Gavriluţ Ioan
Ţepelea Laviniu
UTILIZAREA CALCULATOARELOR - Teorie şi Aplicaţii -
Cuprins
Cap. 1. No ţiuni introductive .......................................... ........................................................... .................77 1.1. Reprezentarea şi stocarea datelor...........................................7 1.1.1. Fişierele .............................................. .............................................................................8 ...............................8 1.1.2. Directoarele ( folder -ele) ..................................................10 .......................................... ........10 folder -ele) 1.1.3. Dispozitive de stocare a datelor.......................................11 1.2. 1.2. Componentele calculatorului ................................................13 ........................................ ........13 1.2.1. Componenta hardware.....................................................15 1.2.2. Componenta software......................................................17 1.3. Porturile de comunicaţie........................................................19 1.3.1. Porturile seriale................................................................19 1.3.2. Portul paralel .............................................. ...................................................................28 .....................28 1.4. Dispozitive periferice ................................................ .............................................................31 .............31 1.4.1. Periferice de intrare .........................................................31 ........................................ .................31 1.4.2. Periferice de ieşire...........................................................33 1.5. Protecţia împotriva căderilor de tensiune............................34
Cap. 2. Sisteme de operare operare ........................................ ...........................................................3 ...................377 2.1. Noţiuni introductive...............................................................37 2.1.1. Obiectivele şi funcţiile sistemului de operare..................38 2.1.2. Gestionarea resurselor unui sistem de calcul...................40 2.1.3. Clasificarea sistemelor de operare...................................41 2.2. 2.2. Sistemul de operare operare MS-DOS MS-DOS ...............................................44 ...................................... .........44 2.2.1. Comenzi DOS..................................................................45 2.3. Sistemul de operare Windows...............................................49 2.3.1. Meniul Start.....................................................................50 2.3.2. Windows Explorer...........................................................51 2.3.3. Fereastra (Window)..........................................................52 2.3.4. Control Panel...................................................................54 2.3.5. Facilităţi pentru gestionarea spaţiului pe hard-dis hard-discc .........55 .........55 2.4. Sistemul de operare Linux.....................................................58 2.4.1. Avantajele software-ului de tipul open source ................58 2
2.4.2. Caracteristicile Caracteristicile sistemului de operare Linux Linux ...................60 2.4.3. Componenţa sistemului Linux.........................................61 2.4.4. Exemple de distribuţii Linux ...........................................62 ........................................... 62 2.4.5. Distribuţii Live.................................................................64
Cap. 3. Microsoft Office................................................................66 3.1. Microsoft Word......................................................................67 3.1.1. Meniurile programului Word...........................................69 3.1.2. Editare cu Microsoft Word..............................................77 3.2. Microsoft Excel.......................................................................81 3.2.1. Editarea tabelelor.............................................................82 3.2.2. Calculul tabelar................................................................83 3.2.3. Prelucrarea foilor multiple...............................................85 3.2.4. Realizarea graficelor........................................................85 3.2.5. Tipărirea foilor de calcul .................................................86 ........................................ .........86 3.3. Microsoft PowerPoint............................................................87 3.3.1. Vizualizarea prezentărilor................................................87 3.3.2. Realizarea unei prezentări .............. ..................... .............. .............. .............. ............88 .....88 3.4. Microsoft Outlook..................................................................91
Cap. 4. Programe utilitare............................................................93 4.1. Total Commander..................................................................93 4.2. Programe de arhivare............................................................93 4.3. 4.3. Adobe Acrobat Reader ..........................................................94 .......................................... ................94 4.3.1. Adobe Reader..................................................................95 4.3.2. Adobe Acrobat ................................................................95 ........................................... .....................95 4.4. 4.4. Microsoft Visio .......................................................................96 .......................................... .............................96 4.4.1. Realizarea unei schiţe......................................................97
Cap. 5. Instalarea şi depanarea sistemului de operare Windows...............................................................................99 5.1. Partiţionarea hard-disc-ului..................................................99 5.2. Instalarea sistemului de operare.........................................100 5.2.1. Instalarea sistemului de operare Windows XP Home Edition......................................................................101 5.3. Actualizarea sistemului de operare ....................................104 .................................... 104 5.4. Depanarea sistemului de operare........................................104 3
5.4.1. “Resuscitarea” sistemului de operare ............................105 5.4.2. Recuperarea datelor.......................................................108 5.5. Instalarea imprimantei........................................................108 5.5.1. Instalarea unei imprimante de reţea...............................109
Cap. 6. Viru şii şi programele spion............................................111 6.1. Internet-ul.............................................................................111 6.1.1. Comunicarea pe Internet................................................111 6.2. Viruşii....................................................................................113 6.3. Programele spion..................................................................114 6.4. Măsuri de protecţie a calculatorului...................................115 6.4.1. Antivirusul.....................................................................115 6.4.2. Firewall -ul.....................................................................116 6.4.3. Programele antispyware ................................................119
APLICAŢII..................................................................................121 Aplicaţia nr. 1..............................................................................121 1. Identificarea componentelor hardware ale calculatorului ......................................................................121 2. Utilizarea comenzilor DOS .................................................121 3. Conţinutul referatului ..........................................................122 Aplicaţia nr. 2..............................................................................123 1. Sistemul de operare Windows.............................................123 2. Sistemul de operare Linux...................................................123 3. Conţinutul referatului ..........................................................123 Aplicaţia nr. 3..............................................................................125 1. Editare cu Microsoft Word..................................................125 2. Conţinutul referatului ..........................................................125 Aplicaţia nr. 4..............................................................................126 1. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Excel...................................126 2. Utilizarea aplicaţiilor Microsoft PowerPoint şi Adobe Reader.................................................................................126 3. Conţinutul referatului ..........................................................127 Aplicaţia nr. 5..............................................................................128 1. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Visio ...................................128 2. Conţinutul referatului ..........................................................129 Aplicaţia nr. 6..............................................................................130 1. Utilizarea programelor antivirus şi firewall .........................130 4
2. Utilizarea programelor antispyware ....................................130 3. Conţinutul referatului ..........................................................131 Aplicaţia nr. 7..............................................................................132 1. Instalarea sistemului de operare Windows ..........................132 2. Partiţionarea hard-disc-ului .................................................132 3. Conţinutul referatului ..........................................................132
Bibliografie...................................................................................133
5
6
Cap. 1. Noţiuni introductive
1.1. Reprezentarea şi stocarea datelor Deciziile ce trebuie luate, în diverse domenii şi situaţii, au la bază informaţii şi date referitoare la obiectul şi desf ăşurarea activităţii respective. Se poate face distincţie clar ă între date şi informaţii, astfel: datele - reprezintă elemente primare provenite din diverse surse şi de cele mai multe ori f ăr ă o formă organizată; informaţiile - sunt date ce au un caracter de noutate şi sunt utile pentru utilizator. Datele care nu aduc nimic nou nu pot fi considerate informaţii.
Calculatoarele actuale lucrează cu circuite integrate numerice care cunosc doar două stări distincte (0 sau 1 logic), astfel c ă cea mai mică unitate de măsur ă a informaţiei, sau de reprezentare a datelor este bitul (binary digit ). Cea mai mică unitate de date ce poate fi adresat ă şi reprezentată de către memoria calculatorului se numeşte byte sau octet şi reprezintă o succesiune de 8 biţi. În literatura de specialitate se utilizează multiplii unui byte: 1 kB = 1.024 Bytes (210 bytes); 1 MB = 1.024 kB (220 bytes); 1 GB = 1.024 MB (230 bytes); 1 TB = 1.024 GB (240 bytes).
Reprezentarea datelor, în memoria calculatorului, se face la nivel de: semicuvânt - reprezentat prin 1 Byte (octet) (8 bi ţi); cuvânt de memorie - reprezentat prin 2 Bytes (16 bi ţi); cuvânt dublu - reprezentat prin 4 Bytes (32 bi ţi); cuvânt cvadruplu - reprezentat prin 8 Bytes (64 biţi).
Primele PC-uri au fost proiectate pentru a lucra cu cuvinte de 8 bi ţi, apoi s-a trecut la cuvântul de 16 bi ţi, în prezent generalizându-se tehnologia pe 32 de biţi. Au apărut desigur şi calculatoare pe 64 de biţi.
7
1.1.1. Fişierele Fişierul este o colecţie de informaţii, omogenă din punct de vedere al naturii informaţiilor şi al cerinţelor de prelucrare a acestora, colec ţie care poate fi memorată pe un suport de informaţie. Identificarea fişierului se face prin două elemente: numele şi extensia. Pentru separarea numelui de extensie se folose şte punctul, astfel că denumirea unui fişier are forma: nume.extensie. În cazul numelui fişierelor, pot fi f ăcute observaţiile: în cazul sistemului de operare MS-DOS, numele este un şir de maxim 8 caractere alfanumerice; sistemul de operare Windows acceptă nume lungi de fişiere, care pot avea până la 255 de caractere şi astfel se permite definirea mai bună a conţinutului fişierului; nu permite utilizarea caracterelor /, \, :, ?, *, <, >, | + = ; ) , ; şi a caracterelor naţionale; nu pot fi folosite nume de dispozitiv (cuvinte rezervate de c ătre sistem pentru dispozitivele periferice), de exemplu: CON (consola sistem), PRN, LPT1, LPT2, LPT3 (numele interfeţelor paralele), COM1, COM2, COM3, COM4 (numele interfeţelor seriale), A:, B:, C: (unităţile de discuri), etc.
Există o serie de extensii standard, recunoscute de sistem şi o altă serie de extensii care s-au standardizat prin tradi ţie; acestea au fost impuse de firmele producătoare de produse software. În continuare, se menţionează câteva dintre extensiile uzuale: în standardul MS-DOS:
.com, .exe - program executabil, poate fi înc ărcat în memoria intern ă şi lansat în execuţie; .bat (batch) - fişiere de comenzi, con ţin secvenţe de comenzi DOS care se execută în bloc; .sys ( system) - pentru fişiere sistem. produse de firmă:
.zip, .rar - pentru fişiere arhivate cu diverse programe de comprimare; .dbf - fişiere bază de date de tip dBase sau Fox; .xls - fişiere cu tabele tip Excel . formate grafice:
8
.gif - fişiere cu format tip Graphic Image Format ; .bmp - fişiere cu format tip bitmap. fişiere ASCII (text):
.c - program sursă C ; .pas - program sursă PASCAL; .bas - program sursă BASIC ; .doc - document în Word ; .txt – texte. Din punctul de vedere al utilizării informaţiilor pe care le conţin, fişierele se împart în: fişiere executabile - conţin programe executabile; fişiere neexecutabile - conţin informaţii care vor fi prelucrate de fişierele executabile.
Din categoria fişierelor neexecutabile, fac parte: fişiere de date - conţin date ce vor fi prelucrate de un fişier executabil sau care s-au ob ţinut în urma prelucr ării. Fişierele de date de tip .dbf conţin, de obicei, date omogene, de exemplu fişe cu evidenta populaţiei care conţin: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, etc. Fiecare fişă din evidenţă devine, în fişier, o înregistrare (record ). fişiere sursă - conţin programe sursă, scrise într-un limbaj de programare care urmează să fie compilate pentru a putea rula; fişiere text - pe lângă text conţin coduri de caractere şi coduri de comenzi pentru formatarea şi aranjarea textului în pagin ă; fişiere imagini - conţin imagini. Imaginile sunt reprezentate prin coduri care descriu vectorial sau prin formule matematice imaginile, determinând pixelii şi codurile de culori care vor fi afişate sau tipărite pe ecran. fişiere sunet - conţin sunete reprezentate digital.
Din punctul de vedere al trat ării de către sistemul de operare, proprietăţile fişierelor sunt: read only - fişierul este protejat la scriere; archive - s-a creat o copie de siguran ţă a fişierului; system - fişierul apar ţine sistemului de operare şi deci nu trebuie folosit în operaţii curente;
9
- fişierul este ascuns pentru opera ţiile cu fişiere şi directoare.
hidden
1.1.2. Directoarele ( folder-ele) Fişierele sunt grupate, pe o unitate logică de memorie (hard-disc, CD, etc.) după anumite criterii, şi astfel rezultă denumirea de: directoare - în sistemul de operare MS-DOS; folder-e (dosare) - în sistemul de operare Windows.
Directorul este un catalog, un tabel, un repertoar al discului. În el sunt memorate informaţii despre fişierele înregistrate pe hard-disc, astfel că oricare fişier poate fi găsit uşor. Denumirea de folder este folosită pentru a defini un “container” în care se pot păstra fişiere, aplicaţii sau chiar alte folder -e. Dacă directorul reprezintă un mecanism prin care sunt organizate fizic fişierele pe disc, dosarul reprezint ă un mecanism de organizare logică, la nivelul interfeţei cu utilizatorul a diferitelor entităţi cu care lucrează sistemul de operare, inclusiv a fişierelor. Directorul rădăcină ( Root Directory), pentru o unitate de memorie, se creează odată cu operaţia de formatare. La formatarea unui hard-disc, opţional, se poate genera virtual o partiţie a spaţiului de memorie, obţinându-se astfel mai multe unităţi de memorie. Într-un director r ădăcină sunt memorate: numele fiecărui fişier cu extensia sa; spaţiul ocupat de acesta pe disc în octe ţi; data şi ora la care a fost creat sau modificat.
Sistemul de operare foloseşte o structur ă arborescentă (ierarhică) realizată prin noduri, în scopul organiz ării fişierelor memorate într-o memorie externă (hard-disc, dischetă, CD, etc.). Nodurile de pe un nivel k se numesc noduri “tată”, iar nodurile de pe nivelul următor (k+1) se numesc noduri “fiu”. Nodurile care nu au nici un “fiu” se numesc noduri terminale, iar nodurile care au cel puţin un “fiu” se numesc noduri neterminale. Orice nod “fiu” are un unic nod “tată”, iar nodul r ădăcină nu are “tată”, dar are cel puţin un “fiu”. Un exemplu de arbore ataşat unei unităţi de memorie este prezentat în Figura 1.1. Indicarea exactă a adresei de memorie. în care este situat un anumit fişier, în cadrul unităţilor de stocare a informaţiei, se numeşte calea ( path) către fişierul căutat. Aceasta reprezintă o secvenţă de nume de directoare şi subdirectoare separate prin caracterul ‘\’, secven ţă ce descrie lanţul având
10
extremitatea de început directorul r ădăcină, iar extremitatea de sfâr şit numele unui fişier ce este specificat. C:\ Directoare
Acte Cerere.doc
Altele
Director r ădăcină Fotografie.bmp
Situatii
Subdirector
Situatie1.xls
Fişier
Figura 1.1. Exemplu de arbore ata şat unei unit ăţ i de memorie, specificat ă prin directorul r ăd ăcină C:\.
Indicarea exactă a adresei de memorie în care este situat un anumit fi şier, în cadrul unităţilor de stocare a informa ţiei, se numeşte calea ( path) către fişierul căutat. Aceasta reprezintă o secvenţă de nume de directoare şi subdirectoare separate prin caracterul ‘\’, secven ţă ce descrie lanţul având extremitatea de început directorul r ădăcină, iar extremitatea de sfâr şit numele unui fişier ce este specificat (spre exemplu, C:\Acte\Situatii\situatie1.xls)
1.1.3. Dispozitive de stocare a datelor Memoria de lucru a calculatorului, fiind o memorie volatil ă, apare necesitatea utilizării unor suporturi de memorie extern ă care să stocheze informaţiile şi în acelaşi timp să poată reda rapid aceste informaţii. Fiecare mediu de stocare are nevoie de un dispozitiv corespunzător care să recunoască acel suport şi să poată prelua respectiv, înscrie informa ţiile de pe şi pe suport. O importanţă deosebită în alegerea dispozitivelor de stocare, o are capacitatea acestora (cantitatea de informa ţie pe care o pot stoca). Datele respectiv informaţiile, utilizate de calculator, pot fi stocate în format electronic pe: Hard-disc; Dischetă ( Floppy-disk); CD-ROM; DVD; stick USB.
Hard-disc-ul se notează cu C, D sau E (C:\, D:\ sau E:\), este un disc magnetic şi în acelaşi timp, principalul dispozitiv de stocare a datelor pentru 11
calculatoare. Sunt superioare celorlalte suporturi de p ăstrare a informaţiilor din punct de vedere al vitezei de lucru şi a capacităţii (în general mai mare de 1GB până la peste 100 GB). Caracteristicile sale principale sunt: capacitatea, timpul de acces la date (depinde de viteza de rota ţie) şi viteza de transmisie a datelor. Au dezavantajul că majoritatea sunt fixate în interiorul computerului, nepermiţând transportarea datelor. Hard-disc-ul extern este un hard-disc care poate fi detaşat de la calculator f ăr ă a necesita desfacerea acestuia, el fiind situat într-un sertar al calculatorului care are conectori la magistrala de date a calculatorului. Discheta este notată pe calculator cu A sau B (A:\ sau B:\). Este un disc magnetic flexibil, portabil, cu timp de acces mare. Poate memora în general 1,44 MB de informaţii. Dischetele au avantajul că sunt ieftine şi în general toate calculatoarele au unitate de dischet ă, dar au capacitate de stocare şi fiabilitate scăzute. ompact Disc - Read Only M emory emory) este un disc optic ce CD-ROM-ul (C ompact permite stocarea unei mari cantităţi de date (uzual 650-700 MB). Datele sunt inscripţionate cu un fascicul laser şi nu mai pot fi şterse sau modificate. Din punct de vedere al posibilităţii de imprimare sunt două tipuri: CD-R (pot fi imprimate doar o singur ă dată) şi CD-RW (permit mai multe inscrip ţionări). ersatile Disk ) este similar cu CD-ul, îns ă cu o DVD-ul (Digital V ersatile capacitate de stocare mai mare (4,7 GB). Îmbunt ăţirea adusă de DVD se datorează utilizării unui laser cu lungime de undă mai mică (de aici rezultând o densitate mai mare a datelor), precum şi a posibilităţii de comandă a puterii laserului (având ca efect folosirea a două straturi active în locul unuia singur). Este destinat în special, aplica ţiilor multimedia, cum ar fi filmele de lung metraj cu imagine de o calitate superioar ă, sau stocării unor colecţii foarte mari de date. Stick-urile USB sunt memorii flash integrate care se conectează la portul USB al calculatorului şi au capacităţi de până la 64 GB. Aceste stick -uri -uri au apărut din necesitatea stocării datelor în volume cât mai mici şi mai compacte, pentru a putea fi manevrate şi transportate uşor. Pentru a deveni utilizabile, discurile magnetice şi memory stick -urile -urile trebuie să fie formatate. Formatarea discurilor este de două feluri: formatare fizică sau de nivel inferior; formatare logică sau de nivel superior.
În timpul formatării fizice, pistele discului sunt împ ăr ţite în sectoare. Pentru fiecare sector se înscriu: zona de date a utilizatorului, precedat ă de un
12
prefix, în care se înscriu informa ţiile care servesc la identificarea sectorului, şi urmată de o zonă de sufix care con ţine o sumă de control ce ajut ă la verificarea integrităţii informaţiilor. Formatarea logică reprezintă adaptarea discului la cerin ţele sistemului de operare. Formatarea logică scrie structurile de date care îi permit sistemului de operare să gestioneze spaţiul pe disc, fişierele şi chiar zonele defecte, astfel încât acestea să nu creeze probleme. În cazul discurilor flexibile ambele formatări se realizează prin comanda FORMAT. Comanda FORMAT împarte discul în dou ă zone: zona de sistem - este foarte mică, ocupând 2% din suprafaţa discului. Aici se păstrează informaţii esenţiale despe disc. zona de date - folosită pentru stocare datelor.
Trebuie avut în vedere faptul că formatarea unui disc presupune şi stergerea tuturor datelor de pe acesta, aşa că, datele utile trebuie în prealabil salvate pe un alt suport de stocarea a informa ţiilor.
1.2. Componentele calculatorului Un calculator de tip PC (Personal C omputer omputer ) este constituit dintr-un ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un pachet de programe ( software software), realizează prelucrarea informa ţiilor furnizate de către utilizatori, în scopuri dintre cele mai diverse. Rezultatele prelucr ării informaţiilor sunt furnizate, fie într-o form ă accesibilă utilizatorului, fie ca semnale destinate acţionării unor echipamente cu comand ă electronică. Din punct de vedere structural, calculatorul are dou ă componente de bază: componenta hardware; componenta software.
Schema bloc generală, a unui calculator (unitatea centrală sau unitatea de sistem), este prezentată în Figura 1.2. Unitatea centrală (UC) a unui calculator, este alc ătuită din unitatea centrală de prelucrare (UCP) şi memoria internă (MI). Unitatea centrală de prelucrare (procesorul) este constituită, la rândul său, din unitatea de comand ă şi control (UCC) şi unitatea aritmetic ă şi logică (UAL). Interfaţa I/O realizează comunicaţia unităţii centrale cu memoria extern ă (ME) şi cu echipamentele periferice. Calculatoarele au posibilitatea de a
13
comunica cu alte calculatoare sau echipamente specializate, printr-o magistrală de comunicaţie.
MI
Interfaţă I/O UAL
ME
UCC
UCP (procesorul) UC
spre echipamentele periferice - monitor - tastatur ă, mouse - imprimantă
Magistrală de comunicaţie - date - programe - instrucţiuni - comenzi
Figura 1.2. Schema bloc a unui unui calculator PC.
Legătura dintre calculator şi echipamentele periferice (tastatur ă, mouse, imprimantă, scanner, camer ă Web, etc.), se realizeaz ă prin aşa - zise interfeţe (sau porturi). Interfeţele sunt de mai multe tipuri: serială (transmit informaţia bit cu bit – serial) - este o interfaţă universală, la ea se poate conecta tastatura, mouse-ul, modem-ul, un alt calculator, etc; paralelă (transmite simultan 8 bi ţi de informaţie) - este folosită în special pentru conectarea imprimantelor şi scannerelor; niversal Serial Bus) - prin această interfaţă se pot conecta USB (U niversal toate tipurile de dispozitive periferice, chiar şi în timpul funcţionării calculatorului.
Calculatoarele de tip PC se pot clasifica în func ţie de forma unit ăţii de sistem: PC-uri desktop - au unitatea de sistem de formă paralelipipedică cu baza mare jos; PC-uri tower - unitatea de sistem are forma unui turn (formă paralelipipedică cu baza mică jos); Laptop-uri - pot îndeplini acelea şi funcţii ca şi desktop-ul, deşi la acelaşi preţ are performanţe mai slabe. Componentele laptop-ului
14
sunt similare calculatoarelor de birou dar sunt miniaturizate şi optimizate pentru utilizare mobil ă, cu un minim de consum. Poket PC-uri, Palm-uri sau PDA-uri ( Personal Digital A ssistant ) - sunt calculatoare de buzunar, informaţiile fiind introduse cu ajutorul unui pix sau prin atingerea unui ecran digital.
1.2.1. Componenta hardware Componenta hardware reprezintă totalitatea componentelor fizice din care este alcătuit calculatorul. Principalele componente hard ale unui calculator sunt: procesorul; memoria internă; placa de bază; placa video; placa de sunet; placa de reţea; hard-disc-ul; unitatea CD; sursa de alimentare.
Procesorul este componenta de bază a unui calculator. Acesta realizează calculele aritmetice şi operaţiile logice şi controlează toate celelalte componente ale calculatorului. Caracteristica principal ă a sa este dată de numărul de instrucţiuni care pot fi executate într-o unitate de timp (viteza) şi se măsoar ă în MHz sau GHz. Pentru creşterea vitezei de lucru a calculatorului, procesoarele au propria lor memorie, numită memorie cache. Procesoarele disipă o cantitate mare de căldur ă, astfel că, pentru evitarea supraîncălzirii şi distrugerii lor, sunt prevăzute cu radiator şi ventilator. Memoria internă reprezintă memoria de lucru a calculatorului şi este destinată păstr ării datelor şi instrucţiunilor programelor în locaţii bine definite prin adrese. Aceasta se compune din memoria ROM şi RAM. Memoria ROM ( Read Only M emory) conţine informaţiile necesare funcţionării calculatorului şi este înscrisă de către producător. Este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware (programe ce configurează diverse componente hard) şi conţine programe esenţiale care se încarcă la pornirea calculatorului. Are o capacitate redusă (până la 2 MB) şi este o memorie nevolatilă (nu se pierde odată cu întreruperea tensiunii de alimentare). 15
Memoria RAM ( Random Access M emory), este memoria care poate fi citită ori scrisă în mod aleator. Este considerată principala memorie de lucru a calculatorului, aceasta fiind folosit ă pentru prelucrarea temporar ă a datelor. Memoria RAM este volatilă în sensul că îşi pierde conţinutul la întreruperea alimentării cu tensiune. Din punct de vedere al modalităţilor de livrare, memoriile de tip RAM pot fi dinamice (DRAM - D ynamic RAM ) sau statice (SRAM - Static RAM ). Memoriile de tip DRAM au nevoie de un mecanism de împrospătare (refresh) pentru a menţine datele stocate. Din acest motiv, timpul de acces este mai mare: 60 - 70 ns, dar au avantajul c ă sunt mai ieftine. Memoriile de tip SRAM nu au nevoie de împrosp ătare şi sunt mult mai rapide (timpul de acces este sub 10 ns). Au dezavantajul că absorb o putere mai mare şi se încălzesc mai repede. Placa de bază este placa principală a unui calculator, pe care se afl ă: procesorul, BIOS-ul ( Basic I nput/ Output S ystem), memoria, interfaţa cu dispozitivele de stocare de date, porturile (paralel, serial, USB), slot -urile pentru pl ăcile de extensie (PCI, AGP), controlerele pentru periferice (monitor, tastatur ă, unitatea de disc), etc. Pe placa de bază sunt montate plăci de extensie (placă de sunet, placă video, placă de reţea, etc.). Unele plăci pot fi încorporate direct în placa de bază (build-in), altele se montează pe aceasta în sloturi corespunzătoare. Placa video procesează semnalul video în vederea afi şării pe monitor. Caracteristicile principale ale unei plăcii video sunt: calitatea afişării - dată de rezoluţia şi rata de reîmprospătare (refresh) a imaginii. Rezoluţia determină fineţea detaliilor şi numărul de culori care pot fi afişate. Rata de reîmprospatare este importantă pentru sănătatea ochilor utilizatorului. Se consider ă că minimul acceptabil este de 70 Hz, optimul fiind la o valoare mai mare sau egală cu 85 Hz. calitatea generării imaginii - viteza de prelucrare a informa ţiei grafice.
Claritatea imaginii şi performanţa calculatorului de a suporta aplicaţii media (filme, jocuri) este dat ă de memoria RAM cu care vine dotat ă această placă. Plăcile video incorporate în placa de baz ă folosesc o parte din memoria RAM a calculatorului. Deoarece cerinţele cu privire la aplicaţiile grafice sunt tot mai mari, au apărut plăcile video cu propriul procesor ( accelerator grafic). În acest fel,
16
procesorul calculatorului nu mai este încărcat şi cu sarcinile legate de procesarea grafică şi video. De asemenea, plăcile video pot avea un sistem de r ăcire propriu, pentru o bună funcţionare la solicitări mari de resurse ale aplicaţiilor media. Placa de sunet este componenta r ăspunzătoare de sunetele pe care le generează calculatorul (avertizări, muzică, recunoaştere vocală, etc.). Ea poate îndeplini şi roluri precum: amplificator audio (de mic ă putere) sau corector de sunet prin elemente de filtrare. Pe placa de sunet se afl ă conectori cu intr ări şi ieşiri audio prin care se poate face conexiunea cu alte echipamente (microfon, amplificator, etc.). Placa de sunet poate fi integrat ă în placa de bază sau poate fi de sine stătătoare, conectatã prin slot PCI. Placa de reţea are scopul de a realiza conexiunea dintre un calculator şi o reţea locală, la care este conectat acesta, sau la Internet. Hard-disc-ul este format din mai multe discuri rotunde, numite platane, fiecare prevăzut cu două capete de citire/scriere, câte unul pe fiecare fa ţă. Acestea sunt organizate în zone circulare concentrice numite piste, fiecare pistă fiind împăr ţită la rândul ei în 12 arce, numite sectoare. Caracteristicile principale ale unui hard-disc, sunt: capacitatea de stocare (cantitatea de date ce poate fi memorată); viteza de rotaţie a platanelor (cu cât această viteză este mai mare cu atât citirea şi scrierea datelor se face mai rapid).
Unitatea CD permite citirea (unitate CD-ROM) sau scrierea şi citirea (unitate CD-RW) informaţiilor de pe şi pe CD. În prezent, sunt din ce în ce mai utilizate unităţile DVD care permit citirea şi scrierea informaţiilor de pe şi pe DVD. Sursa de alimentare a unui calculator face conversia tensiunii de la reţeaua de curent alternativ (220V) în tensiuni continue stabilizate de 5V şi 12V, care reprezintă principalele tensiuni ce alimenteaz ă componentele hard ale calculatorului. 1.2.2. Componenta software Prelucrarea datelor, de către un sistem de calcul, presupune programarea prealabilă a acestuia. Componenta software sau firmware a calculatorului reprezintă totalitatea programelor, procedurilor şi rutinelor care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a componentelor hard . Un program constă într-o succesiune de instrucţiuni care împreună converg către soluţionarea unei probleme propuse.
17
Sunt două categorii principale de programe: programe de sistem; programe de aplicaţii.
Programele de sistem (sistemele de operare, BIOS-ul, driver -ele) fac legătura între partea hardware şi componenta software, administrând astfel, resursele calculatorului. Sistemele de operare sunt proiectate să faciliteze utilizarea eficientă şi comodă a resurselor sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia programelor de aplica ţii. Programele respective, sunt furnizate de către producătorii sistemelor de calcul sau de către firme specializate în domeniu. Exemple de sisteme de operare: MS-DOS, WINDOWS (95, 98, 2000, XP), Linux, Novell, etc. BIOS-ul este compus dintr-un set de instrucţiuni care sunt executate de către procesor la pornirea calculatorului sau la ap ăsarea combinaţiei de taste Ctrl+Alt+Del. Aceste instrucţiuni testează buna funcţionare a sistemului (memoria RAM, hard-disc, periferice standard, etc.). Eventualele erori sunt afişate pe ecran sub formă de mesaj text. În continuare, este căutat sistemul de operare pe una din unităţile calculatorului (dischetă, hard-disc sau unitatea CD) în ordinea specificată prin setările BIOS-ului. Driver-ele sunt fişiere care controlează activitatea diverselor echipamente hard ale unui PC (placa de sunet, placa video, etc.) Sunt ”piese” de legatur ă între programe şi componentele hard ale calculatorului. Unele componente hard au driver -ele încorporate în BIOS. De regulã, aici sunt incluse doar componentele de bazã. Alte componente hard pot avea driver -ele incluse în sistemul de operare. Pentru restul componentelor trebuie introduse şi instalate driver -ele pe calculator cu ajutorul CD-urilor sau de pe Internet. Programele de aplicaţii sunt destinate rezolvării unor probleme specifice dintr-un domeniu. Aceste programe efectueaz ă prelucrarea datelor în diverse forme şi sunt realizate de cele mai multe ori de c ătre firme producătoare de software. Câteva exemple de programe pentru aplica ţii, sunt: pentru manipularea şi gestiunea fişierelor - Windows Explorer, Total Commander, Norton Commander; pentru editare de texte - Notepad, Wordpad, Microsoft Word, Scientific Word;
18
pentru păstrarea şi transmiterea compactă a documentelor - Adobe Acrobat; pentru navigare pe Internet (browser -e) - Netscape Navigator, Internet Explorer, Opera, Mozilla.
Trebuie menţionat faptul că, programele de sistem (sistemele de operare) precum şi cele pentru diverse aplicaţii (programele utilitare) trebuie folosite, în condiţii legale, cu licenţă. Excepţie fac programele utilitare oferite gratuit.
1.3. Porturile de comunica ţie Porturile de bază, folosite pentru comunicaţie, ale oricărui sistem PC sunt porturile seriale şi cele paralele. Porturile seriale au fost ini ţial utilizate pentru dispozitivele care trebuie să comunice bidirecţional cu sistemul. Astfel de dispozitive sunt: modemurile, mouse-ul, scanner -ele, digitizoarele, şi orice alte dispozitive care trimit şi recepţionează informaţii către şi de la PC. Noile standarde de porturi paralele permit, mai nou, şi portului paralel să efectueze comunicaţii rapide şi bidirecţionale. Există mai multe programe de comunicaţie care efectuează transferuri foarte rapide între PC-uri, prin intermediul porturilor seriale sau paralele. Variante ale acestor programe, de transfer al fişierelor, au fost incluse în sistemul de operare DOS, începând cu versiunea 6.0 ( Interlink ) şi în Windows 95 şi versiunile care au urmat (DCC – Direct C able C onnection). Câteva dispozitive, care se g ăsesc pe piaţă, folosesc în mod netradiţional portul paralel. Spre exemplu, sunt adaptoare de reţea, unităţi de dischetă de mare capacitate, unitaţi CD-ROM sau unităţi de bandă pentru salvări de siguranţă, care folosesc portul paralel.
