Introducere in tehnici de cercetare a comunicarii-FJSC-IDD

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti

INTRODUCERE ÎN TEHNICI DE STUDIU A COMUNICARII SUPORTURI DE CURS Tutorat 1

CONF. CONF. DR. VALENTINA VALENTINA MARINESCU MAR INESCU

1


1.1. TRADIŢII DE CERCETARE ÎN STUDIUL COMUNICĂRII În decursul timpului cercetarea comunicării şi a mass media a împrumutat şi a fost dominată de teorii care au aparţinut antropologiei, lingvisticii, sociologiei, ştiinţei politice şi psihologiei. Cel mai puternic element al comunicării ca domeniu de studiu este faptul că este un spaţiu interdisciplinar unde se întâlnesc o diversitate de discipline academice existente. tente. Metodele Metodele de cercetare cercetare existente în acest câmp sunt modalităţi modalităţi de a aduna dovezile dovezile necesare pentru definiţiile concurente a ceea ce este considerat drept abordarea legitimă şi demnă de a fi luată în seamă a vieţii sociale şi culturale. Există mai multe abordări concurente ale investigaţiei sociale şi culturale care stau la baza cercetării în studiile comunicării şi a mass media: 1. Pozitivismul Pozitivismul : Pleacă de la presupoziţia că a investiga lumea socială şi culturală nu este ceva diferit în principiu de a investiga lumea naturală şi că aceleaşi procedee fundamentale se aplică ambelor. Deci, ca şi în ştiinţele naturale, în ştiinţele sociale unica dovadă ştiinţifică admisibilă sunt “faptele” stabilite prin observaţia personală sistematică. Aceasta procedură cere cercetătorilor să fie “obiectivi”, adică să se plaseze la distanţă de subiectele lor de cercetare şi, totodată, să nu fie influenţaţi în munca lor de valorile şi judecăţile personale. Este favorizată înregistrarea cantitativă (numerică ) a faptelor importante care pot fi prelucrate folosind tehnici statistice. Presupoziţia de bază este că o “ştiinţă” trebuie să se bazeze pe datele empirice care sunt produse de observaţia directă. Totuşi, nu orice cercetare empirică sau folosire a statisticii în cercetare înseamnă automat empirism, pentru că empirismul este o atitudine faţă de relaţiile dintre teorie şi cercetarea practică. Pozitivismul consideră că scopul general al ştiinţei este dezvoltarea generalizărilor despre relaţiile dintre “faptele” sociale care stabilesc conexiuni fundamentale între cauză şi efect. Pentru realizarea acestui obiectiv generalizările existente trebuie să fie testate permanent în raport cu dovezile care există pentru a vedea dacă predicţiile specifice (ipotezele) pe care le produc sunt sprijinite (verificate) sau nu (falsificate). Testarea cere cercetătorului izolarea relaţiilor de care sunt interesaţi de alţi factori care le pot influenţa-deci, o muncă de laborator unde cercetătorul să poată controla condiţiile. Acolo unde nu este posibil să se realizeze experimente dovezile trebuie controlate statistic riguros în etapa analizei. Astfel de procedee ar produce „predicţii robuste” care ar permite agenţiilor sociale să intervină. Din această perspectivă există deci diviziuni clare la nivelul metodei, cea mai im portantă dintre acestea fiind cea dintre metodele calitative şi cele cantitative. Mai exact, distincţia este făcută între metodele care produc dovezi cantitative ce pot fi exprimate în numere şi metodele care produc materiale cantitative . Pozitiviştii folosesc metode calitative dar numai în etapa preparatoare/pilot pentru un studiu care are drept scop producerea datelor cantitative. ”Realitatea socială” este ceva exterior, obiectiv, care constă dintr-o reţea de forţe şi relaţii „cauză-efect” care există independent de cercetător sau subiecţii studiaţi. Munca de cercetare constă în identificarea acestor forţe, în demonstrarea modului în care ele funcţionează şi dezvoltarea de „predicţii robuste” care pot fi folosite ca bază pentru intervenţia raţională. 2. Abordările interpretative: Centrul de interes al acestor cercetări este nu stabilirea relaţiilor ţiil or de tip “cauză-efect” “cauză-efect” ci studierea studierea modalităţilor modalităţilor în care oamenii dau sens lumilor lumilor lor sociale şi modalităţilor în care ei exprimă aceste semnificaţii prin limbaj, sunet, imagini, stil personal şi ritualuri sociale. Apărătorii acestei perspective pun un accent deosebit pe practicile etnografice dezvoltate de antropologi, caz în care cercetătorul intră într-o localizare socială particulară, ajunge să-i cunoască intim pe oameni. Această perspectivă insistă 2

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti că întreaga cunoaştere socială este un produs comun al unor multiple întâlniri, conversaţii şi argumente pe care cercetătorul le are cu oamenii pe care îi studiază. Conform acestei perspective structurile organizaţionale sociale ale vieţii sociale şi culturale sunt produse şi reproduse continuu prin activităţile multiple ale vieţii de zi cu zi. Realităţile sociale sunt construite şi reconstruite continuu prin practicile sociale de rutină – de aici denumirea de constructivism asociată orientării. Scopul cercetării în această perspectivă este unul inter pretativ: A înţelege modul în care alţi oameni înţeleg lumea prin pr in analiza semnificaţiilor pe care ei le atribuie acestei lumi. Scopul unei astfel de cercetări este producerea “descrierii dense” (thick description ). Ceea ce diferenţiază cercetarea interpretativă de cea pozitivistă nu este referinţa la cifre ci modul concret în care acestea sunt utilizate. Pozitiviştii se bazează pe statistici pentru a căuta un răspuns la întrebările de cercetare în timp ce cercetătorii interpretativi le văd ca un punct de plecare în analiza şi investigaţia ulterioară. 3. Realismul critic : Se situează pe aceleaşi poziţii ca şi cercetătorii interpretativi atunci când susţine că lumea socială se produce şi se transformă în viaţa de zi cu zi. Totuşi această presupoziţie presupoziţie mai conţine şi ideea că acţiunea acţiunea cotidiană nu poate fi înţeleasă adecvat fără a ţine cont de formaţiile culturale şi sociale care o modelează şi o acoperă furnizându-i mediile, mijloacele şi regulile pentru tot cea ce se realizează. Totodată această abordare este de acord cu pozitivismul în ceea ce priveşte existenţa unor structuri sociale şi culturale care modelează opţiunile acţionale ale oamenilor dar care există independent de conştientizarea de către ei a acestor structuri. Totuşi realismul critic insistă că spre deose bire de structurile care organizează lumea socială cele care organizează lumea socio-culturală au o evoluţie istorică: apar într-un anumit moment, în anumite circumstanţe, şi sunt permanent modificate de acţiunea socială. Orientarea pledează deci pentru o înţelegere a relaţiilor dintre structurile sociale şi culturale şi activitatea de zi cu zi care are la bază conceptul de activitate umană transformativă. Structurile generale produc o diversitate de răspunsuri posibile dintre care unele pot provoca sau schimba mai degrabă circumstanţele existente decât să le confirme. Dar pentru că formaţiunile fundamentale nu corespund semnificaţiilor simţului comun ele rămân de obicei invizibile oamenilor în viaţa de zi cu zi. Acolo unde pozitivismul se concentrează pe evenimentele atomice şi interpretativii se concentrează pe semnificaţiile folosite de oameni pentru a înţelege lumea realismul critic este preocupat de mecanismele de generare care stau la baza şi produc evenimente observabile şi sisteme de semnificaţii cotidiene plus pe legăturile dintre aceste nivele. De aici provocarea căreia trebuie să-i facă faţă cercetarea: 1. Ea trebuie să fie interdisciplinară, să se bazeze pe mai multe ştiinţe socio-umane; 2. Ea trebuie să utilizeze toate tehnicile investigativ vestigativee produse în diverse diverse ramuri ale ştiinţelor ştiinţelor socio-umane. socio-umane. Deci, „amestecul” „amestecul” de metode este un element central al realismului critic.

1.2. METODOGIA CERCETĂRII COMUNICĂRII: TIPOLOGIA METODELOR; ETAPELE PROIECTULUI DE CERCETARE. 1.2.1. Tipologia metodelor de studiu a comunicării comunicăr ii

Statutul epistemologic al unei ştiinţe-în cazul de faţă, ştiinţele comunicării-poate fi măsurat prin: (a) obiectul ei –sistemul ei de referinţă; (2) sistemul conceptual-structura teoretică; (3) sistemul de metode-structura metodologică. Din punct de vedere etimologic „Metodologie” ca termen vine din greacă: methods- care semnifică cale, drum-şi logos-care semnifică ştiinţă . Există două mari tipuri de înţelegere 3

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti a „Metodologiei” în general: (a) este vorba de o evaluare filosofică asupra conceptelor şi de o cercetare asupra unui domeniu de studiu/de cunoaştere; (b) ansamblu de tehnici şi strategii de cercetare a unui domeniu al realităţii. „Metoda” „Metoda” în cazul comunicării comunicării poate fi definită definită drept un mod de cercetare, cercetare, un sistem sistem de reguli şi principii de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. „Tehnica” este un ansamblu ansamblu de prescripţii prescripţii metodologice metodologice (reguli, (reguli, procedee) procedee) necesare activităţii activităţii de cercetare cercetare în domeniul comunicării. „Procedeul” reprezintă o modalitate specifică de acţiune , de folosirea a instrumentelor de investigaţie. De exemplu: ancheta este metoda utilizată pentru a studia comportamentul de consum media (lectură presă scrisă, vizionarea emisiuni TV, audiere programe radio); chestionarul şi observaţia reprezintă tehnicile de cercetare. În cazul chestionarului procedeul de lucru îl reprezintă chestionarul auto-administrat (completat chiar de subiect) iar în cazul observaţiei procedeul de lucru îl reprezintă observaţia participativă (situaţie în care cercetătorul observă din interior activităţile de interes). În cazul cercetării comunicării este vorba de studiul aspectelor observabile, empirice ale acesteia, iar activitatea poate lua forma fie a Inducţiei fie pe cea a Deducţiei. Schema-inducţia vs. Deducţia în procesul cercetării comunicării DEDUCŢIA Teoria existentă

Interpretarea Interpretarea datelor; instrumente de lucru, eşantioane

Formularea ipotezelor

Adunarea datelor; testarea ipotezelor; validarea teoriei existente

INDUCŢIA Observaţia realităţii

Formularea de generalizări empirice

Măsurarea, estimarea parametrilor

Formarea conceptelor

Formularea teoriei

De exemplu, în cazul unei cercetării inductive se pleacă de la o teorie existentă-fie aceasta teoria fluxului în două trepte al comunicării. O ipoteză care poate fi formulată plecând de la această teorie este următoarea: „În decursul unei campanii electorale influenţa comunicării de masă asupra opiniilor politice va fi mai mică decât cea exercitată exercitată de comunicarea interpersonală”. Ca instrument de lucru pentru a testa această ipoteză este ales chestionarul, care va cuprinde atât întrebări legate de efectele comunicării inter-personale cât şi întrebări referitoare la influenţa exercitată de mesajele transmise prin intermediul mass media. Chestionarul va fi aplicat pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional iar datele adunate vor confirma sau nu ipoteza de lucru. Pentru o cercetare de tip deductiv fie situaţia în care cercetătorul cercetătorul observă anumite comportamente comportamente comunicaţionale comunicaţionale specifice în viaţa de zi-cu-zi, de exemplu, faptul că familiile la care merge în vizită şi în general prietenii lui au un „ritual” de televizionare: dacă până la ora 19 fiecare are o activitate activitate separată, în momentul în care care încep „Ştirile” la TV toţi membrii unei familii şi cei aflaţi întâmplător în acelaşi spaţiu cu ei se adună în camera unde se află aparatul TV şi urmăresc informaţiile TV: Plecând de aici se decide realizare realizareaa unei cercetări cercetări pe tema modelelor de consum media în familie, iar ca instrument de lucru pentru a aduna datele este aleasă observaţia observaţia participativă şi interviul individual. După realizarea realizarea cercetării se poate elabora o tipologie a consumului intra-familial al mesajelor media şi elabora o nouă teorie asupra efectelor exercitată de comunicarea de masă.

4

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti O distincţie importantă în interiorul metodelor de cercetare a comunicării este cea dintre cercetarea de tip calitativ şi cea de tip cantitativ. Succint, „calitate” înseamnă în fapt “De ce tip?” şi implică evaluarea plus aprecierea legată de calitate; în timp ce „cantitatea” înseamnă “Cât de mare/mult/mulţi?” şi implică numere, mărime şi măsurare. Cercetarea calitativă Cercetarea cantitativă Evaluează Numără,măsoară Folose oseşte con conccepte pen penttru a ex explica Prel relucre crează ază dat dateele ad adunate ate Se conc concen enttreaz reazăă pe este estettica ica text extului ului Se con conce cent ntre reaz azăă pe num număr ăruul de apa apari riţi ţiii ale ale lui X Teoretică Statistică Interpretează Descrie, explică şi prevede Conduce la o evaluare Conduce la o teorie sau o ipoteză Interpretarea poate fi abordată Metodologia po poate fi abordată Se poate stabili astfel o diferenţă dintre cercetătorul cantitativist vs. cel calitativist de ti pul: Cercetătorul cantitativist Cercetătorul calitativist Informaţ Informaţie Interpretare Media Semnificaţie N=∞ N=1 Cantitativă Calitativă Accent pe proiectare Accent pe analiză Accent pus pe audienţă care receptează lu- Accent pe textul produs crarea Statistică Concepte din diferite domenii Subiecte cuantificabile Subiecţi utili pentru teoretizare Siguranţă dar trivialitate Nesiguranţă dar semnificaţie Obţi Obţine nere reaa uno unorr dat datee pen pentr truu o prob proble lem mă Obţin bţiner erea ea idei ideilo lorr pen pentr truu o prob proble lem mă Tradiţia pragmatică americană Tradiţia filosofică europeană Numără toate cantităţile cantităţile posibile posibile şi existente existente Vede universul universul în particulel particulelee cele mai mici mici

1.3. ETAPELE PROIECTULUI DE CERCETARE Un proiect de cercetare pleacă de la câteva elemente/probleme/întrebări: (a) Cât de im portantă portantă este problema problema de cercetare?; (b) Ipoteza de lucru este rezonabilă sau testabilă? testabilă?;; (c) În cercetare sunt implicate probleme morale/etice?; (d) Cercetătorul are abilităţile pentru a realiza cercetarea?; (e) Subiectul este destul de centrat şi de limitat astfel încât poate fi realizat în termenele termenele propuse propuse şi cu resursele resursele proiectate?; proiectate?; (f) Metodologia Metodologia este cea mai adecvată ipotezelor ? Etapele cercetării în cazul unui proiect de studiere al comunicării sunt: 1. Stabilirea temei de cercetare-Ceea ce implică formularea unor motivaţii pentru cercetare: Tema de cercetare trebuie să aibă o semnificaţie socială, cercetarea în sine trebuie să contribuie la rezolvarea unei probleme sociale. De exemplu: tema poate fi de tipul: in fluenţa exercitată exercitată de comunicare comunicare asupra unui grup social, norme şi reguli de organizar organizaree în interiorul unei instituţii media, modalitatea în care a evoluta („perspectiva istorică”) un tip de media etc.

5

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 2. Cadrul teoretic al cercetării-Se referă la definirea fenomenului studiat şi la dezvoltarea unei teorii cu valoare explicativă orientată către cercetarea care se pregăteşte. Se porneşte de la stadiul atins până la momentul de referinţă în cercetarea temei, de la evidenţierea elementelor de consens dintre diferiţii cercetători ai domeniului şi a celor aflate în dis pută, a ipotezelor analizate şi a rezultatelor obţinute, măsura în care acestea corespund informaţiilor deţinute despre domeniul comunicării care este vizat de acest proiect şi se urmăreşte detaşarea aspectelor care necesita noi clarificări. De exemplu, un cadrul teoretic posibil pentru analiza mass media în România după 1989 ar fi reprezentat de totalitatea teoriilor referitoare la efectele media în plan social-dintre acestea se pot alege acele teorii care susţin existenţa unei influenţe puternice a media în plan social („agenda setting”, de exemplu). 3. Operaţionalizarea conceptelor-orice proiect de cercetare vizează îndeosebi analiza modului în care o serie de concepte din ştiinţele comunicării se pot „manifesta” în realitate. „Conceptul” este un construct mental, abstract, realizat pe baza realităţii din care el extrage esenţa ei. Conceptele pot fi numite şi observabile sau neobservabile. Problema întrun proiect de cercetare este: Cum devin observabile conceptele? Conceptele devin observabile pe măsură ce sunt operaţionalizate. Operaţia de operaţionalizare este un proces mental cu aspect dinamic. 1. Ce înseamnă concepte „neobservabile” sau neoperaţionaliz bile? Este vorba de concepte care nu pot fi observate, care sunt doar inteligibile pentru că reflectă esenţa şi aceasta nu pot fi observată, sesizată nemijlocit, ci pot fi gândită, inteligi bilă. 2. Ce înseamnă concepte „operaţionale” sau observabile? Este vorba de acea specie de concepte care poate servi nemijlocit în cercetarea realităţii-ele nu sunt identice cu cele operaţionalizabile (care vor fi făcute mai târziu operaţionale) – fiecare dimensiune operaţională a lor poate fi precizată sau determinată. De exemplu, „comunicarea” este un astfel de concept care trebuie operaţionalizat. Nu pot fi studiate toate dimensiunile sau formale sale de manifestare, manifestare, de aceea o primă etapă constă în a delimita tipul de comunicare la care proiectul face referire-de exemplu, comunicare interpersonală şi comunicare de masă. În cea de-a doua etapă a operaţionalizării se poate opta pentru următoarea clasificare: (a) Comunicarea interpersonală-va fi sub-operaţionalizată în (1) comunicare la nivelul diadei (acord, dezacord, neutru); (2) comunicare la nivelul triadei sau a grupului(acord, dezacord, neutru); (b) Comunicarea de masă va fi, la rândul ei sub-operaţionalizată în: (a) mijloacele de transmitere a informaţiei (presă, radio şi televiziune); (b) efectele la nivelul receptorului receptorului (efecte pe termen lung şi efecte pe termen scurt); (c) tipul de expunere la comunicarea de masă (frecvenţa vizionării/audierii/lecturii mesajelor; ex punere accidentală sau voluntară). Am avea astfel o schemă de tipul următor:

COMUNICARE

După operaţionalizarea conceptelor următoarea etapă este cea a construcţiei indicatorilor. Un indicator reprezintă un mijloc de măsurare a variabilelor, adică a elementelor din reaComunicare de masă

Comunicare inter-personală

1. Acord 2. Dezacord Diada 3. Neutru

1.Acord 2. Dezacord Triada/ 3. Neutru Grupul

6

1. Presa scrisă Mijloace de 2. Radio transmitere 3. Televiziune mesaj

1. Efecte pe la ter-niEfecte men lung velul recep2. Efectetorului pe termen scurt

1. Expunere Tip de ex-accidentală punere la 2. Expune Exp unere re vomesaj luntară

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti litate pe care le studiem. De exemplu, în cazul operaţionalizări anterioare pentru subconceptul conceptul „Mijloace de transmitere transmitere a mesajelor comunicării comunicării de masă” pot fi consideraţi consideraţi indicatorii: 1. Opinii referitoare la rolul social al televiziunii; 2. Încrederea sau neîncrederea în diferite canale de comunicare în masă;3. Imaginea despre raportul jurnaliştilor cu sfera politică;4. Relaţiile de simpatie şi antipatie faţă de ziarişti; 5. Încreder Încrederea ea în jurnaliştii cunoscuţi; 6. Opinii despre rolul social al ziariştilor . În fine, ultima etapă a operaţionalizării conceptelor este cea a construcţiei indicilor, prin care are loc o nouă apropiere între teorie şi planul empiric. La acest nivel sunt măsurate îndeosebi variabile observate în plan empiric. De exemplu, în cazul anterior se va încerca măsurarea variabilei „opinii” pentru situaţia indicatorului „Opinii referitoare la rolul social al televiziunii” prin intermediul indicelui exprimat sub forma întrebării:„După părerea dvs. în societatea românească actuală televiziunea are rolul de a: 1. Informa; 2. Educa; 3. Distra; 4. Nu ştiu/Nu pot aprecia” 4. Problema formulării ipotezelor şi a operaţiilor cu ipotezele- Ipoteza ştiinţifică este un moment al cunoaşterii, o etapă a ei. Este o problemă care se pune în momentul pregătirii conceptuale, de alegere a conceptelor şi de operaţionalizare a conceptelor. Ipoteza este o interpretare anticipativă şi raţională a fenomenelor, bazată pe cunoştinţe acumulate anterior despre fenomenul respectiv dar care se formulează şi prin anticiparea evoluţiei acestui fenomen în viitor. Undeva în procesul de formulare al ipotezelor se pune în legătură evoluţia anterioară şi anticiparea evoluţiei viitoare. Enunţul ipotetic este: 1. Un enunţ anticipativ-de îndată ce enunţul ipotetic este verificat se obţine o explicaţie în raport cu fenomenele care se produc-explicaţia este, de regulă, de tip determinist, cauzal. 2. Un enunţ anticipativ operaţional-pe baza explicaţiilor obţinute putem obţine alte enunţuri care să ne permită enunţuri despre acţiunile noastre. Principalele atribute ale ipotezei ştiinţifice: (a) Validitatea Validitatea –enunţul ştiinţific are un anumit grad de concordanţă cu materialul faptic la care se referă-enunţul ca atare este formulat astfel încât să surprindă tendinţele şi structurile evoluţiei; (b) Verificabilitatea sau testabilitatea –enunţul ipotezei este ştiinţific dacă este principial verificabil cu mijloacele demersului ştiinţific, adică dacă putem avea accesul la o serie de fapte empirice cu ajutorul cărora se verifică enunţul. Verificarea presupune confirmarea sau infirmarea ipotezei-ipoteza care este verificată pozitiv devine teză (cunoaşterea trece din cadrul ipotetic în cel tetic); (c) îndoiala sau provizoratul-enunţul ipotetic presupune ceva incert, care se poate să nu să se producă; (d) Comunicabilitatea-ipoteza trebuie să fie formulată clar şi simplu în cadrul comunităţii ştiinţifice. Elementul central este cel de cauzalitate-ipoteza caută să stabilească relaţia dintre o cauză şi efectul pe care îl produce aceasta din punctul de vedere al studiului comunicării. Există mai multe tipuri de relaţii cauzale: 1. Relaţiile cauzale lineare bazate pe antecedenţă temporală şi acţiunea eficientă a unor factori pentru realizarea unui fenomen. A B Antecedent în raport cu B 2. Relaţiile Relaţiile cauzale teleologice –sunt caracterizate caracterizate prin faptul că apariţia apariţia fenomenului fenomenului A este explicată prin recursul la un fenomen ulterior (viitor) A B timp prezent

timp viitor

7

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. Relaţii cauzale circulare-A şi B se determină reciproc: recipr oc: A B 4. Relaţii cauzale de tip feed-back (retroacţiuni)-pot fi negative sau pozitive. În acest caz: A B C Retroacţiune Ipoteza sau enunţul ipotetic poate fi de mai multe feluri: A. După gradul de conceptualizare: (1) Ipoteze generale sau teoretice- aplicate la ansam blul cercetării, sunt ipoteze care privesc întregul complex cercetat-ele sunt testabile indirect prin medierea ipotezelor de lucru; (2) Ipoteze de lucru sau empirice-sunt ipoteze parţiale, se referă la unele aspecte care trebuie studiate-ele trebuie să fie sistemic alcătuite pentru a asigura testabilitatea ipotezei generale. B. După sfera lor: (1) Ipoteze globale-se referă la ansamblul fenomenelor studiate; (2) Ipoteze parţiale-surprind numai realităţile sectoriale, factoriale. C. După nivelul nivelul de elaborare: elaborare: (1) Ipoteze de cercetare cercetare (teoretice, (teoretice, generale)-sunt generale)-sunt formate din enunţuri generale, cele mai largi, pentru ghidarea teoretică a investigaţiei; (2) Ipoteze de lucru (empirice) –sunt operatorii, se referă la anumite momente, secvenţe testabile nemijlocit ale investigaţiei respective-enunţurile lor se referă numai la o anumită latură a fenomenului cercetat. Există şi alte tipuri de ipoteze: (1) descriptive-de identificare a fenomenelor, faptelor, pro blemelor; (2) statistice sau probabiliste-permit explorarea corelaţiilor dintre variabilele diferite care sunt caracteristice pentru universul studiat; (3) euristice-au rolul de a investiga actul social, faptul social; (4) nomologice-sunt enunţuri explicative asupra a noi modalităţi de a formula legi şi legităţi; (5) explicite şi implicite. Ipotezele Ipotezele se expun prin judecăţi ipotetice ipotetice de tipul: tipul: „Dacă X atunci Y”. De exemplu, în cazul conceptelor operaţionalizate anterior se poate presupune că în cadrul comunicării de masă (ca un concept specific) putem vorbi de o relaţie cauzală între”Mijloacele de transmitere transmitere a informaţiei” informaţiei” (A) şi „Efectele receptării receptării mesajelor media la nivelul receptorului” (B) de tipul A→B. la un nivel general o ipoteză referitoare la această relaţie poate fi formulată astfel: „Tipul mass media determină efectele receptorii mesajelor media la nivelul receptorului”. Este evident că o astfel de ipoteză este greu de verificat în realitate de aceea va fi necesară o alegere alegere între indicatorii indicatorii specifici celor două sub-concepte. sub-concepte. Să presupunem că optăm pentru „Frecvenţa consumului mesajelor media” (în cazul A) şi pentru „Efecte pe termen lung asupra opţiunilor politice” (în cazul B). Reformularea ipotezei anterioare va lua astfel forma: „Dacă un individ consumă mai mult mesajele politice ale presei scrise atunci opiniile lui politice se vor schimba în decursul timpului”. 5. Stabilirea eşantionului-Orice cercetare se confruntă cu imposibilitate practică, cea de a interoga interoga individual toţi membrii unei populaţii populaţii de interes, interes, şi cu o posibilitat posibilitatee practică, practică, care este cea de a descrie întregul prin parte. Această posibilitate de a descrie totul prin parte rezultă din aplicarea tehnicilor de eşantionaj: tehnicile probabiliste şi tehnicile non probabliste. Prin definiţie eşantionarea urmăreşte realizarea unei cercetări reprezentative prin studierea unei părţi din întreaga populaţie sau din întreg ansamblul care îl interesează pe cercetător. A. Tehnicile probabiliste de eşantionare-eşantionarea constă din selecţionarea sau extragerea unui eşantion dintr-o populaţie. Cu scopul de a putea aplica sau generaliza rezulta-

8

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti tele obţinute pe baza acestui eşantion la ansamblul populaţiei din care este extras, trebuie să ne asigurăm că el reprezintă corect această populaţie. Ori, singura modalitate prin care ne asigurăm este de a alege la întâmplare indivizii care vor face parte din eşantion. De fapt se estimează că orice caracteristică, oricare ar fi aceasta, este repartizată şa întâmplare într-o populaţie suficient de mare. Dacă, în consecinţă, se alege la întâmplare un număr destul de mare de indivizi care provin din această populaţie, aceştia trebuie în mod normal să furnizeze un portret valid al caracteristicilor car acteristicilor acestei populaţii. Tehnicile Tehnicile probabiliste permit ca, plecând de la calculul statistic, să se precizeze riscurile consistente cu generalizarea la ansamblul populaţiei a rezultatelor măsurătorilor efectuate. Aceste tehnici im plică de fapt „o veritabilă tragere la sorţi”, adică, aşa cum explică Beaud, că fiecare individ din populaţie are o şansă cunoscută de a fi ales. Ele permit, deci, să se precizeze, pentru fiecare element din populaţie, probabilitatea de a fi inclus în eşantion. În cel mai sim plu caz, probabilitatea de includere este aceeaşi pentru fiecare dintre elemente, dar aceasta nu este o condiţie necesară. Ceea ce este necesar în cazul eşantionării probabiliste este ca fiecare element element să aibă o anumită probabilita probabilitate te de a fi inclusă inclusă care trebuie precizată. precizată. Această probabilitate de includere permite a determina că un eşantion nu este reprezentativ decât cu o probabilitate dată . Una dintre modalităţile de a reduce această marjă de eroare constă din a mări talia eşantionului. Există patru tehnici care permit precizarea probabilităţii de a include fiecare dintre elementele populaţiei în eşantion. A.1. Eşantionarea aleatoare simplă-eşantionarea aleatoare simplă constituie tehnica principală de eşantionare probabilistică. Atunci când se aplică această tehnică, fiecare individ are nu numai o şansă cunoscută, dar şi o şansă egală de a fi ales pentru a face parte din eşantion. eşantion. Această Această tehnică seamănă cu cea a tragerii tragerii la loterie, al cărei caracteristică caracteristică este că extragerea unui element trebuie să fie independentă independentă de extragerea unui alt element element ce aparţine populaţiei. A.2. Eşantionarea sistematică-tehnica de eşantionare sistematică este mai simplă decât cea a eşantionării aleatorii simple. Ea constă din a alege indivizii la intervale fixe într-o listă. Numai primul individ este ales la întâmplare. În acest tip de eşantionare nu există independenţa extragerilor pentru că primul individ ales determină alegerea restului. A.3. Eşantionarea cluster-eşantionarea cluster constă, într-un prim moment, în a alege sau a extrage la întâmplare grupuri de persoane şi nu de indivizi. Apoi, se supune analizei fie ansamblul acestor clustere fie o parte (un eşantion) de indivizi care le compun. Acest al doilea procedeu este numit „eşantionarea în a doua etapă”. Se poate de asemeni ajunge la a treia etapă. De exemplu, fie cazul unei populaţii dintr-un mare oraş. Se alege mai întâi o perimă serie de clustere care reprezintă diferitele cartiere ale oraşului. Se alege apoi o altă serie de clustere care reprezintă străzile acestor cartiere. Şi apoi se alege o a treia serie de clustere care corespunde anumite imobile de pe aceste străzi. A.4. Eşantionarea stratificată-eşantionarea stratificată este tehnica de eşantionare cea mai rafinată. Ea constă în a împărţi populaţia studiată în sub-populaţii numite straturi, apoi să extragem aleator un eşantion în fiecare din aceste straturi, ansamblul de eşantioane alese astfel constituind eşantionul final care va fi supus analizei. Această diviziune a populaţiei în straturi poate să se bazeze pe unul sau mai multe criterii. Odată ce este stabilit ansam blul straturilor, se realizează o eşantionare aleatoare simplă în fiecare strat şi aceste subgrupuri de eşantioane sunt apoi reunite pentru a forma eşantionul global. Tehnica permite de asemeni să se constituie un eşantion non-proporţional, ceea ce semnifică că un subgrup va fi supra-reprezentat. De exemplu, dacă dorim să comparăm obiceiurile de con-

