MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa TEL/FAX.: 0241-605050 E-mail:
[email protected] Web: http://www.pharmaovidius.ro
Catedra numărul I Discipline Farmaceutice
Teste grilă pentru examenul de IMUNOLOGIE ŞI IMUNOPATOLOGIE SEMESTRUL II Specializarea Farmacie anul II Şef Catedra I Discipline Farmaceutice Prof.Univ. Dr Rodica Sîrbu
Şef Disciplină IMUNOLOGIE ŞI IMUNOPATOLOGIE Şef lucrări Dr. Ramona Stoicescu
2010-2011
1
Tematica 1. Introducere în Imunologie. Etapele dezvoltării Imunologiei ca ştiinţă. Tipuri de imunitate Apărarea nespecifică a organismului Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Funcţia imunitară: nu este esenţială pentru organism este întotdeauna benefică pentru organism intervine în respingerea grefelor de ţesuturi şi organe nu are rol în păstrarea homeostaziei disfuncţia ei congenitală sau dobândită este compatibilă cu viaţa
2. Mecanismele de apărare specifice: a. sunt mediate de anticorpi şi limfocitele T b. sunt reprezentate de barierele fizice şi proteine (complement, lizozim, interferon) c. sunt mediate de neutrofile şi celulele NK d. nu protejează împotriva infecţiilor bacteriene e. includ enzimele salivare 3. a. b. c. d. e.
Primele celule care apar la locul infecţiei şi au rol în fagocitoză sunt: neutrofilele limfocitele trombocitele hematiile eozinofilele
4. a. b. c. d. e.
Care sunt celulele care predomină în infecţiile cronice sau granulomatoase: macrofagele neutrofilele trombocitele eritrocitele celulele epiteliale
5. a. b. c. d. e.
Proteina C reactivă este sintetizată de: pancreas rinichi ficat glandele suprarenale celulele epiteliale
6. Care din următoarele afirmaţii nu este adevărată: a. fagocitoza face parte din răspunsul inflamator şi se realizează prin intermediul celulelor polimorfonucleare şi al macrofagelor b. polimorfonuclearele reprezintă aprox. 60% din leucocitele circulante 2
c. creşterea numărului de leucocite PMN este determinată de factorii de stimulare ai producţiei de granulocite produşi de macrofage imediat după infecţie d. etapele fagocitozei sunt: chemotaxia, migrarea, ingestia şi distrugerea e. fagocitoza este un mecanism de apărare specific împotriva microorganismelor 7. Imunitatea dobândită activ are următoarele caracteristici, cu excepţia: a. apare după expunerea la microorganism b. apare precoce după infecţie c. este mediată de anticorpi (imunitatea umorală) şi de limfocitele T helper şi citotoxice (imunitatea celulară) d. rezultă în urma unei infecţii clinice, subclinice sau imunizare cu vaccin cu agenţi infecţioşi vii sau omorâţi sau antigenele lor, expunerea la toxine e. are ca avantaj major persistenţa pe termen lung, apariţia răspunsului anamnestic secundar; se produc rapid cantităţi mari de anticorpi la antigene pe care sistemul imun le-a întâlnit anterior 8. a. b. c. d. e.
Reinfecţiile apar atunci când: pacientul intră în contact cu patogenul după o perioadă scurtă de timp are loc o modificare genetică a tulpinii pacientul are o imunitate crescută pacientul nu are o infecţie latentă intră a doua oară în contact cu virusul rubeolic
9. a. b. c. d. e.
Rolurile sistemului imun sunt următoarele, cu excepţia: distruge celulele infectate viral distruge celulele tumorale limitează infecţiile fungice activează toxine bacteriene previne infecţiile virale
10. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la funcţia imunitară sunt: componentele chimice tolerate de organism se numesc nonself sistemul imun are exclusiv un efect benefic sistemul imun diferenţiază componentele self şi nonself toleranţa imunitară constă în eliminarea clonelor de neutrofile sistemul imun este instruit să tolereze selful imediat după naştere
11. a. b. c. d. e.
Activarea funcţiei imunitare poate determina: activarea toxinelor bacteriene reacţii de hipersensibilitate încă de la primul contact leziuni tisulare severe nu poate determina un răspuns imun faţă de componentele self respingerea autogrefelor
12. a.
Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de hipersensibilitate sunt: se caracterizează prin lipsa răspunsului imun detectabil la al doilea contact 3
b. c. d. e.
reprezintă o stare de reactivitate imunitară scazută semnifică întreruperea stării de toleranţă pentru self modificările patologice sunt numai locale la primul contact nu produce o reacţie detectabilă
13. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la bolile autoimune sunt: duc la respingerea grefelor induc stările de hipersensibilitate reprezintă o toleranţă excesivă a componentelor self reprezintă întreruperea stării de toleranţa pentru nonself sunt produse de modificări chimice tisulare detectate de imunitate
14. Respingerea grefelor de ţesuturi are loc atunci când: a. se folosesc autogrefe b. anticorpii ţesutului grefat activează răspunsul imun c. pacientul ia imunosupresoare d. există diferenţe majore genetice şi biochimice între organsimul donor şi receptor e. se dezactivează imunitatea 15. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare specifice sunt reprezentate de: complement limfocite B neutrofile tegumente celule NK
16. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare nespecifice sunt reprezentate de: limfocite B răspuns imun celular macrofage limfocite T răspuns imun umoral
17. a. b. c. d. e.
Celulele efectare ale imunităţii specifice sunt: neutrofile celule NK eozinofile limfocite monocite
18. a. b. c. d.
Organele limfoide primare sunt: ganglionii limfatici cervicali splina timus ţesut limfoid asociat mucoaselor 4
e.
ganglioni limfatici axilari
19. a. b. c. d. e.
Organele limfoide secundare sunt: ganglioni limfatici timus măduva spinarii ficat măduva osoasă
20. a. b. c. d. e.
Efectele pozitive ale răspunsului imun sunt: inflamaţie afectare self eliminare self alterat autoimunitate reacţii de hipersensibilitate
21. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la mecanismele de aparare înnascute sunt: prezintă timp de latentă nu apare memoria imunologică este antigen specifică reprezintă imunitatea dobandită este antigen dependentă
22. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare dobândite prezintă următoarele caracteristici: nu prezintă timp de latenţă nu apare memoria imunologică nu este antigen independentă nu este antigen specifică este nespecifică
23. a. b. c. d. e.
Pielea prezintă pH acid datorită: microorganismelor patogene bacteriilor saprofite electroliţilor acizilor graşi spalării
24. a. b. c. d. e.
Prima linie de apărare împotriva microorganismelor este reprezentată de: neutrofile complement tegumentul intact macrofage alveolare limfocite
25. a.
Prima linie de apărare mecanică este favorizată de: fagocitoză 5
b. c. d. e.
inflamaţie acizi grasi neutrofile complement
26. a. b. c. d. e.
Barierele fizice sunt reprezentate de: neutrofile lizozim proteine celule fagocitare mucoase intacte
27. a. b. c. d. e.
Celulele fagocitare sunt: hematii neutrofile complement interferon lizozim
28. a. b. c. d. e.
Proteinele cu rol in apărare sunt: lizozimul macrofage neutrofile monocite celule NK
29. a. b. c. d. e.
Celulele fagocitare cu rol în apărarea nespecifică sunt: limfocitele B trombocite macrofage limfocite T helper limfocite T citotoxice
30. a. b. c. d. e.
Lizozimul este prezent în: cilii mucoasei respiratorii mucus peri nazali sânge glandele sebacee
31. Mecanismele de apărare nespecifice de la nivelul aparatului respirator includ următoarele, cu excepţia: a. macrofage alveolare b. cili c. reflexul de tuse d. lizozimul din lacrimi 6
e.
liftul ciliar
32. a. b. c. d. e.
Mecanismele nespecifice de la nivelul tractului digestiv includ: pH-ul acid al mucoasei vaginale reflexe de eliminare a microorganismelor precum strănutul prezenţa anticorpilor la nivelul tractului digestiv prezenţa lizozimului în salivă prezenţa macrofagelor alveolare
33. a. b. c. d. e.
Flora saprofită poate fi prezentă la nivelul: lichidului interstiţial limfei colonului sângelui articulaţiilor
34. a. b. c. d. e.
A doua linie de apărare este reprezentată de: anticorpi celule fagocitare tegument intact limfocite T citotoxice limfocite T helper
35. a. b. c. d. e.
În cazul infecţiilor, permeabilitatea tisulară crescută apare datorită: bradikininei monocitelor neutrofilelor prostaglandinelor proteinei C reactive
36. a. b. c. d. e.
Mediator important al durerii este: histamina bradikinina lizozimul complementul interferonul
37. a. b. c. d. e.
Primele celule sosite la infecţie sunt: bazofilele celulele KN eozinofilele limfocitele neutrofilele
38. a.
Proteinele de faza acută pot fi: proteina C reactivă 7
b. c. d. e.
lizozimul limfocite T neutrofile interferon
39. a. b. c. d. e.
Diferenţierea limfocitelor are loc în: splină ganglioni limfatici axilari timus ţesut limfoid asociat mucoaselor hipofiză
40. a. b. c. d. e.
Leucocitoza semnifică: creşterea numărului de PMN scăderea numărului neutrofilelor creşterea numărului de globule roşii scăderea numărului de leucocite creşterea numărului de plachete
41. a. b. c. d. e.
Factorii de stimulare ai producţiei de granulocite determină: scăderea numărului de neutrofile creşterea numărului de monocite creşterea numărului de PMN creşterea numărului de limfocite scăderea numărului de eozinofile
42. a. b. c. d. e.
Etapele fagocitozei sunt următoarele cu excepţia: migrare chemotaxie distrugere proliferare ingestie
43. a. b. c. d. e.
Complementul are rol în: opsonizare extragerea fierului antibacterian producerea de anticorpi hidroliza peptidoglicanului activarea fagocitelor
44. a. b. c. d. e.
Procesul de atragere la locul infecţiei se numeşte: migrare proliferare chemotaxie ingestie distrugere 8
45. a. b. c. d. e.
Diapedeza reprezintă procesul de: proliferare chemotaxie ingestie distrugere migrare
46. a. b. c. d. e.
Opsonizarea reprezintă: diapedeza PMN ingerarea bacteriilor migrarea celulelor fagocitare distrugerea microorganismelor proliferarea microorganismelor
47. a. b. c. d. e.
Rafala respiratorie are loc în momentul: diapedezei chemotaxiei migrării ingestiei distrugerii
48. a. b. c. d. e.
În urma exploziei respiratorii rezultă: dioxid de carbon apă peroxid de hidrogen monoxid de carbon glucoză
49. a. b. c. d. e.
Granulele lizozomale mari sunt reprezentate de: lactoferine proteaze lipaze nucleaze mieloperoxidaza
50. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la macrofage sunt: nu pot produce ion hipoclorit nu secretă activatorul plasminogenului posedă mieloperoxidază se găsesc în sânge nu se găsesc în ţesuturi
51. a. b.
Febra este produsă de: complement proteina C reactivă 9
c. d. e.
inteferon interleukina 1 lizozim
52. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobandită poate fi: nespecifică înnascută naturală activă antigen independentă
53. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobandită activ apare la: expunerea la microorganism primirea de anticorpi preformaţi imunizarea prin colostru făt în perioada dezvoltării embrionare imunizarea transplacentară
54. a. b. c. d. e.
Imunitatea naturală apare: prin imunizarea transplacentară prin vaccinare prin administrare de anticorpi preformaţi în absenţa contactului cu antigenul prin imunizare activă
55. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobandită activ apare: în absenţa contactului cu antigenul prin administrare de anticorpi preformaţi după expunerea la antigen prin trecerea anticorpilor prin laptele matern prin trecerea transplacentară a imunoglobulinelor
56. a. b. c. d. e.
Avantajul imunităţii dobandite activ este: persistă pe termen lung produce cantităţi mari de Ag induce un răspuns mai tardiv produce cantităţi mici de Ac poate induce apariţia reacţiilor de hipersensibilitate
57. a. b. c. d. e.
Dezavantajul imunităţii specifice pasive este: poate produce reacţii de hipersensibilitate Ig prezintă o durată lungă de viaţă Ac sunt disponibili promt concentraţia Ig creşte pe măsura degradării proteinelor produc un răspuns tardiv 10
58. a. b. c. d. e.
Dezavantajul administării de Ac preformaţi este: durata lungă de viaţă produc un răspuns tardiv induc apariţia răspunsului anamnestic secundar poate induce reacţii de hipersensibilitate produc un răspuns prompt
59. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele ce trec transpacentar sunt: IgE IgG IgM IgA IgE
Tematica 1 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii: Louis Pasteur a inaugurat perioada ştiinţifică a Imunologiei vaccinarea antivariolică a fost introdusă de E. Jenner toxinele difterică şi tetanică nu pot fi transformate în anatoxine imunologia s-a născut ca un domeniu al Microbiologiei imunopatologia studiază fenomenele imunitare în relaţie cu diferite maladii
2. a. b. c. d. e.
Care sunt rolurile sistemului imun? inactivarea toxinelor bacteriene limitarea infecţiilor produse de microorganisme distrugerea celulelor infectate viral controlul activităţii secretorii a glandelor endocrine distrugerea celulelor tumorale
3. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a. mecanismele de apărare pot fi specifice sau nespecifice b. mecanismele specifice sunt: barierele fizice şi celulele fagocitare c. celulele fagocitare sunt reprezentate de neutrofile, macrofage şi celulele NK d. proteinele implicate în răspunsul specific sunt de tipul complementului, lizozimului sau interferonului e. mecanismele de apărare nespecifice sunt mediate de anticorpi şi limfocitele T 4. a. b. c. d. e.
Tegumentul protejează împotriva microorganismelor prin: pH acid pH alcalin protecţie mecanică producţia de acizi graşi flora saprofită 11
5. a. b. c. d. e.
Mecanismele nespecifice de apărare de la nivelul tractului digestiv sunt: enzimele salivare pH-ul acid gastric enzimele degradative şi macrofagele de la nivelul intestinului subţire reflexele de vomă sau diareea producţia locală de anticorpi
6. a. b. c. d. e.
Permeabilitatea tisulară crescută se datorează următoarelor substanţe: histamine prostaglandine insulină leucotriene hormoni tiroidieni
7. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a. proteina C reactivă este sintetizată de ficat b. proteina C reactivă are rol în activarea căii alterne a complementului prin legarea de suprafaţa bacteriană c. corticoizii cresc rezistenţa în infecţii d. proteina C reactivă este o proteină de fază acută e. proteinele de fază acută sunt lizozimul şi interferonul 8. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a. chemotaxia este o etapă a fagocitozei determinată de fracţiunea C5a a complementului şi de kalikreină b. ataşarea PMN la endoteliul vascular este mediată de interacţiunea cu selecţiune, integrine şi proteine ICAM (molecule de adeziune intercelulară) c. proteinele ICAM sunt stimulate de mediatorii inflamaţiei (interleukina IL şi factorul de necroză al tumorilor TNF ) produşi de limfocite ca răspuns la prezenţa bacteriilor d. creşterea nivelului proteinelor ICAM determină ataşarea selectivă a PMN la locul infecţiei e. diapedeza reprezintă migrarea PMN prin peretele vaselor capilare spre locul infecţiei şi apare în câteva minute 9. Ingestia are următoarele caracteristici: a. formarea fagolizozomului din membrana celulară a PMN b. opsoninele favorizează ingestia bacteriilor de către PMN c. opsonizarea este crescută de componenta C3 a complementului d. C3b poate produce opsonizarea numai în prezenţa Ig G prin activarea complementului pe cale alternă e. în momentul ingestiei rezultă doi agenţi bactericizi: radicalul superoxid şi peroxidul de hidrogen 10.
Distrugerea bacteriană în interiorul fagozomului se realizează prin: 12
a. degranulare pentru granule lizozomale mari (15%) ce conţin mieloperoxidază, lizozim şi alte enzime degradative b. degranulare pentru granule lizozomale mici (85%) ce conţin lactoferine, nucleaze, proteaze şi lipaze c. degranulare pentru granule lizozomale mici (15%) ce conţin mieloperoxidaza, lizozim şi alte enzime degradative d. degranulare pentru granule lizozomale mari (15%) ce conţin lactoferine, nucleaze, proteaze şi lipaze e. producerea de ioni hipoclorit 11. Fagocitoza în cadrul macrofagelor are următoarele caracteristici: a. macrofagele nu posedă mieloperoxidază b. macrofagele produc în cantitate mare ion hipoclorit c. macrofagele produc H2O2 şi superoxid d. macrofagele secretă activatorul plasminogenului e. Mycobacterium tuberculosis, Brucella şi Toxoplasma sunt ingerate, rămân viabile şi se multiplică în macrofage 12. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare specifică sunt: fagocitoza diapedeza imunitatea naturală chemotaxia imunitatea dobândită
13. a. b. c. d. e.
Imunitatea naturală are următoarele caracteristici: există în absenţa contactului cu antigenele include mecanismele gazdei este influenţată de vârstă este egală indiferent de grupa rasială implică primirea de anticorpi preformaţi elaboraţi în altă gazdă
14. Imunitatea dobândită pasiv are următoarele caracteristici: a. se realizează prin administrarea de ser ce conţine anticorpi preformaţi de la o persoană sau de la un animal imunizat b. apare fiziologic la nou născut prin trecerea transplacentară a IgG sau prin laptele matern a IgA c. anticorpii apar tardiv, în cantitate mare d. dezavantaje: durata scăzută şi posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate e. este de elecţie în difterie, tetanos, botulism prin inactivarea rapidă a exotoxinelor 15. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a. frecvenţa infecţiilor este crescută la copiii cu defecte genetice ale procesului de fagocitoză 13
b. frecvenţa infecţiilor este crescută la pacienţii cu neutropenie produsă de terapie imunosupresivă sau iradiere c. infecţiile la pacienţii cu neutropenie sunt cauzate de germeni oportunişti d. febra nu este un mecanism de apărare în infecţii e. infecţiile produc o creştere a temperaturii corpului prin pirogenul endogen (IL 1) eliberat de macrofag 16. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a. mucoasa tractului respirator este implicată în apărarea organismului prin prezenţa aparatului mucociliar b. alcoolul, fumul de ţigară şi virusurile afectează aparatul mucociliar şi aceasta predispune gazda la infecţii bacteriene c. macrofagele alveolare, lizozimul din mucus şi perii nazali fac parte din mecanismele de apărare ale aparatului respirator d. reflexul de tuse este un mecanism specific de apărare e. lizozimul se găseşte şi în lacrimi 17. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice ale răspunsului inflamator sunt următoarele: înroşire tumefiere căldură durere erupţii cutanate
18. a. b. c. d. e.
Reinfecţiile apar atunci când : pacientul este imunocompromis pacientul intră iar în contact cu microorganismul după o perioadă scurtă pacientul prezintă o infecţie latentă se produce o modificare genetică a unei tuplini pacientul a eliminat infecţia primară în totalitate
19. a. b. c. d. e.
Rolurile sistemului imun sunt: distrugerea celulelor self limitarea infecţiilor bacteriene activarea toxinelor bacteriene distrugerea celulelor tumorale proliferarea infecţiilor virale
20. a. b. c. d. e.
Imunitatea patologică este reprezentată de: distrugerea celulelor tumorale rejet de grefe hipersensibilitatea faţă de Ag exogene distrugerea celulelor non-self prevenirea infecţiilor
21.
Afirmaţiile corecte referitoare la toleranţa imunitară sunt: 14
a. b. c. d. e.
sistemul imun nu poate tolera self-ul sistemul imun se activează la contactul cu substanţe străine toleranţa imunitară este rezultatul selecţiei de clone de neutrofile sistemul imunitar este instruit imediat după naştere funcţia imunitară este mediată de molecule solubile în umorile organismului
22. a. b. c. d. e.
Activarea funcţiei imunitare poate induce: reacţii de hipersensibilitate numai reacţii benefice nu poate induce afectarea selfului leziuni tisulare activarea exotoxinelor bacteriene
23. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate reprezintă: prezenţa răspunsului imun la primul contact cu o substanţă nonself numai modificări patologice generale numai modificări patologice locale o reacţie imunitară crescută manifestări patologice la contactul cu Ag sensibilizat
24. a. b. c. d. e.
Cauzele bolilor autoimune pot fi: unele infecţii stări patologice legate de procesul de îmbătrânire unele medicamente reacţii de hipersensibilitate procese patologice degenerative
25. a. b. c. d. e.
Celulele efectoare ale imunităţii specifice sunt: limfocitele B - răspuns umoral limfocite T - răspuns umoral limfocite T - răspuns celular limfocite B - răspuns celular neutrofile
26. a. b. c. d. e.
Celulele efectoare ale imunităţii nespecifice sunt: limfocitele B macrofage limfocite T neutrofile celule granulocitare
27. a. b. c. d.
Organele limfoide primare sunt: măduva osoasă ganglioni limfatici splina ţesut limfoid asociat mucoaselor 15
e.
timus
28. a. b. c. d. e.
Organele limfoide secundare sunt: măduva spinării ganglioni limfatici splina sistemul imun al pielii timus
29. a. b. c. d. e.
Efectele pozitive ale sistemului imun sunt: eliminarea selfului inflamaţia autoimunitatea protecţie anti non-self eliminare self alterat
30. a. b. c. d. e.
Efectele negative ale sistemului imun sunt: discomfortul eliminarea selfului alterat inflamaţia afectarea selfului autoimunitatea
31. a. b. c. d. e.
Imunitatea nespecifică prezintă următoarele caracteristici: apare memoria imunologică este dobandită este antigen independentă nu prezintă timp de latenţă este înnascută
32. a. b. c. d. e.
Imunitatea specifică prezintă următoarele caracteristici: este antigen specifică nu apare memoria imunologică nu prezintă timp de latenţă este antigen independentă apare memoria imunologică
33. a. b. c. d. e.
Barierele fizice sunt reprezentate de: macrofage interferon tegument celule fagocitare mucoase
34. a.
Celulele fagocitare sunt reprezentate de: celule NK natural ucigaşe 16
b. c. d. e.
lizozim limfocite T citotoxice neutrofile PMN
35. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare nespecifice sunt: limfocitele T proteine anticorpi bariere fizice imunoglobuline
36. a. b. c. d. e.
Mecanismele de apărare dobândite sunt: imunoglobulinele celule fagocitare limfocite T limfocite B proteine
37. a. b. c. d. e.
Proteinele cu rol în imunitatea nespecifică sunt: interferon acizi graşi anticorpi complement fagocite
38. a. b. c. d. e.
Factori de apărare ale pielii sunt: pH-ul alcalin datorat acizilor graşi glandele sebacee microorganismele patogene acizi graşi bacterii saprofite
39. a. b. c. d. e.
Lizozimul este prezent în: salivă lacrimi sânge limfă mucus
40. a. b. c. d. e.
Aparatul mucocilator poate fi afectat de: lizozim virusuri dioxid de carbon fum de ţigară alcool 17
41. a. b. c. d. e.
Mecanismele de protecţie ale aparatului respirator sunt: peri nazali prezenţa florei saprofite la nivelului nasofaringelui reflexul de vomă macrofagele alveolare prezenţa lactobacililor
42. a. b. c. d. e.
Reflexele organismului de eliminare ale microorganismelor sunt: strănutul diaree tuse alergii durere
43. a. b. c. d. e.
Sunt fagocite următoarele celule: neutrofile trombocite PMN macrofage celule NK
44. a. b. c. d. e.
Celulele killer nespecifice sunt: eozinofile neutrofile macrofage activate PMN celule LAK (celule ucigaşe activate de limfokine)
45. a. b. c. d. e.
Celulele K pot fi: bazofile macrofage eozinofile neutrofile celule NK natural ucigaşe
46. a. b. c. d. e.
Proteinele cu rol în imunitatea nespecifică sunt: lizozim macrofagele alveolare inteferonul lactoferina microfagocite
47. a. b.
La locul infecţiei apar următoarele semne: impotenţa funcţională înroşire 18
c. d. e.
căldura durere scăderea fluxului sanguin
48. a. b. c. d. e.
Permeabilitatea tisulară creşte datorită: bradikininei interleukinelor prostaglandinelor interferonului histaminei
49. a. b. c. d. e.
Celulele pot fi fagocitate de către: neutrofile bazofile macrofage limfocite PMN
50. a. b. c. d. e.
Primele celule sosite la locul infecţiei sunt: eozinofile macrofage limfocite T limfocite B neutrofile
51. a. b. c. d. e.
Etapele fagocitozei sunt: chemotaxia diapedeza durerea degranularea tumefierea
52. a. b. c. d. e.
Chemotaxia este determinată de: interleukine prostaglandine kalikreina bradikinina fractiunea C5 a complementului
53. a. b. c. d. e.
PMN se ataşează de endoteliul vascular prin interacţiunea acestora cu: leucotriene selectine proteina C reactivă integrine interleukine 19
Formarea proteinelor ICAM (molecule de adeziune intercelulară) este stimulată
54. de: a. b. c. d. e.
factor de necroză tisulară leucotriene integrine prostaglandine interleukina 1
55. a. b. c. d. e.
Diapedeza este stimulată de: histamină kinine selectine integrine prostaglandine
56. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la ingerarea microorgansimelor sunt: este produsă de PMN induce formarea fagolizozomului este stimulată de prezenţa IgA reprezintă faza numită diapedeză opsonizarea se poate produce numai în absenţa IgG
57. a. b. c. d. e.
În urma rafalei respiratorii vor rezulta: dioxid de carbon apă oxigenată apă radical superoxid monoxid de carbon
58. a. b. c. d. e.
Distrugerea bacteriană în interiorul fagozomului se face prin: producere de ioni hipocloriti opsonizare degranulare diapedeză activarea complementului
59. a. b. c. d. e.
Granulele lizozomale mari sunt: lactofenine mieloperoxidaza proteaze nucleaze lizozim
60. a. b.
Granulele lizozomale mici sunt: lipaze lizozim 20
c. d. e.
lactoferine mieloperoxidaze proteaze
61. a. b. c. d. e.
Celulele macrofage sunt caracterizate prin: posedă mieloperoxidază pot ingera unele microorganisme care rămân viabile în interiorul lor secretă activatorul plasminogenului nu pot produce apă oxigenată produc ion hipoclorit
62. a. b. c. d. e.
Imunitatea care există în absenţa expunerii la un microorganism este: nespecifică dobândită activ dobândită pasiv naturală înnascută
63. a. b. c. d. e.
Imunitatea care apare în urma expunerii la un microorganism este: dobandită activ naturală specifică dobandită pasiv înnăscută
64. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobandită activ este mediată de: limfocite T helper limfocite B celule fagocitare complement anticorpi
65. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobandită activ rezultă în urma: vaccinării infecţiei administrării de anticorpi preformaţi expunerii la toxine trecerii IgG transplacentar
66. a. b. c. d. e.
Avantajele imunităţii dobândite activ sunt: răspuns mai tardiv peristenţa anticorpilor pe termen lung imunoglobulinele sunt prezente prompt se produc cantităţi mari de anticorpi anticorpii prezintă durată scurtă de viaţa 21
67. a. b. c. d. e.
Dezavantajele administrării de anticorpi preformaţi sunt: anticorpi disponibili prompt răspuns imun mai tardiv durata scazută de viaţă a anticorpilor persistenţa imunoglobulinelor pe termen lung apariţia reacţiilor de hipersensibilitate
68. a. b. c. d. e.
Trecerea anticorpilor transplacentar prezintă urmatoarele avantaje: concentraţia imunoglobulinelor scade rapid anticorpii sunt disponibili prompt imunoglobulinele sunt disponibile în cantităţi mici pot induce apariţia reacţiilor de hipersensibilitate anticorpii sunt disponibili în cantităţi mari
Tematica 2. Hematopoieza. Organele sistemului imun: organele limfoide primare şi secundare. Celulele sistemului imun. Limfocitele T, B, celulele NK. Receptorii specifici ai antigenelor de pe suprafaţa limfocitelor. Receptorii limfocitelor T (TCR). Celulele prezentatoare de antigen (APR). Sistemul monocitomacrofagic. Alte celule implicate în răspunsul imun Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt organele limfoide primare: splina timusul ganglionii limfatici ţesutul limfoid sistemul imun
2. a. b. c. d. e.
Care sunt organele limfoide secundare: timusul măduva spinării splina măduva osoasă hematogenă limfocitele
3. a. b. c. d. e.
Unde este sediul principal al hematopoiezei: ganglionii limfatici splina măduva osoasă timus ţesut limfoid
4. a. b.
Timusul este sediul: formării limfocitelor T mature formării limfocitelor B 22
c. d. e.
formării celulelor NK formării plasmocitelor formării limfocitelor T imature
5. a. b. c. d. e.
Hematopoieza reprezintă: formarea imunoglobulinelor formarea limfocitelor B formarea limfocitelor T formarea celulelor NK formarea celulelor sangvine
6. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsul corect: hematopoieza are două linii de diferenţiere hematopoieza are o linie de diferenţiere hematopoieza are trei linii de diferenţiere hematopoieza are patru linii de diferenţiere hematopoieza are cinci linii de diferenţiere
7. a. b. c. d. e.
Limfocitul B suferă proces de maturare în: timus splină ganglioni limfatici măduvă osoasă ţesut limfoid
8. Următoarele afirmaţii privind sistemul imun sunt adevărate, cu excepţia: a. sistemul imun este alcătuit din organe limfoide şi celule imune b. toate celulele sistemului imun (celule tisulare şi leucocite) se dezvoltă din celulele stem pluripotente din măduva hematopoietică c. celulele sistemului imun au un număr limitat care nu se reînnoieşte în cursul vieţii unui individ d. este esenţial pentru supravieţuirea organismului, datorită agresiunii permanente a agenţilor infecţioşi e. organele limfoide se clasifică în primare şi secundare 9. Succesiunea etapelor eritropoiezei este următoarea: a. proeritroblast, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, reticulocit, eritrocit b. reticulocit, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, proeritroblast, eritrocit c. proeritroblast, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, eritrocit, reticulocit d. proeritroblast, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, eritroblast bazofil, eritrocit, reticulocit e. eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, proeritroblast, reticulocit, eritrocit 23
10. Succesiunea etapelor granulopoiezei este următoarea: a. promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat, mieloblast b. mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat c. mieloblast, granulocit segmentat, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat d. promielocit, mieloblast, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat e. mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat, mieloblast, promielocit 11. Succesiunea etapelor trombopoiezei este următoarea: a. precursor megacariocitar, megacarioblast, megacariocit, trombocit, agregate plachetare b. megacarioblast, megacariocit, trombocit, precursor megacariocitar, agregate plachetare c. precursor megacariocitar, agregate plachetare, megacarioblast, megacariocit, trombocit d. megacarioblast, megacariocit, trombocit, agregate plachetare, precursor megacariocitar e. precursor megacariocitar, agregate plachetare, megacarioblast, megacariocit, trombocit 12. a. b. c. d. e.
Celulele hematopoietice se diferenţiază prin: molecule de suprafaţă membrana nucleară numărul de nucleoli membrana celulară numărul de ribozomi
13. a. b. c. d. e.
Markerii reprezintă: granulele din leucocite antigene zona Fc a anticorpilor molecule de suprafaţă autoanticorpii
14. a. b. c. d. e.
Sediul hematopoiezei la adult se află în: toate oasele celulele sacului vitelin numai în oasele scurte în oasele plate în diafiza humerusului şi femurului 24
15. a. b. c. d. e.
Până la vârsta de 18 ani, hematopoieza are loc în: epifizele distale ale femurului oasele scurte şi plate toate oasele numai în corpul vertebrelor ficat
16. a. b. c. d. e.
La originea liniilor hematopoietice se află urmatoarele celulele: celule progenitoare hematopoietice celulele seriei sanguine celule stem celule progenitoare mieloide celule progenitoare limfoide
17. a. b. c. d. e.
Formarea hematiilor se numeşte: granulopoieză megacariopoieză limfopoieză eritropoieză leucopoieză
18. a. b. c. d. e.
Celulele stem prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia: au capacitate de autoregenerare se pot diferenţia se pot autoîntreţine sunt celulele de origine numai ale eritopoiezei sunt considerate celulele mamă ale tuturor liniilor celulare
19. a. b. c. d. e.
Hematopoieza reprezintă: procesul de maturizare al hepatocitelor numai procesul de formare al eritrocitelor procesul de formare al elementelor figurate numai procesul de diferenţiere al leucocitelor numai procesul de formare al plachetelor
20. a. b. c. d. e.
Celulele stem ce pot determina toate liniile hematopoietice se numesc: unipotente pluripotente bipotente totipotente progenitoare
21. a. b. c.
Celulele stem ce pot determina două liniile hematopoietice se numesc: unipotente pluripotente bipotente 25
d. e.
totipotente progenitoare
22. a. b. c. d. e.
Celulele stem ce pot determina o linie hematopoietică se numesc: unipotente pluripotente bipotente totipotente progenitoare
23. Celulele stem ce pot determina mai multe linii hematopoietice, dar nu toate, se numesc: a. unipotente b. pluripotente c. bipotente d. totipotente e. progenitoare 24. a. b. c. d. e.
Celulele CFU-M sunt celule stem: unipotente pluripotente bipotente totipotente progenitoare
25. a. b. c. d. e.
Celulele progenitoare limfoide duc la formarea: eritrocitelor plachetelor bazofilelor neutrofilelor limfocitelor
26. a. b. c. d. e.
Megacariopoieza induce formarea: monocitelor plachetelor leucocitelor neutrofilelor limfocitelor
27. a. b. c. d. e.
Monocitopoieza induce formarea: trombocitelor neutrofilelor leucocitelor monocitelor limfocitelor 26
28. a. b. c. d. e.
Granulocitopoieza induce formarea: trombocitelor neutrofilelor eritrocitelor monocitelor limfocitelor
29. a. b. c. d. e.
Granulocitopoieza induce formarea: plachetelor limfocitelor eritrocitelor monocitelor bazofilelor
30. a. b. c. d. e.
Linia mieloidă duce la formarea: celulelor stem limfocitelor B eritrocitelor limfocitelor T citotoxice limfocitelor T helper
31. a. b. c. d. e.
Eritropoieza induce formarea: limfocitelor hematiilor leucocitelor trombocitelor monocitelor
32. a. b. c. d. e.
Linia prin care se formează trombocite se numeşte: eritropoieza granulocitopoieza limfopoieza megacariopoieza monocitopoieza
33. a. b. c. d. e.
Seria prin care se formează eozinofilele se numeşte: eritropoieza granulocitopoieza limfopoieza megacariopoieza monocitopoieza
34. a. b. c.
Linia prin care se formează globulele roşii se numeşte: eritropoieza granulocitopoieza limfopoieza 27
d. e.
megacariopoieza monocitopoieza
35. a. b. c. d. e.
Celula cap de serie a seriei roşii este: reticulocit eritrocit proeritroblast promielocit megacarioblast
36. a. b. c. d. e.
Durata de evoluţie din celula stem pâna la reticulocit durează: 2 luni 1-2 săptămâni 3 luni 10-15 zile 5-7 zile
37. a. b. c. d. e.
Nucleii eliminaţi de eritroblaşti sunt fagocitaţi de: macrofage monocite neutrofile limfocite T eozinofile
38. a. b. c. d. e.
Cele mai numeroase granulocite sunt: eozinofilele bazofilele limfocitele neutrofilele monocitele
39. a. b. c. d. e.
Cele mai rare granulocite sunt: eozinofile bazofile limfocite neutrofile monocite
40. a. b. c. d. e.
Celulele care se diferenţiază în organele limfoide primare se numesc: eozinofile bazofile limfocite neutrofile monocite
41.
Limfocitele B se maturizează în: 28
a. b. c. d. e.
ficat timus măduva hematopoetică rinichi hipofiză
42. a. b. c. d. e.
Limfocitele T se maturizează în: ficat timus măduva hematopoetică rinichi hipofiză
43. a. b. c. d. e.
Limfocitele T citotoxice prezintă următorul marker specific de suprafaţă: CD8 CD2 CD4 CD1 CD6
44. a. b. c. d. e.
Limfocitele T helper prezintă următorul marker specific de suprafaţă: CD8 CD2 CD4 CD1 CD6
45. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celulele precursoare T sunt: prezintă markerul CD4 prezintă markerul CD8 prezintă markerul CD3 nu posedă receptori pentru antigen se maturizează în măduva hematogenă
46. a. b. c. d. e.
Rolul selecţiei negative al limfocitelor este: inducerea apoptozei limfocitelor B distrugerea limfocitelor cu receptori pentru non-self inducerea toleranţei asupra proteinelor proprii distrugerea limfocitelor T ce nu reacţionează cu proteinele MHC inducerea apariţiei bolilor autoimune
47. a. b. c. d.
Rolul selecţiei pozitive al limfocitelor este: inducerea apoptozei limfocitelor B distrugerea limfocitelor cu receptori pentru non-self inducerea toleranţei asupra proteinelor proprii distrugerea limfocitelor T ce nu reacţionează cu proteinele MHC 29
e.
inducerea apariţiei bolilor autoimune
48. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitele helper sunt următoarele, cu excepţia: a. stimulează activarea limfocitelor CD4 citotoxice b. activează macrofagele în reacţiile de hipersensibilitate de tip întârziat c. produc limfokine ce activează limfocitul B d. produc granule toxice care induc moartea celulelor tumorale e. predomină în tonsile 49. a. b. c. d. e.
Afirmaţa adevărată referitoare la limfocitele B este: se maturizează în timus se împart în limfocite helper şi citotoxice se diferenţiază în plasmocite reprezintă baza imunităţii celulare elaborează antigene
50. a. b. c. d. e.
Faza antigen dependentă a limfocitelor B se referă la: prolimfocite prelimfocite limfocite citotoxice plasmocite limfocite helper
51. a. b. c. d. e.
Limfocitele B prezintă pe suprafaţa ca receptor pentru antigen: CD8 IgM pentamer IgM monomer IgA CD4
52. a. b. c. d. e.
Durata de viaţă a limfocitelor B este: 2-3 luni câteva ore până la o săptămână câteva zile sau săptămâni câteva ore sau zile
53. a. b. c. d. e.
Durata medie de viaţă în periferie a limfocitelor B „virgine” este: 5-7 zile 4-5 zile câteva ore o săptămâna până la 2 zile
54.
Afirmaţiile corecte referitoare la selecţia clonală sunt: 30
a. b. c. d. e.
celulele T selecţionate vor deveni plasmocite toate limfocitele se vor transforma în limfocite cu memorie selecţia clonală stă la baza formării anticorpilor limfocitele B de memorie produc interleukine limfocitele de memorie nu pot rămâne latente pe o perioadă lungă
55. a. b. c. d. e.
După maturare, limfocitele ajung în: măduva hematogenă timus organe limfoide primare organe limfoide secundare ficat
56. Afirmaţiile corecte referitoare la celulele NK natural ucigaşe sunt următoarele, cu excepţia: a. sunt limfocite mari cu granulaţii b. elimină celulele neoplazice c. induc un răspun imun de memorie d. au rol în imunitatea naturală e. prezintă o putere citotoxică spontană 57. a. b. c. d. e.
În lupta antiparazitară intervin: eozinofilele bazofilele monocitele hematiile neutrofilele
58. a. b. c. d. e.
Elementele centrale ale răspunsului imun specific sunt: hematiile trombocitele limfocitele monocitele neutrofilele
59. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la limfocitele supresoare este: în condiţii de homeostazie raportul Th/Ts este subunitar prezintă marker de suprafaţă CD4 prezintă marker de suprafaţă CD8 nu prezintă marker de suprafaţă nu are rol in reglarea răspunsului imun
60. a. b. c.
Sunt limfocite mari: limfocitele T helper limfocitele B celulele dendritice 31
d. e.
celulele NK macrofagele
61. a. b. c. d. e.
Celulele prezentatoare de antigen ocazionale sunt: celulele dendritice neutrofilele monocitele limfocitele B macrofagele
62. a. b. c. d. e.
Neutrofilele intervin în: imunitatea naturală regenerarea tisulară boli alergice imunitatea specifică reacţia de hipersensibilitate de tip I
63. a. b. c. d. e.
Celulele prezentatoare de antigen specializate sunt: hematiile celulele endoteliale celulele dendritice neutrofilele celulele epiteliale
64. a. b. c. d. e.
Bazofilele intervin în: imunitatea naturală regenerarea tisulară boli alergice imunitatea specifică reacţia de hipersensibilitate de tip I
65. a. b. c. d. e.
Principalul mediator al mastocitelor este: bradinkinina serotonina histamina prostaglandine leucotriene
66. a. b. c. d. e.
Prezintă rol accesoriu în imunitate: trombocitele hematiile limfocitele T limfocitele B leucocitele
67.
Interacţiunile între celulele imunitare prin contact celular strâns se fac prin: 32
a. b. c. d. e.
citokine molecule de adeziune histamina markeri prostaglandine
68. a. b. c. d. e.
Sunt organe limfoide centrale: splina amigdalele timus placile Peyer ţesutul limfoid asociat mucoaselor MALT
69. a. b. c. d. e.
Toate celulele sistemului imun se dezvoltă din: celule stem bipotente celule stem monopotente timus celule stem pluripotente celule specializate în imunitate
70. a. b. c. d. e.
Organele limfoide secundare sunt: splina timusul măduva hematogena rinichi epifiza
Tematica 2 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt organele limfoide primare: splina măduva osoasă timusul ganglionii limfatici ţesutul limfoid
2. a. b. c. d. e.
Care sunt organele limfoide secundare: ganglionii limfatici ţesutul limfoid splina timusul măduva osoasă hematogenă
3.
Hematopoieza prezintă: 33
a. b. c. d. e.
două linii de diferenţiere o linie mieloidă o linie limfoidă o linie monocitară o linie trombocitară
4. a. b. c. d. e.
Linia mieloidă cuprinde: eritropoieza linia monocitară linia granulocitară linia limfocitară linia megacariocitară
5. a. b. c. d. e.
Diferenţierea limfocitelor în limfocite B şi T are loc: în măduva hematopoietică în timus în splină în ganglionii limfatici în ţesutul limfoid
6. a. b. c. d. e.
Sistemul limfatic este alcătuit din: măduva osoasă limfă vase limfatice ganglioni limfatici timus
7. a. b. c. d. e.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre ganglionii limfatici: sunt formaţi din zona corticală şi medulară sunt organe limfoide secundare sunt organe limfoide primare paracorticala conţine predominat limfocite T paracorticala conţine predominant limfocite B
8. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre ganglionii limfatici: a. sunt organe limfoide primare b. corticala externă este foarte bogată în limfocite B c. conţin o zonă medulară d. centrul germinativ este sediul proliferării celulare intense după stimularea antigenică e. sunt organe limfoide secundare 9. a. b. c.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre ganglionii limfatici: paracorticala conţine predominat limfocite T sunt organe limfoide primare corticala externă este foarte bogată în limfocite B 34
d. centrul germinativ este sediul proliferării celulare intense după stimularea antigenică e. sunt formaţi din zona corticală şi medulară 10. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre ganglionii limfatici: a. limfocitele şi antigenele pătrund în ganglion prin vasele limfatice aferente b. fiecare ganglion are o vascularizaţie arterială şi venoasă proprie c. medula conţine limfocite T şi B şi majoritatea plasmocitelor organizate în cordoane d. limfocitele părăsesc ganglionul numai prin vasul limfatic aferent e. paracorticala este foarte bogată în limfocite B 11. a. b. c. d. e.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre splină: este un organ limfoid primar este alcatuită din pulpa roşie şi pulpa albă pulpa albă conţine foliculi primari şi centrii germinativi este acoperită de o capsulă conjunctivă este un organ limfoid secundar
12. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre splină: a. este alcatuită din pulpa roşie şi albă b. este un organ limfoid secundar c. în fiecare folicul primar se găseşte o aglomerare de celule foliculare dendritice (CFD) d. pulpa albă este separată de pulpa roşie prin sinusul marginal e. nu este acoperită de capsula conjunctivă 13. a. b. c. d. e.
Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre splină: pulpa albă conţine foliculi primari şi centrii germinativi pulpa albă este separată de pulpa roşie este acoperită de o capsulă conjunctivă totalitatea tecilor periarteriolare formează pulpa albă a splinei este un organ limfoid primar
14. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre splină: a. este un organ limfoid secundar b. nu prezintă capsula conjunctivă c. în fiecare folicul primar se găseşte o aglomerare de celule foliculare dendritice (CFD) d. pulpa albă conţine foliculi primari şi centrii germinativi e. totalitatea tecilor periarteriolare formează pulpa albă a splinei 15. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre splină: a. pulpa roşie este formată din cordoane de ţesut splenic (cordoane Bilroth) b. cordoanele Bilroth sunt formate dintr-o reţea tridimensională de celule reticulare şi fibre reticulare 35
c. d. e.
splina este un filtru al sângelui în pulpa albă se găsesc foliculii limfoizi primari totalitatea tecilor periarteriolare formează pulpa roşie a splinei
16. a. b. c. X d. e.
Hematopoieza : este procesul de formare a celulelor sanguine este un proces de diferenţiere celulară a fost studiată datorită sensibilităţii componentelor celulare la iradierea cu raze este un proces independent de mecanismele de semnalizare şi feedback are 2 linii de diferenţiere: mieloidă şi limfoidă
17. Factorii de diferenţiere şi creştere cu rol în hematopoieză: a. induc diferenţierea şi proliferarea, atât în creşterea normală cât şi în cea neoplazică b. induc proliferarea mai multor tipuri de celule, dar şi diferenţierea unui subset specific sau limitat de celule c. în vitro progenitorii sunt sensibili la acţiunea unor inductori: GM- CSF(factorii de stimulare a coloniilor granulocito-monocitare) d. induc diferenţierea şi proliferarea doar în creşterea normală e. induc diferenţierea şi proliferarea doar în creşterea neoplazică 18. Celulele stem au următoarele caracteristici: a. capacitatea de autoîntreţinere b. capacitatea de diferenţiere şi generare a descendenţilor, numai în prezenţa stimulilor antigenici c. se află la originea tuturor liniilor hematopoietice d. se transformă în celule progenitoare e. în funcţie de gradul de potenţialitate există celule stem toti-, pluri-, bi- şi unipotente 19. Care din următoarele afirmaţii legate de linia limfoidă sunt adevărate: a. reprezintă 5-20% din celulele medulare şi 20% din cele circulante b. derivă din celula stem care se transformă în precursori ai seriilor limfocitare B şi T c. după expunerea la antigen limfocitele mature se vor diferenţia în limfocite proliferative d. limfocitele mature pot trăi ani de zile sau forma limfocitelor cu memorie e. face parte din linia granulocito- monocitară 20. Limfocitele: a. sunt celule mononucleare heterogene ca mărime şi morfologie b. sunt celule polimorfonucleare cu granulaţii în citoplasmă c. diferenţierea în limfocite B şi T apare în organele limfoide primare (măduva hematopoietică şi timus) 36
d. ulterior diferenţierii migrează în splină şi ganglionii limfatici (organele limfoide secundare) e. sunt elementele centrale ale răspunsului imun specific 21. Limfocitele au următoarele caracteristici: a. limfocitele B migrează şi se maturează în splină b. limfocitele T migrează şi se maturează în timus c. după maturaţie intră în circulaţie şi ajung în organele limfoide secundare d. formează celule efectoare şi limfocite de memorie e. limfocitele de memorie rămân în ţesuturile periferice şi în circulaţie pentru o perioadă de câteva zile 22. Limfocitele B: a. se transformă în plasmocite şi elaborează anticorpi ( Ig ) b. prin Ig neutralizează toxinele bacteriene, virusurile, produc opsonizarea c. sunt implicate în infecţiile cu bacterii care produc toxine sau posedă capsula polizaharidică ce interferă cu fagocitoza d. o parte se transformă în limfocite cu memorie e. au rol în dezvoltarea hipersensibilităţii de tip întârziat 23. a. b. c. d. e.
Limfocitele T helper (CD 4): sunt activate de antigenele microorganismului patogen complexat cu proteinele MCH II induc moartea celulei infectate produc limfokine ce activează limfocitele B (imunitatea umorală T dependentă) coordonează activitatea celorlaltor celule imune au rol în dezvoltarea hipersensibilităţii de tip întârziat
24. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a. limfocitele T citotoxice (CD 8+) produc granulaţii care induc moartea celulei infectate b. limfocitele T supresor (CD 8 +) au rol în reglarea răspunsului imun c. raportul T h/ T s >1 d. în SIDA, T h/ T s >2 e. limfocitele T citotoxice sunt implicate în răspunsul imun umoral 25. Limfocitele NK: a. au putere citotoxică spontană, fără a avea nevoie de un stimul sau de prezenţa MHC moleculelor de histocompatibilitate b. sunt limfocite mari cu granulaţii c. au rol în imunitatea naturală d. elimină celulele modificate în urma unei infecţii sau neoplazii e. sunt implicate în răspunsul imun secundar (de memorie ) 26.
Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? 37
a. limfocitele mici sunt 25% din numărul de limfocite: majoritatea limfocitelor T, B, celule dendritice b. limfocitele mari cu granulaţii sunt 5-15% din totalul limfocitelor (T citotoxice, NK ) c. limfocitele se diferenţiază morfologic pe subclase d. limfocitele posedă molecule de suprafaţă destinate funcţiei e. antigenele de suprafaţă sunt folosite pentru identificarea tipurilor celulare şi a stadiilor de diferenţiere 27. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? a. limfocitele B şi T sunt componente majore ale răspunsului imun dobândit b. limfocitele B şi T sunt componente majore ale răspunsului imun înnăscut c. limfocitele B şi T au ca funcţie recunoaşterea antigenelor non-self în cazul prezentării antigenice şi eliminarea patogenilor şi a celulelor infectate d. limfocitele T sunt implicate în răspunsul imun celular e. limfocitele B sunt implicate în răspunsul imun umoral 28. a. b. c. d. e.
Sistemul imun este alcătuit din: organe limfoide primare celule imune vase limfatice hipofiză suprarenale
29. a. b. c. d. e.
Organele limfoide primare sunt: amigdalele măduva hematogenă ganglioni limfatici splina timus
30. a. b. c. d. e.
Organele limfoide secundare sunt: timusul ganglioni limfatici amigdale maduva hematogena splina
31. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celulele sistemului imun sunt: sunt formate doar din leucocite sunt înlocuite doar în perioada embrionară sunt formate din celule tisulare şi leucocite se dezoltă din celule stem pluripotente asigură mecanisme specifice de răspuns cu activitate promptă
32.
Celulele hematopoietice se pot diferenţia între ele prin: 38
a. b. c. d. e.
molecule de suprafaţă numărul de nucleoli numărul de ribozomi markeri straturile membranei nucleare
33. a. b. c. d. e.
Hematopoieza reprezintă procesul de: formare a celulelor sanguine maturizare a miocitelor maturizare a celulelor endoteliale maturizare a elementelor figurate diferenţiere a celulelor interstiţiale
34. a. b. c. d. e.
Hematopoieza implică: diferenţierea celulară obţinerea celulelor stem proliferarea clonală formarea hepatocitelor diferenţierea hepatocitelor
35. a. b. c. d. e.
Sediul hematopoezei la făt se află în: oasele scurte şi plate toate oasele oasele late ale craniului ficat splină
36. a. b. c. d. e.
Până la vârsta de 18 ani, hematopoieza are loc în: oasele scurte şi plate toate oasele oasele late ale craniului ficat celulele sacului vitelin
37. a. b. c. d. e.
La adult, hematopoieza are loc în: splină oasele coxale epifiza proximală a humerusului corpurile vertebrelor oasele scurte
38. a. b. c. d.
Celulele stem prezintă următoarele caracteristici: se găsesc în ficat nu au capacitate de autogenerare prezintă capacitate de diferenţiere sunt prezente numai la embrion 39
e.
se pot autoîntreţine
39. a. b. c. d. e.
În funcţie de gradul de potenţialitate, celulele stem pot fi: primare multipotente secundare totipotente unipotente
40. a. b. c. d. e.
Liniile de diferenţiere ale hematopoiezei sunt: megacariopoieza mielopoieza eritropoieza granulocitopoieza limfopoieza
41. a. b. c. d. e.
Linia mieloidă prezintă următoarele serii: eritopoieza limfopoieza megacariopoieza granulocitopoieza monocitopoieza
42. a. b. c. d. e.
Seria granulocitară formează următoarele celule: bazofile hematii plachete neutrofile monocite
43. a. b. c. d. e.
Prin eritopoieza se formează următoarele celule: globule albe eritrocite leucocite globule rosii hematii
44. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la eritrocite sunt: pot fi depozitate în măduvă prezintă ca precursor reticulocitul prezintă un nucleu au o durată de viaţă de 5-7 zile se dezvoltă din celula stem pluripotentă
45. a.
Seria monocitară formează: trombocite 40
b. c. d. e.
plasmocite macrofage limfocite monocite
46. a. b. c. d. e.
Mielopoieza formează: hematii limfocite B plachete granulocite segmentate limfocite T
47. a. b. c. d. e.
Granulocitopoieza formează: limfocite B eozinofile polimoronucleale limfocite T bazofile
48. a. b. c. d. e.
Megacariopoieza formează: macrofage plasmocite trombocite bazofile plachete
49. a. b. c. d. e.
Linia limfoidă formează: limfocite B monocite neutrofile limfocite T plasmocite
50. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfocite sunt: limfocitele T au rol în răspunsul celular limfocitele B se maturizează în timus limfocitele T se pot transforma în plasmocite se diferenţiaza la microscopul optic procesul de maturizare este concretizat de apariţia markerilor
51. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la instruirea timică sunt: se păstrează limfocitele ce au receptori pentru proteinele proprii selecţia negativă reprezintă îndepartarea celulelor autoreactive selecţia pozitivă previne apariţia bolilor autoimune apoptoza intervine în celulele care nu reacţionează cu proteinele MHC selecţia pozitivă poate duce la îndepărtarea limfocitelor B 41
52. a. b. c. d. e.
Despre limfocitele T „naive” sunt adevărate afirmaţiile: sunt mature biochimic urmează să se maturizeze în timus urmează să se maturizeze în măduva hematogenă nu pot răspunde specific stimulării unui antigen sunt celule precursoare limfocitelor T
53. a. b. c. d. e.
Limfocitele T mature se pot găsi în: sânge amigdale ficat epifiză limfă
54. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la TCR sunt: este o celulă precursoare a limfocitelor T este un marker specific limfocitelor B induce formarea limfocitelor „naive” induce diferenţierea limfocitelor „naive” induce proliferarea limfocitelor „naive”
55. a. b. c. d. e.
Limfocitele T pot prezenta următorii markeri: CD4 TCR CD8 CD3 prezintă aceeaşi markeri ca şi limfocitele B
56. a. b. c. d. e.
În funcţie de markerii prezenţi limfocitele T se împart în: helper plasmocite citotoxice supresoare TCR
57. a. b. c. d. e.
Funcţiile limfocitelor T helper sunt: produc granule toxice limitează reacţia imună produc limfokine se transformă în plasmocite stimulează activitatea limfocitelor CD8
58. a. b.
Funcţiile limfocitelor T CD8 sunt: induc apoptoza celulelor infectate reglează reacţia imuna 42
c. d. e.
activează macrofagele în reacţia de hipersensibilitate produc granule toxice eliberează perforine
59. a. b. c. d. e.
Limfocitul CD8 predomină în: splină ţesut limfoid intestinal sânge măduva osoasă tonsile
60. a. b. c. d. e.
Limfocitele CD4 predomină in: splină ţesut limfoid intestinal timus măduva osoasă tonsile
61. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitele B sunt: elaborează imunoglobuline reprezintă baza imunităţii celulare se împart în limfocite helper şi citotoxice se diferenţiază în plasmocite nu se maturizează în timus
62. a. b. c. d. e.
În faza antigen dependentă de maturare a limfocitelor B apar: plasmocitele limfocitele helper limfocutele B activate prolimfocitele prelimfocitele
63. a. b. c. d. e.
În faza antigen independentă de maturare a limfocitelor B apar: plasmocitele limfocitele helper limfocitele B activate prolimfocitele prelimfocitele
64. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la selecţia clonală a limfocitelor B sunt: stă la baza formării anticorpilor toate se transformă în limfocite cu memorie are loc în timus induc supresarea reacţiei imune celulele B selecţionate vor deveni plasmocite 43
65. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele prezintă următoarele roluri: produc opsonizarea produc inflamaţia neutralizează virusuri neutralizează toxine bacteriene favorirează apariţia celulelor tumorale
66. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celulele NK sunt: induc formarea imunoglobulinelor induc un răspuns imun secundar sunt limfocite mari cu granulaţii elimină celulele neoplazice prezintă o putere citotoxică spontană
67. a. b. c. d. e.
Elementele centrale ale răspunsului imun specific sunt: monocite limfocite T eozinofile limfocite B plachete
68. a. b. c. d. e.
