a degetului.

nostru, de fume viafd pdmanteascd. panal n. miinunchiu de pene flotante pämlituf n. uneilta compush dintr'o cu care se orneazA un coif sau o plilArle; perie mare cu un raner de lemn pentru fig. ca panasul de flacdri pe un munte spoitul peretflor (sau si de pene pentru AL. (=- fr. panache). stersul prafului, ori puf de dat cu pudra). pancartii f. placard afisat spre a [Cf. ung, pzusr, phmatufl.

instiinta publicul despre ceva.

pambriu n. 1. stofh de merinos; giu- pancovii f. Mold. Tr. ochiuri de ou5. bea de pambriu albastru NEOR. ; 2. [Ung. PANTO (din nemt. Pfann'uchen)]. testemel (in Vlasca). [Origina necunospancreas rt. Anat. glancla intre ficat cuth]. si splina: pancreasul secreteazd un suc pamflet n. brosurA satifica i def Ai- menit a inlesni digestiunea.

mhtoare.

pancreatic a. ce tine de pancreas;

pamfletar m, autorul unui pamflet. suc pancreatic.

www.dacoromanica.ro

- 458 -

pan

pan

pandit f. ascundere spre a surprinde. germana ar trebui sa formeze un singur

[Abstras din pdridi].

pandalii (pandolii) f. pl. pop. furii, toane i-a ven.t, l' au, apucat pandaliile. [V. Panteliil. pandar m. 1. cel ce pandeste; 2, paznic de padure; 3. fig. santinelfi: stau pdndar aice cu pieptul meu 'n poarta AL. [Slay. ptimuzi, pazitor].

Stat.

pangermanist m. partizan al panpanglica f. I. tesatura Ingusta si sub-

germanismuiui.

tire de matase, fir, Mira ; 2. banda de IneMs fruntea i capul; 3. decoratiune; 4. vierme solitar, tenia. [Serb. PANTLYKA (V.

banter)].

pandfirit n. paza viei. panglicar m, 1. cel ce tese sau vinde Pandecte f. pl. culegere de deciziuni panglici ; 2. scamator (ce scotea panglici ale vechilor jurisconsulti romani. pe nas) si acrobat; 3. fam. sarlatan: pandemoniu n. 1. loc Inchipuit uncle panglicari in ale farii care joacd ca se crede ca s'aduna demonii; 2. fig. reu- pe funii Em. nire de oameni adunati spre a face rau; panglicarie f. 1. fabrica sau pravalie 3. adunare sgomotoasa: invafafii pan- de panglici; 2. gramada de panglici; 3. demoniului nostru literar NEGR.

fam. sarlatanie. panica f. spaima neasteptata i fira ascuns spre a prinde sau face rau. [Slay. temeiu: o pc:nice; coprinse armata. tTerPoDITL a alunga]. men de origina mitologica: dela zeul Pan

pfindi v. a sta la panda, a astepta in

pandispan n. tura dulce, mai finl. care devenia uneori un geniu rauticios si speria pe oamenii rataciti in singura. ',auditor a. care pandeste: o umbra tatea muntilor].

[Turc. PANDESPAN, lit. paine de Spanial.

pandiloare AL. panificali(un)e f. transformarea mapandocrator m. icoana principala de teriilor fainoase In paine. pe iconostase ce reprezinta pe bus ca panoplie f, 1. armatura completh , 2. D-zeu i Imparat [Gr. mod.: Atotputer- trofeu de arme atarnat de un perete ca nicul).

pandolii f. pl. V. pandalii: el au s'a

ornament.

panoptic(um) n. edificiu construit asa sinchisit de pandoliile ei CAR. in cat se poate vedea toate partile interipandur m. od. 1. pedestru sau doro- oare : panopticum cu tiguri de ceard.

bant ungur: panduri Bdriesii;

2. pl,

panorama f. 1. mare tablou circular

voinici alesi panduri, talhari neaosi de pricluri Ruin. lung. PANDLIR, areas, sbir]. pandurime f. oaste de panduri. pane f. Mold. I. V. paine; 2. (alba), grau, in opozitiune cu secara care cla pane neagra. panegiric n. I. discurs public -facut

and, dintr'o Inaltime, ar coprinde tot

paner AL. [Lat. PANARIUM].

pensee).

ostire ruPtionali formata paste Olt de Tu- dispus astfel Meat spectatorul, asezat in dor Vladimirescu; 3. hot de codru: tot centru, vede obiectele reprezentate ca

orizontul cu vederea sa ; 2. vasta Intindere de plmant ce se vede dintr'un loc Malt; 3. fig. tablou complex si variat: panorama social&

pansh v. 1. a aplica pe o rana medi-

camente, bandaje; 2. a peria

i

curati

un cal (= fr, panser). panegirist m. 1. cel ce face un pa- pansament n. actiunea de a pansa negiric; 2. cel ce face elogiul cuiva. o rana. paner n. cos: aseaza plantele intr'un pansele f. pl. Bot. catifelute (= fr. In lauda cuiva ; 2, elogiu excesiv.

pangar a. spurcat (vorbind mai ales panslavism n. sistema politica a Rude (igani): pangara de cioard incepu siei tariste ce tindea a Impreuna cu ima se ciorovdi ISP. [Abstras din pangari]. periul ei pe toate popoarele slave.

pangari v. I. a spurca, a profana panta f. V. bantà. vreo niandstire pangarita de pagdni panta f. povarnis, dina unui munte OD. ; 2. fig, a ponegri: numele Iji va (=-- fr. petite). ramanea pangarit cu ponosul de tal- pantahuza f. carte de Indurare catre har 1st. [Macedo-roman pangani, derivat miluitori din partea Patriarhului: a urndin pagan: a face pagan (cf. pogan)). bla cu pantahuza, a se duce din casa

pangarire f. sacrilej: vazui fdr'de-

In casa; fig. a colporta stiri defaimatoare.

[Gr. mod.: scrisoare de mustrare (dela pangaritor nr. cel ce pangireste, pantahu, pretutindenea)]. pangeh f. pl. Mold. sfecle pangele, pantalon m. I. haina barbateascii ce

lege, vdzui pangarire NEOR.

cele rosii. [Turc. PANDJAR, sfeCla

merge dela brau pana la calcaie; 2., per-

pangermanism n. sistema politica sonaj bufon din teatrul italian, care se dupa care toate populatiunile de rassa prezinta Imbracat cu nadragi largi,

www.dacoromanica.ro

pan

- 459 -

pap

pantalonada f. bufonerie ridicula. panuqa 1. pl. foile ce infLsura spicul pantalonar m. nume ironic dat de graului. [Diminutiv dela pond]. hoierimea dela 1848 tinerilor instruiti In panuqita f Bot. V. nagara. Occident_ [Din cauza contrastului !titre panza 1. 1. tesitura din fire de in, costumul lor european si vechiul port canepa sau bumbac ; a lega gura panrei, boieresc cu anteriu pi islicl. a vent la capit, a se alege cu ceva : as-

pantasii f. pl. toane, capritii: au gd- tdzi am putut lega si noi gura partzei lIsp.; 2. prin analogie : pdnzci de paiapantecaraie f. diaree, disenterie (mai Lien; 3. panza ce acopere fata mortului, a.e3 la vite). ,giulgiu: galben la fatii parcd-i luase pantee(e) m. 1. .cea mai mare din iplinza de pe obraz Ca.; pl. Pillrele cavitatile corpului, continand stomacul alba, moartea o sd mcl judec pdnd in intestinele ; fig. te-ai robit pcintecului ,ptinzele albe; 4. fig. lasie lunga. : sub o CR. : 2. profunditate: in pdntecele aces- panzd de lumina.' lunca pare adormitd tor munti. [Lat. PANTECEN]. AL.; 5. panza preparata pe care se picpantecos a. 1. cu pantecele mare; 2. teazi; 6. tabloul unui pictor : o pdnzd min analogie. mare de volum : garafd de Correggio En.; 7. bucata de panza pantecoasa En. [Lat. PANTICOSUS]. legata de vergurile sau de antenele capanteism n. sistema celor ce nu ad- tartelor si care, umflati de vant, face si sit-o pantasiile. [Cf. lat. PHANTASIA].

mit alt D-zeu decat o substanta infinita, inainteze corabia ; 8. (arhaic) ceath armata: dela care toate fiintele sunt niste moduri. $apte pdnze de osti Bk..c.; 9. lama din-

panteist m. partizan al panteismului tail' a unei sabii, a unui cutit, a unui a. ce tine de panteism: doctrind pan- ferestrau. [Lat. *PANDIA, din PANDERS, a in-

II

teistd.

tinde)]

II

adv. compact: ploaia curge

Pantelii f. pl. sarbatoare babeasca in pdnzd; tine-te panza (si nu te rupi) I onoarea St. Pantelimon, care ar feri de fa-ti curaj te pregateste de lupta. arsuri si de boale inflamatorii: ea cade panzar m. fabricant sau negustor de 7 zile Inainte si 7 zile dupa Sf. Die (13 panzeturi. panzarie f. 1. negot cu panzeturi; 2. $ i 27 Iulie). [Compromis popular intre atelier unde se fabrica ; 3. pravalie unde numele sfintilor Pantelimon p Hid panteon n. 1. temp!u consacrat tu- se vinde; 4. cantitate mare de panza. 0

pfinzatura f. bucata de panzi. por pagan : panteonul roman continea panzeturi n. pl. 1. soiuri de panza ; vr.o 10.000 de zei; 3. monument la Pa- 2. rufe de panzi. panzui v. a Infasura In panza mor; ris consacrat memoriei oamenilor mari ai Fr antei. tuari: trupul sd ti-1 panzuesc Pon. pantera I. fiarà salbatica din genul paos n. colacii sau vinul ce se aduce turor zeilor ; 2. totalitatea zeilor unui po-

pisicilor, are forma tigrului dar mai mica, la biserica pentru odihria sufletelor celor trateste in Azia i Africa: blana ei pes- raposati : preotul face paosul, adicS toarna

mortului peste trup In forma de cruce. tlitata cu negru e foarte cautata. pantir m. od. 1. ostas imbracat 9n [Lat. PAUEUM]. pap n. cleiu pentru pantofari. [Nen* zale : cinci pantiri s'alegea NEGR. ; 2. pl. corp de Cali:rime -in Moldova : pan/fru PAPE'S]. Papa m. capul Bisericii catolice: Papa si lefegiii tog cu zale 'mbracciti MGR [Rus. PANTIRI, platosa (din nemt. Pan- dela Roma. papa v.1. (In limba pruncilor) a manca: zer)]. pantof m. inciltaminte ce nu acopere a papa ceva; 2. a inghiti: un lup pantot piciorul si se Intrebuinteaza mai mult den vremea sd pape iezii Cn.; 3. fig. in cash. [Bulg. PANTOF = nemt. PANTOFFELL si fam, a risipi: mi-a papat toti &mit ; pantofar m cel ce face sau vinde 4. fam. a suferi: a papat duba Isp. (cf. .

pantofi.

pantofarie f, 1. meselia pantofarului; 2. pravalie de Inciltaminte, pantomim m, actor care joaca pantrmime.

maned 6). [Lat. PAPPARE].

papa f. fiertura pentru prunci.

[Lat

PAPPA].

papadie f. planta amati ce crete

primavara si ale aril frunze se ma nanch

pantomima f. 1. arta de a exprima ca salata (Taraxacum). [Gr. mod.:

sentimentele prin gesturi i atitudini firS preoteasa].

a rosti o vorba; 2. piesa in care actorii

lit.

papagal m. 1. pasere verde din Ame-

rica, cu ciocul gros i incovoiat, imita usor panuri f. Mold. postav brut . giguri glasul i vorbele omului ; papagal tiganesc,

Aliplinesc cuvantul prin gesturi.

de suman care se vdnd i panura cusute Cri. [Lat. PANNULUS].

i

2. cel ce vorbeste frith' a sti ce spune. [Gr. mod. (din it. pappagallo)}. cioara ;

www.dacoromanica.ro

- 460 -

Pat,

papagaliceste adv. ca un papagal, papainoage n. pl. 1. pari subtiri: mdcar d'ar sta (bordeiul) in papainoage Ise.; 2. galenti: a merge in papainoage. [Origina necunoscutal. papal a. ce tine de Papa: demnitate papa hi. papà-lapte m. fam. om copilaros. care repeta prosteste cele auzite.

plI

scris din cotorul acestei plante: sd-i dai papirul data chiar aski dimineatd At.;

3. carp scrim pe papirus. papist(as) m. 1. catolic, cu o nuanta de dispret; 2. pop. spurcat, pagan. [Ung. PAPISTAS ; pentru sensul 2, cf. sinonimul

letint papistiisesc a. ce tine de papistasi ;

mufti au venit la credinta papistd-

pipàlàu m. plant& cu flori alb-galbui, sensed BALc. papisthsie f. religiune catolica: din al card fruct e o boabg rosie de marimea unei cirese (Physalis dIkekengi): popo- pricina papistdsiei Ca. papornità f. 1. cos de papura 2. stirul vindec5 cu aceastA plantA buba si durerea de masele. [Mold. papele: cf. cla imbracatA cu papura papornitd cu ung. PAP , preot; la Brasov, pdpddia se anason qi cu mashed" Fa.. papricit f. 1. Tr. ardeiu (macinat); zice papalungal. papalitate t. demnitatea Papei si tim- 2. Mold. papricas: am me:neat papricei pul cat ocupa scaunul papal. ungureascd AL. [ling. PAPRIKA]. papaludii f. Zool. caprimulg. [Lit. spepapricas n. tocana cu papria. papuc in. 1. Incaltaminte usoara si rietoare: V. papalugal. papalugfi f. Mold. 1. paparudA pe comodA de purtat in casa : a o lua la c6nd poporul primbld prin sate o pa- papuc, fam. a o sterge; 2. Bot. Mold. palugd AL.; 2. fam. pocitanie: papalugd papucu-Doamnei, conduru-Doamnei; 3. sunt ca s'o spariu? AL. [V. paparudd]. baslic. [Turc. PAPUa, lit. ceeace acopere papanas m. Mold. 1. mancare din piciorul papuc e abstras din pl. papuci]. galusti mari de branza proaspata, ouA si papugiu m. 1. fabricant de papuci ; Mina ; 2. pl. trifoiu. [Inas din papa.; tri- 2. fam, sarlatan, siret: a fugit papugiul foiul marunt serv5 de nutret vitelod. Jdrd sd pleiteascif. [Turc. PAPUS1331, ; senpaiparal f. 1. mancare din paine pra- sul figurat, propriu limbei romane, e o fitA i branza opArita cu apa flarta eine imagine luata dela cismari (cf. pingeli)]. :

a memcat pdpard, stie dulce-i ori a- papurir f. planta ce creste prin ape ma d PAplm; 2. fam. bataie, tranteala; stagnante si lin curgatoare, de unde se coSmarCndita a mancat papard Ca.; 3. seste ca si fanul, servind la facerea rogofig. cursa mirosi cam ce pdpard i se jinilor si, In dogarie, la 4stupatul butilor guise Isp. [Vorba primitiv ciobaneasc5 (TyPha angustifolia). [BUIg. PAPUR, pa= tun, PAPARA, ciorb5 cu brand': accep- pura]. Papura-Vodii m. pored& data lui tetiunea figurata reproduce un idiotism oriental]. fanita-Vod5, Domnul Moldovei, sub care paparoane f. pL florile de mac rosu. lumea (din cauza foametei) maraca paine

din papurà macinata; ajans personaj lepaparudal f. numele tigancii Incunu- gendar ca i Clubar-Voda ai noroc, cd nata cu bozi, cu panglici rosii si salbe esti de cdnd cu. Papurd-Vocla AL. de firfirici, care (a treia zi dupa Pasti ui pApuris n. stuf de papur.a. peste vara cand e seceta) merge lucand papusa f. I. mica figura de om fadin casA in casa ; cu acea ocaziune, ea cuta din lemn, cear5, carton, etc., cu care [Gr. mod. PAPARUNAL

reciteaza o invocatiune de ploaie, numit5 se joaca copiii: gdtiici ca o pdpu0; 2.

cdntecul paparudelor. [Paparuda se nu- jocul p5pusilor, teatru popular din ajumeste in Moldova papalud6, In Banat nul sfantului Vasile. in care papusile repapdrugd, in I3ihor babarug6: sensul prezinta tipuri sociale i biciuiesc ciudalor primitiv e cmomale* sau .xgogoritax, tenfile epocei; a juca p5pusi1e, a cauta (cum e in realitate paparuda, care in Bihor sâ insele, sa pacaleasca ; 3. manunchiu. se si numeste gogu). reprezentand ter- ghem: Mipus6 de tutun, de sfoar6; 4. meni din graiul copiilor analogi sinoni- douizeci fire de tort pentru raschitor; 5. melor proventale: papalaudo, paparau- coceanul porumbului Invent In panusi ; 6. cioaca dogarului; 7. colac mare. [lat. gno, babarauno fantomA, gogorita]. papele f. pl. Mold. V. papalau. vulg. *PAPA = PUPA (Cf. fr. dial. papon papetilrie f. 1. arta de a fabrica hartie; poupon)]. pApusar m. 1. fabricant de plpusi; 2. comert cu hartie. papcticr m. fabricant sau vanzator de 2. big. sarlatan. palpulfirie f. 1. jocul papusilor: ne hartie. papir(us) m, 1. tin fel de trestle din am sdturat de pdpusdrii AL. ; 2. fam. Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de inselatorie, sarlatanie.

www.dacoromanica.ro

- 461 -

pAp

papusoiu (popusoiu) n. numele mol-

par

paraclisier m. servitor care ingrijeste

dovenesc al porumbului, al ctirui spic cam de curStenia si de buna randuealS a biaduce cu o papusa indesatti. sericii : paraclisierul se numeste In Mold.

par m. lemn ascutit la un apatAiu

infipt in pArnant. [Lat. PALUS1

palamar i In Tr. crdsnic. parad& f. 1. reunite de trupe ce au

par m. frumos arbore spinos din fam. sA fie trecute in revistd; 2. afectatiune de rozaceelor ce face pere; 2. lemnul tare al a ardta, de a face sA admire: face pa-

acestui arbore. Intrebuintat in strungarie si radd cu averea sa [Nernt. PARADE]. mai cu seama pentru sculptura. [Lat, paws]. paradais n. patlagele rosit. [Sas. PA.

par m. 1. fir subtire ce creste pe pie- RADAIS (APPEL), lit, mere de paradis]. lea capului la om; 2. (colectiv) top perii paradigm& f. 1. pildA: paradigrna din capul omului: a-si tunde parul; in acestei istorioare Fn..; 2. exemplu grapar, In numar corn:3kt; 3. fire de par pe matical. pielea animalelor In diferite parti ale corparadis n..1. raiu, gradina delicioasA pulut: par de cal, de caprd ; 4. coloarea in care se aflau Adam si Eva ; 2. locasul phrului : cu ochii in doi peri AL.; in doi fericitilor; 3. fig. loc incAntAtor; 4. ultiperi, cu parul alb indoit cu vadat (des- mde galerit intr'un teatru. pre cal); fig. ethivoc, fam beat; 5. parte paradisiac a. de paradis pideeri papAroasa la unele stofe ; 6. filamentele unor radisiace.

paradosi v. Mold, a preda (vorbA Iccului, barba ursului: pfirul Maicii Dom- sitS din uz): pentru a-ri paradosi limba nului, plantS ce creste prin crapaturile romaneasca NEOR. [Gr. mod.]. paradox n. parere contrarA opiniunii sAncilor din padurile umede i umbroase (Asplenium adiantum); pitrul sf. Marii, generale.

plante: pSrul ciutei, gladis; pant! por-

paradoxal a. 1. ce tine de paradox ; parh v. a ocoli, a se da InlAturi : a pdrere paradoxala; 2. cAruia ii plac paradoxele : spirit paradoxal. para o loviturd (= fr. parer). par& f. 1. micA monedA turceascA, paradueala f. Mold. risipA mare: se face o paraidueala neauzita. i leifa, 1 40 dintr'un len vechiu: nojita curaua i paraua Pop.; 2. ban: n'am pariidui v. Mold, a risipi: sa pathnicio para; 3. pl. bani : are parale; duiasca in cdfiva ani mostenirea. [Lit. a lua la trei parale, a-si bate joc de ci- a face paradd cu ceva]. torte]. [Lat. PILUS].

neva. [Turc. pareA, lit. piesa, monedal.

piraduitor a. si m. risipitor.

zulta din sectiunea unui con prin un plan

parafernal a. Jur. extradotal.

phra adv. exprima o idee de intensi- parafh v. 1. a pune o paralA (la iscAtate : len paraleu, trdsnete si paratras- litura); 2. a parafii un registru (comercial), a iscall fiecare foaie: judecatorul nete. [Gr. mod.: v. paraleta para f. flacirA foc i pard. [Slay. va parata registrul. PARA, fum, abur]. parali f. tritsAturA adaosa la o sempara f. rodul pArului: path tama- naturd spre a o deosebi de altele (= fr paraphe). iaasa. [Lat. PrriAL pan a. f. acuzatiune: pdra cere dovadd parafat a, provAzut cu o parafA : rePANN. [Abstras din add]. gistrele vor fi parafate. parabola' f. pildA, alegorie ce contine paraferna f. se zice de averea femeii tin adevAr important: parabola fiului in afarA de zestre si de care ea ii rezerva risipitor. II Geom. I. linie curbA ce re- administratiunea i folosinta. [Gr. mod.], paralel cu una din laturile sale: paraparafini f. substantA solida si alba, bola geometrica seanzdnd cu o juma- extrasil din schisturile bituminoase si din

tate elipsa irzfinit de mare; 2. curba gudron, servA la fabricarea lumAnarilor. deserts& in aer de un projectil. parafraza v. I. a face parafraze; 2. parabolic a. 1. ce tine de parabola a desvolta pe larg. alegorica; 2. curbat In forma parabolei geometrice.

paratrazil f. 1. explicare desvoltata a

unui text; 2. expresiune difuzA.

parachernità f. plantA ce creste pe paragina f. 1. pAmant ramas necullanga ziduri cu proprietati emoliente pi tivat; 2. Bot. parangina. [Ung. PAR.0]. racoritoare (Parietaria). [Lit. buruianA paragini v. a Ifisa In paragina, In parAsire. de perep]. paraclis n. 1. caper& ortodoxa ; 2. rupariginit a. 1. necultivat : gradind gaciune spre a invoca ajutorul divin inteo pardiginita; 2. lAsat In pArAsire: vii pacasS : a alergat cu acatiste i paradise rdginite. pela biserici G FUCA. [De origins slavoparagraf n. micA sectiune a unui cagreacal. pitol, reprezentat cu semnul §.

www.dacoromanica.ro

par

par

462

paragrafie f. Jur. prescriotiune. [Gr. 3. fig. digresiune: face paranteze per-

petue. pairfii v. a face un zgomot surd vi des. parapanghelos I int. velnica pomevorbind de toe, zApacla, lucruri Saris ii nire (cu o nuanta comicA) : de acurn pdrdie oasele Isp. [Onomatopee din prrr! parapanghelos ! am reiposat AL. [Gr. mod ]. care imita acest sgornotl. mod.].

phr,hit n. actiunea de a p5r5i. parapet n. 1. partea de sus a unei phriiitoare 1. sbarn5itoare. redute ; 2. mica' ziclArie de un slat de om, parhiturit f. par5it repetit sau pre- spre a opri si nu cazh de pe un pod, cheiu, turn. lung: p6rditurile pustilor.

parallic n. bani mtrunti: cu para-

ldcul CAR

parapon n. 1. mihnire, plinset: md apucd un parapon mare si sfdsietor

parafaxi f. Astr. schimbare fn pozi- POP. ; 2. (ironic) nemulturrire de a fi fost tiunea aparent5 a unui astru pe cer, and, trecut cu vederea la impArtirea slujbelor in loc de a-I observa din centrul Oman- are un parapon. [Gr. mod. PARA PONOS, tului, II observfim dint!' tin punct al su- plinset, valet]. prafetei sale.

paralel a. se zice de dotiA drepte sau de dou5 suprafete plane egal depArtate mut de alta in toat5 Intinderea bor. H n. 1. Geogr. cerc paralel cu ecuatorul; 2. fig. comparatiune fntre dou5 lucruri sau don& finue lntre cle: a face un paralel

intre Mihaiu Viteazu si .* fan cel

paraponisi V. farn, a avea un para-

pon.

paraponisit a. nemultumit, care se

plange de neluare in seamd: surd paraponisit, cad nth vdd pcIrcisit AL. parascovenie I. lucru plasmuit, credinti mincinoasi : nu mai cred toate

p arascovenii le Isp. [ Slay. PARASKOEANIIE Mare. inchipuire, inventiune (lit. fAurire)]. parallelfi f. 1. dreapt5 paraleld cu alta ; ;Parisi v, 1. a lisa cu totul: a-si pei2. sant paralel cu fortificatiunile inimicului. reisi casa, copii, studiile; 2, a se des-

parafelipiped n. corp solid terminat Orli de cineva sau de. ceva. [Gr. bizancu vase paralelograme ale aror laturi tin PAREAO (prin mijlocirea aoristului)]. opuse stnt egale intre ele i paralele. phrisin m. Tr. tremuritoare. [Origini paralehsm n. starea a dou5 lucruri necunoscut5]. paralele. phrhsire 1. 1. actiunea de a pArisi: paralelogram n. cadrilater plan ale perrairea studiilor; 2. starea celui pacArui laturi opuse sunt paralele. rtsit rdmdi in pdriisire cu ai tat paraleu a. si adv. mai viteaz si mai straini AL. inviervunat deck un leu: niste smei si phrásit a, lisat in uitare. U piràsita niste lei paralei Isp. ; a se face leu pa- gainflor f. Bot. pipidie. parastas n. slujb5 pentru odilina suraleu, a se ImbArbita, a se infuria. [Gr. mod. PAPALEON, extraleu]. II m. lionul zilei. fletului : soroacele mortilor se fac la 3 paralitic a. vi m lovit de paralizie. sau la 9 zile dupA moarte, la 3 siptiparalizh v. 1. a lovi cu paralizie; 2. mini, la 3, 6 ori 9 luni i dup5 un an fig. a impiedica actiunea unei cauze fizice Implinit. [De origina slavo-greaca].

parastui v. Mold a se reprezenta la paralizat toatd activitatea sa. tcatru (vorbi iesiti din uz) : ce se paparahzie f. 1. lips5 totalà sau partial5 rastueste in astei sare t? AL. [Gr. mod ]. a simtiril vi a mivcArii voluntare; 2. fig. paratoner n. aparat destinat a preimposibilitate de a lucra. zerva casele de trisnet : paratonerul a paralogism n. rationament fals dar fost inventat de Franklin (---= fr. paOra intentiune de a invela. ratonnerre). pfirfilufel f. 1. pars mirunti, bAnut; pãrâu n. 1. riu mic; 2. girliciul teas2. pl. bani: avea prirdlute bunicele; 3 cului de vie. [Albanez pIarturd, H adv. ca pl. Bot. binutei. un torent: lacrimile ii curgeau pdrdu pfiranga f. par de rite. [Ung. PORON 0] paravan n. 1. perete mobil spre a paranginfi f. Tr. vitelar (buruiana feri de cilduri, ploaie, vAnt : paravan crevte prin paragini). de cdrnine; 2. fig. sprijin, protectiune sau morale, a neutraliza: nenorocirea a

paranimfit f. conducAtoarea tinerilor cisitoriti; fig. a lumii paranimfd, moartea Er.f.

parantezi f. 1. propozitiune ce formeazi un sens distinct vi separat de al frazei In care se inser5; 2. semn Intrebuintat spre a indica o paranteza (.....);

Ir. paravent). paraxfin adv. bizar, Curios boierule, nu-ti fie paraxdn! hp. [Gr. mod. PARAEENOS-I. n. ciudi asa mi-a venit tin paraxem AL parazit m cel ce m5nAnci obivnuit la masa altuia, liagmu. H a. 1. care tra(=--

N

www.dacoromanica.ro

s

par

----- 463 -

par

ieste pe spinarea altuia ; plante parazite, sindild, aft [MetateazA din turc. PADAvRA, cari vegeteazA pe altele (iedera, ciuperci, hitt]. pardalnic a. si m. 1. necuratul : bat'o etc.); insecte parazite, cari traiesc pe

alte animale (purici, paduchi, etc.); 2. pardalnicul I lasd-md la pardalnicul care se desvolta In paguba substantei CR. ; 2. pustiu, aturisit: pardalnicele baunui corp viu: excrescenfa parazitd; tranefe mi-au secat tocitd vartutea ISP. 3. rig. supraabundant, superfluu: orna- [Metateza din pradalnic: demonul conceput ca un rapitor de suflete]. mente parazite. pardesiu n. baina lunga push' paste parazitism n. traiul parazitului. pare n. gradina mare cu pajisti, alee, celelalte (--= fr. pardessus). boscbete.

parch adv. pare ca, s'ar zice cä parcel doarme. wire/dab m. 1. Mold. boier mai mare peste un judet (Hotin, Neamt, Roman, Suceava, Rficlau(i), capitanul Si judect-

pardon n. 1. iertare: s'am pardon;

2. formula de politeta rostita cand deranjam sau intrerupem pe cineva : pardon!

(-= fr. pardon). pardos m. 1. leopard: pardosi, tigri, serpi gigantici AL.; 2. rig. viteaz : par-

torul seu: parcdlabul era cu ai sai cd- dosi dela Lipnef AL. [Slay. ldrefi NEGR. ; 2. Munt. perceptor sau pri- (din lat. PAimus)].

PARUDUSO

mar de sat: ner-1 primise in sat si el pardoseala f. 1. dusumea; 2. pavaj. intreba de casa parcalabului Parai; 3. pardosi v. 1. a ciptusi o camerd cu Tr. temnicer: mai, jupdne parcdlabe, scanduri; 2. a asterne cu piatra sau cu

tu din lanfuri mci sloboade ! POP. [Ung. lespezi un drum, o strada, o curte. [OriPORKOLAB (din nemt. BUROGRAF) : demnitatea, ging necunoscuta]. pardositor m. cel ce pardoseste. primitiv analoga unui guvernator de propare v. (impersonal) 1. a avea apavincie, scazu treptat pana la ceea de mai renta (mai adesea falsa): pare destul mare peste Inchisori].

parchlfibesc a. ce tinea de un parcA- de inalt; 2. a vedea In vis sau in imalab : peste putin se zdreste i steagul ginatiuue; imi pdrea cd sbor; 3. a se pdrcaldbesc NEM. pArchlfibie f. demnitatea j jurisdictiunea unui parcalab. parcan n. Mold. 1. Intarire, palanca : statuele superbe, anticele parcane (NAtar); 2. inchiderea unui brat de rau spre a se prinde butucii scapati pe vale. [Rut. pAREAri, Ingradire de lemn].

arAta, a fi probabil: nu-mi pare vinovat; imi pare (mi se pare), presuoun cã asa e; 4. a fi impresionat Intfun mod plAcut sau neplacut : imi pare bine, imi pare rem. [Lat. PAREPE].

pfirea v. a avea InfAtisarea, aparenta :

a pdrea imbatranit. V. pare.

pareatch f. Mold. 1. carpA, sdreantri;

parceh f. 1. bucatà: urechile mele 2. fig. (si ironic) slujbas rutinar. [Origina

vedea-v'as parcele POP. ; 2. bucata de necunoscuta]. phreche f. Mold. V. pereche. stofá si in secial, vorbind de saluri, gro-

simea land si a matasii: o parcea are vase fire. [Turc. PARdA, bucata talata].

parcel& v. a divide In parcele. parcel& f. parte mica de teren (fr.= parcelle). parchet n. 1. pardoseala unei camere cu bucati netede de lemn; 2. portiune dintr'o pAdure Impartita In sectiuni; 3.

pfirelnic a. imaginer: presupusurile lui erau pdrelnice Nem [V. pare]. parenetic a. care Indeamna la virtute, moralizator : scrieri parenetice.

phrere f. 1. mod de a 8, aparitiune, iluziune: piere ca rue vis, ca o pdrere

POP. avut-am zile negre? s'au sters ca o parere AL.; 2. mod de a vedea,

spatiu intr'un tribunal unde se MIA scau- opiniune: dupd pdrerea mea; 3. imprenele judecAtorilor l baroul advocatilor; siune satisfachtoare sau regretabila pa4. locul unde reprezentantii ministerului rere de bine, parere de rdu. [V. pare]. public 10 tin sed ntele: procurorul genepäresitni f. pl. 1. postul Pastilor:

ral e la parchet; 5. magistratii

Insist

prima Duminecd a paresimilor; 2.

cari reprezentA ministerul public: parche- Miercurea din mijlocul ajunului Pastilor.

tul va decide.

[Lat. QUADRAGESIMA (cu sensul ecleziastic)].

parcheta o camera.

contine slujba paresimilor: Paresimier

parcheth v. a pune un parchet: a

paresimier n. carte bisericeasca ce

parciu m. 1. sudoarea tapului ce pro- de A. PANN (1847). duce mirosu-i particular; 2. varietate de pfirete m. Mold. V. perete. paretis n. demisiunea unui arhiereu; struguri. [I3ulg. pAad, tap (cf. parfag)]. pardaf n. scandura subtire: butucii paretis dela episcopie. [Or. mod.]. se cioplesc si se prefac in scanduri, parfum n. 1. miros plAcut; 2. ceeace tinichele, ldturoi, doage, pardafurf. exala un miros placut.

www.dacoromanica.ro

par

- 464 -

parfumh v.1. a raspandi un miros cut: florile parfumeazd atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-si par fum a Ora parfumerie f. 1. arta parfumorului: 2. fabrica sau pravalie de parfumuri.

Par

solemnitate): a fast un adeviirat pdrinte pentru mine; 2. titlu de onoare dat preotilor i calugarilor: lath grija sfinfilor in seama pdrinfilor En.; 3. cel

cc a facut mult pentru binele public: per-

parfumor m. cel ce face sau vinde rintele poporului; 4. creator, fundator: parfumuri. Herodot e pdrintele istoriei; 5. pl. tata parg n. coacere timpurie a fructelor : si mama: pdrinfii nostri; parintii conun smochin cu roadele in parg ISP. script senatorii in Roma antica; afintii

[Abstras din pdrgd]. Parinti, cei mai ilustri mnvStati ai Bi3epargh f. 1. cele dintai producte ale ricii crestine, ale caror scrieri au un caparnantului (grane, poarne, struguri); pdr- racter dogmatic. [Lat. PARENTEM].

ga roadelor; 2. aceste producte aduse parintese a. 1. din partea tatalui: ca prinoase la biserica, la sarbatoarea binecuvdntare pdrinteascd; 2. ce vine Schimbarli la WS (6 August). [Slay. r.caoa]. dela tata : mostenire pdrinteascd. parip m. pohodnic; avea un parip, pargar m. od. consilier comunal; pl. batranii orasului: In orasele din Mold. un arrnäsar, [Gr. mod.: cal laturalnic], erau cate 6 sau 12 pargari sub un soltuz, parlre f. actiunea de a part [V. pdril. acest din urma numit in Munt. judef. parts m paritor. [Vechiu-sas PURGER (rd gerill. BORGER), Wig. parisilabic a. se zice de vorbele cari POLOLR: institutiunea I numele de origina conserva acelas numar de silabe la toate

saseasca, venita prin mijlocirea Ungurilor cazurile. plait m. cel acuzat. (cf. piircdlab)].

pargbie 1. 1. drug teapan de miscat,

paritate f. egalitate, aseminare intre

sprijinit, ridicat o greutate; 2. brat de obiecte de aceeas natuni. parltor m. 1. acuzator; 2. denuntator. balanta ; 3. fig. orice forta morala : voinfa e o pdrghie puternicd. [Lat. medieval parjoalh I. felie de came fripta pe carbuni. [Sloyean PaAjor.A]. PERGULAL

pargueali f. ()kg; spre yard roa-

parjol n. 1. foc mare, incendiu: incepu a pi:Inge en foc i ett pdrjol; 2. pArgiii v. a da in parg sau coacere, fig. dezastru, jaf cumplit: stan privind

dele dau in pargueald LEP. vorbind de fructe.

pargult a. aproape copt: garofite

in vale cum fac pdrjoi Tritaril Ar.. [Tras din ptirjoii]. Il adv. nevoie mare (cf. foc):

pdrguite 'n foc de soare AL. e rea pdrjoil phri (al) adv. In comert, egal cu pre- parjoll v. 1. a arde tare; 2. fig. a jefui cumplit; 3. fam. a insela: ai pdrjopart v. 1. a acuza ; 2. a denunta [Slay. lit la ctirti pe siirdarul AL. [Derivat din vaunt pdrjoald ; lit, a frige came pe carbuni]. phria m. 1. om din ultima casta la parlaciu rn. hotoman. [V. petrli]. Indieni: casta pariilor se considera ca parlagiu m. macelar care spinteca cea mai josnicd din toate; 2. fig. orn vitele l taie ciosvartele la zalhana : plin tul nominal.

despretuit de toath lumea.

;Darla' v. a face un ramasag, a pune prinsoare (= fr. varier).

de sange ca un parlagiu Isp.

[Turc.

PARLADJY].

parlament n. numele adunarilor cari

paricid in. ucigas de tata sau de reprezenta natiunea si in special a celor

main& II n. crirna paricidului. II a. milnci dotra Corpuri legiuitoare.

paricidd. parlament& v. 1. a face si a asculta parigina I. un fel de soba de fier cu propuneri pentru Incetarea ostilitatilor ; focul continuu. [Lit. (masina) din Paris: 2. fig, a fi pe cale de intelegere. it. PARIGINO, parizian].

parigorie 1. mangidere (luat mai mult ironic). [Gr. mod.]. parimiar n. carte ce contine fragmente din Proverbele lui Solomon. parimie f. 1. proverb : ai vorbe cu parimii Ar...; 2. pl. extrase din sf. Scriptura ori din epistolele sfintilor Apostoli ce se citesc la Inserat. [Gr. mod]. parimiologie f. studiu comparativ asupra proverbelor. patine m. Tr. Bot. meiu. [Lat. Milani!.

parInte tn. 1. tata (cu 0 nunanta de

parlamentar a. 1. ce tine de parla-

ment; regim parlamentdr; 2. fig. con-

form uzurilor parlamentare, convenabil:

acest limbaj nu e parlarnentar. ii m. cel ce in timp de rasboiu se prezenta inimicului cu conditiuni de pace.

parlameptarism n, sistema guver-

nului parlamentar. parlea m. 1. cel parlit; 2. priipadenie, naiba: du-te ;MOH: aft te tii pArleo I

WI nu te rup0, a fugi din risputeri. (Abstras din pdrli].

Parlea-Vod& m. poreda lui Alexan-

www.dacoromanica.ro

- 965 -

pAr

par

dru Mavrocordat, sub domnia cAruht, tn paronomaz& f. intrebuintare in ace1783, un pfirjol mistui o parte a Iasi lor. eas propozitiune de vorbe analoge dupg pArlealfi f. farn. friselAtorie. forma i diferite dupS sens. pArleaz (prilaz) n, trecAtoare din scanpairos a. care are par =it. [Lat. PILOSUS].

duri peste un gard de nuiele: Zoe de parleaz ISP. sdria iute paste prilaz

CR.

[Bulg. PRELiEZI.

parli v. 1. a arde putintel: soarele a

parotid& f. 1. Anat. glands salivard situatA aproape de ureche; 2. Med. inflamatiunea acestei glande,

paroxism n. 1. acces de boalA : pa-

pdrlit iarba; 2. a da prin foc : când roxismul frigurilor; 2. fig. momentul

trlia porcul si-1 pdrlia CR. ; 3. a porni cel mai intens al unei sensatiuni ori pajute: noi atunci am pdrlit-o la fugd CR. ; siuni. pfirpAlac n. Mold. pArjoala de canoe 4. fam. a lnsela : m'a pdrlit; 5. jam. a frageda. [Derivat din pcirpdli]. fura. [Serb. PERLM]. PArlie f. pl. V. Valle. parpalec m. 1. plAcintar grec: mii de pArlit a. ars de foc, de soare. II m. parpaleci si de papugii AL. ; 2. (ironic) prapAclit, Halos: pfirlitu dial Grec: a lesinat parpalecu At. [Cf. par-

pArliturfi f. 1. arsurA sub pdrlitura

pilorpall v. a frige pe jumAtate, a arde soarelui OD. ; a da prin parlitura, a neckji ratt pe cineva; 2. loc cu copac pe d'asupra: o dihanie de om se parparliti de soare. pdlia pe ldngdi foc CR. [Slay. PRPALITIL parpandel m. puiu de tigan. [VorbA pArlog n. pSmfint riimas nearat un an sau dol. [Slay. PRIELOGI:d. !mita probabil din tiganeste].

parmac n. par care sprijinA coastele

pfirpAr rt. od. dare pe but& de yin

stalpilor unei case tSranesti: de cdpcistru p putinile cu truguri. [Vechiu-rom, per-

mi-1 tragea, de parmac cd mi-1 lega per, banu[ [Moxa) = gr. bizantin POP. [Turc. PARMAK, zabrea].

PIRON, moneda bizantina de aur].

PARMAILLY111.

fului CR. [Origina necunoscura].

uSpJt-

parmaclAc n. balustrada : un prid- pfirp&r& f. 1. ploaie cu bdsici; 2. darvor rotund cu parmacldc OD. [Turc. dora: ddduse si el in pdrpdra insuraparmezan n. un fel de brAnza fAcutS

pfirp&rija f. bucara de fier in care

in Lombardia. [Lit. brAnzA de Parma]. se prinde capAtul fusului la o roara de pArnaie f. 1. oala mare cu douS torti : moarA. [Slay. PROPRITA]. bàu o pdrnaie de sdnge de taur Isp.; pfirpian n. Tr, plantA numitS i talpa 2. varietate de struguri cu gat. [OriginS pisici, dupS conformatiunea pedunculului necunoscutA].

parnasian a. i m. nume dat In Franta

(Antennaria dioica). [Origina necunoscurd].

unor poeti cafi se ridicarA in contra liparsiv a. si m. Mold. rAios: cu parrismului romantic si cultivarA o poezie siva cea de jdrancdi AL. [Rus. PAI411/YI de o forma impecabila. (din PAR$A, fitie)]. parodi& v. 1. a face o parodie ; 2. fig. part I Mt. ce exprima sgomotul lovirii a imita gesturile, apucAturile cuiva. neasteptate: n'apuc sdrdispunz... i sart parodie f. imitatiune burlescA a unei part! CAR. [Onomatopee]. opere serioase. parjag n. furie, mania cu toane : arparoh m. preot. [Gr. mod.]. tagul Ii gaseste pdrfagul PAM. [Deriparohial a. ce tine de o parohie: bi vat din pdrciu, cu sensul primitiv de tap: sericdi parohiald. lit. sAriturA de tap: animal cu toane. Inparohie f. 1. enorie; 2. biserica paro- tocmai ca sinonimul italian capriccio Mei: a merge la parohie (lit. sAritura de tap sau de capra)]. paroiu n. roiul roiului din aceeas vara. partaj n. Jur. act ce contine diviziu-

nea unei succesitmi: partajul se face

[Slovean PAROl].

parol I int. parolA de onoare. V. ma- in ordinea inrudirei (=-: fr. portage)

halagism. pártas m. 1. care lea parte: peirtas parolit f. 1. promisiune verbalA, entrant: la veselia noastrd; 2. partizan.

parte f. 1. portiune dintr'un lucru zice, In vorbire, spre a afirma ceva cu divizat Intre mai multe persoane: a fdcut tArie; 2. lozinca (= fr. parole). patru Orli; 2. portiune dintr'un tot: parolist m, cel ce se tine de cuvAn- cele cinci parti ale luniii; 3. particitul dat, pare: a avea parte la beneficiile !mei paronim n. vorbA ce se aseamAnA cu intreprinderi; 4. noroc : cum ti-o fi para da paro/a sa; parola de onoare, se

alta dupS formA sau origina si nu dupS lea Reza ; scl n'am parte de...; 5. loc,

sens: abstrage l distrage, contuziune lature, directiune: in toate partite, la o si confuziune. parte; 6. fig. privintS tlespre partea L *Sineanu.- DM. Universal 30

www.dacoromanica.ro

- 466 -

par

pas

fnchindrii lnsd, Doamne , set' ne ierfiEm.; lor unui joc: o particla de domino; 4.

7. particla: cdnd as da peste o parte parte de socoteala, cont particular: scrie bund CR. ; 8. Gram. parte de cuvant, la partida mea aceastd sumd; 5. mod diferite categorii de vorbe, ca nume, ar- de a tinea registrele: partidd simpld, ticol, verb, etc.; 9. gen (gramatical sau dubld. [Modelat dupa it. partita si fr. real): partea barbdteascd, femeiasci 1; pantie]. 10. Muz. fiecare din melodiile a caror pfirtie f. I. cárare facuta prin zapacla : reunire formeaza armonia : bucatd de a-si deschide o ;Artie; 2. carare In gepatru ; 11. Jur. cei ce sunt in proces : nere: o luard apoi pe pdrtie ISP. ; ansi pcirfile sunt in prezenfd. [Lat. PARTEM]. da in partie, a se face om de treaba (in parter n. 1. partea unei case ce este urma unei pedepse); 3. tig. raritura, gol: la nivelul solului; 2. partea unei gradini lehimea cruntd fdcea pdrtii grozaven garnisita cu flori; 3. partea unei sali de cetele rornâne AL. [Serb. PRI:I, teatru in josul scenei i hadaratul orchespairtini v. a fi partinitor. [Derivat atrei ; 4. spectatorii din parter: parteru/ nalogic din parte (cf. conteni,

aplaudd (= fr. parterre).

etc.)].

partinire f. preferinta injusta, partiasurnd parfiald; 2. care se face nurnai litate: pcirtinirea soartei OD. in parte: eclipsd parfiald. II a. partinitor. pfirtinitor a. si m. partial, care tine partialitate f. phrtinire, partea cuiva In paguba altuia: un judeparticiph v. 1. a lua parte: a parti- ciitor nu trebuie sd fie niciodatd parcipa la o intreprindere; 2. a liner: de tinitor. partial a.1. care face parte dintr'un tot :

partinos a. pirtinitor: soarta to fit participare f, actiunea de a participa partiti(un)e f. reunirea tuturor partilor unei compozitiuni muzicale. 91 partea luath dintr'o afacere. participiu n. Gram. vorbli ce tine partitiv a. Gram, care deseamnd o

natura cuiva : catdrul participd dela cal

fi dela magar.

pcirtinoasd.

de natura verbului si de a adjectivului. parte dintr'un tot. particulä f. 1. parte mica : particu- partizan m. cel ce tine de o persoana, tele unui corp; 2. Gram. vorba inva- de un partid, de o doctrina : partizan riabila, In genere monosilabica, ce intrii al monarhiei. in compozitiunea altora, dar n'are eraspartner ni. asociat la joc (-= fr. partenta proprie: des-fac, reis-torn; 3. pre- tenaire).

parucic pozitiune ce Insoteste numele unei familii nobile (la Francezi redata cu de): Alfred [Rus.].

m. od. locotenent (GrucA). pAruealfi I. tnaierare: cearid fdrd

de Musset.

particular a. 1. ce apartine in pro- pdruiald n'are haz. priu: fiecare fard are datinile ei par- parui v. 1. a trage de par, a smulge ticulare; 2. separat, deosebit: locuinfd parul; 2. a se lua de par, a se inctiera. parv a. se zice de berbecele sau de particulard ; 3.rezervat, secret: mi-a spus lucruri particulare. I m. 1. persoana oaia cu lana scurta l crettta. [Cf. slay. privata : e un simplu particular; 2. fam. un individ oarecare. I n. ceeace e par-

DALY& intaiu].

parva a. Mold. de prima calitate:

fdind pdrua. [Slay. PRIIV, intaita particularism n. In Germania, par- parvac n. stupul ce roieste intaiu. tidul care reclama o independenta parti- [Slay. may*, intaitd. parveni v. 1. a ajunge la scop, la culara pentru fiecare din Statele diferite ticular,

destinatiune: scrisoarea ta mi-a parparticularist m, partizan al particu- venit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parvenu., particularitate f. circumstanta parparvenit m. om de rand care a facut

ale imperiului. larismului,

ticulara.

stare: insolenfa parvenitului (-=-- fr. par-

particularizia v. a face particular. venu). pas m. 1. miscare ce se face and partid n. unirea mai multor persoane incontra altora : partide politice la noi punem un picior Inaintea altuia spre a air fost altddatd done: conservatorii umbla : a face trei pasi; 2. diferite mo-

ci liberalii; acuma se formeazti mai multe. duri de a umbla ce au fost regulate pen-

partidli f. 1. persoana de casatorit: tru trupe: pas accelerat, pas forfat; e o partidd foarte burta; 2. proiect de 3. mers natural al calulut: a ldsa calul

preumblare, de petrecere !titre mai multe sá meargd la pas; 4. urma lasata de persoane: am filcut impreund o par- picior cand mergem: la tot pasul ; 5. fig. tidd frumoasii; 3. totalitatea operatiuni- ingaduinta, ocaziune: nu-fi dd pas de

www.dacoromanica.ro

- 467

pas

pas

vorbd PANN ; dete pas Turcilor a se a- cioare, avand pene i aripi; pasare mamestcca Lilac.; 6. mdsura de chstanta iastrfi, inzestratt cu gram omenesc, aduce 120 de pasi fac 100 de mein; 7. pl ves.ti de pe cea lume sau depe Osamu] demersuri pentru reusita unui lucru : a celalalt: iat'o pasdre rndiastrd prinsd face paii cuvenifi. [Lat, passus: sensul 'n luptd c'un balaur AL.; pasfire musch, pastrict din America cu colori sclipi7 dupà Ir. pas]. pas n. trecatoare Ingusta, printeun toare; pasarea paradisului, pastre din brit de munti sau mare: Pasul de Ca- India insemnatfi prin penisul si micimea

lais, Pasul Turnului Rosu (= fr. pas) ei; pasfire tatareasa nagat; pasare tipas v. (intrebuintat numai la impera- ganeasca, codobatura. tiv) 1. a pasi: pasa cu D-zeu fiica men! PASSEREN]. ISP. ;

2. a cauta: pasa de te du acolo

pasaresc a.

1.

[Lat. PASSAREM

ce tine de pasari:

CR. [Lit. a lace un pas] neamul pdsdresc; limbA pas5reasca: pas n. greutate ce apasa inima, necaz a) graiul pastrilor inteAre; b) un tel de Imotit de neliniste: fiecare ii stie pa- graiu scoltresc ce consta in sufixarea Lsul sdu. [Lat. PLNSPH, greutate, lucru greu nuia sau mai multor sonuri la fiecare si(ce apasa asupra-ne), luat la figurat (v. laba a vorbei : ex. /Papa duauc lapa scopoalapa (= m5 duc la scoalt); 2. se apdsd)]. pfiql int. imitand sgomotul umbletuIui zice de o varietate de struguri numiti si in varful degetelor. midurefi. pAsareqte adv. I. ca o paII

pasa v. 1. (impersonal) a avea pas sare : loge pdsdreste; 2. in limba pastde ceva, a se interesa : nu-i pasà de reasca, neinteligibil : a vorbi p.iscireste. nimic; 2. a se ingriji, a se teme: putin pasat n. I. malaiu macinat mare; 2. imi pasci. [Lat. PENSAR.SI. terciu out din Minh mai gtoscioara, Paqit m. V. Paqa: gustci vinul pri- fiarta cu lapte sau cu tint. [Banat pisat tacit, de agale rnult iubit, de pasale lat PENSATUN, pisat]. rnult dorit Poe. pasca f, 1. colac de Pasti ce-I aduc Pa*: m. guvernatorul unei brovincii, credinciosii la biserica spre binecuvantare: la Turd: titlu oficial al vizirilor si al face pascd cu smcintand i oud CR. ; 2.

unor inalti functionari cari primiau ca anafurt ce se cla in ziva de Pasti 3. azima

distinctiune 2-3 cozi de cal sau tuiuri: ce mananch Evreii la Paste. [Rut. easirAl. haini de Gdliifeni .g Pag farigrddeni pascal a. ce tine de Pasti: mielul POP. [MM. PA.SA = nAtA (din nAa, cap): p ascal.

pl. pasi i pasale, acest din urmt cu pascalie f. 1. calendar perpctuu cu accentul primitiv conservat in cantecele indicatiuni astrologice (dupii cari se poate

hotari data sarbatorii Pastilor pentru ofice

populare].

pasager m. ctlator In treactt. pasaj n. 1. In, orasele mari,

an); 2. carte de ghicit norocul fiectruia;

galerie 3. fig. a-si pierde pascaliile, a face erori

i ocolita cu magazine, rezer- de calcul (cf. a-si pierde calindarul). vata numai pedestrilor: Pasajul roman; [Gr. mod. PASHALIA, PastiL 2.1oc intet.n autor, intr'o opera ce se cipfiscut n. 1. pasune: vitete cdnd se

acoperitt

teaza: a copia un pasaj din Bdlcescu intorc dela pdscut Ise,: 2. actiunea de (= fr. passage). a paste: nici de pdscut gdgele nu esti pagalac n. 1. provincie guvernata de bun CR. [V. page]. tin Past: pasaldcul Diului; 2. fig. tart past v. a inainta pas cu pas, a umbla despotica, despotism: vei intreb, boieri, copilot pilsia in urma lui. guvern regulamentar ori pafaletc...PAL. pasians n. un fd de joc in carti (= ITurc. PASALITa

pasa-mi-te adv. se vede, pare ea':

fr. patience).

pasibil a. Jur. expul la: pasibil dc

pasd-mi-te ea pierduse un oscior ISP. amenclei. [De la a pdsa cu finalul din gogeamite, pasigrafie f. scrisoare universalt. lehamite]. pall's a. Mold. smerit, linistit: o vezi pagaport n. permisiune data de o eat e de pdsind CR. [Vechiu-rom. peisen, autoritate pentru libera circulatiune a trufas = slay. MANft, infumurat]. pasiona v. 1. a interesa foarte, a ex persoanei ce o poseda; fdm. a da cuiva pasaport, a-I concedia (= fr. passe-port). cita: un orator mare stie sd pastapasarar m. 1. eel ce prinde sau vinde neze auditoriul sch 1; 2. a prinde papastri; 2. Zool. erete (se hrtneste cu pa- siune : a se pasiona pentru joc. sari).

pasional a. ce fine de pasiuni: std-

nicio pdsare POP. [V. IASI

pasionant a. care pasioneazt lecturd

pashre f. grijt, teamt tu set n'ai rile pasionale ale sufletului. pasare I. animal ovipar cu dota pi- Rasionan fa.

www.dacoromanica.ro

pas

- 468 -

pas

pasionat a 1. pfin de pasiune: lim- In zadar : multi nerozi pasc vemtul PANN:

baj pa.sionat: 2. OM de prevemiune, de 3. fig. a pandi: de and ii pose eu, Cd partialitate: judecdtor pasionat. Idoar i-oiu prinde At. ; a paste pAcatul pasiune f. 1. miscare sufleteasca : pa- pe cineva, a-1 pandi; 4. a astepta: rut siunea binelui, a rdului; 2. patima, a- stii ce pdcat te paste CR. 5. a amefectiune foarte vie pentru ceva: pasiunea ninta: moartea te paste At. [Lat. PASCERE. colecfiunilor; 3. obiectul acestei pasiunil, Sensurile figurate sunt imagini pastorale: pictura e pasiunea lui; 4. preventiune, s'a zis intai boul paste pe luncd, opoi, 1

partialitate: a judeca cu pasiune; 5. un gdnd ma paste]. Paste (Pasti) f. pl. 1. sarbAtoare soFiloz. impresiune primita de un subject,

opozitiune cu acfiunea. If. 1. suferin. tele Mantuitorului; 2. naratiunea evangelicA a Pasiuni:; 3. fig. supliciu, martiriu . pasiv a. 1. Care primeste actiunea salt In

impresiunea : verb pasiv; 2. care nu litcrena: rezi.±en(s pasivd. if n. 1. forma de ronjugare a verbelor pasive; 2. totelitatea datoriilor : pasivul acestui cornerciant covarseste activul sem. pasivitate f. starea celui pasiv. páslà f. 1. materie de lana sau de par, netesuta dar cAlcatA : cojoc de pasld; 2. land foarte mare si delicatA: paldrie de pasld. [Cf. ceh r0101. paslegi n. pl. Mold. cepii roatei caru-

lemnd tinuta de Evrei In fiecare an spre aducere aminte de trecerea Math Rosii ; 2. sArbatoare solemn& tinuta anual de crestini in m-mo: ia Invierii Domnului :

la Pasti se mcindnca oua rosii; Pastile cailor: a) numele popular al zilei de Is-

pas cand caii se satura de iarba : la Pay-

tile cailor, la sf. A§teaptii: la mosii di verzi ori la Pastile cailor Isp.; b) Bot.

traista ciobanului; 3. fig. sarbAtoare in genera (cu vesehe i cu petreceri): nu-i in toate zilele Paste. [Lat. PASCHAE].

pastel n. 1. Bot. drobusor; 2. creion

facut din colori pulverizate; 3. tablon fãcut cu pastel; 4. gen de poezie liricA descriptiva, o varictate a idilei, tablou scurt, lui mocanesc. [Origina necunoscuta]. pasli v. Mold. fam. 1. a sterpeli: pas- dar expresiv I izbitor, copie fideld de pe

Use o gramada de buci pentru afdfat naturà: Pasteluri de Alexandri. focul Ca.; 2. a o Verge: rut te vedeam pastelist m. pictor de pasteluri. paste-vant m. pierde-varti. and ai paslit-o CR. [V. pasoll]. 'Aunt a. de pasla : sub un cort mare Pasti f. pl. V. Paste.

pastila f. turtisoarA rotunda facuti cu

pdslit POP.

paslos a. des ca pasla : par Oslo& zabar, arome, suc de plante i zeamd de

pasmant n. ceapraz. [Ung. paszomkrr fructe. (din it. passamano)]. pastis n. 1. tablou In care un pictor MIRA pe un altul; 2. opera In care s'a pasmanterie f. ceaprazarie. imitat stilul unui scriitor celebru (= fr. pasmantier m. ceaprazar. pasnie (pacinfc) a. 1. cui place pacea: pastiche). om pasnic; 2. favorabil pAcii: asezdpastita I. Bot. floarea Pastilor (Ane.ninte pasnice; 3. scutit de turburAri, mone nemorosa). pastor in. titlul preMilor protestanti. Indstit: domnie pasnicd. pasoll Mold. int. de alungat cainii: pastbr in. 1. pazitor de oi ; fig. epimars! [Rus.I. scop: pastor sufletesc. [Lat. pasroaard. paspoal n. siret, galon: paspoaluri pastoral a. 1. ce tine de pAstori: vieala

pentru soldafi (= fr. passepoil). pastorala; 2. care descrie traiul campepassim adv. id si colea, tn diferite nese: poema pastorald; 3. ce tine de locuri. episcop; cdrjá pastorala. pasta f. 1. aluat de fainA cu forme pastorala f, 1. pies& de teatru sau

diterite: paste pentru supa; 2. mice roman In care personajele sunt pAstori; substanta macinath i framantath : pasta 2. scrisoare publicA a unui episcop cAtre de hartie. de porfelan, de dinfi; 3. credinciosi. nume dat unor preparatiuni medico-aliplistorese a. pastoral. mentare: pasta de jujuba. pastori v. fig. a fi pastor sufletesc : pastaie f. Mold. pojghitA: pdstaie de Biserica Moldovei s'a pastorit de mifasole, de ordeiu. [Origin& necunoscuta]. tropolifi NEGR.

phstarnae m. planta culinara (Pastinaca saliva). [RU9. PASTERNAH5 (din nemf. Pastinake)]. paste v. 1. a rnanca farba, vorbind de animale: calul sa pasca unde va voi; 2. a duce la pasune: oaia ce mi-a dat-o s'o pasc; a paste vant, a pierde vremea

pastorie f. stare de pastor.

pastorit n. fndeletnicirea pAstorului. pastrik v, 1. a fiaea fn bunA stare: a

pastra sanatalea; 2. a pane deoparte: a pastra bani; 3. a feri de striaciune: carnea se pastreaza in vase bine astupate. [Bulg. PASIRIAL

www.dacoromanica.ro

Pat pastramh f. 1. came s5rat

-

40

-

pat

Si afupatach f. 1. Tr. taler austriac 2. piesa mata : cu cdteva bucati de pastrami de cinci lel: scoate aM pungd cloud palinea bdcdnie GIUCA ; 2. fig. a pnne la tace CAR. [V. pitac].

pastrami a jupui de viu, a snopi in IApatachinit f. arbust cu bobite negre, tai : mai trebuie stimi batà joc de casa intrebuintate In medicina si in boiangerie rnea si pe voi so vd puie la pastramd ? (Rhamnus cathartica). [Origins necuCR. [Vechiu-rom. pastrama = turc. PAS-. noscutA]. n RNA].

patalanth f. V. batalamh.

mancat pgstrAvi, doar nd-s nebun I [Serb.

pateli f. un fel de scoici: supei de

hii si a burefelui)].

patent a. invederat : Un adevOr patent.

pastramag;u m. 1. cel ce face sau patanie f. intamplare, mai adesea nevinde pastrama; 2. fig. mojic (in graiul placutb Ii spuserd toate pdteniile ISP. mahalagtilor): scapci-md de pastrama- Lv. 001. giul! Cm. [Formatiune analogical. pntaramif. patanie : tineaincd minte phstrare f. actiunea de a pastra: a patarama de ieri POP. [Compromis din pat, patesc, i patimed. da cuiva in pastrare. pfistrAtor a. si m. 1. care pastreaza ; pataranie I. pataratna : imparatu stia 2. care economiseste. de patarania celei dintdi fete Isp. phstratv m. 1. peste de rauri cu car- patafch f. pat de mort: patasca e nea foarte delicath (Salmo fario); 2. ciu- dricul pentru cei avuti, ncisdlia pentru perca comestibila a card carne alba fra- cei sOrmani. geda are un miros slab si un gust pia- pfitat a. cu pete. cut (Agaricus ostreatus); door n'am piteatti f. ceeace pateste cineva. PASTRVA, lit. pestrit (dupS coloarea peste- clapon en patele CAR. (= fr. patelle).

pfistru n. economic: stie a trdi cu patenth v, 1. a supune la patenta ; 2. a da o patenta cuiva. pOstru P. [Abstras din pcistral.

pfistruga f. peste cu came foarte guspatenti f. 1. diploma acordata de sutoasi ajunge pana la 11 2 metri lungime verani, corporatiuni, universitati, etc.; 2. (Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA , contributiunea anuala ce platesc cornerlit. peste pestrit (v. pOstrOv)]. ciantil ur industriasii: medicii, advocatii, phsturi f. materie viscoasa din faguri notarii phitesc patent& cu care se nutreste oul de albina. [Lat. patentar m. cel inscris Intre cei cu patenta.

PASTURA1.

phsturà f. Tr. catrintS, fota din napol. patentat a. care plateste patent& [Scurtat din pdrizeiturd]. paterh f. cupfi de bronz sau de argila pasuealä f. rabdare, amanare de plata'. intrebuintata de cei vechi In sacrificii : phsui v, a da pas, a ingaclui la achi- purtand in mdini patere i vasele de tarea unei sume : mai pdsueste cdteva taind NAM luni NEOR. pateric n. colectiune de vietile curiosilor pusnici. [Gr. mod. PATERIKON (din palluna v. a duce la pasune.

phlunat n. actiunea de a paste. pagune f. camp de pascut. [Lat. PA-.

PATtRAS, pSrinte)].

paterith I. toiag arhieresc de aur, argint sau fildes. [Gr. mod., din PATtRAS, pagull n. Tr. Mold. pasaport: ne tre- parinte (cf, toiag pastoral)]. buia pasus nemtesc GRICA. [Ung. PASUS patern a. parintesc. (din nemt. Pass)]. paternitate f, 1. stare, calitate de tata pat n. 1. mobila ce serva de culcare 2. fig. calitate de autor : a revendica pasau de odihna : un pat de tier; 2. prin ternitatea unei carp, analogie : pat de verdeald; 3. suportul patetic a. care misca sufletul: discurs unei arme de foc: patul pustii, tunului, patetic. H n. ceeace misca sufletul. rdsboiului de tesut. [Gr. bizantin p:tros, pill v. 1. a suferi (intr'un mod nepodeala (cf. crivaa meritat): de ar sti omul cc ar Nit, dinpath f. 1: semn ce murdareste : haind nainte s'ar nazi CR. ; 2. a cunoaste si plind de pete; 2. semne naturale pe pie- invata din propria sa experienta : eine a lea animalelor sau pe penele pasarilor ; pdit multe, stie multe ; 3. a se intSmola 3. parti mai intunecoase In spare; 4. tig. (in bine sau in rau): ce ai pOut sd te defecte Inteo opera altmintrelea buna : scoli asa de dimineata ? 4. a suferi ceva cautd pete in soare; 5. tot ce atinge rau: eine o mai face ca mine, ca mine STIONEM] .

onoarea, reputatiunea : vieatd fOrd pate!. sà patd ISP. [Lat. PATI (RI) : prezentul pat, [Probabil redus din peatd : cf. rut. piArNo, in loc de pat sau patesc e abstras dela a doua persoana pati (de unde min ananata] logic path. pith v. a face 0 path%

www.dacoromanica.ro

- 470 -

pat

pat

patimi f. 1. suferinta, In special cele patriarh m. 1. nume dat mai multor Indurate de Isus sciptinndna patimilor, person* sfinte in Vechiul-Testament, a cea dinainfea Pastilor; 3. pasiune, mai caror vieata fu foarte lungi; 2. titlul Caales de un caracter violent si dezordonat: pului Bisericii ortodoxe; 3. fig. batran patima jocului, patima betiei; 3. par- respectabil care traieste In mijlocul unei

vorbeste cu patimd; 4. boala: familii numeroase. patriarhal a, 1. ce tine de vechii papatimas a. 0 m. 1. suferind: fratele triarhi, care e simplu cum era vieata lor: mai mare e cam pdtimas hp. ; 2. pa- easel patriarhald; 2. ce tine de demni.sionat: iar Domnul pcitimas Rot.. tatea patriarhului: scaun patriarhal. phtimi v. 1. a suferi de o boala pd- patriarhie 1. 1. demnitate de patriarh; tinire

patimd de float. [Gr. mod.l.

timeste de friguri; 2. a suferi martiriu: 2. tarà supusa jurisdictiunii sale; 3. palatul

au pdtimit pentru dragostea lui Hri- unde rezicla patriarhul. stos CR. ; 3. a Indura necazuri: multe patrician a. se zicea la Roma de oram peitimit; 4. a suferi in genere: cdnd fora pdtimec.te AL. patina v. a se da pe ghiata cu patine. patina f. Incaltaminte garnisita de de-

dinul cetatenilor cari ocupau primul rang in Stat. II m. 1. cel ce era de conditiune patricianá sau nobilä; 2. nobil, mai ales in Venetia. II fam. carnat umplut, In forma supt cu o lama de WI spre a se da pe de potcoava. ghiata (-=. fr. patin). patrie f. I. tara unde ne-am nascut:

patinor m. cel ce patineaza.

patria e o a doua mama; 2. fig. se zice

pätire f. I. suferinta Indurata; 2. fig. de Wile In cart s'afla cu prisosinta unele

lucruri Atena era odinioard patria arpatiserie f. arta 0 comertul cofeta- telor frumoase. rului (=- fr. patisserie). pfitrime f. a patra parte dintr'un tot. pätit rn. cel ce a suferit i invatat patrimonial a. ce tine de un Pattiexperienta.

:

multe In vieata sa: tot pcititul e price- moniu: avere patrirnoniald. put CR, V. Stan, patrimoniu n. I. averea provenita pfititanie f. patanie: sd-i spue pdti- dela parinti: separatiune de patrimoniu ; 2. fig. ceeace apartine natural cuiva : detania. patlageh f. pl. planta culinari din fam. votomentul e patrimonial sufletelor 1. patlagele vinete, originare solaneelor : alese. din India, cu boabe lunguete vinete (Sopatriot m. cel ce iubeste patria sa si lanum melongena); 2. patlagele rosii, cauta sa-i fie folositor. originate din America meridionala. cu patriotic a. 1. ce tine de patriot; 2. boabe rosii, numite i paradais (Lyco- ficut din patriotism. persicum esculenturn). [Turc. PATLYD JAN].

patlaigina f. planta cu proprietati amare

si astringente (Plantago major). PLANTA GINEM J.

patriotism n. iubire de patrie, patristich f. partea teologiei ce tra-

[Lat. teaza despre scrierile sfintilor Parinti ai Bisericii.

patlfiginiu a. de coloare vanatfi: in- patrologie f. colectiune de operele ems cu un sal pdtldginiu Fn. sfintilor Parinti ai Bisericii. patologic a. cc tine de patologie, patron m. 1. cel ce serva de protecpatologie f. partea medicinei ce tra- tor; 2. sfant al anti nume se poartii; 3.

teaza despre. natura, cauzele i simpto- slant eiruia e inchinata o biserica i pe mele boalelor. care o Ora, un ores, o corporatiune 11 pittos n. I. intrebuintare de mijloace recunoaste de psotector; 4. stipanul unui patetice; 2. emfaza afectata In vorbire. atelier.

patrafir n. vesmant preotesc atarnat

patron n. cartusa: imparte patroane

de grumaz. [Slay. PATRATHLII, din gr. mod. AL. [Nemt. ntrRoNE: din terminologia mi-

(lit. de gat, de unde si forma litara austro-ungaral. patronit v. a lua sub protectiunea sa. patrar n.1. a patra parte: un patrar patronaj n. 1. protectiune acordata de secol; 2. aspectul lunei and apare ca de un om bogat sau puternic; 2. fig. proun semi-cerc luminos: 3, cal de patru ani. tectiune in genere (= fr. patronage). patrat ri. 1. cuadrilater cu lattui egale patronal a. ce tine de patron, de unghiuri drepte: pdtratul unui nu- sfantul unui loc: sarbdtoare patronald. mar, produsul acelui numfir prin el inpatronesh f. se zice de o dama care EPITRAH(LT

bisericeasca epitrahil)].

sus; 2. caleu.

a. ce are forma unui pa- prezida la o opera de binefacere. patronimic a. i n. nume de familie, patres (ad) adv. mort, lit. (transportat) in opozitiune cu prenumele si supra-nuII

trat: odaie natratd.

la pal inii noi te credeam ad patres

mele; numele patronimice romdnesti

www.dacoromanica.ro

pat

- 471 -

se terminei ?n escu sau eanu, ca Popescu, Nicoleanu.

patrontas n. cartusiera: centuronul

cu patrontasul. [Nemt. PATRONTASCHE]. patru num. de dota ori dotia. [Lat. QUATUOR].

Paz

pauperism m. 1. starea celor saraci;

2. toti sarach dintr'o OM,

paupertate f. 1. saricie: certificat de paupertate; 2. fig. lipsa de minte:

paupertate intelectuald. pauzai f. 1. lntrerupere momentana a unei actiuni: a face o pauzd; 2. Fluz.

patruli 1. 1. mita de noapte ce 301.datii fac intr'un oras; 2. detaamem cate interval de timp, de durata unei masuri; face patrula. [Rus. (din fr. patrouille)]. 3. in tipografie: trasura de unire. phtrunde v. (activ) 1. a trece dela un pava v. a pardosi, a asterne cu piacapat la altul: nleiui pdtrunde h6rtia; Ira, etc.

2. a intra :sciatic, a se strecura : frigul

pavat f. Mold, Tr. din la incheierea de

pdtrunde oasele; 3. fig. a se ifispandi subtioarli a camasii. a sumanului, etc.

departe: instrucfiunea pdtrunde in to ate [Ung. pktrAl. pavaj n. 1. actiunea de a pava; 2. clasele societd fii ; 4.8 ajunge a cunoa a Intelege: a pdtrunde un secret; 5. a lucru facut cu pietr4: 3. mod de pavare: misca profund: nenorocirea lui mi-a pavaj cu mozaic (-= fr. pavage). pdtruns inima. (reciproc) 1. a intra pavAzal f. 1. scut mare ce acopere tot U

unul intr'altul: a se pdtrunde; 2. fig- corpul unui pedestru; 2. Bot. jalq. [II. a-gi umplea mintea, sufletul: a se pd- PAVES% printr'un intermediar slay]. trunde de datoriile sale; 3. a se con- paveh f. Mold. pavaj: pavèle de piavinge: s' a pdtruns cd graba stricd treaba Ira sau de brad. CAR. [Lat. PeRTUNDERE. a gauri]. pavecernijä f. slujba dupa dna cea plitrundere f. 1. actiunea de a pa- mica. [Rus. PAVECERNTrA (v. vecernie)]. trunde ;

2. fig. usurinta spiritului de a

patrunda In cunostinta lucrurilor : perspicacitate, sagacitate.

pavelui v. Mold, a pava. pavian m. maimuta groasa cu botul

prelung (Cynocephalus).

patrunjel ni. planta legurninoasa in- pavilion n. 1. un tel de cort la mitrebuiritata In bucatdrie ca condiment litari; 2. cascioara de obiceiu patrati. la

(Petroselinum sativum). [Ceh. PETRUJEL1. extremitatea unui edificiu; 3. asup !info pattruns a. 1. trecut prim pdtruns de gradina ; 4. parte exterioara a urechii; 5.

gloanfe; 2. imbibat : hartie pdtrunsd de stindard arborat pe catartul dinapoi al greisime; 3. fig. adanc miscat: pdtruns unei corabii spre a indica nationalitatea sa. de durerea lui; 4. convins: pdtruns de pavoazh V. 1. a garnisi o corabie cu

datoria sa. paveze i pavilioane; 2. a orna cu drapele. pfitrunzfitor a. I. care pitrunde: frig pavogadu n. exercitiu de solfiare dupa pdtrunzdtor; 2. fig. care aprolundeaza silabele din psaltichie (pa-vu-ga-di-chelucrurile grele: spirit pdtrunzdtor. patruzeci num. de patru ori zece.

zo-ni-pa).

paza f. 1. actiunea de a pad, veghere: rdmase de pazd; 2. fig. Ingrijire, Ware patucean n. pat mic. pfituiac n. OW] mic: fan& strems de seamd: paza bund trece primejdia asezat in pdtuiace. rea. [Abstras din pazi]. pàtül n. 1. pat pe care s'aseaza stupi, pazar n. targ, piata (vorba iesita din legume sill poame; 2. cosar (de porumb): uz): Aga' era mai marele pazarului. pdtulele gemeau de pline ce erau; 3. [Turc. PAZAR, rostire vulgara din persanul pat de pari /n mijlocul apei de prins peste. aLzwa (v. bazar)].

plituli v. a strange granele In patule.

pãturà f.

pazarghidean m. comisionar pentru

1. Invelitoare de MI.'S gros targueala (in vremea ciumei lui Caragea):

tesuta : cdt fi-e pdtura, atfit te intinde la fiecare poartd era c6te o andraPANN 2. acoperhmantul calului; 3. strat ma..., in care se add postia c6te un din o rnaterie oarecare: tdblife acoperite servitor pus acolo pazarghidean GH1CA.

cu pdturd de ceard. [Derivat din pat]. pauch f. tampina: incepurd a suna

[Turc. PAZAREOHIDEN, targuit01].

pazarlác n. targueala, negustorime: din pauce, din trambile fi din surle nu-1 agiunge capul sd facd asemenea OD. [NeIrlt. PADRE]. pazarldcuri AL. [Turc. PAZARLYK]. pilau m. gen de pashri din ordinul pazarnic m. politaiul targului (In tim-

galinaceelor. cu pene frumos colorate, pul ocupa(iunii rusesti 1828-1834): intrd dar cu vocea neplacuta. [Lat. PARONEKI. in curte vestitul pazarnic, urnrat de un

phunii v. a fi mandru ca paunul. cazac GHICA. [RM. PAZARNTICII (din tune. phunas m. 1. puiu de palm; 2. fig. pazar, bazar)]. pfizi v. 1. a priveghia pentru apirare: tartar, mandru si frumos : pdunasul coa pdzi cetatea; 2. a baga de seama sa drilor, voinicul voinicilor Pop.

www.dacoromanica.ro

- 472 -

paz

ped

nu fug5: a pdzi Un captiv ; 3. a avea ai pecia vacei alege Rom. [Cf. slay. grija : a pdzi un bolnav; 4. a observa PECENI, ficat]. pecingine f. eruptiune de bAsicute, cu scumpAtate: a peizi credinfa, cuvdntul; 5. a feri: frica pcizeate pepenii; 6. eczema: se intinde ca pecinginea. [Lat. a lua aminte, a fi cu bagare de seamA:

(nr)prnomr.n].

peciu n. carte dicasterialii ce ordona celebrarea casatoriei: mergi de-ft scoate peciul, te oiu cununa chiar eu AL. [Cf. paznic m. pAzitor, mai ales de noapte. pecete]. paznic m. Mold. scoaba dogarului ti pectoral a. 1. privitor la pie pt : muachi

pdzefte-te! [Slay. PAZITI].

paait a. care se pazeste. päzitor m. cel ce pAzeste,

dulgherulul. [Rus. PAZNIKO, din PAZO, sco- pectorali; 2. bun de piept: tizand pectoral& II n. ornament ce marele preot la Snared

Pazvangii m. pL 1. soldatii din oas- Evrei purta pe piept. pecuniar a. 1. ce stri In bani : infePazvanti m. pL Pazvangii: cdteva rese pecuniare; 2. privitor la bani: lipsd sute de Pazvanti Bkr.c. ,pecuniard. Pazvantlii m. pl. Pazvangii: ne-am pedagog m. 1. cel ce prepará pe copii pomenit cu doud sute de Pazvantlii Ph. ti poarta grija de educatiunea lor ; 2. cel pe prep. serva a exprirna : 1. locul a- ce s'ocupa cu pedagogia, tea lui Pazvantoglu: 2. fig. Aftritori.

supra cAruia stA ceva ofi cineva: a aedea pedagogic a. relativ la pedagogie : pe scaun; 2. locul asupra cArula se miscA sisteme pedagogice.

cineva : a incaleca pe cal; 3. partea apedagogie f. 1. educatiunea copiilpr; supra areia se face ceva: se spald pe 2. arta de a instrui, maini; 4. un spatiu de timp; pe un an; pedalfi f. 1. coarda prin care se pune 5. o modalitate: pe fafd, pe voie; 6. acu- in miscare roata, la masini de cusut si

zativul la finite (ca un mijloc de di(eren- bicielete; 2. Muz. mecanism pus in mis--

rentiare de nominativul ornonim): lent care cu ajutorul picioarelor: pedald de invinge pe urs. [Lat. PER]. orgd, de piano. pehn n. imn in onoarea lui Apollon. pedant m. cel ce face parada cu stiinta peanii f. Tr. V. pana. a. Un aer pedant. sa. peasnil f. antare bisericeasca. [Slay. pedantesc a. ce tine de pedant. PIESNI, imn]. pedantism n. ton, caracter, apucaturi pecetar m. gravor de peceti. de pedant. pecete 1. I. placa de metal in care pedeapsfi f. 1. aplicare de mijloace sunt sã pate embleme, ce se reproduc apoi ce produc durere spre a corija pe un culin cearA rosie spre a da un caracter de pabil: si-a luat pedeapsa; 2. fig. mare autenticitate scrisorilor, diplomelor, actelor nenorocire: pedeapsa lui D-zeu. Pedeppublice : pecetea Statului; peceti, od, sele pentru crime aunt: munca silnica, un fel de dare ce a fost desfiintatA prin recluziunea, detentiunea, degradatiunea ciReforma lui Const. Mavrocordat (v. pe- vic6; pentru delicte i contraventiuni: incetluiturd); 2. urma pecetii; 3. fig. semn chisoarea j amenda. [Gr. mod. PA(DEVSIS, caracteristic, caracter distinctiv: pecetea instructiune: pedeapsa e conceput6 ca o geniului, pecetea unei epoce. [Slay. inv6tA(urá menitá a Indrepta l cuminti PECATI]. (v. pedepsi)]. pecetlul V. I. a pune pecetea pe un pedel m. servitor la o Universitate, act; 2. a pune pecetile din autoritatea pedepsi v. 1. a Inflige pedepse; 2. a justitiei; 3. fig, a cimenta, a IntAri: a se chinui. [Vechiu-rom. pedepsi, a inpecetlui o unire. strui (coameni pedepsifi intea noastra. pecetluire f. actiunea de a pecetlui; limbào, Biblia din 1688)]. pecetluirea cámáiI, pedeapsA infamantfi pedepsie f. pop. Mold. epilepsie (con(in epoca fanariota) care se ficea celor sideratti de popor ca o pedeapsh divinA): vinovati de marl abuzuri sou de o cum- la unit le umblau buzele, pared erau pht3 asuprire a poporului: lnainte de a cuprinai de pedepste CR. fi aruncat In ocn6, functionarului abuziv pedepsitor a. care pedepseste: potop li se pecetluia amasa pe clánsul. trimes din ceruri cu foe pedepsitor AL. pecetluit a, provraut cu o pecete. I n. pedestratt m. pedestru: patru rnii actiunea de a pecetlui. pedestraai cii puati Bk.c. pecetluituri f. bilet cu pecetea dompedestrime f. militari pedestri. nea3c6: Dumitraacu Cantacuzino scoase pedestru m. 1. cel ce merge pe jos: in 1675 dcijdit noi cu pecetluituri. decdt cii asa cal mai bine pedestru CR, ; pecie f. muschiu principal, dela vita, 2. infanterist. [Lat. PEDESTREM]. II a. un druvitel l porc: sd cumpere came merge mass pedestru Rum II

www.dacoromanica.ro

ped

pen

473

pedicur m. cel ce taig bAtAturi.

pedicuth f. plant& cu al carii praf

frunze de pelin: pelin de Dreigdsani. [Slay. PELYND].

galben (numit praful strigoilor) babele I pelinch f. Mold. I. fasa (de prunci): vrAjesc ca 35 iea mana vacilor, iar tara- copilandru abia scos din pelinci At.; nul spala cu fiertura dintr'insa caii plini 2. pl. tulle de CrLcium («fasele lui Hride !tie (Lycopodium clavatum). [Ori- ctosv). [Rus. PELENKA]. pelinith f. plant& cenusie cu florile gin& necunoscuta]. peduncul m. Bot. coadA de floare galbene (Artemisia pontica). peloc adv. V. loc. sau de fruct. pegmatith f. piatrA granitic& In care pelteh f. must de poame (mere, las'afla caolin si sepia la fabricarea porte- mai, gutui) fierte pada' la ingrosare: pellanului: pegmatita se gdseate in muntii tele de gutui fi de mere GITICA, [Turc. axtra, de unde si Mold. belta Mehedintilor.

pehlivan m. 1. od., atlet ori saltim-

peltic a. si m, care nu poate rosti

nule I Al.. [Turc. PEHLIVAN, lit. viteaz, voinic].

pembe adv. 1. roz, trandafiriu: fer-

bane care se oferia in spectacol la nun- uncle Mere. [Turc. cured. tile domnesti: pehlivanii fdcurcl feluri pelungoasa f. Bot. silnic. [Si prede nazdrcivanii ai de jocuri OD. ; 2. azi, lungoasd, numità astfel din cauza tulpifig. sarlatan, poznas; cz'ard, pehliva- nei sale tarltoare si a frunzelor preiungil.

pehlivanie f. 1. scamatorie: fcicdnd menea de croazea pembe Fa.; 2. fig. pehtivdnii sci rdzci boieri AL.; 2. fig. ai jam. bizar: gust pembe sci se dea

purtare, fapt& de pehlivan ai sa-mi dai In dulap. [Turc. PEDIBt, lit. de coloarea soma de pehliviiniile tale Ai. bumbacului ; pentru sensul figurat, cf. fispeic m. V. paic. tichiu]. peiorativ a. care adaoga o idee ne- penal a. care supune la o pedeapsà:

favorabilA: sufixe peiorative (ex. critic- lege penalci. penalitate 1. sistemA de pedepse staastru, poet-astru).

peire f. 1. actiunea de a peri; 2. moarte,

min.& merg la peire.

bilit& de lege.

penati m. pi. 1. Mit. zei domestici la

peizaj n. 1. intindere de WA ce se cei vechi ; 2. fig. locuintà: a se reinimbrAtiseaza dintr'o privire; 2. tablou ce toarce la penatit sad. reprezinti situri campenesti (= fr. pay- pendant n. se zice de doufi obiecte sage). peizajist m. pictor de peizaje,

menite a figura Impreuna spre a se co-

care suferà rnai ales populatiile rurale.

data haat, pusA in miscare, sA fac& 03

respunde prin simetrie.

pendent (pendinte) a. nu Inca hotarit pelagianism n. V. Pelagiu. pelagra f. boalA foarte gravA ce se sau terminat: o a facere pendinte. pendula f. 1. greutate astfel suspenmanifest& prin simptome pe piele si de

pelerin rn. cel ce calkoreste din pie- cilatiuni regulate; 2. orologiu a and mi,-

care e regulata de o pendula. tate la un loc de inchinaciune. peneag n. Mold. partea ie d'asupra pelerinfi f. hain& femeiasca In forma' ealcaiului inahAmintelor. [Origina necude guler mare lásat pe umeri.

pelerinaj n. 1. chlatoria ce face un noscuta].

penel n. 1. uncaltA dintr'un smoc de peles n gaura prin care se bagá bra- fire de par legate de un rnâner, cu cal -

pelerin ; 2. locul unde se duce.

cinarul In Indoitura de sus a nadragilor. ne servim spre a intinde colod, cleiu, etc, ; [Cf. ceh pn.cs pestera, barlog].

2. fig. mod de a pieta: un penel deli-

peletic n. pensula cu care olarul trage cat (= it. pennello). penibil a. 1. care cauzeazA durere brane sau flori pe vase. [Origina necusensatiune penibild ; 2. fig. greoiu: stil noscuta], pelican m. babita, pasare acvaticA din penibil. peninsula 1. tarA InconjuratA de mare, ordinul palmipedelor, cu ciocul larg i cu ezofagul dilatat in forma de pungA pen- afarà de o parte unde se impreunA cu contru pastrarea alimentelor(Pelecanus ono- tinentul : peninsula ibericci, pirineicd, crotalus): pelicanul e mancAcios, sboarA balcanicd. penis n. 1. toate penele unei pásári; e innoatA foarte bine. 2. panas. pelicula f. pielità. penita f. 1. panA de scris; 2. plant5 pelin m. 1. plantA aromaticA foarte amarA din ale carli frunze se preparà un cu florile alburii dispuse in spice (Mylicher numit absint, iar cu seams de pe- riophyllum spiccatum). penitenciar a. casA de detentiune cu liii fiert se spala ranile (Artemisia absinthium); 2. vin In care s'au macerat scopul de a reforms educapunea moral& .

www.dacoromanica.ro

- 474 -

pen

per

a detinutilor: penitenciarul dela Ocna, &mei si maliOos totdeodata : sagalnicul Pepelea EM. s'a dus Pann, tinul PepeTelega i Vacciresti penitent a. I. care se caieste; 2. care lei, cel istef ca un proverb El% [Slay. face penitenta.

peniteMii f. 1. cainta ;

PEPEal,

cern., primitiv sinonim CU Ce-

nusotcd, perechea bArb5tea3ca a Cenusaresii, deveni la urma un personaj din ImpusA de preot penitentului. pensie f. V. pensiune. sfera lui Pacala]. pension n. pensionat. pepene m. 1. planta din fam. cucurpensionar m. 1. cel ce plateste spre bitaceelor cu tulpina lntinsa pe pamant di a fi gazduit i ospatat; 2. elevul unui acatatoare prin carcei, avand clouti variepensionat ; 3. cel ce primeste o pensie thti: pepene galben sau zantos (Mold.) dela Stat. cu fructul mare, globulos sau oval, neted 2. pedeapsii

pensionat n. scoala ce piimeste in- sau sgrabuntos, cu miezul suculent, dulce, terni, institut de educatiune pentru baieti de o coloare alba sau galbena (Cucumis sau fete. melo) si pepene verde, numit Inca harpensi(un)e f. 1. suma de bani ce se buz (Mold ) i lubenifa (Olt. si Tr.), cu da pentru locuinta, brand ; 2. locul unde fructul globulos sau lungaret, de coloare cineva e gazduit si ospatat, pe un pret verde inchis sau deschis, cu carnea rosie determinat ; 3. sum& anuala platita de Stat sau galbena, dulce si foarte suculenta sau de un particular vechilor functionari (Cucumis citrullus); fig. a scoate din imiti cu onoare din serviciu. pepeni, a face pe cineva asdi ptarza cum-

pensulä f. penel. [Nemt, PINSELl. phtul ; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. yule. pentagon n. poligon cu 5 laturi. PEPENLTS = clasic PEPONEM]. pentagonA a. ce are forma pentagopepenos a. rotund si plin ca un penului: figura pentagonald. pene. pentagrama f. figura compusa din pepiniera f. 1. vlastar de arbusti ce

douà triunghiuri ecvilaterale i 1ntrecru- se transplanteazh ; 2. terenul unde se cultiva : 3. fig. reunire de tineri cari se precisate. pentametru n. vers greco-latin de para pentru o cariera oarecare. peplu(m) n. manta femeiasca brodata, 5 picioare. Pentateuc n. partea Bibliei coprin- la Grecii antic!: cii pavciza lancea 'n zand cele 5 anti ale lui Moise. peplum inveilita NAUM. penticosta f. sarbatoarea Rusaliilor, pepsina f. principiu activ al fermenla Evrei si la Catolici, cade cincizeci de tului ce se afla in sucul gastric. zile dupa Pasti. percal n. tesetura de bumbac foarte penticostar n. carte bisericeasca ce finfi at compact& contine slujba de 50 de zile, dela Pesti percalina f. pans& de bumbac war& pawl la Rusalii. [Gr. med.]. §i lustruita, pentru captuseli.

pentru prep. 1. arata scopul sau des- percan n. stoffi din par de carnila. tinatiunea : a muri pentru patrie; 2. o [Origin/1 necunoscuta]. consideratiune sau preferintii: fa, te rog, percepe v. I. a primi impresiunea opentru mine; 3. o favoare: opiniunea biectelor, sensatiunea ce de cauzeaza publica e pentru el; 4. o relatiune e urechea percepe sonurile; 2. a ridica prea mare pentru varsta lui; 5.1n pri- si strange impozitele. vinta : am auzit pentru tine ca esti un perceptibil a. ce poate 6 coprins de om prea iscusit PAN; 6. cauza am. pe- simturi sau de minte : ironie abia perdepsit pentru lenea lui; 7. ca interoga- ceptibild. tiv, spre a cunoaste cauza sau motivul:

perceptibilitate f. caracterul celor percepti(un)e f. I. facultatea de a

pentru ce ? 8. ca raspuns, cu aratarea cau- perceptibile.

pentru ca... [Contras din pe infra pentruca conj. arata cauza sau mo- percepe; 2. act pfin care spiritul iea cu-

zei

tivul. [V. pentru 81. penultim a. 1nainte de cel din urma. 0 penultima f. silaba penultima a unei vorbe sau a unui vers. penumbra f. 1. Fiz. umbra ce Inconjoará umbra propriu-zisa prolectata de un corp; 2. In pictura: trecere dela clar la obscur; 3. starea unui corp slab luminat. Pepelea m. 1. Pacala, considerat mai ales sub raportul ineptiei si al nevinova(lei ;

2. reprezentantul popular al spiritului

nostinta de obiectele exterioare cart au lovit simturile ; 3. strangerea impozitelor ;

4. (perceptie) functiunea l biuroul per ceptorului.

perceptor m. cel ce strange impozi-

tele.

percet a. bal(at, vorbind de oi. [Ori-

gin& necunoscuta].

perchizitiona v. a face perchiziriuni.

perchizitnun)e I. tioas:1.

www.dacoromanica.ro

cercetare

minu-

- 475 -

per

per

perfectibilitate f. caracterul celor pereica f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune]. perfectibile. perciunat a. si m. 1. care poartil perfectionh v. a (se) face mai perfect. perfecti(un)e f. 1. caracterul cclui ce perciuni; 2. fam. (ironic) evreu bigot. perciune m. (mai ales la pl.) bride e perfect in felul sail; 2. calitate excede par, si in special ce poarta evred bi- lent& fizica sau morala: a fi inzestrat cu toate perfecliunile; 3. Jur. ind plipercurge v. 1. a strabate; 2. fig. a fire: obligafiurzea e condifionald, ce.nd examina In treacat: a percurge o carte. per Tecfiunea ei depinde de un evenipercurs n. drumul ce face o trisuri, went viitor. goti d'alungul obrajilor. [Turc. PERCEH].

un fluviu : percursul trenurilor. perfid a. 0 m. care calca cuvantul dat, perdaf n. 1. stropire foarte subtire cu care nu pazeste credinta. gura a unei materii spre a-i da lustru a perfidie 1. lipsa de credinta, viclenie, doua oari; 2. In special, la barbieri, rasa-- tradare.

tura In raspar: ras regulat in toate

perforati(un)e f. Med. ruptura ac-

Sdmbetele cu perdaf OHICA ; 3. fam. cidentala intr'un organ: perforafiunea mustrare aspra (cf. scipuneald): a da un intestinului.

pergament n. piek de oaie sau de perdeh 1. 1. panza ce se pune la fe- berbece preparata ca sii se poata scrie pe

perdaf cuiva. [Turc. PERDAH, lustria

restre: niste perdele de rnOtase 1.5P

;

a dansa.

se da dupa perdea, a se ascunde; a ri-

pergamute f. pl. yarietate de pere cu

dica perdeaua, a da lucrurile pe fatfi ; 2. ruit foarte placut si care se topeste in cortina usii de intrare la camera lui Vocla : cull. [True. PEROAMT].

Vodd chearnd un ostas dela perdea

perghel n. 1. compas de masurat gro3. cortinã de teatru (in jocul pipu- simea ; 2. zidarie in arcada sau in semisilor): cum scl jucdm pdpusile? cu cerc: tocuri aduse in indoit perghel OD. ; perdea ori fdrd perdeap POP. ; 4. fig. 3. un fel de joc circular. [Turc. PER %LEL]. peri v. 1. a inceta de a 6; total piere; rezerva, bunacuviinta (metafora Math' dela modul de a juca papusile): ii vorbesc 2. a avea un sfarsit timpuriu sau violent: OD. :

cu perdea..., ca sd n'o rusinez CAR. ; a da cuiva o perdea, a-I dojeni pentru o necuviinta, a-i da un frecus; 5. pohoeala la ochi (ce acopere lumina ca o

a pert intr'un naufragiu; 3. fig. a ca-

dea in rUina, in decadenta, vorbind de

lucruri: Imperial roman Peri in anul

476; 4. a muri, vorbind de animale toli perdea); 6. sopron sau adipost de oi boii au perit; 5. a dispare : ea peri ca pentru iarna sari i ocoale pentru boi o mdeastrd de ldngd ddrzsul Ise. [Lat.

*i vaci, perdea pentru oi CR. [Turc. PERDE,

vat, portieri, cataracti la ochi,

modestie, curatenie sufleteascal

P1 R1RE].

perlã V. a curata cu peria. pericarp n. Bot. InveIiu1 grauntelor

pereche f. 1. doua finite sau clopa unei plante. periciune f. 1. peire: o fiu al pertpereche de boi, o pereche de case; 2. ciunii I Bor.; 2. stricaciune: mobilele sulucruri de acelas fel luate impreuna : o

barbatul si femeia e o pereche potrivitd ; p use periciunii.

3. asemanare: lenes fdrd pereche CR.

periclith v. a 6 In pericol.

pericol n. primejdie, ceeace expune la un accident sau la o nenorocire. peregrin m. V. pelerin. pericoph f. sectiune, capitol din sf. peremptoriu a. care decide definitiv, fara oblectiune posibila: rdspuns pe- Scriptura. periculos a. 1. primejdios, care pune remptoriu. perete m. I. zidarie ce Include o casa in pericol boald periculoasci; 2. caruia sau ingradeste o curter 2. scoarta unei nu te poti Increde: om periculos; 3. fucarti; 3. laturi interioare ale unui vas sau nest : doctrind periculoasd. tub; 4. part ce formeaza Ingradirea superie f. 1. unealta din fire de par fixate prafetei interne a cavitatilor corpului pe- la o placa 1 servind la curatitul hainelor, refii pieptului,perefii stomacului. [Ve- ghetelor, etc.; 2. pensula din par de pore chru-rom. pdreate = lat. vulg. PARETEZI a vopsitorilor i spoitorilor de case. [Slay. [Vechiu rom. pareache = lat. PARICULA].

(Cla sic PARIETEM)]. V. serfs.

mauls, pene].

perfect a. I. care intruneste toate caperier rn. fabricant de perii. lititile, desavarsit: nimeni nu e perfect; perieturi f. rezultatul perieril. 2. care nu Iasi nimic de dorit: sdndiate periferie 1. conturul unei figuri curbiperfecter. n. Gram. timp ce exprima find. trecutul. adv. in perfectiune. perifrazi f. figura de stil prin care perfectibil a. ce poate 11 perfectionat. se exprimit In mai multe vorbe ceeace II

II

www.dacoromanica.ro

- 476 -

per

sgar putea spune cu una singura : regele

per

peritoneu n. membrani ce tapiteazi

animalelor in loc de leul. perimi v. Jur. a se pierde un proces din lips6 de urmirire la timp. perimet n. franghie cu carlige de pescuit. [Origina necunoscuta perimetru n. contur : perimetrul unui camp. perini f. Mold. V. perna".

interimul abdomenului. peritor a, care piere : peritor de foame.

rand].

mici caractere tipografice.

periuth f. perie raki, in special de

dinti,

perj n. Mold. prun. [Origins necunoscuta perjä f. Mold. pruni: numai pe perje prind sume marl de bani AL. perindh v. Mold. 1. a cerca unul dup5 perjar m. Mold. vAnzAtor de perje : altul : a perinda vitele ; 2. a muta dintr'un ai ajuns a fi perjar AL. loc intealtul; 3. fig. a se succede : tot mai perjerie f. Mold. prunet: mosioara des se perindeazd si din tineri in mai mea de perjerie AL. tineri En. [Lit. a lua sau schimba pe perth f. 1. mArgiritar; 2. cele mai perinoc n. Mold. I. perna dela roata

permanent a. care dureazi Intr'una,

morii ; 2. bucatA groasa de lemn in care care rAmAne statornic.

permanenth f. duratfi constantA, starivat din perind]. bilitate. perioadfi 1. interval de timp. permanganat n. sane din acidul de period n. 1. timpul rotatiunii unui as- manganez : permanganatul de potasa sunt yArite capetele dricurilor carului. [De-

tru : pdordntul Ii face periodul in 365 e un antiseptic violent. de zile i tin sfert ; 2. timp scurs intre permeabil a. ce poate fi pitruns de doui epoce : period de o mie de ani; un fluid: sticla e perrneabila la lumina. 3. spatiu de timp nedeterminat: un pepermeabilitale f. caracterul celor perriod lung; 4. timp de formatiune a pi- meabile. mintului: perioade geologice; 5. faza permis a. ce e Ingicluit a se face. unei boale; 6. reunire de fraze formind n. permisiune. un sens complet i un tot arrnonios: pepermisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva ; 2. in special, Inrioade oratorice. periodic a. 1. care revine la timpuri voice datA soldatilor a lipsi dela 1-8 zile. permite v. 1. a da dreptul, autorizaanurnite : vanturi periodice ; 2. care apare la o data' : fd'aie periodica ; 3. se zice rea ; 2. a ingiclui, a tolera : se permite de fractiunea zecirnali ale chrii cifre se ceeace nu se poate opri; 3. a-si lua liII

reproduc infinit In aceeas ordine.

bertatea : prea If i permifi multe.

periodicitate f. caracterul celor pepermuth v.1. a schimba o functiune, un grad cu altul; 2. a se substitui unul riodice: periodicitatea unei boale. peripatetic a. care urmeazi dupi doc- altuia : literele se pot permuta. trina lui Aristotele: acest filozof instruia, permutabil a. ce poate fi perrnutat. permutati(uWe f. actiunea de a (se) preumblindu-se, in gradina numiti Liceu. peripetie f. 1. schimbarea situation. permuta si rezultatul ei. a desnoclamintului, intr'o operA drama- pernh f. 1. un fel de sac umplut cu deg ; 2. intimplare neprevilzuti ce schimbi pene, pAr sau puf, de rezemat, de odihnit ori de culcat; 2. strat de lemn (la totul.

peripisch f. cauzi de proces (vorbi roata morii). [Mold. perina = slay. PE.' lesiti din uz): peripisca d-tale atarna /UNA]. pernicios a. foarte periculos: febrai de rarnul administrativ At. [Origins necunoscuti].

peripneumonie f. Med. inflarnatiu-

nea pliminului.

pernicioasa perniciozitate f. caracter pernicios : perniciozitatea unei boale. pernith f. pernA mica', in special de

perire f. actiunea de a peri. perisoari f. 1. pail micA ; 2. un fel Infipt ace. de sarmale firA foi: ciorba de perisoare. peron n. trotuar la gara unei cii feperisor in, I. pAr scurt ; 2. planth cu rate (--= fr. perron). frunzele piroase (Elymus crinitus). perorh V. a vorbi mult timp si cu o peristil n. 1. colonadi ce formeazi emfazi pretentioasa.

galerie in jurul unui edificiu; 2. toate coperorati(un)e f. concluziunea unui loanele ce impodobesc fatada unui mo- discurs. perpelit a. Mold. shricicios : runt si nument. peril a. I. dispArut, mort; 2. (la fritA) perpelit A. [Cf. prirptili si (sub raporpalid : cat e de peritd! 3. Bot. buruianA tul sensului) Parfitl. de cel perit, Mold. cruciuliti. perpendicular a care cade astfel

www.dacoromanica.ro

- 477 -

per

pe o linie sau pe un plan, lock s5 for-

per

(:)arre: opiniune personale i; 2. care a-

meze dotol unghiuri adjacente egale. II per- tinge persoana: insultd personald; 3.

pendicularti f. linie perpendicular&

Gram. care aratA persoana : pronume perper n. V. pArpAr. personal: mod personal, altul cleat inperpefal f. Tr. sortul t5iancelor. [Ori- finitivul. adv. to propria persoanA : a gina necunoscuta lucra personal. I n. toate persoanele perpetuh v. I. a face sA dureze tot- ocupate inteo administratiune sau intfun deauna sau foarte mult timp: a perpe- serviciu: personalul uzinei. tua o amintire glorioasci; 2. a dura personalitate f. 1. ceeace apartine II

esential persoanei, ceeace o caracteriz5 :

mereu.

perpetualitate f. durat5 perpetu5. a avea sentirnentul personalita fii sale ; perpetuu a. I. care nu inceteaz5 ni- 2. caracterul celui ce e personal : persociodatA, care dureaz5 totdeauna ; 2. care nalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofen-

3e reinoieste mereu : pldngeri perpetue. sätoare in contra unei persoane anumite perplex a. nedumerit, nehot5tit. a face personalitd fi; 4. personaj: per, perplexhate f. nesigurantd cauzat5 sonalitd file politicei.

de o mare tncuratur5.

personifich v. a &Wind unui lucru Pers m. locuitor din Persia antic5: neinsufletit caracterul, sentimentele unei rdsboaiele Grecilor cu Per.W. persoane reale: peigdnii personiricau Person m. locuitor din Persia mo- toate torfele naturei.

dern& H a. ce tine de aceastà tar5 : limba personifieare f. actiuned de a perperscmd. sonifica i rezultatul acestei actiunt.

persecuth v.1. a urmari pe nederept personificat a. I. transformat in percu violentd: 2. a importuna nui per- soan5 : justifia personiticatei ; 2. se zice secutd cu complimentele sale. despre o persoanA ce posecla in grad inalt perseculi(un)e f. 1. urmärire ne- calitati sau defecte bunatate, prostie dreapt5 i violent5; 2. persecutiune din personificatd. cauza religioas5; 3. importunitate continua.

personificator a. care personified:

persecutor m. cel ce persecutA. pornire persaniticatoare. perseverb V. a stárui tntr'o lucrare. perspectiviii f. 1. arta de a reprezenta perseverantfi f. st5ruintà. obiecte dup5 diversele aspecte ce produce persian a. ce tine de Persia. 11 m. lo- departarea ; 2. aspectul obiectelor vazute cuitor din Persia. la distant5: o perspectivd incdntedoare: persianä f. obloane de ferestre com- 3. fig. eveniment posibil in viitorl orice

pose din scandurele dispuse orizontal.

soldat are perspectiva de a ajunge

sienesc AL.

oarecare. fig. tn viitor.

persienesc a. persian : un fast per- general; in perspectivii, la o depártare

Persiflb v. 1. a-si bate joc de cineva cu un aer inocent sau naiv; 2. a vorbi

Perspicace a. pAtrunthor. perspicacitate f. pAtrundere a min

cu ironie. fli, sagacitate. persisth v. a starui Inteo afirmare, etc. persuaziune 1. 1. credint5 ferma ;

2.

persistent a. staruitor. darul de a convinge: spiritele se cdstipersistenfa f. sthruint& gei prin presuaziune. persoanii f. 1. flint& un b5rbat sau persuaziv a. care are puterea de a

o femeie : o persoanei amabild; 2. per- convinge: limbaj. orator persuaziv. soaná civil5 (juridied), se zice de Sta. perturbaji(un)e f. 1. turburare more tul si de unele asezAminte considerate de emotiune profund5 : 2. neregularitate in lege ca indivizi : comunele sunt persoane miscarea unei planete. civile; 3. Gram. rolul vorbelor in cuvanperturbator a. si m. care cauzeaza tare, subiectul verbului: pronume de a turburare, dezordine. treia personnel; 4. una din fetele Sfintei perucii f. P5r fals ce-si pun pe cz Treimi: cele trei persoane divine. cei ce n'au p5r si actorii (= fr. perruque).

persona grata

f. (epersoan5 pl5-

peruchier m. fabricant sau negustor

cut5,), se zice, in limba diplomatic& de de peruce (=-- fr. perruquieri. personajul ce va fi agreat de guvernul pe peruzeh f. piatr5 scumpa de coloare lang5 care e acreditat. albastr5 l nestravezie: pardoseald de

personaj n. 1. persoana insemnatA, peruzele POP. [Tore. pmuzil, pervaneh f. fluture de noapte: toepiesA sau roman; 3. rol ce joacA un ac- mai ca o pervanea se arde inima mea tor: 4. fig. rol ce joaca in lume : e un PANN. [Turc. PERVAA (vorb5 excluziv litetrist personai (= fr personnage). rata)]. personal a. 1. particular unei per- pervaz (privaz) n. I. cercevea: perilustrA; 2. persoanA ce figureaza Intr'o

www.dacoromanica.ro

per

- 478 -

pies

vazurile uaei; 2. deschizeturii la izmene pesin adv. In nurnerltoare: mie mi sau la nadragi; 3. pl. spetezele ferestreu- place sa platesc pesin AL. [Turc, men]. lui; 4. bordura unui tablou; 5. cadru de pesingea adv. cu bani pesin: mai lemn sau de bronz in care se pune un bine pefingea pe ipfingea dec.& cu loptablou, o gravure; 6. fig. cadru: in pri- ianul si banii la anul PANN. rrurC. PE'

vazul negru al vieti-mi e icoand de lumina Em. [Turc. PRIVAZ, de unde si Mold,

privazi!.

pervers a. I. foarte riiutecios, pornit

la rele; 2. depravat. II m. om pervers.

IINDJA].

pestnä f. plante cu flori frumoase

pi

cu miros plecut(Centaurea). [Ting. PEZSDIA, THOSC].

pesmet n. 1. paine rescoaptii In felii

perversitate f. caracterul celui per- ce serva de proviziune pe drum, mai ales pentru militari; 2. un fel de prejlture vers, depravatiune.

perversiune f. 1. schimbare din bine uscata pentru ceaiu sau via. [Ling. pazmin. (cf. posmaa. in feu; 2. Med. turburare. perverti v. 1. a schimba din bine In pestä f. numele stiintific al ciumei, peste rn. 1. animal acvatic, cu senge luxul perverteate datinile; 2. fig. a denature cu totul: a perverti sensul rosu I rece, avand aripioare de Innotat si respirend prin branhii: peste tiganesc, unei propoziliuni. pervinca f. plante cu flori albastre alt nume dat avatului (a cerui spinare e ce creste prin pAcluri i cranguri (Vince de un verde rnesliniu); 2. pl. ultimul din

r.:

herbacea). [Dupa lat, PERVINCAL

cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. PISCEHl.

se conserve pestele prins.

terancelor (In Mold.

peste prep. 1. arate ceva pus d'asupes n. 1. partea dinainte a unui zid; 2. lature, coaste m'arn pomenit cu tra- pra: cerul luceate peste capetele noassure intr'un pe.s GHICA. [Turc. PE*, parte tre; 2. o suprafate: ran pod peste Dunare; 3. dincolo : peste munti, peste anterioarel. pescar m. cel ce pescueste sau vinde drum; 4. mai mult: peste o mie de galbeni; 5. fig. ceva covar§itor: peste peste. [Lat. PISCARIUSI. pesefirel m. pasere albe care sboare pe masura, peste putinfa; 6. dupe : peste lenge suprafata apelor, ca se prinzA pesti- (loud' zile; 7. fn rimpul: peste noapte. preste, vechiu-rom. prespe=lat. na sori, cu cart se nutreste (Alcedo ispida). pescalrie f. 1. meseria pescartdui ; 2. SUPER]. pestelel f. ortul sau Iota dinainte a terg de peste; 3. locul unde se prinde

peseltrit n. 1. actiunea de a pescui;

2. ocupatiunea cu pescuitul.

pesches n. 1. dar cAtre Poarte (V. haraciu); 2. dar in genere: sâ dual

i

peste Olt). [Si

prestelcd = bulg. PRZSTILICIA.

pesterà f. intundatura In stence sau

in munti: peatera Bistrifei. [Slay. PETIERA].

pestifer m. care comunicli ciuma : capul pe tipsie peachea la Impardfie miasme pestifere. pestilent a. ce tine de peste; febra POP. 3. plocon: era sa aduca peachea

40 de cdpatani de zahar AL.; 4. (ironic) pestilentd. pestilentä f. 1. pestA respendite Intr'o piezent: politaiul dase revoltantii pegtare; 2. fig. InvetAture pernicioase. chef procurorului At. [Turc. prilue]. pestilential a. contagios: boater pespeschir n. 1. penze de sters pe maini, pe fate ; 2. maramet (In Olt st Arges). tilentiala. pestinian n. Mold. sal sau velment [Turc. pared. peschirgiu m. boierinasul Curtii fa- ce intesurd tot corpul (vfipsit rosu si alnariote care prezenta Domnului peschirul,

bastru): in loc de rochie va avea un

[Turc. Pa/CIRDA.

pestiman mare NEOR. [Vechiu-rom. pee-

animale acvatice; 2. a scoate din mare:

PEITIMAL, lit. treace-spatele].

pescui v. 1. a prinde pesti sau alte timal, cearsaf de sters corpul = turc.

pestref n. preludiu, uverture (In muape turbure, a trage foloase din neoren- zica turceascd): cu mane/e i cu pes-

a pescui margean; 3. fig, a pescui in luelile altora.

pescuin5 f, bele teu. pescuit n. pescerit.

pescuitor rn

cel ce

trefuri. [Turc. POREV, lit.ceeace merge Ina-

inte, printr'un intermediar grec modern].

pestrit a. cu pete sau fete multe ; nevasta celui bogat era pestrita la

pescueste; fig. pestrit la mate, pizmitaret, reutecios :

pescuitor de amoruri AL.

pesemne adv. probabil.

[Lit.

scinnele sau indicifle lucrului].

dupd mate ai foarte sgarcita Crt. [Slay. *pisTalT6 (din pisraO, felurit)].

pesimistn n. opiniunea pesimistilor. pestrue (pistrue) f. pl. pete pe obraz. pesimist m. cel ce crede ce toate [Diminutiv dintr'un primitiv pistrd (de mere reu, care vede totul In negru. unde si pistrue) = slay. ovnx6, feltiritl.

www.dacoromanica.ro

pet

- 479 -

plc

petala f. Bot. fiecare din partite ce sau la Incilzitul masinelor; petrol rafinat, gaz preparat din picura. petec n. 1. bucata rupta sau taiata petrolifer a. avut in petrol: regiune

compun corola unei flori.

dintr'o stofi: croitorul bun niciun pe- petraliferd. pezevenghiu m. mijlocitor neonest. tec nu leapeidd; 2. petec Invechit si lepidat: petece pentru fabr.carea hdr- [Turc. PEZENT.N1d. tiei; 3. tasie lunguiata de pimant: un Physiologus n. istoria fabuloasa a petec de mo.pie; tesi da in petec, a se animalelor. pianina f. piano mic. da de gol. [Cf. lat. medieval PETACCR.R.1]. pianist m. cel ce sie sa ante din piano. petecar m. cel ce strange petece. piano n. mare instrument de muzica, peteci m. pl. friguri cu perisoare rosiatice pe piele. [Serb. PETIT: (Cf . it. pe- in care sonurile se produc lovind coardele metaHce cu clapele claviaturei. teechie)].

piastru m. 1. leu vechiu; 2. monedi

peteuca f. (Oltenia) legituri de teiu

ce leaga leuca de carambul de sus. [Ori- de argint in diferite tin piastrul turcesc. piata 1. 1. loc public descoperit i in. gin& necunoscutal. peti v. a cere in casitorie. [Lat. PETES.- conjurat de cladiri: plata centrald; 2.1oc CERE, a cere (romaneste cu sensul restrans)]. de large ma duc in piafei; 3. corpul nepetimbroasa f. Bot. ba tarnici. [Ori- gustorilor i bancherilor unui oras: piata BucureOilor. [It. PIAZZA, printr'un interginii necunoscuti]. petit n. caractere mid tipografice de mediar grec-modern]. piateta f. prat& mica. 8 puncte.

petit n. actiunea de a peti: a merge piatra I. 1. corp dur si solid ce servi la cl5dire; 2. cremene sau alt corp solid in petit. petitionh v. a adresa o petitiune. de aceeas nature.: a arunca pietre; 3. petitionar m, cel ce face, prezinti o grindina: bate piatra; 4. fig. st fam. piatra in casi, fatii de maritat; 5. grapetitiune. petiti(un)e f. 1. cerere in scris adre- mada de nisip, de pietris, ce se formeazi sat& unei autoritiiti; 2. petitiune de prin- in basica udului: 6. nume de minerale: cipiu, rationament fals prin care se di piatra acra, alaun ; piatra de var, carca prob.& ceeace trebue probat. bonat de calce; piatra iadului, nitrat de petitor in. 1. cel ce peteste pentru argint cu care se serva In chirurgie spre sine; 2. mijlocitor de cisitorii. a arde carnea ; piatra scurnpi, mineral petitorie I. meseria petitorului: mi-am de un pret mare, ca diamantul, rubinul, isprewit pefitoria Ar..

etc.; Matra vfinati, sulfat de cupru. [Lat.

petrecanie f. 1. /am. petrecere, dis- emu].

plaza f. prevestire (bung sau rea). cuiva de petrecanie, a-1 rapune, a-I da [Mold. pl. cheii: origini necunoscuta (cf. pierzarii; tam. a da cuiva pasaportul, a-I pier)]. tractiune; 2. petrecerea unui molt; a face

pie n. 1. picituri: in picuri cade

expedia.

petrecator m. cel ce petrece pe Un ceara Ex.; 2. foarte mica cantitate; un

mort.

pic de apd. II adv. putin: set ne judint

lnsoti: Ii petrecu cu mare cinste [SP. ; 3. a Intrebuinta timpul, a sedea undeva: petrece tot anul la fard; 4. a se distra. a se desfira : am petrecut de minune; 5. a se Intampla: stiu tot ce s'a petre-

picet; 2. Mold, a cadea: a pica de oboscald, de somn; 3. a veni pe neastep-

petrece V. 1. a face sa treaci prin: un pic. a petrece afa prin gaura acului; 2. a pick v. 1. a picura: dacâ on curge, tate: a picat tocmai acum. [Probabil onomatopee (v. feirci)].

pica f. 1. ura mare si ascunsi: are

pica pe tine; 2. una din cele patru copetrecere f. 1. distractiune; 2. lnso- lori in jocul de carp: damd de pica (= fr. pique). tire: petrecerea mortului. petrifich v. 1. a (se) Impietri; 2. fig. pica f. 1. Zool. bibilici; 2. materle de se petrified unu 'n sclav, altu 'n im- bumbac cu puncte colorate (ca penele pisirii). [Onomatoped pdrat En. petrificare f, 1. schimbarea unui anipicant a. 1. fig. intepitor: vorbd pimal sau vegetal In plata; 2. lucru petri- cantd; 2. fin, spiritual: glumd picantd. n. ceeace e interesant: picantul ficat. petrografie I. descrierea masselor mi- cerii e cd... (= fr. piquant). nerale din care e format& coaja globuluf. picatele n, pl. puncte i flori colorate petrol n, uleiu mineral procurat de pe o stofi: stambet albd cupiccifele rosit. iavoare naturale si care servi la luminat W. pica, bit:dial cut. [Lat. PER TRAJICEREI.

IL

www.dacoromanica.ro

- 480 -

plc

piciltoare f, vas de copt, de fript.

pie

pictural a. ce tine de picturii.

picaturfi f. I. globulet de lichid: pi- piculini f. flaut mic. [Pol. PIRICULINA caturd de roud ; 2. mica cantitate: o (din it, flauto piccolo)]. picurh v. 1. a curge picatura cu piapicdtura de apd; printre picaturi, din tura cerul picura sau varsa siroaie and in cand. [V. pica]. picher m. cel ce supraveghiaza lu- de ploaie On.; 2. Mold, a ciidea de obocrarile de constructiune: picher la dru- Iseala : de somn sa picuri Ear.; 3. fig. a mul de fier si la poduri (-= fr. piqueur). vibra peste farmecul naturei dulce-i

pichet n. 1. mic detasament de sol- Ipicura ghitara En. [Derivat din pical. dati; 2. joc cu 32 de cfirti. [Rus. prszni, piens n. 1. font. bautura : Ii pldcea (din fr. piquet)]. biet picusul Isp.; 2. pl. astig ce pia pe pichet n. un fel de Materie de panza. neasteptate. [Tras din pic]. [Rus. PIERTO (din fr. piqud)]. Pidalion n. colectiune de canoane pichire I. Mold. I. Zoo/. bibilica ; 2. ecleziastice. Pravila bisericeasa, tradusa tesatura cu piatele ca penele pasarii. [V. din greceste i tiparita in 1844 in maniispica]. tirea tipografiei Neamtului. [Gr. mod]. pichiri v. Mold, a cerceta cu de-amapidosnic a. Mold. ciudat, pe dos (fig.): nuntul. [V. bichiri]. am vazut'o ca este pidosnica CR. 11

pichirisi v. a se sin* atins, a se for- n. Bot. somnoroasa (dupa forma tulpinei, maliza: baragladina, te-ai pichirisit ? acoperita cu peri deandoasele). AL. [Tras din pica, ura, printr'un inteipiedeca. 1. 1. !ant ce se pune la car;

mediar grec modern]. 2. legatura sau lat la picioarele cailor; 3. pichiritii f. Mold. bibilia (v. pichire), fig, tot ce impiedeca, ce opreste in drum : picioacit (picioarea) I. Mold. Tr. car- piedeci neprevazute; 4. punerea piciotof. [Ling. PUCS6ICA, PECSERKS (V. ciuperca)]. rului intre picioarele altuia spre a-I face picior n. 1. membru ce sera omului sa cazd i-a pus o piedeca; 5. bucatica si altor animale la men: a o lua la picior, a fugi grabnic; a lua peste picior, a-si bate joc de cineva ; 2. partea inferioarii a unui obiect, arbore, munte: pi-

cior de masa, pe tut picior de plain

Pop. ; 3. veche masura de lungime in va-

loare de 324 milirnetri; 4. -parte din vers

exametrul are sase picioare; 5. gra-

de otel cu care se descara o arma de foe: piedeca pustii; 6. unealta de cismar; 7, sandurica ce opreste betele rilsboiului ca sulurile sa nu dea inapoi. [Lat. REDICA].

piedestal n. baza unei statue sau coloane,

pielar in. 1. mester care lucreaza piemada de fan ce se dureaza din mai multe lea ; 2. negustor de piei. [Lat. PELLARIL/s1. pielfirie f. I. negot cu piei; 2. pacapite; 6. Bot. nume de plante: piciorul caprei, planta cu proprietati stimulente valie de piei. pielcicà f. pielea mielului negot de vulnerare, creste prin fanete umede din paduri i tufisuri (Aegopodium .poda- pielcele. [Diminutiv din piele]. piele f. 1. membrana ce infasura corgraria); piciorul cocoplui, galbenele; piciorul vitelului, anima. [Lat. PETIOLIA. pul omukri si al animalelor ; 2. piele de picioroange n. pl, picioare de lemn: animal jupuita i preparata: piele de bou; catalige, galena. a da pielea popil, a muri (in vechime

piciu m. batat mic, mai ales strengar se obisnuia a se da preotului capul

si sburdalnic. [Cf. sicilian PICIOTTU, baiat].

picni v. a lovi drept la tinta, a ne-

meri. [Onomatopee din pic! (cf. pocni)].

picnic n. masa unde fiecare isi

plii-

vi

pielea oilor taiate pentru comandare). [Lat. PELLEM).

pielea-dracului 1. Mold. 1. percalina halatul facut dintr'insa: iata-1 imbra-

teste partea sa: in oras sunt baluri, cat in pielea-dracului Ar.;

2. (ironic)

cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. spinare : a inceput a-mi scutura pieleapique-nique). dracului cu ciomegile AL. pieliá f. piele foarte subtire i delicatii. picotit v. a pica de somn. [Frecvenpiemn n. malaiu gros macinat (In tativ din pica]. picth v. a reprezenta un obiect prin Oltenia): cand pui piemn mai mult, se linii i prin colori: a picta un peizaj, face mdmaliga mai mare PANN. [Origins necunoscuta]. un om. piept n. (pl. piepturi) 1. partea supepictor m. 1. cel ce picteaza ; 2. fig. cel ce reprezinta prin scris sau prin viul rioara a corpului si cavitatea In care se graiu sentimentul sufletului: poetii cei aft plarnanii l inima; 2. perete 0305 al acestei cavitati In opoziaune cu spatele; mari sunt pictori mari. picturii f. I. arta de a pieta; 2. operii 3. prin analogie: piept de munte, piept de picturS; 3. fig. descriere vie naturala. de peirn.ant ISP. En. (pl. piepti) 1. par. 11

www.dacoromanica.ro

- 481 -

pie

pil

tea anterioara a unei camasi barbAtesti; de pierzare; 2. moarte : fata set' se dea 2. came dela piept : piepti de plisdri. pierzdrii hp. ; 3. executiune capital& su-

ipliciu: s'au dus la local de pierzare pieptar n. 1. hainti f5rá maneci ce PANN; 4. fig. afurisenie, pierderea sufleacopere pieptul si spatele; 2. ylato0: tului: pentru aceasta m'am dot in pier[Lat. PROWS].

pieptar de fier; 3. partea dela piept din zare Box. [Forma analogica hamutul calului. cu pierdere].

pieptenh v. 1. a descurca

I

i paralehl

pierzltor rn cel ce pierde.

netezi

pirul cu pieptenele; 2. a scfirmAna in, piesh f. 1. monedA : piesd de cinci canepà, Mita, etc.; 3, fig. a ingriji de a- lei; 2. opera' de teatru: piesd dramaticd; proape: a-si pieptena stilul. [Lat. PECTI. 3. nota, document: piese justificative;

!4. materiale explozibile: piese pentru ar-

RARE].

pieptenhturi f. rezultat al pieptenarii Itificii (= fr. pièce). pietate f. 1. evlavie: 2. iubire pentru si mod de 'pieptenat. pieptene m. 1. unealth dintata ce servA pArintii sai: pietate filiald. a alege curAM pArul, inul, canepa ; 2. pietism n. doctrina pietistilor. pieptene de legat i impodobit pArul fepietist m. membrul unei secte protestante ce tine riguros la litera Evangheliei.

meilor. [Lat. PECTINEM].

pieptentyq m. 1. Mold. piepten lat de pietos a. pios: cu cea mai pietoasd tras canura : pieptdinusii in laita CR. ; ingrijire OD. 2. pasare cu coada rosie (Luscinia phoepietrar m. 1. cel ce pardoseste cu pianicarius). ; 2. peste cu capul In forma de fus gi

pieptiv adv. piept la piept: dá piep- I cu carnea foarte gustoasa (Aspro zingel):

lacest peste trAieste In DunAre, la locuri tis At. pieptos a. cu pieptul larg: bivol piep- adanci, cu fundul pietros i nisipos, pietri n. 1, grAmadire de pietricele fos GR. AL. pierde v. (activ) 1. a nu mai avea, pe albiile raurilor sau pe coastele dealt, a inceta de a mai avea : a pierde ave- rilor; 2. nisip amestecat cu pietricele ce

rea; 2. a fi despartit prin moarte sau servA la constructiuni. altmintrelea de o persoana scumpA: a pietroiu n, bolovan. pietros a. 1. p1M de pietre: teren pierde penn frate; 3. a ratfici: pierde punga; 4. a suferi un neajuns : pietros; 2. ce contine grAuncioare tari: a pierdut procesul; 5. fig. a nu intre- cirese pietroase. [Lat. peraosus]. pietrosel m. 1. peste marunt ce servA buinta cu folos: pierde timpul; 6. a cauza peirea, ruina : ambifiunea l'a de prAsilA : (Cyprinus alburnus); 2. (capierdut; (neutru) 1. a nu mai sti unde nepiu) Mold. Zool. canepar. piez a. si adv. oblic. [Origina necuse afla: simtind cd se pierde cu firea II

Ise.; 2. a dispare: a se pierde in mut- noscutal. pieziq adv. 1. oblic; 2. fig. pe de !Stud. lime; 3. a se ruina, a se compromite; 4. a murl: a se pierde de dragoste ISP. I [V. piez]. [Lat. PERDERR].

'

pierdere f. actiunea de a pierde

piffle f. I. rAciturA din picioare de vi-

tel: moa/e ca piftia; 2. fig. ceva moale

gi

rezultatul ei: 1. privatiune de un lucru (om, lucru). [Gr. mod.]. pigment n. materie coloranta a pielii. posedat : pierderea averii; 2. neizbandA: I

pigmeu m. 1. Mit. oameni mArunti joc: o pierdere insemnatd; 4. fig. fn- teat un pumn de inalti; 2. pitic; 3. fig. pierderea unei bditdilii; 3. pagubA In

1(in dispret) om fara merit, trebuintarea rea: pierdere de iimp. pierdevarl m. cel ce-si pierde timpul pigtail v. 1. a cluguli, vorbind de phIsAri; 2. fig, a migai. [Tres din pic (cf. cu nimicuri.

pierdut a. 1. ce nu se mai poseda : I ciuguli, din cioc)].

bani pierduli; 2. rau Intrebuintat: timp

pierdut; 3. fig. discreditat: un tan& pierdut; 4. cufundat: pierdut in visuri.

pihoth f. Mold. pedestrime (Invechit),

I[Rus. PIEHOTA].

pihotaq m. Mold. pedestru. pu n. Tr. pisAlog: bate Turcii cu pipiersic m. mic arbore din fam. rozaceelor, adus din Persia (dar originar din lul POP. [Cf. pita]. China), se cultivA si in grAdinile noastre pil n. biciu cu coada scuitA (In Olte(Prunus persica). [Lat. PERSICUS].

nia), [OriginA necunoscutA].

pill f. 1. unealtA de otel crestatA spre piersich v. fan!. a bate strasnic. [Lit. a bate piersic: cf. a bate marl, a freca 1 lustrui fierul sau alte metale; piersicit f. fructul comestibil al pier- 2. pl. stand de gresie mese ca piramide foarte tuguiate: pilele din valea Oldsicului. [Lat. PRIZSICA]. pierzare f. 1. pierdere: nu-i vreme neftilor. [Slay. PILA]. L. SAineanu.

Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

31

- 482 -

pil

pint' f. 1. gramada de mai multe cor-

I

pintenas rn.

pip pl. Sot.

nerntisori de

puri suprapuse: o pild de napoleoni; camp. 2. Fiz. instrument destinat a produce pintenat a. provazut cu pinteni. curente electrice (= fr. pile). pintenoaga f. planta cu tulpina lapilaf n. mancare turceasca din orez noasa, cu frunzele dintale i spinoase fiert cu unt la care s'adaoga uneori came (Carthamus lanatus). de miel sau de berbece: un morman de pintenog a. se zice de un cal negru pilaf alb si fumegos. OD, [Turc. PILAV]. sau murl, cu pete albe la glezne. [Cf. pilafgiu m. cel ce mananca pilaf, (iro- Serb. PUTONO 0, cal cu picior alb]. pion m. 1. cea mai mica piesti a jonic) Turc.: pilafgii turcesti POP, pilastru m. stalp patrat intrat intio cului de sah; 2. fiecare din piesele unui joc in table. cladire. pile n. pila sau sul cu care se ung pionier m. 1. lucrator intrebuintat incu cerneala literele de tipar. [Pol. piLaA]. tr'o armata spre a aplana drumuri, a sh pa pildii f. 1. parabola: a vorbi in pilde; santuri, etc.; 2. fig. cel ce deschide sau pre2. proverb : Pildele lui Solomon; 3. exem- path calea spre cultura, muncitor asiduu. pios a. 1. evlavios, care observa riguplu: de pilca [Ling, PiLDA (din germ. Bad)]. pildui v. 1. a da de pilda, a lua pilda ; ros datortile religioase; 2. inspirat de pietate: faptd pioasci. 2. a invata minte : i-as pildui eu strap-

pipet f. lulea : cu pipa in guilt Russ. pili (child v. a se Imbata : se pileste [Rut., ung. PIPA]. pipA f. Tr, stomac, burr& [Probabil dumineca toatci ziva. ga D. PILO, a bea, prin mijlocirea limbei caraitorilor sau identic cu cel precedent (cf. pipoai)]. pipli v. 1. a atinge usor cu maim: a hotilor]. pill v. 1. a freca cu pila ; 2. fig. a pip& pulsul; 2. fig. a Incerca de a cunoaste parerile cuiva: a pipdi terenul, lustrui, a Indrepta cu Ingrijire. a lucra cu precautiune; 3. a aura dibupiliturà f. praf ce cade din pilit. pilon n. Arhit. 1. mare portal de tem- ind prin intuneric; 4. fig, a proceda cu plu egiptean : mii de peristile, gigan- nesiguranta. [Slay. MAU]. pipäit n. simtul care ne face cunoscut flee piloane NAUM ; 2. motiv decorativ, In forma de stalpi, la intrarea unui pod prin atingere forma si starea exterioara a corpurilor : cu pipditul deosebim ce e sau a unei alee. pilot m. carmaciu. aspru sau neted, cald sau rece, solid pilotk (chilota) f, Mold. plapomil de sau ,lich id. nic CAR.

pipSiturà f. I. rezultatul pipairii; 2. pilug (chilug) n. Mold. 1. pisalog: cu fig. cercetare nesigura.

fulgi. [Cf. vechiu-gr. morox].

pilugele se bat granele in ptua; 2. gol pusca (v. chilug). [Drrivat din pi/]. pilul f. hap.

pimnIà I. V. pivnita.

pipairat a. I. dres cu piper; 2. lutevorbe pipdrate; 3. fam. prea

pator :

scum p (cf. scump foc): e cam pipdrat.

piparek f. V. paprica.

pin m. frumos arbore totdeauna verde, pipfirus n. Mold. ardeiu. U adv. rosu ofera lemn de ars si de constructiune ca un piparus: i se facuse nasu pipdru AL. [Diminutiv din piper]. (Pinus silvestris). [Lat. peals].

pinaeoteek f. muzeu de pictura, ga-

Plpfirus m. copil cat un bob de piper

lerie de tablouri. dar de o putere afara din cale (In povepingek f. talpa cismei (la incaltamin- stile populare).

Pipeleuta f. alt nume dat in basme tea taraneasca); fig. a pune cuiva pingeaua, a-1 Insela (locutiune metaforica Cenuseresei. [Slay. PEPELI, cenusli (v. Peluata dela cismari). [Turc. minx]. pelea), de unde si serb. pzprihroA, cenupingelui v. 1. a pune pingele; 2. fam. sereasa].

a Invla. piper m. arbust din India ce produce pinguin in. pasere palmipecla cu aripi piperul (Piper nigrum). V n. 1. boabele scurte, din marile septentrionale. aromatice i caustice ale piperului, intrepint n. Zool. catelul-pamantului : pin- buintate ca condiment: piper rosu, ar-

fele cu lobe scurticele la piept OD. deiu; piperu-lupulul, plena ale carii [Origina necunoscuth].

pinten m, 1. semicerc de metal adap-

rà-

dàdni se fierb $ i se beau in contra tusei pi pentru durere de stornac (Asarum eu-

tat la calcaiul cismei l garnisit cu o roatii ropaeum); 2. hora svaphiata cu striate dintatA, cu care se Impung caii SA mearga salbatice i gesturi desfranate: an piper mai lute; 2. cartilaj la piciorul calului ca la usa cortului. [Lat. PIPER]. sau boului; 3. unghie posterloara a copiperment n. licher preparat cu chimioa. av. Arm]. cosului,

www.dacoromanica.ro

- 483 -

PIP

pis

pipernici v. 1. a se strange, vorbind pirpiriu a. jigArit: Hint slab pi pirde plante; 2. a lancezi, vorbind de vie- piriu CR. ; pirpiri-cosac, golan, sal acut tuitoare: un bcitrdn slab pipernicit cdnd se vdzu si el pirpiri-cosac, wa[Origind necunoscutal. ne/ yi gonit Ise. [Turc. PIRPMI, nevoias]. V. saxana. pipkrnità f. mic vas de piper. pirui v, a face rulade pirue na:ul. pipijoi pl. Bot. pupaza: frunza verde [Onomatoped pipijoi POP. [Oltenia pupagioard]. pipilicA 1. Zool. V. bibilicd. pisf Mt. cu care se cheama pi a : piping n. tin fel de trestie ce searnana pis! pis! [Onomatopee]. 11 n. niciun glas: cu pa pura, dar e mai mica (Scirpu.s la- fdrd sd zicd nici pis Isp. (cf. meiu!). pish v. a bate .5i starama in 13;1.80 : custris). [Diminutiv din papurd (in loc de papurig)j. a pisa sare, zahdr. [Lat. vulg. PISARII = pipirigutit 1. pains (Aira caespitosa). clasic PINSARRI. pipith f. stoM cadrilata cu linii negre pisligeala f. tam. bitaie strasnici. pe fund alb. [Origina necunoscutal. pis:1M v. 1. a pisa bine; 2. farn. a pipotà 1. 1. al treilea stomac al pastr- muia oasele cuiva. [Derivat analogic din rilor ; 2. fam. burta ample pipota. pisd (cf. ciomagi)1. [Derivat din dial. pipet, burta]. pisfilita I. V. chisalita. pir n. planar din fam. gramineelor, flapisalog n. unealta de pisat ceva Intio gelul tarinflor, se intinde mult pe pamant piulita. [Tras din pis& (sub influen(a si(Triticum repens). [Slav PyR0]. nonimului pilug)]. piramidi f. 1. Geom. solid ce are pisanie f. 1. inscriptiune pe o les pede de baza un poligon si ale carii fete tri- de biserica; 2. (ironic) scrisoare set toarne unghiulare se impreuna in acelas punct; pe hdrtie pisaniile sale OD. [Slay. pi2. nume dat monumentelor egiptene in pishr m.1. od. logofat, scriitor de canforma de piramicla ; 3. fig. p'ale steiarilor vdrfuri piramide de verdeatd GR. AL. celarie ; 2. azi, ironic (in Moldova) copist. piramidal a. 1. care e in forma de [Slay. PISAR1]. pisat n. lucrarea de a pisa pisatul piramidi ; 2. fig. care uimeste prin marimea sau importanta sa succes pira- graului. pisc n. 1. varf mai ascutit de munte rnidal. pirat m. cel ce colinda marile spre a vulturul ce pe piscuri sboard Bor. 2. furca carului sau a saniei; 3. botul luntrei. fura i jefui. piraterie f. 1. meseria piratului ; 2. [Redus din pitic = it. rizzlco:extremitate]. faptfi de pirat; 3. fig. stoarcere de bunt. piqch v.1. a apnea si strange cu varpiripisi v, a rfisfata (in basmele mun- ful degetelor : nu ma pisca, cO md doare; tene): rtu stia ce sd mai facet, ca s'o 2. a musca, vorbind de insecte ; m'a pigpiripiseascd POP. [Gr. mod. PERIPOIODMAT cat un purice; 3. a impunge usor vinul (aorist peripotisa), a trata bind cam piscd; 4. fig. a Intepa, a 8 caustic :

ii

sd.

:

piria f. sulfura de fier gasita in pa mint.

el piscd

i

mused; 5. fant. a tura: ea

piron n. cuiu gros. [Gr. mod. PIRONI]. cam piscd.[§i pitigd = it. PLUICARd.

pironi v. 1. a lnfige cu piroane; 2. a pilcien-floare m. numele bucovinean intepeni: a pironi ochii in piimcint; 3. al grangurului. fig. a fixa intr'insul ipi pironiserd toate pilcar (chiscar) m. Mold. Zool. tipar.

spercirile BALc.

pirolch f. placintioara in colturi ce

[Rus. pisirApi].

pigcat a. tam. cam beat: discat la

taranii fac la Msatul secului de branza. limbd. I n. actiunea i rezultatul piscarii. [Rrs. PIROJOKT:1]. pileatof a. care pisca sau inteapa. pirostrii f. pl. 1. suport (in genera de phacaturni f. 1. muscatura 13:sea-turd trei picioare) al caldarii sau ciaunului pe de purici; 2. fig. Intepatura. toc; 2. fain. cununa nuptiala (ce are asepiscinà f, 1. helesteu de pesti; 2. bamenea o forma cam triangulara): a pune sin cu apa pentru Innotat. pirostriile in cap, a se cisatori o sd impiscoiu n. I. fluter; 2. canal mic la pleteascd cosita albd bird sd puie pi- o moara pe unde curge Mina la covata. rostriile in cap 1st,. [Gr. mod. PYROSTlA , [Slay. ran% ] triped (din vechm-gr. Pita, foc, si EST(A, piveot n. bucatica de aluat framantat vatri)]. cu (NIA i zahar i coapta bine. [It. mspiroteali f. somnolent& corro, printr'un intermediar maghiar]. pirotehnie 1. arta de a prepara mapiscui v. a pint, vorbind de puisorii terille inflamabile si explozibile. de pasare. [V. piscoiu]. piroti v. I. a fi somnoros ; 2. fig. a piscup m pop. episcop natolin (in amorti. [Origina necunoscuta].

opozi(iune cu Plcidicd).

www.dacoromanica.ro

- 484 -

pis

pitic a.

pisici 1. animal domestic din ordinul

Pi" gi

m. 1. care e de o statura

carnivorelor, care prinde soarcci (Fe lis). foarte mica; 2. putih Malt: tavanul e [Diminuthr din pisd, dupà strigatul pis! atdt de pitic Isp. Piticii cei isteti poarta in basme numele de Ghemig, Neghinifa, pis! cu care o chemara pisicfiri v. a lingusi vicleneste (ca pi- Pipdrus, Prichidutd, Sfredelus; iar piticul rautacios, cel de Statu-pahnii. [Vesica): se pisicdria pe langd el. pilicher a. si rn . siret: dalei. puiu chiu-bulg. pima, (din gr. PITHICHOS, maide pigicher! POP. [Turc PliEKIAR, dibaciu muta), lit. de talia maimuted I m. Zoo/. (lit, care practica un mestesug)J. chitic: puii tdcurd pitic Pop.

pilicherlfic n.

§iretlic:

pitigh v. Tr. a pisca. [V. pisca

trag lumen

pitigadat a. 1. subtirel, svelt; 2. ascutit, subtire, vorbind de voce. [V. pili-

pe sfoard cu pisicherldcuri. [Turc. ergEIARL1E].

pigila 1. V. chkit5.

goiu].

pitigoaie f. Tr. telinca de salcie.

pisoiu m. 1. barbatelul pisicii; 2. puiu

pitigoits m. 1. pasarica cantareata mica

de pisica.

piqtelnitii f, balta mica. [Serb. pi.FA-

vioaie, sboara repede, traieste pe arbori si in tufise (Parus); 2. tam. om slab pilti v. a picura, a tisni: virull pigdesirat. [Tras dela pifiga, a pisca : pateste intre doage. [Serb. PIVIATI, a tisni]. sarea obisnuieste a lovi toate cu ciocul[. pistil n. unul din organele de fructifipills adv. pe furi. [V. pita pitonisa" f. Pythia din Delphi; 2. fig. care la vegetale: pistilul se compune din tisprA J.

ovariu, stil si stigmat. Ighicitoare, vrajitoare: Pitonisa din En dor. pistil n. magiun de prune, de gutui. pitoresc a. 1. care produce un mare elect intr'un tablou: grup pitoresc; 2. [Turc. ppsrid, pistol rn. monecla de aur In valoare propriu a fi pictat, ce poate procura un '

de 20 frenci, in Argentina si Mexic. pistol n. mica arma de bac ce se descarca cu o sirgura mana. piston n. I. bucata mobila ce se misca inteun cilindru, intr'un corp de pampa:

!subject de tablou : peizaj pitoresc; 3. fig.

care depinge spirituiui: stil pitoresc. n. pitorescul unui sit. pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepelita. [Onomatopee imitand strigatul pasarii: pistonul e bucata cea mai irnportantd pit-palac! sau pit-pedica pitpediche 1. Mold. pitpalac. [V. pita unei magini cu aburi; 2. instrument de muzica. palacb pituitá f. umoare secretata de unele pistornic n. V. pristornie. 0

pistrue f. V. pestrue.

lorgane (bronhii, fosc nazale). Pit (impa'riituq) m. numele ardelenesc pituitiv a. ce secreteaza pituita: meinal sfredelusului, [Mune de origina legen- ,brana pituitivd.

pitulit v. a (se) pith se pituld la un

daral.

pita f. paine dospita la cuptor: eu i-ag colf hp. [Derivat diminutiv din pith]. sdtura curtea cu a pitd Isp.; pita vacii, pitulice f. pasarica chreia II place sa manatarca. [Serb. prrA, turta]. se ascunza in iarba (Silvia). pitac n. od. 1. ordin princiar : telurite pitulicicà f. alt nume dat jocului d'a pitace domnesti OD, ; 2. diploma de no- ascunsele. bleth (de rang inferior): pitac de boierie; pitulitl adv. pe furis. 3. fig. privilegiu: inimile n'au pitace, pituticit f. franzelä: doudzeci pitusti pentru rnasd Fit. [Dirninutiv din pita]. n'au ranguri AL. [Gr. mod. MAKI]. pitac n. Mold. si Tr. gologan de cinci piult f. 1. vas ce servfi la 1)i3at: a se

pune phia, a se asera unul sub altul: centime: pdrinte/e aducdnd pitaci colaci din bisericd CR. [Si patacd, pe- apoi credinciosul puindu-se piva, Fattac = serb, PETAH (din PET, cinci)]. frumos se tired pe ddnsul ; a bate pitar m. od. 1. mai marele brutar al apa in pita, a se osteni zadarnic; 2. maCurtii domnesti (subordinat jicnicerului); Odd de batut postavul ; 3. fabrica de pa2. mai tarziu, un rang de boierie: Marele stay gros. [Lat. *PIMA].

Pitar. [Slay. prrApa pluar m. cel ce calca cu piva. pitarcit f. Mold. si Tr. ciuperca co- piui v. I. a stnga, vorbind de pui de mestibila. [V. pitei (sub influenta analo- pi-Bari; 2. a da un sunet ascutit. [Onogica a sinonimului ciupercd)1. matopee: piu piu

pitàrei m. pl. Tr. V. pizarei.

piuitor a. pitigait: glas piuitor. piuiturä f. efectul piuirii: 1. ciripit; cup toarele pit driei OD. ; 2. ran g ul de Pitar. 2. suierat: piuitura gloanfelor. piti v, a se ascunde ghemuindu-se. piulii f. piva mica de pisat. [Origina necunoscuta]. piva f. 1. pitta si spre negof o gra:pita:tie f. I. od. brularie domneasca :

www.dacoromanica.ro

- 455 -

ply

pla

madd pive de cire*e avdnd PAreq; 2.

plagiat n. fapta plagiatorului, furt

murd sau piatra ; 3. od., tun mic: mor-

plagiator m. cel ce furh din operele

pitia de .chleat : pivd de bronz, mar- term.

Ii-

tierele se numiau pive BAr.c. [Identic cu altuia si le publich ca ale sale. Mudd. plAies m. 1. granicer; 2. muntean.

plynicer rn. chelar : Mihnea porunci plaiu n. 1. munte inalt: pc un picior pivnicerilor sd iasd Op. de plaiu POP.; 2. lature de munte (in opopiynitai (pimnitA) f. zidire sub phmAnt zi(iune cu plash): judefele dela munti unde se tine yin i alte proviziuni. [Slay. se impart in platuri; Exarh al plaiuPIVINITA (din PI110, baLltUTA)1. rIlor, adich al districtelor carpatine (v. piyotant a. Bot. In formh de fus sau exarh); 3. drum ingust de-a curmezisul de osie; rdddcina pivotantd (ca la ph- muntilor prin plaiuri *i poteci ; 4. (poetrunjel, stejar. etc.). tic) tinut in genere: pe plaiul nemuririi pizfira f. Tr. un fel de sorcovh. [Ori- se 'nalfd c'un lung sbor AL. [Rut. PLAI, gin& necunoscuta chrare de munte = slav. PLAN., munte]. pizfirei m. pl. Tr 1. copii cari colindS plaivas 11. creionul lemnarilor. [Nemt. cu pizdra, in aiunul Crhciunului, purthnd BLEIWEISS, ceruzAl. un steag dintr'o basma frumoasA legath plaja f. marginea mhrii cu fundul pude o prhjinh ; 2 tot ce se clA copiilor co- tin adAnc (= fr. p/age).

linditori (fructe, bani, phine). [Si bizaplamadii f. 1. aluat acrit ce servA la rei, pitcirei: V. piziird]. facerea phinii ; 2. materia din care se forpizmä f. I. necaz pentru fericirea sau meazA oul de albind. [Origind necunossuccesul altuia; 2. ciudh : ce in pizmd? PAre.r. [Gr. mod.].

te ai pus

cuth].

plämadl v. 1. a framAnta aluatul; 2. fig. a urzi. pizrnal a. si m. invidios. pizmitaret a. si rn. 1. pizmas; 2. in- plaman m. organ principal al respi-

chphthnat.

ratiunii. [Si ph:7=6nd = lat. PULMONEM].

pizmui v. a avea pizmh, a invidia. plamanari f. Bot. (Banat) mierea plac n. ceeace place vointei si modul ursului. de a plAcea bunul plac. placul cuiva . plan a. I. lntins In toate directiunile, placà f. tablh, foaie de metal sau si Cara inegalitAti: suprafata pland; 2. lat, de piatrii. [Gr. mod.]. nu gros sau rotund : frunte plan& U n. placard n. foaie scrish sau tiphrith ce 1. suprafath planA: plan inainat; 2. des'afiseazh intr'un loc public. sen in mic al unui object, oraa, edificiu,

placard& v. a afisa pe zid un imprimat. cash: a ridica planub unei fortdrete; placer v. a fi plheut: ce tie nu-fi 3. depArtarea mai mare sau mai micA a place, altuia nu face [Lat PLACERE]. obiectelor intr'un tablou: in primul plan; placere f. I. multumire sufleteasch : 4. fig. dispozitiune generals a unei opere :

aceastd *tire imi face placere; 2. dis- planul unei drame; 5. proiect; plan de

tractiune, petrecere: pldcerea vdnatului; campanie. 3. pl. desfithrile vietii: a renunfa la plan& v. 1. a sta In aer cu aripile Inplacert. [Lat. PLACERE, cu valoarea nomi- tinse fArli a se misca : soimul planeazei

cautandu-*i prada; 2. fig, a pluti d'aplachie f. Mold. bucate schzute cu supra : paste vieafa-i inocentd vieata orez si cu piper: plachie cu costife de lui cea sfantd pland En : 3. a consi, nalh],

porc CR. [Grec. mod. MARA.

cu mere, brAnzh sau tocanh; 2. fam. cursh

dera cu mintea lucrurile in totalitatea lor. planet& f. 1. astru ce se !rival-testa in jurul soarelui, dela care primeste l res-

PLACENTA].

2. zodie: pe urma trag tofi planeta CAR

placintal f. 1. bucath sublire de aluat

vdzu ce pleicintd i se pregateste. [Lat. frange lumina: panzantul e o planet? i;

planetar a. ce priveste planetele: si sterna planetard. plficut a. care face plAcere, ce convine plangacios a. pornit a plange. plficintar m. cel ce face *i vinde p1A-

cinte.

plangator a. care plange: un glas

gustului.

plagai f. I. ranS: 2. pedeapsh divinL plangator. calarnitate: plague Egiptului; 3. fig. luplange v. 1. a vhrsa lacrimi de ducru vAthmAtor: ignoranfa e o plaga rere : copilul plange; 2. a regreta mult: sociald l'a plans mult tirnp; 3. a avea comph-

plaghie I. crengi aduse gramada de timire: plangem pe cei nenorociti; 4

o a ph curghtoare: Oltule, aduci plaghii a exprinia durerea sau nemultumilea sa . si butuci POP. [Rostire vulgarh din plavie]. de ce te plangi? [Lat. PLANGERE].

plagi& v. a comite Un plagiat.

plangere f. 1. actiunea de a plAnge;

www.dacoromanica.ro

- 486 -

pla

pla

2. lamentatiuni: Plongerile lui Ieremia; plascä f. 1. plas5 de peste; 2. Bot. 3. jalb5, reclamatiune in contra unei ne- cretisoare; pla*ca ciobanului, tasculita. drept5ti: a depune o plangere. [Slay. ',LAVA. planisfer n. hart& in care cele 2 emiplaseh (pr5sea) f. mAner de cutit, de sfere (pimAntesti sau cerestil sunt repre- sabie. [V. plaz]. zentate pe o suprafat5 plan& plasmui v. 1 a crea: inchipuirea i*i planisi v. a induiosa: ar .fl planisit pl6smue*te vedenii cobitoare OD. ; 2. a Vi insesi pietrele Ise. [Gr. mod. PLANEVO,

inventa (cu o nuant5 de fals). [Din invechi-

plans n. plangere: plansul copiilor.

plfismuire f. 1. creatiune: o plas-

a seduce, prin intermediarul aorisitului]. tul plasma, creatur5 = gr. mod PLAS`IA].

plansa f. 1. suprafata plan5 din lemn muire 'n piatra de Paros AL.; 2. insau metal pe care s'a gravat o figur5, un ventiune (mai adesea fals5). plasmuitor m. cel ce pl5smuieste. desen ; 2. stamp5 scoas6 pe aceasta plan$5 : plastic a. 1. privitor la inntatiunea opera ornatd cu plart*e (--= fr. planche). planset n. vArsare de lacrimi. formelor: sculptura e prima arta pinsplaniFetà f. instrument de ridicat pla tied ; 2. sculptural; stil plastic. plastica f. arta de a modela Qua nul unui teren (=- fr. planchette). plansoare f. 1. expresiunea durerii; plasticitate f. caracterul celor ce pot 2. mod de plangere > 3. reclamatiune : primi forme diferite. oldnsorile noastre ram.aserd deserte; plastograf m. cel ce falsific5 semni4. pl. Mold. boal5 de prunci (numit& si tura. plastografie f. fals in acte publice. samc6). plastron n. I. partea de dinainte la planth v. a s5di, a pune o plant5 in Jo platos5 sau amas5; 2. bucatã de piele p5mant s5 crease& planta f. nurne general sub care se laptusit5 cu care s'acopere pieptul la inteleg toate vegetalele.

plantatifunIe

f. 1.

actiunea de a

scrim5.

plastur rn. V. blastru: plasturii cei

planta; 2. cantitatea de arbori plantati in negri Ci "DCA. [Nemt. MASTER]. plata f. 1. actiunea de a pl5ti: zi de acelas teren: 3. locul unde s'a plantat; 4. stabiliment agricol in colonii: Narita- plata; 2. ceeace se cla spre achitarea unei datorfi, leaffi, simbrie: cu plat& tarn fiuni de tutun.

plantator m. 1. cel ce planteaz5; 2 plat6; 3. fig. fasplatà: a lcisa in plata

proprietarul unei plantatiuni in colonii. lui D-zeu. [Abstras din plata plantigrad a. care umbra pe talpa platagina f. V. patlagin5. platan m. arbore mare si frumos, cu picioarelor. n. pl. diviziune de mamifere carnivore cari, cAnd umbl5, reaz5m5 frunze largi, ce impodobeste parcurile si Meta talpa pe p5mAnt: ursul e plan- aleele (Platanus). V. paltin. plat-bandii f. I. f5sie de parnAnt ce t igrad. planton m. soldat de serviciu in ca- margineste laturile unei gradini si care ,de obiceiu e garnisit5 cu flori, arbusti, zarm5 pe lAng5 un oflter superior. etc.; 2. Arhit. ciubuc lat si neted. planui V. a face planuri. pliipand a. delicat st slab: o zinei platcli f. band5 indort5 intre gulerul, ginga*a i plapanda Ise. [Cf. lat. em.- umerii I spatele cAm5sil. [Rus. PLATKA, II

PAND0].

petec micl

PLAPOHA].

pe unul AL. [Serb. PLATNA].

platca (in jocul de cart° a pune plata, plapoma f. invelitoare de pat de sto(5 colorat5 l cAptusitA cu vat5. [Gr. mod. a face mart pe cineva: Pam pus plata

plapomar rn cel ce face plapome.

plash V. I. a procura un post: a plasa

platformi f. I. acoperisul unei dá-

din

ce n'are culme: plat forma vagoa-

un servitor; 2. a vinde : a plasa mar- nelor ; 2. ridic5tura de pamant pe care furi; 3. a da cu dobAnd5: a plasa bani s'aseaz5 tunuri in baterie. (=- fr. placer). plati v. 1. a achita o datorie: a plati plash f. Impletitura de sfoarA apse a o suta de lei; 2. a da bani pentru ceva :

prinde pesti si p5s5ri. [Poate identicir cu a plati serviciile cuiva; 3. a pretui: un vorba urm5toare]. ceas al diminefii pleiteqte c6t trei dupei plash f. I. Intindere de gard; 2. sub pranz PANN ; 4. fig, a expia : a pl6ti diviziunea unui judet In §e Romania scump faptele sale. [Slay. PLATITI]. piratic& f. peste de ape dulci, aduce vechie avea 372 pl6*i administrate odinioarii de ate un subpreect i in cu crapul, avAnd carnea alba si gustoasti prezent de ate un administrator. [Slay. (Abramis brama). [Bulg. emnrA]. PLASA, taral.

plasare f. actiunea (le a plasa.

pláticà f. mare si frumos arbore spi

nos, mult cultivat ca plant5 ornamental5

www.dacoromanica.ro

- 487 -

Pia

ple

si mai cu seama pentru a face garduri graului vanturat ; 2. fig.le pA dA tut A : pleava vii (Gleditschia triacanthos). [Cf. pal- societafii. [Slay. PLIEVA]. plebe 1. poporul de jos. Hor]. platinli 1. metal pretios de un alb ce- plebes' a. si m. 1. care era din rannusiu, intrebuintat la fabricarea vaselor durile poporului, la Romani; 2. la popoarele moderne, cel ce nu face parte din

de laboratorii.

plitit a. achitat.

I n.

actiunea de a nobleta.

plebiscit n. I. decret emanat dela plati: pldtitul lefei. plititor m. cel ce plateste. poporul roman convocat prin triburi; 2. platitudine f. caracterul celor vulgar e vot ce face cunoscur vointa intreger naIn sentimente, In productiune, In conver- tiuni. plech v. 1. a /ndoi spre pamant, a insatiune, In purtare.

platnic m. cel ce are de plAtit: bun, covoia : arborele isi pleacd ramurile; 2. a lasa in jos: a pleca capul, ochii; platonic a. 1. ce tine de filozofia lui 3. a se Melina : a se pleca intr'o parte;

ran platnic. [Serb. PLATNRel.

Platon ; 2. fig. ideal, pur: amor platonic.

4. a ceda: se plecard numdrului co-

fier: ostasi cu zale si cu platosd de

plech v. 1. a OS dela un loc, a In-

platosä I. camasa de zale, pieptar de vdesitor BALc. [Lat. PLICA RE, a (se) indoi].

fier AL. [Dintr'un primitiv platd = lat. nainta lii cale : cme pleacd de dimimedieval PLATA, zelar]. neatd, departe ajunge; 2. se zice des-

platou n. ses pe varful unui munte pre animale It chiar despre lucruri : .scri(= tr. plateau). soarea mea pleacd azi; 3. a-si trage

plitur n. vegetatiune luxurianta in Delta origina, adi lua inceputul : arterele pleacel Dunarii. [Singular (refacut dupa plural) dela inimd. [Lat. so PLICARE, a se lndoi din plau, de aceeas origina cu plavie]. (vulgar : a se indrepta cAtre, a se apropia plauzibil a. care merita de a fi apro- de), de unde notMnea de ta porniq

bat pana la proba contrarului: pretext

pleciiciune I. actiunea de a se pleca

plauzibil. si efectul ei: I. salutare adanca, trichinaplfivaiu a. V. plavan. 11 pliivaie f, va- dune: veniau cu multd plecaciune GR. rietate de struguri. AL. ; 2. formula de salutare : pleciiciune I

plävalä f. navod (se aude In Mehedint°. [Poate disimilatiune din pravala (cf. priivali)].

plecat a. 1. care se pleaca, se Inco-

voaie :

capul plecat snbia nu-1 taie;

2. inclinat: trunchiul plecat al sdlciei

plivan a. cu parul plavit: boi pld- pletoase En. plecate f. pl. V. aplecate.

vani AL. [Slay. PLAVI1, alb].

plhvie f. insula plutitoare formata din pled n. 1. manta scotiana ; 2. cuverplide, nomol 1 pietroaie. [Slay. PLAVI, ceva tura de land pentru Invelit si calAtorie ce plutestej. (= fr. plaid).

plavit a. blond: miorifd cu Mina pla-

vild POP.

plhviu a. Man: sore cea pldvie BoL.

[V. oldvatt].

plaz n. 1. partea pe care se Waste

pledh v. a apara 0 cauzA : a pleda un proces (= fr. plaider). pledoarie f. discursul advocatului care pledeazA pentru clientul sari.

plefturi v. Mold. 1. a lovi cu pleaf-

plugul cand brazdeaza pfimantul; 2. pl. tura ; 2. fig. a octal. lemnele cele groase ce alchtuesc patul rAspleiade f. pl. I. grup de stele ce par boiului de tesut. [Bulg. PLAZ, brazdarul foarte aproape uncle de altele, numite pluguluil. de popor closca cu pui; 2. fig. reunire pleafturii f. Mold. V. praftura. de poeti, de oameni invarati.

plean n. od., prada: mult plean de plenar a. complet: sedinfd plenard. plenipotenpar in. diplomat InsArcipleascit f. 1. pradA hied dela vrilj- nat cu puteri depline. 11 a. ministru piemas; 2. jaf, chilipir: cautd pleased; 3. nipoten(iar. robi. [Slay. puma].

Zool. plevuscA. [Bulg. Pa/tea jai].

plenison a. care sung' deplin : vacate

please& in. (ironic) om cheL [V. ple.21. plenisone i semisone.

please& f. V. plascA. plenui v. a face plean, a prada (vorba pleasna f. 1. sgomot din lovitura bi- lesita din uz): arserd orasul I i plenuirá ciului; 2. stare de biciu; 3. pl. Munt. bi- fara Imprejur BALc. pleoaph f. 1. membranA mobila ce sicute pe limb& [Abstras din plesni]. pleat& f. 1. par Impletit: plete fru- acopere globul ochiului i pe care o IL moose; 2. pL par lung ce cade pe nmerer nem inchisa In timpul somnului; 2. cacu pletele in vdnt. [Slay. PLEN]. pac: pleoapa cosciugului. [Origina ne. pleav& f. 1. partea suflata de vant a cunoscural,

www.dacoromanica.ro

- 488 -

ple

pH

pleonasm n. 1. intrebuintare de vorbe pletos a. 1. cu plete mad: mu capete superfine, adesea nefolositoare: ex. ma pletoase Em.; 2. cu cradle atainAtoare: inch in cu plecaciune; 2. prisos de vorbe. salcie pletoasd.

pleonastic a. ce tine de pleonasm.

pleurezie f. Med. inflamatiunea plepleosci int. imitA sgomotul unui corp vrei. and cade In ap6. plev n. Mold. caná de tinichea pentru pleoschi v. 1. a face un sgomot ascutit Hut. [Slovean PLEH, tinichea (v. plevild)]. (cu limba, degetele, mAinile, etc.); 2. a se plevaite (plevite) f. pl. Mold. Bot. intreciocni : valurile apei incet pleos- mOturici. [Derivat din pleava: lnyeliul cilindric al plantei e format din numecdiau. [Onomatopee]. pleoschit n. sgomotul valurilor usor roase bractee lânoase]. agitate. plevila f, unealtà cu care se pliveste. pleosti v. 1. a (se) incovoia de greu- plevith f. 1. piaci ce imbraa partea

tate: acoperisul casei se pleosti; 2. a de jos a leucei; 2. pl. V. plevaite. [V. se turti: cu urechea pleoftitd. GR. AL. .plev (cf. bleav)].

plevri f. Anat. membran5 ce tapiples a. I. pleluv: cu capul ples CR. teard interiorul pieptului i infAsurà pia.-

[Serb. mosnri].

lnunhii plesi AL.; 2. cu un corn In sus manii. altul In jos (despre vite). D ri. pisc pleplevulea f. 1. pestisor mirunt ; 2. fig. suv: se vad ple*uri neacoperite cu om obscur: plevufca ridicatd dintre neverdeata. [Slay. Pitzsil. gustorime. [Lit. pleavd de peste]. plescan m. jefuitor: plescanul de plic n. bartie indoitti ce servA de In-

Joie ISR. [V. pleasca, jai]. velis : pane scrisoarea in plic. [Gr. mod. plescavith 1. bAsicute pe fluierele pi- palms, pachet (din it. plico, pachet de cioarelor din cari apoi se fac rAni. [Serb. scrisori)]. PLIUSICAIIITE]. plici! int. exprimA sgomotul lovirii suplescui v. a face pleascil: numai dupd bite: plici I o palmà. [Onomatopee]. I

I

plicticos a. plin de plictiseala. [Gr. plescuitor m. soldat ce furl prin Im- mod.].

pl efcuit amble' CR. [Serb. PLIAdICATI, a jefui].

plictisealà f. unit, Intristare cauzata

prejurdrile taberei.

plesnet n. sgomot subit: ca plesne- ide neocupatiune, gol sufletesc. [Gr. modl. tul de ploaie Ex. plictisi v. a cauza plictisealA. [V. plicplesni v. 1. a se sparge In bucAti: licos] butoiul a plesnit; 2. a produce un sgo- plictisitor a. care plictiseste. mot violent si subit : a plesni din palme, plicui v. a pune Inteun plic. din biciu; 3. a izbucni: a plesni de plimbh v. 1. a duce dela un loc la almanic, de necaz; 4. fig. a trece lath tul: l'au plimbat prin arms; 2. a umbla veste prin minte: nu tiu ce i-a plesnit de placere: a se plitnba calare. [Conprin cap. [Slay. PLESN611]. Itras din primbla = preumbla]. plesnitoare 1. 1. pleasna biciului; 2. plimbare f. 1. actiunea de a se plimba;

capsulA plesnitoare; 3. disc la osia cant- 2. loc de preumblare. plin a, 1. care contine tot ce poate lui ; 4. plantA ce creste prin locuri inculte si al cant fruct oval-oblong, verde-011min, contine: un pahar plin cu apei; 2. urn-

se desprinde la maturitate de peduncul, aruncAnd semintele i lichidul lor mudlaginos (Ecballium elaterium). plesniturh 1. plesnet repetat.

plut cu: ziar plin de informafiuni; 3.

Tr. sorlild. plesuvi v. a deveni plesuv. plestivie f. chelie.

deslusi (vorbfi iesitA din uz): plirofori-

gras: figura plind ; 4. fig. pa-nuns: phn de devotament. [Lat. PLENUS]. I 11. 1. a merge in plin, a avea succes, a se Im-

plesuv a. I. chel; 2. fig. gol, neaco- plini dorintele; 2. vas plin: a iesi cu pHn. pub: munfii plesuvi. [Slay. PLIE,SIVIA. I plini v. (poetic) a Implini: al doilea m. Zool. 1. vultur cu capul mohorit, se an plineste PANT; ; fig. dupd ce Ii plinutreste cu mortAciuni (Vultur fulvus); nese ursita solie NEOR. 2. (rapitor de miei), vultur care rapeste pliocen a. si n. Geol. se zice de p3mi numai miei, ci 0 copii (Gypaetos tura tertiarà ce contine fosilele cele mai barbatus): el se numia In vechime za- recente. plirolorisi v. a lua informanuni, a se gan, azi In Mold. (Buc.) ceahlau §i in seste-te, boierule I AL. [Gr. mod.]. plish V. a aseza o stofa In cute (= fr.

pleter n. gard de Inchidere a TAO plisser). plish f. un fel de catifea cu planl mai pletorä f. prea mare abundantfi de lung. [Rus. PLISCI[. piisc n. Mold. 1. doe; 2. fam. gura: alinge si de umori; fin. pletorei de bani. unde se aseaa allele. [Serb. METER].

www.dacoromanica.ro

pll

plu

489 -

nu-i mai lace pliscul AL.; 3. nume de cel mai, important instrument agricol cornplante: pliscul cucoarei, greghetin; plisc pus din cutit, brazdar, cormana, plaz,

pfisáresc, balusch. [Origins necunoscuta]. barsa, grindeiu, coarne, potang sI rotile; plivi v. a smulge balariile dintr'un 2. plugusor: la sf. Vasile ne duceam camp sau gr3din5. [Slay. pdEveS, a strange cu plugul CR. (Slay. puma

(cf. oleava

plugar m. cel ce cultiva plmantul.

plivitor m. cel ce pliveste.

plugari a. a ara toatd ziva plugd-

resc POP. plivitura 1. efectul plivirii. plixis ii. fam. plictiseala, init. [Gr. plugarie f. meseria plugarului, agri-

cultura.

mod.l.

plugarit n. ocupatiune cu plugaria. plugnita f. plug mic, rarita. plugusor n. plug mic Impodobit cu o ploaie de sdgefi AL- sub ploaia gloanhartii colorate si flori, cu un clopotel In felor OD. [Lat. PM/VIA]. coarne, cu care se umbra spre a ura de plocad n. Mold. V. pocladS. ploaie 1. 1. apS cc cade din nori; 2. fig. creace Cade. vine in mare cantitate:

plocon n. 1. dar ficut unui superior sfantul Vasile. de carte un inferior: dupd vechiul obi- plumb ii. 1. metal de coloare

albAs-

ceiu, Plariei sale plocon ii duce GR. AL.; trie, foarte moale si greoiu, servind la fa2. od. dare numita obisnuit bairamlac. cerea gloantelor si a tuburilor pentru aria; [Mo ld. poclon = slay. roirLorie, trichina-- 2. Mold. creion; 3. mica pecete de plumb ce se pune la vama pachete'or i lazilor dune, dar, tributl. ploconeala f. Inchinaciune (ca semn de marfuri ce au fost vizitate; 4. gloante: cdt prof si plumb mai avem? AL.; 5. exterior de politeta). ploconi v. a se trichina (ca sernn ex- fig. foarte greu: on somn de plumb.

terior de politeta): la pcinidnt se ploconia Por. [Slay. POKLONITI, a se trichina,

a adoral.

[Lat. PLUHRUMi.

plumbagina f. graft

plumbar m. lucrator in plumb. plumbiti f. capsula de plumb pentru

plod n. I. germen: ou cu plod; 2. prunc: cu plodul in brafe; 3. (ironic)

sticle.

AL. [Slay. NADIA simSnlS, fruct].

tura plumbului.

copil mic mi-am asezat plodu in scoald

plumbos a. ce contine plumb, de na-

plodi v. a prasi, a naste pui: v'afi plumbui v.1. a garnisi cu plumb; 2. plodit ca hicustele AL. [Slay. mown, a a Insemna cu o pecete de plumb : a plumbui o ladd; 3. V. plombS. fructifica, a fata]. plumbuit a. garnisit cu plumb: !add ploios a. 1. abundant in ploi: vreme ploioasd ; 2. ce aduce ploaie: mint ploios. plumbuitd. n. actiunea de a plumbui plombh v. a astupa cu plomba un plumbuitor m. cel ce plumbueste marII

dinte gilunos spre a-I conserva.

furile la vama.

plomba f. plumb ce se pune Intr'un plumburiu a. de coloarea plumbului dinte gaunos spre a-I conserva (--= fr. Un cerc plurnburiu OD.

piombe).

plumetità f. un fel de broderie cu de-

plop m. arbore Malt cu scoarta era- senuri In relief: plumetitd pe solduri pata ce creste In locuri umede : 1. (alb), bine stremsd AL. (= fr. plumetis). plumierfi f. Tr. Bot. nufSr. [Si pluv. plutii; 2. (negru). lemnu-i moale e intrebuintat In industrie (Populus nigra). mdndrea. dupS lat. PULMONAMAI plural a. Gram. relativ la mai multi [Lat. POPULUS]. plopar m. insectii ce traieste pe sAldi I n. numlr plural. pluralitate f. mare numar, mai multi ploni (Saperda carcharias). plus n. 1. cantitate adaosa, opus lui plosch f. vas sferoidal de tinut rachiu ori yin: o ploscd plind de apd; fig minus; 2. semnul adunkii (+): 5+3. plus n. OW. [Nemt. nescsa plosca cu minciuni PANN. [Serb. PLOSTCA]. plus-quam-perfect n. Gram. limp ploscal m. mare flecar. [Cf. ploscd cu minciuni]. ce arata o actiune trecuth, Insotita de o plosnita 1. p3cluche-de-lemn. [Cf. ceh alta asemenea trecuta.

pluta C. I. mare si frumos arbore ce ploult v.1. se zice de apa ce cade din se cultiv5 adesea pentru impodobirea alenori; 2. fig. a cadea in abundanta : gloan- elor (Populus pyramidalis); 2. stejar cu mosprzl.

tele dusmanului plouau asupra cape- coaja mai moale intrebuintat in industrie telor noastre. (Lat. PLOVERS (-= PLUERE)}. (Quercus suber): 3. substanta elastica plouat a. 1. muiat de- ploaie; 2. fig. din care se fac tablite, dopuri si un car.

descurajat : gaina plouatd. bune intrebuintat In pictura ; 4. grinzi leplug n 1. unealta de arat trasS de boi, gate laolalta ce Innoata in apa: pod de

www.dacoromanica.ro

-

phi

490

plute; 5. bucatica de lemn la o unclip:. 6. Bot. Munt. -nufar. [Slay. PLUTI].

-

Poe

Poarta (Inalta sau Sublima) I MIPS'

ratia turceasca (numita astfel duptt portile cele mari ale Seraiului): soli trimisi

plutais: m. cel ce mana o Plot. plutet a. pe care se poate pluti : riu de Poartd yin la Adunare Rot. plutef. poate adv. exprima o posibilitate: voiu pluti v. 1. a fi purtat pe un lichid, a merge poate. [Scurtat din poate fi]. Innota pe apfi : pluta pluteste pe apd; poblirci v. V. pogArci. 2. a plana : o pasdre oluteste cu aripi poc! int. exprima sgomotul ce face un ostenite En ; fig o tainicd armonie plu- corp and loveste pe altul sau cand crape.: teste printre valuri AL. [V. plutd 41. poc! cu mdciuca. [Onomatopeel. plutitoare f. Bot. rouricri. pociii v. a se cai cu totul: pocdifi-vd. plutitor a. bun de plutit V m cel ce [Slay. PO'RAITI]. pluteste. pocaintai f. penitenta dupd cdinfd plutocratie f. domnia celor avuti, pu- vine pocSinfd.

pociat a. 0 m. penitent. pocal n. pahar: fiarbd vinul 'n cupe, o companie are cloud plutoane (= fr. spumege pocalul En. terea financiarilor. . pluton n. subdiviziunea unel companii:

peloton).

plutonic a, se zice de terenurile ge-

pod:shire f. epilepsia cailor.

poaltit a slabit, lesinat: pocciltit de

ologice cari au fost produse prin actiunea foame ISP. [Origins necunoscutii]. focului suteran [dela Pluton, zeul Inferpocainzel m. pl. Tr. prietenii si rude-

niile ginerelui: spune la cei pocdrizei pneumatic a. relativ la aer: masind sci viral se, vadd si ei POP. [Origins ne-

nuluil.

pneumatic& cu care se scoate aerul din- cunoscuta]. tr'un recipient. pochi pl. Mold. V. porn. pneumonie f. inflamatiunea plamA- pochiheciu n. Mold. intinzatorul ragnilor.

boiului de Omit. [Rut. POPICHA6, ce se im-

poalä I. I. spatiu dintre pantece i ge- pinge incoace l Incolo], nuchi cand sade omul: a tinea copilul pod v. I. a face diform, a paraliza : in poalci ; 2. partea infer ioara a unei haine, Icicle pocesc; 2. a deochia, a se ImbolpulpanA; poalele mantalei, rochii, cd- navi deodata: 3. a meni a rau: om pomesii; 3. panza de mkase brodata pe cit la gurd. [In loc de potci, derivat din

care se pun icoanele : poale pentru sfdnta potcii]. masei ; poala Maichii Predate (Poalapocinog n. 1. Mold. Tr. saftea : so fac sdntd-Mdriei), planta aromatica i priel- eu pocinogu inchisorii din pricina unica albinelor (Nepeta nuda); 4. partea nui proclet! AL. : 2. bocluc: a da de de jos a unui munte: poalele Carpafilor. pocinog. [Slay. pocistier, Inceput, bun sau [Slay. POLA, margine]. rau (de unde notiunea de plaza rea)].

poatnii f. I. fruct: poama nu cade pocire f. 1. actiunea de a pod; 2. departe de tulpina ei; 2. poamS acrA, defect: avem mai multe pociri Rum.

trunzd verde poamii acrd; pocirli f. bautura otravitoare. [Cf. poama-vulpil, planth din locuri urnede cu posirca proprietati purgative sau vomitive (Paris pocit a. l m. 1. diform, paralizat : quadrifolia); 3. fig. i fam. om, nu gluma : pocit din fire; 2. fig. ciudat: om pocit; e poamd build; 4. Mold. strugure. [Lat. 3. nenorocos : ce zi pocitd! CR. ; 4, blesPOMAL temat: fugi de acele cOi pocite! AL. [V. poapi f. soiu de peste cu capul mare poci]. 'Lophius). [Cf. pop 4]. pocitanie f. 1 fiinta pocita: pocitapoari f. Mold. Tr. Irnpotriveala, cearta : nia pcirndraului ISP. ; 2. fig. ceva bizar, nu te pune in poard cu impdratul Ca. monstruos: spuse inpdratului pocitania aguricla :

[Slay. PORA, cearta]. poarcil f. 1. scroafa ; 2. vrana unei

de vis

oorcar) Impinge cu un bat inteo gauri

pociumb rn. 1. Mold. Tr. par scurt: calul tens legat de pociumbul gardu-

pp

pociturà f.

efectul pocirii : 1. lucru butil (se aude In Gorj); 3. (de-a), un joc pocit; 2. paralizie subitfi, boala ca din de coral In care unul din jucatori (numit senin: descdntec de pociturd. (numita

ciur) un os

mhricel (numit

poarca), pe and ceilalti jucatori apart' cu bete gura gaurei. [Lat. PORCA].

poartä f. I. deschizatura spre a intra

lui POP, ; 2. (Gorj

fusul vartelnitel. [V. ciump (cu plefixul intenslv slay. po)]. pocladi (plocad) f. Mold asternut sub

si test; 2. ceeace inchide aceasta deschi- sea: o pdreche de pocldzi CR. [Slay. zatura: a bate la poartS; 3. vale cu stanci POHLADII, depunere (cf. LW. POSLAD/LA, cfipin patul rtt ulut ; Porfile de fier. [Lat PORTA]. tupala)].

www.dacoromanica.ro

- 491 -

pac

poe

poclfiu n. sac cu gura foarte larga cu pAmSntul Moldovei): umbidnd toatei ziva care se pescuieste in apele mai nlicL [Cf. in podghiazuri CR. [ling. PODYASZ, bagaje (militare)]. V. ceambur. plocad].

poclit n. Mold. 1. tol de acoperit ca- podgorean m. posesorul unei podrele tarhnesti: un poclit de rogojini Cs.; gorli. 2 cos la trasura cu cal: lasd poclitu ca podgorie I. vie pe un deal. [Slav, plotter. [Cf. pocladd]. vomiooaas (din PODS, supt. i GORA, munte)]. poclon n Mold. V. plocon: au venit podgoriu a. acoperit cu podgorii : Cot. sdtenii cu pocloane de ziva d-tale AL. narul iubit si podgoriu AL. pocnet n. sgomot neasteptat si violent: padhornitä f. Mold. policioara jugudetunatura, exploziune. lui. [Origins necunoscuta]. podi v. a asterne cu grinzi de lemn. Poeni V. 1. a rasuna cu sgomot, a face exploziune ; 2. a lovi pe neasteptate. (V. pod 10]. [Lit, a face poci]. podidi v. 1. a covarsi, a coplesi: multe

pocnitura t

pocnet prelungit.

rele Ii podideau; 2. a tisni: a-1 podidi

pocris n. Mold. 1. invelitoare ; 2. ca- lacrimile. sdnge1e. [Cf. prididiJ. pac de lut cu care s'acopar oalele de pus podinfi f. 1. fiecare scandura groasa laptele la prins; 3. varsog. [Rus. pozrasaw, de stejar (din care se alcatueste podeala): acoperemana muschiu pletos de o podind de gros pod n. 1. constructiune de lemn, pia- Ca.; 2. podeald; 3. podeala de sus sau Ira ori fier, peste o vale sau un rau, care tavanul; 4. jurnatatea unui stog de fan serveste de trecatoare: pod misccitor, sau paie. podig n. 1. schele fac podisuri late stdtdtor, umbldtor; fig. podul palmei, partea-i carnoasa i adancitd; 2. partea din trupuri sangeroase AL ; 2. platou, casei de sub acoperis: s'a suit in pod; terasil: podisul Floldovei. 3. tavan la casele taranesti; 4. partea din podijcii f. pod urnbldtor. dreapta si din stanga carului i partea podit a. asternut cu scanduri: niifele osiei ce trece sub car; 5. tundul luntrei ; erau inainte podite cu grinzi de lemn. n. lucrare de a podi. 6. coperta unei corabii; 7. locul Inteo bisenca unde cant& corul; 8. pl. panzele podmet n. momeald. [Slay. POD- r, MET-, II

cele albe Intinse in calea mortului (si cari mot, fir (rus. PODMETO, aruncare pe d'asuse dau apoi de pomana): sd te bocesc, pre, bagare pe ascuns)]. podurile sd-li gdresc POP. 9. pardopodmol (potmol) n. Tr. 1. prispa ; 2. seala cu grinzi de lemn ; 10. ulita astf el nomoL [Cf. ceh PODMOL, teren gaunosit de pardosita (stradele asternute cu piatra ne- a pa]. podoaba f. ceeace Impdobeste. [Slay. .fiind Inca cunoscute): era multd lume pe pod; a bate podurile, a umbla haimana ; PODOBA, bunacuviinta]. poduri i osele, corp de ingineri Insarpodobie f. melodic dupa care se incinati a construi sau intretine poduri, dru- toana unele cantari bisericesti (de ex. irmuri, canaluri, porturi. [Slay. POW.), sol, mosul): glasul intdiu pe podobie. [Lit. ornament muzical]. podeala].

podan m. Mold. od supus rus, Innspodorojni 1. od. In Mold. ordin de cal: ei, ti-oiu ardta eu, podanule AL. a obtine cat de posta cinovnicul vine [Rus. PODDANTI, supus]. cu podorojna in cdruta de po§td AL. podagra f. guts de picioare. [Rus. PODOROJIVAIA, pasaport, lit. ce-i trepodar m. 1. pazitor de pod; 2. cel ce buincios pentru calatorie]. trece cu pluta; 3. pontonier. podut m. Buc. scobar. [Ting. moue, podfirit n. taxa podarului. citeste podut (din rus. Ponusrii)]. podbeal n. mica planta erbacee ale podval n. 1. lemne de pivnita pe cafe

cSiii frunze sunt Intrebuintate ca infuziune s'aseaza butile; 2. capataiele joagarului. in contra tusii, iar din frunzele-i proas- [Serb. PODVALA, ceva pus pe dedesubt], pete se fac cataplasme (Tussilago farpodvoadfi f. 1. transport gratuit : bi-

rul greu, podvoada grea 1 POP. satul podealfi f. 1. pardoseala; 2. pl. Mold. mic ii ajunge podvoada des PARR; 2. Tr. dusumea; 3. tavanul unei case taranesti lucru transportat: multe card s'au porpeste care e podul casei. nit... cu podvoadd incdrcate POP. [Slay. fara). [Slav, PODBLELid.

podet n. pod mic. PODVODA, ducere cu carul]. poem n. V. poemit (AL.). podghiaz n. Mold. numai In locutlupoem& f. opera In versuri: poemd nea a umbla in podghiazuri, a umbla haimana (locutiune de origins istorica, epicd, dramaticd, liricd. poet m. cel ce se consacia poeziel. facand aluziune la navalirile i pradaciuntle ostirilor straine, mai ales lesesti, pe cel care face versuri.

www.dacoromanica.ro

- 492 -

poe

poj

poetastru rn poet prost.

pogarel v. Mold, a culege spicele lapoetic a. care priveste poezia, care e sate in urmb. pob6rci = serb. 1.0131R' propriu poeziei: stil poetic. 6111, a spicui]. poetic& f. tractat despie arta poeziei. poghibala f. Mold. om de nimic, stienpoetiza V. 1. a face poezie; 2. a da gar: poghibale spurcate ce suntefil CR. un caracter poetic: a poetize mizeria. LVechiu-rom. poghibald («acea poghipoezie I. 1. limba sentimentului si a bald spurcata, Spandoni,, N. Muste): imaginatiunii, obisnuit supusii la o ma- cf. bulg. POGIEBEL, stricaciunej. surd regulata : in privinta tormei, ea poate poghircit I. 1. Mold. firele de canepa fi artistica sau populara, cea din urma cari n'au putut creste mare: din poghirci totdeauna anonima, reflectand modul de a cugeta si de a vedea al poporului; 2. arta de a compune poeme; 3. gen de poema : poezie liric6; 4. calitatea versurilor bune :

se obline cea mai bond calitate de

cdlfi sau canur6; 2. mic de stat: parcei-i o poghircd, se zice and cineva 1.a-mane in urrna, de cel ce n'are noroc. [Lit. spic e multd poezie in psaltni; 5. se zice lepadat: vi porghic, Tr. podbic = slovean de o opera In proza plina de cutezare si POBERIC, spicuit la urma]. de inaltime poetica: e multd poezie in pogon n. 1. od. masura de suprafga Cantarea Romemiei de BdIcescu; 6. de 1296 st. sau 5012,03 mp.; 2. pogon ceeace este Malt, duios intr'o opera de plantat cu vita de vie. [Bulg. P000N1, lit. arta, intr'o productiune a naturei: poezia alungare (sensul vorbei in tuseste), de unei turtuni; 7. totalitatea operelor in unde stanjen in lung]. versuri compusz intl'o limb& : istoria pogonar m. lucrator la o vie. poeziei romeine; 8. pl. scriere in ver- pogonarit n. dare dela pogonul de suri: Poezii de Eminescu. vie al Cann proprietar nu era parnantean polidii f. in locutiunea in pofida cuiva, (in Mold. 1662-1764, in Munt. 1716in ciuda sau necazul lui, sub pretext: 1744). vorbele aruncate in pofida lui ISP, in pogoniciu in. cel ce mana plugul. pofida celpsunilor tnememcd frunzele [Serb. POGONIa PANN. [01 igina necunoscuta]. pogori v. V. cobori. [Slay. 1,00012i, in pofil n curea lunga ce Ise tiece pe sub jos (dela ooRA, munte): lit. la poalele muncoada calului ; invalat ca calul cu pofilul. telta [Amplificat din pochi, pofi = serb. poyd. pogorire f. coborlre; Pogorirea Sianpoltä f. 1. dorinta (sub raportul ma- tului Duh, sarbatoare ce cade la 50 de terial si fizic): pottd de meincare, potte zile dupa Paste. trupesti; 2. dorinta necumpatata, Vascopogrebanie f. slujba inmormantarii:

mie: poftii de bani; 3. fig. impins de in ziva pogrebaniei Domnului OD. potta mdririi AL. [Vechiu-rom. pohtd =

[SlaV. POGREBANI1E].

pohace f. Mold. V. pogace: pohaci, pofti v. 1. a avea pofta : ce poftesti? p/dcinte AL. lam. ansi pune pofta in cuiu, a se sterge pohod n. 1. mars, calatorie: surugii slay. porrortl.

pe bot, a renunta vrand neyrand; 2. a ura: duceau caii in pohod NEGR. ; 2. convoiu: a pofti ziud bund cuiva; 3. fig. a se pohodul la Stbir AL. [Slay. POVODir, calacomi: sd nu poftesti la bogiifii OD. ; latorie]. 4. a invite: poftim I (servind si ca strigat pohodnic m. cal laturas care merge de provocare ori de protesta re); 5. a veni, pe langa cel din ham. [Si povodnic =

a lua: sd potteascd! ia pofteste pofticios a. lacom.

CAR.

serb. POVODNIK (din slay. POVOIG:T, ha 0].

pohoealai f. boala calului cand nu

poftitor a. ai in. care pofteste. vede, ochii fiindu-i curati. [Lit. scursoare poftori v. a repeta: rut trebue a PO- v. puhoitt]. tort omului infelept cuvinte infelepte. pohoiu n. Mold. V. povoiu: pohoiu [Slay. POVirrORITI (din varoRyl, al doilea)]. fard obdrsie AL. poftorire f. repetire: rugat cu pot- pohot a. §i m. Mold. desfranat. [V. torire sd nu s'atinga de ddnsul ISP. pahonf]. pogace f. turd' de mainaliga presarata poiani f. loc, In padure tarS copaci cu sare i coapta bine In foc. [Serb. P0- pe unde creste iarba i flori. [Slay. POGA6A. (V. bohaciu)1.

LIAIVA, camp, bucata de pamant].

pagan a. si adv. Mold. si Tr. slut, poiatà I. Mold. 1. grajd din gard de tare urit: se vede cd vorbim pogan si nuiele; 2. cotet: poiefi pentru peLs6ri C.

rem de tot CR. [Serb. POGAN, spurcat, [Slovean powre, coliba, grajd). murdar, lit. pagan (v. pcingari)]. poimaine adv. ziva dupa maine. [Din pogfinesc a. se zice de o varietate de poi (=- lat. posr) I mdine]. pei e.

pojar n. 1. incendiu: din sccinteia

www.dacoromanica.ro

- 493

poj

pot

mica mare pojar s'afdfd; 2. fig. focul, ranee ce aduce cu minteanul unchesilor. inimei, mahnire mare: pojarul meu de [V. poled]. polegnita f. Tr. V. poleiu. dor i $ jalea mea addncd AL.; 3. vat-sat polei v. 1. a lustrui; 2. a acoperi cu cu pete roii. [Slay. PojAm:i]. pojarnic m. od. Mold. pompier: tre- un strat de metal lucitor: s'o poleiascd buie sd fie ur'un pojarnic Ar.. [Cell cu aur; 3. fig. a irnpodobi, a sclivisi. POSARNIK].

[Lat.

nicii Ca.

lumii.

pojijie f. Mold. 1. gospodarie: case: batrdneasca cu toatd pojijia ei CR ; 2. fig. nu ma iartd pojijia scim'insor deceit eu o fata de boier Ali. [Cf. rus.

[Ung. Por,Aj].

POLIRE,

printeun intermediar slay].

pojarnicie f. Mold. cazarma de pornpoleiala f. I. daurire: strdlucind de pieri: nefiind pe vremea aceea pojar- poleieli; 2. fig. lustru, spoiala: poleiala

pojarnita f. Bot. Mold. sunatoare

poleit a. daurit: leit poleit, aidoma. (floarea-i, pusi In untdelemn, e build pen- U n. lucrare de a polei. tru arsuri i alte rani). [Ceh POJARNITE, poleitor m. cel ce poleieste. pojar, vársat]. poleitura f. efectul poleini. pojghitai f. pielita ce infasoara unele poleiu n, ploaie trighietata ce cade pc legume: pojghiid de ceapd. [Ceb posvne, plante. [Si vechiu Mold. polegnifd =teachl serb. POLEDITA, poleiu].

pOJITIO,

catrafuse, bagan.

poker n. joc de carti, de origina ame-

ricana.

pol m. 1. fiecare din cele doua extre-

poleiu m. Tr. Bot. busuiocu-cerbilor.

polemica f. ceartl cu condeiul. polemist m. cel ce polemizeaza. polemiza v. a face polemic& polen n. Bot pulberea fecundatoare a

florilor.

policandru n. candelabru. [Gr. mod.

mitlti ale unei sfere sau ale axei globului: POLVICANDILON, cu mai multe lumina pol arctic sau boreal si pol antartic policar m. 1. cel mai gros si mai scurt sau austral; 2. fiecare din capiltaiele dintre degetele mainii; 2. masura de IIunui magnet, ale unei pile sau corp dee- lime, to]: piciorul se imparte in 12 potrizat, pe care s'acumuleaza magnetismul licari. [Neologism dupa lat. POLLICARIS].

policioara f. 1. polita mica; 2. par. si electricitatea : pol pozitiv sau pol negativ. tea de jos a jugului. pol (imperial) m. moneda ruseasca policrom a. care e de mai multe code aur tn valoare de 20 franci: am cds- lori: gravurd, statud policromd. tigat trei poli CAR. [Scurtat din (na)pol(eon)].

polar a. invecinat cu polii: stea po-

lard.

poliedru n. solid cu mai multe fete

plane.

polieleu n. termen bisericesc: nume

dat la doi psalmi (134 si 135) ce se aura' polaritate f. Fiz. proprietatea acului la biserica. [Gr. mod.: lit. prea milostiv]. magnetizat de a se dirija catre un punct polifonie f. Muz. intrebuintarea sifix al orizontului. multana a mai multor instrumente cari Polath f. 1. Tr. palat: o raiule, po- executa independent unele de altele. lata frumoasd, cu lumina meingdioasd ! poligam m. cel insurat cu mai multe POP.; 2.Mold. chiler (la o cash (araneasca): femei, ca la Mahomedani.

usa polatei; 3. (in DO) streasina bor-

poligamie f. starea de poligam. poliglot a. scris in mai multe limbi: pole n. regiment (lnvechit): un pole Biblie poliglotd. II m. cel ce vorbeste sau

deiului. [Serb. POLAIA, palati.

de cdldrefi. [Rus. pouriA.

polar f. Mold. ciupagul sau pieptarul de lana al tarancelor: polca e anteriul femeiesc. [Lit. haina poloneza]. polca f. dant de origina polona si aria dupa care se joaca : polca mazurca. polcovnic m. od. colonel: polcovnicul de vdridtori cu polcovnicul de Tdr-

scrie in mai multe limbi: Cantemir Yodel

a fost cel mai mare poliglot roman. poliglotie f. cunostinta (practica si literara) a mai multor limbi. poligni v. a cadea la pamant (din pridna vantului si a ploilor) : grdul se poligneste. [Pol. POLEGNI6C].

poligon n. 1. figura cu mai multe (v. pok)]. laturi cafi se Intretaie; 2. loc destinat polcovnicesc a. od. de sub comanda exercitillor artileriei. unui polcovnic: ccildrefi polcovnicesti poligonal a. care are forma unui pocdldri si armafi Fn.. ligon. polcovnicie f. od grad de polcovnic: poligraf m. 1. autor care a scris despolcovniciile de poterd Po. pre mai multe materii; 2. aparat pentru goviste Fn. [Rus. POLICOVIMI

polcuti f. Mold. haina babelor

ta- reproducerea unui manuscript.

www.dacoromanica.ro

pot

-

494

-

pond

polimorf a. ce poate lua forme diferite. gurà buna stare si linistea publica ; 2. polimorfism n. proprietate ce posed administratiune ce exercità politia; 3. louncle corpuri de a cristaliza in sisteme calul ei. [Rus. POLIPTA (din tr. police)]. diferite. politienesc a. ce tine de politic: spion polinom n. expresiune algebrica corn- polifienesc. pusl din mai multi termeni Impreunati politist m. agent de politie. [Nemt. prin semnele

sau

POLIZISTI

polip m. 1. clasl de zoofite, coprin-

politmaistru m. Mold. seful politiei.

zand animalele acvatice cari n'au organe [Nemt. Polizei-meister]. speciale de locomotiune, ca coralul, hipoloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar

dra, etc.;

2. in chirurgie: exciescenta

deserta poloboacele

AL.

carnoasa ce se formeaza mai ales pe mupolog n. uranisc: pat cu polog. [Rus. POLOCA perdea de leagan]. coasele nasului, urechii, larinxului. polog n. 1. brazda de iarba cosita (din polipier n. mass& calcara formata prin convietuirea a mii de polipi. pologul uscat se fac porcoaie. cari se

polisilabic a. de mai multe silabe. strang in capite si se cladesc In stoguri polita f. I. scandura de asezat ceva sau dal): din polog snop, din snop pe clansa; 2. etajera, raft de bibliotecl; claie feicea POP. ; 2. mfinunchiu de gran 3. partea de jos a jugului. [Slay. pouTA]. secerat: patru-cinci meinunchie fac un polii f. I. bilet prin care se obliga polog. [Serb. por.00 (din slay. potoofi, decineva a pläti o suma la termenul pre- pozit)]. scrii; 2. contract prin care o societate de pologi v. a asterne jos: vdnturile poasigurare se Indatoreste a indemniza de logesc holdele. [Lit, a strange in poloage). o paguba eventual& [It. POLIZ2A, printr'un polologhie f. vorba lunga : hdrtia intermediar grec modern]. cuprinde multei polologhie Cr. Kir. politaiu m. sef de politic. [Nemt. PO, mod.l. (LIPUTENANT)]. polon(ez) a. 0 m. 1. locuitor in Popolitechnic a. care imbratiseaza mai Ionia ; 2. ce tine de aceasta Ora sau de multe arte sau stiinte: coalet politeh- locuitorii sat. nicd, menita a da specialisti pentru difepolonezi f. 1. dant nurnit obisnuit rite servicii publice: artilerie, geniu, mine, polcd ; 2. talie prelungita deasupra rochii ; poduri si sosele. 3. pl. ghete Mahe de dam/.

politeism n. religiune ce admite mai

multi zei.

polonic n. Mold. lingurl mare de luat

spurn& [Pol. POLONIK].

politeist in cel ce profeseaza Poll' polunosnità f. slujba de cu miezul noptii. [Slay. PocuaosnNITA, miezu-noptii politetà f. mod de a vorbi sau de a (din POLL jumatate, i piorl noapte)].

se purta conform cu obiceiurile persoa- porn m. 1. arbore roditor; 2. (de mort) nelor bine crescute. [Dupl fr. politesse]. coplcel impodobit ce se lace la praznice politic a. I. relativ la guvernul unui si se cid de pomand roscove si srnochine Stat; 2. care se ocupl cu afaceri publice: din pomul mortului CR, [Lat. polars]. orn politic; 3. fig. care recurge la ocopornadà I. substanta moale Si WW1, luri sau preflatorie 1 m. 1. cel ce cu- roasl, compusa din cearl sau din granoaste afacerile publice i guvernul unui sime de animale, in care s'au amestecat Stat: un politic profund; 2. fig. om fin, diterite ingrediente; intrebuintata in fardibaciu, prefacut. macie l parfumerie.

politica f. I. arta de a guverna afa-

pornana f, 1. milostenie facuta in a-

politica absorbia atenfiunea generald ; 4. sisteml generall ce adopta un guvern; 5. tam. abilitate, fineta in purtare. politicale f. pl. fam. noutlti politice. politician m. cel ce vorbeste i aerie

a cere de pomand; 3. mill: fá-li po-

cerile unui Stat: 2. cunoasterea dreptului mintirea mortului (cloul colive, doi colaci, public si international; 3. se zice de afa- lamli, mere, smochine i stafide) : aleargd cerile publice, de evenimentele politice: ca la pomand; 2. milostenie in genere:

mond si nu met ardta ISP. [Vechiu-rom.

pomeand, amintire (eperi pomeana lui cu sunet, Coresi) = slay. Pordies6, adu-

cere-aminte (bulg. POMANI1, pomana]). asupra politicei din ambitiune personal& adv. de pomand, gratuit, zadarnic: a II

politicos a. bine crescut, cu maniere munci, a vorbi de pomand. frumoase. [Gr. modl. pomanagiu m. (ironic) cel ce cere politie 1. oras (arhaism): vorba ve. sau trilieste din pomana. pornarit n. cultura pomilor. chie, dacii esti seirac, du-te intr'o politic bogatei CAR. [Gr. mod.]. pomelnic n. I. registru mortuar; 2. politie f. 1. ordin, regulament ce asi- lista de numele persoanelor ce preotul

www.dacoromanica.ro

porn

- 495 -

Pon

cath sh le pomeneasch in rugaciunile sale; ponciu n. licher compus din rom sau 3 farn. lista lunga [Vechiu-rom. pomenic rathiu, ceaiu, 1-,eama de lamaie i zahar = slay. pommuni, inmormantare]. (=l fr. punch).

pomeneala 1. pomenire trecatoare: ponderabil a. ce poate fi cantnrit. nici pomeneald, nici vorba. ponderati(un)e f. 1. echilibru produs pomeni v. 1. a face pomenire: a po- in politica prin diferitele atributiuni ale meni un mort; 2. all aduce aminte: l'a puterilor publice; 2. fig. cumpat. pomenit in testament; 3. a tinea minte: ponegri v. fig. a defaima. [Comoroo beitaie care s'o pomeneascii; 4. a mis intre sinonimele po(nosi) si (in)voibi In treacat: te-am pomenit des; 5. negra a ppuca cu vieath ;

asa l'am pomenit;

ponevos a. miop: face pe frurnos,

6. a se afla pe neasteptate, a veni fara stire: ed-i ponevos PANN. [Origina necunoscuth]

se pomeni in rnijlocul mdrii. [Slay. POMINIETI].

poney m. calut cu patul lung.

ponor n. scobiturh a terenului in forma

pomenire f. 1. amintire Ocuta de de palnie (produsa de ploi in urma de-

preot in onoarea unui mort: fericitul vastarii unei paduri) : se primbld prin intru pomenire; 2. aducere aminte: po- ponoare, pe potece gird soare POP.

menirea numelui; 3. pomana : kiceind [Slay. PONORCI, locul unde apa se ascunde multe porneniri ceit a lost in vieatd CR. in dmant]. pomet n. 1. feluri de poame; 2. gra- ponorfituri f. surdtura, rMna. din3 de poame. [Lat. POME1-UI11. ponos n. 1. nume rAu: cc e frumos, pomiculturis f. cultura pomilor : poarta ponos PANN ; 2. porecla: nurnele la de pomiculturci din Oradea-Mare. tdu va rdmdnea pangdrit cu ponosul phminfi f. amintire, veste : o minds- de tdlhar LP. ; 3. gresala: i-a gasit po-

tire de care set se dual pomina ISP. [Slay. vomiNd. adv. nevoie mare: era

noase. [Slay. PONOSII, rusine].

urit pomind! POP.

ponosi v.1.a calomnia: so ponoseascd pe Doamna sa ISP, ; 2. Mold a festeli,

tina cdrutei CR. [1:21.1S. POMOSTII, scandura].

ste oamenii etc vaza ISP. [Ling PANASZLANI

II

pomineath C. bucatg de panza alba' a uza: au hainele fi-ai ponosit? Pop. ce se asterne asupra usciorului Lzsei la [Slay. poNosm, a purta (de unde a uza) un mort (in Dobrogea).[Tras din pomand]. si a calomnia]. pomojnic m od. ajutorul unui zapciu ponosit a. Mold. uzat : hainele aunt sau subprefect. [Rus. POMO*TNIICZJI. vechi st ponosite Ca. ponoslui v. 1. a scoate un ponos, a pornologie f. stiima fructelor. pomoltinfi f. Mold. scandura din po- porecli maicd-ta m'a ponosluit POP.; dul carului: da de o seicure pe pomos- 2. a defaima: nemernicul ce ponoslue(de aceeas ofigina cu ponosi)i* pomph v. a manevra o pompa. pompi 1. 1. tulumba, masid de ri- pont n. 1. moment oportun : tocrnai dicat apa, push in miscare cu bratul ori la pont; 2. Inlesnire fa vorabila : i-a fdcut cu aburi; 2. (de incendii), aparat ce servh pontul; 3. conditiune de tractat: ponturi a arunca apa asupra unui edficiu incendiat. de pace; 4. raport, privinta: la pontul pomph f. 1. preparative marete, luc- acesta nu mO unesc Fu..; 5. apropou: soase: pornpa unei ceremonii; 2. fig. cede ponturi i ponosuri nu da dintr'innobleta, maretie: pompa stilului; 3. pl. sul CR. ; a da ponturi, a face aluziune; a vanitati, plAceri: a renunta la pompe/e vorbi in ponturi, a se exprima alegoric lumesti; pompe hmebre, administratiune [Ung. PONT, punch]. ponth v. a juca in contra bancherului, ce se insarcineaza cu inmormantarile In in jocuri de hazard (=-- fr. ponter). orasele cele mari.

pompier rn soldat care apartine unei

pontarisi v.

pompon n. 1. nod de panglici; 2.

pontifich v. fom. a lua o atitudine

pompos a. plin de pompa, solemn:

pontifical a. ce tine de un pontifiLe

(invechit)

a ponta (v

corporatiuni speciale, insarcinata cu Silfi- rutea). pontator m. cel ce ponteaza. gerea incendiilor.

mot de lanA ce soldatii poarta la chipiu. de pontifice.

Inmorm6ntare pompoasci ; fig. dicfiune sau de demnitatea sa: vesminte pontificale, autoritate pontificate'. pompoasd. pontificat n. 1. demnitate de mare pomurfoarà f. Mold. Bot. coachzA. ponci f pl. inclinare d teren: e ponci pontifice, de Papa; 2. timpul cat isi exer-

la vale. [Dintr'un singular poand ori- citA autoritatea. pontifice m. preot mare, Papa. ponciq adv. piezia: a se uita ponds. ponton n. pod compus din clod Inn-

ginA necunoscutal.

IV . poncd.

tre impreunate.

www.dacoromanica.ro

- 496 -

pan

pontonier m. soldat de geniu insar-

pop

popirne f. multime de popi,

cinat cu facerea podusilor. popinii f. alt nume dat gorganelor sau pep rn. 1. stalp, pus M mijlocul casei, movilelor (On.). [V. pop 4[. ce propteste coarda (and nu-i destul de popivnic m. Bot. Mold. piperu-luputare): a spriiini cu popi; 2. stinghie : lui; popivnic-fepuresc, mica planta ce popul teascului de vie; 3. Mold. lemnul creste prin pacluri umbroase (Anemone cu trei craci al vArtelnitei; 4. snop conic hepatica). [Derivat din pope', dupa forma de in, lam's, coceni

clddeste in popi inflorescentei].

milnuchi de in. [Slay. PoPir, popa: penpopondoc in. pl. parmaci sau stalpi tru senaurile tehnice (cari lipsesc limbilor la o prispa de cas5 tarbneasca (se aude slavice), cf. acceptiunile corespunzAtoare In Tulcea). [V. pop 1]. ale fr. moine si ale germ. Ptaffe]. poponet n. 1. Mold. Bot. volburA; 2. poph m. 1. preot crestin si in special opait: del masalaua pe Un poponet; ortodox: a cAlca a popà, a fi om de o- a sta poponet, a sta ca un stalp (in drum), menie; 2. Mold. post: zile de popes; 3. a fi provocator (VLAturTI). [Sarb. PC/PC/NAT, (In jocul de cart° craiu; 4. fig. mester: volbura sensul 2 face aluziune la tulpina

las' pe mine cd eu i sunt popa de a- volubilA a planter]. corn AL.; popa-belea, nenorocirea Impepopor n. 1. multime de oameni din

litat5 : bre I asta-i Neaga, popa belea! aceeas tarà care trAiesc sub aceleasi legs: AL. [Slay. pops) (din lat. PAPA, parinte)]. poporul roman; 2. fig. multime in gepoptic 1 int. tronc I pe neasteptate: de nere: popoare de muste, popoare de tuunde ai tesit deodatei popdc? As. [0- nete 3. parte din populatiunea unei ;

nomatopeel.

popand5u m. momaie: cdpitele de

Ian s ardtau ca niste

popcinelcii tsp.

[Derivat din papa': cf. fr. moine bourru, slat-se].

popAnzac m. popanclAu (In Oltenia): a ma pondriza.-;: Intepat si drept.

popärit n. dare impus5 popilor. popartac n. Mold. 1. cracana prins3 in osia cotigei (la plug sau la plutA); 2. tam. schioapti de om. [V. pop 1], popas n. 1. locul unde trupele in mars

taxi, a unui oras, care e mai putin Inst3rit5 si care traieste din munca mainilor: un om din popor; 4. parohie. .[Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevhrat populara e norod), pare o romanizare dung it. popo/o; cf. pentru sensul 4. it. popolo, parohie, si Tr. pleban, poporan sau enolias]. poporan a. ce apartine poporului: cdrti poporane. II rn enolias: poporeni, preoti si dasccili CR. [V. popor 41.

poporanisrn n. curent literar, inau-

se opresc spre a petrece noaptea ; 2. sta- gurat la Iasi in 1906, cu tendente sociatiune ce fac cAlatorii: pe drum stalurd liste, reclamand o literaturà t5r5neasc5, sei tacit popas Tsr ; 3. loc fixat pentru dar ftrA idealizarea trecutului, fdrá wvipopas..[Slav. POPAsfi, pasune: primitiv nism i tArd traditionalism. termen ciobanesc]. poposi v. a face ponas: poposesc popaz rn. planta bulboas5 cu seminte ianga o fcinttheci CR negricioase in forma de secere, intrebuinpopotä f. masa' luata In comun (la

tate In mediciml (Veratrum). [Derivat militari). din popa (cf. popenchiu)]. popri v. V. oprl: un riu ce nu se popenchiu m. Mold. ciupercA comes- poate popri din curgerea lui. [Slay. potibild (Coprinus comatus). [Derivat din PRIM, a sprijini]. popes', dupa palAria ciupercii la Inceput poprire f. Jur. secvestru, cilindrica] popritoare I. lant sau franghie de popesc a. 1. ce tine de popA; 2. ca- poprit. ligrafic: slava popeascd; 3. (ironic) sfopopol n. popor (forma' italian5 des In-

Talton trage Ivan un somn de cele trebuintatA de Bolintineanu).

popesti CR. 0 adv. popeste, ca popii: popoth V. a cocota. V. impopoth. carte nu stie, dar calcd popeste PANN. populik v. 1. a umplea o tara cu lo(v. popd). cuitori: a popula sate; 2. fig. a umplea :

pop! v. a consacra pe un pot* a-I a-si popula memoria cia sentente tru-

hirotoni.

popic n bucata conica de lemn spre

a juca. [Serb. POPIN1,

moase. popular a. 1. ce priveste poporul: cre-

dtcl populard; 2. iubst de popor: om

popicar m. cel ce joacit In popice. popular. popiciu m. lemnul cu trei edict alcApopularitate I. favoare publica.

popularizh v. a face popular: a potuind scaunul vartelnitei (In Oltenia). [V. pulariza quintet. pop 3]. populati(un)e f. 1. numAr de locuipopie 1. demnitate de pop5.

www.dacoromanica.ro

- 497 -

Pop

tort inteo tard ; 2. reunire de oameni din

aceeas tard, din acelas oras, de aceeas

por

porghic n. V. poghira.

poricale (puricale) f. pl. Mold. fructe de tot feint: cumpard-ne el vara .. cote popusoiu n. V. pdpusoiu. de smeurd pO feliu de feliu de poripor m. 1. interstitii ce separd mole- cale CR. [Gr. mod. opoelica culele corpurilor; 2. deschiaturi mici in poriu m. Tr. Bot. plaz. [Lat. PORRIR.d. piele pe unde se transpird. pornealä f. plecare: o lud in parporanic m. pl. plant3 din bulbii areia neald CR. se prepard salepul (Orchis mascula). porni v. 1. a pune in miszare: a porni [Origina necunoscut]. moara; 2. a expedia : l'a pornit; 3. a pare m. I. animal pachiderm din fa- pleca, a purcede: trenul a pornit: 4. a milia mistretilor, ce se ingrasd pentru incepe ceva: &Ind pornesc toti ad vormdncare; a mdna porcii la jir, a horedi beascd PAse; 5 a da ndvald, a se repezi: in somn (aluziune la grobditul lor pe and s'a pornit; 6. Jur. a intenta un proces: mestea. jir111) : se asterne pe somn temeia nu poate porni judecatd fcirei unde Inn incepe a mdna porcii la jir autorizafiunea bdrbatului ei. [Slay. P0CR.; 2. carnea acestui animal; 3. fam RIN611, a impinge]. orn murdar i grosolan ; porc de chine pornire f. 1. actiunea de a porni ; 2. seating, lichea ; 4. pore ghimpos, cua- plecare, expeditiune: la pornirea tredruped din ordinul rozdtoatelor, groha- nului, bagajelor: 3. aplecare fireasa : este ca porcul i corpul sdu e inarmat porniri rele; 4. furie, patima : ce simte cu tepi din care se fac condeie (Histrix cu 'ntocare a dragostei pornire AL. cristata). [Lat. RORCUS]. pornit a. I. aplecat : pornit spre mdporchi v. 1. a oar!: 2. a se spurca. nie; 2. fig. supdrat: esti pornit pe mine. porcan m. 1 pore (ca injurdturd) : pornograf m. cel ce descrie lucruri obscene. alai, mai porcane! CR. ; 2. porcusor. n porcoiu de fan. pornografic a. obscen. porcar rn pdzitor de porci. [Lat. Poepornografie f. literaturd obscend. poroganie f. Buc. I. pataranie: apoi CARIUS]. porcairas m. Zool fluierar. incepe a-i spune toatd porogania; 2. porchrie f. vorbd sau fapta porceascd. snoavd. [Rus. PORUCIANIE, bdtaie de joc, de conditiune.

II

porcas m. un fel de caracudd (Cy- unde aneedota picantd ori satiria : cf. in, prinus gobia). [Lit. purcel: dupa confor- vers, batjoa matiunea capului]. poroncfi 1. Mold. V. poruna.

porcesc a. 1. ce tine de porci : albie poros a. pfin de pori. porozitate f. starea celor poroase. porceascd; 2. fig. murdar, obscen. porci v. a se face porc, a se obraznici. port n. ceeaze se poarta: 1. costum porcinii f. Mold. Bot. iarbd grasà. port tdrdnesc; 2. fig. mod de purtare, atitudine: simplu la vorbd si la port Ex.; [Lat. PORCINA, came de pore].

porcoiu II. I. stog de fan (aduand 3. plata unei scrisori. [Abstras din purtd].

port n. 1. locul unde cortibiile s'addcu un cap de pore): mai mune porcoaie alcdtuesc o cdpifd; 2. gramada mare : postesc de furtund : a intra in port; 2. un porcoiu de galbeni. locul uncle se /neared si se descara lunporcos a. ca un porc, murdar. trele: 3. oras zidit pe langa un port: port porcusor rn pestisor yank cu gura pe Marea Neagrd; 4. fig. loc de addcam Idtdreati, petrece in apele ntimoloase post, de liniste: a ojunge in port. (Cyprinus alburnus). portal n. fatada unei biserici unde e porecli f. 1. supranume dat mai ales poarta principald : 'n doud laturi temin bátaie de joc: noi am schimbat po- plul deschise a lui portale Ee . reek' in renume AL.; 2. supranume In portar m. I. cel ce pizeste poarta: genere: o falnicd porecld, un titlu de 2. od. portar-basa, Marele usier, innalti strdmos AL. [Slay. POREKLO]. functiune In prile romine si in Turcia, porecli v. a da o poreeld. corespunzand lui capugi-basa, introduporfir n. I. stdna rosie, pestritd; 2. ator al palatului domnesc sau al Sera-

piatrd bazaltia foarte durd, rosie sau

iului. [Lat. PORTAIERIS].

neagrd: in havuzul de por fir Bor.. portárel m. funetionar public insirporfirà f. I. purpurd : imbrdcafi in cinat cu notificarea actelor de justitie di

por fire, impdrateascd CR ; 2. de coloarea cu executarea sentintelor. [Lit. mic portar porfirei: chipu-i e crin, por fird GR. AL. sau usier]. portativ a. usor de purtat. II n. Muz. [Gr. mod.l.

porfirin a. de porfir: coloane porfi- grup de linii si de spaVi pentru serierea notelor.

rine AL. I.

*aineanu.-Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

32

por

pos

498

portelan n. 1. olarie alba foarte firth', pasat i porumb fiert sau copt. Numecompusa mai ales din caolin; 2. vas de 1 roase varieta(i: cincantin, hangan, scoportelan; 3. un fd de scoica univalva rumnic, tataresc, turcesc, etc. (v. aceste '

foal te lucitoare.

vorbe). [Inflorescenta plantei a fost corn-

portic n galerie deschisa sprijinita de coloane si de arcade. U Porticul, scoala filozofului stoic Zenon, care instruia sub un portic din Atena. portierli f. 1. usa de trasura; 2. per-

parata cu o pfipu0 (de unde sinonimul Mold. pcipupiu), iar matasea-i rosiatica

ment.

bulos, negru-albastriu, cu gust acru (nu-

cu coloratrunea pasarii omonimel.

porumb a. cu parul suriu sau vinetiu (vorbind de vite): o pdreche de boi porumbi la par Ca. [Lit. ca gusa porurn-

dea inaintea unei usi ( fr. portière). portifunfe f. 1. partea dinteun tot; bului]. 2 cantitatea determinata dintr'un nutriporumbal f. rodul porumbarului ; gloporto n. portul unei scrisori. porto-franc n. port In care marfurile importate sunt libere de vama. portocal m. arbore totdeauna verde ce face portocalr: din florile sale se fac infuziuni

mit si scoroamb6): rade dracu de porumbe negre. [Dupa coloarea negrie a fructelor].

porumbac a. 1. cenusiu, sur-rosatic

(cocos, cal); 2. negru-albastriu (ca gusa i floarea-i distilatd cla o apa cx- porumbului). m. farn, tigan. 11

celenta spre a calma nervir (Citrus au-

porumbar m. 1. cel ce creste sau

rantium). [Gr. mod. PORTOGALI (din it. vinde porumbei ; 2. arbust foarte spinos sr portogal 101. mult ramificat, creste prin tufisuri si lo-

portocalà f. fruct rotund cu samburi, curi inculte (Prunus spinosa); 3. Zool.

de coloare galbend-aurie, cu miros placut. Buc. uliu (se hraneste cu porumbei). 11 n. miezul dulce i suculent. (V. ndramzii). cotet de porumbei ; 2. co.sar de porumb. portocaliu a. de coloarea portocalei: porumbakrie f. 1. multi porumbei la un loc; 2. porumbar porumbii din pogalben batand In rosu.

portofolin n. 1. carton lndoit in doua In care se pune hartii, desenuri, etc.; 2. functiune de ministru: portoIoliul rdsboiului. portret n. 1. inlaginea unei persoane reprodusa prin pictura, desen sau totografie; 2. fig. asemanare perfecta: acest

rumbdrie. porumbel m. 1. pasare domestica ce locueste in porumbar; 2. pl. porumbeii

portretà V. a face portretul unei per-

poruncii f. 1. ordin: poruncii imodlege, precept: cele zece porunci. [Abstras din poruncil.

(de a), numele unui joc de copii; 3. Bot, a) Tr. porumbar ; b) pl, ceapa-ciorii.

porumbiqte f. camp semanat cu po-

rumb, locul unde fusese grau. porumbità I. femeiusca porumbelului. copil e portretul tatdlui sdu; 3 . fig porumbrel m. Bot. Mold. porumbar: descrierea exterimului sau a caraderului unei persoane. vede un iepure in nifte porumbrei CR. soane.

portretist m. pictor de portrete.

port-tigar n. cutie de inchis tigari

rdteasca; 2.

poruncealä t.

scoate Un port-figar din buzunar Ai. porunceald.

comanda

lucru de

(-= fr. porte-cigare). porunci v. a da o porunca : a coportulan n. carte continand descrie- manda. a ordona. [Mold. poronci = slay. rea porturilor de mare: portulanele sunt rorrodrra poruncitor a. care porunceste. documente pretioase pentru istoria geogra fiei. pos n. turban usor de matase neagra porumb rn. Zool. porumbel. [Lat. PA- brodata cu fir (in cantecele dobrogene si Lumnus]. oltene) : peste posul cel din cap tu ti-ai porumb m. gen de graminee cu co- pus un calpac POP. [Turc. poa]. torul Malt si spicele mart: grauntele-i proposac a. 0 m. suparacios, ursuz. [Oricura un nutriment si cu frunzele-i uscate gina necunoscuta]. se umplu saltele (Zea mays). Porumbul, posacie I. caracterul posacului. posad n. od. dare pentru subzistenta numit in Mold. pdpuaoiu i In Tr. cucuruz, e originar din America, de unde garnizoanelor de prin cetati: sd nu phia fost introdus In Europa In secolul al teased bir, nici posad, Mci podvada. XVI-lea: din Turcia fu adus in Muntenia [Slay. POSADil, suburbie]. pe la finele secolului XVII-lea sub er ban posadal f. cumpana sau vartejul cu Cantacuzino (1678-1688), iar in Moldova care se ridich sau se last' pietrele morfi la 1716 sub Nic. Mavrocordat. Porumbul spre a face faina rnai aspra sau mai moale. intra in alimentatiunea taranului sub for- [Cf. slay. POSADM, a a§cza]. mere urrnatoare: ntamaliga, terciu, malalu, posed& v. 1. a stipani, a ayes In

www.dacoromanica.ro

PoS

- 499 -

pos

maimle sale, In puterea sa : a poseda o pospaiu n. I. praf subtire ce iese la mos.e; 2. a cunoaste perfect ceva a po- macinatul fainei si care se depune In toate seda muzica; 3. a fi stdpan pe: juria partite prin moard; 2. min analogie : posIi posedd. paiu de phicinte; 3. ceva usor, subtire, posedat a. in prada unui demon. mancare putina. [Macedo-rom. pdspald

posesie f. Mold. arencia; a luat in

posesie chiar mosia asta AL. [Rus. po-

=

gr. mod. paspALI, praf de fainâ]

pospolitä f. od. nobleta polona reu-

nita in corp de armata (Nacre.). [Pol. POS.-

SESTA (v. arenclei),I.

posesiune I. 1. actiunea de a poseda POLITY, (adunare) generale]. si lucrul posedat; 2. pl. parnanturi posepost n. 1. ajunare: zi de post; 2. timp date de o natiune; posesiunile engleze de ajunat : postul Creiciunului, Pastilor. in Azia. [Slay. posit]. posesiv a. care exprimd o idee de post n. 1. locul unde soldatul a fost pOsesiune: pronume poses.v. pus de seful ski: a dezertat dela pospasesor m. 1. cel ce poseda; 2. Mold. tul sau; 2. corp de garda Si soldatii ce-I (posesor) cel ce tine in posesie o mosie, formeazi: an mic post ca de 130 solarendas: posesorul mosiei Haramul AL. dati turci OD.; 3. fig. lunctiune careposibil a. ce poate fi, ce se poate face. care: post bine platit. [Rus. posra (din n. tot ce se poate: a face posibilul. fr. poste (in.)]. posibilitate I. caracterul celor posipost& v. 1. o pune Intfun post: a bile. posta o sentineld; 2. a se pune spre a posidie n. 1. spuzá de copti midi : observa : s'a postat la dreapta mea. atdta posidic; 2. se zice de ceva mic si postfi f. 1. depozit de cai cu schimbul mult: posidicul de vdnat ce-i tot iesia s'; statiunea unde s'afld; 2. mod de a cdinainte lsp. [Mold. posodic: de origina latori cu cai de posta; 3. distanta !rare II

necunoscutal.

cloud statiuni de posta (10.000 stj.=19 km.

posirca I. terciul prunelor fierte din 66 sau 22 km. 30): am teicut trei poste;

s'a scos tuica. [Origina necunoscuta]. 4. administratiune publica pentru transposlej n. Mold. rachiu apatos ce iese portul i distribuirea scrisorilor; 5. biu-

care

rout unde se depun; 6. curierul care le posluji v. a fi servitor: puse ca sd-i duce : posta pleacd de mai multe ori poslujeascd feciorul de impdrat Russ, pe zi; 7. prin analogie, bucata de hartie [Slay. POSLUSATI, a asculta de cineva, a-i lipita cu sau topit, pusa incet la talpile lntai si la urma, [RIM POSLEDKI, ramasitel,

celui adormit apoi aprinsa cu un chiposlujnie m. 1. od. servitor boieresc brit: de ce)te ori mi-ai pus si poste la sau manastiresc scutit de dad; 2. servi- picioare CR. [Rus. POdTA (din germ. Post)]. tor In genere: poslujlnici impeirdtesti tsp. postal a. relativ la posta : serviciul [Bulg. POSLUSNIK, shlga la o mandstire]. postal. posmag m. Mold. pesmet: un hampostalion m. cel ce mana caii de posta se supune].

bar plin cu posmagi CR. [Slay. posmaot [Rus. PoftAtioriti]. II n, ear solid cu osiile (v. pesmet)]. de fier pentru a transporta tot felul de

posmagi v. a se uSCa: ce mi te ai

posmcigit aaP ISP. [Lit, a se usca ca un pesmet].

greutati.

postament n. piedestal. pastas m. curler de posta. postatä f. 1. partea cat taie cosasul

posmiigit a. 1. uscat; 2. fig. mahnit: posmeigit ca cum i-ar fi luat boii POP. dintr'o clatatura; 2. fig. distanta mica . posodic n. Mold. V. posidic. nicio postatei de pdrndnt nu fu ridi posomori V. 1. a se Intuneca la fata : cold [SP. 9i mai mergemd ei o postatd cerul se posomoreste; 2. fig, a fi po-

CR. [Serb. POSTAI-, sir de cosasi]. somorIt. [-lav. PASMURIETI, a se Intuneca]. postav n. I. stofi de land; 2. In speposomorit a. si in. 1. Intunecat la cial, postavul taranesc, aba. [Slay. POS fata : vreme posomoritd ; 2. fig. trist, mod panze].

posac: de omul posomOrit i norocul

postavii n. 1. albie mai mica ; 2. lada dela moara in care cade Mina : (scurnpul, pospSealii f. 1. starea lucrului pos- cautei ad ia din cof graunte si din pan ; 2. fig. lustru, superficialitate. postavd mdlaiu PANN. [Serb. POSTAVA,

fuge.

pospäi v. 1. a stropi pe d'asupra; 2. albte]. a spoi pe d'asupra (si fig.): lume pos- postAvar in. fabricant sau negustor pditd fi desartd AL.; 3. refl. a manca de postavuri. putin (doar s'alunge foamea); 4. a se postfivArie f. fabrica ori pra valie de imbrica cu putina cheltueala. [Tras din postav. pospaiu]. postelnlc m. 1. od maresalul Curti;

www.dacoromanica.ro

pos

pot

500

Insircinat cu paza camerei de dormit a

poarniche f. pasire galinacee de ma-

Domnului si care introducea la audiente, rimea unui porumb, vAnat excelent, trAuntil din cei sase mari boieri de divan; ieste mai ales pe cAmpii in arduri (Perdix 2. (Mare le), ministrul afacerilor strAine, cinerea). [Lat. *QUOTURNICULA = clasic cosub Fanarioti; 3. rang onorific de boierie. TtJRNXI. potasal f. oxid de potasiu, materie soi (Slay. POSTELLZKII (din POSTELIA, pat)].

alba- si loarte caustia: potasa din comert e carbonat de notes& potasiu n. metal descoperit in 1807 postelnicie f. 1. demnitate de postel-

postelnicei m. pl. ostasi de sub co-

lids.

manda postelnicului.

nic; 2. ministerul de externe :" calemgiu de Davy, descompunand potasa cu pila electria. la postelnicie Foe posterior a. 1. ce vine mai tArziu: potca f. 1. boala din deochiu sau din evenirnent posterior; 2. ce e indArAt: chiar senin: desclintec de noted: 2. be-

partea posterioara a capului.

lea, bocluc: tog de o potcd o so clOrn

terifatea lui lafet ; 2. generatiunile viitoare: posteritatea va judeca. posteuch f. Mold. butuc ce sprifinA osia carului and se unge: de inima cdrutei abirnau pdcornita siposteuca Ca.

form& de cilindru, ce poartA preotii si

posterioritate 1. starea unui lucru PAIN. [Ceh. PUMA, intalnitura (cu un duh posterior altuia. rAu), de unde boala nApraznia]. posteritate f. 1. sir de urmasi: pos- potcap n. 1. acoperemAnt de cap, In

[Origin& necunoscuta].

posti v. a tinea post.

postitor rn cel ce posteste.

post-meridian a. de dupsa amiazi.

alugArii; 2. Bot. potcapu-alugarului, plantA cu fiori galbene, creste prin locuri

aride (Leontodon hispidus). [Slay. PoID6T.AP6 (din PENA, subt,

i KAPA, glugi)]

potcapier m. fabricant de potcapuri. potcas a. boclucas: un potcas de lo-

got& ISP. [V. noted].

potcoavi f. sernicerc de fier ce se

postoroancal f. Mold. 1. funia cu care tintueste sub copitele cailor sau de alse leaga leuca de carAmbul carului; 2. aiul cismei. [Slay. PonfiRolrii, talpa calu-

fig. darloaga postoroanca de dascalul lui (din Ponii, subt, si ROVATI, a fAuri)]. Potcoava m. supranumele lui loan erSimeon CR. [Tulcea postoruncii = rut. POSTORONOK, streang (lit. de alAturi)].

bega, Domnul Moldovei, care era atAt de

e postpozitiv. post-restant n. formulA scrisA pe adresa unei scrisori spre a instiinta cd trebue s& rAmAie la biuroul postal, unde destinatarul va veni s'o reclame. postrunga f. crestatul urechii vitelor. [Cf. dial. postrunga, pastruga]. post-scriptum n. ceeace s'adaoga la

potcovi v. 1. a pune potcoave la cai; 2. fam. a Insela l'am potcovit bine CR. potecii f. cArare ingusta prin paduri

postpozitiv a. Gram. care se pune tea pan, Mat putea (range potcoave.V.Ioan. la urma vorbelor: articolul romanese potcovar m. cel ce potcoveste. si pe un deal. [Bulg. POTEK].

potecasi m. pl. osta5i intocmiti in 1834 sort a strejui potecile.

potentat m. suveran atotputernic al

unui Stat.

potential a care existA

In puterea, n. mod verpostulat n. Filoz. ceeace se considerA bal care exprima posibilitatea.

o scrisoare dupä semnAturA.

postulant m. cel ce cere un post.

In cauza sa si nu in fapt.

U

pbteri f. ceatA de arnAuti pentru urca fapt recunoscut si care n'are nevoie de a fi discutat l probat. mdrirea hotilor de codru. [Bulg. POTTERA, postilm a. 1. nitscut dup.& moartea ta- ceatA (din slay. TERIATI, a goni)].

poteras rn od. sbir, mai ales arnAut, tAlui: copil postum; 2. publicat dupA moartea autorului: opera posturnd. cAlare, lnarmat, cu haine verzi deschise. posturii f. situatiunea corpului, atitupoticfili v. 1. a da de potcA: cOnd dine. mizurd cum i-a poticalit ciobeinasul potabil a. bun de bAut: apa potabila, hp.: 2. a coplesi, a IncArca: m'a poticolit potager a. cultivat Inteo gradina de D-zeu cu batranetile ISP. [Cf. ceh. POTI, KATI, a IntAlni (v. noted)]. legume: plante potagere. potaie f. I. haita: o potaie de lupi; poticni v. 1. a scApAta din genuchi 2 catel: are potaia vr'un dar ? OR. AL. : la umblat : calul, de e cu patru picioare, 3. tom. om nesuferit. [Dintr'un prinlitiv fi tot se poticneste; 2. fig, a luneca. [Slay. poriiaNdri, a Impinge]. pot, de origins& necunoscuta potang n. hint scurt si gros dela plug potir n. 1. caliciul florilor: sorb limcu un belciug prin care se trece capAtul pedea roud din a florilor potire At.: grindeiului: potangul e regulatorul plu- 7. vas de sfintit vinyl la liturghie. [Gr mod. eorigi, pahar], gului. [Bulg. voniNo].

www.dacoromanica.ro

- 501 -

pot

pov

potlog n. bucata de piele pentru dre- 3. a se aplica: ad se potriveste zicdsul incaltamintelor: Oni t ou pune vr'un toarea poporului; 4. a face pe voie: ty.tlog PANN. [Serb. PODLOG, talpa (lit. ce

se pune dedesupt)].

cdnd m'as potrivi eu babei la toate cele Ce. [Slay. Inzonvm st, a rezista, a con-

potlogar rn. 1. carpaciu; 2. pungas trazice].

potrivire f. actiunea de a (se) potrivi:

ordinar.

potlogari v. a fura lucruri marunte. asemanare, adaptare. potlogárie I. pungasie, hotie. potrivit a. 1. asemenea: amdndoi potlogariit n. meserie de potlogar. sunt foarte potrivifi; 2. mijlociu, mopotmol n. nornol. [V. podmoll. derat: om potrivit; 3. convenabil: baie potmoli v. a se namoli: drumuri:e potrivitd de caldd ISP. adv. 1. cuviins'au potrnolit. cios : rdspunde potriv,t; 2. cumpatat: potnogi m. pl. iepele sau calcatorile sO bei potrivit. potrivnic m. adversar. [Si protivnic fasboiului de tesut. [Slay. ponallood, lit. II

sub picioare].

= slay. PROTIViNCT, opus, contrar, dusmanl.

POTULITI].

centaurium). [Pol. PATROGH, mac],

potoli v. a stampara, a (se) linisti: a potroach f. planta ce creste prin fapotoli foamea, pldnsul, mania. [Bulg. nete, avand o floare rosiatica (Erythraea potop n. 1. inundatiune foarte mare; potroc n. 1. pl. máruntaie de pashre: 2. inundatiune universala care (dupa le- ciorbd de potroace, ciorba acri cu bugenda biblic5) facu sa piara tot neamul catele de pasiire,; 2. fig. bagatela : nu phiomenesc, afard de Noe si de familia sa ; tifi nici de un potroc AL. [Rus. POTROIICI, 3.

fig, mare abundanta sau cantitate:

mate].

potromenghiu in. V. bostromenprin potopul de zeipadd AL. Un potop de rele. ll adv. ca un potop: oldie po- gher. potronic m. moneda veche polona In top dideau AL. [Slay. POTOPli (din TOPITI, valoare de zece bath. [Pol. POLTORA, moa inunda)]. potopenie f. exterminare. [Slay. PO, necia de un craitar i jumatate].

potropop m. V. protopop. potopi v. 1. a inunda, a strica cu topoturi m. pl, 1. un tel de uidragi tul: seceta i Mcustele potopiserd sd- largi ce-i purtau od. boiernasii, mai ales TOPLIENIIS, scufundare].

2. a prapadi: veniau arnautii i haiducii: cu doisprezece pansd ne potopeascd POP. [Slay. POTOPITI, a dud, cu ghebe i cu poturi POP. ; 2. azi, scufunda]. nadragi taranesti ce se inchid cu copci, me/M.-Um-He NEGR. ;

potpuri n. 1. ghiveciu de bucate; 2. stransi pe picior, cu ma.nile garnislte bucatà de muzica compusa din diferite cu gaitane si cusaturl. [Turc. POTUR]. arii cunoscute, productiune literara facuta povarä f. 1. greutate, ceeace poate din fragmente desperechiate; 3. fig. a- transporta o car*, o corabie; 2. ce poate rnestecaturb : un potpuri de videnii NEGR. duce un om, in animal; 3. fig. ceeace

(= fr. pot pourri). apasfi moraliceste: povara anilor ; 4. od. potricalfi f. unealta de facut gauri o sum& de 1000 galbeni: zece povoare

rotunde In panza, in urechile vitelor, etc. de aur BALc. [Si povoard =slay. POVORA, [Abstras din potricdli]. targd : s'a luat lucrul carat pentru OrdpotricSii v. a gaud cu potricala. [Rus. torul]. PROTTICATI, a trece prin, a strapunge].

potrivä f. 1. seaman: unde sd-i ga-

sesc potrivd? deopotriv5, egal; 2. con-

povarnh I. fabrica de tacut spirt

rachiu. [Rus. POVARNiA,

si

bucitiriel.

povarnagiu m. cel ce are, cel cc lu-

tra: in potrivd, din potrivd; 3. fata : creaza la o povarna. catre fdrmul din potrivd se 'ntind, se povarni v. a se apleca in jos. [Serb. prelungesc Ga. AL. [Si protivd = slay. PROTIVII, contra].

potriveallai f. stare de potrivire. potrivi v. (activ) 1. a face deopotriva, a asemana: a potrivi un lucru cu altul ; 2. a ajuata: a potrivi o cheie, o haind; 3. a aranja: a-si potrivi pdrul, rochea; 4. fig. a nemeri: a potrivi o rninciund. (reciproc) 1. a se compara: nu te potrivi cu mine; 2. a fi de asemenea, a II

PCP/12MM, a intoarce].

povitrnil n. drum inclinat l lunecos. povarnit a. aplecat, piezis. povattà f. 1. conducere: sub povaf a

celui mai vestit din voevozii Thr BXLc.; 2. consiliu: a da povefe. [Tras din slay. POVESTI, a conduce].

povàtui v. 1. a conduce: orb pe orb

povdfuind, cad amdndoi in groapd PAM/. Turcii ce povd fuiau acel convoiu

corespunde: socoteala d'acasd nu se 13A.Lc.; 2. a da povete, a consilia. potriveste cu cea din tdrg; ce se popovatuitor m. cel ce povirufeste. trivetste ! de locl (ironic) d'apoi cum nul

povestal m. cel ce spune povesti.

www.dacoromanica.ro

- 502 -

pow

prA

poveste f. 1. maratiune mai ales min- aplicatiune: atiinfci practicci; 2. care incinoasa, basm : de cdnd tot ce e 'n lume I mareste realitatea lucrurilor: om, spirit era nurnai poveste Ar. ; 2. fabulä : am practic.

practich v. 1. a pune In practica a ujuns de poveste hr Ord PANN; 3. legencla. snoava ; povestea vorbei, poves- practica virtutea; 2. a exersa o proletea Muth, proverb [ Vechiu-rom. poveaste, siune : a practica medicina; 3. a exenaratiune prop,iu-zisa = PON IESTI, nara- cuta: a practica o operatiune; 4. a face: tiunel. a practica o iieschizdturd in zid; 5. a povesti v. a spune cu deamaruntul tinea strict ceremonille cultului. Intamplari adevarate sau false.

practich f. I. aplicarea. Intrebuinta-

povestic a. fabulos: toate acele flare rea regulelor i principiilor unei arte sau povestice ,.. istiinte, in opozitiune cu teoria; 2. exerpovestire f. expunere istorica sau po- .citiu practica binelui; 3. experienta caetica Ipatata prin exercitiu: are multd pracpoventitor m. cel ce povesteste. tied; 4. datina particulara : a cunoaste povidlà f. Mold. magiun de prune: practicele unei tali; 5. ceremonii. acte

dd-mi o bucata de paine cu povidld exterioare relative la cult. AL [Pol. POWIDLA] practicabil a. 1. ce poate fi Intrerovoarà I. V. povara. buintat: mijloace practicabile; 2. pe

povodnic m. V. pohodnie. unde 3e poate trece ccirare practicabild. povoeala 1. V. pohoeala. practicant a. si m. 1. cel ce observa povolu n. 1. torent; 2. ploaie toren- cu exactitate practicele religiunii; 2. cel tiara'. [Slay. PolIONT, inundarel. ce predict o meserie sau o cariera : mepozh v. 1. a lua o atitudine spre a-i dic practicant. se face portretul : a poza la im pictor; practician m. I. medic experimentat ; 2. fig. a afecta o atitudine, gesturi spre 2. cel ce cunoaste procedura in justitie. a produce efect. .[Dupa fr. praticien]. pozal f. 1. a'itudire: intr'o pozd rciprAdh v. a jefui, a lua cu violenta ce pitoare; 2. afectatiune, dorinta de a pro- este al altuia. [Lat. PRAEDARE]. duce efect; 3. pop. fotografie (= fr. pose). pradi f. 1. ceeace fiarele rapesc penpozderie f. V. puzderie. tru hrana Mr: pasdre de pradd; 2. fig. poziti(un)e f. I. locul unde un lucru orice se iea cu deasila (mai ales in timp e pus si modul cum e pus: pozifiunea de rtsboiu): a Wilt multd pradd; 3. unei case; 2. teren ales de asezat trupe: cel ce are mult de suferit: fu prada Ida ocupa o pozitiune avantajoasä; 3. comiei sale; 4. se zice despre lucruri fig. rang% situatiune In care s'afla cineva

pozifiune criticd. pozitiv a 1. a carui sigurantat e stabilita

fapt pozitiv; 2. care se sprijina

pe fapte, pe experienta : *Uinta pozitivä;

3. care considera mai ales parka materiala a lucrurilor si folosul Eras dinteln-

cari s'au prapaclit:

in prada focului.

((Lat. MAEDA].

prAdhciune I. jaf Insotit de stricaciuni

[La t. PRAHDATIONEM].

prhdalnic a. rapitor: corbul negru prdclalnic AL.

prfidator m. eel ce prada. sele: om, spirit pozitiv; 4. scris, In praf n. 1. Walla fib-Amara in Mark opozitiune cu natural: drept pozitiv; mid par-fleck haind plinci de prof; 2. cantitati pozitive, in algebra, cele precese mice substanit pisata i facuta praf praf de sernnul +. de zahdr; 3. medicament ca praf: prapozitivism n. sistema filozofica fun- furi de chininci; 4. fig. nimicire, ruint data de Auguste Comte si care n'admite decat ceeace este stiintificeste constatat. pozitivist rn.partizan al pozitivismului. poznii I. Mold. 1. gluma proasta: fest& renghiu; 2. belea: iacd pozna cd se prii-

totala : a face prat, nu s'a ales nici

ouseste AL. [Nemt. POSSES].

melon de Mc: prat de ',used. [Slay. PRA14].

bush].

umplea de praf.

pozna9 a. ai m. Mold. 1. pacaliciu, caraghios: poznaqa asta de lume AL.;

praf de averea sa; 5. mijloc de auragire: aruncei praf in ochi; 6. amestec de silitra, pucioasa si carbune, care se Inflackeaza lesne i serva la Incarcarea ar-

prMárie 1. mare gramada de praf. prafos a. phn de praf. 2. care joaca feste altuia. prafturh (praftorita) 1. stropitoare de pribmi v. 1. a sucomba greu se udat fierul ars In Mc: cu praftorifa udd prdbuaeqte c'un gemet de pe cal AL.; mai adesea sd-1 lovesti Rum [Mold. 2. a se surpa, a cadea in ruine oricare pleafturd: de origina necunoscuta]. indlfirne sub cer se prcibu§eate AL. [V. prfilui v. 1. a scutura de praf; 2. a se

practic a. 1. care duce la actiune, la

prhfuit a acoperit cu praf.

www.dacoromanica.ro

- 503 -

pra

prag n. 1. bucatA de lemn sau de'

pra

prapastie f. 1. groapa adanca; 2. pl.

piatra In josul si de-a curmeziaul usei; 2. fig. la inceput : la pragul viejii, la pragul secolului. [Slay. prautil. pragmatic a. relativ la afacerile civile P sociale : istorie pragmatic& care pre-

lucrun nemai auzite: n'auzi ce prdpdstii

In materie ecleziasticA, In special actul

PRAPORMIth. lit. cel ce

practica.

praporui, steag. de unde membranA reticu-

spun froth tdi? Ise. [Slay. PROPAST1].

prap4stios a. 1. On de prApastii: stand prdpdstioase; 2. fig. napraznic. precipitat: in acea fugd prdpdstioasd

zintA evenimentele aaa, !neat sA se poatA Skcc prApfistui v a (se) arunca In prApastie. trage din ele concluziuni practice pentru praporcic m. od. sublocotenent. [Rus. afaceri; sanctiune pragmatic& regulament

poarta prapurul]. prapur n. 1. steag militar: ostd§escul (1713) fiicei sale Maria Terezia succesiu- prapur a pdzi erau datori NEGR. ; 2. nea la tron. steag bisericesc: top preofii cu prapur pragmatism n. doctrinA filozofica care §i cu icoane ies Ar..; 3. pl. membrana iea drept criteriu al adevArului valoarea stomacului la vita: prapur de mie/. [Slay.

prin care Carol VI de Austria asigura

prAli V. 1. a coace came pe gratar, pe lara]. praisad a. se zice de o varietate de cfirbuni; 2. a fierbe in unt ; 3. a arde trigand: a prdji cafea. [Slay. PRAJITI, a frige]. pere. [V. rdsadl. prAsea I. V. plasea. priijinA f. I. bucata lunga de lemn de prisi v. 1. a tace pui; 2. a se reprogrosime mijlocie; 2. veche masura agrara In valoare de 3 stanjeni; 3. fig. persoana duce. [Serb. PRASITI. a tata purcei: romaMalta i subtire: o prdjind de om. [Bulg neste cu sensul generalizat]. prAqi v. 1. a sapa tarina de mai multe PROJINA1. .

priijit a. copt pe &Mar: puiu prdjit; ori curatind-o de buruieni. [Slay. PRAEITI,

a face praf (des(elinind tin camp)]. fig. retbddri prdjite. prfisilai f. progenitura, masa (vorbind prfijiturà 1. 1. ceva prfifit: prdjiturd de oud; 2. aluat prajit In unt sau copt mai ales de animale). prasila f. saparea porumbului. la cuptor. prAsit n. actiunea i rezultatul prAsirii. pralina f. migdalá zaharisità. pramittie f. fig. poama, sculA (In prisitoare f. sapa ori masina cu care

basmele muntene): astea sunt prama- se praseste. prisiturA f. lucrarea de a prAsi. tale ce a ndscut POP. [Gr. mod. PRA(G), prisle in. cel din urma copil nAscut. MATTA, mart& negot]. prAnz n. 1. mancare de amiazi (sau [Tras din prdsi].

cane searà): a da un prdnz mare; 2

Präslea rn. In basme, feciorul cel mai timpul and se pranzeste la amiazi ; dupd mic dar cel mai voinic. pr6nz. [Lat. PRANDIUM].

prAnzare f. mancare la pranz: o mioarei sd-ji fie de prdnzare POP.

prAnzi v. a manca la pranz.

prästias m. cel ce cla cu prastia,

prastie f. 1. unealtA de aruncat, compush'

dintr'un ochiu sustinut de douA

sfori; a da cu praatia pe undeva, a merge rar; a da cu praatia prin, a cAuta sA lure; PRANDEREI. priinzisor n. gustare cu 2-3 ore Ina- 2, partea din dreapta sau din stanga cainte de pranz. lului (la trAsurA): cal de pra9tie. [Slay. [Lat.

pripAd n. pripidenie: cum sd scape PRAETA]. pràtilá f. Mold. Tr. sindrilA. [Origina de prdpdd pe cei 12 copii ISP. prApAclenie f. exterminare : prdpd- necunoscutal.

prAstini f. Mold. 1. prAjinA pe coama deni a pd manful prApAdi v. 1. a extermina : vine ca casei la ranesti. legato' la vart de altA piAjinA ser te prdpddeascd ISP ; 2. a lesina a spre a feri acoperisul de violenta vantului ; se prdpddi de rel.% de p/dn... [Slay. 2. prafina pe un stog de fan. [Cf. praftie). PROPAD6, a peri (lit, a lace sa cazil Inteo prastinh I. rachiu de tescovinA. [Origina necunoscuta]. groapa)]. prApAdit a. 1. ruinat ; 2. cu totul striprat n. livede : lintea pratului, un cat: haine prdpddite. ii adv. foarte: prii- fd de maga-a. [Lat. PRAWN], pddit de slab. jim. ticalos: un prdpddit prAval n. I. repezis, coastA de munte; de argat. 2. cascadA mica: prdvalul apei. [Abstras prApäditor rn. cal ce prApAdeste. din prdvdli]. prApAdoamnA f. plea sfanta: cu- prAwilac n. clinA prApastioasi.

vioasa prdpddoamnd Paraschiva. [Al- privAlatic a. repezielos: c6nd coteratiune populara din prdpddobnd = board 'n ropot dulce din teipanul prarus.

PREPODOBNYI, slant].

t/61 atic Eu.

www.dacoromanica.ro

- 504 -

prà

pre

prAvalli v. 1. a rostogoli, a rasturna pream5ri V. a glorifica [Modelat dun'a mica buturugd carul mare mai prdvale slavicul prosldvi]. preambul n. 1. discurs preliminar: AL.; 2. a cadea jute chine o InAltime : stAnca std sci se prtivale Er:. [Slay. 2. consideratiuni ce preced un proiect de PROVALITI].

priiväliaq m. cel ce are o pravalie.

prisvälie f 1. locul unde un negustor

90 intinde i vinde marfa sa; 2. marfurile

lege.

preaseni f. curea de sub pieptul ca-

lului. [Serb, PRSENA].

Prea-Siânta f. Maica Domnului : la

dinteo pravalie. [Tras din prdvilli, a picioarele Prea-Sfintei. rostogoli: asociatiune de idei analoga cu preatca f. V. pretce. a sinonimului boltal. prebendli f. venitul unui canonic.

pravfilis n, pravalac: prifipastia ii precädere f. pieferinfS. asteaphi cu addncu-i preivdlis AL. precar a. care depinde de vointa alpravat n. calauza (vorba esita din uz): tuia, ce n'are duratti sigura: existenfd drept pravcif Ii slujesc NEOR. [Slay. PRA- precard. V711. cale dreapta]. precautiune f. 1. ceeace se face din pravilfi f. 1. lege: unde sunt multe prevedere; 2. circumspectiune. pravile, acolo i multd nedreptate; ;. precede v. 1. a merge inainte; 2. a regula : a pune pravild CR. ; 3. codice: fi imediat inainte: capaolul ce precede. Pravila cea mare, numita l Indrep- precedent a. care precede sub ratarea Legii, s'a tiparit la Targoviste in portul timpului sau al ordinii. n. fapt 1652. [Slay. PRAVILO, regula]. V. codice. sau exemplu anterior invocat ca autoripravilnic a. legal: dobdruld pravil. tate: a crea precedente. nice, [ Slay. PRAVILiNIKO]. precept n. regula de purtare, Invatapravilnicesc a. ce tine de pravila sau mant. lege: Pravilniceasca Condicei A Dompreceptor m. cel Insarcinat cu innului Alex. Ipstlant Voievod. structiunea particulara a unui tanar. II

pravoslavnic a. si In. ortodox: Pra-

precipità v. 1. a pravali, a arunca mai precipita pasii; 3. fig. a face sa

voslavnica Mdrturisire a lui Petre de sus intr'o adancime; 2. a grfibi, a firth Movild. [Slay. PRAVOSE.AVINii, lit. de dreapta

opiniune].

caza Inteo mare nenorocire sau primejdie;

TOLOS)].

in fundul vasului, and o separam de

praxis f. (arhaic si popular) practica: 4. a opera o precipitatiune chimica; 5. a am cu praxis. [Gr. mod ]. se repezi, a da navala: a se precipita praxiu n. carte bisericeasca continand asupra inimicilor. Faptele Apostolilor. [Or. mod. PRAX(APOSPreciPitat n. Chim. materie ce cade

praz n. planta leguminoasa cu bulbii disolvantul ei. prelungiti (Alium porrum). [Slay. PRAZil]. precipitare f. 1. iuteala extrema, grabs praznic n. 1. sarbitoare mare biseri- mare; 2. actiune chimicfi prin care un ceasca; 2. masa mare: pe iarba rdsdritd corp disolvat intr'un lichid se depune fac praznic la un loc At.; 3. ospat fu- in fundul vasului sub actiunea unui alt nebru, comandare. [Slay.

PRAZ1N1RCI,

batoare].

sar- corp.

prAznui v. 1. a serba : am preiznuit

precipitatiune f. V. precipitare. precipitiu n. 1. prapastie: 2. fig. ne-

toate zilele sfinte; 2. fam. a petrece norocire mare, pericol mare. benchetuind : am cheltuit, dar barim Precista f. Preacurata Fecioara. [Slay. am prdznuit ISM [Slay. PRAZNOVATI].

präzuliu a. verde ca prazul. pre prep. V. pc.

prea adv. exprimi :

pais6106, foarte curat].

preciz a. 1. cu totul determinat moment preciz; 2. riguros exact: informa-

fiuni precize; 3. liber de orice prisoabsolut (mai mult cleat foarte): e prea sinta: stil preciz. frumoasd; 2. ceva peste masura, afara precizh v. a determina lntocmai. din cale : e prea mare, prea de tot; precizi(un)e 1. mate exactitate, mai prea prea, excesiv, [Slay. od]. ales in vorbire.

Preacurata f.

1. superlativul

imaculata Fecioara.

[Modelat dupa slavicul Precista]. preajmii I. im pi ejur (ime) : in preajma satului. [Origina necunoscuta]. prealabil a. care trebue zis, facut, examinat inainte de a trece mai departe: chestiune prealabild. adv. inainte de II

toate.

precoce a. 1. copt inainte de timp:

fruct precoce; 2. fig. desvoltat Inaintea varstei, sub raportul fizic sau moral: un copil precoce. precocitate f. caracterul celor precoce.

preconceput a, ce se adoptil lira

cercetare: idee preconceputd.

preconizis v. fig. a lauda In public:

www.dacoromanica.ro

- 505 -

pre

pre

a preconiza pe cineva. I a recomanda ceeace s'afirmA sau se neag5 despre submult: a preconiza o metodd, un me- iectul unei propozitiuni. predicati(un)e f. 1. actiunea de a dicament. precugetare f. cugetare lnainte de a predica ; 2. invAtatura religioasii, cuvAnt lucra, deplinA cunostintA in facerea unui bisericesc. predicator m. cel ce predica. lucru.

predictiune f. prezicere. precum adv. asa cum; precum vezi. predifect a. prea iubit. precumphni v. a prepondera. predilecti(un)e f. preferintà de iubire. precumphnire f. preponderant5. predispoziti(un)e f. I. dispozitiune precumpAnitor a. preponderant. natural5 de a face unele lucruri ; 2. Med. Precup m. sàrbAtoare babeasc5 ce dispozitiune de a contracta o boalt. cade in =a de 8 In lie: Precupul e rdu predispune v. 1. a dispune dinainte,

[Lat. PER QUOMODO].

de piatrd. [Dupà numele martirului Pro- a inclina la: nesocotinfa sa 11 prediscopie. V. Pricopie]. punea la toate extravaganfele ; 2. Med. precupet m. vAnzAtor de legume us- a dispune treptat la venirea unei boale. cate (fasole, maifire) si de pAsiiri, firà a predmet n. Mold. privintà, obiect avea prAv5lie. [Slay. piderawrri, care corupe (vorbá iesitA din uz): ei au venit in predcu bani, lit. acaparator]. metul socotelii. [Rus. PREDMETZi, obiect, precupep v.1. a aca para ; 2. a trafica: scop].

posturile se precupefesc Ar.. ; 3. fig. predominh v. a se ridica mai precari precupefesc dreptul vdduvei Bke. sus, a avea rolul principal: interesul preprecurmh v. a Intrerupe: speranfa domind in afaceri. rnea din fume de inoarte se precurmd predominant a. care predomina. GR. AL. [V. curma. predominant& f. actiunea i carac-

precurmat a. intrerupt: glas pre- terul celor ce predomina.

curmat de suspinuri NEOR.

precursor m. premergator.

predoslovie f. precuvAntare la scrie-

rile vechi romAnesti. [Slav.].

precuvAntare f. prefat5. [Modelat preducea f. Mold. I. priboiu; 2. gaurA dupti slavicul predoslovid. f5cutd cu preduceaus in sfArcul urechii preen* v. 1. a da in mAn5, a pune In vitelor. [Originii necunoscut5]. posesiunea cuiva : a preda scrisori. marpreduf n. vrana unei buti. V. produf. furl; 2. a da In puterea: a preda justi-

preeminent a. superior In rang,

fief pa un vinovat; 3. a p5rfisi (mai ales merit. prin trAdare), a Inchina: soldafii au prepreeminenti f. superioritate.

dat inimicului cetatea; 4. a se Increde

In

preda, a tra-da].

preexisth v. a exista dinainte: cugetarea preexistd vorbirii. preexistent a. care exista Inainte de

inaintea noastr5 in aceeas tar&

timent ce nu-1 are cineva :

cuiva : s'a predat lui. [Slay. PRIEDATI, a

predh V. a da lectiuni, a instrui : a altul. preda limba francezd. [Modelat dupà preexistentà f. existentà anterioarii. grecul paradosa prefAcAtorie f fpocrizie. predecesor m. 1. cel ce a preces pe preface v. 1. a se transforma: s'a cineva intr'un post; 2. pl. cei ce au trait pre filcut in Misdricei ; 2. a afecta un sen-

predestinh v. I. a destina dinainte preface.

(la fericire pe cei alesi); 2. a rezerva pentru ceva inevitabiL

nu te mai

[Lat. *PERFACERE = clasic PERN-

CERE].

prefacere f. 1. actiunea de a (se) prepredestinat a. destinat dinainte: pre- face; 2. afectarea de sentirnente contrare. destinat la nenorociri. prefAcut a. fig. fAtarnic, ipo&rit.

predestinati(un)e f. 1. In15ntuire de prefAcut n. scoaterea stuletilor de poevenimente ce nirnic nu poate Infatura ; rumb stricati dintre cei buni. 2. In teologia calvinA : decret divin care prefaiu n. pop. meremet : dard un reguleaza dinainte mantuirea sau pierza- pre faiu bun lucrului ce mai reimdsese rea oamenilor. LW. [OnginA necunoscut5]. predich v. 1. a anunta cuvAntul lui

D-zeu, a instrui poporul prin cuvAntári

prefatA f. cuvantare in fruntea unei

ca rti.

prefect m. magistrat insiircinat cu adreligioase si morale: a predica Evanghelia; 2. fig. a lndemna, a recomanda : ministratiunea unui judet; prefect de poa predica cumpdtarea. litie, seful politiei dintr'un municipiu ea: predicit 1. 1. cuvAntare bisericeasca Bucuresti, Craova, BrAila, Galati, Iasi, rostia din amvon ; 2. fam. mustrare lunga. prefectoral a. ce tine de un prefect, predicat n. in logica i gramatica . de o prefectur5.

www.dacoromanica.ro

pre

- 506 -

prefecturà f. 1. numele mai multor

functiuni In Roma antica ; 2. numele ma-

prejur adv. Imprejur: prin prejur. prelarg n. spatiu larg: in prelargul

rilor diviziuni ale imperiului roman; 3. cdmpiei OD. azi,

Pre II

a. ai adv. fig. desvoltat:

tunctiune de prefect: a obfine o a vorbi mai prelarg.

pre fecturd; 4. Intindere teritoriala administrata de un prefect; 5. palatul, biu-

prelat m. Malt demnitar bisericesc.

prelegere f. lectiune facuta de un

rout prefectului.

profesor la Universitate.

preferi v. 1. a se hotfirl pentru cineva sau ceva mai mult decM pentru Mtn. preferinlil f. I. act prin care se prefera o persoana sau un lucru alluia; 2. pl. semne particulare de afectiune sau de

principal: observafiuni preliminare. II n. ceeace precede obiectul principal: preli-

preferabil a. demn de a fi preferat. prelevii v. a lua dinainte o parte din preferans n. joc de carp Intre 3 sau suma totala. preliminar a. care precede obiectul 4 persoane (= fr. preference). minare de pace. prelinge v. a da peste margini, a deborda (oala). [V, tinge].

preluch f. Buc. poiana de padure. prefiria V. I. a trece prin maini: pre- [Rut. MCA, tuna]. prelucrh v. 1. a lucra din nou; 2. a fird ,:mie cu foaie PANN ; 2. a defila : se prefirau feciorii de impdrafi ca frunza schimba prelucrand. prelucrare f. actiunea de a prelucra : si ca iarba POP. ; 3. fig, a se strecura : onoare

am stiut a ne prefira prin mit de pri- elaboratiune, remaniere. preluda v. 1. Muz. a incerca vocea, mejdii OD. Netafora luata dela tesut:

un instrument; 2. a improviza : cdritd3. fig. a se nor vorbe spre a le modifica sensul: ex. prepara la un lucru facand altceva. preludiu n. 1. ceeace se canta sau se pre-zic, strd-luci. cf. rdsfirdj.

prefix n. particula pusti Inaintea u- reata fricet prelude Ar..:

prefuste f. lemnul din capul parilor executa ca pregatire; 2. improvizatiune morii ce despart scocul de sterp. [Ori- muzicala; 3. fig. ceeace precede sau pregina necunoscutal. para ceva: fulgerele stint preludiul furpregati v. a (se) prepara. tunei. prelung a. I. lungaret; 2. fig. care pregiktire f. preparatiune. pregatitor a. provizoriu: hotdrire continua, care dureazfi mult: sunet prelung. [Lat. PERLONOUS]. pregatitoare. preget n, zAbavA: fdra preget. prelungi v. 1. a face mai lung in Inpregeth v. a Intarzia : Turcii nu pre- tindere: a prelungi o gradine; 2. fig. getd a rdspunde OD. [Cf. slay. PRIEJIDATT, a face sa dureze mai mult timp: a prelungi un concediu. a amana]. prelungire f. 1. continuarea unei preintAmpinh V. a prevent: cduta a preintdmpina relate 1311.e. portiuni de Intindere; 2. timpul ce se preistoric a. care a preces epoca is- adaoga la durata unui lucru: prelungitcricA : timpuri preistorice. rea termenului.

preistorie f. istoria omenirii din tim-

prematur a. I. fig. care vine inainte

purile despre cart n'au ramas stiri isto- de timp: moarte prematurd ; 2. anuntat rice directe: ea se divide In varsta de prea din vreme: *tire premature: ; 3. piatrA I varsta de metal (bronz i fier). prea precoce: frifelepciune prematurd. prejmet n. loc de prin prejur: se premedith v. a medita un lucru lnacutremurard toate prejmetele ISP. [V. inte de a-1 executa. preajma]. premeditati(un)e f. 1. actiunea de prejos adv. 1. pe jos; 2. fig. inferior: a premedita ; 2. Jur. plan chibzuit ce a a mai prejos de tine. preces executiunea unei crime: premeprejudech v. 1. a decide o chestiune ditafiunea este o circumstanfd agrainainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea vantd.

a conjectura; 3. Jur. a fi prejudiciabil. premeni v. V. primeni. prejudecati f. prejudiciu. premergitor m. 1. cel ce vine tnainte prejudicih a. a cauza prejudicii. de altul. II a. fig. ceeace anuma dinainte: prejudiciabil a. pAgubitor, vatamator. semne prernergdtoare de furtund. prejudicial a. Jur, care trebue sa fie premeti V. V. primiti. judecat in prImul rand: acfiune preju- premila V. a acorda un premiu. dicial& premiant m. cel ce a obtinut 0 reprejudiciu n. 1. parere adoptatA cu compensli scolarA. usurinta, fAra cercetare; 2. Jur. paguba: premiat a. cel ce a capatat un prein prejudiciul cuiva. mit t: carte premiatd de Academie.

www.dacoromanica.ro

- 507 -

pre

premierli f. prima reprezentatiune a

unei piese de teatru.

pre

preparator m. 1. cel ce prepara ceva; 2. persoana care prepara unui profesor

premise f. pl. cele doua prime pro- de fizica sau de chimie cele necesare expozitiuni ale unui silogism. perientelor cursului sau. preparatoriu a. care serva a prepara: premiu n. ceeace se da ca recompensa pentru sarguinta, capacitate, merit. scoald preparatorie.

prepeleag n. Mold. cracana sau par prenunfara V. 1. a pune numarul; cu cuie de care se mania fan, oale, etc.: 2. a abona. pentru un loc de prepeleag POP. [*1 prenoi v. a face din nou, a restaura.

prenume n. 1. nume, care, la Ro- prepeleac = tut. PRYPRYL1AKA]. mani, preceda numele de familie : Cezar prepelicar m. caine de vanat prepe, purta prenumele de Caius; 2. azi, nume lite, potarnichi, iepuri, etc. de botez. prepeliciu n. Mold. mi.: stog de tan. prenumerant m. abonat.

[V. prepeleaa

Preobrejenie t. sarbatoarea numità prepelitä I. pasirica trecatoare din schimbarea la fajd (6 August): Preobre- ordinul galinaceelor, are glas placut dar jenia e hotarul verfi. [Slay. PRIEOBRAJENIIE]. monoton, se vaneaza pentru carnea-i deli-

preocuph v. 1. a absorbi cu totul cata (Tetrao ccthurnix); fam, a prinde aceastd idee ma preocupd ; prepelija de coadd, Mold. a se Imbata. 2. a preveni In favoarea cuiva ; 3. a se [Slay. vaapzurA]. ocupa exclusiv. preponderà v. a 6 preponderant. preocupati(un)e f, 1. starea unui preponderant a. care are mai multa mintea :

spirit absorbit de un singur obiect cu ex- importanta, credit, autoritate. cluderea celoilalte; 2. Ingrijire cauzata de preponderantä f. superioritate de ceeace absoarbe Mintea ; 3. idee precon- credit, de consideratiune. ceputa: a examina fdrd preocupatiune. prepozit rn. 1. cdpetenie, mai marele: preopinent rn. eel ce opineaza Ma- prepozitui Ardealului &Ice.; 2. cel pus intea shall. in truntea unei biserici catolice. preosfintit f. titlu dat episcopilor prepoziti(un)e t. Gram. vorba invaarhiereilor (titlu introdus pe la jumata- Habil& care exprima raportul Intre doi tea secolului al XVIII-lea). [Vechiu-rom. termeni. prepozitiv a. 1. de natura prepozitiuosfinji, a sfinti = slay. osvurrird. preot cii. 1. cel ce prezida ceremoniile nilor: a din amiros e o particuld precultului ; 2. In biserica creatina, cel con- pozitivd ; 2. protetic: articolul romdnesc sacrat serviciului di vin; 3. fig. profet: e prepozitiv inaintea numelor proprii preot desteptdrii noastre En. [Vechiu- masculine.

rom. preut = lat. vulg. PREBITER (clastc prepuelnic a. binuitor : caldul prePRESBYTER), lit. bitran (= venerabil), nu- puelnic hrdneste un cuget raiz AL. prepuitor a. care prepune. mire onorifica ca cdlugdr i staretl. preoteasii f. 1. femeie In serviciul prepune v. a ultra In binuieli. [Lat. unei divinitati pagane; 2. sotia pieotului

preotese a. ce tine de preot: yes-

minte preojesti. preoti v. a 0, a se face preot: cei ce voiau ad se preofeascd. preotie f. 1. caracter, stare de preot: 2. darul preotesc: preolia se dd numai celor ce se consacrd cultului. preotime f. toti preotii.

PRAEPONERE, CI.1 sensul lui SUPPONERE].

prepus n. banueala. prerafaelit m. partizan al doctrinei

estetice care pune apogeul picturei in operele predecetorilor lui Rafael: Ruskin

a jost prerajaelit. prerogativa f. I. privilegiu excluziv

unor functiuni sau demnitati; 2. facultate

particulara : cuutintul e prerogativa o-

prepara v. 1. a aranja dinainte: a nualli.

prepara o masd; 2. a dispune : a pre- prerumpe v. a Intrerupe: prerumpara spiritele; 3. a studia, a medita: a pdnd cuvdntul, zise cu mirare PANN. prepara un discurs. pre, n. 1. tesatura din par de capra

preparandie f. *coal& normala de pentru haine i saci ; 2. covor gros dinteinsa ; Invatitori (in Ardeal). 3. aort de lanh: Wei pre i fdrd poald preparandist m. Tr. elevul unei pre-

PANN. [Cf. serb OPREJINA].

presik v. a apasa sau strange cu pupreparati(un)e f. 1. actiunea de a (se) tere (= fr. presser). prepara; 2. modul de a prepara i lucrul presal f. I. maaina ce serva a presa: preparat: preparajiune anatomic& presd hidraulicd; 2. maaina de impripreparative f. pL pregatiri: prepa- mat: presd tipograjicd, litografici i; 3. rative de drum.. tipar in genere, opere tiparite si mai ales parandii.

www.dacoromanica.ro

- 508 -

pre

pre

ziare: Presa e a patra putere intr'un maturate: prestafitmile in naturd pot Stat; 4. zialistii: toatd presa era re- I fi inlocuite cu bard. prezentatd (=- tr. presse). prestfivalli v. a rostogoli de jur imprepreshrit v. 1. a pune d'asupra sare jur. [Compus din preste ai (prin extensiune) orice substanta anapreste prep. V. peste. loga, Mina, nisip ; 2. a seMana ici §i colea. prestelch f. V. pestelca. presärat a. 1. semanat pe alocurea: prestidigitati(un)e f. arta prestidiserninfe presdrate; 2. fig. semanat in gitatorului. prestidigitator m. scamator. genere: bolta presdratd cu stele. presat a. apAsat cu presa: drojdii prestigios a. care face prestigii, seducAtor magic. presate. presbit a. si m. care vede mai bine prestigiu n. 1. fluziune operatA de o de departe.

vrajA; 2. farmec exercitat asupra mintii de

presbiterian m. membrul unei secte productiunile literare i artistice : prestide protestanti englezi cari n'admit dee& giul elocvenfei; 3. autoritate morala: preoti toti egali, tart niciun episcop. prestigiul numelui. presbiterianism n. secta, doctrina prestiinti I. cunoasterea celor viitoare, unul din atributele divinitatii. presbiterienilor. presbiteriu n. casa preotului parohiei. prestol n. stanta masa pe care preopresbitie f. defectul presbitilor. tul sfinteste painea si vinul : Mihnea set-

preschimbh v. I. a (se) schimba ra- rota prestolul

icoana OD. [Slay. PRIES-

dical; 2. a schimba alternativ : cerul si sorb tron]. parndrztul preschimbd sdrutdri. presupune V. 1. a pune ca sigur. ca

prescrie v. 1. a ordona: a prescrie admis: sd nu presupunem lucruri imun medicament; 2. a dobandi prin pre- posibile; 2. a admite fAra probe: a prescriptiune: a prescrie o mostertire; 3. supune cuivarnerite; 3. a fi consecventa a-si face o obligatiune; 4. a se pierde necesara : orice efect presupune o cauzd. prin prescriptiune. [Compromis literar din propunere si din prescriptibil a. care poate fi prescris: lat. SUPPONERE]. drepturi prescriptibile. presupunere f. actiunea de a presuprescripti(un)e f. 1. ordonanti, o- pune i ceeace se presupune. bligatiune impusA : a urma prescripfiupresupus n. presupunere, banueala nile medicului; 2. Jur. mijloc de a as- (NEaa.). tiga un drept, de a se libera de o obli- presurh v. Mold a presAra: cu grdu gatiune dupt trecerea unui timp i in con- de aur el o presoard AL. [Lit. a impresura, cu sensul restrans]. ditiuni determinate de lege.

prescurä f. paine sfintita, in forma de cruce, ce servA la liturghie. [Slay. PROS'

prsurà f. pasare mare cu ciocul scurt tare(Emberiza). [Origina necunoscuta].

presurat a. 1. impresurat: presurafi prescurth v. 1. a (se) face mai scurt; de dusmani 131.1.c.; 2. Mold. presarat: 2. fig. a face sa parã mai scurt. la capu-i presuraft 's trandafiri En. prescurtare f. I. actiunea de a pres- presus adv. 1. pe sus; 2. fig. supeKURA].

curta si lucrul prescurtat; 2. abreviatiune; rior: e mai presus de tine. presustvie f. od. pretoriu: in pre3. compendiu. pregedinte m. V. prezident. sustvia judecatoriei AL. [Rus. prusursrvia,

presentiment n. presimtire. prezenti audientt]. presimti v. a prevedea confuz prinprof n. I. valoarea unui lucru : preful

unei pcileirii ; 2. merit, importanta; invald tr'o simtire vaga l instinctiva. presimtire 1. simtire vagi, instinctiva preful timpului; 3. fig. tot ce costa spre a de ceeace trebue sA se intample. obtine un folos; a cumpcira victoria cu

presiune f. I. actiunea de a presa p preful sangelui sdu; 4. pop. interval:

efectul ei: presiune atmosfericii; 2. fig. clupd pref de patru ore. [Lat. pernunl. constrangere morala; presiunea opiniupretcar n, soiu de sfredel de dulgher. nii publice. [V. pretcel. prestabilit a. stabilit dinainte: armopretce pl, Mold betele dintiuntrul stunie prestabilitd, sistemA imaginata de pului pe care se chidesc fagurti. [Serb. Leibniz spre a explica acordul intre fizicul PRMCA, tarus]. st moralul omului. pretendent rn. 1. c'el ce pretinde la o prestanti f. atitudine impunatoare. demnitate, la o functiune; 2. principe

prestati(un)e f. 1. depunere de jurfi- care pretinde ca are chepturi la un tron mant; 2. Impozit ce consti in zilele de ocupat de altul; 3. cel ce aspira la mana lucru pentru repararea cailor judetene

unei femei.

www.dacoromanica.ro

pre

- 509 -

pre

pretentios a. plin de pretentiune. trage folos din: a se prevala din ave . pretenti(un)e f. I. dreptul ce are ci- rea sa. prevaricati(un)e f. calcarea datorii. neva, sau crede ca-I are, de a pretinde la ceva : are pretenfiuni mari; 2. idee lor unei functiuni. prevaricator a. si m. care nu incle. exagerata despre talentul sau meritul sari

preterit n. Gram. una din formele plineste datoriile functiunii sale.

verbale ale trecutului.

preterititunie f. figura de retorica

prin care se enunta un fapt ce In apa-

prevkzator a. care prevede cele vii.

toare I iea masuri dinainte.

prevedek v. I. a vedea dinainte ce

trebue 55 se intample; 2. a lua precaurenta e trecut cu vederea. pretext n. cauza presupusa, motiv a- tiunile necesare: am prevdzut toate; 3. parent ce serva a ascunde pe cel adevarat.

pretexth v. a lua de pretext: a pretexta o indispozifinne. pretinde v. I. a reclama ca un drept: a pretinde o parte la mostenire; 2. a sustine afirmativ: pretind c6 aceasta e falf; 3. a vrea, a cere: ce pretindefiP4. a aspira : a pretinde la un post. pretins a. dat ca adevarat, desi fals: astrologia, aceastd pretinsd stiinfd. pretioasa f. femeie afectatii In ma-

a se vedea prin, a se stravedea: cand cerul se prevede 'n valea infloritd

BoL.

prevedere f. 1. actiunea de a pre-

vedea; 2. cunoasterea celor viitoare; 3 precautiune.

preveni V. 1. a merge, a veni inainte:

a prevent momentul plecdrii; 2. a a lua inainte: a preveni nevoile cuiva; 3. a inlitura : a preveni o nenorocire; 4. a dispune favorabil: 1igura acestui copil previne in favoarea sa; 5. a innierele i limba ei: astrizi rdzi de o pe- forma dinainte: a preveni de sosirea dantei, maine de o prefioasd DR. AL. cuiva. (= fr. précieuse). prevenintfi f. mod amabil de a Inpretios a. 1. de mare pret: calitate tampina dorintele cuiva. pretioasd; 2. fig. scump: amicifia voaprevenit a. care are preventitmi. II

strd ne e prefioasd. [Lat. PnErrosus].

m. cel acuzat de un delict sau de o crima pretor m. administrator de plash' cu p detinut ca atare. putere de judechtor. prevenitor a. 1. Indatoritor: cimic pretorian a. ce tine de un pretor prevenitor; 2. care dispune In favoarea

demnitatea pretorian6; garda preto- sa : maniere prevenitoare.

riana, soldatii care formau garda Impapreventi(un)e f. I. opiniune formata ratilor romani. II m. 1. soldat din garda fart cercetare serioasa: evitafi prevenpretoriana; 2. pl. fig. soldati demoralizati fiunile; 2. starea unui acuzat Inchis Inacafi ajung sa domineze. intea judecgtii: a fi in prevenfie. pretorian a. originar din Pretoriul preventiv a. care calla a opri: legi Sacuilor: la centru era pedestrimea, preventive; arest preventiv, intemnitare

atilt cea pretoriand cat si a Sdcuilor ce precede judecata. aka. prevesti v.1. a anunta cele viltoare;

pretoriu n. 1. la Romani, locul unde 2. a prezice viitorul. prevestire 1. prezaj. 2. cortul generalului in tabbra; 3. azi, prevestitor m. cel ce prevesteste. incinta tribunalului i tribunalul insus, prezaj n. semn prevestitor: prezajele pretui v. 1. a pune pretul; 2. a avea joacd un rol insemnat in basrnele si pret; 3. fig. a stima: a prefui pe un in poezia populard (cutit ruginit, palos insangerat, basma rupandu-se la mint:3c. scriitor. etc., prezic nenorocirea sau peirea eroupretuitor m. cel ce pretueste. pretutindeni adv. In tot locul. [Lat. lui (= fr. presage). pretorul l alti magistrati faceau justitie;

preumblk v. I. a (se) plimba noaptea zeii se preumbld 'n vemintele Mr dalbe EM ; 2. fig. a Indrepta, a arunca ici i colea : a preurnbla privirile sale

prezent a. 1. care se afla In locul despre care se vorbeste; 2. care exista acurn: moment prezent. I n. I. timpul actual: prezentul *i vittorul; 2. Gram. timp ce arata et actiunea se face acum.

maluri BoL.

tre : a prezenta pieptul seiu inamicului ;

PER TOEUM 1NDE].

prezent n dar, lucru claruit. prezenth V. I. a Infatisa, a ofeni: a preurmk v. a urma de aproape dupa prezenta un buchet; 2. a Introduce: a cineva: cei ce-1 preurm6 se opresc pe prezenta intr'un cerc; 3. a lntoarce ca-

asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBU LARE, redus popular la primbla i plimba].

preursi v, a predestina. a prezenta armele, a (Inca pusca drept prevalir v. 1. a avea mai multa va- inainte, in semn de onoare; 4. a arfita: loare: opiniunea sa a prevalat; 2. a a prezenta un aspect trumos; 5. fig.

www.dacoromanica.ro

pre

pri

510

a exr)une: a prezenta faptele in ordine;

priapee f. statua lui Priap: priapeele

6. a apare inaintea cuiva: mi s'a pre- cernite ph:Mg trunchiurile roase NAITM. zentat ieri; 7. a se oferi: s'au prezenpribeag a. rAtficitor. 1 m. cel ce rAtAceste prin strAinAtAti. [Slay. PRIBIEDirs tat multi.

prezenth f. existema cuiva inteun fel fugarl. pribegi v 1. a rAtAci: vitele ce priprezentà de spirit, vioiciunea mintii ce begiau se 'ntorc voios in fard AL.; 2. ne face sA lucam sau sA spunem pe data a se expatria: boierii s'au pribegit On.; ceeace e mai oportun ; Jeton de prezenta, 3. a cAuta un refugiu: in ce fard a priindicat ; in prezentà, fig. in fata cuiva ;

surnA atribuitA membrilor unor societAti begit? AL. cAnd asistA la sedintA. pribegie f. exil: amintiri clat priprezentabil a. care se poate prezenta. begie.

prezentati(un)e f. 1. actiunea de a pribegit a. 1. rAtAcitor cand pasdri (se) prezenta; 2. introducerea cuiva intr'o pribegite se 'ntorc voios in fare AL.; 2. expatriat boierii pribegifi in Ardeal OD. societate. prezervh v. a feri de un rAu fizic sau

priboiu n. unealtd de gaurit cercu-

moral: a prezerva de contagiune.

rile de fier, de scos cepuri sau cuie. [Rus.

n. remediu ce prezervA: citirea e un prezervativ in contra tint-

[Slav, PRIICAZATI, a se arAta].

prezervati(un)e f. actiunea i mij- PRO1301, scoabA]. prichji v. Mold. a se schimba In rAti, locul de a prezerva. prezervativ a. care are puterea de a se strica i s'a priceijit norocui AL. a prezerva.