9

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti sum media între diferite grupuri culturale trebuie supra-reprezentate grupurile culturale la repartizate în populaţia totală. B. Tehnicile non-probabiliste-Opus tehnicilor probabiliste, tehnicile non-probabiliste nu intenţionează constituirea unor eşantioane reprezentative, ci doresc doar să satisfacă la un cercetări poate fi anumit nivel de generalitate scopul cercetării. De exemplu, scopul unei cercetări cel de a aduna ideile, opiniile, aprecierile din partea unui grup de experţi în comunicarea organizaţională în raport cu o temă particulară. Tehnica de eşantionare nu constă din a constitui un grup de experţi reprezentativ pentru ansamblul populaţiei experţilor din acest domeniu. Nu se doreşte generalizarea generalizarea punctului de vedere al acestor experţi în comunicare organizaţională (ceea ce ar necesita un eşantion probabilist), ci pur şi sim plu dorim adunarea ideilor acestor experţi. Există patru tehnici principale de eşantionare non-probabilistă: eşantionarea accidentală, de eşantionarea voluntarilor, de eşantionarea cu scop şi de eşantionarea pe cote. B.1. Eşantionarea accidentală-această tehnică constă pur şi simplu din a include în eşantion subiecţii care se prezintă până când eşantionul atinge mărimea prevăzută. De exemplu, un cercetător cercetător se postează la o gură de metrou şi interoghează interoghează primele cincisprezece cincisprezece per soane întâlnite-aceasta este o tehnică des folosită la TV. B.2. Eşantionarea Eşantionarea voluntarilor-confor voluntarilor-conform m numelui numelui său, această tehnică face apel la voluntari pentru a constitui un eşantion. Pentru a justifica folosirea sa, cei care o utilizează pretextează că natura întrebărilor este supusă problemelor etice (este vorba de întrebări indiscrete). B.3. Eşantionarea cu scop-vizează realizarea unei „machete” în mic a populaţiei studiate. Ceea ce contează în acest caz sunt anumite particularităţi ale populaţiei şi nu reprezentarea sa globală (descoperirea unei logici, un proces, a unui mecanism etc.). De exemplu, pentru a verifica reţelele de influenţă dintr-o organizaţie organizaţie se alege a se adăuga la o reţea reţea de indivizi influenţă toţi cei care sunt în relaţie cu ei. Acest fapt permite să se delimiteze sistemul de relaţii care există într-un grup, ceea ce nu ar fi permis eşantionarea aleatoare. B.4. Eşantionarea pe cote-este cea mai utilizată în plan ştiinţific dintre eşantionările non probabiliste. Orice populaţie posedă variabile explicative aşa cum ar fi sexul, vârsta, venitul etc. Ele pot explica variaţiile altor caracteristici cum ar fi comportamentele, atitudinile, opiniile, care constituie deseori obiectul anchetei. Decupând populaţia conform varia bilelor explicative se obţin sub-grupuri, straturi destul de omogene în raport cu alte caracteristici de studiat. Constituind un eşantion astfel încât el să reprezintă anumite caracteristici ale populaţiei se poate estima că se vor reproduce destul de fidel alte caracteristici ale sale. De fapt, eşantionarea pe cote poate semăna, la prima vedere, cu cea probabilistă, pentru că ea permite obţinerea de categorii particulare care reprezintă ansamblul populaţiei. Diferenţa între eşantionarea probabilistă şi eşantionarea non-probabilistă Eşantion probabilist Eşantion non-probabilist -Generalizarea -Generalizarea rezultatelor rezultatelor la Scopuri -A răspunde la o întrebare de ceransamblul populaţiei din care cetare specifică; suscitarea ideilor; a fost extras; verificarea unei ipoteze precise; -Reprezentarea acesteia cât se -Alimentarea -Alimentarea studiilor studiilor exploratoexplorato poate de fidel. rii. Caracteristici

10

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Da, o tragere la sorţi Bazată pe hazard Nu, bazată pe alegerea voluntară a cercetătorului Da Fiecare individ din Nu, deci nici o garanţie de repre pop popul ulaţ aţia ia globa globală lă zentativitate are o şansă cunoscută de a fi sondat Da, este deci posibil să se rea- Permite Permite precizarea precizarea Nu, Nu, gene genera rali liză zări rile le extr extras asee din din lizeze lizeze general generaliză izări ri la ansamansam- erorii de eşantiona- aceste metode rămân ipotetice blul populaţiei plecând de la re prin calcul staeşantion tistic Calitate, precizie şi reprezenta- Avantaje Facilitate, rapiditate şi economie tivitate Tehnici greoaie, scumpe şi di- Inconveniente Calitate inegală şi nesigură ficil de pus în practică Principalele caracteristici ale tehnicilor de eşantionare probabilistă şi non-probabilistă e t Eşantionul -cei sondaţi sunt primii pe care anchetatorul îi întâlneşte într s i l i accidental un mediu fix ales; b a -oferă o garanţie mică. b o r Eşantionul -cei sondaţi sunt persoanele care se autopropun pentru studiu; p n voluntarilor -numeroase surse de eroare. o n Eşantionarea -cei sondaţi sunt aleşi în funcţie de o particularitate specifică; e n cu scop -sondajul este de tip contextual pentru că este căutat un sub a o i grup ideal pentru a înţelege un fenomen precis. t n a Eşantionarea -cei sondaţi sunt aleşi accidentali între categoriile populaţiei şi ş E pe cote în mod proporţional cu locul pe care îl ocupă aceste categorii în populaţie; -cea mai fiabilă dintre tehnicile non-probabiliste. e t Eşantionul -cei sondaţi au toţi o şansă de a fi aleşi; s i l i aleato aleatorr simsim- -după fiecare extragere individuală, populaţia iniţială este re b a plu constituită; b o r -eşantion tipic de probabilitate. p e Eaşntionarea -cel care este primul sondat este ales la întâmplare şi el deter n a sistematică mină alegerea tuturor celorlalţi care sunt aleşi la intervale fixe o i t într-o listă. n a ş Eşantionarea -eşantionare a grupelor conform gradului; E tip cluster -alegerea unui grup al celor sondaţi, apoi a unui sub-grup; -posibilitatea erorilor de eşantionare de la un nivel la altul, -tendinţa spre omogenitatea internă în sub-grupuri, deci bun pentru sondajul contextual. Eşantionul -cei care sunt sondaţi sunt aleşi din interiorul grupurilor constistratificat tuite în prealabil (straturi) în funcţie de unul sau mai multe criterii; -permite supra-sau sub-reprezentarea unui sub-grup. 6. Stabilirea metodei de cercetare-se face alegerea între metodele cantitative şi cele calitative sau se decide ca pot fi folosite ambele tipuri de metode în cadrul aceluiaşi proiect de cercetare. 11


1. 4. EXPERIMENTUL Experimentul este folosit de peste 50 de ani în studiul media iar la început era preocupat exclusiv cu efectele media la nivelul audienţei lor. Abordarea experimentală are cinci utilizări fundamentale în cercetarea comunicării şi a mass media: (1) A investiga ipotezele şi problemele de cercetare în codiţii controlate; (2) A dezvolta teoriile care pot fi testate în teren ( field field ); (3) A rafina teoriile care există şi rezultatele pre-existente ale cercetării; (4) A investiga investiga problemele prin paşi mici; (5) A uşura reproducerea, pentru că condiţiile condiţiile de studiu sunt clar precizate. Orice experimentul are un traiect metodologic clar: 1. Începe cu o ipoteză despre o relaţie dintre două sau mai multe variabile cuantificabile; 2. Implică a schimba ceva într-o situaţie particulară existentă; 3. Se sfârşeşte cu compararea rezultatelor dintr-o situaţie modificată cu unele nemodificate. În contextul cercetării media un experiment implică crearea unui set de condiţii (formulate astfel încât să se poată spune că conţinutul media a produs apariţia unui anumit răspuns din partea audienţei) în care un grup de subiecţi este expus unei mulţimi de stimuli şi apoi sunt invitaţi să răspundă într-un anume fel. Exemplu: dacă se doreşte testarea unei ipote ze referitoare la efectul comportamental la nivelul audienţei al vizionării unor emisiuni violente atunci se vor crea două situaţii în care două grupuri din audienţă vor viziona unul programe violente şi celălalt programe non-violente. Apoi ambele grupuri vor fi plasate în altă situaţie în care care există ocazii de a se comporta agresiv agresiv.. Ipoteza de cercetacercetare ar putea stipula ca subiecţii care s-au expus la violenţa în media se vor comporta mai agresiv decât cei care au vizionat emisiuni non-violente. Pentru a vedea obiectiv aceasta se realizează realizează măsurători cantitative cantitative ale comportamentului. comportamentului. Pentru a demonstra existenţa relaţiei relaţiei de cauzalitate cauzalitate este necesar ca experimentul experimentul să aibă loc în condiţii condiţii de laborator laborator în care cercetătorul controlează total condiţiile expunerii la media, ale conţinutului media şi ale răspunsurilor audienţei. Un experiment implică faptul că cercetătorul creează o situaţie şi apoi o modifică. De exemplu, o cercetare asupra impactului anumitor caracteristici asupra memoriei audienţei legate de conţinutul unui program de ştiri implică faptul că cercetătorul produce un material special din ştirile TV astfel încât izolează numai anumite caracteristici ale acestui material. În pasul doi el produce un alt material în care izolează alte caracteristici din ştirile TV. Sunt alese apoi două eşantioane de subiecţi care vizionează fiecare câte un material şi apoi sunt testaţi în legătură cu amintirea a ceea ce au vizionat. Dacă un grup îşi aminteşte mai bine ce a vizionat, atunci este testată ipoteza că modul în care sunt prezentate informaţiile măreşte sau reduce reamintirea informaţiilor. În realizarea unui experiment sunt numeroşi factori care trebuie definiţi atent şi procedeele sale trebuie urmate atent pentru a putea explica corect relaţia dintre cauză şi efect. Factorii-cheie ai experimentului sunt: A. Variabila independentă-adică tratamentul, manipularea sau modificarea condiţiilor pe care cercetătorul le va modifica în interiorul mediului în care indivizii vor fi observaţi şi testaţi. În exemplul anterior ea era programul de ştiri produs produs în două variante de cercetător. B. Variabila dependentă-adică rezultatul măsurabil al manipulării experimentale. În exemplul de mai sus el era rezultatul măsurabil al reamintirilor din programul de ştiri vi zionat. 12

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Pentru controlul grupurilor cercetătorul trebuie să realizeze un procedeu în doi paşi: (a) alocarea aleatoare a subiecţilor în fiecare grup; (b) realizarea unei pre-testări-adică măsurarea variabilei dependente înaintea introducerii tratamentului-şi a unei post-testări-adică măsurarea variabilei independente după ce s-au pus în aplicare condiţiile experimentale. Tipuri de cercetare experimentală: A. Studiul experimental clasic-numit şi „cercetare pre-test-post-test cu un grup de control”. El cuprinde alocare aleatoare a subiecţilor în grupuri, un pre-test şi un post-test, un grup experimental şi un grup de control. Exemplu, fie studiul efectelor violenţei din filme asupra atitudinii spectatorilor. Un grup (compus din subiecţi aleşi aleator) urmăreşte reşte un film cu scene violente şi un alt grup (compus tot din subiecţi selectaţi aleator)vi zionează un film fără scene violente. Ambele grupuri completează un chestionar înainte de vizionare şi un chestionar după vizionare. Chestionarele cuprind întrebări despre atitudinea indivizilor indivizilor legată de violenţă. Scopul este să se descopere descopere dacă apare o tendinţă spre o mai mare violenţă în grupul celor care au văzut filmul cu scene violente comparativ cu grupul care a vizionat un film non-violent. Proiectul cu un grup de control pre-test-post-test R O1 X O2 R O1 O2 În acest caz subiecţii trebuie să fie alocaţi sau aleşi aleator şi fiecare grup este supus unei pretestări. Oricum, numai primul grup este expus tratamentului-diferenţa dintre O1 şi O2 pentru grupul 1 este comparată cu diferenţa dintre O1 şi O2 pentru grupul 2. Dacă apare o diferenţă semnificativă statistic atunci se presupune că tratamentul experimental este cauza ei. B. Pre-experimentul- este cazul experimentelor în care cercetătorul omite pre-testarea sau utilizarea grupului de control. con trol. Are mai multe forme: B.1. Experimentul cu un unic grup post-test-este un experiment care are numai un grup, un tratament al condiţiilor şi o post-testare. Exemplu: unui grup de subiecţi i se arată un film violent şi apoi li se administrează un test de atitudine. Nu se poate spune dacă filmul îi influenţează mai mult decât alţi factori care nu au fost testaţi. B.2. Experimentul cu un unic grup pre-test şi post-test-este experimentul care are un unic grup, un pre-test, un tratament al condiţiilor şi un post-test. Exemplu: indivizilor dintr-un grup care urmăresc un film li se aplică un test de atitudine apoi ei vizionează un film violent şi apoi completează un nou test de atitudine pentru a măsura schimbările datorate vizionării filmului violent. Lipsa unui grup de control face posibil ca schimbarea de atitudine să se datoreze altor factori decât vizionării filmului. folosite în cazurile cazurile în care experiC. Cvasi-experimentul şi experimentul special-sunt folosite mentul clasic nu se poate aplica. Au mai multe forme: C.1. Experimentul cu două grupuri numai cu post-test-este realizat cu două grupuri în care sunt incluşi subiecţi aleşi aleator iar grupul experimental este cel care este expus tratamentului experimental. Grupurile sunt testate numai odată-după ce grupul experimental este supus manipulării condiţiilor. Experimentul este mai deficitar decât cel care utilizează o etapă pre-test pentru că el nu poate observa diferenţele pre-tratamentului asupra gru pului experimental în raport cu grupul de control. Proiectul cu un grup de control numai cu post-test R X O1 R O2

13

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Nici un grup nu este supus unui pre-test dar grupul 1 este expus unei variabile de tratament, urmată de o post-testare. Cele două grupuri sunt comparate pentru a determina dacă este prezentă vreo diferenţă semnificativă statistic. Acest proiect este folosit şi în cazul controlului explicaţiilor rivale-ambele grupuri sunt la fel de influenţate de dezvoltare, istorie etc. C.2. Experimentul doar cu un grup de control şi cu post-test -este o variantă a experimentului post-test cu două grupuri în care doar un grup este supus tratamentului experimental şi al doilea grup acţionează ca un grup de control şi nu este supus tratamentului. Nu se realizează pre-testul şi se compară rezultatele post-test ale grupului experimental cu rezultatele din etapa controlată într-o etapă de măsurătoare cu un unic moment. D. Experimentul Salomon cu patru grupuri- subiecţii sunt împărţiţi aleator în patru grupuri din care două sunt supuse pre-testării şi celelalte două nu sunt supuse pre-testului. Apoi toate grupurile grupurile sunt supuse supuse tratamentului, tratamentului, în următorul următorul mod: (a) un grup care a trecut de pre-test şi un grup fără pre-test sunt supuse unei variante a tratamentului; şi sau b. sau c: (b) un grup care a trecut de pre-test şi un grup fără pre-test sunt supuse celei de-a doua variante a tratamentului; sau (c) un grup care a trecut de pre-test şi un grup fără pretest nu sunt supuse tratamentului şi servesc ca grupuri de control. Apoi toate grupurile sunt supuse post-testului. Proiectul de cercetare Salmon cu patru grupuri R O1 X O2 R O3 O4 R X O5 R O6 În proiect este prezentată fiecare alternativă pentru pre-testare şi post-testare-principalul neajuns al acestui proiect este că sunt necesare patru grupuri. Proiectul cu patru grupuri al lui Solomon, nu numai că controlează variabilele externe ci ia în considerare validitatea externă pentru că sunt determinabile efectele şi interacţiunea testării (două grupuri sunt supuse pre-testării şi două nu). Totodată, proiectul permite o mai mare generalizare a datelor. Proiectul demonstrează modul în care cercetătorul poate investiga eficacitatea relativă a reclamelor colorate vs. cele alb-negru din ziare în timp ce măsoară măsoară şi impactul ex punerii la materialele radio. E. Experimentul factorial- acest experiment este important în cercetarea media interesată de comportamentul a două variabile independente la nivelul aceluiaşi eşantion variabilele fiind considerate atât separat cât şi în relaţia reciprocă. De exemplu, fie studiul factorilor care pot influenţa prezentarea agresiunii. Cercetătorul poate fi interesat de cât de mult din efectele enervării cotidiene sau a prezentării unui film violent poate produce o reacţie agresivă a subiecţilor. Factorii în acest caz sunt enervarea anterioară şi filmul violent. Procedura implică utilizarea unui eşantion aleatoriu care va fi pus în fiecare din următoarele următoarele patru situaţii:1. situaţii:1. enervarea enervarea anterioară plus film violent; 2. enervarea enervarea anterioară şi nici un film violent; 3. nici o enervare anterioară anterioară şi film violent; 4. nici o enervare anterioară anterioară şi nici un film violent. Termenul de „ proiect cu doi factori” indică faptul că sunt manipulate două variabile independente. Factorii au două sau mai multe nivele-deci, termenul proiect proiect factorial 2 X 2 înseamnă: „două variabile independente, fiecare cu două nivele”. nivele”. Un proiect factorial factorial 3 X 3 are trei nivele pentru fiecare fiecare pentru fiecare dintre va riabilele riabilele independente. De exemplu, exemplu, fie situaţia în care administratorul administratorul unei staţii staţii TV ar dori să se realizeze un studiu despre campania de promovare a unei serii noi de filme ale

14

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti săptămânii. Directorul planifică să facă reclamă seriei în ziare şi la radio. Subiecţii aleşi aleator sunt plasaţi într-una din celulele proiectului factorial 2 X 2: Un proiect factorial 2 X 2 Radio Fără radio e r a i Z e r a i z ă r ă F

I

II

III

IV

Experimentul de acest tip permite testarea a două nivele ale variabilelor independente, ex punerea la radio şi expunerea la ziare. În studiu sunt implicate patru grupuri: Grupul I este expus atât atât la materialele materialele radio cât şi la cele din ziare; grupul II este expus numai la ziare; grupul III este expus numai la radio şi grupul IV nu este expus nici la radio şi nici la ziare. După ce grupurile au trecut prin tratamentul experimental, cercetătorul a putut administra un scurt chestionar pentru a determina ce mediu sau combinaţii de media funcţionează cel mai bine. F. Experimentul repetat-acest experiment studiază efectele manipulărilor multiple la nivelul aceluiaşi grup: Efectele fiecărei manipulări sunt evaluate prin monitorizarea şi cuantificarea schimbărilor în ceea ce fac subiecţii de fiecare dată când este aplicat un tratament. Experimentul de acest tip are două forme principale: F1. Seria de timp întreruptă-este experimentul cu un grup şi în care se realizează măsurători pre-test înainte de tratament şi multiple măsurători după tratament. Exemplu: dacă se introduce TV într-o comunitate cercetătorul este interesat să vadă ce efect are acest lucru asupra activităţilor din timpul liber. Sunt măsurate activităţile din timpul liber timp de câţiva ani înainte de introducerea TV şi apoi aceleaşi activităţi după introducere TV pentru a se face o comparaţie. F.2. Experimentul seriilor de timp echivalente-implică un grup şi are următorii paşi: pre-test, tratament, post-test, apoi iar pre-test, tratament, post-test ş.a.m.d. Exemplu: dacă se doreşte introducere TV într-o comunitate, poate că există numai un post TV iniţial, apoi după 2 ani apare încă unul apoi după alţi 2 ani încă unul. Poate fi studiat impactul creşterii numărului de canale TV asupra activităţilor de timp liber din comunitate.

1.5. ANCHETA ŞI SONDAJUL DE OPINIE Ancheta în studiul comunicării nu este o metodă propriu-zisă ci un corp de metode. Ea este un corp sistematic sistematic de metode, metode, tehnici şi procedee care se desfăşoară desfăşoară în vederea sco pului de cunoaştere pe eşantioane reprezentative în vederea obţinerii informaţiilor necesare cu valoare explicativă referitoare la faptele, fenomenele şi procesele sociale. În acest caz ancheta urmăreşte sesizarea în cadrul populaţiei cercetate a modului în care se distri buie diferite variabile şi în care se prezintă indicatorii reţinuţi pentru observaţie din raţionalizarea conceptelor. Ancheta caută de obicei să furnizeze date empirice adunate dintr-o populaţie de subiecţi asupra unui întreg număr de subiecte sau teme. Câteodată datele sunt utilizate pentru a furniza sprijin pentru sau pentru a nega ipotezele sau pot pur şi simplu să furnizeze informaţii fundamentale legate de modele existente de comportament- De exemplu, un astfel de domeniu ar fi cel al adoptării a „noi”media de tip tran15

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti smisie audiovizuală audiovizuală prin cablu sau satelit - anchetele anchetele pot identifica identifica nu numai cine utilizează aceste media ci şi de ce. Anchetele sunt de mai multe feluri: A. După sfera sau aria lor de cuprindere: 1. Anchete atomizate sau individualeindividuale- aplicate asupra indivizilor indivizilor reprezentativi reprezentativi în raport cu o anumită problemă-de exemplu, studiul de caz, ca metodă de anchetă, este de acest tip-indivizi selectaţi sunt cazurile tipice pentru o anumită populaţie. 2. Anchete contextuale-sunt anchete asupra grupurilor sociale considerate prin prisma identităţii identităţii lor ca grupuri sociale, sociale, a trăsăturilor trăsăturilor care le diferenţiază diferenţiază ca grup-pentru că gru pul este unitatea de referinţă ceea ce este interesant este relaţia dintre grupuri(nu cele din interiorul grupului, pentru că pe această din urmă cale se ajunge la anchete individuale). B. După natura problemei studiate-tipurile de anchetă sunt mai numeroase: 1. Ancheta de opinie-are ca obiect opinia de grup (colectivă, publică)-opinia de grup, colectivă sau publică este rezultatul interacţiunii opiniilor individuale-atunci când se realizează o astfel de anchetă nu se însumează pur şi simplu opiniile de un anumit tip, ci în pre-anchetă se depistează mai întâi dacă există o opinie de grup. 2. Ancheta de atitudine-vizează identificarea atitudinilor socialmente tipice ale grupurilor sociale vis-a-vis de diferite probleme cu care se confruntă. 3. Ancheta de aptitudine-aptitudinea este o totalitate de trăsături de personalitate care-i permit unei persoane să obţină rezultate maxime în orice domenii-în sociologie se are în vedere faptul că există aptitudini sociale ale indivizilor sau grupurilor în legătură cu anumite procese specifice relaţiilor intra-şi inter-grupale. C. După durata lor, anchetele sunt: 1. Anchete instantanee, transversale, nereproductibile-au o valoare de cunoaştere mai redusă, oferă informaţii despre situaţii la un moment dat despre valoare variabilelor, indicatorilor şi indicilor. indicilor. 2. Anchete panel, desfăşurate în mai mulţi timpi-permite sesizarea dinamicii, direcţiei de mişcare a acestor indicatori de la suită de anchete instantanee desfăşurate cu aceleaşi instrumente şi pe aceleaşi eşantioane, cu aceleaşi instrumente de măsură. Tehnica sondajelor este o categorie specifică a metodei anchetelor, acestea din urmă fiind mult mai largi şi neimplicând cu necesitate cuantificarea rezultatelor. Se distinge între ancheta prin intermediul chestionarului şi ancheta fără de chestionar. Sondajele constituie o categorie categorie specială de anchetă prin intermediul intermediul chestionarului. chestionarului. Sondajul evocă ideea de explorare. Această tehnică cuprinde trei dimensiuni importante: mai întâi, ea este fundamental o tehnică de măsurătoare, pentru că ea este destinată să furnizeze informaţii concrete asupra unui fenomen. Apoi, sondajul se realizează asupra unui eşantion din populaţie. Şi, în cele din urmă, sondajul se realizează prin intermediul întrebărilor adresate acestui eşantion. Instrumentul fundamental pentru aceste tipuri de cercetare este chestionarul-acesta standardizează şi organizează adunarea şi prelucrarea informaţiilor. În acest fel pot fi puse unui număr mare de oameni întrebări identice sau foarte asemănătoare. Totuşi chiar dacă chestionarele oferă o bună modalitate de organizare a informaţiilor ele nu au un format standard şi pot varia în funcţie de cine este anchetat şi în ce localizare are loc aceastachestionarele pot fi utilizate într-o situaţie faţă-în-faţă fie acasă fie într-un loc public, de obicei un colţ de stradă-acestea sunt formele cele mai obişnuite de chestionare pe care le întâlnesc oamenii şi ele solicită unui intervievator să pună întrebările şi să completeze formularul.

16

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Forma chestionarului este foarte importantă pentru că ea constituie mijlocul prin excelenţă prin care se obţin răspunsurile de la personale pe care dorim să le intervievăm. Forma chestionarului poate deci să exercite o influenţă determinantă asupra calităţi răspunsurilor obţinute. Există două mari tipuri de întrebări: întrebările închise şi întrebările deschise A. Întrebările închise - Întrebarea închisă este cea în care alegerea şi libertatea de expresie ale anchetei sunt reduse la minimum. În general, în acest tip de întrebări, posibilităţile de răspuns sunt fixate dinainte. Folosirea întrebărilor închise depinde de obiectivul chestionarului. Ele sunt estrem de convenabile pentru obţinerea de răspunsuri simple, tinzând spre clasificarea cu criterii foarte precise (de exemplu, „este căsătorit sau nu”, „are sau nu un televizor televizor în casă” casă” etc. etc. ). Întrebările închise oferă de asemeni avantajul de a filtra oamenii oamenii pe care îi intervievăm intervievăm plecând de la anumite răspunsuri răspunsuri şi astfel astfel se obţine timp. De exemplu, dacă un subiect este întrebat dacă el are sau nu X şi el spune „Nu”, el este trimis apoi la o secţiune ulterioară a chestionarului fără obligaţia de a răspunde la întrebările care nu îl privesc. Cel mai simplu tip de întrebare închisă este cea care furnizează un răspuns răspuns dihotomic, dihotomic, de tipul „acord/dezacord” „acord/dezacord” sau „da/nu”. „da/nu”. De exemplu: „Staţiile TV ar trebui să utilizeze editorialele?(a) acord; (b) dezacord; (c) nu am nici o opinie”. B. Întrebările deschise-sunt întrebările care lasă subiecţii să organizeze răspunsurile lor cum o intenţionează, atât din punctul de vedere al conţinutului cât şi din cel al formei. Întrebările închise sunt de preferat atunci când se ignoră gradul de informare al subiecţilor. Întrebările deschise furnizează date mult mai bogate, dar sinceritatea subiecţilor poate fi pusă sub semnul întrebării. Între altele ele fac posibile erorile de interpretare şi de clasificare. Exemplu de tipuri de întrebări deschise A. Ce vă place cel mai mult la ziarul dvs. local? _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ _B. Ce tip de program TV preferaţi? _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ _ C. Care sunt cele trei probleme cele mai importante în comunitatea dvs.? _______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ _ Întrebările deschise permit libertatea subiecţilor de a răspunde la întrebări şi şansa de a furniza răspunsuri în profunzime. Mai mult, ele îi dau cercetătorului şansa de a întreba: „De ce aţi oferit un răspuns particular?” sau „Puteţi să explicaţi mai detailat răspunsul dvs.?”Această flexibilitate în a oferi probe la anumite întrebări permite intervievatorilor să obţină informaţii informaţii despre sentimentele sentimentele şi motivele motivele care se află în spatele răspunsurilor răspunsurilor subiecţilor. Întrebările deschise permit răspunsuri pe care cercetătorul nu le prevede posi bile în construcţia chestionarului, răspunsuri care pot sugera relaţii posibile cu alte răs punsuri sau variabile. De exemplu, în răspunsul la întrebarea: „Ce tip de programe aţi dori să audiaţi la radio?” directorul unei staţii locale de radio se poate aştepta să audă astfel de programe ca „ştiri”, „vreme” sau „sport” dar subiectul poate da un răspuns neobişnuit de tipul „anunţuri mortuare”, ceea ce îl va obliga pe director să reconsidere

17

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti percepţiile asupra unora dintre ascultătorii staţiei de radio. Principalul dezavantaj asociat cu întrebările deschise este cel al timpului necesar pentru adunarea şi analiza acestui tip de date-pentru că răspunsurile subiecţilor sunt întotdeauna variate, răspunsurile la ele trebuie analizate din punctul de vedere al conţinutului înainte de fi prelucrate. Alte tipuri de întrebări întrebări folosite în chestionar chestionar sunt întrebările întrebările închise (de exemplu: „Dvs. răspund) şi întrebările cu răspunsuri răspunsuri vă place programul X?”1.Da, 2. Nu; 3. Nu ştiu/nu răspund) multiple. O întrebare cu răspunsuri multiple permite respondenţilor să aleagă un răspuns din câteva opţiuni. De exemplu acesta este cazul întrebării „În general reclamele TV spun adevărul...(a) tot timpul; (b) în majoritatea timpul; (c) câteodată; (d) rareori; (e) niciodată”. Întrebările cu răspunsuri multiple trebuie să includă toate răspunsurile posibile. De asemeni ele trebuie să fie fie reciproc exclusive, adică trebuie să existe numai un răs puns la întrebare pentru fiecare respondent. De exemplu, fie întrebarea: „Câţi ani aţi lucrat în redacţia unui ziar?: (a) mai puţin de un an; (b) de la unul la cinci ani; (c) de la cinci la zece ani”. În acest caz ce ar trebui să răspundă o persoană cu exact cinci ani ex perienţă? O modalitate de a corecta problema este re-frazarea răspunsului, de tipul: „Câţi ani aţi lucrat în redacţia unui ziar?: (a) mai puţin de un an; (b) de la unul la cinci ani; (c) de la şase la zece ani”. Un tip special de întrebări sunt întrebările care folosesc scalele. Scalele pot fi aranjate orizontal sau vertical. De exemplu: A. „Există prea multe reclame la TV: (a) acord deplin; (b) acord; (c) neutru; (d) dezacord; (e) dezacord total; B. „Care este opinia dvs. despre ştirile TV? Sunt corecte Sunt incorecte ___ ___ ___ ___ ___ (5) (4) (3) (2) (1) O formă de scală extrem de utilizată în cercetarea media este „scala diferenţiatorului semantic” –ea foloseşte adjective bipolare cu scale în şapte trepte: De De exemplu: „Cum percepeţi dvs. termenul de „televiziune publică”? Bun ___ ___ ___ ___ ___ ___ ___ Rău Fericit___ ___ ___ ___ ___ ___ ___ Rău Neinteresant___ ___ ___ ___ ___ ___ ___ Interesant Stupid___ ___ ___ ___ ___ ___ ___ Atractiv În multe situaţii cercetătorii sunt interesaţi în percepţia relativă asupra unor concepte sau itemu-în astfel de cazuri tehnica ordonării ierarhice („rank ordering” ) este adecvată. De exemplu: „Iată câteva ocupaţii obişnuite. Puneţi un „1” în dreptul profesiei care are cel mai mare prestigiu, „2”, în dreptul cele următoare ş.a.m.d.: -Ofiţer de poliţie -Reporter TV -Bancher -Profesor -Advocat -Dentist -Politician -Jurnalist la un ziar Tabelele, graficele şi figurile sunt de asemeni folosite în chestionare. De exemplu, pentru că în cazul copiilor există dificultăţi în a atribui numere valorilor, alternativa logică este să se folosească imagini-de exemplu, la întrebarea: „Cum v-aţi simţit când aţi văzut de senele animate la TV sâmbătă?” se prezintă feţele de mai jos pentru a determina un răs puns la un copil de 5 ani.

