qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas Despre solii si razboaie dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrty uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
“Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie”, opera baroca, numita de Bogdan. Petriceicu Hasdeu “falnic monument de literatura, politica, filozofie si elocinta (ELOCVÉNȚĂ - Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate.) la strabunicii nostri “, scrisa in spiritul Renasterii, este o carte de invatatura, un manual de educatie morala si politica si in acelasi timp un testament pentru urmasi, cuprinzand sfaturi, maxime si invataturi ale domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) pentru fiul sau si urmasii acestuia la tronul Tarii Romanesti. Apartinand genului parenetic ( Care îndeamnă la virtute; moralizator) (categoria sfaturilor, indemnurilor etc), „Invataturile…‟ folosesc izvoare bizantine si slave, restructurate insa dupa un plan care nu se mai intalneste in nicio scriere similara. Intre izvoarele folosite de Neagoe Basarab se afla scrieri religioase, indeosebi ‟Biblia‟ , cu „Vechiul si Noul Testament „ si cartile populare care circulau in epoca: „Varlaam si Ioasaf‟, „Alexandrina‟, „Fiziologul‟, „Calatoria Maicii Domnului in iad „, legenda despre „Lemnul crucii‟. Lucrarea este impartita in doua parti, prima parte cuprinzand o expunere teoretica a doctrinei clasice a monarhiei bizantine, dupa care este inserata o apologie ( Elogiu, laudă (și adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei) de texte pedagogice, menita a ilustra ideile generale expuse la inceput. Cele mai importante capitole sunt acelea care trateaza modul in care domnul trebuie sa-i cinsteasca pe boieri sau sa-i pedepseasca in anumite cazuri (capitolul 5), despre alegera dregatorilor si scoaterea lor din functii (capitolul 6), despre cum trebuie sa se comporte la masa si despre neajunsurile betiei (capitolul 7), despre „solii si razboaie‟ (capitolul 8, cel mai extins, si, in intregime original), despre cum trebuie sa judece domnul pe supusii sai (capitolul 9). Sfaturile cu caracter laic, practic, din aceste capitole, sunt urmate de lungi dizertatii religios- morale pe aceeasi tema, pe care autorul le-a preluat din cartea unui autor bizantin din sec al XI-lea, Simion Monahul. Prin interesul pentru zugravirea principelui ideal, „Invataturile…‟ se dovedesc intrutotul contemporane secolului lui Machiavelli. Exista in „Invataturile…‟, ca si in „Principele‟ lui Machiavelli, o intreaga tehnica a stapanirii de sine, avertismente fata de comportamente ce ar pune in primejdie prestigiul domnului si puterea sa. In ceea ce priveste metodele de carmuire, „Invataturile…‟ sunt net impotriva amoralismului politic ( Doctrină care contestă existența fundamentelor obiective ale morale, ale normelor și principiilor ei. )
ce domina in Europa Renasterii. Neagoe pledeaza impotriva hotaririlor luate dupa bunul plac al domnului, impotriva uciderilor fara judecata ori a judecatilor sumare, concepand guvernarea ca implinire a unei legi a carei suprema tinta este indreptarea oamenilor, si nu supunerea lor. La subiectul războaielor, la Machiavelli găsim un spirit războinic, dornic de cuceriri. În opoziţie cu acesta, Neagoe Basarab se prezintă ca o fire diplomatică şi pacifistă. În cazul unei ameninţări cu invazia străină, acesta sfătuieşte să se răscumpere de la păgâni pacea, iar în cazul în care aceştia vor dori totuşi să vină cu războiul, domnitorul să nu îndrăznească să părăsească ţara pentru că, mărturiseşte Neagoe Basarab: „…şi eu însumi am fost pribeag, pentr-aceia vă spui că iaste trai şi hrană cu nevoe pribegiia, şi eşti de toţi oamenii dosădit, încă şi copii cei mici, şi de carii suntu mai răi. Pentru-aceia să nu faci aşa. Că mai bună iaste moartea cu cinste, decât viaţa cu amar şi cu ocară. Nu fireţi ca pasărea ceia ce să cheamă cucu, care-şi dă oaolă dă le clocescu alte păsări şi-i scot pui, ci fiţi ca şoimul şi vă păziţi cuibul vostru!”