Sunt limfocite mici: celulele dendritice limfocitele T citotoxice celulele NK limfocitele B macrofagele
69. a. b. c. d. e.
Sunt limfocite mari cu granulaţii: celulele dendritice limfocitele T citotoxice celulele NK limfocitele B macrofagele
70. a. b. c. d. e.
Celulele profesioniste prezentatoare de antigen sunt: monocitele celulele endoteliale celulele epiteliale limfocitele B celulele dendritice
71. a. b. c.
Celulele ocazionale prezentatoare de antigen sunt: macrofagele neutrofilele limfocitele B 44
d. e.
celulele endoteliale celulele hepatice
72. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la neutrofile sunt: au rol în alergii intervin în imunitatea naturală au rol în fagocitoză nu intervin în imunitatea specifică conţin granule toxice pentru paraziţi
73. a. b. c. d. e.
Eozinofilele au rol în: coagularea sângelui reacţii alergice prezintă şi funcţie fagocitară stimularea limfocitelor T infecţii parazitare
74. a. b. c. d. e.
Prezintă rol în hipersensibilitatea de tip I: mastocitele neutrofilele limfocitele bazofilele trombocitele
75. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la mastocite şi bazofile sunt: prezintă receptori pentru IgD eliberează substanţe ce cresc permeabilitatea au ca mediator principal histamina au rol în hipersensibilitatea de tip II prezintă receptori pentru reagine
76. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate, mastocitele eliberează mediatorii la nivelul: pielii limbii ficatului plamanilor mucoasei intestinale
77. a. b. c. d. e.
Trombocitele au receptori pentru: IgE IgD IgM IgA IgG
78.
Afirmaţiile corecte referitoare la interacţiunile între celulele imunitare sunt: 45
a. b. c. d. e.
au loc prin contact celular strâns necesită prezenţa prostaglandinelor necesită prezenţa moleculelor de adeziune au loc în prezenţa citokinelor au loc numai între celulele „naive”
Tematica 3. Antigenele. Imunoglobulinele: structură, clase, funcţii. Complexul major de histocompatibilitate MHC, sistemul HLA Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Alloantigenele sunt: antigene specifice unui singur individ antigene de grup antigene de specie izoantigene antigene bacteriene
2. a. b. c. d. e.
Ce este specificitatea: declanşarea unui răspuns imun umoral declanşarea unui răspuns imun celular declanşarea unui răspuns specific declanşarea unui răspuns imun nespecific niciun răspuns nu e corect
3. a. b. c. d. e.
Idioantigenele sunt: antigene de specie antigene de grup corespund complexului major de histocompatibilitate sunt antigene bacteriene sunt antigene virale
4. a. b. c. d. e.
Cea mai mare parte a moleculei de antigen corespunde: epitopului componentei purtător „carrier” haptenei fragmentului Fc fragmentului Fab
5. a. b. c. d. e.
Virusurile sunt antigene: solubile artificiale moleculare corpusculare niciun răspuns corect 46
6. a. b. c. d. e.
Lipidul A componentă a bacteriilor gram negative este un antigen: insolubil corpuscular molecular artificial endogen
7. a. b. c. d. e.
Beta cazeina din lapte reprezintă un antigen: sintetic insolubil artificial endogen molecular
8. a. b. c. d. e.
Fungii sunt antigene: artificiale endogene sintetice insolubile niciun răspuns corect
9. a. b. c. d. e.
Anticorpii sunt sintetizaţi de: monocite macrofage neutrofile plasmocite eozinofile
10. a. b. c. d. e.
Anticorpii se mai numesc: antigene imunoglobuline macrofage monocite plasmocite
11. a. b. c. d. e.
Clasele de anticorpi sunt: imunoglobuline G imunoglobuline A imunoglobuline M imunoglobuline E toate răspunsurile sunt corecte
12. a. b. c.
Care din următoarele imunoglobuline trec bariera placentară: imunoglobulinele G imunoglobulinele A imunoglobulinele M 47
d. e.
imunoglobulinele E imunoglobulinele D
13. a. b. c. d. e.
În structura imunoglobulinelor intră: două lanţuri grele identice două lanţuri uşoare identice lanţurile H lanţurile L toate răspunsurile sunt corecte
14. a. b. c. d. e.
Care din următoarele imunoglobuline reprezintă 80% din total: IgE IgG IgD IgA IgM
15. a. b. c. d. e.
Care din următoarele imunoglobuline au rol în protecţia de durată: IgM IgA IgG IgE IgD
16. a. b. c. d. e.
Anticorpii: sunt cuprinşi în fracţia globulinică a serului cuprind proteinele Bence-Jones nu se găsesc în secreţiile exocrine nu trec transplacentar la electroforeză migrează pe o bandă foarte îngustă
17. a. b. c. d. e.
Este adevărată una din afirmaţiile despre anticorpi: unitatea structurală de bază a moleculei de anticorp este monomerul conţin 4 lanţuri uşoare în moleculă conţin 4 lanţuri grele în moleculă nu se găsesc în lichidele extravasculare conţin 3 lanţuri uşoare în moleculă
18. a. b. c. d. e.
Regiunea variabilă a lanţurilor polipeptidice din compoziţia imunoglobulinelor: corespunde jumătăţii C-terminale a celor 4 catene polipeptidice asigură unitatea structurală şi funcţională a moleculei de Ig mărimea sa este fixă nu formează situsul de combinare secvenţele relativ invariante se numesc regiuni cadru
48
19. Regiunea constantă a lanţurilor polipeptidice din compoziţia imunoglobulinelor: a. asigură unitatea structurală şi funcţională a moleculei de Ig b. formează situsul de combinare c. corespunde jumătăţii N-terminale a celor 4 catene polipeptidice d. nu are o mărime fixă e. formează regiunile determinante de complementaritate (RDC) 20. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele sunt: lipoproteine glicoproteine protide lipopolizaharide fosfoproteine
21. Variantele biochimice ale imunoglobulinelor, comune pentru toţi indivizii unei specii definesc: a. heterogenitatea izotipică b. heterogenitatea alotipică c. heterogenitatea idiotipică d. variaţiile secvenţei de aminoacizi în regiunea constanta a catenei H e. variantele corecte sunt a şi d 22. Un antiser faţă de lanţul umanγ, obţinut pe iepure, va precipita anticorpii din serul uman clasa: a. Ig A b. Ig G c. Ig M d. Ig D e. Ig E 23. Care din următoarele histocompatibilitate (MHC): a. alloantigenele b. izoantigenele c. idioantigenele d. antigenele de grup e. antigene de specie 24. a. b. c. d. e.
antigene
Citokinele sunt produse de : macrofage limfocite T monocite limfocitele B celulele NK 49
corespund
complexului
major
de
25. a. b. c. d. e.
Limfokinele sunt produse de: limfocite monocite macrofage celulele NK interferoni
26. Limfocitele au receptori pe suprafaţă pentru : a. macrofage b. neutrofile c. limfocite B d. limfocitele T e. pentru porţiunea Fc a imunoglobulinelor 27.Idioantigenele: a. sunt antigene de specie b. sunt antigene de grup c. fac parte din sistemul ABO d. aparţin complexului major de histocompatibilitate e. niciun răspuns corect 28.Citokinele se mai numesc: a. monokine şi limfokine b. limfocite c. monocite d. interferon e. macrofage 29. Moleculele MHC II exprimate pe membranele APC joaca un rol important în cooperarea acestor celule cu: a. limfocitele T helper b. limfocitele T citotoxice c. limfocitele T supresoare d. neutrofilele e. limfocitele B 30.Antigenul reprezintă: a. o substanţă necunoscută de sistemul imun b. glicoproteine care recunosc antigenul inductor al răspunsului imun c. imunoglobuline d. o substanţă recunoscută de sistemul imun e. o substanţă care nu poate induce un răspuns imun 31. a. b.
Imunogenitatea reprezintă: capabilitatea de a induce un răspuns imun recunoaşterea unei substanţe de către sistemul imun 50
c. d. e.
recunoaşterea antigenului inductor al răspunsului imun formarea complexelor antigen – anticorp combinarea imunoglobulinelor cu antigenul inductor al răspunsului imun
32. a. b. c. d. e.
Specificitatea antigenului reprezintă: capabilitatea de a induce un răspuns imun recunoaşterea antigenului de către sistemul imun recunoaşterea anticorpului inductor al răspunsului imun formarea complexelor antigen – anticorp legarea unei substanţe de zona Fc a anticorpului
33. a. b. c. d. e.
Imunogenele reprezintă: imunoglobulinele de tip IgD capetele Fab ale anticorpilor antigenele capabile să declanşeze răspunsul imun imunoglobuline implicate în hipersensibilitatea de tip I antigenele distruse de către sistemul imun
34. a. b. c. d. e.
Haptenele reprezintă: regiunea balama a anticorpilor antigene incomplete antigene care declanşează răspunsul imun glicoproteine cu rol de Ig limfocite B activate
35. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la haptene sunt: reprezintă anticorpi sunt antigene complete prezintă imunogenicitate induc răspunsul imun pot deveni imunogene
36. a. b. c. d. e.
Excepţiile specificităţii antigenelor sunt: reacţii de hipersensibilitate boli autoimune reacţii încrucişate fagocitoză formarea complexelor Ag- Ac
37. a. b. c. d. e.
Alergenicitatea reprezintă: capacitatea unui antigen de a induce un răspuns imun celular proprietatea antigenului de a fi recunoscut reacţia a două antigene cu acelaşi tip de anticorp capacitatea unui antigen de a induce un răspuns imun umoral provocarea reacţiilor de hipersensibilitate 51
38. a. a. c. d. e.
Imunogenicitatea depinde de următorii factori: necesită un Ag cu o greutate moleculară cât mai mică necesită un antigen ce poate provoca un răspuns imun antigenul trebuie să aibă o structură cât mai asemănătoare cu structurile proprii antigenul trebuie să aibă o structură vulnerabilă antigenul trebuie să prezinte o structură chimică cât mai simplă
39. a. b. c. d. e.
Imunogenicitatea depinde de următorii factori, cu excepţia: cantitatea de anticorpi natura chimică a Ag calea de administrare factori genetici toate caracteristicile antigenului
40. a. b. c. d. e.
Deteminanţii antigenici se numesc: paratopi regiunile Fab regiunile Fc epitopi imunoglobuline
41. a. b. c. d. e.
Epitopul reprezintă: receptorul de antigen al imunoglobulinei regiunea imunologică activă a antigenului regiunea imunologică activă a anticorpului regiunea de balama a anticorpului regiunea de unire dintre două plasmocite
42. a. b. c. d. e.
Paratopul reprezintă: receptorul de antigen al imunoglobulinei regiunea imunologic activă a antigenului regiunea imunologic activă a anticorpului regiunea de balama a anticorpului regiunea de unire dintre două plasmocite
43. a. b. c. d. e.
Valenţa antigenului reprezintă: numărul paratopilor pe o moleculă de antigen numărul epitopilor pe o moleculă de anticorp numărul paratopilor pe o moleculă de anticorp numărul epitopilor pe o moleculă de antigen numărul epitopilor pe o moleculă de imunoglubulină
44. a. b.
Afirmaţiile corecte referitoare la epitopii secvenţiali sunt: reprezintă un segment discontinuu de aminoacizi sunt formaţi din aminoacizi situaţi pe lanţuri diferite 52
c. d. e.
după denaturare sunt capabili încă să se lege de anticorpi sunt formaţi din aminoacizi care în structura primară se află la distanţă se mai numesc şi epitopi discontinui
45. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la epitopii conformaţionali este: după denaturare sunt capabili încă sa se lege de anticorpi se mai numesc şi epitopi liniari reprezintă un segment continuu de aminoacizi sunt formaţi din aminoacizi care în structura primară se afla la distanţă sunt molecule glicoproteice produse de plasmocite
46. Afirmaţia adevărată referitoare la epitopi este: a. imunoglobulinele pot recunoaşte numai epitopii liniari b. epitopii secvenţiali sunt formati din aminoacizi situaţi pe lanţuri polipeptidice diferite c. epitopii conformaţionali se pot lega de anticorpi după denaturare d. majoritatea anticorpilor recunosc un epitop conformaţional care are o structura 3D e. receptorii limfocitelor B care recunosc epitopii discontinui recunosc proteina denaturată 47. a. b. c. d. e.
Complexul major de histocompatibilitate reprezintă: anticorpii ce dau reacţii de hipersensibilitate complex de gene care codifică informaţia pentru o familie de proteine complex de gene aflate în nucleul celulei genele aflate în celulele stem imunoglobulinele care pot recunoaste numai epitopii liniari
48. a. b. c. d. e.
Alloantigenele reprezintă: antigenele prezente la unii indivizi din aceeaşi specie antigenele provenite de la indivizi din altă specie sistemul HLA în bolile autoimune complex de gene care leagă fragmentele peptidice ale proteinelor molecule glicoproteice produse de plasmocite
49. a. b. c. d. e.
Heteroantigenele reprezintă: antigenele prezente la unii indivizi din aceeaşi specie antigenele provenite de la indivizi din altă specie sistemul HLA în bolile autoimune complex de gene care leagă fragmentele peptidice ale proteinelor molecule glicoproteice produse de plasmocite
50. a. b. c.
Autoantigenele reprezintă: antigenele prezente la unii indivizi din aceeaşi specie antigenele provenite de la indivizi din altă specie sistemul HLA în bolile autoimune 53
d. e.
complex de gene care leagă fragmentele peptidice ale proteinelor molecule glicoproteice produse de plasmocite
51. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la antigenele T dependente este: sunt de natură lipidică sunt reprezentate de polizaharide si lipopolizaharide pneumococice induc un răspuns primar puternic induc un răspuns secundar specific obţinerea răspunsului imun nu necesită prezenţa limfocitelor T helper
52. a. b. c. d. e.
Antigenele T independente sunt reprezentate de: polizaharide cu aceeaşi structură repetitivă de-a lungul peretelui celular proteine microbiene proteine self alterate proteine non-self proteine virale
53. a. b. c. d. e.
Antigenele ubicutare sunt: limitate la o singură specie larg răspandite în natură limitate la un singur tip celular pot fi reprezentate de antigene sanguine Rh nu sunt reprezentate de antigenele grupului sanguin ABO
54. a. b. c. d. e.
Antigenele restrânse sunt: reprezentate de mai multe specii larg răspandite în natură reprezentate de mai multe tipuri celulare pot fi reprezentate de antigene sanguine Rh sunt reprezentate de antigenele grupului sanguin ABO
55. a. b. c. d. e.
Cardiolipina reprezintă: un anticorp polizaharidic un antigen lipidic un antigen proteic un antigen polipeptidic un anticorp lipidic
56. a. b. c. d. e.
Vasopresina reprezintă: un anticorp polizaharidic un antigen lipidic un anticorp proteic un antigen polipeptidic un anticorp lipidic
57.
Suprarantigenele reprezintă: 54
a. b. c. d. e.
antigene cu greutatea moleculară mai mare molecule legate de proteine carrier molecule care se leagă în exteriorul moleculelor MHC II sunt antigenele ce reprezintă grupul ABO molecule recunoscute specific
58. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele bacteriene sunt: pot fi substanţe legate de corpul celular sunt localizate la nivelul capsidei virale reprezintă complexe mozaicate nu pot fi reprezentate de toxine pot fi substanţe legate de corpul viral
59. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la antigenele virale este: pot fi substanţe legate de corpul celular sunt localizate la nivelul capsidei reprezintă complexe mozaicate pot fi reprezentate de toxine se găsesc în interiorul virusului
60. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la antigenele parazitare este: pot fi substanţe legate de corpul celular sunt localizate la nivelul capsidei virale reprezintă complexe mozaicate pot fi reprezentate de toxine se găsesc în interiorul virusului
61. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la antigenele complete este: nu pot declanşa reacţia imună pot reactiona cu anticorpi nu pot reactiona in vitro cu imunoglobuline sunt reprezentate de haptene sunt reprezentate de epitopi izolati
62. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele reprezintă: glicoproteine cu rol de antigene sunbstanţele recunoscute de către sistemul imun glicoproteine cu rol de anticorpi polizaharide cu rol de anticorpi substanţe ce induc un răspun imun
63. a. b. c. d.
Imunoglobulinele sunt produse de: limfocite T citotoxice limfocite T helper celule NK limfocite B activate 55
e.
neutrofile
64. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată despre structura imunoglobulinelor este: structura de baza este un pentamer cuprinde un singur lanţ greu şi două lanţuri uşoare prezintă o punte de hidrogen între cele doua lanţuri grele prezintă o punte de hidrogen între cele doua lanţuri usoare prezintă o punte de hidrogen între un lanţ uşor şi unul greu
65. a. b. c. d. e.
Fragmentul Fc al imunoglobulinelor reprezintă: partea superioară a lanţului greu şi legată printr-o punte disulfurică părţile viabile ale lanţului greu şi usor jumătăţile terminale ale lanţurilor grele unite prin punţi S-S antigenele incomplete liantul în complexele antigen- anticorp
66. a. b. c. d. e.
Fragmentele Fab ale imunoglobulinelor reprezintă: partea superioară a lanţului greu şi este legată printr-o punte disulfurică parţile viabile ale lanţului greu şi usor jumătăţile terminale ale lanţurilor grele unite prin punţi S-S antigenele incomplete liantul în complexele antigen- anticorp
67. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la fragmentul greu variabil sunt: este diferit pentru lanţurile kappa şi lambda conţine un lanţ C kappa şi patru lanţuri C lambda funcţionale este comun tuturor claselor şi subclaselor cu aceeaşi specificitate conţine diferenţe pentru fiecare clasă şi subclasă reprezintă partea superioară ale lanţului greu şi uşor legate prin puntea S-S
68. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la fragmentul greu constant este: este diferit pentru lanţurile kappa şi lambda conţine un lanţ C kappa şi patru lanţuri C lambda funcţionale este comun tuturor claselor şi subclaselor cu aceeaşi specificitate conţine diferenţe pentru fiecare clasă şi subclasă reprezintă partea superioară ale lanţului greu şi uşor legate prin puntea S-S
69. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la fragmentul uşor variabil : este diferit pentru lanţurile kappa şi lambda conţine un lant C kappa şi patru C lambda funcţionale este comun tuturor claselor şi subclaselor cu aceeaşi specificitate conţine diferenţe pentru fiecare clasă şi subclasă reprezintă partea superioară ale lanţului greu şi uşor legate prin puntea S-S
70. a.
Afirmaţiile adevarate referitoare la fragmentul uşor constant sunt: este diferit pentru lanţurile kappa şi lambda 56
b. c. d. e.
conţine un lant C kappa şi patru lanţuri C lambda funcţionale este comun tuturor claselor şi subclaselor cu aceeaşi specificitate conţine diferenţe pentru fiecare clasă şi subclasă reprezintă partea superioară ale lanţului greu şi uşor legate prin puntea S-S
71. a. b. c. d. e.
Idiotopul reprezintă: determinantul antigenic locul unde anticorpul se cuplează cu determinantul antigenic faţa interioară a situsului anticorpului faţa anticorpului ce vine în contact direct cu epitopul faţa exterioară a situsului anticorpului
72. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgG sunt: apar în răspunsul imun primar reprezintă 10% din totalul de Ig din ser prezintă receptori pentru complement prezintă 2 subclase cu structură asemanatoare se găsesc numai în ser
73. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la IgM : se găseste pe suprafaţa limfocitului B sau în ser străbate bariera fetoplacentară apare în răspunsul imun secundar nu prezintă receptori pentru complement reprezintă cea mai numeroasă Ig din ser
74. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la IgA : străbate bariera fetiplacentară nu prezintă receptori pentru complement participă la aglutinarea antigenelor corpusculare are rol în liza antigenelor prezintă activitate bactericidă inferioară IgG
75. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la IgD : nu traversează bariera fetoplacentară nu prezintă receptori pentru complement se numesc şi reagine au un nivel seric scăzut prezintă receptor pentru limfocitele B
76. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la IgE : se fixează de complement prezintă cea mai mare concentraţie plasmatică se leagă de bazofile prezintă rol în apararea de la nivelul mucoaselor prezintă activitate bactericidă mai mare decat IgG 57
77. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la imunoglobulinele fătului este: fătul nu poate sintetiza imunoglobuline poate primi transplacentar IgD poate primi transplacentar IgM poate primi transplacentar IgG poaet primi transplacentar IgA
78. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la imunoglobulinele nou-născutului este: prezintă cantităţi mari de IgA prezintă în cantitati mici IgE prezintă un nivel de IgG egal cu cel al mamei un nou-născut cu nivel crescut de IgM este susceptibil la infecţii digestive IgG materne vor persista toata viata
79. Genele clasei a II-a ale sistemului HLA reprezintă: a. genele care codifică antigenele de histocompatibilitate prezente în toate celulele nucleate b. genele ce comandă sinteza antigenelor prezente în eozinofile c. sunt repartizate în grupele A, B şi C d. genele ce comandă sinteza antigenelor prezente în limfocite T e. genele ce comandă sinteza antigenelor prezente în monocite 80. a. b. c. d. e.
Indivizii HLA identici prezintă: grupe moştenite identice în totalitate jumătate de gene identice nu prezintă niciun grup în comun apar din parinti neînrudiţi sunt foarte comuni
81. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la sistemul HLA : reprezintă compatibilitatea ţesuturilor de aceeaşi origine succesul unei grefe nu depinde de sistemul HLA genele care guvernează sinteza acestor antigene se găsesc pe cromozomul X genele clasei I codifică antigenele prezente în hematii genele clasei a II-a comandă sinteza antigenelor prezente în limfocitele B
82. a. b. c. d. e.
Reacţiile încrucişate reprezintă: formarea complexelor antigen – anticorp reacţia a două antigene cu acelaşi tip de Ac schimbul de informaţii genetice între Ag şi Ac schimbul de markeri între două antigene schimbul de mediatori între antigene şi anticorpi
58
Tematica 3 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt principalele antigene: virale bacteriene izoantigene macrofage neutrofile
2. a. b. c. d. e.
Care sunt proprietăţile antigenelor: antigenitate specificitate apărare sensibilizare de a sintetiza plasmocite
3. a. b. c. d. e.
Idioantigenele sunt: antigne de grup antigene de specie antigene specifice unui singur individ corespund complexului major de histocompatibilitate sunt răspunzătoare de respingerea grefelor
4. a. b. c. d. e.
Sunt antigene moleculare: proteinele capsidei virale virusul hepatitic lipidul A peptidoglicanii fungii
5. a. b. c. d. e.
Sunt antigene corpusculare: virusul HIV proteinele din alimentatie virusul citomegalic virusul Epstein-Barr beta cazeină
6. a. b. c. d. e.
Sunt antigene moleculare: ovalbumina cazeina gliadina virusul hepatitic B HIV
7.
Reprezintă antigene corpusculare: 59
a. b. c. d. e.
acidul salicilic celulele eucariote celulele procariote glicoproteinele virusul gripal
8. a. b. c. d. e.
Proprietăţile esenţiale ale unui antigen sunt: specificitatea sensibilitatea anergia imunogenitatea antigenitatea
9. a. b. c. d. e.
Peptidoglicanul bacteriilor Gram pozitive este un antigen: sintetic endogen corpuscular exogen natural
10. a. b. c. d. e.
Epitopul antigenic: este partea cea mai voluminoasa a moleculei antigenice induce un răspuns imun specific se combină cu situsul activ al moleculei de anticorp determină specificitatea reacţiei antigen-anticorp nu determină specificitatea reacţiei antigen-anticorp
11. Haptenele: a. au greutate moleculară mică b. au greutate moleculară mare c. pot stimula apariţia răspunsului imun dacă sunt legate de o macromoleculă purtătoare d. pot stimula apariţia răspunsului imun fără a fi legate de o moleculă carrier e. pot fi sintetice 12. a. b. c. d. e.
Lipopolizaharidele sunt antigene: naturale solubile prezente la bacteriile Gram negative prezente la micoplasme moleculare
13. a. b. c.
Mioglobina poate fi incadrată drept antigen: lipidic proteic molecular 60
d. e.
glucidic solubil
14. a. b. c. d. e.
Colagenul poate fi incadrat drept antigen: proteic natural molecular corpuscular lipidic
15. a. b. c. d. e.
Puterea antigenică este dată de: numărul mare de aminoacizi lungimea mare a lanţului polipeptidic lungimea mică a lanţului polipeptidic rigiditatea moleculei molecule de proteine cu reziduuri de aminoacizi levogiri
16. a. b. c. d. e.
Capacitatea mare antigenică este determinată de: numărul mic de aminoacizi numărul mare de aminoacizi lungimea mare a lanţului polipeptidic molecule de proteine cu reziduuri de aminoacizi dextrogiri molecule de proteine cu reziduuri de aminoacizi levogiri
17. a. b. c. d. e.
Pot fi antigene bacteriene: lipidul A nucleocapsida peptidoglicanul exotoxine coagulaza
18. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile false: antigenele au proprietatea de antigenitate macrofagele sintetizează anticorpi neutrofilele sunt sintetizate de plasmocite limfocitele B sintetizează celulele NK izoantigenele sunt antigene de grup
19. a. b. c. d. e.
Principalele tipuri de antigene sunt: virale parazitare bacteriene alloantigene niciun răspuns corect
20.
Nu reprezintă o proprietate esenţială a antigenelor : 61
a. b. c. d. e.
sensibilitatea imunogenitatea specificitatea viabilitatea variabilitatea
21. a. b. c. d. e.
Acidul salicilic (aspirina) nu poate fi încadrat în grupa antigenelor: endogene corpusculare insolubile moleculare exogene
22. a. b. c. d. e.
Antigenul A al grupei de sânge A Landstainer nu este un antigen: corpuscular insolubil sintetic molecular niciun răspuns corect
23. a. b. c. d. e.
Rolul anticorpilor este: în fagocitoză în sinteza imunoglobulinelor în sinteza antigenelor de apărare în reacţia de hipersensibilizare
24. a. b. c. d. e.
Structura imunoglobulinelor este alcătuită din: lanţurile H lanţurile L lanţurile grele lanţurile uşoare lanţurile M
25. a. b. c. d. e.
Lanţurile uşoare sunt: alfa kappa gamma lambda beta
26. a. b. c. d.
Anticorpii se găsesc în: ser urină LCR salivă 62
e.
laptele matern
27. a. b. c. d. e.
Anticorpii nu se găsesc în: ser salivă LCR urină lacrimi
28. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile incorecte: imunoglobulinele G trec bariera placentară IgG nu trec bariera placentară IgM trec bariera placentară IgA trec bariera placentară IgE nu trec bariera placentară
29. Sunt adevărate afirmaţiile: a. în serul pacienţilor cu artrită cronică reumatoidă se găsesc imunoglobuline încadrate în categoria factorilor reumatoizi (FR) b. factorii reumatoizi sunt molecule de auto-anticorpi IgM anti- IgG c. moleculele de imunoglobuline devin antigenice după asocierea lor cu adjuvantul Freund d. factorii reumatoizi sunt molecule de auto-anticorpi IgA anti-IgG e. IgG este dominantă cantitativ în serul uman normal 30. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina G: se sintetizează tardiv în răspunsul imun primar este cea mai heterogenă dintre imunoglobuline este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun secundar se prezintă sub forma a 3 variante antigenice traversează placenta
31. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina G: se prezintă sub forma a 4 variante antigenice este imunoglobulina dominantă în serul uman normal este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun primar nu traversează placenta nu are rol opsonizant
32. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina G: este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun secundar are rol opsonizant se prezintă sub forma a 5 variante antigenice se sintetizează tardiv în răspunsul imun primar au greutate moleculară mică 63
33. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina A: este alcătuită din două catene grele (H) cu specificitate de clasa (izotipică) α se găseşte în plasma sanguină se găseşte în secreţia salivară traversează placenta este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun secundar
34. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina A: nu traversează placenta se găseşte în secreţia intestinală este imunoglobulina dominantă în serul uman normal se găseşte în secreţia lactată nu este prezentă în secreţia biliară
35. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina A: sunt descrise două subclase de IgA secreţia ei este stimulată de imunizarea orală este imunoglobulina predominantă în salivă este imunoglobulina predominată în serul uman normal traversează placenta
36. Imunoglobulina A: a. neutralizează efectul toxinelor (botulinică, tetanică, holerică) b. are ca funcţie majoră excluderea imună c. blochează legarea virusurilor de receptorii celulelor epiteliului respirator şi ale mucoasei digestive d. nu este prezentă în colostru e. traversează placenta 37. Imunoglobulina M: a. caracteristica structurală a IgM este prezenţa unui lanţ greu al izotipului µ b. IgM este molecula majoră cu rol de receptor de antigen, pe suprafaţă limfocitelor B c. este imunoglobulina predominantă în salivă d. este imunoglobulina dominantă în serul uman normal e. este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun secundar 38. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina M: are funcţii aglutinante este imunoglobulina dominantă în serul uman normal traversează placenta activează complementul este dominantă cantitativ în secreţii
39. a.
Imunoglobulina M: este principala opsonină imunoglobulinică a serului 64
b. cea mai mare parte a anticorpilor IgM se sintetizează în stadiul timpuriu al răspunsului imun primar faţă de un antigen c. reprezintă forma sub care se găsesc anticorpii naturali ai grupelor sanguine (aglutininele α şi β) d. traversează placenta e. nu activează complementul 40. Imunoglobulina M: a. activează complementul b. IgM este molecula majoră cu rol de receptor de antigen, pe suprafaţă limfocitelor B c. este imunoglobulina predominată în serul uman normal d. este imunoglobulina predominantă a răspunsului imun secundar e. reprezintă forma sub care se găsesc anticorpii naturali ai grupelor sanguine (aglutininele α şi β) 41. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina E: traversează placenta se găseşte în concentraţii foarte mici în sânge concentraţia serică a IgE creşte în parazitoze este imunoglobulina predominantă în salivă are ca funcţie majoră excluderea imună
42. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina E: concentraţia serica a IgE creşte în stări alergice interacţionează cu receptorii specifici de pe suprafaţă mastocitelor măreşte permeabilitatea vasculară este imunoglobulina predominată în serul uman normal declanşează reacţia de hipersensibilitate imediată de tip anafilactic
43. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina E: interacţionează cu receptorii specifici de pe suprafaţa bazofilelor intervin în reacţia anafilactică intervin în patogenia astmului trec bariera placentară este principala opsonină imunoglobulinică a serului
44. a. b. c. d. e.
Monokinele sunt: citokine limfocite produse de monocite produse de limfocite limfokine
45. a.
Limfokinele: sunt produse de limfocite 65
b. c. d. e.
sunt interferoni sunt citokine au rol în modelarea răspunsului imun sunt sintetizate de antigene
46. a. b. c. d. e.
Care din următoarele sunt citokine: interleukina 1 factor necrotic al tumorii interleukina 2 monocitele macrofage
47. a. b. c. d. e.
Complexul major de histocompatibilitate: este alcătuit din idioantigene antigenele de grup intra în alcătuirea lui antigenele de specie intră în alcătuirea lui este alcătuit din antigene specifice unui singur individ sunt responsabile de respingerea grefelor
48. Care din trăsăturile de mai jos sunt caracteristice pentru moleculele MHC I: a. sunt constituite din două lanţuri transmembranare b. sunt exprimate doar pe membranele celulelor care participă la răspunsurile imune c. sunt molecule prezentatoare ale Ag exogene d. sunt constituite din două lanţuri dintre care doar unul este transmembranar e. sunt molecule prezentatoare ale Ag endogene 49. Moleculele MHC I exprimate pe membranele APC joaca un rol important în cooperarea acestor celule cu: a. limfocitele T helper b. limfocitele T citotoxice c. limfocitele T supresoare d. neutrofilele e. limfocitele B 50. Care din trăsăturile de mai jos sunt caracteristice pentru moleculele MCH II: a. sunt molecule prezentatoare ale Ag exogene b. sunt exprimate doar pe membranele celulelor care participă la răspunsurile imune c. sunt constituite din două lanţuri dintre care doar unul este transmembranar d. sunt molecule prezentatoare ale Ag endogene e. sunt constituite din două lanţuri transmembranare 51.
Care din afirmaţiile de mai jos sunt false: a. MHC clasa I prezintă antigene limfocitelor Tc CD8+ (citotoxice) b. MHC clasa I prezintă antigene limfocitelor Tc CD4+ (helper) 66
c. MHC clasa II prezintă antigene limfocitelor TH CD4+ (helper) d. MHC clasa II exprimate la suprafaţa celulelor prezentatoare de antigen (APC) e. MHC clasa IIprezintă antigene limfocitelor TH CD8+ (citotoxice) 52. Zona balama a receptorului limfocitului T (TCR) are următoarele caracteristici: a. este regiunea lanţurilor a şi b ale TCR situată între domeniile constante şi membrană b. este porţiunea TCR cu maxim de flexibilitate c. cele două lanţuri ale sale se asociază prin punţi disulfurice d. este regiunea din lanţurile a şi b situată între domeniile variabile şi cele constante e. favorizează contacte între TCR şi complexul MHC – epitop 53. a. b. c. d. e.
Segmentul intracitoplasmatic al receptorului limfocitului T (TCR): este scurt este lung transmite semnale activatoare nu transmite semnale activatoare este în contact cu celulele dendritice
54. a. b. c. d. e.
Activarea limfocitelor T poate fi obţinută prin: stimularea lor cu Ag – T dependente stimularea lor cu Ag – T independente în cadrul unei cooperări cu celulele prezentatpare de antigen APC în lipsa APC toate răspunsurile sunt adevărate
55. a. b. c. d. e.
Antigenele reprezintă: glicoproteine cu rol în aparare substanţe ce induc răspunsul imun substanţe recunoscute nespecific de către sistemul imun substanţe ce pot fi recunoscute de către sistemul imun substanţe cu rol de imunoglobuline
56. a. b. c. d. e.
Haptenele reprezintă: gene ce aparţin sistemul HLA antigene care prezintă specificitate numai antigene complete imunogene atunci când se combină cu o moleculă carrier antigene care nu prezintă imunogenitate
57. a. b. c. d.
Specificitatea antigenelor reprezintă: capacitatea unui antigen de a induce un răspuns imun celular capacitatea unui antigen de a produce IgE proprietatea antigenului de a fi recunoscut prin răspunsul imun declanşat capacitatea unui antigen de a induce un răspuns imun umoral 67
e.
posibilitatea ca două antigene de origine diferită să reactioneze cu acelaşi anticorp
58. a. b. c. d. e.
Imunogenitatea antigenelor reprezintă capacitatea: unui antigen de a induce un răspuns imun celular unui antigen de a produce IgE antigenului de a fi recunoscut prin răspunsul imun pe care îl declansează unui antigen de a induce un răspuns imun umoral antigenului de a produce reacţii de hipersensibilitate
59. a. b. c. d. e.
Alergenicitatea unui antigen reprezintă capacitatea: unui antigen de a induce un răspuns imun celular unui antigen de a produce IgE antigenului de a fi recunoscut prin răspunsul imun pe care îl declansează unui antigen de a induce un răspuns imun umoral antigenului de a produce reacţii de hipersensibilitate
60. a. b. c. d. e.
Factorii de care depind imunogenitatea sunt: diferenţa cât mai mica a structurii chimice a antigenului faţa de self structura este constantă greutatea moleculară trebuie să fie cât mai mare Ag să persiste suficient în organism pentru a produce un răspuns imun structura este vulnerabilă
61. a. b. c. d. e.
Imunogenitatea depinde de: natura chimică a anticorpului cantitatea de anticorp calea de administare momentul administrării factorii genetici ai pacientului
62. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la epitopi sunt: reprezintă determinanţii antigenici reprezintă structura corespondentă a imunoglobulinei reprezintă receptorul de antigen al imunoglobulinei valenţa antigenului este determinată de numarul epitopilor reprezintă regiunile imunologic active ale antigenelor
63. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la epitopii liniari sunt: se mai numesc şi discontinui după denaturare nu se mai pot lega de anticorpi reprezentaţi de un segment continuu de aminoacizi dintr-un lanţ polipeptidic sunt formaţi din aminoacizi care în structura primară se află la distanţă sunt dependenţi de structura primară a proteinei
64.
Afirmaţiile adevarate referitoare la epitopii conformationali sunt: 68
a. b. c. d. e.
sunt formaţi din aminoacizi situaţi pe lanţuri diferite după denaturare nu se mai pot lega de anticorpi reprezentaţi de un segment continuu de aminoacizi dintr-un lanţ polipeptidic sunt formaţi din aminoacizi care în structura primară se află la distantă sunt dependenţi de structura primară a proteinei
65. a. b. c. d. e.
Epitopul liniar este: recunoscut de către anticorpi prin secvenţa de aminoacizi prezentat într-o formă tridimensională distrus cand molecula este denaturată recunoscut de către anticorpi prin sau structura primară denumit şi secvenţial
66. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la epitopul conformational sunt: nu este distrus când molecula este denaturată este denumit şi secvenţial este recunoscut de către anticorpi prin secvenţa de aminoacizi poate avea o structură tridimensională poate avea o structură specifică proteică
67. a. b. c. d. e.
Receptorii imunoglobulinelor pot recunoaşte: epitopi liniari epitopi conformaţionali paratopi secvenţiali paratopi conformaţionali epitopi discontinui
68. a. b. c. d. e.
Receptorii limfocitelor T recunosc: epitopi liniari peptide liniare scurte epitopi conformaţionali molecule MHC paratopi secvenţiali
69. a. b. c. d. e.
Complexul major de histocompatibilitate reprezintă: gene care codifică informaţia pentru o familie de proteine gene care leagă fragmentele peptidice ale proteinelor străine gene care se găsesc în celulele stem imunoglobulinele care pot recunoaşte numai epitopii liniari gene care prezintă limfocitelor T fragmente peptidice
70. a. b. c. d.
Autoantigenele reprezintă: antigene prezente la unii indivizi din aceeaşi specie antigene HLA în anumite conditii antigene din complexul major de histocompatibilitate antigene provenite de la altă specie 69
e.
antigene care apar în bolile autoimune
71. a. b. c. d. e.
În funcţie de tipul de răspuns imun produs, antigenele se clasifică în: autoantigene Ag timo-independente heteroantigene Ag timo-dependente alloantigenele
72. a. b. c. d. e.
În funcţie de relaţia cu subiectul responsiv, antigenele se clasifică în: autoantigene Ag timo-independente heteroantigene Ag timo-dependente alloantigenele
73. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la antigenele T dependente sunt: sunt de natură glucidică induc răspuns primar iniţial slab pentru obţinerea răspunsului imun sunt necesare limfocitele B sunt reprezentate de proteine non-self sunt reprezentate de lipopolizaharide pneumococice
74. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la antigenele T independente sunt: sunt de natură proteică induc răspuns primar initial slab pentru obţinerea răspunsului imun sunt necesare limfocitele T helper sunt reprezentate de glucide cu determinanţi antigenici repetitivi sunt reprezentate de lipopolizaharide pneumococice
75. a. b. c. d. e.
În funcţie de repartiţia antigenelor în natură, acestea se clasifică în: heteroantigene ubicuitare alloantigene restranse antigene timo-dependente
76. a. b. c. d. e.
Antigenele restrânse sunt: limitate la o singură specie larg raspândite în natură limitate la un singur tip celular reprezentate de antigenele sanguine Rh reprezentate de antigenele grupului sanguin ABO
77. a.
Antigenele ubicuitare sunt: limitate la o singură specie 70
b. c. d. e.
larg raspandite în natură limitate la un singur tip celular reprezentate de antigenele sanguine Rh reprezentate de antigenele grupului sanguin ABO
78. a. b. c. d. e.
În funcţie de natura chimică, antigene se clasifică în: alloantigene polipeptide autoantigene compuşi sintetici superantigenele
79. a. b. c. d. e.
Superantigenele reprezintă: molecule ce nu sunt recunoscute specific molecule care se leagă în interiorul moleculelor MHC II molecule care se leagă în exteriorul moleculelor HLA II antigene legate de proteinele carrier molecule care se leagă de o secvenţă peptidică din familia TCR
80. a. b. c. d. e.
Exemple de superantigene sunt: enterotoxina stafilococică endotoxina pirogenică a streptococului toxina de soc stafilococică exotoxina stafilococică numai toxine streptococice
81. a. b. c. d. e.
În funcţie de specia microbiană implicată, antigenele se clasifică în: superantigene Ag bacteriene heteroantigene autoantigene Ag virale
82. a. b. c. d. e.
Antigenele bacteriene sunt reprezentate de: capsida virală substanţe eliberate ca exotoxine antigene complexe mozaicate substanţe legate de corpul celular Ag O al bacteriilor Gram negative
83. a. b. c. d. e.
Antigenele bacteriene legate de corpul celular sunt: Ag O al bacteriilor Gram negative toxina eliberată de Clostridium botulinum toxina eliberată de Bordetella pertussis enzimele celulare eliberate de Vibrio cholerae Ag Vi Salmonella typhi 71
84. a. b. c. d. e.
Antigenele ce eliberează exotoxine sunt: Ag O al bacteriilor Gram negative toxina eliberată de Clostridium botulinum toxina eliberată de Bordetella pertussis enzimele celulare eliberate de Vibrio cholerae Ag Vi Salmonella typhi
85. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele virale sunt: sunt localizate în invelişul intern reprezintă un complex mozaicat se găsesc la nivelul capsidei pot fi reprezentate de substanţe eliberate ca exotoxine se pot găsi în glicoproteinele structurale
86. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele parazitare sunt: există mai multe tipuri de antigene la o specie se găsesc la nivelul capsidei pot fi reprezentate de substanţe eliberate ca enzime reprezintă un complex mozaicat sunt localizate în invelişul intern
87. a. b. c. d. e.
Antigenele complete reprezintă: haptenele epitopi izolaţi antigenele ce pot declanşa răspunsul imun pot reacţiona cu anticorpii aparuţi un număr restrâns de antigene
88. a. b. c. d. e.
Antigenele incomplete reprezintă: haptenele epitopi izolaţi antigenele ce pot declanşa răspunsul imun pot reactiona in vitro cu anticorpii aparuţi majoritatea antigenelor
89. a. b. c. d. e.
În funcţie de capacitatea de a stimula răspunsul imun, antigenele se clasifică in: ubicuitare antigene incomplete restrânse antigene timo-dependente antigene complete
90. a.
Imunoglobulinele reprezintă: substanţe ce pot induce răspunsul imun 72
b. c. d. e.
glicoproteine cu rol de antigene substanţe prezente în plasma, lichid interstitial şi secretii substanţe recunoscute de sistemul imun substanţe ce recunosc şi se combina specific cu antigenul inductor al răspunsului imun
91. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele sunt produse de: limfocite T citotoxice neutrofile limfocite B eozinofile plasmocite
92. a. b. c. d. e.
Funcţiile imunoglobulinelor sunt: legarea anticorpilor fixarea complementului legarea de celule stimularea hematogenezei legarea antigenelor
93. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la structura imunoglobulinelor sunt: prezintă două lanţuri usoare identice legate între ele prin punţi disulfurice prezintă un lanţ greu identic cu un lanţ usor prezintă o singură punte între cele două lanţuri grele prezinta o punte între lanţul uşor şi cel greu structura de bază este un monomer
94. a. b. c. d. e.
Tipurile de lanţuri uşoare din structura imunoglobulinelor sunt: alfa gamma lambda delta kappa
95. a. b. c. d. e.
Tipurile de lanţuri grele din structura imunoglobulinelor sunt: alfa gamma lambda delta kappa
96. a. b. c. d.
Imunoglobulinele prezintă urmatoarele fragmente: Fab alfa lambda Fc 73
e.
delta
97. a. b. c.
Fragmentele Fab ale imunoglobulinelor prezintă urmatoarele caracteristici: jumătăţile terminale ale celor două lanţuri grele unite prin punţi S-S sunt unite prin punţi S-S la nivelul regiunii balama reprezintă părţile superioare ale lanţului greu şi uşor legate printr-o punte disulfurică corespunde părtilor variabile ale lanţului greu şi lanţului usor sunt obţinute sub acţiunea papainei
d. e.
d. e.
Fragmentele Fc ale imunoglobulinelor prezintă urmatoarele caracteristici: jumătăţile terminale ale celor două lanţuri grele unite prin punţi S-S sunt unite prin punţi S-S la nivelul regiunii balama reprezintă parţile superioare alea lanţului greu şi uşor legate printr-o punte disulfurică corespunde parţilor variabile ale lanţului greu şi lanţului uşor părţile superioare sunt obţinute sub acţiunea papainei
99. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgG sunt: reprezintă 75% din totalul Ig din ser prezintă receptori pentru sistemul complement nu poate trece bariera fetoplacentară apare în răspunsul imun primar poate avea structură de monomer sau pentamer
100. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgM sunt: reprezintă 75% din totalul Ig din ser prezintă receptori pentru sistemul complement nu poate trece bariera fetoplacentară apare în răspunsul imun primar IgM seric este monomer
101. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgA sunt: IgA seric este monomer trece bariera fetoplacentară participă la aglutinarea antigenelor nu participă la liza antigenelor prezintă o activitate bactericidă mai mare decât IgG
102. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgA secretorie sunt: are rol în apararea la nivelul mucoaselor trece bariera fetoplacentară prezintă o activitate bactericidă mai mică decat IgM este prezentă în lacrimi cuprinde două subclase IgA1 şi IgA2
98. a. b. c.
74
103. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgD sunt: prezintă nivel seric scăzut traversează bariera fetoplacentară este prezentă pe suprafaţa celulelor B are receptori pentru complement rolul nu este pe deplin înteles
104. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgE sunt: se leagă de bazofile şi mastocite se leagă numai de antigene se leaga de receptorul Fc al eozinofilelor traversează bariera fetoplacentară prezintă nivelul seric crescut
105. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la Ig la nou-născut sunt: prezintă în sange aceeaşi valoare de Ig totale de la adult nivelul de IgG este egal sau puţin mai crescut decât al mamei nivelul de IgA este foarte crescut nivelul de IgM scăzut previne apariţia infecţiilor digestive prezintă IgG transmise transpacentar
106. a. b. c. d. e.
Colstrul conţine: lactoferina macrofage neutrofile lizozim eozinofile
107. Afirmaţiile corecte referitoare la sistemul HLA sunt: a. genele care guvernează sinteza acestor antigene sunt situate pe cromozomul Y b. genele clasei I codifică antigenele de histocompatibilitate prezente în toate celulele anucleate c. genele din clasa II comandă sinteza antigenelor prezente doar în anumite celule d. se cunosc mai mult de 120 gene diferite ale sistemului HLA e. succesul unei grefe se bazează în mare parte pe sistemul de histocompatibilitate
Tematica 4. Molecule de adeziune, citokine, mesageri secunzi. Sistemul complement. Activarea complementului, funcţii. Complement simplu 1. a.
Interferonul alfa este produs de: monocite 75
b. c. d. e.
fibroblaşti celule endoteliale eritrocite eozinofile
2. a. b. c. d. e.
Citokinele proinflamatorii: intervin în procesele inflamatorii au acţiune antiproliferativă modulează răspunsul imun celular au rol în hematopoieză au rol în chemotaxie
3. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia: a. sistemul imun este alcătuit din organe limfoide şi celule imune b. toate celulele sistemului imun (celule tisulare şi leucocite) se dezvoltă din celulele stem pluripotente din măduva hematopoietică c. celulele sistemului imun au un număr limitat care nu se reînnoieşte în cursul vieţii unui individ d. hematopoieza are două linii de diferenţiere: mieloidă şi limfoidă e. organele limfoide se clasifică în primare şi secundare 4. a. b. c. d. e.
Ce tip de celule imune apar primele în focarul inflamator: polimorfonuclearele limfocitele monocitele eritrocitele trombocitele
5. a. b. c. d. e.
În răspunsul inflamator de fază acută, modificările hemoleucogramei sunt: neutrofilie neutropenie trombocitoză limfocitoză anemie feriprivă
6. a. b. c. d. e.
Complementul este de natură: proteică lipidică glucidică glicolipidică glicoproteică
7. Care componentă a complementului se găseşte în ser în cantitatea cea mai mare: a. C1 b. C2 76
c. d. e.
C3 C4 C5
8. Care afirmaţie privind opsonizarea este adevărată: a. legătura covalentă a proteinelor complementului se face cu nucleul celulei microbiene b. opsonizarea inhibă aderarea componentei microbiene opsonizate de membrana celulei fagocitate c. C 3 este o opsonină puternică d. C1 este o opsonină puternică e. învelirea de către proteinele complementului promovează aderarea componentei microbiene opsonizate de membrana celulei fagocitate 9. a. b. c. d. e.
Componenta C3 a complementului determină: leucocitoză pancitopenie trombocitoză hiperuricemie anemie hipocromă
10. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la moleculele de adeziune este: reprezintă reacţii chimice ireversibile reprezintă integrine cu rol în declanşarea răspunsului imun sunt molecule ce se limitează la procesele imunologice reprezintă integrine reprezentate de glicoproteine contactul dintre două celule se face spontan
11. a. b. c. d. e.
Selectinele reprezintă: celule cu rol în reacţii de hipersensibilitate fosfolipide cu rol în declanşarea procesului inflamator glicoproteine ce contribuie la migrarea celulară includ molecule imunoglobulin-like glicoproteine cu rol în declanşarea procesului inflamator
12. a. b. c. d. e.
Integrinele reprezintă: celule cu rol în reacţii de hipersensibilitate fosfolipide cu rol în declanşarea procesului inflamator glicoproteine ce contribuie la migrarea celulară includ molecule imunoglobulin-like molecule cu rol în aderarea celulelor prin mecanism calciu-dependent
13. a. b. c.
Superfamilia imunoglobulinelor reprezintă: celule cu rol în reacţii de hipersensibilitate fosfolipide cu rol în declanşarea procesului inflamator fosfolipide ce intervin în legarea dintre spermatozoid şi ovul 77
d. e.
includ molecule imunoglobulin-like molecule cu rol în aderarea celulelor prin mecanism calciu-dependent
14. a. b. c. d. e.
Caderinele reprezintă: glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale glicoproteine cu rol în declanşarea procesului inflamator molecule cu rol în aderarea celulelor prin mecanism calciu-dependent molecule imunoglobulin-like molecule care se află pe suprafaţa membranei nucleare
15. a. b. c. d. e.
Adresinele reprezintă: glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale glicoproteine cu rol în declanşarea procesului inflamator molecule cu rol în aderarea celulelor prin mecanism calciu-dependent molecule imunoglobulin-like molecule care se află pe suprafaţa membranei nucleare
16. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la citokine sunt: sunt glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale reprezintă molecule cu rol în aderarea celulelor prin mecanism calciudependent sunt lipide asemanatoare hormonilor sunt produse de celulele care răspund invaziei microbiene sunt sintetizate în cantităţi de ordinul miligramelor
17. a. b. c. d. e.
Factorul de necroză tisulară are acţiune: antitumorală antiinflamatorie de stimulare a hematopoezei citotoxică asupra limfocitelor activate antiproliferativă
18. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfotoxine sunt: induce sinteza de IFN gamma are efect citotoxic asupra limfocitelor activate este produs ca reacţie la contactul cu bacterii activează macrofagele stimulează hematopoeza
19. a. b. c. d. e.
Interleukinele cu rol asemanator TNF-ului sunt: IL-2 IL-12 IL-18 IL-1 IL-17 78
20. a. b. c. d. e.
Il-1 activează: eozinofilele neutrofilele limfocitele bazofilele plachetele
21. a. b. c. d. e.
Rolul interferonul gamma este: activează macrofagele atrage la nivelul procesului infectios PMN activează limfocitele B inhibă răspunsul inflamator stimulează hematopoeza
22. a. b. c. d. e.
Rolul IL-12 este: activează macrofagele atrage la nivelul procesului infecţios PMN activează limfocitele B induce sinteza de IFN gamma stimulează hematopoeza
23. a. b. c. d. e.
Prezintă acţiune antivirală şi antiproliferativă: TNF interferonii limfotoxine IL-4 IL10
24. a. b. c. d. e.
Interferonul alfa este produs de: celule endoteliale fibroblaşti neutrofile monocite celule dendritice
25. a. b. c. d. e.
Interferonul beta este produs de: eozinofile fibroblaşti neutrofile monocite celule dendritice
26. a. b. c.
Citokinele cu actiune antivirală şi antiproliferativă sunt: IL-4 IL-10 IL-2 79
d. e.
IL-1 IL-17
27. a. b. c. d. e.
IL-2 este activată de: limfocitele B limfocitele T eozinofile macrofage neutrofile
28. a. b. c. d. e.
Interferonul gamma este produs de: monocite fibroblaşti celulele endoteliale limfocitele T limfocitele B
29. a. b. c. d. e.
IL-4 stimulează producerea de: IgG IgM IgA IgD IgE
30. a. b. c. d. e.
IL-4 blochează producerea de: IgG IgM IgA IgD IgE
31. a. b. c. d. e.
Sunt hematopoetine: SCF eozinofile interferon gamma IL-2 interferon alfa
32. a. b. c. d. e.
Hematopoetinele au rol în: inhibiţia procesului inflamator activarea funcţiei antivirale şi antiproliferative procesul de proliferare şi diferenţiere al celulelor stem sinteza de IFN gamma activarea funcţiei citotoxice asupra limfocitelor activate
33.
Complementul reprezintă: 80
d. e.
componentă importantă a mecanismelor de apărare specifice un constituent principal al imunitătii celulare un element important al reacţiei imune apărute ca urmare a reacţiei antigenanticorp componentă anormală a serului componentă stabilă la acţiunea temperaturii
34. a. b. c. d. e.
Funcţiile complementului sunt urmatoarele, cu excepţia: reglarea fiziologică a răspunsului imun opsonizare chemotactism pentru PMN apărarea specifică împotriva infecţiei favorizarea fagocitozei
35. a. b. c. d. e.
Implicaţiile fiziopatologice ale complementului sunt: favorizarea fagocitozei contribuie la inflamaţie şi la leziuni tisulare eliminarea complexelor imune şi a celulelor apoptotice reglarea fiziologică a răspunsului imun apărarea nespecifică împotriva infecţiei
36. a. b. c. d. e.
Componentele complementului sunt sintetizate de: miocite celule endoteliale celule dendritice macrofage neutrofile
37. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la complement este: reprezintă un sistem de glucide se activează în cascadă prezintă rol în coagularea sângelui se poate activa doar prin calea clasică nu este nevoie de un stimul pentru declanşarea componentelor
38. a. b. c. d. e.
Afirmaţia adevarată referitoare la calea clasică a complementului este: pasul de iniţiere este legarea specifică a IgD de antigen poate fi activată prin interacţiuni specifice antigen- anticorp poate fi activată de numeroase substanţe neimune poate fi activată de lectină nu necesită prezenţa complexelor antigen-anticorp
39. a. b. c.
Afirmaţia adevarată referitoare la calea alternativă a complementului este: pasul de iniţiere este legarea specifică a IgD de antigen poate fi activată prin interactiuni specifice antigen- anticorp poate fi activată de numeroase substanţe neimune
a. b. c.
81
d. e.
poate fi activată de lectină nu necesită prezenţa complexelor antigen-anticorp
40. a. b. c. d. e.
Funcţiile componentei C3 ale complementului sunt urmatoarele, cu excepţia: se leaga de suprafaţa bacteriilor reprezintă convertaza căii alternative prezintă rol în opsonizare este o anafilatoxină fixează factorul D
41. a. b. c. d. e.
Proteina de bază este a căii alternative este: fibrinogen proteina C reactivă factorul B componenta C3 componenta C1
42. a. b. c. d. e.
Properdina reprezintă: o enzimă un fosfolipid o proteină insolubilă o proteină solubilă un complex lipidic
43. a. b. c. d. e.
Componenta C3b are rol în: opsonizarea membranei celulelor organismului favorizează legarea fagocitelor formarea unei proteaze serice ce descompune B in Ba si Bb legarea de suprafaţa microbiană apărând astfel celula de care se leagă formarea unitaţii de recunoaştere în calea clasică
44. a. b. c. d. e.
În absenţa infecţiei proteinele complementului sunt: în stare activă prezintă un nivel crescut de activare spontană se sintetizează continuu în ritm alert pentru pregatirea organismului se gasesc în stare de “odihnă” se activează continuu
45. a. b. c. d. e.
Funcţiile principale ale căii alternative sunt: opsonizarea celulelor organismului inactivarea leucocitelor liza celulelor tintă asocierea proteinelor pe suprafaţa membranei microbiene acţiunea proteinelor complementului asupra hematiilor
46.