II

tului.

prezice v. a anunta dinainte: eclipsele se pot prezice cu siguran fa. prezicere f. 1. actiunea de a prezice;

pricaz n Mold. vAtAmare, stricAciune. [Slay. PRITCAZI,, vedenie].

price f. cearth ce-mi cafi price ? [Slay. PR1TMA., pildA (slovean

PRITICA,

ceartA)t

pricepe v. 1. a intelege ascultAnd Cu 2. lucrul prezis. luare aminte cine n'ascultai, nu priprezidh v. 1. a ocupa primul loc in- cepe; 2. a avea cunostintA, a Ati: ma teo adunare; 2. a avea directiunea sau pricep ce am sci fac CR. [Lat. PERCIPERE, supravegherea: a prezida la preparati- a coprinde cu mintea (cf fr. cornprenvele de plecare; 3. fig. a inspira, a dre)]. pricepere f. facultatea de a pricepe, conduce: religiunea prezida odinioarci inteligenta. toate actele viefii. priceput a. care are pricepere, inteprezident m. I. cel ce prezida o adunare; 2. capul puterii executive intr'o re- ligent, publicA.

prezidential a. privitor la un Prezi-

dent de republicA.

pricestanie f. sfAnta impArtAsire, [Rus.

PRIdESTANIIE (din slay. Usrl, parte)l

prichiciu n. Mold. prispa cAminului

prezidentie f. I. functiunea de pre- sau hornului: sprijinit cu picioarele de

zident i durata ei; 2. locul unde pre- prichiciu CR. [In loc de pripiciu: cf. ceh zic111; 3. functiune administrativA, in India : PRIPECEIC, corlatA].

prichiduta (prichindel) m. 1. numele

Prezidentia Bengalului. prezinth v. V. prezenta.

piticului istet (in basmele muntene); 2.

[Formatiune literarA dupA lat. PRIME].

cunoscuth].

preziuà f. ajun: in preziva bdteiliei. fam. copil mic i sglobru. [OriginA ne-

prezumh v. a judeca dup5 unele pro-

babilitAti, a presunune.

prezumpt a. Jur. presupus.

prezumptios a. plin de prezumptiune proiecte prezumpfioase.

prici v. a cauta price. pricin5 f. 1. cauza: din pricina lui; 2. pretext: sei-i dea pricind de vorbd; 3. ceartA: a cduta pricina cu lumanarea; 4. proces: om de pricind; 5. x

prezumpti(un)e f. 1. judecatti inte- cel cu pricina. [Slay. PRItINA, cauza pricinas m. cel ce cautà pricind. nile sunt in favoarea lui; 2. Jur. ce- pricinul v. a fi pricina, a cauza. eace se presupune ca adevArat, pAnS la pricinuitor a. zi m. care pricinueste. melatd pe aparente: toate prezumpfiu-

pricitor rn, cel ce cautA price. pricoliciu m. mort prefAcut in fiarS. prezumptiv a. se zice de principele mal ales In lup (v. varcolac): doar in deitinat a domni In ordinea nasterii: mo- cale ti-a e$it pricoliciu afurisit POP. ; coada pricolicilor, planta cu fiorile mi -1 qtenitor prezumptiv al tronului, proba contrariului ; 3. opiniune prea bunA de sine insus.

prian a. cu pete albe, printre

cele alb-galbui. cultivath ca decorativA (Sp.-

porumbe (vorbind de vile): bou la par raea aruncus). [Mold. tricoliciu: origi,... prian. [Origins necunoscuta necunoscutAl.

www.dacoromanica.ro

- 511 -

Pri

Pricopie (Sf.) m. sarbatoare bAbeascA ce cade la 8 Julie (ziva sfAntului Procopie), numità i ziva lupilor: táranii o serbeazA ca 86 nu le vateme vitele. pricopsi v Mold. I. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsifi i ntai ales pricopsiti At.; 2. fig (si ironic) a pAti rAu ceva. [lliterentiare, foneticA l semanticA, dela procopsi].

pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult

ironic) instruit.

prididi v. 1. a coplesi: ma prididi somnul; 2, a da zor: a prididi cu eel-en:3. a da de cApAtAiu, a ajunge d'abia

pr

prihanie f. fig. prihani: traiu fdrd

mustrare

i fcird prihanie AL. prihoriu m. pasbre cu gatul rosu (Lus[Lit. zosiatic (v. prigoare)]. prii v. a fi favorabil, a conveni. [Slay.

ciola rubecola).

PRILLTI, a fi favorabil,

priincios a. favorabil: vreme priin-

cioasd.

priinta f. favoare: cerul le-a fost cu priinfd [V. prii]. prilaz n. Mold. V. pArleaz. prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se intdlni. [Abstras din prileji]. prileji v. 1. a ocaziona: intdrzierea prileji mdntuirea Bac.; 2. a se intimpla acolo m'am prilejit i eu; 3. a afia prilej: Baton nu se prileji a rdspunde

am prididit sa citesc. [Vechiu-rom. pridddi, a supune (pridddi subt maim lui 'sari multo, Moxa): de origind necunoscutA (v. podidi)]. pridvor n. 1. galerie exterioarA for- cererii &Ire. [Slay. PRILIEZATI, a se da la, mAnd un balcon ; 2. finch': la bisericd in a stArni]. prilejire f. imprejurare: intr'aceastd pridvor Pop.; 3. In special, tinda morii grea prilejire OD. de viint. [Slay. parrvop6, tinda

prielnic a. priincios: buruieni priel- prilosti v. 1. a amagi: cum nu simfi tu rdul, care te prilosteste? PANN ; 2. a nice albinelor. Prier m. numele popular al lunei Apri- fermeca : prilostit de dragoste [sp. [Velie: Prier, al verde0i Domn AL. [Lat. chiu-rom. prelesti, a insela = slav. WsLimn, a amagi].

APRILISL

prieten m. amic. [Vechiu-rom.: pri-

iaten= slav. PRITATELI].

prilostire 1. 1. adernenire: banii sunt 'la toti prilostire; 2. farrnec: prilostirea lin care cdzuse ISP.

prietenesc a. amical. prietenie 1. amicie. prietenos a. afabil. prietesug n. amicitie.

prim a. 0 m. lntbiu, cel dintAiu.

IL

prima, de hildia calitate: a mai prima... alesi pe sprdnceand CAR.

prigitoare f. fustri tArAneascA. [V. prima v. a covirsi: aceasta cons& deratiune primeazd pe celelalte. prigoana f. cearti goand i pri- prima f. 1. sum& plAtita pe fiecare an

opreg].

goand pe capul men C. [Abstras din unei societiti de asigurare; 2. sunlit acor-

data ca incurajare; 3. dar facut clientilor

prigonn.

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasare sau abonatilor.

primadona 1. cAntAreatA ce joaci roce se hrAneste cu albine si de aceea numitb albinfirel sau viespar (Merops a- lul principal intr'o opera. primar a. 1. care este de primul grad, piaster). [Lit. arsurA (v. prigori), dupà coloarea rosiaticA a pieptului acestei pi- Incepitor: scoald primarci; 2. de gradul cel mai Malt: medic primar; 3. se zice sari]. prigoni v. 1. a persecuta ; 2. a se ju- de copiii nascuti dintr'un irate sau dintr'o

sorb: var primar; cale primarb, prima prigonire f. 1. persecutiune; 2. nein- viziti ce mireasa face dupb nuntb rudelor

deca. [Slay. PRIOONM, a alunga]. telegere,

diferend: era intre ddnsii o

bArbatului ei. [Lat. PRIMARIUS]. II m. capul

veche prigonire GR. At.. ; 3. pricina de unei comune: primarul orasului. judecatti: doi Ward venira cu o pri- primfirie f. clAdirea unde se afld administratiunea municipala. gonire la curte ISP. prigonitor m. 1. persecutor; 2. cel ce Primat a. 0 m. 1. primul arhiereu laare proces. te() garb; 2. in special, titlul Mitropolituprigori v. 1. a frige; 2. fig. a arde: lui in Bucuresti: Mitropolitul primat al de aceastd pard de care ma prigoresc Romdniei. Para:. [Slay. PR1OORIETI]. primate n. pl. ordin de mamifere co-

prigorit a. InfierbAntat: pustule pri- prinzAnd omul i maimutele. gorite ale Africei OD. primavara f. 1. primul din cele paprihana f. path sufleteascA; fig. filra tru anotirnpuri ale anului care incepe cu prihand, curat la inimA, cast, prob. [Ceh ecvinoxiul dela 21 Martie; 2. (poetic) an: PRLHANA, mustrare]

prihini v. a pats, a manji.

numdr 20 de primdveri; 3. fig. varsta tineretelor: in primdvara vie[iii vieala-i

www.dacoromanica.ro

pri

- 512 --

fu o primavara EM. [Lat. vulg. PRIMAVERA

- clasic vErd.

primfiväratic a. de prithavara : zefir primavdratic OD. primfiviirel a. (poetic) primAvaratic: pe un vdnt primavarel AL. primfivirritä f. pl. Bot. ghiocel. primaivaros a. (poetic) primavaratic:

ca stelele de aur in seri primdvd-

roase BOL.

pri

primogeniturà f. intaietate de nas-

tere: dreptul de primogeniture!, privilegiu ce atribuia fiului intaiu nAscut cea

mai mare parte a mostenirii (obiceiu Inca existent in Anglia).

primordial a. cel mai vechiu, cel dintaiu In ordine. prin prep. exprima: 1. o miscare de-a curmezisul: a cdlatori prin Europa: fig. a trece prin multe nevoi ; 2. tin mijloc sau

primblh v. a preumbla : sa-1 primbli instrument: prin tine am ajuns acolo; aici pe culmi ISP. [V. preumbla fig. prin unire tara creste. [Lat. PER IN]. primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEIDE].

primejdios a. periculos. primejdui v. a periclita, a risca.

princens a. (invariabil) se zice de prima

editiune a unui autor vechiu: editiune princeps a lui Vergiliu. primenealä f. albituri sau vesminte princiar a. 1. ce tine de un principe din nou spalate: haine de primeneald. sau de o principesa: familie princiard; [Vechiu-rom. primeneald, schimbare (ca- 2. demn de un principe, maret, splendid:

ceasta ala de grea prinieneald a acestei lux princiar. principal a. cel dintaiu, cel mai Indomniil, Mir. Costin): abstras din primenu].

semnat. 1 n. ceeace e mai important: uili

2. fig. a ImprospAta : Dada si-a primenit adesea locuitorii; 3. a imbraca rufe oil haine noui: s'a primenit ; 4. a potcovi din nou: negrul tau sa-lprimenesti POP. [Vechiu-rom. primeni, a schimba («cum

principe.

primeni v. I. a schimba, a reinnoi : principalul. curcIti si primeni apa din fantand ; principat n.

tarii

guvernata de un

principe m. 1. cel ce poseclA o suveranitate sau face parte dintr'o casA suve-

ranA: principe mostenitor; tig. primul In ordinea meritului, talentului: princis'au primenit numele acelui turn2', Miron pe/e poefilor. Costin) = slay. PRIMIENITI, a schimba],

principiu n. 1. Inceput, cauzA primA:

primi v. 1. a lua ce se oferi, ce se di D-zeu e principiul tuturor lucrurilor;

ce se trimite; 2. a obtine ce se datoreste: 2. ceeace constitue, compune lucrurile : a primi leaf(' ; 3. a primi bine sau ran: atomii sunt principiile tuturor corpuria primi o vizita, a primi oaspeti ; 4. (ab- lor ; 3. notitini fundamentale: principii solut) a ptimi vizite : ministrul primeste de chimie ; primele principii, veritati sau Martia; 5. a capata : a primi ajutor ; 6. axiome primitive; 4. Fiz. lege: principiul se zice de binele sau de raul ce vine: am lui Arhimede; 5. regula de purtare: a

primit o veste build; 7. a consimti: nu ramdnea fidel principiilor de onoare; pritnesc. [Slay. PRIMAL'', a lua].

6. (absolut) se zice de bunele principii de

MICERIUS, cap, capetenia

a prinde o paseire; 2. a apnea cu un

primitea f. Mold. felezau. [Abstras din primiti]. primiti v. 1. a agita coada (de pasari): (ra(a) cu coada primiteste ISP. ; 2. Mold. a felezui. [$i premeti = lat. PRAEMITTERE (cf. sumete)].

pe un vinovat: a prins hotii; 5. a lua captiv: a prins multi dusmani; 6. a a-

primicer m. 1. capul cAlusarilor ; 2. moralA: e un om gird principii. prinde v. (activ) 1. a apuca cu maim: superiorul cantaretilor bisericesti. [Lat. PRP

primire f. actiunea de a primi si re- instrument: a prinde pesti; 3. a apuca cu ghiarele (despre animale ripitoare): zultatul ei: acceptare, receptiune. pisica prinde soareci; 4. a pune maim primit a. admis.

puca asupra faptului, a surprinde:l'aprins furdnd; 7. a amagi, a Insela: nu ma prinzi

a doua oard; 8. a percepe (intern sau extern): n'am prins nicio vorba; fig.

primiii f. pl. 1. primele roade, pri- a prinde (de) veste; 9. a dobandi, a lua: noase; 2. fig. prima productiune intelec- cu banii ce oiu prinde pe boi; 10. a fi tuali apucat de o boala: U prind frigurile; primitiv a. 1. ce existA dela origini 11. fig, a contracta : a prinde pica, pizma,

ce tine de prima stare a lucrurilor: obi- lira; 12. a Incepe a simti: a prinde dor, ceiuri primitive; 2. strAvechiu: terenuri dragoste, mirare ; 13. a coprinde: camprimitive. I m pictor sau sculptor care pile se intindeau mai milt decdt poate

a preces pe maestri' din epoca Renasterii. prinde ochiul atm; 14. a lua In sine: I adv. la Inceput. pc-manful a prins seirmintd, a prinde

primitor a. si m. cel care primeste. radacina ; 15. a lua, a capata in genere: primo adv. In primul rand, Intaiu. a prinde putere, inimd; 16. a se pune

www.dacoromanica.ro

- 513 -

pri

pri

pe ceva, a incepe : prinse a fugi; 17. a pripi v. a se grabi (cu o nuan(A de agAta, a lega, a coase: a prinde haina precipitate): cine se pripeste, adesea de cuiu, vita de par, a prinde ceimasa se poticneste. [Disimtlat din pripri = unde s'a rupt; 18. a consolida prin frig, bldg. PREPRiI, a se grAbi]. a se Inchega: laptele a prins. II (neutru) pripi v. Mold. 1. a se coace de tim1. a sedea bine, frumos: albul nu te puriu : holdele incep a pripi; 2. a arde prinde; 2. a prii: nu-i prind bucatele. (vorbind de soare sau de foc): obraji (reciproc) 1. a se agAta : ea se prinde pripifi de flacdri. [Cf. slay. minx& a se de grumazu-i Eig.: 2. a se lega: a se coace]. prinde trafi de cruce; 3. a se Indatora: pripon n. 1. par de care se leagS vinu ma prind set fac lucrul asa repede; tele, calul, la pAscut: paste murgul la 4. a ocupa: locurile au fost prinse; 5. pripon Pop ; 2. arligel cu nada de pesH

a se trece, a se putea: veizeind cei i s'au cuit. [Serb. PRIPON]. prins minciunile CR. ; 6. a intra a se priponi v. a lega vitele, calul de priprinde in hord; 7. a se pune contra pon: murgusoru mi priponesc AL. nu te prinde de ceartd; 8. a prinde rA- pripor n. Mold. loc piez4, PovArnis:

&ctn.& a reusi: dacei va fi sa ni se prindd a cobori priporul CR. [Tras din pripi

AL.; 9. fig. a conveni, a se potrivi: se (primitiv pripri): lit. loc de precipitat]. prinde ca nuca in perete; 10. a pune priporos a. prApAstios : coaste priprinsoare': ma prind pe orice. [Lat. PRE- poroase. prisaci f. Mold. stupinS : prisdcile HENDEREI.

prinde-multe m. casa-gurA. feiret prisdcar CR. [Cf. slay. PRISIEKATI, a reteza (stupii)]. prindere f. actiunea de a prinde. prisiicar m. Mold. stupar. prinos n. 1. ofrandA prinoase aduse dumnezeirii; 2. fig. omagiu: le-a dat prisma: f. 1. solid cu douti baze egale prinosul cuvenit de admirare At. [Slay. y paralele Impreunate prin paralelograme; 2. Fiz. prismA triangulara de cristal ce PRINOSM. prins a. 1: apucat : fugar prins; 2. servA a descompune lumina; 3. fig. tot

agatat: cadre prinse de perefi; 3. In- ce amhgeste mintea i o face sii vazA luchegat : din lapte prins se face lapte crurile sub alte colori decAt cele adearate: bcitut. II m. captiv :

prinsi in raboiu. prisma imaginafiunii.

prinsoare f. 1. Inchisoare (sens hive-

prismatic a. ce are forma noel prisme ;

chit) ; 2. Indatorire mutualA intre persoane, colori prismatice, cele sapte colofi ce precari sustin lucruri contrare, de a plAti o zintS lumina soarelui treand printr'o prissumA anumitA celui ce va avea dreptate: ma de sticlii : violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu I rosu. a pune prinsoare. print m. principe : un print frurnos prisnel n. Mold. 1. rotitil dela capAtinerel Copuc. [Nemt. PRINZ]. tul de jos al fusului unei mofi (prin care &

printre prep. 1. In mijlocul: printre trec mAselele roatei): prisnelul morii e carafe; fig. printre mii de pericole; 2. alcdtuit din sapte sistori; fig. mosneaIntre, in numArul: printre amicii soli; gul iute ca un prisnel CR.; 2. Bot. pc3. prin (inaintea vorbelor incepRoare cu nit& [Tr. pristen = serb. PRSTEN, hien.

vocale): printeinsul. [Contras din pre ai

prisos n. 1. ceeace e mai mult cleat

trebue dafi sdracilor din prisosul vosintre]. prinzlitoare f. unealtA de prins : curs& tru; 2. abundantA : atdta prisos de buprinzfitor a. l m. care prinde. cafe; de prisos, superfluu, nefolositor : prioritate f. intAietate. cheltuieli, vorbe de prisos. [Gr. bizantin

pripà f. grabS mare; in pripd. [Abs-

tras din pripi].

PERISSDS, abundant].

prisosi v. a a vea, a fi cu prisos : banii

pripas m.1. mAnz; 2. via de pripas, ce-i prisosiau. fSrS stApAn, gAsith prin holde i pe druprisosintii f. stare prisositoare, abun-

muri ; bAiat de pripas, atAcind pe dru- dant& muri : bdiat din fort si de pripas En. prisositor a. care prisoseste. prispà f. pat de pAmAnt bAtStorit din [Slay. PRIPAS6, Mt]. pripailqi v. a veni de aiurea 1 a se lungul peretelui din fatA (la o mit (haneaaseza undeva : s'a pripcisit in satul nos- sa). [Slay. PRISI.TPA, ridicAturA de pAmAnt]. tru. [Lit. a face pripas sau pasil5]. pristandii f. Mold. boa (SrAneascfi ce pripliglit a. 1. de pripas: vite pripa- se joaa ca i brAul. [Origins necunoscuta]. site; 2. alipit pe langa cineva (de animal pristav m strigAtor public: impdrastrain sau de om); 3. fig. izolat, rAtAcit tul purse sa strige pristavul in toatd

reirmisife pripdsite ale culturei omenesti OD. L. Aineanu.-Dict. Universal.

impeireifia ISP. [Slay. PRISTATO.

pristlivi v. a muri: s'a pristdvit fe-

www.dacoromanica.ro

33

prl

pro

514

ricitul Domn OD. [Slay. PRIFISTAval, lit, a in maws mortului pe piept. [Nurnele . pase strAmuta]. sArii e de origina traditionalA: ea prive-

pristiivire f. moarte: dupes pristavi- gheaza, dupA legenda, mai toad' noaptea]. priveghetor m. I. cel ce privegheazA; pristen n. Tr. V. prisnel. 2. od. In Moldova subprefect: nu a tepriatol n. V. prestol: din pristolul meti, cd doar nu-s priveghetor AL. dela Roma a dau calului oviiz En. priveghiu n I. vegherea mai multora pristoleanci f. bora in epoca Jana- spie a lucra stAnd de vorbA: seara se rIotA si aria dupa care se juca: ciocoii aduna fldcdii fi fetele la priveghiu; 2. rea impdriitesei ISP.

ziserd ldutarilor a ante pristoleanca priveghere bisericeascA

i

rugAciunile ce

Fir.. [Cf. pristanda]. se fac cu acea ocaziune: priveghiul Ndspristolnic m. plantfi cu ale earl! fructe c4toarei de Durnnezeu; 3. veghere fuse insemneazA prescurile (Abutilon). [V. nebrA: din priveghere fi-oiu face un prisfornid. priveghiu At. priatornic n pecete in formA de cruce, priveIitte f. spectacol: ce priveliste cu care se IntipAreste prescurile. [Dela de jale! [Tras din priveala pristol, altar]. privi V. I. a cAuta SA vazA, a-si arunca pritoacii f. cadA mica de cArat yin. ochli asupra: a privi la cineva; 2. jig. [FormA paralela cu pritoc]. a avea raport, a (Inca de: asta nu te

pritoc n transvazare: vinurile trase

priveste. [Cf. slay. PRP/1131RM a privi].

la pritoc. [Abstras din pritoci]. privilegia v. a acorda un privilegiu. pritoci v. a turna dintr'un vas intr'alprivilegiat a. 1. care se bucurA de un tul: a pritoci vinul. [Slay. pprroem, a privilegiu: clase privilegiate; 2. jig. care transvaza]. e inzestrat cu vr'un dar natural. II m. cel

priu a. prian : priul de sarpe POP. ce se bucurA de un privilegiu. privit v. a lua cuiva ce are, a-1 lips! privilegiu n. 1. drept sau folos par-

de un folos.

prival n. V. prAval. privalli f. Mold. V. privealA.

ticular acordat cuiva: Revolutiunea cea

mare francezd. a distrus vechile pri-

vilegii; 2 act ce contine concesiunea unui privascS I. Mold. pleascA : ce privascci mivilegiu: tipografii aveau inainte priam a fac in reizeisime. [Origin5 necu- vilegii pentru carfile lor; 3. facultate noscuth]. particularA, dar natural: ratiunea e priprivat a. 1. fArA functiuni publice: om vilegiul omului.

privat; 7. ce n'are un caracter public: privinfa f. consideratiune, report: in vieatd privet& afaceri private. toate privinfele. privire f. 1. actiunea de a privi si reprivatà 1. umblatoare. privali(un)e 1. 1. lipsire de un bine zultatul ei, aruncAturA de ochi o privire sau de lucruri necesare: mari privafiuni; cruntd; 2. ochi : a soarbe cu privirea; 2. ablinere voluntarA dela ceva: a-si im- 3. privintA: sub foate privirile.

pune privafiuni. privit n. privire: chipuri mandre la privativ a. care indica o privatiune privit AL.

sau HpsA: ne sau in e o particuld

privitor a. l m. care priveste. U adv.

relativ la: privitor la muzicd. privativd. privaz n. Mold. V. pervaz: in priva- prizit f. doza mica : o prizd de fabac

zul negru al viefi-mi e icoand de lu- (= fr. prise).

mina En. privealfi f. privire trecAtoare. priveghea v. 1, a veghea noaptea am privegheat trei nopti la capul sau; 2. a observa de aproape, a pazi: pedagogii privegheath pe scolari. [Lat. PER' VIORA1211].

privegher 17. carte bisericeascA ce contine orAnduiala privegherii: Privegher de Anton Pann (1848). priveghere f. 1. act-lune& de a or', rezultatul ei; 2. a doua slulb5 veghea 1

a noptii: alugarii sunt datori a lua

parte la privegherile de noapte. priveghetoare f. 1. pAsAria cu pe-

nisul cenusiu i cu antecul foarte plAcut (Luscinia philomela). 2. facile ce se pune

prizärit a.

Mold. 1. slab, mgrunt:

cram un bdiat prizdrit, rusinos fi fri-

cos CR. ; 2. fig. neinsemnat: in vr'o notd prizdritd sub o pagind neroadd En [Lit. strAvAzitor : a prizdri corespunde

lui a prevedea, in sens de a stravedea]. prizonier m. I. captiv, prins (in rfisboiu); 2. cel Inchis sau arestat (=- fr. prisonnier). pro prep. pentru, In favoarea : pro si contra. proatta f. prastie: inarrnafi cu proaste AL.; a (da) face proasch, a imprAstia: proascd prin dusmani fdceam POP. acolo sd dam proofed AL. [4bstras din (im)prosca].

proaspät a. si adv. 1. de un rece pc))

www.dacoromanica.ro

pro

- 515 -

pro

proceduri f. 1. mod de a proceda 5i plAcut: apd proaspdtd; 2. de curand facut: pdine proaspdtd; 3. fig. in jusutie; 2. instructiune judiciarA a unui recent: o carte proaspdtd. [Gr. bizantin proces; 3. act tAcut intfo instants. procent n. dobAncla la suti. PROSFATOS, lit. de curAnd ucis (vorbind de proces n. 1. instant4 Inaintea unui vite): romAneste cu sensul generalizat]. tribunal pentru regularea unui diferend: - prob a. integru: om prob. probk v. 1. a dovedi ; 2. a arAta, a a pierdut procesul; 2. toate piesele parfa litigiu; 3. fig. chestiune de aplanat. pune In evidenta : aceasta probeazd un trivit

tilor.

caracter statornic; 3. a pune la In- procesi(un)e t. 1. cerernonie religicercare. oasA condusd de preoti cari merg In orprobii f. I. dovadi : am probe des- dine, ficAnd rugaciuni sau cantand imnuri

pre ce afirm; 2. inArturie, semn sigur de Mudd; 2. lung Or de persoane cari probe de capacitate; 3. Incercare: calul pa§esc in rand una dupd alta. se urcd, facu probd ISP. ; 3. verificarea proces-verbal n. 1. act prin care un unei operatiuni de calcul: proba divi- comisar constata un fapt, un delict; 2. darea de seama a unel sedinte. ziunii. probabil a. 1. care pare adevArat: prochimen m. obiect in chestiune: argumente probabile; 2. care se poate sa venim la prochimen PANIC [Gr. mod. produce: eveniment probabil. PROKINENON, proiect, plan [slay. PROKIMENII, probabilitate 1. 1. caracterul celor vorbA, vorbire)]. procitanie t. repetitiune: Sambdta probabile; 2. pl. calculul probabilitatilor, regule dupà care se pot calcula sansele era procitanie CR. [ V. citanie]. unui eveniment viitor.

Probajine f. V. Preobrejenie in ziva de Probajini se probiijdnesc (--= ingalbenesc) frunzele copacilor. probant a. care probeazA: rafiune probantd.

prociti v. a citi de mai multe ori: preotul mai procitia gktsurile ; 2. a repeta: $d procitesc in mintea-mi mu de spuneri cu folos PANN ; 3. Mold. a asculta lectia pe un scolar. [Slay. PRO. dITATI, a citi pe de-antregul].

probatoriu a. Jur. propriu a con- proclamk v. 1. a publica cu glasul tare si cu solemnitate: a proclama o state: act probatoriu. probitate I. regularitate-exacta intru lege; 2. fig. a declare sus si tare: a pro-

clama libertatea. proclamati(un)e f. 1. actiunea de a problezna f. 1, chestiune de rezolvat dupà regulele stiintei: problemd de al- proclama, publicatiune solemna; 2. scriere gebra; 2. propozitiune ale aril pro si ce contine proclamattunea: proclamacontra se pot deopotrivA sustine: pro- fiune de rdsboiu. blemd de metafizicd; 3. fig. tot ce e proclet a. blestemat: and auzird greu de conceput, de deslegat: aceastd faptele cele proclete ale frafilor [SP. [ V echiu-rom. proclet, anatematizat (eafuafacere e o problem& implinirea datoriilor sociale.

problematic a. 1. ce are caracterul unei probleme, care nu e demonstrat: fapi problematic; 2. echivoc i suspect: conduita problematic& probodi v. a imbrobodi Old): ca do

risit

proclet)) = rus. pacarciArri].

II

nr.

1. scelerat: deci sci piard orice proclet AL.; 2. se zice In batjocurA de tigani.

proclitic a. Gram. se zice de vorbele lipsite de ton si care se reazimA pe vormuiere sci-1 probodeascd PANN. [Bldg. bele urmatoare: te-am vdzut.

proconsul m. magistrat roman care probozi v. Mold, a oar!, a infrunta guverna uncle provincii marl cu autorima probozia barbatul Ca. [Slay. POO- tatea de consul. BR4ZIN6, ce tine de obraz; pentru sensul procopseali f. 1. stiinti: :nvefe toate figurat, cf. sinonimul infrunta meseriile tocad procopseala cdrtuProbrejenie I. V. Preobrejenie. rarilor ISP. ; 2, invatatura: l'a dat la procedk v. I. a proveni, msi trage mestesug spre procopseald; 3. (ironic) origina: consiliile mele proced din a- eruditrune: mare procopsealcil 4. tolos, micie; 2. a face acte judiciare: a pro- treabA ce mai procopseald I ceda la deschiderea unui testament; procopsi v. I. a invAta: s'a proPODBRADIAL

3. a lucra, a opera intr'un mod oarecare : copsit la scoald ; 2. a capatui: vrea sd-ft a procedat cu mine ca un om de o- procopseascd pe tofi veneticii lui 1SP. ; 3. (ironic) a glorifica: l'a ldudat de l'a noare. procedare f. 1. actinnea de a pro- procopsit I PANN ; 4. a se alege cu ceva, cede ; 2. mod de a lucre. a se folosi: dacd e asa, apoi ne-am procedeu a. metodA de urmat spre procopsit [Gr. mod. PROROPTO (aorist a face o operatiune. PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se

www.dacoromanica.ro

- 516 -

pro

pro

producich f. gaurA cu potricala In perfectiona (de unde si forma paralelA sfilrcul urechil (la vite). [V. preducec]. Mold. pricopsi)). product n. 1. produs; 2. pl. cereale. procopsit a. erucht, instruit : procopproducti(un)e f. 1. actiunea de a sit in toate invdfciturIle. procov n. I. hobot de mireasA; 2. produce; 2. ceeace se produce prtn munca pres, scoartà. [Slay. P010201,0, acoperAmAnt, omului sau de naturti producfiunile sovan.

procovit n. 1. tol, pfiturA de cal; 2.

lului.

productiv a. care produce: mimed

pAnza numitA antimis. [Slay. POICROvili]. productivd.

produf n. gaura fricutA In ghiatil, mai procrek v. a paste. procreati(un)e I. actiunea de a pro- micA decAt copca spre a putea lua apA ;

crea.

procreator m. cel ce procreazà.

produful se inchide cu ndvodul de prins peste. [Slav, pRoDuri6, rAsuflatoarel.

procurh V. I. a face sd capete: a produs n. 1. ceeace produce un post, procura un post; 2. a fi cauza, a pro- o mosie, o cast:: 2. productiunea agriduce: macul procurd somnul; 3. a ob- culturer si a industriet, a stiintelor si a tine cu oarecari greutati: a-si procura o artelor; 3. ceeace rezultA dintr'un fapt, dintr'o Imprejurare; 4. rezultatul multicarte rard. procuri f. 1. putere data altuia de a plicatiunii aritmetice sau algebrice. proeminent a. care e mai in relief lucre in numele sAu; 2. act prin care se da aceastA putere.

decAt celelalte.

procuratiune f. Jur. procurA: pro- proeminentit f. I. starea celor Proc. minente; 2. parte proeminentA. curafiune speciald i autenticd. procurator m. 1. magistrat roman, proeres n. bunA intentiune (vorbA

loctiitorul imparatului in provincii: Pilat iesitA din uz): mai adaog de bun proeera procuratorul Iudeii; 2. magistrat in resul meu AL. [Gr. mod.]. profan a. 1. ce nu tine de ale reliunele republici italiene din evul-mediu (Venetia, Genova); 3. Jur. cel ce are pu- giunii: istorie profand ; 2. contrar reterea de a lucre pentru altul: pdrfile spectului pentru cele sfinte: vorbe prointeresate vor putea fi reprezentate fane. II m.1. cel ce nu face parte dintr'o asociatiune religioasa; 2. fig. care nu e prin un procurator. procurist rn. cel Imputernicit a sub- initiat In misterele veunei stiinte sau arte. acne in locul sefulut unei case de comert. n. lucru profan: a amesteca profanul 1

procuror m. magistrat insarcinat de cu sacrul. prof:ink v. 1. a nu trata cu respect ministerul public pe Mega Curti st tribunale : prirn-procuror, procuror ge- cele sfinte sau a le intrebuinta la no.. puri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: neral. prodigalitate I. cheltuealA excesivA, a profana amicifia. profanati(un)e f. 1. actiunea de a risipa mare. prodigios a. ce tine de prodigiu, extra- profane cele sfinte; 2. abuz ce se face cu lucrurile rare si scumpe. ordinar: memorie prodigioasd. prodigiu n. I. minune ; 2. fig, perprofanator rn. cel ce profaneazA.

proferà soanA extraordinarA prin Stint& min meninfdri. ritul et.

v, a rosti: a profera ameprofesh v. 1. a declara In public: a pro domo («pentru casa (sa)))), locutiune latina ce InsemneazA pentru pro- pro fesa o religiune, a profesa opinipria-i cauzA, pentru interesele sale: a uni; 2. a exersa, a plactica: el profeseazd medicina; 3. a instrui: a profesa pleda pro domo. prodrom n. un fel de introducere : filozofia. profesional a. I. relativ la o profeProdrornul Florei romdne. producittor a. care produce. II m. cel siune; 2. uncle se Invata dilerite protestce creazA prm munca sa produsele agri- uni : scoald pro fesionald. profesi(un)e 1. 1. declaratiune pucole sau industriale, In opozitiune cu consumator. blicA: profesiune de credinfd; 2. stare,

produce v. I. a da nastere: pcimfin- ocupatiune: profesiune de librar. WI produce toate planfele; 2. a cauza profesor rn. cel ce instrueste literarázboiul produce rele marl; 3. a face: ture, stiinta, arta. aceasta a produs un efect reiu; 4. a profesoral a. ce tine de un profesor ; raporta, a da: aceastd intreprindere a carierd pro fesorald. produs beneficii man; 5. a prezenta, a profesorat n. stare, functiune de proprocure : a produs titlurde sale de pro- fesor, profet m. 1. cel ce prezice viitorul prietate.

www.dacoromanica.ro

pro

- 517

min inspiratiune divinA sau descopere vr'un adevir ascuns oamenilor; 2. titlul dat de muzulmani lui Mahomed; 3. fig. cel ce anunti un eveniment viitor: semnelor vremii pro fet En.

profetic a. 1. ce tine de profet;

2.

care anunti vlitorul. profetie f. I. prezicerea celor viitoare prin inspiratiune divini : pro fetiile lui Ezechiel; 2. prezicere in genere. profetizh v. 1. a prezice viitorul printeo inspiratiune divinA; 2. fig. a prevedea si a zice dinainte ce are si se IntAmple. profil n. 1. trisiturile fetei vAzutA dintr'o parte; 2. aspectul unui outs vizut numai dintr'o lature; 3. reprezentarea unui edificiu In toati inAltimea sa ca U-

nit de un plan vertical; 4. fig. contur literar.

profilh v. I. a reprezenta in profil ;

ail

pro prognostic n. I. conjecturi, pirere

despre cele viitoare l sernnele pe cart se intemeiazA aceasti pirere; 2. In special, prevederea medicului despre sfirsitul unei boale.

prognostich V. a face un prognostic: a prognostica in eveniment. program n. 1. scriere afisatA sau distribuiti sore a anunta ceva : program de concert; 2. expunere de principit sau idei: program politic.

progres n. I. miscare, mers Inainte: progresul unui flagel; 2. fig. crestere. augmentare in bine sau fan: progresele ftiinfei; 3. (absolut) miscare progresivi a civilizatiunii.

progresh v. a face progrese. progresist m. partizan al progresu-

lui, care crede In progresul politic si so cial.

progresiune f. I. mers Inainte: cele mai multe animale sunt inzestrate tor se profileazd pe bolta cerului. profilactic a. ce servi a prezerva : cu o miacare de progresiune;. 2. fig. 2.

arAta conturul: cre*tetele munfi-

regim pro fi lactic.

profilazie f. totalitatea precautiunilor menite a prezerva de o board. profir ii. porfir : stand de profir Bor.. profir n. vin roscat obtinut din amestecul vinului alb cu cel negru: butoiaq cu profir vechiu. a. pelinuri profire OD. [V. profirci]. profir n. bordurA profiruri de samur. [NA fir]. profiri f. varietate de struguri cu boabele rosiatice. [Lit. purpurA (v. porfird)]. II

rners, Or neintrerupt: progresiunea ideilor; 3. Or de numere ce der ivi succesiv unele din altele dupi aceeas lege: pro.

gresiune aritmeticd, progresiune geometricei.

progresiv a. 1. care se face Inaintind miqcare progresivi I; 2. tig. care face progrese : mers progresiv a/ ideilor. progrom n. mAcel tn massi al Evreilor (mai ales in Rusia). [Rus. PROOROZ.10, mficel].

prohab m. deschizAtura dinainte la nAdragi (dinclarit la fuste). [Origina neprofit n. folos. profith v.1. a trage profit: a profita cunoscuti]. de ocaziune; 1 a fi de folos; 3. tig a prohar m. ajutor de cioban. [Origina necuuoscuti]. face progrese, a Inainta Inteo 1.3.3. prohibi v. a opri, a interzice. profitabil a. de care se poate profits profont n. Buc. paine de munitiune: prohibit a. oprit de lege: arme pro-

pdine caldd n'am mdricat, ci numai pro font uscat POP. [Ling. PROPONT (din nem Proviant); v. proviant]. pro forma, locutiune latini: pentru form& ca sirnplA formalitate : a race o cerere pro forma. profum n. parfum (Bor..). profund a. adinc. profunditate f. adincime. profunzime I. profunditate. profuziune f. risiph. progadie f. Tr. cimitir: floricicii 'n-

hibite.

prohibitiune f. 1. interzicere legali;

2. oprire, In unele cazuri, a mirfurilor strAine de a intra Inteo (ark prohibitiv a. 1. care interzice, care restrange: legi prohibitive; 2. care admite prohibitiunea In materie de comert:

sistemd prohibitivd. prohod n. I. slujba Ingropiciunii, rugaciunea mortilor: fdrii popd nici prohod POP. ; 2. prohodul Domnulut Ist19

Hristos ce se anti Vinerea mare la pH, floritd 're progadie rdsdritd Pop. 11 po- veghere: sd cdnte prohodul in Sf. Vigradd (v. ogradd)]. neri NEM [Slay. PROVODa, inmormintare], progeniturai f. I. copiii oamenilor, prohodi v. a cinta prohodul : ca pe un urmasi: pro geniturd de origind romand rnort in vieaki voioi te prohodim AL. En.; 2. puii animalelor. proiect n. 1. plan format, lucru ce-si prognat a. cu filcite prelungite (ca propune de a face cineva : proiecte mari; la Negri). 2. prima idee, prima redactiune: protect prognatism n. dispozitiune prelun- de lege. proiecth v. I. a face un proiect; 2. I proeminenti a filcilor. gita

www.dacoromanica.ro

- 518 -

pro

pro

a arunca, a trimite inafnte: orice corp promovat m. scolar ce a fost lnaintat luminat de soare proiecteazd umbra; intr'o clasl superioarl. 3. a reprezenta tin corp pe un plan ducil prompt a care se face repede: eXeanurnite regule geometrice. cutiune promptd. proiecti(un)e 1. actiunea de a reprepromptitudine f. repeziciune In exe-

zenta obiecte dupA regule geometrice

mapamundul e proiectiunea a cloud

cutiune.

promulgh v. a publica o lege cu forjumditati ale sterei terestre pe rut plan. mete cerute. proistos m. ajutor de protoiereu (ti- promulgatiune 1. publicatiune ofi-

tlu mai molt onorific): in proistos de dahl: legile nu pot fl executate decdt dupd promulgafiunea bor. fiecare judef. [Gr. morli. projectil n. mice corp aruncat de o pronaos n. tinda bisericii rezervatA

fortA oarecare: bombl, obuz. etc. femeilor. [Gr. modl. prolegomene f, pl. Introducere foarte pronie f. pop. providentA: s'a indurat pronia CAR. [Gr. mod.]. desvoltath : prolegomene la Homer.

prolepsa f. figurl de retoricA prin

pronomie f. (arhaic) privilegiu. [Gr.

care se preinttimpinA obiectiunile adver- mod.l. pronominal a. ce tine de pronume, sarului.

pronostic n. V. prognostic. proletar m. 1. cetAtean slum din ulpronume n. 1. Gram. vorbA ce tine tima clasl la Romani; 2. azi, cei ce n'au avere nici vr'o profesiune Indestul de lu- locul unui substantiv : pronume persoa. copii sdraci i sceptici ai plebe' proletare En. proletariat n. clasa proletarilor. prolific a, ce are Insusirea de a naste, de a se reproduce: rassd prolifica. prolix a. prea lung : discurs prolix . prolixitate f. caracterul celor prolixe. prolog n. mica piesA ce precede o operl dramaticl. crativi.

II

nal, posesiv, demonstrativ; 2. nume de familie.

pronunth v. 1. a emite prin graiu, a rosti: a pronunta un discurs; 3. a a articula neted: a pronunta vorbe; 2

declara cu autoritate: a pronunfa o sen-

tinfd; 4. a-si da pArerea: nu mci pronunt.

pronuntabil a. ce poate fi pronuntat.

promenada f. (ironic) plimbare: au pronuntare f. 1. actiunea de a proiesit la promenadd E. nunta: pronuntarea vorbelor; 2. mod promesh f. chitantl ce cll drept de de a pronunta; 3. declaratiunea decizi-

participare la tragerea u.nui loz (= fr. unit unui tribunal: pronunfarea unel promesse). sentinfe. promis a, flgricluit: suma promisd. pronuntat a, si adv. 1. foarte marcat:

promiscuitate f. amestec confuz p trdsuri pronunfate; 2. fig. term i de-

cis: caracter pronunfat; 3. limpede ex-

dezordonat.

promisiune f. 1. actiunea de a pro- primat: Mtentiune bine pronunfatd. mite; 2. indatorire de a face ceva, proor n. V. amproor.

promite v. 1. a ffigAdui, a se indapropagh V. 1, a Inmulti prin reprobora de a zice, a face sau a da ceva; 2. ducere: a propaga o specie intr'o Wei; a asigura cfi va fi ceva : ifi promit cd 2. fig. a rlspandi in jurul slit': a propaga va reveni; 3. a da sperante: acest co- instrucfiunea. propaganda f. 1. tot ce se face spre pil promite mutt.

promontoriu n. limbi de phmAnt a rAspAndi o opiniune, o doctrinA oarecare; 2. Colegiu de propaganda fide. promoroaca f. Mold. bruml (pe congregatiune fundatl la Roma In 1662

ridicatA ce inainteaza In mare.

poame): cu un val alb de promoroacd de Gregoriu XV pentru rlsptIndirea creAt. [Rus. Pow:Rola brumA].

dintei catolice.

promoti(un)e f. 1. actiunea de a propropagandist m. cel ce face propa!nova ; 2. ridicare la un grad superior, la ganda. o demnitate oarecare: promofiune de propagati(un)e f. 1. Inmultire: progenerali; 3. totalitatea celor promovati in pagafiunea neamului omenesc; 2. fig. acelas timp: promoliunea anului 1900. extensiune, progres; 3. fig. modul cum

promotor m. 1. cel ce poartl mai se rAspAndeste lumina, sunetul, cAldura, ales grija unei afaceri; 2. fig. cel ce clA electricitatea, prima impulsiune la ceva. promotorul unui conflict.

propagator m. cel ce propagl.

propasi v. a progresa. [Modelat dupI

prcmova v. 1. a ridica la o demni- fr. progressed. propasire f. progres. [Modelat dupa tate oarecare; 2. a trece un elev In o clasl superioerl.

neologisrnul progres].

www.dacoromanica.ro

pro

, 519 -

prO

prophsitor a. progresiv: mers pro- are nevoie de multe propteli. [Abstras

pessitor OD. .

propea f. 1. proptea ba nu-s pro-

din proptel,, pl. din proptea]. propti v. I. a pune proptea ; 2. a se

pe/e AL.; 2. tam. pumn: ii toarnd niste sprijini de. [Slay. propele la fdlci AL. [Tras din propi]. V. popri].

propedeutich f. studlu introductiv. propi v. a propti. [Slay. PROPRIATI, a

POW:TARIM, a sprijini ;

propti, n. propteala. propune v. 1. a pune ceva Inainte

ispre a fi cercetat, discutat: a propune o propice a. foarte favorabil vorbind de ichestiune; 2. a oferi, a prezenta : a protimp, de ocaziune. pune pacea; 3. a lua o hotArire: omul propilee n. pl. 1. vestibul, ornat de propune st D-zeu dispune ; 4. a avea de coloane, ce forma intrarea principala in- gaud: Ii propune a vent; 5. a se oferi: tio cetatue sau un templu grec; 2. In spe- s'a propus pentru acest post. cial, portic sau vestibul In vechea Atena, propunere f. 1. actiunea de a (se) construit sub Pericle. propune; 2. propozitiune. proportion& v. a obseiva proporti- prori 1. partea dinainte a corAbiei. unea cuvenitA, a stabili un raport just inproroc m. profet: Donut prorocul.% sprijini].

profetic: cum la

tre dotiA lucruri.

[Slay.

portiune; 2. fig. care e In proportiune.

proroace Ex. proroci V. a profetiza. prorocie 1. profetie.

PROROKO].

II

a.

proportional a. I. relativ la o pro- vorbd mii de valuri stau cu stelele proportionalitate f. starea celor pro-

portionate.

proportionat a. ale cArui pArti au

proportionat.

prorogh v. Jur. a amana. prorogatiune f. amAnare. proschinitar n. I. mic paraclis; 2.

talia sa nu trece peste proportiunile

proscomidie t. locul unde se aduc

tre lucruri diferite: pedeapsa frebue sá fie ,n proportiune cu gresala; 4. Mat. egalitate Intre dota raporturi : 2 se are cdtre 3, precum 8 cdtre 12. propovhdui v. a predica. [Slay. PRO-

&lite cele trebuincioase pentru sAvArsirea

Intre de un raport cuvenit: corp bine

proporti(un)e f. I. raportul partilor carte de InchinAciuni: Proschinitar sau Intre de l cu totalul: nu e proportiune Inchind torul s fintelor locuri de A. Pann in acest desen ; 2. pl. mAsuri bine luate: (1852). [Gr. modd. obisnuite; 3. convenintA de relatiune In- darurile sau prinoasele i unde sunt presfintei cine. [Gr. mod.].

proscrie v. 1. a condamna la moarte

i afisand simplu numele celor condamnati: Cicerone fu proscris de Anfoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. POSIIIDATI, a predica]. propoviiduitor m. cel ce propovfi- a desfiinta: a proscrie un abuz. proscripti(un)e f.l.osAndire la moarte duieste. propovedanie f. oratiune mai ales fArA forme judiciare: proscripfiunile lui funebrA. [Slay. PROPOPIRDANIE, predicA]. Sylla; 2. mAsuri violente in contra perpropoziti(un)e f. 1. actiunea de a pro- soanelor In timp de turburAri civile : 3. fig. pune i lucrul propus spre a fi discutat; desfiintare: proscripfiunea unui obiceiu.

2. Gram. exprimarea unei judeati ;

3.

fârá judecatA

proscris m. 1. cel lovit de proscrip-

Pune; 2. cel exilat. Mat. enuntarea unei teoreme. proprietar m. cel ce ate o proprietate. prosector m. cel ce preparA disectinproprietate f. 1. dreptul prin care nile pentru un curs de anatomic. ceva apartine excluziv cuiva; 2. ceeace se prosie f. loc rAmas nelucrat un an posedA excluziv: re, vizita proprietd- sau doi, telinA arath pentru intdia oarA : tile ; 3. fig. calitate esentialA: proprie- ovdzul se face foarfe roditor i intr'o tdfile plantelor ; 4. sensul propriu al unei prosie. [Slay. PROSO, meiu, lit. loc semAnat cu meiu]. vorbe: proprietatea termenilor. proslitvi v. I. a glorifica: cdntare in propriu a. 1. ce apartine excluziv cuiva e propriul fiu ; 2. care poate servi la: care se prosleiveste sfdntul patron al

feren propriu la zidit; nume propriu, vitejilor Bice.; 2. tarn, a se

lAfAi :

se

personal sau individual. In opozitiune cu proshlvia pe cuptor Ca. [Slay. paosLAvm. nume comun; sens propriu, literal sau a celebra]. prosomie f. cAntare bisericeasch, nureal, In opozitiune cu figurat. proptea f. 1. ceeace sprijinA ceva si mità obisnuit podobie: prosomia .sfonlucrul de care se sprijinti; 2. fig. sprijin, tului Gheorghe. [Gr. mod.]. prosop n. Mold. peschir. [Gr. mod. protectiune. [Tras din propti]. proptealfi f. 1. ceeace servA a propti : PRDSOPON, fatal. puneti proptele la car; 2. fig. ajutor : prosopopee f. figurA de retoricA prin

www.dacoromanica.ro

- 520 --

pro

pro

care oratorul face sA vorbeasch in locu-i un Bahia ; a profdpi gura cuiva II (neo persoanA absentA sau chiar un lucru utru) a se (ince bine, cu putere, de ceva. personificat.

prospitturi f. lucru proaspAt (vorbind

protapit a. si adv. fig. teapan. protectionism n sistemit de econo-

de alimente): toatd lista prospdturilor mic politica ce consistA a pune taxe mari sosite de dimineafd CAR.

pe produsele straine, a caror introducere

prospect n. programa ce clA planul, ar putea pAgubi industriei nationale. protectionist m. partizan al protecprosper a. favorizat de soarta. boniamului. protecti(un)e f. 1. actiunea de a proprosperh v. a fi prosper. teja, de a apara pe cineva, de a ingriji de prosperitate f. stare prospera.

ideea unei opere, a unui stabiliment.

prost a. I. simplu, ordinal% soldat interesele cuiva, de a fai,oriza progresul;

prost, haine proaste fdrdnesti Ise. ; 2. din treapta de jos: la femei de neam si la cele proaste ISP. ; 3. de rand: glumd proastd ; 4. tig. comun: bucuria lor n'a fo*t proastd CR. atunci rusinea ta n'a

2. dreptul de a fi protejat de o riatiune: a se bucura de o protecfiune strdinci. protector m. 1. cel ce protejeazA ; 2. titlul purtat de Cromwel si de fiul sau

dela 1653-1658. U a. care protejeazA : un fi proastd CR. ; 5. Cara minte sau jude- aer protector.

protectorat n. 1. demnitate de procata : prost de dd in gropi. [Slay. PROST& lit. intins, neindoit (= simplu)). U m. 1. tector: protectoratul lui Cromwel; 2. om prost: e un prost; 2. om din popor, drept de protectiune, sprijin ce un Stat

din gloatfi : prosti, dar multi; 3. cersetor mare cla altuia mai mic in virtutea unei conventiuni: protectoratul Rusiei asu(v. prosteald). pra Principatelor (1822- 1848). prostälitu rn. Mold. prostAnac. prostan a. si m. foarte prost. protejh v. 1. a lua sub protectiunea

prostiknac a, 0 m. tare prost. sa, a da ajutor l sprijin: a proteja arprostatic a. cam prost: prostaticele tele si Hinkle ; 2. a se interesa, a contribui la prosperitate: a proteja pe un Vidri Etc prostealit f. cersetorie: batrdna plea- incepdtor; 3. a pune la adApost: .zeigazul protejeazd farinile. cd in prosteald ISP. protejat m. cel ce primeste protecprosternh v. a se trichina !Ana la parnant, In semn de rugaminte sau de ado- tiunea, sprijinul cuiva. ratiune. protest n. 1. act legal ce constatA re-

prostesc a. ce arati prostie: vorbd fuzul de primire sau de plata al unui efect

comercial; 2. protestatiune. prosteascd. prosti v. 1. a face, a deveni prost : s'a protesth v. 1. a declare solemn: a prostit de tot; 2. a cersi (v. prosteald). protesta de inocenla sa; 2. a face o prostie f. 1. lipsti de minte, de bun protestare: a protesta in contra unei Multi 2. vorbA sau faptA proastfi. sentinfe; 3. a face un protest comercial:

prostime I. gloats: prostimea asa a protesta o polifd.

e invelfabi GR. AL. protestant a. 0 m. nume dat mai prostire f. Mold. cearsaf. [Rut. PROS.. intai luteranilor, apoi calvinistilor si anTYRA].

prostituh v.

fig. a dezonora: a-gi

prostitua condeiul. prostituath f. femeie neonestA.

glicanilor.

protestantism n. 1. religiunea bise-

ricilor protestante ; 2. totalitatea natiunilor protestante. Protestantismul avu trei cenprostovol n. (In Oltenia) un fel de truri : Germania min Luther (1520), Frani& sac de prins peste ale cArui ochiuri sunt P Elvetia prin Calvin (1530) al Anglia cu de marimea degetului mic: prostovolul Henric VIII (1552); aderentii sai neaga

se intrebuinfeazd in garlele addreci. autoritatea Papei

1 recunosc ca unica [Tres din prestdvilli]. normA de credintA Biblia i constiinta lor ; prostratiune f. Med. slabire extrema. asupra celorlalte puncte nu sunt de acord. prot m. cel ce dirijeazA lucrfirile Intio Secte principale: anglicani, calvinisti, lu-

tipografie.

terani, pietisti, presbiterieni. puritani, qua-

unei piese de teatru la cei vechi.

tismul prepondereazA In Anglia, Germania,

protagonist m. personaj principal al keri, etc. (vezi aceste nume). Protestan-

protap n. 1. tin fel de tura ; 2. prA- Olanda, Danemarca, Elvetia, Suedia pi Pa lungs: cu jalba in profap; 3. lemn Statele-Unite din America de N., unde de care se trage carul sau sania; 4. sci- sectele se inmultesc pe zi ce merge. V. callus. [Slovean PROPER (V feapd)].

protipi v. 1. a intepeni: pared era

vinism.

protestare f. 1. declaratfune formahl

profdpitii acolo sus he ; 2. a pune cuiva a vointei sale; 2. asigurare pozitivA: pro-

www.dacoromanica.ro

pro

pro

521

testare de devotament; 3. act prin care se protesta In contra unei mAsuri.

protestatar in. cel ce protesta.

protetic a. adaos la inceputul vorbei. V. preponfiv.

protezgt t. 1. Gram. adaogarea unei

litere initiale farA a schimba sensul : aidmdie, amiros; 2. operatiune chirurgicala

proveni v. a se trage, a rezulta din: cartoful provine din America. provenintii f. 1. ceeace se transportA dintr'o Ord intr'alta : markt de provenintcl strdind; 2. original: proveninta unet datini. provental a. ce tine de Proventa : limba proventald. proverb n. I. zicitoare devenita po-

prin care un organ absent e inlocuit cu pular& si coprinsA In cateva vorbe ; 2. midi altul: protezii dentard. protimie f. pop. preferinti. [Gr. mod.1, comedie ce desvoltA un proverb ; 3. pl, protimisi v. (lnvechit) a da protimia, una din cArrile Vechiului Testament. proverbial a. 1. ce tine de proverb ; a prefera. [Gr. mod]. protipenda(clii) f. I. boierimea tArii 2. care a ajuns proverb.

compusA din 5 clase si din cart se recruproviant n. proviziune de hrana : a tau marii functionari ai Statulul; 2. In le da proviant si care de transport Fa.. special, boierii din prima clas& cari sin- [RM. PROVIANTII (din nemt. Proviant): v. guri aveau dreptul de a purta barba si protontl. ocupau cele mai inalte demnitati ale DiProvidenta f. 1. Intelepciune supremA vanului domnesc: sd cate a lila o slujbd prin care D-zeu conduce toate; 2. D-zeu de boier din protipenda..., sd iea un mi- insus, considerat in providenta sa ; 3. spri-

nister AL. casd de boier de protipen- jin, ajutor: e providenta sdracilor. dada Fu.. [Gr. mod.: lit, prima cincime]. providential a. care este un efect al V. boier.

Providentei: eveniment providential, om

protipendist m boier de clasa intaia: providential.

noi protipendistii suntem ldsati la o

parte AL.

protivii f. V. potrivA. protivnic m. adversar. [V. potrivnia protocarbonat n. corp combinat cu o mai mare cantitate de carbon : hidrogen protocarbonat protocloruri f. combinarea unui corp

provincial a. i m. care e din pro.

vincie.

provincialism n. locutiune particu-

unei provincil: ex. moldovenisme ( colb, dughiand), ardelenis me (boreasd), larA

oltenisme (lubeni(d). etc. Tdmplarului se zice in Moldova stoler, iar in Transilvania nu:Isar. Numai cel dantaiu a pA-

simplu cu cea mai micA cantitate de clor. truns in limba literarA, celelalte dolt& raprotocol n. I. formular pentru redac- manand ca termeni provinciali, ca provintarea actelor publice; 2. proces-verbal al cialisme. deliberatiunilor unui congres, al unei conprovincie f, 1. nume ce Romanii deferinte diplomatice. [dean tArilor cucerite afarA din Italia ; pro-

protoiereu m. protopop. [Gr. mod.]. vinciile Greciei si Hispaniei; 2. Intinprotoplasmii f. partea esentiala a dere de tara. ce face parte dintr'un Stat:

celulelor ce cornpun tesAturile animale 21 Romania coprindea in vechime mai vegetale, cum si organismele inferioare, multe provincii: Oltenia, Tara Romdinfuzmii, etc. neascd, Moldova, Basarabia Buco. protopop m. primul preot al unui vina ; 3. ceeace este afar& din capitala : Jude( sau oras. [De origin& slavo-greaca]. Bucurestii si provincia.

protopresbiter m. protoiereu. protopsalt m. prima cantaret inteo

provizion n. proviziune comerciali.

provizi(un)e f. I. gramada de lucruri

necesare sau folositoare: proviziune de protosinghel m. vicar de episcop, arme, de lemne; 2. sumA rezervatA pengrad monahal mai mic cleat arhiman- tru plata unei politi. drit. [Gr. mod]. provizor m. director de internat la prototip n. primul tip sau model: fe- un liceu (in Fran(a). meia i prototipul ingerilor din seninEm. provizoriu a. 1. dat prealabil : senprotoxid n. oxidul cel mai putin oxi- tintd provizorie ; 2. ce se face in astepgenat dintre toate. tare de altceva : instalatiune provizoprotozoare n. pl. animale microsco- rie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. pice de cca mai sirnpla organizatiune, se zice de un profesor lnainte de a fi cAbiserica.

trAind In ape si In lichidele corpurilor vii : pAtat numirea-i delinitivA.

infuzorii, microbi, etc. provoci v. 1. a impinge atatand : a protuberantil f. parte rAsarita : pro- provoca la revolt,: ; 2. a cauza: a protuberantele craniului. voca vdrsdturi; 4. a de4de: a provoca provedgh v. a inerip q cgle necesare. lc; duel,

www.dacoromanica.ro

pro

pub

522

provocaji(un)e L I. actiunea de a' duiasca soselele cele noui At. drumul

prpvoca; 2. ceeace provoach : aceasta feu ti rus prundi POP. prusac m. Prusian. [Rus. PRUSARO]. vorbci e o provocgiune.

provocAtor a. care provoacA: gesturi provocdtoare. I m. cel ce provoaca. proximitate f. foarte mare apropiere: proximitatea rudeniei se stabilqte prin numcirul genergiunilor. prozal f. 1. limbA obisnuith i liberi, organul ratiunii si al stiintei: proza se adreseazA mai cu seamti inteligentei scopul ei este a convinge, a instrui j a interesa ; 2. fig. ceva banal: dar mizeria

aceasta, proza asta e amarii En.

prusic a. acid prusic sau cianhidric,

compus din hidrogen, azot si carbon, e cel mai violent din toate otrivurile cunoscute.

Prut m. numele acestui fluviu figureaza in locutiunea Mold. slut la Prutl ducA-se pe pustii I (exclamatiune prezer-

vativA): m'a cunoscut!... slut la Prut! AL. (unul din malurile Prutului afiandu-se in stapanirea Rusilor panii la 1918).

psalm rn. cantec seem compus (se

prozaic a. 1. ce tine de prozfi; 2. fig. crede) de regele David. [Gr, mod.]. psalmist m. 1. autor de psalmi ; 2. nuvulgar, comun : prozaice umiHnte nu me dat in special regelui David. pociu a le In frunta GR. AL.

prozaism n, 1. lipsA de idei !tithe;

psalmodià v. 1. a canta psalmi in

bisericA ; 2. a recite monoton. 2. banalitate: prozaismul vigii. psalmodie 1. 1. mod de a canta psalprozator m. scriitor in proza. prozelit m. 1. cel de curand conver- mfi: 2. fig, chip monoton de a recita.

psalt m. cantiuFt de strand: psaljii 2. fig. partizan nou al opiniunilor mitropoliei. [Gr. mod]. unui partid. psaltichie f. muzica vocalii bisericeasprozelitism n. zel de a face prozeliti. tit ;

prozodic a. ce tine de prozodie.

ca: acu furter( psaltichia, ca sei ma fac

prozodie f 1. pronuntarea regulatA a psalt la bisericer Ar.. [Gr. mod.]. psaltire I. colectiunea psalmilor. [Gr. vorbelor, conform accentului i cantitatii; 2. totalitatea regulelor relative la compo- mod.].

pseudonim a. care 41 publica operele zitiunea versurflor greco-latine; 3. carte sub un nume plasmuit. n. nume fals. ce contine expunerea acestor regule. prubil f. pop. probi, incercare. [Lat. psihe f. 1. sufletul. ca principiu al vietii II

PRORA, printr'un intermediar slay sau ma- umane: psihea poporului; 2. mare oglinda mobile. [Sensul 2 dupA fr. psyche]. enad.

prubului v. pop. a probe. [Ung. PRO..

BALM, a tncerca].

prudent a. prevAzAtor: om prudent.

psihiatrie f. partea stiintei medicale

care studiazfi boalele mentale.

psihiatru in. medic de alienati.

psihic a. privitor la suflet, la faculprudenjall f. calitate ce face sr" prevetAtile intelectuale si morale: fenornene tern si sir evitAm pericolele. psihice. pruji v. Mold, a spune fleacuri. mofpsiholizlcà f. doctrine raporturilor turl fldcdii glumesc, prujesc i chiuie. intre faptele psihice i fizica. [Rut. Parren, a tachina]. prujiturii f. Mold. vorb8 glumeatA, pstholog m. cel ce s'ocupA cu psiho-

mincinoash : cu prujituri de-a tale ia acus se duce noaptea CR. prun m. porn ce face prune (Prunus

dom.estica). [Lat. PRUNUS].

h)gia.

pathologic a. ce tine de psihologie.

pathologic f. partea filozofiei care studiazA sufletul i fenomenele inteligen-

prunti f. rodul prunului din care se tei si ale vointei. P. S. S. abreviatiune pentru Prea-

face tuica; varietati: avrame, bardace, goldane, etc. [Lat. PRUNA].

prune m. copil de tate' (Ora la trei

ani). [Ung. PORONOY].

Sfinlia Sa, titulatura unui episcop. pall int. sure a face tAcere.

ptiul int. 1. imitA sgomotul and se

pruncie f. prima varstA a omului, Ina- scuipA ; 2. exclamatiune prezervativA: ptiu, intea copilAriel.

drace!

pruncucidere f. infanticid, pubertate f. starea persoanelor In prund n. depozit de nisip l pietris varstA de a se cisAtori. pe malul apelor: izvorul care tremurei public a. 1. care priveste pe un popor

pe prund En. [Slay. pabuir, ridicAturA de intreg : interes public; 2.In fplosul tuturora greidinci publicri; 3. cunoscut de pimant]. prundar m. Zool. codobaturi. toatA lumea svon public; 4. care se face

prundilrel m, Zool. pescArel. de feta cu toti: vanzare public& n. prundi, n. nisipul riurilor. 1. poporul In genere: a lingufi gustul prund(u)i y. a pune pi Iris: sit prun- publicului; 2. num& mare de persoane II

www.dacoromanica.ro

- 523 -

pub

reunite: un public ales; in public, ina-

pta

pulki v. a face puf din buze, a sufla

fumul band tutun. [Onomatopee]. intea tuturora. publica v. 1. a face public gi notoriu; pufni v. 1. a sufla greu: vezi-1 cum 2. a spune In public, a divulge; 3. a ti- putneste AL.; 2. a rade cu hohot. [Ono-

l pune In vanzare: a publica o matopee]. pugilat n. lupta cu purnnii, la cei vechi. carte, un ziar. publicati(uu)e 1. 1. actiunea de a puha' f. Mold. 1. bicm de surugiu : din publica: publicatiunea unui decret; 2. puha lungd mereu pocnind AL.; de-a

pan

ordonantil publica ; 3. tipirire i punere In puha, un tel de joc copilaresc cu o basma vanzare: publicatiunea unei opere ; 4. .Innodata la un capataiu. [PoL PUHA].

puhitealà f. V. pohoealii. puhav a. Mold. 1. umflat (despre aduat); 2. bombat: o started puhava cloud publicatiuni. publicist m. cel ce publica opere, ar- scobitd En. [V. buhavl. puhoier m. Zool. game (ar prezice, ticole de ziare sau de reviste. publicitate f. 1. notorietate publica; Idupa credin(a poporului, ploaia cu po-

opera lush,: publicatiuni ilustrate; 5. strigare: ofiterul stdrii civile va face

2. starea celor cunoscute de WO; 3. anun- 'home). puhoiu n V, poboiu: ciu prin ziare, af4e, prospecte. puchinii f. Mold. urdoare. [Rostire nii in puhoiu EH.

provinciala din putind, putoare]. puchi(n)os a. Mold. urduros. [V. puchina] puchilei pl. Mold. picitele: pantaloni cenusii cu puchilei negri. [V. picatele]. pucioasi f. corp simplu nemetalic, de coloare galbena, fara savoare, uscat, friabil, ce arde cu o flacara albastra exali arzand un miros tare si patrunzator; se intrebuinteazi la fabricarea chibriturilor, a prafului de pugca si a vitriolului, iar in medicina in contra parazitilor. [Lit. puturoasa: v. pull]. puclocnil f. Bot. coriandru sau iarba

curg dusma-

pod v. In agricultural; a rupe puii de la radicina. puia-gaia 1. joc de copii in care s'aleg doi baieti mai voinici i acestia se fac: unul closca i unul gaie, avand un numar oarecare de pui.

'wick f. I. gainil mica; 2. termen de gingasie: pitied draga; 3. pl. graunte neinflorite printre cocosei.

puiezi v. 1. a face pui; 2. fam. a se intinde, a se lath Rusii s'au puiezit ca si holera CR. [Verb tras din torma prezentului: puiez, in report cu infinitivul normal, pia puisor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute puturoasi (Bifora radians). piidel m. caine cu phrul cret. [Nemt. ipe camasile thriinesti: puisori alesi de PUDEL].

pudibund a. care simte i arata pu-

Idiferite colori; 3. od. Mold. inonedfi de 115 parale.

puit n. operatiune agricolli; ruperea pudic a. cast si modest in apnclituri, puilor radacinei. puiu m. 1. animal de curand ntiscut: In fapte l In vorbe. puding n. mancare englezeasca corn- puiu de gaina; 2. se zice in dragoste pusa din Mina, maduvi de bou, prune unui copilas: puiul mamei; 3. de un tank viguros: puiu de Roman; 4. (ironic) sau stafide I dreasi cu rom. pudoare f. 1. rusine onesti cauzata foarte, in bine sau In riiu: puiu de befit', de tearna raului moral; 2. un fel de dis- de drac; 5. se aplica i lucrurilor expricretiune, rezerva sau modestie, ce opreste mand o nuanta de micime sau intenside a auzi, a spune, ori a face unele lu- tate : era un puiu de ger de crapau doare.

cruri.

pudrk v. a da cu pudri. pudrk f. praf de orez

(--=

lemnele C. a tras un puiu de sonm

tsp.; 4. ramura ce da dela radacina (cf. fr. poudre). copileth 7. puisor pe carnasi, cojoace,

pudruit a. acoperit, presarat: grd-

[Lat.

*PULLEUS

(din

puLLus)].

pulbere f. praf: pulbere de aur ; fig. pueril a. copiliros : motive puerile. pu/bere de raze AL. [Lat. PULVEREH]. pull int. ce exprima sgomotul surd ce pulberic a. (poetic) prafos: prin nori

dMa pudruita de o pulbere argintie AL.

face un corp cazand. pulberici Bor.. puf n. 1. fulgi usori de gasca cu cari pulmonar a. relativ la plamani: (tizie se umple pone; 2. primii fulgi ai pasa- pulmonard. pulp& f. I. came moale firS oase si rilor; 3. Bot. V. pufaiu. [Rus. mu]. pufaiu n. ciupercit al carii invelis se firS grasime: pulpa picioarelor; 2. parpreface, la maturitate, inteo pulbere si tea carnoasii dela picimul ornului, [Lat. firisoare foarte fine asemenea pufului (Bo-

vista).

PULPA].

pulpank f. partea de jOs a unei haine.

www.dacoromanica.ro

- 524 -

pul

pup

[Tras din pulpit': lit. poala ce acopere seza: pune-te acolo; 2. a incepe: a se pulpal, pune la vorbd; 3. a se certa: s'a pus

pulpos a. 1. cu pulpe groase; 2. cu cu ddnsul. [Lat. PONERE]. punere f. actiunea de a (se) pune 51 ugerul mare (de oi sau capre). [Lat vele rezultatul ei; punere sub acuzare, deciPOSUSL puls n. bataia arterelor produsa prin ziune prin care un preventiv e pus In

mist:area sangelui: a pipdi pulsul cuiva. acuzare. pulsh v. a avea pulsatiuni. pungal f. 1. saculet In care se pun pulsatitunle I. bataia pulsului. bani; 2. bani, avere: recurg la punga

pulverizh v. a reduce in pulbere. ta; 3. od. suma de 500 lei sau galbeni: pulverizator n. instrument de redus un plocon de zece pungi POP. ; 4. nume In pulbere unele substante. de plante; punga babel, tataisa; punga pumice I. piatra poroasa i usoara. popii, traista ciobanului (si o mancare pumn m. 1. mana inchisa; 2. cat se din pantece de porc umplut cu sange). poate apuca cu pumnul: un pumn de [Slay. pôovA: sensul 3 e o traducere dupa bani; 3. fig. numar mic: un pumn de turc. KEA (v. chesea)]. soldati; 4. termen de hotarnicie: o divi- pungaq m. cel ce furl bani. [Tras din

ziune a stanjenului, cam 2, 3 dintr'o palm& [Lat. PUONUS 1.

pumnal 13. arma scurf/a, ascutita p Moils& compush dintr'o lama $ 1 un maner. [Modelat dupa it. PUONALE].

purtga

pungfisi v. a tura, mai ales bani. pungasie f. meserie l fapta de pungas. pungi v. a pungasi la joc: pungind pe cei mai marl boieri NEOR

pumna, m. pl. broderie la cfirruisi: pungociu n. punga mare (CAR.). la mdneci cu pumnafi cusuti cu ar- punoiu n. Mold. 1. puroiu; 2. zeama niciu. [V. pumn]. ca o apa ce dau boabele porumbului. pumnui v. a da pumni. [V. puroiu]. punct n. 1. Geom. portiune de spa- punth v. a Indrepta sure un punct:

tiu considerata cu cele mai mid dimensitini ce se poate imagina: 1Mia se cornpune dirt puncte; 2. loc determinat: punct de plecare; 3. foarte mica Intindere: pdrndritul e un punct in univers ; 4. semn de punctuatiune; 5. semn care se pune pe i; 6. chestiune de hothrit ad leimurim acest punct; 7. parte Important:I: iota punctul capital; 8. moment

puntard tunurile spre cetate 1311.c. [Dupa

fr. pointer]. punte f. 1. pod peste o apa; 2. panza asternut& in drum pe unde se transport&

mortul; 3. grinda teascului; 4. curmezisul ferestraului. [Lat. PONTEM].

pup m. Buc. 1. boboc de floare;

Bot. sbarciog. [Rus. Pupa

2.

pupa v. I. fam. a saruta pe WS, pe preciz: pe punctul de a pleca; puncte frunte: unchiaful 0 baba pupard pe cardinale, cele ce divid orizontul In patru Fdt-frumos i pe o parte si pe alta, iar parti egale i anume: N. S. E. si V.; 9. el le siirutd mdinile hp. ; 2. a capata

obiect, totalitate de obiecte ce se pot ve- gratuit: tu dela vizirul tot nu pupai dea bine: sunt frumoase puncte de bani PANN ; toti au pupat duba IsP. [Tervedere in acest parc; 10. fig. mod de men copilaresc pentru sarutat, probabil a considera lucrurile: punctul nostru de de origins imitativa (cf. (oc)].

vedere e fals. punctuh v. a pune puncte, virgule si alte semne de punctuatiune.

punctual a. care face exact, la punc-

pupa f. partea de dinapoi a corabiei. pupagioarit 1. V. pipijoi. pupat n. actiunea de a (se) pupa. pupfiza v. a se pfiinieni, a se aco-

peri cu un val (vorbind de ochi): cdt punctualitate f. exactitate, regulari- p'aci sd-i se pupdzeze vdzul POP. [Mutate minutioasa. ziune la cuibul murdar al pupazei]. punctuatitunle f. 1. arta si modul pupfizti f. 1. pasare de marimea tmei tul anumit.

de a punctua; 2. semne ce servesc a marca mierle cu o creasta de pene pe cap (Upupa punctuatiunea. epops); 2. cozonac (asemenea cuibului

pune v. (activ) 1. a aseza intr'un kc anumit: a pune o carte pe masa"; 2. a imbraca: a-ai pune pdldria; 3. a pregad: a pune masa; 4. a aplica, a intrebuinta: a-ai pune toate puterile; 5. a propune: a pune o intrebare; 6. a se-

pupSzei) cu care se Impodobeste pomul

dat de sufletul mortului (V. colac): fd doi colaci din patru saci o puptizd

dintr'o nrierld POP. ; colac peste pupfiza,

and cineva sufere o indoita paguba; 3.

Tr. ciocan de spart pietre si de facut gauri mana: a pune grdu, porumb; 7. a plasa: in lemn; 4. plant& cu florde rosii purpu-

a pune bani la dobandd; 8. a garanta: rii, mai apoi albastre, la urma verzi, rar a-0 pune capul. (reciproc) 1. a se a- albe (Orobus vernus). LIat. UPUPA (CU a Ii

www.dacoromanica.ro

- 525 -

pup

pus

celas sufix diminutfy ca la coacaza; sen- tinde la absoluta InISturare a vorbelor sul 3 face aluziune la ciocul arcuit al strAine i recente. Astfel curentul latinist pasirii. far 4 la creasta-i colorata mai ales in Transilvania, a dominat atva pupil& f. 1. lumina ochiului ; 2. fatA mi- timp In scoalele din Muntenia. El a nora i orfanA sub conducerea unui tutor. gasit expresiunea-i extrernA In Dictionarul pupitru n. mobili de pus cArti, ca- lafiaIptlaa Laurian si Maxim (1871-1876). purist m. cel ce urmAreste cu exagetete, note de muzici. pupuicii f. drigutA, nostimA: pune ratiune puritatea limbei sau a stilului.

puritan m. 1. nume dat presbiterie-

straiele cele de anul nou si te fd pu-

puica AL. [Repetire copilAreascA din puica nilor rigizi ai Angliei, cari pretindeau cA

urmeazA dupA religiunea cea mai purS ;

(cf fr. poupouleA.

pur a. 1. curat: aur pur; fig. bucu 2. fig. cel ce afecteazA principii severe. puritanism n 1. doctrina puritanilor;

rie purd; 2. corect, exact: stil pun. pur n. 1. Mold. usturoiu salbatic:

2. fig. rigorism exagerat In purtare. hum scorodoprasum); purul se con- puritate f. 1. caracterul celor pure:

surnd de fdran ca si usturoiul verde; puritatea apei, puritatea aerului; 2. 2. Tr. praz. [Lat. possum].

puradeu m. copil de tigan.

[Ung.

fig. castitate, integritate: puritatea moravurilor ; 3. exactitate, corectjune pu-

PURDi (termen luat din graiul tiganilor)]. ritatea stilului; 4. delicatetà : purifate

purceh f. femeiusca porcului: a lua de gust. purceaua de coadd, fam, a se ImbAta. puroiu n. materie deasA ce se for[Lat. PORCELLA].

purcede v. 1. a porni, a pleca : la lopta purcedea AL.: 2. a deveni: din momentul acela ea purcese ingreunatd En.; 3. fig. a proveni, a izvori. [Lat. PROCEDERE1. pureel m. puiu de porc. [Lat POR-

meazA In abscese sau ant [Lat. *PLTRONIUM (din PUS)].

purpurä f. 1. tincturi de un rosu in-

chis ce se face azi cu cosenila; 2. stotA vopsitA cu purpura; 3. fig. demnitatea suveranilor, cardinalilor: pe purpura romand credinta asezara GR. Alt. CELLUSI. purpuriu a. de coloarea purpurei, rosu purcelas m. Mold. Bot. scaietele popii. lnchls ce bate In violet: buze purpurii. purcelus m. purcel mic. purpuros a. purpuriu : mantila-i purpurcelusil I. (Banat) pitulice (cu ca- puroasez Bor.. pul negru). purth v. 1. a sustine ceva greu: a

purta o povard; 2. a transporta dintr'un loc intr'altul: a purta un pachet la posta; 3. a pune pe sine: a purta un palton; 4. a avea asupri-si: a purta mesti. [Lat. PULICARE1. arme; fig. a purta grija; 5. a duce: il purece m. 1. micA insectfi ce se nu- poartd in toate Orfila: fig. il poartd treste din sangele oamenilor si al unor cu vorba; 6. a indemna: inirna ma animate (Pulex irritans); 2. pl. cuie sau poartd sd stau rn veci cu fine AL.; 7. a Intreprinde : a purtat multe rdsboaie; tinte mid. [Lat. PLILICEM]. pureci v. a Intepeni cu pureci. 8. a fi de purtat: aceastd haind nu se puricale f. pl. V. poricale. mai poarta; 9. a avea purtare bunt' sau purice m. V. purece. rea: se poarta aspru cu toji. [Lat. PORpuricarila f. plantA cu flori galbene TARE]. purtare I. actiunea de a (se) purta 41 cu miros neplicut (Pulicaria). purgh v. a deserta pintecele cu aju- pi rezultatul ei: conduit& torul medicamentdor. purtfiret a. portativ. purgativ a. care poate purga. I n. purtat a. 1. ce a fost purtat: haine medicament ce scoate afark purtate; 2. dus, transportat: o biota purgatoriu n. dupA Biserica catolica, frunza de mint in veci purtatd AL.; 3. locul unde sufletele celor drepti expiazA fig. umblat, OW: esti om purtat CR. pficatele, de care nu s'au cAit Indeajuns In n. mod de a se imbrica, port: nu e lumea aceasta. deosebire infra ddnsele nici la stat purifich v. a (se) face pur: a puri- nici la purtat CR, fica aerul; fig. a purifica moravurile. purtfitor a. 'I m. care poarth : ochi purificatifunle 1. 1. actiunea de a purtdtori de pace En. purces n. actiunea de a purcede. puree& v. 1. a cauta purecii; 2. fig. §1 fain, a cAuta cu deamAruntul: de cumperi lucrul, II pureci si apoi toc-

II

(se) purifies; 2. datinA religioasti prin care pururea adv. mereu, pe veci. [Cf. lat. se purificA In anumite imprejurAri. PORRO, apoi, In viitor (cu aceetts particula

purificator a. care puritia.

purism n. defectul puristilor. Purismul

intensivi ca In aiurea)].

pus a. actiunea de a pane; pusul mesel.

www.dacoromanica.ro

- 526 -

pus

put

pusch 1. 1. od., in Mold., tun: tunuri pustnicie f. vieat5 de pustnic: sdlas ce Moldovenii numiau pusti BALc.; 2. de pustnicie OD. azi, atmii portativ5 de foc, lung5 de un put n. 1. groapa s5pat5 in p5mAnt metru pAnA la un metru i jumAtate. [Slay. spre a scoate ap5; 2. orice groapa : przPU*A. (din nem( Büchse)]. II adv. 1. gol furi de pcicurci. [Lat. MMUS]. ca o pusch ; 2. repede inainte: ma dupular m. 1. cel ce face puturi, le cuceam puscd la modrd. rb:0, si le sleeste; 2. cel ce sap5 puturi

puscfirl v. a bate cu artileria : tunu- de p5curii. [Lat, purzmuus]. rile pusciirind cetatea BILe. puteit v. 1. a avea puterea de a lucra puscitrias rn. cel osAndit la puscArie. sau de a face ceva, a fi In stare: putem puscirie f. inchisoare de criminali merge; 2. a avea inflpentA : el poate (pazit5 de puscasi). [Vechiu-rom. pow/i- mutt pe ldrigd clansul; 3. (absolut rk, artilerie, de unde cazarm5 de tuned] negativ) a nu mai putea suporta: nu mai puscarire f. 135taie cu tununle : de- pot de ccildurd; 4. (ironic) a nu se teme; sele puscdriri ale artileriei Bite. nu mai pot de tine; 5. a fi cu putintA ; puticas m. 1. od , corp de 500 soldati se poate. [Lat. *POTERE (dill POUR)]. putere 1. 1. tArie fizicii: nu mai am sub comanda marelui Armas, cari pAzeau la temnitA ; 2. od. in Mold , tunar : pus- putere; 2. fig. eficacitate, intensitate, punct culminant : in toatd puterea cuvdntului, casii sub cdpitanul dorobantilor; 3. soldat inarmat cu pusca ; 4. cel ce pusca in vAnat.

clS

cu

in puterea nopfii; 3. facultate a sufletului: puterea de a infelege i judeca;

puscilturà f. b5taie de puscd: cafe de a putere a fi, locutiune Mold. care exprim5 o presupunele, pe semne, se vede de trei puscaturi. puschie f. Mold, b5sicutS pe limbA : cat de a putere a fi acum esti de casa puscliie pe limb5-ti I exclamatiune pre- noastrd CR. ; 4. mijloc de a lucra n'am zervativA la pomenirea unei nenorociri. nicio putere de a te ajuta ; 5. drept de a lucra pentru altul si actul ce d5 acest drept:

[Lat. PUSTULA].

puschiu m. craidon. strengar: un pup- are puteri depline; 6. drept de a orchiu ca tine ISP. auzi, puschiul! AL. dona, de a putea impune vointa Ia : pu-

tere paternd, putere suverand; 7. dopuscociu n. clistir: fisneste apa ca minatiune: puterea Romei era ingrodintr un puscociu. [Derivat din puscd, zitoare; 8. stApanire: acum e in pute[Turc. mesh

rea sa; 9. autoritate ce guverna Statul: puscociu a. puscA mica din soc : M- toate puterile Statului eman5 dela naPune; puterea legislativ& s'exercitA coarie de copil. pulculita f. 1. puscA mica; 2. mic lectiv de cAtre rege i reprezentatiunea dupli forma-i lungueat5].

vas de pAstrat bani. pullout& f. secAturA, strengar, [Mold. puslilu: origins necunoscuta]. plumbic m. V. pustnie.

nationall ; puterea executivA e incredinmat regelui, iar puterea judechtoreascii se exercita de Curti si de tribunale ; 10.

guvern: ajunge la putere; 11. Stet supustA f. Tr. tinut nelocuit, comun5 veran : rdrile Ronulne furd puse in

sau c5tun asezat pe locul vechilor puste. 1856 sub garanfia marilor puteri ale [Ung. PUSZTA, pustita V. Puszta. Europei (Franta, Anglia, Prusia, Austria, pustie 1. I. pustietate: clucif-se pe Italia, Rusia i Ttucia); 12. fig. autoripustii; 2. naiba : batd-1 pustia I mdrica- tate, influent5 : n'are nicio putere asut-ar casa pustia! Err. [Slay. PUSTYNI, pus- prd-i; 13. fortA mecanicA puterea abutiet ate]. rilor ; 14. Mat. produsul a doi factori

pustii v. a face pustiu. pustilt a. 1. devastat: locuri pustiite; 2: fig. dezolat: nfl vis ce se strecoard intr'un suflet pustiit OR. AL. pustlitor a. si m. care pustieste. pustiu a. 1. gol, desert: casd pustie; 2. fig. afurisit: pustia de dragoste, un pustiu de somn. II n. pustietate: glasul celui ce MHO in pustiu. adv. ca o cobe: latrd a pustiu. [V. pustie]. II

egali cu un num5r dat: 9 e a doua pufere a /Ili 3, [V. puteci; formula de a putere... e un rest rar din infinitivul neapocopat dup5 a (cf. echivalentul mot.

dern de a putea...)].

puterintà f.

(ironic) putere.

puternic a. si m. 1. robust, viguros;

2. care are multA putere, care poate impune vointa sa: puternicii lumii; 3. fig.

capabil de a produce un efect mare: 0

pustule at. I. cel ce trAieste in pustiu ; elocvenfa puternicd. 2. fig. om care trAieste retras. [Slay. PUSputi v.1. a scoate un miros nepl5cut; 2. TYNINIKIA.

: a mirosi urit pute a usturoiu. [Lat. PUTERE].

pustnici v. 1. a se face pustnic (Ca.); putin a. si adv. in mic5 cantitate: pu2. a trSi ca pustnic. find apei, bea putin;, cel pupa, macat.

www.dacoromanica.ro

put

ràb

527

[Lat. *Purears, mic, din. pews, copil (cf. it. trefactiune: lernn putred, corp putred. piccino, mic, marunt i copil mien II n. [Lat. Punimus]. numar mic. putrefaeti(un)e 1. 1. descompunerea putini 1. 1. vas mai ales de lemn in .corpurilor organizate dupa incetarea vietii; care se tine lapte, apa. varzi ; 2. vas de 12. starea corpului in putrefactiune. scaldat: a spala putina, a o lua la sAnii- putregiiios 73. ce cade in putregiune: toasa (idiotism moldovenesc). [Ceh. PUTA , lemne putregdioase Ca. PUTENKA].

putinitate 1. putin lucru. putincios a. posibil. [V. putinfa

putineiu n. putini mica in care se

putregaiu n. lemn putred. [Tras din putred (cf. mucegaiu din muced)]. putregiune f. starea unui corp in descompunere.

bate laptele, ca sti se facA unt. putrezi v. 1. a cadea in putregiune; putinti f. posibilitate: e paste putinla 2. fig, a se strica. puturos a. 1. On de putoare: gunoftz omeneascd. [V. puterel

putintel adv. putin de tot. [Tras din puturos: 2. jam. trandav.

putin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. puturosie I. infectie, lene. puzderie f. 1. partea lemnoasä ce rAmititel)]. putoare 1. 1. miros urlt; 2. jam. fe- mane din cAnepa melitati, intrebuinlata meie ienesi i murdarii. [Lat. PUTOREM]. de tarant la foci 2. pleavi ; 3. fig. mulputoiu m. fam. baiat mic. [Derivat time (metafora luata dela melitatul canedin putd, membru de copil primitiv ter- pei): puzderie de vise. [Slay. P021387211% men de gingasie]. paie, calla I adv. mArunt $ i mull: zäputred a. care e In putregiune, in pu- pada cade puzderie.

Q m. a 17-a Weil a alfabetului; figureaza numai in vorbe straine.

quasi adv. aproape, mai-rnai. quatuor n. 1. bucata muzicala din pa-

quadrienal a. care revine odatit la tru parti; 2. totalitatea instrumentelor cu

patru ani: premm quadrienal. coarde ale unei orchestre. quadrivium n. in evul.mediu: partea quidam m. persoanA necunoscutA sau instructiumi ce coprindea aritmetica, mu- pe care nu voim a o cunoaste. zica, geometria si astronomia, cele patru quietism n. doctrina mistici a celor asa numite arte matematice.

quaker m. membru al unti secte re-

ce predicau o lisare absoluttt in voia lui 13-zeu i neglijau cu totul practicele ex-

ligioase, fundata pela 1645 de cismarul terioare. George Fox, azi rispandita in Anglia si quietist m. cel ce profeseazi quieIn Statele-Unite.

tismul.

quantum n. cantitate, sumA determiquiproquo n. eroare de a lua un lunatA: a fixa quantumul cheltuelilor. cru drept altul. quarto adv. in al patrulea rand. V. quolibet n. glumi proasta. in-quarto.

R m. a 18-a litera a alfabetului. 2. capul spiritual si predicatorul unei co rabar m. rindunicA de mare (Sterna). munitati izraelite. [Slay. RYBARI, pescar, pasarea hranindu se rabinat n. demnitate de rabin, cu pestisori]. rabinie a. particular rabinilor. rabat n. sciderea pretului sau a valorii. rabiti f. peste din familia crapilor, ribdà v. a avea rabdare, a suferi cu cu carnea gustoasi, traieste in ape dulci tide. [Origina necunoscuta]. (Gobio fluviatilis). [Slay. raBITA, pestisor]. rAbdare f. 1. virtute ce ne face sa surata& 1. 1. martoaga : inhchnd rabla portirn rastristile cu barbitie i fara a IM de cal hp. ; 2. fig. om uzat. [Origina cArti; 2. liniste cu care s'asteapta ceva ce necunoscuta]. intarzie a veni; 3. stiruinti, statornicie: riiblfirit a. uzat : haine rdbleirite. cu rdbdarea toate s fac; 4. lam. rdb- [Tras din rabid]. ddri prdjite, asteptare zadarnica. raboj n. lemn pe care se insemna nuribdiitor a. si m. care rabda. mere prin crestituri si care servia apoi rabin na, 1. invatitorul legii la Evrei; ca semn de recunoastere In darayerile ta-

www.dacoromanica.ro

- 528 -

rAb

rAd

rAnesti (azi obisnuit numai intre ciobanii tru impletit cosuri (Salix purpurea). [Sla v.

cei battani): fig. a for nume trecdtoare RAIOTA]. ritchitan m. plantA cu florde rosil. le inseamnd pe rdboi En. [Bulg. alsos]. rlibuealA f. Mold. unsoare de cisma purpurii (Lythrum salicaria). [Tres din reichitd, coloarea purpurie fiind comuna (CR.). [V. rdbui]. rAbulni v. 1. a tranti cu putere; 2. fig. ambelor plante]. a se rasti l. cineva. [V. bufni]. rächitici f. sau salcie mirositoare,

ribui v. Mold, a freca cu o unsoare: mic i frumos arbore cu dont mid odordbuind cioboatele cu dohot CR. [Cf. rante (Elaeagnus). nemt. REIBEN, a freca]. rachiu n. alcool combinat cu apa, se ribuj n. Mold. 1. V. riboj: am dus-o face din vin sau bucate, din prune ori elcam anevoie cu rdbusul CR. ; 2. fig. cum- rese, etc.: rachiul se nurneste in Mold. pat: sci nu ma fad sd-mi ies din rdbus holercd, iar in Tr. palindi vin-ars; varietati: basamac, bostina sau prástind, rac m. 1. crustaceu decapod, traieste in tufa. [Turc. run]. ape dulci sub pietre sau raclacini; coaja-i rAci v. 1. a (se) face rece; 2. a prinde a/arc) CR. [Ceh. RAB14}.

devine rosie, cand e fiert sau fript (As- racealà: rdceste usor; 3. fig. a deveni

tacus fluviatilis): ros ca racul; rac de inditerent, a se lust/111ra.

mare, stacoj; 2. unul din cele 12 sernne ràcila f. ranii incurabili. [Derivat din ale zodiacului, numit st cancer; 3. sen- rac, prin o metafora analoga cu cea din surf tehnice: a) surup de fier sau de o(el cancer]. pentru scos dopuri; b) unealta pentru verrAcit a. care a prins raceala. II n. fapta gele de pusca cu care se scoate incArcá- de a (se) rad. tura armei; c) furca cu care se opreste rAcitoare f. vas de racit. caru(a pe un suis; d) pl. n. ancora sd ráciturA I. pl. mancari red. radii 1. 1. vas sacru de pastrat moaste ridice racurile i sd umfle pdrizele POP. ; e) belciug. [Slay. RAIO1; sensurile tehnice sau sf. cuminecaturd; 2. Mold. cosciug:

pdru-i de Our curge din racld la pariiclidui v. Mold, a se repezi sh lo- mânt Em.; 3. cutie de lemn de pastrat veasca (dar abtinandu-se): se rddidu- branza, unt, etc.; 4, rand de podele Intre fac aluziune la cracii insectei].

este el cu pusca CR. [Origina necunos- dotta grinzi la o caul taraneasca. [Bulg. RAICLO, cutie, lada (v. lacrci)]. cuta ricnet n. 1, strightul leului; 2. fam. rical v. 1. a sapa Warm cu unghiile, cu labele gdina la gunoiu rdcde; 2. fig. tipat furios. rival v. I. a striga tare (vorbind de a roade: il tot rdcde la inimd PANN. lei si de tigrii); 2. tam. a striga tur bat, a [Origina necunoscuta]. urla ca fituele. [Slay. imaa5rj]. rAcAlicht m. ractnel. rAcoare f. 1. vreme rece: noaptea pe rAcan m. 1. puiu de broasca ; 2. in graiul militaresc: soldat nou i prost (in rdcoare; 2. boare friguroasa ; armdsarul sufld rdcoare LW. ; 3. pl. fiori: mste rdopozitiune cu descid. [Onornatopee dupa strigatu-i rac-rac-rac I de unde i rdcd- cori o apucard; 4. farn. inchisoare: l'a pus la rdcoare. [Derivat din rece]. liciu, racdfel, racalea rAciinel in. brotac. ricori v. 1. a da rficoare; 2. fig. a rAchni v. a ocacai (vorbind de puli usura: i s'a rdcorit inima. rld broascit): brotacul rdcdneste cdnd rAcoritor a. care rficoreste. ritcoros a. plin de rficoare, proaspat: e vremea a ploaie. [V. rdcard. ràcari m. pl. od. scutelnici cart adu- un vdnt rdcoros. ràcovinä f. V. rocoinfi. ceau stapanilor lor o sutà de raci pe saprAculet m. planta cu flori albe rosiatamana. racatet m. Buc. brotac: miscd gusa Lice, al chrii rizom gros poseda proprietfiti astringente l vulnerare (Polygonum ca ttn racatef. [V. rdcar]. rAceati t. 1. insusirea celor red; 2. bistorta). [Derivat din rac, dupã coloa-

boalã cauzata de un frig neasteptat: a rea florilor sale]. radii f. mare basin (natural sau artimuri de rdceald: 3. fig. indiferenta: l'a ficial) spre mare unde corbbiile se pot aprimit cu rdceald. [V. race]. rachetA f. 1. teava umplutfi cu pulbere daposti (= tr. rade). raidacinA f. 1. partea arborelui raminitrata si care produce la inaltare efecte speciale de lumina ; 2. unealta in jocul ficath l ascunsh in pamant: a prinde de-a mingea (--= fr. raquette).

rdddcind, fig. a se aseza bine intr'un loc;

rachier m. fabricant de rachiu. 2. partea plantel din pamant ce e bunfi rachierie f. fabricA de rachiu. de mancare: rdclacind de ceapd, de usrischità f. un fel de salcie, bunã pen- turoiu; 3. nume de plaute: radacina tIe

www.dacoromanica.ro

- 529 -

vie!

rfig

micsunea, plantA IntrebuintatA in mediradicalism n sisterna politica care cinA ce serva, din cauza mirosului ei pia- tinde la o reformA corn pieta a institutiu. cut, la fabricarea pudrelor i sfipunurilor nilor unei tart. parfumate (Iris florentina); radacina rildiche f. V. ridiche. dulce, gliciriza ; radacina ciumel, captaradine f. pl. cele clout' plasi laterale

lan; 4. partea prin care unele organe se ale setcei. [OriginA necunoscutA]. tin de corp: rdddcin a pdrului, dinfilor; radiofon n. aparat care, prin radia5. fig. origina, cauzA prima : a tdia rdul tiuni, transmite sunete.

din reiddcina sa; 6. Gram. vorba primitiva din care deriva altele; 7. 1n arit-

radiografie I.

j X,

fotografie (min razele

permitand a determina situatiunea

metica, numfir care trimultit win el Instil, 'exacta I natura leziunilor osoase. reproduce pe cel dintai: rdddcind pdtraradios a.1. care straluceste: stea ratd, raddcind cubicd. [Lat. RADICINA].

dioasd; raiu 'mi deschide poarta-i ra-

raidliciniu a. de coloarea galbuie a ra- Idioasa AL. ; 2. care exprima o vie muldAcinei: cerneald rddcicinie. ,tumire: fatd radioasd riulan n. lucrare colturatA de fortifiradiotelegrafief. telegra fie fArA skins. catiune: .oittat 'n rddan cade rdcnind radioterapie f. metoda de tratare a AL. (= fr. redan). unor boli cu ajutorul razelor X. rädascal 1. insectA sburatoare cu coarne riidiu n. Mold. pAdurice: adio I rdca ale cerbului (Lucanus cervus). [Al- diuri, codri umbrofilNEOR. [Vechiu-rom. terat din reigace]. Ireade (1537): originii necunoscuta]. rádiliscat a. se zice de cotrnele vite- radiu(m) n. metal descoperit In 1899

lor ce seamanA cu ale radascai. de Curie V caracterizat min aceea cA sArade v. 1. a rAzui; 2. a taia parul pana ruffle sale aunt luminoase, producand la piele: a-0 rade barba; 3. a terge diferite actiuni chimice. pe d'asupra : a rade o vorbd; 4. fain. riidvan n. Mold. Lin fel de careta pe

a Insela : am jucat... i-am ras CAR.; 5. arcuri. [Rus. RYDVANT1 (din nemt. Reitwa-

(galicism) a darama la parnant: cetdflle au !list rase din temelie MIX. [Lat. RA, DERE sensul 5 dupd fr. rased. rade v. 1. a-si arAta bucuria prin contractiunea muschilor fefei: numai omul r6de, dobitoacele nu rdd ; 2. fig, a avea un aspect gratios; totul rade in naturd ;

3. a glumi: vrei sd rdzi? 4.

a-si bate

gen)].

f.

(galicism) izbiturA bruscii de

vant: sub crdncena rafald AL. (= fr. rafale). rafini v. 1. a face mai fin sau mai curat : a rafina zahdrul; 2. fig. a exa. gera fineta, a subtiliza.

raftnare f. I. actiunea de a rafina

joc o, soartd schimbatoare, ce rdzi de (zahar, metale); 2. fig. fine% exagerata. omenire! Ai. [Lat. RIDERE]. rafinirie f. 1. loc de rafinat zahar; raditt v. 1 a verge, a suprima : a radia 2. fig. rafinare: rafindriile viefii. un nume; 2. Jur. a desfiinta: a radia o rafinat a. 1. purificat; 2. fig. subtil,

ipotecd; 3. a emite raze luminoase; 4. delicat Oa la exces. fig. a exprima o bucurie foatte mare. radiare f. 1. actiunea de a radia ra-

rafinor m. cel ce rafineaa

raft n. barn de cal: frdne cu flu-

diarea unui nume dintr'o lista, radia- ting ori scumpele rafturi POP. [Turc. rea unei ipoteci; 2. emisiune de raze RAHT). luminoase . radiare solard; fig. bucurie raft n. politA pentru asezat marturi. foarte vie. [Turc. RAPT, suport de fereastral radiat a. dispus in forma de raze. I rafuealà f. 1. achitarea unei datorii; radiate n. pl. animate nevertebrate ale 2. fig. revansA.

caror organe sunt dispuse In raze ImprerAful v.1. a regula o socotealA, a plAti jurul unui centru: polipi, spongii. o datorie; 2. a se iustifica: amar li vei radiator n. aparat servind a marl su- da seamd, foarte greu te-i rdfui Neon. ; prafata de radiare a unui tub, se Intrebuin- 3. a se revansa. [OriginA necunoscuta teazA mai ales pentru Incalzitul caselor. rAgace f. Zool. radasca. [Bulg. noose]. radical a. I. ce tine de rAclAcinA ; 2. rfigfieala f. actiunea de a ragM.

fig. ce tine de esenta unui lucru: vifiu rattii1 v. a scoate gazuri din stomac, radical al unei sisteme; 3. Intreg, corn- prin gura. [Slay. RYOATI, a ghiortai]. plet: vindecare radicald. I adv. 1. cu ragalie f. pl. buturugi aduse de rturi desAvarsire: 2. pop. In termeni tehnici,

si lAsate pe prundis. [Vechiu-rom. rdgdIn stil neologic: a vorbi radical. II m. lie, rAdAcinA origina necunoscuta]. partizan al radicalismului. I n Gram. riigaz n. 1. timp disponibil, repaos; 2. parte invariabila a unei vorbe, tn opozi- amanare, pasueala. [Cf. litfan LUCAS, tertiune cu dezinenfele. men, limp]. aineanu, -Dirt. Universal, 6. 44

www.dacoromanica.ro

rag

-

530

rage v. a sbiera ca vitele: boii rag,

-

ram

rAli f. Mold. V. rani: se pune intr'a

caii rdncheazd AL. [Lat. vulg RACIP.RE = raid jos ldngd foe CR.

rank v. 1. a aduna iar la loc; 2. fig. raget 11. strightul boilor : un raget a adera la un partid; la o phrere (=-- Ir. grozav si lung de taur AL. [V. rage]. rallier). clasic TEJOIRE].

ragila V. a rhzui chnepa i inul uscat. raliu n. sinh de cale ferath (=- fr. rail). ragilà I. pieptene de tras fuioare: raram n, 1. ramurfi: teiul vechiu un gila i peptenii de pieptenat cdlji CR. ,ram intins-a En.; 2 fig. diviziune, parte [Si raghild, ravild : cf. cell RAPALA, darac].

rAgaseala f starea celui ragusit.

rriguai v. a pierde vocea, a nu putea

lintegranti: ramul administrativ. [Lat. RAmes].

rAtnis v. 1. a scurma sub phmAnt ca

vorbi bine. [Tras din lat. ruvus (=riAncus), pored; 2. fig. a roade: ma retard la inimd

sd ftiu ISP. [Lat. RDIARII. de unde rag, cu sufixul us]. ram& f. cadra, pervaz. [Rus. Roy, (din . rsliguait a. cu glasul aspru. rahagiu m. vAnz'ator de rahat. [For- inemt. Rahmen)]. rAmii 1. vierme inelat cu corpul rotund,

matiune analogica].

rahat n. pasta din zahar, Minh, mig- folositor agriculturei (Lumbricus agricodale si must de poame, cu fisticuri l va- la): rdmele umbld a ploaie. [Tras chn Mlle : rahat de Belavista, de Syra. [Scur- rdnied. ramadan n. postul mahomedanilor ce tat din rahatlocum].

rahatlocum n. prajitura numith obis- cade in a noua lunh a anului arab. nuit rahat : bdtrdnul dervis mi se infd- rimAneA v. (neutru) 1. a sta locului foseazd cu o cutie de rahatlocum AL. (in opozitiune cu plea): a rdrndnea la [Turc. RAHAT LOKUH ; lit. desfAtarea Ode- noi; 2. a fi mai mult, a subzista : ce ne jului sau bucatA delicioash]. mai rcimdne a rilmas singur din toald rahitie a. atacat de rahitism. familia ; 3. a ajunge intr'o stare: a rdrahitiam n. boali de copii ce le In- mas scirac. I (activ) v. I. a Intrece pe covoaie Ora spinizii, cauzath mai ales de cineva, a-1 Invinge: Hercule fi rdmase prostul nutriment. pe toji ; 2. a clOtiga un rhmasag. rahnii f. Mold. troahni. [Originh ne- [Lat. SzmANERE]. .

rAmas a. Invins: a se da rdmas.

cunoscuthl

rahtivan m. od. chmAras de rafturi n. 1. actiunea de a rAmAnea : rdmas bun,

al cailor domnesti: dupd cldnsii veniau adiol 2. rezialtatul ei: rAmAsith. ramAsag n. prinsoare: a castigat rdcaroled, rahtivanii i postelniceii calan Fir.. [Turc. RAHTEVAN(AOAST)]. mcisagul. [Tras din rdmasl. raiA 1. od. 1. crestin supus Portii, si ramified v. a pune ramasag: eu ma' In special poporul din Tara romineasci ramdsesc PARR. si din Moldova, tributar Turcilor: cererile rimhipitA f. 1. ceeace rimAne dintr'un crestinilor raiale On.; 2. cetate ocupath tot; 2. pl. rimasuri dela un ospht; 3. pl. de Turd, anume in Muntenia (Brill& ceeace rimtine dela un mort, oseminte: Giurgiu, Timm) si In Moldova (Hotin, rdmdsije pdmantesti. [Derivat din rd.

Bender, Chilia). [Tun. RATA, lit. turmi].

mast

rAie 1. boali contagioash a pielii, Ca- rAmAtor m pore. [Lit. care rdnul sau racterizath prin o mare spuzeala l man- scormoneste phmantul]. rambura n. actiunea de a rambursa. chrime mai ales !titre degete. [Macedoramburah v. a lnapoia banii cheltuiti rom. ardnia =lat. ARANEA, pecingine (lit.

pentru cineva (= fr. rembourser). raion n. raza unui ours (--= fr. rayon). ramificti v. a se divide In ramuri (arraios a. 1. plin de ride; 2. fig. murdar, bori, drvi fig. stiinte). respinghtor; 3. (ironic) fudul, care face ramificatiune f. 1. dispozitiunea rape grozav. murilor pe o crach: 2. diviziunile si submita 1. strightul paznicilor de noapte diviziunile until object: ramificajiunile (pe ell), de unde inspectie de noapte: vinelor. fanaragii strigau regulat raita NEOR. ; rAmlean a. (arhaic) roman: iatd un 2. ocol : hotdr2 sd dea o raitá prin ora- cdpitan, cdpitan rdmlean POP. I m. Rophiaien)].

sele oltenesti OD. [Ling. RAJTA I hidden. man. [Slay. RDILIANINT1 (din maul, Roma)].

rain n. 1. paradis; 2. pop. pomani

(doul colivi, doi colad, Ihmhi, mere, smochine, stafide). [Slay. lull

rAmni v. V. rival.

ramolisment n. starea celui ramolit. ramolit a. si m. cel cu inteligeda sM-

rJnlcà I. planth de pAdure cu florile bith de o paralizie a creierului (= fr. ramid albe (Cardamine impatiens). [oft- molli). ginA necunoscuthl. rampA 4 1. balustrada de-p lungul .

www.dacoromanica.ro

- 531 -

rant

rap

unei sari: 2. kc In pant& langa un drum: dueascd secretar la vr'un minister AL.; Tampa de vinuri la gard; 3. In teatru, 2. a fixa : se rdnclui ziva, locul PANN. rand de lumini la marginea scenei. [V. rand]. randunel adv. ca o randunica : ccaul ramtata I int. ce imita sunetul tobelor. rdndunel, sbura POP. [Onomatopee]. randunica t. 1. pasare ce rimane in 1. lemn iesit din trunchiul ramuri t. arborelui; 2. partea unui hint de munti tàrile noastre primavara, vara i toamna,

sau a unui curs de aph : Carpatii au mai multe romuri; 3. pl. coarnele cerbilor ; 4. fig. diviziune, parte: diteritele ramuri ale matematicelor; 5. subdivi-

pe and iarna o petrece In baffle calde;

sboara foarte bine in zigzag, nutrindu-se cu insecte pe cari le prinde In sbor (Hi-

rundo domestica); randunica Domnu-

ziunea unei familii. [V. ram, pl. ramuri, lui, codobaturd ; 2. Bot. iarba .fiarelor.

de unde s'a abstras un sing. ramure]. rainurat a. acoperit cu ramuri: o salcica rdmuratd POP.

raanuros a. cu ramuri numeroase

cerbi cu coarne rdmuroase Ere .

I LLat. *nmuNDINELI.jj .

rang n.1. loc ce ocupa cineva In stima

oamenilor scriitor de pi-1mill rang; 2,

data sociala : a ocupa un rang distins; 3. grad de talk, de importanta, a unei

rana f. 1. ruptura in partile moi ale corabii de rasboiu. rani v. 1. a face o rant:: 2. a sfasia: lumine de torte rdnesc intunecimea rana f. coasta, lature: U gasi la um- ca pete de jeratic Em.; 3. .tig. a vatama: bra culcat pe o rdnd PANDr. [Mold. raid: se rdnird cu tofu de dragostea ei POP. corpului; 2. fig. suferinta, durere: rdnile inimei. [Slay. RANA].

rani v. a curata: Iota rcinefte fan-

origina necunoscuta].

ranch f. funia cu care se leaga leuca tana ai o ingrijefte bine Cu. [Bulg. raNI, de carambul carului. [Olteneste runc, a strange, a ridica (cu lopata)]. Tulcea postoruncd (v. aceasta vorball. rank a. 1. care a capatat o ran& ; 2. ranciu a. se zice de boul ramas de- fig. slbsiat: ganduri mangaioase pen-j fectuos dela intorsul testiculelor. [Derivat tru o inimd rdnitd NEM. din rafted, partile genitale ale taurului: ranita 1. sac de soldat. [Rut. rdafxrCr, (din nemt. Ranzen). origin& necunoscuta]. ranced a. cu miros urit i acru (vor- ranji v. 1. a-si arata dintii, vorbind bind de came ori grasime stand', aproape de cdini; 3. fig. a rade cu Mutate. [Slay. In putrefactiune): unt rdnced. [Lat. RAN' *REJAn (serb. lapin)]. OEMS].

rancezi v. a se face iânced. rtinchezit v. Mold, a necheza calul

hist a rdnchezat AL. [Lat. RONCHARE].

ranchezare f. Mold. nechezare ; chiote de biruinta fi a cculor rdnchezdri NEM.

ranchita f. (Snagov) Zool. blehnilL

= bahlit]. rand n. 1. ordin, rang succesiv: fie-

[Cf. ranced

ranjitor a. si in. care ranjeste, riinta9 n. Una prajitii In unt. ging,

niarrAst

ranunchioara I. Bot. silnic. ranunchiu rn. V. rarunchiu.

ranzh f. 1. stomac; 2. pipotfi: ranzei de dropie AL. [Macedo-rom. rdndzd albanez RtrqDLS, chiagj.

ranza f. mugur lung In forma de o.

mid& (la alun, fag, mesteacan). [Slay. care la randul sdu ; pe rand, unul dup.& RENSA, floarea amentaceelor, maarr], altul; 2. ordine de serviciu: i-a venit ranziaoara f. (Banat) Bot. rarunchiu.

rdndul; 3. sir: un rand de cdramizi, rattans a. Mold. rau la inima. [Cf de case; rand de haine, costum corn- sinonimul mate pestnte]. plet ; 4. ordine de timp, data: de rdnMph f. deal pra pastios, coasté min dub asta, in mai multe rdnduri; 5. li- vale repede: prin rdpi addreci zdpada nie: citesc printre rdnduri; 6. ordine de soare s'ascunde AL.; a da de rapit, sociala, data de indivizi: de rand, ordi- a duce la pra pad pe cineva. [Lat. rupx]. nal.. comun: om de rdnd, haine de rapacitate 1. 1. lticomia animalului rand. [Slay. RIGA ordine, grad, linie, ce se repede asupra pradei; 2. fig. lawsoarta, fire]. 11 adv. pe rand, de-a randul, rnie de castig. ripai v. a bate din picioare sau din succesiv, consecutiv. randaa rn. servitor In curte ai la bu- palme. [Onomatopee].

catarie, sluga la cal. [Lit. sluga de rand]. randea 1. unealta dulgherului si a

ripait n. sgomot prelung.

rapist n.'1. rain

cainilor, cailor; 2.

tamplarului spre a netezi lemnul: a da boala celor murdari la cap. [Origin& ne(a relndea. [Turc. mind cunoscutal. raindueala L ordine determinata. rapanghele pl. in locutiunea popu-

randui v. 1. a orandui: sd ma rdn- lara a lua (da) la rapanghele, a trage

www.dacoromanica.ro

rip o bAtaie tapAnA:

- 532 -

rAs

il lizard din noir la neascA ce cade a treia Marti clupa Pasti: noud Marti i Rdpotinii i-am Jimif

rapanghele Isp. [Cf. rtipdi].

rApAnos a. plin de raphn: cal rand- cunt am putut PANN ; 2. turte flicute cu

acea ocaziune: facerea rapotinitor duper rApek f. Mold. uscAtur5 de vita. [Ori- Pafti. [Origins necunoscuta].

nos CR.

rapsod m. 1. canthret ambulant, la rapeauga f. curgerea nasului (boal5 Grecii antici; 2. fig. poet primitiv; crolipicioasi la cai); o rdpciugd de cal CR. nicarii i rapsozii En. rapsodie t. fragment de epopee, can-. [Origin:a necunoscuti]. itec izolat recitat de rapsod. rapeiugos a. atins de rApciuga. rApsti v. Mold, a se rhsti. [Slay. airRApetune rn. numele popular al lunei gins& necunoscutA].

Septemvrie. [Lat. aArnoNsn, seceril: lit. phsró, C mormAi]. ripuitor m. cel ce rApune. luna secerisului].

ritpez n. avantul calului: un rdpez rApune v. 1. a omorl, a prilphdi: luvoinic ii da POP. [Abstras din repezi]. pul a rap= boii; 2. a muri: Radu Vodd rApi v. I. a apuca cu lorta; 2. a lua se rdpusese de o cumplitd boald OD. ; lnainte de tirnp : moartea rdpeate pe 3. a pierde: mofia set-0 rdpue PANN; 4. cei tined; 3. a transporta de bucurie, fig. a dispare: a cdrui origind 'n secoli de admiratiune: cum o vede, se rdpefte s'a rdpus OR. AL. [Lat. REPONERR, a pune de mandrefea ei Boc., al ei sufiet se de o parte, a pune In mormAnt]. rdpeate Erg. [Lai. RAPERE ; sensul 3 dupA

fr. ravir]. rApire f. 1. ridicare cu violentA; 2. transport, extaz: toatd adunarea vede cu rdpire Bor.. ripit a, 1. luat cu foita; 2. fig. transportat de bucurie, de extaz. rapitA f. plantA din ale aril seminte

rApus a. omorit, prApAclit.

rar a. 1. care nu e des sau compact: aerul e mai rar decdt apa ; 2. ce vine la timpuri deptatate -putine: rare aunt momentele de fericire; 3. care nu e comun sau obisnuit: o frumusefe rard; 4. fig, exceptional, de mare merit: e un om rar. [Lat. luaus]. I adv. nu adesea.

se face un uleiu de uns si de luminat rara adv. cu pasi mhrunti: pornia (Brassica rapa). [Serb, RILPITA (din lat. rara pe dealuri. RAPAI. rarefacti(un)e 1. actiunea de a rAri ripitor a. 1. care rApeste, lacom de starea lucrului rant. pradit: lup rdpitor; 2. fig. pornit: om rareorI adv. nu adesea. rdpitor; 3. fermeator: cu o voce rdriff. v. 1. a (se) face rar; 2. a veni pitoare. tn. cel ce rhpeste. II n. pl. rii- rar: o cam rdnam de pe acasd CR. ; II

pitoarele, pAsAri de pradh.

raport n. 1. dare de seamA despre o

misiune sau o lucrare: raportul unui

3. a merge rar: a o rdri dela Foal& [Lat. RARESCEREI.

riri n. rariste: face cucul la rdrif Pop. inginer, medic; 2. analogie, convenintri: rarisim adv. tonne rar. rariste f. locul padurii unde copacii aceste cloud edificii au raport laolaltd ; 3. relatiuni (naturale sau logice) intre In- sunt mai rari : rariatea de brazi Err. cruri: raport de cauzd la eject; 4. re- rarita 1. 1. plug tArh rotile cu dot.15 latiuni Intre oameni: raporturi de ami- cormene (servind la Invelirea cuiburilor de; 5. Gram. relatiunea vorbelor Intre cu porumb); 2. constelatiunea lui Siriu: ele: raportul adjectivului cu substan- rarifele i luceafdrul de ziva CR. [Serb. tivul sent; 6. relatiuni Intre dotal mhrimi RALITA, plug mid sau cantitAti matematice. raritate f. I. caracterul celor rare, raportie v. 1. a face un raport; 2. a mica cantitate; 2. ceeace se IntamplA rar; povesti din auzite: ceildtorii raporteazd 3. luau rar.

adesea lucruri false; 3. a atribui: a rArunehiu in. 1. rinichiu; 2. fig. seraporta un efect la cauza sa; 4. a fi diul sensibilitAtii morale: pleacd cu râin conformitate cu: a se raporta lao- runchii sdrobiti de m6hnire ISP. ; 3.

laltd. Bot. floare brosteascA. [V. rinichad raportor m. cel InsArcinat cu facerea ras a. 1. tuns pant: la piele; 2. cosit: unui raport. n. instrument geometric, crimpul ras rdmane verde ca o apd semicerc de mAsurat unghiuri. luminoasd AL. n. actiunea de a rade: rApos a. plin de rape: alunecos, re- rasul barbei. [Lat. aAsua]. pede la vale. rats n. 1. actrunea de a rade; 2. bAtaie II

II

rAposA V. a Milt [Lat. REPAUSARE].

de joc: a liza in rids, a face de rds.

rAposat a. 0 m. mort: rerposatul in- [Lat. PIMP]. rAs m animal carnivor cu ochi foarte tru fericire. RApotini tn. pl. 1. shrbAtoare tArã- ageri (Lynx). [Slay. Mil.

www.dacoromanica.ro

rãs

Tan

533

riis... particul5 indiand o repetitiune poleon dvea geniul rdsboiului; 3. se

(mai intensivii cleat re), adesea cu o zice de animale cari atac5 pe altele; 4. nuanta peiorativ5. [Ea reflecteaa and pe fig. luptA In genere : a face reisboiu slay. RAZti, RAS, si and pe lat. la RE (une- vifiilor. [Slay. RA21101, tAlhArie, omor : senori ambele confunclandu-se)]. sul vorbei a lost romAneste innohilit]. V. rfisad n. 1. arbust proasat plantat; RAsboiu. (Mime proprii).

2. fig sernAntA: sdgefi ce prind rdsad

rOsboiu n. I. unealth de lemn cu care

de moarte 'n piepturi omenesti AL. se tese pAnza; 2. carul joagarului, calul [Serb. RASAD, butas de transplantat]. sau aluseii morii de ant ; 3. puntea feräsiidi v. a transplanta : sd semene restrAului. [VorbA identia cu cea preceflori i sa le riisiideascd Isp. [Serb. RA.. dentA (serb, RAZBOI) ; stativele reproduc SADITI]. sgomotul unei bAtAlii (cf. fr. métier batrasadnita f. pepinierA. [V. rdsädil. tent, stative)].

rfisfiltit v. a sAlta inapoi (vorbind de

ceva elastic).

rsäri v. 1. a sari deodatfi: fifth' rdsdrind din somn; 2. a iesi din plmAnt (vorbind de plante): iarba abia rdsdrise; 3. fig, a test pe neasteptate: de unde ai rdsdrit? 4. a se arata la orizont (vorbind de astre): pand a nu ro-

rfisbucuros a. foarte bucuros: era bucuroasd si résbucuroasd in sufletul ei CR.

rasbun n odihnA, pace: foamea nu-i dedea résbun. [Abstras din rdsbund]. rfisbunii v. 1. a face din non bun, a deveni iar bua (vremea), a se Insenina

cum se rdsbun un vifor sburdnd din

sari soarele; 5. fig. a apare : mid rasa"- nor in nor Err.; 2. a face din non bun

rind din umbra trecutului; 6. fam. a (Caul comis): in vechime ucigasul plAtia create mare (vorbind de copii): crit a Taseird [Tras din sari]. rfisfirit a. I. iesit din pAmant: flori rdsdrite; 2. !mit de stet: boi din cei mai rdsdrifi ISP. ; 3. In relief: chipuri rdsdrite On. n. 1. momentul and un

o sumA hotAiltA rudelor ucisului (v. rdscumpérd); 3. a inflige Maus pedeapsa, a

tre copaci; 2. a cutreiera; a rdsbate

riischitor n. 1. unealtA de depAnat

cum ai putut rdsbi pdnd act? 2. fig. a Invinge: Pa rdsbit frigul, foamea? 3.

rfisciti v. a citi din nou.

face rAu pentru fau: s'a rdsbunat. [Din rds (= lat. RE RE) 0 bun]. rasbunare f. 1. actiunea prin care cineva se rgsbua ; 2. dorinti pasionatfi astru a pare la orizont: dela rdsdrit pdnd de a se asbuna. la asfinfit; 2. partea cerului unde soa- rfisbunAtor a. si m. care (se) rAshunA. rele se ridicl d'asupra orizontului (ca ritscalcfirã v. a Intinde i depArta pipunct cardinal): rdsdritul i apusul. cioarele. [In loc de rdscrdcdna; cf. bulg. rfisfiritean a. si m. 1. oriental; 2. ce RASKRA6AVAM, cu acelas sens]. tine de biserica greaa. riscintitor a. care repet5 antecul: rfisfiriturii f. tresArire: o raseiriiura (filornela) povestia cu 'ntristare la Echo-rdscdntdtoare GR. AL. a inimei OD. ràsiturà f. efectul raderii. riischirà v. 1. a rAsfira frunza cd rasbate v. 1. a trece sau pAtrunde mi-o rdschira POP. : 2. a depina. [Rosprin: raze/e soarelui rdsbdteau prin- tire dialectal5 din rds fire]. II

munfii. [Slay. RA20 si bate (cf. reisbi)]. tortul: 2. fig. se zice de un om slab si Tfisbi v. 1. a p5trunde de cea parte: Malt. [V. rdschird].

[Slay. RAS

citi].

rfiscoace v. a coace prea mutt. [Lat. farn. a ODIOri tn batai. [Slav. RAZEITI, a frangel. RE EX Si coace].

rfisbitor a. care risbeste: fd-te ful-

ger reisbitor AL.

riscoage f. pl. plang cu flori marl

frumoase, rosii-purpurti, fructul e o cap-

räsboi v. a purta rasboiu, a se lupta sulA patrunghiular5 cu numeroase seminte

ca niste uriasi s'au rdsboit Romdnii (Epilobium angustifoliurn). [OriginA nedin arnbele fart Bice. cunoscuta räsboinic a. 1. ce tine de rasboiu: ritscoata I. revolt5. [Slay. RASHOLA, desse pleacd pe rdsboinicul sdu arc AL. ; binare]. 2. propriu rasboiului: popor rásboinic. rascol n. 1. drug de lemn la loitrele 0 rn. ostean care se lupta. [Slay. RAZBOINK0, carului; fig. a trecut peste rfiscoale, s'a ucigas, tfilhar (v. rdsboiu)]. Intrecut cu...; 2. aus de luntre. [Slay. risboinicesc a. rásboinic: pdrndntul RAZICOL, despiaturA]. riscoft v. a auta rAsturnAnd toate: II cletteste rdsboinicescul tunet GR. Ar.. rOsboiu n. 1. luptfi cu armele intre a rdscoli toata casa. [Lit. a face ritsdoufi natruni: rdsboaiele defensive sunt coalA cercetand). singurele drepte; 2. art5 militarA: Norascolnici m p1 schismatici rust im-

www.dacoromanica.ro

- 534 -

rat!

rAa

pArtiti 9n douA grupuri (cu i fArA preoti), tesc tn loc pinA ce cad jos. [Slay. RAS 0 in total vr'un 1.400.000 de sectatori. [Rus. fugal. risfulg n. I. umflatura ugerului (boalA 'uncultured, schismatic]. V. scopiti.

rfiscopt a. I. prea copt; 2. tare: ou la oi); risfulg sec, cAnd le piere laptele

slabesc la trup ; 2. Bot. dalac (frunzele

reiscopt. [V. reiscoace].

rascote I. pl. CrfiCi uscate : vizunia plantei se intrebuinteazA In contra rAsera inconjuratcl de busteni .0 de ras- tulgului) [Lit. rasfulger (cf. macedo-rom. fulgu, fulger), adicA boalA instantanee cote IsP. [Cf. ureasc]. rAscov m. Mold. si Tr. ciupercA co- (v. fulgerdtur6)]. rasgliealA f. rAstAtare. mestibilA de coloare rosie-cArilmizie (Agarasgai v. a rAslata peste miisura. [Serb. Hems deliciosus). [Cf. rus ler.. rosiatic]. raiser/Wank v. V. riisciicArA. IV. era- awzoorm, a creste bine (un copil)].

rasgandi v. I. a se gandi din nou;

canal

rAscroi v. a croi din non. [Slay. was-

intom, a Mia de-a curmezisul].

2.

a-si schimba parerea s'a rcisgeindit.

[Slay. RAS 0 geindil.

riascruce f. 1. locul unde se Incruci- rasghina v. a se rascracana min aluai: ajunge necare. [Cf. desghinal. in reiscrucile drumului CR. ; 2. partea eashirh v. a se risipi : armata se sdroseazil dorul sau mai multe

trAsurii de care se prind sleaurile; 3. spe- beste si se reishird BL.c. [V. riisfira rinà f. materie inflamabila ce curge tezele vartelnitei. [Slay. RAS Si crucel. riisculh v. a (se) revolta. [Slay. R.AS- din unii arbori (pin, brad). [Lat. RESINA]. HOLM, a desbina]. rAinnos a. ce produce rAsinA : arbore

risculare f. rebeliune. [V. r6sculd]. riisinos. [Lat. RES1NOSUS]. raisculat a. at m rebel. risintelege v. a' intelege foarte bine: reiscumpArk v. I. a cumpara un lu- afi infeles i rcisinfeles CR. [Slay. RAZii

cru vAndut; 2. a libera cu ajutorul bani-

al

infelegel.

raslet a. 1. care se departeaza (oaia lor: a riscumpara captivi, robi; 3. a scApa, a mAntui: Isus a rdscumpdrat din ;tura); 2. izolat: amar e de refspe crestini de moartea etern6; 4. a leful ce 'n urma lor rdmdne AL.; 3. compensa : a reiscumpdra defectele prin fig. singuratic: frumoasii ca Un gand calitdfi. [Vechiu-rom. r6scummira, a rfis- rdslet Copt:C. [Slay. sAnITI, deosebit].

buna (a compensa crirna cu bani) = lat. 'glisten v. 1. a se desghina : cdnd e RS SE i cumpara]. turma r6slefità, faril cdini, fard pdsrilscumparare f. 1. actiunea de a tor AL.; 2. fig, a se depArta pentru a nu rascumpara; 2. pretul de rascumparare a se reislefi feciorii depe Mired sine CR. unui candy; 3. scapare de pacate. rAslog in. Mold. scAndurA lunga de rAsda v. a da din nou: sci le dai si brad: cocioabd ingradit6 cu raslogi de sd le nisch:1i CR. [Slay. RA20 0 dal.

brad CR. [ing. RESZLOO, scAndurA des..

a rasfafa calul pe coarnii; 2.

a cotropi: mi-a rdsluit budifica mea

rAset n. rtts in gura mare. picata]. rAsifita v. 1. a atinge usor cu mAna: riislui v. 1. a taia pe margine; 2. fig. fig. a

trata cu prea multA blandete: a-si r6sf6fa de reizesie AL. [Slovean REJLIATI. a Ma]. copiii; 3. a face pe capritios: ce mi-te rAsmerita I. Mold. revolutiune, In reisrefi? 4. a se desfAta : albinele se rds- special cea dela 1821: de cdnd cu refsfags' printre flori. [Din RS Ex 0 fab merifa volintirilor AL. [Slay. RAZMMITA, cele doui sensuri fundamentale ale vorbei rAsboiu]. sunt: a mangaia fafa si a da cuiva prea rtiani v. a macina (piper, cafea). [Ori-

multA fafil (cf. nas, obraz) = it. sfac- gina necunoscuta ciato (v. infrunta)]. ritianitä f. moriscA, mai ales de cafea. rAsfirh v. 1. a departa unul de altul [Tras din rdsni]. (ex. degetele):

2. a desfAsura : pdsdrile

rtignitoare f. piatra de pe podul morii.

nisfiret aripile; 3. a se impráslia: rasol n. I. came flartá pentru prepafueind se resfirau c6te unul until rarea supei, peste fiert; 2. spoeala : a da POP. [Slay. RAS si fir (probabil primitiv rasol unui zid. [Bulg RASOL, came de metaforA din sfera tesutului), de unde si bou]. variantele rachira reishira, de ori- rasolealà f. spoealA. 1

rasoli v. 1. a tencui gros; 2. fig. a lurAsfilrat a. I. risipit : ash reisfirate; 2. cra prost, a face ceva cu zor. desMsurat: cu pcirul rdsfirat pe umeri rawA f. pila groasA a rotarului. [Ung. risfoi v. I. a Intoarce toile unei cArti; aAspe) (din nenn. Raspel)]. 2. a consulta opere. [Slay. RAS Si foaie]. rAspAndi v. 1.a duce departe, a arunca rising n. boalà de oi cAnd se invAr- in toate partile: a r6spfindi nfl miros; gina dialectara].

www.dacoromanica.ro

- 535 -

rAs

rAa

2. a !Aga In minte: a rdspdndi spaimd ; urma frigurilor: peitimesc de rast AL. 3. a propaga : a rdspdndi un soon; 4. [Ung.

a varsa: a reispdndi sdnge. [Slay. RASPODITI. a Imprastia].

raspantie I. punctul unde se Incru-

RAszr].

rastfilmfici v. 1. a talmaci din nous

2. a schimba sensul [Slay. RAS 0 tdlmezcit

rastav n. 1. In tipografie, bucati de fier cu can se strang literele in presa ; 2. Ly. rfispar m. pestisor cu spini pe spinare nealta la rasboiul de tesuts 3. fig. cadru.

ciseaza drumurile. [Slay. RASP6TIIE].

(Gastrosteus pungitius). [Slay. a.ts si [Tras din slay. RASTAVITI, a separa]. pad. adv. in raspar, In directiune o- rfisteiu n. 1. bat ce tine gatul boilor pusa parului, contrar ; a lua In raspar, in jug; 2. cuiu lung de lemn. [Cf. rdstav]. a trata aspru pe cineva. rasa v. a vorbi cu asprime. [Origina 11

raspas n. ragaz: nu-i date reispas set* necunoscuta].

se mai gandeascei Isp. [Slay. RAS §1 pas;

rastigni v. a crucifica. [Bulg. aszrzase].

eastimp n. interval: in rdstimp de ritspicat a. si adv. deslusit: a vorbi zece ant. [Mold. rdstdmp = slay. assn5ph,

cf. reatimp].

reispicat. [Vechiu-rom. rdspicat, despicat interval]. riistit adv. cu tonul aspru. (Dosoftem): v. despicd].

risplatä f. ceeace se &A cuiva pentru rastoacii f. locul unde se iea apa de o tapas buna sau pentru un serviciu. pe o garla si se chi pe o alta (pentru a

prinde peste), canal mic de scurs apa:

[Tras din rasp/da].

riispliti v. I. a da o rasplata; 2. a paste prundul din rdstoace Em. [Rus.

pedepsi, a rasbuna: D-zeu nis rdspid- assroefi, bratul unui rtiu]. rAstoarce v. a intoarce altuia : am riisplatire f. rasbunare: n'o sci aibet vrut sd rdstorc cele fret lovituri Ca. reispldtire dela dreptul Dumnezeu ? [Slay. RAS §i (in)toarce]. rAstrigte f. mina nenorocita. [Slay. NEOIL raspopi v. a scoate din po pie, a lua RAS 0 friste]. easturnik v. 1. a arunca la pamant: darul preotiei. [Slay. RAS si popes]. rfispunde v. I. a da un raspuns: a vdntul rostoarnd copacii; 2. fig. a doretspunde da sau ba; 2. a trece un exa- bort a distruge : a riisturna de pe tron. men: candidatul a reispuns bine; 3. a a rdsturna o doctrind; 3. a strica ordiacne cuiva dela care s'a primit o scri- rsea, a deranja ai rdsturnat toatd casa; soare: nu i-am reispuns incd ; 4. a plati: 4. a se da peste cap : s'a rash:mat in am rdspuns toti banii; 5. a da garantie: trcisurd. [Slay. RAS 0 turned. rdspund pentru el; 6. a Intampina : a rusturnare f. 1. actiunea de a (se) reispunde unui pornflet ; 7. a corespunde : rasturna; 2. starea celui rasturnat; 3. lit teste Ca dusmanul PANN. [RUS. RASPLATM].

aceste camera rdspund cu cele din turburare, dezordine. fatd; 8. a avea un capht, a iesi: cdile rasturnfitor a. care rastoarna : de midi rdspund in altele mai mar i; 9. a Domni clibacus rdsturndtor AL. strabate : a rdspunde pdnd dincolo. [Lat. rilsturnil ii. loc piezis unde se rasRESPONDERS].

rfispundere f. actiunea de a raspunde rezultatul ei 1. garantie : sub rdspunderea mea; 2. responsabilitate: primesc toatd rdspunderea. raspuns n. 1. ceeace se spune celui ce face o Intrebare; 2. scrisoare trimisa ca riispuns; 3. Intampinare, verbala sau

toarna carul.

rfisuci v. 1. a suci de mai multe ori: a rdsuci un paiu; 2. a Intoarce cu violenta i-a rdsucit bratul; 3. a Intoarce mereu: a.ei rdsuci mustata; 4. a se Invarti: ma rdsucesc intr'un picior Ca. [V. suci].

riisucitor n. unealta de rasucit. risuflA v. 1. a respira: a rdsufla cu rãspunziator a. 1. garant; 2. respon- pleirndnii; 2. fig. a da repaos, a se co. sabil. dihni: lasd-md sd rdsuflu; 3. all varsa easputere f. In locutiunea din raspu- focul, mania: s'a mai rdsuflat; 4. a se teri, din toate puterile. [Slay. RAS 0 putere]. manifesta din nou, a iesi cu furie (vorsalsa. [Lat. RESPONSUM].

rassa f. I. toti cei ce se trag din aceeas bind de bube); 5. a-si face loc, a izbucni:

familie ; 2. varietate a speciei umane : rassd

un va$ prea indesat rdsufld pe

Ufl-

alba; 3. varietate a speclei animale: cal deva; 6. fig, a transpira: taina a rdsu-

de rassd bund (= fr. race).

flat ; 7. a-si usura amarul : s'a rcisuflat cdrassal f. vesmant larg de postav (lira Ire prietenii sin CR. [Din lat. RE gi sufld].

par ce poarta calugarii. [Slay. RASA, lit. risuflare f. 1. suflarea respiratiunii, haina rasa sau fiat' par]. aer atras l respins de plamani: dintr'o rast n. Mold. splina mare, umflatura rdsuflare; 2. exalatiune : rasuflarea inset mare a pantecelpi (mai ales la copa) In pefteri; 3. boate.

www.dacoromanica.ro

- 536 -

räa

rats

rataeire f. actiunea de a (se) rataci rasuilat a. 1. care s'a evaporat : vin rdsuflat; 2. fig. transpirat : taind rdsu- at rezultatul et: I. umblet Cara capataiu; flatd; 3. trait si satul de vieata: om rer- 2. turburarea mintii; 3. pkere falsa, c. roare; 4. pl. apticaturl, destrabálate. &Mat. risuflatoare 1. ferestrue pe unde in- ratacit a. 1. care a pierdut drumul mare ; 2. inselat in parerile sale; 3. turtra aer. räsuilfitura f. 1. risuflare prelungita : burat : ochi rdtdcifi. scoase o rdsufldturd Rum; 2. spuzeala ratficitor a. care rataceste: cavaler pe corp. rdtacitor. V. ,lidov. rasuflet n. (poetic) rasuflare: cdnd ratan m. Mold. 1. porc; 2. fig. mojic. sorb al tdu rdsuflet in suflarea viefii [V. rat]. rat:lick v. a confirma ceeace s'a fãcut mete En. [Derivat din suflet, cu sensul sau pr omis.

primitiv de 4:suflare)].

risullu n. (poetic) rasuflare lanul hied ration& v. 1. a se servi de ratiune umed de rdsuflul aurores AL [V. stifled spre a cunoaste i judeca ceva; 2. a rerisuna v. 1. a suna tare, a reda su- partiza (in timp de rdsboiu) proviziunile netul cri intensitate :

casa rdsuna de

sau combustibilul.

ralionabil a. I. inzestrat cu ratiune: strtgdtele sale; 2. a produce un sunet vioara rdsund sub degetele sale. [Lat. omul e o Junta rafionabild; 2. conform Iratiunii: pretenfiurte rationabild; 4. suRESONARE]. ficient, convenabil: pref rafionabil. rasunator a. care rasuna. rational a. 1. ce nu se poate concepe rasunet n. sunet prelungit, ecou. [Lat. decat prin ratiune; 2. fundat pe rationa-

RESONITUS].

rasur m. Bot. rruice: nu este rdsur ment: metodd rationald.

sd n'aibd cusur PANN. [Tras din rdsurdl.

rationalism n. sistema filozofica ce nu

rasurit f. floarea rasurului, roza sal- recunoaste, In, materie de credinta, deck

bated'. [Cf. lat. ROSULA (din ROSA)].

risara f. 1. rtizatura; 2. od. dare su-

ceeace ratiunea Insãl poate descoperi.

rationalist a. ce tine de rationalism:

plimentará pentru lefile boierilor : cassa scoald rationalistd. II tn partizan al ra. Itionafismului.

rdsurilor. [Lat. RASURA].

rationament n. 1. facultate de a rip rissvot n. noua votare. ralsvrat n. rasvratire: rdsvrtiful e 'n tiona; 2. §ir de argumente. rationat a. 1. conform regulelor ratio. aer ca fulgerul in nori AL. [Abstras din namentului; 2. care este rezultatul unui rdsvrdtil. rfisvrati a. a (se) revolta. [Slay. nAz- rationament: alegere rationatd ; 3. se VRATITI].

zice de orice metoda ce cla seam& de re.

vratire.

sale).

gad: gramaticd rationatd. rásvratire f. revolta, rinvrittit a. si m. rebel. ratisoara I. 1. rata mica ; 2. pl. Bot. rinvratitor m. cel ce impinge la raz- stanjinel (dupa colorile variate ale florilor

ratiune f. 1. facultatea de a cunoaste rat n. botul porcului: belciug de aur II judeca : ratiunea deosebeste pe om la rdful porcului PArni. [Slay. wird rat n. Tr. livede : nu-i ca mine floare de animal; 2. dreapta judecata, bun simt: copil fdrd ratiune; 3. proba sprifinita 'n rat POP. [Ung. RET]. rata I. termen convenit de plata. de un argument; rafiuni bune, ratiuni rata f. 1. pasare din ordinul notatoa- rele; 4. motiv, interes ratiune de Stat. relor, cu pene pestrite lucitoare: ea foloratoi v. a se ingamfa, a se fuduli : cum seste omului prin carnea, ouale i puful te rdtoesti la soare fudul cu a mete ei cel moale (Anas); 2. bora soldatilor; pene? AL. [Tras din reitoiu, cu aluziune de-a rata, joc de copii care imita misca- la umbletu-i fataitor]. rile greoaie ale ratei. [Dial. (Slanic) natd rittoiu m. barbatelul ratei. lat, 5ANATEA (din ANAS, ANATIS)].

rains n. Mold. han la drumul mare:

rittacanie f. Mold. vagauna (prin pra- dela ratos mai la vale POP. [Rut. RATUI busirea terenului): prin reitdcdniile de (din nem(. Rathaus)]. ratund a. V. rotund. [Vechiu-lat. Reprin ulifile Iasilor CR. [Tras din rdtdci TUNDUS = clasic ROTUNDUS]. (ct. bloc eratic)]. ratungioara f. Bot. silnic (dupa forma ritaci v. 1. a pierde drumul drept, a umbla incoace si incolo; 2. a pierde In fircordata a tulpinei sale). rfitusea t. puiu de rata. genere : si-a rdtdcit cdrtile; 3. fig. a Ittrau a. care nu e bun : om rdu. [Lat. *eta, a turbura : aceastd nenorocire i-a rdhicit nflntile. [Tras din lat. ERRATICUS, REUS, vinovat culpabilul a devenit romaueste tipul rautatii, iar omul core tur-i ratacitorj.

www.dacoromanica.ro

rAii

- 537 -

rea

bun, un alienat (v. nebur3)]. U adv. cum pustiitd rdde o razei de noroc Er4.; 3. nu se cuvine : se poartd rau. U n. 1. ceeace splenioare: paloarei tale raza inocen-

e contrar binelui: a discerne binele de tei eu i-am dat En.: 4. frumusete: ea e rem; 2. ceeace e contrar virtutii, probi- in lume cea dintdiu razd PANN ; 5. onoarei: a face re/e; 3. calamitate : Geom. semi-diametru, linie dreaptii trasS rdsboaiele produc multe rele. din centru la circumferinta unui cerc; 6. rfiu n.1. curs de a pa ce se varsa in- min extensiune, raion, distanta determitr'un fluviu sau Intr'a It rAu; 2. fig. torent : natS a ocolului unui oras; 7. spitft de rduri de cdritdri EN. ran rdu falnic de math.; 8. totalul firelor de urzealS pe var.lumina se revarsd peste munte AL ; 3. telnita. [Lat. RADIUS] pl. flori cusute (in linii serpuitoare) pe

razachie f. varietate de struguri cu

iile tArancelor. [Lat. RIVUS].

boabe marl ovale, albe sau rosii si cu

rdurind BoL.

pe care se curata de gunoiu incaltamintea.

rAuri v. 1. a curge ca un rAu: rdurd coaja groasa. [Turc, R.AZA/II]. ostirea ca trdmbe pe luncd BoL.; 2. a rAzhläu n. MIA groasa. [V. rade]. undula : perru-i blond pe umeri code rAzAtoare f. 1. unealtii de ras hrean; 2.

rhurugc& f.

rAzikturi f. 1. efectul razuirii; 2. bucata de piele pe care se rade. rhutficlos a. I. pornit a face rau : om rize m. Mold. Oran proprietar de rdutdcios ; 2. plin de rautate ce rdutd- pamAnt. [Ung. RASZES, minas]. cios esti! [Tras din rdutatel. rfizelese a. ce tine de razes: sat yerhutate f. 1. caracterul celui rautacios; chiu rdzesesc CR. 2. vorba sau fapta rautScioasd : capul turfizeqie I. Mold. mosie mica. furor rdutdtilor; 3. malitiozitate. [For- rAzelime f. multimea, clasa razesilor matiune din ran dupa analo'la lui bu- (AL ). razim n. V. reazim. ndtate]. razna adv. incoace si incolo : tot umrhuvoitor a. care voieste raul. rAvac n. 1. partea cea mai curata a bid razna pe drurnuri de geaba Rum mierii ce se scurge din fagurii expusi la [Rus. aAnnt, desperecheat]. rAzni v. 1. a se desghina; 2. a se Insoare; 2. must scurs din struguri : o yestraina dela ai sal: el de fricd s'a raznit drita de rdvac POP. [Turc, RAYAK]. ruscd1.

vita sAlbati A. [V. latt-

raviin a. umed. [Origina necunoscuta]. pi s'a dus la haiducit POP. [RM. RAZNITI, rhvar n. 1. scurtatura de lemn cres- a desParti].

tat cu care se freaca brAnza; 2. strecu- raznet a. instrainat : aoleo, trate rdzrAtoare de mazare fiartft; 3. ciubaras de net! Pop. [Compromis Intre raznd el spAlat came; 4. ghiveciu de flori. [Si ra- rdzief]. rAzor n. 1. locul pe unde se trage ulvor: origins necunoscuta rhvaif n. 1. bilet: ravas de drum, pa- tima brazda (pentru scursul apelor sau ca saport 2. Tr. rAboj. [Serb. ROVA.,, ISbOj]. hotar intre semAnaturi); 2. brazdita de rAvAlmalh f. mare dezordine prin cast's. iarba pe marginea stratului cu flori. [Serb, rAviiyi v. a scotoci, a rasturna cautAnd RAZOR, brazda 1. rfizori v. 1. a (se) brazda ca sa serve ceva. [Origins necunoscutil].

rAvAilit a. risipit In dezordine: lumea de hotar: ogoare ce se rdzoresc pe Mucci; 2. fig. a fi limitrof: unde se razoray asita se inlocueste iards BXLc. ravilh f. Mold. V. ragilii. resc hotarele noastre cu ale ArdealurAvnä f, ardoare, zel. [Slay. alviral, zelos], lui (VLARUTA).

rAvni v. a dori ceva cu infocare: Des-

pot rdvneste a mea putere AL. rAvnire f. aspiratiune: o prostatica rdvnire la. mdrire! On. rAvnitor a. si m. care rAvneste: rdvnitor la domnie OD. rAvor n. V. ravar. raz... rhz... V. ras... rag...

raz n. razatoare de dulgher. [V. rade]. razA f. 1. linie izolata de lumina : razele soarelui; razele X (sau ale lui Roentgen), raze lurninoase irnperceptibile ochilor, strabat la lumina mai toate corpurile opace si posed proprietari terapeuflee: 2. fig. licarire: lu eine pot sa aflu o razd de indurare ? AL. atm, in vienla

rAzui v. 1. a lua parti din ceva cu un

instrument thios; 2. a Verge, a netezi. [V.

raz].

rfizuitoare f. unealta de razuit piei,

pereti, scar', aleele unei gradini, etc.

rival n, I. sapa mica de lemn; 2. un

fel de dalta de dulgher. [V. raz].

razzia f. 1. navala in tara vrajrnasa

spre a rapi turme, grAne, etc.; 2. fig. a face

o razzia prin mahalalele orasului pentru a prinde reufacatori. re, particula ce exprima In compozitiune o idee de repetire sau de intoarcere la starea primitiva.

reabilith v. 1. a restabili pe cineva In toate drepturile, prerogativele, ce le

www.dacoromanica.ro

- 538 -

rea

rec

rebegeala t. 1. starea celui rebegit; damnat; 2. a recapata stima publica: 2. raceala viteilor si a miellor. s'a reabilitat. rebegi v. a intepeni de frig, a arnorti: pierduse: a reabilita memoria unui con-

reabilitare L restabilire In toate drep- barza de trig rebegitd ISP. [Origintl ne-

turtle pierdute.

reactionar a. si m. care tinde la o

cunoscura].

rebel a. 1. care nu se supune autori-

tatil legitime ; 2. care se revolta gdndiri, reactiune f. I. Fiz. actiunea unui corp lurni rebele En. ; 3. care rezista triguri asupra altuia ; 2. Chim. manifestarea ca- rebele; 4. fig. anivoie de tratat, de mAracterelor distinctive ale unui corp pro- nult: materie rebeld poeziei. V m. cel vocata prin actiunea altui Corp; 3. fig. ce se revolta. rebel% v a se rascula voieste a se miscarea de opiniune In sens contrar cereactiune politica.

precedente; 4. actiunea unui partid rebela impotriva Cezarului Blic. politic care cauta a reveni la starea an- rebeliune I. rascoald, rasvratire. terioara a lucrurilor. rebus n. enigma exprimatil prin figuri reactiv a. care produce o reactiune. de obiecte. Ex. A A... a a .. (am mari an. substanta ce permite analizei chirnice mici = a mari a mid). de a recunoaste natura unui corp. recade v. a cadea la loc; portile rereadormi v. a adormi din nou. cad Em. readuce v. a aduce la locul, la starea recalcitrant a. care rezista cu Incalei

dinainte.

real a. 1. care exista inteadevar; 2. cu aplicatiune practica: liceu real, in opozitiune cu clasic; 3. opus ltd ideal. II

pfitanare.

recapith v. a ,cipata din nou. recapitula v. a rezuma pe scurt. recapitulati(un)e f. repetitiune su-

tn mica monedii spaniola de argint In mara de ceeace s'a sis sau scris.

valoare de 25 centime.

realege v. a alege din nou.

realism n. 1. doctrina filozofica a realistilor; 2. sistema acelor artisti si literati cari (pretind ca) imiteazã natura cu excluderea oricaruf ideal. realist a. si m. 1. nume dat unor fi-

recalitigh v. a ca§tiga ceeace

pier-

duse.

rece a. 1. care nu e cald: vreme rece; 2. proaspat: apà rece; 3. inghetat ; vant rece; 4. fig. flegmatic, indiferent : o privire rece; 5. pl. rficitura, piftie. [Lat. REA

CMS, proaspat]. lozofi medievali cari considerau ideile absrecensemant n. numarfitoare oficiala trade (genul, specia) 1 ideile absolute a locuitorilor unei tad. (adeviirul, binele, frumosul) ca niste fiinte recensent rn autorul unei recensiuni.

reale; 2. partizan al realismului In arta recensi(un)e 1. I. compararea editiunii unui scriitor vechiu cu manuscriptele; 2. sau literatura .scoala realistei.

realitate I. existenta efectivii, lucru critica unei opere. real; in realitate, Inteadevar. recensor m. cel insarcinat cu facerea reallzh v. 1. a da realitate sau fiinta recensemantului. recent a. facut sau venit de curand: omul realizeazd abstractiunile mintii; 2. a face: a realize beneficii mari; 3. a scrisoare recentd. recepish f. adeverinta de primire a deveni real, a se implini: visul sdu s'a unei scrisori, telegrame, etc. realizat. realizabil a. ce se poate realize. receptacul n. Bot. fundul potirului realth v. a Malta far: a realta o na- unei Hort. recepti(un)e f. 1. primire i modul tie sleibitd atm reaminti v. a(ii) aduce iar aminte. de a primi pe cineva ; 2. ceremonie prin reapare v. a apare din nou. care se face o primire solemna. reapariti(un)e f. actiunea de a rea- rechemh V. 1. a chema din nou; 2. pare.

reavointh f. vointi rea.

a face sa revie un ambasador.

rechemare I. adiune prin care se

reazim (razim) n. I. proptea, sprijin; recheama un ambasador: scrisori de 2. fig. protediune: bizuindu-se pe rea- rechemare. zimul lor ostrIsesc OD. [Origins necu- rechie I. rezeda salbatica. [Origins noscuta]. necunoscuta rebarbativ a. aspru l respingator (la rechin m. peste gros de mare foarte Infatisare). mancacios (= fr. requin).

rebedenie I. tam. rudenie: rebede-

rechiziti(un)e f. ordin dat de auto-

nie la rebedenie !rage ca acul let mag- ritate spre a-i se pune la dispozitiune oanet ISP. [Alteratiune din rudenie sub o meni sau lucruri: cai de rechizitie. influenta necunoscuti]. rechizitoriu n. 1. acuzare facuta de

www.dacoromanica.ro

rec

- 539 --

ministerul public intr'un tribunal; 2. fig. imputAri violente.

recidivi 1. 1. readere in acelas de-

rec

recompensil f. riisplata. reconcilih v. a (se) ttnpica. reconciliare f. Impticare. reconduce V. a insott pe cineva la

lict, in aceeas crimA: recidiva atrage 0 agravafiune a pedepsei; 2. Med. reve- plecare, mai ales din politetl. nirea unei boale. reconstitui v. a constitui din nou. recidivist m. cel ce comite a doua reconstrui v. a construi pentru a doua oarA un delict, o crimi, oara. recipiendar m. cel primit solemn record 11. (termen de sport) calitatea inteo societate. unui concurent care intrece pe ceilalti: el recipient n. I. vas chimic de primit define recordul de 50 kilometri pe ord. un lichid sau gaz ; 2. clopot de sticlà arecreh v. a se odihni dela muncA, a sezat pe platoul masinei pneumatice. se distra. reciproc a. care se face si de o parte recreati(un)e f. I. exercitiu plAcut si de alta: amicie reciprocd. ce odihneste de o munca copiii trebuie reciprocitate 1. starea celor reciproce. set iea recreafiuni scurte i dese; 2. reek& v. a spune cu glas tare ceva timp acordat acestui repaos. InvAMt pe dinafarti. recreativ a. care recreazA.

recitativ n. cAntec ce nu e supus recitator m. cel ce reciteazi. reciti v. a citi din nou,

recriminh v. a rAspunde unor acu-

zAri sau injurii.

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig, per-

soanA adaosA unei societfiti.

reclamh V. 1. a cere cu stAruintA ca recruth v. 1. a face recruti; 2. fig. ceva cuvenit: a reclama preful muncii ; a atrage intr'o asociatiune; 3. a primi

2. a avea trebuintii de: sdruitatea re- recruti Academicianii se recruteazd clamd crufare ; 3. a protesta : a reclama printre scriitori. recrutare f. actiunea de a recruta fncontra unei nedreptdfi. reclamii I. articolas Intr'un ziar spre recrutarea se fdcea od. prin tragere la i recomanda o carte, un obiect sorfi. recrutor m. cel ce recruteazA. de comert, etc.

a lAuda

reclamant m. cel ce face o reclama- rectangul n. V. dreptunghtu. rectangular a. Geom. ce are forma reclamati(un)e 1. actiunea de a re- until dreptunghlu. rectifich v. a Indrepta un lucru, a-1 clams.

tiune.

recluziune f. pedeapsA aflictivA si in- repune in starea in care trebue 31 fie. famanta impusA celor inchisi (dela 5-10 rectitudine f. I. ceeace-i In linie ani) intr'un penitenciar: durata reclu- dreapta; 2. fig. ceeace-i conform cu raziunii e minimum cinci si maximum tiunea, cu morala.

de zece ani. recolth v. a face recoltS.

recto n. prima paginA a unei fol. rector m. cel ce dirijeath o Univer-

recolth f. 1. culesul bucatelor cam- sitate. , pului ; 2. fructele culese recoltd de grdu; rectorat a, demnitate, functiune de 3. fig. culegere. rector. recomandia v. 1. a sprijini pe langA

rectum n. Anat. partea din urmA ce

cineva, ca sh-i fie favorabil ciirecomanda termina intestinul cel gros.

pe un funcfionar superiorului sau; 2. reculege v. a-si concentra atentiunea a face demn de stima: meritele sale il asupra unui obiect: a se reculege (-= fr. recomandd in destul; 3. a sfAtui ener- recueillir). reculegere I. Incordarea mintil l un gic: recomandd-i scl fie prudent; 4. a asigura o scrisoare plAtind o taxa supli- singur lucru. mentarA.

recomandabil a. care merità a

recomandat.

fi

recunoazte v. 1. a-si readuce aminte despre o persoanA sau un lucru ce cu-

noastem: ram recunoscut fridatd; 2.

recomandat a. se zice de o scrisoare a distinge dupA vr'un semn: scrittorul

asigurata prin plata unei taxe speciale.

mare se recunoaste dupd stilul sdu;

recomandati(un)e f. I. act:En:tea de 3. a descoperi adevArul despre ceva: s'a a recomanda; 2. ceeace recomanda : me- recunoscut inocenfa lui; 4. a observe ritul sdu e o recomandafiune; 3. or- de aproape: a recunoaste pozifiunile din stAruitor: ascultafi recomandaliu- inimicului; 5. a admite ca just, a marturisi ca adevArat; a-si recunoaste grenile sale. recompensh v. a da o recompensi, selile, a recunoaste o datorie; 6. a se declara tatal sau mama unui copil; 7. a a rasplati.

www.dacoromanica.ro

rec

- 540

ref

avea recunostinta pentru: recunosc aredingot& f. hainA barbateasch cu cest serviciu; 8. a regasi la altul pare. pulpane fungi. rile. sentimentele sale. redobfindi v. a rechOta. recunoastere 1. 1. actiunea de a re- reduce v. 1. a micsora, a schdea: a cunoaste: recunoasterea iderttitdfii u- reduce cheltuielile; 2. a reproduce sau nui prevenit; 2. cercetarea atentivii a copia in EfliC; a reduce un desen, o pozitiunilor inimicului; 3. act prin care statud ; 3. a translorma : a reduce grdul se recunoaste primirea unei sume, a unui in jdind; 4. a schimba o cantitate indepozit; 4. acordarea dreptunlor polince, tr'alta echivalenta: a reduce o tractiune printr'un vot al Corpurilor legiuitoare, la cea mai simpld expresiune; 5. a Romani for din alte State, cari s'au leph- supune vru tara sd-ti reducd AL. dat de protectiunea strAinA. reductibil a. ce poate fi redus. recunoschtor a, insufletit de recu- freductibilitate I. caracterul celor reno stinta.

recunostinth f. aducerea aminte de

binefacerile primite.

ductibile.

reducti(un)e f. actiunea de a reduce rezultatul ei.

reduplich v. a repeta silaba initialA recurbit v. a Incovoie la margine. recurent m. Jur. cel ce face recurs, a verbului la uncle tunpuri, in greceste latineste, recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a reduplicati(un)e f. Gram. repetirea unei silabe sau litere : rnur-mur.

avea recurs la.

recurs n.1. cerere de ajutor : a avea reduplicativ a. care exprimh repetirecurs la o autoritate; 2. dreptul de a rea unui act: re e o particuld redupliintenta o actiune In daune interese; 3. cativd. redus a. schzut: pre( redus. Jur. recurgerea la un tribunal superior In contra deciziunii unui aft tribunal: a redutä f. fort mic. reedith v.1 a face o nouh editiune a kicut recurs in Casa/ie. recursoriu a. Jur, care deschide un unei opere ; 2. a repeta din nou un lucru, recurs: actiunea recursorie pentru da- reeligibil a. care poate fi reales. une-interese. reemigratiune I. noua ernigratiune. recuzh v. 1. a refuza de a prirni horeface v. a face din nou si mai bine, a imbunAtAti. thrirea unui judecator, depunerea unui manor, spusele until expert; 2. a se declare incompetent.

refacere I. reconstituire, reorganizare. refec n. 1. cusAturA pe marginea unei

recuzabil a. 1. ce poate fi recuzat; stole: tiird refec se destramd sterga2. care meritA putinA incredere: mdrturie rele; 2. fig. mustrare asprA: a lua pe recuzabild.

recuzatiune I. Jur. actiunea de a

cineva la re fec. lAbstras din refecaj. refech v. a coase un refec. [Vechiu-

recuza: recuzatiunea judecdtorilor de rom. rdfrecd = lat. REFRICAREI. ocoale.

refectoriu n. salA unde se mAnAncA

recvizite n. pl. cele necesare pentru impreunA, intr'un colegiu.

o cancelarie, pentru un biurou. refenea f. 1. cotizatiune (sens iesit din reda v. 1. a da iar; 2. a reproduce: uz); 2. Munt. petrecere in comun, benaceastd copie redd bine originalul; 3. chetuire in societate cu altii: haiducii cd

a traduce: a redo o cugetare intr'un mod literar. redacth v. V. redijh. redacti(un)e f. 1. actiunea de a re-

ni-i strangea fi la refenea pleca POP.; 2. pl. Buc. adunare (in sutra de Itsatul secului) a flficailor fetelor spre a petrece manand, band si jucand; a trage dija; 2 lucru redijat: prima redactiune; o refenea, a lua In batjocurd pe flãcSii 3. toti redactorii unui ziar; 4. .biuroul re- cad nu s'au lnsurat In cAllegile de iamb.

dactorilor : a merge la redactie. jTurc. REFENE, cotizatiund. redactor m. cel ce redijeaza un ziar. referat n. 1. Jur. recurs la un juderedeschide v. a deschlde din nou o chtor care statueazA provizoriu asupra cas8 de cornert, un institut.

redeveni v. a reincepe a

era Inainte.

fi

ceeace

cazurilor urgente; 2. raport depus. referendar m. magistrat la Curtea

de conturi care verificA contabilitatea Sta-

redibitiune f. Jur. anularea unei van- tului. zfiri and lucrul cumpArat e defectuos. referendum n. In Elvetia, recurgere

redibitoriu a. care poate anula o

vAnzare

vitii redibitorii.

redijh v. a asterne in scris sub o formã

precizA; a redija un proiect de lege.

la votul poporului pentru proiecte de legi ce au sA se prezinte parlamentului.

referent& f. pl. informatiuni asupra

calitAttlor celui ce solicitA un post.

www.dacoromanica.ro

- 541 -

ref referi V. a (se) raporta Ia.

reg

tul &aril strofe; 2. fig. vorbA ce se re-

referitor a. care se refere la, relativ Ia. petS rnereu (--= fr. refrein). reflect IL reflexiunea luminii sau a corefugia v. 1. a se retrage undeva spre lorii: candela cu reflectul ei roz alb Err. a fi in sigurantA ; 2. fig, a recurge la. reflecth V. 1. a rasfrange lumina sau refugiat a. *11 m. 1. care a cAutat un coloarea; 2. a cuqeta matur asupra unui refugia inteo taril strAinA: refugafi polucru; 3. a se oglindi: sufletul se re- litici; 2. se zice In special de protestantii flecki in ochi. alungati din Franta in 1685 prin revocareflector a. care reflecteazil. II n. apa- rea edictului din Nantes.

rat ce sera a reflecta lumina. refugiu n I. loc de sapare: acest reflex a. 1. Fiz. care se lace prin re- proscris cautd un refugiu; 2. fig. perflextune; 2. care se face WA constiint5: soani la care se recurge. m4care reflexd. n. reflexiunea lumirefuta v. a combate victorios argtif mentele cuiva I refuta o acuzare. nei sau a colorii. reflexi(un)e f. 1. fenomen fizic and refutare f. 1. fapta de a refuta ; 2. un corp repercuteazA lumina, sunetul, etc.; partea unui discurs in care se aspunde II

2. actiunea spiritului care examineazA pro- obiectiunilor adversarului.

priile sale idei; 3. cugetare ce rezultS din refuz n. fam. actiunea de a refuza acest examen. a trata cu refuz. [Abstras din refuza], reflexiva 1.filcut sau zis cureflexiune ; V. mahalagism.

refuzh V. I. a nu primi ceeace se 2. meditativ: spirit reflexiv; 3. Gram. se zice de un verb care exprimA o ac- ofere: a refuza un dar; 2. a respinge o cerere, un ordin: a refuza o grafie. tiune a subiectului asupra lui insus. regal a. regesc: palida 'nfelepciune reflux n. 1. miscare regulatil a mArii care se retrage dupS flux; 2. fig. intoar- cu zdmbirea ei regald En. regal n. in tipografie: dulap in care cere in sens contrar. Reforma f. I. nume dat revolutiunii se pAstreaa cutiile cu litere. [Nemt. RECIAL, religioase din sec. XVI Inceputa de Lu- policioara regalia v. fig. a desfAta nea regather si Calvin (V. protestantism); 2. in special, sistemA de ameliorAri in admi- lat cu un concert, regal's& f. 1. pahar de bere (1/4 dintr'un nistratiune l justhie, aplicatA de Const. litru); 2. pl. tigAri sau tigarete de calitate Mavrocordat (1748). reform(' v. 1, a da o formA mai bunA superioarS.

a reforma calendarul; 2. fig. a Indrepta regalitate f. demnitate de rege. si ameliora : a reforma moravurile; 3. regasi v. 1. a gAsi din nou; 2. a gAsi a modifica cu drept ; a reforma o sen- ceeace se pierduse; 3. a afla iar pe cineva: tinfii; 4. a elimina din armatA, a declare unde te voiu regasi? 4. a se afla In aimpropriu serviciului: a reforma un ofi- ceeas stare ca l inainte. regat n. Stet guvernat de un rege. ter; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni

rege m. I. suveranul unui regat;

de serviciu.

2.

reform(' f. 1. schirnbare pentru ame- fig. cel dintSlu, cel mai bun In felul sAu liorare: reforrna calendarului; 2. supri- acel rege al poeziei En.; 3. se zice de mare de abuzuri; 3. licentiare partial5 a unele animale considerate ca cele mai trupelor; 4. depArtare din arrnatA a unui nobile dintre toate: leul e regele aniofiter recunoscut impropriu serviciului ; 5. malelor; 4. pies& principal(' In jocul de inlocuirea cailor ce nu mai sunt in stare sah ; 5. pl. nume a 4 cArti din vechiul Testament, ce contin istoria Evreilor dela de a servi: 6. V. Reforma.

reformat a. I. se zice de un soldat profetul Samuel panA la captivitatea basau de un ofiter aruia s'a luat gradul bilonia. pentru infirmitAti fizice sau morale; 2. regeh f. rugaminte: fina d-tale vrea

care tine de religiune reformat(' sau de sd-fi facet' o regea AL. [Turc. REDA. protestantism. I m. pl. protestantii si in regeal n. od., mare demnitar al Portii: special calvinistii. V. ReformA. ekiii alearga pe capete pe la toate

reformator a. §i rn care aduce re- regealele GmcA. [Turc. =JAL]. regeallikc n. rugaminte: prin regearefractar a. 1. care nu vrea sA se Maul Domnifei CAR. [Formatiune analosupunA, rebel; 2. Chim. care rezistA ac- gicA din regeal. tiunii focului, acidelor. regenera v. a da o vleatA mu& refracti(un)e f, schimbare de direc- regenerare f. I. Med. reproducerea forme : o an, mcket, re formator ! Gr. At.

thine ce incearcA o razA de lumina tre- celor distruse regenerarea epidermei; and dintr'un mediu Intealtul. 2. fig. schimbare in bine, reinnoire: rerefren n. I. vets ce revine la. sfArsi- generare social&

www.dacoromanica.ro

- 542 -

reg

reg

regent m. 1. tel ce guverna Statul In reglementa v. I. a supune unor retimpul minoritatii sau In absenta Suve- glemente; 2. a face reglemente. . ranului; 2. (termen calendaristic) planeta reglementar a. privitor la un regledominant& regentul anului. ment: legi reglementare; Domniile reregenta f. 1. demnitatea regentului si glementare, cele ce au lost chrijate de timpul cat dureazA; 2. nume dat In isto- Regularnentul organic (1831-1859). reglet m. Tip. placti de metal pentru ria Frantei perioadei minoritAtii lui LudoVic XV (1715-1723); 3. State muzulmane IrArirea randurilor (.= ir. reglette). regnu n. reunire de tipuri, mafi divipe coasta Africei: regenfele de Tunis iziuni ce imbrAtiseazA toate corpurile nasi de Tripoli.

regesc V. 1. ce tine de un rege: pu- Iturei: regnul animal, regnul vegetal si regnul mineral. tere regeascd; 2. fig. superior. regicid rn. ucigasul unui rege. I n. regres n. mergere Inapoi. regresh v. a past inclArAt. asasinarea unui rege. retie f. 1. administratiunea bununlor regret n. parere de niu. supusA controlului; 2. administratiunea

regreta v. a-i pdrea rail de o

pier-

contributiunilor indirecte: regia mono- dere sau de o grelala. regretabil a. ce meritA a fi regretat. polAlui tutunurilor 3. biurourile acestei regale. v. I, a supune unor regule: administratiuni; lucrAri In regle, cele ce Statul le face pe socoteala sa si sub pri- asi regula vieafa; 2. a pune in ordine: a-si regula hdrtiile ; 3. a hotail dinainte: vegherea agentilor sal.

regim n. 1. mod de a guverna: re- a regula ordinea unei ceremonii 4:a

gim reprezentativ; 2. mod regulat de a pune capAt: a regula abuzuri, undifetrAi, de a se nutri: a urma un regim; rend; 5. a face sa umble regulat: a re3. regule dupA cari se contracteazA o ca- gum o mafinci, o penduld; 6. a plati un rultorie In ceeace priveste proprietatea, cont; 7. fig. fam. a pune la locul sau, a voiu regrlla eu. folosinta 1 administratiunea averii: re- da pedeapsa meritatii gim dotal; 4. Gram. vorbA ce comple- regulia f. 1. ceeace servil a conduce:

teazA pe alta regim direct, regim in- reguld de purtare; 2. buna ordine: a pane o reguld in cheltuieli; 3. prescrip-

direct.

regiment n. I. corp de soldati com- tiuni de bun& cuviinta: regulele politepus din 3 batalioane (infanterie) sau din tei; 4. exemplu de urmat; 5. principii ti 4-6 escadroane (cavalerie); 2. fig. nu- metode ce servA la practice sau InvAtarea

artelor, stfintelor, etc.; 6. se zice de grinmar mare, multime. regina f. 1. sotia regelui sau princi- cipalele operatiuni aritmetice (adunare, pesA suveranA a unui Stat; 2. fig. prima, scAdere, inmultire i ImpAr(ire). cea mai frumoasA roza e regina flo- regulament n. 1. totalitatea regulerilor, regina balului; 3. se zice de ceeace lor, ordonantelor, statutelor: regulament exercitil o domnie comparatA cu a regi- de polifie, de scoald.

nelor: opiniunea e regina lumi i; 4. a doua piesA In jocul de sail. II a. suveran

voi urmafi cu repegiune cugetdrile regine En .

regional a. ce se intinde la o regiune teritorialA: concursuri regionale.

registrator m. cal ce

Inregistreaza.

registraturii f. biurou de lnregistrare. registru n. 1. carte In care se inscriu acte sau afacerl zilnice; 2. Muz. intinde-

Regulament organic n. legile pen.,

tru reorganizarea Principatelor in timpul ocupatiunii rusesti (1828-1834), in care se mentinea claca, serbia 1 privilegiile; cel pentru tiara romaneasch a twit pus In aplicatiune la 1 lunie 1831, Mr cel pentru Moldova la 1 lanuarie 1832. Regulamentul organic a lost carta noastrA constitutionala dela 1831-1857, and fu Inlocuit cu Conventiunea dela Paris.

regularisi v. lam. a pune la cale, a regiu a. (poetic) regal: umbra gdn- linvata minte pe cineva. [Derivat din re'gu/a printr'un intermediar grec modern]. durilor regie Err. regiune f. 1. tinut, mare Intindere de regularitate 1. 1. caracterul celor retarA ; 2. spatiu mare In cer: regiunecz gulate: proportiune, armonie; 2. conforpoli/or; 3. partea corpului: regiunea ini- mitate cu regule anumite. regulat a. 1. conform regulei, supus met; 4. vorbind de filozofie, de stiinte, rea scarii vocale.

etc., grad, punct la care se ridicil: inaltele Vegiuni ale cugetdrii. regizor m. cel ce administreazi o trupl cia teatru. [Modelat dupA fr. regisseur]. reglement n. regulament (=-- fr. re.. g/ement).

regulelor soeietate, vieald regulatcl; 2.

cu proportiuni armonioase: frumusefe regulata ; 3. foarte exact, punctual: funcfionar regulat; 4. Gram. se zice de yenbele cari urmeazA in conjugarea lor chip& regula general/I;

www.dacoromanica.ro

- 543 -

reg

rem

regulator a. care reguleaza. U n. aparelicvie I. moaste. rat ce servA a regula mersul unei relief n. 1. partea rAsAritA a unui 0Reichsrath n. («Consiliulimperiului)), biect ; 2. sculpturi lucratà mai mult sau numele Senatului In Austria si In Prusia. mai putin In afark alto-relief, bassoReichstag n. Parlamentul german. prelief; 3. fig. lustru, consideratiune: re-

reiell v. a rezulta : reiese de ad. lieful stilului, religios a. 1. ce tine de religiune : dareimprimh v. a retipki. tint religioase; 2. evlavios : om religios; reimprospith v. 1. a improsplta din 3. fig. exact, scrupulos observator reli-

[Dupa fr. ressortir].

gios al legilor. religiozitate f. sentiment religios. reincepe v. a Incepe din nou. religi(un)e f. 1. totalitatea Invattitureinfiinith v. a Infiinta a doua oars. reinnoi V. 1. a Innoi jar: a-si reinnoi rilor i practicelor ce constituesc rapor-

non; 2. fig. a educe iar aminte.

rnobilierul ; 2. a face din non a reinnoi tunic omului cu D-zeu. Religiunile cele un contract; 3. a da o noun vigoare, a mai rispAndite stint; Budhismul in India

publica din nou: a reinnoi un edict; si China, Catolicismul In Europa gi Ame-

rica de S., Fetisismul la popoarele salbatice, Brahrnanisrnul in India si China, Ortodoxisrnul In Europa si In America de N., Mahomedanismul Turcia, Azia de E. si Africa de N. si Mozaismul In posesiunea unui lucru de care fusese des- toate tkile lumii ; 2. doctrinA rengioase, religiune natural& principii de moralli puiat. reintineri V. a ?Mined iar. independente de once cult particular; 3. reintoarce v. 1. a Intoarce ce a luat; credintS, evlavie: om fdrd religiune; 4. sentiment de respect asemenea celui reli2. a duce lnapoi. reIntruph v. a Intrupa din nou (13.1r.c.). gios religiunea mortii. relocatiune I. Jur. act prin care se reinverzi v. a Inverzi din nou. inchiriazA din nou: locatarul nu poate reinvih v. a invia a doua oarti. reis-efendi m. od. marele canceler al opune relocatiunea tiicutd. Portii, ministru de externe: dupd mai reluh v. 1. a lua din non, a lua Inrnulte conterinte cu vizirul i cu reis- inapoi; 2. a continua ceva Intrerupt: a efendi GHICA. [MIT. liars EFENDI]. Irelua convorbirea. relath v. a povesti pe larg, a face men- reluare f. 1. actiunea de a relua ; 2. tiune despre. ireprezentare noui a unei piese ce nu se relati(un)e f. 1. raport Intre douS lu- mai juca. cruri: o relatiune necesard intre vir- remanik v. a face schimbki, Indreptute si recompensd; 2. legal-ma de in- tan unei opere. teres sau de prietenie : relatiunile noasremaniare f. actiunea de a remania tre err strdindtatea; 3. povestire ama- 10 efectul ei. 4. iig. a da o nouà vi MA, a reinsufleti

tiparul a reinnoit fata lumii moderne. reinsufleti v. a Insufleti din nou. reinstall* v. a instala din nou. reintegra v. a restabili pe cineva in

nuntitA a unui fapt sau a unui eveniment :

remora' v. 1. a observe ceva: 2. a

relatiune de cdldtorie. distinge Intre mai multi : a fost foarte relativ a. 1. care are o relatiune sau remarcat. un raport cu: fraude relative la bear- remarcabil a. demn de a fi remarcat tur i; 2. se zice de numele a ciror noti- remedill v. a lecui, a vindeca. une atrage o alta: cauzd i efect surd remediu n. leac, mijloc de vindecare. ferment relativi; 3. contingent, accidenrememorh v. a aduce iar aminte. tal, variabil, In opozitiune cu absolut: remf n. Tr. plena cu flori galbene. om e un termen absolut, raid e un ter- joaci un rol In medicine populark fiarti men relativ; 4. Gram. care se rapoartá cu apà neinceputS, servA de oblojit penla un nume precedent: pronume rela- tru brAncA (Aristolochia clematitis). tive. n. In filozofie, ceeace este opus [Origina necunoscutS]. V. cucurbetea. absolutului. adv. cu privire Ia. reminiscenth f. amintire vaga. II

II

relativitate f. Insusirea celor relative: remite v. 1. a preda: a remite o serirelativitatea cunostintelor noastre. soare; 2. a amine : a remite o alarelege f. religiune: sili pe catolici ct-oi cere. remizi f. 1. rabat asupra pretului; 2. lepada re/egea NECIR. [Termen cfirturiiresc format din compromisul vechiului si- comision acordat unui reprezentant cononim lege cu neologismul religiund. rnercial; 3. reducerea unei datorii (= fr. relevh v. a scoate In relief: a releya remise). frumu.setile unei opere. remizer m. ajutor de agent de schimb; relievat n. rAmasita unei datorii, rernizer la Bursa.

www.dacoromanica.ro

- 544 -

rem

remontai f. cai furnisati pentru cava-

lerie: un transport de remontd (= fr.

rep

renumit a. cu renume, falmos.

renunta v. 1. a se Lisa de ceva, a

pArAsi (de bunh voie): a renunfa la remonte). remontoar n. mecanism de intors un pldceri; 2. a se lephda: a renunfa la ceasornic tárá cheie. o succesiune. remorch v. se zice de o corabie ce

renuntare f. actiunea de a renunto

actul prin care se renunth: e 'ntune. trage pe o alta In urma ei. remorch f. otgon cu care se remora coasa renunfare, umbra dulcilor dorin fi EH. o corabie (= fr. remorque).

remorcher n. corabie ce remora reocuph v. a ocupa din nou. pe alta: pe Prut circuld remorchere. reorganiza v. a organiza din non. remunerh v. a rasplati. reostat n. rezistenth electria variabrIA remunerati(un)e 1. rasplatti. duph vointh si care, push intr'un circuit, remunerator a. care remunereaa. permite a varia intensitarea curentului. repantir m. urma ce lash o schith remuscare f. mustrare de cuget. [Modelat duph fr. remords]. retusath (in picturh); fig. albeata fefei ren m. cuadruped, analog cerbului, si a grumazilor ei pe care fluturau care trhieste In çàrile Nordului. lungi repantiri NEGR. (= tr repentir). renan a. asezat pe malurile Rinului: repaos n. odihnti. repark v. I. a drege: a repara o Prusia renand. renaste v. 1. a naste din nou; 2. a casd; 2. fig. a face sh se 'lite, a sterge (in sens moral): a repara o gresald. reapare: frunzele renasc. renastere f. 1. a doua nastere; 2. V. reparatdun)e f. I. actiunea de a reRenastere.

para i lucrul reparat; 2. fig. satisfactiune

Renastere f. 1. epoch ce se Intinde pentru o ofensh: reparafiune de onoare. dela co prinderea Constantino polei de Turci repartiza v. a distribui: a repartiza (1453) Oa la sfArsitul sec. XVI, and, bunurtle Statului. repauzi v. a se odihni. dui:4 decadenta medieval& se produse

repede a. 1. se zice de o miscare In arte l in stiinte o transforrnare inaptratii de antichitate; 2. stil de arhitecturA impetuoash at violenth: apei repede; 2. In sec. XV $ i XVI, caracterizat printr'o alunecos: foe repede la,vale ; 3.impetuos: suvoiu repede. [LAIL RAPIDUS]. I adv, foarte Intoarcere la formele antice. renegh v. I. a se face a nu cunoa- iute, deodath. ste: Sdn-Petru renege; pe Mdntuitor; repegiune 1. repeziciune: au veizut 2. a abjura: a renega o credinfii, a re- in repegiune ale Africei misteruri At. [Tras din repede], nega nez partid. renegat m. 1. cel ce a abjurat reli- repercusiune f. Fiz. resfrangerea su-

giunea spre a ImbrAtisa alta; 2. fig. cel netului depe o suprafatii solidA sau lichiclh. repercuth v. 1. Fiz. a retrimite suce renunth din interes la opiniunile sale netul. lumina; 2. Med. a deplasa o afecpolitice. renghiu n. fest& pachlealri : se fe- tiune localh fhand'o sS treach Intr'o alth mur() sà nu le fi jucat iards vrun ren- parte a corpului. ghiu LSI% [Turc. RENO, viclenie]. repertoriu n. 1. tablh, colectiune, merepie f. plajA, marginea marii cu fun- nith a inlesni cercetArile: repertoriu aldul putin adanc. [Rus. RENIIE, (rut. zuN), fabetic; 2. EMS de piese dramatice ce se

joach din and In and: aceastei comerenovh v, a retnnoi sore a Indrepta. die face parte din repertoriu; 3. fig. renovati(un)e f. schimbare In mai cel ce stie multe i e totdeauna gate a

plajA].

bine.

renovator m. cel Ce renoveazh. rent& v. a da o rent& un venit.

instrui pe ceilalti.

repeth v. 1. a zice din nou ceeace s'a mai zis; 2. a spune dupil altii: run

rentii f. 1. venit anual: trdieste din repeta calomnia; 3. a zice in particular,

rentele sale; 2. dobAnclii anualh a unui capital plasat rentele pot fi viagere (cart se sting cu titularnl) i perpetue (cari se transmit prin mostenire). rentler ni. cel ce trAieste din rentele sale.

renume m. nume bun, reputatiune,

celebritate.

ca exercitiu, ceeace va trebui apoi zis in

public: a repeta un rol ; 4. a reincepe: a repeta o experienfd; 5. a spune meueu aceleasi lucruri : se repetd intr'una. repetent m. cel ce repeth o clash. repetire f. repetitiune.

repetiti(un)e f. 1. spunere sau intrebuintare din nou a unei vorbe a unei

remain) v. a deveni renumit: se re- idei;

numird elm

2. lectiune particularA data unui scolar; 3. actiunea de a repeta un rol, o

www.dacoromanica.ro

- 545 -

rep

rep

piesà; 4. Jur. actiunea de a cere inapoi : kith; 3. actiunea de a juca o piesh de ceeace s'a pleitit Wei sa fie debit este teatru; 4. stare de lux la care o persoanS supus repetitiunii. distinsa e obligath prin pozitiunea sa: repeiitor m. cel ce repetit, explicS cheltueli de reprezentatiune-; 5. obserscolarilor lectiunea profesorului.

repetitoriu n. ceeace serv3 a repeta : repetitoriu cronologic repezi v. I. a arunca cu putere a repezi o sageatei; 2. a impinge tare: el calul fi rdpede; 3. a trimite in graba : a repezi o stafetei; 4. a merge repede: ma raped panel acasei; 5. a da nAvalS :

vatiune, mustrare cumpStatS : a face cuiva

reprezentatiuni; 6. Jur, fictiune a legit care pune pe reprezentanti In locul, in gradul i in drepturile reprezentatului; 7. Reprezentatiunea nationalit, a dunarea re-

prezentantilor unei natiuni: Reprezenta-

tiurzea nationalei se irnparte in cloud aduneiri, Senatul si Camera. leul se repezi asuprei-i. lTras din re- reprezentativ a. care reprezent3 sau

are misiunea de a reprezenta guvern rerepezicios a. cu mare repeziciune. prezentativ, in care o adunare de depurepeziciune I. iutealti extterni. [V. re- tati reprezentS poporul. reprimh v. 1. a opri actiunea, efecpede]. repezief n. loc ce merge repede la vale. tul unui lucru: a-si reprima pasiunile; replica v. a da o replica. 2. a impiedica rhul prin amenintare ori replica f. ultima vorba ce zice un ac- pedeapsa. pedel.

tor intr'un dialog inainte ca intrevorbitoreprimandà f. mustrare facuti marul shu sa ia cuvIntul : a da replica (= fr. gistratului care a compromis demnitatea functiunii sale. replique).

report n. 1. transportarea unei sume reprizil f. 1. reluarea unei piese teala pagina urmitoare, inteo contabilitate; trale ; 2. Muz. pa Elea unei aril ce trebuie 2. operatiune de Burs5, ce consista a con- executatS de douS ori : reprizei de fluier tinua o operatiune pentru o data mai thr(=--- fr. reprise). zie; 3. jur. actiunea de a reporta la mosreprobh v. a respinge ceeace se dezatenire ceeace s'a primit inainte: reportul probS, a condamna. reprobali(un)e f. blam foarte energic. nu se poate face dee& numai la succesiunea donatorului.

reprobator a. 0 rn. care exprimS re-

reportaj n. informatiunea reporterului. probatiune.

reporter m. ziarist care culege stiri

reproduchtor a. care reproduce. reproduce v. 1. a produce din nou; repovesti v. a povesti din nou (viea- 2. a imita fidel; 3. a produce finite de (a-mi) 'ncet repovestita de o streiind aceeas specie: plantele, animalele se regura En, produc. reprehensibil a. care meritS a fi bla- reproductibil a. ce poate fi reprodus. mat: purtare reprehensibild. reproducti(un)e f. 1. actiunea prin represiune f. actiunea de a reprima : care fiintele vii reproduc specitle ldr; 2. represiunea unui delict. productiune nouS; 3. fig. irnitatiune fide ale zilei. .

represiv a. care reprim5 : meisurei delS: reproductiunea unui tablou dupd originated sdu. reprezalii n. pl. striaciuni (Scute reproductiv a. care poate da o nouS

represivei.

inamicului ca rhsbunare pentru pagube reproductiune. cauzate de dAnsul (= fr. représailles). repro* n. imputare (= fr. reproche). reprezenth v. 1. a figura prin penel reprosh v. a imputa. ' daltS, cuvAntare: a reprezenta o scenei reptil n. 1. animal care se Waste pe de familie; 2. a imita prin actiune. prin pantecer 2. pl. clasS de animale vertevorbd : a reprezenta o fragedie; 3. a fi brate cu sange rece: testoase, soprirle, mandatar, delegat f fiecare judet e repre- serpi, broaste; 3. fig. Muth' josnicfi 0

zentat in Camera prin rnai multi de- tArltbare. putati; 4. a-si pune In rninte: a-si re- republich f. Stat in care autoritatea prezenta pe un arnic absent. suveranS se exercitS in numele tuturora reprezentant m.1. cel ce reprezenth prin reprezentanti alesi pe un timp oarepe altul, care are puterea de a lucra in care: fig. republica literelor. numele siiu; 2. cel ce face afaceri pentru republican a. ce tine de o republich: o casS de comert; 3. membrul unei adu- guvern republican. II m. cel ce prefers nhri legislative. republica oricSrui alt guvern. reprezentati(un)e f. 1. actiunea de republicanism n. 1. afectare de oa pune Inaintea ochilor; 2 imagine ce piniuni republicane; 2. caracterul, sentireprezentit: reprezentatiunea unei ba- mentul republicanului. Siineanu - Diet. Universal. 35

www.dacoromanica.ro

- 546 -

rep

res

repudih v. 1.. a se desphrii de sotia resortul unui tribunal; 2. fig. compe-

sa duph formele legale; 2. fig, a phrhsi: tenth, specialitate: asta nu e de resor-

acest popor repudiase anticele sale vir- tul ?mu. respect rt. 1. consideratiune pentru tufi ; 3. Jur. a renunta : a repudia o succineva; 2. pl. omagii de politeth : rescesinne. pectele mele. repudiare 1. actiunea de a repudia.

repugna v. I. a fi contrar: aceasta respecth v. 1. a avea respect: resrepugnd caracterului meu; 2. a simti pectafi pe parintii vostri; 2. a avea conrepugnanth : ea repugnd acestei eels& sideratiune pentru: a respecta durerea torii; 3. a inspira desgust: intrigite inn cuiva; 3. a cruta: moartea nu respectd pe nimeni. repugna. respectabil a. demn de respect. repugnant a. I. care insuflfi desgust : respectiv a. privitor la fiecare In parmedicament repugnant; 2. fig. contrar: ticular: ei discuta interesele lor reslucruri repugnante rafiunii. repugnant's& f. desgust pentru ceva. pective. respectuos a. pfin de respect. repulsiune f. 1. Fiz. forth in virtutea respete f. Tr. giulgiu. [Originh necuarela moleculele corpurilor sau corpurile noscuta fuses se reaping mutual; 2. fig. mare rerespinghtor a care respinge, care inpugnantii, aversiune extremA. spia aversiune om respingeltor. repulsiv a. care respinge. respinge v.1. a impinge inapoi; 2. a repune v. a pune la loc.

repurth v. I. a pune intr'alt loc: a dephrta fughrind : a respinge pe duerepurta o sumd la pagina urrnatoare; mcmi; 3. a combate cu putere : a res2. a se transporta cu mintea : sa ma re- pinge o calomnie; 4, a nu voi aS priport ferice la patria-m: cu soare kr, measa : a respinge o cerere; 5. fig. a insufla desgust: figura sa te respinge. 3. a astiga: a repurta o victorie. reputat a. Jur. considerat: repara- respirh v. 1. a asufla, a atrage aerul lin plamAni si a-I Impinge afarit; 2. a se fiuni reputate locative. reputati(un)e I. opiniune ce publicul odihni un moment: lasd-md sd respir; are despre o persoanA: Mina reputafiune. 3. fig. a anunta: aici totul respire)" burequiem n. (cit. recviem) rughciune curie; 4. a dori cu ardoare: el respird rdsbunare. pentru cei morti [=-. fr. requiem]. respirabil a. ce se poate respira. resbel n. rasboiu. [Compromis literar :

respirati(un)e f. functiunea organisresciziune f. Jur. anularea unui act: mulut prin care se absoarbe oxigenul aeact de resciziune pentru dol sau vio- rului si se elimineazA acidul carbonic. respiratoriu a. care servA la respiralent& rescript n. 1. aspunsul until Irtsph- tiune: aparat respiratoriu. responsabil a 1. care aspunde de rat roman la chestiunile administrative rdsboiu si lat. BELLIThd.

ce-I le adresau guvernatorii de provincle; faptele sale sau de ale altora ; 2. care ga2. deciziunea papei ca aspuns la o ches- rantezah ceva. responsabilitate 1. 1. starea celui tiune teologia. responsabil: 2. obligatiunea de a repara, resedintä f. V. rezidentii. resentiment ii. amintire despre o ne- prin o indemnitate pecuniaa, prejudiciul

cauzat prin propria sa vita ori prin a dreptate cu dorinta de a se asbuna. resfratnge v. a (se) reflecta : se res- celor ce s'aflA sub privegherea sa. 'range ca n oglindd a copilei umbra rest n. 1. ceeace arnhne dintfun tot: restul capitalului; 2. In aritmeticA : reEn. [Neologism duph fr, refracted. resfrAngere f. actiunea de a se res- zultatul unei saderi; 3. ceeace amhne (range si rezultatul ei : reflexOune).

resimti v. I. a simti cu violciune; 2. a simti urmArile mai ales rele: riisboaiele se resimt mult timp. [Duph fr. ressentid. resort n. 1. lamh de metal dispush

de zis sau de fficut.

restabili v. 1. a pune iar Inteo stare

bunh, In prima stare; 2. a Intrema : acest

medicament l'a restabilit; 3. a face sh

renasa: a restabili discipltna in ar-

rnatc I; 4. a reveni la prima stare: crediastfel a-si recaphtA starea dinthi, and tul sail se restabili; 5. a-si rechpAta shInceteaa a fi corn primath : resort de Ira- nAtatea s'a restabilit pe deplin. sura, de ceasornic; 2. Hg. ceeace Im- restabilire f. I. actiunea de a (se) pinge la lucru, forth, energie: speranfa restabili ; 2. starea persoanei sau a lucrue ntarele resort al sufletului; 3. mijloc lui restabilit: 3. Intremare. :

de succes: a mine in iniscore toate resorturile. In. 1. intindere de jurisdictiune:

restatornici v, a restabili. restaurh v. 1. a pune iar in buni

www.dacoromanica.ro

- 547 -

res

ret

stare, In vigoare; 2. fig. a face 85 renascl, refine V. 1. a (Inca la sine ceeace e vorbind de litere sau arte: a restaura al altuia: a refine averea cuiva; 2.

studiile; 3. a-si repara puterile s'a res- a pune In rezervA, a scadea: imi refine atdta la sutd; 3. a invita dinainte: a taurat. restaurant n. local public unde se refine la prdnz; 4. a-si asigura din premananca. cautitme: a refine un loc la teatru; 5. restaurare f. 1. reparatiune: restau- a nu ldsa sa mearga: nu ma refinefi, rarea unei mdncistiri; 2. fig. restabilire: sunt grabit; 6. a Intrana, a modera : a-si restaurarea disciplinei; 3. restabilirea refine mania; 7. a se ;inert sit nu mei. unei vechi dinastii pe tron: restaurarea retipari v. a tipAri din nor'. Stuarfilor. retirada f. privatft. Restaurafiune f. perioadA din istoria retirat a. (ironic) retras: soarecele Frantei dela restabilirea Burbomlor i pAnA petrecea retirat intr'un vechiu parmela cAderea lor (1814-18.30). zan GR. AL. [DupS tr. retire]. restaurator m. 1. cel ce restaureazA retor m. 1. cel ce preda retorica; 2.

restaurator de monumente; 2. cel ce ;eel ce vorbeste cu emfazA, care se ocupA tine un restaurant.

resteu n. Mold. V. rAsteiu: cdnd o

inumai de forma In paguba fondului.

retoric a. ce tine de retor sau de re-

face plopul mere si resteul mugurele AL. tor ici.

restitui v. 1. a inapoia ce luase; 2. a retorica f. 1. arta de a vorbi frumos; restabili In stare primitivA : a restitui un 2. afectatiune de elocventd. text. reto-roman a. ce tine de Engadin: restitufi(un)e f. 1. actiunea de a res.. titui; 2. lucru restituit. restricfi(un)e f. conditiune ce restrange ; restrictiune mentalA, rezervA facut& intr'un mod tacit despre o parte ce se cugeta spre a Insela persoana cu care

se vorbeste.

graiul reto-roman.

retracta v. a retrage pdrerea ante-

rioarA, cele zise sau scrise.

retrage V. I. a trage la sine: a re-

frage mdna; 2. a face sA lasd : a retrage un copil dela scoala ; 3. a se deszice: a-si retrage vorba; 4. a se duce,

resursh 1. 1. mijloc de a iesi dintr'o a pleca s'a retras din serviciu; 5. a se trage la o parte: a se retrage in

IncurchturA ; 2. pl. mijloace pecuniare,

bani n'are resurse; 3. fortele unui Stat, vieafa privatd. credit, armatA resursele bogate ale fdretragere f. 1. actiunea de a (se) re-

rii (---= fr. ressource). refeh f. 1. tesAturA cu ochiuri din fire de mAtase sau altele; 2. Impletiturà de vase sanguine, de nervi; 3. totalitate de

cãi ferate ce acoptir o tar& [Lat. *RETELLA

(tras din nem)].

trage ; 2. rniscare de inapoiere a unel ar-

mate inaintea dusmanului; 3. sernnul de intrare a soldatilor la ore anumite: a suna

retragerea; 4. starea unei persoane reInas& din afaceri, din lume: a trai in retragere; 5. locul unde se retrage cineva.

retranaament n. lucrare de fortificadicament; 2. formula unui procedeu in- tiune spre a se ap&ra de atacurile bur menial (= fr. retranchement). dustrial. retribui v. a da o rAsplatA, un salariu. reteveiu n. bAtà scurtA i groasa. [Ori-

refetä f. 1. compozitiusea unui me-

retribufitunle f. plata pentru un serretez m. Mold. zAvor de usi. [Rut. viciu, pentru o lucrare.

gin& necunoscutA].

retroactiv a. care lucreazA asupra

srrezIl.

retezh V. I. a scurta prin Were: ii trecutulul: legea n'are putere refroac-

retezd capul; 2. a scoate mierea 1 ceara tivd. din stup ; 3. fig. a Intrerupe, a tAia: tofi retroactivitate f. caracterul celor re-

rdd..., dar ce reteazd deodatd rdsul lor? Ar.. [Origin& necunoscutal.

troactive.

retrocedk v. Jur. a reda cuiva un retrocesiune I. act prin care se re-

retezat n. thierea toamna a fagurilor drept ce a fost cedat.

spre a strange mierea.

retezaturii f. 1. efectul retezfirii;

mare pischturA In urechea vitelor.

2. trocedeazA.

retrograd a. 1. care paseste IndArAt

reticenfa f. 1. omitere voila' a unui mers retrograd; 2. fig. care cautA a re-

lucru ce ar trebui sá se spuie; 2. ceeace stabil lucruri invechite : spirit retrograd. nu s'a zis. retrograda v. a merge lnapoi, a da

reticular a. In formS de retea.

Ina poi.

retina f. membran& ce tapiteazA funretrospectiv a. care priveste Inapol, dul ochiului formath prin expansiunea care se rapoartA la lucrurile trecute. nervului optic.

retufa v. 1. a Indrepta uncle WO ale

www.dacoromanica.ro

- 548 -

reu

rev

unui tablou; 2. fig. a corija In genere a relua un subiect Intrerupt: sit revenim (=- fr. retoucher). la chestiune. reumatism n. dureri In muschi si In revent m. planta a aril raclicina e articulatiuni. intrebuintata in medicina ca purgativ

reumatismal a. ce tine de reuma-

tism.

(Rheum). [Turc. RAVENT].

reverber n.

oglinda-reflector ce se

reuni v. a strange la un loc. pune la o larnpa. reunire f. 1. adunare; 2. adunatura. reverenda I. vesmant preotesc sub reurch v. a urca din nou : a reurca cabana.

reverenta I. 1. veneratiune adanca; tronul. reuli v. a izbuti, a avea un sfarsit bun. 2. miscarea corpului cand se saluta. reuaitä f. sfarsit bun (= fr. réussite). reverentiar a, in locigiunea juridica revaloriza v. a reda valoarea monedei. temere reverentiara, sentiment amesterevanc (robanc) rn. Mold. un tel de cat de temere si respect. reverentios a. (plea) ceremonios. reverie 1. 1. starea spiritului preocupartidd Intre doi jucatori ce pierzatorul pat de idei vagi; 2. cugetari vesele sau joacfi sure a recistiga; 3. fig. a-0 lua triste in voia carora se lasd imaginatiunea; 3. idee extravaganta i himerica asemenea revanqa (-= fr. revanche). revarsh v. 1. a varsa cu prisosinta: until vis. alba hind revarsd un veil de our; 2. revers n. partea unei monede opusa fig. a rhspandi: multi tericire a revar- efigiei: reversul medaliei; fig. partea rAndea. [Origina necunoscutd].

revanlä f. 1. rasbunare; 2. a doua

sat in mine AL.; 3. a deborda: 1-'611 s'a cea rea a unei persoane sau a unui lucru.

reveirsat; 4. fig. a se lumina de [Lat. REVERSARE ;

zitu1.

reversibil a. Jur. se zice de bunurile

sensul 4 provine din ase- ce trebue intoarse proprietarului sau mos-

manarea luminei ce apare cu o apa ce territorilor. reversiune f. Jur. dreptul in virtutea debordia revirsat n. 1. actiunea de a se re- caruia bunurile, de care cineva a dispus vArsa l efectul ei, vorbind mai ales de in favoarea altuia, ii pot reveni cand aastri: revdrsatul zorilor, aurora; 2. fig. cela moare fart copii. reviriment n. 1. schimbare completa inceput: legat-ai revdrsatul cu apusul

vietii tale? AL. din revdrsatul vietii un reviriment in opiniunea publicd; 2. reviriment de fonduri, mod de achi'n lume instrainat At. revedeh v. 1. a vedea iafas; 2. a su- tare prin transportul unei creante echipune unei reviziuni: a revedea o opera. valenta cu surna datorita. revedere f. actiunea de a (se) reve- revisti f. 1. inspectiunea trupelor In dea: la revedere l formula de politeta la defilare; 2. titlul unor publicatiuni periodice; 3. piesa de teatru In care defileaza, plecare. . revelh v. 1. a face cunoscut ceeace sub o forma caraghioasa, principalele eera aicuns; 2. se zice In special de inspi- venimente ale anului. [Modelat dupa fr. ratiunea prin care D-zeu face cunoscut revue].

ceva; 3. a iesi la lumina: cruzimea lui revizionist a. si m. partizan al revizuirii unei Constitutiuni. Nerone se revela de timpuriu. revizi(un)e f. revizuire: reviziunea revelati(un)e f. 1. acpunea de a revela ; 2. inspiratiunea prin care D-zeu face unui text; Consiliul de revizie, insarcinat a exarnina pe tinerii chemati pentru cunoscut vointa sa; 3. lucru revelat, revelator a. care reveleaza indiciu contigentul anual al armatei si a decide revelator. 11 m. cel ce face o revelatiune. cauzele de scutire.

revizor m. I. cel ce revizuieste; 2. revelion n. petrecere In noaptea din ajunul Anului-Nou: oiu giuca i eu la inspector al scoalelor primare (dintr'un judet). revelion AL. (-= fr. réveillon). revendich v. 1. a reclama ceva ce ne revizui v. a cerceta din nou : a reviapartine si care s'afla in mainile altuia zui conturile. a revendica posesiunea unui camp; revizuire f. actiunea prin care se re2. a lua asupra-si: a revendica o res- vizueste: revizuirea Constitutiunii; 2. se zice de conturile publice supuse la cerponsabilitate. revendicati(un)e f. 1. Jur. actiunea cetarea unei autoritati; 3. actiunea de a de a revendica; 2. reclamarea unui drept supune o judecata la o noua autorltate. politic sau social.

revenealà I. umezealii. [V. rayänl. reveni v. 1. a veni iar, a se Intoarce

V. reviziune.

revoch v. 1. a rechema in Imaginatiune: el revoca 'n dulci icoane a is-

primavara revine frt toll anti; 2. fig toriei minune En.; 2. a rechema dintr'un

www.dacoromanica.ro

rev

- 549 --

rez

post, a destitui; 3. a declara nul: a re- rezidenth f. 1. locuinta obisnuita ; 2. centru unde rezida capul Statului. voca o lege, a revoca lin ordin. revocabil a. care poate fi revocat. reziduu n. ceeace ramithe dintr'o subrevocare f. actiunea de a revoca si stanta supusa unei actiuni chimice.

actul prin care se revoca. rezignh v. 1. a renunta de build voie, revolth v. 1. a Impinge la revolta; 2. a se deszice in favoarea altuia: a re-

fig. a provoca indignare: perfidia ne zigna o funcfiune; 2. a se supune Im-

prejurarilor fail a carti. revoltä I. ridicarea supusilor in conrezignare f. 1. actiunea de a (se) retra suveranului, a inferiorilor In contra zigna ; 2. supunere la voia lui D-zeu. unui superior. rezil n. retea mica ce luta:surd parul: revoltant m. care e in revoltd. reziluri de dame (= Ir. résille). revoltitor a. care revoltii, care in- rezilià v. Jur. a anula un contract revolt&

digneaza : abuz revoltdtor.

revolutiona v.

2.

I. a agita o revolutiune;

fig, a turbura profund, a transtorma.

(-=. fr. résilier).

reziliare f. anularea unui act. rezista v. 1. a nu ceda la izbirea cu

revolutionar a. ce tine de revolu- un alt corp: aceastii piatrd rezistd dal-

tei; 2. a opune fortd la torta ; 3. fig. a suporta: el rezistd necazurilor. revoluti(un)e f. 1. miscare circulara rezistent a. care rezistd. completh: Pdmdntul ii face revolufiurezistenta f. 1. calitatea unui corp nea sa in jurul soarelui in 365 de zile ce rezistd la actiunea altuia : o stofd bund si 6 ore; 2. se zice de schimbhrile geo- trebue s'aibei rezistenfa; 2. aparare inlogice ale globului; 3. schimbare bruscd daratnica la un atac; 3. opozitiune la tiunile politice. II m. partizan al revolutiunilor.

In arte, In opiniuni, in afacerile lumii; 4. vointa altuia. se zice In special de o schimbare violenta rezolut a. hotarit i indraznet: om in guvernul sau asezamintele unui Stat. rezolut. V. Nume proprii. rezoluti(un)e f. 1. hotarlre: mi-am

revolver n. pistol cu care se poate schimbat rezolufiunea; 2. lermitate de descarca dintr'o data mai multe focuri. caracter, curaj. rezedart f. planta a card floare exala rezolutoriu a. Jur, care face sa se un miros placut. anuleze: condifiune rezolutorie.

rezemit v. a (se) sprijini: a rezetna rezolvh v. I. a descornpune chimiscara de zid. [V. reazim]. ceste elementele unui corp: a rezolva rezemaitoare f. ceeace serva de reazim. un corp in pulbere; 2. a transforms In: rezervh v. 1. a retine o parte dintr'un vdntul rezolvd norii in ploaie; 3. Med. tot; 2. a phstra pentru alt timp sau pen- a scliclea treptat si a faLe sa dispara : a tru aka intrebuintare: imi rezerv bani rezolva o tumoare; 4. Jur, a anula: a pentru o cdldtorie; 3. a destina : a re- rezolva un contract; 5. fig, a decide: zerva o pedeapsei culpabililor; 4. a re- a rezolva o dificultate; 6. a gasi o somite pentru altdclata. lutiune: a rezolva o problemd; 7. a se rezervii f. 1. actiunea de a rezerva schimba in: ceafa se rezolvd in ploaie. lucrul rezervat ; 2. fig. discretiune, cumrezolvare f. 1. reducerea unei subpatare: a bea cu rezervd; 3. restric- stante in phrtile-i constitutive: rezolvapune: a face rezervele sale; 4. partea rea ghiefii in and ; 2. fig. deciziunea unei armatei compusa din oameni cari si-au dificultati, deslegarea unei probleme. facut timpul de serviciu i cari sunt rerezon n. 1. dreptate: rezon! asa-il chemati in CaZ de rasboiu; 5. corn de cu drept cutnint! CA .; 2. motiv: asta trupe tinute In ziva bataliei la distanta n'ar fi un rezon Ar.. (-='- fr. raison). actiund spre -a le dirija la nevoie asupra rezonabil a. rationabil. puncturilor slabe. rezonanth f. prelungirea duratei surezervat a. cu rezerva : discret, cir- netului. egi

rezor n. arc, resort: caleasca mai

cumspect.

rezervist m. om care face parte din are nevoie de un rezor Ar.. [Fr. RESSORT,

armata de rezervfi.

printr'un intermediar rusesc],

rezulth v. a fi consecventa, conclurezidh v. I. a sta cu locuinta undeva ; ziunea : de aci rezultd. 2. fig. a fi, a consta : in asta rezidd rezultanth f. 1. in mecanica : forta chestiunea. ce rezulta din compunerea mai multor rezident a. care rezida. II m. cel tri- forte aplicate la un punct datt 2. fig. remis de un guvern pe langa altul cu un zultat final. grad Inferior celui de ambasador. rezultat n. ceeace rezultg. rezervoriu n. basin de apa.

www.dacoromanica.ro

- 550 -

rez

rit

rezumh v. I. a reda In putine vorbe: aspru, greu de suportat: frig Hguros; 3. a rezuma o discufiune; 2. a relua pe fig. de o exactitate perfecta: demonstra, fiune riguroasd. rezumat n. 1. analiza sumara: rezu- rina v. 1. a avea acela§ sunet final; matul unui discurs; 2. prescurtare: re- 2. a face versuri. rimir f. potrivire de sunete In termizumat de istorie. scurt cele zise §i a conchide.

rich' f. Mold. cearta: s'au pus la rice.' natiunea vorbelor. limes& f. politi predata drept plata arndndoi. [Origins necunoscuti]. ricin n. planta ale carii graunte dau I( = it. rimessa). rinichiu (rarunchiu) m. 1. una din tin uleiu purgativ (vulgar cdpusd). ricosh v. a sari inapoi, vorbind de leek doua glande asezate de ambele pirti proi ctile and ating pamantul sau dau ,ale coloand vertebrate, secretand urine: lboald de rinichi; 2. la bucatirie rinichi de un obstacol (---= fr. ricocher).

ride v. V. ride. ridich v. 1. a Ina lta: a ridica mai-

de vac& [Lat. RENICULI4

rinocer m, mare mamifer pachiderm nile; 2. a pune drept ce era culcat sau cu unul sau cloud coarne pe nas, plecat: a richca capul; 3. a lua si trans- rinoplastie f. operatiune chirurgicala porta : a ridica masa, gunoiul; 4. a rapi: prin care se face nasul iar la loc. a ridica zilele cuiva, un drept oare- ripidit f. obiectul cu care diaconul care; 5. a face sa inceteze : a ridica se- apiri sfintele daruri: ripide de argint

dinfa; 6. a Inrola, a chema sub arme: poleite cu aur. [Slay. RIPIDA, apiritoare]. a richca trupe; 7. a desena: a ridica rips n. stofa de marine sau de lira un plan; 8. a zidi din temelie: a ridica cu dungi. [Nemt. rues]. biserici; 9. a Malta: a ridica o statud; rise n. pericol posibil.

10. a creste mare: incepusem i eu a risch V. I. a pune In pericol, a expune rnd ridica bdiefas Ca. [Vechiu-rorn. rd- primejdiei: a-si risca vieafa; 2. a Indica = lat. ERADICARE, a scoate din rid& frunta: a risca norocul.

cini : termen agricol generalizat].

risch f. joc de baieti pe bani : s'arunca

ridicatà f. ghiotura: cu ridicata, In un gologan de zece bani

partea pe care

opozitiune cu deamaruntul.

cede, trage dupi sine castig sau pagubi.

CULAI.

Impristiere].

[Origins necunoscuta]. ridichturfi f. ceva ridicat. ridiche f. 1. pleura cu rfidacina ro- risiph f. 1. pl. ruine id si colea: urme tunjiti ce se manincil crucla (Raphanus din risipurile cetdfii MGR. ; 2. risipire: canvas); 2. tam.. spinare: a freca ridi- pentru a lui rissipa afi rdisboit cu mine chea cuiva Ise. [*i rddiche = lat. rune. AL.: 3. cheltueala nesocotiti. [Slay. RASYPCI,

ridichioaril f. Bot. cerentel.

ridicul a. vrednic de ras: om ridicul. n. 1. ceeace e ridicul; 2. batjocual: a se expune ridiculului. ridiculizh v. a face ridicul. rill 13. cot de misurat: zece rift de '

l

risipi v. 1. a Impristia: ciobanul si-a risipit oile; 2. a cheltui nebuneste:

risipit averea; 3. fig. a dispare: cdnd adevdrul se iveste, minciuna se risi-

peste. [Slay. RASIPATI, a Impristia, a prii-

pada risipit a. 1. Impristiat: nori risipifi riga m. 1. od. rege: cu franc riga pe cer; 2. dirimat, In mine: casd risiungur cdtre fardi 'nainteazd Ga. AL.; pita ; 3. fig. cheltuit firS cumpit: avere 2. carte de joc ce infatiseazi un rege: risipitd. riga de cupd. [Gr. mod.]. risipitor m. cel ce risipeste. rigid a. 1. teapin: drug rigid; 2. fig. ristic a. antimoniu de lnnegrit spranfoarte sever: morald rigidd. cenele (substanta, la Inceput verde, se rigiditate f. 1. calitatea celor rigide; face neagra cand se arde): gogosile de 2. fig, mare severitate. ristic i plasturii negri cu cari Li imrite& f. instrument de tras linii drepte. bina sprdncenele GRIM [Vechiu-rom. ;Darnel find. [Turc. RIF (v. gref)].

[Gr. mod. (din it. RsooLA)]. rdstic = turc. RASTYK], rigoare f. I. severitate extrema ; 2. nit n. ordinea ceremoniilor unui cult asprime, strisnicie: rigorile iernii; 3. religios: rituri sacre.

forma riguroasa: rigoarea unei demon- ritm n. masurii, cadenti: cdnd inima strafiuni; la rigoare, la adica vorbind. ta bate ritmul slant al unei ode En rigorism n. morala prea severa. ritmic a. ce tine de ritm, rigorist m. cel ce Impinge prea de- ritor m. retor: intr'un an fi-1 fac arte severitatea principillor sau a moralei. ritor Rum [Gr. mod.]. riguros a. 1. foarte sever In maximele ritornela f. 1. Muz. un fel de presale si In purtarea sa: om riguros; 3. ludiu, simfonie ce precede sau urmeaza

www.dacoromanica.ro

- 551 dupa o arie; 2. poezioara de 3 versuri robi f. nit

rod

haine lunga a magistratilor (= fr. robe). din cari until rimeazi cu al treilea. robaciu a. Mold. muncitor: fata roritos a. categoric, hotarit: ritos lucru AL. I adv. mi-a spus-o ritos Fa. [Gr. bace i sup Usti CR. [Serb. ROBAIC, seri)].

robanc n. V. revanc.

mod.].

ritual a.

rober n. In jocul whist, reunire a trei privitor la rituri. n. carte ce confine rugaciunile 1 ceremoniile de parti: dupd opt robere NEOR. robi v. 1. a face rob (captiv sau sclav) ; observat in exercitiul unui cult religios. 12. a subjuga, a supune; 3. fig. a captive: riu n. V. rAu. rival a. si m. care aspira la ceva odata irobeste toate inimile. [Tres din rob]. robie 1. I. captivitate; 2. servitute, cu altul popoare rivale. II

sclavaj. rivalitate f. starea celor rivali. rivalizh V. a se intrece in talent sau robinet n. teava ce reguleaza scurgerea unui lichid sau gaz. merit cu cineva. riveran m. cel ce locueste de-a lungul roboth f. Tr. claci. [Serb. ROBOTA, corIvada unui rau. a. proprietar riveran. robotas m. daces. [Serb. ROBOTAS]. rivierh f. colier de diamante. roboti v. 1. a lucre claca sau robota ; rizeafcii f. scrumbie mica de Dunire. 2. a munci din greu: gazdd robotind zi [Origina necunoscuta]. U

rizibil a. 1. ce face sa radem ; 7. demn

de a fi luat In its.

noapte CR.

robust a. I. plin de vigoare; 2. ferm,

rizic n. V. rise. [It. RISICO, printr'un in- neclintit: o credinfd robu.std. roch f. massi de piatra , stanch' (=fr.roc). termediar grec modernl. rochie f. vesmant femeiesc de regula rizilic n. despret fata s sufere ri-

zilicul celorlalte surori POP. [Turc. REM- lung pana la calcaie. [Serb. ROHLIA, jacheta]. rochith f. 1. rochie scurtt ; 2. Bot. roLLB, injosire]. rizom n. Bot. r5dicina de sub pamant chita rAndunelii, Mold. volbura.

a unor plante, se prelungeste la un capat rociu n. plasa in forma de sac (de si se pierde de celalalt. prins peste sau fiare). [Ung. RACS. plasal. Rocmaui m. pl. Buc. oameni buni care roabli 1. sclava. [V. rob]. roabi f. cirucioara cu o roata ce se triesc la rasirit intre necredinciosi si de Impinge Inaintea sa. [Lit. carucioara de mile carora se arunca In timpul Pastelor rob sau de muncitor]. gaoace de oua In rauri Pastile Rocma-

roadh f. rod; fig. urnana roadd En.

[Abstras din pl. roade].

nilor. [Rut. ROCIR4AN, milos, adica cei buni,

epitet ce rfispunde intocmai sinonimului

roade v. I. a rupe sau sfarama cu Mold. Blatini]. dint% a mânca ceva tare : a roade un os ; rococo n. 1. stil de arhitecturd seu

2. a strica, a vitama rugina roade tie- de mobilare caracterizat prin profuziunea red; 3. fig. a consume: necazul roade ornamentelor. a scoicilor incrustate, a ghir-

inima; 4. a turmenta ndi roade la inimd landelor Impletite in mod afectat; 2. se de foame; 5. fig. a ciopli door ne-om mai zice de ceeace pare invechit si de rail gust: roade pufintel i noi Ar,. [Lat. RODERE]. subiect rococo. roati f. 1. cerc solid ce se Invarteste rocodeh f. pl. Mold. lucruri facute de In jurul unei osii l serva a pune ceva In man& [Rut. RITHODIiA]. miscare: roatele unei frdsuri; a face rocoinh f. planta ale aril seminte sunt roat5, a destinde ca o aparatoare penele mult cautate de pasari si mai cu seama coadei (vorbind de palm); roata norocu- de gaini (Maine media). [$i rdcoind =-lui, schimbi rile neasteptate ale ursitei ome- slay. RA/COVINA, rac l coaja de scoica]. rocotel m. Bot. 1. racoina ; 2. plena nesti (locutiune mitologica luata din sfera simbolica a Fortunei); 2. supliciu ce consta cu flori albe sau roze, producand fructe a rupe membrele unui criminal intins pe cu numeroase seminte (Holosteum umo roata ; 3. fig. cerc : fide& voinici sed bellatum). [Origina necunoscuti]. rod n. 1. fruct: roadele pomului, roroatd pe ldngd un foc mare AL.; 4. ocol : a da o roatd prin vecini: 5. roata de dul pdntecelui ; 2. Bot. rodu-primantului, foc, V. alimori. [Lat. ROTA]. II adv. de jur planta erbacee cu rizomul tuberculos M imprejur; a arunca roatd oclzii; de-a foarte avut in feculi (Arum maculatum). roata, rostogolindu-se. [Slay. Rona. nastere, soiu, generatiune (bulg.

roati f. od. companie de soldati: trei

ROD, fTLICI)].

rodan n. sucala rodane i malddre roate de cdleirefi. [Rus. ROTA (din nemt. Rotte)]. de leInd. [Origina necunoscuta]. rob rn. 1. captiv; 2. sclav. [Slay. Roe& rodi v. a da rod, a produce. [Slay. soorn, a naste]. serb]-

www.dacoromanica.ro

rOd

rom

552

rOdie t. fructul comestibil al rodiului cu albine; 3. tig. multime ce s'agitS mit

de forma si marimea unui mar. [Or. mod.]. roiuri.vorbitoare curg6nd spre vechea

rodine 1. pl. daruri (otia, gaini etc.) Roma EN. In ochiu-mi scfinteiazd un aduse lauzei de prietenele ei. [Slay. ao- roiu de ndluciri At. [Slay. Rol].

rojdanic n. 1.

Duat, ziva de nastere].

prevestirea viitorului

roditor a. care rodeste: porn, pdmdnt fiecarui om dupa zodia sub care s'a nascut; 2. carte ce confine asemenea preves-. roditor. rbdiu m. frumos arbore cu foil mari tiri. [Slay. ROJDENEKCI, care s'a nascut]. rosii, se cultivii adesea si pe la noi ca rol n. 1. lista : rol de contributiuni; planta ornamentala Punica granatum). 2. ceeace trebuie sa reciteze un actor intr'o piesa de teatru; 3. personaj reprezen[Gr. mod.]. rodnic a. roditor. tat de actor: rolul lui Destmt-Vodd; 4. rodnici v. a fecunda, a fertilize. parte ce se iea intr'o afacere : a juca un rodnicie f. fecunditate. rol important; 5. atributiune speciala :

rododalin m. oleandru. [Gr. mod.]. rolul unui pdrinte de familie. rodozahfir n. dulceata de trandafiri rolina f. jocul ruletei, practicat od. la

balciuri, introdus de Nemfi catre finele rogatoriu a. comisiune rogatorie, cea epocei fanariote i nurnit atunci de popor: adresata de un judechtor altuia sore a-I la o para cinci (Frt.). invita sa facii la tata locului vr'un act de rom n. rachiu obfinut prin distilarea

(GrucA). [Gr, mod.].

procedura sau de instructiune. melasei. rogodele f. pl. tot felul de ierburi : roman a. 1. ce fine de Roma antica : reiddcind de burueni i alte rogodele senatul roman; 2. ce tine de Roma moPOP. [V. rocadeal. derna, centru al catolicismului : Biserica rogojina f. impletitura de papura (od. romand; 3. ciire romane, litere !titrede rogoz); cu rogojina aprinsa in cap si buinfate de Romani pentru a indica nu.

cu jalba in protap, datina veche spre mere; 4. se zice 'de stilul medieval ce

a atrage atentiunea Domnului asupra unei a precedat pe cel gotic, caracterizat pfin nedreptafi strigatoare (simbolizand focul bolfi pe deplin arcate. II m. locuitor din ce mistue inima jeluitorului). [Slay. RO' vechea Roma Romanii stdp6neau lu-

CO vOrl. mea intreaga. rogojinar m. cel ce face rogojini. roman n. 1. narafiune Inchipuita In rogoz n. iarba de balta in trei mucht care interesul e excitat prin pictura mwamai mica ca trestia, cu care se acopar vurilor, prin jocul pasiunilor sau min bicasele la Ora, hambarele, etc. (Carex ri- Inareria aventurilor : roman istoric, filoparia). [Slay. ROGOZii, trestle]. zotic, social; 2. fig. povestire lipsita de rohatca f. Mold. bariera de oras: cand probabilitate : asta e ran roman. OOZINA ,

intram pe rohatcd CR. [Ceh. ROITATKA , ba-

fieral.

roman m. Tr. Bot. romonita mare.

[Rut. ROMAN lit. roman].

rohii m. pl. bube dulci pe obrazul si roman m. 1. nfiscut din pirinfi rocapul copiilor de tin an. [Origins necu- mani; 2. locuitor sau originar din Romanoscutal. nia; 3. om (ca individualitate etnica): se roi v. 1. a se aduna In roiuri, vorbind tocmia bietul roman. [SP. 1.1 rumdn = de albinele cari ies din stup; 2. a sbura lat. ROMANUS]. II a. romanesc: poporul rosbarnaind, a se revarsa : ceildrefii umplu man. V. runtan. cdmpul i roiesc dupd un semn En. romfinfi (lintim) I. limba romanri, idiroib a. care bate in rosiu. [Lat RUHEUS].

oma neo-latina, foarte asemenea italianei,

m. cal cu parul roscat. inavutita cu diferite elemente straine (slave, roibfi f. planta din a aril Lai:Mein& se maghiare, turce, neo-grece). Ea confine trei extra gea inainte o materie colorantfi rosie dialecte: daco-rom6na, macedo-rorruina 1

(Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA].

si istro-romera, dintre care numai cea

roinic a. care roieste: domnind su- dintai a devenit organul unei evolutiuni literare. met si t6ndr pe roinicele stoluri Ess roinità f. 1. mic stup purtaref in care romanas m. forma mangaietoare pense prinde noul roiu; 2. sau iarba stupului, tru roman: un brad de romemas ISP. planta foarte aromatica, mult cautata de romanci 1. femeie de roman. albine, cu care se freaca stupul and se roieste Intaiu (Melissa).

roire t. iesirea albinelor din stup.

romancier m. autor de romane. romanesc a. 1. ce tine de roman;

aventuri romanesti ; 2. fig. care are ideile,

roiste f. V. roinita. pasiunile unui erou de roman: spirit roroiu n. 1. sborul albinelor tinere and manesc.

se despart de cele batrane; 2. stup vechiu

romilnesc a. 1. originar din Romania;

www.dacoromanica.ro

rom

- 553

2. ce tine de Romania sau de locuitorii ei : obiceiu, port romdnesc ; 3. pop. crestin (na(iunea identificata cu religiunea): lasd-fi legea romdneascd si dd-te 'n legea turceascei POP. [Pentru sensul 3, cf. crestinl.

romAneste adv. in limbs romana. romhni v. a (se) face roman: familia lui era cu totul ronidnità OD. romanic a. se zice de idiomele mo-

-

ros

romostin m. varietate de struguri.

[Origina necunoscuta].

rond n. 1. figura circularA, cerc: stau in rond sub vdntul rece AL.; 2. miscarea piciorului la dans descriind un semicerc ; 3. pima circulara in care converg

mai multe strade sau alee; 4. vizita de noapte la diferitele posturi sore a vedea dacA toate aunt in ordine : deseard stii

cd esti de rond C.

derne derivate din latina (romana, italiana, rondfi f. 1. dant in rond; 2. notA de franceza, spaniola, portugheza). muzia ce pretuieste douà albe; 3. un fel romfinime f. top Romanii, natiunea de scrisoare ale carit trasaturi sunt aproape perpendiculare. romanA.

rondel n. mica poezie cu repetitiuni romfinism n. 1. poporul roman considerat dupà natura-i particularà; 2. par- obligatorii. root! int. imita sunetul dintilor cand ticularitate a limbei romane. romanist m. specialist in studiul firn- mestecA ceva uscat si tare, vorbind mai ales de soared. [Onomatopee]. bilor romanice. romanitate f. 1. calitate de Roman . ronthi v. a roade manand Meet, [V, romanitatea limbei; 2. (colectiv) lumea rona ronthit n. acpunea de a rontai. ronthitura f, efectul rontaitului.

rornana.

romanizh v. a (se) face Roman : Dacia se romanizd repede.

roos a. acoperit cu rolla : s'ascunde 'n

ronanizh v. 1. a da o forma roma- coama verde a cdmpului roos Bor.

ropai-ropaii Mt. ce imitA sgomotul neasca unei vorbe straine; 2. a deprinde cfilcaielor la joc. V. tropai. pe cineva cu obiceiurile romanesti. ropot ii. 1. mersul calului intre pas romanov n. un fel de batt lat. romant n. roman popular. [It. RO vi galop; 2. sgomotul unui asemenea mers : un ropot de cai; 3. fugA : purcelul dcl MANZOI. romanth f. 1. istorioará fantastia in un ropot pe sub laiti CR. ; 4. tig. mers versuri i destinatA a fi cantata ; 2. antec repede: ale rdurilor ape ce sclipesc tanguios ori sentimental; 3. bucata de fugind in ropot En. [Onomatopee]. muzia scurta, simplA si gratioasa (= fr. ropoti v. a rasuna: pdmcIntul rope), teste sub tropot de copite AL. romance).

romantic a. 1. se zice de

scriitorii

din prima jumAtate a sec. XIX, cari pretindeau a se emancipa de regulele literaturd zisA clasicd ; 2. se zice de locurile placute i singuratice cari amintesc descriptiunile din romane: un sit romantic; 3. romanesc: e cam romanticd gbi plac .serenadele AL.

romantios a. pop. romanesc : fata

Ropotin rn. Ropotinul testelor, and

femeile nu lucreazA fAcand teste de copt turte. V. RApotini. ros a. uzat : haind roasd in coate. [Lat. ROSUS].

ros a. 1. de coloarea sangelui: vitt ros; 2. ros batand putin in galben : par ros; 3. rosit in foe: fier ros: 4. de arama : ban ros. [Lat. ROSEUS.

TM 1. pop.

membru al partidului liberal; 2. pl. Rosli romantism n. sistema scoalei roman- de tarA, od. corp de 5000 calAreti, investice In literatura si in arta tendenta atre mantati in ros, In partile Buzaului si in miraculos, extravagant, fantastic, propriu ale Dunarii, sub comanda Marelui paharnaturei mistice a evului-mediu crestin nic : in urdia turcd Rosii nclvdlesc Bor. contrar formelor antichitatii pagane ca si n. 1. coloarea rosie: rosu le std bine; pozitivismului epocei moderne. 2. soliman ros: dd cu rosu; 3. cupA in romb n. cuadrilater cu 4 laturl egale cartile de joc. dar fara unghiuri drepte. roshtea f. Bot. belsitA. romantioasd CAR.

II

romboedru n. paralelipiped ale carui

toate fetele sunt niste romburi egale.

romboid n. figura geometria aseme-

nea rombului.

rèmnia f. hora thraneasa imprumu-

rosbif n. bucatA friptA din carne de bou (= angl. roastbeell. rosch m. cel cu parul rosu. roscat a. cu parul sau fata rosie.

roscov m. 1. mic whore din data

tata dela Tigani. [Lit. tiganeasca (din (ig. leguminoaselor al cacti lemn tare si ros ROMM, pgana)]. se Intrebuinteaza la tamplarie (Ceraionia romonith f. Tr. Bot. musatel ; romo- siliqua); 2. Tr. V. rAscov. tufa mare; mAtgaritA. LV. .Tomaril ,.. .rinsQya 4 L fractal rsTovului lung?

www.dacoromanica.ro

- 554 -

;mg lataret

i

dulce, numit sI

coarna de

mare; 2. boala de cai ce face osisoare

rOtt

rotirie f. meseria rotarului. rotas a. I. de road', de langa oiste:

la nari. [Rus. aoprovi (din Roper, cornisor)I. cal rotas; 2. care face turnbe: porumbel

rolcovan a. si rn. cu obrajii roii. [V. rotas. rotat a. 1. rotund: cort rotat,.bobife roseata 1. 1. coloarea rosie; 2. colo- rotate; 2. se zice de un cal sur cu pete

ro.,cd].

ratiune a fetei sub electul unei emotiuni; rosfl Inchise. rotati(un)e f. 1. miscare circulara a 3. pete rosii pe fata sau piele.

rosi v. 1. a (se) face ros; 2. fig. a unui corp In jurul axei sale: rotafiunea pdmintului; 2. In agricultura : asolement ; rosi tare la feta printr'o emotiune vie. 3. sistema de Intreschimbare la institurosiatic a. ros ',Maud in alb.

rosioarä f. 1. Bot. calce;

peste alb cu aripioare

2.

Zoo/. tori, profesori.

rotativ a. care lucreaza invartindu-se!

rosior a. cam ros. II m. 1. soldat ea-- masind rotativd. Wet Imbnicat In tunica rosie: od. erau 11 rotatoriu a. in forma de rotatiune: regimente de rosiori; 2 od. corp de miscare rotatorie. roll V. 1. a invárti In cerc: ii rocalareti numiti si Ro0i: rosiori de ford, vdndtori semefi BoL. teste fulgerdnd armele prin toatd Bulrosit n. actiunea de a rosi: rositul garia Bice,: 2. a face roata: petunul se oudlor de Paste. roteste; 3. fig. a se fuduli: ca cocosul rosmarin m. arbust aromatic, tot- se roteste PANN. deauna verde ale carui rarnuri sunt Intrerotilä f. 1. rod* 2. pl. cotigii. buintate in medicina (Ros marinus). rotilat a. in forma de roata: palosul rost n. 1. gura (sens mvechit): pe de rotilat POP. rost, oral; 2. vorba, vorbire : rostul ei rotire f. rotatiune. cel blajin !SP. slant sci fie rostul tiltd- rotis adv. de a roata : cerul ce se nei-meu CR. [Vechiu-rom. cost, gull (4din 'ntoarce rotis deasupra /or AL. rostul direptului izvoreste in(alepciunel, rotocol n. cerc, disc circular. [Corn-

pus sinonimic ibrid, format din lat. rota rost n. 1. unghiu format de firele ur- si slay. ocol].

Miron Costin) = lat. ROSTMThi, bOti.

zefii in care s'arunca suveica : rostul panrotofeiu a. Mold. Indesat la corp. zei ; 2. fig, a) ordine, regula: om cu rost, bondoc. [Cf. reteveitt]. lard rost; b) dispozitiune, preparative: rotondit f. edificiu de forma rotunda a face rost de calcitorie; c) noima, ra- si terminat In cupola.

tiune: vorbd Wei rost, toate isi au

rotopitor a. cotropitor : potop rotarostul lor; d) folos, spor: a avea rost, pitor AL. [Compromis Intre ropot i potopitorl. Wei cost; e) mod, plan: a da de rost, rototele (albe) n. pl. planta cu flori a sti rostul. [Vorba identica cu cea precedenta ; sensurile de sub 2 sunt metafore albe-galbui, creste prin fanete

luate din tehnica tesutuluil.

i

tufisuri

umede (Achillea ptarmica). [Origina ne-

rosti V. a pronunta: a rosti o sett- cunoscutal. rotula f. Anat. oscior asezat In partinfd, a rosti un discurs.

rosti v. 1. a schimba itele la tesut; 2. tea anterioara a genuchiului. rotund a. 1. de forma circulara sau sferidi : parnfintul e rotund; 2. Vara fracrostire f. pronuntare. rostogol n. 1. dare peste cap; 2. ca- tiuni szm subdiviziuni: sumd rotunda. dere repede si de-a roata: tronditul de [Lat. sorurmusl. sdraveni bolovani 'n rostogol AL.; 3. rotunjealà f. Insusirea lucrurilor roa largi o gaura cu sfredelul.

. planta cu flori alburii, creste prin poieni tunde.

rotunji v. I. a (se) face rotund; 2. pe m a rgin ea pa durilor (Echinops sphaerocephalus). [Pare identic cu rotocol]. fig. a Intinde: a-si rotunji mosiile; 3. I adv. (de-a), de-a dura, peste cap. a da armonie: a rotunji o froth. rostogoli v. a (se) da de-a rostogolu. rotunjime f. 1. rotunjeala; 2. fig. rostopasci f. Mold. Tr. Bot. nege- armonie : rotunjimea jrazei. larita. [Rut. aosroessrl. roult f. 1. aburi ce se depun noaptea rotacism n. trecerea und consoane In forma de picaturi mid pe corpurile In r, In special a until n intervocalic: expuse la aer: cade rand; roua dulce, rotacismul e caracteristica graiului istro- miere nelucrata Inca de albine i sucul roman (Rumeri) sl a Motilor (hued di- dulce al florilor ; roua cerului, mica planta mirea(d). insectivorti ai carii pefi glandulosi secrerotar ri. cel cc foi . orup, etP [V. teaza o substanta vascoasa, de care ra-

recil4

Palt aIiVit imectele, die,erate dc celujel

www.dacoromanica.ro

- 555 -

rout

rug

frunzelor sale (Drosera rotundifolia); rubinos a. rosu ca rubinul: luna, 2, fichid ce picura i usureaza: roua la- glob rubinos GR. AL. crimilor; 3. fig. ce piere sau .se trece rublii f. monedA ruseascA In valoare curand: ca roua tree tinere f ele. [Lat. ROE]. de 4 lei. [Rus.]. rourh v. 1. a cadea rout': 2. fig. a rubric/I' I. 1. un fel de crelA rosie inpica, a uda cu picaturi: din ochii ei ro- trebuintata de dulgheri; 2. titlu tipArit rosu

ureazd /acrimi. [Lat. RoRmiel.

In vechile cArti juridice sau biserice§li;

rat NECIR.

diaconului. [Rus. RUH/LELIA, maneca

rourat a. 1. acoperit cu routi: cam- 3. in ziare, titlu ce indica origina undo pia rouratd AL.; 2. fig. umed; pdmdn- Old: sub rubrica de... tul ce era inca de al sciu sange rou- rucavite I. pl, manearile preotului si rourich f. iaibS ce creste prin mlas-

rudii f. 1. familie: de rudd mare impdrdteascd; 2. care este din aceeas famine: cu rudele daraveri sd n'aibi; pe ceria fluitans). red& pe simfintA, cu totul, pe de-a Inrovini I. depresiune de teren, bun tregul: fi-le papa pe rudd pe seimanfd pentru tanat i pAsune. [Tras din sl. Roy& CR. [Vechiu-rom. rudd, neam (4Moisi tini i pe marginea apelor lin curgatoare, producand fructe dulci i comestibile (Gig-

scoase pre ruda ovreiasca. din robia lui roz a. de coloarea rozei, trandafiriu: Faraon, Moza) = slay. Roofs, neam, ge-

groapa].

en bilet roz NEOR. o stotd rozd EM. (=- neratiune : astAzi, In sens de cconsangt an*, evolutiune analogA sinonimului mem]. Ir. rose). rozti f. 1. trandafir, floare mirositoare rudii f. Mold. Tr. 1. oiste: cal de ce creste pe un arbore ghimpos: intre rudd; 2. prAjinfi de Intins hainele (in carozele de ,iras si lianele albastre Em.; sele tAranesti. [Origins necunoscuta 2. se zice de obiecie ce seamAnA rozei: rudar m. 1. von maw; 2. tigan ce o rozd in diamante; 3. fig. placere, lucreaza scule groase de iemn (albii, lindesfatare: drum de roze semcinat guri, fuse). [Tiganeste, rudar e sinonim ; 4. roza vanturilor, figura pe care sunt cu aural]. marcate cele 32 directiuni diferite ale vanrudfiresc a. 1. (Scut de un rudar; 2. tului; 5. Ritsbolul celor douA Roze, rag- fig. grosolan: taler ruddresc Pam.

rudarie f. scule de ruder. boiul civil in Anglia Intre casa de York, rudasch I. V. rAdascA. care avea de emblemA o rozA alb& si Intre cea de Lancaster, simbolizatA prin rudenie f. 1. ruclA : o rudenie de ale o rozA rosie (1450-1483). inoastre; 2. legstura ce uneste pe rude, rozacee n. pl. familie de plante al 3. toate rudele cuiva. rudi v, a se Inrudi: se rudia cu mai . chror tip e roza. rozalb a. trandafiriu rozalb' aurora cd-mi rdposata AL. rudiment n. 1. primele notiuni ale cu bucle de aur EH.

rozatic a. rosiatic: lumina rozaticd unei stiinte: rudimentele limbei latine

din zori AL. II adv. rozatic se colord AL. 1 NEOR. ; 2. In istoria natural& organ redui rozAtor a. care roade. n. pl. rozA- la cele mai mici dimensiuni: sun ruditoarele, cuadrupede prevAzute cu incizivi ment de coadd. II

spre a roade : chifcan, castor. rudimentar a. ce are caracterul unui rozaturii 1. 1. efectul roaderii; 2. ceva rudiment, unui embrion: civilizafiun.. ros. rudimentard. rozeth f. 1. nod de panglica In forma rufärie f. cantitate de rufe. de roza ; 2. ornament de fereastrA In formA

de rozA: rozete de alamd sau bronz;

rufe f. pl. albitun. [Slay. IRMO, posta ,

(serb. ALUM, barna)].

rufet n. od. breasla sau coiporatiunr rozeu a. trandafiriu: flori alb-rozee. mai mica de meseriali: rutetul podarrroziu a. trandafiriu: (aurora) dulce bor. [Turc. RUPEE]. veseld, rozie AL. rufetas m. od. breslas: interesele 3. Bot. rezeda.

rubedenie I. tam. rudenie. [V. re- rutetasilor NEOR. rufos a. sdrenteros: efti cam rufos

bedeniet

rubih f. od. monecIA de aur turceascA AL. [Derivat din rufe cu sensul primitiv In valoare de 5 lei vechi (a patra parte de haine (ordinare 3au uzate)]. dintr'un irmilic): cu rubiele ardpesti, rug n. gramadh de lemne pe care s'arcu grope lipovenefti POP. [Turc. RUBIYE, dea cei osanditi la moarte. [Lat. aoous]. lit, a patra parte]. rug m. 1. arbust spinos al cArui (rim rubin n. piatrA scum pA de coloare rosie.

rubinit v. a lumina rosu: soarele

munte/e rubineazd.

se zice mufti (Rubus caesius); 2. Tr. maces. [Lat. nunusi.

rugh v. 1. a cere cu respect, cu mai-

www.dacoromanica.ro

.

- 556 -

rug

rup

lint& te rog sci ma ierfi; 2. a implore rumAn m. 1. forma arhaicir i popudivinitatea; 3. a face rugaciuni: Domnu- Lana pentru rorndn; 2. supus la clach, lui sd ne rueful. [Lat. ROGARd. serb: mosnenii sau micii proprietari liberi, ruga f. 1. rugaciune: sd 'nage la cer apAsati de biruri i sarcini, hicepurA a 0 sfdntd ruga AL.; 2. Tr. shrbAtoare se vinde (dela sec. XVI) la Domni, mapentru hramul bisericii. [Abstras din rued]. nAstiri sau boieri i deveniau astfel rurugficiune f. 1. cerere fAcutà cu umi- mani; ei nu se mai puteau muta depe linti; 2. implorarea gratiei divine. [Lat. mosia unde se aflau i deveniau clacasi de bastiná ai proprietarului («fiece rumdn ROOATIONTMI. rugarninte f. rugAciune sthruitoare sti fermate vesnic In aceastei stare>, deemcenre cineva. [Lat. ROGAMENTA]. teazA Legdtura lui MihaiNiteazul). [In rugator a. care se maga: o voce ru- vechea limbd romAneasch rumdn e sinogdtoare. nim cu Wan (acest din urmit find nerugina f. 1. oxid ce se formeazA pe cunoscut vechilor documenfe), de unde fierul sau otelul expus la umezealS; 2. notiunea de clAcas, serbia aphsand asupra

pusca sau custurà veche: fret rugini el sateniloa V. clacfi. ii triigea POP. ; 3. boalA de putregiune a rumAnie f. serbia thranului roman

graului; 4. fig. cauzA de distructiune mo- instituitis In sec. XVI si consecrate' prin rala, vechime mare: rugina secolelor; Legdtura lui Mihaiu-Viteazul din 1596: 5. fam, tombaterA (cf. ruginit 4); 6. Bot. rumAnia fu clesfiintatd prin Reforma lui pipirig. [Lat. AERUGINEM]. Nlavrocordat din 1748.

rugini v. 1. a face se' prinza rugina rumega v. 1. a mesteca din nou, vorumezeala rugineste fierul; 2. fig. a se bind de rumegatoare; 2. fig. a cugeta altera din lipsA de exercitiu: vechile in-

mereu Ia 1.113 IIICILl. [Lat. ROMI0/02E].

stitufii se sterg, s'au ruginit Ga. AL. rumegator a. care rumegS. U n. pl. ruginit a. 1. ros de rugina ; 2. inve- rumegatoarele, mamifere ca boul, cerbul, chit: voce ruginita En.; 3. fig. care nu cAmila, al ceiror stomac e compus din rnai functioneath bine; 4. fam retrograd; mai multe buzunare: alimentele se reinbonjuristii ne numesc penoiruginifii AL. tore din primul buzunar In gura spre a ruginiu a. rosiatic: graft ruginiu. fi mestecate din pou si a fi astfel preparuguma v. Mold, a rumega. [MetatezA rate la o digestiune completA,

din rumega (cf. it. rugurnare)]. rumen a. I. rosu inchis: obrajii ruruin m. Bot. muscatu-dracului. [Ori- meni ca doi bujori; 2. bine copt: bugina necunoscuta cate rumene. [Slay. RIMIENI1]. ruin& v. 1. a schimba In ruine, a &Arumeneala f. 1. coloarea rosie a o-

brajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibA.

rAma ; 2. a cauza ruina averii, a sAnStAtii

iocul ruineazd; 3. a adea in wine; 4. rumeni v. I. a face rumen; (lurta) a-si pierde averea, sAnAtatea. rumenind strdvechii codri si castelul ruin& f 1. daramarea unei zidiri; 2. singuratic ; 2. fig, a rosi (de emoorice tel de distructiune: ruina imperiu- tiune); 3. a da cu rumeneli. lui roman; 3. pierderea avezii, a puterii: rumpe v. Mold. V. rupe: rumpe ruina unui comerciant; 4. ilimsitele u- coarde de aramd cu o mind amor-

nui oras sau ale unui edificiu distrus:

fitci En.

rune n. Buc. imas de Wine arsA: ruinat a. 1. care e In ruine; 2. fig. depre rune nou iese brdnzd multd. care si-a pierdut averea, puterile. [Origins necunoscutel. V. ranee'. ruin/star a. care poate cauza ruina rune f. pl. scrisoarea nationalA a yeruinele Ninivei.

:

infreprindere ruindtoare. chilor Germani. ruja C. floarea rosie a mAcesului: orup m. mAsurA de lungime, 1,8 dinteun brajii ca rujele. [Serb. m.o. (din slay. cot. [Turc. aud, Roy., roza)].

rujalina f. (Banat) Bot. nalba de gradine. [Diminutiv din raid]. rujan a. roscat (de boi). [Tras din ruja rujulitä f. Bot. cAlinicA. [V. ruidl. rulada f. ornament de antare ce consta. a pune mai multe note pe una i aceeas silabet (=- fr. roulade).

rulant a. ce se transportA: material

rulant.

ruletä

mici

C. joc la noroc cu niste fr. roulette). V rolind.

bile

rupe v. 1. a face bucAti; a rupe o hdrtie; 1 a sfAsia: a rope cu dinfii; fig. mi se rupe inima ISP. ; 3. a anula

a rupe un contract; 4. a vorbi putin stricat: o rupe franfuzeste; 5. a porni repede: o rupe d'a fuga; 6. a se silrAma: podul s'a rapt. [Mold. rumpe = lat. RUMPERE]

rupt a. I. lacut bucati: haine rupte; bit : rupfi de Name i obosifi de trude;

2. stArAmat: lanfuri rupte; 3. fig. sdro4. fixat In total: prof rapt. I n. ruptoare:

www.dacoromanica.ro

rup

sab

- 557

rusfethrie f. luare de rusfeturi: ruf-

cu ruplul; in ruptul capului, cu niciun

fetcirie si pollogarie AL. rupth f. impozit fix: ruptele vistie- rusifich v. a (se) face rus. riei. raisin& y.1. a da de rusine; 2. a avea pret.

ruptas m. 1. lucrator cu ruptul;

2. rusine.

rusine f. I. sentiment penibil excitat In suflet prin idea sau temerea de necinste;

pl. (In epoca fanariotb). clash* de contribuabili straini cari platiau clarile cu ruptul ; 3. In timpul din urnia: feciorl de preo i ai rangurilor privilegiate. ruptoare I. 1. invoeala : ruptoarea

2. dezonoare : ne face mare Twine; 3. pudoare: n'are nicio rusine; 4. Bot. ruOnea letei, floricica violeta, numita In era tdcutd On.; 2. pret fixat prin Invo- Mold. morcov salbatic (Daucus silveseala : ruptoarea vinului. tris). [Lit. roseata, rosirea fetei, act care ruptura f. 1. starea lucrului runt ; 2. insoteste mai totdeauna acest sentiment fig. stricare, nimicire: ruptura amicifiei, sufletese]. ruptura pricii. [Lat. Ruerup.A]. rusinos a. 1. care face rusine: fapte rural a. ce tine de un sat: scoald rusinoase; 2. plin de rusine, sfios : rururald. finos ca o fatd mare. rus m. locuitor din Rusia. II a. rusesc: rusism n. vorba ruseasch intrata In limbo rusd. [Rus. limba. Rusienule dateaza dela Intreita oRusalii f. pl. 1. pogorirea sfantului Duh, cupare a Principatelor de catre Rusi (in a cincizecea zi dupa Pasti, serbate aproape 1769, 1788 si 1806) si se rapoarta mai o stiptamana : StImbdta Rusaliilor se ales la nomenclature militara si adminisimpart pentru morti vase pline cu yin trativa. Putine din aceste rusisme au rasi mdncdri incununate cu tiori ((Wind mas definitiv In limba, cele mai multe foarte veche ce exista in Tracia i aiurea); disparand odata cu ocupatiunile rusesti. 2. zine de ape si mai ales de aer call desRusitori f pl. sarbatoare ce cade 7 lántuesc furtuni i rapesc uneori copii zile dup.& Rusahi si se incheie cu ele, [Ab-

l'au umflat Rusaliile; cucuveici, Iele stras din Rusalii]. sburlite i Rusalitle pocite AL.; 3. fig. rustic a. 1. tarimesc: locuinfd rusri fam. femeie rea: du-te, rusalie, pe fita; 2. incult: obiceiuri rustice ; 3. gro-

cea lume AL. [Slay. RUSALIIA, pentecosta solan. (din lat. medieval ROSALIA, sarbatoarea roruth f. planta medicinala cu florile

galbene, cultivata si prin partile noastie

zelor): zinele cu acelas nume erau venerate in saptamana Rusalitlor (cf. rue. SALIM zine de phduri si de ape)]. rusalil f. pl. Mine ce se atarna de unditele pescarilor: cega se hrdneste mai ales cu rusalii. [Aceste larve apar ca insecte complete pe la ziva de Rusalit]. rusch f. pl. se zice de oile cari sunt

(Ruta graveolens). rule& f. termen de joc In carp, moment favosabil: tot mestesugul ii so pontarisesti la vretne si sd gdsesti ruteaua norocului AL. [Tom ROTE. punct].

rutinh v. a invata prin rutina.

rutinh f. 1. capacitate dobindita prin

rosii pe ochi. [V. rosca o deprindere Indelungata ; 2. deprindere ruscuth f. Bot. cocosel. oarba de a face ceva totdeauna in acelas rusesc a. ce tine de Rusta si de lo- chip: rutina e viitamdtoare progresului. cuitorii ei. rutinar a. care lucreaza cu rutind. rusfet n. dar de mituire : cdt rusletul rutisor m. planta erbacee cu &rile gal. se iveste, cinstea indatd se topeste AL. bene, creste prin pasuni si livezi umede [Titre. 1(11§FET]. (Thalictrum angustlfolium). [V. rutd]

S m. a 19-a litera a alfabetului : insotit iul popular) : nu ?tie sd scrie. [Vechiude o sedila, devine sibilant: sedea, at. rom. sa, daca lat. si]. sabac n. Mold. giurele (de broderie). rt. abreviatiune pentru Sud. [Origin& necunoscuta]. 9a t. V. qea. I

II

sh conj. 1. exprimfi o conditiune, o pre-

sabanh f. Mold. un tel de hainfi scumpa

supunere: sd am, ti-as do; 2. serva a copiii din casd erau imbrdcafi cu saforma conjunctivul: stu §tiu ce sà fee; banale si cu cabanife Bk.c. [Turc. §E3. indica un ordin, un scop (subinteles ca)

spune-i sit piece, ochi avefi sd vedeti; 4.

BANE, haina de noapte (din pra, noapte)].

sabat n. I. ultima zi a saptimanei la

Inlocuieste infinitivul (dispärut In gra- Eyed, cea consacrata repaosului; 2. pre-

www.dacoromanica.ro

- 558 -

sab

tinsh adunare nocturna a yrhjitoarelor:

sac

sacat a. Yhthmat (vorbind de vite): boul

unde in'ernul sabatul adund SOL.; 3. hind sacat, la un picior rdnit GR. AL. fig. ghltigie mare, dezordine nespusa.

sabeism n. adoratiunea focului si a

[Turc. SA/CAT, spetit].

shatuit a. Mold. sleit de puteri, [V.

astrelor, in Arabia meridionalh. seciltui]. sable f. 1. az ma de ma:A ce se poarti sachz n. 1. mastic: rachiurile de saatarnata In partea stanga ; 2. fig. dusman: cdz si de anason OD. ; 2. colotoniu: isi a intrat sabia in lard, au ruiverlit Td- freed arcusul cu sacdz. [Turc SAICYZ]. &mil! AL. ; 3. atac : le dd o sabie fi4 sficealfi f. Mold. tesalh. [Metatezh din imprdstie Rho. [Slay. swadA]. slay. tzsAto, pieptene]. sficelh v. Mold, a tesela : nu v'am sdsable-baionetil I. sabie scurth ce poate fi imbucath la capatul pustei. celat astdzi CR. [Tras din sdceald].

shbier m. fabricant de sabil. sacerdotal a. ce tine de sacerdotiu: shbioarh 1. peste ce se mananch mai demnitate sacerdotald. mult s6rat (Pelecus cultratus). [Coroana sacerdotiu n. 1. darul preotiel: 2. corp dintilor shi are forma unui ferestraul. ecleziastic: rcisboaiele medievale intre sabiuta f. 1. sabie scurth; 2. planth Sacerdofiul l Imperiul sunt celebre; cu fiod frumoase i cu frunze lungi in 3. fig. ce are un caracter venerabil: paforma' de sabie (Gladiolus imbricatus). fernitarea e un sacerdofiu. stablon n. model, tipar de lucru; a lusacfiu in. Tr. Bot. garoafa. [Origina cra dupa un 9ablon, intr'un mod meca- necunoscuta]. nic, Mat a tinea seamh de esenta proprie sacnhsiu n. od. balcon scos la ulita, lucrurilor. [Termen literar clupa germ. garnisit cu geamuri l jaluleze (la o cash SCHABLONE]. domneasch sau boiereasch), servind de shbur n. 1. suc de aloe, substantii ro- sedere cocoanelor cari puteau asifel privi siaticA, cu miros plácut i cu gust foarte In strada that a fi vazute: in odaia cu arnar; saburul servd ca purgativ i po- sacnasiu unde se adunau la lucru toate porul ii intrebuinfeazd ca leac pentru femeile Doamnei OD. [Turc. smixispr (din venin; 2. fig. alinare, mangaiere: inipô- sJur, rege, l mu; care iade), lit. sedere rfia incepu sd-si mai face, sabur ini- domneasca]. mei POP. [Titre. sAsa, aloe]. sacou n. gheroc fara despArtituri In sac m. 1. recipient cilindric de Dana spate. plele, etc.; 2. ceeace contine un sac ; zece sera de gr6u. [Lat. SACCUS].

sheos n. vesmant arbieresc de mAtase. [Or. mod.].

sacrament n. taina bisericeasca si in shcl int, bine ti-a facut: sac! asa ifi trebue; a da un sac, a nechji pe cineva special sfanta grijanie. sacramental a. 1. ce tine de un sa(repetand vorba sac): trecuse rflul si-i da cu sac de dincolo dupd mal lap crament; 2, fig, solemn: cuvinte sacramentale. lTurc. slur, neciijit]. Bach f. butoiu pe douà roate tras de sfiertt a. Mold. 1. primejdios: loc sdun cal pentru chrat aph (dela vad sau cret; 2. dracesc: lemn sacret. [Cf. lat. dela o cismea): aducea apd cu sacaua sEcnirros]. tn. necuratul: du-te la sddela Filaret; dop de saca, bondoc. [Turc. cretu! sacrilich v. a (se) iertfi. SARA, sacagiu (romaneste s'a substituit nusacrificator m. cel ce sacrifich. melui de agent vasul ce-I manh)]. sacadi f. miscare brusc i neregu- sacrificiu n. jertfa. sacrileg a. ce tine de un sacrilegiu: lath: fig. sacade oratorice CAR. (--= fr. faptd sacrilegat. H m. cel ce comite un saccade'. II

sacadat a 1. neregulat: mars saca- sacrilegiu.

sacrilegiu n. 1. pangarirea celor sfinte; dat ; 2. fig. sill sacadat, cornpus din haze scurte a1 neplacute la auz. 2. hulirea unui preot sau a unei persoane sacagiu m. cel ce carà l vinde aph demna de veneratiune. cu sacaua : argatul se gicu sacagiul saeristie f. locul unde se tin odoarele Curfil Isp. [Formatiune analogica]. bisericesti.

tiacal v. 1. a da cu sac, a nechji mereu: cla-i inainte, babo si nu ma mai scicdi CAR. ; 2. a se agita : se tot sdcdia pe scaun de neashimpeir ISP. ft/kcal m. un fel de caine shlbatic din Orient, care noaptea urla trist i nesuferit.

sacari f. Mold. V. secara.

sacro-sanet a. foarte sfant. sacru a. 1. care a primit consacrarea

religioasa; 2. consacrat cultului: vase sacre; 3. fig. foc sacru. entuziasm, geniu; 4. care insufla un respect oarecum reli-

gios: persoana unui cetdfean roman

era sacrd; 5. se zice de lucrurile ce nu trebue divulgate sau atinse: depozit sa-

www.dacoromanica.ro

- 559 -

she

cru. I n. ceeace e sacru; sacrul si proforma.

sieuese a. ce tine de SAcul.

sfieuime f. neamul Sficuilor,

Ita

sagachate f. agerimea mintii. fagalnie a. Mold. glumet Cupidon, un paj sagalnic EH. [V. .$00]. sageath f. 1. vargh Inarmath cu un

siteulteatli f. Mold. punga de bani fier ascutit ce s'asvarle cu arcul : iute ca c'o sdculteajd gura mi-ai astupat AL, stigeata; sageata apei, planth cu flort albe ale aril frunze seamAnh cu fierul [V. sci cultej]. sfieultet h. Mold. 1. sac mic; 2. sa- unei shgeti (Sagittaria); 2. pl. parghiile cul In care cad grhuntele. [Tras din sei- unei mon de vant. [Lat. sAorrna culete, chminutiv analogic (cf. cuculete). sfigeth v. 1. a trage cu arcul; 2. a sad n. tot ce se planteaza. [Slay. SADii, ucide cu o sageata ; 3. fig, a lovi pe neasteptate: i-a scigetat inima. [Lat. sAorrplantL fruct].

sadeh a. simplu fárâ podoabh (vorbind de haine sau de stofe ori de MO lanei la oi): rochie de percal sadea; oi

TARE].

sagetar m. sagethtor: de arc bun

seigetar POP. [Lat. SAGITTARIUS].

albe, negre sadea ; cafea sadea, neamessagetaitor m. 1. arcas; 2. al noulea tecatA cu zahAr. P adv. pur i simplu: semn al zodiaculd, reprezentat sub forma &line sadea 'rni zice, iar nu Dumnia- unui centaur care trage cu arcul.

sfigetaturi f. 1. ditiiturti de sageath; seideleh 1. Mold. pernith pe spinarea 2. loviturh pe care moartea o clA omului calului la trAsurh. [Rus. SIEDELKA, lit. 9ea sanAtos pe and lucreani, boalA naprazvoastrd GR. AL. [Turc. SADR].

nicA de care se poate uneori scApa : des-

mica].

shill v. 1. a planta dupd cum a fost cetntec de scigetaturd. sigetea I. Bot. shbiuth. a semAna: a slidi In inirnile copiilor sagnii 1. 1. ranh fAcutii de sea pe spiarida, ast fel a si rciscirit PANN; 2. fig.

sentimente nobile. [Slay. &mad. narea calului; 2. fig. ran& [Slay. SADNO]. sada& (sedilh) f. sac de ars de caneph fah m. 1. titlul regelui Persiei; 2. Sul-

fesut rar, mai lat la gull' si mai ascutit tan: voi, prin cari Sahul asteizi mei

la fund, In care ciobanii pun casul: in seidilci se frece br6nza, ca mill se scurgei zerul. [Serb. SIDLO, sadilà]. sadinfi I. planta foarte abundanth prin baragane l poieni (Andropogon gryllus). [V. sad].

saegiu m. 1. omul stipanirii Insar-

cinat sh numere oile pentru perceperea taxei (In cantecele dobrogene i oltene): dobrogean Tudor, saegi Tudor POP. ;

cinsteste BoL.; 3. joc complicat intre douh

persoane pe un damier cu 64 de dirtziuni, cu 8 piese (rege, reginh, doi spiont,

doi cai, cloud turnuri) si 8 pioni pentru fiecare juchtor; 4. termen al acestui joc spre a indica ch o piesh importanth (rege sau regina) e atacatà si in peficol de a fi luata : ah ($i) mat, clitAturà hothri toare prin care se iea regele. shhaidae rt. tolba : copilul phinge 're

2. pl. obiceiu in Dobrogea In noaptea spre sdheiidac CO9BUC. [RU9. SAGAIDARa

sf. Dumitru: mai multi flichi (unul Imsahan n. vas mare pentru placinthrii: brAcat ca o cadana) se duc din cash In medelnicerii aduserci pe masa in sacash jucand i cantand din fiuiere i ca- hane de argint OD. [Turc. SAHAN, castron vale. [Turc. SAYDA cel ce numarti].

de aramh].

ce esti 1 AL. [Rut. 9AFER, econom (din germ.

cu aur sau cu argint : un trimbar de

fader a. vi m. Mold. I. mijlocitor (mai ales neonest); 2. tig. cinic: safer bdtran

dial. Schaffer = Schaffner, intendent)]. safir n. piatrA scumph de coloare albastnà, numith de popor zanfir. safteh f. 1. intaia vanzare (cu noroc): n'a facut Inca saftea; 2. tig. Inceput (bun): Ifni dai voie sci fac saftea cumpcinei? AL.; 3. (ironic) inceput : sa nu-i

foe saftea pe spinare [Mold. seftea = turc. sarra].

shhastru m. V. sibastru.

fahmaral f. od. stofh orientalh suflath

sahmara verde. [Turc. Ian ?MALY, brocat (lit. dorinta imparatului)). sal v. Mold. a se speria (de cal). [V. sfia

saih f. staul (de oi l capre): saielele

cu vite OD. [Turc. SAYkl.

saii f. sena si rochie Mc-nth dinteinsa:

cu saiaua infiptei 'n brdu Pop. [Turc. SALO.

àiac n. Mold. varietate de aba, facuth

saftereh f. V. sefterea. de maid din lana rosie a tigAilor, servind saftian n. 1. marochin: cisme de mai ales pentru haine chlugaresti: saiacul saftian rosu; 2. (ironic) piele la om: i poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc.

s'a sbdrcit saftianul. [Turc. sAirmui (din sAux, un tel de set-W. faich f. alupa turceasch pe DunAre pi SAHT, sOlid)] gaga f. Mold. glum& : nu-i lucru de Marea-Neagra (azi iesith din uz): inaltele catarturi ale saicelor OD. [Turc ;ATKA], saga Ca. [Buie.

www.dacoromanica.ro

sal

sal

560

saklecar m. mester. argintar, broda

salamazdra f. pop. salamandr3: sa-

In fireturi odoarele bisericesti: bre.slele lamdzdra trdieste in foc At. [Alterasaidecarilor si ceaprazarilor OD. [Turc. tiune populard din salamandrci].

salamura f. V. saramura. salaria v. a da un salariu. salariat a. §i m. care primeste un yank]. saltoe adv. sArind repede: smeul sai- salariu. salariu n. platA pentru un lucru sau toc saitoc cu crdcanele lui POP. [OnoSABE HYAR, lit, lucrator in (aur) curat].

slain a. sur (vorbind de oi). [Slay. SINO,

pentru tin serviciu. matopee]. sfila, n. 1. loc de adipost, gazda gaiu n. od. stofA vargatA de lana : saiu

te de Angora. [Forma romanizata din turc. rog sd-mi dai scilas PANN; 2.. zece sau cincisprezece familii de tigani (sub consm.d. saivan n. 1. Mold. adApost de iarna, ducerea unui jude): s'adaogi Inca doud pentru oi; 2. (Dobrogea) magazie de ada- sdlase in foaia de zestre AL. lung.

postit sirele de tutun pe timpul umed

sziLLAs,

SAYVAN, lit. umbrar].

undeva: 2. a primi in shlas, In gazda.

[Vechiu-rom. saivan, cort deschis= turc.

laizeci num. de sase ori zece. [Modelat dupA treizeci]. falai n. §apc4 soldateascA. [Fr. shako = ung. ska5]. gal n. 1. stofA de lana fina : subt un verde cort de sal POP. ; 2. sal de incins, de irnbrobodit: coconasul era incins cu

cartier, locuintA, cAtun].

sfil4(1)ui v. 1. a avea sAlasul, a locui

[Ung. sz.kulsoui].

satalluinta t. silas obisnuit: era sdldsluinfa unui smeu Ise. salaqluire f. adapost provizoriu: te

rog sd-mi dai sdlcisluire CR. salatà f. 1. mancare din legume drese cu sare, piper, otet, untdelemn; 2. ierburi

un sal ras cu flori NEOR, tatd-meu se din care se face salata; 3. Bot. salata leagd in grabd cu salul la cap Gincit; mielului, teticA. salatiera I. va3 pentru salatA. 3. boccea de InfAsurat: cocoanele cu sal

caalau m. peste cenusiu bAtand In verde tiara 1. 1. camerA IncApatoare: saki sau galben, bun de mancare (Lucioperca

pe spate GHICA. [Turc. GAL].

de mdncare, de asteptare; 2. loc de sandra). [lure. sary].

Intrunire: said de teatru. [It, SALA, prinsalavat n. talisman pe care se scriea tfun intermediar grec modern]. formula religioasa a Islamului: cd inelul salafiu n. talisman (Intr'un basm mun- de-mi privia, salavatul cunostea POP.

tean). [V. selean

rrurc. SALAVAT, rugaciune canonical

salahor m. od., sAteni scutiti de dAri A Insarcinati cu repararea cetatilor turcesti i cu Intretinerea drumtuilor: sacagii domnesti i .salahorii cu befele in mdini Frt.; 2. azi, muncitor cu ziva, mai ales la clAdiri si la sosele: spoitori si salahori la ziduri Gmcw. [Vechiu-rom.

salba f. 1. sireag de margele sau de pietre scumpe ce femeile poarti la gat, In special rnonedele de aur Insirate ce tAranca poartA la tostumul ei: o salbd de galbeni, de margdritare; fain. salba dracului, Depot; 2. gusa boului; 3. Bot.

desemna mai Intai o demnitate militara, i pamanteana, apoi pe subalternii stii, la urmA tArand scutelnici cari Ingrijiau de meremetul forturilor Si In cele din urmA pe lucrAtori la ziduri].

(Evonymus europaeus).

salba-moale, plantA ce creste prin paduri salahor, comis (impArAtesc sau domnesc) si tufisuri, lemnu-i calcinat se Intrebuinturc. SALAHOR, lit. capul grajdului: vorba teazA la fabricarea creioanelor de desen. strAinA

(medieval ALBA, margea)].

[Lat.

Ex ALBA

salbafie a. 1. care trilieste In pAduri, in locuri pustii; 2. care nu e domesticit:

rafd sdlbaticd; 3. care nu e civilizat: salahori v. a munci ca un salahor. popoare sdlbatice; 4. care rasare fireste: salahorie f. muncA de salahor. smochin sdlbatic; 5. incult i nelocuit: salam m. carnat mare foarte gustos: fard sdlbaticd; 6. fig. grosolan, necio-

salami de Sibii si de Verona. [It. SALAME

plit: apucdturi sdlbatice. [Lat. vulg. SAL"'

II m. 1. cel salamaleel (selamalacl) int. pace cu ce trAieste In pAduri, fara legi: sdlbaticii void (formula de salutare a Orientalilor): din Africa; 2. fam, cel ce evitA sociemai d'aproape cdnd venia. (ceausul) tatea. sfilbfiticese a. salbatic. babei selamaldc ii da POP. [Turc. SELAM salbfitici v. a deveni sAlbatic. ALMON]. salamandri f. un tel de reptil am- silhàticie f. I. stares sAlbatica, ca

printr'un intermediar sasesc].

VATICUS = clasic SILVATICUS].

fibiu, asemenea sopailelor, carnia se atri- racterul sAlbaticului; 2. pustietate.

buia In vechime Insusirea de a nu arde

In fpc (4acerta salamandra),

salca f. Tr. V. salcie.

salçalm in. arbore çq fimi albe In cior,

www.dacoromanica.ro

-

sal

561

chine, lemnu-i karte tare e rezistent la

-

aal

salt n. 1. actiunea de a salta: broasca

umezeald ( Robinia pseudoacacia). [Turc. umbld in salturi; 2. &luta calului veSALICYM]. adv. dulceag (ca florile salca- nia fugaru 'n salturi, sburlind coarna-i II

mului): a vorbi mai salcdm. pletoasd Ar.. [Lat. SALTUS].. salce f. 1. sos, zeama: 2. raclacina salth v. 1. a sari cu putere si de multe unor plante exotica, putin amara i acra, ori : a sdlta pe cal; 2. a se juca cu conjoaca un rol in medicina populara (Sar- pul, a safi dupa masura : cei vechi cdnsaparilla). [V. sarce]. [V. salcie]. tau si serltau la toate ceremoniile resalcie f. arbust cu flori galbene-ver- ligioase; 3. fig. a creste: Ii sand inima zui, cresie in locuri umede (Salix); salcie de bucurie; 4. a se ridica, a se face mai II

pletoasa, ale ciirii ramuri, lungi l rnla- mare: cdnd s'au mai sdltat ISP. [Lat. dioase, atarna okra la pa mant, se cultiva SALTARE I. prin parcuri i cimitire (Salyx babylosalti f. 1. sos: salfei din yin cu ustunica). [51 salce = lat SALICEM ; forma roiu si cu sare; 2. mic vulcan noroios, Tr. saki:I e abstrasa din pl. sdlci (cf. ca la Policiori, In judetul Buzau. [Gr.

falai)].

mod. SALTZA (din it. salsa)].

sfilciu a. acru si amar (ca coaja salciei). saltanat n. (in basmele muntene); I. saldo n. lncheierea socotelilor, restul suitii domneasca: porni cu tot saltanaunei socoteli (= it. saldo). tul de slugi POP. ; 2. pomp& : nunta se

gale f. pl. 1. partea spinarii la cal pe petrece cu mult saltanat fi mare pa-

care se pune seaua: calul e defelat,

radd POP. rum. SALTANAT, mandrete].

sfiltar n. V. sertar. cdnd si-a vertrimat falele; 2. la om, saltaret a. 1. care salt& inteuna capartea de jos a spatelui a cacti arta e formata din 5 vertebre: md dor falele. [Pl. pra selltdreatd OD. ; 2. fig. care salth In din sea]. ritm: rnelodii vesele i sdlteirefe. salep n. 1. fecula alimentara, extrasa saltat n, actiunea de a salta. sfiltatura f. shritura deasl. din tuberculele unor orchidee; preparat cu lapte sau cu bulion de came, sa'epul salteh f. mindir de Mar: saltele en constitue o mancare buna pentru con- puf Cii. [Turc. SELTE].

valescenti ; 2. blutura sanatoasa i usoarb, saltimbanc m. 1. scamator; 2. fig. preparath din salep, miere i apa. [Turc. farlatan: saltimbancii si irozii En.

salubritate f. insusirea celor salubre: salepgiu m. vanzator de salep: bra- salubritate publica, partea igienei care

SALES].

gagii si salepgii arndufi IlL. [Turc. SA, studiaza tot ce intereseaza shnatatea unei natiuni.

LEBDA.

laIgiu m. Mold, cel ce taie sare

salubru a. ce contribue la sanatate: aer salubru. sare, si vAo6, tate)]. aalupa f. barca cea mai mare a bor. stab& f. Buc. V. sihla; i acolo te dului [= fr. chaloupe). ascunde intr'o saltier verde Pop.; 2. Tr. salut n. salutare: salut militeiresc. brad alb. [Origina necunoscuta saluth v. I. a da un semn exterior de sillhuiu a. pat:twos: prin =imp sal- politeta sau de respect: a saluta pe un hui COSBLIC. bdtrdn; 2. a complimenta prin scris: sasalic a. ce tine de un trib al Fraud- luta din parte-mi pe...; 3. a proclama : lor numiti Sall; lege sabicà, prin care Ii salutard ca impeirat. (emetic erau excluse dela succesiune pe salutar a. folositor pentru vieata. ola

ocna. [5i saugeiu = tmg. s6v166 (din s6,

tronul Frantei.

noare, sanatate.

slain a. ce contine sare. salutare I. actiunea de a saluta: a salinã f. 1. loc de unde se scoate sare; inapoia salutarea. int. exclamatiune 2. ocna de sare gema. de respect si de onoare sau de admirasaliva f. umoare apoasa i putin de- thine: salutarel ioast ce curge din gura: saliva inlesnefte salvk v. a mantui, a scapa. si preparei digestiunea. salvia f. desalt-care de tunuri In semn salivar a. care secreteaza saliva : glan- de onoare sau de bucurie; fig. o salmi de salivare. de aplauze. salon n. 1. sall in care se primeste aalvaragiu m. 1. cel ce face si vinde oaspeti; 2. societate buna: e primit in salvari; 2. cel ce-i poarta; 3. (ironic) 'Lure. toate saloanele; 3. expozitie anualii de [V. falvari: formatiune analogical pictura i sculptura (la Paris). salvare f. mantuire. aalon n. postav de lana ghete de falvari pl. I. nadragi laigi (asa cum salon (.=-- fr. chalon)poarta 'FLITCH Si cum purtau odinioart salpetru n. numele stiintilic al silitrei. boierii): cat ii fade de frumos cu falII

L.

4ineanti..-1Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

46

.

-

sal vari de merinos AL.; 2. nhdragi

562

-

sam

silmbur(e) m. 1. partea tare din In-

ne1t1 largi mai ales In parte& de sus si a teriorul unor poame (ca piersica, nuca, turului. [Turc. EALVARI. pruna) ce contine semanta ; 2. partea centrala i luminoasá a unei comete; 3. fig. salvator a. si m. mantuitor. salv-conduct n. 1. un tel de pasa- origina, Inceputul unei societati: magul

port de a merge undeva si de a se In- a aflat sdmburul lumii Erg. [Albanez SUM.. toarce liber ; 2. permisiune data de un BULA, boaba, nasture].

general In tirnp de rasboiu unui Mimic Samcia f. Buc. 1. numele dat Avestide a trece liber si In siguranta pe terenul tei; 2. o boala de prunci cari Ii face sa ocupat de armata. sara din somn i sa ofteze cu greu: dessalvle f. Bot. jales. cdntec de samcd ; 3. amulet purtat ca salmi f. V. seama. remediu In contra acestei boale (si care samachila f. Mold. i Tr. 1. lapte nu-i deck A vestita prescurtata l inso(ita ecru de vaca; 2. Bot. coroniste. [Ceh de trei figuri); 4. Bot. scaiu vanfit (ErynMOHYSICA (din SAMY, insus, i EMU, lapte glum planum). [Slay. skill:au., femeie (stiuinchiegat)]. toare de vraji)]. siimficliku m. Tr. porcar cu stare care sämcea 1. 1. taisul cutitului la varf; plateste grasunii pierduti sau furati. [Ung. 2. this: sdmceaua fusului; 3. Tr. cutitas szkriADO]. cu plasele i cu manerul de lemn. [Lat. lamalagea f. damasa, alagea de Sam *SENTICELLA, din SENTIS, ghimpe, spin (de (numele turcesc al Damascultu); anteriu unde tn(epator, taios)]. de samalagea Fu. [Turc. fax ALADJASI]. sitmcutä f. Buc. planta cu florile albe siimAnit v. V. semAna. (Galium). [V. Samcd 4]. silmanfitorism n. curent literar inau- Siimedru m. contractiune popular& gurat la Bucuresti In 1901 de revista Sd- din sfantu Dimitru, and (dupa credinmdncitorul (fundat de Vlahu(A i Cosbuc), tele poporului) mortii se fac moroi, varreelamtind o Ilteratura nationala si demo- colaci, strigoi, etc. [Si Sdn-Medru =lat. crata, neaos romaneasca, inspirandu-se SANCTUS DEMETRUS]. din vieata actual& a taranului si din tresame" m. 1. cassier: cdnd ajunge cutul istoric. V. poporanism. lupul same., la oi PAms; 2. od. director qamanism n. religiunea populatiunilor de pretectura. [V. santea mongole In Siberia: natura e populata de sfimegie I. cassierle: am gásit lada demoni, de care oamenii pot scapa prin scimesiei deschisd AL. descantece l vraji ale fermecatorilor sau Samodiva f. 1. zina rea l rapitoare de copii (in basmele muntene): Sila Saqamanfior. samaniu a. galben deschis ; o brosci modiva ademeneste i ucide pe om in sarnanie. [Turc. wawa (din sAmis, paiu), chip de pasarica ; 2. blestem mdncade coloarea paielor]. te-ar Samodiva! (se aude In Turnu-Sesamar n, 1. sea pentru vitele de jug; verin). [Bulg. SAMODIVA, zina real. 2. sarcina dustt In spinare: vite de samar, samovar n. vas de fiert ceaiu. [Rus. ,

[Slay. skruut& (lat. medieval sAommuus)[.

semovaiu5, lit, care fierbe dela sine].

samarà f. culmea casei taranesti (se samovolnic(ie) a. si f. arbitrar (vorba aude prin Buzau). [Sl samar, identic cu iesita din uz sau luatá In mod ironic): vorba precedenta : samara e asezata sub in care domneqte interesul si samoIncheleturile bratelor la caprele bordeiului]. volnicia AL. [Tras din samovolnic=rus,

Sambfità f. I. a saptea zi a *30mA- SAMOVOLINUth, lit. de sine voitor]. net: Sdmbdta morfilor ; a purta (pune) gampanie f. yin de Champagne. sambetele, a dori cuiva moartea: d'acel Slimpietru m. V. Sfin-Petru; Stobonecaz i err darer sdmbetele i-am pus rul Sampietrului, sarbatoare babeasca ce Row ; simfise cif frafii sal ii purta sam- cade la 30 Iunie si se tine spre a fi ferit betele ISE. I 2. fam. ceva esential: ii lip- de lupi si de paguba. V. stobor.

samsar m. mijlocitor la vanzari seste o Slimbdtcl AL.; 3. apa S&-nbetei, care curge in iad (in opozi(iune cu apa cumparaturi. [Mold. simzar=turc. sursAa]. samsarlac n. 1. meseria samsarului; Duminecei, care curge In raiu): du-te pe apa Sdmbetei CII, [Slay. SeIBOTA (din 2. beneficiu dat samsarului. [Turc. srmlat. SABBATUM)].

