ŢUREA NICOLAE
ÎNFIINŢAREA ŞI PROIECTAREA UNITĂŢILOR AUTOSERVICE
2012 1
CUPRINS 1. ÎNFIINŢAREA UNITĂŢILOR AUTOSERVICE................................................................................ 3 1.1. AUTORIZAREA SOCIETĂŢII ....................................................................................................... 3 1.1.1 Acte necesare pentru înfiiţarea societăţii comerciale cu obiect principal de activitate reparaţii şi întreţinere auto; ............................................................................................. 6 1.1.2. Documente necesare obţinerii unui credit pentru persoane juridice................ 9 Garanţii solicitate în vederea acordării creditelor ........................................................... 9 1.1.3. Acte necesare pentru achizitionare unui teren ..................................................... 9 1.1.4 Obţinerea autorizaţiilor : Mediu, Construcţii , Protecţia şi stingerea incendiilor ( PSI). ............................................................................................................................... 10 Obţinerea certificatului de urbanism ............................................................................... 11 Obţinerea autorizaţiei de construcţie .............................................................................. 11 1.1.5. Obţinerea autorizaţiei RAR ..................................................................................... 12 2. PROIECTAREA UNITĂŢII AUTOSERVICE ..................................................................................13 2.1. DIMENSIONAREA UNEI UNITĂŢI SERVICE AUTO ....................................................................... 13 2.1.1. Tipuri de unităţi service ........................................................................................... 15 2.1.2. Determinarea suprafeţei postului de lucru general ............................................ 18 2.1.3. Suprafaţa alocată postului de spălare ................................................................. 20 2.1.4. Suprafaţa postului pentru tinichigerie-vopsitorie ............................................... 21 2.2. CALCULUL PRINCIPALILOR PARAMETRI AI UNEI STAŢII SERVICE............................................. 22 2.2.1. Determinarea numărului de posturi necesare ..................................................... 24 2.3. DIMENSIUNILE HALELOR ........................................................................................................ 26 2.4. DIMENSIONAREA MAGAZIILOR .............................................................................................. 26 2.5. CALCULUL ÎNCĂLZIRII ATELIERULUI ....................................................................................... 27 2.6. CALCULUL VENTILAŢIEI AERULUI ........................................................................................... 29 2.7. ORGANIZAREA POSTURILOR.................................................................................................. 31 2.8. CALCULUL PARCĂRILOR ....................................................................................................... 32 2.9. STABILIREA MĂSURILOR DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII ŞI PSI .......................................... 32
2
1. Înfiinţarea unităţilor autoservice OBIECTIVE Definirea conceptelor utilizate în procesul de mentenanţă; Precizarea documentelor necesare înfiinţării unei societăţi care are ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie la vehicule; Precizarea documentelor necesare obţinerii unui credit; Precizarea documentelor necesare achizitionare unui teren; Precizarea documentelor necesare pentru obţinerea autorizaţiilor : Mediu, Construcţii, Protecţia şi stingerea incendiilor ( PSI); Precizarea documentelor necesare pentru obţinerea autorizaţiei RAR.
Definiţii Întreţinerea: activităţile tehnico-economice care au ca scop menţinerea în stare bună de funcţionare a unui sistem, subansamblu, sau element (s.s.e.) (reglaje, înlocuirea lubrifianţilor, înlocuirea unor piese...); Repararea: complex de activităţi tehnico-economice care au ca scop readucerea la starea de funcţionare normală a “s.s.e.” prin desfasurarea unor activitati ce urmaresc diminuarea defectelor aparute; Mentenanţa: complex de activităţi tehnico-economice care au ca scop menţinerea sau readucerea sistemelor în stare de funcţionare pentru a-şi putea îndeplini funcţiile specifice o anumită perioadă de timp în anumite condiţii de exploatare, şi anumite cerinţe de eficienţă. Se deosebesc trei tipuri de mentenanta: preventivă sau planificată (întreţinere); corectivă sau neplanificată (reparaţii); complexă (îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele de mentenanţă corectivă aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi economice specifice utilizării sistemelor). Mentenabilitate: capacitatea unui sistem de a permite efectuarea lucrărilor de mentenanţă.
1.1. Autorizarea societăţii Serviciile de reparaţii pentru vehicule rutiere care implică înlocuirea şi/sau recondiţionarea de componente la ansamblurile şi sistemele constructive şi funcţionale care pot afecta siguranţa circulaţiei si poluarea mediului ambiant si serviciile de reglare a acestor sisteme se pot presta numai de către operatorii 3
economici care au capabilitatea tehnica adecvată şi care, în urma unei evaluări, au fost autorizaţi de catre Registrul Auto Roman (RAR), organismul tehnic desemnat in acest sens de Ministerul Transporturilor. Regulile de procedura pentru evaluarea capabilitaţii tehnice şi autorizarea operatorilor economici care prestează servicii de reparaţie, reglare şi/sau desfasoară activitate de reconstructie a vehiculelor rutiere au fost elaborate in cadrul RAR pe baza Legii nr. 105 din 27 iunie 2000, Legii nr. 222 din 22 mai 2003, Ordonantei 82/2000, Ordonantei 36/2005 si a Ordinului Ministrului Transporturilor, Constructiilor si Turismului nr. 2131 din 8 decembrie 2005 referitor la Reglementarile privind autorizarea operatorilor economici care desfasoara activitaţi de reparaţii, de întreţinere, de reglare, de modificari constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz RNTR 9, in vederea asigurării protecţiei consumatorilor şi a respectării prevederilor legale referitoare la siguranţa circulaţiei si protecţia mediului inconjurător. Autorizarea se va solicita şi se va acorda nominalizat pentru componente/ansambluri/sisteme constructive /echipamente /vehicule si activitati care constau in: 1. Repararea, intreţinerea, recondiţionarea şi/sau reglarea ansamblurilor mecanice: a) motor şi instalatiile anexe - de alimentare prin carburatie / injectie mas/mac, de racire, de evacuare, de pornire integrata si/sau independenta si componentele acestora, b) transmisie (cutie de viteze mecanica/automata, ambreiaj, etc) si componentele acesteia, c) sistemul de rulare şi componentele acestuia, d) sistemul de directie şi componentele acestuia, e) sistemul de franare şi componentele acestuia; f) inlocuiri de materiale de exploatare. 2. Repararea, întreţinerea şi/sau reglarea echipamentului electric şi/sau electronic: a) instalatia electrica de pornire a motorului, încarcare a bateriilor de acumulatori şi componentele acestora, b) instalaţia electrică de iluminare şi semnalizare şi componentele acesteia, c) sistemul de gestiune electronica a motorului şi/sau ale sistemelor autovehicului; 3. Repararea şi/sau redresarea structurii caroseriei: a) repararea caroseriei fără structura de rezistenţă, care necesită demontarea de componente mecanice şi/sau electrice; b) repararea structurii de rezistenţă ale caroseriei, inclusiv ansamblu faţă ; c) redresarea structurii caroseriei. 4. Inlocuire de şasiuri şi/sau caroserii.
4
5. Repararea anvelopelor si camerelor de aer: a) la rece b) la cald, prin vulcanizare 6. Montare, reparare, verificare şi/sau etalonare a produselor utilizate la vehicule. 7. Dezmembrare a vehiculelor scoase din uz si componentele acestora. 8. Modificări constructive şi/sau reconstrucţie a vehiculelor rutiere.
5
1.1.1 Acte necesare pentru înfiiţarea societăţii comerciale cu obiect principal de activitate reparaţii şi întreţinere auto; Acte doveditoare pentru sediu Dovada deţinerii cu titlu legal a spaţiului se poate face cu unul din următoarele documente: (copii)
Contract de vânzare-cumpărare;
Contract de închiriere sau subînchiriere înregistrat la organele fiscale locale, în maximum 15 zile de la data semnării (conform Legii 181/1997);
Contract de asociere în participatiune;
Contract de leasing imobiliar;
Contract de comodat, de uz, uzufruct;
Certificat de moştenitor;
Extras din cartea funciara.
Acordul coproprietarilor (dacă aceştia există). Daca sediul este situat intr-un imobil cu destinaţia locuinţă (bloc), care intră sub incidenţa Legii locuinţelor nr. 114/1996, se realizează schimbarea destinaţiei din locuinţă în sediu social şi, potrivit legii, este obligatoriu să se prezinte şi avizul favorabil al asociaţiei proprietarilor, sau dacă nu există asociaţia proprietarilor, se prezintă avizul favorabil al titularilor contractelor de închiriere sau al proprietarilor din locuinţele cu care se învecinează spaţiul, pe plan orizontal si vertical.
Declaraţie pe proprie răspundere pentru înregistrare Declaraţia pe proprie răspundere (model) este documentul din care rezultă că fiecare declarant îndeplineşte condiţiile legale pentru deţinerea şi exercitarea calităţii pe care o are în societatea comercială. Declaraţia pe proprie răspundere trebuie dată de: - persoanele fizice care desfaşoară activităţi independente; - fondatori; - administratori; - reprezentantul permanent - persoană fizică - desemnat prin contractul de administrare a unei societăţi comerciale; 6
- cenzori. Declaraţia pe proprie răspundere poate avea una din urmatoarele forme: - forma autentificată de notarul public; - declaraţie tip, semnată in faţa judecătorului delegat sau în faţa directorului oficiului registrului comerţului al municipiului Bucuresti; - atestată de avocat, în conditiile Legii nr. 51/1995; - inclusă în actul constitutiv sau modificator autentic. Actul constitutiv Există mai multe tipuri de act constitutiv: - contract de societate si statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv (anexat) sau - contract de societate pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă; - contract de societate şi statut pentru societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi cu răspundere limitată; - statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic. Pentru redactarea obiectului de activitate se va utiliza "Clasificarea activităţilor din economia naţională CAEN", aprobata prin H.G. nr. 656/1997. Obiectul de activitate se va exprima prin grupe de 3 cifre pentru domeniu şi prin clase de patru cifre pentru activităţi. Indicarea domeniului şi activităţii principale se va face printr-o grupa de trei cifre şi o clasă de patru cifre aparţinând grupei respective. Cuantumul taxei de înregistrare este corelat cu numărul de coduri care compun obiectul de activitate. Taxa de bază acoperă 5 coduri, iar pentru fiecare grup de 5 coduri se plateşte o taxă suplimentară de 10% din taxa de bază. Redactarea actului constitutiv se poate realiza de către: - Biroul unic (Oficiul de asistenţă pentru societăţile comerciale); - avocat; - notar; - întreprinzătorul însuşi. Dovada depunerii capitalului social Aportul în numerar la capitalul social se poate vărsa: - la ghişeul CEC ; - la orice bancă, fie direct de către întreprinzător, fie la cererea solicitantului de către Biroul unic Dovada privind efectuarea vărsămintelor în numerar se poate efectua, după caz, cu: - foaie de vărsământ; - ordin de plată; - chitanţa CEC. Dovada depunerii aportului în numerar trebuie să menţioneze numele asociatului şi sintagma "aport la capitalul social al societăţii comerciale, indicându-se denumirea 7
acesteia". Actele privind activitatea comerciala anterioară Comerciantul persoană fizică sau membrii unei asociaţii familiale trebuie să depună la dosarul de înregistrare acte din care să rezulte activitatea comercială anterioară sau, în lipsa acestora, actul privind nivelul studiilor absolvite. Aceste acte se depun în copii certificate de catre comerciant sau de referentul Biroului unic. Specimenul de semnatură Potrivit legii, comerciantul persoană fizică, reprezentanţii unei societăţi comerciale, administratorii, lichidatorii, conducatorii sucursalei sunt obligati sa depună semnăturile lor la oficiul registrului comerţului. Pentru depunerea specimenului de semnătură se completează un formular tip. Pentru dovedirea specimenului de semnatură, persoana respectivă va semna în prezenţa judecătorului delegat sau a conducătorului oficiului ori a inlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura. În absenţa semnatarului se poate prezenta un specimen legalizat de notarul public. Copii de pe actele de identitate Actele de identitate trebuie depuse în copie de către : - comercianţi persoane fizice (inclusiv de membrii unei asociaţii familiale); - fondatorii unei societăţi comerciale pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni; - asociaţii unei societăţi în nume colectiv, în comandita simplă şi cu răspundere limitată. Atenţie! Copia actului de identitate trebuie să conţină obligatoriu Codul Numeric Personal (CNP). Declaraţii pe proprie răspundere pentru avize Pentru fiecare din cele cinci avize obligatorii trebuie completate dosare pentru obţinerea acestora în funcţie de activitate, iar în cazul unei firme de consultanţă, pentru simplificarea procedurilor se pot completa “Declaraţii pe proprie răspundere”. Pentru fiecare aviz se completează o astfel de Declaraţie pe proprie răspundere astfel: - Declaraţia pe proprie răspundere privind respectarea legislatiei de protecţia mediului; - Declaraţia pe proprie răspundere privind respectarea legislatiei de protecţia muncii; - Declaraţia pe proprie răspundere privind prevenirea şi stingerea incendiilor;
8
-Declaraţia pe proprie răspundere referitoare la condiţiile igenico-sanitare; -Declaraţia pe proprie răspundere din punct de vedere sanitar-veterinar.