Afirmaţia corectă referitoare la calea finală comună este: 82
a. b. c. d. e.
poate fi activată prin interacţiuni specifice antigen- anticorp poate fi activată de numeroase substanţe neimune poate fi activată de lectină activarea cuprinde complexul de atac al membranei pasul de iniţiere este legarea specifică a IgD de antigen
47. Afirmaţiile corecte referitoare la calea finală comună sunt urmatoarele, cu excepţia: a. se mai numeşte calea efectoare b. duce la formarea MAC II (complexului de atac al membranei) c. se mai numeşte calea litică d. reacţiile sunt diferite pentru calea clasică şi alternativă e. activarea cuprinde complexul de atac al membranei 48. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la calea lectinică sunt: poate fi activată prin interacţiuni specifice antigen- anticorp poate fi activată de numeroase substanţe neimune poate fi activată de lectină activarea cuprinde complexul de atac al membranei pasul de iniţiere este legarea specifică a IgD de antigen
49. a. b. c. d. e.
Rolul biologic al complementului este: stoparea inflamaţiei citoliza proliferarea microorganismelor coagularea sângelui nu prezintă rol în clearance-ul complexelor imune
Tematica 4 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt elementele centrale celulare implicate în răspunsul imun specific: limfocitele T limfocitele B trombocitele bazofilele eozinofilele
2. a. b. c. d. e.
Care sunt celulele implicate în imunitatea naturală: celulele NK macrofagele eritrocitele trombocitele eozinofilele 83
c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: celulele sistemului imun provin din celule stem pluripotente din măduva hematopoietică toate celulele sistemului imun sunt reînnoite permanent în cursul vieţii unui individ neutrofilele sunt elementele centrale ale răspunsului imun specific celulele sistemului imun nu se reînnoiesc în cursul vieţii unui individ celulele stem pluripotente se găsesc în ganglionii limfatici
4. a. b. c. d. e.
Dintre celulele prezentatoare de antigen specializate fac parte: limfocitele B celulele dendritice monocitele şi macrofagele neutrofilele celulele endoteliale şi epiteliale
3. a. b.
5. Dintre celulele prezentatoare de antigen ocazionale care intervin doar în anumite condiţii de activare celulară fac parte: a. limfocitele B b. celulele dendritice c. monocitele şi macrofagele d. neutrofilele e. celulele endoteliale şi epiteliale 6. a. b. c. d. e.
Neutrofilele: intervin în imunitatea naturală prin fagocitoză intervin în imunitatea specifică prin receptorii pentru imunoglobuline şi complement cresc în alergii sau în infecţii parazitare sunt cele mai numeroase granulocite reprezintă 1-3 % din totalul leucocitelor
7. a. b. c. d. e.
Eozinofilele: cresc în alergii sau în infecţii parazitare au funcţie fagocitară limitată au granule cu substanţe toxice pentru paraziţi fagocitează fungi, bacterii, complexe Ag-Ac reprezintă 20-40% din totalul leucocitelor
8. a. b. c. d. e.
Bazofilele şi mastocitele: conţin receptori pentru IgG au rol în reacţia de hipersensibilitate mediată umoral tip III eliberează substanţe ce cresc permeabilitatea capilară eliberează substanţe ce activează sistemul complement eliberează radicali liberi ai oxigenului cu efect toxic 84
9. a. b. c. d. e.
Mastocitele: se găsesc în limfa şi în ţesutul conjunctiv produc histamină sunt implicate în alergie nu au rol în imunitate transporta complexele imune din sânge la celulele Kupfer din ficat
10. a. b. c. d. e.
Trombocitele: au rol accesoriu în imunitate conţin serotonină exprimă receptori pentru Ig G şi Ig E exprima receptori pentru Ig M şi Ig A produc histamină
11. a. b. c. d. e.
Eritrocitele: au receptori pentru complement transportă complexele imune din sânge la celulele Kupfer din ficat sunt cele mai numeroase celule sanguine în leucocitoză scade numărul lor cresc în bolile alergice
12. Care sunt afirmaţiile adevărate despre interacţiunile dintre celulele imunitare: a. se realizează prin 2 mecanisme complementare b. se realizează prin contactul celular strâns prin intermediul moleculelor de adeziune c. factorii stimulatori sunt citokinele d. contactul dintre cele două celule se face spontan e. moleculele de adeziune intervin în reacţii chimice ireversibile 13. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile false: selectinele au rol în inhibarea procesului inflamator integrinele sunt glicoproteine integrinele se găsesc pe suprafaţă celulelor anucleate integrinele contribuie la migrarea celulară selectinele sunt glicoproteine
14. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele sunt: molecule de adeziune clasificate în 3 familii: ICAM, VCAM, PECAM intervin în interacţiunea eritrocit-endoteliu fac parte din familia selectinelor fac parte din familia integrinelor
15. a. b.
Care sunt afirmaţiile adevărate: caderinele sunt exprimate pe suprafaţa celulelor caderinele au rol în legarea intercelulară 85
c. d. e.
caderinele intervin în mecanismele independente de calciu adresinele vasculare sunt glicoproteine adresinele sunt imunoglobuline
16. a. b. c. d. e.
Citokinele sunt: peptide asemanatoare hormonilor glicolipide imunomodulatori produse de celulele care răspund invaziei microbiene pot fi: autocrine, paracrine, endocrine
17. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: citokinele autocrine au efect pe celule la distanţă citokinele paracrine au efect pe celule în vecinătate citokinele endocrine au efect pe celule la distanţă citokinele paracrine au efect asupra celulelor care le produc citokinele autocrine au efect pe celule în vecinătate
18. a. b. c. d. e.
Factorul de necroza tumorala este produs de: monocite, macrofage limfocite T şi B eozinofile bazofile celule gliale
19. a. b. c. d. e.
Factorul de necroză tumorală: este produs la contactul cu bacteriile atrage la nivelul procesului inflamator alte monocite şi polimorfonucleare inhibă lipoliza inhibă glicoliza are activitate antiparazitară
20. a. b. c. d. e.
IL 1 şi IL 6 sunt produse de: monocite şi macrofage limfocite T şi B celule gliale hepatocite adipocite
21. a. b. c. d. e.
IL 1: inhibă limfocitele T şi B are acţiune pro-antiinflamatorie scade catabolismul celulelor musculare scade catabolismul osteoclastelor creşte sinteza proteinelor de faza acută la nivel hepatic 86
22. a. b. c. d. e.
Limfotoxinele: au efect citoprotector asupra limfocitelor activate au rol în iniţierea inflamaţiei au rol în protejarea faţă de agresiunea microbiană activează macrofagele induc sinteza de interferon gamma
23. a. b. c. d. e.
IL 12: are efect citotoxic asupra limfocitelor activate activează macrofagele induce sinteza de interferon gamma stimulează răspunsul inflamator stimulează hematopoieza
24. a. b. c. d. e.
IL 17: are efecte proinflamatorii inhibă hematopoieza are efect citotoxic asupra limfocitelor activate activează macrofagele face parte din familia citokinelor proinflamatorii
25. a. b. c. d. e.
IL 18: stimulează sinteza de interferon gamma are efecte proinflamatorii intervine în infecţii produse de bacterii tip E. coli intervine în infecţii produse de paraziţi intervine în infecţii produse de virusuri (gripale)
26. a. b. c. d. e.
Interferonii: au acţiune antivirală inhibă celulele NK activează producţia de IL 2 au acţiune antiproliferativă au actiune provirală
27. a. b. c. d. e.
Interferonii: stimulează celulele NK inhibă producţia de IL 2 au acţiune antivirală au acţiune antiproliferativă au acţiune retrovirală
28. a. b. c.
Interferonul beta este produs de: monocite fibroblaşti celule endoteliale 87
d. e.
eritrocite eozinofile
29. a. b. c. d. e.
IL 2: este folosită în tratamentul cancerului inhibă proliferarea limfocitelor T inhibă proliferarea limfocitelor B transformăcelulele NK în LAK este produsă mai ales de limfocitele T CD4
30. a. b. c. d. e.
Interferonul gamma: este produs de limfocitele T helper activează macrofagele este produs de monocite activează eritrocitele controlează apărarea antibacteriană, antivirală şi antiparazitară
31. a. b. c. d. e.
Citokinele activate de răspunsul imun umoral sunt produse de: limfocite T helper 2 mastocite limfocite B bazofile neutrofile
32. a. b. c. d. e.
IL 4: stimulează producţia de IgM blochează producţia de IgG este factor de creştere pentru bazofile este factor de creştere pentru mastocite are rol în hematopoieză
33. a. b. c. d. e.
IL 5: stimulează răspunsul imun umoral la nivelul mucoaselor are rol de creştere pentru eozinofile şi bazofile are rol hematopoietic stimulează sinteza IgA de către limfocitele B induce diferenţierea iniţială a liniei de celule B
34. a. b. c. d. e.
Chemochinele au rol în activitatea chemotactică faţă de: limfocite monocite eozinofile eritrocite trombocite
35.
Stem cell factor: 88
a. b. c. d. e.
aparţine familiei hematopoietinelor provine din celulele stromale ale măduvei osoase stimulează diferenţierea şi creşterea bazofilelor şi mastocitelor stimulează diferenţierea şi creşterea eozinofilelor favorizează dezvoltarea megakariocitelor
36. a. linii b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: IL 3 are rol în stimularea proliferării şi diferenţierii celulelor stem pe diferite
37. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile false: IL 5 stimulează diferenţierea eozinofilelor IL 10 favorizează dezvoltarea megakariocitelor IL 11 permite diferenţierea celulei stem spre celule NK IL 11 este factor de creştere pentru linia trombocitară IL 3 stimulează diferenţierea şi creşterea bazofilelor şi mastocitelor
38. a. b. c. d. e.
Manifestările locale ale inflamaţiei sunt: eritem căldura locală edem durere erupţii cutanate
39. a. b. c. d. e.
Inflamaţia depinde de: extinderea procesului inflamator microorganismele implicate reactivitatea gazdei organul afectat tensiunea arterială
40. a. b. c. d. e.
În inflamaţie apare: vasodilataţie capilară locală modificări structurale microvasculare acumularea leucocitelor vasoconstricţie capilară leucopenie
41. a. b. c.
În inflamaţie, polimorfonuclearele sunt atrase de factori chemotactici: de natură bacteriană produşi în urma activării complementului rezultaţi prin degranularea mastocitelor
IL 4 stimulează diferenţierea şi creşterea bazofilelor şi mastocitelor IL 5 favorizează dezvoltarea megakariocitelor IL 10 stimulează diferenţierea şi creşterea eozinofilelor IL 11 este factor de creştere pentru linia trombocitară
89
d. e.
produşi în urma inhibării complementului produşi de trombocite
42. a. b. c. d. e.
Care sunt cele mai importante celule producătoare de citokine: macrofagele limfocitele neutrofilele eozinofilele bazofilele
43. a. b. c. d. e.
Simptomele generale determinate de citokine sunt: febra durerea musculară somnolenţa creşterea tensiunii arteriale tahicardie
44. a. b. c. d. e.
Răspunsul de fază acută este: o reacţie generalizată a organismului o reacţie generalizată a organismului o reacţie specifică stimulată de infecţie mediată de citokine
45. a. b. c. d. e.
Cele mai importante citokine implicate în răspunsul de fază acută sunt: IL 1 IL 6 TNF-alfa PGE 1 IL 18
46. a. b. c. d. e.
Care sunt citokinele implicate în producerea febrei: IL 1 TNF Interferon alfa IL 12 IL 17
47. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: proteina C reactivă (CRP) este produsă de celulele hepatice concentraţia serică a CRP creşte în primele 10 zile de la debutul inflamaţiei producţia de CRP este stimulată de IL 1 CRP este un marker nespecific al inflamaţiei CRP este produsă în splină
48.
Complementul: 90
a. b. c. d. e.
creşte efectul altor componente imune scade efectul altor componente imune este o componentă importantă a mecanismelor de apărare înnăscute este o componentă importantă a mecanismelor de apărare dobândite scade efectul anticorpilor
49. a. b. c. d. e.
Complementul: este un constituent principal al apărării naturale este un constituent principal al imunităţii umorale este un constituent principal al imunităţii celulare este un constituent principal al imunităţii dobândite apare în urma reacţiei antigen-anticorp
50. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: complementul este o componentă normală a serului complementul este dependent de gradul de imunizare complementul este rezistent la acţiunea căldurii complementul se inactivează prin încălzirea serului la 56ºC imunoglobulinele sunt activate la 56ºC
51. a. b. c. d. e.
Funcţiile complementului sunt: apărarea specifică împotriva infecţiei inhibarea fagocitozei chemotactism pentru polimorfonucleare eliminarea complexelor imune reglarea fiziologică a răspunsului imun
52. a. b. c. d. e.
Funcţiile complementului sunt: contribuie la inflamaţie intervine în reacţia anafilactică hipersensibilitatea citotoxică intervine în apărarea specifică împotriva infecţiei inhibarea fagocitozei
53. a. b. c. d. e.
Componentele complementului sunt sintetizate de: hepatocite macrofage celule epiteliale intestinale limfocite mieloblaşti
54. a. b. c. d.
Componentele complementului sunt sintetizate de: hepatocite celule epiteliale tegumentare macrofage trombocite 91
e.
celule renale
55. a. b. c. d. e.
Care sunt căile de activare ale complementului: calea clasică calea alternă calea lectinică calea intrinsecă calea extrinsecă
56. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: componenta b a complementului este de dimensiuni mai mici componenta a a complementului este insolubilă componenta b a complementului se fixează la nivelul celulelor ţintă componenta a a complementului are activitate anafilactoidă componenta a a complementului are activitate chimiotactică
57. a. b. c. d. e.
Calea clasică de activare a complementului: are componentele în stare activă are nevoie de un stimul pentru declanşarea componentelor complementului stimulul este complexul antigen-anticorp poate fi activată de bacterii gram negative este iniţiată de legarea specifică a IgG de antigen
58. a. b. c. d. e.
Calea alternă de activare a complementului: apare după constituirea răspunsului imun are rol în imunitatea dobândită poate fi activată de microorganisme activarea se face în cascadă poate fi activată de insulină
59. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. în absenţa infecţiei, proteinele complementului sunt în stare activă b. cascada de activare a complementului este reglată de proteine insolubile c. reglarea cascadei complementului minimalizează lezarea gazdei în timpul procesului antiinfecţios d. activarea complementului este normal localizată la locul infecţiei e. activarea complementului este sistemică 60. Care sunt funcţiile biologice principale ale căii alterne de activare a complementului: a. opsonizarea membranei microbiene b. activarea leucocitelor c. activarea eritrocitelor d. activarea trombocitelor e. liza celulei ţintă 92
61. a. b. c. d. e.
Activarea leucocitelor în cadrul căii alterne a complementului: implică acţiunea proteinelor complementului asupra leucocitelor se produce la locul infecţiei C 3 a este un inhibitor al procesului de ardere respiratorie C 3 este un factor chemotactic slab are loc la distanţă de locul infecţiei
62. Liza celulelor ţintă în cadrul căii alterne a complementului implică: a. apariţia complexul de atac al membranei b. formarea porilor membranari c. impermeabilizarea peretelui bacterian d. asocierea proteinelor complementului se face pe suprafaţa membranei microbiene e. asocierea proteinelor complementului se face la nivelul nucleului celulei bacteriene 63. a. b. c. d. e.
Calea finală comună de activare a complementului se mai numeşte şi: clasică lectinică alternă efectoare litică
64. a. b. c. d. e.
Calea litică de activare a complementului: începe cu activarea C5 se continuă cu activarea C6, C7, C8 are ca rezultat perforarea membranei are ca rezultat acumularea de apă şi electroliţi are ca rezultat liza celulei perforate
65. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la calea lectinică sunt: lectina se leagă de suprafaţa bacteriei se formează un complex asemănător cu cel din primele etape ale căii clasice este necesară prezenţa complexelor antigen-anticorp inhibă calea clasică are ca rezultat liza celulei bacteriene
66. a. b. c. d. e.
Componentele sistemului complement: se pot fixa pe bazofile se pot fixa pe mastocite determină eliberarea de histamine cu vasoconstricţie se fixează pe eritrocit determină agregarea leucocitelor polimorfonucleare
67. a.
Agenţii infecţioşi extracelulari sunt distruşi prin: activarea directă a complementului 93
b. c. d. e.
anticorpii care fixează complementul fragmentul Fab al imunoglobulinelor niciuna din variante toate variantele
68. a. b. c. d. e.
Complexul de atac al membranei lizează: bacterii virusuri paraziţi leucocite polimorfonucleare limfocite
69. a. b. c. d. e.
Moleculele de adeziune prezintă: numai rol imunologic reacţii chimice reversibile activare in cascadă un rol complex reacţii chimice ireversibile
70. a. b. c. d. e.
Sunt molecule de adeziune: selectine superfamilia imunoglobulinelor interleukine caderine citokine
71. a. b. c. d. e.
Selectinele reprezintă: glicoproteine cu rol în declanşarea procesului inflamator celule care contribuie la migrarea celulară molecule imunoglobulin-like conţin familia LECAM conţin familia ICAM
72. a. b. c. d. e.
Integrinele reprezintă: familie cu peste 20 de membri molecule imunoglobulin-like glicoproteine cu raspandire ubicuitară conţin familia LECAM molecule care contribuie la migrarea celulară
73. a. b. c. d. e.
Superfamilia imunoglobulinelor reprezintă: molecule care intervin în legarea intercelulara glicoproteine cu rol în declanşarea procesului inflamator molecule imunoglobulin-like molecule care sunt formate dintr-un lanţ polipeptidic glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale 94
74. a. b. c. d. e.
Caderinele reprezintă: celule care intervin în legarea celulară glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale molecule care intervin în directionarea limfocitelor spre ganglionilor limfatici molecule formate dintr-un lant polipeptidic molecule care au rol în legarea intercelulară prin aderare
75. a. b. c. d. e.
Adresinele reprezintă: molecule care au rol în legarea intercelulară prin aderare glicoproteine exprimate pe suprafaţa celulelor endoteliale molecule care sunt formate dintr un lant polipeptidic molecule care intervin în direcţionarea limfocitelor spre ganglionii limfatici molecule care intervin în direcţionarea limfocitelor spre ţesuturile extraganglionare
76. a. b. c. d. e.
Citokinele reprezintă: fosfolipide asemanatoare hormonilor molecule cu proprietaţi imunomodulatoare molecule sintetizate în cantităti de ordinul nanogramelor molecule produse de eritrocite molecule care intervin în direcţionarea limfocitelor spre ganglionii limfatici
77. a. b. c. d. e.
Citokinele pot fi: autocrine-cele cu efect pe celulele învecinate endocrine- cele cu efect pe celule la distanţă paracrine- cele care acţionează chiar asupra celulelor care le produc autocrine- cele care acţionează chiar asupra celulelor care le produc autocrine- cu efect pe celule la distantă
78. a. b. c. d. e.
Citokinele pot fi: chemokine selectine antiinflamatorii cu actiune antivirală si antiproliferativă activatoare ale răspunului imun celular
79. a. b. c. d. e.
Citokinele pro-inflamatorii sunt: interferonul alfa IL-2 IL-10 TNF limfotoxinele
80. a.
Factorul de necroză tisulară este produs de: eozinofile 95
b. c. d. e.
monocite limfocite B celule nevroglice eritrocite
81. a. b. c. d. e.
Factorul de necroză tisulară are urmatoarele roluri: atrage la nivelul procesului infecţios la hematii are activitate antivirală inhibă lipoliză poate antrena apariţia caşexiei stimulează glicoliza musculară
82. a. b. c. d. e.
Interleukinele cu rol asemanator factorului de necroză tisulară sunt: IL-1 IL-2 IL-10 IL-6 IL-8
83. a. b. c. d. e.
IL-1 si IL-6 sunt produse de: limfocite T limfocite B bazofile eozinofile celule nevroglice
84. a. b. c. d. e.
IL-1 prezintă urmatoarele roluri: activează limfocitele B inhibă catabolismul celulelor musculare creşte sinteza proteinelor de fază acută la nivel hepatic acţionează numai asupra celulelor neimune exercită acţiune pro-antiinflamatorie
85. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la limfotoxine sunt: activează macrofagele prezintă efect citotoxic asupra limfocitelor activate induc sinteza de interferon gamma inhibă catabolismul celulelor musculare au rol în etapa de iniţiere a inflamaţiei
86. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la interferoni sunt: stimulează celulele NK interferonul alfa este produs de celule endoteliale activează producţia de IL2 au acţiune pro-inflamatorie activează chemokinele 96
87. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IL-2 sunt: este prima interleukină folosită în terapia cancerului este produsă mai ales de limfocitele T CD8 este activată de celulele dendritice transformă celulele NK in LAK inhibă proliferarea limfocitelor T
88. a. b. c. d. e.
Interferonul gamma are rol în: dezactivarea macrofagelor formarea speciilor reactive ale oxigenului controlarea funcţiilor implicate în apărarea antibacteriană stimularea producerii de IgM hematopoieză
89. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la citokinele activatoare ale răspunsul imun umoral sunt: sintetizate de unele mastocite stimulează producerea de IgM stimulează răspunsul imun primar orientează RIU spre diferitele clase de imunoglobuline prezintă rol în hematopoieză
90. a. b. c. d. e.
Chemokinele prezintă activitate chemotactică faţă de: eozinofile neutrofile limfocite monocite bazofile
91. a. b. c. d. e.
Complementul reprezintă: grup de 30 proteine elaborate de rinichi o componentă importantă a mecanismelor de apărare dobândite sistem complex format din circa 30 componente unul dintre constituienţii principali ai apărării naturale o componentă a serului ce apare numai în infecţii
92. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la complement sunt: este stabil la acţiunea căldurii este independent de gradul de imunizare se activează prin încalzirea serului la 56°C timp de 30 minute reprezintă un element al reacţiei imune apărute ca urmare a reacţiei Ag-Ac reprezintă o componentă normală a serului
93. a.
Funcţiile complementului sunt: reglarea fiziologică a răspunsului imun 97
b. c. d. e.
chemotactism pentru neutrofile chemotactism pentru eozinofile apărarea specifică împotriva infecţiei opsonizarea
94. a. b. c. d. e.
Implicaţiile fiziopatologice ale complementului sunt: reglarea fiziologică a răspunsului imun contribuie la inflamaţie apărarea specifică împotriva infecţiei eliminarea complexelor imune şi a celulelor apoptotice intervine în reacţia anafilactică
95. a. b. c. d. e.
Componentele complementului sunt sintetizate de: celule epiteliale intestinale celule endoteliale hepatocite macrofage eozinofile
96. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la activarea complementului sunt: calea clasică reprezintă calea anticorp independentă calea alternativă reprezintă calea anticorp independentă doar calea alternativă se finalizează cu atacul litic are nevoie de un stimul calea lectinei reprezintă calea anticorp independentă
97. a. b. c. d. e.
Referitor la calea clasică de activare a complementului sunt adevărate afirmaţiile: stimulul este reprezentat de complexul Ag-Ac activarea cuprinde complexul de atac al membranei poate fi activată de lectină activarea se produce în urma unui răspuns imunitar pasul de iniţiere este legarea specifică a IgG de antigen
98. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la calea alternativă sunt: reprezintă linia de apărare ce apare după constituirea răspunsului imun joacă rol critic în imunitatea dobandită poate fi activată de diferite microorganisme calea alternativă reprezintă calea anticorp independentă poate fi activată de diferite substanţe neimune
99. a. b. c. d.
Activatori ai căii alterne sunt: insulina hemoglobina glucagon celule infectate viral 98
e.
citokinele
100. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la componenta C3 este: fixează factorul B care va fi descompus de D este o moleculă mică a carei funcţie nu este cunoscută reprezintă o protează serică ce descompune B in Ba si Bb este supus permanent unei activări spontane discrete reprezintă proteina de bază
101. a. b. c. d. e.
Reglarea cascadei complementului se face prin: proteinele insolubile proteinele legate de membrane în prezenţa infecţiei proteinele complementului sunt în stare de “odihnă” minimalizează lezarea gazdei în timpul procesului antiinfecţios activarea complementului este normal localizată la locul infecţiei
102. a. b. c. d. e.
Funcţiile biologice principale ale căii alterne sunt: opsonizarea membranelor microbiene activarea globulelor roşii liza celulelor ţintă activarea anticorpilor activarea leucocitelor
103. a. b. c. d. e.
Calea finală comună se mai numeşte: alternativă clasică litică lectinică efectoare
104. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la calea finală comună sunt: activarea cuprinde complexul de atac al membranei reacţiile sunt diferite, în funcţie de calea pe care a fost activat complementul duce la formarea MAC II poate fi activată de lectină proteina de baza este C3
105. a. b. c.
Afirmaţiile corecte referitoare la calea lectinică sunt: reacţiile sunt comune cu cele ale căii comune stimulul este reprezentat de complexul Ag-Ac se formează un complex asemănator celui format în primele etape ale căii clasice activează calea clasică prin prezenţa complexelor antigen-anticorp poate fi activată de lectină
d. e.
106. Rolurile complementului sunt: 99
a. b. c. d. e.
stoparea inflamaţiei declanşarea infecţiei liza celulelor microbiene eliberarea de citokine facilitează clearance-ul complexelor imune
107. a. b. c. d. e.
Sunt molecule de adeziune: interleukinele caderinele adresinele superfamilia imunoglobulinelor limfokinele
108. a. b. c. d. e.
Citokinele sunt reprezentate de: antiinflamatori hematopoetine integrine selectine chemokine
109. a. b. c. d. e.
Citokinele proinflamatorii sunt: interferonul gamma limfotoxine stem cell factor chemokine factorul de necroză tisulară
Interferoni Complement simplu 1. a) b) c) d) e)
Interferonul poate fi, cu excepţia: leucocitar fibroblastic imun α Δ1
2. Interferenţa care se produce în infecţii cu inoculuri foarte concentrate se numeşte: a) interferenţă heterologă b) interferenţa omologă c) interferenţa intrinsecă d) interferenţa extrinsecă 100
e)
interferenţa neomologă
3. Interferenţa care se produce între virusuri diferite care infectează, de regulă, succesiv aceeaşi gazdă, se numeşte: a) interferenţă omologă b) autointerferenţă c) interferenţa heterologă d) interferenţa heterologă intrisecă e) interferenţa heterologă extrinsecă 4. a) b) c) d) e)
Interferonul a fost descoperit de : Issacs şi Lindenmann Loius Pasteur E. Jenner Alexander Fleming Paul Ehrlich
5. a) b) c) d) e)
Interferonul reprezintă o familie de : proteine glicoproteine lipide lipopolizaharide enzime
6. a) b) c) d) e)
Interferonul este: reprezentat de proteine nespecific specific de specie nespecific de specie specific de virus
7. a) b) c) d) e)
IFN alfa şi beta sunt proteine alcătuite din: 162 aminoacizi 166 aminoacizi 169 aminoacizi 167 aminoacizi 161 aminocizi
8. a)
IFN alfa şi beta sunt proteine codificate de o genă localizată pe cromozomul: 8 101
b) c) d) e)
10 7 9 6
9. a) b) c) d) e)
IFN fac parte din reţeaua: superantigenelor MHC superfamiliei imonuglobulinelor integrinelor citokinelor
10. a) b) c) d) e)
Cele mai importante acţiuni biologice ale IFN sunt, cu excepţia: acţiunea antivirală nespecifică acţiunea antivirală specifică inducţia secreţiei mai multor citokine inhibarea creşterii celulare normale creşterea activităţii celulelor NK
11. a) b) c) d) e)
Cele mai importante acţiuni biologice ale IFN sunt, cu excepţia: creşterea expresiei antigenelor CMH din clasa I şi II activarea macrofagelor sporirea numărului de receptori pentru alte citokine sporirea numărului de receptori pentru porţiunea Fc a IgG acţiune stimulatoare pe paraziţi intracelulari
12. a) b) c) d) e)
În particular, IFN gama modulează expresia receptorilor pentru: celulele NK complement macrofage TNF MHC
13. Trei dintre genele ce codifică proteinele transmembranare ale receptorilor pentru IFN sunt situate pe cromozomul: a) 19 b) 23 c) 25 d) 21 e) 24 102
14. a) b) c) d) e)
Inductorii de IFN sunt reprezentaţi de următoarele, cu excepţia: ribovirusurilor specii de ARN ds naturali sau sintetici mitogeni lectine specii de ADN
15. a) b) c) d) e)
Interferonul reprezintă primele citokine sintetizate prin tehnologia: ADN recombinat ARN ARN m ARN t ARN r
16. În privinţa utilizării IFN se citează succese în următoarele tratamente, cu excepţia: a) afecţiuni virale oculare b) leucemii c) infecţii cu papilomavirusuri d) adenovirusuri e) asteniei Complement multiplu 1. a) b) c) d) e)
Interferonii sunt de mai multe tipuri, cu excepţia: leucocitar β3 fibroblastic imun δ1
2. a) b) c) d) e)
Cele mai întâlnite forme de interferoni: imun β1 fibroblastic Ω3 leucocitar
103
3. Interferenţa care se produce în infecţii cu inoculuri foarte concentrate se numeşte: a) Interferenţa extrinsecă b) Interferenţa omologă c) Interferenţa heterologă d) Autointerferenţa e) Interferenţa intrinsecă 4. a) b) c) d) e)
Interferonul a fost descoperit de: Isaacs Robert Koch Louis Pasteur E. Jenner Lindenmann
5. Descoperirea IFN a deschis drumul înţelegerii comunicării intercelulare prin peptide sau glicoproteine şi a pregătit terenul pentru: a) descoperirea citokinelor b) reglarea prin limfokine a sistemului imun c) descoperirea factorilor de creştere d) descoperirea antibioticelor e) descoperirea monokinelor 6. a) b) c) d) e)
IFN reprezintă o familie de glicoproteine cu efecte: antipiretice antivirale antitumorale imunodulatorii analgezice
7. Pentru a atribui unui preparat calitatea de IFN el trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) activitate specifică de specie b) activitate nespecifică de specie c) structura chimică glicopeptidică d) sinteza dependentă de funcţiile celulare de transcriere e) sinteza independentă de funcţiile celulare de transcriere 8. a)
Inhibiţia multiplicării virale prin IFN survine la cel puţin două niveluri: inhibarea traducerii 104
b) c) d) e)
degradarea preferenţială a ARNm viral stimularea traducerii degradarea ARN m alterarea materialului genetic
9. a) b) c) d) e)
Cele mai importante acţiuni biologice ale IFN sunt: influenţarea diferenţierii celulare activarea macrofagelor creşterea activităţii celulelor NK creşterea proliferării şi diferenţierii limfocitelor T creşterea sintezei IgE
10. a) b) c) d) e)
Inductorii de IFN sunt reprezentaţi de: specii de ARN mitogeni specii de ADN specii de ARN ds naturali ribovirusuri specii de ARNm
11. a) b) c) d) e)
Administrarea IFN se face: local intravenos sistemic subcutanat intramuscular
12. a) b) c) d) e)
Prin supradozare de IFN se induce: febră fatigabilitate anorexie astenie scădere ponderală
13. a) b) c) d) e)
Proteinele şi enzimele care intervin în acţiunea antivirală a IFN sunt: proteinkinaza fibrina 2’5’ oligoadenilat sintetaza citocrom P450 mucopolizaharidele 105
14. a) b) c) d) e)
Genele ce codifică proteinele receptorilor pentru citokine fac parte din clasa: a II a aIa a II a a IV a a I a şi a II a
15. Pentru IFN alfa/beta ataşarea liganzilor la receptori recrutează tirozin kinaze din familia Janus kinazelor: a) Jak 2 b) Jak 1 c) Tyk 1 d) Tyk 2 e) Jak 3 16. a) b) c) d) e)
Ce efecte adverse pot apare în timpul terapiei cu interferon? tulburări cardio-vasculare colaps cardiovascular sindrom asemănător gripei modificări gastro-intestinale vertij
17. a) b) c) d) e)
Ce efecte adverse pot apărea în timpul terapiei cu interferon? hipoplazie măduvă osoasă limfoame diabet modificări hepato-biliare ginecomastie
18. a) b) c) d) e)
IFN alfa natural se poate produce pe: hematii limfocite trombocite limfoblaste eritroblaşti
106
Tematica 5. Răspunsul imun umoral; răspunsul imun primar, răspunsul imun secundar. Răspunsul imun celular Complement simplu 1. b. c. d. e. f.
Antigenul declanşator al răspunsului imun umoral este transportat în: măduva osoasă arile timodependente ale organelor limfoide ficat glande suprarenale pancreas
2. Rezultatul răspunsului imun umoral este activarea limfocitelor B care se transformă în: a. celule prezentatoare de antigen b. plasmocite c. macrofage d. limfocite T helper e. celule dendritice 3. a. b. c. d. e.
Fragmentul ce conţine situsul de legare a antigenului este denumit: Fab Fc balama epitop paratop
4. Fragmentul responsabil de funcţiile efectoare ale moleculei de imunoglobulină este denumit: a. Fab b. Fc c. balama d. epitop e. paratop 5. a. b. c. d. e.
Balamaua este: fragmentul ce conţine situsul de legare a antigenului fragmentul responsabil de funcţiile efectoare ale moleculei de imunoglobulină zona dintre lanţurile grele zona dintre lanţurile uşoare paratopul
6. a. b. c. d.
Variabilitatea izotipică: diferenţiază membrii unor specii diferite diferenţiază membrii în cadrul aceleiaşi specii se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea variabilă se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea constantă 107
e.
se corelează cu cea a situsului de legare a antigenului
7. a. b. c. d. e.
Variabilitatea allotipică: diferenţiază membrii unor specii diferite diferenţiază membrii în cadrul aceleiaşi specii se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea variabilă se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea constantă se corelează cu cea a situsului de legare a antigenului
8. a. b. c. d. e.
Variabilitatea allotipică: diferenţiază membrii unor specii diferite diferenţiază membrii în cadrul aceleiaşi specii se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea variabilă se datorează prezenţei unor secvenţe de aminoacizi în regiunea constantă se corelează cu cea a situsului de legare a antigenului
9. Ig M: a. persistă 3 săptămâni b. sunt implicate în răspunsul imun umoral ce apare începând cu al doilea contact cu antigenul declanşator c. sunt cele mai active imunoglobuline în activarea complementului pe calea clasică d. au acţiune aglutinantă asupra bacteriilor şi virusurilor e. sunt cele mai active imunoglobuline în activarea complementului pe calea alternă 10. a. b. c. d. e.
În faza de debut a răspunsului imun primar se sintetizează: Ig G Ig M Ig A Ig E Ig D
11. a. b. c. d. e.
După activare, majoritatea limfocitelor B au ca receptor pentru antigen: Ig G Ig M Ig A Ig E Ig D
12. Cea mai eficientă cale de administrare a antigenului pentru apariţia răspunsului imun este: a. intradermică b. orală c. subcutană d. intramusculară 108
e.
toate variantele
13. În răspunsul imun celular sunt recunoscute şi îndepărtate următoarele tipuri de celule, cu excepţia: a. celule maligne b. celule infectate c. celule transplantate d. celule hematopoietice e. celule self antigenice 14. Care este afirmaţia falsă: a. celulele implicate în răspunsul imun umoral distrug celulele ţinta prin mecanisme de citotoxicitate extracelulară b. receptorii de recunoaştere antigenică stabilesc conexiuni cu antigenul expus c. receptorii de recunoaştere antigenică stabilesc conexiuni cu MHC I d. receptorii de recunoaştere antigenică stabilesc conexiuni cu MHC II e. receptorii de recunoaştere antigenică sunt CD 25, CD 28, CD 45 15. a. b. c. d. e.
Receptorii de adeziune intercelulară sunt: CD 2 CD 8 CD 25 CD 28 CD 45
16. a. b. c. d. e.
Care este afirmaţia falsă: limfocitele T citotoxice CD 8+ au rol distructiv limfocitele T citotoxice CD 4+ au rol imunoreglator limfocitele T citotoxice CD 4+ intevin în maturaţia limfocitelor T h p limfocitele T h p devin limfocite T h 1 limfocitele T citotoxice CD 4+ au rol distructiv
17. a. b. c. d. e.
Celulele cu cea mai mare implicare în răspunsul imun celular sunt: limfocitele T c celulele NK celulele K limfocitele B plasmocitele
18. a. b. c. d. e.
Caracteristica răspunsul imun celular este: declanşarea intraganglionară declanşarea medulară declanşarea tisulară desfăşurarea tisulară desfăşurarea intraganglionară 109
19. a. b. c. d. e.
Limfocitele T cu memorie au următoarele caracteristici cu o excepţie: intervin în a II-a etapa a răspunsului imun celular aderă la endoteliul vascular cooperează cu macrofagele intratisulare traversează capilarele prin diapedez se transformă în limfocite T naive
20. a. b. c. d. e.
Faza cognitivă a răspunsului imun reprezintă: faza de diferenţiere faza în care limfocitele induc eliminarea antigenelor străine faza în care limfocitele T recunosc antigenele străine în asociaţie cu MHC faza în care limfocitele B recunosc antigenele străine în asociaţie cu MHC faza de proliferare
21. a. b. c. d. e.
Faza efectoare a răspunsului imun reprezintă: faza de diferenţiere faza în care limfocitele induc eliminarea antigenelor străine faza în care limfocitele T recunosc antigenele străine în asociaţie cu MHC faza în care limfocitele B recunosc antigenele străine în asociaţie cu MHC faza de proliferare
22. a. b. c. d. e.
Atunci când antigenele pătrund prin sânge, aceastea ajung în: ganglionii limfatici MALT(ţesutul limfoid asociat mucoaselor) rinichi inimă splină
23. a. b. c. d. e.
Atunci când antigenele pătrund prin tegument, aceastea ajung în: ganglionii limfatici MALT(ţesutul limfoid asociat mucoaselor) rinichi inimă splină
24. a. b. c. d. e.
Atunci când antigenele pătrund prin traversarea mucoaselor, aceastea ajung în: ganglionii limfatici MALT(ţestul limfoid asociat mucoaselor) rinichi inimă splină
25. a. b. c.
Afirmaţiile corecte referitoare la haptene sunt: prezintă numai imunogenitate prezintă imunogenitate şi antigenicitate sunt lipsite de antigenicitate 110
d. e.
sunt lipsite de imunogenitate prezintă antigenicitate numai în asociere cu un carrier
26. a. b. c. d. e.
Limfocitul T recunoaşte: haptena carrierul anticorpul paratopul lanţul greu al anticorpului
27. a. b. c. d. e.
Limfocitul B recunoaşte: haptena carrierul anticorpul paratopul lanţul greu al anticorpului
28. a. b. c. d. e.
Epitopii structurali sunt recunoscuţi de: limfocitele T CD4 neutrofile limfocitele B limfocitele T CD8 macrofage
29. a. b. c. d. e.
Epitopii structurali se mai numesc: epitopi secvenţiali epitopi T epitopi B haptene paratopi
30. a. b. c. d. e.
Epitopii structurali se găsesc: în regiunea balama pe suprafaţa antigenului în interiorul antigenului în interiorul nucleului în interiorul anticorpului
31. a. b. c. d. e.
Epitopii secvenţiali se găsesc: în regiunea balama pe suprafaţa antigenului în interiorul antigenului în interiorul nucleului în interiorul anticorpului
32.
Epitopii secvenţiali se mai numesc: 111
a. b. c. d. e.
epitopi structurali epitopi T epitopi B haptene paratopi
33. a. b. c. d. e.
Epitopii secvenţiali sunt recunoscuţi de: limfocitele T neutrofile limfocitele B plasmocite macrofage
34. a. b. c. d. e.
În faza cognitivă a răspunsului imun apar urmatoarele caracteristici: macrofagul prezintă antigenul limfocitului B antigenele sunt digerate până la eliberarea epitopilor secvenţiali antigenele sunt preluate prin fagocitoză de neutrofile IL-2 va induce creşterea celulelor limfocitelor T helper limfocitul B se transformă în plasmocit
35. a.
În faza de proliferare a răspunsului imun apar urmatoarele caracteristici: epitopul B este un semnal suficient pentru limfocitele B pentru a produce un răspuns în anticorpi antigenele sunt digerate pana la eliberarea epitopilor secvenţiali antigenele sunt preluate prin fagocitoză de neutrofile contactul cu limfocitul T va stimula secreţia de interleukine limfocitul B se transformă în plasmocit
b. c. d. e. 36. a. b. c. d. e.
În faza efectoare a răspunsului imun apar urmatoarele caracteristici: epitopul B este un semnal suficient pentru limfocitele B pentru a produce un răspuns în anticorpi antigenele sunt digerate până la eliberarea epitopilor secvenţiali antigenele sunt preluate prin fagocitoză de neutrofile contactul cu limfocitul T va stimula secreţia de interleukine limfocitul B se transformă în plasmocit
37. Afirmaţiile corecte referitoare la rolul anticorpilor sunt urmatoarele, cu excepţia: a. anticorpii pot produce imobilizarea şi aglutinarea microorgansimelor b. organismul poate produce anticorpi toxici c. anticorpii prezintă rol esenţial în apărarea antiinfecţioasa d. pot avea efect blocant e. pot avea efect neutralizant 38. a.
Cei mai buni anticorpi imobilizanţi sunt: IgG 112
b. c. d. e.
IgA IgD IGM IgE
39. a. b. c. d. e.
Opsonine specifice sunt: C3b Ac Ag PCR fibronectina
40. a. b. c. d. e.
IgG se vor fixa de antigenele virale prin: Fc Fab regiunea balama complement lanţurile grele
41. a. b. c. d. e.
IgG se vor fixa de antigenele provenite de la agenţi cu habitat intracelular prin: Fc Fab regiunea balama complement lanţurile grele
42. a. b. c. d. e.
Distrugerea de către LT CD8+ implică: distrugerea unui microorganism aflat în faza de replicare distrugerea celului gazdă a unui virus activarea complementului distrugearea unui microorganism aflat în faza de latenţă sinteza de interferon
43. a. b. c. d. e.
Răspunsul celular este declanşat de: limfocite B limfocite T citotoxice limfocite T supresoare limfocite T helper neutrofile
44. a. b. c. d. e.
În răspunsul imun celular, limfocitul T helper este activat de: neutrofil limfocit B macrofag eozinofil bazofil 113
45. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitele T citotoxice sunt: parte din LTh se vor diferenţia în limfocite Th de memorie toate limfocitele T helper se vor diferenţia în LTh de memorie parte din LTc se vor diferenţia în limfocite Tc de memorie parte din limfocitele B se vor diferenţia în limfocite B de memorie toate limfocitele T citotoxice se vor diferenţia în LTc de memorie
46. Afirmaţiile adevarate referitoare la infecţiile cu germeni cu habitat facultativ intracelular la răspunsul celular sunt: a. un rol important îl au neutrofilele b. limfokinele activează macrofagele c. macrofagul induce un răspuns inflamator prompt d. macrofagul induce un răspuns inflamator mai rapid decât limfocitele B e. citokinele transformă macrofagul într-un macrofag activat 47. În răspunsul imun celular macrofagul este transformat într-un macrofag activat de către: a. leucotriene b. selectine c. interleukine d. interferonul gamma e. interferonul alfa 48. a. b. c. d. e.
Activarea macrofagelor este benefică dacă: depaşeşte în intensitate anumite limite procesul inflamator produce leziuni ale ţesuturilor produce infecţii cronice se petrece în limite fiziologice ajunge în limite patologice
49. a. b. c. d. e.
Răspunsul imunologic primar reprezintă: reîntalnirea cu acelaşi antigen organismul vine în contact pentru a doua oară cu antigenul organismul vine în contact pentru oară cu anticorpul organismul vine în contact pentru prima oară cu un antigen timo-independent organismul vine în contact pentru prima oară cu un antigen timodependent
50. a. b. c. d. e.
Răspunsul imunologic secundar reprezintă: reîntalnirea cu acelaşi antigen organismul vine în contact pentru a doua oară cu antigenul organismul vine în contact pentru oară cu anticorpul organismul vine în contact pentru prima oară cu un antigen timo-independent organismul vine în contact pentru prima oară cu un antigen timodependent
51.
Perioada de latenţă a răspunului primar reprezintă: 114
a. b. c. d. e.
faza în cursul căreia apar anticorpii faza în cursul căreia anticorpii se menţin la un nivel constant faza care durează în general 2 săptămâni faza în cursul căreia anticorpii sunt metabolizaţi faza în cursul căreia titrul antigenelor creşte
52. a. b. c. d. e.
Faza de creştere a răspunsului primar reprezintă: faza în cursul căreia apar anticorpii faza în cursul căreia anticorpii se menţin la un nivel constant faza care durează în general 2 săptamani faza în cursul căreia anticorpii sunt metabolizaţi faza în cursul căreia titrul antigenelor creşte
53. a. b. c. d. e.
Faza în platou a răspunului primar reprezintă: faza în cursul căreia apar anticorpii faza în cursul căreia anticorpii se menţin la un nivel constant faza care durează în general 2 saptamâni faza în cursul căreia anticorpii sunt metabolizaţi faza în cursul căreia titrul antigenelor creşte
54. a. b. c. d. e.
Faza de descreştere a răspunsului primar reprezintă: faza în cursul căreia apar anticorpii faza în cursul căreia anticorpii se menţin la un nivel constant faza care durează în general 2 saptamani faza în cursul căreia anticorpii sunt metabolizaţi faza în cursul căreia titrul antigenelor creşte
55. a. b. c. d. e.
Anticorpii care apar în răspunsul imun primar sunt: IgM IgA IgD IgE IgG
56. a. b. c. d. e.
Anticorpii care apar în răspunsul imun secundar sunt: IgM IgA IgD IgE IgG
57. a. b. c. d.
Diferenţele dintre răspunsul imun primar şi secundar sunt: faza de latenţa în răspunsul secundar este mai lungă faza de platou este mai prelungită în răspunsul primar descreşterea titrului de anticorpi mai lentă în răspunsul imun secundar nivelul de anticorpi este mai mare în răspunsul imun primar 115
e.
în răspunsul secundar afinitatea anticorpilor faţă de antigen este mai mare
58. Mecanismele riguroase de reglare a răspunsului imun sunt urmatoarele, cu excepţia: a. durata de viată relativ scurtă a celulelor efectoare b. LTc proliferează pe masură ce se înmulţesc LTh c. LTs proliferează pe masură ce se înmulţesc LTh d. legarea Ac de Ag previne recunoaşterea acestora de către LB e. scăderea progresivă a cantitaţii de Ag pâna la dispariţia sa 59. a. b. c. d. e.
Factorii interni ai rezistenţei naturale sunt urmatorii, cu excepţia: interleukinele complementul citokine inteferon substanţe bacteriolitice
60. Afirmaţiile corecte referitoare la răspunsul imunopatologic al acţiunii efectorilor sunt urmatoarele, cu excepţia: a. sistemul imun nu mai are capacitatea de a discrimina selful de non-self b. apare în imunodeficienţe c. apare în bolile autoimune d. au efect benefic asupra organismului e. determină fenomenele de hipersensibilitate Tematica 5 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile false: răspunsul imun umoral este declanşat de antigene T dependente răspunsul imun celular este declanşat de antigene T independente răspunsul imun umoral este declanşat de antigene B dependente în răspunsul imun umoral sunt implicate celulele prezentatoare de antigen în răspunsul imun umoral sunt implicate limfocitele T helper şi supresoare
2. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. răspunsul imun umoral are două etape: prima cu efect activator asupra limfocitelor B şi a două cu efect inhibitor prin activarea limfocitelor T b. în răspunsul imun umoral sunt activate limfocitele T supresoare care limitează participarea limfocitelor B şi T c. prima etapă a răspunsului imun umoral are efect inhibitor asupra limfocitelor B d. a două etapa a răspunsului imun umoral are efect stimulator asupra participării limfocitelor B şi T e. cele două etape ale răspunsului imun umoral nu sunt interrelaţionate 3. a.
În răspunsul imun umoral, antigenul declanşator este iniţial preluat de: celulele prezentatoare de antigen 116
b. c. d. e.
limfocitele B macrofage limfocitele T supresor celulele dendritice
4. a. b. c. d. e.
Antigenul preluat de celulele prezentatoare de antigen este prezentat: limfocitelor T helper limfocitelor T supresor limfocitelor B antigen specifice neutrofilelor monocitelor
5. a. b. c. d. e.
Antigenul declanşator al răspunsului imun umoral este transportat în: măduva osoasă ariile timodependente ale organelor limfoide ficat ariile bursodependente ale organelor limfoide ganglionii limfatici
6. a. b. c. d. e.
Limfoblaştii Th şi B cooperează prin: MHC I MHC II de pe suprafaţă limfocitelor Th MHC II de pe suprafaţă limfocitelor B IL 2 IL 4
7. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: limfoblastul Th se transformă în plasmocit limfoblastul B se transformă în plasmocit plasmocitul produce anticorpi specifici limfoblastii T h şi limfoblaştii B cooperează direct sau indirect interleukinele IL 2 şi Il 4 sunt eliberate de limfocitul B activat
8. a. b. c. d. e.
IL 2 este: implicată în răspunsul imun celular implicată în răspunsul imun umoral produsă de limfocitele T produsă de limfocitele B produsă de macrofage
9. a. b. c. d. e.
IL 4: este sintetizată de limfocitele T h este sintetizata de limfocitele B stimulează răspunsul imun umoral primar inhibă răspunsul imun umoral secundar stimulează răspunsul imun umoral secundar 117
10. a. b. c. d. e.
IL 4: inhibă producerea şi maturaţia limfocitelor B la nivelul măduvei osoase stimulează producerea şi maturaţia limfocitelor B la nivelul măduvei osoase inhibă producerea de Ig M inhibă producerea de Ig G participă la producerea de Ig E
11. IL 4: a. amplifică răspunsul imun umoral declanşat la nivelul mucoaselor bronşice, digestive, urogenitale b. creşte expresia MHC II pe suprafaţă limfocitelor B c. stimulează producţia de Ig A d. inhibă producţia de Ig M e. are rol important în producerea de anticorpi 12. a. b. c. d. e.
IL 5: este sintetizată de limfocitele T h este sintetizată de limfocitele T supresoare inhibă răspunsul imun umoral stimulează producţia de limfocite B inhibă producţia de Ig A
13. a. b. c. d. e.
IL 5: este produsă de limfocitele T este produsă de limfocitele B este produsă de limfocitele T h primitive amplifică răspunsul imun umoral declanşat la nivelul mucoasei bronşice inhibă răspunsul imun umoral declanşat la nivelul mucoasei digestive
14. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele: sunt glicoproteine sunt lipide se găsesc în plasmă nu se găsesc în secreţiile organice au proprietăţi antigenice
15. Imunoglobulinele: a. au proprietăţi de anticorpi b. se găsesc în plasmă, lichide interstiţiale, secreţii c. sunt alcătuite din 2 perechi de lanţuri cu greutate moleculară mare d. sunt alcătuite din 2 perechi de lanţuri cu greutate moleculară mică e. sunt alcătuite din 2 perechi de lanţuri: unul cu greutate moleculară mică şi unul cu greutate moleculară mare 16.
Lanţurile grele sunt de tip: 118
a. b. c. d. e.
alfa gamma kappa lambda delta
17. a. b. c. d. e.
Lanţurile uşoare sunt de tip: alfa gamma kappa lambda delta
18. a. b. c. d. e.
Paratopul este: situsul de recunoaştere a antigenului alcătuit din secvenţele variabile VH şi VL alcătuit din secvenţele constante CH şi CL alcătuit din o secvenţa variabilă şi una constantă situsul de recunoaştere al anticorpului
19. Care sunt afirmaţiile false: a. o moleculă de imunoglobulină conţine 2 situsuri identice de legare a antigenului b. o moleculă de imunoglobulină conţine 2 situsuri de legare a antigenului diferite c. o moleculă de imunoglobulină conţine un singur situs de legare a antigenului d. anticorpii sunt structuri monospecifice e. anticorpii sunt structuri polispecifice 20. a. b. c. d. e.
Secvenţele constante ale imunoglobulinelor sunt responsabile de: recunoaşterea antigenului activarea complementului pe calea clasică ataşarea la suprafaţă unor celule traversarea barierei feto-placentare activarea complementului pe calea alternă
21. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. imunoglobulinele sunt glicoproteine din plasmă b. secvenţa constantă a imunoglobulinelor este responsabilă de traversarea barierei feto-placentare c. secvenţa variabilă a imunoglobulinelor este responsabilă de traversarea barierei feto-placentare d. imunoglobulinele sunt alcătuite din 2 lanţuri H e. imunoglobulinele sunt alcătuite din 2 lanţuri L 22. a.
Molecula de imunoglobuline are o variabilitate: izotipică 119
b. c. d. e.
allotipică idiotipică homotipică paratipică
23. a. b. c. d. e.
Idiotipul este: zona variabilă din structura imunoglobulinelor zona constantă din structura imunoglobulinelor implicat în legarea antigenului (Fab) poate funcţiona şi ca determinant antigenic o zona de legare a antigenului (Fc)
24. a. b. c. d. e.
Ig G: sunt în concentraţie scăzută sunt în concentraţie ridicată reprezintă 75% din imunoglobulinele circulanţe persistă în lichidele organismului câteva ore sunt implicate în răspunsul imun umoral secundar
25. a. b. c. d. e.
Ig A: se găseşte în ser sub forma de monomeri este secretată la nivelul mucoaselor ca dimeri este secretată în lapte este implicată în reacţiile de hipersensibilitate imediată reprezintă 75% din totalul imunoglobulinelor circulante
26. a. b. c. d. e.
Ig E: este prezentă în ser în cantităţi foarte mici este prezentă în ser în cantităţi foarte mari este implicată în declanşarea reacţiilor de hipersensibilitate imediată este implicată în declanşarea reacţiilor de hipersensibilitate întârziată este frecvent asociată cu Ig M
27. a. b. c. d. e.
Ig D: persistă 3 săptămâni este frecvent asociată cu Ig M este frecvent asociată cu Ig G îndeplineşte funcţia de receptor pentru antigene are semnificaţie patologică
28. a. b. c. d. e.
Caracteristicile răspunsului imun sunt: specificitatea diversitatea izotipică memoria afinitatea aviditatea 120
29. a. b. c. d. e.
În răspunsul imun secundar: după stimularea secundară, titrul anticorpilor nu creşte semnificativ se sintetizează predominant Ig M se sintetizează predominant Ig G memoria imunitară este slab exprimată memoria imunitară este puternic exprimată
30. a. b. c. d. e.
Anticorpii îndeplinesc următoarele funcţii: se combină specific cu antigene solubile neutralizează toxinele stimulează infecţiozitatea virusurilor fixează complementul pe suprafaţa unui antigen celular inactivează macrofagele
31. a. b. c. d. e.
Factorii care condiţionează intensitatea răspunsului imun sunt: calea de administrare a antigenului doza antigenului modul de administrare al antigenului factorii genetici ai organismului imunizat tipul de antigen
32. a. b. c. d. e.
Răspunsul imun celular este implicat în: eliminarea celulelor infectate cu microorganisme intracelulare eliminarea celulelor infectate cu microorganisme extracelulare apărarea antitumorală rejetul grefelor proliferarea celulelor maligne
33. a. b. c. d. e.
La răspunsul imun celular participă: limfocite T citotoxice celule NK celule killer plasmocite neutrofile
34. a. b. c. d. e.
Limfocitele T citotoxice exprimă pe suprafaţa lor următorii receptori: de recunoaştere antigenică cu rol accesor în activarea celulelor de adeziune intercelulară de adeziune extracelulară de stimulare
35. a. b.
Limfocitele T citotoxice: realizează recunoaştere imunologic specifică realizează recunoaştere imunologic nespecifică 121
c. d. e.
sunt dependente de MHC I sunt dependente de MHC II recunosc o singură specificitate antigenică
36. a. b. c. d. e.
Celulele NK (natural ucigaşe) sunt: 15% din totalul limfocitelor periferice 50% din totalul limfocitelor periferice limfocite B limfocite T limfocite mari granuloase
37. a. b. c. d. e.
Celulele NK au pe suprafaţa lor receptori: de recunoaştere a celulelor ţintă de adeziune intercelulară cu rol accesor în activitatea celulei de recunoaştere specifică pentru MHC II
38. a. b. c. d. e.
Limfocitele T cu memorie: sunt limfocite T naive nu au avut contact anterior cu antigene au avut contacte repetate cu antigene sunt implicate în răspunsul imun celular sunt singurele limfocite existente în sângele periferic
39. a. b. c. d. e.
Limfocitele T naive: sunt limfocite T cu memorie nu au avut contact anterior cu antigene au avut contacte repetate cu antigene sunt implicate în răspunsul imun celular sunt singurele limfocite existente în sângele periferic
40. a. b. c. d. e.
Macrofagele: captează nespecific antigenul produc intratisular un proces inflamator transportă intraganglionar antigenul se transformă în celule T cu memorie aderă la endoteliul vascular
41. a. b. c. d. e.