SARLYIE].

"ambelan m. nobil atasat la serviciul SAmti m. pl. Tr. numele celor 40 sfinti camerei princiare (= fr, chambellan). mucenici (9 Martie). [V. sdnt]. sambril f. Mold. Tr. tovarasie la arat. samur m. 1. specie de jder din Sibe[Slav, *Omer, tovaras].

ria cu parul foarte fin, se vaneaza pentru

neste ç sfimburt).

Wibellina); 2. blana-i pretioasã, brUna

samburar m. Zool. botgros (se bra- blana lui cea foarte scum pa (Mustella

www.dacoromanica.ro

si

- 563 -

Sant

aurie: bland lungd moale cu samur in poale POP. [Tun. sAnual.

sAn

sanctuar n. 1. locul cel mai stint al

templului ; 2. templu, edificiu consacrat

samurache m. nume de caine flocos ceremoniilor unei religiuni; 3. fig. azil (cu parul lucitor ca samurul) : cdtelul venerat. sandal n. 1. arbore din India cu lemSamurache ce sedea la o parte... GR. AL. samuraslä f. Mold. ceapa sau ustu- nul mirositor : vdsle de sandal Ar..; 2.

roiu de primfivare. [Lat. sAMORASIA ce 'I- un fel de luntre lunge' (in cintecele popu-

lare): septe bolozale

sere dela sine].

sAmziene f. V. senziene.

i

epte sandale

POP. [Turc. SANDAL].

san n. 1. partea interioarit a pieptului : sandal n. store de mitase : zdbun de a sedea cu mrlinile in scin; 2. piept de sandal de Venetia cu fete OD. LTUID. SAN' temeie; 3. centru, parte interioará : in DAL, tafta]. sdnul pcintlintului; fig. intr'al noptii sandal& f. opine& sandomircit f. soiu de gritu moldonegru sari AL.; 4. golf. [Lat. sixes]. sAn a. scurtat din sdnt. inaintea nu- venesc (importat din Sandornir, ores pomelor banitene de sfinti: San-Georgiu, Ion pe Vistula). Sdn-Jeane, Sdn-Mioiu, Sdn-Nicoard, sandram& f. I. streasinii de casa ; 2. Sdn-Toader, San- Vdsiiu, rostite obis- sopron, maghernita : la jiecare poartd nun st. Gheorghe, sf. loan, sf. Mihaiu, era cdte o sandrama GHICA; 3. baraca, sf. Nicolaie, sf. Tudor, sf. Vasile (v. a- case ruinatii; 4. fig. clizature de om. [Cf. turc. SONDURMA, sopron]. ceste nume). sandwich n. (cit. sanvici), felie de Ian n. Mold. lemn pe care cismarul Intinde pielea carambilor : trdgand ciu- suncli intre doue felii de paine unse cu botele la san CR. [Tr. sanfd= Ling. SAMFA, unt.

calapod (din sArr, tipar. I. FA, lettin)].

tpinal n. trecatoare ingusta la intrarea unui port: sanalele Dundrii (=t rchenal). sfin&tate f. 1. starea celui senatos; 2. starea generale, complexiune: e de o sdirritate delicati i; 3. salutare : la toti sd-

sfineata f. V. sineata vdridtoril parfait sdnete OD. sfinech v. Buc. a porni disdedimineata (In descantece): am sdnecat, am manecat, dimineata m'am sculat POP. [Poate din lat. *SIONICARR, a face semnul crucii

ndtate! 4. toast: a bea in sdnatatea inainte de a porni la lucru]. cuiva; 5. pace bunit: dacd nu vrei, sdndrate

[Lat. SANITATEM].

sanatorht n. case de bolnavi si de

convalescenti.

sanf A 1. Tr. V. san.

sAnge n. I. lichid rosu ce circuli in

vinele i arterele omului si ale animalelor

vertebrate; sange rece, liniste sufleteasci,

siinfitos a. I. care se tine bine, care prezenta de spirit ; sange reit, necaz : a(-l) e de o bune constitutiune : o minte sd- face sdnge rdu; sangele Domnnlui, fam. ndtoasd intr'un corp sdndtos ; 2. care yin: m'oiu incdlzi o leacd band sdn-

nu e corupator : cdrti sancitoase; 3. bun gele Domnului CR. 2. fig. vieate: a-si da pentru senatate: hrand sandtoasd; 4. sdngele pentru patrie; 3. familie : prinfig. conform rattunii, justitiei: judecaid, cipe de &Inge regal; 4. Sange-ros, geniu invdtdturd sandtoasd ; 5. folositor : fuga dusman omului (AL.); 5. pL (arhaic si poee rusinoaso, dar sdnaloasi 1; a o lua tic) cruzime, micel omul sangiurilor, la sanatoasa, a fugi din rasputeri. [Abs- tiran, caliu; 6. nume de plante; sange de tras din seindtatel. 11 adv. cu bine: mergi, nouti frati, product vegetal rasinos, de coloare rosie, cu miros balsamic (joaci un rdrndi sdndtosl sanche (sena° adv. cum s'ar zice : rol In medicine populate); sangele voini-

niste patrioti se ineercard a face, san- cului, V. indrusaim. [Lat. a.u.ro(u)isl. che, o revolutie AL., m'am dus pe co- sangeap n. blani de jder: Masai de clauri sd-ti aduc, sanchi, copii de su- sdngeapuri negre. [Turc. sainjaa, veverita cenusie i blana ei]. flet Ca. [Turc. &um, cum cã, chip]. sangeapi f. Mold. misura de cincizeci sanchiu a. posac. [Turc. SANSI, tient].

de dramuri : m'asteapta o sdngeapd de sanctifich v. a (se) face sfant. sanction& v. a da sanctiune, a con- pelin AL. [Si sangeac: alterare populari din cinzeacd]. firma. sanger m. arbust ale carui ramuri sunt sanctitate f, sfintenie. sanctiune f. 1. actul autorititil care rosii ca sangele, florile albe i fructele ne di unei legi puterea executorle ; 2. apro- gre cu puncte albe (Cornus sanguinea). batiune date : aceastd vorbd n'a pr.mit [Tres din sangera]. sAnSera v. 1. a curge singe din: fi sanctiunea uzului; 3. pedeapii sau recompense ce contine o lege spre a asi- sdngerd nasul; 2. fig. a simti o durere gura executitura ei, asemenea unei rani sangeroase; ne san-

www.dacoromanica.ro

- 564 -

san

sap

gerd inima; 3. a umplea de sange [Nla- Indienilor ce a nimas sacra' in Industan. sanscritii f. limba sanscritA. cedo-rom. sdndzina = lat. SANGUINARE]. sangerat a. I. pfitat de sange: ochi lansoneta f. cantonetA (= fr. chartsangerati; 2. rosu ca sangele: spuma lor sonnette). sant a. sfAnt: sante Maria. [[at. vulg. e sangeratd 1311.c.; 3. din care curge sange buzele ei pdrea cd-s siingerate En.; sANThis = clasic SANCTUS (v. sjdnt)]. sant n. 1. groapS fficutS In pdmant 4. V. siingeraturA; 5. fig. Indurerat : era pentru Inchiderea unui teren, pentru scursul cu inima sangeratd. sangeratic a. sAngeros gand sange- apei sau pe cliqaintea unei intArituri; 2. pl. crestdturi In pietrele moni. [Nemt. retie MGR.

sAngeritura f. stricatul sangelui

(la

SCHANZE].

santaj n. stoarcere de bani prin mijsAngeriu a. de coloarea sangelui: les- loace defaimAtoare (= fr chantage). santier n. locul unde se construesc pezi de marmurd sangerie OD. sangeros a. 1. unde s'a vArsat mutt corbbii : Turnu-Severin posedd un scatsAnge: luptd sdngeroasci ; 2. care are malt tier naval (= fr. chantier). sange ; 3. fig. foarte crud sau ofensAtor : SAn-Toader m. 1. V. Tudor; 2. pl. insulta sangeroasii. [[at. SANGUINOSUS]. Banat, sArbAtoare bAbeascS ce incepe In vite).

sangiac n.

1. steag verde cu serniluna prima Marti din pdresimi §i tine sapte

ce Sultanul trimitea noului Dorm': copiii din easel purtau sdngiacul si cloud tuiuri date dela Impdrdjie OD. ; 2. guvernator mai mic cleat beiu (care, In Inc de tuiu. n'avea deck un sangiac): sangiacul cdnd

la Sdn-Toaderii .oamenii se bac fraji de cruce. santui v. 1. a sApa un on( ; 2. a se inconjura cu santuri Mihaiu se pcintui zile :

bine BIto. SAn-Vasiiu m. (Banat) stAntu Vasile, Steag Ctl o singura coadA and cerul se deschide si se menWe soarta

auzia, cinci sute de Turci pornia

POP.

[Turc. SANDJAK, de cal, district de provincie].

omului.

sangiacat n. provincie micA, adminis- SAnziani (samziand) f. I. zina cu pd(rata de un sangiac : Sinan Papa nd.scut... rul de aur din povesti, numita obisnuit CosAnzeanA; 2. pl. finite fantaitice: dreiin sangiacatul Prevezei Bk.c. sanguin a. 1. ce tine de sange : vase gaicele, sdmzienele, strigele At. [Sdmsanguine; 2. In care predomina sangele ziana, ca yi Dragaica, In temneaza totcleotemperament sanguin; 3. de coloarea datA ziva stAntului loan (v. sdmziene) sangelui: jasp sanguin. cea mai trumoasA fatA Waned aleasA la sanguina 1. 1. mineral ro§u de fier ce acea särbStoare (v. dragaica); de aci, In servA a polei uncle metale; 2. creion fAcut lumea basmelor, zina irumusetii cea cu din sanguinA portret cu sanguind; 3. cositele de aur (v. Cosanzeand), plasschitA executer& cu acest creion ; 4. lito- muire de originA crestinA generalizata In grafie ce irniteazA de3enul cu sanguina. povesti]. sangulie f. mararnd cusutS cu fir: fes sAnziene (stimziene) f. pl. 1. sArbAtoarea .

begat in jur cu o sangulie alba Fa,. [Ori- nasterii sfAntului loan (24 Iunie), cu cAteva gins necunoscutk]. zile thainte si In urmA ; 2. zilele acestea, sarifiedrin n. tribunal suprem la ye epoca florilor; 3. florl galbene ce cresc pe chii Evrei. camp si Infloresc cStre sfArsitul lui Iunie sanicioari 1. plantS medicinalA (Sa- (numite i floarea lui s. Ioan, iar in nicula europaea). [Formatiune carturS- Munt. clragaici): ele se Impart la bisericA reasci dupA lat. SANICULA]. In ziva de sAnziene si se poarta. apoi ca sanie I. trAsuri tArA roate ce se tdra*te un prezervativ In contra duhurilor necurate. pe zapaclA sau pe ghiatd. [Bulg. SANde]. [Dela San-Jiane, Sdn-Ziane, numele bAsanitar a. relativ la sAndtate. Urn. soldat niitean al stAntului loan Boteatorul : saridintr'o companie sanitart ataptS la un juane, sdnzuene, Tr. floarea lui sf. Ioan1.

regiment. V. serviciu.

V. Sdnzianit.

wining n. lunecus pe ghiatA: iarna la sAipit V. 1. a lucre cu sapa : a scipa sdnius Ca. peimantul; 2. a sApa spre a cAuta ceva ; SAn-Medru m. sfAntu Dimitru : pleca 3. a face o gaurd in pAmAnt : a scipa un

dela Sdn-Petru si ajungea pela San- puj, o groapci; 4. a grave: a &Ilia in

Nedra POP. piatrci; 5. fig. a aunt sA distrugA boierii San-Petru m. stAntu Petru, sArbdtoarea sapd tronul lui Mircea AL. [Teas din sfintilor apostoli Petre si Pavel (29 tunic) : sapd; sensul 5 dupA fr. saper]. dela Sdn-Petru la Sdn-Medru. same's' f. 1. unealta de fier cu mAnerul sansa f. noroc (- tr. chance). de lemn pentru tAiat, sfArAmat i Intors

sanscrit a.

se zice de vechea limbd a pArnAntul ;

sapii de lemn,

www.dacoromanica.ro

fig. sArAcie

-

sap

565

-

sar

a ajunge la sapei de lemn; sarabandii f. daM de origins spaniola sapa l lopata, lipsa de mice speranta ; 2. cu o melodie grays. numele celor patru capriori din colturile sfirae a. I. care n'ar e cele trebuincioase : unei case taranesti. [Lat. SAPPA, unealtd oameni saraci; 2. care produce putin : agricolal. o fara sdraca; 3. prost in felul sari: sapa f. Mold. soldul calului pe sapa hrana sdracd ; 4. vrednic de compatimire: mi-1 netezeste POP. [Turc. SAP, sold]. sdracul ; 5. orfan : copil sdrac de peirinii. sipaliga f. sapa lunguiata: cu Serpa- [Slay. SMAIL11. II m. ce s'afla in lipsa, cerextrema :

liga de aur seipatu-te am Isl.. sfipat n. actiunea de a sa pa.

setor.

sfirOieficios a cu infatisare saraca : säpiitor in. 1. cel ce saps& pamantul, o haind, casa sardcacioasei. sairilean a. Mold. foarte sarac ; saracan groapa ; 2. cel ce sa pa in piatra sau lemn, gravor ; 3. ostas intrebuintat la lucrarea de mine! exclamatiune de mare nenorosanturilor, soldat de geniu. [Sensul 3 dupa cire (a desea cu o nuanta comica). sarAcei m. pl. od. corp de calfireti fr. sapeur]. saipfiturà f. 1. actiunea i efectul lu- in nurnir de 500 cari, Impreuna cu scu-

crarii cu sapa sdpatura viei, porumbu- telnicii, formau calarimea Bucurestilor sub

lui; 2.excavatiune, sant; 3. scormonire in capitanul spatiriei seirdcei, scutelnici, pamant. spre a caul°. ceva ; 4. gravura, ageri ceildrefi Bor.. [Forma romanizata din saragelet sculptura : sapdturile depe ternplu. sfirfici v. 1. a aduce la saracie el fara lapel f. un fel de acoperemant al capului. [Rus. sApita.].

a sdrdcit; 2. a ajunge sarac: toata fa-

de postul Pastilor, and nu se mananca decat lapte i branza; siiptiimana lumi-

%USTI (din gr. bizantin SARAKOSTS, a patru-

sApoiu n. sapa cu doi colti, tarna cop. milia a sdracit; 3. a ajunge orfan: cosfiptiimanii f. rastimp de sapte zile, piii se sdracesc, femeile veidanesc Pop. sardicie f. starea celui sfirac. de Luni dimineata pana Dumineca seara ; saptamana alba (briinze0, cea dinainte sfiralcime I. to]l saracii.

sairiteustal f. Tr. sarindar. [Slay. SARA'

natà, intre Pasti i Dumineca Tomii ; sap- zecea (zi dupa riposare)]. sariieut a. si rn. saracacios. tamana mare, cea dinainte de Pasti. [Lat sArad n. Mold. si Tr. tort, anume SEPTPIANA]. sfiptimAnal a. ce a pare odata pe sap- pregatit din land de oaie, cu care se cos diferite figuri pe sumanele barbatesti. [Orithmana : foaie sdpteimdnald. sapte num. numar ce vine imediat dupi gins necunoscuta]. saradfi I. enigma silabicii : vorba de sase. [Mold. Tr. septe = lat. SEPTEM1. apte-Turnuri n. pl. nurnele inchisorii ghicit se aompune din silabe, avand fiecare sensul unei vorbe (=-- fr. charade). turcesti Ediculea,

s'aridui v. Mold. a Impodobi sumasaptezeci nUrn. de sapte ori zece. m. pl. Cei saptezeci, nume dat celor 70 nele cu gaitane: la cusut si seirdduit de talmaci cari traduseri Biblia din evreeste sumane CR. [V. sdradl. sara(n)ttele n. pl. 1. od. la Turd, in greceste din ordinul lui Ptolomeu, reII

gele Egiptului (sec. ifi a. Cr.).

cea mai veche cavalerie turceascii (inlo-

sapun n. compozitiune din uleiu sau culla mai tarziu cu spahii); 2. la Romani,

alta materie grass si un alcali, servind la corp de calareti neregulati (romanizat In spilatul rufelor si la scosul petelor. [Ma- saracei) cu catane sarangele care cedo-rorn. sapune = lat. swpormul.

poartei slujbe grele POP. alum SARTDJA,

*Jun. sipunealit I. fam. fig. frecus.

a steagului for].

simunar m. fabricant sau vanzator de lit. cei galbeni, dupa culoarea hainelor

sarailie f. placinta turceasca cu fidea.

sitpunel n. plant& ale carii frunze frecate miere Si zahar iaurt, sarailii, baclavalc-

In apa spumega ca sapunul (Saponaria). NEOR. [Turc. SARAILT, lit. plicinta de saraiu].

saraiu n. I. palatal Sultanului : s'a, shpuni v. 1. a curata cu sipun rufe ; 2. a unge barba cu sipun inainte de a o funcla 'n umbra marefului saraiu AL.: rade.

2.

palatul Domnului: cdnd se trezia

gar n. Mold. arsenic. [Ung. Sin]. Maria sa, el striga prin saraiu... AL.; ar n. I. jgheabul teascului ; 2. cresta- 3. palat in genere: o pereche de case... tura In piatra morii. [Origina. necunoscuti]. saraiuri, nu Warne's"! Fa.. ['NIT. SARAY, siirit v. a pune sare, a drege bucatele palatt

sarampou n. par mare sau scanduri ascutita la varf cu care se face gardul. tiara f. Mold. V. sear& sarabana 1. un fel de tramcar (= fr . [Ung. SOROMPO]. saramurà f. a pa sarata. [$1 salachar a banes). cu sare. [Lat. SALARE].

www.dacoromanica.ro

qar

stir

566

tnurd = lat. seusmuarA, printeun inter-

sirbetite adv. I. ca Sirbii; 2, In limba sarba : a vorbi sdrbeste. 9aran m V. seran. shrbulcii f. Mold. un fel de terciu cu sirarie f. locul unde se vinde sare. lapte: m'am indulcit de sarbuscd AL. sitrat a. 1. stropit cu sare: carne er- [Lit. ciorba sarbeascal rata ; 3. ce contine sare: arid sdratd; 3. sarcasm n. batjocura arnara i insulmediar slay].

fam, scump: e cam sdrat; 4. fig. pia- tatoare: un poet de frunte cu turbd gi cut, fin: vorbe sarate. n. actiunea de sarcasm AL. a sira : saratul pestilor. sarcastic a. ce tine de sarcasm: ton siträturii f. came sarata, peste sarat. sarcastic. [Lat. stururiA]. sarce I. Bot. V. salce. [Ung. szAasari, m. locuitor din Serbia. [Serb. CSA(F0)]. II

Spat

II

a, sarbesc: limba scirbd.

sarce f. Zool. BOO. [Ung. SZARCSAl.

sfirba f. hora taraneasca, importata sarcini 1. 1. legatura ce se poarta in din Serbia. spinare : o sarcind de lemne, de grail; sarbild a. V. searbad. 2. starea unei fernei Insarcinate: 0 sarsirbiltoare L 1. zi consacrata cere- dine./ grea: 3. greutate mare: toatd famoniilor civile sau religioase: scirbdtoare milia e in sarcina lui; 4. contributiune nationald, scirbdtoarea Pastilor; 3. pe- catre Stat: proprietate fdrd nicio sartreceri publice sau private: scirbdtoare cind; 5. functiune: sarcind onorificd;

patronald, scirbdtoare de familie. [Tras 6. fig. misiune: o sarcind delicatd. [Vedin serbd]. V. Sarbatori. chiu-rom. sarcend = lat. SARCINA, bagaje sarbitoresc a. 1. de sirbatoare : haine militare]. sarbdtoresti; 2. solemn, pompos. sarcofag n. 1. mormant In care cei Shrbätori 1. pl. iatit pe cele principale : vechi puneau cadavrele ce nu se ardeau; sarbatori imparatesti, cele In onoarea 2. reprezentarea unui cosciug la mafi reMantuitorului si a sfintei Fecioare; ele remonli funebre; 3. mormant de un casunt In numar de 12 si anume : Nasterea racter monumental. Nascatoarei de Dumnezeu, Inaltarea sfin-

sard a. ce tine de Sardinia sau de

tei Crud, Intrarea In Biserica, Nasterea locuitorii ei: graiul sard, Mantuitorului, Botezul Domnului, Intamsärdac n. Mold, un tel de surtuc scurt; pinarea Domnului, Buna-vestire, Schim- sumane marl, genunchere i sdrdace

barea la feta, Adormirea Maimi Domnului, CR. [Rut. SERDAK, pieptar (din SERDO, piept)]. Intrarea Domnului tn Ierusalim, Inaltarea sardeh f. pestisor ce se sareazi. [It. Domnului, Pogorirea Duhalui Sfant 6 SARDELLA, printr'un intermediar grec moSfanta Treime; sarbatori mobile, cari nu dern]. revin anual la aceeas data, ca Paste, Rusardonic a. se zice de un fils consalii, etc.; sarbatori nationale, cele (Mute vulsiv, ironic si rautacios: temdndu-md tn amintirea unor insemnate evenimente de-a lumii sardonicd zdmbire AL. istorice: Proclamarea Independentei si a sare f. 1. substanta durS I friabilfi, Regatului (10 Maiu), Unirea Principatelor solubild In apa, de un gust Intepator, ser(24 Ianuarie) i ziva Eroilor (in ziva !nal- vind de condiment: sarea de bucate e tirii); siirbatori scolare, cand scoalele au o clorurd de sodiu; sarea amara, sulvacanta : toate sarbitorile Imparatesti fat de magnezie; sare gema, cea cristacele nationale. toate duminicile de peste lizata si scoasa din mine ; sare de Iiimaie, an, apoi : 30 Ianuarle, 23 Aprilie, 21 Maiu, acid extras din zearna de lamaie; sarea

8 Septemvrie, 26 Octomvrie, 8 Noem- pisicii, antimoniu; 3. substantd formati vrie, 6 Decemyrie, vacanta Craciunului, a prin cornbinarea unui acid cu o bead: Pastilor, vacantlile marl din Iulie si Au- sdruri chimice; 3. fig. fineta si delicagust, precum si ziva Patronului scoalei; teta : sare aticd. [Lat. SALE =7 SAL]. sarbatorl superstitioase, cele ramase din sare-garduri m. seducator de Mimi: timpurile de idolatrie 1 (Mute de popor, mai ales la Ora Rusalii, Foca, Die. Rabe, Pantelii, Rapotini, Dragaica, Paparudele, Circovii, Pilipii, Ciurica, etc. (v. aceste nume).

nu fi-e rusine sd te porti ca un sore-

batoare; 2. fig. a primi cu simpatie i cu

sarg n. grabi, numai In locutiunea de sarg, de grabs: veseli de sdrg pornird

garduri? AL. larg a. Mold. cu parul galben spillicit, cu coama mai Inchish deck parul: pe un cal sarg incalecat AL. [Ung. SAROA,

shrbittori v. 1. a tinea ziva de &b.- galben].

pompa.

shrbesc a. ce tine de Sarbi sau de Neon. [Ung. =mod

Serbia; Jana sarbeasca, subtire siatica.

i ro-.

sarghiu m. taraba : sarghii incarcate cu pastramd. [Turc SUM, etalajl

www.dacoromanica.ro

- 567 -

shr

sits

sairgul v. a-si da mare osteneaM, a dulitatea publicului; 2. fig. cel ce cautA se aplica cu zel I fArA preget la ceva. a impune: sarlatan politic. Tarlatanie f. apucaturt de Tarlatan. [V. sargl. sarmh f. cocolos de carne tocatA 9 sarguintit f. silintA continua. sarguitor a. care se sargueste.

de orez Invelit In foi de vita sau de varzA;

sari v. I. a face o rniscare impetu- a toca cuiva carnea sarmale, a 1-0 Cala

oash obisnuita In sus: broastele sar, nu ,In bucAtele, a-I sfasia. [Turc. smorA]. umbra; 2. a se repezi dintr'un loc tn- sarma f. 1. fir d aur sau de argint: ; tr'altul. a sari din munte in munte ; 3. a cioltare cusute cu sdrmd de aur face exploziune : prafdria a sdrit in aer ; 2. filigran: felegele de smalt cu zara4. a se repezi l apuca cu vioiciune: a furl de sarma On.; 3. azi, fir de fier. sari de giltul cuiva; 5. fig. a trece brusc : [Gr. mod. SIERMA]. a sari dela o idee la alta; a sari in sairmaciu n. biciu de sArmA: basochi, a fi evident; 6. a trece dincolo sa- bulucbasa cu steagul cel mare, cm tobe rind : a sari an sarif; 7. a trece cu ye- si sarmaci Fa.. &Orman a. 1. sara:: un om sdrman ; derea, a omite: a sari sin rand, o foaie ;

8. a tresAri: ii sari inima de tried; 9. 2. orfan: un flacaiandru siirman de a distal; nu se she pe uncle sore iepu- piirinti OR. [Ct. serb. moms, orfan (inrele; 10. a alerga Intfaiutor: sarifi, ca fluentat de sufixul man)]. Mt. de compAtimire: sarmanulf ne omoara! [Lat. &um]. sarmar m. cel ce face sarme. sonic n. od. Mold. turban trnpodobit mrpe m. reptil Innguiet, cilindric 9 cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: an ,fAra picioare, ca vipera, naparca. etc.; conchs saric cu indestrie impletit din telurite stofe de aur si cu margdritar sarpe sunfitor, sarpe veninos, astfel nuII

(DAXolucl). [Turc. sAnys, muselinA sau sal mit din cauza sgomotului produs de hie-

lele mobile ce terminA coada-i; 2. ceva sarica f. hainA latoasa a mocanilor IncolAcit ca un sarpe: serpi de foc ; 3. si muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic fig. om rau si nerecunoscAtor: arpe ce esti! 4. fig. demon: sarpele ambifiei II SERICA]. siiricica f. soricioaica. [Diminutiv dela musca de inima Ar.. [Mold. aerpe = lat. SERPENS]. sate]. sfirIndar n. I. rugaciuni ce se zic Sarsalla m. 1. unul din numele cotimp de 40 de zile pentru odihna celor rnice ce se dA Necuratului: stdl, Sarservind de turban].

rAposati; 2. rugAclune In genere i ceeace sailed CR. ; 2. farri. om ciudat. [OriginA

se da preotului s'o fach : multe sarin- necunoscutA].

dare dase, ca sa scape de draci CR.

[Or. mod. SARANDARI (din SARANDA, patruzeci)].

sarsam n. V. tarpim.

Tart! int. exprimand efectul lovirli cu palma. [Onomatopee].

Tart n. 1. pop. rAnduealA: aid toate sarit a. si m. ieslt din minti, nebun: sunt cu sartal lor ISP. ; 2. rost, e cant sdrit.

sfirita 1. 1. sariturA de cal: in sdrite; vorba fara sari. [Vechiu-rom. sari, con2. joc numit si de-a incitlecata; 3. fig. ditiune, pont = turc. SART. InvoealA, traccumpitt: si-a pierdut sarita, ii scoase tat, articol de tractat].

sarut n. sarutare: de sarutu-i fer-

din sarite.

siiritoare f. cascadA: saritoarea dela mecat Ar.. sfiruth v. a pune buzele pe un obiect Za val. saritura f. actiunea si efectul de a venerat (cruce, icoanA), pe fata sau pe sari: sariturile calului. mainile cuiva. [Lat. SALUTMIE]. Tarjh v. 1. a incArcit o armA de foc; sirutat n. actiunea de a saruta. 2. a ataca cu impetuozitate. sAsali v. 1. a lnlocui sunetul s cu s; 2. 'arra f. I. tncarcAtura unei arme Cll a suiera, vorbind de serpi. [Onomatopee]. pulbere; 2. atac viguros al unei trupe: sitsaitura f. suierAtura.

sarja de artilerie; 3. semnal de sarja:

a suna sada (= fr. charge).

sarjita f. grau de Mutant:1, [umatate

sasca I. varietate de struguri. [Lit. (va. rietate) sAseasca

saschiu m. Bot. Tr.

pervincA. [Cf.

grau i jumatate secarA. [Serb. suRgrA (la. ung. szAsz-pu]. cu secarA)]. lase num. de doua ori trei. [Mold. meta f. 1. caine slab care latrA In- Tr. sese = lat. SEE (mnfluentat de szprEm)].

tr'una; 2. fig. 0 tam. om suparator. sfisesc a. ce tine de Sasi. [Dela Charles sau arI8, nume ce se clA sasiac a. Mold. patul de porumb: adesea cainilor]. sasiac pen tru popusoiu CR. [Rus. susiozb, Tarlatan m, 1. cel ce exploateazA cre- cos de covazj,

www.dacoromanica.ro

- 568 -

girt

sat

discurs rnuoiltor ; 3. specie de drama sastisi v. Mold. ai pierde cutnpatul, greaca In care satirii erau personajele de gagaiu a. chioras. [Turc. soy].

I

a se ului : nu ma .sastisesc nicidecum AL. capetenie. [Primitiv, latineste, ghiveciu de [Gr. mod. SAST(ZO. a se turbura, prin mij- bucate, apoi arnestecatura de proza i verlocirea aoristuluil. suri, si Instarsit critica persoaneloi si a sat n. I. od. rnosie; 2. comung ruralt ; lucrurilor].

3. locuitorii din sat: tot satul alearga;

satirA v. a satiriza : pe noi ne-a sa-

4. fig. edere statornica : n'am sd fac sat tirat GR. AL. satiric a. 1, ce tine de satirá: stil sacu el. [Vechiu-rom. f§at (Psaltirea schetang) =-. albanez FSAT (= *MASSATUM). din tiric; 2. pornit la batjocura: spirit satilat. medieval mAssA, casla, termen primitiv ric. II m. autor de satire. satirizh v. a-si bate joc Inteun mod ciobanesc ca i sinonimul sãu catunl. sat n. satiu: ca cloud patimi fdrd saf picant si satiric. satisface v. 1. a multumi, a indestula : di pline de 'ntuneric En. [Lat. SATIUMI. Satan(a) m nume ce sfanta Scriptura a satisface pe creditorii sdi; 2. a pitda duhului ispititor : piei, Satana! iatd-1 ! cea: aceastd muzicd satis face urechea ; 3. a repara o ofenst ; 4. a da satisfactiune. iatd, Satan vine .. AL. satanesc a. satanic: iazmil cu sbie- satisfacti(un)e f. I. sentiment placut de multumire: a simfi satisfacfiune; 2. ret satanesc GR. AL, repararea unei ofense: a cere satisfacsatanic a. diabolic.

satAr n. 1. secure (mai ales de calau): fiune. satin n. Indestulare : fdrii safiu. V. sat.

satdrul gealatului; 2. emit mare de tocat: satdre de Gabrova; 3. (ironic) sa-

fatral f. 1. cort: in Iota setrei dombie: va poruncesc sã punefi satdrele nesti; 2. cost tiganesc: figan de satrd,

nomad; 3. {am. locuintt proastil i mursatarh f. 1. od. executiune judiciara; dart. [Slay. svriair, cora 2. fig. belea : s'o scape de sataraua de satrange n. pl. 1. jocul de oh: pe bdiat POP. ; 3. sarcina : cade satara in cealaltd masa erau table pentru jocul spinarea omului ISP. ; satara belea, sar- de satrange Frt.; 2. cadrilat : omofor sedna ce cade pe neasteptate. [Turc. (mu)- mdnat cu matostaturi in satrange OD. in teacd AL. [lure. SATYR].

sansai, confiscare (silaba ini(iala, ca ne- [Turc. §ATRANDJ, sah, patrat (din sanscritul

Intonata, a chzut In rostire): acceptiunea 6ATURANOA, 0 Mitt de colori)]. juridica e proprie vechii limbil. satrap m. 1. titlul guvernatorilor de satarali m. pl. ceatii de ostasi tor- provincie, la vechii Persi: 2. fig. om desmati cu securi lacand parte din garda potic si arogant. satrapie f. tart guvernata de tin sa. domneasch : arnaufii i satdra9ii Ii cutra p. rdfau armele Fu. sAtrar m. 1. od. Marele Satrar, Malt satArgi-basa m. In epoca fanariota, capetenia satarasilor: marele sateirgi- demnitar care purta grija de otrele sau basa al Ceirndrdsiei Frt. corturile In timp de rtsboiu, iar In camsitean m. locuitor de sat. panie mai era inspectorul artileriei si car-

satelit m. 1. om armat In solda altuia tier-maistru ; 2. mai tarziu, rang de boie-

(se ia NEOR. ;

In sens rau): satelifii tiranului Tina*: la ziva mea am sci te fac sd-

2. astru ce graviteaza In jurul unei

planete: luna e satelitul pdmdntului; 3. fig. mana de ajutor la rau.

trar Pm. 3. inspector de tigani. siitrarei m. pl. ostasi sub comanda ;

Marelui Satrar.

sätesc a. ce tine de sat si de locui- sAtuc n. satulet. torii sai: scoald sdteascd. sfitul a. 1. care a mancat destul: cel salietate 1. 1. Indopare cu mancari; scitul nu crede celui fldmand; 2. satu2. fig. desgust produs printeun uz ne- rat: sdtul de traiu. [Lat. SATULLUd. cumpatat. saturh v. 1. a dizolva Inteun lichid satin n. stofa de bumbac cu lustru. cea mai mare cantitate posibilt de matesatin& v. a da hartiei lustrul satinului. rie sorea nu se poate dizolva in apa satintur n. varietate de satin : rochi de mare, care e saturatd de sare; 2. fig. a siitura pe dephn : a satura cu necazuri. sfiturh v. 1. a Indestula cu mancare sau bauturt : nu se saturd asa curdnd; 2. fig. a fi indestulat : de vorba lui nu te saturi PANN; 3. a avea de ajuns, a se se ridiculizeaza viii sau apucaturi ciudate: desgusta : m'am sdturat de ei CR. [Lat. Satire de Eminescu; 2. mice scriere sau SATURAREI, de satintur At. (-= fr. satin (de) Tours): shfios n. care satura. [V. safiu]. satir m. I. Mit. semi-zeu care locula In paduri i avea copite l cornite de tap; 2. fam. om foarte desfranat. satirä t. 1. poema In care se critica

www.dacoromanica.ro

- 569 -

sat

sbl

saturat a. se zice in chimie de lichi- gdrului; a pune sbantul, a face sa Urea,

dul In care s'a pus tot ce poate dizolva a pacali pe cineva. [V. bantii (cu s protetic)]. o substanta.

sfiturat a. 1. care a mancat sau baut

In deajuns;

2. fig. desgustat.

sbantui v. Mold. 1. a lega cu sban-

turi ; 2. fig, a face strengarii : nu s'a sd-

saturati(un)e f. starea lichidului sa- turat de sbantuit AL. [Sensul figurat e

turat .

saturnale I. pl. 1. serbari la Romani

.obscur],

sbantuit m. Mold. strengar: de sbdn-

In onoarea lui Saturn. cand domnia o mare fuitul dsta nirnica nu scapd CR.

destrabalare: poet de saturnale Ar..; 2. sbantuitura 1. Mold. 1. garnitura de fig, timp de desfranare: saturnalele car- fier; 2. fig. desfranare: numai la sbdnnavalului; 3. excese, dezordine grave. fuituri fi-e gandul sau conj. indica : I. o alternativa : viu MAI. I iM. imita sborul pasárilor pusau mod; 2. altminterea, In alti termeni: pciza sbdr pe o dughiand! CR. sbarci v. a face sbarcituri. [Slay. '''siidoi napoleoni sau 40 de fraud. [Cf. lat.

SEU].

sau n I. grasimea rumegitoarelor, In

aarièAn (bulg. NABÜR6AvAM), a se strange].

sbarciog in. Mold. ciuciulete: e bdtut

special a vacii: lumdnare de sdu; 2. de brumd ca un sbdrciog Ar.. [Lit. sbaravere: sarneni a avea sciu la rd- cit: coastele ciupercii sunt dispuse inteo runchi CR. [Lat. Sarum]. retea tormand alveole prolunde]. sau pr. posesiv : fratele sdu. [Lat snits]. sbfircitura 1. I. indoitura pielii pe fala

f. sapa calului. [Pare a fi un

gavial&

diminutiv din pea].

pe maini; 2. prin analogie: sbdrciturile unei pdnze.

elaugau rn. V. salgau. sbarli v. 1. a (se) ridica parul In sus savanii f. livezi Intinse acoperite cu (de spaima sau de manic): leul sbdrli ierburi, in America: pe cea savand 'n- coama, ii se sbdrli pdrut; 2. fig. a se tinsel i cu sdlbatic nume AL. indigna, a se speria : ce te sb6r1e*ti aqa? savant a. 1. care stie multe (istorie, [*i sburli, forma intensiva dintr'un

limbi, stiinte); 2. In care e stiinta sau eru- mitiv burli: locutiunea imitativa furloiuditiune: opera savantd, savante adu- burloiu raspunde, ca sens l forma, Iranmid Ex. in, cel versat In stiinta. cezului hurluberlu]. savarli v. 1. a sfarsi: niciun lucru sbarlit a. cu parul In dezordine. nu savdr*e*te; 2. a comite: a sdvilr*i sham! iM. ce imità sborul albinelor o crima; 3. a se sfarsi, a muri: s'a sci- sau al sagetilor. [Onomatopee]. vdrgit de tdndr. [Slay. seivatisrn, a con- sbarnaii v. 1. a face un sgomot surd, suma (din vatirai, vast)]. vorbind de albine; 2. a sbura, vorbind de siivarsire f. desavarsire, perfectiune: sageti : sbdrnde coarda din arcu-i poseclei sdvdrfirea fdpturilor divine AL. [Onomatooee (v. sham)]. As savoare f. 1. impresiune produsa de sbarnalit n. actiunea de a sbarnal. unele substante asupra organului gustului; sbarnaitoare f. sfarleaza ce sbArniie, 2. gust placut. sbarnaitor a. care sbarnae. saxank f. sarcina, povara : se duce sbArnaitura f. 1. sgomot ce fac inacasd cu saxanaua in spinare ISP. sectele sburand; 2. fig, murmur surd; 3. [True. sarcsma, cal de samar i sarcina ce sgomot continuu in urechi. II

poartfi].

saxie f. ghiveciu de flori. [Turc.

sbate v. 1. a se misca mereu si cu

vioiciune ; 2. a se svarcoli, a se framanta

saxon a. al m. originar din Saxonia, cum se sbate pe.,tele pe uscat. [Lat.

cc tine de aceast5 tar&

sazan m. Mold. crap. [Turc. LAZAR]. sbalt n. ochiu de fier la 0 funie: sbal-

tut calului. [V. bait].

EXBATTUERE].

sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. S13120, alergatura].

sbegui v. a se juca, vorbind de copii.

sbanca f. Mold. ventuza. [Rus. BARKA sbenghiu n. V. benghiu. (Cu s protetic)]. sbici v. a usca la soare, a svânta: a sbanghiu a. 1. Mold. flusturatic, sprin- sbici rufe. [Origina necunoscuta]. ten : sbanghiile de fete; 2. Munt. sasiu: sbiera v. 1. a striga tare si neplacut, fetele sbanghii sari bcactoache.i sban- vorbind de magari si de vaci; 2. fain. a chic: origina necunoscuta]. striga in gura mare (de manie, .de dusbanq n. Mold. 1. banta de fier la leuca : rere): sbiard ca un indrdcit. [Lat. *Ex..

caleafca are nevoie de cdteva sban-

BELARE].

sbieret n. strigat violent si disgratios: ghete; 3. veriga de fier dela jugul joaga- sbieretul oilor ; lam. sbieretele bdietilor, sbihui v. Mold, V. sghihui. rului (se aude In Valcea) sbanturile joa-

furi At.: 2. petec ce cismarul pune la

www.dacoromanica.ro

- 570 -

abi

sislr m. agent politienesc (= fr. sbire). sbor n. 1. fapta de a sbura sborul pasarii, sborul siigefii; 2. fig. avant: geniu cu sborul indrdznef. [Abstras din sburd]. sbor n. 1. (Banat) Intrunire, petrecere ; 2. Munt. (Prahova) Mehl: sborul dela &luta Maria. [Slay. sarsop6, adunare (cf. sobor)]. sbornic n. 1. carte bisericeascA ce contine o alegere din vietile i Invititurile sfintilor; 2. manuscript mixt Continand diferite genuri de literaturA popu-

sea

sburatfici v. Mold, a ajuta, a sAlta

pe cineva (ca sa reuseascA): trebue sd cdutdm a-1 sburdtdci CR. [V. sburdtui]. sburatoare f. 1. animal ce sboarà :

sburcltori cu mandre pene AL.; 2. pl. pAsAri de curte; 3. mare si frumoasi planti cu tulpina acoperitA cu pen l cu florile rosu-purpurii (Epilobium). sburitor a. care sboari. II m. 1. ge-

'niu care, dupA Inchipuirea poporului, pandeste fetele In hind si le sArutA pe furls: Sburdtor cu negre plete Ex.; 2. boalA bAbeascA, un tel de lipitura (cauzatA de

lar& [Bulg. sip:m:4m colectiune (de felurite sburAtor sau smeu): cdnd omul e mdh-

scrieri mirunte)]. init, slab, gdlbinicios i pared nu-i in Whor e? m. peste mic l foarte spinos 'toate min file, are sburdtor. sburätui v.1. a alunga (cu pietre, cu numit obisnuit piildmidd de baltd. [Cf. emne): cdfi tree, Ii sburdtuesc Pop.; borz: lit. sbarlit].

sborgi v. Mold, a se acri: lapte sbor- 2. a se alunga in sbor: graurii se sbusit, cu mai mult zer d'asupra. [Lit. a se rdtuiau prin stuh. [Tres din sburat, de acri ca Indult uncle l sburdtdcil. stun* v. Mold. 1. all sbarli pArul: sburfiturii C. bucatA de lemn, de piaa-si sborsi penele depe cap ca o buhd; tra, de plumb: I/ pocni cu o sburdturd. 2. fig. a se mania: s'a sborsit fapul AL.; sburdh v. 1. a face miscAri repezi: 3. a se rasa. [Derivat dela sbors]. caii sburdd prin ceairuri AL.; 2. a fi sborlit a. si adv. Mold. ristit, indig- neastimpArat: copii sburdd imprejurul nat: zice cant sborsit CR. sclu; 3. a se da petrecerilor : la bdtrdsbucinare f. sbucium (Isp.). [Din bit- nefe ii mai sburdd AL. [Dintfun pri-

cM = budurn]. mitiv burd (cf. sburdatic), de originii nesbucium 13. 1. agitatiune: ce mai cunoscutd]. a. fig. efemer: dincolo de jreamdt, ce mai sbuc.um! Ex.; 2. fig. sburd' aceastd lume OD. turburare sufleteasch: al inimii sbucium sburdaciune f. desfAtare, petrecere. II

sburdalnic a. 1. neastamparat, nesbuclumh v. I. a se sbate; 2. a (se) bunatic; 2. usurel la minte. misca cu violent6; 3. a munci cu necaz. sburdnilnicie f. starea celui sburdalnic. [Primitiv termen militar (cu sensul genesburdare f. fig. avant: sburchirile ralizat): a canta tare din bucium, a face fanteziei At. sgomot, a se agita]. sburdlitor a. care sburdi : caii s.burEH. [Tras din sbuciuma].

sbuciunnitor a. care sbuciuma sau sbucni v. a izbucni : scdnteia 'nfIclcdriirii din ele sd sbucneascd AL. [V. izbucni]. sbughi v. a apuca repede fuga: vol agita.

s'o sbughiascd ISP. [Slay. SfM3E0/46TI, a o

ddiori AL.

sburdatic a. neastampirat : aleargd

sburdatici prin cdmpii Isp. [Vechiu-rom. brudatec, copiliros (Cantemir) ; v. brudnic].

sburlt v. Mold. V. sbArli.

sburlit a. Mold. 1. sbarlit: vite cu

lua la fugal].

pdrul sburlit; 2. se zice de gAina cu pe-

[Abstras din sbughi].

intfun mod cuviincios : subiect scabros.

ibughio I int. indica o fugA precipi- nele rani si ode. tatA: sbughio, inapoi ldngd sobd! ISP. scabros a. anevoie de zis sau de tratat

sburh v. 1. a se sustine l misca In

schcleh v. 1. a se micsora (sub ra-

aer cu ajutorul aripilor : pasdrea a sbu- portul extensiunii, volumului), a descreste :

rat; 2. all lua vant: sboard sagefile; apele, zilele scad; 2. a reduce: a scd3. a merge cu mare iuteala : sbor in a- dea preful; 3. a scoate sau tAia : i-a jutorul lui; 4. a trece repede: timpul scdzut din leafd; 4. a face o scAdere: aboard; 5. a circula numele-i sboard nu sae set scazd. [Lat. ESCADERE]. din gurd in gurd; 6. a lua cu repezi- scadentfi f. termen de plat& dune, a tAia repede: Ii sburd un cap scildere f. adiunea de a scadea : 1. cu o sageatd [SP. 7. a face si sboare: descrestere: scdderea apelor; 2. micsocuat sbura creierii. [Lat. EXVOLAREl.

rare: sceiderea prefului ; 3. substractiune:

sburat a. branzA sburatli, scursA de a face o scddere; 4. depretierea cursu-

zer l mulata cu smantana ; lapte sburat, rilor la Bursa ; 5. fig. lipsA, defect: ntulte

lapte corislit.

aunt scdderile otnului.

www.dacoromanica.ro

eca

- 571 -

scadron n. escadron: sfarmd sca-

droane, tunuri, corturi Az.. seal& I. Mold. strachintt de lama: in

sea

sciimos a. fibros. [Lat. sawarosus].

scimosh v. a (se) destrAma. scamotet v. I. a face sa disparA ceva

scafe se face inujdeiu. [Gr. bizantin fArA ca spectatorii s'o bage de seamA; 2. fig. a fura cu diblcie (= tr. escamoter). scanci v. 1. a lAtra (vorbind de ckei); cu scafandru. 2. fam. a plange innAbusit (vorbind de scafandru n. apar at cu ajutorul CA- copii): bdiatul inceptt sá scanceascci ruia scufundAtcaul poate sta i lucra sub de Name Ise. [Slay. SEYCATI, a lAtra]. apA. scandit v. 1. a imparti un vers grecoschhirlie f. teasta capului: buza de latin in picioare; 2. a insemna cantitatea SKAPHil.

scafandrier tn. scufundAtor previzut

deasupra se res`rangea peste scdfdr- sau mAsura versurilor. Ha capului CR. [Tras din scafei, strascandal n. 1. ocaziune de a cAdea china (v. hdrcci)]. scaiete tn scaiu scaietele popii, planta cu florile verzi, avand lnvelluI cu spini indoiti la varf (Xanthium strumarium). scaiu m.. planta dim lam. compuselor cu frunze ghimpoase si cu mai multe spe-

cii: scaiul dracului, scaiul mdrunt, voi-

intr'o eroare sau gresala, cauzatA de vr'o faptA rea ori de o cuvantare corupAtoare; 2. svon ce face o faptA rea, tArAboiti. scandalä f. scandal : piatra scandalei, piedecA neprevAzuta, prilej de a gresi.

[Gr. mod]. scandalagiu rn. cel ce cautA a face

nicesc. [Serb. 6rcALI (cf. stert -= citert)]. scandal. adv. nedeslipit : se tine scaiu de el. scandalizh v. I. a fi cauza unui scanII

scala I. Muz. gama : scald cromaticd. dal; 2. fig. a (se) indigna, a se olensa. scfilâmb m. om sucit. [Cf. sicilian scandalos a. care cauzeazA scandal.

sciindurfi f. 1. tablA de lemn mai scfilfimbh v. a se stramba. lungA deck latA: 2. pl. podealA; a freca scfilAmbat a. sucit, bizar; miniaturi scdndurile. [Lat. SCANDULA]. scdldmbate OD. scanteih v. 1. a da scantel, a arunca sefilâmbaturi f. grimasa. o lumina vie: stelele scdnteiazd; 2, fig. SCALEMBRU, SLIC]]].

scfilcih v. I. a stramba tocul IncAlta- a strAluci de manie: ii sclinteiazd ochii. mintelor; 2. fig. a desfigura, a denatura : schntele f. 1. micA pfirticicA de foc; a scalcia cuvinte. [Lat. *FACALCIARE]. 2. scanteie ce iese din corpuri electrizate; schIciat a. fig. pocit. 3. fig. fragment de lumina, urma de flascald tn. vechiu poet scandinav : racle cArA: scfinteile geniului. [Lat. *SCINTILIA

ce 'neap in ele epopea unui scald Err. = SCINTILLA]. scfildh v. 1. a (se) ImbAia; 2. fig. a schnteietor a. 1. care scanteiazA; 2. muia, a uda: faiá scaldatd in lacrdmi; fig. amenintAtor. 3. se zice de mAri sau rand in raport cu schnteios a. foarte luminos: luciri locurile ce strAbat. [Lat. EXCALDARE]. scdnteioase Naoa. cu ochiul scdntescaldfi 1. Tr. Buc. baie: inteo scaldd ios AL. scanteuta I. Bot. rocoinA. de aur EH. [Tras din scalda]. schldfitoare f. loc sau cadA de scab- sciiph v. (activ) 1. a trage din nevoie, dat: ea ii puse o sccilddtoare cu apd a libera : n'am put ut scdpa nimic, l'am neinceputd AL.

scalen a. Geom. se zice de un triun-

scdpat de moarte; 2. a lAsa sa cazA, SA treacA :

a scdpa un lucru din mane' ;

ghiu ce are trei laturi inegale. fig, a scdpa vorba; 3. a pierde; a sccipa scaloian m. 1. V. Caloian: scaloiene, trenul. (neutru) 1. a iesi din pericol, scaloian, trupusor de dician (cantec do- a fi prezervat: de ce se teme omul, nu II

brogean); 2. omulet sprinten: tartarul scapd; 2. a se desface: a scdpa de datrimise un scaloian de dreicusor ISP. torii; 3. a fugi: hotii au scdpat; 4. a [V. Caloian]. iesi din memorie: aceastd vorbd imi scalph v. a smulge pielea craniului scapd; 5. a evita: a scdpa de moarte.

unui vrAjmas invins (cum fac salbaticii). [Lat. *ETCAPPMZE, a lepAda mantaua, de scalpel n. cutit de disecat. uncle notiunea de liberarel. scfilus n. lopAtica sau speteaza ce leaga sciparà v. 1. a scoate scantei lovind carceaua de tanjalA. [V. cdius]. cremenea cu amnarul ; 2. fig, a fi plin de

scama f, fire smulse din panza A foc, a arde de manic: ochii leului scalntrebuintate la pansarea rAnilor. [Lat. para. [Origina necunoscutA]. SQUAMA].

scaparatori f. pl. unealtA de scAparat:

scamator m. 1. cel ce scamoteazA; amnarul, cremenea si iasca fac scd-

2. fig. punga, (=--1 fr. escamoteur). pdrdtorile. scamatorie f apucattuA de scamator. acapare

f.

1.

actiunea de a scApa:

www.dacoromanica.ro

572 -

sea

sca

scAnilA f. codarla carului. [Lit. scara aleargd spre a lui scdpare; 2. fig. mijloc de scapare, ajutor: nddejde de sea- mica]. scarlatinii f. boala contagioasa (mai pare. scipat a. a-I face sciipat, a-I rasa sa ales de copii), caracterizata prin pete roplece.

scipAth v. I. a apune (vorbind de as-

sii pe piele.

searmainh v. 1. a descurca Jana san

tre): soarele scapdtd ; 2. a decade; 3. He. inul smulgand firele; 2. a smulge de par : a ajunge in lipsa, a saraci; 4. a ajunge la vezi sd nu le scarmdn; 3. a gob : i-a tinta. [Lat. ''EXCAPITARE, a ajunge la capat,

scdrmdnat punga. [Lat. EXCARMTNARE].

a cadea jos (v. cdpcita)]. scArmAnAtoare f. unealta de scarschplitare f. 1. apunerea soarelui; 2. manat. fig. decadenta, declin. scairmAnfiturA 1. 1. actiunea de a scarscApiitat a. chzut in mizerie: sarac mana i efectul ei; 2. fig. tranteala : .set-i esti de tel ori scdpdtat? PAN% n. as- dau o scdrmiindturci bund C. fintrt: la scdpdtatul .soarelui 13k.c. scArnA f. balegh : mustele la scdrnd scari f. 1. douS prajini sau funii cu s'adund. [Slay. sicvainiA]. scArnav a. 1. murdar: jivine scartrepte transversale: scara mai poate fi de marmord sau de piatrd ; 2. sir de trepte nave ; 2. fig. urit, rusinos: fapte scdrnave. de urcat i coborit : trdsura a tras la [Slay. SKYRNANII.I]. scard; 3. pl. inel de cele cloud capataie ale scArnAvie f. murclarie. selei pe care se reazarna piciortil la Incalescarpit f. Mold. pantof femeiesc: men. care ; 4. treapta de suit la trasura ; scara gefi toti pe vdrful scarpilor AL. [It. SCARPA, matei, scara de funie m'am sdturat de printfun intermediar grec modern]. scArpink v. 1. a freca cu unghiile acele scara mdtei si de alergdri cdlare AL.; 5. pl. colaci de pamand (v. arhanghef); parti ale corpului la cari se simte man6. tabla de materie: scara carpi ; 7. Muz. carime ; 2. farm a bate rau: ia, acus te scala ; 8. linie gradata ce serva .a masura scarpin CR. [Lat. vulg. scmunNARE]. scArsni v, Mold. V. scrâsni. distantele pe un plan sau pe o harta ; 9. sctirsnitor a, Mold, scrasnitor :cu fend fig. termen de comparatiune, serie continua : omul ocupd primul loc in scara negre scdrsnitoare AL. scarf! int. Unita sunetul corpurilor ce flin felon [Lat, SCALA]. II

scarabeu m. insect(' ale carii aripi se tread tare : usa, carul face scdrt. sunt acoperite cu un tel de teach' cornoasa, [Onomatoped. II m. scirtSitoare: sarrti uitase sd puie la ciuboate CR. ca gdndacii. Scaraoschi (Scaraotchi) m. Mold, tarscArta-scarta rn. fam. mazgalitor de torul, capetenia dracilor : Scaraotchi ii baffle, scriitoras (ironic): niste scartaeste lui neinas AL.; l' a intarcat Scaraotchi, scdria pe hdrtie CAR.

e foarte viclean: sd juri cd te-a intar-

scartal V. 1. a scoate un sunet ascutit: cat Scaraotchi AL. [RM. ISKARIOSSIO, ISCR, usa neunsd scar-tire; 2. fam. a canter prost rioteanul, porecla lui luda vanzitorul, de- din vioarri. [Onomatopeel. venit numele. necuratului (v. lirda)]. scArtait n. actiunea de a sartSi. scArbil f. 1. mahnire, intristare; de sciirtAitoare f. 1. piele ce scar*:

scdrbci, de mare foc, stau 'n codru si ghete cu scdrtditori; 2. plant& cu flori gandesc Pop.; 2. greata, desgust: mi-e verzui, creste pe locuri pierroase sinisipoase scdrbd de el. [Vechiu-rom, scrdbd, in- (Polycnemum arvense). tristare =slay. maid, pas, grija, ingrijare; scartAitor rn. 1. cel ce sartae; 2. fern. sensul 2 ofera un exemplu foarte rar de o ISutar prost. acceptiune materiala (azi preponderanta), scArtaitura f. scartait prelungit. dedush dintr'alta abstracta (cf. zcimisli)]. scatiu m. pasire cu pene aurii, care scArbi v. 1.. a-i fi cuiva scarba : se canta imitand canarul (Fringilla citriscdrbeste de toate ; 2. a se mahni nella). [Gr. mod. SHASHI].

auzind acestea, impciratul se scdrbi

scatolcii f. 1. Mita de pus clondire: umplu cdteva clondire cu vitt i rachiu scArbit a. fig. anArit, mahnit. si le puse la scatolcd ; 2. tam. IAscArbos a. ce insufla scarba, desgus- bornita ; 3. tam. calcavura : i-a tras cd-

foarte POP.

tator.

scArcium n. Oh. leagan, dulap.

teva scatoalce. [Rus. sicATULICA (din nemt.

Schatulle)]. scoun n. 1. mobila pe care sedem; 2. scranclob. sairicea f. sau scara Domnului, plantS tron: sd aseze pen tru vecie neamul lor V.

cu flori albastre sau albe dispuse In bu- pe scaunul domnesc OD. ; 3. rezidenta : chete (Polemonium caeruleum). [Dupii scaunul unuitnitropolit; 4. jurisdictiune, orma inflorescentel sale]. ocol: scaunele sdsesti sau sdcuiestf in

www.dacoromanica.ro

sca

- 573

sch

Ardeal; fig. judecatA clupci cum il po- laldesc salbatic, rod oasele deoparte vdfuia minfea lui cu sclun sandtos CAR. ; AL. [V. chelalai].

schelet n, 1. totalitatea oaselor Ini5. bancS de mkelar sau de támplar ; 6. rezermitoare: scaun de vioard; 7. oplea- rate la om si la animalele vertebrate. In nul saniei ; 8. gresia dinapoi a osiei; 9. situatiunea lor natural& ; 2. fig. orn foarte piedica rAzboiulur : 10. sapAtare soarele slab, numai piele si oase; (poetic) pe miscd cordbii schelee in scaun ; 11. fig. centru. [Macedo-rom. undele incete tele de lemn En.; 3. primele liniarnente scaun = lat. SCANINUM]. sciuna n. scaun mic, mai ales de sau idei: scheletul unei opere. schema f. figua redusA la niote linii vioarS. I m. od. 1. negustor de vite ; 2. rezident (cf. scaun, 3 si 4). ce reprezenta, nu forma adevAratS a obiecscaunean m. Tr. consiller municipal telor, ci raporturile i functionarea lor. (cf. scaun 4). schematic a. care repiezentA planul, scaziimant n. efectul scAderii rabat, nu insd si forma adevAratA : figura schematicd. reductiune. scitzfitor n.numAr ce se scade din altul. schematism n. formA schematic& scazut a. se zice de bucatele tare fierte schembea f. V. schimbea. schepsis n. price pere. noimA : fcicut si rdmase fArA zearna. scelerat a. 1. culpabil sau capabil de cu schepsis; cu schepsis, cu Iic, cu hoz. crime marl; 2. criminal perfid. II m. om [Gr. mod.]. scheunk v. Mold, a schelSlAi: cdinele scelerat. a scheunat. [Onomatopee (din scheuscelerateta f. fa ptà de scelerat. scena f. 1. partea teatrului unde joacA schen! ce exprimA latratul dureros al actorii; 2. decoratiunea teatrului; scena cainilor)].

schevolilax m. preot insArcinat cu reprezentd un castel ; 3. actiunea insAs ce se reprezentS scena se petrece la Roma ; pastrarea odoarelor bisericesti. [Gr. mod.]. schidol a. V. schilod. 4. arta' dramatich: a ilustra scena; 5. fiesehijä f. Mold. I. tuciu: o schijd de care parte a unui act, determinat min in-

obuz trdsnind AL.; 2. de schijA, fig. atrare sau lesire de persoane actul .scena IV; 6. toate obiectele ce se oferA lit, otelit : in brafele-i de schild razdnd, vederii scenele naturei; 7. fig. ceeace grozav il strange AL. [Rostire dialectald se comparA cu scena unui teatru : moartea In loc de spijd]. schidol: originS schilod a. ciung. ; 8. orice sa va schimba scena actiune ce oferS ceva interesant sau mis- necunoscutA]. schilodenie f. pocitua : o schilodecAtor: o scend lugubrd ; 9. faptd scandaloasS, imputhri violente: a lace cuiva o nie de om. schilodi v. a face schilod. scencl. scenariu n. 1. livret ce india planul schima f. 1. gest, gfimasa : i aplauda unei piese de teatru, punerea-i In scenS, frenetic schime, cdntece si jocuri En. ; 2. tagmA : imbrdfisci schima monacald. numele actorilor ; 2, punere In scenii. [De origins slavo-greaca]. scenetà f. piesS scurtS intr'un act. scenic a. ce tine de scend, de teatru: schimb n. 1. schimbare: schimbul

cailor; in schimb, una pentru alta; aarta scenicd. sceptic a. si rn. care se indoieste de ISra, cu schimbul, care serveste In ar-

matS ate o sAptAmAnd pe Irma* In cursul

toate.

scepticism n. doctrinA filozoficS a ce- a cel putin patru luni pe an; 2. comert

lor ce admiteau in principiu cA nimica cu bani; agent de schimb; 3. pl. Mold, rufe de primenealS isi ia merindele sj nu e sigur. sceptru n. 1. baston de comandS, schirnburi in clasagi CR. ; 4. bberul schimb. sernn al puterii supreme; 2. fig. autoritate [Pentru sensul 3, cf. izmene].

schimbh v. I. a modifica In parte suveranA, regalitate a ambijiona un sceptru; 3. superioritate Englezii po- sau in tot (in bine sau In Mu): in lume sed sceptrul marilor. total se schirnbd; fig. a-si schimba pcischela f. 1. port mic pe bangs un flu- rerea, vorba; a schimba vorbe, a se In.

viu schela Calafatului ; 2. podis de le= pe care lucreazA zidarii : a cazut depe scheld bietul Ion teslariul AL.; 3. podealA o scheld cu trei trepte ; 4. fig. fundament: suind, palid suflet, a norilor

telege cu cineva j 2. a (se) transforma

se schimbet in stand de piatrd Isp. ; 3. a face schimb, a da i lua ca echivalent:

a schimba bani; 4. a pune altceva in loc:

a schimba cdmdile, fefele de perna. *EXCAMBIARE]. schimbacios a. supus la schimbare.

schele En. [Bulg. SIMLA port, grindis (din [Lit.

it. scala)]. schelalai v. a chelAlAi

sche- nestatornic: schimbdcios ca vremea.

www.dacoromanica.ro

sch

574 -

SCO

schimbaref. actiunea de a (se) schimba schismatic a. si m. care se afill In rezultatul ei: 1. modificatiune, transfor- schism& ma tiune, variatiune ; 2. Schimbarea la fat& a Domnului, ardtarca Mantuitorului la trei

schist n. I. stanci tn pAturi subtiri ca

ardezia ; 2. uleiu mineral extras din schis-

din apostoli pe muntele Tabor si sArbh- turile bituminoase, servind la luminat. schistos a. de natura schistului: teren toarea tinutfi cu acea ocaziune (6 August) schimbitor a. care se schimbA usor : schistos. schit n. manAstire mica i izolat& [Slav, vreme schimbiltoare. schlmbeh f. droburi de mid; a manca sarr6, pustietate, locuinta de pustule]. achlmbeaua, a se pAcali inter) afacere. [S: schith v. a face o schitA.

schembea = turc. momat, printr'un intermediar neo-gred,

schitä f. 1. primele linii ale unui de2. primul model al tine opere de

seri;

schimnic a. d m. pustnic: maica sculptura; 3. fig. prima idee a unei opere. schimnicd suspind l3oL. [Slay. siambaxi, schith f. Mold. spitA cu o schifd din (v. schinta)]. portifd POP. [Rostire dialectalA din spifii]. schimonosi v. 1. a (se) face diform,

schivernisealá f.

1, chiverniseala

a desfigura; 2. a face nazuri. [Forma am- numai de 1211 s'ar pune in schiverniplificata din schimos1). seald AL.; 2. folosintA, castig : avea obischimonosit a. pocit. ceiul ca ed-si lege vaca dinapoia cd-

schimonositurai f. pocitura. schimosi v. Mold, a schimonost: ce ai pdfit de te-ai schimosit asa? AL. [V, schima schinduc m. plantA rarA, cu florile

rufei, pentru schiverniseald, ca s'aibd ldptisor la drum Ca. schivernisi v. a se instAri (gaud economi0: fund in slujbd i eu m'am schivernisit AL. [V. chivernisit albe, cu ale aril fructe aromatice cAluscindh v. a divide: a scinda o chegarii din schitul Durau (jud. Neamtu) pre- stiune. parA un rachiu (Conioselinum). [Origina sciziune f. desbinare inteo . adunare necunoscuth]. politica, Intr'un partid.

schinduf m. Mold. Bot. cimbru. [V.

schindua

sclav m. rob, om care se afla sub pu-

terea absolutA a unui stApan. sclavie f. 1. stare de sclav ; 2. fig. stagiuri ; uneliele schingiurilor NEGR. [Tule. rea celui robit de o pasiune. mamma sclept m. strechea boilor (Hypoderma schingiui v. Mold, a tortura: au ta- bovis). [OriginA necunoscuti]. bdrit cu tofii pe clansul si 1-au schin- sclifosealit f. pl. Mold. fasoane, na-

schingiu n. tortura: ii omori in schin-

giuit dupd placul lor CR.

zuri: sclitoseli femeiesti.

tichloapit f. Mold. mAsura de lungime sclifosi v. Mold. 1. a se preface ci dela capAtul degetului mare Intins bine plange; 2. a face nazuri : se codesc si panA la a doua tricheieturà a degetului se sclifosesc Ca. [Tras din clefdi]. arAtAtor: schioapa e mai mica decdt sclimpua n. copcA de lemn cu care se palma. [Lit. (palms) schioapi]. Infige rufele pe franghie. [Diminutiv din

achiop a. si m. I. care n'are deck un claming

picior, care merge Au; 2. fig. defectuos :

sclinti v. a scrinti mama dreaptd

versuri fchioape. [Lat. vulg. MCGEE/PPM]. sd-fi sclinteascd POP. [V. clinti].

Ichlophth v. 1. a umbla ca un schiop ; sclipeali f. lucire momentani, lustru 2. fig, a fi defectuos : acest rafionament treCitor. schioapatii. sclipet rn. Tr. Bot. 1. scanteutA; 2. schiptru n. sceptru (forma arhaicA): scrintitoare. [Tras din sclipa

cu schiptru 'n mind Erg. [Gr. mod.]. sclipi v. I. a luci pentru o clipa ; 2. schirlet n. od. un fel de materie sta- a clipi din ochi. [V. clipi]. cofie: tarnbar negru de schirlet. [Turc. sclipicios a. care sclipede. ISHERLET (din it. scarlato); v. ccIrlat]. sclipitor a. sclipicios. schiros n. cancer tare si fAra durere sclipui v. Mold. a injghieba, a strange ce se formeazA tnteo parte a corpului. piciturA cu pie:atm-A si-a sclipuit pufine [Gr. mod.]. parale Ca. [Derivat din clip1, care exschismh f. 1. separatiune de Biserica prima o actiune momentani]. mama MA InsA a se lepArla si de dog-

sclivisi v. 1. a lustrui prin frecare me-

mde ei: Biserica catolica j Biserica tale sau alte materit; 2. fam. a se gati ortodoxd aunt desbinate prin schisma cu afectatiune. [Gr. mod.]. din anul 858 a lui Fotiu; 2. fig. neinsclivisit a. 1. lucitor : pcirul sclivisit;

telegere in materie de politic& de litera- 2. fem. scos ca din cutie june sclivisit. tura. scoabh f. 1. pHs dulgherului si a do-

www.dacoromanica.ro

- 575 -

Sco

sco

garului cu care curata muchiile la vasele din aceasta se pot scoate diferite inmici; 2. dalta ; 3. carlig de prins ceva vdtdminte. [Lat. LICUTERE].

luntrea crdpatd se leagd cu scoabe; 4.

scoatere f. lucrarea de a scoate.

cutit cu care se taie fagurii. [Slay. SKOSA, scobar m. peste alb foarte gustos, e carlig, i &COLL!, razuitoare (ambele con- caracterizat prin gura-i transversala sub fundandu-se romaneste)]. un bot prelungit, se prinde mult tn Olt

scoace v. Mold, a infierbanta pe langa P Bistrita (Chondostroma nasus). [Plold.

foc smantana spre a alege untul. [Lat. scobaiu: dela scoabd, dupA conformatiA EI COQUERE]. unea botului ski].

scoaie f. albie In care curge Mina morii. scobi v. 1. a gauri cu scoaba : a scobi [Origina necunoscuta]. in lemn sau piatrd ; 2. a gauri in genere; 'coal& f. 1. asezamant unde copili In- 3. a-si curAta dintii; 4. a tAia In forma

vata a citi, scrie si socoti fiecare cdtun de arc: a scobi linguri. [V. scoabdl. sd-si aibe scoala sa; 2. scoala Malta scobitoare f. 1. daltA; 2. mic instru unde se Invata there, stiinte, arte:

.coala merit de curAtit dintii.

de finante; 3. localul scoalei scoala tre-

bue sd fie bine aerisitd; 4. toil elevii

scobitor m. 1. cel ce scobeste; 2. gravor.

scobiturfi I. efectul scobirii : I. excaunei scoale: scoala intreagd II iubeste; vatiune; 2. lucrare in relief ; 3. loc scobit : 5. complexul sistemei de invAtamant al intr'o scobiturd in pdrete ardea o canunei tari: scoala si biserica; 6. doctrina dela OD, particularA unui filozof scoala lui Piscobori v. V. cobort. tagora; 7. clasA de scriitori sau de arscoc a. 1. canal mic ce duce arm la tisti care lucreaza dupa aceleasi principii

roata morii; 2. bolboaca, vultoare. [Slay. scoala romanticd; 8. fig. ceeace cla ex- SHOICti, sAritura, caderea unei ape]. perienta s'a format la scoala nenoro-

scochin n. vAgauna : scochini de multi

cirii. [Lat. SCHOLA (influentat de serb. SIMLA, Pop. [OriginA necunoscuta].

ori de ung. IszotA): vorba datonta carturarilor ardeleni, In Ungaria Infiintandu-se scoale romanesti (sec. XV1II-lea) mai Inainte deck in Romania, unde primii dascall (ca Gheorghe Lazar) venise de peste munti]. V. Name proprii. scoarra f. 1. inveliqul unui arbore sau al unei plante lemnoase; 2. invelis de

scociori v. 1. Mold, a scotoci, a cA-

uta i scoate de unde e ascuns ; 2. a scorni furtuni. [Dintr'un primitiv cociur, cotolu

(pol. KOCZUR), merafora analog& cu a si-

nonirnului scotoci]. scofalit f. Mold. procopsealA: vr'o sco-

fald mare nu era de dtinsii CR. [Origina necunoscuta].

carte: a citi din scoartil in .scoartd; 3. scolklcit a. afundat : obrajii scofdlvelinta scoartii de pat; 4. covor subtire citi. [Origins necunoscuta]. de lanA tArAneasca scoarte frumos lu.scolalcitura I. adancatura: scofdleicrate si inflorate; 5. pl. pArti de scan- turtle muntelui. duri In locul loitrelor. [Lat. vulg. SCORTEA seoical f. 1. mic animal ce locuieste clasic CORTEX].

II adv. tare ca o scoartfi

pdnza s'a fdcut scoartd.

scoate v. 1. a face sir iasA (cu sau ffirA violen(a), a trage afarA : a scoate un dinte,

a scoate apd, a scoate pete; a scoate ochii, a orbi pe cineva ; fig. a-i face imputhri amare ; a scoate sufletul, a necAji

inteun invelis dur si calcaros scoicd de mare, stridie ; 2. umflarea unghiilor la cal. [Slay. SHOLINAl.

r}co1ar m. cel ce merge la scoal&

Icoraresc a. ce tine de scolar.

ticolfiri v. a invata impreuna la scoala.

Icolärime 1, tinerimea din scoale. scolastic a. 1. cc tine de scoala ; an rabdarea; 2. fig, a scApa: a scoate din scolastic: 2. rehab, la scolastica: filonevoie, din robie; 3. a da afarA, a pro- zofie scolastica. duce: gainile scot pui, a scoate stri- scolastick f. filozofia (sau mai bine loartel a scoate din fire, a face sA-si piarzfi

gate; 4. a alunga ne scoate din sat ca

zis, amestec confuz de filozofie l teolope niste ldiesi CR. 5. a destitui : a scoate gie) proprie scoalelor din evul mediu.

din slutbd ; 6. a lua din: ü scoate sabia din teacd ; 7. a scAdea scotand din apte paint, reimdn trei; 8. a-si descArca a-si scoate furia; 9. a da la lumina : a scoate un ziar; 10. a expune ; a scoate marfa; II. a raspandi In public: a scoate vorbe, minciuni; 12. a inventa : a scoate dari noui; 13. a ca*tiga: abia isi scoate mamaliga Ca.: a-si scoate din capete, a se despAgubi, fig. a-si rasbuna; 14. a dovedi:

scoliast m. autor de scolii,

scolie f. 1. nota ce serva la intelogerea textului unui autor clasic; 2. In geometric, obseivatiune la o. teorema precedent&

scolopendrà f. 1. insecta din fam.

rniriapodelor ; 2. specie de ferega ce creste

In locuri umede. scont n. scazamant dat debitorului care

face o plata inainte de scadenta (--= it, sconto).

www.dacoromanica.ro

- 576 -

sco

sconth v. a plati inainte de scadenta

scr

scoroambh f. Bot. porumbea. [V.

cu ajutorul scontului. coroabd]. scop n. 1. ceeace are cineva In vedere, scoroji v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. tinta; 2. fig. intentiune, ceeace'si pro- a roade: scorojit de nevoi. [V. coroji]. pune cineva. scorombar m. Bot. porumbar. [V. scopi v. a castra. [Slay. SeOPITI]. scoroambd]. Scopiti m. pl. eretici rust, o secta a scerpie f. insecfa veninoasa din clasa rascolnicilor, cafi se mutileaza inisi cau- arat-nidelor, care omoara omul dintr'o tancl mantuirea sufleteasca in abtinerea intepatura ; 2. reptil mare si veninos, tin dela ofice placeri sexuale si dela bauturi fel de balaur (in povestile populare); 3. spirtoase. Persecutati In Rusia, scopitii unul din semnele zodiacului ; 4. fig. fetrecurti in Moldova i Dobrogea azi se meie foarte Tea: scorpia de murnd viaflä i prin Bucuresti in deosebi ca bir- &eget' POP. [Slay. SICORCIPIIAI. Psri (asa numitii muscali). [Rus. SKOPET, scortar m. Zool. Tr. ciocarlet (isi castrat]. cauta nutretul sub scoarta arborilor).

scbpos n. (azi ironic) scop : pasdrile scortiqoarh f. scoarta aromatica a ctr alt scopos fi se vor pdrea cd sbor scortisorului, intrebuintata in bucatárie

ca condiment si in medicinfi. scopt a. Mold, tare uscat (vorbind de scortiaor m. arbore cultivat mai ales piele): mi-ai pus piele scoaptd, cdrpa- in insula Ceylan (Cinnamomum zeolaciule; Ca. I n. Mold. lapte din zer si nicum). branza de vach. [V. scoace]. scortos a. 1. cu scoarta tare si groasa : . scorb n. gaura, cavitate. [Lat. SCROBIS, pepene scarps; 2. fig, tare, teapan: gaura in pamant, groapa]. mdnd scorfoasd. scorbeli v. a scormoni. [Derivat din scortotina f. femee neonesta. [Lit scbrb]. scoarta (cf. buleandrd)1. PANN. [Gr. mod.l.

scorborolit a. 1. g'aunoit: munfi scorumnic a. se zice de o specie de scorborosifi de ape; 2. adancit, afun- porumb ce se coace de timpuriu, cu druga dat: piept scorborosit, fuse scorboro- subtire i cu bobul auriu. [Cf. scorumd sit& [Lit. gaunos ca o scorbura]. scorbos (scrobos) a. gaunos : calul

= scorusa

scorug m. Bot. sorb, [Tras din scordios se scarpind de copaciu scrobos rusd]. PANN. [ V. scorb].

scorugh f. soarba. [Serb. OSKORLI§A].

scorbura f. 1. trunchiu scobit; 2. scoscortypiu a. de coloarea rosie a scobitura, cavitate: in scorbuya munfilor. ruselor: brdu scorusiu. [Tras din pl. lui scorb]. scos a. retras, eliminat. Il n. lucrarea scorburos a. 1. plin de scorburi, gau- de a scoate. rit; 2. gaunos, plin de vagaune: munfi scosAturh f, ceva scos afarti. scorburosi. scotoci v. a aunt peste tot. [Tras din scorbut n. boala ce stria massa san- cotoc, cotoiu: lit, a dibui In toate partile gelui $ i care se manifesta prin umflatura ca cotoii in perioada goanei]. yi sangerarea gingiilor. scovardA f. placinta coapta In unt

scordolea f. mancare din miez de

sau prajita In uleiu. [Slay. SICOVRADA, ti-

nucir cu pesmeti l putin usturoiu. [Gr. gaie (s'a luat numele vasului pentru al mod. SHORDALIA. aiturl (din SICORDON, ustu- obiectului preparat intrinsula roiu)]. scrab m. Mold. Bot. graul prepelitel.

scormoni v. 1. a rascoli cenusa,

fo- [Origingt necunoscuth).

scrAnciob n. Mold. dulap, leagan inscormolh v. scurma]. vartitor de Pasti : Iii scrdnciobul din scorni v. 1. a sgorni : a scorni vdna- culme se dau fldcdi si fete AL. [Cf. pol. cul ; 2. a cauta rascolind; 3. a Mai. [Mold.

tul; 2. a provoca : a se scorni o fur- sxaarAr. a suci, a invarti: scrdnciob iusemtuna; 3. fig. a DASCOCi, a plasmui: a neazá lit. vartej, invartecus]. V. sarcium, scorni o minciund. [Primitiv termen vascrânti v. V. serinti. nätoresc: a chema cu cornul cainii la

vane ((la vanat ca mi-am iesit, ciutalina mi-am scorniis., Pop.), de unde, printr'o evolutiune analoga cu sbuciuntd, a pune In rniscare, a turbura (vorbind de vanturi sau vijelii) l, sub raportul intelectual, a inventa (cf. ndscoci)1 scorniturà f. lucru scornit plasmuire, nascociturh.

scrairou v. a strange dintii asa ca se

aude un scartait. [Cf. slay. SKRUJITATI].

screme v. a se opinti: broasca se

screme, se urnfla tare. [Lat. EXPRIMERE].

scrib m. 1. carturar (in stanta Scrip-

tura); 2. fig. copist, scrlitor (cu o nuanta peioratiya).

aerie v. 1. a face litere: invafd a 2. fig. a fi predestinat: ce este

scrie ;

www.dacoromanica.ro

- 577 -

ser

sar

scris omului, catil sei pate ; 3. a torn- uz): a reinuinea ra scris pe perete, a puae: a scrie o carte; 4. a corespunde ramanea tablou, a incremeni de spaima. prin scris: ne scrim foarte des [Lat. scrish I. pop. ursitA: ce-i scrisa omuSCRIBERE ; pentru sensul 2, cf. ursite].

lui, trebue s'o peitimeascd PANDI (v. fa-

scriere f. 1. arta de a reprezenta cu- talism).

scrisoare f. 1. caracter scris, lucru vantul prin semne convenite; 2. actiunea de a aerie: 3. opera literara sau stiintrficA. scris: 2. ceeace se comunicil in scris: am scriitor m. 1. cel ce aerie, copist; 2. primit o scrisoare. scroaf& I. femeiusca porcului. cel ce aerie opere, autor. n. masa de II

seri% biurou.

scrijea f. Mold. felie : niste scrijele de curechiu. [Abstras din slay. orajsrl,

[Lat.

SCROFA].

scroambe f. pl. Mold. cisme uzate: scroambele astea a voastre is po-

cite CR. [Tras din scrombdil. scrijili v. Mold. I. a egaria usor, a scrob n. Mold. jumAri. [Serb.

a Cilia (cf. serb. SHRIBICA, Berijea )].

cresta cu cutitul sau cu altceva: fierul scrobeala].

SKROB,

scrijilit AL.; 2. a ciupi alegand ce-i mai

scrobealfi f. materie de scrobit rufele : bun dinteun lucru de mancare.[V.scrijea]. scrobealei alba, scrobeald albastrel.

scrijiliturii f. sgarietura usoara.

scrobi v. a intari rufele cu scrobeala: scrim& f. arta de a se bate cu armele. a scrobi cdmeisi. [Serb simoorn].

scrobos a. V. scorbos.

scrin n. comoda.

scrinte f. pl. Tr. Bot. [iliac. [Cf. scrinscrofith I. (Banat) pitulice. [Cf. sinonimul purceluse]. titoare]. scrinteali f. 1. iesirea unui os din scrofule f. pl. urnflaturi la gat. cavitatea sa; 2. fig. grevdia; scrofulos a. *I m. plin de scrofule. scrinti v. 1. a face un os sa iasa din scrombiii v. Mold, a batatori, a uza : locul sAu natural; 2. tig. a gresi in vorbA ai scrombdit cioboatele pela jocuri CR. sau In faptii: ai scrintifo. [Si scrdnti [Origina necunoscuta]. = slay. soicogsbri, a indoi, a suci]. scrum n. materie neagra ce riimane scrintitoare f. planta cu fiorile mici dintr'un corp ars: casa i tot se fcicuse galbene, creste prin locuri umede si nisi- scrum Ca. [Albanez BKRUMP]. posse (Potentilla supina). [Dela scrinti: scrumbie f. 1. (de mare) pestisor de tiartA, planta se Intrebuinteaza ca buru- mare, se usucA prima vara si se aduce In iana de leac la scrinteli]. comert sub numele de Or (Scomber scripch f. Mold. vioara: veniti cei cu scombrus); 2. (de DunAre), peste ce trAscripcele AL. [RU9 SHRIPSA].

ieste in carduri in Marea-Neagra, se vinde

mita p/opar.

tica ). Li scumbrie = gr. mod. soomwa].

scripcar m. 1. lautar; 2. insecta nu- proaspat, sarat sau afumat (C/upea pon-

scripete m. I. rotila de ridicat greu- scrumie f. farturioara de pus scrumul titt: cu scripeti se ridicd bolovant scat tigarilor (si scrumieri). barne groase; 2. rotite la stative spre scrupul a. 1. nelinistea constiintel care ridicarea si lAsarea in jos a itelor: 3. fig. priveste ca o gresala grava una foarte parghie: al mintii scripet A. [Cf. rus. usoara ; 2. mare exactitate In lmplinirea SECRIPIETT. a scartal (s'a luat efectul pentru datoritlor sale; 3. fig. urma de dificultate

cauza)].

ce ramane in spirit dupa limpezirea unei

tiunile scrise date scolarilor.

oasA.

scripisi v. a parafa (vorba iesita din chestiuni sau afaceri: are incd oarecare uz): cuorinsul delelor scripisite i nu- scrupule. mite. AL. [Rus. sra/lops, parafa]. scrupulos a. 1. care are Inca scrupule scripturh f. 1. scriere: zilele de aur din cauza unei constiinte prea delicate; a scripturelor rornane Etc: 2. sfenta 2. exact, conform regulei, -ninutios: atenScripturii, Vechiul I Noul Testament. tiune scrupuloasd. scripturistic a. se ziee de compozi- scrupulozitate f. exactitate minuti-

serfs n. 1. fapta de a scrie: cititul si

scruth v. a cerceta cu dearnaruntul,

scrisul ; 2. ceva scris : voi credeati in a cauta sa cunoasca bine. scrisul vostru En.; 3. pl. efecte emise de scrutfitor a. care cerceteaza cu deao societate in credit si adrnise la Banca na- mfiruntul: priviri scruteitoare. II m. I. tionala: scrisuri fonciareurbane,rurale. cel ce scruteaza ; 2. cel Insarcinat cu yescris a. 1. ursit, predestinat: ce ti-e rificarea scrutinului. scris, in frunte fi-i pus CR. asa f-a scrutin n. 1. votare sau alegere prin lost scris, asa a avut sa pateasca (ex- mijlocul bilelor depose Inteo urna : scrupresiunea popularA a fatalismului orien- tin secret; 2. totalul voturilor emise: a tal, v. scrisci); 2. zugravit (sena iesit din despuia scrutinul. L, Uneanu, -Diet. Universal. 37

www.dacoromanica.ro

- 578 -

!ICU

Men

scud in veche monela de argint In scumpete f. I. sgarcenie cumplith: valoare de 5 lei; o sutd de mii scuzi scumpetea pe scump ca o boald 11

aim

munceste: 2. pret mare: scumpetea traseal& f. caciulita de noapte. [Abstras iului; 3, pl. scumpeturi, lucruri scumpe, scule de pret. din scutie]. scufie f. scufil de copii. [Gr. mod. scumpi v. a (se) face mai scump. (din it. SCUFFIA)]. scumpie f. 1. arbust, cu fiorile verziseufundh v. a se cufunda de tot: galbui, a anti scoarth e Intrebuintata la cine se scufundd, se inneacd. [V. cu- tabacitul pieilor (Rims cotinus); 2. Tr. Bot liliac. [Pol. sruSins]. t:Judd'.

sculundfitor m. cel ce se scufunda

In mare. I n. scafandru.

scund a. I. mic de stat: om scund; 2. plecat In jos: easel scundd. [Slay.

sculundfiturii f. efectul scutundirii. sedoir. sarac, nevoias]. seuiph v. 1. a da afara mice materie

Scupcina f. Adunarea nationala,

In

din gura, gatlej, plamani : a scuipa sdnge; Serbia. 2. a varsa : a scuipa foc. [Macedo-rom. scurge v. 1. a curge afara tot lichidul:

ascupi: probabil onomatopee, ca

l si-

nonimul Mold. stun)].

apa s'a scurs; 2. a seca: nu-fi mai

scurge ochii tineri En.; 3. a dori foarte:

scuipat n. saliva. ii se scurg ochii dupd ddnsul: 4. tig. scuipfitoare f. vas in care se scuipa. a trece repede: vieafa-i s'a scurs asa scul n. juruhita de fire toarse: sculuri de jute! [V. curge]. de miitase, [Gr. mod.]. scurmh v. 1. a sapa cu unghiile ori sculls v. 1. a destepta din somn: ma cu botul, vorbind de gAina sau de porc; sculd cu noaptea in cap CR.; 2. a se 2. fig. a roade: ceva ii scurma la inimd; ridica In picioare: scoald tu sd sed eu; 3. a scruta : imi scurmd fundul gandu3. a se trezi: scoald-te; a se scula din rilor. [Lat. *RECONRIMARI]. morti. a trivia. [Origina necunoscuta scurmituri f. actiunea de a scurma sculä f. 1. unealta: scule pentru meefectul ei: scurmdturd de gdind CR. seriasi: 2. podoaba de pietre scumpe: scurs a. 1. curs afara, pe deplin sescule i bani; 3. *arm persoana distinsa, cat : cu ochii scursi; 2. fig. lipsit cu In bine sau In rau ; o sculd de om. [Ori- totul: scurs de bani.

scursoare f. 1. actiunea de a se scurge neaza scul, jurubita)l. scursoarea apei; 2. jghiab de scurs; 3. sculare f. 1. actiunea de a (se) scula : materie ce s'a scurs. scurt a. 1. de putina lungime: rochie sculare dirt morfi, Inviere; 2. timpul and cineva se scoala: la sculare. [V. scurtd; 2. la mica distanta: vedere scursculd]. td; 3. care nu tine mult: vieafd scurtd; gina necunoscuta (Er. mod. SIMLA. insern-

sculitel a. se zice de cantece la auzul carora te scoli la Joe; hori fi tate cdntece sculdfele CR. sculpth v. a satin cu dalta asa ca 53

4. putin: vorbd scurtd; 5. Gram. care

se rosteste lute: vocale scurte. [Abstras din scurt8]. II adv. Inteo vorba ; a apuca (tinea) de scurt, a observa de aproape. reproduca o figura, un ornament (in pian. scurtime: n'avem in scurtul viefei tat, lemn, metal): a sculpta un bust. nici timnul de sperat AL. sculptor m. cel ce sculpteaza. scurth v. a (se) face mai scurt: a sculpturir f. 1. arta de a sculpta; 2. scurta haina; Eg. a scurta vorba. [Lat. LI

lucrare sculptatfi.

EXCURTARR].

sculptural a. ce are caracterul sculp- scurth f. pl. Mold. umflaturi la subture', plastic: forme sculpturale. suoara, [Originfi necunoscuta]. scumbrie 1. V. scrumbie. scurtai 1. Mold. scurteicii: cu scurtele scump a. I. sgarcit; scump la teirdfe de sdiac.

ieftin la fdind; 2. tig. rar: o vezi scurtfituri 1, bata scurta. d-ta cdt e de scumpd la rds Cu.; 3. scurtecii f. haina hiAnitA femeiasa care costa mult: stole scumpe; 4. pre- cu manecile scurte si neblanite. [Lit. haina tics: pietre scumpe; 5. tig. foarte iii- scutta). bit: scumpi pdrinfi. [Slay. szbpa, avar : scurteicurat f. mintean femeiesc din fri

sensul vorbet a fost romaneste Innobilit (c(. drag)]. II adv. cu pre( mare: a vinde scump. II m. sgarcit: scumpul mai mult pagubeste. scumpfitate 1. 1. calitatea celor scumpe; 2. tig. scruoulozitate: a pdstra cu

scumpdtate datinile strdbune.

stofa subtire captusit cu america: scurteicufa se numeste in Munt. boniur, camizol, capotel, ciupag I zoavd. far irt

Mold. poled sau polcufd (v. aceste vorbe). scurtime f. 1. Insusirea celor scurte:

scurtimea hainei; 2. jig. durati scurta: scurtimca viefii.

www.dacoromanica.ro

acu

scut n. I.

- 579 -

veche anna defensiva pur-

lath la bratul stang; 2. fig. protectiune:

sub scutul legit.

scut n. turtur de gbiata: scufurele, semn de frig. [Origina necunoscuta]. scutar m. ciobanul care conduce stana:

sdr

scuzabil a. care poate fi scuzat. sdelck I. contract (vorbii iesita din uz):

hai sd lacem sdelcd mai intdi AL. [Rus. SDIELICAL

sdragon (sdrahou) m. Mold. I. dragon: eu sunt sdragon AL.: 2. fig. sdracarligu-i de scutar POP. [Slay. SHOTART, van, puternic. [V. dragon; sensul 2 e o cioban (din slant'', vita)]. generalizare analoga cu a sinonimulut scutar m. V. scutier. voirird. scutealii f. 1. adapost; 2. fig. dispensh : sdrancank f. pl. pop. sunete de doscuteald de bir. potel: cu ldutari si sdrancanale Pop. scutec n. bucata pfitrata de flanela sau [0110Illatopee]. de pichet de Infrisat pruned. [Tuts din scuti].

scutelnic m. 1.

od. cel scutit de toate

&rile arra stapanire: .scutelnicii mun-

sdrang I int. ce imita sunetul armelor.

sdrangfinei

m. pl. clopotel: cu sdrdn-

sdrangfini

v. a zangani. [V. sdrang].

gdnei la opinci

Cosauc.

ciau in folosul Domnului, al boierilor sdranginit m. zanganit. sau al.mdridstirilor in apropierea cd- sdranita f. V. dranita: sdranife de rora locuiau; 2. pl. corp de calarime in lemn. numar de 400 : seimenii i scutelnicii sdravan a. 1. robust; 2. fig. C0113i. derabil; o sumd sdravdnd; 3. fam. cu pede*tri OD. [Derivat din scuti]. scuti v. 1. a apara, a scapa: Doamne, mintea intreaga: nu esti sdravein? [Slay. scuteste-md de zile rele; 2. a apara de SIIDRAVMA sanatos]. 11 adv. foarte: hordia sardni sau dart: a scutz de armatd; 3. sdravdn Ca. a dispensa:

scuteste-md, te rog; 4.

a

duo : moartea nu scuteste pe nimeni.

[Origina necunoscuta]. scutier m. tartar nobil care purta scutul sau armele Domnului sdu: trage cu

sageata scutierul mare Bor..; in tot pdstorul astdzi existd un scutier Ato

sdräveni sdreanta

v. a se lace sdravan. f. 1. bucata ruptil de haini ; 2. haind rupta d invethita. [V. dreanfdL sdreli V. 1. a sgaria usor prin lovire sau ciocnire; 2 a aunge in treacat. [Origina necunoscutal. sdreliturfi f. efectul sdrelirii. sdrenferos a. imbracat in sdrente, sdrobi v. 1. a starama prin pisare sau

[Tras din scut, dupa analogia francezului ecuyer.). scutire f. dispensa, imunitate. chlcare; 2. a nimici:

a sdrobit puterea scutit a. liber : scutit de armatd. for; 3. fig. a malini foarte, a cauza o scutitor m. fig. apArdtor: Ardealul durere vie si profunda: a sdrobi inima, ju scutitorul nafiei romdne Sam. a sdrobi rdrunchii. [Slay. SODROBITI, a scutur n. 1. bitaia vantului: florile tace bucati]. ii pierd roua l'al ze3rului scutur ; sdrobire f. fig. cainta sincera: cu 2. tremuriciu: ci*a scutur l'a gdsit. [Ab- sdrobire de rdrunchi. stras din scutura]. sdrobitor a. care sdrobeste: puterr scuturk V. 1. a misca cu putere, a sdrobitoare; fig. dovezz sdrobitoare. agita de repetite ori: a scutura un porn;

a scutura jugul, a scapa de sub o stapanne straina ; 2. a scoate pratul: a scu-

sdruhäl v. Mold. a sgudui. [Rut. zDao a sguduil. sdrumick v. I. a face praf aqa urs ostirea intreagd e in stare s'o sdruRAM

tura mobile; 3. a se despuia de frunze: se scuturd salcdmii de toamnd se vdnt mice CR. ; 2. a se nimici: libertatea *i 4. fig. a se lepada de ceva: ce te scu- legea popoarelor se sdrumicd FlIzc turi? 5. tam. a staid in batai: a scu- [Compromis intre verbele sinonirne dutura cojocul cuiva. [Lat. vulg. *E.XCUTIP mica i sdrobil.

LARS

(din

ExCITIERR)]

scuturiitoare f. teica morii. scuturfitor n. unealtá de scuturat.

scuturiturà

sdruinicare f. fig. nimicire: robirc.. sdrumicarea nahei Bk.c.

sdrumicat

a. 1. stncat,

sdrobit: vezi

izvoare sdrumicate peste pretre licufloare de tan rind En.: 2. fig. plApadit: a intrupa o patrie atdt de sdrumicatd Bice.

f. 1. efectul scuturarit:

comotiune, tremuratura; 2. din tesle. seuzh v. 1. a admite scuze, a feria sdruncin n 1. saltat des: sdruncinul a scuza o gresald; 2. a servi de Sam& calului; 2. fig. turburare, agitare: cu seuzi f. 1. cuvant de disculpase; 2 mare greutate i sdruncin CR [Abstra motiv de a nu face ceva obligatoriu ; din sdruncind]. 3. fig. marturie de regret: a face scuze sdruncinit v. 1. a scutura tare, vorc Using.

bind de o trasura ce merge pe tin loc

www.dacoromanica.ro

sdr

- 550 -

sec

pietro3; 2. a sgudui: s'a sdruncinat casa; 2. post : ldsatul de sec; 3. donita seaca sdruncinat i-a mesh cu sec. 3. rig, a turbura toarte

minfile, sandtatea. [Dintr'un primitiv sdruci: cf.

it. SDRUCCIOLARE, a aluneca].

sdruncinat a.

fig. agitat: vieafâ

seat v. 1. a scoate apa, umezeala : a seca un lac; 2. fig. a consume, a slabi:

pierderea fiului i-a secat inima; 3. a

sdrunc.natd. pierde umezeala apele au secat. [Lat. sdruncinktor a. care sdruncina. =CARE]. sdruncinatura f. miscare violentà a sechciune f. useaciune: oasele albite taint, ilor.

sdupt int. indica o precipitare: ea.

de .secaciune. [Lat. SICCATIONEn].

secanth t. Georn.lime ce taie aka Buie. sdup! in curte ISP. secarà f, planta ce creste printre grau, se pr. 1. reflexly: selaudd; 2. imper- se intrebuinteaza la fabricarea rachiului si sonal : se zice. [Lat. se]. la racerea unei paini foarte nutritiva dar mai lea f. I. (pl. sele) un fel de scaun ce neagra ca cea de grau (Secale cereale). se pune in spinarea calului pentru Inks- [Lat. SECALE]. nirea calaretului: incdlecai p'o sea $ i vd secare f. actiunea de a seca : secarea

spusei dumniavoastrd asal e sfdrsitul stereotip al basrnelor; 2. pl. V. pale.

sechrea f. Bot. obsiga. [V. secard].

[Lat. SELLA].

secat a. 1. din care s'a scos a pa : baltd

( finea) sea ma, pe seama mea ; a da seama, a preda; a lua pe seamA, a garanta ;

sechturá f. 1. luau fara valoare; 2.

sealbh f. V. soalba. secatd; 2. fig. slabit: secat de puteri. seamä (sarnii) f. 1. socoteara: a da [Lat. SIMMS].

sechtui v. Mold. a seca de puteri, a slei.

a sti seama, a se pricepe la ceva; a-si orn sec, netrebnic; 2. pl. vorbe tArS rost,

.

face seama, a se sinucide (lit. a-si face fleacuri. socotelile); 2. od. pl. Mold. conturi: sdsecau a. neplAcut la gust, care sgarie mile Vistieriei: 3. numbr: o seamd de gatul: pare. secae. [V. sec]. oameni; 4. specie, kim ce seamd de om? secerh v. 1. a this cu secerea, a cutofi suntem de o seamd ; 5. fig. atentiune, lege granele : cum vet semana, asa vei consideratiune, reflexiune ; a lua (baga) de secera; 2. fig, a rapi: moartea seem a pe seamA, a observa cu atentiune; a-si lua tort. [Tras din secere]. seama, a se rasgandi; a lua (baga) in secerat n. actiune., de a secera. seantà, a observa de aproape, a nu sane secerfitoare f. masinA de secerat. din vedere, a stima; 6. In locutiuni adversecerator m. eel ce secera. biale; de bund seamA, negresit; lard seceritturà f. mod si timp de secerat seamg, excesiv; mai cu seamA, in spe- secerditura orzului. cial. [Ung. szlm, numar, socotealA, suma : secere f. 1. unealta agricola de CI:Hat vorba si-a largit romaneste foarte mult Mau, orz, ovaz, coceni de porumb : e un cutit semicircular de old cu taisul dintat sfera-i primitiva], seaman m. 1. care este asemenea sies, ei provazut cu un maner ; 2. secerat: ati aproapele iubifi pe semenii vostri; 2. isprdvit secerea? [Lat. siciLem]. seceri, n. 1. ceeace se secera, culesul se zice de lucruri sau de finite asemenea n'are seaman pe lume AL. [Lat. scums], granelor ; 2. vremea seceratului. secesiune f. 1. separatiune dela un Stet seantai f. sedinta seanfa e deschisa cu care se confederase ; rAsboiul de seAL. ( =.-- fr. seance). searä (sara) f. I. ultima parte a zilei ; cesiune, Intre Statele-Unite dela N. Ame2. timpul dupa apusul soarelui pana ce ricei l intre cele dela S. In privinta abote intuneca bine : bumf seard. [Lat. (nortA) Nitwit sclaviel (1860- 1865); 2. separaSERA]. tiune In genere, constituire In parte. searbad (sarbad) a. 1. palid, slab : e seceth f. 1. lips& mare de plome tresearbad i suflet nu mai are AL.; 2. a- buincioasa bucatelor campului: de seceld kru : yin, lapte searbdd; 3. fig. anoit, au secat fi fantdnele; 2. fig. lipsa de plictico3 : o zi lunga ai searbdda. [Vechiu- suntire, de productiune : seceta de idei. rom. sea l bad, salbdd, slab («cu fe(ele sal- [Lat. siccrrAs]. hede, Neagoe Basarab) = lat. EXA1,SIDUSI. secetos n. plin de seceta : an secetos. sec a. 1. lipbit de apa ; 2. gol nucd sechestrh v. 1. a pune un sechestru ; seacd ; 3. fig. desert : cap sec, vorbe seci; 2. a Inchide ilegal pe cimva: 3. a pune

1. nelncarcat cu pusca seacd la vand- de. o parte: a sechestra o parte a unei toare sd nu pleci PANN ; 5. hg. lipslt de : mosteniri; 5. a se deparra de lume, a sec de minte, sec de noroc. [Lat. mucus]. fugi de sc,cietatea oamenilor. m. om sec de minte secule I Ii n. 1. sechestrare f. 1. actim.ea de a se gol, yid: a da, a calca, a sari in sec ; chestra; 2. starea celui sechestrat. II

www.dacoromanica.ro

sec

- 581 -

tied

sechestra n. 1. starea unui lucru pre- ligioase; 2. partizan aprig al unei doctrine dat din ordinfil justitiei la o a treia per- sau sisteme. soanA, panS ce se va judeca cui apartine; sectator m. cel ce profeseazA opiniu2. lucru sechestrat.

sechin rn. veche moned5 de aur in

nile unui filozof, ale unui cap de sectS.

sectie f. sectiunea unui oraa, cornisa-

Italia, de valoarea galbenului: prinful old- riat. [Rus. sadpis (din nemt. Sektion)]. sectionh v. a divide In sectiuni. tia 15,000 sechini Bra.c. seciu n. loc Inverzit pe unde s'a Writ sectiune f. 1. diviziunea sau subdivipA durea si au r5mas butuci nearati. [Cf. ziunea unei cArti, opere, clasificArl, a unui -slay. sleK5, a tAia]. pluton de soldati, consiliu, etc.; 2. tlieturA

secol n. I. veac, Astimp de o sua de si locul unde se taie; 3. Geom. partea 2. mare spatiu de limp: nu v'am spatiului unde linil, planuri on suprafete

ani ;

vdzut de un secol; 3. epoca celebrA: se- curbe, se taie reciproc. colul lui Pericle, lui August, lui Leon X, sector n. 1. Geom. portiunea cercului lui Ludovic XIV; 4. timpul In care trAirn coprinsA intre douA raze si un arc; 2. indescoperirile secolului; 5. se zice In ra- strument de astronomie; 3. portiunea unei port cu gradul de civilizatiune, cu call- fortificatiuni sau a until teritoriu de sub Cathie bune sau rele ale contemporanilor ordinele unui comandant particular. a fi mai presus de secolul salt: 6.1n teosecular a, 1. care se face in fiecare. logie lumea, vieata lumeasch, In opozi- secol : serbare seculard ; 2. ce are vArsta (lune cu cea religioasa. de un secol: stejar secular ; 3. laic, tem-

secret a. 1. cunoscut numai de unul poral : jurisdictiunea seculard; bratul sau de foarte putini oameni: procedeu secular, justitia ordinarl, In opozitiune

secret. n. 1. ceeace trebue sA se tie as- cu tribunalele ecleziastice. cuns i-a spus un secret; 2. tAcere dessecularizk v. a face secular sau laic. pre ceva spus : tine secretul ; 3. procedeu secularizare f. actiunea de a secucunoscut de o singura persoanA sau na- lariza secularizarea averilor nuindstithine Chinezii au secretul de a face la- refti sub Cuza-VodA (1863), cAnd sau cul ; 4. mijloc particular spre a reusi: are luat din mAinile calugarilor greci un foarte secretul de a placea ; 5. partea cea mai mare numAr de mosii, ale cAror venituri grea si mai esentialA a unei stiinte, arte: (dela un capital de vr'o 800 milioane) tresecretele artei de a domni; 6. celulA In- curd In stdpanirea Statului. teo Inchisoare unde se izoleaz5 detinutul secundk v, a ajuta, a lavoriza, a servi de once comunicatiune : a pane un con- pe cineva. damnat la secret ; in secret, in particular, secundil f. 1. a Lilzecea parte dinteo fit rA martort. minutd, dintr'un grad; 2. fig. timp foarte secret& v. a opera secretiunea fi=a- scurt: asteaptd-md o secundd; 3. Muz. interval lune doul note care se succed in tub secreteazd bila. II

e

secretar m. I. cel InsArcinat cu fa- ordine naturaIA.

cerea corespondentei unei persoane de secundant in. 1. cel ce serve§te de marcare depinde ; 2. cel ce redacteazA pro- tur intr'un duel; 2. cel ce ajutA pe un altul : cesele-verbale ale unei adunki; secretar iatd secundantul men. de Stat, ministru InsIrcinat cu o admi- secundar a. 1. care vine In al doilea

nistratiune specialA (finan(e, rlsboiu, etc.); rand, accesoriu ; 2. se zice de invltA man-

secretar de ambasadti, cel ce scfie depe- tul intermediar Intre cel primar 1 cel susile ambasadei. zi. biurou de pAstrat perior; 3. institutiunile unde se capatA acest hArtii. InvAtAmAnt fcoalele secundare se mai secretariat n. 1. funchunea de secre. numesc gimnazii, licee, seminarii, extar; 2. biroul secretarului. ternate. secretiune f. 1. proprietate ce au unele secure 1. 1. unealtA de otel, In formA teslturi organice de a produce lichide par- de ic sau pan5, cu care se taie lemne si ticulare: secrefiunea bilei; 2. materii ce se doboarA arborii de pAdure; 2. instru:es din corp. ment de executiune a crirninalilor: a lovi secretoriu a. unde se operl secre- cu securea. [Lat. seculust tiunea : orgarze secretorii. sedativ a. care alinA durerea: apd sesectii I. 1. societate de mai multe per- dativd. n. un sedativ. soane cari urmeazA dupl aceleaai opiniuni, sedeh v. 1. a fi jos, a se pune Jos : cari profeseadi aceeasi doctria ; 2. cei ce sedeti la masd ; 2. a rAmAnea locului, irupditasesc o opiniune privita ca eretich a se astAmpfda sezi bine; 3. a avea losau eronatd: protestantismul posedd un cuinta: fade departe; 4. a rAmAnea sau II

II

mare numdr de secte.

petrece undeva: a fezut mult la Wei,

sectar m. 1. membrul %mei secte re- la Paris; 5. a fi lenes: fade fi nu face

www.dacoromanica.ro

sed

sem

582

nimic; 6. a se potrivi: palciria U sade seimenl m. pl. 1. (la Turd), a treia bine; 7. fig. a se cuveni: fade rclu sd-1 diviziune a corpului ienicerilor compusti

din 34 regimente; 2. (la RomAni), corp sedentar a. I. care sade In casä, care de armatit intocmit de Mateiu Basarab 9

gonesti. [Lat. SEDERS].

iese putin : vieafd, pro fesaute sedentard ; compus din 2000 de lefegii strAini (sArbi, 2. fixat intr'un loc : trupe sedentare. bulgari, greci i albanezi), sub comanda sedere f. 1. actiunea de a sedea pi unui polcovnic; ei purtau, ca $i ienicerii, rezultatul et; 2. locuintA, stare provizorie: cepchene l caciuli de coloare rosie (din

sederea lui Mihnea in Sibiu OD. seddä f. mic semn, pus sub s

care cauzA cronicarii li mai numesc

i t,

Posii); dupd dansii veniau lefegii cu

sedimentar a. ce are caracterul unui sediment: terenuri sedirnentare. sedintii f. I. ocuparea locului sAu tntr'o adunare; 2. totalul persoanelor cari iau parte la o adunare; 3. timp ce trece la o deliberatiune: sedinfele Camerei, sedinfele Senatului. seditios a. 1. care ia parte la o seditiune; 2. care Impinge la seditiune: .strigate sedifioase.

tire popularA din SEGBAN), lit. pAzitori de

spre a le da tin sunet sueritor : fasa, fard. haffie galbene, seimenii i scutelnicii sedilA f. V. skid& pedestri OD. ; 3. corp analog, instituit in sediment n. 1. depozit format pe Moldova, servind de gardA Curtii (impArfundul unui lichid ; 2. straturi formate de titi In seimeni hatmeinesti 1 seimeni materii ce mArile au limit in retragerea agesti): seimenii cei tuff cu arce i cu lor din anurnite pArti ale globului. maciuce in felii NEOR. ITunc. SETHEN, (ros-

ogari, sell lor liind In acelas timp cApitani de vAnAtoare].

sein a. V. salt'. I seinA, varietate de

struguri vineti.

seiz m. rAndas domnesc: opt seizi

duceau de frau opt cai irnpodobifi BXL.O.

[Turc, send.

selamalAc n. V. salamalec. selar m. cel ce face si vinde sele. selfirie f. 1. comertul selarului; 2. sae

seditiune f. rAscoalil popularg, revoltà Incontra puterii stabilite. 9 hamuri de cal. sediu n. locul unde rezidtt un tribunal, selbA f. pAdure: visul selbelor haun guvern, o administratiune. trdne de pe umerii de deal En. [For-

seducitor a. care seduce, farmecA: matiune literarA dup6 lat. SILVA].

maniere seducatoare. I m. cel ce seduce, seleaf n. brAu de arme: mina 'rt secare induce In eroare. leaf col punea, palos mare ca scotea

seduce v. 1. a induce In eroare, a amagi ; a seduce marturii; 2. fig. a cAstiga printr'o atractiune irezistibiltt: a seduce prin elocvenfa sa. seductiune f. 1. actiunea de a seduce;

POP. [*i sileaf = turc. SILAH, armA].

seleanr-ceaus m. od. reprezentantul

Domnului care II preceda dd anunta so-

sirea: seleam-ceausul Curfii domnesti infra in teatru i anunfa venirea Dom-

2. fig. atractiune irezistibilA: seducfiunea nitorului Fa,. [Turc. SELAH &ALT, lit. CMOS elocvenfei. de salutare].

gel m. cel cc e In frunte, cel ce diri- select a. ales, de elitA (Cut). jeazil sau comandA: seful armatei, sef selecti(un)e f. alegere rationatA de de biurou, de orchestra (=-- fr. chef). animale de prasilA avAnd de scop amesefertas n. serviciu pentru transpor- liorarea speciilor ; selectiune natural& tnl : sefertas de fabler de tier. predomnirea unei specii in report corn[Turc. SSFER rAsy, lit. tas de drum]. plet cu mediul ei In paguba altor sped{ "die f. dfrectiune: sefia partidului. mai putin bine adaptate cu acest mediu:

seftea f. Mold. V. saftea: s'au dus teoria selecfiunii naturale a fost forlard a-mi face settee AL. mulatd de Darwin. sefterek f. Bot. fumAricA. [$i safteselimet (silemet) n.- In locutiunea a rea = gr. mod. SAFTERES (din turc, vairERA, scoate la selimet, a ruina cu desAvarlit. sudoare ImpArateasch)]. lire: pe mine I el set' ma scoata suesegment n. Geom. portiune de cerc met! AL. [Turc. SELAMET, sfArsit bun (rocoprinsh lntre un arc si coarda sa. mAneste: sfArsit Mu)]. segnetà f. Mold. scAnteie: focal dd selimie f. stofa de matase din care se segnete. [Cf. slay. sticsierm, a aprinde]. fA ceau anterie : anteriile erau,.. de cutnie, seik m. cApetenie de trib la Arabi ; selirnie sau sevaiu GIOCA. [Turc. send. selk-ul Islam, capul religiunii muzulmane. seirnenesc a. ce tine de seimeni

selinA I. Mold. Tr. V. telinA. [Gr. mod.].

seliste f. V. siliste. cazarma seimenilor era hinge! zidul semafor n. un fel de telegraf aerian, Curfii gi se numia ocidile seimenesti asezat pe coaste, pentru uzul navigatoB1Lc.

rilor.

www.dacoromanica.ro

- 583 -

sem

oen

sernfin& v. a fi asemenea : seamcInd calele ce nu se rosteic Intregi: I i u pot fi semisone. semin& V. 1. a pune semanta In pdSemitic a. ce tine de Semi[1; limbi mAnt ca sA rasarA i sh produca fruct: semitice. seamand grdu; 2. fig. a rAspandi, a Insernitism n. rassa semitA. tinde: a semdna calea cu roze, a se- semiton n. valoarea unui jumatate ton cu tatd-sdu. [Lat. spur..tRz].

mdna vratbd. [Lat. sammuzz].

muzical.

semiinat n. 1. actiunea de a semana; semivocalfi f. Gram. se zice de con2. semanaturA; 3. timpul cdnd se sea- soanele numite obivnuit lichide. man& semizeu m. Mit. cel nAscut dintr'un semainiitor m. cel ce seaman& n. zeu i o muritoare sau Myers. II

mavin& de semAnat. semn n. I. ceeace servA a face cusem&naitural f. 1. plantS semAnatA; noscut, ce da sA InteleagA ceva semn 2. camp semAnat. [Lat. SEMINATURA].

dirt cap, a-si face semne, semn de

semantli f. I. tot ce se seamAnA ploaie; 2. ceeace servA a reprezenta ceva: din care se nasc plante i animate: se- semne algebr.ce; fig. vorbele sunt semminfe de in, de gdndaci; 2. prasila : nele cugetcirii: semn onorific (de sergonsac cumpârat de scimeintd CR. ; 3. viciu), medalle creiatA in 1872 vi data neam, vita : prdsild de sdnuinfd impd- ofiterilor dupd 18 sau 25 ani de serviciu rdteascd AL.; 4. fig. pricinA: cautd se- (Ara patA ; 3. uria, pat& : serime de vdrmdnfd de vorbii; 5. ceeace trebue s& saf ; 4. tint& de dat cu pusca a trage producA un elect oarecare: serndrzfa dis- la semn; 5. fiecare din cele douiisprezece cordiei; 6. element de stiintA. de more- figuri ale zodiacului ; 6. fig. indiciu, preMate: seminfele aruncate in inimile zaj: semn rdu; pe semne, probabil. [Lat.

tinere vor prinde rdddcini addnci. [Lat. sloNui]. *SEI4ENIJA = SEMEN]. semnii v. I. a-si pune semnAtura; 2. semantic a. ce line de semasiologie. a incheia: a semna un tractat. [Lat. semantic& 1. alt nume dat semasio- SIONARE]. logiei. semnal n. 1. semn convenit ce servA

semasiologie f. partea dictionarului de invtiintare: a da semnalul; 2. fig.

care urmAreste evolutiunea istoricA a sen- ceeace anuntA i proyoaca ceva moorsului cuvintelor. tea lui Cezar fu semnalul unui reth-

semenic m. Buc. V. siminoc. boiu civil. [DupA fr. signal]. semestrial a. 1. ce se face in fiecare semnal& v. 1. a da semnalmentele

semestru; 2. care dureazA un .semestru; unei persoane; 2. a invtiinta prin semconcediu semestrial. nate: a semna1.; sosirea unei cordbii;

semestru n. 1. rAstimp de vase luni 3. a atrage atentiunea: a semnala un

consecutive; 2. rent& sau pensiune din

ran; 4. a face invederat: serbdri fru-

cuteza].

rdsboiu (= fr. signaler).

pedagogic.

fIcatiune precizA: vorbe semnificative ;

vase In sase luni. moose semnalard bucuria publicd; 5. semet a. arogant. [Cf. slay. Ombra, a fig. a se distinge; a se semnala intr'un

semeti v. a deveni seme[. semnalment n. descrierea exterioarA semetie I. aroganta. a unei persoane, ce servA la recunoavtesemi adv. se pune lnaintea unor sub- rea ei (=- fr. signalement). stantive cu sensul de jumAtate: semizeu. semnfitural I. numele cuiva scris cu semicerc n. jumAtatea unui cerc. indria in josul unei scrisori, in josul usemilun& f. 1. jumAtatea discului lu- nui act. minat al lund; 2. insigniile sau sterna semnifich v. 1. a fi semn despre; 2 imperiului otoman pe steaguri; 3. fig. a notifica pe calea justitiei: a semnifica Turcia : Semiluna fu invinsd de Cruce. o sentinfd. seminar n. 1. scoalA secundarA pensemnificati(un)e f. ceeace Insem tru formarea tinerilor preoti; 2. elevii u- neazA un lucru, sensul unei yorbe. nui seminar; 3. vcoalA practicA: seminar semnificativ a. 1. care are o semni-

seminarist m. elevul unui seminar, 2. expresiv gesturi sernnificative. semincer n. porumb de stimanta. [De-

semui v. 1.

a-si da seams, a judeca

rivat din semcinfa a reflecta; 2. a asemAna: fata s'a amdsemintie 1. trib: seminfiile lid Izrail. git... semuind pe unul cu altcineva. [Tras din senuinfd i modelat de tradu- lTias din searna chtorii cArtilor sfinte dupti slay. PLEMg. sera t. arbust din ale cdrui frunze se semAnta, neam, trib]. prepard senamechia: for de send. semison a. Gram. se zice despre vosenamechie (simlnechie) I. fiunzele

www.dacoromanica.ro

- 584 -

sen

sep

uscate ale unui arbust din Orient, luate ca turilor; 2. care maguleste simturile: pld-

ceri sensuale. senat n. 1. adunarea patricienilor, In sensualism n. 1. sistema filozofich care Roma antica; 2. unul din cele douii cor- rapoarta la simturi origina tu tutor ideilor purl legiuitoare cari formeaza reprezenta- noastre; 2. purtarea celor ce se dau la purgativ. [Turc. sENAMEKI, lit. sena din Mecal.

tiunea national& In State le parlamentare; placerile simturilor. 3. locul unde se reuneste senatul. sensualist a. ce tine de sensualism. senator m. membru al senatului. 11 m. partizan al sensualismului.

senatorial a. cc tine de senator. sensualitate 1. inclinatiune la placesenatus-consult n. decret al senatu- rile simturilor.

lui roman.

sententfi 1. vorba memorabila, maxima

senil a. ce tine de batranete. ce confine o norma sau moralitate: sensenilitate f. slabirea corpului si a spi- tentele filozofilor. V. sentinth. ritului produsa la biaranete. sententios a. 1. ce contine sentente: senin a. 1. limpede, duke si lin: cer stil sententios; 2. ce are forma sau casenin, vreme senind; 2. fig. neturbura t : racterul unei sentente: frazd sententisuflet senin; 3. pasnic si fericit : zile se- oath ; 3. care s'exprima obisnuit prin sennine. [Lat. MUMMA. I n. 1. seninatate: se- tente: orator sententios. ninul (cerurilor) insufld sfiald si misentiment n. 1. rezultatul actiunii de rare GR. Az. ; 2. fig. fericire: rzu e senin a simti: sentiment pldcut; 2. facultatea fdrd nori; din chiar senin, fArà niciun de a intelege, de a aprecia. printfun tel cuvant, cu totul pe neasteptate. de instinct natural: are mai mult sentiseninitate f. 1. starea vremil senine ment decdt rationament; 3. constiinta sau a cerului senin; 2. fig. linwe: seni- intimA: sentimentul datoriei; 4. mis-

care sufleteasca, afectiune, pasiune : sensenior m. 1. proprietar feudal, In evul timenie generoase. mediu; 2. om de mare nobleti. a. mai sentimental a. I. In care e sentiment: mare In varsta, In opozitiune cu junior poezie sentimentald; 2. (ironic) care a= mai tank. fecteaza sentimentul fere se-I aibii: june seniorial a. ce tine de un senior: drep- sentimental. sentimentalism n. 1. starea celui senturi senioriale. ---seniorie 1. I. dreptul, autoritatea unui timental; 2. afectarea de sentimente. senior ; 2. titlu de onoare : Senioria sentineli I. streaja, soldat care sta de pizeste un lec, un camp, un palat. voastrd. sens n.1. Insemnare, Inteles: sens prosentinta f. I. V. sententa; 2. decizipriu, sens figurat; 2. fiecare din laturile unea unui tribunal: sentintd de moarte. unui lucru: in toate sensurile. tieoaf m; cal de sea m'arunc pe sesensati(un)e 1. 1. impresiune trans- ams dintr'o sdriturd AL. misa prin sitnturi: sensatiunea frigului; sepalà 1. Bot. frunzisoara caliciului 2. fig. impresiune morala : aceastd stire unei flori. ndtatea sufleteascd. [Lat. SERENITATEM]. 11

a produs o mare sensatiune. sensibil a. 1. ce cade sub simturi:

separk v. a desparti. separabil a. ce poate fi separat. separat a. despartit, deosebit. separatism n. tendenta separatist& separatist m. cel ce vrea 55 produca

fume sensibild; 2. user impresionabil sensibil la muzicii; 3. care poate simti impresiuni morale: ininui sensibild; 4. care face impresiune asupra simturilor: o separatiune politica sau religioasii. separati(un)e I. despartire. un frig sensibil; 5. usor de remarcat: un progres sensibilt 6. care indica cele sepie f. 1. molusc al arta os secremai mici diferente: termometru sensibil. teaza o coloare neagia, cu care se face sensibilitate 1. I. facultatea de a simti, sepia; 2. materie negricioasa de desenat ; de a primi impresiunile obiectelor; 2. im- 3. desen facut cu aceasta materie. presionabilitate month's: are prea multd septe num. Mold. Tr. V. sapte.

sensibilitate; 3. sentiment de compatimire, de duiosie.

Septemvrie m. a noua luna a anului

(a saptea In calendarul roman): Septem-

orie se numeste de popor Rdpciune. sensitiv a. care are facultatea de a [De origina slavo-greacal. simti: toate animalele sunt sensitive. septentrional a. care este dinspre sensibilizh v. a face sensibil.

sensitivi f. plant(' curioash din cauza Nord. marei sensibilitati a frunzelor sale, caci la reptime f. a saptea parte dintr'un tot. sepulcral a. I. ce tine de mormant; 2. cea mai mica atingere foliolele se apleaca fig. Intunecat, surd: figura, voce sepulunele peste allele (Mimosa pudica).

sensual a. 1. dedat la placertle sim- crald.

www.dacoromanica.ro

- 585 -

ser

ser

ser 13. V. ser(um). serenisim a. titlu dat unor principi sena f. loc inchis si aconerit unde, in (In Occident). timp de iarna, se coniervir plante din sergent m. 1. grad inferior in armatii clime calde i cele ce voim a le p5zi de sub-ofiter; sergent-major, primul sub-ofifrig : sdnul meu albeste ca ran cHn in ter al unei companii de inianterie, insarsere BoL. (= fr. serre). cinat cu contabilitatea ; sergent.furier, aserafic a. ce tine de serafimi: viziune iutorul sergentului-major si care poarta seraficd. grija proviziunilor: 2. agent de politic nuserafim m. Meer de prima ordine In mit si gardian: chiamd pe Un sergent. ierarhia cereasc5; in serafirn visat de serhat n. od. fortareata turceasca dela Rafael AL. granita le au murit vitele tot cerdnd seran (saran) Mold. Zool. crap. [Bulg. zaherele dela serhaturi. [Turc. SERHAD, qERAN1. granital.

seraschier m. 1. od. generalisimul ossericieulturA 1. culture matasei. tirii turcesti; 2. azi, ministru de rasboiu, serie f. 1. succesiune naturala sau loin Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, gica : 2. diviziunea unei clasificatiuni: imsi ASI1ER, ostire)]. pdrfit in seri i; 3. dispozitiunea fiintelor serasir n. od. brocat de aur: o rochie in ordinea naturala a afinitatilor: serie

de serasir cu gurile de fir OD. [Turc, animald; 4. sir de termeni matematici SERASER, lit, (daurit) dela un cap la altul]. crescand sau descrescand dup5 o lege deserath f. adunare de persoane spre a terminat5. petrece seara convorbind, jucand, facand

serios a. 1. gray, in opozitiune cu Usti-

ratic: om serios; 2. ale calif consecinte

muzich. [ft. SERATAL

lerb m. 1. cel ce nu se bucura de li- pot fi grave: afacere, boald serioasd;

bertatea persona15 ; 2. in evul-mediu (la 3. foarte important: a face cercetdri se-

nol pana deunazi), cel alipit p5mantului rioase; 4. sincer, adev5rat : o afectiune si care nu putea dispune nici de persoana serioasd. n. seriozitate: a lua In senici de munca sa ferbii se numiau in rios. Muntenia rumdni, in. Moldova vecini seriozitate f. 1. aer serths, gravitate: si in Ardeal iobagi. [Lat. SERITUS]. a pdstra seriozitatea ; 2. parte grava sau II

serbh v. a sarbatori; cdritd si ser- importanta : seriozitatea unei araceri.

serja f. stout de Ma vargata (--= fr. serbare f. actiunea de a serba si sar- serge).

heath bunurile viefii AL, [Lat, SERIIARE].

batoarea ins5s.

lerbegiu m. 1. od. serbegi-basa, bo-

tferialu rn. Tr. specie de salvie (Salvia

Aethiopis). [Nernt. SCHARLEIL

iernesul curtii fanariote care oferia Dornsermaih f. capital: pungdi turceoscd nului serbetul l Ingrijia de dulceturi; 2. si in ea sermaia nemleascd PAM. [Turc.

cel ce prepara sau vinde serbet. [Turc. SERBETH].

man-Aral

seros a. de seara : colo se 'nalfei Irma

lerbet n. 1. bautura racoritoare din prin umbrele seroase Bor.. seros a. 1. care secreteaz5 ser: memgaciu ii cinsti era catea i ci serbet; brand seroasd ; 2. care contine ser: par2. dulceata ingrosata ca o alifie : serbeturi tea seroasd a laptelui. V. ser(um). de trandafir si de visine GHICA. [Turc. seroterapie f. tratament al boaleler apa de trandafir, zahar l miros de oda:

infectioase cu ser dela animale vaccinate. serozitate f. 1. proprietatea mucoaacri putin: laptele se serbezeste; 2. fig. selor de a secrete ser ; 2. partea zemoasa a slab!: minfile-i smintia, capu-i ser- a umorilor animale. V. serum. bezia POP. [Vechiu-rom. selbezi, a pall serpAnfit f. Buc. Bot. fierea Oman(v. searbdd)], tului. [Lit. iarba sarpelui]. serbi 4,-. a (se) face serb. eperpar n, cingatoare taraneasca de serbie f. stare de serb: serbia fdra- piele in care se p5streaza bani : serpar nului. ci galbeni indesat. [Lit, care se Incolalerbire f. actiunea de a serbi. ceste in jurul pantecelui ca un sarpel. §ERBET, lit. bautura].

serbezi v. 1. a se face searbad, a se

serbit a. ajuns in stare de serb. serdar m. Mold. od. 1. comandant al

cavaleriei, rang inferior hatmanului; 2. mai tarziu, rang de boierie : serdari, cdminari i cluceri maH GHICA. [Turc.

serpariffi f. Bot. amareala. serpe m. Mold. Tr. V. sarpe.

serpengeh n. pop antrax. [Tune. SER. PERM,.

serpentin n. teava alambicului in sm.. ral5 i bagata in apa rece spre a condense serenadfi f, concert dat in strada seara produsul distilatiunii. sau noaptea sub ierestrele cuiva. serpentinä f. 1. roca verde sau paSERDAR, general, lit, care sth in cap].

www.dacoromanica.ro

- 586 -

eter

set

tate' cu colod; 2. piatra fina i pestritata de militar servicazl armatei este oblica pielea sarpeltn: ceaseà de serpen- gatoriu pentru fiecare cetdfean dela find; 3. drum serpentin. 21 pond la 50 de ani; serviciul sanitar, oerpese a. de sarpe : ochi serpesti, numar necesar de medici, farmacisti pi ageri i patrunzatori. veterinari, destinat pentru serviciul spitelerpiu a. oerpesc: ochii cei serpii st lelor militare i arnbulantelor; 6. Servicrunfi AL. ciul credincios, medalie instituita In 1378 oerpui v, a avea un curs intortochiat, sure a recompense servicitle functioneda curge In zigzag (cum umbla sarpele): lor; 7. organizarea lucrdrilor unei admirdul serpuieste. nistratiuni: serviciul postelor; 8. ajutor, oerpuit a. sinuos: liniile serpuite ale sprijin: a oferi cuiva serviciile sale; drumurilor OD. 9. vasele i panza de masa : serviciu de gerpuitor a. care curge serpuind. porfelan; 10. numdr de manctiri servite sersam n. V. sarsam. In acelav timp: primal serviciu; 11. cult serta-krta adv. de colo ;Ana colo : celebrat la biserica: serviciu divin. ganganii serta-ferta 'mi sbdrnOiau la servil a. I. ce tine de starea servului: snare Ise. II n. dus si tutors continuu: condifiune servile i; 2. fig. tailtor, lnjo-

acele serta-ferta pe dinaintea casei sitor: lingus.re servild; ISP.

0

[Gr. mod.

jOsi.

sertar

SYRIA FERTA,

3. care tine prea alergari In sus mult la imitattunea unui model sau la

htera unui text original: traducere sern. cutioara de dulap sau de vild. servilism n. spirit de supunere jos-

masa ce se trage afara cu un buton sau cheie. [Gr. mod. snrridu (devenit, prin etimologie populara, seiner, adica cutie ce salta tragand'o)J. ser(um) n. I. partea lichicla a sangelui dupe' ce s'a separat chiagul; 2. partea lichida a laptelui dupa ce s'a separat Casul [V. zed; 3. Med. lichid extras din sangele unui animal vaccinat pe.ntru vindecarea unor boale: ser antidifteric.

nica, degradare sufleteasca. servire f. a ctiunea de a (se) servi.

servitor m. 1. slug& cel ce este In serviciul altuia; 2. om platit pentru serviciul casei.

servitudine f. servitute juridic& servitute f. 1. starea de serv; 2. dependente, supunere: vieala e o servitute perpetuoi; 3. Jur. obligatiuni impuie

serv m. 1. §erb; 2. termen de politeta : proprietarului unui imobil, camp sau cash, al vostru urnilit serv. ca : scurgerea apei, dreptul de trecere, etc.

servus m. slugs (ca formula de polivervet n. 1. stergar de masa ; 2. broboade taraneasca (= fr serviette). teta): servus si plecOciunel AL. servi v. (activ) I. a fi in serviciul u- eies a. neted, fara inaltimi, vorbind de nui stapan ca servitor; 2. a se consacra suprafete: teren ses. [Lat. (Locus) sEssus]. serviciului: a servi patria sat 3. a im- II n. I. supratata neteda; 2. mare Intindere phut anumite functiuni: a servi Statul; de pamant Intfo tar& sesul Brirdganului. oese num. Mold. Tr. V. vase. 4. a Indatora, a face servicii: a servi pe amicii sdi; 5. a furnisa: croitorul ma sesiune f. tirnpul cat e reunita o aduserveste bine; 6. a pune pe masa : a nare deliberant& : sesiunea parlamenservi prdnzul; 7. a face serviciul divin : tard ordinard dureazd trei luni. a servi pe D-zeu. II (neutru) I. a fi ser- sestertiu n. moneda romand In Iravitor; 2. a fi soldat ; 3. a fi gun la, a fi loare cam de 30 de centime. estiui f. lemn tncovoiat I lStAret sub destinat pentru: acest aparat serveste la; 4. a fi de folos : acest instrument roata joagarului. [Origins necunoscuti]. nu mai poate servi; 5. a (ince loc de : vet a. vs; ciimpia feafei OD. a servi de tatd. II (reciproc) 1. a face setcii f. plasa mare plutitoare, Intreuz

de : a se servi de un diclionar;

2.

buintaa mai ales la prinsul scrumbiilor

a trage folos din: a se servi de rela- de Dunare. [Serb. arraw, sitisca fiunile altuia; 3. a fi servit la masa: sete f. 1. trebuinta de a bea: mi-e

supa se serveste la inceputul prdn- sete; 2. fig. poftd necumpatata setea zului. de aur ; 3. ardoare, putere: a da cu sete. serviabil a. gata de a face servicii, [Lat. sins]. de a Indatora pe cineva. Seta& m. om totdeauna Insetat (in poserviciu n. 1. actiunea si starea celui vestile populare). ce serveste: a infra in serviciu; 2. cele setlevit f. rnartingals : setleva in wist ce sunt de facut intr'o cash' ; 3. mod de NEGR. [Din fr. sept-et-le-va, printr'un ina servi : serviciu prost; 4. post, functiu- termediar rusesc]

nea celui ce serveste Statul: servicii ci-

vile, administrative, militare; 5.

stare

setos a. i m. 1. cui e sete; setos de bard.

lacom:

www.dacoromanica.ro

2. fig.

seu

587 --

sla

seu n. V. situ. sau Ielele); 7. fam. sdravan, strasnic, sevá f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. grozav: o sfantà fried, o sfdntd de bafig. vigoare, energie: seva junefii. taie. [Vechiu-rom. avant = slay. man, sevai conj. Tr. macar: ian sd-mi joci tertnen bisericesc alaturea de sinommul cu fina rnea, sevai cu mireasa ta Pop popular sant (dublet analog cu oltar si [Vechiu-rom. .sdvai, incailea (csdvai bol- altar); sensul 7 e o generalizare analoga nav cum era.A, M. Costin) = lat. sr VELIS, cu fr. sacra II adv. ca un sfant, dach vrei]. mind seara set-1 gdseascd slant Row. II

sevaiu n. stofil de matase alba si de m. 1. cel canonizat de BiserlcS: sfinfii (tabricatã in orasul Sevayi): anteriu Pdrinfi; 2. (absolut) D-zeu: ferit-a Sldnde sevaiu subffre OD. [Turc. SEVA`l]. tuff a-1 fura siantul, a adormi lini*tit levalet n. suport de lemn pe care (in opozi(iune cu a-I tura Aghiufa). pictorii tsi aseaza tablourile (-=. fr. cheslant m. veche monecla de argint In valet). valoare de douitzeci creitari sau 90 pasevas n. evlavie. veneratiune (vorba rale (in Principate): umpluse de sfanfi iesita din uz): om pasnic si cu sevas chimirasul Ruirt. [Mold. svanfih=nernt. zwANzio(r.2)1catre mai marii self AL. [Gr. mod.]. sever a. 1. strasnic, care cere o ex- slanta-sfintellor f. partea cea mai intrema regularitate, putin dispus la indul- terioard si mai sacra in templul lui Sogenta : legislator sever, lege severd; 2. lomon. Wit ornamente: arhitecturd severd; 3. sfantoaica f. fumigate sfant. slantu-Aqteapta m. V. Asteaptii. jig. care denota rigoarea: o privire several. n. ceeace este sever. sfantueala f. fapta de a sfantui. severitate f. strasnicie. sfanitel v. farm a mitui pe cineva, fir

II

geviot n. §tofd paroasa englezeasca [Lit. a-i da parale, steno].

(= fr. cheviot). slantulet m. tatarnic. [Cf. sub raporevrô n. piele de caprioara : ghete, tul sensului, it. santone]. mdnusi de sevro (=. fr. chevreau). sfarii f. I. fum, tumul dela lumanari sex n. 1. diterenta fizich intre barbat de pe altar: se inalfd sfard drept la el femeie; 2. barbatii i femeile: sexul cer; 2. jig. veste, svon: impdratul dase tare, sexul frumos. sfard in fard ISP. [Slav, srvARA, fum, misexual a. ce caracteriza sexul, ce tine ros de bucatariej. de sex. qfara 1. Mold. sfoara: o sfard de maqexitoare f. adunare la tara, in nop- tase; fig, tot m'a tras pe s'arei CR. (de de iarna, and se petrece lucrand si slàràl v. 1. a face un sgomot ascutit spunand la povesti i ghicitori. (vorbind mai ales de lichide cand incep sezon n. I. ancitimp (sub raportul co- a fierbe) : cornea sfdrde pe cdrbuni; 2.

mercial); 2. epoca cand apar anumite fig. §i farn, a se aprinde: a ineeput a fructe, and se fac lucrari anumite: se- le sfetrdi inimile unul dupd altul CR. zon de bed. (= fr. saison). [Onomatopee I. qezut n. partea de dinapoi a corpului slarititoare f. jucarie ce face sgomot

pe care se *ade. invartindu-se. sf. abreviatiune pentru slant: .Sf. Conslarama v. 1. a sparge In farame: a stantin, Dumitru, Grigorte, Ilie, Ion, skirdma lanfurile; 2. a nimici: a sfet-

Mihail, Nicolae, Pavel, Petru, Vasile rdma fermece. [V. fdrdmal. (vezi aceste nume). sifiramatura 1. lucru stdramat. sfada f. Mold. cearta : o gurez dessfare n. 1. capdt, Wort.: sfdrc de W-

chisd pentru sfadd En.

[Si

svadd = ein, stare de fdfd; 2. lobul urechit. [Cf, slovean SVRIC, sfichiuiala].

slay. StivADA].

sladi v. a (se) certa: decett sd-fi dau shire:al v. Mold. a trage tabac pe nas: ai sd ne sfddim Rms. toatd ziva sfdrcdieste la tabac CR, sffidit a. certat : era sfddit cu mine CR. [Cf. sfard]. slant a. 1. ce tine de religiune, con- sfareioe m. V. sfrancioc. sacrat divinitdfii: sfinte altare; 2. care sfareurat a, lnconjurat pe de martraieste dupa legea divine: un om stdrd; gini: porumbei vinefi sfdreuraft cu ne3. conform legit divine: o vieafd stdntd; gru. [V. sfdrel. 4. se zice de fiintele cele mai perfecte: sfairla f. bobarnac. [Abstras din *fdrli, sfanta Fecioard, sfinfii martiri; 5. demn asvarli = bulg. rlieLm, a asvarli: lit. (lo-

de mare respect: sfeinta dreptate; 6. viturh) data repede].

sfarlac n. Mold. 1. roiu mic; 2. mla*cdnd rdsare shintul soare POP. I, eu- tina mica pe coasts muntelui. [Aluziune femistic, spiritelor rele (de ex. Moartea la precipitarea albinelor si a apel turburel. epitet aplicat soarelui, considerat ca sfant:

www.dacoromanica.ro

- 588 -

sill

sfarleazi 1. bucatii de lemn sau metal, stribatut de un betisor, ce face si se invirteasci in loc. [Diminutiv din sfeirld, cu sensul primitiv de dititurii repede]. starfoagit f. pl. Mold, cisme proaste: puindu-fi sfOrloagele pe calup CR. [Banat: opinca rupta 1 om scipatat; origins necunoscutal.

sfi

servi de nutret vitelor si din care se scoate zahir (Beta) [Mold. svecld =slav. SVEKLAI.

ai

pierde cumpatul: sfecli v. tam. bdiatului Ii veni intma la loc, cdcio cam sfeclise ISP. [Lit, a se face rosu ca sfecla (v. teisteici)].

sferii f. 1. corp solid ale and toate

punctele sunt egal departate de un punct

interior numit centru; 2. reprezentarea affirm& v. (poetic) a scarima. Sfarmarpiatra m. urias nasdrivan globului terestru; 3. partea spatiului in

care macini stancile ca aS turbure paraiele; care o planetA Isi face cursul ; 4. fig. In-

Sfarmei-piatrd cu largi pasuri calca tindere de putere, de activitate; sfera cuno§tinfelor omenesti; 5. (poetic) regiune munte dupd munte AL. sfernar m. negustor de maruntisuri: cereasci t dirt stere luminoase GR. AL. stdrnari foarte avuli BILc [Origins ne- prin sferele 'nstelate Ar. a sferelor cdntare En. cunoscutal. slarog a. si adv. Mold, tare uscat, se sferic a. 1. rotund ca o sferii; 2. ce

zice de friptura care se coace Innibu§it: tine de o sferi. triptura se face sfarog. [V. sfared sfericitate f. starea celor sferice: sfesfarogit a. Mold. 1. copt Innibusit; 2. ricitatea pcimfintului. fig. uscat, sfrijit: nfl biciu i o sea colsteroid n. solid geometric a cirui tigurS seam:anti cu a sferei. bdite, starogite CR.

sfarr! Mt. imiti sgomotul repeziril,

.

alert n. 1. a patra parte dintr'un tot:

sburiril sau al unei disparitiuni neastep- un sfert de ceas; 2. od. dare platitA la inceput trimestrial si aiunsi apoi ilimitati tate. [Onomatopee]. sfArsealii f. 1. stir-sit; 2. lesin, slibi- (oinS la 12 sterturi pe an); 3. fisie mare de pa' mint. [Vechiu-rom. si Mold. cifert, dune ii vine o stdrseald. stars! v. 1. a (se) termina; 2.a se con- eert = slay. ETvERT6]. . suma : a se sfarsi de dragoste. [Forma sfesnic n. unealtS de pus luminbri Intr'Insa. [Vechiu-rom. sfestnic= sla v. sviearredusA din sdvdrsil. shirsit n. 1. capit, punct sau moment mica sfestanie I. sfintirea mica a apei la final: sfdrsitul zilei; 2. moaste sfdrsitul

s'apropie; 3. starseali : taste sfdrsituri ocaziuni solemne (In opozitiune cu Boboimi yin PAM. II a. I. terminat: lucru sfar- teaza sau sfin(irea cea mare). [Rut. SIVIF4§it; 2. stors sfdrsit de puteri; 3. stins TERRE]. sfestoc ii. mit/41z un sfestoc de bucis un glas sfdrsit.

sfartica v. Mold. I. a sfisia, a rupe in suioc proaspdt NE012. [Tras din sfe.,tanie].

sfeterisi V. a tura bani publici. [Gr. buciti: buzduganul sffirticat POP. ; 2. fig. Intierupt: 0 noapte sfeirticatd E.H. [Tres mod 1.

sfeti v. 1. a da o taini pe fati s'a din stert]. slãià V. I. a rupe in bucati: tiara era pdrut cd s'a sfetit viitorul Grimm 2. a gata set te sfeisie; 2. fig. a amiri foarte descoperi inselatoria (in jocul de an(i). a sfeissia inima ; 3. a defiima cu riutate [Slay. sviarrn, a iesi la lumina sfetnic m. consilier sfetnicii Doma stdsia pe semenii sdi; 4. a turbura

prin dusminii: a skis:a o fard. [Lat.

nului. [Slay. silvirnsucii].

slialfi 1. lipsa de Incredere In sine, tisfitsiere f. 1. rupere In bucAti; 2. fig. miditate. [V. sfa]. dureze fizici sau moralti foarte vie ; 3. pl. sfichiu n. virful biciului ; te stricnesc turburiri, lupte intestine. cu stichiu de foc At. [Mold. svichiu= sfastetor a. care sfasie sufletul. slay. ãvm]. sfichiui v. 1. a trage un sfichiu; 2. fig. sfat n. 1. consiliu: ascultd sfatul meu: 2. adunare: trimise s'adune boierii la a biciui, a mustra aspru. !diet a. stiicios o sfieaf a l 0 cuvioasd stat OD. ; 3. vorbi multi, conversatiune std la sfat; 4. od. casa primariei, palatul ingrijire OD. sfiicios a, care nu e Indriznet. care municipal. [Vechiu-rom. sveat = slay. rarAscuunt. lit, a rupe In MO].

se teme. shiciune f. sfialA : de sfiiciune Mi Minos a. I. plin de sfaturi, vorbiret: fdran steitos; 2. fig. inteligent, spiritual. iese sdngele 'n obraz Em. sill V. I. a se terne: s'a stilt set' meargd Maui v. a da, a primi un slat. in pddure; 2. a fi sfios : nu te sfii so vorsffituitor m. cel ce sfAtuieste. sfeclii 1. plantA de coloare rosie sau besti. [Vechiu-rom. sfi = slay. strirm sfr. albi, cu riclicina groasa l cArnoasS, ce a se strange la sine]. sfivierel.

www.dacoromanica.ro

- 589 -

sfi

sgh

sfinjenle f. Insusirea celor sfinte. sfredelts, m. 1. pasArica cantareati sfinji v. 1. a consacra : a sfinfi o bi- foarte marunti. (Troglodytes parvulus); sericd; 2. a se sanctifica, a se face slant: 2. nume de pitic istet (In basme). [Lit. stinfeascd-se numele tdul 3. a asfinti; sfredel mic: pasarea e numita astfel dui)! mina ce sfinfia soarele CR. ; 4. fain, a .linfile undulate ale penelor sale, far piticul face d up! voia sau gandul cuiva : dd-i, sà chipà miscarile-i vioi i sprintene]. t.c se närdveascd, nu-1 läsa sd se sfin- sfrijit a. slab si pipernicit cu chipul fcascd PANN. [Pentru sensul 3, v. asfinfi]. sfrijit ca o iazmd. Ise. [Origin& necusfintie I. titlu de onoare dat preotilor noscutal.

Sfinfia sa.

.

sfinjit n. a ifintit ; soarele acum era spre sfinfit BALc. II a. consacrat: sfinfita

sfruntare f. neobrazare, sfruntat a. obraznic, nerusinat. sgabArdii f. urdoare ce se strange la

ochi [Cf. sgaihd, rana]. sfinx m.1. Mit. monstru fabulos cu cap sgai; v. a deschide tare ochii (de mide femeie, corp de leu i aripi de vultur rare). [Origin! necunoscuta], el punea enigme drumetilor i ucidea pe sgaiba I. Moid. ran! ce a Inceput a cei ce nu le puteau ghici; Edip ins! ghici prinde coaja. [Lat. WADIES 1. enigma si rapuse monstrul; 2. figura de sgailbal f. crac cu sgaibele in sus sfinx: sfinxii sunt toarte numerosi prin- [V. gaibd]. tre monumentele egiptene; 3. fig. flintà sgaltfii v. a scutura pe cineva ; rdu misterioasa, lucru ascuns sfinx patrons m'a sgeilfdit AL. [Origin! necunoscuthl. de 'nfeles En.; 4. Zool. specie de fluturi. sganca. f. Mold. coaja unei bube. [Cf. slims a. plin de sfiala: sfios ca o Mid sgaiba], mare. sgandriri v. 1. a atata: nu sganddri Aka f. felon. [Vechiu-rom. svita = 'Neill; 2. a trite: a sganddri o rand ; slay. Simi, vesmant]. 3. fig. a atinge in treacht: a sganddri sfoarä f. 1. funisoara din fire de canepa; o chestiune. [Origin! necunoscuta

p dine.

sgarcenie f. a vat itie. [Lit. contrac(locutiune luata din jocul papusilor): 2. ata tiune a sgarciurilod. sau snurul dulgherului; 3. ceeace s'atarna sgarci v. 1. a se strange (In urma ude o sfoara: o stoard de ceapd, de us- nd contractiuni a tendoanelor) : i se sg9rturoiu ; 4. (isle mica si Ingusta da ptimant cir,i mdinile; 2. fig. a fi sgarcit se sgdrfig. a trage pe sfoara, a Nall pe cineva

o stoard de mosie, [Slay. savoeA, cope!, ceste pentru nimica toatd. [Slay. se-catatamal. cleaam, a se contracta].

sfoarit f. V. afar!: dada sfoarei 'n sgarcit a. 0 m. avar, sgiirciu n, 1. cartilaj, tendon; 2. scoaba sfoiag in. (in Oltenia) 1. mucegaiu; dogarului. [Tras din sgdrcil. 2. gandac de fain! (Tenebrio molitor). sgarciu int. jam. sh n'ai partel lard POP.

[Origina necunoscuta]. sgardit I. cerc la gatul cainilor. [Cf. sfoiegit a. mucezit dulcefuri s foiegite. gardl. slorAi v. 1. a produce in somn un agosgaria v. I. a face o thietura usoari mot particular din gatlel sau din nas; 2. pe piele cu ceva ascutit In vatf (unghie. ac): pisica m'a sgariat; 2. a se zice de sgomotul ce face calul din nail.

[Onomatopee (v. fora)]. sforäit n. actiunea de a sforii. sforilator a. care sforae.

roade d'asupra; gulerul II sgdrie; 3. a scrie rau: a sgdria hank:. [Vechiu-rom.

ddria, a sgaria (csi Ii ddriea fat's*. Moxa), = SI a V. DCTRATI, SODRATII. sfragistica f. stiinta pecefilor. sgárie-branza m. 1. Mold. negustosfrancioe m. pashre de fire rea, imita ras parlit: un puiu de sg6rie-branzd viersul pasarilor mai mid i, amagindu-le CR. ; 2. om sgarcit. astfel. le prinde si le omoard (Lanius sgtirieciu m. unealta dulgl]erului de

sforjare f.

opintire.

excubitor). [$i sfdreioc = serb. svaAdAx]. tras linii pe scanduri. [V. sgdria]. sfredel n. I. unealta de lemn terminata sgarIeturi I. ran! usoara din sgariere cu un tel de surup de metal spre a face si urma ce lash. gauri In lemn ; 2. fig. vioiu l sprinten : sgarios a. ce sgatie: sgdrios ca un

e ca un sfredel; 3. farn. sfredelul dracului, baba vrajitoare. [Bulg. SVREDIR].

ferdstrdt1 P ANN.

sgartai I. baba sfrijita: acea sgdrfa

sfredefeac n. siredel mic : dd de o se- urdtd POP. (Cf. sgarciul. cure, de o tunie si de an s redeleac CR. sgatie f. Mold. puiu de same: a drasfredeli V. I. a our; cu sfrelelul ; 2. a cului sgatie de fatd CR. [Cf. slay. OAD1.1,

se Infunda: apele se sfredelesc in adeinci vdrtejuri O.

Ter/til].

sghihueali f. pop. Mold. eptlepsie,

www.dacoromanica.ro

sgh

sid

590

sgbihui v. Mold. I. a scutura (vorsialâ f. Mold. sflalA: infra' cu siald bind de epilepsie); 2. a scutura tare: tre- pe usd AL. [V. sill.

mura de parcd'l sghihuia dracul CR.

sibarit m. 1. locuitor din Sybaris; 2.

sbihui (Stamate): origina necunoscuthl. fig. om molesit si voluptos. sibilii I. femeie cfireia cei vechi li aaripioare scurte si cu capul mare, traieste tribuiau cunoasterea viitorului si darul

sglavoc m. I. Bot. ghioc; 2. peste cu

min apele din regiunea muntoasti (Got- prevestirii: cu glasul addnc, cu graiul firs gobio). ]$i gldvoc = bulg. OLAY06 : de sibile En. tras din glavd, capatana, peste cu capul sibilant& f. Gram. consoanA ce pro-

duce un suerat: j, a, s sunt sibilante.

mare].

sglobiu a nebunatic, sburdalnic: frd- sibilin a. ce tine de sibila anticb: orafiorul rnijlociu si de fire cam sglobiu cole sibiline; carp sibiline, culegere de POP. [Slay. zoLcanvii, rAutAcios (cf. nebun, oracole relative la destinele Romei.

etimologiceste sinonim cu rdu)]. giboiu rn. Bot. micsunea. [Turc. prior sgomot n. 1. sunet contuz, strigat (din see. noapte, I BUY, aroma), lit. mi-

tare; 2. Vire ce circula In public; 3. tig. reasma noptia

sensatiune: opera fdcu mare .sgomot.

etibolet n. I. parolA, cuvAnt de ordine; 2. lig. semn distinctiv. sgomotos a. plin de sgomot: fdrg sic adv. asa: se pune In paranteze, In sgomotos. urma until text citat, spre a nu considera sgorni v. a alunga vAnatul, a-I goni ca eronatA forma-i culioasA sau neprodin culcus: sgornesie cdinii din turmii. babilA. [Serb. captor].

ic n. fam. I. eleganta imbrdcat cu sgrabuntii f. 1. grAuncioarA de unt, sic; 2. haz: glume cu fiC (= fr. chic). brAnzA, etc., plutind Intr'un lichid; 2. inic n. foite fine de alarnA, zinc, be[V. sec,: ni].

flamatiunea pielii, spuzealA. [Origina ne- teala. [Ling. slid

sicanh v, 1. a Intrebuinta sicane sau sgrAbuntos a. granulos. subtilitAti: 2. a intenta cuiva un proces sgrept(or)a (sgriptana) v. Mold, a se farA cuvAnt; 3. fig. a neaji pentru ni-

cunoscutA].

cAtara. V. sgriptor.

micuri.

a sgrepfa, a sgriptOna, a sgrepfora,

secAturA

sgribuli v. a avea flori de friguri:

fficanä f. 1. Intortochierea legii, abuz imbla sgribulind pela poartd CR. LOH- cu formalittitile procedurei; 2. fig. ceartd ginti necunoscuta fArA cuvAnt, contestare nefundath (--=. fr. sgriptor (sgripsor) m. I. pajera: sa chicane). mdridnce niste pui de sgripsor Ise : 2. tdcanator a. si m. care sicaneazA, cui om rAu i hrapitor; 3. (poetic) vultur: place a sicana. sgripforii din Vrancea AL.; 4. od. mosicativ a. care usucA repede colorile: neda de argint In valoare de 12 lei vechi uleiu sicativ. si 20 parale (Fn..) [Tres din Mold. si Buc. sichimek f. (In graiul mahalagiilor)

sichimeaua de ginere-meu

a se tinea cu unghiile, a se catAra ca o CAR. [Tune, mina pisica, a sgiria; pasArea rhpitoare e astsiciu n. partea arsicului ce stA pe pl.

fel numita dupA ghiarele sale (v. pajurdll. mAnt: la cine code arsicul siciu, iea sgriptoroaica I. I. partea ferneiaicA armdsia hp. [Turc. sre, compact]. a sgriptorului; 2. fig. femeie bAtranh si siclet n. pop. (cauzd de) neliniste: sa.

rtutAcioasd : sgripforoaica de muntii a nu le spuie sicletu POP. [Turc. e.o.m.]. smeului Tsp. sicomor m. lin tel de smochin origisgrunt IL V. grunz. nar din Egipt. sgudtd v. 1. a scutura tare: lanfurile sicrier m. Mold. cel ce face sicrie de le sguduiau cu manic GR. AL.; 2. fig. mort. a agita cu vrolentd: aceasid veste l'a sicriu n. Mold. I. ladA, cutie de lemn: sguduit. [OriginA necunoscuta].

sguduiturä f. efectul sguduirii.

biblioteca uitatd in sicriul ei NeoR.;

Sicriul legii, chivotul; 2. cosciug: ne sgurit f. I. spume metalelor In fuziune ; purte in incdperea aceluias sicriu E. 2. fig. murdArie. [Albanez wells (din lat. [Vechiu-rom. secriu= ung SZEKRANY, ladA SCORIA)]. (din lat. scalsium); pentru sensul 2, cf. qi conj. 1. leagA Intre ele partile cu. cosciug]. vAntului: eu si tu; 2. In corelatiune cu sidef n. materie alba, tare si lucitoare, cum cum e sacul si petecul; 3. ase- ce s'aflA in unele scold: sideful servA la menea i noi ne ducem; 4. deja sa facerea nasturilor, mAnerelor de cutite, ei

dus; 5. mult: ate alte ponosurz si

mai si Cui. [Lat. sic, asa].

evantaliilor, etc. [Turc. SEDEF1

sideral a. relativ la astre: an sideral.

www.dacoromanica.ro

tile

Il

591

timp ce pune centrul plmantului a efecsilabisi v, a impreuna literele In silabe. tua o revolutiune de 360 In jurul soareild n. veliga de atarnat chei: silduri lui: zi siderala, timp coprins trine doub de aroma pentru chei. TINlemt. SCHILD]. siieah n. V. seleaf: incins cu un sitreceri consecutive ale unei stele la meridian.

sienit n. granit din Syena. siesta I. somn dupa amiazi, in Odle

MCA. leah rosu cusut cu fir (1 silemet n. V. selimet.

silepsa f. figura gramaticala prin care o vorba con, orda mai mult cu ideea deif n. In tipografie : scandura rectan- cat cu torma aiteia: am vorbit cu sJzngulara numita gallon [Nernt. (sArz) SCHIFF] fia sa, el mi-a Goo silex n. cremene. sillanta I. Gram. sibilanta. sill m. geniu aerian: sil ful ce n'asilon IL 1. tub recurbat cu douS brate inegale, spre a transvaza fichidele; 2. vas doarme 'n pace En. cu apa gazoasa ce iese prin mijlocul u- sillida f. 1. spirit femeiesc de aer; 2. fig. temeie tanara, gratioasa i svelta. nui tub central inchis cu supapa. calde.

lifon n. panzl alba, numita si madepolon (= fr. chiffon).

silha I. Buc. V. salha.

silhuiu a. coperit de codri: munfi

lifona v. a mototoli (-= fr. chiffonner). silhu, Copuc.

sill v. 1. a torta: si1este-1 sâ plece; siga f. substanta rosiatich ce se intre- 2. a cauta din rasputeri: s'a silit sci abuinteaza spre a trage braie la ferestrele jungd acolo; 3. a fi silitor: colaraor, bordeielor, a varui pereth cuptoarelor ta- silift-vd! [V. slid].

fifonier n. scrin (= fr, chiffonnier).

silicat n. sere ce rezulth din combinarea acidului silicic cu o baza. silice I. subitanta ce formeaza baza siglu n. htera Intrebuintatá ca abre- silexului : oxid de siliciu. silicic a. acid silicic, silice. viatiune pe monumente, medalii i vechile manuscripte: Io e siglul vechilor nostri silicios a. 1. de natura silexulul: teren silicios; 2. ce contine siliciu. Dornni. signal n 1. semnal; 2. fluier de dat siliciu n. metal de coloare inchisfi care, signale: signal de gardist. cornbinat cu oxigen, forrneaza silicea, sigur a. I. de care nu se poate indoi; silimet n. V. selimet: putem in scant ranesti. etc. [Serb. SIOA, stalactith].

sigil n. pecete. sigila v, a pecetlui.

faptul e sigur; 2. in care ne putem in- timp sd-1 scoatem la silumet crede ; prieten sigur; 3. care produce filing m. moneda engleza de argint totdeauna elect: remediu sigur; 4. care in valoare de 1 tr. 25: doudzeci ulingi trebue sa se intample negresit : victorie fac o iivrd sterlingd.

silinta 1. 1. Intrebuintare peste obisigurd; 5. unde te alb in siguranta : drum sigur. [Gr. bizantin SMUllos (din lat. sr- cent a puterilor fizice si morale; 2. ocupatiune continua. CUM)]. siliste 1. od. vatra satului : drumul siguran01. 1. caracterul cellar sigure; 2. lipsa de mice pericol. sd-1 ldsdm lcz silistea 'naltd. [Slay. se-

silfistrie f. 1. starea de sihastru; 2. am, locuinta (serb.: loc unde a fost un locuinta de sthastru: o sihdstrie din sat)]. silit a. fortat. Ceahldu MOM sihastru m. pustnic: dupd o dna de silitor a. ocupat fara incetare. sihastru OD. [Gr. mod. minus-as, lit, care =Lira 1. sare tormata din potasa st trareste linistirj.

II

a. fig. singuratic: dra- din acid nitric, azotat sau nitrat de po-

goste sihastrd C84131TC.

tasa. [Rus. SELZIMA.

silnic a. violent. m. planta cu tul. saga' (silha) f. Mold. Buc. padure deasa cu arbusti drepti i subtiri. [V. &Mild]. pina taritoare Si cu florile albastre sau 11

sii v. Mold, a se sfii: de ce và stip violete (Glechoma hederacea,: In me-

de noi ? Ar.. [V. sfii].

dicina populara. planta serva de leac pen-

tru boala de piept si de pantece. [Slay. giitura f. V. §tietura. sila f. 1. putere armata: pornind la smiNnui, puternic]. rasboiu cu o sild asa de mare si de silnicie I. violenta; naprasnica silnigrozavä Ise.; 2. forta, violenta: unde cie ne-a finut alungati pela strdini OD, nu incape voia, Incape sila; cu de-a silnicit a. violentat: afungaii, prigosila, cu torta; 3. desgust, greata: mi-e niii, silniciti OD. silogism rt. argument compus din het sad de ddnsul. [Slay. SILA, putere, tarid. silabä f. una sau mai multe litere ce propozitiuni (majora, minora i consecse rostesc dinteodata. yenta sau concluziunea) Ex. toll oamesilabic a. ce consta din silabe, nit sunt muritori (majora), dar Petru

www.dacoromanica.ro

sil

slm

592

e orn (minora), deci Petru e muritor muzicale; 2. concert de instrumente de (concluziunea).

rnuzica ; 3. compozitiune de muzica desilogistic a. ce tine de silogism : forma stinata a fi execulath cu instrumente Insilogisticd. tr'un concert; 4. instrumente cu coarde siloz n. magazie cu celule pentru pas- intr'o orchestra, In opozitiune cu instrutrarea cerealelor (=fr. silo): Braila si mente de vant, ce produc armonie. Galati au numeroase silozuri. simigerie f. pràvàlia simigiului.

silueth f. desen negru cc reprezenta simigiu m. cel ce face sau vinde sio figura min umbra et: apar pe zarea miti, covrigi, etc.: simigii cu tablalele rosie 'n ncgre siluete AL. (=- fr. sil- lor s'erice puse pe cap Fu.. [Tun. houette).

silui v. a viola, a violenta. [V. silca silur m. mica planta cu florile de un

sunup].

similar a. de aceeas natura. similor n. aliaj de arama si de zinc,

albastru deschis cu o pata galbena ma- ce are aspectul aurului. untnu (Euphrasia stricta). [Origina nesimilitudine f. asemanare. cunoscutaJ.

siluric a. se zice de un teren asezat sub vechea gresie rosie: Prutul siluric. silvA f. padure : stdnca pare de silve 'ncununatd Bor.. V. selba. &Ulric a. forestier: inspector silvic. silvicultor m. cel ce se ocupa cu cul-

siminechie I. V. senamechie, siminoc m. Bot. numele popular al

imortalei: au cules din cale funebru siminoc AL. [Buc. semenic, siminic btlig. SHIN, siminic].

simiotich f. soiu de rachiu. [Origina

necunoscuta].

simit m. pesmet moale: sà cumpere silviculturii f. culture plidurilor. alvilà ai simit Gum& [Turc. sum, covrig]. simandicos a. (ironic) distins: un simizet n. camasutd; un simizet de rdva.g dela un negustor sirnandicos AL. blonduri de Olanda Fe.. (= fr chemi[Gr. mod. surionaurOs, notabil, conside- sette). rabil]. simoniac a. culpabil de simonie. simbol n. figura sau semn destinat a simonie f. trafic cu cele sfinte (dupa tura padurilor.

oamenii din numele lui Simian Magul, pretins facator toate cele bac icoand sau simbol En.; de minuni). reprezenta o idee moraid

simbolul credintei, crezul in sfanta Treime.

simpanzeu m. maimuta mare din

simbolism n. 1. totalitatea simboalelor proprii unei religiuni; 2. stiin1A care expune si explica aceste simboale; 3. curent poetic In Franta pela finde secolului al XIX-lea, care, prin reactiune in contra

simpatic a. care inspirit simpatie : persoand simpaticd. V n. Anat. marele aimpatic, partea sistemei nervoase clealungul sirei spinarii: el prezida fenomenele vietii, ce se fac Una actiunea vointei noastre. simpatie f. 1. potrivire de inclinatiuni, pornire instinctiva ce atrage douà persoane una catre alta; 2. facultatea de a participa la durerile s placerile altora.

simbolic a. ce serva de simbol : scri- Africa, searnana foarte mult cu omul pi soare simbolicd. trhieste In padurile din coastele Guineii.

artei parnasienilor, a cautat sd exprime tainicile raporturi ale lucrunlor cu sufietuknostru. lin curent simbolist s'a ivit si la noi la inceputul secolului al XX-Iea ca o reactiune in contra poporanismului simpatizh v. a avea simpatie unul (v. aceasta vorba). pentru altul. simbolist a, si In. ce tine de simbo- simpatriot rn. compatriot (vorba ielism: poet simbolist. sita din uz) : cum o sd-mi gologiitteascd simbolizh v. a exprima printeun sim- simpatriotiil Ar.. [Gr. mod.]. bol : laurul simbolizeazd pacea, iar simplifich v. a (se) face mai simplu. cumpdna dreptatea. simplificati(un)e 1. actiunea de a simbrias m. om cu simbrie. simplifica i rezultatul acestei actiuni.

simbrie 1.

1.

leattl: adundturd de

simplist a. si m. care considera un

oameni cu simbrii OD. ; 2. plata : sirrt- lucru subt un singur aspect : spirit simbria argatilor. [Cf. sambral plist. simetric a. care are simetrie. simplitate f. 1. insusirea lucrurilor simetrie f. 1. diapoziliune regulata a simple: simplitatea moravurilor; 2. capartilor asemenea ale unui corp sau edi- racterul unei persoane simple; 3. prea ficiu: ochii, brotele, urechile sunt dis- mare credulitate. puse cu simetrie; 2. tig. armonie, frusimplu a. I. care nu e compus: cormusete ce rezulta dintr'o dispozitiune re- pun simple, ce nu s'au putut Inca desgulata : a dispune frazele cu simetrie. compune; 2. singur, unic; imbrcicat cu simfonie f. 1. Impreunare de sunete o sirnpld tunicd; 3. care nu e compli-

www.dacoromanica.ro

- 593 -

sim

cat: masind simpld, mijloc simplu; 4.

sin

simzar m. Mold. V. samsar; vr'un

fArfi podoabS sau afectatiune: imbreicei- posesoras sau vr'un simzar AL. mazte simpler ; 5. fárã prefacere sau rñuSimzeanii f. V. Siinzeani.

tate; 6. WA titlu sau rang : simplu sot- sin m. pop. fiu (Inlocueste numele fadat, sirnplu cetafean; 7. putin instruit millet la tSrani): Ion sin Gheorghe, file oarneni simpli; 8. care se las5 a fi usor sin Mitru. [Slay. math, flu]. amagit: prea e simplu, dacd a creinà f. bandA de fier pe care umblA zufo. II m. om simplu I n. ceeace nu e vagoanele. [Nemt. SCHIENE]. sinagoga f. biserich evreiascii. compus. simptomiii f. 1. semn ce aratS natura sinalagmatic a. Jur. se zice de un con.

unei boale: simptorne ingrijitoare; 2. tract care impune o obligatiune reciprocri. fig. indiciu, prevestire: simptorne de de-

sinaleffi f. reunirea a douS vorbe In. cadengi inir'o societate. tfuna: niciunul. simptomatic a. 1. Med. ce servS de sinapism n. medicament din fAinfi de

simptomd; 2. fig. caracteristic. mustar apA, ce se aplicA pe piele spre simt n. 1. facultatea prin care fiintele a produce o iritatiune generals sau spre tnsufletite primesc irnpresiunea obiectelor a atrage sAngele. exterioare: ornui are cinci simturi: vd- sinaxar n. colectiune prescurtatA din zul auzul, mirosuL gusto! si pipeatul; vietile sfintilor : Sinaxarul sfantului loan simt intern, con5tiinta p3icologic5; simt Botezdtorul. [Gr. mod.]. moral, constiinta binelui si a rilului; 2. sincer a. 1. care nu cautA a mind facultatea de a simti, vorbind de lucruri ,sau insela; 2. liber de orice prefacere : morale: simful frumosului; 3. facultatea convingere sincerci. sinceritate f. calitatea celui sincer. de a Intelege, de a judeca simful picsinchisi v. a-i pAsa: nu ma sinchiturei; bunul simt, dreaptà judecatA, mintea sanAtoasA; 4. plficere josnicS, poft5 sesc de gura lumii. [Gr. mod.]. sincopä f. 1. Gram. eliminarea unei neinfrAnatA: befia simfurilor. simpl v. 1. a primi o impresiune cu ilitere sau silabe din mijlocul unei vorbe; ajutorul simturflor: a shaft caldura. fri- 2. Med. lesin; 3. Muz. not& dela sfar§itul gui; 2. a gusta, a incerca : a sirrai o unui timp i dela Inceputul altuia.

mare bucurie; 3. a aprecia: a sin*

sincopat a. Gram eliminat la midoc: frumusetile unei opere; 4. a prinde de ,forrne sincopate. sincretism n. sistemil fllozoficS ce veste: plecci lard sei simtei cineva; 5. a pricepe: el simti cd treaba std rdu; consistii a concilia diferite secte, diterite 6. a fi perceput de simturi sau de minte: opiniuni. sincronic a. se zice de evenimentele s'a simfit un cutrernur; 7. a avea constiintA de starea In care se aflA: se simte ce se petrec In acela§ timp: tablou sinicronic.

vinovat. [Lat. SENTIREL

sincronism n. raport intre clouA InsimtimAnt n. sentiment. simtire f. I. facultatea de a simti, de crurl cari se fac In acelas timp. a primi impresiuni fizice sau morale : sindic m. 1. cel numit spre a Ingrid simtirea vietii; 2. sensibilitate fizicA : a- si de interesele unui corp din care face parte : pierde sirnfirile. sindic de notari; 2. cel ales spre a Inslmtitor a. 1. care simte cu multA grid de interesele creditorilor: sindic de vioiciune: susceptibil, impresionabil; 2. faliment. ce se simte, sensibil; 3. fig. important: sindical a. ce tine de sindic : camera

pierdere simfitoare. simulh v. a face sii apar5 ca real ceeace nu este: a simula o boald. simulacra n. 1. imagine, fantomA ; 2. imitatiune: simulacra de bdtalie; 3. a-

sinclicalei.

tate. simulare I. prefAcAtorie.

la invelit case. [Nemt. SCHINDEL].

parendi desarta: simulacra de bun&

sindicat n. 1.

sarcingi de sinclic §i du-

rata ei; 2. societate de persoane interesate In aceeas Intreprindere §i cari se adunA In vederea unui scop comun. indrilá f. scAndurA de lemn ce servh

gindrilar

m. 1. cel ce acopere o casA

simultan a. se zice de douS sau mai cu sindrile; 2. cel ce le tale sau vinde multe actiuni cad se fac tn acelas timp. sindrofie 1. (ironic) societate : in sinsimultaneitate I. caracterul celor si- drofiile modeste de mahala CAR [Cir. multane.

mod.].

simun n. vAnt fierbinte i aprig ce sine pr. servind de complinire: 1. el sufld In Sahara si in sesurile Arabiei: 1nsus: se gandi in sine; 2. flint& fire: simunul din pustie cu boarea sa fier- a-si veni in sine. [Lat. sit (cu acelas sufix binte NAUH. intensiv ca la mine, tine)]. L. Saineanu.-Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

38

sin

594

gip

sineal f. scrobeala albastra : htIrtie are aproape aceeas tnsemnare cu alta: de sineald. [Bulg. SINIL0]. ex. inel i verigd ; adormi, aromi si atipl. sineara f. Muth: inarmati cu land In principin, nu exista douà vorbe abso si sdbii, cu arce si sineti NEOR. [Vechiu- lut sinonime: intotdeauna o nuanta carerom. svineatei (NIoxa) = slay. svailir, care le deosebeste una de alta. Limba roplumb]. mama e bogata In sinonime cari exprima sineedoc5 f. figura de retorica ce con- o simplitate sau slabiciune a inteligentei. sista a lua partea pentru tot, particularul Termenii corespunzatori se pot clasa dupa

pentru general, materia pentru obiectul fa- notiunile urmatoare: 1. simplitate fireasca, bricat i reciproc: fugar pentru cal, sa- naivitate (budulac, geigautd, haplea, netble pentru dusman, pdnzei pentru tablou. tdflef. Prost); 2. inteligenta slaba ori de-

sinecurà f. post retribuit ce nu obliga la nicio mune& sineli v. a scrcbi albastru. [V. sineale]. sineliu a. Mold. alba striu. [Bulg. sath, albastru].

generata (lepsit, ndtdng, ndtdrilu, neghiob, nerod); 3. imbecilitate compleia (gogoman, heibduc, tont, zevzec); 4. ignoranta (nduc). i aceasta nomenclaturfi s'ar putea rigor sport prin adaosul epite-

sinet n. od. polita : sineturile trebue

sinoptic a. care permite a coprinde

sine-qua-non adv. firli care nimic nu telor provinciale sau locale cum si a neose poate face, indispensabil; conditiune logismelor corespunzatoare. sinonimica f. stiinta sinonimelor. sine-qua-non. sinerezh f. Gram. contractiune a doua sinonimie I. calitatea vorbelor sinovocale Intr'un diftong. nirne. achitate feird nicio sceidere Ar.. [Vechiu- dintr'o privire diferitele parti ale unui tot : rom. sinet, act, document = turc. &ENRO]. tablou sinoptic.

singular a. 1. jun individual: legate sinorisi v. a se Intovarasi: el nu se singulare; 2. bizar, extraordinar: e un sinorisi de loc POP. [Or. mod.]. fapt singular. II n. Gram. numar ce exsintactic a. ce tine de sintaxa.

sintazia 1. parte& gramaticei care exsingur a. si adv. 1. care nu e cu altii: pune regulele de constructiune ale vorbea reimas singur; singur, singurel, singur lor i propozitiunilor. de tot; 2. fail ajutorul cuiva : a feicut sintetic a. 1. ce tine de sinteza : metreaba singur; 3. insus, In persoana : todd sintetica; 2, care opereaza min sins'a dus singur la fata locului; 4. unic teza spirit sintetic. prima o singura fiinta sau un singur lucru.

sintetizh v. 1. a reuni prin sinteza: singuratate f. I. starea celui ce tra- a sintetiza fapte; 2. a face sintezii. ieste singur: a iubi singureitatea; 2. loc sintezit f. 1. metoada de rationament fatd singura /a peirinti. [Lat. SINOULUS]. retras. [Lat. serotizaarrxrem].

singuratic a. care e singur, cui ii place a fi singur. stoic 1. I. tabla de cositor, impodobità la mijloc cu desenuri i flori: o sinie mare; 2. (Banat) masa rotunda facuta de

care procede dela simplu la compus, dela cauze la efecte, dela principii la consecvente; 2. generalizare, rezultanta faptelor si a ideilor ; 3. recompunerea unul carp

chimic cu elementele separate: combine:rid oxigenul cu hidrogenul, se face lemn In forma unei farfurii. [Turc. sun, ta- sinteza apei. bill rotunda (serb. SONIA, mescioara joasa)l, sintoism n. religiunea primifiva a Josinistru a. 1. care cauzeaza sau face poniei, numara azi vr'o 14 milioane de 58 ne temem de pericol; 2. Ingrozitor la sectatori. vedere: tizionomie sinistrei; 3. primejsintron n. scaunul dinaintea altarului dios : proiecte sinistre. I n. 1. Intamplare unde sta arhiereul sau episcopul. [Gr, ce aduce marl pagube; 2. pierderi cau- mod.]. zate de incendiu, uragan, naufragiu. sinucide v. a-si face seama, teal lua sinod n. autoritate superioara eclezi- vieata. astica, compusa din mitropoliti. episcopi sinucidere f. acriunea celui ce se sinarhierei, cart se adurni de doug ori pe ucide. an spre a se ocupa de administratiunea tiinul v. a lega cu sine: roti sinuite. bisericii: shintul Sinod. sianos a. care face multe ocoluri riu sinodal a. ce tine de sinod: regula- cit cursul sinuos. ment sinodal. sinuozitate f. Inconjur ce face un drum sinodicesc a. sinodal : o sinodiceascei sinuos : sinuoziteitile unui fluviu.

sioio n. Mold. suvoiu: sioaie care

carte Neon.

sinolog rn. cel ce stie limba chineza, poartd cadavre pe a lor valuri

obiceiurile

i

istoria chinei.

AL.

lip m. peste de Marea-Neagra care

sinonim a. si a. se zice de vorba ce poate ajunge la 2 metri lungirne, cant&

www.dacoromanica.ro

sis

595

01.

rind panA la 80 kgr. (Acipenser sturio).

siretlic n. apucaturil sireatA, viclesugt

o intoarse insd la siretlic Ise. [Turc. IIRREELIK, sicana]. dsta, set:4 versi in al sdu yin AL. [Cf, siriman a. si m. orfan: nu asupria ung. SIP. pipa pe vdduvd nici pe sirimani Ise. W. [Rus. peal.

gip n. Mold. flacon: to tainic sipul gipea f. sindrilA. [Serb. starrA].

sdrmaril.

sirindericà f. arbust mutt cultivat ca far: un chervan Win cu sipeturi OD. planti ornamental& pentru florile sale albe, sipet n. cos de papurA set vind de cu-

frumoase si foarte mirositoare (Philadelsipiat f. plant& cu florile gAlbenii, rar phus coronarius). [Pare a fi o alteratirosiatice, cre5te prin poieni i fanete (Sca- une populara din MINI:JAW, numele franbiosa ochroleuca). [Slay. slpirati, cez al planteil. ipot n. 1. izvor ce cur ge repede ; 2. ulusiritenie f. sir de IntamplAri: siritecul teascului de vie. [Onomatopee, dupA nia povestii Ise [Lit. siretul sau firul posgomotul ce-1 produce (cf. slay. slpor(, vestli]. [Turc. SEPET].

susur)].

ir n. 1. serie de fiinte sau lucrurrarzate In linie: un sir de case, un sir de soldafi; 2. serie, succesiune: un sir de nenorociri; 3. rang, rand: I/ primesc in sirurile /or; 4. ordine, legatura logica : vorbire fdrei fir; 5. insirare: fir de margdritare. jUng. SERI.

irioiu n. V. siroiu.

siroco n. \rant de S.-E., pe Mediterana, ce aduce o Caldurd nabusitoare: pentru

noi Siroco face pe a lui Lido verde mal Ar,. giroi v. a curge In viroaie: sangele cum qiroia NEGR.

efiroiu n. torent : siroaie de lacrdmi,

gira f. 1. sir lung: cal cu o sird de siroaie de sange. [*i irloiu, suroiu; stele rofcate pe spinare OD. ; 2. gra- onomatopee exprimAnd sgomotul curgerii madA lungurata (asezatii In lungul van- apelor (cf. sirui, surui)]. tulm) : sire de fan si de grau; 2. sira sirop n. licher de aria zaharisit& la care se adaoga zeamA de plante sau de fructe. spinarii, coloana vertebral.a.

girag n. V. sireag. girui v. V. siroi. sire in. titlu dat regilor i imparatilor sits n. baston cu stilet. [Tum gig, sable]. (= fr. sire). liganen f. puscA lung& arnAuteasca fireag (virag) n. 1. od. rang, ordine : trer-patru sisanele totdeaunainaircate boierii randuili in indoit sireag OD. ; nand ICI gurd GHICA. ITurc. lEANE, lit.

2. ordine de bAtaie: isi stricau sireagul ; vase tevi].

3. ceata de osteni: risipite se 'mprdstie icà f. paie tocate. [Rus. SIECKAI. a dusmanilor siraguri Em.; 4. manun- Olen I. Tr. vrAjitoare batrAnd. [Abstras chin: iatd o gingasd mlddifd cu sirag din rus. IIFCATI, a soot: babele soptesc ferde andrfisori AL.; 5. salbA : sireaguri mecele (caci, rostite pe Inteles, ele si-ar paftale. [Serb. sumo]. pierde eficacitateag sireap a. aprig, sAlbatic (invechit): giticav a. Tr. peltic. [V. fifcd].

cai sirepi ce fug ca vantul Ar.. [Slay. giscasi v. Tr. a rosti deiectuos antiII m. cal aprig: sirepul mite litere (/ pentru r). ridicd narea 'n vdnt AL. 9iscoiu m. Tr. strigoiu. [Lit. vrAjitor syzahmil, feros].

sirenit f. 1. Mit. flint& fabuloasA, ju- ce poate lua o forma animala]. V. siscii.

mAtate femeie i jumatate peste, care adesisinel rn. pl. Bot. dedetei. [Origins menia pe corAbieri prin dulceata vietsului necunoscutà]. ei si-i prapAdia de stancile mArii cu un efillete (qu§let) n. codarla carului. [Ori-

cdntec de sirend lumea 'ntinde lucii gina necunosLuta mreje Ex.; 2. fig. femeie foarte seducAtoare; 3. Zool. soiu de batracieni cu corpul lunguiet; 4. aparat In care aburul sau aerul comprimat produce un sunet gray

sigtar n. galeatA de muls oile. [Slay.

SESTARO (din lat. SEXTARIGE)1

sistem n. V. sistemd.

sistemä f. 1. total din pArti coordinate

ori suierator: strena servd ca fluier de Intre de: sistemd riervoasd, sistemd alarmd pe cordbii, locomotive, etc. planetard; 2. adunare de principit legate egret a. fin si istet. viclean: avea fafa laolaltA asa ca sa formeze un tot, o docsireatd. [Turc. $1RRET, rAutAcios]. II m. om trMa : s,stema lui Epicur; 3. distributiviret: fire cu siret anevoie se insald. tine metodich si artificiala a fiintelor spre firet n. panglica MtdreatA, Inur: o ji- a Inlesni studiul lor ; sistema lui Lineu; feted rosie cu fireturi de fir NEM/. [Turc. 4. totalitatea procedArilor spre a ajunge la un rezultat : sistemd de educafiune; swim galon]. siretenie f. fire sireatA : iretenio sistemA metric& toate mAsutile ce au ca vulpei. bazA metrul. [Se zice i sistem].

www.dacoromanica.ro

- 596 -

sis

sistematic a. I. ce tine de o sistemS :

sla

slfibi v. 1. a deveni slab: a slObit

ordure s.stematicd; 2. care face toate mutt; 2. a destinde : a sldbi funia; 3. dupi regule sau principii WS a tinea a rasa din maw): sabia sd n'o skibesti seam& de exigentele ImprejurArilor: om din mina CR. ; 4. fig. a Fan In pace pe

sistematic. scineva: slObefte-md ; 5. a pierde din vesistematizh v. a reuni faptele sau dere: nu-1 sldbi din ochi. piniunile Inteo singura sistemS. slfibiciune f, 1. states celui slab; 2. filtoare f. Mold. I. bancla nuirginasS lips& de putere; 3. fig. lips& de statorla stofe; 2. mAner la crangul morii : pros- nicie : slabiciuni omenevi ; 4. pornire, nelul este alccituir din apte fistori. preterinta: are o sldbiciune pentru copii. [Origins necunoscuta]. slad n. malt: 60 de mierte slad. [Slay.

sistolfi f. Anat. miscare de contrac-

tiune a inimei.

stAn*J.

slab* n. 1. pl. oplenele saniei; 2. va-

sit n. partea unui peizaj considerat tra luntrei. [thigind necunoscuta]. slAnini 1. grasime de porc. [Bulg. dupS aspectul ski: sit incdntiitor. sith I. unealt& de strecurat lichide sau de cernut materii pulverizate; fig. prin a

sLatfm&j.

slanita f. loznita. [Slay. SLANITA, targ

negurilor sad de cu noaptea iarna de sard.

slay a. si m. se zice de una din macerne AL. [Slay. stu]. 94,4 I. un fel de sindrilS: acoperif de rile rasse europene ce coprinde pe 12usi, Poloni, Cehi, Sarbi i Bulgari. fife. [Cf. serb. srrrA scandurick]. slava' 1, 1. glorie: slavd Dommilui; sitar m. Zool. becat. [Ciocul sitarului

aduce cu o sita

2. antare bisericeascil in lauda sfintei sitav a. ffigusit: glas sitav. [Origina Treimi; 3. inSitime: ridicam casa in

slava CR. ; slava cerului, empireu, eter: 1. sita mica: toate lucrurile faptul zilei 'n slavd se repede En. [Slay. aratcl gclurite ca sitisca Ca.; 2. strecu- SLAVA, &lid. atoare de lapte. stävi v. 1. a l'Auda, a glorifica: fin al situat a. asezat Inteun loc: easel bine astor mine, tardna lor o sldvesc GR. situatci. AL. ; 2. a adora : preot.i egipteni 'n ternsituati(un)e 1. 1. mod de a fi situat; pluri Ii skivesc Ga. Ar., [Slay. SLAVITI, a 2. stare de avere, conditiune: situatiune celebra]. slavic a, ce tine de slavi: llmbi slastrOlucitd; 3. dispozitiune sufleteascli: necunoscuta].

sitic

f.

situatiune linistitd; 4. imprejurtIri

In vice, rusa polona, boe m a , bulgara isSrba.

slavism n. 1. tendenta politicS de a grea; 5. starea in care se afla o cassa, grupa pe Slavi Intfo natiune unia ; 2. o aprovizionare: a verifica situatiunea influentS slayS : slavismul durd in Tdfinanciard; 6. moment de actiune ce rile Romdne dela intemeierea lor pOnd excitS interes, intr'o dram& sau un roman, la Mateiu Basarab si Vasile Lupu mijlocul dirora se aft& cineva : situatiune

giu n. V. suiu: chip fiu i man- (1290-1633); 3. vorbS sau constructiune particular& limbei slavone : slovismele siv a. cenusiu: paffi siva' la vile. formeazd contingentul cel mai insem-

dret POP.

[Slay. mi]. nat din elementele strdine ale Umbel Siva f. alt nume dat VasilcSl. [Scur- romdne. Ele constituesc pa tura cea mai veche a implumuturilor lexicale, datand tare din Vasiva]. lvoiU n. torent: cade ploaia i curg din diferite epoce. Fondul slay bisericesc sivoaie AL. [V. uvoitd. se trage din bulgareste. Mai tarziu, ruslab a. 1. care e putin sau de loc gras: teana, polona i rusa au influentat sucslab ca un fdr; 2. MrS putere sau trSi- cesiv graiul moldovenesc, iar sarba I bul-

slab de constitutiune; 3. lig. gara pe cel muntenesc. slavist m. cunoscfitor al limbilor racter: slab la fire, slab de inger; 5. literaturilor slavice. nicle:

lipsit de talent: scriifor slab; 4. Mfg ca-

si

putin lntins, mediocru: cunoftinte slabe, slAvit a. 1. glorios: slOvite impOrafe lurnind slab& [Slay. si..usi)]. 2. vestit: imparat slavit e codrul En. slalbAnog a. cam slab. II m. (slobosIávi f. varietate de struguri, nog), plant& ale aril trunze se strang sliivitor m, adorator (Nzoa.). and le atingem (Noll me tangere) [Bulg. slavizh v. a (se) face slay. SLABONO0A, lit, slab de picioard.

slavoman a. si m. imitator exagerat

slfibfinogi v. a deveni infirm : bratul al spiritului slay. slavomanie f. tendentS excesivh de meu slabanogit ISP. slibAturei 1. azAturil: iacd slaci- a reduce toate la Slavi, slavon a. ce tine de Slavonia ori de tura de cal CR.

www.dacoromanica.ro

sla

- 597 -

slu

slavona. H slavona, f. veche limba biseslobozenie f. od. libertate. riceasch a Slavilor meridionali din sec. IX, slobozi v. 1. a libera : l'a slobozit in care Ciril l Metodiu tradusera Biblia. din pusciirie; 2. a da drumul : a slobo-

slavonese a. serfs In slavona: arti zit pas6rea; 3. a da foc: a slobozi

un tun. slavonesii. slavoslovie f, termen bisericesc: te- slobozie f. od. colonif de straini cu deurn. [Slay. sulvostovitc, laudà solemna]. scutiri sau slobozenii.

leah n. Mold. V. sleau: corn iesim in sleah CR. sleahtà f, 1. od. nobleta polona : in zilele lui Albreht Craiul slealna a pierit; 2. azi, clici ceata ; 3. (ironic) partid: sleahta ciocoiascd. [RUS. WANT..., no-

slobozitor n, bat de tnvartit sulul

dinapoi al ritzboiultd spre a da drumul

la urzealfi. slog n. hotar Intre douii mosii (termen de hotarnicie). [Slay. sLocia, punere la olalta],

V.

sloiu n. 1. massa Inchiegata (lntfun

sleapei 1. Mold. tricorn: sleapca cea

slomni v. 1. a silabisi: d'a cunoaste

bleta polona (din nem(. (GE)SCHLECHT) ;

tipar) de ceara, sau, etc.; 2. bucata mare sleabticiu to. nobil polon: leahtici de ghiata ; 3. ghiata insas: yà topifi de-al Oni maga NEOR. [Rus. sakirripl, nobil]. iernei sloiu. [Cf. ceh scot, strat de platri].

pospolitd].

noud AL. [Rus, WAPICA, palarie, din nemt. nificd carte, da numai d'ar slomni Cst. ;

2. fig, a apare: un surds Ii slomni in glean n. drumul cel mare: carul din ochi. [Contras din sloveni].

SCHLAPP ( }Ra)].

sleau &Ind iese, indatd se elir6m6; slovit f. 1. littera (In alfabetul clinic): pe sleau, pe drumul batut, fig. deadrep- carte scrisa cu slove; 2. scrisoare: tul, farif ocoluri: i-am zis pe sfeau. slcv6 ciocoiascd, slovd popeascd. [Slay. [Mold. sieah = pol. SZLACH]. sLovo]. sledun m. Rot. gorun. [Serb. VLADUN, slovean a. si m. slavon,

sloveni v, a slomni: e de mirare cum

soiu de stejar].

slei V. 1. a scoate toatift apa: a slei poate sloveni NEOR. [Tras din slovcil. un puf ; 2. a Inchiega, vorbind de unt, slovenie 1. llniba slavong : carte trasau, ceard; 3. fig, a seca de puteri. [Slay. dusd dupe, slovenie. satArt, a topi]. siugi m. servitor: corn e sluga sleit a. 1. secat ; 2. topit, turnat : hat- stdpdnul PANN. [Slay. SUJOA].

manii sleifi pe caii lor AL.; 3. tnchic- slugicese a, de sluga. slugairi v. a 11 sluga ; nu Ole a slugat: bucatele arse si sleite CR. ; 4. fig. stors de puteri. gari AL. slugiirie f. servitute, servilism. sleità f. fasole flart I fficaluiti, amestecata cu usturoiu si presaratii cu ardeiu. slugarnie a. servit. slugArnicie f. servilism. slemn5 (slimnfi) f, culmea unei case sluger (sulger) m. od. I. (Marele) taranesti. [Origina necunoscuti]. slep n. bastiment fara catarte, servind boier Insircinat cu aprovizionarea Curtii drept magazin flotant, Incarca marfuri de si a armatei cu came st lumanari;

2.

transportat pe spa. [Nemt. SCHLEPP (ICAHN ) I.

mai tarziu, rang de boierinas: Ii rugd

de Banat.

sluger Fn.. [Slay. stujAal].

slibovitä f, tuica In butoaie: slibotrifd pe Caragea de-1 onord cu rangul de rifie n. V. islic : slicul de sarnur NEOR.

slugoits m. fig. om slugarnic.

slifui v. 1. a netezi peretele tencuit ; sluj n. In expresfunea a face sluj, a 2. a lustrui lemnul dat la randea; 3. fig. sta In doua picioare, vorbind de caini: a ciopli pe cineva. [Nemt. SCHLEIFEN]. Sarnurache stetea sluj Cka. [Abstras slim n. Mold. lip. [Cf. slovean Ler, cleiu].

din sluji].

sIujbI f. 1. functiune l'a pus in limnä f, V. slemna. slujbd ; 2. serviciu : slujba armatei ; 3 slimos a. Mold. solos. slimul v. od. a sfatui: (planul) ce serviciu divin, liturghie: cdnd se sfdrsi

asupra fdrii sale Ungurii au slimuit dumnezeiasca slujbei OD. [Slay. sLuJIBA,

NEOR. [Vechiu-rom. slim, sfat : origina serviciu (profan sau religios)]. slujbas m. functionar. necunoscuta]. sluji v. I. a servi: a sluiit fdrii multi sloatal f. ploaie amestecata cu zapacli.

ploaie marunta (din slay. ani; 2. a oficfa: preotul a slujit liturghia. [Slay. scum:, a serve slujitor in, I. servitor; 2. od. cilislab legat : funie sloboca [Slay. svoaout ras, dorobant. o ceatei de slujitori. (bulg. SLOBODEN)]. slujniefi f. servitoare. [Slay. r.ujsicI,, servitor]. slobonog m. Bot. V. slabanog. [Serb. SLOTA SLOTA,

lamed.

slobod a. 1. liber: esti slobod? 2.

www.dacoromanica.ro

slu

stni

598

slut a. I. schilod; 2. mit : asi pitic

stnecherie f.

slut sr schiop OD. [Originh necunoscuta]. smecherie

V. Prat

feta umbld cu

Isc.

smei v. a prhplicli (ca smeii): acurn te smeesc ! slull v. I. a ciunti : incepu sd slu- smeios a. aprig ca smeul: o hergheteased pildurea cea beitrdnd GR. AL.; lie de armasari smeiosi AL. slutenie f. urh'ciune.

sd nu ne slufeascd Ca. smeoalei f. 1. muma smeului, de o slutit a ciuntit : cdte oi slutite de fire rhuthcioasit j shlbatich : cu o falch in cer I cu una pe pamant, ea urmfireste, fiarele cumplite GR. AL. smileinh v. I. a sgudui; 2. fig. a a- luand forme diferite, pe Fht-frumos, manOa. IV. mdcina; metaforh luath dela tuitorul fetelor de imphrat; 2. Bot. som2. a schilodi :

morari: primitiv a mAcina mhrunt, apoi noroash. smerenie f. umilintri. [Slay. serdzahaqicl. cu sensul generalizat, a agita, a scutura

smeri v. a (se) umili. [Slay. siinuard. smerin a. (poetic) smerit: pe capvi prea multa smficinat a. fig. agitat: sufletu-i stud- celui smerin, pe fruntea celui mare AL. cu violenth (cf. abrutez SMACENA, a macMa

[Slay. shrfizarsid cinat OD. smerit a. umiL [V. smeril. smalt a. 1. materie sticloash diferit cosmeu m. 1. urias cu coada solzoash lorath ce s'aolich pe unele lucruri smalf de oale; 2. lucru smhltuit ; 3. substaath care umblh chime pe un cal and:iv/an albh l lucitoare ce acopere dintii; 4. fig. cu mai multe immi : in toate apuchturile varletate de colorL [Nemt. SCIDSELZ(GLAS)]. lor, smeii se apropie de om si de traiul smAlth v. fig, a impodobi cu diferite sSu (vorbesc ca oamenii, au femei, corgi); ei rhpesc fetele de imphrat In chip de \Int colori: florae smdlteazd livedea. smaltul v. 1. a infrurnuseta cu smalt; sau de nor si le tin ascunse in palaturile 2. a lustrui dinnii; 3. fig. a smAlta : (ste- lor depe thramul celhlalt: smei cu solzii lde) ce smdlfuiau seninul cerestilor de ofele En.; 2. smeu de Male ce sboara cdmpii Cia. AL. (juchrie de copii): a inOIf a un smeu; 3. smAltuitor m. eel ce smhltueste. fig. cal aprig: noi ram vazut cdlare pe

smd(n)ci v. a smuci: inima ii se un smeu ardpesc AL.; 4. fig. erou: a-

prigi smei din Soci AL.; 5. in medicina smtind din loc NEOR. smAngaill v. a mazghli. [Alteratiune populara: un tel de boalh numith l sbu-

rator: mie mi se pare di coconifa are smAntilnii f. 1. floarea laptelui, glo- smeu... nu vezi tu ca sldbeste din zi bulete grase ce se tidier la suprafata lap- in Xi? Fu..; 6. nume de plante : coada telul care sth mai mult timp la un Mc; smeului, mica plant.1 veninoash ce face din mazgdlil.

2. fig. ceea ce-i mai bun. [Slay. *shaft-TANA niste boabe rosii (Calla palustris); floa(cf. ceh SMETANA)]. rea smeulut, planth erbacee cu florile mici

smAntfini v. a strh4e smantAna : ^rind albe-galbui (Spiraea aruncus). [Bulg. cata mama so snuintdneascd oalele CR. ZMET, arpe inaripat, balaur ; omitne,te sensanAntAnit n. lucrarea de a smAnthni : sul vorbei s'a diferentiat inteo concepticu smantemitul oalelor Cs. une mitich aproape opush celei primitive: smaragd n. piatrh scumpii i striive- natura smeului e esential &feat& de a bazie de coloare verde. lauruluil. smeur m. arbust ce creste prin pAdusmarald n. (poetic) smaragd: splendide orase cu lacuri de srnarald. AL. rile umede dela munte, adesea cultivat smarand n. numele popular al sma- prin grAdini pentru fructele sale comesragdului: paseire cu ochii de smarand tibile (Rubus idaeus). [Gr. mod.].

smeurà f. rodul gustos l mirositor al smare n. balth mocirloash: in srndr- smeurului din care se face dulceatk smeuris n. Mc semhnat cu smeuri: saaArdoare f. Mold. putoare : smdr- l'am intdInit prin smeuris CR. doare uraCioasa ce esti! CR. [Tras din smicea f. I. vlAstar: din reuicicina bhnSterinul snuird, murdar=slav. sr:strait rea odriisleste srnicea rea PAM; 2. versmArtog a. Mold. martoagh cu smdr- ges foarte subtire. [Originh necunoscuth]. fogul dste ifi duc vergile CR. timid v. a smuci usile se smicesc EaLc. smead a. ars sau innegrit de soare. smieurà v. a schuncina. [Lat. *EXMI 1SP. [Gr. mod.].

curile mdrifor ISP. [SIM SHRUHTI, canal].

.

[Slay. SHIED*, oaches].

Imeeher a. l m. Made siret : mai

CULARE (din MICULA, fArSmS)].

smidA f. phdure de brazi arsi fri care qmecheri decdt cOrturarii cei vechi 1SP. au crescut tufe noui. [Cf. Mold. smideste, [Cf. nemt, SCHMECHER, care cearch bdutu- fulgera: sensul prirnitiv al lui smidd pare rilej. a fi cluminfe].

www.dacoromanica.ro

sml

soa

- 599

smintealii f. 1. dezordine, turburare: smulge buruieni; 2. a rune cu violentA : crengile fciceau smintealez vecinului; i-a smuls pdrul. (Prirnitiv termen cro2. eroare: set se vadd dacd e vr'o srnin- bariesc: a mulge tare, de unde a trage cu teald ; 3. fig. nebunie. sminti v. 1.a turbura : scolarii Ii sminteau dela invdfdturd Ca.; 2. a milca din loc: sd nu sminteascd veo piatrei CR. ; 3. a turbura mintea, a scoate din minti:

violenta (cf. smdcinet)]. smu(n)ci v. 1. a smulge deodatA : dopotul din turn smunceste AL.; 2. a fl ne-

drum avea folosul a nu fi cdlcat si

snel n. bucath de came prajita In

astamparat (de cai). [Si smdnci, smici, smunci = slay. SHUdATI, a rata

a smintit. [V echtu-rom. sminti, a tur- prep m. pasare de balti cu ciocul lung bura = slav. sautrO, cu acela* sens care (Numenius aquaticus). [Sa3. SCHNOEP a fost apoi influentat de minte, de unde nemt. SCHNEPF]. notiunea moderna de pervertirea rairolit nit n. pahar mic de bere, cam o jusmintit a. 1. mutat, dislocat : felinare marate de halba. [Termen introdus de chelsmintito din locul for; 2. stricat acest nerii austriaci]. smintit de dusman 13/Lc.; 3. fig. teait pesmeti: sd ne ceard snifel si supd AL. [Nemt. SCHNITZEL]. din minti: un om smintit. smirdar m. trandafir de munte (Rho- snoava 1. anecdotA populara, istorioara COMICh. [Slay. lth NOVA, faraa, din DOH dodendron). 1.0rigina necunoscutid. smirna adv. drept ca lumanarea : a sta (v. isnoavd): lit. istorioara ce se repeta].

smirna inaintea cuiva. [Mold. smernd, rus. SHERNO].

smirnä f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce ai balsamic, arde raspandind un miros plAcut: smirna e intrebuinfatd in medicinei si in ceremoniile bisericesti. [De origina slavo-greaca]. smoali f. Oscura de uns osia carelor

snob m. cel ce lace pe nobil ((Ara a

avea talentul

i

snobism n.

mijloacele). afectatiune prosteascii,

bon-ton exagerat,

snop m, manunchiu de tan sau de cereale : mai multi rndnunchi fac un snop. [Slay. sNopa, manunchiu]. II adv. teapan:

a lega snop. snopar m. cel ce leaga snopii. smoc n. 1. manunchiu: un smoc de snopealä f. fam. tranteala. snopi v. 1. a face snopi; 2. a bate nuiele : fig. t.n smoc de raze; 2. buchet : ai de sport cm Abide. [Slay. smor.A].

smoc de mac si de busutoc AL.; 3. vita rat; : snopi si sdrobi ostile BALc. de par : smocuri de pcir smuls din cap snovos a. Istet, plin de glume. II m.

CR.; 4. teanc: un smoc de terfeloage glumet: a fost. odatd tut snovos isp NEGR. [Origina necunoscuta]. II m. Bot. [V. snoavdt ipzur n. &tan. [Nenat. seminal. corabatica.

smochin im porn ce face smochine gnurui V. a lega cu : registrele (Ficus carica). [Slay. summer). vor fi snuruite i para,`ate. smochinh I. fructul smochinului, aloacata I. 1. *obolan; 2. fam, neamt, nume receptaculul sau devenit cArnos, ungurean, catolic In genere: s'au adunat dulce 1 auculent: smochine de .5antorin. vr'o trei soacrife AL. [Origina necunosmoking H. un fel de frac scurt fara scuttd. soacrà f. mama sotiei sau a bArbapoale dinclarat. smoli v. a unge cu smoala. tului. [Lat. soca.A].

smolit a. oachea: pe fafa lui cea

soaie I. murddrie din grasime: treanfa ei cea cu soaie PANN. [Cf. zoaie]. smolnita f. groapA cu noroiu. soalbA f. araic alb de tap. [Si sealbd, smomi v. a amagi cu fagaduieli: sd-fi de aceeaa origina cu .1661. goaldh I. Inaelaciune (In jocul cu ar$ nomeascei pe nevasta CR. [V. mond]. smorcal v. a tinge suflarea cu nasul, 'ice): a umbla cu aoalda, a Cauca sa phvorbind de cat. [Cf. miorciin. chleasca (lit, a umbla soldit). smotri v. Mold. 1. a trece in revistA : oaldinä 1. 1. vathmare la aolduri; lasd cd-i smotrim nor pe tof i; 2. fig. 2. Bot. aerparita. smolitd NEGR.

a mustrulut: smotriam maple dinain-

goangher m. fam. ungur, ungurean

(ca poreda). [Origina necuuoscuta (cf. tea lui CR. smotru n. Mold, revisth militarh, ma- ciung l sonf)]. tioapth f. 1. actiunea de a aopti: zice nevra :clupei ce ne-a Witt smotru GHICA. in soapte; 2. susur: soapta frunzelor OD. [RH% SMOTRCI]. srnredui v. (vorba ie*ita din uz) a mo- [Tras din sopti]. lipsi (at tig.): o parte de norod smre- soarbh I. poarna sorbului cat o cidudd de eresuri NEGR. [V. smdrdoare] reaah, roaiatica i acriaoara. smulge v. 1. a trage cu putere: a soarbe-zeamii m. fig. §i pop om bleg.

www.dacoromanica.ro

- 600

soa soare m. 1. astru ce dA plantelor

minti si caldura

sod sociabil n. I. niscut spre a trill In so-

soarele a$ezat la o cietate; 2. cu care e usor de a trai: om

depdrtare de 37 mil. leghe, este de 1',2 sociabil. mil. de ori mai voluminos decdt pdmdnsociabilitate f. 1. aptitudine de a trai tul ; rupt din soare, de o frumusete

:

in societate; 2. calitatea persoanei sociabile.

chipul tau a rupt din soareBoL. ; 2. lu- social a. I. privitor la societate : vieald mina, caldura soarelui: a sta la soare; sociald; 2. relativ /a o societate corner3. fig. splendoare : soarele fericirii se ciald capital social. socialism n. sistemA politica ce tinde va ardta vesel pe orizon senin GR. AL. a schimba starea actuala a societatii si a [Lat. soLEMI soareh f. serata : la ora$ sunt soa- o retorma pe un plan cu totul nou : a incorpora cornunitarit milloacele de produc, rele 13.trat (=fr soirée). soare-apune n. apus : a cutreera fora tiune, a repartiza intre toti munca comuna

dela soare-rdsare la soare-apune.

p obiectele de consumatiune.

socialist a. relativ la socialism. II m. loarece m. mic cuadruped rozAtor foarte stricacios unde se Incuiba. [Lat. partizan al socialismului. societar m. cel ce face parte dintr'o soarczm].

soare-risare n. rasirit.

soare-scaptith n. soare apune: apu-

cdnd spre soare-scapdtd ISP. soare-sec n. durere de cap provenitA prin insolatiune: descdntec de soare-sec. soartii t. 1. destin, considerat drept cauza diferitelor evenimente ale vietii a-$i plange soarta ; 2. efectul destinului. stare buna sau tea : a-si imbuncltdfi soarta; 3. hazard care decide ceva : a trage la sorfi; 4. pl. parte : de om avea sorfi cu noroc AL.; 5. locul sau casa In care stA fatul in pantecele ma-sei: soarta vacei se ingroapd la izvor spre a avea lapte cu imbe/sugare. [Lat. SORTE.2.1].

societate hterara, stiintifica sau artistica. societate f. 1. reunire de oameni avand aceeasi origine sau legi comune : omul e

nciscut pentru societate; 2. reunire de animate cari traiesc Impreuna : albinele trdiesc in societate; 3. legaturile oamenilor Intre daosilt societate inaltd; 4. unire de persoane tn vederea unei a taceri:

societate financiard; 5. asociatiune de literati, de Invatati, de artisti; 6. Intruniri In saloane : a frecventa societatea.

socinian m. partizan al doctrinei lui

Socin, antitrinitar : socinianii sunt rds-

pandifi mai ales in Ardeal. socinianism n. doctrina unitarl sau

so/1th f. sotie. [Lat. soma antitrinitara a lui Socin. sobj f. 1. cuptor ce serva a IncAlzi o sociologic 1. 1. studiul fenornenelor camera ; 2. (Banat) camera : a umplut o tipice j al legilor de evolutiune ale umasobd de aur TICHDIDEAL. [Ung. SZOBA, ca- nitatii In complexul ei: sociologia a fast mera (szAy, soba)].

sobar m. fabricant de sobe. sobärie f. fabrica de sobe.

intemeiatii de Auguste Comte ; 2. §timfa chestiunilor politice i sociale. soclu n. piedestal de vas, bust, stabil :

sobol m. Zool. 1. cartitA; 2. zibelinA. soclu de marmord (= fr. socle). socott f. Mold. boall ce capata copiii gobolan m. chitcan. [Tras din sabot]. la Intarcare, numita i boalci cdineascd. sobor n. 1. sinod : dat in judecatei disohote: origins necunoscutal naintea soborului OD. ; 2. adunarea trunsocoteh f. fish'. [Abstras din socotealdl. tasilor: soborul a toatd fora; 3. adunare: socotealä f. I. calcul: socoteala de soborul arhanghelului Gavril. [Vechiu- acasd ruz se potriveste cu cea din tdrg ; rom. sobor = slay. stoic:RS, adunarel. a veni la socotealii, a conveni; 2. fig. [Slay. sonoLei].

sobornicesc a. sinodal. [Tras din ye- socotinta. socoti v. 1. a face socoteall : ne-am Sobranie f. adunarea nationalii bul- socotit; 2. a chibzui: vezi, socote$te si

chiu-rom. sobornic = slay. sAsoalsrafil gara.

sobrietate f. cumpAtare. sobru a. curnpatat (-= fr. sobre).

judecd; 3. a crede, a presupune : socotese cd ar fi cu cote. [Ung. szoKoricat, a cal-

cula (rut, SOROTYTY, a pave), din slay. molt,

sac m. arbust din regiunile noastre vita i bani, vitele flind obiectul principal

coprinzand mai multe specii : florile de soc de transactiune la popoarele pastorale (v, se Intrebuinteaza ca infuziune spre a pro- dobitoc i marfcl)].

voca sudoare, iar fructele, scoarta i raclacina au proprietati purgative (Sambucus nigra). [Lat. SABUCDR].

socotintii f. chibzuintA, pArere. socru m. tatal aotiel ori al barbatului,

[Lat. vulg. socrium].

sochrlat n. materie stacolie (In cantegod a. Tr. ciudat, poznas : birdu-i om cele mold.) cu $alvari de socarlat, [Ung. cam $od. [Ung. SOD, glurne(]. SAICARLAT = it. SCARLATTO]. soda f. I. plantA ce creste pe margi-

www.dacoromanica.ro

epod

sof

601

nile mgrii; 2. sare alcalina extrasA din cesofth f. student la o Universitate munup acestei plante; 3. a pa gazoasg. zulmann.

godenie f. Tr. sotie. [V. sod]. sohariciu m. V. subar: mancam nu. sodiu m. metal alb, moale ca ceara, mai sohariciu Gmcw. sohotè f. V. socotk. noim m. 1. pasfire rapitoare de marlInglez Davy). mea unei gaini (Falco peregrinus): soilodolan n. gaibarac: niste sodolane mul e foarte Indraznet i repede la sbor ae picioare POP. [Origina necunoscuta]. (el serva ca imagine de vitejie si de repesodom n. pop. 1. mare nenorocire: giune); soimii se dresau In evul-mediu urgie i greu sodom; 2. multime nenu- pentru vgnatul pasardor i ajunserA astmarata atelta sodom de case. [Termen fel la pret: In tractatul lui Bogdan cu identic cu Sodoma, reminiscenta din sf. Selim din 1511 se stipuleazd, afard de Scriptura (v. sudurn)]. suma de bani, 24 soimi; 2. fig. cal visodomi v. Mold, a mAnca lacom ca Iteaz: cu al meu soim albit de spume AL. un flamanzit. [Sensul primitiv e conser- 1[Ung. SOLYOKI. qoiman m. 1. soim mare; 2. fig. vivat de verbele dialectale. (Gorju) a se sofoarte oxidabil, avAnd lustrul si coloarea argintului (descoperit in 1807 de chimistul

domi, a arde; (Oltenia) a suduma, a clarama]. sofa 1. divan de odibna : de pe sofa se scula, pe ochi bine se spcila POP.

teaz : dragii mei soimani de munte AL.;

sofist m. 1. nume dat la Greci reto-

noimulean a. care sboara ca vimul: I m. cal sprig: iatei un oimulean aripat ISP. aoimulef a. ca la vim: cu ochii soi-

3. aprig ca soimul: un oiman de ar-

mdsar AL. II §oimanele f. pl. epitet dat Ilelelor, zine cari se Invitrtesc val-vtirtej: [Turc. soya Soimanele ce umbld ca vijelii turautism n. rationament fals dar avgnd bate BoL. aparenta adevarului. goimar m. cel ce creste soimi. rilor i invatatilor pretinsi universali : So- cal soimulean.

crate combdtu pe sofisti; 2. cel ce face sofisme.

sofistic a. I. de natura sofismului : mulefi AL. I m. cal bur,. ration ament so fistic ; 2. care face uz de soios a. murder: sdrenfe soioase. [V. sofisme: scriitor sofistic. soak]. sofisticarie f. subtilitate excesiva in soiosie I. grasime murdarA. discursuri sau rationamente. soitariu (sultariu) m. odinioaril i 1. sofit n. Mold. tavan ornamentat. [It. mascariciul Curtii cari Insotia. pe Domn sorrrrro. ta van, printr'un intermediar grec la alaiuri, in numar de patru, fomAnd elemodern].

mentul comic al paradei : inainte mergeau

sofra 1. mescioarg rotunda, cu picoa- suitarii caldri cu natte cdciuil flocoase,

rele scurte, pe care se mAnca sezAnd im- la care atdrna cdte o !clued coadd de prejur pe divan (dung moda turceascg): vulpe NEOR. 2. bufon, paiata : suitarii de cine pcizeste sofratia, mdndrecci cior- catenea AL. [Turc. SOYTARI. buton]. baua PATIN. [Turc. sona. sac de proviziuni soiu n. 1. rassa (vorbind in special de

care serva totdeodata de piling sau de cal): de fi-e calul de bun soiu AL.: 2.

masa pe care se pun bucatele]. nearn, vita (despre oameni): fetele is de gofrac m. Zool. sfredelus. [Origina soiu Au.; 3. fig. calitate, natura : e soiu

ran, nebun de soiu AL.; 4. fel, specie: sofragerie f. sala de mancare. tot soiul de neinfelegeri AL.; 5. variesofragi-baaa m. boierinasul Curtii fa- tate: sori de grau. [Turc. soy, rassa,

necunoscuta].

nariote care ingrijea de masa Domnului, familie, neam, fel]. de tacgmurile $ i de panzaria el. [Turc. sol n. 1. teren con;iderat In raport cu SOPRADJI BASI], natura i calitfirile sale productive: sol solragiu m. Ingrilitor de masa i ta- bciltos; 2. suprafata de teren pe care se cgmuri (tnteo casg boiereasca): unde sd zideste, se umbla: sol putin solid. gdsesc eu taldere, cocoand P... cd nu-s sol m. I. trimis, ambasador: capul soso fragiu AL. [Turc. SOFRADJI]. lului nu se taie; 2. fig. vestitor : unglonte,

nofran is. planta bulboasg ale carii sol al tnorfii crunte AL. [Slay. sALA, dek flori uscate i pulverizate servg la colorat gat, vestitorl. (Crocus sativus). [Sla v. skramia]. sof n. Muz. a dices nota a garnet si nofranel m. plantg ale carii flori pro- semnul ce o reprezentg. cura un product tinctorial spre a vopsi In solanee n. pl. familie de plante carets galben si a falsifica sofranul (Carthamus apartine cartoful. tutunul, etc. tinctorius). nofraniu a. galben ca sofranul.

solar a. ce tine de soare: cdldurci solard; sistema solarri, totalitatea dis-

www.dacoromanica.ro

- 602

sof

e#611

pozitiunea corpurilor ceresti cari se Mar- lidd. II n. 1. corp solid: metalele sunt tesc in jurul soarelui. n.ste solide; 2. Geom. corp limitat de

solàrt n. od. dare pe'sare. [Tras din suprafete: un cub e un solid cu pose

slay sort, sate].

fefe. diferenta Intre creditul si solider a. 1. care obligi a plAti pendebitul unui compt: 2. mArfuri ce se vAnd tru altul, in 112321: caufiune solidard; mai ieftin la lichiclAri. 2. care rispunde unul pentru altul. II adv. sold n. partea corpului omenesc In toti ImpreunA i fiecare pentru toti. care e ImbucatA coapsa. [Ceh. q01.120.. (din solidaritate f. responsabilitate munemt Schuller)]. tual&

sold n. 1.

soldh v. 1. a da solda trupelor; 2. a

solidifich V. a face solid ceeace era

lichid sau fluid. lncheia un compt, soldit f. leaf& In special a soldatilor. soliditate f, calitatea celor solide: soldan m. Mold. 1. vdtuiu: mdnz cc mdsuri de soliditate, cari servesc a mSfuge ca soldanul POP.; 2. fig. (ironic) sure solidele. tincrel: sd Ind 'nddrjesc de un soldan sone f. 1. ambasadi : respectali soHa, cdpitanii meil Boz..: 2. insarcinarea ca ddnsul AL. [Ung. soma soldaini v. ram. a pune pe fuga te-oiu solului: dafi solia CR.; 3. gig. mtsiune:

solddni dintr'o chiteald AL. [Lit. a o cei ce au solia de a desrobi popoalua d'a fuga ca soldanul]. rele On. [V. sot]. soliloc n. vorbire cu sine Insus (cf. soldar rn. partea hamului ce acopere

soldul calului.

soldat rn. ostean In solda Statului.

solditesc a. de soldat.

monolog).

soliped a. si n. se zice de animalele

cari n'au cleat o copitA la fiecare picior, soldfitime f. ceata de soldati, mai a- ca asinul, calul, etc. solist m, cel ce executA un solo. les nedisciplinati. sbldie f. veche monedA italianá : pusolitar a. singuratic: ziduri, ruine

sese o dajdie de soldie de aur pe pe crimpul solitar lund BALc.

solitudine

.f.

EM.

singurState.

yold i? ady. de o parte, szhiopAtand: solnitti f. vas mic pentru sare pe masA. sa meargat .oldis On. W. gold]. [Bulg. soLturri (din sot, sare)1. soldit a. stricat la sold din lovire solo n. bucatA de muzicA pentru o (despre vite). singura voce sau pentru un singur in. soldiu a. beteag de un picior, spetit strument. (despre cal): iapd soldie de piciorul solomonar m. vrifitor ce se crede drept. stipAn pe tenomenele meteorologice: casolecism n. eroare de sintazi lare pe un balaur, el se suie In nori, de solemn a.1. Insotit de ceremonii pu- unde poartA ploi, furtuni i grindin& [V.

blice: serbare soletnnd; 2. fig. gray, solomoniel. maiestos; 3. pompos: intrare solernnd; solomoni v. a fermeca, a Vali!: cer-

4. autentic : act solemn; 5. emfatic: ton huh acela este solomOnit i niciun fel

de arme nu-1 prinde Ca. solemnitate f. 1. ceremonie publich solomonie f. 1. scoalA diabolich sub ce face un lucru solemn : solemnitatea pimint unde se invatA toate rainele naunei serbdri; 2. formalitAti ce fac tin act turd l toate fermecile Si vaiile (v. Soautentic: solemnitatea unui jurdmcint. lomon); 2. carte de fermece atribuiti lui solemnich v. a celebra cu ceremonie. Solomon: cu slova ce a lost scris irnpdratul Solomon in Solomonia sa (STAsoliatarii f. mind de sulf. solemn.

soffegiu n. lectiune de muzicA vocal& MATO: 3. vrajA: eu unul stiu solomonii

soli v. a trimite stire printr'un sol: si nu ma prea tem nici de balauri CR. solomonit a. vrtijit. vorbind de un Mateias soleste Marelui Stefan Bor.. solicith v. 1. a cere cu stAruintS: a animal a cam! piele nu se poate vAtima solicita un ajutor; 2. a face demersuri de nicio armA : cerbul era solomonit CR. solovfirf n. Bot. V. sovtirv. pentru obtinerea unui post, a unei favori. solicitator m. cel ce solicit& solstitiu n. moment al anului and solicitudine f. Ingrijire afectuoasl, soarele, ajuns la cea mai mare distanti de ecuator, pare a se opri spre a reveni solid a. 1. ce are consistent& ale c5- apoi Indirit: solstifarl de yard cade rui pArti aderA cu tirie laolaltA: Mate la 22 Iunie l solstifiul de iarnd la 22

preocupatiune.

corpurile sunt solide, lichide sau ga- Decemyrie. zoase; 2. ce poate s5 reziste: cladire, static a. i m. Mold, smecher. [Terstold solidd ; 3. fig. durabil; amicie so- men luat din grand evreo-german].

www.dacoromanica.ro

sol

- 603 -

somnoroash I. planti cu flori albe

solovarfith 1. Tr. Bol. bunduta. [V. sovdrv].

sop

gi

fructe ovale, creste prin tAnete i po-

soltuz m. od. capul unei comune ur- iene (Laserpit.um prutenicum): culege bane (in Moldova): soltuzul i pargarii o poald de somnoroasd Ca. somnoros a. 1. dispus a dormi Informau municipalitatea. [Ung. S-LT(din nemt. Schultheiss); v. parcdlab]. tr'una ; 2. fig. lipsit de energie : om somsolubil a. 1. ce se poate rezolva : a- noros. ceasta problema nu e solubila; 2. ce somnorosie f. somnolenti. se poate dizolva Inteun lichid: zahdrul somoiag n. minunchiu de paie cu care se freaca caii naclusiti. [Cf. ung. szOnA, e solubil in op& solubilitate I. calitatea celor solubile. paid. soluti(un)e f. 1. desnodbmantul unei somon m. peste, lung de aproape un

dificultati, raspuns la o problem& ; 2. ce- metru, a carui came rosiatica e excelenta race termini' o afacere ; 3. separatiunea la gust, dar se mistuieste cu anevoie

partilor : solufiune de continuitate; 4. (Salmo commun.$): somon afumat dizolvare : sare in solufiune; 5. lichidul (-= fr. saumon). ce rezulta din aceasta solutiune: o so- somon ii. paine intreagi: nu-i nebun cMe mane:nod sapte somoane, ci cel lufiune de alaun. solvabd a. bun platnic. ce i le dd. [Turc. SOMUN, Nine ordinari]. solvabilitate I. calitatea celui solvabil. son n. sunet: sonurile limbei, sonurile muzicei. solvent m. elev cu plata. solz m. 1. oscioare latarete, lucioase sonata I. bucata de muzica instrusi tari, ce acoper pielea pestilor; 2. pl. mentala compusi obisnuit din trei sau Mold. un fel de eczema pe capul prun- patru bucip diterite. sondh v. 1. a recunoaste, a verifica cilor. [Slay. sixth, sold. solzos a acopent cii sOki. prM mirlocul sondei: a sonda fund& somh v. a declara cuiva, in formele sta- marii, a sonda o plagii; 2. fig. a cauta

de lege, ci are de Pr.., ceva : a sa cunoasca intenpunde cuiva. sondä f. 1. instrument sine a determina adancimea apei, natura terenului, somati(un)e f. 1. actiunea de a soma: etc.; 2. put de petrol cu instalatia lui:

bilit.-:

soma pe cuieva de a plati (=-= fr. sommer).

somaliune verbala; 2. act ce contine o a ars o soncla; 3. instrument de chirursomatiune. gie spre a recunoaste natura unei pligi.

sombru a Intunecat: zimbru, som- sondaj n. acpunea de a sonda, vorbind bru si regal Em. de terenuri (= fr. sondage). somierh I. saltea elastica din par de sondar m. cel ce sondeaza un put de cal: somiere de lemn cu resorturi. petrol : maiestru sondar. somitate f. se zice de persoanele sonerie t. clopotel electric. minente inteo ramuni a stiintei. sonet n. poezie compusi din 14 versomn n. 1. suspensiune naturala a suri grupate in cloud cuatrine l douit simturilor cu pierderea cunostintei ; 2. polta tertine: sonetele lui Petrarca.

mare de a dormi: nu mai pot de somn; somnul vesnic, moartea; 3. fig. stare de inertie: iarna e somnul naturei. [Lat. sonata somn m. peste cu capul litit i turtit de sus In jos, cel mai mare peste din Europa ajungand pin& la 3-4 metri (Si-

sonor a. 1. care cla sunet, cu sunete

frumoase; voce sonord; 2. care repercu-

teazi bine sunaele: sala Sonora.

sonoritate f.

1.

Insusirea lucrurilor

sonore; 2. proprietatea ce au unele corpuri de a intari sunetele repercutandu-le. elont a. i m. 1. form schiop; 2. (iro-

lurus). [Rus. soma (influentat de somn). nic) Neamt: o necajesc fel de fel de somnambul a. *i m. 1. care se scoali ..onfi AL.. jUng. ONTAI. Inci adormit i umbla, lucreazi, vorbeste sonthe I int. ce =AS mersul schioputara a se destepta; 2. persoana pe care lui: sontac-sontac venia si el POP. [V. un magnetizator 0 adoarme i o chestio- fonfl. neazi. sontilehi v. a urnbla schlopattind. somnambulism n. 1. starea celui ffonti,or m. 'oat: On(ioru era nu-

somnambul; 2. starea nervoasi in care mai in mundiras A, sontorog a. i m. olog i chlop: 0 cad uncle persoane ipnotizate. soteniffor n. 1. sornn scurt: a trage biatd sontoroagd de bdtrana CAR. [Derivet din son/ cu acelas sufix analogic un somnisor; 2. Bot. mac. somnolent/I f. 1. starea mijlocie Intre ca in bworog]. sop n. Mold. sopron, [V. §opronl. somn l veghiere; 2. dispozipune obissopa f. bata scurba 0i groasa, .garninulta de a dormi.

www.dacoromanica.ro

flop

- 604 -

sor

sitti la cap ct; fier: ce te as mdsura cu rea ce formeazi hotarul !titre cele doua

lumi sau tiramuri. [Tras din sorb/]. Mold. in locutiunea a sorb rn. Bot. arbust din familia rozaumbla cu soparcaile, cu amageli, a um- ceelor al carui lemn e pretios pentru strunbla sa insele (Ca.). [Dela *opdrcii, poate garie (Sorbus terminalis). [Lat. SORBUS]. forma paralela la sopdrld, cu sensul de sorbet n. bauturi rdcoritoare din apa, lingusire tfiritoare]. limaie i zahar. V. limonadi. aoparla f. soiu de reptil al carui corp sorbi v. 1. a inghiti cu incetul un Iisopal [Turc. SOPA].

ttopfircaie

I.

prelung i subtire e sprijinit de patru mem- chid tragandul cu sgomot in gura : a sorbi

bre foarte scurte i terminat cu o coacla cafeaua; 2. a !ugh* dinteo data: a sorbi lunga de forma conic& [Tres dintr'un un ou; a sorbi cu ochil, a placea foarte; prirnitiy *opcl (conservat de albanezul 3. fig. a rapi; imi vine .56-i sorb zilele sApi)].

aopArlaita f. 1. guster; 2. mica plant&

POP. [Lat. SORBERE].

sorbitura f. 1. rezultatul sorbirii ;

2.

cu fioricele albe, creste prin pfisunile mita- ceeace se soarbe, bauturi: bucate si sor-

stinoase (Parnassia palustris). [Pentru bituri gustoase; 3. dusca : dintr'o sorsensul 1. V. guster].

aoparlar m. Zool. sorecar (se nutre-

ste cu soparle). eppoit v. a sopti: oamenii casei incepurd sd sopoiascd fi sd-si dea coate Isp. [Onornatoped.

biturd. sorcova f. rimurici imbricata cu flori de hartie diferit colorate cu care urnbla in ziva de Anul-nou copiii dela 6-10 ani, rostind o scurti felicitare. [Tres din slay.

SOROKti, patruzeci: recitativul sorcovei se sopon n. Mold. sh pun [Ung. szAppApi]. compune din 40 de grupuri silabice cores-

soporific a. ce are Insusirea de a punzand celor 40 atingeri cu sorcova].

sorcovi v. a ura cuiva de Anul-nou,

adormi.

itopot n. Mold. soaptã rdul cu bland lovind usor cu sorcova.

sor-cu-frate f. planar cu florile gallopoti v. Mold, a sopti: pdraiele urn- bene-auril, creste prin piduri, joaci un flate curg iute qopotind AL. rol in descantece i fermece (Melampysoprano n. vocea cea mai acutti. I rum nemorosum). m. aware( cu aceasta voce. sorean tn. Mold. soiu de peste cu solzii aopron n. podul grajdului ce serva la lucitori numit i sore* (Alburnus luconservarea nutretului. sop, sopru= cidus). [Derivat din ware]. :mut. SCHOPPE, SCHOPPEN]. ttorecar m. pasare din ordinul ripitoatiopru n. sopron : hambarele si soa- relor care se hrâneste cu soareci (Buteo). prele OD. soresc a. de soare : pdrea cd este o aopteala f. fapta de a sopti: cu *tin- zind soreascd Rim kle i momele LSE,. sorginte f. izvor. aopti v. 1. a vor bi incet la ureche : irni sori v. 1. a lumina (vorbind de soare): *opti cateva cuvinte; 2. se zice de sune- scut ce ca soarele soria POP. ; 2. a fi ars tul cu care s'agita trunzele. [Contras din de soare: tu te duci sd te umbresti si § opoti]. mai tare te soresti POP. etoptit n. actiunea de a sopti: a coaoricel in. 1. puiu de soarece; 2. Bot. pilei rugaciune tainic un soptit mur- bitranis (V. coadd); 3. pl. tunilituri (de sopot. [Rus. §OPOTCd.

murd E.

mirirnea soarecilor) sub pantecele vitelor.

sora f. 1. filet' nascuta de aceiasi, parintt sau nurnal din unul dintr'insii; 2. tint' dat unor calugazite : sord de caritate; 3. fig. se zice de lucrurile care au multe raporturi Intre ele: poezia i muzica sunt surori; 4. odrasla porumbului (V. frate).

acid arsenios, serytt la starpirea soarecilor,

aoptitor a. si rn care sopteste. gioricesc a. de soarece : neamul fosor I. pop. sot& : cdzu intr'o amor- ricesc. kaki sor cu moartea ISP. aoricioaicii I. piatra soarecelui sau yoric(iu) n. piele de porc parlit: sori-

c(iu) de sldnind. [Origin& necunoscuta]. itoricifi a. se zice de calul cu parul ce-

nutiu avand 0 dung& neagra d'alungul

spinirii. [Lit. de coloarea soarecelui]. sorita I. rationament compus din mai sora-soarelui f. floare cu frunze largi multe propozitiuni ce se inlantuiesc. galbene ale chit capitule se Intorc spre sorlita 1. Tr. vulturul mieilor care risoare, se cultiva ca planta de ornament peste chiar i copii (Gypadtus barbatus). cu fructele ei se ingrasti pasarile (He- [Banat suriiid: origina necunoscuta [Vechiu-rorn si pop. sor = lat. SOROld.

lianthemus annuus). sorb n. 1. vartej de apa ce formeaza o adancatura in mijloc; 2. In basme: ma-

soroacit I. pauza in psaltichie. [Slay.

SROICA, punct, linie].

soroc n. 1. termen: slujind el cdteva

www.dacoromanica.ro

- 605 -

sor

soroace CR.; 2. sfArsit: drumul soroc

spa

sotron n. joc hare doi bãieti pe un

n'are PANN; 3. pl. epocele prescriie pen- rectangul Imphitit In 9 diviziuni. [Din fr. tru pomenirea rAposatului : Ii feicuse to ate chaudron, nume de joc de acelas fel].

soroacele cu colivd i cu colaci Ginca. [Slay. SUROICO, termen].

sorocl v. 1. a chema In juclecath tri-

bunalul va soroci parfile pentru audienfa publicd ; 2. a fixa un termen; 3. fig. a fi ursit: unora le e sorocit sd n'aibd parte in lurne. sorocovitt m. od. numele moldovenesc al stantului: salba-i de sorocovefi, facutel de logofefi POP. [RUE. SOROZOVITA,

ce confine patruzeci].

coviielnic a. I. adviiitor; 2. fig. ne-

dumerit: om sovdelnic. loyal v. 1. a se clAtina pe picioare : infra ovdind; 2. fig, a nu fi sigur, a sta In cumpAnh. [Dela un primitiv *ov, oblic v. sovoit), de originii necunoscuth],

tia oviiire f. nesiguranti, ezitatiune.

sovaitor et. care sovheste. sovalc! int. indicA un mers sovhitor:

un ciocdrlan schiop sovalc, sovdlc!

sort n. 1. taste de pAnzA sau de piele se ingifiseazd inaintea sfintei CR. loyalciii v. Mold. a merge din greu, ce femeile i lucrAtorii Isi pun pe dinainte spre a-0 phstra hainele de lucru ; 2. bu- a sclaiopita (CR.). sovar n. 1. un fel de trestle subtire cath de stofh atarnatA lnaintea jumilthrii inferioare a corpului : sorful sau fota fei- cu care se acopere casele la Oaf; 2. Tr. papurh. [Rut, suvAal. rdneascd se mai numeste peste Olt si'n sovary n. planth cu miros plAcut Mold. pestelcd. [Tr. fur( = nemt. scinatzl.

sortar m. cel ce a tras la

sorti, In cu florile rosii-purpurii, mult IntrebuintatA

la colorat (Origanum): sovdrv de urnsorti v. a trage la sorti. [Lat. sownrs]. plot flori CR. [Tr. solovdrf, sovovdrf,

armath,

de origina necunoscutA]. sorti f. pl. V. soartii. soviet consiliul delegafilor muncitosortit a. destinat: asa mi-a fost sor-

rilor i soldatilor rusi, care s'a constituit sos n. zearnh de came dreash cu arome: la Petrograd In timpul ultimei revolutii Irusesti (1917). sosuri de masd (= fr. sauce).

tit CR. [V. soartca

tfosea f. 1. partea centralb a unei chi sovietie a. ce tine de soviet: regim sau strade, In opozitiune cu trotoar : so- sovietic. sele au inceput a se face la noi numai sovinism a. sentiment exaltat de padela 1830 inainte; 2. ridichtuth de ph- triotism (=... fr. chauvinisme). mAnt la marginea unei ape: poduri si quivinist in. om de un patriotism orb exagerat sosele (= fr. chaussée). loseala f. soptea1S: cu osele i mo- govoit a. Mold. Intortochiat : pe 4omete. [V. fLI§Ili[. Ivoita ulifd NEOR. [V. sovai]. etoselui v. a asterne o sosea. sovon n. (Banat): V. zovon. sosi v. a ajunge. a veni undeva : bine sovoyfirf I. n. Tr. V. sovilry. spada 1. 1. sable lath cu douh thisuri: ai sosit! [Gr. bizantin sbzo (aorist ESOSA), a veni]. luciul de pe frunte-i cu spada mea sosierit f. vas pentru sos. voiu sterge AL.; 2. fig. luptA : spada sosire f. actiunea de a sosi si momentul La decide. [It. tCPADA1. and soseste. spadasin m. 1. (In sens bun), luptil-

sfoloni m. pl. Inchltbminte de iarnh tor : neipraznici sefi de bandd, eroici

(din postav sau postav i piele) ce se In- spadasini AL.; 2. (In sens mai adesea rAti), Watts: ittmdtate eroi, jurndtate calth peste ghete (= fr. chausson), yoqoti v. a sopti: sosotesc, vorbesc, spadasini AL. wag& f. 1. spangh : sa-1 strapungi nascocesc NEOR. [0130111atOped. sot m. 1. toyer* sof de drum; 2. pe- cu gpaga AL.; 2. spatie. [Rus. spsos].

spahii sn. pl. corp de cAlirasi turci, 4. bhrbat, In opozitiune cu sofia. [Lat tn opozitiune cu ienicerii: turcilor, spa;anon nu daft vdnt sdbiilor POP. [Turc. WORM]. reche : cu sof ori fdr'de ? 3. aliat, asociat ;

011ie f. 1. Mold. poznA : cineini-afd-

cut sotia? CR.; 2. siretlic: smeul ince-

puse a urnbla cu otia Isv. [Cf. -rus. surd, nebula].

sotie f. femeie chsiitorith cu un bArbat ;

fig. sofia lui e groaza i noaptea a lui complice At. [Derivat din soafa

SMART, calhret].

spainat f. frich mare si neaste-ptath. spainiantit v. a bilge. spaimil. [Lat.

[Lat. *EEPAVIMEN (din ESPAVERE, a se speria)]. *EXPAVRIENTARE1.

spaimantator a. care sphimAnth.

spaimantos a. plin de spaimA: vi-

sotnie f. escadron cAzhcesc: o sotnie suri spdimdritoase TSP. dc Cqxaci CR. [Rus sorsdA, lit. -centurie]. spahnos a. se zice de calul nfizuros.

www.dacoromanica.ro

- 606 -

spa

spa

sp5Ilet v. 1. a curata cu apA : a spala voit-am sa spanzur lira 'n cuiu Em.; rate, vase; 2. a se face curat: a se 2. a pune in spanzurAtoare: au spdnzuspdla pe obraz; fig, a se spAla pe maini, rat pe hof ; 3. fig. a depinde: dela ceata a nu lua rAspunderea, a arunca vina a- spanzura soarta bOtdliei Bite. [Lat. P.Xsupra altuia. [Lat. EX-PER-LAyARE].

PENDULARE].

spanzurat a. suspendat : padurile spilt-m.1 v. a leai la spAlat, a-ai pierde spanzurate pe coastele tale Bk.c, if m. vrednic de atreang. spfilacioasa f. planta cu florile galspanzuratoare f. trei lemne in forma bene, dispuse In mici capitule, create prin triangulara servind ca instrument de suWard msipoase (Senecio vernalis). pliciu pentru condamnati. spalificit a. decolorat, palid: esti spasparanghel m. plantA bunA de mAnspalacanie f. apa de spalat gura.

coloarea.

lacit i sarbad AL.

cat cAnd e tantra (Asparagus). [Mold.

spailacitura f. 1. ceva spAlAcit sau sparangd = gr. mod. smmiNom]. rAu spAlat; 2. fig. via prost. spare m. copilandru : sparci cu ca-

spalare f. I. actiunea de a (se) spAla; sill la gura. [Buc. spare, slAninA = pol. 2. SpAlarea vaselor, . saibittoare ce cade SZPYRKA. la 11 Noemvrie. sparcaciu m. V. spurcaciu. spalat a. 1. albit, curAtat; 2. fam. cuspiircai v. a spurca : i plopul e inrat. n. actiunea de a spala, nalt 0-1 speirdie cioarele. [Cf. spare]. 1

spalatoare f. carpi de spalat vasele. spareetà f. gen de graminee adesea spalitor m. cel ce spalA. n. vas de cultivate ca plantA de nutret (OnobruspAlat mainile, tata. chis = fr. esparceite), spallitoreasi f. femeie ce spala. sparcui v. 1. a risipi, a Imprgatia (sens spalatorie f. locul unde se spalA. ieait din uz); 2. a sfaaia, vorbind de fiare. II

sip/daturas 1. actiunea i etectul spa- [Cf. ceh. SPRHATI, a o lua la fugA ; pentru raportul logic intre cele douA sensuri, v. spalii-varzii m. tam. palavragiu. sparge].

JAM.-

spalet n. epolet: ofiferi cu spalete

spargacios a. ce se sparge lesne.

spargatoare f. unealtA de spart nuci, spalier n. 1. aireag de soldati; 2. alee: alune.

NEOR.

spalieri de portocali (= fr. espalier).

spargator m. cel ce sparge.

spalt 13. 1. corectui A In coloane; 2. sparge v. (activ) 1. a risipi o adunare, bucatA de lemn sau de metal pe care se o armatA : cand era sa se spare; nunta aaeazA literele, In tipografie; 3. piele de un soare splendid-ce sparge desii animal pre paratA mai subtire. [Nemt. SPALT, nori AL.; 2. Mold. Tr.lf sfAsia (de haine

sau incAltAminte): are mandra noua span a. §i m. imberb. [Or, bizantin it, trei sunt rupte, patru sparte POP. mkuos]. sarmani in haine sparte prin cart itt spanae m. 1, plantA leguminoasti ale tra gerul AL. opinca-i era Sparta At.; carii foi, tocate i fierte In unt, aunt o 3. a stArAma, a face bucAti : a sparge ma ncare rAcontoare (Spinacea oleracea); ghiafa, a sparge nuci; 4. fig, a risipi, 2. fig. lucru banal V fArA valoare, seat- a ruina : Dumnezeu nu sparge cloud tura. [Gr. mod. SPANAlid. (neutru) a coace si a se case PA/414. spanatic a. §1. m. cam span. deschide : buboiul a spart. II (reciproc) spance 1. pl. varietate de oi, cu lana 1. a se risipi; norii se sparsera; 2. a alba i botul alb, originare din Polonia se sfArai : s'a spart tdrgul, nunta; 3. a coloanA].

II

sau Ungaria. [5i spioange: de origin& se rune in bucatit geamul s'a spart. necunoscutAl.

spanchiu a. Mold. V. sbanghlu; tu, spanchie, cum de te hlizesti cu figa-

,[Vechiu-rom. sparge, a risipi ((sparse impArAtiea, Moxa) = lat. SPAROF.RE, a ItnprAatia s'a restrans, in limba modernA

nit ? literarA, la notiunea de a fArama, vorbind spanga f, sabie-baionetA: scoase span- de obiecte mai ales fragile]. AL,

ga si dete in el ISP. ; a lua in spangi, spargere f. 1. actiunea de a (se) a bate cumplit. [Forma nazalizatA din sparge; 2. rezultatul ei, efractiune: furt spagal. prin spargere. spaniol(esc) a. ce tine de Spania sau spiral& v. Mold. V. sperlit. de Spaniolt. sparli v. Mold, a fugi repede, a o Verge : sprint (spanz) m. Bot. elebor: cu spdnz am sparlit-o la baiter CR. LC f. a se duce

faranul vindeca caii bolnavi de dalac. parlii (v. parlea)l. spart a. I. imprAstiat : ostire spartet [Origina necunoscutal. spanzura v. 1. a atarna de cede ori 0 risipita 134t.co 2. sfArAmat utt geam

www.dacoromanica.ro

spa

- 607 -

ape

spart; 3. risipitor: mdrid spartd. rt. pului dela grumaz pana la rinichi: a instarsit: a ajuns si el la spartul tdrgului. toarce cuiva spatele (din lipsl de atensparta f. plantii din care se fac lin- tiune sau din dispret); 2. parte dinclarat: pleat uri : paldrie de sp arta (=fr. sparte). a apuca pe dusman pela spate; 3. spfirturii f. 1. efectul spargerii; 2. lo- dosul unui lucru: spatele unui scaun, spatele muntelui. [Plur. din spate!, azi cul unde s'a spart, gaura. spas n. 1. portiune de panza coprinsa luat ca singular (de unde dubletul spete)]. intre spats l sulul dela piept; 2. Bot. V. spete. spatie f. una din cele doul colod nespata dracului. [Tr. spat; v. spata späsenie f. cainta, smerenie: de unde gre ale cartilor de joc. [Gr. mod. SPATHI, atdta spdsenie ? AL. [Slay. SOPASENIIE sabie, pica (in jocul de car(i)]. spatios a. de mare Intindere. rnantuirel. späsi V. 1. a ispasi: vei spasi gre- spatiu n. 1. intindere nemarginita ; 2. sale mumei En.; 2. a se cli amarnic. Intindere de loc sau de timp. [S111 v. SOPASITI, a mantui]. spfitos a. cq spetele late si tepene. spfisire f. rig. umilinta: cum trece special a. ce tine excluziv de un lucu spdsire st cum smerit ingenun- cru studii speciale. II

specialist a. si m, care s'ocupa In

chiazd AL.

späsit m. penitent: luna multe vede, special cu lucrul cutare sau cutare : spemulte stie si tot spds.td se pare AL. cialist in boale de ochi. spasm n. contractiune involuntarl specialitate f. I. caracterul celor speconvulsiel a muschilor si a nervilor. ciale; 2. ramura speciala de studiu, de spasmodic a. ce tine de spasm: spas- comert. modic lung delir En. specializit v. a indica Intr'un mod spat m. substanta pietroasl; spat de special. Isianda, carbonat de calce cristalizat, Inspecie f. 1. Zool. diviziunea genului: trebuintat la fabricarea instrumentelor optice.

tigrul e o specie a genului pisica;

specie umani, neamul omenesc; 2. ca-

spat n. Tr. V. spas. tegorie, clasa : o specie de oameni; 3. spat& f. 1. unul din cele dotal oase mod de a fi, calitate, fel: de diferite spe-

late In josul umarului: ma doare spata cii; 4. Jur. caz particular asupra caruia PAM ; 2. coapsl: spatd de bou, de vi- alias a se pronunta; 5. substanta farmalel; 3. spata dinainte a calului (se mai ceutica, mai ales ierburi aromatice, numeste arm, cea dinapoi, but); 4. parspecific a. propriu unui lucru In partea rasboiului de (emit prin care se trag ticular: remediu specific. n. medicafirele de urziturd; 5. spa& : ii dete in ment ce vindeca negresit o boala anumind spate i buzduganul domnesc mita : medicine cunoaste putine speciOD. ; 6. spitar rezdmat in jet cu spate fice (chinina In trigunle inter mitente si II

Em.; 7. Bot. spata dracului, feriga. [Lat. iodul pentru gush), SPATA, omoplat, pieptenele stativelor, sabie specific& v. a exprima in particular, lath cu doul taisuri]. V. spate, spete. In detaliu legea n' a specificat acest caz. spätar in. od. 1. demnitar ce time specificativ a. care specifica. spata Domnului; 2. (Marele), capetenia specimen n. model, mostra. muntene. general al cavaleriei; 3. specios a. ce are o aparenta de ade mai tarziu, rang de boierie. [Titlu de ori- vat- : motive specioase.

spectacol n. 1.. tot ce atrage privirde, spiitar n. 1. spate de scaun; 2. par- atentiunea: marete spectacole ale natea harnului ce acopere spatele calului. turei, spectacolul peirii ce-i dci fan sp./dare f. pl. Mold. partea strungei prin minte Ay.; 2. reprezentatiune teaunde stau ciobanii razlimati cu spatele trail : said de spectacol. de mulg oile. spectator m. 1. cel ce-i martur ocugina bizantina : SPATARIOS].

spätitrei m, pl. ostasi de sub conianda lar al unui eveniment, al unui lucru;

2.

Marelui Spatar. cel ce azista la o reprezentatiune teatrala. spfilaresc a. ce tine de Spatar: breasla spectral a. Fiz. ce tine de spectrul .30i-di-eased alcdtuita de letegii Fa. solar: analizd spectral&

spätitrie f. 1. demnitate de Spatar si spectroscop n. instrument de optica cancelaria sa: spiona pe toatd lumea cu care se studiaza spectrul format de hi si o trade la spdtdr.e Fn..; 2. sala domneasca unde se faceau prezentarile si se tineau divanele: sale spdtdriei unde era scaunul lui Vodd OD. spate f. pl. 1. patter' dindarat a cor-

mina al unui corp departat (planer& stea). spectru n. 1. figura fantastica, fan-

toma: nimeni nu mai crede in aparitiuni de spectre ; 2. fig. persoana Malta, panda si slab& doi spectri gement md-

www.dacoromanica.ro

- 603 --

spe

spi

nati de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru cà nu ma vei da prin spend

i nu-1

solar, imagine prelungita ce produce o vei lasa sa nsa bata Ca. [Cf. croat

fAsie de raze solare treand prin o prisma SPERLITI, a arde (v. para)]. sperma(n)tet n. alb de balend : lude cristal: colorile spectrului solar sunt:

violet, indigo, albastru, verde, galben, manari de spermantet. [1ais. SPERMATETI1 (din lat. SPERHA COETI, semanta de chit)]. portocaliu si rosu. specul m. oglinclA: (raza) cen spe- spet m. monedd de argint In valoare de 12 lei, circula In vremea lui Caragea culi resfrante lumina indoios Bor.. specula v. 1. a medita cu atentiune (Fa.). [Nem!, SPECIES (THALER)]. speck I. V. specie. asupra unei materii; 2. a face proiecte, spete 1. pl. 1 spate: a bate la spete; operatiuni de finante, de comert : a spe-

cula asupra vdnzdrii terenurilor; 3.

2. rig. proptea, splijin: n'avea spete. fig. a exploata: a specula tavoarea po- [V. spate]. spetealii 1. durere In partea de sus a porului. specula f. combinatiune de finante, picioarelor (la cal). speteazei f. 1. scAndurd subtire penIntreprindere de banal, de cornett. tru diterite uzuri: spetezele terestrei, speculant m. cel ce face specula'. speculati(un)e f. 1. actiunea de a jugului, smeului; 2. pl. lemne ce leaf A specula, de a medita cu atentiune; 2. loitrele: spetezele carului sunt sapte cercetare abstractd, tecnie: speculatiunile inainte si trei inapoi; 3. pl. betele pe cari se the itele la rdsboiul de tesut; 4. metatizicei; 3. specula. speculativ a. care se tine de specu- Tr. papuri. [Diminutiv din spata]. !attune, de teorie, mai mult ca de practici. speti v. 1. a-si rupe spetele sau mijspeculum n. Med. un fel de oglinda locul : calul s'a spetit; 2. fig. a obosi de care se servesc medicil spre a exa- peste misuri : muncesti de te spetesti. mina organele interne (urechea, gura, etc.). spetit a. 1. cu spetele rupte : calul speech n. (cit. spirt), discurs de oca- spetit e schiop; 2. fig. cocosat de munci zlune. excesivd : mosneagul a ramas plesuv speleel f. V. spilled. si spetit C.

speleologie f. studiul formatiunilor Caspeze f. pl. cheltuieli (== it. spese). vitAtilor naturale ale solului (mote, pesspic n. capitul superior al paiului grateri, izvoare, etc.). nelor ce contine grim*: orzul a dot

spelunch f. pesteri: ursii spelun- spic; ca spicul graulut, bAlan: tnusta-

celor. cioara lui spicul graului POP. [Lat. spenter n. haind find pulpane. [Nemt. srscum].

spichinat m. Bot. Tr. aspic. [Nernt. sperk v. 1. a niclijdui, a aatepta un SPIKENARD = lat. spica nardi]. bine dorit i a cirui sosire pare probaspicui v. 1. a lace spic: greliiele au bilds sperdm in viitor; 2. a ayes In- spicuit; 2. a aduna spice dupd secerat; credere: suer in d-ta. 3. fig. a culege de ici de colo. speranth f. 1. nidejde, asteptarea u- spicuitor m. cel ce spicueste. nui bine; speranta piere cea din urma spijit f. Mold. acioae: clopotul n'a in om; 2. fiinta sau lucru In care se pi/Inge co limba lui de spija Ex. [Pol. SPIJA din nemt, speri: e unica mea sperantd. (Glocken)speise]. V. sperare f. 1. actiunea de a spera; 2. schijA. sperantA : sfanta candela a sperdrii En. spilcit f. ac cu Outline. [Rus. palest sperik v. a-se inspiiminta [§i spa- spilcui v. tam. a se OH. ria = lot. *EXPAVORARE (din FAVOR, fried)]. spilcuit a. scos din cutie: gatitc; si speriet m. 1. cel apucat de spaimi ; spilcuita en twine noi POP. spin m. 1. partea Intepfitoare a unei 2. pl, spaimA: un urs grozav care m'a varit in toti sperietii CR. plante: nu e trandafir fdra spini; 2. sperietoare f. figuri de speriat pa- arbust ghimpos ce face porumbe : oare SPENZER ( V. sprentur)].

surile

in tara tin crefte cleat spin? AL.;

ce stria granele.

sperieturi f. actiunea de a speria

at

efectul ei.

spin muscAlesc, Bot. holerd; 3. fig. ceva

aspru, dureros: plina de spin e calea

sperios a. care se sperie lesne. binelui: a 9edea pe spini, a fi foarte sperjur n. jurAmAnt fals. m. cel ce neribdittor. [Lat. SPINA]. a fAcut un sperjur. spinare f. 1. coloana vertebrali; 2. ejperlit f. Mold. centni de ciirbuni a- spatele dela gat pind la sale: ii sare in

prinsi; a arunca spend in ochi; a da

spinare. [Lat. (PARS) SPINALIS].

taford luatA dela frigerea fripturel): cred

spiniej n. tufis de spint.

prin sperlA, a prinde cu minciuni (me-

spinkrie f. spinis.

www.dacoromanica.ro

- 609 -

spl

spo

spinos a. I. plin de spini: 2. fig. pfin de literal al unui pasaj Intfunul spiritual,

greutati: carierd spinoasd. [Lat. SPINOSUS). alegoric; 2. a da un caracter spiritual, a

spintech v. 1. a deschide pantecele: degaja de materie.

a spinteca un miel; 2. a despica: a spiritu? m. Mold. spiridus spiritusul spinteca un lemn; 3. fig. a strAbate: dracului ii zice CR. vulturul spinteca vdzduhul in falnicul sau sbor GR. A L. [Lat. *ESPANTICARE].

spinteciiturai 1. 1. actiunea de a spin-

spirt n. 1. licher alcoolic, alcool : spirt

de yin; 2. esentA: spirt de ienupdr; 3.

tig. (ironic) vioiciune: e numai spirt.

teca i rezultatul ei; 2. bucatS de lemn [Ru 3. SPIRTIA. spintecat. spirtos a. I.

spioange f. pl. V. spance.

ce contine spirt: yin

spirtos AL.; 2. (ironic) spiritual. I spirspion m. cel ce spioneaza. toase n. pl. bAuturi alcoolice, spionit v. a pandi faptele sau vorbele emit n. dantelA lucratA cu iglita : spialtuia. furi garnituri. [Nemt. serrza]. spionaj n. 1. actiunea de a spiona ; spita f. 1. fiecare din razele unei roate; 2. meserie de spion. 2. fig. grad de inrudire, arbore genealospirala f. curbA ce se invarteste de- gic: i-am vcizut chiar spita pe pergapArtandu-se din ce In ce mai mult dela ment lucratd AL. [Rus, spire. (din nemt. centrul ei.

Spitze)]. V. schitA.

spirant a. se zice de consoanele f spital n. casS de primit si de Ingrijit (v), s (z), h, la a cAror rostire se des- bolnavil lipsiti de mijloace. [Nemt. sperm].

chide putin gura. spitfilatic a. bolnAvicios: tan& cam spiridul m.1. drAcusor de care, zice-se, sPitdlatic. [Lit. bun de spiial]. vrAjitorii se servesc In sAvarsirea fermespitelat a. lung si subtire, Malt si slab. celor lor ; 2. fam. co pil foarte destept. [Mold. [Lit. subtire ca spita de roatA]. spiritus= pol. SPIRYTIMIC, drACtlVd.

spirit n. 1. substantii incorporalS: lumea spiritelor; 2. sufletul, ca principiu cugetator : spiritul i corpul; 3. totalitatea facultAtilor intelectuale : opera de spirit: 4. vioiciune de imaginatiune: om de spirit; 5. conceptiune, judecatA: spirit just; 6. opiniune, dispozitiune dominantA: spiritul secolului, spirit national; 7. tendentS particulars : spirit de sicand; 8. inteligenta, aptitudine: are spiritul afacerilor; 9. adevaratul sens: spiritul legilor: 10. aparitiune, vedenie : nimeni nu se mai teme de spirite; 11.

spitelnic n.

Mold. sfredel, cu trei

coarne, cu care se gaureste cipAtana rotii spre a-i pune spitele.

spiter m. farmarist. [Gr. mod. WET'

MARIS (din it. SPECIALE)].

spiterie f. farmacie. splaiu n. cheiu: splaiul Delmbovifei. [Cf. plaiu]. spleen n. (cit. splin), un fel de ipo-

condrie ce constA inteo plictisealA (Ara motiv I In desgustul vietiL

splendid a. strilucitor, miret. splendoare f. 1. striluche: splen-

doarea soarelui; 2. fig. lustru de onoare

si de glorie: splendoarea numelui; 3. rnire(ie, pompi: splendoarea curlii. spirit lin, aspru. spiritism n. doctrine celor ce pre- splink v. a se umfla spline (de vitele mic semn de aspiratiune, In limber greacA :

tind a comunica cu sphitele mortilor prin care 'I.:Arland' prea mult). splini f. 1. viscer asezat tntre stomac mijlocirea unui asa zis mediu. spiritist a. ce tine de spiritism. I m. si coastele false; 2. boalA de splinA; 3. cel ce crede In spiritism. sensuri tehnice: a) speteaza carului ce spiritual a. 1. care e spirit, de na- leagi capetele cracilor piscului; b) piscul ture spiritului: sufletul e spiritual; 2. saniei; 4. mica plants cu florile galbene care are spirit: orn spiritual; 3. care aurii (Chrysosplenium alternilolium).

denota spirit: rdspuns spiritual; 4. ce [Lat. MEN]. priveste spiritul, sufletul; pdrinte spiri- splinatic a. p m. bolnav de splini, tual; 5. ce tine de religiune: puterea ipocondru. spoealit f. 1. albirea peretilor unei spirituald a Bisericii e foarte diferitd de puterea temporal& II adv. cu spirit: case; 2. fig. lustru (superficial): spoeald a vorbi spiritual. de inveildturd. spiritualism n. doctrine celor ce cred spoi v. 1. a da cu var; 2. a acoperi ca sufletul e imaterial i nemuritor. vasele de amnia cu o pAturi subtire de spiritualist a. si m. partizan al spi- cositor (spre a le (ed de coclealS); 3. a ritualismului: filozofie spiritualistd. se drege pe obraz: femeile ii spoesc spiritualitate I.. caracterul celor spi- fafa cu alb, cu rosu. [Slay. spoml. spoitor m. cel ce spoieste vasele de rituale: spiritualitatea sufletului. spiritualizh v. 1. a converti sensul bucitiirie. L. $Aineanu.-Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

39

spo

- 610 -

spu

spoliii v. a despoia 1-= fr. spoiler]. spoliaii(un)e I. actiunea de a spolia p rezultatu1 el. spoliator rn. cel ce despoaie. spolocanie f. Mold. a doua zi de la-

anchetti: idc6ndu-se sprafcci AL. [RD% PRAM, informatiund sprinceana f. I. par in forma' de

Domnului CR. [Pol. szPONEA, agrafaL

munjilor; 3. (ironic) expeditiv : cc-di/to-

arc deasupra tiechrui ochiu ; 2. parte rIsarita de pamant; 3. muche, culme: sprdn-

satul de sec (and se spala. vasele). [V. ceana muntelui, dealului; pe spranceana, ales dintre multi. [Lat. SUPERCILIA speildcanie]. sponci f. Mold. I. copal, catarama: (sub infiuenta analogica a lui geand)]. sprancenat a. 1. cu sprancene mari a ei haind s'a desprins din sponci Err. ; 2. pl. pe sponci, cu mare economic: man- si dese: un fdricir sprâncenat OD. ; 2. ridicat, rAsSrit: culmea sprdncenatii a carea cam pe sponci, dar apa mila spondeu n. picior com pus din doua ne spriincenatd I spre prep. 1. exprima o miscare catre silabe lungi, in prozodia greco-latina. un loc: pornirn spre opus, ridicrim spongios a. poros ca buretele. spontan a. 1. ce se face de buna voie: ochii spre cer; 2. despie timp : spre acjiune spontand; 2. care se executa seard ; 3. despre scop sau cauza spre dela sine si fàrà vr'o cauza exterioara binele tdu; 4. peste (in numerele dela aparenta: miscdrile inimei stint sport; 11-19): doudsprezece. [Cf. lat. SUPER]. sprent(ur) m. Mold. haina barbatane. spontaneitate f. caracterul celor spon- teasca scurta pana la brau i croft& pe talie. [V. spenled. tane.

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul sprijin n. 1. suport; 1 fig. protecvacilor, a le face sterpe; a lua sporul, tiune, aiutor. [Origina necunoscuta]. a paraliza cuiva actiunea, a-I reduce la sprijini v. 1. a sustine: Atlas sprijineputinta (aluztune la babele vrajitoare nia cerul pe :mar; 2. a se seivi ca de call iau mana vacilor) ; 2. folos: cu spor, un sprijin: se sprijini in coate; 3. fig. frird spor; 3. marire. inrnultire: e un a se ajuta: se sprijiniau unii pe Lath. spor de venituri estirnp; 4. progres, [V. sprifin]. succes : spor la lucru. [Slay. spoaa, uger sprintar a. Mold. 1. amagitor; sprin-

metafora pastorala (cf. mand)]. jar si inselätor este gaud& omului CR. ; spor m. Bot. corp reproducator al ve- 2. tantos, cochet: fata nu e sprinjard. getalelor inferioare. [Origina necunoscuta sporadic a. se zice de boalele carl ataca sprinten a. care se misch usor: ciute ici-colea indivizi Izolafi, In opozitiune cu sprintene de munte Er.r. [Slay. *semiendemic, local, si cu epidemic, subit. resil (cf. slovean SPRETEN, sprinten)]. spoil V. 1. a avea spor, a se mafi sau sprintenie f. insusirea celui sprinten. inmulti: uncle's doi puterea creste sprit n. yin amestecat cu apà gazoasa dusmanul nu sporeste PANN ; 2. a pros- sau minerala. Uslernt. scrtpariz: termen inpera, a progresa: eine vorbeste, lucrul trodus de chelnenii austriaci]. spulbera v. 1. a (se) face praf; 2. fig. mut sporeste PANN ; 3. a fleet-31-i: spoa prapadi, a nimici. [Lat. *ExPUINERAREI. resc din gurd multe Pmts. sporire I. crestere in Intindere, ma- spulberatic a. usuratic. spuma f. 1. eflorescenta albicioasti ce fire: sporirea jdrii strdmosesti OD. sporis m. Bot. Tr. verbina. [Rus. SPO. se formeaza pe un lichid agitat sau In

East (planta e cu spor la anumite boale)]. fierbere; spuma de mare, piatrii din care spornic a. cu spor, fecund, productiv. se fac obiecte de lux; 2. balele unor asporovall V. a toca verzi si uscate: nimale: face spume la gura; 3. sudoare

'nu sporovdi mai molt ISP. [Lit. a spori din gura (finala sub influenta analogica a lui ciorovrii)]. sport n. orke exercitiu sau petrecere

ce se gramadeste pe corpul unui cal: fugarul alb de spume Ar.; 4. fig, partea corupth i depravatil a unei societati:

spuma asta 'nveninatd, astd plebe,

sub aerul liber: cursele, vanatoarea, gim- rist gunoiu En. [Lat. spunA]. spumfitoare f. lingua de luat spume. nastica, scrima, tirul, etc. sportiv a. ce tine de sport: revista spumega V. 1. a face spurna ; spusportivd. me& vinul in pahare; 2. fig. a clocoti : spovedanie 1. marturisirea pacatelor. unde spumegd desirdul in miscdri [Slay. ISPCMHDANIIE]. 'n cuvinte En. [Formatiune analogica

spovedi v. a-si marturisi pacatele (la duph furnega spumegator a. care spumega. spoveditor m. duhovnic. spumegos a. spumos : acoio geme spralea f. od. cercetare judecatoreasca, riul pe patu-i spumegos Bor..

cele patru posturi). [Slay. ISPCMEDATI].

www.dacoromanica.ro

- 611 -

spu

sta

stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil. stabill v. 1. a fixa Inteun loc, a inspune v. 1. a arata prin vorbe : spu- stala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: ne-mi pdrerea ta ; 2. a povesti: a spune lucrul a lost stabilit; 3, a se aseza untut basm ; 3. a denunta : nt'a spus; 4. a deva: s'a stabilit la Paris. da pe fata, a marturisi: spune adevdrul. stabiliment n. asezSmant, ceeace se spumos a. plin de spuma. [Lat.

SPIJ-

Mars].

[Lat. P./CPC/NUR (cu sensul lui DICERS In la- Infiinteaza pentru utilitate publica. pentru

tinitatea medie); sensul intermediar ott exercitiul sau exploatarea unei industrii:

aratal II poseda macedo-romana].

stabilirnent de comert, de instructiune.

spurch V. 1. a face necurat, a mur- stabilitate f. insusirea celor stabile: dari: a spurca o oald ; 2. a viola cele stabilitatea unei cladiri; fig. stabilisfinte, a nu tinea cele oprite de biserica tatea unui guvern. esti letin, de spurci Vinerea? Iv.; 3. stacanis f. Mold. cana mare: trage o fig, a manji, a necinsti: de cdnd pe a- stacand de bere AL. [Rus. STAICANO. pahar]. cast pdmant, trdclarea neagrd spurcd stacoj m. rac de mare (Astacus): un

pragul sfant al ospetiei ? AL. [Lat. SPUR- stacoi ndpraznic Isp [Gr. mod. ovraxos].

stacojbx a. rosu deschis (ca stacoiul).

CARE].

spurcaciu m. dropie mica (Otis te- stadiu n. I. arena de alergat; 2. matrax). [Si spdrcaciu: v. spare]. sura itinerara (vr'o 185 rn.), la Grecii anspurciciune I. 1. necuratenie; 2. ceva tici; 3. fig, grad de intensitate, starea until spurcat: hoit, mortaciune. lucru. spurcat a. 1. necurat: gdnduri spur- staer n. vale stirian: boieri si cocoane

cate; 2. pop. pagan: lege spurcatd, orn au sez joace staer AL. [Nemt. STEIER(MARR), spurcat. 1 m. necuratul. Stiria]. spush f. ceva spus, cuvant: spusa stafeth (stafeta) I. curier special. [Nemt. noastrd era sidntid i frumoasd Err. STAFFETTEl spusc n. zagaz mobil la gardurde de stafetar m. stafetá: vulturul se va pescuit. [V. opust]. duce ca stafetar ISP. stafidit f. boabe de struguri uscati spuzfi f. I. cenusa fierbinte: a coace

na ou in spuzd ; 2. fig. multime: o spuzd (Astaphis): stafide de Corint. [Gr. mod]. stafie f. 1. geniu pazitor al locurilor de copii. [Albanez spuz,1]. zidurilor parasite: zidarli obisnuiau inspuzealä f. bubulite rosii ce les pe

nainte, spre a da title nouelor clicliti, spuzi v. refl. a face un tel de arstui de a Ingropa in temelie umbra cuiva mala buze. surata cu o trestie ; se credea ci cel cu squar n. (cit. scuar), gradina ingra- umbra hirati muria pini In 40 de zile piele.

dita in mijlocul unei piete publice.

ei devenia stafia nevizuta a casei; 2. fan-

srapnele f. pl. cartuse de granata: tomi, spectru: umbre, stafli despletite flerbea vdzduhul ca un iad de bombe, Ar..; 3. fig. femeie bitrani l urtta sd de srapnele AL. (-= engl. shrapnel°. fugim pdnd nu se trezeste stafla AL. st. piescurtare din siant. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod st I int. exprima tacere. sth v. 1. a fi in picroare: cine sta", nu

STOIHRiON (V. stihie)].

stagiar a. privitor la stagiu. II m. ce:

fade; 2. a ramanea pe loc: steterd la ce-si lace stagiuL

luptd; 3. a locui (permanent sau provi- stagiu n. 1. timp de cercare cerut penzoriu): unde stati? am star la Londra; tru admiterea la uncle tunctiuni; 2. lo-

4. a zabovi: unde ai stat atdta? 5. a inceta: vdntul, ploaia a stat; 6. a se opri trdsura a stat; 7. a nu lucra nimic: ce stati (cu mdinile in san)? 8. a stitrui: a sta de inveltdturd, a sta de capul cuiva; 9. a fi aproape : std sd cazd; 10. a fi, a se afla intr'un fel: cum std treaba ? cum stai cu sdndtatea ? 11. a se potrivi nu-ti std bine pdfdria; 12. fig, a se cadea: nu-fi std bine sd vorbesti asa ; 13. a consta : fericirea

nu std in avutie ; 14. a exista; ne 'ndoim

cuire de 10 ani In tail, dupi care se

poate dobandi Impamantenirea: dispensa

de stagiu. stagiune f. sezon teatral (=--- it. sta gione).

stagnant a. 1. se zice de apele ce nt

curg; 2. fig, care nu face niciun progre

stagnare f.

stare& celor stagnante

stagnarea apelonstagnarea afacerilor stal rt. scaun separat ei numerotat intr'un teatru,

stalactith f. concretiune pietroasi

c

dac' asa oameni 'ntr'adevdr au stat se formeazi pe bolta unor pesteri pit. GR. AL. [Lat. STARE].

continua picurare a apelor tncircate C.

stab n, stat-major stabul regimen- carbonat de calce.

tuhn. [Nemt. (oturopot.)srao.l.

stalagmith I. concretiune pletroasa ce

www.dacoromanica.ro

nth

stA

612

se formeaza In sans Myers cu stalactitele facur6 stane de piatrii ISP. [Origina nepesterilor.

cunoscutA].

staillci v. 1. a sdrobi, a illrAnut: eram stAnk 1. coliba unde stau ciobanii stfilciti i ucisi In fundul pr6pastiei Ingraditura lmprejur unde stau oile : inAL.: 2. a bate Tau: set stalceascia un tr'o stand stau dela 500-600 de oi. biet om de surugiu Ar..; 3. fig. a vorbi [Slay. STANO, statie]. stricat o limbA: stdlceste Iran fuzeasca. stanch I. 1. nume de tiganca ; 2. Mold, [Slay. s0n.A66, a sdrobi]. cloaca (dupa coloarea negricioasa a pestAlp m. 1. tot ce serva a sustine o nelor sale). cladire, o poarta, tin pod; 2. tig. sprijin : stAnch f. massa de piatra foarte dura boierii cei mari ca niste stdlpi ai 16- Intepenita In pamant. [V. stand]. rii ; 3. fruntas: st6lpii partidului; 4. pl. stAnciu a. stancos: in stanga e Cacele patru evanghelii ce se citesc Inainte rybda sdlbaticd, stancie AL.

de Inmormantare: set cheme pe mos stancos a. plin de stand. papa 66-i citeascci stdlpii Isp. [Slay. standoalh f. Mold. locul unde se afla srt6p6. coloana]. mai multe cosare sau hambare (pe mostAlpare f. ramura verde ce se Irn- iile cele marl). [$i stodoalci = slav. parte In biserich In Dumineca Florlilor; STODOLA, granar]. stang a. opus lui drept: braful stang. Dumineca stdipdnilor, cea dinaintea Pastelor. [Ramurile de curmal sunt ad asi- stanga 1. 1. rnAna stanga, partea stangti: milate unei colonade]. apucei la stanga. [Cf. it. (MAIM) STANCA: stAlpi v. a pironi ochii. lit. indrui cea obositA, cea lenesti (In opo11

sthlpit a. si adv. teapan ca un stalp: zi(iune cu maim dreapta, consideratA ca imp6raful reimase stalpit de mirare ISP activA i harnicA): de mana stanga se stMpnic in. 1. sfant care si-a petrecut leaga idei nefavorabile: v. sinistru, startvieata ca sihastru pe varful unui munte; gaciu, suiu]. stAngficie f. nelndemanare. 2. supranumele sf. Simion, care a trait 45 de ani pe un varf de munte langa stangaciu a. 1. cel ce se foloseste de Antiohia (serbat la 24 Main): Stalpnicul, mAna stanga (in Mc de cea dreapta); 2. dupe, credinfa poporului, fine cerul fig. nelndernanatic. stangfini v. a deranja. [Slav, strriopeimantul. [Slay. sramIsnro, care sta pe un stalp: devenit, prin etimologia popu- N6n, a Incorda, a trage (v. stingheri)]. lara, coloana universului, un fel de Atlas staniol n. cositor In foi: capsule de staniol pentru sticle. stambh f. I. materie de bumbac im- stanigte f. Mold. locul unde dorm primata roche de starnbil; 2. tipar: era noaptea vitele pe camp I unde se tin

al mitologiet moderne]. uestiter

si in stamb6 data Rum [It. caii de prasila; 2. statie, popas: se aduna

o mullime de chisceilime la noi, ccici stfimbhrie f. pravalie de stofe. aici era stanistea lor CR. [Slay. srAstamboalfi f. banita sau chila de NIVEL sta ti el. staniu n. V. cositor. Stambul: descarc la zamboale si 'ncarc la stamboale POP. stAnjen m, 1. veche masura de funstanilne n. Bot. organul barbatesc al girne: in Muntenia se Intrebuinta start-

STAMPA, printeun intermediar grec modern].

jenul lui Serban-Voc16 (1m.97) si al lui

florilor.

stamph f. 1. tipar: a da in stamper ; Constantin-Vodii (2m.02), impartit In t!, 2. grayura; 3. fig. pecete: stampa ge- palme, 80 de degete sau 800 linii; iar In niului OD. Moldova stanjenul (2m.23) era divizat In sthmphrh V. V. astAmparA. 8 palme, 64 palmace sau 768 linii; 2. stAmpi v. Mold, a conteni. [Din Mmpi cantitate de lemne de un stanjen; 3, pl. cu s protetic (v, stinchi)]. uBnouti. strjenel. [Slay. skiinr6 (cu epenteza

stampith V. a pune starnpila.

stampith f. 1. pecete destmata a stastAnjeneali f. piedeca gdbill autenticitatea breyctelor; 2. mud seascd toate inlesnirile lard stanjeindicand proveninta unui lucru. nealci LP.

Stan m. nume barbAtesc foarte rasstAnjenel m. pl. planta de ornament Stan scut Bran; Stan-Pktitul, ale cArii foi imitA latul sabiel, iar florile-i

pandit :

win cu experienta thdelungata

la orice mari I frumoase coloarea liliacului (Iris

treabli de Stan-P6fitul in treabd Pow. germanica). [Ditninutiv din stanjen stan n. lold. pieptul cama7d. [Rus. numit asttel dupa lunga-i tulpina].

§1

stanjeni v. a pune piedici, a opri

srANO].

f. bolovan: sianuri dela lucru. [Sky. sirrIpn, a deranja (sub trunchiate despicau negurele En.; se influep(a lui stangeini)]. Stan (starlit') n.

l

www.dacoromanica.ro

- 613 --

stat

sta

stanjeniu a. violet inchis (ca coloastaroste m. 1. od. parcalab; 2. mai rea stanjeneilor): jalesul stdnjeniu. marele unei bresle; 3. Mold. si Tr., mijstanog n. Mold. 1. bariera de lernn locitor de casatorii: bun staroste mi-arn ce desparte vitele in staul spre a nu se gdsit Ca. [Rus. srmiosrl, batran (adica bate ori Impunge: 2. priponul calului. om cu experienta)]. [Origina necunoscuta starosh v. a miiloci o casatorie: Palstanta f. strota (in elegie), octava. tin Craiu a stdrostit Cc:issue. stapan m. 1. cel ce guverna, cel ce starostie f. 1. od. parcalabie; 2. incomanda: el e stdpdri aici; 2. posesor, tendenta breslelor: stdrostia voia sd-i proprietar: striptinul casei, stclpdnul mo- dea patenta de bogasierie Fa.. ; 3. petit; siei; 3. cel ce are servitori, lucratoti: a a merge in stdrostie. da de stdpdn, a fl la stdpdn; 4. fig. starpi v. 1. a smulge balarille, a des-

care se poate infrana: stdplin pe tap- raclacina: a stdrpi neghina din grau; 2. lig. a' extermina, a stinge: a stdrpi tele sale. [Slay. srovAiset, domn]. stapani v. 1. a fi stApAn, a guverna: lupii, a stdrpi rdul; 3. Mold, a nu da set sidpdneascd tara in pace; 2. a do- lapte: vita bolohdnitd stdrpeste. [Lat. mina: patima ce-1 stdpdnea; 3. fig, a EXTIRPARE, a desradacina, a scoate cu tulintrana, a se retitle: nu Vic set se std.- pina cu tot (v. sterp). pdneascd.

stapanire f. 1. dominatiune: Negru-

starpiciune f. starea calor sterpe. [Lat.

EXTIRPATIONEld

Vodd intinzdndu-si stcipdnirea Barns starpitura f. 1. copil lepadat; 2. po 2. guvern: porunca stdpdnirii; 3. pose- citurd stdrpiturd de om.

siune. propnetate: mosia a intrat sub stfirul v. I. a sta cu rabdare pe un lucru: stdruind toatd ziva la turcd OD. ; stdpdnirea lui. stapanitor a. at m. care stapaneste: 2. a spune mereu si cu tarie; 3. a rimaproprietar, Domn.

nea statornic. [Pol. STAROWAC, a insista].

stare m. numele batlanului si al berstaruinta f. I. calitatea celui ce stazei (v. cocostdrc). [Slay. snitao, barza]. rue: 2. statornicie in hotiriri, in pareri. stare" v. a se pitula ghemuindu-se: staruitor a. care stbrueste. se stdrcise de se fdcuse ghem de trig start, n. mortaciune, mai ales de aniISE. [Lit. a se ghemui ca starcul: imagine mal: cdinele de stdrvuri nu moare hula din apuchturile acestei pasari, care Rum [Slay. srativt, cadayru]. std pitulatá ceasuri intregi pe malul apestat n. 1. fapta de a sta: nu e de lor, pandindu-si prada]. stat aici; 2. statura: mic de stat. [Lat

stareiog n. 1. scaunul vartelnitei, IA- STATUS]. cut dinteun lemn ell trei craci; 2. fusul stat n, 1. lista, inventar: statul chelvartelnitei. [Tras din stdrd: cf. sinoni- tuielilor, a face statele; State genemul popiciu]. rale, adunarea calor teal stall sociale in stare t. 1. actiunea de a sta: o stare Franta (nobleta, clerul l burghezimea): in calea progresului Bate.; 2. mod de 2. tara si forma de guvein a unui popor: a fi, situatiunea unei persoane sau a u- Stat monarhic; lovitura de Stat, manut lucru: starea afacerilor, in proastd aura ilea& i violenti, luati de un gustare; 3. conditiune, profesiune: stare vern sore a schimba constitutia tilii; om sociald; 4. pozitiune: a pune in stare, de Stat, cel ce dirijeazi sau este capabil

a fi in stare de a...; 5. avere ( = stare a dirija alacerile publice; 3. guvernul, adbuna: ct. tr. bien-être): am cu stare. ministratiunea unei tart: mosiile Statu[V. stb], V. civil.

lui; 4. natiune ce tormeaza o societate

staret m. egumen. [Rus. STARETil, ha- politica distincta: Statul romdn; 5. Orr tran i calugar in varsta]. ce se afla sub aceeas dominatiune: Sta-

staretie f. egumenie: ne ducea la tele-Unite din America (= fr. étaf).

stdrefie sei darn examen CR.

statfitor a.