1.3.1. Porturile seriale Portul serial asincron a fost proiectat ca port de comunica ţie de la sistem la sistem. Asincron se traduce prin faptul c ă nu există nici o sincronizare sau semnal de ceas, astfel încât caracterele pot fi transmise la orice interval de timp. Fiecare caracter transmis prin intermediul unei conexiuni seriale este încadrat de un semnal standard de început şi de sfâr şit. Un singur bit 0, denumit bit de start, precede fiecare caracter, informând sistemul receptor c ă următorii 8 biţi constituie un octet de date. După fiecare caracter urmează unul sau doi biţi de stop, semnalând terminarea caracterului transmis. La capătul receptor al liniei de comunica ţie, caracterele sunt recunoscute dup ă semnalele 19
de Start şi de Stop, nu după momentul în care sosesc. Interfa ţa asincronă, este orientată pe caracter şi are o supraîncărcare de aproximativ 20% cu informaţiile suplimentare (informaţii redundante) necesare identificării fiecărui caracter. Termenul serial se refer ă la date transmise pe un singur fir, biţii plasându-se într-o serie, pe măsur ă ce sunt transmişi. Acest tip de comunicaţie este folosit de sistemul telefonic, deoarece asigur ă o linie de date în fiecare direcţie. Sunt disponibile porturi seriale suplimentare pentru PC de la mai mul ţi producători. Se pot găsi aceste porturi pe una dintre pl ăcile multifuncţionale disponibile, sau pe placa de bază. În Figura 1.3 se prezintă conectorul standard cu 9 pini, folosit de majoritatea porturilor seriale externe, iar în Figura 1.4 se prezintă versiunea originală cu 25 de pini.
Figura1.3. Conectorul de port serial cu 9 pini.
Figura 1.4. Conectorul de port serial cu 25 de pini.
Aproape toate plăcile de bază moderne au incorporat un cip I/O, care controlează unul sau două porturi seriale, f ăcând să nu mai fie necesar ă o placă de interfaţă suplimentar ă. Porturile seriale se pot conecta la o gamă largă de echipamente, precum modemuri, plottere, imprimante, alte calculatoare, cititoare de cod de bare, cântare şi circuite de control al dispozitivelor. În fond, orice dispozitiv care are nevoie de o conexiune bidirecţională la PC, foloseşte portul serial standard industrial Reference Standard 232 revizia C (RS-232C). Acest port permite transferul de date între dispozitive altfel incompatibile. Pentru transmisii pe porturile seriale se recomand ă un cablu de lungime maximă de 16 m. Factorul de limitare este comportamentul capacitiv al 20
cablurilor şi a circuitelor de intrare de pe interfa ţă. Capacitatea maximă indicată este de 2500 pF. Pentru a m ări semnificativ lungimea maximă a cablului, la 168 m sau mai mult, s-au realizat cabluri cu valori mici ale capacităţii. De asemenea, exist ă amplificatoare de linie (amplificatoare / repetoare) cere extind şi mai mult lungimea cablului. Tabelele 1.1, 1.2, şi 1.3 prezintă semnalele conectoarelor de port serial cu 9 pini (tip AT), cu 25 de pini, şi ale adaptorului de cablu serial de la 9 la 25 de pini. Pin 1 2 3 4
Semnal CD RD TD DTR
5 6 7 8 9
SG DSR RTS CTS RI
Descriere Detecţia purtătoarei (Carrier detect ) Recepţie date ( Receive data) Emisie date (Transmit data) Terminal de date pregătit ( Data terminal ready) Masă (Ground ) Echipament de comunicaţie pregătit Cerere de emisie ( Request to send ) Pregătit pentru emisie (Clear to send ) Indicator de apel ( Ring indicator )
I/O Intrare Intrare Ieşire Ieşire Intrare Ieşire Intrare Intrare
Tabelul 1.1. Conectorul cu 9 pini (AT) al portului serial.
Pin 1 2 3 4 5 6 7 8 9 11 18 20 22 25
Semnal TD RD RTS CTS DSR SG CD DTR RI -
Descriere Impământare Emisie date (Transmit data) Recepţie date ( Receive data) Cerere de emisie ( Request to send ) Pregătit pentru emisie (Clear to send ) Echipament de comunicaţie pregătit Masa (Ground ) Detecţia purtătoarei (Carrier detect ) + Retur transmisie prin buclă de curent - Date transmise prin buclă de curent + Date recepţie prin buclă de curent Terminal de date pregătit Indicator de apel - Retur recepţie prin buclă de curent
I/O Ieşire Intrare Ieşire Intrare Intrare Intrare Ieşire Ieşire Intrare Ieşire Intrare Intrare
Tabelul 1.2. Conectorul de port serial cu 25 de pini (PC, XT şi PS/2).
21
9 pini 1 2 3 4
25 pini
Semnal
Descriere
8 3 2 20
CD RD TD DTR
5 6 7 8 9
7 6 4 5 22
SG DSR RTS CTS RI
Detecţia purtătoarei (Carrier detect ) Recepţie date ( Receive data) Emisie date (Transmit data) Terminal de date pregătit ( Data terminal ready) Masa (Ground ) Echipament de comunicaţie pregătit Cerere de emisie ( Request to send ) Pregătit pentru emisie (Clear to send ) Indicator de apel ( Ring indicator )
Tabelul 1.3. Conexiunile adaptorului de cablu serial de la 9 la 25 de pini.
1.3.1.1. Portul USB USB (U niversal Serial Bus) este un standard de magistrală serială pentru interfaţarea dispozitivelor. Iniţial, magistrala a fost creată pentru calculatoare, dar se foloseste în prezent şi pentru: memorii portabile, console pentru jocuri video, PDA-uri, DVD-uri portabile, media- player -e, telefoane mobile şi chiar televizoare, echipamente stereo fixe (audio- player -e digitale) sau de maşină, mouse-uri, imprimante, etc. USB a fost creat ca s ă înlocuiască toate porturile seriale şi paralele care nu erau standardizate şi necesitau o mulţime de driver -e. Structura USB este asimetrică, cu un controler gazdă (host-controller ), şi o mulţime de dispozitive înseriate (daisy-chained ). În lanţ pot fi incluse huburi USB suplimentare, permiţând bifurcarea într-o structur ă de arbore, cu maxim cinci niveluri de bifurcare per controler. Astfel, la un controler gazd ă pot fi conectate maxim 127 de dispozitive pe bus. Cablurile USB nu trebuie s ă aibă terminator. Calculatoarele personale pot avea câteva controlere gazdă, permiţând astfel conectarea unui mare număr de dispozitive USB. Sigla USB (Figura 1.5) a fost creat ă în 1996.
Figura 1.5. Sigla USB (trident).
22
Conexiunea USB are următoarele caracteristici: 1 bit/serial/127 dispozitive per host; viteza maximă 480 Mbps; permite conectarea/deconectarea dispozitivelor în timpul funcţionării calculatorului, f ăr ă deconectarea/reiniţializarea acestuia (hot-plugging ).
Primele calculatoare dotate cu porturi USB aveau doar dou ă porturi; acum au minim 6 porturi (dintre care cel pu ţin 2 frontale), pentru evitarea huburilor USB. Forma conectorilor USB de tip A şi de tip B se prezintă în Figura 1.6.
Figura 1.6. Tipuri de conectori USB.
De asemenea, sunt disponibile mufe USB ( plugs/receptacles) mai mici: Mini-A, Mini-B şi Micro-USB. Standardizarea a fost facută de USB-IF (USB I mplementors Forum) format din companii importante, produc ătoare de echipamente electronice şi calculatoare: Apple-Computer, Hewlett-Packard, NEC ( N ipon Electric C ompany), Microsoft, Intel şi Agere. În anul 2006 a apărut versiunea USB 2.0, la ini ţiativa: HP, Intel, Lucent, Microsoft, NEC şi Philips, pentru a permite rate de transfer mai mari decât versiunea 1.1, noua versiune fiind compatibil ă cu cele mai vechi 0.9, 1.9 şi 1.1. USB conectează mai multe dispozitive la controlerul gazdă printr-un lanţ de hub-uri. Aceste dispozitive se numesc funcţii, în terminologia USB, deoarece fiecare dispozitiv fizic poate avea câteva funcţii: de exemplu un router poate avea în plus şi un dispozitiv de citire securizat SDC ( Secure Digital C ard ). Hub-urile nu sunt considerate func ţii. Există întotdeauna un hub, considerat rădăcină, care este ataşat direct la controlerul gazdă. Funcţiile şi hub-urile au asociate canale logice ( pipes), care sunt sinonime cu fluxurile de octeţi (ca la UNIX) şi sunt conexiuni între controlerul gazdă şi entităţile logice din punctele finale ( end-points). Uneori întregul canal logic e numit punct final. Fiecare funcţie are asociate 32 de canale logice unidirec ţionale, câte 16 per sens, numerotate de la 0-15, în fiecare sens. Punctul final 0 este rezervat 23
pentru controlul magistralei, la fiecare sens. Datele sunt grupate, în canal, în pachete de lungime variabilă: 8, 16, 32, 64, 128, 512 B ( byte/octet ) = (2n ). În funcţie de tipul transferului, canalele sunt de patru tipuri: transfer de control, pentru comenzi simple, scurte, spre dispozitiv, sau pentru raportarea stării ( status response), pe canalul 0 de control a magistralei. transferuri isocrone, la o viteză garantată (viteza maximă pe cât posibil), dar cu posibile pierderi de date; de exemplu, traficul de timp real, audio sau video. transferul întreruperilor, pentru dispozitive la care se garanteaz ă r ăspunsul rapid (cu întârziere limitată); de exemplu, tastatura sau dispozitive cu care se controlează mişcarea cursorului pe ecran ( pointing devices: mouse, trackball , joystick , touchpad , light - pen). transferuri masive de date, ocazionale, dar f ăr ă garanţii de viteză sau întârziere: de exemplu fişiere, care folosesc bandă disponibilă r ămasă. La ataşarea pe bus, a unui dispozitiv/funcţie sau hub la controlerul gazdă, prin intermediul oricărui hub, acesta primeşte o adresă unică pe 7 biţi, pe magistrală, de la controlerul gazdă. Apoi controlerul gazdă explorează ciclic magistrala ( round robin), astfel că fiecare dispozitiv va putea trasmite doar în urma unei invita ţii la emisie ( poll ) a controlerului gazdă. Transferul întreruperilor de la punctele finale (end-points) este tratat ca un trafic de prioritate mare, deoarece nu se întrerupe traficul de date de pe magistral ă: punctele finale sunt planificate astfel încât să fie interogate mai des, şi între transferurile mari.
Pentru accesarea punctelor finale (end-points) se foloseşte o structur ă ierarhică (Figura 1.7).
Figura 1.7. Forma structurii ierarhice în cazul comunicării pe USB.
24
Un dispozitiv conectat la magistrală are un descriptor al dispozitivului (device descriptor ), care la rândul său poate avea unul sau mai mul ţi descriptori ai configuraţiei (configuration descriptor ); configuraţiile corespund stărilor (de exemplu, modul activ sau de putere redus ă). Fiecare descriptor de configuraţie are unul sau mai mulţi descriptori de interfaţă (interface descriptor ), ce se refer ă la interfaţa dispozitivului, astfel încât acesta poate fi folosit în scopuri diferite: de exemplu, o camer ă poate avea o interfaţă audio şi una video. Descriptorii de interfa ţă pot avea o setare implicită a interfeţei (default interface setting ) sau, eventual, setări alternative ale interfetei (alternate interface settings). Interfeţele cu controlerul gazdă sunt registre sau porturi din calculator. Ele reprezintă interfaţa dintre programator şi HCD ( H ost C ontroller Device), controlerul gazdă+hub-ul r ădăcină. Există mai multe variante de interfeţe: OHCI - O pen H ost C ontroller I nterface, (Compaq), adoptată ca standard USB-IF; UHCI - U niversal H ost C ontroller I nterface, (Intel), comandată mai mult prin soft decât OHCI; EHCI - Enhanced H ost C ontroller I nterface, e implementarea USB 2.0 HCD, fiind singura care permite transferuri de vitez ă mare. Un controler EHCI conţine 4 implementări HCD virtuale pentru a suporta dispozitive de viteză mică sau mare.
Dispozitivele ataşate la calculator, prin porturile USB, pot fi personalizate, necesitând drivere personalizate de client, sau pot apar ţine unor clase general valabile cu (dispozitiv+clasă) bine definite. De regulă, un sistem de operare implementează toate clasele. În cadrul comunicaţiei pe USB se folosesc două nivele de tensiune: High = (2,8÷3,6) V şi Low = (0÷0,3) V. În Tabelul 1.4 se prezintă funcţiile celor patru pini ai conectorului de tip USB. Pin 1 2 3 4
Funcţie VBUS (4,75÷5,25)V DD+ GND
Tabelul 1.4. Pinii conectorului USB
25
Semnalele USB se transmit pe cabluri de perechi de fire torsadate, notate cu D+ şi D-, care lucrează, de obicei, împreună, nu sunt conexiuni simplex separate. Împreună folosesc o transmisie diferen ţială semiduplex, pentru reducerea efectului perturbaţiilor electromagnetice. Viteza de transfer a datelor pe magistrala USB difer ă în funcţie de tipul de interfaţă, şi anume: Viteză mică ( Low-Speed ) până la 1,5 Mbps (187,5 kBps) pentru interfaţa HID (tastatur ă, mouse, joystick , etc); Viteză medie ( Full -Speed ) până la 12 Mbps (1,5 MBps) a fost viteza maxim posibilă pentru multe dispozitive, până la apariţia variantei USB 2.0. Dispozitivele Full-Speed partajează banda de frecvenţe după sistemul primul sosit primul servit ( first-come-first served ), r ămasă de la traficul isocron. Toate dispozitivele suportă această viteză. Viteză mare ( Hi-Speed ) până la 480 Mbps (60 MBps), în cazul dispozitivelor ce au USB 2.0.
În general, hub-urile (chiar şi cele Hi-Speed ), care servesc mai multe dispozitive non-Hi-Speed , împart acestora banda totală de 12 Mbps, efectul fiind încetinirea lor, cu excepţia cazului când hub-ul are un translator de tranzacţie la fiecare port. Translatorul de tranzac ţie este o funcţie a hub-urilor Hi-Speed care separ ă, pe magistrală, traficul Hi-Speed de cel Full-Speed şi Low-Speed . Desigur, dacă un dispozitiv Hi-Speed e conectat într-un hub Full Speed , va lucra la viteză mai mică, cea Full -Speed . Trebuie menţionat că nu toate dispozitivele USB 2.0 sunt Hi-Speed . De obicei, dispozitivele Hi-Speed operează doar la 30 MBps, jumătate din viteza maximă teoretică, de 60 MBps, iar multe dintre ele lucreaz ă la 3 MBps, uneori până la 10÷20 MBps. USB-IF certifică dispozitivele şi dă licenţa pentru folosirea unui logo comercial, fie pentru viteza de bază (low şi full ), fie pentru viteză mare (hi), după efectuarea unui test de conformitate şi plătirea unor taxe. Codarea datelor se face NRZI cu dopare cu biţi, la care doar apariţia lui 1 duce la inversarea nivelului, iar apari ţia lui 0 nu modific ă nivelul. Doparea cu biţi (bit-stuffing ) prevede ca după 5 de 1 succesivi, să fie introdus automat un 0 la emisie, care va fi ignorat de receptor. Acest tip de dopare se face deoarece majoritatea cadrelor de date au prevăzuţi delimitatori de început şi sfâr şit de cadru, de forma 01111110, eliminând astfel posibilitatea ca o succesiune asemănătoare, apărută în câmpul de date, să fie interpretată ca delimitator.
26
Alimentarea se face la 5 V pe un fir (maxim 5,25 V şi minim 4,35 V). Iniţial, consumul maxim permis de curent a fost de 100 mA, şi se permitea şi un consum de la dispozitivele din amonte, de câte 100 mA. Dar, practic, multe porturi generează direct 500 mA sau chiar mai mult, chiar dac ă dispozitivele nu cer acest lucru. Dacă un dispozitiv (conform cu specifica ţiile) consumă mai mult decât disponibilul, e necesar ă fie rearanjarea conexiunilor USB, fie surse externe suplimentare. Implementarea USB în spectrul radio e numit ă Wireless USB. Aceasta este o extensie ”f ăr ă fir” a USB, pentru distanţe scurte şi bandă foarte largă, care combină viteza şi uşurinţa utilizării USB 2.0 cu comoditatea tehnologiilor wireless. Se foloseşte uneori abrevierea WUSB, deşi USB-IF prefer ă denumirea Certified Wireless USB, pentru a o diferen ţia de produsele concurente. Wireless USB se bazează pe platforma radio comun ă WiMedia Alliance’s Ultra - WideBand, care permite un debit de 480 Mbps, pe distan ţe până la 3 m, sau 110 Mbps pe distanţe până la 10 m, în gama de frecven ţe 3,1 ÷ 10,6 GHz, folosind SS (Spread - Spectrum) prin care se face o împr ăştiere a semnalului într-o bandă foarte largă. WUSB se aplică în aceleaşi domenii ca USB 2.0, dar nu e adecvat pentru transferul paralel al fluxurilor video. Primele produse WUSB, ale companiilor Ellisys şi LeCroix au apărut la sfâr şitul anului 2005. În 2006 USB-IF a f ăcut prima demonstraţie a unui produs Certified Wireless USB interoperabil. La sfâr şitul anului 2006 au fost aprobate solu ţiile pentru primul HWA ( H ost W ire Adapter ) şi DWA ( Device W ire Adapter ) pentru utilizare indoor şi outdoor . IEEE 802.15.3a a fost încercarea de a creşte viteza UWB (U ltra W ide Band ) de la IEEE 802.15.3 pentru aplicaţii multimedia şi imagini, dar a eşuat din cauza diferendelor dintre forumul UWB şi WiMedia Alliance. Dar ceea ce a r ămas, a fost consolidarea specificaţiilor 23 UWB PHY în dou ă propuneri separate MB-OFDM-UWB ( M ulti- Band-Orthogonal Frequency Division M ultiplexing ) de la WiMedia Alliance şi DS-UWB ( Direct Sequence - UWB) al forumului UWB. Trebuie menţionat că, în cazul Wireless USB, nu se pot folosi hub-uri. Deşi host -urile WUSB acceptă până la 127 de dispozitive, a fost definită şi o nouă clasă de dispozitive pentru adaptare (Wire Adapter ), numit şi HWA care acţionează ca un host pentru sistemul Wireless USB şi permite modernizarea PC-urilor existente cu Wireless USB. În plus, DWA ac ţionează ca un host pentru sistemele USB cablate care permit dispozitivelor USB cablate să fie conectate f ăr ă fir la un host PC. 27
WUSB mai acceptă şi dispozitivele cu dublu rol, care pe lâng ă funcţia de dispozitiv client WUSB, pot functiona şi ca host -uri cu funcţii limitate. De exemplu, o camer ă digitală apare ca un client, când e conectată la un calculator, şi ca un host când transfer ă imagini direct unei imprimante.
1.3.2. Portul paralel Încă din 1981, când a ap ărut calculatorul IBM PC original, IBM a definit un port paralel standard pentru imprimantă. Acest port reprezenta o alternativ ă la portul serial mai lent, fiind utilizat mai ales pentru conectarea imprimantelor matriciale mai rapide. Pe măsur ă ce a crescut numărul de echipamente periferice care trebuie conectate la calculator, portul paralel a devenit mijlocul prin care se pot conecta dispozitive cu performanţe mai ridicate, cum ar fi unităţi de partajare a imprimantelor, unităţi portabile de disc, unităţi încasetate de bandă şi unităţi CD-ROM. Pentru aceste periferice se utilizeaz ă porturile paralele îmbunătăţite (EPP, ECP). Portul paralel al calculatorului utilizează un conector mamă DB-25S, cu 25 de contacte sub formă de pini, aflat pe panoul din spate al calculatorului (Figura 1.8). Acest conector a fost standardizat ulterior de organiza ţia IEEE, cu denumirea de conector IEEE 1284-A. Din cei 25 de pini, 17 pini sunt utiliza ţi pentru liniile de semnal, iar 8 ca linii de masă. La rândul lor, liniile de semnal sunt împăr ţite în trei grupe: control (4 linii – C0...C3); stare (5 linii – S3...S7); date (8 linii – D0...D7).
Figura 1.8. Conectorul cu 25 de contacte DB-25S (IEEE 1284 A) utilizat pentru porturile paralele ale calculatoarelor IBM PC.
Pentru fiecare port paralel, există un număr de 3 regiştri cu adrese consecutive, începând cu adresa de baz ă a portului. Adresele de bază obişnuite ale portului paralel sunt 378h şi 278h. Adresa 3BCh a fost utilizată în trecut de adaptoarele pentru monitor monocrom şi imprimantă. 28
Asignarea tipică a adreselor de bază la porturile paralele LPT este indicată în Tabelul 1.6. Port paralel LPT1 LPT2
Adresa de bază 378h 278h
Tabelul 1.6. Asignarea adreselor de baz ă la porturile paralele LPT .
Semnalele portului paralel sunt prezentate în Tabelul 1.7. Func ţia se refer ă la semnalul aflat în starea activ ă. Sunt indicate conexiunile la pinii conectorului DB-25 al calculatorului şi la cei ai conectorului Centronics al imprimantei (varianta care a fost standardizată de IEEE). Pin DB-25
Pin Centr -onics
Nume semnal
Bit registru
1
1
nStrobe
C0-
In → Out →
2 3 4 5 6 7 8 9 10
2 3 4 5 6 7 8 9 10
Data0 Data1 Data2 Data3 Data4 Data5 Data6 Data7 nAck
D0+ D1+ D2+ D3+ D4+ D5+ D6+ D7+ S6+
→ → → → → → → → ←
11
11
Busy
S7-
←
12
12
pError
S5+
←
←
29
Funcţie
Activat de calculator pentru a indica prezenţa datelor valide pe liniile de date Linia de date 0 Linia de date 1 Linia de date 2 Linia de date 3 Linia de date 4 Linia de date 5 Linia de date 6 Linia de date 7 Impuls negativ care indică recepţia ultimului caracter de către imprimantă Semnal activat de imprimantă atunci când nu poate primi date (buffer plin, eroare) Indică lipsa hârtiei
13
13
Select
S4+
←
14
14
nAutoFd
C1-
→
15
32
nFault
S3+
←
16
31
nInit
C2+
→
17
36
nSelectIn
C3-
→
18
19
19
20, 21
20
22, 23
21
24, 25
22
26, 27
23
29
24
28
25
30 16 17 15, 18, 33, 34, 35
Indică starea operaţională a imprimantei Activat de calculator pentru ca imprimanta să insereze automat caracterul LF după CR Indică o condiţie de eroare a imprimantei Activat pentru iniţializarea imprimantei Activat pentru selectarea imprimantei Masa pentru semnalul nStrobe Masa pentru semnalele D0, D1 Masa pentru semnalele D2, D3 Masa pentru semnalele D4, D5 Masa pentru semnalele D6, D7 Masa pentru semnalele Busy, nFault Masa pentru semnalele nAck, PError, Select Masa pentru semnalele nAutoFd, nInit, nSelectIn Masa electrică (neconectată) Masa mecanică (se conectează la carcasa DB-25 Pini neconectaţi
Tabelul 1.7. Semnalele portului paralel standard.
Direcţia semnalelor (In, Out) este definită din punctul de vedere al calculatorului, cu excepţia semnalelor Select şi nSelectIn, a căror direcţie este definită din punctul de vedere al imprimantei.
30
1.4. Dispozitive periferice Pentru introducerea, vizualizarea şi valorificarea datelor şi informaţiilor cu care operează calculatorul, se utilizează dispozitive periferice. În funcţie de sensul transmiterii datelor, aceste dispozitive pot fi împ ăr ţite în două categorii mari: periferice de intrare; periferice de ieşire.
1.4.1. Periferice de intrare Perifericele de intrare sunt acele dispozitive care transmit datele dinspre utilizator către unitatea centrală a calculatorului. Exemple: tastatură, mouse, joystick, touchpad , pen input, scanner, cameră web, microfon, etc. Tastatura este un dispozitiv de intrare prin intermediul căruia utilizatorul poate să transmită comenzi calculatorului şi să introducă datele (de regulă text). Mouse-ul, este folosit în acele programe care afi şează pe monitor interfeţe utilizator, prin intermediul tehnicii ferestrelor şi a casetelor de dialog (de exemplu, în sistemele de operare WINDOWS). Cursorul de mouse urmăreşte pe monitor deplasarea mouse-lui pe masa reală ( pad ). Cu ajutorul mouse-lui se pot efectua patru opera ţii: operaţia de indicare ( point ); operaţia clic (click ); operaţia dublu-clic (double click ); operaţia de selectare (drag ). Din punct de vedere constructiv, mouse-ul poate fi cu bilă sau optic (foloseşte un fascicul laser pentru a sesiza deplasarea). Joystick-ul face parte dintr-o categorie mai mare de dispozitive de intrare, utilizate de regulă, ca periferice pentru jocuri. Cu excepţia acestora, sunt utilizate şi în programe serioase, ca dispozitive de comand ă pentru simulatoare. De la varianta iniţială, de tip băţ ( stick ) deplasabil în două direcţii, s-a ajuns la dispozitive foarte complexe care simuleaz ă un dispozitiv complex (autovehicul - volan, schimbător viteze, acceleraţie, frână, butoane de comandă; avion - manşă, paloniere, profundoare, putere motor, etc.) Touchpad-ul este un dispozitiv care supline şte mouse-ul, folosit de regulă, pentru echiparea calculatoarelor portabile. Const ă dintr-o suprafaţă sensibilă la atingere, deplasarea cursorului grafic se realizeaz ă prin deplasarea degetelor pe aceasta. Are în componenţă şi taste asemănătoare cu cele ale
31
mouse-ului. Nu necesită un spaţiu de depozitare mare, comparativ cu mouseul, poate fi încadrat în tastatur ă şi are o rezoluţie fină. Pen input-ul este folosit în special la PDA-uri, el fiind util în introducerea de date, prin scris de mân ă (PDA-urile recunosc scrisul de mână). Funcţionează ca un dispozitiv de direc ţionare similar mouse-ului, mişcări speciale ale acestuia putând fi atribuite unor func ţii, spre exemplu mişcarea în spirală se poate atribui funcţiei de salvare. De regulă, dispozitivul trebuie folosit un anumit timp, pentru a recunoaşte scrisul de mână şi mişcările speciale. Scanner-ul este un dispozitiv de intrare care funcţionează pe principiul copierii optice a informaţiei (text, imagine, schiţe, etc.). Imaginea pe care o citeşte scannerul este o suprafa ţă formată din puncte, fiecare punct fiind definit printr-un cod de culoare şi coordonatele sale. Astfel, imaginea original ă este digitizată, adică descompusă într-un număr de puncte de informaţie, pe cele două axe de coordonate Ox şi Oy. Scanner -ul este caracterizat de: rezoluţie - numărul de puncte pe inch pătrat pe care le poate citi (300 până la 1200 dpi); numărul de culori - setul de culori care pot fi codificate de scanner ; viteza de scanare - viteza cu care un scanner citeşte şi prelucrează o imagine de mărime standard.
Dacă se scanează text şi se doreşte editarea textului scanat, e nevoie de un software de recunoaştere a caracterelor - OCR ( O ptical C haracter Recognition). Acest soft preia imaginea scanat ă şi converteşte imaginile în caractere ale calculatorului, astfel încât textul s ă poată fi editat ulterior cu un soft obişnuit. Recunoaşterea nu este perfectă datorită condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească documentul din punct de vedere al a şezării şi clarităţii, astfel că, în cele mai multe cazuri, este necesar ă o verificare manuală a textului rezultat. Camerele web sunt camere video care furnizeaz ă imaginile captate direct calculatorului. Folosirea lor este limitat ă de lungimea cablului prin care se conectează la calculator, dar ca orice camer ă, poate fotografia sau înregistra orice se află în câmpul ei vizual. Microfonul permite achiziţia semnalelor audio de către placa de sunet a calculatorului. După amplificarea acestora, pot fi redate prin intermediul boxelor, căştilor sau pot fi înregistrate pe hard-disc.
32
1.4.2. Periferice de ieşire Perifericele de ieşire sunt acele dispozitive prin intermediul cărora sunt transmise datele sau informaţiile de la unitatea centrală către utilizator: Exemple: monitor, imprimantă, boxe, etc. Monitorul permite vizualizarea rapidă a rezultatelor şi mesajelor date de calculator. Caracteristicile cele mai importante ale unui monitor sunt: dimensiunea diagonalei - se măsoar ă în inci (1 inch = 2,54 cm) şi au valori standard de: 14”, 15”, 17”,19”, 21”, 24”; rezoluţia imaginii - se măsoar ă în pixeli (puncte de imagine). Calitatea imaginii afişate este direct propor ţională cu rezoluţia suportată de monitor, care poate avea valori de la 640 x 480 pixeli până la 2048 x 1024 pixeli. numărul de culori afişate; rata de refresh - se măsoar ă în hertzi (Hz) şi indică de câte ori pe secundă este “reîmprospătată” imaginea de pe ecran. Se consider ă un minim acceptabil de 75 Hz. nivelul de radiaţii electromagnetice - la cele cu tub catodic.
În funcţie de rezoluţie şi numărul de culori, monitoarele sunt de tipurile: VGA - rezoluţie 640 x 480, număr de culori 16; SVGA - rezoluţie 800 x 600, număr de culori 256; XGA - rezoluţie 1024 x 768, număr de culori 65.536.
Din punct de vedere constructiv există două tipuri de monitoare: cu tub catodic (CRT - C athodic Ray T ube) - ocupă un volum mare, imaginea formându-se prin baleierea a trei fascicule de electroni, emise de trei catozi, care sunt proiectate fiecare pe trei luminofori diferiţi (R - red , G - green, B - blue), situaţi pe suprafaţa interioar ă a ecranului. Un aspect important al monitoarelor cu tub catodic îl reprezintă nivelul de radiaţii electromagnetice. Astfel, monitoarele trebuie să respecte anumite standarde cu privire la radiaţii: LR, MPR (cu variantele I şi II) şi cele mai ridicate TCO. cu cristale lichide (LCD - Liquid C rystal Display) - au ecrane ce utilizează două straturi de material polarizat între care exist ă o soluţie de cristale lichide. La trecerea unui curent electric, substan ţa se aşează astfel încât să oprească trecerea luminii. Comparativ cu monitoarele CRT sunt mai u şoare şi consumă mai puţină energie electrică, dar sunt mai scumpe.
33
Imprimanta este dispozitivul care afişează informaţiile, date de calculator, pe suport de hârtie. Principalele caracteristici ale unei imprimante sunt: rezoluţia (calitatea tipăririi) - se exprimă în puncte tipărite pe un inch pătrat (dpi - dots per inch); viteza de tipărire - se exprimă în număr de caractere tipărite într-o secundă sau în număr de pagini tipărite pe minut.
Principalele tipuri de imprimante precum şi caracteristicile lor principale, sunt:
matricială - preţ scăzut, rezoluţia în funcţie de numărul de ace, pre ţ foarte redus pentru consumabile. Se utilizeaz ă, de regulă, pentru documente financiar - contabile. cu jet de cerneală - culori de bună calitate, preţ scăzut, rezoluţie 600 dpi, preţ mediu consumabile. Sunt folosite pentru uz individual şi pentru domenii f ăr ă pretenţii ridicate. laser - culori de foarte bun ă calitate, preţ ridicat, preţ mic consumabile. Sunt utilizate pentru lucr ări de foarte bună calitate sau pentru uz profesional.
Boxele (difuzoarele) transformă semnalele electrice audio, furnizate de placa de sunet, în semnale acustice. Pot fi pasive, atunci când doar redau semnalul amplificat de placa de sunet, sau active, dac ă au incorporate amplificatoare audio împreună cu sursa de alimentare a acestora.
1.5. Protecţia împotriva căderilor de tensiune Una dintre condiţiile cele mai importante, în ceea ce prive şte utilizarea unui calculator, este legat de alimentarea constant ă cu energie electrică. Apar uneori, în utilizare, căderi de tensiune, lucru care poate avea un efect nefast asupra calculatorului şi a componentelor pe care acesta le conţine. Întreruperea alimentării cu curent electric, creşterile sau scăderile de tensiune afectează componentele unui calculator, indiferent dacă funcționarea acestuia este afectată (dacă calculatorul se închide sau r ămâne deschis). Aceleaşi consecinţe se înregistrează dacă alimentarea cu energie electrică se întrerupe chiar şi pentru o secundă. Una din primele consecinţe este legată de datele care sunt în prelucrare în timpul căderii de tensiune, acestea putând fi
34
pierdute. De asemenea, desele variaţii de tensiune pot distruge componente electronice din calculator, generând o stare de nefuncţionalitate a acestuia. Pentru protejarea calculatorului în astfel de situa ţii, trebuie avute în vedere câteva măsuri: salvarea frecventă a datelor sau fişierelor aflate în utilizare; realizarea de copii de siguran ţă (backup) pentru toate fişierele importante; utilizarea unei surse cu protec ţie împotriva căderilor de tensiune; utilizarea unei surse de alimentare neîntreruptibile (UPS – U ninterruptible Power Supply).
O primă măsur ă, la îndemână, constă în salvarea cât mai frecventă a datelor, respectiv a fişierului. Este recomandat să se utilizeze combinaţia de taste Ctrl+S, de pe tastatur ă, pentru a nu împiedica foarte mult procesul de redactare. Unele programe de scriere, permit setarea calculatorului pentru a salva automat, fişierul în lucru, la anumite intervale de timp. Spre exemplu, în Word, calea spre o astfel de setare este Tools → Options → Save. Copiile de siguranţă pentru date (backup) presupun realizarea unui alt doilea exemplar al fişierelor de date, pentru a preîntâmpina situa ţia când acest fişier sufer ă modificări nedorite. Majoritatea utilizatorilor nu execută copii de siguranţă ale fişierelor. Totuşi, este recomandat să se execute copii după fişierele importante. Protecţia la variaţiile de tensiune se poate asigura şi prin utilizarea unor prelungitoare speciale care sunt concepute să preia aceste varia ţii (în anumite limite). Cea mai bună soluţie, în astfel de cazuri, o reprezint ă sursele de alimentare neîntreruptibile (UPS). O astfel de surs ă (UPS) este ca un acumulator de rezervă pentru calculator. Atâta timp cât calculatorul este conectat la o sursă normală de tensiune, acumulatorul r ămâne pur şi simplu încărcat şi neutilizat. În cazul căderii reţelei de alimentare, acumulatorul din sursa UPS va menţine calculatorul în funcţiune un timp suficient pentru a permite salvarea fişierelor, să fie închise programele şi, în final, să poată fi închis calculatorul în siguran ţă. Reducerea consumului de curent datorat calculatorului, se poate realiza prin setarea acestuia astfel încât, atunci când sunt pauze în utilizarea lui, acesta (unitatea şi / sau monitorul) să treacă în regimul Stand-by. În acest fel, consumul scade, pe aceste perioade, de la 70 ÷ 80 W la 10 ÷ 20W. Trecerea în
35
Stand-by se poate realiza şi automat, după un anumit timp de neutilizare, apelând Start → Settings → Control Panel → Power Options. Soluţia este utilă, mai ales pentru că opririle şi pornirile dese pot dăuna, într-o oarecare măsur ă, calculatorului (atât soft cât şi hard).