1.1.2. Documente necesare obţinerii unui credit pentru persoane juridice cererea de creditare documentele legale privind înregistrarea şi funcţionarea societăţii acordul scris pentru consultarea fisierelor CRB bilantul contabil (rezultatele economico-financiare si situatia patrimoniului) pe ultimii 2 ani incheiati si ultima balanta de verificare fluxul de numerar (cu exceptia creditelor de tip overdraft sau a celor cu garanţii lichide) proiectia bugetului de investitii (numai pentru creditele de investitii) documentele de proprietate pentru bunurile aduse in garantie, situatia taxelor aferente acestora si extrasul de carte funciara Garanţii solicitate în vederea acordării creditelor Banca solicită imprumutaţilor o serie de garanţii asiguratorii, între care: garanţii reale imobiliare (ipoteci - corespunzător valorii evaluate de experţii autorizati FBR) garanţii reale mobiliare (gaj cu sau fară deposedare pe produse, marfuri, echipamente, utilaje dar si cash, creanţe, titluri de creanţă, metale si pietre preţioase; tablouri; bijuterii sau acţiuni şi certificate de acţionar) cesiune de creanţă scrisori de garanţie documente aflate în circuitul bancar/instrumente de plată (ordine de plată confirmate de banca platitoare, cecuri/bilete la ordin girate în favoarea băncii)
1.1.3. Acte necesare pentru achizitionare unui teren Pentru a putea vinde, proprietarul trebuie să aibă terenul intabulat. La notariat se realizează contractul de vânzare-cumpărare. Vanzătorul se prezintă la notar cu titlul de proprietate, extras CF, buletin de identitate şi certificatul de neurmărire fiscală; cumpărătorul are nevoie de buletinul de identitate. Dupa realizarea contractului de vânzare-cumparare, trebuie mers la ANCPI (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) pentru intabulare. Actele necesare pentru intabulare sunt: buletin de identitate extras CF contract de vânzare-cumpărare 9
Pentru construcţie avem nevoie de următoarele acte: certificate de urbanism eliberat de primărie autorizaţia de construcţie proiect pentru construcţie
1.1.4 Obţinerea autorizaţiilor : Mediu, Construcţii , Protecţia şi stingerea incendiilor ( PSI). Autorizaţia de mediu - se emite de APM în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare. - pentru societatile comerciale, dosarele si solicitările de obţinere a autorizaţiei de mediu se depun la Biroul Unic Acte necesare - cerere semnată şi depusă de titular - fişa de prezentare şi declaraţie, conform anexei 8 din Ordinul 125/96 - plan de ansamblu, releveu clădire, plan de situaţie - dovada mediatizării publice - certificat de înmatriculare firmă si cod fiscal - aviz de schimbare a destinaţiei spaţiului - autorizaţie PSI - autorizaţie sanitară - autorizatie sanitar-veterinară - contract apă - canal şi aviz de gospodărire a apelor conform NTPA 001 si NTPA 002/97 - autorizaţie de gospodărire a apelor - contract deşeuri menajere - act de proprietate (extras CF) sau contract de închiriere, autorizaţia de construire - avizele altor factori interesaţi - dovada plăţii tarifului (la casieria APM sau la trezorerie) - pentru activităţile prevazute in Anexa II a Legii Protectiei Mediului nr. 137/1995 republicată se va prezenta Bilanţul de mediu elaborat de către persoane fizice sau juridice abilitate. Autorizatie P.S.I Întocmirea dosarului cu documentele cerute de Legea legata de prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.) 307/2006 si normele generale din 2007 care cuprind: Regulamentul de Ordine Interioară (inclusiv obligatiile de a cunoaste şi respecta deciziile de prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.)) Fişa postului (inclusiv modul de insusire si respectare a măsurilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.))
10
Instructiuni specifice de prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.) pentru fiecare loc de muncă Evidenţa zonelor cu risc incendiu ridicat (acolo unde este cazul) Întocmirea planului de acţiune în cazul unei situaţii de urgenţă (acolo unde este cazul) Planul de intervenţie pe unitate Planul de evacuare pe fiecare etaj Tematica pentru toate fazele de instruire Fişele individuale de instructaj pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.)
Obţinerea certificatului de urbanism Din certificatul de urbanism veţi şti ce aveţi voie si cum puteţi construi. Certificatul conţine referinţe despre: regimul de înălţime a construcţiei; poziţia viitoarei construcţii ( aliniamente faţă de stradă, vecini, etc) cota de înălţime la cornişă; valoarea maximă pentru ProcentuI de Ocupare - (POT) - calculat ca raport între aria construită şi aria lotului de teren (uzual, procentul de ocupare a terenului este de pana la 40% pentru zonele de locuit; Actele necesare obţinerii Certificatului de Urbanism: cerere-tip pentru emiterea Certificatului de Urbanism completată cu elementele de identificare ale solicitantului şi imobilului, cu precizarea scopului solicitării actului; plan de situaţie, elaborat pe suport tipografic - vizat de Oficiul judeţean de cadastru, geodezie si cartografie - la scările 1:5000 pana la 1:500; titlu imobil sau alt act care să ateste dreptul de proprietate (copie); documentul de plată a taxei de eliberare a Certificatului de Urbanism (copie); Obţinerea autorizaţiei de construcţie Acte necesare pentru obţinerea autorizaţiei de construire: 1. Cerere tip pentru emiterea Autorizaţiei de construire – completată integral şi corect 2. Certificatul de urbanism insoţit de toate acordurile, avizele si studiile solicitate prin acesta. 3. Copie dupa Extras CF ( valabilitate 30 zile ) sau alt act doveditor al titlului asupra imobilului care să îi confere solicitantului dreptul de execuţie a lucrărilor de construcţii ( în copie legalizată ) 4. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – PAC sau desfiinţare – PAD. 4.1. Plan de încadrare in zonă 11
4.2. Plan de situaţie – eliberat pe suport topografic – vizat de O.J.C.G.C. – la scara 1:5000 + 1:500, care să cuprindă intenţiile investitorului ( întocmit de proiectant autorizat ) 4.3. Memoriu cu date generale 4.4. Memorii pe specialităţi ( arhitectură, structură, instalaţii etc. ) 4.5. Devizul general al lucrărilor întocmit în conformitate cu prevedereile legale în vigoare. 4.6. Anexe la memoriu ( studiu geotehnic, referate de verificare a proiectului, fişe tehnice necesare obţinerii avizelor solicitate prin CU, avize specifice cerute prin CU – M.L.P.A.T., M.A.N. , Ministerul Culturii si Cultelor, M.A.I. , acordul vecinilor conform prevederilor legaleîn vigoare exprimat în forma autentică ) 4.7. Piese desenate ( 4.1. + 4.2. + 4.8.) 4.8. Planşe pe specialităţi ( arhitectură, structură, instalaţii ) 5. Dovada achitarii taxei pentru emiterea Autorizaţiei de construire.
1.1.5. Obţinerea autorizaţiei RAR Regulile de procedură pentru evaluarea capabilităţii tehnice şi autorizarea operatorilor economici care prestează servicii de reparaţie, reglare şi/sau desfaşoară activitate de reconstrucţie a vehiculelor rutiere au fost elaborate în cadrul RAR pe baza Legii nr. 105 din 27 iunie 2000, Legii nr. 222 din 22 mai 2003 referitor la Reglementarile privind autorizarea operatorilor economici care desfasoara activităţi de reparaţii, de întreţinere, de reglare, de modificari constructive, de reconstructie a vehiculelor rutiere, precum si de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz. Autorizarea se va solicita si se va acorda nominalizat pentru componente/ansambluri/sisteme constructive/echipamente/vehicule şi activităţi care constau în: 1. Repararea, întreţinerea, recondiţionarea şi/sau reglarea ansamblurilor mecanice 2. Repararea, întreţinerea si/sau reglarea echipamentului electric şi/sau electronic 3. Repararea şi/sau redresarea structurii caroseriei 4. Înlocuire de şasiuri şi/sau caroserii 5. Repararea anvelopelor şi camerelor de aer 6. Montare, reparare, verificare şi/sau etalonare a produselor utilizate la vehicule 7. Dezmembrare a vehiculelor scoase din uz şi componentele acestora 8. Modificări constructive şi/sau reconstrucţie a vehiculelor rutiere
12
Operatorul economic (în continuare "solicitant"), se prezintă la Reprezentanţa RAR din judetul în care îşi desfasoară activitatea exprimându-şi intenţia de a solicita autorizarea. Actele necesare Persoanalul RAR desemnat pentru activitatea de autorizări operatori economici va pune la dispoziţia solicitantului "Lista documentelor necesare pentru autorizare unităţi service auto" oferind toate informaţiile necesare pentru completarea Dosarului de autorizare. În acelaşi timp, se vor da lămuriri privind: conţinutul reglementărilor RNTR 9, costul estimativ al autorizării (în funcţie de numărul de persoane implicate), modul de obţinere a Certificatului de atestare profesională a conducătorului atelierului etc. Documentele ce vor fi depuse în dosar sunt: 1.Cerere-tip de autorizare pentru prestarea de servicii de reparaţie, reglare şi/sau activităţi de reconstrucţie a vehiculelor rutiere; 2. Chestionar de autoevaluare - formular tipizat; 3. Copie a Certificatului de atestare profesională a conducătorului atelierului (emis de RAR); 4. Copie a statutului societăţii cu domeniul de activitate service auto; 5. Copie a certificatului de inmatriculare a societăţii; 6. Copie a Anexei la Certificatul de înregistrare/Certificat constatator având declaratp activitatea cod CAEN 5020/5157/5040 în punctul de lucru.
2. Proiectarea unităţii autoservice OBIECTIVE Clasificarea unităţilor service auto; Stabilirea dimensiunilor halelor; Dimensionarea posturilor de lucru; Determinarea numărului de posturi; Determinarea numărului de muncitori; Calcularea încălzirii şi ventilaţiei halelor; Stabilirea dimensiunilor parcărilor; Stabilirea măsurilor de tehnica securităţii muncii şi PSI.
2.1. Dimensionarea unei unităţi service auto Unităţile autoservice sunt destinate întreţinerii şi reparării diferitelor tipuri de autovehicule precum şi asistenţei tehnice în perioadele de garanţie şi post garanţie. Majoritatea producătorilor de autovehicule impun ca lucrările de 13
mentenanţă să fie executate în ateliere specializate, cu personal calificat, care au la dispoziţie documentaţia, dispozitivele şi aparatura necesare efectuării tuturor operaţiilor la un nivel înalt de calitate. Această politică asigură funcţionarea fără defecţiuni a autovehiculului. Mai mult, din ce în ce mai multe autoservice-uri specializate desfăşoară şi alte activităţi mai ales comerciale: vânzări de autovehicule, piese de schimb, accesori... Astfel autoservice-ul devine reprezentanţă al unui producător. Se pare că în viitor numai acest tip de reprezentanţe care deţin informaţii tehnice, beneficiază de şcolarizarea personalului şi utilizează aparatura necesară vor supravieţui pe piaţă. În concluzie reprezentanţele conţin: cel puţin un spaţiu de prezentare (showroom) a autovehiculelor noi (uneori şi second-hand); recepţia; spaţii de consiliere clienţi; spaţii de aşteptare clienţi (dotate cu fotolii, scaune, o fereastră care permite observarea autovehiculului propriu în perioada în care este reparat sau întreţinut -pot fi şi monitoare video care îndeplinesc acelaşi rol - cu materiale informative privind produsele şi serviciile firmei, minibar, internet...); spaţii tehnologice (atelierele – halele necesare desfăşurării activităţii); spaţii de aşteptare pentru autovehiculele care vor intra în atelier sau au fost reparate şi aşteaptă să fie ridicate de către clienţi; spălătorie; alte spaţii tehnologice sau cu destinaţie socială (magazii,depozite, sală de mese pentru personal, wc-uri şi duşuri...); compartimentul administrativ (birouri, casierie...); alte spaţii (expoziţie exterioară, zonă pentru testare autovehicule... ) În cele ce urmează ne vom referi la în special la spaţiile tehnologice dar vom aborda şi alte zone cum ar fi spaţiile de aşteptare. Pentru a putea dimensiona aceste spaţii este nevoie să cunoaştem numărul de autovehicule care pot fi întreţinute şi reparate în acel autoservice, adică parcul de autovehicule. Pe baza acestui element se determină capacitatea unităţii autoservice ce urmează a fi realizată. De aceea, aprecierea parcului, sau altfel spus, a clientelei potenţiale trebuie făcută cu atenţie pentru a avea o eficienţa economică cât mai bună, în sensul evitării supradimensionării unităţii sau realizării unei unităţi cu capacităţi reduse în raport cu cererea de servicii pe piaţă la ora inaugurării autoservice-ului.La estimarea parcului disponibil se ţine cont de următoarele aspecte: numărul autovehiculelor înmatriculate în zonă; creşterea în medie pe an a numărului de autovehicule în zona construirii unităţii; specificul zonei (turistică, intens tranzitată e.t.c. ); oferta de sevicii auto existentă în zonă atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, având în vedere că prin realizarea unei unităţi moderne, la standarde calitative ridicate se poate atrage în mod eficient clientela. Capacitatea unităţii se determină pe baza necesarului de ore / an – autovehicul, necesar exprimat pe baza unor date statistice privitoare la frecvenţa lucrărilor (ocazii / an ) şi la durata medie a lucrărilor. 14
Pe baza capacităţii în ore/ an determintă se determină numărul de posturi, numărul de angajaţi, de aici rezultând în continuare necesarul de spaţiu şi utilaj. Aşadar, la realizarea proiectului pentru o unitate autoservice trebuiesc parcurse următoarele faze: 1. estimarea parcului disponibil pe baza datelor de la poliţia locală şi Registrul Auto Român şi a intesităţii traficului de tranzit; 2. determinarea necesarului de ore/ an pe baza datelor statistice de tipul celor din tabelul: 1.1 ; 3. se alege, în funcţie de capacitatea determinată, tipul de staţie service (tip foarte mic, mic, mijlociu, mare); 4. determinarea numărului de posturi de lucru specifice diverselor operaţii (pe baza aceloraşi date din tabelul: 43 în funcţie de numărul de schimburi; 5. determinarea suprafeţelor necesare şi organizarea (amplasarea ) posturilor şi halelor ( atelierelor ); 6. determinarea necesarului de personal şi repartizarea pe posturi. 2.1.1. Tipuri de unităţi service Staţiile service diferă între ele sub aspectul lucrărilor prestate (a gamei de lucrări pe care le pot executa) şi sub aspectul capacităţii de producţie (în ore/an). În funcţie de mărimea şi destinaţia lor, s-au dezvoltat diferite tipuri de auto-service-uri structurate astfel: auto-service-uri foarte mici, mici, mijlocii şi mari, fiecare cu caracteristicile lor. Atelierul auto-service de tip foarte mic este destinat efectuării lucrării de întreţinere cu frecvenţa cea mai mare şi pentru înlăturarea defecţiunilor minore. Se construieşte cu un număr pănă la 5 posturi de lucru. Lucrările ce se pot efectua în aceste staţii sunt: spălarea autovehiculului, vulcanizare şi echilibrare, schimburi de ulei, gresări, efectuarea unor verificări simple, reparaţii minore. Capacitatea de lucru a acestor unităţi este de 6.000-30.000 ore/an, în funcţie de numărul posturilor şi numărul schimburilor adoptate. Aşezarea atelierului (se recomandă) se face lângă arterele principale ce străbat localităţile, autostrăzi sau în jurul staţiunilor balneo-climaterice. Auto-serviceul de tip mic poate efectua şi spălarea autovehicului, schimbarea uleiului, ungere, diagnosticare, reglaje, reparaţii, vânzări de piese de schimb şi articole de întreţinere a autovehiculelor. Aceste unităţi se construiesc cu 610 posturi de lucru din care cel puţin 3 posturi sunt destinate lucrărilor de întreţinere, iar la celelalte se execută lucrări de reparaţii, verificări, reglaje. Capacitatea de lucru a acestor service-uri se situiază la 30.000-60.000 ore/an. Sunt destinate localităţilor mici sau nodurilor de trafic rutier.
15
Fig.2.1. Autoservice de tip foarte mic Autoservice-urile mijlocii sunt destinate localităţilor mai mari şi zonelor cu circulaţie intensă. Aceste ateliere dispun de 11-25 posturi de lucru. Din aceste posturi, de obicei 6 sunt destinate pentru lucrările de întreţinere a autovehiculului, iar celelalte sunt destinate verificărilor, reglajelor şi reparaţiilor. Autoservice-urile mijlocii sunt destinate pentru toate lucrările de întreţinere şi reparaţii ale autoturismelor, autoutilitarelor cu capacitate mică de transport (1t) si microbuzelor: spălare vehicul, schimbare ulei, ungere, protecţie împotriva coroziunii, vânzarea pieselor de schimb şi articolelor de întreţinere, diagnosticare, verificări în perioada de garanţie, revizii tehnice periodice (inspecţii), reparaţii, schimbarea pieselor principale, tinichigerie, vopsitorie. Capacitatea de lucru a service-urilor mari este de 60.000-100.000 de ore/an cu o capacitate de 35-75 persoane, în funcţie de numărul posturilor şi numărul schimburilor.
16
Fig.2.2. Autoservice de tip mijlociu Autoservice-urile mari au mai mult de 25 de posturi şi sunt construite în raza oraşelor mari cu grad ridicat de motorizare. În aceste unităţi sunt prestate toate lucrările menţionate anterior.
Fig.2.3. Autoservice de tip mare
17
Fig. 2.4. Autoservice cu showroom 2.1.2. Determinarea suprafeţei postului de lucru general Se vor determina dimensiunile unui post de lucru general, care să răspundă cerinţelor lucrărilor de întreţinere şi reparaţii precum şi lucrărilor operaţiilor de diagnosticare, având la bază idea de „spaţiu aerisit” caracteristică unui service modern.Astfel, plecând de la clasificarea autovehiculelor funcţie de gabarit, şi de la rezultatele studiului de nivel întocmit pentru proiectarea standului de diagnosticare a sistemului de direcţie în ceea ce priveşte dimensiunile de gabarit ale autoturismelor, se admit ca dimensiuni de gabarit maxime 5 X 1,9 [m] (lungime X lăţime).
18
Fig.2.5. Dimensiunile postului de lucru
Distanţa dintre automobil şi perete sau o instalaţie tehnologică fixă este prevăzută la a = 1 m pe care o considerăm suficientă. În partea din spate a postului de lucru se prevede un spaţiu b= 3m pentru acces spre toate utilităţile serviceului. În părţile laterale, distanţa dintre două automobile este 2m. Pentru a ţine cont de asigurarea posibilităţii efectuării de lucrări în parţile laterale a două autovehicule alăturate şi de posibilitatea echipării postului cu un elevator, se adoptă o valoare majorată c = 2 m. În partea din faţă, accesul făcându – se individual pentru fiecare post, este prevăzută o distanţă de 0.30 m pentru a beneficia de spaţiu suficient şi după închiderea uşii, distanţă notată cu ‘d’. Deci (fig. 2.5 ) Lăţimea postului va fi : lp = l + c = 1,9 + 2 = 3,9 m Se adoptă: lp= 4 m Lungimea postului va fi: Lp = L + 2 ∙ a + d = 5 + 2 ∙ 1 +0.30 =7.30 m Unde: 19
l – lăţimea maximă acceptată pentru autoturism L – lungimea maximă acceptată pentru autoturism Suprafaţa postului de lucru: Sp = Lp ∙ lp = 7.30 ∙ 4 = 29.2 m2; Acest post de lucru este specific oricărui tip de lucrări de întreţinere şi reparaţii. Prin dotarea cu o macara mobilă se poate demonta motorul. Testările mobile computerizate permit utilizarea ca post de diagnosticare a motorului. O parte din posturi, respectiv toate posturile din atelierul de mecanică, vor fi dotate cu elevatoare pentru lucrările la partea inferioară a automobilului, aceste lucrări fiind mai dificile şi mai numeroase, volumul lor fiind aproape jumătate din volumul lucrărilor. La proiectarea service-ului, funcţie de parcul de automobile ce urmează a fi deservit şi frecvenţa diferitelor tipuri de lucrări şi durata acestora se calculează numărul de posturi necesare pentru diverse tipuri de lucrări. Cu numărul de posturi determinat pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii, dignosticare şi revizii, se trece la organizarea halei atelierului de mecanică conform planului de sectorizare în cadrul căreia se exemplifică şi sectorizarea showroom – ului . În felul acesta, se poate determina preliminar spaţiul necesar pentru atelierul de mecanică şi utilităţile necesare acestuia (magazie piese, spaţiu pentru departamentul tehnic,vestiare etc.). l0 = Np ∙ LP + 2 ∙ gp + b ; L0 = Np ∙ lP + U + 2 ∙ gp ; Unde: NP – numărul de posturi lP – lăţimea postului LP – lungimea postului gP – grosimea pereţilor U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi Suprafaţa necesară: S0 = L0 ∙ l0 ;
2.1.3. Suprafaţa alocată postului de spălare Pentru staţia de spălare se alocă o incintă separată, identică cu cea pentru standul de direcţie, spaţiu considerat suficient pentru staţia de spălare. Amplasarea incintelor de spălare se face ca în schiţa din figura de jos, urmărindu-se obţinerea unei amplasări (organizări generale) judicioase.
20
Fig. 2.6. Dimensiunile atelierelor Lungimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, Las Las = Nps ∙ Lps +U Lăţimea atelierului de spălare şi a standului de direcţie, las las=Nps ∙lps +b + ldir. Lps – lungimea postului de spălare lps – lăţimea postului de spălare Nps – numărul posturilor de spălare. U – distanţa dintre post şi pereţii laterali Având în vedere faptul că operaţia de spălare necesită un spaţiu mai mare se adoptă : lps = 5 m; lungimea postului de spălare rămâne aceeaşi şi anume : Lps = 7,30 m
2.1.4. Suprafaţa postului pentru tinichigerie-vopsitorie Ca şi în paragraful destinat determinării suprafeţei unui post de lucru general, pentru determinarea suprafeţei necesare a postului pentru lucrări de tinichigerievopsitorie se pleacă de la dimensiunile de gabarit ale automobilului. Se admit aceleaşi dimensiuni de gabarit: (5,0 X 1,9) m. Postul pentru acest gen de lucrări necesită deasemenea o suprafaţă largă din următoarele motive: necesitatea unei bune ventilaţii (aerisiri), deoarece se lucrează cu materiale nocive (grunduri, chituri, vapori de diluant, praful rezultat la şlefuirea suprafeţelor chituite; necesitatea unui spaţiu lateral suficient datorită lucrărilor frecvente la părţile laterale ale autovehiculului (schimbarea sau repararea aripilor sau uşilor). În cazul de faţă, prin conceperea service-ului auto cu hale individuale pentru fiecare atelier în parte adoptăm un spaţiu cât mai aerisit cu următoarele valori pentru cotele: a şi c : a = 1,5 m ; c = 2,5 m. 21
Rezultă astfel: lungimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie Ltv = 8 m; lăţimea postului pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie ltv = 4,5 m. Suprafaţa postului: Sptv = Ltv ∙ ltv = 8 ∙ 4,5 = 36 m2; Această suprafaţă se atribuie în proiect şi pentru incinta de uscare (cuptor pentru uscare), cu care, opţional poate fi dotat atelierul (funcţie de mărimea acestuia). Lungimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie: Latv = Nptv ∙ ltv + gp +U Nptv – numărul posturilor pentru lucrări de tinichigerie-vopsitorie. gp – grosimea pereţilor U – distanţa dintre posturile marginale şi pereţi Lăţimea totală a atelierului de tinichigerie- vopsitorie: latv = Nptv ∙ Ltv + b + Lm.p. Lm.p. – lungimea magaziei de piese * Obs: pentru hala de vopsitorie-tinchigerie, spaţiul nu poate lipsi sau fi folosit ca spaţiu suplimentar, accesul în hală făcându-se prin uşi plasate în faţa posturilor.
2.2. Calculul principalilor parametri ai unei staţii service Se vor prezenta etapele de calcul şi relaţiile generalizate pentru determinarea rapidă (orientativă) a principalelor caracteristici ale unei staţii service (suprafaţa necesară, numărul de posturi, numărul de muncitori) care să fie capabilă să deservească un anumit parc de autovehicule. Pe baza rezultatelor obţinute se poate întocmi un calcul economic preliminar. Estimarea necesarului de întreţinere şi reparaţii (T) Determinarea necesarului de întreţinere şi reparaţii Estimarea parcului disponibil Estimarea necesarului de întreţinere şi reparaţii are la bază numărul autovehiculelor ce urmează a fi deservite (parcul disponibil). Estimarea parcului disponibil (P1) se face pe baza unui studiu ce va analiza urmatoarele aspecte: numărul de autovehicule înmatriculate în zona; posibilităţile de creştere a numărului de autovehicule în zonă; valorile de trafic ( tranzit) şi specificul turistic al zonei; oferta de întreţinere şi reparaţii deja existente în zonă, sub două aspecte: cantitativ (ore/an) şi calitativ. Se face funcţie de frecvenţa medie a diferitelor lucrări la un autovehicul, şi de durată medie a lucrării respective. Frecvenţa medie a unei lucrări şi 22
durata medie de execuţie se determină static. Cu aceste date se întocmeşte un tabel de tipul celui următor.
Tabelul 1 Durata medie (ore lucrare)
Frecvenţa lucrării(ora,zi,an)
simbol
valoare
simbol
valoare
Spălarea şi uscarea caroseriei
tsc
0,1
fsc
18
Spălarea părţii de sub autovehicul
tss
0,2
fss
2
Protecţie anticorozivă
tpc
0,5
fpc
0,5
Diagnosticare
td
0,2...0,4
fd
2
Lucrări legate de ungere
tu
0,5
fu
1,4
Verificări periodice
tvp
2,5...10
fvp
1
Inspecţie tehnică periodică
tRT
0,6
fRT
0,5
Reparaţii
tR
3...6
fR
2...3
Schimb piese principale motor
tM
8
fM
0,15
Schimb piese principale transmisie
tT
4
fT
0,1
Schimb piese principale punte faţă
tPF
5
fPF
0,1
Schimb piese principale punte spate
tPS
4
fPS
0,1
Schimb piese princ. mec. de direcţie
tMD
2
fMD
0,1
Tinichigerie-vopsitorie
tTV
24
fTV
0,1...0,4
Denumirea lucrării
= (∑
∗ ) ∗ [
/
];
În medie: Tm= (0,1*18+0,5*0,5+0,2*2+0,5*1,4+6*1+0,6*0,33+4,5*2,5+8*0,15+ 4*0,1+2*0,1+14*0,13)≈ 28*P Deci pentru parcul P sunt necesare, în medie, Tm = 28*P [ore/an]. Alegerea tipului de unitate service Funcţie de capacitatea în ore/an se disting următoarele tipuri de staţie service: - 6.000-30.000 ore/an; (1-5 posturi de lucru) – service de tip foarte mic; - 30.000-60.000 ore/an; (6-10 posturi de lucru) – service de tip mic; 23
- 60.000-100.000 ore/an; (11-25 posturi de lucru) – service de tip mijlociu; - peste 100.000 ore/an; (peste 25 posturi de lucru) – service de tip mare. 2.2.1. Determinarea numărului de posturi necesare Numărul de posturi de lucru pentru o lucrare sau un grup de lucrări specifice se determină astfel:
N pi
p ti f i z ns T m
Unde: z – numărul zilelor lucrătoare pe an z = zc – zn – zR = 365 – 104 – 4 = 257 zc – zile calendaristice zn – zile nelucrătoare zR – zile pentru reparaţii p – procent pentru întreruperi planificate Ns – numărul schimburilor T – durata schimbului - coeficient de îndeplinire a normelor m – numărul de muncitori pe post ti – durata medie a lucrării (i) (tabelul 1) fi – frecvenţa medie a lucrării (i) (tabelul 1) 2.2.2. Numărul posturilor pentru spălarea autovehiculului
Nps
P (t sc f sc t ss f ss ) P (0,118 0,2 2) 6 104 P Z ns Ts m 257 2 8 0,9 1
În acest „algoritm” de proiectare se adoptă Nps = 1, indiferent de tipul serviceului. Pentru service-urile de tip mare, în funcţie de necesităţi se pot adopta două posturi de spălare. Posturi pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie Pentru toate tipurile de unităţi, exceptând cele de tip foarte mic, numărul posturilor pentru standul de diagnosticare a sistemului de direcţie se adoptă Npd = 1. Posturi pentru diagnosticare şi verificări periodice Numărul posturilor pentru diagnosticare şi verificări periodice se determină astfel:
N pd
P ( f d t d tvp f vp ) Z ns Ts m
P (2 0,3 5 1) 10 3 P 245 2 8 0,7 2 24
Deci Npd = 10-3∙ P; fd; td; tvp; fvp – vezi tabelul 1
Tabelul 2 P
< 1500
1500-2500
2500-3500
3500-4500
4500-5500
Npd
1 ... 2
2 ... 3
3 ... 4
4 ... 5
5 ... 6
Numărul posturilor pentru întreţinere, reparaţii curente şi capitale NpiR – se determină direct din tabelul 3 Tabelul 3 P
NpiR
P
NpiR
P
NpiR
<500
1
1900 – 2450
6 ... 7
3600 - 3950
11 ... 12
500 – 850
2 ... 3
2450 – 2600
7 ... 8
3950 - 4300
12 ... 13
850 – 1200
3 ... 4
2600 – 2900
8 ... 9
4300 - 4650
13 .... 14
1200 – 1550
4 ... 5
2900 – 3250
9 ... 10
4650 - 5000
14 ... 15
1550 – 1900
5 ... 6
3250 – 3600
10 ... 11
5000 - 5300
15 ... 16
Numărul posturilor pentru inspecţie tehnică
N pit
P (tit f it ) P (0,6 0,5) 0,5 10 3 P Z ns Ts m 245 2 8 0,7 2
Numărul posturilor pentru tinichigerie vopsitorie Pentru determinarea NPTV se utilizează tabelul 4 Tabelul 4 P
NPTV
P
NPTV
< 760
1 ... 2
2800 - 3300
6 ... 7
760 - 1260
2 ... 3
3300 - 3800
7 ... 8
1260 - 1760
3 ... 4
3800 - 4300
8 ... 9
1760 – 2280
4 ... 5
4300 - 4800
9 ... 10
2280 - 2800
5 ... 6
4800 - 5300
10 ... 11
25
Din aceste posturi, opţional unul se poate aloca pentru incinta de uscare rapidă, sau se adoptă un post în plus. Alte posturi, Npx Numărul total de posturi de lucru care se vor determina pe baza relatiilor stabilite în paragrafele anterioare, dimensiunile halelor unităţii service, va ţine seama şi de dotările suplimentare opţionale: maşina de rectificat, strung, maşina de găurit, polizor, prese, stand pentru pompe de injecţie, incinta pentru spălarea preselor. Având în vedere că este puţin probabil să se lucreze la toate aceste posturi simultan, se consideră că se poate face una din următoarele grupări (repartiţii) pe postul „bloc” ale cărui dimensiuni au fost stabilite anterior si anume: 4 x 7,30 m2: polizor, maşina de găurit, strung, presa maşina de rectificat, incinta pentru spălare, stand pompe injecţie.
2.3. Dimensiunile halelor L0 =Np ∙ lp + 2 ∙ gp ; Las = N ∙ lps + U; Latv = Nptv ∙ ltv + gp +U l0 = Np ∙ Lp + 2 ∙ gp + b las = Nps ∙ Lps + b + Ldir. latv = Nptv ∙ Ltv + b + Lm.p Lungimea totala (vezi notaţiile de la pagina 17): Lt = L0 + Las + Latv + Ls Latimea totala: lt = l0 + las + latv + ls unde: Ls – lungimea showroom- ului ls – lăţimea showroom- ului Concluzie 1. În concluzie se parcurg etapele: 2. Se determină parcul de autovehicule P, disponibil; 3. Necesarul de ore de muncă: Tm = 28 ∙ P (ore/an) 4. Funcţie de Tm se alege tipul service-ului şi (preliminar) schema de organizare a halelor principale 5. Se determină numărul de posturi necesare: 6. Np = Npd + NpiR + NiT + Npx 7. Se adoptă câte un post pentru spalare, respectiv stand de diagnosticare a direcţiei. 8. Se determină dimensiunile halelor, pe baza cărora se poate face un calcul economic preliminar (al construcţiei).
2.4. Dimensionarea magaziilor Calculul suprafeţei totale Sm pentru magazii se face aproximativ pe baza indicilor de suprafaţă specifică pentru un autoturism, în metri pătraţi cu urmatoarea relaţie: 26
Sm = N ∙ sm ; [m2] unde: - N - numărul de autovehicule pentru care trebuie asigurată rezerva de piese şi / sau lubrifianţi; - sm[m2] - suprafaţa specifică materialului de depozitat pentru un autovehicul; sm este dat în tabelul 5.
Tabelul 5 Tipul pieselor (materialelor) depozitate
sm[m2]
- agregate şi piese de schimb
1,2 ... 1,3
- anvelope
0,25 ... 0,35
- uleiuri şi unsori
0,3 ... 0,6
2.5. Calculul încălzirii atelierului Încălzirea se face cu instalaţii de încălzire centrală cu apă fierbinte . Cu aer cald (aeroterme), cu tuburi termice, panouri radiante.... În prima variantă, ca agent termic se utilizează apa supraîncălzită la 150°C produsă prin arderea gazului metan, combustibil M, GPL, lemn.... Parametrii aerului sunt daţi în tabelul 6. Tabelul 6 Destinaţia încăperii
temperatura [°C]
Spălare
15°C
Hala principală
18°C
La calculul încălzirii halelor trebuie să se ţina cont în afară de pierderile de caldură prin pereţi şi de pierderile de căldura pentru încălzirea autovehiculelor reci ce intră în atelier, şi de încălzirea aerului rece ce pătrunde odată cu intrarea autoturismului. Cantitatea maximă de căldură necesară încălzirii autovehiculului rece:
unde:
Qa m cm t m1 cm1 t1 [KW/h]
m, m1 - masele părţilor de autovehicul cu temperatura cea mai mică sau respectiv, cea mai mare, decât temperatura halei în Kg; c - căldura specifică: c = 0,42 pentru părţi metalice; c = 2,2 pentru alte materiale; 27
Δt, Δt1 - diferenţele de temperatură dintre parţile reci, respectiv calde şi temperatura din hală. Temperatura medie a: motorului încălzit şi a apei din radiator se adoptă: tm = 50°C; parţilor reci se adoptă cu 10°C peste temperatura de calcul a aerului exterior Durata încălzirii se adoptă 1 ora pentru autoturisme, 2 ore pentru autocamioane şi autobuze din care 70% se absoarbe în prima oră, 3 ore pentru motoarelor de autocamioane şi autobuze. Răcirea încăperii ca urmare a deschiderii uşilor, atinge valoarea maximă la ieşirea şi intrarea autovehiculului. Cantitatea de căldură necesară încălzirii aerului rece pătruns: ; [KW/h]; Qu ma t i t e 60 unde: ma - masa aerului rece pătruns în hală, [Kg/h]; ti, te - temperatura interioară, exterioară [oC]; - durata menţinerii uşi deschise în minute într-o ora. Cantitatea de aer rece pătrunsă depinde de direcţia şi viteza vântului, ti, te şi dimensiunile uşii: Cantitatea de căldură ce se pierde prin conducţie şi convecţie prin pereţi se poate calcula cu expresia: Q p K S h ti te
unde: Q – fluxul termic transferat [W]; K - coeficient global de transfer de căldură [W/m2.K] Sh - suprafaţa totală de schimb de căldură [m2];
Pentru pereţi exteriori se pot recomanda urmatoarele valori ale coeficientului global de transfer termic K [W/m2K], în funcţie de temperatura exterioară şi de zona geografică în care este amplasat spaţiul răcit: Tabelul 7 Temperatura exterioară [oC]
Zona nord
Zona medie
Zona sud
-30... -18
0,32
0,25
0,23
-10
0,40
0,35
0,30
-4
0,46
0,40
0,35
0
0,53
0,46
0,40
4
0,64
0,58
0,49
28
Pentru pereţi interiori care se invecinează cu vestibule sau coridoare, se pot recomanda urmatoarele valori pentru coeficientul global de transfer termic k[W/m2K], în funcţie de temperatura exterioara din spaţiul: k[W/m2K]=0,35... 0,52 Pentru calcule rapide se pot adopta valorile coeficientului global de transfer termic k[W/m2K], în funcţie de diferentele de temperatură t=te-ti pe cele doua feţe ale pereţilor izolaţi termic, indiferent de tipul acestora, astfel:
Tabelul 8 o
50-35 35-30 30-25 25-20 20-15 15-10 ≤10 t [ C] 2 k[W/m K] 0,23-0,35 0,4 0,45 0,52 0,58 0,63 0,7
Cantitatea de caldură totală necesară: Qt = Qat + Qu + Qp Consumul orar de combustibil pentru încălzire:
Gc
Qt inst Qi
[Kg/h];
unde: ηinst - randamentul instalatiei; ( ηinst = 0,96); Qi - puterea calorica inferioară; Tabelul 9 Combustibil Gaz metan GPL Lemn
Qi 8,8 kWh/m3 25,8 kWh/m3 4,3 kWh/kg
2.6. Calculul ventilaţiei aerului Destinatia principală a instalaţiei de ventilaţie este de a evacua gazele rezultate în urma manevrării autovehiculelor in hale. Compozitia gazelor de evacuare depinde de sortimentul de combustibil utilizat de starea tehnica a motorului si de regimul de funcţionare. Din componentele gazelor de evacuare cele mai periculoase pentru sanatatea oamenilor sunt: monoxidul de carbon (CO), hidrocarburile nearse pentru m.a.s.- uri, iar pentru m.a.c.-uri monoxidul de carbon, oxizii de azot, aldehidele şi particulele. Limitele admisibile pentru concentratia gazelor nocive în încăperi, sunt: - monoxid de carbon: 0,03 g/m3 - oxizii de azot: 5 g/m3 - aldehide: 30 g/m3
29
La o activitate întro atmosferă poluată, mai puţin de 1-2 ore, concentraţia admisă a monoxidului de carbon poate atinge 0,05 mg/h, iar durata activităţii mai puţin de 1/2 h, până la 0,1 mg/h. La gazele enumerate se adaugă şi altele cum sunt: CO2, vapori de apă, vapori degajaţi de solvenţi şi alte materiale de întreţinere, vapori de lacuri şi vopsele... În staţia proiectată se vor prevedea exhaustoare la fiecare post de lucru, emisiile poluante fiind doar rezultatul manevrării autovehiculelor pe posturi. Consumul de combustibili C al unui motor cu carburator, la o viteza de deplasare a automobilului in atelier de 5-6 Km/h, se calculează cu expresia: C = (0,6 ... 0,8) ∙ Vt [Kg/h]; unde: Vt - cilindreea totala a motorului [dm3] Cantitatea de monoxid de carbon evacuata din motorul cu aprindere prin scânteie este: Gca 15 C
Ga 1000 60
[Kg/h];
unde: Ga - continutul gravimetric de noxe in gazele de evacuare, %; - timpul de funcţionare a motorului, [min]; Timpul se determina considerand aproximativ: 1 min pentru intrare şi asezare pe post; 1 min pentru ieşire; 0.5 min pentru fiecare 10 m parcurşi; 2 min pentru încălzirea motorului. Cantitatea de CO, NOx evacuată de motorul cu aprindere prin comprimare în patru timpi, pentru fiecare componentă în parte se stabileşte cu relaţia:
GCO NOX CH 160 13,5 Vt
Gu 100 60
pentru intrarea autovehiculului în hală şi asezarea pe post. Cantitatea de aer necesara pentru diluarea gazelor nocive se calculează cu relaţia: pentru m.a.s. 10 6 GCO [m3/h]; Gaer GaCO GasCO
pentru m.a.c.
Gaer
10 6 GCO 10 6 GNOx 106 GHC GaCO GasCO GaNOx GasNOx GaCH GasCH
30
unde: GaCO, GaNOx, GaCH - concentratii admisibile; GasCO, GasNOx, GasCH - concentratii in zona de aspiratie; Debitul aerului la canalele de ventilaţie trebuie să fie de 200… 250 m3/h (la o distanţă de 1m de locul de muncă), viteza de 2… 2,5 m/s, unghiul de 45o faţă de planul orizontal, temperatura aerului între 16 şi 25 oC.
2.7. Organizarea posturilor Posturile halei principale sunt necesare: - Npd - posturi de diagnosticare; - Npit - post inspectie tehnica; - Npir - posturi pentru lucrari de întreţinere si reparaţii; - Npx - alte posturi; Posturile de diagnosticare se organizează astfel: postul de lucru nr.1, se echipează cu tester mobil computerizat, raft cu scule si dispozitive de diagnosticare, tester echipat cu pneumometre; postul de lucru nr.2 se echipează cu stand pentru verificarea şi reglarea sistemului de directie; postul de lucru nr.3 se echipează cu elevator si tester mobil computerizat; acest post se va putea utiliza si pentru inspectii tehnice…. Postul pentru inspectie tehnica va fi dotat conform RNTR Posturile de întreţinere vor fi echipate cu elevatoare în principal şi bancuri de lucru; şi cu macarale mobile, dispozitiv pentru extragerea uleiului din carter, etc. Alte posturi: vor fi echipate cu polizor, maşină de găurit, maşină de rectificat, strung de atelier, maşină de echilibrat roţi ,presă pentru uz general, incintă de spalare. Pe postul de rezervă se poate instala un stand pentru verificarea pompelor de injecţie.
31
Atelierul se poate echipa cu o instalaţie centralizată de aer comprimat, cu racorduri la fiecare post de lucru.
2.8. Calculul parcărilor Suprafaţa necesară pentru parcarea unui singur automobil: D S a L x l y 2
[m2] ;
unde: L,l - dimensiunile de gabarit ale automobilului; x,y - distanţele de siguranţă [m] ; D - lăţimea culuarului de trecere.
Distanţa de siguranţă între automobilele staţionate alăturat (y) pentru automobile pana la 5 metri lungime, la intrarea cu faţa este y = 1 m. Distanta de siguranta între automobilele staţionate pe posturi înfundate şi cele ce se deplaseaza este x = 0,3 m. Valoarea minimă a lăţimii culoarului de trecere este D = 6 m. În cazul parcării laterale cu autovehiculele staţionate unul după altul, distanţa între autovehicule z = 0,5 [m]. Suprafaţa totală de parcare se determină prin înmulţirea Sa cu numărul de autovehicule care pot fi parcate zilnic.
2.9. Stabilirea măsurilor de tehnica securităţii muncii şi PSI La posturile de montare – demontare a autovehiculelor şi agregatelor, trebuie să se folosească scule şi dispozitive corespunzătoare, în stare tehnică bună, iar agregatele care se demontează trebuie fixate pe bandă sau pe cărucioare – suport, pentru a se evita răsturnarea lor. Pentru uşurarea efortului fizic, se recomandă utilizarea instalaţiilor mecanizate de montare – demontare a îmbinărilor filetate şi a altor tipuri de îmbinări. 32
Ansamblurile, subansamblurile şi piesele grele se vor manevra numai cu ajutorul maşinilor de ridicat şi transportat, dotate cu dispozitive de prindere corespunzătoare pentru fiecare subansamblu care se manipulează. În acest scop, halele trebuie dotate cu maşinile şi instalaţiile necesare, prevăzute încă din faza de proiectare. Încăperile în care se face prespălarea autovehiculelor sau a agregatelor acestora trebuie să posede ventilaţie, încălzire centrală, canalizare şi posibilităţi de curăţire periodică a depunerilor. De asemenea, instalaţiile pentru spălarea şi degresarea pieselor trebuie amplasate în încăperi prevăzute cu o ventilaţie corespunzătoare. Aşezarea pieselor grele pe rolgangurile instalaţiei de spălare sau de degresare se face numai cu ajutorul maşinilor de ridicat şi transportat, iar piesele mărunte, aşezate în tăvi perforate sau lăzi cu pereţi din plasă de sârmă, se manipulează în mod asemănător. Evacuarea soluţiilor chimice din băile de degresare şi spălare trebuie să se facă prin pompare în instalaţii adecvate, evitându-se folosirea mijloacelor manuale (găleţi, tăvi, etc.), iar personalul care lucrează la instalaţiile de spălare trebuie să poarte echipament de protecţie. Instalaţiile de spălare cu produse petroliere trebuie să fie cât mai etanşe, pentru a împiedica difuzarea în atmosferă a vaporilor rezultaţi în timpul spălării, iar în încăperile în care se găsesc asemenea instalaţii trebuie evitată orice sursă de foc deschis. La asamblarea autovehiculelor, trebuie să se utilizeze mijloace de manipulare a agregatelor prevăzute cu dispozitive de prindere sigure şi comode în exploatare. Materiale şi echipamente de stingere a incendiilor: Atelierele, spaţiile de depozitare precum şi celelalte spaţii acoperite vor fi dotate cu: - instalaţii automate de detectare şi stingere a incendiilor - extinctoare chimice sau cu zăpadă carbonică - nisip, lopeţi, găleţi, etc.
Materiale inflamabile: - combustibil (benzină, motorină) - uleiuri minerale 33
- acetilenă - materiale din cauciuc şi mase plastice - lacuri, vopsele, diluanţi. Substanţe toxice - gaze eşapament - lichid de frână, răcire - substanţe decapante - benzină – motorină.
34