1.

care ramane In loc:

starlici m. pl. Mold. Tr. pete rosii ce de- ape stdkitoore; 2. se zice de piatra nenoata descompunerea sangelui: stdrlici, miscata a morii. toiag, ndsdlie CR. [Origin& necunoscuta]. stathuder m. eful vechii republici

starni v. (activ) 1. a face sa iasti vA- a Provinciilor-Unite din Mile de jos natul din ascunzatoare: a stdrni iepuri; (Olanda). 2. a provoca: viscole stdrnia Ac.; 3. a statical I. partea mecanicei care are inventa: vom sfdrni o nestiutd vorbii de obiect legile de echilibru ale corpurinoud NEOR. I (reciproc) 1. a iesi din mi- lor solide.

-

ens: se stdrniau toti cdinii mahala-

station& V. a face o statiune, a se

col. [Origins necunoscutal.

stationar a. care ramane in acelas

lei Ar..; 2. a se isca: s'a stdrnit un vis- opri intent] loc.

www.dacoromanica.ro

- 614 -

st a

ste

stävar in. Tr. hergbelegiu: s'adoarmd stavarii, sci le fur armasarii POP, stati(un)e f. 1. stare scurta intr'un stfivi V. a se statornici: oarecii flu loc ; 2. locul unde stau trasunle publice; se mai staviau prin casd ISP. [Cf. slay. 3. locul unde se opresc trenurile spre a MIMI, a consta]. depune si a lua pe calâtori: stafiune de stavili f. 1. barierk obstacol; 2. lemcale ,eratd ; 4. localitate de bdi: sta- narie sau ziddrie ce opreste a pa sa nu se reverse. [Slay. STAVILO, cumpana]. fiune termald. statist m. figurant la opera. stävilar n. 1. lemn cu patru stalpi penstatistic a. ce tine de statistic5: biu- tru o stavila de ape; 2. fig. obstacol. stavili V. 1. a pune o stavila ; 2. fig. rou statistic. statistich f. stiinta ce face cunoscut a opri in loc: sd se grabeasca a stdinfinderea populatiunii, agricultura, indus- vili furtuna Blau. tria, comertul. stavrofor m. preot sau arhimandrit loc.

II

n. mica corabie de rasbolu ce su-

pra veghiaza intrarea unei rade.

statistician cel ce se ocupa cu sta- care poarta o cruce (ca distinctiune ede-

tistica.

ziastica). [Gr. mod.].

stative CR. [Serb. STATIVA, lit. ceeace sta

atafia sort cart ne par asa de mici

stea f. 1. nume dat tuturor astrelor, tesut: nista sumane sd le scoatd din afara de soarele i luna stelele sunt tot stativä f. pl. Mold. si Buc. rfisboiu de

in picioare].

din cauza imensei Zor departdri; 2.

stat-major n. 1. corp de ofiteri fSrS destin, pretinsh influenta a stelelor; potrupa, atalati la un general; Statul-major porul crede ca tot omul are ate o stea al arm atei se Imparte in Stat-major ge- de care e tainic legata soarta lui ; Intuneral, compus din generali de divizie 9 necarea stelei ameninta o primejdie, iar de brigada, i corpul de Stat-major, corn- caderea ei prevesteste peirea e nciscut pus din ofiteri dela gradul de colonel pana

sub o stea tericitd, a cduta la stele;

statuar a. privitor la statui: arta statuard. in sculptor care face statui. statueth f. statua mica. Statu-Palmh m. V. Barb5-cot. [Lit. lnalt de o palma]. statu-quo n. starea In care se afla a-

pensa servicii civile l militate fficute Sta-

la apitan incluziv; 2. locul unde se afla a cadea steaua, a fi rau de cineva, a muri; cu stea in frunte, predestinat, fabiurourile Statului-major. statori v. a statornici. [V. statornic]. vorit al norocului: impdrafi cu .steaua statornic a. 1. care ramane in aceeas in frunte Az.; 3. pata alba pe fruntea stare: stationar, stabil; 2. fig. care nu se calului ; a vedea stele verzi (inaintea oschimba : permanent. [Din vechiu-rom. chilor), a nu vedea de ameteald; 4. asstdtoriu= lat. STATOREM]. tease; 5. stea mare de hartie poleita si statornici v. a stabili, a regula, a fixa. luminata pe dinauntru cu care copiii de statornicie f. Carte sufleteasca. scoala, in cete de ate trei, umbla in sin-statuh v. a ordona, a regula, batorile Craciunului din cast' In casa, rosstatufi 1. 1. figura de plin relief ce re- bud cdntece de stea sau colinde; 6. inprezenta o fiinta vie pe desintregul; 2. slgniu de decoratiune: Steaua Romdniei fig. om lipsit de actiune i miscale. a lost inflinfatd la 1877 (spre a recomII

tului roman) ai numard 5 clase (500 cavaleti, 300 ofiteri, 120 comandan(i, 60 mari-ofiteri si 20 mari-cruci). [Lat. srau,A]. steag n. 1. stota de diferite colori,

prinsS de o pridinS i servind a ralia pe cuma lucrurile sau se aflau inaintea osti- soldatii unui regiment, a distinge o na-

litatilor: a nienfine statu quo. tiune de alta: steagul tricolor; 2. od. staturii f. statul sau inaltimea taliei escadron: cu trei steaguri de osteni sitsunui orn, unui animal. jitori; banii steagului, od. dare impusa statut n. 1. regulament, i In special cu ocaziunea unei noui instalatiuni In

legea fundamental& a tarii proclamata de domnie. [Slay. oleo& flarnurS]. Cuza-Vocla In 1864; 2. regula stabilita steajer n. par In millocul arid : pentru organizarea unei societati. strange funia la steajer. [Bulg. STEJP.II,

stfitut a. 1. ce sta pe loc si se stria : barna apd steitutd; 2. ranced: bucate statute; eiteap n. ghimpe: scoate-mi fteapul 3. driulat: cal stdtut; 4. cam ba tran: un ce mi-a intrat in labd [SP. ; 2. Mold. buflacdu statut CR. ; fig. generatie std- cat& de lemn ce ciobanul svarle clupa oi. tutd GR. AL. [Slay. FIEPA, aschie]. staul n. Ingradire pentru vite. [Lat. STI, stearinfi f. substantil solicla extrasa

din grasimea oilor, o combinatiune de stavh f. Tr. herghelie: la atava Un- acid stearic si de glicerina. gurului POP. [Cf. albanez sravA, multime]. steatith f. piatra moale, un fd de BRUM].

www.dacoromanica.ro

ste

ste

-7 615

cretii colorata de care se servesc croitorii ster ni. masurd egala cu un metru cub, pentru a face insemnAri pe stofA. de mAsurat lemnele de incalzit.

steblã f. manunchiu: steble de bu-

suioc Ise. [Slay. sTiELO, cotor].

tfterc n. gunoiu: nu vedea atercu I in ochiul altuia, ci vezi barna din ochiul

gare de-a calarele peste camp.

trateaza despre mAsurarea solidelor.

in steiu Ise. [Origina necunoscutA].

in relief

stecla f. Mold. V. sticla. tau (proverb evangelic). [Lat. STERCUSI. steeple-chase n. (cit. stiplceiz), alerstereometrie t. partea geometriei ce stegar m. cel ce poartà steaguL stereoscop n. instrument de optica stein n stana: cdfarandu-se din steiu min miflocul cfruia imagimle plane apar

stejar m. I. arbore mare si Immo%

stereot1p a. I. tipArit cu planse ale

produce ghinda i poate ajunge la o gro- caror caractere nu stint mobile si cari se sime 1i inaltime foarte mare (Quercus): conserva pentru tiparuri noui: edifiune

specii de stejar: cer, garnita, gbindar, go- stereotipa ; 2. fig. neschimbat. run, sledun, tufan; 2. lemn de stejar : din stereotiph v. a tipari cu planse ste-

stejar se fac mobile elegante: 3. fig.

rioti pe.

simbol al tAriei i puterii fizice : Roman stereotipie f. arta celui ce toarnA si verde ca stejarul. [Cf. bulg. &TEAR, trun- lucreazd plansele de litere ale car-or Cachin, barna, i croat srapr, wiu de stejar]. ractere raman stabile. gotergar n. panza de sters: 2. marama stelitrig n. pAclure de stejari : s'ascunde

(in Oltenia): stergare de borangic. cola in stejaris AL. Sergatoare f. carpa de sters. stela f. coloana fara capitel, acoperith rfterge v. 1. a face sa dispara figura, cu 0 inscriptiune: stela funerard. stelar a. ce tine de stele: lumina ste- colorile, intiparirea unui lucru : a Verge o pater', a aterge cu buretele ; 2 a scoate lard. stell v. a lurnina trecator ca o stea, apa, praful, prin frecare : a aterge mai-

stelin a. de stele: noaptea 'ai pune sterna feericd, stelina stelivoara 1. 1. specie de margarita: steliaoare, bldnde nalbe Az.; 1. taitei

nile, a aterge de pre; 3. a rade ceva serfs: a sterge un articol din lege; 4. a nimici: a aterge depe 'Ufa pitmantului; 5. a curata, a purifica : a sferge depe frunte pata unei infamii; 6. fig.

[Slay. srlsnrrAl.

tare On.; 7. fam. a tura : hoful mi-a

a self pi.

a face sA se uite: nu era orn in rnintea In forma de stele. stelnita f. Mold. Tr. 'Ai:Ware de lemn. cdruia sd se steargd lesne o in frunstelos a. Instelat : cerul cel stelos Bor... aters ceasul; a o sterge, a peri din ochi;

steluta f. 1. asterisc: 2. bucata de sti- 8. a da o lovitura pe furis : i-a aters o cla In forma de stea pentru policandre ; palrna; 9. a dispare : vechile-i institufii 3. pl. stelisoare; 4. Bot. Mold. batranis. se aterg, se nirnicesc Ga. At. [Lat. EX' sterna f. I. Matra scumpa : bouri 'nal fi TEROEIrd. steril a. stern. cu sterne 'n frunte En.: 2. diadema: P.P pun pe frunte o sterna i ta picioare sterilitate f. insusirea celor sterile. steriliza v. 1. a face sterfl; 2. a disun tron AL.; 3. fig. odor: copilui era sterna casei POP. ; 4. armarii, blazon. [Gr. truge fermen(ii vatamAtori dintr'o subbizantin srannA, coroanA (v. stimil ai ne- stantA: u steriliza o au& sterita f. parte in sore care bate vanstemata)1.

stenahorie f. tig. turburare sufletea- tul: in sterifa vantului POP. [Origins sea, neliniste: dela o vrerne imi venise necunoscutal. sterp a. 1. care nu produce, care nu stenahoria Ar.. [Gr. mod.: lit. straincla roade: pdmant stern; 2. fig. sec, arid:

toare].

stenograf rn cel ce practica arta ste- oameni vitregi cu inirnile sterpe : 3. care nu poate avea copii: femeie stearpd nografiei. stenografia v. a aerie prin stenogra- 4. se zice a) de oile care nu fata ; b) de porumbul cu boabe rare. [Lat. *EXTIPPUS fie a stenografia nit discurs. stenografic a. ce tine de stenografie. (din MEM, trunchiu), fSrS vlAstari I mestenografie f. arta de a scrie cu pre- taforA primitiv agricola (cf. starpi), tiescurtAri tot asa de repede ca i vorba. cud; apoi asupra fiintelor vii de partea stenos n. astm. [Or. mod.]. fernPiascAl. stepa I. campie intinsa l stearpa, In sterp n scocul prin care spa curge Ungaria si Rusia. cand sta moara. [Lit. scocul sterp, care :

stepenfi f. treapta (vorbA 1(.00 din uz) ; nu foloseste morii].

fig. pe asa stepend inalta AL.; stepene de codri. [Slay. STEPENT, grad],

sterpar n. cioban care phzeste ster-

Pele cu berbeci.

www.dacoromanica.ro

ate

- 616 -

stl

stihie f. 1. element: stihii a lumii enerpeIl v. a atinge usor In treacat : acest rnuncitor numai sterpeleste per- patru En.; 2. spirit elemental-. stafie toate manful; 2. a o sterge: am sterpelio stihiile rulpildesc pe mine Az.. [Gr. d'acasd CR. ; 3. a sustrage, a fura. [Ori- mod. (din vechiu-gr. srouudox, element,

spirit)]. V. eatie. stihoavnii I. cantare bisericeasch pretiters a. 1. thrh lustru: coloare stearsd; 2. ros prin frecare: monedd stearsd. cesh de un stih mai lung: cele opt glagirth necunoscutii].

eptersAturi f. ceva stem suri cu stihoavnele. [V. stih]. stert n. 1. fitil de opait; 2. lampa mi- stihuire 1. arta versurilor, versificanerilor ardeleni. [Origina necunoscuth]. (lune : prin frumoasd stihuire sd peratevie I. mare planar erbacee cu flo- trunzd al meu flume En. rile verzur i cu frunzele comestibile (Ru-

atiinta

f.

*tire: n'am nicio ftiinld

despre aceasta. [Lat. SCIENTIA]. mex patientia). [Slay. grAvitd. 'Uinta f. 1. cunostinth despre ceva nu v. 1. a cunoaste cu deplinä cunos-

tinth: stie geografia; 2. a coprinde el stiinfa binelui si a rdului ; 2. totalita tea de tinea minte: she lectiunea; 3. a se pri- cunostinte Inteo materie: stiinte politice cepe: nu stie sd lucreze; 4. a 11 informat: stiu cd a plecat. [Lat. scum]. stibiu n alt nume dat antimoniului. sticlà f. 1. substanth durk strivezie si

(de Stat), cele ce privesc Statul i anume istoria politick statistica, dreptul gintilor, econmia politick finantele i adminis traliunea politich ; 3.. erudititme dobAn-

fragilk ce se obtine prin fuziunea nisipu- dila prin citire, meditatiune: are multd

[ui amestecat cu potash sau soda: din sticld se fac microscoape i telesco ape, oglinzi si vase; 2. vas de bhut, din sticlA ; 3. continutul unei sticle: o sticks cu awl; 4. pl. fam. ochelari: cu sticle in ochi CAR. [Mold. stecld = slay. siscLo]. stielar m. cel ce face sau vinde vase

stiintd. Itiiinfifie a. relativ la stlinte: a trata chestiuni stiinfifice. stil n. 1. bold cu care cei vechi scriau pe tablite unse cu ceard ; 2. fig. mod de a exprima prin scris cugethille sale; 3. mod de a exprima propriu unei start sau de stic15. protesiuni: stil advocdfesc: 4. mod de a stielfirie 1. 1. fabrich de sticlh; 2. arta scrie propriu unui mare scriitor stilul e de a lace sticla; 3. scule de sticle. omul; 5. In frumoasele arte (arhitecturh, sticlete rn. Mold. V. stiglete. decoratiune, mobilat), mod de a execute stieli v. a luci fix: ochii sdi sticliau. particular artistului; stilul lui Rafael; 6. sticht a cu privire firth: cu fefele pa- caracterul compozitiunii: aceastii compolite, cu ochii sticlifi OD. zitiune e de un stil arhaic: 7. mod de a indica timpul (duph calendarul lulian stielos a. lucios ca sticla. sau Gregorian): / Noemvrie stil vechiu sticIuà I. sticla mica cu clop. stifos a. Intepator la gust: pelinurile corespunde lui 14 Noemvrie stil nou; 8. Bot. partea pistilului Intre ovariu al stifoase OD. [Gr. mod. srvenos].

stilt

n. tinta fads cap, la cizmari. stigmar.

stilet n. pumnal cu limba triangularh [Nemt. aura stifefel n. stil, bold mic: pe tdblifi stiglete (sticlete) m. 1. frumoash pashe canthreati din ordinul vrAbitlor, cu de ceard scriind cu un stilefel Ar.. stilist m. scriitor artist sub raportul capul roscat i aripile palate cu galben, alb. rosu l negru (Fr;ngilla carduelis;; stilului. stilistiefi f. teoria regulelor de stil, o 2. fam. gardist; 3. pl. Mold. gargauni: e cu sticlefi la cap. [Mold. si stiglef = parte a retoricei. stilly& v. a redacta Intfun stil bun, a nernt. snsourz]. stigmat n. semn de infamie, urmh ru- exprirna cu preciziune. stimi v. a pretui, a pune pre( pe. sinoasa i funesth : in veci set porfi stigstimit f. sterna In frunte: anirnalek matul ce 'n fioard pe misei AL. II 1.Bot. partea superioarh a pistilului; 2. Zool. pl. cu stimd se cred a fi rulsdrdvane. [Veorgane exierioare de respiratiune la insecte. chiu-rom. stimd, piatra scumph (MAIgAritaril:..., stirnd,, Moxa); v. stertzd]. stigmatiza v. a infiera (si fig./ stih n. I. vers (azi mai mult ironic): stimà f. Mold. 1. demon, stafie ce phstihuri de dragoste; Beldiman vestind zeste comorile necurate: apoi se aratd in stihuri de rdsboiul inimic En.; 2. stima comorii; stima apel, un tel de geniu al riurilor: are stimg, nu-1 lucru cuverset din psalmi. 10r. mod.]. stihar n. prirnul vesmAnt, In forma rat ; 2. pociturA: esti stima oarnenilor. unei tunici undulhtoare, ce preotul pune [Vorbh identich cu cea precedentA, genii In timpul slujbei. [De origina slavo-greach pazitori de comori purtAnd 0 cuntmA de pietre scumpe]. lit. vesmant de cantat stihurile].

www.dacoromanica.ro

- 617 -

sti

stimi f. 1. consideratiune; 2. opiniune,

sto

stir m. planti ale aril frunze ovale

taranul le mananal gatite cu bors, mai stimabil a. care rnerita stirna. ales In zilele de post (Amarantus frustimula v. 1. a Imboldi, a excita : 2. mentaceus): tiruL e o varietate de Med. a activa functiunile organismului. amarant. [Serb. Fria stimulent n. 1. ceeace stimuleaza: a atirb a. 1. tocit; 2. fail dinti : baba judecatã.

face uz de stirnulente; 2. fig. imboldire : stirbd. [Slay. sradai]. II m. om Mr) dinti.

fitirbi v. 1. a rupe coltul: a stirbi un un stimulent in contra apatiei. stinchi v. Mold. a Inceta, a content: cutit, un dinte: 2. a strica : s'a stirbit tu nu mai stinchesti cu brasoave CR. ceva din corabie; 3. fig. a MIL a impu[Rostire dialectal& din .stdmpil.

tina: zilele de lucru sa no le stirbeascd

stindard n. 1. steag de rasbolu; 2. PANN. fig. semn de raliare. atirbinA 1. 1. stirbitura ; 2. locul unde stinge v. 1. a nabusi focul: a stittge se rupe o masea la roata morii: laser cd

lumdnarea; 2. fig, a extermina : bdtu pe vine roata la stirbind. [Slay. staasarA, dusmani de-i stinse; 3. a face sd Ince- fragment. lacuna].

teze: a stinge o datorie; 4. a se pierde atirbit a. fig. nedreptatit: razdnd de cu totul: atdtea popoare s' au stins; 5. strrImbarile biefilor stirbiti OD. gtirbiturfi f. 1. ceva stirbit, gaura de a potoli: a-si stinge setea; 6. a muri cu incetul: s'a stins in floarea vietii. [Lat. dinte; 2. lmputinare: pldtesc intreg Vi PETTNGUERE1 fdrd nkio stirbzturd ; 3. fig. om stirb, stingher a. 1. desperechiat, neinviritat (etude stirba.

la jug; 2. fig. defectuos, izolat : vorbe Ore f. 1. actiunea de a sti; 2. ceeace stinMere. [Tras din stingheril. se stie, ce se gib, informatiune, veste; sengberealit f. turburare: fdrd s'a- a da de *tire cuiva; 3. stlinta : cu stire, ducern nicio stinghereald TSP. fdrii stire. [V. sti]. stingheri V. a deranja, a opri de a stirWe 1. Mold. carbune de futn. [0lace: de ce tra stingheriti din lucru?Isp. rigina necunoscutal. stlrigoaie f. planed veninoasil cu flo[Stingheri e o disimilatiune din stdn-

ann.

rile albe l pe din Mara verzul. tntrebuinstinghle 1. bucath transversala de lemn tata in mediclna (Veratrum album): sau de fier, servind a sustine: stinghii poporul o intrebuinteazi ca insecticid

pentru a vindeca rtia. [Buc. strigoaie]. 'tiros a. acricios (at stirul). tatiubeciu n. V. stubeciu. ghii. [Slay. *sTiONO, aOld (= STEON0)]. stins ii. fapta de a stinge: dupd stin- atiubeiu n. Mold stup fficut dintr'un ,butuc giurit: sei strang un stiubeiu plin sul lunuindrilor. stioalnfi f. Mold. Tr. 1. fantana ne- de galbeni Cp. [V. stiob: cf. serb. STUBA, pietzuita; 2. loc mai adanc In albia unui stalp l scara facuta dinteo scorburfi de de paturi. [Rut. STECIIIELL stInghle.

stinOhii pl. vintre: umfleiturd la stin-

stioalna unde mci scaldam Ca. copaciu, i STUBLINA, trunchiu gatinos servind de rezervoriu de spa; sensul primialiob n. Mold. jghiab pentru porci. tiv e obiect de forma oblonga ca un cAini. [Maramures stiob, putina f3r5 (unl, stAlpl. tiuc 1. peste foarte lacom de ape scorbura de fantana : cf. slovean STOP, riti:

[Ung. stomt (din nemt, Stollen)].

dulci, cu carnea alba si tare, cu capul stain (v. stiubeiu)]. atiobAlcl tht. exprima sunetul produs turtit si dintii ascutiti(Esox lucius).[Bulg.

min scufundare brusca: stiobdIc! s'a maul.

eftiullbuc n. V. stioldic. dus AL [Onomatopeel. eptiullete m. V. stulete. atioldic n. Mold. prajinä cu care peseitiut a. 1. cunoscut: e lucru stiut; 2. carul umblii In apa, Ca 53 iash pestii la leasa sau la varsie. l§i stiulbuc: origin5 ce se stie: lectiune stiutd. nectmoscuta It1utor m. cel ce Itle, invitat: stiutor stipendhl v. 1. a tinea cu leafi ; 2. a de limbi. stoarce v. 1. a face 85 lasa, a scoate da un stipenliu.

stipendist m. bursier. stipendiu n. bursa, ajutor banesc.

strangand sau a pasand cu putere : a stoar-

ce o lcimdie: 2. a apasa cu teascul ca

stipulã v. a enunta pozitiv, a conveni sa iasa zeama : a stoarce struguri; 3. despre ceva Intr'un contract. fig, a seca de puteri, a despuia a stoorce stipulà f. Bot. uric apendice la baza fara de oameni si de bani. [Lat. Ex.. f

frunzelor.

stipulati(un)e

TORQUERal.

f.

clauze, conditiuni

enuntate !Mem' contract.

stoarcere f. lucrarea de a stoarce.

stobor m. 1. stalp, silrbatoare babeasca

www.dacoromanica.ro

sto

str

618

a doua zi dup,5 un sfant: Stoborul Blago- deau bucAtarii, grAdinaril i pescarii Curtii.

vestenilor, Stoborul Sdmpietrului (v.

[Sla v. STOLINIKU, intendentulmesei (din sroth,

aceste nume); 2. par ascutit; 3. pl. gard masa)]. din scanduri asezate vertical: il chemd stolnicei in. pl. ostasi sub comanda la stobor. [Slay. STOBORII, stalp].

istolnicului.

stow v. Mold. 1. a stoarce o ranA: 2. stomac n. organ interior ce primeste fig, a seca, a slei. [Rus. sroeln, a uza isi mistueste alimentele, mficinand, etc.]. stomacal a. ce tine de stomac. stocit a. Mold. stors, secat fiarbd-vii stor n. cortinA la ferestre ce se ridicA sau se lasA cu un resort. mania 'n vinele stocite En. stock n. I. cantitate de mArfuri aflate storno n. termen comercial: rectificain prAvAlie sau in piata unui oras corner- rea unui articol de contabilitate printr'un cial; 2. capital de fond al unei societAti adaos ulterior. stors a. 1. apAsat tare; 2. fig. secat de pe actiuni. stocklisch m. bacalh uscatA. puteri. n. actiunea de a stoarce: storstodolä f. V. standoalA. sul vinului. stos n. joc -nemtesc In cArti numit si stofil 1. 1. mice fel de tesAturA (mai ales cele de lana): stole' de land; 2. fig. faraon. Introdus de ofiterii muscali in calitate, merit: are stofd de rninistru: 1804. [Rus. sTosd, lit. ditAturA de noroc 3. dispozitiuni fericite: e sto'd in acest in jocul in cArti (din nemt. Stoss, joc '

II

tdruir. fSas STOFF; sensurile figurate dupA

fr. atoffel.

stoe n.

de grail sau de fan: adund idnul in cdpiti si le cleideste apoi dale

de hazard)].

stosar m. jucAtor In stos. stosärie f. jocul In stos.

stra... particulA ce exprimA intensitatea

in stopuri AL. [Bulg. STOOJ. adv. in unei actiuni sau gradul superior al unei forma' de stog: un rnunte se inaltel stop calitAti. [Lat. EXTRA]. II

stràbate v. I. a cAlca un loc in toate

in foto noastrd.

stoPoman a se zice de oile jumAtate directiunile: a strdbate o tare!. ; 2. a trece

orin : a streibate o padure; 3. fig. a phstoecos a. se zice de o varietafe de oi trunde sOomotul striibeitu nand la noi, (provenitA din incrucisarea (igAilor cu fur- [Cf. a bate campii].

tigAi. [V. stogos].

canele) cu lana mat outin lungA si moale.

sträbun m. pl. I.

pArintii pArintilor

[Si stogoman, dintr'un primitiv stop, de nostri; 2. cei ce au trAit Inaintea noastrA. [y. bun]. II a. mostenit dela strAbuni : originA necunoscutAl.

stogosat a. 1Atos si aspru (ca lana oi- datini streibune.

strachinii f. vas de pArnant: a ceilca stoic a. I. ce tine de stoicism: doc- lin streichini, a fi prost. beat, fudul. [Gr.

lor stogoase) : en ceiciule stoposate ISP.

Irina stoice ; 2. care are nesimtirea Si Ibizantin OSTRAKINA, (oal5) de pAmant: mithis sufleteasa a filozofilor stoici. II m. Itiala a cAzut prin confuziune cu articolul]. strficurk v. V. strecurh. 1. cel ce practicA stoicismul; 2. fig. om stradfi I. ulitA. fem. sever i neclintit. striidalnic a. Mold. strAduitor: /80f1.1 stoicism n. doctrinA filozoficA a lui Zenon. care punea fericirea in Implinirea datoriel si In practica virtutii; 2. fig. statornicie, austeritate de moravuri. stol n 1. massA In miscare: stolul ostirilor turcesti BXLc.: 2. card de pAsAri ce sboarA imoreunA : din zare depeirtald

era streidalnic Ca. [Tras din slay. STRADALIN& care suferA].

stradanie f. mare ostenealA: triumfurile ce incununard strddaniile lor BXLc. [Slay. STRADANdE, suferintri].

strAdanui v. a se strAclui: cat s'a rdsar' un stol de corbi En.; 3. fig. grA- streideinuit cu inveifdtura At. stradelii f. stradA micA. madA stoluri, stoluri tree prin minte strAdui v. a-si da silintfi mare, a se dulci iluzii En [Gr. bizantin srdLos, floth. termen nautic cu sensul generalizat: mare sargui mull. [Slay. STRADAVATI, 8 81.1feTil. striiduinfl f. opintire, sarguintA. numAr de corithii, multime de lucruri sau streduitor a. care se strAdueste. de fiinte in miscarel. stoler rn. Mold. ta m plan [Rus. STO- straf n. pop. amendA: o cocoand Hse straf la Viena GHICA. [Rlls. STRAFII LIARil (din STOLII. masa)].

stolisi v. a se dichisi: incepurd 55 se (din nernt. Straf). strMiga v. a strAnuta (provincialism

stoliseascd cu tot ce aveau mai bun

POP. [Or. sroLfzo, a impodobi, a decora, oltenesc). [OriginA necunoscutA]. striifuleera v. a arunca fulgere. prin intermediul aoristului]. stolnic m. marele bucitar care nurta stnfigalie f. cerculet de fier pe langii giro de masa domneasc5; de el depin- capAtul -osiei (spre a Impiedica frecarea

www.dacoromanica.ro

- 619 -

str

totr

capa(anei cu umarul podului). [Origina

stramt a. Ingust. [Lat. sratcrus (influentat de strange)]. straganeala 1. sicana, piedeca: sa in- stramth v. a (se) face stramt. tampine tot jelul de streigiirteli ISP. stramtari m. pl. Mold. itari ingusti. stragani v. a amana dupd plac, a stralmta, n. sbaltul calulut. necunoscuta].

purta cu vorba: sa mai straganesc pe vinovat CAR. [V. tragdni].

stramtoare f. 1. loc stramt sau in-

fundat inue doi munti: stramtoarea Ter-

strain a. 1. care e de aka natiune sau mopilelor; 2. Mat ingust de mate intre din alta Ora: obiceiuri strdine ; 2. ce cloud uscaturi: stramtoarea de Gibralnu e al sau: avere strain& [Redus din tar; 3. fig. lips& mare: se arid in mare strdnin = slay. srawsirekl. U m. om din stramtoare. stramtorit v. a aduce la stramtoare. aka tara: au venit multi strdini. strainfitate f. tara straina: a pleca stramtorare f. fig. anangbe. stramtorat a. I. adus la stramtoare, in strdincitate. strainism ci. vorba sau datini strain& constrans; 2. care Walla in nevoie. straita f. Tr. traista : o straita de strimurare f. 1. bold de intepat viceapd. [Albanez sraArrAl. frageda. [Dela tele; 2. craca subtire straiu n. I. patura latoasii de Mat de stramur = lat. STIMULUS]. inveht noaptea ; 2. pl. Mold. haine, wale:

stritmuta v. a muta dintr'un loc In-

irnbrdcat in straie nemtesti CR ; straiu

tialtul. [Lat. *EXTRAMUTARE].

straja f. I. garda, sentinela : o strata de aildrasi; fig. strajarii par o strajd

neasca. [Slay. STRANA, regiune, lature].

i aur peste tarina cea strana f. 1. locul destinat pentru cangrea Em. [Banat .straniu: de origin& ne- tareti i asezat pe ambele latun ale cocunoscuta]. rului; 2. pl. jet in bisericit: strana domde purpurd

de giganti Em.; 2. barierd;

stranepot m. 1. fiu de nepot sau de

nepoatit; 2. pl. posteritatea cea mai de[Slay. sraAjA, paza]. partata, urmasii indepartati: stranepolit strajer (strajar) m. paznic : un strajer noftri. strangator a. i m. care strange. II intreabd CR. [Serb. sratAjArt, gardian]. strajnic n. carte bisericeasca ce con- strange v. 1. a apfisa cu putere: a tine ritualul prescris pentru stiptamana strange mana, a strange de gat; 2. a cea mare a Patimilor: Strajnicul e par- face mar stramt: a strange un nod; 3. tea integrantd a Triodului. ($t strastnic a apropia: a-s, strange picioarele; 4. a = slay. STRASTINIRCT, care patimeste (din pune la adiipost, a gramadi: a strange bucatele campului; 5. a aduna, a ecoSTRASTI, patimi)]. strajnic rn. Mold. carlan chruia s'a nomisi: a strange bani albi pentru zile tuns coama. [Slay. STRIJINDI6, tuns]. negre; 6. a percepe : a strange clarile; straluci v. I. a luci foarte tare; 2. fig. 7. a se reuni (in massa): s'a strans lume multa; 8. a ridtca l pune la loc: a a se distinge. [Lat. *EXTRALUCIRI1]. 3. patrula.

stralucit a. fig. ilustru. strange afternutul, a strange masa; stralucitor a. care straluceste. 9. a incloi, a infdsura: a strange scristramitturii f. Ulna vopsita cu care soarea, aripele, panzele; 10. a contarancele fac scoarte. [Scurtat din destra- strange: l'a mai strans sd stea acasd;

11. a vatama: fiecare qtie unde il strange

mature)].

stramb a. 1. curb: linie stramba; 2. opinca; 12. fig, a cauza o durere vie: milntors la o parte: gura stramba; 3. pie- zeria-i ne strange inima. [Lat. STRINCIERE].

zis : vit.:Miura stramba; 4. fig. nedrept :

judecatd stramba. [Lat. 'Vulg. STRAMBUS =

clasic trrawans]. II adv. fals : a jura stramb.

strangere f. actiunea de a (se) strange:

o strangere de mane:. strangula v. a strange de gat. straniu a. ciudat: o stranie tiinla AL. [Cf. erdin]. strans n. fapta de a strange: stransul

strambh v. 1. a face stramb : a stramba cm lemn; 2. a face grimase (in batjocura sau dispret): ce te strambi bucatelor. la el ? Strambii-lemne m. In basme, urfas stransa f. menaj: nici cu dansa nu

nasdravan care indoaie copacii codrilor: fac stransa POP. Stramba-lemne, uragan de vijelie AL. stransoare f. I. strangere : stransoare de mane: ; 2. recolta ; 3. cacti la pt unci. strambittate f. fig. nedreptate

stransura f. 1. ceeace s'a grans cu strambitturit f. grimasa. stramos m. striibun: din mosi strci- multa economie; 2. od. soldat voluntar:

mofi, [V. mos (cf. strabun)]. multime de stransurii aici va alerga AL.; stramosese a. mostenit dela stramosi : 3. multime glans:it laolalta (cu o nuan(a nefavorabila); 4. nutret pentru vile. pdcatul stramofesc.

www.dacoromanica.ro

str

str

620

stranut n. opintire subità st con vul- striiveziu a. 1. transparent: apd strdsivit a minchilor respiratorii, In urma cd- vezie; 2. chafan val strdveziu. [V. strdreia aerul e alungat cu violentd i cu sgo- vededl. streajA f. V. straji. mot prin nas 2 i prin gurd. [Abstras din

strdnuta

atreang n. 1. tunic de legat sau tras

STKRNLIflSSJ.

2. tunic de spdnzutat : bun de -streang;

strAnuth v. a da un strAnut. [Lat. ceva roatele legate cu streanguri Ise,

;

strapazan (strepezen) m. 1. cuiul de 3. §leau la cai. [Nemt. wriarto]. streaginA f. 1. margintle acoperisului care se prinde vdsla de luntre ; 2. puiu de crap papa la 30 cm. [Origind necunoscutd]. servind la scurgerea pion: rdndunelele

strapontin n. scaun ce se poate ri- se addpostesc sub stresini; 2. acope-

dica sau Mae, in interiorul unei trAsuri xis In genere; sub streasina-i de cetini Ed. [Slovean STRE§INA, acoperisl. sau Intr.o said de teatru. strApunge v. I. a Impinge pdnd In strecitoare I. strecurdtoare. [Formd partea cealaltd: Ii strdpunge limba cu scuttatA]. acul; 2. hig. a cauza o vie durere: i-a streche f. 1. insecti foarte periculoasA care bdntue calul, mita, boul (Oestrus); strcipuns inima. [Lat. *EXTRAPUNGERE], stras ii. compozittune ce imiteazd dia- vitele, cum aud vela sbdrnititul strechii, pun coada pe spinare si tug orbeste In mantul. strasnic a. I. sever: ostire supusd pat-tile mai umbroase ti umede; de aci la discipliner strasn.cd BILc.; 2. lam. locutiunea a da strechea in, a o lua uSgrozav: o Imitate strasnicd. [Slay. STRA§i.- prazrnc la fuga, a Innebuni; 2. lig. furie mare, fug& nebund, nebunie; baba, streN1r1/. om grozav (dm srAsisd, teribil)]. strilanici v. a in rozt cu anienintdri: chie de dor AL. [Slay. stared. strOsnici tot palatul nu cumva a-I stv strechih v. a innebuni: a strechiat la batranefe AL. pcira PANN. strinieie f. severitate. strecurA v. 1. a face sli curgA picA-

strastnic n. V. strajnic.

turd cu pit:Mutt ; a strecura lapte; 2.

strat n. 1. asternutul vitelor in cosar; fig, a trece cu incetul i pe nesimtite:

2. culcus de fiare; 3. pdtul de gunoiu sau se strecurase de atunci mai bine de

de graminee: strat de legume, strat de un an; 3. a se duce pe tuns, a intra pe flori; 4. patul pustei ridicd stratul in ascuns: s'a strecurat in caul, se streaer AL.; 5. masa sau albia teascului curard i fugird toff ; 4. a trece cu greu, [Vechiu.rom. strat, pat= lat. STRATUM, a rdsbate; cine se poate strecura prin Intindere, acoperemdnt de pat, pat].

strat n. 1. pdturd de colori sau de

metale: strat de argint; 2. pAturi su-

acea multime? [Lat. *RETRACOLARS j.

strecuratoare f. unealtit de strecurat.

stredie t. Mold. fagure de miere. [Slay.

piapuse din cari se compune un teren: snximo, miere].

un strat de nisip, de zdpadd.

stratagemi f. 1. viclenie de rAsbolu;

strejar m. V. strAjer.

strejui v, a pAzi: te oiu strejui boatel noaptea CR. streliti m. od. corp de infanterie rusk strAtiiih V. a Intretitia: cdreiri strdorganizata de Ivan IV (1545), ce forma tate poienile. strateg m. genet al priceput In strategie. garda tarilor, distrusd de Petru cel mare 2. fig. finetb, subtilitate.

strategic a. ce tine de strategic. in 1705. stremturos a. Mold. sdrenturos: ma strategic I. arta de a conduce operatiumle militare. vezi garbovd Pt stremfuroasd Cz. [V. strategist m. cel ce stie strategia. treanfd]. stratifick v. a dispune In straturi. atrengar m. bAiat care bate podurile. stratificati(un)e I. dispozitiunea u- [Lit. vrednic de streang sau de splinzunui telen In stratum rAtoare]. stratigrafie I. partea geologiei ce deatrengirese a. de strengar. aerie straturile din cart e formatd coaja atrengfiri v. a fi strengar. globului. atrengarie I. fapta de strengar. strivAziitor a. striveziu. strepede m. vierme ce se lace mal strAvechime f. vechime Indepartati. ales In otet. [Cf. albanez MEP, vierme]. strAvechiu a. foarte vechiu: sufletul strepezen n. V. strapazan. viseazd toatd istoria striiveche En. strepezi v, se zice de starea bolnavA striivedeh v. a se vedea prin. a gingiilor provocatii de influenta unor strAvesti v. 1. a (se) imbidca cu haine sucuri acre (dintii strepezesc and se mdstrdine; 2. tig. a denatura, a interpreta ndna mere acre sau necoapte): parinfii rAti. [Modelat cluciA fr. travestirl. mind:led aguridd i fillor li se stre-

www.dacoromanica.ro

str

- 621 -

str

pezesc dinfii CR [Derivat dela strepede: buh5 i baba' vrAfitoare, un fd de vampir lit, a se Wed ca strepedea]. femeiesc care se credea cA suge noaptea streptococ n. nume generic dat bac- sangele pruncilor]. teriilor de formA rotunjitA ale dror destrigare f. 1. actiunea de a striga; 2. mente se grupeaza In tormA de lAntuge. publicatiune oficiali: cele trei strigdri stresini v. a acoperi cu scanduri: gar- de cdsdtorie.

duri stresinite cu spini CR. [V. strea- strigat n. 1. glas scos cu tide; 2. glastud). sul obisnuit al anirnalelor : strigdtul custretenie 1. Mold. Intarnpinarea Dom- cuvelii; 3. aclamatiune. nului. [Rus. SRIETENIE, intampinare]. strigittor a. 1. care strigs; 2. fig. care strick v. (activ) 1. a rupe a strica excita a se plange tare: nedreptate stri-

hainele; fig. a strica o tocmeold; 2. a gatoare. praparli, a ruina: sd strice fora si s'o strigAturit f. Tr. versuri satirice sau jefuiascd OD. ; 3. a ucide: multi Mari de dragoste pe cari flacili le anti sat; tu mi-ai stricat? POP. ; 4. a desbina: a le striga la hore, chiuind uneori la afarstrica o casd ; 5. a face rim: de nu poate situl fiecarii strigituri. strica altuia, i.ri strica lui Ruin; 6. fig. strighe f. V. stredfe. a demoraliza : a strica copiii cu exemstrigoalcii f. I. vrijitoare cu coada ple re/e. ii (neutru) a fi de Irina : cc care (zice-se) umblii la miezul noptii pfin strica el? (reciproc) 1. a se schimba sat $ i iea mane vitelor, deoachie, chinu din bine In riu: se stricd vremea: 2. este sau poceste pe copii; 2. fig. baba a se putrezi ; 3. a se stramba de its. [Cf. urita i rea. (V. stria. lat. EXTRICARE, a scApa de, a scoate, a desstrigoaie f. Bot. Buc. V. stirfgoale. curca, a destelini: raportul logic e obscurl, strigoime f. ceata strigoilor: strigoiII

stricficios a. I. care (se) stria usor ; rnea se 'ndeseste AL. 2. vitAmitor: poamele necoapte sunt strigoiu m. 1. om mort ce se crede d iese din mormant In noaptea spre stricdcioase stomacului.

stricficiune f. lucru stricat, pagubh. sfantu Andrem i cu cosciugul pe cap stricat a. I. vAtimat: un dinte stri- merge de cercetead pe ai sal, apoi, straticat; 2. putred ; 3. fig. corupt: om stri- gandu-se cu altii pe la ritspantii, trag

cat. II n. fapta de a strica: stricatul este lesne l dresul greu AL. stricittoare f. Munt. lot& [Lit. sort de stricat sau uzatl.

hors lor rnacabrii: strigoit au o coada mid pe dinapoi l se pot preface In di-

ferite animale (lupi. ciini, etc.): vin stri-

goii, s'adund pdrdsind a lor sicrii AL. ;

strichtor a. care stria. 2. fig. porecla vechilor boieri, retrograd: stricnea f. Mold, instrument de luat ne chem pe noi ruginifi, strigoi AL.;

sange la vite. [Tras din stricni]. 3. Bot. praful strigoilor. V. praf. [V. stricni v. Mold. I. a lua sange la cat ; stria lit. irAjitor (care poate lua forme 2. a pisca pana la sange cu biciul: te diferite)].

stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Rus. srazaurrn, a Intepal.

stricninai f. alcaloid vegetal foarte yeninos, extras din nuca vomicl. strict a. 1. strain i riguros : datorie strictd; 2. foarte exact si foarte sever: orn strict. strictelit f. rigoare extrema.

striste f. pl. V. trilte. strivi v. 1. a turti sub o puternid

pAsare, sub o lovlturS violenta; 2. fig. a pripidi. [SI. siirRrwar, a schumical. stroiit 1. 1. in drama greaca: partea ce canta corul; 2. azi, numAr determinal de versuri ce formeazA un sens complet

stroh n. Mold. pleavA de fan uscat : strident a. ce clA un sunet suerator de cdte ori vefi fi dormit in stroh CR. rhsbitor.

stridie f. scoidi de mare. [Gr. mod.

[Nemt. (sTmsn)snion].

stroiu n. Mold. 1. rand de bitale: ne

a pus la stromu ; 2. rand de soldati friarstrigh v. 1. a scoate strigate: a striga mati cu vergi (pedeapsA disciplinad In ca in gura sarpelui; 2. a vorbi tare: ostirea ruseascA): am sci-i bat la stroiu nu striga asa; 3. a vesti cu glas tare: CR. [Rus. vivo!, front, vergi]. osTruoi(srani)].

crainicul striga pe ulifi; 4. a chema

strop m. 1. picAtura micii: stropi di

tare: strigd-1 pe nume. [Lat. sTRIOARE, apd; 2 (poetic) lacrimA: asupra ei (ra (din snux, buhA: lit, a striga jalnic ca mturei de teiu) sd cazd a ochilor td buhelel. stropi En. [Origins necunoscuta]. striga 1. 1. bulA de culoare cenusie stropi v. a uda aruncind stropi.

cu ochii portocalii, tdieste prin turnuri stropit a. Inflorat: haind albastre stropitei cu aur Err: I n. fapta de a 5) ruine (Stryx flammea); 2. strigoaica dracii din tdu... strigile AL. [Lat STRIOA stropi: stropitul florilor.

www.dacoromanica.ro

str

stu

- 622

stropitoare f. cans de stropit. strung n. 1. masina de fasonat i rostropituri f. efectul stropirii.tunjit lemnele l metalele; 2. unealtá cu stropoli v. a strange putin, a pregati care rotarul strujeste capitanile rotii; 3. fn graba: se puse a stropoli de nuntci scaunul strungarului. I$1 strug = slay.

POP. [Derivat dm strop: lit, a strange pi- STRUGO. razuitoare]. catura cu picaturii]. strungi f. 1. ocol in care se inchid stropli v. Mold.i. a sfarama prin cM- oile pentru ca, prin spatari, sii iasa la care; 2. a ciunti de vr'un membru: apoi muls; 2. trechtoare ingusta intre doi munti

sci nu.1 stropsesti? AL.; 3. a se rasti, a la capatul padurii: strunga dela Turnuse stramba amenititand: se stropseste Rosu; se prelungeste o strungei AL.; la ea CR. 4. fig. a desfigura: a stropsi 3. iig. orbita: ies stelele din strungei cuvinte. [Cf. it. STROPPIAPE, a stropsil. En. [Vorba ciobaneasca de origina Mdistropsit a. V In. Mold. 1. stricat, epi- gena = strOnget, loc stramt]. leptic: multi numeni stropsifi am vci- strungar m. lucrator la strung. zut AL.; 2. fig. pocit: ba ei drege tu, strungar m. cioban taniir care mana stropsitule I AL. oile In strunga. stropsiturfi f. Mold. epilepsie. strungareata f. I. ghleata mare (cam structuri f. I. modul cum e zidit un de zece litri); 2. scobitura pe dintii caedificiu; 2. dispozitiunea partilor unui lului ce se Verge cu Incetul prin rosacorp organizat: structure corpului onte- tura : dinfii cei de sus cu strungareafei nese e admirabilii; 3. fig. ordine, dis- la mijloc CAR. [Lit. galeata de strunga; pentru sensul 2, cf. sinonimul murse]. pozitiune: structura unei poeme. strug n. Mold. V. strung. strungfirie f. 1. meserie de strungar;

strugure m. I. rodul vitei, boabe 2. atelierul strungarului, verzi-galbui, rosiatice, albastrui sau ne- struni v. Mold. 1.a Instruna ; 2. a strange gre, cu un gust dulce l placut: struguri frau!: a struni calul CR. ; 3. fig. a Inde Malaga; 2. Mold. ciorchina stru- &aria ; 4. a lega teapan carul. [V. strunea strup n. cureaua bamului. [Origins guri de fructe seilbatice rosii Ar.. [De-

rivat din strug (macedo-rorn. strugur, necunoscuta]. strut m cea mai mare din toate paaschie, adica ce cade din strug) si prezentand acelas raport logic ca fr. rope, sarile, locuieste in Africa si intr'o mare razuitoare st ciorchina: seria sensurilor: parte a Aziei, se vaneaza pentru penele aschti din strug, ciorchina de struguri P sale (Struthio camelus). [Lat. smurruol. strut n. Tr. buchet. [Nemt. STRAUSS]. strugure (numit vechiu-rom. auds si In

stubeciu (stubete) n. ceruza: strugurei rn. pl. Bot. coacaza. de stubeciu. [Turc. zsranza, alb de ce, struj n. Mold, boala la unghia calu- ruza]. stubeiu n. V. stiubeiu. lui. [Tras din struji]. slue n. tencueala de ghips ce imiteaza strujan m. Mold. cocean al firului de norumb: peirul seu se lasci ca pe stru- marmura. stueaturfi f. ornament de stuc. fanul verde un caier de mdtasei AL. studenitii 1. Mold. I. boala de gin:Tias din slovean smuo, cotor]. struji v. Mold. I. a da la strug; 2. a gii; 2. mica plena cu florile albe (AreMold. poamcIA.

curata bobitele de pe strugurl: &Ind te-i naria serpyllifolia). [Tras din slay. STIP

ilitura de strujit poarne CR. ; 3. a 11-

DENT frig]

strujnita f. strugul rotarului. strunä 1. Mold. 1. coarda (de arc, de Instrument muzical): din strune scoate tin cdntec jalnic; 2. linie dreaptii: in strunci dreapid prin Stefan ma cobor din Cezar Ar..; 3. zabala la fraul calului: 4. fig. frau: gloata abia o finea in strunci sin sireag de dorobanfi OD. ; 5. franghie ce leaga partea dinainte cu

unei scoale superioare: student in Were, in medicine'.

mi. [Slay. sraufirr. a rade, a da la strung].

student m. cel ce urmeaza cursurile

studentese a. ce tine de studenti: apuciituri studenfesti. studentirne f. studentii din scoalele Mahe.

studih v. I. a se deda studiului; 2. a cauta sa Vie: a studio muzica; 3. fig. a observa cu atentiune: a studia pasiucea dinapoi a carultri; 6. umflatura de jur nile omenesti; 4. a Mirka pe din garb: tmprejurul unghiel [Slay. STRUNA, coarda]. a-si studia lectiunea. 11

adv. Intins: treaba merge .strunci. studiat a. 1. tficut cu lngrijire: tablou strunea f. Mold. capastru sau intin- bine studiat; 7. fig. afectat: gravitate

iatorul teicei.

strunealii f. Mold. lemnul cu care se

truneazii carul.

studiatei.

studios a. care iubeste studiul studiu n. 1 lucrarea mintil care cauta

www.dacoromanica.ro

- 623 -

stu

sub

sd Invete sau si aprofundeze un obiect; suav a. foarte dulce, foarte pldcue 2. orice lucrare preparatoare : a pune un vieafa noastrd trece ca suava mita Box,' project de lege la studio; 3. model de suavitate f. insusirea lucrufilor suave : desen: studiu dupd untied; 4. compo- suavitatea unui parfurn. suavitatea uzitiune de muzicd pentru studiu; 5. dife- nei melodii. sub prep. aratd 1. starea unui lucru rite grade de Invdtdmant: si-a terrninat In raport cu altul mai built: scdunel studiile. stud (stub) m. 1. plantS Intrebuintatd sub masd; 2. timpul: sub republicd; spre a lace mAturi si pentru acoperitul 3. fig. dependent& subordinatiune : a caselor (Arundo phragmites): stuful servi sub un otifer. [Lat. stra]. auba f. habits captusltd cu bland : suba creste din ademe ; 2. stufis: se ascunse copilul intr'un stuf de flori ISP. Oltenilor are un guler mare, care atArnd pe spate si care se tidied Imprejurul Ca[Cf. tufa]. stuffirie f. loc plin de stuf . stufdriile pultu pe timp rece. [Slay. fUBA]. subaltern a. si in. care este sub dedin Dobrogea.

stularia n. V. stuffs. pendenta altuia. stuiat n. 1. mod de a fierbe bucatele sub bibliotecar m. functionar sub-

Intr'un vas bine astupat; 2. mancare cu ordonat bibliotecarului. ceapa verde sau cu usturoiu. [It. STUFATO, subcomisar rn ajutorul comisarului. printr'un intermediar grec modern]. subdirector m. al doilea director. stufhi n. pddure de stuf, pdclure deasd. subdivide v. a divide ceeace fusese stub os a. 1. plin de stuf: peiduri stu- deja divizat. subdivizi(un)e 1. diviziuuea unei parti foase; 2. cu craci multe: porn stufos ; 3. des, Indesat: ochii scii sub gene albe dintr'un tot deja divizat. subiect n. 1. rnaterie despre care sestufoase Bor, stub n. Mold. V. stuf: printre stuhul vorbeste, se scrie: subiect de converce se mifcd iatd o luntre velndtoare AL. safiune; 2. eul cugetator, In opozitiune stulete m. cocean de porumb cu boabe. cu obiect; 3. persoand ce magnetizeadi ;

[V. tuleara 4. Gram. primul termen al unei propostup rn. 1. locuintd ficutd pentru cul- zitiuni: subiectul Pb predicatul. tura albinelor, de obiceiu din trunchitni subiectiv a. 1. Filoz. ce are raport de salcie si plop, din nuiele sau din paie la subiect, la eul cugetator: subiectiv e

rdsucite; 2. fig. putred de bogat: s'ar tot ce se petrece in mintea noastrd, face stup de bani. AL. [Serb. STUP. stAlp inn sufletul nostru; 2. se zice de soil(dupd. forma oblongd a stupului) ; v. ftiu- torii si de artistil care se preocupd mai beiu]. mult de impresiunile ce le face un obiect stupli f. Tr. 1. cAlti; 2. Banat: cali- decAt de obiectul luaus. n. tot ce este tate mai bund de clinepii. [Lat. srupAl. In interiorul subiectului, tot ce e subiecstupar m. cel ce poartd grija stupului. itul : subiectivul e fundamentul psiIi

stuparie f. 1. multime de stupi; stuparit n. 1. od. dare pe stupi;

2.

stupind.

2.

Mold. albindrit.

Icologiet.

subiectivism 13. pornirea scriltorilor p artistilor subiectivi. subiectivitate f. calitatea celor su-

stupi v. Mold, a sCllipa lei stupiau lbiective: subiectivitatea poetului. in sin. CR. [Probabil onomatopee (v. sublmoarti v. a subdivide. scuipà)]. sublnchiria v. a Inchiria o parte a stupid a. si m greoiu la minte. casei luatd cu chifie.

stupiditate f. 1. Hod de minte si de

subintelege v. a nu exprima, In vor-

sturluibat a. si m. Mold. spulberat: lurnea e plind de sturluibafi AL. [Ori-

subjonctiv n. Gram. conjunctiv. subjuga v. 1. a pune sub jug, a aduce

judecatd; 2. vorbd sau faptd stupidd. ibire sau scriere, tot ce avem In minte. stupina f. loc Inconjurat cu stuf unde subinfeles a. si n. 1. ceeace se subse tine albina vara. lintelege; 2. cugetat, dar nu exprimat. sturluiba v. Mold. a Innebuni: au subit a. ce vine pe neasteptate. II adv. sturluibat amdndoi AL. deodatd. gind necunoscutd].

la supunere prin puterea armelor; 2. fig. sturluibatic a. Mold. nebunatic: o a dornina prin forta morald : elocvenfa sturluibaticd i o lenesei de feta* CR. subjugd spirilul. sturz rn. pasdre din ordinul cAntdresublim a. 1. foarte Malt, vorbind de telor cu o came excelentd (Turdus pi- lucruri morale sau intelectuale spirit, lar.$). [Lat. TIMMS. (Cu s protetic): forma devotament sublim; 2. vorbind de lucruni: spectacol sublirn. I n. ceeace e sturz e abstrasd din plural].

www.dacoromanica.ro

sub

-7:

624 -

sub

mare si nobil In sentimente, In fapte virsubscripti(un)e f. 1. actiunea de a tuoase, In stil. subscrie un act ; 2. actiunea de a stibscrie sublimat ii. orice produs al sublima- pentru o &Rota de binefacere, pentru o tiunii: snblimat coroziv, substanta acra, publicatiune, etc.; 3. sum& promisa sau intepatoare, toarte veninoash, Intrebuin- platità de cel ce subscrie. tata In doze marmite ca antiseptic. subscris a. §i m. cel ce a subscris in sublimati(un)e f. operatiune chimich josul unui act. ce consta In volatilizarea unui corp prin subsemnia v. a subscrie, miflocul caldurei i apoi In condensarea subsemnat a. §i m. subscris.

lui prin racice: floarea de sulf se ob- subsidiar a. ce serva a sprijini un lufine prin sublimatiune. cru principal. 11 adv. In al doilea loc, In sublinik v. 1. a trage o link sub una al doilea rand. sau mai multe vorbe; 2. fig. a indica prin subsidiu n. 1. impozit scos In anuo inflexiune a vocii ca se dri importanta mite lin prejurari ; 2. ajutor tn bani. particular& unei vorbe discursul fu subsubsist& v. 1. a continua de a fi;

2.

liniat prin aplauze numeroase. a ramanea In vigoare: legea subsistd; sublocotenent m. ofiter imediat in- 3. a tali si a se intretine: a subsista prin ferior locotenentului. rnunca sa. submarin a. ce se aft& sub mare : subsistent a. care subsist&

plantei submariner. k n. corabie ce plusubsistent& f. 1. bran& i Intretinere: reste sub apa. pdrinfii ingrijesc de subsistenta cosubmersibil n. submarin ce poate pittor lor; 2. tot ce e necesar pentru Inpluti pe supratata apei, cufundandu-se tretinerea unei armate: serviciul .subsisnumai In momentul atacului In contra tentelor. ina micului. subsol n. partea unei case care e sub

subofiter m. militar de un grad in- parter. ferior sublocotenentului si superior caposubstantia f. I. ceeace exista prin sine ralului sau brigadierului. insus: substanfd spirituald; 2. materie subordinh v. 1. a stabfli o ordine de oarecare: substanta medicaid ; 3. partea dependent& dela inferior la superior; 2. a cea mai bun& mai nutritiva: substanta stabil] intre lucruri o or dine de dependent&

subordinati(un)e f. 1. ordine stabilit& tntre persoane si care face ch uncle depind de altele ; 2. dependenk unei persoane sau a unui lucru In raport cu altul. subordonat a. 1. supus altula ; 2. care depinde de o cauz& de un principiu.

parnantului trece in vegetate; 4. fig. ceeace e mai esential: substant a unui dis-

curs; in substanta, In rezumat, pe scurt. substantial a. 1. ce contine multa substanta nutritiva: aliment substantial; 2.

fig. plin de fapte, de Wel: opera substantial& I adv. In substanta.

subpimAntean a. suteran. substantiv n. Gram. vorba ce exsubprefect m. od. functionar public prima o flint& un lucru, o idee. Ins:arch:let cu administratiunea unei plbsi, substitui v. 1. a pune In Mc: a subazi directorul prefecturei. V. pretor. stitui o vorbet alteia; 2. Jur, a chema subprefectur& f. od. 1. plasa admi- pe cineva la mostenire In locul altuia ;

nistratA de un subprefect; 2, tunctiunea, locuink, biurourile subprefectului (azi, pretura). gubred a. fragil. [0 rigina necunoscura]. subret& I. 1. .ervitoare de comedic ; 2. femeie subalterna l intriganta (= fr. soubrette).

3. a se pune In locul altuia, substitut m. magistrat insarcinat de a inlocui la parchet pe procurorul general.

substituti(un)e f. punerea unei persoane sau a unui lucru In locul altuia. substracti(un)e f. scadere, operati-

une aritmetic& prin care se scade un m-

subroga v. Jur. a se substitui sir rzu urk mai mic dintr'altul mai mare. se subroge In drepturile creditorului. substrage v. a sadea dintr'un numk,

subrogati(un)e f. substituoune juri- a face o substractiune.

dica : plata prin subrogatiune. substrat n. 1. Filoz. ceeace exista Insubscrie v. 1. a-si pune semnatura In tro fiinta independent de calititile sale; josul unui act spre a-1 aproba ; 2. a se in- 2. bad' esentialã creierul e substratul datora, a da o sum& determinata pentru cugeldrii. o intreprindere, pentru o carte In /nun de subs(u)oar& f. Mold. V. subtioara: a fi publicata a subscrie pentru o sta- sci-i pun plumbul subsoard Poe. cu tud; 3. fig. a-st da consantimantul: a mdinile subsuori CR. subscrie la un proiect. subt prep. V. sub. [Lat. SIMMS]. subscriitor rn. 1. cel ce lea parte la o subterfugiu n. mijloc piezis i artifi-

subscriptiune ; 2. cel ce subscrie 0 polit& cios de a lest dintr'o Incurcatura.

www.dacoromanica.ro

- 625 -

sub

subtik v, 1. a face mai subtire; 2. fig.

sue

succin xi. chihlibar.

succinct a. si adv.. tn putine vorbe. a se refine: acurn iumea s'a subliat 'sachet a. Mold. rautacios, nebunatic: [Lat. *SSIITILIARE (din SUBTILIS)]. subtil a. I. foarte marunt: praf sub- par'cd esti suchet. [Cf. quirt].

til; 2. foarte fin sau delicat: shirt subtil; suci v. 1. a Invarti de mai multe 011 fig. argumentafiune subtild; 3. care pa- a suci un fir; 2. a invarti cu violent, trunde, se insinueaza usor: otravd sub- i-a sucit piciorul; 3. fig. a skarn: ma tile i; 4. foarte abil. suceste cum vrea; 4. a denature sensul: subtilitate f. 1. calitatea celor subtile; nu-mi suci vorba; 5. a se Intortochia.

[Slay. suirAn]. 2. fineta exagerata. subtilizh v. 1. a fare subtil ; 2. a rationa sucit a. I. Intortochiat; 2. fig. bizar. cu prea niultS subtilitate: 3. tam. a fura. sucitoare f. 1. manivelA; 2. Zool. subtioarh f. paxtea dedesupt a urna- (Banat) cap-intortura. rului la incheietura bratului. [Mold. subsucman (suman) n. Mold. I. postav soard = lat. sans SUB ALA ; forma mun- gros de lama alba: obiele de surnan alb teana sublioard a fost influentata de CR. ; 2. gheba de suman cu gaitane (haina subfire]taranilor din mun(ii Moldovel): cu susubtiratic a. cern subtire, man, cu opinci AL.; 3. haina groasa pur-

subtire a. 1. care nu e gros: afir sub- tata de taranii i tarancele din Ialomita, fire; 2. fig. fin: biografia subfire Em. ; Viasca, Buzau: s'a strdns la piept -de

3. delicat: obraz subfire. [Lat. SUBTILIS]. std sd crape sucmanul cel sdrenfuit subtirime f. Insusirea lucrurilor subtirl. depe chinsul [SP. [PUS. WISMAR!. zeghe (din suburbie f. mahala. turc. SUNMAN, dime mari de ale Turcomasubvention& V. a da o subventiune. nilor): cf pentru raportul logic, cioareci].

subventionat a. l m. care primeste

sucni: f. Tr. lust& [Serb. sexmo].

sucombh v. I. a nu putea rezista : a subventi(un)e f. 1. ajutor In bani; 2. sucomba durerii; 2. a fi Invins, a cadet; fond ce guvernul acorda spre a sustine o sub o putere covarsitoare: a sucomba Intreprindere sau o institutiune. dupd ani de luptd. subversiv a. care distruge: idei subsuculent a. ce are mult suc, care e versive. foarte nutritiv: bucate suculente. subzisth v. V. subsista. sucursalia I. stabiliment ce depinde sue n. I. zeama In carne, plante; 2. de altul identic. fig. ceeace e mai bun intr'un lucru. sud n. punctul orizontului opus notsucadh adv. Mold. atilt de mare (ge- dului. sticuland cu bra(ele paralel departate) sudalmfi I. Injuratura: zadarnicele-i are niate ochi sucada I te-am logodit suchilmi OD. Ring. SZIDAL014. o subventiune.

:

cu 0 avere sucadal AL. [Turc. WLTEADAR,

atat cat acts].

sud-est n. directiune situatd Intre S. si E.

sudit m. supus strain: am innecat un sucalfi f. 1. meg de depanat sulurile sudit AL. [It. SUDITTO termen introdus de asezate pe vartelnita: are sd-mi meargd consulii austro-italieni]. cum e sucala CR. ; 2. coarba dulgherului sudoare f. I. lichid sarat ce iese prin si tamplarului. [Serb. SURALO[.

porli pielii; 2. fig. munca, ostenealA ; 3.

[Lit. a Invarti sucala].

[Lat. SUDORRH].

suchli v. fig. a clan: il tot sucdliam nume de plante: sudoarea calului, Mold. sdoni dea cureie, ca sd-mi fac biciu CR. clarmotin; audoarea laptelui, captalan.

succede v. 1. a urma: ne succedern sudorific a. ce provoaca sudoarea generatii i ne credern minunafi Em. ; socul, bozul, leusteanul stint sudorif ice.

2. a reusi. sudue m. Mold. *Mau. [Rus. sunAza]. succes n. sfarsit fericit, izbanda. sudui v. a Injure, a dojeni (azi Mold.): succesiune f. 1. sir de persoane sau fi suduia cu aspre cuvinte OD. [Wig. de lucruri cari se succed fSrS Intrerupere small sau la scurte intervale; 2. Jur. transmisuduiturh f. Injuratura. terea unei mosteniri: succesiunea se desudum n. sumedente : hergheltile erau fereste sau prin lege sau dupd voinfa sudum de multe POP. [V. sodom]. omului prin testament; 3. bunuri trans- sudumh v. V. sodoml. mice: o succesiune bogatd, suduria f. lipire a dotia bucati de mesuccesiv a. I. care se succede fSrS In- tal. I1 Med. lipirea a dotia oase.

trerupere; ordinea succesivd a zilelor

sud-vest n directiunesltuatS !litre S.11V. m. lo-

.0 a nopfilor; 2. relativ la o succesiune : suedez a. ce tine de Suedia. drepturi succesive. cuitor de acolo .

A

suer n. V. pier.

succ.esor m. urmas.

L. Saineanu.- Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

40

- 626 -

sue

sug

suet rt. V. quiet. 9. fig. motor principal: el e sufletul asuferi v. 1. a rabda ceva anevoios: cestei intreprinderi; 10. termen de gina suferi foamed, setea: 1. a suporta gásie: sufletul tneu! [Lit. suflare, de unde cu rAbdare, a tolera : a suferi contrazi- spirit (c(. duh): termenif abstracti porcerea; 3 a incerca o dmere fizica sau mo- nese toti dela notiuni concrete (pentru ralti : suferd de stomac; 4. a simti du- locutiunea copil de millet, cf. stnonimul rere : a suferi in hicere; 5. se zice de vene(ian tio d'anema)1. lucrurile ce incearca o pagubh, o scadere: sufletile n. pl. Bot. 1. Tr, m'ingari-

grdnele au sreerit de secetd.

[Lat. sue- Orele; 2. (Banat). dedetel. suffetese a. 1. ce tine de suflet: fasi m. care suferA, cultdfi sufletesti; 2. moral: om cu to1. starea celui ce sufer5: tul sufletesc PANN. 2. durere, chin suferinte fizice, sufesufloiu n. unealta de suflat.

',ERRE]

sulerind a. suferinth f.

suflor m. cel ce suf15 actorilor rolul [Lat. SUFFERENTIA]. suferire f. suferint6: duper suferiri lor pe scen6 (= fr. souffle:1r). suflu n. (galicism) 1. suflare: suflul multe. tnima se 'mpietreste GR. AL. suferitor m. suferind (At ). crud al lumii ast sublet vestejeste BoL.: rinfe morale.

suficient a. I. indestul6tor: 2. fig. a- 2. fig. putere de inspiratiune : suflul geniului (=-- fr. souffle). suficientit I. 1. ceeace este de ajuns; sufoch v. a nàbusi. 2. fig. vanitate neroacifi, prezumptiune. sufocant a. nabusitor. sufix 13. silabli push" la sfarsitul vor- sufocati(un)e f. pierderea respiratiurogant, prezurnptios.

belor spre a le modifica sensul: omen- nii sau greutate mare de a respire. esc, omen-fe. sufragant m. se zice de un episcop sullit v. 1. a face vant, Impingand ae- ce depinde de mitropolit. rul prin gura ; 2. a se misca, vorbind de sufrhgiu n. 1. declaratiunea pirerii aerul agitat: vdntul sufld tare; 3 a res- sau vointei sale printr'un vot: in adopire mai ales cu anevoie: ce sufli asa? rn:7rue deliberante se numdrd sutra4. a Indrepta suflarea asupra (sore a atata giile; sufragiu universal, dreptul de a sau stinge): a sufla lurminarea, focal; vote atribuit tuturor cetatenilor; 2. fig. 3. a spune in tain5 : a sufla la ureche; aprobare: aceastd piesd a oblinut su, 6. a rani: i-a suflat punga ; 7. a aco- fragiile publicului. peri (it un strat metalic: a sufla cu aur, sufull m. Tr. Bot. sulfina. [Cf. ung.

cu aresint. [Lat.

sullare

f.

szr5rAl.

SUFFLARE].

1. actiunea de a sufla

sugaciu m. 1.

su-

care suge, vorbind de

flarea vOntului; 2. respiratiune: mi .s'a prunci si de puii de animale ; 2. fam. belly. idiot suflarea: 3. vieath, suflet: pdnd sugar m. 1. mid ce suge la alta oaie:

la ultirna suflare; 4. flint-A vie: toald 2. fig. cápriorul de mijloc al unei case suflarea s'a pus in miscare CR.: 5. po- t5rAnesti. por: foetid suflarea romineascd. sugar a. Tr. svelt. [Ung. suowa]. suflat a. acoperit cu un strat rnetalic: rnigaret m. planta cu florile albe-galbui, creste prin locurile pietroase (Teusuflat cu argint. sufflitoare f. una din tevile cimpoiului. crium montanum). [Diminutiv din susuffech v. a ridica Indoind : a-si so- gar, dupà forma-i ramfficatfil. sughtoare f. plant5 parazit5 ce creste fleca mdnecile. [81 sufulcd: dintr'un

lat. *sUrFOLLICARE, a face asemenea unui Male]. suflengheru a. (ironic) suflet (rsp.). (Sufizul engoro e tigánesc]. suflet n. 1. suflare: a alerga intr'un millet; 2. vieatit: a prinde la suflet, a-si

da sufletul; 3. principiu de vieata sf de cugetare, substanta spiritualA l nemuritoare: omul constd din corp si suflet;

printre frunzele putrede In pacluiile urnbroase

(Monotropa hypopitus). [Planta

suge arborii (in special pinii) In cari se incui135].

sughtor a. 1. care suge Inca: miel sugdtor; 2. ce soarbe: hdrtie sugdtoare. m. prunc: dela sugdtor pdnd la bdIran Bk.c. suge v. 1. a trage un lichid In gull aspirand: a suge -zeama poamelor; 2. a Inghiti laptele din tate: copilasul supse bine; 3. fig. a nutri spiritul cu: a suge patriotismul odatii cu laptele; 4. jam. IL

4. totalitatea facult3ti1or morale si intelectuale, caracter: suflet generos; 5. cugetare intirna ochii sunt oglinda sofletului; 6. partea moral3 a sufletului, constiinta, Inima om fard suflet, are a fi betiv: suge ca din ()aid; 5. a stoarce, ceva pe suflet; copil de suflet, adoptiv: a slei: suge fara. [Lat. SUOERE]. 7. 11111(5: nu vdzuse suflet de om; 8. suge4nite M. betty de frunte. sugel rn. 1. Mold. panaris; 2. Tr. un Indian, locuitor: oras cu 10000 suflete;

www.dacoromanica.ro

sug

627 --

sul

fel de urzicA (Lanium purpureum). [Teas suicid n. sinucidere. din suge]. sutler n. suierat: al nopfii yard cu sugera V. a pune In minte, a inspira : §uier viscoleste At, [Abstras din suieraj.

a sugera o idee.

sugestiune f. indemn bun sau rAu.

suieria v. 1. a produce un sgomot as-

cupt cu buzele ; 2. se zice de sunetul acut

sugestiv a. se zice de un lucru care al unor animale arpele suierd; 3. se sugereaza altele in imaginatiune. zice de orice sgomot ascutit, facut de sughit n. miscare convuls1vA a dia- un corp ce cutreera repede aerul: vantul

fragmei ce se face cu un tel de sunet ne- guierd; 4. fig. a manifesta dezaprobarea articulat. [Abstras din sughifil. suierand: a guiera pe un actor. ILat. sughiti v. 1. a scoate sughituri su- SIBILARE].

ghite intr'una; 2. fig. a duce dorul: a sughifi duper ceva.

[Lat. vulg. SUBOLLIT. TIRE = claw SINGULTIRE J.

suierat n. I. actiunea de a suiera gureratul serpilor; 2. sgomot ascutit: suieratul gloanfelor.

sugiue n. 1. Mold. un fel de carnat; suierkturà I. I. §uierat prelungit; 2. 2. pasta de nuci i zahar: acadele i dezaprobare manifestata prin stnerat. sugiucuri; 3. nuci Insirate pe o stoara 9 quiet m. susurul apei: suietul riului muiate In magiun sau in must beet cu [Onomatopee tcf. suvoiu).1. faina. [Turc. sunrue, carnat]. suieturfi f. suiet prelungit. sugruma v. 1. a strange de, gat; 2. suieturit f. taieturA In lungul urechii fig, a nabusi: a sugruma o rdscoald. (la oi). [V. suiut [Lit. (a apuca) sub grumaz; cf. sinonimul sui generis adv. special, particular vechiu-rom. si Mold, a sugu.sa, a apuca un miroa sui generis. sub gusa]. sui n. 1. loc ce merge urcand: greusugrumator a. si m. care sugruma. tattle suigului OD. ; 2. dina : nebun eine sugubat a. Mold. I. primejchos: lo- se urrd pe al muntelui suig. curile acestea sunt ugubefe Ca.; 2. suit n. Zool. catelu-painantului: guirautacios: veverifele ugubefe care sar fete scot capul la amiazi din gduri, ca sglobti OD. ; 3. glumet: brel ce om qu- sd latre la soare OD. [Onomatopee gubdt 1 AL. [Vechiu-rom. gugubdf, uci- dupa latratul sau ascot (M. *uiet).1. gas, criminal = slay. (ou)ssouniii, ucigas sank I. cei ce insotesc pe cineva din (v. sugubind), slabirea treptata a sensu- onoare: suita regelui. lui e analoga cu a lui bazaconie; accepsuitariu n. V. soitariu. tiunea de 4( glurnep rezulta din influenta virtu a. si m. subpre i Malt (vorbirid lui suguij. de oameni si de cai): en trupul uiu gi rtugubina f. 1. od. V. desugubina; elegant OD. [Origina necunoscuta]. 2. amencla pentru o crima pentru asuiu a. si m. Mold. ticnit, nebun: m'at ceastd vind a lor le au luat Pdtrascu ldsat de rdsul unui guiu CR. [Slay. sui. Vodd trei sugubini &Ire.; 3. azi, Munt., stang (lit. stangaciu, Inteo parte)]. bocluc, pocinog : a dat de sugubind ISP. suit& n. Mold. Tr. boald babeasca nu [V. degugubind: silaba initial& a cazut mita i ndglugd. [Vorba identica cu cc, prin contuziunea cu prep. del. precedenta : ht. boald sinistra lugui v. Mold, a glumi: uguef ti ori suiulgiu rn od. mester tantanar: ap .

fi-e intr'adin.s? CR. [Derivat din saga se aducea inainte pe fevi de suiulgi.

august, v. Mold, a gatui. [Lit. a strange [Turc. SUYOLDIT, (din so, a pa, si rot, canal)I

pe sub gusa (cf. sugruma)J. sujet n. subiect: nu vezi nimic alit suhkriu n. pesmet negru si tare pen- decdt sujet de rds NEOR. (= tr. sujet tru soldati. [Serb. sunuil, (din scar, uscat) J. sul n. 1. cilindru un sul de hdrtii suhfirie I. Mold. guturaiu. [Cf. Mold. 2 cilindru pe care se intasura urzeala s guhoiu = guvoiu; suhdrie, Insemneaza panza : sulurile rdsboiului de fesut (t. literal scursoare, raspunzand sinonimului nul pe care e adunat tortul i altul dincataroiul. nainte pe care se aduná panza tesuta) suhat n. loc de pasune (mai ales in 3. butucul sau grindeiul jugului. [Lat

camora Baraganului): and a fost sd

(IN)susumar, sulul stativelor].

sulk 1.1. ac lung si gros de care se serclued viteti la suhat CR. [Serb. SUVAT, vesc cismarii; a pune cuiva sula in coaste, pasune la mante]. sui v. 1. a merge de jos in sus: a sui a-1 sili de a face ceva ; 2. Zool. pietrai

scara, munte/e; 2. a se ridica: a se sui (dupd conformatiunea-i). [Lat. WOOL a in trdsurd; i se sui in cap; 3. a se ri- sulac m. crap slab si lungaret (ase-

menea unei sule). sular n. cusatura rarti: gular de briisuian m. cArucioarA de munte cu roacinar. [Origina necunoscutal. tele mid. [Cf. suiu, subtireL dica la o surna oarecare. [Lat. SUDIRE].

www.dacoromanica.ro

sul

sun

628

sultfinieli f. 1. un tel de hora a 01suleinli f. Mold. V. sulfinS: miros de ranilor din Muntenia; 2. pl. Bot. consulcind care patimile alind AL.

suleget a. Tr. svelt, dace: degetul duru-Doamnei.

sultanin a. imperial, de cea mai buna suleagedu (Dosofteiu): origina necunos- calitate: stafide, borne sultanine.

suleget al zinei Cosmic. [Vechiu-rom.

sulunar n. V. sulinar. sulemeni v. a da cu suliman. sunlit 1. 1. total ce rezulth dintr'o adu. ouler m. Mold. cel ce insala in carti: rune; 2. cantitate de bani: stand mare; suler viclean AL. [Rus. strtraid. 3. totalitate: suma bunurilor si a releoulerie f. Mold. Inselatorie In joc: lor; 4. mare numar, multime: o sumd cutal.

umblau cu sulerie NeOR. de oameni. [Lat. sumua, printr'un intersulete m. carambul de sus al carului. mediar slay; sensul 4 e familiar si vechii limbi (v, surnedenie)]. sulf n. numele stiintific al pucioasei sumileo n. Mold. suman mic pentru

[Lit. sul mid].

suliat n. sate ce rezulta din combi-

copii.

narea acidului sulfuric cu o bud: sulfat suman n. V. sucman. de calce. sumar a. scum expunere sumard. sulfatara 1.. V. solfatara. n. extras: surnarul unui discurs, uJlinã I. plantd nurnita i molotru, sumbru a. sombru: cdrid norii cei ale carii flori galbene muositoare se pun negri par sumbre palate En. printre rule pentru a le pariuma (Melisumedenie f. multime: ntata sumelotus)]. Mold. sulcind: oligina necunos- denie de vire ISP. Iperivat din sumer cu cuta]. un sufix analogic (cf. prapddenie)]. sulfur& 1. compus chimic din sulf sumes a. suflecat: cu mdnicele suun metal: suburd de plumb. [V. sumete]. suliunt a. se zice de un acid format mese. sumet a. V. mint: ea vine sumeatd prip combinarea sullului cu oxigenul: in fata collo,- AL. acidul sulfuric sau variolul e o vio- sumete v. a indoi ceva prea lung: a sulentd otravd. mete mdn-cele, poalele. [Lat. sumrurrear]. Ii

sulfuros a. ce tine de natura sultu-

sumeti v. a se semeti: Tdtarii su-

ousele unei case taranesti; 3. Zool. sulac.

sunat n actiunea de a suna. sunitoare I. Manta cu flod galbene

lui: apd suljuroasd; acid sulfuros, for- mefindu-se in nurndrul lor Bram. mat prin cornbustiunea sultului in aer. sumptuar a. relativ la cheltuieli: legi sulger m. V. sluger. sumptuare. sulgiu n. ocl. dare pe laptele vacilor: sumptuos a. miret, luxos : ospdf sumsulgiul pe vaci, gostina pe oi, dese- ptuos. tina pe stupi. [V. sulgert sumutã v. a asmute: nu-ti sumufa sullthrut n. Mold. iemn lung si gro3: cdinele PANN. [Lat. surety-mast tale urt sulhariu de fag CR. ICt. sdlhaj. sunit v. 1. a da un sunet : sund co. suliman n. 1. dres pentru tatd: pia- drul de stejar En ; 2. a scoate un sunet, tra sulimanului sau piatrd band pen- a cairn: a suna din trdmbitd; 3. a atru fOcut alifie de obraz CR.; 2. planta nunm prin sunete : a suna alarma; 4. a cu florile obisnuit albastre (Ajuga gene- avea un Inteles: coprinsul scrisorii sund vensis). rum soarmEN, lit. alseuic]. astfel; 5. a merge vorba, a se 150 yessulinar (sulunar) n. 1. Tr. lemn gros tea: se sunase prin tdrg cd plecase. -at un sul de car; 2. pL (Dambovita) te- [Lat. &DRAWS].

sulita t. 1. arma de impuns (purtata

azi de cavalerta grea); 2. interval de ll,s ale aril foi par ciuruite de gaurele nenuare: cdnd soarele era de cloud suliji marate ( Hypericum per foratum): cu unt pe cer E14.; 3. jig. vorbá Intepatoare. de sundtoare se vindecd rdni, tdieturi, oameni ce se luptei cu retoricele su impunscituri. [Alteratiune populard din lifi En. [Slay. SULITA, lance].

lat. SANITORIA].

sulitaq m. lemier.

sunator a. care MOS; bani sundtori, in opozitiune cu hdrtia-monedd. ouncii f. pulpa de porc atumata sultan-mezat n. mezat domnesc care sarata: furred de Praga si de Westfalia Sultan m. titlul Imparatilor Turciei

ad, al Hanilor tataresti. [Turc. sOLTAN].

e (Urea In Divanu/ taril (numit

i

p.

cochii- [Netric. SCHINICEN, printr'un intermediar sa-

vechi): mosia .Postelnicului pe care a sesci. sunet n. 1. ceeace loveste simtul aucumpdrat-o dela sultan-mezat Fir- [V. rnezat].

zului: 2. sgomot muzical ce poate fi no.

Sultana f. sopa Sultanului; Sultana tat: in sunet de fanfare trece oastea liii intreagd En.; 3. (arhaic si solemn) Validea, mama Sultanului (Fn..).

www.dacoromanica.ro

- 629 -

sun

sup

räsunet: se stinse cu sunet pomenirea inainte cu sec e semn rim); 3. fig. mice Bathorescilor Bk.c. [Lat. somrus].

exces de exactitate.

sunt v. 1. Intrebuintat ca auxiliar pen- supeu n. cin5, mai ales dupS miezul tru formarea verbelor pasive: sunt ldu- noptii (--= fr. soupe).

dat; 2. a exista: asta nu este; 3. a a- supierii f. vas In care se sera supa. partine: cartea este a Inea; 4, a fi ori- supin n. Gram. forma verbului echiginar: este din Braila; 5. a se afla valentA cu un substantiv verbal. Slatina este pe Olt. [Vechiu-rom. sant suplanth v. a face pe cineva st-si

= lat. sum (a treia p.rsoanA a pluralului luatA ca singular)]. V. fi.

supat v. a cina tarziu noaptea (=- fr.

souperl

piara creditul, favoarea, autoritatea, pozitiunea t a-I Inlocui.

supleant m. loctiitor de judeator.

supleantä 1. functiunea supleantului. supà f. bulion pregAtit cu legume sau suplement n. 1. ce se clA spre a sualte ingrediente (= fr. soupe). plini si uneori ce se chi pe d'asupra supapia f. capac Inteo pornpa sau suplernent de salariu; 2. ce s'adaoga la masinA ce las aS treacti un lichid ori un carte stye a suplini lipsurile: suplernent gaz, dar le Impiedia. Intoarcerea; supapa la un dicfionar; 3. foaie adaosa la un de siguranta, ce se deschide dela sine ziar din cauza abundantel de materie.

spre a lAsa aS treaa aburul, and pre- suplementar a. ce sera de suplesiunea e prea puternia i e pericol de rnent : credit suplementar. exploziune Intfun cazan. supletiv a. care completeaa. supira v. 1. a irita cu vorba sau cu suplich v. a ruga cu supunere, cu fapta 2. a lua In nume de au, a se ma- saruintA. nia; 3. a importune; 4. a bAntui, a de- suplica" f. cerere de gratie, de favoare. vasta : nu curnva se temeau ca Polonii suplicant m. cel ce suplta. set supere Ardealul atr.c. [Lat. SUPERARE,

supliciu a. 1. pedeapsA corporalA grays a covArsi (luat In sens peiorativ : cf. esp. ordonatii de justitie: popoarele civilisobrar, a importune)]. zate au suprimat supliciile ; ultimul susupäricios a. care se suparA lesne. pliclu, pedeapsa cu moarte; 2. fig. ceeace supilrare f. neplAcere, necaz. cauzeaa o mare durere fizia sau moral&

supfirat a. ofensat, mAniat. suplini v. 1. a acilloga ce lipseste; 2. suplirfitor a. care educe supArare. a Inlocui pe cineva care lipseste: a susuperb a. 1. mAndru; 2. maret: pei- plini pe uri-profesor; 3. a repara lipsa: zaj superb. vitejia unei armate suplineate numdsuperfetati(un)e f. prea mare abun- rul. dana. suplininta 1. 1. functiunea suplinito-

superficial a. 1. care e numai la su- rului; 2. loc de suphnit: sunt trei supratata: pdturi superficiale ale pielii; plininte vacante.

care s'opreste la exterior, ce nu suplinitor m. cel ce suplineste o funcaprofundeazA : spirit superficial. tiune In lipsa titularului. superficialitate f. caracter superti- suport n. 1. ceeace sustine un lucru 2. fig.

tO obiectul pe care se reazimS; 2. fig. superfin a. fin Intr'un grad superior: reazim, protectiune. hartie super find. suporth V. 1. a rezista : nu suport superfluitate f. ceeace este superfluu. frigul; 2. a suferi cu abdare: a suporta superfluu a. 1. care e prea mult : defectele cuiva. cheltuieli superflue; 2. nefolositor: resuportabil a. ce poate fi suportat. grete superflue. supozh V. a presupune. superior a. 1. care s'aflA d'asupra : supoziti(un)e f. presupunere. etaj superior; 2. fig. care e mai presus supraabundantii I. prea mare abunde ceilalti prin talent, merit. danta supraabundanfd de proviziuni. superioritate 1. tnSlime, autoritate supraarbitru m. arbitru numit pe mat presus de ceilalti. langa ceilalti. superlativ a. si n. Gram. care ex- suprafatal f. 1. Intinderea unui corp prima o calitate In gradul cel mai Malt. solid considerat sub raportul lungimli si

c al.

superpune v. a pune un lucru peste lArgimii; 2. partea exterioarA a unui corp; 3. mg. exterior, aparentA : a se opri la superstitios a. plin de superstitiune suprafata lucrurilor. superstiti(un)e..1. 1. credinta fala supranatural a. 1. care e mai presus

altul.

Intr'ale religiunii: superstifiunea naate de puterile naturel; 2. ce nu se poate cudin ignoranta ; 2. practicA superslitioasi, noaste prin ratiune, ci prin credina: ade-

eres; *uperstifiuni populare (ex. a ieii var. supranatural; 3. fig. extraordinar:

www.dacoromanica.ro

- 630 -

sup

sur

geniu supranatural. 0 n. ceeace este su- pus ddrilor. 0 m. 1. cel supus autoritätii pranatural.

unui Donm, rege, impArat ; 2. supus strAin.

supranume n. nume adaos la cel sur a. Mold. I. cenusiu: lupi suri ies dupe!' pradd AL.; 2. se zice de un cal cu supranumerar a. care e in Mari de pArul amestecat negru cu alb sau arginnuminul fixat; amploiat supranumerar. tiu; 3. arunt: aunt cu capul sur AL.; supranumi V. a da un supranume. 4. fig. strAvechiu vremi apuse, sure propriu: Mihaiu Viteazul.

supraom rn. erou (termen imprumu- Ex. [Serb. suRl.

tat din filozofia lui Nietzsche).

urà f.

clAdire massivA sau usoarA

suprapune V. a pune un lucru peste pentru addpostirea recoltei si a nutretualtul. rilor peste iarna. [Sas. SCHYRE (nernt. suprataxit f. taxi adaosi. Schauer)]. suprausnan a. mai presus de oar, surAde v. 1. a zAmbi, a rAde fArA sgosub raportul fizic si moral: putere su- mot, numai printr'o miscare wadi a gurei si a ochilor; 2. a prezenta un aspraumand. supraveghea v. a veghea cu aten- pect plAcut: aceastd afacere imi sutiune I autoritate. rdde; 3. fig. a ft favorabil: norocul ii

supraveghetor rn. cel ce suprave- surdde. [Modelat dupA fr. sourire]. surAs n. rtis tAcut 1 linistit. supraveni v. a veni pe neasteptate. surati 1. 1. titlu ce-si dau fetele

gheaza.

et

supravietui v 1. a farnAnea in vreat5 femeile dela tara; 2. prieteng tank& [Fordupti alt cineva ; 2. a trai dupà o pier- matiune paralelA cu fdrtat]. dere: el supraviefui rush. surcea f. aschie. [Lat. "SURCELLA = SURsupravietuire f. 1. drept de a suc- CULUSI. surehidealii f. 1. lAsare pe jos a ulticede cuiva dupA moarte; 2. datinA ramului arsic; 2. fain. bAtaie. maul din strivechime. supravietuitor a. care su pra vietu- surchidi v. a trage o bAtaie: ra mustrat j Va surchidit. [Metaforfi luatti din ieste. suprem a. 1. care e mai presus de jocul In arsici: origina necunoscuta]. surd a. I. care nu poate auzi sau aude toate autoritatea supremd; fiinta supremli, D-zeu; 2. ultim o luptd supre- ráti ; 2. fig. care nu vrea s'asculte, neinduplecat: a rdmas surd la rugdminfile me"; ora supremii, moartea. suprematie f. superioritate nlai pre- mete: 3. putin sonor: sgomot surd. [Lat. sus de toti ceilalti; a pretinde la supra- sesousl. II m. cel lipsit de auz. mafia in arta. surda adv. in zadar: schii pierzi suprimA v. 1. a desfiinta: a suprima surda vreme Rom

un impozit, un ziar; 2. a face sA dissurdinii f. ceeace se pune la un inparkl: a suprima on act; 3. a trece sub strument de muzich spre a-i slabi sunetul: ticere: a suprima sfdrsitul discursului. in surdind, In thin& supt a. 1. sorbit; 2. fig. sleit: supfi surdo-mut m. cel lipsit de auz si de de necazuri TSP. n. I. fapta de a suge; graiu. 2. (ironic) betie: impodobit cu darul surduc n. coastfi rapoas l foarte piesuptului CR. troasA : ma usuc ca frunza 'n nuc, ca supune v. 1. a aduce la ascultare, sub iarba depe surduc POP. [Turc. SURDUK, puterea cuiva, a invinge: a supune pe potecA Ingusta intre doi muntil. dusmanii sdi; 2. a propune la judecata surduca (de a) I. Tr. joc de COO cu cuiva: a supune o chestiune unui a- mingea. [OriginA necunoscuta mic; 3. a se preda: dusmanul s'a su- surduma, n. I. Bot. sfoiag ; 2. erup. pus ; 4. a nu se impoirivi, a se conforma tiune pe cap la copiii de tat& [origina nema voiu supune deciziunii. [Lat. SUPPO cunoscuth].

surexcith V. a cauza o surexcitare. surexcitare f. 1. augmentare excesiva pune; 2. dispozitiune de a se supune, a energiei vitale intr'un organ; 2. iritademonstratiune respectuoasS; respect: a tiune bolnAvicioasii. surghiun (surgun) n. I. exil: tu pus vorbi cu supunere. gupurl v. Mold, a se strecura ma su- in Ian fun i trimis surghiun OD. ; 2. puresc pe unde pot CR. [Originà necu- exilat, in exil: clucerul era primit surMIRE].

supunere f. 1. actiunea de a se su-

ghiun la Snagov GHICA; 3. fig. pArasire,

noscutA].

supus a. 1. dispus s'asculte: copil su- napustire: da eu dobei oiu da surgun pus; 2. respectuos; 3. care e sub depen- POP. [Turc. sculpt-ix, exilat], . dentfi

supus legilor; 4. expus: supus

surghiuni (surguni)

v.

1.

a exila:

boalelor, morlii; 5. dator a suporta su- mai bine surghiuneste-md Fa.. ; 2. a pro-

www.dacoromanica.ro

- 631 -

Sur

sus

efurubui v. 1. a. intoarce surubul; 2. fig. a mestesugi: o surubuesti i o insurghiunie f. surghiun: osdndità a torci cum iti vine fie la socoteald Ca. surugiu m. postalion: intrd in curte trãi aici in surghiunie POP. surguciu n. 1. penis Impodobit cu opt cai cu doi surugii GHICA. [Turc. sediamante la o cãciulã domneascd : in neoji]. fruntea-mi sa luceascd surguciu ca o ourui v. a curge in siroaie: ii surue stea AL.: 2. Bot. nemtisori de gradina. sdngele. [Onomatopee (v. stroiu)1. Eutrup n. I. bucata de lemn Sau fier, [Tine. SOREILla, egretal fasonat in spirala si care se baga inteo surgun n. V. surghiun. suriu a. ca parul sur deschis (vorbind gaura de aceeas marime; 2. fig. artificiu: de cai). umblatt cu surupuri. [V. surub]. surlit 1. 1. soiu de flaut cu sunet assurupar m. fig. siret, subtil. cutit: incepurd a suna din tobe si din surupelnifa I. masind de tras susurle OD. ; surlele sd cdnte i tunul sd rupul. surzenie f. pierdere sau scadere mare detune AL.; 2. ratul porcului. [Bulg. SURL A scrie: teama de a fi surgunifi pela mcl-

ndstiri AL.

(chn turc. SURNA): sensul 2 dupa asema- a auzului. surzi v. a se face surd. [Lat. SURDESCEREI. narea tormei).1.

surla t. Mold. 1, adiipost din pan In-

surzime 1. starea celui surd.

conjurat de stuf in mijlocul cdruia se face sus adv. la o mare Inaltime: mai sus; cotlon si se fierbe urda ; 2. pl. tand.ari Cel de sus, D-zeu. [Lat. susun[. 11 int. de de brad fungi cc se bat In peretii case imbArbdtare: sus inimile I n. partea inainte de a se lipi. [Origin& necunos- de SUS, inaltime: in susul apei. cutal. sulii f. matca unui registru cu chitante surlith I. V. Bonita. (= tr. souche). 11

surmenaj n. exagerarea muncii fizice visa I. caudal-a de brad lung& ce se sau intelectuale (= tr. surmenage). bate pe peretii bordeiului Inainte de a se surogat n. substanta ce poate fi sub- lipi. [Ct. Tr. sisd, sindrila]. stituitit alteia : surogat de cafea. susaiu m. plant& laptoasa ce place

suroiu n. V. qiroiug fdntdnd putu- vacilor (Sonchus arvensis). [Origind neroasd imputd la vale toate ale ei su- cunoscutd]. susan in, 1. gen de plante oleioase roaie GOLESCU. surpia v. 1. a dobori, a rasturna: co- originare din Orient, semintele lor se pun

paci rosi la rdddcind si casele vechi pe covrigi si din de se lace un uleiu ce

se surpd ; 2. fig. a distruge: a surpa ba- se consuma ca i untdelemnul (Sesamum zele societdtii. [Vechiu-rom. surupa = indicum); 2. prajitura lunguiata din zahar sau miere, sare de lamaie, nuci si lat. "SURRUPARE (din RUMS, stanca)].

surpat a. ruinat.

susan. [Turc. susAu].

surpfiturit f. I. mina; 2. hernie: iarba suganek f. V. 9319anea incdrca o surptiturei. susanea POP. surprinde v. 1. a prinde pe neastepsusceptibil a. 1. care poate primi tate : a surprinde pe holi; 2. a sosi far& modificari: pasaj susceptibil de di ferite veste: viscolul ne-a surprins in cale; interpretdri ; 2. tig, care se ofenseaza 3. a mira foarte: aceastd cure l'a sur- lesne persoand susceptibild. prins; 4. a insela, a abuza : a surprinde susceptibilitate f. 1. dispozitiune de

buna credinta cuiva; 5. a obtine prin a contracta boale; 2. fig. dispozitiune de viclenie: a surprins consimtirea mea

a se ofensa prea lesne. suscith V. I. a face sfi raised, s'apara , surprindere f. 1. actiunea de a sur- 2. fig, a provoca : a suscita dezordine. prinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar qugemlii f. Mold. 1. bucata ingusta si iacut pe neasteptate. lunga de pamant; 2. Idsie lung& de piele surprinzator a. I. care cauzeaza sur- pentru opinci. [Origina necunoscuta]. prindere; 2. uimitor. ouqlet n. V. sislete.

fr. surprendre).

surprizi t. surprindere: ce surprizi ! suspect a. I. care e banuit si care Ar.. (= fr. surprise). merita sa fie; 2. de care trebue sd ne surtuc n. Mold. redingota. [Rus. stun- ferim.

TuKCI (din fr. surtout)].

surtucar ni. tarn. burghez.

suspendit v. 1. a intrerupe, a remite cu altd ocaziune: a suspenda sedinta

tpurub n. Mold. 1. V. surup; 2. fig. car- pentru cinci minute; 2. a interzice cuiva cioc: asa e cd mi-o intors surubu? AL.; exercitiul functiunii sale: a suspenda pe 3. morisca : mama sd ne-facd cafe un 11. tin magistrat. rub doud prat cap CR. [Nernt, SCHRAUBE].

suspendat a. I. atarnat in aer: gra-

www.dacoromanica.ro

- 632 -

sus

:ma

dint suspendate; 2. intrerupt: lucrciri varii cu 30 tunuri GHICA. [Turc. suvARt. suspendate ; 3, interzis, scos din func- calaras].

suveicii f. 1. unealta tesatorului, In suspensiune f. 1. actiunea de a sus- forma de luntre, cu care se trage batdpenda i starea celui suspendat; 2. ince- tura printre firele urzeln; 2. undrea de titme.

tarea momentana, Intrerupere; 3. interzi- irnpletit navodul; 3. lig. iute ca suveica.

cere temporard: o suspensiune de trei [$1 suvelnita = slovean suvALNITA]. luni. suvelnita 1. V. suveicit. suspensiv a. fur. ce suspendS, ce o- suvenir /I. 1. amintire: mdrefe supreve efectul : apel suspensiv.

venire din vremi ce au incetat OR. AL. ;

suspin n. 1. respiratiune mai puter- 2. pop. dar spre aducere aminte. nica si mai lur]S decat cea obisnuita; suveran a. I. care e Investit cu au-

tcnitatea suprema : domn suveran; stensuspink v. 1. a scoate su3pIne; 2. fig. gul inainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecti In ultimul resort: Curte a dori cu ardoare. [Lat. SLTSPIRARE]. 2. un tel de geamat. [Lat. suspuauld.

guittar n. V. qistar. sustiitor m. cel ce sustine. sustine v. 1. a tinea pe dedesuM: temelia susline clddirea; 2. a mentine cu solid:tate: oasele susfin cdrnurile; 3. a face sa subsiste, a num: a susfine o famine; 4. a ImbirbSta: a susfine curajul cuiva; 5. a rezista energic: a susfine un atac; 6. a apara cu argumente: a susfine 0 cauzd; 7. a afirma: susfin ed..; 8. a se sprijini unul pe altul. [Modelat clupa fr. soutenid.

suverand; 3. extrem: un dispref suveran. II m. 1. cel ce poseda autoritatea su-

inselaciune : a sustrage acte; 2. a pre-

suvulcat a. suflecat, sumes. [Din su-

prema: monarh, potentat; 2. moneda de aur engleza, numita l livrà sterling& suveranitate f 1. autoritate supremS: in republici suveranitatea epergne na-

fiunii insds; 2. Intindere de tall sub

dependenta unui suveran. quvitit f. I. fasie Ingusta i lunga: vilci de piimant; 2. vita de par. [Cf. bulg. sEvITA., altital.

Ituvoiu n. torent. [Termen de origins

sustinut a. se zice de stilul Malt si imitativa, ca i variantele sale ( §-tofu, 0voiu), indicand susurul apei l curgerea-i nobil (CAR. = fr soutenu). sustrage v. 1. a lua prin dibLie sau soptitoare (cf. quiet)].

zerva de: a sustrage pe un culpabil fn/ca: v. suflecd].

suzeran m. cel ce poseda un feud, de etuqugaie f. Zool. Tr. cilihoiu. [Corn- care depindeau alte feude. suzeranitate f. calitate de suzeran. pus din su-su! strigatul buhei, i gate].

dela pedeapsd.

ttugui v. a sopti: frunzele susuiau.

[Onomatopee].

"gab m. Zool. libarch. [Nemt. SCHWABE].

svác f int. indica o precipitare in apa:

susur n sunet lin si confuz: un su- svdcl intr'un clondir ISP. [Onomatoped.

svileni v. 1. a palpita : znitna-i svdcsusurit V. a murmura, a freme. [Lat. neste tare Es.; 2. a se bate, vorbind de SUSURRARE]. tamplele capului, muschii; 3. se zice de gurs,ia n. Munt un fel de bora WA- o pusca al carii strat izbeste umbrul and neasca (insmita de chiuituri ce imita ti- se descarca. [Cf. svdc11. petele buhelor: su-su-su0 svAcnitura f. 1. bataia inirnel; 2. junqut a. Mold. ciut (de coarne): mica ghiu. sutei de un corn. [Serb Sur]. svadi f V. :dada: a valuritor svadd EH. sur de apd ISE.. [Lat. susurfaud.

sutä num. 1. numar ce contine de zece svaiter m. cascaval de Svitera. [Nernt. ori zece; 2. nurnar mare : fi-am spus'o scriwurzsR(xIss)]. de o sutd de ori. [Slay. si:rro (unicul nusvfinth v. 1. a usca la vant: lanul ce meral romanesc de origins straina)]. 'n soare se stninteazd fumegolnd AL.; sutas rn. mai mare peste o suta. 2. a seca: pldnse de li se svdnta lasuteran a. 1. care e sub Omani; 2. crimile ISP. ; 3. fig, a strica, a praparli: fig. ascuns, tainic: manopere suterane. iepele asvdrliau din copite de svdntau suterank f. Mc boltit sub pAmAnt. unde loviau ISP. [Lat. *EXVENTARE (din

sutime f. a suta parte. sutura f. Anat. incheletura oaselor

VENTUS)]

svântat a. uscat.

svantih m. Mold. stant: svantihi ford suvac n. Mold. undrea cioblineascS. bortd i galbeni netdiati AL. [V. suveicd]. svãnturk v. V. vfintura. [Lat. Ex yescraniului,

suvalu n. V. sevaiu: anteriu de su-

vaiu alb NEOR.

TULARE].

svânturat a. si m. aventurier : o mice,

suvariu m. calaret turc: 15,000 su- oaste de svdnturafi AL.

www.dacoromanica.ro

svá

-633

svAnturatic a. sburdalnic. svApitiat a. neastAmparat, nesocotit

tab

scd): un svart cu cognac fin CAR. [Nemt. SCHWARZ, termen introdus de chelnerii aus-

[Lit. inflacarat: v. vapaie]. triaci]. svArl int. indica tuteala repeziiii. svecli f. Mold. V. sfeclii. svArcoli v. a se suci, a se sbate de dusvelt a. subtire de talie ; fig. palmii rere : se svdrcoleste ca un farpe. [Cf. slo- 'nalfd sveltele lor trunchiuri En. vean svalerr, a suci, l ocol (ct. rotocol)]. - svichiu n. V. slichiu. svoani f. svon: la irnpardfie strapsvArcolire f. 1. incolacitura ; 2. con-

nicd svoand s'a /cleat CR. svArli v. 1. V. asviirli : (Lesii) svarl svocoti v. a svAcni tare (vorbind de armele 'n vazduh At, ; 2. (de cai) a da inima). [Cf. svdc fj. din picioare. svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svarluga I. cel mai raspAndit pe#e svonuri AL.; svon de vorbe omenefti En.; din tart a carui coloare variazt duo& apa 2. fig. opiniune publica asupra cuiva : in care traeste (Cobitis taenia). [$i var.- umbld svonul... [Slay. ZVONO, clopot (soluga: probabil derivat din svdrli: peste maneste : mai intAiu sunet de clopot, apoi ce se agita mereu (cf. sinonimul fold)]. sgomot confuz): cf. invers., cloporl. svart n. cafea neagra dupa moda eusvoni v. a se raspandi svonul : se svoropeana (In opozitiune cu cafea turcea- neste cd a plecat. vulsiune.

T m. a doutzecea litert a alfabetului; cdnd 15 tabere din Cansidntinopole capata un sunet usor sibilant, nand in cdmpiile Dobrogei BILc. [Slay. TABORa analog lui ts: Oran, Want. tAbAras m. soldat din tabara: nunfa I Mold. int. de rnAna t boul (din stanga) : tasi alefi din tdbaraqi Pop. fa! mai Prion! AL. [Onomatopee]. tAhArci v. Mold, a ridica cu greu o tabac n. 1. tutun pulverizat de tras pe na I ; 2. Tr. tutun. [Ung. TORAH, (II. duhan)]. povara In spinare: teibarcesc sacul cum cu sedila,

tahac m. tabacar: ulifa tabacilor. pot CR. [Os igint necunoscutal. tabArl v. 1. a aseza tabtra: ostirea

[Turc. TABBAR].

tAbicar m. cel ce tabaceste piei sau tabard la munte ; 2. a da naval:5, a ataca on scalar tdbdrise un bdiat CR. ; 3. a tibicAreasca f. un fel de joc in carti veni cu gra mada furnicile tabard la

le vinde deja tdbacite.

(obisnuit de tabacari): tabaccireasca sau concina CR. tAbAcArie 1. meseria tablicarului ; 2. locul unde se tabacesc pieile. tAbAcealA f. actiunea de a tabaci rezultatul acestei actiuni. tabacherA f. cutioara de tabac. [Serb. TABAKERA].

tibia v. 1. a prepara pieile cu acid

stejar ; 4. fig. a starui: au tdbarit cu

tofu pe dansul. [Tras din tabard: ter-

men primitiv militar cu sensul generalizat].

tabelà f. tabla. tabelar e In forma de tabela.

tabernacol n. chivotul legii, la vechii Evrei.

tabet n. V. tabiet.

tabie f. bastion, reduta: acolo ridi tanic (spre a le face solide l imperrneabile); 2. (ironic) a snopi In bataie: lupii card Nernfii o tabie intre riu si sat indatd ii ( caprei) tabdcird pielea P.iaa ; Bite. [Turc. TABIA]. tabiet (tabet) n. 1. maniert, caracter: 3. fam. a uza: ia tabacit gingiile. tithficit a. 1. imbibat cu acid tanic : tineri cu tdbieturi AL.; 2. deprindere reopine* tObOcite ISP. ; 2. de o coloare gulate i comoda, apucaturt (bunt sau oaches-galbuie: piele tabacltd. rea), narav: de trei luni actin; afi dus taban n. Mold. I. adaosul interior la una cu bencheturile

ar fi vreme

taloa Inchltimintelor ; 2. scAndura lunge poate de a vd mai schimba subtire din care se fac plute. [Turc. AL.; 3. gust, pofta stliptnului: a veni la TABAN, talpa i scAndura]. tabet (frlold.):4l n special, con'ort (dupa taban n. fier sau WI de prima cali- moda orientala); a-si face tabietul, a bea tate: cu pala de faban plind de sdnge cafea vi a fuma din ciubuc, sezAnd tur&km [Turc. 'MBAR, un fel de otel de Da- ceste: cent cafea si ciubuc, iar chum;

man]. ce-si Mai tabietul... I5L. [Turc. TABIAT, tabArA f. 1. War: a aseza, a ridica fire, calitate Innascutii, temperament, distabdra; 2. ceatd numeroasa: locustele pozitiune (bunt sau rea), bunul gu3t1. merg in tabere; 3. sta(iune militara : fdtabin n. od , un tel de tafta: 0 sucnii

www.dacoromanica.ro

tab

- 634

tkc

de tabin. LIt. TABI140, printeun intermediar tab& n. interzicere superstitioasS la polon]. popoarele fetisiste: vorbS admisA in folk-

tablk I. 1. masa phicintarilor si a ra- lor pentru orice inter dictiune. hagrilor: o tabla rotunda si inciircata fabuet n. Mold. I. sac cu merinde:

cu covrigi, simifi, pliicinte AL.: 2. tavA cu tabueful in spate CR. ; 2. tam. scurt

mare pAtratà: mergefi de gdtiti tabla- gi gros (ca un tAbuet). [Rus rosoterS, sac de proviziuni]. lele cu dulcefi Ar.. [Turc. puma tabula rasa f. tablit pe care nu e nitablk f. 1. placa de metal sau de piatrA pe care se poate grava o inscriptiune; Table le Legii, lespezile pe cari erau pate legile lui Moisi; Cele 12 Table, codice de legi publicate la Roma de decemviri i sfipate pe 12 table de aramil (450 a. Cr.); 2. tablA de lemn obisnuit neagra

mica Insemnat; a face tabula rasa, a

se lepAda de toate ideile dobandite spre a-si forma altele noui.

tabulhank I. alt nume dat meterha-

,nelii, din cauza numArului preponderant al instrumentelor manuale (tampine, tea-

pe care se scrie cu cretA: a iesit la ta- suri, tobe): zicea mereu tabulhanaua bld; 3. pagina zetuitS; 4. arAtarea mate- turceascd, de juca norodul OD. [Turc. illor coprinse intr'o carte; 5. foaie, plansA TABL HABIL lit. taam de tobe i tampine].

täbultoe n. Mold. 1. partea sacului pe scurt unele lucruti: table crono- plin de tAing; 2. fig. scurt si gros. 1§i tobultoc: v. tdbuef, dar de formatiune logice, astronornice, table de logaritmi; sau tablou, in care se grupeazA metodic

6. In special tabla inmultirii (v. Pitagora): obscura].

taburel n. 1. scaun Mat brate nici astdzi nu mai mergem la scoald, ca nu stim tabla CR. ; 7. lectie: bdiefii spate; 2. scAunel de pus sub picioarele

schimbau tabla in toate zilele $i Sam- celui ce sade (= fr. tabouret). tact int. Indict' un sgornot regulat Ce bata procitanie CR. ; 8. (regeasca) Tr. Curtea de apel: Tabla regeascd isi a- se reinnoeste la intervale egale: tac-tacvea resedinta la Osorheiu; 9. pl. (jocul tac ,f [Onomatopee]. In) trictrac: a juca table. [Lat. TABTJLA, tac n. baston de lovit bilele In jocul printr'un intermediar slay]. de biliard. [VorbA de aceeas origins cu tabla-basa m. 1. cel dintSiu cal din cea precedents]. grajdul impArAtesc pe care Sultanul 11 tatact int. imita sgomotul copitelor cametea noului Domn: Caragea $i-a tdcut lului sau loviturile repetate cu uneltele

intrarea in Bucuresti, cu alaiu dom- de fier: fac-fac I [Onomatopeel. nese, ccilare pe tabla-basa in sunetul tacit. v. a bate repede, a pulsa ii tdclopotelor. cii surlelor si al tobelor GrucA; 2. azi, In Olfenia, om care nu lace nimic. [Turc. TABLA-HABA, lit. prirnul din grajd (v, Talambasa)]. II adv. de-a gata, intins (in basmele muntene): el cu Ironta$ii s'asezard tabla-basa in pal& POP.

tablenet n. joc obisnuit in carti (= fr. table nette). tablie 1. tabIA de lemn, ImpodobitA 6 incadratA, de tamplfrie: usa cu tablii. tablier n, podeala unui pod suspendat: tablier metalic (=- tablier). tiblità f. 1. tabla midi; 2. tablA subtire: tablife de cauciuc, de Nei; 3. placA de scris.

cdia inima de trice; ISP. [V. tac 3 tficiiitoare f. Buc. sfrancioc. [PasArea tScAe intr'una]. ticalie f. 1. strAgAlie; 2. fam. ciocul

barbiei: imndratul .s'a tras de fdcdlie,

scrdsnind strasnic CAR. ; 3. Tr. frigare de lemn. [Origins necunoscura]. tachm n. cele trebuincioase sine a forma un tot complet : 1. serviciu de masS (panzii, cu(it, furculitS, lingura,

ervet,

palm): sd puie numai 12 tacdmuri At.; 2. serviciu de tratat oaspeti (catea, dulcea(S, ciubuc); 3. hamut de cai (cioltar, ham): calul set nrt fi-1 gdtesc cu teedImul cel domnesc POP. ; 4. complex de

tablou n. 1. tablA sau foaie pe care instrumente muzicale (vioarfi, cobzA, naiu):

materiile sunt inscrise cu metodA: tablou adusese pe cel mai vestit tacdm de

sinoptic; 2. lista membrilor unui ordin: ldutari &ma; 5. od. stria : Vodd cu tot tabloul advocatilor; 3. lucrare de pie- tac6mul Curfii; 6. fig. cortel: neaverea turS, mai adesea pe plinza : tablou isto- cu tot tacanzul de neatunsuri hp. ; 7. ric; 4. fig. totalitate de obiecte ce im- fig. om de meek: domnisorul dla care presioneazil vederea :

acest stil ofera un se hrdneste cu oua coapte?... prost

tablou admirabil; 5. reprezentatiune in- tacarn! Ai.. [Turc. TATUM. sir (de lucruri sufletiti a unui lucru in artiune, de viul sau -de persoane), electe, asortiment, u-

graiu sau prin scris: a face un tablou nelte, grup, trupS; tig. drojdia poporuluil. induioseitor al unei bdtdlii; 6. subdivi- tacinealii f. tropot: postalionul inziunea unei piese de teatru, marcatA prin nainta pe fddineald OD. schimbarea decorului (=-, fr. tableau).

Omani v. 1. a tropAi din copite; 2. a

www.dacoromanica.ro

the

thi

- 635

face sgomot ca sapele sau tarnAcoapele. biectul pipAitului: eolith-file tactile ale

lucrurilor; 2. relativ la tactr sensibitate acfl tficanit n. tropAit. sgomot contintm: tactild. theut n. 1. care tace sau vorbeste pufdcdnitul rootelor CAR. thcea v. 1. a nu vorbi : face de fried; tin discret, taciturn; 2. jig. lipsit de sgofig. a fi ca mut: face ca pe*tele, tace mot: casd tdcutcl. adv. pe tficute, in [V.

II

chitic, face molcom; 2. a-si stA pant gura : tAcere. tafandache taci din gurei i tacd-fi gura. [Lat. TACEREl.

m. fam. burghez infu-

thcere f. 1. starea celui ce tace; 2, murat. [Primitiv probabil nume proprit]. thinal f. 1. cobe la gaini; 2. fam. atfig. liniste, lipsd de mice sgomot: nicerea pddurilor. Mt. spre a impune tA- tag. toana. [Gr. mod. TZWNA]. cere: tdcere! tafnos a. 1. cu (Atha pe limb& (de pAtachinh v. a contraria pentru lucruri sari): cu glas fa/nos POP. 2. fig. armArunte (= fr. taquiner). tagos: fata babei era lene*d *i fdfII

tachismete n. pl. fam. grimase, na- noasd CR. zuri: tdcu cdteva fachismete din ochi. toff IL V. taht: tattul subprefccturei. [Gr. mod.].

tafth f. mAtase lucioasA i netedA a veni

tacit a. care nu e formal exprimat, tafta la cot, a se brodi. [Turc. zArrA,

dar e subinteles sau se poate sublMelege: printr'un intermediar slay]. II adv. cu desAvarsire, pe deplin (neted ca tafta): in consimfire tacitd. taciturn a. tficut din fire, care vor- Vinerea seard ne-am trezit vindecati beste putin sau nu-i place sA vorbeasch : taftd CR. taftalâc n. Mold. butuc necioplit penorn taciturn. tficiunit v. a strica granele de taciune: tru plute: intr.o plutd intrd 22 de taf-

uneori porumbul se táciuna lac

taldcuri. [Tras din turc. TANTA, scanduraj.

taft(ur) m. curea sub pantecele calutdciune aprins, tdciune stMs ; 2. ma- lui: calul numa 'n tafturi se umfla *i thciune m. 1. ranuisita unui lemn ars:

lurh, boala ce preface granele Intr'un praf departe Ii asvdrlia POP, [Turc. TAPEURI.

tagh f. contestare : tdrd toga sunt dotaclale f. pl. Mold. palavre : ne spu- rita (averea) PANN. [Abstras din tdgarld]. titgada f. negatiune. [Tras din tagadui]. neam la taclale pcind se facea ziuà Ca. [Origina necunoscuta tagidui v. a nega. [Ung. TAOADNII, taclit tr. cingatoare de stof& vArgata tagaduinta f. fapta de a tAgAdui. ce se lega peste mijloc sau la cap tur- tagarta f. traista de drum; tagdrid ceste (purtat Inainte de boieri, apoi de ruptd te imprumutd Rum [Tun. TAOARDnegru. [Lat. TITIONEM].

preoti): cir giaruri *i cu taclituri furce*ti OD. [Turc. zwram, imitatie de alagea].

pcx, clasaga, printeun intermediar slav].

llama I. tintA: cu ochii fagld. [011tacrir n. interogatoriu (vechiu termen gind necunoscutal, tagmit f. 1. ordin, clasA: tagma cdjuridic si azi Inca popular): am auzit pe logofdtul Mitropolitului ludnd ta- lugareascd; 2. breasld: fr din boierirne crir vizitiului Fir.. [Turc. TARRIR, raport, *i din tagme i prostime CAR.; 3. tam. depunere sub jurAmant]. clicA: tagma patriofilor Ax.. [Or. mod.]. tacsid ii. V. taxi& tahán n. product preparat din semintacsim n.partiturA executatA cu cobza: tele de susan si hrtrebuintat la fabricarea pestrefuri j facsimuri. [Turc. TAKSIM, pre- halvalei. [Turc. warm]. ludiul. taharhu in. pestele numit i babufcci tact n. I. pipiiit; 2. fig. judecat& fin& alba. [Origin& necunoscutA]. tahmin n. aproxirnatiune: se: vd fac sigurA: are tact. tact n. succesiune regulata a variatiu- o socoteald cu tahmin Fir.. [Turc. TAH MIN, pretuire]. nilor de sonuri: a bate tactul. taht n. resedinta unei subprefecturi. tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e chemd la taht pe tofi faranii. [Vechiugra:bit s'ajungd la tact AL. tactich f. 1. arta de a randui trupele rom. taht, tron, resedinta, capitalA=turc.

In linie de bAtaie si de a face evolutiu- TAHT]. Chili v. (activ) 1. a separa cu un innile militare; 2. fig. mijloace intrebuinstrument taios: a Mk: lemne, a tdia tate spre a must intr'o afacere. tactician m. 1. cel ce stie bine tac- capul; a tAia preful, a-1 fixa, a taxa; a tica ; 2. fig. cel ce she sA inanevreze In tAia in came vie, a lua mAsuri energice; 2. a ucide, vorbind de animale: a OM afacerile vietii, In ale politicei.

tacticos a. si adv. regulat: mergea un bou; 3. a opri, a suprima : i-a taint lea fa; fig, a tdia pofta cuiva; 4. a InMedi a. 1. care este sau poate fi o- trerupe se, taie calea acelor Turd

incet i tacticos POP. [Gr. mod.].

www.dacoromanica.ro

tai

636

1

Mc.; fig. a tilia vorba cuiva; 5. In jo- tainele sale 11 descopere IsP. ; de tenth', cal de cacti: a le desface: 6. tam, a croi: intmd boieri de taind OD. ; In taind, a tdia la palavre; a Oita capul pe ci- pe ascuns; 3. convorbire intimd : 4. Tr.

neva, a se pricepe. R (neutru) a fi taros: locul unde apa rtului e adanch l curge cutitul taie bine II (reciproc) 1. a-si face lin. [Slay. TANA, mister, sacrament].

o tdieturd: s'a tdiat la mind; 2. a

tainie a. misterios: cuvinte tainice. se intrecrucisa : drumurile, liniile se taie; [Slay. ThIfilair, initiat In cele sfmtd. 1 m. 3. a se strica : laptele s'a Idiot; 4. fig. om de taind: caftigase pe tainicii haa se strange: ii se taie inima Ise. [Lat. remului SALc. TALTARE1. tainiti f, 1. loc ascuns: prin tainiti fi taiesi m. formd mangaietoare pentru pe sub negre bolti En.: 2. groapii: in

tainifd sd rn'arunci AL. [Tras din taind]. alma v. 1. a ascunde, a tinea ascuns:

latd. [Serb. Tiarco].

taie-babä m. om läuddros.

tale-high m. om voinicos.fricos. beciul putea 56 tdinuiascd o domnitd tittere f. 1. actiunea de a Ma: Tdie- CR. : 2. a convorbi Mtim. [V. tamed. rea capului sfdntului loan Botezetto- tfiinuit a. ascuns, misterios : in poiana rul, sarbatoare tinutd la 29 August: 2 tdinuitd uncle sbor luciri de lund AL. tdierea imprejur, circurnciziune : Tdierea tilos a. care taie. imprejur. sarbatoare ce cade la 2 antrattlig n. parte thioasa: sabie cu cloud lie; 3. locul uncle se taie vitele. tdifuri. taietei rn pl. toaie de aluat tiiata fn taiu-mAlaitt n. joc de copii In care fire subtiri l lungi: supd cu tdietei (=--- it. jucatorii doi ate doi (la vorbele unuia :

fain mdlaiu in doud fi ne dd si noud)

tagliatelli ).

tiletor rn. I. cel ce tate mat ales fug In directiunea opusd, iar cel ce a

lemne; 2. cel ce taie vite sau pasari la rostit vorbele, cauta sà prinzd pe unul Evrei.

triieturii f. efectul tdierit; 1. despdr-

din juchtori.

tints n. tAis: ia-ti tdiusul de pld-

tlre facuta cu tin obiect taios; 2. mod de sele AL. a tàia o stofd : tdietura hainei; 3. fig. aIt int. sa plaiesc, sa platim: Un rom supresiune fâcutà Inteo carte sau pies6 fi tall CAR. [Nemt. ZAHLEN, a plati; terde teatru; 4. pl. junghiuri In tomac. [Lat. men introdus de berari i chelneri nema TALIATURA]. m. chelnerul care primeste plata contalfas n. 1. sindrofie, conversatiune sumatiei; am chemat tat, am pldtit CAR. familiarà: dupd masa se puserd la taitala-tala adv. binisor. Meet-Meet: plefas AL.; 2. pl. vorbe goale, palavre: fed card pe mare tala-tala hp. [Origina nela taifasuri pe divan AL. [Gr. mod. TAI- eunoscutd]. PAS. ceatd, sindrofie, de unde convorbire talaer n. balic. [Origina necunoscuta]. (cf. cuvdnt)]. talaf n. numai In locutiunea lafuri sl tain n.1. od., cantitate de paine, came. tatafuri, lavre i palavre. [V. la f influenetc. ce se da ienicerilor sau ostasilor pa- tat de initiala sinonimulul taifas]. manteni : am spus pandurilor cd ostenii talilau m. V. teleleu: iar te al inecat, lui lspilant au cafe 30 lei pe lund fi mdi tdldldu I AL.

fain imbelsugat de came, ;Mine si vin

talárn n. Inchiniciune dupa moda

Fri.; 2. Intretinere zilnica acordata Inainte orientald (v. temenea): Wand turcefti de Domni si de boteri subalternilor lor : taldmuri cdt poate un Bulgar Az.. [Turc.

rdmdi aid, sd zic sd-ti dea tainuri,

TALIM, exercitiu militar].

fa:Jamb a. Munt. ternbel; ursul e tdbrand : doudzeci aspri tain pe zi OD. ; 16mb. [Origina necunoscuta]. 4. azi, portiune anumith, mertic: dascdTalambasa n, numele calului boierit lul Stan avea si dela bisericd tain de de Mavroghene. [Transerfere necorecta malaiu, de fasole si de lemne Gruel.; dupa greaca moderna = tablabasa]. 5, In special, bani de paine zfinica ce se talan n. Munt. dalac: spdnzul e bun dau slugilor afard de simbrie; 6. portiune de talon la dobitoace. tdldu, de orivoiu ad te tac orn GHICA 3. subsidiu de

de orz sau ovaz: am obosit ca un cal gina necun oscuth I. de poffd ce nu are tainul la vreme Ar. talanen (talangii) f. clopot mare la 7. fig. proviziune : pescuitorii au tainul gatul vacilor: cu talanca dela oi CR. lor de glume. [Tun. TAM, proviziune s'aud pe valuri vdnturi, din munte tazilnica, portiune]. langa En. [Onomatopee, dupd sunetul ei tàinà f. 1. mister: cele fapte taine tanga-langal]. ale Bisericei sunt botezul, mirul, cutalanita I. prostituata de ultirnul rang: mineccitura, rndrturisirea, cununia, hi- o tdlanitd de cdrciurnd Fa.. [Ortgind ;

rotonia fi ungerea dupd urmd ; 2. secret : nectmoscutal.

www.dacoromanica.ro

- 637 -

tal

tal

talian n. unealta mare de pescuit pe talant m. talent (monechl): a higropa coastele MArii-Negre. [Origina necunostalantul sdu. [Gr. mod I. talar n. haina neagra l lunga pana cuta la cfilcaie (purtatá de preoti i calugari): talici I. trAsurA u,oar l eleganta (a sd-i apard 'n negru talar a lurnii pa- damelor In Turcia): o talicd se opreste ranirnfci En.

ocolitd de cavazi Bor.. [Turc. TALMA, Ca-

tont, stupid. [Turc. TALA$MAN, MOOS].

taille). talion n. numele popular al unui bias-

talas m. pl. paie groase (din care se rucioara cu un cal (v. teleagii)]. fac palarii ordinate): pdhirii de papurd talie f. 1. lungirnea corpului omenesc; si de talasi. [Turc. TALA$, pilitung 2. conformatiunea corpului dela umar tfilfisman m. Mold. 1. talhar (epitet pana la mijloc: o talie subfire; 3. pardat boilor si carlor ; cf. haram); 2. lig- tea unei haine ce Inconjoara talia (=-- fr.

taläu n. V. talan.

talaz n. val de mare: razele lunei

res`rdnte in mii de talazuri O. [Turc.

tru facut din diferite sucuri de plante. [Alteratiune din termenul farmaceutic IMAHYLONI

talisman n. 1. piatra sau bucata de

TALA21.

talc n. substanta albicioasi, verzuie sau metal ciireia superstitiunea ti atribuia o galbuie, pentru fabricarea creioanelor colo- putere extraordinara ; 2. fig. ceeace opera rate :

talcul e Un silicat de magnezie. un efect subit, miraculos: de as avea a marii talisman Ar.. tallune I. pedeapsa prin care vinovatul era tratat In acelas chip cum &taut a tratat pe altul: ochiu pentru ochiu se

talc n. 1. explicarea hrtelesului mai profund al unui text, In special al sfintei Scripturi : Evanghelie cu talc; 2. pilda vorbeste numai in tdlcuri CR. ; OM cu talcurl, rafinat, siret. [Slay. mart*, inter-

dinte pentru dinte, asa era legea taliunii. ttilcui v. a explica un text vechiu, a-1 tãltnäci v. 1. a interpreta ; 2. a se

pretarel.

ta/maci. [Slay. ninrovan, a interpreta].

tailcuitor rn. talmacitor: tdlcuitor de

explica sd ne tdlmdcim pufinel. [Slay. TLirMA6ITI1.

tâlmaclu m. interpret. [Slav..n.nnuAaal,

vise.

talent n. 1. greutate, la Grecii antici,

talmes-balmes n. 1. mAncare cioba-

care varia dupa tari ; 2. monedA greaca neasca din smantana, Mina, oua, tint si de argint In valoare de 5560 lei; 3. fig. zahfir ; 2. fig. amestecatura, contuziune. aptitudine distinsl, abilitate naturala sau [V. balmus; primul element e obscurl. dobandita talentul vorbirii; 4. om de adv. Intr'un mod confuz. 11

talent : un talent de prima ordine. talentat a. care are talent.

taler m. 1. veche moneda de argint, In valoare de 52 bani; 2. moneda germana

Talmud n. culegere de legi i traditiuni rabinice ce dateazil din sec. 11 d. Cr.

talmudic a. ce (ine de Talmud. talmudist m. 1. cel ce urmeaza clupii

pretuind 3 lei 75 bani. [Nemt. (JOACHIM) tradititmile Talmudului; 2. cunoscAtor al THALER, monecla batuta In valea sf. boa- Talmudului.

chim din Boemia, v. ioachim]. talon n. 1. ceeace ramlne din cfir(ile taler n. 1. disc litaret : a umbla (cere) de joc dui:4 distributiunea facuta juca-

cu talerul; cu talerul, cu bani stransi torilor: talon de preferans; 2. partea din pomana: sgarcitul pe care ii in- ramasl din matca unui registru dupl ce gropard cu talerul pdrlifii de maha- foaia a lost detasata ; 3. coala de cupoane. lagii CAR. ; 2. disc de balanta ; 3. farfurie : talpfi f. 1. partea de desubt la piciotaler intins, addnc; fig. taler cu doufi rul omului, tune degete i calcaiu: dirt fete, ipocrit. [Nemt. TELLER, printr'un in- crestet pond 'tz talpd; a bate la tilpf, termediar slay (v. talger)]. a) v. falangii; b) fig, a cheltui: and talger n. Mold. taler. [Slovean TALIza punearn mina pe cdte o para, p bd(v. taler)].

team la falai pe must, pe cOrnali GHICA tailhar m. hot de codru. [Ling. TOLVAJ 2. bucath obisnuit de piele ce se tine de(cf. sub raportul finalei, fdrtar al fdrtaiu, desubtul Inchltamintelor ; 3. grinda mare siert = ung. nurrk.v)]. ce servii de temelie caselor tArtinextil talpa 01111111re/A I. Bot. Tr. crestatea. casei, tig. taranimen ;talpa iadului, mama tillhfiresc a. de When necuratului, lam. baba afuritita tu talhärl v. a jetui i ucide. cu talpa iadului suntefi potrivitd petâlhãrie f. faptl, meserie de falhar. reche CR. ; talpa gfiqtel, tam. mazgali-

tall n. Mold, jam. plecaciune ; a face tura, semn facut de cei ce nu stiu sA tali, a se prezenta copilele mele..., fa- scrie: punefi talpa gastei pe sdelcd Ar..; cet{ tali frumos AL. [Turc. TALY, care ,e 4. lemnul ce suportA o sanie : 5. pl. suprezent]. porturile rAsbolului de tesut; 6. Bot. nume

www.dacoromanica.ro

tal

tan

638

de plante: talpa gaatei, creasta cocoau- un mare ttimbaldu TSP. [Ling. XAMBOL6, lui; talpa ursului, acant. [Ung. zAr.p]. chiuiturt de veselie]. tfilpfilar m. Mold. cel ce vinde talpi tAmbar ri. od. manta femeiasct: un de Inchltfiminte, [Cf. ung. TALPALAS, pune- tambar de sahmarand verde OD. [Gr. rea Miner].

mod. zAms,iar (din it. tabarro)].

[ting. TALPAS, cu Calorie marl, pedestru].

mdnd tambur'a tdcut BOL. [LIM TAMBUR,

tälpaei m. pl. corp de pedestrime InjambrA f. Mold. ghizd de put. [Pol. tocmita de $erban Cantacuzino in 1658: ce.mnad. tdlpasii dorobcinfesti, pedestri cu totamburA f. mandoling cu OW] lung bele, chiverele i cimpoaiele lor Frz. ai cu coardele de metal: sub alba ta falpasijä I. in locutinea familiart a-si ghitart cu coarda lungal. lua talpgaita, a pleca repede: apoi îi ia tamburinA f, un tel de gherghef ro-

Itund. 1d1pdsita spre easel CR. tambur-major m. mai marele tobotalpiga f. Mold. 1. calcatorul scaunului de doage; 2. pl. calcatorli sau iepele isarilor care merge In fruntea regimentului. stativelor. [V. talpd 51, tam-nisam adv. V. nitam-nisam; eine

isz pdrdseste asa casa i locul tamtalpoiu n. I. talpa mare de lemn; 2. nisam ? Cur. farn. taloa iadului: despre ziud tdlpoiul tamp a. nettios, tocit: cutit tamp [V. tAlpoale f. talpa casei.

tarnpi]. a venit posomorit CR. tampenie f. idiotic: cumplit mestetally n. Tr. Bot. tidvt. [Origint necunoscuttl. sug de tarnpenie CR. tiimAdui v. a (se) vindeca. [Ung. TA. tampeth f, dant ca un vartej, In epoca MADNL a se scula, a se ridica (romaneate: fanariota (Fn.). [Fr. TEMPARE, it. TEMPESTI, clintr'o boalt)]. vijelie, printr'un intermediar grec modern].

famiduire f. vindecare. V. izvor.

tampi v. 1. a tod: sd incep a mai

trimilduitor a. care tiimAdueate. Ii m. tdmpi condeiul NEOR. ; 2. fig, a idiotiza

1. am tampit cu atdta bdtaie; 3. fig. a

Mantuitorul.

tamillia v. I. a afuma cu trImaie; 2. fig. slAbi: patimile se tampesc NEOR. [Dela a lingual, a onora peste masurt ; 3. fam. tamp, tampit = slay. T6P1i, tacit, grosolan]. a se Imbata. tampinA f. tobt mica: slujitorii de-

taimAiat a. 1. afumat cu farnAie; 2. terd in tampine si in surle ISP. [Slay. fam. beat: de vinul din ploscd tdmaiat T8PAN5 (din lat. zympANdr1). si arnefit PANN (v. aahesmuit). tAmpit a. 1. tacit; 2. fig. idiot(izat). tamale 1. 1. rAsin5 aromatict ce se [V. tempi].

arde la ceremonirle religioase; 2. fig. laudg tAmplA f. parte& lateralg a capului, excesivii, lingusire josnict. [De origina lntre ochiul i urechea. [Lat. TEMPEL = slavo-greact]. TEMPORA].

tAmilietoare f. vas de tarnaiat. tAmiLloare f. pl. Bot. (Oltenia) vio-

tAmplA f. iconostas. [Lat. TEMPLA romaneate cu sensul restrans], tamplar m. meater ce face lucrtri de

TEMPLUM ;

rde. tAmAloasal f. I. soiu de struguri tare lemn pentru interiorul caselor: uai, mese, mirositori cu boabele rotunde dese si mobile. [Prirnitiv: meater de tample sau verzi; 2. yin tamaios: servii varsd 'n iconostase]. cupe dulcea tdmaioasci. Bot. tAmplArie f. meseria tamplarului, atetamale's a. care miroase tare ai fru- lier de tfimpltrie. mos. tampon n. 1. cocoloa de astupat ceva ; timAiA f. plantA ce create prin fa- 2. mototol de scam& spre a opel o emonete i miroase ca thmaia (Ajuga rep- ragie; 3. pl. discuri metalice cu resorturi tans). aaezate la capetele vagoanelor.

taman adv. tocmai: so-1 slujesti ta-

tampona v. 1. a astupa cu un tam-

man trei ani de zile CR. [Turc. TAMAN, pon; 2. a se lovi un tren cu altul. deplia tam-tam II. 1. un fel de timbalg ori-

timAnjer n. Mold. bat de bAtut Ca- entalg ce produce prin lovire un sunet patrunzAtor: rdsunetul metalic al tamtamazlAc n. turmA de boi sau de tamului de bronz Az. vaci cu taurul lor de prtsilt turmele si tananA f. bora tigfineasca executatt

aul. [Origing necunoscuttl.

tarnazldcurile lui CR. [TNT. TANATLYS, de bAieti al fete de tigani cari (lovinduli ingrasarea vitelor i locul unde se ingra at]. trupul cu picicoarele i strind In loc pe fambalagiu m. cel ce canta din tim- marginea drurnului) joact Inaintea cãlAbale. [Formatiune analogical. tonibor cerandu-le de milt : cand ei juca tAmbillitu n, gglagie ; la nunta lui fu tananaua At.. [Vorbg Watt din tigrineatel.

www.dacoromanica.ro

tfin

tap

639

tanir a. putin Inaintat in varsta bdtangui v. a jeli: dupd ce mai plOnse lot tandr. [Lat. TENERIRI, fraged, plapand]. si se tdngui 0 forma ISP. [Slay. T60A, jale].

tangulos a. jalnic: tanguiosul buTAnase m. tipul nerodului: se face clam sand Err. Tdriase; teleleu Tanase, om far& capatanguire I. actiunea de a (se) tangui rezultatul ei. taiu : de atunci incoace am umblat ia asa teleleu Tdnase CR. [Mime propriu tanguitor a. 1. care se tanguieste; 2. II m. cel ce nu e Inaintat in varsta.

toarte des si devenit peiorativ din cauza frecventei sale (v. Vidduf)l. Tairtase (de chunS) m. sarbatoare babeasca ce cade la 18 lan. pe care taranii o tin ca sa fie feriti de ciuma. [Cuviosul Atanasie Claret]. cane n. 1. bat crestat de masurat tuica in bute : a lua fanc la o bute; 2. fig. moment deciziv, pont: a veni la fanc. II adv. intocmai. Wechiu-rom. fanchiu, tinta, tel (ort ajunge la fanchial., Cantemir): v. fancusd]. tame n. Mold. stanca: fancurile Toancelor. [Origina necunoscuth]. tancula I. i àncu n. Mold. 1. betisor pe care taranii cresteaza daraverile ;

trist: cantdri tOnguitoare Err.

tanic a. acid tante. V. tanin.

tanin n. substanta ce se MIA In coaja

stejarului i cu care se argasesc pieile.

tfinjabik f. Mold. al doilea protap leIgat de oiste cand se injuga pattu boi mem pe tanjald CR.; a se rasa pe tanjala, a se da tenet: cat6 de nu te ldsa pe teinjald CR. [Slay. *ThELI (ct. rus. Tik JELL tanjala)].

ttinji v. Mold, a se topi de-an picio.arele, a langezi: acolo SO tanjeascd 'n 16ncedd sclavie AL. [Slay. TEJITI, a fi trist]. tânjitor a. Mold. gales, langed: ochii tanjitori NEGR.

tank n, camion-automobil garnisit cu

2. fig. crestatura : Prutul face un fdncus mitralieze, intrebuintat pentru intaia oara adanc in pdmantul nostru (VLianrrX) in cursul razboiului mondial (1916-1919). 2. de-a ttinctqa, un joc de copii, con- taut a. Mold. V. tont : Vasile tOntul C.

stand In lnfigerea unui cutit In parnant.

tantar m, musca mare a cant late-

pkurit i bazAit sunt foarte suparatoare rindalit rn. 1. personaj bufon opus lui (Culex pipiens); fig. a face din fOnfar Pacala; 2. fig. om de nimica. [V. t6nddli]. arrnosar, a exagera lucrurile. [Lat. vulg. tindfili v. a lucra Incet i neindema- ZINZALUSI. [Din nemt. ZIN101, crestatura].

tantiemi f. parte din castig. tantoi adv. Intocmai : om munci mai ceea nu-i tanda ai 0... inanda CR. [Pro- malt si se face tantoi pe tantoi POP. babil onomatopee (cf. sinonimul sarbesc [Origina necunoscuta]. tanto, a. mandru i arogant [Cu vaTANDARA-MANDARA)].

natic. [Cf. Nemt. TANDELN, a migail

tanda-manda adv. tot una: vorba

tandarii. f. 1. -aschie de lemn ; 2. fig. riantele fonforoiu, funfurliu: origina nepricina de cearta : dirt ceva atuncia fan- cunoscutal. dora imi sare PAM. [Origina necunos- tap m. 1. Zool. mamifer rumegator, cu coarne, bathos si sprinten, lath ghincuta]. tandem n. bicicleta pentru douil per- duri la copite; 2. fig. tapul pacatelor, tapul ispasitor, om asupra caruia s'arunca soane. tandur n. un fel de masa patrata, aco- gresehle celorlalti; 3. fam. batran desfrapenta cu covoare, sub care se pune un nat: auzi, fapull AL. [Albanez (gheg) TAP]. mangal de incalzit picioarele (dupa moda tapa f. Mold. V. teapa.

turceasca); a sta pe tandur, a nu face nimic : sede toatd ziva pe tandur AL. [Turc. TA]wURI.

tapaj n. galagie (= fr. tapage). tapin a. Mold. V. leapan.

tapangea f. 1. Mold. calcavura: sO ne

taneil v. Mold. si Tr. V. tinea. dea cfiteva tapangele la spinare ; tangents f. Geom. linie dreapta ce 2. (Oltenia) pistol : la picere cu curele atinge o curba intr'un singur punct fara si la picot cu tapangele POP. [Turc. a o tiiia. TAPANDJA, palma, pistol]. tangentS f. contactul a douil linil sau tipArlue 1. 1. tepusa; 2. fir din barb& a dotal planurL

tangibil a. ce poate fi atins.

spicului.

tapet n. !Artie zugravita cu care s'a.

tango n. dans recent Venit din Argen- coper peretii unei camera. tina; gesturile i mimica-1 necuviincioase tapioca f. fecula alimentarâ extrasi din au suferit, ticcand In Europa, o profunda riclacina maniocului. transformare. tapir m. cuadruped pachiderm al catangrin n. razaturii de drojdii uscate rui nas este In forma unei scurte tiompe.

depe buti cu care taranii de paste Olt acresc ciorba. [Origina necunoscuta].

tapita v. 1. a imbraca cu tapete; 2. fig, a acoperi: iedera tapifeazd zidul.

www.dacoromanica.ro

- 640 -

tap tapiter nr. cel ce lucreazA tot

felul

de mobile de tapiterie si de stofe. [Nemt.

tar

tarabuc n. V. arbuc. tarabulus n. fes tripolitan sau bar-

baresc, legatura orientalA de cap: la cap tapiterie f. luau fAcut pe o canava cu legat cu un tarabulus GHICA. [Tule. TA.' Mai mAtase, aur, etc. (= fr. tapisserie). RABULUS, Tripoli]. TAPEDER(ER)].

täpoiu n. 1. furcA de strAns (Atari pentru cladirea stogurilor; 2. cApriorul dell mijlocul unei case tindnesti. [V. papa]. tapas a. IntepAtor : burefi jciposi, tapos a. Mold. cu coarne mai lungi si a wutire (despre vite): boi faposi la coarne CR [V. fap]. talposicii I. plantà cu tulpina asprA in partea superioarA, creste prin pAsuni umede (Nardus stricta). [Lit. iarba asprA sau cu tepi]. tripsan n.1. Mold. loc Malt si §es, te-

tarabute I. pl. catrafuse: umbld cu

,tarabufele de cola peind colo ISP. [Lit. Ilucruri de tarabd].

tarac m. stAlp ce sprijini un gard sau

Icoastele prispelor (la o craft (arAneascd). auto. TARAd

tarae-brau m. cel ce cauta ceartA cu

lumanarea, om artagos. [Lit. cel ce-si taraste beau!: aluziune la moda cea veche a brAnelor lungi cafi InfAsurau de mai multe ori mijlocul].

taraf n. 1. partid : esti si fu din tarasa : trage brazda pe tapsan Pop.; 2. ra ful boierilor rasvratifi? Fu..; (mai

Tr. lemn asezat dinaintea vetrei ca s'o lie. mult ironic): vine Doinnul Agachi Flu[Tras din tapsi] tun cu tarafu lui AL.; 2. in special, bancla 640 v. Mold. I. a aplana; 2. a netezi de lAutari, avAnd in cap un staroste (v. mamaliga cu lopAtica sau cu lingura. [0- Barbu) i compusa din trei executanti rigina necunoscuta]. (maul tine dibla l executd Imelodia, al tfipusfi f. V. tepuqa. doilea U acompaniazA cu cobza si martar n. povarA de porumb (cat duce un cheazA ritaml pe coardele instrumentului, cal de tarniti). [Ung. TAR, depozn]. cantAnd vorbele, iar al treilea, cu naiul Tar rn. titlul ImpAratului Rusiei, al re- sau muscalul, adaoga ariei executate digilor Bulgaziei (dela 1908) si Muntenegru- ferite inflorituri): un taraf de ldutari lui (dela 1910). [Nume de aceias origina incepe a suna un cantec vechiu AL.

cu Cezar]. tar in scrumbie siirata I uscatà: slab ca sin far. [Gr. mod. TZDIOS].

lir I int. ce imità sgomotul picurgrii

Incete

dt

antecul monoton al greierilor.

[Onomatopee].

tara f. 1. mare !Mindere de pArnAnt:

UNIT. TAR/1FL

tarrigani v. V. tr./Wank. [Fornni amplificata spre a exprima o zAbovire Iadelungatal.

tfiräi v. V. taxi. farad v. a pleura. [V. lard].

Ora/ v. a bAzAi ca greierii: fig. amin-

in Africa sunt Inca multe fori neex- tiri faraesc incet ca greierii &LW. tor /J.

Ifiradt adv. cu *Alta, putin cAte pu3. locuitoril unei (Sri: cum e fara si o- tin a pldti cu fardita. [V. Wail biceiul PANN ; 4. patrie, loc de nastere : taràit n. sbArnAitul greierilor. Ifiriiitoare I. Zool. oblet. Apt parasi fare; 5. Intindere de odorant plorate ; 2. terit oriu : Tara Romaneasca;

ses l descoperit, in opozitiune cu orasul: tfirAm n. 1. In basme, regiune subpApetrece varala fares. [Lat. TERRA]. V. Tars. mAnteanA (locuitii de zine, smet, pAsAri Ora 1. 1. picAturA; 2. fig. mica' can- I mitestre) in care FAt-frumos intrA printr'o

titate, putin de tot: o (Ora de paine; 3. pesterA sau printeun put apse a saps pe

moment: numai o gird cat a stet de idomnitele rapite de smei mi a prinde pe s'a uitat CR. [V. far !]. tarabit 1. 1. masii de lucru sau de intros nutria: scounele macelarilor i tarabele gelepilor OD. : 2. pravAlioarA,

umbla pela tarabile jidovesti CR.: fig. ramul dicanicesc, o tabard unde se vinde sfanta dreptate cu dramul si cu vurta AL.; 3. usa culcatti pe o gaura de beciu; 4. oblon ce se rirnaghernird

It-um] merelor de aur (tarlitaal celAlalt se mai numeste i lumea neagra, adicA In-

tunecoasi, In opozitiune cu lumea albA, adicA luminoasA, cea locuitA de oameni):

Praslea ajunse pe tardmul celdlalt hp.; 2. coprins, hotar, mosie: om dupes elte taramuri Ise.; 3. teren. [Turc. TARTH, locuintA ; sensul 3 sub influenta fr. terrain]

Oran m. 1. om dela (aril; 2. fig. om

dicA si se lasA. [Turc. TARAB, tethea].

grosolan.

cdrau cu taraboanfele CR.

pere pe un mort: fie-i farana usoard I

tarana f. I. pArnAnt grAmat: s'a JOtarabagiu ni. prâ tirlibeanta f Mold. roabA de carat: cut praf si Wand ; 2. pAmAnt ce EICO.

BONCA].

[1.112g. TOW'

[Vechiu-rorn. farina, tzarina (csii le rAsi-

thritboiu n. galagie, s'auzia un tdrd- peascA orasul sA-I fach farina de arat)1 bolu grozav CR. [Lit. sgomot de taraba Moxa = lat. *TERRINA].

www.dacoromanica.ro

tar

- 641 -

tAr

tarAncA I. Mold. baierele sau curme- curfii impardtesti Isp. [Bulg ide dela codarla carului. [Origina necu- cerc].

TROKOLO,

tarcovnic m. paraclisier. [Slay. ra6tArancli f. 1. female dela tall; 2. car- ENNIO (din TRUKY, biserica)]. nea pestelui babusca, alba, sarata si ustarcui v. a ingradi, a ocroti: fara sd ne-o fdrcuim fi de iezme s'o ferim POP. cat& intreaga. tarAnesc a. ce tine de Oran sau dela tardiv a. 1. care vine (prea) tarziu : tard: caso Oren-teased. II taraneste adv. regrete tardive; 2. care creste cu Incetul: ca taranii: se vede cd vorbim ran de fructe tardive; 3. fig. care se formeaza tot .., nu romdneste, ci fdriineste CR tarziu: spirit tardiv. thrAnie f. poveste taraneasca: asur- tare a. I. robust, viguros: e tare st mare; 2. fig. puternic: du,smanul era zesti lumea cu fardniile tale CR. tArAnime f. cei dela tara, clasa SrS- mai tare decdt noi; 3. vartos : tare ca piatra; 4. in stare de a rezista atacurilor : neascS: fdrdnimea e talpa fdrii. cetate tare: 5. fig. energic: tare de Intirànoiu m. fam. mojic. ger; 6. solid, trainic: ziduri tari; 7. viotarantelA f. hod: vioaie din Tarent lent: un miros, un vdnt tare; 8. versat: aria dupa care se loacii. noscuta].

tarapanh f. od. monetaria Statului : tare in chirnie. [Lat. TALEH, cutare, de le-au fdcut bulgdri de aur si de argint, unde distins, excelent, sub raportul fizic ca sa-i batd la tarapana &RCA. [Ve- sau moral; sensul 8 dupa fr. fora I m. adv. 1. cu chiu-rom. taraphana = turc. TARAISHANA, tarele, bora munteneasca. putere: a vorbi, a lovi tare; 2. Mold. lit. casa unde se bat (bani)]. tararh f. cantec monoton : Neamful foarte: tare bdtran. TAreni m. pl. V. Bufeni. tararaua mi-fi cdnter Isp. [Onomatopee]. tarevici m. fiul cel mai mare al Tataral in. Mold. V. tarac. [Forma abrului, mostenitorul Coroanei in Rusia. strasa din pl. taraci]. tArAte f. pl. ramasite de faina maci- Carla I. ferneie neonesta. [Vechiu-rorn. II

nata

i cernuta. [Bulg. TRITE].

tearfd, sdreanta, earl:A (de originfi necu-

tirbacal f. thrbaceala: tdrbaca caini- noscutS): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandral.

lor, spanzurarea cainilor cu capul In jos si Invartirea lor pant: ce ametesc (datina tabacilor a doua zi dupla lasatul secului); a lua la rarbach, fam. a snopi in batiii, all bate joc de cineva. [Tras din verbul tabaci]. tArbAcea1A f. farm I. bataie strasnica: IL luard din nou la tarbaceala ISP. ; 2. batjocurit:

tArg n. 1. od. oral: sate si tdrguri;

2. azi, ordsel, loc de targ : a se duce la tdrg; 3. loc public inteun oras unde se valid cele trebuincioase pentru nevoile

vieril: a se duce in targ; 4. reunire la targ: zi de tdrg; 5. epoca and se tine targul: tdrgul Mosilor; 6. Invoealtt de

il cam dedea in tarbd- pret, cumpfiratoare: a se ajunge cu tdr-

ceald cu graiuri pacalitoare Isr. gul. [Slay. TR6Gli, Wein i locul unde se tärbicil v. 1. fam. a bate Nona ame- tine: targul servia ca centru de schimb

teste; 2. fig. a batjocori, a ocarl; 3. a se intre produsele regiunii muntoase I cele

murclari: scroafa se svdrcoli prin dl din sesi. noroiu si se tarbaci de nu o mai cu- targi f. I. roaba cu care se can§ panosteai ISP. [Forma paralela cu tabdci]. ide sau pleava dintr'o arie; 2. pat pur-

tirbuc n. sac cu coada de lemn pen- taret; 3. patascii. [Nem[. TRAGE, printfun tru prinderea pestilor. [Cf. torba interrnediar sasesc]. tare n. 1. ocol de vite; 2. gard in ju- tArgovet m. locuitorul unui targ, or&

rul stogului; 3 cosul teascului. [Albanez lean. [Slay. ranciovIrrI, negustOr]. nrAzir]. tArguealA f. I. fapta de a targui; 2. tarcA f. Zool. Mold. corofana. [Si sarcd pl. tot ce se cumpsarii in targ. Tr. = ung. =ARICA (printeun intermediar tArgui v. a cumpara din targ. sasesc)]. tArguitor m. cel ce targueste. tarca f. un joc de copii: neobosifi la tarhat n. Mold.. Tr. sarcina, greutate

puiu-gaia, la poarca, la farca GHICA. mare: mdgari incarcafi cu tarhatul pe [Os igina necunoscutal.

tArchlan n. Mold. Tr. 1. compas ; 2.

ei. [Ling. TERH, povarA].

tarhon n. plants aromatica, originara

cearchn (mai ales cel de prin prejurul lu- din Tataria, ce se mananca ca salata (Ar nei). [Ung. CIMIALOM (din nemt. Zirkel)]. temisia dracunculus). [Turc. rAarruNI.

tArcat a. cu pete mari de diferite cotAr1 v. 1. a trage pe pamant, pe jos: lori prin par (vorbind de vite): fig. net- a ton in robie; 2. a trage, a misca cu

framer tarcata POP. [ling. TARICA, 'Altar].

anevoie : a1i triri picioarele ; fig. a-si teirl

tArcol n. ocol: dete cdteva tdrcoale zilele, a duce o existents penibila; 3. a L.

SaIneanu.- Dkj. Universal.

www.dacoromanica.ro

'

41

tar

642 --

05si cu greu: abia se Waste; 4. a se

tar

tarm(ure) n. 1. marginea unei

on,

trage pe pfintece ca serpii; 5. fig. a se a unflluviu, rlu, lac; 2. fig. limitS: pe 1njosi peste mSsurii Inaintea celor maxi. farmul scurtei viefi Ar.. [Lat. TERMINUS [Slay. =him a freca, a cSlca]. (printr'o formS intermediarS 'orfinmums): title f. 1. fortfi, vigoare; tdria dus- forrna fdrrn, e abstrasS din pl. feirrnuril. Manului; 2. soliditate: tdria zidului; 3. tarmurean a. si m. care locueste pe

fig. energie: a susfine cnn fade; 4. fir- langfi un tArm. mament: peste uncle si 'n tdrie intu- tfirmuri v. a miirgini, a limita: aripa fdrmurita de munte BAcc. nericul domneste GR. AL. [V. tare]. tarith v. a fixa pretul, a taxa: a ta- tarn n. I. mSturfi din nuiele de ruesteacan: tdrnuri de lemn; 2. Bot. porifa mdrfuri. tarif(A) a. l I. tablou ce indicS pretul lumbar. [Slay. I-RN*, spin]. tarna f. 1. co; sau traistii pentru meunor lucruri, taxa de intrare, Iesire sau trerinde; 2. stun flicut din nuiele lipite cu cere tarif(a) vamal(a).

tarina f, sotia Tatului, impárAteasa pSmant. [V. tarn]. tfirna f. Mold. tArang : incepe 171,i thrina 1. camp lucrat : araturS, holdL arunca Varna depe cap ca buhaittl CR. tarnacop n. instrument de fier In rigor. [Derivat din fare; (cu intelesul priRusiei.

formi de ciocan, lat la un capSt si ascutit tarlre f. 1. actiunea de a (se) tart; 2. fig. de celSlalt, cu care se sapS, se scot rSclAcini i pietre. [Bulg. TRUNtECOP, sapoiu, injosire mare dinaintea celor puternici. tAvisi n. basamac. [Origina necunos- lit, sapS de scos spini (din slay. 'RUM% mitiv de EpaITIallt°)].

spin, si KOPATI, a shpa)].

cutà].

tarnat n. Mold. Tr. prispii, balcon. tfiris adv tArindu-se: tAri§-grápis, cu mare greutate. [Lit. tfirindu-se l agatan- R.Tng, roludc, tinda du-se ca o graph]. tarnita I. Mold. sea de lemn : puse tarttoare f. 1. animal taritor, reptil; tarnifele si chisagii pe cai CR. [Serb.

1. unealth at care pescarli scot ceva din TARNITE (v. tar)]. gropi. tarnomeatiii f. Mold. IfirSmituri de

tarltor a. 1. care se Waste; 2. fig. gunoaie din cart mai pot alege vitele de care se 1njoseste prea mult lnaintea celor mAncare : de cate ori efi fi dormit pe puternici. tdrnomeata CR. [Croat TERNomET, tarn]. tarituri f. fiint5 thrttoare, femeie jostfirnosi v. 1. a stinti o biserich ; 2. nicii.

tarla f. bucati de pamant semSnat

fam. a se ImbAta. [Serb. TRONOSATI, a con-

ai sacra].

hicrat: mirosul ce iesia din farlalele

tarnueala I. pAruealS.

tarnul v. a tart de pfir: acus vd tartArla f. 1. loc de iernat pentru vite nuesc prin casd CR. [V. tarn].

en flori POP. [MIT. TARLA].

cu bordeie pentru pfizitori; 2. asezare tar, n. Mold. 1. tufa' spinoasS; 2. pL provizorie pe o movie strainS pentru a vreascuri, vite uscate: sd strangem niste face plugarie sau pentru a vSra cu oile. tdrsuri i sd facem foc Ca. [Serb. ills]. [Serb. TRLO, locul unde se tin vitele lama]. tfirsini v. a tart Incet: cu papucul OHM y.Mold. a vibra uniform: coarde tdr.saind PANN. [ODOIMEIOrlee]. társAnA f. 1. legStura din Or de cal care fdrlaiau nervos EM. [Identic cu fa-

tal, a ante' ca greierele]. a opincilor ; 2. barbfi mare. [Lat. TRASENNA, tarlalturfi 1. chntec monoton: far- funie, lat]. tarsanar m. pop. Oran (adicS opincar). lciituri figiinesti Ar.. tarla-mArla adv. deodatfi, pe neas- tarait n. ingropatul sau mosoroitul teptate: cum pdfi pe usd, tdrla-mdrla porumbului. [V. Mrs].

s'a buirnacit. [OriginS necunoscuta]. tarsoaga f. 1. Bot. troscot; 2. ceva tarlaa m. 1. cioban de WM; 2. mun- lung 0 care se Waste (asemenea thrsoacitor agricol ambulant (mai ales In BA- gei, a aril tulpinii e IntinsA pe pfimAnt M ragan). ramificatS): cu niste tdrsoage de barbe tarlatan n. tin fel de muselini foarte CR. [V. tarsi]. subtire (pentru rocbi de bal). Tartacot m. alt nume dat piticului tarns n. V. larmure. infernal Statu.palmS. [Origins necunos-

tarmonle f. pop. ceremonie: nu era cutS]. farmonie la Curte unde sa nu fie si el tartacuti f. plantS al cirei fruct e chemat Ise. [Vechiu-rom. feremonie = o boabd lunguiatS de coloare rosie (Coccina indica) [11 tatdrcufd sau cucurnemt. ZEREMONIE]. tarmuitor a. mhrginas: marile fdr- betS thtSreascS, plants fiind originara din muitoare ft ceteiti Woad limanuri E. Azia txopicala

www.dacoromanica.ro

- 643 -

tar

tat

tartaric m. Zoo!. Buc. afredelus. [Ori- num]. a. tardiv: intr'o tdrzie vreme gin& necunoscutal. Ca. n. intr un tarziu, pe Inserate. - tartarn c. Mold. ciucure: stergare tas (teas) n. I. ceasca de lut On care II

II

in varfuri cu farfamuri subfiri. sarsarn, sersam : ct. ung. (NYEREO ciucure dela hamul calulud.

I$1

SZERSZAM,

se bea catea): dar rruz teasul plin AL ; 2. diw de balanta, de maul; 3. disc pen-

tru strangerea milelor : a umbla cu tatartan n. 1. staid de !Ana cu patrate sul; 4. lighenas de barbier; 5. pl. un tel de ditente colon, din care Scotienii 10 de timbale : teasuri de alama cizelate fac haine ; 2. pled din aceastà stotA. cu arabescuri AL.; 6. cleste de lemn, trtartan m. nume dat In batjocura 0- nealta dulgherului. [Turc. TAS, cupal. vreilor; dau drumul tartanitor sd iid- tasal 1. 1. ceascS de baut cafea; 2. cevdliascd in turd AL. Nemt. (UN)TERTHAN, eace cantina: soarbe ceaiul aromatie supus (austriac)]. e dintr'o tasd diafand AL. (= tr. tasse). tartan m. planta ce creste prin fanete tasca f. Mold. Tr. 1. punga: tafca depe coline aride (Crambe tatarica). impistritd cu bumbi; 2. sac: butilca o [Planta e origmara din Tatatial. puse intr'o tascd a diligenfei AL. Bing. tartanet a. Indesat, scurt i gros. [Lit. -amt.& (din nemt. Tasche)l. tasmir t. Mold. panglica: paldriuld rotund ca saint de varza nurnit tartan]. tarta-parta I. pop. bagatela tdria- cu tasma CR. [Turc. TASMA, gaitan]. tasta f. V. teastà. parta mai nimica Rum [Origins necutata en. parinte, In graiul copiilor. [Lat.

noscuta].

tartar n. 1. Mit. infernul popoarelor TAM (alaturi de sinonimul literar PATER)]. antice; 2. (poetic) iad : am dat al meu tata f. termen de ging/roe si de ressuflet la negrul Tartar Bor.. [V. tartor]. pect ce se da unei surort, matusi sau fe-

tartara I. varietate de struguri. [Cf. mei mai in varsta. [Gr. mad. TSATSA, mama (vorbir din gralul copirlor ; v. dada)]. tartiti 1. partea carnoasa deasupra tata I. 1. organ glandulos care secreteaza lapte la temeie si la partea lamecoadei la pasari. [Serb. Tama]. iascii a mamiferelor, scurt timp clupa ce tartiu a. si m. V. tt.rtiu. tartor n. 1. clipetenia dracilor: mai au nascut fatul: a da laid, a suge %Ma ;

WWI

ingdd ueste pMin, tartorule ! CR.; 2. drac, 2. fig. varsta de alaptat: copil de (dO; demon; dihorul ca un tartor te musca 3. nume de plante: tata caprei, v. barba inveninat Ise.; 3. mai marde: tartorul caprei; tata oil, a) Munt. ciobotica cucuzeilor pe nume Joie Isp ; 4. om rau, a- luiCb) Mold. degetar; 3. varietate de strutuns% [Vechiu-rom. tartar, iad eaceia gud (v. (afa vacii); Vita vacil, a) Munt, toti se duc In Maul nestins... si in tartarl, ciobotica cucului ; b) varierate de struguri Cugetari In ora mortii, cam 1550 [=. lat. rosii deschisi In forma unei tate de vaca. TARTARUS numele infernului si al zeului in- [Lat. TITIA: vorba MEAS. din graiul copiilor ternal Pluton (printr'un intermediar greco- si de aceea familiar& multor limbi]. sla von); ct. In privinta sensului, it. Orco. Oita v. a tremura, a shlta (inima), a unas antropofag (din lat. ORCUS, sinonim se legana. [Onomatopee]. cu TARTARUS)]. trithisa f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr; tartorita f. 1. dracoaica: cafe trele tata4d, cumnata : plant& nurnita i punga tartorifele de zeife ; 2. fam. femeie babei]. rea. Tatfil-nostru m. rugaciune zilnica ce tartric a. se zice de un acid extras incepe cu aceste cuvinte. din tartrul de yin. tatana f. 1. bucata cilindrich de fier In

tartru m. 1. depozitul ce *inn] lasa jurul careia se Invartd,4te usa ; fig, a scoate

In buti si in sticle; 2. sediment ce s'ali- din Otani, a face sa-si pearzh cumpatul sau rabdarea; 2. pl. carlige batute in pepeste de dinti si le innegreste smaltul.

Tartuf m. tipul ipocritului religios (dupS retii bordeiului. [Derivat dela NM', duph numele unui personaj dintr'o comedie a forma-i rotunjita]. tatar m. I. om din neamul Tatarilor lui Molierd. tartufisrn n. ipocrizie (mai ales zeli- pe can poporul Ii considera ca canibali

gioasa): dupd aceastd scena de tartufism Fn., [V. Tartull. tarns m. 1. par mic ce se bate In p5mant; 2. priponul calului. [Origins ne-

(v. Calmuci) si traditiunea Ii Invecineaza

cu Capcaunii, monstri antropotagt cu cap de caMe doar nu dau Marti!

(parcd-1 alungd Tdtarii!). locutiune proverbiala care exprima o frica napraznich, tarziu adv. 1. dupa timpuf abisnuit o panic& neasteptata (din cauza IA1,411.sau potrivit: se .scoald tdrziu; 2. cane Tibor ,dese st funeste ale acestui neam) sfintitul zilei: s'a intors tdrziu. [Lat. .r.ut- se zice 1 despre cineva care se graheSte ;unoscutS].

www.dacoromanica.ro

644 -

Cat

tea

lucreaza cu zor); 2. urias puternic din tavaleala 1. 1. fapta de a (se) tavali; vremtle trecute (v. jidov); 3. drac (v. 2. lntrebuintare zilnica: haind de tava-

Han-Tatar); 4. exclamatiune de uimire: leala; 3. fam. tranteala: i-a tras o tace tatarii I te sileste sO dai asa pe joc ? valeala. POP. ; 5. barbar, om cumplit : doar om tavalga f. frumos arbust din ale anti sunt i eu, nu-s tritar At.; 6. cocos de ramuri rasucite se fac cravase (Spiraea munte (adicit salbatic); 7. od. curier postal crenata). I)i tauld =-- pol. TAWULA, rut. Insarcinat cu corespondenta Intre Poarta TAVOLOA]. si Calle romane (Tatarii servind de obiMy:Ali v. 1. a (se) sostogoli Intinzanceiu ca calarasi). [Turc. TATAR, tatar, curier,

stafeta; v. lipcan].

tatarch f. 1. temeia tatarului; 2. iapa tatareasca pe o tdfarcd incaleca POP. ; 3. cojoc lung: o &dared rosie blanita cu vulpe Fu.; 4. Bot. Tr. a) tartacuta ; b) hrisca (introdusa In Europa orientala de Mani din Crimea).

du-se: porcul se tavaleste in noroiu; tam, a se tOveili de rds; 2. fig, a se mar*. [Origina necunoscuta].

tavalug n. sul de lecnn gros cu care se ridica pietrele de moara la ferecat; de-a tavalugul, rostogolindu-se: jos pe scara m'am dus de-a tdvalugul NEM. [llerivat din taviila tatitrese a. I. ce tine de Tatari: os- tavan n. 1. partea de sus a unei cafile tdtdrefti; 2. pop. strasnic, cumplit mere: tavan de grinzi innegrite; 2.

(mai mult ironic): un gutunar, o ochire scandura de brad lunga i subtire (din de cele tatdresti At. sO tragem un dant care se cladeste podul casei): butucii de

de ale tOtaresti Fit.: 4. se zice de po- brad se prefdceau in tavanuri. [MM. rumbul cu bobul foarte mic, alb si ro- TAVAN]. tund (varietate tatareasca). taverna 1. carciumh : in scunda tatalatime 1. neamul tatAresc. verna mohorita Em. taxi v. 1. a regula pretul marfurilor; Violeta' f. leagfin Matt din crfici placate si Innodate la capete spre a se salta. a taxa o scrisoare; 2. a stabili o dare extraordinarA; 3. fig. a acuza ra taxat [V. fcital]. de inseldtor. titseitt n. V. Mehl. tittineasa t. sau iarba lut Tatin, plantà taxi I. 1. pret fixat de autoritatea pu-

a carii radacina e intrebuintata de popor blica pentru obiecte de consumatiune sau pentru vindecarea ranilor (Sympliutum). pentru mArluri; 2. impozit extraordinar:

tatui v. a-si impestrita corpul cu 11- a platit taxele. taxator m. cel ce taxeaza. taxid n. 1. alatorie ce faceau negustueaza corpul. guri dilerit colorate: Negritenii isi la-

tau n. Mold. Tr. baltet : pe clOns'a arun- torii In strainatate spre a se aproviziona

cat lntr'un tau addnc i lat POP. ; draci cu marfuri: toti negustorii se si intordin tau, demoni Can traesc In ape: vdr- seserd dela taxid, jiecare cu 'Modred-

colacii, dracii din tau AL. [Ung. zei, lac]. tura lui CAR. ; 2. marks adusa din stratau (teu) pr. ce tine de tine. [Lat. NUS]. infitate: am deskicut taxidul de marfci

titujer n. Mold. I. bat cu care se ce am primit dela Tarigrad Fir., [Gr. i-a croit cdteva tdujere pe spinare. taxidar m. od. strangator de clan: lOilgina necunoscutal. aprozii slujiau ca taxidari Mix, [Gr. Multi f. Bot. V. tavalga. mod. TAXIDIAIUS, calator]. taumaturg m. facator de minuni: taxidfirie f. strangerea clarilor: tata St. Grigorie Taumaturgul. mri lua cu (Jamul prin judge de-i titan m. insecta de coloare neagrA- ajutam la taxiddrie Fa. cafenie, botu-i avand peri ascutiti cu cari teaci f. 1. tocul sau teava until ininteapa vitele spre a le suge sangele (Ta- strument: a bdga sabia in teaca; 2. banus bovinus). [Lat. Vulg. TABONEM = Bot. pastaie: teci de jasole. [Lat. THECA]. clasic TABANUM]. tealar a. si adv. 1. bun sanatos (de mesteca jintita in ceaun ; 2. fam. ciomag : mod. TAXIDI, calatorie (mai ales pe mare)].

.

taur m. 1. bou nejugAnit (Bos taurus); corp sau de minte); 2. fig. cu obrazul 2. fig. om sdravan; 3. unul din cele 12 curat. [Slay. xviiiiDA, tare, teapan]. semne ale zodiacului. [Lat. TAURUS].

teatnit I. tapta de a se teme, senti-

tautologie f. repetitiune nefolositoare ment de neliniste: sa nu-ti fie teamd. [Lat. TINA]. a aceleias idei cu vorbe diferite. tava f. I. tigaie de fript; 2. tabla de team n. 1. balot de marta: sara feanlemn sau de metal pentru servit cafea, curile sa-si ia postavurile POP.; 2. padulceata, ceaiu: tam. a da tavi pe ci- chet: scoate un teanc de hartii Ar.. ; 3. neva, a-1 bate rau. [Mold. faith = turc. numar de 10 topuri de hartie (cam 5000 coale); 4. griltnada in genere: rut teanc rAvA, tigaie].

www.dacoromanica.ro

tea

to

- 645 -

de sumane croite CR. ; teancuri-teantelt n. 1. par in mijlocul arid; 2. cucurl, gramadA, unul peste allul. [Turc. reaua dela crucea trhsurei; 3. fig. centru de actiune, sthphnire: nand ce primiserd

TENIC, balot].

teaph f. 1. fire, caracter: apa trebue de veste cei dela feft TSP. ; 1. moment sd vie la matca ei i omul la teapa deciziv: II gdsi somnul tocmat la feft

2. stare socialà. rang: cei mai POP. [Origina necunoscuth]. multi de teapa d-tale CR. [Origina ne- tefterdar m. 1. V. defterdar; 2. concunoscuth]. trolor financier al marelui Vizir: Vizirul feapa 1. 1. par. bine ascu(it la aph- dete slujba de tefterdar in ambele tAiul de sus, pe care se strápungea cor- fdri lui Mehemet Beiu 13k.c. pul vinovatului: tragerea in feapd, un tegliCht II. 1. cuiul ce trece min jugul supliciu practicat in Orient, exista o- carului (se aude prin Romanati); 2. (tidata i la noi; 2. partea ascutith a unui gliciu) unealth pe care cismarul intinde par cu care se Impinge; 3. unealth de pielea inchlthmintelor. [Cf. serb. Teome, vaunt sau de apucat snopi de grata; 4. traghtor (din tegleti, a trage)J. pl. a) pert in(ephtori ai unei plante; b) tegument n. invelis (mai ales de grhlui PANN ;

peril de pe pielea ariciului. [Slay. TIEPA, un(e). despichtura]. tehni v. Mold, a scheltilfii. [Onoma-

1eapfin a. sl adv. 1. care nu se !rico- topee]. voaie std feapcin i drept; 2. lipsit de tehnic a. propriu unei ante: termen miscare, de vieattl: trupu-i era feapdn; tehnic. 3. solid, rezistent: inalte si fepene zitehnich f. totalitatea procedeurilor unei duri OD. : 4. sdravdn: trase un sornn arte sau meserii. feapan. [Slay. alEpiarell. tehnician m. inginer.

teapsh f. 1. Mold. lophtich de netezit

mamaliga; 2. Tr. mhinhligh cu branzi

tehnologic a. ce tine de arte In general.

tehnologie f. 1. tratat despre arte in

sau cu uleiu de samburi. [Tras din tclpsil. genere; 2. totalitatea termenilor proprii tear& f. Mold. natrh. [Lat. mi., pAnzh]. unei arte sau meserii; 3. od. in special, teas n. V. tas. partea grarnaticei numith astAzi morfolo-

tease H. 1. masinii de tiphrit, presh ; gie: fiecare inventa o etimologie sl o 2. masini mare de chlcat struguri, ma- tehnologie proprie Nacia. sline, spre a face vin, uleiu. [Slay. TIESKM. tehuealit f. Mold. 1. chplerea oilor; teasti 1. 1. bolta craniului; 2. test de 2. zhpAcealti. broasch. [Lat. TESTA, Ci013]. tehui v. Mold. a *Act. a ametf: Cu teatral a. 1. ce tine de teatru: arta mdciuca Il tehueste. tehuiu a. si adv. Mold. I. chplat; 2. teatrald; 2. ce iii se potriveste cleat la zAphcit, italic. [Tr. terhuiu, de origina teatru: gest teatral. teatru n. I. locul unde se dau repre- necunoscuth]. teich f. cutie mischtoare In care curg zentatiuni dramatice: se duce la teatru; 2. scenh reguiele teatrului; 3. arta, pro- grauntele dela cosul morii: miscdrile teifesiunea de actor: a se destina teatru- cei reguleazd cdderea grciunfelor. [$i lui; 4. literaturã dramatich : teatru la teuccl: origina necunoscuth]. Greci; 5. culegere de opere dramatice ale

teism n.

credinth in existenta unui

until autor: Teatrul lui Alexandri; 6. Dumnezeu care guyerna lumea duph lilocul unde se petrec fapte sau evenimente bera sa vointh.

Insemnate: teatrul rdsboiului. teach 1. I. cilindru &mos de metal, lemn, etc.; 2. teava unei arnae: puscd cu cloud fevi; 3. mosorul rásboiului de tesut. [Mold. fevie = slay. Tizvi, tub]. techkr-mechar adv. cu nepush mash, cu zor, pe sus (vorbh specialá basmelor rnuntene): techer-mecher Ii duc turma

teigor in. Bot. Mold. aglica (ale midi flori sunt albe ca ale teiului). teist m, partizan al teismului.

teiu m. 1. arbore mare si frumos al

carui lemn alb, moale si usor, se IntrebuinteazA In ebenisterie (Tilia platyphyl-

los); 2. floarea-i plAcut mirositoare din care se fac infuziuni antispasmodice pi la addpost ISP. [Turc. TERER HEXER, foarte sudorifice; 3. scoarta de teiu din care se

lute, In toatA grebe, lit. de.a roata (TEKER, fac funii: curmeiu de ten. .[Lat. mu]. math)]. teiu-beleiu n. In locutiunea nu-i teiu-

tecnefes n. astm la cal: un cal stdtut beleiu, ci-i beleiu-teiu, adich e tot una de bdtrdn plin de tecneies ISP. [Turc. (Cur ). [Lit. teiu alb]. TERNEFES, astmatic, lit. rhsuflare sctuth].

tejghea f. 1. masa de lucru (a dulghe,

te-deum n. cantec biserlcesc de mul- rului, a croitorului, etc.): croitorii se sertumire, recitat la imprejurari solemne. viau de ioarfecile cele maH de teighea tedufif. Mold. rhvas, bilet. [Pol. Tentx,]. GHICA; 2. masa pe care se nurnara bani

www.dacoromanica.ro

tej

646 --

tem

(In cat-chime). [Turc. rEzornA, atelier, mas5 a intrebuinta telegrafele: qcoald de tele-

de lucru, contoar (lit. locul unde se lu- graqe. creazA cu inn-Ale)l. telegrafist m. functionar care transtejghetar m. bAiat care stA la tejghea. mite telegramele. rurc. TEIGHTADAR, cel ce tine teigheaual. telegrama f. comunicatiune adresata tel IL 1. fir de fier. de otel; 2. cea mai prin telegraf. telegutii f. 1. teleagS micS : nici in mica coardfi a unui instrument muzical: mi se rupse la tarnburd telul PANN: 3. cdrufd, nici in telegufd ; 2. partea dinabeteala miresei (in Dobrogea). [Turc. TELl. inte a plugului.

fel n. Mold. 1. tint5 ; 2. fig. scop: ea

teleleich f. I. samsaroaick mijlocitoare

telfilitt): auzi teldlifa cum ifi laudd

pewee cu pas mare ccitre un fel de

(si

lalului. rurc. TELLALYK1-

tele din care s'a scos mita rum Tztrul,

mutt dorit AL. [Rm. rut (din nem( Ziel)l. marta? AL.: 2. fam. femeie care barfe$te telal m. I. Mold. striator la rnezaturi: de toti. [V. te/a11. telalul strigd indatd zece galbeni fata teleleu a. si adv. Mold. vagabond : giudelui! Ar..; 2. Munt. vAnzAtor de hatne steiricica 'si risipeste, apoi umbld tevechi (striglnd min uliti): st eipdnul vin de leleu NE012. [V. fetal. teleloaich I. Munt. vtinziitoare pe uliti si telalul nu se indurd sc7-1 dea PANT; de lucruri vechi. [V. telal]. rum. TELLAT.. millocitor, pristavl. telalhc Cr. rneseria de telal, marfa te- telemeh f. brAnz5 de putinti din lap-

telalbagal m. od. starostele telalilor la branzg g5uritS1. teleologic a. care cautS a descoperi mezaturi: am dat lui telalbasei lei o mie scopul fn toatS ordinea naturei: sister= FM. [Turc. TELLAL BA $Y1. telhlith f. V. teleleick teleologicei a 4ri Origen. teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor teleagh F. car f5r5 loitre si scandurk servind la transportul lemnelor lungi. [Slay.

finale.

telepatie f. presirntire despre un eveteleap-teleap adv. Mold. indicA un niment real ce se IntAmpra departe In

TELTE0A. CB 11.

mers fncet l trAgtinat: indatd pornesc ei aceias clipS.

telescop n. instrument de opticti care telefon n, aparat min mijlocul cAruia mhreste si apropie obiectele dep5rtate: se transmit sunetele si se converseaz5 la invenfiunea telescopului in sec. XVII distante marl. Telefonul, inventat la 1869 a operat o adeveiratd revolutiune hr de fizicianul german Reis, fu perfectionat studiul astronomiei.

teleap-teleap cp. [Pt tala-talal.

telescopic a. 1. care se face cu teletelefonh v. a transmite prin telefon. scopul observatiuni telescopice; 2. ce telefonic a. ce tine de telefon: linie nu se poste vedea decat cu telescopul: telefonicei. planete telescopice. teletin n. iuft: cisme de teletin. [Serb. telefonist m. cel Ins5rc1nat cu servide Edison.

ciul comunicatiunilor In biurourile tele- TELETTN. piele de viten. telinh f. p5mAnt ce fonict-.

n'a fost IncS lutelegar m. cal de teleagI, cal sprinten : crat. [Bulg. med1 . feline% F. plantli ale aril frunze se matelegari cu coame marl POP. telegraf n. I. aparat cu care se poate nAncl ca salatS si al dill color se gilteste corespunde la distante mari si cu o re- Ca mkt:ware (Apium graveolens). [Si peziciune extremi telegraful electric, selind = gr. mod. sitiNoprl. inventat pe la 1811. a inlocuit pretu- telinos a. ce n'a fost Inch arat: plugul tindenea vechiul telegrat aerian; te- arc; peimilntul felinos Ar.. legraf f5r5 sfirm5, la care undele electelinch I. V. tilinck trice se propag5 la distantS prin miilocirea telisch F. Tr. Bot. vr5jitoare. [OriginS atmosferei : prim& teletiraf fard sdrrnd necunoscut51. a fost construit in 1897 de Marconi; teltea F. Mold. valtrap de WA ce se 2. frumoas5 plantS orioinar5 din America pune sub sea. rTurc. Tetra meridinonalS cu flori mid albe si miros teluriu n. metaloid de un alb albAsuncut, se eultivA mai cu searnS pentru truiu. foarte lucitor si fraulil. descoperit decorarea balcoanelor. chtoscurilor. feres- in 1782: se gAseste fn minele de aur ale Ardealului. trelor (Boussingaultia baselloides). temh 1. 1. subiect de tratat. materie telegrafih v. a transmite prin telegraf. telegrafic a. 1. ce tine de teletlraf: fir de desvoltat: o tenth mteresuntd ; 2. cetelegrafic; 2. transmis prin telegraf: de- eace se c115 $colarilor sh trad KA din limbs lor Intealta re vor s'o Invete. temd grepesei telegraficd. telegrafie I. arta de a construi ;4 de ceased; 3. Cram, radicalul unei vorbe;

www.dacoromanica.ro

- 647 -

tern

ten

4. Muz. arie pe care se compun vatia- teaza dela orice exces, care reguleaza pasiutule: cumpatare de mancare i bautiuni.

tematic a. Gram. ce face parte din tura.

temperat a. 1. nid prea cald nici prea tema unei vorbe. temator a. 1. care se teme; 2. gelos; rece: climã temperatd; 2. fig. asezat, moderat ; 3. se zice de un stil intermediar peste tire era temdtor PAN& tembel a. 0 m. trandav: cei mai Mire cel simplu l cel sublim. temperaturk I. 1. starea atmosferei multi erau ndzurosi, ternbeli i desudin punctul de vedere al organelor noachiaji Lse. [Turc. TEMBEL. lenesj. tembehle n. trandavie. [Turc. UMBEL-. stre: temperaturd caldd, temperaturd

rece; 2. grad de caldura: temperatura teme v. 1. a se simti apasat de idea bdilor. unui rau posibil i probabil, a-i Ii Inca templu n. 1. edificiu consacrat divide ceva amenintator: de cc se teme ounei divinitati oarecare (v. bardmul, nu scapd; 2. a fi gelos: incepu tie, bisericd, capiste, gearnie, havrd); LIK, lend.

teme nevasta !SP. [Lat. TIMERKI.

tememic a. ce are temeiu, solid. temeinicie t. soliditate.

2. monument religios ridicat la lerusalim de Solomon, distrus de Nabucodonosor,

rezicht de Zorobabel, reldcut de Herod

temelu 71. 1. baza (la figurat): nu pune cel Mare si distrus de Titu (70 d. Cr.);

temeiu pe ddnsul; 2. ratiune, currant: 3. se zice in special de bisericile neortocu temeiu, fdrd temeiu; 3. moment prin- doxe, protestante i mozaice.

dpal: tocrnai pe cand era temeiul me-

temporal a. 1. care trece cu timpul,

peritor (In opozitiune cu etern): bunuri temelie f. 1. baza, fundament : teme- temporale; 2. privitor la interesele palia ca.sei; 2. (termen calendaristic) te- mantesti (In opozi(iune cu spiritual): pumelia lunei, epacta. [Forma paralela cu fere temporald; 3. secular (in opozitiune temeiu]. cu ecleziastic): jurisdicjiune temporald. temen(e)it I. Inchindciune dupa matemporar a. care e numai pentru un niera turceasca, adica corpul plecat. dreapta timp, provizoriu ; putere temporard. lasata putin In jos, dusa apoi la buze et temporizat v. a Intarzia o actiune In In urma la cap: la Sultan de se 'nchina asteptarea unei ocaziuni favorabile. sei Ca. [Gr. bizantin THEMELION].

cii adeincd temena Poe. [Turc. TEMENNA ].

temporizator a.

si m. care tempori-

temeni v. a lace temenele, a se plo- zeaza. coni: ienicerii de 'mi sosia, bund ziva temut a. de care se teme. V n. gelozie tenace a. tare alipit, anevoie de smuls: cd-i dedea, si jrurnos se temenia POP. temerar (7. indraznet pand la neso- cleiu tenace; 2. fig. cate tine cu faciacotinta.

rdtnicie la ideile sale; 3. anevoie de star

temere f. 1. miscare penibila a su- pit: prejudiciu tenace.

fletului care 11 lace sa evite ceeace-i pare tenacitate 1. 1. caracterul celor tenace; periculos, amenintator; 2. sentiment de 2. fig. aderare neclintita la o idee, la un

neliniste, de tea rna respectuoasa. [V. temd. protect; 3. perzistenta, calitatea celor ce temeritate I. cutezanta nesocotita dureaza, prezumptioasa. tenchiu m. od. a patra parte dinteun temnic n. Mold. bordeiul unde se tin dram. [Turc. TENS]. stupii iarna. [Slay. rruninca. suterang (din tenchiu n, Tr. Boi. alac rosu: and TIUA, Intuneric)].

sdpai tenchiul pe coaste Pop. lUng.

temnicer m. pazitor de temnita. [Slay. TONS, strujan).

tencueala 1. 1. lucrarea de a tencui; temnitil f. Inchisoare adanca i Intu- 2. amestec din var i nisip, necoasa. [Slay. 11MiNITA. puscarie (din TINA, tencui v. 1. a da cu tencuealã un peritilrudwal1.

intuneric) J.

rete; 2. a asterne cu ghips. [Pol. TTNIEOWAC

tempera v. 1. a micsora prisosul u- (din nem(. tiinchen)]. nei calitdti : a tempera tdria vinului cu tencusi f. V. tancusi. apd; 2. Med. a alma, a ustua ; 3. fig, a tendenta f. 1. miscare dare ceva :

pune o masura dreapta: a tempera bldn- tendenja cdtre centrul pdmantului; 2. dejea si severitatea. fig. chrectiunea spre un scop: tendenja temperament n. 1. constitutiune fi- ctitre virtute. zica a corpului: temperament limfatic, tendentios a. care are o tendentii a temperament .sanguin; 2. fig. dispozi- numita, ascunsa : scriere leaden jioascl. tiune moral& caracter: un temperament tender n. vagon pus Inddratul locomotivei i continand proviziunile neceviolent. ternperantii f. 1. virtute care depiir- sare de apii si de carbune.

www.dacoromanica.ro

ten

ter

648

teosof m. cel ce invata sau practica tendon n. Anat. lasie fibroasti ce leaga teosofia. muschii de oase. tenebre I. pl. (poetic) intuneric: a co- teosofie f. doctrina unor mistici cari pretind a fi In comunicatiune cu D-zeu drulut tenebre, poetic labirint Ex. tenebros a. Intunecos. sit a prim! dela El lumini speciale. tenecht f. Mold. V. tinichea.

tepelin n. dirijabil german, inventat

tenia t. panglica, vierme intestinal ce de contele Zeppelin. poate ajunge pana la o lungime de 20 metri, tepoiu n. V. tapoitt. tenor n. vocea otnului, cea mai Malta tepos a. pfin de tepi: grau /epos.

teptil adv. Mold. V. tiptil: pare-mi.se tensiune I. incordare : tensiunea mug- cd-r trimes tiptil, ca sd cerceteze stachilor ; fig. tensiunea spiritului. rea isprdvniciilor AL. tenth v. a ispiti. tepula 1. 1. teripa mica; 2. partea astentacul n. apendice mobil la unele cutita a parului. dintre toate. II in. cantaret cu aceastã voce.

animate, servindu-le de organ tactil.

tentatiune I.

ispita.

tentativit I. Incercare de a face sa reu-

seasca ceva.

teracoth f. pamant ars; sobd de te-

racotd.

terapeutich I. partea medicinei care

se ocupa cu tratamentul boalelor. terasi f. 1. inaltatura de pamant sprifinita in genere de o ziclarie; 2. acoperis

tentator a. si m. ispititor. teocrat in. partizan al teocratiei. teocratic a. ce are caracterul teocra- plan la o cast': terasele stint foarte cotier: Stat teocratic. mune in jarile calde; 3. lucrare de ziteocratie I. forma de govern in care darie In forma de galerie descoperitit atoll Statului comandli in numele (= fr. terrasse). guvernul judecdtorilor, la vechii terasament n. gramadire de pamant Evrei, era o teocralie. intr'un loc. teodicee I. partea fitozofiei ce trateaza terasier m. lucrator de terasamente despre existenta

i

atributele divinitOtii: (la caile terate).

Teodicea lui Leibniz. teratologie I. partea stiintelor natuteodolit n. instrument geodezic pen- rale earl trateaza despre monstruozitatile tru masurarea unghiurilor la un plan ori- mganice.

terchea-berchea m. ceva de putind

zontal.

teogonie f. genealogia zeilor pagani: valoare: incdrduit cu terchea-berchea Teogonia lui Hesiod. trei lei perechea PANN. LUng. 11121CABARKA, teolog in. cel ce she teologia, cel ce talmes-balmes (lit. baltat-vargatg scrie asupra-i. terciu n. mamaliga semilichicla ce tateologal a. ce tine de teologie; virtuti ranul o mananca cu branza ori cu zeama teologale, cati au de obiect mai ales pe de prune: cine are piper mult, bagel fi D-zeu: credinta, speranta 1 carnatea.

in terciu

de demonstrat.

bentina.

PANN.

[Origins necunoscuth].

teologic a. relativ la teologie. terebentinit t. rasina scursii din teteologie f. 1. stiinta dogmelor refigi- rebint ; esenta de terebentinti, uleiu usor oase; 2. curs de studa teologice studidzd obtinut juin distilarea terebentinei cu apa. teologia; 3. opera teologica. terebint in. arbore rasinos totdeauna teoremä I. propozitiune matematica verde, un tel de fistic ce produce tere-

teoretic a. ce tine de teorie. teren n. 1. spatiu de pamant: a oteoretician m. cel ce cunoaste prin- cupa un teren vast; 2. piimantul consi-

cipiile unei arte sau stiinte farS insti a o derat sub raportul calitatilor sale producpractica. tive : teren bun, prost; 3. solul consideteoretichn n. carte de psaltichie. [Gr. rat in raport cu caracterele sale geologice mod.]. teren jurasic; 4. fig. situatiunea spiriteteorie f. 1. cunostinta principiilor, In lor, starea imprejurarilor : a studia tereafarA tie practica ; 2. totalitatea stiintificti nul (-= fr. terrain).

ce rezulta dintr'o serie de legi, la cari tererem n. Mold. 1. panglici la o haina s'adaoga fapte de observatiune : teoria femeiasca, zorzoane; 2. fan! ifos: gogomagnetismului; 3. toate principiile pro- qari ce au tererern de patrioti marl AL.; prii unei ante ; 4. opiniuni sistematizate 3. fig. aparenta: tereremul deqertdciuteorii politice; 5. principiile manevrelor nilor lumeqti AL.; 4. fig. fineta fi-I ia militare: soldatul invajd teoria. cu tererem. [Origina necunoscuta]. teorie f. deputatiune solemna ce Ateterestru a. parnantesc. nienii trimiteau pe tot anul la Delphi spre terezie f. compana, (Antal mai mic. a oferi sacrificii.

[Tom_ Imuz.i].

www.dacoromanica.ro

ter

- 649 7

tel

terfarf m. pl. Tr. rudeniile l invitatii ceze sub regimul lui Robespierre (1793 din partea miresel. [Origin5 necunoscutA]. 1.794), In timoul cards mii de victime pe.

terfeli v. 1. a uza, a mAnji: a-si ter- fiat pe esafod. felt hainele; 2. fig. a ocArl: am sd-1 terorism n. regim de teroare politicA. terorizh v. a tines sub un regim de terfelesc in foaia mea Ai. [Cf. teirfd, cArp51.

terfelog n. 1. registru provizoriu ; 2. pl. acte, arti vechi. [Tras din terfela

teroare.

terpentin n. numele popular al tere-

bentinei. [Nemt TERPENTIN].

terhuiu a. Tr. V. tehuiu. tertii f. 1. Muz. interval de trei note; teribil a. grozav: braful teribilei ne- 2. a 60-a parte a unei secunde.

tertel n. snur de mAtase: broderia cu teritorial a. ce coprinde teritoriul; ar- fir si cu tertel U acoperia tot pieptul. mata teritorialti, compusA din toti aceia NEGR. [Tine, TTIZTYL]. ce ui-all fAcut timpul de serviciu In arterteleag n. titirezul morii (In Oltenia). mata activA si In rezervA, i destinatA la [OriginA necunoscuta apArarea interioar5 a teritoriului. tertet Ii. muzich pentru trei voci. voi EM.

teritoritt n. Intindere de tarA ce de-

tertiar a. 9e zice de o epocA geolo-

ninde de un Stat, Drovincie, oras, juris- gicA In timpul c5reia existau mamifere dictiune: teritoriul Romdniei e impdrlit erbivore astAzi dispArute, dar despre cari in judefe. se gasesc urrne In stratele terenurilor ter-

terlici rn. pl. od. pantofi garnisiti pe tiare.

dinAuntru cu postav peste cari se puneau

tertinii f. ,sta MA de trei versuri : DiDa pudi (ca s5-i apere de praf): cu ter- vina Comedia a lui Dante e scrisd In lici si irninei rosii. [Turc. TERLIK1. tertine.

termal a. se zice de apele minerale tertip n. 1. (sens invechit) sistemA, calde: stafitine termald. plan: incdt se atinge despre dreapta terme f. pl. bAi calde, la cei vechi : fudecatd, despre tertipul lurnii AL.: 2. Termele lui Caracalla. mijloc (mai adesea neonest): spuse fete{ termen n. 1. limitA, sfArsit: termenul cu ce tertipuri umbld sd-i incerce bdrviefii; 2. timp fixat pentru platA chiria bdfia TSP.: 3. pl. chichite, clenciuri : nu se plateste obisnuit in cloud termene; se uita la tertipurile .ai la renghiurile 3, sumA de plAtit la capAtul unui termen: ce-i tot juca TSP. [Turc. TESTIS. ordin, dige dator trei tertnene. pozitiune, plan, proiect: sensurile vorbei

termen m. 1. mod de a vorbi, expre- in limba modernA au nuante pejorative siune: termen impropriu; 2. fiecare din necunoscute vechfi limbil, element de propozitiunii. comparatiunii, silogismului; 3. fiecare din cantitAtile unei

tertiu m. berbece de trel ani In jos. tartiu, inter fiu: cf. lat. TERTIUS].

exoresiuni algebrice separatA prin semterzi-bala in. starostele de croitori nele sau -; 4. fig. relatiuni, situatiure (sub Fanarioti): isticu/ cu patru colfuri reciproc5: suntem in termeni bunt cu al marelui terzi-basa Fii. [Turc. TEM! BA$Y, mester croitorl. ddnsul. termini' v. 1. a isprAvi, a duce la ca- ties a. adus de tot De spate (vorbind pAt: a termina o lucrare; 2. a 11 la ca- de coarnele vitelor). [Tras din Mai]. tesac n. sabie-baionetA. [Rus. TESAIT6]. Pfit: floarea termind planta ; 3. a ajunge la canit: s'a ferminat; 4. Gram, a avea tesälh v. 1. a curAta cu tesala : 2. fam. o dezinentA oarecare. a bate tare. [Abstras din fesaldl. terminati(un)e f. ultima parte a unel tesal& f. perie de fier de curAtat call. vorbe.

terminologie f. totalitatea termenilor tehnici al unei stiinte sau arte, termometru n. instrument ce IndicA

[Slay. ftsALo, pieptenel.

tesfitor m. cel ce tese.

tesfitorie f. meserla tesAtorului. tesfiturii f. 1. stof5 te3ut5: teseiturd variatiunile temperaturei prin dilatarea sau de land: 2. ceva tequt: fesdturd de aur,

condensarea mercuriului ofi alcoolului in- de arOint: 3. mod de a fi tesut: fesdchis tntr'un tub capilar de sticlA : termo- turd batutd, rard; 4. fig. InlAntuire, re-

metru centigrad, termometru liii Rdau- unire: fesciturci de intrigi; 5. Anal tmmur si al lui Fahrenheit. oletire de fibre formAnd o parte solidA : tern& f. V. tArnA un pumn de fermi fesdturd nervoasd. pe o scdndurd de brad AL. teschereh I. Mold. rAndea ingust5.

ternar a. compus din trel unitttl. teroare f. groazA : buciumele sund,

rdspdndesc teroare Bm..

Teroarg f,

ri

[Turc. TESTERA, ferestrAu de mAnA],

tetchereh f. od. 1. inscris, certificat:

tescherele tot cu pajure impiirdtesti

RevoltiVianii [line AL. L 2... fatal .de sirumL.424 .cancLne ire.

www.dacoromanica.ro

- 650 -

tes

tez

buia pasus nemfrsc sau tescherea fur-

testicul m. organ de reproductiune la

saPortl.

testimonial a care (IA m5rturie: pro-

ceased Omen. [Turc. TEZEERA, chitant5, pa-. animalele de partea b5rbAteascA.

tescovinh

r5m5sit5 din struguri bri testimoniald, dovadfi cu marturi. testimoniu n. certificat: lestimoniu duo.5 scurgerea mustului, rachiu de fructe. f.

de paupertate. tescuina, derivat din tescuil. testoash f. V. broasc5. tescui v. a stoarce cu teascul. [Slay. testos a. acoperit cu un test: broascd TIEstrovAn]. tome v. I. a impleti fire si a face pan- festoasa. z5 : se fes pdnze de cdnepii. stofe de tesut n. lucrarea, m5estria de a tese. tetanos n. boal5 caracterizat5 prin bumbac si de m6tase. petnure de land : (51

2. fig. a urzi: a frse intrioi. [Lat. TETEREl. contractiunea permanent i dureroas5 a tesi v. a reteza oblic. [Slay. TEA a thia]. muschilor. tetradfi I. raiet de patru coale : trei te91114 1. 1. punga de piele: 2. fig. bani:

cu gandul cam pe tesilii POP. [Tras din- tetrade (din Biblie) a scos de marturii tr'un nrimitiv tasd = nemt. TASCITE].

NEOR, [Gr. mod. TFTRAMI.

bucat5 sau parte tesitAl.

niceste NEGR.

tetragon n. cadnlater. tetragsoniceste ad. fig. In lung si 2. pischtura vArfului urechii (la vite). [Lit. In lat: jalbd in care dovedia tetragotesituri 1. 1. buturug5 : ajunge roata de o tesiturd si se rape caodtul CR. ;

teslä f. securea dulgherilor: tesle de

fier si de ofel. [Slay. TESLA, secure].

teslar m. dulgher.

teslirle f.

tetrapod n. mAsut5 pe patru oicloare pe care st5 icoana hrarnulul ori sfAnta evanghelie. [Gr. moc1.].

tetravanghel n. carte ce contine cele

atelierul teslarului.

tearnec n. Mold. Inse15torie. [Origin5 patru evanghelii. [Gr. mod.l.

tetreh f. dulceat5 de chitri : tetrea tesmecherie 1. sarlatanie: desbraca- de chitrd si diferite vutci GificA. [Turc. TETRA]. sera' lumea cu tesrnecheriile /or AL. tesmeni v. a se ului : tesmenitui de tens n. rig15 In forma unui T. teu pr. V. tiiu. Joie TSP. [Origin5 necunoscuta teuch f. 1. V. Ivied; 2. jghiab de terms a. oblic : o ciirare tesoasd. fantanâ. [V. teat test n. I. Invells osos frsturi de teuton a. german. fdri teutone, robroaste; 2. cuptoras de lut ars In care mane si maghiare AP. tevaturà f. tapaj: de ce sir* mai fatAranca coace painea, azima si coca : n Luria In cap frstul i rabda in tdcere cem p'acolo tevaturd? Isp. [Turc. TEVAnecunoscut5l.

PAM. [Lat. Tzsrortl.

TUR,

testa v, a 15sa prin testament.

svon].

tevelechie f. Mold. V. tivilichfe. tevie f. Mold. teav5: o fevie de puscd

testaceu a. aconerit cu un test. n. AL. [Pol. Trwm]. animal cu test: stridie, broascd. text n. I. cuvinte proprii ale unui attestament n. act autentic prin care cineva declar5 ultima sa voint si dispune tor In report cu notele sau comentarele de avetea-i dup5 moartea sa Vechiul- ficute asupr5-i: 2. vorbe scrise de autor Testament, colectiunea artilor biblice: si In limba sa proprie, In opozitiune cu II

Noul-Testament, Evangheliile, Faptele A- traducerile: 3. pasaj din sfAnta Scriptur5 ce un predicator iea ca subiect al cuv5n. postolllor, Epistolele si Apocalipsul. testarnentar a. privitor la testament: thvii sale: 4. fig. materie de discurs, subject clauze festamentare; executor testa- de convorbire : 5. caiet cartonat : text de mentar, cel InsArcinat de testator a aduce desen ; 6. caractere tipografice de 20 puncte. la Indeolinire testamentul,

textil a. 1. ce poate 6 (emit: plante testator m. cel ae face un testament. testa f. 1. (invechit) duzin5: 2. nu- textile; 2. privitor la tegtorie: industrie mAr de zece buchti o tdstea de fuse; textild. 3. num5r de 24 conic: o testea de hdr- textual a. adv. conform textului, Intie. [lure. rrsri, duzin5]. tocmai cu cele zise sau scrise. testemel n. basma mare p5trat5 cu texturii f. 1. tesiturh ; 2. fig. dispo-

câmpul negru, galben. roscat, etc., iar pe zitiune specials a pirtilor. rnargini cu flori colorate cateva giupdtear f. I. pr000zitiune enuntath cu innese cu testemeluri AL. ITurc. TESTIMEL, tentiunea de a o sustine: 2. subiect de disservet, basma mare (lit. stergar de maini)l. cutiune publia line() Facultate: teza de testernelax-flbricant-- sk. test, licenfd, de doctorat; 3, brosura sap voImo] In care e tipArit4, ,ni1iri,.

www.dacoromanica.ro

- 651

tez

ig

tezaur n. 1. comoraa; 2. (puLl.c), ticna f. Mbld. V. tihnd: trint in cassa Statului; 3. titlul unor opere de fiend AL. tienales n. V. tecneles. eruditiune lexicalã Tezaurul limbei gre-

cegti de Henricus Stephanus.

tezaurar rn cel ce prirneste

i distri-

ticnea I. vas de tat:tacit piei. [Turc. albid. ticoi v. Mold. V. tihni: de i-a ticni

TEILNE,

bue banii (mai ales la militari). tit int. ce exprimd: 1. bucurie viitoare: zina de azi CR. tit ce valsuri o sci-i frog! 2. o mirare. ticni v. 1. a plesni ; 2. a crape (de dotiara 1. 1. diadema regdor Persiei; 2. bitoace). [Cf. serb. rarNun, a plesnil. triple coroand a papilor ; 3. fig. dernmtate ticnit a. farn. cui Ii lipseste o doaga: papalit.

tabäl Mt. Mold. de alungat cainii: ti-

bd, cotarld! AL. [Ling. csranl].

tibet n. bland de oaie din Tibet,

e cam ticnit. ticsi v. a umplea nand In varf, a Indesa mult. [Ct. slay. TISKATI, a strange cu

cu putere (v. teasc)1.

lana lunga si creep. ticsit a. bine indesat: cu chimirele tibia t. Anat. cel mai gros din oasele ticsite Pop. tic-tac n. sgomot regulat i monoton; gambel numit obisnuit fluerul piciorului. tibisir n. creta. [Turc. TEI3ESIRI. tic-tacul ceasornicului. [Onomatoped tic n. 1. miscare convulsivd contrac- titdva t. 1. planta, originara din tarile tatd din deptindere; 2. fig. apucattud ri- tropicale, al cash truct verde si ciirnos devine la maturitate galbuiu si lemnos (Cucliculd: are un tic (=- fr. tic). tic (de-a ticul) n. Mold. un joc cu curbita lagenaria); 2. curcubetd uscatd mingea Intre patru bdieti cu un bat inco, oi golitd de pastrat apf ; 3. fam. cap; furvoiat. [Cf. serb. pa, detunatura]. tuna e n tidva-fi, Ciuber AL. [Si tiged

tiCii tn. fam. piciu, bdiat: de unde =serb. TIKVA, de unde (plin asimilapune)

esti tu, mai ticd? CR. [Scurtat din bdie- tidvd si (prin metatezd) tivgd].

tifan n. plasa de pescuit: iarna mo-

tied).

ticii v. a face tic-tac, a palpita : inima runagul se trage cu tifanele pe sub ghiald. [Origind necunoscuta]. incepu sd-i ticde. [Onomatopee]. flea:it n. mizer, nenorocit ticditul bill f. 1, (ironic) noroc orb: sd cazd

; 2. Domn BALc. aceastd ticditd de lume 0 asemenea tifld peste mine Ise. [Participiu clinteun verb ticdi, de tam. gest de dispret cu palma : de gcaba

imi ant tifla AL. [Cf. gr. mod. TYPLA, or-

origin& necunoscutid.

beak n. tame de a beat: ticditul Mi- bite]. tifoid a. ce are caracterul tifosului: mei. [V. Ueda ticalos a. si m. 1. nenotocit; 2. mize- friguri tifokle. tifon n. materie tesutd toarte rar, orrabtl: om ticOlos. [V. ticdit]. ticalosi v. a cadea in mizerie: sdrac gantin. tifos 13. langoare, friguri pernicioase ;1 ticalosit Root, ticidogie f. 1. mizerie: ii rugd saibd contagioase. [Gr. mod.J. tifra f. V. cifrd. mild de ticalosia lui Isis.; 2. stare tiedloasd, pacdtosie ticalosia oamenilor tigaie f. 1. vas de anima pentru prajit; NEOR. 2. lighenas, la vechile pusti, in care st

tica-taca int.

tic-tac].

Incet-incet (CAR.). [V. punea pratul. [Gr. bizantin, Ticket.

tigaie I. oaie cu Lana moale, matfisoasl

tichie f. 1. scufie sau fes ce boierii ai creatil sunt figth negre, albe, rosii purtau sub caciuld: chelului ce-i lip- [Cf. nemt. Ziege, caprat sefte? tichie de mdrgdritar PANN; 2. Iigan m. cel ce face parte din neamul scufie de noapte sau de copil de curand Tiganilor. [Slay. rioAtantd. niscut ; 3. (chitie) scufia sau tesul ce poartd

tiganca f. 1. temeia tiganului; 2. (Ba-

evreii cei bdtrani: mi-au scos din grabd nat) Bot. sugel. si custnd si chitie depe cap AL. [Turc. tiganeasca f. 1. un fel de fiord OldTIKITA, scufie sub fes; forma Mold. chitie neascã luatd dela tigani ; 2. varietate a e o metateza din tichiel. jccului in arsici. Tichiuta I. nurne ironic dat necuratului tiganesc a. ce tine de tigani, limbo (drubs poporul Ii atribue o tichie rosie figdneascd. V. papagal i peste. II adv. care 11 face nevazut). tigdneste, ca tigand : injurd figdneste. ticlau ii. pisc de munte. [Cf. fucluiu]. çgaui v a se tocmi Inteuna cdi ticluf v. 1. a potlivi: minciund bine In am figana cu et AL. figanie t. 1. carderul tigandor; 2. fi. ticluitci PANN; 2. a se aranja : se ticlui o nuntd frumoasa. POP. [Origina necunos- rea tiganilor; 3. fig. sgarcenie cumplità . tiganime f. neamul tiganesc. cuta].

www.dacoromanica.ro

- 652 tig tigainos a. foatte sgarcit: era ava de hartii, in virtutea

tin

timbru fix; timtiganos de-vi mcInca de sub unghti lao bru postal, marct de francat scrisori sau tigarti 1. mic sul de foi de tutun. pachete; 3. semn particular ce fiecare [Nemt. CIOARRE]. biurou de postt imprima pe scrisori (= tigaretal I. tevisoara de chihlibar la Ir. timbre). capatul careia se trnbuca tigara (=- fr. timburut n. Tr. V. tumburuc. cigarette). timid a. sfios.

tigiirit a. pit pand: sunteti figarifi

legit:

timiditate I. sfialt.

gingavi NEOR. [Lit. fin ca o hartie de timin n. veche monecla turceasca, serpgaral. vind de salbt, ce se purta pe frunte ca o

tighel n. I. refec: a da tighel; 2. fam. podoaba: bani de cap timin, jumdtate dojant: a trage cuiva un tighel. [Turc. p012211, jumdtate albi OD. [Turc. TIMM].

mairsi.; pentru sensul figurat, cf. refec]-

thnleac n. carlig

de fier cu care pescarii

figlii f. ctramida de pamant ars pen- apuca morunul de coadt. [Rus. rzuLiArre]. tru Invent case. [Serb. TIOLA (din nenn. timoitica I. excelenta planta de nutret

:Phleurn pratense). [$i iarba lui

Ziegeo].

Ti-

çigIi f. Mold. 1. frigare de lemn as- mofti nemt. TIMOTHEUSORAS]. cupt i subtiat (in bucattria taranului); timp n. 1. vieme, durata ce poate fi 2. pl. bete despicate la un capat de prMs mtsurata : tirnpul trece; 2. enact deterraci. [Origina necunoscuta]. minatt, duratt limitata: timpuri tabutigliciu n. V. tegliciu. loase, a albit inainte de amp; 3. oca-

tigoare f. 1. om tictlos: o tigoare

ziune potrivitt :

nu e !imp de a...;

4.

de bdiat CR. ; 2. fam. femeie rea. [Tr. iagaz: a cere timp; 5. vreme, starea attigor, om slab, misel: origint necunos- mosterei timp urit ; 6. Muz. fiecare cult]. diviziune a masurei; 7. Gram, forma ce tigru m. 1. fiart din genul pisicii cu iea verbul spre a indica epoca timpurile pielea pestritt; 2. tig. om crud. principale sunt prezentul, trecutul vi tigvii I. V. tidy& viitorul. [Lat. TEMPUS]. tigvoanii (tigvoasit) f. varietate de timpan n. 1. Anat. cavitatea utechii struguri aducand cu forma tigvei. in fundul ctreia e o membrand ce o lotiluiraie 1. Mold. rapt: deal inalt vesc sunetele ; 2. Arhit. spatiu incachat plin de tihdrai Ca. [Origina necunoscutal do cele trei cornise ale frontonului: cu Oldie} n. Buc. stufis. [Cf. sihld]. timpane i medalioane sculptate OD. tihni I. liniste, odihna puteau umbla timpuriu a. ce vine inainte de timp. in tihnd prin pridure hp. [Tras din tihnil.

[Lat. vulg. TEMPI:MD/Us].

tinfi I. Tr. noroiu. [Slay. ma]. tinc m. Mold. Tr. 1. catelus; tincul pamântului, §uit; 2. fam. prunc: un finc tihnit a. lin, neturburat: o vieatit sd te invele AL. [Ung. CENIC, broscoiu, chtelus, bdiat, recrutt tihnitd. tiitoare f. 1. femeie Intretinutt (cf. linear m. Mold. lam. btietandru: sá fined 8); 2. locul unde vanttorul pandeste te nidrite cu tincarul ei AL.

tihni v. 1. a avea tihnt ; 2. a-i

prii.

[Slay. me,c3u, a odihni (de unde 1 i va-

rianta Mold. ticni].

vanatul: fiti devtepti la futon! (cf. 0-

nea 14). Whirl" I. hort tighneasca (nurnitt 01 ca la tiqa cortului): mài, balaure, canter fiitura! AL. [V. tiuiturd]. tij adv. asemenea (termen iesit din uz): stropitori tij de argint AL. [Slay. Taws, Werr].

tilbury n. cabriolett foarte war&

Winch (teliact) f. fluier ciobanesc fart

tinctorial a. ce serva a vopsi: plank

tinctoriale.

tinctural f. 1. licoare coloranta preparata pentru vopsit; 2. coloare de care un obiect e impregnat: tincturd solidd; 3. solutiune chimica: tincturd de Mt),

tincturi medicinale; 4. lig. cunoointa superficialt, spoealt.

incu n. V. tancu, si tinter 2.

arida' I. sala unei case taranesti. [Lat.

gatui din scoarta de paltin, rtchita sau *TENDA. (Tras din TENDERE)]. teiu. [$i titilincd, titilic: onomatopee]. tinde v. a pasi la tin scop, a se intimbal(' I. V. cimbala. [Rus. pusAto drepta catre: a tinde la perfectiune. (din nemt. Zimbeln [Lat. TENDERE]. timbrh v. a lipi un timbru pe. tindeche 1. stinghie de fier, dintatt la

timbrat a. I. marcat cu un timbru: amandoua capeteley cu care se tine panza h6rtie timbratd; 2. sonor: organ tim- Intinsa la tesut. [Lat. TENDICULA].

brat. tineh (activ) 1. a avea in rant, la timbru n. 1. sunetul vocii sau al unui indemant: a (urea un baston; 2. a poinstrument; 2. semn implimat pe uncle seda: a finea o movie in arendd; 3. a

www.dacoromanica.ro

- 653 -

tin

tip

nazi cu Ingrifire: a tinea tin secret; 4. lipit: trage pe dracul de coada, adica e a observa cu credinta: a firma sarba- tinichea. [Mold. tenechè = turc. TENEKi]. torile; 5. a nazi cu forte: a tinea in tinichigerie f. pravalia tinichigiului. inchisoare; 6. a conserva: D-zeu sd-1 tinichigiu ni. mester care lucreaza al

fie sdnatos! fig, a tinea minte; 7. a mentine: a (Inca in Mina stare; 8. a

acopere casele cu tinichea. [Turc. TENEKEDJI].

final f. I. cuiu mic; 2. scandura cu intretine, a avea de sotie: tine pe feta un semn negru In mijloc &supra careia cutdruia; 9. a execute Intocmai: a-si se trage cu o arma de foc: a irage la tinea cuvdntul; 10. a considera: te fine tintd; 3. mica pata alba In frunte la cal, de om drept; 11. a costa: md fine rnulte boi; 4. fig. mina fintd mica de luparole; 12. a reuni: a finea o adunare; mina; 5. fig. scop finta sa tu mdreafa. 13. a zabovi: ma fine cu vorba; 14. a [Slay. TraA., ban, de unde fintd tn sens opri: a finer, in loc; 15. fig. a Infrana: de punct la joc, apoi, prin analogie, cuiu, (neutru) 1. a Incapea natal II adv. fix: total face, ochiul fintd, fine-fi gura. vasul fine ce litri; fig. n'o mai finea sta poporul neclintit AL. pdmdntul oe bucurie Ise.; 2. a dura: tintar n. I. unealta fierarului; 2. joc ploaia nu va tinea mult; 3. a Intretine: Intre doi constand In permuthri de bobi II

a finea de urit; 4. a dori cu ardoare: Intr'un patrat divizat in linii 1 diagonale. a firma la vieata; 5. fig. a fi alipit de: [V. tintii]. a finea la cineva; a tinea cu cineva, tintat a. en o pata alba, mica si roa fi de partea sa. (reciproc) 1. a se tunda In frunte: prinde-mi pe murgul retine: a se finea bine de scari; 2. a cel tintat AL. [V. fintdj. nu se lasa de ceva : se tine de befie si tintaura f. Bot. centaurea. de minciuni; 3. a perzista: se fine de tinterim n. Mold. Tr. cimitir : i finale sale; 4. a se mentine: se fine bine terimul sinOur cu strdmbe cruci yela vdrsta lui; 5. a se face: bdlciul se ghiaza EM. [Ung. CENTEREM (din lat. CORMII

tine odatii pe luna ; fig. se (inn veselie mare o sciptamand Ise.; 6. a Implini, a

TEPIUM)].

tinte, a. fix. Indreptat catre o tintS: execute: a se finea de vorbd; 7. a se areas cu ochiul fintes AL. crede: a se finea rnai cu cap, a se tinti v. 1. a flxa: tintesc ochii yesfirma mare; 8. a se lua dupa, a urmlri: telt pe a veciniciei porti AL ; 2. fig. a

a se finea dupd cineva; 9. a se opri; avea drept tinta sau scop. [Tras din finta nu s'a putut tinea de a rdde. [Mold. tintui v. 1. a bate cu tinte: a tintui si Tr. ((Inca = lat. TENEREL un tablou; 2. a Intepeni in genere. tinere f. 1. actiunea de a (Mee: fine- tintuit a. garnisit cu tinte: ghioagd rea condeiului; 2. mod de a tinea: fine- tintuitd POP. rea registrelor ; tinere de minte, a mintire.

Mud n.

Mold. judet. [Vechiu-rom.

tineret n. toti tinerii: tineretul scoa- (Mut, stapanire i loc stSpanit (cf.

slay.

lelor. DERJABA. tara (din DERJATI, a tinea)l. tinerete f. pl. 1. perioada vietii omejinutà f. mod de a fi Imbracat: in nesti Intre copilaria i barbitia; 2. tig. mare finutd (= fr. tenue). calitátile l defectele celor tineri: stii cum tinutal f. Mold. judetean: autoritate sunt tinerefele. finutala AL. tinerime, f, toti tinerii: tinerimea tinuta, a. 0 m. Mold. locuitor de tistudioasa. nut: prefect de finutasi necunoscut AL tingu m. Mold. 1. baietandru; 2. fig. tinzAtoare f. pl. intinzatorile dela funtanar fad experienta: pe drum s'a pre- dul carului. fiicut in chip de om, nici matuf, dar tio! int. cu care se alunga un animal: nici prea tingau CAR. [ V. fMc], tio, haita! [Onomatopee]. tingire f. vas de metal pentru fiertul tioc n. Mold. V. toc. bucatelor: ei-a gdsit tingirea capacul tiohäl v.Mold. a alunga (mai ales cal(proverb). [Turc. TENDJERE, castron]. nele). [V. Boa

tinichea (teneche) f. 1. tabla de fier tip n. 1. model, figura originala: fip spoita cu cositor: acoperis de tinichea; de frumusefe; 2, figura simbolica Inti2. urcior de tinichea: o tinichea cu arid; parita ne o medalie; 3. caractere tipogra3. scandurica de brad (subtire ca tini- fice: tipuri mobile pentru imprimate; cheaua): canaturi cdptusite cu tinichele 4. totalitatea caracterelor distinctive ale OD. ; 4. pop. sgarda, mai ales proasta and rasse tipul caucazian, tipul mongol, tip n. Tr. sipot. V. tipit. (de tinichea): sd lege c6inelui tini-

cheaua de gdt; 5. tam. (si ironic) de-

tip& v. 1. a striga In gura mare; 2.

de acum sa vedefi Tr. a arunca repede i fort culegea, bontonnri si tenechele AL.; 6.11g. sarac cunune invdrsta, pe cale-i fipa Poe. coratie, medalie :

www.dacoromanica.ro

ilP

4.. 1554

-

[Probabil onomatopee cu sensul primitiv [$i tepid ea fisni) (cf. dial. sip, sipot), de uncle nito].

ti turc. TEETH, deghizat, incog-

pe de o parte Ca glasui tare3', iar pe de tir n. 1. arta de a trage la tinta; 2 10. sits ett arunca cu repeziciune*, sensul cul unde se exerseaza (-= fr. fir). verbului tn Ardeall. tir adv. tot una fir mi-e Rada baba, jip6 f. 1. tipla ; 2. Tr. fluier de salcie. tir mi-e baba Rada. [Cfi serb. TER, ase. [V. fieMl.

tipar n. 1. oblect gaunos In care se

menea].

jir n. unealta de rotar cu care Inseni introduce materil &hide sau moi spre a neaza obezile spre a le putea indoi, [OH.. le da o forma determinata r tipar de tur- ging necunoscutS1. nat gloanfe; 2. ciubucul zidarului: 3. tiradà f. banalitate debitath cu solern, model de !Artie pentru croitori ; 4. forma nitate (.= fr tirade). tiraj n. tragerea unei carti, a unui ziar In care se toarng caracterele tipografice, etc.; 5. arta de a tipgri s1 -productiunea cu ajutorul preset si rezultatul acestei acacestei arte: invenfiunea tiparulni; 6. tiuni : tiraj in 3000 de exemplare (= fr. tipografie: greseli de tipar; 7. presii : tirage). tirallori m. pl. soldati rasfirati trimisi libertatea tiparului. [Gr. bizantin ;rms.('

Inainte cu ordinui de a hartui pe duslipar m. peste fSrS solzi ce seamana mani (-=.- fr. tirailleurs). cu sarpele (Anguilla). [Cf. Hai, prin a- tiran in. 1. se zicea la Grecii antic! nalogie cu forma-i oblongs (v. fusar)]. de cei ce uzurpau puterea suverana intr'un tipiri v. I. a aplica pe hartie sau pe Stat republican: cei treizeci de tirani; 2. principe care guverna cu cruzime, cu stole, cu ajutorul presiunii, litere, desenuri Inedreptate: Nerone ftt un tiran cumplit ; negre ori colorate; 2. a publica prin mij3. fig. cel ce abuzeazii de autoritatea sa locul tiparului: a tipliri carfi. tipiritura f. rezultatul tiparirli, carte In contra dreptului si a ratiunii. tiranic a, 1. ce tine de tiranie ; 2. care Iiparita. tipirt n. strigat tare si ascutit [V. fiat]. tiraniseste. tiranie f. 1. domnie uzurpati i iletipenie f. Mold. frinth: fipenie de om nu cuteazd sa mai treacd Ca. [Origing gala ; 2. guvern legitim, dar injust si crud; RION, Intiparirel.

necunoscutal.

3. opresiune, violenta : e o tiranie! 4.

moniacale, [Origin& necunoscuta

Iturile de familie sau de societate; 5. fig.

jiperig n. nurnele popular al sarii a- ipurtare imperioasa i violent& In rapor.

tipic a. 1. ce caracteriza un tip: fie- putere ce uncle lucruri au asupra camecare rassd are o fizionomie tipicd; 2. nilor: tirania modei, Hrania pasiunilor. ce servg de tip: caractere tipice; 3. a- tiranisi v. I. a trata tiranic; 2. fig, a exersa o influenta irezistibillir pasiunea tipic n. 1. carte ce coprinde regulele jocului Ii tiraniseste. fircav v. V. turcav. ordinea serviciului divin: Tipic bisericesc de Anton Pann (1851); 2. fig. tiriac a. electuar preparat cu afion: formular fix: duper* tipic. [De origins ni (macul) amefeste firea ca un tiriac legoric, simbolic.

slavo-greacs].

Pais. [Turc. TIRIAK, narcotic].

Visericesc: formalist, pedant.

ametit de yin : la clansele ma &tarn ti-

tipicar m. cel ce se tine dupg tipicul

tiriachiu a. si m. care herr afion, beat,

VOA f. I. pielita din basica boului; riachiu, in cap cu fumul PA:ns. [Turc.

2. basica de bou ce serva thranilor In loc =TART, Minor de opiu]. tiriplic n. bumbacel de impletit (de de geam. [Tr. fipd = gr. mod. ixfp.t]. tipograf m. cel ce practica arta tipo- coloare alba, rosie sau albastra): cearsaf cu impletituri de tiriplic OD. [Turc. TIRE grafica. I a. luerdtor tipograf. tipografic a. ce tine de tipograf sau IPLT/C, fir de bumbac]. adv. strung (cf. gaitan): treaba merge tiriplic. de tipografie. tirold a. Anat, se zice de un cartilaj tipografie f. I. arta imprtmeriei ; 2. stasituat In partea dinainte a larinxului. biliment, atelier de imprimat. tirs n. 1. Mit. sulitfi, imprejmuitfi cu tipsie f. 1. vas de copt pe jeratic: tipsii de cositor OD. ; 2. Myer sau tabM tip- vita si iederg, cu care bacantele erau friarsuite pe cari aduceau bucatele NEM. ; mate ; 2. Bot. dispozitiunea florilor in II

3. teas: a bate din tipsie. [Vechiu-rom. forma de piramida, ca la liliac. tepsie = TEPST, tabla tisI m. arbore totdeauna verde al atiptil adv. 1. Munt. incognito, straves- rid lemn rosiatic e mult tntrebuintat in tit: un sultan, odatil, care des tiptil industria casnica si in sculpturg (Taxus urnbla PANE; ; 2 Mold. In taina, pe furis: baccata). [Slay. nut]. atunci se iea tiptil tiptil pe urma ei CR. Orli V. 1. a ie*i cu putere i iuteala,

www.dacoromanica.ro

- 655

toa

titulaturii f. mod de a se intitula. vorbind de lichide, luminS, foc; 2. a izbucni: am tisnit odatd cu pima in_ cap Titulatura de origina straia a sulent la CR. [Onomatopee: tis1 exprimAnd izbuc. nol vicisitudini dm ce In ce mai injosi-

nirea sgomotoasa mai ales a apelor curgd- toare. Terment ca jupdn, chir, coon. can odinioard erau rezervati mernimilor toare]. societAtii lnalte, au dectaut treptat pAnS. fisnitor a. care tisneste. la clasele cele mai de and, devenind, dM tisnituri 1. efectul tanirii, tist m. (Ater de gardipti (CAR.). [Ung. ilustre titluri de nobletS, niste formule banate de cele mai multe on luate In bAtale riszr. ofiter]. fist! int sure a face sa. tacA : list! cd rnd de joc. E de observat Ins& cA aceastA

bagi in ipohotzdrie Ar. [Onomatopee]. fish I mt. exprimil o izbucnire: tisti ! sdri din el toatd apa, jOnomatopee (cf. lista)]. tisti v. 1. a tisni; 2. a bAlSci prin apa noroioasii iaca broasca mai tisti odatd 1sp. [M. tiqti

tistui v, a lace tacere. [V. lista

decadentii n'a mins titulatura de bastinS romaneasa (ca domn). tiui v. 1. a suiera: prier usi tiuie ;Mutat Ex.; 2. a rdsuna succesiv i monoton:

le tiuiau urechile C. [Onomatopee].

tluiturii I. sunet ascucit i prelungit. tiuleiu n. V. tuleiu. tiutiun n. Mold. V. tutun jar iei pa

Titani tn. pl. Mit. numele zeilor men- tragi tiutiun P AL. tiv n. fAsie cu care se terminS poalele limpid, tii lui Uranus si a Terrei, cari voirà sii asalteze cerul i sA detroneze pe unei rochi. [Tras din tivi]. tiva adv. Mold. drept inainte (fugind): Jupiter; 2. lig. spirite cuteatoare cari sucombA sub povara unor Intreprinderi M tiva la mama acasd CR. [V. tiv: cf. colosale.

titanic a. gigantic. titanism n. spirit de revolt& Mehl B. 1. zer gros ce se obtine me-

stecand tare si peste tot zerul pus In caldarea pe foe,: ciobanii pun titeiul de se acreste; 2. petrol brut. [Derivat din laid: lit. lapte de OW. citeri f. instrument de muzia cu coarde de mat. [Nemt. ZITHER (V. Iclutd)].

sub raportul sensului, editard. tivi v. a coase pe margini. a pune dienan. [Origin& necunoscutA].

tivgat 1. 1. tidvA ; 2. urcior dinteo iivg4

gat& tivga pu merge de multe ori la

apd; 3. tarn. ca pAtAnA : de si esti diavol, dar fi-e tivga goala PANIC [V. tided]. tividi a. i in pop. civil; soldat care care unui tivit CAR. [Nemt. snarl.

tivilichie I. pieptar lung al tbrancelor;

sd'mbrace fi tiviUchie, set placd altora titili(n)c(à) t, V. Wined. titirez n. 1. bAtul care, scututat de si mie PANIC [C0111p119 probabil din tiv

piatra alergatoare a morii, miscA Inteuna si dic]. tivilichiu a.1. Mold, on] aruia Ii place teica, ca sa taca sA cazA boabele In moaa; 2. jucAtie de copii, stArleazA : Ind suceste s'aibA totul gata, iute i curat ; 2. Tr. svelt. ca pe un titirez Ar., chichirez; cf. [Origins necunoscutS : cf. Hunt. ivilichiu,

ji

ceh. MIURA (TniERKA), juarie de COPil (PTO, svelt (din turc. ENWELRI)J.

tiviturä 1. 1. electul tivimii i lucrul babil onomatopee)]. titlu n. 1. inscriptiumea In fruntea unei tivit; 2. fasia ce se coase la mAnea. tivii v. Mold, a monli pltsAri cu flutecfirti sau a unui capitol, indicAnd materia despre care se trateaa; 2. subdiviziunea rAturi. [Cf. slay. TvILITI, a ',Image]. tivlitoare t. fiuier de ademeni( pAunui codice, a unei colectiuni: cartea titlul 3; 3. name de clemnitate: titlu de sSri. tivloiu n. Mold. fluierul gardistului. principe ; 4. calificare onorificA: titlu de Altera; 5. calificare oarecare: titlu de tiz m. cel ce poartA acelas nume de amic; 6. drept de a practica o carierd, botez cu altul: este i Liz cu unul Petal. o profesiune: titlu de notar, de medic; [Slay. rlzu, de nume]. 7. act ce stabileste un dreot: titlu de l tizana I. bAuturS din apS In care se nobletd, de proprietate ; 8. drept de a fierbe o substanta farmaceutia (planta, cere, de a face ceva : a poseda o pro- Mack& trunze, fion).

prietate, cii titlul de uzzeructuar; 9.1

tizic n. balega uscatA la snare, in forma ceeace cIS drept la ceva : are, 1.111titlu la de chrimidA, putrigaiu cu care tatanii li decoratiune; 10. grad de finetA a auru- Incalzesc iarna bordeiele. [Turc. MEd,

lui sau a argintului: titlul indica canti-

toaca f. 1. sandurA pe cate se bate

aliaj; Ii. In tipografie, caractere de litere. titrat a. care posecIA un titlu. titular a. pi m. care posedd titlul II dreptul unei demnitali.

anumite ore de rugaciune; toad( in ceri

tatea de metal pur continut intr'un cu anal sau douS cioanase, spre a vesti

toaa dui:id care canal cocosul (cum crede

poporul); 2. timpul and se toacA, peja nrele patru dupd amiazi: incepe 45 a9

www.dacoromanica.ro

- 656 -

toa

imbrdca cam pela toacd AL,; 3. fapta de a toca: toaca vorbelor goale. [Tras

toc

tobultoc n. V. labultoc.

toe! Mt. Imita sgomotul lovirii a doult

din toa]. corpuri: roc! toe! [Onomatopee]. toach-gura m. fam. flecar. toc n. 1. cutie lungareata de pastmt toaie t. Bot. omeag. [Origins necu- ceva ; 2. cutioara de carton sau lemn de noscuta].

marimea lucrului pastrat; 3. teacA de piele,

rigin& necunoscuta].

toalele; 4. tocul, prins de brau cu un

toaiph I. Mold. bardS dogareasca. [O- atarnata de oblancul selei, de tinut pis-

loath f. Mold. V. tol: apoi ii pun cache, In care taranul tine gresia sau cu-

cdte o foald in spate CR. [Forma ab- tea; 5. suport de usa sau de tereastra: stiasA din pl. foalel. ui cu tocuri de piatrd OD. ; 6. partea toalleth 1. 1. mobila pe care s'aseaza din atard a cornului; 7. vacalia morii; cele necesare curateniei sau gatelii; 2. 8. un tel de mailer la caphtul camia se actiunea de a se spala, gati, Imbraca : a-si fixeaza penitele de scris. [Croat TOK, teacd].

toc n. calcaiu de Incaltaminte, partea face toaleta; 3. toate cele privitoare la imbracaminte, gateala: a purta:o toa- mai groasa si mai ridicata a incaltaminfeta simple') (= fr. toilette). telor sub calcaie: ghete cu tocul Malt. toamnä f. 1. unul din cele patru ano- [Ct. it. TOCCO, bucata (de lemn)]. timpuri, dela 22 Septemvrie pana la 22 foci Mt. Unita sgomotul sdiutatului

Decemyrie ; 2. fig. varsta ce precede ba- repede sau al suptului pruncilor. [Onotranetile: [Lat. Anrumws]. matopee].

toanii f. 1. gaura mare fAcuta iarna toch v. 1. se zice de strigatul berzei; de pescari in ghiata unui rau spre a pu- 2. tam, a spune vrute i nevrute, a vorbi tea pescui: toanei de ndvod; 2. fig. Ca- intr'una: a toca cafe in Lund si in soare, prifiu : e cu toane; 3. clipa: Ii rnustra ii toned gura; 3. a anunta serviciul clio toand. Tr. toand, butie de unde no- yin batand toaca: acum toacd de leturtiunea de orificiu; sensurile. 2 si 3 stint ghie; 4. a trage clopotele toacd la bimetatore din sfera pescuitului (cf. sino- sericd; 5. a lovi tare: ii toacd in cap; nimul coped)]. 6. a taia in mici bucati: atoca carne;

toarce v. 1. a preface lana, canepa, 7. fig. a ruina, a risipi: l'a tocat, 21.a 2. fig. a infira: se tocat starea. [Verb de origins lmitativa

etc. In fire subtiri;

toarce 'n gandu-mi firul duioaselor (cf. toc01 povesti Etc cu gfind gingas toarce vi- tocii I. Wade fanS borduri a judecasuri bldnde de noroc AL.; 3. a sfordi torilor, magistratilor: toed de catifea Meet vorbind de pisici (imitand sunetul neagrd! (= tr. toque).

tocad v. 1. tarn. a pupa repede i cu intoarce: romaneste cu sensul restrans sgomot; 2, a suge prin somn (vorbind («a Intoarce cu tusuli), dar acceptiu- de prunci). [V. Net'. nea generals a conservat'o compusul intochlie I. piedica stativelor (se aude prin Arges). [Cf. toe]. toarce]. toarcere f. actiunea de a toarce. tocanh I. mancare din bucati de came toarth 1. 1. cercel: toarte de aur; cu ceapa 9 grasirne. [V. toa]. 2. veriga de metal; 3. fig. cerc, orbita tocalni v. a toca marunt; fig. a toca toarta pdrmintului POP. torfile cerului intr'una din gura. tochtor n. 1. cutit mare de tocat carCR.; 4. maner recurbat: urcior cu cloud torti. [Lat. TORTA, ceva rotunfit]. adv. nea; 2. scandura pe care se toaca. la toarta, 1. intim: prieteni la toartd; tocilturh I. came tocata. 2. mult inversunat: se certau la toartd. toci v. 1. Mold. a da in tocila, a astoast a. 1. propunere de a bea in sa- cuti; 2. a strica taiusul unui instrument nfitatea cuiva; 2. discurs rostit la acea ascutit: 3. fig. a uza, a amorti: a foci fusului la tors). [Lat. TORQUERE, a suci, a

II

ocaziune

glasul sdu puternic acest simfurile. [Rus. rotirl, a ascuti pe tocila].

tocilä f. piatra in forma de roata pentoast inchind AL. toasth V. a purta un toast, tin ascutit unelte tdioase (cutite, brice, tobal 1. 1. lada cilindrich ale aril fun- foarfeci): a da la tocild. [Bulg. vocico]. dud sunt formate din doua piei Intinse tocilar m. cel ce ascute la tocila.

una din de se bate cu doua bete: a tocit a. 1. care nu e ascutit; 2. fig. bate toba; a bate toba cuiva, a-i vinde slAbit, uzat. lucrtuile la mezat; 2. tam. burduf ; tobd tocitoare I. mai mare pentru strude carte; 3. carte de joc, cart); tante gurfi sdrobiti sau pentru acrirea verzei: de tobd. [Mold. dobit = ung. DOB]. tocitori de metal. W. stocil. tocmag rn. Mold. 1. ciocanas; 2. pl, tobollar ni. cel ce bate toba. [Mold. doboscr = ung. nososl. taietei. [Turc. TOEMAX, L.-loci-Inas). at

www.dacoromanica.ro

toe

ton

- 657

tocmfigel m. Mold. ciupercii numitA tolbaq m. Munt. cel ce duce o tolbA opintici. In spinare, mzufagiu. tolerh v. I. a avea indulgenta pentru tocmai adv. exact, preciz. [Slay. rtiaOrsA. lucruri ce nu se aprobA sau n'ar trebui numan

toemealli f. 1. lntocmire, organizare: sä se permità: a tolera abuzuri; 2. a blind fard, rea tocmeald; 2. condi- suporta cu indulgenta.

tiune: cu tocmeala ca...; 3. invoealA a primi tocmeala; 4. pl. tocmeli agri-

tolerabil a. ce se poate tolera.

tolerant a. 1. care tolereazA. mai ales

cole, aranjament pentru munca pAmAntu- In materie de religiune; 2. indulgent In hii, transportarea productelor, pentru cu- daraverile vietii. toleranta f. 1. indulgentA pentru ceeace rAtirea tufArisurilor i Inchirierea imasunu se poate impiedeca sau nu trebue sa rilor. tocmi V. 1. a lua in serviciu: a tocmi fie Impiedecat; 2. permisiune ce un gu-

o slugd; 2. a desbate pretul unui lucru: vern acordii a se practice alte calturi In se tocmefte prea mult; 3. a face o toc- afara de cele recunoscute de Stat ; 3. prin. meal& [Slay. rcirtimm, a face deopotrivAl. cipiu de a nu persecuta din cauza religitocsin n. clopot de alarmA: sd sune unii; 4. dispozitiunea celor ce suportA cu

tocsinul BAcc. (--= fr. tocsin). rAbdare opiniuni opuse la ale lor. Todoruse f. pl. (Banat) sArbAtoare bàWiner I. fig. femeie deal; Plata: folind beascA ce cade 24 de zile lnainte de Ru- ce-mi efti CR. [Derivat din fol, 4n sens salii: la Todorusele, Rusaliile se intdl- de oscoartA, (cf. tdr/d)]. nese ai petrec cu Sdn-Toaderii. [Cornlolinch f. rol mic: pe vatra casei

promis din Toader i Rusalii]. tolàI v. Mold. a bllAci prin noroaie. [Origina necunoscuta toga' f. hainA lunga ce Romanii puneau peste tunics: toga era veamtintul national al Rotnanilor. togat a. 1. imbrAcat cu toga ; 2. fig. roman: togata seminfie 'n veci a odormit NAUM.

tohu-bohu n. haos. tolag n. 1. bAt lung': cu toiagul in

mfind; 2. baston de cerernonie: toiagu/ lui Noise; 3. Insemnul unei demnitati: toiagul lui Hatman; 4. fig. sprijin: toiagul bdtrdnefilor; 5. fAclie ce se pune In mAna mortului pe piept. [Slav rotto6,

farcinefti se aatern folince. toloach f. Mold. ogor sterp. [Rus. TOLORA, iarbA cAlcatA (de vite)].

toloefini v. Mold, a mormAi, a mustra cu vorbe simtitoare: hojma folocdnefte pentru nimica CR. [V. torocdni]. tologi v. Mold, a se toblni: se fotogia numai pe covoare CR. [V. toldni]. tologcan m. Mold. om tranday. [Cf. toloacca

tom n. volum ce face parte dintr'o

operA tipiritA sau manuscrisfi.

tombaterii f. 1. alt nume dat islicului: dela Zavera, dascdbii lepcidase libadeaua i tombatera i se imbrdcase

nemfefte GHICA ; 2. fig. I;it jam. reactio-

nar e tombaterd ruginit AL. [Gr. mod. toiu n. 1. sgomot: toiul revolufiei; 2. TON PATERA, cAciulA dupA mode veche, Ht. mijloc: tocmai in toiul rugdciunii ISM ; de pe vremea tatii]. 3. fig. temeiu, punct culminant: veselia tombolfi f. un fel de loterie de sobaston].

era in toiul ei. [Turc. TOL benchetuire cietate.

(de unde notiunea de t sgomot,)]. tomism n. doctrina teologica si filotorn m. 1. Zool. cioarlet; 2. pahar (in zoficA profesatA de Thoma d'Aquin. . forma ciocului acestei pAstri): un foiu tornist m. partizan al acestei doctrine. de rachiu (CAL). [Cf. fiul]. tomnatie a. 1. de toamnA pere tom. 101 n. 1. minzA groasa de invelit mai natice; 2. rAscopt; fig. bAtrAn: fldcdu ales arutele: ne acoperim in cdrufd tomnatic.

cu tin fol Ca. n'avem nici hrand nici

ton n. 1. Muz. grad de InAltare sau

fol de 'nvelit AL.; 2. hainit : sub foalele de scApAtare a sunetului; 2. fig. mod de cele voiniceati hp [Gr. mod. rem, cioltar]. a vorbi, expresiunea vocii: ton imperios; 101 n. mAsurA de 12 linii. [Nemt. zoLL]. 3. mod de a-si exprima cugetarea: ton tolhni v. a se Intinde comod: toldnifi nobil; a da tonul, a exercita o influentA, pe niate rogojini ISP. [Mold. tologi: o- o directiune asupra obiceiurilor, manicriginA necunoscutii]. relor, model; 4. interval Intre dorsi note tolbh f. 1. sAculet de sAgeti; 2. sac de consecutive ale gamei; 5. mod In care e piele In care se aruna vAnatul ucis: vd- compus o bucata de muzicA : ton major; ncitorts1 o svdrli sdngeratd in tolba sa 6. in picturA, lustru mai mult sau mai OD. ; 3. boccea de marfa cu falba in spi- putin viu al nuantelor; 7. coloare ce donare. [Vechiu-rom. tolbd, tulbd, pungA minA Inteun tablou. tonà f. greutate de 1000 kgr. tolbA de sageti, probabil identic cu torbal.

j.

'Aineanu.

Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

42

- 658

ton

tor topitoare f. I. vas de topit; aurul

tonaj n. capacitates unei corabii evain topitoare se ldmureste; 2. baltoacii luata in tone: vase de mice tonaj. tonalitate 1. Muz. 1, proprietate Ca- de topit canepa, inul. racteristica a unui ton; 2. calitatea unei topitor m. cel ce topeste. bucati scrise inteun ton bine determinat. topograf m. cel ce s'ocupa cu topotonic a. ce indica tonul : accent to- grafia. a. inginer topograf. topografic a. relativ la topografie : nic. u. Med. medicament ce da actihartá topograficd vitate organelor. tonica' f. Muz. nota fundamentala a topografie f. I. descriere amanuntita a II

II

unui loc particular ; 2. arta de a reprezenta tonsurii f. 1. ceremonie prin care un pe hartie conformatiunea unui teren cu episcop catolic taie unui cleric parul din toate accidentele ce ofera suprafata sa. crestetul capului ; 2. urma lasat.4 pe cap toponimie f. nomenclatura topic& topor n. 1. unealta de spart lemne : la locul unde s'a taiat pant!. tont a. si m. neghiob [Cf. spaniol rorrro]. coadei de topor ; din topor, grosolan : tutontfila'u (tontolete) m. tare tont : dupd era din topor; topor de oase, asin, fig. ce cif era cam tontolete, reimase si fiinta expusa la tot leIul de sarcini: numai eu sunt topor de oase PANN ; 2. a cam zeinatic ISP.

unui ton,

tontoroiu n. joc intr'un picior: sdria face topor, fam. a apuca pe cineva de i un topor Ifi ; cap si a-i strange parul: a juca tontoroiu, a nu putea sta locului. fac CR. [Slay. TOPOR, secure]. [Origina necunoscuta]. toporan m. ostean Warmed cu o setoMoroiu a. Mold. fam. tantos: stint cure (Isp.). fonforoiu ori ba? AL. [Si funturliu: v. toporal m. 1. topor mic; 2. pl. Dot. at ei tontoroiul de colo pand cola

fanfo4

Mold. viorele (dupa conformatiunea frun-

top n. douazed testele de bathe (480 zelor). toporfiliu a. Mold. violet: catifea tocoale). [Turc. TOP, pachetl, cop! int. indica o saritura repede sau poreisie a hainelor NEOR. o sosire neasteptata : fop cu norocul ! toporilte I. coada de topor sau de coasa. [Slay. TOPORWE]. [Qnomatoped

fop m. coada de par, Innodata cu o

toptan adv. cu toptanul, 1. cu ridi-

panglica, la fetele tarance toate le avea, cata, in opozitiune cu de-ameiruntul (vornumai fopi Li lipsia PANN. [Sas. Tsop = bind de vanzare): -cu toptanui i banii la anti! PANT./ ; 2. cu gramada, in genere: tophii v. a sari Inteun picior : ia pri- pumni i palate cu toptanul. [Turc. veste cum fop& fte AL. [V. fop!]. TOPTAN]. topiircA m. toparlan: flu cumva s'a toptangerie f. 1. negotul cu ridicata : nemt. TOPId.

boierit fopdrca? AL. [Ca si foperrlan, 2. pravalia toptangiului, derivat probabil dela fop (v. Top0].

toptangiu rn cel ce vinde rnarfa cu

loparlan m. mojic: stdi srnirna, fo- toptanul.

pdrlane! AL. [V. fopdrcdl. topuz n. 1. od. maduca asemenea unui topaz n. piatra scumpa stravezie de o sceptru, acoperitirt cu piaci sculptate In arfrumoasa coloare galbena. gint l Impodobite cu diamante (insigniu topciu m. od. tunar : s'arzei fitilul, ce noul Domn ii prirnia dela Sultan odata topciii la foe! Bor.. ITurc. ropar]. cu sabia si calul cel Imparatesc): Padi-

topenie f. 1. prapadire: topenia pei- fahul mi-a .dat sable 0 topaz Fn..; 2.

mdntului; 2. fig. mare nenorocire (se zice

fig. sceptru: Impdratul s'a jurat pe

si ironic): e topenie de noi! [Tras din sterna 6i topuzul seiu (Inteun basm muntopi]. tean) POP. ; cu topuzul, cu forta: a lua topi v. 1. a preface Inteuri lichid sub pe cineva cu topuzul (locutiune Inca actiunea caldurei: a topi unt; 2. fig. a populara); 3. bataie pe talpi mai infricoconsuma: suferinfele topesc pe orn; 3. sata decat falanga (ambele obisnuite In a trece in stare lichida ghiafa s'a top;t; vremea franariotilor): bdtut la falangei 4. fig, a se pripacli: a se topi de-an pi- sau sdrobit cu topuzul Fn.; 4. azi, nucioarele, ne-am topit! [Slay. TOPITI, a in- mde pietrei mai rasarite Inteun joc de

calzi, a preface In lichic]. copii. [Turc. TOPUZ, maciuch, sceptru]. Topi m. pl. alt nume dat Motilor (dupa Torac na. (Banat) sarbatoare babeasch (ornil ce le atarna pe frunte). ce cade In timpul Todoruselor: Toracul

topic a. relativ la locuri: name to- mare 0 ToracuL mic. [Origina necu-

n. pl. locuri comune sau izvoare noscutfi]. generale din cari oratorul Ii trage argu- torace m. Anat. pieptul, sub raportul mentele: Topieele lui Aristotele. capacitatii sale,

pice.

II

www.dacoromanica.ro

tot'

-

-

tra

659 --

torbit I. Mold. 1. sac de drum; 2. tolbt tortfi f. prlditurt In formt de tuna : de vtnat: aducAdu-si aminte cd are tortd de migdale sau de ciocoladd, torba At. [Rus. TORBA, sac]. [Nemt. TORTE]. torchtor m. cel ce toarce ltnt sau tortii f. 1. tdclie: brazii se aprind ca

'nalte torte At.; 2. fig. pricint aprinse toreador rn. cel ce se luptá cu taurii, torte vechilor uri nationale Bk.c. (Ir. In cursele publice. torche). torent n. 1. curent de apt impetuos tortel m. Bot. borangic. [Lit, tort mic trecttor ; 2. fig. tot ce curge sau vine din cauza tulpinei acestel plante in tormh bumbac.

impetuos: torent de lacrimi, un lung de fir].

torturit v. 1. a supune torturer; 2. fig. torent de viecild se 'ntinde roditor At.; 3. fortà irezistibili: torentul pasiunilor. a face sn sufere cumplit; 3. a denatura

torential a. ce cade in torente:.ploaie sensul: a tortura un text, a tortura 0 lege. torentiald. tarid a. fierbinte; tont toridt, porti- torturi f. I. caznA, cbinuri la cari jusunea suprafetei pamantului coprinsa intre titia supunea inainte pe criminali sau pe cele dota tropice. simplul acuzat spre a-1 sili st spuie adetoroapit f. fig. 0 earn. bocluc; sea-- vdrul; 2. fig mare suferintt fizich sau part:1m de asta toroapd POP. aras din moralt. tos n. zahtr pisat. [Origin& necunostoropiJ. torocAni V. a vorbi Intr'una. [Si to- cutt]. locdrzir probabil onomatopee (v. trdntoscii f. adv. Mold. doldora: o punga cdni)].

toscd de bani CR. [Origina necunoscuta].

toroipan n. mriciuct nodoroast, cio . to§neit f. Mold. traista mica. [Origina mag male: cu toroipanul in spinare ISP. necimoscuta]. [Derivat ca si toropald din toropi]. tot a. 1. care nu lasas nimic dart:: Rich:

toroipitni v. a toropi: toroipdni pe tara ; 2. fiecare: tot omul, de toatd mdna ; 3. intreg: de ti-ai da v.eata toatd Em. toropalli 1. toroipan: sâ mi-1 iei cu [Lat. Torus, Intred II n. 1. totalitate: luati

cei mai multi ISP.

tot; 2. obiect considerat in intregimea sa:

*toropala AL.

toropealat f. I. amortealt,

letargie;

2. ametealt: toropeala betiei. toropi v. 1. a praptcli, a rtpune: cdt pe ce sd ne tovopeascd bradul aprins CR ; 2. tam. a ameti in bâtti ; 3. a fi do-

totul e mai mare decdt partea ; 3. once

lucru: cinstit in toate; toate ca toate, oricum ar fi; 4. esential: totul e de a retzsi. II adv. de tot, cu totul, pe deain-

tregul; tot una, egal, acelas lucru. total a. care coprinde tot, pe deplin: mind totald. n. totul ce rezultt din toropoc I int. dinteodatt: am rdsd- reunirea ptrtilor: totalul unei aditiuni. nit asa toropoc din pdmant POP. [Onototalitate I. total. borit de somn. [Cf. rus. TOROPIETI, a sptimanta, §i TOROPITI, a Mi].

II

totdeauna adv. Mrá lntrerupere sau torosi v. a flectri: torosind la ure- sthrsit, In orice timp. [Lit, tot inteuna] che verzi si uscate ISP. [Dintr'un primitotemism n. credinta triburilor din tiv tor sau tur (cf. fund), de origin(' N. Americei intr'un geniu protector (to-

"tnatopee].

'necunoscutt].

torpilä f. 1. soiu de peste care prin

o comotiune electric& amorteste pe cel

"ce-1 atinge; 2. ma§ina de fasboiu ce face sa sari: in aer cordbitle prin mijlocul unei exploziuni submarine.

torpilor n. luntre de aruncat sau de

asezat torpile.

tors n. lucrare de a toarce: torsul cdnepei; fig. torsul pisicii. ' torsadi I. ciucure sucit ca ornament:

tem) care cla numele stu tribului. totime f. totalitate: totimea siderald cu lunile din ea AL. totusi adv. cu toate acestea. [Compus din totu-01 toval n. piele de bou sau de vact Intreaga: papuci de toval. [$i tovar = rus. TOVARII, piele (de vitel)].

tovarfis m. I. asociat ; 2. tovieasie f. asociatiune,

camarad.

[Slay. TOVARII, SO(],

cortind cu torsade de aur. torso n. 1. partea unui corp Mil cap

II

chiatfi.

TRABANT, (V. dOrObanpl

funk].

TRABUCCO].

toxic a. otrtvitor: substante toxice. n. otravii, venin.

trabant rn. I. dorobant: companii de rioare; 2. bust de fiintt vie, statut trun- trabanti than. ; 2. Astr. satelit. [Nemt. si Mr& brate, separatt de membrele infe-

tort n. cantitate de fire toarse (de in, trabuco n. 0gal-a de foi: miroase anepa, Mut). [Lat. TORTUM, ceva sucit, strasnic a trabuco popular CAR. [it

www.dacoromanica.ro

- 660 -

trA

tra

fràcinealä f. soiu de umblet al calu- enla sa; 3. a negocia: a trafica o po-

lui. [*i trcinccildu: probabil onomatoped nt&

'

trachit n. roca cristalina porfirica. traficant m. cel ce face trafic. tract& v. V. trata. traftolog n. tractat (ironic): teancuri tractat n. 1. opera tn care se trateaza de traftoloage grecesti, latinesti C. despre vio stiinta sau arta: fractat de [Compromis din trdtadd i terfeloa tragaciu m. cel ce trage bine cu arca geografie; 2. conventiune intre douà sau mai muhe State, Intre principii care iau I n. limbubta ce descarca o arma de foc. asupra-si indatoriri reciproce: tractat de tragin n. I. raget prelung; 2. umflarea pieptului la vile, anghina la cai ;3. pace. V. Nume proprii. planta a carii trunza se pune la buba catractatie I. tratative (Brac.). tractir n. Mold. ospatarte curtea unui lului. [Abstras din trdgdmi, a trage intractir NEOR. [Rus. Tamaniti, restaurant]. delung (ragetul, rasufiarea)].

tractiune f. 1. actiunea unei forte ce

tragiina v. 1. a [rage Indelung

(In

trage un corp mobil: tractiunea unei timp, in spatiu); 2. a face sa dureze prea

locomobile; 2. la chile ferate, tot ce prr- mult, a zabovi cu amanari: l'am tot triiveste serviciul de miscare al vagoanelor: gdnat cu promisiuni; 3. a merge Meet:

sef de fracliune. procesul s'a trdoinat molt timp; 4. a tritd& v. 1. a Insela credinta cuiva, a se tarl cu anevole: se trdgdneazd incet comite o perfiche: a trdda pe on amic; pe jos o jalnicd grdmadd AL. [Derivat 2. a descoperi un secret ; 3. a nu ascunde, din &age].

a amagi: forlele sale l'au trddat ; 4. a

traiganat a. I. prelung: vers tree:-

descoperi din imprudenta ceeace trebuia nat; 2. amanat, zabovit. sa ramaie ascuns s'a trddat. [Forma- tragiinator a. care se traganeazii, vorbind de glasul prelung sau de procesul tiune literara dupfi lat. TRADERE].

trádare f. 1. actiunea de a traria;

zabavnic.

inalta tridare, se zice de crimele cari hitragatoare f. tot ce serva a trage: 1. tereseazá In primul rand siguranta Sta- curea ce retine scarile trasurei; 2. pl. parte tului; 2. Jur. actiunea de a preda: trd- din hamuri cu cari trag caii; 3. pl. ma; darea lucrului in starea in care se afld. de bou: a bate cu trdgdtorile; 4. mic tr&ditor m. cel ce comite o tradare. instrument de otel de tras hull ; 5. matradidan n. stofd din care se fac mai sura de capacitate de o jumatate banita. ales macaturi. [Alteratiune din fr. drap traigittor m. 1. cel ce trage cu o arma des dames]. 2. bou invatat la jug, cal Invatat la ham:

traditional a, fundat pe traditiune: car tras de un trdgcltor. trage v. (activ) 1. a misca spre sine traditionalism n. I. aderare la tra- sau dupa sine: a trage masa mai in-

legi, opiniuni tradilionale,

ditiuni, la vechile opiniuni sau uzuri ; 2. coace, boii trag plugul; a trage de maintoarcere spre trecutul religios (in do- ilea, a provoca de a spune tot ce are pe meniul literar si politic). inima; 2. a trage prin aspiratiune: a tra-

traditi(un)e f. I. Jur. predarea unui ge yin din bute; a trage tutun, a fuma; lucru dat sau vandut: tradifiunea lucru- a trage cu urechea, a asculta cu luare rilor incorporale se face prin remiterea aminte; a trage la masea, a bea ; 3. a titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu respira greu: 5,50 trage sufletul; a traa faptelor istorice, a dogmelor religioase; ge de moarte, a fi In agonie; 4. a face 3. faptele astfel transmise; 4. pared, cre- sa fast, a scoate : a trage sabia din dinte, datini transmise din generatiune teacd, a trade cismeler fig. a trage folos; 5. a fungi, a Intinde tare: a trage o In generafiune : tradifiuni populare. traducátor m. cel ce traduce.

funie, a trage de urechi; 6. a desena:

traduce v. 1. a face sa treaca o opera a &age 0 linie; 7. a tipari: a trage o dintr'o limb& Intralta : a traduce un autor carte in mii de exemplare; 8. a lua !ragrec in romdneste; 2. fig. a explica, a tio doara : a trage la sorfi; a trage o

interpreta: nu traduci bine cugetarea polità, a adresa cuiva plata ei; 9. a arunca

men; 3. a chema In judecatd: a traduce sageti, a descarca o armt de foe: a trage cu arcul sau cu pusca, a trage cu hain justifie.

traductibil a. ce poate fi tradus. nurile; 10. a da repede: a trage o intraducti(un)e 1. 1. actiunea de a tra- jurdturd, o palmd; 11 a face: a trage duce; 2. opera tradusa. un somn, un chef; 12. a suporta, a sutrafic n. 1. negot cu manful-it 2. tig. feri urmarile (obisnuit rele): capul face,

comert ilicit, profit rusinos.

trafich v. I. a face trafic;

2. fig. a

capul trade; fig. a trage nddejde, ne-

caz ; 13. a indemna; nu-1 trage inima la gage un folos necinstit: a trafica info- nirnica; 14. a chema inaintea justitiel: a

www.dacoromanica.ro

Ira

- 661 -

trage in judecatd; 15. a face sa sune

tea

trinicie f. solichtate.

traista f. I. sac de drum ; 2. Bot. tiagand: a trage clopotele; 16. a scoate sunete: a trage din vioard ; 17. a face traista, ciobanului, planta ale chrii frUcte masaj : l'a tras pe tot corpul. I (neutru) stint ted triangulare (Capsel I a bursa pas1. a sufla tare (de vant); 2. a fi un curent torts). Wechiu-rom. traistra =bizantin

de aer: casa asta trage; fig. a trage a TAGHISTRON (gr. mod. talstro l traisto).1. sdracie; 3. se zice de soba and arde traitor a. 4i m. care traieste: traitor bine; 4. a fi greu, a cantari: a trage la /a Ord GR. AL..

cumpand ; 5. a se opri In treacat: a trage traiu n. existenta. mod de vieatri: mijin gazdd. V (reciproc) I. a se retrage loace de traiu. [Abstras din &Oil. 2. a avea oritraject n. cale de strabatut dela un s'a tras la casa lui CR. ; gina, a se coborl: se trage din neam loc la altul. trajectorie f. linie dreaptil sau curba mare OR. AL.; 3. fig. a proveni : nu voiu sd fi se traga moartea dela mine CR. ce urmeazi un corp aruncat In spatiu. [Lat. TRAHEREt tra-la-laf int. imita cantarea din gull. tragedian m. actor tragic. trami 1. I. batatura panzei ; 2. fig.

tragedie I. 1. repiezentarea unei ac- complot: in frame sOngeroase gandi-

tiuni eroice

i

nenorocite al carii scop e rea-i e pierduta AL. [Lat. num.( (v. des-

a misca prin groaza sau prin mila ; 2. tra ma)]. opera dramatic(' menita a excita teroatramfindau a. si m. zabavnic. [Tr. a rea sau mila si care se termina obisnuit se tremOnda, a se amana: origins necu un eveniment tunest; 3. genul tragic; cunoscuta]. 4. fig. eveniment funest. [Termen luat din trambii f. I. val de panza stilt's& in cultul lui Dionysos: tragedia era la Ince- forma de sul: trambe de borangic ne-

put cantarea religioasa executata de co- lesute OD.; 2. fig. fasie: &amber de lurul de satiti cu ocaziunea [apului injun- mina ; 3, multime, ceata. numeroasa: coghiat In onoarea zeului (v. comedie)]. corii umbld Iniruiji trambd ISP. [Rus. tragere f. actiunea de a trage si re- "seam fluier, de unde sul de panza (dupa zultatul el: tragere de inimd, ardoare ; forma-i )1.

tragere de moarte, agome; tragere pe

trambila V. 1. a suna din trambita;

s'oara, pacalealt.

2. a anuma cu glas de trambita ; 3. fig.

tragic a. I. ce tine de tragedie situa- a spune In tot loud. a divulga. fiune &ivied; 2. care scrie tragedii : poet trambija f. numele popular al tromtragic; 3. fig. funest: moarte tragicd. petei sau al buciumului. [Slay. ritbarrA, m. 1. autor de tragedii: fragicii greci; flurerl. 2. genul tragic. Itrambital rn cel ce sumi din tramtragi-comedie f. 1. tragedie ameste- bita. cata cu incidente cornice si al carii destrambulini f. scandura inclinata de II

'

I

noclamant nu este funest ; 2. fig. amestec pe care se salta in apa la Innotat. [Cf. it. de lucruri serioase si cornice. TRAMPOLINO1.

tragi-comic a. ce tine In acelas tirnp tramcar n. tfasurS mare de transde tragic si de comic. portat. dar care nu umbla pe sine. tragla f. Mold. cobila plugului. [Slotrampa 1. Mold. schimb (de lucruri): vean TRAGLIE (v. targd)I. sa facem trampd, 00.0,5 carul na-ti tragna f. Mold. sagna calului. [Ori- boii CR. [Turc. TRAMPA].

tramvaiu n. 1. cale ferath cu sine la tragodie f. (invechit) cantare: Jalnica nivelul solului i pe care tractiunea se Tragodie a Moldovei (Mild cronicei ri- face prin cai sau prin electricitate, fire. mate de Beldiman) [Gr. mod 1. Irish' de a Impiedica circulatiunea; 2. vatrahana f. aluat framantat cu ouS si gon ce circuld pe aceste sine (= englez redus in firisoare earl se bags In supd. tramway). [Turc. TERHANA]. trancl int. imita slobozirea s5getii sau trahee I. Anal, vase mici cari con- pude. [Onomatopee (v. &one)]. stituesc organele de respiratiune la plante tranca-fleanca I. fleacuri francainsecte. fleanca mere acre. [Compus din franc trahee-artera f. Anal, canal ce poar- 0 /leaned]. ta aerul in plamani, la om i la animale. trancalau n. trScSnealS. trait v. I. (sens Invechit) a dura, a trancana (trancimaie) f. 1. vorbil subsista: mere si pere cari tratesc pond seaca, fleacuri de aste vorbe de ale dupa Pasti CR. ; 2. a vietui: a trdi o tale, gogo.,ele, irancanale PANT.: 2 ca5:utii de an:. ISlav. TPAIATI, a dura]. trafuse : ia ai sit adundtn ale trancanat trafnic a. durabil, solid. [Tras din trail. de pe aforci ISP, [Tras din trancdnij. gina necunoscuiS].

www.dacoromanica.ro

tra

tra

662

tranchni v. 1. a face sgomot cu ceva ; transdanubian a. situat dincolo de 2. fam. a vorbi intr'una ; 3. fig. a barfi. Dunare : tan transdanubiene, Dobro gea, Buldaria, Serbia, [V. franc 1. tranchet n. lemn de brad pentru fatranfia v. fig, a rezolva dinteodata: cerea catartelor l plutelor. [Turc. TRINKET a transa o dificultate.

tranlea f. sant sapat spre a se am it. trinchettol. trandadaie f. alt nume dat taritoarei daposti de focul dusmanului i prin care de pescuit. [Origina necunscuta].

se indrumeaza chtre cetatea asediatà: pei-

trandafir m. 1. arbust spinos cu flo- mdritul imprejuru-mi sdpat in lungi

rile rosiatice mafi, placut mirositoare, a- transele AL. In rasboiul din 1914-1913, desea invoalte (Rosa centifolia): din flo- armatele franco-engleze i cele germane rile de tranda fir se face dulceafci; 2. au luptat continuu in transele,adaposturi, fructul sail, oval, putin carnos, mirositor, sA pate in solul Frantei (= fr. tranchée). rosu sau negru ; 3. Mold. cArnat de porc, transept n. Arhit. partea unei biserici preparat cu ardeiu, usturoiu, piper, etc. ce desparte nava de cor. M

uscat. [Gr. mod. rnArTrApnyLLorr, lit. trei-

transfera v. 1. a face 35 &each' din-

zeci de toi (dupa frunzele-i numeroase) ; tr'un loc intealtul; 2. tig. a ceda altuia : sensul 3 prin aluziune la coloarea rosia- a transtera nfl drept cuiva. tic5 a carnatului]. transferare f. L actiunea de a trans1

trandafiriu a. rosu ca trandafirul. fera ; 2. act min care se transmite protrandav a. care zace fait a fi bolnav. prietatea unei rente, a unei actiuni si a m. om foarte lenes. [Vechiu-rom. Si orichrii valori cotata la Bursa. dial. fraud, umflatura si trandav = slay. transfigura v. a schimba la lath', a II

lua o altã figura.

ra6nu, colica (v. trdn.H).

trandrivi v. a fi tranday. trandfivie f. lene statornica.

transforma v. 1. a da o forma noufi;

2. fig, a schimba natura, caracterul, motranji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiana dul de a fl; . 3. a-si schimba forma, caintrebuintata de popor pentru a vindeca racterul. tranjit (Ranunculus illyricus). [Plural transformare f. 1. trecerea dela o din frand cu sensul invechit de «umfla- forma la alta: transformarea omidei in future; 2. fig. schimbare completh tura' (v. frandav)-1. transalpin a. 1. care s'afla dincolo de caracter.

transformism n. ipoteza biologic!, de Alpi: popoare transalpine; 2. situat dincolo de muntil Carpati: Dacia trans- emisa de Darwin, dupa care specific yii al pind.

tran,ant a.

deriv5 uncle din altele prin transformatiuni

decis, peremptoriu: ton succesive, datorite deosebirilor de climb,

de medlu, de conchtiuni vitale. transant (-= fr. tranchant). transatlantic a. ai m. care s'afll dintransformist m. partizan al transfor-

colo de Oceanul Atlantic. n. pachebot mismului. ce merge din Europa in America si invers. transfug in. 1. soldat care trece la transborda v. a transporta dintr'o dusman, in timp de rasboiu; 2. fig. cel corabie intealta, dintr'un tren Intealtul. ce pArAseste un partid spre a intra in altul. II

transcarpatin a. care s'afil dincolo transhumant a. ce tine de transhude Carpati: fari transcarpatine, Tran- manta : vieafa transhumantd a pdstosilvania, Banatul, Crisana. rilor carpatini. transcendent a. Filoz. care trece transhumanta f. trecerea ciobanilor peste limitele experientei: idei transcen- cu vitele primavara, dela camp la munte,

dente, cari deriva imediat din ratiunea pentru pasunat, iar toamna, dela munte purl; geometria transcendenti, care in- la camp, spre a scipa de asprimea iernii

(= fr, transhumance): mocani ardetranscendental a. care s'ocup5 cu leni, afteitori prin Ialomifa si Dobrolucruri transcendente : filozofie transcen- gea, datoreazd Iran sh u mantel prezenfa dentald. lor in aceste locuri. transcrie v. I. a copia ceva scris; 2. transiberian (trans-siberian) n. liruie a face o transcriptiune muzicall. de cale ferata ruso-aziatica, strabate Sitranscriptiune f. 1. actiunea de a betia pand in extremul Orient. trebuinteaz5 infinitul in calculul ei.

transcne; 2 lucru transcris; 3. reportarea

I

translatiune f. Jur. transferarea unei

unei bucati muzicale dela un instrument la proprietAti.

altul; 4. fur. copie literala a unui act sau translator rn. traductitor oficial, ataa unei sentinte in registrele biuroului de sat pe lAngA ministerul de externe.

ipotece: transcripfiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.

transmisibil a. ce poate fi transmis. transmisi(un)e C. 1. actiunea de a

www.dacoromanica.ro

tra

663 --

ha

transmite l rezultatul acestei actiuni ; 2. transversal a. care trece, care tale circulatiune sau negociatrune de Mimi; de-a currnezisul: linie transversald. 3. comunicatiune de miscare dela tin ortrfinth I. exercititt gimnastic: lupal gan la altul. piept la piept. [Tras din &anti]. transmitfitor n. aparat ce transmite trânteati f. 1. actiunea de a tranti; semnalele telegrafice sau sunetele telefo- 2. farn. bttaie: a mdrica o trdnteald,

a da o trdnteald. transmite v. I. a face sa treaca, s'a- tranti v. 1. a rasturna cu violent& la junga undeva : a transmite tin ordin; pamant: l'a &draft calul ; 2. fam, a da 2. a ceda: a transmite un drept; 3. a cu putere: a &anti o palmd ; 3. a imse propaga: sunetul se transmite in li- proviza: a &anti o minciund; 4. a se nice.

nie dreaptd. lupta piept la piept. [Slay. *TR6TITI, a imtransparent a. 1. straveziu, care lasa pinge (cf. ceh. raourm)]. sa treaca lumina si prin care se poate tr&ntiturit f. buba la talpa ori la caldistinge la murit obiectele: sticla e trans- caiul piciorului (and se calca descult in parentd; 2. fig. usor de patruns, de cu- locul tAide s'a trantit sau lovit un cal), getare: o alegorie transparent& II n. trfintor m. 1. albina mare sau bar1. 'Artie trasa cu linii negre si pusa sub la5teasca care nu lucreaza, ci manancA nuo foaie sine a aerie drept; 2. jaluzea de mai (Crebro): trdnforii n'au ac; 2. fig. ferestre.

lenes. [Slay. mire, bondar].

sparente,

dintr'un stup.

transparenth I. calitatea celor tran-

transpirk v. 1. a !Adult, a iesi din

triffitorit n. exterminarea trantorilor

tranzacti(un)e f. 1. act min care se

corp prin pori; 2. se zice de corpul insus: tranzige asupra unui diferend; 2. act, transpird mull; 3. fig, a incepe a fi cu- conventiune oarecare.

noscut: stirea transpirase deja. tranzige v. 1. a face concesiuni reeltranspirati(unfe f. naduseala, exa- proce spre a aplana un diferend, un prolatiune ce se opera pe suprafata pielli.

ces; 2. a face concesiuni ce n'ar trebui transplant& V. 1. a scoate o plantS, nu tranzigefi cu onoarea. un arbore din locul In care se aft& si a-I tranzit n. facultatea de a trece marreplanta aiurea; 2. fig. a face sa treaca furi printfo tara sau printr'un oral tart( dintr'o tars intealta. a plati varna. transport n. 1. actiunea de a (se) tranziti(tm)e f. 1. mod de a trece transporta; 2. cesiunea unei proprietati, dela o idee la alta, de a lega laolalt& dia unui drept: a face transportul unei feritele parti ale unui discurs, ale unei rente; 3. fig. miscare violent& de pasiune

opere; 2. trecere dela un regim politic la

transport de bucurie; 4, delir cauzat altul, dela o stare de lucruti la aba; 3. de o boald.

Muz. trecere dela un ton la altul, prin mijtransporth v. 1. a purta dinteun loc locul modulatiunii; 4. in geologie: treceIntealtul; 2. a transmite printr'un act o rea dela tin teren primitiv la altul seproprietate, un drept; 3. se zice de lu- cundar. crarile literare ce se introduc: a trantranzitiv a. Gram. se zice de verbele sporta o drama franeezd pe scena ro- .11 cfiror actiune trece asupra obiectului.

mdnd; 4. fig, a excita admiratiune, a

tranzitoriu a. trecator: lege tranzi-

misca puternic frumosul ne transportd ; :torte. 5. a se duce undeva: a se transporta trap n. mersul calului intre pas si ga-

lop: calul pleacd in trap mare. transportabil a. ce se poate transporta, trapet].

la fafa locului.

1.V.

transportat a. entuziasmat, rapit : traph v. a porni in trap : calf ce saltd 'at fot i trapd AL. [Onomatopee (v. transportat de bucurie. transpoziti(un)e f. 1. actiunea de a tropai)]. traph f. (mai* oblon: inchide trapa transpune; 2. rasturnarea ordinii obisnuite a vorbelor. AL. (= fr. trappe). transpozitiv a. ce are facultatea de traphd n. V. treapad. a transpune; limbi transpozitive, In cari trapitt n. mersul in trap. raporturile vorbelor intre ele stint indicate trapez n. 1. cuadrilater plan din care prin terminatiunile lor, ca greaca si latina, don& laturi stint paralele 1 inegale; 2. transpune v. 1. a schimba locul unui aparat de gimnastica dintr'o bail de lemn lucru; 2. a schimba tonul unei bucati suspendata intre doua franghii.

trapezare f. masa pe care se serveste transvazh v. a turna dintr'un vas in- liturghia. [Gr. moll]. trapezitrie 1. sala de mancare !Met,

muzicale.

www.dacoromanica.ro

tra

- 664 -

tre

manastire: calugdrul ce-i :nsofise dela lalta : a traversa o stradd; 2. a Intretrapezdrie la salasul lor On. [Ur. mod.l. taia: 0 alee traverseazd grddina. tras a. fault: tras de par; 2, vopsit: traversh I. bucatfi de lemn pusii de-a cu sprdricenele trase; 3. delicat, svelt : curruezi: traverse pentru &Hie ferate. tras printr'un Mel; 4. (la fatal slabit. travesti v. 1. a se stravesti; 2. fig. a I n. masaj. traduce liber pe un autor spre a-i da un

trask v. a trage sau emite o polita sena ridicul. treabi f. I. afacere: trebile impardit. trassare). trasant m. cel ce traseaza. (lei; 2. ocupatiune: catd-fi de treabd; trisiturk f. I. linie trasa : trdsdturd 3. hicru: are treabd; 4. fig. de treabA.

de condeiu; 2. linie ce arata conturele V. detreabA; se vede treaba, pare ca...

unui desen.

traseu n. reprezentarea prin linii a

[Slay. TRIEBA, afacere].

treack (mearga)l int fie (permis)I

conturelor unui desen, unui plan (=- fr. treackt n. trecere; in treacAt, clur intamplare: tie zis in treacdt. trace). trisnaie f. idee venita pe neasteptate, treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca. thank [Tras din trdsnil. treanfia 1. V. sdreanta: trenje pen-

trisnet n. 1. sgomot mare produs de tru tabricarea hdrt:ei. norii furtunosi: cerul limpede trdsnete treaphd a. 1. tra pat : treapact mic, ne aduce Reran 2. insus fulgerul ce cade mare; 2. mers fortat. alergatura : trei pe pamant cu o detunatura ce omoara zile treapcidul i un ceas praznicul sau sparge: trdsnetul cdzu asupra ca- CR. ; 3. diaree (la vite si cai). [Tra3 din sei; 3. fig. lovitura de trasnet, intam- trepdde]. plare neasteptata si fatala. [Derivat din treaptal f. 1. partea schrei pe care se trdsni]. pune piciorul cand urcam i coborim: träsni v. 1. a fi lovit de trasnetul no- din treaptd in treaptd; 2. fig. pozitiune, rllor : trdsni-l'ar / 2. fig. a trece cuiva rang : pe o treaptd Inaltá. [Origina nerepede prin minte: nu stiu ce i-a trds- cunoscuta]. nit. [Slay. Telesvd, a izbi]. treasc n. veselie sgomotoasa : sunet traisnit a. si adv. 1. lovit de trilsnet; vizi de treasc i trdmbiji si de chiu 2. fig. Inmarmurit: rdmase trdsnit; 3. (COMIC). [Slay. TRIES10.1, sun et, sgomot]. .

treaz a. 1. care nu e beat: ce.i in inima treazului este in gura beatului traisurk f. car pe arcuri trdsurd de PANN ; 2. desteptat, viu : treaz i nedorpiald. [V. tras]. mit. [Slay. TalczvO, cumpatat (la bautura)]. trisurk f. 1. liniamentele fetei: tra- 1 m. cel treaz. suri fine; 2. Gram. trfisura de unire, trebalui v. Mold, a face o treaba: liniuti pusii intre vorbele unui cuvant n'o putea ceva trebdlui p'acolo CR. com pus sau la finele unui rand. [Dupa trebnic a. capabil: dacd nu esti trebtr. trait si urea nic la o treabd, nu-li bdga capul detrata v. 1. a desvolta, a expune ver- geaba Ruai. [Lit. de treaba]. bal sau prin scris: a trata o chestiune trebnic n. ritual ortodox. [Rus. Takata:1E6 de istorie; 2. a se purta cu cineva In- (din TR1EBA, jertfa, slujba bisericeasca)I. tr'un mod oarecare: l'a tratat bine; a trebue v. (impersonal) 1. a fi necetrata de, a califica; 3. a cauta pe un bol- sar, obligatoriu: trebue sd plec; 2. a nay; 4. a supune o substanta la actiu- avea nevoie de: ii trebue bani; 3. fig. nea unui agent chimic: a trata fierul a se cuveni, a merita asa iti trebue. cu un acid; 5. a negocia pentru inche- [Slay. TRIEBOVATI, a trebui (din TRIEB11, Deo ierea unei afaceri sau invoieli: a trata cesar)]. despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales trebuincios a. necesar. cli bauturi: i-a iratat cu inghefatd. trebuinfa f. necesitate, nevoie. fratà f. polita de plata aducatorului trecitoare f. 1. loc de trecut, in speo annul anumità (--= it. &attn). cial loc ingust !info tara muntoasi; 2. trittadk 1. pl. tritaji, abecedar: dela chrare stramta Intre doi munti. trdtaji la ceaslov CR [ V. tetradd]. trecator a. 1. care trece pe undeva : tratament n. 1. mod de a se purta oaspefi treciitori; 2. fig. de scurta ducu cineva ; 2. mod de a cauta pe un bolnav. rata : bunuri treccitoare. m. cel cc tratat n. V. tractat. trece pe drum. tratafie f. cinstire cu bauturi. trece v. (neutru) 1. a merge dela un tratativai f. fapta de a trate: tratative loc la altul: a trece din Romdnia in Ardeal, a trece la vreijmas; 2. a trece de pace. traversh y. 1. a trece de partea cea- prin, a strabate: Dambovila trace prat fam, tare beat: asa zic mitocanului,.. cd era trasnit CAR.