36
Cap. 2. Sisteme de operare
2.1. Noţiuni introductive Sistemul de operare (SO) reprezintă interfaţa dintre componenta hardware a calculatorului, aplica ţiile software şi utilizator. Este alc ătuit dintrun ansamblu de programe care gestioneaz ă resursele calculatorului şi controlează întreaga lui activitate. F ăr ă SO, aplicaţiile software nu pot funcţiona, adică nu pot gestiona resursele hardware ale calculatorului (harddisc, monitor, tastatur ă, mouse, etc.). Pe lângă sistemele de operare uzuale (MS-DOS, WINDOWS şi LINUX) au fost dezvoltate o multitudine de sisteme de operare cum ar fi: BSD, BeOS, MacOS, Solaris, UNIX, Palm OS, etc. Sistemul de operare asigur ă: utilizarea optimă a resurselor fizice şi logice; gestionarea funcţionării componentelor hardware; coordonarea şi controlul execuţiei programelor; comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul.
Din punctul de vedere al interac ţiunii cu componentele hardware şi după modul de implementare soft, SO este organizat pe două nivele: nivelul fizic; nivelul logic.
Nivelul fizic ofer ă servicii privind lucrul cu componentele hardware ale sistemului de calcul şi cuprinde acele elemente care depind de structura hardware a sistemului. Tot la nivelul fizic sunt incluse programe a c ăror execuţie este indispensabilă, cum ar fi programul care lanseaz ă încărcarea automată a SO, la pornirea calculatorului. La acest nivel, comunicarea cu sistemul de calcul se realizeaz ă prin intermediul sistemului de întreruperi, prin care se semnaleaz ă anumite evenimente apărute în sistem. La apariţia unei întreruperi, controlul este dat unor rutine de pe nivelul următor al SO.
37
La sistemele de calcul compatibile PC, componenta SO de pe nivelul fizic este componenta ROM-BIOS. Aceasta include programe grupate dup ă funcţia lor în: programe care se execută la pornirea sistemului de calcul: programul POST ( P ), care verifică starea de est ), Power-On Self-T est funcţionare a sistemului de calcul şi programele de ini ţializare a activităţii sistemului (rutina de înc ărcare a primului sector al discului sistem) ; rutinele care fac posibilă utilizarea componentelor fizice ale sistemului de calcul, rutine numite driver-e fizice;
-ele ofer ă servicii pentru lucrul cu configuraţia hardware standard Driver -ele a sistemului de calcul: tastatura, imprimanta, perifericele standard, etc. Avantajul acestei solu ţii este că asigur ă independenţa software-ului de pe nivelul logic, faţă de caracteristicile constructive ale componentelor hardware de bază, ele fiind tratate unitar, prin intermediul driver -elor. -elor. Nivelul logic include partea de programe a SO şi ofer ă utilizatorului mijloacele prin care poate exploata sistemul de calcul. Comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul se realizeaz ă prin comenzi adresate c ătre SO sau prin intermediul instruc ţiunilor programelor rulate pe sistemul de calcul. Calculatorul comunică prin intermediul mesajelor transmise de c ătre SO către utilizator. Programele nivelului logic adresează dispozitivele hardware prin intermediul programelor de la nivelul fizic al SO şi din acest motiv ele sunt independente de structura hardware a sistemului de calcul. Nivelul fizic constituie, de fapt, o interfaţă între componenta hardware a calculatorului şi nivelul logic al SO.
2.1.1. Obiectivele şi funcţiile sistemului de operare Obiectivele generale ale unui SO sunt: automatizarea operaţiilor standard; minimizarea efortului uman; optimizarea utilizării resurselor; creşterea eficienţei globale în utilizarea sistemului de calcul, prin: creşterea vitezei de execu ţie a prelucr ărilor, reducerea timpului de r ăspuns al sistemului la solicit ările utilizatorilor, cre şterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate maximă, etc.
Funcţiile prin intermediul cărora SO realizează aceste obiective sunt: 38
funcţia de instalare automat ă a unui nou SO pe un sistem de calcul; funcţia de încărcare în memoria internă a SO, la pornirea calculatorului; funcţia de configurare dinamic ă a SO, conform cu modific ările intervenite în structura hardware sau cu necesit ăţile de exploatare a sistemului. De exemplu, sistemul de operare DOS se poate configura dinamic prin intermediul fişierului CONFIG.SYS care se consultă la fiecare înc ărcare a SO şi care permite instalarea altor -e de echipamente decât cele standard şi definirea unor driver -e parametri de funcţionare ai sistemului, permi ţând astfel: modificarea, extinderea sau îmbun ătăţirea capacităţilor de funcţionare ale SO, în cadrul arhitecturii de baz ă a sistemului de calcul; efectuarea operaţiilor de intrare / ie şire la nivel fizic, pentru a permite utilizatorului tratarea echipamentelor periferice la nivel logic, adică independent de caracteristicile constructive ale lor. De exemplu, orice tip de imprimant ă este tratată în acelaşi mod de către utilizator; caracteristicile specifice fiec ărui tip în parte sunt tratate de programul specializat de accesare la nivel fizic al echipamentului, numit driver de de imprimantă şi de componenta din SO care tratează operaţiile de ieşire prin intermediul imprimantei: -ul portului paralel; driver -ul oferirea unei interfe ţe cu utilizatorul, prin intermediul unui limbaj specific, numit limbajul de comandă al SO; prin intermediul acestui limbaj, utilizatorul transmite comenzi către SO; ele sunt traduse şi lansate în execuţie de programul interpretor de comenzi al SO. În sistemele de operare mai noi, interfa ţa cu utilizatorul este asigurată folosind metode grafice evoluate şi principii noi de comunicare, rezultatul fiind o modalitate mult mai “prietenoas ă” de dialog cu utilizatorul (GUI - Graphical U ser I nterface nterface); controlul execuţiei programelor: sistemul de operare încarc ă programul în memoria internă, îl lansează în execuţie, urmăreşte execuţia în toate etapele sale şi încheie execuţia programului; gestionarea alocării resurselor sistemului de calcul: SO gestioneaz ă alocarea timpului UCP, a memoriei interne, accesul la fi şiere, accesul la echipamentele periferice, etc., pe toat ă durata execuţiei unui program, în scopul utiliz ării cât mai eficiente a acestor resurse. În cazul în care este posibilă executarea simultană a mai multor 39
programe, SO realizează alocarea resurselor între programe pe baza unor criterii de alocare, în scopul optimizării execuţiei programelor; asigurarea protecţiei între utilizatori, acolo unde SO permite accesul concomitent al mai multor utilizatori (programe) la resursele sistemului de calcul şi asigurarea protecţiei între programe, fie că este vorba de programe utilizator sau programe ale SO. Această protecţie se refer ă la evitarea cazurilor de interferen ţă între mai multe programe în execuţie, care ar putea duce la alterarea zonelor de program din memoria internă sau la alterarea, de c ătre un program, a datelor utilizate de un alt program; tratarea erorilor: SO poate trata erori la nivelul ma şinii fizice (de exemplu: erori de citire / scriere în memoria extern ă, erori de acces la un echipament periferic, lipsa din configura ţia sistemului de calcul a unui echipament, etc.) sau erori logice, care pot s ă apar ă în timpul executării unui program (de exemplu: opera ţii interzise, ca împăr ţirea la 0, tentativa de acces în zone protejate ale memoriei interne, tentativa de execuţie a unor instrucţiuni privilegiate, etc.); funcţii auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activit ăţii sistemului de calcul, jurnalizarea comenzilor adresate interpretorului de comenzi al SO, jurnalizarea erorilor, etc.
2.1.2. Gestionarea resurselor unui sistem de calcul Pentru a executa un program, într-un sistem de calcul secven ţial cu program memorat, este necesar ă încărcarea acestui program în memoria internă a sistemului. Sub controlul unităţii centrale de prelucrare (UCP) sunt executate, secvenţial, instrucţiunile programului. După caz, executarea unei instrucţiuni din program poate presupune: alocarea unităţii aritmetico-logice (UAL), pentru efectuarea de operaţii aritmetice sau logice asupra datelor; alocarea unui dispozitiv periferic, pentru realizarea unui schimb de informaţii între acesta şi memoria internă; alocarea de spaţiu în memoria externă a sistemului de calcul, pentru stocarea informaţiilor; accesarea unei anumite structuri de date (de exemplu un fi şier din memoria externă); apelul pentru execuţia unui alt program încărcat în memoria internă sau aflat în memoria externă a sistemului de calcul, etc.
40
Întotdeauna, execuţia unui program presupune: alocarea unei zone din memoria internă a sistemului de calcul; afectarea unei perioade din timpul de lucru al UCP.
Resursele sistemului de calcul, pe care SO le pune la dispozi ţia utilizatorului, se constituie din totalitatea componentelor fizice sau logice ale sistemului de calcul, care pot fi solicitate la un moment dat, în timpul execu ţiei unui program. Procesul reprezintă o secvenţă de operaţii care sunt executate, la un moment dat, în sistemul de calcul şi se caracterizează prin: prelucr ările realizate, determinate de secven ţa de instrucţiuni care controlează procesul; contextul de lucru asupra căruia acţionează procesul, prin intermediul prelucr ărilor, şi care include resursele alocate procesului.
Pentru alocarea unei resurse, la un proces, SO trebuie s ă aibă r ăspuns la următoarele întrebări, după caz: dacă resursa cerută există în sistem; dacă aceasta este disponibilă; cât din resursă este disponibilă; pentru cât timp poate fi alocată resursa; dacă resursa este deja alocată altui proces şi dacă aceasta mai este necesar ă procesului respectiv.
Componenta SO, cu rol în gestionarea resurselor sistemului de calcul, trebuie să ţină evidenţa resurselor sistemului în fiecare moment, prin înregistrarea fiecărei resurse, a stării ei (alocată sau liber ă) şi a gradului ei de ocupare (cât din resursă este alocat). Implementarea unor algoritmi de alocare a resursei, se face conform unei strategii de alocare care trebuie să r ăspundă la întrebările: cărei solicitări i se alocă resursa; cât din resursă se alocă; în ce moment se face alocarea; pentru cât timp se face alocarea resursei.
2.1.3. Clasificarea sistemelor de operare Sistemele de operare pot fi clasificate în func ţie de modul de execu ţie a proceselor şi în funcţie de gradul de interacţiune cu utilizatorul. 41
2.1.3.1. Din punct de vedere al execuţiei proceselor Pentru utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul, unele SO pot gestiona execuţia concurentă a mai multor procese, asigurând proceselor din sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. Aceasta înseamnă că, la un moment dat, în sistem se pot afla în execu ţie mai multe aplicaţii care concurează între ele pentru accesul la resursele sistemului, iar SO gestionează resursele sistemului pentru satisfacerea a cât mai multor cereri ale acestor aplicaţii pentru alocarea de resurse. A şadar, o caracteristică importantă a unui SO, este măsura în care poate asigura execuţia concurentă a proceselor. După acest criteriu, SO pot fi: monotasking - nu asigur ă execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor între mai multe procese. La un moment dat, în sistemul de calcul se poate executa un singur program; acesta r ămâne activ din momentul lansării lui în execuţie şi până la terminarea lui completă; cât timp este în execuţie, programul are acces la toate resursele sistemului de calcul. multitasking - sunt acele sisteme de operare care asigur ă execuţia concurentă a mai multor procese care rulează concomitent în sistem.
Sistemul de operare MS-DOS este monotasking deoarece în timpul executării unui program, SO pierde controlul asupra sistemului, în favoarea programului aflat în execuţie, care preia controlul până în momentul încheierii execuţiei sale. Sistemele de operare Windows şi Unix sunt sisteme multitasking. Pentru un SO multitasking, trebuiesc definite strategiile de alocare a resurselor la procesele concurente, strategii care vor fi folosite de componentele SO pentru gestionarea resurselor.
2.1.3.2. După gradul de interacţiune cu utilizatorul Tendinţa actuală în cererea utilizatorilor este de a cre şte atât gradul de interacţiune cu sistemul de calcul cât şi gradul de accesibilitate al interfe ţei de comunicare cu sistemul de calcul. Aceste dou ă tendinţe, în general contradictorii, determină creşterea complexităţii componentei SO care asigur ă interfaţa cu utilizatorul. Pe de altă parte, o caracteristică importantă a sistemelor de operare este numărul de utilizatori care pot avea acces, la un moment dat, la sistem.
42
Din punctul de vedere al accesului utilizatorilor la sistem şi al gradului de interacţiune cu sistemul, sistemele de operare pot fi: seriale; interactive.
Sistemele de operare seriale sunt acelea pentru care gradul de interacţiune cu utilizatorul, în timpul prelucr ărilor, este nul. De cele mai multe ori, interfaţa dintre SO şi utilizator nu dispune de un limbaj de comandă accesibil utilizatorului obişnuit, motiv pentru care comunicarea dintre utilizator şi sistem nu este directă ci mediată de persoane specializate ca operatori de calculator. În timpul execuţiei lucr ării sale, utilizatorul pierde total controlul asupra prelucr ării; el furnizează datele care se prelucreaz ă odată cu formularea cererii de prelucrare şi primeşte rezultatele prelucr ării la încheierea execu ţiei. Sistemele de operare interactive permit comunicarea directă între utilizator şi sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de comandă al SO sau interfaţă grafică utilizator). În plus, utilizatorul poate urmări modul în care se execută programul său şi poate influenţa, în anumite condiţii, execuţia acestuia. Un SO interactiv presupune o arhitectur ă a sistemului de calcul care s ă cuprindă echipamente standard de intrare/ieşire dedicate comunicării utilizatorului cu SO (terminale I/O). Aceste echipamente cuprind, de obicei, o tastatur ă, ca echipament standard de intrare şi un dispozitiv de vizualizare a informa ţiilor de ieşire (un display sau o miniimprimantă). Sistemele de operare interactive pot fi, la rândul lor: monouser - permit comunicarea, la un moment dat, numai pentru un singur utilizator; multiuser - SO poate gestiona comunicarea concomitent ă cu mai mulţi utilizatori, conectaţi la sistemul de calcul prin intermediul echipamentelor terminale de intrare/ieşire.
Se obişnuieşte împăr ţirea sistemelor de calcul în funcţie de puterea lor de prelucrare a informaţiei şi de capacitatea lor. Corelat cu aceast ă împăr ţire se clasifică şi sistemele de operare, după configuraţia hardware pe care o deservesc. Structura unui SO este influen ţată de structura sistemului de calcul pentru că, în general, s-a căutat ca punctele mai slabe hardware s ă fie compensate prin funcţii suplimentare asigurate de software, în particular, de SO. Pe de altă parte, un sistem de calcul puternic, ce permite prelucr ări complexe, are nevoie de un SO la fel de puternic, capabil s ă asigure o bună 43
coordonare a activităţii sistemului de calcul şi o gestionare optimă a resurselor acestuia.
2.2. Sistemul de operare MS-DOS Sistemul MS-DOS ( M icroSoft Disk O perating S ystem), este un SO monouser şi monotasking , ceea ce înseamnă că permite folosirea calculatorului, la un moment dat, de către un singur utilizator, putându-se rula un singur program de aplicaţie. Sistemul de operare MS-DOS utilizeaz ă o formă logică de grupare a fişierelor şi anume organizarea arborescentă pe directoare (subdirectoare). Directorul curent (de lucru) este directorul în care se lucreaz ă la un moment dat. Dispozitivul implicit (default driver ), este dispozitivul pe care se caut ă un fişier sau director dacă nu se specifică tipul dispozitivului. Un disc, în format MS-DOS, este împ ăr ţit, din punct de vedere funcţional, în patru păr ţi: BOOT - zona în care se g ăseşte programul de încărcare al SO, localizată pe primul sector al primei piste ( boot sector ); FAT ( File Allocation T able) - conţine informaţiile cu ajutorul cărora este gestionat spaţiul pe disc; DIR (root directory) - directorul r ădăcină; FILE - zonă alocată fişierelor.
Zona DIR este organizată sub forma unui tabel care conţine, pe fiecare linie, toate informaţiile necesare accesului la un fişier: nume, extensie, data şi ora la care a fost creat, adresa din FAT unde se găseşte informaţia de localizare fizică pe disc, etc. Fiecare astfel de linie poart ă denumirea de intrare director (directory entry). Există posibilitatea specificării unui grup de fişiere prin aşa numitele nume generice, utilizând un set de metacaractere (wildcards): ? - se echivalează cu orice caracter dar numai unul pentru fiecare metacaracter (not?.txt, poate fi nota.txt) ; * - se echivalează cu orice caracter sau şir de caractere (nota.*, poate fi nota.txt sau nota.doc).
Lansarea sistemului de operare MS-DOS presupune existen ţa a patru fişiere: config.sys, io.sys, msdos.sys şi command.com. Primele trei fişiere au atributul hidden, (nu pot fi citite, copiate sau executate prin comenzile 44
obişnuite de manevrare a fişierelor). Ultimul este interpretorul de comenzi care preia comenzile introduse de utilizator de la tastatur ă, le afişează pe ecran, le interpretează şi le execută.
2.2.1. Comenzi DOS Aceste comenzi se împart în două categorii mari: comenzi interne; comenzi externe.
Comenzile interne nu sunt deservite de fişiere executabile, ci sunt preluate direct de către interpretorul de comenzi. Se menţionează, în continuare, câteva dintre acestea: CD (change directory) - permite afişarea sau schimbarea directorului curent de pe discul specificat sau implicit; Pentru a schimba drive-ul curent, se scrie la prompter litera noului drive (urmată de ':') şi se apasă Enter.
Sintaxa: CD - afişează directorul curent de lucru; CD [cale] - directorul specificat va deveni director curent; CD [drive:][cale] - schimb ă directorul curent de lucru cu cel specificat de cale; drive - specifică drive-ul care va deveni director curent; cale - specifică locaţia noului director; Lungimea maximă pentru orice cale, de la directorul r ădăcină până la noul director, este de 63 de caractere, inclusiv caracterele backslash ("\"). CD.. - face ca director curent de lucru s ă fie directorul “părinte” al celui curent. CLS (clear screen) - realizează ştergerea ecranului; PATH - se poziţionează o cale de căutare a comenzilor; DIR (directory) - listează toate intr ările sau numai cele specificate dintr-un director, fie ele fişiere sau subdirectoare;
Sintaxa: DIR - afişează lista directoarelor şi fişierelor din directorul curent de lucru, în formatul lung. DIR [drive:][cale][fişier] COPY - permite copierea unuia sau mai multor fi şiere pe un disc specificat. Poate fi folosită şi pentru redenumirea fişierului.
45
Sintaxa: COPY [sursă][destinaţie] Sursa şi destinaţia pot fi: o liter ă de drive urmată de ":", un nume de director, un nume de fişier sau o combinaţie a acestora (o cale complet ă). Trebuie scrisă şi extensia fişierului. REN (rename) - redenumeşte un fişier sau mai multe fi şiere specificate. Nu se poate folosi comanda REN pentru redenumirea de fişiere de pe alte drive-uri sau mutarea de fişiere la o altă locaţie (în alt director).
Sintaxa: REN [drive:][cale][fişier1] [fişier2] [drive:][cale][fişier1] - specifică locaţia şi numele fişierului sau setului de fişiere care vor fi redenumite. fişier2 - specifică noul nume al fişierului sau dacă se folosesc wildcards uri, noile nume pentru fişiere. DEL (delete) - şterge unul sau mai multe fişiere specificate;
Sintaxa: DEL [drive:][cale][fişier][/P] /P cere o confirmare înainte de ştergerea fiecărui fişier. MD (make directory) - creează un director nou;
Sintaxa: MD [drive:][cale][nume] nume - specifică numele directorului. RD (remove directory) - şterge subdirectorul specificat. Înainte de a putea şterge un director, trebuie şterse mai întâi toate subdirectoarele şi fişierele lui.
Sintaxa: RD [drive:][cale][director] [drive:][cale][director] - specific ă locaţia şi numele directorului care este şters.
TYPE - afişează conţinutul unui fişier de text, f ăr ă modificarea lui; VER (version) - afişează numărul de versiune al SO. DATE - permite modificarea sau vizualizarea datei curente a sistemului;
46
Comenzi externe, sunt deservite de programe aflate sub formă de fişiere executabile pe disc. Cele mai utilizate sunt: ATTRIB - afişează sau modifică atributele fişierelor sau ale directoarelor specificate. Aceste atribute sunt read-only (r), archive (a), hidden (h), system (s).
Sintaxa: ATTRIB - afişează atributele tuturor fişierelor şi directoarelor din directorul curent; ATTRIB [+r|-r] [+a|-a] [+s|-s] [+h|-h][[drive:][cale][fi şier] [/S] - afişează (sau modifică, dacă sunt prezente switch-uri) atributele pentru fişierul/directorul specificat, /S -procesează toate subdirectoarele din directorul curent. Switch-urile + se folosesc pentru setare iar - pentru anulare). Exemplu: ATTRIB +r C:\UTIL\cerere.doc - fişierul cerere.doc din directorul UTIL este f ăcut read-only. CHKDSK - analizează directoarele şi tabela de alocare a discului specificat, sau a celui implicit şi afişează un raport al stării discului. Raportul conţine şi informaţii despre spaţiul ocupat pe disc. CHKDSK poate să repare şi unele erori ale discului, dar este recomandată folosirea comenzii SCANDISK pentru aceasta.
Sintaxa: CHKDSK - afişează starea discului din drive-ul curent; CHKDSK [drive:][cale][fişier][/F] [/V] - verifică/repar ă un drive, un director sau un fişier; /F - repar ă erori ale discului. (Nu se folose şte când există şi alte programe în execuţie!), /V- afişează numele fiecărui fişier din fiecare director, pe măsur ă ce se face verificarea discului. DISKCOPY - copiază conţinutul unui disc flexibil sursă pe un disc flexibil destinaţie; XCOPY - comandă prin care se copiaz ă directoare cu subdirectoarele şi fişierele lor (mai pu ţin pe cele ascunse şi cele de sistem). Cu această comandă, se pot copia toate fişierele dintr-un director, inclusiv pe cele din subdirectoarele acelui director.
Sintaxa: XCOPY [sursă][destinaţie] sursă - specifică locaţia şi numele fişierelor care se copiază;
47
destinaţie - specifică destinaţia fişierelor în care se copiază. Destinaţia poate include o liter ă de drive şi caracterul ":", un nume de director, un nume de fişier, sau o combinaţie a acestora. MOVE - este o comand ă care mută unul sau mai multe fi şiere (un director) în locaţia specificată. De asemenea, poate fi folosită pentru redenumirea de fişiere şi directoare.
Sintaxa: MOVE [drive:][cale][fişier] [drive:][cale] [drive:][cale][fişier] - specifică locaţia şi numele fişierului sau fişierelor care urmează să fie mutate. De asemenea, specifică şi numele unui director care trebuie redenumit. destinaţie - specifică noua locaţie a fişierului sau grupului de fişiere, sau noul nume al unui director. Mutarea unui fi şier peste un fişier existent, cu acelaşi nume, suprascrie (înlocuieşte) fişierul existent. FC - compar ă conţinutul a două fişiere şi raportează eventualele diferenţe între acestea; FORMAT - comandă care formatează un disc pentru a fi folosit sub MS-DOS. Comanda FORMAT creează un nou directorr ădăcină şi o tabelă de alocare a fişierelor pentru disc (FAT). Ea poate şi să identifice zonele defecte de pe disc, şi să şteargă toate datele de pe disc. Pentru ca MS-DOS-ul s ă poată folosi un disc nou, trebuie folosită în prealabil această comandă pentru a formata discul.
Sintaxa: FORMAT [drive:] MEM - afişează cantitatea de memorie utilizată şi neutilizată, listează zonele de memorie alocate şi nealocate, precum şi programele încărcate în memorie; PRINT - tipăreşte fişiere text la imprimantă, în timp ce se execută alte comenzi pe calculator (tip ărire în paralel cu operarea BACKGROUND); TREE - afişează o reprezentare grafică a structurii de directoare a unui disc sau a unei c ăi.
48
2.3. Sistemul de operare Windows Sistemul de operare Windows, este unul multitasking , ceea ce înseamnă că permite execuţia mai multor programe în acelaşi timp. Acesta a devenit în prezent cel mai folosit SO, deoarece pune la dispoziţia utilizatorului o interfaţă grafică uşor de utilizat (GUI - Graphical U ser I nterface) bazată pe conceptul de ferestre (windows). Componentele de bază din arhitectura SO Windows sunt: Bază de date ierarhică ( Registry) - simplifică SO şi îl face mai adaptabil şi ajustabil prin eliminarea fişierelor de iniţializare (autoexec.bat şi config.sys) şi înlocuirea lor cu o registratur ă structurată, asemănătoare cu o bază de date ierarhică de chei (keys). Este compusă din două fişiere: system.dat (informaţii privind configuraţia calculatorului) şi user.dat (informaţii privitoare la utilizatorii sistemului de calcul); Utilitare de tip device drivers - includ suport pentru diverse dispozitive hardware şi periferice; Utilitare de tip VxD (virtual device drivers) - reprezintă programe pe 32 biţi pentru accesarea memoriei în modul protected-mode; Programul Configuration Manager - dirijează procesul de configurare a sistemului de calcul; Modulul USER - gestionează operaţiile executate de dispozitivele de intrare (tastatur ă, mouse) şi pe cele aferente interfeţei utilizator (ferestre, meniuri, pictograme, casete de dialog, etc.), precum şi operaţii pentru canale de comunica ţii (placa de sunet, placa de reţea, etc.); Modulul KERNEL - execută funcţiile de bază ale SO: servicii de tip file I/O, gestionarea blocurilor de memorie, planificarea task urilor pentru microprocesor, etc.; Modulul GDI (Graphics Device I nterface) - realizează funcţiile grafice ale SO; Modulul TCP/IP (T ransmission C ontrol Protocol/ I nternet Protocol ) - este utilizat pentru transferul datelor în sistemul Internet.
Caracteristicile principale, comune tuturor programelor Windows, sunt: tot ceea ce afişează un program Windows, pe ecran, este cuprins în spaţiul ferestrei sale;
49
interacţiunea utilizatorului cu un program Windows se efectueaz ă prin intermediul unor obiecte grafice afişate pe suprafaţa ferestrei aplicaţiei: meniuri, cursoare, butoane de comand ă şi de opţiuni, căsuţe de opţiuni, bare de defilare, etc.; majoritatea aplicaţiilor au o interfaţă atât cu tastatura, cât şi cu mouse-ul; pot fi în lucru simultan mai multe programe (multitasking ); se pot schimba date între programe.
Windows-ul foloseşte o structur ă arborescentă pentru organizarea directoarelor şi fişierelor, pornind de la directorul r ădăcină. Acestea se găsesc pe discurile sistemului care sunt, de regulă, notate astfel: A:\ - reprezintă unitatea de dischetă ( floppy-disk ); C:\ - este primul disc logic (directorul r ădăcină) plasat pe un harddisc, pe care se instalează, de regulă, programele; D:\ - poate fi un al doilea disc logic (dac ă hard-disc-ul este partiţionat) pe care sunt p ăstrate, de regulă, informaţiile utile sau poate reprezenta o alt ă unitate de disc de alt tip (unitate CD, unitate DVD, etc.).
SO Windows a apărut, de-a lungul anilor, în variante din ce în ce mai performante, de la WINDOWS 3.1 la WINDOWS 95, apoi WINDOWS 98, WINDOWS ME, WINDOWS NT, WINDOWS 2000 şi azi WINDOWS XP sau Vista.
2.3.1. Meniul Start Se deschide din partea de jos a ecranului sau direct de la tastatur ă, prin acţionarea tastei cu desenul specific Windows-ului. Principalele submeniuri ale meniului Start, sunt: Turn Off Computer - permite oprirea în siguranţă a calculatorului; Log Off ... - asigur ă ieşirea din configuraţia curentă şi ofer ă posibilitatea conectării sub alt nume de utilizator; Run - constituie o interfaţă de tip linie de comand ă, care permite lansarea în execuţie a unui program prin simpla precizare a c ăii de acces, a denumirii lui şi eventual a anumitor parametri în linia de comandă. Help and Support - prezintă instrucţiuni de utilizare a SO Windows şi ofer ă explicaţii pentru comenzile uzuale;
50
Search - este o opţiune pentru căutarea unuia sau mai multor fişiere sau directoare după: nume, dată sau o secvenţă de conţinut; Settings - permite utilizatorului să facă diverse setări asupra calculatorului cum ar fi: adăugări de programe sau componente hard, setări pentru conexiunea la Internet sau pentru imprimant ă, etc.; Documents - afişează o listă cu denumirile ultimelor 15 documente folosite recent de utilizator; se poate deschide unul din aceste fişiere şi aplicaţia asociată printr-un simplu clic pe el; Programs - conţine meniurile cu programele instalate pe calculator precum şi acele aplicaţii care sunt instalate odat ă cu sistemul de operare, cum ar fi: Accessories (Paint, Games, Communications, Systems Tools, Calculator, Windows Explorer, etc.).
Lansarea unei aplicaţii se poate face fie prin selectarea succesiv ă Start → Programs şi pe urmă aplicaţia dorită, sau prin dublu-clic pe pictograma corespunzătoare aplicaţiei (dacă aceasta există pe Desktop). Aplicaţiile pot fi lansate şi în mod automat, la pornirea calculatorului, prin copierea şi plasarea unui shortcut, al aplica ţiei respective, în Start → Programs → Startup.
2.3.2. Windows Explorer Utilitarul Windows Explorer este un program de gestiune a fişierelor şi dosarelor, de pe suportul de memorie fizic ă al calculatorului (hard-disc). Fişierele sunt puse, la rândul lor, în directoare ( folders). Aşadar, un director poate conţine atât fişiere cât şi directoare. Structura directoarelor şi a fişierelor este una arborescentă (precum ramurile unui copac). Gestionarea num ărului mare de fişiere şi directoare, se poate face uşor, cu ajutorul aplicaţiilor de tipul File Manager , între care este şi Windows Explorer , existent în SO Windows. Crearea unui director se face prin selectarea succesivă File → New → Folder, după care se tastează numele dorit, sau selectând Make a new folder. Copierea (Copy - Paste), mutarea (Cut - Paste) şi ştergerea ( Delete) directorelor şi fişierelor, se poate face prin selectarea acestora, urmat ă de clic dreapta cu mouse-ul şi alegerea opţiunii respective, sau urmată de comanda Delete de la tastatur ă. Căutarea unui anumit fişier, director sau a unui grup de fişiere (care se aseamănă la nume sau au aceaşi extensie) poate fi realizată apelând funcţia Search din meniul Start, sau utilizând aceiaşi funcţie din Windows Explorer .
51
Pentru obţinerea informaţiilor suplimentare, despre un fi şier sau director, se selectează elementul dorit şi se execută clic pe butonul din dreapta. Apare o listă de opţiuni din care se selectează Properties. Fereastra afişată de Windows Explorer ese asemănătoare cu fereastra afişată de utilitarul Internet Explorer, unele instrumente sau butoane ce nu se folosesc în acest caz, sunt estompate. Bara de meniu este formată din următoarele comenzi: File - operaţii cu fişiere şi directoare (New, Delete, Rename, Properties, etc.); Edit - operaţii asupra zonelor de informa ţii (Cut, Copy, Paste, etc.); View - setări privind prezentarea conţinutului ferestei (Thumbnails, Icon, List, etc.) şi forma barei cu instrumente; Favorites - permite memorarea căii către anumite directoare, pentru o accesare ulterioar ă rapidă (adrese de Web, în cazul Internet Explorer); Tools - diverse instrumente de lucru (Up, Search, Folders, etc.); Help - conţine informaţii ajutătoare pentru utilizator.
Experienta utilizării calculatorului reclamă faptul că în timpul folosirii unor programe trebuie să se cunoască diverse combinaţii de taste, care determină accesarea rapidă a diverselor servicii oferite de sistemul de operare Windows. În Tabelul 2.1, ce urmează, se prezintă o parte din aceste combinaţii.
2.3.3. Fereastra (Window) Fereastra este o zonă dreptunghiular ă de diferite dimensiuni, afi şată pe ecran, care corespunde unei aplicaţii. Dacă la un moment dat, sunt deschise mai multe ferestre, una singur ă este fereastra activă. Aplicaţia activă corespunde aplicaţiei care primeşte comenzile care se dau de la un dispozitiv de intrare (tastatur ă, mouse, etc.). Fereastra se compune din următoarele elemente: Bara de titlu (Title bar ) - afişează numele aplicaţiei sau al documentului deschis în fereastr ă; Bara cu meniuri ( Menu bar ) - afişează lista cu meniurile disponibile. Meniurile, la rândul lor, sunt formate din liste de comenzi care acţionează în aplicaţia sau documentul deschis în fereastr ă;
52
F1 F2 F3 F5 Ctrl +F4 Ctrl+Esc Ctrl+X Ctrl+C Ctrl+P Ctrl+Z Ctrl+A Ctrl+Esc Delete Shift+Delete Shift+F10 Alt+F4 Alt+Enter Alt+Tab Alt+Print Screen Print Screen Windows+R Windows+F Windows+E Windows+D
Apelarea meniului Help Redenumirea unei selecţii Căutarea unui fişier începând cu directorul curent Reîmprospătarea unei ferestre Închiderea documentului curent Afişarea meniului Start Decuparea unei selecţii (Cut) Copierea unei selecţii (Copy) Lipirea unei selecţii (Paste) Anularea ultimei acţiuni Copierea tuturor elementelor dintr-o fereastr ă Deschiderea meniului Start Ştergerea unei selecţii Ştergerea unei selecţii f ăr ă salvarea ei în Recycle Bin Afişează meniul rapid pentru un element selectat Realizează închiderea programului curent sau a calculatorului Vizualizarea proprietăţilor unei selecţii Comutarea între ferestrele deschise pe Desktop Copiază imaginea unei fereste active în Clipboard Copiază imaginea întregului ecran în Clipboard (memorie temporar ă) Apare caseta Run Caută fişiere sau directoare Deschide Windows Explorer Minimizează sau restaurează toate ferestrele deschise pe Desktop
Tabelul 2.1. Faciliăţ i oferite de tastarur ă.