18


1 2 3 Principalele probleme legate de formularea întrebărilor dintr-un chestionar se referă la posibilitatea ca un subiect să interpreteze incorect întrebarea, forma ambiguă în care sunt exprimate exprimate şi formularea formularea or tendenţioasă. tendenţioasă. O întrebare întrebare poate fi rău interpretată interpretată de subiecţi subiecţi dacă termenii săi nu sunt destul de simpli pentru a fi înţeleşi de toţi, sau dacă ei sunt înţeleşi diferit de diferiţi subiecţi. Trebuie deci să se evite a se utiliza termeni vagi şi ambigui sau a unui limbaj care să nu corespundă cu cel al subiecţilor intervievaţi. O întrebare a cărei formulare este tendenţioasă utilizează stereotipuri sau superlative care orientează greşit răspunsul într-un sens sau un altul. Ancheta şi sondajul diferă în funcţia de modul în care sunt realizate caz în care se disting următoarele forme: A. Ancheta prin poştă-acestea sunt anchetele care implică trimiterea chestionarelor prin poştă unui eşantion predeterminat de subiecţi, cărora li se cere să completeze chestionarul şi să îl trimită trimită înapoi prin poştă într-un plic special, fără a mai plăti poşta. poşta. Ele trebuie să fie scurte şi redactate într-un limbaj accesibil. Chestionarele Chestionarele pot fi plasate într-un ziar sau într-o într-o revistă pe care subiectul o lecturează. lecturează. În acest caz sunt folosite folosite recompense recompense (bani, cadouri sau premii) pentru a încuraja subiecţii să completeze şi şi să trimită înapoi chestionarul. Principalele etape ale unei anchete pe bază de chestionar sunt următoarele: 1. Alegerea unui eşantion-eşantionarea este realizată în general dintr-o bază pre-existentă care conţine numele şi adresele respondenţilor potenţiali. Cea mai utilizată schemă de eşantionare utilizată este o „listă de adrese” pre-existentă; 2. Construcţia chestionarului-chestionarul prin poştă trebuie să fie concis şi specific; 3. Scrisoarea însoţitoare-aceasta este o notă scurtă care explică scopurile şi importanţa chestionarului care duce de obicei la creşterea ratei de răspuns; 4. Organizarea pachetului-chestionarul, scrisoarea însoţitoare şi plicurile de returnare sunt puse toate într-un plic mai mare. Opţiunile poştale depinde de bugetul alocat cercetării; 5. Transmiterea prin poştă a chestionarului/Administrarea prin poştă a anchetei; 6. Monitorizarea atentă a ratei de returnare a chestionarelor; 7. Trimiterea unui nou „val” de chestionare-este vorba de un nou rând de chestionare care ar trebui transmis la două săptămâni după primele chestionare şi apoi de încă un rând (dacă este necesar) după încă două săptămâni. Ele ar trebui trimise tuturor subiecţilor care nu au răs puns iniţial; 8. Introducerea datelor şi analiza lor. Dintre avantajele acestui tip de anchetă poate fi menţionat menţionat faptul că ele acoperă o mare regiune geografică geografică la un cost relativ relativ scăzut. Ele sunt deseori unica modalitate de a aduna datele de la oamenii care trăiesc în regiuni greu de atins; ele permit şi eşantionarea probabilistă pe baza unor „liste de adrese” specializate. Dacă cercetătorul doreşte să adune informaţii de la o audienţă extrem de specializată, cializată, tehnica anchetei anchetei prin poştă este foarte atractivă. atractivă. Un alt avantaj al anchetei anchetei prin poştă este că permite anonimatul, astfel încât subiecţii pot răspunde mai direct la între bări. Chestionarele pot fi completate acasă sau la serviciu, ceea ce permite subiecţilor un anume sens al particularului. Oamenii pot răspunde la întrebări în ritmul pe care îl doresc şi pot verifica ceea ce au spus. Anchetel Anchetelee prin poştă pot de asemeni asemeni să elimine elimine influenţa intervievatorului dat fiind că nu există nici un contact personal. Dintre dezavantaje trebuie avut în vedere faptul că mai întâi, chestionarele administrate prin poştă trebuie să fie

19

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti auto-explicative. Nu există nici un interviaviator prezent pentru a lămuri neînţelegerile. O problemă este legată de perioada mare de returnare a chestionarelor (uneori de luni de zile), caz în care cercetătorul fixează o dată limită, după care chestionarele returnate nu mai sunt incluse în analiză. O altă problemă cu anchetele prin poştă este că nu se ştie foarte bine cine răspunde la chestionar. De exemplu, un chestionar trimis unui director de companie poate fi completat de un asistent. Mai mult, chestionarele sunt de obicei returnate de oamenii care sunt interesaţi de cercetare şi acest fapt determină o anumită influenţă asupra structurii eşantionului. Majoritatea cercetătorilor sunt însă de acord că cel mai mare dezavantaj al anchetei prin poştă este rata redusă de returnare a chestionarelor. O anchetă tipică (în funcţie de regiunea geografică şi de tipul anchetei) va atinge o rată de răspuns de 20-40%-nivelul redus de returnare a chestionarelor poate pune sub semnul întrebării validitatea rezultatelor. r ezultatelor. B. Ancheta prin telefon-aceasta implică utilizarea unui intervievator pregătit care să telefoneze lefoneze subiecţilo subiecţilorr aleşi de obicei la întâmplare întâmplare din lista lista abonaţilor abonaţilor telefonici. telefonici. Ancheta Ancheta prin telefon pare să se plaseze undeva între ancheta prin poştă şi ancheta prin intermediul chestionarului administrat individual („faţă-în-faţă”). Ea oferă un grad mai mare de control şi o rată de răspuns mai ridicată decât ancheta prin poştă, dar este limitată din punctul de vedere al întrebărilor care pot fi utilizate. Ea este mai scumpă decât anchetele prin poştă dar mai ieftină decât cele „faţă-în faţă”. Intervievatorii sunt extrem de importanţi în anchetele prin telefon şi cele „faţă-în-faţă”. Un intervieviator ideal ar trebui să funcţioneze ca un mediu neutru prin care răspunsurile respondenţilor sunt comunicate cercetătorilor. Prezenţa şi modalitatea de a vorbi a intervievatorului nu ar trebui să influenţeze răspunsurile subiecţilor. Procedura generală pentru realizarea unei anchete prin telefon este următoarea, deşi în practică, paşii pot fi abordaţi simultan: 1. Alegerea unui eşantion-anchetele prin telefon le cer cercetătorilor să precizeze clar aria geografică care trebuie acoperită şi să identifice identifice care persoană persoană va fi intervievată intervievată în fiecare fiecare casă contactată. contactată. Multe anchete se limitează la oamenii peste 18 ani, „capul” gospodăriei etc. Procedeul de eşantionare de pinde de scopul anchetei şi al studiului; 2. Construcţia chestionarului-ancheta prin telefon solicită opţiuni de răspuns directe şi necomplicate. Lungimea aplicării chestionarului nu trebuie să depăşească 10 minute; 3. Pregătirea manualului de instrucţiuni pentru intervievatori-acest document ar trebui să acopere mecanismele fundamentale ale anchetei (numerele care trebuie apelate, când trebuie apelate, cum se înregistrează timpul etc.). Ar tre bui de asemeni să se precizeze pe care membru al gospodăriei trebuie să îl intervievaţi şi trebuie furnizate direcţii generale legate de modul de punere al întrebărilor şi cum să se înregistreze răspunsurile; 4. Instruirea intervievatorilor-este bine ca intervievatorii să fie instruiţi în grup folosind o simulare a unui interviu care ar permite fiecărei persoane să pună întrebări; 5. Adunarea datelor-adunarea datelor este mai eficientă atunci când este realizată dintr-o localizare centrală. În această etapă trebuie monitorizată şi rata de com pletare a chestionarelor; 6. Realizarea repetării apelurilor atunci când este necesar-de obicei apelurile telefonice nu se repetă decât de două ori; 7. Verificarea rezultatelor-atunci când sunt completate toate chestionarele, un mic sub-eşantion din răspunsurile respondenţilor trebuie re-apleat telefonic pentru a fi siguri că informaţiile pe care le-au furnizat au fost corect înregistrate. Respondenţilor trebuie să li se spună în timpul anchetei iniţiale că ei pot primi un apel ulterior-acest fapt tinde să elimine confuzia subiecţilor atunci când ei primesc un al doilea apel telefonic; 8. Introducerea datelor. În comparaţie cu ancheta prin poştă, ancheta prin telefon poate include întrebări mult mai detailate şi intervievatorii

20

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti pot clarifica neînţelegerile care pot apare în timpul administrări chestionarului. Rata de non-răspunsuri a anchetei prin telefon este în general redusă, mai ales atunci când sunt folosite mai multe apeluri; în plus, anchetele prin telefon sunt mai rapide decât cele prin poştă. Pe scurt, ancheta prin telefon tinde să fie rapidă, uşoară şi relativ redusă ca cost. Dintre dezavantaje trebuie menţionat faptul că, mai întâi, cercetătorii trebuie să recunoască că o mare parte din ceea ce este numit „cercetarea” pe bază de anchetă prin telefon nu este o cercetare ci o modalitate de a vinde oamenii. Întrebările vizuale sunt interzise- de exemplu, un cercetător nu poate arăta imaginea unui produs pentru a-l întreba pe res pondent dacă a văzut reclama le el. O problemă extrem de importantă este că nu toată lumea dintr-o comunitate este inclusă în lista de telefon, astfel încât un eşantion obţinut dintr-o carte de telefon poate fi semnificativ se mnificativ diferit de cel obţinut a nivelul populaţiei. C. Ancheta prin intermediul chestionarului aplicat individual („faţă-în-faţă”)-este ancheta care se desfăşoară la locul de muncă, în casa subiectului sau pe stradă. Există două tipuri de interviuri în acest caz: a. Interviul structurat structurat - caz în care intervieviatorul are un chestionar sau un ghid de interviu structurat în care întrebările sunt puse într-o ordine predeterminată şi cele mai multe dintre acestea au mai multe variante de răspuns. b. Interviul nestructurat -acesta cuprinde întrebări generale la care subiectul răspunde cu propriile propriile lui cuvinte, cuvinte, răspunsurile răspunsurile fiind înregistrat înregistratee şi transcrise transcrise ulterior ulterior.. Intervievatoru Intervievatorull poate pune şi unele întrebări noi, introduse în funcţie de disponibilitatea subiectului intervievat. Paşii în construcţia unei anchete prin interviul personal sunt similari cu cei dintr-o anchetă prin telefon: 1. Alegerea unui eşantion-extragerea unui eşantion pentru o anchetă pe bază de interviu este mai complicată decât pentru o anchetă prin telefon-de obicei se foloseşte o schemă de eşantionare probabilistă; 2. Construcţia chestionarului-interviurile personale sonale sunt flexibile; flexibile; întrebările detailate detailate sunt uşor de pus şi timpul necesar completării completării chestionarului poate fi mărit (multe anchete de acest tip durează cel puţin o oră). Cercetătorii pot de asemeni să folosească prezentări vizuale, liste şi fotografii pentru a pune între bări, şi subiecţilor li se poate cere să aleagă itemii pe categorii sau să arate răspunsurile lor pe card-uri tipărite. Respondenţilor li se poate oferi intimitate şi asigura anonimatul pentru a completa unele părţi din chestionar care pot fi date intervievatorului închise în plic; 3. Pregătirea unui manual de instrucţiuni pentru intervievator-acest manual ar trebui să includă instrucţiuni detailate legate de gospodări trebuie vizitate, pe cine din acea gos podărie trebuie să îl intervieveze intervievatorul, când să se realizeze interviul, cum să se comporte în timpul interviului, cum să se înregistreze datele etc.; 4. Instruirea intervievatorilor-in torilor-instrui struirea rea este importantă importantă pentru că chestionarele chestionarele sunt mai lungi şi mai detailate. Sunt necesare câteva sesiuni practice practice pentru a fi siguri că scopul proiectului proiectului este atins şi că intervievatorii urmăresc instrucţiunile; 5. Adunarea datelor-această parte a anchetei este extrem de costisitoare; perioada de adunare a datelor este de asemeni mai lungă; 6. Realizarea revenirilor necesare-fiecare revenire solicită intervievatorului să se întoarcă la gospodăria aleasă iniţial în eşantion şi acest lucru lungeşte durata anchetei; 7. Verificarea rezultatelor-ca în cazul anchetei prin telefon, un sub-eşantion de subiecţi/chestionare completate de fiecare interviviator este ales şi un alt membru al echipei de cercetare este trimis să verifice-el se întoarce la gospodăria în cauză sau telefonează şi trece în revistă unul sau mai mulţi itemi pentru a verifica cât de complet şi de veridic a completat chestionarul intervievatorul iniţial; 8. Introducerea datelor. Aceasta este tehnica cea mai flexibi-

21

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti lă pentru a obţine informaţii, pentru că situaţiile faţă-în-faţă duc ele însele la o chestionare mai adâncă şi mai detailată. În plus, intervievatorul poate dezvolta un raport cu respondenţii astfel încât aceştia să fie capabili să răspundă la întrebările care altfel ar rămâne fără răspuns într-o anchetă prin telefon sau una prin poştă. Identitatea respondenţilor este cunoscută sau poate fi controlată prin anchetele pe baza interviurilor personale. Unicul dezavantaj principal al acestei tehnici este costul. O altă problemă este influenţa exercitată de operator-eroa operator-eroarea rea de operator operator. Prezenţa fizică, vârsta, rasa, sexul, modul de a se îm brăca şi de a vorbi al intervieviatoruli pot determina răspunsuri incorecte ale respondenţilor. Mai mult, timpul de organizare şi de instruire al echipei de intervievatori este mai mare decât în cazul altor procedee de adunare a datelor. D. Ancheta pe bază de chestionar aplicat unui grup-este o anchetă care combină elemente din ancheta prin poştă şi ancheta prin chestionar aplicată individual. Subiecţii sunt selectaţi şi apoi sunt invitaţi într-un anumit loc (sală de conferinţe, sală de clasă) pentru a completa un chestionar. Este o metodă care combină caracteristicile anchetei prin poştă şi ale interviului interviului personal. Ancheta Ancheta administrată administrată în grup are loc acolo unde un grup de res pondenţi este adunat împreună şi lor li se oferă copii individuale ale unui chestionar cu auto-completare sau li se cere să participe la un interviu de grup. De exemplu, la o pre-vi zionare zionare a unui film artistic, audienţei i se poate cere să completeze un chestionar despre ce părţi din film i-au plăcut cel mai mult, dacă sfârşitul a fost credibil etc. Un alt exem plu este cel al unor studenţi dintr-o clasă care completează un chestionar legat de com portamentul lor de lectură. În acest caz intervievatorul citeşte cu glas tare întrebările şi fiecare respondent completează o foaie de răspunsuri-această tehnică poate fi extrem de utilă atunci când avem de-a face cu respondenţi care au un nivel redus de educaţie. În plus intervievatorul poate fi prezent în încăpere astfel încât problemele sau întrebările pot fi rezolvate rapid. În situaţia chestionarelor auto-administrate, modul de completare al chestionarelor este asemănător cu cel al anchetei prin poştă. Ca avantaje se are în vedere faptul că, în primul rând, un chestionar administrat în grup poate fi mai lung decât chestionarul tipic folosit într-o anchetă prin poştă. Pentru că respondenţii sunt adunaţi expres pentru pentru scopul completării completării chestionarului, chestionarului, rata de răspuns răspuns poate fi relativ relativ ridicată. ridicată. Pentru că intervievatorul este prezent şi poate răspunde la întrebări, puţini itemi sunt necompletaţi. Costul unei astfel de anchete este mai redus decât în cazul unei anchete „faţă-în-faţă” sau al unei anchete prin telefon. Mediul în care este adunat grupul face posibilă interacţiunea dintre respondenţi-pentru cercetător această situaţi este mai greu de controlat. Nu toate anchetele folosesc eşantioane care pot fi testate prin administrarea în grup. În funcţie de perioada de timp în care se realizează anchetele se diferenţiază între: A. Ancheta transversală – în care datele sunt adunate într-un unic moment din timp. Ancheta de acest tip furnizează informaţii despre starea opiniei publice, cunoştinţe şi opinii ale populaţiei într-un anumit moment din timp. În cazul media ele furnizează de exemplu date pentru analiza relaţiei dintre utilizarea media şi comportament. B. Studiul longitudinal longitudinal - atunci când datele sunt adunate în două sau mai multe momente din timp. Există trei tipuri de studii longitudinale: 1. Studiile de tendinţă- care este tipul cel mai obişnuit de cercetare longitudinală în domeniul media. El foloseşte eşantioane diferite din aceeaşi populaţie în diferite momente de timp şi analizează modele pe termen lung sau scurt în opinia opinia publică publică sau în comportamentu comportamentull social. În acest fel se pot desco peri schimbările din opinia publică datorate, de exemplu, unor evenimente media partiAnaliza culare sau schimbărilor din utilizarea media la nivelul populaţiei investigate . 2. Analiza

22

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti de cohortă- sunt studiile asupra unor grupuri de indivizi care sunt legaţi într-un mod specific (de exemplu, s-au născut în aceeaşi perioadă de timp) sau au fost martorii unor aceloraşi evenimente în timpul vieţii lor. Un exemplu de analiză a cohortei este cel a două grupuri de copii de vârstă diferită care utilizează utilizează (fiecare grup) un număr determinat de ore televizorul. televizorul. Aceste diferenţe în nivelul de televizionare se datorează datorează vârstei sau altor factori? Pentru a răspunde la această întrebare fiecare grup este urmărit pe parcursul a trei trei ani şi se caută atât apropierile apropierile cât şi diferenţele care care se manifestă în timp între cele două grupuri de copii . Dificultatea principală de care se izbesc astfel de studii este cea a lipsei de control asupra factorilor de mediu care pot acţiona în decursul timpului la nivelul populaţiei studiate.3. Studiile panel- sunt anchetele realizate asupra aceluiaşi eşantion dintr-o populaţie în diferite momente de timp. Ele se pot realiza fie sub forma chestionarului trimis prin poştă, fie prin interviul telefonic, fie prin intermediul chestionarului aplicat individual. Reţelele TV, agenţiile de publicitate şi companiile de studiere a pieţi utilizează studiile panel pentru a identifica schimbări în comportamentul consumatorilor. Dintre dificultăţile unui astfel de studiu panel trebuie menţionate reducerea numărului de su biecţi incluşi în eşantionul iniţial (“mortalitatea” eşantionului) şi influenţarea răspunsurilor de la o anchetă la alta (subiecţii tind să răspundă identic în momente diferite). Întrebări 1. Care sunt principalele diferenţe între abordarea pozitivistă şi cea interpretativă în studiul comunicării? 2. Care sunt diferenţele dintre cercetarea de tip calitativ şi cea cantitativ? 3. Ce este o ipoteză şi care sunt tipurile de ipoteze? Exemplificaţi. 4. Care sunt principalele tipuri de eşantionare utilizate în studiul comunicării. 5. Cum poate fi operaţionalizat conceptul de „comunicare directă”? Exemplificaţi. 6. În ce condiţii aţi folosi un chestionar administrat faţă-în-faţă mai curând decât un chestionar trimis prin poştă? Motivaţi alegerea dvs. 7. Care sunt avantajele şi dezavantajele anchetelor şi sondajelor realizate prin telefon, poştă şi interviuri faţă-în-faţă? 8. Elaboraţi cinci întrebări şi patru ipoteze care pot fi testate prin intermediul anchetei. Ce tip de întrebări pot fi utilizate pentru a aduna date despre mai multe tipuri de subiecte? 9. Care sunt avantajele şi dezavantajele fiecărui proiect de cercetare experimental de mai jos? a. X O1 O2 b. R X O1 O2 c. R O1 X O2 R X O3 d. R O1 X O2 Teme de tutorat 1. Un coleg de-al vostru caută să găsească o problemă de cercetare din domeniul comunicării interpersonale. Înainte de aceasta a trecut în revistă majoritatea punctelor pro- şi contra- din bibliografie sale şi a citit unele articole de specialitate dar nu a reuşit să găse23

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti ască o idee care să îi placă astfel încât vine să vă ceară sfatul: ”Ce subiect să abordez?”. abordez?”. Sugeraţi Sugeraţi două subiecte subiecte pe care colegul vostru ar putea să le utilizeze şi justificaţi-vă justificaţi-vă alegerea. 2. Sunteţi interesaţi să realizaţi o cercetare referitoare la relaţia dintre comunicarea inter personală şi dinamica opiniilor la nivel de grup. Scrieţi trei probleme de cercetare care pot fi adecvate acestei teme. 3. Încercaţi să dezvoltaţi dezvoltaţi un proiect de cercetare care ar studia studia fiecare fiecare dintre următoarele următoarele concepte: (a) Lectura ziarelor; (b) Tendinţele agresive ale adolescenţilor ; (c) Vizionarea programelor TV. 4. V-aţi decis să realizaţi un proiect de cercetare şi v-aţi definit problema de cercetare drept: ”Rolul comunicării în cadrul grupului de la locul de muncă”. Redactaţi trei ipoteze pe care le puteţi testa în proiectul vostru de cercetare. 5. Sunteţi pe cale cale să începeţi începeţi un proiect de un an de zile asupra influenţei influenţei exercitat exercitatee de comunicare în plan instituţional. Scopul cercetării este de a compara diferitele tipuri de comunicare şi de a măsura eficacitatea comunicării intra-organizaţionale formale. Cum operaţionalizaţi conceptele şi ce ipoteze puteţi elabora? 6. Fie următoarea problemă de cercetare: „Staţia radio X ia în considerare atât posibilitatea măririi personalului său cu încă 5 persoane cât şi cea a adăugării unui rezumat al ştirilor la fiecare oră de 5 minute. Dacă ar face aceasta ce credeţi : Aţi audia mai puţin, la fel sau mai puţin această staţie radio?”. Cum poate fi abordată această problemă într-un proiect de cercetare? 7. Ce tehnici de eşantionare ar fi adecvate pentru următoarele proiecte de cercetare? A. Un studiu pilot pentru a testa dacă oamenii înţeleg un chestionar aplicat prin telefon. B. Un studiu care să determine cine cumpără video-recordere. C. Un studiu care să determine profilul demografic al audienţei unui program la un post TV local. D. O anchetă care studiază diferenţele diferenţele dintre cititorii cititorii de ziare care provin din gospodării gospodării cu venit ridicat vs. cei care provin din gospodării cu venit scăzut. 8. Aţi fost desemnat de o firmă de consultanţă să redactaţi şi să administraţi un chestionar aplicabil prin telefon. Scopul acestui chestionar este să descrie şi să explice relaţiile dintre stilul de viaţă, modalităţile de consum ale adulţilor, opiniile lor şi intenţiile de achiziţionare ale unui televizor nou. Redactaţi un astfel de chestionar aplicabil în maximum 5 minute. 9. Redactaţi un chestionar pentru a aduna informaţii referitoare la următoarele probleme: A. Atitudinile faţă de soap-opera soap- opera TV; B. Atitudinile faţă de editorialele din ziare; C. Atitudinea faţă de reclamele TV; D. Obiceiuri de televizionare ale postului po stului public TV. TV. 4. Proiectaţi un experiment pentru a aduna date pentru fiecare dintre temele următoare: A. Tineretul şi mass media; B. Efectele unei campanii electorale; C. Diversitatea cititorilor unei reviste locale; D. Influenţa exercitată de reclamele la produsele de uz casnic asupra stilurilor de viaţă al unor femei din oraşul dvs. 10. Se dă chestionarul următor şi vi se cere să identificaţi: A. Problema de cercetare;

24

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti B. Conceptele utilizate; C. Ipotezele testate; D. Tipul de eşantion pe care a fost aplicat; E. Tipul de anchetă în care a fost utilizat. CHESTIONAR Sunt din partea firmei ................care realizează realizează .............privind .............. .............. Aţi auzit sau chiar aţi participat la diverse sondaje de opinie care s-au realizat în ultimul timp. Vă asigurăm că răspunsurile dvs. sunt strict confidenţiale, ele fiind folosite pentru obţinerea unor statistici generale. Vă mulţumim anticipat pentru răspunsuri şi pentru contribuţia dvs. la această cercetare. 1. Gândindu-vă Gândindu-vă la viaţa viaţa dvs. de zi cu zi aţi aţi putea să ne spuneţi spuneţi cât de mulţumit sau nemulţumit sunteţi de următoarele următoarele aspecte: Aspecte Foarte mulDestul de Destul de neTotal nemulţu NS/NR ţumit mulţumit mulţumit mit 1. Sănătate 1 2 3 4 9 2. Confortul locuinţei dvs. 1 2 3 4 9 3. Relaţiile de familie 1 2 3 4 9 4. Modul în care vă înţelegeţi cu 1 2 3 4 9 alţi oameni 5. Veniturile familiei 1 2 3 4 9 6. Modul în car vă petreceţi timpul 1 2 3 4 9 liber 2.

Cât de des urmăriţi urmăriţi emisiu emisiunile nile de televi televiziun ziune, e, ascultaţ ascultaţii radioul radioul şi citiţi presa presa scrisă? scrisă? Zilnic 3-5 ori/săpt. SăptăLunar mânal 1. Radio România Actualităţi 1 2 3 4 2. Radio local A 1 2 3 4 3. Radio local B 1 2 3 4 4. Radio local C 1 2 3 4 5. Europa FM 1 2 3 4 6. TVR1 1 2 3 4 7. TVR2 1 2 3 4 8. ProTV 1 2 3 4 9. Antena 1 1 2 3 4 10. Tele7abc 1 2 3 4 11. Prima TV 1 2 3 4 12. Acasă 1 2 3 4 13. Postul A de televiziune 1 2 3 4 14. Postul B de televiziune 1 2 3 4 15. România Liberă 1 4 16. Ziua 1 4 17. Naţional 1 4 18. Adevărul 1 4 19. Evenimentul Zilei 1 4 20. Jurnalul Naţional 1 4 21. Ziarul local A 1 4 22. Ziarul local B 1 4

Niciodată 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

NS/NR 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9

3.

Aş dori să vă întreb cât timp acordaţi acordaţi în în timpul unei zile zile pentru a citi presa scrisă, a asculta radioul sau a urmări te te leviziunea: Sub o oră 1-2 ore 3-5 ore Peste 5 ore Deloc NS/NR 1. Presa scrisă 1 2 3 4 5 9 2. Radio 1 2 3 4 5 9 3. Televiziune 1 2 3 4 5 9 4.

V-aş ruga să-mi spuneţi care este ziarul preferat (se notează răspunsul dat de subiect)_____________________________________________________________________________________

25

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 5.

Care este este principala principala modali modalitate tate prin prin care dvs. vă procuraţi procuraţi ........ ............ ......... .......... .......? ..? abonament individual acasă abonament individual la locul de muncă exemplar care circulă la locul de muncă îl cumpăr de la chioşc de la un prieten, cunoştinţă, vecin, rudă nu este cazul/nu citesc 9. NS/NR

6. Vă rog să acordaţi o notă de la 1 (minim) la 5 (maxim) următoarelor aspecte legate de articolele din: Obiectivitate Promptitudine Informaţii comAccent pus pe ceea ce plete este în realitate 1. Ziarul local A 2. Ziarul local B Faţă de anul trecut, dvs. aţi renunţat să mai cumpăraţi ..........? 1. da 2. nu 9. NS/NR Dacă d,a care este acest ziar? (se notează răspunsul dat de subiect): ________________________________________________________________________________________________ Dacă da, care a fost motivul pentru care nu aţi mai cumpărat.............? 1. preţ reţul ridi ridiccat 2. orientar orientarea ea polit politică ică a ziarului ziarului nu mai mai coresp corespund undee cu a mea 3. nu mai mai am încre încrede dere re în infor informaţ maţiil iilee prezen prezentat tatee 4. o parte dintre ziariştii pe care îi apreciam mai mult nu mai au articole în ziar 5. majoritat majoritatea ea prieten prietenilor ilor şi şi cunoştin cunoştinţelo ţelorr mele nu nu l-au mai mai cumpărat cumpărat 6. altul altul (care? (care?)) ____ _______ _____ ____ _____ _____ _____ _____ ____ ___ _ 9. NS/NR

Faţă de anul trecut, dvs. aţi început să cumpăraţi .............? 1. Da 2. Nu 9. NS/NR Dacă da, care este ...............? (se notează răspunsul dat de subiect): _______________________________ Dacă da, care este motivul pentru care aţi început să cumpăraţi ............? (se notează răspunsul dat de subiect) ________________________________________________________________________________________________ Ce tipuri de articole citiţi dvs. în .................? 1. soc socio-e io-ecconomice mice 2. politice 3. cult cultur ural al-e -edu duca cati tive ve 4. sportive 5. altele altele (care? (care?)) ____ ______ _____ _____ ____ _____ ___ 9. NS/NR V-aş ruga să daţi o notă de la 1 (minim) la 5 (maxim) calităţii următoarelor tipuri de articole citite în .................:: Ziarul local A Ziarul local B 1. Editoriale 2. Informaţii/Ştiri Informaţii/Ştiri 3. Politica internă 4. Politica externă 5. Economie 6. Social 7. Infracţiuni/Delincvenţe

26

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 8. Cultură/Arte 9. Sport La nivelul localităţii dvs., consideraţi că următoarele aspecte reprezintă o problemă sau nu? Da Nu 1. Şcolile 1 2 2. Transportul public 1 2 3. Ordinea publică 1 2 4. Curăţenia 1 2 5. Locurile de muncă 1 2 6. Spitalele şi dispensarele 1 2 7. Construirea de locuinţe 1 2 8. Starea drumurilor 1 2 9. Birocraţia 1 2 10. Taxele, impozitele locale 1 2 În ce măsură credeţi că sunt dezbătute, în................, următoarele aspecte? În foarte În mare În mică mare măsumăsură măsură ră 1. Privatizarea 1 2 3 2. Locurile de muncă 1 2 3 3. Preţurile şi inflaţia 1 2 3 4. Corupţia 1 2 3 5. Şcolile 1 2 3 6. Transportul public 1 2 3 7. Ordinea publică 1 2 3 8. Curăţenia 1 2 3 9. Spitalele 1 2 3 10. Construirea de locuinţe 1 2 3 11. Starea drumurilor 1 2 3 12. Birocraţia 1 2 3 13. Sărăcia 1 2 3

NS/NR 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9

În foarte mică măsură

Deloc

4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

NS/NR 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9

Comparativ cu anul trecut, consideraţi că articolele din ................................sunt: 1. mai bune 2. la fel 3. mai slabe 9. NS/NR Vă rog să menţionaţi numele a doi ziarişti ai ............................. ...................................... ......... (se notează răspunsul dat de subiect): 18.1. ________________________________________________________________________________________________ 18.2. _______________________________________________________________________________________________ Vă rog să-mi spuneţi cu care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la rolul ziariştilor în societate, sunteţi sunteţi de acord sau nu: Da Nu NS/NR 1. Ziariştii trebuie să acţioneze astfel încât să-i împiedice pe cei care au puterea economică 1 2 9 şi politică în societate să comită ilegalităţi 2. Ziariştii trebuie să se implice direct în rezolvarea problemelor tranziţiei din societatea 1 2 9 românească 3. Sarcina ziariştilor este doar de a-i informa pe cei aflaţi în funcţii de conducere (politice, 1 2 9 economice) despre problemele grave şi importante din societate pe care numai aceştia le pot rezolva 4. În calitatea or de reprezentanţi ai “opiniei publice”, ziariştii au datoria de a lua o poziţie 1 2 9 critică faţă de orice aspect negativ care apare în societate 5. Ziariştii fac mari deservicii ţării prin prezentarea primordială primordială a aspectelor aspectelor negative din 1 2 9 societate

27

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 6. Ziariştii reprezintă un grup “închis” care are puţine legături cu publicul lor 7. Ziariştii reprezintă un grup “închis” care are puţine legături cu publicul lor 8. În general, ziariştii nu fac decât să-i stânjenească în muncă pe cei aflaţi în funcţii (politice şi economice) de conducere

1 1 1

2 2 2

9 9 9

Vă rog să-mi spuneţi dacă, în decursul ultimului an, încrederea dvs. în ziariştii de la ................: 1. a crescut 2. a răm rămas as nesc neschi himb mbat atăă 3. a scăzut 9. NS/NR 21. Care este activitatea principală a instituţiei în care lucraţi? 1. Prod Produc ucţi ţie/ e/in ingi gine neri riee 2. Admi Admini nist stra raţi ţiee de de stat stat 3. Educaţ Educaţie, ie, învăţ învăţămâ ământ, nt, cerce cercetar taree 4. Serv Servic icii ii medi medica cale le 5. Serv Servic icii ii fina financ ncia iare re/b /ban anca care re 6. Consultanţă 7. Turism 8. Comerţ 9. Agricultură 10. 10. Secto Sectorr non-p non-prof rofit it 11. Alta (care?) _________________________ 12. 12. Nu este este cazu cazul/N l/Nuu lucre lucrezz 99. NS/NR 22. Dvs. lucraţi în: 1. Admi Admini nist stra raţi ţiee de de stat stat 2. Firmă de stat 3. Cooperativă 4. Firmă Firmă part particu icula lară ră cu cu capi capital tal român românesc esc 5. Firmă particul particulară ară cu cu capita capitall parţia parţiall sau sau total total străin străin 6. În prop ropria ria firm firmăă 7. Nu lucrez 9. NS/NR 23. În ultimul an, cât de des aţi călătorit în străinătate? 1. de mai mai mult ulte ori 2. o si singură da dată 3. niciodată 9. NS/NR 24. De obicei cine face cumpărăturile în familia dvs.? 1. eu personal 2. soţul/soţia 3. altă pe persoană 9. NS/NR 25. Unde faceţi aceste cumpărături? 1. super-market 2. maga magazi zinn spec specia iali liza zatt 3. pieţ ieţe en-g en-gro ross ss 4. pieţ pieţee desc deschi hise se/t /tar arab abee 9. NS/NR 26. Cât de des vă petreceţi timpul liber mergând la: Foarte Des Din când în Rar Foarte NS/NR des când rar 1. Cinema 1 2 3 4 5 9 2. Discotecă 1 2 3 4 5 9 3. Teatru 1 2 3 4 5 9 4. Muzee/galerii de artă 1 2 3 4 5 9 5. Restaurante/baruri 1 2 3 4 5 9 6. Călătorii 1 2 3 4 5 9 27. Care dintre următoarele activităţi constituie un hobby pentru dvs.? (se alege o singură variantă de răspuns) 1. comput computere ere/in /infor forma matic tică/ ă/int intern ernet et 2. fotografie

28

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. dans 4. muzică 5. pict pictur ură/ ă/sc scul ulpt ptur urăă 6. sport ex extrem 7. plim plimbă bări ri cu cu bici bicicl clet etaa 8. turism 9. sport 10. alta (care (care?) ?) _______ __________ _______ _______ _____ __ 11. nu e cazu cazull 99. NS/NR 28. Cât de des urmăriţi următoarele categorii de programe tv.? Foarte Mult mult 1. Programe politice 1 2 2. Programe informative 1 2 3. Programe sportive 1 2 4. Anchete sociale 1 2 5. Programe culturale 1 2 6. Programe religioase 1 2 7. Jocuri şi concursuri 1 2 8. Filme 1 2 9. Seriale 1 2 10. Programe de divertisment 1 2 29. Dvs. locuiţi în: 1. casă casă prop propri riet etat atee parti particu cula lară ră 2. apart apartame ament nt prop proprie rietat tatee parti particu cular larăă 3. apart apartame ament/ nt/cas casă/c ă/came ameră ră de înch închiri iriat at 4. altă situaţie situaţie (care?) (care?) _______ ___________ ________ _______ _______ ______ __ 9. NS/NR 30. Locuinţa dvs. este dotată cu:

Potrivit

Puţin

3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

1. telefon 2. televizor color 3. televizor alb-negru 4. maşină de spălat neautomată 5. maşină de spălat automată 6. frigider 7. aspirator 8. videocasetofon 9. radio 10. radiocasetofon 11. compact disc 12. PC/calculator personal 13. cuptor cu microunde 14. aparat de înregistrat mesaje telefonice 15. robot de bucătărie 16. antenă satelit 17. televiziune prin cablu 31. V-aş ruga să alegeţi trei valori importante pentru dvs. din următoarea listă: Valori Alegere 1 1. Hărnicie 2. Independenţă/Libertate Independenţă/Libertate 3. Muncă 4. Sprijin reciproc/Altruism/Cooperare reciproc/Altruism/Cooperare 5. Iniţiativă/Risc/Curaj 6. Ordine/Disciplină 7. Meticulozitate/Grijă faţă de detalii 8. Echilibru 9. Respect/Ascultare/Supunere

29

Da 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Foarte puţin 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5

Nu 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 Alegere 2

NS/NR 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9

NS/NR 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 Alegere 3

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti În final dorim să aflăm câteva date despre dvs.: 32. Sex: 1. Masculin 1 2. Feminin 2 33. Vârsta: 1. 18-29 ani 1 2. 30-39 ani 2 3. 40-49 ani 3 4. 50-59 ani 4 5. peste 60 ani 5 9. NR 9 34. Ultima şcoală absolvită: 1. 4 clase 1 2. şcoala generală 2 3. 10 clase 3 4. şcoala profesională 4 5. liceu 5 6. colegiu 6 7. studii superioare 7 8. studii postuniversitare 8 9. NR 9 35. Ocupaţia dvs.: 1. Pensionar 2. Elev/student 3. Şomer/f ără ocupaţie 4. Casnică 5. Agricultor gospodărie individuală 6. Muncitor necalificat 7, Muncitor calificat 8. Funcţionar cu studii medii 9. Tehnician/maistru 10. Personal studii superioare 11. Patron/liber profesionist 12. Alta (care?) 99. NR 36. Naţionalitatea dvs.: 1. Român 1 2. Maghiar 2 3. Rrom 3 4. German 4 5. Alta (care?) 5 9 NR 9 37. Religia: 1. Ortodox 2. Romano-catolic 3. Greco-catolic 4. Musulman 5. Mozaic 6. Neoprotestant (baptist, adventist, penticostal) 7. Alta (care?) 8. Fără religie 9. NR 38. Status marital: 1. Căsătorit 1 2. Div Divorţat 2 3. Văduv 3 4. Necăsătorit 4 5. În uniune liberă 5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 99

1 2 3 4 5 6 7 8 9

30

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 6. Altul (care?) 9. NR

6 9

39. Câţi membri sunt în gospodăria dvs.? 40. Care este venitul total obţinut în luna precedentă de către toţi membri din gospodăria dvs. (incluzând salarii, pensii, dividende, chirii etc.)? __________________ lei

INTRODUCERE ÎN TEHNICI DE STUDIU A COMUNICARII 31


SUPORTURI DE CURS Tutorat 2

CONF. CONF. DR. VALENTINA VALENTINA MARINESCU MAR INESCU

2.1. INTERVIUL Interviul este o formă de comunicare stabilită între două persoane care nu se cunosc. Ea are ca scop adunarea informaţiilor asupra unui fenomen precis. M. Grawitz defineşte interviul ca: „un procedeu de investigaţie ştiinţifică, care utilizează un proces de comunicare verbală, pentru a aduna informaţi, în relaţie cu un scop fixat”. A. În sens restrâns, interviul ştiinţific este o metodă de investigaţie caracterizată de un ansamblu de tehnici şi proceduri specifice care permit instituirea unui proces de comunicare verbală în vederea obţinerii unor informaţii aferente scopului urmărit de cercetare; B. In sens larg, interviul ştiinţific este întreţinerea unei comunicări – investigaţia este cu atât mai productivă cu cât aria cercetată este mai lejeră, există mai puţine restricţii. Există o serie de factori care facilitează interviul în analiza comunicării: Factori legaţi de context-unii dintre aceşti factori se raportează la situaţia însăşi a interviului, alţii la intervievator vievator şi alţii la intervievat. intervievat. Între factorii legaţi de situaţia situaţia însăşi trebuie considerat în principal principal durata şi locul. Este important să se prevadă cât se poate de exact timpul ce va trebui să fie consacrat unei întrevederi şi de a pune în temă subiecţii. Locul unde se va desfăşura interviul trebuie de asemeni să fie planificat cu grijă în funcţie de obiectul cercetării. Locul poate avea o influenţă asupra modalităţii în care respondentul percepe statusul şi rolul său, disponibilitatea sa de spirit, deschiderea sa la întrebări etc. Între factorii legaţi de intervievat trebuie mai ales să considere pertinenţa temei; acesta trebuie să corespundă preocupărilor intervievatului din momentul întrevederii. Intervievatul trebuie să ştie cu exactitate care este rolul său din acest punct de vedere, pentru a nu apare disfuncţionalităţi în relaţia sa cu intervievatorul. Acesta din urmă trebuie să se asigure că intervie32

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti vatul reconstituie bine realitatea-pentru aceasta el poate să ceară intervievatului probe scrise sau dări de seamă oficiale care să vină în sprijinul a ceea ce el spune. Alte elemente ale situaţiei de întrevedere sunt legate de anchetatorul însuşi. De exemplu, sexul sau as pectul său fizic pot influenţa această situaţie. Prin urmare, cadrul său de referinţă sau opiniile sale pot influenţa obiectivitatea sa în formularea problemelor/întrebărilor sau în înregistrarea răspunsurilor. În fine, nivelul limbajului pe care îl utilizează trebuie să fie accesibil intervievaţilor. Intervievatorul trebuie, prin intermediul limbajului, să motiveze persoana să răspundă indicându-i că toate răspunsurile posibile sunt valide. Există numeroase criterii de clasificare ale interviurilor: A. După momentul de desfăşurare al investigaţiei prin interviu; B. După scopul cercetăriicercetării-de exemplu, el este de un anumit fel dacă există cercetare de tip informaţional şi este de alt tip dacă cercetarea este de acţiune ; C. După nivelul de profunzime urmărit în adunarea informaţiilor; D. După gradul de obiectivitate al cercetătorului şi al celui cercetat. E. După domeniul în care este folosit: (a) obiectul (realitatea) cercetat-adică problema cercetată; (b) indivizii investigaţi (care constituie şi o realitate investigată dar sunt şi furnizori de informaţii). După obiectul studiat: 1. Interviul documentar-urmăreşte îndeosebi obţinerea unor cunoştinţe de care dispun indivizii în raport cu procesele şi fenomenele studiate; 2. Interviul de opinie-urmăreşte sesizarea reacţiilor subiective în raport cu fenomenul studiat; 3. Interviul Interviul de atitudine-urm atitudine-urmăreşte ăreşte obţinerea de informaţii informaţii referitoare la comportamente comportamente,, atitudini ca atare ale subiectului în raport cu fenomenele sau procesele studiate; 4. Interviul de personalitate-urmăreşte obţinerea de informaţii care pun în prim-plan personalitatea integrală ca atare a subiecţilor investigaţi-este cel mai complex din punct de vedere al aspectelor cognitive, de opinie, afective-ne oferă date globale, semnificative asupra felului în care participă indivizii la fenomenele studiate. F. După modalitatea de adunare a datelor: există interviul dirijat şi interviul semi-dirijatdiferenţa esenţială între aceste două tipuri de interviu se află în conţinutul interviului care este structurat structurat în primul primul caz şi semi-struct semi-structurat urat în cel de-al doilea. doilea. Această diferenţă diferenţă serveşte deci la calificarea mijlocului utilizat pentru adunarea datelor. 1. Interviul dirijat-interviul dirijat seamănă cu un chestionar în care nu figurează decât întrebări închise, cu excepţia faptului că acest chestionar este aplicat de un intervievator. Ansamblul cadrului de referinţă, adică limbajul adecvat problemei, structurarea temelor, ordinea progresului întrebărilor şi diferitele categorii de răspunsuri, este definit dinainte. Persoana intervievată trebuie să se situeze în raport cu acest cadru, ea trebuie să intre în el pentru a răspunde într-o modalitate corectă la întrebări. 2. Interviul semi-dirijat - marile teme ale interviului sunt definite dinainte, dar ordinea în care ele pot fi abordate abordate este liberă şi categoriile categoriile din interiorul acestor teme funcţionează funcţionează în mod liber. Rolul intervievatorului constă fundamental în a lăsa intervievatul să vorbească, şi a-i propune acestuia anumite teme dacă acesta nu le abordează pe aceste în mod spontan. Interviul semi-dirijat convine pentru aprofundarea unui domeniu dat sau pentru a urmări evoluţia unui domeniu deja cunoscut. I. După profunzimea (adâncimea) lor:

33

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 1. Interviul extensiv-este extensiv-este mai superficial, superficial, se realizează la o scală de masă-de masă-de regulă este centrat pe problema investigată şi nu pe trăsăturile persoanei investigate; 2. Interviul în profunzime-este centrat mai ales pe individ-accentul cade pe persoanele investigate, pe capacitatea lor de a furniza cat mai multe informaţii prin sensibilizarea personalităţii lor. În interviul în profunzime de regulă operatorul de interviu nu sugerează domeniul de interes studiat-interviul de acest tip este centrat pe individ, urmărind în mase mari de indivizi (care formează un eşantion) repetabilitatea anumitor structuri motivaţionale-unele structuri motivaţionale sunt generale în ciuda bogăţiei motivaţiilor individuale. Operatorul pentru acest tip de interviu procedează în general „directiv”-el îşi urmăreşte insistent scopul, întrebările adresate celui intervievat sunt foarte centrate pe scop, deşi vin din direcţii diferite.

34

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. Interviul non-directiv sau cu răspunsuri libere-se caracterizează prin preciziunea temei dar formularea întrebărilor şi evantaiul informaţiilor adunate astfel este foarte variată, astfel încât gradul de libertate al răspunsului este foarte mare pentru intervievator şi operatorul de interviu. Singura restricţie este tema-în cazul interviului non-directiv intervievatul se poate exprima şi în legătură cu fenomene la care nu a participat direct, să-şi exprime opiniile bazate pe aparatul analogic al gândirii omului-solicitând informaţii despre faptele la care nu a participat el face analogia între faptele cunoscute şi în acest fel fapte transferul la faptul solicitat-în interviu se cer informaţii infor maţii despre fapte cunoscute nemijlocit. 4. Interviul central sau focalizat-este axat pe o anumită problemă particulară cunoscută direct de intervievat dar cu o mare libertate de mişcare din partea operatorului de interviu. Acest tip de interviu este centrat fie pe temă, fie pe intervievat.

2.2. FOCUS-GROUPUL A fost folosit pentru prima dată în anii’40 pentru a determina eficacitatea programelor de radio destinate pentru întărirea moralului trupelor americane aflate în război. După anii ’50 devin un instrument de cercetare a pieţii, apoi din anii ’60 redevin un instrument instrument im portant în cercetarea academică. Tipuri de focus-group: 1. Focus-grop Focus-grop simplu: simplu: Un grup grup este invitat invitat să să discute discute pe baza unui ghid de discuţie discuţie care cuprinde întrebări deschise şi în prezenţa unui moderator care invită pe fiecare partici pant la grup să discute , să-şi spună părerile şi opiniile. Se foloseşte aceeaşi procedură pentru mai multe grupuri pentru a se putea compara datele între ele. 2. Focus-g Focus-grop ropul ul extins: extins: În acest caz partici participan panţil ţilor or la grup li se adminis administrea trează ză înaintea înaintea discuţiei un chestionar care include problemele care vor fi discutate în timpul grupului. Caracterist Caracteristicile icile focus-group-urilo focus-group-urilorr - Focus-grupul Focus-grupul constă dintr-un dintr-un mic număr de oameni care sunt adunaţi de cercetător pentru a discuta un subiect dat. Discuţiile de tip „focus” nu sunt structurate deşi în unele cazuri subiecţilor li se cere să completeze un chestionar. Grupurile în acest caz au mai puţin de 10-12 persoane-numărul fiind mic, nu se pot generaliza rezultatele rezultatele obţinute în acest caz la nivelul întregii populaţii. populaţii. Pentru că grupul este aleator şi membrii sunt aleşi pe baza unei caracteristici comune, se spune că grupul are o validitate externă redusă. Etapele cercetării de tip focus-grup 1. Recrutarea participanţilor la focus-grup- Recrutarea se face pe baza unui chestionar de recrutare, recrutare, în funcţie funcţie de obiectivele obiectivele studiului, studiului, de informaţiile informaţiile pe care le avem despre gru pul ţintă şi de caracteristicile acestuia. Chestionarul de recrutare cuprinde o scurta prezentare a operatorului şi a firmei care realizează studiul, scopul întâlnirii, tema generală a discuţiei, întrebări filtru, întrebări nespecifice, întrebări de natură demografică şi întrebări despre coordonatele persoanei chestionate (număr de telefon, disponibilitate de timp în zilele în care sunt programate discuţiile de grup). Întrebările filtru se formulează în funcţie de obiectivele cercetării şi sunt cele care “filtrează” subiecţii astfel încât să ne asigurăm că aceştia sunt exact persoanele de care avem nevoie. 2. Ghidul de interviu- Ghidul de interviu este instrumentul principal de lucru în focus grup. Întrebările din ghidul de interviu trebuie • să respecte o succesiune logică, să decurgă logic unele din altele, • să pară spontane, fireşti, 35

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti • să acopere toate obiectivele propuse, • să permită obţinerea unor informaţii complete în timpul alocat discuţiei. În ghidul de interviu interviu se pun întrebări deschise, deschise, subiecţii subiecţii fiind puşi în situaţia de a relata, relata, de a povesti ceva (o experienţă o opinie), de a explica o atitudine, un comportament. Numărul de întrebări nu trebuie să fie foarte mare, căci trebuie să ţinem cont de faptul ca la fiecare întrebare vom avea 8 - 10 răspunsuri şi, în plus, comentariile subiecţilor la răspunsurile surile altor persoane persoane din grup sau întrebările întrebările suplimentar suplimentaree venite din partea moderatorumoderatorului. 3. Desfăşurarea discuţiei şi analiza rezultatelor - Discuţiile trebuie înregistrate video sau audio şi supravegheate discret de sponsorul cercetării. Cercetătorul sau un înlocuitor al lui serveşte drept moderator. Moderatorul are câteva sarcini important: a menţine discuţia centrată pe tema de cercetare (de obicei acesta este un produs sau un serviciu); a garanta şi a asigura că discuţia nu este dominată de unul sau doi participanţi mai importanţă; a încuraja pe toţi subiecţii să discute liber. De obicei o discuţie de grup de o oră sau două este înregistrată şi studiată în profunzimeanaliza comentariilor participanţilor poate fi în totalitate anecdotică sau observaţională sau poate implica tehnici ale analizei de conţinut pentru a număra temele recurente sau a măsura intensitatea cu care acestea sunt dezbătute. Referitor la numărul de grupuri necesare-nu există un număr fix, unele proiecte solicitând numai 1-3 iar în altele fiind nevoie chiar de 10. Regula principală este ca atunci când interviurile nu aduc nimic important, interviurile ar trebui stopate.

2.3. OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ. Observaţia este o formă de cercetare calitativă, diferită de cercetarea cantitativă. De exemplu, cercetarea audienţei a fost deseori criticată pentru că a furnizat numai descrieri uni-dimensionale ale relaţiilor oamenilor cu mass media. Ea ne spune câte aparate TV sunt deschise dar nu ce fac oamenii în timp ce urmăresc TV sau dacă chiar îl urmăresc. resc. Şi dacă ei se uită la TV chiar îl urmăresc urmăresc atent sau se gândesc la altceva, iau masa etc.? D. Morley a observat că cercetarea asupra audienţei TV nu măsoară vizionarea ci altceva: prezenţa unui aparat TV deschis şi o persoană în aceeaşi cameră cu el. Ea presupune motivaţia de a urmării TV şi faptul că decizia de face acest lucru este una individuală. Ea nu pune sub semnul întrebării întrebării contextul contextul în care s-a făcut această această alegere (cine are ac ces la aparat, ce altceva se mai face în prezenţa lui, unde în altă parte se merge în casă etc.). Ca urmare a acestor acestor probleme Morley argumentează argumentează că: „tipul „tipul de cercetare cercetare pe care trebuie să o facem implică identificarea şi investigarea tuturor diferenţelor dincolo de categoriile atot-cuprinzătoare ale «urmăririi TV» ... noi trebuie să ne concentră asupra modalităţii complexe în care vizionarea TV este întrupată în mod inevitabil în şirul complet al practicilor cotidiene ... Noi trebuie să studiem vizionarea TV...în «localizarea sa naturală»”. Observaţia Observaţia implică implică o varietate varietate de metode de cercetare care permit accesul direct la com portamentul social care este analizat. Ea poate sau nu să ofere avantaje în raport cu alte metode şi abordări, dar ea este o parte importantă din arsenalul cercetării comunicării. Cercetarea observaţională poate fi împărţită în mai multe tipuri în funcţie de trei criterii: a. Dacă observato observatorul rul ia sau sau nu parte parte la activităţ activităţile ile indivizi indivizilor lor observaţi observaţi;; b. Dacă observaţiil observaţiilee sunt sunt structu structurate rate sau non-structurat non-structurate; e; c. Dacă comportame comportamentele ntele observat observatee apar în locali localizări zări naturale naturale sau sau artificial artificiale. e. 36

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Figura. Gradul de structură al localizării observaţionale. Local Localiz izar aree natur natural alăă Loca Locali liza zare re artif artific icia ială lă Nestructurată Cercetare de de te teren Studiu de laborator Gradul de complet nestructuranestructurat structură imtă pusă de obStructurată Cercetare de teren Studiu de laborator servator structurată complet structurat A. Tipurile metodelor observaţionale-termenul de „observaţie” ascunde de fapt o mulţime de abordări de cercetare, pe care le putem clasifica în trei categorii mari: (a) observaţia simplă; (b) observaţia participativă; (c) etnografia. -reprezintă situaţia în care observatorul nu are nici o relaţie cu proce1. Observaţia simplă -reprezintă sele şi oamenii pe care îi observă, care nu sunt conştienţi că asupra lor se exercită o activitate de cercetare. De exemplu, un proiect de cercetare poate fi interesat de audienţa cinematografului nematografului - cum par oamenii să aleagă ce film să vadă la un „Multiplex”. „Multiplex”. Cercetătorul poate administra un chestionar care să cuprindă întrebări legate de acest lucru sau poate petrece petrece câteva seri urmărind ce oameni vin la „Multiplex” „Multiplex” şi ce filme aleg ei să vifundamentală a observaţiei observaţiei simple este accesul liber în localizarea de zioneze. O cerinţă fundamentală cercetare (aceasta din urmă fiind una „naturală” sau din „viaţa reală”). De exemplu, cercetarea experimentală – care implică observaţia unui comportament controlat al vizionării TV de către copii şi are loc într-un laborator de psihologie socială - este diferită de „observaţia simplă” în sensul definit anterior . 2. Observaţia participativă reprezintă situaţia în care cercetătorul ia parte la activităţile oamenilor observaţi. Termenul de „observaţie participativă” este folosit deseori în sens larg pentru a descrie observaţia în care are loc o participare redusă a cercetătorului. De exemplu, este evident că observaţia observaţia participativă va fi folosită mai mult în domeniul con sumului media decât în cel al producţiei media, pentru că sunt puţin acei cercetători care pot deveni membrii ai unei echipe de producţie media . Observaţia participativă este deseori considerată drept cea mai pură formă de cercetare calitativă pentru că ea apare în localizările naturale şi îi cere cercetătorului să înţeleagă lucrurile lucrurile din punctul punctul de vedere al participantului participantului la cercetare. În această această abordare, abordare, cercetătorul întră în locul de cercetare şi, observând, discutând şi participând la aceleaşi activităţi ca participanţii la cercetare, încearcă să înţeleagă lumea ca şi ei. 3. Etnografia este a treia formă de observaţie-termenul descrie actual o descriere difuză a oricărei cercetări calitative care implică observaţia extinsă sau chiar intervievarea, pe parcursul unei perioade de timp, a unui număr de indivizi. B. Din punct de vedere al structurii structurii activităţii activităţii de cercetare cercetare se pot diferenţia diferenţia sunt două ti puri de observaţie: a. Observaţia Observaţia structurat structuratăă – aceasta implic implicăă clasificarea clasificarea şi şi cuantificarea cuantificarea comport comportamenteamentelor conform unei scheme prestabilite- se realizează o “analiză de conţinut” a comportamentelor . b. Observaţia Observaţia nestructura nestructurată tă - caz în care care cercetătorul cercetătorul redactează redactează comenta comentarii rii despre despre evenimentele care au loc dar fără a avea o schemă predefinită de urmărire a lor. C. După forma sa observaţia este : 1.Observaţia directă- caz în care cercetătorul ia parte la evenimentele care se întâmplă;

37

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 2.Observaţia indirectă- caz în care cercetătorul utilizează o cameră ascunsă pentru a înregistra evenimentele şi analizează ulterior imaginile. De exemplu acesta este cazul cu analiza modului în care oamenii acţionează acasă în faţa TV pentru a vedea cât timp rămân ei în faţa aparatului TV şi pentru a măsura gradul de atenţie pe care ei îl acordă diferitelor programe TV. D. Tipurile principale de studii observaţionale sunt: 1. Stu Studii diile le de teren teren complet complet nestruc nestructur turate ate-- caracte caracteriza rizate te de metoda metoda etnograf etnografică ică-au -au ca scop descrierea unei culturi particulare, deci cercetătorul trebuie să devină „parte a culturii studiate”. 2. Observaţia Observaţia complet complet structurat structurată-are ă-are loc mai mai curând în localiză localizări ri de laborator laborator nu în cele cele naturale şi are ca scop testarea ipotezelor; instrumentul de măsurare este o listă de itemi care sunt observaţi (nu un chestionar) chestionar) care este aplicată unor grupuri ( cât mai similare posibil) în diferite momente de timp în condiţii standardizate de laborator (identice în orice moment). 3. Stu Studiu diull semi-s semi-stru tructu cturat rat-rea -realiz lizat at de cercetă cercetător tor în condiţi condiţiii natural naturalee cu un instrum instrument ent structurat. 4. Studiul Studiul de laborator laborator nestructurat nestructurat-permit -permitee subiecţilor subiecţilor să acţioneze acţioneze mai mai natural şi şi să fie observaţi mai obiectiv. obiectiv. Realizarea studiilor observaţionale - Există mai multe stadii în procesul de observaţie: (a) Intrarea; (b) Sponsorizarea; (c) Planificarea; (d) Adunarea datelor, (e) Analiza datelor. A. Intrarea-Prima sarcină a cercetării prin observaţie este asigurarea accesului la situaţia şi la oamenii care vor fi studiaţi. Deseori aceasta este cea mai îndelungată şi mai dificilă parte a procesului de cercetare. În mod fundamental există două tipuri de localizări de cercetare: (a) Localizarea închisă - este una la care accesul este condiţional– de de exemplu, casele particulare, organizaţiile media ; (b) Locaţiile deschise - sunt publice – de exem plu, sala de lectură într-o bibliotecă, o librărie, holul unui cinematograf. Cea de-a doua distincţie se referă la rolul observatorului, care poate fi „ascuns” sau „deschis”: (a) Dacă cercetătorul vrea să joace un rol deschis el trebuie să se asigure că cei observaţi sunt conştienţi de cercetare sa şi el intră în situaţie ca un cercetător; (b) cercetătorul poate juca şi un rol ascuns , situaţie în care activitatea sa ca cercetător nu este dezvăluită şi motivul real pentru care se află în acel loc nu este cunoscut. Prin combinarea acestor distincţii se poate ajunge la patru situaţii de cercetare posibile –ca în Figura de mai jos. Figura - Situaţiile posibile în studiile de observaţie LOCALIZARE Deschisă Închisă ROL Deschisă Arena publică Intrare negociată; acces condiţional Ascunsă Etica adunării şi Etica sarcinii de cercetare, utilizării datelor Riscul B. Sponsorizarea - Odată ce s-a stabilit localizarea de cercetare, activităţile cercetătorului „din teren” vor depinde de modalitatea sa de intrare. Cine li-a facilitat accesul şi sponsorizarea sorizarea (cine îşi asumă responsabilitat responsabilitatea ea pentru el cât timp cercetează) cercetează) sunt extrem de importante pentru libertatea sa de acţiune şi de adunare a datelor. C. Planificarea - Nici un studiu bazat pe observaţie nu este posibil fără o planificare atentă. atentă. Trebuie să se stabilească stabilească:: ce vrem să aflăm; aflăm; de ce informaţii informaţii este nevoie; cu cine trebuie să se vorbească; ce trebuie observat; ce întrebări trebuie puse. Toate acestea se vor

38

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti schimba şi vor evolua în timpul cercetării dar trebuie fixate clar de la început şi permanent revizuite în perioada de muncă în teren. Munca de teren trebuie realizată după ce cercetătorul a gândit la problemele care apar din lectura literaturii de specialitate. De exemplu, fie cazul unui studiu bazat pe observaţie realizat la o staţie de radio locală. În literatura de specialitate există numeroase studii referitoare la acoperirea în media naţionale a ştirilor despre actele violente şi crime dar dintre acestea sunt puţine cele care se referă la staţiile de radio locale. Se poate ca cercetătorul să dorească să studieze dacă relaţia dintre poliţie şi reporteri la staţia de radio locală este asemeni cu cea de la o sta ţie radio naţională. O discuţie prealabilă poate dezvălui faptul că staţia locală de radio nu are reporteri specializaţi în investigaţii asupra crimelor, deci cercetătorul va şti ca trebuie să studieze activitatea mai multor reporteri. El va dori să aibă şi acces la şedinţele de redacţie, dar el are numai o săptămână la dispoziţie deci este esenţială o planificare atentă a timpului El planifică să participe zilnic la şedinţele de redacţie, va petrece două zile în redacţie urmărind procesul de editare şi observând modul în care se iau deciziile în interiorul organizaţiei, alte două zile le va petrece pe teren cu reporterii pentru a vedea cum acoperă ştirea şi probabil o zi va implica participarea la o audiere la tribunal. O astfel de planificare trebuie să fie flexibilă, acesta fiind motivul pentru care o zi lipseşte din planul anterior, zi în care se pot întâmpla evenimente neprevăzute. Cercetătorul trebuie să aibă o listă listă cu întrebările întrebările la care trebuie trebuie să răspundă răspundă în cercetare cercetare şi, alături alături de aceasta, să realizeze o listă cu datele care trebuie adunate - listele sunt revizuite zilnic pentru a evita omisiunile şi pentru a adecva planul pentru a include datele care lipsesc. D. Adunarea datelor – Cuprinde două probleme principale: înregistrarea datelor şi organizarea datelor. Înregistrarea datelor este o problemă practică. În principiu regula este de „a înregistra totul” dar acest lucru este imposibil în practică. Pentru înregistrarea datelor va trebui ca cercetătorul să dispară periodic pentru a completa aceste note de observaţie. observaţia participativă participativă este relativ relativ o problemă problemă „deschisă” „deschisă”.. O problemă problemă Eşantionarea în observaţia în acest caz este cea a deciziei legate de ce episod comportamental sau segmente de com portamente să se eşantioneze. Observatorul nu poate fi peste tot şi nu poate vedea totul astfel astfel încât ceea ce este observat observat devine un eşantion eşantion de facto a ceea ce nu este observat. Majoritatea observaţiilor de teren folosesc eşantionarea cu scop: observatorii se bazează pe cunoaşterea lor anterioară a subiecţilor studiaţi şi eşantionează numai acele evenimente sau comportamente care sunt importante. Notele de teren constituie corpusul fundamental de date în orice studiu de teren. În ele observatorul înregistrează nu numai ce se întâmplă şi ceea ce s-a spus, ci ţi impresii personale, sentimente, şi interpretări a ceea ce a fost observat. O procedură generală este aceea de a separa opiniile personale de naraţiunea descriptivă prin includerea primelor în paranteze. Întotdeauna Întotdeauna este mai bine să se înregistreze înregistreze mai mult decât mai puţin. puţin. O observaţie observaţie aparent neimportantă poate deveni extrem de preţioasă ulterior Organizarea materialului obţinut este crucială pentru succesul studiului observaţional şi ar trebui să fie un proces continuu. Mulţi cercetători ţin un jurnal „de teren”, o practică înrădăcinată dăcinată în munca de teren antropologică. antropologică. Se mai pot realiza note de observaţie observaţie accidentale, înregistrarea incidentelor semnificative , răspunsurile proprii la munca de cercetare. O altă tehnică este re-organizarea notelor de observaţie pe măsură ce acestea sunt realizate, deseori acest lucru se realizează zilnic, regulat. Un sistem bun este relocarea notelor de observaţie pe „card”-uri indexate-ele ar putea conţine trei categorii: oameni, localizare,

39

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti subiecte. Pe măsură ce activitatea în teren progresează cercetătorul va deveni tot mai analitic şi nu descriptiv astfel încât el poate organiza ceea ce observă pe categorii largi, care conţin tipuri de activităţi. de exemplu, un card în cazul cercetării asupra relaţiei poliţie staţie locală de radio ar putea fi numită „organizarea informală” atunci când identităţile celor are au putere şi influenţă reală devin clare. Notele de observaţie dezorganizate anterior , care înregistrau pur şi simplu secvenţele auzite şi văzute poată fi codificate, prima localizarea lor spre categorii înainte de a le transfera spre card-uri. De exemplu, dacă se decide că rolul biroului de presă al poliţiei este important, se poate realiza o listă de categorii de tipul: A. rolul biroului de presă al poliţiei: A1: utilizarea comunicatelor de presă; A2: telefoane date din redacţie spre poliţie; A3. telefoane date de la poliţie spre redacţie; A4. tensiuni între jurnalişti şi poliţişti. Analiza datelor datelor şi adunarea datelor sunt intim legate în studiile de 7.5. Analiza datelor- Analiza observaţii-dacă datele sunt ordonate pe măsură ce cercetarea progresează atunci analiza este pe cale d a fi realizată atunci când se termină adunarea datelor. Cel mai important lucru în cazul acestui tip de date este aplicarea criteriului selecţiei-se aplică la ceea ce este „semnific „semnificativ”-t ativ”-trebuie rebuie să se realizeze realizeze în acest caz o deplasare deplasare de la „concepte e prim ordin”, adică conceptele şi constructele folosite de oamenii pe care cercetătorul i-a observat, spre „concepte de ordin doi”, adică conceptele imaginate de cercetător pentru a înţelege şi a explica localizările pe care le-a observat. Analiza datelor-procedeele analizei cantitative a datelor au numai o importanţă parţială pentru observaţia observaţia naturală/de naturală/de teren („field observation”) observation”) datori datorită tă natu naturi riii cali calita tati tive ve a datel datelor or din din teren teren.. În obse observa rvaţi ţiaa naturală/de teren („field observation” ) analiza datelor constă din interpretarea şi sortarea datelor („filing data” ) şi din analiza de conţinut a lor. Construcţia Construcţia unui sistem de sortare sortare („filing system” ) este un pas important în observaţiescopul sistemului de sortare („filing system” ) este de a aranja datele primare din teren într-un format ordonat pentru a permite regăsirea lor ulterioară (categoriile precise de sortare sunt determinate de date). De exemplu, într-un studiu asupra luării deciziei într-o redacţie categoriile de sortare pot include titlurile: „Relaţii”, „Interacţiune-Orizontală”, „Interacţiune-Verticală” şi „Dispute”. O observaţie poate fi plasată în mai mult decât o categorie şi este bine să se facă copii multiple ale tuturor notelor de observaţie. O analiză de conţinut primară se realizează pentru a se descoperi modelele consistente după ce notele au fost alocate în categorii prestabilite. Scopul general al analizei datelor în sistem sistem de sortare („filing system” ) este de a ajunge la o înţelegere generală a fenomenelor studiate. În timpul observaţiei cercetătorul poate analiza datele în timpul studiului şi schimba în conformitate cu ele proiectul de cercetare. 4.5. Ieşirea din teren-un observator participativ trebuie să aibă un plan pentru a părăsi localizarea sau grupul pe care îl studiază. Această problemă nu este dificilă dacă identitatea lui este deschisă dar poate fi o problemă dacă ea este ascunsă. În unele cazuri grupul poate să fi devenit dependent de cercetător într-un anumit fel şi plecarea sa poate avea un efect negativ asupra grupului ca totalitate. În alte situaţii acest fapt poate duce la sentimente negative ale grupului studiat de un cercetător cu identitatea ascunsă. observaţia este suficientă suficientă ca o metodă independentă. independentă. Ea se 8. Rolul observaţiei-Rareori observaţia pretează la utilizarea împreună cu alte metode, atât calitative cât şi cantitative. Eliott a su bliniat că: „Unul dintre punctele forte ale observaţiei ca tehnică de cercetare este că ea implică în mod implicit în sine alte metode ca interviul, studiul înregistrărilor documentare, şi al rezultatelor altor cercetări. A pierde un eveniment este mai puţin important decât

40

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti a nu obţine răspunsul la o întrebare în chestionar. Observaţia acoperă procesul total din care orice eveniment este numai o parte”. Această afirmaţie devine importantă actual când multe discuţii legate de „etnografie” şi pe accentuarea exagerată a tehnicilor au transmis un sens denaturat al complexităţilor şi cerinţelor observaţiei care ar fixa standarde pe care puţini le-ar atinge. Aceste dezbateri care s-au concentrat pe activitatea de redactare a studiilor etnografice şi observaţionale pun cu acuitate problema dificultăţii calităţii de autor („authorship” ) şi obligativităţii reflexivităţii inerente acestui tip de metodologie. Avantajele şi dezavantajele cercetării observaţionale. A. Avanta vantajel jelee princ principa ipale le : 1. Este o tehnică tehnică superioa superioară ră anchetei, anchetei, focus-gropu focus-gropului lui şi experime experimentului ntului în adunarea adunarea datelor despre comportamentul non-verbal şi despre comportamentul specific fiecărei situaţii în parte. 2. Permite Permite studiul studiul în profunzi profunzime me al al iindiviz ndivizilor ilor.. 3. Permite Permite înregist înregistrarea rarea comporta comportamentul mentului ui în în localizări localizări naturale. naturale. B. Dezava Dezavanta ntajel jelee princi principal pale: e: 1. Observaţia Observaţia non-structu non-structurată rată nu este este precisă şi şi nu permite permite comparaţia comparaţia între între cazuri. 2. Studiile Studiile de observaţie observaţie foloses folosescc eşantioane eşantioane mici şi şi care nu sunt compuse compuse pe pe baza unei alocări aleatoare-de unde lipsa lor de reprezentativitate şi dificultatea de a face generalizări. Întrebări 1. Vi s-a cerut să faceţi cercetare, prin care doriţi să găsiţi un răspuns la întrebarea de cercetare: ”Care sunt regulile informale care pot guverna modul în care lucrează jurnaliştii şi cum învaţă ei aceste reguli?”. Ce tip de abordare aţi folosi în cercetarea dvs-argumentaţi şi prezentaţi principalele etape de cercetare. 2. Realizaţi un proiect de cercetare despre gradul în care în care locuitorii dintr-un bloc din oraşului dvs. folosesc mass media în activitatea lor cotidiană. Decideţi că veţi folosi metoda observaţiei directe. Cum vă veţi înregistra observaţiile? 3. Sugeraţi trei subiecte de cercetare particulare care ar fi cel mai mai bine studiate prin tehnica observaţiei participative. 4. Ce tip de interviu aţi utiliza în următoarele situaţii: A. Un proiect de cercetare de piaţă? B. Un proiect de cercetare care vrea să vadă dacă opiniile despre subiectul X s-au schim bat ca urmare a aplicării unui chestionar? 5. Care sunt elementele-ch elementele-cheie eie care trebuie trebuie considerate considerate atunci când planificaţi planificaţi să utili utilizaţi zaţi în cercetare interviuri semistructurate sau în profunzime? Teme de tutorat 1. Elaboraţi un ghid pentru realizarea notelor de observaţie plecând de la una dintre temele următoare: A. Obiceiuri Obiceiuri de consum televizual televizual în în familie; familie; B. Comuni Comunicare careaa non-verbal non-verbalăă în mediul urban; urban; C. Decizii Decizii legate de achiziţionar achiziţionarea/cump ea/cumpărarea ărarea unor obiecte/produ obiecte/produse se într-o firmă. firmă. 2. Elaboraţi un ghid de interviu pentru a aduna date pentru fiecare dintre temele următoare: A. Utilizarea mass media în familie; 41

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti B. Influenţa mass media asupra tinerilor şi persoanelor de vârsta a III-a; C. Comunicarea în cadrul micro-grupurilor dintr-un bloc sau pe o stradă cu blocuri/case; D. Influenţa exercitată de reclamele la maşinile de lux asupra stilurilor de viaţă din oraşul dvs. 3. Se dă ghidul de interviu următor şi vi se cere să identificaţi: A. Problema de cercetare; B. Conceptele utilizate; C. Ipotezele testate; D. Tipul de eşantion pe care a fost aplicat; E. Tipul de anchetă în care a fost utilizat. GHID DE INTERVIU DATE GENERALE 1. Aţi putea să-mi spuneţi cum vă numiţi, ce vârstă aveţi, care este ultima şcoală absolvită , care este ocupaţia dvs. actuală şi unde lucraţi? 2.Dvs. sunteţi căsătorit/văduv/divorţat? De cât timp sunteţi căsătorit/când v-aţi căsătorit- în ce an? Ce vârstă are soţul/soţia, ce pregătire şi unde lucrează în prezent? 3. Câţi copii aveţi? Ce vârstă au, ce fac în prezent- învaţă/ lucrează, unde ? 4. Câţi dintre copii dvs. sunt căsătoriţi şi de cât timp? Unde locuiesc ei- cu dvs., în altă casă/singuri, cu socrii ?De cât timp? 5. Aţi putea să-mi spuneţi cam care este venitul mediu lunar al familiei dvs.? Din acesta cam cât reprezintă cheltuielile cheltuielile zilnice (mâncare,transport) şi cât reprezintă cele lunare legate de locuinţă? RITMUL VIETII COTIDIENE 1. Aţi putea să-mi descrieţi descrieţi o zi obişnuită în familia dvs.? De exemplu, ce aţi făcut în mod obişnuit/ zilnic dvs. şi ce face fiecare alt membru al familiei familiei în ultima săptămână. săptămână. 2. Există momente într-o zi obişnuită când majoritatea membrilor familiei staţi împreună în casă - care este acest moment ? 3. Ce face în general fiecare membru al familiei în momentele în care întreaga familie este acasă? De exemplu, puteţi să-mi descrieţi ziua de ieri -cum a fost f ost atunci când v-aţi adunat acasă toţi membrii familiei, familiei, ce aţi făcut fiecare, aţi dis cutat ceva- ce anume ? 3. În familia dvs. există o împărţire a sarcinilor casnice- realizate realizate în casă- pentru fiecare membru al familiei? Ce activităţi le faceţi de obicei împreună cu alt membru al familiei şi pe care le faceţi de unul singur/una singură? 4. Dar în alte familii pe care le cunoaşteţi cam care este situaţia? Există familii care sunt deosebite din acest punct de vedere? 5. Cum ţineţi banii în familia dvs.-împreună sau separat?Cine separat?Cine hotărăşte cum şi când se cheltuiesc banii/se fac cumpărăturile zilnice? DECIZIA ÎN FAMILIE 1. Aţi putea să ne spuneţi dacă există un membru al familiei pe care dvs. îl consideraţi mai important în raport cu ceilalţi ? Cine este acest? De ce îl consideraţi mai important decât alţii - argumentaţi. 2. Aţi putea să ne spuneţi, succint, care consideraţi că au fost cele mai importante hotărâri pe care le-aţi luat de când aveţi o familie? Cum le-aţi luat-singur, împreună cu alţi membrii ai familiei dvs.? Povestiţi-ne ultima situaţie de acest fel. 3. Ce se întâmplă dacă un membru al familiei nu este de acord cu o decizie luată în comun de restul familiei cum se comportă, ce face şi ce spune ? Cum reacţionaţi dvs. de obicei ? Dar ceilalţi membrii ai familiei? Cine cedează cedează şi de ce credeţi că o face?Aţi avut astfel de situaţii în ultimul timp în familie? Cum le-aţi rezolvat? 4. Alţi cunoscuţi-colegi cunoscuţi-colegi de la locul de muncă, vecini, rude- v-au povestit despre situaţiile conflictuale conflictuale apărute în familia lor? Cum au fost rezolvate acestea? 5. Despre ce discutaţi cu alţi membrii ai familiei în mod obişnuit? Dar ceilalţi membrii ai familiei între ei ? 6. Există situaţii în care membrii familiei discută separat de dvs.? Despre ce anume şi cine cu cine discută ? 7. În familie cu ce membru al familiei vă sfătuiţi cel mai des ? În general vă sfătuiţi numai legat de unele unele situaţii şi numai referitor la anumite probleme ? Care sunt acestea acestea ? Care sunt situaţiile situaţiile în care consideraţi că trebuie să vă sfătuiţi cu toţi membrii familiei- daţi-mi cel mai recent exemplu. 8. Au existat situaţii în care apreciaţi că opinia altui membru al familiei v-a influenţat în hotărârile pe care le-aţi luat şi în faptele dvs.? Care au fost acestea ? Cum aţi simţit că v-a influenţat această persoană- puteţi fi mai explicit (ce a făcut, cum s-a exprimat, ce argumente a adus, cum v-a “convins”) ? 9. Dvs. discutaţi în familie despre viaţa politică din România? Cu cine din familie aveţi cele mai dese discuţii de acest fel şi cine le iniţiază/începe? iniţiază/începe? Cum reacţionează reacţionează ceilalţi membrii ai familiei – ce spun, cum se comportă, cât de mult discută şi ei pe această temă?

42

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 10. Aţi putea să ne povestiţi cum a fost ziua în care aţi mers ultima dată la vot?Cum şi când v-aţi hotărât să mergeţi să votaţi? Aţi mers singur sau cu alţi membrii ai familiei şi când s-a întâmplat aceasta? Înainte de a merge la vot aţi discu tat în familie despre politică? Dar după ce aţi votat- ce aţi făcut ?

4. Completaţi spaţiile goale din ghidul de focus-grup de mai jos şi precizaţi: A. Tema ema de cerce cerceta tare; re; B. Ipote Ipoteza za test testat ată; ă; C. Mărime Mărimeaa şi structu structura ra internă internă a grupulu grupului; i;

43

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti D. Rezultatele Rezultatele preconizate preconizate ale cercetării. cercetării.

GHID DE DISCUTIE

Bună ziua! Numele meu este ................ si, aşa cum probabil aţi aflat deja, ne-am întâlnit astăzi pentru o discuţie despre mass media/presa scrisa din România. Pe parcursul discuţiei va invit sa va spuneţi părerile cat se poate de deschis, de liber, fiindcă nu exista răspunsuri corecte sau greşite. Ne interesează părerile dvs., fie ca sunt pozitive, fie ca sunt negative fata de ceea ce vom discuta la un moment dat. Înainte de a începe, vreau sa vă mai spun ca vom înre gistra discuţia, pentru că n-as putea să reţin tot ce-mi spuneţi dvs. In acest context, va asigur de confidenţialitatea celor discutate, discutate, in sensul ca numele dvs. nu vor apărea apărea in nici un act, importante pentru noi fiind părerile dvs. Regulile Regulile discuţiei sunt foarte simple: să vorbim tare, ca să ne putem auzi si sa vorbim pe rând, ca să ne putem înţelege. Pentru început, sa ne prezentam. Asa cum v-am spus, mă numesc ............, am ......de ani, sunt (ne)căsătorita si sunt de profesie sociolog. O să va rog acum şi pe dvs. să vă prezentaţi, pe rând, sa-mi spuneţi câteva cuvinte despre dvs. Tur participanţi

I

I. INTRODUCERE 1. Care credeţi ca sunt principalele probleme ale societăţii romaneşti actuale?-3’ 2. .......................... ......................................... ............................. ............................ ............................. ...................... ....... II II. CONSUMUL DE PRESA SCRISA ÎN GENERAL 1. ........ ............ ......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... 2. Care sunt principalele ziare pe care le citiţi dvs. (zilnic)? De cat timp le citiţi? Cum le procuraţi? Când si unde le lecturaţi?-3’ 3. Pentru care motiv urmăriţi programele radio TV? Pentru care motiv citiţi presa scrisa? ( a şti mai multe, a petrece timpul liber in mod agreabil/relaxar agreabil/relaxare, e, a fi la curent curent cu ce se întâmpla in societate, societate, a afla lucruri utile in munca de zi cu zi, a avea un motiv de discuţie cu alţii). Se căuta diferenţele diferenţele dintre consumul individual al media audiovizuale si cel al presei scrise. – 4’ 4. Ce rol rol ......... ............. ......... .......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ...... III. PERCEPTIA GENERALA A ZIARULUI “XXXXXX” 1. Ce părere aveţi despre ziarul “XXXXX”? Cum l-aţi putea defini? Încercaţi sa-l descrieţi/caracterizaţi descrieţi/caracterizaţi pe scurt. Ce are distinctiv? Ce îl diferenţiază de alte ziare?-5’ 2. ........ ............ ......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... ......... .... 3. Daca masa ar fi goala si pe ea s-ar afla numai ziarul “XXXXXX”, ce credeţi ca s-ar potrivi pe masa ran ga el ? De ce credeţi asta? Dar daca masa ar fi goala si pe ea s-ar afla numai acest ziar, ce alte ziare credeţi ca s-ar potrivi pe masa ranga acest ziar? De ce credeţi asta?-7’ 4. ........ ............ ......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... ..... 5. Ce nu va place la acest ziar? (Care sunt punctele lui “slabe”) De ce?-5’ IV. IV. PREFERINTE PREFERINT E PENTRU ZIARUL ”XXXXXX”- MACHETA, TIP DE INFORMATIE SI PROFESIONALISM PROFESI ONALISM 1. ........ ............ ......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... ......... 2. Ce părere aveţi despre grafica ziarului “XXX”? Va place/nu va place? De ce? Se potriveşte cu textul?- 7’ 3. .... ................................................’’ 4. Cum vi se par ziariştii care semnează in ziarul “Curentul”? Cum aţi caracteriza stilul lor de a scrie? (agresiv, intelegator, didactic, obiectiv, imparţial, echilibrat, inteligent, informat, dependenţi/independenţi politic, serioşi/neserosi)-7’. V. ANALIZA DETAILATA – PAGINA DE PAGINA (adresabilitate, unicitate, credibilitate, completitudine) 1. ........ ............ ......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... ......... .......... .......... ......... 2. Daca dvs. aţi fi făcut f ăcut aceasta pagina, cum aţi fi realizat-o? Aţi schimba ceva la aceasta pagina? Aţi scoate/aţi pune altceva in loc?-3’ SE PROCEDEAZA LA FEL CU FIECARE PAGINA IN PARTE-60’ VI. TESTE PROIECTIVE 1. (Scris) La următoarea întrebare va rog sa răspundeţi intui in scris, după care vom discuta. Se împart subiecţilor foile tipărite. Ce calificativ (excelent, bun, satisfăcător, slab) aţi acorda ziarului ......................... subiecţilor foile tipărite tipărite. Daca 2. (Scris) La următoarea întrebare va rog sa răspundeţi in scris. Se împart subiecţilor dvs. aţi fi directorul unei firme de publicitate ce cuvânt credeţi ca ar descrie cel mai bine ziarul ”XXXXXX”? Si ce imagine l-ar reprezenta cel mai bine ? -Comentarea răspunsurilor TEST 1 Apreciere ziarul «XXXXX» Excelent/bun/potrivit/slab Aspectul grafic ---------------------------------

44

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Promptitudine informaţiei Calitate informaţie ------------------------------------------------ Neutralitate --------------------------------Test 2 Cuvânt – cheie pentru ziar ________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________ Imagine–sinteza pentru ziar ________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________

45


INTRODUCERE ÎN TEHNICI DE STUDIU A COMUNICARII SUPORTURI DE CURS

Tutorat 3

CONF. CONF. DR. DR . VALENTIN VALENTINA A MARINESCU MARINESC U

46


3.1. ANALIZA DE CONŢINUT Pentru descrierea şi analiza conţinutului media într-o modalitate mai comprehensivă, o modalitate mai puţin înclinată spre selectivitatea subiectivă este nevoie de o metodă sistematică – analiza de conţinut este o astfel de metodă pentru analiza sistematică a conţinutului comunicării. De-a lungul istoriei utilizării sale a fost criticată pentru caracterul său cantitativ, pentru fragmentare de către ea a întregului textual, pentru noţiunea sa pozitivistă de obiectivitate, pentru absenţa din cadrul ei a unei teorii a semnificaţiei. Ca o metodă de cercetare a comunicării, analiza de conţinut se deosebeşte prin istoria sa îndelungată -Krippendorf citează un studiu suedez din secolul XVIII a nouăzeci de imnuri realizat de un autor necunoscut ca unul dintre cazurile cele mai timpuri ale analizei cantitative ale textelor tipărite. În secolul XX unele dintre utilizările cele mai spectaculoase ale analizei de conţinut au fost fost în analiza propagandei. Unii dintre dintre sociologii cei mai importanţi ai secolului XX au fost atraşi de ideea utilizării analizei de conţinut pentru monitorizarea „temperaturii culturale” a societăţii, pentru stabilirea indicatorilor culturali pe termen lung comparabili cu indicatorii utilizaţi de economişti şi politicieni în supravegherea economiei. În anii’ 30 H. Lasswell a solicitat o „supraveghere continuă a „atenţiei lumii” - pentru a arăta care sunt elemente implicate în formarea opiniei publice” 1.Definiţii şi probleme – principala problemă legată de analiza de conţinut: Cât de mult poate fi utilizată utilizată analiza de conţinut pentru a face inferenţe informale de la texte la condiţiile, intenţiile şi factorii care circumscriu producţia textelor sau de la texte la impactul lor social, influenţa lor socială, interpretarea şi receptarea lor. În mod fundamental, aceste probleme se referă la problemele „înţelesului” şi „semnificaţiei”: Cât de mult este posibil să e intre în semnificaţia unui text fie că aceasta este semnificaţia intenţionată de producătorii textelor sau de semnificaţii aşa cum sunt ele „citite” şi înţelese de consumatorii/receptorii unor texte. Cea mai clasică definiţie a analizei de conţinut îi aparţine lui B. Berelson: „o tehnică de cercetare pentru descrierea obiectivă, sistematică şi cantitativă a conţinutului manifest al comunicării”. O mare parte din dezbaterea legată de analiza de conţinut este legată de ideea că aceasta trebuie să fie „obiectivă” - criticii au demonstrat fundamental şi corect că obiectivitatea în analiza de conţinut ca în orice tip de cercetare ştiinţifică este un ideal im posibil care serveşte numai pentru a acoperii în mod cosmetic şi a mistifica valorile, interesele şi mijloacele producerii de cunoaştere care stă la baza unei astfel de cercetări-analiza de conţinut nu poate fi niciodată obiectivă într-un sens de „liberă de valori”: ea nu înseamnă a analiza orice dintr-un text, ci implică de la început delimitarea anumitor aspecte sau dimensiuni ale textului pentru analiză şi, făcând astfel, cercetătorul face de la început o alegere (care este subiectivă, deşi este de la început informată de contextul teoretic şi de ideile care circumscriu cercetarea sa) şi indică faptul că dimensiunile alese pentru analiză sunt aspecte importante care trebuie analizate. Fiind dată această critică general acceptată a noţiunii pozitiviste a criteriilor „obiectivităţii” definiţiile ulterioare ale analizei de conţi47

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti nut au omis referinţele la „obiectivitate”, spunând pur şi simplu că analiza de conţinut este „sistematică” (Holsti) sau „replicabilă” (Krippendorf). Prin definiţie analiza de conţinut este o metodă cantitativă - scopul metodei este să identifice şi să numere apariţiile unei caracteristici sau dimensiuni a textelor, şi, prin aceasta, să fie capabilă să spună ceva despre mesajele, imaginile, reprezentările unor astfel de texte şi semnificaţia lor socială mai largă-problema este cât de multă cuantificare se foloseşte în analiza de conţinut şi în ce grad indicatorii cantitativi pe care această tehnică îi oferă sunt interpretaţi în relaţie cu problema intensităţii semnificaţiei în text, impactul social al textelor sau relaţia dintre textele media şi realităţile pe care le reflectă. 2. Realizarea analizei de conţinut. Paşii-cheie Procesul analizei de conţinut poate fi segmentat într-o serie de paşi clar articulaţi-se consideră că aceştia ar fi în număr de şase: (a) definirea problemei de cercetare; (b) alegerea media şi a eşantionului; (c) definirea categoriilor analitice; (d) construirea unei scheme de codificare; (e) realizarea unui studiu-pilot studiu-pilot al schemei de codificare şi verificarea fiabilităţii; (f) pregătirea şi analiza datelor. 2.1. Definirea problemei de cercetare-se caută un răspuns la întrebarea: Ce sperăm să facem prin analiza unui corpus de texte media? Ce aspecte ale comunicării, rolurilor media, fenomenelor sociale, caracteristicilor textuale sperăm să fie dezvăluite prin aceasta? Analiza Analiza de conţinut conţinut este o metodă de analiză a textelor şi nu o teorie-ca metodă ea nu ne spune ce aspecte ale textului trebuie analizate sau cum ar trebui ele interpretate, aceste lucruri trebuind să vină din partea unui context teoretic. Analiza de conţinut nu trebuie realizată numai pentru a număra ceea ce se poate număra din conţinutul conţinutul media. Orice număr de dimensiuni ale textelor pot fi categorizate şi numărate. Numai prin enunţarea clară a problemei sau obiectivului de cercetare cercetătorul se pate asigura că analiza se concentrează asupra acelor aspecte ale conţinutului care sunt importante pentru cercetare. O conceptualizarea clară a problemei de cercetare-şi definiţia ulterioară a căror aspecte şi categorii ale conţinutului ar trebui analizate-ar trebui întotdeauna să fie fie ancorată în trecerea în revistă a literaturii semnificative plus a studiilor înrudite-acestea sunt necesare pentru a nu lua totul de la început şi a beneficia de avantajul comparaţiei cu analizele anterioare. De exemplu, analiza ziarelor în decursul timpului, prezentarea raselor şi a relaţiilor inter-rasiale inter-rasiale în radio şi TV „prime time”, studiile prezentării prezentării violenţei şi caracteristicile caracteristicile demografice ale personajelor în dramele TV populare. -nu este posibil să se analizeze absolut toate acope2.2. Alegerea media şi a eşantionului -nu ririle în media ale unui subiect, domeniu sau problemă. Pe de altă parte, un avantaj al analizei de conţinut, spre deosebire de analiza semiotică, este faptul că permite analiza unui mare corp de texte sau conţinuturi media. Din motive conceptuale şi practice, analiza de conţinut trebuie să înceapă cu alegerea şi selectarea tipului de acoperire ce trebuie analizată. Mai întâi trebuie să se definească definească clar ce corpus din media va fi analizat, analizat, descris şi caracterizat; apoi este de dorit şi necesar să se aleagă un eşantion reprezentativ din acest corpus al conţinutului media. În practică, aşa cum arăta Berelson în 1952, acest proces de definire definire a volumelor volumelor din media (populaţia) (populaţia) şi a eşantionulu eşantionuluii proceda conform paşilor paşilor următori: mători: (a) alegerea alegerea media sau a titl titlurilo urilor; r; (b) eşantionarea eşantionarea exemplarelor exemplarelor sau datelor; datelor; (c) eşantionarea conţinutului relevant. 2.2.1. Alegerea Alegerea media sau a titlurilor - termenul „acoperire media „ este atot-cuprinzător şi se poate referi la orice, de la acoperirea în ziare, radio şi TV la reviste, cinema, reclame sau chiar buletine electronice electronice de pe Internet. În practică, orice analiză de conţinut a „aco-

48

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti peririi în media” va începe prin precizarea mai particulară a căror media (radio, TV, presă etc.) şi ce canal sau titlu specific de ziare va fi analizat. În general, alegerea media şi a titlurilor care trebuie analizate va depinde de natura problemei sau subiectului de cercetaremai exact, alegerea media şi a titlurilor implică o combinaţie a considerentelor referitoare la : acoperirea geografică (naţională vs. regională), mărimea audienţei (de masă vs. a minorităţii), tipul de audienţă (vârstă, clasă socială, profesie, rasă, gen etc.), caracteristicile de format şi de conţinut ale media (presă de calitate vs. presa tabloid, ziarele care sprijină partidul X vs. cele care sprijină partidul Z) şi accesibilitatea plus disponibilitatea materialului de cercetare. 2.2.2. Eşantionarea problemelor sau a datelor- odată ce un mediu a fost ales următorul pas este alegerea problemelor, datelor sau perioadelor care vor fi analizate. Acest fapt de pinde în mod fundamental de faptul că subiectul analizei se leagă de un eveniment specific (de exemplu, un accident nuclear), o revoltă populară, un război sau dacă ea se referă la schiţarea unor dimensiuni generale ale acoperirii aşa cum ar fi prezentarea femeilor, a rasei, a violenţei, a ştiinţei, a problemelor de mediu, a sănătăţii, consumului de alcool, riscului, terorismului, ţărilor străine, drogurilor. În primul caz perioada care va fi analizată va fi definită în în mod „natural” de timpul şi datele evenimentelor la care se face referire pentru acoperirea specifică a unui eveniment care poate fi definită clar de datele unui eveniment, cheia pentru înţelegerea rolului şi naturii acoperirii în media necesită analiza acoperirii înainte şi după datele sau perioadele unui eveniment specific. În analiza unor ti puri mai particulare de acoperire (care nu sunt legate în mod precis de anumite date sau perioade) există mai multe modalităţi de a obţine ceea ce noi putem numi un eşantion „rezonabil de reprezentativ” de materiale - „rezonabil de reprezentativ” este considerat aici a însemna însemna un eşantion eşantion care nu este distorsionat distorsionat de preferinţele preferinţele personale sau profesionale profesionale ale cercetătorului, de dorinţa „preconcepută” de a demonstra o problemă preconcepută sau prin cunoaşterea insuficientă a media şi contextului lor social-de aceea atunci când se decide asupra unui plan de eşantionare trebuie să fim conştienţi de ciclurile şi variaţiile sezonale care caracterizează o mare parte din acoperirea în media. O strategie strategie utili utilizată zată frecvent frecvent pentru a obţine un eşantion reprezentativ reprezentativ al acoperirii TV este cea a unei săptămâni continue - de luni până duminică-urmată de o săptămână compusă sau „rostogolită” care să cuprindă luni într-o săptămână, marţi în a doua, miercuri în a treia ş.a.m.d. O altă strategie utilizată atât în cazul media tipărite sau în cel al media audiovizuale este să se înceapă prin alegerea aleatoare a unei date pentru eşantionare, şi apoi să se eşantioneze a „n”-a zi după aceasta în întreaga perioadă considerată. 2.2.3. Eşantionarea conţinutului relevant -după -după alegerea medium-ului sau media şi a datelor sau perioadei mai rămâne sarcina eşantionării conţinutului de interes. Definirea „conţinutului relevant” ar trebui derivată în principal din articularea problemei de cercetare şi a contextului de cercetare al studiului dar implică şi considerente mai practice (de exemplu, cum să se limiteze volumul de material ales pentru analiză fără a compromite cerinţa ca el să fie „reprezentativ”). În numeroase analize ale ştirilor TV eşantionul a fost restrâns pentru a include mai curând principalele programe de ştiri TV de seară sau unele buletine de ştiri transmise de unele canale TV - astfel de alegeri ale eşantioanelor pot fi apărate în general pe baza „reach”-ului din cadrul audienţei (ce program de ştiri atrage cea mai mare audienţă şi în ce parte din zi se uită mai mult oamenii la TV - care sunt orele „de vârf”?) sau pe baza „statutului” atribuit programelor fie de organizaţiile TV fie de audienţe. În mod asemănător, eşantionarea în media tipărită poate fi limitată la tipuri spe-

49

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti cifice cifice sau genuri specifice specifice de conţinut. conţinut. Astfel, Astfel, analizele generale ale acoperirii acoperirii în ziare a anumitor anumitor probleme sau fenomene tind să excludă conţinutul conţinutul reclamelor, reclamelor, a prezentărilor prezentărilor meteo, desenele sau secţiuni mai specializate (cultură, suplimente educaţionale au de vacanţă). Pentru studiile care sunt interesate în principal de funcţionarea valorilor ştirilor şi de factorii care guvernează producţia ştirilor astfel de excluderi sunt raţionale pentru că aceste aceste tipuri de acoperiri sunt în general mai puţin direct conduse conduse de valorile ştirilor ştirilor şi practicile jurnalistice care se aplică în principalele secţiuni ale ştirilor dintr-un ziar. O ultimă sarcină care rămâne după aceasta este cea de a identifica articolele, reportajele şi programele programele care se referă la subiectul sau tema analizată. Legat de aceasta apare problema „unităţii de analiză”, a ceea ce este numărat-aceasta poate fi cuvântul individual, pro poziţia, paragraful, articolul, programul de ştiri, itemul ştire, un personaj individual, un actor sau o sursă individuală, scena, „incidentul” (de exemplu, un incident violent, consumul de alcool etc.). Ca metodă cantitativă, analiza de conţinut se referă la cât de des apar unele aspecte ale textului, care este proeminenţa lor în raport cu alte aspecte sau dimensiuni (sau în comparaţie cu indicatori externi textului, de exemplu, importanţa relativă a vârstei a treia în comparaţie cu reprezentarea proporţională în populaţie). Pentru ca astfel de indicatori să aibă cât de cât o semnificaţie este decisiv ca ceea ce este numărat să fie definit. 2.3. Definirea categoriilor analitice - „Sarcina” analizei de conţinut este să examineze un corpus ales (eşantionat) de texte şi şi să clasifice conţinutul conform cu un număr de dimensiuni pre-determinate. Aspectul cel mai dificil conceptual al oricărei analize de conţinut este să definească dimensiunile au caracteristicile care ar trebui analizate-caracteristicile de text care sunt extrase pentru analiză ar trebui să se lege direct de întrebările generale de cercetare sau ipotezele de cercetare care au determinat alegerea analizei de conţinut ca metodă. Pentru că catalogarea şi categorizarea conţinutului comunicării este o sarcină laborioasă şi care consumă mult timp în analiză este extrem de important să se includă numai acele dimensiuni dimensiuni sau caracteristi caracteristici ci ale textului care se aşteaptă aşteaptă să producă informaţii „folositoare” adică acele informaţii care au importanţă pentru problemele de cercetare. Ce categorii ar trebui incluse incluse în analiza de conţinut? conţinut? Categoriile Categoriile analitice vor de pinde întotdeauna de scopurile şi obiectivele cercetării, de contextul teoretic şi de întrebările formulate ca parte a problemei de cercetare. Mai exact, oricum, există un număr de categorii care vot tinde să fie standard în orice analiză de conţinut şi anume categoriile de „identificare: „mediul” (în ce ziar, revistă, în ce program de radio sau TV apare textul), „data” (ziua, luna, anul), „poziţia în interiorul mediului „(de exemplu, „pagina”, în media tipărite, sau „timpul de programare” în media audiovizuală), „mărime/durată/lungime”, clasificarea „tip/gen” (de exemplu, conţinutul ziarelor este deseori clasificat de-a lungul direcţiilor „reportajelor”, „ştirilor”, „editorialelor”, „scrisorilor de la cititori”, „articole de opinie” opinie” etc., iar programele TV sunt categorizate categorizate în termenii termenii genurilor lor: „ştiri”, „ştiri”, „program de informaţii informaţii interne”, „documentare” „documentare”,, „concursuri”, „concursuri”, „talk-show”, „talk-show”, „serial „serial dramă”, „film”, „reclamă” etc.). Tipologiile tip/gen au un potenţial analitic mult mai mare-diferite formate/genuri/tipuri media fixează limite diferite pentru ceea ce poate fi articulat şi de către cine , prin ce format/context. Un principiu extrem de important în momentul realizării/construirii categoriilor de codificare pentru o analiză de conţinut este că aceasta nu trebuie să să fie pur şi simplu o încercare de a aplica un set de categorii pre-concepute la un corpus „necunoscut” de texte-cercetătorul trebuie să fie oarecum familiarizat cu conţinutul, structura şi natura generală a ma-

50

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti terialului care trebuie analizat pentru a fi capabil să fixeze categoriile care vor fi suficient suficient de sensibile pentru a prinde nuanţele textelor (De exemplu, nu are rost să să se utilizeze un sistem de codificare al subiectelor acolo unde 90% din articole intră într-o unică categorie). 2.3.1. Definitorii Primari / Sursă / Actori şi Atributele lor - analiza personajelor/actorilor/surselor este importantă atât dintr-o perspectivă narativă sau literară directă cât şi dintr-o teorie mult mai direct articulată a reprezentărilor media şi a rolurilor media. Fie plecând de la un context teoretic hegemonic, de la o perspectivă constructivistă, de la teoria învăţării sociale sau cea a modelării sociale sau de la un cadru al reprezentărilor sociale, analiza analiza a cine este prezentat ca spunând sau făcând ceva faţă de cineva şi cu ce atributeatributecheie este esenţială pentru o înţelegere a rolurilor media în reprezentările sociale şi ale relaţiilor de putere în societate. Studiile care funcţionează în mare în interiorul unui context hegemonic au utilizat cu succes tehnicile analizei de conţinut pentru a demonstra că pro blemele blemele publice sunt definite în mass media şi pentru consumul consumul public în mod hotărâtor de către instituţiile, agenţiile şi interesele de putere din societate şi că „vocile alternative” care sunt critice faţă de status-quo vor căpăta mai greu un loc în media principale. 2.3.3. Vocabularul sau Alegerea Lexicală-unele dintre primele utilizări documentate ale analizei analizei de conţinut conţinut s-au concentrat concentrat pe apariţia apariţia unor cuvinte/sim cuvinte/simboluri boluri specifice specifice în texte (Krippendorf, 1980)- în lucrarea sa asupra semanticii cantitative, cantitative, Lasswell a fost interesat de asemeni în vocabular şi în semnificaţia simbolică a cuvintelor-el s-a concentrat asupra analizei cantitative a simbolurilor-cheie (de tip: „libertate”, „autoritate”) şi el a vrut să construiască un dicţionar al simbolurilor şi al utilizărilor lor în texte. Analiza vocabularului sau alegerea lexicală este un element component central al multor analize de conţinut, care se bazează de asemeni pe un context lingvistic mai larg şi pe o mai largă analiză de discurs. 2.3.4. Dimensiunile Valorii sau Poziţia – este încercarea de a clasificarea acoperirea în media în termenii judecăţilor de valoare sau aprecieri ale poziţiilor ideologice, corectitudinii sau caracterului informativ al acoperirii. Problema categoriilor evaluative este că ele un nivel ridicat al interpretării din partea codificatorului – rareori ele pot fi deduse pe baza cuvintelor sau propoziţiilor propoziţiilor singure, dar îi cer codificatorului să considere „tonul general” al articolului de ziar sau itemului difuzat la radio sau TV. TV. 2.4. Construirea unei scheme de codificare - O schemă de codificare este foarte asemănătoare cu un chestionar utilizat în anchete-ea conţine o listă de variabile care trebuie codificate ficate pentru fiecare program sau articol articol (sau o unitate de analiză analiză mai mică care poate fi utilizată-de exemplu, paragraf sau propoziţie). Pentru fiecare variabilă, schema de codificare fixează valorile sau posibilităţile de codificare asociate cu variabila: astfel, variabila poate fi „titlul ziarului” şi valorile asociate cu această variabilă ar fi de exemplu „X”, „Z”, „W”, „Y”. În practică, codificarea este o problemă a (a) citirii fiecărui articol; şi (b) com pletării casetelor de codificare din schema de codificare cu codurile adecvate (numere) pentru fiecare articol individual. 2.5. Studiul pilot al schemei de codificare şi verificarea fiabilităţii – Testarea codificării unui mic sub-eşantion din materialul care trebuie trebuie analizat ajută la dezvăluirea inadecvărilor şi/sau inconsistenţelor din sistemul de categorii al schemei de codificare. Există patru tipuri de probleme care pot apare: (1) categoriile trebuie să adere la un unic nivel de clasificare-de exemplu, confuzia între diferite macro-categorii şi sub-categorii în interiorul unei unice categorii de codificare (maşini, cosmetice, mâncare, băutură, bere-unde „bere”

51

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti este o sub-categorie a băuturilor); (2) Un sistem de categorii care tinde să codifice şi să clasifice principalul subiect poate să fie insuficient diferenţiat şi inadecvat diferenţiat; (3) O schemă de codificare poate fixa o listă prea extinsă sau prea diferenţiată de actori, definitori primari sau surse pentru a fi codificată; (4) Capacitatea de a lega diferite categorii şi dimensiuni între ele-o greşeală frecventă în construirea unei scheme scheme de codificare, mai ales în cazul analizei analizei reclamei, este confundarea reclamei ca unitate unitate de analiză analiză cu personajele care apar în reclamă ca unitate unitate de analiză. analiză. Chiar în interiorul categoriei categoriei personaje trebuie făcute diferenţe în funcţie de variate dimensiuni: sex, vârstă, rasă etc. Realizarea unui studiu pilot trebuie să includă verificarea gradului de fidelitatea la procesului de codificare. dificare. Fidelitatea Fidelitatea în analiza de conţinut conţinut se referă îndeosebi la consistenţă consistenţă:: consistenţ consistenţaa dintre diferiţi codificatori şi consistenţa practicilor de codificare ale indivizilor în decursul timpului. 2.6. Pregătirea şi analiza datelor-analiza datelor trebuie să abordeze în mod fundamental problemele sau ipotezele fixate în definirea problemei de cercetare care poate, de exemplu, exemplu, să ofere unele indicaţii despre principalele principalele axe de comparaţie comparaţie care trebuie trebuie examinate-astfel de „axe” pot include comparaţii ale diferitelor canale TV, canale radio, sau tipuri de ziare; ele pot fi comparaţii comparaţii ale acoperirii acoperirii în timpul timpul diferitelor diferitelor perioade de timp; sau pot fi comparaţii ale aceluiaşi gen dar care se originează ca producţie în diferite ţări. Un punct de plecare pentru analiza de conţinut este prin a stabili pur şi simplu distribuţiile de frecvenţă pentru principalele categorii analizate (tipuri de ziare, actori, subiecte, tipuri de reporteri) şi apoi să se treacă la realizarea analizelor mai complexe prin compararea dimensiunilor între ele (de exemplu, distribuţia subiectelor în fiecare tip de soap-opera; ti purile de actori conform fiecărei perioade de timp analizate).

3.2. ANALIZA LINGVISTICĂ Într-un Într-un proiect de cercetare cercetare asupra comunicării, comunicării, perspectiva semiotică semiotică analizează analizează modul în care semnificaţiile sunt produse în textele comunicării – inclusiv de tipul programelor TV sau filmelor. În acest caz sunt examinate semnele şi relaţiile dintre ele; pentru aceasta se identifică aspectele semnificate şi cele semnificante ale semnelor şi relaţiile care există între aceste două aspecte în interiorul unui text particular. Din această perspectivă, acelaşi conţinut al unui mesaj comunicat poate fi interpretat diferit de membrii unei comunităţi. O distincţie importantă în analiza semiotică este cea dintre: „(1). Studiul sincronic al textului – acesta este interesat de relaţiile care există între diferitele elemente ale textului, examinează modelele opoziţiilor pereche din text, adică ceea ce este numit «structura sa paradigmatică»; (2). Studiul diacronic al textului media – el este interesat de modul în care evoluează naraţiunea, se concentrează pe lanţul de evenimente, pe «structura sintagmatică» care o formează” O sintagmă este „ o combinaţie de elemente coprezente într-un enunţ, definibile pe lângă relaţia de tip «şi … şi» şi prin relaţia de selecţie (un termen îl presupune presupune pe celălalt, celălalt, nu şi invers) şi de solidaritate solidaritate (relaţie de presupunere presupunere reciprocă)”. O analiza sintagmatică consideră textele ca un şir de evenimente care, împreună, formează o structură şi implică căutarea unui pattern ascuns de opoziţii care sunt incluse în şi produc semnificaţii. 3.1.2. Analiza de discurs - Analiza de discurs este: „un aspect al semioticii şi o formă de lingvistică critică.”.Termenul central în acest caz nu mai este cel de „semn”, ci cel de „discurs”. În acest caz se presupune că: „Discursul trebuie înţeles în cea mai largă extensiune a sa: orice enunţare presupune un locutor şi un auditor şi primul are intenţia de a in52

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti fluenţa într-o anumită modalitate pe cel de-al doilea” Ca termen, deci, „discursul” uneşte utilizarea limbajului ca text şi ca practică. Ceea ce noi identificăm ca discurs şi ceea ce noi identificăm identificăm ca social sunt profund legate. Întreaga vorbire, orice text au un caracter social. Limbajul nu este un mediu transparent prin care noi vedem lumea şi nu este nici un text cultural. Noi ne construim sensul propriu al lumii sociale prin limbajul pe care îl folosim, deşi orice element din acţiunea şi interacţiunea socială nu ar fi posibilă fără lim bajul pe care îl folosim, în contexte istorice şi culturale – ca mijloace. „Analiza de discurs poate fi înţeleasă ca o încercare de a arăta legăturile sistematice dintre texte, practici discursive şi practici socio-culturale ”. Analiza de discurs reprezintă o grupare mult mai diversă de abordări decât analiza semiotică; ea este mult mai variată ca arie de acoperire şi ca procedee de lucru. Specificitatea acestei metode de analiză constă în tentativa de a construi modele articulate asupra condiţiilor de producţie ale limbajului. Discursul este construit plecând de la limbă, dar el se diferenţiază de aceasta în următoarea modalitate: limba este un ansamblu de semne formale care solicită procedee riguroase şi care se com bină în structuri şi în sisteme. Chiar dacă fraza este o construcţie a limbii, ea este simultan şi o unitate de discurs. Totuşi, fraza presupune intrarea în manifestarea concretă a limbii, în comunicarea reală şi în acest fel se părăseşte domeniul limbii ca sistem de semne şi se intră în universul limbii ca instrument de comunicare a cărei expresie este discursul. Analiza de discurs este preocupată în general cu studierea unor eşantioane extinse de vorbire sau text, cu caracteristicile structurale, stilistice şi retorice ale lor şi cu forma de dialog sau de interacţiune comunicativă care se manifestă prin vorbire şi texte. Scopul şi potenţialul critic al analizei de discurs rezidă în concepţia potrivit căreia: „relaţiile şi structurile de putere sunt întrupate în formele limbajului cotidian şi, astfel, cum limbajul contribuie la legitimarea relaţiilor sociale care există şi a ierarhiilor de autoritate şi control”. Prin natura sa eclectică, analiza de discurs nu este subsumabilă unei proceduri singulare de analiză a textelor, acelaşi mesaj putând fi analizat variat, în funcţie de ideile-cheie care stau la baza tipului de analiză de discurs realizat. 3.1.3. Analiza Analiza retorică retorică - În sens larg, „analiza retorică” este un tip de analiză stilistică centrată pe studiul modalităţii în care mesajul este prezentat vizual sau textual şi pe tipurile de alegeri pe care le realizează realizează comunicatorul. comunicatorul. Analiza Analiza retorică se concentrează concentrează pe o serie de caracteristici fundamentale cum ar fi: compoziţia, forma, utilizarea metaforelor şi structura argumentării şi a raţionamentului. Acest tip de analiză implică o reconstrucţie a compoziţiei sau organizării unui mesaj direct observabil şi perceptibil prin intermediul unei lecturi detailate a fragmentelor sau unităţilor mai mari de texte sau materiale vizuale. Prin urmare, ea implică clarificarea caracteristicilor externe formale ale limbajului sau/şi imagisticii utilizate, punând accentul fie pe construcţia (şi deci pe proprietăţile sintactice ale unui text), fie pe aspectele pragmatice ale limbajului utilizat (deci pe alegerile, practicile şi strategiile comunicatorului). 3.1.4. Analiza narativă - Analiza narativă se concentrează pe structura formală a textului dar realizează aceasta din perspectiva „naraţiunii”. Definită simplu, „naraţiunea” este: „un text organizat secvenţial, prezentând acţiuni şi evenimente corelate de relaţii cauzale, finale, temporale şi de un pattern global: global: schema de acţiune”. acţiune”. Naraţiunea se deosebeşte deosebeşte de alte texte printr-un început şi sfârşit clar; naraţiunea în sine implică utilizarea persona jelor plus a scenariului/intrigii şi a pattern -urilor care rezultă din aceasta. În acest tip de analiză sunt importante caracteristicile textului simplu şi personajele însele plus actele lor, problemele lor, alegerile pe care le fac şi dezvoltarea generală a acţiunii. În analiza

53

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti narativă mesajul este considerat a fi o variantă prezentată sau editată a unei secvenţe de evenimente ale cărei elemente sunt descrise şi caracterizate din punctul de vedere al structurii. Procedeul analizei narative este axat pe reconstrucţia şi descrierea structurii narative plecând de la actele, evenimentele, dificultăţile şi secvenţialitatea evenimentelor aşa cum apar acestea din punctul de vedere al personajelor. 3.1.5. Analiza interpretativă - Analiza interpretativă este o metodă de analiză a textelor care provine de această dată din domeniul ştiinţelor sociale. Există un traiect metodologic clar, metoda fiind folosită în proiecte de cercetare din sociologie, antropologie şi etnografie. În mare ea este subsumabilă „analizei de conţinut calitative” prezentate în Partea I a textului de faţă.

3.3. ANALIZA VIZUALĂ Analiza vizuală este probabil „ruda săracă” a metodelor de cercetare în domeniul comunicării. Imaginea fotografică, ca semn iconic, este ambivalentă pentru că ea este, simultan: 1. „Obiectivă”, părând să transmită scena însăşi, „realitatea exactă”; şi 2. „O variantă” riantă” (dintr-o multitudine multitudine de variante posibile) posibile) a realităţii realităţii.. Mai mult decât fotografia, fotografia, filmul (artistic, de televiziune) solicită o analiză particularizată a „codurilor” şi „convenţiilor” care guvernează producţia sa. În plus, ca tip de discurs, el este articulat la dublu nivel – vorbire şi imagine – utilizând astfel două mulţimi distincte, dar complementare, de „coduri” şi „convenţii”. Există două mari „clase” de metode de factură lingvistică din care s-au dezvoltat metodele de analiză vizuală: 1. Metoda analizei structuralist-semiotice – centrale fiind noţiunile de: „semn”, „semnificaţie”, „cod” şi „convenţie”. În acest caz un proiect de cercetare este interesat să studieze „semnul iconic” – iar aici se pot diferenţia între două mari tipuri de „semne iconice”: 1.1. Fotografia – situaţie în care nu se poate afirma că ar exista o unică metodă, ci pot fi identificate patru abordări generale ale analizei vizuale: (a). Imaginile vizuale ca „deformare”; (b). Imaginile vizuale ca simbolism; (c). Imaginile vizuale ca sisteme semiotice; şi (d). Imaginile vizuale ca garanţi epistemici; 1.2. Filmul – considerat a fi un tip de „limbaj” semnificativ, filmul este compus din variate „coduri” şi „convenţii”, acestea fiind de două tipuri: (1). Tehnice – Unghiuri ale camerei, mişcări ale camerei, lungimea cadrului, drului, lumina, lumina, perspectiva, perspectiva, profunzimea profunzimea de câmp, sunete, efecte sonore, sonore, muzică, efecte speciale, speciale, cadraj etc.; (2). Simbolice – Culoare Culoare sau alb-negru, costume, obiecte, obiecte, persoane persoane celebre, localizare, acţiune (acele elemente ale limbajului imaginii filmate care sunt conţinute în ceea ce vede audienţa mai curând decât cele care sunt o parte a construcţiei tehnice a filmului) etc. 2. Metoda analizei naraţiunii – de această dată sunt centrale două noţiuni: „naraţiunea unea”” şi „gen „genul ul”. ”. În cazu cazull anal analiz izei ei vizu vizual ale, e, stud studiu iull nara naraţi ţiun unil ilor or film filmel elor or (sau (sau „naratologia”) este definit drept: „examinarea modelelor tip «dramatis personae», a scenariului şi a opoziţiei atât în cadrul unui unic text cât şi între diferite texte”. „Genul” este definit, în cazul aceleiaşi literaturi de specialitate, drept: „un tip de imagine filmată care rezultă din existenţa unor asemănări între produsele vizuale, aceste similitudini fiind determinate de o mulţime limitată de stiluri vizuale recognoscibile, caracteristici formale şi pattern -uri convenţionale”. Există sub-clase de metode care vor fi subsumate fiecărui tip de noţiune-cheie menţionată anterior: 2.1. Metodele fundamentale de studiere ale „naraţiunii” vizuale – acestea sunt de două tipuri: (a). Metodele abordării sintagmatice – care pleacă de la teoria formalistă a lui 54

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti V. Propp şi examinează dezvoltarea secvenţială a intrigii narative; (b). Metodele abordării paradigmatic paradigmaticee – avându-şi avându-şi originea originea în concepţia concepţia structurali structuralistă stă a lui Levi-Strauss, Levi-Strauss, ele iau în considerare pattern-urile de opoziţie care există în interiorul naraţiunii şi modul în care acestea contribuie la dezvoltarea povestirii; 2.2. Metodele de studiere a „genului vizual” – sunt, la rândul lor de două tipuri: (a). Metodologii de studiu ale imaginii interesate de „categorizarea” şi „codificarea” principalelor elemente ale filmului; (b). Metodologii ale „schimbului” – interesate de evidenţierea relaţiilor dintre societate, industrie, „gen” şi audienţa filmului. 3.1. Tipuri de metode ale analizei vizuale 3.1.1. Metodele analizei structuralist-semiotice

A. Metodele structuralist-semiotice de analiză ale fotografiei – În această situaţie nu se poate afirma că ar exista o unică metodă, ci pot fi identificate patru abordări generale ale analizei vizuale: 1. Imaginile vizuale ca „deformare”; 2. Imaginile vizuale ca sim bolism; 3. Imaginile vizuale ca sisteme semiotice; şi 4. Imaginile vizuale ca garanţi epistemici; 1. Metoda analizei imaginilor foto ca „deformări ale realităţii” – Este o metodă care are la bază următoarea presupoziţie: „Analiza comparativă a imaginilor din ştiri în întreaga presă scrisă sau televiziune poate dezvălui variaţii interesante a diferenţierii şi partizanatului din ştiri dar nu poate să aprecieze natura deformată a unor astfel de imagini prin referire la o realitate presupusă dincolo de reprezentările vizuale, pentru că în joc nu intră nici o perspectivă de reprezentare alternativă.”. Pentru a demonstra existenţa unei manipulări vizuale în cazul ziarelor, a unor alegeri greşite, a omisiunilor semnificative şi care schimbă sensul unei imagini este studiat chiar procesul de producţie al fotografiei. Metoda implică aplicarea unui procedeu în doi paşi: Pasul 1 – Cercetătorul îi însoţeşte şi îi observă pe reporteri, echipa de filmare sau jurnaliştii foto în teren atunci când ei aleg şi filmează sau fotografiază imagini pentru a le include într-un produs media (de exemplu, într-un „Buletin de ştiri”). Aceasta este o situaţie de cercetare care îi furnizează cercetătorului o cunoaştere primă a scenelor (care vor fi ulterior transformate în ştiri); Pasul 2 – Cercetătorul observă munca din redacţie, mai exact procesele de producţie, inclusiv alegerea finală, deciziile de editare şi eliminarea unor scene sau imagini. În acest fel se evidenţiază un „complex al deciziilor de alegere şi editare” editare” care stau la baza editării, publicării şi includerii într-un program sa într-un ziar a unei fotografii sau imagini. 2. Metoda analizei imaginilor foto ca simboluri – Ceea ce contează în acest caz este puterea unei imagini de a face apel la, de a mobiliza sau de a utiliza sentimente, speranţe şi temeri adânc înrădăcinate. înrădăcinate. Suplimentar, Suplimentar, în cazul fotografiei fotografiei (de ziar, ziar, de presă în general) toate cele trei aspecte ale semnului abordate de Ch. S. Pierce (iconic, indexical, simbolic) funcţionează simultan pentru a sprijini interpretarea şi „încadrarea” poveştilor particulare ale ştirilor. În acest caz fotografia este considerată simultan imagine vizuală şi text. Mai mult, sunt făcute comparaţii cu limbajul (de obicei scris, dar şi vorbit) care o însoţeşte – ideea de bază în acest caz fiind că limbajul, în combinaţie cu imaginile vizuale, evidenţiază tendinţa imaginilor vizuale de a fi „ancorate” în cuvintele care le înconjoară (fie acestea într-o formă scrisă sau vorbită). vorb ită). 3. Metoda analizei analizei imaginilor imaginilor ca sisteme semiotice semiotice – O analiză din perspectiva perspectiva „semioticii sociale”, spre deosebire de o analiză semiotică mult mai centrată pe text, tre-

55

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti buie să se bazeze mai mult pe înţelegerea de către cercetător a codurilor şi miturilor culturale din mediul social înconjurător. În acest sens, metoda presupune ca cercetătorul să verifice valoarea semiotică a anumitor semne din interiorul unei imagini prin utilizarea „testului înlocuirii”: el substituie diferite elemente (culori, elemente de proxemică, dinamică, vârstă, gen, etnie, expresie, stil corporal, accesorii, aspecte ale limbajului care însoţesc prezentarea imaginii etc.) din imaginea foto analizată. Astfel se consideră că se poate ajunge la o înţelegere mai nuanţată şi mai detailată a contribuţiei fiecărui element la semnificaţia generală a imaginii şi a dependenţei sale generale de codurile şi miturile culturale dominante într-o anumită societate. 4. Metoda analizei imaginilor ca „garanţi epistemici” – este o abordare care permite diferenţierea „epistemologiilor imaginilor vizuale” şi a utilizării variate a imaginilor. Metoda implică utilizarea unor „grupurilor de editare”, în care participanţii la un grup asamblează imaginea foto din elementele componente şi discută nuanţele semnificaţiei sale în asociere cu alegerile şi selecţiile vizuale (B. Gunter, 2000: 88). B. Metodele structuralist-semiotice de analiză ale filmului – au la bază presupoziţia conform căreia, fiind fiind un tip de „limbaj” „limbaj” semnificativ semnificativ,, filmul filmul este compus din variate „coduri” şi „convenţii”. Acestea sunt de două tipuri: (a). Tehnice – Unghiuri ale camerei, mişcări ale camerei, lungimea cadrului, lumina, perspectiva, profunzimea de câmp, sunetele, efectele sonore, muzica, efectele speciale, cadrajul etc.; (b). Simbolice – Culoare sau alb-negru, costume, obiecte, persoane celebre, localizare, acţiune (acele elemente ale lim bajului imaginii filmate care sunt conţinute în ceea ce vede audienţa iar nu cele care sunt o parte a construcţiei sale tehnice) etc. Elementele tehnice care pot fi „segmentate” şi analizate în cazul unei imagini de film sunt: (a). Elementele tehnice; şi (b). Elementele sim bolice. Spre deosebire de imaginea fotografică, centrată numai pe organizarea spaţiului şi a luminii într-un cadru unic, imaginea de film este mobilă, ea reprezintă de fapt „o dinamică a unor succesiuni de planuri”. Într-un film elementul prim al constituirii unei astfel de flux este „planul de filmare”. Planurile legate împreună devin „scene”, adică o serie de planuri într-o locaţie. Scenele devin „secvenţe” sau „blocuri de acţiune” care au un conţinut de sine stătător. stătător. Aceste secvenţe sunt legate şi structurate structurate conform unor procedee de organizare narativă şi conduc la apariţia „intrigii” şi a „naraţiunii” filmate . Metoda analizei structuralist-s structuralist-semioti emiotice ce a imaginii imaginii de film constă în identificare identificareaa părţilor distinctive ale imaginii vizuale (elementele tehnice şi cele simbolice). Sub-etapele distinctive ale aplicării acestei metode sunt: Etapa 1. Adunarea datelor – Numărul de filme sau programe care va fi analizat va depinde de o serie de factori cum ar fi: problemele de cercetare stabilite, mărimea studiului etc. În literatura literatura de specialitate specialitate se consideră consideră că numărul maxim de filme pentru orice proiect de cercetare va fi de 10 de filme analizate în profunzime; Etapa 2. Se realizează o „transcriere” a materialului vizual selectat - se poate face apel fie la unele „liste de transcrieri” pre-existente, sau se poate dezvolta o „listă de sim boluri boluri (coduri) de transcriere” transcriere” specifică. specifică. Fundamentală Fundamentală în acest caz nu mai este „lista „lista de transcriere verbală”, ci cea de „transcriere vizuală” – şi de această dată avem de-a face cu segmentarea imaginii vizuale în elementele componente (tehnice şi simbolice). Reluăm în acest caz lista standard de transcriere vizuală prezentată anterior. Conform codurilor de transcriere vizuală o astfel de „listă de simboluri” poate fi de tipul: Tabel - Elementele tehnice ale imaginii de film Ele Definiţie Sub-elemente tehnice componente

56

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti ment tehnic Planuri- Acestea Prim-planul oferă o imagine a unei părţi din corpul unei perle de fil- sunt „cără- soane (cap, braţe, picioare etc.). mare mizile” din Planul-detaliu oferă o imagine foarte apropiată a unei părţi din c ar e se corpul unei persoane (cap, braţe, picioare etc.) sau dintr-un obiconstruieş- ect. te structura Planul mediu este planul tipic pentru studiourile de televiziune tehnic nică a şi, în el, persoanele apar, de obicei, de la talie în sus. Persoana unui film. sau obiectul rămân, până la un punct, izolate, desprinse de mediul în care se află, spre deosebire de planul general. Planul general este adesea folosit pentru a poziţiona sau/şi a lega o persoană de mediul său înconjurător. Există două tipuri de planuri generale care fac acest lucru: (a). Planul de acoperire care este folosit pentru a lega un personaj de celelalte şi pentru a arăta relaţiile relaţiile cu acestea; acestea; (b). Planul de stabilire stabilire care este creat în mod special pentru a oferi o percepţie asupra zonei. Planul care redă un punct de vedere, sau unghi subiectiv.

57

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Un Aces Acesta ta re- Unghiul Unghiul de jos este unghiul în care camera de filmare filmare este poghiul prezintă ziţionată sub nivelul ochiului, privind în sus către subiectul filcamerei plasarea mat. Cu alte cuvinte, în acest caz, se filmează de jos în sus. de fil camerei de Unghiul tip „straight on” este un unghi de 180 de grade (camat filmare mera filmează drept înainte). În acest caz camera este situată la faţă de nivelul subiectului. persoanele Unghiul de sus este unghiul în care subiectul este filmat de sus. sau sau obiecobiectele tele afla aflate te în raza vizuală. zuală. Unghiul de filmare poate fi folosit atât atât cu scop estetic, cât şi psihologic; mult mai important este este faptul faptul că el se poate adău adăuga ga la relaţiile spaţiale existente, diminuân nuând, d, în aces acestt fel, el, bi-dimensionalitatea imag imagiinii pe ecran.

58

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Obiecti- Varietatea Obiectivele pentru unghiuri largi (sau grand-angulare ) sunt fovele obiective- losite mai mult la planurile generale, deoarece furnizează o lor folosite folosite perspectivă largă. Dacă astfel de obiective sunt folosite la este im- prim-planuri prim-planuri sau la „gros-planur „gros-planuri” i” atunci imaginea este perce portantă pută ca fiind distorsionată. deoarece Obiect Obiective ivele le „ochi„ochi-de-p de-peşt eşte” e” sunt sunt obiect obiective ive cu focala focala foarte foarte ele pot scurtă si care distorsionează imaginea, impregnând scena cu modifica tensiune şi dramatism; ele nu ţin seamă de convenţiile stantipul de dard. imagine Teleobiectivele – ele facilitează înregistrarea subiectelor (pe arăt arătat atăă pe bandă) de la distanţă mai mare si au unghiuri mici. ecran. Obiectivele Obiectivele transfocator transfocator (sau zoom) permit cameramanului să facă trecerea de la teleobiectiv la grand-angular sau de la plan general la prim-plan, fără a opri camera. Această trecere direcţionează atenţia audienţei către un anumit număr de obiecte şi/sau persoane din cadrul filmat. Profun- Profunzi- Şarful sau punerea la punct pe prim-plan sau punerea la punct zimea mea de la distanţă distanţă sunt realizate prin intermediul intermediul obiectivelor obiectivelor folosite folosite de câmp câmp câmp este este şi a profunzimii lor de câmp. a câm- importantă Profunzimea mare de câmp permite cuprinderea întreg câmpu pului în ghidarea lui vizibil, în aşa fel încât toate lucrurile aflate în cadru sunt vizibil ochiului clare. Punerea la punct facilitează concentrarea atenţiei audientelespecta- ţei asupra acelei părţi a ecranului pe care autorii filmului o contorului torului că- sideră mai interesantă. tre anumianumite zone sau personaje de pe ecran.

59

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Mişcă Mişcăril rilee came camerei rei „Panora „Panoramic micul” ul” este este mişca mişcarea rea camerei camerei în plan plan orizont orizontal al sau sau ververtical, care permite urmărirea unui personaj sau, într-un plan stabilit, „scanarea” scenei filmate. Dacă „panoramicul” ca mişcare a camerei este folosită în mod obiectiv, ea poate permite audienţei să urmărească acţiunea în stilul unui voyeur , ca şi cum membrii ei înşişi ar observa-o de la distanţă. Ea îi permite regizorului să susţină concepţia unui plan, a unei secvenţe, să îi menţină dramatismul fără a face tăieturi la montaj. Mişcările în plan orizontal şi vertical pot fi de asemenea folosite într-o manieră subiectivă – aceasta aceasta este situaţia situaţia planului planului tip „unghi-subie „unghi-subiectiv” ctiv” („point-of-view shot”/„POV shot ”), ”), în care audienţa vede lumea prin ochii personajului principal. Planul de urmărire cu camera în mişcare pe un dispozitiv special („travling” sau „dolie” ) oferă acelaşi gen de continuitate a planului pe care un regizor o poate dori de la o mişcare în plan orizontal sau vertical, urmărind acţiunea de pe un dispozitiv special, împins pe şine, suit pe un vehicul în mişcare sau pe o macara. Acesta Acesta permite ca acţiunea acţiunea desfăşurată desfăşurată foarte rapid să fie filmată de aproape sau de la distanţă. Spre deosebire de zoom, care pare să străbată spaţiul, planul realizat cu camera în mişcare urmăreşte evenimentul pe măsură ce are loc. Lun- Acest ele- Filmările lungi tind să încorporeze panoramice verticale sau gimea ment ment poat poatee orizontale – planuri de urmărire şi mişcări în plan orizontal sau filmă- modifica vertical rii sau percepţia Lungimea unui plan, în mod deosebit în cadrul unui prim-plan, durata audienţei poate accentua dramatismul sau atmosfera de intimitate. unui asupr asupraa ti timm plan pului şi spaţiului. Monta Montajul Cea mai simplă formă de montaj este tăierea directă, acolo jul permite unde un plan este instantaneu înlocuit de un al doilea, care poaasamblarea te fi apoi înlocuit cu un al treilea etc. Montajul joacă un rol planurilor cheie în construirea construirea spaţiului şi timpului; timpului; construirea timpului într-o suita şi spaţiului este subordonată logicii firului narativ din film şi, în special, lanţului de tip „cauză-efect”.

60

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Efec- Efectele Tehnicile de producţie pot presupune efecte pirotehnice, optice tele specia speciale le ex- sau trucaje digitale. spe- ploatează Post-producţia poate include animaţie, trucaje sau grafică realiciale calităţile zată pe computer. imaginii imaginii fil- Alte efecte speciale pot include: folosirea planurilor cu o cromate în mai matică schimbată ori a fundalurilor pentru trucaje pentru a inmulte direc- sera, suprapune sau combina imaginile. ţii, în fazele de producţie şi post post-pr -prooducţ ducţie ie penpentru a convinge audie audienţ nţaa de realitatea, verosimilul sau acurateacurateţea u nu i spectacol media. Ca- Prin cadraj se realizează poziţionarea oamenilor şi a obiectelor care contribuie drajul la construirea poveştii. Elementele principale ale cadrajului sunt legate de distanţa la care este aşezată camera, de alegerea obiectivelor cu care se filmează, de mişcările şi unghiul camerei. Lumi- Luminile pot fi fo- Iluminatul la nivel ridicat. nile losite nu numai pen- Iluminatul la nivel scăzut. tru a crea un simţ al timpului şi al locului, dar şi al atmosferei şi al personajului. Etapa 3. Analiza elementelor simbolice ale imaginii de film – Aceste elemente sunt, la rândul lor de mai multe tipuri: 2.1. Color sau/şi alb-negru – Folosirea Folosirea imaginilor imaginilor color sau alb-negru poate transmite atât mesaje realiste cât şi mesaje purtătoare de metafore sau expresive. 2.2. Costumele şi obiectele – Costumaţia este folosită nu numai pentru a reda caracteristicile timpului şi locului acţiunii, dar şi pentru a oferi un spectacol în cadrul produselor media. Obiectele sunt, de asemenea, o sursă simbolică-cheie de informaţie în produsele imaginii filmate. Pot avea atât rezonanţă conotativă cât şi mitică. 2.3. Vedetele şi evoluţiile lor – Vedetele sunt „idoli”, dar şi „imagini” deosebite care poartă o putere simbolică şi sunt identificate cu anumite „genuri” ale filmului sau cu un anumit gen de personalitate. 2.4. Sunetul – Codurile sonore pot fi împărţite în două categorii: (a). Sunetul diegetic –este sunetul care provine de la scena filmată şi este format din efectele sonore şi din dialog; (b). Sunetul non-diegetic – este sunetul sunetul care nu provine din scena şi este format din muzică sau din „voice over” . Efectele sonore sunt adesea folosite pentru a crea o atmosferă realistă, verosimilă, şi pot fi, la rândul lor, împărţite în două tipuri: (a). Sunete61

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti le care ţin de atmosferă – zgomote de fundal cum ar fi vântul sau păsările care cântă etc.; şi (b). Efectele sonore care sunt justificate – adică sunetele legate, în mod direct, de ceea ce vedem pe ecran (explozii sau împuşcături etc.). Atât efectele sonore, cât şi muzica pot fi examinate în contextul lor generic. Dialogul poate exista în două forme: (a). Ca „voice over” ; sau (b). Ca sincron (caz în care vorbitorul este prezent pe ecran). 2.5. Punerea în scenă („Mizanscena” ) – Reprezintă suma tuturor personajelor, obiectelor şi lucrurilor existente într-un cadru, conţinutul cadrului, imaginea, set-designul , costumele, obiectele şi aşezarea lor, relaţiile spaţiale. Prin intermediul mizanscenei toate elementele şi dispozitivele tehnice prezentate anterior se combină şi funcţionează fiind astfel mai bine înţelese de către public pub lic şi de către cercetător. 2.6. Locul de desfăşurare a poveştii şi locaţia de filmare – Locul de desfăşurare al acţiunii filmului fixează perioada şi locul naraţiunii prezentate. „Genurile” specifice de filme sunt legate de un anumit tip al locului de desfăşurare pentru naraţiunea prezentată. Un astfel de proiect de cercetare trebuie să ţină cont de faptul că, într-un film, toate mecanismele tehnice şi simbolice nu funcţionează izolat ci într-o strânsă inter-relaţie. Prin urmare, principalul obiectiv al unui astfel de proiect de cercetare este de a demonstra modul în care se construieşte relaţia dintre elementele (tehnice şi simbolice) imaginii filmate şi mulţimea de coduri şi convenţii implicate în acest tip de imagine. 3.2.2. Metodele analizei „naraţiunii”- A. Metodele de studiere ale „naraţiunii” vizuale – sunt de două tipuri: (a). Metodele abordării sintagmatice (care pleacă de la teoria formalistă a lui V. Propp şi examinează dezvoltarea secvenţială a intrigii narative; (b). Abordarea paradigmatică (aceasta plecând de la concepţia structuralistă a lui Levi-Strauss, ia în considerare pattern -urile de opoziţie care există în interiorul naraţiunii şi modul în care ele contribuie la dezvoltarea povestirii). Abordările principale de studiere a naraţiunii filmului derivă în mod fundamental din două surse: A. Metoda abordării sintagmatice – are la bază teoria formalistă a lui V. Propp şi examinează dezvoltarea secvenţială a intrigii narative dintr-un film. Esenţa acestei metode constă în identificarea şi studierea dinamicii şi structurii naraţiunii, adică în segmentarea acestui „şir” de evenimente în părţile componente. Caracteristicile-cheie ale formei dominante dominante a structurii structurii narative a imaginii imaginii filmate sunt. Etapele Etapele componente componente ale metodei metodei sunt următoarele: Etapa 1. Selectarea materialului (Adunarea datelor) – Presupune alegerea acelor materiale vizuale (filme) care urmează a fi analizate. Ca şi în cazul analizei structuralistsemiotice este recomandat ca numărul filmelor să nu fie foarte mare. Etapa 2. Identificarea „structurii narative” a filmelor – În această etapă naraţiunea se segmentează segmentează în elementele componente componente ale intrigii intrigii sale conform celor trei acte „stan„standard” anterior-menţionate: Început; mijloc; sfârşit. Etapa 3. Aplicarea modelelor de identificare şi de analiză ulterioară a structurii naraţiunii. Un astfel de model este oferit, de exemplu de „formula echilibrului naraţiunii” propusă de T. Teodorov: naraţiunea începe, de obicei, cu o anumită formă a stării de echilibru, urmată de un dezechilibru şi sfârşeşte cu redobândirea echilibrului. În formula echilibrului poate fi identificat următorul pattern: Acest tip de model de analiză a structurii unui film (ca a oricărui alt text literar) este interesat de identificarea:

62

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti (1). Regulilor şi structurilor fundamentale din interiorul unei unice naraţiuni şi grup de naraţiuni; (2). Modului în care sunt incluse elemente ideologice sau legate de mit în structura filmului (prin restabilirea status-quo -ului, prin mijloace acceptabile social – de tipul căsătoriei – sau în mod instituţional – închisoarea). Etapa 4. Aplicarea „modelului sintagmatic” al lui V. Propp la naraţiunea filmului. Mai exact, în cercetarea imaginii filmate din teoria formalistă a lui V. Propp manualele de prezentare a metodelor de cercetare în comunicarea utilizează două elemente componente ale naraţiunii: 1. „Rolurile” - care sunt interpretate de personaje (sunt identificate şapte roluri sau „dramatis personae ”, dintre acestea unele putând fi interpretate de acelaşi personaj în timp ce altele pot fi interpretate de mai multe personaje: (a). Banditul; (b). Cel care donează sau cel care oferă; (c). Cel care ajută; (d). Prinţesa şi tatăl ei; (e). Expeditorul; (f). Eroul; (g). Falsul erou; 2. „Funcţiile” - care constituie intriga naraţiunii filmului. O funcţie este definită ca: „acţiunile semnificative ale unui personaj în cadrul acţiunii poveştii”. Numărul de funcţii ale unui personaj într-un film este limitat. Din combinarea „rolurilor” cu „funcţiile” rezultă următoarea schemă analitică care va fi aplicată fiecărui film selectat şi inclus în analiză: B. Metoda abordării paradigmatice pleacă de la analiza opoziţiilor care există în interiorul interiorul naraţiunii şi a modului în care ele contribuie contribuie la dezvoltarea dezvoltarea povestirii. povestirii. Etapele Etapele componente ale metodei sunt: Etapa 1. Alegerea (Selectarea) materialului care urmează a fi analizat – Este similară cu prima etapă din aplicarea metodei abordării abordării sintagmatice: sintagmatice: sunt selectate selectate filmele filmele care urmează a fi analizate; Etapa 2. Identificarea „opoziţiilor binare” din cadrul filmelor. „Opoziţiile binare” sunt mesajele codificate pe care societăţile le produc pentru membrii lor şi care există în structura adâncă a naraţiunilor.. Etapa 3. Schemele de „opoziţii binare” sunt aplicate filmelor selectate. Mai întâi acestea sunt considerate ca un întreg, apoi schemele se aplică unor secvenţe specifice din acestea (momentele decisive, secvenţele de început şi de sfârşit). Etapa 4. După stabilirea opoziţiilor binare primare analiza este reluată şi dezvoltată. B. Metodele de studiere ale „genului vizual” sunt, la rândul lor de două tipuri: (a). Metodologii de studiu ale imaginii interesate de „categorizarea” şi „codificarea” principalelor elemente ale filmului; (b). Metodologii ale „schimbului” – preocupate de evidenţierea relaţiilor dintre societate, industrie, „gen” şi audienţa filmului Metodele de studiere ale „genului” imaginii vizuale – în acest caz definirea termenului de „gen” va depinde de ipotezele şi metodologia preferată. Pentru a organiza unelte şi concepte adecvate metodologiile au fost separate în două domenii principale din cercetarea „genului”, care au, la rândul lor, subdiviziuni pentru a furniza un centru de interes: 1. Metodele „categorizării” şi „codificării2 principalelor elemente ale filmului. Sunt metode cu un pronunţat caracter estetic, care pot include analize ale stilului unui „gen” şi ale valorilor artistice plus a creativităţii inerente în ele. Subsumate lor se diferenţiază între două metode principale:

63

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 1.1. Metoda „abordării categoriilo categoriilor” r” – Are la bază constituirea unei „liste a elementelor-cheie” comune unui anumit „gen” de filme. Metoda cuprinde următoarele etape: Etapa 1. Cuprinde selectarea unui eşantion de filme care pot fi incluse într-un anumit „gen” (film „noire” , western, de dragoste etc.). Şi de această dată numărul de filme care urmează a fi analizate este limitat (redus). Etapa 2. Constituirea „listei” elementelor-cheie ale „genului” analizat. Caracterul specific al acestui instrument de lucru este flexibilitatea sa (lista are la bază, de obicei, propriul propriul set de criterii al cercetătorului). cercetătorului). Un tip de „listă” „listă” poate fi cel în care elementele elementele tehnice de producţie ale filmului sunt combinate cu elementele sale simbolice. simbolice. Etapa 3. Aplicarea acestei „liste” la filmele selectate. 1.2. Metoda „clasificării” sau a „elementelor principale” – Pleacă de la presupoziţia existenţei unor asemănări între filme, aceste elemente comune fiind ceea ce defineşte filmele selectate ca aparţinând unui „gen” specific. Se construieşte astfel o „schemă de clasificări”, care trebuie să fie destul de flexibilă în categoriile sale pentru a lua în considerare variaţiile posibile din interiorului unui „gen” specific. Principalele elemente ale filmului care sunt descompuse şi catalogate în tipologii sunt următoarele: (a). Elementele de iconografie – Se construieşte o listă a „iconurilor” (cai, puşti, pălării etc.) fără nici o referinţă sau comentariu la semnificaţia lor reală din interiorul textului sau „genului”. (b). „Mizanscena” – Lista va cuprinde de această dată tot ceea ce poate apare întrun cadru filmat: localizare, obiecte, costume, relaţii spaţiale (între personaje şi importanţa plus poziţia lor), mişcare etc. (c). Naraţiunea – În acest caz „lista” va cuprinde elementele identificate prin intermediul unei analize sintagmatice (de exemplu, identificarea „structurii narative” a filmelor) sau a metodei abordării paradigmatice (de exemplu, identificarea „opoziţiilor binare” prezente într-un film). (d). Convenţiile narative ale „genului”. 2. Metodologia „schimbului” – Este vorba de o metodă de analiză a imaginii vizuale interesată de relaţiile dintre societate, industrie, „gen” şi audienţă. Acest tip de metodă caută să înţeleagă rolul „genului” ca un schimb între societate, industrie, audienţă şi conţinut. În acest caz au fost dezvoltate patru modele principale. Întrebări 1. Definiţi o unitate de analiză care poate fi folosită într-o analiză de conţinut a: (a) Emisiunile de cunoştinţe generale TV; (b) Ştirile principale dintr-un ziar şi dintr-un săptămânal; (c) Schimbările din valori exprimate prin cântecele populare; (d) Rolul femeilor în reclamele TV. 2. Folosind subiectele de la întrebarea 1 definiţi o procedură de eşantionare în fiecare caz. 3. Realizaţi două analize de conţinut care pot fi folosite ca teste preliminare pentru un studiu al audienţei. 4. Realizaţi o scurtă analiză de conţinut pe subiectele prezentate mai jos: (a) Asemănările şi diferenţele între programele de ştiri la două staţii TV; (b) Schimbările în subiectele/temele filmelor din anii 1970-1980; (c) ( c) Prezentarea bătrânilor bătrâ nilor la TV. TV. 5. Propuneţi un proiect de cercetare bazat pe analiza de conţinut a unor mesaje mesaje din presa scrisă sau audiovizuală. Ce tip de eşantion aţi folosi şi cum l-aţi alege? Ce categorii de conţinut alegeţi şi cum le-aţi construi?

64

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Teme de tutorat 1. Elaboraţi o schemă de codificare a conţinutului comunicării pentru realizarea unei analize de conţinut plecând de la una dintre temele următoare: A. Violenţ iolenţaa în mass mass media; media; B. Prezentarea Prezentarea diferit diferitelor elor profesi profesiuni uni în mass media; C. Campan Campanii ii pentru pentru lansar lansarea ea unui produ produs. s. 2. Se dau trei obiective de cercetare şi instrumentul de lucru şi se cere: (a) Elaborarea a trei ipoteze de lucru; (b) Stabilirea eşantionului; (c) Completarea spaţiilor libere din „Schema de codificare” cu indicatorii adecvaţi. A. Obiectivele de cercetare: 1. Identificarea elementelor-cheie constituente ale reprezentărilor pe care jurnaliştii români le au asupra fenomenelor de violenţă în familie. 2. Realizarea unei tipologii a modalităţilor de prezentare în presa scrisă din România a sub-fenomenelor incluse în categoria tematică generală a „violenţei în familie”. 3. Delimitarea şi definirea modalităţilor specifice de construcţie mediatică a fenomenului de violenţă în familie în ziarele centrale româneşti. B. Instrumentul de lucru: SCHEMĂ DE CODIFICARE ZIARUL ZIARUL |__||__||_ |__||__||__||_ _||__||__ _||__||__| ||__||__| |__||__| |__| PERIOADA|_ PERIOADA|__||__ _||__||__| ||__||__| |__| 200… 1. Frecvenţa mediatizării în presa scrisă luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Numele cotidianului ABABA EEEEE ZIZIZ NANAN JJJJJ NANAN LILIL 2. .............................. ............................................ ............................ ............................. ............................. ............................ ............................ ............................. ................. 3. Dimensiunea articolului ( În centimetrii - per total centimetrii în pagina de ziar pentru respectivele articole dacă sunt mai multe) luni m ar ţ i miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorie Articol simplu (fără fotografie) tografie) Foto Fotogr graf afie ie (sin (singu gură ră,, fără articol) Articol cu fotografie 4. Poziţionarea articolului în pagina de ziar luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorie Dreapta sus Stânga sus Dreapta jos Stânga jos Mijlocul Mijlocul paginii de ziar 5. .............................. ............................................ ............................ ............................. ............................. ............................ ............................ ........................... ............. 6. Poziţionarea/Vizibilitatea articolelor în economia ziarului miercuri joi vineri sâmbătă duminică Aşezarea în pagina luni marţi Prima pagină Altele Ultima pagină Menţion Menţionat at în „sumarul” ziarului 7. .............................. ............................................ ............................ ............................. ............................. ............................ ............................ ............................. .................

65

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 8. Identitatea jurnalistului Categorii l u l o c i t r a ă z a e n m e s t s i l a n r u j r u g n i s n U l u l o c i t r a ă z a e n m e s i t ş i l a n r u j i ţ l u m i a M

Cu nunumele întreg Cu iniiniţiale

Feminin Masculin

Cu nunumele întreg Cu iniiniţiale

Feminin Masculin

luni

marţi

miercuri

joi

vineri

sâmbătă

duminică

Feminin Masculin

Feminin Masculin

Nu este precizată identitatea jurnalistului/jurnaliştilor 9. Tipul sursei ştiri despre actul violent luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă Categorie Ştirea este preluată de la agenţia de ştiri Ştirea Ştirea este este prelu preluată ată din din altă altă sursă sursă (Care _____?) Ştirea nu are o sursă identificată 10. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ .................. 11. ............................ ........................................... ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ ............................. ................... 12. Locul desfăşurării actelor de violenţă în familie luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă Circumstanţe Circumstanţe Locuinţa proprie Locuinţa victimei Spaţii publice La locul de muncă Locuinţa prietenilor/alte prietenilor/alte persoane cunoscute Alte spaţii publice Locaţie neprecizată 13. Circumstanţele/Mobilul declanşării actelor de violenţă în familie luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă Circumstanţe Circumstanţe Adulter Alcoolism Agresivitate verbală/altercaţie/v verbală/altercaţie/violenţa iolenţa psihologică Nerespectarea unor obligaţii juridice Răzbunare Distrugerea bunurilor victimei

66

duminică

duminică

duminică

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Abuz asupra copiilor

Psihic Fizic Sexual

Sărăcia/Lipsa banilor Şomajul/ Şomajul/pie pierdere rdereaa locului locului de muncă Drogurile Boala psihică Abuzul sexual Violenţa Violenţa fizică repetată anterioară Gelozia Nerespec Nerespectare tareaa obligaţi obligaţiilor ilor moral-sociale Socializarea Socializarea primară Alta (Care?__) 14. …………………………………………………………………………………….. 15. Stilul de mediatizare luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorii Jurnalis Jurnalistul tul descrie descrie cazul, cazul, fără a-l evalua/descrieri Jurnalistul descrie şi evaluează cazul în egală măsură/ Descrieri şi evaluări Jurnalistul mai mult evaluează decât descrie/Comentarii/Eval descrie/Comentarii/Evaluări/folosiuări/folosirea cazului doar ca pretext 16. Atitudinea dominantă a jurnalistului aşa cum apare ea din text luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorii Condamnă/Sancţionează actul de violenţă Recomandă soluţii în cazul unui act de violenţă Identifică existenţa unei probleme sociale în cazul manifestării unui act de violenţă 17. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ .................. 18. Tonalitatea jurnalistului luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorii Caracterizează victima Caracterizează agresorul Nu caracterizează caracterizează victima Nu caracterizează caracterizează agresorul 19. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ........................... ............. 20. Caracterizarea agresorului luni marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Categorii Categorii Caracterizare Caracterizare fizică Caracterizare psihologică Caracterizarea Caracterizarea socio-morală Caracterizare etnică Caracterizare Caracterizare religioasă 21. Mediatizarea actelor de violenţă în familie în funcţie de localizarea producerii lor marţi miercuri joi vineri sâmbătă duminică Medi ediul de luni rezidenţă Rural Urban Neprecizat 22. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ .................. 23. Statutul legal al actelor de violenţă în familie comise/Severitatea consecinţelor pentru agresor

67

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti luni marţi miercuri joi Statutul legal Act reclamat de victimă Act reclamat de alte persoane (anturaj, vecini etc.) Act anchetat de media Act anchetat de poliţie şi alte organe/instituţii Act aflat sub urmărire penală Sub urmărire/Condamnare judecătorească Caz judecat/În care sa dat verdictul/În care s-a dat hotărârea judecătorească/Dosar soluţionat Victima Victima a avut nevoie de un număr de zile de îngri jire medicală/a fost spitalizată un număr de zile Nici una din cele anterioare 24. Mediatizarea legislaţiei legislaţiei de prevenire sau combatere a violenţei in familie luni marţi miercuri joi Categorii Articolul nu face referire la legislaţia existenexistentă Articolul face referire la legislaţia existentă dar nu face recomandări Articolul face referire la legislaţia existentă şi face recomandări 25. Mediatizarea circumstanţelor actelor violente în familie luni marţi miercuri joi Categorii Act violent cu martori Act violent fără martori Nici una 26. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ .................. 27. În cazul actului de violenţă în familie se precizează dacă au intervenit copii sau nu luni marţi miercuri joi Categorii Copii minori au intervenit in actul de violenţă în familie Copii majori au intervenit in actul de violenţă în familie Copii minori nu au intervenit in actul de violenţă în familie Copii majori nu au intervenit in actul de violenţă în familie Nu este precizat 28. Nominalizarea victimei luni marţi miercuri joi Categorii Victima este nominalizată Victima nu este nominalizată 29. ……………………………………………………………………………………… 30. Genul victimei şi al agresorului luni m miercuri joi Categorii arţi

Genul victimei este precizat

vineri

sâmbătă

duminică

vineri

sâmbătă

duminică

vineri

sâmbătă

duminică

vineri

sâmbătă

duminică

vineri

vineri

sâmbătă

duminică

sâmbătă

duminică

sâmbătă

duminică

Da

Nu Da Nu 31. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ ................ 32. Vârsta victimei şi a agresorului luni marţi miercuri joi vineri Categorii Vârsta victimei este precizată Da Nu Vârsta agresorului este precizată Da Nu 33. .............................. ............................................ ............................. ............................. ............................ ............................. ............................. ............................ .................. 34. Nivelul de instrucţie al victimei şi al agresorului luni marţi miercuri joi vineri Categorii Genul agresorului este precizat

68

sâmbătă

duminică

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Nivelul de instrucţie al victimei este precizat Nivelul Nivelul de instrucţ instrucţie ie al agresorul agresorului ui este precizat

Da Nu Da Nu

69


INTRODUCERE ÎN TEHNICI DE STUDIU A COMUNICARII SUPORTURI DE CURS Rezidenţiat

CONF. CONF. DR. DR . VALENTIN VALENTINA A MARINESCU MARINESC U

TEME REZIDENŢIAT 1. În timpul ultimilor ani grupuri de cetăţeni au pretins că televiziunea are un efect important asupra spectatorilor, în special în ceea ce priveşte violenţa şi conţinutul sexual al programelor. De curând aceste grupuri au criticat versurile unor cântece declarând că ele ar fi obscene. Cum ar fi putut aduna date aceste grupuri pentru a-şi fundamenta cererile? Ce metodă de cercetare ar utiliza cel mai probabil aceste grupuri de cetăţeni? 2. Furnizaţi definiţii operaţionale ale următorilor itemi: (a) Violenţă; (b) Calitate artistică; (c) Conţinut sexual explicit al programelor TV; (d) Comparaţi definiţiile dvs. cu cele ale colegilor. Ce dificultăţi aţi întâlni în realizarea unor studii care să plece de la aceste definiţii? Puteţi să arătaţi de ce2. Multe studii de cercetare utilizează eşantioane mici. Care sunt avantajele şi dezavantajele acestei practici? Ce alte avantaje decât reducerea costurilor mai există prin utilizarea eşantioanelor mici într-un proiect de cercetare? 3. Care este principala diferenţă între un eşantion folosit într-un sondaj de opinie şi un eşantion utilizat într-o cercetare calitativă (observaţie, interviuri). Enumeraţi şi exemplificaţi trei (3) tipuri de eşantioane utilizate în cercetările calitative (interviuri, observaţii):

70

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti există o atât de mare dezbatere în jurul unor subiecte de tipul pornografiei şi 2. violenţei la TV? 4. Ce tehnici de eşantionare ar fi adecvate pentru următoarele proiecte de cercetare: (a) Un studiu pilot pentru a testa dacă oamenii înţeleg un chestionar aplicat prin telefon; (b) Un studiu care să determine cine cumpără video-recordere; (c) Un studiu care să determine profilul demografic al audienţei unui program la un post TV local; (d) O analiză de conţinut a reclamelor difuzate în timpul programelor pentru copii din week-end; (e) O anchetă care studiază diferenţele dintre cititorii de ziare care provin din gospodării cu venit ridicat vs. cei care provin din gospodării cu venit scăzut. 5. Aţi fost desemnat de o firmă de consultanţă să redactaţi şi să administraţi un chestionar aplicabil prin telefon. Scopul acestui chestionar este să descrie şi să explice relaţiile dintre life-stylurile de consum ale adulţilor, opiniile lor şi intenţiile de achiziţionare ale unui televizor nou. Redactaţi un astfel de chestionar aplicabil în maximum 5 minute. 6. Argumentaţi pro- sau contra- urmatoarelor afirmaţii: a. Sondajele de opinie sunt ştiri bune pentru democraţie; în cel mai rău caz reprezentanţii politici ai oamenilor au capacitatea de a solicita punctele de vedere ale oamenilor aflaţi dincolo de stafful lor electoral; b. Sondajele de opinie sunt o ameninţare ameninţare pentru democraţie; democraţie; sondajele de opinie opinie nu sunt întotdeauna corecte şi prea puţini oameni sunt informaţi despre problemele complexe pentru ca sondajele de opinie să fie un instrument eficace al luării deciziei politice. Construiţi Construiţi câte două (2) întrebări pentru chestionar chestionar şi cate două (2) întrebări pentru ghid de interviu in cazul fiecărei afirmaţii de mai sus. 7. Care sunt avantajele şi dezavantajele anchetelor şi sondajelor realizate prin telefon, poştă şi interviuri faţă-în-faţă? 8. Care sunt elementele-cheie care trebuie considerate atunci când planificaţi să utilizaţi interviuri semistructurate sau în profunzime? 9. Elaboraţi zece (10) întrebări pentru chestionarul de mai jos din care este prezentată numai partea a doua: Z51. Cât timp alocaţi într-o zi obişnuită, de lucru, următoarelor activităţi? Minute/zi Ore/zi a. Activi Activitat tatee profes profesion ională ală (la (la servi serviciu ciu sau sau acasă acasă;; şcoală şcoală)) b. Cumpărături c. Activităţi casnice (gătit, curăţenie, spălat, călcat etc.) d. Educaţia copiilor e. Îngri Îngrijir jirea ea sănătă sănătăţii ţii şi a aspe aspectu ctului lui fizic fizic f. Trans ranspo port rt la şi de la serv servic iciu iu g. Sport, gi gimnastică h. Citit cărţi i. Privit la televizor j. Altceva; ce ce? Z52. Cum vă place mai mult să petreceţi timpul liber, cu familia sau cu prietenii? 1 familia 2 amândouă 3 cu prietenii Z53. Ce este mai importantă în viaţă, familia sau munca pe care o ai? 1 familia 2 amândouă 3 munca Z54. În ultimele trei luni, cât de des… Foarte des Des Rar Foarte rar Niciodată a. v-a v-aţi uitat la televizor 1 2 3 4 5 b. aţi mers la teatru 1 2 3 4 5 c. aţi mers la cinema 1 2 3 4 5

71

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti d. aţi mers la restaurant/cofetărie/bar 1 2 3 e. aţi discutat cu prietenii 1 2 3 f. aţi discutat cu vecinii 1 2 3 g. aţi făcut plimbări/sport 1 2 3 h. aţi mers la biserică 1 2 3 i. v-aţi văzut rudele 1 2 3 Z55. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru dvs.? Întotdeau- Uneori adena adevăadevă- vărată rată a. merg o dată pe an la medic pentru un consult 1 2 general b. mă interesează să fiu îmbrăcat(ă) în pas cu 1 2 moda c. uneori fac sport sau gimnastică pentru a mă 1 2 întreţine d. îmi aranjez (tund) părul cel puţin o dată pe 1 2 lună e. sunt foarte atent(ă) să nu mă îngraş 1 2 f. respect timpul meu de somn 1 2 g. limitez consumul de cafea/tutun şi/sau alcool 1 2 h. îmi fac analize periodic 1 2 Z56. În ce măsură sunteţi de acord cu fiecare dintre următoarele afirmaţii? Sunt cu to- Sunt Sunt oare oare-tul de cum de acord acord a. atunci când am probleme, acţionez atât cât 1 2 îmi permit forţele pentru a le rezolva b. să ai bani este lucrul cel mai important în 1 2 viaţă c. atunci când întreprind ceva, mă bazez în pri- 1 2 mul rând pe propriile forţe d. în general fac şi eu ceea ce face toată lumea 1 2 e. mi se întâmplă deseori să acţionez pe mo- 1 2 ment fără să mă gândesc la viitor f. Supunerea faţă de autorităţ autorităţii este unul dintre dintre 1 2 cele mai importante lucruri în viaţă g. aproape orice problemă poate fi rezolvată 1 2 dacă depui suficient efort pentru aceasta h. de obicei timpul rezolvă toate problemele 1 2 i. în viaţă există multe alte lucruri mai impor- 1 2 tante decât banii j. numai împreună cu alţii poţi să reuşeşti în 1 2 ceea ce îţi propui k. îmi place să încerc mereu lucruri noi 1 2 l. totdeauna îmi planific ceea ce urmează să fac 1 2 m. nimeni nu mă poate obliga să fac ceva împo- 1 2 triva voinţei mele n. deseori lucrurile sunt atât de nesigure încât 1 2 nu mă pot aştepta la nimic bun de la viitor D1. Sexul 1. Masculin 2. Feminin D2. Ce vârstă aveţi? ____________ ani D3. Starea civilă 1. Necăsătorit 4. Văduv 2. Căsătorit 5. Concubinaj

72

4 4 4 4 4 4

5 5 5 5 5 5

Rareori Nicioda- NS/ adevărată tă adevă- NR rată 3 4 5 3

4

5

3

4

5

3

4

5

3 3 3 3

4 4 4 4

5 5 5 5

Nu Nu prea prea sunt de acord 3

Nu Nu sunt sunt NS/ delo delocc de NR acord 4 5

3

4

5

3

4

5

3 3

4 4

5 5

3

4

5

3

4

5

3 3

4 4

5 5

3

4

5

3 3 3

4 4 4

5 5 5

3

4

5

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. Divorţat (despărţit) D4. Din câte persoane (inclusiv dvs.) este formată gospodăria dvs.? _________ persoane Care este ultima şcoală pe care aţi absolvit-o? ( Înregistraţi Înregistraţi răspunsul în coloana D5 a tabelului de mai jos; un singur răspuns ) D5 D9 D5 D9 Deloc, mai puţin de 7 1 1 liceu 5 5 clase 7-8 clase (gimnaziu) 2 2 Şcoală postliceală 6 6 sau colegiu Treapta I de liceu (10 3 3 Învăţământ superior 7 7 clase) Şcoală profesională 4 4 La ce vârstă aţi terminat studiile? ( un singur răspuns) D6 D10 ____ ani sau ____ ani Analfabet 97 sau 97 Încă studiez 98 sau 98 NS/NR 99 99 Înregistraţi răspunsul în coloana D7 a tabelului de mai jos; un singur răspuns) În prezent, sunteţi…? ( Înregistraţi Întreprinzător particular ⇒ Care este ocupaţia dvs.? (Ce poziţie ocupaţi?) D7 D11 Patron/meşteşugar cu 6 sau mai mulţi angajaţi Patron/meşteşugar cu 5 sau mai puţini angajaţi Liber profesionist cu studii superioare (avocat, doctor, contabil, arhitect etc.) Agricultor (ţăran)/Pescar/Vânător (din aceasta îşi câştigă existenţa, nu este un hobby) Salariat (angajat) ⇒ Care este ocupaţia dvs.? (Ce poziţie ocupaţi?)

⇓

⇓

1 2 3 4

1 2 3 4

D7 Manager, di director (g (general, ad adjunct), cu cu 6 sau ma mai mu mulţi an angajaţi îînn su subordine Manager, director (general, adjunct), cu 5 sau mai puţini angajaţi în subordine Şef de departament cu 6 sau mai mulţi angajaţi în subordine Şef de departament cu 5 sau mai puţini angajaţi în subordine Specialist, cadru cu studii superioare (avocat, doctor, contabil, arhitect, funcţionar etc.) Angajat ce prestează o muncă nemanuală (funcţionar, tehnician, învăţătoare, secretară etc.) → În cea mai mare parte a timpului lucraţi într-un Da Nu birou? Angajat ce prestează o muncă manuală → Aveţi în subordine alţi muncitori? ( dacă răs- Da punsul este “da” se încercuieşte codul 12 şi se tre- Nu ce la D8 , altfel continuă ) → Aţi urmat un curs de calificare pentru Da Nu munca pe care o depuneţi? Temporar nu lucrez Elev, student 15 15 Şomer 16 16 Concediu de boală, maternitate 17 17 Militar în termen 18 18

73

D11

⇓

⇓

5 6 7 8 9

6 5 7 8 9

10 11

10 11

12

12

13

13 14

14

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Nu lucrez Casnic/ă 19 19 Pensionar 20 20 Sunteţi cel/cea care aduce venitul cel mai mare în gospodărie? ( un singur răspuns) ⇒ Treceţi la D12 Da 1 Nu 2 Care este ultima şcoală pe care a absolvit-o cel/cea care aduce venitul cel mai mare în gospodărie? ( Înregistraţi răspunsul în coloana D9 a tabelului din pagina anterioară; un singur răspuns) Înregistraţi răspunLa ce vârstă a terminat studiile cel/cea care aduce venitul cel mai mare în gospodărie? ( Înregistraţi sul în coloana D10 a tabelului din pagina anterioară; un singur răspuns) Înregistraţi răspunsul în coloana În prezent, cel/cea care aduce venitul cel mai mare în gospodărie este…? ( Înregistraţi D11 a tabelului din pagina anterioară; un singur răspuns) D12. Numărul de copii din gospodărie (sub 18 ani) _____________ D13. Casa în care locuiţi este proprietatea familiei sau este închiriată? ( Un singur răspuns) 1. Pro prietatea prietatea familiei familiei 2. Închiriată Închiriată D14. Pe care dintre următoarele bunuri le aveţi? ( Răspuns multiplu ) Frigider 1 Maşină de spălat au- 1 tomată Televizor alb-negru 1 Computer personal 1 (PC) Televizor color 1 Radio 1 Video-casetofon 1 Aparat foto 1 Combină stereo 1 Mixer electric 1 Un singur automobil 1 Friteoză electrică 1 Două sau mai multe auto- 1 Cameră de luat vederi 1 mobile Cuptor cu microunde 1 Casă de vacanţă 1 D15. Care a fost venitul total aproximativ al gospodăriei dvs. în luna martie 2003? ______________ mii lei. NS/NR D16. Naţionalitatea: 1. Român 3. Rom (ţigan) 5. Evreu 2. Maghiar 4. German 6. Alta D17. Localitatea _____________________________ COD SIRUT SI RUTA A

următoarele două instrumente instrumente de cercetare. Precizaţi tipul de metodă pentru care 10. Fie următoarele sunt folosite şi elaboraţi două ipoteze pentru utilizarea lor: PARTEA 1: ZIUA..................../Nr..........................2003 1. Perioa- 2. Du- 3. Numele Numele da întâlni- rata persoanei rii cu care a avut loc întâlnirea

4. Iniţiator Iniţiatorul ul în- 5. Conţinutul întâl- 6. Locul tâln tâlnir irii ii (E= (E= eu; eu; nirii-descrieţi liber întâlnirii L= El; El; A= Ea; Ea; ce s-a întâmplat în N= Nimeni) timpul întâlnirii

7., Număr persoane prezente (inclusiv dvs.)

PARTEA 2. Pentru Informantul cheie-I se cere:să folosească această parte numai atunci când se întâlneşte cu o persoană. Se foloseşte câte o astfel de parte ori de câte ori o nouă persoană este întâlnită.

74


ă t s r â V . 8

x e S . 9

e i s e f o r P . 0 1

e d n u l u c o L . 1 1 e t ş e i u c o l

a s e d t n u u l c s u c ă n o L . 2 1

e o n - i n t r i i a i p ţ n ă t e a o l s c r l â t i t a e a d n d l n p î u i r i a i ţ , t o a i e m d e s n ă r m a e c c p r o i a e s l d u t r r t n e A u i ţ . n e p n 3 p a 1 l

r o , a e t l a e d s i i n a , e ţ l t c ) a a l a o ţ u e s i ă a r r c l ă p u e t r l a p o r e p r m c s â e p i e t u a i t s r d n l l a e a t î t e e n v u c e s ă D i l m c . , u p e 4 c ( c 1

u a ă N l ă t a = ă n t a i i â p 1 p p o a ă o r l r p e t a p a d a i e a p e o d i r r t ţ t a a p â l o a C e e F . r t r = e a 5 t 1 s o 7 e f

11. Fie instrumentul de lucru următor. Precizaţi tipul său, titlul proiectului de cercetare în care a fost folosit, metoda prin care s-a aplicat, tehnica care l-a utilizat, eşantionul pe care s-a aplicat şi elaboraşi trei (3) ipoteze pentru testarea sa. Judeţ

Operator

Subiect

Se arată caseta cu cele cinci reclame.

Chestionar “XXXX ‘00”

Caseta

(X21)

Pentru început vă voi arăta câteva reclame. Vă rog să le priviţi relaxată ca şi când v-aţi afla la dvs. acasă. Operatorul de interviu: Se prezintă cele 5 reclame. Operatorul de interviu: Se prezintă din nou prima reclamă pentru _____________ (notaţi numele mărcii). Se opreşte înregistrarea. Se arată LISTA Cât de mult v-ar plăcea să urmăriţi această reclamă de fiecare dată când apare la TV? (X22) mi-ar plăcea foarte mult să o urmăresc _______________________ 1 mi-ar plăcea într-o oarecare măsură să o urmăresc ______________ 2 nu m-ar deranja să o urmăresc ______________________________ 3 nu prea mi-ar plăcea să o urmăresc __________________________ 4 nu mi-ar plăcea deloc să o urmăresc _________________________ 5 Vă voi arăta acum trei liste cu câteva cuvinte/expresii care ar putea caracteriza această reclamă. Din fiecare listă vă rog să alegeţi cuvântul/expresia care consideraţi că s-ar aplica cel mai bine reclamei. Se arată LISTA B: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns!

Se arată LISTA C: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns!

Se arată LISTA D: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns!

Dacă persoana intervievată pare nesigură: Chiar dacă vi se pare că toate aceste cuvinte ar putea să caracterizeze reclama sau nici unul nu ar putea să o caracterizeze, vă rog să alegeţi cuvântul care se potriveşte cel mai bine. LISTA B (X103) plăcută ____________________________ 1 interesantă _________________________ 2 plictisitoare plictisitoare ________________________ 3 iritantă ____________________________ 4

75

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti OCO LISTA C liniştitoare ___________________________ 1 se remarcă ___________________________ 2 obişnuită ____________________________ 3 neplăcută ____________________________ 4 OCO LISTA D neagresivă ___________________________ 1 antrenantă ___________________________ 2 slabă _______________________________ 3 deranjantă ___________________________ 4 OCO

(X104)

(X105)

3. Reclama a fost pentru marca ___________________ Pentru Pentru operatorul de interviu: citiţi n umele întreg al mărcii scrisă pe listă.

Se arată LISTA E Sunt unele reclame pe care oamenii şi le amintesc fără să îşi amintească marca pe care o prezintă reclama. Din acest punct de vedere, car dintre următoarele fraze s-ar potrivi cel mai bine părerii dvs. despre această reclamă? (X24) Este imposibil să nu-ţi aminteşti că reclama _______________________ 1 A fost pentru ____________________ Reclama este destul de bine realizată, încât să te facă ________________ 2 Să-ţi aminteşti că este vorba despre ________________ Reclama nu este realizată atât de bine, încât să te facă ________________ 3 Să-ţi aminteşti că este vorba despre _______________ Ar fi putut fi o reclamă pentru orice marcă de _______________________ 4 Ar fi putut fi o reclamă pentru aproape orice ________________________ 5 Se arată LISTA F 4. Cât de uşor de înţeles/de urmărit vi s-a părut ceea ce se petrece în această reclamă? (X25) foarte uşor de urmărit ____________________________ 1 destul de uşor de urmărit __________________________ 2 destul de greu de urmărit __________________________ 3 foarte greu de urmărit ____________________________ 4 În continuare vom urmări o altă reclamă. Operatorul de interviu: Se prezintă a doua reclamă. Reclama XXXX. Se opreşte înregistrarea. înregistrarea. Derulaţi caseta. Conduceţi persoana intervievată la masa de interviu! Se arată LISTA G 5. Cât de mult v-ar plăcea să urmăriţi această reclamă de fiecare dată când apare la TV? (X30) mi-ar plăcea foarte mult să o urmăresc _________________ 1 mi-ar plăcea într-o oarecare măsură să o urmăresc ________ 2 nu m-ar deranja să o urmăresc ________________________ 3 nu prea mi-ar plăcea să o urmăresc ____________________ 4 nu mi-ar plăcea deloc să o urmăresc ___________________ 5 6. Vă voi arăta acum trei liste cu câteva cuvinte/expresii care ar putea caracteriza această reclamă. Din fiecare listă vă rog să alegeţi cuvântul/expresia cuvântul/expresia care consideraţi că s-ar aplica cel mai bine reclamei. Se arată LISTA H: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns! Se arată LISTA I: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns! Se arată LISTA J: Care dintre aceste cuvinte se aplică cel mai bine reclamei? Un singur răspuns!

76

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Dacă persoana intervievată pare nesigură: Chiar dacă vi se pare că toate aceste cuvinte/expresii ar putea

să caracterizeze reclama sau nici una nu ar putea să o caracterizez, vă rog să alegeţi expresia care se potriveşte cel mai mult. LISTA H (X100) plăcută ________________________________________ 1 interesantă _____________________________________ 2 plictisitoare plictisitoare ____________________________________ 3 iritantă ________________________________________ 4 OCO LISTA I (X101) liniştitoare _____________________________________ 1 se remarcă _____________________________________ 2 obişnuită ______________________________________ 3 neplăcută ______________________________________ 4 OCO LISTA J (X102) neagresivă _____________________________________ 1 antrenantă _____________________________________ 2 slabă _________________________________________ 3 deranjantă _____________________________________ 4 OCO 7a. Vă rog să-mi spuneţi care este numele întreg al mărcii prezentate în această reclamă. Pentru operatorul de interviu: Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. _______________________________________________ (X34A) Dacă numele mărcii nu a fost totuşi menţionat la întrebarea 7a, se adresează întrebarea 7c. 7c. Pentru ce marcă s-a făcut reclama? ______________________________________________ (X34C)

8. Anumite Anumite aspecte pe care le-aţi văzut şi auzit în această reclamă ies în evidenţă faţă de altele. Care este principalul aspect pe care îl remarcaţi ori de câte ori vedeţi această reclamă la TV? Pentru operatorul de interviu: Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. (X32)

Se insistă: Există altceva ce vă rămâne în minte? (X33)

77


9a. Reclama a fost pentru XXXX Se arată LISTA K Sunt unele reclame pe care oamenii şi le amintesc fără să îşi amintească marca pe care o prezintă reclama. Din acest punct de vedere, care dintre următoarele fraze s-ar potrivi cel mai bine părerii dvs. despre această reclamă? (X35A) Este imposibil să nu-ţi aminteşti că reclama a fost pentru XXXX _________________ 1 Reclama este destul de bine realizată, încât să te facă să-şi aminteşti că este vorba despre XXXX _______________________________________________________________ ______________________________________________________________ 2 Reclama nu este realizată atât de bine încât să te facă să-ţi aminteşti că este vorba despre XXXX _______________________________________________________________ ______________________________________________________________ 3 Ar fi putut fi o reclamă pentru orice marcă de margarină ________________________ 4 Ar fi putut fi o reclamă pentru aproape orice __________________________________ 5 OCO Se arată LISTA L2 9c. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine modul în care dvs. consumaţi XXXX? Un singur răspuns posibil! (X71) o consum foarte des ____________________________ 1 Se trece la întrebarea 9d o consum în mod regulat ________________________ 2 Se trece la întrebarea 9d am consumat-o din când în când __________________ 3 Se trece la întrebarea 9e am încercat-o în trecut __________________________ 4 Se trece la întrebarea 9e am auzit de aceasta, dar nu am încercat-o niciodată ___ 5 Se trece la întrebarea 9f nu am auzit de aceasta până astăzi ________________ 6 Se trece la întrebarea 9f OCO PENTRU CONSUMATORII XXXX (cod 1 sau 2 la întrebarea 9c) SE ARATĂ LISTA M1 9d. Vă rog să vă gândiţi la reclama despre XXXX, pe care tocmai aţi văzut-o. În ce fel credeţi că vă va influenţa această reclamă în ceea ce priveşte consumul margarinei XXXX? (X72) această reclamă mă încurajează puternic să consum în continuare marca _________ 1 această reclamă mă încurajează să consum în continuare marca ________________ 2 această reclamă nu mă influenţează în nici un fel în cumpărarea sau nu pe viitor a mărcii ____________________________________________________________ 3 această reclamă mă face mai puţin dornică să continui să consum marca _________ 4 OCO

PENTRU CEI CAR AU ÎNCERCAT XXXX (cod 3 sau 4 la întrebarea 9c) SE ARATĂ LISTA M2 9c. Vă rog să vă gândiţi la reclama despre XXXX, pe care tocmai aţi văzut-o. În ce fel credeţi că vă va influenţa această reclamă în ceea ce priveşte consumul margarinei XXXX? (X73) această reclamă mă determină în mare măsură să iau din nou în considerare această marcă la viitoarea cumpărare ___________________________________________ 1 această reclamă mă determină în oarecare măsură să iau din nou în considerare această marcă la viitoarea cumpărare __________________________________ _____________________________________ ___ 2 această reclamă nu mă afectează în alegerea unei mărci de margarină la viitoarea cumpărare __________________________________________________________ __________________________________________________________ 3 această reclamă mă determină să nu mai aleg această marcă data viitoare când

78

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti voi cumpăra margarină ________________________________________________ 4

OCO

PENTRU NON-UTILIZATORII XXXX (cod 5 sau 6 la întrebarea 9c) SE ARATĂ LISTA M3 9f. Vă rog să vă gândiţi la reclama despre XXXX, pe care tocmai aţi văzut-o. În ce fel credeţi că vă va influenţa această reclamă în ceea ce priveşte consumul margarinei XXXX? (X74) această reclamă mă determină în mare măsură să încerc marca în viitorul apropiat _____ 1 această reclamă mă determină în oarecare măsură să încerc marca în viitorul apropiat __ 2 această reclamă mă va influenţa în alegerea acestei mărci, în viitorul apropiat ________ 3 această reclamă mă determină să nu încerc marca, în viitorul apropiat ______________ 4 OCO 10. Încercaţi acum să vă amintiţi de la început tot ce s-a petrecut în această reclamă. Puteţi să îmi spuneţi vă rog, tot ceea ce vă amintiţi, inclusiv ceea ce se spunea şi se arăta în această reclamă şi cum acestea se potriveau una cu alta? Pentru operatorul de interviu: Se va insista în cazul răspunsurilor ambigue sau prea generale. Notaţi (P) ori de câte ori este nevoie să insistaţi. Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. Se insistă până când persoana intervievată spune: „Nimic altceva” sau „Nu mai ştiu”. Se insistă! Ce altceva vă mai amintiţi că se spunea şi se arăta în această reclamă? Cum se potrivesc acestea

în reclamă?

(X36)

Se arată LISTA M 11. Cât de uşor de înţeles/urmărit vi s-a părut ceea ce se petrece în această reclamă? (X37) foarte uşor de urmărit _________________ 1 Se trece la întrebarea 13 destul de uşor de urmărit ______________ 2 Se trece la întrebarea 13 destul de greu de urmărit ______________ 3 Se trece la întrebarea 12 foarte greu de urmărit _________________ 4 Se trece la întrebarea 12 Dacă reclama este destul de greu de urmărit/foarte greu de urmărit (cod 3 sau 4 la întrebarea 11) se întreabă: 12. Ce părţi ale reclamei vi se par greu de înţeles/de urmărit? Se insistă: Ce alte părţi ale reclamei vi se par greu de urmărit? (X80)

13. Următoarea întrebare este uşor diferită. Nu trebuie să scrieţi nimic, ci doar să-mi spuneţi. Tre buie să vă spun că pentru noi nu există răspunsuri corecte sau greşite. Ne interesează în mod deose bit părerea dvs., fie ea favorabilă sau nu. Se arată PLANŞA 1 (TV bubble)

79

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti Vă rog să vă gândiţi în continuare la ceea ce reclama spune despre această marcă. Care sunt principalele lucruri pe care reclama le exprimă despre această marcă? Pentru operatorul de interviu: Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. Se insistă numai în cazul răspunsurilor ambigue sau prea generale, fără să forţaţi. Se insistă: Altceva?

(X39A)

Se arată PLANŞA 2 („Says” bubble) 14. Vă rog să vă gândiţi la reacţia dvs. faţă de această reclamă. În acest balon (Se arată balonul) este ceea c eea ce i-aţi spune dvs. acestei reclame, ca răspuns. Ce aţi spune dacă aţi putea să răspundeţi acestei reclame? Pentru operatorul de interviu: Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. Se insistă. Dacă nu este evident, verificaţi dacă ceea ce răspund reprezintă comentariu pozitiv (+) sau negativ (-) la reclamă sau produs. Se va insista numai folosind întrebările din PROMPT CARD.

(P39B)(N39B)(X39B)

Se arată PLANŞA 3 („Thinks” bubble) 15. Iată şi ultimul balon în care spuneţi care sunt impresiile provocate de această reclamă, tot ceea ce simţiţi şi tot ceea ce gândiţi atunci când urmăriţi această reclamă. (Se arată balonul). Pot fi orice fel de impresii sau asocieri pe care le puteţi face: idei, sentimente, imagini, sunete, mirosuri sau gusturi. Nu există răspunsuri corecte sau greşite. Acestea Acestea pot fi serioase sau amuzante, ciudate sau aiurite. Nu o să vă cer să le explicaţi! Pentru operatorul de interviu: Se înregistrează răspunsul „cuvânt cu cuvânt”, aşa cum a fost exprimat de persoana intervievată. Se insistă: Altceva? Dacă nu este evident, verificaţi dacă ceea ce răspund reprezintă un comentariu pozitiv (+) sau negativ (-) la reclamă sau produs. Se va insista numai folosind întrebările din PROMPT CARD.

(X39C)

(P39C)

(MDOP)(ADO (MDOP)(ADOP) P) (IDOP) (IDOP)

80

(N39C)

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti REMOVE THE MDOP/ADOP/IDOP BOXES IF DOP IS NOT BEING CODED ON THIS TEST

16. Vă voi citi în continuare câteva afirmaţii care se referă la această reclamă. Vă rog să-mi spuneţi în ce măsură sunteţi de acord sau nu cu aceste afirmaţii, folosind o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă dezacord total, iar 5 acord total. SE ARATĂ ARATĂ SCALA S CALA N Pentru operatorul de interviu: Se citesc pe rând afirmaţiile! afirmaţiile! Pentru fiecare subiect se schimbă ordinea de citire a afirmaţiilor începându-se de la bifă. Asiguraţi-vă că toate afirmaţiile au fost citite. 1 2 3 4 5 Dezacord dezanici acord, nici acord Acord total total cord dezacord 1. Te Face să te gândeşti că 1 2 3 4 5 (X48/1) această marcă este într-adevăr diferită de celelalte. 2. Ceea ce se spune este re1 2 3 4 5 (X48/2) levant pentru tine 3. Co Conţine informaţii noi 1 2 3 4 5 (X48/3) 4. Te poate face să fii mai 1 2 3 4 5 (X48/4) înclinat spre a cumpăra această marcă 5. Te face să vrei să mănânci 1 2 3 4 5 (X48/13 XXXX ) 6. Ar putea fi o reclamă pen- 1 2 3 4 5 (X48/6) tru orice marcă de margarină 7. Este o reclamă pe care cu 1 2 3 4 5 (X48/11 siguranţă ţi-o vei aminti a ) doua zi 8. Nu oferă informaţii sufici- 1 2 3 4 5 (X48/8) ente despre produs 9. Te face să gândeşti altfel 1 2 3 4 5 (X48/15 despre XXXX ) Această afirmaţie va fi citită întotdeauna ULTIMA! 10. Ceea ce spune despre 1 2 3 4 5 (X48/12 marcă este credibil ) Dacă pentru ultima afirmaţie se înregistrează codul 1 sau 2, se pune întrebarea 17. 17. Ce nu a fost credibil? (X82) Se insistă: Altceva?

Se arată SCALA N

81

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 18. Iată câteva cuvinte pe care alţi oameni le-au folosit pentru a descrie sentimente şi stări create de această reclamă. Vă rog să-mi spuneţi în ce măsură sunteţi de acord sau nu cu fiecare dintre acestea folosind o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă dezacord total, iar 5 acord total. Pentru operatorul de interviu: Se citesc pe rând afirmaţiile! afirmaţiile! Pentru fiecare subiect se schimbă ordinea de citire a afirmaţiilor începându-se de la bifă. Asiguraţi-vă că toate afirmaţiile au fost citite. 1 2 3 4 5 Dezacord dezanici acord, nici acord Acord total cord dezacord total Distractivă 1 2 3 4 5 (X89/9) Caldă 1 2 3 4 5 (X89/10) Modernă 1 2 3 4 5 (X89/12) Iritantă 1 2 3 4 5 (X89/2) Plictisitoare 1 2 3 4 5 (X89/4) Originală 1 2 3 4 5 (X89/17) Captivantă 1 2 3 4 5 (X89/18) Reconfortantă 1 2 3 4 5 (X89/30) Stilată 1 2 3 4 5 (X89/20) Realistă 1 2 3 4 5 (X89/29) Vioaie 1 2 3 4 5 (X89/5) Apetisantă 1 2 3 4 5 (X89/27) Informativă 1 2 3 4 5 (X89/6) Amuzantă 1 2 3 4 5 (X89/28) Apropiată 1 2 3 4 5 (X89/74) 1 2 3 4 5 Categoric Probabil Dă uşor Dă puter- Nu ştiu nu dă ace- nu dă ace- această nic aceasastă imastă imimpresie tă impre presie presie sie 1. Este un produs de calitate 1 2 3 4 0 (X55/1) înaltă 2. Are un gust grozav 1 2 3 4 0 (X55/2) 3. Este bun pentru toată lumea 1 2 3 4 0 (X55/3) 4. Face mâncatul împreună 1 2 3 4 0 (X55/4) mai plăcut 5. XXXX are un preţ accesibil 1 2 3 4 0 (X55/5) 6. XXXX este bună pentru în- 1 2 3 4 0 (X55/6) treaga familie 7. Gustul margarinei XXXX 1 2 3 4 0 (X55/7) este la fel ca al untului 8. XXXX este sănătoasă 1 2 3 4 0 (X55/8) 9. Gustul margarinei XXXX 1 2 3 4 0 (X55/9) este mai bun decât al altor mărci de margarină 10. XXXX este numai bună de 1 2 3 4 0 (X55/10) întins pe pâine 11. XXXX are un gust de care 1 2 3 4 0 (X55/11) ai vrea să te bucuri mai mult 12. XXXX îţi schimbă viaţa în 1 2 3 4 0 (X55/12) bine 1 2 3 4 5 Dezacord dezacord nici acord, nici acord Acord total dezacord total 1. Tradiţionali 1 2 3 4 5 2. Înstăriţi 1 2 3 4 5

82

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. Grăbiţi 4. Sociabili 5. Individualişti 6. Ambiţioşi 7. Moderni 8. Persoane active 9. Persoane pentru care într-adevăr contează gustul 10. Persoane pentru care într-adevăr contează sănătatea 11. Persoane pentru car într-adevăr contează familia lor

1 1 1 1 1 1 1

2 2 2 2 2 2 2

3 3 3 3 3 3 3

4 4 4 4 4 4 4

5 5 5 5 5 5 5

1

2

3

4

5

Se arată LISTA X 20b. În ce măsură dă reclama impresia că familia din reclamă este: 1 2 3 Categoric Probabil Nici nu dă, nu dă ace- nu dă ace- nici dă această astă impre- astă imimpresie sie presie 1. Iubitoare 1 2 3 2. Modernă 1 2 3 3. Prietenoasă 1 2 3 4. Nefericită 1 2 3 5. Deschisă (primitoare/ospitalieră) 1 2 3 6. Comună/Tipică 1 2 3 7. O familie aşa cum ar trebui să fie 1 2 3

4 Dă uşor această impresie 4 4 4 4 4 4 4

5 Dă puternic această impresie 0 0 0 0 0 0 0

21a. În afară de numele mărcii şi de ambalajul margarinei care apar în reclamă, ce altceva vă face să vă daţi seama că această reclamă este mai degrabă pentru XXXX şi nu pentru o altă marcă de margarină? (X51) Se insistă: Altceva?

Se arată LISTA R 22. Câteodată, chiar dacă în reclamă nu apare cutia/ambalajul, cutia/ambalajul, poţi să-ţi dai seama pentru ce anume se face reclamă. Să presupunem că în reclama despre care discutăm nu ar apărea ambalajul de XXXX. În acest caz, cât de uşor v-aţi da seama că este vorba despre marca XXXX? (X108) mi-ar fi foarte uşor __________________________ 1 mi-ar fi destul de uşor _______________________ 2 mi-ar fi destul de greu _______________________ 3 mi-ar fi foarte greu _________________________ 4 23. Există în această reclamă vreun aspect/element care vi se pare deranjant sau nepotrivit cu povestea? Dacă da, care anume? Se insistă: Altceva? Pentru operatorul de interviu: Se va insista în cazul răspunsurilor ambigue sau prea generale: (X50)

83


24. Aţi mai văzut această reclamă pentru XXXX şi înainte? (X69) da __________________________ 1 nu __________________________ 2

12. A. Se dă următorul ghid de interviu şi vi se cere să identificaţi: A. Problema de cercetare; B. Conceptele utilizate; C. Ipotezele testate; D. Tipul de eşantion pe care a fost aplicat; E. Tipul de anchetă în care a fost utilizat. 12. B. Transformaţi trei întrebări din ghidul de interviu în întrebări de chestionar: GHID DE INTERVIU

DEFINIREA SITUAŢIEI 1. Cum aţi aţi caracteri caracteriza za pe scurt scurt situaţia situaţia actual actualăă din Români România? a? Ce deosebir deosebirii şi asemănăr asemănării există există între între România de acum şi România înainte de 1989? Dar comparativ cu perioada de după revoluţie care credeţi că sunt cele mai importante aspecte care le diferenţiază? Care ar fi asemănările dintre situaţia actuală a ţării noastre şi situaţia din perioada 1989-1992 şi 1992-1996? 2. Care consider consideraţi aţi dvs. că sunt sunt problemele problemele majore majore cu care se confruntă confruntă în prezent prezent societat societatea ea românească românească?? 3. Credeţi Credeţi că după alegeri alegerile le din acest acest an situaţia situaţia din ţară ţară se va schimba? schimba? (Dacă (Dacă da, în ce sens? sens? Dar referireferitor la situaţia dvs. personală, credeţi că după alegeri aceasta se va îmbunătăţi?) INFORMAREA ELECTORALĂ 1. Referitor Referitor la campania campania elector electorală ală din acest acest an, dvs. aţi urmărit urmărit evoluţia evoluţia şi mesajele mesajele candidaţ candidaţilor ilor din această campanie? Când aţi început să urmăriţi campania electorală? (care este perioada; cât de des; de ce) 2. A existat existat vreun vreun candidat candidat sau vreun vreun partid partid care v-au atras atras atenţia atenţia prin ceea ceea ce au propus în această această cam panie? Aţi fost interesat de o anumită personalitate sau partid? 3. De unde aţi aflat aflat cele cele mai multe multe informaţii informaţii legate legate de campania campania elector electorală? ală? (ordonare (ordonare cu cu numere de la cele mai importante la cele mai puţin importante: familie, prieteni, cunoştinţe, colegi, vecini, presa scrisă, radio, televiziune, afişe, meetinguri, întâlniri cu reprezentanţii partidelor). Aproape toţi oamenii au anumite simpatii politice. Dvs. de unde aţi aflat cele mai multe informaţii despre partidul/candidatul dvs. favorit? 4. În ce sursă (dintre (dintre cele cele menţiona menţionate) te) aveţi aveţi în general general mai multă multă încredere încredere?? De ce? Dar referi referitor tor la cam pania electorală de anul acesta, care surse de informaţii prezintă pentru dvs. mai multă încredere? De ce? 5. Cum v-ar fi plăcut plăcut să fiţi informat informat în în legătură legătură cu campania campania electorală electorală?? (ştiri, (ştiri, comentarii comentarii interviu interviuri ri cu personalităţi, dezbateri pe anumite teme cu anumiţi invitaţi, afişe, calendare, scrisori, întâlniri directe cu reprezentanţii partidelor sau cu candidaţii la preşedinţie, meetinguri) De ce? 6. Care credeţi credeţi că ar fi trebuit trebuit să fie fie temele temele de dezbateri dezbateri din această această campanie campanie elector electorală? ală? Care Care au fost în schimb subiectele cele mai abordate de candidaţi în această campanie? 7. Obişnuiţi Obişnuiţi să să discutaţi discutaţi despre despre campania campania elect electorală orală?? Cu cine? cine? Unde? Unde? Cât de de des? 8. Cum vi s-a părut părut în ansamblu ansamblu campania campania elector electorală ală de anul acesta? acesta? (dar (dar comparativ comparativ cu cea din 1996 1996 sau cu cea locală din acest an?) OPŢIUNEA DE VOT 1. Cum credeţi credeţi că hotărăs hotărăscc oamenii oamenii pe cine să voteze voteze ? (hotărăsc (hotărăsc singuri singuri sau sau sunt influenţ influenţaţi aţi de ceva, ceva, cineva? Dvs. cum faceţi alegerea?) 2. Aveţi de gând gând să mergeţi mergeţi la vot vot (aţi fost fost la vot)? vot)? De ce credeţi credeţi că este este important important (sau (sau nu) să votaţi, votaţi, în general? De ce veţi/aţi vota(t) la aceste alegeri?

84

ÎNVĂŢĂMÂNT DESCHIS LA DISTANŢĂ Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti 3. În legătură legătură cu votul pe care urmează urmează să-l daţi, daţi, când aţi hotărât hotărât care care este candidatul candidatul/part /partidul idul favorit favorit?? (aţi avut de la început o hotărâre luată sau aţi aşteptat să vedeţi ce vi se oferă în această campanie electorală, când s-au decis şi de ce? Dacă nu, ce aşteptări au avut vis-à-vis de candidaţi?) TALK-SHOW-URI 1. În general, general, dvs. urmăriţi urmăriţi talk-show talk-show-uri -urile le de la posturile posturile de televiziune televiziune?? Ce reprezintă reprezintă pentru pentru dvs. acest gen de emisiuni? (un mod a petrece timpul liber…, vă uitaţi împreună cu familia? Se implică afectiv şi emoţional în desfăşurarea emisiunii) 2. Ce părere aveţi despre talk-show-uri/dezbateri talk-show-uri/dezbateri în general? general? Sunt ele ele utile/folositoare? utile/folositoare? În ce sens? Cui? 3. Dvs. aţi urmărit urmărit dezbate dezbaterile rile tv. tv. cu candidaţii candidaţii la preşedinţi preşedinţie? e? Pe care dintre dintre acestea? acestea? Cum aţi caracteriz caracterizaa pe scurt aceste emisiuni? Care au fost ideile/părerile prezentate în aceste emisiuni şi care v-au atras atenţia s-au vi s-au părut destul de interesante? 4. Ce v-a plăcut plăcut la la aceste aceste dezbateri dezbateri?? (mod de desfăşu desfăşurare rare,, teme discut discutate ate etc.) etc.) 5. Ce nu nu v-a v-a plăcu plăcutt la aceste aceste dezbat dezbateri eri?? 6. Care este este candidatu candidatull care a făcut făcut cea mai mai bună impre impresie? sie? Dar Dar cea mai proas proastă? tă? 7. Dacă dvs. aţi fi moderatorul unei dezbateri dezbateri tv. tv. cu candidaţii candidaţii la preşedinţie cum aţi organiza discuţia? Ce întrebări le-aţi pune? Ce reguli de discuţie aţi stabili? Aţi organiza o discuţie cu public sau numai cu candidaţii? Cum ar trebui să se poarte moderatorul cu candidaţii? Ce atitudine ar trebui să aibă modera torul? (imparţial, amuzant, ironic) 8. Să presupunem presupunem că dvs. dvs. aţi fi un român român care care a trăit foarte foarte mulţi mulţi ani în în străinătat străinătate. e. Practic Practic a pierdut pierdut de mult legătura cu ţara de origine dar înţelege încă limba română. Ce impresie v-ar lăsa o asemenea emisiune de dezbateri electorale (candidaţii, moderatorul, emisiunea emisiunea pe ansamblu) 9. Vă rog să-mi să-mi faceţi un scurt scurt portret portret al următoril următorilor or moderatori moderatori de dezbate dezbateri: ri: Irina Irina Radu, Radu Radu Herjeu, Herjeu, Florin Călinescu. Care credeţi că sunt trăsăturile care I-ar caracteriza cel mai bine pe aceşti moderatori? 10. Spuneţi-mi cu care dintre dintre candidaţi credeţi că simpatizau cel mai mai mult următorii moderatori: … De ce spuneţi acest lucru? 11. Care a fost imaginea imaginea pe care v-au lăsat-o în urma emisiunilor emisiunilor pe care care le-aţi urmărit urmărit următorii candidaţi candidaţi la preşedinţie (principalii candidaţi)… Câteva cuvinte care le-ar caracteriza cel mai bine personalitatea lor aşa cum a putut fi ea observată în cadrul emisiunilor de la televizor. televizor.

13. Fie un proiect de cercetare cu tema: „Caracteristici mediatice ale campaniei electorale X”. În acest caz se cere: (a) Formularea obiectivelor de cercetare; (b) Elaborarea a trei ipoteze de lucru; (c) Elaborarea „Schemei de codificare”.

85

Introducere in tehnici de cercetare a comunicarii-FJSC-IDD

Recommend Documents