II

www.dacoromanica.ro

- 665 -

tre

tre

Bucuresti; fig. a Indura a frece prin 4. triadt : a lumii puternicd treime. regi, multe nevoi; a veni din Intimplare: a filozofi si papa AL. trece prin minte; 3. a se transmite: a treizeci num. de trei ori zece; treitrece din feta' in fii; 4. a ajunge In zed i una, un fel de joc In carp. .urma unei schimbiri: a trece dela o trela-lela adv. Mold. Inter) doari: idee la alta; 5. a fi adoptat (vozbind de umblit trela-lela In puterea iernii pe o lege); 6. a dura putin: frumusefea la tart:lb-He jidovesti CR. [Onomatopee trece; 7. a se scurge: apa trece, pie- ce exprimt un umblet Incoace I tncolo trete reimdn; fig. toate tree; 8. a dis- firfi un scop anumit; v. lela]. pare, a pen: vremea trece, a trecut tremà f. punct dublu pus asupra voviscolul; fig, i-a trecut pofta; 9. a co- calelor e, i i u, spre a indica ci trebue

viz*: trecuse de 40 de ani ; 10. a trece rostite separat de vocala precedentS (In de, a fi considerat: trece de invizfat. ortografia latini t francezt). (activ) 1. a traversa : a trece o ape!, un tremur n. fapta de a tremura apod; 2. a transporta: a trece mdrfuri, pele 'ncrefesc in tremur strâveziiie lor II

l'a trecut dincolo; 3. a coprinde: l'au fete Err. trecut sudori de moarte; 4. a 11 supus tremurh v. 1. a fi agitat de mid mis-

la: a trece un examen; 5. a Ingadui: ctri intrerupte sau de sguduiri dese fritreacd dela mine; 6. a omite: a trece gurile ii giceau sd tremure; 2. se zice un rand; a trece cu vederea, a nu tinea de vocea care nu e fermi; 3. fig. a-t fi searnt ; a trece sub tacere, a nu vorbi Mica: tremur sei nu rnd Paz& [Lat. vulg. (reciproc) I. a se permite: multe-i TREMULARE]. se trec; 2. a-si pierde frurnusetea, fragetremurat n. actiunea de a tremura zimea: florile s'au trecut; fig. fldcdul un tremurat de gene Err. incepe i el a se trece CR. [Lat. TRAICERE]. tremurAtoare f. planti ierboasi cu de.

II

trecere f. 1. actiunea de a trece: tre- florile de coloare verzie sau violete, creste cerea Dundrii; trecerea Duntrii, me- prin pisuni i finete (Briza media). dalie militart creatt cu ocaziunea trecerii

tremuritor a. §i m care

din *1877; 2. tranzitiune; 3. expirare: tre-

tremuriciu n. fam. fior: l'a gdsit

Dual-if de armata romint in rasboiul

trernuril,

tremurhturà 1. tremur prelungit.

cerea termenului; 4. vinzare multt: un tremuriciu. marfa are trecere; 5. fig. influenth: are tren n. 1. sir de vagoane trase de o multd trecere. locomotivt: tren de mdrfuri; 2. corp trecut a. I. scurs: anul trecut; 2. de trupe insircinat cu transportul bagafig, care si-a pierdut tineretele: trecut jelor: tren de echipaje; 3. mate cele inainte de vreme. n. I. timp trecut: trebuincioase pentru serviciul tunurilor: set uite trecutul; 2. Gram. forma ver- trent de artilerie; 4. numele unui joc de II

bait ce exprimt acest timp.

treerh v. a bate sau calca grinele

copii (--= fr train).

treni f. coadi lungt de rochie (= fr. (cu boi, cai, masini) spre a le desface traine). guluntele. [Mold. triera =-- lat. TMBULARE].

trenturh v. (poetic) a rupe In buctti : a-

treerat n. actiunea de a treera si re- ceastei hared* ce vdntul a trenfurat Bat.. trephdh a. a umbla dupt ceva, a atreerlitoare f. masini de treerat. lerga Inti'una: preolii notri n'au mai treerAtor m. cel ce treert. trepddat pela Socola CR. [Lat. TREPIDARE]. treeriff n. vremea treeratului. trepidare f. Mold. diaree.

zultatul ei.

treflà f. 1. Bot. trifoiu; 2. spatie: riga

trephdfitoare f. Bot. breiu (planti

3. fret colt cei (de-a), un joc de copii.

trepetnic n. 1. preziceri dupt cliti-

de treflci AL.; 3. ornament de arhitec- cu proprietiti laxative). turi ce imitt trifoiul (= fr, tretle). trephdfitor in. cel ce treapidi. tregher m. Mold. hamal. [Nemt.riAoai]. trepidfiturà f, alergare deast. trei num. 1. numtr nepereche ce contrepan n. I. instrument de chirurgie tine clout plus una ; 2. Bot. trei frati, ln formt de sfredel cu case se giuresc trifoiste; &el frati pitati, barba Impfira- oasele craniului; 2. operatiunea deschitului; trei rfii, plantt ale ctrii frunze ra- derii craniului. dicale au trei bobi (Anemone hepatica); trepce I. pL V. pretce. analog cu baba-gaia. [Lat. TRES]. H n. ci- rea membrelor corpului (cum Wails o-

fra trei.

chilor, a buzelor, etc.); 2. carte populart

treilea (al) num. ordinal dela trei. ce contine tilmacirea acestor rnisciri. trelme 1. I. a treia parte; 2. trinitate: [Lit. tremuritor; terrnen derivat din slay.

ateinta- Treime ; 3. sffinta-Treime, 9fir- TREPETI1, tremuritura

blitoare ce cade la 51 de rile dupt Pasti;

trepiciu n. Mold. triped pe care pla"

www.dacoromanica.ro

tre

- 666 -

cintarii lj aseaz5 tablaua. [Scurtat din trei picioare]. treptat a. *i adv. I. din treaptS in treapta; 2. fig. gradat.

trl

tribord n partea dreapta a unei co rAbii.

tribulaji(un)e f. mahnire adina.

tribun m. 1. tribuni ai poporului, ma-

tnesidth v. 1. a tres5ri des: 2. (de gistrati in Roma entice', instituiti la 493 lucruri) a simti o sguduire sau vibra- a. Cr. spre a apSra poporul in contra pa-

tricienilor; 2. tribuni militarf, magistrati romani avAnd aceleasi atributiuni ca involuntarfi: a tresdri in somn, a tre- consulii si cari puteau 11 alesi dintre plesari de frica, de bucurie. [Mode lat dupe* bei (444-336 a. Cr.); 3. fig. orator care fr. tressauter]. se erige in ap5r5tor al drepturilor popotreshrire f. miscare subitS l invo- rului: 4. ambitios care cautS a excita poluntar5. porul, fStarnicindu-i zel pentru binele pu-

tiune [V. treseiri]. tresfiri v. a sirup o miscare subit.5

trestie f. 1. planti acvatici cu tul-

pina. ghunoasi, lucre si dreapt5, creste

blic.

tribunfi f. 1. loc inalt de unde vorbesc

mai ales pe malurile riurilor: tulpina-i oratorii; 2. loc ridicat in interiorul unei

subtire yi inalta se intrebuinteazii pentru biserici, al unei sAli publice. bastoane, ca material de impletit, etc tribunal n. I. jurisdictiunea unui ma-

(Arundo); trestie de zah5r, plant& mare gistrat sau a mai multora cad Judea irn-

frumoasS, cu tulpina Malta de 3-4 al aril cotor se extrage fin suc cu care se fabricfi zahSrul; 2. fig. emblema fragilitStii: stejarul qi trestia. metri, din

[Slay. uthsrl].

preunS: tribunal civil, comercial, co-

recjional ; 2. insiai aceati magistrati: tribunalul va decide; 3. locul unde reziciS: s'a dus la tribunal ; 4. fig. jurisdictiunea lucrurilor morale: tribunalul opiniunii,

treti a. od. al treilea (in rang): cdnd tribunalul constiinjei. tribut n. I. ceeace o Ora plSteste al-

eram treti-logofdt ISP. [Slay. TILE*, al treilea].

tretin m. cal de trei ani: a de fn

cdte tin tretin POP. [Tras din tretil.

tretior m. cal tretin: ca 1-am bclgat trettor y1-1 voiu scoate batrilior POP. [Scurtat din tretinior]. trezi v. 1. a se desmeti, a-si veni in fire: a se trezi din befie; 2. a destepta:

teia in semn de dependenta (v. haraciu); 2. ceeace se da : fluviile aduc tributul lor marii; 3. fig. ceeace e dator a face,

a Indura: a plati tributul morfii. tributar a. I. care plateste tribut: farli

tributard; 2. fig. dependent, supus : sun-

tern cu loth tributari morjii; 3. se zice

de un curs de apS in raport cu acela In a trezi din somn; 3. fig. a face se' nascii: care se varsi. incepurd prin tipar a trezi opinia patricapel a. od. de htirtia ministeriala: blicà 13k.c. ; 4. a se pomeni: se trezesc cinovnicul asterne o otnosenie pe hdrimbreicaji in profira imparateascd Ca.; tie tricapel AL- It TRZ CAPELLI, trei pi5. a se acri: prea losam vinyl sec se lg.. marca ecestei hard)). trezeascd. [Slay. miezvm, a fi treaz]. triclainfi I. vierme intestinal, foarte subtrezie f. 1. starea celui treaz: ce fact; tire si mfirunt, care se desvolta in muschii

la befie, se celeste la trezie PAM ; 2. porcului si care, transportat tn corpul (moment de) desteptare: cdnd era pe omului, cauzeazA uneori o boalS mortalii. trezie. [Vechiu-rom. trezvie (v. treaz)]. triciclu n. aparat de transport persotriadii f. 1. reunire de trei unitSti; 2. nal, cu trei mate. unitate comprise' din trei persoane. triangul a. 1. figura geometries cu trei

triclet a. In locutiunea arhaici, proclet triclet, de trei ori blestemat. [Rus TM,

unghiuri; 2. Muz. instrument de old in MATO . formS de triangul, ce se loveste cu altul tricliniu n. sal5 de mancare cu trei analog spre a acompania uncle arii. divanuri (in Roma anticS): alaturea in triangular a. ce are forma unui trf- triclinirt ne asteaptd un festin AL. angul: figura' triangularei. tricoliciu m. Mold. I. V. pricoliciu: triasn. Geol. diviziune in trei etaje conti- e veo tabard de care sau un rond de nand enorme resturi de soparle fosilificate. tricolici? AL.; 2. fig. bfiiat rnic i obraz-

triasic a. Geol. ce tine de tries.

nic. [*i pricoliciu: crtigina necunoscutal. trib n. I. semintie, una din diviziunile tricolor a. de trei colori. II n. colorile poporului la vechii Evrei. Greci: 2. ur- nationale romAne rosu, galben i albastru. masii fiearuia din fii lui Iacob tribul tricorn n. pSlarie cu trei colturi. lui Levi; 3. popor mic in raport cu o tricoth v. a impleti cu ace la ciorapi. tricotaj n. Impletitul ciorapilor. natiune mare din care face parte: triburile crrabe; 4. numar mare de insi dm tricou n. tesaturS in formS de ochiuri aceeas familie.

(--= fr. tricot).

www.dacoromanica.ro

- 667 -

tri

trictrac n: 1. joc pe un damier cu

fri

triod 13. 1. carte ce contine cantarile

doua compartimente, cu doi zari i treizeci din Postul mare sau Paresimi; 2. postul dame; 2. tabla pe care se joach. cel mare (incepand cu Dumineca Vame-

trident n. 1. (urea cu trel dinti; 2. sului si a Fariseului pan& la Pasti): Dusceptrul lui Neptun. mineca Triodului. [Gr. mod., lit. (cantriedru n. solid geometric cu trei fete. tare chn) trei odel. trienal a. 1. care tine trei ani ; 2. ales, trior n masinh de vanturat grane numit pe trei ani. (= fr trieur). trier& v. Mold. V. treerik. triped n.1. scaun cu trei picioare; 2, triioiste f. 1. a np sea-lariat cu tri- in special, scaunul pe care s'aseza preo, foiu; 2. tritoiu de balta ale carui frunze teasa din Delphi spre a rosti oracole. sunt intrebuintate in medicinh ca tonic si tripla V. a Intrei. tebrifug (Menyanthes trifoliate). triplu a. intreit. trifoiu n. planta erbacee din tam. letripoli n. substanta minerala galbena guminoaselor Intrebuintata ca nutret ti sau rosie, ce serva la poleit. ale aril frunze se cornpun din trei foliole tripotaj n. intrigi josnice, baifiri ne(Trifolium arvense): vitele se ingrasd demne. de trifoin. [Lat. TRIFOLTLIM], tripou n. casd de joc (= fr, tripot).

Triion (St.) m. 1. sarbatoare babeasca, trirem& f. galerd antica cu trei rancade la 1 Fevruarie Si e pazita de tarani duri de lopeti. ca turmele lor ,sa fie apirate de dihanii: &Ilea 1. Mold. fluieras de trestie (as5f. Triton e patronul lupilor r e ram tupat la capatul prin care se sufla) cu sude Zacuste; 2. patronul cultivatorilor de netul tare st ascutit trisca dela tarlii.

zarzavaturi.

[Cf. slay. TRUSTI, trestie]..

triftong n. Gram silaba compusa din Trisfetitele I. pl. numele slavon al trei sonuri rostite dinteodath : ex. beau. sfintilor Trei lerarhi (Vasile, Grigorie II triglifa I. Arhit. ornament al frizei loan) si a Bisericii consacrata lor in la§i: donee. staff locului ca turnul Trisfetitelor AL. trigonometrie f. partea geometriei [Compus din bulg. ni, trei, i SPETITEL, care are de scop rezolvarea triunghiurilor sfantl. rectilinii. trisilab& f. Gram. vorba for mata din tril n. Muz. reperire repede si alter- trei silabe. nativa a doufi note consecutive. trisilabic a. compus din trei silabe.

trilobit n. Geol, ordin de crustacee

fosilificate in terenurfie primare.

trilogie f. I. serie de trei opere dra-

matice asupra unui subiect analog: Orestia lui Eschyl coprindea tragedrile Aga-

memnon, Coephorii si Eumenidele; 2. opera divizata in trei parti distincte dar tormand o serie: Divine Comedic, trilogic de ;Dante. trimestrial a, ce dureaza trei luni, ce revine odata la trei luni. adv. pe tri-

trist a. 1. turburar de durere imerna. mahmt: gullet trist: 2. melancolic gan duri triste; 3 care insufla Intristare ce remonie tristd; 4. nenorocit, funest : a avea Lin sfarsit trist; 5. penibil, plichcos : vieata trista; 6. intunecat i ploios

vreme tristd (- fr. triste). tritalte I. soarta : II gas.a vaietandu-si tristea OD, f$t striste = bulg. sew&

intalnire (tericita sau nefericita), considerata, dupa credintele poporului, ca plaza mestru. Mina sau /ea]. trimestru n. 1. interval de fret luni; tristetil 1. I. starea celui trist, malt2. ceeace se plateste sau se primeste pe fire ; 2. melancolie de temptrament ; 3. fig. fiecare trimestru. ceeace inspira tristera: tristetea toamnei II

trimis m. I. mesager, cel Insarcinat (= tr tristesse). en o misiune; 2. reprezentant diplomatic triumf n. 1. onoare data la Romani de a doua orchne. generalilor victoriosi si care consta In a trimite (trimete) v. 1. a ordona cuiva le face o intrare pompoasa l solemna sa mearga undeva : a trirnite copiii la la Roma (v. arc): a duce in triumf, a scoala; 2. a dispune ca un lucru sa fie purta pe brate spre a-i tace onoare; 2

transportat undeva a Halite o scrisoare. victorie mare, izbanda stralucita: truum[Vechiu-rom. trdmeate = lat. TRAMMERE]. Junile liii Alexandru cel Mare ; 3. succes

trinitar a. ce tine de trinitate. splendid: pledoaria sa fir un triumf; trinitate f. un singur Dumnezeu in 4. tig. efect mare obtinut (vorbind de lutrei persoane: Tata], Fiul l sfantul Duh. cruri): triumful caritatii. trio n. I. bucata de muzicil pentru trei triumf& v. 1. a obtme onorurile trivoci sau pentru trei instrurnente; 2. reu- umfului; 2. rig. a invinge In lasboiu 3 nire de trei persoane. a izbandi; a triumfa asupra dusmani

www.dacoromanica.ro

- 668 -

tri

tro

/or sal; 4. fig. ainvinge: a triumfa de nament ce reprezinti atributiunile unei

o dificultate ; 5. a fi foarte multumit, a arte, stilt*: 5. fig. victorie, izbanda. se mandri cu o izbanda. troheu n. picior de vers greco-latin triumfal a. 1. ce tine de triumf: car compus de o silaba lungs i una sena& triumfal ; 2. fig. care se face cu pomp& troian n. 1. gramada de zipada ridicare excita entuziasm : intrare triumfalci. cata de vifor : rdsbatern iute troiene de 1 adv. In triumf. ninsori AL. ; 2. fig. grimada, morman: triumfator a. I. care triumfa; 2. fe- troiene albe de-a dusmanilor oase AL.: ricit l mandru de un succes obtinut; 3. 3. fig. massa in miscare: ce s'au facut victorios, care a Irwin& 11 m. I. general acele troiene de popoare? BILe. [Duna roman care intra in triumf, dup5 o vic- gramada de pamant sau santul cunoscut torie mare; 2. fig, cel ce a repurtat o sub numele de Troianul ori valul lui victorie. Troian (v. Troian): interesanta genera-

triumvir m. I. magistrat roman in- lizare a unui termen geografic, prin amin-

sircinat cu o functiune odata cu alti doi; 2. nume dat lui Pompeiu, Cezar i Crassu precum i lui Octavian, Antoniu 1 Lepid, and, asociati tustrei, uzurpala autoritatea suverana la Roma.

tirile ce poporul leaga de numele Impsratului Traian, personaj istoric ajuns le. gendar].

troieni V. 1. a (se) acoperi cu zipadi:

s'a troienit drurnul de fier AL. troietriumvirat n. I. functiunea triumvi- nind cdrarile En.; 2. fig, a albi: neca-

surile ce troienesc i imbiltranesc fdrd puternici, in Roma antic& spre a pune de vreme; 3. a acoperi in genere: tromana pe autoritatea suverana banal ieni-va teiul floarea-i peste not En. trlumvirat a fost format de Pompeiu, troienit a. acoperit cu zapada: pe Cezar 1 Crassu (60 a. Cr ), iar cel d'al campul alb si trotenit AL. doilea de Antonin, Octavian si Lepid troiä f. 1. sfanta Treime; 2. icoani (43 a. Cr.). cu doua obloane laturase zugravite cu triunghiu n. triangul. sfinti: o candela lumina o veche troifd trivial a. I. foarte comun, prea cu- de lemn OD. ; 3. fam. numar de trei noscut: adevdruri triviale; 2. josnic, persoane: troifa nedesparlita de surori ordinar: expresiuni triviale. II n. ceeace CR. [ Slay. raorrA, trinitate]. este trivial: a evita trivialul. tromba I. massd de aburi in forma trivialitate f. I. caracterul celor tri- de cilindru sau de con rasturnat, miscat viale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune in vartej de ',rant si care poate &alma rilor ; 2, asociatiune ilegala a trei cetateni

trivium n. partea invatamantului me-

dieval ce coprindea gramatica, retorica dialectica. V. quadrivium.

trivogit f. alarmi: si trivoga in ei

sa bat AL. [Rus. TREvO0A, alarm5].

troack f. Tr. I. albie In care se cla de mancate porcilor; 2. vasul de lemn plin cu apa In care roata dela toed& invartindu-se, se ucli ; 3. cipataiul cel mic al joagarului; 4. Bot. tidvi ; 5. unealta pe care se Impletia gaitanul (v. Trocari); 6. pl. catrafuse: unde vom ajunge maine cu troacele noastre? CAR. [Sas. TROK --= nemt. TROIA.

case, desriclAcina arbori, etc.

trombit I. 1. trompi: tromba cu glasul ei lugubru En.; 2. proboscidi: elefanfi cu lungi trombe inarmafi GR. AL. trombon n. trambitii mare, compush din 4 brate Imbucate uncle intealtele, ce

se lungesc sau se scurteaza dupd voie

spre a produce sunete diferite, 11 m. muzicant care canta din trombon. tromf n. atir (In jocul de car(i). [Ung. TROMP (din nemt. Trump f)].

tromp& 1. I. teava recurbata de mama ce serva de sunat la vanitoare; 2. trambita : trompa de moarte purteitoare Em.; 3. botul prelungit al elelantului; 4. Arhit.

troahnä f. Mold. Tr. riceali, un fel portiune rashrita a boltii care sustine un

de influent& [Si trocna (In Oltenia): ori- turnulet; 5. Anat. trompa lui Eustatiu, gira necunoscuta]. conduct ce pune in comunicatiune timtroani f. Tr. V. tron. panul urechii cu cavilatea poster/oar-a a Trocari m. pl. 1. alt nume dat Schei- foselor nazale.

Im (cari impletrau gaitanul pe troaca); trompetti f. instrument muzical de 2. (ironic) porecla data' Romanilor tran- sufiare cu teava de metal, de un timbru silvineni de dare Romanii din Regal puternic si palrunzator: &on-meta e introfeu n. I. despuierea inimicului in- strumentul militar prin excelenfa. ucis; 2. colectiune de arme ricli-

trout n. I. scaun Walt pe care sade

ment comemorativ al unel %detach ; 4. or-

tron n. 1. hada mica cat incape de

vins cate

gi i

asezate cu arta spre a conserva un suveran in zilele de ceremonie; 2. fig. amintirea unei biruinte; 3. mice monu- putere suverani: a aspira la iron.

www.dacoromanica.ro

- 669 -

tro

tru

capul patului de-a currnezisul, facuta din trubaciu m. trambicer : frubaci gâiscanduri de fa, cu flori negre pe ele : le- tani OD. [Rus. TROBAei)]. geitura cu hainele puse intr'un Iron ; trubadur m. nume dat poetilor din 2. cosciug (In Oltenia si In Ardeal). ($i Sudul Frantei (sec. XI- Xll). trudi f. ostenealã mare, muncli obotroand Tr.: cf. pol. ratrnA, lada, cosciug].

tronc! int. 1. imita sgomotul caderii

sitoare. [Slay. TRUD6].

subite ; 2. exprima ceva de tot nepotrivit

trudi v. I. a obosi mult ; 2. a-si Incorda cu cele zise tnainte: tronc, Marico ! a puterile; 3. fig. a se chinui. [Slay. TRUDM]. cadea (cu) tram la inimà a placea la trudnic a. care trudeste, ostenitor prima vedere. [Onornatopee (v. &one 0]. vieafd trudnicd. [Slay. TRIIDINTRil, laborios].

trufil I. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, tlrã cotor nici raclacinl, tronciit n. a:dere sgomotoasa : tron- se gasesc sub pamant unde cainii l porcii anume dresati le gasesc prin mirosul lor catul de bolovani AL. [V. tronca trop m. expresiune Intrebuintath In cel fin : fazani umplufi cu trufe i strisens figurat : o sutd de panze, in loc de dii de Lucrin AL. (=-- fr. truffe). trulandit f. I. parga roadelor : le o sutd de cordbif. [V. tropos]. trop I (tropai) int. imita sgomotul pi- maned cu multd poftd ca pe niste trucioarelor and lovesc pamtintul. [Ono- fandale hp. ; 2. fig. (0 ironic) prinos. [Turc. TURFANDA (lit. lucru nou, noutate)], matopee (v. trap)]. tropiii v.1. a merge in trap ; 2. a face trufal a. I. prezumptios, pfin de trusgomot cu picioarele : fdranul, carzd fie : om trufas; 2. superb : impodobitd in haine fru fase OD. [Din vechiu-rom. merge, tropdeste CR. [V. trop !]. tropaor n. od. un fel de postav. [Nemt. trufd, trufie = gr. bizantin myerri, desTROPPAUER(TUCH), lit. postav de Troppau]. fatare, moliciune: irufas, InsemneazA lit. tropar n. cantare bisericeasca duph o om molatec, fastuos]. troncani v. V. tráncitni: tot scl Iron-

cdneascd if place PANN.

anumita melodie. [De origina slavo-greaca].

truii v. a se mandri foarte : Bathory

tropic n. I. fiecare din cele doug cercuri se trufi si se indlfd cu mintea BALc.

paralele cu ecuatorul, corespunzand cu trufie 1. mandrie desartl. [V. trufas]. truism n. adevar banal. cele doug linii ce soarele pare a descrie trunchiA v. I. a thia o parte din ceva : In solstitiul de veil (tropicul Cancerului) si ln solstitiul de larnA (tropicul Capri- a trunchia o .statud; 2. fig. a elimina cornului). ceva esentlal ; a trunchia un pasaj dintropical a. ce tine de tropice: ceildurd tr'o carte. trunchiat a. 1. din care s'a thiat partropicald, foarte mare. trbpos n. I. manferA rusinat de tea superioarA, partea principalA con acest tropos AL.; 2. stil: troposul obis- trunchiat; 2. fig. incomplet in urma sunuif prin cancelarii; 3. fig, mod de a primarii: discurs trunchiat. se exprima sd-1 facem a infelege cu trunchiu n. 1. corpul unui arbore fiirA tropos subfire AL. [Gr. mod. TROPOs, craci, tulpina neramificath; 2. scaunul macelarului l scaunul de cioplit al romod]. tropot n: sgomot ce face calul in tra. tarului; 3. bustul corpului omenesc fara pat : an tropot de copite pe ghiafd ro- cap, brate l picioare ; 4. fig. linie directa potind AL. (V, trop !J. a unei familil din care pleacii ramuri co.

tropoti v. a merge cu pasi marunti

0 iuti. [V. tropot].

trosci mt. imita sgomotul ce fac corpurile uscate I solide and crapa : grinda face troscl [Onomatopee]. trosciii v. a face trosc. troscot n. 1. planta cu tulpina Intinsa

laterale. [Lat. TRUNCULUS].

trup n. 1. corp: trup i sufict, foarte intim; 2. sfoarA de mosie; 3. patul rasboiului de tesut. [Slay. TM., membru, corp, trunchiu, cadavru]. trupii f. 1. reunire de oameni cu aceeas ocupatiune; 2. numAr de actori asociati

pe plmant a carii râclacina place porcilor sore a juca comedia ; 3. corp de sol-

(Polygonum aviculare): pe cel camp dati; 4. pl. corp de osteni ce compun o cu troscot coperit POP. ; 2. riimasita 11- armath (= fr. troupe). nului dela cai. [Slay. TROSKOTO].

trosni v. I. a face sgomot: a trosni

trupee} a. corpulent.

trupesc a. 1. corporal: pedepse fru-

cu biciul; 2. se zice de sgomotul ce fac pesti; 2. fig, sensual: porniri trupesti. corpurile tari intinzandu-se: oasele ii trupelief. corpulenth minte de prune frosniau. [Varianta din trdsni]. intr'atdta trupesie OD. trupinii f. Mold. V. tulpira. trotoar n. spatiul rezervat pedestrilor trupitai f. cormana plugului impreutal de-a lungul stradelor sau drumurilor (=fr, cu bArsa 1 plazul. trottoir).

www.dacoromanica.ro

- 670 -

tru

tad

trusou n. hainele si rufele ce se dau tufecciu m. 1. od. numele lefegtilor unei fete la maritis (=-- fr. trousseau). gardei domnesti (duph pusca ce purtau): tu pr. personal de persoana a doua. Caragea pierduse doi cdrcserdari si [Lat. rt]. Un tufecciu loviti de gloantele jianntub n. teava de plumb, fier, sticlfi, pe lui GlucA; 2. armurier (de hangere, iataf uncle aerul i alte fluide pot trece i avea gane, mazdrace i usanele): tufecciul iesirea libera; tubul digestiv, organele ce din M.:kin POP. [Turc. TOPEE6I, puscas, (Wean (din TOFEIC, pu§ca)]. concura la digestiune. tubercul n. 1. Bot. excrescenta In tufil n. padurice deasa de tufe. tuffi v. Mold. 1. a baga mult cu de-a forma de cocoasa pe unele parti ale plan-

tel (frunze, ridacina): cartoful e un tu- sila : tufleste in gurd cdt nu-i incape; bercul ; 2. Anat. proeminenta unor parti 2. a ascunde ceva repede, a vari In san, ale organismului; 3. Med. productiune In traista sau In buzunar; 3. a Infunda, morbida de un alb-galbuiu ce se desvoltd a indesa In genere: tufleste cusma pe mai ales In plamani.

tuberculos a. 1. care e de natura tu-

cap Ca. [Origina necunoscuta].

tufos a. 1. acoperit cu tufe: munte

tufos; 2. cu ramuri dese; 3. des si mare la par: sprdncene tufoase Ca. f tizic. tuguia v. a se subtia In varf. [V, futuberculoza f, 1. dispozitiune pentru berculelor ; 2. ce contine tubercule,

ii

m,

formatiunea tuberculelor: 2. boala de pla- guitz]. tuguiat a. terminat cu un varf, nulni, de piept, ftizie: tuberculoza e mai

ttaguiu (tugluiu) n. 1. pisc de munte;

ales ereditard.

tucal n. vas de noapte. [Gr. modl. 2. varf de stog ascutit; 3. varf in genere. tucifria f. soiu de fasole dulci. [Nemt. [Dintr'nn primitiv fuc (cf. fttcluiu), In-

rudit cu clod. tuciu n. 1. fier combinat cu carbon; tufuli v. Mold, a maltrata: i fuhri2. vas de tuciu (numit obisnuit ceaun). este mai rdu decat pe vite Ca. [Ori-

ZUCKER, mbar, printr'un intermediar sasesc].

[Turc. 'rue, bronz].

tuefurfu a. negru-deschis ca tuciul.

gina necunoscuta]. tubal n. Mold. sac In care se pune boa-

bele de porumb vanturat, [Origina necutuelulu n. V. tugluiu. tucsui v. fam. a trage la massea, a noscutal.

bea mult, [Origina necunoscuta

tues a. Mold. ticnit: te socot corn

*Weil f. rachiu de prune. [Serb. TIARA

tuna n. 1. steag facut din dotra sau

trei coade lungi albe de cal, atacnate de tues? AL. [Cf. tehuiul. tad rt. substan(a calcarà i poroasa de- o lance vopsita: rosu cu semiluna In varf puul In straturi min ape: tuful poros of Impletite cu rnaestrie (Sultana] avea sase (uiuri, Vizirul trei: Domnii romani al catacombelor OD. tufa 1. 1. arbust (mai ales spinos) cu doul): unde ifi sunt voinicii, Paso cu rnulte ramuri: a) alun ; b) tufan; 2. craca trei tuiuri? 131Lc.; 2. unul din atributele verde de tufan: cu tufele ii mulfurnesc Domniei (In Tarile romane vasale Portii) Cia. AL. ; tufa de Venetia, ceva ce nu ce se purtau Inaintea Domnului la alaiuri exista (tufa crescand in paduri si Vene(ia sau and pornia la rasboiu: aprozfi parrfrind ores maritim); 4. fig. lipsá corn- tau sangiacul... i doud tuiuri turcesti pieta copii tufa! CR. [Macedo-rom. tufd, date dela Impdreifie OD., tuiuri de pasmoc de par, mot = lat. inFA, penis de radd cu trei cozi lungi de cal AL.; 3. coif (romaneste cu sensul largit)]. H adv. azi, In proverbul (de origina istoricl), nu fara bani: tufd in buzunar. [Tuft's', cu a- e nici topuz nici tutu, nu-i nimic de clan. cest sens, e prescurtat din tufd de Ve- sul, !fare nicio putere. [Turc. Ttrr, coada de bivol sau de cal, legata de o sulita netial. tufan m. specie de stejar (nurnit st avand tn varf o ghiulea de am]. tufa alba sau ritioasA) prin padurile l tutujlean m. Mold. V. tulean, fisurile dealurilor (Quercus pubescens). tul n. tesatura In formii de reteifoarte tuffinicii f. Bot. Munt. crizantemb. subtire i usoarii: tuluri i dantele (--= fr. tufar m. arbust: pdduri de tufari AL. tulle).

tulbent n. Tr. maraml, broboada mltufkris n. loc de tufari. read. [Serb. TULBENTA (v. tulpann. tufeccibasa m. od. seful gardel donculburà v. V. turburh: (muntii)

[V. t&c:1].

ne*tt: aveam odaie in Curled dont- pele neascd alaturi cu odaia lui tureccibasa

70 tulburau AL. tulean m. coceanul firului de porumb.

Gmc.A. [Turc. TOME& BW, 'Ater de garda [V. tuleiu]: care la vanatoare prezeata Sultanuluil tuleht n. Mold. I. paiu gros; 2. copusca]. torul penei (la pasari); 3. fig, par ce ra-

www.dacoromanica.ro

-

tut sate: tuleie de barbd.

[§1

tun

671

truleiu: pol. surilor e obs,..ura In romaneste ca 0 ill

TULE1A].

limbrle romanice (cf. fr. tomber)l.

tumbac n, aramil galbena : cu toiag tult v. a o lua repede la (riga' : cum de liliac, cu mate-mil de tumbac POP. dete florae, o tuli d'a fuga Ise. [121.19. [TOM. TUMBARL TOLITISIA, a se deparia, a o sterge]. tumbelechiu n. un tel de timbal& tulichinfi f. V. tulipina. instrument principal al meterhanelei : fir Tulimeni m. pl. od. osteni de garni- tot timpul acestei cerernonii it bd tea in zoana cari intrara In Moldova la 1821 curte rneterhaneaua cu surle, cu tobe tuleol Mt. fuga I [Tras din toll].

spre a restabili ordinea : dupa spargerea 10 turnbelechiuri GHICA. [Turc. romanur,

eterittilor se trimise Patel din Iati cdteva mii de tulimeni NEGR.

tulipan n. Bot. lalea. [Serb.

TULIPAN,

lit. turban (dupa inflorescenta-0].

tulipina (tulichina) f. mic arbust yeninos ale carui tructe sunt niste boabe

Itimbalal.

tumburuc a. Mold. gamilie (de ac,

de cupt). [Tr. timburut = ung. czoma (influentat de limburut)1.

tumoare I. Med. umflaturi. tumular a. relativ la morminte ; pia-

de marimea mazirii (Daphne mezereum). trd tumulard. [§i tulpind, dupti lernnu-i frumos]. tumult n. 1. miscare mare Insotita de tulnic n. instrument de muzica obis- sgomot 0 de dezordine ; 2. fig. turburare

nuit de Romanii din Muntii apuseni ai interioara: tumultul pasiunilor.

tumul(us) m. gramada de pamant tulpan n. 1. muselina perne de tul- sau cladire de piatra, In forma de con, pan cu {Lori de tiriplic OD. ; 2. bro- pe care popoarele vechi o ridicau deasuboada dintr'Insa : cu colanul lat pe ele, pra mormintelor: sunt trei specii de cu tulpanul pe sprdncene Poe. [Or. tumuli dupd dirnensiunea lor: mcigure, mod. =elm, din turc. TOLBERT, musehna mOvile i gorgane. din care se fac turbane i turbanul !rms. tumurluc n. pop. Inchisoare, gros; Ardealului. [Origini necunoscuta].

(lit. ce Manta inima), de unde asemenea, printeun intermediar sarbesc, Tr. tulbent Buc. turbent]. tulpinfi 1. I. partea arborelui care iese din pamant si face ramuri; 2. fig. trun-

chiu genealogic: tulpina Basarabilor;

ii dose la tumurluc Isp. [Vorba identica cu tumuruc, butuc (cf. gros)1. tumurug n. Mold. buturuga. butuc : ist

copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TIMURUO, butuc, Inchisoarel. tun n. aparat de artilerie ce servit la

3. Bot. tulipina. [Forma paralela cu tru- aruncarea ghiulelelor: a trage cu tunuserb. TRUPINA, trunchiu]. rile. [Vechiu-rom, tun, tunet = lat. toms, pind tult m. I. veche monedd turceasca In trisnet (dupa sgomotul ce produce)]. I

valoare de 15 parale: un ort, un zlot, adv. 1. tare ca tunul: sdndtos tura 2. un tult I o oala cu unt, locutiu.ne pro- tare beat: era tun. verbiala pentru plata unui pre( cam pituna v. 1. se zice de bubuitul tuneparat; 2. (Banat) moiled& de douizeci tulut : fund ti fulgerd; 2. se zice de orice

creitari: cine-i dd un tult i un zlot, sgomot asurzitor: a tuna cu tunurile;

sd-1 dea cu fune cu tot POP. [Turc. TULL]. 3. (Banat si Oltenia) a veni deodata:

tullue n. Mold. chica mi-1 lua de fu- brad incetinat, de unde ai tunat P POP.

luc CR. [Cf. gr. mod. TSULOR, zulun.

cdnd in cas' a tunat, impdratul o a

tulum n. Mold. I. burduf pentru unt- 'ntrebat Pop. ; 4. a bate cu tunurile o

delemn; 2. un nutria'. hotarit (20 sau 40) reduta ambele panti incepurd a tuna de bucati de blanuri ori piei. [Turc. TULUEI, una asupra altera BALc.; 5. fig. a vorbi sac de pick i bucata de blanal. contra cu multa violenta : a tuna impotulumbk f. pompa de incendiu. [Turc. triva abuzurilor. [Lat. TONARE pentru TULUMBA]. sensul 3 (provincialism ardelenesc), cf.

tulumbagiu m. 1. pompier : chiamd trdsnaiel. un tulurnbagiu sd-i toarne o cofd de tunar m. artilerist. opd pe cap AL.; 2. fabricant de tulumbe tunfirire I. canonada cu tundrirea stropitori. [Turc. TULIRMADB].

infricotdtoare de bombe BALD.

tunator a. care tuna 0 fulgera : Jutumbh I. Mold, dare peste cap; de-a piter Tundtorul; voce tunatoare, tare tumba, rostogolindu-se: se duce de-a si rasunatoare. tulumbith f. clistir. [Lit. tulumba mica],

urnba peste noud mart AL. sdltdnd, tunde v. 1. a lila Lana: a tunde un fdcdnd chiar tumbe cu metter echili- midi; 2. a taia parul; 3. a taia iarba ; 4. brit AL. [Macedo-rom. tumbd, dare peste a o lua la tugs: pune rrulna pe iapd at tunde-o! CR. ; 5. a-si tide pirul capu . colnic, terasa, mormant: evolutiunea seri- lui: s'a dus sci se tunzd. [Lat. TONDEREI.

cap, colina mica si mormant = lat. TUMBA

www.dacoromanica.ro

tur - 672 tun tundrii f. Tr. sarica sau zeghea Ar- turbii f. un tel de cArbune ce se ga-

delenilor : Muresean cu tundra surd Pop [Ung. curmaa],

tunel n. drum suteran sapat dealungul unei punp sau unui deal.

tunet ii. sgomot prelungit ce s'aude

indatA dupti tulger. [Derivat din vechiurom. tun, tunet (dupà analogia lui.sunet)].

tunich I. 1. haina dedesubt ce purtau cei vechi; 2. oPce haind simpli de acopePt; 3. vesmant de uniforme pentru soldati l liceani; 4. Anat. membranA, Invelis; tunica ticatului. tuns a. chruia s'a tAiat lana, pArul, barba. I n. lucrarea de a tunde. tunsoare f. tunsul oilor i timpul and se tace.

3este mai la suprafata pArnantului i e tormat din resturile vegetale acoperite cu namolul apelor: turba servd de combustibil acolo unde lipsesc lernnele (=- fr. tourbe). turbfirie f. strat de turbA. turban n. 1. broboadA de tulpan alb cu care Turcii ($ i alte popoare orientate) ii InfAsoaril capul: hainele i turbanul Pasei BALc.; 2. broboada analoga purtatA

Inainte de boieroaice: cocoanele cele ti-

nere se purtau legate la cap cu tur-

ban GHICA. [Vorba europeana de azecasi

origins cu tulpar].

turbare f. 1. boala caracterizatA min accese de delir, InsolitA de groaza pentra lichide si de o pornire violenta de a mus-

tunturliu a. Mold. V. tontoroiu. cupt int. imita sgomotul sarini: /up! ca : turbarea, comunicatd prin muscdtura unui coMe turbat, se vindecd astdzi prin metoda inoculatiumior antitupäi v. a juca shrind. V. /up!' tupeu n. fig. lndrAznealA, nerusinare rabice a lui Pasteur; 2. boala de vite; (= fr. toupet). 3. fig. transport violent de manic; 4. patupilat n. Mold, a se pitula : in urma siune excesiva : turbarea jocului ; 5. Bot. strdlucirii std umbra tupilatà AL. [Me- Tr. laur. [V. turbe]. turbat a. 1. atins de turbare: cdine tatezit din pitula tupiltuo adv. Mold. pe ascuns: tupi- turbat; 2. fig. pasionat, nebun : turbat in vapor AL. [Onomatopee].

lug prier ndgdrus AL. de gelozie. U m. om impetuos, violent. 1 taw n. 1. miscare circularA : un tur adv, ca un turbat. de vals AL.; 2. preumblare mica: a face turbent n. Buc, broboada miresei. an tur prin oras (= tr. four). [V. tulpan]. tur m. Indoitura nadragilor sub batA: turbilion n. vartej: (diavoli) treceau eine cautd gurii, ii se desgolesc turii ca turbilioane de flaceiri infernale I3oL. PANN. [Serb. 11/R].

turà f. 1. monogram Sultanului pe

(= fr. tourbillon). turbinii f. roath hidraulicA ce se In-

vechile monede turcesti ce crrculau In varteste orizontal In apA imprejurul unei tad, reprezentAnd o mAnA deschisA cu axe verticale. cele cinci degete: de cand n'am vdzut turbinci f. torba mica (CR.). paraua, i-am uitat cum e turaua PANN [Pus. TORS/NIG]. 2. od. iscAlitura Padisahului pe vechile turbulent a. care e pornit a face firmane cu cernealA de diferite coloP sau sgomot.

in aur: au pecetuit sandalul verde cu

turburi v. (activ) 1. a face turbure:

turaua Fn..; 3. tam. iscAliturA : pune-ti a turbura apa; 2. a cauza o agitatiune

turaua; 4. fata monedei turcesti i un

violentA

viscolul turburd aerul; 3. a

joc cu moneda : unit jucau nuci, iar cauza turburare, dezordine: a turbura altii.... tura Fu.. [Turc. TURA, monograma pacea publicO; 4. a semana vrajbA : a unui suveran]. turbura o tamilie; 5. a suspenda, a disturaliu a. drept la cumpiinA (In cAn- truge facultatile sufletului: asta i-a tartecele oltene l dobrogene): la parale burat mintea, judecata; 6. a intrerupe:

turalii, luate pe la betii POP. [Turc. a turbura o convorbire. II (reciproc) 1.

a deveni turbure: cerul s'a turburat; 2. turanie a. se zice de limbile call nu fig, a simti o turburare a mintli, a-si pier-

TURALI, provazut cu turaual.

sunt nici indo-europene nici semitice. de cumpAtul: oratorul s'a turburat. [Lat. tura-vura adv. incoace i Incolo: tura- *TURBULARE (tras din TURHARE)].

turburare f. 1. actiunea de a (se) 1$. dura-vura: turbura: turburarea apei; 2. confuziune, turba v. 1. a fi atins de tuibare; 2. agitatiune dezordonatA : a cauza turbu-

vura se tOcu invoeala. onomatoped

fig. a airlift o dudA mare; 3. fam. a se rare ; 3. neliniste sufleteascir : e p/in de turinfuria peste mAsurA. [Lat. TURBARE].

burare ; 4. pl. rAscoale populare, rAsboaie

turbai f. 1. turbare la om; 2. boalA de civile : a afdta turbureiri. vite; 3. fig.furie: aceste ganduri negre 'n turburitor a. si rn care turburA. mine turba'mplantd AL. [Tras din turba]. turbure.a. 1._care an eiimpede: ape:

www.dacoromanica.ro

tue

tur

673

turbure; 2. fig. intunecat: in turburea al Turcilor: esti prea turcornerit AL. I

'mpdrafie a umbrelor En. [Lat. *TURBULUS [Gr. mod

= TURBIDUS]. I adv. nedesluait: a vedea

1.

turculet m.1.(Banat) sticlete; 2. Munt. fioarea Paatilor.

turbure. II m. Bot. asmaciuc.

turburos a. Waste turbure ploaia turiac m. 1. carAmbul cismei: poturi spumega 'n turburoase unde 13oL. cu turiecii de fir Fru ; 2. pl. un tel de

turc a. ce tine de Turcia sau de lo- ciorapi largi de dimie cari acopAr memcuitorii ei: limba hired. IT rn locuitor din ibrele inferioare la tarance. [Origina neTurcul sd plateascd! floarea turcà f. masa cioplit5 de lemn, toc-

Turcia :

turcului, ltorAmioare.

lcunoscutA].

turaatca

I

tombaterA

:

f. 1. Mold. V. turiac; 2. fig. te mai si poreclesc turi-

mai ca un cap de cerb, cu panglici, mar- aka AL. gele ai clopotei, cu care umblau copiii de turist m. cel ce alatoreate de plicate CrAciun: turca i chiraleisa AL. [Fern. sau pentru instructiune (= fr. touriste). din slay. TUlsfr, taur, corespunand sinoturiste f. Mold. ogrinji. [Albanez runimului bAnAtean cerbuf]. miT, oda]. turcii f. betisor ascutit de ambele aturità f. plantA ce create prin tufiauri pAtaie ; de-a turea, joc de copii cafi baga gi pficluri, se intrebuinta inainte spre a betiamul numit furcd intio gaura sapata vindeca boalele de ficat, azi ca astrinin ptmAnt i aIi juatori ti opresc sA se gent (Agrimonia eupatoria). [Rus. roapropie. [Origina necunoscuta RITA, hrana vacei], turca f. aciulA mare ti latoasa a munturla f. turn mic: turlele bisericei. tenilor: cu a lor lungi i negre plete se [Gr. mod.]. turlac a. fam ametit de yin: cu cacoboar' o neagrd turca AL. [Lit. cliciula din Lana turcanAl.

turcan a. se Ace de o varletate de

I

p& de somn umflat si la minte cam turlac POP. [Turc. ToRLAK, lenea, idiot].

turlaci v. a se imbAta : bea de se furcanele sunt cele mai rdspandite oi turldcia ISP. oi Cu Ulna moale, matasoasa si creata

I

tur(liu)liu adv. pop. fain, frumos: turliu, turliu. scos din cutie. [Turc. Top.Lo, turcanesc a. fAcut din Ma turcana : reaL0, de toate felurile]. turloiu n. pl. fluierele picioarelor. [Va.. .caciuld turcaneasca POP. Omens, a. se zice de oile cu lAna scurtg. rianta din surloiu, derivat din surld. Maier].

din fard; 2. lAna turcanelor. [Origina necunoscuta].

turlu- burlu (turloiu-burloiu) adv. turceasca f. cafea turceasa. Isbarlit : perii capului steteau furluturcesc a. 1. ce provine dela Turd: Iburlu. [Onomatopee]. V. sblirll..

[Cf. turcanl.

turniA f. 1. multime de animale docrestineasca si te da'n beget! turceascd mestice de acelaa soiu: o turmd de boi; POP. ; 3. se zice de o varietate de struguri 2. fig. (In limba bisericeasa) popor: o al de o varietate de porumb cu druga turma i un pastor. [Lat. ITIRMA]. bani turcesti : 2. mahornedan : lasd legea

groasa l bobul albicios. II turceate, adv.

1. ca Turcii, expeditiv, absolut: a judeca,

turmac m. vitel de un an.

turment n. torturA (fizicA sau moralA).

a domni turceste; 2. In limba tura: a turmenti v. 1. a chinui : boala zl vorbi turceste; 3. fig. i fam. nedeslu- turmenta: 2. a importuna ; creditorii It aft, neinteles: ca i cand le-as fi great turmenta. turceste AL, turmentat a. fam, beat: cetalean turd v. a (se) face turc, a primi reli- turmentat. turn n. I. clAdire InaltA de formA rogiunea mahomedanA: multi crestini s'au tunda sau poligonal5; 2. piesA In jocul turcit. turchinar m. Mold. tiipoiti la clAcli- de aah. [Sas. TT/RN = nemt. maim], rea stogului. [Origina necunoscut5]. turn& v. I. (poetic) a Inturna: fur,

nand a ei catare sure bolfile ceresti turcism m. I. nationalitate tura; 2. Boc.; 2. a arse: a turna yin; 3. a pious turcime f. neamul turcesc.

vorbfi turceascA intratA in limba romAni. tare: toarna cu galetile; 4. a topi vAr-

Multe din aceste turcisme apartin trecu- sand Intr'un tipar: a turna plumb, a tului, altele au perzistat In limbA, nu insA turna tunuri; 5. fig. a fabrica : Ii toarnd fArA a fi intipArite de o ironie uaoarA, I palate. [Lat. romAas, a Intoarce la strung, ceeace explicA deasa lor intrebuintare in apoi a intoarce In genere: de ad, pe de literatura umoristicA.

o parte, sensul general conservat (in limba

turcoaica f. femeia turcului. modernA) de cornpusul inturna, iar pe turcoaza f. peruzea (=fr. turquoise). de alta, sensul special de ga arm*, adicA turcomerit a. od. (ironic) admirator a intoarce de mai mate oril L. $aineanu.Qict. Universal. 43

www.dacoromanica.ro

tue

turnanti f.

--

674

-

tut

tusa f. (de-a) un fel de joc Intre IL' cAl si fete la oriveghiu cu un stergar Itnpletit vArtos. [Serb. rustrA. palmA]. I adv.

mica biblioteca mobilA '

fr. tournante).

turnare I. actiunea de a turna. turnitor m. cel ce toarnA metale : beat: din du.,ca in du.gai sa ma fac turndtor de clopote, de litere. fuqca At. turnfitorie 1. 1. arta de a turna me- guano f. pl. varietate de oi, cea mai pitale; 2. uzinA unde se toarnA metale al pernicitA din tar& [OriginA necunoscutA]. se fabricA unele obiecte cu metalul topit. base f. expiratiune convulsivA l sgoturnel n. turnurà de rochie. motoasA a aerului continut In plAmAni. turneu n. cAlatorie In diferite locuri [Lat. russrs]. (-= fr. tournée)]. tuft v. 1. a avea un acces de tuse; 2. turnir n. serbare militara In evul-me- a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE]. diu, In care cavalerii simulau lupte Imre tuotiu! Mold. int. imitA sgomotul sAdAnsii. [Nernt. TURNIER (-= fr. tournois)]. riturei subite: fac fit.giu din balk; i o turnurit f. I. mod de q Intoarce, de iau la sdndtoasa CR. [Onomatopee].

a prezenta un lucru: a da o turnura

tuteh f. oxid de zinc: arsenicul, co-

originald ideilor sale; 2. modal cum se prezintà lucrurile: aceasta a'acere iea o turnura rear 3. mod de a fi, aparenta exterioarA : turnura de diplomat AL.; 4. pernita de pus sub jupa unei rochi: tur-

baltul. tuteaua Bk.c. [Turc. rurrA, zinc]. tutelfi f. 1. autorirate data conform le-

gii spre a purta grija de persoana si de averea unui minor sau a unui interzis: 2. fig. protectiune.

nure din par de cal (= fr. tournure). tutelar a. care protejeazA : inger tuturpltudine f. 1. dezonoare din vr'o telar. faptA rusinoasa ; 2. fapta rusinoasa. tutor m. 1. persoanA chreia s'a lucreturta f. I. pAine lath si rotunda din dintat tutela; 2. fig, protector. aluat nedospit: a trage spuza pe turta tutti-frutti m. pl. 1. mancare Italie-

sa; turtii dulce, prAfiturA din aluat cu neascA din tot felul de fructe; 2. fig. potmiere, migdale, nuci, etc care se coace purl. la cuptor; 2. prin analogie: hula de tutti-quanti m. pl. toti cati sunt, toti ceara; 3. pasca : 4. Bot. ceapa cioreascA; acei oameni (cu o nuantfi de dispret).

turta lupului, numele sernintelor foarte toxice Intrebuintate spre a stArpi diferite

I

tutui v. a zice cuiva tu In vorbire. tutuian m. cioban din Ardeal : Mol

lighioi stricAcioase. [Lat. medieval TurrAl. Nichifor fufuianul Ca. [DupA fufuiul sau

I adv. 1. ca turta: a face tuna ; 2. fam. motul ce-i cade pe frunte]. tutuianea f. hora tutuienilor, numitA tare beat. mureaeanca. turtea f. 1. rotitA de fus; 2. Bot. tAI

WO.

turti v. 1. a face turtA, a Mti prin

apAsare: 2. fam. a se ImbAta rAtt.

I

I

turtlt a. comprimat, latit, strivit. turtur a. Mold. acricios : mere turlure CR. [Cf. turta (lupului)]. turtur m. Mold. picAturA de ploaie

tutuiu n. 1. vArf, pisc; 2. mot de pAr.

[Ung. caves].

tutun n. 1. plena din fam. solaneelor, originara din insula americanA Tabago (v. tabac), contine o violentA otravA (n6

cotina): frunzele-i sunt Intrebuintate in medicia, lar cu zeama de tutun fiert yin-

Inghetata : crengi de furfuri incdrcate AL decA poporul diferite boale de piele (Ni[Reduplicat din fur I variantA din far! cotiana tabacum): tutunul, numit In Tr. (ca farfdra din tar f; cf. Ord), onotna- tabac *i In Banat duhan, a fost introdus topee exprimand o picurare inceat5]. In Europa la 1560 de ambasadorul franturturich 1. solu de porumbita dar cez Jean Nicot; 2. foile acestei plante usmai mici, bunA de mAncat. [Lat. TURTURILLA]. cate, apoi sucite sau pulverizate: tutunul :

turul v. pop. a fleari: ii turue me- se fumeaza, se trage sau se mestecd. 1[Mold. tiutiun = turc. Terti]. turungiu a. portocaliu (terrnen de tutunfirlt n. od. dare de fiecare pobofangiu, familiar descAntecelor). [Turc. gon de tutun. tutungerie I. locul unde se vinde TURUNDJI, galben, rosu-Inchis (din TURUNDJ, '

reu gura CAR. [V. torosa

I

tutun. minima)]. tutungiu m. vAnzator de tutun. [Turc. tus pr. In kc de toti (Inaintea numeralelor dela trei in sus): bus trei, tus- r6r6unn]. patru. Ituzlamh f. mancare din burtA de vitel tug n cernealA de China (= fr. tou- si din picioare de vacA. [Turc. TOZLAEIA, I

che). bucate sArate]. tuqä L-pre3sautace familiarA din matuzluci m. pl. 1. od., ghetre de aba

tusk

Inchelate pe dinapoi ctt copci sau cu si-

www.dacoromanica.ro

U

ulc

675

returi (cari se trageau peste ciorapi i apoi I oltenii i oltencele): ri'are nici tuzluc se bagau In cisme): tuzluci cu gditane nici ipangea, n'are nici de unele, e lipsit de mdtase; 2. azi, turied dela dosul pi- I de toate. [Turc. TOZLI/K, lit. ce fereste de ciorului pant: sub genuchi (cum poarta I praf (din TOE, prat)].

U m. a 21-a Medi a alfabetului.

I

ubichitate f. starea celui ce se afla pretutindenea : are darul ubichitdfii. ucaz n. decret al Tarului. ucenic in. 1. od., apostol: ucenicii

incepe a nuIrndi ugilit printre gard

CR.

[Origins necunoscuta].

uideo I iM. V. huideo.

tile f. Zool. sorecar (Buteo). [Ung. &st].

,

lui Isus;

uiet m huiet: un uiet depeirtat GR. AL.

2. discipol (sens arhaic); 3. azi, I Uinta f. umfraturS la gat, la subtioara, mai ales cel ce Invath o meserle: uceni- la stingliii. [Mold. udme origina necu-

cul s'a fdcut calf& [Slay.

noscuta].

116ENIKII, dis-

uimici v. a se uhni cu totul. Wm) v. a (se) 'confunda de mirare nicului; 2. timpul cat se Myatt( o mese- (dinaintea unui lucru neasteptat), a se rie ; 3. fig. primele Incerari: anii de uce- pierde cu firea. [Slay. drib a rapi (cf. sub nicie. aportul sensului, fr. ravir)]. cipol].

ucenicie f. 1, starea, ocupatiunea uce-

uimire I. mir are adanca. uimit a. foarte mirat. uimitor a. care uimeste : frutnusefe

ucide (uclge) v. 1. a lua vieata: a ucide in luptd; fig. litera ucide; 2. a-si tace seama ; 3. Mold. Tr. a lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogica :

uimitoare.

cf. intinge); sensul 3, deja familiar vechii

oath v. 1. a nu-si mai aduce aminte : limbi, rezulta din afinitatea notiunilor uci- a uita cele invdfate; 2. a lima din neba-

dere' st tizbirez (v. izbi)]. j gare de seamd : a uita punga; 3. a nu ucidere f. adiunea de a (se) ucide. se gandi la ceva : am uitat 3a vet instiinucighl-crucea (tämiiia,toaca) m. fez; 4. a nu voi 55 tie minte : a uita bindnume eufemistice date necuratului : gdn- faceri, ofense; 5. a iesi din minte; ce dind cd-i ucigeel-crucea, s'a speriat CR. s'a attulnat, nu s'a uitat, [Vechiu-rom. ucigga a. care ucide : cufit ucigas. I a ulta (eultai sa mananc painea Inca), m. asasin.

ucbgator a.

Coresi) = lat. "OBLITARE (tras din oaurus, care cauzeaza moarte; ye- uitat)].

nin ucigeitor. unit v. a privi, a arunca ochii asupra : ucis a. si m. cel omorlt. uite ! se uitd pe fereastrd. [Probabil idenud a. si m. toarte umed. [Lat. rims]. II tic celui precedent : lit, a se pierde cu firea n. urina. privind (cf. Mold, ma uit a dormi, adorm)].

udit v. a muia, a stropi: a uda florile; ulticie f. starea uitucului trezindu-se a uda cu lacrimi. [Lat. IIDAREI. din uitdcie hp. udagaciu n. V. odagaciu. *snare 1. 1. actiune de a uita : nitare udat a. muiat, stropit. N n, actiunea de sine; 2. lips5 de memorie: uitarea

fig.

I

uda : udatul florilor. ibinefacerilor. U f. actiunea de a se uita uditurk 1. 1. efectul udirii ; 2. tot ce o uitare lungd. serva taranului spre a face mamaliga 35 uitfitura f. privire, aruncatur5 de ochi. lunece pe gat (ceapa, bors, varz5, castrauituc a. care uita lesne. vett, cartofi, terciu): altd uddturd n'auium n. V. oiem. de a

ujinh f. Mold. pela ujinS, pela toaca. V. ojini. 2. tam. bauturii: poate ni-fi da sj ceva ujuji v. a usca: lemne utujite. [Slay. veau CR.

udealà f. I. aparie pe drum,

udeala CR. udmi f. Mold. Tr. V. uimfi.

ploaie ;

usum a usca]. ulamit f. Mold. ciucure de =Wise sau

nfl int. ce exprima neplacere sau des- de lana (la perdele, perne). [Turc. trunA]. ulan m. Minder nearnt. uger n. organ ce serv5 de rezervoriu ulancä f. tunica de ulan: ulancd de laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM]. postav civit la sergenfi. ughiu en. od. alben unguresc In vaulcea f. V. ulcica. loam de 200 bant vechi: se opria ulceluze (de-a) f. pl. joc de copil ayetribut 5000 ughi WIC. [Lit. unguresc zati In cerc l In care revine Intrebarea (bulg. MRCS, LIII4l1T); v magiar]. cum dal ulcica P ulcicà f. oalS mica : a face cuiva cu ugillit a,l adv. Mold, umilit, tanguitor: gust.

www.dacoromanica.ro

ulc

umb

676

ulcica, a-i descAnta de dragoste. ul- de curtea papal& U m, partizan al infaicea = lat. *OLLICELLA ; sensul figurat se libilithtii papilor si al omnipotentei bor. rap:matt la ulcica de care se servA baultramontanism n. doctrinA religibele spre a desantal. oasA a ultramontanilor. ulcior n. V. urcior: un ulcior de uluc n. 1. canal de scurgere la o casA,

jghiabul de ploaie sau pentru nutretul bragd Paw. uleios a. care este de nature uleiului; vitelor; 2. o parte a teascului (la culesul gras, unsuros.

Iviilor); 3. scc cul morii. [Turc. CLUE, canal,

uleiu n. I. licoare grasa extrasA din jghiab].

diferite substante (din graun(e de in, cduluca 1. 1. scAndurA groasA cu care nepA, rapità; de nuci, mAsline; din ba- se inchide un loc; 2. gard de uluci: gra-

lena, morun, etc.): uleiurile se 'ntrebu- dina era inconjuratd cu uluci de scan-

infeazd ca condiment, pentru luminat duri de stejar Gulca. [Lit. scfindurA de Of pentru unsul masinelor; 2. compo- u/uc sau de jghiabl.

ulucar m. Zool. crap sAltAret, slab si in uleiu fin : a zugrewi cu uleiu. [Slay. ilungaret (umblA prinvivara sA sarA garzitiune obtinutA prin maceratiune de flori

odel (v. oloiu)].

'durile).

de lemn pe care II infunclA la un capAt fumul din ulein pe albine scoate. [Bulg.

dc

uleiu n, stup scobit intfun trunchiu

mei].

uluci v. a netezi ulucele sau scAnduduyumelit.

ulueatil f, mare confuziune. ului v. a se zApAci. [Origina necuno-

ulemà f. teolog I legist muzulman (imam, multiu, cadiu): voi, ulemale, ru-

iscutA].

[Tum. ULEMA, savant].

mand 'n veci le desfasoard Bic;

gati pentru Sahul i ostile sale! Bor..

ulicioarà f. ulitA micA i strAmtA. uligaie f. Zool, orecar. [C'ompus din Witt l gaiej. ufitii f. drum marginit cu case de amtindouti laturile, inteun oras sau targ. [Rus. tnaTA, stradA].

uluit a. si adv. foarte confuz. uman a. 1. relativ la om : istoria u2.

case simte indurare, binefAcAtor: bun si uman. II adv. omenesc. umanioare n. pl. studiile clasice con-

siderate ca baza culturei umane: clase de umanioare. umanism n. directiunea stiintific5. a

uliu m. 1. specie de soim foarte in- Renasterii, care vedea in vieata j MeredrAznet, rApindu-si prada chiar in fata tura popoarelor clasice modelul perfecoamenilor ( Astur palumbarius): uliul se iunii umane I cu rdvng entuziastA cAuta

numeste In Munt. eobet i erete, In Mold. IsA pAtrunzli intrinsa. umanist m. 1. cel ce predA umanioacoroiu i hdrdu, in Tr. bodiu, iar in Buc. gclinar i porumbar ; 2. fig. viteaz: ulii rele; 2. reprezentant al studiilor clasice, din Soroca AL.; 3. (de-a) un joc de copii. in epoca senasterii.

umanitar a. 1. ce intereseazA urnaniulm m. frumos arbore al cArui lemn, tatea sau culture umanA : studii umanidur si solid, se intrebuinteazA la facerea cA- tare; 2. care se ocupA de interesele orutelor. (Litmus campestris). [Lat. ta.mus]. menirii : filozof umanitar. LUng. ar.ye].

ulmà (si ulmi) v. 1. a adulmeca : ii umanitate f. I. genul uman: umaulmard copoii OD. ; 2. jig, a simti ob- nitatea ar trebui sd jormeze o sinservAnd: ii i ulmi cd are ochi de fe- gurd familie ; 2. indurare pentru sufemale POP. [Vechiu-rom. olmu, miros de rintele altuia: principe plin de umaniflarA = lat. *orrux (din OLERE, a mirosi)]. tate. ulmeck v. V. adulmech. ulterior a. 1. care se aflA dincolo; 2.

umanizii v. 1. a face bun, uman, a fig, a face mai sociabil, a

civilizA ; 2.

care se face sau vine dupA (In opozitiune imblAnzi.

unsir m. 1. partea corpului prin case us anterior): informafiuni ulterioare. ultim a. cel din urmA. bratele dela om (sau gambele anterioare ultimatum n. I. ultimele conditiuni la cuadrupede) se leaga de truncbiu; a puse la un tractat; 2. rezolutiune defini- da din umeri, a indica prin aceastA mi-tivA l irevocabill, cuvAntul cel din urmA, care nedumerirea sau dispretul sau; 2. ultra prep. latinA ce InsernneazA din- prin analogie: umdrul lancei; umerii colo si la jig. exagerat: ultra-demagog, de deal Err. [Lat. HUMERUS]. u Itra-liber al.

ultraj n. insultA gravA, mai ales In

umfiras m. V. altita. umbeta f. Bot. reunire de r5murele

ontra agentilor fortei publice (= fr. ou- ce pleacA dintr'un cotor yi se resfirA ca trage). razele unei umbrele, ex. patrunjelul. ultramontan a. sling dincolo de Alpi, umbelifere n. pl. famille de plante

www.dacoromanica.ro

- 677 -

umb

caracterizate prin florile dispuse In =bele.

umblh v. 1. a se transporta, vorbind de oameni: a umbla calare; 2. a pasi,

Ull

umbros a. I. care face umbra paduri umbroase; 2. acoperit de umbra: vale umbroasa. [Lat. UMBROSUS].

umed a. 1. care tine de natura apel;

vorbind de cai: a umbla in buestru; 2. Imbibat, incArcat cu aburi de apa : 3. fig. a avea intentiunea, a cauta : hotii loc umed, aer umed. [Lat. numnus]. umblau sa-1 omoare; 4. a circula: pa- umezeala f. Insusirea celor umede. raua umbra din mdna ;.n mind; 5. a umezi v. a (se) face umed. alerga: umbla dupa potcoave de cai umflh v. 1. a intinde, a marl volumul: morti; fig. ii umbla gura ca melitoiul a umfla an balon; 2. -tam. a apuca pe CR. [Lat. MIBULAREL neasteptate: la umflat pe sus; 3. farn. umblfici v. Mold. I. a imblati: 2. a a bate rAu: am sd ti-1 wafts; 4. fig, a snopi In batai: te apuc la umbldcit ca face pe rnandru: se urnfld in pene. [Lat.

pe oi Ar.. [V. imblaciu]. IN/UAW umblat a. 1. care a calatorit: om urnumflat a. 1. devenit prea gras: umflat blat; 2. frecventat : drum urnblat. ca un burduf; 2. fig. bombastic: stil umblfitoare f. loc pentru satisfacerea urnflat. trebuintelor naturale. [Sub raportul senumflatura f. I. ceva umflat; 2. fig.

sului, cf. trepada si urdinal.

defectul stilului umflat.

umblator a. mobil: pod umblator. umiditate 1. umezeala : umiditatea e 11 m. od. stafetar: umblatorii de Hotin cauza ordinara a reumatismului. si de Soroca. umil a. I. plin de umilinta until factumblatura f. 1. lucrarea de a umbla intea lui D-zeu; 2. respectuos, plecat: efectul e ; 2. umblare deasa. [Lat. AM- omit inaintea calor mari; 3. modest:

stare umila

BULATURA1

umblet n. 1. mers, alergatura; 2. mod umili v. 1. a face umil, a tnjosi; 2. a de a umbla : urnbletul calului; 3. Mold. se pleca. [Slay. TRHILITI, a mangaia (refl.: buestru. [Tras din umbld]. a se can; sensul 1 dupa fr. hurnilier]. umbra f. 1. Intunecime produsii prin umilinfa f. virtute care ne dA sentiinterpunerea unui corp opac: eclipsele mentul slabiciunii noastre. care reprima de lima sunt cauzate de umbra par- In noi mice pornire de mandrie. mantului; 2. Irnpiedecarea razelor soa- umilit a. Injosit, plecat. relui : arborii dau umbra; 3. umbra data umilitor a. care umileste. de arbori: intins la umbra doarme; 4. umizi v. Mold, a se miji de ziul: and imagine produsa de umbra unui corp pe se umizia de zitui MSGR. [V. amijil. o suprafata: se resfrange ca 'n oglinda umoare f, orice substanta lichicla aa copilei umbra ; 5. fam. Inchisoare, flata Intr'un corp organizat. gros: ii bdgei la umbra PATIN 6. IntOun

umor n. V, humor.

tablou, coloare obscura : a menaja urnumorist a. care atribue umorilor dibrele; 7. fig. aparenta usoara : o umbra versele fenomene ale vietii: medic urnode adevar; 8. obscuritate morala, uitare: rist. II m. scriitor care trateaza subiectele

a lasa in umbra o multime de fapte; cu umor: literatura engleza posedd 9. pl. sufletele mortilor pe cari Grecii an- multi umoristi. tici le considerau ca un fel de fantome: umoristic a, scris cu umor: foaie internul era locasul umbrelor ; (poetic) umoristica.

umbre de noroade GR. AL.; 10. Bot. umpleh v. 1. a face plin: a umplea nume de plante: umbra lepurelui, spa- un sac; 2. a scrie pe un loc alb: a urnranghel ; umbra noplii, zarna. [Lat. WIRRAl. plea o coald; 3. a manji: umbrar n. adipost de frunze. [Teas cu noroiu. [Lat. DIPLERet

din umbra]. umbrela f. mic cort portativ din stotl

l'a umplut

umplut a. care e plin cu ceva.

umplutura f. 1. efectul umplerii; 2. usoara ce se poate Inchide dupa plac spre came tocata de umplut; 3. fig. ceeace a se alpha de ploaie i soare. este strain sau nefolositor unui subiect, umbrelar m. cel ce face si vinde urn- materie de ocazie. un n, 1. cel dintaiu dintre toate nu-

brele.

umbri v. I. a face, a da umbra;

2.

a pune umbre la un desen sau tablou;

merele: 2. cifrA ce arata pe unu. [Lat.

onus]. II a, 1: simplu, care nu admite plu3. fig, a proteja : intinde nuirta ta si ralitate; 2. singur, care nu e niciodath urnbreste aceste locuri AL. [Lat. UNBRES.- contrar sies adevcirul este totdeauna CERE]. unul; unul l unul, ales dintre multi, umbrire I. fapta de a umbri: sub a eminent; unul si jumAtate, fig. Wet, v1-

genelor umbrire En.

clean. I pr. nehothrit: un om.

www.dacoromanica.ro

- 678 -

una

ung

una f. 1. o fiintA: era una la parinfi unduios a. I. care unduieste: undui alta face; ioasa apd sune Em.; 2. fig. mobil, schun-

En ; 2. tin lucru: una zice

3, o palma i-a tras una.

adv. 1. in- baton undula v. 1. a avea o miscare de undu fdcut una cu &Instil; nici una, nici doua, latiune lentfi dar sensibill: grdnele unMdata, fara alte formalitati; inteuna, me- duleazd la suflarea vdntului; 2. a da reu; tot una, acelas lucru. parului forma undelor (= fr. onduler). unanim a. 1. care are acelas senti- undulat a. a carui suprafata prezenta ment; 2. care e de comun acord: deci- (sau pare a prezenta) undulatiuni. ziune unanimd. undulati(un)e f. I. miscarea undelor II

tr'un fel: o tine una; 2. de acord: s'a

unanimitate f. conformitate de sen- cand se ridica si se lasa alternativ;

2.

timente, acord de pareri la mai multi.

miscare ce imitA pe a undelor; 3. pl. ine-

babci

peritA cu unde.

unchias m. mos: Un unchias si o gahtatile unei suprafete ca la marea acoundulator a. care unduleaza. undulatoriu a. care se produce prin uncial a. se zice de literele majuscule undulatiune: miscare undulatorie. unchiu m. fratele tatei sau al mamei.

[List AVUNCULUd.

intrebuintate in vechime pentru inscrip-

undulos a. care prezenta undulatiuni,

cute rotuniite, sinuozitati. uncle f. 1. mica greutate farmaceutica; unealti f.1. orice instrument de muna 2. fig. foarte mica cantitate. 2. se zice de instrumentele proprii unor uncrop n. 1. apa clocotita cazane arte. [Singular tras din une alte, tot felul pline cu uncrop CR. ; 2. obiceiu de a (de instrumente)]. ttuni.

unelti V. a urzi ceva rau, a intriga. sei o supa caldA): in ziva de uncrop [Lit. a mInui uneltele]. Ca.; 3. cAntecul de uncrop se incepe astuneltire 1. 1. fapta de a unelti; 2. pl. (el : eVine cioful dela balta cu platica manopere, intrigi spre a face sA reuseasca doua zi dupa cununie (and se dA mire-

'mbAterata, cu suducul in pohod i care- un complot sau vr'un plan rau. sul in navod...). [V. incrop]. uneltitor m. instigator: uneltitori de uncdune f. fig. elocventa ce miscfi rele OD, uneori adv. cAteodatl, din cAnd in inima i o indeamna la pietate: discurs

plin de unctiune.

unda f. 1. val, ridicatura de apa agi-

and. [PL dela unit oaral. ungar a. ce tine de Unguri sau de

tall ; 2. fig. ceeace seamIna undelor: o Ungaria: limba ungard. ldrile ungare.

unge v. 1. a treca cu uleiu sau cu o desntierda pe unda pdrului AL.: 3. (Poetic) ceeace abunclA: unde de popoare En, materie grasa; 2. a freca cu uleiu sfintit;

unde adv. 1. in ce loc? de unde pdnd 3. fares, a mitui pe cineva. [Lat. T.INGERE]. ungere f. 1. actiunea de a tinge; 2. unde? cum asta? In ce chip? 2. exprimd un moment anumit: i uncle bleep a maslu; 3. fam. mituire. unghie f. 1. partea cornoasi la caplfugt Ca. [Lat LINDE]. tul degetelor omului i maimutei: a fi undelemn n. V. untdelemn. undelemniu a. de coloarea undelem- prieten unghie i came, a fi trim si flet, foarte intim; 2. copita despicata a nului tulpan undelemniu Ca. boului; 3. Bot. nume de plante : nnghia undeva adv. intr'un loc oarecare. undi v. 1. a pescui cu undita cu no- gait plantfi ce are forma unei unghii marl vodul pescuiti si cu undita unditi AL.; de vultur si care, plamadita In yin, se L fig. a sonda: undit-ai cu a ta minte bea pentru vatImatura (Astragalus); un'n cugetu-i ascuns? AL. in tainted spe- ghia pasArii, un fel de viorea (Viola rare undeste mangcliere AL. [Tras din declinata). [Lat. UNGULA]. undifd]. unghier n. colt (mai ales de casa). undinii f. zina de ape. [Derivat din unghiu]. undi f. sfoara legata de un capAt unghisoarii f. 1. unghie mica; fam. cu o nuia sau o prajina, avAnd la capatul a Oda cuiva de unghipara, a-I luv Ate celalalt un cArlig. [Slay. 6DITA]. minte; 2. Med. umflItura sub limba. undoiare f. miscare de undulatiune: unghiu n. 1. colt; 2. figura geometrica

fig. undoiarea unei inifi Ert. formata prin intretlierea a doul linii drepte. undos a. undulos mdna ei atinge [Lat. Arrolausl. coamele undoose Bor.. Ungur m. locuitor din Ungarla. V undrea 1. V. Andrea. barbA. ungura, m. Bot. Tr, voronic. undid v. a se ridica ca undele mfirfi: ungurean m. 1. maghiar; 2. numele fruntea de buole unduind EM. (--= fr . on doyer).

RomAnilor din Ardeal si in special. si

www.dacoromanica.ro

- 679 -

ung

uni

celor din tara Crisului. U se zice de o va- strumente cafi scot acelas ton; 2. fig. rietate de boi mari i pliipAnzi, cu coarne actiune simultanS, acord intelectual sau lungi 1 Intinse in Mimi. moral : a se pune la unison cu cineva.

ungureanca f. 1. romAnc5 din Ar- unit a. si m. 1. Impreunat; 2. se zice 2. Bot. arumS. de Romanii greco-catolici din Transilvaungureasch f. 1. limba ungart ; 2. nia, trecuti in 1700 la catolicism, dar con-

deal ;

un fel de ceardas jucat mai ales de mili- servand unele particularitriti ale cultului tarii cari bateau din pinteni; 3. varietate grec (azi In nurnSr de peste 1 milion). de struguii. Ca si Catolicii, Unifii recunosc pe Papa ungurenit a. maghiarizat: roman un- si admit purgatoriul, dar serviciul divin gurenit NEOR. se face in limba romAnS (nu In cea is-

unguresc a. ce tine de Unguri: fam. tinS) i formele-i exterioare sunt conforme fldcciu unguresc, holteiu bAtran, june ritului ortodox. tomnatic. U ungureste, adv. 1. ca Ungurii; unitar a. care tinde la unitate, la cen2. In limba ungart. tralizare in politica. I m. pl. sectS In ungurime I. neamul unguresc. Ardeal care nu crede in sfAnta Treime. ungurism n. vorbS luatã din ungu- unitate f. 1. principiul numerelor; 2. reste. Ungurismele simt vechi sau mo- cantitate luatti arbitrar spre a servi de derne: primele au devenit o parte inte- comparatiune unor cantitati de aceeas grants a limbei generale, pe and celelalte specie: gramul e unitatea de greutate; sunt marginite la Ardeal si la provinciile 3. calitatea celui ce este unul unitatea invecinate, azi redevenite romAnesti, dar lui Dumnezeu ; 4. acord, armonie In tomult timp supuse Ungariei. talitatea pArtilor unei opere; 5. cele trei uni v. a lmpreuna. [Lat. UNESCERE]. unit/4i (unitatea de actiune, de timp unic a. 1. singur fiu unic; 2. fig. de loc), regule ce prezida la compunerea incomparabil orn unic, lucru unic, unei opere dramatice at cafi s'au obserunicel m. copil unic. vat cu rigoare absoluttt In tragedia claunicorn m. linocer cu un corn. sicS francezd. 'Indic& v. a face un tot din mai multe uniune 1. 1. alianta mai multor State; luniunea postal& universal& (1874) couniform a. 1. care are aceeas formS, prinde astSzi mai toate fSrile civilizate din care nu ofero. nicio varietate ; aspect, lume; 2. (absolut) casatorie. stil uniform; 2. care nu se schimbS, care univers n. 1. lumea Intreags, vizibilh e totdeauna aceeas vieafci uniform). sau invizibilS; 2. soarele 1 planetele ce uniform& I. vesmant croit dupS un se Invartesc In juru-i; 3, pamAntul intreg ; model prescris: soldafii au uni forme. 4. locuitorii pArnantului; 5. fig. un tot uniornaitate f. 1. asemanarea partilor complet I arrnonios: omul este un uniunui lucru sau mai multora Intre ek; 2. vers in miniaturd. sir In idei. universal a. 1. care se Intinde la tot uniformiala v. a face uniform. si pretutindenea: legile universale ale unilateral a. 1. Bot. situat numai pe naturei; 2. care imbrStiseaza, coprinde o parte: flori unilaterale; 2. Jur. con- tot: Goethe era un spirit universal; tract unilateral, care nu angajeaza decat 3. care e fapta tuturor, ce provine dela pe una din platile contractante; 3. fig. toti admirafiune universald. n. 1. marginit inteun singur cerc de idei: om ceeace este comun la indivizii din acelas unilateral. gen sau din aceeas specie; 2. pl. se zicea, Ii

unilateralitate f. fig. caracterul ce- In filozofia scolasticit, de unele idei gene-

rale, considerate ca atribute comune tuturor fiintelor: gertul, specia, diferenfa,

lor unilaterale.

unime f. unitate.

unionist a. relativ la uniune idee propriul si accidentalul. unionistd II m. od., partizan al unirii universalitate 1. 1. ceeace coprinde Principatelor. diferite specii: universalitatea fiinfelor; unipersonal a. Gram. se zice de 2. totalitate: universalitatea bunurilor; verbele intrebuintate numai la persoana 3. caracterul celor universale: universaIII singular, ca trebue. litatea unui principiu. unire f. 1. actiunea de a (se) uni;

2.

universalizA V. a face universal, a

rantia colectivh a Puterilor europene (con-

universitate I. corp de profesori nu-

special, contopirea administrativfi a raspandi pretutindenea. Principatelor RomAne inteun singur Stat, universitar a. si m. care tine de, care pus sub suveranitatea Portri si sub ga- face parte din Universitate. In

form Conven(iunii din Paris dela 1858). miti de Stat spre a preda limbile, litcraunison n. I. acord de voci sau de in- turile, filozofia, stiintele: Universitatea

www.dacoromanica.ro

-

uns

680

-

urg

din Bucuresti, inauguratA In 1869, se apA sau lapte ; 2. umflAturA inflamatocornpune din FacultAtile de Litere, §tiinfe, rie pe marginea pleoapelor In forma unui Drept, MedicinA i Teologie. Celelalte trei fir de orz. [Lat. URCEOLUS ; sensul 2 prin Universitati sunt cele dela Iasi, Cluj si aluziune la forma ovalA a furunculului]. Cerniuti. urcus n. urcare pe un munte. urdit f. branzd dulce, moale, ce se uns m. cel ce a primit sfanta ungere, care a lost consacrat: unsul Domnului, obrine mestecand incet si pe fundul cal-

unsoare f. 1. materie de uns, alifie; &alit zerul pus pe foc. {Termen ciobAnesc

2. materie grasa, grasime topita.

unsuros a.

1.

gras

i

oleios : corp

de origina necunoscuta urdie f. 1. od. V. ordie: iesi din camp

unsuros; 2. care produce la pipAit im- arar' cu mica urdia sa NEGR.; 2.

fig.

presiunea unui corp gras.

azi, Mold., multime mare, gloata. [V. or-

sime de porc. [Lat. uNcruRAl.

iivind cazutd urdu-belea pe spinarea

unt n. 1. substanta Masi ce se scoate die]. urdinh v. a avea urdinare. [Vechiudin smantana batuta a laptelui; 2. uleiu unt de migdale, unt de neft. [Lat. vricnn.]. rom. urdind. a umbla des (sens pAstrat untdelemn n. uleiu scos din masline. Inca de urdinis) = lat. ORDINARE, a pune [Vechiu-rom. lemn, arbore: lit, ulelu de In ordine). urdinare f. diaree. [Lit, umblare deasA arbore (= mAslin)J. untisor n. 1. Munt. planta ale carii (cf. treapad)]. urdinis n. gaura stupului pe unde frunze tinere sunt intrebuintate in buchtarie ca salatA (Ficaria); 2. Mold. (sau ies i intra albinele. [V. urdind]. urdoare f. scurgerea ochilor. [Deriuntu-vacii), plantA ale alit tubercule uscate sunt cunoscute sub numele de salep vat din urdA : lit. grasimea ochiului (cf. nemt. Augenbutter, urdoare = untul o(Orchis morio). untura 1. I. grasime unturd de gascd, chiului)]. urdu-belea adv. pe neasteptate: astcl de peste, de rdmator; 2. In special, gra:*Ira! int. V, hura I

biefilor oameni Isp. [Turc. uRnu, tabard

unit v. a dori noroc: a ura de Anu- (v. urdie): lit. belea ce tabArA pe cineva]. urduch v. V. hurduch: cortul se urural I. actiunea de a uri, pasiune ce ducd Ar.. urduros a. care are urdoare -la ochi. inspirâ urA. [Tras din uril. ureche f. 1. organul auzului, asezat uragan n. 1. furtunA mare; fig. sci dea piept cu uraganul ridicat de se- de fiecare lature a capului: intr'o ureche, miluna Eli. ; 2. agitatiune confuzA: un cam ticnit; 2. auzul : are urechea delinon. [Lat. MARE, a grail.

uragan de glasuri ce clocotia prin cata ; 3. prin analogie: urechea acului, lume AL. uranisc n. baldachin. [Gr. mod.I.

lancei, protapului, cismei; 4. maner,

urch v. I. a se duce Intfun loc mai Inalt: a urca muntele, a se urca pe un rid; 2. a marl valoarea : a urca preful grdului; 3. a forma un total de: chel-

domen se terminA cu doll& carlige in forma de cleste (Forficula): din eroare

toartA de vas; 5, nume de plante: urechea urare f. 1. actiunea de a ura ; 2. fell- babel, ciupercA In forma noel cupe rAcitare, gratulatiune; 3. pl. panglici de di- sucite, avand oarecare asemAnare cu o ferite colori la cAciula mortului (cu acest ureche (Peziza aurantia); urechea lesena, vorba se aude In Muscel). purelul, planta cu frunzele ov ale si flourat n. fapta de a ura : a umbla cu rile galbene (Bupleurum rotundi folium); urechea porcului, Buc. jales; urechea uratul. urban a. ce tine de oras, din oras: soarecelui, miozotis ; urechea ursului, comund urban& credit urban. planta cu florile galbene dispuse intr'un urbanitate f. politetA ce cid uzul lurnii. buchet la varful tulpinei, adesea cultivatà urbariu n. lege teudalA care regula ca plantd decorativA (Primula auricula). raporturile intre proprietar si colon. [Lat. AURICULA]. urbe I. oras (ca termen administrativ): urechih v. jam. a trage de urechi. urechelnita f. 1. insectA al cArii abarbea Pieties.

se crede CA truth in urechi; 2. planta IntrebuintatA in contra arsurilor l cu sutuiala se urea' la o mie de lei. [Ori- cul ei poporul vindech durerea de mechi gina necunoscuta]. (Sempervivum tectorum).

urcare f. 1. fapta de a (se) urea; 2.

urechiat a. cu urechile lungi.

ridicarea cursului efectelor publice sau al lam. mAgar. urea n. V. crez. pretuluf marfurilor.

urcat n. actiunea de a (se) urca.

urcior n. 1. oalA lungueata pentru

U m.

urgelnic a. urgisit; hot, caldu ur.

gelnic AL.

www.dacoromanica.ro

- 681 -

Urg

urn

urgent a. grabnic, care nu sufera Inurlui v. a mficina gros. [Ung Orttöra, tarziete: afacere urgentd. a macina]. urgenta I. caracterul celor urgente. urlup m. pl. prune tinere necoapte, urgie f. 1. manie mare, blestem: ur- cu gust acrioor. [Tr. hurlup: origina negia lui Dumnezeu- 2. ura mare: urgia cunoscutA]. poporului; 3. fig. pla'ga: urgia de ba- urm m. Tr. moodrean. [Lat. orttics]. iczur; 4. exil (sens arhaic): l'a trimis urmh v. (activ) 1. a merge sau a in urgie. [Lat. vulg. oamA. (cf. mdnie)]. veni dupa (in spatiu): urmeazd-1; 2. a urgisi v. 1. a uri tare, a detesta; 2. merge de-a lungul: a-si urma drumul; a lase in parasire: a urgisit copilul in- 3. a se deda la, a practice: a urma Catr'o pddure; 3. pop. a exila: l'a urgisit riera armelor; 4. fig. a fi de pArerea departe in tume. [Gr. bizantin MOM- 1 cuiva: a urma pe Aristotele; 5. a free-

I yenta: a urma un curs de literaturd; uri V. 1. a voi cuiva faith a uri pe 6. a se conforma cu: a urma datinile dusmanii siii; 2. a avea antipatie pen- I unei tart; 7. a continua ceva inceput: tru: a uri minciuna; 3. a simti uritul, a-gi urma lectura; 8. (absolut) a cona se plictisi: i se uraste singur. [Lat. tinua si vorbeasca: urmeazei! II (neutru), HORRUCERE1 1. a veni dupa (in timp), a succeda: fiul urias m. om de stat peste masura sdu ii urmd pe iron; 2. a rezulta: de de Malt: uriasii poartei adesea nume unde urmeazei... [V. urmal. de popoare (arap, jidov, teitar). ['Jug. urmii f. 1. loc calcat cu piciorul (de om sau de animale): urmd de Pdnat; (seas]. a. gigantic: munfi uriasi. ZOMAI (prin mijlocirea aoristului)].

II

uric n. 1. donatiune de mosie facutit a da de urmA, a descoperi; a cfilca pe de Damn particularilor sau manastirilor; urmele cuiva, a urma exemplul sau; 2. 2. actul unei asemenea donatiuni; 3. hri, semn in pamant ce lasa carul: urme de sov, document vechiu. [Ung. oaoa, per. roate; 3. fig. impresiune ce obiectele fac mintii sau memoriei; 4. pl, ramasite de petuitate]. uricar m. scriitor de urice, logofat. monumente: urrnele unei vechi civiliuricariu m. colectiune de urice. zafiuni; 5. fig. rezultat, sfAroit: urma I

uricios a. odios, nesuferit. [Derivat a/ege, a rdmas la urmd; la urma urmei, tn cele din urma; pe urmA, dupA uriciune 1. 1. insusirea celor uriti, aceea; cel din urmA, ultim: 6. conseccelor urite ; 2. fiinta urith. yenta, cauza finala: a murit in urma din urit].

urinh v. a scoate urine.

unei boale; in urmit, Inapoi: a reimas urinh f. lichid ce se formeazA In 135- in urrnei. [Lat. vulg. ORMA U3SUGIUM)]. oica omului si a animalelor, urmare f. 1. actiunea de a urma oi urioc n. Mold. capete de urzeala ramase rezultatul ei; 2. continuare, succesiune; dela tesut (se intrebuinteaza ca eta pentru 3. consecvent5; prin urmare, aqa darA emu°. [$i uruioc: origina necunoscuta (concluziune finala).

urit a. 1. rau conformat, neplacut la urmfiretic a. se zice de oile cari vedere: orn urit; 2. neplacut: vreme merg In urmS. uriid; 3. contrar bunei cuviinte: fapte urmfiri v. 1. a alerga dupA cineva cu

urite ; 4. fig. odios: tiranul era urit po- intentiunea de a-I ajunge: a urmeiri pe

porului; 5. insuportabil: el mi-e urit. hofi; 2. fig. a obseda, a persecuta: ne[Urit e participiul dela uri: nefrumosul norocirea Il urtnareste; 3. a observe se confuncla cu neiubitul, cu nesimpati- de aproape: a urmdri misccirile Man. 1. fapta de a uri: a face cuiva micului; 4. fig. a asculta cu atentiune cul]. de urit; 2. ceeace este urit; 3. fig. plic- spre a intelege: a urnuiri un rafionaII

tiseala: it truindrica uritui uriti v. a se lace urit.

CR.

ment; 5. a cAuta sil obtie: a urmari un post; 6. Jur. a proceda in contra cuiva

urlh v. 1. a scoate urlete; 2. farn. a pe cale judiciara: nimeni nu poate fi vorbi cu mSnie, cu Curie. [Lat. ULTJLARIA. urmdrit decdt in cazurile prepazute urlat n. fapta de a urla. de lege. urliitor a. care urlä. II m. un fel de urmiirire f. 1. actiunea de a urmirl: maimutA din padurile Amelicel cu urle- 2. Jur. demersuri judiciare, procedurA tul spaimantator. spre a obtine plata unei creante, etc.: urlet n. 1. strigat prelung al lupului cheltueli de urmdrire. si al cainelui; 2. fig. tipat ascutit si pre- urmas m. cel ce urmeazA cuiva: 1.

lungit (de durere sau de manie). succesor; 2. descendent. urloiu n. olan. [Origina necunoscutal. urmfitor a. care vine dupa. urluealfi f. porumb sau orz macinat urnii 1. 1. vas mare de scos apA, la mare pentru yite. i?opoarele entice; 2. yas in care cei dm.

www.dacoromanica.ro

- 682 -

Urn

Use

frichideau cenusa mortilor: trepte ose- banii ce luam, mutt ma chiabuream, bite le-au te.git din urna morfii ; 3. dar Paga ursuz la haraciu m'a pus azi, vas sau cutie In care se depun bule- POP. [Turc. upsuz, sinistru, fatal]. ,

ursuzluc n. plaza rea fi-am intrat urni n. Mold. a misca din toe cu a- in casd cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLIIK, nevoie : braful meu nu poate o piatrd nenoroc]. sd urneascii AL. [Serb. URINUTI, a Im- urticarie f. Med blAnd5. pinge]. uruioc n. V. urioc: baiere filcute din tinele de vot, numerele unui tiraj, etc.

I

,

urs m. 1. mare cuadruped carnivor, foarte Oros, talpa goala i coada foarte scurta, babe late si provizute cu ghiare incovoiate, se agata pe arbori, merge pe doug picloare si, domesticit. invata a juca: cel mai mare e ursul alb din gheturtle marilor polare: 2. tig. om putin sociabil; 3. bot de ma mAliga imbranzità;

tit-Woe.

urzealii f. firele de tort trebuincioase

pentru a face batAtura pAnzei.

urzi v. 1. a aseza panza in fire: 2. se

zice, prin analogie, de porumbul and dii

3. fig. a prepara in secret : a urzi o conspirafiune; 4. a incepe a face mAtasile;

ceva: and azeu a urzit ptimantul.

4. sensuri tehnice: a) unealtA de fierar: [Lat. ORDIRI]. b) pl. taracii ce sprifina coastele prispei urzi v. 1. a decide soarta: cum &Intel case:or tarAnesti. [Lat. uesus; sensul 3 ursitorile, cand urzesc binele oameniface aluziune la laba fiarei (cf. gdsccV, lor En. [Aluziune la torsul ursitoarelor iar 4 la ghiarele sale]. (v. ursitoaren ursa f. 1. ursoaicg; 2. nume a doug urzich v.1. a Intepa cu urzici; 2. fig. constelatiuni situate aproape de polul a Intepa cu vorba. [Tras din urzicd]. urzicA f. planta acoperitA cu pert Inboreal, Ursa mare .gi Ursa mica, a cdrii tepAtori (Urtica dioica): urzicile tinere ultimA stea e cea polará. ursar m. tigan care creste ursi tineri fierte sunt comestibile primdvara. [Lat. pe cari II fnvata sA joace. URTICA (schimbarea lui t in z, s'a lAcut

ursi v. a rosti ursita. [Gr. bizantin

(3:via (aorist ORISA), a

subt o influentA analogicA (cf. sicilian ar-

froth/ (soarta), a dicula, urzicA, influentat de notiunea In-

ruditA arde)]. decide (cf. bulg. uresifa. ursitoare)]. urzitor m. cel ce urzeste. n. unealtA urqinic n. catifea (arhaism). [Vechiupe care se urzeste tortul. rom. qi orqinic = it. OLOSSRIC0]. ursit a. (pre)destinat: era ursit s'a-- tufa f. 1. poart5 mica : u*i frnpärdfungcl mare. m. logodnic: ursifi cir teqti, cele din mijlocul bisericii pe cari ochi de foc AL. e zugrAvith Bunavestirea: 2. cortinA broursiti f. 1. soart5, destin: cartea ur- data ce acopere usa bisericii : a ddruit TI

sitei; 2. iubita sau mireasa hothritA de cloud poale pentru sfanta maul, doud soartA (flacMi si fetele crezAnd in influ- usi; 3. fig. mijloc de intrare: adevdrul enta norocului asupra vietii): tu e#i a e uqa raiului. [Lat. OSTIA]. Irma ursitd POP. ; 3. pl. ursitoare: ursiusch v. I. a (se) face uscat; 2. fig, a fele le ddruise cu patima jocului Ise. ; lAncezi: a se usca de dor. [Lat. EXSUCARa 4. o boalA bAbeascA a femeilor Ingreu- (din sucus)]. nate sau lituze (carora cli s'a facut de use/lidos a care se usucA curAnd. ursit31). [V. ursi],

uscliciunef. seceta. [Derivat din uscat].

ursitoare f. cele trei zine ale dealt- uscat a I. lipsit de umezealg floare nului, cart (dupa credinta poporului), a uscatd; 2. fig. foarte slab: om uscat; treia zi dupA nastere, yin fn casA si me- verzi qi uscate, fleacuri, minciuni. [Dela nesc copilului soarta-i viitoare, bunA sau uscal. U n. 1. lucrarea de a usca : cdnepa rea, fericitA sau nefericitii. Ele aunt trei se pune la uscat ; 2. pAmAnt uscat, conIa numAr: cea mare. Ursitoarea, toarce tinent in opozitiune cu marea : se sbate firul vietii; cea mfilocie, Soarta, rosteste ca pe.gtele pe uscat. pfitamile noului nascut; iar cea d'a treia, uscAtea f. pancovA. [Lit. turtA cam Moartea, rupe firul vietii. uscata].

ursiu a. se zice despre vitele cu pa-

usc3ti.v a, cam uscat. Malt si Wait: uscdfiv cwz cum este En. ursoaicfi 1. 1. temeiusca ursului; 2. uscatura f. 1. arbust uscat : nu e pdsensuri tehnice: a) cosul din pod la ca- dure lard uscdturd; 2. pl. surcele de sele tAranesti: b) pl. stAlpii ce tin podul aprins focul; 3. pl. mezeluri la masA rul cam rosu (in felul blanei ursului).

morn. [Pentru sensurile de sub 2, cf. urs]

(suncA, cascaval).

ursuz a. 1. nenorocos: ce nenoro- uscior m. statp de care e prinsA riga: cire, ce scrisd ursuzd pe bietu std- cu sgomot sare poarta din vechii ei a6nu-meu ! Pop.; 2. po3ac. tiran, Tau: cu usciori En. [Lat. OSTIOLUPII.

www.dacoromanica.ro

üzll

683 -

tute

usernie a. si m. care umblA cersind

wourare f. actiunea de a (se) usura. tniuratate I. usurinta (Num.).

din casA in casa: usernic ce esti! CR. II usernicA f. lemeie destranatit: nu prea

uauratic a. usurel: mintea sa atdt

fusese usernicd Ce. de usuraticd BALC. sutler m. 1. cel ce stâ in anticamera ugure a. si adv. V. usor. suveranilor, ministrilor, etc. spre a inmnsrel a. si adv. 1. cam visor; 2. Al. troduce persoanele ce primesc; 2. cel in- care nu e serios.

sarcinat a face serviciul sedintelor

figuring. f. 1. Instisirea celor ware; 2. sprintenie, imeala; 3. fig. nestatorni-

In

uncle adunAri.

usnii f. Mold. I. limba clopotului; 2.

cie, nesocotinta;

usurinta a mintii.

vatra luntrei. [Serb. USNA, bUZA].

4. gresala facutA din

Ugor a. si adv. 1. care nu trage mult uterin a. se zice de fratii si de suroIn cumpana, care nu apasa tare: sarcind rile din aceeas mama, dar neavand ace-

usoara; 2. putin sensibil: o boare usoard, haine usoare; 3. sprinten: pas

las tatA. I

util a. folositor.

1

n. ceeace este util:

a impreuna uttlul cu pldcutul. utilitar a. si m. care tinde la utilitate, tuit : mdncdri usoare ; 5. superficial: ideie usor, cavalerie usoard; 4. lesne de mi

I

;

usoard; poezii usoare, poezii scurte des- care nu recunoaste ca principiu al bine. pre un subiect putin important; 6. fig. lui deck utilitatea. nestatornic, frivol:

u.sor la minte; 7.

utilitarism n. doctrina utilitarilor. ublitate f. 10103. utilizh v. a trage folos din ceva. utilizabil a. care poate fi utilizat. utopic a. ce tine de utopie. utopie f. 1. titlul operei lui Thomas

care se poate face (Ara greutate: lucrare

usoard; 8. care nu tradeaza vr'o sfor-

tare : stil curgdtor i usor. [Vechiu-rom. iusor, diminutiv din iu =lat. Levis]. uspeme I. adormtre [Slav.]. ustav n. constitutiune ecleziastica, re- Morus despre un guvern imaginar In care

totul ar fi perfect; 2. fig, proiect imaginar.

gule bisericesti. [Slay. usrAv0, decrea

utopist m. cel ce creeaza utopii, cel ustensile n. pl. unelte. usturh v. a simti durere in urma ar- ce crede in de.

utrenie f. slujba de dimineatA lnainte derii, urzicarii sau taierii. [Lat. USTULAREL fig. durea : vorbele tale tn'au ustu- de inceputul liturghiel. [Slay. UTRONIA (din unto, dimineatAg rat mult. II

usturime f. durere ce ustura. ujupinii f. Munt. vita, dobitoc. [V. usturoibi f. plantA cu mhos tare de ofopinca usturoiu, ale card frunze au proprietati Iuvertural f. Muz. simfonie cu care astringente i vulnerare: cu sucul ei, foarte se incepe o opera. acru, se panseaza Mae i buboaiele, uvraj n. opera literarA (= fr. ouvrage).

uvrier m. luclator, in special cloitorii tar semintele-i pulverizate pot servi de cismarii cari fac parte din trupele de sinapisme (Alliaria). usturoiu 11. plantA al cArii bulb, corn- administratie (= fr. ouvrier). pus dintr'o capatana cu mai multe fire uz IL I. actiunea i dreptul de a uza, numite cdfei, da un miros iute si can- 2. Intrebuintarea ordinara a vorbelor, Lisa zeaza guill o usturime foarte tare (Al- ! cum se practica de majoritatea natiund

Hum sativum): usturoiul se intrebuin- uzul e norma vorbirii, vorbd iesitd din feazd ca condiment si joacci un rol uz; 3. datina In genere adoptata : Lauri insemnat in medicine populard. [De- nupfiale; 4. experienta societatii, deprinrivat din ustura: planta ce ustudi man- ' derea bunelor maniere: ii lipseste uzul. cAnd'o (cf. ardeiu)J. uzh v. 1. a se servi, a face uz de; 2. usturOs a. care usturA : burefi usturosi. a consuma prin intrebuintare: lampa uusuc n. Mold. apa in care s'a spalat zeazd mult gaz; 3. a strica prin multa lana i materia ce se prinde de ea. [0- uzare: a uza repede inccilfamintele; 4 rigina necunoscuta]. fig. a slabi, a distruge: necazurile l'an unjur n. 1. od., dijma productiunilor uzat (= fr. user). pAmAntului ce Tatarii platlau pentru lo- I uzat a. 1. stricat de multil Intrebuincul ocupat in Moldova; 2. azi, Mold., ze- tare: haind uzatd; 2. slabit de varsta, de ciueala morarului pentru macinatul fai- boala; 3. fig. comun, banal: mijtoc u.zat. nei. [Turc. USUR, dijma (serb.: oiem)].

I

uzinal 1. stabiliment industrial care In-

usurk v. 1. a scapa in parte de o po- trebuinteazA masini puternice. yard ; 2. a scadea munca, a alina raid : uzitat a. obisnuit. uzual a. de care cineva se servA 0a usura mizeria; 3. fig. a si descArca ;

inima de ceeace 0 apash ; 4. a da nal- bisnuit : termeni uzuali. uzufruct n. Jur. dreptul de a se fotere unui copil. [V. upri.

www.dacoromanica.ro

vag

684

111Ztt

losi de venitul unei mosteniri sau de douzurph v. I. a pune mina, cu de-a bAnzile unui capital, a c5ror proprietate sila sau vicleneste, pe averea, pe un titlu ce apartine altuia ; 2. fig. a obtine apartine altuia. uzufructuar a. care clA numai folo- prin fraudA, (Sri drept: a uzurpa nusinta nu si proprietatea. II m. cel ce are mele de inveitat. uzurpati(un)e f. 1. actiunea de a un uzufruct. uzurpa; 2. rezultatul acestei actiuni; 3. uzuri f. camAtA. uzurar a, cu uzuri: imprumutul u- lucru uzurpat.

uzurpator m. cel ce uzurpi.

zurar.

V V rn. a 22-a liters a alfabetului.

foarte cercetati, are multi musterii; a-si

va v. 1. in loc de vrea: va sd zicd, face vad, a risbate; 3. fig. a vremilor

adicA; mai va, nu s'a sfArsit; 2. auxiliar vad Em..[Lat. Val:am].

viitorului: va face; 3. particulA ce vfidanä I. vicluvA: femeile vadane indicã o stare nedeterminatS: cineva, si casele pustii AL. al

ceva, cdndva. [V. poll.

viidAni v. a Matinee viduvii (v. sciraci).

vac n. V. veac: spun bdtrdnii de vadela f. termen de platA: regula era, cdnd vacul PANN ; triiird vac de om ne- pentru polite, vadea de trei hunt GHICA. supcir aft ISE..

LTHIC. VADE, terrnenj.

naiad, coccrneld. [Lat. .vAcci].

de obiceiu cu sine; 2. carte de cunostinte

vacii f. femeiusca taurului; vaca Dom-

vade-mecum n. 1. tot ce se poartS

vficalie t. 1. cerc de coaja de arbore uzuale i indispensabile, ce se poate purta

In jurul pietrelor de moara, Impiedecand cu sine. risipirea Mina; 2. colacul de lemn in With v. 1. a iesi la lumina*, a se face jurul ciurului: U joacd cu viclenie in cunoscut: o sd se viideascd nelegiuitul ciur fdrd vdceilie Paw; 3. Mold. rondul pcicat PANN ; 2. a denunta: sd nu nid unei pAlArli; 4. Bot. Mold. ciuperca din vddesti IsP. [Slay. VADITI, a pAri, a binui]. a aril carne se face iasc5, burete din vidit a. si adv. invederat. vadri 1. I. galeata putin adinci: puf care se fac dopuri. [DiaL, Prahova, vdscane (de rnoarti), dintr'un primitiv wised, cu doud vedre ; 2. misuri de capacitate conservat de sinonimul Mold. vescd (v. pentru lichide In valoare de zece ocale , (15 sau 13 lard vadra cu vadra tace acest termen)]. vacant a. care nu e ocupat (vorbind I balerca AL.; 3. vas mare, hirdiu. [Slay. VIEDRO, urciorl. mai ales de functiuni): loc vacant. vacantä f. 1. timpul cat un loc nu e valdriirit n. od. dare pe vedrele de vin.

ocupat: vacanta unei catedre; 2. timp váduy a. si m. 1. birbat fames 15ra and scoalele 1 tribunalele nu functio- sotie (prin moarte sau despartenie); 2. fig. lipsit de : oras vdduv de locuitori. [Vevficar m. pizitor de vaci. chiu-rom. vdduu (cf. Mold. vdddoiu, vivficaricii f. plantS ce place vacilor duvoiu (Cc.) = lat. VIDUUS]. vbduvä f. femeie rimasS fira birbat (Saponaria vaccaria). neazA.

viicArit n. dare pe vitele cornute (dela (prin moarte sau despArtenie). [Vechiu10 para1..1 p5nA la 66 de fiecare vita): rom. vdduvd = lat. vInuA]. birul cel mai greu, scornit in 1579 de viiduvi v. a riminea vicluv. lancu VodA Sasul, Domnul Moldovei, fu vbduvie f. 1. starea vaduvului sau a desfiintat de Const. Vocla RacovitS in 1763.

viduvei; 2. fig. dezolare: tiara este 'n

vacatiune f. lncetarea sedintelor unui viiduvie AL. tribunal. vfiduvitä f. peste gras, cu carnea foarte vaccin n. altoiu, virus dela ugerul va- gustoasi, creste peste un kgr. i oate cilor ce are proprietatea de a feri de vit.- ajunge la 60 cm. lungime (Idus metasat: vaccinul a fast descoperit in 1796 notus). de medical englez Jenner. vag a. I. care n'are margini fixe vaccinh v. a altoi de virsat. determinate: spatiu vag ; 2. fig. lipsit de vaccinator m. medic care vaccineazi. preciziune, de soliditate: rdspuns vag. vad n. 1. locul putin adanc al unei vagabond a. 1 care riticeste incoace ape unde se poate trece pe jos; 2, locul 7 incolo: 2. fig dezordonat, neinirinat: unde se poate clicli a moara sau o car- irnaginatiune vagabondd. II m. om lira ciumi si unde tiranii pot veni cu inles- domicrliu, fara mijloace de traiu. nire dintoate pirtile: moara are vad, e vagabonda v. a fi vagabond.

www.dacoromanica.ro

vag

val

685

vagabondaj n. starea de vagabond. val n. 1. intlrire militarl de plmant viga, n. V. isgaq. pe care se ridich parapetul: isi intdri vigitunik f. loc infundat Intre douà tabdra cu valuri si sanfuri addnci Bkc.;

dealuri pe unde se scurg apele. [Origina 2. brazdA mare Valul /ui Traian. [Lat. necurroscut]. VALLUM, antJ. vagmistru m. sergent-mafor de cavaval n. 1. bucatA de panzfi sau stall lerie i artilerie, insarcinat a conduce ad- ce servA a acoperi, a ascunde, a proteja; ministratiunea unui escadron sau a unei 2. bucatA de atoll toarte usoarA cu care baterii. [Rus. VAHMISTR6 (din nen* Wacht- femeile isi acopAr feta, capul; 3 fig. ceeace

ascunde, ce impiedeca a cunoaste; un vagon n. trasurii cu cabine de cale vat des, ne ascunde secretele naturei;

rneister)].

4. aparentA. pretext: sub vdlul amicie..

ferat a.

vagonet n. vagon mic intrebuintat In

[Lat. VELUM].

valabil a. care are valoare: bun, ac. vai I int. explim5: 1. o durere, o pa- ceptabil. rere de rAu: vai de cei invinsi ! 2. un vilatue m. 1. val de lemn sau de fier blestem: vai si amar de tine ! 3. o ane- pentru rAsturnatul bulgarilor ; 2. pl. colac antreprize de lucrari.

vointA : cu chiu, cu vai ! 4. superlativul de pAmant sau lut, amestecat cu paie sau rAului: ostenit ca vai de el ! [Lat. VILE]. rogoz: cdsufa-mi era de mildtuci Ca.

vaicari v. a se valeta: cdlugdrifele [MetatezA din Mill:Hue]. I adv. de a v A-

se vdicdrau de focul ce le ajunsese ISP. Iltucul, rostogolindu-se. [Tras din vai printr'un intermediar vaiviilituei v. 1. a da cu vAltitucul; 2. a clAdi cu vAlltuci : bordeie vcildtucite car, analog lui vaier]. vaier n. Mold, valet: un vaier care si /mite Isl.. sufletul pdtrande AL. [Tras din vail. Wigan n. Tr. jghiab. [Ung. law].

vilierit v. a se vaieta: geme fi se

valean m. Zool.

avat. [Slay. v1.60,

lup: avatul e foarte rApitor, devorA pestil

vaierdli valet n. actiunea de a se vlieta.

cei mid, de aceea e nurnit de pescari

varietal a. a-si exprima durerea cu gla- 4dupul pestrlor.,[. sul jelitor : pldnge i se vaietd. valeeit I. vale mica Mtre dourl dealuri. [Lat. *VALLICELLA vilj a. Tr. bAtran. [Ct. ghiui]. VALLICULA]. vizj I int. ce irnita sunetul valurilor sau valeed a. yank de lovituri. [OriginA al vantului in miscare. [Onomatopee]. necunoscuta viljtai v. 1. a urla, vorbind de vant: valdrap n. cioltar : un valdrap de vdjdind ca vijelia EM. 2. a suiera: mii mdtase cusut numai cu fireturi CAR. de bombe vdjaiau AL.; 3. Banat, a ba- [V. valtrap]. vale 1. 1. spatiu Intre doi munti; la zdi (de albine). [V. vdjn. vâjäit n. urletul vantului. vale, coborand muntele In jos, mai de-

=

vàjiiturà I.

vajArt indelungat.

parte :

ce mai la deal la vale? pen-

vajnic a. 1. strasnic: cdlduri vajnice; tru ce errata zAbavA sau sovaire? 3. fig. 2. fig. important: niste trebi vajnice a valea lacrimilor, pArnantul, in raport cu

ociirmuirii AL. [Rus. vAjNir, de greutate, cerul [Lat. VALLIS]. V. calea-valea. Insernnati. valean a. si m. care locueste Inteo

vâjoiu n. avalansa: ndvàli ca vdjoiul vale: esti tu fata de muntean sau copild de milean ? AL. val n. 1. awl de mare, de rat' sau de valerag n. Mold. butoias. [Tras din

la munte POP. [ V. LOP].

lac, agitata i ridicatl de furtunA : cora-

bia mare si valuri priori o bat; 2. prin valeriani f. plantl numitA vulgar naanalogic, ceeace seamIna valurilor: pe valnic (Munt.) l odolean (Mold.). valul pieptului AL. valurzle verzi de valet n. fante, In jocul de cArti: zece grane En. lampele revarsd valuri lu- galbeni pe valet AL. (--= fr. valet). citoare Bor..; 3. fig. necaz, pas: omul valeut Mt. V. aleu I : valeu, cumdtrd, e dator sâ lupte cu valurile viefii CR. ; talpele mele! CR. a face cuiva val, a-1 necAjt, a-i pune vâlli I. fall v. vfilvA: Vodd de a mea piedici (cf. invdlui); 4. turburare violentA : vdlfd m'a desbrdcat AL. valid a. Jur. care tmplineste conditiunile cerute de lege: contract valid.

aruncd fara in valuri noui BALc. [Slav vAL6, uncia].

val n. 1. ceeace se infAsurA i formeazA validh un sul : val de Ouzel; 2. massd cilin- alegere.

v. a face valid: a valida o

Valideh f. nurne dat de Turd mamei

drica.: un val de iarbd, val de pcimant;

3. tn tipografie, sulul la presA care airmen- Sultanului domnitor: Sultana Validea. teazA literele cu cerneall. [Bulg. vAL, sun. validitate I. starea, calitatea celor va I

www.dacoromanica.ro

- 686

val

lide: validitatea unui titlu, validitatea unei olegeri. valiu m. guvetnatorul unui vilaiet m'am dus de am facut vizitd valiului GHICA. [Turc. VALI, vicerege.].

valizii f. geanta : cu valiza in spinare AL. (-= fr. valise). valma I. confuziune: perird 'n valma reisvrcititelor talazuri I (de-a) 1. In co-

vAn

ganul Mous): Valve bail, zina mlaelor

de aur din muntii Ardealulut; 2. sgornot, faima : mare :Mimi se fdcu in imp.drii-

tie, cdnd se auzi de moartea impeiratului [SP. ; 3. fig. fedi desertaciune=valla

vdlva trufiilor OD vdlva lumii e riu cu 'nalte maluri AL. [Vechiu-roca. vldhvd, ,

vrajitor=slav. vLauva, mag (de unde fiin(a magica i. ca atare, ideea generala de mun ; 2. intr'un mod confuz. [Rus. VALOMO, cfaima, ce raspandeste o asemenea fiinta.)). CU duiumul, In massa (ca valtuile marii)1 val-vartej a. repede ca un vartej: valminutg n. mare confuziune: vat. rdsturnata-i val-vdrtej ostile leite 'n masag in lageir AL. [Derivatiune analo- zale Ear.

vfilviitaie I. flacara mare, [V. vatvfilmitsealk f. valmasag: mare veil- voare, influentat de sinonimul bobotarel. meiseald NEGR. vilvoare f. V. vulvoare. [Dintr'un valmes adv. de a valma: valmes se primitiv veilvd, flacarA ce se agita (de [pea din valmd].

rdstoarnd cu o furie turbatii

Au.

origina necunoscuth), de unde valve:tale,

Waffle n. fota Incarcata de alesaturi vdlvoare, vdlvoiu, etc.]. (In Oltenia). [Origina necunoscuta]. vilvoiu a. si adv. drept In sus (vorvaloare f. 1. cat pretueste un lucru, bind de par): pdru/ valvoiu. [V. veil-

o persoanfi: un object lard valoare, voarel. un om de mare valoare; 2. efect de valvulä f. Anat. membranA case, In comert, bilet de banal (politfi, actiune, vase si In alte conducte ale corpului, diriobligatiune): are in portofoliu valori jeaza lichidele Intfun seas oarecare sl le pentru un milion; 3. Insemnarea justa opreste de a reveni, a termemlor: valoarea unei vorbe. vamii f. 1. taxa pusa pe uncle marvalorh v. I. a fi de un pret oarecare: furl la intrarea sau iesirea lor dinteo Ora : stofa valoreazei o sine: de lei; 2. fig, drepturi de vamd; vamile vazduhului, podurile peste 24 de ape ce (dupa crea 6 de un merit oarecare. valorizh v. a da valoare. din(a poporului) sufletul stribate ducal

valoros a. ctuagios, viteaz : valorosul moarte, pants ajunge purificat in lumea cealalta ; 2. administratiune Insarcinata valos m. berbece scopit. [Origina ne- a percepe taxa de vatna ; 3. biroul acestei administratiuni. [Ung. vb4]. cunoscuta]. vals n. 1. un fel de dant circular; 2. vamal a. privitor la vama : tarife ark dupa care se joaca (=-* fr. valse)]. vamale. vames m. 1. od. la Romani, strangavalsit v. a juca un vals, tor de diti; 2. capitolul din evanghelie valsator m. cel ce valseaza. unde se vorbeste de vamesi (cei odiosi valt n. vals, [Nemt. WALZES, (cf. dant)]. Evreilor) l ziva cind se citeste: Dumiviltoare f. V. vultoare. valtrap n. dollar de cavalerie usoara. neca Vamesului; 3. azi, eel ce percepe [Ras. VALTRAPO (din nemt. Waltrappe). vama ; fig. somn, vames vieili En. [Tras din varnii]. vhltui v. a valsa. Domn Ar..

vilturh v. a se Invarti: nobilii veil- vimeee f. perceperea vimil : bani turau imprejurul laiurilor BALc [V. de vdmesie POP.

vampir m. 1. strigoiu, sugator de vilug n. 1. prisnelul morii de \rant singe; 2. fig. cel ce se Imbogateste pe

vciltoare].

cale ilicita, pe spinarea poporului; 3. Zool. (In Oltenia); 2. fachie. [Tras din van. vadurà v. a undula : coama rumene- Miele mare din America de Sud. Tor zori veilura pe negrii nori BoL.I viimui v. a percepe taxa de yam& van a. desert, zadarnic : cu mdna mea [tIodelat clupd unduld]. vhluros a, undulos cosifei veiluroasei. 'n van pe lume lunec Em. valuta t. raportul valorii nominale a vtinh v. 1. a goni fiatele salbatice spre hartiei-monede cu valoarea schimbatoare a le prinde sau ucide ; 2. fig, a urmari a cursului ei (= it. valuta). cu ardoare: aft vdnat fink' nebund En. valvii I. se zice de diferite parti ale [Lat. VENARI]. vAná f. 1. canal mic ce readuce la unei scold. de bucattle ce coin pun pericarpul unui fruct. mimi singele distribuit de artere; 2. nerv vAlvh f. 1. (Banat) zina rea care lo Ile animal: vdrul de bou; 3. Incheietutueste In coprinsunle Mahe ale atmos- rile genuchilor: a sedea pe vine: 4. ferei, pricinuitoare de uragane (si ura- dunga lungueati In lemn sau In marmori :

www.dacoromanica.ro

van

- 687 -

vap

5. locul unei mine unde s'aflfi metalul telegarii sir' nu iea vdrit CR. ; 4. aer In sau mineralul; 6. fig. vfinii poetich, dis- genere: eine searnOnd pant, culege furpozitiune naturalA pentru poezie. [Lat. tuna ISP. ; a vorbi in %Int, In desert ; 5. VENAL fig. suflare: de al patimilor slant GR. vanat a. flarA ucis5 sau prinsA la vA- AL. vdraul cel sdlbatic al durerii Err.; nitoare spre a fi mAncatã. [Lat. VENATUS], 6. viint turbat, uragan l in special etevanat a. albastru inchis. [Lat. VENETUS, rul sau regiunea cea mai Malta a atmosI ferei unde (crede poporul) pasArile tur-

azuriu].

vanatale f semn yank pe piele (cau- beazá sau ametesc recriand pe pAmAnt.

zat de lovituri).

[Lat veNrus].

viinatoare f. 1. actiunea de a vane viinte, a. repede ca vAntul: cal vdnefectul ei: o vdndtoare de lupi; 2. tes AL. vantoaica f. volburA, furtuni. vAnat prins sau ucis; 3. ocupatiune cu vantoase f. pl. 1. vArtej de vAnt; 2. vAnatul: s'a dus la vdndtoare. [Lat pi

I

Mold. si Tr. alt nume dat Ielelor (cari vanator m. I. cel ce vAneazà, cui Ii se InvOrtesc repede ca vantul): ti-e fricd place vAnittoarea; 2. pl. corp de trupe: de strigoi, de vdntoase AL. aspra vdarmata romand numdrd doudzeci re- jdire a cumplitelor Vdntoase AL. vantos a. repede ca vAntul: cu aripf gimente de min.:hon. [Lat. VENATOREM]. (ARS) VINATORIA].

vaniitorese a. ce tine de vAnAtor sau vdntoase Err. [Lat. VENTOSUS]. vantrelii t. pAnzA de corabie: luntrea vandalism n. faptil de Vandali: dis- cu ale ei vdntrele spdnzurate de Catrugere stupidA a monumentelor artei sau targ. En. [Alteratiune din vetrild, sub influenta analogica a lui traria stiintel. viintnit a. 1. furtunatic; 2. fig. posovanghelie I. pop. Evanghelie. vanilie f. I. fructul unei plante ame- morit: impdratul era cam vdntuit Pop. vantura V. 1. a curAta granele scusicane, cu teac5 lunga l subtire, cu mi103 foarte plAcut, intrebuintatfi In me- turAndu-le de rnai multe ori: a vOntura dicinA si la cofetArie; 2. parfum extras graul; 2. fig, a curAta: sa vdnture ca din acest truct. pleava ostirile dusrnane AL.; 3. a stravanitate f. desertáciune: vanitatea bate repede: ce vdnturd Europa cu vanitdtilor. spada vesnic goald AL. [Lat. veriruLmis de vAnfitoare.

I

1

vanitos a. plin de vanitate: om va-

= VENTILARE].

nitos. H in cel ce se crede mai presus decAt merit&

vanj m. 1. V. gfinj; 2. pl. Bot. velnis

I

vantura-lume rn aventurier. vantura-tara m. aventurier. viinturatie a. fig. flusturatic.

(arbore cu frunze vAnjoase). [Slay. Wire, vanturfitoare f. cos mare $ i lat pentunisoarA (din viir6, a lega)]. tru vAnturatul granelor. vanjol (vanzol) n. V. van]. [Slay. vanturfitor m.1. cel ce vAnturA graul; vim*, nod]. fig. vdnturcitor de fraze; 2. aventurier. I

vanjoll (vAnzoli) v. Mold. 1. a alai, vanzare f. 1. fapta de a vinde : o a Incovoia tare; 2. a agita, a rAsbate: casd de vdnzare ; 2. fig. trAdare pentru legionarii au vdnzolit limanurile ma- bani: suflet de vdnzare. [Forma pararilor (VLAmirA); 3. a se lupta: cu cine Ida cu vindere (cf. crezare si credere)l. m'am vdnjolit toatd noaptea CR. [Lit. vanzator m. 1. cel ce vinde; 2. fig. a se suci ca un vAnjol]. trAdAtor: hula vdnzcitorul. vanjos a. musculos, mMdios. [V. vdnj]. vanzoli v. V. vanjoli. 1

vanos a. 1. plin de vine: lemn vd- vapid v. a scoate vapai: un foc do nos; 2. viguros: brafe vdnoase; 3. se surcele trapdia pe vatrd OD. zice de sAngele negru care circulA In vine vitpale f. flacara mare: focal arde (in opozitiune cu sangele rosu sau arte- cu vdpaie; fig. vdpdi de ochi sdlbatici AL [Dintr'un primitiv Papa, conier-

rial). [Lat. VENOSUS].

vant n. 1. miscare mai mult sau mai Tat in vechea italianA $ i in albaneza]. putin repede a aerului: vdnt usor, tare; 1 vapaiere 1. flfictrare: cea dirt urma de viint, boalA bAbeasci, analoga cu de vapdiere a candelet OD. ddnsele. i cauzata de un vant rAu.; invapait n. V. opait. strumente de viint, In call sunetul se I vapel n. volan: rochie cu vapeluri. produce prin aerul introdus, ca flautul, [Origind necunoscuth]. cornul, etc.; 2. aer agitat prin un mijloc vapor m. 1. abur: vapori de and, particular: a face Out cu o apdrd- vapori de iod; 2. aburt de apA ImreMare; a face vant, a da drumul, a o buintati ca putere motrice: prima malua l MO! 3. fugA impetupast1; fine sind propr;u-zisd cu papori a fost con I

www.dacoromanica.ro

vap

var

688

struita in 1767 de mecanicul englez

vardist m. pop. gardist. varec n. planta marina din ram. algelor, creste pe stanci i marea 0 arunct pe coaste: varecul servA la ingrAsatul

James Watt. II n. corabie push.' in miscare cu vapori: a pornit cu vaporul. vaporizit v a (se) preface in aburi. vaporizare f. transformare In vapori. vaporizator n. aparat ce transformA

pAmantului, iar uscat se tntrebuinteaza pentru impachetat i pentru facerea sal-

apa in vapori,

telelor.

vArf n. 1. partea de sus, partea cea vaporos a. I. aburos; 2. fig. vag, nemai ridicatt : vdrf de munte; 2. extremihottirit: stil vaporos. viipsea (vopsea) f. coloare. [Tras din tate: vdrful nasului, degetelor; 3. margine: p1M cu vdrf. [Vechiu-rom. vrdh vdpsi]. vàpseali (vopsealt) f. I, coloare ; fig. = slay. ',MUM)]. (soarele) intinzdnd pe cea cdmpie o vArfui v. 1. a pune la varf: pe culvdpseald purpurie Ar.; 2. substant5 de mea vdrfuitd cu o neagrd buturugd vApsit. [V. vdpsea (cf. boiald din boia)]. AL.; 2. a umplea si indesa cu varf. sd-1

vipsl (vopsii) v. a zugravi, a acoperi umplu, sd-1 vcir,cuesc PANN. varea f. 1. ramura subtire, lungt y

cu colori: a vdpsi u§i, ferestre. [Gr.

niltdioast: tremura ca varga; 2. prin analogie: vergi de tier; fig. varga lui vApsitor (vopsitor) m. cel ce vop- D-zeu; 3. nuiele de bttut (mai ales pe

bizantin iVAPSA (aorist din VAPID, a In-

(Inge, a vapsi)]. seste, zugrav.

soldati): 4. linie coloratt mai Ingusta sau

mare cAldurt : var sting, care a absorbit apt; var nestins, asa cum iese din cuptor adict lipsit de apA ; var alb, apa in care s'a dizolvat varul; var hidraulic, amestecat cu argilt. [Slay. VARt]. viir m. copilul fratelui sau al surorii :

langt drumuri i in locuri inculte (Dipsacus silvestris). [Macedo-rom. veargd

var n. protoxid de calciu ce se ex- mai let: materie cu vergi; 5. varga trage din pietrele calcare supuse la o ciobanului, plantt spinoast, creste pe = lat. IMMO.

var. g at a. cu vergi sau dungi: rochie

Vdrgatd. [Lat. VIROATUS].

varehie f. Mold. Writ. [Origint ne-

var primar. [Lat. (CONSOBRINTJS) VERUS, lit. lcunoscutt].

(var) adevArat = var bun], vAri v. a (se) baga afund. [Slay. VRIETII varA f. anotimp coprins intre primA- a pune intuntrul. varA i toamnt, incepe la 22 Iunie si se varih v. 1. a (se) schlenba; 2. a da 1

'

sfarseste la 22 Septemvrie. [Macedo-rom. forme diferite. veard = Iat.. VERA, pl. primtvart]. variabil a. 1.

care se schimbt des:

varik f, fiica fratelui sau a surorii : yard bund. [V. mini. varar rn cel ce fabrict i vinde var. vArArie f. locul unde se vinde var.

Itimp variabil; 2. se zice de vorbele a 'cAror dezinentt variazt dupt raportul

cetAtue].

vdrli=svdrii: sac ce se arunch in apt]. varlugA f. V. svarlugh,

I

grarnatical. K n. timp nesigur indicat de barometru.

viiratic a. de vart: urnplu aerul vd- variabilitate f. dispozitiune de a varia. raHc de mireasmd si ninsoare Err. V n. variantA I. forma diferitt a aceluia, locul unde vitele pasc vara si plata pen- text. tru pAsunatul lor. variat a. care prezintt varietate. vareA f. luntre de pescar (se aude in Tuvariati(un)e f. 1. schimbare; 2. ortova, Constan(a). [Gr. mod. VAREA. bana]. namente adaose la un motiv muzical. vArcolac m. pl. 1. oameni-lupi cari, varietate f. 1. stares celorcompuse dupt credinta poporului, inghit soarele din pArti diferite: varietatea colorilor; si luna in timpul eclipselor: vdrcolacid 2. se zice de diferentele Carl, in aceeas se Iciteste sus pe lund ca un nor AL. specie de animale sau de plante, disting vdrcolacii serei ce chiar din lund piscd pe indivizi unii de altii; 3. titlul unor coBor..; 2. strigoi fAcuti din copii cari au lectiuni ce contin fragmente despre submurit nebotezati. [Bulg. VRCIKOLA1C, vampir iecte diterite ; Varietdti literare. (din slay. VRI:RiODLAKII, lit, lup Oros): evarioli 1. vArsat, boalA contagioast, clipsele de lunt poporul le considert ca caracterizatt prin o eruptiune de bubucpera varcolacilor sau a monstrilor umard lite cari cauzeazt mare durere: vaccinarea previne variola sau atenueazd esub forma animalt]. vAreoll v. a se svarcoli: se vdrcolia fectele ei. variu a. felurit: cunostiinte varii. in bratele mele NeoR. [Tras din vdrcol, varlan rn. Zool. grindel. [Ct. vdrlugd]. invartehre: origint necunoscuta]. varlog n. plast de pescuit. [Tras din vardA f. cast de garda. [Ung. VARDA, vArdare f, gheopoaie cu pene verzi

www.dacoromanica.ro

var

vAr

689

varnijA f. cuptor In care se arde va-

rul. [Slay. vARNITAI.

vArstnicie I. maiorat. vArte-cap m. Zool. Buc. cap-Intor-

var.].

vArtecus n. invaitire

vAros a. calcar: pennant varos. [V. tura.

continua. V.

vArsh v. (activ) 1. a rasturna si a face inelus vArtej n. 1. sensuri tehnice: a) unealta sti curga : a varsat paharu/ : 2. a ras-

pandi: tiranul a varsat sange nevinovat; 3. a depune o suma inteo cassa : a vdrsat bani; 4. (poetic) a revarsa: Doarnna marilor si a noptii varsd Ii-

nite i somn Ex. (a noptii regina) varsd n calea noastrd duioasa to-

mind Al..; 5. a vomita, a scoate prin gura :

de ridicat poverl sau de straits doage;

b) lemnul pe care se razima carul si care se invarteste (inand drept corpul catului; 2. sensuri geperalizate: a) vant impetuos care sufla invartindu-se; b) apa ce se misca invartindu-se; c) fig. agita(iune toarte mare: vartejul afacerilor ; d) boala de ameteala la oi; e) rotunjirea urechii in varf la vita. [Slay. vaiaati, sump].

a vdrsa sdnge; 6. a scoate afara: Etna varsd flacari; 7. fig. a descarca : vcirsa mania, necazul. H (reciproc) 1. adv. ca un vartej: caii sbor vartej, rda curge in, a se precipita (vorbind de piti de vant At.. cursuri de apa): Oltul se varsd in Du- vArteji v. a intoarce in toate Orfila; nare; 2. (poetic) a navali in torente : a varteji ochii.

ai

II

mutt se varsd Turcii pe acest primrant. vArtelnic a. care se Invarteste: sucind [Lat. VERSARE, a intoarce, a clati (spre a fusul vartelnic Ar.. lace sã curga); v. turne]. vArtelnijA f. unealta cu care se davArsä f. Mold. V. var3ie. nand tortul dupa ce s'a spalat. [Slovean vArsare f. 1. actiunea de a (se) varsa: vaertiarrA, mosor]. varsarea laptelui, varsare de &Inge; vArtop n. 1. vagatina de munte: urn2. (poetic) revarsare: cu varsarea serei Wean crdngurile si toate vartoapele un strain sosi Bor.. POP. ; 2. loc infundat cu gropi cari /molevirsat n. 1. vomitare: doftorie de dica scurgerea anelor, [Mold. hdrtoapd, varsat; 2. numele popular al variolei vechiu-rom. vartop, pestera ((thartop de eruptiune de bubulite. talhari*, Coresi)=slav. varrapii, cavering VArsAtor tn. unul din cele 12 semne vArtos a si adv. tare, viguros: piatra ale zodiacului, Intre Capricorn si Pesti. e vartoasa, brafr vartoase ; mai vartos, viirsiturà f. varsat continuu. mai cu seama. [Abstras din vartute]. vArie (var3a) I. cos mai mare din vArtosie f. vigoare: vartosie trupeanuiele de rachita de prins pesti mati: se scd OD. sbateau ca pestii in vdr.sa Ca. [Serb. vArtute f. tarie fizica. [Lat. VIRTUTEM, VRSA].

vArsog n pattea dela gura varsiei ce-i intoarsfi inauntru. vArstal 1. I. durata obisnuita a vietii :

vigoare].

virui v. a spoi cu var.

vary n. Mold. V. Wirt vArvar a. si m. barbar: taci, varva(un nume) sd treacd peste varste si rule! At. [Gr. mod.]. peste ani sa sboare GR. At. ; 2. timp vArvAr n. Mold. tapoiu mare la clascurs dela naitere: omul e major dela direa stogului. [Tras din vary]. varsta de 21 ani; 3. epoch a vietii: cele Varvara (Slanta) f. V. Barbura. patru vdrste ale omului sunt: copila- varvarie m. haiduc, cu mustatile lungi ria (0 15 ani ), junelea (15 25 ani), groase:_cp mustati de varvaric cum maturitatea (25-55 ani) si batranefra; std bine la voinic POP. [Gr. mod. VAR' cele patru varste ale lundi (varsta de VARIED% barbar]. aur, de argint, de arama si de fier), pe- varvarie f. barbarie: au patimit toate rioade poetice In riistimpul carora se crede varvdritle din partea lui AL. ca oamenii au lost din ce in ce mai puyam& f, planta alimentara, formeaza, tin virtuosi

si mai putin feticiti; viirsta inainte de inflorire, o capatana solicla alba de piatra, de brona, de fier, epoce pre- sau rosie (Brassica oleracea). [Vechiuistorice catacterizate prin uzul instrumen- rom. vearze, verdeturi, legume=lat. VItelor de piatra, apoi de bronz si in fine RIDIA (sens restrans in limba moderna la de tier: 4. babanete: e un 0mm varstd ; o anumita leguma)]. 5. dungii, varga. [Mold. vrdstd =slay. vArzare I. Mold. placinta cu varza bine vaasm, elate, rang, linie]. fiarta i prajita in untdelemn l ceapa vArstat a. cu varste, vargat. (varzarile se fac prin posturi l pe la avArstnie a. si tn. adult, major. [Mold. funuri): de placinte rade gura, de vdrvrdstnic --= slay. (sa)vatisriNitra, de aceea3 zare fi mai tare CR. varsta]. vArzob rn. I. (Banat) doaga insforat5

L. Salpeanu

Dig Universal.

www.dacoromanica.ro

ii

vas

- 690 -

vat

pe care se usuci branza ; 2. pl. cerc de ; ta ful zece POP. ; 2. mai mare peste: unde lemn impletit la mijloc cu sforicele sore nu este pisicd, soarecii ydtaf ridicd a putea umbla pe zapacla. [V. hdrzob]. Russ; 3. Ingrijitor de curte domneasca vas n. 1. obiect de pus lichide, fructe, Isau de mosie boiereasca: impdratul afad, parfumuri. sau spre a servi de or- 1 yea un vdtaf de curte POP. ; 4. inspecnament; 2. butoiu : an vas de yin; 3.1ot tor de jigani: (vdtaful) veni cu garbacc serva pentru uzul mesei, ca strachini, ciu indatd si-i goni pe tofi la cort farfurii, etc.: vase de bucdtdrie; 4. bas- Rum ; 5. conducatorul celor ce prepara timent de navigat: cdrmaci molatici va- festivitatile und nun(i tarfinesti; 6. sensul duc spre started Bor. ; 5. Anat. se suri arhaice: a) capitan peste cinci sute zice de canalurile in cari circula diversele de osteni (numit In unna ceaus): vdtaf I de aprozi, de vdndtori 13L.c.; b) subfluide ale corpului uman. [Lat. vA.s]. vasal m. 1. cel ce depindea de un se- prefect de plaiu (in opozi(iune cu zapnior, dela care tinea un feud; 2. fam.! du): veitasii plaiurilor i zapcii pldsipersoana dependenta de cineva, de ceva. bon [Turc. ',ATTAR, cioban : variantele vdtaf, vasalitate 1. conditiune de vasal. vdtah, vdtay, vdtas, vdtaj, sunt deduse vatic n. arbust totdeauna verde, planta din pl. vdtasi; termen primitiv pastoral, parazita pc ramurile multor arbori (mefi, sinonim cu bachz, apoi generalizat penperi, stejari) din ale carui bobite albe se ' tru capetenie in genere (si In special miprepara cleiul de prins pasari (Viscum litarS)]. I

album): druizii atribuiau vdscului o I vitAjesc v. ce tine de vataf: glume yirtute fecunddloare si-1 culegeau in vdtajesti Ars fiecare an cu mare solemnitate. [Lat. vatale f. pl. V. bateala: vatala de I

sus si de jos. [BUN. VATAL1].

VISCUM].

vAscos a. cleios, lipicios. [Lat. TISCOSUS).

I

vatäm n. mita iarbd de vatdm. [Tras

vascular a. privitor la vasele corpului din vdtdma]. vAtinth V. I. a rani; 2. fig. a face jesciturd vasculard. Vasilache f. jocul papusilor (dupa nu, a aduce paguba. [Macedo-rom. vcimele patatei), tamer, a ucide = lat. VICTDIARE, a InjunvasilcA I. capatana de porc, Impodobita cu panglici, flori I verdeturi, cu care vätiman m. Mold. sateen fruntas, atiganii colinchl la St. Vasile; fig. impo- jutor de primar (inteun sat): paznicul, dobitd ca o vasilcd, inteun mod ridicul. vdtdmanul fi cdfiva nespeilaji de ma[Scurtat din Vasilicd, nume frecvent de zili CR. [Rut. WiTMAN6, capitan (v. atigan], taman)]. I

vasillan a. ce tine de Vasile-Lupu scoala yasiliand din Iasi.

vitimare f. ac(iunea de a vatama

01

rezultatul ei : 1. leziune; 2. fig. prejudiciu.

VasilicA m. 1. V. Vasilcii; 2. unul din viitiimat a I. stricat oastea vdtdnumele date necuratului. matd AL.; 2. fig. lezat: parte vdtdmotd; Vasiflcale f. pl. compilatiune greaca 3. atins de hernie. a dreptului roman, inceputa de imparatul viitannitoare f. sau farbd de vat/in'. Vasile I (870): Vasilicalele sau Legile frumoash plants de nutret cu proprietati impdratesti filed la noi In vigoare pana vulnerare (Anthyllis yulneraria). la publicarea Codicilor lui Caragea si a viitilmAtor a. 1. care vattunt1; 2. fig. lui Calimah (1817). [Or. mod]. pAgubitor. vasillsc rn. V. bazilisc: vasiliscul cel vAtAmAturil f. surpatura, hernie. cu ochii fermeccitori CR. [Gr. mod.l. vAtaa m. V. vataf vdtas de plaits,

väsli f. lopata de rnanat o corabie. ydtas de jigani.

vAtiffel m. 1. Munt. a) comisar de vislatf rn. cel ce vasleste. cattier: vdtdsel de mahala a plecat a vAsli v. a mana corabia cu vasle. colinda PANN ; b) gardian de noapte; c) vast a. 1. care este de o foarte mare curier rural; 2. Mold. a) slujbas la pri!mindere: sesuri vaste; bogajia cea marie; b) vornicel de nunta l batul imsplenclidd pi yastd En.; fig. profecte podobit ce poarta. vfitilaie f. 1. capitanie: vdtdsie de vaste; 2. care imbratiseaza multe lucruri: vdraitori OD. valdsia cdldrasilor de spirit vast. vastitate f. caracterul celor vaste. rarigrad lik.c.; 2. subprefecturi: o vdvans f. bumbac daracit si rnatasos ce tdsie de plaiu sau o scimesie GHICA.

[Slay. vzsco).

serva a captusi haute, plapome, etc. [Nemt. [V . vata ]. WATE].

vatra.

f. 1.

locul unui cuptor unde

valtal rn. (pl. vdtasi) 1. doban care arde focul; 2. fig. locuinta statornica: pazeste stAna: et; noted ciobani i cu VII- jigan de patrd; vatra satului, locul pe

www.dacoromanica.ro

- 691 -

valt

Vett

,

care stA satul I imprejurirnile lui; 3. vechiu; 2. uzat: haine vechi. [Lat. VIP. 'DMUS]. jghiabul teascului [Albanez vArral. vidraiu n. I. lopAticA de sgandarit vecie 1. eternitate: pentru vecie. [V. focul; fig. traiu cu vAtraiu, vieatA cu cer- veac]. turf continue; 2. pl. lambele carului dinvecin M. 1. cel ce stA, cel ce locuetio singura bucath de fier. [Tras din vatrdl. ste Linga altul: are vecini buni; 2. serb, Warm, m. 'igen de vatrA, stabil, boie- in Moldova (numit in Muntenia ruman): resc sau mAnastiresc. Ipiard orice proclet, fdran, vecin, stdvidui v. a cAptusi cu vatA. pan! AL. ridicd de prin sate tali yeI

1

I

vatuin m. 1. ied de un an; 2. puiu cinii cu gloata OD. [Lat.

VECIIIIIS ;

sen-

de repure: vdtuiul ce sbughia din iarbd sul 2 revine la c(tAran) veciny, adicA

IpAmAntean, lit. locuitor Invecinat (sens deja familiar latinitAtii medievale)]. a.

C D. (Lat. *vITULEUS (din VITULUS, viten.

vavedenie f. V. ovidenie.

/1

vavilonie f. tig, mare confuziune. [Alu- invecinat: fdrile vecune. ziune la amestecul limbilor din Vavilon vecinfitate f. 1. proximitatea unei sau Babilon]. plocalitati, a unei persoane, a unui lucru vax n. negreala de lustruit incAltamin- '.lin raport cu altul; 2. vecinii, locurile yetele. [Nemt. WACHS]. Icine; 3. od., in Moldova, serbie. [Lat. 1

llama v. a da cu vax.

VICOUTATEM].

vecinic (vesnic) a. etern: vieafa yevatatitor m. cel ce vAxueste. viz n. I. simtul vederii prin care dis- cinicd. [Tres chn slav. vizoINA, etern]. tingem colorile i formele: sburdnd cum vecinicie f. eternitate; stea pierdutei aboard vetzul din ochii omenesti AL.; 'n neagra vecinicie AL. 2. organul insus: i-a luat vdzul. [Ab- vecui v. a trAi un timp indelungat: stras din vedee]. natiile ce vecuiau in aceas lard BALc. vazi f. 1. vedere; 2. fig. autoritate, [V. vead. vedea v. (activ) 1. a primi imaginile consideratiune; om cu mare vazd. [Tras din wiz]. obiectelor prin organul ochilor: a vedea vitzut n. vedere: cu vdzutul ce tn.- rlimpede; a vedea lumina, a se naste tdlniu ? AL. a. cu vazA; e om vdzut (un copil), a se publica (o carte); VAIzAnd cu ochii, intr'un mod sensibil: in partea locului CAR. vitadoaga f. 1. Mold. Tr. garoafa; creste vdzdnd cu ochii; 2. a asista, a fi 2. pl. plantA odorantA cu tulpina ridi- martur la: a vedea o bdtcilie; 3. a vicath l robustA, florile galbene, cultivatA zits: vino de md vezt ; 4. a-si da seama, ca ornament (Tagetes erecta). [Cf. beiz- a intelege: vdd eu unde vrei s'ajungi; doagd1. ,vezi bine, asa e, negresit; 5. a judeca, a 1

1

II

vazdtth n. aer: ciocdrlia cea vo- examina: vezi dacei e bine; 6. a baga

ioasd 'rt vdzduh se Iegetna NEOR. [Slay. de seamA: vezi sd nu o pdfesti. II (ne-

utru) a se ocupa, a Ingriji de: a vedea veac m. I n. (pl. veci i veacuri) f. de casd, de copii (reciproc) 1. a fi 1. eternitate: de veci, in vecii vecilor; 2. Winn; a se vedea in oglinde i; 2. a se secol: descoperirile veacurilor; 3. e- vizita : ei se vdd rar ; 3. a se putea yepocA istoricA: veacul de mifloc ; 4. vieatA dea: acest tar se vede de departe; se de om: acolo Ii petrece veacul. [Slay. vecle eh, pare CA; 4. a avea aerul, a avOznuml.

II

vizer, eternitate].

vearbi f. Mold. mánunchiu din trei fire de cAnepA: o jarghiufei are zece

rata : nu e aaa prost cum se vede.

l

DAL VIDEREL

.

vedenie 1. viziune. [Slay. VIDIEN114 vearbe. ghearbd, ongina necunoscutill. vedere 1. 1. actiunea si facultatea de vecernie I. slujbA de sear& [Slay. a vedea; 2. orOnul vederii : lumineazd -vzAzsislA (din N'Eftel, searA)]. de-fi fund vederile, a pert din vedere; vechil m. I. advocat: si-au tocmit 3. privirea tnsAs: la vederea inimicuun vechil, ca sd le apere dreptul Ncos.; lui; 4. consideratiune: a avea in vedere, 2. mandatar, om de incredere: a lua mo- a trece cu vederea; 5. intindere de loc sia dela vechilul d-sale AL. [Turc. VERO. cat se poate vedea : de sus din turn e vechime f. starea celor vechi; 2. pri- o vedere mdreale i; 6. tablou sau desen oritate de admitere intr'un corp, inteo ce reprezentA un ores, un editiciu, etc ; companie; 3. vorbind de lucrurt ce tirn- 7. fig. scop propus : are vederi ambipul le-a fAcut 511 se strice; 4. vreme ye- lioase.

che: in vechirne dirt vechime.

vedeti f. sentinelii de cavalerie. l ucru vechiu. vegeta v. 1. a se nutri si creste (vor[ vechiu a. 1. care existA de mult timp: bind de vegetale; 2. fig, a teal In inacun vechiu prieten, vin vechiu, obiceiu tiune sau !info stare mizerh. .

vechitura f.

www.dacoromanica.ro

- 692 -

vet

yen

vegetal a. 1. privitor la plante: re- veleat n. 1. data anului (arhaism); 2. gnul vegetal; 2. care provine, care e fig. termenul vietii: li-a sosit veleatul tras din plante: substanfe vegetate; POP, [Slay. vA LIETO, In timp (formula

pamfint vegetal, proprur vegetatiunii. adverbialA devenita nume substantiv)]. n. plantA, arbore, tot ce creste prin yeveleitate I. vointa slabA si Vara elect, II

getatiune.

dorintA trecAtoare.

vegetarian m cel ce s'abtine cu de-

velin n. piele de vacA, preparatA mai

sAvArsire de a mAnca carnea animalelor. subtire si mai netedA ca pergamentul : mo-

vegetarianism n. sistemA de alimen- inuscris pe velin. a. hartie velind, tare in care nu se obisnueste deck ve- Ifoarte albd i lucioasA. 11

velinth f. scoartA de lAnA, covor thrh-

getale.

vegetafi(un)e f. I. actiunea de a vegeta; 2. desvoltarea vegetalelor; 3. fig. starea celui ce duce o vie* inertA, obscull; 4. (colectiv) arbori, plante; o yegetabune puternicd. vegetativ a. I. care produce o vege-

nese. [Serb. VELENTA, COWIE multicolor, pri.

mitiv covor de Venetia].

velit a. 1. mare, de primul rang: err, boier velit, sà plcitesc capita fiel Ai ; 2. iruntas: niste velifi Polon; din avan-

gardd BALc. [Forma grecizatil din yen. velnis m, soiu de ulm cu florile atArtatiune; 2. fig. vieatii vegetativa, tunetiuni comune animalelor i vegetalelor, nate In jos si dispuse In umbele (Ulmus effuse). [CI. winj]. ca nutritiunea. velnith f. Mold. povarni : de cfind veghe 1. 1. fapta de a veghia : fâclie s'au inmulfit velnifele Ar. [Rut. vit.:snit de veghe pe umezi morminte ; 2. starea celui treaz : 3. partea noptii in di- (lit. pivnitA)1. velnitar m. Mold. povarnagiu. viziunea celor antici: Romanii impdr-

velociped m. aparat purtat pe roate

fiau noaptea in patru veghi. [Lat. VI,

care se pune in miscare Cu picioarele.

CILIA].

velocipedist m. cel ce umblA cu vevegheat a 1. destept, treaz : le finea mintea vegheatd; 2. Jur. vhdit: nimeni locipedul. velodrom .n loc de alergat cu velonu poate fi arestat afard de cazul de vind vegheatd; feria' vegheata, flagrant cipedul. venal a. 1. care se vinde, ce se vinde: delict. veghere f. 1. actiunea de a veghia ; funcfiune venald; valoare venalA, cea 2. starea celui ce veghiaza; 3. fig. mare comercialA ; 2. fig. care isi vinde constiinta, atentiune; 4. pl. silinta mare si indelunga care lucreazA numai din interes. venalitate 1. caracterul celor venale. la studii, la o productiune a mintii. vendeth f, uni ce existA in Corsica inveghetor m. cel ce veghiaza.

veghia v. 1. a nu dormi noaptea (sau tre douà familii si care produce rAsbunAri. venerh v. a avea veneratiune pentru o parte a noplii), a rAmAnea treaz: a veghea tdrziu; 2, a fi de pazA ; 3. fig. cineva sau ceva. venerabil a. demn de veneratiune: a lua seama, a fi cu luare aminte. [Lat.

I om venerabil. H m. prezidentul unei loje

VICHLARE].

veghiu n. (poetic) veghere: te voiu masonice. urmdri, vrdjmase, cu aprigul tau ve- veneratilunle f. respect religios. venetic a. od. venetian (vorbind In ghiu A vehement a 1. cu o putere foarte special de monede): covorul era semdmare, impetuos; 2. fig. care are cAldurà nat cu galbeni venet.ci OD. U m. 1. galben de Venetia (in valoare de cinci lei energie: orator vehement. vehementil t. miscare impetuoash, vio- vechi): sau cd-i l'oiu cumpdra de trei lentA.

ori cu venetici, venetici de cafe cinci

tiparul e cel mar bun vehicul al cc-

=gr. brzantin VENETIK6S, venetian: de unde,

vehicul n. I. mijloc de transport, pe

POP. ; 2. azi. strAin (in sens rAu): un yeuscat sau pe apfi; 2. ceeace servA a con- netic priprisit in fara Moldovei At. [Veduce, a transmite : aerul e vehiculul chiu-rom. Venetic, Venetian Oc(ant Mosunetului; 3. fig. ceeace servA a propaga: reit ce o tineau Vene(ians, Neculcea)

apoi, strAin (cf. Wa)]. getarii. vel a. od. (invarlabil) mare, epitet a- vengherch I. Mold. un tel de gheba lAturat pe lAnga ranguri boieresti: Vel mai putin largA ce flAcaii deleni o poarta Armes, Vel Clucer; pitacul domnesc mai mult la zile de sArbAtoare: o von-

prin care il numia Vel Cdmdras

1

ghercii de postav negru. [P01. WENOHIERKA,

unguroaica i gheba ungureascA: cf. poled,

(Slay. vErri].

velik f. pAnztt de corabie: printro ye- Ipolcufa veal v. 1. a se misca dela un loc spec luri a navei veld EH. I

www.dacoromanica.ro

- 693

Vett

Ver

eel ce vorbeste sau cu care se vorbeste: cate, fleacuri, nimicuri; 2. se zice de planustept sà vie; 2. a sosi, a veni pe netts- tele cari au Inca seva : arbore totdeauna teptate: a venit aseard, ii vine lesin; verde; lemn verde, care nu si-a pierdut 3. a se ridica. a ajunge: apa vine nand Inca umezeala de and s'a taiat; 3. fig. aici; 4. a derive: aceasta vorbil vine din care are vigoare: mosneag incei verde; greceste; 5. fig. a trece prin minte: ce Ii 4. se zice de varsta tineretelor compa-

vine lui, ii vine sa se clued; 6. a fi a- rata cu verdeata primaverii. [Vechiul-rom. ii vine fiori, ii vine greu; 7. a se vearde= lat. VIRIDIS]. II adv. cu francheta, potrivi: peildria Ii vine bine, nu-i vine hotarit: a rdspunde verde. I n 1. cofectat :

la socoteald. [lat. VENIRE].

Mare verde: verdele nu supard ochii ; 2.

venin n. 1. fiere: varsd venin; 2. o- spatie (In jocul de cart° : craiu de verde.

tray& continua In corpul unor animale verdeata f. 1. coloare verde a ierbei, venin de viperii; 3. principiu contagios a plantelor, a frunzelor: verdeata camal unor boale: veninul turbeirii; 4. fig. pului; 2 iarba, plantele l frunzele Irises!: rautate ascuns# ; veninul calomniei. [Lat. se culcd pe verdeafa; 3. pl. verdeluri, plante potagere ale caror frunze se mavarannin]. veninos a, 1. p1M de venin (vorbind nand, ca spanacul, cicoarea, etc. de animate): scorpie veninoasd ; 2. fig. verdet m. Zool. boistean (dupa spirautacios: gurei veninoasd. [Lat. VENE- nalea-i verde ca iarba). siOEUEL verdict n. 1. Jur. declaratiunea juriuvenire f. a diunea de a vent. lui, rezultatul deliberatiunii sale; 2. fig. venit n. 1. fapta de a vent: bun ve- opiniune data Inteo materie oarecare. nal 2. ceeace produce anual o movie, un verdunefi f. varietate de struguri (nucapital, un post, etc. mita astfel dupa coloarea 1m verzie). ventila V. a Improspata aerul cu aju- veresie f. pop. credit: ma:Wined pe

datorie, bea pe veresie. [Turc.

torul ventilatoarelor.

YPRES!,

ventilati(un)e f. actiunea de a ventila. negot pe credit]. ventilator n. I. aparat ce serva a Im- verg n. prajina dealungul catartelor prosoata aerul Intr'un loc Inchis (spital, unei corabii spre a sustine panzele (=fr. corabie, uzina); 2. masina de rotatiune vergue). menita a produce un curent de aer con- vergea 1. 1. varga mica ; 2. varga de tinuu spre a alirnenta focul unui cuptor. incarcat o pusca. [Lat. *VIROELLA=VIROULA]. ventricula I. Anat, cavitate particu- vergel n. Tr. petrecere cu Joc a tinelain unor organe: ventriculele inimei, rilor la Craciun. V. vergelat. ventriculele creierului. vergelat n. ghicirea viitorului cu aventrilica (ventricea) f. planta cu pro- jutorul unor vergele (ori cu linte, bobi, prietati vulnerare (Veronica). [V. vetrice oale) In noaptea spre sfantir Vasile, spre a afla cele ce se vor Intampla In cursul 71 vinfre]. ventriloc m. cel ce vorbeste In asa mink/ chip, a vocea pare a iesi din pantece. vergin a. virginal: cu surasul bland ventuza 1. 1. pahbrel de sada ce s'a- vergin En. plica pe piele i In care se face vidul spre verging 1 fecioara : verginele 'n apd a ridica epiderma si a produce o ir.tati- intrat-au cu sfiald AL. vergur a. fig. neatins: 1. nelucrat : une locala ; 2. organ particular unor animate, ca lipitoarea (-= fr. ventouse). pdmant vergur; 2. netAiat: pddure ververacitate 1. inerea la adevar i ca- gurd. [Tras din vergura].

vergura f. 1. tecioara : o cunund de veranda I. galerie usoara pe fatada vergurd Bpi.; 2. Bot. vergura invirlith,

litatea celor adevarate.

unei case. chimion negru. [Lat. *VUWULA = VIRGO]. verb n. vorba gramaticala ce exprimA vergural a. fecioresc: frumusefea-i starea sau actiunea subiectului si care se vergurald Bor.. conjuga dupa moduri, timpuri, persoane veridic a. 1. care spune obisnuit ade-

si numere: verb activ, neutru, reciproc. varul: om veridic; 2. conform adevaruverbal a. 1. rostit din gura, iar nu dat lui : rndrturie veridicd. tn scris: promisiune verbald; 2. Gram. verifich v. 1. a examine daca un lupropriu verbului, ce provine dela un verb : cru e asa cum trebue sA fie oil cum a fost declarat ; 2. a face sa se vaza adeadiectiv verbal. V. proces.

verb/nit I. planta cu florile mid lila varul, exactitatea unui lucru. verificati(un)e f. actiunert de a ye-

deschise (Vervena). [Indirect din lat. witVENAL

rifica.

verde a. 1. care este de coloarea ierverificator m. cel tnsarcinat a verbbei si a frunzelor de arbori; verzi si us- fica lucrari, socoteli, etc.

www.dacoromanica.ro

ver

v e,

694

veriga I. mel. [Slay. VERIGA. land

verso n. dosul unei foi de bartie, In

verigar m. Bot. Tr. gladis (dupã (run- opozitiune cu recto. versta 1. mhsurA itinerara ruseasa in zele-i ovale), verigag m. mijlocitor neonest. [Deri- valoare de 1 km. si 75 m. vat din veriga, Mel de aslitorie]. versui v. a face versuri: in fruntea verighetii f. inel de casatorie. tuturora ce 'ntr'una versuesc AL.

veriffoara f. V. vara.

veriffor m. formá mangâietoare pentru var. veritabil a. adevárat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabilei. veritate 1. I. adevir, lucru adevirat 2. principiu sigur, axioma: veritdti matematice.

versui v. a grat: mdna in vale cei

punea i afa cd-mi versuia POP. [V. viers].

vertebra f. fiecare din oscioarele ce

compun sira spinirii.

vertebral a. ce tine de vertebre: coloana vertebrald. sira spinárii.

vertebrat a. care are vertebre. n. vermeliu a. rumen, rosu-Inchis: de pL vertebrate, ramificatiune a regnului II

vermelii flori Bot. (=-- fr. vermeil). II n animal coprinzind animalele asa zise ocoloarea insAy: e vermeliul cel dalb Boc. bisnuit superioare: pesti, reptile, batra-

vermiftug n. remediu propriu a dis- cieni, pasdri. mamifere. truge viermit din corpul uman: usturovertical a. 1. situat deasupra capului iul e vermifug. nostru; 2. perpendicular cu planul ori-

vermilion n. 1. cbinovar: o lingura zontului sau cu suprafata apelor linistite.

de vermilion AL.; 2. coloare extrasit din

verticalã 1. linie verticali.

vertiginos a. ametitor: iuteald ververmina f. 1. numele dat insectelor tiginoasd.

aceasta substantA.

parazite (purici, pOduchi, etc.): un vim

vervii f. caldura de imaginatiune care

ce-1 roade o lacoma vermind Ac.: 2. insufleteste pe poet, pe orator, pe artist fig. oameni ticàloi sau periculosi. (= fr. verve). vermut n. yin alb In care s'a turnat verzil n. verde*: muntii de verzif sucul unor plante amare i aromatice. se despoiau AL. verniu n. unsoare din materii risinoase verzifpori m. pl. corp de armatA Incu care s'acopere suprafata corpurilor spre fiintat de Mateiu Basarab (invesmintati a le da lustru si a le feri de actiunea ae- in haine verzi): in urma lor veniau Rorului sau umidiaitii (= fr. vernis). siorii si Verzisorii cdleiri OD.

veronica 1. planta cu flori albastre,

verzuiu a. care bate In verde. veticia f. 1. tipar In care se strange veros a. fig. nedemn de Incredere, casul; 2. Mold. vacilie: a ii purtat si in ciur si in vescii, a trece prin ciur l prin foarte suspect: afacere veroasd. vers n. sir de vorbe mOsurate i Ca- dal-mon, a fi deprins cu toate necazurile. numitA popular ventrilicd.

dentate dupa regule fixe

i

determinate: [Cf. ung. vf.sa.A. banita, cutie].

versuri libere, de diferite mAsuri; vervesel a. bine dis pus. [Slay. VESELU, voios]. suri albe, nerimate. V. viers. veseli v. a fi vesel. versat a. experimentat. care posedir veselie f. dispozitiune de a ride. cunostinte In: versat in literaturd. veffmant n. I. haini ; fig. cumintul versatil a. schimbacios, nestatornic : e vesmantul cugetdrii; 2. pL oclijdii. caracter versatil. [Lat. vEsTmern.A. versatilitate f. defectul celor versatili. vetinic V. V. vecinic. verset n. scurt fragment biblic, cornVest n. apus, occident (ca punct carpus din douh sau trei randuri i coup- dinal). nand un sens complet. vesta f. Pieta. [Nemt. 'WESSE]. versilich v. 1. a face versuri; 2. a vestala f. 1. preoteasa Vestei, Insiircipune In versuri.

nath cu intretinerea focului sacru; 2. fig. versificati(un)e 1. I. arta de a face femeie de o virtute perfecti, fati de o versuri, de a supune limba poetich unui castitate exemplari. ritm, unei cadente i nnei mama; 2. Investe f. 1. §tire: veste butter; a da de trebuintarea versurilor. veste, a informa ; a prinde de veste, a versificator m. 1. cel ce face versuri; afla: filra veste, pe neasteptate; 2. re2. cel ce posechl mai multi Inlesnire In nume mers-au vestea 'n fume AL. [Slay. facerea versurilor cleat geniu i inventi- ao. anuntatod. rine poetic& veepted a. 1. care a Inceput sã se uversiune 1. 1. traducere dintr'o limbh suce: floare veatedi i; 2. fig pint. fIntealta: versiune greaca, versiune !a- tedd de plans. [Cf. lat. *vzscmtrs, din VESline: ; 2. mod de a povesti un eveniment. cus, slab, pipernicit].

www.dacoromanica.ro

vest

vie

695

vegteji v. 1. a (se) face vested: soa- vezibine adv. asa-i, negresit, invederele ve*teje*te florae; 2. fig. a ahera rat. [V. vedea fragezimea, puritatea : necazurile au veqvezicittoare f. blastru ce produce batejit tinerefele sale; 3. a defitima, a ne- sici pe piele (= tr. vdsicatoire). cinsti: a ve*teji reputatiunea cuiva. via prep. min, directiune de cafe fevegtejit a. care a aiuns vested: ve*- rata: via Ifcani. [Lat. abl. vicd. tejit frirci de vreme En. via v. a vietui: tot ce simte si Ward vesti v. 1. a da de veste, a instiiMa, AL. foamea ii dete *tire cd el viazd a anunta: ciorile iarna ne vestesc zd- Inca Isl.. [V. Vita pada Pram; 2. a se face vestit: vestindu-se viabil a. destul de bine constituit spre mai presus de toll cdpitanii turci Bk.c. a da speranta ca va trid: copil neiscut vestibul n. camera de intrare inteun viabil. edificiu, inteun apartament. viabilltate f. starea copilului nascut vestier a. 1.1ocul unde se strang hal- viabil. nele (inteun pensionat, tribunal, etc.); 2. viaduct n. pod cu arcuri construit locul Inteun stabiliment public unde se peste 0 vale sau un rau pentru trecerea depun momentan paltoanele, bastoanele, caii ferate.

viager a. pe vieata, care dureaza cat itrieste cineva: pensiune viagerd, rentã vestire ft actiunea de a vesti i rezul- Iviagerd. tatul ei : Instiintare. V. Bunavestire. vsbrà v. a execute vibratiuni. vestit a. 1. anutilat: ziva pdnuintului vibrant a. care vibreaza, pus in viumbrelele,

vestigiu n. tura.

vestità GR. AL. ; 2. fig. renumit, celebru: bratiune: vibranta lui crintare AL.; voce

om vestit. vestitor a. 0 m, care da de veste.

vibrantii, tare si puternica.

vibrare f. vibratiune: pddurea 'rt vi-

veston n. haina barbateasca mai scurta brare le rdspunde armonios AL. deck jacheta. vibratil a. susceptibil de a vibra : gene veteran m. 1. soldat care, dupa ter- vibratile.

vibrati(un)e f. miscare repede, con2. soldat batran care a fost mult timp tinua si alternativa, un tel de tremurtsub drapel; 3. fig. cel ce a Imbatranit tura : vibrafiunea unei coarde de vioard. minarea serviciului, obtinea concediul sail;

Inteo profesiune, in vr'o cariera sau de- vibratoriu a. care se compune dinteo prindere: un veteran al jurnalismului. serie de vibratiuni: mi*care vibratorie. veterinar a. privitor la medicine a- vibrion m. un fel de bacterii sau innimalelor : medic veterinar. 1 m. cel ce fuzorii (la bohle contagioase). trateaza boale de animale. vicar m. ecleziastic adaos la preotul veterinfirie f. medicina veterinarii : unei parolni sau la episcopul unei dio&oald de veterindrie. ceze la noi numai mitropolifir i episveto rt. 1. formula de opozitiune prin copii au vicari. care tribunii poporului, la Romani, anuvicariat n. functiunea de vicar si dulau o deciziune a senatului; 2. retuz din rata ei. partea suveranului de a sanctiona o lege vice, particula invariaoila care in cornpropusa sau adoptata de puterea legisla- pozitiune insemneaza : cel ce tine locul, tiva ; 3. fig. opoziliune In genere. care suplineste In anumite functiuni. vetrice f. pl. terve de insecte numite viceamiral m. alter de marina mai rusalii. [Origina necunoscuta]. jos de amiral 50 corespunzand In grad vetrice f. planta cu proprietati amare generalului de divizie. aromatice (Tanacetum). [Serb. vaArld]. vicecancelar m. cel ce suplineste pe vetrilal f. panza de corabie. [Slay. viE- canceler In lipsa-i. TRIM), val (v. v6ntreld)]. viceconsul m. cel veveritil f. mic cuadruped din lam. consul.

ce Inlocueste pe

rozatoarelor cu urechile lungi l coada viceprezident m. cel ce inlocueste paroasa ; blana-i se intrebuinreaza (Sciu- pe prezidentul absent.

rus): veverifele sunt stricdcioasd pa-

vicerege in. guvernatorul unui Stet

durilor *i se pot uqor dornestici. [Slay. care are sau a avut titlul de regat: viceVIEVEAITA}. regele Siciliei. vexit v. a Nal, a supara. viceversa adv. reciproc. vexati(un)e f. suparare, jignire. vicinal a. se zice de caile ce servi de vexator a. care vexeazb : mdsuri vexa- comunicatiune intre sate invecinate. toare. m. cel ce comite vexatiuni. vicisitudine f. I. schimbarea lucruvezeteu m. Mold. V. vizitiu : veze- rilor cari se succed: vicisitudinea anoCa. Mul or der jos de pe copra trdsurii timpurilor ; 2. nestatornicia, schirnbarea II

www.dacoromanica.ro

- 696 -

vic

vii

lucrurilor omenesti: vicisitudinile soar- ceeace priveste brana, substanta : vieafa tei; 3. variatiune. costa scurnp in acest oras; 6. profeviclean a. §i m. 1. tradator, perfid siune: vieafa religioasd; 7. biografie:

(sells arbaic): cu viclene jureiminte OD. ; viefile sfinfilor; 8. forta, energie, cal2. siret, amagitor : ca un cop!! viclean En. dura : stil plin de vieald. [Lat. *vvirru.

[Vechiu-rom. hiclean, hitlean, perfid = (din vnrus, viu)]. ung. HITLEN, lit. ftrã credinta]. vier m. cel ce cultiva sau piizeste via. vicleim n. I. drama religioasa i popu- [Lat. V1NEARIUS]. falai pentru nasterea Domnului; 2. fig, vier m. pore scopit. [Lat. VERRES]. spectacol ridicol. [Dupa numele orasului vierme m. I. animal cu corpul moale Vitleim sau Betleem, unde s'au omorlt si prelung; vierme de marase, specie de pruncli de catre Irod (de unde sinonimul omida a aril gogoa0 cla matasea; 2. fig. cauza de necazuri: ce vierme te roade Mold. irod)]. vicieni v. a traria : te vinde si te vi- la inimet? Ise. [Lat. vsentsj. cleneste NEOR,

viermiinos a. plin de viermi: mere

neste sufleful la viclenis si la rdutrifi

viermui v. a furnica (si fig).

viclenie f. I. tradare, perfidie: le por- vierrndnoase. [Lat. VERIIINOSUS].

OD. ; 2. .1.iretlic.

viclequg n. viclenie. [Unit.

HITLENSEO,

perfidiej.

viers n. pop. (si poetic) 1. glas : gra-

nd ei dulce si viersul cu lipiciu Ise.;

2. melodic: de un viers cdntat de mama

vicol n. Mold. viscol: zuia-i vicol, cu un glas armonios AL. [Lat. VERSUS]. viespar n. 1. cuib de viespe; 2. pg. noapfea rece AL. [V. viscol]. victima f. 1. fiinta vie ce se oferia adunaturã de oameni rah sd scape de divinitatii ca sacrificiu, la popoarele pa- viespar. I m. Zool. Munt. prigoare (care gane; 2. jig. cel ce sufera urinal-fie unui se nutreste cu viespi). accident, ale unei catastrofe ; 3. cel ce viesc a. de vie: pere viesii. este sacrificat intereselor ahuia, care suviespe f. 1. albini salbatica; 2. fig. fedi urmiirile pasiunilor sau chiar ale vir- temete rea. [Lat. VESPA].

loth sale: victima datoriei. vietate f. fiinta vie: s'a adunat toate victoria 1. trasura descoperità cu pa- vietdflle CR. [Tras din viu]. tru roate. vietui v. a trai. [V. vieald]. victorie f. 1. Invingerea inamicului ; vietuitor a. si m. care vietueste. 2. lzbancla asupra altora sau peste sineviezure m. Zool. bursuc. [Albanez insus; 3. Mit. victoria divinizata; 4. sta- VtiDIVEILI., lit. hot (bursucul trece drept fur tua Victoriei,

victorios a. 1. care a repurtat o vic-

de grane)].

vifor n. furtuna (amestecata cu zi-

torie; 2. care a Invins definitiv pe inamici: pada): fig. cu ce vifor de urgie ndvd3. fig, argument victorios. lird 'n Romdnie 1 AL. [Slay. youth, vartea viforatic a. aprig ca un vifor: un vid a. gol. II spatio ce nu confine nici

aer nici vapori; a face vidul, a scoate vdrtej viforatic ma impinse OD, semi cu ajutorul masinei pneumatice sau vifornitä f. Mold. vifor mare. almmterea, viforos a. turbat de vifor, agitat: viividà v. a termina complet: a vida un ietarea viforoasd a criveifului OD. proces, a vida o ceartd (-= fr. vider). vig n. Tr. val de parser. [V. gig]. videnie f. Mold. V. vedenie. vigoare f. I. puterea de a lucra: a fi vidi n. (literal .am \razor), vorba ce in vigoare, se zice de legile sau datinile indica verificarea unui act. can li conserva Intreaga lor autoritate; vidma f. Mold. vrfilitoare: ce vidmei 2. torta fizica (a unei ffin(e Insufletite, a de fatd e aceea? CR. [Pol. Wroth., vas- unei plante); 3. fig. energie: vigoare jitoare, vedenie]. de stil. vidrà f. numele popular al lutrei: viviguros a. plin de vigoare, robust. dre cu. cdte 20 de capete CR. [Slay. vruaAl.

viitor a. care va veni (vorbind de timp),

vieata f. 1. starea fiintelor organizate

viitorime f. posteritate: viitorimea,

vie f. 1. vita de vie; 2. loc plantat cu care va fi: anul viitor. II n. 1. timp viitor: vita: fara noastrd e bogatei in vii. [Lat. viitorul i trecutul; 2. Gram. timp ce VINEA1. indica o stare sau o actione viitoare. cari cresc sau se conserva: vieafa plan- al nostru judecdtor GR. AL. felon vieata animalelor; 2. In special, vijelie f. 1. uragan; 2. jig. prin ana-

vieata omulul: a nu mai da semne de logie: Mircea insus mdnd 'n luptd vivieafd; 3. timp scurs dela nastere pana fella 'ngrozitoare En. [Tras din pdjdi.l. la moarte; 4. mod de a trbi, de a se vil a. abject, josnic: cu ochiul vil conduce: a avea o vieafd regulate i; 5, vielean

www.dacoromanica.ro

VII

vio

697

Vila L zinh aerianh (In povestile sar- 2. personificare In sfánth a zilei corespunzátoare; 3. siirbiltoare superstitioash.

besti).

via f. cash eleganta la tad sau prin (Muth de (àtani In onottrea sfintei Vineri, Imprejurimile unui oras. cea rea de trbsnete, grindind i vifore. vilaiet n. numele marilor provincii ale [Lat. (DIES) VENERIS]. vinerita I. Bot. tiundith. imperiului otoman. vileag n. in vileag, In public: a da, vinetea f. pl. Bot. Tr. albAstrith. a scoate in vileag. [Ung. valo, lumina,

lume].

vilegiaturi f. sedere la tarã In tim-

pul verei.

vinetel m. regiune azurie: trecu cele nouci man, cele noud fan i cei nouci

vinefei Pop. [V. :Admit]. vingalac n. unealth tipografich pe care

vilic m. administrator la Romani: art zetarul aseaza literele. [Nemt. WINKELHAEEN]. vilic neimpdcat AL. vingitor m. (poetic) Invingator: priyin /I. 1. lichid alcoolic obtinut prin meste mdria cistui vingator BOL. fermentarea mustului din struguri: vin vinicol a. ce tine de cultura viei, de alb, yin negru ; 2. orice preparatiune far- productiunea vinului: industrie vinicold. maceutich idcuth cu vin si cu alte sub- vinieta f. mica stamper sau desen stante: vin de chinind; 3. orice licher pentru ornamentarea cartilor (= fr. vigfermentat i spirtos tras din vegetale: vin nette).

vino-Incoace n. atractiune, farmec: vinii f. 1. abatere dela o datorie, dela !rata era plind de vino-incoace CR. o lege; de vinà, culpabil: tu esti de vinovat a. i m. culpabil. [Slay. vivovinci; a biiga vinfi cuiva, a-1 acuza; 2. vxd, prijnast vinovatie 1. culpabilitate. Jur. delict. [Slay. VINA, pricinh. acuzare]. vinfirieiu n. od. dare pe cdrciumi vintre f. vdrsie. [V. vdritreld]. din vechime fiecare stdpdrt da din zece vintre f. pl. partea corpului Mae panvedre una, mai pe urmd s'a luat cdte tece i coapsa : durere de vintre, disende palmier. [Lat. VINUM].

o para de vadrd. vinariti I. plena cu propriethti

terie. [Lat. VENTREM].

to-

nice si vulnerare, avand weed un miros placut, din care cauzd se pune printre rule spre a le parfuma (Asperula). [Aceastà planta, amestecata cu yin, cla o Mutual plticutb]. vinars n. Tr. rachiu. [Traducene duph germ. Brantwein].

vioara I. in locutiunea apa limpede

ca vioara (Isp.), curate' ca cristalul. [Origina necunoscuth].

vioara f. Tr. V. viorea. [Lat. VIOLA]. vioara f. instrument de muzicii, cornpus dintr'o cutie sonora pe care sunt In-

tinse 4 coarde ce se pun In vibratiune cu ajutorul unui arcus (=- it. viola). vinat n. soiuri de via: zece feluri de vioiciune f. 1. Insusirea celor viosie ; vinafe AL. [Lat. (HORNS) VINACEUS]. 2. ardoare extrema moiciunea pasiuvinde v. 1. a ceda cuiva proprietatea nilor ; 3. lustru foarte viu: vioiciunea until lucru pentru un pret oarecare: a colorilor; 4. fig. promptitudine de a convinde o casd; 2. fig, a traria din inte- cepe, de a imagma vioiciunea minfii; res acel ce-si vinde fara, pierde 5. se zice de stil, de conversatiune. [DeI

rivatiune analogica din violut vindech v. 1. 'a schpa de o boald ; 2. vioiu a. 1. plin de vieata, de vigoare, a-si recapAta shniitatea; 3. fig. a mintui de activitate ; 2. care se misch, lucreazd de un rhu moral. [Lat. VINDICARE, a scapa usor i repede; 3. neastarnparat, sburdal(româneste : a schpa de o boali)]. nic; 4. fig. care concepe, produce lesne vindecator a. si m. care vindech. ei iute : minte vioaie. [Tras din vitt]. vindecea f. planth cu propriethti aroviola v. 1. a intrebuinfa violenta ; 2. rnatice i tonice, numith in Tr. iarba de a lucra contra, a !Mange : a viola o rane sau iarba tilieturei (Betonica). lege ; 3. a chica; a viola un jurdmdnt, neamul sdu AL. [Lat. VENDERE].

vindecuta f. Bot. usturoith.

vindereu m. Mold. Tr. specie de soim

a viola un dorniciliu. violare f. actiunea de a viola o pro-

(Falco peregrinus): cetatea Neamfului rnisiune sau o lege, de a calca un drept, stii strejuitd de ceucele l vindereii de a profana cele sacre. violator m. cel ce violeaza legi, tracCR. [Ling. VANDOR (SOLTOM), Soim pribeag]. vindicativ a. care mita sh-si rhsbune, tate, etc. care nu iarth. violent a. 1. care lucreazh cu o mare Vineri f. 1. a sasea zi a sapthmanei; putere ; mint violent ; 2. care nu stte sA Vinerea mare, cea care vine inaintea se sthancasch om violent; 3. toarte Pastilor i numele unei sirbitori ce cade intensiv, ce cauzeani o suferinta acutà: In ziva de 14 Octomvrie (v. Paraschiva); friguri violente; 4. in care se recurge

www.dacoromanica.ro

yin

- 698 -

la violenta : mijloace violente; moarte violent& cauzata de un accident sau de

o crima. violent& v. a constrange. a silai. violent& f. 1. caracterul celor violente; 2. forta de care se uzeaza In contra dreptaint comun, in contra legflor, In contra

vis

virtuoz m. muzicant de talent. virtuozitate t. I. Muz. calitatea vir-

tuozului; 2. fig. aptitudine artistica.

virtute

f.

1.

dispozitiune statornica

a sufletului care mita a face binele

lb

a evita Aril; 2, lubirea binelui, a onestului ; 3. eficacitate, proprietate particulara:

virtutea unei plante, a unui remediu; violet n. de o coloare Intre albastru in virtutea, in puterea : in virtutea unei rosu, cum e vioreaua. R n. yi coloare sentatfe; 4. persoana virtuoasit: a re-

libertatii publice.

compensa virtutea; 5. Virtutea militara. violinii I. vioara. decoratiune romaneasca, instituita In 1872 violoncel n. vioara foarte mare nu- si data militarilor pentru lapte de curaj

violet&

mita i bas.

violoncelist m. cel ce canta din vio-

in rasboru.

virulent a. 1. Med. care e cauzat de

un virus; 2. fig. loarte violent, plin de violonist m. cel ce canta din vioara. fiere: discurs virulent. viorea 1. pl. floricia de primavara cu virulenta f. caracterul celor virulente. mirosul placut si de o coloare amestevirus n. substanta deletera care comu. loncel.

din ro i albastru inchis (Viola odorata): viorelele se numesc in Munt. rnicsunele, In Mold. toporasi i In Oltenia tdmdioare. viorist m. violonist (Cuz.). vioriu a. violet: vioriul glob al lampei Ex. viper& 1. I. soiu de sarpe veninos ; 2. fig. temele rea. vipie 1. arlita, toiu (tn basmele muncaul

nich unui indivii o boala contagioasa : virusul turbeirii, vis n. 1. asociere involuntara de idei hi imaini cafi se prezinta mintii In timpul somnului; 2. fig. idei himerice; 3. amintiv- tugitiva. [Lat. visum, viziune (vulgar : vis)].

visa V. 1. a avert vise In somn; 2. a

fi In delir: 3. a se amagi cu idei himerice ; 4. a spune lucruri extravagante. (ene): munciau pe vipia de ciildurd POP. visare f. 1. actiune de a visa; 2. reverie: visciri dulci si senine En. (El. vdpaie]. vipicà I. V. vipusca. visa-dor a. I. care viseaza ; 2. preocuvipt n. Mold. hrana oamenilor. [Ve- pat de reverii: in mintea-fi viseitoare AL. chiu-rom. vipt, cereale (asini carele gran, in. 1. cel ce viseaza ; 2. om distrat. plum si vipt ducea", Palia) = lat. vicrus, viscer n. Anat. organ Inzestrat cu prohrantl in generel. prietati i funcriuni proprii, asezat Inteuna vipusca" (vipisca) f. siret, galon c6fi din cele trei mart cavitati ale corpului (abII

logofefi eft vipiscei Az.. pantaloni cis domen, torace, craniu): creierii, inima vipuscd viinie. [Rus. winner, galon]. si pldmflnit stint viscere. viran n. loc deschis Inca necladit viscol n. 1. vant tare cu ninsoare reneingradit. [Turc. vm., loc goll. virginal I. fecioara palidd virgind cu fungi gene En. 'virginal a. ce tine de virgine : futile et: forte virginate AL.

pede ; 2. prin extensiune: pcisesc tot ina-

inte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origina necunoscuta viscoli v. a sufla un viscol: noaptea pe cdnd viscoleste AL. virginitate I. stare de virgina. viscolos a. ce tine de viscol: suflarea virgula f. semn de punctuatiune (,) ce viscoloasd a crardfului OD. serval a indica o pauza usoara Intr'o visdei in. V. ghisdei. viril a. bfirbatesc. visect a. bisect: an visect. [De orivirilitate f. 1. varsta virill; 2. fig. e- gina slavo-greaca].

visgiii v. Mold. Tr. a da din coada (degviriment n. transport de fonduri din- pre clini). [Cf. litfan wisonr, a se agital. tr'un capitol al budgetului intr'altul (= fr. villà f. undita mica legata pe o pr.& virement). jina scurta l avand ca nada un peste viroaga 1. mocirla. [Tras din slav. vura, mic. [Cf. visld, caine de vanatoare, ogar vartel de tip& pescuinal. = rus. vrjLIA]. nergie, vigoare.

virtual a. care are putere In sine dar viin rn. I. cires cu fructe acrisoare fard elect actual: intenfiune virtuald. )(Prunus cerasus) ; 2. (turcesc) arbust din virtualitatef. caracterul celor virtuale. al carol lemn rosu, tare si plficut miro'virtues a. I. plin de virtute: femeie sitor, se fac bastoane I igarete, tar cn virtuoasd; 2. inspirat de virtute: faptd frunzele-i se aromatizeaza vanatul (Pruvirtswasd. mrs mahaleb). [V. visina

www.dacoromanica.ro

vif

- 699

viz

vlinä f. fructul acrisor al visinului. 2. fur, a anula : cea mai mica ornisiune poate vilia un act. visinap n. rachiu de visine: boieru vitiat a. stricat: aer vifiat.

[Bulg. Irma

bea visinap AL. [Turc. vistrods, lit. apa de visine],

visinata f. visinap. [Formatiune ana-

viticol a. privitor la culture viei: industrie viticold. viticultura f. culture viei.

vitios a. 1. care are vr'un vitiu sau viffiniu a. rosu ca visina : rochie =- defect; 2. care e pornit la rele: on; vilios; Carte Ai. 3. privitor la vitiu: porniri vifioase. V. vigla m. ogar. [V. visi/cil. cerc. vistavoiu m. ordonanta. [Rus.]. vitiu n. 1. defect gray, imperfectiune vistierie f. od tezaurul Statului vis- fizich sau moralb: vifiu de conforrnatitieria Nth AL. [Slay. vIsTIERIA, comoara une; 2. dispozitiune obisnuita spre rats: (lit. vestier)]. a combate vifiul; 3. desfranare: a avea vistier(nic) in. od. marele tezaurar, oroare de vifiu; 4. Jur. lipsa: vifiuri ministru de finante, mai mare peste toti de forma. diecii de vistierie, eyelid in sarcina se vitos a. se zice de oaia ce are lane izvodul trii, adunand dirile i tributul lunga i atarnata [V. vital. pentru Poarta : fig. chiar moartea insas vitraliu n. fereastra cu geamurile ore o pdrere i un vistiernic de vieti Ex. nate cu picturi vitraliile unei catedrale [Slay. vlsrliAnl(nizir), mai marele vistieriei]. (= fr. vitrail). vita f. 1. animal domestic ca boul, oaia, vitreg a'. 1. se zice de a doua sotie a capra ; 3. fig. i fam. fiinta stupida. [Ve- barbatului in raport cu copii avuti dela chru.rom. vita, animal In genere = lat. prima nevastii: mama vitrega. ; 3. se zice logica].

vITA, vieata, de unde vietate (cf. gr. zaon, de al doilea barbat al rnamei in raport cu animal si zo, vierria)I. copiii ei: tatd vitreg. [Lat. vrralcusl. vbrii f. 1. (alba), planta catarâtoare ce vitrega f. 1. mama vitrega: 3. fig. creste pe langa garduri i prin paduri mama denaturata.

(Clematis vitalba); 3. (de vie), arbust vitrini f. geam mare indfiratul climbs cattrator cu tulpina noduroasa ce face se pun marfuri de vanzare, obiecte de viistruguri (Vitis vinrera); 3. fig. familie : zut (-= fr. vitrine). altii mai de vita dee& ddnsul CR. de vitriol n. I. mune dat od. tuturor sulvied de boier; 4. suvita de par: de pe fatelor : vitriol alb, sulfat de zinc: vitriol fruntea mea cea tristd tu dai vifele albastru, sulfat de aramt ; vitriol verde, intr'o parte En. [Lat. *vrrEA=vms: pen- sulfat de fier; 2. in special, uleiu de vitru sensul 3, aluziune la carceii ramificati triol, acid sulfuric concentrat. ai vitei de vie (cf. arbore genealogic); viu a. 1. care e in vieatil. care trlieste; ler sensul 4 se rapoarta la lungile fila- 2. fig. insufletit, fidel : portret viu, pomerge In cari se desface scoarta vitei]. vestire vie; limb/ vie, care se vorbeste vital a. 1. ce tine de vieata, ce serva Inca. [Lat. VIvIld. II rn cel ce se &Ida in la conservarea vietii: forfa vitala; 2. fig. vieata viii i mortii.

toarte important, care atinge interesele vivace a. I. organizat pentru a trai cele mai grave: e o chestiune vitald. mult limp: animal vivace; 3. fig. anevitalitate t. 1. ceeace constitue vieata; voie de starpit: prejudicitle sunt vivaci ; 2. putere de vieata : vitalitatea unui popor. 3. Bot. care tine peste doi ani l rodeste viteaz a. plin de cural. I m. om sau de mai multe ori: plank.'" vivace. soldat curagios. [Rus. vrriAza, erou]. vivacitate I. vioiciune. vitejesc a. de viteaz: fapte vitejesti. vivandiera f. femeie care insoteste un corp de trupe spre a vinde soldatilor de viten v. a face vitejii. vitejie f. fapta, calitate de viteaz bra- ale brand i biuturei. vivat1 int. intrebuintata spre a aplavura, eroism, vitel m.1. puiu de vita care suge Inca ; uda. n. aclamatiune spre a ura cuiva 2. carnea sa : a nthrica vitel ; 3. pielea sa: vieata lunga prospera: in sunetul vipantoti de vifel; 4. fig. vite/ de aur, vatelor AL. vivipar a. §i I. se zice de animalele cultul bogatillor. [Lat. VITELLUSJ. vitelar m. plena ce raspandeste un cari nasc pui cu totul vii. vivisectiune f. disecarea animalelor plicut miros ca al fanului proaspat (Antoxanthum odoratum); 3. alt nume dat vii spre a face experiente stiintifice. vizi I. formula prin care se atesta cA mormolocului. [Derivat din viten. vitesi f. iuteala locomotivei tren cu un act a fost verificat: a pune viza. vizi I. peste care trAeste In I.lareamare vitesa (= fr. vitesse). villa v. 1. a strica a vitia sangele; Neagri, ajunge pAnii le trei nottri de lung, II

www.dacoromanica.ro

- 700 -

viz

cu icre foarte bune (Accipenser glabra).

vod

vlaiduta m. fain. haplea : void, vezi,

sa-t arate ca nu-i vreun vladuja *i ca vizavi adv. fat3 in fat5 (=fr. vis-a-vis). nu-I poate imbrobodi a*a lesne IRP. vizibil a. 1. care se poate vedea ; 2. [V. Vlad].

[Rut. vuti].

vlagi

fig, evident.

f. 1. sevi ; 2. putere, energie:

vizierit f. cozoroc (=- fr. visière). :tare vlagei ;n el AL. [Slay. VLAOA, spa vizionar a. care crede ed are viziuni, vlagui v. a alibi de mune& a stoarce revelatiuni: sfinte firi vizionare En. II rn, de puteri: cari erau vleiguifi din cale cel ce are idei extravagante: va numim afara CR. vlaguit a. stors de munci : pupdza vizionari Err. vizir in. 1. numele inaltilor demnitari vliiguita dupa ateita sbucium CR. Illajgan rn. om thalt i spitos. [Lit. ai Curtii otomane; mare Vizir, primul ministru al Sultanului, cancelarul Impe- om cu vlagi]. riului, Pasti cu trei tuiuri: Impdratul .o vlistar m. 1. primul colt sau getmen intrebo *i ca feta mi-o few, cu Vizir ce dart- semintele plantelor; 2. ramuri o logodia POP. ; 2. Mold. (sau arma9 ar- nouti sau frunzi lesiti din ridicina cea sicul numit in Munt. siciu [Turc. YURI, veche; 3. ramuri tAnari altoiti pe alti lit. hamal, fiinda. suport3 povara trebilor planti; 4. fig. progenitur& [Gr. mod. impArAtiei].

viziresc a. ce tine de marele Vizir :

VLASTARI,

mlAdita].

vliistiri v. 1. a cht vlAstar, a Infrunzi: fu investit cu slujba vizireasca BALc. 2. fig, a germina, a se naste din: cuge-

vizit& v. 1, a se duce la cineva sA-1 tali cc vlastaresc in traiul velnatoru-

vazA din politetA, din datorie : a vizita lui OD

pe un amic, pe un bolnav; 2. a merge

void n. vil: le Incinge sub/ire voal

zita o *coala.

vocabular n. 1. listi de vorbe obis-

sgt vazA de curiozitate: a vizita un mu- En. (=-- fr. voile). zeu; 3. a cerceta cu de amAruntul: a vivoaspit f. Mold. V. hoaspA.

viziti f. I. actiunea de a vizita ;

nuite in ordine alfabetici cu explicatiuni cetare, inspectiune minutioasii: 3. se zice scurte; 2. listA de vorbe speciale unei de venirea rnedicului la un bolnav. strinte, unei arte, 2. Cer-

vizitator m. cel ce face o vizir& vocal a. 1. ce tine de voce: muzica vizitiu m. cel ce mAnA caii la o trA- vocala, destinati a fi antati; 2. ce servA sura. [Mold. vezeteu= ung. 'MEM con- la producerea vocii: organe vocale.

vocal& I. uteri ce are un son prin viziune f. 1. lucru supranatural ce a- sine insis: a, e, 1, o, u sunt vocale.

ducitor]

vocalism n. totalitatea vocalelor fefilor; 2. fig. idee nebunii, extravaganti. legile transformArii bor. vizual a. ce tine de vedere: raze, vivocalic& v. a face primele exercitii de pare cu permisiunea diviner ; viziunile pro-

zuala. canto, a cinta fill a numi notele; 3. fig. vizuini 1. 1. gaura fAcuti de viezure; a vocaliza prin codri OD. 2. cilia's de flare [V. vizuniel. vocatiune 1. 1. inclinatiune particular A vizunie f. Mold. V. vizuinli: ca ur- pentru o arti sau profesiune; 2. dispozi-

su'n vizunie AL. [Vechiu-rom. viezunie, din viezune, viezure: vizuina e primitiv gaura viezurelui]. Vlad m. pop. om prost : dupe, ce-i prost, II chiamd i Vlad Moor, vorbi xi nenea Vlad, ca-i *i el din sat Isis. [Nume

tiune, talent. vocativ n. cazul ce deseamnif persoana

sau lucrul la care se vorbeste: Dumnezeule voce f. 1. glas, sunet ce iese din gura omului si din a unor animale; 2. voce propriu ioarte comun, ca Istrate, Sian, modificati prin cintare; voce de tenor; Tanase, cari, din cauza frecventei lor, au 3. apel, cuvint, sfat; ascultati vocea racApitat un sens peiorativ]. tiunii; 4. Gram. formi verbali dupi cum vlidic m. episcop ortodox, arhiereu ; actiunea e ficuti sau suferiti de subiect. dela vitro:lied panti la opincii (locutiune vocea activd, pasha proverbiala), dela rangul cel mai Malt vociferi v. a vorbi cuMinie, scotind panA la cel mai de jos din ierarhia so- tipete. ciali a trecutului. [Rus. VLADY8A, DOOM Vodi m. I. titlul Domnilor romAni din (titlu onorific dat episcopilor)]. trecut: Yodel vrea l Haitcu ba (v. vladnic a puternic : brazda vladnica Thincu); 2. epitet ce figura imediat dupi

a Troianului OD. [Ceh. vLADay. puternic, numele principilor Munteniel l Moldovei : dominant]. n. lac mare: codrul si va- Radu Vocla, ,tefan Voila'. [Slay. VODA, lea se facura vladnic de sange inche- conducitor]. 11

got Pea,

vodevil n. comedie usoarA amestecati

www.dacoromanica.ro

.

- 701 -

vod

vol

cu cuplete i cu refrenuri antate dupa volopfik n. Ijmba comerciall internemelodii tamiliare (=-- fr. vaudeville). tionall, inventata In 1881 de pastorul el-

vodevilist m. autor de vodeviluri,

verian Schleyer.

voi pr. pl. de a doua persoana (Lat. vos].

volatil a. care se evaporeaza usor :

voi v. 1. a avea dorinta, intentiunea. alcali volatil, amoniac. vointa de: voiesc sd plec; 2. a dori: a volatilitate f. caracterul celor volavoi cuiva bine; 3. a pretinde, a cere: tile: volatilitatea eterului. volatilizh v. a (se) reduce in gaz sau ce voiesti pentru asta ? 4. auxiliar pentru formarea viitorului: voiu rdspunde. in vapori. volbh v. Tr. a se rostogoli : Crisule, VOLITI]. voiaj n. cfilltorie : se desgusta de Muresule, nu volba, nu tulbura I Poe. drumuri si de voiaj PANN (= fr. voyage).

voiajh v, a calatorL voiajor m. cAlator. vole f. 1. vointa : cu voie, Wei voie; 2. dorinta, placere: ii implineste orice voie; 3. permiaiune: a da voie, a cere voie; 4. dispozitiune: voie bund, vote rea. [Slay. voat, vointa]. voievod m. 1. Domn, od. titlu oficial al principelui domnitor in Wile romAne:

[Lat. vOLVERE :

V. holba).

volburfi f. I. partea rdului unde apa

fierbe, ochiu d apd; 2. vartej puternic de vdnt; 3. planar cu tulpina volubila pi cu florde odorante, albe sau roze, creste prin ardturi i pe lang5 drumurl (Convolvulus arvensis). [Lat. *vOLVULA1 .

volburos a. care se invArteste cu fuvalurile pripite volburoase OD. volgamera 1. planed de ornament,

imparafi, crai, voievozi, cdpitanii osti- originara din Azia, cultrvatA prin case si

lor, mai marii oraselor CR. sa vazd florkii pentru florile sale frumoase si p15de's mai tare decdt un voievod AL.; cut mirositoare (Volgameria fragrans): 2. fig. primipe : parea un tandr voie- volgamere de nisip BK. vod cu par de aur moale EM. : 3. Sfintii

volintir m. 1. voluntar, in special in-

Volevozi, nume dat arhanghelilor Mihail rolat in armata greaca a lui Ipsilante din Gavril, sArbatoare ce cade in ziva de timpul Zaverei: tocmai din vremea vo8 Noemvrie; 4. capetenie peste mai multe lintirilor AL. ; 2. om crud, barbar : vai sAlase de tigani. [Slay. VOIEVODA, capetenia ostiril (din vol. oaste, l vomrx, a conduce)]

de mine, c'eista e volintir vOLON

AL. [Rus.

voluntarl.

volintirie f. ostirea nedisdplinata a voievodat n. principat: in secolul al XIII-lea fiinfau voievodate romdne la volintirilor: trimite-1 la volintirie pe malul Dundrii AL. dreapta fi la stdnga Oltului. voinic a. i m. 1. viteaz: Paunasul volitiune f. actul prin care vointa decodrilor, voinicu voinicilor POP. 2. tare, terming pe cineva la ceva. robust. [Vechiu-rom. voinic, ostean (,ee volna (de-a) adv. V. deavolna. volnic a. I. liber : volnicci ca pasdrea voinic va iesi la rlsboiu si se va lovi cu alt voinic abl va birui... , Pravila dela vdzduhului BILe.; 2. permis: ad nu fie Govora) =slay. volNuth, soldat (evolutiune volnic a lua bani. [Tras din slay. voLtri*,

de sena analoaga sinommelor deliu levent)].

ai

spontan, voluntar]. II adv. de build voie:

sa primeascd volnic i bucuros aceasta

voinici v, a face vitejii: cat in fard sarcina OD.

au voinicit POP.

voinicicfi I. Bot. usturoita.

volnicie f. 1. voie libera; 2. autoriza. tie: .5 tia sa faca pitace, volnicii Fa..

voinicie f. 1. bravura' ; 2. for* vigoare. voloc n. Mold. plasa (mai mica ca vointa 1. I. puterea sufletului min care navodul). [Rug. voLoet (din voLotm, a se voieste; 2 act al vointei, ordin : a re- tad)].

zista voinfei cuiva; 3. tank sufleteasca, volts f. 1. miscare In cerc a cailor ardoare in ceeace intreprinde : acest om intr'un manej; 2. in scriml : miscare sore are multd voinfa [Derivat din void]. a para loviturile; 3. fig schimbare cornvolos a. cu voie bunk bine dispus. pieta i subita : a tace voile politice. voiosie f. dispozitiune buna, veselie, voltaic a. se zice de pile cea invenvoltor m. cel ce voieste : voitor de bine. tata de Volta. volan n. 1. garnitura in partea de jos voltijor m soldat din infanferia wart, a rochii; 2. un fel de joc In care o min- intrebuintat ca tiralior (= fr. voltigeur). gisoarA parnisitI cu pene s'arunca In aer volubil a. I. care se invArteste lesne; cu o racheta: s'apuca de jucat volanu 2. fig, care vorbeste repede.

AL.; 3. la o masina, vehicul = arra

volubilitate f. I. usurintil de a se cerc: volubilitatea roatelor

(=.-- fr. volant).

misca In

de hartle.

vorbi prea lute,

volant n. foaie volanta, foale izolata unei masini; 2. fig. cleprindere de a

www.dacoromanica.ro

- 702 -

vol

vot

volum

n. 1. carte legata sau brosata ; vorbeste; 3. a manifesta ideile prin vorbe tau sernne: rnufii vorbesc cu degetele; 4. a se exprima: vorbeste frumos; 5. a se intretine: a vorbi despre literatura; 6. a se exprima Inteo limba : a vorbi multe volume: opera voluminoasa; 2. englezeste; 7. a se intelege cu cineva : care ocupa mult spatiu: corp voluminos ; ea se vorbi cu tint ad rnai facer o in3. care are mult volum pachet volu- cercare PANN.

2. intinderea sau grosimea unui obiect ; 3. spatiu ocupat de un corp. abstractiune Wand de massa sa. voluminos a. 1. care coprinde mai

minas.

voluntar

vorbire f.

1. actiunea de a vorbi ai

rezuhatul ei; 2. cuvant pdrfile vorbirii; act voluntar. U m. cel ce s'a Inrolat de 3. mod de a exprima. buna vole in armata: batalion de vovorbitor a. *i m. care vorbeste. luntari. vornic m. od. 1. guvernatorul sau voluntariat n. seryiciu de voluntar, judecatorul Moldovei inferioare supeIn special angajament militar contractat rioare: Vornic de Tara de sus, Vornic a. care se face de burnà voie

In anumite conditiuni.

voluptate 1.

1. phicerea

de Tara de jos; 2. (de poarth) pl. che simturilor; gatori, In numar de 12, cart sedeau In

2. fig. satisfactiune dulce, plâcere sufle- poarta palatului l judecau procesele mateasca: sufletul cu voluptate 'n extaz runte ; 3. (la Botosani), judectitor urban, addnc pluteste AL. numit i parcalab; 4. ministru de interne voluptos a. §i m. 1. care cauta vo- ai mai tarziu rang de boierie: Mare Vor-

luptate; 2. care inspira voluptate. volvuri f. V. volburil ; fig. nu

duce 'n volvura peirii AL.

nic; 5. primer de sat: sci se mcirite cu ne vornicul satului AL.; 6. vornicel. [Ve-

chiu-rom dvornic = slay. DVORINIIA mai marele Curtii (din ovorta, curte, palat)]. arbore din India, vomitiv energic. vornicel m. pl. ostasi de sub comanda vomith v. Med. a varsa, a scoate cu marelui Vornic, sfortare din gura materiile continute In vornicel m. (la tara) cel ce pofteste

vomic a. nuca vomica, fructul unui

stomac.

vomitiv a. si

n.

remediu care (ace

sa

oaspetii la nunti rel EH.

vornicel e un grie-

vomiteze: vomitivele cele rnai intrebu- vornicte f. 1. demnitate de Vornic; infate aunt ipecacuana emeticul. 2. jurisdictiunea sa ; 3. ministerul de invopsea f. V. vitpsea. terne ; 4. primarie de sat : de doudzeci vorace a. care inghite cu lacomie. de ani de celnd port vornicia in PipiC

voracitate 1. 1. Ificomie la mancare; rig CR. 2. fig. lacomie Infocata. voroavii f. Mold. Tr. vorbi. yevorbä f. I. una sau mai multe silabe chiu-rom. voroava. convorbire la (.dupl reunite care reprezenta o idee: propozi- voroava ce au avut Serban-Vocla cu fiunea se cornpune din vorbe; vorbit Cantemir-Vode, Neculcea), ce pare de cu vorbit, traducere literala ; 2. ceeace se aceeas origina cu vorba (printeun interspune ori se aerie pe scurt cuiva: am mediar rusesc)]. sd-fi spuiu o vorba ; 3. convorbire avu- voronic m. planta aromatica din fam. sese o lunga vorba cu. Mofoc Nam ; labiatelor cu propriethti amare l vermivorbir sir fie orice ai spune: 4. zisa, fuge (Marrubium). [Origins necunos-

spuifi vorba Aluia, proverb ; 5. pl. moftur : cutal. fapte, nu vorbe. [Vechiu-rorn. dvorba, vorovi y, Mold. Tr. a vorbi: spune, curte domneasca si adunare la sfat (cdin Tr:Andra ce gandesti, cdnd cu mine a stanga Domnului boierii muntenesti ti- vorovesti? POP. [V. voroava]. neau dvorba, Miron Costin) = slay. IWO' voscreasnii f. Invierea Domnului (In alaA. Curte, de unde formele reduse Munt.

vorbd si Mold. horba (cnorodul ce sti In

horba*, Dosolteiu), cu sensul de adu-

nare si de vorbire, notiuni inrudite si a-

cantecele de

stea): unsprezece 'a vos-

cresnele PANN. [Slay. yOSICROSENTIA.

vostru (al) pr. ce tine de voi.

[Lat.

k m. pl. ai votttri, parintii vosnaloage sinonimelor cuvdnt, taifas etc. tri, compatriotii vostri, amicii vostri. (v. voroava)]. vostinii f. V. boOnii. [Slay. vogruct, vorbaret a. I. care vorbeste mutt ; fagure de miere (serb.: ce ramane din 2. fig. elocvent: numai ochiul e vorba- fagure), de unde at Mold. hastinii].

ref, iar limba lui e rnuta En. II m. vorba lungs, flecar.

VESTRUM].

vot n. sufragiu dat.

votit v. 1. a-ei da votul la o alegere,

vorbi v. 1. a articula vorbe: copilasul la o deliberatiunei 2. a decide prin voincepe a vorbi; 2. se zice de pasarile tare: a vota un proiect de lege. cafi imiteaz

limba omului: papogalul

votant m. cel ce voteavi.

www.dacoromanica.ro

vul

703 --

Vot

votare L 1. actiunea de a vota ; 2. vviivui v. Mold, a face vrav : a vradecizmne luatA pe calea votului : vota- vui bani. rea unei legi. vre, particulA, exprimA ceva nedetervotiv a. tablou votiv, oferit spre a Im- minat sau o aproximatiune numericA orl plini o promislune solemna : te ai izolat temporalA : vr'o data, vr'o sin& vreun. aicea ca un tablou votiv

AL.

vozglas n. antifon. [Slay. VC:QUM-ASCI].

yen (macedo-mm. var)=- Mt. WIL(15)]. vreit v. V. vol. [Lat. *I/OLERE = VIELLE].

vrabie f. 1. pasAricA cu penele cenusii vreasc n. pl. crAci uscate : vreascuri care stria granele (Fringilla domestica): de aprins foetal. [Slay. HRASIt, ramuri]. vrabia ciripeate; 2. pl. de a vribii, joc vrednic a. 1. demn : vrednic de laudd ; de copii In care jucAtorii, asezati ici co- 2. capabil . nu e vrednic sa plcheasca; lea, Isi Intreschimbia locurile. [Slay. vaABA]. 3. harnic : albino vrednicci. [Slovean

vraciu m. pop. doftor : s'aducempe VRIEDNIK, om demn, onest]. vrej n. cotor de planta : ti-ai intors toff vracii sd-ti dea leacul Isp. [Slay. 1,12A6, medic (serb.: vrtjitor, v. vrajd vrejul ca dovleacul Roar. [Origina ne-

i medicina find inseparabile In cunoscuti]. trecut (si azi Inca la (arA): boalele, ce se vreme f. 1. timp : toate sunt la vrecred produse de duhuri rde, sunt alun- mea lor ; vremea d'apoi, sfArsitul lumii; gate cu anumire iormule, cu descAntece, 2. anotimp vrerne de iarnd; 3. starea mai mult soptite deck rostite (v. farmec atmosferei : vreme frumoasd, uritd ; de aiacd)]. vreme, de clamineatA, de thnpuriu. [Slay. vraf n. I. gramada de grail strAns la valartil. V. devremece. par; 2. massA contuzA : un vraf de Mrvremelnie a. temporar. [Slav, vide-

magia

tii. [Slay. Inures, vAnturarea granelor, mor- }melee]. man]. vremui v. a se strica vremea :

vridui v. a face vraf, a gramadi.

vraiste adv. desc his peste tot : casele

vre

mea vrernueate, floarea se pdrleate AL. vrere 1. I. vointa : cu vrerea lui D-zeu

erau ddrdpanate, ui, ferestre vraiate ISM ; 2. dorintA in plin sa-ti meargd b.. [Origina necunoscutfl. vrerile tale I AL. [V. vrea].

vrafil f. farmec, descAntec: vraja de vreun pron. oarecare. [Lat. VE1:11Nusl. ursita. [Slay. VRAJA, magic (din vaincArr, vrotilich f. planta de leac, bunA pena mormai); v. vraciul. tru durere de inimA (Circaea). [Origin/a vrajba f. desbinare : vrajba dintre necunoscua noi sd piard CR. [Slay. WIAJIRA, inimivrut a. voit. I n. pl. vrute i nevrute, citie].

vrajl v. I. a face vrAji, a fermeca ; 2.

vorbe sect.

vuet n. sgomot surd: in vuetul de

fig. a evoca : in present vrdjeote urn- vantori auzit-am al lui mers Eit

bre dintr'al secolelor plan EM. vui v. a face vuet, a rásuna stud : vavrajit a. fermecat, magic. lea, muntele vueate AL. [Onomatopeel. vrajitoare f. 1. baba ce superstitiu- vulean m. 1. munte cu o deschizAnea o credea in legaturA cu necuratul turf' (crater) in vArf pe unde ies gazuri, spre a face rAu oamenilor : vrcijitoarele cenusà, pietre i materii in fuziune (lava): ar avea puterea a inchiega apele, a Vezuviul ai Etna sunt vulcani ; 2. fig.

lega ploile, a ghici viitorul al a yin- imaginatiune vie, arzAtoare, impetuoash ; deca de boale; 2. Bot. vrotilicA.

3. pericol amenintAtor dar ascuns. vuleanie a. 1. ce tine de vulcani : tevrajma f. vrajbA (Isp.). [VariantA fo- ren vulcanic ; 2. fig. foarte ardent : imaneticA paralelA cu vrajbd]. ginatiune vulcanica. vrajmas a. 0 m. du0nan, ostil. [Tras vulg n. poporul de jos : gloatA, plebe, vulgar a. I. comun, primit in genere; din vrajmd]. vrajmasese a. duvrilinesc. 2. trivial, josnic : om vulgar; 3. ce tine vritjmiiss v. a atenta la : soful care de vulg: vorba-i trezia furia vulgara En. a vrajmdait viecrfa celuitolt. vulgaritate f. defectul celor vulgare,

vrajitor m. fermeator.

vriijmasie f. dusmanie.

banalitate.

vrani f. 1. gaura ce se aflA de amAnvulgariza v. 1. a pune la nivelul tudouà partile In vasele infundate l prin turor inteligentelor : a vulgariza atiinta; care se introduce lichidul ; 2. urdini*. 2. a raspandi uzul: a vulgariza instruc[Bulg. vaAr4X, dop (de unde, romAnelte, tiunea. gaura de dop)]. vulgarizator in. cel ce are talent de vrAsta f. Mold. I. vArstA ; 2. dungA, a vulgariza. vulnerabil a. care poate fi rAnit, fAsie : o vrifistd de norL [V. vdrsta vulnerar a. se zice de remediile provrav n. Mold. V vraf.

www.dacoromanica.ro

vul

zab

-- 704 -1

prii a vindeca rfinile (ca patlagina, po- ternicil dintre pashrile rApitoare (Aquila): ochi de vultur, ageri i pAtrunzatori; 2. vulpe f. 1. flash' din genul cainelui cu nume de decoratiune: alb (rus l sarb), coada lunga i stufoasA ; 2. blana anima- negru 1 ros (prusian); 3. fig. cm supelului : contes de vulpe AL.: 3. fig. fiintA rior, erou : un vultur de a Lehiei AL. vicleand (vulpea find consideratA ca fi- [Lat. VULVA. vulturesc a. de vultur aripi vulturm] vicleniei); 4. (vulpigoarA), varietate de struguri (cari plac mult vulpii). [Lat. resti AL. II vultureste adv, repede ca vulturul : ochii vultureste if alerga. VULPES]. vulpe(ne)sc a. 1. ce tine de vulpe: vulvoare 1. 1. fiacArA agitata : o babd 2. fig. peifid: ochi vulpesti. tot rdscolea vulvoarele Bor. ; 2 fig. vulpoiu rn. vulpe bAtrand. lucire : luna, mai ddnd o vulvoare, s'avultan m. 1. (poetic) vultur: vultani scunde intr'un nor BoL. [V. vclvoare]. cu mandre pene AL.; 2. fig. erou: vul- vulvoiat a. sbarlit : cu perii vulvatanii din Rdsboieni At.. [Abstras din iali SOL. vulturt vurta f. V. Mold. hurta: cu dramul, vultoare f. 1. locul unde se invasteste cu vurta AL. apa : sioiul if dd in vultoare Ise.; 2. vulvoiu adv. V. viilvoiu: coada sta adanciturA ce face apa din jos de moarA : vulvoiu Bor.. s'a oprit la o vultoare la marginea vutch f. rachiu zaharisit rusesc. [Rus.

jarnila)

unui sat PANN. [Lat. *VOL-EOM (din VOI: 'VODKA (din VODA, a pa)]. NOIRE) ; V. volburd]. vuvui v. a rAsuna surd : vdritul, balta vultur m. 1. cea mai mare 0 mai pu- vuvue. [Ono ma topee].

XY W m. liters ce figureazA In nume proprii 0 in vorbe de origina germanict. walon a. originar din provinciile meridionale ale Belgiei. II m. locuitor din acea taut warant n. recepisA datA celui ce depune mArfuri intr'un dock sau In magazine publice: warantul se poate negofia

gureaza initial numai In cateva vorbe nume proprii strAine ; 2. cifrA romanA in

valoare de 10; 3. semn algebric pentru cantitatea necunoscutd : razele X. V. razfi.

xenoman a. si m. care iubeste prea

mult pe strAini

i

lucrurile strAine.

xenomanie f. pasiune pentru

cele

strAine: biciuind xenomania Napa. prin andosare. xilofon n. instrument de muzicA cornwaterproof n. manta impermeabilA pus din bucAti de lemn (de diferite di(CAR.). [Englez.: lit, care rezistA ploiij. mensiuni si de esen(e diferite) pe cari se watman ro. conducator de automobile, bate cu un ciocanel. locomotive ori tramvaie electrice. xilograf m. gravor In lemn. whisky n. rachiu de orz. xilografic a, ce tine de xilografie. whist n. joc engkzesc in cArti Intre 4 xilografie f. arta de a sApa In lemn. persoane.

Y in. a 24-a literA a alfabetului, figureazA

X m. 1. a 23-a literA a alfabetului, fi- numai in cateva nume proprii engleze.

zfibavit 1. 1. Intarziere: a plecat fard Z tn. a 25-a i ultima lite/1 a alfabetului. za f. I. ochiu de lant; 2. pl. zale, cA- zdbavi i; 2. amuzare : te-ai deprins a masa de sarmi cu piaci de metal: ostasi socoti amorul 0 zeibavd NEOE. [Slay. cu zale si cu platose de tier AL.; fig. ZABAV] , dificultate (rus.: petrecere)]. Cu o zale argintie se 'mbraccl mdndra zlibavnic a. care lucreazA incet, grelard AL. [Lat. vulg. zABA, platosA: pl. oiu: &fit rnai zdbavnici in agerimea zale (cf. bale) e luat uneori ca singular]. duhului OD. [Tras din zdbavd]. zabet m. od. guvernator: o sd te ziabalit f. 1. partea fraului ce se pune In gura calului; 2. Mold. ranA (la gura dau pe mdna zabetului Fn. [Turc. Lecalului si la om): zdbale la gurd. [ing. an', administrator, guvernator]. ZABOLA]. zabic n. (Oltenia) mancare din mAxabiAlos a. Mold. om urit I murdar. laiu prAjit in unturA i copt in test. [0zabialufa f. lantisor la frau prins sub rigina necunoscuta]. ftkiIe calului. zfiblitu n. 1. tol de canepa de van-

www.dacoromanica.ro

- 705 -

zhb

esti

turat grane: intinde zdblaiele i bate-le in zadar. [Slay. ZA DARCI, In darl. II a cu maiele POP. ; 2. cerga de cal : un zd- fig. desert : cercarea le-i zadard AL. bldu vdrgat On. [Origina necunoscuta]. n. golul : s'alungi zadarul AL. zfibovi v. a ramanea undeva, a intarzhdari v. 1. a intarata, a atata : anizia: care tot mereu vorbeste, el treaba malul zdadrit de haita On.; 2. a tazdboveste PANN. [V echiu-rom. zdbdvi china : te invdt eu a zdddri fetele AL. = slay. ZABAVITI, a Impiedeca].

zabovitor a. care zaboveste. zabrac n. tam. sapuneala : va intdmpina on zabrac bun hp. [Origina necunoscuta].

[Origina necunoscutal.

zadarnic a. si adv. In zadar. zhdarnic v. a tace fiuzoriu, a dejuca. zfidfirnicie f. desertaciune. zadie I. Mold. Tr. fota dinapoi.

[Cf.

zabran n. (Banat) pidurice rail. [Serb. slay. ZADITI, a pune pe sine (o haina)]. zhduf n. caldura nabusitoare : e mare ZABRAN, padurice oprita]. zabranic n. crep: o marama de zdduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slay. 7.A.-

zeibranic negru OD. [Bulg.

ZABRADNIE,

testemel].

zábreh (zebrea) 1.1. drug de grilaj; 2.

pl. grilaj. [Slay. ZABRALO, aparator de zid:

nunal.

zhgan m. uliu de starvuri (Milvus).

[Turc. ZAGAN, lllitl].

zägaz n. 1. cla dire pentru a opri a.

forma zdbrea e abstrasa din pl. zdbrelel. pele In loc ; 2. fig. stavila. [Serb. ZAOAT, zhbun n. 1. od., 1 Mita lunga fara stavila; forma zagaz e analogica (absmaneci inchisA pe dinapoi (purtati inainte trasa din pl. zclgaze) In loc de zagad]. de boieri $ i de cocoane): un zdbun de zagneatä f. Mold. 1. foc de uscaturi sandal de Venetia cu fele OD. ; 2. azi, la gura cuptorului ; 2. fig. Indemn : a da haini de iarni, usoarA i calduroasti din cuiva zdgnete C. [V. segneta]. bumbac (purtati de (iranii campeni 7] zfilfai v. Mold, a turbura, a nelinisti:

tarance): cu zdbune dalbe de bumbac boii nu ma zdluiesc, orn ca mine nu POP. [Turc. ZYBUN, camizoll.

gasesC POP. [Slay. zArn, a ratici].

CR. [Forma paralela cu zacere1.

si din sfecle. [Lat. SACCHARUH],

zitchrnant n. pozitiunea masselor mlzithhit a. Mold. dezordonat : lucruri nerale In pimant: zdcdmant petrolifer. zdhdite prin cele polifi CR. [Traducere dupa fr. gisement]. zahär n. substanta albi, friabila, dulce zheare f. boala; cazand in zdcare la gust, ce se scoate din trestia de zahar

zhcas a. si m. vindicativ: era piz-

mdtaret bolnav].

i zdcas la ininld

Ise. [Lit.

zfichsealti 1. zacisie: nu mi-a mai

zahhr n. Mold. zahar: o bucatd de zahareh f. V. zaherea.

zahar AL.

zaharick 1. cofetura, bomboana. [For-

ramas la ininiâ nicio zdcdseala ISP. matiune analogica din zahdr]. zhcfisie I. animozitate, ma: se hrd- zaharinfi f. preparat organic cunosneste cu o adancei zaccisie OD. cut In chimie sub numele de Sulfimida zfichtoare f. 1. cadi mare; 2. piatra Benzoica: e un preparat de 300 ofi mai statitoare a morii.

dulce deck zaharul, cu care adesea e In-

zhchtor a. care zace: floare zacd- locuit. toare. zaharisi v. 1. a pune zahir In; 2. a

zliceh v. 1. a sta cu corpul intins (in fierbe In zahar (fructe). pat sau pe pimant): aici zace, formula zaharnith I. vas In care se pune zahir. cu care se !peep epitafele: 2. a fi bolnav: zaherea f. 1. od. proviziune (de pni. zace de friguri, turma zace de rea mayan i toamna): jicnita cu toatd zagdlbeazd GR. AL. [Lat. JACERB]. hereaua OD. ; 2. od., trimiterea obligazficealä f. pericopa evanghelica [Slav.]. torte a unei proviziuni de grane la Conszhcere f. actiunea de a zacea si re- tantinopole strange zaherea de prin zultatul ei : board. satele vecine GHICA ; 3. azt, In Mold.,

zacherlinä f. 1. praf pentru starpi- tain pentru vita: zahereaua este de po-

rea insectelor; 2. fig. satirii nimicitoare. pusoiu de cafe patru dimerlit pe zi.

zacusch f. Mold. gustare: ai pi:Mat [Tune. valuta, proviant].

zacuscd tate:mi.? AL. [Rus. zAanszA (din zAzusin, a gusta)].

zaicut n. fapta de a zace.

zaif a. indispus: te-a cauta cdnd ai zaifet n. V. ziaiet: la nunfi ce de

fi zait AL. [Tune. z.Aw. slab, infirm].

mufti f. frumos arbore din familia co- mai zaifeturil AL. niferelor, c-u conuri mici, ovaloblonge zaillac n. indispozitiune: sunt ferit fin catifelate de coloare verde (Larix de zaifldc AL. [Tun. ZAIFLYK, infirmitate]. sibirica). [Lat. *DAEDA = TAMA]. minis I. Tr. Zoo!. gait& Origina pe-

zadar (in) adv. fail folos toate sunt cunoscuta]. L Saineanu. Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

45

Cal

zp

706

zale f. pl. V. za. zAnat n. (Banat) 1. obiceiu: tot satu zalhanit f. abatoriu: zalhanaua curtii cu zdnatu ; 2. mestesug: dd-ti copilul

domnesti OD. [Turc. ZAttiANA. lit. casa la zeinat. [Serb. ZANAO. jupuitorului (de vite)]. zAnatic a. V. zinatic,

zalog n. I. arnanet: a pune zdlog;

2. ostatic; 3. fig. gaj: zalog de inctintdtoare ruidejdi OD. [Slay. ZALOGell.

zang f int. imita sunetul metalului. zangani V. a scoate un sunet metalic. a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang t]

zingfinit n. sgomot ce fac armele Vi zidlogi v. a pune zalog, a amaneta. zillud a. si m. Mold. nerod, nauc. alte corptni sonore intreciocnindu;se. zanganitura f. zanganit prelung. [Cf. ceh ZALUDNY, inselatod.. zanoaga I. pl. mai multe vai adanci zamfi f. Mold. V. zeama. zAmberee n. resort de ceasornic. [Tine. dispuse In jurul piscurilor muntoase: zdUMBERTO.

zAmbi v.

a

zOnfr, dinte: lit,

noagele Retezatului cele pline de zdsurade. [Tras din slay. padd perpetud. [Slay. ZABOal]. zApAcealä f. confuziune. (ca

a scrasni din dinti

cainele); v. zelmbre].

zAmbet f. suras.

zApAci V. 1. a Incurca rim; 2. a pierde

capul. [Cf. pol. ZAPODZIAC, a rataci].

zambili f. 1. planed din fam. liliace- zApAcit a. si m. turburat, foatte neelor (Hyacinthus orientali.$); 2. floarea dument. zalpadA f. apa inghetata ce cade din ei frumoasa l placut mirositoare. nori ca niste fulgi albi i usori. [Slay. zambul = turc. zunsOL]. zAmbire f. auras. ZAPADI5, cadere (lit. ce cade din cer)j. zAmbitor a. care zambeste. zApAi v. Mold, a Ultra. [Onomatopee: zambol n. V. zimbil: descarca la zapa! zapan.

zApiirste m. copilul cel din urtna 1. umfilitura ginginor nascut. [Cf. prdsleal. la cai (care li impiedica a manca): fig. zfipiluc a. st in. zápacit: se uitd in zamboale POP.

zAmbre I.

pl.

a face zambre, a dori cu ardoare un toate pdrfile ca un zapcluc hp. [Cornnevestele cele tinere bac zdmbre si zapcii f. V. zatca.

lucru (adesea fara a-I putea dobandi): promis Intre zdpdcit si rtduc]. trag acasd CR. [Slay. zemaa, dinte].

zapceil I. executte politieneasca: sunt

zambul n. V. zambila. .satul de biruri grele .., de ciocoi, de zamfir n, pop. safir : palat de zamtir zapcele... AL. [V. zdpcil.

Ise. [Or. mod.].

zApei v. od. a executa pe cale admi-

zAmisli v. 1. a concepe: vei zdrnisli in mintece i vei naste tin (stilbiblic); 2. tig, a caste: vremea inchisd zdmisleste visuri spdimeintoase lap. [Slay. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea ; dela abstract la concret, procedare me-

nistrant* a asupri cu did (vorbind de

cidel.

rele.... pand clupd trecerea alaiului

zapcii): sd nu ne mai zdpceascd MGR. [Tras din zapciu]. zapcie f. od. subprefectura unei p6031. zapcilAc n. 1. functiunea de zapciu: en zapcildc, o vdtdsie de plain GIBCA ; taforica foarte Tara (cf. fevers concepe)]. 2. executiune administrativit: eine v'u zAmislire f. 1. actiunea de a zamisli; scdpat de zapcildc, de bir, de /lava2. Zdmislirea sgintului loan, sarbil- lele? (awe). [Derivat din zapciu]. zapciu m. od. 1. subprefectul unei toare ce cade pe ziva de 23 Septemvrie. zelmori v. Mold. a &Ai de azi pe plasi (In opozitiune cu vcitaf): la ispravmaine. a se hrani prost: se zdmoria nic i zapciu geaba mere si gcaba ea serrnana cum putea CR. [Vechiu- viu POP. ; 2. agent executiv: vase zapcii Mold. ziimori, a mortifica (cat posturi pentru frnpliniri de bani Fa.. ; 3, In spefungi i sece 90 zinnoria corpul). Ar- cial, sergent de stradi: la toate rdspdnItiva romaneasca) 22 slay. ZATIORITI, a u- fiile cdte en zapciu al agiei opria Ca-

zimos a. Mold. zemos. I m. pepene

galben.

/41301t.

[Turc. ZABS6Y, administrator].

zApis n. act de cumparare sau de yin-

zamparagiu m. trengar: o adundturd de zamparagii din toatd lumea

zare (intre rizesi). [Slay. ZAPIS11, Inserts].

CR. [Tras din turc. ZAMPARA, craidon, lit.

NINA,

zaplan a. si m. lungan. [Cf slay. PLAmunte : lit. (sdravin ca un) muntean].

zapfaz n. Mold. uluci: aceiasi pomi zamparalAc n. desfranare: per/ din crengi intind peste zaplaz En. [Rut. pricina zamporaldcurilor si a ticdlo- ZAPLAZ]. zApodie I. vale sau teren trate doui siilor POP. [Turc. ZAMPARALZO. care alearga dupa femei].

zilmurcA f. Mold. zeama proasta. zanA f. V. zinA.

dealtni (termen de hotirnicie). [Tras din slay. uponii, ascunzatoare].

www.dacoromanica.ro

zAp

Zav

707

zApor n. Tr. topirea ghietii Bing. zA-

zarpalatic a. si m. zApAcit. [OriginA

1,012, pohoita

necunoscuta].

sise in greidina lui CR. [Slay. ZABc4ITI]. zapt n. 1. od. confiscare, sechestru :

zarzfir m. I. cais cu miezul amar (Prunus armeniaca); 2. Tr. corcodus

Mire. zwarj. zApue n. zficluf. [Tras din zcipusil.

(din turc =DAM lit. prunA galbenA)]. zarzArii f. 1. poama zarzArului; 2. Tr.

ZAPUHATSIA, a pierde rAsuflarea].

[Turc. ZARZAVATDJY].

zimreali f. oprirea udului (la cai). zarvA f. larrnA, tumult. [Originii ne. cunoscutli]. [Din zdpri = slay. ZAPRIETI, a incuia]. zipsi v. Mold, a surprinde : ma zdpzArvui v. a face zarvA. s'o fac zapt OD.; 2. azi, in Oltenia, jaf. (Prunus cerasijera). [Gr. mod. ZARZALON

corcodusà. zApusealit f. cAldura nlibusitoare. zarzavagiu m. precupet de legume. zipusi v. a nabusi de cAldurA. [RM.

zar m. cub de joc: jocul in zari.

[Turc. zArd.

zar n. Tr. broascA la usi. [Ung. zfir n. V. zer.

&Cul.

zarzavat n. pl. legume: vezi de zar,

zavaturile dela bucdtdrie Ise. [Trim LuzZANUT, lit. verdeturil.

Zarzavela m. jam. necuratul: afu-

zarà f. lapte acru ce s'alege din lap- risi-te-ar Zarzavela! AL. [Macedo-rom.

tele batut. [Tras din zed.

Zarzavuli: origina necunoscuth]. zasc n. lemne pe care s'aseazA butile zaraf m. 1. bancher (azi mai mult iro- cu vin. [OriginA necunoscuta

zarii f. zare: o zard de foc Ise.

zAstimp n. rAstimp: in scurte zdsnic): zarafii armeni si ovrei ndpadesc pe cel ciizut Grucn; 2. cel ce schimba timpuri cdnd soarele declind AL. [Slay. bani (in pia(a). [Turc. SARAF].

zArlifie f. localul zarafului.

zarafir n. fir de aur: la cuvinte a-

propiatd sen zarafir imbrdcatd POP. [lum ZER. aur (cf, basfir)].

*ZASTOP6 (cf. rdstimp)].

zat n. cules, compozitiune tipograficti. [Islemt. SATZ].

zat n. drojdie de uleiu. [Nem[. (Bones). SATZ].

zatei f. Tr. (si Oltenia) intinzAtorul pAnzei tesute. [Origina necunoscuta zare 1. 1. lumina' slabA : o zare de zAticnealA I. deranj(ament). foc; 2. coama dealului unde se margizAticni a. a (se) deranja : nu vd zdzaraflAc n. schimb de bani, agiotaj.

[Turc. SARAFLYKI.

neste cu orizontul ; 3. orizont cdt e zare ticnifi din gustare OD. 031.11g. ZATRON.51,

de zdrit infra Nord si Rdsdrit AL [Slay.

zatou n. ingrAdire de tinut pestele in

zaelA, strAlucire].

timpul iernii. [Rus. ZATON1.1., locul inundat

necunoscutA].

zcivada se mai numeste si perdea.

zfirl v. 1. a incepe a vedea : Ii zdresc; de revársarea unui raul. 2. a se vedea slab: abia se zdreste. [V. zalu I int. spre a intAri zisa cuiva (in zarel formula de jurimant : zdu, pe legea mea! zarf n. suport din filigran la o ceascA zic zâul asa sA-mi ajute Dumnezeu I [Lit, doi arnauji aduc cafele in jelegene Dumnezeulel sensul arhaic al vorbei (v. cu zarjuri AL. [Turc. ZARFI. zeu)]. zarghit a. Mold. ticnit (Cs.). [Origina zivadA f. adApost de iarnA pentru vite: zarif a. Mold. nostim, elegant: an banc [Rus. ZAVIESA, perdea: forma zdvadd e ' de cele mai zarife Neon. [Turc. ZARIF]. abstrasa din pl. zdvezil. ziriste I. zare: in zdristea largd. zAvaz n. hainA femeiascA: zavaz de vim& f. plantà veninoasti cu boabe taftd cu fete OD. [OriginA necunoscutiii. negre (Solarium nigrurn). [Slav, zriNo]. ziveazdal f. cortind: stau atdrnate zarnacadeh f. Mold. floare de narcis : zdvezde ori perdele OD. [Slay. zAvissA, imbobocitii ca o zarnacadea AL. ['rum. perdea]. zseci zAnk, narcis, lit. potir de aud. ziveazdA I. stea pe sfAntul potir: Un zArni v. a se pipernici vorbind de plante. potir de argint cu zaveazda. [Slay. pd. [A se Innegri ca boabele zArnei]. EZDA, steal, zArnoaici f. vrAjitoare: unde s'adun zavelci (zevelc5) f. iota dubM (in 01zdrnoaicele i s'adap leoaicele POP. tenia). [Tras din slay. zAvrn, a inlasuraj. [Dela zdrnd, planta veninoasi cu apficaZavera 1. 1. revolutiunea greceasca din tiuni medicale si magice]. Principate, sub conducerea lui Al. Iasizarph I. brocat si hainA de brocat lante, izbucnità la 1821 cu scopul de a fie mojicul in zarpale de aur, nu este libera Grecia de sub jugul otoman : pe decal un taur Ream. [Vechiu-rom. zarba, acest deal am fugit in vremea Zavezerbaf = turc. ZERBAF, stoM tesutA cu aur rei CR.; 2. fig. revolutiune In genera : (din Z/?it, aur, si RAPTI, (esta)].

strigd si prin somn cd a venit zavera

www.dacoromanica.ro

zav

708

AL. [Slay. ZA VIERA, pentru credintal V. Eterie.

zavergisi v. a se revolta: nu vrea

sit zicd cd ,m'em zavergisit AL. [Derivatiune analogica din Zaverd].

zavergiu m. 1. ostas din armata lui

Ipsilante: locuitorn fugiau in toate parfile dinaintea zavergiilor i pandurilor 2. rebel; 3. fig. cata-cearta, galcevitor. [Formatiune analogica din Zaverd]. OHICA ;

zavistie I. invidie: boiera umblau

Ze 11111

zeciuealfi f. dijmii. zeciui v. a lua zeciueali. zee I. zeiti : frumoasa zee Flora si-a mirdsit culcusu-i AL. zefir rn. 1. \rant de apus; 2. ofice vant dulce i plficut : ze firit ce adie clinturi dulci ca Ufl fior Eu. zefir ii. un fel de atica. zeflemeh I. bataie de joc banal& ironic usoara : Pe tofi ii lua as zef lemea Ise. [Turc. ZEVKLENME, batjocura].

zeflemisi v. a lua In zeflemea, a lua insufld zavis- peste picior. [Formatiune analogical. zeflemist m. moftangiu. zavistnic a. invidios (CAn.). [Slay. ZA, zefliu a. vesel. [Turc. zsysul. VISTINIK6]. zeghe I. haina din dimie alba: zezavistui V. a invidia. ghea e haina muntenilor din stdnga zitvoadai f. atarnatoare in care cioba- Oltului. [Vechiu-rom. zechie =lat. SETULA, nii pun ob:elele i celelalte haine spre a par aspru (medieval secce, zeghe)]. le svanta, [Cf. slay. ZAVADITI, a legal. zeghioiu n. mintean (in Prahova). zhvod m. came de macelar: s'au a- zeith f. 1. divinitate pagana de sex runcat pe mine ca doi zavozi AL. [Tras femenin ; 2. femeie foarte frumoasa. cu zavistii OD. [Slay. zAvisnlal.

zavistios a. invidios tiosu-i necaz OD.

din slay. zAvonin, a conduce: zavodul inzeitate f. divinitate mitologica. so(e.te vitele]. zel n. ravna, sarguinta pentru succesul zfivod n. total de o suta de chiaguri unui lucru.

(termen de pescarie): la o colibd de zelar n. zale : cu zelar, cu buzdupescar sunt cdte cloud sau tre:. zd- gan POP. [V. za].

zelator rn cel ce lucreaza cu zel pen voade. [V. zdvoada]. zhvod n. con dial l'a inscris in ziivod. tru o cauz& V. izvod. zelos a. plin de zel. zhvoiu n. 1. padure de salcie pe marzemnie n. un fel de bordeiu adanciL ginea unei ape: dd-fi oile la negrul za- In pamant. [Bulg. zuccir, bordeiu de mama voiu; 3. pl. zavoaie, insule pe Oft, a- (din MU, iarnal. coperite cu pachui de salcii, plopi, anini zend n. limb& in care sunt scrise carpi rachità, [Serb. zAvoi, sinuozitate, coti- tile sacre ale Parsior. tura unui drum, a unei ape]. zenit n. 1. Astron. punctul cerului zfivor n. 1. drug de fier cu care se situat tocmai de asupra observatorului ; Inchide o poarta sau o usa ; 2. bat lung 2. fig. punctul cel mai inalt la care se care opreste urzeala de pe sul. [Slay. zw- poate ajunge : zeniful gloriei ; ca vul:

vona, incuietoare].

za,vori v. a trage zavorul, a Inchide

cu zavorul.

turul voit-am zenitul sd-1 patrund zeppelin n. V. tepelin. zer n. lichidul ramas din lapte dupa

zavragiu m. 1. cata-cearta; 2. tigan ce se strange casul. [Lat. mum]. calddrar. [In loc de zarvagiu, derivatiune zero n, 1. semn aritmetic (0) care analogica din zarvd]. prin sine Maus n'are nicio valoare dar zfizhi V. 1. a suiera: lighioanele in- multiplich cu 10 cifra din staoga sa; 2. cepurd a zdzdi ISP. ; 2. a rosti pe z in d. d om fàrã niciun merit, cu totul nul: locul altor litere. [Onomatopee (cf. zuza19] 3. grad de temperatura ce corespunde la zeamit f. 1. licoare scoasii prM stoat- temperatura ghetei topite si este indicat cere sau fierbere: zeamd de lamdie, cu un 0 pe termometru. zearnd de carne; 2. preparatiune culi-

zestre f. avere ce o femeie aduce in

nara lichida in care se pune sare si condi- casatorie. [Lat. perm/A, promisiune somente: zeaind grasd.[Lat. VUlg. =MA, SUC]. lemn& cuvant dad.

zebreh t. V. zabrea. zebrelit a. cu zebrea: colivie zebre-

zetar m. culegator tipograf. [Nemt.

SETZER].

lifd CAR.

zetarie I. meseria zetarului

Africei, de forma catarului, a carui piele albá sau galbuie e vargata cu dungi negre.

zetuit n. compozi(iune tipografica. zeu m. 1. (rar) Dumnezeu: Hristos,

zebru m. solar de cal salbatic din S. unde zetueste.

l locul

zeul credinfei, iesit-au din morrmint zecime f. a zecea parte.: .zecimi ju- AL.; 2. divinitate pagan& idol Isms par-

zece num. noua plus una. [Lat. DECE24]. .clefene.

ticular limbei moderne); 3. fig. om de 0

www.dacoromanica.ro

- 709

zev mare superioritate: zeul poeziei.

--

zin

ditei de vie; 2. a construl: a zidi o case;

[Lat.

3. tie. a crea: D-zeu a zidit lumea.

DEUS ; vechiu romaneste indiferent dum-

nezdu i zdu (seas conservat i In ex- [Slay. EIDATI, a edifice].

zidire 1. actiunea de a zidi

clarnatiunea omonimA)].

zevelci f. V. zavelcii.

i rezul-

tatul ei: 1. constructiune; 2. creatiune

se desfitsurd in ochi-mi minunile zi-

zevzec a. §i m. neghiob. [Turc. ZEITTER].

Zi (ziud) 1. I. timpul cat soarele e pe dirii GR. AL.; 3. creatura: toate zidirile orizont: zile fungi, scurte; poporul per- lumii. zidit a. tig. conformat, constituit: om sonified zilele sapternanei In sfinte, dintre cafi cea mai temutd i pazita e sidnta bine zidit. ziditor tn. 1, constructor; 2. creator : Vineri (curios amestec de credinte pagane i crestine); 2. spatiu de 24 ore In- ziditorul lumii AL. zigzag n. 1. sir de linii formand Intre tre rash:rhea i apunerea soarelui: anul se compune dirt 365 zile; 3. munca u- ele unghiuri alternativ iesite l intrate; 2. schimbari dese si alternative de purnui lucrator In timpul zilei si leafa corespunzatoare: e tocmit cu ziva; 4. pl. tare. zilnic a. ce se face in &care zi. vieata : el nu-si pritnejdueste zilele OD. zimbi v. V. zambi. [Lat. DIES : zilele saptAmanei au pastrat zimbil n. cosnita de bacan: cafe marnumele for pagane, afara de SambSta (de origins ebraica) si de Dumineca (de ori- tinicd in zimbiluri AL. [Turc. REHM, cos de papura].

gine' crestine)].

zimbru in. 1. Mold. bour: un cap de

ziafet n. petrecere cu ospete: dupd

nuntd alte ziafet Uri POP. [Turc. zytzpzr, zimbru era vechea sterna a Moldove4 2. (poetic) Moldova : peste munli ospatl.

intr'a zimbrului domnie AL.: 3. fig. erou: zimbrii fiorosi din codrii Rahovei AL. ,tef an cel mare, zimbru som-

ziar n. jurnal. ziarist in. jurnalist. ziaristicä f. jurnalism.

zibelini f. soiu de jder din Siberia bru si regal Em. [Slay. z6sal]. zinstar n. dintarul dulgherului. zimlat a. cu zimti. zimti in. pl. 1. marginea crestata a zjbeta 1. 1. mic animal carnivor din

cu blana foarte frumoasa si mai scumpa ca a jderului.

Africa, care produce un lichid cu aliTOS zidurilor; 2. dunga crestath la monede

de mosc (Viverra zibetha); 2. produs de acest animal. zicali I. zicatoare.

lichid galbeni cu zimfi; 3. dinpi sau coltii fe-

restraului; 4. Mold. crestaturi In pretrele morii; 5. Tr. tindeche; 6. fig. maigine: zicas m. Buc. cantaret. (demonul) atinge 'ncet arama cu zimzicatoare f. 1. sententa devenita pro- fii aripei sale Em. [OriginA necunoscutal. .erb ; 2. gluma picanta. zimlui v. a margini. zicitura f. Buc. cantare de instru- zinä f. 1. fecioard divinj pururea tamente muzicale. nk& si de o frumusete orbitoare; zinele zice v. 1. a rosti prin vorbe: zi sd joacii un rol insemnat in basme (ca feele vie; 2. a ante: doine cari zic de dor In povestile din Occident): Imbracate In AL. ce cu fluierul ifi zice Era.; 3. a ex- alb, iubitoare de cantece i jocuri, de loprima prin scris: ce zicea in scrisoa- cuesc In palaturi marete i poarte nume rea ta ? 4. a ordona, a consilia : le-am diferite, dupe cum triiiesc in arbori (Fate

zis sd piece; 5. a crede, a socoti: ce din Dafin) sau in ape (Zina zinelor),

pe munti i pe campii (Arcipusca); dar cea mai vestita dintr'Insele e Deana CoscInzeana, zina cu pdrul de aur, eroina basmelor noastre; 2. pl. Tr. aft nume dat lelelor; 3. (Banat) nume de plante mitologice; carul zinelor, arnica ; ciurul zinelor, turtS; petrul zinelor, cohlie; florile zinelor, iSchitan. [Lat. MINA, ma-

zici de purtarea lui? [Lat. DICERE]. zicere f. actiunea de a zice i rezultatul ei: vorba. zid n. 1. lucrare de ziclarie alcatuind

o casa sau servind de IngrAdire: zidul curfii; 2. fortificatiunea unui ores: zidurile cetcifii; 3. de-a zidul, joc de copii cari formeaza un lant: cei dela margine pornesc i trec sub bratele &earth jucd- easted].

zinatic a. nebun, smintit: umbla ca o zinatica Rum. [Lit. luat de zine (cf. unde se Intrebuinteaza pieta, caramida, luat de Iele), cazut In puterea zinelor si ciment. stricat de de la corp l la minte]. zinc n. metal de un alb albastruiu, se zidArie f. lucrarea zfdaruluf, lucrare aliazd cu arama (alama) l cu alte medin zid, zidi V. 1. a Inchide In zid: a lost zi- tale si se IntrebuinteszA la fabricarea otor. [Slay. EIDIA.

zidar rn. cel ce luereazi

la cladiri,

I

www.dacoromanica.ro

- 710

zin

zor

biectelor de artn, la acoperirea caselor, 3. prevestirea soartei dup5 luna nastetii ; la galvanizarea fierului. 4. fig. soart5 ; aqa 1-a lost zodia I for-

zincografie f. arta de a scrie i tipAri pe table de zinc zinghet n. zAng5nit : un zinghet metalic At. [Onomatopee din zing! (v. zdngani)]. ziori 1. pl. V. zori. zis a. 1. rostit : vorbe rise in vdnt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, z;s si cel Batrdn. [V. zicel. zisfi f. ceeace s'a zis: spusl, vorb5. ziu f. V. zi. zizanie 1. 1. Bot, neghinA ; 2. fig. desbinare. [Gr. mod.l. zlac (zlat) n. Bot. Mold. floarea vAntului : floare de zlat. [Slav ZLATIJ, aur].

zlfitar m. tigan aurar.

[Slay. ZLATARI

mula ce rezumA credintele astrologice ale poporului. [Gr. mod.l.

zodier m, zodias: tofi zodierii si

carturclresele CR.

zof n. 1. od. ro,nterie de lAn5 finn usoar5. giubea ere zof albastru deschis Frt.; 2. azi, Mold.. pere de zol,

51

cele mai timpurii, fate alba, gust dulce. [Turc. son].

zoi v. Mold, a spAla rAu. V. zon. zoli v. Mold. 1. a splla rufele cu lesie sApun; 2. fig. a muAra: l'a zolit bine. [Rus. zorm, a fierbe In lesie]. zonfi f. 1. fiecare din cele 5 diviziuni mari ale pimAntului, coprinse Intre poli, cercurile polare l tropice, adicA : zona

r

toridel, douA zone temperate §i doun zlatoust m. gurn de aur (epitet dat zone glaciale; 2. spatiu de teren lung

(din ZLATO,

U

sfAntului loan Hrisostom). [Slay. ZLATOMTV (din ZLATO, BUT, §1 USTI, gUTA)].

Ingust; 3. Geom. portiunea suprafetei

slerice coprinsn Intre douA cercuri paralele.

zlot m. 1. od. fiorin de aur: zlot unzoofit rt. I. animal ce seamAnA cu gure.sc, ziot venetic; 2. rnonedfi veche planta, ca coralul, buretele, etc.; 2. pl. de argint in valoare de 30 parale : adii-mi zoofite, ramurl a regnului animal. yin de un zlot POP. [Pol. ZLOTY (din zoolog m. cel ce s'ocup5 cu zoologia. ztoro, aur)]. ZOOlogie a. relativ la zoologie. zmeu m. V. smeu. zoologie f. partea istoriei naturale ce zoae 1. (pl. zoi) Mold. apn plinn de are de obiect animalele si clasificatiunea lor. murdArie. [V. zoala]. zoomorfic a. sub forma de animale: zoalfi f. pl. lAturi din zeamA de sA- caracteristica zoomor lied a pop oarelor. pun. [Rus. ZOLA, cenusA, leak!. zootehnie f. arta de a creste si adapta

zoanâ f. pleav5 de grail sau ovnz vitele zootehnia e o ramura imporzoana se mai nume#e co- tank) a agriculturei.

vAnturat :

dine; sau goz. [Origina necunoscuta zop adv. V. zob: velzdnd greldina zoiavh f, scurteicutn (= fr. zouave). zop POP. zob n. si adv. fArAmn : a face zob. zopfii v. a zobi: zopiii tot din grd[$i zoo: originn necunoscuta dinei POP. zobi v. 1. a fArAma; 2. fig. a agita: zor n. 1. asalt (sens iesit din uz): sd fsi zobia mintea. dam zorul din urrnd, cumplitul nostru zobit a. fArAmat : olane zobite. 2 urgentA, graba mare: a avea zor zobon a. Mold. V. zfibun: zobon de zor, a fi tare grAbit; a da zor, a impinge, ;

stoic) aurita NEOR.

zodiac a. 1. zona sferei

a face sA grAbeascA; de zor, de nevoie:

ceresti In zor nevoie, cu orice pret; 3. treabA grabcare se aflA cele 12 constelatiuni, prin nic5 sei fii iute de picior, sfi-mi ajufi

care trecea calea anualA aparentA a soa- la cdte un zor POP. [Turc. ZOR, violentA, relui; aceste 12 constelatiuni, cari cores- silniciel. pund celor 12 luni ale anului, poart5 nuzoralie f. 1. un tel de bAtutii, horn cu mele de: Berbecele, Taurul, Gemenii, snrituri uniforme 1 neregulate: ciocoii ziRacul, Leul, Fecioara, Cumpdna, Scor- serer lautartlor sa cdnte zoralia Frt. ; pio, Seigetatorul, Capricornul, Vdrsei- 2. horn dupA masa de cununie. [Turc. torul i Pestii: 2. reorezentarea zodia- ZORLY, violent, lit. joc violent]. cului prin semne sau figuri. zorcai v. Mold, a spila rau rufele (Ca.). zodiacal a. ce tine de zodiac. [Lit.: a spAla cu zor, In grabAl.

zodiar m. carte de astrologie ce de-

zorean to. Zool. plAtich, [Lit. (peste

aerie influenta zodiilor asupra vietii OEM, lucitor) ca zorile]. zorele f. pl. plantA de ornament cu lui dupA planeta sub care s'a nAscut. zodia rn. ghicitor din zodii. flori marl frumoase, albastre, albe i mazodie f. 1. semn al zodiacului, con- untru galbene (Convolvulus tricolor). stelatiune zodiacalA : o zina coboritc) din [Lit. (mAndra) zorilor]. zori v. I. a da zor; 2. a se grAbi foarte, zodia cereasca AL.; 2. stea sub care s's nAscut cineva cititorii din zodii EH.; a se sili din rnsputeri.

www.dacoromanica.ro

zor

711

zori f. p!, rivirsatul luminei, faptul zi-

lei : zorile cu apusul nu pot avea In-

ZUZ

zugravie 1. pictura (NEoa ). zuliar a. si m. Mold. gelos: e zuliara

tôlnire BoL. [Slay. zoalA, licirire (bulg. de norocu rneu AL. [Gr. mod.]. zulie 1. Mold. gelozie: l'a piscat zuzoaX, zori)]. zoriffi m. 1. personificarea zorilor (in Ha de inima AL [Gr. mod.]. basme), luceafarul de dimineata : Ii spezulipsi v. Mold, a fi gelos. [Gr. mod.]

zuluf m. 1. bucla de par: Ii drege rie cu Miazanoapte sau Zorila PAW ; 2. vitel nascut In zori de ziva. . svrancenele i zulufii AL.; 2. perciune. [Turc. zooi]. zorit a. foarte gra bit. zorit n (poetic) rasirit: din Zorit

din Apus COMIC. [V. zori].

zoraali v. a scoate un sunet metalic,

a suna cu s'omot: zornde tambura.

(Onomatopee].

zornitit n. actiunea de a zornai. zornaliturà f. zornait prelung.

zumaricale f. pl. bomboane: dulce-

furi, zumaricale, vinuri, cafele i vutci CAR. [Or. mod. zymAravA].

zumzet n. sbarnait de albine. [Ono-

matopee].

zup! Mt. indica o fuga precipitata si

odatd fac zup! in niste canepd CR.

zornet n. zornait: zornet de pin- [0130Ellatopee]. zupai v. a sari tote: zupdiau din piEH. zorzoanä f. 1. podoaba de cele doua cioare Ett. [V. zup

teni

laturi ale fraului; 2. fig. pl. gateli feme-

zuräi v. a face un sgomot de plesnire:

iesti: s'o kith ca pe paparudd cu mo- basica porcului s'o umflu si s'o zurdfuri si cu zorzoane. [Origina necunos- esc dupti ce s'o usca CR [Onomatopee]. cuta]. zurba f. revoltà pentru ce afi venit zovon n. 1. broboada : zovon de fi- rise, cu zurbo ?Neon. [Vechiu-rorn. zorba, lalin OD. ; 2. (Banat, Dobrogea) hobotul rebel = turc. ZORBA, lit, care joach cu zor]. mires i ; 3. (Dobrogea) giulgiu. [Lat. mezurbagiu m. 1. od. rebel; 2. (sens dieval SAYANUM, cearsaf (gr. medieval sA- modern) galcevitor, cata-cearta : ori cd-i

giulgiu)]. utt mare zurbagiu, ori ca-i befin POP. zuav m. soldat francez din infanteria [Formatiune analogical. usoara : zuavii sunt obisnuit cantonafi zurgarau n. pl. Mold. clopotel la gatul In Algeria. vitelor. [Tras din ung Orions!, a zornail. zugrav m. pictor, fn special de edificii. zuz5i1 v. 1. Tr. a sbarnai (de albine); YANON,

[Gr. mod. ZOORAPHOS, pictor (dupa natura)]. 2. Mold, a face un sgomot asurzitor. [Ono-

zugriveallà f. pictura. matoped zugravi v. 1. a pieta, a orna cu piczuzet n. freamit: linul zuzet ce din tuti; 2 fig. a depinge. apd se tidied NEGR.

www.dacoromanica.ro

NUME PROPRII BIOGRAFIE

- GEOGRAFIE - ISTORIE MITOLOGIE

A Aachen n. V. Aix-la-Chapelle. Englitera in risbohil Crimeii din 1854 Aar m. rAu in Elvelia, afluent al Ri- (1823-1861). Abel rn al doflea Bu al lui Adam, nului : 280 km.

Aaron n. V. Aron. ucis din invidie de fratele-sAu Cain. Abasizi pl. dinastie de 37 califi (co- Abel (Henrick) m. ilustru matematic

boritori din Abas, unchiul lui Mahomed), norvegian, tratA despre functiunile clipcare rAsturnA pe Omiazi i domni la tice (1802-1829). Abelard m. calugir, teolog i filozof Bagdad dela 762-1258.

francez, celebru prin pasiunea-i pentru Abazoaia f. pidure In jud. Tecuci. Abazzia f. localitate balnearA In Is- Eloiza i prin ristristile sale (1079-1142). Abenceragi pL puternic trib maur tria, cu dims dulce i pozitiune frumoasii, din regatul Grenadei in sec. al XV-lea: inteun sAn al Adriaticei. Abd-el-Kader m. celebru emir arab, Ultimul dintre Abenceragi e titlul uapirA 15 ani Algeria In contra Francezi- nei nuvele de Chateaubriand. Abisinia f. Ora in Africa orientahl, lor (1807-1883). Abdera f. vechiu oras al Traciei pe muntoasA i roditoare, cu 8 rnil. loc.; mares Egee, patria filozofului Democrit. crestinismul conservat dela sec. IV (AbiLocuitorii sAi erau faimosi pentru stupi- sinian). ditatea lor (Abderitan). Abomey n oral African in Guinea sepAbderaman m. 1. cipetenia Sarazini- tentrionalA, capitala Dahomeyului : 20.00C lor din Spania, Invins i dcis la Poitiers locuitori. (732); 2. numele mai multor califi 0. Abradu m. veche cetate ruinatA bingi miazi din Spania (Cordova). pcomuna Brit:testi, in jud. Doljiu.

Abdulah m. sat in jud. Constanta cu 314 locuitori, cari se ocupfi cu agricultura si cu cresterea vitelor. Abd-ul Aziz m. sultan turc dela 1861; sub el s'au ficut mai multe riscoale a

Abrud n. 1. afluent d'a dreapta Arie-

sului; 2. Tamura' a muntilor Biharului, intre Aries si Ampoiu ; 3. orisel in Transilvania, asezat intre munti pe malurile

Atiesului, cu mine avute de aur si de

Muntenegrului in 1862, a Cretei In 1866, argint: iuch un rol in revolutiunile din a Herzegovinei in 1875 (1830-1876). 1761 §i 1335 (Abrudean).

Abd-ul Hamid m. 1. Sultan turc Abruzzi pl. regiune in Italia centrali, care pierdu Crimea, luati de Rusi (1727 pe Adriatica, imp:Ai-WA in patru provincii 1789) ; 2. Sultan, fiul lui Abd-ul Megid, cu 1.464.000 loc. niscut tn 1842, a domnit dela 1876; a Absalom m. fiul lui David, se re. acordat Constitutiunea in 1908, fu depus voltA in contra pirintelui sflu i fts in vins; in fuga art, pirul impleticindu-i-se In 1909, mort in 1913. Abd-ul Megid m. Sultan dela 1839; de rarnurde unui arbore, fu lids de Ioab atacat 4e Rusia, fu apArat de Franta si (1030 a. Crj.

www.dacoromanica.ro

Abu

Ael

714

Abukir m. sat in Egiptul de jos, ce- Adam m. sat in judetul Tutova cu o lebru prin nimicirea flotei franceze de manastire de maid si un ospiciu de a-

Nelson (1798) si prin victoria lui Bona- lienati. parte asupra Turd lor (1799). Adamachi (Vasile) in. filantron, a .Abydos n. vechiu oras in Azia Mica, donat Academiei Romane tin fond de pe Helespont. doul milioane pentru premiere de scrieri Acarnania f. provincie a Greciei an- morale (1811-1892).

flee pe partea lonicã, locuita de pirati barbad. Azi form eaza cu Etolia o singura provincie cu cap. Missolonghi. Accadain n. 1. parau in jud, Tulcea; 2. sat in acelas judet cu 370 loc., azi in majoritate Romani veniti din Moldova (Turcii retragandu-se dupl rásboiul din 1877).

Achaia f. provincie a Greciei la N.

Adam-Klisi m sau Biserica Omului (dupa chipul de imparat deasupra movilei), sat in plasa Megidie din judetul Constanta, renumit pentru antichitltile

sale: 2650 loc.; Turnul dela Adarn-Klisi, mare movill (de peste 15 m. Inaltime si 10 m. Fa(ima), pe care se vad chipuri de legionari romani luptandu-se cu barbarii.

Aden n. oras si port In Arabia la in-

de Peloponez, pe golf ul Corintului, azi trarea Marii Roii, apartine dela 1839

cu cap. Patras (Acheian) Englezilor : 45.000 loc. Adherbal m. 1. general cartaginez, Acheieni pl. locuitori din Achaia formarl Liga sau Con federatiunea ache- Invinse pe Romani la Drepano (249 a. iand In contra Macedoniei si care fu Cr.) ; 2. regale Numidiei, ucis da varul distrusif de consulul Mumiu (146 a. Cr.). sIn Iugurta (113 a. Cr.).

Achelou m. fluviu in Grecia antica,

Adige m. fluviu In Italia de N. se

azi Aspropotarno, afluent al Marii Ionice. versa in Adriatica : 410 km. Achemenizi pl. puternica dinastie perAdjud n. V. Agiud.

Ad-liediam I. cetate romanii In Basana, reprezentata intr'altii de Dariu si mat aproape de Mehadia. Ciru (560-330 a. Cr.). Acheron n. fluviu al infernului (in Admet m. Nit. regale Tesaliei, unul

mitologia greacl). idintre Argonauti, primi pe Apollon, gonit Achile (Ahilevs) m. Bul lul Peleu A 'din car, si-1 puse sa-i pazeasca turmele. al Thetidei, regele Mirmydonilor, cel mai Adonai m. (adica cDomn, stapan>>). vestit erou grec, imortalizat de Homer (in numele lui D-zeu, la Evrei. Iliada). El ucise pe Hector la ImpresuAdonis rn. Mit. 1. june 'grec de o rarea Troiei l fu ucis la randul ski de frumusete rarl, iubit de Venere; ucis de Paris, care II rani la calcaiu cu o sageata un mistret, zeita ii prefacu inteo floare mortal& 1(cledefei); 2. fig. Maar frumos sau care

Acidava f. ruine de cetate romana In cauta a se arata frumos. Adria f. oras in Italia (Venetia), a Acra (St. loan d') vechea Ptolemaida, dat numele ski Marii Adriatice; 16.000 loc. cetate In Sida cu 20.000 loc.: cucerita de Adrian m. Imparat roman, domni dela Cruciati in 1191, ea fu impresurata de 117-138 oil. Cr., urmand lui Traian, 131Bonaparte in 1799. rintelui slu adoptiv. Acrida I. veche cetate ruinata in jud. Adrian m. nume a 6 papi (772-1523). Doljiu, situata aproape de varsarea JiuAdrianopole I. (turc. Edirne), oras lui in DunIre. In Turcia (Rumelia orientall), pe Marita, Acrisiu m. rege mitic din Argos, ta- cu 81.000 loc. Aci se incheil In 1829 tractIl Danaei, fu ucis de nepotul sari Per- tatul de pace intre Turcia si Rusia, prin fata Slatinei.

seu farl sa-1 cunoasca.

care Principatele Romane cadeau sub de-

perit cu temple si statue.

din 1912-1913, fu coptins de Bulgari cari

Acropole f. cetatuia Atenei zidita pi pendenta Rusilor. Orasul sustinu un aseo stanca Inalta si al chreia yani era aco- diu indelungat in ultimul rasbolu balcanic Acteon m. Mit. vanator grec pe care la urma 11 retrocedara Turcilor. Diana II schimba intfun cerb si care fu Adriatica (Marea) f. golf mare al Mediteranei intre Italia, Istria si Dalmatia. apoi sfasiat de proprii sai caini. Actin n. promontoriu in Grecia ve- Aegos-Potamos m. (cfluviul Caprei)), che, pe Adriatica, langa care se cacti ha- parau in Grecia veche, pe Helespont, cenavall Infra Antoniu (31 a. Cr.). Celia

i

Octaviu lebru prin victoria navall a lui Lysandru,

regele Spartei, asupra Atenienilor (405

Ada-Kale f. insull In fata cornunei a. Cr.). Aetiu m. general roman, invinse pe Varciorova din judetul Mehedinti, de mare importanta strategics&

Adam m, V. Vocabular,

Atila larva Chalons (451). asasinat din invidie de Valentinian (454),

www.dacoromanica.ro

Ate

Akk

715

Afganistan n. Stat In Azia centrala, Girgent: 20.000 loc. Patria filozolului Em-

intre Industan si Persia, Ora muntoasa pedocle. cu 5 mil. loc. Agripa m. general roman, ginerele Minis (Muntii) m. o ramura a Biha- imparatului August; el puse sa zideascit rului care se prelungeste pana la Cluj. Panteonul din Roma (64-12 a. Cr.).

Africa f. una din cele 5 Orli ale lu-

mit, de trei ori mai mare decat Europa cu 100 mil. loc. (African). Afumati pl, numele unui sat in judetut Ilfov : 2600 loc. Ad se dete in 1593

Agripina f. 1. fiica lui Agripa, IL'S de

barbat pe Germanic, cu care avu pe Caligula i muri exilata (38 d. Cr.); 2. fiica lur Gel manic, sotia lui Claudiu si mama

lui Nerone, care puse s'o omoare (59 in care Turcii fura batuti de d. Cr.). Padu dela Alumati, ginerele lui Neagoe Agri, m. afluent al Sarnesului, curge co batalie,

Basarab.

Agafton n. sat si manastire de calu-

garite in jud. Botosani, cu aer sanatoi

pi

pozitiuni frumoase.

Agamemnon m. rege din Argos si

paralel cu Almasul.

Agura (Sfanta) I. numele popular at

muntelui Athos: la pusnicul Chiriac din Sfeinfa Agura Ca. [Romanizare din rus. STETA GORA, sfantul munte]. V. Athos.

Ahasver m. 1. regele Persiei numit Mycena (1280 a. Cr.), capetenia Grecilor in rasboiul Troiei, jertfi pe fie-sa Iphigenia de Greci Assuerus; 2. numele jidovului tu ucis la intoarcere de catre Egist, ratacitor, In legendele medievale. complicele sotjei sale Clytemnestra. Ahilevs m. V. Achile. Ahmet rn. nume a trei sultani turd, Agapia f. 1. parau, afluent al Moldovei ; 2. manastire de calugarite In muntii dintre cari cel din urma, AHMET III (1703 di urictului Neamtu, pe apa cu acelas nume, 1730), dete azil regelui Sued:6 Card XII, intemeiata de Petre Schiopul cam pe la dupS batalia dela Pultava ; batu pe Petru 1530, cu pozitiuni frumoase. cel Mare In 1711 si fu invins de princi, Agar f. roaba lui Avram si mama lui pele Eugeniu in 1716; apoi, rasturnat de Ismail. ieniceri, muri in inchisoare la 1736.

Agareni pl. numele biblic dat Ma- Aiax m. numele a doi eroi greci dela homedandor (si in special al Turcilor) impresurarea Troiei: unul, flub Jul Oileu. cari s'ar trage dela Ismail: o de trei ori laimos prin nelegiuirile sale; celalalt, fiul afurisiti Agareni! Fa. lui Telamon, se ucise inteun moment de Agatanghel m. numele unui profet nebunie.

popular, pretins calugsr grec care ar fi trait In sec. XIII: d-ta esti un om Mut.ca proorocul Agafanghel AL, Agatirsi pl. vechiu popor de origins it-atria asezat in Transilvania (pe la 500 a. Cr.), contemporan cu Scitii. Ei se ocupau cu cresterea vitelor i scoteau aur din muntii i raurile Ardealului, din care fabricau diferite scule i podoabet (Mush se tatuau pe obraz i pe corp. Agatirsii tura supra pusi de Dad.

Aiud n, numit ungureste Enyed, oras in Transilvania, cu 7500 loc., asezat pe malul drept al Muresuluf, mai sus de

Alba-Iulia. Universitate calvina. inflintata. de Bethlen Gabor.

Aix-la-Chapelle n. (cit. Ekslasapel),. ores In Prusia renana, numit de Germani Aachen, cu 135,240 loc., vechea resedinth.

a lui Carol cel Mare, ale cfirui ramasite se odihnesc in frumoasa catedrala a orasului. Ape minerale. Celebru prin tractatele incheiate aci in 1608 si 1748. Agaton n. V, Agafton. Agem n. numele Persiei si al PersaAjaccio n. capitala Corsicel, pe un nilor (la vechii nostri cronicari). [Turc. golf al Mediteranei, cu 22 000 loc., patria lui Napoleon L Anjem]. V. Cazillbas. Agesilau m. rege al Spartei, fu invins Akkerman n. numele turcesc al unui de Epaminonda la Mantinea (393-361 oras din Basarabfa la gura Nistrului, numit de Romani Cetatea-AlbA, de Romani a. Cr.).

Agitid n. orasel In judetul Putna pe Alba-tuna, de Greci Monkastron, de Slavi Siret: 2800 loc. Statiune de cale ferata si Belgrad, cu 34.000 loc. Celebru in istoria balciu mare de Sf. Gheorghe. Moldovei: ocupat de Turd In 1476, el fiAglae f. Mit. una din cele trei Gratii. gureaza in istorie sub numele de raiaua

Agram n. sau Zagreb, oras in logo- Akkermanului panS la 1812, and fu

Slavie, fosta capitala Croatia: 108.000 loc. inapoiat Moldovei odatti cu judetele IsUniversitate slava. mail si Kilia, cari formau catesi trele asa Agricola m, general roman, socrul is- numita Basarabia turceasca (in opozitiune toricului Tacit, termina cucerirea Britaniei cu Buceagul sau Basarabia tiltareasW.

Mari (37-93). [Tatar. AKKERMAN (din AK, alb sl KERMAN, Ce." Agrigent ii. vechiu oras In Sicilia azi tate): v. Caracal].

www.dacoromanica.ro

Ala

716

Ale

--

Alamani m pL triburi germane de Bruxela in 1895, urma pe tron unchiuhil pe langa Rin, dela sec. IIIVI-lea. sari Leopold In 1909. $i-a atras, In timAlande (Inside) f. pl. grup de vr'o pul rasboiului mondial, admiratia lumii

300 insule rusesti la intrarea golfului Bot. nic, cu 25.000 loc. Alani pl. popor barbar, care pustii Oaths In sec. V., se contopi apoi cu Vandalii fu nimicit In Spania de Vizigoti. Alaric m. regele Vizigotilor, dupa ce pustii Orientul, navali in Italia si dete jaf Romei (342 412).

intregi prin eroismul i devotamentul pen-

tru tara sa.

Albesti pl. sat in judetul Muscel, uncle se atlas o carierl de calcar albicios (nufoarte bun pentru constructiuni (cu el s'a clficlit manastirea Curtii de Arges) 2700 loc.

Albigensi pl. eretici din sudul Frantei Alba (Duce d) rn. general spaniol sub (sec. XIXIII), o Tamura a Bogomililor, Carol Quintu i Filip II, faimos prin cru- precursorii protestantilor, furl exterminati zimile sale Ca guvernator al Tarilor-de-Jos de Ludovic VIII (1208). Doctrine lor a fost conservata de Valdensi. (1508-1582). Albion T1. vechiul nume al Angliel. Alba (Inferioarii) f. numita de Onguri Albuquerque rn. celebru navigator A1s6-Feher, judet In Transilvania, 195.000 loc cu cap. Aiud. (Regala), comitat portughez, cuceritorul Indiei (1453-1515), Alcala (de Henares) f. oras In Spapi cetate In Ungaria, vechiu oras industrial si comercial : 28 000 loc.; odinioara nia cu o universitate celebra: 14,000 loc. (1027-1380) rezidenta regilor magbiarl. Patria lui Cervantes. Alcalia f. nurnele unui lac In BasaraAlbä (Marea) f. vast golf al Oceanului Glacial arctic, pe coasta Rusiei euro- bia, pe langa tarmurli Marii-Negre. pene. Alcantara f. oras in Spania pe Tago cu Albac n. sat In Muntii Apuseni ai 5800 loc. Cavalerii de Alcantara, ordin Transilvaniet la obarsia Ariesului, locul religios militar spaniol (1170 1835), de nastere al mut Horse. Aicesta f. Mit. sopa lui Adrnet, regele Alba-lulia f. 1. numele vechiu roman Tesaliei, se jertfi pentru blrbatul sau si al Akkermanului; 2. anticul Apulurn sau fu inviatl de Hercule. Belgrad, numit de Unguri Gyula FebérAlceu m, 1. poet liric grec, inventator II

1

var st de Germani Carlsburg, oraq ln al metrului sau versului alcaic (604 a. Cr.); Transilvania pe malul drept al Muresului, inteo pozitiune frumoash, la poalele Muntilor Apuseni, fosta capitalii a Ardealului : 11,000 loc. Resedinta episcopului roman. Observatoriu astronomic. Ad se Mil mormantul lui loan de Huniade. Azi, ores romanesc, unde fu Incoronat la 15 Oct. 1922 Ferdinand I ca rege al Romaniei Intregite.

Alba-Longa f. vechiu oras in Latin,

rivala Romei.

Albanezi in pl. popor de neam trac, numiti de ei MOO Skipetari, de Greci Arvaniti si de Turd Arnauti, sunt In nu-

mar de aproape 2 mil., impartiti in dotia ramuri: Tom la S. si GHEOI la N.

2. Mit. fiul lui Perseu si mosul lui Hercule.

Alcibiade m celebru general si bar-

bat politic a tenian, nepotul lui Pericle : talentat, dar ambitios si depravat, muri in exil (450-404 a. Cr.). Meld m. Mit. supranumele lui Hercule ca strinepot al lui Alceu. Alcinou m. regele Pheacienilor, care primi pe Ulyse In insula sa Corcyra. Alcmena f. Mit. sotia lui Amphitryon, regele Tyrintului si mama lui Hercule. Alcuin m. filozof l teolog englez, Insarcinat de Carol cel Mare a funda scoale In imperiul sari (735-804). Alecto f. Mit. divinitate infernala, nna

Albania f. vechiul Epir, Ora mun- din cele trel huh.

toasa cu 25.000 km. patrati pe golful de Alegani pl. (sau Apala9i) 1. lent de Otranto. Oras principal: Scutari. Consti- munti in Statele.Unite, care se Intinde tuita din vilaietele Ianina, Scutari si Co- dela S.-V. la N.-E de 2000 km. lungime: soya, Albania, liana deunazi provincie tur- 2. oras in Statele-Unite (America) cu ceased, a fost declarata Ora autonoma in 138 000 loc.

Alemani pl. popoare germanice forAlbert (cel Mare) m. ceIebsu filozof mand, in sec. XIII, o confederatiune pe

dec. 1912 : 850.000 loc.

teolog german, profesa la Paris $ i mtni ambele maluri ale Rinului.

Alembert (D') m. illozof, geometru

la Colonia (1193-1280).

Albert (loan) rn. rege al Poloniei, fiul

literat francez, unul din principalii ionlui Cazimir IV, domni 1492-1501, fu in- datori ai Enciclopediei din sec. XVIII vins de tefan cel Mare la Codrul Cos- (1717-1783). Alep n. (turc. Haleb) cel mai insem.. minului (1497). Albert I m. regele Belgiei, nascut la nat oras al Turciei aziatice (Siriei): 128.000 pi

www.dacoromanica.ro

Ale

- 717 -

Alf

loc, Fabrici de stole si de covoare pre- Me I (1448-49) si 1451-55); 2. Domnul tioase.

Munteniei, fratele lui Petru Schiopul (1567

sea mareata. A scris poezii Brice, satirice fabule (1812-1885).

ALEXANDRU VI,

Alexandreseu (Grigorie) m. eminent 1577). II ALEXANDRU III, 1. (Cornea), Dompoet roman, nascut la Targoviste in 1812, nul Moldova domni numai trei luni pi di3cipolul lui Eliad. Unul dintre marii fu ucis de Petru Rares (1540-1541); 2. nostri lirici si fabulist de intaiul rang. (Bogdan), D omnul Munteniei (1592-1593). Conceptiune puternica inteo forma ade- II ALEXANDRU IV, v. LApusneanu I Ilias. v. MovilA i Coconul. v. Inas. II EXAPOR1TUL, V. Ma-

ALEXANDRU V.

II

Alexandri (Valile) m. ilustru poet vrocordat. II ALEXANDRU IOAN I, v. Cuza. Alexandru m. numele a 8 papi, Inroman, nascut la Bacau in 1821. Prime le sale poezii (doinele) sunt un rAsunet al tre cart ALEXANDRU Ill, adversarul lui Fricantecelor populare, adunate pentru in- deric Barbarossa (1159-1181), SI ALEXANDRU taia dat5 de dansul (1852); Pastelurile VI (Borgia), ambitios i desfranat, care (1867) sunt admirabile tablouri de pe na- muri otravit (1492-1503). Alexandru in, numele mai multor tura, iar Legendele (1871), evocatiuni din timpurile eroice. A scris i numeroase Imparati ai Rusiei: 1. ALEXANDRU I (Pavlopiese teatrale, Intre cari Despot-Vodei e iici), Invins de Napoleon I, invada Franta cea mai desAvarsita. Poezia lui Alexandri in 1814 si 1815 cu coalizatii (1801-1825); e usoarA, gratioasa, seninA i veseM, Tea- 2. ALEEANDRU II (Nicolaevici), desfiinta serbia in 1863 si fu asasinat de nihilisti in

lizand adesea perfectiunea sub raportul formei. El muri In 22 August 1890 la mesia sa Mircesti. Alexandri zn. sat in jud. Roman Inflintat in 1878, cu 186 loc. si numit astfel in onoarea poetului. Alexandria f. 1. oras si port al Egip-

(cerout dela Slivni(a)) j fu Oft aã ab-

lui Tugomir, Domnul Munteniei (1310

Alfons m. nume purtat de mai multi

1881, urrnandu-i pe tron fiul Sàu ALEXAN, DRU EI, niscut in 1845, mort In 1894.

Alexandru I na. 1. principe de Bat-

temberg, ales Domn al Bulgariei in 1879. repurta in 1885 o victorie asupra Serbiei

tului pe Mediterana, cu 315.000 loc. Inte- dice in anul urmator ; el muri in 1894 la meiatA de Alexandru cel Mare la 322 a. Gratz ca conte de Hartenau; 2. regele Cr., ea fu celebra odinioarà prin comertul, Serbiei, fiul lui Milan I si al Nataliei, biblioteca (cea mai mare a lumii vechi) nascut in 1876 si proclamat rege In 1889, scoalele sale; 2. ora In Piemont (fun- dupA abdicarea tatalui slur, fu asasinat de o conspiratiune militarA in 1903. dat la 1168) cu 62.000 loc. Alexe ii, numele a 5 Imparati din ConsAlexandria f. oras pe dreapta raului Vedea, In judetul Teleorman cu 16.000 tantinopole, apartinand dinastiet Comneloc. (in majoritate Bu Warn. Centru im- nilor, l dintre cati Actur I (Comnenul) portant pentru comertul cerealelor, targ fu conteraporan cu prima cruciatfi (1080 Insemnat (20 Maiu). Ores modern fundat 1118). Alexe (Mihailovici) m. tarul Moscovei, de Alex. Ghica in 1834. Alexandra& (cel Mare sau Macedon) tatal lui Petru cel Mare (1645-1676). Alexinat n. ora§ In Serbia, cap, jutn. regele Macedoniei, flub lui Filip si al Olympiadei, fu instruit de Aristotele. Cu- detului cu acelas nume: 5000 loc. Alfieri m. primul poet tragic al Italiei ceritorul Persiei i aproape al intregei Azie, muri la Babilon in varstA de 33 ani lua de sotie pe contesa de Albany. vacluva ultiraului dintre Stuarti (1749-1803). (356-323). Alexandru (Sever) m. Imparat roman, Alföld n. ((Sesul de jos)), partea de just si virtuos, fu ucis de soldati din cauza sus a Pustei din stanga Tisei. desartA sl severitatii sale (235). monotorai asemenea Baraganului: Nagy, Alexandru m. numele mai multor Alföld, sau 511111 cel mare, ocupa cenDomni romani; A LEXANDRU BASARAB, fiul trul Ungariei.