Bara cu instrumente (Toolbar ) - este afişată sub bara de meniu; este o bar ă cu butoane ce con ţin pictograme ale unor comenzi specifice pentru o aplicaţie; 53
Bara de stare (Status Bar ) - este afişată în partea inferioar ă a ferestrelor de aplicaţii şi afişează diferite informaţii referitoare la acţiunile ce se desf ăşoar ă în aplicaţie;
Există patru butoane situate în partea dreapt ă sus a ferestrei, care pot fi acţionate numai cu mouse-ul: de minimizare, de maximizare, de restaurare şi de închidere.
2.3.4. Control Panel Control Panel este o fereastr ă care ofer ă posibilitatea de a ajunge la setările de profunzime ale Windows-ului. Ea se poate deschide de la Start → Settings şi conţine aplicaţii de setare precum: Add Hardware, Add or Remove Programs, Administrative Tools, Date and Time, Display, Folder Options, Fonts, Internet Options, Keyboard, Mouse, Network Connections, Printers and Faxes, Regional and Language Options, Sounds and Audio Devices, Speech, System, System Information, Firewall, Security Center, Taskbar and Start Menu, User Accounts. Astfel, pot fi realizate setări, precum: Add Hardware - se poate face legătura dintre SO Windows şi o nouă componentă fizică conectată la calculator, extern sau intern, în cazul în care sistemul nu a detectat-o în mod automat; Add or Remove Programs - se pot instala sau dezinstala programe; Administrative Tools - setări legate de utilizatorii înregistra ţi pe calculatorul în cauză, drepturile fiecăruia dintre ei, setări legate de securitatea unor zone de pe hard-disc, etc.; Date and Time - se poate seta data şi ora (ceasul); Display - se poate modifica, după dorinţă, modul de prezentare al ferestrelor programelor sub Windows; Folder Options - setări pentru directoarele şi fişierele de pe harddisc, dacă se doreşte să se vadă fişierele ascunse, cele considerate importante (critice) pentru SO, etc.; Fonts - se poate vedea ce tipuri de litere sunt disponibile pe calculator, sau se pot instala altele noi; Internet Options - setări legate de securitatea şi modul de lucru al programului Internet Explorer; Keyboard - setări legate de viteza de reac ţie a tastelor de la tastatur ă;
54
Mouse - setări legate de viteza de reacţie a butoanelor mouse-ului şi funcţiile pe care le realizează butoanele acestuia; Network Connections - se poate realiza conectarea (sau deconectarea) la o anumită reţea locală sau la Internet; Printers and Faxes - setări implicite pentru imprimantele conectate la calculator sau alte tipuri de aparate, precum fax-urile; Regional and Language Options - setări legate de tastatura folosită (modificarea poziţiilor şi a funcţiilor tastelor în funcţie de limba utilizată); Sound and Audio Devices - setări pentru componentele sistemului audio al calculatorului; Speech - setări legate de timbrul vocal şi modul de pronunţie al cuvintelor, atunci când calculatorul citeşte (reproduce audio) un text; System - informaţii generale despre calculator, set ări pentru modul de aducere la zi a SO ( update), numele calculatorului, recuperarea sistemului dintr-o situaţie de nefuncţionare, conectarea unui alt calculator din exterior, etc. System Information - informaţii detaliate despre calculator; Firewall - setări legate de activarea sau dezactivarea aplica ţiei numite firewall (un “scut de protecţie” atunci când calculatorul este conectat la Internet sau într-o reţea locală); Security Center - setări legate de aducerea la zi a SO, monitorizarea firewall -ului sau a unui program antivirus, set ări legate de afişarea sau nu a situaţiei în care se află calculatorul, dacă e protejat sau nu faţă de viruşi sau programe de tip spyware; Taskbar and Start Menu - modul de afişare a listei de la Start sau a celei numite Quick Launch; User Accounts - setări legate de utilizatorii înregistra ţi pe calculatorul în cauză, drepturile fiecăruia, parolele lor, etc.
2.3.5. Facilităţi pentru gestionarea spaţiului pe hard-disc Gestionarea spaţiului pe hard-disc (HD) este necesar ă pentru ca sistemul de calcul să funcţioneze optim (în funcţie de viteza procesorului şi dimensiunea memoriei RAM) şi f ăr ă erori. În cadrul acestei teme sunt prezentate: scanarea, defragmentarea şi “cur ăţarea” HD-ului.
55
2.3.5.1. Scanarea hard-disc-ului O operaţie importantă de întreţinere a HD-ului este scanarea periodic ă a acestuia. Această operaţie este solicitată în mod automat de c ătre sistem şi după o pană de curent sau după oprirea for ţată a sistemului, prin lansarea programului Scandisk . În cursul acestei operaţii se verifică dacă directoarele şi fişierele de pe HD au o structur ă logică funcţională, dat fiind că în urma unor evenimente, cum ar fi opririle anormale, pot r ămâne pe HD fişiere deschise, ceea ce va îngreuna gestionarea spaţiului de pe HD. Defectele logice sunt detectate şi reparate automat în cursul acestei operaţii. Prin scanare fizică sunt verificate eventualele defecte fizice (zgârâieturi, etc.) ale blocurilor din care sunt formate partiţiile HD-ului, şi dacă este găsit un bloc defect acesta va fi marcat (se înregistreaz ă poziţia sa pe disc) ca să nu mai fie folosit în viitor. Acest tip de scanare este recomandat s ă se facă o dată la 23 luni şi în timpul scanării trebuie oprite orice alte programe care ar putea funcţiona “în culise” (antivirus, screen-saver , etc.) sau pe ecran, deoarece pot întârzia sau chiar bloca procesul de scanare. Scanarea unui HD, respectiv a parti ţiilor acestuia se face prin selectarea discului, urmată de clic dreapta cu mouse-ul şi alegerea opţiunilor Properties → Tools → Check Now. Pot fi scanate inclusiv dischetele şi CD-urile (erorile de pe CD nu pot fi corectate). 2.3.5.2. Defragmentarea hard-disc-ului Periodic este recomandat s ă se facă operaţia de defragmentare. Aceasta are ca obiectiv re-aranjarea informaţiilor dintr-o partiţie (de pe un disc logic) într-o formă compactă. La început, după instalarea SO, datele sunt puse în ordine (la rând) pe suprafaţa discului, dar în timp ce ele sunt mutate dintr-un loc în altul, vor alterna zonele de date cu zonele goale. Spre exemplu, fi şierele mari, nemaigăsind loc pe disc, vor fi “risipite” în mai multe loca ţii, astfel încât programele care le folosesc au mai mult de lucru sărind de la un fragment la altul. Se spune, în acest caz, că HD-ul este fragmentat. Prin defragmentare, fişierele sunt aşezate în zone continue pe disc, astfel că, pe acesta vor fi doar dou ă zone: o zonă de date, continuă, urmată de o zonă liber ă, tot continuă. În această situaţie sistemul va funcţiona mult mai bine. Ca şi la scanare, în timpul defragmentării trebuie să fie oprite alte programe care rulează pe calculator, deoarece acestea pot determina uneori reluarea procesului de defragmentare care şi aşa durează mult, mai ales dacă sistemul este lent şi HD-ul este de capacitate mare. 56
Operaţia de defragmentare se lansează din Start → Programs → Accessories → System Tools → Disk Defragmenter. Defragmentarea se poate face şi cu programe specializate, cum ar fi: Powerdefrag, Tuneup utilities sau utilitarul DriveMan.
2.3.5.3. “Curăţirea” hard-disc-ului Tot după o mai lungă utilizare a calculatorului, r ămân pe HD o mulţime de fişiere inutile, care nu mai sunt utilizate, precum fi şierele cu extensia tmp, care ocupă un spaţiu apreciabil pe HD şi îngreunează lucrul. Este de dorit utilizarea unui program de cur ăţare (căutare şi ştergere) a acestor fişiere. Prin această operaţie sunt şterse acele fişiere care se adună din cauza unor imperfecţiuni ale sistemului Windows, sau pur şi simplu datorită modului în care este folosit sistemul. Spre exemplu, la dezinstalarea unor programe, majoritatea fişierelor instalate sunt şterse, dar mai r ămân, uneori, unele dintre ele, ocupând inutil spaţiul de pe HD. Pentru a evita acest lucru, pot fi folosite programe specializate care păstrează evidenţa fişierelor instalate pentru fiecare aplicaţie şi la dezinstalarea unei aplicaţii le va şterge pe toate. Un exemplu, în acest sens, este programul Norton CleanSweep care, dacă este lansat înainte de a instala ceva nou, va urmări fişierele care se instalează şi la dezinstalare va realiza ştergerea tuturor fişierelor care sau instalat pentru aplica ţia respectivă. Sistemul de operare Windows pune la dispozi ţie pentru astfel de operaţii programul utilitar Disk Cleanup, care se instalează odată cu acesta. Accesarea lui se face selectând succesiv Start → Programs → Accessories → System Tools → Disk Cleanup. După deschiderea programului, pot fi alese ce categorie de fi şiere să fie şterse de pe HD: Temporary Internet Files, Offline Web Pages, Downloaded Program Files, Recycle Bin sau Temporary Files. O altă îngreunare a SO, care duce la o încetinire a lucrului cu calculatorul, o provoacă sistemul de regiştri ai calculatorului, atunci când sunt multe chei neutilizabile în regi ştri, ca urmare a dezinstalării unor programe. Se cere deci o cur ăţare a regiştrilor cu programe specializate. Trebuie men ţionat că regiştrii sunt foarte importanţi pentru funcţionarea calculatorului, iar modificările eronate în regiştri duc la o funcţionare defectuoasă a sa. Pentru cur ăţarea regiştrilor pot fi utilizate următoarele aplicaţii: Tuneup Utilities, Tweaknow Powerpack , precum şi utilitarul Regcleaner. În cazul programului Regcleaner, se poate căuta în meniul Instrumente, submeniul Curăţare regiştri, comanda Le fac pe toate. Astfel se realizează o 57
căutare a cheilor neutile din regiştri. După această operaţie există posibilitatea de a selecta una, mai multe sau toate cheile afi şate ca nefolositoare şi să fie şterse. Operaţiile de scanare, defragmentare şi cur ăţire a HD pot fi programate să se efectueze în mod automat, periodic, la anumite intervale de timp prin folosirea utilitarului Maintenance Wizard. Programarea trebuie îns ă să fie f ăcută astfel încât calculatorul să fie pornit la acele ore.
2.4. Sistemul de operare Linux Linux a apărut iniţial ca un proiect al lui Linus Torvalds, student între anii 1988-1996 la Universitatea din Helsinki. Prima versiune func ţională a nucleului Linux a fost lansată pe 5 octombrie 1991. Acest nucleu a fost combinat cu programele cu licenţă gratuită (GNU) sau open s ource, precum şi cu sistemul de interfeţe grafice, pentru a forma un SO complet. Începând cu lansarea sa, Linux-ul a cunoscut un succes crescând, ajungând pe locul al doilea, din punct de vedere al num ărului de utilizatori (circa 18 milioane). Sistemul de operare Linux derivă din sistemul de operare Unix, care ofer ă multe facilităţi privind reţelele de calculatoare. Linux-ul a preluat aceste facilităţi şi a adăugat altele noi. Dezvoltarea sistemului a fost posibil ă şi prin contribuţiile aduse de mii de programatori din întreaga lume care au utilizat mediul Internet pentru a dialoga prin grupuri de ştiri (newsgroups) în vederea transmiterii de informaţii şi rezultate. Linux este unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber şi dezvoltare de software de tipul open source. Termenul open source se aplică software-ului al cărui cod sursă este f ăcut disponibil gratuit. Decât să construiască o bază de clienţi, cele mai populare proiecte de tipul o pen source atrag o comunitate de utilizatori şi dezvoltatori care contribuie la proiect şi îşi ofer ă asistenţă tehnică neoficială între ei precum şi noilor utilizatori. Cu cât comunitatea de utilizatori este mai mare, cu atât proiectul prime şte mai multă atenţie.
2.4.1. Avantajele software-ului de tipul open source Linux, ca şi o mare parte din aplica ţiile ce rulează pe el, este software cu surse deschise (o pen source), având unele avantaje ce nu pot fi egalate de producătorii de software proprietar: Lipsa problemelor create de licen ţe proprietare;
58
Linux ofer ă gratuit licenţă pentru un număr nelimitat de utilizatori şi calculatoare. Sunt însă, produse software proprietare ce pot rula pe Linux, care sunt supuse unor licen ţe restrictive. Software-ul nu este controlat de un singur producător;
Utilizatorii de software o pen source evită riscurile permanente de a se baza pe un singur producător ce poate face unele schimbări nedorite (renunţă la suportul pentru o anumită aplicaţie, creşte preţurile sau falimentează). Nivel ridicat de securitate;
Deoarece codul sursă al software-ului proprietar nu este disponibil, defectele posibile din sistemul de securitate pot r ămâne nedetectate pentru mult timp, având efecte majore atunci când sunt descoperite. Natura deschisă a Linux-ului permite oricui să inspecteze codul sursă şi nu doar să găsească posibile por ţi în sistemul de securitate, dar s ă le şi rezolve. De obicei, după ce este descoperit un defect în sistemul de securitate, o versiune nouă a produsului respectiv, care repar ă problema, apare în mai puţin de 24 ore. Linux excelează ca SO multi-users. Fiecare utilizator este limitat la zona lui personală de activitate şi are propriul mediu de lucru. Utilizatorii nu au dreptul să modifice fişierele sistemului, acesta fiind permis doar contului de administrator. Acest fapt reduce drastic posibilitatea de a infecta sistemul cu viruşi şi chiar o elimină dacă se instalează software doar din surse cunoscute, pachetele fiind semnate digital de producătorii respectivi. Asigurarea calităţii;
Sursele pachetelor software populare sunt examinate de mii de dezvoltatori şi administratori de sistem care pot găsi şi repara defecte mai repede decât orice producător de software proprietar. Aceasta duce la o stabilitate ridicată a software-ului. Posibilitatea personalizării software-ul după nevoile clientului;
Utilizatorul este liber să modifice sursele existente, singura condiţie fiind ca în cazul distribuirii versiunilor modificate, codul surs ă al acestora trebuie să fie inclus sub aceeaşi licenţă cu a produsului original. Software-ul o pen source este actualizat mai des decât cel proprietar deoarece orice programator interesat de un anumit pachet poate ad ăuga facilităţi noi sau poate repara unele defecte. Aceste facilit ăţi reflectă cererile utilizatorilor, căci mulţi din cei ce folosesc software o pen source ajută şi la 59
construirea sa. De asemenea, accesul la codul surs ă permite mult mai uşor traducerea în limba român ă a aplicaţiilor.
2.4.2. Caracteristicile sistemului de operare Linux Spre deosebire de alte sisteme de operare, nici o firm ă nu este proprietara sistemului Linux. Mai mult decât atât, el este protejat de Licenţa Publică GNU, care precizează faptul că se poate copia, modifica şi utiliza gratuit codul programelor, cu condiţia ca produsele rezultate să se pună în aceleaşi condiţii la dispoziţia altora (sub forma open source). Astfel, s-a ajuns la un număr foarte mare de distribu ţii Linux (variante de Linux). Aceste distribuţii sunt gratuite. Ele pot fi copiate şi distribuite f ăr ă nici un fel de restric ţii. Linux este un sistem multi-tasking (poate (poate executa în mod concurent un număr nedeterminat de programe) şi multi-users (utilizatorii au acces la resursele calculatorului de la diferite terminale plasate local sau la distan ţă) şi respectă standardele POSIX, având şi interfeţe grafice. Iniţial, SO Linux a fost dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, dar mai apoi a câ ştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM şi Hewlett-Packard. Hewlett-Packard. Diverse studii, efectuate, relevă faptul că Linux-ul este privit ca având avantaje semnificative faţă de alte sisteme de operare, cum ar fi: costuri mici sau chiar gratuitatea sistemului şi a aplicaţiilor care vin odată cu el. Sunt multe variante de Linux, unele din ele fiind totuşi comerciale, dar oricum foarte ieftine în compara ţie cu Windows-ul. uşurinţa instalării aplicaţiilor (odată cu sistemul); accesul liber la codul sursă (posibilitatea de a-l modifica); stabilitatea şi fiabilitatea sistemului; securitatea sporită pe care o ofer ă. Spre exemplu, prin construcţia sistemului în sine, Linux poate fi afectat de doar câţiva viruşi, pe când un SO Windows poate fi afectat de sute de mii de viru şi.
Se poate instala pe acela şi calculator atât sistemul de operare Windows cât şi Linux, fiecare din acestea vor folosi parti ţii separate. Prima dată se va instala Windows-ul apoi Linux-ul. La instalarea Linux-ului poate fi ales care SO să ruleze implicit la boot -are -are (opţiunea poate fi schimbată ulterior). Tot ceea ce lucrează în mediul Linux poate fi salvat şi vizualizat în Windows şi invers.
60
2.4.3. Componenţa sistemului Linux Sistemul Linux este alcătuit din: nucleu (kernel ) ; biblioteci software; programe şi aplicaţii utilitare.
O distribuţie Linux adaugă acestor componente de bază o mare cantitate de software organizată în “pachete”. Nucleul (kernel-ul ) Linux include: un multi-tasking real şi complet, suport pentru memoria virtuală, distribuţia executabilelor la scriere, management avansat al memoriei, suport avansat pentru TCP/IP, pân ă la 1 miliard de procese rulând simultan, sistem de sunet modularizat, etc. Programele care constituie nucleul SO sunt scrise integral în C, şi apoi sunt compilate. Programele, respectiv aplicaţiile utilitare, realizează aceleaşi funcţii ca şi programele, respectiv aplicaţiile sub Windows. Dintre numeroasele aplica ţii pot fi amintite: OpenOffice, Koffice, Abiword – pentru editare de text, realizarea de prezentări, de pagini cu calcul tabelar (echivalentul lui Microsoft Office); KPDF - vizualizator de fişiere PDF; Kview, KPhotoAlbum – pentru vizualizare de imagini; Gimp - program de prelucrare imagini (echivalentul lui Photoshop); Konqueror, Mozilla, Opera - browse-re de Internet; Kmail, Thunderbird - client de e-mail ; Amarok, Kaffeine, Mplayer, Xine - programe de vizualizare filme; K3b - inscriptor de CD, DVD; Inkscape, Scribus - realizator de prezentări; Audacity - editor audio.
Sistemele moderne Linux au atât capacit ăţi multimedia avansate (3D hardware accelerator, sunet surround , suport pentru bluetooth etc.), cât şi suport pentru hardware mai vechi, fiind astfel adaptabile şi scalabile în func ţie de necesităţi. Linux este un SO complet, care con ţine practic orice tip de aplicaţie, putând avea o varietate de roluri, roluri, printre care:
61
Server - conţine un suport excepţional pentru reţea, putând oferi atât serviciile specifice de Internet (www, ftp, e-mail , chat), dar şi alte servicii precum server de imprimante, server de fi şiere (NFS), etc. Astfel, el poate substitui un server Windows sau Novell Netware. Stabilitatea, fiabilitatea şi securitatea sporită ofer ă posibilitatea de a fi utilizat pe servere high-end şi în medii critice. Sistem personal - poate fi utilizat pentru redactarea de texte, navigarea pe Internet, citirea corespondenţei, tipărirea la imprimantă, etc. De asemenea, poate fi utilizat şi ca platformă multimedia, adică pentru: vizionarea şi prelucrarea filmelor, ascultarea şi prelucrarea fişierelor audio, vizualizarea şi prelucrarea pozelor, etc. Sistem de birou - conţine o suită completă de programe pentru birou, pentru redactare profesională a textelor şi documentelor, realizarea de prezent ări, etc.; Sistem educaţional - în acest caz atuul principal este gratuitatea. Conţine o sumedenie de aplicaţii care pot fi folosite în scop educaţional, chiar şi pentru copii.
2.4.4. Exemple de distribuţii Linux SO Linux se găseşte în multe variante (distribuţii), în funcţie de producătorul lor şi de software-ul inclus în aceasta. Unele pot fi orientate spre utilizatorul casnic, altele către servere sau către utilizatorii cu calculatoare mai vechi, etc. Cele mai folosite distribuţii de Linux sunt: Fedora Core - născută din proiectul RedHat, dar conţine exclusiv software liber şi disponibil gratuit de pe Internet; SuSE Linux - o distribuţie orientată atât spre servere cât şi spre staţii de lucru şi desktop-uri, faimoasă pentru uşurinţa în utilizare şi configurare. Produsă de compania german ă Suse, parte a grupului Novell; Mandriva Linux (fost Mandrake Linux) - o altă distribuţie uşor de utilizat, orientată spre piaţa desktop, creată de compania francez ă Mandriva; Debian GNU/Linux - una din distribu ţiile cele mai vaste de pe Internet, conţinând un număr uriaş de pachete; Gentoo Linux - distribuţie orientată spre performanţe maxime şi spre optimizări "la sânge". Notorie pentru timpul foarte lung necesar instalării (majoritatea pachetelor se compilează şi
62
optimizează pentru sistemul pe care se face instalarea - de aici viteza mare a sistemelor Gentoo instalate, nu se copiaz ă ca în cazul celorlalte distribuţii) şi pentru instalarea dificilă dar şi pentru managerul de pachete şi de sistem foarte avansat ( portage); Slackware Linux - o distribuţie axată pe servere, una din cele cu istoria cea mai lungă, notorie pentru motto-ul "Păstrează-l simplu", ducând la lipsa multor unelte de configurare simplificat ă, dar şi la o viteză mare de lucru, posibilitate de a-l instala pe calculatoare mai vechi, şi la o simplitate în organizarea sistemului; NimbleX - o distribuţie versatilă, fabricată în Romania şi bazată pe Slackware care rulează direct de pe CD, USB sau chiar şi LAN. Partea cea mai atractivă a sa este faptul că, deşi este mic, NimbleXul are o interfaţă grafică complexă şi o mulţime de programe incorporate pentru navigarea pe Internet, editarea de documente, ascultarea muzicii, rularea filmelor şi multe altele; Knoppix - o distribuţie completă care rulează direct de pe CD, nu instalează absolut nimic pe hard-disc, putând fi folosit atât pentru călătorii sau demonstraţii cât şi pentru diagnosticări de sistem, repar ări, recuper ări de date etc; Slax - o altă distribuţie care rulează direct de pe CD, dar care încape pe un flash drive de 256 MB; Ubuntu - o distribuţie orientată spre utilizatorul obişnuit, foarte popular ă prin faptul că este foarte aerisit ă, uşor de utilizat şi configurat, dar în acelaşi timp “puternică” şi stabilă. În prezent, formează o întreagă familie de distribuţii strâns înrudite: Kubuntu (foloseşte KDE), Xubuntu (foloseşte Xfce), Edubuntu (orientat spre educaţie); RedHat Linux - una din cele mai cunoscute distribu ţii, acum orientată exclusiv spre piaţa serverelor şi spre mediul de afaceri. A dat naştere proiectului Fedora Core; PCLinuxOS – o distribuţie ce uimeşte prin uşurinţa instalării ideal pentru începători.
Cele mai multe din distribuţiile de mai sus, pot fi desc ărcate legal şi gratuit de pe site-urile respective. Anumite distribuţii vând manuale sau seturi complete (CD cu manuale, suport tehnic, documenta ţie aferentă), iar altele trimit în mod gratuit CD-uri prin po ştă doritorilor.
63
2.4.5. Distribuţii Live Cele mai utilizate distribu ţii Linux rulează de pe hard-disc, dar sunt o serie de distribuţii de tipul Live. Acestea sunt folosite mai ales atunci când sistemul de operare nu mai porneşte şi există date importante de salvat de pe partiţia pe care se află sistemul de operare. De asemenea, cu ajutorul SO Linux de tipul Live-CD se poate realiza: familiarizarea cu SO Linux; diagnosticarea sistemelor de calcul sau a reţelelor; navigare pe Internet (dacă calculatorul e conectat la Internet); copierea fişierelor în reţea; utilizarea pachetului Office, etc.
Există o categorie importantă a distribuţiilor, de tip Live, respectiv LiveCD, LiveDVD, LiveUSB, care pot fi folosite prin pornirea directă de pe aceste medii de stocare, f ăr ă a fi nevoie să existe hard-disc, şi nefiind necesar ă instalarea pe hard-disc, cu toate c ă ea poate fi f ăcută opţional. Pentru aceasta, pe CD, DVD, respectiv USB, există o informaţie de bootare, iar calculatorul trebuie să aibă setată în BIOS opţiunea de bootare, prima dată, de pe aceste medii de stocare, apoi de pe hard-disc. Informa ţia citită este transferată în RAM, iar pe hard-disc nu se scrie deloc, decât op ţional, dar se pot citi datele de pe el. Aşadar, dacă se boot-ează live un Linux, şansa să se întâmple ceva cu Windows-ul este nulă, în afar ă de cazul în care se şterge voit ceva nepermis de pe hard-disc. Există, de altfel, o mică problemă, aceea că majoritatea distribuţiilor Linux nu scriu fişiere pe un hard-disc formatat NTFS nici în mod opţional, datorită dezacordului în privinţa drepturilor de licenţă şi este nevoie de utilizarea unor mici aplicaţii specializate pentru a da dreptul de scriere pe partiţii NTFS. În schimb, dacă sunt partiţii de tip: FAT, FAT32 sau parti ţii specifice Linux-ului, nu sunt asemenea probleme. La pornire vor fi detectate şi configurate automat componentele hardware din calculator (sunt incluse driver -e pentru majoritatea componentelor uzuale) şi este generat în mod automat un set de configuraţii implicite. Configur ările şi toate fişierele generate pe perioada utiliz ării sistemului Linux, pot fi salvate pe hard-disc sau pe un alt mediu de stocare şi folosite ulterior. De asemenea, este oferit ă şi opţiunea instalării distribuţiei Linux pe o partiţie a hard-disc-ului. Cu toate aceste avantaje, care dau posibilitatea prob ării unui sistem Linux sau a utilizării lui în cazul unui calculator cu Windows-ul defect sau 64
chiar a utilizării în scopul recuper ării unor date importante de pe un calculator care nu porneşte (pe CD, DVD, USB), trebuie men ţionat şi faptul că o distribuţie Live rulează cu o viteză mai redusă decât una instalată, în primul rând pentru că aplicaţiile trebuie să fie citite de pe CD, DVD, USB şi nu de pe hard-disc, şi decomprimate înainte de a fi executate. Datorită comprimării datelor în distribuţiile Live, şi a decomprimării lor în momentul folosirii în memoria RAM, pe un CD Live cu capacitatea de 700 MB, pot să încapă peste 2,2 GB de informaţie, constând în sistemul Linux şi o multitudine de aplicaţii utile preinstalate. Cele mai populare distribuţii Live sunt: Slax (CD şi DVD), Knoppix (CD şi DVD), Kanotix, PCLinuxOS, AdiOS, Ubuntu, Kubuntu, Damn Small Linux, Mepis, Puppy Linux, Gentoo, Austrumi, Nimblex (distribuţie românească), ROslims (distribuţie românească).
65
Cap. 3. Microsoft Office Firma Microsoft a creat pentru SO Windows, pachetul de programe Microsoft Office, care conţine o serie de aplicaţii utilitare, dintre care cele mai utilizate sunt: Word; PowerPoint; Excel; Access. Outlook;
Procesorul de texte Word este un program util pentru prelucrarea textelor respectiv documentelor şi organizarea lor sub formă de tipăritur ă: referate, comunicări, broşuri, etc. Programul de grafică PowerPoint permite realizarea prezentărilor pentru retroproiector şi pentru proiecţii utilizând calculatorul (videoproiector). Programul Excel este utilizat pentru gestionarea foilor de calcul, permiţând prelucrarea datele sub formă de tabele şi reprezentarea grafică a datelor şi rezultatelor. Sistemul de gestiune a bazelor de date Access este o aplicaţie specializată în construirea şi încărcarea bazelor de date şi conţine proceduri de consultare şi interogare rapidă a datelor înregistrate. Aplicaţia Outlook permite organizarea corespondenţei şi planificarea activităţilor într-o agendă. Folosirea aplicaţiilor din pachetul Microsoft Office are urm ătoarele avantaje: aplicaţiile lucrează folosind aceleaşi concepte şi metode; aplicaţiile comunică între ele prin intermediul acelora şi proceduri şi nu apar probleme de incompatibilitate; sistemul de meniuri (pentru majoritatea aplica ţiilor din pachetul Office) conţine nouă meniuri verticale: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Table / Date / Draw, Window, Help;
66
folosesc aceleaşi taste scurtături ( shortcut -uri) pentru opţiunile comune din meniuri: Ctrl + C pentru Copy, Ctrl + N pentru New, etc. informaţiile suplimentare despre fişierele de date administrate de fiecare aplicaţie sunt aceleaşi; folosesc rigle pentru poziţionarea mai uşoar ă a fişierului de date.
Aplicaţiile din Microsoft Office dispun de instrumente de help, sub formă de: proceduri expert (Wizard ) - sunt instrucţiuni prin care sunt realizate fişiere de stare de date complexe; previzualizări ( Previews) - arată pe ecran aspectul fişierului de date aşa cum va fi listat la imprimantă; demonstraţii ( Demos) - arată, la cerere, cum trebuie procedat la execuţia unei lucr ări complete.
Odată cu apariţia diferitelor versiuni ale SO Windows, au ap ărut diverse versiuni de pachete Office. Diferen ţele dintre versiuni nu sunt esen ţiale din punctul de vedere al funcţiilor de bază. Filozofia adoptată de creatorii lor, s-a axat pe păstrarea vechilor facilităţi (împreună cu regulile de utilizare aferente) şi pe extinderea acestora, urmărind aceleaşi principii de bază, astfel încât să existe o compatibilitate cât mai bun ă între versiunile mai vechi şi cele mai noi ale aceluiaşi produs. Din punct de vedere practic, aceasta se traduce prin faptul că documentele şi aplicaţiile create de utilizatori în versiunile mai vechi sunt recunoscute şi pot fi preluate în mod natural în versiunile ulterioare. Transferul invers, dinspre versiunile noi, este posibil în măsura în care nu apar explicit facilităţi inexistente în versiunile mai vechi.
3.1. Microsoft Word Pentru prelucrarea simplă a textelor, pot fi folosite editoarele de texte Notepad şi Wordpad. Pentru prelucrarea fişierelor document, care implicit conţin şi texte, se foloseşte cu precădere programul Microsoft Word din pachetul Office. Astfel, se poate utiliza aplicaţia Word pentru a crea documente care combină textul cu imagini, sunete sau obiecte multimedia. De asemenea, aceste documente pot fi tip ărite pe hârtie ori publicate în World Wide Web (www.), sau transmise prin e-mail sau fax.
67
Unul dintre principalele avantaje ale editorului Word este interfa ţa grafică extrem de prietenoasă (user-friendly), caracteristică aplicaţiilor Windows. Aceasta include: butoane cu simboluri grafice pentru execuţia rapidă a unor acţiuni; butoane constituite în bare de instrumente; meniuri contextuale accesibile, ata şate obiectelor; modalităţi simple de editare a obiectelor de diverse tipuri; un sistem de help inteligent, care adaugă la sistemul uzual de help din Windows facilităţi de tutorial, sisteme avansate de asistare a utilizatorului în diverse acţiuni (Wizards) şi facilităţi de formatare şi corectare inteligente ( AutoFormat , AutoCorrect ).
În Word pot fi definite macro-uri (comenzi care grupează anumite succesiuni de acţiuni). Macro-urile simple pot fi create de c ătre toţi utilizatorii editorului prin activarea unui mecanism de înregistrare a ac ţiunilor executate. În momentul înregistr ării se generează automat un modul de program în Visual Basic (limbaj de programare vizual şi obiectual, care stă la baza tuturor produselor Microsoft Office). Utilizatorii care cunosc limbajul Visual Basic pot crea direct aceste module, folosind mediul de programare pus la dispozi ţie în acest scop. Programul Word acceptă tehnologia OLE (Object Linking and Embedding ), astfel încât permite partajarea de date şi compatibilitate cu orice alt program ce foloseşte OLE. Deoarece Word-ul face parte din pachetul Microsoft Office, poate partaja date cu Excel, PowerPoint, Access, Outlook dar şi cu browser -ul Internet Explorer. Pe baza compatibilităţii şi legăturilor dintre programul Word şi aplicaţiile amintite mai sus se pot realiza: accesarea unei pagini Web dintr-un document Word (Word lansează Internet Explorer ca şi browser de Web); inserarea unor foi de calcul Excel în documentele Word şi actualizarea lor automată la fiecare modificare a cifrelor din Excel; inserarea unor câmpuri Access în documentele Word şi actualizarea lor în mod automat la fiecare modificare a datelor din Access; utilizarea adreselor dintr-o bază de date Access, pentru a genera scrisori tip în Word; utilizarea aceloraşi dicţionare pentru verificarea ortografiei în: Word, Excel, Access, PowerPoint şi Outlook, astfel încât, la
68
introducerea unor cuvinte într-un dicţionar propriu, acestea s ă fie disponibile în orice program Office; expedierea prin e-mail a documentelor Word din interiorul programului, folosind căsuţa poştală din Outlook; inserarea unor diapozitive sau prezentări PowerPoint într-un document Word.