. În acelaşi timp, nu ne poate lăsa indiferenţi îndemnul la luptă al domnitorului român, în cazul în care ţara o cere: „…să-ţi rădici gândul şi mintea la cer, să-ţi pogoare şi să-ţi fie Dumnezeu într-ajutor. Iar tu să mergi dreptu faţă la faţă spre vrăjmaşii tăi, fără nici o frică; iar cări vor fi ei mulţi, nimic să nu te înfricoşăzi, nici să te îndoeşti. Că omul viteazu şi războinic nu se spare de oameni cei mulţi; ci cum risipeşte un leu o cireadă de cerbi, şi cum omoară un lup o turmă de oi cât de mare şi cum rashiră un glonţu de tun multe cete de ostaşi, nu căci este el mic, ci căci vine cu mare rane şi cumplire, pentru-aceia răshiră şi răsipeşte multe cete de oameni, aşa şi omul viteaz şi bărbat şi hrăbor nu se înfricoşează de oameni mulţi. Că omului viteaz toţi oamenii îi sunt într-ajutor, iar omului fricos toţi oamenii şi suntu duşmani, şi încă de ai săi iaste gonit şi batjocorit şi hulit”. Tot in acest capitol Neagoe Basarab ii sfatuieste atat pe fiul sau cat si pe ceilalti viitori domnitori “O, fatul meu Teodosie, si voi, alti domni si frati”, cum trebuie sa fie primiti solii la curte, despre tratamentul ce trebuie sa li se aplice si toate masurile pe care trebuie sa le ia domnul cu boierii in scopul izbanzii cauzei sale ”citat p.144 - 145 ”. Tb. sa asculte toate sfaturile si sa cugete asupra lor “citat p.145”. de asemenea sa fie ingaduitor si sa nu i certe pe cei care nu dau un sfat adecvat situatiei “citat p.145” In astfel de imprejurari, trimisii straini trebuie sa se intoarca in tarile lor cu excelente impresii, menite sa raspandeasca peste hotare reputatia de bogatie, intelepciune si ospitalitatea voievodului. Se face insa o delimitare neta intre solii crestini si turci. Acestora din urma sa nu li se arate bogatiile lui, sa nu apara nimic din fastul obisnuit al curtii, sa nu le ofere plocoane, decat mancare si bautura: „Ce inaintea acestora nimic den avutiile voastre sa nu aratati, nici scule, nici haine; nici boiarii tai sa nu sa impodobeasca inaintea lor, ci sa te arati si sa te faci inaintea lor sarac si lipsit, si intr-unile sa nu le jaluiesti". Sunt interesante sfaturile destinate tanarului voievod, care aveau sa-l calauzeasca in vreme de razboi. Se recomanda ca, pe cat este posibil, razboiul sa fie ocolit prin mijloace diplomatice. Pentru situatiile in care nu poate fi nicicum evitat, i se dau indicatii precise despre modul cum trebuie sa-si dispuna ostile pe campul de lupta. Cu acest prilej, intram intr-un capitol de tactica militara straveche. Apare cate ceva si din tinuta fizica si morala a domnului in vreme de razboi: trebuie sa se arate voios, increzator si curajos, ca sa inspire elan si incredere supusilor sai. De altfel, buna dispozitie. ii este asigurata daca a indeplinit inainte o conditie esentiala: sa-l fi chemat pe Dumnezeu in ajutor.
Pierderea unei batalii nu trebuie sa fie prilej de suparare si disperare; domnul trebuie sa se retraga cu oastea sa in locuri sigure, de unde, in momentul prielnic, sa reinceapa operatiunile razboinice.“citat pg 157”. In nici un caz voievodul sa nu pribegeasca: „Iar din Tara voastra sa nu iesiti, ci sa sadeti cu dansii [cu ostenii] in hotarale voastre". Din câte vedem, gândurile lui Neagoe Basarab sunt pline de realism, izvorât din momentul istoric care dicta împrejurările de atunci şi experienţele de viaţă ale domnitorului, dar în acelaşi timp păstrează spiritul eroic pierdut de Europa în epoca Renaşterii. Bineînţeles, „Învăţăturile” nu reprezintă o viziune personală a lui Neagoe Basarab, ci un manifest ideologic al civilizaţiei în sânul căreia acesta s-a născut, manifest al cărui idei şi principii s-au pierdut în urma procesului de formare şi modernizare al statului roman