1338), invinse pe regele ungur Carol Ro- regi ai Spaniei :

I. ALFONS

VI al Castiliei,

bert (1330) si alunga din tail pe (arid sub a carui domnie tràl Cidul (1065

ALEXANDRU, fiul 1109) ; 2. ALFONS X (cel Intelept), deveni sat', domni ca Domn independent si o- imparatul Gerrmaniei, celebru prin publicupa partile tataresti de langa gurile Du- carea Tablelor astronomice, numite Al'lath (1340-1364). II ALEXANDRU I (cel Bun), fonsine (1252) si a unui codice de legi Domnul Moldovei, fiul lui Roman Musat, (1252-1284); 3. ALFONS XIII, niscut In Inzestra tare cu asezaminte folositoare 1886, domni sub tutela mamei sale, Ma(manastiri, biseilci, coale, targuri i o- ria Cristina de Austria, Oita in 1902, data rase) l domni in pace (1401-1433). majotatului sin; se casitori In 1906 cu

sad) Dusan (1335). II Nic.

II

ALEXANDRU II, 1.

Domnul Moldovei, fiul lui Ena Victoria de Battemberg.

www.dacoromanica.ro

718 --

Aff

Alfons m. mime purtat de mai multi

Ama

Almaden n. orlsel spaniol cu mine

regi ai Portugaliei: I. ALFONS I, Intemeie. celebre de mercuriu: 10.000 loc.

Almanzor m. I. calif Abasid, fundatorul regatului Portugaliei (1139-1185); 2. ALFONS V. sub a arui dornnie Portu- torul Bag dadului (762); 2. faimos general al Maurilor din Snania (mort 997). gezii descoperiri Guinea (1438-1481). Alfred (cel mare) m. regele Anglo- Alma, 13. I. afluent al Bistritel In juSaxonilor, invingatorul Danezilor si au- dem] Neamtu; 2. numele unui schit de torul unui codice de legi. El funclA Uni- calugArite pe paraul cu acelas nume; 3. afluent al Samesului; 4. regiune a Baversitatea din Oxford (849-901). Algarve f. pl. provincie portugeza: natului invecinatA cu Mehadia. Lung. eras eras. pomet (din ALMA, mar)]. 256.000 loc. cu cap. Faro. Alpi pl. I. munti Inalti acoperiti cu Alger n. capitala Algeriei, port important pe MediteranA : 208.000 loc. Univer- zApacli; 2. In special mare Ian( de munti in Europa central& intre Franta, Italia, sitate, Curte de apel. Algeria f. colonie francezti la N. Africei Elvetia, Germania si Austria ; cel mai impArtitA In trei departamente: 5.300 000 knit pisc e Mont Blanc cu 4810 m.

loc. Ea fu cuceritA de Franta in 1830

Also-Fehér n. numele unguresc al

(Algerian).

Albei-inferioare,

popor dela N. Americei.

central& bogat in mine de aur si de argint.

Algonkini pl. sau Indienii vAnAtori,

Altai pl. mare Ian( de munti in Azia

Alhambra f. faimos palat al regilor Altona f. cel mai mare oral al ducaMauri (sec. XIII si XIV), la Grenada in tului Holstein, port pe Elba, in fat." HamSpania. Cel mai frumos monument al burgului: 162.000 loc.

arhitecturei arabe in Europa. Ali m. varul si ginerele lui Mahomed, al patrulea Calif al Arabilor (656-661). Aliantii f. I. Tripla aliantá, unirea Angliei, Olandei i Suediei in contra lui Ludovic XIV (1665) ; 2. coalitiunea (dupa Indemnul lui Bismark) Intre Germania, Austria si Rusia (1872), apoi Italia in locul Rusiei (1887), garantandu-se integlitatea teritoriilor respective ; 3. Sfanta aliant& liga formatà In 1815 de Rusia,

Alunis n. culme a Carpatilor In judetul Putna, desparte Milcovul de ceilalti afluenti ai Putnei. Aluta f. numele roman al Oltului, Alvint 13. V. Vintul-de-sus.

Alzacia f. veche provincie francea, cedatl Germaniei in 1871, a redevemt francezi in 1918 (Alzacian).

Air:atria-Lorena f. paul la 1919 provincie a Imperiului german impartita In trei districte cu capitalele Strasburg, Col-

Austria $ Prusia spre a combate spiri- mar si Metz: 1.720.000 loc. Fu InapoiatA

in 1919 Frantei prin tractatul din Versailles. tul revolutlonar In Europa. Amaleeiti pl. popor din Arabia pieAliatil pl. 1. Englezii, Rusii, Austriacii, Prusienii etc. cari invadarA Franta in 1814 troasA (coboritor din Amalek, nepotul lui si 1815; 2. Bulgarii, Sarbii i Grecii, ali- Esau), exterminat de David si Saul. Amalthea I. Mit. doica lui Joie, nima ati In contra Turciei (1912 1913); 3. (in cursul rAsboiului mondial) popoarele aliate sau caprA, dupa poeti. Aman m. ministru al Int Ahasver In contra Germaniei, Austro-Ungariei si (Assuerus), regele Persilor, care es/WO sti Turciei (1914-1918). Alibunar m. (fantana lui Ali"), sat prapadealcd pe Evrei, schpati de regina In Dobrogea cu 4322 loc. (din care 2621 Estera (510 a. Cr.). Aman (Teodor) m. pictor de istorie romani); in apropiere, Mocirla dela Alibunar, azi redusA prin canalizAri. nationall si acvarelist roman (1827-1891).

Alieanta I. oras in Spania si port pe

Amara f. I. lac mineral in judetul

Mediterana : 50.000 loc. Vinuri renumite. Ramnicu-SArat; 2. statiune balnearl, langa

Alimánesti pl. numele mai muhor CAlArasi. comune In judetul Arges si Olt. Amarhdia f. I. afluent al Jiului, isAli-Pasa m. guvernator turc din Ia- voreste din muntii Gorjului; 2. numele nina, dela Tepe-Delen (Albania), faimcs unei vli i unei plaai in judetul Gorjiu. prin cruzimile sale ; decapitat (1741 Amazone (Fluviul) f. pl. numit (in

cum] ski superior) si Marinion, cel mai Allia f. rlu aproape de Roma, pe ma- mare fluviu din lume, In America meri-

1822).

lurile cAruia Romanii furA lnvinsi de Gali dional& izvoreste din Cordilierii Anzilor (390 a. Cr.). si se varsil in Oceanul Atlantic: 6120 km. Alma f. riu In Crimea, afluent al Marii [Numele situ provine de acolo cA primil Negre, aproape de Sevastopol. Victoria navigatori intalnirti pe ambele maluri ale armatei anglo-fianceze asupra Rusilor (20 fluviului. femei thsboinice asemenea AmaSeptembiie 1854). zoanelor].

www.dacoromanica.ro

Ama

Ana

71,9

Amazone f. pl. Mit. populatiune fa- Amphitrite f. Mit. zeita mAui, sotia buloasa de femei rasboinice in vechime, lui Neptun. care ar fi locuit in Azia-Mica. Ampoiu m. râu in Transilvania, iese Ambroziu (St.) rn. episcop din Mi- din Muntii Metalici, se varsi langti Albalan, unul din Parintii Bisericii, regula can- Iulia in Mures. (area bisericeasca (340-397). Amsterdam n. capitala Olandei, oras America f. una din cele cinci parti si port la gura riului Amstel, pe Marea ale lumii, descoperita in 1492 de Cris- Nordului : 690.000 loc. Comert insemnat. tof Columb. De patru ori cat Europa :

200.000.000 loc. ; ea se imparte in septentrionala i meridional& unite prin istinul de Panama. Americo Vespuccio in. navigator florentin, dupà care se numi Lumea Nona, cea descoperita de Columb (1451-1512).

Amuliu m. rege din Alba, mosul lui

Romul si Remu (sec. VIII a. Cr.).

Amurat m. numele mai multor Sul-

tani turd: 1. AMURAT I, sau Murat, eroul

dela Cossova, unul dintre cei mai mari imparati otomani, castiga 37 de batalii, isi muta capitala la Adrianopole (1365)

Amian Marcelin m. istoric latin din si institui corpul ienicerilor (1360-1389);

sec. IV d. Cr., tovarasul imparatului Iu- 2. AMURAT II, invins de loan Corvin de han in rasboaiele sale: Istoriile sale con- Huniade si de Scanderbeiu (1422-1451); tin faptele petrecute intre anii 352-378 3. AMURAT III, flub lui Selim II, contemd. Cr. poran cu Mihaiu Viteazul (1574-1595). Amiens m. (cit. Amien), oras In Amutria f. cetate romana in Oltenia, Franta cu 90.000 loc. Catedrall frumoasa langa rani Motru. din sec. XIII. Curte de apel, episcopie, Ana (Sfanta), nevasta lui Ioachim, fabric& de bumbac. Patria lui Petru Ere- mama Preacuratei Fecioare (25 Julie); 2. mitul si a lui Ducange. Ad se incheia in (Stuart), regina Angliei, reuni Scotia cu 1802 pace Intre Anglia si Franta. Englitera (1665 1714). Amilcar (Barca) rn general caitagi- Ana m. V. Vocabular. nez, parintele lut Anibal, cuceri Spania Anacarsis m. filozof scit care vizita pi Intemeia acolo Barcelona (mort 328 Grecia in timpul lui Solon (sec. VI a. Cr.). a. Cr.). Anacreon rn. poet liric din Teos, in Aminta m. nurnele mai multor regi Ionia (sec. V a. Cr.); poeziile sale, cari ai Macedoniei (329-303 a. Cr.). canta placerea l vinul, se disting prin Amiras (Alexandru) rn biv-vel sulger veselie; grade i delicatetA. din Moldova, a tradus pe greceste In 1729 Ana Davila f. izvor de apa minerala Cronica anonimd a Tdrii Moldovei (1662 in jud. Valcea. 1723) chn ordinul Domnului Ghica. Anadol n. Anatolia, Turcia aziatica In Amlati (Omlas) n. localitate in Ar- opozi(iune cu Rumelia sau Turcia eurodeal, azi sat nu departe de Sibiu; 1328 peana): armdsar dela Anadol Bhc. loc. (in majoiitate Sasi). Odinioara ve- (Anaclolean). chin ducat si oras: Mircea-Vocla se IndAnadolchioi rt. sat In judetul Codtula duce de Fe"g8ra 0 de Omlas". stanta, cu 531 loc., in majoritate Turd Amon in. Mit. zeul soarelui la Feni- si Tatari. Balciu de vite in Septembrie. cieni, adorat in Egipt ca o divinitate suAnadyomena f. ( cea iesiti din spurna prem.& marii"), supranumele Aphroditel sau VeAmoniti m. pl. popor in Palestina, nerii : ti-ar parea mai mandrci decdt la rfisfirit de lordan, in rasboaie continue Venus Anaduomena cu Israelitii. Anam n. imperiu in Azia oriental& Amor n. Mit. zeul iubirii, fiul Venerii. coprinde regatele Tonkin, Camboge, CoAmpere (André Marie) rn. MI/kat chinchina. etc., cu o populatiune de 6 matematic si fizician francez, inventato- mil. loc. (Anamit). rul electrodinamicei si al telegrafiei elecAnastasiu m. numele a doi Impirati thee (1775-1836). din Orient si a patru papi. Amphictyoni m. pl. mare consiliu, Anatolia f. sau Levantul, provincie format din deputatii cetatilor grecesti, in Turcia aziatica, corespunztind cu vecari se intruniau spre a discuta de inte- chia Azia Mica. resele generale ale patriei. Anazagora m. filozof grec din scoala Amphion m. Mit. fiul lui Joie si al ionica, maestrul lui Pericle; acuzat de Antiopei, ridica zidurile Tebei cantand impietate, muri in exil (428 a. Cr.). din lira si la sunetele-i (zice-se) pietrele Anaximandru rn. matematic si filos'asezau dela sine. zof grec din scoala ionica (610 547

Amphitryon m. Mit. regele Tebei, a Cr ). Anaximene in. istoric i filozof grec,

bArbatul Alcmenei.

www.dacoromanica.ro

Anc

Ant

720

until dintre maestril lul Alexandru cel Britania in sec. VI si-i dete nurnele sAu:

Mare (365 a. Cr.).

Anchise rn. principe troian, tatAl lui

Enea.

Ancu Martha m. al patrulea rege al

Romei (641-617 a. Cr.).

Ancyra f. vechiul nurne al orasului

Angora.

sara Anglilor (Englitera). Anglia f. partea sudicfi a BritanieiMari, despArtitá de Scotia prin muntii Ceviot, cu cap. Londra si cu o populatiune de 47.500.000 loc. Anglia e prima putere maritimA din lume; ea ocupà de asemenea intaiul rang sub raportul comertului si al industriei, prin bogatia solului ski in build si fier, si prin imensele

Andaluzia f. provincie fertilfi i bogala a Spaniei: 3.300.000 loc., cu. cap. Sevila. ei colonii imprAstiate In toate continentele. Andersen (Cristian) in. celebru poet Anglo-Saxoni pl. Saxoni i Angli cart romancier danez (1805-1875). intemeiarl In Britania-Mare cele sapte Andora f. mica republicA intre Franta regate sau Eptarhia (sec. V si VI). Spania cu 6000 loc. Angora f. vechea AncYra, oras In Andrassy (Conte le) m. om de Stat Turcia aziaticA cu 40.000 kc., de unde ungur, se exild dupa revolutiunea dela provin pisicile i caprele cu pArul lung 1849, reintrA in tarii la 1857, fu deputat mAtlsos. Victoria lui Tarnerlan asupra In DietA l pAnA la 1879 presedintele mi- lui Baiazid (1402), Astfizi a doua capinisterului unguresc (1823-1890). tala politich a Turciei, unde un guvern Andreescu in, abil pictor peizajist nationalist a preparat salvarea imperiului. (1852-1884). Anhalt n. ducat in Germania: 316 000 Andreiu (St.) rn. apostol, fratele sfAn- loc., cu cap. Dessau. tului Petru (30 Noemvrie). V. Andrea. Anibal rn ilustru general cartaginez, Andreiu m. numele a trei regi UngUri : trecu din Spania in Italia strabfitand Alpii ; A NDREIU I, sub care se crestinard Ungurii invingatorul Romanilor mai ales la Cane (1046 - 1058) ; ANDREW II, promulgfi in (216), fu invins de Scipione Africanul

1222 Bula de aur, antica lege fundamen- (202). El se otrAvi, ca sA scape de rAstahl a Ungariei (1205-1236); ANDREW III, bunarea Romanilor (247-183 a. Cr.). ultimul dintre Arpazi (1290-1301). Aninoasa f. 1. nume de comune ruAndreo (del Sarto) in celebru pictor rale in jud. Gorjiu i TvIuscel ; 1, schit de tlorentin, colorist impecabil; el poate fi maid in jud. Muscel. coinparat lui Rafael pentru puritatea conAnselm (St.) in. arhiepiscop englez, turelor I gratia expresiunii (1488-1530). teolog l filozof celebru, unul dintre priAndrocle m. sclav roman, dat la circ mii fundatori ai scolasticei (1033-1109). In prada fiarelor, fu crutat de un leu, AntakiNh 1. nuniele turcesc al Antioc5rula II scosese altadata un spin din laba. hiei. Andromaca f. vAduva lui Hector si Antalcida rn. general lacedemonian mama lui Astyanax, captiva lui Pyrrhu, care, in 387 a. Cr.. semnA un tractat rucelebra prin amorul ei matern i conjugal. sinos cu Artaxerxe Mnemon,regele Persiei. Andromeda f. Mit. tAnArA domnità Anteu m. Mit. gigant mitologic fiul care. lAsatA pradá unui balaur, fu sea- Itt Neptun si al Terrei, care prindea la patA de Perseu. puteri atingand pamantul i pe care HerAndronic rn nume a patru imoarati cule II sugruma, ridiandu-1 in bratele sale. ai imperlului de rasarit (sec. XII si XIV): Anti pl. vechiu trib al Slavilor cari, ANDRONIC I (Comnenul), fu detronat de impreunA cu Venzii, ocupau Virile la N. Isae Anghel (1183-1185) ; ANDRONIC II de Carpati Oa la Nistru. (Paleologul), sub care Turcii devastarà Antigon rn rege al ludeilor, cel din

. imperiul (1282-1328); A NDRONIC III (cel urmA dintre Macabei (mort 35 a. Cr.); Tfin Ar), se Impotrivi Turcilor (1328-1341); 2. loc(iitorul lui Alexandru cel Mare, ANDRON1C IV (Paleologul), a fost rAstur- Invins i ucis la Ipsus, in Frigia (301 a.

nat de pe tron In anul 1377. Cr.); 3. numele a doi regi macedoneni Andros in. insulA in Grecia, cea mai 'sec. III a. Cr ).

Antigona Anghel m. nobila familie bizantinA prin pietatea

fertilfi dintre Cyclade: 23.000 loc.

f.

flea lui Edip,

celebrii

; ea servi de CAcare deveni puternicA dupa inrudirea ei Ifitiza pfirintelui ei orb si proscris. cu Comnenii. Cel mai insemnat al ei re- Anti-Liban m. lant de munti paralel prezentant fu ISAC II. imparatul Bizantiu- cu al Libanului. lui (1185), rAsturnat de pe tron (1195 , Antile (bustle) f. pl. arhipelag hare restabilit de Cruciati i asasinat in ace- America de N. si cea de S., in Oceanul las an 1204. ) Atlantic: 4.620,000 loc. Angli pl. popor germanic care invadA Antim (Ivireanul) rn invAtat mitro ei

www.dacoromanica.ro

Ant

Ara

721

polit al Ungro-VIalfiet, originar din Ivir

Apalasi (Munch) pl. V. Alegani.

(Caucazia) ; traducator i tiparitor de carti Apelle in. celebru pictor grec care religioase, poliglot si artist: Predice trai la curtea lui Alexandru cel Mare si apoi la Roma (330 a. Cr.). (1709-1716).

Antina f, cetate veche, azi ruinata in

Apenini pl. mare lant de munti cart

Antinou m. 1. favoritul imparatului

Aphrodita f. 1. Mit. numele grecesc

jud. Romanati, unde se aft' satul Recica. strabat Italia in toata lungimea ei: 1300 km. Adrian, care il puse dupa moarte in ran- al Venerii; 2. fig. femeie foarte frumoas.a. Apis m. divinitate, pe care Egiptenii dul zeilor; 2. fig. bArbat de o frumusete ra rA. o adorau sub chipul unui bou.

Antioh in. nume a 13 regi ai Siriei, Apollodor (din Damasc) m. celebru dintre cad cei mai cunoscuti tura : Arg- arhitect care construi la Roma Forul lui 710H ifi (cel Mare), aliatul lui Anibal Traian i podul de piatrA peste Dunare, (mod 186 a. Cr.); ANTIOH IV (Epiphane intre Cladova I Turnu-Severin (60 125). Apollon m. Mit. fiul lui Joie si al sau Ilustrul), care martirizA pe Macabei muri in accese de frenezie (164 a. Cr.). Latonei, zeul soarelui, al frumoaselor arte, Antiohia f, vechea capitala a Siriei al profetiei, poeziei si al medicinei; A-

pe Oronte, azi Antakieh, in Ttucia

a-

pollon din Belvedere, celebrA statta a

ziatica : 22 000 loc : Patria sfantului loan zeului, descoperita in sec. XV si azi a-

Gura-de-aur. Odinioara resedinta splen- sezata In muzeul din Vatican.

did& a Seleucizilor i locul de adunare Apolloniu m. I. (din Rhodos), poet a zece concilii. grec, autorul Argonauticelor (276 186 a. Antiopa f: Mit. regina Amazonelor Cr.); 2. (din Tyana), filozof grec a cArui vieat& e invAluita cu fabule, considerat de si mama lui Hipolyt.

Antisthene m. filozof atenian, fun- contemporanii sai ca vràfitor

datorul scoalei cinice (400 a. Cr.). Antivari 11. orasel in Muntenegru, la 30 km. de Scutari: 4000 loc. Antoneqti pl. sat in judetul Teleorman, unde s'a dat o bat&lie intre Mihaiu Viteazul I Turcii (1595). Antonie-Vodii (din Popesti) in. Domnul Munteniei, fu rasturnat prin intrigik Grecilor (1669-1672),

(mort 100 d. Cr.).

l profet

Aprodul Purim m. I. eroul unei poeme de Costache Negruzzi: din el s'ar

trage, dupe traditiune, neamul domnesc al Movilestilor; 2. sat nou in jud. Neamtu cu vr'o 30 de familii. Apuleiu rn. scriitor latin, contemporan cu Marcu Aureliu (sec. H d. Cr.) autorul romanului bizar Asinul de Aur, Antonin (Piul) m. unul dintre cei continand faimosul epizod cAmor pi mai buni Imparati romani, domni cu Psyche,. moderatiune i dreptate (138-161 d. Cr.). Apulia f. provincie In Italia arnica Antonini m. pl. nume dat la 7 im- intre Apenini i Adriatica, la N. E de

parati romani: Nerve, Traian, Adrian, Neapole: 1.950.000 loc. Antonin, Marcu-Aureliu, Veru i Comod Apulum n. odinioarA important mu(v. aceste nume) (96-192). nicipiu roman, capitala Daciei centrale, Antoniu (Marcu) m. loctiitorul si a- resedinta legiunii XIII Gemina ; azi Alba micul lui Cezar, forma intaiul triumvirat Iulia sau Belgrad. cu Octaviu l Lepid, b&tu pe Brut si Apuseni (Muntii) pl. sau Muntil Mepe Cassiu la Filipii (42 a. Cr.); apoi in- talici, sir de munti ce se Intind Intre vins de Octaviu la Actiu, se sinucise Mure §i Aries, coprinzand 5 judete ar(30 a. Cr.).

Anvers n. oras in

Belgia,

port pe

delene.

Aquae f. pl. numele roman al Me-

Escauta, industrie toarte activa : 300.000 hadiei. Aquil6a f. vechiu oras al Italiei (in loc. Patria pictorilor Van Dyck, Rubens Téniers. timpul lui August avea 100.000 loc.), Anzi (Munch) pl. sau kordilierli An- ruinat de Atila : azi, port pe golful de

zilor, imens lant de munti in America Triest cu 2000 loc. Ad se (inure dour) de S. d'alungul coastei oceanului Paci- concilii (381 si 553). fic, pe o lungime de 7.500 km. Aquitania 1. una din cele 4 diviziuni Apafi (Mihail) rn. numele a doi Domni ai Transilvaniei: APAII I, ales cu ajutorul Turcilor (1632-1690); APAR II, ales in 1661, abdicA in 1697 si muri la Viena in 1713. Cu dansul Serban-Vocla incheia un tractat de comert l altul pentru pasunatul vitelor.

L $aineanu.

ale vechei Galie (sub administra(iunea romana). Arabi m. pl. popor semitic care, dupa ce a imbratisat islamul, cuceri repede Egiptul, Siria, BFrberia, Sicilia si Spania. Arabii cultivarA literele si stiintele, devenincl natiunea cea mai civilizatti a e-

Diet. Universal,

www.dacoromanica.ro

46

Ara

Arg

722

vului-mediu. De atunci et au decazut, re- tin popor de pastori i privita de poet' luand vieata nomadi si trAind in triburi. ca locasul nevinovatiei si al feridrii. Arcadiu m. intaiul imparat din OriCivilizatiunea le datoreste algebra, cifrele zise arabice, jocul de salt, almanahul, ent, fitil lui Teodosiu cel Mare (395-408). Arcan n. varf de munte din cuhnea introducerea dudului, bumbacului, sofraVulcanului, in judetul Gorjiu. nului, zahArului, etc. Archelau m. rege al Macedoniet (429 Arabia f. vastA peninsula, in centru 405). rege al Iudeii, rasturnat de Auaproape pustie, la S.-V. Aziei, intre Marea Rosie, Oceanul Indian si Go hut Per- gust (6 d. Cr.). Ardeal n. numele popular al Transitste, cu cap. Meka. Exports& cafea, lAmai, vaniei, mai ales al partii ei centrale oceaiu si cfimile: 12 mil. loc. Arabia pietroasal I. partea muntoasa rientale. [Ung. MALI, (din moo, padure)]. Ardeni pl. platou cu pAduri la N. de a Arabiei, azi numita Hegias. Arabic (Go Hui) n. alt nume ce poartA Champagne (intre Franta si Belgia). Aref n. plaiu al Carpatilor si sat cu Marea Rosie. Arab-Tabia f. (Fortilrea(a Arabi- ruine yacht in judetul Arges: 1470 loc. Arequipa 1. oras in Peru (America), lor), numele unui platou intArit cu redute spre S.-E. de Ostrov, in judetul aproape de vulcanul (inalt 5600 m.) cu Constanta, ocupat de ostirea romanA in acelas nume: 35.000 loc. 1878. Ares m. Mit. numele grecesc al zeului 11

Arad n. 1. o ramura a muntilor Bi- Matte.

harului cu piscul Vatra lui Arad ; 2. judet al Banatului cu 350.000 loc. i cu cap. Arad; 3. oras in Banat tang& Mures: 85.000 loc. Resedinta unui episcop roman ortodox. Arago (Dominique Francois) m. astronorn matematic francez, facu mai multe descoperiri relative la opticA si electro-magnetism (1786-1853).

Argentina f. republica In America de

S.: 5.191.000 loc., cu cap. Buenos-Ayres.

Arge, m. I. rAu In Muntenia care se varsA In DunAre, dupA ce a percurs un drum de 290 km.; 2. judet asezat pe raul cu acelas nume, in partea muntoash : 236.800 loc., cu cap. Pitesti (Argeseaall (Curtea de), comuna urbana in judetul Arges: 6500 loc. Odinioard a doua capi-

Aragon n. provincie a Spaniel: 1 mil. tal& a Tarii duph Campulung ; azi scaunul loc., cu cap. Saragossa. In evul mediu episcopiei Argesului. (MAnastirea de), II

forma un regat independent (unit la 1516 frumos monument 9n stil bizantin, ceva cu Castilia). mai spre N. de Curtea de Arges, zidit de Aral (Marea de) n. lac mare in Azia Neagoe Vodà in 1518 si restaurat in timapuseana (Turkestan rusesc), lung de pul din urmi.

Argezel M. 1. afluent d'a stanga ArAram m. fiul lui Sem, parintele Ara- gesului, udA partea de V. a judetului Musmeilor, vechiu popor al Siriei i Mezo- cel si se varsa in rani Doamna ; 2. plasa 500 km.

potamiel.

in judetul Muscel.

riesului.

dova.

Aranjuez n. oras in Spania pe Tagu Arghir m. eroul unei poeme populare cu 10.000 loc. ResedintA regale cu un de Barac : Arghir i Ileana. castel frumos construit de Filip 0. Arghita f. ramura a muntilor TranAranyos m. numele unguresc al A- silvaniei paralelA cu Carpatii despre Mol-

Arapi n. pl. 1. numele vechiu-roma-

Argieni m. pl. 1. locuitori din Argos ;

nese al Arabilor ; 2. azi, Negri, Negriteni. 2. unul din nurnele Grecilor la Homer. Argolida f. provincie in Grecia anV. Vocabular. Ararat ni. munte in Armenia rusea- tic& la N.-E. de Pelopones, cu cap. Argos. Argonauti m. pl. 1. eroi greet cari sca pe care se opri (zice-se) corabia lui Noe: 5160 m. inaltime. pornirA pe corabia Argo spre a rApi lana Arbfinazi rn. pl. numele arhaic al de aur din Colt:di:la; 2. fig. spirite nova, toare, cutezAtoare Albanezilor sau Arnautilor. aventuroase, cari

Arbella f. oras in Asiria, aproape de cauta sA crolascA un drum nou sau urTigru, azi Arbil; celebra min victoria mAresc un scop greu de ajuns: Argo lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu nauti ai civilizatiunii. Argos n. odinioard oras insemnat (331 a. Cr.). Arbore (iatmanul) m. sfetnic de In- cap. Argolidei: azi cu 10.000 loc. credere al lui Stefan cel Mare si eroul Argovia f. unul din cele 22 cantoane legendar al poeziei noastre istorice.

Arcadia I. provincie a Greciei an-

ale Elvetiei, udat de Taut Aar: 206.000 loc.

Argus m. 1. Mit. priricipe grec cu o

lice, in centrul Peloponezului, locuita de sutA de ochi, pe care junona II insArcina

www.dacoromanica.ro

Arh

Arm

723

sA supravegheze pe nimfa Io; 2. fig. pAArivoaia f. munte- in judetul Putna, zitor ager, spion ; ochi de Argus. vArf al culmii Vrancilor. Arhanghel IL port militar si corner- Aristarh m. 1. gramatic grec din Aledal, In Rusia, pe Marea AlbA. aproape xandria, faimos prin studiile sale critice

de gura Dvinei : 20 000 loc. (Nou) sau asupra lui Homer si a poetilor greci (160 Sitka, cap. vechilor posesiuni rusesti In a. Cr.); 1 fig. critic luminat si sever. America, cedate Statelor-Unite. Aristia (Const ) m. profesor Si elenist, Arhiloc m. poet satiric, inventatorul iltat parte la Zavera si la Revolutiunea versului iambic (sec. VII a. Cr.). dela 1898 (1800-1880). Arhimede m. cel mai mare matema- Aristide m. general atenian, supranutic si fizician din antichitate, originar din imit cel Drept, celebru prin virtutile sale Siracuza; el apArA trei ani cu inventiunile civice ; rivalul lui Temistocle, se distinse sale patria atacatA de Romani si fu ucis in bitilia dela Maraton i muri la 469 de un soldat la coprinderea orasului (287 a. Cr, 212 a. Cr.). Principiul lui Arhimede; orice Aristip m. filozof grec din Cyrena care II

corp, cufundat intr'un lichid pierde o parte profesa doctrina voluptitii dominati de Indin greutatea sa egalA cu a volumului ce telepciune si innobiliti de cultsui (sec. V a mutat din loc. V. evrika. a. Cr.).

Arhipelag ii. partea Mediteranei co-

Aristobul m. numele a doi regi si a

Ariadna f. Mit. Rica lui Minos, re-

Aristodem rn. rege al Misenel, cele-

prinsii Intre Grecia, Turcia I Azia micA, mai multor preoti mafi din Iudea (sec, I cu numeroase insule a.. Cr.).

gele Cretei, dete lui Theseu firul, cu care bru prin lupta sa contra Spartei, jertfi pe putu iesi din Labirint, dupti ce invinse pe fie-sa spre a se supune oracolului si se Minotaur ; firul Ariadnei, fig. miflocul sinucise pe mormintul victimei sale (731 care ne cAlAuzeste prin greutAtile unei In- a. Cr.). treprinderi. Aristophane rn. celebru poet comic Arian m. istoric grec din secolul II, grec; comediile sale satirice, adesea obcare a scris expeditiunea lui Alexandru scene, contin caricaturi admirabile ale cecel Mare. lor mai insemnate personalititi din timAricescu (Const.) m. publicist romAn, pul ski (455-387 a. Cr.). a scris istoria revolutiunii dela 1821 (1823 Aristotele m. cel mai mare filozof al 1886). Greciei, niiscut la Stagira in Macedonia, Arie in. .1. faimos ereziarh din Ale- discipolul lui Platon, maestrul lui Alexanxandria, care tagAduia divinitatea lui Isus, dru cel Mare si fundatorul scoalei peripaIst condamnat in 325 de conciliul din Ni- tetice. El introduse realismul in filozofie, cea (280 336); 2. fig. eretic: Arie spur- era logica i poetica i fu pArintele iscatti (Arian). toriei naturale i metafizicei. Operele sale, Arieni m. pl. popoarele din familia care imbrAtiseazi toati stiinta greaca, furA indo-european5, in special cele din ra- in tot cursul evului-rnediu oracolul filomura aziaticA (Indieni l Persani). zofilor si al teologilor scolastici (384-322 Arle m. numit de Unguri Aranyos a. Cr.).

sau Rdul de aur, rAu In Ardeal, bogat Arlberg n. lant al Alpilor stribitut In aur, iese din Muntii Biharului si se de o cale ferati, cu un tunel de 10.270 m. varsit In Mures, mai jos de Turda. Armada f. numele flotei trimisi In Ariman m. geniul cel rats la Persil 1588 de Filip H, regele Spaniel, In contra cei vechi, totdeauna in lupti cu Ormudz, Angliei: ea fu nimiciti de inamic si de

furtuni. Armani pl. adicA RomAni, nurnele national al Rominilor din Tesalia, Epir, AlArinoasa f. deal, Its regiunea BacAu- bania de mijloc si Macedonia, numiti pi lui, Malt de 524 metri. Tintari, iar de Greci Cuto-Vlahi. Datele Arion m. poet grec despre care se po- statistice asupra lor variazi dela 200.000 vesteste ci, amenintat cu moartea de to- la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (pis-

personificarea binelui.

Arimatia f. vechiu oras In Palestina,

azi Ramleh, patria profetului Samuil.

variIl

sAi de drum, se arunci In mare tori) i stabili (agricultori i negustori). fu scipat de un delfin, pe care II fer- Graiul lor e un dialect al limbei romine. mecase cu cintecele sale (pe la 620 a. Cr.). Armeni m. pl. popor indo-european, Ariost m. ilustru poet Italian, autorul care profeseazi catolicismul dup5 un rimarei poeme eroi-comice Orlando Furi- tual propriu. Armenii sunt Impristiati in osul (1474-1533). orasele principale din Azia si Europa, lax Ariovist m. cipetenia Suevilor, invins la noi sunt rispAnditi (dela jumitatea In Galia de Cezar (58 a. Cr.). sec. XIV) mai ales prin Moldova.

si

www.dacoromanica.ro

Arm

724

Asa

Armenia f. Ora' In Azia occidenta15, 425) a Cr.); ARTAXERXE II (Mnemon sau Intre Marea CaspicA i Marea Neagra; od. cu bund tnemorie), Invinse pe rebelul Ora independenta, azi Imp Artitä intre Ru- sAti frate Ciru cel TanAr i semnil In 387 sia, Turcia si Persia. Populatiunea-i e de tractatul favorabil al lui Antalcida (405 2.490.000 loc., dintre call vreo 1.200.000 362 a. Cr.).

Artemis f. Mit numele grec al Diana. Artemizia 1. 1. reginA din Halicarnas, Armenierstadt n. numele sasesc al aliatA cu Xerxe l InvinsA cu dansul la Gherlei. Salamina (480 a. Cr.); 2. regina Cariei, Arminiu m. sau Hermann, cApetenie celebrA prk durerea ei pentru moartea german& care exterminA legiunile lui Varru bArbatului sAu Mausol, clruia Ii ridicA monumentul numit Mausoleu, una din (9 d. Cr.). Armorica f. vechiul nume al Bretaniei. cele saute minuni ale lumii antice (sec. Arn :luta m. pl. numele popular al Al- IV a. Cr.). banezilor. V. Vocabular. Artemiziu n. cap la N. insulel Eubea, Arno m. fluviu al Toscanei, ud5 Flo- unde flota lui Xerxe fu nimicitA de Greet renta l Piza si se varsa In Mediterana (480 a. Cr.). se aft' trAind In alte tan (Rusia, Turcia, Persia, Moldova, Austria).

Arter m. rau In Bulgaria, un afluent Arnold (de Brescia) m. calugAr al DunArii inferioare. novator politic si religios, ars la Arter-Palanca f. fort bulgAresc la Roma ca eretic In 1155. gura raului cu acelas nume. OdinioarA Arnota f. manistire mare in judetul capitala unei pArti a Meziei sub numele Valcea, asezatA cam pe la mijlocul mun- de Ratiaria. telui cu acelas nume, ziditA de MateiuArtur m. rege legendar al Bretanilor 25Q km.

Basarab (1640), unde se MIA inmormaneroul traditiunilor bretone, apAratorul celtismului In contra invaziund anglotat (1654). Aron m. fratele mai mare al lui Moise, saxone (sec. V). Aventurile sale si ale ceIntaiul mare preot al Evreilor (sec. XV ,kr 12 cavaleri ai sAl formeazA ciclul despre Masa rotunda (Table ronde"). a. Cr.). Aron-Vodh m. Domnul Moldovei, conArutela f. ruine de cetate romand la temporanul i aliatul lui Mihaiu-Viteazul gura Lotrului.

Arvali (Fratii) pl. la Roma, colegiu (1591-1595). El cumpArA tronul cu un milion de galbeni l chinui pe locuitori de 12 preoti at zeitei Ceres. cu dart grele si neauzite. Mazilit pentru Arvaniti tn. pl. vechiu nume romacruzimile sale, fu reintegrat prin Inrauri- nese dat Albanezilor : de vita sunt ArTea creditorilor sAi. In 1595 fu scos din vanit CAR. [Gr. mod.]. domnie de Sigismund Bathori, Domnul Arvati m. pl. 1. vechiul nume romaTransilvaniei l aruncat fn inchisoare, unde nese al Croatilor; 2. mercenari din timmuri In 1597. pul Zaverei, vestiti prin jafurile lor. [Ung. Aron (Vasile) m. cel dintaiu poet po- HORVAT, croat]. pular ardelean, autorul poemei Piram si Arvinte m. tip de om poznas: anteTisbe si al dialogului comic Leonat si Kul lui Arvinte. Dorofata (1770 1822). Asache (Gheorghe) m. scriitor roman, Aroneanu m. sat in judetul Iasi cu o bArbat cu cunostinte enciclopedice, a conmanAstire ziditA de Aron-VodA In 1594. tribuit la lAtirea instructiunii in Moldova; Arpad m. cApetenia Ungurilor (m. 907), el a Intemeiat acolo presa i teatrul; podete numele sAn primei dinastii a regilor ligraf mediocru (1788-1871). Asan rn. V. Asanesti. unguri, Arpazilor, cari domnirfi pan& la 1301. Asanesti m. pl dinastie romano-bul-

Arpino m. oras In Italia, la mijlocul gar& intemeiatA in 1186 de fratii Petru si Asan, Romani de neam, can la 1158

drumului Intre Roma si Neapole : 12.000 loc. Patria lui Mariu si Cicerone. Arsacizi pl. puternicA dinastie persanA, inauguratA de Arsace, fundatorul imperiului Partilor (255 a. Cr.-226 d. Cr.).

se rAscularA asupra Bizantinilor, 11 InvinserA l formarfi ImpreunA cu Bulgarii imperiul romano-bulgar, care durA panA la 1393. AceastA dinastie numArA saute Arta f. numele unui rau j oras in Dornni As.tril, fundatorul ei (1186-1196); Grecia: 9000 loc. Port pe golful de Arta, PETRU, fratele celui precedent (1196-1197); format de Marea IonicA. IoANrpu, numit CALOIAN, fratele lor mai Artaxerxe m. numele mai multor regi tanAr, se luptA victorios cu Bizantinii si ai Persiei: ARTAXERXR I (Longoman sau cu Francii (1197-1207); Boma, numit si Mana-lunga), fu //wins de Greci i silit Florird, nepot de sofa al lui Ioanitiu (1207

a primi In 449 pacea lui Cimon (472

7 1213); IoAN ARAN II, fiul lui Asan I, fAcu

www.dacoromanica.ro

Aea

Atm

./25

intinse cuceriri (1218-1241); IOAN CALI-

Asur m. fiul lui Sem, fund& regatul

MAN ASAN (1241-1246), si IOAN MIHAIL ASAN

Asiriei si zidi Ninive.

Istro-Romani (1829-1907).

(298-373). Atelcuzu n. Ora de langa Nistru, unde Ungurii steterfi inainte de it-si aseza locuintele langa Teme i Dunare. Atena f. odinioara, celebra cap. a Alicei; azi cap. Greciei, port pe golful Eginei : 300 000 loc. (Atenian). Athena f. Mit. numele grec al Minervei. V. Pallas.

(1246-1257), sub cari imperiul decazu. Atalanta f. domnita greaca, vestita V. Ioanitiu. prin sprintenia ei la alergat. Ea fu Invinsä Agana m. pl. regat negritean In Gui- de Hipomene, care o pacall, aruncandu-i nea de N. cu cap. Cumassi (arsa in 1874 in drum mere de aur. de Englezi): 3 miL loc. Trafic cu praf de Atalia f. 1. regina Iudeii, sotia lui loaur, fildes, etc. ram, exterming intreaga tamilie a lui Da Asau m. afiuent d'a stanga Trotusului. vid. Numai nepotul ei Ioas putu sa scape Ascalon n. vechiu ores in Siria, port si fu urcat pe tron de marele preot Ioiada, pe Mediterana. Centrul cultului Astartei. care puse poporul sa uciga pe Atalia (870 Victoria cruciatilor (1099). a Cr.); 2. titlul unei tragedii de Racine Ascaniu m. fiul lui Erica si al Creu- (1691). zei, fondatorul Albei (sec. XII a. Cr.). Atanaric m. regele Vizigotilor sau Asclepiade m. poet grec din sec. VII Ootilor de apus, care se retrilsese cu poa. Cr., inventatorul versului ce-i poarta porul sau in muntii Buzaului (367). numele. Atanasie m. unul din parintit BiseriAsclepios m. Mit. numele grec al lui cii, combatu cu succes erezia lui Arie la Esculap. conciliul dela Nicea, pentru care meritã Ascoli (Graziado Isaia) m. ilustru lin- supranumele de piirinte al ortodoxiei. El gui3t italian, s'a ocupat cel dintaiu cu muri ca patriarh ba Alexandria Egiptului

Asdrubal m. nume a opt generali

cartaginezi, intealtii al cumnatului si al fratelui lui Anibal (sec. III a. Cr.). Asfaltit (Lacul) n. sau Marea Moarta, lac in Palestina in care se arunca Iordanul (si de unde se scotea asfalt). Asir a. asirian: i cdmpiile Asire gi 'ntunecata mare Err. Asiria f. imperiu vechiu al Aziei cu cap. Niniva, apoi Babilon; corespunde actualului Kurdistan (Asirian). Asparuc m. capetenia Bulgarilor sub care trecura Dunarea i ocupara partea orientala a Bulgariei de astazi (678). Aspazia f. femeie vestita In vechime prin frumusetea spiritul ei, sotia lui Pericle (sec. V a. Cr.).

Asprokastron n. numele grecesc al

orasului Akkerman.

Aspropotamo m. rau in Grecia de

N., vechiul Ache lou: 185 km.

Athos m. celebru munte in Turcla

(1935 m. inaltime), numit de Greci Aghion-Oros (Stantul Munte), si de Rusi Sfetagura (Stinta Agura), acoperit cu vr'o 20 manastiri de calugari greci (Intre cari

i una romaneascl), zidite pe pro-

montorii ca niste cetati cu ziduri i turnuri, formand un fel de republic(' monacala.

Atica f. provincie a Greciei antice, azi cu 581.000 loc., cu cap. Atena.

Atila m. regele Hunilor, supranumit

Biciul lui Dumnezeu, pustii imperiul de Assuerus m. numit in Bib lie Ahas- Orient, apoi Galia si Italia si muri pe verus, regele Persiei, care se casatori cu neasteptate In Panonia (453). Sub numele Estera (sec. VI a. Cr.). de Etzel, Atila deveni unul dintre eroii Astarte f. divinitate feniciana 1 si- epopeii germane medievale Nibelungen. liana : zeita razboiului si a mortii. Atlantic (Oceanul) m. imensa intinAstrahan n. oras comercial in Rusia, dere de apa intre Europa, Airica si Amecapitala guberniel cu acelas nume, la gura rica, strabatuta de trei cabluri submarine, Volgei: 113.000 loc. cari pun in comunicatiune Lumea Veche Asturii f. pl. veche provincie a Spa- cu cea Noua. niei, azi Oviedo: 611.000 loc. MostenitoAtlantida f. insula fabuloasti care, rul prezumtiv al Spaniei poarta titlul de dupa spusa celor vechi, ar fi fort situata Principe le Asiuriilor. la apus de stramtoarea Gibraltar, in 0Astyage m. cel din urml rege al Me- ceanul Atlantic. Atlantide f. pl. Mit. fiicele lui Atlas. zilor, detronat de Ciru (549 a. Cr.). Atlas m. 1. Mit. Titan prefacut in Astyanax m. fiul lui Hector si al Andromachei. munte si osandit a sprijini cerul pe umerii Asurnptiune f. cap. republicei Para- sit: 2. hint de munti la N. Africei (de guay, in centrul Americei meridionale : unde Oceanul Atlantic). 52.000 loc. Atmeidan n. («Pla(a cailors), numele

www.dacoromanica.ro

Ate

Ave

726

hipodromului din Constantinopole, unde

Austerlitz zi. oras in Moravia (Austria). fusese odinioara circul lui Septimiu Sever. Victoria lui Napoleon asupra Austriacilor

Atreu m. rege din Argos care 1i ras-

buna impotriva fratelui sati Thyeste, dandu-i sii manance pe proprii sai copii. Atrizi m. pl. descendentii lui Atreu, mai ales Agamemnon i fratele sari Menelau; familie vinovath de crime oribile. Atropos 1. Mit. una din cele trei Parce, care taia firul vietii omenesti. Auber m. compozitor francez, autorul

operelor Muta din Portici i Fra Diavolo (1782-1871).

Rusilor In asa numita batalie a celor

Trei Imparati (1805).

Australia 1. odinioara Noua Olanda, cea mai mare din insulele Oceaniei, bogala in mine de aur. Colonie engleza dela 1814 cu 4.385.000 Mc. (Australian).

Austrazia

f.

partea orientala a ye-

chiului imperiu franc (517 572), cu cap. Metz.

Austria f. partea monarhiei austroungare coprinzand odinioara tarile repre-

Auerbach (Berthold) m. rornancier zentate in Parlamentul din Viena si

german, autorul faimeaselor Scene sa-testi din Pcidurea-Neagrii (1806-1882). Augias m. Mit. rege al Elidei, unul dintre Argonauti, caruia Hercule it curati grajdurile cele cu 3000 de boi i necuralite limp de 30 de ani. Augsburg n, oras in Bavaria cu vr'o

nume: Austria, Tirolul, Stiria, Carintia, Carniolia, Istria, Dalmatia, Boemia, Moravia, Silezia, Galitia, Bucovina. Stat poliglot cu 25 mil. loc. (German!, Slavi, Romani si Unguri). Casa de Austria, numele familiei de Habsburg, din care

s'alegeau (dela 1438-1866) imparatii Ger89.200 loc., faimos prin Dieta tinuta acolo maniei (Austriac). In urma rasboiului

in 1530, and luteranii prezentarti lui Ca- mondial Austria a fost desmembrata si rol Quintu profesiunea lor de credinta redusa (cu Tirolul) la o mica republicd, (Confesiunea din Augsburg); si mai cu cap. Viena: 6 mil. 400.000 loc. tâniu, in 1686, prin Liga din Augsburg, Austro-Ungaria f. lost mare stat and mai toatri Europa se coaliza in con- european, compus din 2 tari intrunite tra lui Ludovic XIV. Patria lui Holbein. (dela 1876) si desparrite prin raul Leitha,

August m. numele primului imparat un afluent al Dunarii: Austria. cu cap.

roman, titlu onorific dat de senat lui Oc . Viena,si Ungarla, cu cap. Buda-Pesta, cu taviu, nepotul lui Cezar (63 a. Cr.-14 o populatiune de peste 45 mil loc. Tracd. Cr.), purtat apoi $ i de succesorli sai. tatul din Saint-Germain (10 Sept. 1919) Domnia lui August fu ilustrata de cei a consacrat ruina imperlulni Austro-Unmai mari poeti ai timpului (Hora(iu, Vir- gar, desmembrandu-1 in mai multe repugiliu, Ovidiu), de unde numirea de se- blici independente : Austria (cap. Viena), Ungaria (cap. Pesta), Ceco-Slovachia cola! lui August. August m. numele mai multor pain- (cap. Praga), etc. Importante teritorii trecipi germani: Auousr II, elector de Sa- curd la Italia, la Iugo-Slavia (cu Bosnia zonia, ales rege al Poloniei in 1697. in- si Herzegovina), la Romania (Bucovina, vins l detronat de Carol XII (1670-1733) : Transilvania, etc.). Auousr Ill, fiul celui precedent, rege al

Poloniel (1733-1763).

Automedon m. 1. Mit. conducatorul

carului lui Achile;

2. fig.

vizitiu inde-

Augusiba (Sf.) m. cel mai vestit din- manatic. Avari pl. 1. popor turco-tatar care se tre Parintii Bisericii, episcop la Hipona, In Africa, filozof i teolog, celebru prin aseza in Ungaria (567) si de ad pustii scrierile sale: Con fesiuni, Cetatea lui Europa (In sec. VI) pana fu nimicit de Carol Magnu (796); 2. un popor in CauDumenezeu (354-430). Aulida f. tara mica in Grecia antica caz din neamul Lesghilor. Avel m. V. Abel. cu cap. Aulis: portul de unde flota greaca Avela (Avdhela) f. sat macedonean la porn! la Troia si unde Iphigenia fu sa-

poalele Pindului, locuit de 1500 Armani. Aveliati m. pl. trib de Romani maAurelian En. ImpArat roman care porunci legiunilor sà deserte Dada si sh se cedoneni in districtul Veria (vilaietul Sastramute In Mezia, distrugand i podul Ionic) numiti astfel dupd orasul Avela. lui Traian dela Turnu-Severin (270-275 Aventin (Muntele) m. una din cele 7 d. Cr.). coline ale Romei antice. Acolo se retraAurora f. Hit. zeita zorilor care, cell sera plebeii revoltati in contra patriciedegetele-i trandafiriia, deschidea Soarelui nilor. portile Rasaritului. Avern n. loc In Italia a proape de Ausonia f. numele Italiei la poetii Neapole, considerat de cei vechi ca una antici : Ausonia 'nfloriter td-asteapta cu din intrdrile Infernului. crificath.

a/ ei soare AL.

Averoe m. celebru medic si filozof

www.dacoromanica.ro

Avi

727

Bac

arab, comentatorul lui Aristotele (1110 nesc de hrisoave i autorul unei Crania 1198): doctrina-i filozoficA inclina atre despre a doua venire a lui Nicolae Mamaterialism si panteism vrocordat (1711-1716). Avicen m. celebru medic arab la curtea Azia f. cea mai mare si cea mai yePersiei; a scris numeroase cArti de me- che din cele cinci pArti ale lumii, leagadicinA (980-1037). nul civilizatiunii umane, cu o suprafatA Avignon n. (cit. Avinion), oras In de cinci ori mai mare decal a Europei Franta, pe RhOne, cu 46.000 loc. Palat si cu 800 mil. Mc, Ea e separatA de Eufrumos al papilor cari rezidarA in acest ropa prin muntii Urali, de Africa prin oras dela 1309-1376. istmul de Suez si de America prin stramAvlona I. oras si port in Turcia (Ia- toarea de Bering (Aziatic). nina): 6000 loc. Azia Mich f. mare regiune, formand Avram m. patriarh evreu care veni o peninsula la extremitatea occidentalA a din Caldea In tam Canaan; pArintele Iz- Aziei i dependentA de Turcia. raelitilor prin fiul shit bac si al Arabilor Azore (Insule) pl. grup de insule tn prin fiul sari Ismail (2000 a. Cr.). V. Oceanul Atlantic, apartinand Portugaliei: Vocabular. 260.000 Mc. Produc vinuri, portocale Avram m. V. Iancu. fructe delicioase. Avrig n. (numit de Unguri Felek Azov (Marea de) n. 1. golf la N. Marii

de Sasi Freck), sat mare curat roma.- Negre; 2. oras rusesc in tundul acestui nese, in tinutul Sibiului langa Olt, cu golf : 25.000 loc. 2759 loc. (dintre cari 2472 roman°. PaAzteci pl. numele unui popor foarte

tria lui Gheorghe LazAr. civilizat care locuia tn Mexic la sosirea Avril (Philippe) m. iezuit francez, vi- lui Fernan Cortez. zitA in 1639 Moldova si o descrise in Azuga f. munte 1 catun in judetul PraCalastoria-i (tipAritA la Paris in 1692) hova, resedinta cornunei Predeal din plaiul spre a descoperi un dry m nou c5tre China. Pelesului, Ad se fac cascavaluri bune. Fa.Axente (Uricarsh m. scriitor dom- brica de sticlarie, de bere, etc ; 8450 Mc.

Baal m. principala divinitate a Feni- (2640 a, Cr.), Impodobita de Semiramida claramatA de Ciru in 538 a. Cr.; orris Babadag n. 1. orAsel In jud. Tulcea, celebru In antichitate pentru bogatia ci intr'o pozitiune foarte placuta, la poalele luxul shu, azi cu totul in ruine, de unde cienilor si a Cananeenitor.

unor dealuri Inalte, Intemeiat de Baiazit I, sApAturile au scos la lumina descoperiri odinioarA resedinta Part din Silistra pre(ioase; 2. fig. centru mare de comp..

4700 loc.; 2. numele unui parau si al u- tiune si crime; Parizul e urt Babilon nui lac spre N. E. de orhselul cu acelas modern.

Babilbnia f. veche Ora a Aziei, azi Baba-Novac m. (cMos Novae>) 1. provincia Irak Arabi, la N. V. Persiei

nume.

haiduc celebrat In cantecele bAtranesti; (Babilonian). 2. faimos general al lui Mihaiu-Viteazul. Bacaloglu (Emanoil) m. matematic Babel n. 1. turnul pe care 11 durar5 pi flzician roman (1830-1894). urmasii lui Noe In esul Senarului spre Bach's' n. I. judet muntos, asezat pe

a scapa de un nou potop, and Dum- ambele maluri ale Siretului: 216.000 loc.;

nezeu le amestecA limbile; 2. fig. adu- 2. capitala judetului cu acelas nume, trinare unde, toti vorbind odatA, nu se pot te() pozitiune frumoasii i sanatoasa pe Intelege. malul drept al Bistritei: 19.000 loc. Patria Bhbele f. pl. I. stancil pe Bucegi, des- lui Alexandri. Orris intemeiat de Unguri pre care ciobanii povestesc o legenda pentru exploatarea ocnelor. analoga cu Baba-Dochia ; 2. figuri de piaBach in. familie de celebri muzicanti tilt d'asupra movilelor sau gorganelor (in germani incepand cu [(DAN SEBASTIAN, ale Rusia Meridionala). cArui opere de muzicA religioasa stint Bab-el-Mandeb ii. (cPoarta prime)- admirabile prin Inallimea inspiratiunii $ t diei)), stramtoare care uneste Marea Rosie stiinta armoniei (1685 1750). cu Oceanul Indian. Bachus m. Mit. 1. zeul vinului. Sul Babes (Victor) m. primul bacteriolog lui Joie si al Semelei ; 2. fig. vinyl insus: roman (1854-1926). discipolui liii Bachus. Babilon (Vavilon) n. I capitala Cal- Bacon m. (cit. Bekn), I. (Roger), deii, pe Eufrat, internetata de Nimrod alchimist i fdozof englez de o eruditiune

www.dacoromanica.ro

Bac

BàI

723

universal& supranumit Doctorul admira-

Baiazit m. numele mai multor Sul-

bil (1214-1294); 2. (Francisc), Lord de tani turci : 1. BAIAZIT I, supranumit «FulVerulam, filozof englez, cancelar al An- gerul) (Ilderim), fiul lui Amucat I, stapan gliei sub Iacob I, fundatorul metodei expe- peste mai toata Azia-Mica si invingAtorimentale in studiul stiintelor (1560-1626). rul crestimlor la Nicopole (1396), fu bABactriana f. veche si intinsa tara in tut in diferite randuri de Mircea cel BaAzia, coprinsit astAzi in Turkestan si Per- tran, invins si luat prins de Tamerlan in sia. Capitals ei Boctria e acum ocupata batAlia dela Angora (1389-1402); 2. BA. de satul Balkh. IAZIT H. victima unei rascoale a ienicerilor,

Bacu m. oras rusesc pe coasta apu- fu otravit de fiul slu Selim (1481-1512). Bailesti pl. comuna urbana in judeBâcu m. rau ln Basarabia, afluent al tul Doljiu, Intre Craiova si Calafat, unde

seana a MArii Caspice: 113.000 loc.

Nistrului, trece la S. de ChisinAu Cheile se dete o luptá insemnatA /litre Rusi si Bacului, sir de bolovani uriasi langa raul Turd (1828): 10.500 loc. cu acelas nume. Pairactar m. (apurtitor de steag)),

Baden n. 1. (Marele ducat de), Stat german, pe malul drept al Rinului, cu cap. Carlsruhe: 1.868.000 loc.; 2. Baden-Baden, oras In marele ducat, cu renumite ape minerale: 16 000 loc.; 3. statiuni balneare: langa Zurich (in Elve(ia)

supranumele marelui vizir MUSTAFA, PasA

din Rusciuc, persecutorul ienicerilor (1775 1808).

Bakcisarai n. («Palatul grAdinilor}), oras in Crimea, fosta cap. a Hanilor; 11 000 loc.

Balaam m. profet mincinos care, triBaffin (Marea de) n. vast golf in A- mis de regele Moabului spre a blestema

si langA Viena (in Austria).

merica septentrionall, descoperit in 1616 pe Izraeliti, Ii binecuvanti, speriat de tin inger si de cuvintele magarului ski nAsde navigatorul englez Baffin.

Bagdad n. oras important in Turcia ertvan (sec. XV a. Cr.).

Balaban m. numele unei insule In aziaticA pe Tigru, mare centru comercial: 150.000 loc. Sub Abasizi. capitala Cali- lalomita si al unui pisc In muntii Buzà,.

fatului din Orient (763-1258). ului. Balacescu -(Costache) m. scriitor saBagdat n. sat in jud. Braila cu 185 loc. Bagiar n. cap intre Mangalia si Con- tiric roman : Epigrame i Fabule (1800

stanta

Bahama f. sau Insulele Lucaye, ar-

1880).

Balasa (Domnita) 1. flica lui Const. hipelag facand parte din Antile, apartine Brancoveanu, a carii amintire o pastreazA Englezilor dela 1783. Ad desbara mai hiserica monumentalà cu acest nume din Bucuresti. Intai Columb.

Bahia 1. sau San Salvador, oras in

Balasa f. deal si poiana. In jud. Su-

Brazilia, port insemnat cu 230.000 Mc. ceava.

Fosta capitala a Braziliei pana la 1783. Balaton n. cel mai mare Mc din UnBahluiet n. afluent al Bahluiului. garia. Balazsfalva f. numele unguresc al Bahluiu m. 1. afluent al Jijiei, trece prin Iasi; 2. sir de dealuri cari se intind Blajului. dela N. spre S.; 3. ses si plasa In jude- Balboa m navigator spaniol care stiAtul Iasi. batu istmul de Panama si descoperi 0Baia f. odinioarfi oras, azi sat In jud. ceanul Pacific (1475-1517).

FAlticeni cu 3400 loc. Victoria lui Stefan Balcani pl. numiti in antichitate Hemu, cel Mare asupra Ungurilor (1467). V. lant de munti in Turcia, incepe la E. de Ofenbaia. Sofia, desparte Bulgaria de Rumelia si Baia-de-Aramii f. 1. cornunA urbani sfarseste la capul Emineh, pe MareaIn judetul Mehedinti, plaiul Closani : 2000 Neagra (Balcanic). loc. Targ sfiptAmanal. Pozitie pitoresca. balcanica (Peninsula) f. coprinde Ro Mine de &ram& redeschise In timpul din mania, Bulgaria, Rumelia, Serbia, BoaurmA; 2. schit In comuna cu acelas nume. nia si Hertegovina, Muntenegru, Grecia II

Baia-de-Cris I. sau Kbrosbanya, o-

rAsel asezat pe Crisul-Alb, in comitatul Huniedoara cu mine de aur si de argint. Baia-de-Fier f. comung In jud, Gorjiu cu 1500 Mc. Baia-Mare f. oras In Maramures, numit de Unguri Nagy-Banya, aproape de granita Tiansilvaniei, cu mine de aur, arglut si plumb,

Prin tractatul din Versailles (1919), Romania, Serbia si Grecia si-au vAzut teritoriile si populatiile mai mult de cat indoite in detrimentul Bulgaiiei, Turciei si fostului imperiu austro-ungar. Bosnia, Heitegovina si Muntenegru fac azi parte din regatul iugo-slav. si Turcia.

Balcescu (Nicolae) m. eminent is-

tonic roman, nAscut in Bucuresti la 1,819.

www.dacoromanica.ro

Bal

Mir

729

lira parte activa la revolutiunea dela 1848 Baiteni pL comuna In jud. Dambosi scrise in exil opera sa capitala (Istoria vita 1100 loc.; in jurul ei a fost teatrul Românilor sub Nihaiu-Vodd Vitea- luptelor Intre Romani si Turci pe timpul zul), ce n'avu parte a o duce la capat. lui Mihaiu-Viteazul (1595-1599). Balti pl. jude i oras In centrul BaEl muri la Palerrno in 1852. Balcic n. oras bulgaresc langa Varna, sarabiei cu 30.000 loc. Cornell de vita. Baltica (Marea) 1. vast golf al Europe Marea-Neagra, alipit Romaniei in 1913: 10.000 loc. Port si centru comercial. pei Imre Suedia, Rusia, Germania si

Baldovinesti pL numele unui sat (si Danemarca. Balzac (Honoré de) m. genial si feal unei foste manastiri In Teleorman) cund romancier francez, autorul Come1.400 loc. Balduin m. numele a 9 conti de Flan- diei umane (1799-1850). dra, dintre cari cel din urmfi deveni linBanat n. 1. Banatul Severinulni, co-

parat al Constantinopolei in

1204; 2. prindea tinutul Mehadiei i Almasul din numele a 5 regi ai Ierusalimului, cari se Temisana, administrat pada la 1600 de trageau din aceeas familia (1100-1185). un Ban; 2. Banatul Craiovei, partea T-rii-Romanesti de dincolo de Olt, guverBale m. (cit, Bal). V. Bazel. Bfileanu (Emanoil) m. Vornic, fost nata mai inainte de un Ban; 3. Banatul comandant al reinfiintatei ostiri munte- Temisoarei, fosta provincie a Austro-

Ungariei intre Mures i Tisa cu 1.431 833

nesti in 1831.

Baleare pl. insule fn Mediterana, a- loc. (dintre cari peste 800.000 Romani);

partin Spaniei dela 1375: 312.000 loc. cu 4. alta fosta provincie a Austro-Ungariei, coprinzand Croatia si Sclavonia (BAnAcap. Palma. Walesa pl. comuna rurala in jud. tean). Adunarea nationala din Alba-Iulia Ramnlcul-Sarat: 1600 loc. Aci. la balta (1 Dec. 1918) a proclamat unirea BanaLacul-Negru, s'a Impacat in 1479 Radu tului cu Romania. Tractatul din Versailcel Frurnos, Domnul Munteniei, cu Ste- les (1919) a dispus ca Banatul Temisoarei sa fie anexat Romaniei, far cel croafan cel Mare, Domnul Moldovei. Bab, (Teodor) rn. caimacam al Mol- to-slavon Iugo-Slaviei. Banatul coprinde dovei (1790 1857). azi 3 judete. Bals n. 1. sat frumos, declarat comuna Bandin (Marc) rn calugar minorit, urbana, In judetul Romanati, statiune de arhiepiscop peste bisericile catolice din cale feratii : 3100 loc.; scbit In aceasta Moldova ce le vizità in 1646, a scris o comuna. relatiune despre ale (adresath Papei InoBalta f. 1. V. Cetatea-de-Baltà; 2. centiu X), cu care ocaziune vorbeste desInsula mare !titre Dunare l bratul Bor- pre datinile Moldovenilor I despre Curtea cea, strabatuta de canaluri; 3. numele lui Vasile Lupu. unei comune In Mehedinti si al unei Bfineasa f. sat in judetul Ilfov la N. plase In Doljiu, Romanati, Ialomita si de Bucuresti, fosta proprietate a farniliei Braila. Brancoveanu, cu un palat neispravit $ t 0 Baba-Alba f. lac In judetul Ramnicu- pa durice de preumblare. Sarat cu bal de ape minerale (iod, puBanfy-Hunpid n. nurnele magbiar cioash), bune pentru rani si scrofula. al Huedinului.

Balta-Liman n. cartier In ConstanBanul (Insula) m. V. Gura-Viiii. tinopole unde se incheifi intre Rusia si Banulescu (Gavril) in. cel din urmA Turcia Conventiunea dela 1849, care re- scriitor relirsios (1747-1821). gula dreptul lor de interventiune In PrinBar n. 1. numele turcesc al orasului cipatele Romane. Antivari; 2. oras In Podolia cu 12.000 Balfategti pl. localitate cu ape mine- loc., unde nobibii poloni se confederarA rale (dor, saruri purgative), In judetul la 1768 in contra influenrei ruse in PoNeamtu, importanta statiune balneara. Ionia ; 3. (Ducatul de), veche provincie Baltazar m. 1. ultimul rege al Babi- franceza, azi departamentul Menzel. lonulut; Impresurat de Ciru, tacu un os- Barabas m. talhar osandit la moarte pat, la care profana vasele sfinte ale liberat de Pilat dupa cererea poporului Templului lul Solomon si vazu scris pe zid

cuvintele; mene, thekel, phares (can-

vreu, care 11 prefera lui Isus.

Barac (loan) m. poet popular din

tarit, numarat, Impa4it.1) Profetul Daniil Ardeal; a scris in 1801 poema Arghir si le tfilmäci vestindu-i ruina; in aceeas Ileana (1772-1848). noapte Ciru patrunse in ora i Baltazar Bfirigan n. campie Intinsa In judefu ucis (554-538 a. Cr.); 2. fig. ospatul tul Ialomita, lung! de 60-80 kilometri, lui BaItazar, masa copioasa, sgomotoasa lipsitfi aproape cu totul de apa b i arbori, paltea cea mai sterilA a Muntcniei prelungita.

www.dacoromanica.ro

Bar

Bas

730

azi transformata In suhaturi i locus) de dovei, din nearnul Movilestilor, impopula satele cu colonii aduse din Polonia fu Biwa, (Iuliu) m. distins medic si na- mazilit i decapitat de Turci (1626-1630)

arAtura.

turalist, näscut in Galitia la 1813, veni Barnum (Phineas Taylor) m. I. fa:In Romania la 1849, unde profesa stim- mos sarlatan american, intiintfi la Newtele naturale l muri la Bucuresti In 1863; York un bogat muzeu de raritati (1816 a scris: Minunile Naturei. 1891); 2. fig, speculator fArA scrupule. Barbara f. V. Barbura. Barnut (Simion) m. erudit jurisconBarbari pl. nume dat popoarelor sit- sult roman, profeal mai Intai la liceul din batice, cari detera nAvara in Imperiul Blaj, luA parte activA la miscarea arderoman (secolul 111V d. Cr.). Principa- leanA dela 1848 si functionA apoi panA lele fura In Galia : Burgunzi, Alani, Franci la moarte ca profesor la facultatea jurial Alamani; In Italia: Vizigoti Ostro- died din Iasi: al sau Drept public al goti ; in Spania si Africa: Vandali; In Romdnilor ridicA excluzivismul la rangul tArile romane: Goti (250-376), Gepizi de dogma juridicA (1808-1864). (450), Huni (374-453), Slavi (sec. V), Baronzi (Gheorghe) m. publicist si

Avari (555), Bulgari (660-679), Unguri scriitor mediocru (1813-1896). (830): Pecenegi (894-1122). Cumani (1050 Bfirsa f. 1. (Tara), tinut al Brasovu. 1241) si Mongoli (sec. XIII). lui, campie la S.-V. de Brasov, numitA Barbkria f. sau State le barbaresti, de Sasi Burzenland; 2. (Muntii), portiunea regiune la N. Africei, coprinzand Maro- Carpatilor spre apus de muntii BuzAului, cul, Algeria, Tunizia i Tripo Mania, lo- in care e asezat Brasovul ; 2. (Raul), acuiti la inceput de Berberi. fluent de a stanga Oltului.

Barbarossa m. («Barbl-rosie,), su-

Barsava f. 1. afluent d'a stanga Te-

pranumele dat lui FRIDERIC I. Imparatul mesului; 150 km.; 2. munte care se inalta intre Temes si Barsava. Germaniei (1152-1190). Barbat m. fratele lui Litovoiu, voie- Barthelemy (Saint) m. noaptea sfanvod roman al Olteniei, prins de Unguri, tului Bartolomeu (24 August 1572), and se rescumpAri plAtind un tribut i recu- se fAcu oribilul mace] al protestantilor noscand suveranitatea Ungariei (1272 francezi (vr'o 25.000) din ordinul lui Ca1290). rol IX si al mamei sale Caterina de MeBarboffi pl. 1. targ I statiune de dici% drum de fier In judetul Covurlui spre V. Basarab m. nume purtat de mai multi de Galati, locul natal al lui Cuza ; 2. pa- Domni ai Tarii Romanesti, dela Basarab-

rau si sat in judetul Filciu : 253 loc. Ban, care in 1241 opri pe Mongoli de a Barbu (Gheorghe) m. faimos lAutar patrunde In Muntenia, Nita la Radu-Seryi improvizator, devenit popular sub nu- ban Basarab ; TAhomir, Alexandru, Vla-

mde de Barbu Ldutarul (1800-1893). dislav, Radu, Dan, Mircea, Laiot, N-agoe, Barea m. puternica familia cartagi- Mateiu (v. aceste nume). (cel TAnar), neza. reprezentatA de Amilcar 0 de cei numit i Tepelus, fiul lui Laiot Basarab, II

doi fii ai sal, Anibal si Asdrubal, i fiind Domnul Munteniei (1478-1483).

Basarabesti pl. familia veche I ilusIn rivalitate cu familia Hanon. Barcelona f. ora In Spania, cap. tra, originara din Oltenia, a dat un sir Cataloniei, port foarte comercial pe Me- de Domni Munteniei. Dela Mircea cel Mare si dela fratele stir Dan, Basarabesth diterana : 533.000 loc. Baret m. advocat din Paris, redijA se fractioneazfi in DAnesti i DrAculesti, memoriile lui joppecourt, publicandu-le traind in continua dusmAnie (pang in sec. frantuzeste in 1620 sub titlul Istoria tur- XVI). Basarabia 1. I. inainte de jumitatea din Moldova. Bargau m. o curmAturA din valea sec. XV, numele Tarii Romanesti intregi Bistritei, pe unde trece calea de comuni- (dupA dinastia Basarabilor); 2. inainte de catiune Intre Transilvania spre Bucovina 1812, partea sud-estica a Moldovei, nu-

burdribar.

mita si Buceag; 3. provincie ruseascA Barit (Gheorghe) m. publicist l isto- intre Nistru Si Prut asezatA in partea rA-

si !Moldova.

ric ardelean, fundatorul presei romane de sAriteana a Moldovei, din care facea odipeste Carpati (1812-1893). nioari parte papa la 1812, and fu aneBârlad n. 1. cel mai Insemnat afluent xath Rusiei. Paitea meridionalA, restituita d'a stanga Siretului, care udA orasul cu Romaniei la 1856, fu reluatA de Rusia In acelas nume; 2. capitala judetillui Tutova, 1878 Basarabia se uni cu patria mumA asezatA pe apa Barladului, cu 25.000 loc. (27 Martie 1918) si tractatul din Versailles (BArlidean). (1919) a confirmat aceasta intregire a Barnovschi (Miron) m. Domnul Mol- Romaniei. Azi, Basarabia e Impartita in

www.dacoromanica.ro

Bas

Bee

731

9 judete cu peste 2 mil. de Romani l cu Batu-Han m. nepotul lui Genghiscap. Chisindu. Han, imparat al Mongolilor, Intreprinse Basarabia f. paclure i iaz in jud. o mare expeditie in Europa, invadand Rusia pe care Mongolii o stapanira apoi Falticeni. Baläu n. afluent d'a stanga Jijiei, uda timp de doul secole (1141-1313). judetele Dorohoiu i Botosani Datum n. oras si port pe MareaWasca f. munte in judetul Buzau si Neagra, cedat Rusilor de Turci in 1878: afluent d'a stanga Buzaului. 21 000 loc. Mare comer( de petrol.

Basci pl. popor de rasa Iberilor In

Bavaria f. fost regat al

Imperiului

numar de o jum. miL, pe tele doua cline german: 7.176.000 loc. (Bavarez), cu cap. ale Pirineilor, grbind o limba cu totul Munich. Bavaria fu bantuita in Februarie particulara. 1919 de o miscare bolsevisti, ce fu reBaskiri pl, popor tataresc in numb- primata de trupele prusiane. Azi Bavaria de 750.000, sub stapanirea Rusiei: Bas- e constituita in republia. kiri sdlbatici cu suliti lungi, cu ochi Bayard m. faimos erou francez su-

de dur

AL. pranumit Cavalerul feird fried fi gird Basora f. oras in Turcia de Azia cu patd (1476-1524). 18.000 loc., odinioarl toarte comercial Bayle (Pierre) m. (cit. Bel), filozof

(in 1770 avea 150.000 kc ).

sceptic francez. autorul unui Dictionar Basta (George) m. general austriac, istoric si critic, arsenalul filozofiei li-

albanez de origina, guvernatorul Transit- bere franceze din sec. XVIII (1647-1706). vaniel, invinse pe Mihai la Mirislau (1600) Bayreuth n. oras In Bavaria pe Mein ; ai, dupà victoria acestuia dela Goroslau 29 400 kc. Teatru construit pentru ope(1601), puse sa omoare pe erou prin trä- rele lui Wagner. dare in campia Turdei (1550-1607). Bazaine m. (cit. Bazen), ex-maresal Bastarni pl. popor puternic, originar de Franta, condamnat la moarte l dedin Germania, se aseza mai intai pe ma- gradare pentru purtarea-i tradatoare dela lurile Nistrului i In muntii Carpati (Alpii Metz, in 1870, el scapi l rnuri la Madrid Bastarnici). Catre finale sec. II d. Cr., (1811-1888). Bastarnii, alungati de GO, incepura sa Bazargik n. oras in Dobrogea cu 18.000 infesteze Dacia. loc. Targ Insemnat In Iunie l Tulle. Prin Bastilia 1. faimoasi inchisoare din imprejurimi izvoare termale. V. Dobrici. Paris, in chip de cetatuie cu turnuri, ziBazel ii. numit de francezi Bale, oras dita la 1370 de Carol V. coprinsa de po- in Elvetia pe Rin : 113.000 loc. Conciliu porul francez i daramatit in 14 Iulie 1789. celebru (1431). Universitate dela 1459. Batavfi (Republica) t. nume ce purta Patria matematicilor Bernouilli si Euler.

Olanda, dela 1795-1806, dupi ce

fu

cucerita de armatele franceze. Batavi pl. popor germanic asezat odinioara pe langa gurile Rinului. Batavia 1. cap. insulei lava (Oceania): 116.000 loc. Resedinta guvernatorului posesiunilor olandeze in Iodide orientale.

Bazisof n. oras in Banat la N.-E. de

Temisoara, port pe Dunire i statiune de cale terata. Bazilic (Iacob) m. V. Despot-Voclii. Basilicata f. provincie a vechiului re-

gat de Neapole, la V. de golful de Tarent: 525.000 loc.

Bathori m. familie domneasca a ArBaziliu m. 1. numele a dot Impirati dealului care a dat mai multi principi din Orient (867-1025) ; 2. V. Vasile. Transilvaniei: 1. TEFAN, fu ales Domnul Beam n. veche provincie din Franta Transilvaniei in 1571 si rege al Poloniei meridionalA (Bearnez). in 1576, dun& fuga lui Henric de Valois Beatrice f. iubita lui Dante, imorta(1522 1586); 2. SIGISMUND, dela 1586 Dom- lizata de dansul in Divina Comedia (m.

nul Transilvaniei, aliatul lui Mihai-Vitea- 1290). zul, cedi tara-i imparatului Rudolf (1598), Beaumarchais (Caron de) m. (cit. lisand domnia in mainile varului frau Bomars6), scriitor francez, autorul Bar . cardinalul Andrei, invins de Mihai-Vitea- bierului din Sevila ai al Insurdtoarei zul i ucis din fuga (1599); Sigisrnund lui Figaro, piese de mare important& sorelua domnia in acelas an, dar trebui din ciald, scrise inteun stil vioiu si de un nou s'abdice (1602) i muri la Praga In spirit scanteietor (1732-1799). 1612; 3. GABRIEL, fiul lui Stefan, ultimul Beccaria m. publicist si economist dintre Bathori, ales Domn al Transilva- italian, autorul tractatului despre Delicte nlei la 1608, nfivili fn Tara Romaneasca, si pedepse, ale carui principii au reinpustiind I pradand (1610), alungat din noit i indulcit dreptul penal (1738-1794) Bechet n. comuna. urbana in judetul domnie i asasinat in acelas an. Doljiu si port pe Dunare (Inflotat In 1873): Battemberg m. V. Alexandru.

www.dacoromanica.ro

Bee

Ben

732

1750 loc. Punct strategic. La 1828 se dete Belizar rn. general al imparatului Jus, aci o btàIie Intre Rusi i Turci. tinian, batu pe Vandali in Africa, pe Becikerecul-Mare n. (sau Nagy- Ostrogoti in Italia 0 murl disgratiat. TraBéczkerek), capitala comitatului Toron- ditiunea, cA ar 6 ajuns orb si cersetor, e tal, pe raul Bega, aproape de vArsarea-i falsA (505-565). in Tisa : 25 000 locuitori. Bell (Andreiu) ni. preot anglican din Beciu n. numele popular al Vienei. Scotia, fundatorul metoadei InvAtAman[Ung. Bficzi. tului mutual.

Beda (Venerabilul) tn. invAtat teolog istoric englez (673-735). Beethoven (Ludvig van) m. cel mai mare compozitor din sec. XIX, discipol al lui Mozart si Haydn ; nascut la Bonn mort la Viena, autorul unor admirabile Simfonii l Sonate (1770 1827). si

Bega f. 1. rat' in Banat, afluent d'a

Bellerophon tn. Mit. erou mitic, invingator al Himerei si al Arnazonelor; scrisoarea lui Bellerophon, scrisoare perfidd $ i fatala pentru aducAtorul ei.

Bellini m. ilustru compozitor italian,

autorul Normei 0 al Somnambulei (1802

1835).

Bellona f. Hit. zei(a rAsboiului, sora

stanga Temesului; 2. (Canalul), canal d'a lui Marte. lungul raului cu acela.7 nume : 30 km Belt (Marele si Micul) n. stramtori in Beilic n. numele mantstirit sfantului insulele daneze, cari unesc Cattegatul cu loan Gurà-de-Aur din Iasi. Marea BalticA, Being n. numit de Unguri Belényes, Belucistan n. tarA in Azia, intre Perof-4d pe Crisul Negru in muntii Biha- sia si Industan: 2 mil. loc., cu cap. Kelat. rului, in mijlocul unei regiuni locuitA exBelzebut rn. 1. (ozeul musteloro), dicluziv de Romani: 200 loc. Liceu roma- vinitate la Filisteni; 2. cipetenia demo. nese. Mine de fier si de mama. ,nilor in Evanghelie. Békes n. numele unguresc al BichiBern (Iosif) m. general polonez In sersulul. Iviciul revolutiunii rnaghiare dela 1848 Bela m. nume purtat de 4 regi ai Un- 11849. fugind in Turcia, se turci si muri gariei din neamul Arpazilor, dela 1061 ,la Alep (1795-1850).

1270.

Benares n. oras In India englezA pe Beldiceanu (Nicolaie) rn poet si ar- Gange: 210 000 loc. Metropola religiunii

heolog (1841-1896).

Beldiman (Alecu) m. scriitor roman

,brahmanice.

Bender n. numele turcesc al Tighinel

dela inceputul sec. XIX, a scris o cronica n Basarabia, cetate tare pe Nistru: 50.000 rimath despre nenorocirile Moldovei in !loc. CelebrA in istoria Moldovei. Resedinta timpul Zaverei: Jalnica Tragodie a Mol- I provizorie a lui Carol XII, regele Suediei, douei (1750 1825). !durrit pierderea bAtAliei dela Pultava (1709). Belényes n. numeie unguresc al BeBenedict m. 1. (St.), vestit calugar fusului. !Raba'', fundatorul ordinului benedictiniBelgia f. regat in centrul Europei, la N. lor depe muntele Cassin (Italia), ordin Frantei, cu 71 2 mit. IOC. i cu cap. Bruxela. care a numArat printre rnembrii sAi o mulAgricultura, industria l cornertut Belgiei time de eruditi laboriosi i modesti (480 au ajuns la o mare desvoltare, multumità 543); 2. numele a 14 papi dintre cari cel numeroaselor ei sedimente de huilA (Bel- mai celebru fu BEKEDICT XIV (1740-1758).

gian). Invadata de Germani in 1914. ea Benevent n. oras In Italia meridiosuferi nespus de mult in timpul ocupatiei nalA, la N.-E. de Neapole : 25.000 loc. nemtesti. In urma rtsboiului mondial, BelBengal n. 1. (Prezidentia), vastA regia a luat un non avant sub domnia in- giune a Indiei engleze: 74.000,000 loc. cu teleapth a eroicului sAu rege Albert I. cap. Calcuta ; 2. (Golful), partea OceaBelgrad n. cap. Iugoslaviei, la conflu- nului Indian intre Industan si Indochina. enta Savei cu Duntirea, numita de Romani

Beniamin (Veniamin) m 1. al doi-

Singidunum, cu o pozitiune militarA ad- sprezeceka i cel din urmA fru al lui Iamirabila : 140.000 loc. Academie. Victoria cov; 2. numele unui trib al lui Izrael; 3, lui Huniade asupra lui Mabomed 11 (1456). fig. cooil preferat, obisnuit cel mai taruir. Aci se incheiA in 1739 tractatul de pace Benjamin (de Tudela) m. rabin caintre Austria si Turcia, prin care se Ina- lAtor care a dat in Itinerarul sAu (1160 poia Munteniei banatul Craiovei. 1173) prima stire despre Rornanii din

Belgrad n. 1. numele romanesc al

Macedonia.

orasului Alba-Iulia ; 2. numele slavon al Bentham (Ieremia) rn publicist en. Akkermanidui. glt , autorul mai mutton scrieri de legiBeligrad n. numele popular al Bel- slatiune si de moralA, in care stabileste gradului sal besc. doctrina utilitarismului (1748-1832),

www.dacoromanica.ro

Beo

- 733 -

Bic

Beotia f. tare In Grecia antice, la N. Bernard (Claude) m. ilustru Invelat de Pelopones, cu cap. Teba (Bea lian). francez, creatorul fiziologiei experimenBeranger in. cel mai popular dintre tale (1813-1878). poetii lirici francezi, autorul faimoaselor

Bernardin de St.-Pierre in.

cele-

Chansons (1780-1857). bru scriitor francez, autorul romanului Berat n. cetate In Albania cu 20 000 Paul si Virginia (1737 1814). loc. (din cari 3000 Armani i restul AlbaBernini m. arhitect, sculptor si pietar italian, supranumit al doilea Michelnezi). Berberi pl. nume generic al popoa- Angelo, autorul colonadei din piata St. relor primitive din Africa nordice i cari Petit" din Roma (1598 1580). nu sunt de rasa arabe. Bernouilli m. numele unei familii Berdicev n. oras in Rusia, lenge' Kiev: elvetiene de matematici celebri in sec. 57 000 loc. XVII si al XVIII (1654-1782). Berenice f principese izraelite, fiica Beroziu in. istoric caldean a cirui lui Agripa, rege din Iudea, pe care Titu istorie, scrisi grecese, s'a pierdut (sec. o duse la Roma, dar n'o la de sotie, ca III a. Cr.). si nu irite pe Romani. Bersovia f, statiune romane, azi satul Berevoesti pl. I. sat In judetul Dam- Jidovin, langg Bocsa, in Banat, unde s'au bovi(a ; 2. munte l trecetoare despre Ar- gesit numeroase antichiteti. deal. In jud. Muscel. Berta f. numele mai multor regine Berezina I. rau In Rusia, afluent al fraficeze, Intre cari S Berta cu piciorul Niprului, celebru prin trecerea dezastroase mare, mama lui Carol Magnu. a Francezilor la retragerea din Moscova Bertesti (de jos) pl. comune In jud. 1812). Breda, adesea ocupate de Rusi In resBergam n. ores In Italia cu somo boaiele lor cu Turcii: 2000 loc. loc. (Bergamasc). Berthelot (Marcelin) en. ilustru chi-

-

Berheciu n. 1. parau In judetul Tu- mist si berbat politic francez (1827-1907).

tova ; 2. afluent al Barladului; 3. plash' in

Besancon n. cetate in Franta cu 56.000 loc. Academie, Arhiepiscopie, Curte de Bering m. navigator danez In servi- Apel. Patria lui Victor Hugo. ciul Rusiei, descoperi marea i stramtoaBessi pl. antic popor tracic, asezat In rea ce-i poarte numele (1725-1728). II 1. muntii Balcani. (Stremtoarea de), brat de mare !titre Besztercse f. numele maghiar al Bis. Azia si America de N. 2. (Marea de), tritet ardelenesti. partea seplentrionala a Oceanului Pacific, Betania f. sat lenge Ierusalim, unde Intre Azia si America. trii Iazer.

judetul Tecuci.

Berlin n. cap. Germaniei, pe Spree:

3.800.000 loc. Mare si frumos oras foarte comercial. Universitate, Muzee, Biblioteci, Monumente numeroase. Aci semnare puterile europene In 1878, tractatul relativ la chestiunea Orientului, prin care se recunostea independenta regatului Romaniei cu sacrificiul Basarabiei rneridionale (restituite Moldovei In 1856) si clandu-i-se In schimb Dobrogea (Berlinez). Berlioz m. compozitor francez, a scris

Bethlen Gabor m. Domnul Transil-

vaniei, ales In 1613 cu ajutorul Turcilor, procla mat rege al Ungariel In 1620, dar

renunte dupe un an la aceaste coroane (1580-1629).

Betica f. vechiu nume al Andaluziei

(Soania).

Betleem n. sau Vicleim, sat In Pa,

lestina, unde se nescure David si Isus, azi cu 5500 loc.

Betulia f, oras in Palestina unde IuDamnarea lui Faust si Romeo si Ju- dita ucise pe Holofern. Beyrut n. oras inlurcia aziatice (Shia), lieta (1603-1869). Berna f. cap. Elvetiei, pe raul Aar cu port comercial pe Mediterana : 156.000 loc. 69.000 loc. Patria lui Haller. Ad se funde,

Bias m. filozof antic, unul din cei 7

in 1874, Uniunea postald de 27 de (Sri. intelepti ai Greciei (sec. VI a. Cr.). Bernadotte m. maresal francez, a- Bibescu m. I. (George) Domnul Mun doptat in 1810 de Carol XIII, regele Sue- teniei partizan declarat al Rusilor, sub

did, ceruia

Ii

urme pe tron in 1818, care se ficu emanciparea Tiganilor (1842

sub numele de Culor. al XIV-lea (1764 1844).

1848); 2. (Barbu), V. Stirbeiu; 3 (George),

fiul Domnului George Bibescu, ofiter

oi

Bernard (St.) tn. munte al Alpilor, scriitor francez (1834-1902). Intre Elvetia si Italia, cu un faimos ospiciu. Bicaz n. 1. afluent al Bistritei, ucle Bernard (SI ) mare luptetor al cres- judettil Neamm; 2 sat si schit tn acelas

tinismului, adversar al lui Abelard. pre- judd: 1000 loc.; 3. vale ce serve de tre, dice a doua cruciade 1091 115u cetoare In Ardeal.

www.dacoromanica.ro

Bic

Bob

734

Bichat m. (cit. Bisa), ilustru medic ras in Transilvania, numit de Unguri

fiziologist si anatomist francez, mort in Besztercse, pe raul cu acelas nume, lo-

1802 la varsta de 31 ani. Fundatorul his- cuit mai ales de Sash 16.000 loc.; 3 tologiei qtiintifice si al medicinei pato- manastire pe raul Bistrita in judetul logice. Neamtu, langa Piatra, ziditii la 1420 de Bichi n. numit de Unguri Bikes. Alexandru cel Bun, unde se si immorcomitat In Ungaria: 386.000 loc., in ma- mantA (1433). [Slay. BYSTRITI, (apA) rejoritate romani, cu cap. Gyula. pede, limpede, din BysTell, cu acelas sena Bihor n. 1. massiv muntos, bogat In (v. Bistra)]. Bistrita f. 1. afluent pe dreapta Jiuaur, desparte apele Same*, Cris si Mures, cu nurneroase pesteri i ghetare; piscuri ; lui, nal judetul Gorjiu; 2. manAstire in Gahm, Curcubata (1844 m ); 2. judet pe judetul Valcea, plasa Cozia, zidith intr'o Crisul repede, aproape de hotar : 517.000 pozitiune frumoasA de Stefan Sun ul in 1601. ScoalA de subofiteri, azi desfiintatA. loc , cu cap. Oradea Mare. Bimbasa (Sava) in. capetenia Arna- Bitinia f. veche (arli In Azia MicA, utilor din armata lui Ipsilante, Ii epoca apartine Turciei: nouA sate de ad sunt

Zaverei, seful gardei domnesti sub Su(u 1801), Al. Moruzi (1806) si Scarlat Calimah (1812-1818), faimos prin luxul, vitejia i dArnkia sa. Trecand in partea Turcilor, petrecu o vieatA de PasA riimasa proverbialA: el peri tiiat de Turd In Bucuresti: am sd-mi durez o pereche

locuite de Vlahi, numiti Pisticosi (cPAstori)), in nunair de vr'o 5000 de suflete.

Birmingam n. oras in Anglia : 533 000 loc. Industrie de fier i manufacturi. Biscaya f. provincie basca In Spania, la poalele Pirineilor : 312.000 loc.; cap. Bilbao. Biserica-Albel f. nurnitA de Unguri Fehértemplom, oras in Banat, cu vinuri renumite: 7800 loc. (Nernti, Sarbi, Romani, Unguri, Evrei). Bisericani pl manfistire In judetul

pe Bosfor, azi Constantinopole. Blahnita f. 1. afluent d'a dreapta Gilortului; 2. plasa In judetul Mehedinti.

un penitenciar.

1. (Capul), In Africa, pe coasta occiden.

Bitolia f. numita de Turci Monastk.

oras In Macedonia cu 70.000 loc., in majoritate Albanezi turciti, cu 15.000 Arman!.

Bivolari pl. 1. izvor de apA termalA de poturi arnclufesti, sd par cd's Bim- in Arges, pe malul Oltului; 2. sat in jw basa Sava At.. detul Iasi: 3873 loc.; 3. trecAtoare In Ba. Birmania f. imperiu aziatic la N. de sarabia. Indo-China: 8 mil. loc., apartine EngleBizantin (Imperiul) n. V. Vocabular. zilor, cu cap. Mandalay. Bizantiu n. oras in vechea Tracia, Blaj n. numit de Unguri Balazsfalva si de Nemti Blasendorf, oras in Transilvacua la irnpreunarea ambelor Tarnave: 17.000 loc, roman). Resedinta episcopu-

lui roman unit. Facultate teologica si Scoalfi pedagogica.

Blanc rn. 1. (Muntele), cel mai inalt Aeamtu, ceva mai sus de Bistrita, cu pisc muntos al Europei in Alpi: 4810 m.;

k

Bismark (Otto, principe de) in. ce- talA a Saharei. ministru prusian lebru om de stat Blasendori n. numele sAsese al Bla-

(1855), numit principe si cancelar al no- jului. Biala f. otasel in Macedonia in rand ului imperiu german (1871). Disgratiat in 1890 de Imparatul Wilhelm II, princi- cu Clisura : 14.000 loc. Branzeturi. pele Bismark trii cativa ani retras la reBlumenbach (loan Frideric), rn. nasedinta-i din Friedrichsruhe (1815-1898). turalist german, unul dintre creatorii anBisselius (Ioanes) rn. iezuit din Sua- tropologiei (1759-1840).

bia, descrise pe larg, In a sa Mcicluvd

Bluntschli (loan Gaspard) m. juris-

istoricei (1675), vieata si moartea lui Mi- consult elvetian. autorul Dreptului inhai Viteazul (1601-1677). ternational codificat (1808 1881).

Bistra f. afluent ein dreapta TimesuBoabdil m. ultimul rege maur din lui, potneste din spre Poarta de fier o- Grenada (1481-1492). rientalA. Bob (loan) m. episcop al Romandor

Bistricioara f. 1. afluent al Bistritei; 2. sat in jud. Neamtu: 1743 loc. Bistrita f. 1. vale i afluent cu un curs foarte repede de-a dreapta Siretului, iese din muntil Transilvaniei, trece prin Bucovina *i udA apoi judetele Suceava,

uniti din TransIlvania, autorul primului Dictionar roman poliglot (1739-1830). (Vasile Fabian), nepotul celui precedent, poet satiric ardelean (1795-1836). Boboci pl. localitate in muntii Buzaului cu o pozitiune foarte frumoasa, InNeamtu I Baclu: 250 km.; 2. cap. ju- tre munti. Ape minerale (pucioash, sAdetului Bistrita-NAsiud (106.120 loc.), o- ruri).

www.dacoromanica.ro

II

Doc

Bo!

735

Boccacio m. celebru scriitor italian, Bogdan (Ion) tn. unul din primit slaparintele prozei clasice prin al sail De- visti romani (1864 1919). Bogomili rn. pl. sacra' ereticA din camerone (1313-1375). Bocfa (Bogsan) f. I n. orAsel indus- Bulgaria, intemeiatii de popa Bogomfl in trial si comunA rural5 In Banat: 3000 loc. sec. X si rAspanditA atre starsitul evuBocskai (Stefan) in, (cit. Bocicai), lui mediu in Romania si Franta meridiDomnul Transilvaniei, capul revolutiunii onalà (Albigensi). Doctrina bogomolia, ungare din 1604, cu care Radu Serban identic5 cu a Maniheilor si a PauliciaInchei5 un tratat de aliant5 (1556-1606). nilor, are in vedere antagonismul intre

Bodensee n. numele german al la- principiul binelui si al raului, intre Dum-

cului de Constar*. nezeu i Satana. Bodrog m. rail in Iugoslavia, afluent Bogor m. intaiul rege cr.stin al Buld'a stanga Temesului.

Boemia f. fost regat: 6 679.000 loc.,

garilor, botezat In 861 si most la 896.

Bogsan n. V. Boesa.

a (trent parte din imperiul Austro-UngaBoian n. 1. numele unui lac spre apus riei, cu cap. Praga. Azi constituit in re- de Cal5rasi; 2. targ in Bucovina : 7131 loc. publicA sub numele de Ceco-Slovachie Boiana f. rau in Muntenegru, iese din Alpi, formeazA lacul Scutari si se vars5 (v. acest nume). Boerebiste rn. V. Burebista. In Adria. Boerescu (Vasik) m. eminent juris- Boiardo rn. poet italian, autorul maconsult roman i om de Stat (1830-1883). rei poeme romantice Orlando InamoBoerhaave m. (cit. Burhav), celebru ratul (1434 1494). Boileau m. (cit. Boala), poet si crimedic olandez i profesor la Leyda, fundatorul invAttimantului clinic (1668 1738). tic francez, autor de Satire, Artd poeBoeri pl. (cit. Buri, lit. ,KTArani)), ticà (1636-1711). Bolandilti pl. nume dat iezuitilor coloni olandezi din Africa austraI5, sus-

tinurit timp de aproape trei ani (1899

belgieni cari au continuat Vietile stin-

1902) o lupth eroicA pentru indedendentA /nor, colectiune Inceput5 in sec. XVII de In contra Englezilor, V. Transvaal. Bollandus.

Boetiu rn. filozof l om de stat ro- Boleslau m. nume a 5 regi ai Potrogotilor, fu acuzat de tradare i peri contra Moscovitilor (992-1279).

man, favoritul lui Teodoric, regele Os- loniei, cari avufa sa lupte mai ales In

In

din

Bolgarszek n. («Scaunul BuIgarilor*),

intrece 'n tugd valul cdnd a-

loc., in majoritate bulgari. Statiune de

torturi: scrise,

Iii

inchisoarea-I

Pavia, cartea despre Consolatiunea fi- numele maghiar al Schieilor Brasovului, Bolgrad n. oras in Basarabia la exlozofica (470-524). Bogaz n. stramtoare, In special Bos- tremitatea nordia a lacului lalpug : 15.000 forul

leargd pe Bogaz Bot.

linie feratâ.

Boliac (Cezar) rn. poet, publicist si ai Moldovei; 1. BOGDAN I, urrnasul lui anticar roman (1813 1880). originar din Mararnures, Bolintin (din Vale) n. sat In MdeMl Dragos-Vocla, cel dintal Domn peste Intreaga tara, a- Dim locul natal al lui Bolintineanu; devaratul Intemeietor al principatului Mol- 1350 loc. Bogdan in. nurnele mai multor Domni

do vei ca Stat independent, dupa care

Bolintineanu (Dimitrie) m. eminent

Moldova a fost numit5 1 Bogdania poet roman. cultiva mai ales elegia (1360-1364); 2. BOGDAN II, fiul lui Ale- balada. El Ida parte la miscarea dela xandru-cel-Bun si tatal lui Stefan-cel- 1848, dup5 care fu proscris 1 abia In

1857 putu reintra tn tarA. Ajuns popular si ministru sub Cuza-Vocla, poetul suferl in unnA mizerie i mini inteun spiral. Ale sale Legende respira un patriotism entuziast i sincer; iar Florile Bosfiul lui Ltpusneanu, partizan si amic al forului, scrise in exil, sunt compuneri Polonilor, se tinu numai de glume p suave si pline de farmec (1819-1873). Bolivar m. general american. liberA petreceri (1568-1572). Bodgan m, numele turcesc al Mol- Venezuela si Noua-Grenada de sub dodovei si al locuitorilor ei; Bogdan-beiu, minatiunea spaniola (1819). fundatorul domnul Moldovei; Bogdan-saraiu, pala- republicei Columbiei si Boliviei (1783 tul reprezentantului Moldovei la Con- 1830). stantinopole; 2. Moldovean (dupà numele Bolivia f. republic5 In America de S. lui Bogdan III care a Inchinat tara Tur- constituitA in 1825 : 2 000.000 loc., cu cilor): unde-i aprigul Bogdan? POP. cap. Chuquisaca. Mine de argint, guano. Mare (1449-1451); 3. BOODAN ifi (Chiorul), fiul lui Stefan cel-Mare (1504-1517), b5tu pe Poloni i inchei5 la 1511 cu Salim I prirnul tractat de pace. precum Mircea-Voclfi in Muntenia ; 4, BOODAN IV,

www.dacoromanica.ro

IoI

- 736 -

Bolonia I. oras in Italia cu 190.000

iftra

Borzegti pl. sat in judetul Back', lo-

Universitate celebra (datand dela cul natal al lui Stefan cel Mare (1436): 1119); douA turnuri aplecate. Patria ltri 313 loc. Mezzolanti l Galvani (Bolonez). Bosco m. V. bosciinie. loc.

Bombay n. cetate in India engleza,

primul oras 780.000 loc.

comercial din

Bosfor n. 1 Bosforul Tracic, vechiul

Industan : nume al canalului de Consiantinopole;

2. Bosforul Cimerian, vechiul nume al port In Algeria. ve- stramtorii lenikale. chea Hipona, aproape de granita TuniBoqimanim pl. (coamenii tufisurilor,),

Bona f. oras

si

popor sAlbatic din Africa meridional& la

ziei: 45.800 loc.

Bonaparte m. familie corsicand de- N. de colonia Capului.

venith celebrA prin Napoleon I.

Bosna-Serai n. numit

1I

Bonaventura (St.) m. celebru teolog oras in Bosnia pi 70.000 loc.

Italian, supranumit Seraficul (1221-1274).

Bonifacio n. stramtoare intre Corsica

$ i Sardinia.

Bonifaciu m. 1. (St.) apostolul Ger-

maniei, tundA vestita manistire dela Fulda;

Seraievo,

Bolineag n. V. Moldova-Nou& Bosnia f. veche provincie a Turciei, spre anus de Serbia : 1.350.0U0 loc. (Bosniac) cu cap. Seraievo. Dela 1878 ocupath' i administrata de Austria, fu ane-

xatA ei in 1908. Azi face parte din regatul 2. mime a noua papi (918-1404). Bonn n. oral in Prusia renand, pe Rin, iugo-slav (constituit in 1919). Bossuet m. episcop francez I proftmd cu o Universitate celebra : 90.000 loc. Pa-

tria lui Beethoven.

Booth (William) m. fundatorul i generalul Armatei Mantuirii (1829-1912). Bopp m. celebru linguist german, autorul primei Gramatici comparative a limbilor indo-europene (1791-1867). Borca f. comunA in judetul Suceava cu izvoare minerale de fier i sitruri purgative : 700 loc.

Borcea

scriltor, unul dintre cei mai elocventi oratori ai amvonului : Oratiuni funebre, Dis-

curs asupra Istoriei Universale (1672 -1704).

Boston

n.

oras si port important in

Statele-Unite din America : 750.000 loc. Patria lui Franklin. Betari m. numele a doi frati macedoromani, COSTA §1 MAROS], eroi in rAsboiul

pentru independenta Greciei (morti 1823 curge prin lalomita, paralel cu Dunarea; si 1853). 2. plasA in jud. Iasi. Botnia f. 1. partea Suediei si a FinBordea 1. numele unei pacluri de langa landei, la N. de Marea Bahia ; 2. golf al faimoasA gazda de hop. Balticei intre Rusia Si Suedia. (Canalul) 1. 1. brat al Dunirii,

Bordeaux n. 1. (cit. Bora), oras in

Franta, trumos port pe Garona : 268.000 loc. Curte de apel, Arhiepiscopie, Facultate de medicina. Vinuri rachiurl renumite; 2. yin de Bordeaux.

Boreas m. Mit. vantul dela miazá-

noapte (personificat). Borgia f. 1. familie italiana careia apartinurA papii CAL= III (1455-1458) 0 ALSSANDRU VI (1492 1503); 2. (Lucretia), fiica lui Alexandru, faimoasa prin spiritul 0I frumusetea sa: dezordinile

Botolani pl. 1. judet asezat la N. Ia-

silor, intre Bucovina si Basarabia : 191.000

loc.; 2. cap. judetului cu acelas nume,

oras comercial : 40.000 loc. (Botosiinean).

Locul natal al lui Eminescu.

Boulogne (sur-Mer) n. port francez

pe canalul la Manche: 56 000 loc. Bourgogne f. (cit. Bourgonie) I. ye-

che provincie francezA cu cap. Dijon; 2. vin de Bourgogne ; 3. canal ce uneste basinul Semi cu al Ronului (inceput la 1733 si terminat la 1838). crirnele, ce i se atribuesc, au fost conteBoxeri m. pl. nume dat revolutinarilor state (1480-1519). chmezi cari participarA la rAsboiul din Boris UI m. fiul lui Ferdinand al Bul- 1900 in contra trupelor americano-eurogaria, urmi in 1918 pe tronul acestei tari, pene.

Brabant m. vechiu ducat din care o Boris Godunov m. tar al Rusiel, cu parte apartine azi Belgiei I alta Olandei.

dupil abdicarea pArintelui sAu.

care Mihai-Viteazul chutA sA incheie o aliantii in contra Poloniei (1552-1605). Boristene m. numele antic al Niprului. Borneo n. mare insulA in Malezia (Oceania): 2 mil. loc. Metale i pietre pretioase; cap. Borneo. Borszék 12. izvor renumit de borviz In judetul Ciuculut (Ardean, In drumul Nelipty,

jrj1

Brad n. I. comunA In judetul Roman:

3000 loc.; 2. comuna cu o manistire in jud. Buzau: 3000 loc.; 3. orasel in corni-

tatul Huniedora, situat In muntii Zaran-

dului, cu un gimnaziu romanesc: 3000 loc. Braidet n. schit i comunA cu ape mi-

nerale In judetul Arges: 780 loc. Bragadir m. 1. sat in jud. Ilfov: 1700 loc.; 2. tArg in jud. Teleorman : 3400 loc.

www.dacoromanica.ro

Bra

Bri

737

Ilraganta f. oras In Poriugalia : 5000 regatului in 1881; seful partidului liberal loc. Casa de Breganta, numele casei dom- I (1821-1891); 2. (Dumitru), frate mai mare nitoare din Portugalia, ajunsä pe tron In al celui precedent, om de Stat (1818 1892); 1610 si rasturnat& In 1910. 3. (Ionel), fiul lui loan, om de Stat, primministru la votarea nouei Constitutii din Brahma m. zeu suprem la Indieni. Brahmaputra m. mare fluviu al In- 1923 (1864-1927).

Bratislava f.nume cec al Presburgului. Gangelui: 2000 km. Bratocea f. fost loc de yam& in ju, Bralesti pl. comuna In jud. Buzau, cu detul Prahova, la poteca Predelus. un izvor de ape minerale : 2250 loc. TreBrazilia I. imensa republic& In Amecatoare In Ardeal. rica de S. cu 30 mil. loc. (Brazilian). Braila f. 1. judet asezat In partea o- Mine de diamant si de aur ; cap. Rio-deriental& a Munteniei : 186.000 loc.; 2. cap. Janeiro. Veche colonie portugeza, forma judetului, langa Dunare, fostfi cetate tare panfi la 1889 un itnperiu guvernat de casa pana la 1828, cand Ii se din-Amara zidu- de Braganta, cand o revolutiune militara : 68.392 loc. Cel mai insemnat port stabili republica. dunarean al Romaniei (Brdilean). Breaza f. 1. orfisel in judetul Buzau, Bramante m. celebru arhitect italian inconjurat de vii livezi: 1950 loc. ; 2. care Incepu construirea Stantului Petru comuna cu ape minerale i statiune clidiet, ce se varsa in golful de Bengal, la gura

din Roma, continuat de Michel Angelo materica in judetul Prahova, trecatoare (1444-1514). despre Ardeal, pe unde vieril trec cu caii Bran m. 1. (Pasul) numit i Pajerea din Mused In taut Fagirasului: 3700 loc,

sau Giuvala, iar de Unguri Törczvár,

Brebu n. 1. sat cu ape minerale

trecfitoare in judetul Muscel, deschisfi de manastire In judetul Prahova, mai sus Dambovita, leaga Brasovul cu Campu- de Campina : 4700 loc.; 2. numele unui lungul; 2. offisel in comitatul Fagarasului, munte si al unui sat in jud. Dambovita; langa pasul cu acelas nume, cu un caste] 3. comunfi in Maramures (1290 loc.) 51 frumos: 10.000 loc. in Banat (1084 loc.).

Brancoveanu (Constantin) m. Domnul Munteniei, alunga din tar& pe Austriaci. Mai tarziu incheia un tractat de pace cu Petru cel Mare si fu mazilit pentru aceste Intelegeri cu Ruii, aruncat in Inchisoarea calor Sapte Turnuri, torturat sd-si descopere averile (adunase vr'o 60 nulioane de lei) si apoi fu tfiiat de Turci impreuna cu patru fii ai sfii (1688-1714). Brilincoveni pl. sat si mangstire in judetul Romanati, locul natal al lui Ma-

Breda I. cetate tare In Oland& (Bra-

bant), aproape de frontiera belgiana : 30.000

loc. Tractat de pace Intre Olanda, Franta si Anglia (1667).

Brehm (Cristian Ludovic) m. Invatat

naturalist german: Vieata animalelor (1787-1864).

Brema f. oras liber, port pe Weser, cap. unei mid republici Incorporate la 1870 Germaniei: 264.000 loc.

Bren m. 1. capetenie la Gali: e tin

teiu Basarab : 3000 loc.

de Bren puternic, de cdpitan viteaz Az.;

dinastiei domnitoare a Germaniei.

respins de Camil (390 a. Cr.).

Brandeburg n. provincie a Prusiel, 2. celebra capetenie a Galilor care nfivall cu cap. Berlin: 2.500.000 loc. Leaganul in Italia, se fãcu stipdn pe Roma si fu Brandzi (Dimitrie) m. eminent bota-

Breslau rt. oras in Prusia, cap. Sile-

nist, creatorul Institutului botanic din Bu- ziei, pe Oder : 523 000 loc. Universitate. curesti: Prodromul floral rormine (1847 Brest n. port militar cel mai conside1895). rabil al Frantei: 85.000 loc. Scoala navala.

Branesti pl. sat In judetul Ilfov: 3050

loc. Scold& de silviculturfi.

Brasov n. 1. judet in Transilvania cu

Bretania f. veche provincie francezfi, anezati coroanei In 1491.

Bretoni m. pl.

vechii locuitori din

99.460 loc.; 2. oral ardelenesc mai jos de Wales si din Armorica.

Olt, numit de Unguri Brass6 si de Sasi Kronstadt, cu o pozitiune admirabila intre munti: 47.000 loc. Orasul cel mai industrial din Transilvania. Brates n. 1. lac in judetul Covurluiu, la rdsdrit de Galati, foarte avut In peste ; 2. pardu si sat in jud. Neamtu.

Bratianu m. 1. (Joan), om de Stat,

lufi parte la revolutiunea dela 1848, instal& pe principele Carol In 1866. obtinu recunoasterea independentei In 1878 si a

L. Sain-anu. Diet. Universal.

Briareu m. Mit. urias cu 50 de ca.pete si 100 de brate, fiul Cerului si al

Terrei.

Brienz m. orisel in Elvetia, pe malurile lacolui cu acdas nume : 2500 loc.

Brighton n. (cit. Braitn), oral si port

in Anglia: 145.000 loc. Bai de mare. Brindisi n. orris In Italia, port pe Addatica : 16.000 loc. Punctul de plecare al mai multor pacheboturi italiene. Bristol n. 1. oras in Anglia, mare ceir

www.dacoromanica.ro

47

Bri

laud

738

tru industrial, port comercial foarte important: 370.000 loc.; 2. (Cana lul), vast golf la V. de Anglia. Britania 1. 1. (Marea), regat coprinzand Anglia, Wales, Scotia si Irlanda, impartita in 117 comitate cu 47 mil. loc.;

Bucecea f. targusor in jud. Botosani

aproape de Siret; 3100 loc. Bucegi pl. massiv muntos intre judetele Dambovita si Prahova, cel mai insemnat msc al Carpatilor Munteniei. [Tatar 13116A1C, unghiu (cf. Colturi, munte In-

cap. Londra. Colonii cu 275 mil. loc. ; vecmat cu Bucegii)].

2. (Noua), numele posesiunilor engleze in Buchner m, medic si filozof materialist America de N. (Britanic). german: Forta f rnaterte (1824-1899).

Britanic m. fiul imparatului Claudiu si al Mesalinei, fu otravit de Nerone in anul 56 d. Cr. Britanice (Insule) pl. nume colectiv al celor 3 regate (Anglia, Sco(ia si Irlanda) si al insulelor inconjuratoare. Brody n. oras in Galitia orientala cu

Buciumeni pl. 1. nume colectiv al mai multor sate romanesti din apropierea Abrudului; 2. sat In jud. Ilfov pe Colentina : 1200 loc.; 3. sat in Dambovita, Suceava, Roman si Tecuci.

lur Tro tan: 1500 loc.

700 loc.

Buckle (Henry Thomas) m. ilustru Istoria Civilizaliunii In

istoric englez

Anglia (1821-1862). Broos I]. V. Seghisoara. Bucov n. 1. sat lu judetul Prahova, Broscari pl. comuna in judetul Me- odinioara capitala fostului judet Sacuieni: hedinti, la a Orli parte de S. trece Valul 2300 loc.; 2. comuna in jud. Teleorman: 20.000 loc.

Broschuf (vechiu) m. comuni in Bu-

Bucovit n. 1. munte in judetul Me-

hedinti, la granita ; 2. sat cu o manastire Broriteni pl. numele unor sate in ju- in judetul Doljiu, pe malul drept al Jiului, detele Mehedinti i Suceava (cariere de zidita in 1573 de clucerul Parvu: 3200 loc. piatra). Penitenciar i fosta fabrica de tabacarie. Bruge f. oras in Belgia, capitala FlanBucovina I. fosta provincie a Austrodrei occidentale: 50.000 loc. Monumente Ungariei (10 440 km.), pe ambele dine ale gotice. Dante le. Carpatilor, la N.-V. Moldovei, din care faBrunehilda f. sotia lui Sigebert, re- cea parte integranta pana la 1777, cand fu covina cu 3819 loc.

gele Austraziei, vestita prin lupta ei cu anexati Austriei, cu cap. Cernduti si cu Fredegunda, fu predata lui Clotar H, care 800.000 loc., dintre cari 300.000 vorbesc ro-

porunci s'O lege de coada unui cal sal- maneste (Bucovinean). [Lit. padure de fagi, batic (534-613). din slav. BUKY, BUKVE, fag (cf. Bucov, BuBrunet (Jacques) m. bibliograf francez, covcit)]. Duna rasboiul mondial (1919), Buautorul celebrului Manual al Librarului covina tu reunita cu patria mumfi, redeye;I al Amatorului de cdrii. (1780-1867). nind dupa un secol si jumatate provincie Briinn (Cech. Brno) oras in Ceco- romaneasca. Azi e Impartita In 5 judete. Slovachia, cap. Moraviei: 200.000 loc. Bucur m. pastor legendar cu care traPostavuri.

Bruno m. 1. (St.), fundatorul ordi-

nului Cartuzienilor langi Grenobla (1030

ditiunea pune in legatura intemeierea Bucurestilor.

Bucureifti pl. capitala jud. Ilfov si a

intregei Romanii (dela 1393), oras asezat 1101); 2, (Giordano), adversar al scolasticei si al aristotelismu- pe ambele maluri ale Dambovitei si nului, ars la Roma in 1600. mit de aceea mai inainte Cetatea DamBrunswick n. 1. cap. ducatultd cu bovitei: 750.000 loc. Universitate, Crate acelas nume, ficea parte din imperiul de Casatie si de Apel, Academie, BiblioGermaniei 148.000 loc, ; 2. (Nou), guver- tea, Muzeu. Patria lui Balcescu, Boliac, namant al Nouei Britanie in Canada pe Filimon, Sihleanu. Ad se incheii in 1812 golful St. Laurentiu cu cap. Frederik- tractatul de pace intre Rusi l Turci cart town: 280.000 loc. le cedarl Basarabia ; in 1886, pacea !litre Brusa I. oral turcesc in Azia-Mica cu Bulgari i Sarbi pentru delimitarea Ru90.000 loc. Ape termale, duzi, matasuri. meliei orientale; in 1913, pacea intre Bulfilozot italian,

Brutu m. numele a doi romani ce-

unul alunga din Roma pe Tarquii intemeia republica (510 a. Cr.); celalalt, unul din ucigasii lui Cezar, fu invins la Filipi si se sinucise (44 lebri

niu .Superbul

gari 4 Sarbo-Greci de o parte, si Imre

Bulgari si Romani de alta, acesti din urma

obtinand Cadrilaterul danubian. In timpul rasboiului pentru eliberare, Bucurestii

furl invadatl de Bulgarl, Turd si Ger-

mani, acesti din urma ocupand capitala Bruxela f. cap. regatului Belgiei (dela In cursul anilor 1916 pana la 1918. 1831), oras frumos cu 850.000 loc. InBuda f. partea Buda-Pestei pe dreapta dustrie activa I variati. Dunarii, numita de Sasi Olen. rr. Cr.).

www.dacoromanica.ro

Bud

Bur

739

Budai-Deleanu m. V. Deleanu. supravietuindu-le singur numele. Astfel Buda-Pesta f. cap. Ungariei, formata contopiti, ei fundara pe ambele maluri

prin unirea oraselor Buda si Pesta (in ale Dunarii tun regat puternic. care duel 1873), impreunate printr'un pod de 600 aproape doul secole (880-1018). Impemetri pe Dunare: 886.500 loc. Universitate. romano-bulgar, intemeiat de AsaBudesti al. 1. sat in jud. Ilfov la con- nesti, dura [Jana la 1393, and Bulgaria fluenta Dambovitei cu Argesul: 2800 loc.: cazu sub stapanirea Turcilor

2. comuna veche In Maramures: 1823 loc. Mine de aur si de argint. Budha m. principe indian (sec. VII a. Cr.), care se duse in pustietate spre a invâta Intelepciune, de unde supranumele

i ramase

astfel pana la 1878. Astazi, in numir de peste 5 mil., Bulgarii formeaza o ramura a Slavilor meridionali in Peninsula balcanica. Duna rasboiul balcanic din 1912 1913, la inceput victorios iar la urma de Sakya-Muni (Pusnicul) si de Budha dezastros pentru Bulgari, acestia cedara (In(eleptul). El raspandi apoi in India Romaniei Cadrilaterul; ei insisi obtinura doctrina religioasa ce-i poarta numele o insemnata augmentare teritorialfi in (budhism). Macedonia si Tracia, populatia lor spoBudös n. sau Puciosul, massiv in rind in acelas timp cu aproape un Mt. Ungaria cu numeroase pesteri, avand pe- lion locuitori. Aliatii Girmanilor in rasretii acoperlti cu pucioasa si prezentand boiul mondial (1914 1918), Bulgarii au la varful sau (peste 1200 m.) un crater invadat Muntenia si Serbia. Sitio SI Cabine conservat (inconjurat de solfatare si pituleze, ei suferira in 1919 consecintele mofete): e o scobitura ca o caldare a- Tractatului dela Versailles.

Bulgaria I. Ora coprinsa intre DuBudrun numele modern al Halicar- nare, lantul sudic al Balcanilor, Serbia nasului. si Marea Neagra. Veche provincie a TurBuenos-Ayres n. (AKBun-Aer)), cap. dei, Bulgaria s'a declarat autonoma in dance' de peste 300 metri.

republicei Argentina, pe coasta orientala a Americei de S. Port la gura La Platei : 1 mil. 630.000 loc. Buffon m. ilustru naturalist si scriitor

1879, alegandu-si principe pe Alexandru

de Battemberg, apoi pe Ferdinand de

Saxa-Coburg.-Gota. Dela 1908, Bulgaria e un regat independent, al carui suveran francez : Istoria Naturald (1707 1788). poarta numele de Tar: 4.900.000 loc. (inBuftea f. sat si statiune de cale ferath tre cari 65.000 Romani). Victorioasii in

in jud, Ilfov, pe ambele maluri ale Co- timpul fasbolului din 1912 incontra Turlentinei. cilor, Bulgaria isi intinse teritoriul Traria Bug m. rau In Podolia, afluent al Ni- la marea Egee. Cap. Sofia. In urma rasprului: 773 km. boiului mondial (1919). Bulgaria pierdu o Bugette n. 1. partea meridionala a parte din teritoriul anterior (Tracia, Ma-

Basarabiei, intre Nistru i Dunare, locuita cedonia, etc.), iar Tarul Ferdinand abdica odinioara de Tatarii Nogai din Crimea cari la 1918 in favoarea fiului slit Boris III. se asezara aci in 1568: 2. sat in jud. ConBuliga f. fost loc de vaml in apropiere stanta cu 600 loc. [Tatar 131.7aAli, unghiu, de Targu-Jiu, comunica cu Transilvania. din cauza conformatiunii sale (v. Bucegi)]. Bughea I. parau si sat in judetul Mug.-

Bull (John) m. (eIoan Taurul,), po-

recla poporului englez. cel cu renumite ape minerale (pucioasà, Buna-Speraniii (Capul de) I. cap la iod), aproape de Campu-lung. extremitatea meridionala a Africei, supraBuhusi pl. targusor in judetul Neamtu. numit Capul Furtunelor, ocolit pentru aproape de malul stang al Bistritei: 4090 intlia oara de catre Vasco de Gama (1497). loc. Balciu in fiecare Marti. Fabrica de Burada (Teodor) m. etnograf ci folpostav. ldorist : lstoria Teatrului in Moldova

Bujor m. vestit haiduc de pe la inceputul secolului al XIX-lea i numit astfd dupa coloarea parului sari. Bukharia I. tarA In Azia centrall cu 3 mil. loc. cap. Bukhara. Independenta cu numele, dar In realitate vasala Rusiei.

(1839 1922).

Burbon m. veche

i

ilustra familie

regala franceza, o ramura a dinastiei Ca-

petiene, care a dat Frantei 7 regi, dela Henric IV pana la Carol X. I (Insula) I. sau Reuniunea, in marea Indiilor, aparBiikk n. numele unguresc al Fagetului. tine Frantei (dela 1652): 180.000 loc. Bulgari In. pl. popor barbar, venit Burden 1. numele unui ses in judetul de pe tarmul Volgei. se aseza catre sec. Arges. VII in tinuturile coprinse Intre Nistru, Burdujeni pl. targ in judetul BoloDunare i Balcani, unde se contopi cu de- sani, in fata orasului Suceava, la hotarul ravarsire in mijlocul populatiunilor slave, despre Bucovina ; 2000 loc. Fost punct adoptandu-le traiul, limba, religiunea II vamal important

www.dacoromanica.ro

Bur

Cal

740

Burebista m. rege dac, contemporan Carpatilor Muntenlei. spre apus de =ncu Cezar. El uni sub stApanirea sa pe th Barsei; 2. (Raul), cel mai insemnat Dad i pe Goti $i Incepu sa atace pe afluent d'a dreapta Siretului, izvorAste din Transilvania : 200 km.; 3. §es prin jud. Romani (mort 44 a. Cr.). Burgas n. oras in Bulgaria: 6000 loc. Buzau; 4. (Pasul), deschis de raul Buzau, Burger m. poet popular german, au- pune in legAtura BuzAul cu Brasovul; 5. tor de balade (1748-1794). Burgunzi pl. popor germanic, a$ezat In Cia lia la lnceputul sec. V, unde fun& Burgundia, azi Bourgogne. Burl pl. trib Dac, care locuia In Oltetenia i Banatul Temiparei. II V. Boeri.

judet asezat la rlskit de Prahova I udat de raul cu acelas nume : 274.600 loc.; 6. cap. judetului Buzau: 28.400 loc. Scaun episcopal i balciu Insemnat la DrAgaica

In fata CalimAne$tilor.

Regenta (1867-1929).

stearpA ca i BarAganul.

halo Viteazul.

Barsa.

feruginoase.

(21 Iunie).

Buzdugan (George) fost prim-prese-

Buridava f. mine de castre romane dinte la Casatie I apoi membru In Inalta

Burnas n, campie Intinsl in judetul Buzesti (Fratii) p1. Radu, Preda si Teleorman, cu pasuni numeroase, dar Stroe, tustrei faimosi generali ai lui Burzenland n. numele sAsesc al Orli

Bustenarl pl. sat In jud. Prahova,

Buzias n. localitate in Banat cu ape

Byron (Lord) m. (cit. Bairn), cel mai mare poet englez din sec. XIX, autorul Busteni pl. comunA in judetril Pra- Cavalerului Harold si al lui Don Juan, hova, cu o pozitiune IncantAtoare intre opere turmentate, impetuoase si violente,

centrul exploatArii petrolifere.

munti : 900 loc. Fa brica de hArtie.

cari oglindesc caracterul i propria vieatA

Buzau n. 1. (Munch), o portiune a a poetului (1788-1824).

Caaba f. faimos templu la Meca in o populatie de 340.000 loc., dintre cari Arabia. Principalul sanctuar al islamului. 40 000 Romani, 32.000 Bulgari si 20.000 Cabini pl. divinitati misterioase ado- Greci (restul Turci, Evrei, Armeni, etc.). Regiune agricoll i comerciall, bogatA In rate tn Grecia, mai ales la Samotrace. Cabot (loan $i Sebastian) m. naviga- porturi i In situri pitoreti. Caen n. (cit. Can), orris $i port In tori venetieni din sec. XV si XVI, stabililt la Bristol, descoperirA Tara-Noul, La- Franta: 56 000 loc. Academie si Curte de Apel. Patria lui Malherbe. bradorul si Canada. Caffa f. port rusesc in Crimea : 12.000 Cabul n. ora$ In Azia, cap. Afganisloc. Deveni in sec. XIII prin Genovezi un tanului: 60.000 loc. Cabral m. navigator portughez care centru comercial. descoperi Brazilia in 1500, mort la 1526. Cafreria f. fostA regiune tn Africa

Cacavela (leremia) m. erudit grec, meridionala, numitA si Tara Zulusilor originar din Creta, ebraist, elenist si la- (Calm). Cagliostro (Conte de) m. celebru a.. tinist. Profesor la scoala domneasca din Iasi i rnaestrul lui Dimitrie Cantemir, venturier italian, medic si alchimist, nuDomnul Moldovei. Figura* ajunsrl legen- mit $i Iosef Balsamo, mort In Inchisoare darA (1670-1698). la Roma (1743-1795).

Cficiulata f. vestit izvor cu ape mi-

Cahul n. 1. afluent de a stanga Du-

nerale sulfuroase, In jud, Icea. narii, formand In partea sa inferioari un Cadikioi n, nurnele turcesc al Ca Ice- lac mare; 2. jude l ora$ in Basarabia doniei. (numit i Frumoasa), asezat pe raul cu Cadix n. Ora5 in Andaluzia i princi- acelas nume; 10,000 loc.

palul port al Spaniei pe Oceanul Atlantic: 78.000 loc.

Calafa m. V. Vocabular.

Cain m. fiu mai mare al lui Adam

Cadmu m. rege fenician care ar 6 zi- ucise din invidie pe fratele ski Abel k dit orasul Teba in Beotia (sec. XVI a. Cr.). fu blestemat de D-zeu pentru aceasL Cadrilater n. partea din Bulgaria du- nelegiuire. nArcanA coprinsA iMre Turtucaia si BalCalineni pl. comunA in jud. Arges (130C dc, cedatA Romaniei tn 1913. Cadrilaterul loc.) cu cea mai (rumoasS si mai comodt)

e constituit din cinci comune urbane : treatoare in Transilvania, pe la intrarer Silistra, Turtucaia, Dobrici, Balcic $i Ca- Oltului in tarA, importanta sub raportu' varna, avand o suprafatA de 8362 km. si istoric: ea pune in legAturA Slatina g

www.dacoromanica.ro

Cal

-

741

-

Cal

Ramnicu-Valcea cu Sibiul : In vechime caracterul national spaniol al epocei sale era intarita cu un turn de car/midi de (1600-1681). Caledonia f. nume cu care Romanii unde si numele de Turnu-Rosu. Cairo n. cap. Egiptului pe Nil: 796.000 desemnau Scotia (Caledonian). N (Noua). Mc. Universitate mahomedana. I. insula in Oceania, apartine Frantei de

Caiut rn. 1. afluent al Trotuaului; 2. la 1853: cap. Nurnea. Loc de deporta-

targ l manastire in jud. Bacau: 2000 loc. tiune pentru condamnati; 2. tara in ACarbune de pamant. merica de N., apartine Englezilor.

Calabria f. provincie a Italiei meri-

Caliacra t. I. Cap al coastei bulgareati

dionale, aproape de Sicilia: 1.490.000 loc. pe Marea Neagra, la N.-E. de golful VarIn 1783 un cutremur distruse aci 300 o- nei: 2. judet in Dobrogea cu cap. Balcic.

rase si sate (Calabrez). Calicut n. uraa In India engleza pe Calafat n. comuna urbana In judetul coasta Malabarului : 77.000 loc. Doljiu, port pe Dunare, de mare imporCalifat n. 1. Califatul din Orient, mai tanta strategica : 8000 Mc. Monumentul intai la Moca, transportat a poi la Bagdad Independentei, catedrala sfantului Nicolae. de Abasizi, sub cari civilizatiunea musulOra* vechiu, intemeiat de Genovezi. Aci mana ajunsese la apogeul ei (632-1528);

s'au dat mai multe lupte intre Rusi si Califatul din Cordova. fundat de AbdeTurd (1828 ai 1853); In campania din ra man 756-1031), si Califatul din EgiPt; 1877, Calafatul fu aparat de armata I 0. lundat de Fatimiti (909-1171). manti in contra Turcilor. [It. CALAFATO, cel California f. I. (Vechea), vasta pence caláfiitueate o corabie: termen de ma- insula in America de N., teritoriu al Mexicului cu 57.000 loc.; cap, La Paz; rina genovezi]. Calafat (Insula) 1. V. Independenta. 2. (Nous), until din Statele-Unite ale ACalais a. (cit. Calk), cetate tare in mericei de N., pe litoralul Oceanului PaFranta al port de mare pe pasul cu ace- cific, cu mine bogate de aur si argint, cu laa nume: 70.000 loc. 3.480.000 loc., cap. Sacramiento, (CaliCfilfirasi pl. cap. judetului Ialomita : fornian). 13.400 loc. Port de al treilea rang at balciu

mare la 29 August. Orasul poarta ai numale de §tirbeiu; 2. lac laugh' Dunare spre anus de judetul cu acelas nume. Calarii m. numele macedo-roman al orasului Kalarites. Calcedonia f. orris in Azia-Mica cu 15.000 loc azi Cadikioi. Aci se tinu al patrulea conciliu ecumenic (461). Calchas m. preot al lui Apollon, ghicitor faimos care Insoti pe Greci la impresurarea Troiei. El ordona sacrificiul Iphigeniei i fabricarea calului de lemn. Calcidica f. peninsula In Macedonia, care se termina la un capitaiu cu muntele Athos.

Caligula m. Impirat roman, fiul lui

Germanic si al Agripinei, faimos pentru cruzimile i nasdravanfile sale (37-41). Calimah (loan) m. Domnul Moldovei (1758-1761). 0 (Grigore) fiul celui precedent (1761-1764). (Alexandru), alt fiu al lui loan (1795-1749). II (Scarlat). II

Domnul Moldovei, Marra% acoalele, agricultura i tipari Un codice de legi, aaa,

zisa Condica Jul Calimatt. tradusa din

greceate (1812-1819). (Gavril), mitropolit al Moldovei, frate cu Man Vocla Calimah (1760-1786). II

Calimànesti pl. sat In plasa Cozia

din judetul Valcea, statiune balneara foarte cautata: 2088 loc. Apele-i minerale, cu

Calcis a. veche capitall a insulei Eu- izvoarele Cdciulata si Bivolari pe ma-

bea (Grecia), azi Negroponte : 10 000 loc. lurile Oltului, contin mai ales sulf. Calcondila (Laonic) m. istoric bizanCfilimani pl. munte la E. de Tran-

tin, autorul unei Istorii a Turcilor dela silvania, Intre Dorna, Bistrita ai Mures. 1299-1462. Caliope f. Mit. Muza poeziei epice. Calcutta f. capitals Indic] engleze 9 Calistene m. filozot grec care nu vru a prezidentiei de Bengal, mare port co- s'adore pe Alexandru-cel-Mare I fu omercial pe unul din bra(ele Gangelui: sandit de acesta la moarte sub pretext 1.348.000 loc, Universitate, Gradina bo- de conspiratiune (328 a. Cr.). El scrise tanica.

istoria ispravilor eroului macedonean, care

judetul Ilfov.

dievale despre Alexandru-cel-Mare, asa

Cidd5rusani pl. lac si manastire tn deveni izvorul principal al legendelor me-

Cald6a f. veche (ara a Aziel, situati numita Alexandria, ye nedrept atribuita

la confluenta Tigrului cu Eufratul, cu cap. filozofului ( Pseudo- Calistene). Babilon (Caldean). Cidive f. oras In Macedonia cu 15.000 Calderon (de la Barca) m. celebru Mc.. In mare parte Armani.

tioet spaniol, autor de peste patru sute

Calixt m. nume a trei papi dintre cari

de comedii l drame In cart se oglindeste primul fu martirizat (218-222).

www.dacoromanica.ro

Cal

Can

742

Calmar n. oras si port In Suedia cu

CamoEns m. (cit. Camuins), celebru

1397, care unia cele trei regate (Suedia, Norvegia l Danemarca) In mainile Margaretei de Waldemar. Cfilmlituht n. 1. rau in Moldova afluent al Prutului; 2. ran in Muntenia, curge prin judetele Olt i Teleorman; 3. ses in judetele Olt si Teleorman; 4. plash

tionale Lusiadele (Lusitanii adich Por-

16.000 loc., celebru prin tractatul dela poet epic portughez, autorul epopeii na-

tughezii), in care canth isprAvile maritime

,ale lui Vasco de Gama (1524-1579). Campanella m. chlugar dominican si filozof italian, combhtu scolastica 11 state

27 de ani in Inchisoare: Cetatea Soarelui (1568-1639).

Campania f. veche provincie la S. Calmuei m. pl. popor de rassä mon- Italiei, pe marea Tireniang, cu cap. Capua. CAmpeni pl. orhsel in Transilvania, gola, locueste in Altai, iar vr'o 100.000 dinteinsii trhesc in Rusia, In stepa cea pe malul Ariesului si In mijlocul Muntimare de langa cursul inferior al Volga llor Apuseni, cap. Motilor; 2600 Mc. (dinCalmucii intrarh In Muntenia cam pe la tre cari 2431 Romani). 1812, lhsand Bucurestenilor impresiunea CAmpie f. (numit de Unguri Topfinde antropofagi, poporul vizand in ge- falva), regiune stearph ce se intinde cam nera nista canibali in neamurile tithresti. In partea de N. a Transilvaniei, Intre Cidniste 1. Oran si plash In jud. Mures si Same*. Campina f. comunh urbanh in jud. Vlasca. Caloian m. V. Asanesti. Prahova, cu aer curat si pozitiune fruin Teleorman si Buz Au.

Caloieni pl nume a dota sate In moash: 8500 Mc. Localitate renumith paIalomita, loculte de Bulgari, supusi odi- troliferh. nioarh la o dare deosebith. CAntpineanu (loan) rn eminent oCalomfireseu (Ra4u) m. boier vi- rator si patriot roman, aphrAtor entuteaz al lui Mihai-Viteazul, s'a distins in ziast al drepturilor thrii, s'a bucurat de luptele cu Thtarii. o imensh popularitate (1798-1863). Calugireni pl. 1. sat In jud. Vlasca,

cu 2900 Mc., intre Bucuresti i Giurgiu. celebru prin biruinta lui Mihaiu-Viteazul asupra Turcilor (1595); 2. sat In judetul Praliova: 4000 Mc. Calvar(iu) n. 1. numit l Golgota,

Campo-Formio n. sat In Italia

(Ve-

netia), celebru pentru tractatul de pace incheiat intre Franca si Austria (1797).

CAmpul Filaretului n. (in Bucuresti), unde fu aclamath Constitutiunea din 15 Tunic 1848.

munte aproape de Ierusalim, pe varful CAmpul Libertatii n. loc in Blaj, arida Isus fu rhstignit: 2. ridichturà in- centru de intalnire al Romanilor din vhi fatisand Calvariul. V. Vocabular. P din campii In ajunul revolutiunii din Calvin (loan) m. fundatorul protes- 15 Maiu 1848. tantismului in Franta Si Elvetia. La GeCAmpul hti Marie n. piath mare in neva fu capul, trufas i titan, al unei a- Roma antich, unde se incurau carele, se fficeau jocurile ecvestre si exercitifie paCalypso 1. nimfh care retinu in insula lestrei. CAmpul-Mierlei n. V. Cosova. ei pe Ulyse, in urmh pe Telemac. Campulung n. 1. oras in Muntenia, Cambise m. rage al Persiei, fiul di asezat intre munti, cap. judetului Muscel urmasul lui Ciru (530-522 a. Cr.). Camboge n. regat in Indo-China, pe cu o pozitiune Incantitoare: 16 000 Mc. fluviul Meicong, pus dela 1864 sub pro- Prima cap, a lath Romanesti (1215); 2. tectoratul Frantei, cu paste 2.400.000 lo- oras In Bucovina, pe raul Moldova: 8000 devArate teocratii (1509-1564).

Mc.; 3. oras In Maramures, pe malul Cambrai n. (cit. Cambre), oras in slang al Tisei: 5000 Mc. Franta cu 26.300 Mc. Panzeturi si danCana f. sat In Galilea, unde Isus shtele. Arlilepiscopie ilustrath de Fenelon. varsi intaia sa minune, schimband la o Cambridge n. oras in Anglia: 59.000 nunth apa in vin. Mc. cu o faimoash Universitate, datand Canaan in fiul lui Ham, parintele dela 1101; 2. oras in State le-Unite (Mas- Cananeenilor; Tara lui Canaan, vechiul

cuitori.

sachusetts) cu o Universitate fundath nume al Palestinei, mai ales al pArtii dela la 1638 de Harvard: 109.000 Mc.

rhshrit de Iordan.

Canada f. 1. tarl Intinsi In America nef-Podolsky), spre N. de Hotin, me- de N.; veche colonie francezi (1534 morabil In istoria Moldovei pentru lup- 1763), ea apartine azi Englezilor, cap. CA menita f. ora$ in Podolia (Kame-

Quebec. Piduri intinse, mine de aur, liCamil m. general roman care alungh vezi minoase: 6 mil. loc.; 2. (Domini,unea), confederatiunea. coloniilor engleza pe Gall din Italia (390 a. Cr.). tele numeroase date acolo : 36.000 Mc.

www.dacoromanica.ro

Can

Cap

743

din America de N. 9 mil. loc., tundata tantin, aduse Tatarii in laza, cari sfivarin 1867, cu cap. Ottava (Canada). ski grozavii, adaogindu-se IncA o toa-

Cananeeni pl. triburi semitice, ase- mete cumpliti, de minca om pe om 0 zate mai intai pe golful Persic: unele o ciuMa care micsori populattunea cu o tura agricole sau pastorale; altele, ca Fe- treime (1674-1676). I (§erban), Dom-

nicienii, se dedara comertului i naviga- ani Munteniei, fiul Postelnicului Constiunii (Cananit). tantin, domni in pace. introduse in tail Canarã f. loCalitate in jud. Constanta porumbul i o sisterni de masuri (stijncu o cariera de piatra de var si de ci- jenul lui Serban- Vocla), puse si se ment. traduca Biblia (1688) si Infiinta prima Canare (Insule) pl. grup de insule in scoala romaneasca in Bucuresti; el muri Oceanul Atlantic, pe coasta V. a Afri- fara veste, zice-se, otrivit (1679-1688). cei, la S. insulator Madere, apartin Spa(tefan), Domnul Munteniei, urmasul niei : 560 000 loc. cu cap. Santa-Cruz. lui Brancoveanu, pe care II parise la Canaris (Const.) m. marinar intre- Poarti; el lnsus suferi aceeas moarte penpid si om de Stat grec, s'a ilustrat in tru intrigik sale in contra Turciei (1714 rasboiul pentru independenta patriei sale 1716'. (1790-1877). Cantemir m. (Constantin), Domnul Candia f. una din cele mai mari in- Moldovei, bland i iubitor de dreptate, sule din Mediterana, vechea Creta, apar- aseza tam usurand'o de greutiti (1685 tine Turciei dela 1669, cu 310 000 loc. 1693). (Dimitrie), fiul mai mic al Cap. Candia: 25.000 loc. (Candiot). Au- celui precedent, incheia, dupa un an de tonoma in 1908, fu cedata Greciei dupa domnie, un tractat cu Petru cel Mare, rasboiul balcanic din 1913. prin care inchina Rusilor Moldova t1711,; Cane pl. vechiu oras In Italia de S. dar invins la Stanilesti de Turci, trecu (Apulia), nu departe de Adriatica. Celebra cu familia sa In Rusia unde rimase paml victoria a lui Anibal in contra armatei la moarte (1673-1723). Cantemir a tost romane (216 a. Cr.,. un barbat foarte Invitat, poliglot, orienCanibali in, pl. numele Indienilor in- talist si membru al Academiei din Berdigeni in insulele din marea Caraibilor lin. El a scris romaneste prima opera II(nume alterat din Caribali sau Caraibi). lozoficil (Divanul lutnii) i latmeste prima Canossa f. sat in Italia de 400 loc. scriere etnografica a patriei sale (DescriAci imparatul Germaniei Henric IV vent, erea Moldovei); apot Istoria imperivin semn de expiare, sa se prosterne lui otornan, tradusti In multe limbi si mai dinaintea Papei Gregorie VII. ales: Hronicul Moido-Viahilor dela coCanova m. celebru sculptor italian lonizarea Daciei pima la fundarea PrinII

II

18221. cipatelor. (Antioh), fiul mai mare al Canta (Spitarul loan) m. cronicar lui Constantin, Domnul Moldovei, domni

(1757

II

roman care a lasat o mica cronica des- in doll& randuri (1696-1700) si 1705 1707). (Antiob) Sul lui Dimitrie, poet si diplomat rus : Satire (1709 1743).

pre evanimentele contemporane ale Moldovei (1741-1769). Cantabri pl. 1. (Muntii), partea Pirineilor spanioli, in Biscaya; 2. popor din vechea Spania, cart locuiau la S. de golful Gasconiei.

II

Cantemiresti pl. neam de origina titireasci din Crimea, a dat 3 Domni Moldovei Rusiei.

i

scriitori fruntasi Romaniet

Cantacuzen m. celebra familia grea- Canton n. oras ca, dete Constantinopolii un imparat in 1.380.000 loc. persoana lui JOAN CANTACUZEN, care fu de-

si

port in China:

Cantorbery n. oras In Anglia, cap.

tronat de ginerele sat% Joan Paleologul comitatului Kent: 25.000 loc. Catedrala (1341-1354), se retrase apoi Intio ma- frumoasa i resedinta arhiepiscopului prinastire unde scrise istoria timpului sari mat al Bisericii anglicane.

Cantu (Cesare) m. celebru scriitor Cantacuzinesti pl. neam grec ase- italia n : Istoria Universald (1804 1895).

(1320-1357 .

zat In Muntenia pe la 1633 cu postelniCanut rn. numele mai multor regi ai cul CONST. CANTACUZINO, care se casatori Danemarcei, dintre cart CANUT CEL num,

cu flea lui Radu

erban 13asarab 1 tu regale Angliei i Danemarcei, cuceri Nor-

ucis nevinovat de Grigorie Ghica, dupa vegia (1014-1035). pars boierului Leordeanu (1663). Trei Cap n. colonie engleza la S. Africei, membri ai acestui ream ocupari tronul cu bogate mine de diamante si de aur: Tarilor Romane.

3.510.000 loc., cap. Cape-Town (cu 99.000

Cantacuzino (Dumitrascu), Domnul loc.), intemeiata de Olandezi (1652), aparMoldovei, nepot al Postelnicului Cons- tine Angliei dela 1815.

www.dacoromanica.ro

Ca

Cat,

744

Capadocia 1. veche provincie a Aziei la 1330 in Bucuresti cu observatiuni reMici, despartita de Armenia min Eufrat. lative la igiena si la boalele locuitorilor Ciipitaneni pl. comuna In judetul ei (1733-1823). Caragea (Ioan) m. Domnul MunteArges, cu ruinile vestitei Cetciti a lui Tepe*- Vodd, zidita pe tearful unel stanci niti, fost dragoman al Portii, jefui tara in tot chipul i stranse in 6 ani o avere inalte: 2500 loc. Capetingi rn pl. a treia rassa de regi de 93 milioane. Publica greceste un coai Frantei (937 1328), coprinzand Inca dice de legi (Condica lui Caragea) II ramurile Valois (1323 1539 si Bourbon fugi in Austria cu toate comorile sale (1812-1818). (1589-1348). Cfipitanul (Const.) m. cronicar muttCaragiale m. familie originara din tean din a doua jumatate a secolului XVII. Turcia, care a dat tarii mai multi actori Cronica sa merge dela 1290-1658. d un scriitor de merit: 1. (Costache), eCapitoliu (Muntele) m. una din cele levul liii Aristia, lost director al Teatrusame coline ale pornei, care purta Capi- lui National din Bucuresti (1815-1877); toliul. 2. (Iorgu), fratele celui precedent, actor Capitoliu n. I. cethtue veche cu un si director al Teatrului National in 1870; templu a lui Joie ha mijlocul Romei; 2 3. (Luca), fratele lui Iorgu, nascut in 1817, azi. numele palatului national din Tuluza debuta in 1846 intr'o comedie a fratelui si Washington. slur 4. (loan Luca), fiul celui precedent, Capo-d'Istria n. oral si port in Istria eminent prozator i autor dramatic, al 9000 loc. chrui teatru ofera tabloul realist al patuCapo-d'Istria (Ant.) m. barbat de rilor sociale In epoca de tranzitie dela Stat, ministrul tarului Alexandru I, juca cultura orientala la aceea a Occidentului un rol insemnat in timpul Zaverei i muri (1852-1912). asasinat (1776-1831). Caraibi m. pl. numele vechilor popuCaprea f. azi Capri, insula In golful latiuni antropotage din Antile. Nea pole, unde imparatul Tiberiu petrecu Cara-Iflac m. nume dat de Turci ultimir ani ai vieth sale. Tarii Romanesti i locuitorilor ei. [Turc. Capua I. oras in Italia de S. cu 14 000 KARA YFLAK, lit. Roman negru (dupa care loc , considerat in vechime ca un locas s'a modelat gr. Mavrovlah), adica supus, delicios. Aci Waal! Anibal dupa batalia subjugat, dupa valoarea simbolica a aclnla Cane (216 a. Cr.). cestei colori la numirile etnice turco-tatare]. Capuleti pl. familie italiana din VeCaraiman n. unul dintre piscurile rona, vrajma;,6 Inversunata cu Montaigu; Bucegilor, Intre judetele Prahova i DamRomeo si Julieta faceau parte din acesie bovira ; 2495 rn.

Caramania f. provincie turceasca in Capul-Verde m. 1. promontoriu la Azia-Mica cu aproape 1 mil. loc. (Cara-

tamilii.

extremitatea V. a Africei ; 2. grup de in- marital°.

sule In Oceanul Atlantic, in tata Sene-

Caransebes n. oras in Banat, pe va-

lalului, colonie portugeza cu 147.000 loc. lea Tinlesului, cu 10.000 loc. (dintre cari

Cara.. V. Kara...

4000 romani). Resedinta unui episcop Cara-Bogdan m. nume ce Turcii de- grez-o-oriental. 'cleau Moldovei (lit. Bogdan cel Negru; Caraomer m. sat cu 300 loc., post cf Cara-Iflac). V. Bogdan. vamal in Dobrogea spre Bulgaria. Carlical n. oras in Muntenia, cap. Caraorman n, padure si sat In Dojud. Romanati: 15.500 loc. Victoria tut brogea, locuit de pescari rusi. Mihai-Viteazul asupia Turcilor (1597). Carara Lorfisel in Italia (Toscana), ce!Cuman KARA Kari, cetate neagra, in opo- kbru prin marmura sa cea alba : 50.000 loc. zitiune cu Akkerman1. Cara, m. rau in Banat, afluent al Caracalla m. Imparat roman, odics Dunarii 100 km.

prin cruzimile sale, muri asasinat (211

Caras-Severin n. judo al Transilva-

217). niei: 407 635 loc., cu cap. Lugoj, (dintre Caracas n. oras In America de S , cari 311 335 romani).

Car bunesti pl. comuna la S.-E. de cap. Venezuelei, fundat de Spanioli (1567): Targu.Jitt: 1300 loc. Targ insemnat. 95.000 loc. Caracas (Dumitru) m. medic primar

al Buctue.;tilor, autorul unor poeme medicate, scrise in vechile chalecte grecesti (1730 1301). (Const.), hub celui preLedent, naturalist si medic, autorul unei Topogratii a Vcdahiei, tiparira greceste II

Carducei (thosué) in. ilustru poet Careii mari pl. numit de Unguri

italian (1836-1907).

Nagy-Karoly, oras in mijlocul Pustei, In apropierea Crasnei, cap judetului Sedaj: 160.000 loc.

www.dacoromanica.ro

- 745

Car

Car

Caria f. veche arà in Azia-Mica cu lui Carol Anton de Hohenzollern (m. 1835) orasele Milet, Halicarnas, etc. si al Josefinei, principesA de 13aden (m. Carintia f provincie in Austria: 367.500 1354). Ales prin plebiscitul din 8 Aprilie loc. cu cap. Klagenfurth. 1865 ca Domn ereditar al Principatelor Carite f. pl. Mit. numele grec al Gra- romane, principele Carol intra in Bucutiilor. resti la 10 Maiu 1866, fu recunoscut de Chrligatura' f. I. odinioara, tinut in Puteri In 12 Octomvrie 1866 si proclaMoldova, in care se afla oraselul actual mat Rege al Romaniei prin votul unanim Targu-Frumos; 2. azi, plasa in jud. Iasi, al reprezentantilor natiumi (14 Martie cu resedinta la Targu-Frumos. 1831). In primul an al domniei sale se Carloman m. numele mai multor votA Constitutiunea (1 Julie 1866) si se principi carlovingieni (755-885). incepu (dela 1868) construirea unei Carlos (Don) m. numele mai multor principi spanioh, dintre cari principalul, fiul lui Carol IV, se incercA sh rAstoarne pe regina Izabela i nepoata sa; el mini in 1855. Fiul i nepotul sail se incercarà de asemenea a relua tronul Spaniel. Carlos I m. fiul lui Luiz I, regele Portugalid, nAscut in 1863, se urea pe tron in 1889 si muri asasinat In 1908. Cairlova (Vasile), rn. poet roman, mort in floarea varstei, autor de poezil melancolice (1809-1831).

Carlovingieni pl. a doua rassa

Carlowitz sau Carlova6 11. oras In al DunAtii

5650 loc. Resedinta patriarhului serbocroat. Ad se incheid in 1699 tractatul de

pace Mire Turcia si Austria, care captta toata Ungaria, Banatul si Transilvania.

Carlsbad n. orat in

Ceco-Slovachie

cu renumite ape minerale: 19.500 loc.

Carlsburg n. numele german al Bel-

gradului ardelenesc.

Carlsruhe n. oras in Germania capt

marelui ducat de Baden: 137.000 loc.

Carmaniola f..1. orris in Italia

se thclarA independentA (10 Maiu 1877) si fu inaltata la rangul de regat (10 Main 1881), in urma victoriilor strAlucite re-

purtate sub Malta sa conducere de ar-

matele romane pe campiile Bulgariei (Gnivita, Rahova, Plevna, Smardan, Vid.M.

A doua trecere a armatei romane in Bulgaria, August 1913, inaintand nand

la Sofia, avu drept rezultat chatigarea Ca-

drilaterului danubian si incheterea path din Bucuresti intre Serbo-Greci i Bulgaria.

re- V. Hohenzollern, Dela 15 Noemyrie 1869

gala care a dat 12 regi Frantei (752-987) suverani Germaniei i ltaliei. Carlovingenii urmara Merovingienilor $ i precedara pe Capetingi.

Iugoslavia pe malul drept

tinse retele de cai ferate. Sub El tara

(Tu-

casatorit cu principesa Elisabeta de Wied (ca poeta, cunoscutA si sub numele de Carmen Sylva), femeie superioaia prin talente literare j artistice. V. Elisabeta. Regele Carol I muri la 27 Sept. 1911, urmandu.i pe tron nepotul sail Ferdinand de Hohenzollern (v. acest mime). Carol I m. 1. (Muntele) V. lacobdeal; 2. comuna ruralA (nurnitA si Dona-Chioi). in judetul Constanta cu 2200 loc. (Imre cari 540 mahomedani); 3. comuna ruralti in judetul Roman cu 1500 loc. V. Vocla Carol. Carol (Principele) m. mostenitor prezumptiv al coroanei Romaniel, fiul cel mai mare al regelui Ferdinand, nAscut la 15 Oct. 1893, cAsAtorit in 1921 cu prin-

rin), ocupat de Francezi in 1792: 13.000 cipesa Elena de Grecia. A luat o parte loc.; 2. cantec revolutionar din acea epoch'. activA la rAsboiul austro-roman din 1916

Carmel n. 1. munte in Palestina, o 1918. In 1925, Principele Carol renun(a prelungire a Anti-Libanului, pe care se la toate drepturile sale ereditare, thlocuit aflA o manastire celebra; 2. ordin de ca- find prin fiul ski Mihaiu. V. acest mime). valerie, instituit de Henric IV in 1603 Carol m. numele mai multor regi ai Carmen-Sylva f. 1. pseudonimul 1,--

terar al Elisabetei, regina Romaniei ; 2. izvor de ape minerale in jud. Suceava. Carnae n. sat in Franta. renumit pentru numeroasele sale rnonumente druidice megalitice).

Carniolia

Frantei: 1. CAROL MARTEL invingatorul e-

mirului Abderaman (690-741); 2. CAROL I sau CAROL MAONLI (Charlemagne), regele

Frantei i imparatul Occidentului, invinse pe Saxoni, se luptA cu Sarazini, funcla scoale i publica legi (743-814); 3. CAROL f. provincie iugo-slava cu II (PleqUIVIII). regele Frantei i impAratul

128.000 loc.: can Laybach. Carnot (Sadi) m. inginer, deputat ninistru, fu ales Presedinte al Republicei ranceze in 1877, asasinat in 1894. Carol I (principe de Hohenzollern) 1. regele Romaniei, nAscut in 8 Aprilie 339 la Sigmaringen, ca flit. al Principe-

Germaniei (840-877); 4. CAROL CEL GROS,

flul lui Ludovic Germanicul, reuni toata monarhia lui Carol Magnu (884-887) ; 5. CAROL III (eel Simplu), cede-. Norman-

dia si muri In Inchisoare (893 929); 6. CAROL. IV (cel Frumos), ultimul rage din

ramura Capetingilor (1322-1328); 1 CIV

www.dacoromanica.ro

- 746 -

Car

Car

not. V (cel In(elept), recuceri o parte a Austriaci, abdic5 in favoarea fiului s511 Frantei dela Englezi (1364-1350); 8. VI, fiul lui Carol V (1380-1425); 9.

CAROL CAROL

Victor Emanuel 11 (1831-1849).

Carol I (de Austria) m. se urea pe VII, mantui Franta cu ajutorul Ioanei tronul Austro-Ungariei dupA moartea in

d'Arc (1422-1461); 10. CAROL VIII, cuceli 1916 a implratului Francisc-Iosef. Martur regatul Neapolei (1483-1498); 11. CAROL al dezastrelor tArii sale, el abdica in 1918

IX, care ordonA milcelul din noaptea Man- si se retrase cu familia sa In Elvetia El tului Barthelemy (156 -1574): 12. CAROL muri in exil la Funchal (Madera) In 19221 Carol-Robert m. rege al Ungariei, X, fratele lui LudovIc XVI, pierdu tronul ,invins 95 alungat de Alexandru Basarab, (1824-1830).

Carol m. numele mai multor impérati Domnul Munteniei (1307-1342).

ai Germaniei: 1.

CAROL I sau CAROL MAGNU, CAROL H PLEIUVUL i CAROL III CEL GROS (v. mai sus); 2. CAROL IV, autorul unei

Carol Temerarul m. Duce de Bur-

gundia. adversarul lui Ludovic XI, ucis sub zidurile dela Nancy (1477).

Carolina f. 1. (de Nord), unul din Bule de aur, constitutiune care regula alegerea imparatilor (1347-1378); 3. CAROL Stateie-Unite ale Americei de Nord cu V (Carol Quintul), rivalul lui Francisc I, 2.500.000 loc.: cap. Raleigh; 2. (de Sud),

rege al Spaniei sub numele de CAROL I unul din Statele-Unite americane : 1.683.000 (1516), tmparat dela 1519-1555. cand loc. cu cap. Columbia. Caroline (Insule) pl. arhipelag in 0.. abdica I muri in 1558: 4. CAROL VI, lin5. CAROL VII, sau Carol Albert, duce de Bavaria, apoi /Lunarat (1742-1745). Carol tn. nume a doi regi ai Angliei: 1. CAROL I STUART, fiul lui Iacob I, detronat de revolutiunea din 1648, (decapitat

pArat (1711-1740);

in 1649);

-1685).

2. CAROL

ceania: 41.000 loc.

Caron m. Mit. luntrasul Infernului,

care pentru un blnu( trecea pe morti pe cellIalt mai al Styxului. Carp m. I. (Costache) m. fabulist ro-

man (1838 -1880): 2. (Petre), om politic, 11, fiul lui Carol I (1660 partizan convins al Nemtilor In rlsboiul

mondial (mort In 1918).

Carpati pl. (numiti astfel dupA tribul Suediei: 1. primii vase Caro li sunt putin dac al Carpilor), Ian( de munti cari stracunoscuti; 2. CAROL VII, Jul cel dintai bat Cecoslovachia, Ungaria i Romania: numele de rege al Suedezil or (1162-1168); ei incep la Portile-de-Fier si se termin5 3. CAROL X. sau Carol Gustav, urmasul la muntele Piatra-Rosie din judetul SuCristinel pe tron (1654-1660); 4. CAROL ceava, pe o intindere de 700 km. pentru XII, cel mai ilustru dintre regii Suediei, Romania. Lungimea lor totall dela muntii faimos prin expeditiunile sale in Saxonia, Sudeti pana. la Portile-de-Fier este de 1450 Po Ionia si Rusia (1697-1718); 5. CAROL km. Cel mai lnalt pisc In Muntenia este XIII (1809-1818), reuni Suedia cu Nor- Negoiul (2550 m.), iar in 'Moldova Ceavegia l doptl pe Bernadotte, care Ii hldul (1906 m.). CArpeniti n, sat Intre Campeni I Abrud. urml sub numele de CAROL XIV (1818 Patria lui Closca i Crisan, vestiti cApitani 1844).

Carol m. numele mai multor regi ai

Carol m. numele a patru regi al Spa- in Revolutiunea lui Horia (1784): 1393 loc.

niel:

1. CAROL

I, sau

CAROL QUINTUL, 2. CAROL II,

-1555) (v. mai sus);

(1516

Carra (Jean Louis) m. nIscut in El-

numi vetia si mort la Paris pe esafod in tim-

ca mostenitor pe ducele Ellin d'Anjou pul Teroarei; instructorul fiilor lui Gni(1665-1700); 3. CAROL III, autor de re- gorie Ghica i corespondentul francez al

forme folositoare (1759-1788); 4. CAROL Domnului, a publicat fran(uzeste in 1781 IV, se urea pe tron In 1788 si abdich la o Istorie a Moldovei si a Valah.ei 1808).

Carol m. numele mai multor regi ai

(1742-1793).

Cartagena f. oras In Spania, in pro-

ai celor DotrA Sicilii: sante vincia Murciei: 100.000 loc. Port militar principi cu acest nume, dintre care cel pe Mediterana. Cartagine f. vechiu oras in Africa, mai celebru fu CAROL I, fratele sfantului Ludovic, regele celor Doul-Sicilii 1266), nu departe de Tunis, Intemeiat de Didona care pierdu o parte din cuceririle sale (900 a. Cr.) si dAramat de Romani (146 a. Cr.). Rezidit de Cezar, fu iarls dIrlprin Vesperele siciliene (1282). Carol m. numele mai multor regi sau mat de Arabi la 598 (Cartaginez). dud de Savoia si de Sardinia : I. Trei Cartal n. I. odinioara, cetate tare in cu numele de CAROL l patru cu cel de tinutul Ismailului pe DunAre, in dreptul CAROL EMANUEL (1580-1802); 2. CAROL Isaccei; 2. azi numele unui lac si sat in Faux, regele Sardiniei (1821-1831); 3. CA, jud. Bolgrad ; 3. comunI rural& In jud. ROL ALBERT, Ttlele Sardiniei, invins de Constanta cu 4500 loc, Neapobi

I

www.dacoromanica.ro

Car

Cau

747

Carteziu m, nume latinizat al Slozo-

Catalonia I. veche provincie a Spa-

fului Descartes, de unde termenul de car- niei; 1.800.000 loc. cu cap. Barcelona.

tezianism, dat doctrinei sale. V. Des- Catalpug n. numele unui rAu si al unui lac in Basarabia. cartes. Cartuzieni m. pl. calugArl instituiti Catargiu m. 1. (Barbu), orator si orn de Stat roman, muri asasinat 1807 In 1032 de sf. Bruno. Carybda f. prApastie In stramtoarea 1862); (Lascar), bArbat politic, seful parSic liei. in fata stancei Scylla, pe coasta tidului conservator (1823-1899).

a cAdea din Scylla in Carybda, Catari pl. nume dat mai multor secte a scapa dintr'o primejdie spre a da de eretice in evul-mediu, in special Albi-

Italiei :

alta mai mare.

Caqin m. I. tau In Moldova, afluent

gensilor.

Catarina (StAnta) f. 1. fecioarA si maral Trotusului; 2. sat in judetul Buzau cu tirA crestinA din sec. IV, patroana fecioao mAnAstire zidità la 1655 de Gheorghe relor (serbatA la 25 Noemvrie); 2. ordin Serban V odA ; 3. satin jud. Ba

: 2600 loc.

fundat in Rusia de Petru I in 1714 $

Cavtnir n. regat al Aziel, in Himalaya: destinat femeilor.

Catarina 1. numele mai multor suCasmir. Aliat cu Englezii. Saluri renu- verane: CATERINA I, ImpArAteasa Rusiei, simpla taranca, deveni sotia lui Petra mite. Caspiefi (Marea) f. lac imens situat cel Mare (1652-1727). CATERINA CEA intre Europa si Azia. Pesctrie abundantd. MARE, impirAteasa Rusiei, femeie supeCassandra f. Mit. flea lui Priam, rioarA prin administratiunea ei, dar neprimise darul profetiei, dar nu era cre- vrednicA prin despotismul i depravatiunea zutA de nimeni. sa ; ea desmembrA Polonia In net ranCassandru m. unul din generalii lui duri, cumpArA Crimea, protejA literele n 3 mil, loc., strabatut de Indu, cu cap.

II

Alexandru, famas rege al Macedoniei dupa stiintele (1729-1796).

batalia dela Ipsus (301 a Cr.). Catarina de Aragon 1. llica lui FerCassel n. oras in Prusia, cap. electo- dinand Catolicul si al Izabelei, sotia lui ratului de Hessa, pe Fulda : 166.000 lo- Henric VIII, al cArii divort cauzA schisma cuitori. Angliei (1485-1536). Cassin m. munte In Italia la 80 km. Caterina de Medicicis f. regina Frande Neapole, cu o mAnastire fundatA de tei, mama lui Carol IX, consiliA mAcelul St. Benedict (529), metropola tuturor mA- din noaptea sfAntului Barthdlemy (1519 nAstirilor din ordinul benedictinilor. 1589). Cassini m. astronom italian, creatorul Caterlez n. sltulet la gura SAn-Georobservatoriului din Paris (1625-1712), giu a DunArii, locuit excluziv de pescarl Cassiodor m. istoric latin. ministrul (mai ales Rusi). lui Teodoric cel Mare, regale Gotilor (468

562).

Catilina m. senator roman, urzi in

contra republicei o conspiratiune zAdAr-

Cassiopee f. 1. Mit, regina Etiopiei, nicitA de Cicerone (63 a. Cr.). mama Andromedei, pe care Joie o puse Cfitilina f. numele unui deal In judupA moarte in rAndul stelelor ; 2. Astr. detul Iasi. Catinh (loan) m. poet muntean, lul mare constelatiune aproape de polul N. Cassiu m. general roman, unul dintre parte la revolutiunea dela 1848, al cArii

ucigasii lui Cezar, se sinucise la 42 a. Cr. mars 11 compuse (1828-1851). Castalia f. izvor la poalele Parnasulul, Catone rn. numele a doi Romani 1luori : 1. (BAtrAnul sau Censorul), cuconsacrat Muzelor. Castilia f. unul din vechile regate ale noscut prin austeritatea moravurilor sale, Spaniel, ImpArtit In Castilia Veche cu cap. prin severitatea si ura-i in contra CartaBurgos si Castilla Nouà cu cap. Toledo. ginii (232-147 a. Cr.); 2. (din Utica), (Castilian). strfinepotul celui precedent, adversarul Castor m, Mit. fiul lui Joie si al Ledei, lui Cezar, se ucise la Utica In Africa,

frate geamin cu Pollux; acesti doi frati, spre a nu-i datori vieata (94-46 a. Cr.); numiti i Dioscurii, formeazA pe car con- 3. Jig. om de o virtute rigida (naturalA stelatiunea Gemenilor. sau afectatl): e un Cafone. Castoria f. oras in Macedonia, pe laCattegat n. strAmtoare Intre Suedia cul cu acelas nume : 11.000 locuitori. Si Danemarca, uneste Mares Nordului cu Castriota m. V. Scanderbein. Marea Bahia. Catalaunice (CAmpiile) pl. loc ses Catul m. poet latin, amicul Jul CiceIn Franta langa Chalons-mr-Marne, ce- rone si al lui Cezar, a scris elegii i elebru prin invingerea lui Atila de cAtre pigrame (87 46 a. Cr. ). Aeliu (451).

Caucaz m. 1. lant de munti !atm

www.dacoromanica.ro

Cala

Cel

748

Marea Neagra i Marea CaspicA, desparte

Europa de Azia ; 2. provincie ruseascA, asezarA pe cele douA coaste ale Caucazului: 9 mil. joc. (Caucazian). Caudine (Furci) f. pl. stramtoare a proape de Caudium, la S.-E. de Capua,

Ceangai in. pl. nume ce se

clA hi

Moldova Ungurilor sau SAcuilor, asezati din timpul lui Alexandru. cel Bun (1401

1432) la granita din spre Ardent, pe

langa Trotus, Suet i Prut: in nurnAr de vr'o 50.000 sufllete, ei formeaza sate de unde Roman% invinsi de Samniti, trecura agricultori prin judetele BacAu si Roman. sub jug; fig. a trece sub furcile caudine, [Ung. csz.uscó, ht. rem sunAtor ila ureche , a fi nevoit a face concesiuni umilitoare. aluziune la graiul lor cel aspru]. Cavala f. oras turcesc din vilaietul Ceatalgea 1. oras turcesc cu 70.000 loc. Salonicului, In fata Insulei Thasos, port la 43 km. departe de Constantinopole. mediocru cu 5000 loc. Ocupat de Bulgari timele-i formeazA un sir de dealuri acope-, In ultimul rAsboiu balcanic, acestia tura' tite de fortificatiuni sore a pune la adapost siliti a-1 ceda Grecilor in 1913. Constantinopole. Mahe intre Turci i BulCavarna f. orAsel in Cadrilater, port gari dela 15-25 Nov. 1912. pe Marea-Neagra : 4000 loc. Cavarna nu Ceaur (Vasile) m. competitor la trodateazA ca oras decat dela 1906. nul Moldovei pe timpul domniei a treia Cavendish m. celebru fizician $ i chi- a lui Mihai RacovitA (1716-1727). mist englez, fAcu cel dintaiu analiza apei Cecilia (Sfanta) f. fecioarA martirA yi arAtA proprietatile hidrogenului (1731 din sec. III, presupusa inventatoare a or1810). gai, patroana muzicantilor (sArbAtoare la Cavour (Conte de) m. celebru om de 22 Noemvrie). stat Italian, principalul factor al unificárii Ceco-Slovachie f. republica proclaItalia (1810-1861). matA in 1918, recunoscutd de tractatul Cazaci m. pl. neam tAtAresc rusificat, din Versailles (1919) si constituitA din asezat la Inceput dincolo de pragurile fostele Val austro-ungare: Boemia, MoNiprului (si de aceea numi(i Zaporojeni), ravia, Silezia l Nordul Ungariei: 1312 apol pe langa Don si in posesiunile tur- mil. loc. cap. Praga. cesti dela Marea-NeagrA. Independenti Cecrop m. Egiptean considerat ca panA la Petru cePMare, Cazacii s'au rAs- fundatorul Atenei (sec. XVII a. Cr.). boit in diferite randuri cu Lesii, Tátarii, Cedron rn torent in Palestina, Intre Moscovitii l Romanii; uneori, tocmiti de muntele mAslinilor si dealul Ierusalifnu. Lesi si de Romani, Cazacii formau cete lui, se varsA in Marea Moarta. de aparare a granitelor rii. Hatmanii Cefalonia f. insulA greceasci in Marea lor cei mai vestiti au fost Bogdan Hmi- lonica, in fata golfului Lepante : 85 000 loc.

Callan m. supranumele lui Mihai III Cazane n. partea cea mai frumoasA Racovita. Cehi m. pl. Slavii din Boemia, Mopi ingustA a stramtorii dela Durlarea de jos, la cativa kilometri In sus de Orsova, ravia si dintr'o parte a Ungariei in nuCazari m. pl. neam de Mari, fun- mAr de paste 7 milioane. data' in evul-mediu (pe langi Marea-CasCehrin n. capitala Cazacilor. picA, Marea-NeagrA, Niprul si Volga de Celebes n. I. insule in Oceania (Mamijloc) un imperiu care inflori mai ales laezia), apartin Olandei: 2 mil. loc. cu In secolul IX si fu doborit de Moscoviti cap. Macassar. In secolul urmitor. Celeiu n. comunA in jud. Ronanati elnitki l Mazeppa.

Cazilbali m. pl. numele Persanilor cu ruine vechi: 2400 loc. la vechii nostri cronicari. [Turc. RYZYL EA*, Celestin m. 1. nume a cinci papi ht. cAciubA rosie, porecla data de Turci (422-1294); 2. calugAr din ordinul funPersanilor, al caror soldati -purtau tur- dat de Celestin V (1294). bane rosfil. Cellini (Benvenuto) m. celebru sculpCazimir m. nume a 5 regi al Polo- tor si argintar italian, nAscut la Florenta, niei, dintre cari CAZIMIR III (cel Mare), fu chemat in Franta de Francisc I: Merege dela 1333, fu ultimul dintre Piasti morii (autobiografie) (1500-1570). (1309-1370). Celsiu m. celebru matematic f astroCead n. lac mare in Africa in mijlo- nom suedez, introducAtorul termometrucul Sudanului, cu mai multe insule lo- lui centigrad (1701-1744). cuite: 380 km. lungime. Celsu m. medic roman din sec. 1, auCeahlau ii. cel mai Malt munte din torul unei insemnate opere medicale. Celfi pl. neam mare indo-european toatA Moldova, piscul Carpatilor in jucare in sec. III a. Cr. ocupa o mare parte detul Neamtu: 1906 m. Ceanad n. judet in Transilvanis cu a Europei centrale. El coprindea pe Gali, Britani, Caledoni 1 Hiberni. Azi numArA cap. Mdcdu.

www.dacoromanica.ro

Cel

749 --

Cez

3% mil., rfispanditi in Bretania, Scotia si autorul lui Don Quijote dela Mancha Irlanda. (1547-1616). V. Don Quijote. Celtiberi pl. vechiu popor din Spania Cetate 1. 1. corn. urbanfi cu ruine ve de N., tormat dintr'un amestec de Ceiti chi in judetul Doljiu: 5000 loc., important si de Iberi. sub raportul strategic: aci se dete o bath, Cerber m. 1. Mit. caine cu trei ca- lie la 1854 intre Turci si Rusi si ea jucfi pete, care pfizia intrarea infernului; 2. un rol in rfisboiui pentru independentfi jig. portar brutal si grosolan, paznic ne- 1877); 2. localitate la poalele Muntilor imblanzit. Apuseni, pe teritoriul comunei ruinate.

Cerbu m. munte in Gorjiu (1640 m.)

Cetates-AlbA I. numele romanesc al

deasupra satulm Novaci. Akkeimanului si al Vizegradului; judet Cercel (Petru) m. Domnul Munteniei, si oras in Basarabia (V. Akkerman): flul lui Pfitrascu cel Bun si irate cu Mi- 55.000 loc.

hai Viteazul (1583-1585). Om invfitat, Cetates-Babei f. pisc pe Bucegii din or bia 12 limbi; el In mazilit In urma culmea Carpatilor. intrigiloi si a banilor Doamnel Chiajna Cetatea Dâmbovitei f. vechiul nume si muri innecat din ordinul vizirului in al Bucurestilor. V. Dambovita.

Cetatea-de-Balth I. numitA de UnCerchezi m. pl. numele locuitorilor guri Kiikiilliivdr, i de Nemti Kokelburg,

1590.

din Circazia.

orfisel in Transilvania pe malul Mang al Ceremisi m. pl. popor finez de langfi Tfirnavei-rnici, cu o cetate veche. Volga, cam la 260.000 oameni, se ocupfi Cetatea-de-Floci f. cetate veche ale cu agricultura ; 2. numele moldovenesc cfirii ruini se vfid i astfizi la gura Ialoal Tfitarilor litfeni de origin& ceremisicA : mitei, la locul numit Piva-Petrei. zadarnic Ceremisii 'ndreapt6 groase Cetatea-de-Pamfint f. cetate ruinata

in judetul Tutova, din care n'a mai 'lCeremus m. afluent al Prutului, cel imas deck un zid de pfirnfint. mai iepede rfiu al Bucovinei, care o desCetatea-Fetei f. cetate ruinatfi In ju-

tunuri AL.

parte de Galitia. El tonna odinioarfi gia- detele Vlasca l Ialornita. nita intre Moldova si Polonia. Cetatea Jidova f. V. Jidova. Ceres f. Mit. zeita secerisurilor, fiica Cetatea Latinilor f. V. Orevita. lui Saturn si a Cybelei, invatfi pe oaCetatea Neamtului f. V. Neamtu. mem agricultura. Cetatea lui Radu Negru 1. V. NeCerigo n. una din insulele lonice la gru-Voda. S. (ireciei, vechea Cythera. Cetatea Severinuluil f. V. Severin. Cerna f, 1. rfiu in I3anat, afluent al Cetatea lui Tepes-voda 1. V. ChpfiDunfirii: 100 km.; 2. afluent d'a stanga tfineni. Muresului; 3. pfirfiu al Oltetului. [Rus. Cetatuia I. 1. mfinfistire In RfimnicuValcei; 2. deal si sat in judetul 1ai, cu o dentg, negru (dupfi coloarea apelor sale) de aceeas originfi Cernavoda, Cerneta mfinfistire fundatfi de Duca-Vodit in 1670. Cernagora f. numele indigen al NunCetinie f. vechea cap. a Muntenegrului, tenegrului. azi oras iugo-slav, asezat intre munti la Cernauti pl. sau Czernovitz, cap. Bu- inaltime de 1137 m., cu 3500 loc. Resecovinel, oras comercial asezat pe main! dinta mitropolitului. drept al Prutului: 96.000 loc. Universitate Ceuta f. oras in Maroc (Africa), In fat& germanfi l romfinfi, resedinta unui mi- Gibraltarului, a partine Spaniei: 10.000 loc. tropolit. V. Bucovina. Ceveni (Muntii) pl. lam de munti in

Cernavoda f. ((AO Neagra,, 1. rfiu centrul Frantei. In Dobrogea, iese din lacul cu acelas Ceviot (MuMii) pl. Ian! de munti care nume si se varsit In Dunfire Ifingfi co- separfi Anglia de Scotia. Oi foarte cfiutate. muna Cernavoda ; 2. orfisel asezat pe Ceylan n. Mania in Azia : 4.700.000 loc. Dundre, In judetul Constanta: 5850 loc. Statiune vamalfi si de cale feratfi. Port pe Dunfire cu mfiretul pod Carol I. Cerneti pl. 1. odinioarfi, tarp !memnat In judetul Mehedinti, fu pang la 1830 cap. judetului; 2. azi, sat cu totul deedzut ce tine de Severin. Cernica I. pfirfiu l comunii In jud. Ilfov, cu o mfinfistire zidith in 1608 de Vornicul Cernica Stirbeiu: 700 loc. Cervantes m. celebru scriitor spaniol,

la S. de Industan, ocupatfi de Englezi la

1795, cap. Columbia. Centrul budhismului.

Cezar (Iuliu) in. ilustru Roman si mini din cei mai mari generali ai antichitatii. StApfinul Romei dupfi cucerirea Galiei, el

sustinu un rfisboiu indelungat In contra lui Pompeiu si a republicanilor ; Invingfitor, fu proclamat dictator, dar fu asasinat de Brutu si Cassiu in mijlocul senatului. Cezar fu si mare istolic, autorul unor Co-

www.dacoromanica.ro

Cez

Cho

750

nientarii despre rdsboiul Galic (101

Rares si sotia lui Mircea Ciobanul, dupa a Conn moarte (1560) fu alungata peste Cezarea f. numele a cloud orase ve- Dunare Impreuna cu fiul ei, Petru Schiochi; 1. In Capadocia, patria sfantului Va- pul. Femeie diplomaé si isteata, amica sde; 2. in Palestina, resedinM guvernato- cu Sultana Validea, ea reusi cu bani a rului roman. reda tronul fritor sai Petru i Alexandru. Chalons n. (cit. ..alon), numele a doua Chiaro (Del) m. Raguzan de origina. orasele tranceze, unul cu 31.000, iar cela- a vizitat Muntenia sub Nicolae Mavrocorlalt cu 30 000 loc. dat si a ramas In tare (1710 1714) ca Champagne 1. (cit. ,cimpatiii), veche instructorul heizadelelor. A sa Istorie a provincie franceza in ale card podgorii se Revolufiunilor moderne din Valahia recolteaza vinul spumos numit sampanie. (publicata italieneste la Vene(ia in 1718) Champollion m. (cit. ,c2mpolion), descrie tam, natura, datinile, obiceiurile invatat trancez care izbuti cel dintai a si religiunea locuitorilor Munteniei. clescitra hieroglifele (1790 1832). Chicago n. (cit. Cicago), orris in Sta44- a. Cr.).

Charlemagne m. numele francez al tele-Unite din America, pe lacul Michigam :

lui Carol Magnu.

Charleroi n. (cit. ,ctrlroa), ores in

2.786.000 Mc. Carnuri sarate si afumate.

Chili n. (cit. Cili), cea mai prospera

Belgia, centrul unui mare basin huilier : republicA In America de S., pe Marele 28 000 loc. Ocean (Pacific), formand o tbsie ingusta Chateaubriand m. (cit. ,citobrian), de pamant, cu o populatiune de 4.200.000 scnitor francez: Geniul Crestinismului, loc. si cu cap. Santiago. Chilia f. 1. brat al Dunarii, serveste de Atala (1768 1848). Chatham n. (cit. Ciatam), oras en- hotar intre Rusia i Romania ; 2. (Nona), glez in comitatul Kent cu un frumos ar- ores in Basarabia cu 15.000 loc., asezat senal maritim: 47.000 loc. Al doilea port pe varful bratului cu acelas nume, cetate militia al Angliei. Turnfitorie de tunuri. celebra In istoria Romandor ; 3. (Veche), Chaucer m. (cit. Ciosdr), parintele orasel in judetul Tulcea cu 3000 loc., zipoeziei engleze (1328-1400). dit de Genovezi inteo insult. a Dunaiii. Chehaia-Beiu (Hagi-Ahmed) in. gu- Port insemnat pentru pescArie; 4. sat in vernator al Munteniei dela 1821-1822, judetul Olt: 1400 loc. apoi Pasa de Rusciuc §1 de Silistra. Chilperic m. nume a doi regi MeroChénier (André) m. (cit. .enie), ilu- vingieni (561-720). stru poet francez, mort pe esatod in timChimborazo m. (cit. pimboraso),

pul Teroarei din Paris : Poeme, Elegii pisc al Anzilor in Equator, America de S., (1762-1794).

inalt de 6530 rn.

(sec. XII a. Cr.).

Tibetul, Turkestanul oriental) cu 428 miL

Cheops m. rege egiptean sub care se China f. imensA tare In Azia (coprinconstrui cea mai Malta dintre piramide zand inca Mangiuria, Mongolia, Dzungaria,

Cherbourg n. (cit. .erbur), prefec- loc., cap. Pekin. Acest imperiu fu procla-

tura maritima in Franta. Port militar II mat republica in 1912. Productiuni : bambu, cetate de primul rang : 43.000 loc. orez, ceaiu, matase l portelan (Chines). Cheronea I. ora§ In Beotia, patria lui Chio f. V. Hio. Plutarc. Victoria lui Filip asupra Grecilor Chipru n. vechiul nume romanesc al (338 a. Cr.) si a lui Sylla asupra lui Mi- Ciprului. tridat (86 a. Cr.). ChiInäu n. judet I oras, fosta cap Chersones n. numele vechiu al unor a Basarabiei, pe malul drept al Bacului, peninsule : Chersonesul Tauric, azi Cri- inconjurat de dealuri, acoperit de vii si

tnea; Chersonesul Cirnbric, azi futlanda. Cherubini m. celebru compozitor italien, autor de opere, liturghii Ii bucati religioase (1760-1842). Cherusci m. pl. popor in vechea Germania, intre Weser si Elba, a caror cea mai celebra capetenie fu Arminiu. Chesarie m. episcop de Rarnnic, barbat cult si traducator de carp religioase (1773 1780). Chevreuil m. (cit. evreil), celebru chimist francez, inventatorul lumanarilor de stearinit (1786 1889).

livezi: 150 000 Mc. Facultate de teologie.

V. Basarabia.

Chitaiu n. parau, lac si sat In jud.

Bolgrad.

Chitila 1. sat in jud. Ilfov, statiune de cale terata. Fabrica de zahar. Chiustenge f. numele turcesc al judetului Constan(a. Chloris f. Mit. numele grec al Flord:

qi Chloris de roze roi pune la salbe, pe fruntea-i de crM Ex. Choiseul (puede de) m. (cit. .oazol),

om de Stat francez, ministru lui LudoChiajna (Doamna) I. Mai lui Petru vic XV 1719 1785,..

www.dacoromanica.ro

Cho

Cis

751

Chopin m. (cit. $open), celebru pia-

Cincinat m. celebru roman care fu

Cic n. 1. V. Clue; 2. munte Mire Olt

Cinea m. ministrul lui Piru, regele Epfialui, pe care Ii trimise la Roma spre

nist si compozitor polonez care a trAit In luat dela plug spre a combate pe Volsci Franta. Faimosul stir Mars funebru a (459 a. Cr.) I, dupA victorie, se intoarse rAmas popular (1810-1849). iarisi la camp. Ciaxare m. nume a doi regi ai Me- Cincinati II. oras in Statele-Unite din zilor (sec. VII si VI a. Cr.). America pe Ohio; 400 000 loc. Centru Cibin n. afluent de-a dreapta Oltului. industrial. 9 granita rasAriteana a Transilvaniei.

Ciceria f. partea nordica a Istriei, in- a incheia pace (sec. III a. Cr.). tre Fiume si Triest, locuità de Cici. Ciobanul in. supranumelelui Mircea

Cicerone (Marcu Tulin) m. cel mai Ciochdia f. I. parau al Grlortului; 2. celebru dintre oratorii romani; consul, sat in jud. Gorjiu. mantui patria de conspiratiunea lui CaCiocanesti pl, azi plasA, odinioara tilina (63 a. Cr.): fu sugrumat din ordi- orasel In jud. Ilfov: 2700 loc. nul triumvirului Antonin. AfarA de disCiolan n mantstire in judetul Buzau, cursuri, el a Fasat numeroase opere filo- cu aer curat i pozitiune frumoasa.

inspirate de doctrina lui Platon Cioplea f. sat in iud. Ilfov, pe Dambovita. Seminar catolic. (106-43 a. Cr.). Ciceu n. ores In Ardeal, stimanit odi- Ciorlu m. orAsel turcesc, statiune de zofice,

nioarA de Domnii Moldovei.

cale feratA intre Adrianopole i Constantmopole: 1000 loc. Coprins de Bulgari Cici rn. pl. numele Slavilor din Ciceria : in 1912, retrocedat apoi Tumid. Sarbi si Romani refugiati in sec. XVI de Ciorogarla f. 1. parau al Sabarului 2. comung cu o manastire de maid in frica Turcilor. Cid (Rodrigo de Bivar) m. 1. erou spa- jud. 11(ov : 2500 loc. niol din sec. XI, supranumit Cidul, care se Cipariu (Timoteu) m. canonic erudit si ilustra in luptele contra Maurilor ; 2. nu mele filolog roman, reprezentantul scoalei launei tragedii faimoase de Corneille (1636). tiniste in Transilvania (1805-1887). Cihac (Iacob) m. medic si naturalist Cipru rn. insula in Mediterana, aproape roman (1800. 1888). (Al.), lexicograf, de Azia-MicA, 230.000 loc. cu cap. Ni-

Cichindeal m. V. Tichindeal.

II

autorul primului Dictionar etimologic cozia: cedatA Angliei de Turd la 1878. al limbei romdne (mort 1887.) Vinuri renumite (Cipriot). alicia f. Ora veche In Azia-MicA, in Circazia f. tarA la N. de Caucaz, afata Ciprului, udatà de Cvdnu. partine Rusiel (Circazian). Cimabue m, pictor italian din sec. XII, Circe f. Mit. vrAjitoare vestitA care unul dintre restauratorii picturei medie- prefacu in purcei pe tovarAsii lui Ulyse. vale (1240 1301).

Ciribiri rn. p1 porecla Iitro-Rornanilor,

Cimbri m. pl. popor germanic. care, in special celor dela S. de Monte-Maggiore. Impreumi cu Teutonii, nAvali In Galia Ciril l Metodiu m. a postoli ai Slain N. Italiei in sec. H a. Cr. Mariu ti ex- vilor (morti la 869 si 885), frati calugari terminA in anul 101 a. Cr. originari din Salonic, traducAtorii cArtilor

Cimbric (Chersonesul) m. numele ve- liturgice in slavoneste. chin al Iutjandei sau al peninsulei DaneCirimus m. V. Ceremus. marcei. Cirta f. numele roman al cetAtii ConCimerian a. Bosforul Clmerian, nume stantina. dat in vechime stramtoarei dintre MaresCiru m. regele Persiei, fiul lui CamNeagra 1 Marea de Azov, azi Ienikale bize, detrona pe mosu-sAu Astiage, regele sau Kerci. Mezilor, fundA Si ruiri prun cuceririle sale Cimerieni m. pl. popoare mitice pe imensul imperiu al Persilor (620 529). care Homer le aseazA la anus, nu departe Cisläu n. comunA In BuzAu cu o mSde locasul mornlor. nastire i cu ruine vechi : 3200 loc. HerCimon m. general atenian, fiul lui Mil- ghelie de cai a Statului. tiade, taimos prM victoriile sale asupra Cisleitania 1. care e dincoace de Leitha Persilor (mart 449 a. Cr.,. nume sub care era desemnatA Austria Cina m. 1. Roman celebru, de mai in opozitiune cu Ungaria numiti Transmulte ori consul, partizan al lui Marin, leitania. V. Austria. Insangera Roma cu proscriptiunile sale Cismegiu n. lac si gradina mare in si mud asasinat (84 a. Cr.); 2. descen- Bucuresti, infiintate pe locul gradinilot dent al lui Pompeiu, conspira in contra unui bogat fantanar. lui August, care Ii lent& (subiectul liner Cisnfidia f. oras ardelenesc. In judetul Sibiului, cu p fabricA de postai,. (rumoase tragedri de Corneille). ,

www.dacoromanica.ro

Cita

Cob

752

Clubair-Vodfi m. sau Ciupor, gene-, Clermont-Ferrand n. orris In Franta ral ungur, fu Domnul Moldovei numai cu 83 000 loc, Patria lui Pascal. Catecateva zile (1451): despre el legenda spune drall frumoasa. Papa Urban ll predica ca ar fi fost mancat de guzgani. aci prima cruciata (1096). Clue n. 1. (Muntii), sir carpatic conCho I. Nit. Muza istoriei. stituit dintr'o singurA culrne, la S. de Clisura (Vlaho) I. orasel in Macedonia Trotus; 2. (Csik), jude in Transilvania, cu 8000 loc., In mare parte Armasi (veo asezat pe stanga Oltului cu 140.000 loc.; 5000).

3. (Mercurea sau Szereda), capitala juClocociov n. manastire in jud. Olt, detului, pe valea Oltului: 6000 loc. la S. de Slatina. Ciudomir n. varf de munte In JudeClodiu m. tribun al poporului, Mcu tul Bac fiu, la hotarul cAtre Ardeal. at se exileze Cicerone si fu ucis de scla-

Ciupria I. oras industrial in Serbia, vit rivalului sat' Milone (52 a. Cr ). Closani pl. plain si comurd in jud Civita-Vecchia f. oras In Italia, port Mehedinti, punct de trecere peste munti

Lana Morava : 4694 loc.

in Transilvania : 1100 loc. Aci fu vat:if Clitbueet n. culme a Carpatilor prin de plain Tudor Vladimirescu.

pe Mediterana : 18 000 loc.

judetul Prahova, sepad basinul Ialomitei de al Siretului. Cladova f. 1. oras IMAM l comercial In Serbia, pe DunAre in fata Severinului, asezat tntr'o pozitiune frumoasit ; 2. sat In jud. Mehedinti: 1500 loc.; 3. sat In Ungaria (788 loc.) si in Banat (751 loc.).

Close., (loan Oarga) m. tobag din

comuna Carpenis, al doilea cap al Re-

volutiunii romane din Ardeal, executat in 1785 la varsta de 37 ani. Clotho f. Mit. una din cele trei Parce, care torcea firul vietii omenesti.

Clovis m. ntime a 3 regi franci, dinClain m. V. Klein. tre cart Ccovis I (481-511) fn adevaratul Claudiu m. nume a dot impfirati ro- fundator al monarhiei franceze. mani: CLAUDIU I (Tiberiu), bArbatul MeCluj n. numit de Unguri Kolozsvar satinet si al Agripinei, otrAvit de aceasta si de Nemti Klausenburg, judet si oras din urmA (41-54). N CLAUDIU II, bun ge- insemnat In Transilvania, pe Samesul neral, barn pe Gott In Mezia (268-270). mic: 60.000 loc. Mine de sare. UniverClaudiu (Apiu) m. censorul care con- sitate ((unclad in 1873), Bibliotect frustrut calea ApianA (312 a. Cr.). moasii, Muzeu, Observatoriu astronomic. Cleant m filozof stoic, discipolul lui Patria lui Mateiu Corvin. Statut mfireatt. Zenon (sec. III a. Cr.). Clytemnestra I. Nit. sotia lui Aga,

Clejani pl. targ in jud. Vlasca : 2220 memnon, mama lui Oreste si a lphi-

loc. Batalie Intre Munteni si Turd (1522). gentei. Ea II omorl barhatul la intoa r-

Clémenceau (Georges) m. om poli- cerea sa din dabotul Troiei i fu ucisa

tic francez nascut 1841, numit Presedin- de fiul sari Oreste. tele Consiliului in 1917, a desdsurat (In Cnid n. vechiu oras in Azia-Mica, unde cursul ultimei faze a rasboitilui mondial) se afla un templu faimos al Venerii. o activitate uimitoare, salvand Franta si Coasta-de-Argint I. nume dat reconducand'o la victoria finalA (1918). Until giunii pitoresti a Cadrilaterului, coprinsA din autorii tractatului din Versailles (1919), intre capul Caliacra i satul Ecrena. muri In 1929. Coasta-de-Aur f. 1. sir de dealuri Clement m. numele a 14 papi; CLEMENT calcare in Fran'a pe linia despartitoare VII, excomunicA pe Henric VIII al Angliei a apelor intre Ocean si Mediterana, cu din cauza divortului sau cu Caterina de vinuri renumite i basinuri huiliere ; 2. nuAragon (1523-1534). I CLEMENT XIV, des- mde unui departament francez cu 332.000 fiinta in 1773 or d inul lezuitilor (1769-1774). loc. i cu cap. Dijon: 3. parte& litoralului Clement (din Alexandria) m. ilustru (3uyenii, intre Coasta Ivoriului i Coasta parinte al Bisericii, fu mai intat filozof Sclavilor, ocupata de Englezi: 651 000 loc. pagan (mort In 217). Coast& Ivoriuhd I. colonie francezA Cleobul m. unul din eel 7 Intelepti ai in Golful Guineti. Greciel (sec. VI a. Cr.). Cobidiceseu (Grigorie) m. geolog roCleomene m. nume a 3 regi spartani man, profesor la Universitatea din Iasi (519-223 a. Cr.). (1832-1892). aeon m. orator grec, capul demoCobia f. 1. pad% comun i plasi In cratiel ateniene, Invins l ucis la Amfi- jud. Dambovita cu resedinta In Ohesti: 3500 loc.; 2. manastire in satul Cobia, pole (422 a. Cr.). Cleopatra f. regina Egiptului, invinsb zidid la 1605 de Serban Cantacuzino. Coblenz u. cetate in Prusia, la conde Octaviu, se ucise Intepandu-se cu o fluenta Rinului si a Mozelei: 57.000 log pspidA (7-0),

www.dacoromanica.ro

Cob

Col

753 --

Coburg n. oras in Turingia, cap. Coletti (Ioan) m. om de Stat grec ducatului german Saxa-Coburg-Gotha : (1788-1847). 24.500 loc. Colhida f. veche tart a Aziei, pe coast& Cochinchina f. partea Indo-chinei, orientate a Marii-Negre; In spre acolo cucerite de Franta in 1858 Cea mai po- pornire Argonautii pentru a cuceri lana pulate dintre coloniile franceze, dupe Ton- de aur. kin si Algeria : 3.900.000 loc. cu cap. Colibasi pl. comune lenge Targoviste Saigon. cu puturi de pecure: 1000 loc. Cocioc n. sat In jud. Ilfov cu 3200 Coligny m. amiral francez, cipetenia loc., lenge statia Peril. Do meniul Coroanei. hughenotilor sau a partidului calvinist, Codes (Horatiu) m. erou roman, ape re agasinat In noaptea sfantului Barthelemy singur podul de peste Tibru in contra

(1517

1572).

armatei lui Porsena, care pornise asupra Colizeu n. imens amfiteatru, zidit la Roma de Impfiratil Vespasian si Titu. Romei (507 a. Cr.). Coconut (Alexandru) m. Do mnul Mun- Ruinele sale stint i astézi una din miteniei, 6u1 lui Radu Mircea (1623-1627). nunile Romei. Cocyt m. Mit. unul din fluviile InferColoanele lui Hercule f. pl. nunului. mele a doi munti in stramtoarea de GiCodreni m. pl. (Tigheciului), corp de braltar. 1200 celereti moidoveni cad locuiau un Colocotroni (Teodor) m. unul din codru dincolo de Prut, despre hotarul capii resboiului pentru independenta OreTetarilor din Bugeag; vitejia tor era pro- ciei (1770-1843). verbiali ; 2. locuitori din Codrul BansColomaa f. comitat si oras In Galitia tului ((cinci Codreni bat pe zece Moldo- (Polonia), pe malul stang al Prutului: 42.000 loc. Mine de sere. veni)). Codrescu (Teodor) m. publicist ro- CoRmia f. orag numit de Germani man, editorul colectiunii documentale Uri- Köln, cap. Prusiei renane, cetate pe Rin: 672.500 loc. Admirabile catedrale gotica, cariu (1823-1894). Codru m. ultimul rege al Atenei, se incepute in 1248 si terminate in 1881 jerifi pentru mantuirea patriei sale (sec. Fabricarea parfumului zis odicolon (eau XI a. Cr.). de Cologne) sau apd de Colonia.

Codru n. 1. plase in jud. Iasi; 2. ve-

Colorado (Rio) m. 1. (Rdul-Rofts),

chiul nume al jud. Teleorman; 3. o parte nume a trei fluvii din America de S. a Banatului. (Texas, Mexic i Rep. Argentina); 2. unul Cogadinic m. V. Kogalnic. din Statele-Unite ale Americei centrale:

Cogfilniceanu, V. Kogalniceanu. 939.700 loc. Cohalm (Kohalom) n. oras industrial Coljea f. 1. biserice din Bucuresti cu in comitatul Tarnava-mare, numit de Sa,i un turn foarte frith i colturat (de unde Reps, cu 2775 locuitori (din cari 861 ro- numele-i), construit in 1715 de Mih. Canman°. taCUzinO: turnul, ruinat prin cutremurul Coimbra f. ora in Portugalia cu din 1802, a servit ca foigor de foc pane 20 000 loc. Veche Universitate. cc fu deramat in 1887; 2. f ig. enorm : Coire f. (cit. Codr), oras in Elvetia, rninciuna cat Colfea de mare Ruin; cap. Grizonilor: 18.000 loc. 2. spital lenge biserica cu acelas nume. Cojocna f. numit de Unguri Kólosz, Colji pl. I. comune in judetul Buzeu, Jude( In Transilvania : 254.000 loc., cu unde se exploateaze chilibar: 2000 loc.; cap. Cluj. 2. nume de piscuri in muntii Prahovei. Colacin a. numele unui râu i al Columb (Cristofor) m. ilustru naviunui lac in Basarabia. gator genovez, descoperi Lumea noire Colatin m. I. (Muntele), una din cele sau America. Dupe 4 celatorii succesive, 7 coline ale Romei entice; 2. (Tarquiniu), intreprinse sub auspiciile suveranilor Spaberbatul Lucretiei, primul consul roman niei, el fu calomniat la curtea lui Ferodate cn Brutu (570 a. Cr.). dinand si a Izabelei, cad il pAragire si-1 Colbert m. unul din cei mai mad lesare se moare in mizerie (1436-1506). oameni de Stat ai Frantei, rninistru lui Columbia f. 1. tare intinse in AmeLudovic XIV; el reforme impozitele, era rica meridionale, republica fundati In marina francezi, fa voriza stiintele, literele, 1811 de Bolivar si impartite la 1831 In artele, comertul, industria i agriculture 3 republice: Statele-Unite ale Columbiei, Equatorul ai Venezuela; 2. (Sta. (1619-1683). Colentina 1. 1. parau al Dambovitei, tele-Unite ale Columbiei), odinioari (No. curge paralel cu acest rail; 2. comune ua-Grenada) republice in America de S., la S.-E. de marea Antilelor: 6 miL In jud. 'Hoy cu un spital: 1100 loc, L.

'aineang. Diet. Universal,

www.dacoromanica.ro

4§

-

Col

754

-

Con

loc., coprinzand istmul de Panatha, strfi- gatorul Spaniolilor la Rocroy, Friburg, batut de lantul Anztlor, cu cap. Santa- Lens si Invins la randul sau de Turenne; Fe-de-Bogota; 3. di,tiict federal In Sta- Bossuet Ii rosti oratiunea funebra (1621 tele-Unite cu cap. Washington:480 000 loc.

1686).

Columbia (britanica), 1. provincie in Condillac m. filozof francez, capul America de N., pe Oceanul Pacific, cap. scoalei sensualiste (1715-1780). Victoria: 780 000 Mc.; 2. (sau Oregon), Condorcet m. matematic i filozof fluviu in America de N., iese din Muntii francez (1743-1794). Stancosi, Mt-abate Columbia britanica Conduc n. numele unui râu i al se varsa in Oceanul Pacific: 1800 km. unui lac In Basarabia. Columna lui Traian f. monument Conecticut a. 1. fluviu la N.-E. de Inaltat la Roma (113 d. Cr.). In memoria Statele-Unite, se varsa In Oceanul Atlanvictoriei lui Traian asupra Dacilor: Malta tic; 2. until din Statele-Unite ale AmeriCa de 30 m. i cornpusa din 29 blocuri cei de N. cu 1.409.000 loc. si cu cap. de marmora, sculpturile ei (pe vr'o 124 Hartford. de tablouri) reprezenta In ordine cronoConfuciu (Khun-Fu-Tse) m. ilustru logica scene din luptele Romanilor cu filozof si moralist chinez (551-489 a. Cr.). Congo n. I. numele Guineii meridioDacii. Coman m. 1. garlita in jud. Neamtu; nale pe coasta apuseanh a Africei; 2. 2. sat in jud. Back'. (sau Zairul), fluviu mare al Africei occiComana f. I. sat si manastire in jud. dentale, se varsa in Atlantic: 4000 km. Vlasca: 2500 Mc.; 2. nume a clout', sate Explorat de Livingstone si Stanley; 3. In Transilvania: 762 si 984 Mc. (independent), Stat tundat In Africa In Comfinelti pl. I. comuna pe dreapta contormitate cu tractatul din Berlin (1885) Trotusului In jud. Bacau; 4500 Mc. Pu- si al caruta suveran fu regele Leopold al turi de pacura; 2. comuna in Bucovina: Belgiei: vr'o 9 mil. loc. 2064 loc.

Conrad m. numele mai multor

bin-

Comani pl. sat cu o manastire In jud. Olt: 2860 Mc. V. Cumani. Comarna I. nume a -tioua sate in jud. 110. Comarnic (Muntele), n. 1. ramura

plra(i ai Germaniei: CONRAD I, regele Germaniei (911-919); Colour, II (Salim°, imparatul Germaniei (1024-1039); Cox-

de argila foarte burul pentru ciment.

si muri pe esafod (1268).

RAn ill, imparatul Germaniei (1138-1152); CONRAD IV, ultimul Immirat al dinastiel a CarpaPlor, In jud. Arges, separa basi- Hohenstaufen (1250 1254) ; CONRAD V nul Oltului de al Vedei; 2. sat la N. de (Conradin), fiul celui precedent, se In, Ploesti: 6700 Mc. Branzeturi i cariere cerca a recuceri Neapole, dar fu Invins

Comnen m. ilustra familia care a dat Constant m. nume a doi Imparati ro. sase imparati Constantinopolii, printre mani: CONSTANT I, fiul lui Constantin cel cari ALEX COMNENUL, contimporan cu prima Mare (337-350), si CONSTANT II (641-648). Constanta (Chiustenge) f. 1. judet cruciata (1081-1118).

Como n. oras in Italia, pe lacul cu a in Dobrogea, asezat Intre Dunarea

cela§ nume, la N. de Milan: 49.000 Mc. Marea Neagra: 217.000 Mc.; maret pod (Comasc).

peste Dunare, dela Cernavoda, In lun-

Marcu Aureliu, tiran crud (161-192). Comore (Insule) f. pl. arhipelag situat in Oceanul Indian: 85.000 loc., intre coasta orientalfi a Africei si Madagascar; apartin Frantei dela 1863. Comorin (Caput) ii. promontoriu la S. peninsulei indiene, aproape de insula

boitilui mondial); 2. cap. jud. cu acelas nume, situata pe un promotoriu iesit mult in mare: 27.000 loc. Primul port de mare. Anticul Tomi, unde a fost exilat poetul roman Ovidiu, a caruia statuá Impodobeste orasul. Distrus de Bulgari in sec. VII si rezidit de Germani In epoca cruciatelor, orasul cazu apoi sub

Comod m. Imparat roman, fiul lui gime de 870 m. (distrus In cursul ras-

Ceylan.

stapanirea Turcilor. Comte (August) m. matematic qi Constanta f. oras in Germania, In lozot francez, fundatorul sociologiei si al marele ducat de Baden, pe lacul cu acefilozofiei pozitiviate (1798-1857).

Conache (Costache) m. poet moldo- las nume: 32.000 Mc. Aci se facu conve an dela inceputul sec. XIX: Alcdtuiri ciliul care condamnii pe Huss gi puse capat marei schisme occidentale (1414). ol Teilmdciri (1777-1849).

Conde m. ramura colaterala a fami-

Constants' (Lacul de)

1.

numit de

liei Bourbon (1487-1830), din care mem- Germani Bodensee, lac stribltut de Rin, brul cel mai ilustru fu LUDOVIC 11 DE Bona- lung de 65 km., intre Elvetia, Germania nos, sumanumit Xarele condd, Invin- si Austria,

www.dacoromanica.ro

Con

Cor

755

Constantin m. mime a 13 imparati

romani, intre cari CONSTANTIN CEL MARS, stramuta capitala imperiului la Bizantiu, ce-1 numi dupli dansul Constantinopole, permise in 313 exercitiul public al cultului crestin si se crestina el Insus (306 337). 11 CONSTANTIN VII (Porfirogenetul), cunoscut mai mult ca scriitor de cat ca imparat (905-959). 11 CONSTANTIN XIII (Paleologul), peri la coprinderea Constantinopolii de catre Turci (1448-1453).

Constantina f. oras In Algeria, ve-

Cook n. 1. (Arhipelagul), Wattle englaze in Polinezia, descoperite de Cook: 20.000 loc.; 2. (Stramtoarea), brat 'de mare intre cele dotul Insule principale din Noua-Zelanda.

Cooper (Fenimore), m. (cit. Cupe'r), celebru romancier american supranumit Walter Scott al Americei, autorul Ultimului dintre Mohicani (1789-1851).

Copficeni pl. comuna in jud.

pla3a Sabaru : 1470 loc.

Ilfov,

Copaciari m. pl. bib de Armani gre-

chea Cirta, cap. provinciei cu acelas nume, cizati cari traiesc Intre Macedonia si Te-

ocupata de Francezi in 1837 dupe' un a- salia, mai ales in districtul Grebena. Copanita f. insure* la varsarea Jiuhii sediu memorabil: 78.500 loc. Constantinopole f. vechiul Bizantim in ,Dunare. Copenbaga f. cap. Danemarcei, in numit de Turd Stambul, si de Slavi Tarigrad, cap. imperiului otoman, pe Ma- insula Seeland, port fortificat pe Sund:

rea de Marmaia, la intrarea in Bosfor: 668.000 loc. Copernic m. celebru astronom polo1 106 000 loc. Intemeiata de Constantin pe la 330, ea fu ocupata de Turd, in nez, nascut la Thorn (Polonia). autorul 1453. (Stramtoarea de), numita in ye- sistemului planetar, pe care l'au adoptat 1

chime Bosfor, canal de 30 km. care pune toti astronomii moderni, cé párnantul ain comuniCatiune Marea-Neagra cu Ma- dica i planetele se Invértesc In jurul soarelui (1473-1543). rea de Marmara. Constantin rn. nume a 3 impalati Copou n. I. gradina frumoasa la marromani, dintre cari CONSTANTIU I (Cloru), ginea Iasilor; 2. plasa, sat si deal in jud. sau Palidul, fu tatal lui Constantin cel Iasi: 1958 loc. Copti m. pl. nurnele crestinilor din Mare (305-306).

Coma (Vasile) m. fiiozof roman, a Egipt. scris Incercdri de Metafizica materi- Corabia f. orasel In jud. Romanati: alistd, Teoria Undulaliunii universale 9500 loc. Port pe Dunare infiintat in 1862.

Important centru pentru comertul cereasi a Fatalismului (1846-1884). Contelti pl. 1. sat in jud. Teleorman lelor. Corasan n. provincie a Persiei cu 2 cu ruine vechi : 3000 loc.; 2. sat in jud. Dorohoiu langa Prut (2213 loc.), unde s'a mil, loc. cap. Mese& Iatagane. i a. din gasit la 1812 un tezaur de obiecte entice Corasan: dbii corasane At. Corbea in. nume de haiduc vestit. numit de arheologi Morrmintul crdiesc. Conti m. ramura mai tanárA a fami- Corbeni pl. sat si carieré in judetul liei princiare Condé-Bourbon, dintre care Arges cu o gresie foarte buna 2700 loc. unul FRAKOIS.-LOUIS 1313 BOURBON-CON11, fu Corbu m. 1. (Insula) in. V. (Ostrov); ales rege al Poloniei in 1696. 2. statiune de C. F. R. Intre Sistine si Conventiune f. Conventiunea natio- Pitesti. nalà, adunarea reprezentativa a revoluCorcyra 1. vechiul nume al insulei tiunii franceze, care condamna pe Ludo- Corfu. Corday (Charlotte) f. fecioara norvic XVI, proclama republica i rezista victorios Europei coalizate (1792-1795): mantle', ucise pe Marat l per pe esafod Conventiunea dela Balta-Liman, nitre (1765-1793). Rusia i Turcia, dupa care se numira Cordilieri (Muntii) pl. V. Anzi. Domni pe 7 ani (1849); Conventiunea Cordoba f. orris in America (Contedela Paris (185). intre Turcia i celelalte dera(iunea Argentina), cap. provinciei cu Puteri, prevézu unirea administrativa a acelas nume: 107.000 loc.

Principatelor Romane, completata de StaCordova 1. 013$ In Spania (Andaluzia), tutul decretat in 1864 de Cuza. Conven- pe Guadalquivir, mult timp in 80 panirea tiunea dela Paris forma legea fundamen- Arabilor cari au lasat acolo monumente tala a Tarii 'Ana la promulgarea Con- frumoase: 70.000 loc. Patria lui Seneca

stitutiund In 1866. Cook in, (cit. Cuk), ilustru navigator englez, facu de trei oii ocolul lumii, descoperi Noua-Zelanda i Noua-Caledonia fu asasinat de indigeni in insulele Sandwich (1723-1779).

oi

Lucan. Fosta capitala a Omiazilor (756

1031). Splendidi moschee prefficuti in

catedrala.

Cordun n. nume dat de Moldoverdi

Bucovinei cedata Austriei in 1775. [Lit cordon sau Manila].

www.dacoromanica.ro

76

Cor

COSI

Corka I. vasta peninsula pe coasta Tepee, batu peTurcii coprinse mai toate orientall a Aziei: 17.700 000 loc., regat statele austriace. Fu protectorul literelor sub protectoratul Japoniei, cu cap. Scut. si artelor, funda o Universitate la Buda adunii o bibliotecA unica In timpul sat' stramtoare Intre Corea si japonia. Coresi (Diaconul) m. scriitor roman 1443-1490). Corvini Tn. pl. ilustrA familie romadin sec. XVI. traducatorul prime) Psaltire tiparite (1525-1600). neasca, originara din orasul ardelenesc Corfu m. vechea Corcyra, cea mai Huniade, care a dat Ungariei un general mare dintre insulele Ionice, la intrarea viteaz i un rege mare. canalului de Otranto, cu cap. Corfu: Cos n. una din insulele Sporadelor in Arhipelag, aproape de extremitatea S.-E. 16 000 loc. Corina f. poeta greacg, supranumiea a Aziei-Mici, azi Stankioi: 20.000 loc. Patria lui Hippocrate, Apelle i Polibiu. Muza liricd (sec. V a. Cr.). Ii

Corint n. oras si port in Grecia pe

istmul cu acelas nume (intre Morea

Colbue (George) m. poet transilvAnean de o puternicA originalitate (1866

Grecia); odinioarA oras hogat i vechiu 1918). Cogcove 1. pl. insule(e plutitoare, forin Grecia antica, azi cu 15,000 loc. (Comate din stuf putrezit, In unele lacuri din rintian). Coriolan m. general roman care, exilat, jud. Constanta. trecu la Volsci si porni asupra patriei sale; Cosma i Damian (Slintii) pl. frati dar induplecat de lacrimile mamei sale medic) martiriza(i la Egea, in Cicilia (303). Veturia, se inapoia la Volsci can II uci- Ei devenira patronii medicilor 1 ai chisera (448 a. Cr.). rurgilor. Serbati la 4 Noemvrie. Cornaro rn familie patricianA din Cosminal (Codru) m. odinioarA sat Venetia. care a dat republicei patru dogi. langA CernAuti, numit obisnuit DumbravaCornea (Al.) m. Domnul Moldovei, Roqie, uncle Stefan-cel-Mare repurtA o viadomni numai 3 luni (1540-1541). torie stralucita asupra Polonilor (1497). Corneille (Pierre) m. ilustru poet, Cosova t. 1. vilaiet turcesc spre S. de creatorul tragediei franceze, autorul lui Bulaaria si Serbia: 750.000 loc. (ocupat Cid, Horace, Cinna, Polyeucte, etc. (1606 de Sarbi in 1912), cu cap. Uskitb; 2. sau CAmpul-Mierlei, in Serbia, unde o armata

1634).

Cornelia f. flica lui Scipione Africa- crestina de 200.000 oameni (compusA din Sarbi, Bulgari, Albanezi si Romani) fu Corneliu-Nepos m. istoric roman, sdrobitA de Baiazit I (1389).

nul si mama Grahilor (sec. II a. Cr.).

scrise Vietile generatilor ilustri (sec. I a. Cr.).

Cosroe m. numele a doi regi al PerCOSROE I (cel Mare). se lupta cu

siei

Cornul-de-Aur n. numele portului imparatii din Orient Justinian si Tiberiu

din Constantinopole.

531-579. ii COSROE U (590-628), Cornul-Luncei n. trecatoare formata Costache (Veniamin) m. Mitropolit de raul Moldova, Dune in legatura Bu- al Moldovei, barbat cult, contribui la Inacovina cu orasul Falticeni,

intarea invAtaturilor intre Romani (1769

Coromandel (Coasta) n. regiunea o- 1846% rieritala a Industanului, unde s'aflA PonCostaforu (Gheorghel m. jurisconsult d i seri. si om de Stat (1921-1876). Corregio m. (zis Allegri), ilustru picCosta-Rica f. mica republica In Ametor italian, capul scoalei lombarde (1494 rica centrala : 473.000 loc. RenurnitA pen1534). tru productiunea de cafea, cu cap. SanCorsica f. mare insula in Mediterana, Tose. cedata Frantei de Genovezi in 1768. forCostea-Vodi m. V. Mtlieteqti. rneazA azi un departarnent francez cu Costegti pl. 1. comunA in jud. Tutova, 296.000 loc. cap. Aiaccio. Mine de fier, oodgorie cu vinuri renumite: 1950 loc.: argint, marmora, granit; pescuit de la- 2 statiune de cale feratA l comuni in cherdA si de coral pe coaste. (Corsican). iu 1. Arges: 1500 loc.

Cortez (Fernan) m. celebru capitan

Costin m. I. (Miran), bArbat cu cu-

spaniol care in 1519 cuceri Mexicul 1435 nostinte 1ntinse In istorie I literaturl, 1547). ucis (des) nevinovat) din ordinul lui CanCorvin m. 1. (loan de Huniade), mare temir-VocIA; eminent cronicar al Moldogeneral ungur, roman de originA, invinse vet, al cArui Letoniset merge dela 1594 inteun an de trei ori pe Turci (1442) Dana la 1662 (1630-1691): 2. (Nico/aie). si fu bAtut la Varna (1444); el mini la rub celui precedent. om de stet. continua '455: 2. (Mateias), fiul lui Joan Corvin, cronica parintelui sAu (1660-1712). Costinegti m. pl. veche familie mobregele Ungariei, aruncA in inchisoare pe

www.dacoromanica.ro

Coq

. 757 -

Cri

doveneasca, caruia apartin cronicarii Mi- niei. Curte de .4 pel. Patria Domnilor Biron i Nicolaie Costin. bescu i tirbeiu : 70.000 loc. ISlav. KRALIEN. Coqula f. plasa i manastire in jud. regal : lit, oras regesc, ca fosta capitala a Botosani: 4000 Mc. Banatului Olteniei]. Cotmani pl. judet l oras in Buco- Craiva f. mine in Muntii Apuseni, Matte vina, intre Nistru i Prut. de 300 rn. compuse din mai multe cidCotmeana f. 1. afluent d'a stanga dirt cu sapaturi in pereti. Vedei; 2. schit ce tine de manastirea Cram ii. vechiul nume slavo-roman al Cozia, zidit de Mircea cel 13ltrAn. Crimeii. Cotnar n. 1. od. targ insemnat In jud. Crasna f. 1. parau al Barladului; 2. Iasi, unde Despot-Voda infiintase o Aca- plasti in judetele Falciu i Vasluiu ; 3. mademie; 2. sat in jud. Iasi, acoperit cu vii nastire in judetele Prahova i Gorjiu; 4. cafi produc cele mai vestite vinuri din rAu in Transilvania, afluent al Samesului. lard : 3200 Mc.; 3. yin de Cotnar : sci ciocCrass6 Sarény n. numele unguresc nim la masd pahare de Cotnar At, al orasului Caras-Severin. Cotopaxi n. teribil vulcan in America Crassu m. barbat politic roman, tride S. (republica Equatorului) Malt de umvir cu Cezar i Pompeiu, ucis in rts5751 m. boiul incontra Partilor (54 a. Cr.).

Creanga (loan) m. excelent scriitor

Cotroceni pl. manastire langa Bucu-

resti, zidita de erban Cantacuzen la 1560. popular din Moldova, autorul Povestilor Gradina botanica i Azil de orfani. si al Amintirilor din copildrie (1837 -

Coulomb m. fizician francez, in ventatorul balantei de torsiune sore a ma-

1889).

Cremona f. oras in Italia (Lombarsura cele mai mici forte de magnetism si dia), pe Padu: 43 000 loc. Patria lui Stradivarius. ce electricitate (1736-1806). Cousin (Victor) rn. (cit. Cozen), filoCreta 1. vechiul nume al insulei Canzof trancez, capul scoalei eclectice (1793 dia (Cretan). Cretianu (George) m. poet bric: Pa-

1867).

Covasna 1. 1. sat In jud. Falciu: 1256 trie si Libertate (1829-1887). loc.; 2. (Kovászna), localitate In tam SaCrevedia f. 1 parau In judetul Mehecuilor, remarcabila pentru baile sale de dinti; 2. comune In judetele Ilfov (1960 aburi de acid carbonic ce se degajeaza loc.) si Vlasca (1800 loc.,. act din pamant: 3873 loc. (unguri i roCrezus rn. 1. ultimul rege al Lidiei, man°. fairnos prin bogatille sale, invins i rasCovurluiu n 1. parau al Prutului, care turnat de Ciru 548 a. Cr.); 2. fig om se varsa la V. lacului cu acelas nume ; putred de bogat. 2. judet in partea de S.-E. a Moldovet, Cricov n. 1. afluent al Prahovei; 2. Mire Dunare, Siret 90 Prut, la N. de Brd- plasa In jud. Prahova. ;la 160 700 loc. cu cap. Galati. Crimea f. peninsula ruseasca in MaCozia f. 1. plaiu In jud. Valcea; 2. rea Neagra, fu ocupata in 1854 de Franculme In jud. Arges, separa Oltul de To- cezi si Englezi: 550.000 loc. pologul ; 3. manastire pe malul Oltului. Criqan (Gheorghe) m. originar din in plaiul cu acelas nume, zidita in 1333 Carpenis, unul din capit revolutiunii atde Mircea-cel-Batran, unde se si tumor- detene din 1784, executat in varsta de manta (1418). Penitenciar transformat a, 52 de ani. Crisiana f. tart la apusul Transilvacum in sanatoriu pentru functionarii Statului. [Turc. xoz, nuca C,ozia se numia niei, numita de popor tara Crisului, dupa in vechime Nucet]. raul ce o scald& In toata lungimea ei

Cracfioani pl. sat in jud. Neamtu cu 2 297.000 loc. terenuri accidentate i paduri nestrabatute Crispi (Francisc) m. om de Stat itade brad : 4600 loc. lian. galofob (1819- 1901 . I

Cracau n. unicul afluent al Bistritei Crist m. 1. unsul Domnului; 2. chide a stanga sa. nub lui Isus pus pe cruce: un Crist de Craciuna I. mina de cetate Marie ye- hldes; 3. ordin religio, i mtlitar fundat the, la poalele muntilor Vrancea, In jud in 1317 de regele Portugaliei Dionisie I. Putna. V. Hristos si Isus.

Cracovia f Ora§ in Polonia (Galitia), Cristian m numele a 9 regi ai Dape Vistula: 132.000 loc. Universitate odi- nemarcei CritsfiAN I, regele Danemarcei, nioara celebra. Fosta resedinta a regilor Sucdiei si Nmvegiei 1413 1439 ; CmsTIAN II (cel Crud), muri prizonier (1513Poloniei. Craiova f cap. iud. Doljiu, fosta re- , 1523) ; CRISTIAN IV, care interveni in rdssedinta (pand la 1823) a Banatului Olte- taint de 30 de ani (1583-1648); CRISTIAN

www.dacoromanica.ro

758 --

Cr1

VII, sub care se introduse reforme folositoare (1766-1808); CRISTIAN IX, urcat pe

Cur

Csik-Szereda n. V. Line. Csongrad n. (cit. Ciongrad), comitat

unguresc intre Dunare tron in 1863, pierdu In 1864 Slesvigul Holsteinul, lust de Prusieni si Austriaci loc. cu cap. Seghedin.

Temea: 261.340

Ctezia m. medic ai istoric grec din a (1818-1906); CRISTIAN X, se urea pe tron chrui Istorie a Persiei au ramas numai In 1912.

Cristiania f. cap. Norvegiei pe Ska- fragmente (sec. V a. Cr.). Cteziphon m. azi El-Madarn, ora§ in

ger-Rak: 258.000 loc. Port important

Cristianul (Muntele) m. ramurit a Asiria, pe Tigru. Vechea capital& a regilor Parti. Cuba f. insula In America, cea mai Cristina f, numele mai multor prin- mare dintre Antile. Colonie spaniola cu

muntilor Bucegi, care se prelunge§te pân aproape de Bra§ov.

cipese, dintre cart cea mai Insemnata fu 2.900.000 Mc., cap. Havana. Tutun, zahlr. CRISTINA DE 3UEDIA, fica lui Gustav Adolf, Cubrat m. prima capetenie indepenregina Suediei (1632-1654); abdica la denta a vechilor Bulgari (m. 668). varsta de 28 ani §i muri la Roma in 1663. Cuciue-Cainargi n. V. Kiuciuk-KaiCris** m. 1. numit de Unguri Körds, nargi. rau aurifer in Transilvania, afluent al TiCucuteni pl. sat In judetul Iall, unde sei, format din trei ramuri : Alb, Negru s'au aflat diferite antichitati : 2400 loc. Cucuzel (loan) m. vestit cantaret Repede ; 2. Tara Crilului, v. Crisiana. Criton m. filozof atenian, discipolul p compozitor bisericesc, a trait In sec. XII amicul lui Socrate. ai a fost cantaret la lavra de pe muntele Crivina f. 1. cornuna In judetele Me- Athos : mama ajunsese a crede cd am

hedinti (2500 loc.) §i Ilfov (1960 Mc ); 2. set ies un al doilea Cucuzel, podoaba comuna in jud. Prahova, statiune de cale crestineitdlii, care scotea lacrimi din ferata: 960 loc. [Slay. KRIVINA, curbatura].

orice inimd impietritd, aduna lumea

de Marea Adriatica : 2.596.000 Mc. (Croat),

veselia intreaga fdpturd cu viersul

1658). Fiul sàu RIcruum II urma in dom-

Cule f. numele turcesc al Turnului, ye-

Croatia f. provincie iugo-slava la N.-E. de pe lume in pustiul codrilor si in-

cu cap. Agram. sail Cur. Cromwell m. celebru dictator al An- Cuejdiu m. 1. paritu al Bistritei, curge gliei, semna sentinta de moarte a regelui prin Piatra ; 2. sat In jud. Neamtu. Carol I (1649) §i guverna tam sub titlul Cujas rn celebru jurisconsult francez de Protector, pana la moarrea sa (1599 (1522-1590). nie, dar abdica dupa zece luni (mort In chiul nume al jud. Turnu-Severin. 1712). Cumani m. pl popor de neam turco-

Cronos m. Mit. numele grec al lui titar, care veni asupra Pecenegilor, ocupa

Saturn.

Muntenia §i Moldova In sec. XI XM, and

loc.; 2. numele sasesc al Bra§ovului. Cruciate f. pl. se numara 8 cruciate (1095 1270): I-a, comandata de Godofred de Button (1095-1099); II-a, comandata de Ludovic VII at de Conrad IR (1147 1149) ; III-a, de Hip August. de Richard

manice.

Cronstadt n.1. oraa In Rusia la gura fu alungat de Mongoli. Judetul TeleorNevei, port militar §i cetate tare: 70.000 man al oralul Caracal poarta nume cu-

inima-de-leu ai de Frideric Barbarossa 11189-1192); IV-a, de Balduin de Flandra (1202 1204) ; V-a, de regele Ierusalimului ai de Andreiu, regele Ungariei (1217 1221); VI-a, de Frideric (1228-1229); VII-a §i VIII-a, de St. Ludovic 1248 1254 si 1270), Crusca (Academia dela) I. celebra

academie fundata in sec. XVI la Florenta pentru perfectionarea lithbei italiene. Cruttova f orhael in Macedonia la N. de Bitolia : 17.000 loc. (dintre cari 7000 Armani). Intemeiat de Romani in 1740.

Cumania f. 1. sau Cumania Neagrii,

numele Moldovei §i al Tarn Romanesti la rashrit de Olt in sec. XIII ; 2. V. Kun.

Cumanova f. oraael in Macedonia cu

3000 loc. Comert de lanuri. Alipit Sarbiet dela 1913.

Cume f. pl. veche colonie greacii fundata' pe tarmul marii la E. de Neapole, aproape de capul Misena ; celebra prin sibila consultatil de Enea Mainte de a se coborl In Infern.

Cunaxa f. orris In vechea Babilonia, aproape de Eufrat, celebru prin Invingerea lui Ciru cel Tanar de catre frate-sau Artaxerxe (401 a. Cr.). Cupidon m. Mit. numele zeului Amor :

pajul Cupidon, vicleanul, mult e ran Csaba f. orris unguresc In mijlocul si alintat Err.

Pustei, in apropierea Crisului Alb : 30.000 Curacao n. 1. una din insulele Antile, aproape de Venezuela (apartine Olandelocuitori. Csanad ii. V. Ceanacl. zilor): 85 000 loc.; 2. licher din coji de

www.dacoromanica.ro

Cur

DM

759

portocala amara 'originara din Curacao \ in Statutul din 1864, se introduse Invadin rachiu i zahar. tamantul obligatoriu si gratuit, se untilCurcubeta f. pisc al muntilor Biha- cara legile prin promulgarea codicelui rului, Malt de 1843 metri. Napoleon 1865), se desrobirã mandstirile

Curiati m. pl. familie din Alba, ilustrata de 3 fii cari se luptara cu Horatii. Curie (Pierre) m. fizician i chimist francez, descoperi radiul 11859-1906). Curiu Dentat m. consul roman, invingatorul lui Piru si al Samnitilor, celebru pentru dezinteresarea lui (sec. III a. Cr.).

Inchinate *I se infiintara Universitatile din Bucuresti si din Iasi. Principele Cuza muri

la Heidelberg in 1873 si fu Inmormantat la Ruginoasa In mijlocul jalei generale. Cuza-Vodii m. sat In jud. Roman cu 3200 Mc.

Cuzgun n. orlsel in jud. Constanta

Curlanda (Kurseme) f. provincie le- spre V. de Adam-Klisi: 1600 loc. Cybela f. Mit. zeita pamantului, fiica tona, pe Marea Baltica : 305.000 Mc. cu cap. Mittau. cerului, sotia lui Saturn si mama lui joie.

Curpen n. sat in jud. Gorjiu. insem-

Cyclade f. pl. grup de insule In ar-

nat pentru facerea pietrelor de moara. hipelagul Greciei: Naxos, Paros, Delos. Cursul-apei rn. ran In jud. RamnicuCyclopi m. pl. Mit. nume dat unor Sfirat, langa care se facu lupta intre Radu uriasi monstruosi, fauri de ai lui Vulcan, cel Fnimos si Stefan cel Mare (1471). cari n'aveau decat un ochiu In mijlocul

Curtea-de-Arges 1. V. Arges.

fruntii.

Curtea-Veche f. numele fostului palat Cydnu m. parau in Cilicia (Azia-Mica), in Bucuresti al lui Const. Brancoveanu. In care era sa moara Alexandru cel Mare, Curtici n. statiune de cale feratfi, langa unde Frideric Barbarossa se Inneca in

Arad, pe unde se poate trece In Iugo-

1190.

manilor din Macedonia.

la V..de Egipt.

Cynocephale pL dealuri In vechea Curtius (Ernst) m. filolog si istoric Tesalia, aproape de Pharsal, unde congerman: Istoria Greciei (1814-1896). sulul roman Flaminiu batu pe MacedoCutovlahi in. pl. nume batjocoritor neni (197 a. Cr.). (cRomani schiopi)), ce Grecii dau RoCyrena f. oras grec asezat in Africa

Slavia l in Ungaria.

Cuvier (George) m. ilustru natura-

Cythera f. azi Cerigo, insull In Ar-

list francez, creatorul ariatomiei compa- hipelag, la S. Greciei, celebra in vechime rative si al paleontologiei (1769-1832). prin cultul Venerii.

Cuza (Alexandru Ioan I) m. nascut

Cyzic n. oras celebru pe coasta su-

la Galati in 1820, fost colonel, ales Domn dica a Propontidei, In Azia-Mica. al Principatelor-Unite in 1859, domni pana Czenk n. numele maghiar al Tam pei. la 1866. Sub dansul se desfiinta claca Czernowitz n. nurnele austriac al prin Improprietarirea taranilor. inscrisa orasului Cernauti.

Diibitca f. numit de Unguri Szolnok- In tot cursul evulul-medlu, vechea Dada vazu intemeiandu-se catre sfarsitul sec. XIII principatul Muntenia (cu Oltenia),

Doboka, judet in Ardeal: 247.760 Mc., cu cap. Dej. Dabija (Eustatfe) m. boier moldovean, cumpara tronul cu 200.000 lei, lua parte

In sec. XIV principatul Moldovei (cu Basarabia), pe cand Ungurii luaserl dinainte la rasboiul intre Turd si Austriaci; tu in stapanire Transilvania i Banatul, destituit (1631-1666). Daghestan n. provincie In Rusia cauDad m. pl. popor de origina trach, cazianti: 500.000 Mc., cu cap. Derbent. asezat mai ales in Oltenia, Transilvania Dagobert m. nume a trei regi franci si Banat. Dacii erau barbosi i necurati, (628-715). dar viteji i rasboinici. Dupa lupte InverDaguerre m. (cit. Dagher), pictor sunate, ei adoptarti limba i cultura ro- decorator francez, inventa diorama si damana I. astfel altoi(i, deterl nastere unui gherotipia (1789 1851). neam nou, poporului roman. Dahomey n. regat in Guinea : 1 miL

Dacia f. tam Dacilor, ce se intindea loc., cu cap. Abomey. Cucerit de Fran. peste Romania, Banat, Transilvania si cezi in 1893-1894. Dakota f. teritoriu in Statele-Unite, cu Bucovina. Prefacuta in provincie romana (107-274), ea fu parasita de legiunile ro- mine de aur, argint i cupru: 620.000 loc. mane dupa o stapanire de 167 ani. Cu- Dfilhiiuti pl. sat cu un schit in jud. trelerath i bantuita de popoare barbare Ramnicu-Sarat.

www.dacoromanica.ro

Dal

Dar

760

Da lila f. femeie pedidt care Warta Filt,tenilor pe iubitul ei Samson. Dalmatia provincie iugo-slava pe Marea Adriatica 694.000 loc. cu cap. Zara (Dalmad. Dalton m. fizician si chimist englez, inventatorul teoriei atomilor si a echivalentilor; el a studiat asupra lui insus inca pacitatea de a distinge colorile, numita daltonism (1766 1844). Damasc ii. oras in Turcia .aziatica

precedent, Domnul Munteniei in clout randuri, ped ucis de Mircea cel Mate

Damaschin m. episcop de Buzau

cut : el instil ped ucis de VladTepes (1455).

1420-1423 si 1427-14301. U D. III, furl lui Dan II, Domnul Munteniei in clout ran

duri (1439-1442 si 1446-14521. Danae f. Nit, mama lui Perseu. Danai m. pl. numele poetic al Grecilor antici. Danaide 1. pl. Mit. 1. cele 50 fete ale lui Danaus, cari, sugrumandu-si barbath in ziva nuntii, furl; osandite st urn. (Siria): 260.000 loc. Veche resedintt a ca- ple In Intern un butoiu fart fund; 2. fig. lifilor Omiazi, celebrt odinioart prin la- butoiul Danaidelor, lucru nesfarsit, inbricarea stbfilor de otel. treprindere imposibilt. Damaschin m. (St. Ion), pirinte al Danciu rn. cumnatul lui loan Corvin Bisericii ortodoxe, ntscut la Damasc, a de Huniad, ocupt scurt timp tronul Munscris opere teologice i filozofice (676-760). teniei, alungand l mcigand pe Vlad Dra-

si de Rd mnic (1710 1726), invtDandolo m. ilustra familie venetiant tat elenist, a lucrat la traducetea si tipt- care a dat 4 dogi republicei. rirea artilor bisericesti in hmba romant. Danemarca f. regat la N. Europei Dâmbovicioara f. I. afluent d'a stanga 3.450.000 loc. cu cap. Copenhaga (Danez). Dambovitei; 2. pestert cu stalactite in Dimesti m. pl. urmasii lui Dan Ba(1703

sarab, din cari se trase i Ioan Corvin Dilmbovita f. 1. afluent de a stanga de Huniad. Ei avurt lupte crancene cu

peretele Dambovicioarei.

Argesului, udt judetele Muscel si Dambovita, trecand prin Bucuresti: 250 km. ; 2, judet pe raul cu acelas nume, asezat sub poalele muntilor, cam in miflocul Munteniei: 258.570 loc. cap. Targoviste; 3. plaiu In judetele Dambovita si Muscel, plait in judetele Dambovita i Ilfov. [Slay. nomi, arbore, stejar : lit. stejtris si apt inconjuratt de pachnil.

Drt culestii, cu flu I nepotii lui Vlad Dracul.

jud. Prahova.

lian, ntscut la Florenta, a scris poema

Dâmbu n. afluent al Teleajinului in Damian (St.) tn. V. Cosma.

Daniel m. unul din cei patru mari

profeti; captiv in Babilon, el ttlmaci visele lui Nabucodonosor i, la ospatul lob Baltazar, cele trei semne tainice; scapat printr'o minune din groapa leilor, el obtinu dela Ciru intoarcerea Evreilor in Palestina si restabilirea Templului (sec. VI a. Cr.).

Dante Alighieri m. ilustru poet ita-

epict Divina Comedia, de o energie som-

Damietta 1. oras egiptean, pe Nil : bra si grandioast (1265-1321).

35.000 loc. cuprinst de cruciati la 1218 Danton (Jacques) rn. celebru om de si la 1249. Stat francez, membru al Conventiunii

Damocle m. I. Grec la Curtea lui nationale, mort pe esafod (1759-1794). Dionisie Tiranul, care, spre a-i antra deDantzig n. oras (azi liber) In Prusia, serttciunea mtririlor lumesti, puse la un comer( de grane: 190.000 loc. Patria lui

ospat at s'atarne d'asupra capului lui Schopenhauer. Damocle o sabie rennutt de un fir de Danubian a. Terasa Danubiant, (Apar ; 2. fig. sabia lui Damocle, pericol sia de ph manturi btltoase d'alungul Or, iminent In mijlocul unei prosperitati apa- mului stang al Duntrii. rente.

Damon m. filozof grec, celebru prin amicitia i devotamentul stu pentru Pythias, condamnat la moarte de Dionisie Tiranul, el cent un termen de trei zile 5i Itst chezas pe Pythias, care jurui st moart In locu-i de nu se va intoarce la timpul hotarit; Damon se intoarse i Ti-

Danubiu n. numele vechiu daco-roman al Duntrii.

Daphne f. Mit. fecioart MAO de

Apollon si prefacutt in dafin. Daponte (Const.) m. secretarul Domnului Const. Mavrocordat, a publicat

Efemeridele Dace sau Cronica rdsbo-

iului de 4 ani infra Turci, Nemti ai

ranul, plin de admiratiune, Ii dtrui vieata. Ru*i (1736-1739) si Catalogul oameniDan m al cincelea fm al lui lacob. Zor Insemnati (greci) din sec. XVIII (1713

Dan I Basarab m. fiul lui Radu Voila 1784). fratele lui Mircea. El ocupt scaunul Darabani pl. targ in jud. Dorohoiu Munteniei cu ajutorul Turcilor l domni cu 3000 loc. numai un an, ucis de Tarul bulglresc Dardanele f, pl. stramtoare ce Impreisman (1348-1386). II DAN II, flub celui mit Marea de Marmara cu Arhipelquit ,

www.dacoromanica.ro

.

Dar

Del

761

Dariu m. nume a 3 regi ai Persiei : Deak (Franz) m. cm de Stat ttngur, auuu I, fiul Jul Histaspe, facu la 513 o principalul autor al constitutiumi dualiste

expedijiune In Scijia, trecand prin Wile ungare din 1867 (1803-1876). Deans n. plasa i manastire in jud. zomane (521-485 a. Cr.); Damn HI CoDonor, Invins de Alexandru cel Mare si Dambovita, zidita la 1504 de Radu cel asasinat de unul din generalii sai (336 Mare. Aci s'au ingropat ctitorul ei (1508) Mihaiu-Viteazul (1601). Liceu militar. 330 a. Cr.,. Darmstadt n, oras in Germania : Dealu-Mare 11. podgorie In judetul 82.000 loc., cap marelui ducat Hessa- Prahova, acoperita de dealuri i vit. Debora f. profeteasa i judecatoare a Darmstadt. Darwin (Carol Robert) m. naturalist lui Izrael (sec. XIV a. Cr ). englez din sec. XIX, autorul celebrei oDebretin (Debrecsen) ri. oras In Unpere despre Origina speciilor prin mij- garia, face mare comer( cu vite: 100.000

locul selecliunii naturale, prin care a locuitori. Deccan n. platou central In Indusintemeiat doctrina-i transformista, numita darwinism: animalele i vegetalele deriva unele din altele si se reduc toate la una si aceeas origina, prin selec(iune si transformari succesive (1809-1832). Diirstele f. pl, colonie Orland de Brasov cu stabilimente industriale.

tanul englez.

Decebal m. cel mai mare rege dac,

invinse pe Romani sub Domitian (83 a.

fu invins in doua randuri de 'Deceneu n. preot mare sau profet

Cr.) si

Traian (102-107).

Daschlu (Alex.) m. barbat erudit 5i dac, contemporan cu Burebista, care motraducator de arti religioase, traia pe la raliza poporul geto-dac (50 a. Cr.). sfarsitul sec. XVII in Ramnicu-Valcii. Dedal m. Mit. arhitect grec care conDalsnfiut m. 1. afluent al Dunarii, uda strui labirintul din Creta si din care putu putin jud. Mehedinji, apoi trece in Dol- sa scape numai cu ajutorul unor aripi jiu: 2. ses In jud. Mehedinji. ce-si fabricase. Date 1. pl. Cateva date remarcabile In Dedeagaci m. orasel in vilaietul Aistoria universala : Puterea lui Pericle (445 a, Cr.), Moartea lui Alexandru cel Mare (323 a. Cr.), Batalia dela Ac(in 131 a. Cr.), Nasterea lui Crist (anul 14 din domnia lui August), Inceputul evulu1 mediu (395),

drianopolii, aproape de gura Maritei : 2000

loc. Punct final al chilor ferate austrosarbesti, bulgaresti i turcesti. Cedat Bulgariei in 1913.

Delavrancea m. V. *teliinescu (Bar-

Carol Ma gnu imparat al Occidentului (800), bu).

Defenestratiune (din Praga) f. act Cruciatele 11096-1291), Descoperirea tiparului 11436), Coprinderea Constantino- de violenta, semnalul rasboitilui de Tref-

polii (1453), Descoperirea Americei (1492), zeci de ani; Protestantii aruncarl afarl Reforma lui Luther (1517), Fa nariotii (1816), prin ferestre, la 1618, pe guvernatorii im-

'apnea Bucovinei (1777), Zavera (1821), pusi de Imparatul Germaniei. Dej n, oras ardelean, numit de UnUnirea Principatelor (1859). Congresul din Berlin (1878), Proclamarea Regatului guri Dées, asezat la impreunarea Somescions 11.400 loc. In apropiere s'afla Ocna Romaniel (1881), Traciatul din Versailles Dejulul, cu mine avute de sere. (1919). Dejanira f. Mit. femeia lui Hercule, a David m. rege evreu, urmasul lui Saul, nascut la Betlehem, autorul presupus al carui moarte ea o cauza din gelozie, clandu-i sa Imbrace tunica inveninata a lui Psalmilor (sec. XI a. Cr.). Davila 1, (Carol) m. doctor in medicina, Nessus. Delawar n. 1. fluviu in America de orir,mar dintr'o familie franceza, veni In Ora la 1853 unde crea coala de medi- N. al carui curs e de vr'o 500 kilometri: cina, de farmacie i cea veterinara 1857), 2. unul din Statele Uniunii americane: plenum i Azilul Elena Doamna, infiin- 225.000 locuitori, cu cap. Dover. Deleanu (Budai) rn. poet ardelean, atat duph staruinjele sale (1328 1384); 2. (Alex.) flu! celui precedent, cunoslut mai utorul nisei poeme eroi-comice in 12 canales ca autor al lui «Vlaicu-Voclaa (1902) turi riganiada (1770-1830). Deleni pl. localitate in jud. Botosani, puternica drama nationala (1862 1929). Davis m. navigator englez, desceperi renumita pentru carierele sale de piatra la 1585 stramtoarea ce-i poarta numele, de moarl. Delhi n. oras In India engleza, vechea la N.-E. Americei septentrionale (1550 resedinta a marelui Mogol : 303.500 loc. 1605 ). Davy m. chimist englez, inventil lamDeli-Orman n. tinut muntos a paduros in Bulgaria spre Dobrogea. pa de sigurantd pentru mineri (1778 1829).

Delos m. cea mai mica dintre Cy-

www.dacoromanica.ro

Del

762 --

Dio

dade, unde era marele sanctuar al lui de tot spre a se reconstrui apoi intregul

edificiu pe temelii none i bazandu-se nu-

Apo lion.

Delphi pl. ora In Grecia antica, ce- mai pe evideni5 (1596-1650). Despoto-Dag n. sir de rnunti la E. lebru prin oracolul i templul lui Apo llon. Demetra f. Mit. numele grec al zei- Rumeliei, in directiune oblici.

Despot-Voclfi m. supranumele lui IaDemetreseu (Traian), m. 1. poet si cob Bazilic sau Eraclidul, Domnul Molnuvelist, prozator de merit (1866-1896); dovei; venetic grec la curtea lui Lapus2. (Anghel), pedagog si publicist (1847 neanu, domni scurt limp in locu-i l fu ucis de Stefan Tomsa (1561-1563). 1902). Dessau n. oras in Germania : 58.000 Demetriu m. (Poliorcete sau Coprinziitorul de ceteifi), unul din generalii lui loc. cap. ducatului Anhalt. Patria filozoAlexandru cel Mare: rege al Macedoniei fului Mendelsohn. Detunata f. vestiti stanci de bazalt, (295). fu detronat i ITIMi in Inchisoare (Soter sau Mdrituitorul), rege aproape de Abrud, ridicandu-se la o bail (283). al Siriei, purta rasboiu cu Macabeli (162 time pripastioasi. Deucalion m. Mit. rege al Tesaliei 150 a. Cr ). (din Phalera), orator grec, guverna Atena timp de 10 ani si, sub a carui domnie s'a intamplat In Ciealungat, muri In Egipt (283 a. Cr.). cia diluviul, din care sap& numai el si Demetriu (Dimitrie) m. 1. numele a sotia sa Pirrha ; amandoi reimpopulari 5 suverani rust, dintre cart al patrulea a poi lumea, aruncand indaritul lor pie11363-1389) Isi alese Moscova de capi- tre ce se (deem' finite omenesti. tal& j zidi Kremlinul ; 2. numele a patru Deuteronom n. a doua lege : numele aventurieri (cei patru falsi Dimitrii), cari cartii a V din Pentateuc. ciutara si treaca drept Dimitrie V. Deva 1. orisel ardelean in stanga Mu Demireapi n. (Poarta de Fier"), nu- resului : 7000 loc., cap. judetulut Hunietei Ceres.

II

II

mde turcesc al Portilor de fier, numite doara. Diana f. Mit. sora lui Apollon, zeita sj Gherdapuri. Demir-Hissar n. sau Cetatea-de-Fier, vinitoarel al a lunei. Diaz (Bartolomeu) m. navigator pororas turcesc In vilaietul Salonicului, pe un afluent alStrumei: 8000 loc. Izvoare tughez, descoperi in 1486 Capul de Buna termale. Cedat Greciei In 1913.

Democrit m. filozof grec, niscut la

Speranfa.

Dicio-San-Martin (Diczo-Szent-MirAbdera, care radea necontenit de nebu- ton) n. capitala judetului Tarnavci-mici ; niile omenesti (470-369 a. Cr.). 3000 loc. Dickens m. celebru romancier englez: Demostene m. cel mai ilustru dintre oratorii greci, apira independenta pa- David Copper-field (1812-1870). Diderot m. scrlitor francez l inventriei sale In contra Macedonenilor si se otrivi spre a nu cidea In milnile dus- tatorul dramei burgeze, principalul remanilor : Filipice, Olintiene, Discursul dactor al Enciclopediei (1713-1784). Coroanei (385-322 a. Cr ). Didona f. regina Tirului, funda CarDemotica f. oras turcesc in vilaietul taginea cu o colonie de Fenicieni (800 Adrianopolii, pe Marita : 8000 locuitori. a. Cr.l. Diefenbach tn. linguist sl etnograf Tesaturi de lair& bumbac i mitase.

Densulianu (Aron) m. poet si critic german (1806-1883). literar, originar din satul ardelenesc DenDiez rn. linguist german, fundatorul filologiei romanice (1794-1876). sus : Negriada (1838 1900,).

-

Deparatianu (Al.) m. poet roman:

Dijon n. oras in Franta : 78.500 loc., patria lui Bossuet ; Academie, Curte de Doruri i Amoruri (1835-1865). Depasth (Petre) m. medicul lui Const. apel. Mavrocordat, a scris greceste vieata DomDimitrie m. I. Dumitru: marele munului roman (molt la Bucuresti in 11701. cenic Dimitrie, izvoritorul de rnir Crt.; Derby n. I. comitat (630 000 loc. pi 2. V Demetriu. oras (183 000 loc.) in Anglia ; 2. mari Diocletian m. imparat roman, persecurse anuale la Epsom (Anglia).

Descartes (cit. Decart) (Carteziu) m.

cutor al crestinilor (274-305).

Diodor (din Sicilia) m. istoric

grec

ilustru matematic i filozof francez, al carui din secolul lui August, autorui mad istorii

Discurs asupra metodei ruina scolastica universale intitulatii Biblioteca istoricd. puse baza psicologiei moderne. Punctul Diogene m. I. filozof grec din se cta de plecare al cartezianisrnului. sau al cinicilor (413-325 a. Cr.); 2. (Laertiu), fiilozofiei lui Descartes, e dubiul meto- istoric grec, scrise Vietile si opiniunile die, care consti in a se indoi provizoriu celor mai iluftri filozofi (sec. III d. Cr.).

www.dacoromanica.ro

- 763 -

Dio

Dor

Diomede m. Mit. 1. rege al Traciei, etntce. In risbolul pentru eliberare din hranea cad sai cu came de om i apoi 1916-1918, Dobrogea fu invadata de Gertu stasiat de ei; 2. erou grec, capetenia mani, Bulgari si Turd. (Dobrogean).

Argiemlor la impresurarea Troiei.

Dobrogeanu (Constantin) m. V. GheDion m. 1. tiran al Siracuzei, detrona rea. pe Dionisiu cel Tanar (409-354 a. Cr.); Dobrovat n. sat si manastire in jud. 2. (Cassiu), istoric grec, autorul unei Is- Vasluiu, intemeiata de Stefan cel Mare: torii Romane (155-2401. 3500 loc. Penitenciar si atelier de lem-

Dionisie Ecleziarbul m. cronicar narie muntean a carui cronica imbratiseaza anii Docolina f. 1. afluent al Barladului, 1764-1815. langa care se ficu la 1577 bitilia intre Dionisiu rn numele a doi tirani ai Petru si loan Potcoava; 2. targ in judetul Siracuzei : 1. DIONISILI CEL BITRAN, cunoscut

pentru cruzirnile sale (405-368 a. Cr.);

2. DIONBILI CCI. Ti14,115, fiul celui precedent

Mein.

Dodona I. vechiu oras In Grecia (Epir), celebru prin oracolul lui Joie.

si succesorul sau, fu detronat i muri ca Doftana f. munte si' afluent al riului invatator de scoala la Corint (343 a. Cr.). Prahova, pe care s'atla salinele dela Telega.

Dionisiu m. 1. (din Halicarnas), Dolhasca f. sat In jud. Baia, statiune tonic grec, autorul unei opere intitulata de cale ferata 6850 loc. Antichitati Romane (70-7 a. Cr.); 2. Doljiu n. numit l Jiul de jos, judet (Areopagituh, episcop al Atenei, muri asezat In partea de S.-V. a Olteniei, In ca martir catre 95, serbat la 3 Octomvrie. basinul de jos al Jiului (de unde si nuDionysos rn. Mit. alt nume dat lui mele): 438.000 loc. cu cap. Craiova. [ABachus (Dionysiac). dici Dol-jiu, sau Jiul din vale (In opoDioscoride m. medic si botanist grec zitiune cu Gorjiu); slay. DOL(INA), vale]. din primul secol al erei noastre. Dominic (St.) Tn. fundatorul ordinului Dioscuri rn. pl. Mit. nume dat celor dominicanilor sau al tratilor predicatori doi trati gement, Castor si Po lux, flu lui (1170-1221). Jupiter. Dominican& (Republica) f. V. San-

Discordie f. Mit, 1. zeita ran faca- Domingo. toare, arunca la nunta lui Peleu marul Dominiunea 1. V. Canada. de aur, pe care Paris 41 adjudecti Venerii, Domitian m imparat roman, flul lui

ceeace irita grozav pe Junona ; 2. fig. mil- Vespasian, faimos prin cruzimile sale (51

rul Discordiei, pricina de cearta. Disraeli (Lord Beaconsfield) m. scriitor si birbat de Stat englez (1805-1884). Diu 11. vechiul nume romanesc al Vidinului : cetatea Diului. Diugosz m. arhiepiscop din Lemberg, a scris Istoria Poloniei (1415 - 1480). Dobfica (Doboka) f. orasel In Ardeal : 1054 loc. pe stanga Samesului mic, in judetul Huniedoara. V. Dabaca.

-96). Domnetiti pl. nume de sate in Jude-

tele Muscel, Putna i Ilfov. Don n. 1. fluviu in Rusia, vechitil Ta-

nais, se varsi In Marea de Azov: 2100 km. ; 2. teritoriul Cazacilor dela Don, provincie ruseasci cu 1.500 000 loc.

Donachioi n. numele turcesc al sir.

tului Carol I. Donici (Alezandru) m. fabulist roman, Dobrici m. I. oras din Cadrilater cu s'a nfiscut si a trait in Basarabia (1812 16.000 loc. (plasa avand 77 350 loc.); 2. -1866). V. Bazargic. Donizetti m. cornpozitor italian, auDobrogea f. mare ses beltos intre torul Luciei de Larnernsoor (1797- 1848). Dunarea inferioara i Marea-Neagra. CuDon Juan m. 1. numele unui personoscuta In vechime sub numele de Sa- naj principal intr'o comedie de Moliere; ga micd, ea fu astfel numita dupa vo- 2. fig. tipul desfranatului, al seducitoruievodul sarb DOEROTICI sau DosRoord (1357), lui nelegiuit. dupla care fu coprinsa de Mircea Voda la Don Quijote in. 1. cavalerul tristei 1388. Cedate Romaniei prin tractatul deia figuri, eroul faimosului roman satiric de Berlin (1878 si marita cu Cadrilaterul dela Cervantes, in cad se ridiculizeazi cave(1913), ea e azi impartiti In patru districte, lerismul ritacitor; 2. fig. indreptator de cu o populatiune de 650.000 loc dintre rele, aparitor ridicul, vantura-lume dupi cari o mare parte sunt Romani. Dobrogea aventuri nebunesti. contine In populatiunea-i peste 20 de na- Dora d'Istria (Principesa Elena (ihica) tionalitati, oferind un adevarat caleidoscop f. fiica principelui Mihail Ghica, scrittoare linguistic; Turd l Titari, Bulged, Rusi, in hmba trancezi de mare talent (1829 Greci, Lipoveni, Nemti, Ovrei, Gagauti, 1879). Armeni, Italleni, Tigani i alte elemente Doria m. celebra familie genoveza din

www.dacoromanica.ro

Dor

Dum

764

Drama f. or-4e] in Macedonia cu fain serviciul lui Carol Quintu si al lui brici de bumbac si de tutun. Francisc I (1468 1560). Dranov n. ostrov si lac in jud. Tulcea. Dorida f. mica tara in vechea Grecia, DrAstor ii. numele vechiu romanesc la S. de Tesalia (Doric). al Silistrei (asezath pe ruinele ceta(ii rocare se trage ANDREFU DORIA, viteaz amiral

Dorieni rn. pl. unul din primele tri- mane Durostorum): Mircea cel Mare porta i titlul de Stclpeln al orasului Drdstor. Drava f, ran In Austro-Ungaria, iese

buri elenice asezat in Peloponez. Dorna f. 1. (Muntii), portiune a Carpatilor Moldovei In jud. Suceava ; 2. sat in jud. Suceava : 2200 loc. Ape minerale: 3. (Pasul), trecatoare deschisa de rani Bistrita, pune in comunicatiune lasii cu orasul Bistrita din Ardeal; 4. (Vatra), localitate in Bucovina cu ape feruginoase. V. §arul. Dorohoi n. 1. judetul cel mai septen-

din Tirol si se varsa in Dunare. Dresda 1. oras in Germania: 580.000 loc. cap. Saxoniei, pe Elba.

Drina f, rau In Serbia, se varsa in

Dunare i o desparte de Bosnia.

Drincea f. 1. afluent al Dunirii, curge prin jud. Mehedinti, izvorind din plaiul trional din Moldova ; 180.900 loc.; 2. cap. Closani; 2. comuna In jud. Mehedinti : judetului pe 14.000 Mc.; 3. lac bo- 1.300 Mc. Dromichete m. rege dac care invinse gat in peste, langa orasul cu acelas nume. Dorpat n. oras in Livonia ruseasca : pe Lisimac (la 323 a. Cr.). Drubeta f. numele antic al Turnu45 000 loc. Observatoriu, Gradina bota:

Severinului. nica, Universitate Dortuna f. ganla in jud. Tulcea, se Druzi m. pl. popor mahomedan In varsa In Dunare lamer Iglita. Siria.

Druzu in. ilustri familie romani, dinDosofteiu m. Mitropolit al Moldovei in dotia randuri; erudit i activ, parintele tre cari CLAUDIU NERO, fratele imparatului poeziei noastre bisericesti, Dosofteiu a Tiberiu, se distinse in Germania (38-9

tradus Psaltirea in versuri (1673)

si a. Cr.) si CEZAR, flub liii Tiberiu, muri m

Viefile sfintilor (1683); mort in Rusia trivit de Sejan (23). Dryden m. celebru poet si critic en1630 1711). Douvres n. (cit. Duv'r,), oral englez glez Incercare asupra poeziei dramape pasul de Calais, portul Angliei cel lice (1631-1701). mai apropiat de Franta : 44.000 loc.

Dublin n. oral in Anglia : 475.000 Mc.

Dracon m. legislator atenian, autor cap. Irlandei. Dubnifa f. oras In Bulgaria cu mine de legi severe (624 a. Cr.). Dracula m. supranumele lui Vlad de fier ; 7500 Mc Duca m. familie bizantina care a dat Dracul. Dräculesti m. pl. V. Basarabestl si 3 Imparati Constantinopolii (dela 1059 Dânesti.

1255).

Dralgaisani pl, 1. orasel cu 6000 Mc. Duca m. nume a doi Domni ai Molin jud. Valcea, asezat la poalele unor dovei; 1. (Gheorghe), de neam grec din dealuri acoperite cu vii, cari produc vi- Rumelia, fu mai intai siuga la un abanun bune si renumite; juca un rol in giu din Iasi, apoi boierit de Vasile Lupu, Revolutiunea dela 1321; 2. sin de Dra- deveni ginerele lui Dabija-Vocla, dupfi a cirui mazilire urma pe tronul Moldovei, gisani: ei beau Dragasani. Drighiciu (Postelnicul Manolache) m. domnind acolo in 3 randuri (1666, 1669 autorul unei Istorii.a Moldovei pe limp 1672, 1678-1684) si odata in Muntenia de cinci sute de ani pdnd in zilele (1674-1678); 2. (Constantin), fiul celui noastre (1857). precedent si ginerele lui Brancoveanu, Dragoli m. voievod roman din Mara- Domnul Moldovei in doufi randnri (1693 mores, se stramuta la 1353 in camplile 1696 si 1700-1704). Moldovei, unde intemeia in partea de sus Ducange m. mare erudit francez, au-

a (aril un mic principat sub dependenta Un- torul unui Giosar al latinitatii mediegariei ; el muri duo& o domnie de docani, vale (1610-1680).

lasand tronul fiului slu Sasu. V. Bogdan. Dudelti pl. sat in jud. Ilfov pe DamDragoslave I. pl. comunit In jud. bovita. Bitilie intre Matei Basarab Muscel : 1500 loc. Trecatoare despre Tran- Radu cel Frumos (1634): 1000 Mc. Fabrica silvania. de praf de pusca. Drake m (cit. Dreik), amiral englez, Dulcigno n. oras in Albania, invecifacu a doua calatorie in jurul lumii i se nat cu Muntenegru: 5000 Mc.

distinse in risboalele cu Spaniolii (1540

1594.

Dumas (Jean Baptiste) m, 'eft Diima),

chimist francez din sec. 19-lea (1800-1884).

www.dacoromanica.ro

Dum

Edi

765

Dumas m. 1. (Alexandru), romancier Sulina, Romania e reprezentath in ambele francez de o remarcabild fecunditate comisiuni. Contele de Monte-Cristo (1803-1870); Dungire-de-jos f. eparhie episcopala 2. (Alexandru), fiul celui precedent, autor cu resedinta la Galati si a aril autoritate dramatic cu tendente adesea moraliza- se intinde peste judetele Covurluiu, Braila, Tulcea 0i Constanta. toare (1824-1895).

Dumbrava-Rofie f. campie arata cu

Dunavat rn. Oda si canal in jud.

cei 10.000 de Poloni, prinsi i injugati la Tulcea, pune in comunicatiune lacul Ramplug de *fan cel Mare dupa batalia dela zin cu brawl sfantului Gheorghe. Codru-Cosminului (1492 ; acolo crescu o Duncan m rege al Scotiei, asasinat padure asttel numita In amintirea sange- de Macbeth (1040). Dunkerque n. oras francez, port colui polon, cu care tusese udata. Dumitru (Sf.) rn. 1. rnarele martir al mercial pe Marea Nordului : 40 000 loc. cfirui hram cade la 26 Octomvrie: Sf. Duns Scot in. teolog l filozof meDumitru e inceperea iernii; 2. ince- dieval, unul din interpretii cei mai subtili putul iernii (epoca mutatului), in opozi- ai filozofiei scolastice i reprezentantul realismului (1274-1308). tiune cu St. Gheorghe.

Dunire I. numita de Greci Ister pi Duras m. rege dac, predecesorul hit de Romani Danubius, cel mai insemnat Decebal. fluviu al Europei centrale, izvoreste din Durazzo n. oras in Albania, la S. de muntii Schwarzwald (Ducatul de Baden), Scutari, port pe Adriatica: 5000 loc. trece prin Viena, Buda-Pesta i T3elgrad ; Dfirrer (Albert) m. celebru pictor apoi, strabatand Portile de fier, desparte gravor german, nAscut la Nfirenberg, exceMuntenia de Serbia si de Bulgaria, ucla lent in portret, se desfata cu subiecte ter-porturile Severin, Giurgiu, Braila si Ga- bile ; operele sale sunt docurnente pretioase lati si se varsii in Marea Neagra prin trei pentru istoria timpului stir (1471-1528). guri, dupà ce a primit peste 120 rauri in Duro in. fluviu ce ucla Spania, stracursu-i de 2860 km. De la 1919, Dunarea bate Portugalia si se varsa In Oceanul a devenit un fluviu international. [Deri- Atlantic: 850 km. vat dinteun primitiv Dune' (ung. punt, Durostor(um) n. 1. numele antic al slay. DUNAVN Cll aceeas final& analogica Drastorului; 2. judet cu cap. Silistra pc ca in (aiu)re]. Duare, In fata orasului Caltrasi. Dunfirean a. 1. Invecinat cu Duna- Dusan (Stefan) m. tar sArb, viteas 11 rea; Tarile dunArene, Muntenia, Bulga- legislator, incheiA pacea incuscrindu-se It ria, Serbia ; Principatele dunArene, nu- 1355 cu Alexandru Basarab, Domnul Mutimale Moldovei si Munteniei pana la 1361; teniei (1336-1356). 2. relativ la cursul fluviului ; Comisiunea Düsseldorf n. oras in Prusia, pe Rin; duniireanA, formatA din Comisiunea Eu- 404 000 loc. Patria lui Heine. ropeanii a DunArii cu resedinta la BraDvina f. fluviu in Rusia, se varsa In tislava, pentru tot cursul navigabil al flu- Marea-AIM. viului i o Delegatiune internationalà cu Dzungaria f. Ora in Azia centrala, resedinta la Galai, spre a regula cursul la S. de Siberia, parte tributara Chlnel Dunarii, in special dela Galati pana la si parte supusa Rusiei.

Eac m. Mit. judecator In Infern, Im- legende scandinave, cele mai vechi poerue

preuna cu Minos si Radamant.

Ebru in. fluviu In Spania, afluent al

Mediteranei: 800 km.

mitice ale bteraturei nordice. Edessa f. wchiu si bogat oras in Mezopotamia de N., azi Orfa (Turcia de

Ecbatana f. veche capitala a Mediel, Azia). azi Hamadan (Persia). -Edimburg n. cap. Scotiel: 416.500 loc. Echo f, Jylit. nimla condamnatri de Universitate celebra fundata in 1582. Patria Junona a repeta finala vorbelor auzite : lui Walter Scott si a lui Macaulay. in darn rdsund vocea-mi de Echo reEdip m. 1. Mit. flub lui Laiu si al pelitii Err. Echo care trdieste in loc ne- Tocastei: el ucise pe tatal-slu fara sa-I culocuit GR. AL. noasca 1 deveni, fani sa 5tie, barbatul Ecrena f. sat turcesc, punctul extrem propriei sale mame, dupa ce deslegd ghial Marii-Negre In noua frontieri romano- citoarea Sfinxului; afland de nenorocirile bulgara (1913). si crimele sale, Edip 15j scoase ochii st Edda f. numele a douli colectiuni de umbla ratacind din orris In orris calluzlt

www.dacoromanica.ro

Edi

Eli

766

de ale sale doua flice, Antigona i Ismena ;

2. fig. ghicitor de enigme.

Elba f. fluviu In Germania, uda Dresda,

Hamburgul si se varsa in Marea Nordu-

Edirn1 f. numele turcesc al Adria- lui : 680 km. Elba I. insull In Mediterana, lntre Edison in. (cit. Idis'n), fizician ame- Corsica si Italia, unde fu exilat Napo-

nopolii.

rican, celebru inventator al telefonului d leon I (1814). tonogratului (nascut in 1847). Elbassan n. oras in Albania cu 15 000 Edom rn. supranumele lui Esau, pA- locuitori. rintele Edomitilor sau Idumeilor. Elburz n. piscul principal al masivuEduard in. numele mai multor regi lui caucazian: 5660 meta ai Angliei; I. EDUARD I, care cant& sA inEldorado n. 1. tad: imaginara In truneascA diferitele regate ale Britaniei- America de S., abundanta In aur l boMari (1272-1300); 2. EDUARD 11, fiul sat:. gArii; 2. jig. locas desfltator. depus i asasinat (1327); 3. EDUARD III, Eaa I. oras In vechia Italie, celebru Invingator al Francezilor la Crécy $ i la prin scoala-i filozoficA, de naturA panPoitiers (1327-1377); 4. EDUARD IV. ca- teistA, al cArii intemeietor fu Xenofane pul partidei Rozei-Albe (1463-1983); 5. (sec. VI a. Cr.,. Eleazar m. mare preot al Evreilor, EDUARD V, tiul celui precedent, se urea pe tron in 1843, dar domm numai careva urmasul lui Aron. Electra f. Mit. sora Iphigeniei si a luni l muri asasinat; 6. EDUARD VI, favoriza propagarea reformei (1547-1553); lui Oreste, scApa pe fratele ei si-I Indemna 7. EDUARD VII, fiul reginei Victoria, ills- sfi rAsbune uciderea parintelui lor Agacut in 1841, se urea pe tron in 1901; sub memnon. Elefantina I. insula a Nilului, cu cadomnia-i luA sfarsit rAsboiul din Transriere de granit. vaal, mort in 1910.

Eduard principe al Galilor, supranu-

Elena I. Mit. Sica lui Jupiter si sotia

Efraim m. al doilea fiu al lui Iosif d

Elena (Sfanta) f. mama lui Constan-

mit Principele Negru, dupA coloarea ar- lui Menelau, cea mai frumoast: femeie dtn timpul ski; rapirea-i de catre Paris maturei sale, fiul lui Eduard III (1330 1376). cauza rasboiul Troiei. pArintele unuia dintre cele 12 triburi. tin cel Mare, contribui mult la raspanEgade I. pl. mid insule dela N.-V. direa crestinismului.

Sic:lid, unde Romanii castigara o mare Elena (Insula St.) f. In Oceanul Atbatalie navall In contra Cartaginezilor lantic, celebra pun captivatatea lui Napoleon I, dela 1315 panA la 1821.

(242 a. Cr.).

Eger' f. marea numita azi Arhipdag, Elena (Doamna) f. sotia lui Cuza, dupa dupa numele regelui atenian Egeu care a cdrui moalte se retrase la manastire,

s'aruncl Intr'insa. dfiruind averea-i sAracilor ; muri in 1909. Egeria f. 1. nimfa care da sfaturi lui Eleni M. pl. nurnele colectiv al Ore. Numa Pompiliu; 2. fig. femeie inspira- cilor (Elenic). toare, nisi ales in materie politica. Eleuzis f. ora In Grecia antica, in Egina f. insull greaca, intre Atica tata Salaminei, unde se afla un templu Peloponez: 10.000 loc.; in vechime rivala al Demetzei, ale earn mistere se numiau Atenei. eleuzine Eginhard m, secretarul 1 biograul lui Eliad Rfidulescu (Loan) in. poet si Carol Magnu (770-840). prozator, principalul initiator al culturei Egipet n. nurnele arhaic si poetic al in Muntenia, unde fundI presa, teatrulr Egiptului ; 'neste el (Nara) cerul d'Egi- MA parte la revolutiunea dela 1848 si pet desgicut in foe i aur suferi mai multi ani exilul (1802-1872). Egipt n. tart udatA de Nil, la N.-E. Elida I. tara In Grecia antica, la V. Africei: 10 mil. loc. cu cap. Cairo, lor- de Peloponez. meazl un vice-regat ereditar sub protecElisabeta (Paulina Ottilia Luiza) f. toratul englez; stet independent dela 1921 regina Romaniei, nAscuta 17129 Dec. 1843 1922 (Egiptean). ca fiica principelui Herman de Wied, maEgmont (Conte d') tn nobil din TA- ritata la 1869 cu Domnul (apoi regele) rile-de-jos, generalul lui Filp Ii, MA parte Carol. Distinsa scriitoare l artistA, a pula revolta patriei sale In contra tiraniei blicat (sub pseudonimuldeCarmen-Sylva) spaniole i fu decapitat In 1568. o sefie remarcabila de poezii brice (L, Egri-Palanca I. orAsel in Macedonia, nistea rnea), filozofice (Ahasuerus), renumit pentru mMde sale de fier. romane (Astra), (frame (Mesterul Ma-

Elanul m. afluent al Prutului in jud. note), apoi Fovestile Peleaului §i Cugetdrile urei regine, aceasta din urmA

Richt. curge Intre 13Arlad l Prut,

www.dacoromanica.ro

EU

Epi

767

luaare premiatà de Academia franceza. lerusalim, unde lsus, sculat din morti, se Mud in 17 Fevr. 1916. aratA la doi din apostolii sai. Elisabeta (Principesa) f. fiica cea Empedocle in. filozof grec din Agrimai mare a regelui Ferdinand, nascuta gent, s'aruncA (rice-se) in craterul Etnei la 29 Sept. 1894 si casAtorita In 1921 cu spre a-ai ascunde moaxtea si a trece drept diadohul George al Greciei. zeu (sec. V a. Cr.'. Elisabeta (Sfanta) f. 1. mama St. Ems n. oras in Germania, cu ape terloan Botezatorul; 2. (din Ungaria), fiica male : 6500 loc. lui Andreiu II, muri la 1231 si fu canoEndor n. orris in Iudea, unde pitonisa nizata pentru caritatea ei. U (din Anglia), prezise lui Saul invingerea l moartea-i. fiica lui Henric al VIII, restabili protestaEndymion m. Mt. pastor iubit de nismul si osandi la moarte pe Maria Diana si condamnat de Joie la un somn Stuart (1533-1603). (Petrovna), fiica perpetuu. lui Petru cel Mare, impArateasa Rusiei Enèa m. Mit. principe troian, fiul Veneril si a lui Anchise, veni in Italia dupti (1741-1762). Elisabetpol n. numit de Unguri Ers- ruina Troiei si funda Alba-Longa. zébetvaros,orAsel armenesc pe malul drept Engadin n. vale adancA a Innului In al Tarnavei-mari, spre rashrit de Medias: Elvetia, cu situri foarte pitoresti: 10 000 II

3000 loc.

Eliseu m. profet evreu, discipolul

urmasul lui Ilie.

Elizee (Campine) f. pl. 1. Mit. locasul eroilor si al oamenilor virtuosi dupa moartea Im; 2. tig. loc desfatator. Eloiza f: V. Abelard. Eldpatak n. nurnele unguresc al satului Valcele. [V. acest nume]. Elvetia f. confederatiune de 22 cantoane in Europa centrala: 3.885.000 loc.

locuitori.

Engel (Cristian) m. invatat german, publicA In 1804 o Istorie a Valahiet,

bine documentatA; muri la Viena (1770

1814). Englitera f. V. Anglia. Enige a. oras In Macedonia pe lacul

cu acelas nume aproape de antica Pela : 1186 loc.

Enniu m. poet lath.' dela care au ra-

mas numai fragmente (sec. II a. Cr.). Enos rn oras turcesc din vilaietul AElzevir rn familia celebra de tipografi drianopolei, port cu 8000 loc. V. Midia. olandezi din sec. XVI si XVII, ale caror Entente f. (cit. Antant), Intelegerea (Elvetian).

editiuni sunt cu drept cuvant admirate: cordiala intre Anglia, Franta, Italia si format mic cu caractere frumoase l ne- japonia, puteri aliate l asociate in cursul tede (elzevirian)

Emerson (Ralph Waldo) rn.

rAsboiului mondial si continuand a dirija

filozof politica europeana ; Mica Entente, acord

american, nAscut la Boston: Reprezen- intre Virile din nou constituite (Ceco-Slotantii umaniteitii (1803-1882). vachia siPolonia) sau intregite (Iugo-Slavia Emilia f. diviziune teritoriala a Italiei si Romania) din imperiul austro-ungar cu 2hI2 mil. loc.

Emilian m. !moat-at roman, invins de Valerian si ucis de soldati (206-254). Erniliu (Paul) rn. 1. consul roman ucis In batAlia dela Cane (216 a. Cr.); 2. fiul celui precedent; invinse pe Perseu la Pydna (168 a. Cr.). Eminescu (Mihail) m. genial poet roman, fiul cAminarului George Erninovici. se nAscu in 15 Ian. 1850 in satul IpAtesti (Botosani) i muri in Tunic 1889 intr'un spital de alienati. Poeziile sale contin o lume de idei ImbrAcate Inteo forma plastick frumoasa l melodioasi. Admirator pasionat al poeziei populare si al naturei, Eminescu poseda o intelegere profun& a artei antice i o mare varietate de forme poetice. Emin-Pasa rn. medic german (Eduard Schnitzer) In armata egipteana, deveni In 1378 guvernatorul Provinciilor Equatorale i muri asasinat (1840-1892).

Emmaus n. sat in ludea, aproape de

spre a se opune la orice tentativA de restaurare a fostului imperiu austro-ungar.

Enver Bey m. maior turc, erou na-

tional, a luptat In Tripolitania impotriva Italienilor, a reluat Adrianopolea dela Bul-

gari. Azi, general si pad. Enyed n, numele unguresc al Aiudului ardelean Eol m. Mit. zeul vanturilor. Eolida f. tail In Azia-Mica, colonizata de Eolieni.

Eolieni rn. pl, unul din cele 4 triburi

cad popularA Grecia primitivA migrara apoi In Azia-MicA.

1

cari e-

Eos f. Mit. numele grec al Aurorei.

Epaminonda m. celebru general te-

ban, invingAtorul Lacedemonienilor la Leuctra si la Mantinea (411-363 a. Cr.),

Ephez n. oras in Azia-Mica, pe Mares Egee, celebru prin templul Dianei, ars de

Erostrat; azi orasel cu 7000 loc. (Ephezian).

Epictet m filozof grec din secta stoi-

www.dacoromanica.ro

Etat

Est

768

cilor, trAi la Roma sub Marcu Aureliu Erlangen n. oras in Bavaria: 23.500 loc. Universitate. (I sec. d. Cr.). Epicur m. fiilozof grec care punea fe- Eros m. Mit. numele grec al zeului

ricirea in cum pAtarea plAcerilor i In cul- Amor.

tura spiritului; el zicea, ca lumea e for- Erostrat m. nebun care, sore a demat/I' prin intalnirea atomilor, cari au vent celebru, incendia templul Dianei din

existat Intotdeauna; discipolii sal insA au Ephez (356 a. Cr.). Erszébetváros n. numele maghiar al denature doctrina-i si s'au dedat plAceriorAselului Elisabetpol. lo.r materiale (337-270 a. Cr.).

Epidaur n. oras in Argolida, cu un

Erymanth n. munte In Arcadia. Erzerum n. oras in Turcia : 80.000

faimos templu al lui Esculap.

Epimenide m. poet si filozof grec care, adormind inteo pesterk se desteptà (zice-se) dupa 57 de ani. Epir n. tara muntoas5 si acoperitA cu pAduri In vechea Gracia, la sudul Macedoniel. Cap. Ianina. Epureanu (Manolache Costache) rn . orator si om de Stat. amicul f consilierul lui Cuza-Voda. Presedintele Constituantei din 1866 (1824-1880).

Mc ,

cap. Armeniei turcesti, aproape de

Eufrat.

Erzgebirge n. pl. (gMun(ii Metalici,),

ler( de munti, avut in mine de dilerite

metale, intre Saxonia l Boemia: 140 km. Esarcu (Const.) m. bArbat politic fun-

datorul monumentalului Ateneu Roman din Bucuresti (1836-1898). Esau m. fiul mai mare al lui Isac. Escauta f. fluviu ce izvoreste din Equator (Republica) n. Stat al Ame- Franta, strAbate Belgia si se varsfi In ricei de S.: cu 2.500 000 loc., cap. Quito. Marea Nordului, in Olanda: 430 km. Era 1. In istoria universalti se dusting Eschimosi m. pl. nume generic al urmatoarele ere: Era dela creatiunea popoarelor din America septentrionalà n lumii, 4004 a. Cr. (dup8 catolici) si 5503 din S.-E. Aziei. a. Cr. (dupA ortodocsi); Era Romei, dela Eschine m. celebru orator atenian, fundarea acestui oras, 753 a. Cr.; Era rivalul lui Demostene (389-314 a. Cr.).

