Inventarul de depresie pentru copii ca predictor al competențelor sociale și școlare Rezumat: Această lucrare analizează relația dintre diferiți factori CDI, trasaturile de personalitate nonsocializante, masurate prin scalele EPQ de comportament psihotic si antisocial, realizarea academica și inteligența generală. Participantii acestui studiu au fost 678 de elevi din Invatamantul general (secundar), dintre care 315 au fost baieti si 363 fete, cu o medie de varsta de 13 ani. Din efectuarea analizei factoriale de explorare si de confirmare a CDI au rezultat 4 factori ortogonali. Al treilea factor (CDI-III; Incompetenta/ Neadaptare) a fost integrat prin itemi legati de comportamentul de inadaptare sociala si academica. CDI a fost negativ corelat cu realizarea academica, desi aceasta corelatie a disparut atunci cand s-au efectuat corelatii partiale de control pentru CDI-III. O analiza de regresie a confirmat mai departe ca CDI-III a fost singurul factor CDI asociat cu o realizare academica scazuta. De asemenea, rezultatele arata ca CDI-III si Introversiounea pentru baieti, si CDI-III si Nevrotismul pentru fete, au fost variabilele cele mai predictive pentru realizarea academica scazuta. In ultimii cativa ani, multi cercetatori si-au focusat atentia pe studiul relatiei dintre simptomele depresiei la adolescenti si variabilele asociate cu procesul de socializare si adaptarea sociala. Cele mai multe dintre aceste studii raporteaza ca dispozitia depresiva este asociata cu realizarea academica scazuta si incompetenta sociala. Inventarul de depresie pentru copii (CDI) a fost tipic folosit in studiul epidemiologic al depresiei la copii in relatie cu incompetenta sociala si scolara. Au fost trecute in revista/ analizate cateva lucrari relevante pe relatiile dintre depresia la copii, evaluata in cea mai mare parte de CDI, realizarea academica si variabilele asociate socializarii in randul copiilor. Depresia la copii si competenta academica si sociala Blechman, McEnroe, Carella si Audette (1986) au descoperit ca incompetenta sociala si scolara au fost predictive asupra depresiei la copii. Copii incompetenti au obtinut scoruri mai ridicate la depresie decat copii competenti, atat la auto-rapoarte, cat si in cazul opiniilor intre cei de aceeasi varsta. Fauber, Forehand, Long, Burke si Faust (1987) au studiat, pe un esantion de adolescenti, relatia dintre nivelul de competenta sociala si cognitiva, asa cum a fost raportat de catre parinti si profesori, si simptomele depresive evaluate de CDI. Rezultatele au aratat ca scorurile la CDI corelate semnificativ si negativ cu notele de la scoala, ratingurile de comportament cu privire la comunicarea sociala pozitiva, si perceptiile parintilor si ale profesorilor asupra competentelor cognitive si sociale ale adolescentilor. Rezultate similare in esantioane de copii si adulti au relevat, de asemenea, o relatie intre simptomatologia depresiva si un deficit de abilitati sociale si scolare. Cole (1990) a obtinut auto-raportul masurat cu CDI, opiniile celor de aceeasi varsta, si ratingurile profesorului asupra competentei sociale si scolare ( acceptare/ popularitate vs. respingere sociala), reportand corelatii ridicate intre simptomele depresive si masurile incompetentei sociale si scolare. Intr-o alta lucrare, Cole (1991) a descoperit ca perceptia colegilor asupra competentei obtinuta in 5 domenii precum: social, academic, atractie fizica, conduita si sport, a fost semnificativ asociata cu scorurile la CDI, atat la baieti, cat si la fete. Un studiu mai timpuriu (Cole, Martin, Powers, si Truglio, 1996), cu un esantion mare de adolescenti in care au fost folosite CDI, auto-rapoartele, opiniile colegilor/ egalilor, ratingurile/ evaluarile profesorilor si rapoartele parintilor, au fost descoperite aceleasi relatii ca in studiul anterior, desi corelatia intre depresie si incompetenta sociala a fost mai mare decat cea intre depresie si incompetenta academica. In plus, incompetenta sociala a fost un bun predictor al depresiei. Chen, Rubin si Li (1995) au descoperit ca scorurile la CDI au fost
semnificativ si negativ corelate cu evaluarea din partea colegilor si profesorilor si cu scoala asociata cu competenta sociala. Depresia a fost, de asemenea, descoperita a fi semnificativ si pozitiv corelata cu agresivitatea- intreruperea evaluate de catre coleg/ egal si profesor. Depresia si socializarea: Agresiune, psihoticism si comportament antisocial Simptomatologia depresiva a fost asociata cu ostlitatea si agresiunea. La adolescenti, scorurile la CDI au fost asociate cu agresivitatea fizica si verbala. Un studiu facut de catre del Barrio, Lopez, si Moreno (1993), a raportat ca CDI a obtinut o corelatie de 0.40 cu o scala a agresivitatii alcatuita de catre Camprara si Pastorelli (1993). Predispozitia catre comportament antisocial si nesocializant aq fost, de asemenea, asociata cu agresiunea si cu o lipsa generala de abilitati sociale, la fel de bine si cu o realizare academica scazuta. Oamenii nesociabili/ disociali tind sa fie subiecti agresivi-retrasi. Kerr, Tremblay, Pagani si Vitaro (1997) au descoperit ca baietii disruptivi- retrasi au avut cel mai mare risc pentru delicventa cu simptome depresive. Norvell si Towle (1986) a raportat ca CDI a corelat cu o masura a problemelor comportamentale si o masura a delicventei. Aceste descoperi, de asemenea, sugereaza o relatie intre anumite simptome depresive si caracteristicile de personalitate inadaptabile. La copii si la adolescenti aceasta lipsa a competentei sociale si scolare influenteaza procesul de socializare, predispozant catre comportamentul disocial/ antisocial. Incompetenta sociala si scolara sunt asociate cu personalitatea antisociala si delicventa juvenila, astfel aratand posibilitatea existentei unei relatii intre depresie, personalitate si incompetenta sociala si scolara. Variabila de personalitate Eysenckiana a Psihoticismului a fost gasita a fi moderat legata de depresie. Oamenii cu scoruri ridicate ale Psihoticismului prezinta trasaturi ale agresivitatii, ostilitatii, lipsei de responsabilitate, si tind sa fie mai putin competenti din punct de vedere social. Aceste trasaturi se suprapun cu simptomele depresive. Wiliams ( 1981), a raportat ca Psihoticismul este legat de scalele dispozitiilor agresive precum agresiunea, confuzia, depresia, timiditatea, egoismul, si dezactivarea generala. Depresia la copii a fost, de asemenea, asociata cu tulburari de comportament si retragere sociala (Rubin, 1993)comportamentele, de asemenea, au fost intalnite la subiectii cu scoruri ridicate la Psihoticism. In plus, Psihoticismul a fost clar asociat cu realizarea academica scazuta si cu comportamentul disocial asa cum au fost ele evaluate de catre profesori. Allsopp si Feldman ( 1974, 1976), au folosit o Scala a predilectiei/ predispozitiei pentru criminalitate, empiric construita din itemi EPQ care au discriminat cel mai bine de la notarea/ listarea comportamentului scolar inadaptat (ASB, comportament antisocial) , si un obiectiv masura/ dimensiune a obrazniciei scolare. Rezultatele au aratat ca ASB a facut o discriminare buna intre copiii normalizati si copiii de la case private de libertate si centre rezidentiale. Studiile ulterioare efectuate cu adolescenti au raportat ca Nevroza si Psihoticismul in cazul baietilor si Psihoticismul in cazul fetelor au fost asociate cu auto-raportarea comportamentului antisocial (Ortet, Perez). Structura multidimensionala a Inventarului de depresie pentru copii: Variabilele comorbide Mai multi autori au efectuat analiza factoriala a CDI pe populatii nonclinice si au identificat variati factori ortogonali. Independent de numarul factorilor descoperiti, aceste lucrari sunt de acord cu faptul ca exista unii itemi in CDI care tind sa se grupeze, continutul lor referindu-se la comportamente inadaptabile sau chiar antisociale. Acesti itemi sunt urmatorii: 3 ( eu fac totul gresit), 5 (sunt rau tot timpul), 15 (trag de mine tot timpul pentru a-mi face temele), 23 (Realizez prost subiectele, Am incercat sa fiu bun in), 24 (Nu pot fi la fel de bun ca ceilalti copii), 26 (Niciodata nu fac ceea ce ce spun) si 27 (Intru in lupte/ Ma implic in batai tot timpul). O parte dintre acesti itemi sunt subsumati in factorul „Acting-out” a lui Donnelly si
colaboratorii si in factorii „Probleme interpersonale” si „Ineficacitate” ale lui Kovacs (1992). Acesti itemi ar putea fi parte a continutului comportamental al depresiei, cu barbatii obtinand scoruri mai ridicate decat femeile, chiar daca femeile tind sa arate mai multe simptome depresive si mai consistente in perioada 15-18 ani ( Petersen, 1991; Rutter, 1986; Hankin, 1998). Cu toate acestea, in cazul populatiilor nonclinice acesti itemi ar putea identifica subiectii subsocializati/ neadaptati social care prezinta probleme comportamentale, care nu sunt in mod necesar inrudite cu depresia. In acest caz, ar putea exista o anumita comorbiditate intre simptomele depresive si comportamentele de nesocializare. Mai mult, ar putea fi faptul ca subiectii cu probleme comportamentale neinerente depresiei contribuie la ridicarea/ cresterea scorurilor medii obtinute la CDI, aceasta explicand cea mai mare parte a variatiei in relatiile dintre CDI si Psihoticism, agresivitate, comportament antisocial si realizare academica. Kovacs (1992) a obtinut o structura in 5 factori a CDI-ului printr-o rotatie oblimin directa: Dspozitie Negativa, Stima de sine Negativa, Probleme Interpersonale, Anhedonie si Ineficacitate. Chan (1997) a studiat relatia dintre simptomele depresive evaluate de CDI si masurile perceptiei de sine asupra competentei scolare si acceptarii sociale. Mediile factorilor Kovacs luate ca factori CDI au fost comparate cu scorurile la competenta scolara si sociala. Grupurile incompetente din punct de vedere academic si social au obtinut scoruri mai ridicate la cei cinci factori CDI decat alte grupuri competente din punct de vedere scolar si social, de aici asocierea/ coroborarea relatiei dintre depresie si incompetenta scolara si sociala raportata de multi alti autori. Cele mai multe diferente intre grupuri au fost acelea in factorul Ineficacitate al CDI, care a inclus itemii referitori la realizarea academica. Alte studii efectuate pe adolescenti au raportat, de asemenea, o relatie negativa intre realizarea academica si depresia evaluata de CDI in contextul nostru multi-cultural (Ezpeleta, 1990). Bazandu-ne pe literatura de specialitate revazuta mai sus, poate fi concluzionat faptul ca: 1) Copii care obtin scoruri mai ridicate la CDI tind sa obtina scoruri mai scazute in studiile lor, sa nu aiba abilitati sociale si sa fie necomunicativi, ceea ce ar putea reprezenta motivul pentru care acesti copii nu sunt atat de populari printre colegi si profesori. 2) Copii cu trasaturi de personalitate de nesocializare, precum agresivitatea, niveluri ridicate ale Psihoticismului sau tendinte de comportament disocial/ antisocial, tind sa obtina scoruri mai ridicate la CDI. 3) Majoritatea autorilor care folosesc CDI iau scorul total al celor 27 de itemi ca un index al depresiei, in timp ce factorul studiat pe esantioane nonclinice raporteaza ca exista nu mai putin de 7 din cei 27 de itemi (26 %) cu un continut maladaptiv din punct de vedere social care nu se atribuie in mod necesar simptomelor depresive. 4) Majoritatea lucrarilor studiaza relatia dintre CDI si scorurile obtinute la competenta scolara si sociala. Dat fiind faptul ca metodologia de cercetare folosita in aceste studii este una de natura corelationala, este dificil de definit o directie cauzala clara intre competenta academica si sociala, pe de o parte si depresia evaluata de CDI, pe de alta parte. Daca luam in considerare faptul ca media scorurilor obtinute cu CDI pe populatiile nonclinice este de 9-12 puncte, subiectii cu trasaturi disociale ecranate de itemii CDI ai comportamnetului maladaptiv vor obtine, probabil, scoruri mai ridicate pe scala totala tocmai din cauza acestor itemi. In cazul in care este asa, relatia reportata intre CDI si competenta academica si sociala ar putea fi incerta/ indoielnica, dat fiind faptul ca importanta acestor relatii ar putea fi mediata de catre itemii disociali ai CDI. In plus, inteligenta este asociata cu realizarea academica, care ar acorda sprijin postulatului ca copii neinteligenti ar prezenta o realizare academica mai scazuta, mai multe comportamente disruptive si, in consecinta, scoruri mai ridicate la itemii comportamentului maladaptiv ai CDI. Din aceste motive,
constatam ca trasaturile de personalitate de nesocializare si inteligenta scazuta ar fi variabile comorbide/ asociate ale depresiei la copii, in special cand a fost evaluata de CDI. In aceasta lucrare, am studiat relatia dintre variatele componente psihologice si comportamentale ale depresiei, evaluata de CDI si relatia lor cu personalitatea, tendintele antisociale, si realizarea academica. Ne-am bazat pe studiul structurii factoriale a CDI, dat fiind faptul ca multi alti autori au descoperit, deja caracteristici diferite asociate atat cu personalitatea, cat si cu competenta scolara si sociala. Ipoteze: 1) Itemii CDI cu un continut asociat cu comportamentele de neadaptare/ inadaptabile vor fi subsumate intr-un factor relativ independent in urma studierii itemilor CDI cu ajutorul analizei factoriale exploratorii si de confirmare. 2) Sunt asteptate diferente de gen in masurarile depresiei si personalitatii: Baietii vor tinde sa obtina scoruri mai ridicate pe scala care masoara comportamentele „ exteriorizate”, in timp ce fetele vor tinde sa obtina scoruri mai ridicate pe scala care masoara comportamentele „interiorizate”. 3) Subiectii cu o tendinta spre comportament antisocial asa cum a fost evaluata de scorurile ridicate la Psihoticism si, de asemenea, cele la ASB de la EPQ/J vor obtine scoruri mai ridicate in comportamentul maladaptiv continut de itemii CDI. 4) Daca exista o relatie intre scorul total la CDI si realizarea academica, ea ar putea fi mediata de comportamentul maladaptiv al itemilor CDI. 5) Va exista o relatie pozitiva intre scorurile scazute la inteligenta si la comportamentul inadaptat asa cum a fost masurat de scorurile ridicate ale itemilor de comportament maladaptiv a CDI si scorurile P si ASB ale EPQ. Potrivit lui Kovacs ( 1992), studiile factorului nu publica/anunta, de obicei, matrici de corelatii.