3.1.1. Meniurile programului Word Cele nouă meniuri verticale, afişate în fereastra aplicaţiei Microsoft Word, sunt: File - conţine opţiuni pentru lucrul cu fi şierele care sunt create şi actualizate în cadrul programului; Edit - conţine opţiuni pentru operaţii de editare; View - permite alegerea unor modalit ăţi diferite de vizualizare a documentelor în funcţie de operaţia ce urmează a fi executată: schiţare a documentului, scriere, preg ătire în vederea tipăririi, sau doar citirea unui document. Insert - asigur ă introducerea anumitor date, pagina ţii etc., în documentul curent; Format - permite selectarea tipurilor de caractere folosite pentru editare, precum şi formatarea şi aşezarea paragrafelor în cadrul paginii; Tools - conţine o serie de facilităţi pentru lucrul cu documentele incluzând alegerea limbii pentru editare şi corecţii gramaticale, proceduri de auto-corectare, etc.; Table - are o serie de opţiuni pentru realizarea şi modificarea tabelelor; Window - asigur ă facilităţi de folosire, respectiv împ ăr ţire a ecranului pentru a se putea vizualiza mai multe documente simultan; Help - asigur ă, la cerere, informaţii suplimentare cu privire la folosirea aplicaţiei Word.
Fiecare din aceste meniuri poate fi activat prin clic cu mouse-ul sau de la tastatur ă prin apăsarea simultană a tastei Alt şi litera subliniată din denumirea meniului. Comenzile din fiecare meniu pot fi activate cu mouse-ul dar o mare parte din acestea pot fi accesate mult mai rapid prin utilizarea tastaturii (de regulă, combinaţii de două taste). 69
3.1.1.1. Meniul File După activarea acestui meniu, sunt disponibile următoarele comenzi: New (Ctrl+N) - deschide un fişier word (document) nou; Open (Ctrl+O) - deschide un fişier deja existent; Close - închide fişierul curent; Save (Ctrl+S) - salvează varianta curentă a documentului; Save As - salvează fişierul în lucru, sub o altă denumire sau tip sau denumeşte fişierul nou creat de utilizator. De asemenea, fi şierul poate fi salvat şi pe un alt director. Save as Web Page - salvează fişierul în lucru cu extensia .html; File Search - permite căutarea de anumite tipuri de fişiere în diferite locaţii. Dacă este introdus un singur cuvânt, în caseta de căutare, vor fi căutate toate fişierele din locaţia specificată ce conţin, în nume, cuvântul respectiv. Versions - permite salvarea pe disc a documentului de lucru în mai multe versiuni, denumirea fiind completată automat sau la cerere cu specificatorul de versiune; Web Page Preview - permite vizualizarea întregului document sub formă de pagină Web; Page Setup - stabileşte formatul documentului, marginile la tipărire şi adăugarea de anteturi şi subsoluri; Print Preview - permite vizualizarea documentului pentru verificarea aranjării corecte în pagin ă, înainte de tipărirea lui; Print (Ctrl+P) - permite tipărirea întregului document, a unei pagini sau a mai multor pagini din fişier, în unul sau mai multe exemplare; Send To - se poate transmite fi şierul spre fax, sau prin e-mail . De asemenea, poate fi transformat în fi şier de tip .ppt prin deschiderea aplicaţiei PowerPoint. Properties - conţine informaţii generale despre fişier: tip, localizare, mărime, data creării, data ultimei modificări, accesări sau tipăriri etc.; Exit - închide aplicaţia Word.
În partea de jos a meniului File sunt shortcut -uri către fişierele Word, care au fost deschise anterior.
70
3.1.1.2. Meniul Edit După activarea acestui meniu sunt disponibile urm ătoarele comenzi: Undo Typing (Ctrl+Z) - anulează ultima modificare în document sau poate anula mai multe modificări prin activare repetată; Repeat Typing (Ctrl+Y) - revine la ultima modificare sau la ultimele modificări; Cut (Ctrl+X) - “taie” cuvintele, propoziţiile sau paragrafele selectate care pot fi recuperate sau pot fi transmise în alt ă parte cu comanda Paste; Copy (Ctrl+C) - copiază cuvintele, propoziţiile sau paragrafele selectate; Office Clipboard - deschide o secţiune în partea dreaptă a ecranului, în care se poate vedea şi sunt disponibile, tot ceea ce s-a copiat. Paste (Ctrl+V) - aduce cuvintele, propozi ţiile sau paragrafele selectate cu comanda Copy sau Cut la locul marcat de cursor; Paste Special - aduce, paragrafe selectate ce con ţin date, imagini etc., din alte programe speciale, la locul marcat de cursor; Paste as Hyperlink - aduce paragrafe din baze de date sau alte surse de date, la locul marcat de cursor, care prin leg ătura definită, vor fi actualizate conform sursei iniţiale; Clear ( Delete) - şterge cuvintele sau bucăţile din text selectate; Select All (Ctrl+A) - selectează tot conţinutul fişierului, în vederea realizării unor modificări de ansamblu; Find (Ctrl+F) - caută o liter ă, număr, cuvânt sau expresie în cadrul fişierului; Replace (Ctrl+R) - înlocuieşte o liter ă, număr, cuvânt sau expresie din cadrul fişierului cu altceva, predefinit; Go To (Ctrl+G) - trimite cursorul la o linie, pagin ă, paragraf, etc., specificat printr-un număr de ordine; Links - leagă un text vechi cu unul nou sau aduce figuri, grafice din alte fişiere sau din acelaşi fişier; Object - permite modificarea sau conversia unei figuri ce are atributul de obiect.
3.1.1.3. Meniul View După activarea acestui meniu sunt disponibile urm ătoarele comenzi:
71
Normal - prezintă în modul ”normal”, paginile din document. Se vizualizează bara metrică orizontală. Antetele, notele de subsol, elementele de grafică şi coloanele nu sunt vizibile. Web Layout - se vizualizează documentul sub aspect de pagină Web; Print Layout - se vizualizează documentul încadrat în chenarul paginii definite cu Page Setup; sunt vizibile trecerile de la o pagin ă la alta, barele de defilare (orizontală şi verticală) şi numerotarea paginilor; Reading Layout - fişierul apare pe ecran sub forma a dou ă pagini de carte; Outline - se afişează structura documentului şi bara cu instrumente outline; se pot astfel atribui diferite niveluri ale informa ţiilor de pe ecran; Master document - se afişează structura documentului şi bara cu instrumente master document ; se afişează informaţiile pe diferite niveluri; se pot crea sub-documente; se pot insera în document alte documente; Toolbars - afişează tipurile de toolbars-uri (bare cu instrumente) şi permite alegerea acelora care se doresc a fi vizibile pe ecran. De asemenea, pot fi alese combinaţiile de taste pentru diverse shortcut uri; Ruler - afişează bara metrică superioar ă; Document Map - vizualizează planul documentului, astfel încât toate titlurile din document sunt vizualizate într-o fereastr ă separată, existând posibilitatea deplasării la un anumit subcapitol din document, prin efectuarea unui clic pe titlul respectiv din harta documentului; Thumbnails - apare o secţiune în partea stângă, în care sunt vizibile paginile micşorate ale documentului şi permite, astfel, deplasarea rapidă la o anumită pagină, recunoscută după tipul de figur ă conţinută sau după modul de formatare a textului; Header and Footer - permite înscrierea în fiecare pagin ă a documentului a textului de antet şi de subsol; Footnotes - permite înscrierea de note în josul paginii curente; Markup - permite vizualizarea diverselor modificări sau a comentariilor existente în document. Full Screen - apare documentul pe tot ecranul monitorului; 72
Zoom - asigur ă mărirea sau micşorarea cu un anumit procent a paginii pe ecran;
3.1.1.4. Meniul Insert După activarea acestui meniu, sunt disponibile următoarele comenzi: Break - se marchează, for ţat, sfâr şitul de pagină, coloană sau secţiune nouă; Page Number - permite numerotarea paginilor din document. Se poate stabili locul şi forma scrierii numărului de pagină. Date and Time - permite scrierea în document a datei şi /sau a orei curente sub forma dorită; Auto Text - permite adăugarea de noi formulări în lista Autotext şi înscrierea automată, în documentul de lucru, a unei formul ări din lista Autotext ; Field - deschide un tabel cu diferite informa ţii, categorii şi câmpuri de aplicaţie, care pot fi inserate în text; Symbol - pot fi înserate diferite simboluri şi caractere speciale care nu pot fi scrise de la tastatur ă; Comment - permite introducerea de comentarii la text sau semnale sonore, care nu se tip ăresc în document, dar pot fi vizualizate prin plasarea mouse-ului în acea poziţie; Footnote and Endnote - permite introducerea de comentarii la subsolul sau sfâr şitul textului. Se poziţionează cursorul la sfâr şitul cuvântului care se va explicita, se alege simbolul de marcaj al notei, după care se scrie conţinutul notei. Caption - permite numerotarea/codificarea tabelelor, figurilor, sau ecuaţiilor inserate în document, corelat cu numerotarea capitolelor; Cross-reference - se stabilesc legături pentru diverse paragrafe, figuri, tabele, referinţe bibliografice dacă acestea au fost editate folosind style-uri ; Index and Tables - se construiesc listele de figuri, tabele, ecua ţii, autori etc., conform sub-ferestrelor afişate. Poate fi folosit şi pentru crearea automată a cuprinsului unui document, dacă titlurile capitolelor şi subcapitolelor au fost editate folosind style-uri. Picture – introduce, în text, diverse imagini, selec ţionate din subfereastra ce se ataşează; Text Box - introduce o fereastr ă pentru text suplimentar; File - se poate insera, în document, un fi şier tip word sau de alt tip;
73
Object - permite inserarea de obiecte, deja create sau care urmeaz ă a fi construite cu diferite programe specializate; Bookmark - se poate introduce sau şterge un semn de carte (bookmark ) la o anumită locaţie în cadrul documentului, la care se poate reveni ulterior pentru diverse modificări sau completări; Hyperlink (Ctrl+K) - se poate stabili o leg ătur ă cu alt fişier, astfel încât, acesta din urmă poate fi deschis din fi şierul curent prin Ctrl+clic cu mouse-ul.
3.1.1.5. Meniul Format După activarea acestui meniu, sunt disponibile următoarele comenzi: Font - permite alegerea tipului de caracter, m ărimea şi culoarea lui. Pentru formatarea caracterelor se pot utiliza şi combinaţii de taste (Ctrl+B - îngroşarea caracterelor, Ctrl+I - înclinarea caracterelor, Ctrl+U - sublinierea caracterelor). Paragraph - selectează mărimea aliniatului şi alte caracteristici ale aliniamentului în pagină; Bullets and Numbering - permite alegerea semnelor de marcare şi numerotare pentru paragrafe sau pentru diverse liste; Columns - permite scrierea textului pe două sau mai multe coloane; Tabs - permite alinierea textului şi paragrafelor; Drop Cap - permite ca prima liter ă, a unui text selectat, s ă fie mărită până la nivelul a 10 rânduri de text; Text Direction - permite scrierea textului: vertical, orizontal sau la 45 de grade; Change Case - permite schimbarea în paragrafele selecţionate a literelor mari cu cele mici şi invers; Auto Format - permite restabilirea asupra unui întreg document sau pe o zonă selectată, a formatelor selectate din sub-ferestrele Autoformat ; Styles and Formatting - se aplică un anumit mod de prezentare şi formatare ( style-uri), pentru paragrafele selectate. Permite, de asemenea, modificarea style-urilor deja existente sau crearea unor style-uri noi. Background - se poate colora, aplica textur ă sau liniatur ă specială asupra fondului documentului;
74
3.1.1.6. Meniul Tools După activarea acestui meniu sunt disponibile urm ătoarele comenzi: Spelling and Grammar (F7) - verifică corectitudinea textului în limba care a fost selectat ă pentru editare şi afişează sugestii pentru corectare. Language - se selectează limba pentru aplicarea funcţiei S pelling and Grammar ; Word Count - vizualizează informaţii statistice despre documentul în lucru, cum ar fi: număr total de pagini, cuvinte, caractere, paragrafe şi linii; AutoSummarize - se analizează documentul şi se marchează paragrafele importante; AutoCorrect - pe textul selectat se pot opera automat sau la cerere, corecturile selectate din sub-ferestre şi se pot adăuga texte noi în lista AutoCorrect ; Track Changes (Ctrl+Shift+E) - pe un document existent se pot marca modificările operate, de exemplu, de către altă persoană. Aceste modificări pot fi acceptate sau respinse ulterior. Compare and Merge Documents - permite afişarea diferenţelor existente în cazul compar ării a două fişiere word; Protect Document - protejează documentul prin parolă, astfel încât acesta nu va putea fi deschis ( Password to Open) sau modificat ( Password to Modify), de către alt utilizator; Envelopes and Labels - permite editarea adreselor expeditor şi destinatar pe plicuri şi a paginilor de scrisoare. Cu op ţiunea Envelopes, la documentul curent, se creeaz ă imaginea plic cu adresele expeditor şi destinatar pe aceea şi fa ţă de plic. Cu opţiunea Labels se creează un fişier de lucru cu etichetele solicitate. Letter Wizard - se editează un document cu prima pagin ă de format plic, de dimensiune standard, şi celelalte pagini constituind o scrisoare de format A4, având ca bază un model selectat şi opţiuni din sub-ferestrele afişate; Macro - se definesc şi construiesc macrouri (comenzi care grupează anumite succesiuni de acţiuni) în Visual Basic; Templates and Add-Ins - se afişează o fereastr ă ce actualizează stilul de organizare şi prezentare a documentului curent în func ţie de documente model (template, de tip dot); permite ca defini ţia aleasă pentru documentul curent să fie adăugată în fişierul model;
75
Customize - permite adăugarea/revocarea de bare cu instrumente (Toolbars) sau comenzi din acestea şi se poate stabili modul de prezentare a acestora pe ecran; Options - permite alegerea unor op ţiuni pentru comenzi Word ca: Edit , View, Track changes, Spelling and Grammar , Compatibility, Save, User, Print, etc.
3.1.1.7. Meniul Table La activarea acestui meniu, sunt disponibile următoarele comenzi: Draw Table - vizualizează bara Table and Border , cu instrumentele de realizat şi formatat tabele; Insert Table/Rows/Columns - introduce un tabel la locul indicat de cursor; apare o fereastr ă cu numărul de rânduri şi coloane dorite; într-un tabel existent pot fi adăugate rânduri sau coloane. Delete - apare o fereastr ă în care poate fi specificată ştergerea unei celule, rând sau coloană; Merge Cells - uneşte două sau mai multe celule din rânduri consecutive într-o singur ă celulă; Split Cells - împarte celulele, de pe un rând, conform op ţiunii selectate (număr de coloane şi rânduri); Select Row - selectează rândul pe care se află celula curentă; Select Column - selectează toată coloana pe care se afl ă celula selectată; Select Table - selectează întregul tabel; Table AutoFormat - permite formatarea unui tabel conform formelor selectate din sub-ferestre; Distribute Rows Evenly - permite ca rândurile selectate s ă aibă aceaşi dimensiuni verticale; Distribute Column Evenly - toate coloanele selectate vor avea aceleaşi dimensiuni orizontale; Cell Heigt and With - se definesc dimensiunile pentru rânduri şi coloane; Headings - cuplarea / decuplarea atributului de titlu de tabel; Convert Text to Table - textul selectat se converteşte în tabel; Sort - informaţiile selectate din tabel se pot sorta în ordine crescătoare (ascendent ) sau descrescătoare (descendent );
76
Formula - permite construirea unei formule de calcul (adunare, medie aritmetică, etc.) în celula activată şi stabilirea formatului pentru rezultat; Split Table - permite împăr ţirea unui tabel în două; Show Gridlines - se pot afi şa liniile de reţea;
3.1.1.8. Meniul Window Conţine următoarele comenzi: New Window - se creează o a doua imagine a documentului selectat; Arrange All - se vizualizează pe ecran toate documentele active; Split - permite împăr ţirea zonei de lucru, astfel că, pe ecran apar două zone ale aceluiaşi document prin vizualizarea barei metrice şi în locul unde este plasat cursorul;
3.1.1.9. Meniul Help Are disponibile următoarele comenzi: Microsoft Office Word Help (F1) - afişează fereastra pentru Help; What’s This? - permite afişarea definiţiei pentru un element selectat; Microsoft on the Web - activează Microsoft Explorer Web; WordPerfect Help - activează funcţia Help pentru procesorul de texte Word Perfect , dacă aceasta este instalată; About Microsoft Office Word - afişează ferestre şi sub-ferestre prin care se dau informaţii despre Microsoft - System Information şi Technical Support .
3.1.2. Editare cu Microsoft Word Utilitarul Microsoft Word pune la dispoziţia utilizatorului foarte multe opţiuni prin care acesta poate să-şi personalizeze modul de editare a unui document. Editarea unui document este, de regul ă, o muncă ce ia timp şi din acest motiv este utilă însuşirea unor facilităţi care pot conduce la micşorarea considerabilă a timpului de editare. Câteva dintre acestea, descrise în continuare, sunt: deplasarea punctului de inser ţie, selectarea textelor, folosirea stilurilor de editare, realizarea automată a cuprinsului unui document şi modul de realizare a unei figuri.
77
3.1.2.1. Deplasarea punctului de inserţie Word-ul, ca şi alte programe sub Windows, dispune de o varietate de mijloace prin care se poate deplasa punctul de inser ţie (cursorul) folosind tastatura. Astfel, se pot folosi tastele cu s ăgeţi pentru a deplasa cursorul în sus cu câte o linie, respectiv cu câte un caracter spre stânga sau spre dreapta. De multe ori, este mai comodă şi mai rapidă utilizarea tastelor speciale pentru deplasarea punctului de inser ţie. Sunt prezentate în Tabelul 3.1 tastele, respectiv combinaţiile de taste precum şi deplasarea efectuată prin utilizarea lor. Tastele Deplasarea efectuată - începutul liniei curente Home - sfâr şitul liniei curente End - un cuvânt spre stânga Ctrl+săgeată stânga Ctrl+săgeată dreapta - un cuvânt spre dreapta - în partea de sus a ecranului Ctrl+Page Up - în partea de jos a ecranului Ctrl+Page Down - cu un ecran în sus Page Up - cu un ecran în jos Page Down - începutul documentului Ctrl+Home - sfâr şitul documentului Ctrl+End - la ultima locaţie unde sau f ăcut Shift+F5 modificări în document
Tabelul 3.1. Modalit ăţ i de deplasare rapid ă a punctului de inser ţ ie.
3.1.2.2. Selectarea textului Selectarea textului se poate face cel mai simplu cu opera ţia de tragere (drag ) cu mouse-ul. Prin utilizarea combina ţiei dintre mouse şi tastatur ă pot fi selectate mult mai comod şi rapid: cuvinte, propoziţii, linii de text, paragrafe sau chiar întregul document. Se prezintă în Tabelul 3.2 modul în care se procedeaz ă pentru a selecta diverse bucăţi din text. 3.1.2.3. Editarea cu ajutorul stilurilor Crearea unor stiluri, pentru editarea textelor, respectiv a documentelor, este foarte utilă deoarece se evită repetarea aceloraşi operaţii de un număr indefinit de ori.
78
Funcţia de creare şi modificare a stilurilor ( Styles sau Styles and Formatting) din Word, permite salvarea formelor de editare existente şi aplicarea acestora altor texte. În stiluri se pot introduce fonturi, dimensiuni de fonturi, atribute ale fonturilor, aliniere, spaţiere între caractere, spaţiere în paragraf, marcare cu buline sau prin numerotare automată, margini, decalaje, în concluzie, orice categorie de formatare posibil ă.
Selecţia dorită Un cuvânt
Efectuarea selecţiei
- se efectuează dublu-clic oriunde în interiorul cuvântului - se ţine apăsată tasta Ctrl şi se efectuează clic O propoziţie oriunde în propozi ţie - se efectuează triplu clic oriunde în interiorul Un paragraf paragrafului - se deplasează indicatorul mouse-ului în O linie de text marginea din stânga iar când acesta se transform ă într-o săgeată orientată spre dreapta, ce indică linia dorită, se efectuează clic Întregul document - din meniul Edit se selectează opţiunea Select All sau se apasă împreună tastele Ctrl+A - se procedează ca şi la o linie de text dar dup ă Linii multiple operaţia clic se va deplasa cursorul în jos, ţinând apăsat butonul mouse-ului Mai multe cuvinte, - se efectuează clic pe primul cuvânt apoi se apasă Shift, se ţine apăsat şi apoi se efectuează rânduri sau clic pe ultimul cuvânt din selec ţia dorită propoziţii Tabelul 3.2. Modalit ăţ i de selec ţ ie a textului.
Odată creat un stil, tot ceea ce trebuie f ăcut pentru aplicarea stilului respectiv este selectarea acestuia dintr-o listă. Marele avantaj al utilizării stilurilor este acela c ă, dacă se modifică un stil, toate textele care folosesc stilul respectiv se pot modifica în mod automat, ceea ce este mult mai simplu decât modificarea de exemplu a dimensiunii fonturilor rând pe rând, la o serie de paragrafe şi titluri dintr-o lucrare cu mai multe pagini. Pentru aplicarea stilurilor se va selecta meniul Format → Style and Formatting. La deschiderea unui document nou sunt deja puse la dispozi ţia utilizatorului o listă de stiluri gata create. Pentru a aplica un anume stil se va selecta stilul şi apoi se va introduce textul în cadrul documentului, dar poate fi selectat şi un text gata scris şi apoi i se va imprima stilul dorit. 79
Stilurile deja existente pot fi modificate dup ă dorinţă sau pot fi create alte stiluri în care formatul textului va ar ăta în modul dorit, iar numele acestor stiluri poate fi unul sugestiv pentru ceea ce va fi utilizat în continuare. Dac ă în decursul editării documentului se doreşte modificarea unor parametri ai unui stil, există posibilitatea modificării întregului text, scris cu stilul respectiv, după noile modificări (Update the style ..) sau să re-aplice setările iniţiale ( Reapply the formatting of ..). Dacă se doreşte ca un stil să fie disponibil şi la crearea altor documente, se poate atribui stilul respectiv modelului Normal, care se deschide la fiecare creare a unui document nou. Pentru aceasta, se selecteaz ă Format → Styles and Formatting, se va selecta stilul respectiv din list ă şi se va aplica comanda Modify apoi se va bifa Add to Template. După scrierea unui document, cu anumite stiluri, acesta poate fi salvat ca şablon (Template) pentru editarea ulterioar ă a altor documente. Pentru salvarea unui document ca şi Template se selectează File → Save As → Save As Type şi se alege Document Template (*.dot). Pentru a folosi un şablon, la editarea unui nou document, se selecteaz ă File → New şi va fi ales din lista Templates.
3.1.2.4. Realizarea cuprinsului unui document Dacă utilizatorul a creat stiluri pentru titlurile capitolelor şi subcapitolelor, din cadrul unui document, atunci se poate crea foarte rapid un cuprins al documentului. Cuprinsul conţine titlurile capitolelor sau subcapitolelor cu numerotări şi în dreptul fiecărui titlu, pagina aferentă. De asemenea, există posibilitatea deplasării la un anumit titlu direct din cuprins, printr-un singur clic (sau Ctrl + clic) cu mouse-ul. Spre exemplu, pentru a crea un cuprins, se poate trece la începutul documentului, se inserează un salt de pagină (Insert → Break ) apoi se selectează Insert → Reference → Index and Tables, se efectuează clic pe eticheta Table of Contents şi se selectează un format de afişare a cuprinsului dintr-un număr de formate predefinite. Cuprinsul poate fi inserat şi la sfâr şitul documentului sau oriunde în interiorul său. De asemenea, cuprinsul poate fi actualizat, selectându-l cu mouse-ul, apăsând butonul dreapta şi selectând Update Field. În continuare, se poate actualiza doar numerele paginilor (Update page numbers only), sau întreg cuprinsul (Update entire table).
80
3.1.2.5. Realizarea unei figuri Aplicaţia Word pune la dispoziţia utilizatorului toolbars-ul Drawing, care este util pentru realizarea unor diverse desene sau schiţe. Pentru ca o figur ă să r ămână compactă şi să nu se deterioreze sau s ă se suprapună peste text, la unele modificări ulterioare ale documentului, sau la transferul documentului pe alt calculator, se poate atribui întregii schi ţe atributul de obiect (object ). Astfel se va activa Insert → Object → Microsoft Word Picture şi în locul în care este pus cursorul va fi deschis ă o fereastr ă ( Picture in … .doc) unde se va realiza figura. Pentru modificări se poate reveni ulterior asupra figurii prin dublu-clic asupra ei, şi după salvarea modificărilor (Update sau Ctrl+S) se va închide cu opţiunea Close Picture. După deschiderea toolbars-ului Drawing sunt disponibile o serie de figuri geometrice (linii, săgeţi, cercuri, patrulatere, etc.) precum şi alte forme predefinite care pot fi reprezentate la mărimea dorită. Dacă unele păr ţi din figur ă se repetă, pot fi selectate mai multe componente ţinând apăsată tasta Shift şi apoi clic cu mouse-ul rând pe rând, pe fiecare component ă şi apoi alegând opţiunea Group. Multiplicarea unei componente sau a unui grup de componente se poate face rapid prin ţinerea apăsată a tastei Ctrl şi apoi vor fi selectate şi “trase” cu mouse-ul în locul dorit. Componentele unei figuri pot fi aliniate în diverse moduri sau pot fi plasate la distanţe egale pe orizontală şi verticală alegând opţiunea Align or Distribute, sau pot fi rotite ori obţinută imaginea în oglindă a acestora cu opţiunea Rotate or Flip. După modificarea unei figuri trebuie reactualizate marginile figurii care delimitează zona vizibilă a acesteia, în cadrul documentului, prin alegerea opţiunii Reset Picture Boundary.
3.2. Microsoft Excel Programele de calcul tabelar sunt utilizate pentru lucrul cu tabele, fiind adesea folosite pentru lucrul cu cifre. Utilizarea programelor dedicate calculului tabelar prezintă următoarele avantaje: manipularea uşoar ă a datelor (introducerea, ştergerea, mutarea sau copierea); calcularea automată a unor rezultate, pe baza datelor introduse (sume, procente, medii, etc.); actualizarea automată a rezultatelor atunci când se modific ă datele;
81
modificarea modului de prezentare (de exemplu, num ăr de zecimale), f ăr ă a fi necesar ă reintroducerea informaţiei; preluarea simplă a datelor în/şi din alte documente; alinierea şi aşezarea tabelelor; crearea şi actualizarea automată a graficelor/diagramelor.
Cele mai utilizate programe pentru calcul tabelar sunt: Microsoft Excel, Open Office Calc, Quattro Pro, Lotus 1-2-3. Microsoft Excel este o aplicaţie utilizată pentru: introducerea, păstrarea, calculul şi analiza datelor, având la bază un program de calcul tabelar numit spreadsheet . Rezultatele calculelor matematice, care sunt ob ţinute cu programul Excel, sunt prezentate în tabele bine organizate şi grafice sugestive. Ca şi utilitarul Word, Excel are nou ă meniuri verticale; opt cu aceea şi denumire (File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Window, Help) şi semnificaţie, dar diferind mai mult sau mai pu ţin în cazul funcţiilor ataşate. Astfel, meniurile Insert şi Format au conţinutul în mare parte schimbat faţă de cel de editare de texte, iar meniul Table din programul Word este înlocuit în Excel cu meniul Data. În cazul programului Excel, documentul sau agenda de lucru este numit ă Workbook , care are unul sau mai multe foi de lucru sau de calcul ( sheet, worksheet ). Capacitatea maximă de prelucrare a unei singure foi de calcul este de 256 de coloane şi respectiv 65.536 de rânduri. La un moment dat, poate fi activată cu mouse-ul, minimum o celulă (celula activă) şi aici pot fi introduse trei categorii de date: numere, formule sau text. Tot cu mouse-ul pot fi selectate mai multe celule adiacente, şi astfel apare denumirea de domeniu. Denumirea atribuită implicit documentelor de c ătre programul Excel este book urmată de un număr, iar extensia fişierelor este .xls.
3.2.1. Editarea tabelelor La deschiderea unui nou registru cu File → New, apar mai multe foi de lucru, dar numai una este cea activă (poate fi: Sheet 1, Sheet 2, etc.), din cele vizualizate în bara orizontală din josul paginii. Spaţiul de lucru al foii este împăr ţit în coloane, numerotate cu litere de la A la Z, şi în continuare cu două sau mai multe litere, vizualizate pe o bar ă orizontală din partea de sus a foii şi respectiv în rânduri numerotate cu cifre de la 1 la 65.536, numerotate pe o bar ă verticală în stânga foii. O celulă are o adres ă unică, alcătuită din litera sau literele coloanei pe care e situată şi numărul liniei corespondente. În timpul lucrului, o singur ă
82
celulă este activă, numele ei fiind vizualizat în stânga unei bare orizontale, denumită bara formulei, aşezată deasupra barei cu literele coloanelor. Lăţimea unei coloane poate fi modificat ă cu mouse-ul (pe capul de coloană se deplasează spre dreapta sau stânga linia coloanei). Dac ă în coloanele ce conţin text, unele celule au textul mai lung decât lungimea celulei, textul poate fi scris pe mai multe rânduri. Pentru aceasta se activeaz ă câte o coloană, apoi Format → Cells → Alignment şi în final opţiunea Wrap Text.
3.2.2. Calculul tabelar În anumite coloane pot fi introduse, în mod automat, date de c ătre calculator, dacă se impune o formul ă de calcul (o combinaţie de operanzi). Fiecare formulă este precedată de semnul “=” şi este scrisă în bara formulei. Spre exemplu, dacă în celula G3, se doreşte introducerea sumei valorilor din celulele: B3, C3, D3, E3 şi F3, în bara formulei se va scrie: =B3+C3+D3+E3+F3, sau pe scurt: =SUM (B3: F3). Apoi, dacă se activează celula G3 şi se aşează mouse-ul pe colţul din dreapta jos a celulei şi se trage în jos, în mod automat şi în celulele de sub G3 se va aplica aceeaşi formulă de adunare, adică pentru celula G10 se obţine: =SUM (C10 : F10). La fel pot fi f ăcute calcule pe verticală, de exemplu pentru celula G21 poate fi scrisă în bara formulei relaţia =SUM (G3: G10); în acest caz se ob ţine totalul de pe coloana G. De asemenea, formulele se pot referi la reuniuni sau intersec ţii de mai multe domenii. Dacă se doreşte, spre exemplu, însumarea numerelor din domeniul de la C3 la C9, împreun ă cu numerele situate în domeniul de la C25 la C30 se va scrie formula =SUM (C3:C9;C25:C30). O intersec ţie dintre două domenii se specifică prin utilizarea unui spaţiu între acestea (în locul virgulei), spre exemplu (C2:C10 B10:H10) semnific ă o singur ă celulă, în speţă C10, unde cele două domenii se suprapun. Formulele de calcul pot conţine următorii operatori: adunare (+), sc ădere (-), înmulţire (*), împăr ţire (/), procent (%), ridicare la putere (^), radical (sqrt), egal (=), mai mare (>), mai mic (<), mai mare sau egal (>=), mai mic sau egal (<=), diferit (<>), etc. O altă modalitate rapidă pentru realizarea totalurilor pe rânduri şi pe coloane o reprezintă utilizarea butonului AutoSum, de pe bara de instrumente (toolbars-ul ) Standard. Astfel, se selectează cu mouse-ul celulele care con ţin
83
numerele incluzând şi un rând liber (dacă se doreşte adunarea pe coloane) sau incluzând şi o coloană liber ă (dacă se doreşte însumarea pe rânduri). Programul Excel pune la dispoziţia utilizatorului şi o serie de funcţii predefinite care pot fi apelate pentru efectuarea unor diverse operaţii matematice, logice, statistice, etc., asupra valorilor înscrise în anumite celule selectate. Acestea pot fi accesate cu op ţiunea Insert → Function. De fiecare dată când este introdusă o informaţie într-o anumită celulă, programul Excel verifică întâi dacă aceasta este o formulă şi dacă da, va afişa rezultatul în celula respectivă. Funcţiile Excel cele mai des folosite sunt prezentate în Tabelul 3.3.
Funcţia
Exemplu
Descriere
AVERAGE
=AVERAGE(B4:B9)
COUNT
=COUNT(A3:A7)
COUNTA
=COUNTA(B2:B10)
IF
=IF(A3>=100,A3*2, A2*2)
MAX
=MAX(B4:B10)
MIN
=MIN(B4:B10)
SUM
=SUM(A3:A10)
SUMIF
=SUMIF(A1:A4,”>16 ”,B1:B4)
Calculează media valorilor din celulele B4, B5, ..., B9 Număr ă toate celulele din grupul A3:A7 care conţin valori numerice Număr ă toate celulele din grupul B2:B10 care nu sunt goale Permite punerea unei condi ţii într-o formulă. Dacă valoarea din celula A3 este mai mare sau egală cu 100, atunci se va înmul ţi valoarea din celula A3 cu 2, astfel se va înmul ţi valoarea din celula A2 cu 2 Redă valoarea maximă din grupul B4:B10 Redă valoarea minimă din grupul B4:B10 Calculează totalul valorilor din grupul A3:A10 Calculează suma valorilor din celulele domeniului B1:B4, corespondente celulelor din domeniul A1:A4 care îndeplinesc condi ţia că valorile lor sunt >16 Exemplu: dacă A1:A4 conţin valorile 10, 20, 30, 40 şi B1:B4 conţin valorile 7, 14, 21, 28, atunci rezultatul va fi 63 (sunt adunate celulele B2:B4)
Tabelul 3.3. Func ţ ii Excel uzuale.
84
Ca şi Word-ul, aplicaţia Excel pune la dispozi ţia utilizatorului diverse modalităţi de deplasare rapidă a punctului de inser ţie, în cadrul unei foi de calcul (Tabelul 3.4).
Tastele Tab Enter Ctrl+ sau Ctrl+ Ctrl+ sau Ctrl+ Ctrl+Page Down Page Up Page Down Ctrl+Home Ctrl+End
Deplasarea efectuată - deplasare la celula următoare pe aceaşi linie - deplasare la celula următoare pe aceaşi coloană - deplasare o celul ă în direcţia săgeţii - deplasare la începutul sau la sfâr şitul zonei de date, sau la prima sau ultima celulă din coloană, în cazul în care coloana este goal ă - deplasare în celula din extrema stâng ă sau dreaptă, a zonei de date, iar dac ă rândul este gol, are loc deplasarea la prima sau ultima celul ă din rând; - în partea de jos a ecranului - cu un ecran în sus - cu un ecran în jos - deplasare în colţul din stânga sus al foii de calcul - deplasare în col ţul din dreapta jos al foii de calcul
Tabelul 3.4. Modalit ăţ i de deplasare rapid ă a punctului de inser ţ ie.
3.2.3. Prelucrarea foilor multiple În mod normal, fiecare fişier nou are 16 foi de calcul. Dac ă se doreşte ca numărul foilor să fie diferit de cel obişnuit, se va selecta Tools → Options, şi se va alege caseta General. În această casetă se va modifica în zona de editare Sheet in new workbook, numărul de foi dorite. Pentru selectarea unui grup de foi învecinate, se ţine apăsată tasta Shift şi se face clic cu mouse-ul pe prima şi apoi pe ultima fişă de calcul. Redenumirea fiecărei foi de calcul, se poate face prin alegerea opţiunii Rename, după ce a fost selectată în prealabil foaia cu butonul din dreapta mouse-ului. Ştergerea unei foi de calcul se face prin activarea op ţiunii Delete Sheet din meniul Edit, în acest fel se elibereaz ă spaţii în memoria intern ă. Mutarea sau copierea unei foi de calcul se poate face folosind Move ori Copy Sheet din meniul Edit. 3.2.4. Realizarea graficelor Datele numerice dintr-un tabel sau foaie de calcul pot fi prezentate sub formă de grafice şi diagrame. Acestea sunt construite folosind puncte de date 85
(numere individuale plasate într-o foaie de lucru) şi serii de date (grupuri de puncte de date corelate, din interiorul unui rând sau al unei coloane). Astfel, în sheet -ul în care sunt înregistrate datele, ce urmeaz ă a fi reprezentate grafic, se selectează în prealabil seriile de date, se activează funcţia Chart de la meniul Insert sau butonul Chart Wizart şi se urmează paşii: pasul 1 - se selectează tipul de grafic care poate fi tip standard, coloane, bare, linie, arie, etc.; pasul 2 - se defineşte sau se modifică sursa datelor ori a seriilor de date. pasul 3 - se completează titlul graficului, denumirile axelor, se selectează opţiuni privind axele, legenda, re ţeaua de linii, vizualizarea valorilor pe grafic, a tabelului de date, etc.; pasul 4 - se selectează locul de amplasare al graficului, care poate fi în acelaşi sheet cu datele sau într-un sheet separat, denumit implicit chart .
Asupra unui grafic se pot opera modificări prin selectarea acestuia şi activarea funcţiilor Chart Options. Dacă se decide inser ţia unui titlu, se selectează opţiunea Titles, şi spoi poate fi introdus ă o denumire pentru grafic şi pentru fiecare axă a sa. Orice modificări operate asupra datelor, din tabelul reprezentat grafic, sunt operate de procesor şi în grafic. Un grafic localizat în aceeaşi foaie cu tabelul de date poate fi mărit, micşorat sau translatat.
3.2.5. Tipărirea foilor de calcul Tipărirea foilor de calcul se face asemănător cu tipărirea unui document, utilizând opţiunile Print Preview şi Print. Câteva dintre diferen ţele semnificative sunt: se poate tipări tot registrul sau numai una sau mai multe foi din registru, numai anumite p ăr ţi dintr-o foaie sau mai multe foi; în secţiunea fiecărei foi (Sheet ), activând opţiunea Print Area din meniul File, se poate introduce seria de celule care trebuie tip ărite; se poate tipări ca titlu, un rând sau coloan ă din tabel pe fiecare pagină, scriind unul din identificatorii Rows to repeat at top sau Columns to repeat at left . Pentru aceasta se activeaz ă opţiunea Page Setup din meniul File. Apoi se completează după dorinţă caseta Sheet.
86
3.3. Microsoft PowerPoint Cu ajutorul aplicaţiei PowerPoint, din pachetul Microsoft Office, se pot realiza prezentări moderne, animate, cu grafice şi sunete. În acest scop, programul utilizează aşa-numitul slide sau diapozitiv. La pornirea programului PowerPoint se deschide o caset ă de dialog care permite crearea unei prezentări noi în trei moduri diferite, sau d ă posibilitatea deschiderii unei prezentări existente. De asemenea, poate fi creat ă o prezentare blank care se poate organiza după dorinţă. Dacă se doreşte ca programul să ofere diverse variante de prezentări atunci se poate apela prima opţiune oferită la deschiderea programului şi anume rutina AutoContent Wizard. Această rutină ajută la începerea unei prezentări prin furnizarea de idei şi moduri de organizare a informaţiilor din prezentare. PowerPoint 2000 conţine aproximativ 20 de bare diferite cu instrumente dar, de regulă, doar două sau trei dintre acestea sunt vizibile. Ca şi la celelalte aplicaţii din pachetul Office, barele cu instrumente sunt adaptabile, iar butoanele vizibile se pot modifica în funcţie de necesităţi. Dacă sunt necesare alte comenzi, pot fi create bare de instrumente personalizate sau pot fi adăugate comenzi la cele existente implicit. De asemenea, barele de unelte şi bara de meniu nu au o poziţie fixă, astfel că pot fi mutate, transformate, sau redimensionate. Deplasând cursorul mouse-ului pe un buton, dintr-o bar ă de instrumente, pe ecran se afişează numele butonului (numele comenzii).
3.3.1. Vizualizarea prezentărilor Modul de vizualizare implicit este Normal View. În acest mod, se văd toate elementele spaţiului de lucru şi sunt vizibile toate cele trei panouri: panoul de rezumat, panoul pentru diapozitive şi panoul pentru note. După o primă utilizare, modul de vizualizare va fi cel care a fost în momentul închiderii aplicaţiei. În panoul de rezumat se poate organiza şi dezvolta conţinutul prezentării. Aici se editează textul prezentării, se rearanjează paragrafele şi diapozitivele. În panoul pentru diapozitive se poate vedea cum arată textul introdus pe fiecare diapozitiv. Aici se vor putea ad ăuga grafice, efecte de animaţie, efecte sonore pentru fiecare slide în parte. În panoul pentru însemnări există posibilitatea de introducere de note sau informaţii care se doresc a fi prezentate audienţei.
87
Pentru a se trece la un alt mod de vizualizare se apas ă unul din cele cinci butoane situate în partea stângă a barei de derulare orizontale, care sunt prezentate în Figura 3.1. Modul de vizualizare Outline View prezintă structura documentului şi afişează capitolele importante din prezentare precum şi detaliile aferente. În acest mod de vizualizare, panoul pentru rezumat î şi măreşte dimensiunea, iar panoul pentru diapozitive se micşorează.
Figura 3.1. Butoanele disponibile pentru alegerea modului de vizualizare a prezent ării.
Modul de vizualizare Slide View are ca efect micşorarea panoului pentru rezumat, astfel încât vor fi afişate numai pictogramele şi numerele diapozitivelor, având selectat în mod implicit primul diapozitiv şi anume diapozitivul de titlu. Panoul pentru însemn ări dispare, iar panoul pentru diapozitive ocupă cea mai mare parte din spa ţiul de lucru, în care este afi şat diapozitivul de titlu. În modul de vizualizare Slide Sorter View sunt afişate pe ecran toate diapozitivele din prezentare, în acelaşi timp, dar la dimensiuni reduse. Acest mod de vizualizare permite deplasarea rapidă de la un slide la altul, precum şi adăugarea, ştergerea sau mutarea de diapozitive. Modul de vizualizare Slide Show permite, ca în orice moment, pe parcursul conceperii prezentării, să se poată vizualiza modul cum va ar ăta aceasta în momentul prezentării finale. Fiecare diapozitiv va umple ecranul şi vor fi afişate pe rând, în ordinea stabilită de către utilizator. Când prezentarea a ajuns la final, pe ecran va apare mesajul: End of slide show, click to exit (sfâr şitul prezentării, clic pentru ieşire). Odată executat clic, se va reveni la modul de vizualizare anterior modului de vizualizare Slide Show.
3.3.2. Realizarea unei prezentări La realizarea unei noi prezent ări, se poate porni de la un document gol sau de la un model cu câteva elemente, numit template. În momentul creerii unei noi prezentări, parametrii paginii vor fi preluaţi automat din modelul de 88
prezentare ales în caseta de dialog New sau din fişierul model numit Blank presentation, în cazul în care s-a utilizat butonul New din bara de instrumente Standard. Aceşti parametri pot fi modificaţi în orice moment, în timpul cre ării prezentării. Parametrii paginii pot fi modifica ţi din caseta de dialog Page Setup, din meniul File. Panoul Outline asigur ă cel mai uşor mod de editare. Se execută clic în structura slide-ului pentru a muta indicatorul mouse-ului acolo unde se dore şte editarea (în zona de titlu sau în cea de con ţinut, imediat lângă numărul slideului) şi apoi se introduce textul de la tastatur ă. Se poate redimensiona fereastra de editare cu ajutorul barei de dimensionare, în funcţie de lungimea textului. Într-un slide se poate introduce text sau orice element grafic sau sonor, ca fundal pentru prezentare. Selectarea diapozitivului este determinat ă de modul de vizualizare utilizat. În modul de vizualizare Slide Sorter, se execută clic pe slide-ul dorit, ceea ce va avea ca efect apari ţia unui chenar gros în jurul lui. În toate celelalte moduri de vizualizare trecerea la slide-ul următor, respectiv anterior, se poate realiza cu tastele Page Down şi Page Up, sau în unele cazuri cu butoanele Previous Slide sau Next Slide aflate sub bara de defilare verticală. Ştergerea anumitor slide-uri se face selectând Edit → Delete Slide, sau în modurile de afişare Outline şi Slide Sorter se poate selecta slide-ul şi apoi tasta Delete. Anularea ştergerii se poate face cu Edit → Undo sau cu tastele Ctrl+Z. Ca şi în Word, pot fi c ăutate anumite cuvinte sau texte pentru diverse corecturi, apelând Edit → Find, sau mai simplu, cu combina ţia de taste Ctrl+F. Înlocuirea textului se realizeaz ă apelând Edit → Replace, sau cu combinaţia de taste Ctrl+H. În caseta de text Find what: se scrie textul care se doreşte a fi înlocuit, iar în caseta de text Replace with: se scrie textul de înlocuire. Aspectul textului poate fi îmbun ătăţit cu ajutorul casetei de dialog Font sau folosind diverse instrumente de pe bara cu instrumente de formatare. Atributele de formatare pot fi stabilite înainte sau după tastarea textului. Pentru un text deja introdus, se selecteaz ă textul, apoi se apelează Format → Font. În caseta de dialog Font este afişată denumirea caracterului curent şi poate fi ales un alt tip de caracter. De asemenea, poate fi ales stilul de scriere în caseta Font style. Pot fi alese stilurile: Regular (caracter normal), Bold (aldin), Italic (caracter înclinat spre dreapta), Bold Italic (caracter înclinat spre dreapta şi
89
îngroşat). Caseta Size: permite alegerea în ălţimii literelor sau cifrelor folosite la editare. În secţiunea inferioar ă a ferestrei Font pot fi alese diverse efecte vizuale pentru text, bifând opţiunile: subliniat (Underline), umbrit (Shadow), îngropat (Emboss), indice (Subscript), etc., sau poate fi aleasă o anumită culoare a caracterelor (Color). Pentru a putea adăuga efecte de animaţie în prezentare, trebuie s ă fie pe, bara cu instrumente, butonul Animation Schemes. Trebuie selectat modul de vizualizare Slide View. Dacă acestea nu sunt prezente pe bar ă, se pot adăuga. Pentru aceasta, se selectează Tools → Customize → Commands → Slide Show, şi sunt trase cu mouse-ul pe bara cu instrumente. Dac ă butonul Animation Schemes este deja pe bar ă, se execută clic pe el şi bara respectivă devine activă. Pentru a anima titlul prezent ării, se execută clic pe butonul Animate title din bara Animation Effects, se alege una din op ţiunile de animare şi apoi se apasă butonul Animation Preview pentru se vedea efectul respectiv. Fiecare buton are propriile lui efecte sonore şi de animaţie. Când se aplică aceste efecte unor zone sau unor obiecte (text, imagine sau diagramă), ele primesc un număr în caseta de editare de pe bara cu instrumente. Se poate schimba ordinea lor prin schimbarea numărului. Dacă se doreşte să se adauge alte efecte, pe lâng ă cele existente, se selectează Custom Animation, care poate fi pus pe bara cu instrumente ca şi butonul Animation Schemes. Se poate activa fereastra Custom Animation şi dacă se execută următoarea secvenţă: se execută un clic pe meniul Slide Show şi se alege Custom Animation. Dacă se execută clic pe acest buton şi se selectează eticheta Order & Timing, se văd următoarele opţiuni: Start animation - este locul unde, bifând unul din butoanele radio, se stabileşte dacă articolul selectat în secţiunea Animation order va apărea atunci când se execută clic cu mouse-ul sau automat după un anumit număr de secunde; Animation order - dă posibilitatea de a schimba ordinea în care vor apărea articolele din slide-ul selectat; pentru aceasta se folosesc butoanele din partea dreaptă a secţiunii, stabilind urcarea sau coborârea lor; Effects - permite alegerea modului de defilare al obiectelor, direc ţia de defilare şi ce sunete să le fie asociate. Caseta de editare After animation ofer ă posibilitatea inactivării sau ascunderii marcajelor
90
care au fost prezentate, atr ăgând astfel atenţia auditoriului asupra următoarei idei care se va expune. După selecţia fiecărei opţiuni, se poate vedea în caseta de previzualizare, efectul de animaţie (însoţit de efectul sonor), apăsând pe butonul Preview, astfel că, eventualele schimbări se efectuează imediat, f ăr ă a păr ăsi caseta Custom Animation. În momentul în care au fost selectate efectele sau parametrii doriţi, se apasă butonul OK , şi fereastra se închide. Există posibilitatea asocierii la anumite obiecte din prezentare şi a altor efecte sonore decât cele oferite de aplica ţia PowerPoint. Cu un microfon se pot înregistra sunete proprii, sau se pot folosi sunete din alte surse. Pentru aceasta trebuie executat clic pe butonul Custom Animation, iar în fereastra respectivă se apasă butonul Effects. Din lista derulantă Sound se selectează Other Sounds, ceea ce va avea ca efect deschiderea ferestrei Add Sound. Se selectează numele fişierului de sunet şi se apasă butonul OK . Numele lui va fi trecut în lista sunetelor, pentru o apelare ulterioar ă. Tranziţiile sunt efecte vizuale şi/sau sonore care se pot aplica unui diapozitiv. Pentru exemplificare se activează butonul Slide Transition. Se va deschide caseta Slide Transition Effects. Cu ajutorul butonului de derulare se pot vedea şi alege mai multe tipuri de efecte de tranziţie, iar cu ajutorul butoanelor radio, de pe rândul următor, se poate stabili viteza cu care se desf ăşoar ă tranziţia. Efectele selecţiei se văd în zona de previzualizare, în partea de sus a casetei. Există posibilitatea alegerii sunetului care înso ţeşte tranziţia, din lista de op ţiuni aflată în secţiunea Sound, ceea ce va mări impactul asupra auditoriului. În secţiunea Advance se bifează caseta On mouse click, pentru ca trecerea de la un slide la altul să se facă numai în momentul în care se execută clic pe butonul stâng al mouse-ului, sau se bifeaz ă caseta Automaticaly after şi se editează numărul de secunde după care să se producă automat tranziţia. Bifarea ambelor casete din sec ţiunea Advance va avea ca efect combinarea celor dou ă opţiuni astfel: tranziţia se efectuează la apăsarea butonului mouse-ului sau automat după numărul specificat de secunde. În final se apasă butonul Apply sau Apply to All.
3.4. Microsoft Outlook Microsoft Outlook este o aplicaţie destinată transmiterii de mesaje scrise prin intermediul Internet-ului sau, altfel spus, un program de po ştă electronică (e-mail ). Conceptul de e-mail semnifică, de fapt, un mod de comunicare, un mod de a transmite şi primi mesaje între calculatoare, un mod 91
care evită tradiţionalul oficiu poştal, de aceea se mai nume şte şi poştă electronică. Microsoft Outlook are şi alte utilităţi, printre care: realizarea unei agende personale, cu persoane de contact; crearea unei liste cu probleme de rezolvat; notarea unor evenimente.
92
Cap. 4. Programe utilitare
4.1. Total Commander Total Commander este o aplicaţie de tip File Manager de foarte mare popularitate, datorită utilităţii ei, dar şi faptului că este de tipul shareware (se poate utiliza gratuit). Total Commander-ul are două ferestre de lucru, astfel încât, una din ele să fie sursa iar cealaltă destinaţia pentru comenzi de genul: Copy, Paste, Move, etc. Aplicaţia are implementate foarte multe comenzi utile, printre care: calcularea spaţiului pe disc, afişarea arborelui de dosare, compar ă con ţinutul a două directoare, sincronizează două directoare, realizează redenumire multiplă, caută fişiere pe disc, arhivează şi dezarhivează fişiere şi dosare, se conectează prin protocolul FTP la distanţă, sau la un alt calculator printr-un port fizic, dispune de bar ă Quick Launch configurabilă, pentru a porni diverse programe, etc. Pe lângă acestea, trebuie menţionat faptul că poate utiliza aşa-numitele plug-in-uri, adică mici progr ămele cu ajutorul cărora se extinde mult utilitatea aplicaţiei. Sunt sute de astfel de plug-in-uri, cu diverse funcţii, cum ar fi: scrirea unui CD sau DVD, calendar, vizualizarea programelor ce pornesc odat ă cu pornirea calculatorului, memorarea parolelor, vizualizarea serviciilor windows, dezinstalarea programelor, arhivarea în diverse formate, vizualizarea diferitelor formate de fişiere (.doc, .pdf, .jpg, .wmv, .txt, .html, etc.).
4.2. Programe de arhivare În general, odată cu utilizarea frecventă a calculatorului, acesta se umple de fişiere şi directoare, utilizatorul ajungând la situa ţia de a nu mai avea spa ţiu disponibil pe hard-disc. De asemenea, sunt situaţii când se doreşte trimiterea unor fişiere prin e-mail şi acestea depăşesc, ca mărime, capacitatea maximă care poate fi ataşată. Programele de arhivare realizează o comprimare (codare) a informa ţiei din fişiere, în diferite formate (cu diferi ţi algoritmi de compresie), f ăr ă însă a se pierde nimic din informaţia originală. Există şi comprimare cu pierdere de 93
informaţie, metodă utilizată la compresia imaginilor (spre exemplu, extensia .jpg), dar nu este utilizat ă acolo unde este necesar ă păstrarea informaţiei originale. Astfel de programe sunt: Winzip, Winrar, 7-zip, etc. Formate de compresie sunt foarte multe, ca de exemplu: zip, rar, 7z, ace, cab, lha, tar, gzip, arj, uha, kgb. Toate cele trei programe, men ţionate anterior, pot deschide mai multe tipuri de arhive, dar ele sunt proprietarele algoritmilor care le dau şi numele. Winzip şi Winrar sunt programe de tipul shareware, (pentru a avea versiunea full a programului este nevoie de cump ărarea licenţei). Însă programul 7-zip, ca de altfel şi altele, sunt de tipul open source sau freeware (gratuite). De altfel, în Windows XP este deja integrat ă funcţia de arhivaredezarhivare zip. Rata de compresie difer ă de la algoritm la algoritm, spre exemplu, algoritmul pentru formatul rar comprimă mai bine decât cel pentru zip, sau cel pentru 7-zip comprimă mai bine decât cel pentru zip, dar în general, o comprimare mai bună înseamnă o comprimare mai lentă. Cea mai bună compresie, la ora actual ă, este realizată de formatele: uha şi kgb, dar necesită mult timp pentru comprimare şi decomprimare. În ultimul timp, sunt tot mai multe programe de timpul open source (codul sursă al programului este pus la dispoziţie pe Internet pentru ulterioare modific ări şi îmbunătăţiri de către ter ţe persoane, cu condiţia ca mai departe aplica ţia s ă fie oferită tot ca open source) sau freeware, care se ridică la nivelul celor comerciale.
4.3. Adobe Acrobat Reader Adobe Reader şi Adobe Acrobat sunt două aplicaţii distincte care permit deschiderea şi vizualizarea documentelor PDF. Formatul de fişier de tip PDF ( Portable Document Format ), defineşte un standard pentru crearea documentelor electronice (digitale), prin care este asigurată păstrarea neschimbată a vizualizării, indiferent de versiunea de program utilizată sau de sistemul de operare utilizat. Cu alte cuvinte, se realizează conceptul de ”portabilitate” pentru documente. Permite, de asemenea, şi tipărirea cu păstrarea caracteristicilor de design. Fonturile pot fi incluse în document pentru păstrarea fidelităţii maxime. În acest format, exist ă şi posibilitatea protejării împotriva vizualizării, a editării şi a tipăririi, prin intermediul unei parole. O carte electronică în format PDF este un fişier al cărui conţinut este protejat prin Adobe DRM ( Digital Right M anagement ), tehnologie care 94
urmăreşte protecţia conţinutului prin stabilirea drepturilor de utilizare: deschidere, copiere, imprimare, etc., şi prin managementul utilizatorilor. Căr ţile electronice în format PDF pot fi protejate atât printr-un acces securizat cât şi prin stabilirea unei perioade în care poate fi vizualizat con ţinutul, opţiune ce permite şi împrumutul căr ţilor electronice, asemenea celor clasice.
4.3.1. Adobe Reader Adobe Reader este o aplicaţie gratuită, oferită de firma ADOBE, ce permite doar deschiderea, vizualizarea şi imprimarea documentelor PDF. Chiar dacă varianta gratuită de program nu ofer ă posibilitatea editării documentelor de tip PDF, totuşi, se pot opera modific ări asupra modului de vizualizare a acestui tip de documente. Adobe Reader instalează plug-in-uri care facilitează vizualizarea documentelor PDF de pe Internet chiar în browser -ul de Internet. Însă nu este recomandat, fiindcă descărcarea documentului în acest mod, durează iar browser -ul se poate opri sau bloca. În bara de instrumente, realizat ă cu pictograme, sunt expuse cele mai utilizate comenzi ale programului: trimiterea fişierului de tip PDF prin e-mail ; exportul fişierului în format text (.txt); funcţia de căutare a unui cuvânt sau expresie, c ăutarea avansată, cu multe opţiuni, precum şi căutarea unei expresii în mai multe documente dintr-un director; verificarea autenticităţii semnăturilor digitale; selectarea unei por ţiuni de text sau a unei imagini cu o arie particular ă, care apoi ajung în Clipboard, şi se pot utiliza în alte aplicaţii.
Vizualizarea documentelor PDF, este posibil ă şi prin intermediul altor aplicaţii, gratuite sau comerciale. Dintre aplica ţiile gratuite pot fi amintite: Foxit PDF Reader şi Sumatra PDF.
4.3.2. Adobe Acrobat Adobe Acrobat (Distiller) este comercial şi permite, în plus, crearea documentelor PDF, adăugarea semnelor de carte, a comentariilor scrise sau vorbite, schimbarea setărilor de securitate şi modificarea documentelor PDF. Ultima versiune de program Adobe Acrobat, permite vizualizarea şi a documentelor care includ animaţii, clipuri video, a sunetelor incluse în document şi poate fi utilizată pentru completarea formularelor. 95
Cu ajutorul aplicaţiei Adobe Acrobat, se pot crea fi şiere PDF prin compunere în mod editare, similar cu editarea în Microsoft Word. Pe de alt ă parte, se pot foarte uşor crea fişiere PDF din oricare program de editare, aşa cum este şi Microsoft Word, prin intermediul unei aplicaţii de tip imprimantă virtuală, instalată de Adobe Acrobat. Astfel, conversia dintr-un document word în unul PDF se poate realiza prin comanda obi şnuită de tipărire, din cadrul programului de editare Word, caz în care se alege în locul imprimantei fizice, imprimanta virtuală. Rezultatul conversiei este imediat vizualizat în Adobe Acrobat, iar în continuare se pot opera diverse modificări asupra documentului, cum ar fi: securizare la deschidere sau tip ărire, etc. În prezent, mai multe firme de soft realizeaz ă asemenea imprimante virtuale, prin intermediul cărora se pot realiza fi şiere PDF. Multe din programele de tip imprimantă virtuală, existente pe Internet, sunt de tipul freeware. Astfel, se pot realiza fişiere PDF, din orice tip de aplica ţie (de editare, browser de Internet, etc.), prin intermediul comenzii obi şnuite de tipărire. Astfel de imprimante virtuale gratuite sunt: Amyuni PDF Converter, PrimoPDF, DoPDF, Foxit PDF Printer.
4.4. Microsoft Visio Schemele şi diagramele tehnice pot fi realizate utilizând toolbars-ul Drawings din Word sau utilitarul Paint din Programs → Accessories, dar mult mai rapid şi mai comod pot fi realizate cu ajutorul programului Microsoft Visio. Acest program are avantajul c ă, în cadrul său, sunt predefinite o serie de tipuri de diagrame şi componente, grupate pe domenii de interes (electronic, electric, mecanic, calculatoare, etc.). Componentele aflate în biblioteca programului Visio au definite borne de conexiune şi astfel, marele avantaj al utilizării acestui program este că nu trebuie ref ăcute conexiunile dintre acestea atunci când sunt mutate cu mouse-ul în alt ă poziţie. De asemenea, pot fi adăugate în biblioteca programului componente noi, create prin desenare de către utilizator. Programul Microsoft Visio este frecvent utilizat pentru crearea şi dezvoltarea diagramelor şi a schemelor conceptuale. Visio este o aplica ţie creată de firma cu acela şi nume în 1992. A avut mai multe versiuni, apoi a fost cumpărat de Microsoft, în 2000. A apărut în mai multe ediţii, în funcţie de segmentul de utilizatori căruia se adresează. Spre exemplu, Visio 2002 este disponibil în două variante: 96
Microsoft Visio 2002 Standard Edition; Microsoft Visio 2002 Professional Edition.
Aceste două versiuni sunt foarte bine integrate cu programele din pachetul Office şi sunt văzute ca o continuare a posibilităţilor de care dispun aceste programe. Începând cu simple diagrame şi încheind cu scheme dedicate reprezentării proiectelor de afaceri sau inginere şti, toate aceste elemente pot fi create prin intermediul acestui instrument. Visio nu este doar un simplu instrument grafic, el oferind suplimentar posibilitatea de a dezvolta aplica ţii complexe prin intermediul limbajului UML sau de a proiecta baze de date. Administratorii de reţele şi realizatorii de site-uri Web au la dispoziţie, prin acest program, instrumente profesionale dedicate construc ţiei schemelor din aceste domenii. Visio pune la dispoziţie o fereastr ă principală prin intermediul căreia este posibilă alegerea tipului diagramei care se dore şte a fi realizată. Principalele tipuri de scheme, care pot fi create, sunt grupate în categorii ce acoper ă cele mai diverse domenii de aplicabilitate. În func ţie de tipul de diagramă, va fi generat proiectul Visio şi vor fi accesibile, prin intermediul interfe ţei, elementele specifice.
4.4.1. Realizarea unei schiţe După deschiderea aplicaţiei Visio, realizarea unui proiect nou se face similar ca în orice aplica ţie din pachetul Office, cu File → New. Tot din File → New sau din File → Stencils se poate alege şi tipul de diagramă dorit şi astfel, în partea dreaptă a ferestrei de lucru, apare o fereastr ă cu tipurile de componente aferente, grupate pe categorii. Aceste componente pot fi luate cu mouse-ul şi plasate în fereastra de lucru. Cu ajutorul icon-urilor prezente în toolbars-ul Standard pot fi trasate firele de conexiune dintre componente, pot fi rotite componentele, poate fi introdus text, etc. Toolbars-ul Formatting permite, ca şi în Word, formatarea textului şi alegerea diferitelor culori pentru conturul sau fondul obiectelor. Meniul Shape conţine comenzi pentru aranjarea în diverse moduri a formelor prezente pe fereastra de lucru, dintre care cele mai utilizate sunt: Grouping - permite gruparea mai multor forme sau obiecte, dup ă ce în prealabil au fost selectate; toate acestea vor deveni un singur obiect care poate fi: mărit, micşorat sau deplasat după dorinţă;
97
Order - obiectul selectat poate fi vizualizat în faţa obiectelor din jur ( Bring to Front ) sau poate fi plasat în spatele acestora ( Send to Back ); Rotate or Flip - obiectul selectat poate fi rotit spre stânga ( Rotate Left ) sau spre dreapta ( Rotate Right ) sau poate fi obţinută imaginea sa în oglindă pe verticală ( Flip Vertical ) sau orizontală ( Flip Horizontal ); Align Shapes - formele selectate pot fi aliniate s ă aibă centrul de simetrie, sau marginile de sus sau de jos, pe aceea şi linie orizontală sau verticală; Distribute Shapes - permite aranjarea a trei sau a mai multor obiecte, astfel încât să fie situate la aceeaşi distanţă pe orizontală sau verticală.
98
Cap. 5. Instalarea şi depanarea sistemului de operare Windows Cu toate că sistemul de operare (SO) WINDOWS difer ă mult de sistemul de operare MS-DOS, totuşi are la bază, respectiv se bazează oarecum pe acest SO. În DOS trebuie ştiute toate comenzile pentru a se putea opera sau exist ă posibilitatea citirii Help-ului, dar lucrul este destul de anevoios. Avantajul major adus de SO WINDOWS este lucrul cu ferestrele, de unde şi denumirea sa. În cadrul acestor ferestre pot fi realizate diverse ac ţiuni apăsând cu mouseul pe obiectele grafice şi astfel pot fi realizate comenzi şi lansări de aplicaţii. În cazul acestui SO, nu mai este necesar ă tastarea comenzilor, putându-se opera cu mare rapiditate, mai ales pentru că este un SO de tip multitasking , adică pot rula mai multe aplicaţii în acelaşi timp. În primul rând, alegerea SO depinde de destina ţia calculatorului şi de preferinţele utilizatorului. Cele mai folosite sunt SO de tip Windows şi ele există în mai multe variante. Astfel, pot fi instalate ultimele variante de Windows (Windows XP sau chiar Windows Vista) sau una din variantele de tip 9x (Windows 98 SE sau Windows ME).
5.1. Partiţionarea hard-disc-ului Partiţionarea unui hard-disc (HD) înseamn ă împăr ţirea acestuia în unităţi logice mai mici. Aceast ă operaţie este necesar ă din mai multe motive: calculatorul găseşte mai rapid un fişier pe HD, pot fi denumite partiţiile în funcţie de ce informaţii se copiază pe ele (de exemplu: muzică, filme, documente, etc.) şi astfel HD-ul va fi mai bine organizat. Este de preferat ca partiţia sistem, respectiv discul C:\, să conţină doar SO, pentru ca în cazul unor probleme de nefuncţionare (din cauza lipsei unor fi şiere, sau în cazul unei virusări), să poată fi ref ăcut uşor şi rapid sistemul, prin formatarea parti ţiei C:\ urmată de reinstalarea SO, f ăr ă să se piardă informaţii importante. Partiţionarea se poate face şi în DOS cu ajutorul utilitarului FDISK, care se află şi pe discheta de boot , sau direct din Windows XP, după cum s-a amintit anterior. Pentru sistemele Windows 98 şi ME, formatarea partiţiilor poate fi de tip FAT sau FAT32. Este de preferat să fie f ăcută de tip FAT32. În
99
schimb, pentru sistemele de tip NT, precum WINDOWS NT, WINDOWS 2000 şi WINDOWS XP, este recomandată formatarea de tip NTFS, care este de preferat celei FAT32, pentru că este mai puţin vulnerabilă la viruşi. Partiţionarea se poate face şi ulterior instalării SO, cu ajutorul unor programe specializate, precum: Partition Magic sau Paragon Partition Manager. Cu ajutorul unor astfel de aplicaţii se pot modifica oricând partiţiile, se pot formata oricând în tipul dorit de utilizator, chiar dacă programul va fi nevoit să mute date de pe o partiţie pe alta, lucru care îns ă cere mai mult timp.
5.2. Instalarea sistemului de operare Instalarea SO WINDOWS presupune parcurgerea a doi pa şi principali şi anume: setarea BIOS-ului ( Basic I nput/ Output S ystem); instalarea propriu-zisă de pe CD-ul sau DVD-ul care conţine kit -ul SO.
Setarea BIOS-ului se face astfel: se va porni calculatorul şi imediat după apariţia pe monitor a unui mesaj text, care de regul ă, arată şi ce tastă trebuie apăsată pentru a se intra în BIOS-ul calculatorului, se va apăsa tasta respectivă. De regulă, această tastă este Delete sau F2, dacă nu, atunci poate fi F10. În cazul în care nu apare un mesaj de acest gen, şi nu se reuşeşte cu cele două taste, mai sus amintite, atunci se va restarta calculatorul ( Ctrl+Alt+Delete) şi vor fi încercate pe rând tastele funcţionale de la F1 la F10 de pe tastatur ă. După intrarea în BIOS, se observă grafica aplicaţiei care reprezintă interfaţa BIOS-ului cu utilizatorul. Această aplicaţie este memorată, împreună cu setările necesare, într-un circuit integrat de tip: ROM, EPROM sau EEPROM, care de regulă, are o capacitate redusă de memorare. Meniul şi submeniurile din BIOS, vor fi parcurse cu ajutorul s ăgeţilor de pe tastatur ă până se ajunge la secţiunea Advanced features. Se poate consulta în partea de jos de pe desktop, o legendă cu comenzile şi tastele aferente lor. În continuare, trebuie parcurs meniul pân ă se ajunge la selecţia modului şi ordinea de boot -are (pornire). De menţionat este faptul c ă, setările din BIOS sunt foarte importante şi c ă orice modificare trebuie s ă fie f ăcută în cunoştinţă de cauză, altfel este posibil ca sistemul de calcul s ă funcţioneze defectuos sau uneori chiar deloc. Dacă totuşi sau f ăcut accidental unele modificări, atunci înainte de a ieşi cu totul din BIOS, nu trebuie salvate setările f ăcute, ci se iese doar cu tasta ESC, iar la întrebarea pe care o pune calculatorul, dac ă se iese f ăr ă salvare, se r ăspunde afirmativ. 100
Setarea care trebuie f ăcută, este ca sistemul s ă boot -eze în primul rând de pe CD (dacă există un CD boot -abil), sau de pe dischetă (dacă nu există CD boot -abil ci o dischetă de boot ), iar pe urmă să boot -eze de pe HD. Setările trebuie salvate iar sistemul se va restarta. Înainte de a se da comanda Restart, trebuie introdus CD-ul sau discheta în unitate. Dac ă CD-ul de instalare este boot -abil atunci după restart, calculatorul va căuta mai întâi pe CD, şi va începe instalarea. Procesul de instalare de pe CD-ul boot -abil porneşte automat, iar instalarea este relativ uşoar ă. Paşii de instalare se derulează automat, iar operatorul trebuie doar să supravegheze instalarea, urmând să selecteze anumite opţiuni atunci când este întrebat, op ţiuni de genul setărilor regionale de timp, limbă, monedă, etc. Trebuie menţionat faptul că, este nevoie ca pe HD să existe o partiţie f ăr ă date, care poate fi formatată (se poate modifica formatarea în timpul instal ării), suficient de mare ca să încapă sistemul de operare şi să r ămână şi un spaţiu apreciabil. Astfel, spaţiul necesar pentru instalarea SO poate varia ca minim, de la câteva sute de MB pentru Windows 98, la 1GB pentru Windows XP. Instalarea prezentată mai sus se refer ă la un calculator pe care nu exist ă SO. În situaţia în care există deja un SO Windows, instalarea unei versiuni mai noi se realizează din cadrul SO actual, pornind procedura de instalare de pe CD-ul de instalare.
5.2.1. Instalarea sistemului de operare Windows XP Home Edition Instalarea SO Windows XP se face de pe un CD sau DVD care con ţine kitul de instalare. Pe lâng ă acesta trebuie să fie la îndemână toate CD-urile importante primite odată cu achiziţionarea calculatorului, mai exact discurile cu drivere pentru: placa de baz ă, placa audio, placa video, placa de reţea/modem şi pentru S-ATA (dacă există un astfel de hard-disc). Dacă se instalează un Windows XP care nu are integrat Service Pack 2, atunci trebuie scos cablul de reţea din calculator înainte de începerea instal ării. De asemenea, trebuie ca fişierele sau directoarele importante din directoarele My Documents, Program Files, Windows sau de pe Desktop s ă fie mutate într-o locaţie de backup sau să fie salvate pe altă partiţie a hard-disc-ului. După pornirea calculatorului se va intra în BIOS (de obicei, se face prin apăsarea tastei Delete), se va căuta secţiunea de boot (ar trebui sa fie in meniul principal sau la Advanced BIOS Features) şi se va verifica ca prima componentă, de pe care calculatorul va boot -a, să fie unitatea de CD. Se va ieşi
101
din BIOS, (salvând, bineînţeles, schimbările) şi se va introduce CD-ul de instalare a Windows XP în unitatea optică. După câteva secunde calculatorul va cere s ă se apese o tastă pentru a boot -a de pe CD. După inspectarea configuraţiei calculatorului, utilizatorul este rugat să apese tasta F6 dacă deţine o dischetă pentru hard-disc-ul de tip SATA. Este important s ă nu se sar ă sau să fie omis acest pas, dacă există un astfel de hard-disc. Dacă se apasă tasta F6, după câteva secunde trebuie specificată unitatea de stocare pe S-ATA. Se apas ă tasta S, se introduce discheta cu driver S-ATA şi se apasă Enter. După ce vor fi copiate driverele necesare, se va reveni în ecranul anterior. Pentru a continua, se va ap ăsa încă o dată Enter. Odată ce procesul de instalare va termina încărcarea fişierelor necesare, se va putea alege între instalarea Windows-ului, repararea sa şi ieşirea din instalare. Se va alege desigur instalarea, ap ăsând tasta Enter, ceea ce va conduce la afişarea licenţei. Aceasta se poate citi folosind tastele Page Up şi Page Down, apoi se va apăsa tasta F8 (altfel se va opri procesul de instalare). Pe următorul ecran vor ap ărea partiţiile de pe hard-disc, spaţiul nefolosit si opţiunile corespunzătoare acestora. Se poate crea o parti ţie apăsând tasta C, se poate şterge una, apăsând tasta D sau se pot folosi tastele direcţionale pentru a alege partiţia pe care să fie instalat Windows-ul. Nu trebuie şterse partiţii daca nu se ştie exact ce presupune acest lucru. Dac ă pe partiţia aleasă există deja instalată o versiune de Windows, se va putea opta să fie folosită în continuare acea partiţie şi vechiul Windows să fie şters (se apasă L) sau să fie aleasă o altă partiţie (se apasă Escape). Dacă hard-disc-ul nu are creată nici o partiţie (conţine doar spaţiu nefolosit), se poate crea una: se apas ă C şi în ecranul următor se va alege mărimea partiţiei. După selectarea unei partiţii, urmează formatarea ei. Dacă tocmai a fost creată partiţia respectivă sau nu conţine nimic important, se poate formata rapid folosind opţiunea "Format the partition using the NTFS file system (quick)", dar dacă partiţia exista deja poate fi lăsată intactă alegând opţiunea "Leave the current file system intact (no changes)". În cele ce urmează vor fi copiate pe hard-disc fişierele necesare după care calculatorul se va restarta pentru a instala componentele. Se poate observa, în pasul doi al instalării, că apare o interfaţă nouă, în care va apărea, la terminarea instalării componentelor, fereastra cu set ările regionale şi de limbă. Pentru a primi informaţii corecte de la anumite servicii, se poate alege din meniul "Location" ţara în care se face instalarea. Prin apăsarea butonului "Customize" vor fi prezentate setările pentru: numere (gruparea cifrelor, 102
sistemul de măsur ă, semnul de număr negativ, etc.), moneda (simbolul monedei, gruparea cifrelor, etc.), ora (formatul orei, separatorul) şi data (formatul prescurtat al datei, separatorul). Pentru întoarcerea în fereastra anterioar ă se apasă OK (salvând astfel modificările f ăcute în fereastr ă) sau Cancel (lăsând valorile aşa cum erau setate iniţial). Apăsând Next se va intra în fereastra de personalizare unde se cere numele şi organizaţia. Va urma fereastra în care trebuie introdusă cheia de înregistrare ( serial key) primită la cumpărarea Windows-ului. Dacă aceasta a fost tastată corect, la apăsarea butonului Next, va apărea o fereastra în care se cer numele calculatorului şi parola de administrator. Nu este necesar ă modificarea acestor câmpuri. Se apas ă încă o dată Next pentru a seta data, ora şi fusul orar. Dacă calculatorul are un modem sau o plac ă de reţea, ulterior va apărea şi o fereastr ă de configurare, însă nu este neapărat necesar să fie introduse toate valorile acum, pentru că aceste setări pot fi apoi accesate şi ulterior din Windows. Din nou, intervenţia utilizatorului nu va mai fi cerut ă decât după ce calculatorul se va restarta. Urmează ajustarea setărilor grafice pentru îmbunătăţirea elementelor vizuale. Daca sistemul întruneşte cerinţele hardware minime, vor putea fi văzute ferestrele apărute, confirmându-le cu apăsarea butonului OK . În continuare, va fi afişat ecranul de "Welcome in Microsoft Windows" unde în prima fază se va apăsa Next din dreapta jos. Se va verifica conexiunea la Internet, dar se poate sări peste acest pas f ăr ă nici o problemă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru înregistrarea la Microsoft din următorul ecran care poate fi amânată prin bifarea opţiunii "No, not at this time". Dacă se instalează un Windows care are inclus Service Pack 2, se va cere setarea modalităţii în care îşi va face update Windows-ul. Este indicat, în general, să fie aleasă prima opţiune, pentru a evita problemele de securitate sau ferestrele care vor aminti ulterior s ă fie activată această opţiune. Ultimul pas constă în introducerea numelui persoanei sau persoanelor care vor utiliza Windows-ul. Doar primul câmp este obligatoriu, dar cuvinte precum Administrator sau numele trecut în dreptul câmpului Organizaţie, în pasul precedent, nu mai sunt permise (instalarea nu va continua dac ă va fi ales unul din aceste nume). După terminarea instalării Windows-ului vor trebui instalate driverele pentru componentele calculatorului (de pe CD-urile care vin cu calculatorul) şi update-urile de securitate. De asemenea, dup ă următorul Restart, trebuie intrat 103
din nou în BIOS şi să fie schimbată prioritatea de boot , astfel încât calculatorul să boot -eze de pe hard-disc şi nu de pe unitatea optică. Pentru a beneficia de avantajele oferite de SO Windows XP trebuie, de asemenea, instalate ultimele versiuni ale programelor: Internet Explorer, Media Player şi Direct X. Media Player-ul are o versiune special ă pentru WIN XP. Acestea se găsesc, întotdeauna, pe site-ul companiei Microsoft.
5.3. Actualizarea sistemului de operare Actualizarea SO reprezintă alegerea şi instalarea celor mai recente: componente, perfecţionări, îmbunătăţiri, actualizări de securitate şi driver -e pentru calculator. Aceast ă actualizare trebuie să se realizeze cât mai des, astfel încât calculatorul să ruleze optim şi să fie cât mai puţin vulnerabil la diverse “atacuri” sau viruşi. Majoritatea programelor şi a sistemelor de operare pot fi actualizate vizitând pagina de web a acestora şi instalând cele mai noi componente, module, etc. Sistemele de operare Microsoft Windows şi unele versiuni ale Linux-ului (ex: Mandrake) ofer ă un program integrat în sistem, care atenţionează automat utilizatorul despre apari ţia acestor componente noi şi facilitează instalarea lor ( Automatic Updates).
5.4. Depanarea sistemului de operare Se prezintă în continuare posibilităţi de “resuscitare” a SO Windows, în caz de nefuncţionare, precum şi modul de recuperare a datelor şterse accidental sau cele dintr-un SO nefuncţional. Pentru SO Windows, cauzele care provoacă nefuncţionarea sistemului sunt, în general, următoarele: ştergerea accidentală a unor fişiere de care depinde funcţionarea unor programe sau chiar a Windows-ului; defectarea hard-disc-ului; infectarea sistemului cu programe mali ţioase gen: virus, troian, vierme, etc.;
Sistemul de operare Windows de tip NT are un set de regi ştri grupaţi în patru categorii, asemănătoare unor dosare în care este notat tot ce se petrece în Windows, ce aplicaţie trebuie rulată atunci când se întâlneşte un anumit tip de fişier, etc. Toate aceste informaţii sunt memorate, sub formă de text, în fişierele regiştrilor sub formă de ”chei”, pentru ca atunci când se ruleaz ă o 104
aplicaţie sau se deschide un fi şier, Windows-ul va şti ce trebuie f ăcut. Această noutate, care există la sistemele de operare Windows mai noi, de genul Windows 2000, Windows XP, este desigur benefică, însă poate fi şi o sursă de nefuncţionare corectă a sistemului. Dacă se şterg anumite chei din regiştri sau dacă se modifică greşit sau poate chiar intenţionat de către aplicaţii de gen spyware sau adware, atunci sistemul nu va mai func ţiona corect. Există posibilitatea, destul de des întâlnit ă, ca atunci când se instaleaz ă un driver nou, manual sau automat, de c ătre sistem, pentru utilizarea anumitor programe sau module hardware (spre exemplu o camer ă foto digitală), să nu mai funcţioneze SO la următoarea boot -are (pornire) şi asta datorită neconcordanţei dintre driver -ele din sistem. Dacă au fost instalate o sumedenie de programe, regi ştrii calculatorului devin tot mai mari, ceea ce îngreuneaz ă într-o oarecare măsur ă modul de lucru al calculatorului, dar aceasta nu constituie neap ărat o nefuncţionare a sistemului. Însă, dacă au fost dezinstalate multe dintre aceste programe şi apoi au fost instalate altele, programele dezinstalate vor l ăsa în general „urme” în regiştri, adică nu vor şterge toate cheile puse de ele la instalare, astfel încât vor fi multe chei invalide, iar sistemul va avea o îngreunare în plus. De aceea, este necesar ă o cur ăţare periodică a regiştrilor sistemului, cu programe specializate şi o cur ăţare a sistemului de fişiere nedorite, cum ar fi cele temporare, sau din memoria cache a browser -elor de Internet.
5.4.1. “Resuscitarea” sistemului de operare În cazul în care, un sistem de calcul funcţionează anevoios, primul pas care trebuie f ăcut este depistarea sursei nefuncţionării sale. În general, în Windows apar mesaje de eroare care pot conduce la depistarea cauzei nefuncţionalităţii. Astfel, se poate afla dac ă lipsesc unele fişiere din sistem sau pot fi primite coduri de eroare care pot fi descifrate online, pe Internet, sau de la un alt calculator. Sunt şi utilitare comerciale care detectează sursa erorii şi chiar dau posibilitatea realizării unui CD boot -abil pentru cazul în care sistemul nu mai porneşte deloc. Un astfel de pachet de depanare este realizat de firma Winternals, care nu numai c ă dă posibilitatea detectării erorii şi a realizării unui CD boot -abil, dar chiar repar ă sisteme de operare defecte de pe CD-ul boot -abil. Există totuşi şi un utilitar gratuit furnizat de firma Microsoft, numit Windbg cu ajutorul căruia poate fi detectată sursa erorii. În situaţii de urgenţă există posibilitatea ca la pornire, sistemul să încarce doar fişierele şi driver -ele strict necesare. Acest mod este numit Safe Mode şi 105
se poate întra în el dacă se apasă tasta F8, imediat după pornirea calculatorului. În acest mod de lucru, se poate depana sistemul de operare. Versiunile Windows ME şi Windows XP dau posibilitatea salv ării unor configuraţii bune a sistemului, atunci când acesta funcţiona bine, şi deci posibilitatea repar ării sistemului prin revenirea la configuraţiile bune atunci când sistemul este nefuncţional. Această funcţie se numeşte System restore şi se află la Start → Programs → Accessories → System Tools → System restore. Înainte de a putea apela la această funcţie, trebuie mai întâi să existe cel puţin o salvare a configuraţiei sistemului. Astfel, după intrarea în Safe Mode with Command Prompt, se poate apela această funcţie scriind în linia de comandă: c:\windows\system32\restore\rstrui.exe. Dacă nici acest lucru nu mai funcţionează, următorul pas este revenirea la o configuraţie anterioar ă a sistemului de regiştri. Prin aceasta, se înţelege copia de siguranţă a celor mai importante înregistr ări din Registry, pe care Windows-ul le actualizează la fiecare procedur ă completă de boot . Astfel, va fi apelat meniul de start, imediat după pornirea calculatorului, ap ăsând tasta F8 şi va fi selectată înregistrarea Last Known Good Configuration. Windows-ul XP apelează acum la înregistr ările salvate ale Registry-ului, pentru a organiza o nouă pornire. Dacă „defecţiunea” se află în regiştri, sunt şanse bune de a fi repornit calculatorul şi de a remedia defecţiunea. Toate procedurile descrise anterior au pornit de la premisa c ă Windowsul porneşte totuşi, într-un fel sau altul. Dac ă însă acest lucru nu se mai întâmplă, se poate totuşi apela la capacitatea de autoregenerare a Windowsului. În acest caz, este vorba de instalarea de reparare a sistemului ( Windows XP Repair Install). Este însă şi metoda care necesit ă cel mai mult timp. Pentru a realiza o astfel de instalare, de reparare, trebuie pornit calculatorul folosind CD-ul de instalare al Windows-ului. Dup ă ce au fost încărcate cele mai importante driver -e, Windows-ul XP dă posibilitatea de alegere între o instalare nou ă şi una de reparare, prin intermediul unei dischete de recuperare. Dacă nu se dispune de o astfel de dischetă, se va apăsa tasta Enter pentru o instalare nou ă şi se va confirma la următorul pas condiţiile de licenţă cu tasta F8. Programul de configurare va căuta instalările deja existente. Dacă este recunoscut un SO Windows XP instalat pe hard-disc şi dacă acesta nu e foarte deteriorat, se ofer ă opţiunea de reparare a versiunii existente. După ce se apasă tasta R , programul şterge mai întâi fişierele de sistem existente, după care efectuează o instalare nouă, normală a SO. Cheia întregii proceduri este că Windows-ul nu modifică aplicaţiile, setările şi documentele existente. După repornire, se va constata c ă SO este funcţional. 106
Reinstalarea aplicaţiilor va fi însă necesar ă par ţial, deoarece sunt afectate unele înregistr ări din regiştri. A doua posibilitate, este folosirea CD-ului de instalare Windows şi o dischetă de recuperare care este realizată cu ajutorul utilitarului Backup şi Restore din Windows, aflat pe calea Start → Programs → Accessories → System Tools → Backup. În acest fel, se pot realiza copii par ţiale sau totale, de siguranţă, ale SO. Pot fi realizate copii ale întregului hard-disc. Se poate apela la funcţia Automated System Recovery Wizard care face o copie la toată partiţia C:\ şi în final cere o dischetă care va fi, de fapt, discheta de recuperare şi care se poate folosi împreună cu CD-ul de instalare Windows, atunci când nu mai porneşte SO. În acest caz, este necesar, în mod evident, un spaţiu mare disponibil pe hard-disc pentru fi şierul de backup. Şi în acest caz operaţia durează mult, dar sistemul va fi func ţional, cu aplicaţiile instalate şi funcţionale, ca în momentul salv ării fişierului de backup. Dezavantajul este că modificările din sistem ulterioare salvării fişierului nu vor mai exista. Se poate folosi şi boot -area de pe dischetă şi recomandat ar fi utilizarea unei dischete de Windows 98 sau Windows ME, care mai trebuie însă să conţină un utilitar de vizualizare a parti ţiilor NTFS, în cazul în care avem astfel de partiţii pe hard-disc, utilitar ce se poate ob ţine gratuit de la adresa www.sysinternals.com. Acest utilitar trebuie rulat imediat dup ă boot -area de pe dischetă, pentru a vedea datele de pe parti ţiile NTFS. Mai departe se poate utiliza utilitarul rstrui.exe sau alte metode de depanare a sistemului. Există şi posibilitatea utilizării unor CD-uri boot -abile cu unelte de reparare, precum CD-urile Ultimate Boot CD sau UBCD4WIN , ori o distribuţie Live-CD de Linux sau un CD boot -abil de tip Live-CD de Windows. Există deci, posibilitatea de a realiza un mediu Windows care s ă nu necesite instalare, ci să ruleze direct de pe CD, în memoria RAM, adică Live-CD-urile, care pot fi create cu utilitarul gratuit Pebuilder şi cu un CD de instalare la îndemân ă. Un astfel de CD de recuperare, se numeşte BartPE ( Bart Preinstallation Environment ), de la numele celui care a creat utilitarul, programatorul olandez Bart Lagerweij. Cea mai elegantă metodă de revenire a SO, este folosirea utilitarului gratuit ERUNT ( Emergency Recovery U tility NT ), cu ajutorul căruia pot fi salvaţi toţi regiştrii SO, nu doar o parte din ei (cum face Windows-ul) iar în caz de nepornire a SO, se poate utiliza orice metod ă de boot -are alternativă, gen dischetă sau CD de boot , pentru că acest utilitar salvează într-un director nu doar regiştrii, ci pune şi o aplicaţie care poate lucra sub Windows, pentru refacerea regiştrilor, şi una care poate lucra sub DOS. Dup ă operaţiunea de 107
refacere a regiştrilor, SO funcţionează exact ca în momentul salvării copiei de regiştri. Pentru sisteme de operare Windows mai vechi, care nu sunt de tip NT, adică Windows 95, Windows 98, Windows ME, există utilitarul ERU ( Emergency Recovery U tility), oferit de către firma Microsoft cu acela şi scop, de salvare şi refacere, la nevoie, a regiştrilor.
5.4.2. Recuperarea datelor Dacă sunt şterse accidental fişiere din calculator şi se doreşte recuperarea acestora, sunt la dispoziţie diferite utilitare care realizează acest lucru, unele comerciale precum GetDataBack , altele gratuite precum PC Inspector File Recovery, Restoration, etc. Important de menţionat este faptul că reuşita operaţiei depinde de cât de repede este rulat programul, adic ă înainte de a scrie altceva peste ele pe hard-disc. Dacă se reuşeşte boot -area într-un SO nefuncţional şi se doreşte recuperarea datelor importante, se poate face acest lucru boot -ând într-un mod alternativ, cum s-a amintit anterior şi salvând datele: de pe o parti ţie pe alta, pe un USB memory stick, pe Internet, pe un calculator dintr-o reţea locală, sau pur şi simplu scriindu-le pe o dischetă, pe un CD sau DVD, cu ajutorul unor programe existente pe unele CD-uri boot -abile de recuperare a datelor, de tipul UBCD4WIN , Ultimate Boot CD sau BartPE .
5.5. Instalarea imprimantei Imprimantele se conectează la calculator prin portul paralel sau, mai nou prin portul serial de tip USB. De regulă, imprimantele sunt achiziţionate împreună cu un CD de instalare care con ţine driver-ul ce trebuie instalat pe calculator. O mare parte din imprimante sunt recunoscute de către sistemul de operare şi sunt instalate automat de c ătre acesta. Dacă nu se întâmplă acest lucru, şi nu există driver pentru imprimantă, atunci acesta va trebui căutat şi descărcat de pe internet, tastând în căsuţa de căutare numele şi modelul imprimantei. Procedura de instalare se realizeaz ă dând click pe fişierul executabil (.exe) sau utilizând procedura standard, apelând Start → Settings → Control Panel → Add Hardware, şi apoi indicând locaţia directorului unde se află driverul.
108
5.5.1. Instalarea unei imprimante de reţea Sunt multe situaţii în care se dore şte ca mai multe calculatoare legate în reţea (fie prin router , fie prin reţea wireless) să utilizeze aceaşi imprimantă. Se consider ă, în continuare, situaţia în care imprimanta este instalat ă pe unul din calculatoare (de regulă, pe server). Pentru a realiza acest lucru trebuie verificat, în prim ă fază, dacă calculatoarele comunică între ele, pentru că altfel nici imprimanta nu va putea fi văzută ( sharing ) de către celelalte calculatoare. Aşadar, trebuie ca toate calculatoarele să fie în acelaşi grup de lucru (workgroup). Acest termen, utilizat în sistemul de operare Windows, define şte un grup de calculatoare care au ceva în comun şi pot comunica între ele. Pentru a vedea, respectiv pentru a modifica grupul de lucru se va apela Start → Settings → Control Panel → System → Computer Name → Change. Va apărea Member of Domain (utilizat, de regulă, în cazul firmelor) şi Member of Workgroup (folosit de utilizatorii individuali). La Workgroup se va scrie un nume care descrie reţeaua, în cadrul căreia se va utiliza imprimanta. Aceste modificări vor avea efect după ce calculatorul va fi restartat. După ce toate calculatoarele sunt în acela şi workgroup, urmează setarea imprimantei (pe calculatorul pe care este instalat ă), astfel încât să fie văzută de celelalte calculatoare. Pentru aceasta se va apela Start → Settings → Printer and Faxes, apoi se va da click dreapta pe imprimantă şi se va slecta Properties → Sharing. Se va bifa Share this printer şi se va da un nume ce sugerează tipul de imprimantă, şi se va da Ok . După această operaţie se va putea vedea iconiţa, ce semnifică imprimanta, cu o mână situată sub ea. Înainte de a trece la celelalte calculatoare, mai trebuie o informa ţie ce se refer ă la numele calculatorului. Numele poate fi v ăzut apelând comenzi similare cu cele pentru schimbarea domeniului de lucru, sau poate fi aflat apelând Run → cmd → hostname. Se va trece la celelalte calculatoare (sau calculator) şi se va apela Start → Settings → Printer and Faxes. Se va da click pe Add Printer şi va apărea fereastra Welcome to the Add Printer Wizard, apoi se va da Next. Se va bifa A network printer or a printer attached to another computer apoi Next. La următoarea fereastr ă se va alege opţiunea Connect to this printer (or to browser for a printer, select this option and click Next). Se va scrie, conform cu exemplul prezentat sub opţiune, numele calculatorului şi numele imprimantei. Aceste nume vor fi similare cu cele scrise sau observate la calculatorul pe care este instalată imprimanta.
109
După ce se va bifa Next, sistemul de operare va c ăuta imprimanta. În mod normal, dacă setările au fost f ăcute corect, imprimanta va fi g ăsită, şi apoi se va bifa Finish. Oricum, dacă nu va fi găsită, se va şterge textul scris şi se va da Next. Windows-ul va afişa o listă cu toate calculatoarele din reţea, şi prin click pe acestea se va putea vedea ce imprimant ă sau imprimante sunt disponibile în reţea. Se va selecta imprimanta căutată, apoi Next şi în final se va bifa ca aceasta să fie sau nu imprimanta implicită pentru calculatorul respectiv ( Default Printer ). Sistemul de operare va desc ărca automat driverul de pe calculatorul pe care a fost găsită imprimanta şi îl va instala, nefiind necesar ă instalarea manuală a imprimantei în cauză. Desigur pentru a putea utiliza imprimanta de pe un anumit calculator, trebuie ca, calculatorul la care este conectată imprimanta să fie în funcţiune.
110
Cap. 6. Viruşii şi programele spion
6.1. Internet-ul Internet-ul este o reţea care interconectează calculatoare din întreaga lume, f ăcând posibil schimbul de informaţii, de orice tip, între oricare două calculatoare din această vastă reţea. 6.1.1. Comunicarea pe Internet Protocolul de comunicare, pe Internet, se nume şte IP ( I nternet Protocol ) şi asigur ă transmiterea de datagrame (numite pachete IP), între oricare dou ă puncte ale reţelei. Aceste pachete au lungime limitată (uzual 1500 bytes), mesajele mai mari transmiţându-se în cadrul mai multor pachete. În fiecare pachet există specificate: sursa şi destinaţia mesajului. Fiecare calculator care este conectat la Internet are un identificator unic (un număr pe 32 de biţi), prin care el poate fi referit de c ătre alt calculator conectat la Internet. Acest număr se numeşte adresă IP, sau mai simplu IP şi este reprezentat, în general, ca 4 grupe de c ătre 8 biţi scrise în baza zece, mai exact ca 4 numere în intervalul 0-255 separate cu punct ("."), de exemplu: 193.226.51.54. Un calculator poate avea mai multe adrese IP dar un calculator f ăr ă IP nu poate comunica în Internet. Alături de calculatoare, există şi alte echipamente care pot comunica în Internet (imprimante special concepute, router -e dedicate, switch-uri, etc). În consecinţă, la Internet poate participa orice agent care are atribuită o adresă IP şi poate schimba mesaje cu ceilalţi participanţi prin protocolul IP. Protocolul IP asigur ă transmiterea de mesaje scurte între oricare dou ă puncte ale Internet-ului, dar responsabilitatea lui este doar s ă controleze traseul pe care trebuie să-l urmeze pachetul spre destina ţie prin multiplele noduri ale reţelei. În responsabilitatea sa nu intr ă controlul pachetelor pierdute şi nu garantează că pachetele ajung în ordinea în care au fost trimise. El nu face decât să transporte pachete de informa ţii de la un calculator la altul, de la un IP la altul, pachetul conţinând doar IP-ul sursă, IP-ul destinaţie şi câteva informaţii de control cum ar fi versiunea protocolului, dacă pentru pachet este 111
mai important să ajungă rapid la destinaţie sau este mai important s ă ajungă, chiar dacă cu întârziere, etc. Pe parcursul drumului de la surs ă la destinaţie, pachetul poate trece prin segmente de reţea care au un maxim al lungimii pachetului mai mic decât cel al sursei, ceea ce face necesar ă fragmentarea pachetului şi ataşarea fiecărui fragment un ID şi un număr de ordine, un pachet IP conţine, deci, şi aceste câmpuri. Pentru unele aplicaţii (de exemplu, transmiterea frame-uri video) acest sistem este destul de acceptabil, pierderea unui frame nu este o problem ă, retransmiterea ar fi chiar inutil ă. Însă, pentru transferul de fişiere, pierderea unui pachet sau primirea în alt ă ordine a pachetelor este chiar o problem ă. Astfel, a apărut necesitatea diferenţierii pe clase de servicii, servicii nefiabile, orientate pe datagrame, care nu asigur ă retransmiterea pachetelor pierdute şi reordonarea lor şi servicii fiabile, orientate pe conexiune, în care se face automat retransmiterea pachetelor pierdute, ordonarea la destina ţie şi chiar controlul congestiei. Pentru aceste scopuri au fost create protocoale de comunicare, peste acest protocol, mai exact, a fost rezervat în antetul pachetului IP un câmp tip de pachet, iar în funcţie de acest câmp, informaţia din pachetul IP este interpretată în mod diferit şi este tratată de protocoale diferite. Cele mai cunoscute tipuri de pachete IP sunt pachetele TCP, UDP şi ICMP. Protocolul UDP (U ser Datagram Protocol ) este un protocol simplu dar nesigur, aplicaţiile care îl folosesc trebuie s ă-şi implementeze singure metode de detectare a pachetelor pierdute şi de retransmitere a lor. Protocolul TCP este un protocol complex, asigurând iniţierea de conexiuni fiabile, cu retransmitere de pachete, reordonare şi controlul congestiei. Pachetele ICMP ( I nternet C ontrol M esage Protocol ) se folosesc pentru depanarea reţelei ( ping ) şi pentru transmiterea de informaţii despre evenimente speciale, pe parcursul traseului unui pachet (de exemplu, pachetul a trecut prin mai multe router -e decât maximul specificat în pachet). Pe Internet pot fi găsite multe informaţii folositoare dar sunt şi aplicaţii care pot afecta, în diverse moduri, buna func ţionare a calculatorului. Sunt situaţii când acesta este scos complet din funcţiune şi cele mai grave situaţii apar atunci când sunt afectate date importante de pe hard-disc şi acestea nu mai pot fi recuperate. Astfel de aplica ţii care afectează funcţionarea calculatorului, poartă denumirea de: viru şi, viermi, troieni, aplicaţii de tip backdoor , etc.
112
6.2. Viruşii Viruşii sunt programe proiectate să se autoreplice şi să se împr ăştie, infectând cât mai multe calculatoare, f ăr ă ca utilizatorii să îşi dea seama de acest lucru. Viruşii se împr ăştie ataşându-se de alte programe, fişiere executabile (.exe, .com, .bat), documentelor de tip text (.doc, .xls, .txt, .rtf ), fişierelor de tip bibliotecă (.cab, .dll), fişierelor .hlp, sau unii pot să infecteze chiar sectorul de boot al discului. Când se lansează în execuţie un fişier infectat, sau când se porneşte calculatorul de pe un disc infectat, sau când se accesează o dischetă “virusată”, se lansează şi virusul în execuţie. Adesea, virusul r ămâne rezident în memoria calculatorului, pentru a putea infecta urm ătorul program lansat în execu ţie, sau următoarea dischetă accesată. Aşadar, un virus poate ajunge într-un sistem de calcul prin intermediul dischetei, a CD-ului, DVD-ului, rulând o anumită aplicaţie (program), sau deschizând ataşamentele suspecte de e-mail (fişiere ataşate mesajului text). Viruşii au abilitatea de a executa diverse ac ţiuni în calculator. În timp ce unele din aceste acţiuni sunt sâcâitoare (cum ar fi afi şarea unui mesaj la o anumită dată sau ca r ăspuns la o anumită acţiune a utilizatorului) iar altele enervante (cum ar fi reducerea performan ţelor calculatorului), există viruşi care pot provoca adevărate catastrofe, distrugând fişiere de date, documente, sau chiar f ăcând calculatorul inutilizabil. Datorită faptului că cele mai multe calculatoare sunt conectate la Internet, programele dăunătoare s-au r ăspândit considerabil. În plus, au apărut şi variante noi, care până nu demult erau aproape necunoscute. Viermele, spre deosebire de virus, este o aplicaţie care se poate înmulţi singur ă într-o reţea de calculatoare. Poate fi vorba, atât despre o re ţea locală, cât şi despre Internet. Viermii se autoexpediaz ă, de pildă, la contactele din agenda clientului de e-mail şi utilizează breşele de securitate din Windows pentru a pătrunde în alte calculatoare. Odată intrat în reţea, caută prin calculatoare tot ce găseşte de forma nume@adresă şi se autopropagă trimiţând e-mail -uri la adresele găsite. Efectul infectării cu acest tip de virus este, de cele mai multe ori, crearea de trafic prin încercarea lui de a se r ăspândi, aglomerarea transferului de date în re ţea şi încetinirea sistemului. Dat fiind faptul că el se propagă în reţea, este indicat ca atunci când se reinstalează un SO, să se facă cu cablul de reţea scos.
113
6.3. Programele spion Internet-ul a produs apariţia şi a unor programe care nu sunt viruşi informatici propriu-zişi, dar activitatea lor se desf ăşoar ă f ăr ă cunoştinţa utilizatorului şi sunt, de cele mai multe ori, de o nocivitate redus ă. Aceste programe sunt denumite “spioni“ ( spyware) şi funcţia lor este de a urm ări obiceiurile utilizatorului (de exemplu, unele programe spion înregistreaz ă întro bază de date site-urile web vizitate şi apoi le transmit prin Internet firmei care a creat programele respective). Programele spion se instaleaz ă pe calculator şi rulează f ăr ă ştirea utilizatorului; ele sunt, de multe ori, asociate cu programe gratuite ( şi utile) care pot fi descărcate de pe Internet. Atunci când se instalează un program gratuit, este posibil să se instaleze, în acela şi timp, şi un program spion. Cei care beneficiază de pe urma programelor spion sunt, de cele mai multe ori, marile companii de publicitate prin Internet care culeg date despre “internau ţi”, pe care le folosesc pentru a-şi trimite ofertele publicitare. Programul spion r ămâne, de regulă, pe calculator şi îşi îndeplineşte funcţia chiar după ce se dezinstalează programul util. Pentru a verifica dacă există pe calculator astfel de programe spion, se pot folosi diverse programe utilitare. Odată identificate programele spion, acestea pot fi şterse de pe calculator, însă unele programe utile încetează să funcţioneze dacă este şters programul spion cu care sunt asociate. Aplicaţiile de tip adware enervează utilizatorul cu apariţia repetată a ferestrelor de reclamă, chiar dacă nu se doreşte acest lucru. Mai mult decât atât, la deschiderea browser -ului de Internet aceste aplicaţii trimit automat utilizatorul către pagini de reclame ale unor produse. Spam-ul este şi el luat în vedere, pentru c ă este nedorită primirea unui număr mare de reclame pe adresa de e-mail , cu scopul ca anumite persoane s ă facă bani din trimiterea a cât mai multor e-mail -uri. Troienii sunt aplicaţii care se deghizează ca fiind utile, sunt chiar înglobate în unele programe, însă produc distrugeri f ăr ă să fie observaţi de către utilizator. În majoritatea cazurilor, troienii caut ă informaţii sensibile, ca de exemplu: numere de căr ţi de credit sau coduri de acces la conturi online, parole, etc. Aceste date sunt apoi trimise pe Internet la autorul troianului pentru ca acesta să le poată folosi în diverse scopuri. Viruşii backdoor sunt o subgrupă a troienilor, care deschid o ”u şă din spate” (backdoor ) în sistem, pentru a permite unei persoane r ău intenţionate (hacker ) accesul pe calculator. În unele cazuri, aceast ă persoană poate obţine controlul total al calculatorului afectat prin Internet. 114
Alt gen de obţinere de informaţii prin Internet este denumit phishing . Aici este vorba despre un mesaj care arat ă ca unul autentic, prin care destinatarul este îndrumat, de exemplu, să-şi introducă datele de acces la un anumit cont. Aceste date sunt apoi transferate hacker -ului. Niciodată, firmele serioase nu cer introducerea datelor personale printr-un e-mail , deoarece pentru a trimite asemenea informaţii se folosesc conexiuni securizate.
6.4. Măsuri de protecţie a calculatorului În general, se poate trage concluzia că, calculatorul este infectat dac ă se restartează inopinant, dacă sistemul lucrează încet, dacă nu mai funcţionează anumite aplicaţii, nu mai pot fi accesate unele unităţi de hard-disc sau dacă se şterg fişiere din calculator f ăr ă voia utilizatorului. Primul pas pentru protecţia calculatorului este aducerea la zi a aplica ţiilor Microsoft, care sunt bine cunoscute pentru g ăurile de securitate, începând cu Windows-ul, continuând cu Outlook, Word şi ajungând aproape la toate aplicaţiile de la firma în cauză. Această aducere la zi ( update) se face obţinând hotfix-urile şi patch-urile oferite de firma Microsoft pentru a mări securitatea şi rulându-le apoi pe calculator. În al doilea rând, trebuie folosite browser -e de Internet care asigur ă securitatea navigării, precum Opera, Firefox şi nu binecunoscutul Internet Explorer, care s-a dovedit a avea multe bre şe de securitate, iar patch-urile sale se lansează destul de târziu Foarte important pentru calculator este programul de tip firewall care controlează tot fluxul de date dintre calculator şi reţeaua Internet-ului. Făr ă acest program calculatorul este practic expus la hacker -i şi la aplicaţiile maliţioase care circulă pe Internet, adică este foarte vulnerabil, porturile calculatorului fiind la îndemâna oric ărei aplicaţii dăunătoare de pe Internet. Pentru citirea e-mail -urilor este bine să se utilizeze clienţi de mail care ofer ă securitate ridicată precum Opera, Mozilla, Thunderbird, etc. În plus, trebuie ştiut că orice e-mail de la o persoană necunoscută poate fi un real pericol, mai ales dacă are şi ataşamente. În nici un caz, nu trebuie deschise astfel de ataşamente, deoarece pot să conţină viruşi. Nu în ultimul rând, trebuie ca pe calculator să existe programe antivirus şi antispyware. .
6.4.1. Antivirusul Pentru protejarea eficientă împotriva viruşilor trebuie rulat pe calculator un program antivirus performant de tip real-time, care să scaneze tot ceea ce se 115
face pe acesta. Antivirusul este un program care ştie să scaneze fişierele de pe suportul de informaţie şi să descopere aplicaţiile maliţioase ataşate fişierelor, care altfel nu pot fi observate. Pentru a- şi face treaba cât mai bine (viru şii pot apare şi de la o ora la alta, important este ca defini ţiile lor să fie cunoscute de programul antivirus ales), baza lui de date cu informaţii despre semnăturile viruşilor, trebuie actualizată periodic (update) prin Internet sau prin intermediul unui suport de informaţie. Sunt programe antivirus şi în varianta free (gratuite), care sunt destul de bune, precum: Antivir, Avast, AVG, care sunt destinate de regulă, utilizatorilor ca persoane fizice ( home edition). Cele mai performante programe antivirus sunt cele de tip comercial precum: F-secure, Kaspersky, BitDefender, McAfee, Norton, Panda, F-prot, NOD32, Pc-cillin.
6.4.2. Firewall -ul Firewall -ul este un program care filtreaz ă toate pachetele de date ce se vehiculează către şi dinspre Internet (sau orice alt ă reţea de calculatoare) şi lasă deschise doar porturile necesare anumitor aplicaţii. Este un program f ăr ă de care calculatorul este foarte vulnerabil la diverse aplicaţii care circulă pe Internet, care pot p ătrunde pe calculator în diverse scopuri. Există firewall de tip software şi de tip hardware. Astfel, poate fi blocat accesul unor aplicaţii de pe Internet, dacă acestea sunt programe maliţioase. Un firewall performant scuteşte calculatorul de scan ări ale acestuia de pe Internet, de atacuri şi de intruziuni ale altor persoane pe calculator. Există multe programe firewall în varianta free, deşi la majoritatea dintre ele există funcţii suplimentare de protecţie, valide doar dacă se plăteşte pentru ele şi astfel, cea mai bună protecţie se obţine printr-un program achiziţionat cu licenţă. Dintre programele gratuite pot fi amintite: Kerio, Zonealarm, Sygate. Programe comerciale sunt: Kerio, Zonealarm, Sygate, Norton, F-Secure, McAfee, Kaspersky, etc. În fereastra programului pot fi observate ce aplica ţii realizează legătura la Internet, prin care porturi se fac transferurile de date, având astfel o privire asupra traficului existent între calculator şi Internet. 6.4.2.1. Funcţionarea unui firewall Odată cu apariţia Internet-ului, care a interconectat reţelele locale a numeroase firme şi instituţii, problema securităţii datelor, împotriva accesului neautorizat, a devenit mult mai acută. Informaţii extrem de importante sunt expuse acum, nu numai accesului neautorizat din incinta institu ţiei, ci şi accesului din afara sa, practic din orice colţ al lumii. Un posibil atacator poate 116
accesa date cu caracter strict secret, poate modifica informa ţii extrem de importante (sume de bani din conturi), sau poate distruge informa ţii care există într-un singur exemplar. El nu trebuie să p ătrundă în incinta instituţiei, trebuie doar să păcălească sistemele de securitate ale victimei. Sistemele de securitate sunt variate, cea mai cunoscut ă fiind protejarea accesului cu username şi parolă. Cel care doreşte să acceseze o anumită informaţie trebuie să-şi introducă username-ul şi o anumită parolă, altfel i se refuză accesul. De multe ori însă, această protecţie nu este suficientă, cineva poate încerca mai multe parole, având şanse să o ghicească pe cea corectă. Sistemele vor considera de multe ori c ă utilizatorul a tastat greşit sau a încurcat parola cu alta, deci va permite mai multe încercări. Există şi sisteme cu blocarea accesului acelui username în cazul în care parola este introdus ă greşit de un număr de ori. Totuşi, protecţia tot nu este foarte sigur ă, parola poate intra în posesia unui r ăuvoitor din cauza neglijenţei unui utilizator care a scris-o pe un carneţel şi atacul poate fi lansat din oricare col ţ al Internet-ului. Parola poate fi interceptată şi pe parcursul transmiterii ei prin medii care nu sunt sub jurisdicţia respectivei instituţii, în cazul în care accesul se face din afara re ţelei locale. Tehnicile criptografice moderne fac extrem de dificil ă interceptarea unui parole, dar nu imposibilă. Cu algoritmii cunoscuţi, decriptarea ar dura ani sau zeci de ani, dar pot apare algoritmi mai performan ţi care să reducă timpul de decriptare la limite de timp rezonabile, astfel încât un atac s ă fie posibil. Se impune deci o solu ţie mai sigur ă, o protecţie în plus. Unele institu ţii au ales ca unele zone din reţeaua lor să nu fie legate deloc la Internet (de exemplu băncile). Împreună cu securitatea accesului în institu ţie, această protecţie este destul de eficient ă. Totuşi, unele instituţii prin însăşi natura activităţii lor, au nevoie să fie conectate la Internet pentru a recep ţiona informaţii sau chiar pentru a oferi informaţii în Internet (de exemplu, prezentarea produselor firmei cu preţurile aferente). Chiar dacă informaţiile circulă într-un singur sens, nu se poate întrerupe transmiterea de informa ţii în celălalt sens, deoarece comunicarea presupune existen ţa unui feed-back de la destinatar, pentru a se retransmite eventual por ţiuni de informaţie distruse, pe drumul dintre sursă şi beneficiar. Aşadar, soluţia ar fi supravegherea informaţiilor care se schimbă între reţeaua locală şi Internet, astfel încât s ă nu se accepte încercări de conectare cu sursa din afara instituţiei, sau să se accepte doar din anumite puncte ale Internet-ului. Accesul se poate restric ţiona şi diferenţiat, pe servicii, de exemplu, pe un computer există informaţii publice accesibile prin sistemul 117
WWW şi informaţii confidenţiale accesibile prin FTP. Se poate da accesul către serviciul WWW oricărui utilizator Internet, dar accesul FTP s ă fie permis doar din reţeaua locală. Această limitare a accesului se poate face pe fiecare serviciu în parte sau global, la nivelul SO. Aceast ă implementare este mult mai eficientă, datorită faptului că este centralizată, unitar ă şi nu depinde de aplicaţiile utilizate (acestea pot sau nu să aibă sisteme de limitare a accesului). O astfel de protecţie este aşa-numitul firewall (zid de protecţie). El realizează o protecţie la nivelul unităţii fundamentale de transfer a informaţiei pachetul. Protocolul utilizat actualmente în Internet este IPV4 (IP versiunea 4), pachetul IP fiind unitatea informaţională fundamentală. El conţine obligatoriu destinaţia (un număr reprezentat pe 32 de bi ţi care identifică unic destinaţia în Internet) şi sursa (numărul reprezentat pe 32 de biţi care identifică în Internet sursa). Un firewall ar putea deci să nu permită primirea niciunui pachet care are ca sursă un IP din afara listei de IP-uri care identific ă calculatoarele utilizatorilor autorizaţi. Există într-adevăr, o mică posibilitate ca r ăuvoitorul să pretindă că are IP-ul unuia din calculatoarele autorizate, dar ac ţiunea cere ca el să se afle pe traseul dintre calculatorul autorizat şi ţinta atacului, altfel r ăspunsul la cerere ar ajunge pe traseul normal la calculatorul care de ţine întradevăr acel IP, el neputând-ul intercepta. În plus, trebuie s ă deţină privilegii de adminstrator pentru a realiza aceast ă acţiune, deci sfera de vulnerabilitate se reduce simţitor. Împreună cu alte protecţii (autentificare cu semnături criptografice, autentificare cu parolă) se poate realiza o protecţie eficientă a informaţiilor importante ale institu ţiei. Criteriile de acceptare ale pachetelor pot fi combinate, acceptarea se poate face prin testarea mai multor condiţii precum: serviciul căruia i se adresează, tipul pachetului, interfa ţa fizică pe care a venit pachetul, etc. În plus, firewall -ul mai poate fi folosit pentru a restric ţiona accesul utilizatorilor interni la anumite resurse din Internet, fie pentru a utiliza eficient lăţimea de bandă pe care o are la dispozi ţie instituţia pentru a comunica cu Internet-ul, fie pentru a limita accesul în timpul programului la informa ţii care nu ţin de activitatea de producţie (vizitare pagini web distractive, chat -uri, etc). Un pachet IP conţine obligatoriu IP-urile celor doi agen ţi care comunică. Alături de acestea, el mai conţine tipul de pachet şi pentru fiecare tip, informaţii specifice respectivului tip de pachet. Tipurile de pachete IP sunt: UDP, TCP, ICMP. UDP se foloseşte pentru a realiza un canal nefiabil, unde pierderea unui pachet nu este foarte importantă, dar întârzierea retransmiterii unui pachet este supăr ătoare (ca în cazul transmiterii frame-urilor video). Pachetele TCP se folosesc pentru realizarea de canale fiabile, cu retransmiterea 118
pachetelor pierdute sau malformate. Pachetele ICMP se folosesc, în general, pentru managementul reţelei şi pentru transmiterea unor informaţii despre evenimente speciale în reţea (spre exemplu, destinaţia nu este accesibilă). Informaţiile propriu zise se transmit în pachete UDP şi TCP. Ambele conţin un număr de port sursă şi un număr de port destinaţie. Un număr de port este un identificator al capătului de conexiune pe un anumit calculator. Fiecare serviciu aşteaptă pe un anumit port, pentru a fi accesat, calculatorul client setează ca port destinaţie acel număr de port. Numărul de port sursă este folosit pentru a identifica clientul de pe ma şina care a iniţiat conexiunea, de exemplu, în cazul în care dou ă aplicaţii accesează în paralel acelaşi serviciu de pe un alt calculator. În concluzie, se poate spune c ă un canal de comunicaţie în Internet este identificat unic în Internet de un cvadruplu format din: IP surs ă, PORT sursă, IP destinaţie, PORT destinaţie. IP-ul identifică calculatoarele care comunică numărul de PORT, identifică serviciul accesat în cazul server -ului. În cazul clientului, PORT-ul este ales dintr-un interval prestabilit, astfel încât s ă fie unic. La aceste informaţii se mai adaugă ID-ul interfeţei, pe care a venit pachetul (o maşina firewall standard are o interfaţă spre reţeaua locală şi una spre Internet). Pe baza acestor 5 informaţii, la care se mai adaug ă câţiva biţi precum bitul SYN sau bi ţii de TOS, un firewall ia decizia dacă un pachet este acceptat spre prelucrare sau este respins prin simpla ignorare sau prin emiterea unui pachet ICMP de eroare. Dacă se asociază pachetelor ICMP, un port sursă şi un port destinaţie, conform cu tipul de mesaj transmis, şi ţinând seama că un număr de PORT este reprezentat pe 16 biţi, atunci pentru fiecare pachet se ia în considerare 32+32+16+16+8 = 104 biţi. Se mai adaugă un octet (8 biţi) pentru biţii suplimentari, deci 112 biţi. Concatenarea acestor informaţii se numeşte proprietate a pachetului. S-a considerat ID-ul interfeţei reprezentat pe 8 biţi.
6.4.3. Programele antispyware Împotriva aplicaţiilor spyware şi adware, trebuie, în mod evident, rulat un program dedicat de tip antispyware. Aceste programe ajută la scanarea fişierelor pentru a proteja calculatorul împotriva acestor aplicaţii nedorite. Sunt astfel de programe gratuite şi unele chiar eficiente, precum: Spybot Search and Destroy, Microsoft antispyware, Ad-aware, dar cele mai performante sunt cele comerciale, precum: Spy sweeper, F-secure, McAfee, Norton.
119
Unele programe sunt de tipul all in one, înglobând: antivirusul, firewall ul şi antispyware-ul într-un singur pachet. Astfel sunt programele: F-secure, Kaspersky, Norton, McAfee.
120
APLICAŢII
Aplicaţia nr. 1. 1. Identificarea componentelor hardware ale calculatorului 1.1. Vor fi identificate din My Computer → Properties → General → Hardware → Device manager, principalele componente hardware ale calculatorului, precum şi caracteristicile acestora. 1.2. Vor fi utilizate programe dedicate pentru a vizualiza componentele şi performanţele principale ale calculatorului, cum ar fi DirectX Diagnostic Tool, apelând Start → Run → dxdiag. 1.3. Se va demonta capacul unei unit ăţi de calculator şi vor fi identificate la nivel fizic componentele de baz ă ale calculatorului, precum şi marca acestora. 1.4. Vor fi identificate sloturile PCI, ISA şi AGP, precum şi chipul de BIOS. 1.5. Va fi identificat tipul de monitor ata şat unităţii şi anume: marca, diagonala, rezoluţia şi standardul de radiaţii. 2. Utilizarea comenzilor DOS 2.1. Se va deschide interfaţa pentru sistemul de operare DOS din Start → Programs → Accesories → Command Prompt. 2.2. Vor fi create două directoare student1 şi student2 pe directorul r ădăcină D:\. În directorul student1 va fi copiat (utilizând Microsoft Word şi Windows Explorer) un fişier denumit fisier1.doc. Acest fişier va fi copiat în directorul student2 şi va fi redenumit fisier2.doc, utilizând comenzi DOS. 2.3. Directorul student2 va fi copiat în directorul student1. Fişierului fisier2.doc i se va atribui statutul de ascuns, apoi se va reveni utilizând aceea şi instrucţiune. 2.4. Se va şterge fişierul fisier2.doc apoi directorul student2 şi în final directorul student1.
121
3. Conţinutul referatului 3.1. Tipul şi caracteristicile pentru: procesor, placa de bază, placa video, placa de sunet, placa de reţea, unitatea CD sau DVD, memoria RAM şi harddisc. 3.2. Tipul şi caracteristicile monitorului. 3.3. Sintaxa (comenzile DOS) pentru: crearea directoarelor student1 şi student2; copierea din direcorul student1 în directorul student2, a fişierului fisier1.doc şi redenumirea sa cu fisier2.doc; atribuirea statutului de ascuns pentru fişierul fisier2.doc; ştergerea fişierului fisier2.doc şi ştergerea directorului student2.
122
Aplicaţia nr. 2. 1. Sistemul de operare Windows 1.1. Vor fi identificate discurile şi unităţile de disc ale sistemului de calcul, pe care sunt memorate programele şi datele, respectiv cu ajutorul cărora pot fi citite sau înscrise date pe diverse discuri magnetice sau optice. 1.2. Va fi identificat meniul Start şi submeniurile sale. 1.3. Vor fi identificate elementele unei ferestre în cazul unei aplica ţii care rulează sub Windows. 1.4. Se vor realiza opera ţiile descrise la subcapitolul 2.3.5 şi anume: scanarea, defragmentarea şi “cur ăţirea” hard-disc-ului. 2. Sistemul de operare Linux 2.1. Se foloseşte o distribuţie Live-CD, Knoppix de 700MB. Se introduce CD-ul şi se resetează calculatorul. Dacă nu va porni sistemul Linux de pe CD, atunci va trebui resetat şi se va intra în BIOS pentru a face set ările necesare de boot-are de pe CD (vezi subcapitolul 5.2). După restartare, calculatorul va reporni cu Linux-ul de pe CD. Pornirea completă a Linux-ului, poate dura chiar şi câteva minute. 2.2. Se deschide meniul existent în partea stâng ă jos a ecranului şi se caută în acest meniu pentru a vedea ce aplicaţii conţine distribuţia de Linux. 2.3. Se deschid diferite aplicaţii utile (editor de text, etc.), şi se încearcă pe parcursul a câteva minute să se lucreze cu aceste aplicaţii. Se vor deschide diferite fişiere de pe hard-disc. 2.4. Se deschide un browser pentru a se naviga pe Internet. 2.5. Din meniul Start, se închide sesiunea de lucru. CD-ul nu poate fi scos afar ă pe parcursul sesiunii. Se aşteaptă resetarea configur ărilor şi în momentul în care se deschide unitatea de CD, se ia CD-ul, se închide unitatea şi la apăsarea tastei Enter se va închide calculatorul. 3. Conţinutul referatului 3.1. Discurile şi unităţile de disc ale sistemului de calcul, capacitatea acestora, respectiv tipul. 3.2. Submeniurile meniului Start. 3.3. Elementele unei ferestre pentru programele sub-Windows. (de exemplu Microsoft Word).
123
3.4. Succesiunea de operaţii pentru scanarea, defragmentarea şi “cur ăţirea” hard-disc-ului. 3.5. Aplicaţiile conţinute în distribuţia Linux de tip Live-CD, iar în dreptul lor se vor scrie aplicaţiile corespondente din Windows.
124
Aplicaţia nr. 3. 1. Editare cu Microsoft Word 1.1. Se va deschide aplicaţia Microsoft Word iar apoi se va c ăuta şi copia un fişier de tip word în D:\users\student. 1.2. Vor fi testate modurile de deplasare a punctului de inser ţie cu metodele prezentate la subcapitolul 3.1.2.1 şi de selectare a textului cu modalităţile prezentate la subcapitolul 3.1.2.2. 1.3. Vor fi create stiluri de editare cu numele studen ţilor, urmărindu-se şi modul de modificare ulterioar ă a acestora (subcapitolul 3.1.2.3). 1.4. Se vor realiza paragrafe cu subcapitole utilizând stilurile predefinite Heading 1, Heading 2, Heading 3, etc. (sau altele, definite de utilizator) apoi se va face cuprinsul fişierului (titlurile subcapitolelor create şi paginile aferente) pe baza indicaţiilor de la subcapitolul 3.1.2.4. 1.5. În cadrul unui fi şier se va insera o figur ă cu atributul de obiect şi apoi se va desena schema electronică prezentată mai jos (subcapitolul 3.1.2.5).
2. Conţinutul referatului 2.1. Modurile de deplasare a punctului de inser ţie. 2.2. Modurile de selectare a textelor. 2.3. Succesiunile de operaţii pentru crearea unui stil nou. 2.4. Succesiunile de operaţii pentru modificarea unui stil (tipul de caracter, centrarea textului, etc.). 2.5. Succesiunile de operaţii pentru a insera o figur ă cu atributul de obiect.
125
Aplicaţia nr. 4. 1. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Excel 1.1. Se va deschide aplicaţia Microsoft Excel. 1.2. Se vor scrie în celulele: A1…A5, B1…B5 şi C1…C5 valorile crescătoare: 1, 2, ..., 5. 1.3. În celula A6 se va scrie formula pentru calculul sumei valorilor din celulele: A1…A5. În celula B6 se va scrie formula pentru calculul sumei valorilor din celulele: A1…A5, împreun ă cu celulele: C1…C5. În celula C6 se va scrie formula pentru calculul sumei valorilor din celulele aflate la intersec ţia dintre: B1…B5 şi A4…C4 (vezi subcapitolul 3.2.2). 1.4. În celula A7 se va scrie formula pentru calculul valorii minime dintre valorile celulelor A6…C6. În celula B7 se va scrie formula pentru calculul valorii maxime dintre valorile celulelor: A6…C6. În celula C7 se va scrie formula pentru calculul valorii medii dintre valorile celulelor: A6…C6. 1.5. În celulele: A8, B8 şi C8 se va proceda similar ca la punctul 1.3. doar că suma va fi înlocuită cu produsul. 1.6. În celula A9 se va scrie formula: A9 =
A1 ⋅ A 2 + 1 . 2 (B3) − C2
1.7. Se va reprezenta grafic func ţia y = x2+2, pentru x având valorile: 1, 2, 3, ..., 8. Titlul graficului va fi Funcţie pătratică, iar pe axa x se va scrie Axa X şi pe axa y se va scrie Axa Y. 2. Utilizarea aplicaţiilor Microsoft PowerPoint şi Adobe Reader 2.1. Se va deschide programul PowerPoint, şi se va crea un document nou pe baza unui template, la alegere; vor fi introduse texte şi imagini. 2.2. La fiecare paragraf al textului şi la fiecare imagine, vor fi ad ăugate efecte de tranziţie, combinate, de intrare a obiectului şi de ieşire din slide. Va fi modificat timpul de acţiune al efectelor. 2.3. Se va selecta programul Adobe Reader apoi se va deschide un document de tip PDF. 2.4. Vor fi modificate opţiunile de vizualizare. Se va trece de la o pagină la alta, de la începutul documentului, la sfâr şitul lui. Se va selecta op ţiunea pentru vizualizarea mai multor pagini pe ecran. 2.5. Va fi căutat un cuvânt în document, apoi va fi c ăutat acelaşi cuvânt într-o serie de documente PDF, dintr-un director de pe hard-disc. 126
3. Conţinutul referatului 3.1. Tabelul rezultat conform punctelor 1.2, ..., 1.6. 3.2. Formulele pentru calculul valorilor celulelor: B6, C6, B7, C7, B8, C8 şi A9. 3.3. Graficul rezultat la punctul 1.7.
127
Aplicaţia nr. 5. 1. Utilizarea aplicaţiei Microsoft Visio 1.1. Realizarea unei organigrame Se va lansa programul Microsoft Visio, apoi se va apela File → New → Flowchart → Basic Flowchart. În partea dreaptă pe ecran vor ap ărea diverse forme caracteristice unei organigrame. Se va alege categoria Basic Flowchart Shapes şi se va realiza, în foaia de lucru, organigrama din Figura A.1. START
Pozitia robotului Pozitia tintei
Det erminarea directiei optime de deplasare
Deplasarea robotului cu un pas
Robotul a atins tinta
NU
DA STOP
Figura A.1. Organigramă pentru deplasarea unui robot mobil.
1.2. Realizarea unei scheme electronice Se va apela File → New → Electrical Engineering → Basic Electrical. Va fi realizată schema electronică din Figura A.2, selectând componentele din categoriile: Fundamentals Items, Semiconductors and Electron Tubes şi Transmission Paths.
128
Figura A.2. Amplificator audio cu un tranzistor.
1.3. Se va deschide un fişier Word şi se va apela Insert → Object → Microsoft Visio Drawing, după care vor fi copiate organigrama şi schema electronică desenate anterior. Se vor efectua modific ări asupra schemelor direct din fişierul Word, executând dublu-clic asupra figurii şi apelând, apoi, View → Open in Visio. 2. Conţinutul referatului 2.1. Succesiunile de comenzi pentru deschiderea foii de lucru Visio, de realizare a unei organigrame şi categoriile folosite pentru schema din Figura A.1. 2.2. Succesiunile de comenzi pentru deschiderea foii de lucru Visio, de realizare a unei scheme electronice şi categoriile folosite pentru schema din Figura A.2. 2.3. Succesiunile de comenzi pentru deschiderea unei foi de lucru Visio, direct din Word şi pentru modificări ulterioare a schiţelor Visio intercalate întrun fişier Word. 2.4. Schema electronică din Figura A.2.
129
Aplicaţia nr. 6. 1. Utilizarea programelor antivirus şi firewall 1.1. Utilizarea şi actualizarea antivirusului Se va deschide fereastra principală a programului antivirus. Se va identifica data la care a fost ultima oar ă actualizat şi se va încerca actualizarea programului antivirus sub formă automată. Uneori, pentru această operaţiune trebuie avut drepturi de administrator. Se va naviga prin meniul oferit de antivirus pentru familiarizarea cu acţiunile oferite de acesta, apoi se va realiza o scanare manual ă a unor directoare. Se va deschide browser -ul de Internet, iar în câmpul de c ăutare al unui motor de căutare (spre exemplu, Google), se va scrie cuvântul ”eicar”. Se va ajunge la pagina de Internet a unui fişier pentru testarea antivirusului numit „ Eicar antivirus test file”. Se va descărca fişierul, apoi se va scana cu antivirusul. Dacă este un antivirus bun, atunci îl va recunoa şte ca fiind virus şi nici nu va lăsa să fie descărcat. Oricum este doar un fişier de test şi nu va virusa calculatorul. 1.2. Familiarizarea cu firewall -ul Din bara de stare a Windows-ului, se va accesa pictograma firewall -ului şi se va deschide fereastra principal ă. Aici, la secţiunea Overview, se pot observa care aplicaţii realizează trafic spre Internet şi care sunt porturile şi protocolurile folosite. Se va naviga în continuare prin meniul oferit de program pentru familiarizarea cu posibilităţile de acţiune ale unui astfel de program f ăr ă însă a fi salvate eventualele modificări. 2. Utilizarea programelor antispyware 2.1. Se va utiliza programul în varianta free de tipul Spybot Search and Destroy, care este destul de eficient în depistarea aplica ţiilor de tip spyware şi adware. Poate fi folosit în varianta pentru încep ători ( Easy Mode), sau în varianta complexă ( Advanced Mode). Se poate seta ca interfaţa acestuia să fie prezentată în limba română. 2.2. Se va face actualizarea bazei de date alegând op ţiunea Search for Update respectiv Caută actualizare (în varianta cu limba român ă) şi vor fi urmaţi paşii apăruţi în noua fereastr ă. Va fi căutat, în acest mod, dacă sunt disponibile actualizări noi, iar dacă da, acestea vor fi bifate şi apoi descărcate 130
(poate exista update doar pentru interfaţa programului în limba de utilizare care nu întotdeauna se dore şte a fi descărcată). Există apoi posibilitatea de a alege serverul de la care s ă se facă descărcarea (se poate întâmpla ca descărcarea să dureze destul de mult de pe anumite servere sau chiar s ă nu se poată realiza). Se va realiza desc ărcarea propriu-zisă, iar apoi se va face o nouă imunizare a sistemului de calcul, comand ă pe care o g ăsim tot în meniul din partea stângă (Immunize sau Imunizare). La prima acţionare a opţiunii, programul va informa despre numărul de aplicaţii spyware şi adware pe care poate să le blocheze şi despre numărul celor care se vor adăuga odată cu descărcarea anterioar ă. La repetarea opţiunii Immunize sau Imunizare se va realiza imunizarea propriu zisă şi programul va informa care este noul număr de aplicaţii nedorite pe care le poate bloca programul antispyware . După realizarea update-ului şi a imunizării, se va naviga prin meniul din stânga şi din partea de sus a ferestrei programului, observând ce comenzi pot fi folosite în acest program. 2.3. Se va realiza o scanare a calculatorului pentru c ăutarea eventualelor aplicaţii spyware şi adware. Se va observa, în finalul scanării, lista cu aplicaţiile găsite. Aplicaţiile marcate cu verde nu sunt foarte periculoase, dar cele marcate cu roşu sunt periculoase şi necesită o ştergere imediată din calculator. Se va căuta totuşi cu atenţie în listă să nu fie trecute din gre şeală programe importante, iar apoi vor fi bifate şi şterse toate aplicaţiile nedorite pe care le-a descoperit programul.
3. Conţinutul referatului 3.1. Tipul de antivirus şi opţiunile selectate pentru actualizarea sa. 3.2. Succesiunile de operaţii necesare pentru scanarea parti ţiei C:\. 3.3. Succesiunile de comenzi pentru opera ţiile de actualizare şi imunizare în cadrul programului antispyware. 3.4. Tipurile de aplicaţii nedorite care au fost depistate c ă rulează pe calculator.
131
Aplicaţia nr. 7. 1. Instalarea sistemului de operare Windows 1.1. Setarea BIOS-ului. Se va restarta calculatorul şi se va intra în BIOS. Vor fi explorate set ările din BIOS şi se va căuta unde trebuie f ăcută setarea pentru ca sistemul s ă boot eze de pe CD (dacă există un CD boot-abil), sau de pe dischetă, iar pe urmă să boot -eze de pe HD. 1.2. Instalarea sistemului de operare cu CD-ul de instalare şi/sau cu discheta de boot Se va introduce un CD de instalare pentru WINDOWS XP. Pe ecran va apărea aplicaţia care porneşte instalarea sau modificarea sistemului de operare, direct din Windows. Se va porni operaţia de instalare în cazul unui CD boot -abil urmărindu-se şi alegând, în acelaşi timp, opţiunile dorite care apar rând pe rând în decursul procesului de instalare. 2. Partiţionarea hard-disc-ului 2.1. Se va deschide programul Partition Magic v.8 din Start → Programs → Partition Magic v.8. 2.2. Se vor realiza modific ări de alocare a spaţiului pe diferitele parti ţii, se va modifica formatarea partiţiilor, vor fi realizate partiţii noi, etc. Atunci când se constată că s-a greşit, se va reveni cu comanda Undo. 3. Conţinutul referatului 3.1. Succesiunile de operaţii pentru setarea BIOS-ului. 3.2. Enumerarea opţiunilor alese pe parcursul instalării sistemului de operare Windows, în ordinea apariţiilor. 3.3. Succesiunile de comenzi utilizate pentru alocarea spa ţiului pe diferitele partiţii, cu aplicaţia Partition Magic v.8.
132