Esculap m. 1. Mit. fiul lui Apollon,

crestind sau vulgara, dela nasterea lui

Crist; Era mahomedand sau Hegira, zeul medicinei; 2. tam. medic. Escurial n. celebru palat l mAnfistire dela fuga lui Mahomed, 622 d. Cr. Ca

toate popoarele ortodoxe. RomAnii nu- in Spania, la 50 km. de Madrid. Eschyl m. ilustru poet, creatorul tramarau pAnA in secolul al XVIII-lea dupa anii dela facerea lumii (1 Sept. 5508 a. gediei grecesti (525-456 a. Cr.). Esdra m. doctor evreu care fficu prima Cr. + 1914=7422); astfel cronicarii raredactiune a St. Scripturi (sec. V a. Cr.). poartfi ca Vasile Impu domni dela 7142 Esenieni m. pl. secta judaicti din pri7161, din cari sclzfindu-se anii posteriori erei crestine, obtinem pe aceasta din urmA : mul secol a. Cr., faimoasA prin mortiticatiunile si abstinentele sale. 1634-1653. Eski-Kilia 1. orasel in jud. Tulcea : Eraclidul m. supranumele lui Despot2300 Mc. (in majoritate Rusi); schelä aVocifi. Erasm m. celebru umanist niscut la sezatA pe un deal langA bratul Kilia. Eski-Stambul n. V. Preslav. Roterdam I mort la Bazel Elogiul nebuniei (1467-1537). Eski-Zagara f. oras in Rumelia oriErato f. Mit. Muza poeziei lirice: ru- entala, la poalele muntilor: 20 000 loc. ga-m'af la Erato sa cant ca tine, bar- Ocupat de Rusi in 1828 $ i In 1877. Stathine balnearti. de En. Eratostene m. matematic i astronom Esop m. celebru fabulist grec, nhscut grec, bibliotecar din Alexandria (274 in Frigia, schiop si diform (sec. VII a. Cr.). 194 a. Cr.). Essex n. comitat in Anglia, unul din Erdély n. numele maghiar al Iran- regatele vechit Englitere: 1 380.000 Mc..

cu cap. Chelmsford. I (Conte de), faEreb m. 1. Mit. Sul Haosului si al voritul reginei Elisabeta din Anglia, deNoptii ; 2. Internul paganilor. capitat Ia 1601. Erfurt n. oral in Germania (Saxonia), Estera I. nepoata lui Mardoheu, se Mire Gotha si Weimar: 135.000 loc. cAskori cu regale persan Ahasveros d Erigen (loan Scot) m. erudit canal- sea' ph* poporul ei de intrigile lui Arnan. silvaniei.

1

irlandez

i

filozof scolastic (mort la 836).

Erinii 1. pl. Mit. numele grec al Fu-

r-Mon

Estienne m. V. Stephanus. Estonia f. Stat liber in Europa orientea, pe golful Finlandei : 1.500.000 Mc.

Erivan n oras In Rusia aziaticA ;110.000 Can. Revel.

Mc.; vechea cap a Armenia.

Estramadura 1. 1. provincie In Spa-

www.dacoromanica.ro

Esz

Fag

769

nia: 720.000 loc., cu cap. Badajoz; 2. Hecuba, Oreste, Andromaca (480-406 proVincie In Portugalia: 1.440.000 loc., a. Cr.).

cu cap. Lisabona. Europa f. una din cele 5 parti ale luEsztergom n. numele maghiar al Stri- mii, cea mai mica ca intindere, dar cea goniului. mai civilizata si mai importantfi in toate Etiopia f. vechiul nume al tfirilor la privintele. Suprafata-i de 10 mil. kmp. e S. de Egipt, azi Nubia, Abisinia, Kordo- de trei ori mai mica ca a Africei, cu o fan, cu 10 miL loc. (Etiopian). populatiune de 400 mil. Mc., o cincime Etna f. vulcan in Sicilia. Malt de 3316 din populatiunea intregei lumi (European). metri. Eurota m. park.' in Greda, care scalda Etolia f. provincie In vechea Grecia, vechea Sparta : 80 km. la N. golfului de Corint (Etolian). Eurydice f. Mit. sotia lui Orpheu. Etruria 1. numele antic al Toscanei Eurystheu rn. Mit, rege din Argos, (Etraisc).

impuse lui Hercule cele 12 munci.

Atila.

Palestina, parintele istoriei ecleziastice (207

Etzel m. numele vechiu-german al lui

Eusebiu m. episcop din Cezarea, in

Eubea 1. mare insula in Grecia antica, 311). azi Negroponte. Euterpe f. Mit. Muza muzicei i a Euclid in. celebru geometru grec care poeziei Mice. traia in Alexandria : Elemente (sec. III Eutropiu m. istoric latin, autorul unei a. Cr.). Istorii romane (sec. IV d. Cr.). Eudoxia f. 1. nume a doul Impirá- Euxin in. V. Pont-Euxin. tese romane; 2. martial priznuith la 6 Eva 1. numele primei femei, sotia lui Septemvrie. V. Evdochia. Adam, mama neamului omenesc.

Eufrat in, fluviu in Turcia de Azia,

izvoreste din muntii Armeniei, strabate Mezopotamia i, impreunandu-se cu Tigrul (spre a forma ,at-el-Arab). se versa In golful Persic prin 5 guri: 2800 km. Eugenia in. 1. numele a patru papi;

2. (Principele), unul din cei mai mari

Evdochia f. cuvioasa martira a are

zi cade pe 1 Marne. V. Dochia. Evhemer in. filozof grec din sec. IV a. Cr., autorul evhemerismului, doctrina dupfi care zeii mitologiei ar fi niste oameni divinizati.

Evrei (Ovrei) in. pl. popor semitic leo nisboinici ai timpului sau, care, nemul- riginar din Azia, cunoscut si sub numele

tumit de Ludovic XIV, oferi serviciile sale de Izraeliii. Azi in numir de vre-o 16 Austriei $ i se distinse In toate luptele In mil. dintre cari 7 mil. In Europa (mai ales contra Frantei 1 Turciei (1663-1736). in Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Ro-

Euler m. celebru matematic elvettan mania), Evreii romani sunt in numar de

(1707-1783).

Eumene rn. 1. loctiitorul lui Alexandru, omorit de Antigon (315 a. Cr.): 2. nume a trei regi din Pergam, In Azia (III si II sec. a. Cr.). Eumenide f. pl. Mit. (eBinevoitoarele), nume eufemistic dat Furiilor. Euphrosyna f. Mit. una din cele trel

peste 900.000.

Evstratie (Logoffitul) in. barbat instruit si Malt demnitar sub Vasile Lupu, a compilat Pravila acestui Domn si Letopisetul lui Urechia.

Exaporitul m. V. Mavrocordat. Ezechia in. regele lui luda (773-694

a. Cr.).

Ezechiel m. unul din cei patru mari Euripide in. celebru poet tragic grec; profeti evrei (sec. VI a. Cr.).

Gratii.

N.B.Si se caute la Ph numele greco-romane Incepatoare cu F. Fabian (Vasile) m. V. Bob. Fa'enza f. orris in Italia, unde s'a inFabiu m. ilustra familie romanii, din ventat faienta : 40.000 loc. care se trag : FABIU CUNCTATOR, dictatorul Fagarart (Fogaras) n. 1 (Murrill), porcare mantui Roma, zabovind lupta cu tiunea Carpatilor ardeleni ce se Intinde Anibal (217 a Cr.); si FABIU PICTOR, cel mai pana la Olt, cu piscul tnias Negoiul; vechiu dintre istoricii latini (216 a. Cr.). 2. (esul), ample roditoare stribatuta de Fabriciu m. consul roman, celebru Olt; 3. (Tara Oltului), od. ducat roman prM lealitatea i dezinteresarea lui 4 00 in sec. XIII, azi judet In Ardeal : 93.000 a. Cr.). Mc.; 4. oras In judetul cu acelas nume, L. tlineanu. Diet. Universal. 49

www.dacoromanica.ro

Fag

Fer

770

asezat intre Sibii si Brasov: 6500 loc. (Fagàfit§ean).

Faget (Facset) n. 1. pas si ramura a

Faun in. Mit. zeu campenesc la Romani.

Faurei pl. sat si sta(iune de cale fe-

muntelui Godianu ; 2. or as in judetul Ca-- rata in jud. Bail&

ras-Severin, numit de Unguri Bak: 1912 locuitori.

Fahrenheit rn fizician german, a inventat un aerometru ce-i poartfi numele o gradatiune particularfi pentru termometru (1686-1740).

Faka (Const.) in. autor comic: Fran-

Faust rn. persona) legendar german care si-a vandut necuratului suffetul In schimbul bunfitfitilor pâmantesti: eroul unei drame de Goethe si al unei opere de Gounod. Fedor m. nume a 3 Tari rusi cari domnirfi inaintea lui Petru cel Mare. Fehértemplom n. numele maghiar al orasului Biserica-Albd. Fehérvar n. numele maghiar al Bel-

tuzitele (1790 - 1845). Falciu n. 1. judet asezat d'alungul Prutulul : 104.000 loc. Cap. Husi; 2. sat in jud. Ffilciu cu 800 loc., fosta capitalfi a gradului ardelenesc, Feldioara 1. numitfi de Unguri Foldjudetului pan5 la 1832. Pod peste Prut var si de Germani Marienburg, cetate In pentru trecerea in Basarabia. Falern n. oras In Italia, faimos In ve- tam Barsei cu 2212 Mc. Aci se dete o bfitllie Intre regele ungur. . Ferdinand si chime pentru vinul sfiu cel alb. Fanelli (Marino) rn. dogele Venetiei, Petru Rares (1529). Felek n nume unguresc al Avrigului. decapitat, fiinda voise sfi rtistoarne artsFelix m. numele mai multor papi. tocratia (1274 1355). Felshbanya f. V. Baia-de-sus. Falticeni pl. oras In Moldova, asezat Fénelon rn prelat francez, arhiepiscop Mtre dealuri: 10.000 Mc., cap. jud. Baia. Cel mai mare balciu din toatfi Romania, de Cambrai, autorul lui Telemac (1651 1715 la 20 Iulie. Fenicia t. veche Ora in pe Fanar n. I. cartier in Constantinopole, pe Cornul de aur, locuit de cei mai no- Mediterana, cu orasele principale Tir, Sidon (Fenician). bili si mai avuti Greci, dintre cafi Turcii Fenicieni m. pl. popor semitic, Inrurecrutau In secolul al XV111-lea pe dragomanii i pe hospodarii Tarilor Romane; dit cu Evreii, comercial si industrial, fundfi numeroase colonii In insulele de pe coas2. fanatiotism.

Fantanele f. pl. I. munte acoperit cu tele Mediteranei. Ferara f. oras in Italia, cap. provin-

priduri intr'o pozitiune romantica din

Muntii Apuseni, camp de luptfi Intre Ro- ciei cu acelas nume: 108 000 loc. Iasi cu 3800 loc.

Ferdinand m. numele rnai multor implrati ai Gennaniei: FERDINAND I. suc-

regi egipteni.

DINAND H, a carui intolerantfi cauzfi rfiz-

mani si Unguri la 1849; 2. sat In jud.

Faraon m. numele biblic al vechilor cesorul lui Carol Quintu, in 1556; FER-

Faraoni pl. sat in tinutul Romanului, boiul de 30 ani (1619-1637). locuit od. de familii in mare parte cato- Ferdinand (Catolicul) m, rege de Aragon, bfirbatul Izabelei de Castilia, stalice: 1500 loc. Farearf (Popa Stoica) rn. vestit general bili Incvizitiunea, alunga pe Mauri, cuceri

al lui Mihaiu-Viteazul, nfiscut In satul Grenada si Navara, incurajd pe Columb

Maras din Romanati. fUng. FARKAS, lup]. (1474-1516).

Ferdinand de Hohenzollern (VicFarnese m. celebrfi familie princiaril din Italia, care a dat pe papa PAUL III, tor Albert) m. regele Romaniei, nfiscut (v. Paul) $ i

pe ALEXANDRU FARNESS, duce

la 12154 Aug. 1865 la Sigmaringen, al do-

de Parma, care jua un rol insemnat ca ilea fiu al lui Leopold de Hohenzollern,

general in serviciul Spaniei (1546-1593). fratele regelui Carol. Clsfitorit la 1893 cu Farleroti rn pl. nib de Romani ma- Principesa Maria de Saxs-Coburg-Gotha, cedoneni, originari din comuna Fraseri cu care avu pe principele Carol, pe pith(In Albania); graiul lor prezintfi deose- cipesa Elisabeta, etc. (v. aceste mime). Ferdinand se ureã pe tron in 1914 la biri fonetice de cel macedo-roman. Farsistan n. provincie persand : 500 000 moartea regelui Carol si declaifi rfisboiu Austriet in 1916. Dupd diferite peripe(ii loc , cu cap Siras. Fatime f. fiica lui Mahomed j so(ia v. riisboiul austro-ronuin), ostirile noaslui Ali. DintrInsa se trage dinastia arabl tre se retraserfi In Moldova unde, reora Fatimitilor, cari stfipanirfi in Egipt 49 ganizate, repurtarà sub Malta sa conducere, biruinte glorioase, (ca cea dela Main Siria Imre 909-1171. FStu (Atanasie) Tn. medic si chimist rirsesti), cari tura incoronate de victoria final& Incoronat rege al Romaniei intreo man ,1816 1886).

www.dacoromanica.ro

Fer

Fir

771

gite, la Alba-Iulia (15 Oct. 1922), a murit boiul de 100 de ani l fu Invins de Enla Sinaia (20 Julie 1927). glezi la Crecy (1328-1350).

Ferdinand de Saxa-Coburg m. nAs- Filip n. numcie mai multor regi ai cut la Viena In 1861. principele Bulga- Spaniel: Frup II, fiul lui Carol Quintu, riei in 1887, rege (tar) dela 1908, infranse rege al Spaniei si al prilor-de-Jos, fu pe Turd in riisboiul din 1912. Aliat al adversar declarat al Reformei, cuceri PorGermaniei in rAsboiul mondial, dup5 ca- tugalia, echipa Armada in contra Englepitularea armatei bulgare, abdicii in 1918 zilor, i zidi Escurialul (1556-1598); F:in favoarea fiului ski, care ii urmA pe LIP V, nepotul lui Ludovic XIV, primul tron sub numele de Boris DEI. dintre Burbonii Spaniei (1700-1746). Filipescu (Const. CApitanul) m. croFerestrAu n, lac si sat in jud. Ilfov cu o scoald de agticultura. nicar muntean sub Serban-VodA CantaFerney n canton cu 1300 loc. aproape cuzino (1679-1688). Filipescu m, nurnele mai multor barde Geneva. Ad se retrase Voltaire in 1758 si mai trAi 20 de ani. bati politici: 1. (Iordache), candidat la Fetesti pl. sat si statiune de cale fe- tronul Tarii in 1834 (1765.1855); 2. (Arat5 pe bratul Borcea, in judetul Ialomita: lexandra), poreclit Vulpe, din cauza di3800 loc. De ad noul pod peste Dunke bAciei sale in tratativele cu Tudor Vladimirescu, a participat la redactarea Regumerge panA la Cernavoda. Feth-Islam n. (Tezaurul Islamului") la mentului Organic (1775 1856) ; 3. (loan), V. Cladova. fiul celui precedent. poreclit Vulpache, Fez n. oras In Africa : 150.000 loc., cap. bar bat de Stat (1811-1863); 4. (Nicolae) Marocului. fiul lui Grigore Filipescu si al Anastasiei Fichte m. celebru filozof german a c5- Rosetti, om de Stat l fost ministru (1862 rui sistemfi panteisti poartA numele de 1916). idealism transcendental (1762-1814). Filipine f. pl. grup de insule If: OceaFielding m. celebru romancier englez, nia : 10 mil. loc. apartinand Statelor-Unite autorul lui Torn Jones (1707-1754 . dela rAsboiul Ispano-American din 1898, Fierbinti pl. sat in judetul Ilfov, re- cu cap. Manila. sedinta plasii Fierbinti: 4600 loc. Filipopole f. oras in Rumelia, fundat Fieschi m. puternia familie genovezi de regele macedonean Filip II, pe Manta : al aril mernbru Iowa Lunovic conspirà in 6.3 000 loc. Cel mai mare orris din Rumelia contr a dogelui Andreiu Doria (1523 1547). orientalfi si important centru comercial. Filadelfia I. oras In Statele-Unite, cel Filisteni m. pl. popor al Palestinei mai important dupA New-York: 1 868.000 inainte de cucerirea ei de ante Evrei. Filoftea (Sfanta) f. martial al ckii loc. Mare port de comert pe Delawar. Universitate, arsenal; industrie foarte va- corp se af15 la Curtea de Arges, serbati riatA si mare comert exterior. la 7 Decemvrie. Filaret m. imvitat episcop al Ram- Finezi m. pl. popor imprIstiat inteun nicului (1780-1792) i mitropolit al. Un- mare numfir de triburi (Laponi, Ostiaci, gro-Vlahiei (1792-1794); traducAtor de Samoezi, etc.) la N. Europei si al Aziel.

Fingal m. erou scotian din sec. Ill,

cArti religioase.

Filaret n. numele unui deal si camp pkintele lui Ossian: grota but Fingal, In Bucuresti, care juci un rol In revolu- pesterA formati din coloane bazaltice in tiunea dela 1848 (V. Camp). Aci se ridicA insula Staffs, una dintre Hebride. in 1906 Expozitiunea generalA rornAng. Finister n. 1. cap. la N.-V. Spaniel, Filiasi pl. comun5 rurall In jud. Dol- pe litoralul Atlanticului; 2. numele unui jiu, aproape de Jiu, statiune insemnat5 de departament francez (in Bretagne) cu cale feratA : 4200 loc.

773 000 loc.

Filimon (Nicolae) n. eminent proza- Finlanda f 1. golf pe coastele Rusiei, tor, autorul romanului cultural Ciocoii format de marea Baltic5; 2. republic5 invechi (1819-1865). dependenta in Europa nord-orientall, la Filip m. nume a 5 regi at Macedoniei N. golfului cu acelas nume: 3 800.000 loc. dintre cart FILM II. tatAl lui Alexandru Cap. Helsing fors (Finlandez). Macedon (360-336 a. Cr.) §i FILIP V (221 Finta f. sat in jud. Dambovita, unde

178).

Filip rn numele mai multor regi ai

se dete ultima bitalie intre Mateiu Vori5

pi Vasile Lupu (1653): 2300 loc. Frantei: FIUP II (August), rivalul lui RiFionia f. insuIA daneat in Baltica card Iniml-de-Leu, cu care fActi a treia 270.000 loc. cruciati ' (1180-1223); Fun. Ill (cel FruFirdusi rn celebru poet perm], automos), desfiintl ordinul Templierilor (1285 rul epopeii Sh Name sau Cartea Re1314); FILIP VI (de Valois), incepu ras- gilor (939-1020).

www.dacoromanica.ro

Fiu

Fri

772

Fiume n. oras In Croatia, port la As FOldvar n. numele unguresc al Feldriatica 58.000 Mc. Reclamat de Italieni, dioarei. Foltesti pL orAsel in jud. Covurlui, cii dupa rasbohil mondial, Fiume fu atribuit mai twat Iugo-Slaviei, apoi inapoiat Italiei. 2200 Mc.

Flämânda f. 1. sat si schit in jud. Fore9ti pl. sat in jud. Baia cu depozite de cArbuni. Arges; 2. sat In jud. Valcea. Flaminiu rn. consul roman Invins de Formoza f. mare insulA cu 3.995.000 loc., odinioarl a Chinei, apartine JapoAnibal la Trasimene (217 a. Cr.). Flandra f. 1. (altà (lath),

toatA Intin- niei dela 1895.

Fortuna f. Mit. zeita noroacelor, diderea de plmant dintre Escauta de jos, marea Nordului, Artois si Brabant (Fla- vinitate oarbA cqre imparte dupA plac mand); 2. (francezit) vechie provincie a , bunurile i relele.

Fortunate (Insule) f. pl. insule celebre Frantei anexata sub Ludovic XW, cu cap. in vechime si care se cred a fi Canariile. Lille. Flandra f. I. (occidentalA), provincie Fotino (Dionisie) m. nAscut la Patras a Belgiei cu 810.500 Mc. Cap. Bruge; 2. (Pel000nez), vent la Bucuresti In 1804 (orientald), pr o vincie a Belgiei cu 1.035.000

sub Caragea; a sa Istorie a Daciei (S-

Mc. Cap. Gand. OMA greceste la Viena In 1818) e o minA Flavii m. pl. se zice de imparatul Ves- de informatiuni pentru vechea organizare pasian si de cei doi Si at sat, Titu si politica si socialA In special a Munteniei (1769-1521). (Hie), nepotul celui preDomitian. Flechtenmacher m. 1. (Cristian), ju- cedent, a continuat opera istoricA a unrisconsult, Sas de originA, asezat la 1811 chiului sari, publicand greceste o Istorie in Moldova, unde profesA dreptul la A- a Revolufiunii din 1821. cademia VasilianA i colabora la condica Fotiu m. patriarh din Constantinopole, lui Calimah (mort la 1843); 2. (Alexan- autorul marei schisme din 858 a Bisericii dru), Sul celui precedent, artist si autor (820-891). dramatic roman (1823-1898). Fourier m. economist francez, autorul Floci (Cetate de) pL 1. V. Cetate; 2. unei noui organizAri sociale (efiecAruia od. capitAnie In jud. Ialomita. dupA nevoile sale)), pe care discipolii sli Flora 1. Mit. zeita florilor. o numirl Falanster (1772-1837). Florenta f. oras In Italia: 246.000 Mc., Fox (George) m. orator si om de Stat pe Arno, vechea cap. a Toscanet, Patria englez, fundatorul sectei Quakerilor yi lui Leon X, Dante, Michel-Angelo, Ma- elocvent adversar al lui Pitt (1749-1806). chiavel, Benvenuto Celini. In evul-mediu, France (Anatole) m. eminent romanrepublica prosperl guvernata de Medicis ; cier si critic francez de un stil clar si de 11

supranumitA Atena Italiei, din cauza o ironie delicatA : Crima /ui Sylvestre numerosilor artisti ce a produs, a biblio- Bonnard (1844-1924). tecelor, palatelor i monumentelor sale Franefort n. numele a douA orase In (Floren tin). Germania: I. Franciort pe Mein, vechiu Florescu (Em.) m. general, fu primal oras liber : 489.000 loc. Patria lot Goethe ;

organizator al armatei romane (1819 12. Francfort pe Oder, oras prusian cu 165.000 loc.

1893).

Floresti

pl. comunA i maniistire in Franck m. pl. popor germanic care judetul Tutova, cu ape minerale: 1600 Mc. invadA Galia in sec. DI si IV, s'asezA In-

Florian (Aron) m. istoric roman, ar- teinsa i dete numele sau Frantei (cTara

delean de origina (1805-1887). Florida f. unul din Statele-Unite ale Americei de N. : 928.500 loc. Florilä m. supranumele lui Borill, din neamul Asanestilor.

Florina

f. orAsel

Fra ncil or)) .

Fr/Wei m. pl. 1. nume generic al Europenilor in special al celor de rasa la-

Una) in Orient: mcicelarul Francilor POP. de Frdnci e ldudata Bor..; 2. pl.

in Macedonia cu Francezi sau Italieni: a risipit cu Cava-

6000 loc., in majoritate Romani. Focgani pl. oras comercial si industrial: 25.000 loc., cap. jud. Putna. PanA la 1859, Focsanii formau frontiera intre cele douA Principate. Congres Intre Turci

lerii negri a Francilor armatcl AL. [Lat. medieval PRANCUS]. V. Franci.

Francisc (d'Asiza) m. tundatorul or-

dinului franciscanilor, canonizat (1182 1226).

si Rust (1773). Victoria Rusilor si AustriaFraneisc m. numele mai multor regi cilor asupra Turcilor (1789) (Focsdnean). at Frantei: FRANC= I, celebru prin lupFoe (Daniel de) m. roma ncier englez, au- tele-i necurmate cu Carol Quintu, restorul lui Robinson Crusoe (1663 1731). tauratorul literelor i artelor (1494-1547);

Fogaras n. V. FfigAras.

FRANCISC H, sotul Mariei Stuart (1544 1560).

www.dacoromanica.ro

Fra

Fus

773

Francisc to. numele mai multor Ito- Friburg n. 1. canton in Elvetia: 20.000 parai ai Austriel: Francisc I, barbatul Mc. cu cap. Friburg; 2. (in Brisgau), Mariei Terezia (1708-1765); Fa/arose II, oras german in marele ducat de Baden

invins In diferite randuri de Napoleon, care cu o Universitate cecina': 88.000 loc. Frideric rn. numele mai multor tin1835); FRANCISC IOSEF I, nfiscut la 1830, se 1361.0 ai Germaniei: FRIDERIC I (Barba-

se casatori cu fie-sa Maria Luiza (1768

urea pe Iron la 1848. Sub domnia-i se rossa), lupta contra papilor si a Italiei, Mar rascoala Italiei si a Ungariei (1849), se inneca. in Cilicia pe timpul celei d'a

rfisboiul cu Prusia (1866) si constituirea treia cruciate (1152-1190); FRIDER1C II, Trip lei Aliante (1878). El participt in 1914 excomunicat de Grigorie IX (1194-1250). Frideric m. numele mai multor regi ca aliat al imparatului Wilhelm IL la rasboiul mondial, dar muri (1916) inainte de ai Prusiei: Franzarc-Wrcnin.m. elector de a vedea ruina completa a imperiului sau. Brandeburg, fundatorul puterii prusiene Franconia f. provincie german& la (1630-1688); fiul sin FRIDRRIC I primi N. de Bavaria cu 2 mil. Mc. Munti cal- titlul de rege in 1701 si muri la 1713; FRIDERICAVILHELH I fiul celut precedent, cari incoronati cu pacluri mare(e.

Frank (lacob) in. nascut In N. Mol- cuceri Pomerania (1713-1740); FRIDERIC dovei, fairuos sarlatan, capul sectei ju- II (cel Mare), cuceri Silezia I la o parte deice a antitalmudistilor (1712-1791).

a Poloniei (1712-1786); FRIDERIC-WILIIRLII II, organiza coalitiunea in contra Frantei Boston, lucrator-tipograf, deveni Invatat (1736-1797); FRIDERICWILHELM ill, Invins

Franklin (Benjamin) m. nascut la

spoliat de Napoleon I (1797-1840); si om politic, contribui a funda independente Statelor-Unite i inventa paratone- FRIDERIC-.WILHELM IV, abdica in favoarea fratelui sau Wilhelm I (1795-1861); FR1DERIC rul (1706-1790). Franca f. stat In Europa occidentala fiul lui Wilhelm I, muri dupa trei luni cu o populatiune de 40.000 100 loc. i cu de domnie (1831-1888). Frideric m. numele a 5 electori de cap. Paris. Republica dela 1870, Franta e impartita in 86 departarnente; tarii a- Saxonia. Frideric m. numele mai multor regi gricola prin excelenta, ea poseda ape minerale abundante, o industrie foarte des- ai Danemarcei, dintre cari ultimul, FRIDERIC voltata i colonii numeroase in toate VIII, frill lui Cristian IV, nfiscut In 1843, continentele. In 1914, Franta a suportat se urea pe tron in 1906 si mull in 1912. Frigia f. veche (aril in Azia-Micii, cjicea dintai (cu Belgia) pohoiul arrnatelor germane, salvand libertatea lumii arne- reia apartinea si Troia (Frigian). Friul n. Ora la N.-E. Italiei, veche nintata de caporalismul prusian. Ea a pierdut In rásboiul mondial (1914-1918) provincie a Venetiei, cu orasele principale aproape un milion i jumatate din fiii Udine i Triest (Friulan). Friza 1. provincie in Olanda : 597.000 sal. Ajutata pe rand de Englezi, Italieni, Americani, Franta triumfa asupra dus- Mc. (Frizon), cu cap. Leuwarden. FrObel m. pedagog german, creatorul manilor sal, dar mai multe din departamentele sale fura pustiite si ruinate. In grcidinilor de copii, numite scoli frObefine, prin tractatul din Versailles (1919), liene (1782-1852). Fronda f. numele rasbolului civil In Franta, cu reintegrarea AlzacieiLorenei, si-a reluat granita dela 1870, dela Luxem- timpul minoritatii lui Ludovic XIV (1648 bourg pang in Elvetia, iar numarul locui- 1653) intre Mazarin, nobilimea si parlamentul. torilor sal a trecut peste 42 mil.

Franzensbad n. localitate balnearl

Frumoasa f. 1. numele romanesc al

cetatii Cahul; 2. culme intre jud. Gorjiu si Mehedinti, desparte basinul Motrului 25 000 Mc. Fraseri pl. orisel in Albania. V. Far- de al Jiului; 3. manastire in Iasi fundata in 1658 de Gh. Ghica. seroti. Frätesti pl. comuna si statiune de cale Frunzescu (Dim.) m. geograf si staferata in apropiere de Giurgiu: 500 loc. tistician, autorul unui Digionar topoFracila f. 1. afluent al Oltului, in jud. gratic al Romdniei (1838-1885). Doljiu; 2. numele unui deal In jud. RoFunchal 11. capitala l portul insulei

in Boemia cu renumite ape minerale

manati.

Freck n. numele sisesc al Avrigului.

Fredegunda f. regina

Madera : 24.000 Mc.

Furii f. pl. Mit cele trei divinit5ti in

franca, sotia female: Alecto, Megera I Tisiphona. lui Chilperic I, celebra prin ambitiunea Fast m. argintar din Maienta, parti-

rivalitatea ei cu Brunehilda (547-597). cipa cu Gutenberg si Scheffer la invenFreiberg n. ores in Saxonia cu mine tiunea tiparului (1410-1465).

de argint si plumb : 30.000 Mc.

www.dacoromanica.ro

Gab

Gay

774

Gabrova f. oras comercial in Bulga- loc., poloni i ruteni. Cap. Lemberg (Garia, la o inahime de 640 m , strabatut de litian). Aci s'au dat mai multe bttalii InIantra : 9000 loc. Fabrici de postavuri tre A ustro-Germani i Rusi (1914 1917). de cutite. Gall m. celebru medic german, invenGfigauti m. pl. numele unui trib but. tatorul frenologiei (1758-1828). garesc de pe langa Varna. Gagautii vorGalvani m. medic si fizician italian, bese i scriu turceste cu litere grecesti: descoperi galvanisrnul (1737-1798). vr'o 3000 dinteinsii au emigrat in DoGama (Vasco de) m. celebru navigator portugez, ocoli cel dintaiu capul de brogea. Ghielti pl. orasel in jud. Dambovita Buna-Speranta (1493) i muri ca vicecu 3.600 Mc. Cap. judetului pana la 1832. rege al Indiilor (15251. El fu glorificat de Camoins si este eroul operei Africana Azi, statiune de cale feratti. Galina f. pisc al Biharului Malt de 1774 de Meyerbeer.

Gambetta (Leon) rn celebru orator m. La Stin-Petru balciu numit, Iarã cuyi barbat politic francez (1838-1882). vant de strMni, nrg-de-fete. Gand n, oras comercial si manufac. Galata f. 1. deal si sat (1400 loc.) in jud. Iasi, cu o manastire fundata de Petru turier In Belgia, pe Escauta : 165.000 Mc. Schiopu In 1534 ; 2. suburbie in Constanti- cap. Flandrei orientale. Patria lui Carol

nopole, cartierul comerciamilor europeni. Quintui. Gane (Nicolaie) m. nuvelist care a traGalatea f. Mit. nimfa marii, una dintre Nereide, urmarita de Cyclopul Po- tat subiecte istorice sau :mprumutate din vieata poporului (1835-1916). lyphem.

Galati pl. oras pe Dunare, cap. jud

Gange m. fluviu (considerat ca sacru) In Industan, izvoreste din Himalaya, uda Benares si Calcuta, si se versa in goliul Bengal dupa un percurs de 31.000 kilo-

Covurluiu: 75.000 loc. Cel mai mare port al Romanlei cu 2000 vase pe an. Resedinta episcopala, Curte de Apel. Patria lui Cuza si Negri (Galatean). Galatia f. veche provincle a AzieiMid, tragandu-si numele dela Galatii sau

metri.

Ganymed m. Mit. principe troian de

mare frumusere, rapit de vulturul lui Joie Gaul cari o invadara In sec. III a. Cr. Ii asezat in Olymp sine a servi zeilor de Galba m. Imparat roman. succesorul paharnic. lui Nerone, muri asasinat de pretorieni Garda f. lac mare la N. Italiei, aproape de Tirol. (68 d. Cr ).

Garibaldi m. celebru general si pa-

Galbeni pl. statiune de rale feratt a-

triot italian, numit Eroul celor cloud

proape de Roman.

Galeriu rn. !mpg:at roman, ginerele Lumi, a contribuit mult prin energia Si lul Diocletian (306-311). curajul stu la unificarea Italiei (1807 Gali m. pl. 1. locuitorii cei vechi din 1382). Galia, de rasa celtica; 2. locuitorii moGarona f. fluviu In Franta, izvoreste derni din Ora Walles: principele Galilor. din Pirinei si se varsh In Oceanul Atlantic Galia f. numele antic al Frantei, dlvi- I dupa un curs de 585 km. zat In transalpina l cizalpina. Gasca (mare, mici) f. insule in drepOaiica f. provincie a Spaniel, pe gol- tul jud. Ialomita. ful Gasconiei, cu 2 mil. loc. Gasconia f. veche provincie francezá: Galien m. celebru medic grec ale ca- golful de Gasconia, format de Oceanul rui scrieri au facut mult timp autoritate Atlantic, intre Franta i Spania (numit (131 200 d. Cr.). golful de Byscaya).

Gaspar tn. V. Gratiani. Gravanele pl. sat cu o manastire in

Galilea f. partea septentrionala a Pa-

lestinei (Galilean).

Galileu m. ilustru matematic, fizician jud. Buzau. si astronom italian, se servi cel dintaiu Gavril rn. unul din cei doi arhangheli. Gavrilas m. fiul lui Simeon Movill, de telescop si sustinu (clupg Copernic) miscarea phmantului in jurul soarelui; Domnul Munteniei, mad birurile l fu persecutat de Incvizitiune, fu sdit sa se mazilit dupa doi ani de domnie (1618 retracteze (1564 1642),

1620).

nele : 30.000 loc.

cez,

Galipole f. oras in Turcia pe Darda-

Gay-Lussac m, fizician i chimist (raninventatorul barometrului cu sifon Galitia f. provincie polona cu 8 2 mil, (1778-1850). I

www.dacoromanica.ro

Gaz

Ghe

775

Gaza f. oras ha Stria, vechea cetate a mani orientali (Gott, Burgunzi, Heruli,

Filistendor.

&bit f. Mit. numele grec al Terrei. Gebeleizis m. zeul binelui, al luminei $ i al nemuririi (la Ge(i). Gelimer m. ultimul rege al Vandalilor, Invins in Africa de Belizariu (534). Geneva I. canton si oras In Elvetia,

Longobarzi, Vandal°.

Germania f. 1. (arida), intinsa (aril

a Europei centrale intre Baltica, Rin, Dunare $ i Elba, coprinzand Germania moderna, Tarile-de-jos i o parte a Austriei ; 2. (moderife), vast imperiu al Europei centrale, coprinzand 29 State (intre cari pe lacul cu acelas nume : 140.000 loc. Prusia, Bavaria, Saxonia, Baden), constiOrologerie l bijuterie. Universitate fun- tuit In 1871, cu o populatiune de 60.000.000 data de Calvin. Patria lui J. J. Rousseau. locuitori i cu cap. Berlin. In August II (Lacul de) sau Lacul Leman, mare lac 1914, Germania (aliati cu Austria) starni al Europei Intre Franta i Elvetia, str&- un rasboiu in contra Frantei si a civilibitut de Ron. zatiei, samanand pretutindenea groaza,

Genghis - Han m. faimos cuceritor arzand si prapidind. Aceste apucaturi

mongol, fundatorul unui vast imperiu aziatic, dela marea Caspica la marea Cliinef (1155-1227). Geniu in. Mit. V. Vocabular.

barbare Ii atrasera urgia lumii, care alerga In ajutorul Frantei si a libertatii

periclitate. Siliti in cele din urma a capitula, Germania accepta conditiile imGenoveva f. fiica unui duce de Bra- puse de Aliati (1919). V. Tractatul din bant, vestita prin rastristele-i nemeritate Versailles. Dela 11 Nov. 1918, republic& si a cilia nevinovatie fu recunoscuta In federativa compusa din 18 State. cele din urmii (sec. VIII). Germanic in. fiul lui Druzu i nepoGenseric in. rege al Vandalilor, funda tul lui Tiberiu, invinse pe Germani pi un imperiu In Africa (428), coprinse 51 muri otravit la 19 d. Cr. devasta Roma (455). Gerul m. afluent al Siretului, desparte Genua f. oras in Italia si port pe Me- Covurluiul de Tecuci. diterana : 300.000 loc. Cetate tare, arsenal, Geryon in. Mit. monstru cu 3 capete, Universttate, palate frumoase, muzee, con- ucis de Hercule. gres mondial In 1922. In evul-mediu, caGesner m. 1. (Conrad), celebru napitala unei republici In lupt& continua cu turalist, supranumit (Pliniu al Gerrna-

rivala ei Venetia. II (Golful de), format niei): Istoria animalelar (1516-1565); de Mediterana, Intre Franca si Italia (Ge- 2. (Salomon), artist si prozator german,

loriginar din Elvetia ca I precedentul George in. nume a patru regi ai An- 1(1730-1787): Moartea lui Abel.

novez).

glia: GEORM I, primul din dinastia de

Gessler in. guvernator austriac In El-

Hanovra (1717-1727); GEOROE 11, fiul sàu vetia, provoca prin tirania lui revolta ce (1727-1760); GIORGI& ifi, pierdu Statele- intemeia independenta tarii (1307).

Unite si musi nebun (1760-1820): Groans Geta tn. ImpArat roman, asasinat de IV, rege dela 1820 pana la 1830; Gamma fratele sãu Caracalla (212).

V. nascut In 1865, se urca pe tron in

Geti in. pl. cel mai curaglos dintre i urmasul lui Eduard VII V. neamurile trace, asezat in Romania, unde Gheorghe. se contopi mai tarziu cu Dacii sub DeGeorge I m. regale Greciei, Eul lui 'cebal. Getti de langa Marea-NeagrA erau Cristian IX de Danemarca, nascut in 1845, salbatici l cruzi, murdari, parosi pi inurcat pe tron in 1863, mud asasinat in bracati In plel. 1913, In cursul r&sboiului balcanic. Getuli in. pL popor barbar din partea Georgescu (loan) m. sculptor, autorul Libiei, corespunzand astAzi Marocului pi statuelor lui Gheorgbe Lazar i Machi N. Saharei. (1855 1898). Ghebri in. pl. numiti i Parsi, sectaGeorgia f. 1. provincie ruseasca la S. tori ai lui Zoroastru, adoratori al focului, de Caucaz: 3 mil. loc. cu cap. Tiflis; raspanditi In Persia. 2. unul din Statele-Unite din America : Ohegi Ili. pl. una din diviziunile et2.896.000 loc. cu cap. Atlanta. nice ale poporului albanez. Gepizi m. pl. popor gotic venit dela Gheiza (Gaiza) m. nume a doi regi gura Vistulei, asezat In regiunea Tisei, unguri: Glum, I (1074-1077) si GHEZA II 1910, fiul

Muresului i CrIuIu1, unde stapanira pan& (1141-1161). la 567, cand furl exterminati de Lombarzi. Gheldra

provincie olandezi cu 1. Germani m. pl. denumirea general& 751.000 loc. si cu cap. Arnheim. a popoarelor (vechi sau noue) originare Ghelii m. pl. nume dat in evul-mediu

din Germania: Germani occidentali (Ala- partizanilor dominatiunii ternporale a parnani, Franci, Marcomani, Saxoni) f Ger- pilor ; ei erau opusi Gibelinilor, partizanil

www.dacoromanica.ro

Ghe

- 776 -

Gio

impAratului Germaniei. Lupta acestor doul Lupu $i, ajuns pe tron In 1658, fu mutat

partide, sau Cearta investiturelor, dud, dupA un an in Muntenia (1659-1660), strAmutand capitala dela Targoviste la dela sec. XI OTIS la sec. XV. Ghenadie (Gheorghe) m. patriarh din Bucuresti; 2. (Grigorie), Domnul Munte-

Constantinopole, a scris Confesiunea or- niei (1660-1664), &HA pe Turd in bA taha dela Leva contra Nemtilor (1664), fugf todoxd (1453-1469). Ghenesaret n. lac In Palestina numit la Viena, de unde reveni pe tron (1664 1674); pi Marea Tiberiadei. 3. (Grigorie), Domnul Moldovei Gheorgache (Logofatul) m. arturar (1775- 1777), sub care Austria rA pi Burnoldovean, scrise in 1762: Condica obi- covina; Ghica, protestand, fu decapitat ceiurilor vechi i noi a prea Malta/nor (1777); 4. (Grigorle), primul Domn pamantean al Munteniei, sub care tara inDomni ai Moldovei. Gheorghe (St.) m. 1. principe din Ca- tra pe calea progresului (1822- 1858); 5. padocia, martirizat sub Diocletian Pi des- (Alexandru), prirnul Domn reglementar pre care legenda rapoartA cA s'a luptat al Munteniei, fratele celui precedent, om

cu un balaur; sArbiltorit la 23 Aprilie; bland $ i patriot, dar lipsit de energie (1834 2. sArbitoarea-i ce cade la 23 Aprilie; 3. -1842); 6. (Grigorie), ultimul Domn al mijlocul primAverii ca termen de mutat, Moldovei separate, sub care tars fu turIn opozittune cu St. Dumitru; 4. ordin buratS de ocupatiuni striine (1848-1856). Ghica (Principesa Elena) f. Sica prinmihtar rus instituit de Caterina U in 1769: cipelui Mihail Ghica pi nepoata Domnucrucea sfantului Gheorghe. Gheorghe (St.) m. 1. numele unei in- lui Grigorie Ghica, eminent& publicistA, sule intre Giurgiu p Rusciuc; 2. ostrov cunoscutA sub numele de Dora d'Istria; $ i sat In jud. Tulcea ; 3. bratul DunArii, scrieri literare, religioase, sociale, istorice artistice ; muri la Florenta (1828-1888). prin care acest fluviu se varsA in MareaNeagra. Ghica (Ioan) m. bArbat politic $ i emi-

Gheorghitii (tefan) m. logofAtul lui nent prozator roman; Scrisori cdtre V. Vasile Lupts. ocuph catva timp tronul Alexandri (1814-1897). fu mazilit de PoartA (1653 -1658). Gherea (Dobrogeanu) m. eminent critic, unul din sefii socialismului roman, niscut la Ecaterinoslav pi snort la I3ucuresti: Studif critice (1853-1920). Cwherei m. numele dinastic al Hanilor din Crimea. Munteniei

Ghergani pl. 1. statie de cale ferati

Ghica-Vodii m. statiune de cale feratA spre Polonia.

Ghiculesti m. pl. familie domnitoare dintre care vase membri au ocupat tronul Romaniei In epoca fanariotA 31 in a renasterii.

Ghidigeni pl. statlune de cale feratA

langA Tutova.

Ghighiu n. sat In jud. Prahova cu un

Intre Bucuresti gi Pitesti; 2. sat In jud. schit de maid aproape de Ploiesti, Ghimes (Pasul) n. trecAtoare in ArDambovita: 2700 loc. Gherghina f. cetate veche ruinatii, spre deal pe la intrarea Trotusului In tarA.

Giagatai m. pl. numele national al V. de Galati, aproape de gura Siretului. Gherghita L. 1. numele unui vechiu Turco-TAtarilor. Gibbon m. istoric englez, autoruI Isoras pe Buzau In sus; 2. targusor in jut,-

Prahova. Ad Radu dela Afumatl bAtu osthea lui Mehmet-Beiu (1522) $i, In apropiere, Mateiu-Basarab a invins pe Vasile Luau (1639-1640). Gherghiu (GyorgyiS) m. MuntiiGherghfulul, massiv spre S.-V. de muntil Bistritei, separA apele Bistricioarei de ale Muresului.

toriei scdpdtdrii si cdderii Imperiului Roman (1737-1796). Gibelini m. pl. V. Ghelfi.

Gibraltar a. 1. stramtoare intre Spania 0 Maroc, impreunA Mediterana cu Oceanul Atlantic; 2. oral In Spania, pe Mediterana, la intrarea stramtorii cu acelas nume, apartine Englezilor dela 1701.

Gherla f. numit de Unguri Szamo- Gilort m. 1. afluent d'a stanga Jiului, stdvar, oras ardelenesc locuit mai ales strAbate Gorjiul p se varsA In Jiu dup.& de Armeni (cArmenierstadt): 5000 loc. un curs de 100 km.; 2. plasA 7, vale In Resedinta unui episcop roman. Seminar jud. Gorjiu.

Gion (lonescu G.) m. publicist si isGhermani (Menelas) meritos finan- toHc Istoria Bucurestilor (1857-1904). Giorgiu (St.) n. 1. (Sepsi-Szent-Cryciar roman (1839-1900). Ghica m. familie nobili, de origin& al- orgy), oras langd Olt, cap. judetului arcatolic.

banezA, a dat sase Domni TArilor romane: delenesc Trei-Scaune : 7000 loc.; 2, (Gy-

1. (Gheorghe), Domnul Moldovei, venit orgy Sz. Miklos), oras in judetul Hisacolo ca negustor, fuse boierit de Vasile trita-NasAud, cu bAi de ape minerale.

www.dacoromanica.ro

7

Gio

Gor

777

Giotto in. celebru pictor italian din

acoala florentinS (1276 1336).

Golescu m. familie nobilA romanA care

a dat (aril mai multi oameni de Stat: I.

(Vornicul Iordache), bArbat erudit, autoGiumaia f. V. Juma. Giurgea (Muntele) f. culme In jud. rul unei Gramatici romane ai al unei

Putna, despArtind apa Ramnicului de a colectiuni de Proverbe (1768-1840); 2. (Dinu), orn politic, a scris, sub numele Milcovului. Giurgiu n. oraa comercial al port pe de Const. Radovici din Goleati, ImpreDunAre: 21.000 Mc., cap. jud. Vlaaca. In- siunile sale de calhtorie In Europa fScuth temeiat de Genovezi in sec. XIV (sub nu- intre anii 1824-1826 (mort 1828); 3. (temele de San-Giorgio, patronul Genuei), fan), a luat paste la revolutiunea dela 1848 Giurgiul fu odinioarS, sub numele de Ra- (1809-1874); 4. (Nicolaie), fratele celui iaua Giurgiului, cetate tare cu ziduri pu- precedent, membru in locotenenta domternice In stApsnirea Turcilor dela 1414 neasch din 1866 (1810-1878): 5. (Alexandra), numit i Ardpila, vArul celui pre. panfi la 1829 (Gfargiuvean). Giuvala (Pasul) f. V. Bran. cedent, barbat de Stat (1819-1881). Golesti pl. 1. comunA l statiune de Gladstone (Wiliam) m. celebru om aeful licale feratfi in jud. Mused; 1500 Mc.; 2. de Stat, orator ai erudit englez, sat In jud. Argea pe Topolog, local de beralilor (1809-1898). Glasgow n. oraa comercial ai port in baatinA al Goleatilor: 1800 Mc. Golgota 1. numele ebraic al CalvariuScotia : 1.034.000 Mc. Universitate. Glaucos m. Mit. pescar din Beotia, lui; fig. invingritor PC Olymp, invins metamorfozat in zeu matin. pe Golgota AL. Golgota 1. sat cu o mandstire in jud. Glavacioc tn. 1. afluent d'a dreapta Argeaului; 2. sat al manistire (ziditS de DAmbovita. Vlad VI in 1490), in jud. Vlara : 2305 Mc.

Golia f. mSnAstire in Iaai ziditA in 1640

(cu cate 2300 loc.), In jud. BuzSu. Cereale.

Goliat m. aria* filistean, ucis de David

Glodeanu n. numele a doufi orSsele de Vasile Lupu. Ospiciu de nebuni. Glodeni pl. sat in jud. Dambovita cu cu o praatie.

Golovila f. lac pe tfirmul MArii Negre, Glitch tn. celebru cornpozitor german, in Dobrogea. Golu-Drincel n. deal al podgorie in reformatorul operei i creatorul muzicei dramatice: Iphigenia, Alcesta, Orpheu jud. Mehedinti, cu vinuri negre renumite. Golul (lnsula) n. V. Gura-Viiii. (1714-1787). Gomora f. oraa In Palestina, nirnicit Goa I. cap. posesiunilor portugeze In de foc in timpul lui Avram. India : 24.000 loc. Gopesj n. or-Sri in Macedonia spre E. Gobi n. imens deaert al Aziei centrale, lung de vr'o 2400 km. al larg de aproape de Bitolia : 6000 locuitori (dintre cari 2700 3100 Mc. Schele petroliferS.

500 km.

Godan m. munte intre Duntire i Mare*, cu piscul Vdrful-pietrii (2195 rn.). Goethe m. cel mai mare poet german, autorul lui Faust; spirit universal. deopotrivA de mare ca critic ai ca naturalist; nAscut la Francfort-pe-Main in 1749 si mort la Weimar In 1832. Operele-i prin. Lipale (In afarS de Poezii ai de Faust): Suferinfele tdndrului Werther, dramele Goetz, Tasso, Iphigenia. Goettingen n. ora In Hanovra, cu 0 universitAte celebrA : 50.500 loc.

Armani).

Gorceacof (Mihail) m. celebru diplomat rus, cancelar al imperiului (1798 1883).

Gordian m. nume a 3 ImpArati ro-

mani (238-244). Gordian a, nod gordian, cel fAcut de Gordiu i pe care Alexandra cel Mare ii tiiS dinteodatS cu sabia; fig. greutate neinvinsi.

Gordiu in. plugar frigian care fu numit rege in patria sa ; drept amintire el consacrS carul shit lui Joie al legs jugu-i

Gogol (Nicolaie) m. poet, autor dra- de oiate cu un nod inextricabil; nodul matic al romancier rus: Revizorul, Su- gordian. V. Gordian.

fletele moarte, in care combate rrbia

Gorgias m. retor l filozof grec (sec.

V a. Cr.). Golconda f. oraa in Industan, nu de- Gorgone f. pl. Mit. numele celor trei

tAranilor rusi (1809 1852).

parte de Haiderabad, pe langa care s'aflau monatri cu chipul femeiesc (Meduza, Stheno Euryala), a cAror privire Impietria. bogate mine de diamant. Gorjiu n. numit l Jiul-de-sus, Jude( Goldoni m. fecund poet comic italian muntos cu pozitiuni pitoreati, arzat spre (1707-1793). Goldsmith m. poet ai romancier en- N.-E. de Mehedlnti pe ambele maluri ale glez, autorul Vicarului de Wakefield Jiului-de-sus (de unde ai numele-l): 190.000 loc. Cap. Tdrgu- Jiu (Gorjan). [Lit. Jiul (1728 1774).

www.dacoromanica.ro

Gor

Ore

778

de munte (in opozi(iune cu Do ijiu): slay. rase ale Venerii: Aglae, Thalia, Euphroocath, munte).

syna.

Goroshiu n. sat cu 280 Mc , in judeGratz n. oras In Austria, cap. Stiriei: tul Alba Julia, celebru prin victoria lui 158.000 Mc. Universitate. Mihai-Viteazul asupra Ungurilor in 1601. Greaca f. I. lac in jud. Ilfov, comuGoruneati pl. comunii in jud. Valcea nice cu Duntrea prin clout brate; 2. sat

al aril ptmant e bogat hi fosile : 1300 Mc. in jud. Ilfov, cu comer( de peste; 2500 loc. Gotha f. orag In Germania : 45.000 loc. Grebena f. ortsel in Macedonia locap. ducatului de Saxa-Coburg-Gotha In- cult de Turd, Greci l Armani.

stitut geografic (Almanahul de Gotha). Greceanu (Radii) m. cronicar munGothard (St.) ii. munte In Alpii El- lean din a doua juin/Hate a sec. XVII, vetiel, Malt de 3000 m. l strabttut de o continua pe Ca pitanul, descriind pe larg cale ferata suterant lurigt de 14 900 m. domniile lui Serb. Cantacuzino i BranGotheborg n. al doilea oras al Sue- coveanu (1689-1700), si colabort la tradiei: 231.000 loc. Universitate libert. ducerea Bibliei Serban-Vocla din 1688. dolt m. pl. popor germanic care (dela (Serban), fratele celui precedent si cosx. V) se im Orli in Ostrogoti sau Gofi laboratorul stu In traducerea de scrieri 0, Est, Vizigoti sau Goti de Vest, si Ge- religioase. pizi. Ei ocupart, intre anti 250-376, BaGreci m. pl. 1. numele vechilor Eleni ; sarabia, Moldova si o parte a Muriteniei. 2. populatiune din sudul Europei, numiti Gounod m. (cit. Ginza compozitor Romei. V. Gracia. francez, autorul operei Faust (1818 1893). Grecia f. (moderna), mic regat in Govora f. 1. &fluent de-a dreapta 01- Europa, la S. de Turcia, scfildat de ArII

t Marea Ionic& Grecia, pant la 1913, coprindea peninsula Morea, Helada, Epirul 1 Tesalia la N.,

tului ; 2. munte in jud. Valcea si sat (1800 hipelagul, Mediterana

loc.) cu o mantstire ziditt de Mateiu Basarab, care pe la 1634 infiintt acolo o tipografle; statiune balneart ale aril ape contin iod I brom. Graal (St.) 13. vas care, dupt traditi-

golful Corint I insulele Ciclade la E., M insulele Ionice la V., Populatiunea-i era de 2.434 000 Mc. (intre cari vre-o

unite medievale, continea sangele lui Isus; 30.000 de Romani in Livadia orientalt), el a devenit subiectul mai multor romane cu cap. Atena. Industria nult, comertul putin activ, principala culturt a viei (strudin dclul Mesei rotunde. Grildiatea f. 1. numitt de Unguri Var- guri de Corint). Prin ultimul rasboiu balhély, sat In valea Hategului, pe ruinele canic, Grecia a mai castigat 47.000 kmp , Sarmisegetuzei, unde s'au gasit numeroase asa ca azi are 111 000 kmp., cu o popuantichittti: 1005 Mc.; 2. nume a (lout latie de 61Ii milioane Mc. Tractatul din sate in jud. Ramnicu-Sarat, situate pe Versailles (1919) a sporit in mod simtimalul stang al rtului Buzau, cu 1600 loc.; tor teritoriul Greciei in detrimentul Tur3. sat si statiune de cale feratt in jude- del. Dezastrul patit in rtsboiul greco-turc din 1922 avu ca urmare retrocedarea tul Vlasca : 1300 loc. Graetz m. eminent istoric german: Is- Traciei orientale l ruina economich a

(antict), tart celebra In vechime, coprindea 3 regiuni principale : la N. Epirul i Tesalia, In centru Helada sau Grecia propriu zist si la S Peloponezul. cieni: TIBERIU in 133 si CAW In 121 a. Cr. Cetati importante: Sparta, Atena, Corint. Gramo*teni en. pl. nurnele pastorilor Teba, Poeti, oratori, Slozofi, artisti, gemacedoneni cari locuiesc pe muntii cei nerali au glorificat deapururea aceasta

toria Evreilor (1817-1891). Grald m. pl. nume a doi frati, tribuni romani celebri, fii Corneliei ; ei propusert legile agrare l furt asasinati de patri-

thrii.

mai inalti.

tart ; dar continuele desbintri politice i-au adus ruina : ea tu rand pe rand subjugatt

Gran m. 1. (Riub, afluent In Ungaria de-a stanga Dunarli : 260 km.; 2. (Cetatea), V. Strigoniu. Granic m. riu In Azia-Mict, victoria lui Alexandru cel Mare asupra lui Dariu in 331 a. Cr. Gratian m. Imptrat roman, asasinat

II

de Ma cedoneni (338 a. Cr.), de Romani (146 a. Cr.) si de Turci (1153). In 1821 Grecia se revoltt contra Turciei i izbuti s'ajungii

independenta (tractatul dela Adrianopole 1829); cu toate acestea, tad grecesti se aflau Inca sub stapanirea turceasca. Grecii de uzurpatorul Maximin (375-383). declarart rtsboiu Turcilor in 1897, cu Gratiani (Gaspar) m. Domnul Mun- prilejul Cretei, dar fura infranti si num& teniei, Italian de origint, fost dragoman interventiunii europene datori Grecia menal Portii; trada Turcia i vru st intro- tinerea int(gritatii sale teritoriale. In 1913

duct catolicismul in tart (1618-1621). si in 1917-1918, Grecia repart infran Gratii f. pl. Mit. cele 3 zeite, tova- gerea-i din 1897, distigand teritorii In-

www.dacoromanica.ro

Gre

Gui

779

semnate In Macedonia, In Tracia si in Grimm m. 1. (lacob), celebru linguist Anatolia. Dar in 1922. Grecii fura alun- german, creatorul filologiei germanice (1785 gati din Sniirna i Adrianopole de acre 1863); (Wilhelm), fratele p colaboratorul celui precedent (1786-1859). nationalistii turci.

Grecia-Mare f. nume dat In antichi-

tate Italiei Greci.

meridionale,

Grivita f. 1. sat In Bulgaria mai jos

colonizata de de Plevna, celebru prin luptele intre Ro main si Turd din 1877; 2. nume de sate

Grecii in. pl. 1. podgorie in jud. Tu- in jud. lalornita i Tecuci, infiintate 7n 1882 tova cu vinuri bune; 2.1ocalitate In Tulcea si 1897, In amintirea luptei dela Grivita. cu o carierA de granit. Grizont in. pl. unul chn cantoanele ElGreenwich n. (cit. Grinici), oras In veriei : 125.000 loc., cu cap. Coire.

Anglia, aproape de Londra, pe Tamiza : 185.000 loc. Observatcniu.

Grodno in. ora In Lituania, port pe

Niemen: 60.000 loc.

Gregorie m. nume a 16 papi: GREGroenlanda f. vasta regiune in AmeGO= I (cel Mare), caruia se datoreste rica de Nord, apartine Danezilor: 100.000 cantarea gregoriana (590-604); GREGORIE loc. (Groenlandez).

Grojdibod n. sat In jud. Romanati, contra imparatului german Henrich IV in uncle s'au descoperit in 1833 dotra table Cearta in vestiturelor (1073-1085); GCE.- de bronz din epoca romanã1 1988 loc. OORIE XIII, reforma calendarul l substitui Grosswardein n. numele sasesc al In 1582 calendarului iulian pe cel gre- Oradiei-mari. VII (Hildebrand), celebru prin lupta sa

gorian (15721585i. V. Grigorie. Grote (George) m. ilustru istoric enGrenada 1. 1. oras In Spania, vechea glez : Istoria Greciei (1794 1871). cap. a regatului maur (1235-1492) cu UniGrotiu (Hugo) m. erudit i om politic versitate, Catedrala i palatul Alhambrei olandez, celebru mai ales prin opera.i Dreptul gintilor (1583-1646). 106.000 loc.; 2. (Noua), V. Columbia. Grenobla f. oras in Franta cu 77.000 Grozea m. numele unui haiduc vestit loc. Episcopie, Curte de Apel.

dela inceputul sec. al XIX-lea.

Grente, (Muntele) n. portiune a Car- Grozelti pl. comuna in jud. Bacim cu patilor dela vama Bicazului pasta la S. pamant bogat In sare : 3600 loc.

de jud.,,Suceava. Gruia f. vamil in jud. Mehedinti l mic Grigorescu (Nicolaie) rn. eminent vic- port pe Dunare.

tor roman. Tablouri din vieata rustica si Guadalquivir m. fluviu In Spania, din easboiul pentru independenta: Ta- tura Cordova si Sevila, se varsa In Ocean ranca la Smardan (1838 1907). dupa un curs de 230 km. Grigorie m. numele mai multor sfinti Guadelupa f. una din micile Antile parinti ai Bisericii ortodoxe : 1. GRIOORIE franceze cu 228.000 loc. Parnant vulcanic FICATORUL-DE-MINUNI (Taumaturgul), epis- accidentat.

cop din Neo-Cezarea, In Azia-Mica, mort la Guadiana I. fluviu In Spania, strabate 270: sArbatoare 17 Noemvrie; 2. GRIOORIE Portugalia si se varsfi in Ocean: 640 km. CUVANTATORUL-DE-D-ZEU sau THOLOOLTI, (BoGuatemala f. una din republicele

goslovul), din Nazianz in Capadocia, ora- Arnericei centrale cu 212 miL loc. Cap. tor celebru, unul din parintii Bisericii or- Guatemala: 72.000 loc. todoxe (329-389): sarbeitoare 25 lanuarie; Guiana I. vasta regiune In America poporul nu lucreazA In aceasta zi spre a de S,, pe coasta orientala, posedata in fi ferit de ologeala; 3. GRIOORIE DECADO, parte de Englezi, Olandezi l Francezi.

urn., din Cezarea In Capadocia, fratele

stantrdui Vasile, ale carui moaste se pastreazA In manastirea Bistrita din Valcea (332-400): sarbitoare 20 Noemvrie. Grigorie m. popA din Mahaciu, a 18sat cateva traduceri religioase din slavoneste (sec. XVI).

Guido Reni m. celebru pictor italian din scoala boloneza: Aurora, Rapirea Elenei, Cap de Crist (1575 1642). Guinea f. 1. nume dat coastei apusene a Africei, intre Senegal si Congo; 2. (Golful), partea Oceanului ce scalda coastele Guineii; 3. (Noua), sau Papua-

Grigorie in. numele mai multor mi- zia, mare insula In Oceania, a partinand

tropoliti at Ungro-Vlahiei: GRIGORIE I, sub In parte Angliei.

care se tipari diferite opere liturgice, Intre Guiscard (Robert) m. aventurier norcari cele 12 volume de Minee (1760-1787); mand. tunda regatul Neapolii i muri in GRIOORIE II, publica de asemenea scrieri W Orient la 1085. Guise 1, (cit. Ghiz), fa milie ducalA traduceri teologice (1823 1834). V. GregoHe. franceza, originara din Lorena, dintre

Grillparzer m. poet dramatic si liric

din Austria (1791-1872).

cari HENRIC DE LORENA, DUCE DE GUISE, unul

dintre instigatorii sfantului Barthelemy,

www.dacoromanica.ro

Gul

Hal

780

fu asasinat din ordinul lui Henric III in I pentru apArarea defileului VArciorova 2. acelas timp cu fratele sAu Cardinalul (1588). ,r a fluent al Oltului ; 3. localitate In MeheGulielm m. numele mai multor su- dinti cu o carieris de gresie calcaroasA,

cea mai bunA piatrá de constructiune

verani ai Angliei; GULLELM I (Cuceritorul),

fiul ducelui Robert de Normandia, cuceri din tar& Gurko (loan) m. generalisim rus in cu victoria dela Hastings (1066) Englitera unde fundá dinastia anglo-normandA (1027 timpui ritsboiului turco-rus (1876-1877), 1087); &ILIUM 111, principe de Orange, asediA Plevna (1828-1901). mai IntAi stathuder sau guvernator al Gustav m. numele mai multor regi ai Olandei, apoi chemat ca rege In Anglia Suediei : GUSTAV I (Vasa), sand Suedia I

(1689), dupa asturnarea lui Iacob II, a de sub jugul Danezilor (1523-1560). N cárui fiicA o luase de sotie (1650-1702); CrusrAv 11 (Gustav Adolf), cApetenia pro-

Gurazus IV, rege dela 1830-1837, Inlocuit testantismului In Germania, bAtu pe Tilly, cu nepoata sa, regina Victoria. avu sit lupte cu Wallenstein i pen re-

Gulielm m. nurnele mai multor im- IpurtAnd asupra Austriacilor victoria dela Lfitzen (1611-1632). N GUSTAV III, asasipArati ai Germaniei. V. Wilhelm. Gulielm m. numele mai multor stat- nat la Stokholm (1771-1792). GUSTAV huderl ai Olandei, intre cari GULIELM IV, abdicA in urma unei conspiratiuni TAnrruaxur., principe de Orange i conte muri in Elvetia la 1837.0 GUSTAV V. nãsII

de Nassau, crea independenta prilor- cut in 1858, se urea pe tron in 1907, fiul de-jos (1533-1584).

si succesorul lui Oscar II.

cu ruine vechi.

fabulos.

Gura-Homorei 1. judet in Bucovina Gutenberg (loan) m. inventatorul ticu cap. Gura Humorei: 3764 loc. pografiei, miscut la Maienta (1400-1468). Gura-Ialomitei 1. 1. garla 0 insulA Gutin n. massiv (Malt de 1447 m.) la In jud. Ialomita ; 2. comuntt, vama S. de Tisa, bogat in aur Si argint. schele pe Dunàre la vArsarea Ialomitei Guzi m. pl. V. Cumani. 812 loc. Gyge rn. pAstor lidian, celebru prin Gura-Motrului f. sat in jud. Doljiu inelul sari ce-I fiicea nevAzut; personaj Gura-Nijcovului 1. comunA In jud.

Gyorgyo m. numele maghiar al Gher-

13uzAtt, produce yin negru: 2800 locuitori. ghiului.

Gura-Sitrajei f. cornunA In jud. Buzäu cu ape minerale i sare: 1500 loc. Vii bogate.

Gyorgy-szent-Miklos n. V. Giorgiu. Gyula m. poate fiul lui Dragos, cneaz In Maramures, inainte de 1342 sub Ca-

Gura-Viiii f. num1t l Golul sau In- rol Robert. Gyula f. 1. oraq unguresc langa Crisul sula Banului, cea mai InsemnatA insulA a DunArii In jud. Mehedinti, importantA alb: 2200 loc. ; 2. (FehérvAr), V. Alba-lulia.

Haakon m. numele mai multor regi

HJdàu m. V. Hasdeu.

ai Norvegiei (935-1386). U Rtaxon VII, Haiducegti pl. 1. sat in jud. Roman regele Norvegiei, nepotul regelui danez cu un bAlclu arlual: 700 loc.; 2. statiune Cristian XI, proclamat In 1905, In urma de cale feratA in apropiere de Pascani. Halep n. numele turcesc al Alepului. separkii Suediei de Norvegia. Halévy m. compozitor francez, autoHabsburg n. casA princiarl german& se urcil in 1273 pe tronul imperiului; rul marei opere Ebrea (1799-1862). Halicarnas n. vechiu oras In Azia-Mich apoi domnitoare in Austria. V. Austria. Hades n. Mit. numele grec al Infernului. (Caria), azi Budrun, patria lui Herodot.

Haliciu n. 1. (mic), nume vechiu al Hafiz m. celebru poet perms, origiGalatilor; 2. nume polon al Galitiei; 3. nar din Sims: Divan (m. 1389). Haiderabad n. oras in India englezi, orAsel in Galitia cu 3460 loc. cap. regatului Nizan: 500.000 loc. Halifax n. 1. oras In Anglia, In comi-

Haiducu (Hajdu) n. Jude( al Bana- tatul York: 107.000 loc.; 2. orris In Ame-

tului : 240.000 loc., cu cap. Debretin.

rica engleza, cap. Nouei-Scotia : 48.000 loc.

Haiti n. sau San Domingo, una din Port mare pe Atlantic. marile Antile, la intrarea golfului Mexic, Halle n. oras german In Saxonia : coprinde doul State: Republica Domini- 186.000 loc. Universitate celebre. cans; 1.800.000 loc.. cu cap. San-DoHalley m. astronom englez care remingo, 0 Republica Haiti: 1.630.000 loc cunoscu mai Mai periodicitatea cometecu cap. Portoprincipe. (Haitian). lor (1655-1742).

www.dacoromanica.ro

Hal

Hay

781

Halmagiu (Halmagy) n. orAsel arde- ridionali: 3.862.000 loc.; 2. capitala gulenesc In Muntii Apuseni: 1200 loc. Re- berniei cu acelas nume : 275.000 loc. Usedinta unui protopop i balciul St. Toa- niversitate.

Harlan n. 1. od., oras in Moldova de derului, numit Tdrg de sdrutat. Ha lmi n. statiune de cale ferat5 spre sus, resedinth domneascA sub Stefan cel Ceco-Slovachie.

Mare; 2. azi. orAsel in jud. Botosani, pe

batanei.

biitilia dela Hantings (1066).

Ham m. al doilea fiu al lui Noe, ai dreapta Bahluiului: 4500 loc. Pietre de cArui descendenti (ne spune 13iblia) po- moarfi. Targ anual la 15 Septemvrie. Harold m, nume a doi regi anglopuled, Africa. Hamadan n. numele modern al Ec- saxoni, dintre cari cel din urrnA peri In

Hamadryada f. Mit. nimfA de pa-

Harmoszék n. numele maghiar al ju-

duri care se ruistea 1 muria odatA cu ar- detului Trei-Scaune. Harsova f. orasel i schelA pe DunAre borele In care locuia.

Hamburg n. oras liber In Germania, in jud. Constanta: 3600 loc. Comer( cu port mare la Gura Elbei: 1000.000 loc. cereale. Hartmann (Carol Ed) m. Slozof ger(Hamburgian). Hamill m. pl. numele popoarelor cari man. autorul Filosofiei Inconscientului

ocuparA In vechime toatA Africa septen- (1832-1906). Harun-al-Rasid m. celebru calif arab, trionalii. Hamlet m. principe fahulos din Iut- protectorul stiintelor 1 poeziei, aliatul lui landa, a cArui legendfi a inspirat lui Sha- Carol Magnu (786-809). Harvey m. celebru medic englez, deskespeare una din cele mai frumoase ale coper i circulatiunea sangelui-(1578 1658). sale tragedii

Hammer-Purgstall (losif de) m. o- Harz n. (cit. Hart). Ian( de munti in rientalist si istoric austriac: Istoria Im- Germania, cu piscul culminant Brocken (1140 m.). Mine de cupru, plumb, fier pi periului otoman (1774-1856). Haneu (Mihalcea) m. boier patriot a argint. cArui rfiscoalA rAsturnA pe Duca VoclA

(1671): Vodei vrea i Hcincu ba!

Handel m. celebru compozitor ger-

man, creA ji conduse la perfectiune oratoriul (1684-1759). Hangerliu m. Domn fanariot in Muntenia, strange numal cu vAcAritul 5 milioane, dar plAti lAcomiaol cu lantul de gat (1797-1799).

Hangu (Muntele) m. 1. massiv tntre Bistrita gi Bicaz, avand in centru CeahlAul; 2. sat in jud. Neamtu, langA care e un izvor de ape minerale. Hanon m. celebrA familie cartaginez5 rivall cu familia Berea. Unul din membrit ei Mar pe mare ocolul Africa. Hanovra 1. vechiul regat al Confede-

Hasdeu (HAjdAu) m. familie romanA, originara din Basarabia, a dat un num./ade scriitori Poloniei, Rusiei i Romania: 1. (Tadeu), scriitor polon : poezii, romane, drame (1769-1835); 2. (Alexandru), Sul celui precedent, jurisconsult i literat rus (1811-1870); 3. (Bogdan Petriceicu), nAscut la Hotin, Sul celui precedent, ultimul pi cel mai de frunte reprezentant al fami-

lia Hasdeu, ilustru istoric a linguist, de o vastA eruditiune, scriitor fecund, proza-

tor de valoare: Istoria criticâ, Cuvente

din Beitrdni (1838-1907); 4. (lulia), Sica celui precedent, scriitoare talentatA, moartA

in floarea vietii: poezii, nuvele, romane, cugetriri (1869-1888).

Hastings n. orris In Angha, port pe

ratiunii germanice, anexat in 1866 Prusiei : Manche: 65.000 loc. Victoria lui Guilom 3.091.000 loc. Cap. Hanovra: 396.000 loc. Cuceritorul asupra lui Harold (1066). Hateg (Hatzeg) n. I. (Muntele), por(Hanoveran).

HanTepesi 11. (Movila Hanului"), thine a Carpatilor cu piscul Retezatul;

numele tAtAresc al movilei MIMS.

2. (Valea), ges frumos spre N. de mun-

Hanu-Conache n. statiune de cale tele cu acelas nume, udat de raul Streiu; 3. masa ardelenesc pe Streiu: 2598 loc. feratA In apropiere de Tecuci. Haralambie (Sf.) m. sArbAtorit de (dintre cari 1996 romani).

Hauptman (Gerhard) m. poet si aupopor cu praznice i prinoase la 10 Fetor dramatic german, nAscut In 1862: tenvruarie ca rAu de ciumi. (dente sociale (piesa Tesdtorii); obtlnu Harghita f. V. Arghita. Hariri m. poet arab, originar din Bas- premiul Nobel in 1912. Havai (Insulele) f. pl. arhipelag in Oceasora, autor de Makame (1054-1121). Hariton (Sf.) m. serbat de femeile nia, numit l Insulele Sandwich, cap. Hodin popor In Septemvrie, de fricA sA nu nolulu, apartin Angliei: 2.090.000 loc. InnebuneascA. Havana I. cap, insulei Cuba: 360000 Harem, n. 1. gubernie in Rusia me- loc. Tutun, igari, cafes.

www.dacoromanica.ro

Hay

Her

782

Haydn rn ilustru compozitor german: Helsingfors n. orris si port, cap. FinSimtonii, quartete (1732-1809). landei : 190.000 loc. Universitate.

Hebe I. Mit. zeita tineretelor, turna

nectar zeilor,

Hemu m. anticul nume al muntilor

Balcani. Hebride (Insulele) I. pl. grup de inHenriada f. poemA epicA de Voltaire, stile la N. de Scotia: 115.000 loc. al carii erou e Henric IV.

Henric m. numele mai multor impArati ai Germaniei: Hera= I (PAsArarul), Hebru n. fluviu in Tracia, azi Marita, duce de Saxonia (919-936); HENIUC IV, Hebron n. orAsel in Palestina, nu de-

parte de Ierusalim.

se versa' In Marea Egee.

IuptA in contra papei Gregorie VII si-1 se

Hecate f. Mit. Diana, consideratA ca supuse la Canossa (1056-1106); HENRIC VI zeita Infernului. (cel Crud), retinu prizonier pe Ricard Hec la I. vulcan la S. de Islanda, inalt InimA-de-Leu (1190-1197). de 1610 m. Henric m. numele mai multor regi ai Hector m. viteaz principe troian, fiul Angliei Home I (Beanclerc), fiul lui Guilyi Priam si al Hecubei, bArbatul Andro- lom Cuceritorul (1100-11,35); HENIUC II mahei, ucis de Achile. (Plantagenet), puse sfi se asasineze pe Hecuba I. regina Troiei, sotia lui Priam. arhiepiscopul Toma Becket (1154-1189); Hegel m. celebru filozof german, re- HENRIC IV (de Lancaster), deposedA pe prezentantul unei sisteme cu tendente pan- vAru1 sSu Ricard 11 (1399-1413); Hatiple teiste (tidealismul absoluts) care avu o VII (Tudor), puse canal rAsboiului celor mare influent8 asupra desvoltarii spiritu- Douii Roze (1485-1509); Heroic VIII, se lui european (1770-1832). luptii cu Francisc I si consumA marea Hegias n. vastà regiune in Arabia oc- schismA a Angliei (1509-1547). cidentali, cu orasele principale Meca Henric m. numele mai multor regi ai Medina scumpe miresme din Hegias OD. Frantei: HUMID ifi. rege al Poloniei (1573) Heidelberg n. oras german in marele si al Frantei (1574), alungat din Paris in ducat de Baden, pe Neckar: 60.000 loc. 1588 si asasinat in 1589; HENRIC IV (cel Universitate celebrA fundatA la 1386, cas- Mare), unul din cei mai buni regi ai Frantel remarcabil. tel, abjurA protestantismul in 1593 si mud Heine (Henric) rn cel mai mare Eric asasinat in 1610. german dupa Goethe si prozator admiHephestos m. Mit. nurnele grec al lui

rabil: Cartea cdntecelor, Reisebilder Vulcan.

Hera f. Mit. numele grec al Junonel. Helada f. vechiul nume al Greciei. Heracle m. Mit. numele grec al lui Hele I. Mit. fiica unui rege teban: per- Hercule. secutatii de mama-i vitregA, ea fugi si se Heraelkt 1. vechiu oras In Bitinia. innecA In stramtoarea ce-i poartit numele Heraclit m. filozof grec, celebru prin (Helespont). firea-i melancolicA (500 a. Cr.). Helen m. flul lui Deucalion si al PyrHeracliu m. numele a doi inwirati rhei, pArintele mitic al Elenilor sau Ore- din Orient, dintre cad cel d'al doilea cilor. domni numal trei luni (610). Helespont n. numele antic al Darda- Heraclizi m. pl. urmasii hit Hercule, nelelor. stipAnini o parte a Greciei In sec. XIV Helgoland n. insulA in Marea Nordu- XII a. Cr. lui, intre guile Elbei i Weserului: 2500 Herbart (loan Frideric) m. filozof ger(1799-1856).

loc. Stand mArete.

man, fundatorul psicologiei experimentale

cuit de Apollon si de muze. Heliogabal m. impArat roman, faimos prin cruzimea sa ; asasinat de soldati, fu aruncat In Tibru (217-222). Helios m. numele grec al Soarelui. Helmholz m. celebru fizician i fiziologist german, fAcu descoperiri in opticl, electricitate I acustich (1821-1894).

Ruinele sale furA descoperite pe la 1709.

Heliade m. V. Eliad. (1776-1841). Heliasti m. pl. membrif primului tri- Herculanum n. oras In Italia la poa. bunal atenian dupA al Areopagului. Ide Vezuviului l aproape de Pompei, Helicon m. Mit. munte In Beotia, lo- ingropat prin eruptiunea dela 79 d. Cr. Hercule in. Mit. erou, fiul lui Joie si

al Alcmenei, fairnos prin isprAvile sale, printre cart cele 12 Intreprinderi eroice numite Muncile lui Hercule; 1. atpunerea leului din Nemea; 2. omorirea Hydrei din Lerna ; 3. prinderea mistretului din Erymanth; 4. goana pfisgrilor din lacul Helos m. vechiu oras In Laconia ai Stymphal; 5. prinderea ciutei cu picioacfirul locuitori, robiti de Spartani, se nu- rele de aramS ; 6. invingerea Amazonelor; mirA Heloti sau Doti. 7. curAtirea staulelor lui Augias; 8. sea.

www.dacoromanica.ro

Her

Hip

783

parea Cretanilor de Minotwur; 9. rfipirea tfirilor Apusului, Italiei de Greci l Spacailor lui Diomede; 10. moartea lui Ge- niel de Romani. ryon ; 11. rapirea merelor de aur din graHesperide 1. pl. Mit. numele celor dina Hesperidelor ; 12. aducerea lui Theseu trei fiice ale lui Atlas, cari posedau in din Intern. Eroul mutt in dureri cumplite, Africa o gradinfi cu mere de aur pàzitá cauzate de tunica inveninatfi a centauru- de un balaur, rbpus de Hercule. lui Nessus, ce-i trimisese sotia sa DejaHessa f. numele a 3 State din vechea confederatiune germanicfi si incorporate nira. II m. fig. om foarte robust. Herculesbad n. (ung. Herculesffircla Prusiei la 1866; Hessa-Darmstadt, Hessanumele german al Mehadiei, cu renumi- Cassel si Hessa-Homburg, cele cloud din tele-i terme de pucioasti si sere. urenfi intrunite sub numele de HessaHerder m. scriitor , german si filozof Nassau. umanitar, unul din creatorii filozofiei isHestia f. Mit. numele grec al zeitei Vesta. toriei (1754-1803). Heredia (Jose Maria de), desfivfirsit Hethilu n. numele maghiar al Sâcelelor. soneiist francez Trophées (1842-1905). Hibernia f. numele roman al Irlandei.

Heresti pl. sat in jud. Ilfov, locul de

Hiempsal m. regele Numidiei, asasi-

hastily!' al vechii fa milii Nfisturel 3200 loc. nat de lugurta la 119 a. Cr.

Hermann in. V. Arminiu. Hieron m. nume a doi regi ai SiracuHermanstadt (ung. Nagy-Szeben) n. zei, amici al artelor.

numele sfisesc al Sibiului. .

Highlands m. pl. (cit. Hailends) , par-

Hermaphrodit m. Mit. fiul lui Her- tea muntoasd a Scotiei (Highlander). mes si al Aphrochtei. Hiksosi m. pl. pfistori arabi cari in-

Hermes m. 1. numele grec al lui Mer- vadarà Egiptul in sec. XVII a. Cr. Iosif

curiu ; 2. (Trismegist), numele grec al zeu- tu ministrul unula din regii lor.

lui egiptean Thor, autor de carti miste-

Hildebrand m. cfilugar devenit papfi

rioase.

sub numele de GRHOORIE VII.

a Elenei, puse pe Oreste sfi ucidfl pe barbatul ei Pyrrhu. Hero f. Mit. preoteasa Venerii, iubità de Leandru, se ucise afifind de moartea iubitului ei.

Isus (75 a. Cr.-10 d. Cr.). Himalaya f. Ian( de munti in Azia

Hermiona f. Mit. fica lui Menelau

Herod m. V. Irod.

Hillel m. celebru doctor iudeu, nascut la Babilon, ale cãrui Invatiiminte le urma centrala, intre China si Industan, al ca-

ror punct culminant (Everest) e de 8841 m.

Hindustan n. V. Industan.

Herodot m. celebru istoric grec, nfisHimerit f. Mt. V. V ocabular. cut la Halicarnas, supranumit Pdrintele Himet m. munte in Africa, celebru istoriei (484-406 a Cr.). pentru mierea 1 marmura sa. Herschel m. celebru astronom gerHind n. India ; sulife de trestie din man, nfiscut la Flanovra, tral in Engli- Hind OD. tera, descoperi planeta Uranus si construi Hio f. insulfi turceascã in Mediterana, cel dintfiiu un mare telescop creatorul pe coasta Aziei Mici: 65.000 loc. A fost astronomiei stelare (1738-1822). bfintuità in 1881 de un cutremur. Vinuri Herta f. 1. afluent d'a dreapta Pru- celebre (Hiot). tului, uclfi orfiselul cu acelas mime; 2. Hiparc m. 1. fiul lui Pizistrat, domni orfisel in jud. Dorohoi, aproape de Prut; cu fratele sfiu Hipias i peri asasinat la 4000 loc. Locul de nastere a lui Asachi. 514 a. Cr.; 2. cel mai mare astronom Pficlurea-i, numitfi Codrul Hertei, era la din antichitate (sec. II a. Cr.). inceputul secolului XIX vestit locas de Hipias m. fratele tiranului Hiparc, hut'. domni cu clansul (528-514); alungat din Heruli m. pl. popor germanic al cii- Atena, trecu la Persi I muri in randurile ror rege Odacru coprinse Rorna In 473. lor la Maraton (490). Herzegovina 1. veche provincie a Hipocrate m. cel mai celebru medic Turciei, ocupatfi dela 1878 de Austria : al antichitaiii, n6scut in insula Cos (460 270.000 loc. cap. Mostar. Azi face parte 380 a. Cr.). din regatul Iugo-slav. Itipocrenia f. Mit. fantana consacratfi Hesiod m. celebru poet didactic grec lui Apollon i Muzelor. dintr'o epoch' indepartatà: Teogonia, HurtHipolyt m. Mit. fiul lui Thezeu ; acucite i Zilele. zat pe nedrept de mama-i vitrega PheHesiona 1. Mit. fiica tegelui troian dra, fu blestemat de pfirintele sãu si pen Laomedon, pe care Hercule o marital de lids de caB sfii. Hipomene m. Mit. Invingatorul a o tin monstru marin.

Hesperia f. nume dat de cei vechi sotul Atalantei.

www.dacoromanica.ro

Hip

784

Hipona L vechiu oras in Numidia, azi Bona unde St. Augustin fu episcop. Hiram m. 1. regele Tirului, aliatul lui David si Solomon; 2. arhitect tirian care dirija lucrarile templului din Ierusalim. Hircan m. nume a doi mari preoti 71

Hor

CAROL, regele Romaniei, casitorit cu Eli-

sabeta, principesa de Wied. V. Carol, Elisabeta, Ferdinand. Holbein m. mare pictor german, ca. ruia s'atribue Dantul macabru (1498 1554).

Holofern m. general asirian, ucis de f. vasta regiune a Aziei an- Iudita pe la 659 a. Cr. Holstein n. vechiu ducat care, tnainte lice, la S.-E. de Marea Caspica (Hircanian). da 1864, apartinea Danemarcei si care Hispania f. numele antic al Spaniel. astazi face parte din provincia prusiana Hissarlik n. catun In Azia Mica unde Schleswig-Holstein. s'au descoperit resturile vechii Troia. Homer m. ilustru poet grec, autorul Hmielnitki (Bogdan) m. din Ucraina, lliadei si al Odyseii: sapte orase li discapul rascoalel Cazacilor in contra Polo- putau onoarea de a-i fi dat nastere. Tranilor (1593-1657). Fiul salt Toros, lila de ditiunea 11 reprezinta batran si orb, rasotie pe fiica lui Vasile Lupu (1652). tacind din oras in oras, zicandu-si poeHoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare mele; dar critica moderna ii contesti, de fluviu in China, izvoreste din Tibet $ i se mai bine de un secol, existenta, sustinand varsa in golful Pecili : 3760 km. ca Ilyada i Odysea n'ar fi decat niste Hobbes m. filozof englez, profesa e- grupuri de rapsodii sau de cantece popuroismul in morala, despotismul in poli- lare adunate i randuite sub Pizistrat, tica i materialismul in filozofie (1588 Homerizi m. pl. rapsozi greci cari 1679). imitau pe Homer. Hód-Mezö-Vaisfirbely n. oras In Homor n. afluent al Moldovei. Pusta ungureasca, asezat aproape de lunca Homorod m. 1. afluent al Oltului ; Tisei : 60.000 loc. I 2. sat In Transilvania, in judetul HunieHofer (Andreas) m. eroul national din ' doarei: 1050 loc., 3. sat in judetul TarTirol, capul rascoalel tiroliene din 1809, navel-Mari : 1250 locuitori. ft/Mat i impuscat (1767-1810). Homorod-Almart n. 1. sat si statiune Hoffman m. scriitor german, autor de balneara in Transilvania, in judetul 0Povesti fantastice (1776-1822). doll:will; 2. cea mai mare pestera din Hogarth m. celebru pictor i gravor Ardeal, compusa din vr'o 52 de galerii englez, creatorul caricaturei morale (1697 foarte Intortochiate. 1764). Hondura f. 1, republicli in America Hohenstaufen m. ilustra familie din centrahl: 644,000 loc., cu cap. TeguciSuabia, care a dat sase imparati Germa- galpa; 2. golf al marii Antilelor, intre niei (1138-1254). Hondura si Guatemala; 3. posesiune enHohenzollern m. 1. vechiu principat gleza la N.-E. de Guatemala : 47.500 loc., al Germaniei intre Wfirtemberg si Baden: cu cap. Belize. 87.000 loc., face azi parte din Prusia, cu Honoriu m. 1. imparat din Occident, cap, Sigmaringen; 2. ilustra familie ger- fiul lui Teodosiu cel Mare (395-432); 2. mana din care se trag casele dommtoare nume a 4 papi (625-1287). din Prusia (Germania) si Romania. StraHorasan n. Corasan: iatagane de bunul ei ar fi un conte Tassilon, mort Horasan OD. pe la 800. In sec. XII, familia se desparti Horatii m. pl. 1. numele celor 3 frati In doll& spite: de Suabia si de Fran- rasboinici pe cari Romanii Ii opusera Cuconia, cea dintai trunchiul casei regale riatilor ; 2. subiectul unei tragedii de Cora Prusiei. La 1576, spita suaba de Ho- neille. henzollern se imparti in douf ramuri : Horatiu m. celebru poet roman: Ode, Hohenzollern - Hechingen i Hohenzol- Satire, Epistole 0 Arta poeticii (64 lern-Sigmaringen, cea dintai stinsa in 8 a. Cr.). linie barbateasca dela 1869. Capul casei Hore f. pl. Mit.. divinitati cari prezide Sigmaringen, principele CAROL ANTON dau orele zilei sau anotimpurile. (m. 1885), avu doi fli: pe principele LeoHoreb m. Munte in Arabia la N.-V. POLE. (mort In 1907), a cfrui candidatura de Sinai, pe care (ne spune Biblia) Dumla tronul Spaniei a provocat rasboiul nezeu aparu lui Noise inteun tufis arzator. tranco-german dela 1870 (cfisatorit cu Dona Horez (Hurez) n. sat in jud. Valcea Antonia, infanta Portugaliei. cu care avu cu o manastire zidita de Const. Brancope principii Wilhelm, Carol si Ferdinand, veanu in 1695, Inteo vale singuratica (unde cel din urma atunci mostenitor prezump- risuna. adesea strigatul de jale al huretiv al tronului Romaniei) l pe principele zului). regi ai Iudeilor, cel dintaiu ucis la..30 a. Cr.

Hireania

www.dacoromanica.ro

Hor

Huy

785

Horia (Ursu Nicolaie) m. nascut la

Albac, din parinti iobagi, capul revolutiunii ardelene din 1784, prins de Unguri ucis in torturi (1730-1785). Horincea f. afluent al Prutului i plas& in jud. Covurlui. Horn ne cap situat la extremitatea su-

Humbert m. regele

Italiei, fiul lui

Victor Emanuel, nascut In 1844, urcat pe tron in 1878 si asaslinat la Monza in 1900.

Humboldt m. 1,. (Alexandru de), cel mai mare naturalist al sec. XIX, autorul marei opere Cosmos, care explic& armonia universului fizic (1769-1859) ; 2. dica a Americei meridionale, in Tara de Foc. (Wilhelm de), linguist si om de Stat pruHorodinca f. numele unui district sian (1767-1835). Hume (David) m. filozof sceptic si (77.000 loc.) si al unui oras (10.000 loc.) istoric englez (1711-1776). in Galitia. Humuleqti pl. sat in jud. Neamtu, Horvat m. forma arhaicil pentru Croat. llocul natal al lui Creanga : 2339 Mc. V. Arvat. Hosszumezö n. numele maghiar al Hunfalvy (Paul) m. etnograf l istoCampulungului maramuresan. ric ungur (1810-1891). Hotareni pl. sat si manastire in jud. Huni rn. pl. popor barbar care navali

din Azia in Europa pe la 600 d. Cr., Hotentoti m. pl. popor african. ocupa regiunea intre Tisa i Dunare, uncle Hotentotia f. tara in Africa meridio- intemeil un regat puternic sub Atila, cu

Romanati.

nala, aproape de colonia Capului. pa carui moarte (453) se nimici SI puteHotin n. judet i oras intarit in N. Ba- rea lor. sarabiei, langa Nistru. Cetate celebra in Huniade (Hunydd) n. 1. Huniedoara ; istoria Moldovei pentru numeroasele lupte 2. supranumele maghiar al ilustrei familii cu Polonii si cu Tatarii: 30.000 loc. a Corvinilor.

Hotiniul (Amfilohie) m. episcop de Huniedoara f. 1. judet ardelenesc cu Hotin, alcatuitor de carti didactice (1795). 1304.000 Mc. cap. Deva; 2. oras In valea Howl/. la f. piscul cel mai Malt al mun- 'romantic& a Cernei, patria Corvinilor. Hurez n. V. Horez. tilor Maramuresului (2058 m.).

Hurmuz rn. afluent al Prutului, in Hrisostom m. sau Zlatoust (Gurei- jud. Covurluiu. de-aur), epitet dat mai multor oratori Hurmuzache (Eudoxiu) m. patriot Hovas m. popor din Madagascar.

sacri si in special sfantului loAs, ilustru parinte al Bisericii, episcop de Cpnstantinopole (347-407). Hrisoverghi (Alex.) m. poet moldovean, autor de ode (1181-1837). Hristos m. supranumele lui Isus. [Adie& Unsul", traducere greceasca dupa ebraicul Messiah]. Hroiot m. vestit general al lui Mateiu Corvin,vrajmas neimpa cat al Moldovenilor.

Hubert (St.) m. episcop din Maestricht (sec. VIII), patronul vanatorilor.

Hfibsch (Ed.) m. compozitor I ef de orchestra roman: Marsul steagului (1825-1894).

si

erudit roman din Bucovina, care In-

cepu importanta colectiune documental& ce-i poartfi numele (1813-1874).

Huron n. mare lac in America de N., lintre Statele-Unite st Canada, pe ale ca-

rui margini locuia poporul indigen al

Huronilor. Huru (Cronica lui) m. pretinsa istorie scrisa in limba romaneasci din 1494, tradusa de spatarul Clanfiu l publicata de Asache. Stilul l coprinsul dovedesc neautenticitatea ei. Hull pl. orti In Moldova : 16.000 Mc., cap. jud. Falciu. Scaun de episcopie (Husean).

Hudson n. 1. mare formata de AtlanHuss (Ioan) in. unul din precursorii tic, in N. Arnericei, numit& astfel dupa Reformei, fu condamnat de Conciliul din navigatorul englez Hudson care o recu- Constanta si ars de viu (1373-1415). noscu in 1610; 2. fluviu in Statele-Unite, Hussiti m. pl. partizani ai invataturiucla New-York : 500 km. lor lui Huss cari, spre a rfisbuna moarHuedin n. sau Banfy-Hunyárl, oras tea-i, pustiira Boemia sub conducerea lui ardelenesc In judetul Cojocna. coall de Ziska (1415-1435). sculptura In !emit. Husta (Huszt) f. cetate in Maramures :

Hughenot m. nume de dispret dat 6500 loc. Huteani (Hutull) rn pl. numele Ru-

calvinistilor francezi in sec. XVI.

Hugo (Victor) in. ilustru poet, dramaturg i romancier francez, capul voalei romantice: Ode sz Balade, Legenda secolelor, Hernani, Notre-Dame de Paris (1802-1885). Hujlac cr. V. Uilac. L. Saineanu Diet. Universal.

tenilor munteni din Galitia orientalã

si

din Bucovina, de origin& romanii, reprezentand un tip particular; ei se ocupa cu pastoritul si cu taierea lemnelor. Huyghens rn. celebru astronom maternatic olandez (1629 1695).

www.dacoromanica.ro

50

Hya

- 786 -

lbs

Hyade f. pl. Mit. fiicele lui Atlas fesa filozofia la Alexandria si fu omoritfi schimbate Inteo constelatiune. de crestinii fanatici (370-415). Hydra (dela Lerni) f. Mit. sarpe monHyperion m, zeul rfitficitor al lumistruos cu 7 capete cari cresteau la loc nei: Hyperion, ce din genuni rdsai c'o de nu se taiau dintr'odatl. 'ntreagri fume Em. HYPatia f. femeie celebrä care pro-

lancu m. 1. (Sasul), Domnul MoldoIacob m. patriarh evreu, fiul lui Isac, fii, cari devenira cele 12 vei, jefui tam scoase vficfiritul 1, mazilit, se retrase cu averi mari in Austria, unde semintii ale IW Izrael (2200 a. Cr.). Jacob (St ) m. unul din cei 12 apos- rnuri (1579-1582). II (Avram), eroul retoli, martirizat (44). volutiunii romane dela 1848, se puse in Jacob m. numele a 6 regi ai Scotiei, fruntea Motilor revoltati (1824-1873). dintre cari al V-lea (1513-1542) fu tatal lanina f. oras in Albania: 30 000 loc. Mariei Stuart, iar al VI-lea, fiul Mariei cap. Epirului. Gimnaziu rornanesc. Stuart, deveni in acelas Limp regele AnIantra f. rau In Bulgaria, afluent al

parinte a 12

I

gliei si al Scotiei sub numele de IACOB I Dunarii, in fat& gurei raulut Vedea. Ianus m. vechiu rege divinizat al (1603-1625); TACOS II, fiul lui Carol I, fu detronat de ginerele sfiu Guilom .de Latiului, reprezentat cu douS fete. una Mums& catre trecut I cealaltti citre vlitor. Orange (1685-1688).

Iacobdeal n. (sau Muntele Carol I), Iapet m. Mit. fratele lui Saturn si 1. deal In Dobrogea pe langa Dunare; 2. parintele lui Prometeu. cariera de granit de o calitate excelenta. Iarca (Demetru) m. meritos bibliograf lacobeni m. pl. 1. comunfi ruralfi in roman (1817-1887). Iasi pl. 1. Judd asezat Inteo pozitiune Transilvania, judetul Tarnavei Mari, cu 1035 loc. (sasi i romani); 2. comunfi in frumoasfi la N. Moldovei, pe malul drept al Prutului: 212.000 loc.; 2. cap. JudeBucovina cu 3215 loc. Ape sulfuroase. Iacobin rn. 1. cfilugar din ordinul tului cu acelas nume : 80.000 loc., fostà sfantului Dominic; 2. membrul unei so- cap. a intregei Moldove (1565-1862). cietriti politice care se stabili la Paris in Mitropolie, Curte de apel, Universitate, 1789 In vechea manhstire a Iacobinilor; Muzeu, Biblioted. Ad se lieu la 1791 pace ?titre Turcia 1 Rusia si tot aci iz3. fig. demagog exaltat. Iafa f. port al Siriei, pe Mediterana, bucni la 1821 Eteria sub Ipsilante. Ad se unit cu Ierusalimul printfo cale ferata: retrase guvernul i armata in 1917, Iasii au suferit mult prin enorma aglomerare 45.000 loc, lafet m. unul din cei trei Ill ai lui a populatiei, de mizerie si de boale (tifos Noe, ai carui urmasi popularti Europa si exantematic) (Iesean). Azia occidentalfi. Iason m. Mit. capetenia expeditiunii lageloni m. pl. famine litfang care ocupfi Argonautilor pentru cucerirea Land de

tronul Poloniei dela 1386 panfi la 1572. aur, ce o ripi cu ajutorul vrfijitoarei Melagodina f. oras In Serbia laugh' Mo- dea; 2. fig. aventurier Indriznet si no-

ravia. Ad se dete o batllie intre Turci rocos. si

lava f. mare insuli in Oceania: 35 Austriaci (1689). lalomicioari f. 1. afluent al lalomi- mil. loc. (Iavanez), cu cap. Batavia, Spar-

tei; 2. sat In jud. Dambovita. Ialomita f. 1. rau in Muntenia, izvoreste din culmea Bucegilor si se varsfi In Dunfire dupfi un curs de 330 km,; 2. ses, numit obisnuit Biragan 3. vale pr:n jud. Dambovita; 4. plash' in jud. lalomita Dtimbovita; 5. Jude( asezat In partea de S.-E. a Muntenia la rasarit de Ilfov: 240.000 loc. Cap. Calarafi (Ialomilean). [Slay. inovirA, junca (cf. pimnigi = pivnifd)1.

fal!:!,ag (Ialpeu) n. numele unui rau al unui lac in Basarabia.

Jambol

n.

care, cu un sec. a. Cr., s'asezi In sesul

dintre Dunire l Temes; 2. locultorii maghiarizati ai Iazigiei.

lazigia f. numit de Unguri Jazsag

numele unui cornitat in Ungaria, !titre Dunire i Temes: 318 475 loc. Iberi m. pl. locuitorii primitivi ai Ibe

riei si ai cfiror descendenti par a fi 1383Cii.

Iberia f. 1. vechiul nume al Spaniei ; veche provincie aziatici, la S. de Caucaz, azi Georgia (Iberic).

51, 2.

oar) In Rumelia orien-

tala: 13.000 loc.

tine Olandei. lazigi m. pl. 1. veclau neam sarmatic

Ibsen (Henrik), m. poet brie si dra-

matic norvegian, ale cfirui piese sunt in-

www.dacoromanica.ro

Iby

Imb

787

tipArite de tender* filozofico-sociale (1828

1906).

Ibycus m. poet liric grec din sec. VI a. Cr. Asasinat intr'o pAdure de niate hoti. Ibycus ar fi invocat ca marturi ai crimei un stol de cocori ; scurt timp dupla

Ierusalim n. veche capitalã a Pales-

tine!, pe rnalurile Iordanulut, coprinsit distrusA de Romani la 70 d. Cr azi locuitA de Arabi ai Evrei : 80.000 loc. Iezer n. culme in judetul Muscel, des/parte *arm intre ei afluentii raului Doamnei.

Iezuiti m. pl. V. Vocabular. aceea, unul dintre ucigaai, care asista la Iflak ci. numele turcesc al Valahiei sau jocurile olimpice at vazuse trecand un stol de cocori, strigA nechibzuit: ciatà Munteniei : Iflak bey. razbunatorit lui lbycusl, i astfel vino- Iglita f. sat in jud. Tulcea, pe langi care se aflA ruinele vechiului Troesmis. vatii se deterit singuri de gol. Icar rn. 1. Mit. fiul lui Dedal, scapa Ignatie (St.) tn. parinte al Bisericli, cu tatA-sau din Labirint cu ajutorul unor episcop din Antiohia, martirizat la Roma aripi litute cu cearà ; dar, aproape de intre 107 ai 115. Ignatiu (de Loyola) m. nob!! spaniol. soare, ceara se topi i Icar peri. in mare; 2. fig. victima unor proiecte prea ambi- fundatorul ordmuluilezuitilor(1491 1556). Harlan (Pepin) rn. istoric roman, a tioase at cutezatoare.

Ida 1. nume vechiu a dotra lanturi publicat un Tezaur de documente ai muntoase, unul in Creta i celfilalt in biografia lui Sincal (1828M79). Frigia. Darion (St.) m. introducAtorul vietii Idirneh 1. V. Edirne: chilimuri vat-- monacale in Palestina i Siria (291-371). Dation m. episcop de Argea (1820), gate de Idirnea Fa.. Idumka I. regiune sudicA In vechea consilierul intim al lui Tudor in miacaPalestina, locuiti de Edomiti.

rea-i revolutionarA (1777-1845).

ne!, supus de David.

bovitei ; 2. cel mai insemnat judet al Ro-

Iebusiti in. vechiu popor al Palesti-

Iecaterinoslav n. gubernie si

in Rusia : 221.000 loc.

Iffov n. 1. garlita sau pârau al Da m-

oras manic!: 678.770 loc., asezat In centrul

Iefta in. judecator in Izrael, scApA pe

Wit. Cap. Bucuresti. Ilias-Voda m. (numit i Die II), Dorn-

Evrei de sub jugul Amonititor (sec. XIII-lea nul Moldovei, fiul lui Petru Rares, se turci

a. Cr.). El juruise a jertfi lui Dumnezeu pe cine 11 va IntAmpina mai intai la intoarcere i propria sa fiicã Ii iesi inainte. Iehova m. (tCel ce exist.0), alt nume dat lui D-zeu, in Vechiul-Testament. Iemen n. vilaet turcesc in Arabia :

la Constantinopole dupa o scurtA domnie (1546-1551). II (Alex.), Domnul Munteniei, cu totul grecizat, fu Msturnat de

o conspiratiune (1616-1618); reveni pe tron i fu inlocuit cu Leon Tomaa (1627

1629). II IuAs, fiul celui precedent, Domnul Munteniei, sub care TAtarli cotropirA lena f. oraa in Germania: 48.000 loc. o parte a Basarabiei; fu mazilit de PoartA (1667-1669). Universitate fundatà la 1558. 750.000 loc.

Ifie rn. numele mai multor Domni roman!: Era I, fiul lui Alexandru cel Bun, lenipazar n. oraa In Bulgaria: 8000 Domnul Moldovei, intai singur (1433),

lenfkale n. sau Kerci, strarntoare in-

tre Marea Neagrii l Marea de Azov.

apoi impreuna cu fratele ski Stefan II Ienisei n. fluviu in Siberia, se varsA (1435-1444); kni II. v. Illas-Voda.

locuitori.

In oceanul Inghetat: 3000 kilometri,

Die (Culmea sfantuiui) I. pisc de munte

Ierarhi (Sfintii Trei) m. pL sau Trig- in jud. Prahova, desparte apa Doftanei

fetitele, bisericA frumoasà in Iaai, ziditA de a Teleajenului. Dion n. vechiul nume al Troiel. de Vasile Lupu la 1640. Monument arhiIliri rn. pl. popor din familia track at tectonic de prima ordine ca at Curtea de Argea. clror ultirni descendenti se considerh Al-

leremia m. unul din cei patru mari

profett, autorutPlangerilor (sec.V11 a. Cr.).

banezii.

Iliria f. 1. numele vechiului litoral sep-

leremia (Vocla) m. V. Movila. tentrional al Marti Adriatice; 2. provincie lerihon n. oral In Palestina, coprins Ingo-Slava de-a lungul coastel orientate de Iosua. a Adriaticei, coprinzand Carintia, CamiIeroboam rn. numele a doi regi ai olia i Triest (Iliric). lut Izrael (sec. X al VIII a. Cr.). Ilissu m. parâu in Grecia, trece aproape leronim (St.) in. pArinte al Bisericii, de Atena. traducAtorul Bibliei in latineate (346 420). Imbros n. insula turceascA aproape Ieronim (din Praga) m. discipolul Jul de intrarea Dardanelelor; fu ocupata. oHuss, ars ca eretic la Constanta (Baden data cu Thasos de armata greaca in 30 (1416).

Oct. 1912.

www.dacoromanica.ro

Imp

Ioa

788

Imperil centrale n. pl. nume dat

Inocentiu m. nume a 12 papf, dintre

Imperiu n. Imperiul Roman, fundat

Insbruck n. orris In Austria, cap. Ti-

in cursul rásboiului mondial (1914-1918) care cel mai insemnat fu hrocuipu III, care Germaniei i Austriei, ambele azi reduse puse s se predice a patra cruciata i cruteritorial i constituite in repubhci. data In contra Albigensilor (1198-1216). de August (29 a. Cr.), fu impartit la moar- rolului, pe Inn: 57.000 loc.

tea lui Teodosiu (395) in dotia: /nineriul de Occident, distrus de barbari (476)

Intelegere cordiali f.

v. Entente.

Interlaken ii. sat in Elvetia pe Aar,

a Imperiul de Orient (bizanfin), sub- in cantonul Berna : 3600 loc. Statiune de zista pana la luarea Constantinopolii de vara loarte frecventatii. Turci (1453); Imperiul romano-germalo f. Mit. fiica lui Inachus, pe care nic (sffintul), fundat de Otton (962), in- Jupiter o schimbil In junca. ceta de a mai exista cu abdicarea imphIoab m. general sub David, se revoke ratului austriac Francisc 11 (1806) i fu in contra lui Solomon, care II osandi la

reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; moarte. Imperiul latin, fundat la Constantinopole Ioachim m. 1. rege din hide', cazu in 1204 de Balduin de Flandra, capete- in mainile lui Nabucodonosor (sec. VIII nia cruciatilor, fu distrus in 1261; Impe- a. Cr.); 2. (St.), parintele sfintei Fecioare.

loan m. numele unui mare numár de riul romano-bulgar, Stat format in sec. XII prin unirea Vlabilor cu Bulgarii: el sfinti: IOAN BOTEZATORUL (St.), varul §i insustinu lupte numeroase cu imperiul bi- aintemergatorul lui Isus, decapitat din zantin i atinse culmea cu Imparatul boa- porunca lui Irod (32); praznuit la 7 Ianitiu; declzand dupa moartea acestuia, nuarie. I IOAN EYANOELINIUL (St.), unul din imperiul romano-bulgar continua a sub- cei 12 apostoli, antorul noel Evanghelii zista pinà la bataha dela Cossova (1389). *II al Apocalipsului (7-101): serbat 8 Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau Maiu. Ioifiv (St.), V. Hristostom, Damaschin, Scarariu. (Mit lor. Inachus m. Mit. fundatorul i pri- loan m nume a 23 papi (523-1415). mul rege din Argos. loan n. nume a 7 Imparati din Orient: Incu (Muntele) m. pisc al Carpatilor, Zimisce, Comnen, Vatate, Duca, Lascaris, langa apa Cirimurdui. Paleolog, Cantacuzen (v. aceste nume). Independenta f. 1. insula in drep- loan m. numele unui rege francez MAN tul orasului Calafat; 2. sat In jud. Co- car, BUN (1350-1364) §i a unui rege envurlui cu 3200 loc. si In jud. Ialomila cu glez IoAN FARA Pimkrr, fiul lui Henric lb care acorda supusilor sai revoltati Carta 1800 loc. Indernea I. V. Edirne; cu fes de cea mare (1190 1216). loan m. nume a 6 regi din Portugalia Indernea As. India 1. sau Indlibe orientale, nume (1385-1826) si a 3 regi din Suedia (1216 dat la doul peninsule ale Aziei meridio- 1591). loan m. numele mai multor Domni nale despfirtite prin golful Bengal: IndusII

t= §i Indo-China (Indian); 2. Incliile

occidentale, vechiul nume al Americei; 3. Incline neerlandeze, posesiunile olandeze in Oceania : 48 rnil. loc. Indiana f. unul din Statele-Unite ale Americei: a000.000 bc., cu cap. Indianapolis. Indo-China f. peninsula imensa la S.-E. Aziei, numarand peste 20 mil. Mc., . se divide in posesiuni engleze, in posesiuni franceze (Cochinchina) l In State independente (Regatul Siam). Indu m. sau Sindu, mare fluviu al In-

romani: IOAN VODA. car. Cumpur, Domnul

Moldovei, Armean de origina, crud si rasbunator: ingropa de vii boieri, episcopi l calugari; mazilit de Turd, se ras-

cula asuprii-le si-i invinse In diferite randuri, dar fu cumplit bitut la Cahul (1573); tprins prin tradare, tu legat de coadele a 'doua camile l sfasiat (1572-1574). I Imo; Porcoxv.I, Domnul Moldovei, fratele celui precedent (1577). II IoAxII (Sasul), V. lancu.

Ioana f. 1. (d'Albret),regina Navarei,

mama lui Henric 1V(1528 1572) ; 2.(d'Arc),

Fecioara din Orleans, eroina franceza,

did, se varsa in Marea de Oman : 3000 km. repurta mai multe victorii asupra Engle-

Industan n. vasta peninsula a Aziei zilor, de cart fu apoi prinsa l arsa de la S.-V. Chinei, de care o desparte Hi- vie (1412-1431); 3. (Nebuna), regina Casmalaya, cu orasele principale Bombay, tiliei, mama lul Carol Quintu (m. 1555). Calcuta, Madras: 295 mil. loc. Supus En. Ioanitiu m. cel mai ilustru dintre Aglezilor.

sanesti, repurtfi victorii numeroase asupra

in Dunare: 525 km.

hilor (1197-1207).

Inn n. riu care iese din Elvetia, uciii Bizantindor i fu in 1204 Incoronat de Insbruckul, intra in Bavaria $ se varsa Papa ca Imparat al Bulgarilor si al Vla-

www.dacoromanica.ro

boa

789 --

Iro

boas m. ultimul descendent al casei Iosua m. urmasul lui Moise, introduse lui David, rApit din mAinile Ataliei, de- pe Evrei in tam Canaanului (sec. XV a. Cr). veni rege al Iudeii (870 a. Cr.). boy rn. I. personaj biblic, faimos prin locasta f. Hit. sotia lui Laius, regele rAstristile i rabdarea sa, ajunsA proverTebei, si mama lui Edip, cu care se mA- bial& ; 2. poem& biblicA in care se trateazA ritA firA a-1 cunoaste. problema, de ce oamenii cinstiti stint asa Ioil m. unul din midi profeti evrei, de crud incercati de soartA. Iphigenia 1. Hit. fiica lui Agamemcontemporan cu Ieremia (sec. VII a. Cr.). Iona m. unul din micii profeti evrei: non; In momentul cAnd pArintele ei era aruncat de corAbieri in mare, fu inghitit s'o jertfeascA Dianei, zeita o transport& in (zice-se) de un chit care, dupA trei zile, Tauris si o fAcu preoteasa templului ei. 11 scuipii pe uscat viu i nevAtAmat (sec. Iphigenia fu subiectul a douA tragedii de Euripide, a unei tragedii de Racine, a uIX a. Cr.). Ionatan m. Sul lui Saul si amicul lui nei tragedii de Goethe si a unei opere de David, ucis In lupth cu Filistenii (sec. X Gluck. Ipsilante m. numele a mai multor a. Cr.); 2. cel mai tAnAr dintre Macabei. Ionescu rn. (loan dela Brad), eminent Domni fanarioti: I. (Alexandru), Domnul a gronom si economist roman (1818 1891); Munteniei, sub care tara cApAtA intocmiri 2. (Dimitrie, zis Tache), bArbat de Stat, folositoare (scoli, spitale) l un codice ce-i a vocat si orator parlamentar (1858-1922). poarta numele (1774-1782); (Const,), flul Ionia f. veche tarA In Azia-MicA cu celui precedent, Domnul Moldovei (1799 1801) si apoi al Munteniei (1802-1806). orasele Phocea, Ephez, Smirna. Ipsilante (Alex.) rn. general rus, capul Ionic a. Marea IonicA, partea Mediteranei intre Italia de S. si Grecia Insulele Eteriei, intrA in Moldova la 1821 si, invins lonice, grup de insule in Marea IonicA : de Turci la DragAsani, fugi In Ardeal, unde ordin ionic, unul din cele cind ordine muri in inchisoare (1791-1828). Ipsilante (Atanasie Comnen), in. crode arhitecturA greach caracterizat printr'un capitel ornat de douA spirale laterale. nicar neo-grec, medicul lui Grigorie Ghica Iordache (CApitan) m. numit Si GREOR-. in 1739, mare spAtar sub Stefan RacovitA OHS OLIMPIANUL, until dintre capii Eteriei. in 1765 si capuchehaiaua lui Grigorie Ill viteaz si ardent patriot grec (1770-1821). Ghica, Domnul Munteniei, In 1769: a scris Iordan m. fluviu in Palestina, se varsA o Cronicd (1453-1789) despre intAmplArile dupA cAderea Constantinopolii (1711 in Marea MoartA: 100 km. Iorgovici (Paul) m. filolog ardelean 1790). Ipsus n. sat in Frigia, unde se dete

(1764-1808).

Iosafat m. faimoasa vale Intre Ierusa- bAtAlia decizivA pentru impArteala imperiului lui Alexandru intre generalii shi apa Cedronului : aci se vor aduna mortii (301 a. Cr.). Irak Arabi n. V. Babilonia. (dupA tradi(iunea crestinA) in ziva judeIran n. numele national al Persiei: *acAtii d'apoi. losafat m. rege din Iuda, invingAtorul luri de Iran Fir. ((Iranic). Iris f. I. Mit. mesagera zeilor, metaAmonitilor i Moabitilor (903-880 a. Cr.). Iosephus (Flavius) m. istoric evreu, morfozatti de Junona in curcubeu. mort la Roma, autorul Antichitiitilor ju- Irlanda f. I. una din Insulele Britanice spre apus de Anglia, de care o sedaice (37-95). Iosif m. I. patriarh evreu, fiul lui Ia- parA Marea Mandel: 5 rnil. loc. Cap. Ducob si al Rahelei, ajunse ministrul unui Fa- blin; 2. (Marea), partea Oceanului Atlanraon, rege al Egiptului, i asez5 pe fratii tic intre Anglia, Irlanda si Scotia; 3. (Noua), sAi in aceastA tarA (sec. XVII a. Cr.); 2. insulA in Melanezia (Irlandez). V. Sinlirn i muntele MAslinilor, prin care curge

(St.), bArbatul Fecioarer Maria.

feiner.

urmasul lui Leopold I, continuA rAsboiul pentru succesiunea Spaniei (1703-1711): Iosiv II, fiul Mariei Terezia, reprezentantul despotismului luminat, introduse reforma, promulgA in 1781 edictul de tolerantA si desrobi pe iobagii romAni din Ardeal (1765

principi i regi ai Iudeii:

loaf' m. nume a doi impArati ai Ger-

maniei: IOSIF I, fiul

1790).

l

[nail (Stefan Octavian) m. poet liric

Irod (Herod) m. numele mai multor IRO])

CHI- MARE,

ordond miceluI pruncilor (39 a. C.-4 d. Cr.); IROD ANTIPA, fiul celui precedent, con-

temporan cu Crist, (Am sA piarA St. Ioan BotezAtorul dupA placul solid sale frodiada (4 a. Cr.-39 d Cr.); IROD Aolirm I, regele Evreilor, nepotul lui Irod cel Mare

(37-44 d. Cr.).

Irodiada f. nepoata lui Irod cel Mare si de o simtire caldA l pAtrunzAtoare (1875 sotia lui Irod Antipa (joacit un rol In desantece In cari e asociatA cu zinele rele). 1913).

www.dacoromanica.ro

- 790

Isa

lug

Isac rn furl lui Avram i parintele lui lele cAruia s'a descoperit Tezaurul dela Pietroasa. Isac m. nume a doi Imparati din O- Istro-Romfini m. pl. numiti i Rumeri,

la cob.

rient: ISAC I (Comnen), abdicA si muri in- fractiune etnica de origina roman& pe litr'o manAstire (1057 1059); IsAc II, V. toralul Adriaticei, in Istria : vre-o 5000 loc. Graiul for e caracterizat prin asa numiAnghel. Isaccea f. orasel in jud. Tulcea, pe Du- tul rotacism.

Istru in. nurnele geto-grec al Durthil, nare, numita in vechime Oblucita, fosta 'in special al cursului ei inferior. cap. a Dobrogei: 5000 loc. Isus m. (eMantuitoruls.), numit i thisIsahar rn. unul din cei 12 fii al lui Iacob, dete numele sau unuia din cele 12 tos (cUnsul lui Dumnezeuv), niiscut la Betleem din sfanta Fecioara, fu rastignit triburi. Isaia m. primul dintre marii profeti la varsta de 33 de ani din ordinul guvernatorului roman Pontiu Pilat. Data nas(700 a. Cr.). Ischia f. insula italiang In golful de terii sale (25 Dec.), indica Inceputul erei Neapole, bantuita in 1883 de un cutremur : actuale i divinitatea sa deveni dogma 27 000 loc.

Iskiudar n. numele turcesc al orasu-

fundamental& a crestinismului.

Italia f. regat In Europa meridional&

la S.-E. Frantei, cu cap. Roma si cu o populatiunc de 33.220.000 loc. (Italian). A luat parte, ca aliata Frantei, la rAsboiul mondial (1916-1918). Islanda f. mare insulfi daneza In 0- Itcani pl. I. in fata Burclujenilor, punct ceanul Atlantic, lntre Europa si America : de trecere in Bocovina ; 2. sat in jud. Suceava i statiune a call ferate romane. 98.000 loc. (Islandez).

lui Scutari : eu care dorm la Iskiudar AL. Isker n. 1. riu In Bulgaria, cel mai lnsemnat dintre afluentii Dunarii inferioare; 2. trecatoare In Balcanii occidentali.

Islaz n. 1. insulA la gura Oltului; 2.

Ithaca f. insulA pe coasta occidentala

sat mare In jud. Romanati, schele aproape a Greciei, unde se afla regatul lui Ulyse. Iuda m. I. al patrulea fiu al lui Iacob, parasitä : 6000 loc. : juca un rol In revolutiunea din 1848; 3. comunA in jud. Braila capul unuia din cele 12 triburi ale lui Izrael ; 2. (Regatul lui), unul din cele doull cu 10.000 loc. Ismael m. fiul lui Avram si al Aga- State formate dupa moartea lui Solomon prin schisma celor zece triburi: el coprinrei, parintele Arabilor (2280 a. Cr.). Ismaeliti rn pl. coboritori din Ismael, dea triburile lui Iuda si Benjamin, cu cap.

lerusalim. 1 dura dela 962-587 a. Cr. luda (Iscarioteanul) m. 1. unul din oras In Basarabia si port pe Dunare: 45.000 loc. Cetate ve- cei 12 apostoli, trada pe Isus si se spanzurA de disperare; 2. fig. tipul tradatoche 1 renumita In istoria Moldovei. Arabii.

Ismail n. jude

i

Ismena f. Mit. fiica lui Edip si a Io- rului. Iudei m. pl. nume dat vechilor Byrd, Isocrate m. orator si retor atenian locuitori din Iudea. Iudea f. 1. numele antic al Intreget (426-333 a. Cr.). Ispahan n- veche cap. a Persiei, la S. Palestina : 2. partea de S.-V. unde se ad ca stet.

de Teheran: 80.000 loc.

Ispirescu (Petra) m. eminent proza-

Ierusalimul (ludeu).

Iudita f. eroinit izraelita, scapa patria

tor popular alMunteniei, scriitor de Basme ei Betulia, Maud capul lui Holofern care o inconjurase (sec. VI a. Cr.). (1830-1887).

Issus n. oras In Cilicia, unde se facu Iuga (Coriatovici) m. Domnul Moldovictoria lui Alexandru asupra lui Dariu vei, principe litfan din Podolia, Intemeia (333 a. Cr.).

Istib n. oras In Macedonia cu fabrici de old i fier 8000 loc. Istmice (jocuri) n. pl. jocuri solemne cari se celebrau odata in rind ani la istrnul de Co-int, In onoarea lui Poseidon. Istrati (Nicolae) m. 1. scriitor mediocru, autorul unel Vavilonii romethesti

orase si sate, si Intiose tara Moldovei

pana la Marea Neagra (1372-1377) si (1399-1400). II brow II, Domnul Moldovei predecesorul si fratele lui Alexandru cel

Bun (1400-1401).

Iugo-Slavi m. pl. nume colectiv al

Sarbilor, Croatilor l Slovenilor.

lugo-Slavie f. regat constituit, In ur-

(1818 1862); 2. (Const.), chimist si pro- ma rasboiului mondial (1919) de Serbia, fesor ernerit (1850-1918). Croatia si de fostele provincii austro-unIstria f, peninsula la N. Mari Adria- gare locuite de Sloveni (Stiria, Carintia tice, la E. de Triest: 445.000 loc., intre si Carniolia), Muntenegru cu Bosnia si cari vre-o 5000 de Rumeri (Istrian). Herzegovina. V. Sarbia. lugurta rn. rege al Numidiei, lupti Istrlta f. munte In jud. Buzau, la poa-

www.dacoromanica.ro

- 791 -

Itd in contra Romei (106 a. Cr.).

I

fu invins de Mariu

I

Jol

Ivesti m. pl. targ in jud. Tecuch 2400

loc. Statiune de cale ferata.

Iulia f. 1. fiica lui Cezar i sotia lui Ivir n. numele arhaic al Iberiei aziaPornpeiu (m. 55 a. Cr.); 2. ilica lui Au- ace. (Ivirean). gust, se marita succesiv dupa Marcellus, Izion m. Mit. rage al Lapitilor, fu condamnat pentru crimele sale sa fie leAgripa i Tiberiu (m. 14 a. Cr.). Iulian a, relativ la Iu liu Cezar: calen- gat In Intern de o roata ce pururea se

dar iulian.

invartea.

Izabela (de Castilia) 1. regina Spaniei, lulian (Aposlatul) m. imparat roman, nascut crestin, se tacu pagan si persecuta sotia lui Ferdinand Catolicul, alunga pe pe crestini (361-363). Mauri din Spania i favoriza pe Columb Iulian (Stefan) eminent actor comic (1451-1504). roman (1853-1892) Izis I. Mit. divinitate egipteana, sora Iu liu m. nume a 3 papi (337, 1503, 1550). ei sotia lui Oziris, adorata ca binefacaIutlanda I. partea continentala a Da- toarea Egiptului i ca simbol al fortelor I

nemarcei : 1.350.000 loc.

naturei.

Ivan m. nume a 6 Domni 1 Tani ai Izrael m. 1. nume dat mai intai lui IvAN I, mare duce de Moscova facob, apoi intregului popor evreu; 2.

Rusiei

1350) ; IVAN ill (cel Mare), libera Rusia de sub jugul Tatarilor (1462-1505); IVAN IV (cel Groaznic), lua cel dintaiu numele de Tar (1533-1584); IVAN VI, a-

(1328

(Regatul lui), unul din cele doua regate cari se formara in Palestina dupa. moattea

Iui Solomon, cu cap. Samaria: el

coprindea 10 triburi l dura 224 ani.

sasinat In temnita din ordinul Caterinei Izvoarele n. pl. I. afluent al Dunarii II (1740-1762). in jud. Mehedinti; 2. sat in jud. Ilfov: Ivanco, V. Tilhomir. 3350 loc.

Jacquard m. celebru mecanic francez, Jidova (Cetatea) f. sau Uriasa, ruing inventatorul unui rasboiu de tesut (1752 veche, langa Campulung, intr'o campie 1834). inchisa intre dealuri. Jamaica f. una din Antilele engleze: Jidovi m. pl. 1. movila In jud. Roma900 mfi loc., la S. de Cuba, cap. Kingston. nati ; 2. vale in jud. Valcea, Zahar, cafea, lemn de Mean. Jidovin n. V. Bersovia. Jansenius tn. episcop din Flancha, Jieni n. pl. locuitori din valea Jiului. scrise o carte asupra gratiei i predestiJijia f. 1. cel mai mare afluent al Prutunatiunii, ce provoca certuri indelungate lui; 2. ses prin judetele Dorohoiu,Botosani, (1585-1638). Iasi si Falciu; 3. plash' In jud. Botosani. Japonia f. imperiu In Azia orientalà, Jilava f. I. sat In jud. Ilfov : 2900 loc. compus dintr'un mare lant de insule, cu Statiune de cale ferata ; 2. pl. comuna in cap. Tok.o l cu o populatiune de 72 Ialomita cu 2700 loc. mil. loc. Japonezii au progresat mult de Jiliste f. sat in jud. Ramnicu-Sarat; catva timp, introducand in tam lor toate victoria lui loan cel cumplit asupra lui descoperirile industriei europene si ale Petru Schiopul (1572 . instructiunii, care este foarte inaintata la Jiquidi (Const.), caricaturist-desenator dans. Armata i flota lor pot rivaliza de merit (1865 1899). cu cele mai bune din Europa; ei au ba- Jitianu rn manastire veche langa Cratut China lin 1894 (anexand marea insula iova, zidita la 1657 de Doamna Masa, Formoza) l au tuft-ant pe Rusi (in its- sotia lui Constantin Basarab. bolul din 1904-1905). (Japonez). Japonia Jiu m. 1. afluent al Dunarii, izvoreste a luat parte la rasboiul mondial (1915 din muntii Ardealului, trece pe langii o1918), alaturea de Anglia si de Franta. rasele Targu-Jiu l Craiova : 220 km.; 2. Jean-Paul (Friedrich Richter) m. scrii- ses si vale in jud. Doljiu; 3. numele districtelor Gorjiu (Jiul de sus) si Doljiu tor umorist german (1763-1825). Jenner m. medic englez care in 1796 (Jiul de jos). Joie m. Mit. V. Jupiter. descoperi vaccinul (1749-1823). Jianu m. faimos haiduc oltean sub Joita f. culme in jud. Arges, desparte Caragea-Voda. trecu la urma In tablra apa Valsanei de a Argesului. Joldea m. boier moldovean, domni lui Tudor si isi sfarsi zilele la Targoviste, numai 3 zile, alungat fiind de Lapusneanu iertat de stlpanire. Jidov In. V. Vocabular. (1552).

-

www.dacoromanica.ro

- 792 -

Jol

Joldesti pl. sat in jud. Botosani: victoria lui §tefan cel Mare asupra lui Pe-

Kau

Junona f. Mit. fiica lui Saturn, sora gi

sotia lui Jupiter, regina zeilor.

Jupiter m. I. parintele zeilor si al oaJoppecourt (Charles de) m. nobil menilor, alunga din Olymp pe tatal salt francez din Lorena, lul parte la luptele Saturn si imparti universul cu fratil sli tru-Voda (1457).

turburarile Movilestilor (1611-1617), Neptun si Pluton; 2. cea mai stralucitoare despre cari vorbeste in ale sale Mernorii dintre planate dupa Venus. (publicate de Baret la Paris In 1620). Jura m. 1. lant de munti, lung de 750 Juan de Austria (Don) m. fiul lui km., intre Franta i Elvetia ; 2. numele unui Carol Quintu, bfitu in 1571 pe Turd la departament francez : 261.00010c. (Jurasic). Lepante. Jussieu (Laurent de) m. celebru naJudecittori pl. 1. mime dat la Evrei turalist francez, autorul clasificatiunii nacapetenfilor cari guvernarl poporul dela turale a plantelor (1748- 1836). Moise ulna la Sam uel (1554 1080 a. Cr.) ; Justin m. istoric latin (sec. HI d. Cr.). 2. carte din Vechiul-Testament ce contine I (Filozoful), autor de opere apologetice, istoria Evreilor sub judecatori. martirizat sub Marcu Aurelia (114- 168) : M

Juma (Giumaia) f. oras in Macedonia sarbatoare la 1 lunie. Justin m. numele a doi Imparati din cu mine de fier: 5000 loc. (dintre care 1000 Armani, restul Bulgari, Tigani ma- Orient (518-578). homedani si-Turci).

I

Juvenal rn poet satiric roman (42-123).

Ka bili m. pL popor de rassa berbera meietorul independentei sarbesti (1806 1858); 2. (Petru), v. Petru I.

in Algeria.

Kalarites (Calarli) n. comuna ma-

Karagici (Vuk §tefanovici) m. re-

cedo-romana in Pind, inter) pozitiune ad- desteptatorul nationalitatii l culega torul mirabill, azi cu 1500 loc. (paste 7000 la lit eraturei populare in Serbia (1788 1864). inceputul secolului al XIX-lea). Karagiova f. munte si district In spre

Kalevala f. numele epopeii nationale N. de Salonic, in Macedonia, locuit de fineze constand din vr'o 23.000 de ver- Megleniti. suri. Kara-Mustafa m. mare vizir sub MoKalidasa m. poet Indian din sec. I a. hamed IV (dela 1676), asediti Viena (1683) Cr., autorul trumoasei drame Sakuntala. si, invins de Sobieski, muri strangulat. Kalofer n. or-Oat In Rumelia orientall Karamzin (Nicolae) m. celebru istocu fabrici de gaitane l stofe pentru mo- ric national rus (1765-1826). bile: 8000 loc.

Kama(deva) m, zeul amorului, in

mitologia indiana.

Kamceadali m. pl. numele indigent.

Karansebes n. V. Caransebes. Kara-Omer n. punct militar in jud.

Constanta, la hotarul despre Bulgaria.

Kara-Orman a. v. Cara...

lor din Kamceatka. Karas m. V. Caras. Kamceatka f. vasta peninsula ruseasca Kara Su m. numele turcesc al flula extremitatea S.-E. a Aziei: 630,000 loc. viului Mesta.

Kamcik m. rau in Bulgaria, se varsa

Karatova f. oras in Macedonia spre

In Marea-Neagra ceva mai jos de Varna. N.-E. de Bitolia, cu mine de araml Kamenet-Podolsky n. V. Camenita. fabrici de cfildari: 8000 loc. Kandili 11. sat frumos In mijlocul BosKarkaleki (Zaharia) m. ziarist origiforului, pe tarmul Aziei. nar din Brasov, devenit proverbial prin Kant (Imanuel) m. filozof german, stilul sau servil (mort In 1856). nascut la Konigsberg, fundatorul criticisKiarlova f. orasel in Rumelia orienmului filozofic prin operele sale : Critica tall cu industrie de pasmanterie.

ratiunii pure, Critica ratiunii practice

Karlsburg n. V. Carlsburg.

Critica judecertii: kantismul sau docKarnabad n. orfisel in Rumelia, inalt trina filozofica a lui Kant, consta in stu- de 220 m. cu fabric! de postav: 5096 loc. diul atentiv al omului, In analiza facul- Targ de vita. titilor spiritului l in critica saved; a tu- Karnak n. sat in Egiptul de sus, pe turor cunostintelor umane (1724-1804). locul vechii Teba. Ruine importante.

Kara-Bogdan m. V. Cara...

Kara-Georgevici m. I (Alex.), Dom-

Katlabug n. V. Catalpug. Kaunitz (principe de) m. celebru om

nul Sarbilor, fiul generalului Kai ageorge de Stat austriac, prim-ministru aproape sau George cel Negru (1766-1817), hate- 40 de ani (1711-1794).

www.dacoromanica.ro

Kay

K iir .

793

Kavala f. golf si port Intarit In Ma- cipatelor in timpul ocupatiunii ruse (1828 cedonia de jos: cultura tutunului. Cedata 1834), sub care se alcatul regulamentul Greciei in 1913. organic si se inaugura o mai huna adKazan n. 1. oras in Rusia, cap. gu- ministratiune (1788 1872). berniei cu acelas nume: 199.000 loc. UniKitaia f. nurnele unui pfirau si al unui versitate, Observatoriu ; 2. oras in Rumelia lac in Basarabia. orientala pe dina sudica a Balcanilor, Kiuciuk-Kainargi n. sat bulgaresc asezat inteun basin adanc al muntilor : la S.-E. de Silistra, unde, la 1774, se 3000 loc.; 3. trecatoare in Balcanii orientali. incheia pace intre Rusia l Turcia, cea Kazanlik n. oral in Rumella orienta16, din urmil obtinand hbera navigatiune pe invecinat cu Kalofer : 25.000 loc.

Kecikemet n. oras in Ungaria

Ma rea-Nea gra.

Kiuprili m. numele mai multor marl tiali: 58.000 loc. viziri, de origina albanezii, incepand cu Kemal-Pasa (Mustafa) rn. general turc, MAHOKED KlUPRILI, regent in timpul miniscut in Salonic citre 1881, seful guver- noritatii lui Mahomed IV, guverna impenului nationalist din Angora, cauta sa riul dela 1655-1661. cen-

Kiustendil n. oras in Bulgaria: 9600 Kent n. comitat maritim la S.-E. An- loc. Mine de aur i argint, hal termale. ew, intre Tamiza i la Manche, cu oraKiustenge n. V. Chiustenge. sale Cantorbery, Douvres. Kiva I. oras in Turkestan, sub protecKeppler m. celebru astronom german, toratul rusesc : 40.000 loc. nascut In Wiirtemberg, unul dintre fun- Klausenburg n, numele sasesc al modernizeze Turcia.

datorii astronomiei moderne (1571-1630). Clujului.

Kerci n. I. alt nume al stramtorii le- Klein (Samuel) m. sau Micul, ciluar si port pe stramtoarea ardelean, autorul (1780) primelor Elecu acelas nume: 50.000 locuitori. mente de gramaticd romdneascd (1745 nikale ; 2. cetate

Kerson n. oras in Rusia, port la 1806). gura Niprului, aproape de Marea-Neagra : Klopstock m. poet german, autorui 87.000 Mc. epopeii religioase Messiada (1724-1803). Kezdi-Viisairhély n. numele maghiar

pentru Targul-Sacuilor.

Kialna (Doamna) f. V. Chiajna. Kiel n. oras In Germania, port militar

Koch (Robert) m. medic si microbiologist german, celebru prin cercetirile sale asupra tuberculozei (1843-1910).

Kochanovski (loan) m. poet religios

ye Baltica : 205.000 Mc. Kid fu luat dela polon, maestrul Mitropolitului Dosofteiu Danezi in 1866. (1532-1584). Kiev n. oras In Rusia pe Nipru: 606.000 Kogitlnic m. rlu In Basarabia, afluent Mc. Cetate tare la N. de Odesa. Univer- al Prutului. sitate. Mare balciu anual. Koghlniceanu m. I. (Enache), cel Kikinda f. orris comercia I la V. de Temi- din urmA cronicar al Moldovei (1730 soara : 18.000 loc., in mare parte Nemti. 1795): 2. (Mihail), barbat de Stat 1 isto-

Killa f. V. Chihli. Tic, editorul Letopisefelor Moldopei (1817 Kiralykil n. numele maghiar al Pie1891).

trei-Craiului.

KiShalom m. numele unguresc al Co-

Kirghizi m. pl. popor nomad de oil- halmului. gina Mara, raspandit in Turkestan si pe Kokelburg n. numele sisese al Cecele doui maluri ale Uralului.

tAtit-de-BaltA.

Kirk-Kilisse n. oras turcesc din vi- Köln n. numele german al orasului laietul Addanopolii, pe un afluent al Colonia. Maritel: 15 Ot. 0 Mc. Numeroase biserici

Kólosz n. numele unguresc al Cojocnei.

geamii (de unde numele-i Patruzeci de Kohloszvair n. numele maghiar al CluBiserici). Ocupat de Bulgari In 1912 fu jului. reluat de Turd in 1913. Konigsberg n. cetate tare in Prusia :

Kisfaludy (Carol) m. liric popular, 289.000 loc. Universitate. Patria lui Kant.

novelist si creatorul dramei nationale un-

Kopitar (Bartolomeu) m. eminent sla-

gare, 4n onoarea caruia s'a inflintat la vist si cunoscAtor al limbei romAne (1780 Pasta Societatea literara ce-i poarta nu1844). mde (1788-1830). Kordofan n. partea nord-vesticA a Kisineu n. V. ChisinAu. Sudanului, in Africa orientalA: 280.000 Kis-Kaki:hi n. numele maghiar al ju- locuitori. detului Tama va-mica. Khmer m. poet german, supranumit Kisselef (Contele Pavel de) m. gene.. Tyrteu al Germaniei, ucis in luptA (1791 ral rus, guvernatorul provizoriu al Prin- 1813),

www.dacoromanica.ro

Kör

Lai

794

Krupp m. industrial german, turnator Kordsbanya f. V. Baia-de-Cris. de tunuri de otel can Ii poarta numele Kosciuszko (Tadeu) m. celebru ge- (1812-1887). KtSras n. numele maghiar al Crisului.

neral polon, dictator al Poloniei in 1794,

a Ora eroic patria sa in contra Rusilor,

Krullevat n. oras in Serbia : 7000 loc.

Kuch (C. A.) m. consul prusian in

Prusienilor (1746-1817). Iasi (panft la 1842), publica nemteste in Kosova n. vilaiet in Macedonia, ce 1844 o carte despre starea Principatelor coprinde Waal partea-i superioard. intre 1828-1843. Kossuth (Lajos) rn patriot ungur, caKflkulüvár n. numele tnaghiar al Cepetenia revolutiunii uneare din 1848, muri tatii de Balta. la Turin si inima sa fu transportata la Kulturegyelet n. societate ungureasca, infiintatd in 1885, pentru raspandirea culPesta (1801-1894). Kotzebue (August Frideric Ferdinand) turei maghiare. m. autor dramatic german, muri asasinat Kun (Cumania) ii. nume a dowl orase (1761-1819). In Ungaria ; 1. Szent-Marton: 12.254 loc.; Kotzebue (C.) m. consul rus in Mol- 2. Szent-Miklos : 9500 loc. Kfiprfili n. oras in Macedonia pe stanga dova (1833-1848), traducfitor german al poeziei populare romane. Vardarului : 7000 loc. Austriacilor

i

KovAszna f. V. Covasna, Kurdistan n. tans Kurzilor, In Turcia Kragujevat n. orasel In centrul Ser- de Azia, fAcand parte in acelaa timp din biei: 12,000 loc. Turcia si Persia. Kurt-Bunar n. plasa din districtul Kremlin IL numele palatului tarilor la lioscova. Varnei, alinita Romanieh 48.000 locuitori. Kretulescu (Const.) m. anatomist si Kfistendil II. oras bulgaresc cu 15.000 barbat politic (1809-1884).

loc. Bdi sulfuroase.

popular in patria sa (1768-1844).

7000 loc.

Krilov (Ivan) m. fabulist rus, foarte

Kronstadt n. V. Cronstadt.

Laban m. tatal Rebecei

i

Kuzgun n. orasel in jud. Constan(a:

socrul lui manul), ucis de Tatar-I cari II facusera

hicob.

captiv (1250 1290); LADISLAU VI, atacat

de Turd, fu sea pat de Iancu Huniade Labirint n. V. Vocabular. Labrador n. vasta peninsula in Ame- (1439-1457); LADISLAU VII (lagelon), rege

rica de N.: 42.000 loc. Posesiune engleza. al Boemiei si al Ungariei (1490-1516). La Bruyere m scriitor si moralist franLadoga f. lac mare In Rusia: 209 km.

cez, autorul Caracterelor (1645-1696). dela N. la S. Laerte tn. rege Lacedemona f. alt nume dat Spartei

al Ithacei, tatal lui

(Lacedemonian).

Ulyse.

Lacu late n. localitate in jud. Dam bovita cu o fabrica de prat de pusca. Lacu-Sfirat n. statiune balneará langa Braila, ale cant ape contin iod, pucioasa jI brom. Licust (tefan) m. Domnul Moldovei, sub care venira lacustele in Ora ; asasinat de boieri pentru cruzimile sale

faimosului roman Printesa de Clèves

Lafayette m. 1. (Marchizul de), geLachesis f. Mit. una din cele 3 Parce, neral i om politic francez, se lupta ca cea care invartia fusul. Laconia f. Ora In Gracia antica cu voluntar in rasboiul pentru independenta cap. Sparta (Laconian). Statelor-Unite i fu comandant general al Lactantiu m. apologist crestin din gardei nationale din Paris (1757-1834); sec. II. 2. (D-na de), femeie de spirit, autoarea (1633-1693).

La Fontaine m. (cit. Lafonten), cel 1695). Lagizi m. pl. dinastie de regi greci

mai ilustru dintre fabulistii francezi (1621

cari guvernara Egiptul dui:4 moartea lui Alexandru (300-30 a. Cr.). Lahovary (AL) m. orator si om de Ladislau m. nume a 4 regi ai Polo- Stat (1841-1897). niei (1381-1648). Lainici pl. 1. pisc al Carpatilor In jud. (1538-1540).

Ladislau m. nume a 7 regi ai Unga- Gorjiu; 2. (sau Vulcan), trecatoare de im-

rich LADISLAU I (cel Slant), cuceri Croatia portanta strategica, deschisi de Jill. stabi-

si Slavonia

i

impuse Cumanilor cre- leste comunicatiunea intre Olt si Transit-

tiniamul (1041-1095); LADISLAU IV (CU- vania ; 3. manastire In trecatoarea Lainici.

www.dacoromanica.ro

Lai

Law

795

Laiot-Basarab m. Domnul Munteniei, omori pe Vlad Tepes si, dupa o domnie scurta l turburata (1472-1476), fu ucis de Stefan cel Mare. Laius m. Mit. rege al Tebei, fu ucis de fiu-siiu Edip, fart sa-I cunoasca.

Lamarck m celebru naturalist fran-

cez, precursor al lui Darwin (1744-1829).

Lamartine (Alfons de) m. unul din

cei mai mari poeti francezi, autorul Meditatiunilor poetice si al lui Jocelyrz (1790-1869).

Lapusneanu (Alex.) m. Domnul Moldovei (1552-1561); rasturnat de DespotVocla, vent a doua oara pe tron: cumplit

si rasbunator, ucise la un ospar 47 de

boieri; mina' capitala tarii dela Suceava la Iasi (1565) si muri otravit de boierii intelesi cu sotia sa Ruxandra (1564-1568) La Rochefoucauld (Duce de) m. (cit. RosfucO), scriitor francez, autor de Maximo (1613-1680). Larousse (Pierre) m. lexicograf francez, autorul Marelui Dicfionar Univer-

Lambrior (Alexandru) m. eminent sal al secolului XIX-Iea (1817

filolog roman (1846-1883). Lamia f. oras In Tesalia : 9000 loc. Lamiac (Rasboiul) a. rasboiu ce Atenierui declarara Lacedemonienilor clupa moartea lui Alexandru si care incepu cu asediul Lamiei (323 a. Cr.). Lampsac ci. oras in Azia-Mica pe Helespont.

1875).

Lascaris rn. ilustra familia bizantina care a dat doi imparati (1221-1261) sr un numar de eruditi, printre cari loAN

LASCARIS, propagatorul in Europa al stuchilor grecesti (m. 1535). Las Casas in. episcop spaniol In Maxie,

faimos pentru zelul cu care WS in andrare pe americanii indigeni in contra bar-

Lancaster in. institutor englez, puse bariei spaniole (1474-1566). in practica cu mare succes metoda lavaLatcu-Vodi m. Domnul Moldovei. Icimlintului mutual sau lancasterian fiul lui Bogdan-Vocla, muri fArS urmasi (1793), pe care Bell o adusese din India (1364-1373). (1778-1838).

Lancaster n. 1. comitat

i

Lateran n. 1. una din cele cinci baoras in zilice patriarcale din Roma ; 2. fost palat

Englitera cu 40.000 loc.; 2. (Casa de), farnilie engleza, (rivala celei de York), careia apartineau regii Henric IV, V si VI. Langhedoc n. 1. veche provincie Iranceza cu cap. Tuluza z 2. canal ce reuneste Atlanticul cu Mediterana (Langhedocian). Langeron (Conte de) m. general fran-

cez in serviciul Rusiei, a scris Memorii despre campantile rusesti dintre 1790 1812, in cari atinge despre evenirnentele contemporane din tam noastrA. Laocoon m. 1. Mit, preot al lui Apollon, care, Impreuna cu cei doi fii ai sal, fu sugrumat de doi serpi monstruosi, and cu Impresurarea Troiei; 2. celebru grup de marmora, azi in Vatican, descoperit In 1506 aproape de Roma.

Laomedon m. Mit. regale Troiei

al papilor la Roma (pana la 1309). Latinus m. rege mitic din Latiu, primi

pe Enea

dete de sotie pe fie-sa Lavinia.

Latin n. veche tarS In Italia, la S. de

Tibru.

Latona 1. Mit. mama lui Apollon ti

a Dianei.

Laura I. femeie celebra prin frumu-

setea ei, imortalizata de Petrarca, moarta de ciuma in 1348.

Laurentiu (St.) m. numele unui golf si al unui mare fluviu in America de N. 1100 km.

Laurian (Treboniu) in. erudit latinist istoric roman, originar din Ardeal, re-

prezentant al iperlatinismului si unul din

autorii proiectului de Dictionar acade-

mic (1810-1881). tatal lui Priam. Lausanne f. (cit. Lozan), oras in ElLApfidatu (Alexandru) m. poet arde- vetia : 70.000 loc. Universitate. Aci se In lean (1845-1878). cheia, in Iulie 1923, tractatul de pace InLapifi in. pl. Mit. popor din Tesalia tre Turcia si Gracia de o parte, intre Turcare alunga din tam lor pe Centauri. cia i Alia(i pe de alta.

Laplace m. (cit. Laplas), fiu de (A-

Lavater m. pastor protestant, nascut

ran, celebru matematic i astronom fran- la Zurich, inventatorul Fiziognomicei cez. Inventator al sistemulul cosmogonic (1741-1801). care-i poartfi nurnele:Mecanica cereascii Lavinia f. Mit. fiica lui Latinus i sopa lui Enea. (1749-1827). Laponia f. Ora la N. Norvegiei, Su- Lavoisier rn. (cit. Lavoaziè), invatat francez, unul din fundatorii chimiei moediei i Rusiei : 30.000 loc. (Lapon). Lipu, m, afluent de-a dreapta Same- derne, ghilotinat in timpul Terorii (1743

Lfipulna f. 1. afluent al Prutului; 2.

1794).

Law n faimos financiar scotian, crea vechiu tinut in Basarabia de care tinea la Paris Compania Indiilor j infiinta In odinioara Tighina.

1716 o Bancci, care, dupa marl succe,A.

www.dacoromanica.ro

Lay

Les

796

se sfarsi in 1720 cu o bancrutá completal Leon m. nume a 6 impirati de Orient: (1671-1729). LEON I (Tracul), zelos pentru credinta orLaybach n. orris in Iugo-Slavia cu todoxii (457-474); LEON DI (Izauricul), 56.000 loc., cap. Carnioliei. ataca cel clintai cultul icoanelor (718

Laziir m. 1. fratele Martei i Mariei, 741) ; LEON VI (Filozoful), termina colecinviat de Isus; 2. numele leprosului, in- Ounce l3azilicalelor (886-91V. teo pilda evangelica. Leon (Radu) m. Domnul Moldovei, Lazar (Gheorghe) in. nascut in satul fiul lui Leon Tomsa, jefui cumplit tam Avrig din Ardeal, fundatorul scoalelor na- 0 fu mazilit de Poarti (1664-1669). Leon m. 1. (Regatul), vechiu regat al tionale in Muntenia (1779-1832). Lazi m. pL numele unei populatiuni Spaniei, reunit cu Castilia in 1230; 2. oras

turcesti de langa Marea-Neagra: ei se ocu- In Spania : 22.000 loc., cap. provinciei cu pau in Moldova cu negustoria, asuprind acelas nume. Leonardo da Vinci m. rivalul lui pe locuitori in tot felul ; azi, in Dobrogea, Michel Angelo si al lui Rafael, pictor servesc ca hamali.

Leak (Martin William) m, (cit. Lik), (Joconda, Cina, etc.), sculptor, arhitect inginer florentin, chemat in Franta de diplomat si arheolog, studia printre cei dintai pe Romanii din Macedonia (1777 Francisc I; spirit universal, exceland deo1860). potrivii in domeniul arid si al stiintei

Leandru m. V. Hero. (1452-1519). Leaota m. munti situati intre Dam- Leonida in rege al Spartei, muri eroic bovita i Ialomita cu culmi netede: 2100 aparand cu 300 de Spartani in contra metri .

Leca (Const.) m. intaiul pictor roman, profesorul lui Amen (1810-1887). Leconte de Lisle in. (cit. Lil), poet francez : Paeme barbare, poeme antice (1818-1894. Leda f. Mit. mama lui Castor si Pollux. Leibniz (Gottfried Wilhelm) in. unul din cei mai mari invatati al tutulor timpurilor, nascut in Leipzig : filozof, matema tic, jurisconsult, om de Stat i teolog. El descoperi, odata cu Newton., calculul diferential, imagina sistema monadelor si

Persilor trecerea Termopylelor (480 a. Cr.).

Leopardi m. erudit si poet italian,

sceptic si pesimist (1798-1837).

Leopold m. nume a 2 irnparati

ai

sub care Viena, asediata de Turd, fu scipata de Sobieski (1640-1705); LEOPOLD II, fratele reginei Germaniei :

LEOPOLD I,

Mariei Antoneta (1747-1792).

Leopold rn nume a 2 regi ai Belgiei: I, regele Belgiel (1790-1865);

LEOPOLD

LEOPOLD II, full

i succesorul celui prece-

dent, nascut in 1835, se urea pe tron in 1865, deveni in 1885 suveranul Statului

deveni capul scoalei optimiste (1646-1706). Congo, mort in 1909.

Leicester n. oras in Anglia cu mann-

Leova f. tang in Ind. Cahul, pe malul

facturi de lana si de bumbac: 240.000 loc. Prutului: 3000 loc. Negot de grane. Leipzig n. oras in Germania (Saxonia) Lenau (Nicolae) n. poet austriac, turcu 0 Universitate celebra, cu un Conser- mentat 8l melancolic (1802-1850). vatoriu i Muzeu etnografic: 656.000 loc. Lepante n. golf la N. de Peloponez. Mare batilie intre Francezi i Aliati In 1813. Victoria navala a lui Don Juan de Aus-

Leitha f. afluent d'a dreapta Dunirii, tria asupra Turcilor 7 Octomvrie 1571'. Lepid in. triumvir roman CU Antonin serva de hotar intre Austria si Ungaria : 160 km. 0 Octaviu im. 13 a. Cr.'. Lerna f. Mit, mlastind, in vechea ArLeman n. V. Geneva (Lacul de). Lemberg (Liov) n. oras in Polonia : golida, pe unde se incuibase Hydra ucisa

360.000 loc., cap. Galitiei. Universitate de Hercule. Lesage in. (cit. Lesaj), scriitor franfundata fn 1784.

Lèmnos n. insulii turceasca in Arhi- cez, autorul romantilui Gil-Blas (1668 pelag aproape de intrarea Dardanelelor : 1747). Lesbos n. insula turceasch in Mazur 29.000 loc.

Leon in. nume a 13 papi dintre cari Egee, azi Mitilena. Lesghi m. pl. popor din sud-estul Lsori I (cel Mare) scapa Poma de furia lui Atila (440-461); LEON III, tmse pe Rusiel, in Caucazia orientali. Carol Magnu ca imparat de Occident Lespezi pl. targ in jud. Baia, pe raps (795-816); LEON X, care condamna pe stanga a Siretului, renumit pentru pietreI uther, fiul lui Laurentiu de Medicis, pro- le-i de moara (lespezile): 2015 loc. Lesseps m. inginer francez caruia se tector luminat al artelor i stfintelor, merita sa dea numele-i secolului In care trail datoreste construirea canalului de Suez celui de Panama (1805-1894). (1513-1521); LEON XIII, succesorul lui Leasing (Gothold Ephraim) m. celePiu IX in 1878, muri in 1903.

www.dacoromanica.ro

Les

Lip

797

bru critic, fabulist si poet dramatic ger-

Lichtenstein xi. mic principat suve-

Ulyse.

Liciniu rn. impfirat roman, cumnatul

man (1729-1781). ran in Germania pe Rin, intre Tirol si Lestrygoni m. pl. Mit. vechi locuitori Elvetia : 12.000 kc. Cap. Vaduz. ai Siciliei cari devorari pe tovarisii lui Licia f. veche (an In Azia-Mici.

Letea f. 1. comuni in fata orasuki lui Constantin, care 11 dete pierzArii in Beau, pe Bistrita, cu o fabrici de hit.- anul 324.

tie : 2506 loc.; 2. insulA intre bratul SuLido n. manIA aliturea cu Venetia, In lina si Chi lia. fata palatului dogilor. Lethe n. Mit. fluviul Infernultii ale Liebig rn. chimist germair care a bicArui ape fficeau stt se uite trecutul. nemeritat in domeniul chimiei agrare Leto f. Mit. numele grec al Latonei. pentru studiul nutritiunii (1803-1873).

Letoni m. pl. popor din N.-E. Rusiei,

pe Baltica. Letonia f. republic/I in N.-E. Europei, pe Baltica : 1.727.000 loc. Cap. .Riga. Leucade f. pl. una din insulele lonice : 33.000 loc.

Liege n. (cit. Lied, oras In Belgia, pe

Meuza : 264.000 loc. Fabrici de arme. Universitate.

Liga f. (Catolici), unire formati de catolicii din Frame, spre a combate pe pro-

testanti sub domniile lui Henric Ill i Leucip m. filozof grec care imagini Henric IV. teoria atomilor (sec. V a. Cr.). Liguria f. veche tarii la N.-V. Italie!, Leuctra f. oras in Beotia, lingi care intre Galut si Etruria. Epaminonda bitu pe Spartani (371 a. Cr.). Lille n, (cit. LH), oras manufacturier Leurdeni pl. nume de comuni in ju- In Franta, cetate tare: 211,000 loc. Acadetele Iltov, Muscel l Back'. demie, Universitate, industrie foarte acLeva (Leivenz) f. outs in Ungaria cu tivi (filaturi, metalurgie). Lilliput n. tad imaginara, descrish de 7400 loc. Victoria Austriacilor asupra Turcilor (1664). Swift in romanul sfiu Gulliver, ai ckii Levant n. nume general al (Ardor cari locuitori erau inalti numai de citeva de-

inconjoarA basinul oriental al Medireranei gete (liliputan). (Turcia, Siria. Grecia, Egiptul); Schelele Lima f. cap. republicei Peru, cetate Levantului, porturi comerciale ale Medi- tare: 172.000 loc, Limburg n. provincie a Tirilor de teranei orientale, supuse dominatiunii turcesti. Jos, separati in dotal de Meuza : cea de Levi rn al treilea fiu al lui Iacob pe tirmul drept e a Olandei: 456.000 loc.

capul sernintiei lui Levi, din care se re- cu cap. Maestricht; iar cea de pe tircrutau preotii iudei.

mul sting, a Belgiei: 343.000 loc. cu cap.

Leyda f. oras in Glenda cu o Univer- Ha.sselt. sitate celebrA: 66.000 loc. Biblioteci, boLimuzin n. veche provincie francezi gate colectiuni stiintifice si de antichitAti. cu cap. Limoges. Patria lui Rembrandt. Lincoln (Abraham) m. presedintele Lia f. fiica lui Laban i sotia lui lacob. Statelor-Unite, sustinu risboiul pentru desLiban m. Jan.( de munti in Siria, fat- fiintarea sclavtei muri asasinat (1809 1865). mos min pidurile sale de cedri.

Liebknecht m. unul din sefli socia-

lismului in Germania, deputat In Parlament, protestA in contra risboiului ce Germania declari in 1914 Frantei i lumii intregi. Se puse la urtni In fruntea grupului comunist Spartacus (v. acest nume), tintind a inlocui guvernul recent republican printeun soviet analog celui din Petrograd. Muni asasinat la 16 lan. 1919.

Linen (Carol) m. ilustru naturalist suedez, dete cel dintiiu o buni clasificatiune a plantelor dupi o sistemi sexuali (1707-1778). Linz n. oras austriac pe Dunke : 98.000 locuitori. Lion (Golful de) n. golf format de Mediterana, intre coastele Frantei i Spaniei. Liov n. numele slavon i vechiu rominese al orasului Lemberg.

Liberia f. republici negriteasil In Africa Lipcani pl. 1. numele vechilor Titan occidentalfi, fundati in 182e pe coasta din Lituania, de religiune mahomedani

golf ului Guineii : 2.000.00C loc. Cap. Mon- si cu portul polon: Moldovenii Ii numiau

si Cirimufi; 2. tirgusor In Basarabia : Libia 1. nume roman al Africei, in 3118 loc. special al ()kW coprinse intre Egipt Ai Lipinçi n. localitate aproape de Nistru, rovia.

Oceanul Atlantic (libic). unde Stefan cel Mare biltu pe Titer' (1469). Liburnia f. peace vechei Ilirie, dea- Lipova (Lippa) f. 1. oras In Banat lungul Adriaticei. langa Mures, locuit numai de Romani:

www.dacoromanica.ro

Lip

Lou

798

7000 loc.; 2. numele mai rnultor sate in jud. Vasluiu.

Lippe n. mic principat in Germania:

Livorno n. orris in Italia, port militar si

comercial pe golful de Genua : 103.000 loc.

Lloyd n. name dat compamilor de

139.000 loc. cu cap. Detrno navigatiune si de asigurari maritime : Lipsca f. numele slavo-roman al ora- Lloydul austriac. sului Leipzig. Locke m. celebru filozof englez, auto-

Lisa bona f. cap. Portugaliei, la gura rul unei Incerciiri asupra inteligentei umane, In care pane izvorul cunostinmer( foarte activ. Biblioteci, Muzee, Uni- telor noastre in experientfi, ajutatd de versitate. Patna lui Camoens. Ea fu ban- sensatiune i reflexiune (1632-1704). Locrida 1. Ora in Grecia antica, la tuita tn 1755 de un cutremur ce pricinui moartea a 75.000 de oameni. N. golfului de Corint. Loire m. (cit. Lair) 1. cel mai lung Lisandru m. general spartan care puse canal rasboiului peloponeziac (405 a. Cr.). fluviu al Frantei, strabate jumatatea tarii Lisimah m. unul dintre generalii lui si se varsa in ocean: 1100 km.; 2. nuAlexandra, ajunse rege al Traciei, ataca. mde mai multor departamente franceze. pe Geri si peri In lupta cu Seleuc (361 Lom m. fluviu in Bulgaria, afluent al Tagului : 496.000 Mc. Port militar i co-

281 a. Cr ).

Dunarii.

Lombardia f. provincie In Italia de Liszt (Franz) m. celebru pianist ungur, N., unde se asezara Lombarzii in anul virtuoz incomparabil (1800-1846). Litean in. Lituanian: cif Liteanu-i 570: are 4.846.000 loc., cu cap. Milano. Lombarzi m. pl. popor germanic care om viclean POP. Litean-Vodit m. V. Litovoiu. invada Italia in sec. VI si funda acolo Liteni pl. sat si statiune de cale ferata un regat distrus de Carol Magna In 774. In jud. Baia : 2900 loc. Lom-Palanca f. oras In Bulgaria, imLitfa f. vechiul nume romanesc al Li- portant port comercial, bombardat in 1877 de armata romana : 7000 Mc. tuaniei (Litfean). Litovoiu (Litean-Voda) m. voievod

Londra I. cel mai mare si cel mai

roman in Oltenia (1250) sub dependenta populat oras din lame, cap. Angliei si a Ungariei, primal Domn peste cea mai Imperiului britanic, pe cele doll& maluri mare parte a Munteniei; refuzand apoi ale Tamizei : 4.776.000 loc. Fabrici de coribii i masini, comer( imens. Monatributul, cazu In lupta cu Ungurii. mente remarcabile (St. Paul, Abaria de Littré m. medic, filozof pozitivist lexicograf francez: Dictionarul Umbel Westminster, etc.). Numeroase stabilimente stiinrifice, printre cari Muzeul Brifranceze (1801-1881). Lituania I. fosta provincie a vechei tanic. Aci se deschise la 16 Dec. 1912 Polonie. Impartita in sec. XVIII intre Pru- Conferinta pentru Incheierea picii Intre sia i Rusia, azi republica formata din Aliatii balcanici i Turcia. Longin m. faimos general al lui Traimperial rus desmembrat : 4.160.000 loc. Orase principale: Vilna, Grodno, Minsk ian, se otravi cazand In mainile Dacilor. Longin m. retor grec din sec. III, pre(Lituanian). Livadia f. 1. orasel in Olimp (Mace- supus autor al unui Tractat despre sodonia) cu 3000 loc., dintre cari 2000 Ar- blurt (212-273). mani (Livadiot); 2. numele vilei impe- Longus m. scriitor grec din sec. IV, riale rusesti din oraselul baits, in Crimea. autorul romanului pastoral Daphnis si Liverpool n. oras In Anglia, cel mai Chloe. mare centru comercial al lumii dupa LonLophitari pl. comuna de munte, In dra : 816.000 loc. Dokuri si magazine jud. Buzau, cu bill de ape minerale : imense. Turnatorii, uzine, rafinarii, sapu- 1350 Mc. narti.

Lope de Vega m. celebru poet spa-

Livia f. sotia lui August, avusese dela niol, a scris mai bine de 2000 piese de primal ei barbett Tiberiu Nerone un fiu, teatru (1562-1635). pe Tiberiu, care fu adoptat de August Lorena f. veche provincie francezd cu (55 a. Cr.-29 d. Cr.). cap. Nancy. V. Alzatia. Livie f nu mele arhaic si popular al Libiei : Loth m. nepotul lui Avram, pirintele .silitd cdsdtorie e frigurd de Livie PADar. Moabitilor i Arnonitilor. Livingstone (David) m. calator si Lotru n. afluent de-a dreapta Oltului misionar englez, s'a ilustrat prin desco- 75 km. Statiune de cale ferata. peririle sale in Africa australa Ii centrala Louis tn. (cit. Lui). V. Ludovic. (1813-1873). Louvain n. (cit. Luven), oral In BelLivonia f. provincie halticd pe golful gia cu o Universitate celebra : 42.000 lo1ia: 1.400.000 Mc. Cap. Riga. cuitori. Incendiat de Germani in 1914.

www.dacoromanica.ro

Lou

Lui

799

Louvre n. (cit. Luvr), palat imens la (Ultramarinul), se luptA cu Ungurii I cu Paris, construit in diferite epoce, dela Normanzii (921-954); LUDOVIC V (Trailsec. XVI Incoace. Azi formeaza un vast muzeu de pictura, sculpturà, antichitati etc., cel mai bogat din lume. Loviste t. plaiu in hal. Argea.

davul), ultimul rege carlovingian (98o-

987); LUDOVIC VI (cel Gros), tavorizil emanciparea comunelor in Franta (1118 1137); LUDOVIC VII (cel June), luA parte

Lubeck n. oraa liber in Germania, la a doua cruciatA (1137 1180); Lunoport pe Baltica : 112.000 loc. vie IX (cel Slant), domni Intaiu sub reLublin n oraa In Polonia: 100.000 loc. genta mamel sale, Blanca de Castilia; Luca (St.) m. unul din cei 4 evan- intreprinse a saptea cruciatA, cand rAmase ghelisti, nriscut In Antiohia, medic, a scris prizonier la Arabi; intors in Frarua, adgreceate Evanghelia ce-i poarta numele ministrA tara cu intelepciune 20 de ani at muri de ciuma la Tunis (1226-1270 ; al Faptele Apostolilor. Lucan m. poet latin, nepotul lui Se- Lunovic XI dete o loviturA de moarte feuneca, conspirà In contra lui Nerone

to

se sinucise; a scris epopeia Pharsal despre rAsboiul civil intre Cezar i Pompeiu (39-65). Lucania f. veche provincie la S. Italie', azi Calabria. Lucaye (Insule) f. pl. V. Bahama. Lucerna f. unul din cantoanele Elvelid, cap. Lucerna, pe lacul cu acelaa

dalitAPi (1461-1483); Lunovic XII (PArin-

tele poporului), duce de Orleans, unicul reprezentant al ramurei Valois-Orleans (1462-1515); LUDOVIC XIII (cel Drept), fiul

lui Henric IV, domni sub regenta

mamei sale Maria de Medicis i avand ca ministru pe cardinalul Richelieu (1610 1643); LUDOVIC XIV (cel Mare), fiul celui precedent ai succesorul ski sub renume: 44.000 loc. genta mamei sale Ana de Austria ; domLuchian (Nicolae) at. actor comic de nia sa, ilustratA prin ministerele lui Matalent (1821-1893). zarin si Colbert, fu semnalatA prin pacea Lucian m. scriitor grec, satiric si mo- din Vestfalia (1648), prin turburArile Fronralist: Dialoguri (120-200). dei (1652), prin tractatul din Aix-la-ChaLuciliu m. poet satiric latin (148-105 pelle (1668) l pfin pacea din Nimegues a. Cr.). (1679); in interior, Ludovic XIV, rege Lucina f. Mit. zeitA romanii care pre- absolut, luA sub protectiunea sa literele, zida la naaterea cophlor. stEntele i artele; el comise gresala de a Luella m. nume a 3 pa pi (252, 1144, 1181.). reVoca In 1685 edictul din Nantes (1643 Lucretia f. femeie romanA care se 1715); LUDOVIC XV, care avu sa sustie sinucise, dupa ce fusese insultatfi de Sextu rasboaiele de succesiune din Austria ai Tarquiniu (510 a. Cr.); moartea ei aduse cel de Sapte ani (1710-1774); LUDOVIC la Roma cAderea regalitapi i stabilirea XVI, mort pe esafod, victims Revolutiurepublicei. nii (1774-1793) ; LUDOVIC XVIII, fratele Lucretiu m. poet latin, autorul poe- lui Ludovic XVI, fu alungat de Napoleon mei Despre Natura, 9n care expune sis- in 1814; intors, domni pang la moartea tema lui Epicur (95-51 a. Cr.). sa (1824); LUDOVIC-FILIP I, domni dela Lucrin a mic lac al Campaniei ; stri- 1830-1848 (m. 1850). dii de Lucrin AL. Ludovic (Lidos), m. numele mai rnul-

Lucullus m. general roman, faimoS tor regi ai Ungariel, LUDOVIC I (cel Mare), i pfin fastul rege al Ungariei (1342) ai al Poloniei

prin bogatiile sale imense sari (rn. 57 a. Cr.).

(1370), principe rAsboinic ai bun admiLudovic (Ludwig) m. numele mai nistrator, fu invins de Vladislav Basarab multor impArati ai Germaniei: Lunovic I (1369); LUDOVIC II, rege al Ungariei 7 al (Debonarul), fiul lui Carol Magnu, avu Boemiei (1516-1526). sA lupte contra propriilor sai fii (814 Ludovic (Luiz) I m. rege al Portu840): Lunowc II (cel June), rege al Italiei galiet, urma fratelui situ Pedro V (1833 (855-875); LUDOVIC ill (cel Orb), nepotul

1889) ai avu ca succesor pe fiul sAu

celut precedent (900-903); Lunovic IV Dos CARLOS, duce de Braganta. V. Carlos I. (Copilul), ultimul IrnpArat carlovingian, Lugano n. orris elvetian pe lacul cu la a cAruia moarte coroana deveni dec- acelas mime : 16.000 loc. tivA (908-911); LUDOVIC V (Bavarezul), Lugo, n. oraa curat romanese in Base lupta contra rivalilor i papilor (1314 nat, cap. judetului Caraa-Severin, langa 1347). raul Time*: 20.000 loc. Reaedinta unui Ludovic (Louis) m. numele mai mul- episcop roman unit (Lugosan). tor regi ai Frantei: LUDOVIC (Debonarul), Luiziana I. unul din Statele-Unite ale v. mai sus: LUDOVIC II (Gangavul), muri Americei, pe golful Mexic: 1 800.000 loc.

pe neasteptate (863-882); Lunouc IV Cap. Noul-Orleans.

www.dacoromanica.ro

Lul

800

Mac

Lule-Burgas m. oras turcesc din vi- tarisoara neutra la N.-E. Frantei, a carui laietul Adrianopolei cu 8000 loc. Fu ocu- suverana e Charlotta de Nassau: 268.000 pat de Bulgari In 29 Octomvrie 1912, loc. Cap. Luxemburg: 40.000 loc. apoi retrocedat Turciei. Luxor n. oras in Egipt, pe Nil sti pe Luna (Muntii) f. lant de munti in lacul ocupat de antica Teba ; obeliscul Africa, pe lirnitele Zanghebarului. din Luxor impodobeste azi una din pieLuncavat m. afluent de-a dreapta tele Parisului. Oltultn, curge prin jud. Valcea. Lycaon m. Mit. rege din Arcadia, meLusatia I. provincie prusiana intre tamorfozat in lup de Jupiter.

Elba si Oder. Lycophron m. poet grec, autorul uLusiadele f. pl. epopee de Camoens nor poeme obscure (sec. III a. Cr.). despre descoperirile Portugezilor in Indiile Lycostom n. colonie greceasca pe orientale. cursul Dunarii, azi Chile. [Lit. Gura 10,Lusitania 1. vechiul nume. al Portu- pului, dupi gura cea mai apropiata a gab ei.

Lutetia L vechiul nume roman al

Dui:Car-W.

Lycurg m. rege al Spartei, legislatorul patriei sale (sec. IX a. Cr.). Luther (Martin) m. calugar augustin, Lydia f. veche provincie pe coasta nascut in Eisleben (Germania), profesa apuseana a Aiiei-Mici (Lydian). la Wittenberg, traducator german al Bi- Lyell m. (cit. Laid), celebru geolog bliei i parintele poeziei eclesiastice pro- englez (1797-1875). testante excomunicat In privinta indulLynch (John) m. colon din Carolina gentelor de Leon X, el ridica In contra investit de concetatenii sai cu dictatura Bisericii catolice toata Germania de N., absoluta, in sec. XVII: legea lui Lynch, care ado pta noua sa doctrina i efectua lege barbara constand inteo justitie suastfel Reforma din sec. XVI (1483-1546). marl savarsità de popor asupra culpabiParisului.

Lfitzen n. oras In Prusia (Saxonia) lului prins asupra faptului. V. lin* Lyon n. al doilea oras francez, dupa torii: una a lui Gustav Adolf asupra Paris, pentru comertul si industria sa : cu 4000 loc., celebru prin dotia mari vic-

imperialilor comandati de Wallenstein 569.000 loc. Universitate, Arhiepiscopie (1632) si aim al Iui Napoleon contra Pru- Curte de Apel, filaturi de matasuri. Pasienilor (1813). tria imparatilor romani Claudiu. CaraLuxemburg n. (marele ducat de), calla si Germanic.

rt4 Mabillon (Dom) m. benedictin francez, istoric englez : mare erudit, lundatorul diplomaticei (1632 1859).

Istoria Angliei (1500

1707).

Macbeth m. rege scotian, asasina pe Macabei m. pL famille iudee din care varul salt Duncan (1040) si lu ucis de mai multi membri s'au ilustrat in sec. II flub acestuia (1057): aceasta crima a in-

a. Cr.: IUDA MACABEIJ, recuceri Ierusalimul spirat lui Shakespeare una din tragediile tsi peri in lupta (167-160); SIMON MACk lui cele mai frumoase. am, alunga pe Sirieni, facu alianta cu RoMacedon a. supranumele lui Alexanmanii i muri asasinat de ginerele sau PM- dru cel Mare. lomeu (135). (Cei sapte), numele a 7 Macedonia 1. I. (antica), regat In Grelrati martirizatl sub Antioh Ephipharie cia veche la N. Tesaliei i Epirului: regii sai Filip li Alexandru supusera Grecia (168). numele a dotra carti biblice in intreaga ; Roman° o ocupara In 168 a. cari se relateaza istoria Macabeilor. II

II

Macarie m. Patriarh din Antiohia, a Cr.; 2. (modernii) numith l Rumelia a-

vizitat Romania Intre 1653-1658, notand obiceiurile poporului si ale Curtii sub Vasfle Lupu i Mateiu Basarab. Calatoria sa a fost redijata de secretarul sari Paul de Alep : e un izvor pretios pentru vieata sodata romaneasca din secolul al XVII-lea

V. Paul de Alep.

puseana, regiune coprinsh Intre Pind, 0lim p, Tesalia si Rodop, provincie a imperiului otoman, Impartita in vilaieturile

Salonic li Monastir, cu cap. Salonic si cu o populatiune de 2.584.000 loc., din cari Turci (835.000), Greci (634.000), Bulgari (508.000), Armani (vre-o 600.000), etc.

Macau (MAO n. ores In Banat, pe Azi Impartita Intre Greci, Sarbi si Bulnialul drept al Muresului, cap. judetului gari. In cursul rfisboiului mondial, MaceCeanad: 34.000 loc. donia fu unul din fronturile armatelor aMacaulay m. (cit. Macole), literat A Hate (Macedonean).

www.dacoromanica.ro

Mac

Mai

801

Macedo-Romitni m. pl. V. Armfini. numele (1470 1521).11 (StrAmtoareo), brat Macedonski (Alexandru) m. bun poet de mare intre extremitatea sudicA a Arneroman, forma scoala in timpul sau cu re- ricei de S. si arhipelagul Tarii-de-Foc. Magenta f. sat In Italia cu 6400 loc., vista cLitteratorul, si cu poeziile sale originale: Poesii, Excelsior, etc. A scris el uncle Francezii repurtartft In 1859 o vcIn limba franceza versuri reusite: cBronzes* (1854-1920). Machiavel m. om de Stat l istoric italian, secretarul republicei florentine, autorul carpi Principe le, in care sustine ca toate mijloacele sunt bune spre a guverna (1469-1527).

Mae in n. orasel in jud. Tulcea, port

tone asupra Austriacilor.

Maggiore n. lac in Italia septentrionat.& lung de 60 km., pe trontiera diii-

spre Elvetia. Magheru (Gheorghe) m. general, membru al guvernului provizoriu dela 1848 si al Divanului ad-hoc (1804-1873).

Maghiari m. pl. V. Unguri.

Magnezia f. regiune In Grecia anticA. in fata Brailei ; 5000 loc. Magura 1. pisc al Carpatilor de 1772 Mackenzie (Alex.) m. calator scotian, descoperi fluviul ce-i poarta numele (1755 metrL

1820).

Magurele f. pL 1. sat in lud. Ilfov Mackenzie m. fluviu in America de 2450 Ic..-.; 2. V. Turnu-MAgurele. Mahabharata f. cea mai veche epoN., izvoreste din Lacul Sclavilor si se varsa pee sanscrita de vr'o 200.000 de stante, In Oceariul Glacial: 16.000 km. Mac-Mahon m. maresal francez, niscut la 1800, se distinse in Crimea si in Italia la Magenta, fu ranit i facut prizonier la Sedan in 1870; Presedinte al Republicei franceze dela 1873-1879; mort in 1893. MAcon rt. oras francez cu vinuri renumite ; 20.000 loc. Patria lui Lamartine.

un fel de enciclopedie a mitologiei indiene (sec. XV a. Cr.). Mhhaciu n. numele romanesc al Moha ciul ui (Malnicean).

Mahditt m. nume dat de uncle secte

muzulmane unui soiu de Messia precum ei unor cipetenii.

Macpherson m. scriitor scotian, cu-

Mahntud m. nume a 2 sultani turci:

cu cap. Tananariva: sub protectoratul

Mahmudia I. orasel in jud. Tulcea,

l

noscut mai ales prin publicarea pretinse- MAHHULI I, domni dela 1730-1754, semmi lor poeme ale lui Ossian (1738-1796). pacea dela Belgrad cu Rusia Austria; Macrin m. imparat roman, proclamat de Kunlun II, in rasboiu continuu cu Rusia cu Egiptul ; sub el fur& macelariti iearmata dupa asasinarea lui Caracalla (218). Madagascar n. mare insula in Ocea- nicerit in 1826 si Grecia se declara (1821) nul Indian, la S.-E. Africei : 4 mil. loc., independent& (1808-1839). Frantei. Locuitorii sai se numesc Malgasi asezat pe bratul sfantului Gheorghe (infiintat sub Mahmud II): 2000 loc. 41 Hovas.

Madapolam n. oras in India cu fa- Mahomed m. fundator al islamului, brief de tesaturi can II poarta numele nascut la Meca (570); alungar din orasul siu natal in 625 (hegira sau era Maho(madeaolon). Madera f. insula portughezi in Ocea- medanilor), reveni in triumf i muri la nul Atlantic, la S.-V. de Portugalia, ce- Medina (632). Mahomed m. nume a 5 Sultani turd: lebra prin frumusetea climei sale si prin vinul tamaios ce produce : 165.000 loc.

MAHOMED I, flub lui Baiazid I (1412-1421);

la S. de Palestina.

1453 Constantinopole, se lupta in 1462 cu Vlad Tepes si in 1476 cu *tefan cel Mare (1451-1481); MAHOHED UI, puse sa sugrume pe top fratii sit, avulupte cu Mihaiu Viteazul (1595-1603); MAHOMED IV, detronat i mort in inchisoare (1649-1691): MA:rm.:ED V. nascut In 1844, urma pe tron in 1909 fratelui sau Abdul-Hamid. Sub el Turcia pierdu Tripolitana, si mai tot teritoriul ski din Europa. El muri in 1918;

Madianiti m. pl. vechiu popor arab MAHOMED II, mare cuceritor, coprinse in

Madras n. oral si port in India engleza 158.000 loc. Muselinuri. matasuri.

Madrid n. cap. Spaniel: 740.000 loc.

Universitate, Biblioteca, Muzeu de pictura. Maffei m. poet si literat italian (1675

1755).

Magarova 1. orisel in Macedonia cu

6000 loc., mai tott Armani. Magdalena f. 1. (Sffinta Maria), sora lui Lazar si a Martei, originara din satul MAHOMED VI, urmi fratelui sail in 1918 si Magdala, in Galilea; 2. fig. ferneie paca- abdica in 1922. toasi care se pocaeste. Mahomedani m. pl. sau Muzulmani, Magdeburg n. cetate in Prusia, cap. sectatori ai lui Mahomed, sunt in numar Saxoniel, pe Elba: 280 000 loc. de 245 inilioane. Magellan m. celebru navigator porMaia f. comuna in judetul Ilfov cu 1000 tugez, descoperi strAmtoarea ce.4 poartà locuitori.

L $Aineanu.Dict. Universal.

www.dacoromanica.ro

51

Mai

Man

802

Maienta 1. oras in Germania, la con-

Malthus m. celebru economist englez,

fluenta Rinului i Mainului : 105.000 loc. autorul unei Incercdri asupra princiMare centru industrial l comercial. Ca- piului populatiunii, in care sustine, ca tedrala mareata. Patria lui Gutenberg 0 populatiunea creste inteo progresiune geo-

a lui Bopp. metrica, iar mijloacele de traiu inteo SeMailat (Stefan) m. voievod al Ardea- rie aritmetica (1766-1833). lului (1535-1540), muri captiv la Cons- Malvazia f. orasel In Grecia pe coasta tantinopole In 1551. S.-E. a Laconiei, renumit pentsu vinurile Maimonide (Rabi Moise ben Maimon, sale. Mamaligfi-Voda m. porecla lui Gniscurtat Rambam) m. filozof talmudist, medic si rabin, nascut la Cordova st conside- gone Calimah, din cauza chipului sau sarat cc. Platon al Judaisrnului (1135-1204). rãcãcios de a trial. Mamertini m, pl. mercenari asezati Main V. Mein. MaMa f, tinut in Grecia, sterp dar bo- In Sicilia, chemara intr'ajutor pe Romani gat in fier, ai carui locuitori, Mainotii, se cand cu prinubl rásboiu Punic. Mamon m. I. zeul bogatiflor la vechii distinsera prin vitejia Mr In rhsboiul penSirieni; 2. fig. avutie pAmanteasca adutru independenta Greciei. Maior (Petra) m. calugar l Invatat nata cu lticomie si jaf. Mamornita f. 1. sat in jud. Dorohoiu roman din Ardeal, autorul Istoriei pentru inceputul Romdnilor in Duck! (1812) la hotarul despre Bucovina : 850 loc.; 2. si al Lexiconului in patru limbi (1825), pârAu l trecatoare in Bucovina mai jos de intrarea Rrutului in Ora : 1469 loc. tiparit la Buda (1753-1821), Maiorescu m. 1. (loan), erudit pro- Manasse m. 1. fiul cel mai mare al fesor roman, originar din Ardeal a vizi- lui losif ; 2. rege din Iuda (694-639 a. Cr ). Manche (La) 1. (cit. Manq), partea tat cel dintdiu (1857) pe Románii din Istria (1811-1864); 2. (Thu), eminent critic li- Oceanului Atlantic, brat de mare intre terar l filozofic: Critice, Logica (1840 Franta si Anglia. Manchester n. (cit. Mancester), 013$ 1917). Majorca f. cea mai mare dintre insu- In Anglia : 756.000 loc. Centru manufacturier, mai ales pentru industria bumbacului. Ide Baleare : 250.000 Mc. Cap. Palma. Mane n. pl. Mit. suflete divinizate ale Malabar a. rrovincie pe coasta S.-V. mortilor Zeilor Mani. a Industanului. Malaca f. mare peninsula la S. de Manes m. fundatorul sectei manihei-

lor, nascut In Persia (mort catre 274); Malaezia f. una din diviziunile Ocea- spre a explica amestecul binelui si raulut mei, coprinzand insulele Sondei, Filipine, In aceasta lame, el atribuia, ca t Zoroastru, origins lor la douà principii: unul, Celebes, Moluce, etc: 41.500.000 Mc. Malaga 1. ora In Spania si port pe esential bun, care e Dumnezeu, spiritul Mediterana : 130.000 loc. Vinuri, stafide. sau lumina ; t altul, esential rau, care e Malakov (Turnul) in fort ce apara Diavolul, materia sau intunerecul. Maneliti p1 comuna In judetul PraSevastopolul In Crimea, luat cu asalt de Indo-China.

hova : 1200 loc. Batalie Intre Mircea Voda Francezi (1854). MaIgai rn pl. numele locuitorilor in- VI Radu llias (1554). digeni din Madagascar. Manethon m. preot egiptean, scrise o Malherbe m. reformatorul poeziei fran- Istorie a Egiptului, din care s'au conservat fragmente curioase. ceze (1555-1628).

Mfilini pl. sat in jud. Baia cu 100 loc. Mangalia f. 1. oriisel in judetul ConDomeniul Coroanei. Cariere de piatra. stanta, pe (Annul Dunarii: 2500 loc. Al Malisori m. pl. sau Munteni, nume doilea port maritim, statiune balneara st dat cdoi mai multe triburi crestine din climaterica; 2. lac spre V. de oraselul cu Nordul Albaniei. acest nume, cu izvoare de aria sulfuroasa. Malmezon ci. numele unei cazarme In Mangiuca (Simeon) m advocat ardeBucuresti. lean, a publicat scrieri de filologie si de Malovilte 1. oras in Macedonia spre folklor (1831-1890). apus de Bitolia : 5000 loc. (dintre cari 2000 Mangiuria f. vasta regiune a impeArmdni). riului chinez, Infra Corea, Mongolia si Malta f. insula engleza in Mediterana, Siberia: 18.648.000 Mc., cu cap. Mukden. Imre Sicilia si Africa : 25.000 loc. (Maltez). Ocupata In parte pand la 1906 de arra

(Ordinal din), cel mai celebru si mai Rust. Fosta dinastie domnitoare in China vecbiu dintre ordinele religioase si mili- apartinea Mangiuriei. tate, ai cãrui membrii se numiau CavaManheim n. oras german in marele lerii dela Malta (1330 1798). ducat de Baden : 242.000 loc. II

www.dacoromanica.ro

Man

803

Manila f. oras in Oceania: 350.000 Mc.,

cap. insulelor Filipine. Ti9ri. palarii.

Manlius m. nume a doi Romani ce-

lebri: I. (Capitolinus), mantui Capitoliul atacat de Gali si, acuzat cI aspira la dic-

tatura, fu dat pierzárii (384 a. Cr.); 2. (Torquatus), tribun militar, puse sa de-

Mar

Marcian m. Imptrat roman din Orient. respinse pe Attila (391-457). Marcomani rn. pl. vechiu popor germanic de pe malurile Elbei, (Acura mai multe Incursiuni In Italia si se asezart In cele din urmt In Boemia: ei ocupart Dacia intre anii 225-375.

capiteze pe fiul sat', fiindca se luptase In Marco-Polo m. calator venetian, vi'Ara' cel dintaiu China si India, stuchind contra ordinelor sale (361 a. Cr.).

Manole (Mgterul) m. arhitect legen- ilegile l obiceiurile locale: Calcitorii (1254 1323). dar al manastirii Curtii de Arges. Marcu m. unul din cei paint evangeManolescu (Grigorie) m. artist dramatic (1857-1892). 1 listi, discipolul stantului Petzu, martirizat Manta (Banul) m. faimos general al In 68: serbat la 27 Aprilie. Patronul Ve-

netiei, ce are In marca ei un len, simMantinea f. oras In Gracia, celebru bolul evangelistului. prin victoria lui Epaminonda asupra Spar. Marcu-Antoniu In. V. Antonin. lui Mihai Viteazul.

tanilor (362 a. Cr.). Marcu-Aureliu (Filozoful) m. Im pgMantua 1. cetate tare In Italia de N.:, rat roman, viteaz i intelept, a lasat o 36.000 Mc. Patna lui Virgiliu. carte de morala purl intitulata Cugetciri Manu in. nume dat in India mai mul- (161 180). tor personaje mitice i unuia dintr'insii Marcuta f. mantstire aproape de Bus'atribue Codicele Mann, In care s'afla curesti, zidita In 1587 de marele logofat expusfi doctrina brahmanismului. Dan, transformata azi Intr'un ospiciu de Manuel m. nume a doi impfirati bi- alienati sau balamuc. zantini ; 1. (Comnenul), contemporan cu Mardoheu in. persona) biblic, unchiul a doua cruciata (1143-1180); 2. (Palen- Esterei (sec. VI a. Cr.).

fu asediat de Sultanul Baiazid Marea-Alba f. V. Alb& (1391-1425). Marea-Moartä f. V. Asfaltit. Manzoni (Alex.) rn. poet si romancier Marea-Neagrii I. numita In vechime italian : Logoditii (1784-1873). Pontus Euxinus, mare Intre Rusia, RoMaramure ii. (numit de Unguri Ma- mania, Bulgaria si Turcia (numita astfe! rdmáros); 1. vechiu ducat In Transilva- din cauza deselor ei furtuni). nia, de unde purcesera (dupa traditiunile Marea-Rosie f. sau Golful Arabic, Inpopulare) In sec. XIII si XIV ambii des- tre Arabia i Egipt, comunict cu Marea câlecatori ai Tarilor romane: Radu Negru Mediterana prin canalul de Suez. Margareta de Valdemar (Semirapi Dragos; 2. fosta provincie austro-ungara asezata la N. de Transilvania cu o popu- mida Norclului), f. guverna ca regenta latiune de 600.000 Mc. (Romani, Ruteni Suedia, Norvegia i Danemarca (1358 si Unguri); 3. judet in Maramures cu cap. 1412). Margineni m. pl. 1. locuitorii romani Sighet: 356 598 Mc., (dintre can 94 978 Romani). Provincie arrexata In 1918 Ro- din partea meridionall a Ardealului (Bralogul),

manic! Mari, odata cu Banatul. Transit- sov, Sibiu), can se ocupt cu cresterea vania si Bucovina. vitelor ; 2. sat in jud. Prahova cu o maMarani m. pl. numele Evreilor din ntstire i un penitenciar pentru femei: peninsula pirineica si al Maurilor can se 2500 Mc. crestinara cu de-a sila, ramanand In inima Maria (Sfanta) f. Maica Domnului, Mr credinciosi religiunii strabune. fiica stantului Ioachim si a sfintei Ana, 11firäsesti pl. sat si statitme de cale sotia lui losif (sarbatoare ce cade In ziva ferata in jud. Putna: 2700 Mc. Fabric!. de 15 August si 8 Septembrie). I (ViVictoria stralucita a armatei române asu- teancI, adict din Betania), sora Martei pra celei Austro-Germane (25 Iulie 1917). si a lui Lazar, a aril zi, ce cade In sapMarat m. demagog feroce din timpul tamana luminatt, e tinuta de popor cu revolutiunii franceze, asasinat de Char- odihnl si post. lotte Corday (1744-1793). Maria f. numele mai multor regine din Maraton n. sat In Grecia. victoria lui Frantz': MAR/A DE MEDICIS, a doua sotie a Miltiade asupra Persilor (490 a. Cr.). lui Henric IV, mama lui Ludovic XIII, re . Marcellus in. Out Octaviei, adoptat genta dela 1610-1614, muri in exil (1574 de August, caruia era St urmeze pe tron, 1642); MARIA ANTOANETA, fiica Imparatedar muri la varsta de 18 ani (23 a. Cr.). sei Maria Terezia, se casitori In 1770 cu Marchize (Insule) f. pl. arhiptlag fran- Ludovic XVI Si nnui Pe esatod (1355 cez In Polinezia: 5000_10C.

1793).

www.dacoromanica.ro

Mar

Mat

804

Maria f. nurnele mai multor regine din

Maroc n. 1. Stat in Africa. de N. spre

Anglia si SCOtia : MARIA TUDOR, persecuta .apus de Algeria, cu cap. Fez si Maroc, pe protestanti (1515-1558); MARIA STUART, cu o populatiune de 8 mil. loc. : Mawr,

mai falai sotia lui Francisc II i regina Berberi, Arabi, Evrei. Pus dela 1912 sub Frantei pana la 1560; intoarsa in Scotia protectoratul Frantei (Marocan); 2. una silita apoi sa fuga de revolta supusilor din cele dotra capitale ale Marocului : sai, se duse in Anglia Si ceru azil vent- 45.000 loc. soarei sale Elisabeta, care, dupfi ce o tinu Maroniti m. p1. mica populatiune Ca19 ani In inchisoare, puse s'o decapiteze tolica din Liban, totdeauna In vrijmisie In 1587.

cu Druzzi.

tese din Austria : MARIA DE AUSTRIA, reiina

sului.

Maria f. numele mai multor impara-

Ungariei, sora lui Carol Quintu (1503

Mairos n. numele magla:ar al MureMáros-VaLsairbely n. numele maghiar

1558); MARIA TEREZIA, fiica imparatului Ca- al Osorheiului.

Marsala I. oras in Italia pe coasta asub dansa se lam rasboiul de Sapte ani puseana a Siciliei : 70.000 loc. Vinuri albe. Marsilia f. primul port al Frantei pe si prima desmembrare a Poloniei: ea In rol VI, cfiruia Ii urma pe tron in 1740;

mama imparatului Iosif II si a Mariei An- Mediterana, al cincelea port al lumii dupi Londra, Liverpol, New-York si Hamburg: toaneta (1717-1780). Maria (Principesa de Edimburg) f. 594.000 loc. Corner( insemnat, fabrici de nhscuta 29 Oct. 1875 si devenita In 1893 uleiu si de stipun. Orasul a fost intesotia lui Ferdinand de Hohenzollern (V. meiat la 600 a. Cr. de o colonie phoceana acest nume). Regina Romaniei dela 1914, (Marsiliez). Marsyas m. Mit. pastor )upuit de viu se devota rimitilor si suferinzilor in cursul de Apollon, fiindcd se luase la intrecere rfisboiului austro-roman (1916-1918). cu clansul in flaut. , Marian (Simion Florea) in meritos Marta (Sfanta) I. sora lui Lazar si a culegator bucovinean de literatura popuMariei. lara (1847-1917).

Mariana f. principesa itulee, sopa lui

Marte in. 1. Mit. zeul rasboiului la

Trod cel Mare, osandita la moarte de bar- Romani ; 2. una din marile planete cu un

diametru aproape cat jumitatea diame-

batul ei (28 a. Cr.). Mariane (lnsule) f. pl. arhipelag spa- trului Pa mantului. Martial m., poet latin, autor de Epiniol in Polinezia : 10.000 loc. Marienburg n. cetate langa Marea grame (43-104), Martian (Dumitru) m. economist si Baltic& Victoria Romanilor asupra cavalerilor teutoni (1422); 2. numele sasese al intemeietorul statisticei in Romania (1829

1865).

Feldioarei.

Martin m. nume a 5 papi dintre cari Marinion m. V. Amazon. Mariotte m. fizician francez, autorul cel din urmi prezida conciliul din Con-

legii ce-i poarti numele, adica eh o massa stanta (1417-1431).

de gaz la o temperaturi constanti vari-

Mfirtinegti pl. sat in Ramnicu-Sarat

azii in mod invers cu presiunea exercitatii (1247 loc.), unde Stefan cel Mare invinse asupra ei (1620-1684). pe Radu cel Frumos l unde armatele

Narita f. fluviu In Turcia, afluent al austro-ruse repurtarà o victoria asupra

Marii Egee: 450 km.

Turcilor (1789).

Mariu tn. celebru general roman, InMartinica I. insula francezi in Antille: vingatorul lui Iugurta si al Cimbrilor 276.000 loc. Cafea, cacao, rom. Teutonilor, fu de sapte ori consul si riMarx (Karl) m. socialist german, auvalul lui Sylla (153-86 a. Cr.). torul earth despre Capital si fundatorul Marlborough (Duce de) in. celebru Internationalei. Baza doctrinei marxiste

general englez, invinse pe Francezi in dife- e materialismul istoric: pentru dansul marite randuri; muri disgratiat (1650-1722). aura valorii e munca (1814-1883).

Marmara (Marea de) f. portiunea Me- Masageti m. pl. popor scit care loditeranei intre stramtoarea Dardanelelor cuia la E. de Marea Caspica. Masinissa m. regale Numidiei, aliatul si Bosforul. Marmatia f, alt nume dat Maramu- Romanilor in contra lui Anibal (tn. 149 resului, a. Cr.). Marne f. 1. riu In Franta, afluent al Matapan n. cap situat la extremitatea Senei: 494 km. (batilie celebri intre Fran- meridionala a Greciei. cezi si Germani in Sept. 1914); 2. nume Mateiu (St.) m. until din cei 12 aposa doui departamente franceze, cu.433.000 toll si mml din cei 4 evangelisti.

si 226.500 loc.

Mateiu-Basarab m. cel mai trisem0

www.dacoromanica.ro

Mat

- 805 -

Mea

Mavroghene (Nicolae), m. Domani

nat Domn al Munteniei din sec. XVII;

viteaz, se invrAjbi lnsi cu Va- Munteniei, Lomas $ i extravagant, servi cu sile Lupu, pe care ii bAtu in mai multe credintit pe Turci, cari II decapitara (1786 trite lent

randurt (ultima oarA la Finta in 1653);

1789).

Mavroghene (Petre) in. om de Stat

riscoala seirnenilor Ii amid ultimii ani

ai vietii. El introduse limba romanA In bisericA ai la Curte in locul celei slavone

$i

financiar (1819-1887).

Mavromolu n. sat in jud. Covurlui

infiintfi tipografii la Govora (1634), 118 loc. Mavromihalis (Petru Bey) m. capul Snagov, etc., unde tipAri arti bisericeati ai un codice (1652) sub tidal de Indrep- Mainotilor in rAsboiul pentru independenta Greciei (1775-1848). tarea legii (1632-1654). Mateiu din Pogoniana m. mitropo- Mavrovlahia f. numele bizantin al litul Myrelor, a scris greceste In Targoviate Valabiel in sec. XIV (dupA analogia cu la 1617 o cronicA rimatA a calor petre- Cumania Neagrez). Maxentits in. proclamat Impirat la cute In Tara romaneascA dela Serban pang la Gavril Voievod (1601 1620), tipAritA Roma, dar invins de cumnatul ski Constantin, se innecA in Tibru (312). la Venetia in 1785. Maxim tn. nume a 3 impArari romani Mafia, in. 1. rege al Ungariel 0 Boe cari murnA top asasinati (237-455); sub mid, Imparat al Germaniei dela 1612 domnia celui d'al treilea, Genseric, regale 1619; 2. V. Corvin. Matoret n. culme a muntilor Mahe- Vandahlor, coprinse jefui Roma (455). Maxim (Ioan) rn eminent latinist rodinti. Matusalem m. patriarh evreu, stilt- man, originar din Macedonia, redijA impreunA cu Laurian, primul proiect de Dicbunul lui Noe, teal 969 de ani. Mauri in. pl. 1. locuitori din Maurita- tionar academic al limbei romane (1825 1877). nia sau din N. Africei; 2. cuceritorii aMaximian in. Imparat roman, socrul rabi at Spaniei In evul-mediu. Mauriciu m. impArat roman din 0- lui Constantin, asociat la impeliu de Diocletian, abdica odatA cu dansul (305). rient (582), asasinat de Phoca (602). Maximilian rn. numele mai multor Mauriciu (de Nassau) rn. fiul lui Gu-

lklm Taciturnul, stathuder al Olandei, suverani: MAXIMILIAN I, impirat al Ger-

luptfi vitejeste in contra Spaniolilor (1567 mantel, luA parte la rAsboaiele In contra 1625). Frantei (1459-1519); MAlummtAx (FerdiMauriciu (de Saxa) m.maresal francez nand Iosef), fratele lui Franz loset al Aunul din cei mai marl cfipitani ai ustriei, acceptA In 1863 titlul de impArat secolului XVIII (1696-1750). al Mexicului ce-i oferi guvernul francez; Mauricin (Insula) in. insulA englezA invins de republicani, fu osandit la moarte In marea Indiilor: 380.000 loc. si impurat in 1867.

Maximin m. imparat roman, urmalul Mauritania f, veche Ora in Africa, azi Maracal. lui Alex. Sever, muri asasinat (233). Mausol m. rege al Cariei, mort in 353 Mixineni pl. comuna cu o manAstire a. Cr. Solia sa Artemiza Ii ridicA un 1:110. in jud. Ramnicu-SArat: 1600 loc. nument mAret. Mizireanu (Vartolomeu) in. arhiMavrocordat m. familia fanariotA care mandrit dda manAstirea Putna din Bu-

a dat Turciei un dragoman tri persoana covina, unul din cei din urmA scriitori

bisericeati (mort 1805). Sfetnicul de tainA al Sultanului, $i 3 Domni Mazarin (Cardinalul) in. rninistrul lui Tarilor Romane (Nicolae), fiul lui Alexan- Ludovic XIII si Ludovic XIV, terminti raslui ALEXANDRU MAYROCORDAT EXAPORITUL, Sall

dru, primul Domn fanariot in Moldova (1711) al in Muntenia, unde domni in doug randuri Intre 1716-1730. I (loan), fratele celui precedent, Domn in Muntenia dela 1716-1719. I (Constantin), fiul lui Nicolae domni itn cinci randuri Intre 1730-1769; el publica Re forma (1748),

boiul de 30 de ani prin tractatul din Vest-

labia (1648), se lupta in contra Frondei si semna tractatul din Pirinei cu Spaniolii (1659).

Mazeppa m. batman al Cazacilor din

Ucraina invins cu Carol XII la Pultava,

fugi la Bender unde muri in 1709. Mazovia f. vechiu tinut al Poloniei, stituirá Judecatori ai se scutirti preopi udat de Vistula, cu orasul Varsovia; tide bk. I (Ioan), fratele lui Constantin, nut locuit de Mazuri. Domnul Moldovei (1744-1747). Mazuri rn. pl. locuitorii poloni din Mavrodin n. sat In iud. Teleorman cu Mazo via. Weir' anual : 1600 loc. BAtAlie iptre MihaiMeandru n. 1. rtu in Azia-Micii ce se Viteazul si Turci (1596). varsA In Arhipelag, celebru prin sinuozi-

min care se desfiinta rumania, se in-

www.dacoromanica.ro

Mec

806 --

Mel

tatile sale; 2. fig. sinuozitate, inconjud Megalopole f, oras in Grecia antic& patria istoricului Polibiu. ocol.

Meca f. orris in Arabia si cetate sfantii Megara f. oras in Grecia antica, pe a Muzulrnanilor: 80.000 loc. Patria lui golful Egina, aproape de Atena. Mahomed. Megera f. 1. Mit. una din cele trei Mecena m. 1. personaj roman, favo- Furii ; 2. fig. femeie rea si turbata. ritul hii August, amicul lui Horatiu i VirMegidie f. orasel in jud, Constanta,

giliu (m. 8 a. Cr.); 2. fig. om bogat sau fundat !Melia loc nesanatos la 1856 de puternic care protejeaz5 stiintele sag artele. Tatarii veniti din Crimea : 4000 loc.

Mecklemburg n. Ora in Germania

de N., pe Baltica, impartita in cloud mari ducate : Mecklemburg-Schwerin: 667.000 loc., et; cap. Schwerin: 0 MecklemburgStrelitz: 107.000 loc., cu cap. Strelitz. Medea f. Mit. faimoasa vrajitoare, se

'nada dup5 Jason, capetenia Argonautilor, si-i ajuta sfi rapeascd lana de aur; prirasit5 de dansul, ea se rasbuna omorind pe cele dou5 ale sale fiice.

Media f. veche tara In Azia cu cap. Ecbatana. Medias n. numit de Unguri Medgyes, oras in Ardeal, pe malul stang al Tarnavei-mari: 9000 loc. (Sasi si Romani). Vinuri bune. Aci se tinea odinioarii Dieta Domnilor Transilvaniei. Medic a. relativ la Media sau la Mezi: risboalele medice, intre Greci i Persi (504-449 a. Cr.).

Meglen n. district in Macedonia, numit de Turd Karagiova, In vilaietul Sa-

Ionic: regiune locuitá de Pomad si de

Megleniti (v. aceste nume). Megleniti m. pl. populatiune in Macedonia meridionalfi de veo . 23.000 de Romani mahomedani (singurii Romani cari au trecut la islamism); ei ocupii vr'o 11 sate, se numesc insisi Vlasi i graiul lor difera de cel macedo-roman. Mehadia 1. 1. afluent al raului Cerna, izvoreste din poalele muntelui Semenic; 2. orfisel asezat la margine intre Banat si Oltenia, cu o pozitiune admirabila, pe raul cu acelas nume, renumit pentru bAile sale minerale (Bdiie Herculane): 3000-loc.

Prima statiune balnearil a Ungariei: azi apartine Romaniei Mari.

Mehedinti pl. I. (Muntii), portiune a Carpatilor in jud. cu acelas nume; 2. cel Medicis m. ilustr5 familie florentin5 mai apusean judet al Munteniei, a dirui

care a guvernat Florenta (1314-1743) si ai parte nordica e format5 de massivul Carcaror membrii cei mai celebri sunt : COSMO patilor: 295.000 loc. Cap. Turnu-Severin DS MEDICI.% posesorul unei averi mari (Mehedintean).

castigata prin comert, capul republicei, Mehemet m. 1. calif omiad din Corprotector al stiintelor si al artelor (1389 dova (852-886); 2. nume a 7 regi mauri 1464); LAURENTIU MAONIFICUL, rasa 3 Si, din Grenada (sec. XIIIXV), dintre cari dintre care ultimul ajunse papa Leon X cel dintaiu zidi Alhambra (1232). (1448-1492); FriAscisc, protector himinat Mehemet-Ali m. Kediv al Egiptului al belelor-arte, MO] Mariei de Medicis (1806), exterrnin5 pe mameluci (1811), se revolta in contra Sultanului fart insa a (1574-1589). Familia Medicis s'a stins pe la 1750. reusi sA se fac5 independent (1769-1849). Medicis m. nume a efouä regine din Mehemet-Bey m. I. boier muntean Franta : V. Caterina 0 Maria. din neamul Basarabestilor, turcit, vru sa Medina f. oras in Arabia cu 40.000 prefaci Muntenia in pasalac, dar fu resloc. Mormantul lui Mahomed. pins de Radu dela Afumati (1522); 2. Mediterana f. Mare situata intre Eu- numele lui Mihnea Turcitul, duph ce se ropa, Azia i Africa; ea comunica cu facuse mahomedan. Oceanul Atlantic prin stramtoarea de Mein (Main) m. rau ce izvoreste din Gibraltar, cu Marea Neagra prin Darda- Bavaria, Ira. Bayreuth si Francfurt l se nele i Bosfor, cu Marea Rosie si Ocea- vars5 in Rin in fata Maientei: 500 km. nul Indian prin canalul de Suez. MediteMela (Pomponiu) m. autorul primului rana prezinta mai multe golfuri, ce poarth tractat de geografie la Romani (sec. I asemenea numele de mare , Marea Tire- d. Cr.). nian5, Adriatica, Marmara, Marea Neagra Melanchton m. invatat umanist d unul din capii principali ai luteranismuMarea de Azov.

Medusa f. I. Mit. una din cele trei lui. redacta Confesiunea din Augsburg al aril par era impleticit cu (1497-1560).

Gorgone,

Melanesia f. mare diviziune a Oceaniei, serpi si a earl! privire impietria: ea fu rapusa de Perseu; 2. zoofit marin care ai carii indigeni sunt Negrii: 600.000 loc. Melbourne n. oras in Australia, cap. seamina unei masse gelatinoase. Mefistofele m. numele demonului in provinciei engleze Victoria : 750.000 loc. Port foarte important, mine de aur. legenda germana a lui Faust,

www.dacoromanica.ro

Mel

Meu

807

Melchisedee m. rege i preot cana- al elocventei si al hotilor: e reprezentat nean, contemporan cu patriarhul Avram. cu caduceul in mane, cu aripi pe umar Melchisedec (Episcopul) m. erudit si la cifilaie; 2. planet& cea mai inveciteolog l istoriograf bisericesc: Cronica nata cu soarele si de douazeci de ori mai Husilor si Romanului (1823-1892). mica decat Pamantul. Meleagru m. Mit. rege grec i unul Meropa f. Mit. sotia unui rege al dintre Argonauti, ucise mistretul din Ca- Messeniei; ea era sa se m5rite dupd ucigasul sotului ei si al copiilor s5i, dar fiul lydon. Meledic m. izvor de ape minerale, ei Egist ucise pe asasin i Scapa astfel sulfuroase l feruginoase, in jud. Buzau. pe mama sa. Meletin m. rlu l munte in jud. Iasi. Meroveu m. capefenie franca, dete nuMelpomena f. Mit. Muza tragediei. mele s5u primei dinastii a regilor Frantei, Meluzina (Frumoasa) I. fee faimoasa Merovingieni, cari domnira dela 418-752. Mesmer m. medic german. autorul tn legendele medievale franceze.

Memfis n. ora In Egiptul antic, pe teoriei magnetismului animal (1733 1515).

Mesopotamia f. regiune a Aziei enNil, aproape de Cairo. Aci s'a descoperit Serapeul cu aleea sa de 600 de sfihzi. tice, intre Tigru i Eufrat. Memnon m. rege egiptean a carui Messalina f. I. imparateasä romana, statue' la Teba scotea (zice-se) sunete ar- sotia lui Claudiu si mama lui Britanic, monioase, cum era atinsa de primele raze faimoasa prin crimele i desfrAnArile sale (m. 48); 2. fig. femeie desfrAnat5 ale soarelui. Menandru m. poet comic grec, dis- Messenia f. veche provincie a Grecipolul lui Theophrast, creatorul come- ciei: Messenienii fura invinsi si robiti de diei de caracter (342-290 a. Cr.). Lacedemonieni (sec. VII a. Cr.). Messiada f. titlul epopeii lui Klopstok Mencikof m. general si om de Stat despre rascumpararea pacatulul stramorus (1789-1869). Mendelssohn In. 1. (Moise); filozof sesc. Messina f. 1. stramtoare intre Sicilia german si reformatorul modern al Evreilor (1729-1786); 2. (Bartholdy), strane- si Italia; 2. ora§ si port In Sicilia, pe potul celui precedent, celebru compozitor stramtoarea cu acelas nume : 150.000 loc. Mesta f. fluviu in Macedonia, se versa' german, principalul reprezentant al directiunii 1.:mantice in domeniul muzicei in Arhipelag. Mesteciinis n. curmatura intre valea Oratorii, Simfonii (1809-1847). Menechmu m. 1. nume a doi frati Bistritei moldovenesti i valea Moldovei gemeni intfo comedic latina de Plaut ; in Bucovina. 2. fig. cel ce searnana aidoma cu altul. Metalici (Muntii) pl. 1. V. Erzgebirge; ;

.

Menelau(s) m. Mit.

regele Spartei,

2. massiv la S. de Muntii Apuseni, se

Meneniu-Agripa m. consul roman,

Metastasiu m. poet, creatorul nouei

fratele lui Agamemnon si soml Elenei, a desface ln doua siruri: Trascaul l Zarandul. careia rapire cauza rasboiul Troiei. Impaciut pe plebeii revoltati, spunandu-le melodrame italiene (1698-1782).

povestea Mernbrele si stomacul (503 a. Cr.).

Metaur m. riu in Italia, afluent al A-

driaticei, celebru prin Infrangerea lui As-

Menip in. poet satiric si filozof grec drubal in 207 a. Cr. din secta cinicilor (sec. IV a. Cr.). Metellu m. familie roman,' careia aMenipee (Satire) f. celebru pamflet partineau: METELLU MACIIDONICUL, invingasi politic francez, In versuri in proza, torul Macedonenilor la Pydna (147 a. Cr.), compus in 1593 contra Ligei. si METELLU NUMIDICUL, IllyingaLCITU1 lid Ss Mentor m. I. Mit. intelept grec ca- gurta (109 a. Cr.). ruia Ulyse tncredinta educatiunea lui TeMetodiu m. V. Ciril. lemac; 2. fig. sfetnic sau conducator luMetternich (Principe de) m. celebru minat. diplomat si om de Stat austriac, fu 39 Mera I. comuna In iud. Putna cu o de ani ministrul de externe al Austriei manastire ziditi de Antioh Cantemir in (1773-1859). 1706. Metz n. cetate tare pe Mozela, apartiMercator m. celebru geograf olandez, nea dela 1871 Germaniei: 66.000 loc.; a dat numele sari unei sisteme de pro- azi reluat de Franta. jectiune (1512-1594). Meuza f. 1. fluviu in Franta, trece prin Mercurea f. numit Szerdahely si Re- Eelgia si Glenda si se versa in Marea ussmarkt, oras sasesc in Ardeal: 6000 Nordului prin mai multe guri : 925 km.; locuitori. 2. numele unui deparlament francez cu Mercuriu m. 1. Mit. zeul comertului. 292,000 loc.

www.dacoromanica.ro

Mil

808

Mex

Mexic n. 1. republici in America de

.

Mihail tn. (St.) unul din cei doi ar-

N., de 4 ori mai mare cleat Franta 0 hangheli: ziva sfintilor Mihail si Gavril

de 3 on mai putin populatfi (15 mil. loc.) cu cap. Mexic; 2. oras frumos, cap. Mexicului: 763,000 loc.; 3. golf format de Oceanul Atlantic, Intre Statele-Unite, Antile i Mexic (Mexican). Meyerbeer m. celebru compozitor german, nAscut la Berlin si mort la Pans:

cade la 8 Noemvrie.

Mihail m. nume a 8 implrati bizan-

tin( cari muriri parte asasinati, parte Inchisi la manistiri, afara de MIHAIL VII PALEOLOGUL, care recuceri Constantinopole

dela cruciati (1261-1282).

Mihiiileni pl. 1. orasel In Dorohoiu, Huguenolii, Pro feint, Africana (1794 fosta cap. a judetului (sub Mihail Sturdza):

1864).

6000 loc. Targ saptimanal; 2. treckoare Mezi in, pl. locuitori din Media, reuniti in Bucovina, mai sus de intrarea Siretului cu Persil de cAtre Ciru cel Mare (sec. VI, in Ora. a. Cr.). Mihaiu m, nurnele mai multor Domni Mezia f. regiune intinsa in Europa an- romitni: MIHAI13 I, v. Moviiii; Mime; II, ticA, partea septentrionala a vechei Tra- v. Pacovita.

ria, azi Bulgaria si Serbia. Ea fu prefaMihaiu-Viteazul in. cel mai stralucit cutA la 29 a. Cr. tn provincie romana 0 domn al Munteniei, fiul lui Patrascu cel Impartita (dela 69 d. Cr.) In Mezia infe- Bun: In cei opt ani de domnie (1593 rioara la E. si Mezia superioarti la V. 1601), - i=vinse pe Turd la Calugareni

Mezzofanti m. cardinal italian din (1594) si coprinse Ardealul (1599) si MolBolonia, celebru poliglot (1774-1849). dova (1600); invins In acelas an la MiMezzova I. sau Minciu, orAsel in Ma- rishlu si In curand din nou victorios cedonia, pe frontiera Oreciei, inalt de asupra Ungurilor la Goroslau, Mihaiu fu 1200 m. i populat In majoritate de Ro- ucia de oamenii lui Basta (1601) si apoi mani : 6000 loc. inrnormtintat in manAstirea Dealului. El

Miaulis m. viteaz amiral grec (1772 ficu in 1596 asezamantul (legdtura lui Mihaiu) ce sanctiona rum:luta sau serMichel-Angelo (Buonarotti) m. ilus- bia thanului. V. ordin. ' tru sculptor, pictor l arhitect italian, Mihaiu-Vodii n. nianlstire In jud. unul din cei mai mari artisti ai tuturor Ilfov ziditA la 1592 de Mihain-Viteazul. timpunlor, autorul frescei Judecata de Mihalcea (Banul) m. vestit general apoi din capela Sixtina, al statuei lui al lui Mihaiu-Viteazul, torturat si sugru-

1835).

Noise xi al cupolei din biserica sfantului mat In inchisoare dupA moartea eroului Petru din Roma (1474-1563). (1601). Michelet m. (cit. Mis10, ilustru istoMihnea m. nume a 4 Domni ai Mtinric francez: Istoria Fran fei (1798-1874). teniei: I. (cel Rau), fratele lui Radu cel

Micipsa m. regele Numidiei, Sul lui Mare, foarte cumplit cu boierii, fu ris-

Masinissa i unchiul lui Iugurta (m. 118 turnat de o riscoali si ucis la Sibii (1508 a. Cr.). 1512); 2. MII1201A II (Turcitul), cunoscut

Mickiewicz m. (cit. Miskievica ori- sub numele-i mahomedan de Mehemetginar din Lituania, creatorul nouei poezii Bey, omori multi boieri si impovarti tam nationa,le polone : Conrad Walenrod cu biruri : el domni in doua randuri (1798-1855). (1577 1583 si 1585-1591); 3. (Radu), Micliniseni pl. comunA In jud. Roman flui celui precedent, persecutor al boiericu balciu anual : 3800 loc. lor si protector al Grecilor; mazilit din

Miclea (Veronica) f. noel' roman& prima-i domnie (1611-1616), fu mutat in Moldova (1616) si reveni pe tronul Micronezia f. partea Oceaniei In care Munteniei (1620-1623): 4. Maims III,

nitscutA la Iasi (1843-1889).

insulele sunt foarte mid. Domnul Munteniei (1658-1659). Micul (Salmi!) m. V. Klein. Miklosich (Franz) rn, ilustru slavist Miculescu (Grigorie) m. mitropolit al care a bine meritat de filologia malaria Munteniei: scrieri religioase (1765-1834). (1813-1891). Midas m. Mit. rege al Frigid, primise Milan I (Obrenovici) in. niscut in puterea de a preface In aur tot ce atin- 1854, Dornn si apoi rege al Serbiei (1868 gea si flindcl preferase flautul lui Pan 1882), abdica tn 1889 in favoarea fiufluerului lui Apollon, el se pomeni cu lui stiu Alexandru; mun In 1901. urechile schimbate in urechi de asin. Milano n. oras comercial In Italia, Midia f. 1. cap in Dobrogea, spre N. centrul mai multor chi ferate: 691,000 loc. de Kiustenge; 2. oras turcesc pe Marea- Catedrala miireatA. Patria lui Beccaria, Neagra cu 6000 loc. Manzoni, Piu IV §i Gregorie XIV (MiMierla f. V. Campul-Mierlei. lanes).

www.dacoromanica.ro

Mil

809

Mit

Milcov n, afluent al Siretului, forma (1389), batu pe Turd sub Baiazid la RoodimoarA hotarul Intre Muntenia si Mol- vine (1394) si pe Unguri sub Sigismund dova.

Milescu (Spfitar Nicolaie) m. poreclit Cfirnul, ilustru diplomat, poliglot i erudit roman din sec. XVII, nAscut la Vaslui, traduse Biblia tipariiii (1683) sub nurnele lui erban-Vocla (1621-1714).

la PasArea (1395) si incheia un tractat

de pace cu Mahomed (1411); el a zidit manAsurea Cozia, unde a lost Inmormantat (1386-1418); 2. MIRCHA II (Mihail), fiu natural al celui precedent, ucis de Dan If (1419-1420); 3. (Ciobanul), fiul Milet 13. ores important in Azia-MicA, lui Mihnea cel Rau, mare dusman al bope coasts occidentalà a Cariei. Centrul ierilor; mazilit In prima-i domme (1546 filozofiei ionice i patria lui Thales, A- 1554), el reveni a doua oarA pe tron naximandru, Anaximene, a Aspaziei, a (1553-1560). lui Eschine si Aristide (Milezian). Mircesti pl, comun'a l statiune de Mill (Shiart) m. economist si filozof cale ferard in jud. Roman, locul natal al pozitivist englez: Logica (1773-1836). lui Alexaridri: 1429 Mc. Mil lo (Mateiu) m. eminent artist si Mirislfiu n. comuna pe Mures nu descriitor dramatic, nAscut In comuna Spa- parte de Alba-Iulia, unde Basta repurtt o tAresti, jud. Baia (1813-1894). victorie asupra lui Mihaiu-Viteazul (1600). Milo n. insulA in Grecia, tins din CyMirmidon m. 1. Mit. numele unui dade: 5500 loc. Ad s'a gasit la 1820 fai- popor foarte pitic al arui rege tu Achile ; moasa Venus de Milo, care se aft& acum 2. fig. om de putin merit si cu pretentiuni exagerate sau ridicole. In Muzeul Luvrului. Milon (din Crotona) m. atlet grec de Miron m. V. Barnovschi l Costin. Misail Cfilugarul m. V. Eustratie. o vlgoare remarcabilà (VI sec. a. Cr.). Misena (Capul) I. promontoriu in ItaMi Ione in. tribun al poporului, asasinul lui Clodiu, fu condamnat cu toatA lia, aproape de Neapole. Misivri n. oras in Rumelia orientalA cuvantarea frurnoash a lui Cicerone; muri cu monumente bizantine: 2000 Mc. in exil la Marsilia (48 a. Cr.).

Nislea I. sat cu o manAstire In jud. Miltiade rn general atenian, invingaPrahova i un penitenciar pentru minori: torul Persilor la Maraton (490 a. Cr.). 1000 loc. Milton rn. ilustru poet englez, autoMississipi n. 1. fluviu in America de N., se varsii In golful Mexic : 4600 km.; orb (1608-1674). 2. unul din Statele-Unite ale Americei de Minciu n. V. Mezzova. Minerva f. Mit. numita de Grecl Pal- N.: 1.800.000 loc.

rul epopeii Paradisul pierdut, a murit

las Athena, flea lui Jupiter, zeita Inte- Missolonghl n. ores In Grecia: 8000 lepciunii, a artelor frumoase si a eloc- loc., la intrarea golfului Patras, celebru ventei.

in risboiul pentru independenta ; ad muri

Minho n. fluviu In Portugalia, ce o Lord Byron in 1824.

Missuri n. 1. afluent de-a dreapta desparte de Spania. Minorca f. una din insulele Baleare: Mississipiului; 2. unul din Statele-Unite 45.000 loc.

americane : 3,468.000 loc.

Minos m. Mit. rege din Creta, fiul lui Mistral (Frederic) m. poet provental, Jupiter si al Europei, deveni dupA moar- autorul poemei rustice Mireio, fundatorul tea-i unul din cei trei judecAtori ai Incel mai ilusru reprezentant al felibrifernului. jului (1830-1914). Minotaur m. Mit. monstru, jumitate Mithra rn. Nit. zeul soarelui la Persi. om si jumAtate taur, care [ilia In labiMitilena f. insula turceascA in Mama rintul Cretei; fu rApus de Thezeu. Egee, anticul Lesbos. Minsk n. gubernie 8 i oras in Lituania : Mitologie f. Principalele divinitati greco-romane: Zevs (Jupiter), Hera (Ju155.000 loc. Mira beau m. (cit. Mirab6), cel mai nona), Athena (Minerva), Phoebus (Apolmare orator al Revolutiunii franceze in ion), Artemis (Diana), Hermes (Mercuriu), Adunarea constituantd (1749-1791). Hephestos (Vulcan), Hestia (Vesta), Ares Mirandola (Pico de) m. invAtat ita- (Marte),Aphrodita (Venus),Poseidon (Neplien, celebru prin precocitatea si memo- tun), Cronos (Saturn), Demetra (Ceres), hia-i prodigioasa, invAth toate limbile Persephona (Proserpina), Hades (Pluton),

se oferi a sustine o tezil despre tot ce Dionysos (Bachus), Eros (Cupidon). Mitridate m. numele mai multor regi se poate fti (1463-1494 .

Mircea m. nume a 3 Domni din Mun- ai Partilor si ai Pontului, in antichitate; tenia: I. (cel Batrfin sau cel Mare), lurl cel mai cunoscut fu MITRIDATE IV, zis ti parte la batalia de pe Cânspui Mierlei cel Mare, regele Pontului, celebru prin

www.dacoromanica.ro

Miz

810

Mol

lupta.i Inviersunata in contra Romanilor ; maramureseni, avand de capitald mai Intai

el vorbia 22 de limbi (123-63 a. Cr.). Suceava, apoi Iasi, si numdrand printre Mizia f. veche tad in Azia-MicA, la Domnii sdi cei mai ilustri pe Alexandru N. de Lydia.

cel Bun, Stefan cel Mare si Vasile Lupu.

loc. Balciu la Drdgaicd.

'la 24 Ianuarie 1859, cand se uni cu Mun-

Mizil n. ordsel In jud. Buzau: 6400 Moldova subzistd ca Ord autonomd pand

Mnemosyna f. Mit. zeita memoriei, tenia Intr'un singur Stat sub numele de

Principatele-Unite ; ea pie: du succesiv Bumama celor noun Muze. Moab m. fiul lui Lot, parintele Moa- covina luatti de Austria (1777) i Basarabitilor. bia luata de Rusia (1812 si 1878), aceste Moabiti m. pl. popor arab la S.-E. de cloud provincii revenind dela 1919 patnei Palestina. Intregite. Seria cronologica a Domnilor Modena f. oras In Italia, Intl-a Parma Moldovei (cifrele indicand anul urcdrii pe Bolonia : 76 000 loc. tron): Dragos, 1352; Sas, 1360; Bogdan,

Mohaciu (Wahaciu) n. cetate In Un- 1360 ; Latcu, 1364 ; luga Coriatovici, 1372; garia cu 13.000 loc. pe Dundie. Ad So- Stefan I, 1377; Petru Musat, 1378 ; Roman liman Magnificul sfdramA armata liii Lu- Musa, 1393; Std. Musa, 1394; Roman II, dovic II, regele Ungariei (1526); victoria 1399; Iuga IL 1400; Alex. eel Bun, 1401; ducelui Carol de Lorena asupra Turcilor Ilia I, 1433; Stefan III, 1433; Roman III, (1687). 1447; Petru III, 1448 ; Bogdan II, 1449;

Mohamed m. nume arab al lui Ma

Alexandru II, 1451; Stefan cel Mare, 1457;

Bogdan III. 1504; Stefdnitd, 1517: Petru Mohicani m. pl. mic popor indian din Rares, 1527; Std. Lacustii, 1538; Al. CorInea, 1540; Dias, 1546; Std. Rares, 1551; America de N., azi dispdrut. Mohilev n. 1. oras In Rusia pe Nipru ; Alev Lipusneanu, 1552; Despot-Vodd, homed.

73.000 loc.; 2, oras in Podolia : 18.000 loc. 1561; Bogdan IV, 1568; Man cel Cumplit,

Moinesti pl. 1. culme In jud. Neamm, 1572; Petru Schiopul, 1574; Iancu Sasu, desparte apa Trotusului de a Tdzldului; 1579 ; Aron Vocld, 1591; Stef. Ritsvan, 1595 ; 2. targ In jud. Bacdu cu bogate puturi feremia Movild, 1596; Simeon Movild, 1606; Const. Movild, 1608; Std. Tomsa, 1611; de ;Acura* : 4700 loc. Moire f. pl. Mit. numele grec al Par- AL Movild, 1615; Radu Mihnea, 1616; calor.

Noise m. capul I legislatorul Evreilor, care ti scoase din Egipt pentru a-i duce In Palestina ; mort 1585 a. Cr. pe muntele Nebo, inainte de a fi putut intra In

Pdmantul frigaluintei. Moise-Vodfi m. Domnul Munteniei, fu rAsturnat de boieni persecutati j tdiat de Vlad-Vocld (1529-1530). Moise (Cilibi) m. scriitor popular, supranumit Vestitul din Tara romdneascei, a Idsat numeroase Apropouri foarte spirituale (1815 1869). Moissan (Henric) m. chimist francez,

Gaspar Gratiani, 1619; Al. Mal, 1620; Miron Barnovschi, 1626; Al. Coconut, 1629; Noise Movild 1630 ; Vasile Lupu 1634; Gh.

Stefan, 1653; Gh. Ghica, 1658; StefAnitd,

1659; Eustatie Dabija, 1661; Gh. Duca, 1666: Ilias, 1667; Stefan Petriceicu, 1672; D. Cantacuzino, 1674; Ant. Ruset, 1675; Const. Cantemir, 1635; Const. Duca, 1693;

Antioh Cantemir, 1696; Mih. Racovita, 1704; Nic. Mavrocordat, 1709: Dimitrie Cantemir, 1711; Gr. Ghica, 1727 ; C. Mavrocordat, 1733; I. Mavrocordat, 1744; C. Racovita, 1749; Mateiu Ghica, 1753;

Scarlat Ghica, 1757; L Calimah, 1758; izbuti cu ajutorul cuptorului electric stt Gr, Calimah, 1761; Gr. Al. Ghica, 1764; fabrice cristale microscopice de diamant Const. Moruzi, 1777; Al. Mavrocordat, (1857

1907).

1782; Al. Mavrocordat II, 1785; Al. Ipsi-

Moka f. oras In Arabia, pe coasta rd- lante, 1786; Al. Moruzi, 1792; Nih. Sum,

sfiriteand a Mani-Rosie: 6000 loc. Cafea. 1793; Al. Calimah, 1795; Const. Ipsilante, Molda m. riu In Boemia, strAbate Praga 1799 ; Al. Sutu, 1802 ; Scarlat Calimah,181.2 ; si se varsd In Elba: 430 km. Mih. Sutu, 1819; I, Sturdza, 1822: Mih. Moldova f. 1. afluent d'a dreapta Si- Sturdza, 1834; Gr. Ghica, 1849; Cdimdretului, iese din Bucovina, udd Suceava cfimia, 1856-1859. ce o desparte de Botosani si se varsh in Moldova f. partea de N.-V. a regatului Siret: 200 km.; 2. §es pe malul drept al Romaniei, despArtita prin Prut de Basa-

riului; 3. plasd in jud. Roman si Baia. rabia; coprinde 13 districte cu cap. Iasi [Nume limas probabil din timpul Gott- sl e Impartitd in: Moldova muntoasA, ce lor gotic MO1.DA, praf (cf. Prahova), ana- se intinde dela Carpati pand la Siret; si Moldova seasil, dela Siret pang la Prut. log Moldei din Boemial. Moldova f. principat intemeiat In1306 Nutnitä asttel cluvA ava. Motdovei, esN. de Bogdan-Vodd, voievodul Romanilor udd partea nord-vesticti a Cara

www.dacoromanica.ro

Mol

Mor

811

Moldova f. sau Su lita, sat tn Buco-

Mongoli m. pl. neam aziatic din trunchiul altaic, locuind in Mongolia. Rassa Moldo-Valahia f. vechiul nume al mongolica numtra 646 milioane de inchPr incipatelor-Unite, azi Regatul Romaniei. vizi. constituind samburele populatiunii

vina cu 1114 Mc.

Moldova-Nona' f. sau Bosneag, co- aziatice. muni rurala in Banat, in judeml Cara-Mongolia f. vasta regiune in Azia Severin, cu 4397 loc. din cart 4115 Ro- centrala dependenta de Imperiul chinez: mani.

Moldova-Veche (Muldava) 1. comuna

3.522 000 loc.

Monroe m. Presedinte al Statelor-Unite

rurala in Banat, judetul Caras-Severin, (1817-1821), stabili ca principiu Ca 4Eulanga Dunare: 1500 Mc. (din care o treime ropa nu trebue sa intervie in afacerile ameRomani). ricane, (m. 1831).

Moldoveni pl. comuna rurala in jud.

Montaigne m. (cit. Montenia cele-

Ialomita cu 2168 loc. Moldoveni rn. pl. 1. locuitori din Moldova 2. nume ce-si dau taranli rornani din Basarabia foga ruseasca. Moldovig n. culme In jud. Gorjiu, des; parte basinul Jiului de al Gilortului.

bru scriitor, moralist si filozof sceptic fran.-

fluent de-a stanga Moldovei; 2. manastire

Monte-Carlo n. ora In principatul Monaco, cu vile si cu o faimoasa casa de joc : 10.800 loc. Montecuculi m. celebru general si scrii-

cez : Incercdri (1533-1592).

Mont Blanc m. V. Blanc. Montebello n. sat in Italia (Piemont)

cu 2500 Mc., celebru prin dotia victorii ale Francezilor asupra Austriacilor, in 1800

Moldovita f. 1. aulet In Bucovina, a- si 1859.

fundata de Alexandru cel bun in 1401. Moliere m. cel mai mare dintre autorii comici francezi, a scris in proza si In versuri multe comedii cari mai toate aunt capodopere : Don Juan, Mizantropul, Tartuful, Avarul, Bddeiranul botent, Femeile savante (1622 1673). Molna f. afluent al Siretului, formeazi

tor militar austriac, nascut la Modena, adversarul lui Turenne (1608-1681). Montemaggiore m. cel mai inalt pisc al Alpilor Istrieni : 1640 m. Monteoru n. sat In jud. Buzau, bogat

In pacura; bii renumite (Setrata-Monteoru) de iod i sare : 2000 loc. Moloh m. divinitate a Fenicienilor Montesquieu m. (cit. Monteskiii), a Cartaginezilor, careia se oferia victime

hotarul Bucovinei, despre Dorohoiu.

ilustru publicist si magistrat francez : Spiumane. Moltke (Conte de) rn. feldmaresal pru- ritul legilor (1689 1755). Montevideo n. oras in America mesian, nascut In Danemarca; strategist abil, conduse campania din 1866 contra Au- ridionala, cap. republicel Uruguay, pe Ostriel 1 risboiul din 1870 contra Frantei cean ; 400.000 loc. Montezuma m. ultimul rege indigen (1800-1890).

Moluce (Insule) 1. pl. mare arhipelag din Mexic, rasturnat de Fernan Cortez,

olandez In Oceania : 567.000 loc. Arome, muri de foame de buna vole (1550). Tutun. Montfaucon (Don Bernard de) m. Mommsen (Theodor) m. ilustru filo- invitat benedictin francez : scrieri imporlog l istoric german, a renovat prin stu- tante asupra patrologiei i paleogratiei diile-i epigrafice antichitatea latina: Isto- (1655-1741).

Montfort (Simon de) ni. eh petenia Morouleanu (Barbu Paris) m poet cruciatei In contra Albigensilor, in care

ria romand (1807 1903).

elegiac $ i satiric: Caracteruri (1794

s'arata crud dar curagios, ucis la Impresurarea Tuluzei (1150-1218). Montgolfier (Fratii) rn. papetieri franjocurei. cezi, inventara In 1783 aerostatele. Monaco n. mic principat independent, Montpellier n. oral tn Franta : 86.000 pe tarmul Mediteranei: 25.200 Mc. Cap. Mc. Scoala de medicina celebra in evul Monaco: 3.400 Mc. mediu. Patria filozofului Auguste Comte. Monastir n. 1. vilalet tn Macedonia ce Montreal n. oras comercial in Cacoprinde partea-i medic si meridionala nada : 668.000 loc. Universitate tranceza 1837).

Momus m. lylit. zeul satire! si al bat-

55.809 Mc.; 2. numele turcesc al Bitoliel. Moncastron n. numele vechiu grecesc al Akkermanulul. Mongol a. din Mongolia : Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) si reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus in 1740.

si engleza.

Moore (Tomas) m. (cit. Mur), cele-

bru poet si istoric englez : Metodii Irian-

deze, Lalla Rookh (1780 1853).

Morava f. rtu in Austria, afluent al

Dunirii: 400 km. Moravi (Fratii) m. pl. secta religioasa

www.dacoromanica.ro

Mor

812 --

derivand din secta Husitilor si numita

astfel dupa Moravia, locul unde s'au asezat In sec. XVII. Moravia I. provincie ceco-slovach la N. de \liana : 2.650 000 loc. (dintre cari vr'o 150.000 de Vlahi sau romani slaviza(i). Cap. Briinn.

Mun

Motru m. 1. afluent de-a dreapta Jiuo parte a Dobiului: 100 km.; 2. vale si munte In jud. Mehedinti; 3. manastire In jud. Doljiu I Melui, uda Mehedinti hedinti.

Movilä m. numele mai multor Domni ai Moldovei: I. (Ieremia), fu rfisturnat de Morea 1. peninsula la S. de Gracia, Mihaiu Viteazul, dar Ist recapata domnia; vechiul Peloponez. sotia i cei doi fii ai sai se turcira la ConsMorlaci m. pl. numele Romanilor sla- tantinopole, ca sii scape cu vieata : el invizati din Istria si Dalmatia, foarte nu- susi niuri de apoplexie (1595-1606); 2. merosi odinioara, dar al caror numar nu (Simeon), fratele celui precedent, otravit trece azi de 50.000 de suflete. de boieri (1606-1607); 3. (Constantin), Mormoni m. pl. secta religioasa fundata fiul lui leremia. rnazilit de Turd (1608 la 1827 In Statele-Unite de Iosit Smith : Mor- 1611) ; 4. (Alexandru), al doilea fecior al monii profeseaza teocratia i poligamia. lui Ieremia, care se turd la urrna im-

Morosini m. doge de Venetia, apara preuna cu frate-sau mai mic Bogdan (1615

vitejeste Candia In contra Turcilor (1666 1616) ; 5. (Gavril), fiul lui Simeon (1618 1669). 1620); 6. (Moise), fiul cel mai mic al lui Morpheu m. Mit. zeul somnului si al Simeon, Domn In dota randuri, cumpara tronul cu bani (1630-1631 si 1633-1634). viselor.

Morus (Thomas) m. mare cancelar al

Movilfi (Petru) m. Mitropolit al Kie-

Angliei, dat mortii de Henric VIII, fimdca vului, a lucrat la raspandirea culturei in refuzase de a-I recunoaste ca set al bi- Rusia si a publicat In ruseste diterite scrisericii anglicane; autorul Utopiei, opera eri, Intre cart Mcirturisirect Ortodoxd modelata dupa Republica lui Platon (1596-1644).

-

1535). Movitau n. oras vechiu in Basarabia, Moruzelti rn pl. neam inrudit cu Ma- pe malul Nistrului. vrocordatii, a dat doi Domni tarilor RoMovileltl en. pl. familia domnitoare mane. romana care a dat Moldova 6 Domni 31 Moruzi m. nume a doi Domni fana- un mitropolit Rusid. rioti ; I. (Constantin), tost Dragoman al Moxa (Mihail) m. calugar muntean din Portii, Domnul Moldovei (1777-1782); 2. prima jumatate a sec. XVII, a compilat (Alexandru), tratele celui precedent, Dom- mai ales din cant slavone o Cronicci, ce nul Munteniei (1793-1796) si al Moldo- merge pana la 1489. vei (1802-1806). Mozambic n. 1. regiune portugeza In Moschus m. poet bucolic grec din Si- Africa orlentala, in fata Madagascarului: racuza (sec. HI a. Cr.). 3 350.000 loc.; 2. (Canalul), brat de mare Moscopole (Moscopolie), ((Camp de intre Africa si Madagascar. moscs), f. oras In Macedonia, langa ho- Mozart m. ilustru compozitor german,

(1480

.

tarul despre Albania : 5000 I. Odinioarfi, nascut la Salzburg l mort la Viena ; autor in sec. al XVIII-lea, oras loarte insemnat de sonate, simfonit i opere: Don Juan, (60.000 loc.); azi dectizut, locuit de vre-o Nunta lui Figaro, Flautul fermecat 300 familii arrnane si albaneze. (1756-1791). Moscova f. 1. riu in Rusia, se vars5 Mozela f. riu mare, afluent de-a stanga in Oka : 491 km.; 2. oras rusesc pe riul Rinului, ucla Frantz' Prusia renana cu acelas nume, principalul centru al co- 514 km. mertului si al industriei rusesti: 1.138.000 Mfihlbach n. numele atm= al Sebeloc. Ocupata de Napoleon in 1812 si in- sului ardelenesc. cendiata de locuitori. Kremlin, UniversiMukden n. oras chinez cap. Mangiu. tate, Mitropolie (Moscovit). riei: 181.000 loc. Matasuri, piei. MorminMostar 11. cap. Herzegovinei (Iugo- tele Imparatilor chinezi. Infrangerea in Slavia): 17.000 loc. Comer( activ. 1905 a Rusilor de atm Japonezi. Mostbitea f. I. lac spre V. de B5ragan ;1 Muller (Max) m. eminent linguist en2. plasii, vale si lac in jud. Iltov. glez, de origins germana (1823-1900). Mosul n. oras In Mesopotamia, peTlMuldava I. V. Moldova Veche. gnu; 81.000 loc, Muselinuri. Mumiu m. consul roman, cucerl CoMotoc (Vornicul) m. boier moldovean, rintul i distruse liga acheiana (146 a.

jucii un rol insemnat in timpul certuri- Cr.). Muncaciu n. oras In Maramures, celor dintre urmasii lui Petru Rates, atotputernic sub Lapusneanu (1552-1561), tate tare serviad de Inchisoare publica: 11.000 loc. peri la 1564.

www.dacoromanica.ro

Mun

Mu?

813

Muncel ii. pisc de munte fn jud. Su- Mircea H, 1546: Pltrascu, 1554; Petru Schiopul, 1560; Alexandru II, 1567; Mih-

ceava.

Munchen IL orris In Germania, cap. nea 11, 1577; Petru Cercel, 1583; Std. BogBavartei: 700.000 locuitori. Monumente dan, 1591: Alexandru 111, 1592; Mihaiu

numeroase, Observatoriu, Universitate, Bi- Viteazul, 1593; Simeon Movill, 1601; Radu bliotecd bogatd, Muzeu (Pinacoteca), Bere Serban, 1602; Radu Mihnea, 1611; Al. renumità. Ilias, 1616; Gavril Movild, 1618: Al. Co-

Munda f. vechiu oras In Spania : victoria lui Cezar asupra fillor lui Pompeiu (45 a. Cr.). Munkácsy m. cel mai mare pictor un-

conul, 1623: Leon Tomsa, 1629; Matei Basarab, 1633; Const. Serban, 1654; Mihnea HI, 1658; Gh. Ghica, 1659; Gr. Ghica,

1660; Radu Leon, 1664: Anton din Pitesti, 1669; Gh. Duca, 1674; Serb. Canmuri nebun: tabloul siiu Crist inaintea tacuzino, 1679; C. Brtncoveanu, 1688; gur 1 printre cei mai celebri din sec. XIX;

lui Pilat Ii aduse mai bine de 3 mili- Stef. Cantacuzino, 1714: Nic. Mavrocorcane (1846-1900).

Minster n. oras In Prusia :

dat, 1716; Mih. Racovitd, 1730; C. Mavro100.000 cordat,1731 ; Gr. Ghica, 1733; Matei Ghica.

locuitori, cap. Vestfaliei. Catedrald, Uni- 1752 ; Const. Racovitl, 1753 ; Scarlat Chica, versitate. 1758 ; Stef. Racovitd, 1764 ; Al. Ghica, 1766 ; Munte (St.) m. numele popular al Mun- Gr. Al. Ghica, 1768; AL Ipsilante, 1774; telui Athos. Nic. Caragea, 1782; Mih. Sutu, 1783; Nic.

Muntenegru n. sau Cernagora, mic Mavrogheni, 1786: Al. Mortal 1793; C. principat rnuntos pe langd Adriatica, cu Hangerli, 1797; C. Ipsilante; 1802; I. Caca pita la Cetinie i o populatiune de 250.000 ragea, 1812; Al. Sutu, 1818; Gr. Ghica, loc Muntenegrul a fost proclamat regat 1822; Al. Ohica, 1834; Gh. Bibescu, 1842; in 1910. Prin ultirnul rdsboiu balcanic din Barbu Stirbei, 1849; Cifiimácinna, 1856 1912-1913, Muntenegrul a cdstigat 7000 1859. [Muntenia, nume dat de Molkmp. i populatia-i crescu la 480.000 lo- doveni fostului principat al Prii romacuitori. Dupd rfisboiul mondial (1919), nesti, dupd lat. TRANSALP1NA Kara de peste Muntenegrul s'a anexat regatului iugo- muntiv, cum numiau Ungurii (am roslay (Muntenegrean). maneascd In limba lor oficiall), tradus cu Muntenia 1. 1. sau Romanla-Mare Tara Munteneasai sau Muntenia]. Mun(numità in vechime Tara-Romaneasca, de tenia a fost ocupatil de Nemti in cursul strlini Valahia si de Romanii ardeleni rdsboiului austro-roman (Noemvrie 1916 Tara), partea Romaniei cu munti mai Octomvrie 1918). inalti i cu ramificatiuni mai numeroase, Muntenia (Episcopia) f. subdiviziune coprinsd intre Olt, Milcov, Dunlre si Car- ecleziasticd, eparhia Mitropolitului-Primat pati. Muntenia coprinde 17 districte (cu cu resedinta In Bucuresti. cele 5 din Oltenia) si a avut succesiv de Murat m. V. Amurat. capitali orasele Cdtrzpulung, Curtea-deMuratori in, invatat istoric italian Argea, Targoviate i Bucure*H. Ea a (1672-1750). fost fntemeiatd In sec. XIII (1250) de LiMurcia f. oras In Spania, cap. provintovoiu, zis si Litean-Vodd (dupd traditi- ciei cu acelas nume : 108.000 loc. une de Radu Negru, zis i Negru-Vocla), Muriel, (Maros) tn. 1. afluent al Tisei, care avu de urmasi printre cei mai ilus- Tau mare ce strdbate mai tot Ardealul: tri pe Mircea cel Bdtran, Mihaiu-Vitea- 790 km.; 2. jud. in Transilvania cu cap. zul, Mateiu Basarab. La 1.859 Muntenia nrgu-Muresului. fu unità cu Moldova intr'un singur Stat Murefeanu m. 1. (Andreiu), poet arnumit Romania. Seria cronologica a Dorn- delean, autorul imnului national Deqteapnilor Munteni (citrele indicand anul ur- tii-te Rot-mine (1816 1863) ; 2. (Iacob),

earn pe tron): Seneslav, 1247; Litovoiu, vIrul celui precedent, publicist ardelean 1250; Tfihomir, 1290; Basarab, 1330; AL Basarab, 1340; Vladislav Basarab, 1564; Radu I, 1374; Dan I, 1384; Mircea, 1386; Mihail, 1418; Dan II, 1420; Radu ifi, 1425; Vlad II, 1430; Dan III, 1439; Vladislav 1452; Vlad Tepes, 1456; Radu IV, 1462; Laiot, 1471; Vlad Cfilugdrul, 1483; Radu V. 1496; Mihnes, 1507; Vlad VII, 1511;

Neagoe, 1512; Radu Calughrul, 1521;

(in. 1887).

Mureff-Olorheiu n. oras In Ardeal,

numit de Sasi Neumarkt: 14.212 loc.

MurerTurda (Maros-Turas) n. ju-

det in Ardeal cu 198.000 loc. si cu cap.

aprIzein. Murgeni pl. ordsel In jud. Tutova

2000 loc. Balciu saptdmanal. Murillo In. celebru pictor spaniol (1618

Radu dela Alumati, 1522; Vladutd, 1524; 1682). Moise, 1529; Vlad IX, 1530; Vintill, 1532; Mulat m. nume a patru Domni ai Radu Paisie, 1534 ; Petru din Arges, 1535 ; Moldovei t1. (Costea Voclit), primul Domn

www.dacoromanica.ro

Mus

Nap

814

din acest newt]. domni scurt timp (1373 pacea dezastruoasa dela Kuciuk-Kainargi 1374); 2. (Petru), fiul celui precedent, (1717-1774); MUSTAFA IV, depus intfo inchin5 Ora regelui polon Vladislav Ia- revoltA, muri strangulat (1779-1808). gelon, pe a chrui sorg o lu5 de sorie Mustea (Nicolae) m. cronicar moldo(1378-1393); 3. (Roman), fratele celui pre- /vean, adversar al Grecilor; cronica ce i cedent. fundatorul orasului Roman (1393 se atribue, merge dela 1662-1733.

Mutsu-Hito m. impArat al Japoniel; 1394 sl 1399-1400); 4. (Stefan), Irate cu Petru si Roman, se lupt5 cu xegele sub domnia sa, epoca introducerii in Ja-

ungur Sigismund. pe care 11 sili 35 i se ponia a civilizatiunii occidentale, s'au 58,vfirsit r5sboaiele chino-japonez i ruso1nchine (1394-1396). Musfitelti m. p1.1. neam moldovenesc, !japonez (1851 1912).

Inrudit cu al Basarabilor din Tara Ro-

mâneasch, dete trei Domni tronului Moldovei (1375-1401): din aceast5 familie se trage Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare; 2. sat In jud. Gorjiu i Arges.

Muzii f. Mit. Cele nou5 Muze: Clio

Muza istoriei ; Euterpe, a muzicei; Thalia, a comediei: Melpomena, a tragediei:

I Terpsicora, a dantului; Erato, Muza e-

ilegiei: Polimnia, a poeziei lirice; Caliope, Musatini m. pl. Musatesti: Basarabi a poeziei epice; si Urania, a astronomiei. Muzachia f. frumoas5 l mfinoash si voi Musatini En.

Muscel n. jud. asezat la rhs'arit de carnpie dela Avlona 0125 la Albania de Arges: 135.000 loc. Cap. Cdrnpulung jos, provincie locuit5 de vr'o 140.000 de Armani (asa-numitii Muz5chiari). (Muscelean).

Musset (Alfred de) m. mare poet si Mycale n. munte 1 cap In Azia-Mica, fat5 in fatá cu Samos: victoria flotei grece autor dramatic francez (1810 1857). Mustafa tn. nume a patru Sultani turci ; asupra celei persane (479 a. Cr.). Mycena f. vechiu oras in Grecia. Ruine MUSTAFA I, depus In douà rAnduri, muri strangulat In 1nchisoare (1591-1639); MU' de monumente ciclopice 51 morminte desSTAFA II, coprinse insula Hio 1 semn5 in coperite in 1876 de chtre Schliemann.

Myra f. sat In Anatolia, zidit pe locul 1699 pacea dela Carlowitz (1664-1703); MUSTAFA III, protector al literaturel, semnI vechiului oras cu acelas nume.

Nabucodonosor m. nume a doi regi TesAturi de bumbac galben. Turn de paral Asiriei: cel d'al dollen ocuph de dou5 (elan. Nantes n. (cit. Nana outs comercial on Ierusalimul l duse pe locuitori capsi port In Franta: 183.000 loc. Construetivi la Babilon (606-562 a. Cr.). Nagy-Ag 13. numele maghiar al Seca- tiuni de corAbii l masini, rafinerii, manufacturi. Edictul din Nantes, publicat rambului. de Henric IV In 1598 (revocat de LudoNagy-Alfold n. V. Alföld. vic XIV In 1685), acord5 protestantilor Nagy-Thinya n. numele maghiar al libertatea cultului s1 admiterea la tuneorasului Baia-Mare. Nagy-Beczkerek n. V. Becikerecul- tiunile publice.

Naparis m. vechiul nume dac al IaNagy-Ifdiroly n. numele niaghiar al lomitei. Napoca f. veche cetate in Dacia, funorasului Careii-Mari. Nagy-Kliktild n. numele maghiar al data de Traian, azi Cluj. Napoleon I (Bonaparte) m. imp5rat judetului Tiirnava mare. Nagy-Szeben n. numele unguresc al al Francezilor, cel mai mare rasboinic al Mare.

timpurilor moderne. Nitacut la Ajaccio Nagy-sz-Miklos tt. numele unguresc In 15 August 1769, ajunse general de bri-

Sibiului.

al orasului Nicolaie,

gada in 1794 si dupfi stralucitele campa-

Nagy-Varad n. numele maghiar al nii din Italia (1796), lntreprinse expedt-

tiunea Egiptului (1798): prin lovitura de Niimiliegti pl. sat si schit de maid in Stat din 18 Brumar (9 Noemvrie) rfisturn5

Oradiei-Mari.

jud. Muscel : 2700 loc.

directoriul (1799), dui:A care fu proclamat

Niimoloasa f. sat In jud. Putna, pe primul consul al Republicei

l apoi (in malul drept al Siretului ; 3800 locuitori. 1804) implrat sub numele de Napoleon. Nancy n. oras industrial in Franta Domnia sa tu ilustrath de victoriile re113.000 loc. Universitate, Scoalà (ores- purtate asupra tiustriacilor, Rusilor, Pru-

sienilor I Spaniolilor; in 1812, intreprinse Nankin n orris In China : 450,000 loc. dezastroasit campanie in contra Rusiei,

tierh.

www.dacoromanica.ro

Nar

Nea

815

care coaliz5 Europa Intreaga Impotriva lui; silit sei abdice In 1814, iu trimis in insula Elba. de unde reintrA in Franta; dar invins la Waterloo de Anglo-Prusieni (1815), se predete Englezilor, cari 11 exilard in insula Santa-Elena, unde muri la 5 Maiu 1821. I NAPOLEON II, fiul celui pre,

cadent, primi la nastere (1811) titlul de Rege al Rornei; dupet cAderea tatAlui s8u (1814), el se retrase la bunicul slu Francisc II, care Ii dete titlul de duce de Reichstadt, i muri in 1832. II NAPOLEON impArat al Francezilor, fiul lui Ludovic Napoleon, regale Olandei ; numit Presedinte al Republicei Franceze in 1848 si proclamat Imp 5rat dup8 lovitura de Stat din 2 Decemvrie 1851, intreprinse (aliat cu Englezii i cu Turcii) campania din Crimeia, care se termin5 cu coprinderea DI,

Natan rn. 1. profet trials de D-zeu lui David sure a-i imputa omorul lui Uria; 2. (inteleptul), titlul unei tragedii celebre de Lessing.

Naum (Anton), m. poet 0 traduator

de merit (1835-1917).

Naum-Riimniceanu (Protosinghel)

m. originar din satul Corbii din Muscel,

a profesat dela 1788-1839 si a scris o cronich documentatA dela 1764 0115 la 1810 (1764-1839).

Nauplia 1. 1. oras st port fortiticat in

Gracia, in fundul golfului cu acest nume: 9000 loc.; 2. V. Malvazia. Nausicaa f. Mit. fiica regelui Alcinou, primi pe naufragiatul Ulyse. Navara (.1. pro vincie spaniolA : 337.000

Mc. cu cap. Pampeluna; 2. (francez5), partea vechiului regat al Navarei la N.

Sevastopolului vi cu tractatul din Paris de Pirinei (Navarez). (1855); dup5 rAsboiul din Italia in contra Navarin n. oras si port In Grecia pe Austriacilor (1859) si dup8 expeditiunea Marea Ionicà, la S. de Morea: 7000 loc.

nenorocitA a Mexicului (1862-1867), de- Aci flota anglo-franco-rush distruse flota clare' risboiu Prusiei (1870); Invins vi turco-egipteana (20 Sept. 1827). fãcut captiv la Sedan in urma unor deNaxos n. insura in Arhipelagul grecesc, zastre cumplita' (2 Septemvrie 1870), Na- cea mai mare dintre Cyclade : 16.000 loc. poleon fu detronat de Parizieni si se reNazaret n. oras in Palestina cu 15.000

trase apoi in Anglia, unde muri in 9 Ia- Mc. Ad petrecu Isus timp de 30 de ani. nuarie 1873. Fiul siu, principe imperial, Nazarinean m. 1. locuitor din Nazafu ucis Inteo expeditune contra Zulusilor ret ; 2. numele Evreilor cari duceau o In Africa (1879). vie** auster8; 3. nume dat de Evrei priNarcis rn. 1. Mit. tantir care se innecA milor crestini. In fAntAna, unde'si contempla figura cu Nazianz n. vechiu oras In Azia-MicA admiratiune: si Narcis, vazandu-si fata (Capadocia). Patria stAntului Grigorie

'n oglinda sa, izvorul, singur fuse 'n- Teologul. drdgitul, singur el indreigitorul En. Neagoe Basarab m. Domnul MunNarut m. massiv ce se ridicA In fata teniei, principe artist si filozof, scrise In-

Coziei, aproape de Olt. vàtdturi folositoare pentru fiu-sAu TeoNarva f. cetate tare in Rusia : 32.000 dosie si puse sh se ridice monumentala biloc. Victoria lui Carol XII asupra Rusi- sericti dela Curtea-de-Arges (1512-1521). lor (1700).

Neajlov m. 1. afluent principal de-a

in Ardeal, pe Samesul mare In judetul

Neamtu m. I. (Muntele), portiune a

Nitsaud n, (ungureste Nasztic1), or5sel dreapta Arge,tilui: 2. plash' In jud. Vlasca.

Bistrita-Nasfiud: 3000 loc., in majoritate Carpatilor, desparte basinul Moldovei de Rome Int. al Bistritei; 2. garlita, afluent al MoldoNassau n, V. Hessa, Gulielm 0 Mau- vei; 3. judet asezat in partea de N.-V. riciu. a Moldovei: 169.000 loc. Cap. Matra ; Nastratin-Hogea m. tipul spiritului 4. (Tdrgu-NearnM), ortt In judetul cu aoriental, numit de Turd Nasr-Ed-din Ho- celal nume : 10.000 loc. Spital i fabricA gea, ale arui glume si snoave istete au de postav. fost popularizate la noi de Anton Pann. Neamtu (Cetatea) f. 1. cetate veche, V. nalsdriivimie. foarte tare, in judetul Neamtu si ale aNfisturel m. 1. (Udriqte), Invgtat bo- ril ruine se vAd pe coasta unui deal la ier muntean originar din Heresti, dun- V. de orAselul cu acelas nume; odinioarA, natul lui Matei Basarab si Mare LogotAt azilul Domnilor Moldovei; 2, mAngstire al Tall RomAnesti; a tradus Vietile Shit- zidit8 de Petru Rares (1530) cu institut tilor, Varlam si loasaf (atm 1648) ; de infirmi si de alienati. 2. (Const. Herescu), strAnepot al celui Neapole f. oras si port In Italia cu precedent, Mare Ban al ostirii romAnesti, o pozitiune admirabilà, pe un golf, afundatorul Premiului Ndsturel al Aca- proape pe Vezuviu : 664.000 loc. Univerdemiei RomAne : 4000 si 5000 lei anual sitate, Bibliotec5, Muzeu, comer( insemsi 12,000 nuadrienal (1796-1874). nat. Patria lui Vico (Neapolitan).

www.dacoromanica.ro

Neb

816 ----

Neu

Nebo n. munte In Palestina, la rasarit intr'o pozitiune pitoresci pe creasta unui de Jordan, pe care muri Moise. munte. Neckar n. riu in Germania, afluent Negruzzi (Costache) m. Insemnat proal Rinului : 400 km. zator moldovean, autorul nuvelei AleNeculaiu (St.) in. V. Nicolaie. xandru Ldpuaneanu si al poemei AproNeculce (loan) m. cel mai popular dui Purice (1809-1869). dintre cronicarii Moldovei, excelent proNehoias n. cea mai intinsA comunA zator: al sari Letopiseful Tarii Moldo- din jud. Buzau: 3700 Mc. pei e scris pant-, la Duca-Vorla dupfi altii Neigebauer (J. F.) m. consul prusian sau dupa documente particulare, iar d'aci cAtre 1844 In Principate, a publicat la inainte pant; la 1743 a scris dela sine Lipsca in 1848 o Descriere a Moldovei rate s'au intamplat la vieata sa : (Nu a Munteniei. mi-au mai trebuit istoric strain sA cetesc Nelson (Horace) m. ilustru amiral ensi sa scriu, cit au fost scrise in inima glez, castiga bAtalia dela Abukir $ i dela Trafalgar unde peri (1758-1805). inea (1662-1743). Nemea f. vechiu oras In Peloponez, Nedeia f. lac in jud. Doljiu, comunica cu Dunarea. unde Hercule rApuse un leu nApraznic.

Neerlanda f. numele regatului Tori-

Nemeice (jocuri) n. pl. jocurl insti-

Negotin n, orris In Serbia, Inconjurat

Neoptolem m. V. Pyrrha.

tuite in onoarea lui Hercule, invingatorul Negoesti pL 1. parau i comunA in leului din Nemea. jud. Prabova : 1200 loc.; 2. plasl si sat Nemezis f. Mit. zeita risbunarii. In fud. Mehedinti. Nenisori pl. localitate in judetul IaloNegoiu n. pisc urias al muntilor FA- mita, insemnatA pentru victoria lui Magarasului : 2540 nr. teiu Basarab asupra lui Vasile Lupu (1639).

lor-de-Jos (Neerlandez).

Neptun m. 1. Mit. zeul mini, fiul lui Negresti pl. tare in jud. Vasluiu, pe Saturn, i fratele lui Jupiter; 2. planetA

de vii : 8000 Mc. Vinuri renumite.

raul Barlad: 6500 Mc.

Negri (Const.) tn. patriot si om de

Stat roman, a lucrat molt pentru unirea Principatelor (1812 1876). Negri (Muntii) pl. numiti Carpatil cenfrail, vin din Galitia si Bucovina, despartind basinul Siretului de al Prutului. Negri in. pl. numele populatiunilor africane (In numar de vr'o 230 milioane) de rassa neagra, caracterizata prin pielea neagra cam unsuroash, nasul cam, pArul rams l scurt, gura mare, buzele groase N rAshrite.

descoperitA In 1846 de Leverrier.

Nera f. V. Cerna. Nereide f. pl. Mit. nimfe de mare. Nereu m, Mit. zeu mazin, pAtintele

Nereidelor.

Nerone m. Imparat roman, faimos

prin crirnele sale; el dete pierzirii pe sotia sa, pe mama sa 1 i pe fratele siu

Britanic, incendiA Roma si persecuta pe crestini (54-68). Nerva m. ImpArat roman, succesorul lui Domitian, adoptA pe Traian (96-98).

Nesselrode (Conte de)

In. celebru

Negro (Rio) m. 1. mare fluviu al A- diplomat, niiscut la Lisabona, dirijA timp

mericei de S.: 1300 km., se varsA In Ama- de 45 de ani afacerile exterioare ale Ruzon ; 2. alt fluviu al Americei de S.: siei (1780-1862). 1000 km., se varsA in Atlantic. Nessus in. Mit. centaur ucis de HerNegroponte n. V. Calcis l Eubea. cule cu o sageati inveninatA : tunica-i

Negru (Principele) m. V. Eduard. insangerati fu cauza mortii eroului. V. Negru-Voda m. legendarul descAle- Dejanira.

cator al Munteniei, cAruia traditiunile poNestor m. I. Mit. lege din Pylos, pulare II atribue cele mai vechi construc- traise trei varste de om si se distinse prin tiuni (biserici, cetati 1 cur(l domnesti), intelepciunea sa la Impresurarea Troiei ; in partea de rAsArit de Olt, si Intemele- 2. fig. batran experimentat i respectabil. rea Statului. Negru-Vocla e personificarea Nestor in. vechiu cronicar rus din miticA a originilor Tarii' romanesti, nu- sec. XII. mita Intai Cumania Neagra, apoi Vlahia Nestoriu m. patriarh din ConstantiNeagra (de unde epitetul de (negru) dat nopole, ereziarh care nega cele cloud naRomanilor din aceasta parte). Negru-VodA turi In Isus : condamnat de conciliul din al legendei fu mai tarziu contundat cu Ephez (431). Radu I Basarab. Netoti pl. sat In jud. Teleorman cu Negru-Vocla m. 1. (Cetatea lui), mina 2600 loc.

situata pe malul Dambovitei, pe un pisc

Neumarkt n. numele sisesc al

lui

de munte inaccesibil; 2. schit In jud. Mus- Mures-Osorheiu. eel, zis t Rada-Nadi), scobit In Matra, Neustria Lyechiu regat in Galia franca,

www.dacoromanica.ro

- 817 -

Nev

Nim

coprins intre Ardeni, Meuza, Loara si ducerea unui regim parlamentar i rAsOcean: Neustria tuna cu Austrazia Into boiul mondial. Depus In 1917, Tarul Nisec. VI VIII. colaie II si familia sa au fost asasinati in

Neva 1. 1. riu ce udfi Banatul, afluent 1918 la Iecaterinoslav din ordinul sovie-

al Dun Aril; 2. fluviu In Rusia, izvoreste tului acestei gubernii. din Ladoga, uclA St. Petersburg si se varsfi Nicolaie I (Petra) m. Princi pale Mun-

In golful Cronstadt: 75 km.

tenegrului dela 1860, niiscut in 1841, pro-

Nevada (Sierra) 1. 1. lane de munti clamat rage (tar) in 1910, abdicA In 1918 in Spania, Mire Guadalquivir si mare; pi muri in 1921. 2. lant de munti In State le-Unite, paraNicolaie (Nagy Sz.-Miklos) m. oras Id cu Pacificul. I unul din State le-Unite in Banat, mai jos de Mures.

Nicolaievici (Nicolaie) M. arhiduce Neveasta (Nevesca) I. oras in Mace- din Rusia, fiul orului Nicolaie I, comandi donia cu 6000 loc., In majoritate Ro- armata ruseascA la Plevna (1831-1891). americana la E. de California : 77.300 loc.

Nicoleanu (Nicolaie) m. poet pesimist Nevin in. poet latin, autor de tragedii roman (1833-1871). in mare parte pierdute (sec. III a. Cr.). Nicopole f. cetate tare In Bulgaria. Newton in. (cit. Niut'n), ilustru ma- MO In tap cu Turnu-Magurele: 6000 loc. tematic i astronom englez, stabili teoria Victoria lui Baiazid I asupra cruciatilor mani.

MmMei si a gravitatiunii universale (1642 (1396).

Nicoresti m. pl. 1. sat in jud. Tecuci New-York n. (cit. Niu-rork), 1. unul cu o podgorie renumitd: 5900 loc.: 2. 1727).

din Statele-Unite americana cu 7.269.000 rnângstire Mnga satul cu acelas nume.

loc., cu cap. Albany; 2. oras in StateleNiebelungen n. epopee germana din Unite pe Atlantic, al treilea port al lumii sec. XIII, in care se vorbe§te de lupta dupfi Londra si Liverpool: 5.766.000 Mc. Universitate.

Burgunzilor cu Atila.

Niebuhr m. celebru istoric i filolog .Niagara I. rlu In America de N. cu german, nascut la Copenhaga, principalul

fundator al criticei istorice: Istoria Roo mfireatfi cascadfi Malta de 50 metri. Niagusti n. oras In Macedonia. asezat mani"! (1776-1831). Niemen in. fluviu In Rusia, se varsA intre munti, spre N. de Salonic. Fabrici In Marea Bahia : 704 km. pi vinurt. Nicaragua f. republica In America Nietzsche (Frideric) m. filozof german, centralfi : 630.000 loc. Cap. Managua, pe autorul teoriei despre supraom; ideile sale paradoxale avurfi o influentA funestfi un lac lung de 200 km. Nicea f. ora In Azia-Mici, azi Isnik: mai ales asupra literaturei (1844-1900). Nifon m. patriarh din Constantinopole, unde s'au (Mut douli concilii ecumenice, unul, in 325, cand se condamnit arianis- adus In tara de Radu cel Mare (1496 mul; al doilea, In 787, and se condam- 1508), deveni pfirintele sutletesc al lui Neagoe Basarab (1512-1522), care It anarA iconoclastii. Nicefor m. nume a 3 Imparati bizan- duse moastele dela St. Athos. Nifon m. manfistire 2i izvor de ape tint (802-1081). Nichipercea m. poreclA sub care era minerale in jud. Buzau. cunoscut scriitorul Orfisanu. [V. acest Niger in. mare fluviu al Africei occidentate, se varsfi In gollul Guinea. nume]. Nicodim (St.) m. 1. unul din ncenicii Nigritia f. V. Sudan. lui Isus; 2. organizatorul vietii monahale Nijni-Novgorod n. V. Novgorod. in Tara romaneascii, rudA cu cneazul stirNijopole 1. oras in Macedonia, spre besc Lazfir, ctitor de manAstiri (Vodita, S.-V. de Bitolia cu o populatiune de 4000 Tismana) sub Radu Basarab. Romani. Nicolaie (St.) m. episcop din Myra, Nil n. fluviu In Africa, al doilea al pAmort pe la 342 : serbat la 6 Dec. mintului dupA Mississipi, izvoreste din Nicolaie m nume a 5 papi, dintre lacul Victoria-Nyanza, strfibate Nubia si cari cel mai insemnat fu NICOLAIE I cal. Egiptul, i formand o delta se varsA in MARE (858-867). Mediterana dupA un percurs de 6500 km.

Nicolaie m. nume a doi impArati ai

Rusiei; NrcoLus I, fiul lui Paul I, miscut in 1796, se urcA pe tron in 1855, in timpul ritsboiului Crunch. NICOLAIE II, fiul pi urmasul lui Alexandru III, nEtscut In 1868 1 urcat pe ti on in 1894. Sub dornnia-i se ificu rAsboiul ruso-japonez, introL. $fiineanu. Diet. Universal. 11

Nimes n. (cit. Nim), oras in Franta

cu ruine de monumente romane: 82.000 Mc. Vinuri, matdsuri. Nimrod rn. 1. strfinepot al lui Ham pe care slânta ScripturA II numeste un vanfitor puternic lnaintea Domnului; 2. fig. vanator IndrAznet.

www.dacoromanica.ro

52

Nin

Nyl

818

Niniva f. ora In Azia antic& cap. re- in sec. IX X, cand ocupar5 o parte a gatului Asiriei, pe Tigru. Dela 1841 se Angliei si a Normandiei. Norvegia f. unul din Sta tele scandinave, tac in ruinele el sapaturi interesante. Ninus m. rege legendar al Asiriei, fun- formeaza azi un Stat separat : 2 640.000 loc. Cap. Cristiania (Norvegian). datorul Ninivei. Nostradamus m. tai mos astrolog franNiobe f. 1. Mit fiica lui Tantal si sotia lui Amphion ; mama a 7 Si si a 7 fiice, cez, medicul lui Carol IX, autorul unor ea insulta in trufia-i pe Latona, pe Apol- profetii in versuri (1503-1566). Jon i pe Diana, can Ii sagetara pe top Noua-Caledonia f. V. Caledonia. copiii i dansa incremeni de durere pe Noua-Grenada f. V. Grenada. o stanca a muntelui Sipylon; Niobe perNoua-Guinea f. V. Guinea. sonifica durerea materna. Noua-Olanda 1. V. Australia. Nipon n. cea mai mare din insulele Noua-Scotia f. V. Scotia. Japoniei: 37 mil. loc. in care s'afla ToNoua-Zemlia f. grup de insule rusesti In Oceanul Inghetat, la N. de Sikio, cap. tarii. Nipru rn. fluviu in Rusia, anticul Bo- beria, pustii i sterpe, dar cautate de pesristene, se varsa in Marea-Neagra, la E. can si vanatori rusi sau norvegieni, pende Odessa : 1900 km. tru vanatul pasirilor de mare si pescuNil xi. oras in Serbia : 24.000 loc. Pa- itul de foce, balene, etc. tria lui Constantin cel Mare. Nou-Orleans n. oras In Statele-Unite, Niqcov m. afluent al Buzaului, ucla pe Mississipi: 380.600 loc. jud. Buzau. Novae m. 1. V. Baba; 2. Brazda lui Nistru rn. fiuviu care iese din Gali- Novae, numit i Troianul, sant de Via tia, anticul Tyras, desparte Basarabia de stanjeni In jud. Romanati. Rusia si se varsa in Marea Neagra : 1200 Novaci pl. plain si sat In jud. Gorjiu. krn. Ca si inainte de 1812, Nistrul torNovgorod n. numele a 2 orase iu-

meaza granita Romaniei in spre Rusia. sesti: Novgorod cel Mare (Velikii): 28.000 Nizam n. regat in India engleza cu loc.; si Novgorod cel mic (Nijni}: 15.000 11 mil. loc. Cap. Haiderabad. loc. Monumente interesante. Balciu aNizza f. oras maritim in Franta me- nual (blanuri, piei, ceaiu), vizitat de vr'o ridional& port pe Mediterana : 165.000 loc. 300.000 de oameni veniti din toate panChina foarte dulce In timp de iarna. Pa- tile Rusiei. tria lui Garibaldi. Novibazar n. district si oras In SerNobel (Alfred) in. chimist suedez, in- bia: 12.000 loc. ventatorul dinamitei pi testatorul PremiuNoviodunum n. numele roman al lui Nobel, in folosul operelor literare, stiin- Isaccei. Nubia f. tar5 in Africa, la S. de Egi pt, tifice, filantropice din ward lumea (1833 1896). cu 2 milioane loc. (Nubian). Noe m patriarh biblic, scapat de poNucet n. manastire si sat in jud. Damtop cu toata familia sa. bovita, unde a fost o herghelie de cai a Nogai m. pl. 'Mari asezati sub Ilias Statului, Scoali de agricultura l meserii. Vont& (1666-1669) in Basarabia, de unde Nuctmara f. plaiu i poteci in jud.

faceau dese incursiuni In Moldova. V. Muscel.

Numantia f. oras in vechea Spania, Nord (Capul) n. promontoriu la N. coprins de Scipion Emilian In 133 a. Cr.

Bugeac.

(Canalul), stramtoare intre Irlanda si Scotia. II (Marea de), partea Oceanului Atlantic coprins5 intre Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia, Franta si Anglia. Nord n. numele unui departament francez 1.867.000 loc., cu cap. Lille. Noric n. veche provincie romana pe Dunarea superioara ; Alpi Norici, hint al Alpilor Intre Italia si Austria. Norvegiei.

11

(Numantin).

Numa Pompiliu m. al doilea rege al

Rornei, legislatorul Romanilor.

Numidia f. vechiul nume al Africei de N. Intre Maroc si Tunis, azi Algeria. Numitor in. Mit. rege din Alba, strabunul lui Romul l Ream. Nuremberg n. oral In Bavaria : 350.000 loc. Muzeu germanic. Jricarii de copii, instrumente de muzica. Patria lui Hans Normandia I. veche provincie flan- Sachs si a lui Albert Darer. Nyiregyhaza f. oras in Banat : 33.000 ceza cu cap, Rouen. Normanzi en. pL pirati veniti dela N. loc. cap. comitatului Sabolci.

www.dacoromanica.ro

Oan

Old

819

Oancea 1. targ in jud Covurlui cu rornane : Novele istorice, Istoria arhe-

ologiei (1834-1895). Obedeanu m. riu in Doljiu, afluent da Odorheiu ii, sau Pretoriul Sacuilor, numit de Unguri Udvárhély, judet (123.000 dreapta jiului. Obedenar (Mihail) m. medic si om loc.) si oras pe tarmul drept al Tarnavei de Stat roman, a publicat diferite scrieri Mari: 9000 loc., in majoritate Sacui. medicate l asupra graiului macedo-roOdriu n. V. Udriu. man (1839-18851. Oedenburg n. numele sasesc al So2600 Mc.

Oblucita f. V. Isaccea.

pronului. Obrenovici (Miloq) m. liberatorul SarOersted m. celebru fiziciaa danez, bilor de sub jugul turcesc, deveni In 1817 imortalizat prin descoperirea electrornagDomn al Serbiei (1780-1860). V. Milan. netismtlitli (1774-1851).

Ofen n. numele sasesc al Budei. Oceania f. a cincea parte a lumii coprinzand Australia, Noua-Guinea, NouaOfenbaia f. numit de Unguri OfenZelanda l o multime de arhipelaguri di- banya, orasel de munte in Ardeal : 1000 vizate In trei regiuni: Malaezia, Micro- Mc. Mine de aur si de argint. Offenbach m. compozitor de muzica, nezia 1 Polinezia. Populatiunea-i tOtala se ridica la 70 mil. al cea mai mare parte creatorul operetei Frumoasa Elena (1819 a tarii

este supush puterilor europene 1880).

Ofir n.

(Oceanian).

tar&

bogata in aur, de care

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orasel In vorbeste Biblia, In Arabia sau India. jud. Valcea cu bcgate saline: 5800 locuOglinzi pL statiune balneara In aproholt Penitenciar l stabilimente baMe- piere de Targu-Neamt. are; 2. (Targu-Ocna), orasel In jud. BaOhio m. 1. riu in Statele-Unite, afluent

cele mai mari saline din tarti: de-a stanga Mississipiului : 1600 km; 2.u9500 Mc. Statiune climaterica i balneara. nul din Statele-Unite a mericane : 5.757.000 cãu cu

Mare penitenciar pentru cei osanditi pe vieatfi: 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna si de Sasi Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu LIM si mine bogate de sare: 3772 locuitori. Octavia f. numele surorii lui August si al sotiel lui Nerone. Octaviu m. numele lui August, lnainte de a fi imparat.

loc. cu cap Columbus. Universitate. Ohrida f. oras In Macedonia, iwzat pe lacul cu acelas nume i inconjurat cu vii : 8000 Mc., In majoritate Romani. Azi scau-

nul unui episcop l odinioara resedinta Patriarhului bulgar. Oituz n. 1. parau In jud. Baciu, afluent de-a dreapta Trotusului: 2. fosta vama si trecatoare in Ardeal pe la intrarea OituOczakov n. oras rusesc pe gura Ni- zului In tara ; 3. munte in Moldova dela prului, numit de Turd Ozu. Oituz 'Ana la Ghimes. Odaia-Vizirului f. od. partea din raOka f. fiu In Rusia, afluentul Volgel: hints Brailei, stapanitfi de Domnul Tarii 1500 km. romanesti printr'un ispravnic. Okeanos m. Mit. divinitatea marilor Oder m. fluviu In N.-E. Germaniei, imense, parintele fluviilor care face ocolul se varsa in Marea Baltica : 864 km. pamantului: Okeanos se pliinge pe ca-

Odessa f. oral In Ucraina, port mare naluri, el numa'n veci e'n floarea ti-

pe Marea-Neagra: 605.000 Mc. Intrepozit nerefii En.

de grane pentru Sudul Rusiei. Cornell foarte Insemnat. Cetate tare.

Odin rn zeul cel mai puternic In mi-

Olanda f. numele regatului Tarilor-

de-Jos, pe Marea Nordului cu 7'12 mil. loc. si

cu orasele capitale Amsterdam si

tologia scandinavh. Naga. Regiune seasa, joasfi i aparata de Odoacru m. rege al Herulilor, coprinse inundatie prin diguri ridicate de harnicii Roma si distruse imperiul din Occident sd locuitori. Tara bogata prin industria-i (476), fu ucis in 493. maritima si coloniile prospere. Odobesti pl. 1. ortisel In jud. Putna, Olinetli pl. culme l comuna In jud. Inconjurat de dealuri, unde se produce sin Valcea : 1600 Mc., cu bai de sare. renumit : 5000 loc.; 2. yin de Odobesti. Olbia f. cetate greaca in Sarmatia, Odobescu rn. I. (loan), general, judi daramata de Carpi (235).

un rol in revolutiunea dela 1848 (1793 Oldenburg n mare ducat In Ger2. (Alex.), eminent scriitor l ar- mania pe Marea Nordului : 599,000 Mc., heolog, reprezentant de frunte al prozei cap. Oldenburg: 32.000 Mc. 1857)

www.dacoromanica.ro

Ori

820

011

011finescu (Dimitrie) m. poet drama-

Omul m. cel mai Malt pisc al Buce-

Olmiitz n. cetate tare in Moravia (Ce-

Onciul (Dimitrie) in. eminent istoric,

tic si traducfitor al lui Horatiu (1849 1908). gilor cu chip de om : 2650 metri.

co-Slovachie) : 57.000 loc. Universitate, Fa- originar din Bucovina (1856-1923).