Celulele implicate în a II-a etapa a răspunsului imun celular sunt: macrofagele limfocitele T helper 1 limfocitele T citotoxice CD 8 + limfocitele T citotoxice CD 4 + limfocitele B 122
42. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. limfocitele Th 0 devin limfocite Th 1 b. macrofagele prezintă fragmentele antigenice limfocitelor T helper şi limfocitelor T citotoxice CD 4 + c. macrofagele eliberează IL 2 şi interferon gamma d. limfocitele T citotoxice eliberează enzime şi radicali liberi de oxigen e. limfocitele Th fagocitează resturile celulare 43. Macrofagele: a. sunt activate de interferonul gamma b. se transformă din celule prezentatoare de antigen în celule distructive sau citotoxice c. le scade capacitatea fagocitară d. le creşte citotoxicitatea e. sunt inhibate de interferonul gamma 44. a. b. c. d. e.
Citotoxicitatea extracelulară: este realizată de limfocitele T citotoxice, celulele NK şi K se realizează prin mediatori insolubili elimină celulele singenice elimină celulele allogenice nu acţionează asupra ADN-ului celulei ţintă
45. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la toleranţa imunologică sunt: organismul în contact cu antigenul nu mai declanşează răspunsul imun este un proces de stimulare a răspunsului imun celular este un proces de inhibiţie activă a răspunsului imun umoral este un proces de inhibiţie specifică a răspunsului imun umoral este un proces de stimulare al răspunsului imun umoral
46. a. b. c. d. e.
Răspunsul imun prezintă urmatoarele faze: faza de proliferare faza prodromală faza efectoare faza de latenţă faza cognitivă
47. a. b. c. d. e.
În funcţie de calea de pătrundere a antigenului acesta poate ajunge în: splină- dacă pătrunde prin tegument MALT- dacă părunde prin traversarea mucoaselor ficat- dacă pătrunde în sânge splină- dacă pătrunde în sânge primul ganglion limfatic- dacă pătrunde prin tegument
48. a.
Afirmaţiile corecte referitoare la faza cognitivă sunt: în organul limfoid antigenele sunt preluate prin fagocitoză de neutrofile 123
b. c. d. e.
epitopii secvenţiali ajung la suprafaţa macrofagului antigenele sunt digerate de enzimele lizozomale în organul limfoid anticorpii sunt preluaţi prin fagocitoză de macrofage se secretă interleukine
49. a. b. c. d. e.
Antigenele complete: prezintă antigenicitate sunt lipsite de imunogenitate nu prezintă antigenicitate prezintă imunogenitate prezintă atât imunogenitate cât şi antigenicitate
50. a. b. c. d. e.
Haptenele: sunt lipisite de imunogenitate nu prezintă antigenicitate prezintă imunogenitate prezintă atât imunogenitate cât şi antigenicitate prezintă antigenicitate
51. a. b. c. d. e.
Limfocitele B recunosc urmatorii epitopi: epitopi T epitopi secvenţiali epitopi structurali epitopi B paratopi structurali
52. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la epitopii structurali sunt: situaţi în interiorul moleculei de antigen se numesc şi epitopi T sunt recunoscuţi de limfocitele B sunt proeminenţe ale unor molecule ghemuite la suprafaţa antigenului nu sunt antigenici decât în stare nativă
53. Epitopii care reprezintă proeminenţe ale unor molecule ghemuite la suprafaţa antigenului se numesc: a. paratopi b. epitopi T c. epitopi structurali d. epitopi secvenţiali e. epitopi B 54. a. b. c. d.
Limfocitele T recunosc urmatorii epitopi: epitopi T epitopi B paratopi epitopi structurali 124
e.
epitopi secvenţiali
55. a. b. c. d. e.
Epitopii care sunt situaţi în interiorul moleculei de antigen sunt: paratopi epitopi structurali epitopi T epitopi B epitopi secvenţiali
56. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la epitopii secvenţiali sunt: sunt peptide scurte nu sunt antigenici decât în stare nativă sunt situaţi în interiorul moleculei de antigen sunt recunoscuţi de limfocite B sunt proeminenţe ale unor molecule ghemuite la suprafaţa antigenului
57. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la faza de activare sunt: macrofagul secretă interleukine limfocitul T este stimulat la rândul său de epitopul structural antigenele sunt digerate de enzimele lizozomale limfocitele B se transformă în plasmocite LTh secretă după activare un factor de diferenţiere pentru limfocitele B
58. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la faza efectoare sunt: după activare, limfocitul T helper secretă un factor de diferenţiere pentru limfocitele B limfocitele B se transformă în plasmocite toate LTh se vor diferenţia în LT de memorie plasmocitele împreuna cu complementul ajută la eliminarea agenţilor patogeni în organul limfoid antigenele sunt preluate prin fagocitoză de macrofage
59. a. b. c. d. e.
Rolurile anticorpilor în apărarea antiinfecţioasă sunt: prezintă efect neutralizant stimulează formarea antigenelor produc anticorpi toxici produc opsonizarea produc liza bacteriilor
60. Bacteriile sunt pregatite pentru fagocitoză prin opsonizare cu opsonine nespecifice precum: a. anticorpi b. proteina C reactivă c. fibronectina d. fibrinogen e. fracţiuni ale complementului 125
61. a. b. c. d. e.
Bacterioliza este determinată de: unirea IgA cu antigenele de suprafaţa a bacteriilor activarea complementului pe calea clasică unirea IgM cu antigenele de suprafaţa a bacteriilor unirea IgG cu antigenele de suprafaţa a bacteriilor activarea complementului pe calea alternativă
62. a. b. c. d. e.
IgG se fixează prin urmatoarele modalitaţi: cu fragmentul Fab de antigenele virale cu fragmentul Fc de agenţi cu habitat intracelular cu fragmentul Fc de receptorii pentru Fc de pe suprafaţa bacteriilor cu fragmentul Fc de limfocitele killer cu fragmentul Fab de antigenele agenţilor cu habitat extracelular
63. a. b. c. d. e.
Răspunsul imun celular este eficient faţă de: virusuri bacterii bacilul Koch microorganisme cu habitat obligatoriu extracelular microorganisme cu un habitat facultativ intracelular
64. a. b. c. d. e.
Imunitatea mediată celular cuprinde procesele: distrugerea celulelor care conţin un microorganism în fază replicativă activarea limfocitelor B formarea plasmocitelor activarea prin γIFN şi alte citokine a macrofagelor distrugerea microorganismelor cu ajutorul limfocitelor T
65. sunt: a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la răspunsul celular activat de LTc (T citotoxice) este activat de macrofag este ajutat de limfocitele T helper macrofagul este activat de interferonul gamma se distrug microorganisme în faza de latentă apare în infecţiile cu germeni cu habitat facultativ intracelular
66. Afirmaţiile corecte referitoare la infecţiile cu germeni cu habitat facultativ intracelular sunt: a. limfokinele activează macrofagele b. induc un răspuns inflamator prompt c. interferonul gamma transformă macrofagul într-un macrofag activat d. activarea macrofagelor este întotdeauna benefică e. limfokinele recrutează şi alte celule participante 67. a.
Afirmaţiile corecte referitoare la răspunsul imunologic primar sunt: apare la reintâlnirea cu acelaşi antigen 126
b. c. d. e.
apar anticorpi de tip IgG organismul vine în contact pentru prima oară cu un antigen apar anticorpi de tip IgM apar anticorpi de tip IgE
68. a. b. c. d. e.
Fazele răspunsului imun primar sunt: faza de creştere perioada prodromală perioada de latenţă faza de platou perioada de covalescenţă
69. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la răspunsul imunologic secundar sunt: faza de latenţă este mai lungă titrul maxim de anticorpi este de 10 ori mai mare decât în răspunsul primar. afinitatea anticorpilor fată de antigen este mai mare decât în răspunsul primar apare memoria imunologică apar anticorpi de tip IgG
70. Mecanismele riguroase de reglare a răspunsului imun sunt: a. durata de viaţă relativ lungă a celulelor efectoare b. scaderea progresivă a cantităţii de Ac până la dispariţia sa c. legarea Ac de Ag previne recunoaşterea în continuare a acestora de către limfocitele B d. LTs (T supresoare) proliferează pe masură ce se înmulţesc LTh (T helper) e. durata de viaţă scurtă a plasmocitelor 71. a. b. c. d. e.
Factorii interni ai rezistenţei naturale sunt: interferonii proteina C reactivă fibrinogenul complementul citokine
72. Stimularea sistemului SCIC (sistemului celular imunocompetent) va produce urmatorii efectori imuni: a. antigene b. anticorpi c. complement d. imunoglobuline e. limfocite sensibilizate 73. a. b. c.
Răspusurile neadecvate ale efectorilor imuni sunt: efectul benefic sistemul imun deosebeşte selful de non-self apare în imunodeficienţe 127
d. e.
determină fenomenele de hipersensibilitate apare în boli autoimune
74. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la haptene sunt: sunt imunogene numai în asociere cu un carrier prezintă antigenicitate numai în asociere cu un carrier prezintă antigenicitate şi imunogenitate prezintă numai antigenicitate sunt lipsite de imunogenitate
75. Afirmaţiile corecte referitoare la limfocitul T helper sunt: a. după activare secretă un factor de diferenţiere pentru limfocitele T b. este stimulat de epitopul secvenţial c. este stimulat de epitopul structural d. epitopul structural este un prim semnal pentru limfocitul T e. în decursul răspunsului imun o parte din LTh se vor diferenţia în LT cu memorie 76. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenul timoindependent sunt: sunt în general antigene cu epitopi repetitivi stimulează limfocitele T conţin epitopi secvenţiali epitopii se repetă în mod regulat de-a lungul moleculei induc formarea memoriei imunologice
77. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la opsonizarea bacteriilor încapsulate sunt: sunt accesibile fagocitozei sunt opsonizate de IgG anticapsular IgM anticapsular se fixează cu fragmentul Fc de fagocit IgG anticapsular se fixează cu fragmentul Fab de fagocit IgG anticapsular se fixează cu fragmentul Fab de bacterie
78. Antigenele de suprafaţă a bacteriilor activează complementul pe cale clasică prin unirea cu urmatoarele imunoglobuline: a. IgG b. IgA c. IgD d. IgM e. IgE 79. a. b. c. d. e.
Sunt protejate de acţiunea anticorpilor: bacteriile microorganismele cu habitat extracelular bacilul leprei microorganismele cu habitat facultativ intracelular bacilul tubesculos 128
80. a. b. c. d. e.
Activarea macrofagelor este nocivă atunci când: are loc în limite fiziologice depaşeşte în intensitate anumite limite activarea este numai benefică procesul inflamator nu produce leziuni ale ţesuturilor produce reacţii de hipersensibilitate de tip IV
81. sunt: a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la perioada de latenţă a răspunsului primar durata depinde de natura antigenului Ac sunt metabolizaţi şi dispar titrul Ac creşte în progresie geometrică este mai scurtă decât în răspunsul imun secundar durează în general 2 săptămâni
82. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la faza de creştere a răspunsului primar sunt: Ac se menţin la un nivel constant Ac sunt metabolizaţi apar anticorpii de tip IgM titrul Ig creşte în progresie geometrică apar anticorpi de tip IgG
83. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la faza în platou a răspunsului primar sunt: Ig sunt metabolizate Ac se menţin la un nivel constant Ac dispar nivelul de Ig se menţine pentru câteva săptamani titrul de Ac creşte
84. sunt: a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la faza de descreştere a răspunsului primar Ac sunt metabolizaţi apar anticorpii de tip IgM apar anticorpii de tip IgG Ac dispar Ac se menţin la un nivel constant
Tematica 6. Reacţii de hipersensibilitate. Tipul I, II, III, IV Complement simplu 1. a.
Care afirmaţie este falsă: reacţiile de hipersensibilitate reprezintă un răspuns exagerat 129
b. reacţiile de hipersensibilitate reprezintă un răspuns neadecvat, dăunător gazdei c. la primul contact cu antigenul are loc o reacţie puternică cu semne şi simptome caracteristice d. în reacţiile de hipersensibilitate se produc leziuni tisulare prin mecanisme imune e. primul contact cu antigenul duce la sensibilizarea gazdei 2. Degranularea mastocitelor şi bazofilelor în reacţiile de hipersensibilitate este dependentă de imunoglobulinele: a. G b. M c. E d. A e. M şi G 3. a. b. c. d. e.
Reacţiile de tip citotoxic intervin în reacţiile de hipersensibilitate de tip: I II III IV V
4.
Degranularea mastocitelor şi bazofilelor stă la baza reacţiilor de hipersensibilitate de tip: I II III IV A IV B
a. b. c. d. e.
5. Legarea anticorpilor de tip IgG sau IgM de membranele celulare stă la baza reacţiilor de hipersensibilitate de tip: a. I b. II c. III d. IV A e. IV B 6. a. b. c. d. e. 7.
Formarea complexelor imune stă la baza reacţiilor de hipersensibilitate de tip: I II III IV A IV B În reacţia de hipersensibilitate de tip I, antigenele sunt: 130
a. b. c. d. e.
exogene pe suprafaţa celulei solubile ţesuturi şi organe toate variantele
8. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip II, antigenele sunt: exogene pe suprafaţa celulei solubile ţesuturi şi organe toate variantele
9. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip III, antigenele sunt: exogene pe suprafaţa celulei solubile ţesuturi şi organe toate variantele
10. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IV, antigenele sunt: exogene pe suprafaţa celulei solubile ţesuturi şi organe toate variantele
11. a. b. c. d. e.
Alergenele care produc reacţii de hipersensibilitate de tip II sunt: fructele de mare polenul penicilina antigenele grupelor de sânge veninul de albine
12. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate întârziată de tip tuberculinic: apare la 3-4 săptămâni de la contactul cu antigenul histologic sunt implicate macrofage, monocite, limfocite se produce datorită prezenţei persistente a unui corp străin este o reacţie intradermică manifestarea clinică este eczema
13. a. b. c. d.
Exemple de hipersensibilitate de tip II: eritroblastoza fetală astmul alergic febra de fân lupusul eritematos sistemic 131
e.
granulomul
14. a. b. c. d. e.
Exemple de hipersensibilitate de tip III: lupusul eritematos sistemic testul la tuberculină dermatita de contact eritroblastoza fetală astmul alergic
15. a. b. c. d. e.
Timpul de reacţie în hipersensibilitatea de tip I este: 15 - 30 min Minute – ore 3 – 8 ore 48 – 72 ore (uneori zile) 7 zile
16. a. b. c. d. e.
Timpul de reacţie în hipersensibilitatea de tip II este: 15 - 30 min Minute – ore 3 – 8 ore 48 – 72 ore (uneori zile) 7 zile
17. a. b. c. d. e.
Timpul de reacţie în hipersensibilitatea de tip III este: 15 - 30 min Minute – ore 3 – 8 ore 48 – 72 ore (uneori zile) 7 zile
18. a. b. c. d. e.
Timpul de reacţie în hipersensibilitatea de tip IV este: 15 - 30 min Minute – ore 3 – 8 ore 48 – 72 ore (uneori zile) 2 – 4 minute
19. a. b. c. d. e.
Aspectul histologic în hipersensibilitatea de tip I este reprezentat de: bazofile şi eozinofile anticorpi şi complement complement şi neutrofile monocite şi limfocite toate variantele
20. a.
Aspectul histologic în hipersensibilitatea de tip II este: bazofile şi eozinofile 132
b. c. d. e.
anticorpi şi complement complement şi neutrofile monocite şi limfocite toate variantele
21. a. b. c. d. e.
Aspectul histologic în hipersensibilitatea de tip III este: bazofile şi eozinofile anticorpi şi complement complement şi neutrofile monocite şi limfocite toate variantele
22. a. b. c. d. e.
Aspectul histologic în hipersensibilitatea de tip IV este: bazofile şi eozinofile anticorpi şi complement complement şi neutrofile monocite şi limfocite toate variantele
23. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de hipersensibilitate sunt: sunt reacţii imune fiziologice au efect de protecţie asupra organismului produc de obicei leziuni tisulare severe nu apar prin declanşarea unor procese inflamatorii acute participă la apărarea antivirală
24. Reacţia de hipersensibilitate de t ip I reprezintă: a. reacţia de formare a complexelor imune b. reacţia care are la bază degranularea mastocitelor şi bazofilelor c. hipersensibilitatea tardivă d. hipersensibilitatea mediată celular e. reacţia care rezultă din distrugerea directă a celulelor ţintă de către celulele T citotoxice 25. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de t ip II reprezintă: reacţia de formare a complexelor imune reacţia care are la bază degranularea mastocitelor şi bazofilelor hipersensibilitatea tardivă hipersensibilitatea mediată celular hipersensibilitatea citotoxică
26. a. b. c. d.
Reacţia de hipersensibilitate de t ip III reprezintă: reacţia de formare a complexelor imune reacţia care are la bază degranularea mastocitelor şi bazofilelor hipersensibilitatea tardivă hipersensibilitatea mediata celular 133
e.
hipersensibilitatea citotoxică
27. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de t ip IV reprezintă: reacţia de formare a complexelor imune reacţia care are la bază degranularea mastocitelor şi bazofilelor hipersensibilitatea imediată hipersensibilitatea mediată celular hipersenibilitatea citotoxică
28. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip I apar anticorpi de tip: IgG IgM IgD IgE IgA
29. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip I reprezintă o reacţie: a complexelor imune anafilactică citotoxică intârziată mediată celular
30. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip II reprezintă o reacţie: a complexelor imune anafilactică citotoxică întarziată mediată celular
31. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip III reprezintă o reacţie: a complexelor imune anafilactică citotoxică întarziată mediată celular
32. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip I prezintă ca celule efectoare: anticorpi neutrofile eozinofile limfocite monocite
33. a.
Reacţia de hipersensibilitate de tip II prezintă ca celule efectoare: anticorpi 134
b. c. d. e.
neutrofile eozinofile limfocite monocite
34. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip III prezintă ca celule efectoare: anticorpi neutrofile eozinofile limfocite monocite
35. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip IV prezintă ca celule efectoare: anticorpi neutrofile eozinofile bazofile monocite
36. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IV, transferul are loc prin: anticorpi antigene limfocite B limfocite T neutrofile
37. a. b. c. d. e.
Reaginele reprezintă anticorpi de tipul: IgG IgE IgM IgD IgA
38. a. b. c. d. e.
Sunt mediatori preformaţi care apar în reacţia de hipersensibilitate de tip I: bradikinina leucotriene histamina prostaglandine citokine
39. a. b. c. d. e.
Sunt mediatori nou-formaţi care apar în reacţia de hipersensibilitate de tip I: histamina bradikinina triptaza kininogenaza factorul chemotactic pentru neutrofile 135
40. a. b. c. d. e.
Histamina prezintă urmatoarele efecte: proteoliza atrage neutrofilele bronhodilataţie vasodilataţie atrage eozinofilele
41. a. b. c. d. e.
Infiltratul inflamator din reacţia de hipersensibilitate de tip I este bogat în: eozinofile mastocite neutrofile limfocite bazofile
42. a. b. c. d. e.
Alergenele reprezintă: antigene anticorpi IgE limfocite T limfocite B
43. a. b. c. d. e.
Alergenele respiratorii sunt reprezentate de: ouă polen înţepaturi de insecte antibiotice hormoni
44. a. b. c. d. e.
Alergenele alimentare sunt reprezentate de: ouă polen păr de animale antibiotice hormoni
45. a. b. c. d. e.
Alergenele tegumentare sunt reprezentate de: praf polen antiseptice antibiotice căpsuni
46. a. b.
Alergenele parenterale sunt reprezentate de: praf polen 136
c. d. e.
antiseptice antibiotice căpsuni
47. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la IgE sunt urmatoarele, cu excepţia: are un rol fiziologic în apărarea antiparazitară după sinteză rămân în lichidele extracelulare se fixează de membranele mastocitelor şi bazofilelor are o structură foarte asemanatoare cu molecula de IgG durata de viaţă a IgE circulante este scazută
48. a. IgE b. c. d. e.
Contactul sensibilizant reprezintă: contactul care are loc după un interval de timp suficient ca să permită sinteza cel de-al doilea contact cu alergenul un contact clinic simptomatic contactul în care se sintetizează IgE contactul în care are loc socul anafilactic
49. a. b. c. d. e.
Tripsina prezintă urmatoarele efecte: reprezintă factorul chemotactic pentru neutrofile reprezintă factorul chemotactic pentru eozinofile produce vasoconstricţie activează complementul produce hipotensiune
50. a. b. c. d. e.
Factorul de activare a trombocitelor produce: bronhodilataţie vasoconstricţie efect chemotactic pentru neutrofile creşterea permeabilităţii vasculare eliberare de heparină
51. a. b. c. d. e.
Mediatorii terţiali reprezintă: mediatorii preformaţi mediatorii neoformaţi mediatorii care intervin primii în reacţia de hipersensibilitate mediatorii eliberaţi de eozinofile mediatorii ce se gasesc în granulaţii
52. a. b. c. d. e.
Forma sistemică a reacţiei de hipersensibilitate de tip I este: urticaria astm bronşic rinita alergică şoc anafilactic conjuctivita 137
53. Reacţiile sistemice în reacţie de hipersensibilitate de tip I apar la administrarea pe cale: a. parenterală b. tegumentară c. gastro-intestinală d. respiratorie e. digestivă 54. a. b. c. d. e.
Prima acţiune în cazul şocului anafilactic este: administrare de histamină administrare de catecolamine administrare de cortizon administrare de substanţe vasodilatatoare administrare de ser fiziologic
55. a. b. c. d. e.
Anticorpii implicaţi în hipersensibilitatea citotoxică sunt: IgA IgE IgG IgD sunt implicate limfocitele T
56. a. b. c. d. e.
Incompatibilitatea ABO apare datorită anticorpilor de tip: IgG IgD IgE IgM IgA
57. a. b. c. d. e.
Incompatibilitatea ABO reprezintă o reacţie de hipersensibilitate de tip: I II III IV nu este o reacţie de hipersensibilitate
58. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip II apare: activarea complementului pe calea alternativă activarea complementului pe calea clasică activarea complementului pe calea lectinică o reacţie intârziată stimularea limfocitelor T
59. a.
Eritroblastoza fetală apare atunci când: ambii parinţi sunt Rh negativ 138
b. c. d. e.
mama este Rh pozitiv şi tatăl este Rh negativ mama este Rh negativ şi tatăl este Rh pozitiv ambii parinţi sunt Rh pozitiv mama prezinta anticorpi de tip IgG anti-toxoplasma
60. a. b. c. d. e.
Pentru prevenirea bolii hemolitice a nou-născutului se pot folosi: anticorpi anti Rh anticorpi Rh anticorpi anti-anticorpi Rh antigene Rh antigene anti-anticorpi Rh
61. a. b. c. d. e.
Detectarea anticorpilor anti Rh se face prin metoda: testul Coombs direct tehnica FISH metoda PCR testul Coombs indirect citometria în flux
62. a. b. c. d. e.
Sunt anticorpi citotoxici: reaginele IgM IgD IgE IgA
63. a. b. c. d. e.
Aloimunizarea apare prin: producerea de Ag faţă de propriile celule producerea de Ac faţă de ţesuturi străine producerea de Ig faţă de tesuturile proprii producerea de Ag faţă de celulele străine producerea de IgE faţă de ţesuturile străine
64. a. b. c. d. e.
Autoimunizarea apare prin: producerea de Ag faţă de propriile celule producerea de Ac faţă de ţesuturi străine producerea de Ig faţă de ţesuturile proprii producerea de Ag faţă de celulele străine producerea de IgE faţă de ţesuturile străine
65. Mecanismul reacţiei de hipersensibilitate de tip III este dat de următoarele etape, cu excepţia: a. formarea complexelor imune b. formarea reaginelor c. depozitarea complexelor pe pereţii vaselor sanguine d. mastocitele leagă complementul de receptorii specifici 139
e.
neutrofilele eliberează enzime degradative
66. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip III este reprezentată de: boli autoimune boli alergice boli infecţioase eritroblastoza fetală IDR la PPD
67. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IVB apare: distrugerea celulelor ţintă de către limfocitele T citotoxice distrugerea celulelor ţintă de către limfocitele T helper distrugerea celulelor ţintă de către limfocitele T supresoare distrugerea celulelor ţintă de către limfocitele B distrugerea celulelor ţintă de către plasmocite
68. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IVA, celulele prezentatoare de Ag pot fi: neutrofile celule dendritice mastocite eozinofile limfocitele T
69. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IVA apare: activarea limfocitelor B activarea limfocitelor T citotoxice activarea limfocitelor T supresoare activarea limfocitelor T helper activarea plasmocitelor
Tematica 6 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
În reacţiile de hipersensibilitate de tip I apar: bronhoconstricţie edem al mucoasei bronhospasm hipersecreţie de mucus vasoconstricţie
2. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate de tip I sunt reprezentate de: astm bronşic aloimunizarea feto-maternă rinită alergică febra de fân reacţia de tip tuberculinic 140
3. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip I are la bază: degranularea mastocitelor degranularea bazofilelor legarea anticorpilor de tip IgG sau IgM de membrana celulară formarea complexelor imune răspunsul la antigene solubile
4. a. b. c. d. e.
Caracteristic pentru reacţia de hipersensibilitate de tip II este: formarea complexelor imune degranularea mastocitelor şi bazofilelor dependentă de IgE legarea anticorpilor de tip IgG sau IgM de membranele celulare reacţia de hipersensibilitate întârziată activarea sistemului complement
5. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip III are la bază: degranularea mastocitelor activarea sistemului complement formarea complexelor imune activitatea celulelor T citotoxice răspunsul la antigene solubile
6. Care sunt afirmaţiile corecte: a. hipersensibilitatea de tip IV A este reacţie de hipersensibilitate întârziată b. hipersensibilitatea de tip IV A apare ca răspuns la antigene insolubile c. hipersensibilitatea de tip IV A este hipersensibilitatea mediată umoral d. în hipersensibilitatea de tip IV B celulele ţintă sunt distruse prin acţiunea limfocitelor citotoxice e. hipersensibilitatea de tip IV B este o reacţie de hipersensibilitate imediată 7. a. b. c. d. e.
Anticorpii în reacţia de hipersensibilitate de tip III sunt de tip: IgG IgM IgE IgA IgG şi IgE
8. a. b. c. d. e.
Exemple de reacţii de hipersensibilitate de tip I: lupusul eritematos sistemic dermatita de contact granulomul astmul alergic febra de fân
9. a.
În hipersensibilitatea de tip II se produce: liza 141
b. c. d. e.
necroza eritem induraţie edem
10. a. b. c. d. e.
În hipersensibilitatea de tip III se produce: liza necroza eritem induraţie edem
11. a. b. c. d. e.
În hipersensibilitatea de tip IV se produce: liza necroza eritem induraţie edem
12. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip I este cunoscută şi sub denumirea de: hipersensibilitate de tip imediat hipersensibilitate de tip întârziat hipersensibilitate de tip anafilactic hipersensibilitate de tip citotoxic alergie atopică
13. a. b. c. d. e.
Mediatorii preformaţi în hipersensibilitatea de tip I sunt: histamina bradikinina citokinele factorul chemotactic pentru neutrofile factorul chemotactic pentru eozinofile
14. a. b. c. d. e.
Mediatorii nou formaţi în hipersensibilitatea de tip I sunt: leucotrienele prostaglandinele triptaza histamina citokinele
15. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: histamina produce bronhoconstricţie bradikinina creşte permeabilitatea vasculară histamina produce bronhodilataţie bradikininele produc relaxarea musculaturii netede prostaglandinele induc edem şi durere 142
16. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip I: există un istoric familial de atopie există niveluri serice crescute de IgE IL 6 scad producţia de IgE răspunsul IgE este influenţat de limfocitele B apar niveluri serice scăzute de IgE
17. Paşii reacţiei de hipersensibilitate de tip I sunt: a. expunerea iniţială la alergen b. producţia de anticorpi de tip IgM c. sensibilizarea mastocitelor şi bazofilelor prin legarea IgE de receptorii de suprafaţă ai celulelor d. reexpunerea la antigen e. formarea complexelor imune 18. a. b. c. d. e.
Antigenele care produc reacţii de hipersensibilitate de tip I sunt: fructele de mare polenul penicilina antigenele grupelor de sânge veninul de albine
19. a. b. c. d. e.
Reacţiile locale în reacţia de hipersensibilitate de tip I sunt: cutanate (urticarie, eczemă) hipertensiune arterială conjunctivită palpitaţii edem vascular
20. a. b. c. d. e.
Reacţiile sistemice în reacţia de hipersensibilitate de tip I: ameţeală, crampe abdominale, hipertensiune arterială dispnee, convulsii, cianoză apar după 3-4 zile de la contactul cu alergenul apar frecvent după administrarea parenterală de penicilină sau procaină apar la primul contact cu alergenul
21. Hipersensibilitatea de tip II: a. implică anticorpi nespecifici legaţi de antigene celulare sau tisulare b. anticorpii tip IgM şi IgG produc distrucţia celulelor prin mecanism direct sau prin activarea complementului c. sunt implicate celulele fagocitare d. sunt implicate limfocitele T killer e. apare la primitorii de transfuzii cu sânge izogrup 22.
Reacţia de hipersensibilitate de tip II apare în următoarele situaţii: 143
a. b. c. d. e.
copiii cuplurilor în care tatăl are Rh negativ şi mama Rh pozitiv copiii cuplurilor în care tatăl are Rh pozitiv şi mama Rh negativ ambii părinţi au Rh negativ incompatibilitate de grup AB0 anemie hemolitică autoimună
23. a. b. c. d. e.
Incompatibilitatea AB0 este o reacţie: tip I cu nivel crescut de IgE tip II cu anticorpi IgM tip IV întârziată tip III cu formare de complexe imune în care se produce liza eritrocitelor de către complement
24. Care sunt afirmaţiile false: a. pentru prevenirea bolii hemolitice a nou-născutului se foloseşte un ser cu anticorpi anti-Rh b. testul Coombs indirect detectează anticorpii anti Rh c. la al II-lea copil Rh negativ, anticorpii antiRh din sângele mamei pot trece în placentă d. femeile cu Rh pozitiv primesc anticorpi anti-Rh e. hipersensibilitatea de tip II apare în anemiile hemolitice autoimune, lupusul eritematos sistemic 25. a. b. c. d. e.
Bolile care produc reacţii de hipersensibilitate de tip III sunt: infecţiile microbiene infecţiile virale incompatibilitatea AB0 boala hemolitica a noului născut bolile autoimune
26. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip III este: boala complexelor imune hipersensibilitate întârziată mediată de IgG produsă de antigene insolubile caracteristică pentru incompatibilitatea de grup Rh
27. a. b. c. d. e.
Mecanismele reacţiei de hipersensibilitate de tip III sunt: depozitarea complexelor imune pe peretele vaselor sanguine mastocitele leagă complementul de receptorii specifici şi sunt activate neutrofilele eliberează enzime degradative complementul inhibă fagocitele complementul protejează celulele ţintă
28. a.
În reacţia Arthus complexele antigen-anticorp se depun în: rinichi 144
b. c. d. e.
artere oase miocard ganglioni limfatici
29. a. b. c. d. e.
În boala serului: complexele antigen-anticorp produc singure leziunile complexele antigen-anticorp nu produc singure leziunile este necesară o permeabilitate vasculară crescută complementul seric este crescut complexele antigen-anticorp-complement nu apar în zonele cu vasculită
30. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip IV este: hipersensibilitate mediată celular hipersensibilitate mediată umoral hipersensibilitate de tip întârziat limfocitele B produc o reacţie cronică inflamatorie limfocitele T produc o reacţie acută inflamatorie
31. a. b. c. d. e.
În hipersensibilitatea de tip IV A sunt implicate: limfocitele T limfocitele B monocitele trombocitele metamielocitele
32. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate întârziată de contact: apare la 21-28 de zile de la contact produce induraţie locală apar macrofage, celule gigante şi epiteloide antigenele implicate sunt substanţe chimice, metale grele, cosmetice reacţia are loc la nivelul epidermei
33. a. b. c. d. e. 34. a. b. c. d. e.
Reacţia de hipersensibilitate de tip IV granulomatoasă: apare la 21-28 de zile de la contact produce induraţie locală antigenele implicate sunt tuberculina şi lepromina apare eczema se manifestă cu eritem, prurit, vezicule Reacţia de hipersensibilitate tip IV B: apare în infecţii virale apare în reacţia grefă contra gazdă apare în câteva minute de la contactul cu antigenul limfocitele T citotoxice distrug celula ţintă complexele imune se depun la nivelul glomerulilor renali 145
35. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. citokinele au efecte în hipersensibiliatea de tip I şi II b. macrofagele produc IL1, IL12, interferon-alfa şi TGF-beta (factorul de transformare a creşterii) c. superantigenele activează limfocitele B d. socul septic are evoluţie benignă e. socul septic rezultă din pătrunderea bacteriilor în sânge 36. a. b. c. d. e.
Exemple de hipersensibilitate de tip IV: testul la tuberculină dermatita de contact granulomul eritroblastoza fetală astmul alergic
37. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea mediată celular este: I II III IV A IV B
38. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de hipersensibilitate sunt: sunt reacţii fiziologice produc leziuni tisulare severe au efect de protecţie asupra organismului au rol in rejecţia grefelor declanşează inflamaţia
39. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea imediată este reprezentată de: reacţiile alergice bolile autoimune hipersensibilitatea mediată celular hipersensibilitatea de tip II hipersensibilitatea de tip IV
40. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea tardivă este reprezentată de: reacţiile alergice bolile autoimune hipersensibilitatea mediată celular hipersensibilitatea de tip II hipersensibilitatea de tip IV
41. a.
Afirmaţiile corecte referitoare la hipersensibilitatea de tip IV sunt: reprezintă reacţia de hipersensibilitate intarziată 146
b. c. d. e.
apare de obicei ca răspuns la antigene solubile apare prin sinteză de IgE rezultă din distrugerea directă a celulelor ţintă de către celulele T citotoxice apare în şocul anafilactic
42. a. b. c. d. e.
Anticorpii de tip IgG sunt sintetizaţi în reacţiile de hipersensibilitate de tip: I II III IV IgG nu se sintetizează în reacţiile de hipersensibilitate
43. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip I sunt implicate: neutrofilele limfocitele T complementul bazofilele eozinofilele
44. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip II sunt implicate: imunoglobulinele neutrofilele eozinofilele complementul limfocitele T
45. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip III sunt implicate: neutrofilele limfocitele T complementul bazofilele eozinofilele
46. a. b. c. d. e.
În reacţia de hipersensibilitate de tip IV sunt implicate: neutrofilele limfocitele complementul bazofilele monocitele
47. a. b. c. d. e.
IgE reprezintă: anticorpi sintetizaţi în reacţia de hipersensibilitate de tip II alergeni reagine anticorpi sintetizaţi în reacţia de hipersensibilitate de tip III anticorpi sintetizaţi în reacţia de hipersensibilitate de tip I 147
48. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitatea de tip reaginic reprezintă: hipersensibilitatea de tip anafilactic hipersensibilitatea de tip IV alergia atopică hipersensibilitatea tardivă hipersensibilitatea imediată
49. a. b. c. d. e.
IgE se leagă de: eozinofile bazofile neutrofile limfocite mastocite
50. a. b. c. d. e.
Histamina prezintă urmatoarele efecte: creşterea permeabilitaţii vasculare atrage eozinofilele proteoliza bronhoconstricţie vasodilataţie
51. a. b. c. d. e.
Factorul de activare a trombocitelor prezintă urmatoarele efecte: produce edemul eliberează heparina creşte permeabilitatea vasculară are rol în agregarea plachetară induce formarea microtrombilor
52. a. b. c. d. e.
Alergenele prezintă urmatoarele caracteristici: sunt antigene incomplete timodependente pot să inducă sinteza de IgE la indivizii atopici sunt anticorpi compleţi timodependenti sunt foarte frecvente în natură devin tot mai variate odata cu sintezele industriale de noi substan țe
53. a. b. c. d. e.
Alergenele respiratorii sunt reprezentate de: polen înţepaturi de insecte ciocolată păr de animale antiseptice
54. a. b.
Alergenele digestive sunt reprezentate de: ouă vaccinuri 148
c. d. e.
căpşune apă praf
55. a. b. c. d. e.
Alergenele tegumentare sunt reprezentate de: praf cosmetice ouă veninuri antiseptice
56. a. b. c. d. e.
Alergenele parenterale sunt reprezentate de: antiseptice polen veninuri păr de animale vaccinuri
57. a. b. c. d. e.
La producerea reacţiei de hipersensibilitate de tip I participă: IgG alergenul IgE mastocitele neutrofilele
58. a. b. c. d. e.
Concentraţia serică a IgE creşte în: boli autoimune boli parazitare boala Hodgkin TBC boli alergice
59. a. b. c. d. e.
Rolurile fiziologice ale IgE sunt: intervin în apărarea antivirală intervin în bolile alergice intervin în apărarea antifungică intervin în apărarea antiparazitară intervin în bolile autoimune
60.
Afirmaţiile corecte referitoare la contactul sensibilizant în hipersensibilitatea de tip I sunt: permite sinteza IgE are loc recunoaşterea antigenelor de către sistemul imun prezintă manifestări clinice induce eliberarea mediatorilor în ţesuturi este clinic asimptomatic
A. B. C. D. E.
149
a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la contactul declanşator în hipersensibilitatea de tip I sunt: are loc după un interval de timp suficient ca să permită sinteza IgE are loc recunoaşterea antigenelor de către sistemul imun prezintă manifestări clinice induce eliberarea mediatorilor în tesuturi este clinic asimptomatic
62. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la mediatorii primari sunt: se găsesc ca atare în granulaţii sunt sintetizaţi de novo în mastocit sunt eliberaţi de celulele atrase în zonă sunt responsabili de efectele imediate ale degranulării efectele lor sunt persistente
63. a. b. c. d. e.
Histamina prezintă urmatoarele efecte: induce leziunile papulo-eritematoase cutanate produce vasoconstricţie produce vasoplegie induce hipertensiunea arterială induce scăderea permeabilităţii vasculare
64. a. b. c. d. e.
Tripsina induce urmatoarele efecte: activează complementul atrage neutrofilele atrage eozinofilele degradează proteinele din matricea extracelulară favorizează exudaţia
65. a. b. c. d. e.
Sunt mediatori primari: leucotrienele tripsina prostaglandinele kalicreina histamina
66. a. b. c. d. e.
Sunt mediatori secundari: leucotrienele tripsina prostaglandinele kalicreina histamina
67. a.
Afirmaţiile corecte referitoare la mediatorii secundari sunt: sunt responsabili de efectele imediate ale degranulării
61.
150
b. sunt sintetizaţi de novo c. se numesc şi mediatori preformaţi d. sunt eliberaţi de celulele atrase în zonă e. sunt formaţi prin degradarea fosfolipidelor de membrane şi a acidului arahidonic
a. b. c. d. e.
Atunci când alergenul vine în contact cu epiteliul căilor respiratorii superioare se produce: rinita alergică astmul bronşic şocul anafilactic dermatita alergică febra de fân
69. a. b. c. d. e.
Reacţiile locale la nivelul pielii ale hipersensibilitaţii de tip I sunt: rinita alergică urticarie conjuctivită astm bronşic eczemă
70. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile sistemice ale hipersensibilitaţii de tip I sunt: apar la administrarea parenterală a alergenului induc hipertensiunea reprezintă o reacţie de hipersensibilitate de tip intârziat reprezintă şocul anafilactic apar la sinteza de adrenalină
71. a. b. c. d. e.
Manifestările febrei de fân sunt: rinoree apoasă hipotensiune hiperlacrimare obstructie nazală astm bronşic
72. a. b. c. d. e.
Modificările caracteristice de la nivelul bronhiilor în astmul bronşic sunt: hiposecreţie de mucus bronhospasm edemul mucoasei bronşice hipersecreţie de mucus hipotensiune
73. a. b.
Afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de hipersensibilitate de tip II sunt: anticorpii implicaţi sunt de tipul IgE produc distrucţia celulelor prin mecanism direct
68.
151
c. d. e.
reprezintă boala complexelor imune produc distrucţia celulelor prin activarea complementului este mediată celular
74. a. b. c. d. e.
În hipersensibilitatea de tip II apar anticorpi de tipul: IgE IgA IgG IgD IgM
75. a. b. c. d. e.
Anticorpii citotoxici declanşează citoliza prin: declanşarea complementului pe cale clasică declanşarea complementului pe cale alternă declanşarea complementului pe calea lectinică generarea unei reacţii inflamatorii cronice citotoxicitatea celulară Ac-dependentă
76. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la aloimunizare sunt: se produc Ac faţa de propriile celule are loc posttransfuzional se produc Ac faţa de ţesuturi străine are loc în bolile autoimune apar în lupusul eritematos sistemic
77. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la autoimunizare sunt: se produc Ac faţă de propriile celule are loc posttransfuzional se produc Ac faţă de ţesuturi străine are loc în bolile autoimune apar în lupusul eritematos sistemic
78. a. b. c. d. e.
Aloimunizarea posttransfuzională implică: apariţia bolilor autoimune apariţia anemiei hemolitice poate declanşa coagularea intravasculară diseminată nu afectează rinichiul eliberarea histaminei care produce vasoconstricţie
79. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la hipersensibilitatea de tip III sunt: reprezintă o reacţie de tip intârziat reprezintă un răspuns imun umoral secundar normal este caracterizat prin generarea unor cantităţi excesive de complexe imune este mediată celular activează complementul pe calea clasică 152
a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la leziunile tisulare din reacţia de hipersensibilitate de tip III sunt: pot fi multifocale nu apar atunci când antigenul intră direct în circulaţie apar atunci când anticorpul declanşator pătrunde direct intratisular pot fi localizate pot induce şocul anafilactic
81. a. b. c. d. e.
Antigenele care induc complexele imune sunt: IgG autoantigene antigene injectate alergene reagine
82. a. b. c. d. e.
Referitor la reacţia Arthus, complexele antigen-anticorp se depun în: ficat splină rinichi miocard artere
83. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la lupusul eritematos sistemic sunt: reprezintă o reacţie alergică reprezintă o boală autoimună apar anticorpi anti-anticorpi Rh apar anticorpi anti-ADN complexele imune sunt depozitate în glomerulii renali
84. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la reacţiile de hipersensibilitate de tip IV sunt: este o reacţie de tip intârziat induce apariţia IgG este mediată celular induce apariţia IgE este mediată umoral
85. a. b. c. d. e.
Hipersensibilitate de tip intârziat de tip IV A este reprezentată de: hipersensibilitatea de contact granulomul inflamator hepatita cronică activă rejecţia de allogrefe reacţia de tip tuberculinic
86. a. b.
Hipersensibilitate de tip întârziat de tip IV A este reprezentată de: hepatita cronică activă reacţia de tip tuberculinic
80.
153
c. d. e.
granulomul inflamator hipersensibilitatea de contact rejecţia de allogrefe
Tematica 7. Grupele de sânge. Anemii hemolitice aloimune şi autoimune. Citopenii Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Sângele este alcătuit din: 55-60% plasma şi 40-45% elemente figurate 40-45% plasma şi 55-60% elemente figurate 90% plasma şi 10% elemente figurate 10% plasma şi 90% elemente figurate 30% plasma şi 70% elemente figurate
2. a. b. c. d. e.
Leucocitele care apar primele la ţesuturile afectate sunt: neutrofilele bazofilele eozinofilele monocitele limfocitele
3. a. b. c. d. e.
Leucocitele care cresc în boli alergice şi parazitare: neutrofilele bazofilele eozinofilele monocitele limfocitele
4. sunt: a. b. c. d. e.
Leucocitele cu granulaţii albastre care intervin în stadiile tardive ale inflamaţiei neutrofilele bazofilele eozinofilele monocitele limfocitele
5. a. b. c. d. e.
Leucocitele care produc anticorpi sunt: neutrofilele bazofilele eozinofilele limfocitele T limfocitele B
154
6. Împărţirea pe grupe de sânge se face în funcţie de antigenele aflate în cantitate mare pe suprafaţă : a. eritrocitelor b. bazofilelor c. eozinofilelor d. monocitelor e. limfocitelor 7. a. b. c. d. e.
Grupa 0 I are: aglutinine α şi β agluinogene A şi B aglutinina α şi aglutinogenul B aglutinina β şi aglutinogenul A aglutinina α şi aglutinogenul A
8. a. b. c. d. e.
Grupa A II are: aglutinine α şi β agluinogene A şi B aglutinina α şi aglutinogenul B aglutinina β şi aglutinogenul A aglutinina α şi aglutinogenul A
9. a. b. c. d. e.
Grupa B III are: aglutinine α şi β agluinogene A şi B aglutinina α şi aglutinogenul B aglutinina β şi aglutinogenul A aglutinina α şi aglutinogenul A
10. a. b. c. d. e.
Grupa AB IV are: aglutinine α şi β aglutinogene A şi B aglutinina α şi aglutinogenul B aglutinina β şi aglutinogenul A aglutinina α şi aglutinogenul A
11. a. b. c. d. e.
Primitor universal este: OI A II B III AB IV toate variantele
12. a. b.
Donator universal este: OI A II 155
c. d. e.
B III AB IV toate variantele
13. a. b. c. d. e.
În incompatibilitatea Rh, anticorpii mamei produc la copil: hemoliza eritropoieza limfocitoza trombocitopoieza neutropenie
14. în: a. b. c. d. e.
În anemiile hemolitice pierderea membranei duce la transformarea eritrocitelor sferocite eritroblaşti plasmocite limfocite reticulocite
15. a. b. c. d. e.
Organele în care are loc hemoliza extravasculară sunt: splina ficatul ganglionii limfatici rinichii pancreasul
16. a. b. c. d. e.
Întreaga cantitate de eritrocite se reînnoieşte la: 10 zile 17 zile 120 zile 30 zile 60 zile
17. a. b. c. d. e.
Pierderile prin hemoliza sunt înlocuite cu: reticulocite trombocite mielocite plasmocite macrofage
18. a. b. c. d. e.
Hemoliza patologica acţionează asupra: tuturor eritrocitelor din circulaţie eritrocitelor care au atins durata maximă de viaţă tuturor celulelor sanguine eritroblastilor reticulocitelor 156
19. a. b. c. d. e.
Organismul răspunde le hemoliza patologică cu: hiperreticulocitoza leucocitoza trombocitemie hipereozinofilie limfopenie
20. a. b. c. d. e.
Donatorul universal este reprezentat de grupa: Rh+ Rhgrupa O grupa AB grupa B
21. a. b. c. d. e.
Primitorul universal este reprezentat de grupa: Rh+ Rhgrupa O grupa AB grupa B
22. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemiile regenerative sunt: prezintă număr nomal de reticulocite prezintă o hemoglobină crescută prezintă un număr crescut de eritrocite în această clasă se încadrează anemiile hemolitice în această clasă se încadrează anemia feriprivă
23. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemiile aregenerative sunt: prezintă număr crescut de reticulocite prezintă o hemoglobină crescută prezintă un număr crescut de eritrocite în această clasă se încadrează anemiile hemolitice sunt hiporegenerative
24. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la eritroblastoza fetală: apare din cauza diferenţelor între Rh-ul mamei şi al tatalui este o anemie posthemoragică este o anemie hemolitică autoimună este o anemie hemolitică aloimună apare atunci când fătul nu moşteneşte grupul sanguin al mamei
25. a. b.
O mama Rh-negativ va fi imunizată cu: anticorpi Rh antigene Rh 157
c. d. e.
imunoglobuline Rh anticorpi anti-Rh antigene anti-Rh
26. a. b. c. d. e.
Testele sanguine materne ce se pot face în cazul eritroblastozei fetale sunt : testul Coombs direct hemoleucograma completă citometria de flux bilirubina totală bilirubina directă
27.
Testele sanguine materne postpartum ce se pot face în cazul eritroblastozei fetale sunt : testul Coombs direct hemoleucograma completă citometria de flux bilirubina totală testul Coombs indirect
a. b. c. d. e.
28. Testele sanguine materne antenatale ce se pot face în cazul eritroblastozei fetale sunt : a. testul Coombs direct b. hemoleucograma completă c. citometria de flux d. bilirubina totală e. testul Coombs indirect 29. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia hemolitică autoimună sunt: apare atunci când mama este Rh- si fătul Rh+ profilaxia se realizează cu anticorpi anti-Rh D pentru a preveni sensibilizarea poate fi reprezentată de eritroblastoza fetală apare atunci când sistemul imun recunoaşte hematiile ca self este o disfuncţie a sistemului imun
30. a. b. c. d. e.
În anemia hemolitică autoimună apare: leucopenie eritrocitoza reticulopenie hemoliza monocitopenie
31. a. b. c. d.
Hemoglobinuria paroxistică la frig secundară apare în: anemia hemolitică aloimună sifilis secundar eritroblastoza fetală infecţiile cu Mycoplasma pneumoniae 158
e.
neoplasme
32. a. b. c. d. e.
Bolile autoimune care pot induce anemia hemolitică autoimună sunt: sifilis secundar infecţiile cu Mycoplasma pneumoniae lupus eritematos sistemic limfom malign nonhodgkinian hepatita B
33. Afirmaţiile corecte referitoare la anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald sunt: a. autoanticorpii se ataşează şi distrug eritrocitele la temperaturi egale cu temperatura normală a corpului b. hemoliza se produce sub 37°C c. autoanticorpii se ataşează si distrug eritrocitele la temperaturi mai mici decât temperatura normală a corpului d. este un subtip de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi la rece e. este reprezentată de anemia pernicioasă 34. Cei mai frecvenţi anticorpi implicaţi în anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald sunt: a. IgM b. IgG c. IgD d. IgE e. IgA 35. a. b. c. d. e.
În anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald eritrocitele se transformă în: anulocite drepanocite sferocite schizocite ovalocite
36. Afirmaţia corecta referitoare la anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la rece este: a. autoanticorpii se ataşează şi distrug eritrocitele la temperaturi egale cu temperatura normală a corpului b. este o boală idiopatică c. autoanticorpii se ataşează şi distrug eritrocitele la temperaturi mai mari decât temperatura normală a corpului d. sunt produse de anticorpi de tip IgA e. nu poate fi indusă de infecţia cu Mycoplasma pneumoniae 37.
În anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la rece apar anticorpi de tipul: 159
a. b. c. d. e.
IgM IgG IgD IgE IgA
38. a. b. c. d. e.
În diagnosticul anemiilor autoimune apare: reticulopenie eritrocitoza hemoglobina normală bilirubina crescută haptoglobina crescută
39. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia Biermer sunt: prezintă antigene anti-factor intrinsec duce la absorbţia deficitară a vitaminei B6 diagnosticul se pune prin evidenţierea concentraţiei crescute de vitamina B12 este o anemie autoimună este o anemie degenerativă
40. a. b. c. d. e.
În anemia aplastică apare: reticulocitoza numai leucocitopenie numai eritropenie numai trombocitopenie pancitopenie
41. a. b. c. d. e.
Deficitul de vitamina B12 se determină prin: determinarea sideremiei testul Coombs indirect testul Coombs direct testul Schilling determinarea haptoglobinei
Tematica 7 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: plasma conţine factorii coagulării serul nu conţine factorii coagulării culoarea galbenă a serului este dată de bilirubină culoarea galbenă a serului este dată de hemoglobină culoarea galbenă a plasmei este dată de hemoglobină
2. a.
Elementele figurate ale sângelui sunt: eritrocitele 160
b. c. d. e.
leucocitele trombocitele adipocitele hepatocitele
3. a. b. c. d. e.
Eritrocitele: au o forma de disc biconcav au culoare roşie dată de hemoglobină transporta gazele respiratorii sunt celule nucleate la maturitate emit psudopode
4. a. b. c. d. e.
Eritrocitele: sunt celule anucleate la maturitate au culoare roşie dată de bilirubină au durata de viaţă de 120 zile se distrug prin hemoliză se formează prin granulocitopoieză
5. a. b. c. d. e.
Eritrocitele: transportă gazele respiratorii se distrug prin hemoliză în ficat şi splină se formează în ganglionii limfatici sunt în număr de 4,5-5 milioane/ mmc la femei au granulaţii în citoplasmă
6. a. b. c. d. e.
Leucocitele: sunt în număr de 4000-10000/ mmc au o formă de disc biconcav emit psudopode sunt celule nucleate se clasifică în funcţie de granulaţiile din citoplasmă
7. a. b. c. d. e.
Leucocitele: transportă gazele respiratorii sunt cele mai numeroase celule din sânge se clasifică în 5 categorii: neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite, monocite sunt celule anucleate la maturitate emit psudopode
8. a. b. c. d. e.
Bazofilele: sunt cele mai puţine leucocite au granulaţii colorate în albastru în coloraţia panoptică numărul lor creşte în boli alergice şi parazitare sunt celule anucleate intervin în stadiile tardive ale inflamaţiei 161
9. a. b. c. d. e.
Eozinofilele: au granulaţii colorate în roşu în coloraţia panoptică numărul lor creste în boli alergice numărul lor creşte în boli parazitare transportă gazele respiratorii se distrug prin hemoliză
10. a. b. c. d. e.
Neutrofilele: sunt cele mai frecvente leucocite ajung primele la ţesuturile afectate fagocitează microbii au o formă de disc biconcav nu au granulaţii
11. a. b. c. d. e.
Leucocitele granulare sunt: eozinofilele limfocitele monocitele neutrofilele bazofilele
12. a. b. c. d. e.
Leucocitele agranulare sunt: eozinofilele limfocitele monocitele neutrofilele bazofilele
13. a. b. c. d. e.
Trombocitele: conţin factorii coagulării provin din megacariocite sunt în număr de 150.000-400.000/ mmc se clasifică în funcţie de granulaţiile din citoplasmă numărul lor creşte în boli alergice şi parazitare
14. a. b. c. d. e.
Trombocitele provin din: megacarioblaşti metamielocite plasmocite megacariocite limfoblaşti
15. a. b.
Care sunt afirmaţiile adevărate: anticorpii corespunzători antigenelor A şi B se numesc aglutinine anticorpii corespunzători antigenelor A şi B se numesc aglutinogene 162
c. d. e.
anticorpii corespunzători antigenelor A şi B sunt IgG aglutininele nu traversează bariera placentară determinarea grupelor de sânge are la baza principiul izohemaglutinarii
16. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. aglutinogenele sunt notate cu A şi B b. aglutininele sunt notate cu α şi β c. aglutininele se găsesc pe suprafaţa eritrocitelor d. aglutinogenele sunt anticorpi care se găsesc în plasmă e. aglutininele nu trebuie să ajungă în contact cu aglutinogenele de acelaşi fel pentru ca se produce aglutinarea şi liza hematiilor 17. a. b. c. d. e.
Aglutinogenul A se găseşte: pe eritrocitele de grup A II pe eritrocitele de grup B III pe eritrocitele de grup AB IV pe eritrocitele de grup 0 I în serul de grup A II
18. a. b. c. d. e.
Aglutinogenul B se găseşte: pe eritrocitele de grup A II pe eritrocitele de grup B III pe eritrocitele de grup AB IV pe eritrocitele de grup 0 I în serul de grup B III
19. a. b. c. d. e.
Grupa A II poate dona la: A II B III 0I AB IV toate variantele
20. a. b. c. d. e.
Grupa B III poate dona la grupa: A II B III 0I AB IV toate variantele
21. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: grupa 0 I este donator universal grupa AB IV este primitor universal transfuziile peste 500 ml nu se fac niciodată cu sânge izogrup grupa AB IV este donator universal grupa 0 I este primitor universal 163
22. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: persoanele Rh pozitive reprezintă 15% din populaţie persoanele Rh pozitive reprezintă 85% din populaţie persoanele Rh negative reprezintă 15% din populaţie persoanele Rh negative reprezintă 85% din populaţie antigenele Rh se găsesc pe eritrocite
23. a. b. c. d. e.
Care sunt grupele de sânge cel mai frecvent întâlnite la caucazieni: 0I A II B III AB IV Rh pozitiv
24. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. 80% din persoanele expuse la sânge Rh pozitiv vor avea anticorpi anti-D b. în mod normal nu există aglutinine anti Rh care să aglutineze propriile eritrocite ale persoanelor Rh pozitive c. determinarea Rh-ului este importantă pentru prevenirea bolii hemolitice a nounăscutului d. persoanele Rh negative primesc întotdeauna transfuzii cu sânge Rh pozitiv e. anticorpii anti-D pot fi produşi în sarcina la o femeie Rh negativă 25. a. b. c. d. e.
Femeile cu Rh negativ: nu trebuie sa primească sânge cu Rh pozitiv produc anticorpi antiRh daca au o sarcină cu Rh pozitiv pot fi imunizate pentru prevenirea apariţiei bolii hemolitice a nou-născutului nu au pe eritrocite aglutinogen D au pe eritrocite aglutinogen D
26. a. b. c. d. e.
Nu există niciun pericol pentru copil dacă: ambii părinţi sunt Rh negativ ambii părinţi sunt Rh pozitiv mama este Rh negativ şi tatăl Rh pozitiv mama este Rh pozitiv şi tatăl Rh negativ toate variantele sunt adevărate
27. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice ale incompatibilităţii Rh sunt: icter anemie bradicardie purpura hemoragica erupţii cutanate
28.
Care sunt afirmaţiile adevărate: 164
a. mama Rh negativ cu tatăl Rh pozitiv pot da naştere unui copil Rh negativ în 85% din cazuri b. dacă copilul este Rh negativ, ca şi mama, nu are nicio consecinţa pentru sarcinile viitoare c. copilul Rh pozitiv poate sa-si imunizeze mama Rh negativ cu anticorpi anti-Rh cu ocazia primei naşteri d. gravidele cu Rh pozitiv trebuie să-si verifice nivelul anticorpilor anti-Rh (antiD) şi să urmeze tratament e. femeile cu Rh negativ trebuie să primească transfuzii doar cu sânge Rh negativ 29. a. b. c. d. e.
În incompatibilitatea de Rh: apare hemoliza severă la copil poate sa apară moartea fătului bilirubina este scăzută postpartum apare anemie persistă anticorpi maternali Ig A
30. Afirmaţiile corecte referitoare la incompatibilitatea AB0 între mamă şi făt sunt: a. este mai puţin gravă dacȃt incompatibilitatea Rh b. produce hemoliza c. sunt implicate Ig G d. Ig nu traversează placenta e. poate să apară dacă mama a fost anterior sensibilizata prin antigene alimentare sau bacteriene 31. a. b. c. d. e.
Testele efectuate mamei în incompatibilitatea Rh sunt: citometria de flux testul Coombs indirect testul TORCH numărul de reticulocite examinarea măduvei osoase
32. a. b. c. d. e.
Profilaxia în incompatibilitatea Rh se face la: 28 săptămâni de sarcină 34 săptămâni de sarcină 14 săptămâni de sarcină 8 săptămâni de sarcină 20 săptămâni de sarcină
33. a. b. c. d. e.
Testele efectuate din sângele fetal în incompatibilitatea Rh sunt: testul Coombs direct hemoleucograma bilirubina directă şi totală VSH proteina C reactivă 165
34. a. b. c. d. e.
Hemoliza autoimuna produsa de medicamente apare după administrarea de: peniciline cefalosporine chinidina antinflamatoare beta-blocante
35. a. b. c. d. e.
Cauzele de hemoliză autoimună sunt: infecţii virale neoplasme administrarea de medicamente fracturile ulcerul duodenal
36. a. b. c. d. e.
Hemoglobinuria paroxistică nocturnă este asociată cu: sifilisul terţiar parotidita epidemică rujeola conjunctivita pneumonii
37. a. b. c. d. e. 38. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: prin hemoliză sunt îndepărtate din circulaţie eritrocitele îmbătrânite eritrocitele îmbătrânite devin mai flexibile hemoliza este un proces patologic eritrocitele îmbătrânite sunt fagocitate de macrofage hemoliza se produce doar la nou-născuţi Hemoglobina rezultată în urma hemolizei intravasculare este metabolizată în: splină rinichi ficat intestin măduva osoasă
39. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. organismul răspunde la hemoliză cu scăderea numărului de reticulocite b. hemoliza patologică acţionează asupra tuturor eritrocitelor din circulaţie c. când capacitatea măduvei osoase este depăşită de pierderile prin hemoliza apare hemoliza compensată d. în mod normal există un echilibru între producţia şi distrucţia de eritrocite e. prin hemoliza extravasculară se distrug 90% din eritrocitele îmbătrânite 40. a. b.
În hiperdistrucţia eritrocitară apare: bilirubina indirectă crescută urobilinogenul crescut 166
c. d. e.
reticulocitoza hiperplazie medulară hemosiderinuria crescută
41. a. b. c. d. e.
Testele care evidenţiază hiperproducţia compensatorie de eritrocite: bilirubina indirectă crescută urobilinogenul crescut reticulocitoza hiperplazie medulară hemosiderinuria crescută
42. a. b. c. d. e.
Testele specifice pentru hemoliza intravasculară: reticulocitoza hiperplazie medulară hemosiderinuria crescută hemoglobinuria hematuria
43. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemiile hemolitice intracorpusculare sunt: eritrocitele au defecte structurale sunt în general boli ereditare sunt în general boli dobândite defectul apare în mediul de viaţă al eritrocitelor eritrocitele sunt normale
44. a. b. c. d. e.
Anemiile hemolitice extracorpusculare: eritrocitele au defecte structurale sunt în general boli ereditare sunt în general boli dobândite defectul apare în mediul de viaţă al eritrocitelor eritrocitele sunt normale
45. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice din anemia hemolitica includ: paloare dispnee fibrozarea pielii predispoziţie la infecţii erupţii cutanate
46. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice din anemia hemolitică includ: palpitaţii ameţeli astenie dureri osoase adenopatii 167
47. a. b. c. d. e.
În anemia hemolitică apare: număr crescut de reticulocite număr scăzut de reticulocite urobilinogen crescut bilirubina indirectă scăzută aplazie medulară
48. a. b. c. d. e.
În anemia hemolitică apare: număr crescut de reticulocite urobilinogen crescut LDH scăzut hiperplazie medulară bilirubina indirectă scăzută
49. a. b. c. d. e.
Pe frotiul de sânge periferic în anemia hemolitică se observă: hipocromie sferocite eritrocite în semn de tras la ţintă schizocite devierea formulei leucocitare la stânga
50. a. b. c. d. e.
Grupa AII prezintă: aglutinina beta aglutinogen A aglutinina alfa aglutinogenul B nu prezintă aglutinine
51. a. b. c. d. e.
Grupa BIII prezintă: aglutinina beta aglutinogen A aglutinina alfa aglutinogenul B nu prezintă aglutinine
52. a. b. c. d. e.
Grupa ABIV prezintă: aglutinina beta aglutinogen A nu prezintă aglutinogene aglutinogenul B nu prezintă aglutinine
53. a. b. c.
Grupa OI prezintă: aglutinina beta aglutinogen A nu prezintă aglutinogene 168
d. e.
aglutinogenul B nu prezintă aglutinine
54. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemii sunt: apar doar când numarul de reticulocite este crescut apar atunci când hematocritul este crescut apar atunci când hemoglobina este scazută apare eritropenia apare limfocitoza
55. a. b. c. d. e.
Sunt anemii regenerative: anemii microcitare anemii hemolitice anemii macrocitare anemii normocitare anemii posthemoragice
56. a. b. c. d. e.
Sunt anemii aregenerative: anemii microcitare anemii hemolitice anemii macrocitare anemii normocitare anemii posthemoragice
57. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la eritroblastoza fetală sunt: este o anemie hemolitică aloimună apare prin liza leucocitelor din sângele fătului apare la primul copil Rh-, cand mama este Rh+ apare la femeia Rh- la cea de-a doua transfuzie cu sânge Rh+ poate fi prevenită prin vaccinarea unor anticorpi anti-Rh
58. a. b. c. d. e.
Testele sanguine materne pentru determinarea eritroblastozei fetale sunt: testul Coombs indirect testul Coombs direct hemolecucogramă completă citometria de flux bilirubina totală
59.
Testele sanguine din sângele fetal pentru determinarea eritroblastozei fetale sunt: testul Coombs indirect testul Coombs direct hemolecucograma completă citometria de flux bilirubina totală
a. b. c. d. e.
169
60. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia imunohemolitică sunt: apare din cauza prezenţei Ac anti-Rh în serul mamei induce activarea complementului se mai numeşte şi eritroblastoza fetală este o boală autoimună sistemul imun induce liza hematiilor proprii
61. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la hemoliză autoimună: poate fi produsă de cefalosporine nu poate fi însoţită de o altă boală autoimună poate fi determinată de infecţia cu Epstein-Barr poate fi determinată de infecţia cu streptococul beta-hemolitic de grup A poate fi determinată de un neoplasm
62. a. b. c. d. e.
Anemia hemolitică autoimună poate fi reprezentată de: eritroblastoza fetală hemoglobinuria paroxistică la frig anemia hemolitică cu anticorpi la cald anemia feriprivă anemia hemolitică cu anticorpi la rece
63. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia hemolitică cu anticorpi la cald sunt: se produce la temperaturi mai mici de 37°C poate fi reprezentată de lupusul eritematos sistemic se produce din cauza prezenţei de autoanticorpi poate fi produsă de infecţii cu virusul Epstein Barr apar anticorpi de tip IgM
64. a. b. c. d. e.
În anemia hemolitică cu anticorpi la cald apar anticorpi de tipul: IgG IgM IgD IgA IgE
65. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia hemolitică cu anticorpi la rece sunt: este o boală idiopatică hemoliza se produce la temperatura de 37°C hemoliza se produce la temperaturi mai mari de 37°C poate fi determinată de infecţia cu Haemophilus influenzae sunt produse de anticorpi de tipul IgM
66. a. b. c.
Afirmaţiile corecte referitoare la hemoglobinuria paroxistică nocturnă sunt: este un subtip de anemie hemolitică autoimună cu anticorpi la cald este asociată cu sifilisul tertiar este asociată cu neoplasme 170
d. e.
este asociată cu parotidita epidemică este asociată cu variola
67. a. b. c. d. e.
În diagnosticul anemiilor hemolitice autoimune apare: hemoglobina scăzută scăderea bilirubinei creşterea haptoglobinei detecţia Ac în ser prin testul Coombs indirect hematocrit scăzut
68. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anemia Biermer sunt: este o boală autoimună apare din cauza prezenţei anticorpilor anti-celulă parietală apare din cauza lipsei de fier din organism apare din cauza lipsei de vitamina B6 din organism apare din cauza prezenţei anticorpilor anti-factor intrinsec
69. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la ciancobalamină sunt: reprezintă vitamina B6 este o vitamină hidrosolubilă este sintetizată de organism este un biocatalizator al procesului de formare a globulelor roşii deficitul de ciancobalamină apare în anemia feriprivă
70. a. b. c. d. e.
În anemia aplastică apare: pancitopenia leucocitoza eritropenie trombocitoza trombocitopenie
71. a. b. c. d. e.
Neutropenia autoindusă poate fi determinată de: prostaglandine interferon celule NK citokine limfocite T citotoxice
72. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la trombocitopenia imună sunt: apare în boli autoimune este asociată cu formarea anticorpilor anti-trombocit induce liza hematiilor apare din cauza deficitului de vitamină B12 citokinele produc neutropenie
171
Tematica 8. Boli hematologice neoplazice: leucemii, limfoame Complement simplu 1. Care este afirmaţia falsă: a. limfomul este o proliferare neoplazică a celulelor hematopoietice în sângele periferic b. expansiunea apare în liniile limfoide c. expansiunea apare în liniile mieloide d. expansiunea apare în liniile monocitare e. în leucemii poate fi afectată şi linia megacariocitară 2. Succesiunea etapelor eritropoiezei este următoarea: a. proeritroblast, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, reticulocit, eritrocit b. reticulocit, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, proeritroblast, eritrocit c. proeritroblast, eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, eritrocit, reticulocit d. proeritroblast, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, eritroblast bazofil, eritrocit, reticulocit e. eritroblast bazofil, eritroblast ortocromatofil, eritroblast oxifil, proeritroblast, reticulocit, eritrocit 3. Succesiunea etapelor granulopoiezei este următoarea: a. promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat, mieloblast b. mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat c. mieloblast, granulocit segmentat, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat d. promielocit, mieloblast, mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat e. mielocit, metamielocit, granulocit nesegmentat, granulocit segmentat, mieloblast, promielocit 4. Succesiunea etapelor trombopoiezei este următoarea: a. precursor megacariocitar, megacarioblast, megacariocit, trombocit, agregate plachetare b. megacarioblast, megacariocit, trombocit, precursor megacariocitar, agregate plachetare c. precursor megacariocitar, agregate plachetare, megacarioblast, megacariocit, trombocit d. megacarioblast, megacariocit, trombocit, agregate plachetare, precursor megacariocitar 172
e. precursor megacariocitar, agregate plachetare, megacarioblast, megacariocit, trombocit 5. a. b. c. d. e.
Prima etapă în diagnosticul leucemiilor acute este: examenul citologic al sângelui periferic şi măduvei osoase examenul citochimic citogenetica biologia moleculară citometria în flux
6. a. b. c. d. e.
Examenul măduvei hematopoietice se face prin: puncţie creastă iliacă biopsie ganglionară frotiu de sânge periferic biopsie ţesut splenic examen histopatologic hepatic
7. a. b. c. d. e.
În leucemia acută limfoblastică LAL predomină: limfoblaştii limfocitele monoblaştii segmentatele, mielocitele şi metamielocitele mieloblaştii
8. a. b. c. d. e.
În leucemia acută mieloblastică LAM predomină: limfoblaştii limfocitele eritroblaştii segmentatele, mielocitele şi metamielocitele mieloblaştii
9. a. b. c. d. e.
În leucemia limfatică cronică LLC predomină: limfoblaştii limfocitele monoblaştii segmentatele, mielocitele şi metamielocitele mieloblaştii
10. a. b. c. d. e.
În leucemia mieloidă cronică LMC predomină: limfoblaştii limfocitele monoblaştii segmentatele, mielocitele şi metamielocitele mieloblaştii
11.
Etapa cea mai importantă în tratamentul leucemiilor acute este: 173
a. b. c. d. e.
inducţia remisiunii tratamentul postinducţie tratamentul adjuvant transplantul medular tratamentul chirurgical
12. a. b. c. d. e.
Forma cea mai frecventă de leucemie este: LAL 1 LAM LLC LMC LAL 3
13. a. b. c. d. e.
Modificări paraclinice în limfoame: VSH scăzut eozinofilie IDR la PPD intens pozitivă proteina C reactivă scăzută raport T 4/ T8 inversat
14. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la leucemii sunt: în periferie numărul de leucocite este scăzut apare o proliferare a globulelor roşii proliferarea neoplazică apare numai la celulele imature reprezintă o expansiune neoplazică a celulelor hematopoetice celulele neoplazice se găsesc numai în maduva hematopoetică
15. a. b. c. d. e.
Sarcomul granulocitic reprezintă: acumularea de blaşti mieloizi maturi acumularea de blaşti mieloizi imaturi acumulare de reticulocite acumulare de megakariocite acumulare de eritrocitite imature
16. a. b. c. d. e.
Factorii fizici care pot declanşa leucemiile sunt: benzen radiatii ionizante gudroane inhibitori de topoizomeraza II Human T Leukemia virus 1
17. a. b. c. d.
Hipoplazia medulară poate fi provocată de: anemia feriprivă anemia megaloblastică hemoglobinuria paroxistică nocturnă eritroblastoza fetală 174
e.
anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald
18. a. b. c. d. e.
După gradul de maturaţie şi diferenţiere celulară leucemiile pot fi: granulocitare acute limfocitare monocitare plasmocitare
19. a. b. c. d. e.
Intensitatea descarcării celulare periferice leucemiile pot fi: monocitare plasmocitare cronice aleucemice cronice
20. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la leucemiile acute sunt: reprezintă expansiuni ale celulelor mature reprezintă leucemiile care se instalează în 5-10 zile sunt reprezentate de limfoamele în sânge reprezintă expansiuni ale celulelor imature celulele neoplazice apar numai în sângele periferic
21. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la LAL1 este: apar limfoblaşti mari apare frecvent la adulţi au un prognostic mai bun decat L2 prezintă o evoluţie agresivă a bolii celulele neoplazice conţin multă citoplasmă
22. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la LAL2 este: apar limfoblaşti mici apare frecvent la copii au un prognostic mai bun decat L1 prezintă o evoluţie agresivă a bolii celulele neoplazice conţin putină citoplasmă
23. a. b. c. d. e.
Leucemiile acute limfoblastice cu celule pre- B aparţin urmatorului grup: leucemii acute limfoblastice leucemii acute bifenotipice leucemii acute nediferenţiate leucemii acute non-limfoblastice leucemii acute mieloblastice
24. a.
Leucemia cronică meloidă este reprezentată de: leucemia limfocitară cronică 175
b. c. d. e.
leucemia acută mieloblastică leucemia acută limfoblastică leucemia granulocitară cronică leucemia granulocitară acută
25. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la leucemiile cronice este: prezintă des o evoluţie rapidă sunt reprezentate de proliferări de celule imature sunt reprezentate de proliferări de celule mai diferenţiate neoplasmul apare prin proliferarea celulelor precursoare limfocitelor T neoplasmul apare prin proliferarea celulelor precursoare limfocitelor B
26. Care este semnul de insuficienţă medulară prin infiltraţie blastică din leucemia cronică : a. hepatosplenomegalie b. sindrom hemoragipar c. adenopatii superficiale d. manifestări cutanate e. tumefacţia amigdalelor palatine 27. Afirmaţia corectă referitoare la examenul histologic al sângelui periferic la leucemii este: a. forma aleucemică prezintă un numar mai mare de 30.000leucocite/ mm3 b. apar numai anomalii leucocitare calitative c. niciodata nu este prezentă anemia d. pacientul prezintă trombocitoză e. se observă prezenţa blaştilor 28. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la examenul paraclinic în leucemie sunt: VSH-ul este scăzut acidul uric seric este scăzut reacţie mieloperoxidazică pozitivă fosfataza alcalină leucocitară crescută coloraţie Sudan intotdeauna pozitivă
29. a. b. c. d. e.
În leucemii diagnosticul de confirmare se face prin: stabilirea VSH-ul crescut puncţie medulară electrocardiogramă testul Coombs indirect prezenţa proteinei C reactive
30. Diferenţierea dintre mononucleoza infectioasă şi leucemia limfocitară se face prin: a. testul Paul-Bunnell pozitiv b. prima apare endemic la copii 176
c. d. e.
purpura trombocitopenică pancitopenie descoperirea metastazelor în oase
31. Afirmaţiile corecte referitoare la remisiunea completă a leucemiilor acute sunt urmatoarele, cu excepţia: a. lichid cefalorahidian anormal b. absenţa adeno-hepatosplenomegaliei c. absenţa blaştilor din sângele periferic d. absenţa oricărui simptom atribuit bolii e. hemoglobina mai mare de 10g% 32. a. b. c. d. e.
În tratamentul de întreţinere în leucemiile acute se administrează: prednison adriamicină metotrexat vincristinǎ L-asparaginază
33. a. b. c. d. e.
Autotransplantul medular în leucemii prezintă urmatorul dezavantaj: apare boala de grefă activează complementul se poate induce rejetul grefei pot sa reapară recaderi prezintă o toleranţă bună
Alotransplantul medular în leucemii prezintă urmatorul dezavantaj: a. apare boala de grefă b. activează complementul c. se poate induce rejetul grefei d. pot să reapară recăderi e. prezintă o toleranţă bună 34.
35. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfoame sunt: celulele neoplazice sunt de obicei imature reprezintă faza finală din leucemii reprezintă expansiunea neoplazică a globulelor roşii se prezintă ca o masă tumorală discretă apare numai în circulaţia periferică
36. a. b. c. d. e.
Limfomul Hodgkin apare în urmatoarele boli, cu excepţia: lupus eritematos sistemic SIDA sindromul ataxie-teleangectazie autism boli imunodeficitare 177
37. a. b. c. d. e.
Boala Waldenstrom reprezintă: limfom cu celule B periferice limfom cu celule T precursoare leucemie limfatică cronică limfom cu celule T periferice leucemia acută limfoblastică
38. a. b. c. d. e.
Leucemia cu celule păroase reprezintă: limfom cu celule B periferice limfom cu celule T precursoare leucemie limfatică cronică limfom cu celule T periferice leucemia acută limfoblastică
39. a. b. c. d. e.
Virusul HTLV1 induce apariţia: limfoamelor cu celule B precursoare limfoamelor cu celule T periferice limfoamelor cu celule T precursoare limfoamelor cu celule B periferice leucemiilor acute
40. a. b. c. d. e.
În stadiul I al limfoamelor maligne apare: afectarea grupelor ganglionare de ambele parţi ale diafragmului afectarea a doua grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului afectarea tuturor ganglionilor afectarea un singur grup ganglionar interesarea viscerală
41. a. b. c. d. e.
În stadiul II al limfoamelor maligne apare: afectarea grupelor ganglionare de ambele părti ale diafragmului afectarea a două grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului afectarea tuturor ganglionilor afectarea un singur grup ganglionar interesarea viscerală
42. a. b. c. d. e.
În stadiul III al limfoamelor maligne apare: afectarea grupelor ganglionare de ambele părti ale diafragmului afectarea a două grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului afectarea tuturor ganglionilor afectarea un singur grup ganglionar interesarea viscerală
43. a. b.
În stadiul IV al limfoamelor maligne apare: afectarea grupelor ganglionare de ambele parţi ale diafragmului afectarea a două grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului 178
c. d. e.
afectarea tuturor ganglionilor afectarea un singur grup ganglionar interesarea viscerală
44. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfomul Hodgkin: reprezintă un limfom benign sunt prezente celulele Sternberg-Reed în faza de debut apare întotdeauna splenomegalia apare o adenopatie initial simetrică nu prezintă simptome generale
45. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celula Sternberg-Reed sunt: reprezintă o celulă mică prezintă citoplasmă putină prezintă citoplasmă puternic bazofilă prezintă intotdeauna un singur nucleu poate prezenta unul sau mai mulţi nucleoli
46. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celulele Hodgkin sunt: reprezintă celule mari prezintă citoplasmă putină prezintă citoplasmă vacuolizată prezintă mai mulţi nuclei nucleolii nu sunt vizibili
47. a. b. c. d. e.
Manifestarile paraclinice ale limfomului Hodgkin sunt: VSH scăzut hiperalbuminemie sideremie crescută calcemie crescută hipercupremie
48. a. b. c. d. e.
Stadiul I al limfomului Hodgkin reprezintă stadiul: diseminat regional localizat limitat la două sau mai multe regiuni ganglionare difuz
49. a. b. c. d. e.
Stadiul II al limfomului Hodgkin reprezintă stadiul: diseminat regional localizat limitat la un singur grop ganglionar difuz 179
50. a. b. c. d. e.
Stadiul III al limfomului Hodgkin reprezintă stadiul: diseminat regional localizat limitat la un singur grop ganglionar difuz
51. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfoamele maligne non-Hodgkiniene sunt: reprezintă modificări celulare benigne sunt reprezentate de leucemiile cronice prezintă grad scăzut de malignitate sunt difuze sunt produse de infecţia cu virusul Epstein-Barr
52. a. b. c. d. e.
Diagnosticul de certitudine de limfom malign non-Hodgkin se face prin : stabilirea nivelului de transaminaze elecroforeză imunelectroforeză examen histologic determinarea autoanticorpilor
Tematica 8 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Leucemia este: expansiune neoplazică a celulelor hematopoietice în sângele periferic expansiune neoplazică a celulelor hematopoietice în măduva hematopoietică expansiune neoplazică a celulelor limfoide o proliferare a celulelor neoplazice mature o boală a sistemului imun
2. a. b. c. d. e.
Limfomul este: expansiune neoplazică a celulelor hematopoietice în sângele periferic expansiune neoplazică a celulelor hematopoietice în măduva hematopoietică expansiune neoplazică a celulelor limfoide proliferare a celulelor neoplazice mature o boală a sistemului imun
3. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: în leucemie măduva osoasă este înlocuită cu celule neoplazice în leucemie măduva osoasă este înlocuită cu ţesut limfoid reactiv în general în leucemii apare leucocitoza în sângele periferic în general în leucemii apare leucopenie în sângele periferic leucemiile afectează frecvent seria eritrocitară
4. a.
Care sunt afirmaţiile adevărate: în leucemii sunt frecvent afectate organele limfoide 180
b. c. d. e.
celulele neoplazice în limfoame sunt mature sau imature limfoamele afectează linia megacariocitară înlocuirea măduvei induce pancitopenie în leucemii apare frecvent leucocitoza
5. a. b. c. d. e.
Limfomul este caracterizat prin: anomalie fenotipică monoclonalitate policlonalitate proliferare celulara fără modificări structurale lipsa proliferării
6. a. b. c. d. e.
Hematopoieza se studiază prin: examen citologic examen histologic imunofenotipare biologie moleculară teste cutanate
7. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. leucemiile sunt forme particulare de cancer b. măduva hematopoietică este rezervorul secundar de elemente figurate ale sângelui c. celulele neoplazice produse în hematopoieza sunt rapid eliminate din organism d. celulele neoplazice pot fi găsite în măduva osoasă e. limfoamele sunt forme benigne de evoluţie a leucemiilor 8. a. b. c. d. e.
Leucemiile acute: apar doar proliferări ale celulelor mature apar proliferări ale celulelor imature sunt implicate celule nediferenţiate sunt implicate celule parţial diferenţiate beneficiază de tratament chirurgical
9. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: LAM este frecventă la copii LAL este frecventă la copii LAM este frecventă la adulţi LAL este frecventă la adulţi leucemiile afectează mai frecvent sexul masculin
10. a. b. c. d.
Nu sunt factori de risc pentru apariţia leucemiei acute: substanţele chimice medicamentele factorii genetici reacţiile de hipersensibilitate întârziată 181
e.
infecţiile bacteriene
11. a. b. c. d. e.
Substanţele chimice implicate în apariţia leucemiilor acute sunt: benzenul arsenicul petrolul şi produsele petroliere oxalatul de calciu fosfataza alcalină
12. a. b. c. d. e.
Medicamentele implicate în apariţia leucemiilor acute sunt: fenilbutazona cloramfenicolul agentii alchilanţi cefalosporinele de generaţia a III-a beta-blocantele
13. a. b. c. d. e.
Următoarele boli sunt factori de risc pentru apariţia leucemiei acute: anemia feriprivă sindromul Down anemia aplastică hemoglobinuria paroxistica nocturnă sindromul Raynaud
14. a. b. c. d. e.
Agenţii virali implicaţi în apariţia leucemiilor acute şi a limfoamelor sunt: virusul leucemiei cu celule T a adultului virusul leucemiei cu celule B a adultului HIV virusul Epstein-Barr virusul citomegalic
15. a. b. c. d. e.
Rezultatul expansiunii populaţiei leucemice: pancitopenie insuficienţa medulară policitemie stimularea hematopoiezei anemia megaloblastică
16. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice în leucemiile acute: infecţii hemoragii splenomegalie fracturi osoase anchiloza articulară
17. a.
Manifestările clinice în leucemiile acute: febra 182
b. c. d. e.
apetit crescut prin hipercatabolism hipertrofie gingivală hipertensiune arterială epistaxis
18. a. b. c. d. e.
Examenul citologic în leucemiile acute: recunoaşte celulele blastice număra blaştii din măduva osoasă foloseste anticorpi monoclonali demonstrează caracterul clonal al proliferării determină boala minimă reziduală
19. Examenele de citogenetica şi biologie moleculară utilizate în diagnosticul leucemiilor includ: a. FISH b. PCR c. RT-PCR d. mieloperoxidazele e. hemoleucograma 20. a. b. c. d. e.
Avantajele tehnicilor de biologie moleculară: identificarea celulelor nediferenţiate demonstrarea caracterului clonal al proliferării studiază boala minimă reziduală cost redus determina agenţii etiologici ai leucemiilor
21. a. b. c. d. e.
Criteriile de remisiune completă sunt: < 5% blaşti în măduva osoasă > 10% blaşti în sângele periferic 5-20% în măduva osoasă doar proliferare extraganglionară absenţa altor determinări de boală
22. a. b. c. d. e.
Tratamentul în leucemiile acute: are două faze: inducţie şi postinducţie faza de postinducţie se face cu chimioterapie agresiva faza de inducţie se face cu chimioterapie agresiva faza de inducţie trebuie să obţină remisiune completă faza de postinducţie se face în două etape
23. a. b. c. d.
Neutropenia din leucemii predispune la: infecţii cu germeni oportunişti infecţii severe bacteriene hemoragii cutanate insuficienta renală 183
e.
adenopatie
24. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la debutul în leucemiile acute sunt: este lent, insidios este rapid paloare, febra infecţii, sindrom hemoragipar asimptomatic
25. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la debutul în LLC sunt: rapid lent, asimptomatic astenie fizică, psihică, palpitaţii leucocitoză cu neutrofilie adenopatie, splenomegalie
26. a. b. c. d. e.
Paraclinic în leucemiile acute apare: anemie normocromă, normocitară anemie megaloblatică deviere la stânga a formulei leucocitare hipocelularitate medulară trombocitopenie
27. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: LLC leucemia limfatică cronică este forma cea mai frecventă de leucemie incidenţa în LLC creşte cu vârsta LLC este mai frecventă la bărbaţi în general proliferarea se face cu limfocite B LLC are un debut acut
28. a. b. c. d. e.
Paraclinic în LLC apare: anemie normocromă normocitară trombocitoza leucocitoză cu limfocitoză leucocitoză cu limfoblaşti trombocitopenie
29. a. b. c. d. e.
Leucemia mieloidă cronică: are frecvenţă crescută la copii este prezent cromozomul Philadelphia proliferează celulele liniei mieloide apare splenomegalie proliferează celulele liniei limfoide
30. a.
Manifestările ganglionare din limfoame sunt: dure 184
b. c. d. e.
nedureroase însoţite de semne celsiene persistă câteva zile rar întâlnite
31. a. b. c. d. e.
Boli asociate cu risc crescut pentru limfoame: poliartrita reumatoidă lupusul eritematos sistemic infecţiile virale cu virusul Epstein-Barr şi HTLV infecţiile virale cu HIV hipergammaglobulinemia dobândită
32. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la leucemii sunt: reprezintă afecţiuni ale globulelor roşii sunt determinate de apariţia autoanticorpilor reprezintă exapansiunea neoplazică a celulelor hepatice creşte numărul de limfocite din periferie maduva este inlocuită de celulele neoplazice
33. a. b. c. d. e.
Factorii chimici care pot declanşa leucemiile sunt: radiaţii ionizante gudroane HTLV1 predispoziţia genetică fenilbutazona
34. a. b. c. d. e.
Dupa tipul de celulă care proliferează, leucemiile pot fi: plasmocitare acute granulocitare cronice limfocitare
35. a. b. c. d. e.
Dupa gradul de maturaţie şi diferenţiere, leucemiile pot fi: plasmocitare acute granulocitare cronice limfocitare
36. a. b. c. d. e.
După intensitatea descărcării celulare periferice, leucemiile pot fi: granulocitare cronice subleucemice aleucemice acute 185
37. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la leucemiile acute limfoblastice sunt: în L1 limfoblaştii sunt mari în L2 limfoblaştii sunt mari L3 este faza leucemică a unui limfom cu celule B agresiv L2 apare mai frecvent la copii L2 prezintă un prognostic mai bun decat L1
38. a. b. c. d. e.
Leucemia acută monocitară se împarte în: eritroleucemie leucemie acută promielocitară leucemie nediferenţiată cu monoblaşti leucemia acuta mieloblastică fără maturaţie leucemie diferenţiată cu promonocite
39. sunt: a. b. c. d. e.
Semnele de insuficienţă medulară prin infiltraţie blastică a leucemiei cronice
40. a. b. c. d. e.
Semnele de insuficienţă blastică, în alte organe, a leucemiei cronice sunt: sindrom hemoragipar hepatosplenomegalie afectare osteo-articulară manifestari renale sindrom anemic
sindrom hemoragipar hepatosplenomegalie afectare osteo-articulară manifestari renale sindrom anemic
41. În leucemia cronică apar urmatoarele modificari la examenul hematologic al sângelui periferic: a. trombocitoza b. blaşti absenţi c. anemie progresivă d. eritrocitoza e. creşterea sau scăderea numărului de limfocite 42. a. b. c. d. e.
Explorările citochimice şi citoenzimatice care apar în leucemiile cronice sunt: reacţie mieloperoxidazică negativă fosfataza alcalină leucocitară scăzută reacţie PAS pozitiv in L1 si L2 coloraţie Sudan negativă reacţie PAS pozitiv in L3
43.
În leucemiile cronice apar urmatoarele modificari: 186
a. b. c. d. e.
teste de disproteinemie alterate fosfataza alcalină leucocitară scăzută VSH crescut acid uric seric crescut reacţie mieloperoxidazică negativă
44. a. b. c. d. e.
Confirmarea diagnosticului de leucemie se face prin: teste de disproteinemie alterate punctie medulară reacţie mieloperoxidazică pozitivă examinarea sângelui periferic imunofenotipare
45. Diagnosticul diferenţial al leucemiei limfocitare cronice cu mononucleoză infectioasă se face cu: a. simptome osteoarticulare b. hepatosplenomegalie c. testul Paul-Bunnell pozitiv d. afebrilitate e. puncţie medulară normală 46. a. b. c. d. e.
Leucemia intră în remisiune atunci când: lichidul cefalorahidian este normal hemoleucograma arată o anemie se observă pancitopenia este absentă adeno-hepatosplenomegalia sunt absenţi blaştii din sângele periferic
47. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la tratamentul de întretinere în leucemii sunt: medicamentele se administrează până la obţinerea remisiunii complete medicaţia se face până la momentul recăderii are drept scop reducerea masei de celule leucemice se face prin stimularea timusului să producă mai multe limfocite T se face prin stimularea sistemului imun
48. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la recăderile din leucemii sunt: se trateazǎ cu citostatice numai pe cale generalǎ reprezintă o creştere mai mare de 25% de blaşti în măduvă reprezintă absenţa blaştilor in LCR se administrează numai tratament local recăderile pot fi precoce sau tardive
49. a. b. c.
Afirmaţiile corecte referitoare la allotransplantul medular în leucemii sunt: apare boala de grefă prezintă o toleraţă foarte bună nu apare supravegherea imunologică asupra celulelor maligne 187
d. e.
pot să apară recăderi se poate produce rejetul grefei
50. a. b. c. d. e.
Afirmatiile corecte referitoare la autotransplantul medular în leucemii sunt: apare boala de grefă prezintă o toleraţă foarte bună nu apare supravegherea imunologică asupra celulelor maligne pot sa apară recăderi se poate produce rejetul grefei
51. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfoame sunt: sunt exapansiunea neoplazică a celulelor monocitare în general se asociază cu organele limfoide celulele neoplazice sunt de obicei mature reprezintă faza finală a leucemiei afectează mai mult femeile
52. a. b. c. d. e.
Virusurile care pot induce limfoamele sunt: virusul hepatitic B virusul urlian HTLV virusul variolei Epstein-Barr
53. a. b. c. d. e.
Limfoamele cu celule B periferice sunt: limfomul Burkitt limfomul de tip intestinal leucemia cu celule păroase limfomul de centru folicular limfomul cu celule mari anaplazic
54. a. b. c. d. e.
Limfoamele cu celule T periferice sunt: limfomul Burkitt limfomul de tip intestinal leucemia cu celule păroase limfomul de centru folicular limfomul cu celule mari anaplazic
55. În vederea stadializării limfoamelor maligne se realizează următoarele analize de laborator: a. fibrinogen b. hemogramă c. electroforeza proteinelor d. timpul de sângerare e. timpul de coagulare 188
56. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la limfomul Hodgkin sunt: reprezintă un limfom benign se observă prezenţa celulelor Hodgkin se observă prezenţa celulelor Reed-Sternberg reprezintă o proliferare malignă a tuturor celulelor sanguine reprezintă o proliferare malignă numai a limfocitelor
57. sunt: a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la adenopatiile prezente în limfomul Hodgkin
58. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celula Sternberg-Reed sunt: prezintă citoplasmă abundentă sunt celule mici prezintă întotdeauna un singur nucleu este o celulă gigantă nucleul este polilobat
59. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celula Hodgkin sunt: prezintă citoplasmă abundentă sunt celule mici prezintă întotdeauna un singur nucleu este o celulă gigantă nucleul este polilobat
60. a. b. c. d. e.
Limfomul Hodkin prezintă urmatoarele manifestări paraclinice: VSH scăzut fibrinogen crescut hiperalbuminemie calcemie crescută sideremie scazută
61. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la stadiul regional al limfoamelor sunt: reprezintă stadiul I are localizare ganglionară de ambele părţi ale diafragmului poate prezenta una sau mai multe localizări reprezintă o boală difuză are localizare ganglionară de aceeaşi parte a diafragmului
62. a. b.
Afirmaţiile corecte referitoare la stadiul diseminat al limfoamelor sunt: reprezintă stadiul I are localizare ganglionară de ambele părţi ale diafragmului
apar în stadiul final al bolii apare în general simetric este indoloră ganglionii sunt imobili adenopatia este localizată în general pe partea stânga
189
c. d. e.
poate prezenta şi o localizare extralimfatică reprezintă o boală difuză are localizare ganglionară de aceeaşi parte a diafragmului
63. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la limfoamele maligne non- Hodgkiniene sunt: sunt difuze prezintă grad scăzut de malignitate reprezintă un grup heterogen de malignitaţi ale sistemului imun debutul bolii este întotdeauna extralimfatic prezintă ca manifestare clinică adenopatia
64. a. b. c. d. e.
Mijloace terapeutice folosite în limfoamele non- Hodgkiniene sunt: imunoterapia radioterapia administare de hidrocortizon excizia chirurgicală administare de antiinflamatorii nesteroidiene AINS
65. a. b. c. d. e.
Investigaţiile paraclinice făcute în limfoamele non- Hodgkiniene sunt: cariograma testul Coombs indirect analiza transaminazelor electroforeza proteinelor ionograma
Tematica 9. Toleranţa şi bolile autoimune musculoscheletale şi de ţesut conjunctiv. Boli autoimune de organ (tegumentare, gastrointestinale, respiratorii, renale, metabolice) Complement simplu
1. a. b. c. d. e.
Formarea complexelor imune este caracteristică pentru: poliarterita nodoasă spondilita anchilozantă lupusul eritematos sistemic dermatomiozita sclerodermia
2. Ipoteza mecanismului complexelor imune in apariţia bolilor autoimune implică o producţie de anticorpi generată de hiperreactivitatea: a. limfocitelor B b. limfocitelor T helper c. limfocitelor T supresor 190
d. e.
macrofagelor neutrofilelor
3. a. b. c. d. e.
Prezenţa Ag HLA B 27 este caracteristică pentru: poliarterita nodoasă spondilita anchilozantă lupusul eritematos sistemic dermatomiozita sclerodermie
4. a. b. c. d. e.
Ag HLA DR4 apar mai frecvent în: lupusul eritematos sistemic dermatomiozita sclerodermia poliartrita reumatoidă spondilita anchilozantă
5. Erupţia eritematoscuamoasă sub formă de “fluture” sau “ochelari” este caracteristică pentru: f. lupusul eritematos sistemic g. dermatomiozita h. sclerodermia i. poliartrita reumatoidă j. spondilita anchilozantă 6. a. b. c. d. e.
În lupusul eritematos sistemic mecanismul fiziopatologic este: formarea anticorpilor citotoxici apariţia complexelor imune implicarea limfocitelor citotoxice, nule şi killer acţiunea limfocitotoxică dependentă de anticorpi toate variantele
7. Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună sistemică mai frecvent întâlnită la: a. femei 20-40 ani b. femei 35-50 ani c. femei 30-35 ani d. bărbaţi 15-40 ani e. bărbaţi 35-60 ani 8. Cel mai frecvent tip de manifestare clinică la bolnavii cu lupus eritematos sistemic este: a. cutanata b. mioarticulara c. renala d. cardiopulmonara 191
e.
vasculara
9. a. b. c. d. e.
Poliartrita reumatoidă interesează: articulaţiile mici ale mâinii simetric articulaţiile mici ale mâinii asimetric articulaţiile sacroiliace articulaţiile lombosacrate articulaţiile coloanei cervicale
10. Următoarele afirmaţii despre poliartrita reumatoidă sunt adevărate cu o excepţie: a. are evoluţie cronică b. interesează asimetric articulaţiile periferice c. evoluează spre deformare articulară d. evoluează spre anchiloza articulară e. afectează aproximativ 1% din populatie 11. la: a. b. c. d. e.
Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună sistemică mai frecvent intâlnită femei 20-40 ani femei 35-50 ani femei 30-35 ani bărbaţi 15-40 ani bărbaţi 35-60 ani
12. a. b. c. d. e.
În poliartrita reumatoidă se descrie o reactivitate deosebită a: limfocitelor B limfocitelor T helper limfocitelor T supressor macrofagelor plasmocitelor
13. la: a. b. c. d. e.
Spondilita anchilozantă este o boală autoimună sistemică mai frecvent intȃlnită femei 20-40 ani femei 35-50 ani femei 30-35 ani bărbaţi 15-40 ani bărbaţi 35-60 ani
14. a. b. c. d.
În spondilita anchilozantă este caracteristică prezentă: Ag HLA B 27 Ag HLA B 8 Ag HLA DRw 2 Ag HLA DRw 3 192
e.
Ag HLA DRw 5
15. a. b. c. d. e.
Sclerodermia este o boală autoimună sistemică mai frecvent intâlnită la: femei 20-40 ani femei 35-50 ani femei 30-35 ani bărbaţi 15-40 ani bărbaţi 35-60 ani
16. sunt: a. b. c. d. e.
Cele mai importante medicamente utilizate în tratamentul sclerozei multiple corticosteroizii interferonul β imunoglobulinele metotrexatul ciclofosfamida
17. a. b. c. d. e.
Elementul esenţial care domină tabloul clinic al miasteniei gravis este: oboseala musculară contracţiile musculare tonice paresteziile crizele epileptice scăderea acuitaţii vizuale
18. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate din conjunctivită alergică sunt de tip: I II III IV toate variantele
19. a. b. c. d. e.
Inflamaţia sclerei în bolile autoimune este produsă de: acumularea complexelor imune anticorpii citotoxici degranularea mastocitelor degranularea bazofilelelor toate variantele
20. Care este afirmaţia legată de diabetul zaharat de tip 1 este falsă: a. apar anticorpi anti-celulă β pacreatică b. hiperglicemia este consecinţa creşterii secreţiei de insulină c. există o susceptibilitate genetică, identificată prin mutaţii în structura mai multor gene din sistemul HLA d. factorii de mediu pot modifica structura proteinelor din compoziţia celulei βpancreatice, ele devenind antigenice e. pot fi puşi în evidenţã în ser anticorpii antiinsulari citoplasmatici 193
21. a. b. c. d. e.
Printre simtomele diabetului zaharat de tip 1 nu se numară: poliuria polidipsia scăderea în greutate polinevrita oboseala
22. Următoarele afirmaţii cu privire la boala Addison primară sunt adevarate cu excepţia: a. se datorează incapacităţii suprarenalelor de a produce şi secreta hormoni în cantitate b. apar anticorpi anti-microsomali specifici pentru glandele suprarenale c. este afectată medulara glandelor suprarenale d. este afectată corticosuprarenala e. la debut apar simptome ca: oboseală, lipsa poftei de mâncare, uşoară scădere în greutate 23. a. b. c. d. e.
Boala Addison are următoarele manifestări clinice cu excepţia: hiperpigmentarea scăderea ponderală hipertensiunea arterială ulcerul duodenal polifagia
24. a. b. c. d. e.
Bolile autoimune sistemice au următoarele caracteristici, cu excepţia: se mai numesc şi boli de colagen nu au evoluţie recurentă au manifestări sistemice au ca leziune principală vasculita la nivelul vaselor mici au etiologie necunoscută
25. a. b. c. d. e.
Selectaţi boala care nu aparţine bolilor autoimune sistemice: sclerodermia poliartrita reumatoidă spondilita anchilozantă talasemia dermatomiozita
26. a. b. c.
Celule ţintă ale anticorpilor citotoxici sunt următoarele, cu excepţia: seroase ţesutul conjuctiv sinoviala 194
d. e.
vase de sânge ţesutul osos
27. În ipoteza citotoxică de tip II acţiunea toxică a Ac la care participă macrofagele şi neutrofilele nu are loc prin: a. celulele Langerhans b. prostacicline c. leucotriene d. tromboxani e. enzime lizozomale 28. În ipoteza complexelor imune au lor următoarele fenomene, cu excepţia: a. se formează Ac citotoxici b. producţia de Ac este generată de hiperactivitatea limfocitelor B c. se formează complexe Ag-Ac d. se fixează fracţiunea C3 a complementului pe complexele formate e. se eliberează factori chemotactici care mobilizează limfocitele, PMN şi macrofagele 29. a. b. c. d. e.
În bolile autoimune, se formează următorii anticorpi specifici: anti RNP ribonucleoproteine anti histaminici anti ADN anti cardiolipinici ani eritrocitari
30. În ipoteza hiperreactivităţii de tip IV, în bolile autoimune sistemice, apare şi unul din fenomenele următoare: a. se sensibilizează limfocitele B faţă de Ag X b. se secretă limfokine şi limfotoxine c. se produc leziuni de vasculită şi conectivită d. se produc leziuni exsudative şi proliferative e. se eliberează prostacicline, leucotrine, tromboxani 31. a. b. c. d. e.
Selectaţi factorul de risc care nu aparţine bolilor autoimune sistemice: predispoziţia genetică fenitoina infecţiile virale repetate penicilina infecţiile cronice de focar 195
32. a. b. c. d. e.
Predispoziţia genetică nu se manifestă prin: alele situate pe braţul scurt al cromozomului 8 Ag HLA ag HLA B8 prezente la bolnavii lupus LED deficite ale complementului seric de la fracţiunea C1 la fracţiunea C5 ag HLA DRw3 prezent la bolnavii cu sclerodermie SD ag HLA DRw4 prezent la bolnavii cu poliartrită reumatoidă PR
33. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu factorii de risc în bolile autoimune sistemice (BAIS): a. infecţia repetată cu virusul urlian constituie un factor de risc în BAIS b. infecţia cronică cu Chlamidia constituie un factor de risc în BAIS c. în PR bolnavii sunt purtători ai Ag HLA DRw3 d. prevalenţa Ag HLA în colagenoze depăşeşte 50% şi poate ajunge până la 90% e. se poate spune că bolnavii moştenesc o reactivitate exagerată a limfocitelor B, T4 sau T8 34. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu predispoziţia genetică în bolile autoimune sistemice a. alele care codifică Ag HLA controlează maturarea macrofagelor b. alele care codifică Ag HLA controlează maturara limfocitelor B şi T c. alele care codifică Ag HLA dirijează sinteza de interleukine d. alele care codifică Ag HLA dirijează fracţiunile complementului seric e. alele care codifică Ag HLA dirijează sinteza de prostaglandine 35. Între manifestările clinice viscerale care apar în bolile autoimune sistemice nu se regăseşte: a. glomerulonefrita b. adenopatia c. splenomegalie d. fibroza renală e. poliserozita 36. Între manifestările clinice mioarticulare care apar în bolile autoimune sistemice nu se regăsesc: a. mialgii b. artralgii c. artrita erozivă d. artrita deformantă e. ulceraţii gingivale 196
37. a. b. c. d. e.
Selectaţi stadiul care nu aparţine poliartritei reumatoide: algic inflamator anchilozant paralizant deformant
38. Stadiul deformant al poliartritei reumatoide se caracterizează prin următoarele, cu excepţia: a. deviaţia ulnară a mâinilor b. leziuni distrofice ale pielii şi muschilor c. apariţia nodulilor reumatoizi de-alungul tendoanelor extensorilor de pe antebraţ d. sunt afectate articulaţiile mari e. poate apărea fibroza pulmonară 39. Următoarele afirmaţii în legătură cu poliartrita reumatoidă sunt adevărate, cu excepţia: a. printre factorii de risc pot apărea ereditatea şi infecţiile virale b. bolnavii prezintă Ag ale HLA de clasa III: DR3, DR4 c. se descrie o reactivitate particulară a limfocitelor B d. afectează 1% din populaţie, în special femeile e. se poate trata şi cu kinetoterapie şi balneoterapie 40. a. b. c. d. e.
Paraclinic, poliartrita reumatoidă nu prezintă următoarea caracteristică: VSH crescut anemie hipercromă factorul reumatoid pozitiv proteine de fază acută, crescute raportul limfocitelor T4/T8 scăzut
41. a. b. c. d. e.
Tratamentul poliartritei reumatoide nu se poate face cu: kinetoterapie intervenţii chirurgicale pentru rezolvarea deformărilor şi anchilozelor citostatice săruri de aur anticoagulante
42. a.
Lupusul eritematos diseminat nu prezintă manifestări: cutanate 197
b. c. d. e.
mioarticulare hepatice hematologice neurologice
43. Următoarele afirmaţii în legătură cu lupusul eritematos diseminat sunt false, cu excepţia: a. prevalenţa bolii este de 1% din populaţie şi afectează în special femeile b. debutul poate fi lent, insidios, cu modificări renale, citopenie c. manifestările cardiopulmonare apar la 70% dintre bolnavi d. tratamentul vizează intervenţii chirurgicale pentru îndepărtarea leziunilor cutanate e. din punct de vedere paraclinic se observă nivelul scăzut al interferonului 44. a. b. c. d. e.
Manifestările hematologice în lupus sunt următoarele, cu excepţia: pancitopenie test Coombs pozitiv leucocitoză micropoliadenopatie splenomegalie
45. a. b. c. d. e.
Manifestările neurologice în lupus sunt următoarele, cu excepţia: neuropatie hemiplegii crize convulsive micropoliadenopatie cefalee
46. a. b. c. d. e.
Tratamentul lupusului eritematos diseminat cuprinde: azatioprină antiinflamatorii nesteroidiene heparină antiinflamatorii steroidiene ciclofosfamidă
47. a. b. c. d.
În lupus explorările paraclinice arată: anemie frecvent leucocitoză trombocitoză proteina C reactivă crescută 198
e.
factorul reumatoid este pozitiv
48. Poliarterita nodoasă : a. nu prezintă factori de risc ereditari b. nu sunt implicate infecţiile virale în etiologia bolii c. apare frecvent uveita d. este o boală cu evoluţie lentă, progresivă, cu fibroza difuză a pielii, tubului digestiv, rinichilor, cordului şi plămânilor e. este o polivasculită inflamatorie nespecifică, care intersectează vasele de calibru mic şi mijlociu 49. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristica ce aparţine dermatomiozitei: prezintă o erupţie sub formă de “mască cu ochelari” prezintă maldigestie şi malabsobţie prezintă aspectul de “icoană bizantină” prezintă erupţii eritematoscuamoase în placarde prezintă hematurie
50. Sclerodermia are următoarele caracteristici, cu excepţia: a. la expunerea la frig apare paliditate, urmată de cianoză şi recolorare a pielii degetelor b. pacientul prezintă sclerodactilie c. atrofia falangelor d. erupţie eritematoasă pe faţă sub formă de fluture e. insuficienţa cardiacă 51. Următoarele afirmaţii în legătură cu scleroza multiplă sunt adevărate cu excepţia: a. este o inflamaţie mielinizantă a nervilor periferici b. demielinizarea axonilor stimulatori conduce la scăderea acuităţii vizuale c. are ca factor de risc ereditatea (asocierea DR15 cu DQ6) d. tratamnt cu cu corticosteroizi e. tratament compuşi polipeptidici sistemici 52. Următoarele afirmaţii în legătură cu sindromul Guillain-Barre sunt adevărate cu excepţia: a. se mai numeşte şi polineuroradiculită acută b. majoritatea pacienţilor îşi revin complet, dacă nu se dezvoltă insuficienţe respiratorii severe c. este precedat, frecvent, de o infecţie 199
d. e.
nu poate fi declanşată post vaccinare apare paralizie simetrică progresivă
53. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu sindroamele neurologice paraneoplazice: se dezvoltă ca un răspuns imun la antigenele exprimate de celulele tumorale antigenele “Hu” sunt exprimate în neuroblastom antigenele “Hu” sunt glucide nucleare prezente numai în neuronii periferici antigenele “Hu” sunt exprimate în cancerul pulmonar autoanticorpii Hu sunt asociaţi cu neuropatie senzitivă şi encefalomielită
54. Selectaţi efectul nicotinic care apare în urma supradozajului în tratamentul miasteniei gravis: a. hipersudoraţie b. crampe intestinale c. hipersecreţie salivară d. diaree e. crampe musculare 55. a. b. c. d. e.
Antidotul în supradozajul în tratamentul miasteniei gravis este: neostigmina piridostigmin ambenonium lincosamide atropina
56. a. b. c. d. e.
Următoarele medicamente sunt contraindicate în miastenia gravis, cu excepţia: D-penicilinamina lincomicina anticolinesterazice amikacina oxitetraciclina
57. a. b. c. d. e.
Faza iniţială a conjuctivitei este caracterizată de următoarele, cu excepţia: hiperemie cheratită prurit fotofobie creşterea rezervei de sânge
58.
Oftalmia simpatică se caracterizează prin următoarele, cu exceţia: 200
a. b. c. d. e.
este o inflamaţie granulomatoasă bilaterală a uveii boala este declanşată în proporţie de 90% de intervenţii chirurgicale imunosupresoarele pot încetini progresul bolii poate conduce la orbire enuclearea timpurie reprezintă singura cale de a evita oftalmia simpatică totală
59. a. b. c. d. e.
În vasculită sistemică, afectarea vaselor mijlocii se poate manifesta prin: purpură infarct polineurită hemoptizii poliurie
60. Afectarea vaselor mici, în vasculită sistemică, se manifestă prin următoarele simptome, cu excepţia: a. episclerită b. microhematurie c. purpură d. hemoptizii e. ocluzie venoasă trombotică 61. a. b. c. d. e.
Sindromul Goodpasture nu poate fi cauzat de : boala cu anticorpi antimembrană bazală glomerulară sindromul Churg-Strauss boala Lyme lupusul eritematos sistemic granulomatoza Wegener
62. a. b. c. d. e.
Manifestările principale care apar în sindromul Goodpasture sunt: hemoragie pulmonară afectare hepatică afectare pancreatică hemoragie intestinală afectarea cordului
63. Sindromul Goodpasture prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia: a. prezintă ca manifestări principale hemoragia pulmonară şi afectarea renală b. prezintă ca factori precipitanţi infecţiile intercurente şi supraîncărcarea volemică c. boala apare tipic la femeile tinere 201
d. e.
în această boală pot fi detectaţi şi anticorpii ANCA poate fi cauzat de sindromul Churg Strauss dar şi de crioglobulinemie
64. a. b. c. d. e.
Ciroza biliară primitivă se caracterizează prin următoarele, cu excepţia: fondul genetic predispozant este hotărâtor în dezvoltarea acestei boli căile biliare sunt primele lezate pentru diminuarea reacţiilor imune se foloseşte ursofalkul ciroza biliară primitivă reprezintă un stadiu precoce al bolii hepatice colestatice în cadrul cirozei apare colestaza
65. Următoarele afirmaţii despre diabet sunt adevărate, cu excepţia: a. manifestările sale majore sunt de ordin metabolic b. diabetul cuprinde un grup heterogen de tulburări care pot avea o etiologie diferită c. patogenia diabetului de tip 1 este răspunsul inflamator de natură autoimună imună a insulelor Langerhans d. în diabetul insulino-dependent pancreasul nu mai produce insulină e. cauza principală a diabetului de tip I o constituie consumul exagerat de dulciuri 66. a. b. c. d. e.
Simptomele care apar în diabet sunt urmăroarele, cu excepţia: oboseala creştere în greutate polifagie polidipsie poliurie
67. a. b. c. d. e.
Poliuria din diabetul tip I se caracterizează prin următoarele, cu excepţia: apare după ce glicozuria a atins 30-40 g ‰ la copilul mic se acompaniază frecvent cu enurezis nocturn la sugar este greu de diagnosticat constituie un simptom tardiv în în diabetul insulino-dependent la copii la copilul mic, poliuria apare după ce glicozuria a atins 20-30 g ‰
68. a. b. c. d. e.
Polidipsia din diabetul tip I se caracterizează prin următoarele, cu excepţia: are ca specific senzaţia de sete care nu se potoleşte cu apa ingerată presupune realizarea unui diagnostic diferenţial cu potomania setea se instalează treptat şi este uneori evidentă în timpul nopţii este o consecinţă a statusului hiperosmolar nu cedează la reducerea glucidelor din raţia alimentară 202
69. Tiroida Hasimoto nu prezintă următoarea caracteristică: a. este caracterizată de distrugerea celulelor foliculare b. apariţia bolii este cauzată de anticorpi antireceptori acetilcolinici c. manifestările clinice ale bolii trec de la normotiroidism la hipotiroidism d. în faza de activare imună a bolii TSH, free T3 şi free T4 sunt în limitele normale e. în etapa iniţială a fazei de distrucţie a ţesutului tiroidian TSH-ul este crescut 70. Identificaţi afirmaţia care nu reprezintă o manifestare clinic frecventă a tireotoxicozei: a. creşterea peristaltismului intestinal b. insomnia c. tremor d. sensibilitate la frig e. nervozitate 71. a. b. c. d. e.
Pemfigusul vulgar nu prezintă următoarea caracteristică: apare la ambele sexe, în decada a cincea sau a şasea de viaţă reprezintă un grup de afecţiuni cutaneo-mucoase autoimune se caracterizează histologic prin apariţia de bule intraepidermice ca manifestări clinice prezintă criza vasomotorie în trei timpi are ca tratament de elecţie corticoterapia sistemică
72. a. b. c. d. e.
Pemfigusul vulgar nu se tratează cu: prednison chirugical corticoterapie sistemică azatioprină ciclofosfamidă
73. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia adevărată referitoare la boala Addison: se manifestă din cauza hiperproducţiei hormonale a glandelor suprarenale nu poate fi cauzată de infecţia tuberculoasă nu poate apărea din tratamentului prelungit cortizonic la debutul bolii pacientul prezintă o uşoară creştere în greutate boala se datorează lipsei de ACTH
74. a. b.
Vitiligo este o boală care constă în: hiperpigmentarea tegumentelor (coate, genunchi, cicatrice operatorii) tegumentul îşi pierde textura normală 203
c. d. e.
prezenţa erupţiilor maculo-papulose pe pleoape, nas, frunte apariţia de zone depigmentate pe suprafaţa pielii erupţii eritematoscuamoase sub formă de ″ochelari″
Tematica 9 Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Printre colagenozele majore se numară: lupusul eritematos sistemic spondilita anchilozantă spondiloza cervicală poliarterita nodoasă periartrita scapulo-humerală
2. a. b. c. d. e.
Printre colagenozele majore se numară: dermatomiozita sclerodermia conjunctivita poliartrita reumatoidă artroza
3. tip: a. b. c. d. e.
În patogenia bolilor de colagen sunt implicate reacţii de hipersensibilitate de I II III IV V
4. a. b. c. d. e.
Leziunile anatomopatologice intâlnite în bolile autoimune sistemice sunt: vasculita leziunile degenerative ale ţesutului conjunctiv interstitial leziunile necrotice ale ţesutului conjunctiv interstitial macroangiopatia depozitele de amiloid
5. Care din urmatoarele boli autoimune sunt mai frecvent diagnosticate la sexul feminin: a. lupusul eritematos sistemic b. dermatomiozita c. sclerodermia d. poliartrita reumatoidă e. spondilita anchilozantă
204
6. Care din urmatoarele boli autoimune sunt mai frecvent diagnosticate la sexul feminin: a. poliarterita nodoasă b. spondilita anchilozantă c. lupusul eritematos sistemic d. dermatomiozita e. sclerodermia 7. Care din urmatoarele boli autoimune sunt mai frecvent diagnosticate la sexul masculin: a. poliarterita nodoasă b. spondilita anchilozantă c. lupusul eritematos sistemic d. dermatomiozita e. sclerodermia 8. a. b. c. d. e.
Pe ce tip de ţesuturi ţintă se fixează anticorpii citotoxici: la nivelul vaselor la nivelul sinovialelor seroase ţesut conjunctiv ţesut adipos
9. a. b. c. d. e.
Ce celule participă la acţiunea anticorpilor citotoxici: macrofage neutrofile eritrocite hepatocite trombocite
10. a. b. c. d. e.
În bolile autoimune complexele imune se depun în: jonctiunea dermo-epidermică glomeruli renali seroase sinoviale epiderm
11. a. b. c. d. e.
Factorii chemotactici mobilizează: limfocitele polimorfonuclearele macrofagele trombocitele eritrocitele
12. a.
În perioada de activitate a bolilor autoimune în sângele periferic scade nivelul: limfocitelor T 4 205
b. c. d. e.
limfocitelor T 8 eozinofilelor bazofilelor monocitelor
13. a. b. c. d. e.
Ce tip de celule prezintă deficite în sinteza de interferoni în bolile autoimune: neutrofilele limfocitele T limfocitele B eozinofilele bazofilele
14. a. b. c. d. e.
Autoanticorpii specifici sunt: anti ADN antinucleoproteine anticardiolipinici anti-eritrocit anti-leucocitari
15. a. b. c. d. e.
Autoanticorpii nespecifici sunt: anti ADN antinucleoproteine anticardiolipinici anti-eritrocit anti-leucocitari
16. a. b. c. d. e.
Mecanismele autoimune din cadrul hiperreactivitatii de tip IV implică: limfocite citotoxice limfocite nule limfocite killer macrofage neutrofile
17. a. b. c. d. e.
Citopenia în bolile autoimune este dată de anticorpii: anti ADN antinucleoproteine anti-eritrocit anti-leucocitari anti-trombocit
18. a. b. c. d. e.
Factorii de risc în bolile autoimune sistemice sunt: predispozitie genetică infecţii virale repetate medicamente alimentatie fumat 206
19. a. b. c. d. e.
Modificarile genetice în colagenoze afectează: maturarea macrofagelor sinteza de interleukine fracţiunile complementului seric nivelul seric al acidului uric maturarea trombocitelor
20. a. b. c. d. e.
Medicamentele care produc reacţii colagen-like sunt: procainamida hidralazina contraceptivele orale antihistaminicele antiinflamatoarele nesteroidiene
21. a. b. c. d. e.
Manifestările cutanate din lupusul eritematos sistemic includ: eruptie eritematoscuamoasă în forma de fluture urticarie ulceratii bucale şi nazo-faringiene fibrozarea pielii erupţie purpurică
22. a. b. c. d. e.
Principalele leziuni din lupusul eritematos sistemic sunt: cutanate renale hematologice ale articulaţiei sacroiliace ale articulaţiei mȃinii
23. a. b. c. d. e.
Complexele imune din lupusulul eritematos sistemic se depun în special în: glomerulii renali seroase vase ţesut interstitial ţesut adipos
24. a. b. c. d. e.
Fenomenele sistemice în lupusul eritematos sistemic includ: febra astenie exsudate pleuropericardice policitemie leucocitoza
25. a. b.
Manifestările mio-articulare din lupusul eritematos sistemic includ: poliartrita articulaţiilor mici poliartrita articulaţiilor mari 207
c. d. e.
mialgii afectarea articulaţiilor sacroiliace afectarea articulaţiilor lombosacrate
26. a. b. c. d. e.
Manifestările renale din lupusul eritematos sistemic includ: proteinurie hematurie hipertensiune arterială de cauză renală cetonurie cistita
27. a. b. c. d. e.
Manifestările hematologice din lupusul eritematos sistemic includ: anemie leucopenie neutrofilie eozinofilie micropoliadenopatie
28. a. b. c. d. e.
Manifestările neurologice din lupusul eritematos sistemic includ: neuropatie cefalee convulsii hipertensiune intracraniană fotofobie
29. a. b. c. d. e.
Manifestările cardiopulmonare din lupusul eritematos sistemic includ: pleurita pericardita endocardita miocardita pneumonia
30. a. b. c. d. e.
În lupusul eritematos sistemic apar anticorpi: anti ADN antinucleari anti-CMV anti-leucocitari anti-HCV
31. a. b. c. d. e.
În lupusul eritematos sistemic apar urmatoarele modificari: limfocite T 4 scăzute limfocite T 8 scăzute limfocite T 4 crescute limfocite T 8 crescute interferon crescut 208
32. a. b. c. d. e.
În lupusul eritematos sistemic apar urmatoarele modificari: limfocite T 4 crescute limfocite T 8 crescute interferon scăzut IL 2 scăzută prezenţi anticorpi antinucleari
33. a. b. c. d. e.
În lupusul eritematos sistemic apar urmatoarele modificari: limfocite T 4 scăzute limfocite T 8 scăzute interferon crescut IL 2 crescută sunt prezenţi anticorpi antinucleari
34. a. b. c. d. e.
Manifestările hematologice din lupusul eritematos sistemic includ: prezenţa limfoblaştilor în sângele periferic trombocitopenie devierea formulei leucocitere la stânga sângerari cutanate test Coombs negativ
35. a. b. c. d. e.
Obiectivele tratamentului în lupusul eritematos sistemic includ: combaterea procesului autoimun întarzierea instalarii leziunilor viscerale combaterea fenomenelor de malabsorbtie şi maldigestie combaterea tulburarilor de ritm cardiac vindecarea fără sechele
36. a. b. c. d. e.
Factorii de risc implicati în apariţia poliartritei reumatoide sunt: ereditatea infecţiile virale infecţiile cronice de focar dislipidemia diabetul zaharat
37. a. b. c. d. e. 38. a. b. c.
Stadiile de boala în poliartrita reumatoidă sunt: deformant anchilozant sclerozant algic inflamator În stadiul algic din poliartrita reumatoidă apar: dureri şi redoare poliarticulară în articulaţiile mici ale mâinii artrita care afectează coatele, genunchii, gleznele devierea ulnară a mâinii 209
d. e.
fenomene Raynaud conjunctivita
39. a. b. c. d. e.
În stadiul algic din poliartrita reumatoidă artrită are urmatoarele caractere: afectează articulaţiile mici ale mâinii afectează articulaţiile lombosacrate este insoţită de caldură locală, tumefacţie şi roseată este simetrică are debut lent, insidios
40. a. b. c. d. e.
În stadiul inflamator din poliartrita reumatoidă apar: poliartrita simetrică atrofia muşchilor mâinii artrita trenantă la antiinflamatorii nesteroidiene devierea ulnară a mâinii fibroza pulmonară
41. a. b. c. d. e.
Stadiul deformant din poliartrita reumatoidă este caracterizat prin: devierea ulnară a mâinii atrofie articulară prezenţa nodulilor reumatoizi cardiomiopatie fibroza tubului digestiv
42. a. b. c. d. e.
În stadiul de anchiloza din poliartrita reumatoidă apar: mobilitate articulară compromisă distrofie cutaneo-mucoasă fibroza pulmonară interstiţială cardiomiopatie erupţie eritematoasă în placarde
43. a. b. c. d. e.
Modificarile paraclinice în poliartrita reumatoidă: VSH scazut anemie factor reumatoid negativ fibrinogen scăzut raportul limfocitelor T4/ T8 scăzut
44. a. b. c. d. e.
Modificările paraclinice în poliartrita reumatoidă: VSH crescut proteina C reactivă pozitivă fibrinogen scăzut raportul limfocitelor T4/ T8 crescut hemoglobina şi hematocrit scăzute
45.
Tratamentul medicamentos din poliartrita reumatoidă include: 210
a. b. c. d. e.
antiinflamatorii nesteroidiene antibiotice imunosupresoare antivirale săruri de aur
46. a. b. c. d. e.
Spondilita anchilozantă este o boală autoimună care: afectează articulaţiile mici ale mâinii are evoluţie acută afectează articulaţiile sacroiliace afectează articulaţiile coloanei vertebrale evoluează către anchiloză
47. a. b. c. d. e.
Factorii de risc implicaţi în apariţia spondilitei anchilozante sunt: infecţiile cu enterovirusuri infecţiile bacteriene cu Salmonella infecţiile uretrale cu Chlamydia infecţiile cu virusul Epstein-Barr infecţiile cu virusul hepatitei B
48. a. b. c. d. e.
În faza sacrolombară a spondilitei anchilozante: durerea este simetrică iradiază spre faţa posterioară a coapsei apare mai ales noaptea şi dimineaţa este accentuată de efortul fizic cedează la repaus
49. a. b. c. d. e.
În faza sacrolombară a spondilitei anchilozante apar: nevralgii intercostale dureri nocturne şi matinale cifoza dorsală accentuarea curburilor coloanei vertebrale mialgii lombare
50. a. b. c. d. e.
În stadiile avansate ale spondilitei anchilozante apar: fenomene de insuficienţă vertebro-bazilară rigidizarea coloanei Ag HLA B 27 negativ sensibilitate la percuţia coloanei vertebrale dureri simetrice în articulaţia mâinii
51. a. b. c. d.
Manifestările clinice în spondilita anchilozantă includ: conjunctivita mialgiile lombare dureri în musculatura cefei adenopatii supraclaviculare 211
e.
splenomegalie
52. a. b. c. d. e.
Sclerodermia este o boală autoimună caracterizată prin: artrita simetrică a articulaţiilor mici ale mainii evoluţie lentă fibroza difuzaăa pielii şi tubului digestiv prezenţa complexelor imune deformarea coloanei vertebrale
53. a. b. c. d. e.
Fenomenul Raynaud: este o criză vasomotorie evoluează în 3 timpi: paliditate, cianoza, recolorare apare la caldură apare frecvent în bolile imune apare în fazele avansate ale sclerodermiei
54. a. b. c. d. e.
Manifestările digestive în sclerodermie sunt: esofagita maldigestia malabsorbţia litiaza biliară ulcerul duodenal
55. a. b. c. d. e.
Manifestările cutanate în sclerodermie sunt: fibroza pielii erupţia “în fluture” fenomenele Raynaud faciesul de “icoana bizantina” erupţia veziculară
56. a. b. c. d. e.
Manifestările renale în sclerodermie sunt: proteinurie hematurie hipertensiunea arterială de origine renală anemia hemolitică microangiopatică hipotensiunea arterială de origine renală
57. a. b. c. d. e.
Manifestările cardiace în sclerodermie sunt: insuficienţa aortică tulburări de ritm insuficienţa cardiacă pericardita endocardita
58. a.
Manifestările pulmonare în sclerodermie sunt: hipertensiunea pulmonară 212
b. c. d. e.
insuficienţa pulmonară dispneea cianoza pneumotoraxul
59. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevarate: dermatomiozita se manifestă cu erupţie eritematoscuamoasă în polimiozita apare atrofia musculară dermatomiozita şi polimiozita se asociază frecvent cu neoplasme viscerale afectează mai frecvent femeile între 70 şi 80 ani afectează mai frecvent barbaţii între 30 şi 50 ani
60. a. b. c. d. e.
Mecanismul de producere a polimiozitei şi dermatomiozitei include: reacţii de hipersensibilitate limfocitotoxică anticorpii anti-muschi anticorpii anti-tegument anticorpii anti-trombocit anticorpii anti-factorii coagularii
61. a. b. c. d. e.
Poliarterita nodoasă este o boală autoimună caracterizată prin: vasculita inflamatorie nespecifica cu caracter necrozant sistemic frecvenţă crecută la barbaţi evoluţie localizată se asociaza cu infectii virale evoluează către infarcte viscerale
62. a. b. c. d. e.
Paraclinic în poliarterita nodoasă: VSH crecut Ag HBs pozitiv Ac anti HIV pozitiv gamma-globuline crescute eozinofilie
63. Care sunt afirmaţiile adevarate despre scleroza multiplă: a. este o boală a sistemului central nervos b. se produce prin mielinizarea excesivă a axonilor c. leziunile apar prin infiltrare limfocitară, infiltrate ce se extind ulterior la nivelul altor axoni d. intră în categoria bolilor autoimune neurologice e. are etiologie necunoscută 64. Mecanismele imunopatogenice din scleroza multiplă includ: a. predispozitia genetică b. producerea de autoanticorpi antimielină c. migrarea limfocitelor T autoreactive prin bariera hematoencefalică în sistemul nervos central 213
d. e.
producerea de anticorpi antireceptor de acetilcolină inflamaţia demielinizantă a nervilor periferici
65. Manifestările clinice în scleroza multiplă sunt: a. slabicunea membrelor b. scăderea acuităţii vizuale c. ataxie d. parestezii e. crize epileptice severe, netratabile, cu demenţă şi inflamaţie cerebrale intensă (encefalită) 66. Care din urmatoarele afirmaţii nu sunt adevarate legate de sindromul GuillainBarré: a. este o inflamaţie demielinizantă a nervilor periferici caracterizată prin paralizia simetrică, progeresivă a muşchilor membrelor, ochilor, feţei şi a tractului respirator b. are prognostic rezervat c. mai mult de 2/3 din pacienţi raportează o infecţie precedentă cu Campylobacter jejuni, citomegalovirus sau virusul Epstein-Barr d. poate fi declanşat post-vaccinare e. rata mortalitaţii este de 40% 67. Miastenia gravis: a. este o afecţiune autoimună, caracterizată printr-o perturbare a transmisiei neuro-musculare produsă de blocul neuro-muscular post sinaptic b. apare la toate vârstele, dar vârsta medie de debut se situează între 50-60 c. este produsă din cauza scăderii numărului de receptori de acetilcolină d. se manifestă clinic printr-o fatigabilitate musculară excesivă e. simptomatologia se amelioreaza dupa efort 68. a. b. c. d. e.
Medicamentele contraindicate in miastenia gravis sunt: antibiotice anticolinesterazice imunosupresoare miorelaxante anticonvulsivante
69. a. b. c. d. e.
La nivelul ochiului antigenele sunt sechestrate în: cristalin cornee corpul vitros conjunctiva sclera
70. a.
Care sunt afirmaţiile adevărate: uveita anterioară este asociată cu prezenţa antigenelor HLA DR 4 214
b. cauza cea mai frecventă a cheratitei este infecţia cu virusul herpes simplex tipul I care conţine proteine ce sunt structural înrudite cu acelea a corneei normale c. frecvent inflamaţia sclerei se produce în asociere cu o boală sistemică, artrita reumatoidă, boli ale ţesutului conjunctiv sau vasculite d. panuveita este o inflamaţie a întregului tract uveal cauzată de infecţii bacteriene, virale (CMV şi HIV), reacţii autoimune declanşate de autoantigenele ochiului , boli cronice granulomatoase şi vasculită e. în conjunctivite nivelul Ig E în ser si lacrimi este crescut 71. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la bolile autoimune: a. în boala Addison apar anticorpi antisuprarenale, cu afectarea corticosuprarenalei b. în diabetul zaharat de tip 2 apar anticorpi anti-celule pancreatice producatoare de insulină c. în miastenia gravis apar anticorpi antiepiderm d. în miastenia gravis apar anticorpi anti-muşchi striat e. în miastenia gravis apar anticorpi anti receptori de acetilcolină 72. Care sunt afirmaţiile adevarate: a. pacienţii cu diabet zaharat tip 1 dezvoltă anticorpi împotriva celulelor producatoare de insulină, de la nivelul pancreasului b. diabetul zaharat de tip 1 este cauzat de consumul exagerat de dulciuri c. diabetul zaharat de tip 1 se tratează cu injecţii de insulină d. diabetul zaharat de tip 1 este insulino-independent e. celulele care infiltrează insulele Langerhans sunt reprezentate de monocite/macrofage şi limfocite T activate 73. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice în diabetul zaharat de tip 1 sunt: poliuria creşterea în greutate hematuria polifagia polidipsia
74. Care sunt afirmaţiile adevărate legate de stadiul de prediabet: a. faza II corespunde intervenţiei unor factori de mediu declanşatori ai procesului autoimun b. faza IV se caracterizează prin reducerea funcţiei celulelor pancreatice c. faza I este cea a declanşării şi evoluţiei procesului autoimun d. faza III implica distrucţia progresivă a celulelor β insulare cu glicemie şi insulinemie scăzută e. faza I implică predispoziţia genetică 75. Boala Addison: a. se manifestă prin producerea de către glandele suprarenale a unei cantităţi prea mari de cortizol b. are cauze autoimune 215
c. d. e.
apare în urma tratament prelungit cu medicamente care conţin cortizon la femei, sarcina este un factor agravant al bolii induce tulburări în sfera sexuală
76. a. b. c. d. e.
Paraclinic în Addison apar: valori crescute ale potasiului în sânge (peste 4,5 mEq/l) concentraţii scãzute ale sodiului sanguin (sub 142 mEq/l) nivel normal de cortizol nivel crescut de cortisol dupa administrare intravenoasa de ACTH concentraţii crescute ale sodiului sanguin (peste 142 mEq/l)
77. Alegeti raspunsurile greşite referitoare la bolile autoimune tiroidiene: a. în tiroidita Hashimoto apar anticorpii anti receptori pentru TSH b. anticorpii anti receptori pentru TSH stimulanti produc boala Graves (hipertiroidia) c. anticorpii anti receptori pentru TSH blocanţi produc mixedemul primitiv (hipotiroidia) d. anticorpii stimulanţi ai creşterii tiroidiene apar în guşa autoimună cu hiperfuncţie tiroidiană e. în tiroidita Hashimoto intervine autoimunitatea mediata celular 78. Tiroidita Hashimoto: a. este caracterizatã de distrugerea celulelor foliculare tiroidiene b. implică variate grade de infiltrare limfocitară şi fibroză c. are manifestări clinice diferite: eutiroidism, hipotiroidism subclinic, hipotiroidism permanent d. implică cel mai frecvent hipertiroidismul e. guşa este în general prezentă şi poate ajunge la dimensiuni mari 79. a. b. c. d. e. 80. a. b. c. d. e.
Manifestările clinice în tireotoxicoză sunt: labilitate emotională insomnie transpiraţie excesivă intoleranţa la frig creşterea peristaltismului intestinal Boala Basedow-Graves se caracterizează prin: oftalmopatie hipertiroidie cu guşa difuză dermopatie hipotiroidie prezenţa autoanticorpilor anti-receptor TSH
Tematica 10 Imunologia transplantului. Rejetul. Imunitatea antiinfecţioasă 216
Complement simplu 1. Care este afirmaţia falsă: a. transplantul este procesul prin care sunt prelevate celule, ţesuturi sau organe de la un donator şi apoi implantate la un primitor b. bolile nu pot fi vindecate prin transplant, doar se încetineste evoluţia lor c. tehnicile chirurgicale au un rol important în succesul transplantelor d. un obstacol în efectuarea transplantelor îl reprezintă lipsa organelor disponibile e. transplantul se utilizează ca formă de tratament pentru o gamă largă de boli 2. Care este afirmaţia falsă: a. bariera cea mai importantă în calea utilizării transplantului ca tratament de rutină o reprezintă mecanismele prin care sistemul imun al donatorului respinge orice nu recunoaşte ca fiind structura proprie b. se folosesc întotdeauna pentru transplant numai donatori aflaţi în moarte cerebrală c. se efectuează cu succes transplanturi de rinichi, pancreas, inimă, plămâni, măduva osoasă şi cornee d. donatorii pot fi şi neînruditi cu primitorii e. agenţii imunosupresori au rolul de diminua atacul imunologic produs de organismul primitorului 3. a. b. c. d. e.
Autotransplantul este: transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de maduvă hematogenă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici (gemeni monozigoti) transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii transferul de ţesuturi între indivizi din specii diferite
4. a. b. c. d. e.
Singrefa este: transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de maduvă hematogenă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici (gemeni monozigoti) transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii transferul de ţesuturi între indivizi din specii diferite
5. a. b. c. d. e.
Cel mai frecvent utilizat autotransplant este cel de: ficat inima rinichi piele cornee
6. a. b.
Allogrefa este: transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de maduvă hematogenă 217
c. d. e.
transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici (gemeni monozigoti) transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii transferul de ţesuturi între indivizi din specii diferite
7. a. b. c. d. e.
Xenogrefa este: transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de maduvă hematogenă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici (gemeni monozigoti) transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii transferul de ţesuturi între indivizi din specii diferite
8. a. b. c. d. e.
Grefele homovitale: se fac pentru asigurarea viabilităţii ţesutului transplantat au rolul de suport structural sunt lipsite de orice urmă de ţesut antigenic se practică pentru a înlocui un fragment de vas se practică pentru a înlocui un fragment de os
9. Care este afirmaţia falsă: a. intensitatea răspunsului imun este în funcţie de tipul de grefa b. auto- şi singrefele sunt greu acceptate datorită diferentelor genetice între donator şi primitor c. allogrefele şi mai ales xenogrefele produc reacţii de respingere, de rejet din cauza răspunsului imun al primitorului d. gradul de respingere al allogrefelor variază în funcţie de ţesutul implicat e. grefele de piele sunt respinse mai repede decât orice alt ţesut 10. a. b. c. d. e.
Care sunt cele mai respinse allogrefe: inima rinichi piele ficat plamân
11. Urmatoarele afirmaţii sunt adevarate cu excepţia: a. ţesuturile similare antigenic sunt considerate histocompatibile b. principalul responsabil pentru recunoaşterea antigenelor străine este CMH c. ţesuturile diferite antigenic nu vor induce un răspuns imun care să ducă la rejet d. moleculele CMH ale ţesutului grefat stimulează un răspuns imun intens al organismului receptor, a cărui finalitate este respingerea grefei e. deoarece se comportă ca antigene majore în organismul receptor de grefă, antigenele CMH se numesc şi antigene de transplantare 12. a. b.
Antigenele CMH sunt recunoscute de: macrofage limfocite 218
c. d. e.
eozinofile celulele epiteliale celulele dendritice
13. Selecţia donatorului pentru un transplant se face în funcţie de mai multi factori cu o excepţie: a. starea anatomo-functională a organului ce va fi transplantat b. markerii infecţioşi (HBV, HCV, EBV, CMV, HSV, HTLV, HIV şi sifilis) c. gradul de histocompatibilitate cu primitorul d. sexul donatorului e. starea fiziologică generală 14. Care este afirmaţia falsă: a. reuşita unui transplant este condiţionată de compatibilitatea tisulară între donator şi primitor b. grefa nu poate fi respinsă din cauza diferenţelor între antigenele minore ale donorului şi receptorului c. alte structuri puternic antigenice cu distribuţie tisulara sunt cele care alcătuiesc sistemul de grup sanguin AB0 şi Lewis d. gradul de histocompatibilitate donator – primitor se evaluează prin determinarea grupelor de sânge AB0, Rh, Lewis e. gradul de histocompatibilitate donator – primitor se evaluează prin fenotipare HLA I şi II 15. a. b. c. d. e.
Ce tip de celule proliferează în faza de sensibilizare a reacţiei de rejet: limfocitele T limfocitele B celulele dendritice celulele prezentatoare de antigen celulele endoteliale
16. Alegeţi raspunsul greşit referitor la transplant: a. transplantul defineste prelevarea unui organ de la donator şi transplantarea lui la primitor cu restabilirea circulatiei vasculare b. termenul de grefă se utilizează ca sinonim pentru transplantarea de organe cu restabilirea circulatiei vasculare c. termenul de grefă se foloseste pentru transplantul de tesuturi fara anastomoze venoase d. în cazul grefei de organ nu se stabilesc anastomoze vasculare e. pentru transplantul de cornee termenul corect este de grefă 17. Alegeţi raspunsul greşit referitor la transplant: a. prognosticul transplantului este conditionat de raspunsul imun al primitorului faţa de antigenele de transplantare donatorului b. antigenele donatorului sunt prezente pe organul transplantat 219
c. testele de histocompatibilitate HLA sunt criteriul de bază în alegerea donatorului compatibil d. rejetul supraacut se datorează presensibilizarii primitorului deci a prezentei anticorpilor citotoxici anti-antigene HLA e. genele HLA sunt de 4 tipuri 18. Alegeti raspunsul greşit referitor la transplant: a. există riscul transmiterii virusului HIV de la donator la primitor deci testarea HIV este obligatorie pretansplant b. se exclude de la donare pacientul care antigenul HBs (antigenul de suprafaţa pentru virusul hepatitic B) prezent c. nu se exclude de la donare pacientul care are anticorpi anti HCV (anti hepatita C) deoarece prezenta anticorpilor semnifică imunitatea fata de boală în toate situaţiile d. se poate transmite virusul Epstein Barr (EBV), agentul mononucleozei infecţioase deci serul donatorului se testează pentru EBV e. sifilisul poate fi transmis de la donator deci se testează serul pentru infecţia luetica 19. Alegeţi răspunsul greşit referitor la transplant: a. succesul oricarui transplant se bazează pe controlul sistemului imun al primitorului b. moleculele de histocompatibilitate sunt polimorfe c. moleculele de histocompatibilitate permit identificarea structurilor proprii (self) fata de cele non-self d. genele HLA sunt moştenite de la parinţi e. rejetul supraacut de organ apare în primul an posttransplant 20. a. b. c. d. e.
Autogrefa reprezintă: transferul de ţesut de la un donator aflat în moarte clinică transferul de ţesut de la o rudă de gradul I transferul ţesutului aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii
21. a. b. c. d. e.
Singrefa reprezintă: transferul de ţesut indivizi din specii diferite transferul de ţesut de la o rudă de gradul I transferul ţesutului aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta transferul de ţesuturi intre indivizi genetic identici transferul de ţesuturi intre indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii
22. a. b. c. d.
Xenogrefa reprezintă: transferul de ţesut indivizi din specii diferite transferul de ţesut de la o rudă de gradul I transferul ţesutului aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului in alta transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici 220
e.
transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii
23. a. b. c. d. e.
Allogrefa reprezintă: transferul de ţesut indivizi din specii diferite transferul de ţesut de la o rudă de gradul I transferul ţesutului aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului in alta transferul de ţesuturi intre indivizi genetic identici transferul de ţesuturi intre indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii
24. a. b. c. d. e.
Grefele homovitale reprezintă: grefele aşezate la receptor în aceeaşi poziţie grefele care asigură viabilitatea ţesutului transplantat grefele lipsite de orice urmă de ţesut antigenic grefele care au rol numai de suport structural grefele care sunt implantate în alt situs anatomic al organismului receptor
25. a. b. c. d. e.
Grefele ortotopice reprezintă: grefele asezate la receptor în aceeaşi poziţie grefele care asigura viabilitatea ţesutului transplantat grefele lipsite de orice urmă de ţesut antigenic grefele care au rol numai de suport structural grefele care sunt implantate în alt situs anatomic al organismului receptor
26. a. b. c. d. e.
Grefele heterotopice reprezintă: grefele aşezate la receptor în aceeaşi poziţie grefele care asigură viabilitatea ţesutului transplantat grefele lipsite de orice urmă de tesut antigenic grefele care au rol numai de suport structural grefele care sunt implantate în alt situs anatomic al organismului receptor
27. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la transplant este: singrefele sunt respinse brutal fenomenele de respingere sunt mai intense bătrani respingerea apare repede dacă receptorului i s-a administrat ser antilimfocitar ţesutul grefat respins este infiltrat cu celule efectoare ale răspunsului imun allogrefele sunt acceptate întotdeauna
28. a. b. c. d. e.
Ţesuturile similare antigenic induc: un răspuns imun respingerea de grefă recunoaşterea antigenelor din grefă sunt considerate histocompatibile activarea moleculelor CMH din grefă
29. a.
Alloreactivitatea reprezintă: recunoaşterea limfocitelor B de către Ag CMH 221
b. c. d. e.
recunoaşterea imunoglobulinelor de către Ag CMH recunoaşterea indirectă a limfocitelor T helper de către Ag CMH recunoaşterea directă a limfocitelor T supresoare de către Ag CMH recunoaşterea directă a limfocitelor T citotoxice de către Ag CMH
30. Gradul de histocompatibilitate donator – primitor se evaluează prin urmatoarele, cu excepţia: a. fenotipare HLA I b. cross match între limfocitele donatorului şi serul primitorului c. depistarea anticorpilor anti HLA d. determinarea mutatiilor din ADN-ul donatorului e. determinarea grupelor de sânge 31. a. b. c. d. e.
În etapa de sensibilizarea reacţiei de rejet are loc: distrugerea imună a grefei proliferarea limfocitelor antigen reactive ale primitorului împotriva Ag grefei reactionarea limfocitelor din grefă cu antigenele din corp o reacţie de hipersensibilitate intarziată o reacţie de hipersensibilitate de tip I
32. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la rejetul supraacut sunt: are loc sinteza de Ac specifici pentru Ag grefei este o reacţie mediată celular apare dupa luni sau ani de la transplant implică activarea complementului grefa se deteriorează lent
33. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la inhibitorii mitotici sunt: se administrează numai înainte de transplant sunt reprezentaţi de Prednison actionează asupra tuturor celulelor cu diviziune rapidă sunt agenţi antiinflamatori puternici se administrează numai după transplant
34. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la corticosteroizi sunt: induc limfoliza au numai acţiune imunosupresoare se utilizează împreună cu inhibitorii mitotici au efect stimulator pentru rejectul grefei prezinta numai acţiune antiinflamatoare
35. a. b. c. d.
Cel mai utilizat tip de transplant este: transplantul renal transplantul cardiac transplantul de celulele stem transplantul de ficat 222
e.
grefa de piele
36. Transplantul de celule stem hematopoietice se foloseşte în urmatoarele boli, cu excepţia: a. limfoame b. anemie hemolitică c. anemie aplastică d. talasemie majoră e. leucemii
Tematica 10. Imunologia transplantului. Rejetul Complement multiplu 1. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. autotransplantul reprezintă transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta b. singrefa reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici c. allogrefa reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi din specii diferite d. în cazul singrefelor individul este şi donator şi primitor e. autogrefa reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii 2. a. b. c. d. e.
Cele mai multe reacţii de respingere apar la: autogrefe singrefe allogrefe xenotransplant în toate cazurile
3. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. autogrefele şi singrefele sunt acceptate totdeauna, dacă sunt respectate condiţiile de asepsie b. allogrefele şi xenogrefele sunt respinse cu atât mai brutal, cu cât diferenţele antigenice (biochimice) dintre moleculele CMH ale donorului şi receptorului sunt mai mari c. gradul de respingere al allogrefelor nu depinde de ţesutul implicat, ci doar de sistemul imun al primitorului d. respingerea grefei este rezultatul activării mecanismelor imunitare, datorită diferenţelor antigenice între moleculele CMH I şi II ale donorului şi receptorului e. transplantul de rinichi este respins mai repede decât orice alt ţesut, ca de exemplu pielea sau inima 4. Care sunt afirmaţiile false: a. ţesutul grefat respins este infiltrat cu celule efectoare ale răspunsului imun: limfocite, macrofage, plasmocite 223
b. animalele timectomizate au o capacitate ridicată de respingere a grefelor de ţesuturi şi organe c. fenomenele de respingere sunt mai intense la bătrâni datorită abundenţei ţesutului limfoid d. debutul fenomenelor de respingere este foarte mult întârziat, dacă organismului receptor de grefă i se administrează ser antilimfocitar e. capacitatea de respingere a grefelor de ţesuturi şi organe se restabileşte după grefarea timusului 5. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. organele grefate rapid după recoltare sunt suportate mult mai bine decât cele care au fost păstrate o perioadă mai lungă de timp în afara organismului b. ţesutul transplantat după o perioadă de păstrare, conţine mai multe celule lezate şi lizate, din care se eliberează molecule nonself, care amplifică răspunsul imun c. conservarea în condiţii optime măreşte gradul de toleranţă faţă de ţesutul grefat d. organele şi ţesuturile sănătoase sunt tolerate mai bine decât cele care prezintă o stare de uzură biologică e. organele conservate sunt suportate mult mai bine decât cele care grefate rapid după recoltare 6. Care sunt afirmaţiile false: a. moleculele CMH I se găsesc pe toate celulele nucleate, dar au un nivel variabil de exprimare b. moleculele CMH II au o distribuţie limitată: pe macrofage, pe limfocitele B, pe unele celule epiteliale şi endoteliale, pe celulele dendritice c. antigenele CMH sunt recunoscute direct de limfocitele Th şi Tc d. moleculele HLA se găsesc doar pe suprafaţa leucocitelor e. moleculele CMH I au o distribuţie limitată: pe macrofage, pe limfocitele B, pe unele celule epiteliale şi endoteliale, pe celulele dendritice 7. Antigenele de grup sanguin: a. sunt exprimate pe eritrocite b. sunt exprimate pe celulele epiteliale şi endoteliale c. induc producerea de anticorpi în organismul primitorului care distrug celulele donatorului incompatibil d. nu sunt importante la grefa de piele e. sunt evaluate pentru stabilirea gradului de histocompatibilitate 8. Care sunt afirmaţiile false: a. reacţia de rejet este produsă de răspunsul imun mediat celular la alloantigenele exprimate pe celulele grefei b. reacţia de rejet este produsă de răspunsul imun mediat umoral la alloantigenele exprimate pe celulele grefei c. acumularea limfocitelor T CD 4+ şi CD 8+ în ţesutul grefat precede respingerea, care survine în câteva zile 224
d. antigenele CMH ale donorului pot fi recunoscute numai pe suprafaţa celulelor prezentatoare e. antigenele eliberate din grefă, ajung în ganglionii regionali ai gazdei şi activează limfocitele T şi B 9. Rejetul supraacut: a. apare în primele 24 ore de la transplant b. începe în primele săptămâni c. apare după luni sau ani d. are loc din cauza unor anticorpi preexistenţi în organismul primitorului specifici pentru antigenele grefei e. produce agregate trombocitare la nivelul capilarelor, blocând microcirculaţia şi împiedicând vascularizarea zonei 10. Alegeti raspunsul greşite referitor la transplant: a. prognosticul pe termen lung nu este influentat de starea generala a primitorului b. prognosticul posttransplant nu este influenţat de terapia imunosupresoare c. terapia imunosupresoare are efecte adverse minime asupra pacientului care a primit transplantul d. terapia imunosupresoare are rol în menţinerea functionalitaţii organului transplantat e. rejetul acut apare mai frecvent în primele saptamâni posttransplant 11. Alegeti raspunsurile greşite referitoare la transplant: a. reuşita unui transplant este influenţată de starea anatomico- funcţională a organului transplantat b. reuşita unui transplant nu este influenţată de starea fiziologică a donatorului c. există situaţii în care donatorul este o persoană neînrudita cu primitorul de organ d. infecţiile reprezintă o cauză principală a complicaţiilor posttransplant e. rejetul acut este întotdeauna ireversibil 12. Rejetul cronic: a. apare după luni sau ani de la transplant, având mecanisme umorale şi celulare b. este tipul de rejet în care tratamentul imunosupresor este cel mai eficace c. poate apărea în toate tipurile de transplant de organe d. implică apariţia leziunilor de hipertrofie de membrana bazală a capilarelor (arteriopatie obliterantă) şi fibroza e. are loc din cauza unor anticorpi preexistenţi în organismul primitorului specific pentru antigenele grefei 13. Inhibitorii mitotici: a. se administrează imediat înainte şi după transplant pentru a diminua proliferarea limfocitelor T în răspunsul îndreptat împotriva allogenelor grefei b. scad proliferarea limfocitelor T şi B 225
c. acţionează asupra celulelor Th, fără efecte notabile asupra altor subpopulaţii de limfocite T, asupra limfocitelor B, granulocitelor sau macrofagelor d. acţionează asupra tuturor celulelor cu diviziune rapidă şi nu sunt specifici pe cele implicate în răspunsul imun din rejet e. produc efecte secundare toxice severe 14. Afirmaţiile adevărate referitoare la autotransplant sunt: a. reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici b. individul este şi donator şi primitor c. reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii d. reprezintă transferul de ţesuturi între gemeni monozigoţi e. transferarea ţesuturilor aceluiasi individ dintr-o zona a organismului în alta 15. Afirmaţiile adevărate referitoare la singrefă sunt: a. reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic identici b. individul este şi donator şi primitor c. reprezintă transferul de ţesuturi între indivizi genetic diferiţi din cadrul aceleiaşi specii d. reprezintă transferul de ţesuturi între gemeni monozigoţi e. transferarea ţesuturilor aceluiaşi individ dintr-o zonă a organismului în alta 16. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la grefele homostatice sunt: se fac pentru asigurarea viabilitaţii ţesutului transplantat sunt acelea în care ţesutul grefat are rolul numai de suport structural ţesutul grefat este aşezat la receptor în aceiaşi poziţie sunt lipsite de orice urmă de ţesut antigenic ţesutul grefat este implantat în alt situs anatomic al organismului
17. Grefele care sunt de obicei acceptate datorită identitătii genetice între donator şi primitor sunt: a. xenogrefe b. allogrefele c. singrefele d. autotransplantul e. autogrefa 18. a. b. c. d. e. 19. a.
Afirmaţiile adevărate referitoare la antigenele CMH sunt: se numesc şi antigene de transplantare se numesc şi gene supresoare de tumori sunt antigene ce stimulează acceptarea grefei reprezintă principalul responsabil pentru recunoaşterea antigenelor străine inhibă un răspuns imun al organismului, a cărui finalitate este respingerea grefei Afirmaţiile adevarate referitoare la antigenele CMH tari sunt: sunt codificate de sistemul minor de histo-compatibilitate 226
b. c. d. e.
determină respingerea lentă a grefei de piele reprezintă principala barieră în calea transplantului de ţesuturi şi organe sunt reprezentate numai de clasa CMH I moleculele CMH I se găsesc pe toate celulele nucleate
20. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la antigenele CMH slabe: sunt codificate de sistemul minor de histo-compatibilitate determină respingerea lentă a grefei de piele reprezintă principala barieră în calea transplantului de ţesuturi şi organe sunt reprezentate numai de clasa CMH I moleculele CMH I se găsesc pe toate celulele nucleate
21. a. b. c. d. e.
Moleculele CMH I se găsesc pe: macrofage limfocitele B toate celulele nucleate au o distribuţie limitată la un nivel variabil de exprimare
22. a. b. c. d. e.
Moleculele CMH II se găsesc pe: macrofage limfocitele B toate celulele nucleate au o distribuţie limitată la un nivel variabil de exprimare
23. a. b. c. d. e.
Gradul de histocompatibilitate donator – primitor se evaluează prin: determinarea grupelor de sange AB0 cross match între limfocitele donatorului şi serul primitorului depistarea anticorpilor prezenţi în grefă determinarea Rh fenotipare HLA I
24. a. b. c. d. e.
Antigenele de grup sanguin se găsesc: în ser pe hematii pe celule endoteliale pe celule epiteliale pe leucocite
25. a. b. c. d.
Afirmaţiile corecte referitoare la etapa de sensibilizare a reacţiei de rejet sunt: limfocitele B recunosc alloantigenele limfocitele primitorului proliferează împotriva alloantigenelor grefei are loc distrugerea imună a grefei recunoaşterea alloantigenelor induce o puternică proliferare a limfocitelor T 227
e. celulele dendritice din ţesutul grefat exprimă molecule CMH II la densitate foarte inaltă 26. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la etapa efectoare a reacţiei de rejet sunt: limfocitele B recunosc alloantigenele în rejetul grefelor apar reacţii citotoxice mediate de anticorpi are loc distrugerea imună a grefei recunoaşterea alloantigenelor induce o puternică proliferare a limfocitelor T în rejetul grefelor apar reacţii de hipersensibilitate intarziată
27. Afirmaţiile corecte referitoare la rejetul supraacut sunt: a. începe în primele săptămȃni b. are loc din cauza unor anticorpi preexistenţi în organism pentru antigenele grefei c. este o reacţie mediată celular d. începe dupa luni sau ani e. complexele antigen-anticorp formate activează complementul 28. Afirmaţiile corecte referitoare la rejetul acut sunt: a. începe în primele săptămâni b. are loc din cauza unor anticorpi preexistenţi în organism pentru antigenele grefei c. este o reacţie mediată celular d. începe dupa luni sau ani e. prezintă mecanisme umorale şi celulare 29. Afirmaţiile corecte referitoare la rejetul cronic sunt: a. începe în primele săptămăni b. are loc din cauza unor anticorpi preexistenţi în organism pentru antigenele grefei c. este o reacţie mediată numai celular d. începe dupa luni sau ani e. prezintă mecanisme umorale şi celulare 30. a. b. c. d. e.
Terapia imunosupresoare poate induce urmatoarele complicaţii: hipotensiune infecţii şoc anafilactic cancer tulburarile osoase de natură metabolică
31. Afirmaţiile corecte referitoare la inhibitorii mitotici sunt: a. diminuează proliferarea limfocitelor T în răspunsul îndreptat împotriva allogenelor grefei b. sunt agenţi antiinflamatori puternici c. se administrează imediat inainte şi dupa transplant 228
d. e.
au efect inhibitor asupra răspunsului imun induc creşterea numarul de leucocite circulante
32. Afirmaţiile corecte referitoare la corticosteroizi sunt: a. diminuează proliferarea limfocitelor T în răspunsul îndreptat împotriva allogenelor grefei b. sunt agenţi antiinflamatori puternici c. se administrează imediat înainte şi dupa transplant d. au efect inhibitor asupra răspunsului imun e. induc creşterea numarul de leucocite circulante 33. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevărate referitoare la anticorpii monoclonali sunt: îndreptaţi împotriva antigenelor de suprafaţă ale celulelor imune utilizează pentru suprimarea activităţii limfocitelor B pot bloca semnalele co-stimulatorii nu prezintă dezavantaje nu acţionează asupra moleculelor de adeziune Imunitatea antiinfecţioasă Complement simplu
1. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la parazitism sunt: reprezintă stabilirea echilibrului între 2 organisme din aceeaşi specie gazda nu prezintă mecanisme de încercare de a elimina parazitul cele două organisme se tolerează reciproc gazda este invadată de un saprofit parazitul nu stimulează răspunsul imun
2. a. b. c. d. e.
Paraziţii se sustrag acţiunii imune a gazdei prin urmatoarele mecanisme, cu excepţia: prin mimare moleculară prin variaţie antigenică prin imunosupresie prin localizarea intercelulară prin blocarea anticorpilor
3. a. b. c. d. e.
În imunitatea naturală antiparazitară apar urmatoarele mecanisme, cu excepţia: sistemul complement lizozim anticorpi anti-parazitari constituţie genetică toxine paraziticide
4.
Factorii pasivi din imunitatea înnăscută antiparazitară sunt: 229
a. b. c. d. e.
opsonime lizozim factori celulari bariere tisulare complementul
5. a. b. c. d. e.
Factorii umorali din imunitatea înnăscută antiparazitară sunt: secreţii digestive fermenţi constituţia genetică pH opsonine
6. a. b. c. d. e.
În apărarea nespecifică umorală intervin: anticorpii anti-parazitari toxinele paraziticide inteferonul barierele tisulare regimul termic
7. a. b. c. d. e.
Răspunsul proteinelor de fază locală din inflamaţia acută este reprezentat de: febră leucocitoză modificări endocrine producerea de kinine creşterea de glucagon
8. a. b. c. d. e.
Răspunsul proteinelor în faza sistemică din inflamaţia acută este reprezentat de: scăderea glucagonului producerea de kinine leucocitoză vasodilataţie locală scăderea sintezei de catecolamine
9. a. b. c. d. e.
Procesul de apărare în infecţia parazitară este declanşat de: macrofage neutrofile anticorpi limfocite T limfocite B
10. a. b. c. d.
În faza acută din infecţiile parazitare se observă: creşterea albuminelor absenţa fibrinogenului creşterea VSH scăderea glicoproteinelor 230
e.
creşterea beta-globulinelor
11. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele somatice parazitare sunt: sunt formate din produşi de secreţii se mai numesc şi functionale provin din structura extracitoplasmatică prezintă antigenitate puternică sunt rareori imunogene
12. a. b. c. d. e.
Anticorpii funcţionali antiparazitari sunt: aglutinine precipitine reagine IgE anticorpi fixatori de complement
13. a. b. c. d. e.
Anticorpii nefuncţionali antiparazitari sunt: reagine precipitine antienzime antitoxine determinaţi de contactul cu Ag metabolice
14. a. b. c. d. e.
Anticorpii citolizanţi sunt reprezentaţi de: aglutinine precipitine lizine anticorpi opsonizanţi reagine
15. a. b. c. d. e.
IgG prezintă următoarele roluri, cu excepţia: legarea la receptorii Fc activarea reaginelor fagocitoză neutralizare toxine activarea complementului
16. a. b. c. d. e.
Imunoglobulina care nu se detectează în infecţiile parazitare este: IgA IgD IgE IgM IgG
17. a.
Imunitatea dobândită antiparazitară poate fi clasificată asftel, cu excepţia: nespecifică 231
b. c. d. e.
post-vacccinare sterilă nesterilă locală
18. a. b. c. d. e.
Imunitatea sterilă reprezintă: imunitatea post-infecţie ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea post-vaccinare ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea specifică ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea nespecifiă ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului
19. a. b. c. d. e.
Imunitatea nesterilă reprezintă: imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-vaccinare ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea specifică ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea nespecifiă ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului
20. a. b. c. d. e.
Imunitatea mediată celular nu se manifestă prin activarea: limfocitelor T citotoxice limfocitelor B celulelor NK mafrofagelor activitaţii citostatice
21. Mecanismele celulare implicate în răspunsul imun umoral sunt următoarele, cu exceptia: a. declanşarea antigenelor timodependente b. stimularea limfocitelor T c. interacţiunea iniţială nespecifică a răspunsului imun d. intervenţia specifică a imunogenului e. declanşarea semnalelor prin intermediul macrofagelor 22. a. b. c. d. e.
Hiperimunizarea în infecţiile parazitare reprezintă: traversarea transplacentara a Ig titruri mari de anticorpi obţinute prin infecţii repetate un fenomen de apărare locală selectiv un fenomen de apărare locală nespecific apare doar în imunitatea post-infectantă
23. a. b. c. d.
Paraimunitatea în infecţiile parazitare reprezintă: traversarea transplacentară a Ig titruri mari de anticorpi obţinute prin infecţii repetate titruri scăzute de Ac obţinute prin infecţii repetate un fenomen de apărare locală nespecific 232
e.
apare doar în imunitatea post-infectantă
24. a. b. c. d. e.
Toleranţa imunologică în parazitoze reprezintă: starea de rezistanţă a organismelor faţa de diverşi antigeni starea imună caracterizată prin areactivitate starea de imunosupresie starea de hipersensibilitate starea imună ce prezintă determinantă policlonală
25. a. b. c. d. e.
În care din următoarele infecţii parazitare poate apare şocul anafilactic: boala hidatică infecţii cu Plasmodium falciparum giardioză infecţii cu Taenia toxoplasmoză
26. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate citotoxică pot aparea în urmatoarele boli: ascaridioză infecţie cu Plasmodium falciparum toxoplasmoză infecţii cu Taenia taeniaeformis amibioză
27. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate de tipul III pot aparea în urmatoarele boli: infecţii cu Taenia infecţie cu Plasmodium falciparum toxoplasmoză infecţii cu Leishmania donovani amibioză
28. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate de tipul intârziat pot apare în urmatoarele boli: ascaridioză schistosomiază toxoplasmoză tripanosomiază amibioză
Complementul multiplu 1. Paraziţii se sustrag acţiunii imune a gazdei prin urmatoarele mecanisme: a. prin blocarea anticorpilor b. prin mimare moleculară c. prin localizarea intercelulară d. prin imunostimulare e. prin variaţie antigenică 233
2. a. b. c. d. e.
În imunitatea naturală antiparazitară apar urmatoarele mecanisme: imunoglobuline anti-parazitare complement anticorpi anti-parazitari toxine paraziticide lizozim
3. a. b. c. d. e.
Factorii umorali ce intervin în imunitatea naturală antiparazitară sunt: fermenţi opsonine lizozim interferon antifermenţi
4. a. b. c. d. e.
Toxinele paraziticide sunt reprezentate de: lizozim antifermenţi fermenţi complement hormoni
5. a. b. c. d. e.
Factorii pasivi ai rezistenţei antiparazitare sunt: barierele tisulare sebumul produs de glandele sebacee limfocite T helper limfocite B limfocite T citotoxice
6. a. b. c. d. e.
Factorii umorali ce intervin în bolile parazitare sunt: properdină interferon lizozim opsonină limfocite T
7. a. b. c. d. e.
Răspunsul proteinelor în faza locală în inflamaţia acută este reprezentat de: leucocitoză producerea de kinine coagulare vasoconstricţie locală migraţie celulară
8. a. b.
Răspunsul proteinelor în faza sistemică în inflamaţia acută este reprezentat de: leucocitoză creşterea insulinei 234
c. d. e.
creşterea glucagonului scăderea catecolaminelor febră
9. a. b. c. d. e.
Procesul de infecţie parazitară este declanşat de: neutrofile macrofage limfocite T limfocite B monocite
10. a. b. c. d. e.
În faza acută din infecţiile parazitare se observă: creşterea VSH creşterea glicoproteinelor scăderea albuminelor scăderea beta-globulinelor scăderea valorii fibrinogenului
11. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele somatice parazitare sunt: sunt rareori imunogene provin din structura intracitoplasmatică se mai numesc şi funcţionale sunt formate de produşi de secretie nu au antigenitate puternică
12. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele metabolice parazitare sunt: sunt formate din produşi de secreţie sunt eliberate dupa moartea paraziţilor au rol hemolizant au rol anticoagulant nu au antigenitate puternică
13. a. b. c. d. e.
Anticorpii funcţionali antiparazitari sunt: precipitine reagine antienzime antitoxine aglutinine
14. a. b. c. d. e.
Anticorpii nefuncţionali antiparazitari sunt: aglutinine reagine precipitine IgG antienzime 235
15. a. b. c. d. e.
Imunoglobulinele implicate în infecţiile parazitare sunt: IgD IgG IgM IgA IgE
16. a. b. c. d. e.
Imunitatea dobândită poate fi clasificată asftel: post-vaccinare sterilă naturală nespecifică locală
17. a. b. c. d. e.
Imunitatea sterilă reprezintă: imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-vaccinare ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea specifică ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea nespecifiă ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului
18. a. b. c. d. e.
Imunitatea nesterilă reprezintă: imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-vaccinare ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea specifică ce se manifestă în prezenţa parazitului imunitatea nespecifiă ce se manifestă în absenţa parazitului imunitatea post-infecţie ce se manifestă în absenţa parazitului
19. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la imunitatea dobândită locală sunt: se instalează treptat se instalează brusc se menţine pe toată durata vieţii atinge un nivel superior cu durată variabilă reprezintă imunitatea nespecifică ce se manifestă în absenţa parazitului
20. a. b. c. d. e.
Imunitatea mediată celular se manifestă prin activarea: limfocitelor T supresoare macrofagelor limfocitelor B limfocitelor T citotoxice celulelor NK
21. a. b. c.
În malarie se observă creşterea următoarelor categorii de anticorpi: IgD IgG IgA 236
d. e.
IgE IgM
22. a. b. c. d. e.
Transferul pasiv de anticorpi anti-parazitari are loc în: helmintoze trematodoze metacestodoze giardioză malarie
23. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la paralizia imunologică în parazitoze sunt: reprezintă starea de rezistenţă a organismelor este caracterizată prin areactivitate prezintă determinantă policlonală prezintă o specificitate anume induce formarea de anticorpi ce reacţionează cu antigenele paraziţilor
24. a. b. c. d. e.
Parazitozele digestive care induc apariţia alergiilor sunt: giardioză malarie amibioză boala Chagas ascaridioză
25. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate citotoxică apar în: ascaridioză boala Chagas infecţia cu Taenia infecţie cu Plasmodium falciparum malarie
26. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate de tip III apar în: schistosomiază ascaridioză giardioză leismanioză tripanosomiază
27. a. b. c. d. e.
Reacţiile de hipersensibilitate de tip IV apar în: giardioză tripanosomiază amibioză leismanioză schistosomiază
28.
Bolile ale toleranţei imune în parazitoze sunt produse de: 237
a. b. c. d. e.
toxoplasmoză leishamanioză infecţii cu Tricomonas vaginalis infecţii cu Plasmodium falciparum infecţii cu Trichinella spiralis
Tematica 11. Imunitatea antitumorală . Imunodeficienţele Imunitatea antitumorală Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
CA 125 creşte în următoarele boli cu o excepţie: cancer ovarian cancer endometrial endometrioze hepatite ulcer gastro-duodenal
2. a. b. c. d. e.
CA 19-9 creşte în următoarele boli cu o excepţie: cancere colo-rectale cancere pancreatice pancreatite hepatite adenom de prostată
3. a. b. c. d. e.
PSA creşte în următoarele boli cu o excepţie: adenocarcinom de prostată adenom de prostată traumatisme de prostată prostatita cancer de colon
4. Următoarele tehnici pot fi folosite în determinarea markerilor tumorali, cu o excepţie: a. cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC) b. teste imunoenzimatice (ELISA) cu anticorpi monoclonali c. hemaglutinare d. imunofluorescenta e. examen microscopic 5. a. b.
Care este afirmaţia falsă cu referire la markerii tumorali: pot detecta creşterea tumorii determină prognosticul bolii 238
c. d. e.
cu ajutorul lor se poate face monitorizarea tratamentului detectează metastazele se detectează valori crescute la toti bolnavii cu cancer înca din stadii incipiente
6. a. b. c. d. e.
Angiogeneza reprezintă: formarea celulei maligne formarea celulei benigne formarea vaselor sanguine apariţia mutaţiilor care induc proliferarea celulară inhibiţia apoptozei
7. Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele de transplantare specifice tumorilor: a. sunt detectabile în ţesuturile normale b. un răspuns imun umoral mediat de limfocitelor B c. pot fi proteine exprimate de celulele normale în timpul dezvoltării fetale d. prezintă molecule MHC clasa I e. sunt recunoscute de plasmocite 8. Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele de transplantare asociate tumorilor: a. sunt specifice celulelor maligne b. pot fi proteine care se găsesc în mod normal în cantitate mică în celulele normale c. induc un răspuns imun celular mediat de limfocitelor T d. nu sunt niciodată detectabile in ţesuturile normale e. nu se găsesc în celule maligne 9. Antigenele tumorale recunoscute de limfocitele T citotoxice se împart în urmatoarele categorii, cu excepţia: a. antigene codate de gene supraexprimate în unele tipuri de tumori b. antigene exprimate în mod normal numai în anumite stadii ale diferenţierii c. antigene codate de gene exprimate exclusiv pe tumori d. antigene codate de variante de gene normale alterate prin mulatii e. antigenele de transplantare asociate tumorilor 10. a. b. c. d. e.
Sunt agenţi cancerigeni fizici: virusul papiloma HTLV virusul Epstein-Barr virusul hepatiei B radiaţiile ultraviolete
11. a. b. c.
Virusul Epstein-Barr induce: carcinomul hepatocelular leucemia celulelor T mature cancerul de sân 239
d. e.
limfomul Burkitt cancerul de col uterin
12. a. b. c. d. e.
HTLV induce: carcinomul hepatocelular leucemia celulelor T mature cancerul de sân limfomul Burkitt cancerul de col uterin
13. a. b. c. d. e.
Virusul hepatitei B induce: carcinomul hepatocelular leucemia celulelor T mature cancerul de sân limfomul Burkitt cancerul de col uterin
14. a. b. c. d. e.
Papilomavirusurile induc: carcinomul hepatocelular leucemia celulelor T mature cancerul de sân limfomul Burkitt cancerul de col uterin
15. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenul carcinoembrionar sunt: reprezintă o lipoproteină este prezentă doar la pacientii bolnavi de cancer de colon apare în cantităţi mici în celulele maligne favorizează metastazarea celululor maligne reprezintă un antigen specific
16. a. b. c. d. e.
Markerii tumorali imunoglobulinici aparţin urmatoarelor izotipuri, cu excepţia: IgD IgG IgE IgM IgA
17. a. b. c. d. e.
Răspunsul imun antitumoral induce: proliferarea celulelor maligne metastazarea celulelor maligne liza celulelor maligne diferenţierea celulelor maligne numai formarea de imunoglobuline
18.
Cei mai importanţi efectori ai imunităţii antitumorale sunt: 240
a. b. c. d. e.
plasmocitele limfocitele T helper IgE celule NK macrofagele
19. Afirmaţia corectă referitoare la celulele NK este: a. numele este datorat puterii citotoxice spontane b. pentru activare are nevoie de un stimul antigenic c. pentru activare are nevoie de prezenţa moleculelor de histocompatibilitate MHC d. nu poate elimina celulele modificate din cauza unei infecţii e. există limfocite NK de memorie 20. Molecule antitumorale secretate de macrofagele activ sunt urmatoarele, cu excepţia: a. peroxid de hidrogen b. oxid nitric c. dioxid de carbon d. IFN-α e. factorul de necroză tumorală 21. sunt: a. b. c. d. e.
Celulele efectoare specifice care apar în reacţia imună faţa de celulele tumorale
22. a. b. c. d. e.
Fenomenul de enhancement reprezintă: un proces de intensificare a creşterii tumorii, în absenţa anticorpilor specifici capacitatea tumorii de a masca sau de pierde antigenele diminuarea reactivitaţii imunitare pe cale naturală sau artificială un proces de intensificare a creşterii tumorii, în prezenţa anticorpilor specifici secreţia de citokine cu acţiune imunosupresoare
23. a. b. c. d. e.
Modularea antigenică reprezintă: un proces de intensificare a creşterii tumorii, în absenţa anticorpilor specifici capacitatea tumorii de a masca sau de pierde antigenele diminuarea reactivitaţii imunitare pe cale naturală sau artificială un proces de intensificare a creşterii tumorii, în prezenţa anticorpilor specifici secreţia de citokine cu actiune imunosupresoare
24. a.
Afirmaţia corecta referitoare la celulele tumorale este: exprimă un nivel crescut de molecule MHC clasa I
eozinofile neutrofile limfocite T macrofage celule NK
241
b. un semnal co-stimulator puternic c. transformarea malignă a celulelor este asociată cu reducerea moleculelor MHC clasa II d. tumora este imunogenă e. celulele tumorale nu sunt eficiente în prezentarea antigenului 25. Mecanismele prin care celulele tumorale evită recunoaşterea de către efectorii răspunsului imun sunt urmatoarele, cu excepţia: a. modularea antigenică b. stimularea imunitaţii prin sinteza de celule NK c. imunoselecţia d. secreţia de citokine imunosupresoare e. toleranţa imunitară 26. a. b. c. d. e.
Chimioterapia constă în: reducerea dimensiunilor tumorilor solide prin chirurgie iradierea totală stimularea sistemului imun tratamentul cu medicamente citotoxice tratamentul cu medicamente naturiste
27. a. b. c. d. e.
Cele mai sensibile tipuri de cancere la chimioterapie sunt: cancerul de sân carcinomul hepatocelular cancerul de col uterin leucemiile melanomul
28. a. a. b. c. d.
Imunoterapia constă în: reducerea dimensiunilor tumorilor solide prin chirurgie iradierea totală stimularea sistemului imun tratamentul cu medicamente citotoxice tratamentul cu medicamente naturiste
29. Stimularea activităţii CPA (celulelor prezentataore de antigen) induce: a. regresia tumorală partială sau completă b. activarea limfocitelor T helper şi a limfocitelor T citotoxice specifice pentru antigene tumorale c. acţiunea directă antitumorală prin distrugerea celulelor tumorale d. scăderea ratei proliferării e. secreţia de interleukine 30. a.
Interferonul α induce: regresia tumorală partială sau completă 242
b. activarea limfocitelor T helper şi a limfocitelor T citotoxice specifice pentru antigene tumorale c. acţiunea directă antitumorală prin distrugerea celulelor tumorale d. scăderea ratei proliferării e. secreţia de interleukine 31. Factorul de necroză tisulară induce: a. regresia tumorală partială sau completă b. activarea limfocitelor T helper şi a limfocitelor T citotoxice specifice pentru antigene tumorale c. acţiunea directă antitumorală prin distrugerea celulelor tumorale d. creşterea ratei proliferării e. secreţia de interleukine Tematica11 . Imunitatea antitumorală . Imunodeficienţele Complement multiplu 1. Care sunt afirmaţiile adevărate: a. markerii asociati tumorii sunt reactanţi de fază acută b. markerii asociati tumorii semnalează activarea sistemului imun c. markerii derivati din tumoare reflecăa răspunsul organismului la lezarea tesutului prin creştere neoplazică d. markerii derivati din tumoare pot fi citokine e. exemple de markeri derivati din tumoare: CA 125, CA 15-3, CA 19-9 2. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevărate: recoltarea markerilor tumorali se face numai după tratament markerii tumorali au un timp de înjumătăţire de câteva zile o scădere de 50% semnifică remisia bolii lipsa markerilor tumorali nu înseamnă absenţa neoplaziei majoritatea markerilor tumorali sunt specifici pentru un singur tip de cancer
3. a. b. c. d. e.
În cancerul de sân cresc următorii markeri tumorali: CA 15-3 antigenul carcino-embrionar creatin-kinaza CA 27.29 PSA
4. a. b. c. d.
În cancerul de prostată cresc următorii markeri tumorali: creatin-kinaza fosfataza acidă prostatică PSA CA 15-3 243
e.
Calcitonina
5. a. b. c. d. e.
În cancerul de prostată cresc următorii markeri tumorali: creatin-kinaza antigenul carcino-embrionar CA 50 receptori celulari pentru estrogen şi progesteron catecolamina
6. a. b. c. d. e.
Genele asociate cancerului sunt: antioncogenele gena recesivă IO gene care inhibă proliferarea celulară gene care reglează apoptoza gene care induc sinteza de polimeraze
7. a. b. c. d. e.
Genele care inhibă proliferarea celulară se numesc: oncogene antioncogenele gene care reglează apoptoza gene supresoare tumorale gene care induc sinteza de polimeraze
8. a. b. c. d. e.
Dezvoltarea tumorilor se face în urmatoarele etape: angiogeneza sinteza de antioncogene pătrunderea celulelor tumorale în vasele sanguine şi limfatice invazia ţesutului din jur stimularea apoptozei
9. a. b. c. d. e.
Multiplicarea anormală este prevenită prin: actiunea genelor supresoare ale oncogenelor gene care induc proliferarea celulară mecanisme de reparare a ADN inhibarea apoptozei acţiunea antioncogenelor
10. a. b. c. d. e.
Celulele maligne prezintă urmatoarele tipuri de antigene: antigene de transplantare specifice tumorilor gene care induc proliferarea celulară antigene care stimuleaza apoptoză antigene care induc sinteza de antioncogene antigene de transplantare asociate tumorilor
11. Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele de transplantare specifice tumorilor sunt: 244
a. b. c. d. e.
nu sunt specifice celulelor maligne induc un răspuns imun celular mediat de limfocitele B sunt niciodată detectabile în ţesuturile normale sunt prezentate cu moleculele MHC clasa I se găsesc în mod normal în cantitate mică în celulele normale
12. sunt: a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenele de transplantare asociate tumorilor
13. a. b. c. d. e.
Antigenele tumorale recunoscute de limfocitele T citotoxice sunt: antigene codate de gene supraexprimate în unele tipuri de tumori antigene codate de gene exprimate exclusiv pe tumori antigene antioncogene antigene exprimate în mod normal numaiîin anumite stadii ale diferenţierii antigene codate de variante de gene normale alterate prin mutaţii
14. a. b. c. d. e.
Virusul Epstein-Barr poate induce: carcinomul hepatocelular carcinomul nazofaringian leucemia celulelor T mature cancerul de col uterin limfomul Burkitt
15. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la antigenul carcinoembrionar sunt: este un antigen specific este o glicoproteină este un antigen prezent doar în celulele tumorale este un grup foarte heterogen de molecule se găseste în cantitati mici pe mucoasa colonului la adult
16. a. b. c. d. e.
Antigenele specifice de organ sunt: antigenul carcinoembrionar glicoproteinele mucinoase antigenul prostatic specific alfafetoproteina antigene expuse la suprafaţa celulei
17. a. b. c.
Antigenele tumorale de diferenţiere sunt: antigenul carcinoembrionar glicoproteinele mucinoase antigenul prostatic specific
nu sunt specifice celulelor maligne induc un răspuns imun celular mediat de limfocitele B sunt niciodată detectabile în ţesuturile normale sunt prezentate cu moleculele MHC clasa I se gasesc în mod normal în cantitate mică în celulele normale
245
d. e.
alfafetoproteina antigene expuse la suprafaţa celulei
18. a. b. c. d. e.
Markerii tumorali imunoglobulinici aparţin izogrupurilor: IgD IgE IgG IgA IgM
19. a. b. c. d. e.
Celulele cu rol în răspunsul imun antitumoral sunt: macrofage bazofile hematii limfocite T celule NK
20. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la celulele NK sunt: controlează celulele pentru nivelul expresiei CMH I îşi exercită efectul prin secreţia de citokine acţiunea lor este limitată de identitatea moleculelor CMH nu produc memorie imună nu necesită prezentarea antigenului de către celulele accesorii
21. a. b. c. d. e.
Macrofagele activate secretă urmatoarele molecule antitumorale: plasmocite interferon gamma peroxid de hidrogen apă oxid nitric
22. a. b. c. d. e.
Antigenele tumorale stimulează proliferarea: eritrocitelor limfocitelor T citotoxice bazofilelor limfocitelor T supresoare limfocitelor T helper
23. a. b. c. d. e.
Celulele nespecifice care intervin în răspunsul imun antitumoral sunt: limfocitele T helper mastocitele neutrofilele limfocitele T supresoare celulele NK
24.
Tumorile pot fi infiltrate cu urmatoarele celule mononucleare: 246
a. b. c. d. e.
plasmocite hematii limfocite monocite bazofile
25. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la fenomenul de enhancement sunt: este un proces de intensificare a creşterii tumorii este capacitatea tumorii de a masca sau de pierde antigenele reprezintă prezenţa unui semnal co-stimulator slab are loc în prezenţa anticorpilor specifici exprimă un nivel scăzut de molecule MHC clasa I
26. Modularea antigenică reprezintă: a. semnalul co-stimulator slab b. proces de intensificare a creşterii tumorii c. capacitatea tumorii de a masca antigenele în prezenţa efectorilor imunitari d. capacitatea tumorii de a exprima antigenele c ȃnd anticorpii nu mai sunt prezenţi e. transformarea malignă a celulelor 27. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la chimioterapie sunt: constă în tratamentul cu medicamente citotoxice constă în tratamentul prin iradiere distruge celulele maligne prin stimularea reactivitaţii sistemului imunitar scopul este de a omorî celulele cu au o rată superioară de creştere şi diviziune este mai eficientă pentru ţesuturile moi
28. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la manipularea semnalelor costimulatorii sunt: induce activarea limfocitelor T helper este necesară pentru activarea precursorilor limfocitelor T citotoxice se face prin imunoterapie se face prin radioterapie se face prin chimioterapie
29. a. b. c. d. e.
Stimularea activitaţii CPA induce: activarea limfocitelor T helper activarea plasmocitelor activarea limfocitelor T citotoxice sinteza de IgG activarea limfocitelor T supresoare
30. a. b. c.
Afirmaţiile corecte referitoare la interferonul α este: este produs de leucocite poate induce regresia tumorală partială facilitează activitatea limfocitelor B 247
d. e.
are acţiune directă antitumorală poate induce regresia tumorală totală
31. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la factorul de necroză tisulară: creşte rata proliferării inhibă angiogeneza stimulează vascularizaţia tumorii are acţiune directă antitumorală stimulează secreţia prostaglandinelor
Imunodeficienţele. Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Care este testul de screening utilizat în infecţia cu HIV: ELISA - determinare anticorpi anti HIV Western-blot PCR – determinare de ADN viral Raportul CD 4/ CD 8 ELISA – determinare Ag p24
2. a. b. c. d. e.
Care este testul de confirmare utilizat în infecţia cu HIV: ELISA - determinare anticorpi anti HIV Western-blot PCR – determinare de ADN viral Raportul CD 4/ CD 8 ELISA – determinare Ag p24
3. a. b. c. d. e.
Cum se face diagnosticarea infecţiei HIV în perioada de fereastră imunologică: ELISA - determinare anticorpi anti HIV Western-blot PCR – determinare de ADN viral Raportul CD 4/ CD 8 Numar limfocite CD 4
4. Ce test se utilizează la nou-născuţi din mame infectate cu HIV pentru determinarea infecţiei: a. ELISA - determinare anticorpi anti HIV b. Western-blot c. PCR – determinare de ADN viral d. Raportul CD 4/ CD 8 e. Numar limfocite CD 4 5. a. b. c.
Deficienţele congenitale ale limfocitelor B sunt reprezentate de: sindromul di George candidoza cronică mielogenă boala Burton 248
d. e.
aplazia timică sindromul Hiper-IgM
6. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la boala Burton este: este o boală transmisă de la mamă numai la descendenţii de sex feminin concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor este crescută se caracterizează prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobulină se caracterizează prin absenţa limfocitelor B din sȃngele periferic se mai numeşte se aplazie timică
7. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la hipogammaglobulinemiile selective este: este o boală transmisă de la mama numai la descendenţii de sex feminin concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor este crescută se caracterizează prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobuline se caracterizează prin absenta limfocitelor T din sângele periferic se mai numeşte se aplazie timică
8. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la sindromul di George este: se numeste şi hiperplazie timică se caracterizează prin absenţa limfocitelor B din sângele periferic este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor este crescută se caracterizează prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobuline
9. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la candidoza cronică mielogenă este: se numeşte şi hipoplazie timică este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor se caracterizează prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobulina reprezintă o deficienţă a limfocitelor T pacienţii prezintă număr normal de limfocite T si B
10. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la sindromul hiper-IgM este: pacienţii prezintă număr normal de limfocite T şi B este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor se caracterizează prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobuline pacienţii au concentraţie ridicată de IgA pacienţii au concentraţie scăzută de IgM
11. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la boala imunodeficienţei severe combinată este: pacienţii prezintă număr normal de limfocite T si B apare din cauza unui defect în diferenţierea celulelor stem se caracterizeaă prin scăderea sintezei a unei singure clase de imunoglobulină este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor se numeste şi hipoplazie timică
12.
Afirmaţiile corecte referitoare la sindromul Ataxia-Telangiectasia sunt: 249
a. b. c. d. e.
este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor este o boala autosomală dominantă induce limfopenia pacienţii au concentraţie ridicată doar de IgA concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor este crescută
13. a. b. c. d. e.
Deficienţele complementului induc urmatoarele boli: sindromul Ataxia-Telangiectasia angioedem ereditar boala imunodeficienţei severe combinată sindromul hiper-IgM sindromul di George
14. a. b. c. d. e.
Deficienţele combinate ale limfocitelor T şi B sunt reprezentate de: angioedem ereditar boala imunodeficienţei severe combinată sindromul hiper-IgM sindromul di George boala Burton
15. a. b. c. d. e.
Deficienţele limfocitelor T sunt reprezentate de: angioedem ereditar boala imunodeficientei severe combinată boli autoimune sindromul ataxie-telangiectazie sindromul hiper-IgM
16. a. b. c. d. e.
Deficienţele fagocitelor induc urmatoarele boli: sindromul Job boli autoimune sindromul ataxie-telangiectazie sindromul di George boala Burton
17. a. b. c. d. e.
Imunodeficienţele dobândite sunt reprezentate de: hipogammaglobulinemia variabilă comună boli autoimune sindromul ataxie-telangiectazie sindromul di George boala Burton
18. a. a. b. c.
Imunodeficienţele dobândite ale limfocitelor B sunt: sindromul di George boala Burton hipogammaglobulinemia variabilă comună sindromul imunodeficienţei dobândite 250
d.
sindromul oboselii cornice
19. a. b. c. d. e.
Imunodeficienţele dobândite ale limfocitelor T sunt: hipogammaglobulinemia variabilă comună boala Burton sindromul Ataxia-Telangiectasia rujeola sindromul di George
Imunodeficienţele. Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Care sunt afirmaţiile adevarate referitoare la infecţia HIV: raportul limfocitelor CD 4/CD 8 creşte apare limfonenie numarul limfocitelor CD 4 este în corelaţie cu progresia imunodepresiei testele imunologice se fac pentru modularea terapiei antivirale numarul limfocitelor CD 4 se determina prin citometrie în flux
2. a. b. c. d. e.
Pentru diagnosticarea imunodeficientelor se folosesc următoarele teste: reacţii intradermice de sensibilitate intârziată teste funcţionale ale limfocitelor B şi T evaluarea metabolismului lipidic determinările cantitative ale proteinelor serice determinarile cantitative ale claselor şi subclaselor de imunoglobuline
3. a. b. c. d. e.
Pentru diagnosticarea imunodeficienţelor se folosesc următoarele teste: imunoelectroforeza imunodifuzia radială ELISA – determinări imunoglobuline dozări hormonale studierea funcţiilor celulelor fagocitare
4. Afirmaţiile corecte referitoare la imunodeficiente sunt: a. reprezintă un grup de sindroame determinate de incapacitatea unui răspuns umoral adecvat b. reprezintă un grup de sindroame determinate de capacitatea sistemului imun de a sintetiza imunoglobuline c. reprezintă un grup de sindroame determinate de incapacitatea unui răspuns celular adecvat d. reprezintă un grup de sindroame determinate de capacitatea sistemului imun de a distruge antigenele pătrunse în corp e. reprezintă un grup de sindroame determinate de capacitatea organismului de a induce inflamaţia 5.
Deficienţele congenitale ale limfocitelor B sunt: 251
a. b. c. d. e.
deficienţa selectivă de imunoglobuline candidoza cronică mielogenă sindromul hiper-IgM sindromul di George boala Burton
6. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la boala Burton sunt: o boală transmisă de la mama numai la descendenţii de sex masculin caracterizată prin capacitatea crescută de sinteză a imunoglobulinelor caracterizată prin absenţa limfocitelor B din sângele periferic caracterizată prin absenţa limfocitelor T din sângele periferic se găsesc niveluri scăzute ale tuturor imunoglobulinelor
7. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la hipogammaglobulinemiile selective sunt: cel mai frecvent deficit de sinteză întâlnit este deficitul izolat de IgA se găsesc niveluri scăzute ale tuturor imunoglobulinelor este o boală transmisă de la mamă numai la descendenţii de sex masculin reprezintă o deficienţă dobandită reprezintă o deficienţă congenitală
8. a. b. c. d. e.
Deficienţele limfocitelor T sunt reprezentate de: hipogammaglobulinemiile selective sindromul di George boala Burton boala imunodeficienţei severe combinată sindromul hiper-IgM
9. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la sindromul di George sunt: reprezintă o deficienţă dobandită este o boală transmisă de la mamă numai la descendenţii de sex masculin este numit şi hipoplazia timică este caracterizat prin absenţa congenitală a timusului şi paratiroidelor este numit şi aplazie timică
10. a. b. c. d. e.
Deficienţele combinate ale limfocitelor T si B sunt: boala Burton sindromul Wiskott-Aldrich hipogammaglobulinemiile selective boala imunodeficienţei severe combinată sindromul ataxie-telangiectazie
11. a. b. c. d.
Deficienţele complementului sunt reprezentate de: hipogammaglobulinemiile selective sindromul ataxie-telangiectazie boli autoimune boala Burton 252
e.
hemoglobinuria paroxistică nocturnă
12. a. b. c. d. e.
Deficienţele fagocitelor sunt reprezentate de: hipogammaglobulinemiile selective boala granulomatoasă cronică sindromul Job boala Burton sindromul deficitului de aderenţă a leucocitelor
13. a. b. c. d. e.
Imunodeficienţele dobândite ale limfocitelor T sunt: hipogammaglobulinemia variabilă comună sindromul imunodeficienţei dobândite boala granulomatoasă cronică rujeola boala Burton
Tematica 12, 13. Vaccinuri. Generalităţi. Tipuri de vaccinuri. Vaccinul antipoliomielitic, antigripal, diftero-tetano-pertussis DTP, antihepatită A şi B, anti rujeola-rubeola-oreillon-MMR, antirotavirusuri, antivaricelă Complement simplu 1. Alegeţi răspunsul corect referitor la vaccinuri: a. profilaxia anti-difterica şi anti-tetanica reprezintă cele mai eficiente programe de imunizare b. vaccinul antiholeric oferă protecţie individuală cu eficienţă mare şi este eficient în epidemii c. vaccinarea antivariolica se aplică la nivel global d. eficienţa vaccinului BCG este întotdeauna crescută e. poliomielita este o boala eradicată în prezent 2. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinurile inerte: a. sunt vaccinuri corpusculare care conţin bacteria sau virusul în întregime b. vaccinurile inerte conţin fragmente antigenice sau subunităţi bacteriene sau virale c. vaccinul antihepatitic B este un vaccin inert d. vaccinul antihepatitic A este un vaccin inert e. vaccinul inactivat se poate replica şi poate fi transmis la alte persoane 3. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-tetanic: se administrează ca trivaccin sub forma de DTP ( diftero- tetano- pertussis) se administrează în 3 doze la sugari, începând de la 2 luni de viaţă toxoidul protejează prin inducerea sintezei de antitoxina tetanică toxina tetanică difuzează pe cale sanguină şi nervoasă, retrograd la nivelul SNC tetanolizina este o hemolizină care produce contractura musculară spastică 253
4. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-pertussis: a. în vaccinul DTP componenta pertussis acţionează ca un adjuvant adiţional pentru toxoizi b. vaccinul antipertussis este o antitoxină c. există şi vaccinuri monocomponent: pertussis monovalent, tetanos monovalent d. primovaccinarea pertussis este suficienta pentru o imunizare bună e. vaccinarea asigură protecţie la >80% vaccinaţi 5. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-Haemophilus: a. Haemophilus influenzae este un microorgansim condiţionat patogen b. endotoxina are rol major în patogenitate c. tipul b capsular apare în 90% din cazurile de infecţie severa cu Haemophilus de aceea intră în componenta vaccinului antihemophilus d. capsula Haemophilus influenzae prezinta 7 tipuri e. vaccinul este eficace la copiii peste 1 an 6. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-Haemophilus (vaccinul Hib): a. vaccinul utilizează preparatul purificat obţinut din polizaharidul capsular al serotipurilor majore b. vaccinurile Hib sunt conjugate cu toxoidul tetanic sau difteric, proteina membranei externe meningococice grup B c. pot fi utilizate în amestec şi coadministrate cu DTP d. vaccinul anti-Haemophilus este un vaccin obligatoriu în România e. este un vaccin cu administrare intramusculară 7. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-meningococic: a. Neisseria meningitidis prezintă 13 serotipuri iar grupele B şi C sunt cele mai frecvent implicate în infecţii b. mortalitatea în meningita meningococică este de 10% iar în septicemia meningococică este de 15-20% c. vaccinul antimeningococic MenC conjugă componentele polizaharidice cu o proteina carrier d. vaccinul antimeningococic este un toxoid e. rezistenţa la infecţia cu Neisseria meningitidis se corelează cu prezenţa anticorpilor specifici anticapsulari 8. Alegeţi răspunsul greşit referitor la vaccinul anti-meningococic: a. vaccinul Menactra este un vaccin antimeningococic anti-grup A, C, Y, W 135 combinat cu toxoidul antidifteric b. vaccinul anti-meningococic este administrat cu DTP şi anti-Haemophilus la 2, 3, 4 luni c. o singură doză de vaccin anti-meningococic este suficientă pentru imunizarea adolescenţilor şi adulţilor tineri d. vaccinurile antimeningococice pe baza de polizaharide purificate sunt eficiente la adulţi şi la nou născuţi 254
e.
grupul meningococic C este mai frecvent la copiii sub 1 an
9. Proporţia indivizilor imuni la un anumit agent infecţios într-un grup populaţional care poate preveni apariţia unei epidemii (nivelul de prag) este: a. 10% b. 20% c. 100% d. 0% e. 80% 10. a. b. c. d. e.
Variola este produsă de un virus din familia: Picornaviridae Reoviridae Poxviridae Retroviridae Adenoviridae
11. Virusul care poate reprezenta o sursă de infecţie propagată printr-o contaminare directă a hranei este: a. Vibrio cholare b. Plasmodium malarie c. Virusul rubeolei d. Bacilul difteric e. Campylobacter 12. Virusul care poate reprezenta o sursă de infecţie propagată printr-o contaminare directă a apei cu fecale este: a. virusul rubeolei b. virusul herpetic c. Salmonella typhi d. virusul papilomatozei umane e. virusul varicelo zosterian 13. a. b. c. d. e.
Factorii care contribuie la apariţia unei epidemii sunt următorii, cu excepţia: virulenţa microorganismului orientarea sexuală a individului comportamentul individului densitatea populaţională calea de transmitere
14.
Imunizarea suplimentară este necesară pentru: 255
a. b. c. d. e.
bătrâni copii pacienţii imunocompromişi persoane care călătoresc orice persoană sănătoasă
15. a. b. c. d. e.
Rezervorul viu ce poate constitui o sursă comună de infecţie poate fi: E. coli Salmonella spp Campylobacter Vibrio cholerae Salmonella typhi
16. Alegeţi afirmaţia incorectă referitoare la bolile infecţioase transmise de catre insecte: a. bolile endemice în grupuri populaţionale au o incidenţă constantă de noi cazuri b. infecţii precum febra galbenă sunt controlate prin vaccinare c. depind de variaţiile sezoniere ale populaţiei de insecte d. infecţii precum cele provocate de E. coli sunt controlate prin vaccinare e. se apelează la imunizare pentru a proteja pacienţii 17. a. b. c. d. e.
Numărul persoanelor care pot fi infectate de un individ bolnav nu depinde de: densitatea populaţiei numărul de indivizi bolnavi de gradul şi natura interacţiunilor sociale sex durata perioadei infecţioase
18. Selectaţi afirmaţia corectă despre epidemii: a. se opreşte după ce toţi membrii unei comunităţi au fost infectaţi b. rata transmiterii scade pe măsura evoluţiei epidemiei c. debutul unei epidemii depinde numai de susceptibilitatea şi starea generală de sănătate a individului d. posibilitatea unei epidemii este mare dacă proporţia indivizilor imuni este situată la nivelul prag e. epidemiile de rujeolă apar anual la sfârşitul iernii
19. a.
Memoria imunologică depinde şi de supravieţuirea: limfocitelor T helper 256
b. c. d. e.
limfocitelor T supresoare limfocitelor T citotoxice limfocitelor T inductoare limfocitelor T de memorie
20. a. b. c. d. e.
Imunitatea natural activă poate fi obţinută prin: prin trecerea prin boală implicarea nu se poate obţine prin vaccinare cu ajutorul unor imunoglobuline specifice prin transmitere transplacentară a imunoglobulinelor G materne prin administrarea de anticorpi preformaţi
21. Imunitatea dobândită pasiv artificială are următoarele caracteristici, cu excepţia: a. foloseşte serul de la donatori bărbaţi cu grupa sanguină AB b. foloseşte serul de la donatori bărbaţi reactivi pentru infecţia cu virusul hepatitei B şi C c. foloseşte serul de la donatori bărbaţi nereactivi la HIV d. serul uman conferă imunitate pe termen scurt e. interferă cu vaccinările concomitente 22. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristica falsă în legătură cu imunitatea dobândită activ: injectarea antigenului duce activarea limfocitelor T citotoxice se obţine natural prin îmbolnăvire se obţine prin artificial prin vaccinare injectarea antigenului duce la sinteza de anticorpi IgM şi IgG expunerea ţesuturilor epiteliale duce la sinteza în special a IgA
23. a. b. c. d. e.
Imunitatea activă naturală nu are următoarea caracteristică: la debutul infecţiei nivelurile de antigen sunt reduse în faza de stare nivelurile de antigen sunt reduse răspunsurile imune şi progresia bolii sunt simultane limfocitele pot elabora clase specifie de imunoglobuline limfocitele cresc numeric prin expansiune clonală
24. a. b. c. d.
Alegeţi răspunsul fals referitor la imunitatea activă naturală: un nivel scăzut de antigen în organismul gazdă la debutul infecţiei răspunsul imun nu este simultan cu progresia bolii eliberarea unor cantităţi mari de material antigenic în faza de stare expansiunea clonală a limfocitelor 257
e.
păstrarea unor clone de limfocite mici de memorie a primului contact
25. Următoarele afirmaţii referitoare la imunitatea activă artificială sunt adevărate, cu excepţia: a. se obţine prin injectarea unui imunogen b. la pacientul neimun antigenele vor reacţiona cu limfocitele capabile sa producă anticorpi de înaltă specificitate c. la pacientul neimun antigenele nu vor reacţiona cu limfocitele capabile să producă anticorpi cu specificitate redusă d. cu cât creşte numărul expunerilor cu atât creşte şi populaţia de limfocite e. cantitatea de antigen inoculată este mare comparativ cu nivelul antigenic de la debutul bolii naturale 26. a. b. c. d. e.
În funcţie de alcătuirea lor vaccinurile nu pot fi formate din: exotoxine bacteriene tratate cu formaldehidă la cald microorganisme vii toxoizi endotoxine anatoxine
27. Următoarele afirmaţii în legătură cu vaccinurile vii sunt adevărate cu excepţia: a. sunt atenuate pentru a-şi pierde patogenitatea b. necesită mai multe expuneri pentru a obţine imunitate c. îşi păstrează capacitatea antigenică d. pot fi obţinute prin inginerie genetică e. vaccinul viu atenuat administrat pe cale naturală prezintă dezavantajul de a se replica şi a se transmite şi la alte persoane 28. Următoarele afirmaţii în legătură cu vaccinurile vii sunt false cu excepţia: a. obţinute din microorganisme care nu îşi păstrează capacitatea antigenică b. pot fi obţinute folosind microorganisme lipsite complet de antigenitate c. pot fi obţinute prin inginerie genetică d. vaccinul nu îşi poate pierde atenuarea în procesul de replicare şi nu poate produce boala e. pot fi administrate şi la gravide, deoarece sunt atenuate 29. a. b. c.
Selectaţi vaccinul obţinut prin recombinare genetică: vaccinul antipertussis vaccinul anti-hepatitic B vaccinul antiholeric 258
d. e.
vaccinul antitifoidic Vi vaccinul anti-hepatitic A
30. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinul obţinut dintr-o bacterie sau dintr-un virus în întregime: vaccinul anti-Haemophilus Hib vaccinul antihepatitic B vaccinul antipertussis vaccinul DT vaccinul antitifoidic Vi
31. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinul viu atenuat: vaccinul antipoliomielitic Sabin vaccinul antipoliomielitic Salk vaccinul antihepatitic A vaccinul antileptospirotic vaccinul antiholeric
32. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinul inert (cu microorganisme omorâte): vaccinul BCG vaccinul antiholeric vaccinul antivaricelă vaccinul antipoliomielitic Sabin vaccinul antirubeolă
33. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinul inactivat: vaccinul anti-urlian vaccinul antirujeolic vaccinul antipoliomielitic Salk vaccinul antipoliomielitic Sabin vaccinul antiamaril (anti-febră galbenă)
34. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinul reprezentat de anatoxine: vaccinul antipneumococic conjugat heptavalent vaccinul Salk vaccinul BCG vaccinul antigripal vaccinul diftero-tetanic DT
259
35. Vaccinurile inerte (cu microorganisme omorâte) au următoarele caracteristici, cu excepţia: a. nu pot fi administrate la gravide şi imunodeprimaţi b. imunogenitatea componentelor bacteriene (de exemplu a polizaharidelor) poate fi îmbunătăţită prin conjugarea loc cu o moleculă carrier c. imunitatea completă apare numai în bolile produse de toxine microbiene d. calitatea vaccinurilor poate fi crescută prin administrarea de adjuvanţi e. există trei tipuri de vaccinuri inerte
36. Principiile vaccinării sunt următoarele, cu excepţia: a. vaccinurile oferă protecţie împotriva bolilor infecţioase, de obicei indicată de prezenţa anticorpilor b. vaccinurile sunt specifice pentru un anumit microorganism c. imunitatea activă este , de obicei, permanentă d. antigenul este o substanţă vie sau atenuată capabilă să inducă un răspuns imun e. anticorpii sunt imunoglobuline produse de limfocitele T pentru a ajuta la eliminarea antigenului 37. a. b. c. d. e.
Virusul poliomielitic este un: ortomyxovirus adenovirus rotavirus picornavirus rubrivirus
38. Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la vaccinarea împotriva poliomielitei: a. poliomielita este singura boală pentru care există în prezent atât vaccin viu cât şi vaccin inactivat b. vaccinul inactivat Salk este un vaccin ce conţine toate cele trei serotipuri de virus poliomielitic c. vaccinul Salk conţine virus inactivat folosind formaldehidă d. vaccinul viu atenuat Sabin se administrează pe cale orală e. vaccinul viu atenuat Sabin induce sinteza de anticorpi şi la nivelul mucoasei faringelui 39. Următoarele afirmaţii referitoare la patogenia şi imunitatea virusului poliomielitei sunt adevărate, cu excepţia: a. la indivizii afectaţi răspunsul imun constă doar în elaborarea de anticorpi IgA serici 260
b. imunitatea postinfecţie durează toată viaţa c. virusul ajunge la nivelul SNC si se poate transmite retrograd de-alungul axonilor d. virusul poate afecta celulele cortexului ducând la poliomielita bulbară, cu paralizie respiratorie e. după multiplicarea la nivelul orofaringelui şi intestinului subţire, virusul trece în sânge 40. Următoarele afirmaţii referioare la vaccinarea împotriva poliomielitei sunt adevărate, cu excepţia: a. reprezintă o vaccinare de rutină b. vaccinul oral Sabin se administrează în ţările cu incidenţă crescută a infecţiei c. rapelul antipoliomielitic se face neasociat cu alte vaccinuri d. vaccinul atenuat Salk se administrează pe cale orală e. transmiterea virusului se face pe cale fecal orală 41. Următoarele afirmaţii referioare la vaccinarea împotriva poliomielitei sunt adevărate, cu excepţia: a. cele două vaccinuri au eliminat poliomielita din majoritatea ţărilor lumii b. vaccinul Salk acţionează în intestin şi conferă imunitate reducănd răspândirea tipului sălbatic c. vaccinul injectabil se poate folosi şi în combinaţie cu DiTePer d. adulţii care călătoresc în zone cu poliomielită, primesc 3 doze de vaccin injectabil la 4 săptămâni e. vaccinul Sabin este tratamentul standard în ţările cu incidenţă crescută a infecţiei 42. a. b. c. d. e.
Virusul rujeolei aparţine familiei : ortomyxovirusuri Hepadnaviridae enterovirusuri paramyxovirusuri Togaviridae
43. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la virusul rujeolei: prezintă un genom monocatenar ADN virusul infectează celulele de suprafaţă ale tractului respirator superior omul este singura gazdă naturală după apariţia rash-ului pacientul nu mai este contagios transmiterea se face pe cale orală, prin picături de salivă 261
44. Următoarele afirmaţii referioare la vaccinarea împotriva rujeolei sunt adevărate, cu excepţia: a. rapelurile sunt necesare deoarece titrul anticorpilor scade în timp b. ca şi vaccinul Sabin, vaccinul împotriva rujeolei se poate administra la femeile gravide sau persoane imunocompromise c. imunizarea în masă a redus incidenţa bolii la aproape zero în USA d. vaccinarea se administrează copiilor în vârstă de până la 15 luni e. virusul rujeolos nu poate supravieţui în afara organismului 45. Următoarele afirmaţii referioare la vaccinarea împotriva rujeolei sunt false, cu excepţia: a. pentru efectul maxim se recomandă administrarea a trei doze, începând de la vârsta de 2 luni, cu interval de o lună între administrări b. profilaxia presupune administrarea de trei doze la 2, 3, 6 luni şi un rapel la 1 an şi la 2 ani şi jumătate c. vaccinul se administrează copiilor la vârsta de 15 luni d. profilaxia presupune administrarea de trei doze la 2, 4, 6 luni şi respectiv la 18 luni e. este un vaccin inactivat 46. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu virusul urlian: a. produce boala numită parotida endemică b. produce boala numită oreion c. poate duce la complicaţii ca orhita la băieţi d. odată pătruns în organism virusul este transportat de sânge la glandele parotide, testicul sau ovar, pancreas e. imunitatea postvaccinală durează 1 an 47. a. b. c. d. e.
Selectaţi complicaţia care poate apărea în urma infecţiei cu virusul urlian: ductus arteriosis meningită retard mental hepatită microftalmie
48. Următoarele afirmaţii referioare la rubeola congenitală sunt adevărate, cu excepţia: a. 80% din nou născuţi pot avea sechele dacă mamele se infectează în primul semestru de sarcină b. virusul poate apărea în secreţiile nazofaringiene, urină şi materii fecale c. pacienţii pot dezvolta complicaţii de tip diabet 262
d. e.
cea mai frecventă sechelă este surditatea pacienţii cu rubeolă congenitală sunt contagioşi circa o săptămână după naştere
49. Selectaţi afirmaţia adevărată referitoare la rubeola congenitală: a. nu apar sechele neurologice b. poate duce la sterilitate c. vaccinul antirubeolic este inactivat (omorât) d. rubeola congenitală poate conduce la complicaţii ca diabet şi disfuncţii tiroidiene e. virusul nu persistă după naştere la nou născuţii infectaţi 50. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia falsă referitoare la rubeolă: virusul se replică la nivelul epiteliului respirator boala este usoară la copii dar devastatoare la făt perioada de incubaţie este de aproximativ două săptămâni singura gazdă este omul prezintă mai multe tipuri antigenice
51. a. b. c. d. e.
TBC-ul primar are următoarele caracteristici, cu o excepţie: este reprezentat de o infecţie respiratorie infecţia apare în copilărie este caracterizat prin formarea complexului Ghon evoluează spre vindecare cu fibroză pacienţii cu TBC activ pot fi vaccinaţi cu BCG
52. Următoarele afirmaţii referitoare la tuberculoză sunt adevărate, cu excepţia: a. 3 milioane de oameni mor anual de TBC b. TBC-ul secundar apare numai prin reactivarea leziunilor primare c. reacţia pozitivă la IDR cu PPD poate semnifica prezenţa bolii active d. TBC-ul primar este caracterizat prin formarea complexului Ghon e. în Marea Britanie vaccinul administrat la copiii de 13-14 ani şi adulţi neimuni a avut o eficienţă de peste 70% 53. a. b. c. d. e.
Tratamentul tetanosului nu se face prin: excizia chirurgicală a plăgilor administrarea de antitoxină administrarea de oxigen hiperbar sedare sutura plăgii 263
54. a. b. c. d. e.
Administrarea vaccinului împotriva difteriei se face: în doză unică la un an în trei doze, la 2, 3, 6 luni şi un rapel la 1 an în patru doze la 2, 6, 36 de luni în trei doze la 2, 3, 4 luni în două doze şi un rapel la 2 ani
55. Identificaţi caracteristica ce nu aparţine tetanosului: a. este produs de Clostridium tetanii b. infecţia are loc la nivelul plagilor produse accidental şi contaminate cu pământ ce conţine sporii bacilului tetanic c. boala se transmite pe cale digestivă d. profilaxia bolii se face cu DTP e. boala este rară în ţările dezvoltate 56. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristica ce nu aparţine difteriei: toxina difterică a fost descoperită de Pierre Paul Emile Roux difteria sistemică este o boală produsă de o exotoxină toxina are acţiune reversibilă bacilul difteric formează pseudomembrane la poarta de intrare serul antitoxic este preparat pe cai
57. a. b. c. d. e.
Imunizarea împotriva difteriei are următoarele caracteristici, cu excepţia: protejează prin stimularea producerii de antitoxină protejează parţial organismul împotriva bolii pentru administrare toxoidul se adsoarbe pe fosfat de aluminiu protejează împotriva infecţiei tractului respirator pentru administrare toxoidul se adsoarbe pe hidroxid de aluminiu
58. Vaccinarea împotriva Haemophilus influenzae are următoarele caracteristici, cu excepţia: a. vaccinul este foarte eficient la copii de peste un an b. polizaharidul capsular este înalt imunogen c. vaccinul utilizează preparatul purificat obţinut din polizaharidul capsular al serotipurilor majore conjugate cu o proteină carrier d. vaccinul poate fi administrat cocomitent cu DiTePer e. vaccinul poate fi administrat sub forma DTaP/IPV/Hib 59. În colectivitate, boala produsă de Haemophilus nfluenzae se poate trata de elecţie cu: 264
a. b. c. d. e.
vancomicină rifampicină colchicină metronidazol Cefalosporine
60. a. b. c. d. e.
Neisseria meningitidis are următoarele caracteristici, cu excepţia: este o bacterie saprofită condiţionat patogenă prezintă cel puţin 13 serotipuri poate provoca septicemie printre factorii de virulenţă se numără şi capsula polizaharidică tipul C este cel mai frecvent la copii
61. a. b. c. d. e.
Selectaţi factorul de virulenţă al meningococului: imunoglobulina G capsula exotoxina sporii flagelii
62. a. b. c. d. e.
Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la Neisseria meningitidis: există cel puţin 13 serotipuri cunoscute serogrupele (serotipurile) se stabilesc pe baza structurii capsulei polizaharidice în Marea Britanie două treimi din infecţii sunt produse de tipul B tipul B este cel mai frecvent la copii tipul C are o rată de mortalitate mai mare în rândul adolescenţilor
63. Selectaţi vaccinul care conferă imunitate pentru grupurile A, C, Y,W135 ale meningococului: a. MenC b. Comvax c. Engerix-B d. DTP e. Menactra 64. Selectaţi vaccinul antimeningococic care foloseşte o tehnologie similară vaccinului anti-Haemophilus tip B (componentele polizaharidice sunt conjugate cu o proteină carrier): a. MMRV b. BCG 265
c. d. e.
Men C Menactra Zostavax
65. a. b. c. d. e.
Varicela are următoarele caracteristici, cu excepţia: este produsă de virusul varicelo-zosterian virusul face parte din familia Herpes virusuri este o boală a copilariei are contagiozitate mare apare la vârsnici
66. a. b. c. d. e.
Varicela nu se poate transmite: pe cale aeriană prin contactul cu lichidul vezicular prin contactul cu lichidul intrauterin de la mamă la făt postnatal de la mamă pe cale fecal orală
67. Profilaxia împotriva varicelei se poate realiza cu unul din următoarele vaccinuri: a. MMRV b. Engerix c. Menactra d. Sabin e. DTaP-HBV-IPV 68. Vaccinul aprobat împotriva virusului varicelo-zosterian pentru persoanele de peste 60 de ani este: a. MMRV b. Varivax c. Zostavax d. MMR e. MenC 69. a. b. c. d. e.
Virusurile gripale fac parte din familia: Orthomyxovirusuri Paramyxovirusuri Togaviridae Herpes virusuri Hepadnaviridae 266
70. Alegeţi răspunsul corect referitor la vaccinul antipneumococic: a. nu se administrează la pacienţii cu vârste extreme (copii mici şi persoane peste 65 de ani) b. nu se administrează la pacienţii cu diabet zaharat c. se administrează la pacienţii imunocompetenţi fără patologie asociată d. se administrează la pacienţii cu infecţie HIV e. nu se administrează la pacienţii cu infecţie HIV 71. a. b. c. d. e.
Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la pneumococ: colonizează tractul digestiv este o bacterie saprofită condiţionat patogenă poate produce infecţii ale căilor respiratorii superioare poate produce infecţii ale căilor respiratorii inferioare poate provoca infecţii diseminate invazive
72. a. b. c. d. e.
Streptococcus pneumonie poate provoca: leziuni osoase microcefalie microftalmie retard mental meningită
73. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsul corect referitor la hepatita A: virusul hepatitic A este un virus ADN virusul hepatitic A nu poate fi inactivat prin fierbere după infecţia cu virus hepatitic A apare imunitate de durată (pe viaţă) virusul hepatitic A se transmite pe cale parenterală virusul hepatitic A nu este inactivat de compuşii cu clor
74. Numărul de doze de vaccin pneumococic conjugat heptavalent care trebuie administrat la sugarul sub 6 luni este de: a. 2 doze administrate la un interval de 1 lună între ele b. 2 doze la un interval de 2 luni între ele c. 3 doze la un interval de 2 luni între ele d. 3 doze la un interval de 1 lună între ele e. 1 singură doză 75. a.
Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu virusul hepatitic A: este un adenovirus 267
b. c. d. e.
este inactivat la temperaturi foarte înalte se transmite fecal orală se replică la nivel hepatic rămâne stabil la pH acid
76. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu virusul hepatitic B: este un virus ADN se transmite pe cale fecal orală antigenul HBs este prezent în toate produsele biologice ale pacientului se poate transmite prin contact sexual neprotejat rezistă 7 zile la temperatura camerei
77. Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu vaccinul antihepatita A: a. vaccinurile antihepatita A conţin virusul inactivat întreg b. vaccinurile Havrix şi Vaqta sunt aprobate pentru indivizi cu vârsta peste 12 luni c. pentru profilaxia post expunere se recomandă două doze pentru indivizii între 12 luni şi 40 ani d. pentru profilaxia post expunere la adulţii de peste 40 de ani se recomandă admnistrarea de imunoglobuline sau a unei singure doze de vaccin e. există două tipuri de vaccin antihepatitic A, pediatric (12 luni-18 ani) şi pentru adulţi 78. a. b. c. d. e.
Vaccinul Twinrix are următoarele caracteristici, cu excepţia: prezintă reacţii adverse semnificative reacţiile adverse pot fi locale, la 20-50% dintre pacienţi reacţiile adverse pot fi sistemice la 10% dintre pacienţi se administrează în trei doze se efectuează un rapel la 12 luni după administrare
79. a. b. c. d. e.
Virusul hepatitei A se poate transmite: prin ace infectate prin contact sexual neprotejat pe cale fecal orală prin seringi infectate congenital
80. Selectaţi tipul de vaccin antihepatitic B combinat cu vaccinul antiHaemophilus B: a. Vaccinul Sabin 268
b. c. d. e.
Zostavax Havrix DTP Comvax
81. Precizaţi care din următoarele vaccinuri este un vaccin monovalent antihepatitic B: a. Recombivax HB b. Havrix c. Pediarix d. Comvax e. Twinrix 82. Selectaţi afirmaţia corectă în legătură cu vaccinurile antihepatită A şi antihepatită B: a. Pediarix este o combinaţie între vaccinul antihepatitic B şi vaccinul antiHaemophilus B b. la copii, vaccinul antihepatitic A devine eficient în proporţie de 100% după administrarea celei de-a doua doze c. vaccinul antihepatitic B are o eficienţă pe termen scurt d. Comvax este un vaccin care se poate administra numai împotriva infecţiei cu virusul hepatitic B e. vaccinul antihepatitic A se administrează la naştere 83. a. b. c. d. e.
Vaccinul antihepatitic B prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia: este alcătuit din antigenul HBs recombinant imunizarea se realizează prin administrarea a trei doze are o eficienţă de 95% după 3 administrări în general se recomandă rapelul este eficient pe o perioadă de maxim 20 de ani
84. a. b. c. d. e.
Virusul HPV este un: Rotavirus Picornavirus Virus ADN Orthomyxovirus Virus ARN
85. a.
Următoarele afirmaţii în legătură cu HPV sunt adevărate, cu excepţia: pe baza structurii capsidei externe au fost identificate peste 100 de serotipuri 269
b. 40 de serotipuri infectează mucoasa epitelială c. tipurile 6 şi 11 au risc oncogen înalt d. se transmit prin contact sexual direct, neprotejat e. pentru imunizare este folosită proteina HPV L1 din capsidă, aceasta fiind neinfecţioasă 86. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţia falsă în legătură cu rotavirusurile: prezintă două grupe antigenice majore antigenele sunt localizate pe capsida externă există 6 tipuri patogene pentru om există 3 tipuri patogene pentru animale sunt virusuri ARN monocatenare
87. a. b. c. d. e.
Rotavirusurile: prezintă peste 40 de tipuri identificate pe paza structurii capsidei externe prezintă numai 7 grupe diferite , de la A la G prezintă serogrupele A, B, C, X,Y, Z, 29e, L, W135 prezintă trei tipuri A, B,C prezintă un sigur serotip
88. Următoarele afirmaţii în legătură cu virusurile gripale sunt adevărate, cu excepţia: a. aparţin familiei Orthomyxovirusuri b. sunt virusuri ADN c. prezintă o anvelopă cu înveliş dublu lipidic d. prezintă 2 glicoproteine e. tipul A produce pandemii 89. Sistemele de apărare ale gazdei împotriva virusurilor gripale sunt următoarele, cu o excepţie: a. anticorpii locali b. limfocitele T c. interferonul d. anticorpii serici e. proteina C reactivă
Vaccinuri.Complement multiplu 1.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinuri: 270
a. reîmbolnăvirea cu un acelaşi agent infecţios nu este posibilă niciodată b. pot apare reinfecţii cu acelaşi agent infecţios atunci când pacientul este imunocompromis c. vaccinarea este utilizată pentru prevenirea individuală împotriva unei boli infecţioase d. vaccinarea nu este utilizată pentru prevenirea împotriva unei boli infecţioase în comunitate e. o epidemie de obicei se opreşte înainte ca toţi membrii comunităţii să fie infectaţi 2. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinuri: vaccinul antirubeolic este un vaccin viu univalent atenuat vaccinul antirujeolos este un vaccin inactivat vaccinul antiurlian este vaccin viu atenuat vaccinul BCG este un vaccin corpuscular inactivat vaccinul antigripal este un vaccin ADN recombinat
3. Alegeţi răspunsurile corecte: a. memoria imunologică depinde de supravieţuirea clonelor de populaţii de limfocite mici B şi T b. memoria imunologică depinde de supravieţuirea plasmocitelor c. pentru a reduce proporţia indivizilor susceptibili sub pragul critic de răspândire epidemică a bolii, toţi membrii comunităţii trebuie vaccinaţi d. imunitatea câştigată în copilărie va fi păstrată toată viaţa e. multe protocoale de imunizări sunt mai puţin eficiente şi au o durată de protecţie mai mică când sunt administrate la indivizii naivi (nou născuţi) faţă de adulţi 4. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte: imunitatea naturală pasivă este transmisă prin anticorpi de tip IgM imunitatea naturală pasivă este transmisă prin anticorpi de tip IgG imunitatea naturală pasivă se obţine prin vaccinarea la naştere imunitatea naturală pasivă asigură protecţie câteva luni după naştere imunitatea naturală pasivă asigură protecţie 2-3 ani după naştere
5. Alegeţi răspunsurile corecte: a. imunitatea artificială pasivă se obţine prin administrarea de seruri hiperimune sau imunoglobuline specifice b. anticorpii secretaţi IgA din colostrul matern ajung în tractul digestiv al nou născutului şi asigură protecţie împotriva unor boli ale tractului gastrointestinal c. Ig transplacentare oferă protecţie pasivă nou născutului împotriva acelor boli la care mama este imună d. imunitatea împotriva tuberculozei se transmite transplacentar e. imunitatea împotriva tetanosului nu se transmite transplacentar 6.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunitatea dobândita pasiv: 271
a. se poate obţine prin administrarea de anticorpi preformaţi de la animale b. se poate obţine prin administrarea de anticorpi preformaţi din serul donatorilor care au trecut prin boală c. se poate obţine prin administrarea de anticorpi preformaţi în culturi celulare d. conferă imunitate pe termen lung e. nu interferă cu vaccinările concomitente 7. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunitatea dobândită activ: se poate obţine prin administrarea de anticorpi preformaţi se poate obţine prin trecerea prin boală se poate obţine prin vaccinare injectarea antigenului duce la sinteza de anticorpi-IgM injectarea antigenului duce la sinteza de anticorpi-IgA
8. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinarea cu vaccinuri vii: a. mimează cursul natural al infecţiei b. este necesară administrarea a trei doze pentru primovaccinare c. expunerea poate fi mediată pe calea naturală de infecţie d. vaccinul viu atenuat administrat pe cale naturală nu se poate replica e. timpul procesului de replicare îşi poate pierde atenuarea şi poate induce apariţia bolii 9. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinarea cu vaccinuri inactivate: sunt vaccinuri vii sunt capabile sa imite infecţia naturală imunitatea obţinută este completă pot fi administrate la gravide şi imunodeprimati nu se multiplică în organismul uman, fiind necesare 3 doze
10. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunitatea activă: a. imunitatea activă este protecţia indusă de sistemul imun al unei persoane b. protecţie transferată de la o persoană sau de la un animal c. este de obicei de lungă durată d. anticorpii sunt molecule proteice produse de limfocitele B pentru a ajuta la eliminarea antigenului e. anatoxinele se obţin din endotoxinele bacteriene prin tratarea cu formaldehidă la cald 11. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinuri: a. vaccinurile ADN folosesc ADN-ului care codifică factorii specifici de virulenţă a unor patogeni pentru a produce un răspuns imun b. boli endemice în grupuri populaţionale au o incidenţă constantă a noilor cazuri c. numărul persoanelor ce vor fi infectate de către un individ bolnav nu depinde de densitatea populaţiei d. vaccinul antidifteric este un vaccin viu 272
e.
vaccinul anti hepatitic B este în prezent un vaccin obţinut prin inginerie genetică
12. Alegeţi răspunsurile corecte: a. antitoxina difterică neutralizează doar toxina nefixată pe receptorii specifici tisulari b. anatoxina difterică este un toxoid c. bacilul difteric produce toxina doar când este lizogenizat cu un bacteriofag specific tox plus d. difteria este o boală produsă de invazia bacililor difterici în diferite organe şi ţesuturi e. vaccinul antidifteric este un vaccin viu atenuat 13. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte: virusul hepatitic A se transmite pe cale parenterală vaccinul anthepatitic B este un vaccin întreg inactivat imunogenitatea vaccinului anti hepatitic A este de peste 95% persoanele expuse la virusul hepatitic A vor primi imunoglobuline specifice vaccinul antihepatitic A nu se asociază niciodată cu vaccinul antihepatitic B
14. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte: vaccinul antihepatitic B este un vaccin recombinant vaccinarea antihepatita B nu este o vaccinare de rutina a noilor născuţi virusul hepatitic B produce pana la 80% din cancerele hepatice primare vaccinul antihepatitic B previne infecţia cu virusul hepatitic D (delta) vaccinul antihepatitic B previne infecţia cu virusul hepatitic C
15. Alegeţi răspunsurile corecte: a. vaccinul antihepatitic B se administrează copiilor hemofilici sau altor primitori de sânge sau produse de sânge b. vaccinul antihepatitic B se administrează adolescentilor nevaccinaţi la naştere pentru a preveni transmiterea infecţiei pe cale sexuală c. vaccinul antihepatitic B nu are indicaţie de administrare adulţilor din grupele de risc înalt (personal medical) d. imunizarea cu vaccin antihepatitic B se face întro singură administrare e. vaccinul antihepatitic B poate fi asociat cu vaccinul anti-Haemophilus B 16. Alegeţi răspunsurile corecte la vaccinul antihemophilus tip B Hib: a. vaccinul anti-hemophilus tip B este un vaccin polizaharidic conjugat cu o proteină carrier b. vaccinul anti- Hib se adminstreaza în 3 doze c. imunogenitatea şi specificitatea vaccinului sunt date de tipul polizaharidic capsular d. Hemophilus influenzae este o bacterie strict patogena e. vaccinul anti- Hib nu influenţează producerea meningitei cu Hemophilus influenzae 273
17. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte la vaccinul anti-hemophilus tip B Hib: stimulează imunitatea T dependentă creşte producerea de anticorpi în special la copii mici vârsta minimă pentru administrare este de 1 an nu e recomandat peste 59 ani nu se poate administra în combinaţii cu alte vaccinuri
18. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte la vaccinul anti HPV (papiloma virusuri) este un vaccin recombinant antigenul folosit pentru imunizare este proteina structurală a anvelopei virale tipurile 16 şi 18 au potenţial oncogen înalt vaccinul este tetravalent se poate administra numai peste vârsta de 18 ani
19. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte la vaccinul anti HPV (papiloma virusuri) previne infecţia cu toate cele 100 tipuri de HPV proteinele din structura vaccinului sunt neinfecţioase şi neoncogene pentru fetele nevaccinate se recomandă vaccinarea între 13-26 ani se pot vaccina şi femeile gravide vârsta optimă de vaccinare este între 11-18 ani
20. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antigripal: a. gripa reapare din cauza alterării antigenelor de suprafaţă b. vaccinul antigripal este un vaccin inert c. vaccinul antigripal conţine antigene ale tulpinilor A şi B care se aşteaptă a fi prevalente în comunitate în timpul iernii d. apariţiei unor noi tulpini de virus gripal este determinată de variaţiile antigenice ale hemaglutininei şi neuraminidazei e. virusurile gripale de tip C produc periodic pandemii 21. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antigripal: a. clasificarea virusurilor gripale în tipurile A, B, C are la bază variaţia antigenului nuceloproteinic b. glicoproteinele anvelopei virusului gripal nu suferă variaţii antigenice c. hemaglutinina virusului gripal prezintă 15 tipuri antigenice iar oamenii sunt infectaţi cu tipurile H1, H2, H3 d. există peste 30 tipuri antigenice de neuraminidază e. vaccinul antigripal se administrează toamna 22. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antigripal a. imunitatea antigripală obţinută postvaccinal durează mai mulţi ani b. recurenţa gripei este cauzată de tulpini diferite antigenic c. pandemiile severe de gripa sunt produse de tipul B d. vaccinul antigripal se obţine din virusuri cultivate pe ouă de găină embrionate inactivate cu formol şi purificate 274
e.
eficienţa vaccinului antigripal este de 95-100% la persoanele vaccinate
23. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antipoliomielitic: a. vaccinul inactivat Salk induce formarea de anticorpi de tip IgA intestinali b. vaccin viu atenuat Sabin poate fenomenul de reversie cu apariţia bolii (poliomielitei) c. vaccinul viu atenuat Sabin se administrează intramuscular d. vaccinul viu Sabin induce imunitate durabila, asemănătoare celei ce urmează infecţiei naturale e. vaccinul viu Sabin este ieftin şi permite imunizarea în masa fără necesarul unui echipament scump steril 24. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antipoliomielitic: a. vaccinul inactivat Salk este vaccinul inactivat prin formalin pentru administrare intramusculară b. vaccinul inactivat Salk este alcătuit din doza injectabila a celor 3 tipuri de virus poliomielitic c. vaccinul inactivat Salk are o potenta (eficientă) şi puritate redusă d. tulpinile vaccinului inactivat Salk îşi pot restabili virulentaproducand îmbolnăvirea celor vaccinaţi recent e. majoritatea cazurilor de poliomileita paralitică din tările dezvoltate sunt asociate cu vaccinarea cu virus Salk mai frecvent decât poliomielita produsa de virusul salbatic 25. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antipoliomielitic: a. vaccinul inactivat Salk produce imunitate dar nu împiedică răspândirea virusului în populaţie b. vaccinul oral Sabin acţionează în intestin şi conferă imunitate reducând răspândirea tipului sălbatic c. vaccinul antipoliomielitic viu Sabin mai ieftin decât cel inactivat Salk d. vaccinul antipoliomielitic viu Sabin se administrează la 2,4,6,18 luni cu rapel la şcoală e. vaccinul antipoliomielitic inactivat Salk se administrează într-o singură doză 26. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antirotavirusuri: a. Rotavirusurile sunt agenţii etiologici ai celei mai frecvente boli diareice din lume, gastroenterita infantilă b. vaccinurile antirotavirus cuprind serotipurile prevalente care induc infecţia c. exista 3 serotipuri ale rotavirusurilor d. cele mai frecvente serogrupuri sunt serogrupurile E şi F e. există două vaccinuri pe piaţa RotaTeq (Merck) şi Rotarix (Glaxo) 27. a. b. c.
Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antivaricelo-zosterian: virusul varicelo-zosterian face parte din Familia Herpes virusuri vaccinul anti-varicela (Varivax) se administrează la nou născuţi vaccinul anti zoster (Zostavax) se administrează la pacienţii peste 60 ani 275
d. vaccinul antivaricelă se poate administra combinat cu vaccinul împotriva rujeolei, rubeolei şi parotiditei epidemice e. infecţia în copilărie cu virusul varicelei produce imunitate pe viaţă iar virusul este eliminat complet din organism 28. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antirujeolos: a. virusul rujeolos nu poate supravieţui în afara organismului de aceea vaccinarea are potenţial de eradicare a bolii b. vaccinul antirujeolos este un vaccin viu atenuat c. rapelul nu este necesar pentru menţinerea titrului de anticorpi protectori d. se poate administra persoanelor imunocompromise sau femeilor gravide e. vaccinul este administrat subcutanat copiilor în vârstă de 15 luni de obicei în combinaţie cu vaccinurile anti-rubeola şi anti-urlian 29. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul antiurlian: este un vaccin viu atenuat virusul urlian prezintă mai multe tipuri antigenice previne apariţia rubeolei nu se administrează la imunodeprimati, femei gravide este eficient şi imunitatea durează 10 ani
30. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-rubeolic: vaccinul este inactivat virusul rubeolos prezintă mai multe serotipuri asigură imunitate pe viaţă pentru obţinerea vaccinului virusul cultivat în fibroblaste diploide umane virusul rubeolei produce epidemii periodice la populaţia nevaccinată
31. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-rubeolic: a. infecţia naturală duce la apariţia imunităţii permanente (pe viaţă) b. important să vaccinăm femeile înainte de prima sarcină c. în rubeola congenitala virusul infectează placenat şi fătul ducând la rubeola congenitală d. imunizarea duce la seroconversie la 50% din pacienţii vaccinaţi (eficienţă scăzută a vaccinului) e. vaccinul se administrează oral 32. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-tuberculoza BCG a. se administrează la nou născuţi fără IDR la PPD b. vaccinare BCG la adolescenţi şi adulţi presupune un IDR la PPD c. vaccinul BCG este derivat din tulpina atenuată de Mycobacterium bovis d. vaccinul poate fi administrat la pacienţii cu IDR pozitiv la PPD e. vaccinul BCG este folosit în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările dezvoltate pentru întreaga populaţie 33.
Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-tuberculoza BCG: 276
a. vaccinul administrat la copiii 13-14 ani şi adulţi neimuni în ţările dezvoltate are o eficienţă >70% b. în ţări unde starea de sănătate şi prosperitate este mai scăzută, vaccinul s-a dovedit a fi mult mai puţin eficient c. reacţia Mantoux detectează sensibilitatea unei persoane la derivatul proteic purificat d. IDR pozitiv la PPD semnifică tuberculoza activă e. vaccinul BCG are un efect profilactic crescut în tuberculoza secundară a persoanelor care au trecut deja prin primoinfecţie 34. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-difteric: a. vaccinul antidifteric este un toxoid b. se administrează oral c. este un vaccin viu d. vaccinul este adsorbit pe un adjuvant de obicei fosfat de aluminiu sau hidroxid de aluminiu e. protejează împotriva infecţiei tractului respirator 35. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-difteric: vaccinul este preparat prin tratarea cu formaldehidă a toxinei purificate imunizarea protejează prin stimularea producerii de antitoxină se administrează în 3 doze începând de la vârsta de 2 luni vaccinul conţine antitoxina difterică pentru adulţi se foloseşte vaccinul trivalent DTP
36. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-difteric: a. vaccinul antidifteric este un vaccin corpuscular b. bacilul difteric se multiplică la poarta de intrare iar boala este produsă de exotoxina difuzibilă c. toxina difterică poate fi neutralizată după fixare pe receptorii celulari pentru care are tropism prin administrarea de vaccin antidifteric d. toxina difterica are tropism pentru miocard, suprarenale, ficat, nervi periferici e. difteria este o toxiinfecţie ce poate fi prevenită prin vaccinare 37. Alegeţi răspunsurile greşite referitoare la vaccinul anti-tetanic: a. toxina tetanică este o endotoxină b. tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul sistemului nervos central şi blochează eliberarea mediatorilor chimici rezultând paralizia flască c. tetanosul se produce prin contaminare la nivelul plăgilor produse accidental prin înţepare, accidente d. tetanosul se produce prin contaminare la nivelul bontului ombilical sau operator cu instrumentar nesteril e. toxoidul este obţinut prin prelucrarea toxinei cu formaldehidă şi adsorbit pe un adjuvant anorganic 277
38. a. b. c. d. e.
Reapariţia unei infecţii este determinată, printre altele, de: trecerea unui timp îndelungat de la prima infecţie o infecţie care a rămas latentă vaccinare pacientul este imunocompromis folosirea unor medicamente imunosupresoare
39. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte: Vaccinarea este o măsură profilactică împotriva unor boli infecţioase Vaccinarea este o metodă de imunizare artificial pasivă Vaccinarea este o metodă de imunizare natural activă Vaccinarea este o metodă de imunizare artificial activă Vaccinarea nu este o metodă de imunizare natural pasivă
40. a. b. c. d. e.
Imunizarea: reprezintă starea de susceptibilitate la boală presupune descrierea procedurilor care duc la imunitate limfocitele mici de memorie au o durată de viaţă de 5 ani este o măsură de sănătate publică este utilă pentru protecţia individului, dar nu şi a comunităţii din care face parte
41. Transmiterea unei infecţii propagate prin inhalarea aerosolilor infecţioşi poate duce la apariţia: a. sifilisului b. rujelolei c. malariei d. difteriei e. toxoplasmozei 42. Transmiterea unei infecţii propagate prin contact fizic direct poate duce la apariţia: a. parotidei endemice b. sifilis c. gripei d. herpesului e. holerei 43. Transmiterea unei infecţii propagate datorită unei contaminări cu fecale a apei poate duce la apariţia: 278
a. b. c. d. e.
rubeolei holerei febrei tifoide hepatita A parotida epidermică
44. Imunitatea de turmă reprezintă: a. posibilitatea apariţiei unei epidemii b. proporţia indivizilor imuni dintr-un grup populaţional menţinută critic c. proporţia indivizilor imuni dintr-un grup populaţional menţinută la prag d. proporţia indivizilor imuni dintr-un grup populaţional menţinută la 95% e. proporţia indivizilor imuni dintr-un grup populaţional menţinută la 70-80%
la nivelul nivelul de nivelul de nivelul de
45. Următoarele afirmaţii despre eficienţa unui vaccin sunt false, cu excepţia: a. vaccinul antiholeric (omorât) oferă protecţie individuală crescută şi este foarte eficient în epidemii b. toţi membrii unei comunităţi trebuie vaccinaţi pentru a reduce proporţia indivizilor susceptibili la infecţie sub pragul critic de răspândire epidemică a bolii c. vaccinul BCG reprezintă cel mai eficient program de imunizare d. profilaxia anti-difterică şi anti-tetanică pot constitui un program eficient de imunizare în anumite condiţii e. gradul de imunizare mediu al vaccinurilor este de 60-95% 46. Selectaţi afirmaţiile adevărate despre vaccinuri: a. vaccinurile antigripale sunt permanent revizuite dar nu există stocuri pentru ca epidemiile nu pot fi prevenite b. vaccinarea împotriva virusului rujeolei se face cu un vaccin viu atenuat c. vaccinarea împotriva poliomielitei se face numai cu vaccinul Sabin d. profilaxia împotriva bolii produsă de Clostridium tetanii se face cu vaccinul D.T.P e. profilaxia împotriva bolii produsă de Bordetella pertussis se face cu vaccinul D.T.P 47. a. b.
Celulele de memorie: reprezintă clone de populaţii de limfocite mici B sunt reprezentate de celulele NK (natural killer) 279
c. d. e.
reprezintă clone de populaţii de limfocite mici T au o durată de viaţă de 5-10 ani de ele depinde memoria imunologică
48. Selectaţi afirmaţiile false în legătură cu durată imunităţii: a. vaccinarea împotriva virusului febrei galbene trebuie repetată la 10 ani b. vaccinul împotriva febrei tifoide este eficient pentru 3-6 ani c. dacă sistemul imun nu este stimulat, imunitatea câştigată în copilărie poate fi pierdută complet în aproximativ 30 de ani d. vaccinul DT trebuie repetat la intrarea în colectivitate, la 4-5 ani şi la pubertate e. spre deosebire de vaccinul viu atenuat Sabin, vaccinul inactivat Salk nu produce imunitate de lungă durată 49. a. b. c. d. e.
Imunitatea artificială poate fi obţinută: prin trecerea prin boală prin vaccinare administrare de imunoglobuline administrarea serurilor hiperimune prin administrarea de anticorpi preformaţi
50. Imunitatea naturală pasivă are următoarele caracteristici cu excepţia: a. este reprezentată de anticorpii din clasa IgM care străbat placenta de la mamă la făt b. oferă protecţie fătului împotriva unor boli ce implică imunitatea celulară şi la care mama este imună c. anticorpii secretaţi în colostru ajung în tractul digestiv al fătului şi asigură protecţie împotriva unor boli ale tractului intestinal d. anticorpii dobândiţi de mamă reacţionează numai cu antigenele asociate unor infecţii nu şi cu antigenele introduse în timpul programelor de imunizare e. nou născuţii prezintă imunitate pasivă la tetanos, dar nu şi la TBC, acesta necesitând imunitate mediată celular 51. Selectaţi caracteristicile adevărate în legătură cu imunitatea artificială pasivă: a. presupune administrarea de anticorpi preformaţi de la bărbaţi cu grupa sanguină OI b. serul uman poate fi administrat profilactic persoanelor care calătoresc în ţări în care hepatita C este endemică c. anticorpii pot fi obţinuţi şi de la om şi de la animale d. anticorpii pot fi obţinuţi şi din culturi celulare e. administrările profilactice conferă imunitate pe termen lung 280
52. Următoarele afirmaţii în legătură cu imunitatea dobândită pasiv artificială sunt adevărate, cu excepţia: a. este reprezentată de administrarea de seruri hiperimune sau imunoglobuline specifice b. nu interferă cu vaccinările concomitente c. foloseşte serul de la donatori bărbaţi nereactivi pentru HIV şi hepatita C d. conferă imunitate pe termen lung e. foloseşte serul de la donatori bărbaţi nereactivi pentru hepatita B 53. Imunitatea dobândită activ are următoarele caracteristici: a. injectarea antigenului duce la un răspuns celular imun b. amplitudinea răspunsului imun depinde de durata expunerii la antigen c. expunerea ţesutului epitelial din tractul respirator duce la sinteza de anticorpi serici IgG d. expunerea ţesutului epitelial din tractul intestinal duce la sinteza de anticorpi serici IgG e. specificitatea răspunsului imun depinde de profilul concentraţiei anticorpilor în perioada dată 54. a. b. c. d. e.
În funcţie de alcătuirea lor vaccinurile pot fi: toxoizi exotoxine fragmente bacteriene vaccinuri recombinante microorganisme vii
55. Dezavantajele vaccinurilor vii sunt: a. vaccinul administrat pe cale naturală se poate replica şi poate fi transmis la altor persoane b. necesită mai multe expuneri pentru a dobândi imunitate c. dacă atenuarea este pierdută în timpul procesului de replicare, poate apare boala d. expunerea nu poate fi mediată pe cale naturală de infecţie e. acţiunea lor poate fi influenţată de statusul imunologic al pacientului 56. a. b. c.
Sunt vaccinuri corpusculare: vaccinul antipertussis vaccinul antiholeric vaccinul anti-Haemophilus Hib 281
d. e.
vaccinul anti-hepatitic B vaccinul antihepatitic A
57. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinurile vii: vaccinul anti rubeolă şi anti-urlian vaccinul antileptospirotic vaccinul BCG vaccinul antipolio Salk vaccinul antipolio Sabin
58. a. b. c. d. e.
Anatoxinele: se mai numesc şi toxoizi sunt vaccinuri eficiente în boli produse de toxine se obţin din endotoxinele bacteriene prin tratarea cu formaldehidă la cald sunt prezente în structura vacinului anti-difteric, anti-tetanic sunt prezente în structura vaccinurilor anti hepatita A şi anti hepatita B
59. Vaccinurile omorâte au următoarele caracteristici, cu excepţia: a. nu sunt capabile să imite infecţia naturală b. imunogenitatea componentelor bacteriene poate fi îmbunătăţită prin conjugarea loc cu o enzimă c. nu vor atinge niciodată performanţa unui vaccin viu d. imunitatea este completă, cu excepţia bolilor unde imunogenul este un toxoid e. calitatea vaccinurilor poate fi crescută prin utilizarea unor adjuvanţi 60. a. b. c. d. e.
Selectaţi bolile produse de toxine: malaria sifilisul HIV difteria tetanosul
61. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la virusul poliomielitic: are 3 tipuri antigenice trasmiterea se face pe cale fecal orală transmiterea se face pe cale parenterală virusul se multiplică la nivelul orofaringelui şi intestinului subţire virusul se replică preferenţial în coarnele posterioare ale măduvei
282
62. Următoarele afirmaţiile despre patogenia şi imunitatea poliomielitei sunt adevărate, cu excepţia: a. la indivizii afectaţi răspunsul imun constă în elaborarea de anticorpi IgG la nivelul intestinului b. imunitatea durează toată viaţa c. virusul ajunge la nivelul SNC şi se poate transmite retrograd de-a lungul axonilor d. virusul nu poate afecta celulele cortexului cerebral e. virusul se multiplică la nivelul orofaringelui şi intestinului subţire, în special în ţesutul limfoid 63. Selectaţi afirmaţiile false referitoare la avantajele vaccinurilor împotriva poliomielitei: a. vaccinul oral, fiind mai uşor de administrat, creşte complianţa pacienţilor b. vaccinul parenteral reduce capacitatea de răspândire a virusul sălbatic c. vaccinul oral a dus la eliminarea tulpinii sălbatice din ţările dezvoltate d. vaccinul oral acţionează în intestin e. vaccinul Salk a redus incidenţa polio foarte mult faţă de 1950 şi este considerat tratamentul standard 64. Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la vaccinare împotriva poliomielitei: a. adulţii tineri nevaccinaţi pot primi oricând prima doză de vaccin neasociat altui vaccin b. vaccinul injectabil se poate folosi asociat cu vaccinul antihepatitic A la 2,4,6 şi 18 luni c. un dezavantaj al vaccinului oral este acela că îşi poate restabili virulenţa d. în SUA şi în ţările scandinave se foloseşte doar vaccinul oral, care este mai uşor de administrat e. vaccinul Sabin asigură imunitate locală la reinfecţie 65. Vaccinarea împotriva rujeolei: a. presupune utilizarea unui vaccin viu atenuat b. presupune adiministrarea a trei doze la 2, 4 şi 6 luni c. are potenţial de eradicare a bolii d. vaccinul se poate administra în combinaţie cu vaccinuri anti rubeolă şi anti urlian (MMR) e. nu sunt necesare rapeluri, titrul anticorpilor menţinându-se în timp 66. a.
Virusul rujeolei: prezintă cel puţin 13 serotipuri 283
b. c. d. e.
este un virus ARN monocatenar, anvelopat prezintă un singur tip antigenic se transmite parenteral se multiplică în celulele reticuloendoteliale
67. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile adevărate în legătură cu virusul urlian: incidenţa bolii este crescută la începutul verii aproape 30% dintre copii fac forme subclinice imunitatea dobândită nu este de durată şi presupune efectuarea de rapeluri produce parotida endemică virusul este transportat de sânge la nivelul tegumentului
68. a. b. c. d. e.
Complicaţiile apărute datorită infecţiei cu virusul urlian: orhita la băieţii trecuţi de vârsta pubertăţii splenomegalie meningită autolimitată purpura trombocitopenică ductus arteriosis
69. a. b. c. d. e.
În rubeolă, rash-ul are următoarele caracteristici: apare după incubaţie, la aproximativ o săptămână apare când creşte titrul anticorpilor pacientul nu este contagios înaintea apariţiei rash-ului pacientul este contagios o săptămână după apariţia rash-ului are probabil o bază imunologică
70. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristicile adevărate în legătură cu virusul rubeolei: se transmite pe cale respiratorie, ca şi rujeola în absenţa vaccinării, peste 90% din indivizi vor face parotidită până la 15 ani este un virus anvelopat ce prezintă o nucleocapsidă cu simetrie helicoidală prezintă un singur tip antigenic major boala este usoară la copii şi nou născuţi, dar gravă la adulţi
71. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristicile adevărate referitoare la profilaxia rubeolei: vaccinul poate fi utilizat la gravide deoarece nu produce îmbolnăviri vaccinul se administrează subcutanat se recomandă administrarea ca o componentă a vaccinului MMR sau MMRV virusul este cultivat pe fibroblaste diploide umane nu este necesară vaccinarea înainte de prima sarcină 284
72. Următoarele afirmaţii în legătură cu vaccinarea împotriva tuberculozei sunt adevărate, cu excepţia: a. vaccinarea se face cu BCG la nou născuţi făra a fi necesară efectuarea de IDR la PPD b. tuberculoza se transmite pe cale respiratorie c. din 2 miliarde de persoane infectate, aproximativ 8 milioane fac boala clinic în fiecare an d. primoinfecţia TBC-ului este o formă gravă şi necesită tratament e. reacţia pozitivă la IDR cu PPD semnifică întotdeauna boala 73. a. b. 70% c. d. e.
Vaccinul BCG: este derivat din tulpina atenuată de Mycobacterium tuberculosis în Marea Britanie a fost administrat la copiii de 13-14 cu o eficienţă de peste în ţările subdezvoltate, vaccinul s-a dovedit mult mai puţin eficient prezintă risc de apariţie a reacţiilor adverse la persoanele expuse infecţiei pacienţii cu reacţie pozitivă la IDR cu PPD trebuie vaccinaţi
74. a. b. c. d. e.
Reacţia pozitivă la IDR cu PPD poate semnifica: prezenţa hipersensibilităţii la proteinele Mycobaterium tuberculosis TBC în antecedente boala activă absenţa hipersensibilităţii la proteinele Mycobaterium tuberculosis necesitatea vaccinării cu BCG
75. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile false referitoare la vaccinarea împotriva tuberculozei: TBC-ul secundar evoluează spre vindecare cu fibroză reacţia pozitivă la IDR cu PPD semnifică întotdeauna prezenţa bolii în fiecare an sunt identificate 1.5 milioane de cazuri noi în Africa subsahariană TBC-ul primar este caracterizat prin formarea complexului Ghon TBC-ul secundar apare numai prin reinfecţie
76. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristicile comune pentru tetanos şi difterie: au aceeasi poartă de intrare în organism patogenitatea ambelor boli este dată de o exotoxină ambele toxine (difterică şi tetanică) au tropism pentru sistemul muscular imunogenul este reprezentat de un toxoid imunizarea protejează prin stimularea producerii de antitoxină 285
77. a. b. c. d. e.
Următoarele afirmaţii în legătură cu difteria sunt adevărate, cu excepţia: difteria este o toxiinfecţie serul antitoxic este preparat pe cai toxina are tropism pentru pancreas şi difuzează pe cale sanguină şi nervoasă tratamentul constă în administrarea a 3 doze de vaccin la 2,3 şi 4 luni tulpinile toxigene produc o endotoxină difterică ce determină difteria
78. Tetanosul are următoarele caracteristici: a. este produs de o exotoxină alcătuită din tetanospasmină şi tetanolizină b. are tropism pentru miocard şi suprarenale c. tetanolizina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici şi blochează eliberarea mediatorilor chimici d. tratamentul constă în administrarea de antitoxină şi tratament simptomatic e. pacienţii cu leziuni deschise contaminate cu sol ce conţine spori vor primi anatoxină tetanică şi vaccinare cu toxoid 79. a. b. c. d. e.
Tratamentul tetanosului se face cu: ser antitoxic DTP sedare oxigen hiperbar sutura plăgii
80. a. b. c. d. e.
Tusea convulsivă: este produsă de Bordetella pertussis profilaxia bolii se realizează prin vaccinare cu vaccinul DiTePer vaccinul DiTePer se administrează la naştere vaccinul oferă protecţie la mai mult de 80% din pacienţii vaccinaţi vaccinul se administrează în trei doze
81. a. b. c. d. e.
Vaccinul divalent DT trebuie repetat la: la 2 ani la intrarea în colectivitate la 4-5 ani la 10 ani după prima vaccinare la pubertate
82. a. b.
Vaccinul anti Haemophilus influenzae poate fi conjugat cu: cu proteina membranei externe a bacteriei Neisseria mengiditidis cu toxoidul tetanic 286
c. d. e.
cu toxoidul difteric cu componenta pertussis cu vaccinul anti-varicelă
83. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile false referitoare la Haemophilus influenzae : este o bacterie condiţionat patogenă ca şi bacilul difteric sau tetanic, produce o exotoxină ca şi în cazul rubeolei şi rujeolei, există un singur serotip rolul principal în patogenitate îl deţine capsula şi nu toxina vaccinarea este cea mai pună metodă de profilaxie
84. a. b. c. d. e.
Factorii de virulenţă ai Neisseria meningitidis sunt: exotoxina sporii endotoxina capsula IgA proteaza
85. Următoarele caracteristici referitoare la Neisseria meningitidis sunt adevărate, cu excepţia: a. vaccinul MenC foloseşte o tehnologie asemănatoare cu cea a vaccinului antiHaemophilus tip B b. meningococul este o bacterie saprofită condiţionat patogenă c. din cele 13 serotipuri cunoscute, grupele B şi C sunt cele mai frecvente d. vaccinul Menactra se administrează la 2,4,6 luni şi un rapel la 1 an e. tipul C este cel mai frecvent la copii 86. a. b. c. d. e.
Tipurile de vaccin antimeningococ sunt: Vaqta Men C Havrix MMR Menactra
87. a. b. c. d. e.
Selectaţi vaccinurile care conferă protecţie împotriva Haemophilus B: Comvax DTaP-HBV-IPV DtaP-IPV-Hib Menactra Pediarix 287
88. a. b. c. d. e.
Varicela este produsă de un virus care se poate transmite: pe cale fecal-orală pe cale aeriană prin contact sexual prin contactul cu apă contaminată prin contactul cu lichidul vezicular
89. a. b. c. d. e.
Următoarele afirmaţii în legătură cu varicela sunt false, cu excepţia: face parte din familia Togaviridae apare şi la vârstnici sub formă de herpes zoster profilaxia se realizează cu vaccinul anti varicelă Zostavax se poate administra sub formă de MMRV se transmite pe cale fecal orală
90. Profilaxia împotriva virusului varicelo-zosterian se poate realiza cu următoarele vaccinuri: a. MMR b. MMRV c. Salk d. Zostavax e. Varivax 91. Profilaxia împotriva virusului varicelo zosterian pentru pacienţii între 12 luni şi 12 ani se poate realiza cu următoarele vaccinuri: a. Zostavax b. Varivax c. MMRV d. Engerix e. Menactra 92. a. b. c. d. e.
Pneumococul poate produce următoarele boli: otită medie orhită sinuzită meningită glaucom
93. a.
Meningita poate fi provocată de: virusul urlian 288
b. c. d. e.
Haemophilus influenzae Neisseria meningitidis Bordetella pertussis Streptococus pneumoniae
94. a. b. c. d. e.
Pneumonia poate fi provocată de: Virusul rujeolei Streptococus pneumonie Virusul rubeolei Clostridium tetanii Clostridium perfringens
95. a. b. c. d. e.
Alegeţi virusurile care aparţin familiei Picornaviridae: virusul hepatitei B virusul poliomielitic virusul rubeolei virusul hepatitei A virusul varicelo zosterian
96. a. b. c. d. e.
Vaccinarea antipneumococică este indicată la: pacienţii cu HIV pacienţii cu vârstă cuprinsă între 20 şi 45 de ani pacienţii cu diabet zaharat pacienţii cu boli hepatice cronice pacienţii cu insuficienţă renală cronică
97. a. b. c. d. e.
În vaccinarea antipneumococică rapelul este necesar : la sugarul sub 6 luni, administrat în al doilea an de viaţă la sugarul între 6-11 luni, administrat în al doilea an de viaţă la copiii de 12-23 de luni, administrat în al treilea an de viaţă rapelul nu este necesar pentru sugarii între 6-11 luni la copiii de 4-5 ani, administrat în al treilea an de viaţă
98. a. b. c. d. e.
Vaccinarea antipneumococică se poate realiza: la sugarul sub 6 luni cu vaccin pneumococic conjugat heptavalent la adult numai cu vaccin antipneumococic 23 valent la sugarii între 6-11 luni cu vaccin pneumococic conjugat heptavalent la copilul peste 2 ani cu vaccin antipneumococic 23 valent la copilul peste 2 ani cu vaccin pneumococic conjugat heptavalent 289
99. a. b. c. d. e.
Vaccinul Twinrix: este un vaccin ce reprezintă o doză pediatrică de vaccin antihepatitic B se administrează în trei doze se face un rapel la 12 luni după administrare poatea avea reacţii adverse sistemice ca astenie sau fatigabilitate poate avea reacţii adverse locale la 20-50% din pacienţi
100. Selectaţi vaccinurile ce pot fi folosite pentru prevenirea infecţiei cu virus hepatitic A: a. Twinrix b. Engerix-B c. Havrix d. Comvax e. Vaqta 101. a. b. c. d. e.
Virusul hepatitei A are următoarele caracteristici: rămâne stabil la pH acid rezistă zile la temperatura camerei este inactivat de formaldehidă se transmite parenteral este un Picornavirus
102. Virusul hepatitei B nu are următoarele caracteristici: a. este un virus carcinogen b. prezintă mai multe antigene c. poate produce boli cronice de ficat la 20% din pacienţii infectaţi d. în cazul expunerii accidentale riscul transmiterii infecţiei este mai mic decât la hepatita C e. poate fi inactivat prin fierbere 103. a. b. c. d. e.
Selectaţi caracteristicile adevărate în legătură cu virusul hepatitei B: are o eficienţă pe termen lung datorată memoriei imunologice postvaccinale este primul vaccin împotriva unui virus carcinogen este alcătuit din antigenul HBe recombinant produce imunizare de 100% la pacienţii vaccinaţi rapelul nu este de obicei recomandat
104. Alegeţi virusurile cu structură ADN: a. virusul hepatitic A b. virusul hepatitic B 290
c. d. e.
virusul poliomielitic virusul papilomatozei umane virusul urlian
105. a. b. c. d. e.
Selectaţi virusurile cu potenţial oncogen: virusul hepatitei A HPV virusul hepatitei B virusul poliomielitei rotavirusurile
106. a. b. c. d. e.
Rotavirusurile: prezintă 7 grupe diferite, numerotate de la A la G posedă doua subgrupe antigenice majore au două capside concentrice prezintă un ARN monocatenar prezintă o anvelopă
107. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la rotavirusuri: virusurile sunt agenţii etiologici ai gastroenteritei infantile există două vaccinuri anti rotavirusuri: Rota Teq şi RotaRix se multiplică în sânge şi apoi trec în intestinul subţire prezintă 2 capside concentrice, o anvelopă şi un ARN dublu catenar prezintă 7 grupe diferite de la A la G
108. a. b. c. d. e.
Vaccinurile antigripale: sunt vaccinuri vii, atenuate conţin antigene ale tulpinilor A şi B sunt vaccinuri cu eficieneţă 100% sunt cultivate pe culturi celulare se administreză intramuscular, toamna
109. a. b. c. d. e.
Selectaţi afirmaţiile false în legătură cu virusurile gripale: virusurile de tip B produc pandemii interferonul reprezintă unul dintre sistemele de apărare ale gazdei gripa reapare din cauza alterării antigenelor de suprafaţă gripa reapare datorită generării de tulpini rezistente la imunitatea existentă virusurile gripale nu se clasifică în funcţie de variaţia antigenului nucleoproteic
110. Selectaţi afirmaţiile adevărate în legătură cu virusurile gripale: 291
a. anvelopa virusurilor prezintă două glicoproteine de suprafaţă ce pot suferi variaţii genetice b. neuraminidaza prezintă 15 tipuri antigenice c. imunitatea obţinută postvaccinal durează mai mulţi ani, recurenţa fiind cauzată de tulpini diferite antigenic d. eficienţa vaccinului este redusă la vârsnici e. imunoglobulina G reprezintă cel mai important mecanism de apărare ce predomină în secreţiile respiratorii superioare 111. Selectaţi afirmaţiile false în legătură cu virusurile gripale: a. eficienţa vaccinului depăşeste 90 % la vârstnici b. cele mai frecvente infecţii sunt produse de tipurile H2, H3 şi H4 c. anticorpii specifici anti-hemaglutinina sunt capabili să prevină infecţia, dacă sunt în cantităţi suficiente d. virusurile de tip C produc periodic pandemii e. virusurile sunt cultivate pe ouă de găină embrionate, inactivate cu formol şi purificate
Tematica 14. Farmacologie imunologică. Anticorpi monoclonali Complement simplu 1. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la anti-inflamatoarele nesteroidiene este: stimulează ciclooxigenaza inhibă lipooxigenaza inhibă formarea leucotrienelor stimulează lipooxigenaa inhibă ciclooxigenaza
2. a. b. c. d. e.
Ciclooxigenaza catalizează formarea: leucotrienelor prostaglandinelor limfocitelor trombocitelor monocitelor
3. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la glucocorticoizi sunt: aparţin grupului de anti-inflamatoare steroidiene stimulează inflamaţia joacă un rol important în tratamentul bolilor reumatice induc activarea complementului sunt antimetaboliţi 292
4. a. b. c. d. e.
Metotrexatul reprezintă: un anti-inflamator steroidian un anti-inflamator nesteroidian un imunostimulator un antimetabolit un imunosupresor
5. a. b. c. d. e.
Azatiopirina reprezintă: un anti-inflamator steroidian un anti-inflamator nesteroidian un imunostimulator un antimetabolit un imunosupresor
6. a. b. c. d. e.
Ciclofosfamida reprezintă: un anti-inflamator steroidian un anti-inflamator nesteroidian un imunostimulator un antimetabolit un imunosupresor
7. a. b. c. d. e.
Compuşii de aur sunt folosiţi în tratarea : artritei reumatoide dermatitei stomatitei trombocitopeniei agranulocitozei
8. a. b. c. d. e.
Ciclosporina A reprezintă: un anti-inflamator steroidian un anti-inflamator nesteroidian un stimulator al interferonului gamma un antimetabolit un imunosupresor
9. a. b. c. d. E.
Celulele mielomatoase prezintă urmatoarele caracteristici : prezintă mortalitate celulară fuziunea între celule este inhibată prin adausul de substanţe chimice produc imunoglobuline polietilen glicolul favorizeză fuziunea între celule celulele pot creşte pe orice mediu de cultură
10. Afirmaţiile corecte referitoare la anticorpii monoclonali sunt urmatoarele, cu excepţia: a. se produc prin imunizarea pacientului cu un antigen 293
b. c. d. e.
sunt folosiţi în tratarea leucemiei anticorpii himerici pot distruge celulele tumorale prin eliberarea de toxine sunt eficienţi în tratarea artritei reumatoide pot fi folosiţi în tratarea bolilor autoimune
11. a. b. c. d. e.
Anticorpii monoclonali care inhibă factorul de necroză tisulară sunt: basiliximab adalimumab bevacizumab daclizumab cetuximab
12. Anticorpii monoclonali ce pot fi folositi în tratamentul leucemiei limfocitare cronice sunt: a. basiliximab b. alemtuzumab c. bevacizumab d. daclizumab e. cetuximab 13. Anticorpii monoclonali ce pot fi folosiţi în tratamentul leucemiei mieloide acute sunt: a. basiliximab b. alemtuzumab c. bevacizumab d. gemtuzumab e. cetuximab 14. a. b. c. d. e.
Afirmaţia corectă referitoare la anticorpii policlonali este: stimulează limfocitele B stimulează răspunsul imun interceptează autoanticopii stimulează fagocitarea antigenelor de către macrofag stimulează formarea de limfocite T citotoxice
Tematica 14 Anticorpi monoclonali Complement multiplu 1. a. b. c. d. e.
Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la fenomenul inflamator: reprezintă un proces de apărare faţă de agresiunile chimice reprezintă un proces de apărare faţă de agresiunile infecţioase nu reprezintă un proces de apărare faţă de agresiunile fizice nu apare în fenomenele de hipersensibilitate este prezent în bolile autoimune 294
2. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la medicamentele utilizate în reducerea inflamaţiei: a. antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt folosite în terapia inflamaţiilor acute articulare b. antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) nu sunt folosite în terapia inflamaţiilor cronice articulare c. majoritatea AINS acţionează ca inhibitori neselectivi ai ciclooxigenazei d. antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt antagonişti de prostaglandine e. glucocorticoizii se pot folosi în tratamentul bolilor reumatice 3. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la medicamentele utilizate în bolile sistemului imun: a. azatioprina scade imunitatea prin inhibarea dezvoltării limfocitelor T. b. azatioprina creşte apărarea imună şi este folosită în tratamentul bolilor autoimune c. ciclofosfamida este un medicament citostatic dar poate fi folosit şi ca imunosupresiv cu acţiune foarte scăzută d. sulfasalazinul este o sulfonamidă antibacteriană şi este folosit în tratamentul colitei ulcerative şi în boala Crohn e. sărurile de aur sunt folosite în tratamentul poliartritei reumatoide 4. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la medicamentele utilizate în bolile sistemului imun: a. ciclosporina A are efect imunosupresiv prin inhibiţia sintezei de citokine b. tacrolimus (FK506) este un antibiotic din clasa macrolide folosit pentru imunosupresie c. rapamicină creşte acţiunea interleukinei 2 d. mycofenolatul este un imunosupresor folosit cu rezultate bune în tratamentul respingerii transplantului e. leflunomida este un imunodepresiv ce inhibă în egală măsură limfocitele B şi T 5. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la anticorpii monoclonali: a. anticorpii monoclonali sunt produşi de o clonă de celule care rezultă din fuziunea dintre celulele splenice şi celulele mielomatoase b. celula din care se vor obţine anticorpii monoclonali este un hibrid c. celulele mielomatoase sunt celule neoplazice d. celulele mielomatoase produc imunoglobuline e. mielomul este o neoplazie a plasmocitelor 6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la anticorpii monoclonali: a. plasmocitele derivă din limfocitele T b. celulele mielomatoase dobândesc imortalitate în cultură c. hibridomul se obţine din celulele splenice ale soarecelui imunizat cu un antigen şi celulele mielomatoase d. fuziunea între celule este inhibată de substanţe chimice de tip polietilen glicol 295
e. anticorpii monoclonali sunt eficienţi în tratarea artritei reumatoide, artritei psoriazice şi spondilitei ankilopoietice 7. Alegeti raspunsurile corecte referitoare la anticorpii monoclonali: a. Alemtuzumab este un anticorp monoclonal utilizat în tratamentul leucemiei limfatice cronice b. Infliximabul este folosit pentru tratamentul bolilor autoimune severe ( psoriazis, boala Crohn, artrita reumatoida) c. Bevacizumabul (Avastin) inhibă creşterea tumorală prin blocarea formarii de vase noi de sânge , folosit în cancerul colorectal d. Basiliximab (Simulect) este folosit pentru creşterea răspunsului imun în infecţii e. Ibritumomab tiuxetan (Zevalin) este utilizat in radioterapia cu anticorpi monoclonali in unele forme de limfom non- Hodgkin cu celule B 8. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anti-inflamatoarele nesteroidiene sunt: stimulează ciclooxigenaza inhibă formarea prostaglandinelor inhibă selectiv ciclooxigenaza inhibă mesagerii inflamaţiei inhibă lipooxigenaza
9. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la metotrexat sunt: este un anti-infamator nesteroidan este un antimetabolit este un anti-inflamator steroidian interactionează cu metabolismul acidului folic inhibă creşterea celulara în alte ţesuturi cu proliferare rapidă
10. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la azatiopirină sunt: este un imunosupresor este un antimetabolit se foloseşte în tratarea bolilor autoimune inhibă dezvoltarea limfocitelor T inhibă creşterea celulară în alte ţesuturi cu proliferare rapidă
11. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la ciclofosfamidă sunt: este un imunosupresor este un antimetabolit se foloseşte în tratarea bolilor autoimune este un imunostimulator are efect citostatic
12. a. b. c.
Reacţiile adverse ale compusilor cu aur sunt: dermatita neoplasm artrita reumatoidă 296
d. e.
trombocitopenie stomatita
13. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile adevarate referitoare la ciclosporina A sunt: este un imunostimulator este un anti-inflamator nesteroidian inhibă producerea de citokine stimulează sinteza de interleukine inhibă sinteza de interferon gamma
14. a. b. c. d. e.
Celulele hibride se produc prin: imunizarea pacientului cu Ag imunizarea unui animal de laborator cu Ag cultivarea celulelor în prezenţa celulelor mielomatoase cultivarea celulelor în prezenţa anticorpilor imunizarea unui animal de laborator cu Ac
15. a. b. c. d. e.
Celulele mielomatoase prezintă urmatoarele caracteristici: prezintă mortalitate celulară nu prezintă irmortalitate celulară nu produc imunoglobuline substantele chimice favorizează fuziunea între celule produc imunoglobuline
16. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anticorpii monoclonali sunt: sunt produşi de o clonă de celule care rezultă dintr-o singură celulă stimulează răspunsul imun nu pot distruge celule tumorale actionează prin citotoxicitatea mediată de complement sunt folosiţi în tratarea bolilor autoimune
17. a. b. c. d. e.
Anticorpii monoclonali care acţionează în rejetul transplantului sunt: rituximab daclizumab eculizumab cetuximab basiliximab
18. a. b. c. d. e.
Anticorpii monoclonali care acţionează în cancerul colorectal sunt: bevacizumab daclizumab eculizumab panitumumab cetuximab
19.
Anticorpii monoclonali care acţionează în limfomul non-Hodgkin sunt: 297
a. b. c. d. e.
bevacizumab tositumomab eculizumab rituximab cetuximab
20. a. b. c. d. e.
Afirmaţiile corecte referitoare la anticorpii policlonali sunt: sunt produşi de o clonă de celule care rezultă dintr-o singură celulă reduc răspunsul imun împiedică fagocitoza antigenelor de către macrofage stimulează limfocitele B interceptează autoanticorpii din bolile autoimune
298
Raspunsuri Curs 1. Introducere în Imunologie. Etapele dezvoltării Imunologiei ca ştiinţă. Tipuri de imunitate. Apărarea nespecifică a organismului CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C A A A C E B B D C C E E D B C D C A C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
B C D C C E B A C B D D C B D B E A C A
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C D A C E B D C E A D D A D C A A D B
ABDE ABCE AC ACDE ABCD ABD ABD ABDE ABCE ABE ACDE CE ABC ABDE ABCE ABCE ABCD ACD BD BC
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
BE AD DE ACE AC BDE AE BCD DE ACDE CDE AE CE ADE BDE ACD AD BDE ABE BDE
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
ABD ABC ACD ACE BCDE ACD ABCD CE ACE BE ABD CE BD AE ABE AB BD AC BE ACE
61 62 63 64 65 66 67 68
BC ADE AC ABE ABD BD CE BE
Curs 2. Hematopoieza. Organele sistemului imun: organele limfoide primare şi secundare. Celulele sistemului imun. Limfocitele T, B, celulele NK. Receptorii specifici ai antigenelor de pe suprafaţa limfocitelor. Receptorii limfocitelor T (TCR). Celulele prezentatoare de antigen (APR). Sistemul monocitomacrofagic. Alte celule implicate în răspunsul imun CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
b c C A E A B C A B A A D
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33
C A B B E B D B E C B D B
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53
C B A C D C D A C D C D B
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70
B A C E C A B C D A
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
BC ABC ABC ABCE AB BCD ABD BCDE ABDE ABCD BCDE ABCD ABCD
299
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33
ABCD ABCD ACDE ABC ABCD ABDE ACDE ABC BE BCE CDE AD AD
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53
ACDE AD BDE BE CE BE BCE CE ADE AE BD AD ABE
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73
AE DE AC AE ACD CDE BD AD BC ADE BD BC BCE
14 15 16 17 18 19 20
D B C D D C D
34 35 36 37 38 39 40
A C E A D B C
54 55 56 57 58 59 60
C D C A C C D
14 15 16 17 18 19 20
ACDE ABCD ABCE ABC ACDE ABCD ACDE
34 35 36 37 38 39 40
AC DE AC BDE CE BDE BE
54 55 56 57 58 59 60
Curs 3. Antigenele. Imunoglobulinele: structură, clase, funcţii. Complexul major de histocompatibilitate MHC, sistemul HLA CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
B C C B D C E D D B E A E B C A A E A B
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
E B C C A A D A A D A B C B E C E B A D
ABC AB CDE ACD ACD ABC BCD ADE DE BCD ACE ABCE BCE ABC
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34
ABCE ABC DE ABCD BD ADE CD BCD ABCE ABCE AB ABDE ABC ABD
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54
B A D C D D B A B C D A B D B D C A B C
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 BC ABCE ABC AC ACD ABC ADE DE BC AB BE ABCE AD AC
B C D E B A C D A B E C A B E C D C E A 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74
81 E 82 B
CDE ADE CE ABD ADE DE AE BD ABE BCE BD ACE ABCD DE
81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94
300
BE BDE AE BCD CE AD CD ABD BE CE CE BCE ADE CE
101 102 103 104 105 106 107
ADE AD ACE AC BE ABCD CDE
BDE ABCD ACD CE ADE BD CE
74 75 76 77 78
AD BCE ABDE AE ACD
15 16 17 18 19 20
ABDE BCE ACDE BCDE ABCD ACDE
35 36 37 38 39 40
ABC ABC AB AD ABC ABE
55 56 57 58 59 60
BD BDE CE AD BE BCD
75 76 77 78 79 80
BD ACD BE BDE ACE AC
95 96 97 98 99 100
ABD AD CE AB ABE BCD
Curs 4. Molecule de adeziune, citokine, mesageri secunzi. Sistemul complement. Activarea complementului, funcţii. CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
A A C A A A C C A D E C D C A D A B D C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
A D B D B C B D A B A C C D B D B B C E
41 42 43 44 45 46 47 48 49
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
D D B D C D D C B
AB AB AB ABC DE ABD ABCD CDE ABC ABC ABC ABC AC AB ABD ACDE BC ABDE ABE ABC
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
BE BC CD AE ABD ACD ACD BC ABDE AB AB CD ABCD ABC AB ABE CE ABCD ABC ABC
Interferoni
C.S 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.
E B C A B C B D E B E D D
C.M 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.
B,E A,C,E B,D A,E A,B,C,E B,C,D A,C,E A,B A,B,C A,C,D A,C,E A,C,D A,C
17. 18.
A,C,D,E B,D
301
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
ABC AB ABC ADE ABCD ABC AC AC ABE AD CDE ABC AB AC ABC CDE BD CDE CD ABE
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
ABE 81 ABD 82 DE 83 ABC 84 ABE 85 ABE 86 AB 87 ABC 88 BD 89 ABD 90 AD 91 ACE 92 AC 93 DE 94 BDE 95 BC 96 BD 97 ADE 98 DE 99 BCD 100
BDE AD ABE AC BE AC ACD BC ADE ACD CD BDE ABE BE ACD BDE ADE CDE ABD ADE
101 102 103 104 105 106 107 108 109
BD ACE CE AC CE CDE BCD BE ABE
14. E 14. A,B,E 15. A 15. B,D 16. E 16. A,C,D Curs 5. Răspunsul imun umoral; răspunsul imun primar, răspunsul imun secundar. Răspunsul imun celular CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C B A B C A B B C B A A D E A E A A E C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
B E A B D B A C C B C B A B D E B D B B
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
B A D C C B D D E A C E B D A E C B A D
BC AB ACE AC BDE CDE BC ABC AE BCE BDE AD AD AC ABE ABE CD AB BCE BC
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
AB ABC AC BCE AB AC BD ABC AB ABD ABCD ACD ABC ABC ACE AE ABC CD BD ABC
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
ABCD AB ABD ACD ACD ACE BDE BC ADE AE CD CDE CE AE CE AC AE BD ADE BCE
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
BCD AD ABCE ADE AB ACE CD ACD CDE CD ADE BDE CDE ADE BE AD BE AD CDE BE
81 82 83 84
AE CD BD AD
Curs 6. Reacţii de hipersensibilitate. Tipul I, II, III, IV CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
CM C C B A B C A B C D D B A A A B C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37
C D C B E A D D B C A C A B E D B
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57
A A B A C D B D D E D D A B C D B
61 62 63 64 65 66 67 68 69
D B B C B A A B D
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
ABCD ACD AB CE BC AD AB DE AB BE CD ACE ADE ACE ABE AB ACD
302
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37
BCD BDE BE CD ABE AC ABC ABD BC AC AC DE ABC ABD ABE ABC DE
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57
ABD BC DE AD AC BE CE ACE BE ADE BDE BDE AD AC BE CE BCD
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77
BCD AD AC ADE BDE AC ABE AE BE AD ACD BCE BD CE AE BC ADE
81 82 83 84 85 86
BC CDE BDE AC ABE AE
18 D 38 C 58 B 18 ABCE 38 BDE 58 BCE 19 A 39 B 59 C 19 AC 39 ABD 59 CD 20 B 40 D 60 C 20 BD 40 CE 60 AE Curs 7. Grupele de sânge. Anemii hemolitice aloimune şi autoimune. Citopenii CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
A A C B E A A D C B D A A A A C A A A C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
D 41 D D E D D C C E E D B C A B C B A D D E
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
ABC ABC ABC ACD ABD ADE CE AB ABC ABC ADE BC ABC AD AD AB AC BC AD BD
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
AB BCE BE ABC ABC ABD AB BCE ABD AB AB AB ABC ABCD ABC ABC AD BC BDE AB
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
CDE CD AB CDE AB ABC AC ABD ABC AB CD BDE AC CD BE ACD AE AD BCE BDE
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72
78 BC 79 CE 80 AD
AC BCE BC AD ADE BD ADE ABE BD ACE CDE AB
Curs 8. Boli hematologice neoplazice: leucemii, limfoame CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
A A B A A A A E B D A C B D B B C B
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38
C D A D C B E D B A A C D C D D A A
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52
B A E B E C E C B A D D
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
AB CDE AC DE AB ABCD AD BCD BCE DE ABC ABC BCD ACD AB ABC AC AB
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38
AE ACDE AB BCD BC ACE BCD ACE BCD AB ABCD DE BE ACE BD CD BC CE
303
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58
CE ACD ACDE BDE BCE ADE BC BE AE BCD BC CE ACD BE ABC BC CE ADE
61 62 63 64 65
CE BC ACE ABD ACDE
19 D 39 B 20 D 40 D
19 ABC 20 AC
39 AE 40 BCD
59 ABC 60 BDE
Curs 9. Toleranţa şi bolile autoimune musculoscheletale şi de ţesut conjunctiv. Boli autoimune de organ (tegumentare, gastrointestinale, respiratorii, renale, metabolice) CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C A B D A B A B A B B A D A C A A A A B
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
D C E B D E A A C B D A C E B E D E B B
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
E C E C D C A E A D A D C E E C B B B E
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C A C D E B D E B D D B E
74 D
ABD ABD BCD ABC ABCD CDE AB ABCD AB ABCD ABC AB AB AB CDE ABC CDE ABC ABC ABC
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
ABCE AB ABCD ABC ABC ABC ABE ABC AB ABD AB CDE ABE BD AB ABC ABDE ADE ADE ABC
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
ABC ABCD BE ABE ACE CDE ABC BCD BCE ABD ABC BD ABD ABC ACD ABCD BCD ABCD ABC ABC
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
ABDE ABD ACDE ABC ABCD BE ACD ADE ABC BDE BC ACE ADE ABE BCDE ABC AD ABCE ABCE ABCE
Curs 10. Imunologia transplantului. Rejetul. Imunitatea antiinfecţioasă Imunologia transplantului. Rejetul Imunitatea antiinfecţioasă CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
B B A C D D E A B C C B D B A
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35
D A E B A E D D E D B D C C A
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
CS AB CD AB BC ABCD DE ABCE BD ADE ABC BE ACD ABDE BE AD
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33
CE ABD ABDE BCD BDE BCE BE AC DE BDE AC BD AC
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
304
CM C D C D E C D C A C E B A C B
21 22 23 24 25 26 27 28
B B D A A B D B
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
ABE BDE BCD BCE AB ABCD BCE ACE BE ABCD ABE ABCD ACD AB BCDE
21 22 23 24 25 26 27 28
BCE ABC BC ACE BDE DE DE ABD
16 17 18 19 20
B E C E C
36 B
16 17 18 19 20
BD CDE AD CE AB
16 17 18 19 20
B A E B B
16 17 18 19 20
ABE AE BC AD BDE
Curs 11. Imunitatea antitumorală . Imunodeficienţele Imunitatea antitumorală Imunodeficienţele CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
CM E E E E E C D B E E D B A E D A C D A C
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
C C B E B D D C B A C
CS
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
ABE BCD ABCD ABC ABC ACD BD ACD ACE AE CD AE ABD BE BDE BC AD BCDE ADE ADE
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
CE BDE BCE ACD AD CD AD BC AC ABE BD
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
CM A B C C C D C C D A B C B B E A A C D
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
BCD ABDE ABCE AC AE ACE AE BE CDE BDE BCE BCE BD
Curs 12, 13. Vaccinuri. Generalităţi. Tipuri de vaccinuri. Vaccinul antipoliomielitic, antigripal, difterotetano-pertussis DTP, antihepatită A şi B, anti rujeola-rubeola-oreillon-MMR, antirotavirusuri, antivaricelă CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
A E E B B D D D E C E
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31
B A B B C D B C B C A
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51
B D A B C E B E D E E
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71
B D E C E E A C A D A
81 82 83 84 85 86 87 88 89
A B D C C E B B E
305
12 13 14 15 16 17 18 19 20 CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
C B D A D D B E A
32 33 34 35 36 37 38 39 40
BCE AC ACE BD ABC ABC BCD ACE DE ACD ABE ABC BCD AC ABE ABC ABD ACD BCE BE
B C E A E D C A D
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
52 53 54 55 56 57 58 59 60
BD CE AC CDE CE CD BE CD BC AB DE DE DE BCE DE AC AB ABD ADE BD
B E D C C D B B A
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
72 73 74 75 76 77 78 79 80
E C D A B C A C E
BD BD BCD BCE BE BDE ACE BE BCDE ABD CD BD BE ACDE ACE ABE ACE ABD BD DE
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
ABD 81 ADE 82 BE 83 ACE 84 ACD 85 BCE 86 BD 87 AC 88 BE 89 AD 90 BCD 91 DE 92 BCD 93 ABC 94 ABE 95 BD 96 CE 97 ADE 98 ACD 99 ABDE 100
Curs 14. Farmacologie imunologică. Anticorpi monoclonali CS 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
E B C D E E A E D A B B D
CM 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
ABE ACDE ADE ABDE ABCE BCE ABCE BD BDE ACD AE ADE CE
306
BCE ABCD BC CDE BD BE AC BE BD BDE BC ACD ABCE ABC BD ACDE AB ACDE BCDE ACE
101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111
ACE DE ABE BD BC ABC ABE ABE AE ACD ABD
14 C
14 15 16 17 18 19 20
BC CD ADE BE ADE BD BCE
BIBLIOGRAFIE 1. Stoicescu Ramona Mihaela, Esenţial de Imunologie şi Imunopatologie, Editura „Nautica” Constanţa, Colecţia Universitaria, 2010 2. Stoicescu Ramona Mihaela, Giardia, Editura”Carol Davila”, Bucureşti, 2009 3. Braga V., Bazele fiziopatologice ale Imunologiei, Editura „Ex Ponto”, Constanţa 2003 4. Mihăiescu Grigore, Imunologie şi Imunochimie, http://ebooks.unibuc.ro/biologie/mihaiescu/index.htm
307