Onega f. numele unui riu si al unui

brici de postavuri.

Olt m. 1. fluviu aurifer in Muntenia, lac in Rusia. iese din Ardeal cu mare furie si se varsd Oppeln n. oras in Silezia : 30.000 loc. in Dunfire dupfi un percurs de 350 km.; Ops f. Mit. aft nume dat Cybelei. el formeaza hotarul intre Oltenia si MunOradia-Mare 1. numitd de Unguri tenia ; 2. vale prin Cltenia si Romania Nagy-Varod si de Sasi Grosa-Wardein, Mare; 3. judet asezat de-alungul Oltului, oras mare si frumos asezat pe Crisul-Recam in mijlocul Orli intre Arge i Te- pede: 70.000 loc. Academie juridicfi di leorrnan: 171.000 loc. cap. Slatina. I V. Seminar catolic. Tara Oltului. Oran n. departament francez in Al-

Olteni pl. locuitori din Oltenia sau geria cu 1.307.000 loc. Cap. Oran: 141.000 din sesul Ffigfirasului. loc. Cetate tare pe Mediterana. Oltenia f. partea Romaniei de-a dreapta Orange n. (cit. Oranj), ()las In Franta Oltului, !rare Dunire si Carpati, numità cu ruine romane : 10.000 loc. Frumos arc si Romania Mica: ea coprinde azi cinci de triumf ridicat In onoarea lui August.

judete i formal odinioarfi un banat cu

cap. Craiova. Oltenia fu ocupata de Austriaci Mtn anii 1718-1739. Oltenita f. orAsel in jud. Ilfov (5800 loc.). Port pe Dunare in dreptul Turtucaiei. Export de grane, lanuri, piei brute.

Orange in. fluviu in Africa meridionalá, se varsfi in Atlantic: 1900 km. f. republicfi in S. Africei, veche colonie olandea recunoscuta in 1852 ca indeII

pendentá (astfizi, dupfi invingerea Burilor

din 1901, anexatá posesiunilor engleze

Oltet m. I. cel mai mare afluent pe din Africa de Sud): 607.000 loc. cu cap. dreapta Oltului: 150 km.; 2. vale prin Bloemfontein. Mine de diamant. a (Prin-

judetele Gorjiu, Valcea si Romanati; 3. cipe de). V. Gulielm. Ornsanu (Nic.) m. scriitor satiric (1833 plasfi In jud. Valcea. Olymp n. 1. munte in Tesalia de 2973 1890) cunoscut sub pseudonimul Nicbimetri, privit ca locaiul zeilor in mitolo- percea. Oraiscu (Alex.) in. arhitect si rector gie; 2. nume a trei localitati curat romfinesti in acest munte, populat cu vr'o al Universit5tii din Bucuresti, construith 15.000 Macedo-Romani si cu orasul prin- dupfi planul sfiu (1817-1894). Oralltia 1. numit de Unguri Szfiszváros cipal Vlaho-Livadia (Olympian).

Olympia f. oral In Peloponez (Gre- si de Sasi Broos, oras sgsesc in valea

cia), unde se celebrau jocurile olympice, Muresului: 5700 loc.

Olympiada f. sotia lui Filip din Ma-

Oravita f. oras in Banat spre V. de

Olyntiene f. pl. discurstai rostite de

Orcus m. Mit. zeul mortii la Romani.

cedonia si mama lui Alexandru cel Mare. Mehadia, cu mine de fler 1 cárbuni de Olympice (Jocuri) n. pl. V. Vocabular. pfimant: 5000 loc. Cap. jud. Caraf. Olympieni m. pl. trib de Romani Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmá (1326) tatalui ski Osman I: el isi macedoneni locuitori In Olymp. Olynt n. oras in Grecia antic6, cucerit intinse domnia pada la portile Constantinopolii i muri in 1360. de Filip din Macedonia (348 a. Cr.).

cgtre Demostene sore a indupleca pe A-

Ordessos in. vechiul nume dac al

tenieni sa ajute Olyntul inconjurat de Argesului. Oregon n. V. Columbia. Filip, regele Macedoniei. Orenoc in. fluviu in America de S Oman n. 1. regiune la S.-E. Arabiei;

2. (Marea), partea Oceanului Indian in- se varsti in Oceanul Atlantic: 2500 km. Orevita f. deal si sat in jud. Mehetre Arabia si Industan. Omar in. Calif arab, cuceri Egiptul dinti, unde se face un vin negru foarte in sec. VII, incendifi biblioteca din Alexan- cfiutat: 2300 loc. Ruine numite de popor dria sub cuvant di ea contine opere con- Cetatea Latinilor. Orez n. V. Horez. trare religiunii muzulmane. Orfa f, numele modern al Edessei. Omer m. V. Homer. Omiazi m. pl. dinastie araba care Orheiu n. I. judet I oras in Basaradomni la Damasc dela 660 750; unul bia, langa apa lautului: 20.000 loc. Exdintr'insii, AHD-EL.-RAHMAN, fundh In Spania porta var; 2. lac langa orasul cu acelas (756) califatul de Cordova, care dur5 pada' nume (Orheian). la 1031. Origene m. vestit pfirinte al BiSericii.

Omlai n. V. Amlal.

nfiscut in Alexandria Egiptului (185-283).

www.dacoromanica.ro

Orl

- 821 -

Pac

Orion m.1. Mit. urias l vanitor iu- V. Mures. Oras principal al Sicuilor pi bit de Aurora si ucis de Diana; 2. una cel mai important punct strategic al Ardin cele mai stralucitoare constelatiuni dealului, Biblioteci, Curte de justitie Su-

de pe cer, vizibila in serile de lama. prema : 25.000 loc. Orleans n. 1. ores In Franta pe Loire: Ossa f. munte In Grecia antica, a67.000 loc. Asediat de Englezi in 1428, proape de Olymp.

orasul fu scapat de loana d'Arc; 2. V.

Nou-Orleans.

Ossian m. bard legendar scotian din

sec. III, Sul lui Fingal, rege din. Morven.

Orleans m. nume a 4 famild prin- Macpherson a publicat (1762), sub nudare call au dat Frantei multi oameni mele lui Ossian, niste poezii apocrife de insemnati: intre altii pe poetul delicat un 'grandios sombru pi nebulos. Ostanda f. oras in Belgia pe Marea Charles d'Orleans (1391-1465), pe flu! acestuia, regele Luclovic XII (1462-1515) Nordului: 48.000 loc. Plaja foarte caupe regele Ludovic Filip I (1773-1850). tati. Stridii renumite.

Ormuz n. stramtoare l bandit la in-

trarea golfului Persic.

Ostiaci m. pl. popor finez din Siberia

occidentali.

Ostrogoli m. pl. GO orientali cari Ormuzd m. geniul binelui, In opozi(lune cu Ariman, In religiunea vechilor patrunsera in Italia, unde ajunsera puternici sub regele lor Teodoric (493 526): Persani. Orole m. rege get, se incerdi zadar- iar dupa el, puterea lor declina si sucombi nic a libera poporul slur de sub jugul (553) sub atacurile lui Justinian. Ostrov n. 1. numele unor insule loBastarnilor (285 a. Cr.). Orpheu m. cantaret grec din epoca cuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare) mitica, fermeca cu viersul sin &trete cele in jud. Mehedinti; 2. orasel In jud. Conmai silbatice, arborii 71 pietrele ; se co- stanta, port pe Dunfire: 3700 loc. Punct hon In Infern de unde readuse pe sotia strategic, sa Euridyce, dar o pierdu pentru totdeaOton m. al saptelea Imparat roman, una, cici, contrar juruintei facute, el se se sinucise afland de lnfrangerea trupelor inturnase In rale spre a o privi. sale de generalii lui Vitetu (69). Oton m. nume a 4 imparati ai GerOrveva (Rtqava) f. orasel in Banat, port pe Dunare la gura riului Cerna : maniei: OTON I (eel Mare), proclamat 4000 loc.

Oscar I m. rege al

imparat de Occident (912-973); OTON U, Suediei l Nor- fiul celui precedent invinse pe Sarazini

veglei, fiul lui Bernadotte (1844-1859). (955-983); OTON 111, Minunea lumii,

OscArt II, urma fratelui sail Carol XV facu papa pe maestul stu Gerbert (980 - 1002); OTON IV, invins de Filip II Aula 1905, apoi rege numai al Suechei dupi gust (1174-1214). Oton I m. al doilea fiu al regelui Lusepararea celor dotia tiri In 1905 (1829 - 1907). dovic I de Bavaria, rege al Greciei (1832 Osci m. pl. vechiu popor italic care -1862). Oton I m. rege al Bavariei (1886locuia pe malurile Tibrului. Osman m. numele mai multor Sultani 1916). turd: Ost4AN I (Victoriosul), (uncial dinesOtranto (Canalul) n. stramtoare ce tia pani in timpul din urmit domnitoare impreunit Marea Ionia cu cea Adriatich. In Constantinopole (1259-1326). II OSMAN Ovidiu m. poet latin, amicul lui VirU. ucis de ieniceri (1604-1622). I Osivai giliu si Horatiu, mort In exil la Tomi, IP Domn incapabil, slab si crud (1696 in Dobrogea : .Metarnorioze, Tristele (18 - 1757). d. Cr.). Osman-Pave (Gaziul sau VictorioOviedo n. oras in Spania : 68.000 loc. sul), m. comandantul ostirii turcesti In cap. Asturiilor. Universitate. risbolul ruso-turc din 1677, eroul dela Oxford n. oras in Anglia cu o UniPlevna (1837-1900). versitate celebri: 57.800 loc. I

(1872), rege al Suediei h al Norvegiei pang

Ovorheiu n. sau Targul-Muresului,

Osiris m. zeu bineficator In religiu-

numit de Unguri Máros-Vásárbely, judet /lea egipteana, sot cu leis. si ores pe malul stang al Muresului. Ii Ozu m. numele turcesc al Okzacovului.

Pacific (Oceanul) n. mare vasti intre !Balboa, dobindi acest nume dela MageAzia si America, descoperita in 1513 de Ilan, care a pitruns acolo in 1520.

www.dacoromanica.ro

Pac

Pan

822

Pacinati m. pl. numele grec al PecePalmyra f. azi Tadmor, vechiu oras negilor : templul Pacinatilor ce cade'n mare in Stria, tundat de Solomon si disruine Bor.. trus de Aurelian (272). Ruiae grandioase. Pactol m. 1. du aurifer in Azia Mica ; Paloda f. vechiul nume al Barladului. 2. fig. izvor de mari bogatii. Pämlintul Iagiduinci n. numele Pacureji pl. sat spre N.-E. de Plo- biblic al Palestinei. iesti cu bogate puturi de pacura : 2500 loc. Pamir n. platou in Azia central& inalt Padina f. sat In jud. Buzau, insemnat de 4000 metri, in mare parte pustiu. pentru vanaturile sale: 2820 loc. Pampas n. regiunea stepelor in Ar-

Padu m. fluviu in Italia de N., se

varsh In Adriatica : 670 km.

gentina. Paropeluna 1. oras In Spania cu 39.000

Padua f. oras in Italia : 102.000 loc. loc. Catedrala.

Universitate, palate bogate. Patria lui TituPamphilia f, veche tara in Azia Mica, Liviu (Paduan). la V. de Cilicia.

Peidure f. numele regiunii paduroase Pan m. Mit. zeul pastorilor si al (ala S. de Mures. rinelor : e reprezentat cu coarne pe cap Padurea-Neagra (Muntii) f. sau cu picioare de tap; strabatea, ca vanaSchwarzwald, lant de munti, lung de tor, muntii si vaile, ce le fficea sa rasune 200 km., in marele ducat de Baden si in de fluierul sari ciobanesc.

Panaghia f. numele celei mai Mahe Paganini m. celebru violonist Italian stanci a Ceahlaului: la poalele ei, in spre miazfinoapte, se aflã o stanca mare cat Pahomie (St.) m. pusnic din Tebaida, un stat de om inconjurata de altele mai intemeietorul vietii monastice (sec. IV). mici, cari ar reprezenta (dupa traditiunile Paisie m. V. Radu VII. populare) pe Baba Dochia incremenita Pailuss n. trecatoare format& de Jiu, acolo impreuna cu oile sale. comunica cu Craiova. Panaghiuriste f. oras in Rumelia oWiirtemberg.

(1784-1840).

Pajerea (Pasul) f. V. Bran.

Palamede m. Mit. una din cape-

teniile grecesti la impresurarea Troiei.

rientala cu 9000 loc. Panama f. 1. oras si port in Columbia,

pe Oceanul Pacific: 60 000 loc.; 2. istm Palatin (Muntele) m. una din cele 7 ce uneste America de S. cu cea de N. coline ale Romei antice, la S. de Forul. intre Marea Antilelor si Oceanul Pacific. Palatinat n. numit de Germani Pfalz, Panathenee f. pl. serbari celebrate la nume a dotra State din vechiul Imperiu Atena in onoarea Minervei.

germanic: Palatinatul de Sus si Pala- Panciova f. oras in Banat, port pe tinatul de Jos, pe ambele maluri ale Dunare la gura Temesului: 19.000 loc. Panciu n. orasel in jud. Putna, incon-

Rinului.

Paleolog in. familia bizantina care jurat de vii : 3000 loc. Vinuri. dete mai multi imparati Constantinopolii Pandion m. nume a doi regi mito(1260-1453). logici din Atena. Palermo n. oras si port in Sicilia : Pandora f. Mit. 1. numele femeii plas-

350.000 loc. Universitate, monumente fru- muita de Vulcan si insufletith de Jupiter, moase (Palermitan). care ii clarui o cutie, de unde iesird toate Pales f. Mit. zeita turmelor. relele, ramanand pe fund numai speranta; Palestina I. tara in Azia (Siria), udata 2. fig. cutia Pandorei, izvor de multe rele.

de Iordan cu cap. lerusalim (800 000

Pangiaraili pl. sat cu o manristire la

loc.); locuita de Filisteni, apoi de Evrei, V. de Piatra, transformata in peuitenciar Edomiti i Amaleciti, ea tu cucerita de 3000 loc. Romani (70 a. Cr.). Palestina se mai nuPanini m. cel mai vestit dintre gramut Tara lui Canaan, Pdmdritul tdgd- maticii Indiei (350 a. Cr.). duintei, Iudèa. Azi locuita de Arabi si Pann (Anton) m. scriitor popular. paEvrei, Palestina este pusa sub mandatul rintele tolklorului roman : Povestea VorAngliei, care vrea sa intemeieze aci Un bei (1794 1851). ccdmin evreesc). Panonia f. veche tara in Europa cenPalestrina rn. compozitor italian de trala, ocupata apoi de Austria, Croatia muzica religioasa, autorul lui Stabat Ma- pi Stiria, azi de Ceco-Slovachia (Panonic). Pantelimon (St.) m. 1. martir serbat ter (1524-1594). Pallas f. supranumele Athenei sau la 27 lulie, poporul 11 tine de frate al Minervei, considerata ca zeita rasboiului. stantului Ilie, i dansul rau de trasnete; Palma f. cap, insulei Maiorca si a 2. sat cu o manastire in jud. Ilfov, zichtti tntregului arhipelag al Balearelor : 72 000 de Gr. Ghica in 1750, cu spital i coalã loc. Uleiuri, Port, cetate tare. de surdo-muti: 2755 loc.

www.dacoromanica.ro

Pan

Pas

823

Pantheon v. vocabular. Panu (Anastasie) m. orator si jurisconsult, a luat parte la revolutiunea din 1848 si fu unul din cei 3 caimacami;

partizan al unirii Principatelor, Panu func-

cubei, dete Venerii premiul frumusetii

disputat de Junona si Minerva; rapi pe Elena, sotia lui Menelau, ceea ce cauzl rasboiul Troiei, In care fu ucis.

Parma f. mare si frumos qras in Ita-

tiona ca ministru sub Cuza-Vocla (1810 ha : 60.000 loc. Capitala pane la 1859 a 1867), (George), publicist si istoric vechiului ducat de Parma (Parmezan). (1848 1910). Parnas a. 1. munte in Grecia (PhoPaolo Veronese m. ce1ebr. pictor cida), consacrat lui Apollon si Muzelor; italian din Verona : Nunta dela Cana, 2. fig. colectiune de Poezii Parnasul Ospatul lui Simion, Rapirea Europei roman. (1528-1578). Paros n. I. una din Cyclade, celebra Papadeool-Calimah (Al.) m. unul in antichitate prin carierele sale de mardin marfi barbati cari au facut Unirea, s'a mura ; 2. marmura din aceastA insula. ocupat si cu siudli istorice (1833-1898). Piirscov n. 1. munte riti in jud. Paphlagonia f. regiune In Azia Mica, pe Buzau; 2. comuna in acelas judet, pro11

Marea Neagt a, cu orasul principal Sinopa. duce (We'd : 3400 loc.

Paphos n. oras in Ciprul antic, cele-

Parsi ni. sectator al religiunii lui Zo-

bru pentru cultul Aphroditei.

roastru. n. limba vorbith In Persia in timpul Sasanizilor.

Muscel, inalt de 2000 m.

dias cu concursul arhitectilor Ictinus

II

Papal-Harlan m. V. Ilarian. Papuazia 1. V. Guinea. Parthenon n. templui Minerva la APiiputaa f. pisc de munte in judetul tena, ridicat de Pericle i decorat de Phi-

pl

Paracels m. medic si chimist elve- Calicrate (atm 438 a. Cr.); e o cladire

(Ian, substitui antichitatii studiul naturei mfireata in marmurA pentelica, pe care (1493-1541). frize minunate reprezinta procesiunea Pan-

Paraguay n. I. flu via in America de atheneelor. S.: 2500 km.1 2. republica in America Parti m. pl. vechiu popor in Azia, se de S., veche colonie fundata de lezuiti aseza la S.-E. de Marea CaspicA, unde 936.000 loc. Cap. Assumption: 100.0001oc. forma un regat puternic (250 a Cr.), suParaschiva (Sfanta) f. cuvioasa mar- plantat in urma de Sasanizi. Calareti plini tira a chiii sarbatoare cade la Vinerea de cutezare i buni arcasi, Partii se hipmare (14 Oct.) si ale aril moaste, aduse tara cu Romanii in timp de doua secole. de Vasile Lupu din Constantinopole, se Pascal m. nume a 2 papi (817-1099) phstreaza la Tri-Sfetitele In Iasi. si al unui antipapa (1164). ParAu-Alb m. V. Valea-Alba. Pascal (Blaise) m. celebru scriitor, fi Parce f. pl. Mit. divinitati infernale zician l matematic francez, autorul calcari prezidau la nasterea omului i.i tor- culultd probabilitarilor, inventatorul preceau firul vietii: Clotho tinea furca, La- sei hidraulice l autorul Scrisorilor prochesis invartia fusul si Atropos taia firul. vinciale si al Cugetarilor postume (1623

Paring m. pisc al Carpatilor in jud. 1662). Pascali (Mihail) m. eminent actor si

Godiu, cel mai inalt munte din Oltenia :

2587 in.

Paris n. cap. Frantei si a departa-

mediocru autor dramatic (1830 18&.

Pascani pl. targ In jud. Suceava pe

mentului Senei, cel mai frumos oras din rapa dreapta a Siretului: 15.500 loc. Imlume si, dupa Londra, cel mai impor- portanta statiune de cale feratà !titre Rutant din Europa prin populatiunea, in- sia, Austria si Romania. dustria i bogatfile sale. Parizul e totPaserea f. 1. munte In jud. Mehedinti, deodata unul din cele mai influente focare unde Mircea invinse pe Sigismund, reliterare, stiintifice si politica : 2.906.470 gele Ungariei (1395); 2. balth, sat si maloc. Patria lui Moliere si Voltaire. Arhive, riastire de maici in hid. Ilfov, Biblioteci, Muzee, Universitate (Sorbona Pasiphae f. Mit. sotia lui Minos.

dela 1253), Institutul Frantei. Monumente Passarowitz n. oral in Serbia, unde celebre : Luvru, Invalizi, Notre-Dame, Pan- se incheia in 1718 tractatul intre Turcia teon, etc. Ad se incheia la 1858 Conven- si Austria, cea din urma capatand intre tiunea pentru organizarea Principatelor altele banatul Olteniei. Romane, iar la 1870 Parizul fu asediat si Pasteur (Louis) rn ilustru chimist a ocupat de Prusieni. In cursul rasboiului bacteriolog francez, autor de faimoase mondial (1914-1918), Parizul fu salvat de cercetfiri asupra fermentatiunilor, descopohoiul Germanilor prin indoita victoria pert in 1885 metoda inoculatiunilor antidela Marne (1914 si 1917) (Parizian). rabice, care Mai dinteinsul until din marii Paris m. Mit fiul lui Priam si al He- binelacatori ai omenirii (1822-1895).

www.dacoromanica.ro

- 824 --

Pat

Patagonia f. mare Ora, dar stearpl,

la extremitatea Americei meridionale.

Patarlagele pl. comuna In jud. Bu-

PeP

Pechea I. targ in jud. Covurluiu: 2295

locuitori.

Pedro (Don) m. fiul lui loan VI, rege zau, renumita pentru tuica sa : 2020 Mc. al Portugaliei; impArat al Braziliei (1822), Patmos n. insull in Marea Egee, la abdicA in 1831 fn favoarea fiului sat!, S. de Samos, unde St. Ioan isi scrise mort in 1834. II PEDRO II, fitll i succeApocalipsul. sorul celui precedent, nAscut in 1825, desPatras at. oras in Grecia la intrarea fiintA sclavia (1850); detronat in 1889, golfului de Corint: 58 000 Mc. mort la Paris in 1891.

Piitraticu-Vodi (cel Bun) m. Dom-

Pegas m. Mit. cal inaripat care, din-

:64.4 Munteniei, fiul lui Radu VocIA CAlu- teo loviturA de picior, fAcu sA tasneasca

gared, parintele lui Petru Cercel si al lui pe muntele Helicon fantana Hipocrena, Mibsiu-Viteazul; om bland I iubitor de cea consacratA Muzelor : a inciileca pe dreprate, muri otrAvit de Vornicul Socol Pegas, a face versuri. (1554-1557). Peking n. cap. Chine!: 1600.000 Mc. Patrochs m. erou grec, amicul lui Portelanuri, mAtisuri, Observatoriu, biAchile, fu ucis de Hector la impresurarea blioteci, monumente. Peking fu ocupat in

1880 de armata anglo-franceza, iar, in Patru-Cantoane (Lacul celor) n. nu- 1900, de trupele internationale.

Troiei.

mele lacului de Lucerna.

Paul m. 1. V. Pavel; 2. nume a 5

papi (757-1621).

Pelagiu n. calugar ereziarh din sec. V,

care nega pAcatul strAmosesc; asa numitul pelagianism, fu combi tut de Sf. Augustin.

Paul de Alep rn. arhidiacon din An- Pelasgi m. pl. popor primitiv din Grel autorul Calatoriilor Patriarhu- cia si Italia (pelasgic).

tiohia

lui Macarie in tara Romaneascl, muri pe la 1670.

Paul-Emiliu m. consul roman, invins

51

ucis in bAtAlia dela Cane (216 a. Cr.).

Pauliciani m pl. sectA ereticA in Armenia din sec. IX, care avea o mare yeneratiune pentru apostolul Pavel, ai carui urmasi se considerau.

Pauzania 'in. 1. general spartan, in-

Pelendana f. cetate veche in pada,

mai sus de Craiova. Pelles n. 1. afluent al Prahovel ce strabate Sinaia; 2. munte si plasa u craplul Predeal, inteo pozitiune incantatoare a Carparilor : ad se aflA resedinta de vara a Regelui (Castelul Pelefulut), o clidire in stilul Renasterii.

Peleu m. Mit. tail] lui Achile. Pelion n. munte In Grecia (Tesalia), 7. geograf grec din sec. II d. Cr.: lti- impreunat la N. cu Ossa. nerar in Grecia, principalul izvor penPella f. oras tn Macedonia, patria lui vingatorul Persilor la Platea (479 a. Cr.);

tru topografia Greciei. Alexandru cel Mare. Pavel (St.) m. apostolul paganilor, mai Pellico (Silvio) m. poet italian intemintai persecutor al crestinilor sub numele nitat 9 ani la Spielberg, in Austria. unde de Saul, convertit In cale spre Darnasc, scrise : Inchisorile mele (1789-1854). predicA Evanghelia in Azia-Mica si in Pelopida m. general teban, sea pa Teba Grecia, fu decapitat sub Nerone (66); de sub jugul Spartanilor (379 a. Cr.). serbat la 29 Iunie : Epistole. Peloponez n. peninsula legata de GrePavel I m. impAratul Rusiei, fiul Ca- cia prin istmul de Corint: numele ei de terinei, careia II urmA pe tron i rnuri a- Morea vine dela asemlnarea-i cu o frunzA sasinat (1754-1801). de mur sau dud (Peloponeziac). Pavia f. oras in Italia, pe Tessin : 45.000 Pelops m. Mit. rege din Elida, fiul loc. Universitate (Pavezan). lui Tanta!, tatal lui Atreu l Thyeste.

Pavlichieni m. pl. V. Pauliciani.

Pazvantoglu (Osman Pasa) m. 1.

Peneu m. parau in Tesalia intre 0-

lymp i Ossa, in valea Tempei.

Turc din Vidin, care se rasculA in con- Pengiab n. tara In Industanul englez: tra Portii I cu cetele sale de pazvangii 23 mil. loc., cu cap. Lahora. pustfi ambele maluri ale Dunarii (1797 Pensilvania f. unul din Statele-Unite 1812); 2. fig, rebel, tiran: iaca ascult, americane: 8.302.000 Mc. Huila, antracit,

Pazvantoglu ce esti! AL.

Peceneaga f. 1. nume a doua parse

petroL

Penteleu n. munte In jud. Buzlu, pisc in Dobrogea, se varsa in Dundre; 2. nu- al Carpatilor : Cascaval de Penteleu. mde unui pichet pe Dunare. Pentelic n. munte in Atica, celebru Pecenegi m. pl. popor de vita turco- prin maimura sa. tatara, trecu Dual-ea pe la mijlocul sec. Pepin (cel Scurt) m. rege al Frantei, IX, ocupA intre anii 894-1122 Basarabia, fiul lui Carol Martel, cuceri Aquitania pi Moldova si o parte a Munteniei. invinse pe Lombarzi (752-768).

www.dacoromanica.ro

Per

Pet

825

Pera f. suburbie in Constantinopole, toria Principelui Eugeniu asupra Turcilor locuita de Europeni: 148.000 loc. (1716). Pergam n. vechiu oras In Azia-Mich, Petliff (Alex.) in. Insemnat poet brit. unde se fabrica pergamentul. al Ungariei (1823-1849).

Pericle m. general, orator si om de

Petrarca in. poet Italian, incoronat

Stat atenian : protector al artelor si al li- in Capitohu, celebru prin Cantonele 71 teraturei, el dete numele sari secolului celui Sonetele sale in onoarea Laurel (1304 mai stralucit al Greciei (494-429 a. Cr.). 1374). Peri' n. statiune de cale ferata intre Petricanl pl. targusor In jud. Neamtu Bucuresti l Ploesti. cu o fabrica de postav. Perbfani pl. sat In jud. Arges: 1000 Petriceicu (Stefan) in. Domnul Molloc. Victoria Austriacilor asupra Turcilor dovei (1662 1674), trecu cu boleril in (1739). lagarul polon i, revenind pe tron (1684), Persephona f. Mit. numele grec al fu alungat de Turd.

Petrino (Dimitrie) m. unicul poet

Proserpinei.

Persepolis 1. capitala vechiulul impe- bucovinean: Lumini si Umbre (1838 riu medo-persan. 1878).

Perseu In. Mit. rege din Argos, In-

Petroasa f. 1. cariera de calcar In

Persia f. I. (antica), imperiu cc co-

Petrograd m. nume ce poarta dela

vingatorul Gorgonelor si al Meduzei, 11- jud. Buzau, exploatati inch de pe timpul beratorul Andromedei. Romanilor ; 2. comuna in judetul Buzau Perseu rn. ultimul rege al Macedo- cu 860 loc., in coastele muntelui Istrim, niel, invins i detronat de Paul-Erniliu unde se OM In 1837 Tezaurul cunoscut (167 a. Cr.). sub numele popular de eClosca cu pui). prindea intreaga Azia apuseana si a cfirui risboiul mondial (1914) orasul rusesc

cap. fu pe rand Suza, Persepolis 0 Ec- San Petersburg. batana; 2. (moderna), Stat in Azia apuPetroniu rn. scriitor latin, conspiri in seana, numit l LAN, cu cap. Teheran, contra lui Nerone: el zugrivi in al situ cu o populatiune de 10 mil. loc. (Persan). Satyricon societatea corupti a Romei Persic (Golful) m. mare interioara in- (in. 66). tre Arabia si Persia. Petrotieni pl. orisel In judetul HunePersida f. numele arhaic si popular doara, pe Jiul ardelean, cu mine de caral Persiei.

buni: 1151 Mc.

Persiu m. poet satiric latin (34-62 Petrogita f. poteci in judetul Damd. Cr.). bovita despre Ardeal. Peru n. republica In America de S. Petrovici n. orasel In Macedonia, spre pe Oceanul Pacific : 7.560.000 loc., cap. E. de Strumita, insemnat pentru cultivaLima. Mine de aur, argint, cupru ; guano. rea tutunului.

Peruza f. oras In Italia, pe langa Tibru, la N. de Roma si la S. lacului de

Petru (Sin) m. primul dintre apostoli dintre papi, ristignit la Roma in 65 Peruza (anticul Trasimene): 71.500 loc. d. Cr.: serbat la 29 lunie. Universitate. Petru (Eremitul) m. calugar francez, Pe*ta f. V. Buda-Pe§ta. predict', intaia cruciata pi Insoti pe cruPestalozzi in. institutor elvetian, puse ciati (1050-1115). In practica pentru educatiunea copiilor o noufi rnetoda, ce avea de baza exercitiul gradat al facultfitilor copilului dupa ordinea indicati de natura (1796-1827). Pegtera f. orisel In Rumelia orientala, intr. o vale a muntelui Rodope, unde se face mare comert cu cherestele.

Petersburg (San), azi Petrograd

n. cap. Rusiei pe Neva : 1.000.000 loc.

Orris fundat de Petru cel Mare (1703). Universitate, Academii, biblioteci. Cheu mare( pe Neva, poduri frumoase, edificii hisemnate, industrie i comert fora te activ. Peterhof n. oras rusesc pe golful Cronstadului cu 12.000 loc. Fosta resedinta a tamillei imperiale.

si

Petru n. numele mai multor regi ai

Spaniei i Portugaliei: PETRU (cel Crud),

rege al Castiliei, se tam odios prin cruzimile sale (1350-1369): Pirreu (cel Drept), rege al Portugaliei, micsora impozitele (1357-1367).

Petru rn. numele mai multor Tart ai

Rusiei : PETRU I (cel Mare), nascut la Mos

cova In 1672, calatori in Europa pentru instructiunea sa, nimici corpul de infanterie numit streliti (1698), fundi Petersburgul (1705), invinse pe Carol XII la Pultava (1709), civilizi poporul sim, pregiti marirea Rusiei, dete pierzarii pe fiul siu Alexie, adversar al reformelor sale (1718), i muri la Petersburg in 1725. Ifi-

Peterwardein n. cetate tare in Au- sand tronul solidi sale Caterina ; PETRU II,

stro-Ungaria, pe Dunare: 5000 loc. Vic- nepotul celui precedent, domni dupi Ca-

www.dacoromanica.ro

- 826 -

Pet

Plc

terina (1727 - 1730); PETRU III, strangulat Philippshurg n. (ducatul de Baden), din instigatiunea sotiei sale Caterina II orasel in Germania pe Rin : 2800 loc.

Philemon m. eroul unei legende miPetru m. numele mai multor Domni tice Philemon si Baucis, unchia i baba,

(1762).

romani: PETRU I, V. Muqat; PETRU II, fiul amandoi plini de evlavie, cari in coliba lui Stefan I Musat, In lupta continua lor din Frigia, ospatara, fàrã sa-i cunoasca,

pentru tronul Moldovei cu fratele sari pe Jupiter si Mercuriu, respinsi de WO Stefan LI, pang ce ambit frail dusmani ceilalti locuitori. Drept risplatd, bordeiul firth inlaturati de Roman II (1395- 1399); lor fu prefacut de zei inteun templu, serPETRU Ill, fiul lui Alexandru cel Bun, domni vit de cei doi bitrani, i dorinta lor de In trei randuri impreung cu altii (1444 a muri arnandoi in acelas ceas se implini 1457); PETRU IV (Rare,), Domnul Mol- and sosi ora tatalt, ambii se pomenirg dovei In doua randuri, fiul natural al lui schimbati to copaci. Stefan cel Mare, inn& de zece ori In ArPhilomela I. Nit. fiica regelui Pandeal cu gandul sg-1 coprinza (1527-1538); dion, fu schimbara in priveghetoare. Orbit de boieri, se retrase in Ardeal si Philon (Iudeu) m. Invatat din Alexanapoi la Constantinopole, de unde se re- dria, care cauta sh combine judaismul cu Intoarse pe tron (1541-1546); P_ ETRU V filozofia greaca (20 -50 d. Cr.). (§chiopul), Domn al Munteniei (1560 Philopoemene rn general al ligei a1568), mazilit i Intemnitat de Turci, fu cheiene, supranumit ultimul dintre Eleni scgpat de mama-sa Doamna Chiajna si (253-189 a. Cr.). ajunse In douã randuri pe tronul MoldoPhoca m. imparat Roman din Orient. vei (1574-1579 si 1582-1591). II PETRU I detronat i ucis de Heracliu (602-610). (din Argeq), Damn al Munteniei, pus de Phocea f. vechiu oras din Azia-Mica, Turd, dar rgsturnat in curand de Radu pe Mardi Egee (Phocean). Paisie (1534-1536)1 PETRU II, V. Patraqcu; Phocida m. tara in Grecia antica pe Pwrau III, v. Petru V; PETRU IV, V. Cercel. coasta N. a golfului de Corint. Petra I (Carageorgevici) m, fast rege Phocion rn general si orator atenian. al Serbiei, nascut la Belgrad, urcat pe adversarul lui Demostene, fu condamnat tron In 1903. Si-a atras admiratia lumii la moarte pentru cominderea Pireului prin devotamentul ski patriotic in cursul (402-317 a. Cr.). rasbolului mondial (1914-1916). Petru I Phoebus m. Mit. 1. numele lui Apolmuri la 15 August 1921. urmandu-i pe Ion, zeul luminei; 2. (poetic) soarele.

Phoenix f. Nit. fenix: pot sd mai

tron fru] sari Alexandru.

Pfalz n. numele german al Palatina- re'nviu luminos... ca pasdrea PhcenixP (V. vocabular).

tului.

Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, Phryne f. curtezang greaca pe care vrand a mana carul Soarelui, nu fu in Praxitele o lua de model pentru statuele

stare sh infrane caii cei focosi j fu trasnit Afroditei; acuzata de impietate, HeIiatii de Joie, ca nu cumva sa Inflacareze pa- o achitara, fermecati de frumusetea-i. mantul. Piasti rn. pl. dinastie polong care

Phalera f. unul din cele trei porturi domni dela 842-1370. ale vechii Atena. Piatra f. pisc al Carpatilor In jud. Pharsal n. vechiu oras In Tesalia, vic- Prahova : 2225 m. toria lui Cezar asupra lui Pompeiu (78 a. Cr.).

Piatra-Craiului (KiralykS) n. massiv

in muntii Barsei cu un aspect prapastios:

Pheacia f. alt nume al insulei Cor- 2441 m.

cyra (Pheacian). Phedon m. 1. filozof grec, amicul lui Socrate; 2. nume dat de Platon dialogului sari despre nemurirea sufletului. Phedra f. Mit. sotia lui Thezeu, cauzg printr'o falsa acuzare moartea fiului siu vitreg Hipolyt si se spanzura de desperare. Subiectul unei tragedii de Racine. Phedru m. fabulist latin, sclav liberat de August.

in jud. Suceava : 2000 m.; 2. carlera de

thenonului (500-431 a. Cr.). Philip m. V. Fillip.

Piccolomini m. familie nobill italiang care a dat pe papil Pin II i Piu Ill i pe

Piatra lui Craiu f. pisc In jud. Mus-

cel : 2180 tn.

Piatra-Neamtu f. oras In Moldova

intre munti 31.000 loc., cap. jud. Nearn(u. Cornett de cherestele.

Piatra-Olt f. comuna in jud. Roma-

nati (2000 loc.) si statiune de cale feratg pe malul drept al Oltului.

Piatra-Rozie f. 1. pisc al Carpatior

Phidias m. cel mai mare sculptor al granit in jud. Tulcea. antichitatii, nascut in A tica, autorul lui Picardia f. veche provincie francezi Jupiter Olympianul si al sculpturelor Par- cu cap. Amiens.

www.dacoromanica.ro

Pic

Plo

827

generalul Ocr Awn Plccoromma, comandan-

1572); Pm VII, sacra pe Napoleon I

tul Imperialilor In timpul rasboiului de imparat (1800-1823); Pm IX, vazu Vaticanul despuiat de puterea-i temporala si 30 de ani, mort la Viena in 1656. Pico de Mirandola m. V. Mirandola. Porna devenind capitala regatului Italian

PIO m. pl. popor antic din Scotia (1846-1878). Piva-Petrii f. sat in judetul Ialomita PieProati m. pl, numele Indienilor din cu un mic port pe Dunare : 1693 loc.

(cart Ii pictau corpul).

America de N., astfel numiti, fiindca isi Piza f. oras in Italia, pe Arno: 63 000 vopsesc corpul cu parnant rosu (coloarea loc. Universitate. Turn aplecat Malt de lor adevarata e ca ciocolada). 54 m. Edificii numeroase si znarete. Pa-. Plemont n. tetra in N.-V. Italiei : tria lui Galilei. Pizar rn. aventurier spaniol, cuceri 3556.000 loc. (Plemontez), cu cap. Turin. Pieride I. pl. nume dat Muzelor, duptt Peru (1533), funcla Lima (1535) si mur muntele Pierus consacrat lor. asasinat (1475-1541). Pietrele-Doamnei f. pl. V. Par 'au. Pizistrat m. tiran din Atena, guverna Pilat (Pontiu) m. procurator roman in cu moderatiune (sec. VI a. Cr.); impoIudeasubTiberiu, osandi la moarte pe Crist, dobi Atena, puse sa se adune i sa se cu toate ca recunoscuse nevinovitia lui. publice rapsodfile hornerice. Pindar m. cel mai celebru dintre po- Pliiiginegtipl. sat in jud.Ramnicu-Sarat:

lirici greet: Ode (520 440 a. Cr.). 3900 loc. Comert de vite si lanuri brute. Pindu m. 1. Mit. munte in Tesalia, Plantageneti m. pl. dinastie de regi

etii

consacrat lui Apollon l Muzelor; 2. lant ai Angliei, de origina francezfi, dela Hende munti cari strabat peninsula balca- ric II Nona la Ricard III (1154-1485). nica in partea-i apuseana, trimitand raPlata f. I. fiuviu In America de S. se muri In Adriatica si in Arhipelag. varsa In Oceanul Atlantic: 300 km.; 2. Pion n. alt nume dat Ceahlaului. V. Argentina.

Pipirig n. sat in jud. Neamtu. PlAtAnesti pl. culme in jud. Gorjiu, Pireu n. unul din cele trei porturi ale trece apoi in Ardeal.

vechii Atena, singurul care exi.tà astAzi: 42.000 loc.

Pirinei m, pl. 1. Ian( de munti care

desparte Franta de Spania ; 2. numele mai rnultor departamente franceze.

Piritous m. Mit. rege al Lapitilor, peri In Intern, unde se coborlse cu Thezeu.

Pirot n. orisel sarbesc la granita bul-

gareasca, cedat Serbiet prin tractatul din Berlin: 9000 loc. Comert cu chibrituri. Pisticosi m. pl. (eCiobani))), numele locuitorilor vlahi din Bitinia. Pistoia f. oras In Italia centrala: 72.000 loc. Arme, mkisuri. Pisudere n. orasel in Macedonia : 4000 Ioc., mai WO Armani.

Platärelti pl. sat cu o manAstire in

jud. Ilfov, cu o Inchisoare pentru femei. Plaaa f. Vechiu oras In Grecia (Beo(ia). Victoria lui Pauzania si Aristide asupra Persilor (479 a. Cr.). Pla ton m. cel mai ilustru dintre filozofii antic..., nascut la Atena ; discipolul lui Socrate l maestrul lui Aristotele : el funcla scoala numita Acadenvia pi expuse doctrina sa idealistA In dialoguri, dintre cart cele mai importante sunt

Phedru. Phedon si Republica (429

347 a. Cr.). Plant m. cel mai insemnat poet comic roman, nfiscut In Umbria: Amphytrion,

Avarul, Menehtnii (227-184 a. Cr.). Plenita f. corn. urb. In jud. Doljiu cu grec, nascut la Samos (sea VI a. Cr.); 7000 loc. Mein la 15 Iunie si la 1 Ocse aseza In Italia unde fund& scoala ita- tomvrie. licfi i profesi metempsicoza; 2. tabla lui Plevna f. I. oras in Bulgaria cu o poPitagora, tabla de inmultire a primelor zitiune strategica de prima ordine : 15 000 loc. Celebra prin victoria repurtata In 9 numere (pitagorie). Pitelti pl. cap. jud. Arges, In dreptul 1877 de armata ruso-romani asupra ostirii raului Arges: 20.000 loc. (Pitestean). turcesti. comandatA de Osman Pasa ; 2. Pitt m. om de Stat englez, orator emi- sat in jud. Ialomita cu 2200 loc. nent, adversar declarat al Frantei si al Pliniu m. 1. (eel BAtram), Invatat naindependentel colontilor americane (1708 turalist roman, peri vrAnd sh vazt d'a1778). proape eruptiunea Vezuviului Istorie Piu tn. numele a 9 papi intre cari ci- naturald in 37 de cdrti (23-79); 2. (eel tam : Pro II (Enea Sylvius Piccolomini), TfinAr), nepotul celui precedent, pretor celebru prin eruditiunea sa, confederii pe si consul: Scrisori (62-115). mai multi principi in contra Turcilor Ploieqti pl. oras comercial inconjurat

Pitagora m. I. fdozof

i

matematic

(1459-1464); Pm V. Inarma incontra Tur- cu dealuri i acoperit cu vii : 56.000 loc. cilor flota victorioasa dela Lepante (1566 cap. jud. Prahova (Ploieltean).

www.dacoromanica.ro

Plo

Pop

828

Plopana f. sat in jud. Tutova. Polonia f. veche tarA in Europa oriPlotin m. unul din fundatorii filozo- entala, desmembratá In 3 rAnduri (1772

fiei neo-platonice (205-270). 1793-1795), impArtitA intre Rusia, AusPlutarc m. 1. biograf si moralist grec, tria, Galitia i Prusia (ducatul de Posen nAscut la Cheronea, unde fu arhonte 01 provincia de Dantzig). Azi, republicA Opere morale, Vietile barbatilor ilustri recunoscutfi prin tractatul din Versailles ai Greciei i ai Romei (50-120) ; 2. (1919): 28.450.000 Mc. cu cap. Varsovia. titlu de colectiuni biografice. Polovraci pl. 1. culme in jud. Gorjiu, Pluton m. Mit. zeul Infernului. ce tricnete o altA ramturi prin VAlcea ; 2. Pnyx n. piata publicfi In Atena unde sat cu o mAnAstire In jud. Gorjiu langa se tinea adunarea generala a poporului. Oltetul, are o pesterA mare cu stalactite Pocutia f. tarA Intre Nistru si Prut, si stalagmite : 2200 Mc. odinioarit mult disputatA Poloniei de DomPolycrat m. tiran din Samos : se ponii Moldovei. vesteste despre dAnsul cA, favorizat de

Podgorita f. oral in Rumelia, la N. soartd in timp de 40 de ani, se ingrija la tirma de un noroc atilt de statornic si, Podoleni pl. comunA (2000 Mc.) si ca sA inlAture urgia divinA, aruncl in

de Scutari: 10.000 loc.

plasa In jud. FAlciu. mare un Mel de mare pre( ; dar Fru tuna Podolia f. provincie In Rusia apuseanA nu primi acest sacrificiu voluntar MeMI (Ucrania polonezA), alipitA de Rusia In fu regasit in pAntecele unui peste; in cu-

1772 la prima desmembrare a Poloniei: rand Samos fu coprins de vilijmasi 3.732.000 loc. Cap, Kamenet-Podolski. tiranul fu crucificat (535-524 a. Cr.). Podu-Iloaei n. targ sore apus de Iasi: Polymnia f. Mit. Muza poeziei lirice. 3000 loc. Statiune de cale feratA. Polynesia f. una din marile diviziuni Podu-Inalt n. localitate in jud. Vasluiu, ale Oceaniei, care contine mai multe unde tefan cel Mare repurtA o victorie insule. asupra Turcilor (1475). Polyphem m. Mit. Cyclop din Sicilia, Podu-Turcului n. targ in jud. Tecuci: cAruia Ulyse Ii scoase ochiul. 2200 loc. Targuri anuale. Pomaci m. pl. numele Bulgarilor turPoe (Edgar) m. (cit. Po), poet si ro- citi cafi vorbesc Inca limba Mr, aflAtori mancier american, a tratat subiect e. som- In Rumelia, mai ales In districtul Meglen

bre si bizare Povesti fantastice (1811 din Macedonia. 1849). Pomarla f. sat In jud. Dorohoiu cu Pogoanele n. pl. comunA In jud. Bu- un liceu dasic, intretinut din fondurile IAzAu: 4200 loc.

sate de boierul Anastasie Berta : 3800 loc.

ruine.

a gradinilor ; 2. fig. toll pomii dinteo tarA.

Poiana-Rusca f. massiv bániitean, cu Pomerania f. provincie in Prusia pe piscul Rusca (1359 m.). Marea BalticA : 1.780.000 loc. cu cap. StetPoienari pl. cetate fundatA de Tepes tin. Herghelii. In 1470 pe un pisc larva apa Argesului, Pomona f. 1. Mit. zeita fructelor pi an

Poienaru (Petre) m. dev al lui La- Pompadour (Marchiza de) f. fa vorita zAr, secretarul lui Tudor Vladimirescu, lui Ludovic XIV, fu atotputernicA In timp organizatorul scoalelor române dupA mo- de dousazeci de ani (1722 1764). delul celor din Occident: Gheorghe LaPompei m. pl. vechiu oras roman la z.dr i scoala romdnd (1799 1875). S.-E. de Neapole, la poalele Vezuviului; Poitiers n. (cit. Poatié), oras fran- inghitit cu Herculanum sub cenusA In cez cu 40.000 Mc. Episcopie, Curte de eruptiunea acestui vulcan din anul 79. Apel, Universitate. Sapaturi, incepute in 1748 si continuate Poitou n. (cit. Poatu), veche provincie de atunci, au scos la luminA aproape tufrancezii, cu cap. Poitiers (Poitevin). mAtate a orasului Pojarovita f. vechiul nume romanesc Pompeiu m. celebru general roman al orarlui Passarovitz. care repurtA victorii numeroase ; rivalul Poliada t. Mit. supranumele Minervei : lui Cezar, fu invins de acesta la Pharsal Poliada din nulndrul Parthenon NAuu. (48) si fugi In Egipt, unde peri asasinat Polibiu m. istoric grec care trAi la (106-48 a. Cr.). Rorna, autorul unei latorii generale, din Pont n. vechiu regat In Azia-MicA pe care s'au pAstrat numai 5 cArti (206-128 Pont-Euxin. a. Cr ). Pont-Euxin n. numele antic al MArii Polizu (Doctor G. A.) m. anatomist Negre. fexicograt roman (m. 1886).

Pollux m. Mit. fratele lui Castor, Cu care Impartasi nemurirea.

Pontiu in, V. Pile.

Popanzaletti pl. pa,Anftstire In incl.

Romanati.

www.dacoromanica.ro

Pop

829

Pri

Pope (Alex.) in. poet englez: Incer- republica Poloniei : 2.100.000 loc. Cap. care asupra omului (1688 1744). Pozen. Popescu (Radu) In. vornic, cronicar Poszony n. V. Presburg. Potaissa f. cetate veche In Dada, azi muntean, continuatorul lui Greceanu pana la 1729.

Turda, resedinta legiunii V macedonicI.

pentru independenta (1848-1901).

(1786-1859).

Popescu-Candiano (Mihaiu) m. gePoteca (Eufrosin) m. unul din primil neral de brigada, s'a distins in rasboiul profesori de filozofle la liceul St. Sava Potel n. lac langa Dunare i comuna Por-Impfirat in. rege al Indiei, invins mare (28.000 loc.) in jud. Romanati. Potemkin m. om de Stat rus, minisde Alexandru Macedon: fie macar dela Por Impdrat Ah. [Personal devenit po- trul i tavoritul Caterinei II, cuceritorul Crimeii (1736-1791). pular prin mijlocirea Alexandriea Porolissum n. antica cap. a Daciei Potlogi pl. targusor In jud. Dambovita : 4300 loc. apusene. cu un amfiteatru frumos. Potsdam n. oras In Prusia, langa BerPorphyriu m. filozof neo-platonic, discipolul lui Plotin, scrise In contra cresti- lin: 60.000 loc. Castel regal. Pouqueville m. (cit. Pukvil), calator nismului (233-304). Porphyrogenet m. (4nalcut in pur- francez in Grecia, a dat importante relapura,), nume ce se da copiilor impfira- tiuni despre Romanii din Macedonia (1770 tilor bizantini, cand se nasteau in tirnpul 1838). Poussin m. (cit. Pusan), celebru picdomniei tatalui kr. V. Constantin.

Popricani pl. sat in jud, Iasi.

Porsena m. rege din Etruria, se In- tor francez, supranumit filozoful picturei, cercit a restabili pe Tarquinii la Roma a lasat numeroase capodopere, Intre cari (509 a. Cr.). Pcistorii din Arcadia (1594-1665). Port-Arthur n. port chines ocupat de Pozen n. oras In Polonia, cap. PosnaJaponezi in 1895, cedat temporar Rusilor niei: 167.000 locuitori.

cari furl ad impresurati in 1904 de JaPraetoria Augusta f. cetate In Daponezi l nevoiti a capitula dnpl o re- cia, pe langa Pasul Caineni. zistenta eroich. Praga f. cap. Boemiei si a republicei

Porld-de-fier f. pl. platou de stand ceco-slovace, pe rani Molda : 676.000 loc.

granitice formand o treditoare ingusta a Dota Universitati, una germaml i alta Dunfiril Mire muntii Carpati 0 muntii Ser- ceca. Fabrici de postavuri l masini. bid, aproape de Orsova; kc inainte pePrahova f. 1. cel mai mare afluent al riculos pentru navigatiune, dar in 1896, Ialomitei, iese din Predeal i trece pe la stancile au fost sfaramate de guvernul un- Sinaia l Campina ; 2. judet udat de Praguresc, practicand un canal si inlesnind hova : 389.000 kc. Cap. Ploiesti. [Slay. astfel navigatiunea. PRAF10176 lit. (apI) prIfoash]. Portici n. oral in Italia la poalele Ve- Pralea (Ioan) m. scriitor basarabean, zuviului, pe locul ocupat de Herculanum: traducator bizar al Psalmilor (mort 1847). 17.500 loc. Praxitel m. celebru sculptor grec, ailsPortland n. insula pe coasta sudica cut la Atena (390-280). a Angliet: 7000 kc. Ciment renutnit. Predeal n. 1, pas format de Prahova, Porto n. 1. cetate tare in Portugalia, cea mai Insemnata trecatoare In Ardeal, pe Duro : 208.000 loc.; 2. vin din aceasta in directiunea Bucuresti-Brasov; 2. sat in

tara: a bea Porto.

jud. Prahova cu un Bark de calugari : Porto-Rico n. insula spaniola In ma- 3800 loc.: statiune climaterica, fosta vamI la hotarul tarii despre Austro-Ungaria.

rile Antile : 1.350.000 kc.

Port-Royal n. veche mad/130re frauPresburg (Poszony) n. numit de Ceht ceza a benedictinilor, fondata in 1204, Bratislava, cetate In Ceco-Slovachia, pe

transferata in 1626 la Paris, unde deveni Dui:15re: 92.000 loc. Dela 1593 orasul de locul de retragere al catorva inviitati so- incoronare al regilor Ungariei. Sediul gulitari ca Arnauld, Pascal, etc. Ea fu dis- vernului Slovachiei, Industrie foarte activa. trusa de Ludovic XIV in 1709 ca focar al Presley (Eski Stambul) n. oras In jansenismului. Bulgaria, langa umla, de importanta stra-

Portugalla f. stat in Europa meridio- tegica : 3009 loc. nala spre V. de Spania: 5.548.000 loc. Pretoriul Siacuilor n. V. Odorheiu. Cap. Lisabona. Republica dela 1910 (RorPriam m. ultimul rege al Troiei, p1tugez).

Poseidon m. Mit. numele grec al lui

Neptun.

rintele lui Hector $ i al lui Paris. Priap m. Mit. zeul gradinilor si al viiior.

Pricopan tn creasta pietroasa In Dollosnania I. dela 1919, provincie in brogea.

www.dacoromanica.ro

Pri

Pum

830

, Priestley in: chimist englez, descoperi I Prudentiu m. poet roman crestin, oxigenul i alte gazuri (1733-1804). nIscut in Spania: Imnuri (348 415). Prilep 11. orAsel in Macedonia, spre N. Prusia f. Stat al republicei germane de Bitolia, locuit de Armeni (peste 500). cu o populatiune de 36 mil. loc. si cu Principatele-Unite n. pL numele ce cap. Berlin. II Prusia occidentall, proluarA Muntenia si Moldova dupd Conven- vincie a Prusiel (redus5 prin tractatul din iiunea din Paris (1858), and cele dou5 Versailles): 327.000 loc. cu cap. Dantzig. tali furà puse sub suzeranitatea Portii gi Prusia orientali, fostA provincie a Prugarantia colectivfi a Puterilor europene, siei, apartine azi Poloniei: 2.290.000 loc. AceastA stare de lucruri durA pana In 1862, cu cap. Koenigsberg. II Prusia Renan5, cand thrile-surori se intrunirA in Princi- provincie a Prusiei pe Rin: 6.760.000 loc. patul Romelniei, cu cap. Bucuresti. cu cap. Coblenz. (Prusian). Prisficani pl. sau Tulghes, trecAtoare Prut m. 1. fluviu ce izvoreste din CarIn Ardeal prin jud. Neamtu: 1063 loc. patii Galitiet, desparte Moldova de BaPrislop n. 1. pisc de munte in judetele sarabia si se varsit In Dun5 re: 820 km. Arges si Muscel; 2. mAnAstire nu departe Aci se tncheiA pace intre Petru cel Mare Turci (1711); 2. es pe malul drept de Hateg, infiintatfi de sf. Nicodim. Probota f. sat (1153 loc.) cu o ma- al fluviului pang la DunAre; 3. plas5 in nAstire In jud. Suceava, ziditä de Petru judetele Covurluiu 1 Falciu. Rare, la 1530. Prutet m. afluent al Prutului. II

Probus m. implrat roman, asasinat Psametic m. rege egiptean (653-617 de soldati (276-282). a. Cr.). Proca m. rege din Alba, p5rintele lui Psyche f. Mit. fecioara luatA de sotie Amuliu i Numitor. si inzeitl de Amor. Proclu m. filozof neo-platonic, adverPtolernaida f. V. Acra (St. Ioan de). sar al crestinismului (411-485). Ptolemeu m. nume a 14 regi ai E-

Procne f. Mit. filen lui Pandion, fu giptului (306-30 a. Cr.): PTOLEMEU I (Soter sau Lagus), unul din generalii lui Procophi m. istoric, secretar al ml Alexandru, fundatorul dinastiei Lagizilor Belizar i autorul unet Istorii a fasboa- si al bibliotecei din Alexandria (306-285); schimbatA in randunicii.

lelor lui Justinian (mort 565). PTOLEMEU II (Philadelphul), fiul celui preProcuste m. 1. Mit. faimos tAlhar grec cedent, puse sA traducA greceste Biblia, care Intindea oaspetii sAi pe un pat si le asa numita Septuaginta sau cei saptezeci ciuntea picioarele dac.5 erau urea lungi, sau de falmaci (285-247); PTOLEMEU DI (Everle lungia cu scripeti dacA erau prea scurte; getul sau BineflcAtorul), fiul i succeso-

el fu ucis de Thezeu; 2. fig. patul lui rul celui precedent, cuceri Persia (247

Procuste, lege ingusta, jignitoare, tiranicf. 222); PTOLEMEU IV (Philopator), fu mai

-

Prometeu m. 1. Mit. fail lui Iapet, Intli Invins de Antioh cel Mare (222 rhpi focul din cer spre a insufleti o sta- 205); PTOLEMEU V (Epiphane sau Ilustrul), tug de argila ce plAsmuise; Jupiter iritat fu scApat de Antioh prin intervenirea RoIi pironi in muntele CauCaz, unde un vultur II devora ficatul mereu ren5scand, pan5 ce Hercule il scapA de acest supliciu; 2. fig. mare binefAcAtor al omenirii.

LEMEU XIV, fiul lui Cezar i al Cleopatrei,

fernului.

puri Invartindu-se in jurul lui (sec. II d. Cr.)

schimb5 mereu parerile.

numeroase : 3700 loc.

manilor (205 181); PTOLEMEU X, protejat

de Sylla, cacti prin testament pe poporul

roman mostenitorul slu (81-80); PTO-

Propertiu m. poet elegiac roman, a- peri din ordinul lui August (42-30). micul lui Virgiliu (51-15 a. Cr.). Ptolemeu (Claudiu) m. astronom si Propontida f. anticul nume al MArii geograf grec, trli la Alexandria, autorul de Marmara. unei Geografii sl al Almagestei, opera Proserpina f. Mit. fiica lui Jupiter si astronomicA In care se aseaza pAmantul a Cererii, sotia lui Pluton si stapana In- in centrul Universului, iar celelalte cor-

Protagora rn. sofist grec (487-420 Pucioasa f. sat si izvor cu ape sulfua. Cr.). roase in jud. Dambovita. Proteu m. 1. Mit, zeu marin care puPuciosu (Muntele) m. V. Bfidils. tea lua orice forma' ; 2. fig. om care Ii Puiesti pl. targ In jud. Tutova cu vii

Protopopescu (Pache) m. jurist si om politic, mort ca primar al Bucurestilor; ii se datoreste constructiunea bulevardului dela Obor la Cotroceni (1843-1893). Proventa f. veche provincie francea cu cap. Aix (Provental).

Pultava f. oras in Rusin de S.: 64.000 loc. Victoria lui Petru cel Mare asupra lui Carol XII, regele Suediei (1709)

Pumnul (Arune) m. invkat proresor

bucovinean, autorul unei retorme teoretice a limbei nationale (1818-1866).

www.dacoromanica.ro

Pun

Ra

831

Pungerdi pl. 1. targusor In jud. Vas- Pygmalion m. regele Tyrului si fralui: 4200 loc.: 2. ape minerale langa tar- tde Didonei, asasind pe cumnatul sAu gusorul cu acelas nume, continand pu- Sicheu.

i sAruti. Pygmalion Mit. sculptor grec, fAcu Punic a. relativ la Cartaginezi; Rh's- din Galatea o statud, pe care zeii o in-

cioasA

boaie punice, nume a trei rasboaie intre sufletird i i-o deterd de sotie. Roma si Cartaginea: primal, dupA care Pylade m. amic credincios al lui 0-

Romanii cucerird Sicilia (264-241 a. Cr.); reste. al doilea, inceput glorios de Anibal, care Pylos In. nume a trei vechi cetAti In fu In cele din urmd Invins la Zama (219 Peloponez.

201); ultimul, care se terminl cu co-

Pyram m. antir grec, se sinucise creddramarea Cartaginii (149 zand cd logoduica sa Thisbe a lost devo146). raid de un leu, iar ea afland de moartea Purece m. V. Aprodul Purece. lui, Isi fAcu i dansa seama. Pail chin nr celebru poet rus : PriPyrrha f. Mit. sotia lui Deucalion.

prinderea

l

.

zonierul din Caucaz, Boris Godunov

Pyrrhon m. fllozof grec, fundatorul

(1799-1837). scoalei sceptice (sec. IV a. Cr.). Puszta f. numele campiilor numeroase Pyrrhu m. Mit. sau Neoptolem, fiul (veo 3000) rdspandite in Ungaria, for- lui Achile, ucise pe Priam la coprinderea

mand canine 1 targusoare. Acest ses e Troiei, luà pe Andrornaca ca sclavd o stepA monotonl la V. de Pesta, intre fundd regatul Epirului. cursul DunAril 01 Muntii Apuseni, lung de Pyrrhu in. rege din Epir, cuceri Ma-

vr'o 400 km. si strAbfitut numai de Tisa. cedonia; invadA Italia, invinse pe Romani Putifar m. general egiptean dela Curtea la Heraclea, dar invins la Benevent, se lui Faraon, care cumpard pe Iosif. intoarce In Epir i fu ucis Ia impresuraPutineiu n. comund In jud. Teleor- rea cetdtii Argos (295-272 a. Cr.). man : 4300 loc. Victoria lui Mihaiu ViPytheas m. astronom i geograf grec, teazul asupra Turcilor (1595). indscut in Marsilia, explorA Oceanul APutna f. 1. afluent de-a dreapta Sire- I tlantic dealungul Galiel (sec. IV a. Cr.). tului ; 2. mandstire In apropiere de Suceava Pythia I. preoteasa oracolului din DelBucovinei, ziditd de $tefan cel Mare (1466), phi in Grecia. unde se si InmormantA (1504); 3. judet Pythian a. 1. ce tine de Pythia : orape raul cu acelas nume, asezat In partea colul pythian; 2. supranumele lui Apolde S.-V. a Moldovei : 180 000 loc., cap. Ion, invingatorul sarpelui Python. Focsani (Putmean). Pythias in. amicul lui Damon. Puzzoli n. ores si port in Italia; 18.000 Pythice (jocuri) n. pL se zice de jocurile ce se celebrau tuspatru ani la Delloc. Ruine interesante. Pydna I. vechiu ores in Macedonia, phi in onoarea lui Apollon Pythianul. unde Paul-Emiliu invinse i prinse pe Python m. Mit. sarpe monstruos cu regele Perseu. o sutd de capete, rApus de Apollon.

Quazi m. pl. popor germanic care nA-' retorica si plan de studii pentru orator vali in Dacia pe la 167 a. Cr. (42-120). Quebec n. provincie i oras in CaQuintu-Curtiu rn. autor roman al

nada: 116.000 loc. Universitate. unei Istorii a lui Alexandru cel Mare, Quinet (Edgar) rn. om politic si scrit- care este mai mult un roman istoric (sec. tor francez, ginerele lui Asache : Ahas- III a. Cr.).

verus, Revolutiunea (1803-1875).

Quirinal (Muntele) n. una din cele 7 Quintilian m. retor roman, autorul coline ale Rornei antice, pe care se afld operei Institutiuni oratorice, tractat de astAzi palatul regelui heist

Raab n. oras In Ungaria pe raul cu tor francez, autorul romanului satiric Garacelas nume : 50.000 loc. Targ de ce- gantua si Pantagruel (1495-1553). reale. Rdchitoasa f. od. mandstire in jud. Rabdie I. mare movili rn jud. FAlciu. Tecuci, azi penitenciar. Rabelais in. (cit. Ruble), ilustru scrii- I Racine m. (cit. Rosin), celebru poet I

www.dacoromanica.ro

Rae

Ram

832

francez, maestrul tragediei clasice: An- isle), domni in douA rAnduri si mUll In dromaca, Iphigenia, Phedra, Atalia exil (1534-1546); RADU VIII, v. Serban; (1639-1699). RADU IX, V. Mihnea.

Racoti m. V. Rákóczi. Radu-Negru m. sat in jud. Ialomita Racova f. 1. afluent al BArladului, In cu 2300 loc. jud. Vasluiu; 2. vale in jud. Vas luiu, nuRadu-Voda m. schit in jud. Mused. i Podul-Inalt.

Racovitetiti m. pl. nobilA familie romAnii din care 3 membri au ocupat tronul Moldovei i Muntethei in epoca fanariotA (1704-1765).

V. Negru-Voda. Radzivil m. celebrA familie poloneza, amestecatA timp de 4 secole (XIV XVIII) in evenimentele Poloniei: unul din membrii acestei farnilii, duce al Lituaniei, 101 de sotie pe o fica a lui Vasile Lupu, Domnul Moldovei. Rafael (Sanzio) m. cel mai ilustru dintre pictorii Renasterii, nAscut la Urbino, a lAsat un mare numAr de capodopere. El incepu a se face cunoscut prin tabloul Cdscitoria Fecioarei, decorA sacristia din Siena, pica un mare numar de Ma done, ornA cu tresce sahle Vaticanului (Came-

torii Infernului.

inainte de all fi terminat tabloul sAu prin-

Struma, aproape de hotarul despre Serbia ; 2. sat In jud. Romanati: 647 loc. Radovan n. 1. numele vAii Argesului de sus, in jud..Arges; 2. sat In jud. Ilfov cu vechi mine: 5 600 loc.; 3. vasta padure In jud. Doljiu. Radovicea f. orasel in Macedonia cu

In 1877.

mita'

Racovita m. nume a 3 Domni fans-

don : 1. (Mihalu), supranumit Cehan, Domn fanariot, urea de 5 ori treptele tro-

nului, de trei on In Moldova Intre anii 1704-1727 si de 2 ori in Muntenia intre anii 1730-1744; 2. (Constantin), Domn in 4 rfinduri in Moldova si in Muntenia

Intre anii 1749-1757 si 1763-1764; 3. (§tefan), Domnul Munteniei (1764-1765).

Radamant m. Mit. unul din judeca- rele), cum si curies Lojelor,

i muri

Radfigeni pl. comuna in judetul Baia: cipal Transflguratiunea (1483-1520). 3800 loc. Livezi de poame. Ragatz n. sat in Elvetia, Malt de 511 Radauti pL 1. trecAtoare In Basara- m,, cu bAi termale : 2000 loc. bia, In jud. Dorohoiu; 2. judet i ora* in Raguza 1. cetate mare in Dalmatia, Bucovina cu o pozitiune frumoasa la poa- (lugo-Slavia), port activ pe Adriatical lele muntilor: 16.600 loc. Veche episco- 14.000 loc. pie zidith In 1402 de Alexandru cel Bun. Rahela L sotia lui Iacob, mama lui Radna f. ores In Crisana, la B. de Iosif si a lui Benjamin. Arad, pe malul drept al Maresului, cu o Rahova f. ora* comercial In Bulgaria, mfinhstire frumoasa: 2235 loc. pe DunAre in fate Bechetului: 5000 loc. Radomir n, I. ora* In Macedonia pe Victoria armatei romAne asupra Turcilor

Raicevich (lgnatiu Stefan) m. origi-

nar din Raguza, veni chip& 1744 ca negustor in Muntenia, unde deveni educatorul fiilor lui Ipsilant, apoi consul austriac In Principate (1782-1787), publicA italieneste la Neapole in 1788 pretioasele

2000 loc. (crestini l mahomedani), alipit sale Observahuni istorice, naturale Sarbiei dela 1913. politice din Muntenia qi Moldova.

0

Radu m. numele mai multor Domni

Rakóczy m. familie domnitoare din

Stefan cel mare si mutA capitala la Bu-

Ram n. numele vechiu romAnesc al

ai Munteniei: RADU I (Negru-Voda), fra- Ardeal: 1. (Sigismund), proclamat Domn tele lui Vladislay I, Domnul Munteniei, al Transilvaniei in 1607, abdicA l muri confundat In documnetele din a doua ju- In 1608; 2. (George), fiul celui precedent, matate a sec. XVI cu legendarul Negru- se luptA cu Domnii Tarilor romAne i cu Vodd, ctitorul manastirilor Tismana, Co- Cazimir, regele Poloniei (1648-1660); 3. zia i Cotmeana (1374-1384); RDU II, (Francise), fiul celui precedent, capul in(Plesuvul), fratele lui Dan II, Domnul surectiunii ungare din 1703, deveni Domn Munteniel (1422-1427); RADU II (eel Fru- al Ardealului In 1707, fu silit sA fug/ in mos), fratele lui Vlad Tepes, se rfisboi cu Turcia In 1711 si muri In 1733. euresti (1462-1474); RADU IV (eel Mare), Romei : Papa de Reim.

Rama f. divinitate Indiana, una din flub lui Vlad VodA Calugarul, domni cu intelepciune si pace (1496-1508); RADU incarnatiunile lui Visnu. Ramayana f. epopee Indiana in care V (Calugarul), domni scurt timp duph Neagoe Basarab i fu ucis de Mehemet- se celebreazA isprivile lui Rama. Bey (1521); RADU VI (dela Afumati), giRamie f. numele turcesc al Arimatiei. nerele lui Neagoe Basarab, repurth nuRamnic m. 1. afluent pe dreapta 01meroase victorii asupra Turcilor si fu u- tului, curge prin judetul VAlcea ; 2. afluent cis de boieri (1521-1529); Re.nu VII (Pa- de-a dreapta Siretului, curge prin Ram-

www.dacoromanica.ro

Ram

Ras

833

nicu-SArat; 3. cap. jud. Valcea, oras asezat Ionic ItalianA); RAsbolul turco-balcanic Intre Oft si Ramnic: 9600 loc., scaunul din 1912, dezastros pentru Turcia, care episcopiel Noului-Severin. [Slay. 12213NIIIil, pierdu toate posesiunile sale europene eleven: acolo se afla un iaz cu pescArii (in gall de Constantinopole i Adrianodomnesti].

pole) ; RAsbolul Allatilor balcanici (Bul-

langA tiirmurile Marii-Negre.

maniei, prin pacea incheiatit la Bucuresti (10 Aug. 1913).

RAmnieu-Sfirat n. judet asezat la ra- gari, Sarbi, Greet. Muntenegreni) In consiirit de Buzau: 164.000 loc. cu cap. Ram- tra Turciei, dela 9 Oct. 1912 Orli la 16 nicu-Sarat, oras situat pe ra pa stanga a Dec. 1912, fu incheiat min Conferinta raului Ramnic: 15.500 loc. (Ramnicean). dela Londra, min care Turcia ceda BulRamses rn numele mai multor Fara- gariei Tracia (reluata apoi in parte de oni ai Egiptului, litre cari RAMSES Ill, con- Turcia); RAsbolul s'arbo-grec In contra temporan cu Moise; RAMSES R (cel Mare), Bulgarilor, in 1913, din cauza tendentelor de suprematie ale acestora, fu termP v. Sezustre. Ramzin n. lac mare in Dobrogea, pe nat, multumita intervenirii decizive a RoRanke (Leopold) m. unul din cei mai mari istorici ai timpurilor moderne : Istoria universald (1795-1886). Rariu n. piscul Carpatior Moldovei, in jud. Suceava : 2008 m., pe vartul Raraului s'afla doul stand unitise numite Pletrele-Doamnei.

Rare, m. V. Petru.

tifisboiul mondial (1914-1918) se

deschise printr'un ultimatum adresat de Austro-Ungaria Serbiei (28 Iulie 1914). Cu toate cti Serbia acceptà conditjile-i umilitoare, totusi Germania, aliata Austriei, declarA aisboiu Rusiei (1 Aug. 1914),

et Frantei (3 Aug.). Armatele germane Raisboieni pl. 1. sau Valea-AlbA, sat invadarA apoi Belgia, pustiind tam si inIn jud. Neamtu, cu 3200 loc., celebru prin cendiand orasele (Louvain). Anglia mai victoria lui Stefan cel Mare asupra Tur- intai, apoi Italia si Romania, la urmA

cilor (1476); 2. manAstire ziditA dupa re- America venirA in ajutorul Frantei. DupA purtarea acestei victorii. numeroase lupte de aproape 3 ant (In Ritsboits ii. Rasboaiele cele mai ves- transeele din Nordul Fran(ei), Germanii, lite au fost a)In antichitate, Rilsboaiele amenintati de infrangere si de invaziune, Medice 1 Punice (v. aceste name); in acceptarA (18 Nov. 1918) conditiile Aliaevul-mediu, Riisboaiele religioase, v. Cru- (dor i anume : retrocedarea Alzacieiciatele; Rtaboiul de o SutA de ani, intre Lorene, dezarmarea, pierderea coloniilor Franta si Anglia (1336 1453); in timpu- plata unei indemnizfiri, repararea departarile rnoderne, Riisboaiele de religiune, In- mentelor devastate si ocuparea de Frantre protestantii i catolicii francezi (1562 cezi (in timp de 15 ani) a malului stang 1598); Rtisboiul de Treizeci de ani, al Rinului. Rasboiul mondial a fost unul lupta protestantilor In contra impAratului din cele mai sangeroase. El a cauzat moat-catolic, terminat prin tractatul din West- tea sau mutilarea a 14 milioane de sollabia (1618 1648); RAsboiul succesiunii dati si a reclamat cheltuieli extraordinare Spaniei, sustinut de Franta i Spania in (peste 1500 de miliarde), avand drept urcontra celorlaite Puteri europene (1701 mare, dupa armistitiu, o crizA economicA 1713); Riisboiul succesiunti Austriei, ne mai pomenitA. In cursul acestui rasboiu, Nemtii au resustinut de Maria Terezia, sprijinitA de improspAtat procederile din timpurile cele Franta In contra lui Frideric II (1741 1748) ; RAsboiul de Saute ani, litre Franta mai barbare Ultima locuitorilor civili tn si Austria, in contra Angliei j Prusiei captivitate, calcarea continua a dreptului (1756-1763); 8) in epoca contemporanh, gintilor prin atacuri aeriene si submaRàsbolul Crimeii, in care Rusia sustinu rine, prin incendiarea i devastarea totalA lupta in contra puterilor reunite ale Tur- a departamentelor prospere din Nordul ciei, Frantei, Angliei 1 Plemontului si Fran(ei.

Ràsbolul austro-roman pentru Incare se terminA cu Congresul din Paris (1854-1856); Rtisboiul franco-german, tregirea neamului (Aug. 1916 Aprilie care se Incheig cu plata din partea Frantei 1918), s'a deschis la " 27 Aug. 1916 min a 5 miliarde de franci cedarea provin- declararea de rAsboiu ciitre Austria de chlor Alsacia si Lorena (1870): RAsboiul Romania. Urmiitoarele faze rezumA alter-

ruso-ronsfino-turc, terminat cu Congresul nativele acestor lupte eroice : din Berlin si cu independenta Romaniei 1) Ofensiva (15 Aug.-15 Sept. 1916). (1877 1878); RAsboiul ruso-japonez, ter- Armatele rom8ne trec frontiera l ocupii minat cu victoria japonezilor (1905); RA's- Brasovul i valea superioarA a Oltului bolul turco-ltalian din 1911, se termina cu toate tnaltimile strategice. Germanocu chstigarea Tripolitaniei (devenitA co- Bulgarii, cu forte superioare, atacti TurL. Saineanu. Diet. Universal. 53

www.dacoromanica.ro

Rita

Matt

834

tucaia (17 Aug.) si inainteaza in interi- Ritureni pl. targusor in jud. alcea orul Dobrogei, pe and Austro-Ungarii, unde se face cel mai mare Mein din ataca in Transilvania (13-16 Sept.). Ar- Matti Muntenia (8 Sept.). mata romana se incearca a trece Duna- Rita m. afluent al Nistrului, curge Intio vale frumoasa prin malocul Basarea (18 Sept.). 2) Defensiva (10 Sept. 5 Nov.). Dupa rain. Batalie Infra Aron-Vodi l rebelii numeroase invingeri (Oituz, Uz, Olt. Bran, 1(1592).

Predeal,) se repurta victoria dela Jiu (141 Ravena f. oras in Italia, nu departe Oct.). Pierderea liniei Cernavoda-Con- I de Adriatica : 73,000 loc. Fosta capitali la Imperiului de Occident sub Honoriu, stanta. 3) Retragerea (5 Noemv.-20 Dec.). 'apoi a Exarcatului (Ravenat). Dupa bataliile date ut T.-Jiu, Carbunesti, Razgrad n. oras in Bulgaria, nu deFiliasi, armata romana, parasind Oltenia, Tarte de Rusciuc, Inteo pozitiune favo-

se retrage pe stanga Oltului. Cavaleria rabila 12.000 loc. duatnana trece Oltul, pe la Dragfinesti, Razim n. lac in Dobrogea, important iar Germeno-Bulgaiii tree Dunarea. Bli- pentru marea cantitate de paste ce conta.lia dela Arges. Dupi numeroase lupte rine. Réaumur m. (cit. Reontfir), fizician 55 (Pitesti, Titu, Ploeati, Mizil, Buzau), os-

tam noastra e nevoitii a se retrage in naturalist francez, inventatorul termome-

trului care-i poartii numele (1683-1757). Rebeca I. soda lui Isac, mama lui 4) Refacerea (15 Ian. Iunie 1917). Rei pregatirea-i pentru Esau si a lui Iacob. organizarea armatei desrobirea tárii ai a neamului. Familia reReetiest f. sat in jud. Romanati cu urme de ziduri antice. gala contribue la ridicarea moralulni Regensburg n. V. Ratisbona. la insanatoaire. Noua armata reia otenReggdo n. oral In Italia pe stramtoasiva. Victoria dela Marasesti, la Nord de Focsani (25 Iulie 1 Sept.), fu cea mai tea de Messina : 88 000 loc. Patria lui insemnatii 1n1rangere ce au suferit-o Ger- Atiost. Reghiu n. nume a doua orisele in Armanii in Orientul Europei. Victoria finala. deal: I. (unguresc), comuna ruralt1 in V. Romania Mare. declarat la judetul Murea-Turda : 1393 loc. ; 2. (siiRfiabolul green 1921, se incepu cu un air de succese ale sesc), ora In acelas judet cu 6552 loc. oatArii grecetai asupra armatei turcesti de- (dintre cari 1009 romani). Regil n. lac (azi secat) in Italia antic& moralizate. Cand aceasta In reorganizata In 1922, Turcil alungará din toate pfirtile Victoria Ronmnilor asupra Latinilor (406 Aziei Mica pe Greci i risboiul se termini.' a. Cr.). Moldova.

cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El

Regulus m. general roman, celebru

aver de urrnare ruina prosperitadi econo- prin eroismul sau, ucis se zice in torturi mice a Graciel si micsorareaa teritoriala de Cartaginezi (250 a. Cr.).

Reiabersdorf M. Sas de origini, seV. mai la vale Tractatul din Lausanne. cretarnl lof Ferdinand, Dcannul TraasilBalite I. oras fost unguresc pe valea vaniei, fu trimb de acesta ca ambasador prin retroceciarea Traciei orientale Turcilor.

raulai Barsava, azi romanesc cu 12.000 loc. catre Petru Rares, vizita Moldova ai publica latineste o descriere a tavii sub titlul Urine l cuptoare de fier. V. Resita.

Rasova f. sat ai schele in jud. Con- de Corografia Moldovei (Viena 1541). Reid (Thomas) tn. filozof scotian, unul Risvan (telan) m. Domnul Moldovei, din creatorii psicologiei (1710 1796). Reims n. oral in Franta: 108.000 loc. man de seam. domni numai un an, aliat momentan al lui Mihaiu Viteazul, ucis de Catedralh mareata in care se ungeau odinioara raga Frantei. Patria lui Colbert. Ieremia Movila (1594). Wriest(' pl. manastire In jud. Buzau Reims a fost prelacut In ruine de GerRatiarla f. vechiu oras al Mezlei, azi mani in cursul rasboiului mondial (1914 1916). Arter-Palanca. Ratisbona f. oras in Bavaria, numit Rembrandt m. celebru pictor si grade Germani Regensburg, pe Dunare : vor olandez, maestrul clar-obscurului, al stanta.

65.000 loc.

Ritul-Doamnei m.

1. afluent

arta capodoperi e Streaja de noapte

de-a (1608 1669).

stings Argeaultai, ucla judetul Mused ; plash in Md. Muscel.

2.

Remu m. fratele lui Romul. Renan (Ernest) m. ilustru scriitor si

Ildul-Vadului m. 1. &fluent de-a dre a pta orientalist francez : Via fa lui Isus, Istoria

Oltului, pe la fostul botar; 2. trecitoare originilor Crestinismului (1823-18921 Rent pl. orisel In Basarabia aproape

uumita obianuit Cfiineni.

www.dacoromanica.ro

Ren

835

Rod

de gura Prutului : 12.000 loc., port pe RICARD I (Inimii-de-Leu), conduse a treia Duntire, spre ritsirit de Galati. cruciatà si la intoarcere fu retinut captiv Rennes n. (cit. Ren), oras In Franta in Germania (1189 1199) ; RicAan II, urnlä 85 000 loc. Academie, §coalA de artilerie pe tron mosului situ Eduard IE (1377 1399) ; RICARD 111, az care se termirtil rissi de pirotehnie. Repedea f. deal la S. de Iasi, Intre boiul celor douA Roze (1453-1485). Richelieu (Cardinalul) rn. (cit. RiBahluiu l jijia ; carierA de calcar. Reps n. numele sfisesc al Cohalmulut. 01(0, om de Stat francez, ministru al Relkinari pl. frumos orAsel románesc lui Ludovic XIII timp de 20 de ant: InnAuntru el se sili a supune pe proteatanti in judetul Sibiului: 5412 loc. pe nobili. iarA in afarA urmAri sltbirea Regita f. centru industrial In judetul Caras-Severin, Uzine, cuptoare de fer. Casei de Austria ; el e totdeodati fund,torul Academiei franceze (1585-1642). V. Rávita. Retezat n. piscul cel mai Utah al munRichter in. V. Jean Paul. tilor Hategului in Ardeal, massiv con- Rienzi m, tribun din Roma rnedievali, stand dinteo singuri culme de granit : fiu de birtas, vru sA fundeze o republicA italianA dupi modelul roman; peri asa2477 metri. Retia f. veche tarA a Galiei cizalpine, sinat Inter, riscoalA (1313-1354). coprindea Grizonii, Tirolul i Nordul LomRiga f. 1. cetate tare si port, cap. Lebardia (retie). toniei : 283.000 loc.; 2. golf format de Retie (Alpii) rn. pl. numele muntilor Ma rea Baltic& Engachnuldi. Righi n. munte in Elvetia cu un drum Renchlin m. celebru urnanist german, de fier funicular pAnA in yid: 1850 meta precursor al Reformei (1455-1522). Panorama mAreati. Reuss n. nume a doufi mid principate Rimini n. oras in Italia si pert pe tn Germania : unul cu 68.400 loc., cu Adriatica : 38.000 loc. cap. Greiz, l ceralalt cu 139.000 loc., cu Rin m. mare fluviu In Europa, izvocap. Gera. reste din Mtintele St. Gothard, striibate Russmarkt n. numele sitsesc al ora- lacul Constanta, ucli orasele Bezel, Masului Mercurea.

genta Coblenz, Colonia si se varsi In MaRevolutiune f. Revolutiunile cele mai rea Nordului prin palm brate: 1300 km. Revolutiunea engleza, inceRio-de-Janeiro n. mare si frumos putA in 1642, marcatá prin executiunea oras In America de S., cap. Braziliei, lui Carol I (1649) si care aduse alurtga- port pe Atlantic: 1.200.000 loc. Universirea definitivii a Stuartilor (1688) si aseza- tate, Comert de cafea l cauciuc. rea primului rege constitutional In per- Rises' f. rAti i ministire in jud. Baia, soana lui Guilom III; Revolutiunea ar- ziditl de Petru Rare', [Slay. zizerrA, rata deleani din 1783, sub Horia Closca, Riviera f. coasta Liguriei. faimoasA pentru desfilntarea lobAgiei: dupA ce fu peutrn dulceata climei frumusetea nainecati in sange, serbirea se desflintA In tura. cunoscute

principiu de Iosif II in 1785; Revolutiunea Robert in. numele mai author prinfrancezA din 1789, transformare completà dpi: ROBERT I, regele Frantei (922); Roa institutiunilor Frantei: monarhia abso- BERT II (Piosul), flub 4 succesorul lid Hugo luta fu Inlocuita cu un regim reprezentativ, Capet (996-1031); Rom= DIAvOLLYL, duce privilegiile furA desflintate, egalitatea civilA de Normandia, pArintele lui Gulielm yi politicA stabilitit In principiu; Revolu- Cuceritorul (1035); ROBERT CTUISCARD, V. tiunea din 1821, V. Zavera ; Revolutiunea Guiscard. din 1848 (tn Ardeal), cu ocaziunea unirii Robert m. nume a trei regi al Sco Transilvaniei cu Ungaria Avram Innen Oa, din cari ultirnii 4o1 apartin familiei se puse in fruntea Motilor, cari, risculati Stuart (1370-1406). Robespierre (Maximilian) in. revo71 indarfiti de groziviile Ungurilor si SAcuilor, ficurA din Ardeal un foc yi un 13C lutionar francez, despotul ConveMiunii de sange; Revolutiunea din Rusia la 1917 din 1793; el diriji procesul lui Ludovic care resturni regimul tarist l dinastia XVI, stabili regimul Terorii (1793-1794) domnitoare; Revolutiunea germanA din si pert Innis pe esafod, pe care fikuse sA 1918, care a resturnat dinastia Hohenzol- urce mii de nevinovati, tntre cari Maria lernilor; Revolutiunea greaca l cea turcii Antoaneta, Lavoisier 1 Andre Chenier din 1924 cari au Inlocuit monarhia prin (1759-1794). Roboam m. flul l succesorul lui SorepublicA.

Rhea f. Mit. numele grec al Cybelei. lomon (962-946 a. Cr.). Rodna f. 1. lent de munti aproape RhOne m. V. Ron. Ricard m. nume a 3 regi al Angliei: perpendicular pe muntil Negrii, se !Mind

www.dacoromanica.ro

Rod

836

Rom

lntre Tisa i Sames; 2. oras in vales Sa- celei catolice. Romanii au fost numip de mesului-Mare, in judetul Bistrita-Nashud, popoarele strline Valahi (ruseste Voloh, maghiar Oldh, turceste ItTak), epitet aplicu bài i mine de argint: 4250 loc. Rodope f. lant de munti in Tracia, cat de Grecii rnoderni in special Romanilor din Macedonia. azi Despoto-Dngh. Romhnia f. 1. numele imperiului roRodos n. insulh In Turcia, la S -E. de Azia-Mich: 36,000 loc. Cap. Rodos: 14.000 man sub Justinian; 2. mai tarziu, o parte a acestui imperiu, Tracia, numitá apoi loc. V. cavaler, colos. Rodosto f. oras turcesc pe Marea de de Turd Rumelia ; 3. (sau Romagna), Marmara: 25.000 loc. Comert de cereale, veche provincie a Italiei cu cap, Raverta; vita, bumbac, mAtase. Fu ocupat de Bul- 4. in evul mediu, Tesalia l o parte din gari in 31 Oct. 1912, apoi retrocedat Gracia de Nord. Romania f. numele comun (dela 1859) Turciei. Roentgen (W. Conrad) m. savant ger- al Principatelor Unite: Muntenia si Molman nhscut In 1845, descoperi in 1896 dova, contopite dela 24 Ian. 1862 intr'un razele X, cu cari se pot strAvedea corpu- singur stat Romdnia, sub domnia mai intai a lui Cuza i apoi a lui Carol I de rile opace. Muri in 1923. Roma f. oras in Italia pe Tibru, cap. Hohenzollern, push sub suzeranitatea Turregatului Italiei i resedinta Papei: 650.000 del liana la 1877, and tara deveni cu loc. Orasul cel mai bogat in amintiri isto- totul independenth. Dela 1881, Principatul rice, in monumente antice, in edificii re- Romaniei fu tidicat la rangul de Regal ligioase, In capodopere artistica, Roma se formand un Stat in Europa .rhshriteand, mai numeste i Cetatea eternd, cad, compush din Muntenia, Moldova si Dodupfi ce pierdu dominatiunea politica, brogea (v. aceste name) si impirtit tn urmh a fi capitala intregei lumi catolice 32 de judete, ocupand o suprafath de 131.555 km. Monarhie constitutionalfi ai (Roman). ereditara in linie bhrbAteasch a dinastiei Romagna 1. V. Ronania. Woman n. 1. judet asezat aproape in Hohenzollern, cu cap. Bucuresti 91 cu o centrul Moldovei: 128.000 loc.; 2. cap. populatiune de 6.684.000 sufleto dintre judetului cu acelas nume : 18.400 loc. Oras cari 81'0 shteni oi 19'0 orhseni. Producti-

fundat de Roman-Vocla cu o pozitiune uni: cereale, tutun, animale domestice, frumoash. Scaunul episcopiei (Romascan). sare si petrol. Prin pacea incheiath la Reiman n. numele mai multor Domni Bucuresti in 10 Aug. 1913, Romania obai Moldovei: ROMAN I, v. Musat; RomAN tinu dela Bulgaria Cadrilaterul (v. acest H, fiul lui Petru Musat ; el intemeih ceta- nume), asa ch frontiera-i actuaih, portea lui Roman-Vodd, Romanul de as- nind dela D.unhre In sus la Turtucaia,

dm (1399-1400); RObIAN III, fiul lui Bias ajunge la Marea-NeagrA, la S. de Ecrena, Prin aceasth achizitiune teritorialh, supra(1444-1447). Roman (Ronetti) m. poet si autor dra- fat& Romaniei ajunse la 139.713 km. p., iar

matic ; Radu, Manasse (molt 1907).

populatia-i la 71'2 mil. loc. Luand parte

de S.-E. a Olteniei : 231.000 loc. Cap. Caracal. Romaini m. pl. natiune formatA prin contopirea Dacilor cu colonistii adusi de Traian (107 d. Cr.) din diferite pArti ale

In 14/27 Aug. 1916 rAsboiu Austro-Unga-

Romanati pl. judet asezat in partea la rhsboiul mondial, Romania a declarat

riei (v. RAsboiul austro.romAn). Dupir lupte crAncene, armatele române se retraserA In Moldova, pe cand Muntenia

fu ocupath de Nemti (Nov. 1916Oct.

imperiului roman si din cari o parte trecu 1918). In 1919, prin tractatul din Versain Mezia (274); dela 255 Oa la sec. illes, Romania $i-a anexat (kik din treBanatul, Basarabia, Bucovina §1 XIII, Rornanii trairii adhpostiti in munti cut indoindu-si teritoriul oi (de ad thcerea istoricilor in cursul unui Transilvania mileniu), duph care reapar ca State or- populatiunea (v. RomArtia-Mare). ganizate: Muntenia in 1250 si Moldova In Romania Mare f. alt nume dat Mun1360. Azi, Romanii aunt In numhr de teniei pi in special phrtil sale din dreapta peste 14 mil., dintre cari 6.684.000 in Ro- Oltului (numire modernh necunoscuth

mania si 3 mil. in Ardeal

75

Ungaria ; documentelor).

restul mai ales in Basarabia. Bucovina si Románia Mare f. nume recent dat Macedonia (Armdni), iar o rAmAsitA in- (dupit riisboiul cel mare de liberare) Stasemnath in Istria (Ranieri). Roinani se tului roman, care a Intrunit ramurile Immai aflA In Serbia (300 000), Bulgaria prAstiate ale neamului. Teritoriul ei, co(65.000), Azia-MicA (5000) etc. Sub rapor- prins Infra Nistru, Tisa, DunArea oi Matul religios, Romanii apartin I3isericii orto. rea NeagrA, are astAzi o supralatA de adoze $ numai o parte (awnumilii Ur.fi), proape 300.000 km. p., cam de mArimea

www.dacoromanica.ro

Rom

Rud

837

Ita lief sau a Angliei. Romania Mare, locuita de aproape 18 mil. suflete, ocupA in aceasta privinta al optulea rang intre statele Europei. Dintre acesti locuitori, 14 mil. sunt Romani, restul e format de Nemti

($vabi, Sasi), Slavi (Sarbi, Ruteni, Poloni, Rusi), Armeni, Greci, Tigani i Evrei, in afara de Unguri (Ceangli, Slcui), Turd si Tatari. Sub raportul administrativ, Romania Mare se imparte in 7 mart regiuni teritoriale coprinzand 71 judefe

lui Rössler) despre desertarea Daciei si reemigratiunea posterioarà (sec. XIII) a elementului romanesc din Balcani (p40 -1881).

Rostock m. oras in Germania cu

68 000 loc.

Rolu (Lacul) n. pe Bicaz, lung de

2200 m., asezat la o inaltime de 995 m., peste nivelul math. Rothschild m. bancher evreu, miscut la Francfurt pe Mein, tundatorul unei Impartite in 322 phisi formate fiecare din- marl case de band': el lash' cinci fii, cari tr'un pumar de comune. Pentru descen- se stabilira in marile capitale ale Eurotralizare, fiecare regiune este administrata pei (1743-1812). de cate un director ministerial local cu Rotterdam n. oras si port in Olanda, resedinta la: Bucuresti, Cernauti, Chisi- pe Meuza; 550 000 loc. Industrie si conau, Cluj, Craiova, Iai, Timisoara. In mer( foarte active. Patria lui Erasm. fruntea judetelor sta ate un prefect, plARouen n. (cit. Ruan), oras in Franta : jIe sunt conduse de cite un pretor, iar 146.300 loc. Patria lui Corneille. Aci Ioana comunele au care un primar. d'Arc fu ars5 de vie in 1431. Romiinia Mica f. alt nume dat 01- Rousseau (Jean Jacques) m. (cit. Jan teniei (numire ce dateaza dela ocuparea jak Rusa), filozof i scriitor francez, n5sei de atm Austriaci). cut la Geneva, celebru prin mizantropia Romano-Bulgar a. V. linperiu. bizareria caracterului sat', autorul roRomanov m. dinastie rusa care domni manului Noua Heloiza si al Contractudela 1613 ;Ana la 1672, careia apartineau lui social, izvorul tuturor ideilor demoPetru cel Mare si tarina Elisabeta. cratice Carl domina societatea moderna

Românul na. V. Zilot (1712-1778). Romul in. rege i fondator legendar Rovine f. pl. campie mlastinoasa pe

lIalomita, unde Mircea repurta o victorie Romula I. numele antic al Celeiului. asupra lui Baiazid I (1398). Ron (Rheme) rn. 1. mare fluviu al Roxolani m, pl. neam sarmatic care,

al Rome!.

Europei, izvor este din St. Gothard, stràbate lacul de Geneva, ucla orasele Geneva, Lyon, Avignon si se versa MMediterana dupa tin curs de 860 km. ; 2. numele unui departament francez de 843 mfi loc. Rona f. targusor In Maramures aproape de Tisa, cu bogate ocne de sare: 1246 loc. Ronsard m. poet francez, autor de Ode (1524-1585).

impreunA cu Dacii, pridi Mezia 70 d. Cr. Roza 1. munte in Elvetia Malt de 4686 metri.

Rozetta f. oats in Egipt, pe bratul O-

riental al Nilului : 16 000 loc. Celebrä piatra hieroglifica.

Ruben m. fiul mai mare al lui Iacob, capetenia unuia din cele 12 triburi. Rubens in. celebru pictor flamand, eRosetti (Costache) tn. om de Stat ro- minent colorist si compozitor plin de iman MA parte la revolutiunea din 1848 maginatiune, al ca'rui capo-deopera e Cop arestat in lagarul lui Fuad-Pasa, fu borirea de pe Cruce (1577 1640). scapat prin eroismul sotiei sale; intors Rubicon m. 1. rausor In Italia, afluIn tara, contribui foarte mult la propa- ent al Adriaticei, forma la N.-E. limits garea ideilor dernocratice i liberale (1816). intre Italia si Galia Cizalpini; Cezar, treRolia 1. orasel ardelenesc, numit de cand Rubiconul incontra legii cu armata Ungini Verespatak, In vecinatatea Abru- sa in 40 a. Cr., se declara pe feta rebel dului, cu bogate mine de aur: 3350 loc. impotriva patriei sale; 2. fig, a trece RuAci se decoperira In secolul trecut, niste biconul, a lua o hotirire lndrazneata p table cerate romane (140-160 d. Cr.). irevocabili. Rosiori pl. RoOorii-de-Vede. Rubinstein (Anton) m. celebru piaRossinanta f. 1. numele calului lui nist si compozitor, nascut In Basarabia Don Quijote; 2. fam. martoaga. si mort la Petersburg (1830-1885). Rossini (Giacomo) in. celebru cornRucifir n. sat pitoresc In jud. Muscel pozitor italian, autor al Bdrbierului din cu aer foarte curat: 4900 Mc. Stattune Sevila, a lui Wilhelm Tell, etc. (1792 climatericA foarte cantata.

1868).

Rudolf m. nume a doi lmparati ai

Rtissler (Robert) in. istoric austriac, Germaniei:

RUDOLF I (de Habsburg)oiles Sas de origina, reprezentantul modern al Imparat In 1273, pacifica tare 1 fu Intemeteoriei latorice (improprin numitA Tearia letorul monarhiei austriace (1218-1298);

www.dacoromanica.ro

Rug

Sac

838

RUDOLF Il, rege al Ungkiei (1572), al Boe- tie izbucni la Petrograd in Martie 1917,

miei si al Germaniei (1575), imparatul iar In Noy. din acelas an, o dictatura Aastriei (1576), contemporan cu Mihaiu demagogica. bolsevismul, se instala 21

Viteazul, pe care it ajuta In contra Tur- continua inca a domina. De atunci acest cilor (1552-1612). regim comunist bantue Rusia, sleind izRut-kiwis& f. sat in jud. Iasi, statiune voarele-i de pro ductiune i info metand tam de rale ferata: 3295 loc. Cariere de piatra. Azi, vechiul impenu al Tarilor e repreRumelia f. veche diviziune a Turciei zentat prin mai multe formatiuni politica europene cu cap. Filipopole: 1.260.030 deosebite : Republica Sovietelor, Letonia, loc. Balcanii separa Rumelia de Bulgaria Estonia, Lituania, Ucraina, etc., in afara $ i de Macedonia. Sub numele de Rome- de Finlanda, Polonia i tante din Caucaz. lia orientald, ea fu anexata in 1885 Bul- V. boisevism si soviet. gariei (Rnmeliot). Roviorii-de-Vede pl. sau Rosiori, oRanieri m. pl. nuurele national al rasel comercial In jud. Teleorman, pe maRomani lor din Istria. lul drept al Vedei, fosta cap, a judetului: Rune n. culme a muntelui Buliga, in 9000 loc. jud. Gorhu. Ruskin (John) m. scriitor englez, critic Rurik m. capetenia Varegilor scandi- de arta, prerafaelit (1819-1900). Rusneci m. pl. V. Ruteni. navi, ftind4 monarhia rusa i dinastia sa ocupa tronul Rusiei pana la sfarsitul sec. Ruse (Alecu) m. june moldovean, en, tusiast admirator al spiritului popular, XVI. Rusaneqti pl. localitate In jud. Ro- scrise frantuzeste Ccintarea Romdniei, manati, pe Olt, cu ruine vechi, cea tradusa de Balcescu (mort 1859). Ruvava I. 1. Orsova-Noua sau Ada- Rut f. personaj biblic, eroina cartii cu kale ; 2. insula In Dunke in dreptul jud. acelai nume.

Ruteni (Rusneci) m. pl. popor slay, Rusciuc n. orris in Bulgaria pe Du- in Galitia, Bucovina si Ungaria, In numar

Braila.

nare, la gura Lomului : 45.000 loc., zidit de peste 4 mil. pe coline in fata orasului Giurgiu, de Ruxandra f. nume a doug domnite unde fu bombardat de Rusi in 1877. romitne: una, fiica lui Petru Rares; a Ruset (Antonia) m. grec din Tarigrad, doua, frica lui Vasile Lupu. Domnul Moldovei (1676-1678), Ruysdael m. (cit. dal), celebru pictor Rusia I. cea mai vasta Ora a globu- olandez, excela in peizaje (1629-1632).

lui, se intinde in Europa si Azia cu o Ruyswick n. sat in Olanda, langa populatiune de 128 mil. loc. si cu cap. Haga, cu 2800 loc. Aci se incheia tracPetrograd. Rusia produce cereale, posedd tatul ce puse capat rasboiului Ligei din mine de fier si de arama. Rusia a fost Augsburg (1697). guvernata de un suveran absolut, numit Ruyter m. (cit. Raiter), ilustru amiral Tar, autocratul tuturor Rusilor. 0 revolu- olandez (1607-1676).

Saac n. od. numele unel Orli din ju- biei, pe Sava, cu un casfel intarit: 16.001

detele Prahova i I3uzau.

locuitori. Sabazius m. numele trac alluiDionysos:

clina Rozelor (1184 1291).

de Roma.

Saadi m. cel mai mare poet persan, originar din Siraz; Gulistan sau Grd-

Saardam n. oras In Olanda, nu de-

Sabin n. regiunea Italiel antice la N.

Sabini m pl. popor din Latiu, care

parte de Amsterdam: 27.000 loc. San- locuia in tara Sabinului si care se contiere de constructiuni navale. Aci Petru topi la urma cu Romanii. cel Mare lucra ca dulgher. Sacgz n. numele turcesc al Insulei Saba f. oras In Arabia antica, a cárui Hio: un impdrat dela Incline Rdsdriregtool se duse sa viziteze pe Solomon tului sau de prin lara Sacdzului Fir, im ['kat.

Siicele pl. numire a sapte sate in Jude-

Sabaoani pl. cea mai mare comuna tul Brasovului, numite de Unguri Hétftilu, rurala din jud. Roman, e locuita mai populate de Romani si de Sacui cari se mult de Unguri: 2600 loc.

ocupg cu cresterea yitelor: 20 800 loc. Sachs (Hans) m. cismar din Nürnberg, geshlui, ncla judetele Dambovita i Iltov; cel mai fecund poet german din sec. XVI, 2. plasfi In jud. Ilfov. autor de poeme alegorice, naratiuni seri*abat n. cel mai frumos oral al Ser- oase t cornice,. drama, etc. (1494-1576).

Sabar m. 1. Effluent de-a stanga Ar-

www.dacoromanica.ro

Sac

Sani

839

Sacrsa (Mnntele) m. munte la N.-E. lidasa, remarcabila prin gingasia sendde Roma, unde plebeil se retrasera spre, mentelor. a scapa de tirania decemvirilor (sec. V Saladin m. Sultan al Egiptului si al a, Cr.). Siriei, eroul muzulman din a treia CruSäcui pl. sau Székely, neam de Un- ciati, care repurta victorii asupra Cresguri cari locuesc In partile rasaritene ale tinilor si coprinse in 1187 lerusalimul Ardealului, pe langa Trotos, Siret i Prut. (1174-1193). Regele Ladislau cel Slant ii aseza pe la Sdlagiu m. V. Selagiu. 1030 ca graniceri pentru paza TransilvaSalamanca f. oral In Spania cu o

niel. [Ung. szsir, tinut, tam. Sficuilor fiind Universitate odinioara celebra : 25.000 loc. od. Impartita In cinci tinuturi, azi in doul Salamina f. insulif greceasca In goljudetd. V. Preto!. lul Sicui lor i Targul ful Eginei, langd care Temistocle batu Sicuilor. flota lui Xerxe (480 a. Cr.).

Sicuieni pl. od. judet compus din

oraselele Bucov i Valenii-de-munte.

Sfildiussal Mare n. localitate In jud.

Tarnava-Mare cu 6000 loc.

Sticuime 1. numele unui tinut in parSalerna f. oras In Italia cu o .scoala tea rbsariteana a Transilvaniei. de medicina celebra In evul-mediti: 48.000

Sadagura f. orisel in Bucovina, spre locuitori. N. de Cernauti: 5700 loc. (in majoritate Sall m. preotii lui Marte, la Romani: evrei). Targ de boi. cdntecul Saliilor. Sadova f. oras in Boemia unde Pru- Salisaae f. pl numele roman al orasienii Invinsera pe Austriaci (1866). sului ardelenesc Vintul de sus. Sadova f. comuna (4500 loc.) in jud. Salmanazar rn, rege al Asirlei, co-

Doljiu l manastire fundata de Mateiu Ba- prinse Samaria si distruse regatul lui Izrael

sarab in 1632. Victoria Austriacilor asu- (721 a. Cr.). pra Turcilor (1784). Saloma (Salomea)

f.

fiica Irodiadei,

Saducheu a. i m. membru al unei ceru i obtinu capul sfantului Ioan Bo

secte judaice care nega nernurirea sufle- tezatorul. tului i Invierea corpului : Saducheii si Salonic n. oras In Grecia (Macedonia) In fundul unui golf la N.-E. de ArSaguna (Andreiu) m. Mitropolit al Ro- hipelag : 175.000 loc., cap. Macedoniei. manilor greco,orientali din Ardeal si Un- Port comercial insemnat. Baza operatiigaria, nascut din parinti originari din Ma- lor armatei abate din Orient pe frontul cedonia, contribui mult pentru rispandi- balcanic, dela 1915-1918. rea culturil In Ardeal ; a scris l dparit Salustiu m. istoric latin, conciz st premulte opere ecleziastice (1809-1873). ciz : Conjuratiunea lui Catilina, Rds-

Fariseit.

Sagunt n. oras In Spania, coprins si boiul lui Iugurta (86-34 a. Cr.). Salvador n. mica republica In AmeSahara f. vast desert In Africa de N., rica centralà: 1 360.000 loc. Cap. San-

dfiramat de Anibal.

Intretilat de oazis i locuit de Maud, Tua- Salvador: 6.6.000 loc. regi, etc. Suprafata.i egaleaza aproape pe Salvator Rosa m. pictor si poet wia Europei. th ic Italian (1615-1673). Sainte-Beuve m. celebru literat si criSalzburg. n. 1. oras In Austria: 37.000

tic francez: Istoria lui Port Royal, Por- loc. Universitate. Patria lui Mozart; 2. trete literare (1804-1869). numele sisesc al Ocnei ardelenesti de

Saint-jean d'Acre n. V. Acra

langa Sibiu.

Saint-Simon in. 1. (Duce de), celebru Salzkamtnergut n. Ora muntoasa scriitor francez, autor de NI.ernorii im- In Austria de sus si Stiria, numita Elportante despre domniile lui Ludovic XIV Ludovic XV (1675-1755); 2. (Conte de). economist francez care pretinse a reorganiza familia si societatea pe haze noui prin stiinta si Industrie; sistema-i socia-

lista poarta numele de saint-simonism (rezumat In formula : efieciruia dupa capacitatea sa, fiecaril capaci(ati dupa operele sale)), iar discipolii sai (printre cari Auguste Comte) pe wzela de saint-sirnonisti (1760-1825).

vefia austriacd, bogata In lacurl 0 sa-

line. Localittiti balneare: Aussee, Gmunden, Iscbl.

Sam n, numele persan al Damascului: sub iasmac adus din ,Sam Bor.. Samakov n. oras In Bulgaria, Malt de 931 m. 10.000 loc. Fierarii. Santaria f. orris In Palestina, fundat In 912 a. Cr., cap, regatultu lui lzrael (Samaritean). Samariala I. V. San Marina.

Sanaarkanda I. cap. Turkestanului Sala n. vechiu oras In Egiptul de jos tit un templu al zeitel Izis rusesc: 85.000 loc. Cornell mare. Fosta Sarkuntala I. drama sanscrita de Ka- capitala a lut Tamerlan.

www.dacoromanica.ro

SAm

Sar

840

SAmbetele pL com. rurale in jud. tarA in 1815 pe Napoleon I. dupA bAtAlia

FigAras.

dela Waterloo, si uncle muri in 1821.

Samesul Mic: 260 km.

trul Galiciei : 25.000 loc. Ceiebru loc de

Same? (Számos) m. afluent al Tisei, format din doua brate, Samesul Mare si

Santa-Maria f. V. Maria. Santiago n. 1. ora in Spania, in cen-

pelerinaj, mAreatA catedralA ; 2. cap. reSantulli m. pl. popor din Samniu. Samniu n. tarA in Italia anticA, pe publicei Chili, la poalele Anzilor : 532.000

Adriatica, la N. de Neapole. loc. Mare intrepozit comerciaL UniversiSamoiezi m. pl. popor de rass5 finezl tate. care locueste In partea de N. a Rusiei. Santorin n. grup de insule din CySamos n. insulA In Arhipelag, aproape dade, agitate de un vulcan submarin :

de coastele Aziei Mici; patria lui Pita- 24 500 loc.

Saona f. 1. riu in Franta, izvoreste Samotrace f. inmIA turceascA; Arhi- din Vosgi Si se varsA In Ron: 440 km.; pelag, pe coastele Traciei: 4000 loc., ce- 2. nurnele unui departament francez cu lebrA in antichitate prin misterele cele- 267.000 loc. brate acolo. Sapho f. *poetA greacii din Mitilena Samson m. judecAtor in Izrael timp (sec. VI a, Cr.). de 20 de ani, vestit prin puterea-i extraSapor rn. nume a 3 regi sasanizi ai ordinarh, bAtu adesea pe Filisteni; trA- Persiei (240 390). dat de iubita sa Dalila, care Ii tAiA phSara f. sotia lui Avram si mama lui Isac. rul pe rand dormia, el cAzu in mAinile Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume dusmanilor sAi. dat in evul-mediu Arabilor cari invadard gora : 49.000 loc. (Samiot).

Samuel m. ultimul judecAtor al lui Europa si Africa. Izrael, sacrA de rege pe Saul, apoi pe Saragossa f. oras in Spania, pe Ebru, David (sec. XI a. Cr.).

od. cap. Aragonului: 150.000 loc. Uni-

regi ai Castiliei (sec. Xl si XIII) si a 7

directiune paralelA cu BArladul ; 2. izvor de ape minerale aproape de BacAu.

San-Bernard m. V. Bernard. versitate, Sandie m. (cit. Sance), nume a 4 SArata f. I. afluent al Prutului inteo

regi ai Navarei (sec. X si XIII).

Sand (George) f. seriitoare francezi,

Sarazini co. pl. V. Saraceni.

autoare de romane idealiste celebre: PoSarbi ra pl. popor ce face parte din vestiri carnpene*ti (1804-1876). ramura Slavilor meridionali, formeazA cu San-Domingo n. V. Haiti. Croatit una i aceeas natiune, deosebith Sandru (Muntele) m. pisc al Carpa- numai sub raportul cultului (ortodox si tflor In jud. BacAu. catolic) si al alfabetului (cirilic 1 latin).

San-Francisco n. 1. afluent In Bra-

zilia, se varsA In Atlantic: 2600 km.; 2. oras In Statele-Unite, mare port pe Pacific: 556.000 loc. Comer( imens. San-Gall n. canton si oras in Elvetia : 70.000 loc. Muselinuri, broderii, MAnAstire od. celebrA, fu un centru al culturei ecleziastice in evul-mediu.

Sarbia f. provincie la apusul Bulga-

riei l RomAniei, desfAcutA de Turcia in

1878, fu constituitA intr'un regat indepen-

dent In 1882 cu cap. Belgrad. Prin ultimul rAzboiu balcanic din 1912, SArbia

castigA un teritoriu de 40.000 km. p., asa CA populatia-i crescu mult. Azi, sporitii cu foste provincii austro-ungare, constitue, impreunA cu Croatia, regatul Iugo-Slaviei, cu 13 mil. loc. V. Iugo-Slavia.

Sangeorgiu corn. in )ud. Murcs. San-Gothard n. V. Gothard. San-Marc m. V. Marcu: San-Marc Sardanapal m. 1. numele mai multor sinistru miezul noptii bate En. regi al Asiriei, dintre cari unul, ultimul San-Marina f. oras in Macedonia suveran al primului imperiu asirian, a a15.000 loc. (dintre cafi 3000 ArmAni).

juns vestit prin moliciunea l destrAbAla-

San-Petersburg n. V. Petersburg. rea lui; 2. lig. om molesit in destrAnAri. San-Salvador m. V. Bahia. Sarde pl. vechiu oras al Lydiel, pe

San-Stefano n. sat si micA schelA in Pactol, in Azia MicA, vestit prin bogAtia sa. Sardica f, numele roman al orasului furA semnate tn 1878 preliminArile de pace Sofia. Aci se strange In 344 un Conciliu intre Rusi si Turd si cari, modificate de pentru a pune capAt schismei ariene. Turcia, aproape de Constantinopole, unde

Sardinia f. mare insuld a Italiei in Sfinta-Ana t. lac minunat in Carpatii Mediterana, la S. de Corsica : 890.000 loc. orientali, format de peretii craterului din Ca p. Cagliari. muntele Bfic183. Sarica f. deal si podgorie in Tulcea. Santa-Elena f. insulA engleza in 0- Sarmali m. pl. vechi locuitori ai Saranul Atlantic, unde Englezii transpor- matid: nornazi l crescAtori de cai, ei Puteri, formarA tractatul din Berlin (1878).

www.dacoromanica.ro

Sar

Sch

841

furà subjugati de GO In sec. III si se contopira apoi cu Slavii.

Savoia f. 1. veche provincie a Statelor

sarde; Casa de Savoia, ilustra familte

Sarmatia f. veche tara in Europa, la italiana care poseda mult timp Savoia cu N. de Pont-Euxin, in Rusia meridionala. titlul de comitat sau ducat si care domSarmisegetuza f. cap. Dadei, numita neste astazi in Italia; 2. nume a clout 6 Ulpia Traiana : ruinele ei la Gradis- departamente franceze, constituite (1860) tea, in valea Hategului, stint inconjurate din vechiul ducat sard cu 255.000 si de munti urinal. 264.000 loc. (Savoiard). Sarpedon m. Mit. rege al Liciei, ucis Savonarola m. predicator si dominican italian; adversar politic al Medila impresurarea Troiei. Sarre m. (nemt. Saar), riu ce trece ceilor la Florenta, fu conda moat ca eretic prin Alzacia-Lorena si al cfirui basin e si ars de viu (1452-1498). bogat in mine de carbuni, azi in poseSaxa f. numele mai multor ducate gersiunea Franrei. mane: Saza-Altenburg: 295.000 loc. cu aru-Dornei n. (red toare In Buco vina, cap. Altenburg; Saxa-Coburg-Gotha: pe la intrarea Bistritei in Ora. V. Dorna. 230.000 loc. cu cap, Gotha; Saxa-MetSasanizi m. pl. dinastie de regi per- ningen: 269.700 loc. cu cap. Meiningen: sani, fundata de Artaxerxe, fiul lui Sasan; It Saxa-Weimar: 466 000 loc. cu cap. ea dura dela 226 pana la 652, cand fu Weimar. V. Mauriciu. distrusa de Arabi. Saxonia f. regat In imperiul Germaniei Sascut n, comuna in jud. Putna cu o cu 4.662.000 loc. Industrie desvoltata. Cap. Dresda. Safi m. pl. colonisti germani din SaSzászvaros n. numele maghiar al

fabrica de zahar: 3200 loc.

xonia, adusi de regii unguri (1141-1235) Orastiei. in tinutuI Sibiului si in tam Barsei, acorScaliger m. I. (Cezar), celebru erudandu-le diferite privilegii. Ei numara vr'o dit si medic italian (1444-1558); 2. (Io240.000 de suflete. sif), fiul celui precedent, filolog i istoric, Sas-Sebes n. numele unguresc I ye. profesa la Leyda, unul din marii invachin romanesc al orasului Sebes. rat! ai secolului sau (1540-1609). Sasul m. 1. fiul lui Dragos-Voda 6 Scamandru m. riu in antica Troada. predecesorul lui Bogdan I, a domnit pe Scanderbeiu m. erou albanez, nu-

la 1360; 2. V. lanai. mit si 020120)1 CAsnuorur., celebru prin at-el-Arab m, fluviu aziatic, format victor file sale asupra Turcilor (1414 1467). prin confluenta Tigrului i Eufratului, se Scandinav a. State seendinave, nume varsfi in golful Persic: 145 km. dat Suediei, Norveglei i Danemarcei. Satu-Mare n. judet in Ardeal : 368.000 Scandinavia f. mare peninsula a Eloc. cu cap. Satu-Mare, pe Sames: 35.000 uropei septentrionale, ce coprinde Sueloc. Resedinra episcopului roman unit. Saturn m. 1. Mit. fiul Cerului si al Terrei, parintele lui Jupiter, Neptun 6 Pluton; 2. una din marile planete ale slatemei solace inconjurata cu un inel luminos.

dia l Norvegia.

de Samuel; invins de Filisteni, el isi facu seama (1080 1040 a. Cr.). Sava m. (St.) 1. martir crestin la Gotii din Mezia, ucis din ordinul lui Atanaric (dupa 355); 2. unul din ucenicii apostolilor Chi]. Si Metodiu, episcop al Bulgarilor ; 3. (Colegiul), a) scoala domneasca inflin(ata in Bucuresti de Serban Cantacuzino i consacrata excluziv studiilor gre-

ramurd a Carpatilor centrali; 2. munte

Saul m. primul rege al lui Izrael, uns

cesti; b) primul gimnaziu national din

Sciirariu (loan) rn unul din Parintii

Bisericii ortodoxe, nascut in Palestina, a-

utorul cartii ascetice Scara Paradisului (525-605): serbat 30 Martie. ScArisoarà 1. 1. culme in Ardeal, o si manastire In jud. Arges.

Scavinski (Daniil) m. spiter poet, originar din Bucovina, scriitor mediocru si caracter bizar (catre 1795-1827). Scevola (Muciu) m. june Roman care, vrand sa omoare pe Porsena In lagar, ucise pe secretarul sat' ca sa-si arate statornicia, bagI i (inn mana-i in foe.

Schaffarik m. eminent slavist, fun-

Bucuresti, infiintat in 1831, azi liceu.

datorul filologiei slave (1794-1861).

3500 loc,

gel Mare asupra lui Hroiot (1486).

Sava (Cdminarul) m. V. Bimbasa. Schassburg n. numele sasesc al S :Sava m. riu ce iese din Iliria, curge ghisoarei. intre Slavonia si Bosnia, se varsa in Du. Scheffer m. unul din inventatorii tiparului, asociatul lui Fust si Gutenberg tiara la Belgrad; 9000 km. Savaot ni. supranumele lui Iehova In (1425-1502). stanta Scriptura. Scheia f. sat In jud. Roman, pe maSalveni pl. targ In jud. Dorohoiu: lul stang al Suretului. Victoria lui Stefan

www.dacoromanica.ro

Seh

Scheletti m.

7- 842

Soo

1. (Nicolaie), poet si vinghtorul lui Antioh la Magnezia (189);

traduator (1836-1873); 2. (Gheorghe), SCIPIONE EHILIANUL, distruse Cartaginea (146 compozitor de merit: romanle, valsuri a. Cr.). Sciti m. pl. 1. numele vechilor po(1835-1887). poare nomade In N.-E. Europei si N.-V. Schellenberg n. V. Selimberg. Seize fling nr. (cit. .eling), tilozof ger- Aziei; 2. sau Scoloti, populatiune noman care profesa un panteism idealist madá, emigrata din Azia, in parte de origina iranic5, care locuia In Dobrogea

(1775-1854).

Schiai m. pl. numele vechiu roma.- in regiunea dela Siret 0135 dincolo de

nese al Bulgarilor. [Albanez zLt, bulgar Don. Dariu intreprinse o expeditiune In (v. .chiei), din lat. medieval SCLAVUS, SCA, contra Scitilor in 513 a. Cr. Dela clansii VUS, slay]. s'au phstrat numele fluviilor Siret i Prut, Schlei (Schieli Brasovului) in. 1. nu- precum i movile uriase (gorgane) ce mele unei suburbii in Brasov (si aiurea), acopAr cAnipiile Rusiei 9 i Romaniei, numita. de Unguri Bolgarszék, adich co&atilt f. tam Scitilor; Scitia Mica, lonie bulgareasch; 2. locuitorii Schieilor, nurnele antic al Dobrogei (Scitic). nurniti l Trocari. V. Schiai. Sclavini m. pl. popor slay, asezat in celebru poet partea rbsfiriteana a Bulgariei de astazi. Schiller m. (cit.

dramatic si istoric german: Ho/a, Wal- V. Anti. lenstein, Wilhelm Tell ; Istoria Rds- Sclavonia 1. V. Slavonia. boiului de Treizeci de ani (1759-1805). Seoalä I. In Romania aunt scoale priSchlegel m. nume a doi (rap, n5s- mare, secundare (licee, gimnazil, medii,

cuti la Bonn si renumiti ea critici i poeti, normale, cornerciale, de agricultura, procapii scoalei romantice germane: WI', tesionale), i coale superioare sau speHELM SCHLEOEL (1767-1845) si FRIEDERIC dale. Depind de: SCHLEOEL (1772 1829). MINISTERUL DE INSTRUCTIUNE Schleswig (Ducatul) n. provincie Scoale normale (in Bucuresti si In toate rflpitt Danemarcei de Prusia in 1866: orasele man din tara si din provinciile 1.388.000 loc. Cap. Schleswig: 27.300 loc. alipite) pentru lormarea institutorilor si Schllemann m. (cit. .Slirnan), ar- invatatorilor rurali; Scoale medii (in oheolog german, celebru prin sapaturile rasele din Transilvania) cu program uniIntreprinse In locul anticei Trdia (1822 tar; .coale pro fesionale (de gradul I-iu si al II-lea); Scoale comerciale (elemen1890). Schopenhauer (Arthur) m. filozof tare *i superioare), vre-o 45 in toath tara; german, reprezentantul doctrinar al pesi- ..coale de meserii (inferioare, superioare),

mismului: Lurnea considerate' ca vo- vre-o 90 in tot coprinsul tarn; ,coale

injd i ca reprezentare, Aforisme (1778 de menaj (trei in Bucuresti i cateva In 1860). restul tani); Scoale centrale de fete Schubert (Franz) m. compozitor a- (Bucuresti, Iai, Craiova), Scoala libera ustriac, nascut la Viena, autor de Me- de affinfe politice din Bucuresti pentru lodii devenite celebre (1798-1828). tinerii cari vor sá intre In administratiuSchumann (Robert) en. compozitor nile politice. german, näscut in Saxonia: Manfred, MINISTERUL DE CULTE: Seminarii, Logodnica din Messina (1810-1856). pentru formarea viitorilor preoti (in nuSchwarz m. (cit. ..varf), calugsr ger- mar de 9 in vechiul Regat, din care uman (mort 1354), c5ruia i se atnbue in- nul muzulman la Megidie); ..coale de ventiunea prafului de pusa. Arte-frumoase (Bucuresti, Iasi), pentru Schuarzburg m, nume a doult prin- inv5t5mantul picture!, sculpturei; Scoala cipate ale Germaniei: unul (93.000 loc.), de arhitecturd din Bucuresti; Consercu cap. Rudolfstadt (12.400 loc.), si ce- vatorul de muzica *i de arta draWalt (91.000 loc.), cu cap. Sondershau- maticd din Bucuresti, Iasi si Cluj. MINISTERUL DE RAZBOIU: Scoala sen (7000 loc.). Schwarzwald n. V. Padurea-Neagra. mallard de infanterie i administraSclzwitz n. unul din cele 22 cantoane tie (din Bucuresti si Sibiu). destinat5 a ale Elvetiei: 59.400 loc. Cap. Schwitz cu formh often de infanterie si de admi8000 loc., nu departe de lacul celor Patru- nistratiune; ,coala de cavalerie (din Cantoane. Targoviste), pentru formarea de ofiteri Scipione rn familie patrician5 din de cavalerie; ,coala de artilerie din

Roma, ai aril rnembrii principali furd

SCIPIONE AFRICANUL, puse capát nisboiului

Bucuresti), destinata a form& ofiteri de

artilerie; ,coala de geniu (din Bucu-

II Punic prin invingerea lui Anibal la resti); ..coala de marina (din Galati), Zama (202 a. Cr.); SCIPIQNE A ZIATICUL, In- pentru formarea oflterilor de marina;

www.dacoromanica.ro

'co

Sae

843

.$coala elevilor guarzi de artilerie fi MINISTERUL SANATATII PUBLICE, genill (din Bucuresti); $coale ntilitare ALMUNCUI OCROTIRILORSOCIALE: (licee militare) din Craiova, Ploiesti, Ro- $coald de farmacie din Bucuresti; man, Bistrita, ManAstirea Dealului, etc.; $coald de nwsit din Bucuresti 1 Iasi; ,coala de pirotehnie (din Bucuresti), $coald de ucenici din Bucuresti; $coald formeaza practiciani pentru confectionarea practice' de comert din Bucuresti ; $coald

de explozibile de rAzboiu; $coala supe- de constructori. Hoare' de rdsboiu, are de scop a forma codra f. numele albanez al orasului ofiteri de Stat-major ; $coala de carto- Scutari grafie, pe langa serviciul geografic al arScoloti m. pl. V. Sciti. matei; Institutul medico-militar (din

Scopia f. sau Uskiub, oras In Mace-

Hoard de agricul tura si silviculture",

Sculerd pl. targusor In jud. Ia, tre.

de economie casnicd dela Cocioc. Cluj st alte 11 localitAti: ,coald de grddinarie dela Curtea de Arges, Turda, DarmAnesti; Academia de agricultura din Cluj; $coala de pomiculturd i apicold din Baia-mare; $coala tehnicd de instrumente agricole din Iasi.

Scutari n. 1. sau Scodra, oras In Albania, pe lacul cu acelas nume : 36 000 loc.; 2. sau Iskiudar, oral In Turcia pe Bosfor, feta 9n feta cu Constantinopole: 70.000 Mc. Situatiune admirabilA, mos-

Bucuresti si Cluj), formeazi medici pen- donia. pe Vardar. Intre munti: 30.000 tru armatA: Aeronautica din Bucuresti. loc. (in majoritate Bulgari). MINISTERUL AGRICULTUREI SI DOScotia f. partea nordicA a Britaniei. MENIILOR Scoala agronomicd din Mari, separata de Anglia prin muntli Bucuresti; $coala superioard de sil- Cevioti. Tara muntoasA, acoperitA de rAviculture" dela Br5neati; $coala de bri- un l lacuri: 4.800.000 loc. Cap. Edimgadieri dela BrAnestisi dela CAlu(; $coala burg (Scotian). silvicd din Temisoara i Gurghiu; $coala Scott (Walter) m. romancier englez, superioara de agriculturd, dela Heres- nAscut la Edimburg, fundatorul romanutrAu; $cobla medic de agriculture!, dela lui istoric: Ivanhoe, Quentin Durward, Roman ; $coala inferioard de agricul- Anticvarul (1771-1832). ture' (din Lugoj, Turda, Bolgrad, Suceava Scriban (Arhimandritul Neofit) m. si alte localitki); $coald de viticulture" teolog i elenist, directorul seminarului dela Ighiu, Chisinau, etc. ; $coalei infe- din Socola (1803-1884). din Alexandria, Armasesti, Nucet, Odo- cltoare in Basarabia : 1500 loc. Infrangebesti, R.-Sarat i Sireharet; $coala e- rea eteristilor de catre Turd (1821). lementarei de agriculturd i viticul- Scurtescu (Nicolaie) m. poet si auture' din Filia i alte 14 localitati; $coala tor dramatic mediocru (1844-1879).

MINISTERUL COMERTULUI SI IN-

chei frumoase, gradini superbe.

Scylla f. V. Carybda. Sebes n. 1. (Muntele), ramurA nor-

$coale interioare de me- dicA a muntilor Sibiului, intro Mures, Olt $coale de si Sebes; 2. afluent de-a stanga Muresumeserii (7 In Basarabia): $coala de lui; 3. (sAsesc), ores In jud. Alba, situat sericulturd l teseitorie din Bucuresti; pe raul Sebes, numit de Unguri Százs,.coala de industrie casnica din Bar- Sebes si de Sas" MAhlbach, cu vinuri DUSTRIEI

serii (In diverse localitati)

lad, Babadag, ChisinAti; Academia de bune: 7500 loc.

?nalte Studii comerciale i industriale Secarands n. sat In jud. Hunedora, din Bucuresti; $coala de maestri son- numit de Lingua Nagy-Ag, cu mine de Iari din Cam pina ; $coald industriald aur si de argint: 1547 loc. de adulti din Campine; $coli indus- Secu n. mAnistire de cAlugiri in jud. triale, Bursa muncii din Bucuresti; Ins- Nearritu, ziditi la 1560 sub AI. LanusWilful geologic din Bucttresti.

neanu; ocolitA de munti, ea are InfAti-

sarea unei cetAtui. Lupte Intre Eteristi $coala politehnicd din Bucuresti i Temi- Turd (1821). Sedan n. oras In Franta, pe Meuza: soara, pentru formarea de Ingineri; coala de conductori de lucrdri publice din 20.000 Ice. Patria lui Turenne. InfrAnge. Bucuresti, Cluj, CernAuti, ChisinAu. rea Francezilor de arrnata germanfi I caMINISTERUL COMUNICATIUNILOR: pitularea lui Napoleon III fn fruntea unei $coald speciald de tniscare a cdilor armate de 100 000 de oameni (1870). ferate 1 $coala de telegrafle din Bucu- Sedlitz n. sat In I3oemla cu ape miMINISTERUL DE LUCRARI PUBLICE

resti: Liceul Postei din CapitalA, pen- nerale purgative; apA de Sedlitz, bAuturA

tru fiii functionarilor acestei institu(iuni purgativa care e o dizolvare de sulfur de fdesiiintat); $colile magazinerilor a cA- magnezie in api. ilor ferate romane. Seelanda f. cea mai mare dintre in-

www.dacoromanica.ro

Ser

Sed

Semele f. Mit. mama lui Bachus. Semendria f, vechea capitalg a SerSeghedin n. oras in Ungaria la con- biei la confluenta Moravei cu Dungrea :

sulele daneze in Baltica: 950.000 loc. Cap.

Copenhaga.

fluent& Muresului cu Tisa : 100.000 loc. 12.000 loc. Export de porci. Aproape distrus, in 1879, de o inundatie Semenic n. culme din spre rasgrit a a Tisei. muntilor Banatului.

Seghiloara f. oral in Ardeal, cap. jud.

Semiramida f. 1. regina Asidel, Im-

Tarnava-Mare, numit de Ungurl Segesvgr podobi l intgri Babilonul (sec. XII a. Cr.): si de Sasi Schasburg, cu o pozitiune pito- 2. supranumele Caterinei H, Imparateasa rescg pe valea Tarnavei-Mari : 11.000 loc., In Rusiei.

majoritate Sasi. Odinioarg cetate intarita. Semiti m. pl. 1. nume dat unor poSeimeni pl. comung ruralg in jud. poare aziatice, considerate ca descendentii Constants: 2600 loc. lui Sem : Evrei, Arabi, Asirieni ; 2. nume Seittinescu m. porecla Cantacuzines- aplicat in special Evreilor.

tflor, raspunzand Cele de Drdculescu

(turc. wrist, satana). Sejan m, ministrul I favoritul lui Tiberiu, care ft dete pierzgrii, fiinda conspirase In contra-i (31). Sekely (Moise) m. vestit general ungur in serviciul lui Mihaiu-Viteazul, a-

Semlin n. oral in Iugo-Slavia pe ma-

lul drept al Dungrii, In fate Belgradului : 17.000 loc.

Semmering n. munte in Austria

si

Stiria, celebru prin IndrAznetele viaducte ale ciii ferate ce-1 strabst.

Sena f. 1. fluviu in Franta, udg oraiunse Domn al Ardealului cu ajutorul sele Rouen, Paris si se versa in La Turcilor, ucis In 1603. Manche: 800 km.; 2. numele mai multor Selagiu (SZilegy) ii. judet i oras In departamente franceze. Senacherib m. rege al Asiriei, asedig Transilvania, langa rani Crasna: 590.000 loc. in majoritate romani, cu cap. Zaldu. Ierusalimul, dar armata-i fu decimati de Selene f. Mit. nurnele grecesc al Lu- ciumg si la intoarcere fu asasinat de fii

nei: and pe bolta brund tremurd Se- sgi (704-680 a. Cr.). Seneca rn filozof roman, preceptorul lene F.M. Seleuc m. nume a 6 regi ai Shia si ministrul lui Nerone, care II dete pierzidintre cart cel mai celebru e SELEIIC I I unul din generalii

NICATOR, lOCtiitOnll

lui Alexandru cel Mare.

; autor de tractate de moralti (65 d. Cr.). Senegal n. 1. fluviu in Africa occidental& se versa in Atlantic: 1700 km, ; 2.

Seleucia f. oras in Babilonia si intaia colonie franceza in Senegambia : 1.230.000 capitalg a regatului Asigiei sub Seleucizi. loc. cu cap. Saint-Louis.

Seleucizi m. pl. dinastie fundatg in

Stria de Selene Nicator si care durg dela 312 pang la 64 a. Cr. Selgiucizi m. pl. dinastie turcg care cuceri Azia occidentall in sec. XI si funds mai !nuke principate In Side: ea dispgru dinaintea Turcilor otomani.

Senegambia f. targ In Africa occi-

dental& udatA de Senegal si de Gambia. Stabilimente franceze, engleze 91 portagaze.

Seneslav m. voievodul unui ducat romtinesc in Muntenia, pe tarrnul stang al

Oltului: Tara lui Seneslav e amintitti Selim m. numele a 3 sultani ai Tur- in diploma lui Bela IV din 1247. dei: Sums I (Ferocele), cuceri Siria si Sepsi-Szent-Gyorgy n. V. Giorgiu

Egiptul (1512-1520); SEMI II (Betivul), (St.).. pierdu bAtMia dela Lepante i relug SpaSeptimiu-Sever m. Imparat roman, niolilor Tunisul (1565 1574): &um III, pgrintele lui Caracalla, bgtu pe Parti, cose alia cu Napoleon I in contra Englezi- prinse Babilonul, Seleucia, etc. (193-200). lor l muri strangulat (1789-1808). Sequana f. numele roman al Send.

lelimberg n. localitate aproape de Seraievo n. V. Bosna-Serai. Sibiu, numita de Sasi Schellenbert, ce- Serapis m. zeu in mitologia egipteang, lebrg prin Natalia declzivá intre Mihalu- confrindat mai tarziu cu Pluton, Esculap Viteazul si Andrei Bathory (1599).

sau Jupiter.

pfirintele popoarelor aziatice.

Cantacuzino.

Seliste f. sat romanesc In apropierea Serban m. nume a 3 Domni ai MunSibiuluh 3750 loc. Ad se ggseste tipul teriiei din familia Basarabilor : 1. (Radu), cel mai frumos de Romance. a dirui domnie (1601-1611) fu turburati Seitz n. sat In Prusia, in ducatul de de lupte cu Poloni, TAtari si Turd; piftNassau, cu ape minerale gazoase; api rAsit de osteni, se retrase la Viena unde de Seitz, a pg gazoasa fabricata artificial mud (1620); 2. (Constantin), fiu natural al celui precedent, se fAcu tributar lui yi inctircati cu acid carbonic. Sem n. fiul cel mai mare al lui Noe, Rakoczy i fu mazilit (1654 1658); 3. V.

www.dacoromanica.ro

Sig

845 --

*er lerbanegti pl.

comunA In judetul Dambovita, cu bAi minerale : 2000 loc.

Sf. Gheorghe cap. jud. Trei-Scaune Sfeta-Gora f. V. Agura.

erbanescu (Teodor) m. colonel si Sforza m. celebrA familie italianl care poet Mc, a scris versuri pline de suavi- stipani Milanul dela 1450 ;Ana la 1535. Shakespeare (Wiliam) m. (cit. ,ektate (1839-1901).

*erbega m. numit

b

JOAN POTCOAVA

spir), cel mai mare poet dramatic englez,

sau IOAN CRETIM, Domnul Moldovei, fra- niscut la Stratford-pe-Avon, fu actor, atele lui Joan VocIA, nu stete In domnie poi proprietar de teatru; el a scris 36

de cat o lunI (1578).

piese (tragedii i comedii) considerate mai

Serbia 1. V. Sarbla. toate ca niste capodopere i dintre care Seres n. oras comercial si industrial cele mai celebre stint : Romeo si Julieta, in Macedonia, inconjurat de munti, pro- Hamlet, Regele Lear, Othelo, Negusduce vinuri, bumbac l tutun. Devastat de torul din Venetia si Macbeth (1564 Bulgari in 1913, Seres fu cedat Greciei 1616). prin tractatul dela Bucuresti din acelas an.

Shang-Hai n. portul cel mai impor-

Irerpi m. pl. Insula erpiIor, insull tant al Chinei : 1600.000 loc. Numeroase stancoasfi In Marea-Neagra, in dreptul factorii europene. Shelley m. (cit Selei), celebru poet bratului Kilia. Dela 1878 in posesiunea Romaniei.

englez (1792-1822).

yin la Geneva (1511-1553).

trionalA

Sertoriu m. general roman, invingaSiam n. 1. golf format de Marea Chitorul lui Mete Ilus si al lui Pornpeiu, a- nei, Mire regatele Siam si Anam; 2. resasinat in Spania (73 a. Cr.). gat in Indo-China: 9 mil. loc. cu cap. Servet (Mihail) m. medic spaniol pi Bankok (Siamez). antitrinitar; acuzat de Calvin, fu ars de Siberia f. Ord intinsii in Azia septen9.732.000 loc. Apartine Rusiei.

Serviu-Tuliu rn. al saselea rege al Cap. Tobolsk. Mine de aur, blAnuri (Siberian). Sestos n. vechiu oras in Tracia, pe Sibir m. numele rusesc al Siberiei:

Romei (578 554 a. Cr.).

Pohodul la Sibir AL. Set in. al treilea fiu al lui Adam. Sibiu n. 1. (Muntii), lant de munti *etianda f. Arhipelag In Oceanul A- ardeleni la E. de ai Paringului; 2. (Nagy-

Helespont, In feta lui Abydos.

tlantic, la N. Scotiei: 36.000 loc.

Sèralescu (Gheorghe) m. profesor la 'coal& Trei-Ierarhi din Iasi, studià la Universitatea din Kiev: autorul apocrifei Cronici a lui Hurul (1798-1837). Sevastopol n. oral si port in Crimea: 60.000 loc. Luat cu asalt de armata an-

Szeben), hide( In Transilvania CU 166.000

loc., in majoritate romani; 3. cap. jud.

Sibiu, numit de Unguri Szeben si de Sasi Hermanstadt, situat pe ambele maluri ale raului Cibin, orris InGintat de Sasi, resedinta Mitropolitului roman neunit: 35.000 loc. Academie juridich, BibliotecA si coglo-francezA dupA un an de asediu (1855). lectiune de antichitAti (Mnzeul Brukken-

Sever m. V. Septania si Alexandra. thal). Severin n. 1. (Cetatea), oras vechiu, Sicambri m. pl. popor germanic care

fosta cap. a Olteniei, azi Turnu-Severin; 2. cetate interneiatá de regii unguri pe la 1230 si comandatA de un dregitor ungur numit Ban; 3. (Tara), numele Olteniei In sec. XIII; 4. (Noul), episcopie cu resedinta In Ramnicul Valcii si a ciirii autoritate se intinde peste toatA Oltenia. Sévigné (Marchiza del f. celebrA scriitoare trancezA, ale carii Scrisori cAtre he-sa se considerii ca niste capodopere de stil si de finA observatiune (1626

infra In confederatiunea Francilor la siftsitul sec. III d. Cr. Sicilia f. insulA mare In Mediterana

la S. Italiei, de care e despirtitA pan stramtoarea de Messina: 3.790.000 loc. Cap. Palermo, face parte dela 1860 din regatul Italiei (Sicilian).

Sidon n. oras antic In Fenicia, la N.

de Tyr.

Siebenbfirgen n. numele säsesc al

1696). Ardealului.

Sevila f. oras In Spania, fosta cap. a Siena 1. 1. oraff In Italia cu 46.000 loc. Andaluziei: 208.000 loc. Patria lui Cer- CatedralA frumoasi ; 2. anticA cetate In vantes, Monumente superbe. («Cine n'a Egipt, in a cArii vecinfitate se afli o specie excelentA de granit. vizut Sevila, n'a vizut minune Sevres n. 1. ora In Franta, pe Sena: Sierra f. !ant de munti (in Spania):

12.200 loc. CelebrA manufactura, de por- Sierra Morena. Sigebert m. nume a doi regi ai Aus(elan; 2. portelan fabricat la Sevres. Sezostre m. rege al Egiptului, cele- traziei, din cari SIOMIRT I, filll lui Clothar bru prin cuceririle i monumentele sale, sotul Brunehildei, fu asasinat din ordiidentic cu Ramses II (sec. XVII a. Cr.). nul Fredegundel (561-575).

www.dacoromanica.ro

Sig

Sir

846

Sighet (MArantoros Sziget) tn. cap. pusnic, niscut In Cilida, stete 26 ani pe virful unui stair% de unde suptanurnele 13.000 loc. de Stdlpnicul (390 460): aerbat 1 SepSighetul-Silvanlei n, com. urbanit in temvrie. jud. Sdlaj. Siodessl-Silyantel (Simleg) n. orisd Sighisoara f. V. Seghisoarii. In jud. Sdlaj, numit de Unguri Somly6. Sigini tn, pl. populariune primitivi a Simon m. unul din cei 12 apostoli ai Banatnlui si a cimpiilor din S. Ardealu- lui Isus. lui, cari furl mai tirziu suplantati de Dad. Simonide rn. poet Brie grec, rivalul Sigismtand m. rege al Ungariei (1387), lui Pindar (566-467 a. Cr.). Sinai n. munte in Arabia la Nordul tnvins de Mircen la Paserep (1395), bitu pe Turd la Nicopole (1396). ImpArat al Mini Rosie, celebru in istoria Evreilor. Germaniei (1411), avu si lupte in contra Mottle 1. 1. orisel frumos In jud. Prahova, la poalele Bucegilor, Inteo poHusitilor (1362-1437). V. Bathory. Sigismund in. nume a trei regi ai zitiune splendid& resedinta de vara a rePoloniei; SIOISMUND I (cel Mare), respinse gelui: 2600 loc.; 2. ministire ziditi In pe Rust pani la Moscova, mare maestru 1698 de Spatarul Mihail Cantacuzino; act al ordinnlui teutonic, Incuraja stiintele s'aflit palatul regal (Castelul Pelesulai). artele (1506-1548); SIOISKUND II, ultimul Siman-Pasa m. mare vizir si taimos jud. Maramures, pe malul slang al Tisei

dintre Iageloni, Tenni Lituania cu Po Ionia general turc sub Mahorned 111, Invins de (1548 1572); SIOISHUND III, fiul regelui Mihaiu-Viteazul la Calugareni (1595). Suediei, fu ales rege al Poloniei In 1587, *Wee (Mare) f. targ ardelenesc, in pierdu tronul Suediei prin intrigile un- dreptul FigArasului.

-

incai (Gheorghe) rn. invitat calugir Sigmaringen n. oras in regatul Pru- ardelean, autorul Hronicului Romdnilor siei pe Dunire : 4400 loc. Capitala ve- ce merge dela anul 86 pini la 1471 (1753 chiului principat Hohenzollern-Sigmarin. 1816). Wined** rn. episcop din Ptolemaida gen. Locul natal al lui Carol de Hohenchiului ski Carol IX; mort 1637.

zollern, regele RomAniei.

al

scriitor grec (360-415).

SlIzleanu (Alexandra) m. poet mort Sin-leiner m. pl. numele nationalisIn floaren vletii: Arrnonii Iniime (1834 tilor irlandezi carl revendici o completi 1857). separare a Orli lor de regatul britanic.

tidy tn. pl. muzulmani sectatori ai lui (lel. sinn-feiner, ei insist]. Ali, inansici ai Sunitilor sau ortodocsiSingh:button n. numele roman al Bellor, numerosi tn Persia. gradului stirbesc. Sites in. Mit. semi-zeu, pintecos y

Sinopa f. oras si port in Turcia, pe

fiul lui Pan ai tovarisul lui Bachus. Mares Neagrii: 10.000 loc. Exploatare de SUezia f. 1. fosti provincie in Austria: ceari st de cherestea, 680.000 loc. cu cap. Troppau; 2. pro- Sion a. 1. munte pe care era zidit Ievincie tn Prusia : 4.688.000 loc. cu cap. rusalimul; 2. (poetic) lerusalim. Breslau. Dela 1919, Silesia austriaci aSian M. 1. (Constantin), publicist, aupartine Ceco-Slovachiei, tar dela 1921, o torul unei Arhondologii a Moldovei parte a Sileziei septentrionale, Poloniei ; (1795-1858); 2. (Gbeorghe), poet $ i farestul (cu cap. Breslau) a rAmas prusian bulist romin (1822-1892). (Silesian). **pea (Pasul) f. trecitoare in Balcanii SiliØe f. V. Seliste. centrali, celebri prin lupta Rusilor i Tut,Silistra f. od. cetate tare In Bulgaria, cilor din 1877. la confiuenta Dristrei si a Dunirii, In fata Siracusa 1. :oat In Sicilia, la S. de orasubsi CAlArasi; 12,000 loc., sustinu mai Etna: 44.000 loc. Patria lui Arhimede multe asedii din partea Rusilor. Silistra Theocrit (Siracuzan). se numea la noi In vechizne Drdstor, /Ores n. oras In Persia: 30.000 loc. eras alipit Rominiei in 1913, azi cap. jud. Giuvaeruri. Patria lui Saadi si Hafiz. Duro.stor cu 83.000 locuitori. Sing n. 1. cel mai tnsemnat din riurile Rominiei, iese din Bucovina, taie Silvan m. Mit. zeul pficlurilor. Silvestru tn nume a doi papi din Moldova aproape pe la mijloc si se varsi cari SIINESTRU H (Gerbert) trece drept unul in DunAre dupi un curs de 535 km.; 2. din marii Invitati ai evului-mediu (999 sas pe ambele maluri ale rtului; 3. oras 1003). I (leromonahul), egumen din Go- vechiu in Bucovina, asezat pe malul drept vora, a tradus din slavoneste Evanghelia al riului cu acelas nume : 9000 loc. invcitd toare (1642). Stria f. taril tn Lucia de Asia, pe MeSlmion m. unul din cei 12 fit ai Jut diterana, mirginiti de Eufrat y de Arabia : Iacob; 2. (Shaul sau StAlpnicul), cuvios 4 mil. loc. Cap. Damasc. Azi, Stria e

www.dacoromanica.ro

Sir

847 --

Sna

administratii de Franta si de Anglia (Si- Slovaci, Polonl, Ruterii); Slavi orientali Han). (RUO), Siavi meridionali (Sloveni, CroSiriu xi. numele until lac tri muntii ati, Sarbi l Bulgari); 2. In special ramura Buzaului. Slavilor meridionali cari In sec. VI au Sirius rn. stea din constelatiunea Cal- ocupat Muntenia, Moldova si Basarabia. nelui, cea mai stralucitoare dintre toate. [Din germ. &SLAVE.= SLAVE, termen aplicat Sirte f. pl. nume antic a dotia golf uri mai !Mai captivilor slavi redusl In servipe coastele Tuni..lel 1 Tripolitaniei : in tute de Oton cel Mare]. V. SchiaL In mare sd m'arunce prin Sirfe le afri- urma risboiului mondial (1919), cele mai cane NAUM. multe popoare slave, Inainte sub stip& Sisyph m. I. Mit. rege din Corint, nirea Austriei si a Rusiei, au devenit recondamnat pentru crimele sale a rostogoli ipublici independente (Ceco-Slovachia in Infern un bolovan enorm pe varful u- Ipolonia) sau si-au indoit teritoriul raganui munte, de uncle recfidea mereu; 2. -mini (lugo-Slavia). Slavici (loan) m. creatorul nuvelei reafig. stance lui Sisyph, sarcinii grea ce reclama opintiri continue. lista intr'o limbi populari (1848-1925). Shuman m. Tar bulgaresc din Tarnova, Slavonia 1. V. Croatia. intra in Oltenia la 1367, dar fu respins Marna f. oras in Rumelia oriental& de Vladislaii peste Dunare. a sezat la poalele Balcanilor: 26.219 loc. Sisoe (cel Mare) m. cuvios parinte al Vin negru renumit. Bisericil ortodoxe, serbat la 6 lulie: un Slivnita f. localitate In Bulgaria, unde apocrif, devenit o carticica foarte popu- armata bulgari, sub conducerea lui Bat., lar& povesteste minunile sidntultii Sisoe. temberg, repurta in 1885 o victoria asupra

listov n. oras comercial In Bulgaria Sarbilor.

Slobozie f. sat In judetul Ialomita: pe malul drept al Dun5r0, faih in faiã cu Zimnicea : 18.000 loc. AO se Incheiii pa- 4900 loc. Manistire, trei targurl pe an. cea In 1791 intre Rtiala l Turcia. Slovachie 1. V. Ceco-Slovachie. Sitka f. V. Arhanghel. Slovaci m. pl. Slavii din partea orienSiva f. una din zeitatile trinititii indiene. tall a Ceco-Slovachiei in numir aproape Sixt m. nume a 5 papi dintre cari cel mai celebru fu Six-ru-Quatru, porcar In copilarie, Infrumuseta Roma, reformi administratitmea si MA parte la toate afacerile Europei (1585-1590). Skager-Rack n. stramtoare Intre Norvegia i Islands.

de 2.706.000.

Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Ca-

rintia, Carniolia, Friul l litoralul Adriaticei : 1.720.000 loc.

Smalcalda f. oras In Prusia, unde

Protestantii incheiara (1530) o ligi In contra lui Carol Quintu : 9000 loc. SmArda f. insula mai la vale de Giurgiu. Skipetari m. pl. numele national al SmArdan n.1. sat langa Vidin, ocuAlbanezilor. Skit rn. sin In Bulgaria, afluent al Dunari;

pat de ostenii romani in 1878; 2. sat in

Slam-RAmnic n. vechiul nume al jud. Covurluiu cu 1050 loc.

Smerde m. Fiul Jul Ciru, ucts de frasari Cambize ; un mag, care li seramura a muntelui Oituz; 2. orasel in mina, uzurpa tronul 8l fu asemenea ucis jud. Prahova cu cea mai mare salina din (522 a. Cr.).. Smerodava f. cetate veche In jud. tar& cu renumite bai sarate: 5000 loc. Penitenciar; 3. sat in jud. Beau, aproape Roman, pe malul rasaritean al Siretulul. de hotarul despre Ardeal, cu ape mineSnail n. numele vechiu moldovenesc al rale (con(inand Ger) $i cu un stabiliment Ismailului. de bit : 500 loc. [Slay. SLA1X6, targ de Snairna f. oras si port in Turcia de Azia, in fundul unui golf, pe mares Egee : 300.000 sere (din stasa, sirat)]. Slathaa 1. 1. manastire in jud. Baia, loc. Bazaruri, covoare. Intrepozit general uncle eteristii se clocntri cu Turcii (1821); al comertului intre Levant si Europa. 2. oras Inconjurat de dealuri, pe malul Smith (Adam) m. economist si Slozof sting al raului Olt, cap. judetului Olt: scotian, ale carui Cercetdri despre na9800 loc. Patria lui Momuleanu (SMti- tura Gi cauza bogdfiei nafiunilor au pus Ramnicului-Sarat. [Slay. SLAM', sarat].

Slink n. 1. plain In jud. Buziu, o

tele

nean). [Slay. SLATINA, balta, api sirati bazele stiintei economice (1723-1790). Smith (Iosif) in. fundatorul mormo(rus.: saline; serb.: izvor de apa sarata)]. Slaveni pl. comuni In jud, Romanati nisrnulni (1805-1844). Snagov n. 1. afluent de-a dreapta Iacu ruine yacht: 900 loc. Slavi In. pl. 1. popor indo-european lomitei ; 2. lac in jud. Ilfov ; 3. plasi in Md. Ilfov cu o manastire ziditi de Vlad care numiri vr'o 160 mil. suflete l e im. pirtit In: Slapi occidentali (Venzi, Cehi, Tepes In 1474. Penitenciar.

www.dacoromanica.ro

Sob

Spa

848

Sobieski (loan) in, rage al Polon lei, until dintre eroll acestei tart. El invinse pe Turd, scapa Viena asediata de Kara Mustafa ha 1683 si coprinse In anul urmator cetatea Neamtului, dupa o eroica rezistenta a celor 9 plaesi pusi acolo de paza (1674-1696). Sod pl. sat In jud. Baia, pe Siret : 1700 loc. Victoria tut tefan cel Mare, asupra lui Radu cel Frumos (1476).

Solomon m. fiul I urmasul lui David, al treilea rege al Iudeilor, vestit pentru

intelepciunea i dreptatea sa, intinse rega-

tul dela Egipt pana la Eufrat i zidi tern-

plul din Ierusalirn: autorul presupus al Proverbelor *i al Ecleziastului (1033

975 a. Cr.). In Orient Solomon trece drept stapanitor paste lumea spiritelor ; un hronograf roman povesteste despre Solomon

Imparat: eAu aflat firea a tot ce easte tn

Societatea natiunilor f. liga consti- lume, pe subt cerlu si pre pamant

l itn

tuitat in 1919 (cu sediul la Geneva), avand ape, toate cu lntelepciunea sa le-au aflat; de scop a desvolta cooperarea intre na- asisderea l planitele l crugurile l toata tiuni, asigurandu-le pacea 0 siguranta ; tocmeala ceriului l d.e subt ceriu stiea pl reducerea armamentelor, garantia 1 regu- cum va lega pre diavoli, si cum ti va larea diterendelor intre State. chema pe numele lor, st toate vrijile,..* Socin m. ereziarh italian din sec. XVI, (v. soiomonar l solomonie in Vocecare nega cele mai multe dogme ale cre- bular). stinismului l In primul rand trinitatea Solon m. 1.1egislator atenian, unul din (Socinian). cei sapte Intelepti ai Greciei (640-559); SOCola 1. targusor cu 1200 loc. in jud. 2. fig. legislator Intelept.

Iasi, cu o manistire intemelata tn 1572

Some, m. jud. In Ardeal cu cap. Dej.

de domnita Sultana, fiica lui Lapusneanu. V. Sautes. Aci se afla si cel mai vechiu seminar din Somlyd n. numele maghiar al imleului-Silvaniei. Ora (dela 1804).

Socrate m. celebru filozof grec, nas&nada f. arhipelag In Oceania. cut la Atena, maestrul lui Platon: el proSophocle in. celebru poet tragic grec fesa rnorala cea mai pura i totus, acuzat dela care s'au pistrat sante tragedii adca inamic al religiunii nationale si de co- mirabile, Intre cari Antigona i Edip rupator al tinerimli, Socrate fu condamnat Regele (495-405 a. Cr.). la moarte, band cucuta (470-400 a. Cr.). opron n. 1. cornitat In Ungarla : Sodom& f. oras foarte vechiu in Pa- 246,478 loc.; 2. (nem(. Oedenburg), oras lestina, distrus impreuna cu Gomora, in In comitatul cu acelas nume : 33.478 loc. timpul lui Avram. (sasi, unguri i slovaci). Sofia f. cap. Bulgariei: 158.000 loc. VeSorbona f. celebra scoala de teologie, chea Sardica, bulgareste Sredet, cu nu- fundata la Paris in sec. XIII de atm Romeroase ruine rornane. n= Da SORBON, confesorul lui Ludovic cel Sofia (Sfanta) f. cuvioasa martira la Stant; azi sediul facultatilor de litere 0 Roma sub Adrian, cereia era consacrata de stiinte. mareata biserica at acest nume la Con- Soroca f. jud. si cap. in Basarabia pe stantinopole, transformata apot in mos- malul drept al Nistrului: 30.000 loc. Cetate veche si renumita in istoria Moldovei chee. Sogdiana I. od. provincie din vechiul (Sorocean). Sorogari pl. deal pe care e asezata o lmperiu persan, azi parte din Turkestanul parte a orasului 1455. rusesc. Solcaf. targ In jud. Suceava cu 2407 loc. Sovata f. comunfi rurala pi frumoase Ape sarate si sulfuroase. statiune climaterica cu un lac tn varful Solferino n. sat in Italia, unde Fran- unui deal tn jud. Mures. cezii repurtari In 1859 o victoria asupra Soveja f. 1. munte IR jud. Putna ; 2. Austriacilor. sat $ i manastire in jud. Putna, zidita de Sorrman m. nume a 3 Sultani ai Tur- Mateiu Basarab tn 1645: 3000 loc, del: SOLIMAN I, flub lui Baiazid, peri stranSpa n. oras tn Belgia la S.-E. de Liege: gulat de soldatti fratelui sail Musa (1405 9000 loc. Ape minerale renumite. 1410); Sountal II (cel Mare sau Mag- Spallanzani m. celebru naturalist Itanificul), fiul Int Selim I, cel mai celebru lian (1729 1799). dintre Sultani ocupa Belgradul (1521), Spania f. regat In Europa meridionalfi Rodosul (1522), Invinse pe Unguri la Mo- cu o populatiune de 21.300.000 loc. 1 cu had (1526), coprin.se Buda (1529) si asedia cap. Madrid (Spaniol), zadarnic Viena (1496-1566); SOLIMAN HI, Sparta f. sau Lacedemona, oraa In fratele j succesorul lui Mahomed IV (1687

1691).

Solnoc-Dobfica v. Dabaca l Dobaca

Grecia antica, pe Eurota, celehru prin

luptele sale cu Atena.

Spartac m. gladiator trac, se puse hi

www.dacoromanica.ro

Spa

849 --

Ste

fruntea sclavilor revolta(i la Roma ; Mtn (dela 1583-1601); 2. numele sotiet lui mai multe armate romane dar fu invius Brancoveanu. at ucis de Crassu 11 a. Cr.). Stanesti pl. localitate In jud. Vlasca Spartacus m nume dat unui grup 3103 loc yictoria Buzestilor asupra Tabolsevist german, reusi in Dec. 1918 a tardor (1s94). Stfiniletti pl. comuna in Mein, cu ocupa cateva comune in jurul Berlinului vrand sfi patrunda in capital& se ciocni 1725 loc., unde Rusi funi(i cu Cantemir) cu trupele guvernului, cari reusisera sa na- tura invinsi de Turd in 1711. Stanislau m. nume a doi regi al Pobuseasca revolta. V. Liebknecht.

Spartan a. ce tine de Sparta. I m.

loniei : STANISLAU I (Lecinski), rege al Po-

1. locuitor sau cetatean din Sparta ; 2.fig. loniei (1701 1736), fu detronat i primi om cu moravuri foarte austere. in schimbul coroanei sale ducatele Bar

Spencer (Herbert) m. filozof englez, si Lorena (1677-1766) ; STANISLAU II (Pofundatorul filozofiel sintetice bazata pe niatovski), ultimul rege al Polomei (1732 teoria evolutiunia : Psicologie. Educati1798) une. Soctologie (1820-1904 . Stankioi n. numele turcesc al insuSpinoza (Baruh) rn. filozof olandez, lei Cos.

prolesa panteismul absolut, adicii o substanta unica, infinita. D-zeu, din care fiintele finite sunt numai niste modificari Etica (1632-1677). Spirea (Dealul) I. colina in Bucuresti, unde un viteaz corn de pompieri rezista atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848

Stanley (Henry Morton) m. explorator al Africei centrale unde regasi pe Livingstone (1841-1904). Statele-Unite n. pl. mare republica federativa in America de N., coprinzand 38 de State si 10 teritorii cu o populatiune de 118 mil. loc. (intre cart 250.000

Spiridon (Sf.) m. niiscut In Mauls Indieni sau Piei-Rosii) cu cap. Washing-

Cipru. mort In 348, fficator de minuni.

ton Basine huiliere, mine de petrol, aur. Spitzberg n. grup de insule in Ocea- argint fier, anima, mercuriu ; cerealele pi bumbacul sunt bagatia nul Glacial arctic, la N. de Laponia. Sporade I. pl. grup de insule In Ar- Statiu m. poet latin din epoca decahipelag. dentei : epoca Tebaida (61 96 d Cr.).

Sprèa I. tau in Germania, trece prin

Stavnic m. rau st plasa in jud. Iasi.

Berlin : 365 km. Stavrinos in. mare vistier sub Mihaiu Sredet m. numele bulgaresc al orasului Viteazul, descrie isprtivile eroului Inteo Sofia. poemi neo-greaca tiparita postum la VeStabat-Mater n. cantare bisericeasca netia in 1742

la Catolici, ce se rosteste in saptamana

Stefan m. 1. nume a 9 papi (254

mare.

1053) 2. numele mai multor regi ai Un-

eruptiunea Vezuviului, odata cu Pompei $ Herculanum (79 d. Cr.. Staël (Doamna de) f. (cit. Stal), ilustra scrittoare francezti Corina, Despre Germania (1766-1817).

FAN I (cel Stant), care domni 41 ani, converti poporul la crestinism i primi dela papa Silvestru II o coroana (Coroana

Stabia I. oras In Italia, distrus prin gariei dintre care cel mai cunoscut e STE.-

sfântului Stefan, , ce azi Inca e simbolul unitatii nationale pentru Unguri (997 Stagira f. oras in Macedonia antica, 1038); Ordinul Sfantului Stefan, infiintat patria lui Aristotel (Stagirit). in 1764 de Marta Terezia. Stahl in. celebru medic si chimist gerStefan tn. numele mai multor Domni man, inve,ntatorul teoriei chimice a flo- al Moldovei : STEFAN I, v. Musat ; STEFAN gisficului at a sistemei medicate a ani- 11, fiul celui precedent, lupta pentru dommismului (1660-1734). nia Moldova cu fratele sdu Petru If (1390 Stamate m. I. (lacov), Mitropolit al 1499) STEFAN Hi, domni rand singur Moldovei, care a binemeritat pentru ras- and impreuna cu fratele sat' (1443 1447); pandirea culturei In Moldova 1748 1803); STEFAN IV (cel Mare), furl lui Bogdan II 2. (Cavalerul Costache), nepotul celui pi nepotul lui Alexandru cel Bun, cel mai

precedent, unicul poet basarabean Muza stralucit domn al Moldovei, repurta 34 de victorii asupra popoarelor inconjutaRotrulneascd (mort 1870). Stambul n. numele turcesc al Con- toare : asupra Ungurilor la Baia (1467), stantinopolii : la Stambul in turnul asupra Turcilor la Racova (1474) si Valea Alba (1476), asupra Polonilor la Dummore POP. Stambulof (Stefan) m. barbat de Stat brava-Rosie (1497) zidi numeroase manastiri i facu into-miri folositoare (1457 bulgar, muri asasinat (1853-1895). Stanca (Doamna) f. 1. fiica lui lane 1504) : STEFAN V (cel Tanar). v. StelaCantacuzino st. gotta lui Mibaiu Viteazul nita; SIEPAN V I, v. Lacusta ; STEFAN VII,

I.

peal]

1319. Universal.

www.dacoromanica.ro

§i

Ste - 850 str fiul lui Petru Rare*, ucis de boeri penStockholm n. cap. Suediei, zidita de tru cruzimile sale (1551-1552); ,sTEPAN un grup de insule, In fara goltului Fin-

VIII, v. Rilsvan ; §TEFAN IX. V. Tomsa ; landa : 420 000 loc. Academie. Muzeu, In§TEFAN X (Gheorghe), dusmanui lui Va- dustrie activA. sile Lupu l aliatul lui Mateiu Basarab Stoinetili pl. comuni tn jud. Muscel ; (1654 -1658); *TEFAN XI, fill! i urmasul 2700 loc. Aci se retrase Mihaiu-Viteazul dupa victoria dela Calugareni. lui Vasile Lunn (1654-1658) ; STEFAN XII. v. Petriceicu '17.1,AN BOODAN (Surdulea), Storojinet n. jude In l3ucovina pe

flul lui lancu Sasul 1591-1592).

Siret : 10 000 loc. Cap. jud. cu agelas

Stefan-eel-Mare m. sat in jud. Ro- nume 69.000 loc. manati cu 2000 loc. Strabon m. celebru geograf grec, nsStelimeseu (Barbu) m. zis Dela Vran- ,u; In Capadocia, autorul primi Geocea, prozator exuperant pitoresc; Nu- gratii stfintifice (mort 24 d. Cr.). Stradivarius in. 1. celebru fabricant vele si Teatru (1833-1918).

Stefainelti pl. targ tn jud. Botosani . itallan de vioare, niscut la Cremona In 5500 loc. Victoria lui Tomsa asupra lui 1654. 2 vioara fabricata de dansul. Movila (1612). Sirafford-pe-Avon n. orris In AnSteffinith m. 1. Domnul Moldovei, al glia ; 8000 loc., In comitatul Warwick. In doilea fiu al lui Bogdan, muri In varsta biserica acestui oras se afla mormantul de 21 ani (1517-1527); 2, fiul lui Vasile lui Shakespeare. Lupu, sub care se intAmplä o toamete Stransburg n. cetate tare, cap. Alms. mare, asa cà lumea se hrfinea cu paine 00-Lorena, aproape de Rin : 172.000 loc. din papura macinath, de unde porecla-i Bombardat l ocupat de Germani In 1870, Catedrala mareara. Universitate. Papurd-Vodd (1659-1661 . Steierdorf n. sat si statiune climateStralinet n. oras in Bucovina, asezat rica in Banat, nu departe de Anina (ju- in centrul pe rapa stanga a Siretului. de(ul Caras) ; 150 000 loc., lnsemnat pen- V. Storojinet. tru bogatele sale mine de carbuni st de Strat (loan) m. economist si om de fier. Stat roman (1836-1876. Stemnic m. afluent de-a dreapta BarStratilat (Teodor) m. sant mucenic, ladulut, in jud. Vaslui. serbat la Fevruarte Stendhal (Beyle, zis si) m. critic si Strehaia f. 1. corn. urb. e statiune romancier francez, psicolog adanc (1783 de cale ferati In jud Mehedinti; 1500 loc.; -1842). 2. maniistire In comuna cu acelas nume,

Stentor m. 1. erou grec dela impre- zidita de Matei Basarab (1646). surarea Troiei, a carui voce era puternica Streiu m. rau in Ardeal, afluent d'a rasunatoare 2 fig, o voce de Stentor. slangs Muresului. Stephanus (Henricus) m. sau Henri

Stretinea f. culme despre rasirit a

Estienne, celebru ttpograf i erudit fran- muntilor Banatului, titati de Dunire cu cez, autorul until admirabil Tezaur al peter aproape verticali. limbi grecefti (1528-1598). Stridie (Leon) rn. alt nume dat lui

Stephenson m. (cit. Stanson), me- Leon Tomsa. canic i ingincr englez, inventatorul loStrigoniu n. comitat l oras In Uncomotivei (1781-1848). garia, numit de Unguri Esztergom si de

Sterne (Laurence) rn. scriitor umorist Sao Gran : 15.750 loc. (In majoritate unenglez, nAseut in Irlanda, autorul lui Tris- guru. Catedrali frumoasii.

tram Shandy, roman-satiric a obiceiu-

Striharet n. manastue In jpd. Olt cu

rilor engleze, si al Ccildtoriei sentimen- o scoala practicit de agriculturi. tale (1713-1768). Stroici (Luca) rn. Mare logofit al MolStesihor m. poet liric grec din Sicilia dovei, a publicat la 1573 un Total No(sec. VI a. Cr.). .stru cu Were latine (citre 1530-1610). Stetcu m. numele lui §tefan II in Stromboli n. una din insulele Lipari, prima sa domnie (1390 -1392). aproape de Sicilia, cu un vulcan mereu Stettin n. oras in Germania 236 000 in activitate. loc., cap. Pomeraniei. Struma f. V. Marita. Stirbeiu rn, 1. (Barbu), Domnul MunStrumita f. oras In Macedonia cu teniei, sub care rara fu ocupatã de Turd, 16 000 loc. Alipit Bulgariei la 1913 Rusi. i Austriaci (1849 -1856); 2. numele Strunga f. 1. pisc al Carpatilor. In oficial al orasului Calarasi ; 3. sat In jud. jud. Dimbovi(a; 2. picture In jud RoRomanati cu 3500 loc. man. faimoash od. ca cuib de Wharf Stiria f. provincie austriaca : 1.356 000 3. izvor de ape minerale suit. de fier) In loC., cu cap. Gratz (Stirian). jud. Roman, tip departe de Targu-Frtur

www.dacoromanica.ro

...1...1

Stu

-

351

-

Swl

mos. Victoria lui Gh. Ghica asupra lui ukrI Paaa m. eroul dela Adriano§tef. Gheorghe (1658). pole, care a apirat vitejeste cetatea timp

Stuart m. ilustrfi familie scotianA ce de cfiteva luni, apoi fu silit si o predea

dateazfi dela Robert II (1370); fiul Mariei Bulgarilor in risboiul dela 1912-1913.

Stuart, lacob VI de Scotia, deveni rege

Suleiman m. V. Soliman.

Sun n. tarfi In Epir. ai cant viteji loal Angliei sub numele de Ltcoa I (1603); de atunci pAn la ciiderea lui IACOB II cuitori greco-albanezi, Suliotii, furl ml(1688), Stuartii domnirfi asupra Angliei. Icelariti sau imprfistiati de Turd in 1822.

Sulina f. 1. cea mai adkricfi din cele Studina 1. sat in jud, Romanati cu o itrei gm! ale Dunirii, singurul ei brat nafermi model a Statului. Sturdza m. mime a 2 Domni ai Mol- vigabil; 2. masa in jud. Tulcea, asezat la dovei: 1. (Ioan Sandu), clutà sA usureze gura bratului cu acelas mune: 7800 Mc. starea mizerA a tArii (1822 1828); 2. Mi- Port la Marea-Neagra. Sulioti m. pl. V. Suli. hail), decrea dersobirea tiganilor domSulita f. orAsel in jud. Botofani. V. nesti l mântstiresti (1844), impodobi Iasii

Infiintii Academia MihAileanfi; muri in Moldova. Sulzer (Franz loseph), m. niscut in 1884 la Paris (1834-1884). Elvetia, cripitan in armata austriaci, theSturdza (Dimitrie) m. om de Stat mat pe la 1776 de Ipsilante in tar& avu numismat (mort in 1914). Sturul (Muutele) m. pisc al Carpati- ocaziunea sh studieze de aproape pe oalor, jud. Mehedinti. mend si imprejurfirile locale, muri la PiStuttgard n. orris In Germania, cap. testi in 1791.: a sa Istorie a Daciei Transregatultii Wiirtemberg: 177.000 Mc. Co- alpine, aptirutA la Viena in 1781, e o mer( de librfirie. IminA de informatiuni (adesea partiale) Symphal (Lacul) n. lac la N.-E. Ar- despre starea societitii routine In secolul cadiei, pe malurile cfiruia Hercule riipuse, al XVIII-lea. dupA traditie, niste piislri antropofage. Sumatra f. cea mai mare din insuStyx n. fiuviu ce ocolia de nonk ori Ide Sondei: 6 miL Mc. Vulcane. Infernul i pe ate chrui ape zeii jurau in umla f. oras In Bulgaria, cheia Balmod irevocabil. candor: 23:000 Mc. FabricA de pantofi yi Suabia f. unul ,din cele 7 cercuri ale de haine colorate. Bavariel : 560.000 Mc., cap. Augsburg_ II Suna f. traditiune religioas5, in Mad Casa de Suabia, V. Hohenstaufen. de Coran, a Mahomedanilor ortodoxi. Suceava f. 1. afluent de-a dreapta SiSuniti m. pl. numele unei mafi secte retului, iese din Bucovina si trece pe lauga muzulmane. marl) cu acelas nume; 2. episcopie cu Surduc n. strAmtoare si pas, in valea resedinta la Iasi; 3. judef asezat In partea Ingusta a Jiului, cu o pozitiune foarte de N.-V. a Moldovel: 140.000 loc.; 4. cap. pitorescfi. Surul n. pisc In judetul Arges, Malt jud. cu /reels§ nume, asezat pe malul drept al rttului Suceava, laugh' hoMrul despre de 2200 m. Stlita f. afluent de-a dreapta Siretului, Moldova: 14.000 Mc. Fosta oap. a Moldocurge pun jud. Patna. ye! si scaunnl vechii sale. mitropolii.

Sudan n. tart( vastfi In Africa cen-

Stripa m. familie fanarlotil ce a dat

1N1unteniei i Moldovei doi Domni (Acatrail. mienitA Mg,itia. Ssideci m. pl. lant de munti in Germa- XANDRU 0 MIHAIL), cu care se IncheiA epoca nia, separii Silezia de Boemia si Moravia. tanasiota in tfirile romkne (1818-1821); Suedia f. regat in N. Europei, azi des- 0 Oreciei doi poeti distinsi: ALRXANDRU pArtit de Norvegia, partea orientalk a Sulu (1802-1863) si PANArons Sincr (1806 Scandinaviei, cu 5.920.0110 loc. si cap. 1868). Suomi f. oras in Persia antic& resedinta Stockholm (Suedez). SuMenin m. istoric roman: Viefile de iarnfi a regilor persi.

Suzana f. femeie din Bib/3e, scipatil celor 12 Cezari (65-135). Suevi m. pl. nume dat de Romani tu- prin Daniil de o acuzare falsi.

vabi m. pL numde roniknesc al Nemturor popoarelor Germaniei, cart locuiau tilor din Apimul Banatului, pe ckmpia dincolo de Elba. Suez n. istm ce impreunii Africa cu Tisei. In numAr de vr'o 400.000, vabil Azia, strilhAtut de un canal maritim hint formeazA ca piste insule printre Romtinii de 160 km. si berg de 100: inceput la bAniteni. Ei tura adusl de regii unguri 1858, canalul fu deschis in 1869 al a cos- din Wfirtemberg in sec. XVIII-lea ca COloniti a tat 450 milioane franci. Svifera f. V. Elvetia. Subaiu n. lac langA Dunfire, aproape Swift (lonatati) m. scriitor satiric ende Zimnicea, in jud. Teleorman,

www.dacoromanica.ro

SYb

- 852

Tar

giez, autorul Caldtoriilor lui Gulliver

Szaitmar n. V. Semen Szis-Szebes n. numele maghiar al Sybaris n. oras In Italia antica, la S., Sebesului. faimos prin moliciunea i destraul locuiSzászvaros ii. numele maghiar al toritor sAi. V. sibarit (in Vocabular). Orustiei. Sy lia m. general si dictator roman, Szeben n. V. Sibiu. (1667 1745).

invingatorul lui Mitridate, capul partidului Szekely m. V. SAcut i Sekely. aristocratic, adversarul lui Mariu, celebru Szentes n. oras unguresc situat In prin cruzimile 1 proscriptbmile sale (137 lunca Tisei: 31.000 loc.

78 a. Cr.).

Szerdahely n. numele unguresc

Szabo (Joseph) m. doctor in medicinii, orasului Mercurea. originar din Ardeal, farmacist la Iasi, boSzolnok-Doboka f. V. Dfibica tanist (1803 1874). Dobaca. Számos-Ujvair n. numele maghiar al Szombathily n V. Saubetele.

al §i

Gherlei.

Tabor n. munte in Palestina pe var- ritor War, pustii Persia, Arabia, Rusia

ful cfiruia se fAcu schimbarea la fatti a meridionala si Industanul; repurtA asupra lui Isus. lui Baiazid victoria dela Angora (1402) si

Taboriti nr. pL sectà de Hll3iti in sec. XV (numi(i astfel dun& castelul Tabor in Boemia). Tacit m. celebru istoric roman, remarcabil prin gravitstea, energia si coneiziu-

murt and purcese asupra Chinei (1336

tol Ind.

Don.

1405). Tamiza f. fluviu In

Zia, sbribate

Londra si se varsa. in Marea Nordului: 344 km.

nea stilului sin: Male, Datinile Ger-

Tampa f. (numit de Unguri Creak), manilor (55-135). picior de munte deasupra Brasovului: Tacit m. ImpArat roman, domni sase 994 m. luni i fu asasinst de soldati (275). Tanagra f. orasel In Beotia, celebru Taconi m. p/. popor grec care vor- pentru figurinele de.teracotà lucrate cu beste un dialect particular; ei ocupfi In miestrie si descoperite acolo hiteo veche Gracia 7 sate cu vr'o 9000 loc. necropolA. Tadeu m, ak nume al sfantului aposTanois m. anticul nume al fluviulut

Tadmor n. numele modern al Pal- Tancred m. 1. principe sicilian, unul mvrei. din eroii primei cruciate, muri In 1112; Tagu m. fluviu. in Spania, strfibate 2. rege al Siciliei i al- Neapolei (1189 Portugalia $ i se varsfi In Oceanul Atlantic 1194). langfi Lisabona, dupfi un curs de 760 km. Tanger n. oras si port In Maroc, in 'fata Gibraltarului: 30.000 loc. Tabomir m. V. Tugmair. I

TaNali m. pl. trib gotic care triia In Tantal m. 1. personaj mitologic care, Muntenia a in Moldova de jos; in 332 (land zeilor sa ospliteze membrele firlui el atacarà tie Constantin cel Mare. Taine (Ripolyte) Tn. (cit. Ten'), istoric, filozof $ i critic de arta francez: Isto1 rio literaturei engleze, Originile Frantii contemporane (1828 1893). Taiti is. arhipelag in Peloponezia sub suveranitatea Frantei, cu 20.000 loc.

sfiu Pelops, fu condamnat sfi sufere etern in Tartar foamea i setea, In miilocul ape-

lor ce se depArtau de buzele sale a in fata poamelor ce nu le putea atinge; 2. fig. supliclul lui Tanta!, tortura celui ce crede inteuna cà junge la telul do-

rintelor sale fird insA a-I putea &tinge. Topa I. veche localitate In Dada, in valea Timiu1ui, unde Romanii repurtarA Tailleyrand m. fcelebru om de Stat o victorie asupra Dacilor (88 d. Cr.). $ i diplomat francez (1754-1838). Tara f. numele ardelenesc al MunteTamblac (Grigorie) m. Roman ori- niel: m'a.s duce la badea in Tara POP. ginar din Macedonia, venit din Bulgaria Tara Birsei f. V. Diirsa. in Moldova la 1401 ca trimis al PatriarTara-de-Foc f. arhipelag la extremihului citre Alexandru cel Bun, ajunse Intre tatea Americei de S. Regiune sterilA $ i 1432-1440 Mitropolit al Moldovei (1370 friguroasfi, cu vulcani in activitate. 1450). Tara-de-Jos f. od. numele pArtii sepTamerian en. sau Timur-Lenk, cuce- tentrionale a Moldovei, coprinzand thin-

Takovo n. ordin sarbesc, infiintat In

1865, reinsoit in 1878.

www.dacoromanica.ro

-

Tar

turile Hotin, Dorohoitr, HarlAu, Cern5uti, Suceava, Neamtu,. Bac Au. Tara-de-Sus f. od. tliviziune interioath a Moldovei antice, coprinzand tinuturtle: Iasi, CarligAtura, Roman, Vasluiu, Tutova, Tecuci, Putna, Covurluiu, Fa lciu, Lapusna, Orheiu, Soroca.

-

Tat

romanesc al Constantinopolii (Tarigradean). [Slay. TAR.GRAD-. lit Ora* impArAtesc (din pal, impArat, i OCADO, oras)]. Tarile-de-Jos f. pl. 1. vechiul nume

al regatelor actuate Belgia i Olanda ; 2. azi numele regatului Olandei. TArnave f. pl 1. nume a doi afluenti, Tarnava mare si Tarnava mica, pe stanga Tara Ffigaratoului f. V. Fa liras. Tara Moldovei f. numele obisnuit al Muresului ce curg panA la Blaj, nude se Moldovei in documentele interne: nume confund5 ; 2. nume a douà judete: Tardat mai Intai partii sud-vestice, apoi in- nava mare, nunntA de Ungurl Nagytregului principat pana la Nistru si Ma- Kfilnalo: 146.000 loc., cu cap..eghisoara; rea-Neagra Tarnava mica, numitA de Unguri KisTara Munteneasei f. nume topo- Kkfilö: 110.000 loc., cu cap. Blaj. grafic al Munteniei. TArnova f. oras asezat in centrul BulTara-Nouà f. insula engleza in fata gariei, pe raul Iantra : 13.000 loc. Vechea golfului St. Laurentiu: 270.000 loc., cu capitala a Imperiultil romano-bulgar cap. St. John. Pesclirii. resedinta (panh la 1767) Patriarhiei bulTara Oltukd f. regiunea Transilvaniei garesti intemeiatà in sec. XIV. din stanga Oltului, spre deosebire de Tarpoiana (Stanca) f. partea munte Oltenia care este situatà la dreapta raului. lui Capitofin, la Roma, de unde se prAvAliau cel osanditi la moarte : fig. tut e V. Fagaraf.

Tara Bomaneaseä -f. nume etnic in- departe dela CapitoHu p6nd la Stdnca digen al Munteniei (in documente $ i la Tarpeland, caderea e vecina triumfului. cronicari) i azi, In limba 'uzualà, a inTarquiniu Dl. nume a 2 regi romani : tregei Romanii. 1. (Batranul), asasinat de fiii predecesoTara SAcuilor f. V. Trei-Scaune. rului shit (605-577 a. Cr.); 2. (Superbul),

ara Severinului f. numele vechiu ultimul rege al Romei, se Cacti odios prin al IDIteniel (v. Severin). tirania sa i fu alungat de poporul rasTare Au (Muntele) n. 1. massivul Car- culat din indemnul lui Brutu (534-509). patilor din S. Moldovei; 2. pisc al MunTArl or (Nou 1 Vechiu) n. numele a (dor Apuseni, Intre Bistrita i Bicaz, la douà comune in jud. Prahova cu o mapoaIele carora s'au dat lupte Intre Ro- nAstire ziditA In 1672 de Antonie VodA. mani si Unguri (1848-1849). Piscul Tar- Penitenciar militar. cAului e situat chiar pe fosta granita dintre Tartar n. Mit. infernul popoarelor Moldova si Transilvania; 3. sat si carierA antice. Tasso (Torquato) m. celebru poet itaIn jud. Neamtu cu o gresie cenusie toarte durA : 1700 loc. lian, mort la Roma in ajun de a fi IncaTarent n. ora3 In S. Italia port la ronat pe Ca pitoliu, autorul epopell IeruN. golfului cu acelas nume: 74.000 loc. salitnul liberat (1544-1595). Arhiepiscopie (Tarentin). TAtArasi pl. numele unei suburbil a TArgovicae f. oras asezat pe malul

drept al Ialomitei: 16.000 loc., cap. judeTatar Bazargik n. V. Bazargik. tului Dambovita. Fosta resedintii de varil TAtareseu (Gheorghe) m. pictor roa Domnilor Munteniei. Patria lui Mihatu. man mai ales In stem religioasa (1818 Viteazul (1557) $ i a poetilor Carlova, Eliad 1895).

si Gr. Alexandrescu; gura de Targoviste. Tfitari m. pl. 1. nume apelativ al trigura rea (Targovistean). [Slay. nraoovisnr, burilor nomade ale Aziei, la E. de Eutarg, piata targului]. ropa : Avant Bulgari, Mongoli, Turci; 2. TArgu-Frumas 13. corn. urb. In jud. Nogai), In special neam turcesc asezat Iasi: 6000 loc. Pepeni marl (harbuzi), In Crimeia at In Basarabia meridionala, comert cu peste. Balciu In Iulie. de unde firceau incursiuni in Moldova al TArgu-Jiu n. oras asezat de partea in Tara RomaneascA ; 3. azi, numele TAstanga a Jiului: 9700 loc., cap. judetului tarilor din Dobrogea.

Gorjiu. Loc de tare de douà ori pe an. Targu-Mureendui n. V. Oqorheiu. Targu-Neamtu n. V. Neamtu. TArgsa-Oenei n. V. Ocna. TArgu-Sieullor n. oras In Ardeal in

Tataria f. I. toata partea Aziei ce co-

prinde Mongolia, Mangiuria, Turkestanul. Afganistanul 10 Belucistanul; 2. (Mica),

regiune a Rusiei ce coprinde guberniile

Kerson, Taurida Iecaterinoslay. jud. Trei.Scaune, numit de Unguri KezdiTätaru-Mare m. pisc al Carpatilor in Vasarhely: 5000 loc. jud. Prahova.

Tarigrad n. numele slavon

i vechiu

Tatra f. munte in Carpatii centrali.

www.dacoromanica.ro

Tau

Teo

854

Taunus m. lent de munti In Germa- sAu, cAltiuzit de Minerva sub figura lui nia, coorins Intre Maienta l Coblentz, Mentor; 2. titlul unui roman epic de Fepe malnl drept al Rinului. nelon. Taurle (Chersonesul) n. abticul nume Teleornaan n. judet asezat In partea de S.-V. a Munteniei : 273 000 loc. Cap. al Crimeii. Taurida f. gubernie In Rusia meddle Turnu-Meigurele. [Curnan TBLIORMAN, pAonale ce coprinde Critneia cu cap. Sim- dure deast (lit. nebunfi); v. Deliormanl.

Tell (Cristian) m. general si orn de Taurls f. ores in Persia la apus de Stat, fAcu parte din guvernul provizoriu

feropol: 1.874.000 loc.

dela 1848 si fu apoi In douA randuri miTaurus m. lant de munti in Azia-Mick nistru al instructiunii publice (1816 1884). Tell (Wilhelm) m. I. erou legendar al Taut (Logofatul) m. mare canceler sub Elvetiei, unul din capii revolutiuni care li5tefan cel Mare si sub fiul sAu Bogdan : berii patria sa de sub jugul Austriei (1307); el incheifi In 1510 un tractat de pace in- 2. titlul unei celebre drame de Schiller. tre Sigismund al Poloniet st Bogdan, apoi Temeifver n. numele maghiar al Tiin 1513 fu trimis la Constantinopole sa misoarei. Inchine de bun& vole Moldova Turcilor. Temistoele m. general atenian, bAtu Taalhu n. 1. culme, vale si sat in jud. pe Xerxe la Salamina, (480) si tu exilat (472) Neamtu; 2. afluent al Trotusului; 3. mA- cu toate serviciile sale (535-470 a. Cr.). niistire tn jud. Beau, zidita In 1496 de Templieri m. pl. numele unui ordin §tefan cel Mare. de cavalerie, religios i militar, infiiNat la Teba f. 1. celebru ores in Egiptul antic, Paris In sec. XII spre a apira contra necap. Tebaidei, construit pe ambele maluri credinciosilor pe peregrinii, cari se duceau ale Nihilul, supranumit de cei vechi Teba sA. viziteze locasurile sfmte : ordinul Temmarea CaspicA ; 200.000 loc.

de-alungul Mediteranel.

cea cu o mitd de porti; pe ruinele sale plierilor fu desfiintat In 1312 de cAtre papa

se afiA astazi satele Luxor si Karnac; 2. Clement V. Tenar n. cap la Sudul Greek! antice, veche cap. a Beotiei, la N.-E. golfului de Corint. azi Matapan, a chrui pesterA se considera Tebaida f. una din cele mai mari pro- ca una din gurile Infernului. Tenedes m. insuld In Arbipelag, avindi ale Egiptului de sus cu cap. Teba; la E. si la V. se aflau pustiurile, unde se proape de intrarea Dardanelelor 7000 loc. retraserA prirnii sihastri crestini.. Teniers (David) m. pictor flamand, si-a Teban a. originar din Tem (egipteanti ilustrat min:tele prin kermesuri, interioruri sau greceascA); legiunea tebank legiunea de tavernA st scene sAtesti (1610-1685). romanA compusA din soldati crestini si Tennyson (Lord) m. celebru poet UmartirizatA IntreagA sub Diocletian, fiinda ric englez (1.809-1392). nu voice sA se inchine idolilor (286). Tender m. nume a doi papi (542

Teeuol n. I. judet asezat de-a hingul 649 si 898). Teodoro f. sotia Int Justinian, fu asoSiretului: 135.000 loc. ; 2. cap. judetului cu acelas nume: 15.000 loc. [Numit astfel ciatA la imperiu de sotul et (527). dupA a pa Tecuciului = rus. TISKU611, curent,

apA curghtoare].

Teodoreseu (G. Dem.) m. latinist

folklorist (1849-1900).

el

Teederie (cel Mare) m. rege al OstroTeheran n. ores In Azle, cap. Persiel: 280.000 loc. Resedinta Sahului, numeroase gotilor (474), nAscut In Panonia, invinse uctse pe Odoacru, regele 1-leruldor si palate, grAdini delicioase. Tehani pl. sat la gura Teleajenului : se proclamA rege al Italiei : el reconstitui 1335 loc. BAtAlle Intre §erban Basarab si administratiunea romanA l promovA civilizatiunea in Italia (493 526). II TaoSimeon Movilh (1602).

Tekirgthiel n. sat In Dobrogea, cu DORIC I, regele Vizigotilor, se uni cu Aetiu 1000 loc., la 15 km. de Constanta. Lo- In contra lui Attie (419 451). Teodesian a. Codice Teodositva, recalitate renumitA pentru bAile sale (scrofule, rahitism). dactat din ordinul lui Teodosiu II si pus

Telamon m. Hit. erou grec, unul din- In vigoare la Constantinopole si la Roma in anul 439. Teodesie m. fiul lui Neagoe Vodi, minor la moartea pArintelui sAu (1521), tu inlocuit la domnie de Radu Vocli CA-

tre Argonauti, pArintele lui Aiax. Teleaten m. 1. yale prin jud. Prahova ; 2. afluent al Prahovei. BitAlie Intre Mihaiu-Viteazul si Turd (1600). Telega 1. sat si salinA renumith In jud. Prahova : 6400 loc. Penitenciar.

lugArul.

Teodoslu I (cel Mare) m. ImpArat ro-

Telemae m. I. Mit. fiul lui Ulyse si man, opri invaziunea barbarilor, ocroti

al Penelopei, se duse in cAutarea tatAlui crestinismul si la moarte ImpArti imperiul

www.dacoromanica.ro

Tho

855

TeP

Thackeray (William) m. celebru rodiu (379-395); TEODOSIU II, imparat din mancier i amorist englez: Balciul deintre cei doi fit ai s5i, Honoriu si Arca-

Orient, fiul lui Arcadia, autorul Codice- .sertdciuniior, Cartea Snobilor (1811 186.3). lui Teodosian (408-450); TEODOSIU III, imparat din Orient, abdicfi In favoarea Thales (din Milet) m. filozof grec, lui Leon Izauricul (716 777). fundatorul scoalei Ionice, unul din cei Tepeluo m. supranumele lui Basarab sapte Intelepti ai Greciei (640-548 a Cr.). cel Tanar, Domnul Muntenia. Thalia f. Mit. 1. Muza comediei; 2. Tepen m. porecla data lui Vlad IV, una din cele trei Grntii. Theses m. nasal greceasa in Marea Domnul Munteniei, care trase In papa vr'o 20.000 de oameni. Egee, apartinand Turciei. V. Imbros. Terentitt m. poet comic roman nascut Themis f. 1. Mit. zeita justitiei; 2. fig. I

la Cartagine, autor de comedii numeroase : justitia.

Andriana, Adelii (193-159 a. Cr.). Tereza (Slanta) f. calugarita spanioli,

Thempe f. vale in Tesalia intre Olymp Ossa, celebra prin frumusetea situricelebri prin viziunile i prin misticismul lor ei, cantate de poeti. ei (1515-1582). Theocrit m. poet bucolic grec, nasTerezia (Maria) v. Maria. cut la Siracuza : Idile (sec. III a. Cr.). pi

Terminus in. Mit. diVinitate campe-

Theognis m. poet grec din sec. V a. Cr., autor de Sentente. Theophrast m. filozof grec, autor de Terpsicora f. Mit. Muza dantului a cântecului. Caractere (371-269 a. Cr.). Theos m. oras in Azia-Mich, aproape Terra f. Mit. sotia lui Uranus, mama lui Saturn, a Oceanului, a Gigantilor si de Stairna. Patria lui Anacreon. neasca ce prezida hotarele.

Thermidor m. a unsprezecea luna Tertutian m. unul din plrintii Bise- In calendarul republican francez din 1793;

Cyclopilor.

ricii catolice, nascut la Cartagine, autor ziva de 9 Thermidor, celebrd prin cSdede numeroase scrieri in contra paganis- rca lui Robespierre, sfarsitul regimului mului si in favoarea religiunii crestine, I Terorii in Franta (27 Iulie 1794). Thermopyle f. pl. stramtoare in Greinteakele Apologeticui (160-240). Tesalia f. provincie septentrionall a cia antici, faimoasa prin devotamentul Greciei, cu orasele Larissa, Phapsal, etc. : lui Leonida, care, cu 300 de Spartani pi vr'o 1000 de Plateeni, tinu In loc armata 425.000 loc. (Tesahan). Tesaionic n. od. oras si port in Macedo- lui Xerxe (480 a. Cr.). Thersite rn. personaj din Marla, denia, pe golful cu acelas name, azi Salonic.

Tescani m. pl. V. Tetcant.

Tesmophorii f. pl. sarbatoare ce fe-

venit tipul miselului insolent.

Thespis m. poet grec, creatorul tra-

meile din Atena celebrau In onoarea zel- gediei (sec. VI a. Cr.). Thetis f. Mit. 1. zeita mirii ; 2. tura tei Ceres. Tessin m. 1. rau In Elvetia, se vars5 din Nereide, mama lui Achile; 3. (poein Padu: 260 krn. Anibal bitu pe Sci- tic) mares. Thezeu rn. Mit. erou grec, libera papione langa malul ratilui ; 2. unul din cantoanele Elvetiei : 159.000 loc. cu cap. tria sa de talhari, rapuse Minotaurul, se Cacti rege al Atenei i fu unul dintre ArBellinzona.

Teteani pl. sat In jud. Beau cu pu- gonauti.

turi de Near& Titierri In. numele a patru regi (rand Teutoni m. pl. nutnele vechilor po- ai Austraziei i Neustriei (511-737). poare germane de pe tármutii Balticei. Thierry (Augustin) in. istoric franEi invadara Galia odata cu Cimbrii ai cez, autor de scrieri interesante asupra furl lrwin0 de Mariu. epocei medievale (1795-1856). Teutonic a. Ordin teutonic, ordin Miners (Adolphe) m. om de Stat st religios i militar fundat In 1128, la Ieru- istoric francez : se opuse declaratiunii fas-

salim, de Germani sore a Ingriji de cruciatii lor bolnavi l faniti; dupa cruciate, cavaletii teutoni se stabilira in Europa, cucerir5 Prusia in 1228 si fur5 invinsi (1422) de cilaretii moldoveni trimisi de Alexandra cel Bun In ajutorul Polonilor. Ei furl suprimati de Napoleon in 1809. Texas n. unul din Statele-Unite americane, pe golful Mexic : 4.649 000 loc. Cap. Austin,

boiului din 1870, negocia pacea cu Germania, fu primal Presedinte (V71-1873) al Republicei franceze si se ilustra ca

scriitor prin opera-i Istoria Consulatului 0 a Imperiului (1797 1877). Thionville I. vechiu oras francez Pe Mozela, cedat Germaniei : 9000 loc. Cetate tare. Metalurgie, fabrici de here.

Thisbe I. V. Pyram. Thomson rn. poet 3cotlan, autortil

www.dacoromanica.ro

The

Tim

856

poemel Anotimpurile al al imnului na- tini a Afinganilor. Tiganii au emigrat tional englez (1700-1748). din Grecia in Romania pe la 1370 sub Thor m. fiul lui Odin, zeul trisnetu- Vladislav Basarab l deveniril imediat robi lui (in mitologia scandinava). (intr'un document din 1387 ei sunt deja Tborenburg cr. numele sisesc al Tur- mentionati ca robi ai manistirii Tismana). del. Ei erauimprfiti in Tigani de late (Mies% Thorn n. cetate In Prusia : 30.400 loc. nomazi dar cu setre sau corturi i practiPatria lui Copernic. and meseriile de zlitari, lingurari, ruThorwaldsen m. celebru sculptor dad, ursari, etc.; si In Tigani de patrei danez (1770-1844). (vatrasi), robi ai Domnilor, boierilor Si Thucydide in. istoric grec l general manistirilor. Tiganii furl emancipati in atenian, a scris Istoria rdsboiului Pe- Muntenia sub Alex. Ghica (1842). iar in loponeziae, model de conciziune, clari- Moldova sub Mihaiu Sturdza (1844). tate si adevir (471-402 a. Cr.). Tialveciu n. I. numele unui parau al Thule f. In geografia antica numele sat in jud. Cahul: 2. od. codru dincolo unei insule la extremul N., probabil Set- de Prut, la marginea Basarabiel locuit landa, considerati ca marginea lumii. de peste 12.000 loc., Tighiceni, cari erau Thurgau m. canton elvetian pe lacul ostasii cei mai viteji in toati Moldova. Tighina f. judet si cap. in Basarabia : de Constanta : 134.000 loc. cu cap. Frauenfeld.

Thyeste m. Mit.

fiul

lui Pelops

si

55.000 loc. V. Bender. Tiglina f. veche localitate in jud. Co-

fratele lui Atreu, Care Ii dete sa minance vurluiu (numita astfel dupi lglele sau cadavrele nepotilor sii. cirimizile ce s'au gash acolo). Tiberiada f. 1. oras in Palestina pe Tigrane in. numele a 7 regi ai Arlacul cu acelas nume; 2. (Lacul), V. Ge- merliei, din cari cel mai celebru, TIORANE II (cel Mare), sprijini pe socru-siu Minesaret. Tiberin m. impirat roman a cirui tridate l fu deposedat, de Statele sale de

viati fu o tesituri de grozivii si de cru- Pompeiu (89-36 a. Cr.). Tigru ri. fluviu in Turcia de Azia. zimi (14-37 d. Cr.). Tibet n. tarsi in Azia central& tribu- curge paraiel cu Eufratul, cu care se imtara Chinei, azi principalul centru al bud- preuni spre a forma Sated-Arab, si se hismului; 2 mil. loc. Cap. Lassa (Ti- varsi in golful Persia; 1200 km.

Tilly m. general german, cipetenia ca-

betan).

Tibiscum n. veche cetate daci In tolicilor in timpul risboiului de Treizeci

Banat, azi Caransebes.

de ani, invins la Lipsca in 1631 de Gus-

Tibles n. munte la hotarul de N. al tav-Adolf (1559-1632). Ardealului. Tilsit n. oras in Prusia, pe Niemen:

Tibru m. fluviu In Italia, ucli Roma: 44.000 loc. Aci se trachea in 1807, intre Franta, 12usia l Prusia, celebrul tractat Tibul m. poet roman, autor de Ele- prin care se lua Piusiei jumitate din tegii, cari respiri o dulce melancolie i o ritoriul ei. sensibilitate aleasi (54-19 a. Cr.). Timarova f. numele turcesc al oriTibur n. vechiu oras in Italia, numit selului Rent. azi Tivoli, ale cirui situri delicioase au Timis (Témes) n. 1. afluent de-a stings lost cantata de Horatiu. Du.nirii, udi Caransebe l Lugos : 440 km. ; Ticeu n. V. Ciceu. 2. (Torontal), judet in Banat4 77.000 loc., Tichindeal m. fabulist ardelean ale cu cap. Timiaoara; 2. (Pasul), trecicirui Invitituri contribuiri la desteptarea toare /rare Ardeal si Romania, azi cale 370 km.

romanismului transcarpatin (1775-1818). terati.

Tierna f. veche cetate dna in Banat

Thnislana f. Banatul Timisoarei. V.

langa rauletul Cerna, colonie romani Banat. dela Traian. Thnisoara

f. oras comercial asezat Tiflis n. cetate tare in Rusia de Azia : aproape de Timis, numit de unguri Te360,000 loc. Mare centru comercial. mesvar: 120.000 loc., cel mai populat Tiginesti pl. numele until lac, al u- oras din Banat. Cetate tare. nei comune l manistiri in judetul Ilfov; Timoc m. afluent al Dunirii, servi de 1700 loc. hotar intre Bulgaria si Serbia. Tigaui m. pl. popor indo-european,

Timon m. filozof atenian, supranu-

originar din India, azi rispandit in Africa, mit mizantropul, tipul ursuzului. zia si Europa in numir de 400.000, nuTimur-Lenk m. V. Tamerlan. lerosi mai ales in regiunea danubiani. Timuff rn. Hatmanul Cazacilor, ginelumiti astfel dupa secta eretici bizan- rele lui Vasile Lupu. V. Hmielnitki

www.dacoromanica.ro

857 T6r Tin Tintari m. pl. numele dat RomAni- sate in Transilvania (Tohan nou 1 Tohan lor din Macedonia, din cauza rostirii si- vechiu), ambele cu 2513 loc. bilante a sunetelor palatale: cinci s'aude Tokay n. oras in Ungaria cu vinuri la ei ca tinti. renumite: 8000 loc. Tintoretto m. celebru pictor italian, Tokio n. cap. Japoniei: 2.186.000 loc., autorul Nuntii dela Cana (1512-1594). mare oras industrial si comercial, Tirchiletti pl. numele. unei mahalale Tokoly (Emeric) m. magnat ungur,

In Bucuresti, centrul mitocdnirnii.

se incercd in 1676 salt smulgti patria de

Tirezias m. ghicitor in Teba anticd sub stipanirea Austriei, fu numb In 1690

de cfitre Mahomed IX Domn al ArdeaTirol n. fostd provincie a imperiului lului (1658-1705). austro-ungar : 860.000 loc. (Tirolian), cu Toledo n. ora In Spania, pe Tagu: cap. Insbruck. 0 parte a Tirolului con- 243.000 loc. Ruine impundtoare. Vechea stitue azi cu Austria o mica republicd cap. a Vizigotilor si a Spaniei pand la (cu cap. Viena); celelalte parti tin de 1560. Catedrald splendidd. Arme albe re(Grecia).

Elvetia si de Italia.

Tirynth n. vechiu oras al Pelopone-

numite.

Tolosa f. oras in Spania : 10 000 loc. Bdtilie !titre Mauri l Cautiliani (1212). Tisa (Tisza) 1. cel mai mare afluent Tolstoi (Leon, contele) m. romancier al Dundrii, iese din Marainures, desparte si moralist rus, excelent pictor al vigil naCrisana l Timisana de Ungaria: 930 km. tionale si al moravurilor rusesti: Rdsboiu zului In Argolida. Ruine celebre.

Tisiphona f. Mit. una din cele trei si Pace, Ana Karenina, etc. Ca teolog si moralist, Tolstoi cautd sd se apropie Tismana f. I. afluent de-a dreapta de crestinismul primitiv (1828-1911).

Furii.

Jiului, udd jud. Gorjiu; 2. sat si man:asToma (St.) m. unul din cei 12 apostire frumoasti prin pozitiunea-i pitorescd toli, a cdrui necredinta trectitoare in inpi arhitectura ei, ziditd de Mircea-Vodd vierea lui Isus ajunse proverbiald (Toma in 1392 langa petrAul cu acelas nume: necredinciosul): stirbdtoare la 3 Martie. 370 locuitori. Toma (d'Aquin) m. unul din marii teoTitian m. ilustru pictor italian, pri- logi l filozofl ai evului-mediu, supranumul dintre coloristi i capul scoalei ye- mit Doctoral angelic, autorul Sumei netiene: Francisc I, Pelerinii din Em- teologice; doctrina-i poartd numele de maus (1477-1576). tomism, iar partizanii sf1 cel de tomisti Titu m. 1mpdrat roman, flub lui Ves- (1225-1274). pasian, coprinse Ierusalimul (70), urrnd Tomi n. vechiu oras pe coasta N.-V. tatalui ski (79) si domni doi ani, chutand a Mfirii-Negre, azi Constanta, unde muri cu sinceritate a usura suferintele popo- exilat poetul Ovidiu. rului sau (41-81 a. Cr.). Tontsa (Stefan) m, Domnul MoldoTitu m. comund i statiune de cale vei, asasinul boerilor, tilat de Lapusneanu feratd In jud. DAmbovita: 3500 loc. (1611-1615. II LEON TOM$A, numit i StriTitu-Liviu in. istoric roman, niscut die, fiul celui precedent, Domnul Muntela Padua, a Mat o Istorie romani I, mai niei, curnpdrd tronul cu bard. puse dart remarcabild prin stil decAt prin autenti- grele si fu mazilit (1629-1632). citatea faptelor (58 a. Cr.-17 d. Cr.). Tonkin n. vastd regiune a Indo-ChiTivoli n. oras in Italia, anticul Tibur : nei, colonie francezfi dela 1885: 10 rail. 15.000 loc. Cascade frumoase, ruine vechi. loc. Cap. Hanoi. Toance f. pl. cataracte periculoase pe Topalu m. sat cu o carierf de calcar Bistrita moldoveneascd. A ciment in jud. Constanta : 2000 loc. Tobie in. numele a doi Iudei, tatal Topknialva f. numele unguresc al flul, celebri prin pietatea lor si a cdror CAmpiei transilvane. istorie formeazd una din cdrtile Bibliei. Toplita comund rural& In Transilva-

Tocat n. oras In Turcia aziaticd cu nia : 6000 loc. Ape termale.

44.000 loc. Cituri.

Topolnita 1. 1. rttu In Mehedinti, curge

Tocilescu (Grigorle) m. istoric I e- paralel cu Bahna si se varsd In Dundre Dacia inainte de Romani, la E. de Turnu-Severin; 2. sat si man& Monumental dela Adam-Klissi (1845 stire in jud. Mehedinti. [Slay. Topod, plop, pigrafist :

1909). de unde i Topolog]. Toeplitz n. oras in Boemia cu ape Topolog n. I. vale prin jud. Arges;

termale sulfuroase: 28.000 loc. Tractat 2. afluent principal de-a stAnga Oltulul; Inure Pusia, Austria si Prinks in 1813. 3. sat in jud. Tulcea cu 2300 loc. Tohani pl. I. sat in jud. Buzilu, pro- TtIrcsviir n. numele unguresc al Psduce vinuri: 2700 loc.; 2. nume a cloud sului Bran.

www.dacoromanica.ro

Tor

Tra

858

Torda f. numele unguresc al Turdei. TRACTATUL DIN BELORAD, intre Austria si Torontal n. V. Timis-Torontal. Turcia (1639): Oltenia se Inapoia Vala-

Torquemada m. mare inchizitor al

hiei; TRACTATUL DIN KIUCIUII-KAINAROI, intre

Spaniei, faimos prin cruzimile sale (1420 Rusia i Turcia (1774) : el puse capit do-

1498).

Torricelli m. fizician italian, inventstmul baromefrului cu mercuriu (1608 1647).

minatiunii ruse asupra Principatelor ; TRACItTOV. intre Austria si Turcia

TATUL D/N

(1791): statu-quo-ante; TRACTATUL DIN IASI,

intre Rusia i Turcia (1792): Nistrul for-

Tory m. numele dat in Anglia mem- mind hotarul intre cele cloud imperii ;

brilor partidului conservator, partizani ai TRACTATUL DIN BUCURE.M, Intre Rusia autoritatii, in opozitiune cu Whig, parti- Turcia (1812): Rusia capita Basarabia ; TRACTATUL DIN ADRIANOPOLE, intre Rusia si rani ai libertatii. Turcia (1829); Principatele recideau sub Tomburg n. V. Bran. Tuscan a. i m. originar din Toscana; dependenta Rusiei; TRACTATUL DIN PARIS, ordin toscan, cel mai simplu din cele intre Rusia, Anglia, Franta, Turcia si Sardinia (1856): se inapoia Romaniei Sudul cinci ordme de arhitectura. Toscana f. vechea Etruria, regiunea Basarabiei l Rusia renunta la protectoItaliei centrale care se intrnde de-alungul ratul asupra Principatelor rimase excluDIN marii: 2 562.000 loc. Forma, inainte de ziv sub suzeranitatea Portii TRACTATUL t anexarea-i la regatul Italiei (1859), un BERLLN, intre Rusia i Turcia (1878): recunoasterea independentei noului regat mare ducat cu cap. Florenfa. Toski m. pl. una din diviziunile po- al Romaniei si reluarea Sudului Basarabid de catre Rusi in schimbul Dobrogei porului albanez. Toulon n. (cit. Tulon), oras tn Franta, TRACTATLE, DIN BUCUREETT, 10 August 1913, pe Mediterana : 106.000 locuitori. Mare intre Bulgari i celelalte popoare balcanice : Romani, saibi, Greci (v. aceste port militar. Toulouse f. (cit. Tuluz), oral In Franta, nume). V. Conventiune. pe Garona, vechea capitald a LanghedoTractatul din Versailles (28 Iunie cului: 170.000 loc. Curte de Apel. Uni- 1919) fu incheiat /rare Statele-Unite, Imversitate, Manufactura de tutun. periul britanic, Franta, Italia si Japonia.

Tournefort m. (cit. Turne fort), ce- Acest pact recent a modificat profund lebru botanist francez, precursorul lui harta Europei, instituind state noue (CeLinen (1656-1708). co-Slovachia i Polonia), impunand re-

Tours n. (cit. Tut), oras In Franta, trocedarea provinciilor ripite Fran(ei, Alpe Loire: 75.000 loc, Milhaud, tipografii, zacia-Lorena ; Romaniei, Basarabia, Buvitralit pictate. Patria lui Balzac. covina, Transivania, marind unele teritoTracia f. vasta regiune antica la N. rfi augo-Slavia, Gracia) si stabilind prinGreciei, deveniti provincie romana la 47 cipiul ci fiecare natie poate dispune de d. Cr.; face parte azi, In urma rasboiului soarta-i proprie, recurgand la plebiscit in din 1913, din Turcia sl Bulgaria. Oral car de complicare etnica (Silezia dispuprincipal: Adrianopole. Prin tractatul tata de Germani si de Poloni). Tractatul din Versailles (1919), Tracia a fost anexati din Versailles constitue azi documentul Greciei; dar tractatul din Lausanne (1923) capital al politicei europene contemporane. inapoid Turciei Tracia oriental& Tractatul din Lausanne tu semnat Track a. V. Bosfor I Chersones. la 13 Julie 1923, intre Aliati de o parte, Tractat /3. Tractatele cele mai impor- Gracia Ii Turcia de alta. Ca consecinta tante pentru istoria Romanilor au fost: a dezastrului grec din 1922. Tracia mienTRACTATUL LUI MIRCEA CU MAROPIED I (1411): taM fu inapoiati Turciei victorioase, care Muntenia Isi conserva autonomia, Turd- obtinu si a bolirea capitulatiunilor din trecut. lor nu le era permis a se aseza in tail yi

Trafalgar n. cap In Spania,

93 ..E4E3

primiau in schimb plata unui pesches de Cadix, unde iota franco-spanioli fu

de 3000 lei turcesti; TRACTATUL LIR Bonner invinsi de Nelson, ucis in acea WWI (1905).

cu Saint I (1511): conditiuni identice, dar Tralan nr. cel mai bun tart:Jar-at ropegchesul era de 4000 de galbeni turcesti, man (98), niscut In Spania, adoptat de 20 soimi si 40 iepe de prisilfi; TRACTATUL Nerva ; mare rasboinic si bun administrarag CARLOWITZ, intre Austria si Turcia (1699) :

Austria capita toati Ungaria, Banatul

tor, invinse pe Dad si pe Parti si sub el

se savarsi mari lucrini in Roma (53-117). Cu numele imparatului Traian s'au ideaTurcia (1711): Rusia pierdea rnai multe tificat apoi toate marile constructiuni fite///0/1/ TRACTATUL DIN PASSARONEITZ, intre cute In Dada (v. Troian). II Columna lui Austria si Turcia (1718): Austria capita Traian. V. Columna lui Traian; Masa

Ardealul; TRACTATIR. DELA Pram intre Rusia

Banatul, Oltenia si o parte a Serbtej; liii Traian, numele unei marl tileturi de

www.dacoromanica.ro

Tra

Tro

859

munte In jud. Arges; Podul lui Traian, 148.000 loc.. cu cap. Sf. Gheorghe. [V.

stramtoare In Carpati, pe uncle intl.& 01- acest nume]. Tribali m. pl. popor din Tracia antul In Ora, numitä l Turnu-Rofu; Pra-

tul lui Traian, CAmpia Turdei, nutnità tici, care locuia In apropiere de Dad. Tribonian m. invitat jurisconsult rode Unguri Keresztes-Mezd, unul din sesurile mari ale Ardealulut: aci fu omorit man, sub a anti directiune s'au ficut luma-rile de legislatiune sivirsite de JustiMihaiu-Viteazul. Traian m 1. comunA urban5 in jud. nian (475-545). Teleorman, InfiintatA in 1880: 2300 loc.; ' Tricol (Trikkala) n. district si oral in 2. sat in Bacau, infiintat in 1879 cu 1300 Tesalia, locuit trei pirti de Arnrini (vr'o loc.: 3. nume de sate in Constanta (In- 6000) $ i una de Greci. Trient 13. oras in Tirol (Italia) pe Adige: fiin(ate in 1834), Covurluiu, Neamtu, Romanati i Teleorman. Trianopole f. oras in Rumelia : 14.000 locuitori. Transcaucazia f. partea imperiului rus ce coprinde Waal regiunea din gubernia Caucazului, situatA la S. de Caucaz 4.700 000 loc. Cap. Tiflis.

Transilvania f. fostA provincie aus-

133.5001m. Conciliu ecumenic (1545 1563).

Triest n. fost oras in Austria, azi apar(Mind Italiei, port important pe Marea Adriatici : 246 000 loc. Mare cornert.

Trikkala f. V. Tricol.

Trinitate (Insula) I. cea mai mare din

micile Antile engleze: 380.000 loc.

Tripoli n. 1. ores in Africa, port pe

tro-ungara, tarA muntoasi i acoperità de Mediterana, cap. Tripolitaniei : 75.000 loc.; pAduri, numiti i Ardeal (de Unguri Er- 2. oras In Siria, aproape de mare: 30 000

dély 0 de Sasi Siebenbiirgen), asezati loc. (Regenta) sau Tripolitania, tall In la N.-V. Romania de care se despArtia Africa de N. intre Egipt si Tunis, ce deprin lantul Carpatilor: ea se Imparte In pindea de Turcia : 1.200.000 loc., cu cap. 15 judeo cu o populatiune de 2.684.921 Tripoli. Deveniti dela 1912 colonie itaII

loc. (dintre cari 1.522.733 romini si 891.440 Dena unguri). Adunarea nationalA din Alba-lulia Tripolita f. oraa in Morea: 11 000 loc.

(1 Dec, 1918) a proclamat unirea Transilvaniei cu Romtinia, unire confirmatA prin tractatul din Versailles (1919). Transleitania f. od., numele Austriei situate dincolo de Leitha. Transvaal n. republicil sud-africani, veche (arii a Africei meridionale, ane-

Triptolem in. Mit. rege din Eleuzis,

afli dela Ceres arta de a lucre pimAntul. Trismegist m. supranumele ce Grecii dedeau lui Hermes egiptean.

Tristan m. eroul Mesei-rotunde din

legenda bretoni, iubitul Izoldei, celebrat de poetii francezi In sec, XII; subiectul xati dela 1900 Angliei (Colonies Capului) : unei opere de Wagner. 800.000 loc. Cap. Pretoria. Mine de aur Triton rn. Mit. zeu madn jumitate si de diamante. peste.

Trapezttnt n. vechiu oras In Azia- Troada I. mica' tall In vechea AziaMici, pe Pontul-Euxin, azi Trebizonda. MicA cu cap. Troia. Trasciiu (Toroszk6) n.1. $ir de munti, Troesmis n. urmi de cetate romani o ranrudi a Mumilor Metalici, constind In jud. Tulcea, azi Iglifa. din stAnd foarte prApistioase; 2. oriael Trogloditi in. pl. 1. numele unui yeIn judetul Turcla la S.-V., cu mine de chin popor african care trAia in nested fier: 1102 loc. de-a lungul MArii-Rosie; se zice de poTrasimene m. lac In Italia, azi lacul poarele silbatice cari trAiau In pesteri. de Peruse, pe malurile ciruia Anibal bAtu Troia I. oras in vechea Azie-Mici, cap. Troadet, celebru prin asediul ce-1 sustinu pe Romani (217 a. Cr.). Trebia f. riu in Italia, afluent al Pa- limp de 10 ani in contra Grecilor, event, dului. Victoria lui Anibal asupra Roma- ment celebrat in Iliada lui Homer (sec. nilor (218 a. Cr.). XII a. Cr.). Resturile cetitii au fost regiiTrebizonda f. oras In Turcia de A zia, site de Schliemann In imprejurimile cipe coasta S.-E. a Miril-Negre, anticuli tunului Hissarlik. Trapezunt; 65.000 loc. Alexe Comnenull Trojan a. si m. 1. ce tine de Troia : fundi ad un imperiu in 1204, desfiintat reisboinl Trojan; 2. locuitor din Troia. de Mahomed II in 1461. Troian m. numele vechiu slavon al lui Trei-Ierarhi (Sfintii) m. pl. 1. V. Ie- Traian, care ajunse A figureze in anticul rarhi; 2. ministire monumentali In Iasi, panteon slay, aliturea de zeii indigeni; ziditA de Vasile Lupu, unde se al Inmor- numele sAu triieste IncA in topografia romanta (1661). mini 1 balcanici : 1. Brazda Trotanului, Trei-Scaune n. pl. Jude( In Transil- drum InAltat in jud. Teleorman (v. Novania, aumit de Ungurl Hiromszek: vae); 3. Calea Troianulni, vosea romani

www.dacoromanica.ro

Tro

860

Tur

care plead' dela Izlaz i apuca in sus spre Tunsu m. faimo; haiduc dela inceputul Carpati, pe malul apusean al Oltului, secolului XIX; fost paracliser ; ii tunse papana In sus de Ramnicu-Valcii; 3. Valul rul (cs'a dus vestea ca de popa tunsu,). lui Troian, saM imens ale cArui urme se Tunusli (Fratii) in. pL editorii unei

vad dela Covurluiu spre Bolgrad si in Istorii a Valahiei (Viena, 1806), traduDobrogea dela Cernavoda panA la Con- cere greceasca dupa o scriere istorica a stanta Hnia totala a valului dela Dunare lui Mih. Cantacuzino.

Turan n. alt nume dat TurkesVinului pana la Rajnov e de 235 km.; 4. Troianul, val de pImant In jud. Jai i Tecuci; (Turanian). Turci m. pl. ramura cea mai civilizata 5. Calea Jul Troian, calea lactee, numit ai drumul robilor (sens specializat dupA din grupul etnic al Turcomanilor, se asenumirea geografica Calea Troianului). zarA in Azia pe ruinele Statului Abasizilor, Troian 1. numele unei trecatori in patrunsera In sec. XIV in Europa, unde Balcanit central,: 2. oras in Bulgaria cu fundara in sec. XV un Stat puternic pe ruinele imperiului bizantin, Stat care a3029 loc. Troppau n. oras ceco-slovac din Si- junse la a pogeul sail sub Solirnan I. lezia 34.000 loc. azi numit Opava. Turcia f. sau Imperiul Otoman, Stat Trot's, n. I. vale prin judetele Putna vast ce se intindea In Europa, Azia 0 si Backe; 2. afluent de-a dreapta Siretu- Africa, coprinzand: Turcia de Europa, lui, curge repede ca si Bistrita : 185 km.; Turcia de Azia, Arabia : apoi Sri1e tri3. targ in jud. Baca% langa raul cu ace- butare Samos si Egiptul; cu o populalas nume, insemnat pentru salinele sale: tiune de 40 mil. loc. si cu cap. Constan3500 loc. tinopole. Monarhie ereditarA l constituTuaregi m. pl. popoare pradatoare tionalA dela 1908, al cArui suveran (Suldintr'o vasti regiune a Africei, coprinsh tan sau Padisah) era totdeodata si capeintre Sahara algerians si Niger. tenia ecleziasticA a Mahomedanilor. ImTubingen n...oras In Wfittemberg, pe periul e divizat in vilaieturi sau pasalaNeckar: 23.000 loc. Universitate celebrA curl. subdivizate In sangiacuri. II Turcia fundata in 1477. de Europa, partea imperiului otoman, ce

Tudela 1. oras in Spania, pe Ebru : coprindea vilaietele Constantinopole, A( drianopole, Salonic, Monastir, Cosova,

10.000 loc.

Tudor m dinastie engleza care nu- Scutari, Ianina (cele cinci din urmA pier-

mara 5 suverani : Henric VII, Hemic VIII, dute In rAsboiul turco-balcanic din 1912, Eduard VI, Maria si Elisabeta. iar Albania constituita in Stat indepenTudor en. V. Vladimirescu. dent); Turcia de Azia, parte& imperiului Tugomir (TAhomir) en. tatal lui Ba- otoman ce coprinde : Anatolia sau Azia-

zars!). Domnul Tarli romdnesti, care s'a Mica, Armenia, Kurdistanul, Mesopotarasboit cu Carol Robert la 1330. Domnia nia, Siria, Arabia si Egiptul (vezi aceste lui coincide aproximativ cu cea atribuitA nume). In 1912, Turcia pierdu Tripolitade cronicile muntene descAlecitorului Ne- nia (cedata Italiei) i, in urma rAsboiului cu Aliatii balcanici din 1912-1913, Algru-VodA (lntre 1290 at 1310). Tulcea f. 1. judet maritim In Do- bania si Macedonia, prima constituitA In brogea, asezat de-a lungul MArii-Negre: tart' autonoma, iar a doua ImpArtitA Intre 153.000 loc.; 2. cap. judetului Tulcea, Greci, Sarbi yi Bulgari, precum t o paite oras zidit in forma de amfiteatru pe ma- din Tracia cedatA Bulgariei. Suprafata lul drept al Dunk-it: 23.000 loc. Prima Turciei europene, de 175 400 km. p. MainplatA comerciali a Dobrogel. tea rAsboiului balcanic, fu astfel redusA la Tulghe, n. localitate in jud. Ciuc, tre- 23.000 km. p. iar populatiunea la 21/4 mil. cAtoare in Ardeal din jucl. Neamtu. V. loc. Ca aliata Germanic' In cursul rAsboPricacani. iului mondial (1914-1918), Turcia a suTulu-Hostiliu m. al treilea rege ro- ferit consecintele capitularii i InfrAngerii. man (672-640). Teritoriul ei european a fost redus si la Tungia f. 1. Ian( de mut* la S. Ru- Constantinopole chiar influenta-i politica rneliei, paralel cu Balcanii; 2. cel mai in- era mai mult nominal& Dar In 1922, In semnat afluent al Marital cu care se urn- urrna sdrobirii armatelor grecesti, Turcia preunil la Adrianopole. victorioasA recapati Tracia orientalA prin Tunis n. orris in Africa de N., cap. tractatul din Lausanne (1923), care ft reTunislei,- port pe Mediterana : 170.000 loc.

dete independenta-i politicA l economich,

Tuniala f. sau Regenta Tunisului, Stat Azi, Turcia constitue o republicA de vr'o in Africa de N., pus sub protectoratul 20 mil. loc., avAnd ca resedintA Angora. ?metal: 2.100.000 loc. Cap. Tunis (Tu- Turcomani en. pl. nume generic sub nisian). care De coprinde diferitele popoare no-

www.dacoromanica.ro

,

Tur

Ulf

861

1 Azia-

Turnu-Mfigurele n. oras comercial

generali francezi sub Ludovic XIV, se

Tutana f, plain si manistire In jud.

made din Persia, Transcaucazia

asezat pe Duniire, la stanga Oltului, cap. Turda f. I. numit de Maghiari Torda jud. Teleorman: 9500 loc. si de Sasi Thorenburg, numele unui judet Turnu-Ros (Pasul) n. (numit de Unardelean (161.000 loc,) cu cap. Turda; 2. guri Verestorony), prima stMiune fosta oras ardelenesc in valea Aziesului, cap. ungureasca de cale ferata dupa Caineni. judetului Turda : 13.500 loc., mine de Turnu-Severin n. oras de construesare: 3. (Campia), ses pe malul stang al tiune moderna, port pe Dunare l punct Ariesului unde fu omorit Mihaiu-Viteazul strategic, cap. jud. Mehedinti: 23.000 loc. (1601); 4. (Cheia) spre apus de Turda, in Santier naval cu ateliere de constructiuni Munfii Apuseni, taietura curmezisa a unei ale Statului. V. Severin. coaste de deal cu o priveliste minunata. Turtucaia f. oras din Cadrilaterul duTurdas n. comuna nu departe de narean cu 11 000 loc. in jud. Durostor, OrAstia, unde s'au aflat obiecte de piatra, anexat Romaniei in 1913. Ciocnire sarios l lut din epoca preistorica: 577 loc. geroasa intre armatele romane l bulgaroTurena f. veche provincie a Franrei nemtesti (17 August 1916). cu ca p. Tours. Tusnad n. localitate cu bill renumite Turenne m. unul din cei mai mari pe Olt, In judeful Ciuc: 2342 loc. Mica.

ilustra prM campaniile sale in Tarile-de- Ar ges. Tutova f. 1. afluent al Birladului; 2. jos contra Irnperialilor si prin apararea judef asezat in partea de E. a Moldovei Alzatiei (1611-1675). Turgheniev (Ivan) m. celebru roman- 130.000 loc. cu cap. Bdrlad. der si poet rus, excelent pictor al viefii Tuzla f. 1. cap in Dobrogea !titre Manfaranilor rush Povestile unui vdruitor, galia 0 Constanta; 2. sat In judeful ConTold si Fii, Pdmdnturi vergure (1718 stanta cu 200 loc.; 3. lac pe coasts Mini! 1783). Negre la Sudul Basarabiei, cu ape sfirate namol negru. Turgot m. om de Stat si economist

Tycho-Brahe m. astronom danez, Turin is. oras in Piernont, pe malul lieu importante descoperiri shinfifice (1546 slang al Padului : 466.000 loc. Universi- 1601). francez (1727- 1781).

Tyr n. oras In Fenicia, port pe Medi-

tate. Muzee, Biblioteci.

Turingia f. o tara In Germania ce terana, celebru prin cornertul, industria

coprinde micile ducate de Saxa; 2. (Wa- si marina sa, distrus de Alexandru cel durea), lent de munti In aceleasi ducate mare (322 .a. Cr.); azi Tur (Tyrian). (Turingian). Tyras m. 1. numele antic al Nistrului ;

Turkestan n. Ora vasta in Azia cenTurkestanul rusesc, 7 mil. loc., cu cap. Taskend; 41 in cea occidentala: Turkestanul chinez cu 1 mil. loc. Turnu n. 1. od., numele Turnu-Severinului ca cetate turceasca; 2. azi, schit

2. cetate greaca antica langa Pontul Euxin,

giune pitoresca.

cantecele sale rasboinice (sec. VII a. Cr.).

trala :

In jud. Arges, langa Olt, situat Inteo re-

azi Akkerman. Tyrhenian a. ce tine de Etruria (Toscana): Marea Tyrheniaml, partea Mediteranei coprinsi intre Italia, Corsica, Sardinia si Sicilia.

Tyrteu m. poet atenian, celebru min

Ubicini (A.) m. publicist francez, a cu copiii sal intr'un turn, unde murira cu

scris asupra istoriei Romanilor, Sarbilor Imperiului otoman (1818-1884). Ucraina sau Ucrania f. republicii sovietica la S Rusiei, coprinzand guberniile Pultava, Kiev, etc., strabatuta de Nipru, 26 mil, loc., cap. Kiev. Imense stepe,

totii de foame (1228): epizod celebru din Infernul lui Dante.

Uhland m. poet german, autor de ro-

mante si de balade foarte populare (1787

1862). Uilac (Huilak) n. oras comercial In

Maramures, pe firmul drept al Tisei: Udrea (Banul) m. unul din generalii 6000 loc. Uioara (Uyvnr) n. ora In Ardeal In Udriu n. numele vechiu romanesc al apropierea Aiudului: 4051 loc. cu mine

turme.

lui Mihaiu-Viteazul. Adrianopolii.

bogate de sare.

Udvarhely n. V. Odorheiti. Ullhla m. episcop al Gotilor Arien1 din Ugolino m. tiran din Piza, fu aruncat Meek. traduse Biblia In gotica t frag

www.dacoromanica.ro

Ulm

Uzi

862

mentele conservate ale acestei traducer! aunt monumentul cel mai vechiu al idiomelor germanice (311-381). Ultn n. oras In Wfirtemberg, pe malul stang al Dun:aril: 56.000 loc. Mareatà Ca-

Bitilie !titre Mateiu Basarab si Leon

Vocia (1631).

Unterwalden n. unul dip cele 3 can-

toane elvetiene cari furA leaganul fiber. tatii In Elvetia: 30.000 loc.

tedrala gotica. Capitulatiunea armatei ausUpsala f. oras In Suedia : 29.000 loc. triace in 1805. Universitate fundatA in 1476.

Ulpia Traianä f. numele roman al

Ural n. 1. lane de munti care separa Europa de Azia dela S. la N., cu mine Ulpian m. jurisconsult roman, consi- de aur si de argint; 2. fluviu In Rusia lierul ImpAratului Alexandru Sever, mort orientalA, se varsA In Marea Caspich Sarmisegetuzei.

in 228.

Ulyaz m. Mit. rage din Ithaca, bArba-

1700 km.

Urania f. Mit. Muza astronomic!.

Uranus m. 1. Mit. zeul cerului; 2. din principalele capetend grecesti la im- Astr. una din marile planate descoperitA presurarea Troiei, unde se Mau faimos In 1781 de Herschel, prin istetimea i viclenia sa. Homer a poUrban in. flume a 8 papi dintre cani tul Penelopei i pArintele lui Telemac, una

vestit In Odysea aventurile Intoarcerii URBAN U, predicA prima cruciata la con-

sale in Itaca.

ciliul din Clermont (1088-1099); si URBAN

Umbria 1. tara in Italia anticA, la N. VI, sub care se Incepu marea schismA de Roma, azi provincia Peruza. din Occident (1378-1389). Undrea m. V. Andrea. Urbea-Mare 1. alt nume dat orasului Ungaria (Magyarorszag) f. parte a fos- Oradea-Mare. tului imperiu austro-ungar, coprinzand od. Ureehia m. numele calor doi mai vechi Ungaria propriu-zisA, Croatia, Slavonia, cronicari ai Moldovei, NESTOR Si GR1OORIE, Transilvania i Banatul, peste 19.000.000 ambit de origina nobilA (cam 1550 si 1650): loc., dintre cari 8.500 000 Maghiari si a- Domini Tdrii Moldovei pdnd la 1594. proape 3.000 000 Romani. Cap. BudaUrechia (Vasile Alexandrescu) m. Pasta. Prin tractatul dela Saint-Germain poligraf mediocru (1834-1901). (1919), Ungaria a cedat Sarbiei Croatia Uria m. generalul ostirii, pe care Daal Slavonia, iar Romaniei Transilvania pi vid II expuse sA piarA In lupta, ca sa Banatul. Teritoriul Ungariei a fost redus poatA lua de sotie pe femela sa Bethsaba. dela 320.000 km. p, la 95.000, iar populatia Uriatfa f. V. Jidova. dela 20 mil. la 8 milioane. Ungaria forUriagi (Muntii) in. pl. sau Riesengemeaza azi o republic& (proclamatA In 1918), birge, massiv intre Silezia l Boemia, din cu cap. Pesta. In cursul anului 1919, care porneste Elba. Urlati pl. orAsel in jud. Prahova : Ungaria a suportat un guvern bolsevist, dar republica a triumfat. 4500 loc. Ursula (Sfanta) f. martira crestinA din Ungbeni pl. 1. sat in jud. Arges: 2300 loc.; 2. sat In jud. MO, fostA granita intre sec. IV. Moldova si Rusia : 2000 loc. Uruguay m. 1. fluviu in America de Ungro-Vlahia f. od. nume intern ad- S., se varsA in Parana: 1322 km.; 2. reministrativ. civil si ecleziastic, al Munteniei publicA In America de S., pe Oceanul (dela sec. XIII-1700); Sgureaza azi numai Atlantic, la S. de Brazilia : 1 rail. si 1/2 in titulatura Mitropolitului Primat (care loc. Cap. Montevideo. hirotonia od. 1 pe episcopii Ardealului). Urziceni pl. orasel In Ialomita cu [Numele vine dela Greci Vlahia de 2300 loc. Fosta cap. a judettilui panA la langa Ungaria), sore deosebire de Vlahia 1832, targ sliptAmanal. cea Mare, din Tesalial. Uskfib n. V. Scopia. Unguri sau Maghiari m. pl. neam de Utica f. vechiu oras In Africa, pe mare, rassa finezA, venira In Panonia sub du- la N. de Tunis, azi ruinat. cele lor Arpad (890-898) si furfi crestiUtrecht n. oras In Olanda pe Rin: nati sub Stefan cel Slant. Printre urmasii 140.000 loc. Tractat incheiat de o parte acestuia fu Mateiu Corvin de Huniade, Intre Franta l Spania, iar de alta Intre eroicul luptAtor In contra Turcilor, cari Anglia, Portugalia, Savoia, Prusia I 0(dui:4 bAtAlia dela Mohaci) se facura sta.- landa, care puse capAt rhsboiului de suepani pe o parte a Ungariei (1526), panA cesiune in Spania (1713). furA alungati de Casa de Habsburg. InUyvár n. V. Uioara. dependenta politica a Ungurilor dateaza Uz m. afluent de-a dreapta Trotosului, dela 1866. udA judetul Bachu. Ungureni pl. sat in jud. Romanati. Uzi M. alt nume dat Curnanilor.

www.dacoromanica.ro

Vac

Var

863

Viieäreseu m. ilustrA familia romAnA care a dat Munteniei o pleiadi de poeti: 1. (Banul Ien Achita), fruntasul Inv 40' lor romAni din sec. XVIII, autorul. primal Gramatici romAne (1787) si a unei

Prahova, cu o pozitiune frumoasA, pe apa Teleajenului: 4900 loc. Curs de yard pentru adulti. Tuica bunA.

Valens In impArat din Orient, fratele lui Valentinian I, permise Gotilor sa se Istorii a imparatilor otomani (1740 aseze in Mezia si in Tracia, fu Invins 0 1799).; 2. (Clucerul Alecu), fiul celui ucis de dAnsii la Adrianopole (364-378). precedent, exilat din Ora i mort in temValenta f. ours in Spania : 254.000 nitele Turciei catre 1795; 3. (LogofAtul loc. Universitate. Nicolaie), al doilea fiu al lui IeriachitA Valenginian in. numele a 3 ImpArati (mart 1830); 4. (Logobitul Iancu), fiul romani din Occident: VALENTINIAN I. nAslui Alecu, inaugureazA poezia romAnA cut in Panonia, (rate cu Valens (364

modernA (1786-1863). 375); VAisarea.or II, fiul celui precedent, Viiefireini pl. I. mAnAstire langA Bu- rnuri asasinat (375-392); VALEFratien "IL curesti, ziditii de Nic. Mavrocordat (1720) sub domnia ciruia Atila pustii Italia (424). azi inchisoare pentru fAciitorii-de-rele; 2. Valerian m. ImpArat roman, respinse ape minerale pe calea ce duce la mil- pe Goti i muri in captivitate (253-260). nilstirea cu acelas nume. Valladolid n. oras In Spania: 79.000 Val-de-ei pl. sat in jud. Gorjiu, uncle loc. Universitate fundatA in 1346. se fabrich pietre de moari. Valois in. (cit. Valoa), cash regahl, date

Valals m. 1. nume ce Germanil

,si Frantel 13 regi, Incepand cu Filip VI si

Slavii dau RomAnilor: 2. pL nu/12de Ro- stingandu-se cu Henric III (1328 - 1589). manilor slavizati din Moravia $ i Croatia. Vilma& I. afiuent de-a stanga Arge[Cu Valah Germanii desemnau popoa- sului, intre Curtea de Arges i Pitesti. rele invecinate negermane (Ce 10 si RoValid lid Tinian in. V. Troian. mani); dela clansii numele trecu la Slavi: Varna f., oras in jud. Cempulung. vALAHO, YLAH6. Om de origina romanA (pl.

Vandali in. pl, 1. vechiu popor ger-

Italia sau Valahia), de made rus. voroml, manic dela tArmurii Balticei, se asezA in gr. mod. VLAHOS, ring. mkt i turc. IRLAH]. Dada (sec. III), invadA Galia (406), SpaValahia f. nume etnic slavo-german, nia (409), Africa (429), Italia si prAdA dak Munteniei, trecut 0 la celelalte po- Roma in mod ingrozitor (455); ei furA poare i admis odinioarA In limba noastrá exterminati de Belizariu (534); 2. fig. cel oficiala. ce uraste dvilizatiunea i distruge rnonuValahia-Mare f. numele Tesaliei in mentele artelor. sec. XIII. Van-Dyck (Antonin) In. (cit. VanValahia-MicA f. numele Etoliei si A- daik), celebru pictor i gravor flamand; carnaniei la scriritorli bizantini. portretele sale sunt capo-d'opere admiViiicana f. ape minerale (iod i brom) rabile (1599-1641). in jud. DArnbovita. Vfiratie n. manAstire de maid in hid. Viilicea f. Jude; asezat in partea de N. Nearntu, ziditA in 1598 sub Ieremia Moa Olteniel, pe malul drept al Oltului: vita. Positiune Incântiitoare. 230.000 loc. Cap. Remmicul-Valcei (ValVaireiorova f. 1. in jud. Mehedinti, cean). trecAtoare principalA a (Aril in Banat, Válcele f. pl. numele romAnesc al deschisA de Duniire: ea pune in comunisatului Elopatak din Ardeal, in jud. Tref- cattune capitala tArii cu centrul Europai; Scaune. 2. sat, fosta varnA i statinne de cale fe-

Valdemar m. 1. nume a 4 regi ai

ratA : 2500 locuitori.

Danemarcei (1131-1376); 2. V. MargaVardar rn. fluvlu I. Macedonia, se reta. varsA in golfnl Salonic: 330 km. Valdensi rn. pl. sectari din sec. XII, Varegli in. pl. proacrisi scandinavi cari, discipoli ai ui Valdo; persecutati in sub Rurik, se statornicirA in Rnsia (862). Franta, el se refugiarA in Elvetia si in Viarbi-eu-dor n. pisc al Bucegilor, Piernont, unde subzistii Inca si astAzi. lin jud. Praisova. Valea-Albil f. V. Rásboieni. VArfu-pietrii n. pisc al Godanului. Valea-Racovei f. V. Podu-Inalt. Varhily n. numele maghiar al GraVideni pl. sat si mAnIstire in jud. &std. Arges, pe Topolog: 1545 loc. Varlam in. Mitropolit al Moldovel Videnii-de-munte pl. orAsel in jud. (1632-1652), a luptat si a scris in con.-

www.dacoromanica.ro

Var

864 --

Ver

tra propagarit calvinismului printre RoVatican n. 1. colina din Roma, pe manii ortodocsi din Ardeal (1595 1675). malul drept al Tibrului; 2. palatul paVarna f. oras in Bulgaria si port in- pilor zidit la poalele colinei: Vaticanul, semnat pe Marea-Neagra: 55 000 loc. Vic- decorat de Michel-Angelo (Capela Sixtorie celebra a Turcilor asupra armatelor find) 0 de Rafael (Lojele), contine Muzee 87 Biblioteca Vaticana; 3. fig. Curtea crelitine (1444). Varron m. scriitor latin, supranumit din Roma, sfantul Scaun.

cel mai invdtat dintre Romani, din

Vatra-Dornei f. orasel In jud. Camale carui scrieri numeroase s'au pastrat pulung aproape de fostul hotar al Moldoputine fragmente (113-26 a. Cr.). vei 5000 loc. Pozitiune renumita 20 izvoare Vartovia f. capitala Poloniei, pe ma- de ape minerale. lul stang al Vistuki: 938.000 loc. Cornell Vavilon n. forma arhaica pentru Babilon: Turnul Vavilonului. . $ i industrii active: stole, metalurgie, maVeda f. cartile sacre ale Indienilor, sini.

Vartolonsein (St.) m. unul din cei scrise in limba sanscrita.

12 apostoli, martir serbat la 11 Iunie : Vedea f, 1. afiuent al Dunarii, uda judetele Arges $ i Olt $ i se impreuna cu la Vartoiomeiu e mijlocui verii. Varus m. general roman care, sur- Teleorman: 2. ses prin judetul Arges. prins de Teutoni, peri lmpreuna cu le- Vega m. V. Lope de Vega. giunile sale (9 d. Cr.). Veggia (Iwalla) f. insula intre Istria Vasa in. familia care a dat 7 regi Su- si litoralul croato-dalmat, locuitit od. de Romani, azi contopiti cu Ithlienii. ediei d 3 regi Poloniel. Vfiteguti in. pl. oras in Bucovina, jud. Veii m. pl. vechiu oras In Etruria, cucerit de Romani dui:id un asediu de zece Storojinet.

Vasile (St.) m. 1. cel Mare, arhie- ani (395 a. Cr.). Velasquez in. cel mai puternic $ i mai

piscop din Cezarea Capadociei, unul din cei mai ilustri parinti ai Bisericii ontodoxe, fundatorul vietii monahale qi aprig luptfitor in contra arianismului: Omelii (329-379): 2. zitia de 1 Ianuarie, AnulNou; 3. unul din sfintii trei Ierarhi.

original dintre pictorii spanioli (1599 1660).

Venere (Venus) f. 1. Mit. zeita frumusetii: Venere marmurd caldd, ochiu de piatrd ce sCrinteie, brat inolatic ca Vasile m. numele a 2 Imparati din gdndirea unui impdrat-poet Em.; 2. fig.

Orient: VASILE I (Macedonicul), intre- frumusete admirabilfi: e o Venus; 3. prinse reforma legilor (867-886)1 d VA- Astr. cea mai stralucita dintre planete, arcs II Bulgaroctonul sau Omoritorul de numita el Luceafdrul de dirnineatd. Bulgari), supuse pe Bulgari dupa un Venetia f. 1. provincle la N.-E. Itartisboiu de 20 de ani (976-1025). lid : 3.700.000 loc. cu cap. Venetia; 2. Vasile m. numele mai multor Tari orris construit pe 27 insulete, In mijlocul din Rusia: VASILII IV, Ilul d urmasul liii lagunelor intretaiate de 176 canaluri si Ivan III, purth cel dintai titlul de auto- comunicand cu marea Adriatica : 172.000 crat al cuceri Novgorod (1505-1533); loc. Piata d catedrala San Marc, Paled VAsna V. Tarul Rusid, avu sI lupte in ducal, muzee bogate. Puternica republica contra falsilor Dimitrii 11 fu invins (1609) In evul-mediu, distrusa prin tractatul din de Sigismund, regele Poloniei (1605 1611). Cam po-Formio (1797) si cedata Austriei, Vasile-Lupu m. Dommil Moldovei, apoi (1877) redata Italid (Venetian). Atbanez din Epir, trai in lupta continua Venezuela f. republica in America cu contemporanul sa-u Mateiu-Basarab. de S., strabatutil de Orenoc: 2.590.000

El funda scoli slavone 8 o tipografie (1640), loc. Cap. Caracas.

introduse limba romana In serviciul diVengher m. numele slovacului din vin $ i tipfiri codicele Pravilele frnpdrii- Ungaria. testi (1646). Vasile Lupu rnuri in ConsVeniantin in. 1. V. Beniamin; 2. V. tantinopole (1661), dupa ce statuse 6 ani Costache. in inchisoare, i fu Inmormantat la last, Vens f. Mit. V. Venere. Venzi m. pl. triburi slave, raspandite In manästirea Trei-Ierarhi. Vasluin n. 1. afiuent al Bárladului; dela Baltica pana la Alpi. 2. judet asezat cam In centrul Moldovei: Vereingetorix tn. erou national al 127.000 loc.; 3. capitala judetului cu a- Galilor, rascula Galia in contra Romanicelas nume : 10.500 loc. lor; asediat si prins de Cezar, fu executat Vat (Vacz) n. oras in Ungaria: 16.808 la Roma (46 a. Cr.). locuitori. Verdi m. celebru compozitor Italian: Vatate (loan 110 rn. Impair-at din O- Traviata, Trovatore, Aida, etc. (1813 rient (1222-1254). 1901).

www.dacoromanica.ro

Ver

Vita

865

Verespatak ii. numele maghiar al ritA in 1840 cu principele Albert din casa

Coburg (1819-1901). Victoria f. provincie englezA in Aus)asului Turnu-Ros. tralia cu 1505.000 loc. Cap. Melbourne. Veria f. district si ores In Macedonia, Bogate mine de aur Vid n. rAu in Bulgaria, afluent al Dunsemnat pentru cultura bumbacului : 8000 ocuitori. nirii, udA Plevna. ?rAselului ardelenesc Rosia.

Verestorony n. numele unguiesc al

Vernet (Horace) m. (cit. Verne), cel

Vida m. poet iatin modern, autorul

1863).

Vidin n. oras in Bulgaria, pe Dunire :

mai celebru pictor francez de bltâlii (1789 unei Arte poetice (1.480 1566).

Verona f. oral in Italia, pe Adige : 20 000 locuitori.

86.000 loc. Academie, Antichititi, ConVidra f. I. garlitA si sat In jud. Putna. gres (1822), In care suveranii sfintei Ali- in plaiul Vrancei ; 2. sat in jud. Ilfov, ante deciserä intervenirea Francezilor in statiune. de cale feratA. Spania (Veronez). Vidre f. pl. comunA in Muntii A puVeronese m. V. Paolo. seni, nume colectiv al satelor intre CAmVerres m. pretor roman In Sicilia, peni i muntele GAina, cu vr'o 6000 loc. faimos prin venalitatea si delapidirile sale; Locul natal al lui Avram lancu. atacat de Cicerone in cAteva discursuri Viena f. oras frumos, cap. fostului faimoase (Verrinele), el s'exilA de bunA imperiu austriac, pe malul drept al Duvoie (119-43). nArii: 2.035.000 loc. Univernitate dela 13.35. Versailles n. (cit. Versa°, ores fran- Nurneroase i bogate biblioteci, edified cez in departamentul Senei : 65.000 loc. frumoase. Industrie foarte activA. Aci se Palat mAret, clArlit de Ludovic al XIV. semnarA mai multe tractate: primul puse Muzeu de picturi istorice. Ad fu incheiat capit rfisboiului de succesiune din Polotractatul din 28 Tunic 1919 intre puterile nia (1738), al doilea fu semnat in urma aliate si asociate. V. Tractatul din Ver- Congresului titan la Viena de puterfle sailles. aliate (1814-1815) si regulA starea EutoVerfet n. oras In Banat, Intre Bazias pei dupi ciderea lui Napoleon I (Vienez). si Temesvar; 25.000 loc. Vinuri renumite. Vienne n. (cit. Vien'), numele unui Vesal (Andreiu) m. medic, niscut la rflu in Franta, afluent al Loirei, si a doui Bruxela, creatorul anatomiei, proles,' la departamente franceze. Padua (1514-1564). Vieroa n. ministire In jud. Muscel. Vespasian m. impi rat roman, Orin- ViforAta f. ministire In jud. Dimboele lui Titu 1 Domitian, domni cu zel vita, ziditA in 1530 de Vied Basarab. si Intelepciune (69 79). Vigny (Alfred de) m. ilustro poet Vespere siciliene f. pl. mAcelul Fran- francez (1799-1863). cezilor din Sicilia in Lunea Pastilor din Vihorlat n. massiv In Ungaria la N. anul 1282 (semnalul fu dat cu clopotele de Tisa. de vespere sau de vecernie). Vihjoara f. sat in jud. Olt, unde se Vesprim n. VCCI.IU oras episcopal in dete o bitilie intre Moise VodA si Vlad VodA: 1737 loc.

Ungaria.

Vespuccio m. V. Americo. Vijnita f. oras in Bucovina aproape Vesta f. Mit. zeita tocului domestic de botarul Mrli despre Galitia, pe malul

la Romani : cu focul albei Veste aprinde drept al Ceremusului: 5877 loc. Villafranca f, outs In Italia: 11.000 al men sari EH. Vezuviu n. munte l vulcan In Italia loc. Aci Napoleon III si imparatul Aus-

la 3 km. de Neapole. !nth de 1198 m. Wei semnarA prelirninarele de pace (1860). Prima sa eruptiune distruse Herculanum, Vilna f. oras in Polonia cu 215.000 loc Pompei i $tabia (79). Universitate (1587-1831).

Vichy n. (cit. Visi), orisel tn Franta Vinar n. oras In Mararnures, pe malul cu ape minerale renumite; 17.000 loc. drept al Tisei, renumit pentru vinurile sale. Vieleim n. numele popular al BetleeVinci m.y. Leonard de Vinci. mului. Vint n. nume a doll& sate In Ardeal Vico m. filozof Italian, autorul operei 1. Vintul de jos, comuni rurali In Jude$tiinto Noud sau Principii de filozofia tul Alba: 3854 loc.; 2. VIntul de sus, sau istoriei (1668-1744). Alvint, comunA ruralA in judetul Turda

Victor-Emanuel m. rege al Sardiniei 1840 loc. Vintila m. 1. Domnul Munteniei, tick Roma (1870), unde muri (1820-1878). de boleri la vAnitoare (1512-1534); 2. Victoria I. regina Angliei, urmi un- mAnistire in jud. BuzAu, fundatA de Vin chiului siu Guilom IV (1837) si se mA- ti1A-VodA in 1553. (1849), deveni rege al Italiei (1861), ocupá

L. Silineanu.

Diet. Universal.

www.dacoromanica.ro

53

Vir

Vol

866

v;rgiliu m. cel mai mare poet roman, Vladimirescu (Tudor) m. originar a scris Bucolicele, Georgicele i Eneida din satul Vladimir (Gorjiti). vatav de plain la Closani, organiza in Oltenia cete (70 19 a. Cr.). Virginia 1. fecioara romana, ucisa de de Panduri, cu Cali se ridica impotriva parintele ei in momentul arid decemvirul Grecilor din tail, dar fu asasinat din Apiu Claudiu vru s'o rapeasca (448 a. Cr.). ordinul lui Ipsilante, capul Eteriei (catre Virginia f. until din Statele-Unite ale 1780-1821). Americei de N. cu 2.354.000 loc. Cap. Vladislav m. 1. (Basarab), sau Vlaicu, Dornnul Munteniei, batu pe Turd (1367) Richmond. Visnita 1. V. Vijuita. pe Unguri (1369), cu cari incheia pace Virtu m. divinitate indiana, a doua (1364-1372); 2. v. Vlad VIII. Vladislav m. nume a 7 regi din Popersoana a trinitatii brahmanice. Vistula 1. fluviu in Europa, izvorfiste Ionia (1081 1516) si a 3 regi din Boedin Carpatii Austriei. curge prin Craco- mia (1109-1197). V. Ladislau. via si Varsovia, intra apoi In Prusia 0 Vladivostok D. oras la E. de Siberia, se varsi In Baltica : 1100 km. until din debuseurile transsiberianului pe Viteliu m, imparat roman, faimos prin Pacific: 90.000 loc. desiranarile sale, inlocuit cu Vespasian Vlitdutii in. Domnul Munteniei, fra(69 d. Cr.). tele lui Radu cel Mare, ucis de Neagoe Vitleim n. numele slay si popular al Basarab (1510-1512). Betleernului. Vlahi m. pl. nume ce Grecii dau RoVizakna f. V. Ocna. manilor din Macedonia. V. Cuto-Viabi Vizegrad ii. numele Albei ardelenesti. d Valahi. Vizigoti m. pl. popoare barbare, imVlahia (mare, mica) f. V. Valahia. pinse de Huni spre Dunare, cantonate in Vlaho-Clisura f. V. Clisura. Tracia de Teodosiu ; invadara Italia si Vlaho-Livadia f. V. Livadia. jefuiri Roma sub conducerea lui Alaric Vlahutai (Al.) in. poet psicolog si ar(410), patrunsera In Galia si in Spania tist, discipolul si continuatorul lui Erni, (412). Ei se mentinura. in Spania pani nescu (1859-1919). la 711, cand regatul lor fu distrus de Mauri. Vlaicu m. V. Vladislav. Viziru n. targ in centrul jud. Braila : Vlasca I. judet asezat in partea seasi 6500 loc. V. Odaia Vizirului. a Munteniei, pe langa Duni; e : 256.000 loc.

Vlad m. numele mai multor Domni Cap. Giurgiu (Vlaseean). [Serb. VLA7ZA,

cari ocupari tronul Munteniei intre 1310 1532: VLAD I, v. Vladislav; VLAD Ii (Dracul), fiul lui Mircea i tatil lui Tepes, tiran invins i taiat de Danciu (1433 1446); VLAD III, fiu I lui Dan III, rasturnat de Vlad Tepes (1452-1456); VLAD

Valahial.

Vlasi m. pl. V. Megleniti.

Vlàsie f. Wine intinsa

cars, inainte

de 1848, se intindea in susul Bucureoilor

ca un arc, coprinzand manistirile Cer-

nica, Pasirea, Snagov etc. Cuibul haidu-

IV (Tapes), fiul lui Vlad Dracul, tiran cilor in vremea fanariotilor, in urma gazda cumplit a rand pedeapsa favoriti era de talhari: par'cd ar fl in codrul Viatragerea in teapA, invinse pe Turd (1445 siei.

1462); parish de ai sui, se duse la

Mateiu Corvin, care IL (inn 12 ani in inchisoare; revenind pe tron, domni cateva Juni. ucis find de Laiot Basarab (1474); Vt,to V. v. Laiot; WAD VI (Calugarul), fiul lui Vladislav, duse o vieata evla vioasi si se calugiri in cele din urmi (1483

Vodii-Carol n. sat in Teleorman, in-

fiintat in 1880: 1204 loc.

Vodastra f. comuni Intre Caracal pi Celeiu, cu o cetate de pimant de forma unui pentagon. Statiune preistorica unde s'au descoperit arme, unelte de piatra pi vase de lut: 1500 loc. 1496); VLAD VII, v. VIAduta ; WAD VIII Vodena 1. oras in Macedonia ; 15.000 (Vladislav), numit de Turd, fu alungat loc. Cascade frumoase. din domnie (1520-1526); WAD IX, fiul Vodita f. manistire langa Tutnu-Sevecaul precedent, domni scurt timp i muri rin, zidlt in 1370 de Vladislav Basarab. Innectindu-se in Dambovita (1530-1532). Vogoridi m. 1. (Stelanachi), hatman

Vladimir (cel Mare) in. mare duce moldovean, caimacam in Muntenia si Moldin Rusia, se ficu prin cuceririle sale dova la 1821: 2. (Nicolaie), caimacam in sta pan pesie intreaga Rusia (980 - 1015). Moldova la 1857.

Vladimir n. ordin instituit de Cate-

rina 11 in 1782.

Vladimir n. 1. gubernie ruseasca cu

Volga f. fluviu in Rusia, se varsi in

Marea Caspica : 3430 km.

Volsci in. pl. popor din Italia antici,

1.516.000 loc. ; 2. ora In gubernia cu a- la S.-E. de Roma, fu stunts in 388 a. Cr. las flume : 35.000 loc. Volta tn. fizician Italian, celebru prin

www.dacoromanica.ro

867 -

Vol

Wes

lucrarile sale asupra electricitAtil, inven- tori pastreaza portul i datinile din vet a tor (1799) al pilei voltaice (1745- 1827). chime. Punct de contact intre Muntenia, Voltaire m. (cit. Volter), scriitor, poet, Moldova al Ardealul (Vrincean). istoric l filozof francez, imbratisii toate Vrata f. oraa comercial In Bulgaria, genurile, exercita o influenta europeana pe raul Skit : 12.279 loc. Vinuri yi piei. sub raportul literar, social at religios : Vucasin m. (and Serbiei, ginerele lui Secolul lui Ludovic XIV, Dictionar Alexandru Basarab (1367-1371). filozofic, Corespondenta (1694 1778). Vulcan m. Mit. zeul focului at al arVoronet ri. manastire in Bucovina, telor metalurgice. jud. Campulung, zidita in 1448 de Stefan Vulcan (Samna) rn episcop din Oracel Mare. Aci se descoperi manuscriptul dia-Mare, barbat meritos pentru culture dela Voronet (Fapiele Apostolilor), cea Romanilor ardeleni (1753-1530). mai veche carte romaneasa. Vulcan m. I. plaiu in jud. Gorjiu Voscopole I. V. Moscopole. inalt de 1624 m.; 2. trecitoare numita Vosgi m. pl. 1. lant de munti la N.-E. Lainici. [Din slay. yule), lup]. Frantei, se intinde intre Rin si Mozela, Vulcana L sat ai izvor de ape mineapoi patrunde in Bavaria renana ; 2. numele rale in jud. Dambovita, mai bogate in iod unui departament francez cu 421.000 loc. ca cele dela Govora : 700 loc. V. Valcana. Vrancea 1. 1. portiune a Carpatilor Vulgata f. traducere latina a Sfintei Moldovei Imre Putna i Milcov; 2. plasá Scripturi, revizuta de sfantul leronim (384), cu 12 sate in jud. Putna, ai aril locui- singura recunoscuta de Biserica catolica.

Wagner (Richard) m. ilustru compo- rul de Regi, juca un rol insemnat tn zitor german, nascut la Lipsca i mort in Risboiul celor douà Roze (1420-1471). Venetia, creatorul dramei muzicale : TanWashington m. om de Stat ai genehduser, Lohengrin, Tristan si Izolda, ral american, comandl armata nationala, Parsival, etc. (1813-1883). luptii in contra Englezilor and cu rasWagram n. sat aproape de Viena, boiul Independentei 1 fu primul preaeunde Napoleon I repurta o victorie asu- dinte al Republicei Statelor-Unite -(1732 -1799). pra Austriacilor (1809).

Waldeck (principatul de) n. Stat in

Washington n. I. unul din Statele-

Germania, cu cap. Arolsen: 58.000 loc. Unite ale Americei de N.: 1.950.000 loc.

Wales n. (cit. Ueilz), sau tara Galt- cu cap. Olympia; 2. capitala Statelor!or, provincie la V. de Britania Mare. Unite: 493.'000 loc. Moatenitorul coroanei poartt, in Anglia, Waterloo n. sat In Belgia, unde Natitlul de Principe de Wales. poleon I fu invins de armata anglo-pruWalhalla f. In mitologia scandinava siani (1815). palatul lui Odin, in care rasboinicii morti Watt (James) m. inginer Scotian, inpe campul de blitaie ?al petrec timpul in vent& maaina cu aburi (1736-1819). oaspete, sorbind miedul ce le toarna WalWatteau m. (cit. VatO), pictor frankiriile: un cant de Walhalla Ex. cez, cultiva genul gratios (1684- 1721). Walkirie f. zeit5 din panteonul norWeber m. corn pozitor german, autorul dic, care transporta in Walhalla pe ras- lul Freischiitz, Oberon, etc. (1786- 1826). boinicii viteji morti In bitilii. Weimar n oraa i capitala marelui Wallenstein m. 1. general austriac, ducat de Saxa-Weimar : 38.000 loc., denascut in Boemia, se distinse In Risboiul veni, sub Carol-August i ducesa Amalia, de 30 de ani i muri asasinat (1583-1634); centrul intelectual al Germaniei la ince2. titlul unei trilogii dramatice de Schiller. putul sec. XIX. Walter-Scott m. V. Scott. Wellington (Lord) m. general englez, Walther (Baltazar) m. medic originar comandantul armatei anglo-spaniole in din Silezia, veni la 1597 In Muntenia la contra Frantei (1810-1814), Invinse (1815) Curtea lui Mihaiu-Viteazul in Targoviate; pe Napoleon la Waterloo (1769-1852). public& latineate la Gfirliz in 1589 o desWenceslau m. numele mai multor criere a ispravilor eroului dela Calugareni. duci l regi ai Boemiei, dintre cart WEN.'

Warwick n. comitat In centrul An- CESLAU IV, rege al Boemiei (1272), fu ales

gild cu 1.390.000 locuitori. Cap. Warwik: in 1300 rege al Poloniti l peste un an 13 000 loc. rege al Ungariei; el muri in 1306.

Warwick (Conte de) nr general

ai

Westfalia f. Provincie a Prusiel re-

om de Stat englez, surnanumit Fricdto- nane, tune Rtn .5,i Wezer: 4,468)100 Loc.

www.dacoromanica.ro

Wes

Xim

868

Cap. Minster. Ad turd semnate in 1648 sà triumfe teoria nationalitAtilor In pagub tractatele care puserd capfit Rdsboiului de intereselor practice ale fiecdrii natiun 30 de ani. Principalul autor al Societcitii nation;

Westminster n. vechiu oras in An- lor, datoritift initiativei sale. Politica-i in glia, pe malul stang al Tamizei, in12Iobat ternationald nu obtinu aprobarea Senatult Londrei. Celebrd mAnfistire, ziclità sub american (1856-1924). Henric IV, care contine mormintele regiWindsor n. oras in Anglia, pe malt lor i oamenilor ilutri ai Angliei. drept al Tamizei: 23 000 loc. Castelul re Wezer m. fluviu al Germaniei, se varsd gal in chip de cetdmie, resedinta obit In Marea Nordului: 415 km. nuitd a suveranilor englezi. Whig m. partizan al regimului liberal, Winkelmann m. anticar german, cret in Anglia. V. Tory. torul arheologiei stfintifice: Istoria Arte Wickenhauser (Franz Adolf) m. con- in Antichitate (1717-1763). silier financiar in Bucovina, autor de nuWitikind rn. erou saxon, apArd mu meroase lucrdri privitoare la istoria ma- timp patria sa In contra lui Carol Magn ndstirilor moldovenesti (1809-1891). (mort in 807).

Wiclef m. ereziarh englez, unul din

Witt (loan de) m. om de Stat olar

dez, adversarul casei de Orange, ucis ir Wieland m. poet si scriitor german: tr'o rdscoald odatA cu fratele ski Cam Oberon (1733-1813). (1623 1672). precursor ii protestantismului (1324-1337).

Wieliczka f. oras in Galitia cu vaste

Wittenberg n. oras $n Saxonia,

mine de sare gemd, exploatate de 600 de Elba : 26.000 loc. MormAntul lui Luthe ani: 6000 loc. Wolf (Frideric-August) m. ilustru f Wiesbaden n. oras in Prusia, cu ape lolog i erudit german: Prolegomene 1 termale celebre: 96.000 loc. Homer, manifestul scepticismului homeri

Wilhelm m. nume a 3 suverani ai in care sustine cA Iliada i Odysea n

Prusiei i Germaniei: Walnut I (de Ho- sunt opera unui singur poet (1759-1824 henzollern) urrnd in 1861 fratelui sdu FriWollaston m. fizician si chimist er deric-Wilhelrn IV, invinse Austria (1866), glez, facu mai multe descoperirt indu Vranta (1870) $ i fu proclamat (1881) im- triale (1766-1828). pdrat al Germaniei (1797-1888); WILHELM

Woolich n. (cit. Ulici), oras in At

II, nepotul celui precedent, ndscut in 1859, glia, la E. de Londra : 140.000 loc. Arsen, urmã pe iron in 1888 tatillui sdu Fride- principal al rnarinei engleze. Worcester n. comitat i oras in Ai ric III. care nu domni decdt trei luni. Principalul autor j inspirator al rdsbo- glia cu 54.000 loc.

iului mondial (1914 1918), Wilhelm II,

Worms n. oras in Germania, pe mr

dupd ultimele succese ale Aliatilor, abdicd lul drept al Rinului: 45.000 loc. Aci s

tronul in 1918 si se refugia in Olanda. tinu Dieta din 1521 (Luther inaintea It

Wilhelmina f. regina Olandei dela Carol V) si se Incheid tractatul intre Ar 1890, ndscutd In Haga la 1880, se cdsf- glia, Sardinia si Ungaria (1743). Wfirtemberg n. regat In fostul lir ton In 1911 cu printul Henric de Meeklem burg-Schwerin. periu German, intre Baden si Bavaria Wilson (Woodrow) m. Presedintele 2.569.000 loc. Cap. Stuttgard. Statelor-Unite, sub care se Cacti particiWurzburg n. oras in Bavaria, pe Meir parea americana la rfsboiul mondial. Eden. 75.000 loc. Universitate (dela 1582).

§i

Xantipa f. 1. sotia lui Socrate; 2. fig. fratele celui precedent autor de roman fam. temeie cicAlitoare. sociale : Brazi si Putregai (moil 1917, Xenophane m. filozof grec, fundato- Xeres n. 1. oras in Spania. cu vinu

rul scoalei din Elea, &Bent in Azia-Micd albe renumite: 67.500 loc.; 2. vin d'acolc

(620-520 a. Cr.).

Xenophon rn filozof, istoric i gene-

a bea xeres.

Xerxe m. rege al Persiei, fiul l au( ral atenian, dirijd rettagerea celor Zece- cesorul lui Dariu, invadd Grecia cu mii, povestitd in Anabasis; a mai scris armatd nenumdratd; invins la Salamin Ctropedia, Amin tiri despre Socrate, (480) si la Platea (479), el fugi i mur etc. (415 355 a. Cr.). asasinat (485-472 a. Cr.). Xenopol (Alexandru) m. eminent is- Ximene m. cardinal si om-de-Sta toric si economist : Istoria Romdnilor din spaniol, consilierul Izabelei si autorul u e Tv_ ja n d (1847-1920). II (Nicolaie) nei Biblii poliglote (1436 1571).

www.dacoromanica.ro

Yan

Zim

869

Yankee m. (cit. ianki), nume ironic tagenetilor, disputh tronul familial Lance Englezii dau Americanilor din State le- caster 1 dete Angliei 3 regi pe Eduard Unite (rostire stricath a vorbei English). IV, Eduard V si Richard IIL ;

York n. comitat in Anglia cu 490.000

Young (Eduard) m. poet englez, somloc. Cap. York: 89 000 loc. Casa de bru l melancolic, autorul unor poeme York, ramurä a familiei regale a Plan- Noptile (1681-1765).

rabala corn. ruralà in jud. Trei-Scaune, Zara 1. oras fost in Austria, cap. Dalrevdintà de plash. matiei in Adriatica ; 36 500 loc. Zabraluti m. pl. culme a Carpatilor Zarand a. culrne a Muntilor Metalici in jud. Back', separá usita de Trotos. spre S., se Intinde printre Mure I Cris, Zacint n. V. Zante. cu varfuri pana aproape de 1000 m, Zagreb n. V. Agram. Zastayna I. oras in jud. Cernhuti cu

Zaharia in. 1. unul din cei 12 pro- 4500 loc. (eft mid ; 2. tatil sfantului Joan BotezhZelanda f. 1. provincie a Olandei, Intorul ; 3. rage din Izrael (767 a. Cr.). Ire Meuza 1 Escauta : 243.000 loc. CaP.

Zair rt. V. Congo. Middelburg; 2. (Nona), colonie englezh Zaizon (Zizin) 13, unul din cele sapte in Oceania ; 1.218.000 loc. (Zelandez). sate ale Sicelelor, spre E. de Brasov, cu Zend-Avesta f. colectiune de carp bai renumite de fier.

sfinte ale sectatorilor lui Zoroastru.

Zenobia f. raging din Palmira, Invinsh de Aurelian (266-273). Zama f. oras in Africa antich, la S.-V. Zenon m. 1. (din Elea), filozof grec, de Cartagine. Victoria lui Scipione Afri- creatorul dialecticei (sec. V a. Cr.); 2. canul asupra lui Anibal (202 a. Cr.). filozof grec,Instrui la Atena in Portic al Zambez m. fluviu in Africa australh, se fundl scoala stoich (mort 260 a. Cr.): varsh In canalul Mozambicului : 2500 km. 3. (Izauricul), Imphrat din Orient, avu Zamiireseu 1. (Mihail) M. poet me- sh lupte in contra familial sale spre a lancolic Cdntece si Plangeri (1839 se mentine pe tron, fu ajutat de Gotii 1878); 2. (Duiliu), poet delicat si pro- din Italia (474-491). zal or bun (1858-1922). Zenta f. lams tn Iugo.Sla via pe Tisa : Zamoisky in. cancelar polon, se a- 24.000 loc. Victoria principelui Eugeniu Base in 1600 cu leremia Movilà, Domnul asupra Turcilor (1697). Moldovei (1541 1605). Zephyr m. Mit. zeul vanturilor line: Zalmoxe rn. profet dac care interneià ca zephyrii ce adie canturi dttici ca cultul zeului Gebeleizis, cu care se con- un fior En. funda mai tarziu. Zernesti pl. 1. comunh in judetul BuZanghebar n. lark intinsh in Africa zhu, langh pasul Bran : 4900 loc. Milk orientali, dealungul Mgrii Indiilor, in po- Intre Brancoveanu l Austriaci (1690); 2. Zalau (Zilah) n. cap. jud. Sdlaj, cu

10.000 loc.

sesiunea Angliei.

Zdnoagii f. culme a Paringului, se-

parh basinul Jiului de al Oltului. Zante n. insulh in Grecia pe coastele Moreii: 44 500 loc. Cap. Zante: 15.000 loc. Fructe i vii renumite. Zanzibar n. insula In Africa orientalh, pe coasta Zanghebarului: 210.000 loc. Cap. Zanzibar: 25.000 loc. Zapoliya rn. nobilá familia ungureasca,

corn. in !Artie.

jud. Brasov cu o fabrich de

Zeuxis rn. pictor grec celebru (sec.

V a. Cr.).

Zeys m Nit. nurnele grec

al lui Ju-

piter.

Zilah n. V. Zalgu. Zilot Romanisl m. pseudonimul seriitorului-patriot care a scris ultima cronich (in prozA i versuri) din epoca fadin care ION ZAPOLIYA, Domnul Transilva- narioth dela 1796 panh la 1821 (1780 niei. se lupth cu Petru Rares (1540-1570). 1850).

Zaporojeni in. pl. Cazaci din Ucra- Zimisce (loan) In. Imp5rat din Oriina sub Mazeppa, furl transplantati de ent, niscut in Armenia (925 970). Catarina II in ostroavele Niprului l pe Zimnicea f. orhsel In jud. Teleorman, coastele marii de Azov.

in fata istovului: 8000 loc. Port secun-

www.dacoromanica.ro

Zis

870

Zwi

dar. Targ la sfantul Petru. Lupte intre victima cruzimii regale; ai primit de a-

Turd ai Ruai (1792 ai 1828). Punct stra- ceatia, el if dete pe maim lui Dariu (520 a. Cr.). tegic. Zoroastru m. fundatorul religiunii Ziska (loan) m. aventurier ceh, capetenia Husitilor dupti moartea lui Huss; magilor, la Persi ai la Mezi (sec. IV a. Cr.). Invittatura-i, pastrata in Zend-Adevasta Ungaria (1386-1424). Zizin n. V. Zaizon. vesta, e profesata Ina pe tarmurit CasZIatna 1. oraael ardelenesc pe riul pied at ale Indiei de catre Ghebri. Ampoiu, cu mine de aur al de argint: Zorobabel rn. principe din familia lui David, scoase pe Evrei din captivi6000 loc. Zoi/ m. 1. gramatic grec din sec. IV Itatea babilonica at rezidi templul din Iea. Cr detractor injust al lui Homer; 2. rusalim (536 a. Cr.). jig. critic ignorant ai gelos. Zulcuti m. pl. popor negritean din S.

Zola (Emil) rn romancier francez, Africei, supus Englezilor. aeful scoalei naturaliste, imaginatiune puZurich n. canton In Elvetia at 538 ternica, mare talent descriptiv, mai mult de mii loc. Cap. Zurich: 209.000 loc. Uepic deck Brie (1840-1902). niversitate. Patria lui Gesner ai a lui Zopir n. nobil pers, celebru prin de- Lavater.

votamentul sat) bizar pentru Darin: taZwingli rn. reformator elvetian, proindu-ai nasul i urechile, el se prezenti paga protestantismul in Elvetia; suprimi Babilonienilor, duamani ai lui Darin, ca celibatul preotilor p liturghia (1484-1531).

www.dacoromanica.ro

SUPLIMENT absenteism n. Jur. lipsirea voita a cu estompa; 2. fig, a atenua, a Indulci:

unui pi oplietar de imobil (mosie sau casA), a estompa o povestire prea crucia.

incassand doar venitul pe care 11 cheltufeminism n. tendenta de a imbunAtAti ieste in alta lara. starea socialà a temeii, de a largi drepabsenteist m Jur. care practicfi a b- turile sale. feminist Tn partizan al feminismului senteismul.

hertziene (undele) I. pl. Fiz. unde absterationist m. cel ce se abtine si tematiz dela exercitiul unui drept sau al electrice (studiate de fizicianul german Rudolf Hertz, mort in 1894 . unei functiuni. adventist in membrul unei secte a- kimono n. tunicA lungs de ambele sexe ce se poartii in Japonia, azi rAspsnmericane, fundati pe la 1831. care ay leapta o a doua sosire apropiatS a Man- ditA si in tArile din Europa. leitmotiv n. motiv caracteristic, idea tuitorulul . animator m. insufletitor. ce revine des intr'o partitiune muzicala. antebelic a. ce dateazA dinainte de manicurh t. temee care Ingrijeste maifasboiul mondial (1914 1918). pile. malinfi I. AdaogS : 5. numele popular antenii f, firul conduator intrebuintat In radiotelegrafie.

antialcoolic a. care combate abuzul

sau uzul alcoolului.

at automobilului.

modernist m, cel ce preferA trecutului gustul modern (In mobile, in artA, in

apuntamente a. pl. salariul functio- literaturS). pahar n. Adaoga : 3. Med. pop. yentr. appointements). arteriosclerozh f. Med. intArirea pz- tuzS : a pune cuiva pahare.

narilor superiori

pija Ina I. costum de casS, larg i usor retilor arternlor (cari 'si pierdelasticitatea). as M. Adaoga : 3. primul in felul lui: (strAns la beau), haMS originara din Jaca aviator e un as. pbnia.

asanh v, a insanatosi: a asana an postbelic a. care dateazA dupS rSzboiul mondial (1914 1918). oraa; fig, a asana moravurile.

batic n. 1. procedeu oriental de a depuericulturit I. suma mijloacelor pencora stofe, piei, etc.; 2. stofS astfel deco- tru a asigura nasterea si desvoltarea copiilor sbnitosi i viguro§i. ratti. LVorbA de bastinA malaezAL

batich v. a decora astfel stofe, piei,

hArtie, etc.

blagomanie f. Paranteza trebue astfel

puponierà f. sectia pruncilor (intfun

azil matern).

regionalism n doctrinS care favor--

formulath : [Vorbii de origina francezA (din zeazA grupurile regional:.

Hague, molt, si manic, patirna), sinonim regionalist m. partizan al regionalisde moitologie J. mului. browning n. pistol automatic. sabot& v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul Incredintat lucrAtoclaxon n. tignal de automobil.

claxonit v. a suna din claxon.

crematoriu n. cuptor de ars corpul

rilor.

sabotaj n. apucAturA necinstita a lu-

crAtorilor cari intentional deterioreazil madioptrie I. Fiz. unitate de convergenta terialul staptInului bor. a lentilelor : gradul de miopie sau de arJä f. Ada oga ; 4. fig. caricaturA, imitatie grotesca o sada satiricii. presbitie se evalueazd in dioptrit.

mortilor.

eilefui v. 1. a netezi, a sclivisi; 2. fig.. egotism n. sentiment exagerat de propria-i persoanit. a polei: a-si slefui versurile. [Nernt. elevator n. aparat de ridicat greutAti, SCHLBJFENI. proviziuni, etc. (-= fr. éldvateur). loler rn conductor de automobil esto.mph Y. 1. (In pkturd) a desena chauffeur),

www.dacoromanica.ro

fr.

sub

872

tur

sUbconseient n. Filoz. constiintA obtignal n. V. signal. scud' sau semi-conslinna. turf n. 1. teren de curse pentin Cdi : subsol n. Adaoga : 2. Geogr. strat ce 2. sportul alergardor de cat. vine imediat subt un teren vc6eLal; un turfist in. cel ce frecventa turtul cu ' asiduitate. subsol nisipos. taximetru n. m5 urator la o triisura turism n. gustul de cilatorii: turisI

de distanta percursa sau de timpul cat mul e azi loarle reispdndit.

clU

ntul o ocupa.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro