W ILLIAMDEAN BOW ELLS CĂLĂTORIE DE NUNTÂ TR A D U C E R E A Şl PREZENTAREA : R O D ICA M IH Ă IlA
WILLIAM DEAN HO WELLS
CÂLÂTORÎE DE NUNTA EDITURA GAMA MCIvlXCI
t
CAPITCLUL I :
ÎNCEPUTUL
S-eu cunoscut prima dată la Boston, dar legătura dintre ei s-a înfiripat în Europa, unde s-au văzut d'ipă aceea ,■ unde. de fapt, el a venit după ea » şi tot unde legătura lor s-a şi rupt. De ce s-a rupt şi de ce a fost reluată după un număr de ani. sînt întrebări ale căror răspunsuri fac parte dintr-o foarte lungă poveste de dra goste, pe care nu mă socotesc în stare să o reproduc, neavînd nici o încredere £n posibilităţile mele de-a aş tern e pe hîrtie o istorisire cu implicaţii p erso n ale: desi sînt convins că un scriitor talentat, cu spirit romantic, a r putea valorifica excelent idila dintre Basil si Tsabel M arch. Din fericire pentru mine însă, încercînd să-i po vestesc cititorului despre călătoria de nuntă a unei pe rechi de proaspeţi căsătoriţi, ce-i drept, nu foarte tineri, dar, în lumina dragostei lor, păstrînd încă un aer tine resc, nu-mi va rămîne altceva de făcut decît să vorbesc despre unele trăsături specîfice vieţii am ericane, a s a ' ou ti li s-a dezvăluit lor. să spun cîte ceva despre une’e locui i bine cunoscute şi uşor accesibile şi să prezint cînd un crîmpei de peisai, cînd o schiţă de personal. Se hotărîseră să facă o călătorie de nuntă cît se poa te de simplă şi de liniştită dai cum n-au placat imediat dună nuntă, ci dună cîteva săotămîni, de la bun început s-au bucurat de rîvnitul farmec de-a fi lăsaţi de toţi în pace. — E m ult mai bine, exclam ă Isabel, să plecam acura, cînd nimeni nu se mai sinchiseşte dacă plecăm sau rămînem, decît s-o fi pornit direct de la masa aceea ori bilă de nuntă, cu lacrimi, cu t"* frusoul sî cu o mulţime de lume care să vrea să ne conducă la tren. Acum n-d 3
să se mai ghicească în jurul nostru stiălu ci'ea lunii de miei"? ; o să călătorim la fel ca oricare alţii... cu o sin gură deosebire, iubitule, şi încă ce d eo seb ire! şi luă între palme obrajii lui Basil. Pentru ,a face acest lucru s° vănu nevoită sâ dea îr, fugă obolul mesei, căci erau la cină. iar m ătuşa Isabelei, alături de care îşi începuseră viaţa conjugula, stătea între ei, o prezenţă cu - adevărat substanţială, ■Fusese un gest cam adolescentin din partea Isabelei şi, dîndu-şi seama, ea adăugă roşind : — Am trecut amin doi de p rin a tin e re ţe ; şi na vtem ca lumea să vadă eă sînlem proaspăt că.sâic/i.., nu-i aşa ? Dacă am oroare de ceva în viaţă, este de mlresele pe cere le qhiceşt. imediat. < Bcsil o privi tandru, ea şi eum nu o considera de loc prea bătrînă pentru a fi luată drept m ireasă f iar, in ceea ce mă priveşte, n-am nici o obiecţie ca o fe m eie să fie de vîrsta Isanelei, rîa^ă are sufletul buu şi o fire blîndă. A.r trebui ca viaţa să fi fost prea vi tregă cu ea,, ca la vîrsta aceea o femeie să nu fi cîştigat mai m ult decît oier duse. Lui Basil i se păi ea că so ţia lui era la Jel de frumoasă ca tn ziua cînd se întîlriiseră prima oară, cu opt ani în urm ă > dar nu putea să nu se gîndea.-;că mereu cu ud regret nestins la perioa da lungă cit durase ruptura logodnei lor, ^e care, da c ă n-ar fi fost acea fatalitate ar fi putut-o petrece îm preună- îşi închipuia el exact la fel de fericiţi ca şî a~um. Mai m ult sau mai puţin, regreţi ! nu-1 p ărăseanici o clipă ( devenise pai te din dragostea l u i ; pier derea socotită ireparabilă fărea cîştigul final şi m a' mare. — Nu ştiu, dar... zise el imediat cu toată gravita tea de care Doate da dovadă un om ai cărui obraji sînt strî-isi între palmele unei doamne, n-ai prea în ceput-o bine pentru o m ireasă care vrea să-şi păstre ze secretul. Dacă o să te porţi aşa la toate hotelurile vom fi trimişi direct în apartam entul n u p ţial.1Cît des pre trenuri... acum aiy şi ele vagoane de lux, special amenajate.
Exact In momentul acela o umbră se lăsă peste îucdpere. — Nu c u m v a -a tunat Isabel ? întrebă mătuşa, care contempla satisfăcută spectacolul tandru din fată ei. Vai de mine ! dacă se porneşte o furtună n-o sa Ei ai puteţi pieca diseară cu vaporul. Chiar că plouă de-a bine]-sa ! 'De fapt, tocm ai începuse furtuna aceea îngrozitoare din iunie 1870. în toiul arşiţei s-a năpustit asupra noas tră într-o clipită, pîna nici n-am apucat bine să ne dăm seam a că ne ameninţă, pînă nici m ăcar n-am apucat să cbservnm norii > şi a tot ţiru t-o aşa, dintr-o răbufnire într-alta, eu o violentă inepuizabilă. în piaţeta spre care priveau prietenii noştri de le ferestrele sairageriei lor, copacii se albeaa în rafalele vîntului şî se întunecau în potopul ploii torenţiale, iar in momentele de paroxism a le furtunii se -aleea*! cu o supunere disperată, pentru ca mai apoi, străbătuţi de un grazni© fior. să şi zpiulg^ din ei ra iu r i. întregi si să le arunce departe pe pămint. Ploa.a începu să se amestece ~u grindina şi pe loc cele c;*eva um brele care se îneumeTaseră să înfrunte furtuna dispărură fără tam ă. Gheaţa care venea de sus şuleiînd răpăia pe 6aldarim ande tainei ui se jura asemenea unor flăcări ţîsnlnd din m ăruntaiele păminiului. în vre m e ce în înaltun tunetul muqea făra încetare. Bra eeva te a tra l în toate acestea t iar atunci cînd un tram vai, micărcat p in 3 la retu 2 trecu prin faţa casei tras de caii eaie se cabrau şi săltau sub loviturile usturătoare ale grindinei, prietenii noştri avură senzaţia eă se n iscoeise un fragm ent de panfomJmă foarte eficientă Ş1 natu ra h stă special pentru a Ie cîştiga lor admiraţia, Cit despre ei înşişi, er^u foarte eonştienţi de realitatea ev i dentă a lucrurilor şi de eWeva ori în timDUl furtunii se slătuir? dae-â sa ma plece fa ziua ace^a şt hotărîră ba să plece, ba să nu pleee, în funcţie de faţa schim bătoare a stihiilor. Basil declarase că aceasta fiind prima călăto rie pe care o H ceau îmoreUnă în America, dorea eă-i !iclea de la bun început un eît mai pregnant caracter r a ţional şî pS întm cît nu-şl putea imagina n>miG maî tipic r «Jueiican decît un voiaj pmă la New \ o r k cu vaporul 6
de la Fall R:ver*, ar trebui să urmeze şi el această cale. Atiio pluş, atita muzică o campanie «ut de vânată au puiea găsi, după cîte înţelesese ei, în nici un alt mijloc de iocuiu. tie. şi u .de mai pui că n-er ti tost exciun cru&r dcsr:â să dea cu ochii de inventatoiul întieijii com tiucţii, în: r uchiparea însăşi a excesului şi extremismului unui anum e tel de americanism. Isabel consiirţise bucurod^â} dar pentru ea aceste m otive estetice paializaiă la gindul că va fi nevoită s \ treacă £e la Capul Jrd ith pe timp de? tu nună. Prin urm are coborî de pe culnuie înieutiuor ei măreţe. mai intîi la ideea de-a recurge la navigacie fluvială, fără atîta fast şi fără orchestră, iar mai apoi la ideea de-a călători pe uscat cu un vag o- de do rm it A ju o g în d la această concluzie mulţumitoare, ea consi deră consim ţăm intui lui Basil ca pe c e \a de la sme mţeles, nu fiindcă l-ar fi necosctit, ei deoaiec^,- fi.nd iemeie nu putea concepe că s-ar fi putut ca ei să nu ştie cum ajungea ea la o anum ită concluzie şi întotdeauna, prin urmare, îşi trata propriile-i decizii ca pe un proces ai girdirii lor comune. Dai solul o ţinu una şi bună să m eargă cu vaporul şi insistă că dacă furtuna înceta îna inte de o ra şapte, puteau să^Jsajungă la Newport cu ultim ul expres? şi numai din cauza acestei încăp ăţînări, dovadă a înţelepciunii Isabelei, se văzură nevoiţi să aştepte două ore în gară pînă să recurgă tot la varian ta cu trenul. Furtuna se domoli la ora cinci şi deşi încă mai ploua, pe la şapte fără un sfert totul părînd a fi în ordine, cei doi porniră ppre G ara Vechii Colonii, în faţa căreia strălucii ea v ie a unui fulger o făcut pe Isabel să-şi apuce de brat soţul şi să-l implore i — Oh, să nu m ergem cu vaporul I La anerte cuvinte, Basil avu incredibila slăbiciune de-a ceda» şi-I rugă pe vizitiu să-i ducă la Gara Worcester. Era prima abatere de Ia idealurile călătoriei lor de nuntă, dar în nici un caz u ltim a ; deşi treb u ie m ărtu risit că începuseră cem prea devreme. N arragan:-etr
* Port în partea de sud-est fi statului MassacliUiett3f la Golful
Se sim ţiră amîndoi mai liniştiţi după ce cumpăra* rea biletelor deveni un fapt iremediabil şi după ce se işezară in sala *de aştepl are a gătii, avînd timp bere chet să tot a ştepte de l l ora şapte p în î /la nouă. Basil ai fi v ru t să prelungească pe cît era cu putinţă ritualul înregistrării bagaje tor dar funcţionai a de la bagaje îşi făcu datoria cu o iuţeală n eîn d u răto are; şi astfel, din simplul exces al lipsei de ocupaţie, Basil cum pără o po liţă de asigurare în caz de accidente. Treaba aceasta B lliă exact o jum ătate de mâiut. după care bietul om re nunţă la o luptă dtît de inegală, dvfcipdu-se s
— N u e încintător zise ea cu voioşie, că trebuie să aşteptăm atîta ? A sta îtn: m inteşte de celelalte călăto rii făcute Tupreună. Numai că niciodată nu mei pot qindi îm păcată ia. vrem urile acelea, cînd am fi puiut să ne aparţinem cu totul unul altuia dar n-am făcut-o îţi mai am inteşti cit a trebuit să aşteptăm la Chamb&ry ? Şi to ţi ofiţerii act ia zvelţi în talie care aşteptan si ei şi se sărutau pe ambii obraji cînd se întllneâu ? Şi neno rocitul acela de ofiţer c ăsăto rit cu nevasta aia urîtă cU doi copii şl cu uniforma ponosită ?'P ărea cam nefericit, .sărmanul, şi m ustaţa îi atîrna lipsită de orice vlagă în tim p ce în preajm a ei celelalte m ustăţi se semeţeau si se zbîrleau pline de cutezanţă. După părerea mea. pretutin deni aceste salles d’attenle* sînt o' adevărată îneîntare şi în toate axistă o^ asemene» com unitate'de interese înc ît chiar atunci cînd vin clei doar ca să mă reped pînă Ia Brookline -mă simt din nou o călătoare — o binecavîtita tă necunoscută într-un ţinut necunoscut Ah draq?s Basil, la~ urma urm elor au tost fericite acele timpuri cînd am ti putut să ne aparţinem total unul altuia dar n-am făcut-o. căci acum, după ce am fost înstrăinaţi unul de altul atîţa am ar de vreme, ne simţim cu atît mai extra ordinar. Se tra je din ce în ee mal aproape d e el, flxîndu-I . £ Săli de
aşteptare jfr„j
cu o privire ea/e am eninţă .-sa-î traăeze câiiţate'a de proaspătă trireasL. ■ ' ■ . -> Isabel, .puţin mai lipseşte şi o să-ţi calci, capul pe UTftSrjn meu. rem arcă ei. Nici gîiid I răspunde ea" înverşunată, tragîM u-se înapoi cu o tresărire. Dar ştii ceva, iubitule, dacă o să ir.ă vezi că într-adevăr am de^glnd... să 'm ă port ab'surd, te rog să m ă ‘opreşti. -v — Inii pare foarte râu. dar mâi întîi trebuie sa~mi pun m,e însumi stavilă. In afară de asta, eu nu rrt-am' an gajat să păstrez inrognito-ul acestei călătorii de nuntă. - Chiar daeă s-ar fi întîm plat vreun accident dintre cele. de temut n-ar fi contat prea mult, căci pentru uio'meni ei doi erau singurii ocupanţi ai sălii de aştep tare. Fireşte se aflau acolo şi casierul şi femeia care verifica bagajele lăsate fn grija e i ; dar probabil că e* văzuseră atîtea semne tandre schimbate între pasageri încît una sau două toîngîieri trecătoare nici ca le-ar f: atras atenţia asupra perechii noastre. Gu to ate a* ’icestea. isabel nu şi-a permis nici m ăcar să-şi cuibă-; rească mîna în mina so ţu lu i; şi după cum s-a exprimas Easil mai tîrziu, ^antrenamentul le-a prins foarte bine. | ■ Starea în care ne aflăm temporar, indiferent de natura ei se reflectă adese, în tot ceea ce ne încon-i joara, aşadar prietenilor noştrii le-a fost dat ca mi de' puţine ori, din prima pînă în ultima clipă a călătoriei'/ să vadă tot ieluJ de parodii ale fericirii lor. Prima în cepu chiar cu următorii pasageri intraţi tn sala de aş-< teptare t doi soti foarte tineri porniţi ca şi ei într-o' călătorie de plăceie, care în mod evident, ea şi a lory era. indiferent de felul ei, una dintre T>rirr,fcîe făcute' îm preună. Nu era o călătorie hinqă şi însemna drum ul pînă la, N ew York şl înapoi dar cei doi vorbeau des"* pre ea cu attta bucurie, em oţie si nerăbdare, de pareS ' e r fi fost un vciaj In Europa. Peste scurt timp li se Înfăţişă şi b adevărată burleScă fdeşi eu o notă tragică) a fericirii lor în persoana unui gen de tînăr nnmifi cfe femeile de aceeaşi teapă cu el ..individ"; care era' Însoţit de două tinere de-acelaşi soi, cunoscute lm suS »
*
' denum irea de „fele". Individul se aşeză înlre cele două şi începu pe loe să facâ uneia din ele o curte asidua. După o scurta luptă, puse stilpînire pe umbrela ei şi o roti iute rostind, cu un fel de grosolănie tandră, ni^te ybrbe neînchipuit de searbede, cum nu te ai fi aştep ta t să auzi decît din gura unui um de rea mai inaHă distincţie. In ego:smul ei, pe fata curată îa acest chip n-o mai inteiecă nimiG în afară de propria-i fericire, şi nu făcu nici o încercare de a-i permite şi celeilal te să se apropie de săi dure acelei fericiri, lăslad-o să Imcez'rască uitată de ceelaltă parte a bărbatului. La rîndiiî ei, această fată se aplecă de cîteva ori încercînd să abată spre ea măcar cîteva din atenţiile in d iu d u lui, d a r'c e i doi u puseră la p u n c t‘cu nişte răspunsuri scurte ţi curînd ea se lăsă păguDaşă şi ă-mase tăcută, cu trista resem nare a femeilor necurtate, tn această nouă postură deveni o adevărată povară pentru Isabel, . - care se bucliră cînd cei trei plecară şi în urma lor îşi \ făcu apariţia un cuplu foarte stilat — din New York. Isabel era atit de sigură de luciul ăsta de parcă ei înşişi i-ar fi spus că locuiesG pe W est 999th S treet Doamna nu era frumos să şi nu era îm brăcată, se gîndt .Isabel, cu gustul dtoăvîrşîf al celor din Boston î dar recunoscu cinstit în sinea ei că neTv-yorkezi era sulată, frapantă, fără dber şl poate. Domnul cum pără un . bilet pentru New York şi răm ase în dreptul ghiseulul *‘d iscutând în continuare foarte degajat cu casierul. — T a n-ai putea face aşa ceva, bietul meu Basil, zise fsab^I, ţi-ar fi frică. 3 — Da, dragă. aşa-iF eu sînt fericit să scap fără ^ b ă ta ie de cap. deşi trebuie să recunosc că funcţiona rul ăsta pare destul de amabil. Chiar aşa. adăugă el îri t?mp ce o cunoştinţă de-a casierului intră, îl salută înelm înd capul şi zise „Cald azi, nu glumă !’*. e foarte ciudat. întotdeauna am avut Senzaţia că oamenii ăştia ruau o viaţă personală şl nici prieteni ea noi ceilalţi, Grnd se află la datorie par nişte suverani, la distan tă de restul lumii şi undeva dpasupra noastră, a tu tu rora, aşa îneît e de-a dreptul incredibil să aibă rela’ţii personale ca tot omul.
0
\
Din cînd în cînd vorbele 9Î tăcerile lor erau în treru pte de scînteierea vie a fulgerelor şi de bubuitul adine al tunetelor, foarte liniştitoare pentru p n eten .i xnoştri, care le luau drept tot atîtea complimente penr - tiu faptul că dăduseră dovadă de prudenţă şi nu ple caseră, cu vaporul, d ar care în taină se îndoiau de în ţelepciunea lor ori A e.cîte ori se curma şirul acestor confirmări. Isatjel merse pîiiă înti -acolo îneît să spună că speră să nu se întîmple n i m i G rău eu vaporul, dar cred că ar fi primit cu bucurie vestea că vasal fusese obligat să se reîntoarcă la N ew port dîn cauza furtu nii sau chiar eă eşuase intr-un I o g lipsit de orice pe ricol. , Oamenii continuau sa intre şi să iasă ,dl±i sala de aşteptare, care uneori Se umplea pentru ca dii nou sa se golească adăpostindu-i numai pe ei doi. O bserva tori atenţi, îşi form ară în acest răstimp, pe baza aspec tului personal sau a particularităţilor vestimentare* multe prietenii cordiale şi d u şm ăn ii, aprige cu nişte oam eni pe care în medie nu-i -vedeau mai mult de jum ătate de minut. A cordau o atenţi * atît de mare fie căruia, îneît ar fi greu de spus dacă îi Interesa mai m ult bătrînul viguros, eu părul cărunt de culoarea fierului, care stăea vizavi de ei şi citea toate zijtelie d«= seară* sau tînărul care năvăli pe uşă. cumpără în m are grabă un bilet, dădi. iar buzna afară, şi alergă după un tren reuşind să se urce în el cu puţin timp înainte ea tre nul să iasă din staţie. Bătrînul le plăcu, pen tru -o anu m e generozitate stăru ito are a expresiei, iaj dacă ar fi fost de generaţii în şir prietenii tînăruJuî şi ai fam’Hef lui şl s-ar fi simţit obligaţi, în cazul, că i s-ar "îi întîm plat vreun răi^, să m eargă şi să ducă părinţilor cu toate m enajam entele posibile vestea cea tristă, ner vii lor n-ar fî fost p u ş i1la mai grea încercare decît atunci cînd îi văzură purtarea nesăbuită. Totuşi. întrueît ei aveau bilete pentru N ew York. iar el luase doatf o cursă locală, — spre Brookline, bănueise —, cei doi ou reuşiră, cu to a tă îngrijorarea lor, să-şi înăbuşe un sentim ent de dispreţ pentru îro d esta sa destinaţie. .
10
- ,
Erau deja atît de desprinşi de orice legături şl simpatii locale, de parcă s-ar fi ailat la mii de mile şi la multe luni depărtare de Boston. Le plăcu vîlvătaia singuratică a becurilor cu gaz cînd o rafală de - vînt străbătu \g a r a » îm părtăşiră tristeţea şi singurătatea unui om care 'e aşezase în colţul cel mai întunecat al încăperii şi răm ase acolo cu braţele încrucişate, o în truchipare a absenţei totale. Cu aerul de condescen d enţă al călătorilor într-o 4ară străină, rejnarcarc şi apieciară ghivecele cu v iţă sălbatică din ferestre şi glastrele cu flori din colţul destinat femeii cere înre gistra eolete. — Sărmanii bostonieni, ziseră ei, au ce~ra dragos te pentru frumos în inimile lor aspre. Dar cînd epuizară to t ce avenu de spus şi de pre supus, era de-abia ora opt şi le mai lăm înea de aş tep tat încă o ' o ră .. ■ Basil îşi pierdu iăbdarea şi Isabel, dînd o subtilă interpretare neliniştii Ini spuse i ~ — Eu una nu vreau să mănîno nimic, Basil dar cied că ştiu slăbiqinnile bărbaţilor! aşa că ai face mai bine să te duci şi să-ţi petreci urm ătoarea jumă ta te de oră în faţa Unei farfurii cu ceva indigest. Rosti acesţg vorbe con stizza,* dar i.uin^i cu o ufmă extrem de v a g ă ; Basil Insă se ridică cu o promptitudine scandaloasă. . =-V * — Draga mea dacă asta-i doţinţa ta ... — Asta-i soartea mea, replica Isabel. — O să mă duc, exclamă el, fiindcă nişte proaspăt căsătoriţi n u procedează aşa şi, prin urmare, asta ne \ a ajuta să trecem drept oameni căsătoriţi de muit. — Nu, nu, Basil, fii cinstit î minciunile nn sînt pi ne tu l tău forte. Mă mir că lucrezi la asigurări, ar fi tre buit să te faci avocat. Du-te, pentru că îţi place să mănînci şi poate ţi-e foame sau te gîndeşti că ţi s-ar putea foce foame pînă să ajungem la New "York. Sh o să mă distrez foarte bine aici de una singură. 1Ca iritare jital.).
f
/ Bănuiesc că peîfiru p soţie este întotdeauna cam şo cant şi dureros cinci recunoaşte câ ri sîal rivale o frip tura 1şi nişte legume de sezon. Cu micile ei pipfori.iţe -pentru prăjituri şi dulciuri ţi cu obiceiurile ei alese în privinţa prinzuiai, sa nu-şi poate împăca idea.1urile cu copacliatea soţului de-a lua şi micul dejun şi prînzul şi cina şi de-a minca m îacare caldă la orice oră di” sg ţ? din noapte — cum berie pe îirm elt unor restaurante bar bare. Dar Isabgi ne se putea învinui decît pe eâ însăşi, ddcS nu observase această trăsătură e soţului ei înain tea căsătoriei. Acum. cînd silueta lui Besîl pe lingă zid al 'gării, îi reveniră în m:nte exemple m em uiabî'e în pri vinţa poftei lui de mîncare de pe vrem ea cînd călători seră prin Europa în timpul primei loi logodne. „Da la Susa, cind eu ejam aşa de dornică să ajung eît mai iu te în Italia, înmiit num ii de fcouilîcn şi de fruptuvă rece de pui nu-mi ardea, a mîncat înfiorător de mult. La P.oma - m-am gîndit că trebuie s-o m p cu el din Cauza fripturii de. m istreţ j iar la Heidelberg, c îrra ţii şi jambonul 5.» Cam â putut să facă aşa ce1,a, in piezenţa m ea? ţii to tuşi l-am luat cu to ate defectele lui, .:.şi m-am bucurat că am reuşit", adăugă ea, sfîrşindu-şi reflecţiile cv o mică izbucnite de s in c e r i ta t e ş i cînd Basil îşi făcu din nou apariţia, nici măcar nu se mai gîndi la pofta lu i'd e mîncare. ' în sala de aşteptare se adunară din nou tot felul de oameni, în qrupuri sau de unii*%mguri şi prietenii noştr* rev en iră iarăşi simpli observatori, mai anult sau mai pu ţin critici, ai semenilor lor, pinâ ee num ărul acestora crescu într-.atît îneît trăsăturile individuale se pierdură în caracterul muPimii. Chiar şi atunci mai reuşiră s? p rn d ă în treacăt cu privirea figuri atît de plăcute dis tinse, îneît le sim ţiră ca pe nişte clipe de relatau.» în m ijlocul ium ulţului, iar ici-co’o în- vestim entaţie sau gesturi eia cîte ceva atît de- grotesc îneît te fi^pa ^m e diat, detaşîndu-se de tot restul De la casa de bilete se ■'auŞea un tacănit continuu, casierul vîrizind şi perforiad într-una bilete nentru toare direcţiile, spre sud şi v e s ti New York Philadelphia C harleston; New Orleans, Chîcaqo, Omaha ,• St. Paul, Duluth, St. L ouis» şi în tot acest 12
*
fream ăt neliniştii; si în graba neînsofită d«* ni: i vm zîmb. ! n ar # f(Vîl greu de descoperit o imagine a porrnanento: agitaţii care este viaţa. Era un spectacol destul . ide absurd : toată nerăbdarea aceea de-a pleca în cine ; şlie ce loc stilat nu numai la distanta, ci şi undeve air«u> ; tor — spre care nici un drum şi nici o cale ferată na te poate duce cu absolută certitudine stiă^ătînd ~in iijtervai de’ -t!mp plin de tot felul de'întîm plări neprev ăzute şi în;îuriri^im aginabile. E foarte simplu să cumperi un bil'4 pină la Cincinhati d ar.să ţijuncji acojo e puţin rfrai greu. A.dmiţind că totul merge bine. o a re clnd ajungi acoio mai eşti exacţ aceeaşi persoană de la plecare ? In cele din urmă, in mijlocul acestei nelinişti. îşi' făcu apariţia o b ătrîn ici atît de suferindă, îneît era spiijinită de am bele părţi de soţ şi de. birjarul care îi adu sese la gară, iar în faţa ei mergea o fafă cu nişie şaluri Si perne pe ca;e le aranja pe o ban< helă. Bătrîna sc laîă pe ele şi întoarse spre mulţime o faţă albă, suf^i'ridă, care eră totuşi atît de dumnezeiesc de blinda şi sr-nijnă ineît aducea alinare oricui o privea. In sufletul lor fe riciţii noştri prieteni îi făcură o adîncă. plecăciune.y re cunoscură că pe chipul acela, o vist a ceva mei bun decît fericirea — O are ce să fie. Isabel ? — Nu ştiu dragul meu. răspunse ea. Dar în şin ei ei se gîndi : Poate că & ceva c*t-ur fel de durere binecuvân tată. care ne scoate din' temnita lumii şi ne eliberează de v vrăjm ăşiile, dorinţele, scopurile şi tem erile noastre- de zi cu zi ne eliberează de noi înşine. Poate că cine ştie ce boală lunaă şi nemiloasă va ajunge "ă pe dăruiască v re unuia dintre noi un asemenea chip, iar celălalt.văzîndu-1 nu va mai regreta sărmana mască a tinereţii şi frumuse ţii d
13
n-ar fi putut să-şi explice emoţia. Dar lucrul acesta l-o fdcu şi mai dragă şi de nepreţuTt; şfUănuitsc cT din cli pa în care un bărbat -nu prea egoist se asigură de dra gostea unei temei, el se va simţi mai impresionat de compasiunea şi g.ngăşia ei pentru tot c-ea ce o încon joară, decît de sentimentele et ţaţă de el. Ii place foarte mult să-şi zică Mă iubeşte", dar încă şl mai mult să se glnd^-a^că : Cit de bună $i de milostivă % este i". în graba .tuturor oameuilor de a-şi ocupa locurile în vaq'oane. o pierdură din vedere pe bolnavă şi de atunci nu o mai zăriră. La deschiderea poFţii de acces pe peron mulţimea se înghesui furioasă, de parcă viaţa tuturora atîrna de iuţeala cu care pătrundeau pe peron. Basil se asîqvirase de bilete pentru vagonul de dormit asa Că el $i Isabel stăteau dogparte şi priveau toată hărmălaia, Cînd se linişti balamucul trecură şi ei. şi phmbindu-se pe peron de-a lungul trenului' Isabel zise j — După ce-am stat de vorbă cu biata- bâtrînă m-am gîndit Ja ce spune Clara W illia m s e a se miră cum de se Dot privi în ochi cele mai fericite femei din lume fărţ să te dea lacrimile cînd fericirea le este atît de nefi rească. clădită pe atîta suferinţă şi înconjurată pretutin deni de ea. Tot Clara Williams susţine că pentru ea nu ' există nimic mal tainic decît mireSele. dacă nu le pune Ia socoteală pe tinerele mame sau pe copilele care creso tn bucuria nevinovată a inimii lor. Se minunează cum de mai pot supravieţui. — Clara e mare reformatoare şl bănuiesc că ne-ar lichida pe toti bărbaţii... cu excepţia tatălui ei. care li finanţează viaţa tihnită şi îi dă posibilitatea să cugete atlt de adina. Habar n-are clte trebuie să îndurăm bieţii de noi şi de cîte ori în orele de slujbă ajungem la caDâtul putei llor şi plîngem uilul pe umărul celuilalt. Bă*;rîaa ţi-a vorbit cumva şi ea pe acelaşi ton ? . — O. nu I Mi-a vorbit foarte calm despre boala ei $1 ml-a spus că a avut o viaţă fericită. Poate de asta mi-au şl dat lacrimile. Părea o fiinţă foarte credincioasă# —>Da, zise Basil, «proap» că e păcat că se pierde
14
credinţa. Par în sch'mh primeşti drepl de vot., „Toată lumea in v a goan e!" Anunţul îl scuti de. erezia pe care era, cît pe ce s o rostească şi nu peste mult timp trenul îi purta prin în tuneric cu o viteză din ce în ce mai mare, lăsînd curînd mult în urmă luminile oraşului. Această plecare a ex presului de noapte este un fenomen pe care doar obiş nuinţa te' împiedica t.ă-1 consideri extrem de esonant. Cele două sute de mile pe ca/e trebuie să le par curgi se întind în faţa lui străjuite de nişte simple in dicatoare prevestitoare de posibile primejdii, a căror ignorare înseamnă un adevărat dezasti o. Podurile mo bile care se cască de-a lungul traseului, trenurile car» aţaţionează scoţînd fum şi aburi, şinele care au suportat atitea ■poveri, îneît probabil că-vor plesni curînd sul apăsarea lor, stînclle care atîrnă gata să cadă obstaco lele pe care o maliţiozitate neîndurătoare s-ar putea să ţi le pună în cale... la toate acestea te gîndeşti de-abia * după ce s-a ?arminat călătoria, dar pe parcursul ei. rare ori te chinuie asemenea ginduri. Conştiinţa faptului că In respectivele împrejurări nu poţi face nimic este atît de puternică. îucît dă naştere unei senzaţii de tonală lip să de răspundere, aproape de sigilranţă j şi pe cînd mo ţăi în vagonul de dormit şi te simţi uzvîrlit in adîncu» riie întunericului, eşti aproape recunoscător pentru fap tul că nu poţi face nimic, fiindcă numai în aceste con diţii eşti în stare să suporţi totul > şi bănuiesc că multa îapte eroice in Ir mea asta sîat posibile datorită unor împrejurări similare. Pentru imaginaţia plină dtî fan tasmele care nu te părăsesc nfei cînd dormi, nici cînd stai treaz, opririle trenului au un caracter bizar: Iar Worcester, Springfield. New Haven şi Stamford sînt mai degrabă locuri dintr-un tărîm al viaelor decît oraşe‘bine cunoscute din'Noua Anglie. Cînd trenul se opreşte fie Că tocmai tncepi să dormitezi dacă ai stat pînă atunci treaz fie că te trezeşti dacă ai dormitat » dar în orice' caz eştî conştient de şuieratul şi pufăitul locomotivei la ieşirea din gară. de vîlvătăile de lumină ale lămpilor, de zgomotul paşiloi pasaaeriîor care urcă şl coboară. '
15
apoi de prezenţa cuiva, conductor său şef de gară, care Jjfece.de la un capdt la celiilalt al trenului? iar apoi de-? vii conştient de satisfacţia '‘de-a dreptul iraţionala pe;; eaie ţi-o a ă reluarea goanei prin bezna. Ca prin ceaţa, ie g înJeşti la locuitorii oraşului lis a t în urma, care s t răsueesa £n paturile lor tulburaţi de ţiynalul trenului şi totul se transform ă fie intr-o vegha, fie în tr-u n so m n 1 desavîrşit. Cînd se iumuiă de ziuă Basil şi Isabe1 se aflau f ie 1 care In eîte un capăt al Vagonului, iuptîndu se cu pro blemă toaletei de dim ineaţa. După încheierea ostilităţi- 5 lor, răm aseră amîndoi surprinşi de in liţişa rea lor satisiăcătoare şi Isabel cp ase : ' — C red'că arăt destul de bine pentru spectatorii ma tinali de pe Broatlvvay şi n-axa niqi un chef sa mergem la hotel. Luey o să ae aştepte aeolo înainte de prinz, iar noi ne vom petrece timpul foarte plăcut hoinărind pe stxăzi cîteva ore. Isabel era o femeie căreia ii piacea să nesocoteas-, că tradiţia daca lucrul acesta n o eosta prea mult şi în? propunerea ei exista şi un anume gust pentru aventurai' fin plus, simţea eă nimio n-ar fi putut £01 esp unde m aţ m ult spirituluu neconvenţ.ona? in ^are intenţionau să facă întreaga călătorie, dec.t o plim bare prin New York la ora şase şi jum ătate dimineaţa. j —• M in u n at! exclam ă. Basii, eare era întotdeauna încuitat de asemenea mici originalităţi. A răţi bine ehiafc. şi pentru o serată ? şi in afară de asta, ,’ a o asem enea oră n-ai să întîlneşti pe Broadway nici o reprezentant «. ochiului critic care vă caracterizează pe voi, femeile*? O să servim micul dejun la unul dm m aiile restaurant*^ m etropolitane şi apoi o să trecem pe la magazinul 3j^onaxd, eare probabil nu ne va putea acordă mai m u lţ d e trei secunde. După aceea im» vom grăbi s*> ajungem5' şl la efr *.cnsă. £ % , La acea oră m atinală nu erau prea mulţi oameni pe bulevardul larg de-a lungp] căruia o luaseră prieten i^ .oştri «ind ieşiră din gara* dar In înfăţişai a celor ţ>c ea re li văzură exista, ceva eare lăsa s* se ghicească •
cani'-uia şi mai m are decît cea ae Ia Boston, şi cei doi fincepură să simtă că a unseseră o latitudine mai sudica. Deşi se răcorise după furtuna dm -.ursul nopţii atjaţfiri îi lipseau toţuşi prospeţimea, strălucii ea şi tă r ia ' aerului din Boston, care v ara J este pe atît de tfncîntător pe cit de îngrozitor .este iarna, iai fi gurile care se arătau erau abrutizate de arşiţa şl trans piraţia din ziua precedentă. La Uu colţ, un băcan aşezat eu un fel de deznădejde am ară pe un butoiaş de Iu qS in trarea în prâ™ ilie, echipat sumar pentru bătălia zilei in arm ura tîraosită din ziua precedentă, şi cu c pereche de pantaloni largi şi o cămdşă lăbărţată de o culoare I nedefinită, — poate că jurase să nu o schimba cit timp Î. Vi dura asediul caniculei —, înfrunta acum lumina tot ma; puternică a soarelui, în faţa căreia um biele lungi [ ale clădirilor se retrăgeau încet. O mamă de familie nu: m eroasă pornită după tirguieli se opri în faţa unui n a Lgezm alim entar şi aruncltîd o privire fugară spre măce larul cu şorţ alb înconjurat d e eărnUri şi de m uşte trecu m ai departe fără 0 face n iri cea mai mică tentativă de-a cum păra e e \a . T inere vînzătoare, grăbite şi plictisite,' treceau cu paşi mărunţi, îm brăcate în stămburi care tră dau trista necesitate de-a a ră ta bine, deşi erau sărăcă cioase 1 dintr-o pensiune ieşi sprinten unul din acei ti neri new -^orkezi cu singe rece care nu se Iasă copîe. şiţi de nici o îm prejurare : cu o haină răcoroase în alb tot, curai, în gură cu un trabuc bun, cu un baston sub ţire atîrm ndu-i de-un braţ şi ţinînd în mîin, un ziar des chis din care spicuieşte în grabă ştirile de dim ineaţă In i jn p ce se ţeagăiiă uşor în ritm ul mersului •, în tram va iele trecînd aqale în ambele sensuri şirurile de oameni ţinînd între picioare to t folul de sacoşe, iar în faţă ziare deschise, h-ădau prin cîte o particularitate a Imbrăcăm inţu sau a înfăţişării excesul de căldură pe baie îl suportaseră deja şi la care păreau eă se mai aşteaptă, lăsînd to to d ată prin num ărul lor restrîns o imprtesie vie a miilor de alţi oameni aflaţi încă în păturii-î lor, prehrig in d u şi, înainte de-a începe teroarea zilei, uitarea din timpul somnului.
r Cînd dădură colţul lulnd-o p t una din Străzile numerotate, perpendiculare, pe Broadway şi se weKiră Intr-o pustietate şi mai mare, Batil începu să re cite *pe un ton visător * . ' f.Un oraş pe fundalul cenuşiu al începu.urilor lumii. Pierdut îuir-uD deşert, de Timp departe, Peste eare Veacurile alunecă tăcute, Nisipuri cernute şi rouă, — Şi totuşi mina de marmură a omului Durează-o fantoinatica-i alcătuirr,. Pasiuni ale inimii om îneşti Kătind in pieptul de marmură al Artei — N-ar părea celui prima oară izbit de imensa-i tăcere Mai mare pustiu decît liniştea stranie de-aici \■ Unde, pe ambele părţi, fluxul viaţii in tremui îdă aşteptare, Cu valuri de oameni stă gata Curind să inunde Strada Dimineţii". — Ce frum os! exclamă Isabel, ferindu-şi iute fusta si scăpînd cu îndemînare de contactul eu un şir hang de butoaie pline cu cenuşă, vpostate ca nişte santinele pe ‘marginea trotuarului. Cine a scris-o, Basil ? — A h ! Un poet, răspunse soţul ei un om despre care într-o bună zi voin fi cu toţii fericiţi să spunem eă l-am admirat înainte de-a deveuicelebru. Ce far mec nebulos au primele versuri şi cum pătrunde lumi na lirtapede ?i rece a zorilor în ultimele I — Ai fi putut să fi5 şi tu. Basil, un poet la fe! de bun. zise ea întotdeauna' personală ?i la obiect, Isabel. cai e nu putea să se uite Ia un munte: fără să se obideas că la ce-a/' fi putut realiza Basil în direcţia aceea, da ca ar fi încercat, — O, pu. iubito, n-aş fi putut. Oricum, e foarte greu să fii poet. indiferent de care, doşi e uşor să aduci a po et. Eu »nsă am terminat cu asta » am rupt-o definitiv cu JMuza în ziua cînd iti-ai acceptat de soţ. A intrat atunci In biroul meu ci arăte aşa de jerpelită — la fel ca acele sărmane vînzătoare i şi fiindcă eu eram foarte bine îm brăcat, deoarece tocmai mă întorceam de la tine. Iţi dai
şi lu seama, am simţit im ediat diferenţa. ..Care-i proble-» ma draga mea ?” am întrebat-o eu., ca ti nemulţumit d t privirea plină de reproş pe care mi-o arunca; „Vrei să ma părăseşti", mi-a răspuns ea cu tristeţe. „Păi. "da r cred că aşa trebuie. Vezi tu siuiba la o societate ae asigurări' răpeşte mult timp şi, pe deasupra, nici nu face impresie bu.)ă că vii pe-aici î t orele de serviciu şi îm brăcată în hainele astea". „O, a m urm urat ea oftînd, eînd eram la ţa ră te bucura prezenţa mea indiferent de oră şi găseai că sînt frumos îm brăcată". ..Da, da » dar aici sînt la bos ton î şi Boston-ul ‘îţi schimbă complet p ărerile f în plus, intenţionez să mă căsătoresc. Uite, nu vreau să par ne recunoscător ,• am petrecut multe clipe plăcute tH iceună recunosc ; şi n am nimic de obiectat daca vei veni de Crăciun, de Tbanksqiving* şi' la aniversări dar cu as ta am tras linie".. S-a ujtai. la mine cu o privire de m-a durut sufletul şi s-a dus drept ia biroul meu şi a luat dintr-uh sertar o mulţime de hîrtii. ... ode închinate cru zimii tale. Isabel ; cîntece dedicate ţie ,■ sore te, ... sone tu l de altfel groaznic de slab pe care îl scrisesem cu o zi mai înainte. ... şi le-a aruncat pe toate în sobă. Apoi s-a întors din nou spre mine. a rostit cu bu^e mute un adio şi dusă a fost. Auzeam cum cercul de metal df» la p oalele crinolinei se lovea de'fiecare treaptă a scării pe care ea a' coborît-o încet, cu greutate, pînă a ajuns jos în stradă. — Ah. destul... destul. Basil. spuse nevasta lui ceva parcă nu e drept. Cred că. ar fi l-rebuit să-ti fie i r si ne. — R uşine? F ran rîn d u rerat. Dar trebuia sa se aiunqâ aici. Cu cît fml făceam mai multe SDer&nte in privinţa ■ta cu atît mai plicticoasă şi mai ialn 'că devenea Muza i ' si nu de puţine ori m-am trezit rîzînd de ea cînd stătea cu spatele la mine M uzei nu-i place sâ se ridă ,de ea. cum nici unei femei nu i-ar plac'e şi ouiînd m-ar fi pă răsit chiar ea. Nu eu «-aş fi un poet ca prietenul nos tru cu Strada Dimineţii. Dar. uită-te şi tu. valul de oa meni începe să aducă pe trotuar bucătărese şi slujnice. * Sărbătoare oficială americană în amintirea primilor colonişti stabiliţi in noua Anghe. ~-
♦
4 f
-
1*
Se referea la nişte servitoare dnere, şleam păte şi tăcute, f iecare m ătura treptele de la cît'e o intţare şi trotuarul din faţa acestora, iar apoi îşi scutura mătura de bordură şi dispărea în casa pe care schim bările îşi lăsaSeră deja am prenta. Nu mai era o stradă închinată doar zeilor, căminului, căci în mai m ulte locuri fusese invadată de zgomotoasele divinităţi ale m eseriilor şi cum erţuluif pe a s e m e n e a străzi îi găseşti- mai ■Sntîi pe aşa-zişii doctori şi doctoriţe fă ră , diplome, dar inspiraţi de har divin, care îşi pun la intrare tot fe lul de plăcuţe bo m b astice; apoi eîte o modistă care Umple ferestrele de la stradă cu modele noi de pălă rii i iar aici, dhiar şi un editor îşi atîrnase firme ia o uşa peste al. cărei prag trecuseră înainte paşii uşori aî rouitor dom nişoare şi paşii zglobii ai m ultor copii. Ici şi colo se vedeau case de locuit*, al căror aspect exte rior răm ăsese încă neatins ,• dar chiar şi ele aveau un anunle aei copleşit de griji şi vinovat, de parcă ‘ ar fi ştiut că sînt nişte pen sifn i ieftine sau locuinţe mobilate pentru domni singuri şi încercau să ascundă lucrul aresta. Aici lucrau anele slujnice tinere şi şleam p ăte; ue aici provenea şirul de butoaie cu cenuşă, în care sco-rnoneau după bucăţi, de cărbuni copii şi. mame de crepite. Cînd -Basil şi Isabel ajunseră pe Broadway, cîteva om ribuze îşi începeau deja lungul drum al zilei, străbăjtînd dintr-un capăt în celălalt întinderea obositoare a frumosului bulevard, care acum ere mai ir uit'pustiu. Fi reşte. pe trotuare răsunau paşii grăbiţi ai trecătorilor, ’d ar aceştia erau puţini la num ăr şi nesemnificativi, căci N ew York-ui propriu-zis ±nai dormea încă adîno. Chel n eru l de la restaurantul unde intrară p netenii n o ştn se dovedi atît de conştient de acest fapt şi atît de absolut s»gar că cei doi nu erau din New York, îneît nu se putu abţine să nu- i tra te le eu un uşor aer de superioritate, c e e a .c e pe ei nu-i sun ă ia Ii aduse lui Basil tot ce co m andase în cantităţi cu adevărat barbare şi îl îricasă c u o nonşalanţă la fel de barbară. Este absolut exclus să nu doreţti să fii bine văzut de către chelnerul care
le serveşte i a însumi dm ‘ost adesea i-aJat cu o vădită Upsă de politeţe de către diferiţi membri ai tribului şi totuşi niciodată n-am fost in stare să mă abţin de-a ie da bacşişa] eare mă recomande, drept gentlem an în ochii lor si mă făcea dymn de stima lor dezonorantă. Bcsil n u se dovedi nici el mai presus de această nebunie şi Ii lasă pe chelner cu convingerea eă deşi nu era newyoriiez era în orice caz un distins om de lume. Iritat de sentim entul propriei sale slăbiciuni, acest om d e lume îşi eontinuă pelerinajul pe Broadway, care, ehiar şi aşa pustiu cum era. prezenta interes la tot oa şul. A devărate' trupe de muncitori, fiecare gu cîte un sufertaş în mina, mergeau răzleţite pe tro tu a re , in multe locuri, neobosita activitate -dt- construire şi dem olare era deja în clină d esfăşu rare; căruţe se opinteau să scoată dxn pivniţe fără fund mormane uluitoare de to t felul de gunoaie, aiei zidurile unei ease pe jum ătate dem olate lăsau să se vadă în diferitele cam ere o tristă varietate Ie tapete'i dincolo scrişnea m istria pe cărămida, ceva Biai încolo se auze a ciocanul *zbinfl tn oiatră ; deasupra c a p u lu i' se legăna am eninţător un blpG de marm ură pe care m acaraua îl ridica la locul rezervat Jui.' Deocam dată, aceste forţe ale construcţiei şi dem olării acapara seră aprOap*» Joată activitatea străzu. — Uită-te şi tu ee ialnid* arată strada f se 'olfase Isabel in cele din urmă. Cînd am sosit ait cu vaporui cu p ă vizita în străinătate, îmi ammteso că Brcadway-ul de-a dreptul ra-a im presionat cvi strălucirea lui. t ’ — Da, dar atunei veneai doar din EmoDa, iar acum Vy de la Boston şi-l compari pe sărmanul Broadway cu .W ashington Street. Nu fi aşa de aspră cu el, Isabel i $tii şi tu eă nu toate străzile p o t arăta ca străzii^ din îtoston, repliră Basil. / Tsabel, ea însăşi o bostom ană ifiveterată, atît prin ia ş te re cît şi prin convingeri, credea că soţul ei, uţjiG printre m uritori, reuşise să zădărnicească răutatea stei [cr c a re 'II destinaseră să se nască altundeva decîl 1a Boston j deşi el bagateliza uneori această victorie greu 'fîştigatâ, ba chiar arăta ind:fefenţă faţă de ea, cii o l:pai
f
sa de sinceritate în privinţe. căreia nu poate exista nici cea mai nucă îndoială. — Baliverne 1 ripostă ea. Ca şi cam m-aş face vi novată de-un patriotism local stupid! <•Deşi ştii şi tu foarte bine că Bostonul est»-cel mai formidabil oraş qil lume. ’ Ascultă. B asil! Cred că ori de cîte ori te întorci din Europa, Broadway-ul reuşeşte să frapeze cu frumu seţea lui. fiindcă atunci nu te prea aştepţi la mare lu tru din partea Americii. — Nu ştiu ce să spun. Poate că bulevardul ăsta are 0 măreţie autentică, a lui şi numai a lui, deş*. îi trebu iesc sute de oa*ueni ca să-şi poată dezvălui cele ma. ucupres.onante efecte. Sînt gata să recunosc că în multe privinţe e Jalnic şi anost t dar pentru mine să s şi în asemenea momente, pentru o clipă aş fi vrut să fiu cor* iM-lietf municipal Irlandez, ca să pot avea şl eu cît de ctt dreptul la mîndria pe care am sim*it-o tn capitala Re publicii Irlanda. Ce extraordinar trebuie să fie peiţttu fiecare ţhn aceste victime a ş ise secole de opri-»' m ate să se gîndeişcă la fapţul că autorizaţia îi este ne' cunoscută de cei puţin zece americani şl că în preună cu semenii Iul hotărăşte peste capetele a cîtorva zec> de milionari neputincioşi! Ca toate! fiicele unei ţări libere , Isabel habar n-avea de politică şi simţea că îrictpe să înoate în ape adînci i răspunse cu' voiciiine, dar se bucură că oboseala îi fur» mză prilejul de-a lua o trăsură ş’ a schimba subiectul conversaţiei. Cu cît se apropiau de inima oraşulu1 cu atît oreştef animaţia străzii, şi lîngă Astor House unde coborîră, era deja o agitaţie oare la Boston Ia aceeaşi oră n-ar fi putut fi pusă decît pe seama vreunui incen diu. Puţin mai departe turl“ biseric ii Trinity se înălţa fi2
semeaţă în lumiua arzătoare a soireîui, în timp ce jos, li* umt>i a tflit t i 3 mai. rriuJt deasa decu racoioas.j, prin ţi e tion vechile morminte îşi dormeau somnul de veci. — Ce tihnă domneşte aici ! remarcă tencita soţie, plivind m treacăt printre zăbieiele gardului de fier. — Da. pentru sărm ana aceştia călătoria de nuntă s-a te rm in a t! constată Basil. Şi in minţile am îndom ra străfulgeră întrebarea da că o să ajungă şi ei vreodată aici ; to‘ul păru însă atît ae imposibil îneît rîseră de propria lor absurditate. — E încă prea devreaie ca să mergem la Leonard. continuă el. Ce păcat că cimitirul ns s-a deschis încă I N e-tm fi putut petrece timpul minunat vizitîndu-1. Dar nu-i nimic i hai sa mergem la Battery — nu e un loc prea plăcut, dar e aproape, e de im portantă istorică si e deschis — : iar pe vrem ea lor. toţi cei ce îşi dorm aici somnul de veci se duceau acolo să ia aer. avînd ocazia ss-i guste toată prospeţimea. Iti imaginezi — nu costa nimic. în schimb îi putea vedea şi pe domnul Burr şi pe domnul Hamiiton*. Toate locurile pe care moda zilei le îndrăgeşte şi apoi le abandonează au un aspect foarte trist î dar din tre toatp cred că Battery se află în cea mai jalnică 3tare de părăsire. O are nu există acolo nişte salclmi debili cere aruncă o umbră slabă şi trem urîndă peste porţi unile de iarbă anemică ? Cred că da. dar nu sînt sigur. Sigur sînt doar de iarba anemică sau mai bine zis de spaţiile d ir ' 2 alei. unde c.esc ici şi colo un fel de bu ruieni infame o vegetaţie pipernicită şi săracă, propr;e numai acestui loc din New York. La acel ceas al diminptii de vară cînd fără un scop precis, ca mai toţi stră inii care îşi on oară timpul aşteptînd să-şi rezolve alte treburi, prietenii noştri ajunseră la străvechea prome nadă cîţiva copilaşi slabi şi înfometaţi rătăceau printre aceste buraieni, nu jacîndu-se, ci mişeîndu-se apatici de • Aaron Burr, vicepreşedinte al Statelor Uni*e în per.oada 1C01— 1805.- A lexjnder H arvlton (1757—1805), om de stat, personalitate a vieţii politice americane.
23
colo-colo, nişte apariţii cu adevărat fantastice din prîeina costum aţiei lor stranii.. Una din aceste fiinţe mi cuţe purta cu o ciudată îngîm faie involuntară, ceea ce. fusese fără îndoială cea mai eleganfă rochie a unei fe tiţe mai norocoase, o rochiţă înzorzonată, decoltată mult în faţă şi scurtă Ia mîneci, care creea grolesca impre sie că fetita venea direct de la o petrecere unde stătuse toată noaptea. In scurt timp se iviră două femei istovite, o bunică şi o mamă, care probabil atunci cînd se coborîseră din pat îşi puseseră pe ele doar strictul de haine im pus de lege. Se lăsară pe iarbă sau pe buruieni, ce-or fi fost acelea, şi cu mîinile lor descărnate îm preunate în jurul genunchilor, stăteau şi priveau, tăcute şi fără speranţă, la cerul dinspre răsărit, în inima înfricoşătoru lui cupîor, unde în zilele acelea parcă întreaga omenire era amnca+ă spre a fi topită, în timp ce copilaşul pe care îl adusese femeia mai tînără scîncea lîngă ea fără să prim ească nici o atenţie. La dreapta femeilor se întin dea un şir de case de toată ruşinea, din care poate că ieşiseră şi ele şi care sugerau un loc de desfrîu şi chefuri pentru m arinari ,• de cealaltă parte erau case în caie lo-< cui seră cînd va oameni bogaţi şi nuncscuţi, dar -are ecum, datorită diverşilor ocupanţi lipsiţi de orice dis tincţie, alunecau tot mai jos în categoria pensiunilor, indreptîndu-se spre dezonoarea şi disperarea finali. Mai încolo, lîngă ţărm, nu departe de castelul care frseb? eîndva sală de spectacole şi acum este garS pentru imi granţi. staţionau cîteva vagoane de expres, iar în jurul lor trindăveau cîtiva Dă■•beţi eu priviri aspre. Dincolo de ei rîdeau şi dansau apele albastre şi limnezi ale gol fului presărate cu pînzn şi coşuri de nave. — Ştii ceva ? zise Basil. Cred că daoă ar fi duna mine mi-ar place să fiu un neamţ tînăr, făr3 nici un pri eten, ra re păşeşte pentru prima oară pe acest continent binecuvîntat. îmi în chinui ce fericit este să vad? aceste îm prejurim i m inunate şi aceste ferm ecătoare figuri de american) ! Ce aspect surîzător trebuie să dezvăluie ochilor lui tineri viaţa din Lumt-a Nouă şi cum trebuie «ă-1 tresaltă in im a ! — Aşa e. Basil; totul e*te îoaile plăcut; şi-ţi mul-
®4 i )
ficnesc câ m-ai adut, aici. Dai dacă nu-ti vin îa minte ţi a]te minam de-ale Lunii Noi pe care să mi Ie arăţi, t* rog sL mergem şi să i aşteptăm pe Leonard la ei în birou pînă soseşte şi ano; să ieşim din oraş cît se poate 3e repede. Bosil se spără împotriva învinuirii că ar fi încercat s§-i arate soţiei sale New York-ul sau că ax fi avut altă intenţie în afară de aceea de-a iace să treacă mai ireoede lungile ceasuri ale dimineţii, ţ-ină' să vină ora de m ers la Leona.d. D eclară so'em n că dacă ajunai oă cunoşti E jropa, New York-ul ţi 3e pare cel mai anosi oraş din A m erica şi eă era ultimul i o g din lume unde s-ar gîndi să se distreze sau să distreze pe oricine alt cineva j şi apoi se apucară amîndoi să critice im ensita te a şi anostitatea oraşului eu un zel de sare numai cei 'd-fl Boston sînt în stare să dea dovadă. îndeosebi luaiă In rîs ideea că ar putea exista oameni *5are să iubească N ev' York-ul. Era un oraş uriaş, era m ăreţ în n'im ite p/ivinţe, anum ite părţi ale lui erau deosebit de frumoa se, dar e ra prea fără eapăt- prea necizelat Drea agitat. Ntt le venea grew să-şi irr agineze eum putep place un i asem enea oraş unui om de afaceri tînăi şi eu succes^ sau unei tinere bogate b^experim entată în ale ieţu. $î eu un gust: destul de îndoielnic tn prxvmţa plăceiilor i Sar fă l-ar putea îndiăgi vreun poet sau om de ştiinţă sau /reo femeie inteHgentă şi rafinată, nu-şi Duteau nicidecum imagina. Nu-şi puteau închipui să existe ~iae« y/a care să iubească New York-ul preciim Dante. Flo renţa, M adam a de Stael, Parisul sau precum şi-a *ubit STchnsor conforfabi laj familiara si înnegrită Londră. Şl p e cînd tot pălăvrăgeau dezaprobator, uriaşa Mamă a Sbm erţufttî devenea tot m=H eonş’ien+ă de ea în săşi trezindu-se din som nul nopţii şi dîndu-şi seama de fio le le şi trenurile ei, de mulţimea de mîini şi roţi Cc re Se mişcau pentru ea pe tot întinsul mării şi al uscetuîui, îndepiirîndu i voia chiar şî atunci eîud ea dormea. Dună refluxul din eursul nopţii pretutindeni în iurul celor Hoi călători creştea din nou fluxul vteţii. Broadway-ul cît era de lung s« umpluse de oameni nu încă
re le mai caracteristice figuri new-yorkeze, ci nu mai puţin interesanta mulţime a celor străini de oraţ. ^.aiţi ci trenări sau vapoare la ore matinale, precum şi cu_ea ciasă uşor identii.cabilă de oameni veniţi din alte părţi ş: deveniţi de curînd new-yorkezi, dar care ma, păstrau in m etropolă obiceiul provincial de-a se scula devrem e •, şi pretutindeni, de ia o clipă la alta începea să-şi tacă loc adevărata viaţă a puternicului oraş, energică în drăzneaţă, elegantă, deşi lucrul acesta nu era atît de vizibil în faţa unei anum ite vitrine unde se opriseră Basil şi Isabel. Era biroul unei linii maritime engleze, şi Easil to-? nai spunea : — De-aici mi-am luat biletele de vapor pentru Europa... Iar ea îl întreruD se cu — ...atunci cînd cine ar fi visat că o să-mi spui v reodată aici despra lucrul ăsta ? Aşadar, vechea m inune deveni din nou prilej de uimire, pînă cînd ajunse să umple universul în care nu mai era loc pentru altceva decît pentru neobişnuitul fap tului că se iubiseră de atîta vrem e fără să şi-o spună, că reuşiseră pînă la urmă să şi-o spună, şi că odată măr turisită. dragostea lor se dovedise a fi mult mai m are şi maj frumoasă decît s-ar fi putut visa vreodată. Rut>erea logodnei nu fusese decît o plăsm uire a dezastrului, care făcea ca fericirea lor p/edenta să fie şi mai mare O raşul încetă să mai existe în jurul lor şi o pornii ă mai aeparte pe stradă, primul bărbat şi prima femeie în g o dina unei lumi nou cieate. Fiind amîndoi nişte oameni foarte conştienţi recunoscură în ei ceva din această senzaţie şi im ediat o expediară cu o glumă în opulenta unui timp cînd fiecare clipă aducea un vis frumos, iar sufletul putoa fi darnic cu bucuria lui. — Cred că dacă în dim ineaţa asta ar trebui să dau din nou nume animalelor, n-aş mai spune şerpilor ş e rp i; ce zici, Evo ? rîse Basil într-o m ărturisire, ce-i drept cam alam bicată, a fericirii lui. —- Foarte de acord. A d am e; am căuta prin ziare «ele mai fermecătoare eufemisme şi n-am răni sentimen tele nimănui, nici m ăcar ale unui păianjen. 26
.
/
C A P IT C L U L
î î : ViSUL UNEI ZILE DE VARĂ
A şteptaseră să-l vadă pe Leonard pentru ca să le explice cum să nim erească mai uşor casa lui de la ţ a r ă ; iar acum. la ora nouă, cînd intrară în birou, el îi întîmpm ă cu toată căldura inimii. Se ridică din spatele unui teanc de scrisori sosite cu poşta de dim ineţaă şi pe care tocmai se pregătea să le citească > le oferi scaunele cele ni ai confortabile; se prefăcu că la ora aceea nu era xoarte ocupat şi insistă ca Isabel şi Basil să-i considere bxroul, care mai păstra încă mirosul reavăn al măturii portarului, ca şi cum ar fi fost salonul unui hotel din 01 a ş ; dar după ce aceţtia îi explicară pe scurt, spre ui m irea lui cauza prezenţei lor acolo, iar Isabel se lăudă cu modul original în care vizitaseră New York-ul în di m ineaţa aceea, se îndurară şi îşi luară la revedere, urmînd să se revadă seara la el ace fă. T raversară Broadway-ul luînd-o pe o stradă m ur d ară spre feribot şi nu după mult timp îşi ocupau deja locurile în trenul care urma să-i ducă de cealaltă parte ti golfului. — Nu-mi spune mie, Basil, zise Isabel, că pentru a m erge la servici L eciard trebuie să facă în fiecare zi cu trenul cincizeci de m ile ! — Trebuie, iubita mea, dacă e să respecl adevărul. — Atunci înseam nă că există pe lume lucruri şi mai rele decît să locuieşti în South End nu-i aşa ? Şi perfect de acord că Boston-ul este oraşul cu cele mai meri avantaje în privinţa mediului natural, precum si a tuturor m ert* lo r riohîndite dur.Jţ o discuţie care nu m erită a fi consemnată, ajunseră, plini de bună dispozi 27
ţie, în micuţa haltă lîngă care locuia familia Leonard. T'i ebuie, inevitabil, s-o urmez pe doamna Isabel pînă intr-acolo, deşi o fac pe seama cititorului, care bă nuieşte cile momente palpitante vor fi întîrziate ca ur m are a lungii descrieri a acestei vizite. Cele două doam ne eiau foaite vechi prietene şi nu se văzuseră de la întoarcerea Isabelei din Europa şi reluarea logodnei. La aazul aeestei ultime ştiri, doamna Leonard înghiţise cu srcprrnzătoaje uşurinţă to ata «riticiîe pe care le făcvs» cu privire la purtarea lui Basil cît durase ruptura şi îi ceru prietenei să-i prom ită că după căsătorie prima vi st'tă la ea o v a face. Iar acum că se în tîln i^ ră din nou, nu vorbiră despre altceva decît ie sp re soţi, un sub iect ra , e deşi înEois De toate teţele. răm înea de o inepuiza bilă noutate. Doaniua Leonard vedea în fericirea pri etenei o reflectare suavă a propriei sale fcmf de- mi'îre, iau- isabel privea căsnicia reuşită a doamnei Leonard ea pe o im agine a propriului ei viitor. Ş5 astfel, *u tra im ens profit şi alinare cele două se ţfteujFajoră reciproo eu fiecare nouă întiebare şi fiecare nou răsprms ş« în m ărunta lo r satisfacţia răm aseră mul* în u rm a femetfo» reprezentative p e n tru epoca noastră, cînd în cel mai bun caz soţiî sînt p riv itr ea un rau neces^i, f r n d ^une( onoscuf faptul că soţiile tre tn n r să d o v ed ească fată de el o supunere demnă de toa*ă mi’a. C ina areste două femei drăguţe, cu Idei învechite. îş! puseră cu ipoiiTiie capetele laolaltă, reuşiră să Dare la fel d e p ro aste şi înapoiate cum a r fi fost şi strXbunicile lor In a n rseju rări similare- şî corn spuneam, se în c u ra ja ră u n a pe altcîn absurditatea lor, fără pic de ruşine. A bsurditatea era prea m fnunat3 şi pref* lM necii'rîntată ca să fie adevărată. — Spune-mi, B isi1 Ii v? spm e Isabe* celui care ai asuprea, după re îi va oferi un extras elegant din, ultima ei " p w * saţie pe t« ma bărbaţilor. crezi într-adevăi că ’d upă *ece an’ de ciîcnlcie o să ne înţelegem şi noi tot atît de bine ca soţii L^ionard? Luey zice eă doar pri mul an e eu maî multe hopur*, dar că după aceec soţii se iubesG din ce în ce ir ai mult fiindcă se oh"şnuîes6 unui cu altul, într-utt fel- bucuria nocfitrS pere cam ’rratu ră şi stridemă în comparaţie cu fericirea lor , şi to 2b
tuşi... Isabel fşi lipi palmele de palmele Tuî Bssil şi îl împinse uşor... exista ceva plăcut în aste, chiar ?i în stadial actual al lucrurilor. •— Isabel, o alenŢionă soţul ei cu asprime, ai o ati tudine tipic de m ireasă ! — Ce contează 1 Numai pem ru marele public tre buie să par că sînt de mult m ăritată Dar concluzia este că trebuie să ai grijă să nu mă contrazici S3U să mă superi eu ceva, pentru ca să reuşim să arătăm şi noi ca Ieonarzii şl încă mult mai repede decît au făcut-o ei. Cel mai im portant lucru este să ocolim toate hopuriie i dar ştii şi tu că... uneori... mă cam supei i. Aiiiîndoi se educau în vederea unei fericiri calme şi continue, u rn in d exemplul şi preceptele prietenilor ; iar asomenee lecţii plăcute şi noutatea vieţii duse de Leunarzi făceau ea timpul să sc scurgă pe nesimţite. A cest gen de viaţă ar m erita să fie studiat mai înde aproape decît o perm ite spaţiul de raţă, ^ăci este vorba ce viaţa dusă de un număr uriaş de new-yorkezi în stă-' riţi cărora le place atît agitai’a oraşului, cît şi tihna de la ţară, şi care năzuiesc ca în existente lor cotidiană Jsa le îmbine pe ambele. Suburbiile m etropolei se În tind pe o raze de cincizeci de mile şi pretutindeni se văd vile frumoase ea cea a hii Leonard, locuite de băr baţi ca el ra re fău n d o strictă imoărfcire a timpului reuşesc să-şi p etre ară *.cate orele de lucru în oraş. iar cele de somn şi relaxare, la ţară. Casc teonarzilo r şi împrejurimi le li mtimpinasexă In straie de s&rbăloarr pe nou căsăto iţi şi aceştia ră m ăseseră înrîntcţi. Cu toţii ie simţiseră minunat, re«unoscnră şi oaspeţii şi gazdele. Reg etau eu toţii că v ir t a trebuia i>M i»e sfir^oasc?. deşi se resemnai a In fa;a faptului. Practic, aceasta avu un singur rezultat, şi anu*n*î de a-i reţine pe călătorii noştri îr> miezul arşiţei. Pe l, asem enea căldură era uşoi să faci o/fee în a,"a*-a de lucrurile care reclam au un efort special ş; cînd mercu rul term om etrelor' arăta nouăzeci de grade,* resemna’* P9 scara Faîirenh^t, îchivutent a ante. 29
îe a era atît d t firească îneît mă îndoiesc să nu fi fost Jxi e ceva f?cut cu bună ştiinţă. Cei doi renunţaseră la gînduJ plăcut de-a călători pînă la Albanv cu vaporul diminuată prezrntat ior îu tot felul de detalii imposibile. V aporu1 va fi îngrozi to r de aglo.. erat .• ori de cîte ori se va opri, căldura va fi insuportabilă. In plus vor ajunge la Albany la o oră cînd nu le va mai râmlne decît fie să-şi petreacă noap tea acolo, fie să-şi continuie -drumul spre Niagara cu un tren de noapte. „Mai bine aţi lua vaporul de seară. Pînă veţi junge la W est Point se va lumina de ziuă si vet; vedea tot ce e mai frumos de văzut. Apoi puteţi să vă odihniţi bine peste noapte iar dimiiieota s-o por* uiţi proaspeţi mai departe". Aşa fură povăţuiţi^ şi ei cronsimţiră, cum de altfel ar fi consim ţit şi daca ar fi tos* sfă tu iţi: „Mai bine aţi lua vaporul de dimnieaţă. Suflă o b r iîi plăcută şi răcoroasă « vedeţi tot fluviul, ajungeţi la A lbany la o n ă şi In aceeaşi seară vă conti nuaţi drumul pînă la N iagara şi-aţi isprăvit povestea". îşi luară răm as bun de la Leonard la ir icul dejun, de Ia soţia Iui la prînz, iar după nici un sfert de ceas se grăbeau să iasă din arşiţa de la ţară şi să intre în e rş ţa oraşului, unde cîtva treburi şi plăceri aveau să le ocupe timpul pm ă la ple< area vaporului de seară. Erau prost dispuşi fiindcă îi copleşea arşiţa aoăsătoare. Pretutindeni dogorea lumina albă, necruţătoare a soarelui, în care parcă nu numai păin&e.tul se pîrjolea şi crăpa dar chiar şi aerul se usca şi ajungea neîn destulător pentru respiraţia tot mai anevoioasa. Trenul lo ' era plin de oameni care veneau de departe, tocmai din Vest. plini de praf cu feţe pămîntii şi răspîndind un miros greu 'în somnul de care unii continuau să se agate încT zadarnic. Peste tot plutea o înfiorătoare m o les"ală. Ici şi colo se zbatea cîte un evantai ca aripa fiinţă a unei p ăşiri gata să-şi dea duhul i din cînd în cin ' cîte o mamă scăldată în sudoare îşi muta de pe un brat pe altul pruncul îufierbîntat ? după fiecare statie c o n e c to ru l disperat trecea bălăbănindu-se printre cele două şiruri lungi dc banchet© şi perfora biletelej 30
pe care parcă fiecare pasager le întindea însoţite de un blestem tă c u t; un copil bolnav se învîrtea tn jurul re zervorului cu apă care de-abia daca mai reuşea să scoa tă vreo cîteva picături cenuşii de apă rece. Vîp.tul ba tea slab la fe re s tre ; c!nd uşa era deschisă, zgomotul roţilor străbatea vagonul de la un c&păt la celălalt ca un urlet demonic. Şi totuşi cînd sosiră la gara feribotului parcă pă trunseseră în bezna ei sufocantă dintr-o atmosferă proas pătă şi înviorătoare, atît de închis, stătut şi am estecat cu mirosul de cărbune al locomotivelor era aerul de acolo. Pereţii vechi şi subţiri din lemn care opreau stră lucirea soarelui transm iteau şi mai abitir căldura ; aco perişul se lăsa parcă din ce în ce mai jos şi bolta de g/inşi afum ată răspîndea o dogoare mai ucigătoare de cît cea venită peste ea din ceruri. într-un loc, la vedere, era agăţat un term ometru în faţa căruia toţi pasagerii care se urcau în feribot se opreau ca la un altar şi îi închinau cîte o rugă mută. în faţa acestui idol se cpriră şi amicii noşiri, văzură că m ercurul trecuse de nouăzeci de grade şi, radiind de inîndria pe care o inspiră sălbaticilor puterea nemiloa să a idolilor. îşi închinară sufletele marii zeiţe Caaicaîa. Pe vas găsiră un loc unde suflarea mării le venea drept pe faţă, făcîndu-i ca în îăstiirp u l scurt al tranzi tului să uite de termometru. Dar curind se apropiară de şirul neregulat al construcţiilor din lemn şi al digu rilor care mărginesc fluviul pe p aitea New York-ului şi înainte ca reribotul să-şi fi încetat m ersul aerai de veni iarăşi fierbinte apăsător şi infestat de miasmele străzii spre care dădeau faţadele clădirilor. Pe această stradă ieşiră şi pasagerii de pe ves trecînd printr-un euloar, într-o parte a căruia o mulţime de pasageri pen tru cursa de înapoiere erau ţinuţi ca o cireadă de vite Sn spatele une» porţi cu gratii de fier. Sudoarea curgea p e ei şiroaie şi în funcţie de tem peram ental fiecăruia, feţele erau fie de un roşu închis, fie de o paloare ca daverică. 31
— Acum, drrtga mea, spuse Itasil, cînd, scăpaţi de îngheM^iifi. zăboviră o clipă în umbra de afaid proble ma este ce-ar fi mai bine sâ facem — să m ergeu pe jos p'ma pe Broadway sacri ficîndu-ne puterile şi să luam aeolo o trăsură sau să luam aici un tram vai şi să fim ceva mai aproape numai cu jum ătate dia efort. Pe ruta aceasta vom avea parte de nişte privelişti şi mirosuri pe care cealaltă nu ni le poate oferi, dar indiferent ce drum vcm alege, sînt sigur eă tot vom regreta. — Atunci, părerea mea este să-l alegem pe acesta din urmă, se hotărî Isabel. Pe-o asemenea vreme vreau să regret în condiţiile cele mai uşoare cu putiţnă. F ăcură semn primului tram vai ieşit în cale şi se ur cară în el. A r fi fost bine pentru amîndoi dacă Isabel şi-ar fi outui exercita această filosofie asupra înfregului program al zilei sau dacă ai fi putut renunţe la planu rile ei pentru respectiva zi eu aceeaşi resem nare pe care o practicase în legătură gu vaporul de zi. Faptul eă ne vine atît de greu să renantâm da-a mai tace eeva ee-am intenţionat.să facem, mi se p aie eă dovedeşte eîi de pu ţin a piogiesat adevărata. înţelepciune a rasei noastre. Prea puţin contează dacă e vorba de-o plăcere sau de-c, treab ă an u m e; in am bele eazuri simţim aceeaşi nevoier aprigă de a duce lucrurile pînă Ia eapăt. Simpla exist fin-' [o le dă un iz de datorie, iar idolatrizarea datoriei, cun^ poate fi num ită devoţiunee. a intrat atîT de adrnt în via*; ţa noastră, îneît aproape eă tru mai simţim nici m ă c a ţ e«? înseam nă deliciul unei plăceri de c a re d e mult nu tre- am mai bucurat. N a vrem să savurăm încîntarea mi-> nunatului e x Ta z vinovat al unei ueglijărt deliberate e Satorlei f dulcele păcat al omisiunii este com plet eli< Afinat din calendarul delictelor noastre. Dacă aş fi iost: Soiumb. eînd aş fi losi gata de ple&are m -aş B pindit d e două ori înainte de a porni în m a re a călătorie, cît despre Plvmouthi Rock, aş fi reziste^ erolG a’d em enelilor celor două sirene geraent£ *■ Ş tirea de la Plyrno jth fengl.), loc în Noua Anglie unde îri 9620 a ancorat vasul Mayllbwe* auucind t a America primo) , gro 3 de “olotijştl puritani. 32
Foamea şi Iarna, care le făceau semne puritanilor să poftească la ţărm şl de cum aş fi dat cu ochii de stinca lor de granit, m-aş fi întors în Anglia. Dar acum este prea tîrziu pentru a mai repara asemenea greşeli, aşa că ori vi ţi cum îndărătnicul meu cuplu de tineri căsătoriţi, într-un tram vai de pe. strada a zecea sau a douazecea, îritr-una din cele mai fierbinţi zile aie anuiui trecur, por nesc să ducă la îndeplinire o sen e de intenţii, din care a r fi fost m ai înţelept să nu finalizeze nici una. Ts°bel propusese ca în irum să treacă pe la nişte cunoştinţe de pe strada 50 şi apoi să intre prin magazine, să mănînce înghetată, să se mai oprească ici-colo, să se răco rească şi să se destindă pînă cînd vor ajunge la agen ţia de voiaj de pe Broadway, de unde puteau oiicînd să-şi îndrepte paşii spre vapor cu o oră sau donă înainte de plecare. Simţea că în călătoria lor cedaseră deja cu suficientă m ăsură în faţa împre îrărilor şi condiţiilor im puse şi e ra hotărîtă ca această jum ătate de zi le New iYork să fie exact jum ătatea de zi pe care o plănuise ue la bun început. Nu era lucrul cel mai indicat, după cum spuneam, Sar era inevitabil şi le prilejuia un spectacol căriiia nu-i lipsea deloc sublimul şi care rămîne indiscutabil u n ir — SDectacolul marelui oraş într-o zi toridă, sfidînd natu ra şi coatm uînd să prospere cu fiece re formă de îtrudă omenească şi cu preţui teribil ai ^i£ţii. Ce ce poartă în spinare sam arul cu cărămizi pînă pe creasta zid irilor, care, viguroase, cresc şi iar cresc de parcă şi-ar traqe forţa din propriul lui sînge îşi lasă jos po v ara doar atu n ci c înd simte cum dogoarea ucigătoare a soa-eiui îi pî’ joleste creierul şi inima • milionarul pînîecos pentm care trudeşte el va urzi intrigi şi p laruri în biroul său pînă cînd va leşina în jilţ > calul vlăguit va tiebuS să se opintească mai departe atîta timp cit de pe cap^ă, viziuni cu obrajii încinşi mai are putere să-l tor tureze cu loviturile de b ic i; în toate acele uriaşe palate ale com erţului oamenii vţnd şi cum pără am balează şi desfac î’irarc ă si descarcă măffşurî carp vîp şj pleacă fără în c e ta re ; în miile de prăvălii domneşte ebra ne-
-
33
\
domolit” şî npcm tătoai p a vînz^rii pe străzile pline de forfotd di sufPi ;uţa zecilor de mii de oameni domneşte febi- \;!n^ărai'ii. După ce deveni de domeniul trecutului de cîte ori Easi. şi Isabel se qîndeau la ea experienţa acelei dupăcmiezi le apărea doar ca un fel de viziune, uneori magnifică alteori1 piină de urîciune şi suferinţă. Parcă vida seră că se aflau într-un lung pelerinaj Intr-un tramvai eu cai pe o stradă murdară de pe malul unui fluviu si eă foarte curînd dădurs -ie o piaţă dezvăluind p n v i'iio r panoram a unui hidos m asacru iar apoi intreră într-o ptocesiune de vehicule asem ănătoare cu ai lor ca~
t
dp conversaţie evantaie si aoa de la gheată de aerul fiemtitmd iu fffltn£te sanv cu roch., nji vaporoase, iar epoi o porneau mai departe şi tot aşa. „Ziua creştea
din
arşită-n arşiţă".
în cele din urmă îşi dădură seama că vizitele luaseră sfîrşit. că era necesar să se întoarcă în centrul oraşuiui ţ>i să caute cel mas apropiat mijloc de locomoţie trecînd pe lîngă şiruri nesfîrşite de faţada de piatră maronie, care cu ve*şnicele lor trepte de piatră maronie la intrare ş5 minunata lor uniform itate insuportabilă îi deprima, asemenea unei adevărate procesiuni de case care încer cau să treacă de un anume punct, dar nu reuşeau nici m ăcar să ajungă pînă la el. Pe străzile ase.ctea rareori se vedea vreun suflet de om aşa îneît atunci cînd sunînd. în im aginaţia lor. la cîte o uşă li se întîmplase să pr mească vreun răspuns, tresăriseră cu o vagă si tris, i uimire. în depărtare, la ambele capete ale străzii se ză reau tram vaie birje si căruţe treefind în gus şi în jos pe bulevarde iar la urm ătorul colţ fie cîte un lucrător cu haina arvlrlită pe-un umăr, fie vreun cîine care evident se hotărîse să-şi iasă din fire. Pînă să ajungă într-unul dm acele iluzorii tram vaie care să-i ducă în centru în jalnicul lor vis. cei doi mai si discutară cîte ceva îşi am intiră de alte zile toride trf'ite prin alte locuri si se întrebară de ce oare atunci caracterul tragic al arşiţei fusese atît de puţin remarcat. îşi ziseră că poate tocmai în clipa aceea, ca în fiecare zi. pe undeva prin New ■York are loc cme ştie ce crimă şi că nici o crimă înte-un an întreg de crime nu s-ar putea comite în împre jurări mai propice ; se întrebară morbid care va fi oare crim a zilei şi în ce şandrama gemînd de chiriaşi sau în ce speluncă din străzile rău fam at° de pe malurile fluv ’uiii se va petrece ea — dacă bineînţeles nu va avea lec într-una din acele ca se frumoase, înnlte cu obloa nele trase ca cele pe lîngă care trecoau! şi în întuneri cul carora ar fi atît i e uşor să-l ucizi pe stă n n dinir-o lovitură, lăsîndu-1 nedescoperit şi nejelit de familia pie35
cală neştiutoare la mar» s?u la mimte. Iţii dădură cu pă! ere-a cît de îngrozitoare ar fi nişte bătălii purtate în to iul re iii şi îşi im aginară suferinda celor naufragiaţi pe 13n ţărm de la tropice şi chinul lam alilor care descarcă în docurile oraşului cargouri cu antracit strălucitor. Dar, acum, în sfîrşit, aşezîndu-se unul în faţa celuilalt în tram vaiul aglom erat se simţeau de parcă ar fi dat Ia o p arte lungi epoci şi spaţii infinite. Priviră fără speranţă golful care se deschidea în faţa rof şi se întrsbau cîna se întîm plaseră toate acestea şi din ce oraş îndenartat porniseră -ei sau cine ştie ce moşi-strămoşi de-ai lor într-o călătorie de nuntă. îşi u reră unul altuia un tacit rămas-bun şi cu figuri patetice, răbdătoare, se puseră să aştepte slîrşitul lumii. După ce eoborîră, o luară spre Broadway pe una din străzile u n d ; se făcea com erţ angro. Strada aceasta era înţesată da căruţe şi furgoane care încercau şi descurcau m a rfă ; scripeţi ridicau şi l^sau jo s baloturi şi cutii, tro tuarul era un labirint de pachete de toate formele şi mă-, rim ile nic' crmâ de tro +,iarul un ie o en'îrgie nern d easă împingea totul înainte, nimic care să indice cîtă greu ta te apăsa caldarîmul, In afară de cadranele indiferente ele UiiOT nem tincio ase instrum ente de m ăsură. Dar v*nd perechea pi oaspeţilor căsătoriţi păşi p e Broadway, cele lalte epteo^de şi incidente ale visului loi păliTă în faţa spectacolului cu adevărat fantastic. Era ora patru, cea mai ucigăloare o ră a unei sile de vară. Aerul nem işcat părea întunecat, de parcă ar fi fost plin de um brele unor aripi plarimd ta joasă înălţime. O jum ătate de stradă se aP a în umbră, iar cealaltă înm ătate în soare j ia r stră-* lucirea? propriu-zisă a soarelui era estom pată, ca si c im o căldură şi mai m are decît a sa îl moleşise. Scurte adier5 de vînt cald, leşinos treceau peste m arele bulevard pe la interserţii Sus, în depărtare, acooerisurile ş! tur nurile m ai semeţe se ridicau ceţoase din atmosfera li vidă şi cît vedeau cu ochii ne toată lu n g i m i străzii se scurnca un torent de \Tiată zbuciumata. Strada era plină şî de fot felul de x’ehirule cu roţi, printre ele cele mai 36
bătătoare la ochi şi mai zgomotoase fiind poştaiioaneîe în culori stridente, trese de nişte cai înfierWnfaţi, stru niţi de un surugiu care stătea la umbra unei umbrele albe şi ori de cîte ori unul din pasagerii din interior tră gea de cureaua pi insă de piciorul Iul şi îi cerea să oprească, suferea, schimunosindu-şi brutal figura de parcă ar fi adunat în inima lui toată amărăciunea' mor ţii din inimile tuturor pasagerilor care îi umpleau poştaLonul. M ajoritatea celor eare mergeau pe jos foloseau trotuarul umbrit şi pentru ochiul neform at al străinilor, num ărul lor nu părea cu nimic mai scăzut Jecit în alte m om ente ale zilei, deşi printre ei se vedeau mai puţine femei. N eclintiţi în hotărîrea lor, îşi urmau calea cu pasul grăbit al obişnuinţei şi doar pe iei-pe-colo trădau efectele arşiţei. Un bărbat, fără guler la eămaşă, cu vesta descheiată şi cu pălăria dată pe eeaiă agita un evantai în faţa obrajilor săi flasci, de o paloare cadaverică şi îşi trăgea pieioareie greoi ca un somn^moul. Un altul, cînd. frecură d& lingă el, tocmai îi spunea eu glas răguşit pri etenului aiături de care m ergeai T,N u.m ai pot suporta m ult eăldr ra asta. M anile mă furnică de oarcă mi-au amorţit,- inima...". Şi totuşi mulţimea eontinua sa se gră b ească ; oamenii treceau, se depăşeau, se fereau sa nu se ciocnească, se lntllne.aa dispăreau In magazine sau ieşeau din ele, se risipeau spre străzile laterale sau se revărsau dm ele. Era un speetaeol care îi eopleşea pe spectator «u o fascinaţie unică şi care, lăsînd senzaţia. nnei dem enţe universale putea fi foarte bmn luat drept uitim 3 rază a unei luiri în pragul distrugerii totale. Cei 3 oi care se aflau în această lume fără insă a-i aparţine, după cum îşi închipuiau ei — deşi nu aveau motive — o priveau uimiţi ? şi cînd, în sfîrşit, îşi term inară toate ■treburile ree.uîndu?ss deocam dată de nebdnia scopurilor dinainte fixate, strigară Intr-un sinqur glas că era o pri v e l iş te oribilă şi eaufară refugiu în eel mai apropiat loo twide văzură strălucind o pompă' de sifon. A fost o do rinţă deşartă. La uşa din faţă a farmeniei atflna un ter39*
momctru şi cînd să intre ii- auziră pe cel ce venea în unin; lor eĂCiamî.'icl cu o mîntirie uiciiiiacaia inspirată ce. npaorocx/ea abătută asupra om enirii: „Nouăzeci şi şapte de grade \ După ei, pe uşă începu să se scurgă un şir nesfîrşit de oameni, care se opreau fiecare ia ia d a arşiţei înainte de-a da pe git sifonul pe care doi băieţi palizi şi cu părul tuns scurt îl serveau de-o parte ş; de alta a pompei. Apoi, în ordinea; sosirii, ieşeau pe o altă uşă într-o stradă laterală, fiecare întorcînd în prag capul şi aruncînd ca din întîm plare o privire spre un mic grup din faţa altei tejghele. Grupul se compunea dintr-un domn cu o figură fonrte răbdătoare, pe jum ă tate speriată, pe jum ătate nedum erită, care stătea pe un scaun fără să facă nici cea mai mică m işcare şi lîngă el o doamnă în picioare, care îi ştergea capul cu o batistă plină cu gheaţă sfărîmată, mutînd batista dintr-o mînă în cealaltă pe m ăsură ce o mînă îi obosea. Basil îşi bău sifonul şi se opri să privească acest grup care se preta, sim ţea el, să fie subiecful unei sculpturi realiste extrem de caracteristică pentru viaţa loca!ă şi care, purtnid titlul „Insolaţie", s-ar vinde m inunat în sezonul canicular. — Mai bine mai beţi puţin din asta. zise farmacis tul ridicîndu-şi privirea de pe o reţetă şi, la fel ca în cazul simpatiei organizate exprim ată de mulţimea apa rent indiferentă, zîmbi cu blîndeţe spre pacientul său, care duse la gură paharul aflat în mîna lui. Tot mai sim ţiţi o stare de leşin ? întrebă cel ce reprezenta autorita tea umană. — Mai puţin, doar din cînd în cînd, răspunse celăialt dar na-mi dezlipesc privirea de pe S-ul acela cu ţur ţuri de gheaţă de la pompa de sifon şi simt că atîla vre me cît îl văd n-o să leşin. Uneori se mai am eţeşte omul si nu găseşte despre ce să vorbească. Cred că nici eu nu arăt mai bine, adăugă el pe un ton glumeţ, la care se pare că recurg în mod firesc toţi am ericanii aflaţi în încurcătură. * Echivalentul u 32° pe scara Celsius, 2Q
— N -aveţi nimic I ripostă farmacistul rîzînd, dar răspunzînd unei întrebări îngrijorate pusă de doamnăzise : Trebuie să stea nem işcat încă o o r ă ; şi vesel se apucă să prepare o reţetă. în timp ce îemeia îşi reluă Ireaba, continuînd să-i şteargă capul cu batista plină cu gheaţă. Isabel îi adresă compătimitoare cîteva vorbe prie teneşti şi o privire încă şi mai afectuoasă, dar văzînd că nu aju tă la nimic, îm preună cu Basil se a lă tu ră ' lungii procesiuni şi ieşiră pe uşa laterală. — Ce im presionant! Şopti ea. Ai văzui cu cîtă in diferentă se uitau toţi, unul după altul, ca cei doi soţi, pentru ca, bineînţeles, în clipa urm ătoare să dea totul u itării? A fost îngrozitor. Nu mi-ar place să faci vreo insolaţie aici la New York. — Foarte drăguţ din partea ta, dar dacă ar fi să mi se întîmple vreun accident pi intre străini, atunci din toate locurile aş prefera New York-ul. Intr-un oreflş m are găseşti întotdeauna şi multă milă şi multă cruzime. Prin tre miile de spectatori se află fără îndoială atît bunul Samaritean, cît şi vreun urmaş al lui Levi. Cît despre insolaţie, pentru asta ai nevoie de nişte talente speciale. Dar dacă mă sileşti să fac o opţiune în această privinţă, atunci află că pentru insolaţie prefer partea cea mai aglom erată a Broadway-ului. Există acolo o asemenea experienţa în privinţa calam ităţilor îneît e imposibil să cazi prima victimă a vreunei nenorociri, oricare ar fi ea. Prooabil că domnul de la farmacie s-a simţit pur şi sim plu vlăguit de atîta arşiţă şi a intrat să-şi revină. Far m acistul are cel puţin un caz asem ănător în fiecare după-am iază toridă şi ştie exact ce are de făcut. Se prea poate ca mulţimea de pe stradă să fie puţin ennuye* de atîtea leşinuri dip cauza insolaţiei şi în consecinţă puţin indiferentă, dar toţi ştiu prea bine că nu pot face deci** rău exprimlndu-şi compasiunea şi de aceea Iasă ca mi la, precum şi ajutorul lor să fie reprezentate de o auto ritate competentă, iar ei îşi văd de treabă. Dacă cineva * Plictisită (fr.). 39
ar lesTna Tn mijio-.ui uriel uliţe de sat, spîţerui leprfee£>ut de Ia ţară n-ai şti ce să iacă, mr oamenii miloşi s-ar îngrăm ădi în ju iu l victimei, aşa îneît nu i-ar mai lăsa nici un pia de a e r — Poate ai dreDtate. iubitule spuse soţia gînditoate, dar da*ă ţi s-ar întîmpla eevfl la New .York, aş vrea sa se oglindească pe ftţele spectatorilor eă văd o fiinţă om enească peste eare s-a abătut un necaz. Poate că sint Eu puţin sam pretenţioasă. —
CAPITOLUL ÎIT:
VAPORUL DE NOAPTE
D urerea ca şi plăcerea sînt prea puţin proporţionate î o migrenă pînă eînd trece întunecă tot universul p ceaşcă de ceai uşurează sufletul lipsit de alte conso lări. Prin urm are nu cred eă este nici banal şi nici necdevărat să atirm eă pentru ikoment nu există nimiG mai satisfăcător în viata decît să-ţi fi cum părat biletul p entiu vaporul de noapte po fluviul Hudson, asigurîndu-te de eheia la cabină cu o oră sau două înaintea plecării, chiar ca ceva mai înainte de-a începe aglo m eraţia la casa de bilete. In tranzacţia încheiată cu nobilul castelan, de la casă fireşte ai fost tratat de sus. cfar nu cu b ru ta lita te ; şi sentimentul eă ai scăpat - de nişte insulte directe face să-ţi crească respectul faţă de tin e i în b uzunar auzî zgomotul vesel al cheii care se loveşte gufapercă, iar tu te plimM în s r s şi în jos p/m salonul cu două şiruri de balcoane şi covoare luxoase, printre o mulţime de canapele şi scaune din pl’iş însoţit de strălucirea şi clinchetul can delabrelor de cristal, nelăsîndu-te intim idat nici măcar 'de a tru l posac şi aristocraţie al chelnerilor cu piele arămie. Cabina ta, in care mai dai cîte o raită din cînd în eînd, fţr face m ereu surpriza unor noi sp len d o ri: o magnifică senzaţie de bogăţie, pat de mahon, perdele de dantelă şi un lavor cu placă de marmură. Cuprins de exaltarea prosperităţii desăvirşite ceri nobilului eu pielea ca şofianul aflat cel mai aDroape de uşa ta f „Adu-rri o carafă cu a p l şi gheaţă. Repede, te rog !" 41
şi jum ătatea de oră care se scurge pînă s-o aducă hici nu ti se oare foarte lungă. Dacă pînă şi călătorului obişnuit toate acestea îi provoacă atîta plăcere, im aginaţi-vă infinita tocilare a însurăţeilor noştri aflaţi în călătorie de nuntă şi ajunşi de pe Broadway-ul acelei crîncene după-amiezi în re fugiul şi liniştea acelui absurd palat plutitor. Deocamda tă sosiseră puţini pasageri, iar acolo, lîncă mal a°rul avea aproape un fel de prospeţime. Isabel şi Basil se descotorosiseră de bagajele şi pachetele lor obositoa re, lăudară ridicolul aspect princiar al cabinei lor si apoi se îndreptară spre spaţiul acoperit de Ia pupa, un de se aşezară să cerceteze în linişte cheiul şi tot ce le-ar mai fi căzut Sub priviri. Ca toţi oam«?rJi proaspăt scăpaţi cu viaţă dintr-o calam itate am eninţătoare erau foarte înclinaţi spre filosofare şi cum ajunseseră pe bord prin propriile forţe şi aparent nici uiiuI dintre ea afectaţi de greaua încercare prin care trecuseră, se simţeau bine şi aveau chef de vorbă. — C e treabă amuzent de superbă \ exclamă Basil. cînd de la o fereastră deschisă îşi lăsară privirile să elunece pe toată lungimea salonului. Doamne Sfinte t Isabel. oare avem noi. nişte adevăraţi republicani, ne voie de toate acestea ca să ajungem în linişte si pace la A lhany sau sîntera într-ad’e văr o naţie de prinţi tra vestiţi ? Ei bine, de-acum încolo nu ’jiă voi mai m ulţu mi cu nimic eare să fie mai prejos, adăugă el. Dic clipa asta am devenit un cheltuitor, o mină spartă, iaî o am ărîtă de casa în South End eu donă etaje şi o fa ţadă care să-ţi ia ochii, chiar că nu mai este de mine Iubit-o, ,Hai să jurăm şi jurăm întul în veci să-I respecta*»". ea de-aici încolo să nu ma* părăsim acest palat al Tul Alartin, oi să ne petrecem viaţa într-o nerfîrşită călă torie în sus"l şi în jcfsul fluviului Hudson. t a care zeflemea nu foarte inspirată, Isabel răspun se cu aceeaşi moneda făcînd rapid o schiţă a vieţii pe eare ar duce-o ei la bord. De vreme ce tc t na p ite a u schimba nimic, luară în rîs m ăsura generaJă prin care fără a se lăsa nici o distanţă între mizoida degradantă
, şi fastul g-'otesc. denîOcraticuI nostru m enage ameriearf se adaptează gusturilor celui mai bogat şi raai extra vagant plebeu dintre noi toti. Din păcate atîta timp cît i se oferă an spectacol şi ceva senzaţional el se sin chiseşte de prim ejdie şi de exD’oatare la fel de puţin ca şi de bani şi exact acest imbecil barbar este cel ca re are nevoie de perdele de dantelS la patul din cabi na în eare se culcă cu pantalonii pe el şi din care ex plozia unui cazan poate să-l arunce afară în orice m o m ent ; el este cel ce com andă la cinfl îii restaurantul de j-os un adevărat prînz uriaş şi Hpsit de noimă, ast fel că nimeni nu mai poate servi doar un ceai cu pli ne prăjită, fără să plătească tot atît cît plăteşte el pen tru această îm buibare ; el este cel ce încurajează in solenta funcţionarului de la casa de bilete şi lipsa de solicitudine a chelnerilor i el este, de fapt, cel ce iese ecam din salon însoţit de membrele de oen feminin ale familiei sale şi se aşează sub tendâ. acolo unde stau Basil şi Isabel. Personal nu arată prea rău i este arătos, ca noi toţi, îm brăcat mai bine decît cei maţ mu Ui din-' tre noi •, se com portă sobru, chiar dacă oarecum stîng a c i; şi nici un lord nu detestă mai m ult ca el scene le penibile. Anul viitor va merge în Europa unde no v a mai apare într-o lumină atît de favoraH lă ca a ic i; dar deocamdată ar fi greu de precizat în ce m um e constă vulgaritatea lui ; şi pcate că. Ia urma urmelor, vulgaritatea nici nu este ceva chiar atît de obişnuit. In afară de apele fluviului, mai exista ceva oare faeea ca aerul să fie mult mai suportabil dncît fusese. De cînd veniseră pe vas prietenii noştri, peste ora$ se adu nase un nOr negru şi acum atîrna greu la joa-să înălţime, cjî timp ce vîntul de pe suprafaţa apei lua praful din stră zile învecinate, se juca şi zburda cu el printre acoperişu rile caselor pe Tetele acelor pasageri care, pe m ăsură ce se apropia clipa plecării, soseau în num ăr tot mai mare, aducînd cu ei nu numai o mai m are varietate umană şi © mai trepidantă em oţie er plecării, ci şi starea de agitaţie şi nelinişte resim ţită înaintea unei furtuni. Acum. de la O eîiţîă la afta, întreg frortttl norului neqru se brăzda, de zigzagurile fulgerelor însoţite de turfite asurzitoare. In 43
cele din urmă lunga rezistenţă a zilei cedă şi din zvîTOiirea ei ţîşniiă torente da ploaie, m ăturînd iară şi iară puntea de prom enadă şi gonlndu-i în salon pe cei ce stă tuseră acolo. Cerul se întunecă de parcă era noapte şi cu .multe Tegrete că nu mai puteau admira peisajul, ames tecate cu o senzaţie de uşurare că au scăpat de arşiţă, prietenii noţrtri simţiră trepidaţiile versului care se des prindea de ţărm începîndu-şi călătoria. — Uf 1 Ce păcat c ă n-am luat cursa de zi 1 mormăi Isabel Acum n-o să mai vedem nimic d ir peisaj şi cÎTid vom duce dorul Europei n-o să ne mai putem consola spuuînd că m alurile fluviului Hudson sînt mult mai fru moase decît cele ale Rinului. Şi totuşi aceşti oameni indiscutabil cumsecade se hotărîră să iie drepţi eu forţele naturii, care nu fuseseră câtuşi de puţin generoase cu e i ; şi recunoscură că dacă o furtună atît de im presionantă le-ar fi sărbătorit ple carea dintr-un port mai romafctic decît New-Yorkul, pe eine ştie ce fluviu legendar, ar f; considerat-c drept ceva m ăreţ. Chiar în timp ce se declarau mulţumiţi, furfuna trecu lăsînd în urm a ei un cer reavăn şi voalat- ca/e dă dea o blîndeţe ferm ecătoare priveliştei deschise în faţa ochilor celor ce îm preună cu ei ieşiră în număr şi mai m are din salon ocupîndu-şi locurile pe punte. A junseseră deja în acea zonă a fluviului unde în cep ţinuturile m untoase şi înaintau cînd printre pereţi înalţi de siîr.că abruptă, eînd printre colLib îm pădurite sau văi cu iarbă verde, peisajul acum pierzîndu-şi acum recăpătm du-şi m ăreţia şi splendoarea. ! Teguri încunu nau vîrfurile prom ontorilor mai semeţe, iar umbre lungi le drapau povîrnişurile. Pe m ăsură ce întunericul creş tea, ici şi colo apăreau licăririle luminilor de la eîfe o casă pierdută în v ă i ; o puzderie de luminiţe însemnau un orăşel pe o coastă sau la poalele vreunui deal. P coto de ele se întindea m arele fluviu cenuşiu, bîn tu 't de o mulţim e de am b arcaţiu n i? ba cîte un grup de vase fluviale ţîm ndu-se aproaoe^unelf* de altele şi arin d ur. aeT de intim itate în aventura pe acest şuvoi straniu, de14
.jpafrtc tîeTâpeTe Io! leneşe, dispăreau trepYhî-frtptaT dfL :vedete ,• ba cîte un vas cu aburi, mui mic şi mai puţin '.iute, în eiuda strădaniilor laborioase de-a nu se lăsa mal prejos, era depăşit, râmînînd cu părere de rău în urm£ î 3e-aîunguj m alurilor şuierau şi duruiau trenurile care treceau într-unef. Gei doi n-ar fi putut spune pe ce por-’ ţlune a fluviului se află şi chiar dacă ar fi dorit n-ar fi pu*ut să-i faeă frumuseţea obiect de 2xam inare aten fă t dar de aceea cu atît mai mult se D u c u ra r ă de ea fără nici un fel de referire iă timp sau spaţiu. Simţiră o du rere justificată la gîndul eă iără să-şi dea seama s-ar putea să treacă de peisajele din eare irving* făurise un îărîra de vis şi să nu vadă ferestrele m m .nate ale casei Sin eare o rază de bucurie pătrunsese în aibaa inim i; ilar aşa cum stăteau lucrurile, neiund siguri de nimic, av u ră satisfacţia de a putea lua tot luciul fluviului d rept Tappau Zee şi orice eolină dulce, drept Sunny-Side. Dih pricina obstacolului ridicat de întunerîs Hudson-ul, fără a înceta de-a fi Hudson, devenea de la o elipă la Bflta eînd unul eînd altul din frumoasele şi m aiestuoasele flu vii de Ia Nil pînă la Mississippi pe care călătoriseră ei sau despre eare citiseră. Nici un fel de sălătorie nu se eom pară eu o călătorie pe apeJe unui fluviu ; ea este peifecţiunea mişcării şi nu esfe cît uşi de p u ^ n exclus să-ţi inspire dorinţa de-a nu mai ajunge în veci des tinaţie. Lăigimea sparţi ului aeruî liber şi curat. încânta rea provocată ochilor de peisajul mereu schimbător, vi braţiile uşoare ale vasului atît dp stabil De ehilă, va rietatea mieului u n 'v ers de la bord — formează toate on farmea eăruia nu-i poate rezista nici o inimă adevă ra tă într-nn trun sănătos. Şi aşa, cît ţinu am urgul feri ciţi, aşezaţi pe scaune alăturate Fsabel şi Basil îşi lău d a tă soarta binefăcătoare, imaginîndu-şi, fireşte, şi alte ■* Washigntoi? Ir^ing (1763—1859), scriitor american, care în nvilte f t n povestirile şî nuvelele sale plasează actiunea în interiorul com unităţii de colonişti olandezi stabiliţi în valea fluviului
Hud jon 45
v
plăceri, dar nici una mai mare, şi gustînd pînă la ultima picătură deliciul ien cin i conştientă de 6ine. In această lumină obiectivă, propria lor satisfacţie Ii se păru într-erîevăr atît de interesantă îneît nu sim ţiră dorinţa să treacă de la contem plarea ei la oattnenii din jurul lor* şi cînd, îti sfîrşit, făcură acest lucru, în ochi încă le mai zăbovea bucuria şi mulţumirea de-a fi îm preună. Intuiseră bine că una din principalele condiţii ale fericirii lor prezente fusese faptul că văzuseră atîta din scurgerea timpului şi din lumea asta?, înc!f nu mai sunţeau dorinţa de-a o privi cu ochi scrutători sau de-a face figură im presionantă, şi m ai înţeleseră că rezultatul acesta se datora au numai timpului, şi călătoriilor, ci in egală m ăsură şi dragostei lor binecuvîntafte. Dacă ar fi fost mat plini de ei, indiferenţa m anifestată faţă de alţii ar fi putut trece drept jig n ito a re ; dar cu modesta ioi părere despre cît valurau în lumea asta, se puteau bucura din plin de liniştea pe care le-o dădea suficienţa Lipsită de vulgaritate. — Aş3 e ! exclamă Basil răspunzînd la o rem arcă prin care Isabel întrerupsese pentru moment starea lor de exaltare Conştiinţa faptului că ai reuşit să depăşeşti 1 anum ite lucruri în viaţă îţi dă cea mai mare satisfacţie im aginabilă. Am ştiut întotdeauna că nu sînt un bărbat foarte frumos sau, cel puţin, captivant, dai îmi am intesc nişte ani — din fericire acum treenţi dem ult — cînd nu puteam vedea o fată fără să sper că se va înşela şi mă va lua drept un asem enea bărbat. Îmi doream din tot sufletul ca cine ştie ce latură fascinantă a persoanei m ele care-mi scăpase propriului scrutin, să aibă un efect deosebit asupra ei. Cred că aşa sînt toţi tinerii. Era o vreme, Isabei, cînd trăiam numai pentru posibilul interes pe care l-aş fi putut trezi în cele de acelaşi sex cu tine. H e îmi controlau mişcările, a titu d in ile; ele nu-mi în găduiau liniştea şi totuşi cred că nu eram un neghiob, ei o persoană destul de cu scaun la cap, Binecuvîntată fie căsătoria 1 în stîrşit sînt e lib e ra t! Toată frumuseţea care exista în afara ta, iubito — şi există extrem de pu ţină — pentru mine nu este decît o simplă paradă şi mul46
tumeso Cerului că acum mă pot apropia de ce& i»di atră gătoare fată din lume doar datorită naturii noastre umane. Mai mult decît atît, mi se pafre că în multe pri vinţe experienţa noastră de viaţă ne-a liniştit. Ce inx este să stăm aici şi să ne gîndim că n-avem nevoie ca vreunul din oamenii aceştia să ne creadă bogaţi, distinşi, frjm oşi sau bine îm brăcaţi şi eă nu ne sinchisim să ne dăm nici un fel de aere în faţa l o r ! Fără îndoială, această satisfacţie li se părea şi maî m are datorită justificatei senzaţii a contrastului dintre ei şi grupul persoanelor aflate £n 'imediata lor apropiere — un tînăr de calitatea a douef sau a treia şi două ti nere. Cea mai vîrstnică dintre ele, plină de vivacitate, v ro ia să-l cucerească pe tînărul care, după toate aparen ţele, era o cunoştinţă de dată foarte recentă ,• cealaltă, aproape un copil, stătea cflscrltîud stânjenită conversa ţia spumoasă. Posibil să fi fost două surori care se în torceau cvasă din vreo vizită şi care nu prea ştieu sa se poarte în lume, dar se bucurau la ele, la ţară, de-o anum e reputaţie datorită frumuseţii şi deşteptăciunii lor. Nu trecu mulf timp şi tînărul se recom andă drept o persoană care, făcând negoţ pentru o firmă, călătorise zeci de mii de mile prin to ată ţara. întîlnirea lor era evident genul de aventură pe care amîndoi aveau s-o păstreze cu sfinţenie in am intire pentru a s e jă u d a cu ea la diferiţi prieteni, şi care prezenta un interes şi un farmec pe care nici m ăcar acum nu puteau accepta să-l tină doar pentru ei. îşi vorbeau unul altuia şi tuturor celor care ar fi putut să-l audă, schimbînd replici scurte cu senzaţia că erau toate vorbe de duh. T h u iru l; Se spune că frumuseţea naturala este cea meu frumoasă dintre toate. Tînăra (dîndu-şi capul pp spate şi înclinîndu-1 dintr-o p arte într-alta în febra dialogului) : Flatarea este ceva deplasat. Tînărul: Scuzaţi-mă. dacă nu mă credeţi întrebaţi-o pe mama dumneavoastră cînd veţi ajunge acasă. , (Sora mai mică chicoteşte.) !
47,
Tinera (cu dispreţ) ! Mama nu are nici un fel de con trol asupra mea J t T in ă iu l: Aş iice că nici al vii. (Admirativ) Tini»a : Chiar aşa. E de mirare, dar de data asta aţi spus adevărul. Sînt In stare să-mi port singură de grijă — si încă perfect. (Aproape răguşită de atîta sarcasm teahai.) T în ă ru l: „Cu tot gu cai^căruţă şi dulăul de sub că ruţă". cum se pun<^ în V esta! îndepărtat. 1 Tinăra : Mai bine dulău decît căţeluş. lO rlpilată, sora cea mică rîde prosteşte, tînărul rămine im presionat, iar tînăra este atît de extaziată îneît scapă din mînă cheia cabinei sale. Se apleacă amîndoi să o ridice şi se încaieră în jo acă după eare conversaţia prim eşte din partea tînărului o turnură autobiografică şi se transform ă într -un murmur neinteligibil. Ah ! săr mană V iaţă Reală, pot paie eu, cel ee te iubesc, să-i'fac şi pe alţii să-m* îm părtăşească înrîntarea pe care o des copăr privindu-^i chipul neghiob şi insipid ?) Nu departe de acest grup stăteau doi evrei, unul tînăr şi celălalt băti in discutînd despre o anume afacere din cere bătrînul se retrăsese. Cel mai' tînăi tusese rugat' să-şi dea cu părere asupra unei chestiuni oareeare şi îsl expunea flatat punctul de vedereF cu conştiinţa că bătrînui îşi dă seama de im portanţa lui şi se linguşea pe lîngă el eu plăcerea pe ear^ o si nu toţi tinerii atunci cînd eîştigă bunăvoinţa celor mai vîrstnici în meserie. — Ei bine, după cum snuneam, se pare eă Isao n are nici un fel de înclinaţie naturală pentru negoţul cu confecţii. V ine omul şi vrea o hainS . Isac îi vinde' haina pe care vrea el să i-o v în iă si-1 face să creadă că e chiar haina dorită de el. Ei bine pînă aici totu-i în reg u M ; dar m atale ştii şi eu ştiu. domnule Rosenthal, că nu aşa se tae afacerile. Dacă te conduci după princi piul ăsta,.nu reuşeşti. Nu e bine. E uşor să-l faci pe om să fum peie haina pe care vrei tu să i-o vinzi dar imporlant este să-l faci să cumDere haina asta cînd n-arei niei o nevoie de ea. M-ai întrebat ce cred şi ţi-am răs puns Isaa n-o să reuşească cu vînzarea confecţiilor cîr e lumea I *
— Aşa-i. oftă cel mai în vîrsta carp se revărsa în scaun şi al cm ui trup trem ura ca o gwlatipS la fiecare pulsaţie a motorului. De aşa ceva mi-a fost :,i mie tea m ă. Cum spuneai, Benjamin, se pare ca omul ăsta n-are nici o înclinaţie pentru aşa o treabă. Şi totuşi eu l-am b ă ja t în afacerea asta, eu însumi i-am condus paşii. în afară de aceştia doi, pe punte mai erau fie sin guri, fie în grupuri de cîte doi, trei sau1,patru, diverse persoane întîlnite de regulă în călătoriile cu vaporul pe fluviul Hudson oemeni în general diferiţi de călătorii de pe alte fluvii, deşi au cu toţii anum ite trăsături comune. Se afla acoto tipul on u lu i îm bogăţit prin cîştiguri recen te, pe care î-am prezentat deja ; şi deasem enea cel al bogatului mai cizelat, care şi-a m oştenit averea şi pe ca*e îl poţi uşor deosebi de primul. Fiecare dintre ei era însoţit de alaiuri de fete şi femei, fiicele foarte asemă nătoare între ele, dar mamele întrucîtva diferite. Se du ceau la Saratoga, unde poate cerinţele modei aveau să-i strîngă laolaltă ajutîndu-i să se cunoască şi unde sîngele devenit albastru deja de un sfert de veac poate că avea să fie binevoitor fată de fluidul care pînă mai ieri era de o nuanţă mai caldă. Pe chipul aristo cratu lu i ere ditar exista ceva mai plăcut dar nu atît d^ puternic şi nici atît de cu totul demn de ad m iraţie; îndeosebi dacă te gîndeai că de fapt el nu reprezintă nimic in lume, nici cine ştie ce cultură, nici influenţă politică, nici aspiraţii civi ce. nici m ăcar o forţă pecuniară, nimic în afară de o categorie socială, o viată de club străină celorlalţi, o tra diţie a meselor rafinate La urma urmelor trăiau într-o adevărată ţară de basm, unde cît ai clip» din ochi o co m oară se poate transform a într-un morman de' frunze uscate. A totputernicul dolar se autodistruge şl în final nu cum pără nimic din ceea ce omul doreşte din răspu teri sa obţină. Cee mai m are plăcere pe care reuşeşte sa o cumpere banii unui astfel de am erican este exilul, Har pentru ecest om bogat Europa, fără doar şi poate, o poveste deja spusă. Hai să ne scuturăm buzunarele goa le iubite cititor şi să fim fericiţi. •Putem fi, se nare la fel de feliciţi şi din aceleaşi motive, ca şi tînărul în haine ponosite de lîngă m arina-
I iul de cart, a eărui figură Isabel şi Basil şi-o im aginară ca aparţinînd unui ooet şx in legătură cu care brodară o adevărată poveste, cum că tînărul se întoarce aca-ă in diferent unde i ar fi fost casa, în buzunar cu manuscrisul respins al unei cărţi. Fără îndcială, nu-şi im aginară lu cruri pjea grozave despre el ca poet, dar faţa lui qinditoare :nvita la sentim ente duioase şi la-închipuiri pline de graţie şi melancolie şi amîndoi ghiciră în versurile lui at ome inconştient culese din Tennyson şi Browning precum şi o notă mai modernă aparţinînd lui M orrison ; căci oare nu ducea tînărul cu el înapoi de la New Yoik o po-veste din mitologie, cu zei şi eroi din secolul al XIXlea ? în nuanţele demult acceptatelor lui dezamăgiri. Pa şii făcu o schiţă em oţionantă a tuturor av^ntm»ior prin care trecuse acest poet im ag.nar ; cu cîtă am abilitate sau lipsă de am abilitate fusese umilit de către editori si cum renunţînd la marile ’.ui speranţe de-a scoate o car te, încercase să vîndă unoV reviste cîteva poezii mai scurte, din cele apar finind categoriei Şi alte poezii, desUaate a-i completa volumul. — Se întoarce acasă uluit şi buimac, dar faptul că a gustat din via^a marelui oraş e ceva ! Şi poate că in cele din urm ă în adîncul fiinţei lui gustul am ar al acestei experienţe se va transform a în dulceaţă, pînă cînd el însuşi se va trezi că duce dorul tumultului oe eare acum îl detestă. Bietul de e l ! Din milă un crimi nal de editor l-a invitat chiar sa ia masa împreună, fiind impresionat, aşa cum sîntem noi acum, de ceva deosebit pe chipul lui. Sper că are pe cineva acasă ca re să cree d i în el. Altminteri, pentru moment, i-ar fi mai uşor dacă s-ar arunca peste bord. Şi aşa, în jurul lor continua p*‘esa în eare ei erau ţi actori şi spectatori. Ca toate episoadele vieţii, ea Da rea a fi cînd un mister grotesc cu o m orala impusă forţat, clnd o farsă dintre cele mai nvtri, cînd o trage die latentă, ascunsă sub masca unei comedii. Intr-ade văr, acolo se întîlnea cîte ceva din to&te acestea si spectacolul nu era decît o scurtă scenă din drama de o m iaşă com plexitate care trebuia s5 se desfăşoare atît de divers în diferii© lo tu ri şi tipuu şi să-şi aibă dez-
v
Lodamîntu] doar în eternitate. C ontrastele erau puter* nice necaie grup îşi avea în altul un trav e sti; discu ţiile unora păreau caricatura gro^oiană, satira am ară a discuţiilor celorlalţi ; dar dintre toate aceste parodii nici una nu se dovedi mai sugestiva decît cele doua femei care stăteau în mijlocul celor de pe punte şi lo tuşi se deosebeau oavecum de rest. Una era îm brăcată în cel mai strict negru a] văduviei, cealaltă în albul m ireselor şi felul în care batjocoreau suferinţa adevă rată si bucuria nevinovată le făcea pe amîndouă la fel de îngrozitoare. Nu erau In vîrsta, dar de pe falni cele lor chipuri drăgălaşe dispăruse seînteia tinereţii, iar în priviri li se citea degradarea veche ca păcatul ? vorbele şi rîsul lor păreau ecoul mulţimii fără de număr a celor pierduţi, care bîntuie lumea dîntotdfauna si pretutindeni, fiecare mereu singur si totuşi strrns uniţi cu toţii întru ruşine şi sclavie nepieritoare. Ce efect ră su fla t! Ce .personaje b an aliza te! Să ne bucurăm eă noaptea îşi lasa cortina peste acest spec tacol ieftin şi că îm preuna cu ceilalţi «ctori ni le ia şi pe ele din faţa ochilor. în salonul prin care trecură acum agale Basil si Is a t el se aflau o muiţirae de persoane care tolănite pe canapele discutau sau stăeau cu nrivirile aţinille în qoj, în timp ce alţii citeau la mt se Lothair*, ocarto nou apărută în epoca de dem ult despre care scriu, si o carte intr-adevăr foarte la modM. In aer plutea acel iiiiros de vopsea şi covoare specifie p ach eb o tu rilo r» ciucurii de sticlă ai candelabrelor se loveau uşor u n ii de altul în ritmul lent al m işcărilor vasului t.n.intmil de respiraţia unui om cufundat într-nn somn liniştitor şi dădeau călătorilor noştri o delicioasă jexxzaţie de tih nă şi si iuranţă. Cîteva ore mai tîraiu cei doi se treziră hrusc Ta sunetul clopotului cu care pilotul semnaliza mecanicnlui să încetinească. Urmă un moment de linişte to ta lă » apoi ciururi! candelabrelor din salon s e . înfiorară d e ' * Rsman al scriitorului şl politicianului englez Benjamin Disraelî (1804—1881), publicat în 1870.
51
odată într-o cascadă de clinchete armonioase, din nou se lăsă liniştea şi în sflrşit se auziră nişte strigăte pu ternice după ajutor, presărate cu sudălmi şi blesteme. — Trim iteţi o barcă ! — Pe vas era şi o femeie ! — Coborîţi-vă b ă rc ile ! — Trimiteţi o barcă să ia e ch ip aju l! Ţipetele devenirM tin d mai puternice, cînd mal slabe şi apoi încetară cu totul ,• prin fereastra cabinei se vedeau în depărtare cîteva lumini strălucind palid pe suprafa apei. — A şteaptă-m ă aici, Is a b e l! spuse soţul ei. Ne-am ciocnit de un alt vas. Se pare că noi n-am păţit nimic dar mă duc să văd. Mă întorc imediat. Isabel pătrunse în lumina desbabille-ului, o lume barbară, deschişă la nasturi şi desfăcută la şireturi şi funde, unde moda era ca femeile să-şi poarte părul lă sat în voie pe spate, să umble în ciorapi şi să-şi vor bească fără prezentări prealabile. Locul pe care cu pu ţin timp în urm ă îl simţise atît de familiar devenise acum complet străin. V aporul nu mai făcea nici o miş care şi peste încordata aşteptare de moment coborî^ o tăcere în care acele forme groteşti în dezordinea în făţişării lor se strecurau fără zgomot, făcînd pe şoptite to t felul de presupuneri alarm ante. Nu era nici un fel de du-te-vino. nici un fel de agitaţie şi nu se vedea nici urmă de bărbat căci după toate aparenţple ase m enea lui Basil, se duseseră cu toţii să afle proporţi ile exacte ale calam ităţii. Totul era învăluit în ceaţa uşoară a somnului — o lume atît de răsturnată încîl ar *i putut trece dreDt un alt tărîm de vis, dacă reali tatea nu i-ar fi fost m arcată de un anume fapt semni ficativ. Împreună cu tot restul apărură şi femeia în alb
nu suferise niGÎ o avarie, dar eă lovise şi scufundase un allul care remorca o flotilă de nave fluviale, de unde veniseră şi strigătele de alarmă şi blestemele. Pa chebotul aştepta acum bărcile plecate să ia echipajul vasului scufundat. — Eu una n-am auzit decît puţin zdrănqănitul can delabrelor, zise una din doamne. Ghiar atît de uşor se loveşte si se scufundă un v as? Ea se adresă indirect Iui Basi] care răspunse pe un ton zeflemitor. — Nu «red, că ar fi fost cîtuşi de puţin cazul să vă neliniştiţi. Dacă eşti în stare gă dai peste un sim plu rem orcher pe o noapte atît de senină, n-ar trebui să produci nici zqomot şi nici vrep zdruncinături care să se ,s imtă. Pe Mississippi ma-inarii se descurcă mai bine si de mult» ori ambele vase se duc la fund fără ca nici m ăcar cei ce dorm iepureşte să se trezească. Poate din lipsă de simt al umorului doamnele îi ascultară vorbele cu vădita nemulţumire. De fapt, da torită lor începură chiăr să se retragă ? unele ca să-si petreacă restul nopţii în fotolii şi pe canapele altele în cabinele lor. Cu acestea din urmă nlecă si I s a b e l . — încuie-mă înăuntru Basil zise ea cu o' blîndeţe tem erară si dacă se mai întîmplă ceva nu mă trezi de cît în ultima clipS. _ Ii venea nreu să se despartă de el, dar simţea ca Sntr-un fel sau altul venhea lui va fi utilă vasului. Şi încrezătoare se cufundă într -nn sn-mn pînă la ziuă. Intre timp soţul ei, pe umerii căruia tacit, ea pu sese o atît de m ar0 responsabilitate, iesi pe puntea de prom enadă din faţa salonului cu speranţa de-a afla dela oamenii ne care îi găsise deia adunaţi acolo, deta lii în plus de^nre catastrofă. O . mare p a r t e din pasaqeri se mai aflau tot a^olo, ştînd fie jos, fie în picioare discutlnd cu însufleţire. Erau în starea tipică de dună o mare emoţie cînd ceî mai săraci cu duhul conduc întotdeauna discuţia. fn asem enea clipe simţi că o judecată sănătoasă p<;te re ce şi că exprimată, devine nepopulară sau DOate nu foarte s ig u ră ,• şi Basil, avertizat de soarta avută cu * 53
doamnele, se puse să asc.ilte solemn vecea Imbecilită ţii şi incoerenţei. Principalul voioitor era o persoană înaltă, pe cap cu o şapcă de voiaj. A vea întipărită pe figură o bună tate ntftînyă şi un surîs afectat şi su ficien t,- şi încerca să-l liniştească, de fapt mai mult să-l încurce, pe tînăruî necioplit din faţa lui. — Spui că ai văzut întreg accidentul şi probabil eşti singurul pasager care l-ai văznit. Vei fi cel mal vmDOrtaixt m artor la proces, adăugă el, de parcă ar fi uxmaţ vreun proces» Ei bine, cum ne-a lovit rem orche rul ? — Păi, a venit cu prova înainte. — A l cu prova înainte, repetă celălalt cu nidre satisfacţie ,• şi un uşor murmur „cu prova înainte" dă du ocol cercului de ascultători. — Adică, adăugă martorul, se pare că l-am lovit la mijloc, l-am tăiat în două şi l-am scufundat. — Chiar aşa, continuă anchetatorul accep'ând ex plicaţia, cu prova înainte. Acum vreau să te întreb dacă te-ai dus să vorbeşti cu căpitanul sau cu vreun membru al echipajdlui despre treaba asta? — Cu absolut nimeni, răspunse marvorul cu gra vitatea unui cm aflat deja sub jurîm int. — Destul, ajunge ! exclam ă celălalt. Spusele aces tui domn coincid exact cu ceea ce am văzut eu, N-am văzu t coliziunea, dar am văzut un nor de aburi ridicîndu-se din vasul care se scufunda si am văzut cînd vasul se ducea la fund. Pe vaporul nostru nu era de qâsît niv5 un ofiţer. Eu însumi i-dm căutat pe căpitau si pe secund si n-am dat de nici unul. — Ofiţerii ar fi trebuit să stea cu toţii aici, t e putea de promenadă, interveni un spirit ironic din mulţime, dar nimeni nu-1 băgă în seamă. Domnul ca şapca de voia] lua un scaun şi citi va ascultători plini de adm iraţie îşi traseră scaunele în iu* rul lui si aDOi încem ină să facă un schimb de exDerientă în carlr«i cănii* fiecare reOfHSf oină la ultimul detaliu ce simţise, gîndise şi s p u ^ e , iar dacă era că- '
să torit, Ce simţise, Cjîndise şi spusese soţia lui în mo m entul catastrofei. In discuţia lor întoarseră dezastrul pe toate feţele şi îl interpretară fiecare pe limba Iui. A poi trecură la alte accidente în care fuseseră impli c a ţi şl domnul cu şapca de voiaj povesti, spre admira ţia tuturora, cum scăpase el prin urechile acului pe linia ferată de lîngă lacul Erie cînd era să fie arun cat de pe o faleză abruptă şi înaltă de cincizeci de pi cioare, din cauza unei stînci care căzuse pe linie. — Vedeţi, domnilor, de ce lucru m ărunt depinde viaţa omului. Dac^ bătrîna aceea ar fi avut somn si n-ar fi trimis băiatul să avertizeze trenul, am fi intrat direct în bucata de stîncă şi ne-arfi fi făcut fărîme. Pa sagerii au strîns nişte bani drept recompensă pentru băiat, iar eu am trimis la ziare o relatare amplă a în tregii întîmplări. — Eu unul, zise cineva din grup, un bărbat cu pă lărie, niciodată nu dorm în tren sau pe vapor. V reau -t>ă fiu întotdeauna pregătit pentru orice eventualitate. Ceilalţi se uitară la ei cu interes, ca la un om ca re inventase o metodă de a călători în siguranţă. — S-a întîm plat să fiu treaz în noaptea asta dar eu aproape întotdeauna mă dezbrac şi mă bag în pat. exact ca şi cum aş fi la mine acasă spuse domnul cu yapca de voiaj. Nu spun că metoda dumitale nu este foarte bună, dar eu asa procedez. SuDorterii celor două sisteme rivale se apucară să le dezbată m eritele cu politeţe şi respect, dar respin seră cu o tăcere dispreţuitoare o soluţie de comoro* mis care susţinea că era mai bine să-ti scoţi doar hai na şi încălţările, d ar să rămîi cu pantalonii pe tine. In tre timp pachebotul se lenevea în voia curenlului că ruia în aşteptarea bărcilor, i se îm potrivea din cînd în cînd cu cîte o învîrtitură de roată neoăsătoare. Ce rul era învăluit de nori cenuşii subţiri, prin spărturile cărora, ic! şt colo. cîte o stea strălucea viu ; de am bele nărţi se ridicau maluri înalte s într-o vale la stînoa. licăreau luminile unui orăşel ad o rm it; peste toate domnea o m inunată linişte. v 55,
După o oră, de departe, din josul fluviului, se auzi o chem are ,• apoi mai lirziu un plescâit-de vîsie ; apoi un strigăt adresat bărcilor care se apropiau şi răspunsul i . / — Totu-i în regulăJ ! Nici nu sosiră bine bărcile, că pasagerii se îngrăm ă diră să arie detalii privind operaţiunea de salvare. Basil auzi un geam ăt cavernos, regulat ca sunetul făcut de o maşinărie, cu care de altfel îl şi confundă. — Eliberaţi trecerea ! strigă o voce aspră ? avem un om ars ! Şi oamenii trecură purtînd o povară inîormă de la c&re \ enea cu o teribilă regularitate acea răbufnire sur dă de ehin ucigător. Basil se întoarse din nou la puntea de promenadă şi se aşeză să vadă ivirea zoiilor. V asul înainta repede îm potriva curentului şi curînd ţărm urile mai abrupte rămaceră în urm ă şi malurile coborîră dînd la iveală eîmpim lungi pe povîrnişw i line, «u ferme şi eu eăpiţe de fîn v'u siluete înceţoşate, pierdu te în întinderea generoasa a spaţiului. Apoi trecură pe lîngă un pescar, care acolo. Hncjă Albany, statui New fifork, îşi trăgea năvoadele aplecm au-se peste marginea băreii într-o poziţie pitorească asemenea nem uritorului pescar din. Galifeea pictat de R afael; şi a~um, o roşeaţă cuprinse faţa palidă a răsăritului şi prin răeoarea înrou rată a zorilor se făcu sim ţită mai mult văzului decît al to r simţuri, o vagă am eninţare ie arşiţă. Dar deocam da tă aerul era încîntător de proaspăt şi înmiresmat şi Ba sil îşi scălda în el toata oboseala, gindindu-se cu o com pasiune voluptoasă la omul ars şi cum avea să treacă el de ziua aceea. Sărmanul nenorocii aparţinea parcă unei alte specii de fiinţe, aşa cum par în'O tdeguna fericiţilor cei ealam ltaţi,'iar mila lui Basd era pur şi simplu o ab stracţiune i eeea ee, din nou îl amuză şi îl şoca, drept care îşi ruqă sufletul plin de fericire să ia mai în serios suferinţa ca fiind soarta tuturor oamenilor, nu pur şi sim plu a unui străin de ici-colo. Încercă prompt să-şi ima gineze un alt deznodămînt al dezastrului din noaptea aeeea şi să se vadă pe sine văduvit pe neaşteptate de fi-
in ţa care îi umplea viaţa. îşi imploră sufletul nu uite c j , în liniştea somnului, M oartea trecuse atît de aproa pe, îneît prezenţa ei ar fi putut face să Ie îngheţe viseie, la fel ca icebergui care treeînd în noapte pe lîngă un vapor, face să îngheţe tot aerul din jur. Dar zadarnic; unde exista dragoste, exista numai viaţa sufletul şi min tea deopotrivă îndepărtată povara cu care ar fi vrut el să le încarce ; delicios de capricioasă, reveria lui reflec ta privirile, inflexiunile vocii şi gesturile fiinţei iubite, purtîndu-1 departe de imaginile triste invitate de el în suşi să se oglindească în e?
CAPITOLUL IV: o zi d e
m ers
cu t r e n u l
De obicei fericirea face poftă de mîncare t şi gîndul la aventurile din noaptea aceea siîrşite cu bine, aeiul proaspăt al dimineţii şi mulţimea din inimile lor ii dăruiră pe prietenii noştri, la ceasul cînd vasul ajunse la Albany, cu o foame zdravănă, aşa că se puseră să dez bată cu însufleţire chestiunea micului dejun şi a locu lui cel mai bun unde se putea lua micul dejun înfr-un oraş pe earre nic£ unul din ei nu-1 cunoştea decît foarte fugitiv şi sumar. Pînă la sfîrşit, ţinînd epnt de apropiata plecare a trenului şi de probabilitatea de-a fi nevoiţi să se gră bească mai tare într-un restaurant de hotel, hotărîră să la micul dejun în gară şi drept urm are se duseră şi se esezară la una din num eroasele mese din restaurantul gării, unde se pare eă singurele care îi aşteptau erau muştele. Chelneriţa era limpede că nu se aşteptase să-i vadă şi o vrem e găsi prezenta lor atît de incredibilă, îneît nici nu se sinchisi atunci cînd Basil se simţi obli gat s-o atenţioneze bătînd în pahar. Apoi se pare că nici bucătarului nn-i veni să creadă în prezenta lor şi pînă nu leşinară aproape, nu se îndură să le trim ită zeama mîloasă de culoarea piperului, care cu neruşinare se pretindea a fi cafea, feliile slinoase de cartofi q.eu de orins, care alunecau peste to t prin farfurii întinsă scăpînd eu ingeniozitate de sub urm ărire bucăţile de carne simulînd muşchiul de vacă şi feliile de pîine îmibibate de ulei fierbinte, eare îţi trim iteau în faţă un abur rău mirositor.
Soţii se priviră cu o uim ire tristă. O clipă se aple cară spre bucate şi apoi m inaţi de un impuls la fei de puternic se dădură înapoi. Erau suficient de tineri, erau fericiţi, erau flă m u u l. natura este m ăreaţă şi puterni că dar arta este şi mai m ăreaţă şi în faţa acestor tri umfuri ale bucătarului de la gara din A lbany pofta de m încare sucombă. Printr-un extraordinar tour de force inghit4ră lichidul tulbure şi oribil din căni şi apoi în cepură să tacă speculaţii fantastice asupra naturii şi istoricului produselor din care se compunea micul dejun. N u trecu mult şi Isarbel se opri. se Jucă puţin cu cuţitul şi după o clipă se uită la soţul ei cu o privire şăgalnică ? — Tocmai mă gîndeam la o gară mică. undeva în sudul Franţei, unde s-a opr:t trenul nostru pentru mi cul dejun îmi amintesc ce proaspăt şi strălucitor arăta totul pe m ăsuţe — farfuriile, şerveţelele, sclipitoarele sticle cu vin. Parcă de cînd e lumea cei de-aco'o nu fă ceau decît să ne pregătească nouă masa aceea. Şi nici nu ne-am aşezat bine că ne-au servit nişte ceşti ma i cu raf6-au-Iait şi cornuri cu unt din cele mai delicioase, apoi un cotlet fraged cu un vin de vis şi cartofi — gro zavi c a rto fi! Proasta de mine. ce puţin am mîncat I îmi pare rău că m ăcar o dată în viată n-am avut şi eu pofta ta de mîncare. Basil. Chiar eă regret. Isabel sfîrşi printr-un rîs nemilos căruia. în ciuda contrastului tiagic sugerat de vorbele ei, Basil i se alătura. Pînă atunci probabil că mizeria îndurată în lo cul acela nu mai îndem nase pe nimeni să reacţioneze intr-aşa un fel, dar veselia lor nu le făcu deloc reclamă bună. Chelneriţei nu-i plăcuse de la bun început aceas tă veselie şi îi servise în s ilă » şi nici patronului nu-i plăcuse şi ţinea ochii pe ei de parcă i-ar fi fost team ă să nu plece fără să plătească. Iată aşadar că aici pri etenii noştri avură prilejul să verifice unul din faptele • u eare se eonfnurtă în mod obişnuit călătorul — Cfci 59
ce servesc publicul, cu cît sînt mai amabili şi mai plă cuţi, cu atît îl servesc mai bine. Cei incorecţi şi inefi cienţi au întotdeauna acea conştiinţă a răului ca-e nu te lafsă să-ţi ierţi victima şi căreia nu-i place să te vadă vesel. Totuşi, Basil şi Isabel nu se aprinseră prea tare din pricina acestui fapt. Deşi nu era decît opt dimineaţa, afară se simţea deja o asem enea căldură îneît se hotăriră ca m ăcar de judecat să judece la rece şi îşi ocupară ca'm i locurile în trenul pregătit de plecare. Respinseseră deliberat ideea unui com partim ent în vagonul-salon, căci după părerea lor oferea o perspectivă mult mai îngustă asuDra speciei umane şi era mai puţin în spiritul une? autentice călătorii americane. Acum, drept recompensă, se văzură instalaţi confortabil într-un vagon obişnuit şi dispuşi să adm ire mulţumiţi frumoasa privelişte peste ca re dodură la o oră după părăsirea oraşului. Prin fereas tra deschisă venea suficient aer pentru a face căldura tolerabilă, iar arşiţa care se pregătea dădea peisajului farmecul oe care numai ea îl putea da. E un peisaj care mi-e foarte drag pentru frumuseţea lui blîndă şi calmul pitorescului şi spre cinstea prietenilor noştri, trebuie să spun că şi lor le plăcea. Aici nu există munţi sau dea luri, ci pretutindeni se văd colinele domoale, văile plă cute si pajiştile întinse ale unui ţinut bun pentru păşunat străbătut de apele maronii ale frumosului rîu Mohawk jar din cînd în cînd,«ba mai aproape, ba mai de parte, canalul cu şlepurile lui leneşe, care parca nici nu se clintesc din loc şi caii pe lîngă care trenul trece cu un şuierat, lăsîndu-i repede în urmă. Se mai văd şi fer me. care aveau pe vrem uri sau încă mai au faima ro m antică de-a fi ferme olandeze — dacă lucrul acesta pre supune într-adevăr ceva rom antic — iar hărnicia olan dezilor se ghiceşte pretutindeni în iarba şi holdele un. Suitoare. Ici şi colo petece de pădure îm pestriţează co linele , fermele roşii se odihnesc în tihnă alături de în căpătoarele lor grajdim şi ham bare roşii. Cu adevărat’/ aici nu se zăreşte nimic care să încurajeze trîndăvia şi 60
lotuşi. In vrem e ce trenul înaintează cu furie în mijlo cul dcestor privelişti ale fertilităţii şi abundenţei iun pla ce să zăbovesc eu im aginaţia în urma lui şi să cu tieie ţ in voie ţinutul de la un capăt la altul. Mă opresc la porţi-Ie fermelor şi m ă asez pe prispă sau oe pragul de la intrare şi olandeze în vîrstă, eare au isprăvit trebuiile di mineţii si acum au răgaz să coase sau să tricoteze, îmi servesc lapte bătut sau, atunci cind prin preajm ă nu ex isfJa nici o, femeie în virstă cu boneta .ei cuviincioasă acooe rindu-i părul căi:uni, nu mă plîng dacă laptele îmi este adus de vreo fată drăgălaşă rumenă în obraji, cobor'r.ă din paginile lui W ashington Irvi*g, fără bonetă peste rosiţele aurii o fată care îmi reflectă propria sfi ală şi aşteaptă eu un delicios aer încurcat să termin de băut. în aceeaşi dispoziţie sufletească uşor de multumit cu care zăbovesc prin ograda dacă descopăr că bătrînele sînt plecate cu treburi de familie nu mă supără gîtuşi de puţin să ascult o privighetoare cîntînd în vitful ulmului de lin )ă fîntină. In aceste plimbări cîinii mă ştiu de om bun şi nici măcar nu-şi mai deschid ochii continuînd să siea tolăniţi la soare în faţa porţii. Imaginaţia mea vede la fiecare fermă stupi de albine iar în grădini le pline de zarzavaturi trebuincioase şi eîţiva trîndavi ai lumii vegetale cum ar fi nalba nemţisorul şi barba împă ratului lingă un strat m are de sparanghel cufundat în somnul specific anotimpului. Trec nestingherit prin iar ba înfiltă de pe pămîntul unui fermier, mă aşez lîngă el pe prim ejdiosul scaun al Fositoarei zgomotoase si aflu spre bucuria inimii că numele omului începe cu Van şi că ferma aparţine familiei lui încă de pe vremea Noii Olande* ;
61
zeşte niciodată, ci cu buza de jos trem urînd şi cu ochii p e jum ătate închişi, se tîrăşte anevoie mai departe, fă ră să-şi dea seama de interesul anatomic pe care îl stîrneşte. O spitalier, căpitanul mă invită la bord întorcînd priutr-o r lişcare a cîrmei şlepul cu pupa spre potecă, în aşa fel îneît să mă pol urca. Şlepul este încărcat cu fă ină din valea rîului Genesee şi se prea poate s-o fi por n it în călătoria ace tsta la scurt Lmp după ce s-a făcut canalul. Se m ulţumeşte cu un echipaj restrîns format din căpitan, cîrmaci şi bucătăreasă, o femeie cu părul îoşu ca focul şi o fire cap ricio asă; iar cabina pe care o ex plorez este sumar prevăzută cu o plită pentru gătit şi o carafă cu whiskey. La bord nu se admite de cît un limbaj deochiat şi aşe, într-o atmosferă de veselie liîtră şi de trîndăvie alunecăm imperceptibil pe apele canalului, fă ră să ne frăruînte viitorul îndepărtat al sosirii la desti naţie A şa arată am uzam entele lipsite de ambiţii ale ima ginaţiei mele şi îmi dau seama că ele s-ar putea să nu satisfacă nişte spirite mai puţin superficiale, dar nu pretind că aşa stăteau lucrurile cu prietenii noştri aflati în călătorie de nuntă. Ei investeau peisajul cu o poezie absurdă, se străduiau să-l facă să le am inteas că crîm peie din călătoria lor prin Europa, pe orice vir tual teren de construcţie plasau vile şi castele. Curînd tnsă. ruşinat de aceste procedee, ca un adtvărat patri ot. Basil se apucă să reconstituie trecutul olandez şi indian al vdii Mohawk, dar planurile îi eşuară din pri cina imensei ignoranţe a soţiei sale, care. ca o adevărată am ericancă, nu ştia nimic despre istoria propriei ţări şi încă şi mai puţin despre ţinuturile barbare de dincolo de hotarele provinciei natale. Dădu la iveală un con fuz labirint de erori în legătură cu evenim entele po m enite de Basil şi nu auzise în viaţa ei d f m asacrele săvîrşUe de francezi şi indieni la Scheneclady*, pe ca62
ie el în copilărie şi le imcgînase atît de viu îneît în fiecare noapte visa că este scalpat. ai dimineaţa cînd se trezea se aştepta şă vadă pe tăblia de Ia cap a pa tului urm e de tomahawk**. Aşadar, în cele din urmă. ne mai reuşind să extragă nici un impuls emoţional din scenele de afară îşi întoarseră privirile de la fe reastră şi începură sâ caute în jurul lor prin vagon prilejuri de amuzament. In toate privinţele vagonul arăta ca orice vagon obişnuit încărcat cu oameni obişnuiţi si poate tocmai din această cauză era mai interesant de studiat. Aşa cum în literatură adevăratul artist va evita folosii ea unor întîmplări, fie chiar reale, dacă au un caracter im probabil. un autentic observator al omului nu va dori să se oprească asupra faptelor Ini eroice sau întîmplăicare, ci va căuta să-l surprindă în stările lui obişnui te dc absenţa şi de plictiseală. Pentru mine, în orice caz. în aceste momente el devine foarte valoros şi nicicînd nu-I apreciez ca om şi ca frate mai m ult d ecît atunci cînd simt apăsarea imensei şi neafectatei Iul obtuzităţi natura1?. Atunc* pot să-i pătrund încrezător în viaţă şi să mă instalez acolo, să nutresc gînduri la fel de firave şi superficiale, să mă las anim at de ace leaşi dorinţe tîmpe şi stupide, să am revelaţia palidă e inspiraţiilor Iui mărginite, să-i îm părtăşesc prejude căţile prosteşti, să-i practic egoismul cbtaz. într-adevăr. este o lume foarte amuzantă, dacă nu refuzi să te lasi am uzat s şi amicii noştri erau foarte dornici să se dis treze. A u rămas îneîntaţi de cele cîteva bătrîne pedan te, cu degete deform ate din pricina vîrstei, caie cum* La 9 februarie 1690. cu forţe unito, francezi şl indieni au atacat prin surprindere bogata localitate Schenec^ady, la nor*1- /est de Albany, dîndu-i foc, omortod şaizeci de locuitori şi lutnd trei.” ' izeci de ostatici.
** Secure mică de luptă folosită de indieni (eng .j 63
părfnd mere de la nişte băieţi urcaţi în staţie cu fruc te de vînzare, se moşmondiră atîla pină să găsească banii potriviţi incit călii lorii noştri, săi ind în imagina ţie odată eu aceşti băieţi din trenul pus in mişcare,sîm ţ.ră pă fae lucrul acesta cu m c u l -vieţii. A.poi Ie captară interesul cei eare coborau şi îşi găseau prie tenii aşteptîndu-i, sau nu-i găseau şi drept urm are incereau să se plimbe neconsolaţi, cu eîte o sacoşă în mină, încoace şi încolo prin faţa gărilor mici de ţară : femeile eare urrau. dădeau stingherite mina sau se sărrnau sfioase eu cei ce se grăbiseră să le găsească loeuri, îşi luau în poală sato^ele sau copiii şi se în torceau spre uşă pentru a mai în riin a odată politicos e a p u l; tinerele eare erau conduse la locurile lor de eătre diferiţi bărbaţi tineri (aceştia din urm ă se pare eă nu se sinchiseau dacă trenul va pjeoa şi nu vor apuca să coboare) şi apoi deschideau fereaslia şi vor-^ beau eu prietenele rămase pe pe/on pînă cînd trenul se punea în m işcare şi, în sfîrşit cu ochi strălucitori şi buze roşii, umede se înîoreeau şi oftau adînG emctţionate la o’ndul călătoriei nereuşind să se linişteas că într-atît în n ît sa se lase cuprinse de plictiseala c e lo r dm jur ; conductorul de o v ig ilen ţi ie*e şi maci; cesibilă eare îşi făcea rondurile întinzînd fără să se^uf*’, te mîna duoă bilete şi a o le c în d ’.i-s i din cînd î n eîii3 capu' pentru a asculta cu un zîmbet slab", ‘~ararteris« tic întrebării*» pasaqerilor care soerau să scoată de la' el vreo inform aţie, băiatul cil dulciuri şi ziare ca\e în iureşul num eroaselor solici+ări trecea prin vagou cu bomboane gumă de m estecat floricele, ziare şi re> viste, distribuind cărţi şi reviste poliţiste, fie cu oar bă im parţialitate fie cu prodigioasă ignoranţă sau o p u teie supranaturală de percepere a caracterului ce lor ce le primeau. Wn trc n direct între coasta de est şi coasta de v est prezintă unele trăsături specifice precum şi caracteris tici comune oricăror călătorii pe calea ferată şi prî- ■ efenii noştri aiunseră la eoneluzia eă în cazul de faţă tovarăşii de drum nu erau prea bine- îm brăcaţi şi că se deosebeau de pasagerii de pe expresurile dini re 64
Boston şi New York tot a'tît de mult pe cît se deose beau aceştia de calatorii ele rund dintre Paris şi Londra. Şi Pole adevărat, se pare, cil în trenurile care se în dreaptă spre vest treptat, de pe încălţări dispare lusitrul, pălăr ile se pleoştesc şi se deformează, hainele îşi pierd rigoarea croielii şi întreaga fiinţă omenească se delasă într-o toi mai spontă neglijenţa a vestimen taţiei. Mă refer doar la sexul care nu dă mare atenţie Im brăcăm nţii femeia, oriunde s-ar afla, apare cu ulti m ele ach'ziţii ale modei efectele care sînt acum toate universale şi telegrafice. Dar aici m ajoritatea pasage rilor erau bărbaţi şi după cum se vedea clar aparţineau mai degrabă Vestului liber şi îngăduitor decît Estului conformist şi spilcuit. Pe feţe li se citea că gîndul care îi preocupa era cum să cum pere'ieftin şi să vîndă scump Şi din pricina tăcerii lor se puteau deosebi de călătorii 'de pe parcurs, vorbăreţi şi g ata să facă noi cunoştinţe. A cestora, simplul fapt că s-au suit în tren, le creează o nevoie agresivă de-a se cotifesa. Poate că se agăţau £u disperare de orice mijloc de-a alunga p lictisu l; sau sim ţeau că aici ar putea gusta în siguranţă plăcerile autobiografiei,.atît de scumpe nouă tuturora ; sau, dacă nu, cu gîndul la numeroasele catastrofe posibile poate 'doreau să lase în urmă vreo mică am intire a existenţei ior. Dar oricum de cîte ori se oprea trenul, proaspeţii căsătoriţi prindeau crîmpeie din întîmplările personale povestite de tovarăşii lor de călătorie, care le repetau fcum le auziseră de la cei ce stăteau lîngă povestitori. N u era decît firesc ca aceştia să vrea să se laude oare cum, să-şi pună faptele într-o lumină cît mai bună şi . Să-şi descrie svferinte’e în cele mai negre to n u ri; să p ară oamenii cei ma5 norocoşi sau mai ghinionişti, cei mai sănătoşi sau mai bolnavi care au existat vreodată şi să pretindă că au eîştigat sau au pierdut cele mai m ari sume de bani posibile. Ii stăpînea pe toţi dorinţa) de-a preciza eă veneau dintr-an oraş foarte m are sau eă se ducecu într-aco'o şi prietenii noştri citiră o ade v ă ra tă suferinţă de om umilit pe chipul unui sărman eălătoi mai sfios, care se coburîse la Penelope (sau 65
altă asemenea insinifiantă gară clasică din străvechea zonă greco-romană a statului New York), după ce as cultase cum un bărbat cu aspect rustic îşi povestise via ţa, pretinzînd că locuieşte chiar lîngă New York City. Pe Basil îl distrau şi perechile de îndrăgostiţi care se com portau în public de parcă s-ar fi aflat într-o sotitudm e silvestră şi care. ca şi cum s-ar fi găsit pe ma lul vreunui pîrîu umbrit, departe de priviri invidiocse sau răuvoitoare, se sprijineau unul pe umărul celuilalt şi dormeau. Dar Isabel declară că o asemenea purtare era total indecentă. Îşi dădea s^ama, fi-eşte, că era vorba de nişte oameni nesăbuiţi şi de bună credinţă, eaTe nu intenţionau să jignească pe nimeni şi nu se sim ţeau vinovaţi de lipsa bunei cuviinţe, dar susţinea totuşi că asem enea lucru este o ruşine naţională. Dacă er fi fost pur şi -simplu nişte oameni de la ţară. nu i-ar fi păsat aiîta ; dar printre ei se vedeau şi persoane de la care te-ai fi aşteptat la mai mult — oameni stilaţi, bine îm brăcaţi şi care totuşi îşi expuneau devoţiunea în faţa lumii dormind în tren unul pe um ărul celuilalt. Era revoltător, scandalos, o adevărată infam? e. Inam te de a-şi perm ite să facă aşa ceva Isabel mai bine arr... de fapt nici nu ştia ce n-ar face •, în orice caz ar di vorţa. Se mira că Basil putea să r ld ă ; şi dacă o s-o continue tot aşa, să nici nu-1 mai vadă în ochi. Persoana de pe bancheta din spatele lor îi făcu să asculte istoria unei febre tifoide cu o durată de zece săptămîni. din clipa cind povestitorul observase că de vreo două zile nu se simţea bine şi deodată îl apucase un fel de trem urat, pînă cînd, timp de patrusprezece zile zăcu fără cunoştinţă neputînd să înghită decît nişte gheaţă sfărîmată. N evasta Iui, o femeie mărunţică. îl căra de pe canapea pe pat şi înapoi că pe un fulg. iar ve cinii aproape că nu-şi mai dădeau seama dacă era mort sau mai trăia. A ceastă istorisire, din care nu se omisese ni<3i cel mai mic am ănunt sau cel mai neînsem nat simtora al bolii, se transform ă într-un recitai de o oră. dat se pare îa folosul unui om careL eu einci minute înain€6y J
tea începutului ei, fusese pentru povestitor un simplu necunoscut. în cele din urm ă trenul se opri din m ers şi Isabel exclam ă cu disperare cuvîntul „Dezgustător !". Mono tonia povestirii com binată fatal cu arşiţa zilei o cufun daseră pe resim ţite într-un somn din care se trezise Ia oprirea trenului, pentru a descoperi că îşi odihnea tan dră- capul pe um ărul soţului ei. înfruntă bucuria acestuia cu ochi îndureraţi plini de reproş, dar oricîf s-ar fi străduit, nefiind în stare să-! qâsească pe el cîtuşi de puţin vinovat, tăcu din gură. — Nu te necăji iubita mea, nu te necăji, o în demnă el cu glas mieros, n-a fost vina ta. A fost oboseala, destinul, vitregia sorţii... srune-i cum vrei. Tn cazul celorlalţi, ne care îi dispreţuieşti pe drept cuvînt cred că este vorba doar de-o afecţiune dearadantă. Vezi plăcuţa aceea formidabilă, agăţată acolo i ..Trenul se opreşte douăzeci de minute la Utica pentru masa de ptînz". Peste cîteva m inute vom ajunoe la Utica. Dacă au ceva de mîncare. n-o să-mi pire rău de loc. Deşi aş putea lua masa şi în gară la Albanv. După scurt timp se aflau deja într-un restaurant plăcut, spaţios şi serveau o masă de care după păre rea lor, nici Franţa în culmea prosperităţii ei n-ar fi Evut de ce să roşească ; căci dacă lăsa puţin de dorit în nrivinţa farm ecelor art°i. se recompensa prin abun denţă. varietate si prospeţime, in preaim a fiecărui pasacpr înfom etat se qăsea cîte un silf binevo’tor. nearu ca tăciunele, cu haină şi şorţ din pînză albă care servea cu am abilitate şi qr^ţie, ceea ce face din chel nerul neqru stăpîn nu sclav în m eseria lui. îl dezrobpşte de servilism si îl t.ansform ă pentru moment din slu gă în qazdă qriiulie. De la o masă la alta trecea o Drezentă liniştitoare în persoana pctronuîui care încasîndu-si banii cîştioaţi din plin. calma tem erile cresrînde ale clienţilor, reoetînd într-una că aveau timp bere chet si că o să-i atenţioneze el înainte de plecarea trenului. Cei ce coborî<=pră butuc din vaqoane nentru a se năpusti ca vulturii, cu ciocul şi cu ghearele, oe 67
io t ce apucau, răm ase-ă să m ănînce ca nişte adevăiaţi creştini. Pînă şi un biet francez, uşor anglicizat, care îşi irosise jum aiate din timp incercînd să întrebe cît stătea trenul şi uitîndc-se mereu la ceas, reuşi fără vo ia lui să ia o masă bună. — Ah, Basil, B asil! exclamă Isabel cînd Irenui se puse din nou în mişcare, nici nu-mi vine să cred că am mai mîncat o masă bună. Pare prea frumos pentru a fi adevărert. Curăţenie, abundenţă, gust bur poli teţe ! Aşa-i cum spui tu, unde nu-i corectitudine, nu-i nici p o lite ţe ; cinstea şi curtoazia merg mînă-n mină şi acolo unde îţi servesc m încăruri oribile |ţt adaugă în totdeauna şi nişte insulte indigeste. Basil, iubitule, să nu fi gelos, promit că n-am să-l mai văd nicioaată, 'dar m-arr îndrăgostit de chelnerul negru de la masa noastră. N-am văzut în viaţa mea asemenea maniere im pecabile şi asemenea încîntătoare şi caldă politeţe. M-a făcut să mi se pară că fiecare îm bucătură pe care o înghiţam era un favor făcut lui personal. Ce gen tleman d e să v îrşit! N -ar trebui să mai existe chelneri albi. Numai negrii reuşesc să-ţi facă o plăcere şi sa-ţi aducă un omagiu prin felul cum te servesc. Şi tot aşa ccntinuară sa pălăvrăgească, în zelul lor de-a se simţi satisfăcuţi aducînd poate mesei şi ser viciului mai multe laude decit m eritau. Dar în privinţa aceasta o apurase^ă pe drumul cel bun, căci în tcatî com oortarea lor din timpul călătoriei de nuntă, care nu de puţine ori te summe unor nrele încercări, n-am Sescooerit ceva mai demn de adm iraţie ca dorinţa lor de-a face tot ce se putea din orice lucru din care se putea face eeva. Ii lăudau plăcerile cu exces de ge nerozitate, treceau peste necazurile ei cu înţeleaptă toleranţă. Dar mai tot timpul cel mai greu de supor tat li se părea absenţa întîm plărilor n e o b i ş n u i t e i a r eu, cel ce le istorisesc, peripeţiile, m-aş putea lăsa co pleşit de aceeaşi senzaţie, dacă nu m-efr ajuta gîndui că în privinţe aceasta călătoria lor era atît de tipica. Chiar mi-1 imaginez pe cititorul ideal, pentru care de’a ltfel scriu toţi scriitorii, cum cască parcurgînd aceste 'detalii searbăde. cuprinşi de o plictiseală reală, ca şi'.
tu ra le-ar fi cu adevărat tovarăş de călătorie priete nilor noştri. A desea propria tăcere îi satisfăcea pe îndrăgostiţii mei sau, atunci eînd nu aveau absolut ni mic mai bun de făcut, reveneau la povestea dragostei lor, pe eare nu oboseau s-o to t audă aşa cum o ştia liecare în parte Să nu fie un prilej de reproş la adre sa mea sau a naturii umane, dacă voi spune că în sa tisfacţia de-a fi luat o masă bună exista ceva cu e< fect m iraculos asupra izvoarelor sentim entelor şi că cei’ doi nu gustaseră nicirînd cu atîta incîntare aceste tan dre amintiri. Pjănuiseră să se oprească la Rochester şi să rămînă acolo pînă în dimineaţa urm ătoare, pentru a putea ajunge la N iagara pe ziuă iar la Wtica luaseră brusc hotărîrea de a face restul călă+orieî din ziua aceea în va gonul salon. Schimbarea Ie oferi un motiv în plus de bu cur e Îşi dădură seama cît sacrificaseră ideii de-a călă tori în eel mai am erican mod cu putinţă fără nici măcar să fi realizat acest lucru. întrucU vagonul salon purta m ult mai multe decît celalalt vagon de modă verb e am prenta americanismului. Se tolăniră în luxul fotoliilor turnaie cu perne moi ; exam inată cu satisfacţie elegan ţa salonului pe roţi în eare stăteau sau îşi lăsară privi rile fericite să contemple orin ferestrele largi peisajul de afară. îşi spuneau că doar am ericanii sau prinţii fer m ecaţi din O mie şî una de nopţi călătoriseră vreodată ■în asemenea condiţii ,• şi cînd chelnerii veniră pe rind eu iruete tropicaje, îngheţată şi punş cu vin rbşu, Isabel şi Basil se simţiră şi mai încredinţaţi eă erau fie prinţi fermecaţi, ...fie am ericani. Mei erau mai multe doamne şi mai m uhă eleganţă vestim entară dec’t în celelalte va goane iar ne eovor se jurau copii frumos îmbrăcaţi, dar aspectul genei al al pasă'iPnlor nu sugera o mai mare bogăţie decît în alte p ă rţi; şi era ela* eă se aflau în va gonul acela fiindcă aparţineau rasei americane, care con sideră eă pentru ea nimiG din ceea ce îşi poate cumpăra cu banii ei nu este prea bun.
CAPITOLUL V :
IM ORAŞ DE VIS DINCOLO DE EL
ŞI
N u cunoşteau nici un hotel la Rochester şi au ales unui pe baza recom andărilor din ghidul turistic, Cînd îi rostiră numele în faţa Iov se prezentă un hamal cu o fi gură incredibil de cordială şi plăcută, care le luă baga je le conducîndu-i pînă la omnibus. Fi:nd singurii lui pa sageri, ham alul se urcă şi el cu ei şi văzînd cît d em u lt ii interesează străzile pe unde trecea a, începu să pero reze mîndru şi fericit despre prosperitatea şi particula rităţile oraşului, dînd numele celor ce locuiau în casele mai trum oase ca şi cum ar fi fost un orăşel din Lumea Veche, iar el un istoric pasionat care aştepta o recom pensă pentru com entariile făcute în privinţa lui. A runcă o lumină atît de strălucitoare asupra Rochester-ului în eît treclnd pe lîngă o apă străjuită de case cu balcoane şi galerii ciudate şi trav ersată în depărtare de un pod pe care mai erau construite nişte case, cel doi, epuizîndu-şi toate com paraţiile posibile şi captivaţi de neaştep tatul pitoresc, declarară cu îndrăzneală că locul le amin tea de V erona. Şi aşa ajunseră Ia hotel, simlindu-se aproape ca într-o călătorie în străinătate şi ioarte dornici să verifice asigurarea d ată de simpaticul hamal cum că le va place hotelul fiindcă place la to ată lumea ; dar cu o bruscă stiînyere de inimă Basil văzu prezidînd peste registrul de Ia recepţie un clasic receptloner american. Era tînăr, avea o m ustăcioară îngrijită şi un păr bine pieptănat, pe albul cămăşii îi străluceau nişte Dutonl garnisiţi cu pietre preţioase, iar pe degetele albe, nişte m /
in e le ; din întreaga lui fiinţă răsufla un uşor dispreţ pen tru public, am estecat cu mirosurile mistice ale unui par fum exotic. Nu şi-a ridicai capul semeţ să-l privească pe ‘ călătorul care îşi scria umil numele în registru, nu i-a răspuns cînd acesta l-a rugat să-i dea o cameră răco roasă ; s-a întors spre panoul unde atîrnau cheile şi luînd una o împinse să lunece pe marmora tejghelei pînă la Basil, sună să vină un băiat să ia bagajele, se apucă să fluiere o melodie de Offenbach şi, în timp ce trecea numărul cam erei în dreptul numelui lui Basil, ca şi cum a r fi reluat o conversaţie întreruptă, se adresă unui prie ten care pierdea vrem ea alături de e l : — Oricum, dragă Chawley, e o tipa fan ta stică!. Cînd mă gîndesc că acesta era funcţionarul tipic de hotel pe to t cuprinsul Statelor Unite, că în clipa asta, din spatele a nenum ărate registre îi face praf pe bieţii clienţi cu purtarea lui dispreţuitoare, iar ei îl suportă şi-l lasă să prospere în continuare, rămîn uimit de resem narea noastră naţională. Nu că eu unul aş re fuza osciorul pe carre mi-1 oferă mina lui încărcată de m e le ! Vrednic de tot dispreţul îmi iau cheia şi mă strecor pe scări în sus, în urma băiatului cu bagajele, incercînd să-mi iau un aer destins, ca şi cum nimeni nu m -ar fi călcat în picioare. Dar prin minte imi trec cu to a te acestea doar gînduri ucigaşe şl mă bucur că la adăpostul tiparului pot striga1 în voie la despotul pe care nu ara prezenţa să-l înfrunt. Suflet m ărunt de om rău. îi spun şi mă imaginez aruneîndu-i vorbele drept Ia faţă, de ce tratezi un necunoscut ostenit cu atîta mîrşăvie ? Plătesc destul pentru ceea ce primesc şi nu mă plîng. Dar uită-te în ochii mei şi recunoaşte-m ă ca fi inţă o m enească; recunoaşte printr-un gest politicos, printr-o frază decentă că am nişte drepturi şi că ele vor fi respectate. Răspunde Ia întrebările mele cuviin cioase > fii receptiv Ia cererile mele îndreptăţite. Nu-mi refuza şi dramul de politeţe de-a mi-o da în mînă înclmînd uşor capul. Nu-ţi sînt egal. puţini oameni pot să-ţi f îe : dar nici n-o să mă bizui pe clemenţa durni tele. Haide, sînt şi eu om! 71'
Basil descoperi că pentru păcatul de a fi cerut o cam eră răcoroasă, recepţionerul le dăduse o cam eră în eare soarele batea ţoală după-am iaza; dar după ce bagajele fuseseiă aduse deja acolo părea inutil să mai protesteze şi ea un aaeyărat american, ca dumneata, ca mine, renunţă de-a mai face eaz. Cînd .va apune soaţele va fi destul de ră c o a re ; şi cei doi începură să se gîndească la cină. neîndrăznind sa spere' că, după eirni se dovedise, fiumosul recepţioner era au g u ru l susur al hotelului. Cu inocentă surprindere Isabel examina toate doyezue de lux pe eare şi le putea permite un hotel aflat atît de departe la vest de Boston şi amîndoi începură să simtă bunăstarea firească şi superioritatea inspirate oaspeţilor de către orice ha>n bun senzaţii pe care ma rile noastre hoteluri, departe de-a le diminua, le spo resc într-o m ăsură m ă g u lito a r e d e fapt, dacă îl dau. u itării pe recepţioner. în ceea ce priveşte, sînt încredin ţa t hă nu-icînd şi nicăieri nu devin mai conştient de m eritele şi de avuţiile meite ca atunci cînd mă aflu într-uii asem enea loo. Aici guşti farmecul de-a fi pentru toţi ceilalţi un necunoscut şi un mister şi trăieşti sedu cătoarea posibilitate de-a nu se descoperi că eşti un om eît se poate de obişnuit. Au eoborît atît de tîrziu 1& cină îneît s-au trezit singuri în toată încăperea. La uşă îi îniîmpină şeful de sală, eare © luă înaintea lor, îi pofti să se aşeze Ia una din mese şi făcu semn chelnerilor să vină să-i serveaseă, după ee în prealabil eu un gest larg, politicos, le prezentă lista de bucate. TTn adevărat batalion de chel neri începură sa roiaseă în jurul lor, disputîndu-şi parca einstea de-~a le sejvi eina j unul din ei aş^ză pe masa î> fructieră plină cu căpşuni, altul îi puse alături boluri eu frişca, un al treilea adăugă dulciuri de diferite for me şi arome ; un al patrulea netezi slugarnic faţa de masă, i a r al cincilea cel mai tînăr, dintre cei cinci, stă te a de-o parte eu b ra ^ le încrucişate şi admira satisfac ţia creată de ceilalţi. Dună ce toate acestea au fost ex pediate pentru a face I o g fripturilor, peştelui alb d î r i 92
ţinutul lacurilor — cel mai nobil şi delicat pe:>tp din cît’ străbat apele, — puilor fripţi, cartofilor prrijiti, brioşelor şi tuturor bunătăţilor pe care ic-ar f pu’ut în chipui im aginaţia extravagantă şi apetitul \ orare al călătorilor, acest al cincilea chelner rămase să-i ten teze cu alte excese culinare, oferindu-le în zadar di verse feluri de o u ă : ouă fierte, ochiuri la capac, jum ări de ouă saii omletă. .— Eşti sigur, iubitule, că nu trăim iluzia unei ţa;i din basme, care în curînd va dispare lăsîndu-ne sin guri şi cu masa goală ? murm ură Isabel p<» un ton jal nic, cînd şirul de chelneri reapăru, aducînd de data aCeasta cina com andată de ei şi aşezînd pe masă mîncărurile aburinde. Deodată pe faţă i se ivi o expresie de teamă s ne încredere şi isabel lăsă să-i cadă furculiţa şi cuţitul din mînă. — Nu crezi, Basil, ezifă ea, că s-ar putea să-şi fi dat team a că sîntem proaspăt căsătoriţi şi ne ser vesc cu atîta1pompă fiindcă... fiindcă .. Of. nu mi-ar mai tihni nici o clipă a ic i! sfîrsi ea disperată. Intr-adevăr părea extrem de nefericită pentru o femeie cu o po-ţie atît de m are de peşte alb în farfu rie şi înconjurată de un asemenea! fas* de adevărat ospăţ. Şi soţul ei se grăbi s-o liniştească . — Eşti încă dem oralizată, Isabel, din pricina^ sufe rinţelor îndurate în restaurantul gării A lbany şi exa gerezi binefacerile de care avem parte aici, deşi nu aş v rea să Ie subapreciez. Bănuiesc ca în hotelul ăsta există tradiţia să se trateze bine c lie n ţii; sau dacă am’ fost aleşi pentru a ni se acorda o atenţie specială, cred că pol să explio cauza. Â u descoperit din registru eM sîntem din Boston, iar acum nu facem decît să ne bu curăm de respectul, afecţiunea şi laudele pe ca^e Ie trezeşte pretutindeni acest oraş. Avem norocul de-a re prezenta pentru moment virtuţile morale şi intelectua le ale Bostcn-ului. Cina aceasta ost3 un tribut adus ţie du ca tîn ăr ă mireasă, ci ca locuitoare a Bostonului. 73
Era o stratagem ă ieftină, dar care se dovedi fo lositoare. Ii stimulă lsabelei mîndria locală făcînd-o să vină în sprijinul ideii şi să-şi uite, în zelul efortului, to ate temerile ,• cu apetit reînnoit se apucă să mănince şi furaţi de cina excelentă, amîndoi renunţară la dis puta lor — care, bineînţeles, se sfîrşi cu m ărturisirea abjectă făcută de Basil cum că Bostonul este cel mai formidabil loe din lume şi că doar exilul l-ar putea face să trăiască în altă parte — şi ca de obicei cei doi se lăsară cuprinşi de încîntarea de-a fi exact ceea ce erau şi de-a se afla exact unde se aflau. In cele din urmă, în cursul firesc al cinei ajunseră şi la căpşuni §î cînd, dinspre colţul mesei la care stătea, cel de-al cincilea chelner veni la ei pentru a le aduce iruetierael nu s-a retras imediat, ci i-a întrebat dacă nu cumva erau din V e st Isabel zîmbi. iar Basil îi răspunse că erau din Est. Chelnerul ezită auzind acestea, de pacea s-ar fi îndoit de rezultat în cazul că ar fi continuat, dar ime diat prinzînd curaj întrebă : i — Nu credeţi că hotelul nostru este foarte bun — adăugind repede ca o concesie faţă de probabilitatea ca în Est să existe locuri mult mai frumoase — pentiu un hotel atît de mic ? Isabel şi Basil îşi im aginară ca respectivul chelne» se ridicase de curînd la actuala lui poziţie viaţă venit , poate din cine ştie ce birt de ţa ră şi că încura jat de prezenta lor binevoitoare nu putea să-si stăpînească exaltarea. Erau îneîntaţi că-i cîştigaseră în crederea sinceră şi că po?.te dăduseiă poeziei simple din sufletul său prilejul de-a se ex terio riza; numai în Italia s-ar fi putut petrece ceva asem ănător, dar acolo atît-a naiveWS ar fi însem nat bani: se priviră extaziat! şi Basil răspunse cu căldură, în timp ce chelnerul se roşi de parca i s-ar fi făcut un compliment p e rso n a l: — Da, este un hotel b u n ; unul din cele mai bun** pe care le-am văzut în Est sau în Vest» în Europa sau m America. 74
i ' Apoi se ridicară de la masă şi ieşiră din încăpere fiind salutaţi cu o plecăciune de către ober-chelner. — Ce extraordinar de idilic! exclamă Isabel. N e a flăm tntr-adevăr la Roehester, statul New York, sau în cine ştie ce vale din A rcadia ? H aide să ieşim şi să ve dem. Se plim bară prin oraş sub razele lunii, pe nişte străzi care păreau a fi foarte fram oase şi im punătoare, înconjuraţi de strălucirea vitrinelor lu m in ate; iar apoi, nu atît de propria voinţă, cît mai degrabă din simplă eroare părăsiră zona com ercială şi se treziră pe o stra dă liniştită, cu vile m inunate — o adevărată Beacon Street* a Rochester-ului, indiferent cum s-ar fi numit. Işi ziseră că era o noapte şi un Iog peni ru îndrăgostiţi — exclusiv pentru îndrăgostiţi, pentru îndrăgostiţii care de curî id îşi juraseră dragoste — şi se prefăcură că, deşî se iubeau aşa cum se iubeau, deplîng pierderea fiorului, exaltării şi extazului primei lor iubiri. Unele case erau înconjurate de grădini, din care se furişau ca suspinele de dulce şi trist regret, parfumul florilor din miez de va ră ...deznădejdea trandafirului că nu mai e boboc. Trecînd prin faţa unei case auziră un cîntee revărsîndu-se p n n ferestrele deschise şi apoi stingîndu-se cu o ultimă fugă a degetelor peste clapele pianului şi văzură o tînără cu mîinile odîhnipdu-se uşor pe clape şi cu privirea ridicată spre faţa unui tînăr •, îl văzură şi pe el. cu bra ţul încă întins peste partitura ale cărei pagini le întor sese şj cu faţa îndreptată spre ea, pentru a-i întîlni pri virea1. — Ah. Basil, ce n-aş da să fim noi în locul l o r ! ■— Dar dacă ar şti că noi, cei de afară ne aflăm în călătorie de nuntă, nu crezi eă ar dori să fie ei în locul nostru 1 < — Se prea poate, iubitule, dar totuşi „a fost odată"a avut farmecul lui. Haide să mergem şi să vedem ce al te minuni mai găsim în acest oraş de vis. * Sţradă din cel mai select cartier al Boston-ului. 75
— Da pentru noi este în*r-adevăr un oraş de vis, reflecta Basil cu voce tare cînd o porniră maî departe, şi toate oraşele necunoscute ne par la fel. Ce repre zintă însă Rochester-ul pentru cei din Rochester? Un oraş cu o sută de mii de locuitori, după cum am citit în ghidul nostru, cu mori uriaşe pentru măcinat cere ale. un m are nod de cale ferată o tradiţie fără egal în pregătirea infirmierelor şi doicelor, o universitate, două colegii pentru comerţ, trei institute academice, opt sau zece zîaYe şi o bibliotecă gratuită. Bănuiesc că orice cetăţean respectabil ar rîde de sentimentalismul nos tru. Dar pentru noi, care nu-1 cunoaştem deloc, Rochester-ul este un oraş în afara timpului şi a graniţelor unei anume ţări, lum inat de razele lunii, plin de îndrăgos tiţi aDlecaţi peste clapele pianului, un oraş eu un hotel ca un palat cu chelneri şi hamali idilici, cu străzi fru m oase învăluite în minunata linişte şi visare a epocii de aur. în minţile noastre, singura asociere precisă pe eare o putem face în legătură cu acest oraş este gîndul <3e un romantism tragic că aici şi-a eăsit m oartea Sam Patch. — Şi, mă rcg, cine ~a fost Sam P
adă e o plimbare de cel mult zece minute. — Păi, atunci s o pornim neîntirziat Intr-acolo ! se rtp ezi Isabel fără a se simţi deloe eom lpexatâ şi inca pabilă de a vedea de ze ar fi trebuit el sa se simtă ru şinat. f red ea de fapt daeă nu s-ar fi întîm plat să te cîndeşti Ia Suin Pateh, m-ai fi lăsat să plee din Roches te r fără să-mi spui un euvinţel despre cascadă. Zicînd acestea Isabei se convingea pe sine că unul din principalele obiective âle călătoriei lor fusese acela de-a vizita locul unde se petrecuse fatala faptă vitejeosoă a lui Sam Patch şi eu o giabă agitată îl trase pe Basil în direcţia gării, dincolo de eare spusese el eă se eiiă cascada. După ee îşi făcură cu greu drum printre o mulţim e de locomotive, ataşate sau nu la trenuri şi nare dădeau eînd înapoi, cînd înainte sau stăteau neclintite scoţînd De ambele părţi aburi şuiei ăfcri, eei doi străbă tu ră gara pînă la o platform ă lată de scmduri aflată dea supra rîuhu de eealaltă parte şi de acolo, după ee mai dădură de alte locomotive, descoperiră în urm a unor nu m eroase întrebări o stradă eare şerpuia spre stînga pe eoasta dealului, dncînd spre berăria germ ană de unde se vedea eea mai frumoasă privelişte a cascadei. In maniera caracteristică americanii împînzjseră ma lurile rîului ea tot felul de manufacturi, punînd la trea bă fiecar^ picătură de apă în vrem e ce nemţii, în ma nieră la fel de caracteristică folosiseră frumuseţea care mai răm ăsese şi construiseră o Bîerhaus* unde îşi pu te au desfăta şi sufletul şi mintea îu orezenţa cataractei. A liaţi într-un alt loc şi într-o altă dispoziţie călătorilor noştri li s-ar fi părut poate caraghios să ajungă la acel spectacol sublim trecînd printr-o Bîerhaus., dar în acest oraş de vis fotul părea potrivit parcă anume tJn condor îngust dădea într-o sală soatioasă şi fesJivă, cu m ulte mese în jurul eăro^a se aflau grupuri zgo m otoase de n»mţi şi nem ţoaice de toate vîrstele, în faţa lor g u halbe de bere înspum ată şi cu sticle de vin din 8 Berărie
(germ.).
97
«egiunea R inului; deasupra capetelor ardeau lămpi cu gaz multicolore j pereţii erau pictaţi precum pereţi} unoi localuri asem ănătoare din patria mamă şi prietenii noştri porniţi în călătorie de nuntă se bucurară să mai zăbo vească în drum, să maî stăruie asupra acelei scene de yeselie sinceră, să inhaleze am estecul mirosurilor de pipă, de bere şi de brînzeturi iuţi, atît de dragi fiilor şi fiicelor acelei ţări. In mijlocul zornăitului vesel, al clin chetelor de pahare, al zdrăngănitului de furculiţe şi cu ţite^ şi al avalanşei de sunete guturale, reuşiră să dis tingă cuvintele Franzosen, Kaiser, Konig şi Schlacht* şi îşi dădură seama că întreaga1 adunare sărbătoreasca jubila din pricina prim elor victorii germane pe cîmpul de luptă, care formau principalele ştiri ale zilei** ; vă zură pumni fluturaţi într-un înfocat schimb de entuzi asm, braţe aruncate în sus într-o dezlănţuire de feliciiă -i reciproce şi halbe din care curgea berea dătătoare de viaţă, ridicate în aer. Apoi ieşiră din nou la lumina lunii şi nu mai auziră decît sunetele solemne de orgă ale cataractei- O slujnicuţă, ghidul lor, îi conduse p rin grădină la un mic pavilion aşezat la marginea malului înalt şi abrupt, care oferea o perfectă privelişte a cas cadelor. Cînd să intre în pavilion, ieşiră de acolo doi tfoeci, îndrăgostiţi fără îndoială, şi astfel prietenii noştri răm aseră singuri cu acea prezenţă sublimă. Spectacolul lăsa oarecum ceva de dorit în privinţa clarităţii detp1 îlor, dar exista o uriaşă com pensaţie în m isterul pe care î-1 dăruiau întinderea de strălucire şi umbrele adînci, întunecate, create de razele lunii. Lumina poleia toate crestele pragurilor, care parcă se contorsionau încer#înd să ce ţină cît mai departe de marginea cataractei, pentru ca mat apoi să se sfarme şi să piară în cădere, albe fanto.ne im ateriale, înghiţite de adîncul uri-aşei raVine prin care rîul se năpustea să-şi urmeze cursal. Acum aveai impresia că apele se grămădesc la o înăl * Franţuji, îm părat. Rege, Bătălie (germ.). •* Este vorba de războiul franco-prusac (1870—1073'
78
ţime de o suta de picioare într-un zid de albeaţa şi de simea zăptrz'i. acum că se dispersează în miliarde de particole şi atîrnă ca un nor vaporos de m arginea stînGii. Fiecare clipă reînnoia imaginea frumuseţii în forme fantastice şi neasemuite, iar farmecul ei o izola de res* tul lumii. în ciuda marelui oraş de pe malul celălalt, a aării cu podul şi cu trenurile, a m anufacturilor care îşi satisfăceau m odestele nevoi din forţa apelor ei. In cele din urmă Basil arătă stînca plată din miilocul cascadei de unde făcuse Sam Patch saltul fatal, dar Isabel refuză să acorde acelei fiquri tragice cinstea emotiilor ei. — Puţin îmi pasă de e l ! zise ea pe un ton aprig. Auzi dum neata, Patch* ! A lt nume mai bun nici oă se năşea ca să ne legăm de el am intirea acestei superbe Ct»scade. — Ei bine, Isabel, cred că eşti foarte nedreaptă. După părerea mea. este un nume la fel de bun ca şi Lean cier şi Leander şi şi-a cîştigat nem urirea venind în sprijinul unei idei m ăreţe şi an u m e: că nu există lur m care să nu se poată face, în timp ce numele ae le a n d e r a ajuns pînă la noi ca nume al unei victim e slabe a pasiunii. Nu vom avea nicicînd o poezie nroprie dacă nu vom trece peste această absurdă încăoăţînare de-a fugi de fapte, dacă nu vom face ca idealul să îm brăţişeze şi să includă realul, dacă nu vom cons'mti să recunoaştem muzica din numele noastre de rînd şi să-l punem pe Smith într-o poezie lirică si pe Jones într-o tragedie. Nemţii sînt mai curajoşi decît noi si în ei faptele şi visele se am estecă şi se confruntă continuu. Iată un exem plu fericit. Cei doi pe care i-am înlîlnit ieşind din acest pavilion erau doi îndrăgostiţi şi această superbă cataractă, cum ai numit-o tu folo sind un calificativ p^ care în ciuda eroismului sau Pa tch al meu nu merită să-l primească, le-a stimulat ro mantismul. Fără îndoială că au citat din Uhland sau din vreun noet de-al lor romantic, cîntînd poate şi vre * Petic (engi.) 79
\
unul din tandrele lor eînteee germane de dr*agoste — cele mai sentim entale şi mai nepăm întene eînteee de dragoste din lume. Dar n-au dispreţuit nici materiali-, tatea corpului în care sînt păstrate eu sfinţenie senti m entele ; l-au hrănit eu zel şi din belşug, oferindu-i un ospăţ a] cărui răm ăşiţe le aveam aici înaintea ochilor. Pe o masă, în faţa lor se aflau două halbe, pe fun dul <ărora se mai zăreau slabe urme din spuma gene roasei băuturi eare pînă nu demult le umpluse pînă sus, cîteva resturi de cîm at şi de jambon, nişte coji de şvaiţer şi de pîine, cenuşa dintr-o pipa. Isabel se cutrem ură văzînd acest speGtacol dar nu făcu nici un com entariu, aşa eă Basil continuă i « — @rezi că în timp ee eontemplau easeada cei doi se gîndeau eu dispreţ la S€fm P atch? Dimpotrivă, nu mă îndoiesc eă tînărul i-a am intit fetei balada pe care un poet al limbii lor a scris-o despre acesta. Balada a făcut turul tuturor ziarelor germane, iar eu ara trad u s-o cu m ultă vrem e în urmă. cînd credeam că şi pb sînt în Arcadien geboren*. In fiierhausgarten ** zăbovesc Lîngă Sascada Genesee s De pe stînca plată din viitoare Sare un om în tării. în văzduh, curajos se înalţă Peste puhoi TSn «alt, un s fîrşit» M ulţimea toată a-nmărmurif. In veci va rămlne acolo Plutind în echilibru precar, Uşor precum stropii cascadei Şi greu precum uri coşmar. L-am întîlnit odata pe poetul eare a scris versuri. Din păcate bea prea m ultă bere.
aceste
* Născut în Areadie (germ.) *2 Grădina berăriei (germ.)
80 /
— Dar consiat că la urina urmelor na porn&neşte* nicăieri numele lui Sam Patch remarcă Isabei. — Ea da. l-a pomenit, dar am fost nevoit sa mă supun gustului nostru şi acolo unde el a spus : , S a r e Sam. Patch" eu am tradus : „Sare un om". Trecînd prin berărie, la plecare, îi văzură pe cei doi îndrăgostiţi întîlniţi la uşa pavilionului. Stăteau la o m a s ă î n fata lor se înălţau două halbe cu bere pe farfurii se vedeau resturi de brînză mirositoare. Amindoi aveau un aer gînditor. ts In dim ineaţa următoare, odată cu lumina lunii ca re învăluise pămîntul. dispăru şi iluzia Pînă la ora nouă, cînd Isabel şi Basil îşi reluară călătoria spre N i agara, căldura se făcuse deja simţită cu efectele unei a rş iţe obişnuită pentru amiezele din toiul verii. V ago nul in cere s-au urcat sosise peste noapte de la Albany şi avea aproape conştient de sine un aer de mizerie m urdărie şi ponoseai5_ Banchetele erau pline de zgură, 'bare de altfel se auzea scîrţîind şi sub picioare. Pra. ful se aşternuse pretutindeni în special peste pasage rii cu feţele obosite şi haine m ototolite, care îşi DetreSuse’-ă noaptea in tren. Cei ce se urcaseră la Roches te r nu reuşiră să învioreze atmosfera sumbră în care zăceau cufundate spiritele şi curînd se lăsară şi ei co pleşiţi de suferinţele trupului. Trenul avea o oarecare ?ntîrziere şi pe m ăsura ce se apropiau de Buffalo, toţi deveniră conştienţi că mecanicul se deduse celei mai negre dintre arte, aceea de-a crea timp. Zdruncinăfurile lungi, neregulate, proprii mersului normal îşi reduseră durata şi se înteţiră, devenind o trepidaţie neîntreruptă com binată cu o m işcare laterală rapidă. Aerul din va goane era ucigător ; dacă se deschidea vreo fereastră în interior năvăleau nori de praf şi zgură, in timp ee rafale îuţi de vînf îţi tăiau răsuflarea. Aşadar, rămase ră cu ferestrele închise, nădaşind şi sufocîndu-se, iar acele feţe pe care nu se întipărise încă o adevărată groază, erau posom orite şi năduşite, m arcate de-o sufe rinţă aoatică.
81
Incidentele petrecute s-au armonizat cu deplorabi la stare fizică a pasagerilor. S-a iscat o ceartă între, pe de o parte, o evreică slabă, cu o voce ascuţită, eleg artisită şi înzorzonată şi pe de alta. o bătrînă grasă, eu figură hrăpăreaţă. pe jum ătate adorm ită si un tîn ăr eu urechi mari. roz. transparente, atît de clăpănge în eît păreau nişte toa .te de oală. o ceartă izbucnită din pricina unui ioc solicitat de evreică, dar pe care cei lalţi doi aşezaseră tot felul de bagaje sub pretex că era ocupat. A fost o ceartă destul de zgomotoasă şi apri gă. fără a oîştiga în jă atenţia? şi atunci cînd evreica conchise *că bătrîna hrăpăreaţă nu era o doamnă, ia* tînărul, care în tot timpul disputei folosise un ton iro nic răspunse : „Trebuie să recunosc să e nn mare com plim ent !". spectatorii nu dădură nici un fel de uşurar3 şi nu confirmai ă în nici un alt fel eă ar fi avut I o g vreo. ceartă. Puţin mai mult interes stîrn: nefericire* unui neam ţ bătrîn, aproape orb, şi a fiului său, care. după cum des coperi conductorul, se aflau la cîteva sute de mile dis tan tă de linia iirectă spre punctul lor de destinatie si c-ere. cu ajutorul unui concetăţean de-al lor am ericani zat se lăm uriră în privinţa respectivului fapt. Apoi bă trînul se cufundă din nou în apatia generală, iar băiatul, fireşte, nu dădu nici o atenţie situaţiei. Curînd după aceea păru, făcîndu-şi neobosit rondul, şi băiatul care îm părţea pe rînd pasagerilor ziare, revis te, tutun fin-şi punguţe cu bomboane. El dădu bătrînului o pungă cu bomboane şi trecu mai departe. Neamţul o îuă ca pe un dar al americanilor, oferit. în chip ciudat, într-o situaţie în care altm interi ar fi prim it puţine do' vezi de atenţie din partea lor. O deschise şi tocmai isi servea fiul cu bomboane Cînd cel ce i le dăduse reveni şi cu glas melaliG, de parcă ar fi fost o maşinărie, îî eeru i — Zece c e n ţi! N eam ţul se holbă neajutorat, iar lîul repetă s — Zece cenţi 1 Zece c e n ţi! cu o /ăbda e obositoare In timp ce restul pasagerilor zîmbeau.
82
Cînd în sfîrşit străinului îi trecu prin cap că trebuia să D lăteasca pentru acest dar naţional şi cu deqetele lui tremurînde scoase din portvizit o bancnotă de zece cenţi şi o întinse celui care nu-1 slăbea deloc, unii începură sa rîdă. Printre alţii, Basil şi Isabel rîseră şi ei, dar apoi se priviră cu ochi plini de reproş reciproc. — Pe cuvîntul meu, dragă, începu el, cred că ne-am coborît cam prea jos-Niciodată în viaţa mea nruift-am simţit aşa de ticălos şi de nimic. Doamne Sfinte 1 Cînd te gîndeşti să sufletele noastre nem uritoare s-au distrat pe seama unui lucru ca ăsta — atît de stupid şi lipsit de m otive care să provoace rîsul. Şi ce cruzime ! Ce imbe cili feroci putem f i ! Pe cine am luat de nevastă ? O fe meie care n-are nici inimă, nici creier 1 — Basil, scumpe, dă-i tu banii înapoi..., te rog. — Nu pot. Asta-i partea cea mai rea. Omul are des tui bani si s-ar putea simţi jignit. Ce mă doare esie că am putut fi atît de nemernici îneît să rîdem de greşeala unui străin lipsit de prieteni care crezuse că, în sfîrsit, se făcuse un act de pură bunătate. Iţi v!ne să p lîn g i! U ită-te *a bicisnicii ăştia care zîmbesc ! Ce efect diavo lesc au rîm'etele lor am estecare cu toată sudoarea si fu ninginea asta ! De vină-i vremea îngrozitoare, despotis mul' prafului şi al a rş iţe i; ticăloşia aerului infernal Ce‘ jalnică şi dezgustătoare adunătură 1 La Buffalo. unde sosiră tîrziu descoperiră că mai aveau de aşteptat cîteva ore pînă la plecarea trenului spre N iagara şi în prim ele momente de plictis. Isabel, fără să se gkidească, zise î — Nu crezi că în Ioc să venim pe aici, ar li fost mai bine să mergem direct de la Rochester la cascadă ? — Bineînţeles. Dar n-am propus eu traseul ăsta. — Ştiu. iubitule. Am pus şi eu o întrebare, spuse Isabel, umilă. Dar credeam că vei fi atît de generos încit să-ţi asumi şi tu o părticică din vină ţinînd cont că ce ea ce m-a făcut să vreau să vin pe aici a fost un senti ment romantic faţă de tine.
A cest sentiment romantic se referea la faptul că atunci cînd, cu mulţi ani în urmă, Basil se dusese p o n t 'U prima oaiă sd vadă Niagara, venise dinspre vest, trccînd prin Buffalo,- iar Isabel, care avea o tandră pică pe exis tenţa lui a.iterioară clipei cînd îl cunoscuse ea, şi dorea cu înfocare să se contopească retrospectiv cu trecutul lui, se hotărîse să nu se apropie de marea cascadă din nici o altă direcţie în afară de aceea. Scoase un suspin uşor care ar fi putut fi deopotrivă pricinuit de vrem ea toridă sau de cruzimea soţului ei. Suspinul îl impresiona pe Basil şi drept urmare, propuse o plimbaxe cu trăsura prin o r a ş e a consimţi cu plăcere, căci se gîndise la acelaşi lucru. Nu văzuse pînă atunci un oraş aşezat pe malul unui m are lac şi fu luată prin surprindere. — Dacă va fi să plecăm vreodată din Boston, decla ră ea, nu ne vom duce să locu: m în Rochester, cum cre deam ieri seară, ci vom veni la Buffalo. După părerea ei. oraşul avea tot pitorescul porturi lor maritime, fălră urîţenia pe care le-o lasă acestora ma ■ reele în urm a lor. O dulce prospeţime se ridica de pe oglinda lacului contopit în cele din urmă cu ceruî, de care ru-1 despărţea de cît un hotar la fel de efemer ca şi cel dintre somn şi visare. Dar cel mai ferm ecător lucru ei a culoarea : albastrul delicat al lacului, lipsit de inten sitatea albastrului marin, dar infinit mai diafan şi mai plăcut. In prim-plan întinderile lacului se înfiorau în va luri diafane, argintii, strălu cito a re; înî planuri mai de părtate apele formau cu cerul eto irp at de arşiţa verii uri orizont vag, de violet 'şf turcoază, lum inat de albul pîn' zeloi de corabie şi p ătat de fumul \aDOarelo>\ — Ia-mă acum de-aiei, se rugă Isabel după ce îşi desfăta îndeojuns ochii gu toate acestea, şi să nu mai irăd nimic pînă nu ajung la N iagara. P entru ochii care au contem plat asem enea frumuseţi, nu mai e demn deG î t ceva eel puţin la fel de sublim. 84
Totuşi, In drum spre Niagara, Isabel mai eonsimţi să arunce cîte o privire fluviului eare d u G e apele lacu lui pînă la locui unde acestea se avîntă în giganticul loi salt şi eare pe m ăsură ce te apropii de eataraete, din «înd în sînă îşi dă eu eleganţă Ia iveală insulele împă durite eu diverse cu’turi şi formele bogate, înşiruite de-a lungul m alurilor joase, pentru ea în eele din urmă să fulgere privirile eu albul strălueitor al pragurilor sale — un palid indiciu, şi ni mie mai mult, al m ă re ţe i şi subli mului eare urm ează a se dezvălui.
9
85
CAPITOLUL VI
= NIAGARA
Cînd trenul se opri la Niagara, uum a lui Isabel îneepu să bată cu o exaltare de copil, cum cred ca bat probabil inimile tuturor celor demni de-a ajunge la N iagara. Din cînd în cînd încercase să-şi închipuie că aude m ugetul cascadei, iar acum, odată coborîtă din va gon, avea certitudinea? că ar fi trebuit să-l audă, dacă n-ar fi fost toate acele zgomote m ărunte care însoţesc sosirea trenurilor la Niagara, la fel ca pretutindeni. — N u-ţi face c,riji, iubito ! Pînă vei pleca de-aici, yei avea tot timpul să rămîi uimită, îi promise soţul ei. Şi nu pe de-a-ntregul neconsolată, Isabel străbătu străzile pitoreşti ale satului, unde se punea întrebarea d ară dim ensiunile reduse ale prăvăliilor şi caselor par ticulare făceau ca> hotelurile să pară atît de mari, sau m ărim ea hotelurilor făcea ca toate celelalte construc i să pară pitice. U riaşele caravanseraiuri înălţate prin tre micile bazare (unde se vînd evantaie din pene, ca noe în m iniatură executate din scoarţa de copac, cupe,' vaze, brăţări şi broşe sculptate în piatră locală) îi fă cură pe prietenii noştri, cu geam antanele lor mari, să devină foarte conştienţi de disproporţia dintre felul cum v o r sta> el şi condiţiile de trai ale vulgului. Fuseseră sin gurii ocupanţi ai omnibuzului şi se sim ţiră sttnjentî Eînd se treziră întîmpinaţi la hotel de elanul artistic al unei întregi orchestre. Isabel simţea că un singur instru m ent de coarde cu sunet discret ar fi fost în d eaiu rs j iar Basil tocmai intenţiona să-şi exprim e .modesta lui preferinţa p e n tru o drîtnbă, cînd muzica încetă cu o 66
«
Lruscâ lovitură de talgere. Dar în clipa urm ătoare izbuc 1 cu proaspătă vigoare, şi coborînd din omnibuz, prietenii noştri observară că un alt omnibuz dăduse col tu l şi se oprise în faşa coloanelor de la intrarea hote lului. Din el se dădură jos membrii unei mici familii ; şi de-abia atinse ultim ul asfaltul cu piciorul, că muzica încetă din nou la fel de abrupt ca sunetele de trom petă care vestesc la teatru intrarea în scenă a regilor. Isabel nu se putu abţine să nu rîdă de această zgîrcenie me lodică. — Sper că cei de-aici nu dau drumul cascadei pen tru ca im ediat să o închidă în acelaşi stil. Ce zici, Basil ? întrebă ea şi trecu rîzînd printr-un alai de hamali, por tari şi băieţi de serviciu care nu aveau nici o treabă. Se pare că nu prea era multă lume în hotelul acesta sau în caz contrar, probabil că se duseseră cu toţii să viz teze cascada sau se retrăseseră în cam erele lor. Cu toate ePcestea. călătorii noştri luară pustietatea aproape stranie a hotelului cu obişnuita lor gratitudine adresată soartei pentru orice ciudăţenie a vieţii şi se lăsairă condub în plăcutul apartam ent rezervat lor. Pînă la cină tmai era timp să arunce o privire la locul cascadei şi după ce îşi făcură rapid toaleta, ieşiră din nou pe strada .principală cu parada ei de prăvălioare vesele şi de acolo pătrunseră în crîngul de lîngă cnscadă, gustînd la fiecare pas senzaţia că sosesc la o sublimă destinaţie. In privinţa aceasta N iagara m erită să fie pusă ala iu ri de Roma. m etropola istoriei şi a religiei şi de V e neţia cel mai strălucitor oraş al um anitarism ului şi fan teziei. Tn ambele te simţi de îndată ca la tine acasă, fi indcă în m ăreţia pe care le-o percepi nu există nici un fel de agresivitate, cum se p aie că se întîmplă întot d eauna si cu locurile şi cu oamenii mici şi de aceea le accepţi recunoscător sublimul, ca pe ce^a ce nu con trastează citaşi de puţin cu propria-ţi insignifiantă. Fireşte prietenii noştri au fost asaltaţi de o mul ţim e de birjari, ale căror oferte le-au respins cu fermi tatea politicoasă a unor turişti experimentaţi. Isabel 87
*
sânţi chiar compasiune pentru aceşti bieţi indivizi eare văzuseră de atîea ori N iagara incit uitaseră că prima dată trebuie s-o vezi singur sau însoţit doar de cineva foarte apropiat, î£i exprim ă cu volubilitate şi mila faţă e e Basil pentru care cascada nu mai prezenta areeaşi Boutate ea pentru ea, pînă cînd prinlre copaci văzură ridicîndu-se şi iar ridicindu-se un nor alb din pulbere de ape, străpuns iară şi iară de razele apusului şi îşi simţi vocea lin dar neabătut tot mafi estom pată rte diapazo nul cataractei. Nu sîct sigur, dar prima senzaţie ia faţa Niagarei este e? ţi-e familiară. După areea, neobişnuitul ei nu conteneşte să sporească dar în acea primă clipă cînd stai la marginea cascadei am ericane şi încerci să cu prinzi eu privirea oît mai mult din întreg, impresia ca ei mai vă/ut-o adesea e fătă îndoială foarte puternică. Poate eă este efectul aeeiei m ăreţii eare te face să te simţi la la-gul tău în prezenţa ei ■dar în parte mai este eu sigurauţă şi rezultatul faptului că de-o viaţă ţi-au trecu t pr.rj raţa ochilor toate genurile posibile de za darnice ilustraţii şi poze a ’^ cascadei. Păstrezi clar în nunte toate detaliile aspectului exterior * ţărm urile, pra gurile insiilele, curba cascadelor şi vajnicul curcubeu eu unul din capete sprijinit de culmea1 lor, iar cu cela lalt pierdut în ceţurile eare se ridică din hăul de desubt. In general nu socotese acest gen de familiaritate on neajur>« Surpriza rămîne totuşi surpriză fiindcă se păstrează pînă în ultim a clipă., iar minunea, făcîndu-se pînă la urmă simţiră treptat gu fiecare nerv şi nu deoÎSată, printr-un singur s’mţ, pune eu atît mai deplin stăpînire pe tine E ea şi eum N 'agara îşi ţine în rezervă m ăreţia şi preferă să-ţi cîştige suflatul cu frum useţea, şi astfel, Isabel, eare instinctiv se pregătise pentru re versul situaţiei, încercă pentru o clipă o vagă dezamă gire plrabindu-şi privirea de-a lungul rnarginei pornind S e la apa, care la picioarele ei dezm ierda ţărm ul înairiîe de-a se arunca în adîncuri, pînă la Drom ontoriu îm. p ădurii dintre cascada am ericană şi cea canadiană, din 88
colo de care se zărea1 văg printr-un văl de coţuri aurii şi argintii, peretele ca de smarald al Marii Potcoave*. — Ce liniştită este, exclamă ea în mijlocul mu getului neîntrerupt care cutrem ura păm întul sub pi cioarele loi şi făcea să trerru ie frunzele de deasupra capetelor — şi ce solitară prinrie oamenii care se plim bă alene şi hoinehesc mişunînd pretutindeni printre co paci. Intr-adevăr, acea prezenţă uim itoare învăluie în linişte şi solitudine orice spirit vrednic de-a o percepe şi conferă un fel de dem nitate tu tm o r lucrurilor care îi aparţin, astfel că bolovanii şi pieirişul de la marginea apei, ca şi ierburile şi buruienile care îşi înclină cape tele deasupra ei, au o valoare mult peste valoarea av ută în alte locuri de asemenea lucruri neînsem nate. In toate aspectele N iagarei se pare că există o simplijate giavă poate o reflectare a sufletului, care, măcar 'de data aceasfa se leaoădă de orice prefăcătorie şi con venţionalism . Reacţionînd însă vulgar şi respingînd acest gen de contemplaţie, rămîi fireşte şi la Niagara, dacă vreţi un om la fel de m ărunt şi neînsem nat ca în oricare alt loc. Pe resim ţite Isabel deveni conştientă de faptul că nişte prezenţe cu adevărat vulgare profanau crîngul sacru de lîngă cascadă, aruncînd pietre şi beţe în apele sfinte luplîndu-se să smulgă batiste şi evantaie, fulînd ici şi colo cîte o îm brăţ’şare, dîndu-se în specta c o l cu glume şi rîsete stridente Ersu nişte oameni sim p l i si neşlefuiţi de prin vecinătate veniţi *la un picnic |şi Isabel răm ase gîndindu-se la ei şi întreM ndu-se cu tristeţe dacă poate să existe ceva mai rău, cînd deo dată auzi o voce adresîndu-se lui B asil: fî — V ă iau acum pe dum neavoastră, domnule ? Mai e încă destulă lumina şi vîntul bate în josu1 HfiîuT aşa e* n-o să abată pe aici spray-ul cascadei. O să vă la să o poză extraordinară i cascada o să fie fundalul. * Denumire dată p ărţii canadien» a Cascadei Niagara
j
Era fotograful local, care îi invita să ia locul pe rechii ie tineri pe care tocmai îi poza" la marginea ma lului a b ru p t: domnul stăea jos, picior peste picior în tr-o poziţie elegantă ■, doamna stătea lîngă el, în picioa re. cu o mînă sprijinită pe umărul lui, iar cu cealaltă pe mînerul bastonului înfipt în p ă m în t; se vedea că avea să fie o fotografie splendidă. Basil mulţumi artistului iar Isabel zise încredinţa tă ca de obicei de interesul cu care îi asculta el gîndurile : — De-acum înainte n-o să mai încerc niciodată să fiu atît de ultrasensibilă. Dar nu crezi, iubitule, că da că există vreun Ioc unde puteam să mă aştept să încerc cu succes o asemenea tensiune em oţională locul acesta e N iagara ? Apoi îl urmă supusă în construcţia bizară, luînd cît ţinea panta de la hotarul păduricei. se urcă fără ezitare în cabina care aştepta gata de plecare, si cu ea coborîră panta. Ieşind iarăşi la lumină Isabel se trezi la poalele cascadei pe a cărei culme stătuse nu' demult. La început se bucură că mai erau acolo îos şi alţi oameni, de parcă doar ea si Basil n-ar fi putut să se descurce sinciuri şi mai că-i veni să le vorbească ce lor două drăgălaşe tinere, cu um breluţe de soare si nişte botine mici si im pertinente — fără îndoială do uă tinere m irese pe care respectivii soţi le ajutau să treacă peste stîncile colţuroase si lunecoase, atît de golaşe acolo unde nu ajungea spray-ul cascadei si atît de verzi şi acoperite de muşchi acolo unde ajun gea. Dar uită de ele dintr-o suflare cînd îşi aţinti orivirile la m area turbată care se năpustea de pe culmea înaltă în uriaşe şuvoaie albe si giqantice maree de apă şi. prăvălindu-se în golful de lînqă ei cu glas pu ternic trim etea în sus vaiete neîntrerupte si se de părta în vîrtejuri enorme av îrd ceva din qrdaza. con sternarea şi durerea omenească. Era învăluită pînă sus într-Hn abur alb ea zăpada, dar din cînd în cînd cu renţi puternici de aer îi destrăm au vălul şi amicii noş tri reuşiră să vadă în linii mari cascada pînă aproape de partea canadiană. De-abia mai tîrziu îşi am intiră cS 90
nu fusereră în si are să-şi folosească simţurile simul tan. ci numai se parat şi că atunci cînd se străduiau să distingă formele cataractelor, încetau să le mai audă. dar de îndată ce îşi luau privirile de Ia ele, sunetul făcea să le vibrez^ fiecare fibră a fiinţei, dizolvînd în ele spectacolul. Işi dădură de asemenea seama că sim ţurile le deveniseră ciudat de capricioase m anifestînd tendinţa de-a trata cu neseriozitate lucrurile percepu te. Ochiul nu mai observa veridic calitatea si vedea po topul vertical ăl apelor, ba ca pe un zid gotic din mar mură sculptată, alb, nemişcat, ba ca pe o cădere de zăpadă fină- o continuă m işcare a miriadelor de P3rticole lipsită de coeziunea necesară pentru a le tine laolaltă : şi mai m ult decît atît, nu mai reuşiră să disceam ă dacă această revărsare venea de deasupra sau dedesubt, dacă apa se ridica din adîncurile abisului sau cădea din înălţimi. Urechea nu putea da creierului nici o asigurare în privinţa sunetului pe care îl ' perceoea sau daca era sau nu puternic, atît de opusă ideii de forţă extraordinară sau de volum extrarodinar pă rea moliciunea care predomina în sunetul cataractei. D^-abia cînd vălul veni în aiutor celuilalt simţ arătîndu-le lui Isabel şi Basil m işcările m ute ale bazeloi' fie căruia. aceştia îşi dădură vag seama de profunzimea sinetului care îi învăluia. — Cred că de data aceasta poate ai mai trăit vreo două-trei secunde de intensitate emoţională, zise Basil cînd, urcînd panta la întoarcere, reuşi să se facă au zit. Acum să mai vedem şi podul. Peste rîul atît de liniştit, cu bulboane leneşe şi cu delicate cununi de spumă, chiar mai jos de cascadă, în anii din urmă s- a ţesut în înaltul cerului un adevărat păienjeniş metalic şi de la un zid de prăpastie la at*ul s-a întins un pod. Dintre toate podurile făcute de mîna omului, pare cel mai delicat si mai estetic t are o graţie Ideală şi qtîrnă de pilonii săi zvelţi ca o ghirlandă. E demn să domine, cum de altfel o şi face. întreaga m ăre ţie a Niugarei şî să arate călătorului grandiosul spec* tacol de Ia începutul cascadei am ericane pîiiâ la cel mai îndepărtat capăt al Potcoavei, cu to t alaiul pragurilor, 91
/ solem nitatea întunecatelor insule împădurite misterul golfului înciîtoşat, natura sjlbatică. de neîmblînzit a ţă r m urilor cît cuprind privii de in susul şi în josul funes tului şuvoi. La arest pod reveniră acum prietenii noştri pe o po tecă ce. trece printr-unul din crîngurile care de parcea am eri ană nu lasă sa 'u l să se apropie de malurile rîului, contribuind astfel substanţial la plăcerea vizitatorului. M inunata construcţie, care sp leagă de piloni cu un tre mur uşor şi pare a se sprijini atît de puţin oe pămînt, unde îi sînt tmipte cablurile, este faţă de alte poduri cece este un arm ăsar pur sînge faţă de un ra l de călă rie o b işn u it: şi acum, pe m ăsură ce înaintau tot mai mult spre miilocul lui, Basil şi Isabei îi simţeau nervii sensibili vibrînd cu simpatie sub ei şi prin ei. Poate că atenţia pe :are o acordau trepidaţiei podului era prea m are pentru ca să mai încerce o desfătare neştirbită şi totuşi senzaţia era minunată, şi doar acolo o puteai cu noaşte ; iar cel puţin după ace^a nici imul din ei n-ar mai fi vrut ca drumul Jcr aerian să oară mai sinur. Ultimele nuanţe ale apusului mai zăboveau în ceţu rile care s« ridicau trem urătoare de la baza cascadei cu o graţie plină de tristeţe. Erau nespus de delicate nuanţe de purpuriu şi stacojiu, care treptat se întunecară deve nind de un roşu intens pentru ca mai apoi, plnă şă le mai priveşti o detă, să dispară ; iar ceţurile zburau în sus iute, ca nişte năluci pale transparente, în vrem e ce peste întregul peisaj stăruia o strălucire de limpezi me perfectă cu cel mai benefic efect asupra culorii lo cale Departe jos, sub pod. rîul curgea lin, curenţii sub terani arătîndu-se într-una la suprafaţă ca nişte roze uri aşe în mişcare, conturate de jur îm prejur cu linii albe delicate, acolo unde aerul din aoă se elibera în băşici de spumă. Ceea ce pe fata cataractei fusese de un v e r d e deschis aici aducea mai m ult cu un vert antique intens şi lăsa o im presie de soliditate, ca de stîncă. Aşa aoă-.ea ea sub pod şi în josul rîului, oînă cird malurile curbpfe o ascundeau privirilor. A r astea, înăltîndu-se abrupt de la marginea apei si îm pestriţate cu pini şi cedri îşi eta lau verdeaţa fragedă a ierbii şi tuiişurilor am estecată 92
cu verdele îni his al plantelor porene eare urcă. din pia tra în piatră pînă ce ajung să-şi semeţească v'ufurile ca nişte lăncii deasupra crestei povîrnişului. In faţă, uniie stîncile p râ \ă lite şi întinderi golaşe de .sol argllos nău ceau o variaţie în verdele mai tern şi verdele mai ve,sel, se ridicau acele caturi spectrale ; şi prin ele se des luşea, în toată diversitatea măreţiei sale Niagara, cu albul aparentukii neclintit zid rjotic ai cascadei am eri cane şi uriaşul arc verde al Potcoavei, masiv, simplu şi calm ca un zid eg ip te a n ; în timp ce în spaiele acestuia, eu întinderile Jor albe Si negru, întrerupte de frunzişul întunecat al unor mici insuliţe, abrupte praguri canadi ene rostogoleau in jos torentele printre malurile Ier bo gat împădurite. însurăţeii noştri zăboviră pe pod nici ei n-au mai ştiut cît, extaziaţi de privelişte iar ape* uitîndu-se de pe ţărm la locul unde stătuseră se simţiră uşuraţi că irealul pusese stăpîriire pe tot şi pe toate, şi ^ă podul se legăna suspendat în aer ca o fină ţesătură estom pată la fel de n^trecut ca şi curcubeul care îşi arunca arcul deasupra seturilor. In porticul notelului găsiră mai mulţi bărbaţi fumînd ' şi creînd îm u/eună acea tăceie colecti- e. care pe conti nentul nostru trece drept sociabilitate. Ir. faţa intrării aşteptau cite\ 3 trăsuri -iar înăuntru aşezaţi - în jurul unei coloane. încezeau plictisiţi cfţiva băieţi de servi ciu. Intr-un colţ erau puse grăm adă cîteva cufere, lîngă care st itera de strajă un ham ai ; u r client, singuratic cum păra un .trabuc le> sfandul cv z i a r e o al*ă fiinţă lip sită de prieteni scria o scrisoare în sala de lectură ? oferindu-i o cam eră unui oaspete nou-venit, recepţionerul, §nfr-o haină subţire în dungi, din care se bombau piepţii cămăşii, încerca să dea întregului aerul de agitaţie si vesel5 propriu staţiunilor balneare. Perechea noastră tra tă g u indiferenţă aceste sem ne de tihnă şi solitudine. Dacă hoteiul ar fi fost înţe sat <1*» o societate deosebită de aleasă, plăcerea lor n-ar fi fost nici mai mică, nici mai m a ie ; şi atunei cînd, după cină, intrară în salonul cel mare si nu găsiră decît o masă cu tăblie de marm ură pusă drept în mij93
Ioc şi pe ea o carafă de argint cu apă şi gheaţă şi cî teva cupe, se aşezară deplin mulţumiţi pe o banchetă retrasă din faţa unei ferestre. De aceea eele trei per soane care îşi făcură intrarea în încăpere curînd după ei şi se opriră lîngă masa din centru, nici nu-i obser- vară. •— Vai, Kitty ! exclamă una din cele două doamne, un personaj de obicei nelipsit printre cei ce călătoresc în trei, faţă de restaurantul unde am servit cina, salo nul ăsta este încă şî mai nepotrivit pentru toaleta ta splendidă. Persoana num ită K itty era înarm aţă, ca pentru o m are cucerire mondenă, cu un fel de rochie de seară foarte vaporoasă şi îşi rotea consternată privirile pes te acea irosire de m ochetă şi tapiţerie lăsată pradă ui tării. Recunoscu, zîmbind, că pînă acum nu prea văzu se atîta lume cît i se promisese că va vedea, dar îi plăcea foarte m ult N iagara şi poate, cine ştie, la mi^ul dejun vor descoperi mai m ultă lume. •— Nici gînd ! spuse cealaltă doamnă, pe atît de agitată pe cît era K itty de calmă, şi oărînd hotărîtă să facă din rău şi mai rău. E puţin probabil c 5 hotelu! sa se umple peste noapte, iar eu mă simt personal răs punzătoare pentru această stare de lucruri. Cine şi-ar fi închipuit ca la N iagara să fie aşa o pustietate ? Cre deam că locul ăsta cjene de lume to ată vara. Cum îţi explici aşa ceva, Richard ? Respectivul domn părea obosit, ca de o discuţie interm inabilă care mai fusese dusă şi în altă parte pe aceeaşi tem ă şi răspunse că nu încercase să-şi explice în nipi un fel. —■ înseam nă că puţin îţi pasă de plăcerea lui K itty şi că nu vrei să se distreze. De ce nu te înte_esează deloc treaba asta ? — Chiar dacă mi-as explica în cel mai satisfăcă to r chip cu putintă pustietatea din Niagara, asta n-ar ad^nga nici un suflet populaţiei flotante. în aceste coudiţii prefer să las chestiunea neevniic***. — Crezi că s-ar putea să fie din can7a că e o va ră aşa de cald ă? Socoteşti că n1.! e încă sezonul de 94
I
v îrf? Nu te aşteptai să găieşti mai multă lum e? Oare să nu mai n e Ni "(ţara la modă cum era 4 — Aşa se pare. — Păi, care naiba crezi că e motivul ? — N u ştiu. — Poate că interveni Kitty imperturbabilă, acum m ajoritatea vizitatorilor se duc la celălalt hotel. — N -ar fi exclus, spuse cealaltă doamnă cu înver şunare. Există asem enea capricii. — Eu unul. începu Richard, v-am spus să mergem acolo. — Dar ai mai spus că ai auzit de cînd lumea că ăsta este cel mai elegant. — Ştiu. Şi tocmai de aceea n-am v rut să vin aici. Dar se vede că soarta îi răsplăteşte pe cei curajoşi. — Foarte r ă u ! Am invitat-o pe Kitty cu noi la N iagara-num ai şi numai ca să iasă şi ea puţin în lu me şi tu ne-ai adus la un hotel unde sîntem nişte... — M onarhi peste tot ce cuprindem cu privirea, sugeră Kittv. — Da, şi tresărim la sunetul propriilor n oas're voci, adăugă cealaltă doamnă, dezolată. — Te rog, Fanny ! protestă domnul care, după cum se vede m ult prea evident, era soţul acestei de-a doua doamne. Ştii că în pofida a tot ce-am spus sau am tă cut eu, ai insistat să vii la hotelul ă s ta ; te-am implo rat să mergem dincolo, iar acum eu sînt de vină ca te-am adus aici. — Chiar eşti. Dacă m-ai fi lăsat în pace şi n a te-ai fi îm potrivit ideii mele de-a veni aici, sînt sigură că m-aş fi dus dincolo. Dar lasă ! K itty sper că ştie pe ci ne să dea vina. E verişoara ta. K itty stătea jos calmă, cu miinile încrucişate în poa lă, dar auzind acestea ridică şi zise că ea nu ştie nimic de celălalt hotel şî că poate era la fel de gol ca şi acesta. — Imposibil. Nu se poate să existe două hoteluri la fel de goale ca ă sta ! zise Fanny. E de neconceput. S5 \
— Dacă ţii aşa de mult să vadă Kitty lumea, spu se domnul, de ee n-o iei cu noi la Quebee ? Kilty se depărtase de locul unde şezuse alături de Fanny şi acum se phmoa prin salon eu o satisfacţie apatica. ' — M ă mir de ce mai întrebi R.vJhu/d, eînd şti eă a venit doar pentru noaptea acta şi n-a luat eu ea deeît Giteva gulera .e şi m anşetuţe ! Nici c-am mai auzit o absurditate mai m are ! Dai în elipa urm ătoare absurditatea, ideii se pare că o atrase cu farmecul ei, eăci după o scurtă tăcere rosti g în d îto a .e , . & — l aş putea imprumma eu nişte lucruri.,. Dar te rog să nu vorbeşti nimic- desrare asta pînă mîine. 3 prea ridicol. K itty ' strigă ea şi cînd tînăi a se apropie de ci continuă n-ai vrea să mergi eu noi la Quebee ? — O F anny! exclam ă Kitty înaintată j iar apoi în grozită. t-um să merg aşa ? — 6um ? Foarte bine. Ar rochia asta şi costumul de călătorie şi o să-ţi îm prumut eu tot ee vrei- Half. adăugă ea voioasă, să mergem sus la tine ki cameră şi să d;scutăm toate am ănuntele! @u aeest imbold, ceie două doamne se făcură ne văzute, iar domnul le urmă. Spre propria lor uşuiaie," eei ce trăseserij. cu urechea fără să vre»a, fiindcă după începerea pomediei nu găsiseră un moment potrivit pen-^ Iru a se arăta, ieşiră d ;n colţul lor retras. — Nemaipomenită femeia asta ! zise Basil întorcîn-: #u-se spre Jsabel, dom ie ea aceasta să-i impari ăşeasca am uzamentul pricinuit de tembelismul respectivei' 0oamne. — Da, sărm ana ! îi răspunse soţia, nu e uşor să in viţi o tînară să voiajeze eu tine' promiţînrtu-i to i fel II i e distracţii şi poate' şansa de-a întîlni tineri eare s- >, *urfoze şi pe urm ă să te trezeşti eu ea în brafe într-o pustietate ea asta. (Sred că trebuie să-fie oribil. BasiJ Holbă ochi’. — r a r ă îndoială,'zise el, Jar ce lipsă a m u z a ră de logică ] 96
— Nu-nţelcg ce vrei să spui Basil. Era singurul lu am pe care îi putea face : s-o invite pe fată să-i înso ţească. Mu mir că bărbatul ei n-a avut a ii ta1 m inte să se ginuească el primul la asia. Fireşte că ea va trebui să-i îm prumute unele lucruri. — Şi n-ai observat nimic ciudat in felul ei de-a tra ge concluzii ? — Ciudat ? Ce vrei să spui ? £ — De pildă, faptul că-şi învinuia bărbatul că o lă sase să procedeze cum dorise ea1 in privinţa hotelului ,• şi că i-a spus să nu-i pom enească lui Kitty de propune rea lui, pentru ca mai apoi s-o facă ea însăşi exact du p ă ce decretase că e opropunere absurdă şi imposibilă. V orbea gu iritare, simţindu-se forţat să dea ceea ee el considera a fi oexplicaţie care nu era necesară. •— O ! exrlam ă Isebel după o clipă de cugetare. !Aşa care va să z ic ă ! Ţi s-a părut chiar aşa ciudat ? Soţul o privi cu gravitatea simţită probabil de orice b ărbat eînd începe să-şi dea seama că în persoana ale- * .sei lui s-a căsătorit de fapt cu lumea misterioasă a fe meilor în general, şi nu dădu nici un răspuns. Dar în sinea lui îşt spuse : „Credeam că aoi avut plăcerea să-mi eunose nevasta. Se Dare că mă flatam " în dimineaţa urm ătoare, după un mic dejun mati n al ieşiră după cum plănuiseră să exploreze Insula Caprei. H oinărind printre contrastele de arhiiectură pigmee şi uriaşă din sat, avură numai vorbe de laudă pentru autenticul cer de vacanţă, plăcîndu-Ie deopotrivă tu riştii care tiîndăveau la in trarea hotelului vizitiii şi tră surile lor de închiriat şi prăvălioarele unde nu se gă seau de v îrz a re decît suveniruri cu Niagara, m ărgele îăcu te de indieni ţ-i alte flecuşteţe. Căzură amîndoi de acord eă nişte prăvălii atît de nefolositoare ca aiei nu .vedeai ni«î în faţa intrării la Palais Royale, nici în Piaţa San Marro şi nicăieri în lumea asta. Se sim ţeau în"ă odată plutnd pe apele unei călătorii de plăcere în 'voia eărora se mai lăsaseră purtaţi şi în alte zile şi în al că ror vîrtej iubirea lor !şi deschisese floarea albă, îm ple 97
tind pe unde vise im aculate precum crinii. Acum Sim ţeau IT lolata ca fericirea lor face şi ea parte dm marele eerc df îeT idiiî noilor căsătoriţi, care cupiniiind întrea ga ţara in timpul sezonului călătoriilor de nuntă, se poa te atirma eă îşi arată toată frumuseţea şi strălucirea doar la Niayara, ea o splendidă nestem ată a unui inel preţios. De fapt, ţinutul este lăsat aproape total la dis poziţia noiloi eăsătoriţi şi într-o anum ită m ăsură orice persoană care şi-a în ch eift deja lună de miere se sim te aici un venetic şi trebuie să recunoască o anum ită neobrăze re în acest gen de imixtiune. Se face oare ca ochii lui profani să vadă roşeaţa şi fiorul acelei imense fei iciri 1 Ori ce om cu oarccare sensibilitate trebuie să v rea să-şi ascundă chipul şi eerîndu-şi i espectuos scuze in fcfţa extazului colectiv, să ia primul tren spre înrăita lume din afară căreia îi aparţine. Pretutindeni nu vede decît mirese şi iar mirese. Trei sau patru, pnrtînd încă pe feţe strălucirea binecuvîntării nupţiale, călătoresc în acelaşi vagon cu e l ; uneia îi întinde eşarfa căzută, du pă ee fata sare din omnibuz în braţele soţului două seru trei se plimbă eu noii lor sLăpîni în veranda hotelu lui s la cină e înconjurat de ele pretutindeni şi se simte seăldat, cum s-ar spune, într-o atm osferă trandafirie de im ereţe. dragoste şi speranţă. La micul dejun se întîmplă acelaş* lucru, iar mai apoî in plim bările lui dă me re u eu otfhii de ele. Frum useţea lor este de toate felu rile f sînt blonde şi brunete, slabe şi durdulii, îpalte şi m ărunţele t dar faptul că iubesc şi sînt iubite Ie con feră tuturor frumuseţe^ Daeă e să fie vreodată în viaţă îm brăcate fermecă tor, atunci aGum este momentul j şi toaletele lor îneîntătoere abat de la ţintele iniţiale privirele gata să le admire. Ce înalfe sînt tocurile ghetelor cochete, elt de d i ici sînt m ănuşile î r eulori delicate, elt de electrizante m işcările fustelor albe ea n e a u a ! Ce reprezintă N iagara faţă de toate acestea ? Isabel nu vroia să doa în vileag înrudirea cu aceste suflete binecuvîntate i dar în taină se bucura de ea, ehiar iji atunci cînd, secondîndu-1 pe Basil, le număra şi zîm-j
yft
bea vazîndu-le inocenta transfigurare. Cînd întîlniră pri ma pereche Isabel lăsă braţul lui Basil şi începu să pă şească indiferent alături de e l; jură solemn că n-o să-l mai ţină de lanţul de la ceas cînd va vorbi cu e l ; spera ea la cină cînd va consulta lista de bucate, să nu fie obliga iă să-şi apropie prea mult obrazul de-al lui la eoborîrea din trăsură îi interzise să o ia de talie. Toate - hotărîrile ascetice se modifică prin punere în practică j dar dacă Isabel nu şi le-a dus pe-ale ei cu stricteţe la îe deplinire, nu e cu nimic mai puţin demnă de laudă pentru faptul că le-a luat. Chir? înainte de-a ajunge la podul spre Insula Ca prei cei doi trecură pe lîngă un mic grup de indieni ră maşi încă în vecinătatea Niagarei care fac acele obiec te barbare aflate din abundenţă în xoate prăvăliile şi asem enea pădurilor, povîinişurilor şi stîncilor sălbatice, contribuie la m enţinerea cascadei într-o îndepărtată :zolare. investind-o cu liniştea şi calmul unei singurătăţi prim ordiale. Grupul era format din femei care şedeau nem işcate pe pămînt, cu un zim^et ca de sfinx, aplecate p rste m ărgelele din poală şi întorcîndu-şi îmbietor din cînd în cînd ochii negri limpezi spre trecători. P u rta j vesm inte în culori vii şi capetele acoperite cu şaluri ro şii care le încadrau obrajii rotunzi, maronii şi le învăluiau trupurile molatice. In aceleaşi culori vesele era îm brăcată şi o fetiţă care se afla cu ei. — Cum o cheamă ? întrebă Isafce?. înilnzînd banii pentru o periniţă de ace garnisită cu murgele. — Daisy Smith, răspunse mama fetiţei, într-o en gleză întristător de perfectă. — Dar numele indian ? — Nu are nici un nume indian, răspunse femeia, care îl lămuri pe Basil că salul lor număra cinci sute de oameni şi că toţi erau protestanţi. In timp ce disrutau, grupului i se alătură un indian căruia femeile K adresară un salut melodios în limba lor m aternă. Era, în sfîrşit, ceva oarecum încurajator : dar omul purta pantaloni şi vestă şi ar fi fost de dorit să nu aibă pe cap un joben. 99
( — Mă bucur totuşi, începu Isabel după ce se întoar seră să piece, că nu avea şi mănuşi din fii d'Ecosse, ca şeful acela de trib pe care l-am văzut urcîndu-şi regina în tren ia Oneida. Dar ce surpri±izător este că sînt creş tini, şi încă p ro te sta n ţi! N ar fi fost tocmai bine să se fi făcut cu toţii catolici. Şi femeia aceea spunea că numă rul lor este în creştere. Ar trebui, dimpotrivă, să fie pe cale de dispariţie. Pe pod se opriră şi se uitară în susul şi în josul pra gurilor la apele care se năpusteau la vale într-o imen să diversitate, cu crestele albe ale valurilor care se Spărgeau, cu m asivitatea întunecată a valurilor care creşteau am eninţător, cu trecerea rapidă, netuiburată a torentelor peste întinderi plate de rocă scufundată, cu rotirea am eţitoare şi centrul devo'an,t al vîrtejurilor. Ca vrăjiţi, călătorii noştri răm aseră să mediteze la Învolburarea ucigătoare de sub picioarele lor, se cutre m urară de groaza că cineva ar putea nimeri în ea şi apoi se grăbiră să treacă podul pînă la insula sălbatecă, in a cărei umDră se refugiară pentru a nu mai vedea şi auzi torentul. Plouase peste n o ap te; aerul era plin de mireasma pădurii şi de ciripitul dulce şi suav al păsărelelor. Cu rînd ajunseră la o bancă aşezată într-un I o g retras la m arginea potecii, de unde se deschidea priveliştea plă cută a frunzişului lum inat de razele soarelui şi dim olo de el, doar ca o scînteiere, rîul înspumat. Aşezindu-se aici ca doi îndrăgostiţi, Basil începu, ea în zilele de înce p u t ale idilei lor, să recite nişte versuri. Era o pcezie care îl obsedase încă de cum văzuse pentru prtma dată pragurile rîului, una din m ultele învăţate pe dinafară în tinereţe — creaţia unui biet poet de gazetă, pe eare al treilea sau al patrulea redactor, copiindu-i versurile l-a destinat uitării tăindu-i din neglijenţă numele de sub ul timul rînd ăl poeziei. Basil o păstrase undeva în memo rie mai mult pentr a groaznica întîm plare fatală la care se referea, decît din pricina vreunui m erit poetic ; iar acum şi-o reaminti cu o precizie surprinzătoare chiar & pentru el. 100
ÂVERY Toată noaptea auziră din easele de lîngă mal, A uziră sau li se păruse că aud p u n mugetul da iad \ i pragurilor, strigătul unui suflet pierdut. A uziră şi nu le veni a crede,- iar zorii îşi rîseră de ei Dozvăluindu-le sub ape fioioase treeînd în fugă Peste e) obrazul unui om Care se agăţase sau aşa părea, de-un trunchi Înţepenit în stîncile de jos, şi din vîltoare-abia zărit. O viată să fi fost aceea ee se-agăţa de firava speranţă ? Peste tum ult cu strigăt ascuţit răsounde groaza. II . G bafeă zace scufundată sub apele învolburate de la pod, iar peste stînei atîrnă rupte odgoanele ramase dintr-o alta. O rele dimineţii, lungi, fatale, se scurg eurîna (Sa într-o binecavîntată trusă- şi-aeum este amiază — G răbiţi-vă cu pluta 1 Dar faceţi-o solidă, trainică Şi luaţi am inte îa-nşelătoare stînei eînd se avîntă Pe creste mari de înspumate valuri Şi peste stînei ascunse-n crenelat torent. Tot înainte se zoreşte pluta cu opinteli, cu clătineli, şi salturi. Oh, D oam ne’ Dacă oare o să-l lovească şi să se ţină nu va mai putea, De ceea ce acum de-abia se ţine. Dar nu * Treeînd nevătăm ată prin genune, ia el ajunge în sfîrşit cu bine. Şi de-a ei trăinicie dovedită, trupul lui vlăguit se-agaţă. A.cum, spre m a l! Şi, oameni buni, încet, nu v ă grăbiţi. O dgoane trem ură cînd libere, cînd încordate şi-apoi să plece-o lasă. M ulţimea milostivă stă pe moluri ea el de pal'dă Şi parcS o apasă un coşmar şi o tăcere grea, i ie t u lb i jr a t ă
101
Decît de saltul pragurilor şi de al cascadei tunet. Dar brusc. înfiorat din piepturile oamenilor palizi, nemişcaţi, Dînd glas durerii lui se-aude un veiet disperat j De-un vîrf ascuns de stîncă prinsă, se clatină, A valurilor nem iloase jucărie, pluta de care el e a g ă ţa t III Leneş se leagănă cît ţine după-amiaza ; Pe mal mulţimea braţele ridică im plorătoare şi se roagă, La cer, frîngîndu-şi mîinile neputincioasă Se roagă Domnului să aibă milă de cel ce prins în iureşu-ncleştării dintre v^al şi stîncă se luptă Să-şi ajute salvatorii, se luptă îndîrjit să-şi scape viata Zmucind de frînghie şi-mpingînd în stîncă în vrem e ce pe mal femei leşină şi plîng bărbaţii. N epreţuită clipă după clipă, se scurge după-amiaza, E ceasul asfinţitului acuma şi încă g barcă, Ultima, prin praguri trece cu bitif». IV Prin mulţime aprig un om ca fulgerul îşi face drum, Sălbatic se repede-n poarta-nchisă care-i taie calea „Ţinem noi podul pentru cei ce vor s-ajute. Hei, tu. Spune-ne cine eşti ?" „Fratele lui „Domnul săv ă ajute pe-amîndoi, hai. tr e c i!" înnebunit, cu braţele im plorătoare, îl strigă cu glas tare Pe fratele a cărui faţă de-abia de se mai vede-n întuneric, Dar agitate, vorbele-i se pierd în mugetul de ape Precum frunze smulse copacilor de vîntul toamnei Şi de pe pod frateJe-şi zăreşte lăsînd frînghia Ce de phită-1 leagă şi ridicîndu-se din val, Dlin de soeranţă. Ca într-un v is i se arată teribilul spectdcoi M alul cu mulţimea, pădurea, cerul, păsările-n zbor 102
Şi-apoi fiinţa aceea obosilă de nemîncat, de teamă, de efort, Care se-arancă fără vlagă către barca ce-i stă în preajmă In z a d a r! Prins în a pragurilor ghiare E zvîrlit, rostogolit, tîrît Spre marginea cascadei şi de-acolo împins într-un îngrozitor sfîrşit. — Vai. B asil! exclamă Isabel întrerupînd cu un of ta i prelung tăcerea care celebra cel mai bine talentul poetului. Nu-i aşa că nu-i adevărat ? — Mai toate cuvintele sînt adevărale, pînă şi sosi rea fratelui în ultima clipă. Este o întîmplare bine-cunoscută, adăugă el, şi sînt sigur că cititorul a cărui me m orie se poate întoarce cu douăzeci de ani în urmă im posibil s-o fi uitat. Intr-adevăr N iagara ucide fără milă •, aproape nu există prin preajm ă vreun punct de interes turistic care să nu fi făcut o victim ă omenească şi se prea poate ca In frumosul arc boltit peste cascadă să existe o pată a tît de purpurie îneît să nu dispară niciodată. Frumuse ţea N iagarei se dezvăluie pe un fundal istoric atît de -lugubru cum numai un turist cu inima uşoară şi l-ar putea dori. Oribilii sălbateci care 'v e n erau cataracta1 ca pe un diavol al lunii lui Cuptor şi duceau o viaţă de mizerie şi de ticăloşie demonică şi pe care primii iezuiţi' îi găsiseră aici acum ,două sute de a n i ; crîncenii indi eni irochezi care cu fapte sîngeroase i-au gonit pe aceşti mizerabili adoratori ai Satanei ■. francezii, care au înăl ţa t fortul aflat şi acum de strajă la gura rîului, semănîud odată cu el sem inţele războiului care mai apoi au rodit în încăierări sîngeroase pe tot iuprinsul ţinutului N iagarei t lupta pentru poziţii m ilitare de-a lungul rîulai în timpul războaielor dintre F ranţa şi Anglia ; ori bila scenă în conspiraţia de la Pontiati, unde uri deta şam ent de trupe engleze fugărit de indieni şi-a găsit m oarV a în prăpastie, lîngă M arele V îrtei > durerea şi prăpădul pricinuite în tinpul Revoluţiei crezărilor ame* 103 î
ricane de către sălbaticii care îşi pregăaeau atacurile In umbra Fortului N ia g a r a b ă tă liile de la Chippevvfa şi tu n d y 's Lane, în care bubuiturile tunurilor se amestee e u e u răgetul cascad ei î raidurile sălbatice, jafurile* săvîrşite eu tom ahawk-ul şi cuţPul de scal^at şi satele tn flăcări de. pe ambele maluri în războiul din 1812 — acestea sînt am intirile acestor locuri, verigi într-un lanţ «le tragică atracţie şi interes neîntrerupt de cînd omul alb a văz’it pentru prima oară faţa învăluită* în ceţur> a N iagajei. Faptele nu-şi pierduseră n im iG d in efectul cuvenit eînd Basil, hoinărind pe Insula Caprei, le privi în lumina reflectată de istoriile domfiului Parkman — acele eărţ, preţioase, care conferă sărăcăciosului nostru ’tiecu t ceva din aura rom antică a vechii Europe^ .iluminîndu-i sălbateca* solitudine cu strălucirea cavalerism u lui m edieval şi. gloria m artiriului medieval — iai apoi. lipsindu-i această lumină, îndreaptă asupra lor scînteierea mai palidă k ghiduriîor turistice. FI şi Isabel gusf-îră din p lin 'tab lo u l sumbru eu interesul g u eare per soanele sentim entale contemplă de la adăpostul sigur şi. tihnit al prezentului vitregiile altor vremi. In ealitata de proaspeţi căsătoriţi erau amîndoi poeţî şi atîta timn cît rinjie nu î călca pe nervi, puteau transform a orice fapt Intr-o povestire atrăgătoare, plină de imaginaţie. îşi ex prim ară sim patia pentru re i ee pier an de an la N iagara, tradiţionale Victime ele puterii ei îngrozitoare ; dar re fuzară yă şi arate com pasiune? ieftină şi egoistă fată de Pustnicul de pe Insula Caprei, eare locuiesc ani înde lungaţi în totala izolare a insulei şi pînă la urmă îşi aflase sfîrşitul în cataraG tă.' Pe acest personaj, devenit Fgură publică, îl suspectau
104 /■
cKn lume si pe toţi ind\onii rămaşi din triburile dispălute pentiu a reconstrui acolo Ierusalimul şi care in realitate a şi pus acolo piatra de tem elie' a noului templu. Pentru un loc vizitat anual de atiţia mii de oameni, Insula Caprei este'ferm ecăto r de sălbatecă. Tufişurile, dar şi arbuştii, cresc în voie şi oferă o înşelătoare izo lare în care chiar ia acea oră m atinală Basil şi Isabel întîlniră multe alte perechi. Părea de necrezut că satul şi hotelurile să fie atît de pline de proaspeţi căsătoriţi, ia fel ca şi aceste m eleaguri sălbatice t totuşi în orice Ioc adăpostit în verdeaţă şi pe toate potecile spre puncte de interes turistic şi locuri periculoase vedeai perechi 3 e îndrăgostiţi proaspăt căsătoriţi, cu braţele înlănţuite tandru, ca şi cum se sprijineau unul de altul. Peste o asem enea pereche dădură Basil şi Isaoel cind în cele din urm ă ieşiră din desişul pădurii la capul insulei ca să privească rîul lai şi rapid pînă unde curgea lin îna inte de-a intra în zona pragurilor j şi ca un suav elem ent pastoral în prim-planul acestui peisaj magnific, nu le ’d isp’ăcu deloc prezenţa celor doi. A semenea perechi se află în pnm -planulw tuturor peisajelor celebre din Am erica şi cînd mă gîndesc la toţi aceşti îndrăgostiţi care in timpul sezonului de vacanţă îşi etalează dra gostea în public, de la M ount Desert la V alea Yasemite şi din rezervaţiile nautrale din Colorado pînă la insu lele Floridei, am senzaţia că întreg continentul nostru nu este decît o Arcadie mai mare, că mijlocul secolu lui nouăsprezece este epoca de aur şi ce puţin ne lip seşte să devenim o naţiune de păstori si păstoriţe, Prietenii noştri se întoarseră Ia ţărm ul pragurilor canadiene traverSînd insula pe o pcateGă care trccea prin inima codrilor, iar acum se apropiau din nou, agale, de cascadă. Toate scenele prodigiosu'ui specta col prezentau o eternă noutate şi cei doi priviră efec te le mereu schim bătoare ale acelui neîntrerupt sublim eu sentim entul unor descoperitori sau mal degraba a unor oameni care au marea şansă de-a vedea mi nunea la zăm islirea ei, atunci cînd iese din mina Cre105
atorului. O ra m atinală îi împrumuta acestei iluzii c e v a : din farmecul ei însorit, în timp ce în hăurile malurilor! întunecate de desişul plantelor veşnic verzi plutea parcă m isterul nopţii dinaintea creaţiei. Cînd ajunse ră la cele trei insuliţe din prelungirea Iusulei C aprei, înşirate una după alta pînă departe pe canalul furios, Basil şi Isabel sim ţiră o teribilă încordare a tuturor ner vilor, fiorul durerii subconştiente, exaltarea pericolu lui şi a evadării. Trei frumoase poduri subpendate Ita* gă acum aceste insule mai nâpi de insula mai mare şf pe sub fiecare din aceste poduri trece un şuvoi imens, care se năpusteşte să se am estece în căderea cascadei. Cele trei surori sîş t pur şi simplu nişte erîmpeie de natură sălbatică, desişuri de arbori şi plante agăţătoa re înălţate pe nişte aglom erări de stîn e i; dar ele fao p arte din fascinaţia Niagarei, căreia nimeni nu-1 pocf-te rezista ; şi nici Isabel nu se lăsă convinsă să nu por nească în exploatarea lor. N u trebuie să ai curaj ca sîi faci lucrul acesta, ci doar să te supui faim ecelor lo cului, iar eel eare se aventurează s-o facă nu are altă răsplată în afară de conştiinţa faptului că a fost acolti tinde numai cu cîtiva ani în urmă poate că nu călcase picior de fiinţă omenească. I sa bel trecu de pe un pod pe altul cu inima trem urînd de emoţie şi în «ele din urm ă păşi pe ultima insuliţă, de unde. printr-o perdea de crengi şi plante agăţătoare privi eu ochi înspăimînta ţi şuvoiul apelor care se Umflau şi se zvîrcoleav. imaginîndu-şi cu fiecare val, şi în fiece clipă eă luptă dis perată să se salveze. Fără s3 şi dea seama, efortul se dovedi prea m are pentru puterile ei şi brusc Isabel îşf dezvălui soţului o nouă faţă a caracterului ei. Pară nici cea mai mică avertizare ea se ’ăsă jos la rădăcina Eni'i eopac şi declară, cu o mină serioasă, eă nu se mai simţea în stare să se întoarcă pe acele p o d u ri; nu rrezen tau nici o siguranţă. Basil se holbă uim it la fi inţa ghem uită jos şi îşi băgă mîtnile In buzunare A* poi îi trecu prin mintea sa anostă de bărbat că pro babil era o qlumă şi zise | •— Ei bine, atunci va trebui s§ te dnn ^u o barcă., lOo
x— Aii, Basil, cliiar aşa să faci, să mă duci ca o . tfa rc ă ! îl imploră Isabel. Ai văzut cu ochii tăi că po-t tfurlle sînt şubrede, Te rog, adu o barcă. — Sau un balon, sugeră el, pentru a fi şi mai spi ritual. Isabel izbucni în la c rim i; şi atunci el îngenunchfc lîngă ea şi îi luă mîinile într-nle lui. — Is a b e l! Is a b e l! Eşti nebună ? strigă el de parcă ar fi fost gata să înrebi neaseă. In loo de răspuns ea continuă să plîngă. t.em urînd toată ; ea să dreagă lucrurile el îî spuse că treaba cu barca fusese o glumă ; şi îl apucă disperar sa cînd Isabel repetă i — Eu nu mai pun piciorul pe podurile astea, nid[ în ruptul capului. — ţ?i ee propui să facem ? — N u ştiu, nu ş tiu ! El încercă să fie sarcastic. — Ai de gînd să-ţi ridici aici o sihăstrie şi să ţi se trim ită m încarea de la hotel ? E un loc încîntă+or. nu duce lipsă de v iz ita to ri; doar eă e cam mic chiar şi pentru o sihăstrie. IsabeJ gemu din nou aeoperindu-şi ochii cu mîinile şi mirîndu-se cum de nu-i era lui ruşine să-şi bată joc de ea. De data aceasta el încercă s-o ia cu binişorul. — Scumpa mea. poate eă mă vei lăsa să te duc în braţe. — Nu, asta ar însem na la fiecare pas o greutate dublă pe pod. — N-ai putea să închizi ochii şi să mă laşi să te conduc eu de mînă ? — Doar nu vederea pragurilor mă snerie pe mine, spuse ea privind în sus mînioasă. Podurile sînt nesigu re. Nu sînt copil. Basil. O hr re-o să ne facem ? — H abar n-am. spuse Basil încruntat. Este o situa ţie pentru eare nu m-am pregătit. Apoi, în tăcere, se consideră pe sine vinovatul nu m ărul una fiindcă probabil o sensibilizase pr^a'm ult pe Isabel cu poezia aceea despre Avery, iar apoi cu toa
tă discuţia despre Niagara, care aparent ei îi plăcuse foarte mult. O întrebă ridcj asta i ra cauza şi ea li ră sp u n se : — O, nu, doar podurile. Ii dem onstra că, după toate principiile cunoscute, podurile prezentau siguranţă deplin * şi că nu se puteau piăbuşi. Ea dădu din cap aprobator, dar nu-i răspunse, drept care el îşi pierdu răbdarea. — Is a b e l! ridică el glasul mi-e ruşine cu ti n e ! — Să nu spui nici o vorba pe care s-o regreţi mai -Jtîrziu, Basil, replică ea, cu îngăduinţa celor care au dreptatea şi raţiunea de partea lor. îm prejurul insuliţei unde deveniseră prizonieri, apele se învolburau la praguri, urlau şi săltau ca pose date de demoni. Basil se lăsă copleşit de gi Dzăvia ab surdă a situaţiei. Nu îndrăznea să încerce s-o ducă în braţe pînă la mal, căc: s-ar fi putut sa-î scape din strînsoare şi să cadă în torent. Nu putea nici s-o lase sin gură şi să plece după ajutoare ; şi ce se va întîmpla da că pînă să vină cineva îşi va ieşi din minţi de groază? Sau ce s-ar întîmpla dacă ar veni cineva- şi i-ar găsi în această situaţie ridicolă ? Dar tocmai venea cineva ! — Is a b e l! îi strigă el la ureche, uite-i pe cei pe ca re i-am văzut îir salon ieri seară. Isabel îşi acooeri faţa cu vălul, cu m îm rece ca gheaţa apucă mîna lui Basil, se ridică, cu o mişcare convulsivă se agăţă de braţul lui şi fară a rosti nici un cuvînt o luă pe drumul de întoarcere. Se aşezară într-un colţişor retras şi ea îşi ridică iu te privirile din păirînt, îşi îndreptă capul şi din nou se lumină la faţă. Basil o văzu zîmbind printre lacrimi. — Draga mea, îi spuse el, nu-ţi cer să-m* explici de ce ţi-a fost atît de frică, fiindcă bănuiesc ce n-ai fi în stare. Dar n-ai vrea să-mi spui de re oare oamenii acela arătau atît de stăpîni pe sitiiaţie ? — Vai, iu b itu le ! N-ar înţeles ? Doamna aceea, Richard sau cum i-o îi zicînd.... se aseam ănă atît de mult cu m in e ! 108
i
Ea se uită la Hi de parcă ar fi făcut cea mai satisfă cătoare declaraţie posibim, iar el ^socoti ca mai bine să renunţe le alte întrebări pentru moment şi să aştepte, in sperapţa Ga pînă lc. urm ă va găsi singur explicaţia. Îşi continue drumul în tăcere pînă ee ajunseră la Treptele lui Biddle, la eapul cărora există un armnţ eurtf că unelo. persoane şi-au aflat acolo m oa.tea din pricina bucă ţilor de siîncă desprinse din peretele prăpastiei care se cască pîne la ţărm ul de jos şi că cei ce doresc să coboar3 sînt avertizaţi eă o faG pe riscul lor. Isabel refuză să viziteze Peştera VÎDturilor, spre caie ducfeau aceste trep te, dar era gata să rişte o afse< nsiune în Turnul Ţestoa sei. •— M ulţumesc nu, răspun&e ooţul ei. S-ai putea să ţi se pară că drumul de întoarcere nu prezintă siguran ţă. Nu putem conta -cu certitudine ne apariţia doamnei care se aseam ănă atît de m ult fu tine, iar eu n-am nici o pofla să mi pf-tret restul vietu în vîrful Turnului Ţes toasei. A şadar îi găsi un loc unde să se aşeze şi el se ur că singur în vîrful curajoasei £onstructii înălţate chiar la marginea cascadei. între aroul lin al Potcoavei si peretele sculptat a] Cascadei Centra fe în s r a fe eu ma rea* înspum ată a pragurilor şi îr, faţă cu rtal ide abia conturat orintre ceţuri, ea»-e îşi vedea mai departe de drum printre m alurile lui ftiai înalte. "Simţi din nou teribila înrln^are eu c?re privise cu mulţi ani în Urmă, frumuseţea mereu schim bătoare a Cascadei Ca nadiene. cum atîrna t a o masă de verd^ translucid în timp ce un alb sidefiu se ridica par"^ din qenune. sirecurindu-se pînă sus, ch 'ar Ia marginea ei şi apoi brusG di starea , pentru ea efectul săi se repete din uou. Golful în e'Srte se Prăvălea cascada era învâîuiţ In mis te ru l a
felul acesla se caţără pe podul de scînduri. Basil, care între timp coburîse, îşi permise să-i spună că după pă rerea lui, ceea ce făcuse era şi straniu şi cam pericu los. Respectivul domn nu i-o luă în nume de rău recunojscînd că aşa s-ar părea, dar adăugă că îl consultase tui frenolog reputat, care îi spusese că avea un aseme nea echilibru îneît putea să meargă oriunde poftea. — Sînteţi în călătaorie de nuntă, bănuiesc, conţi nu el cînd se aproplară de banca unde Basil o lăsase pe Isabel. / A ceasta se afla acum în compania unei femei în tre dnuă vîrste, a cărei îm brăcăm inte exprima cu oa recare ezitare o fericire interioară şi care dovedea o ănume eleganţă şovăielnică. — Ei bine, eu mă afla la a treia călăto n e de nun ta la N icgm a şi nevastă-m ea a mai fost şi ea odată aici, cu aceeaşi treabă. Am găsit o mulţime de schim bări. Cu celelalte două am stat pe M asa de Piatră. Acum s-a term inat cu ea. Ce ‘zici, băbuţo, plecăm mai departe ? întreabă el > şi mirii o luară în sus pe pote că, însoţiţi poate de spiritele protectoare ale celor da torită cărora aceste locuri inspiră atîtea am intiri triste şi totuşi plăcute. La prîr?z grupul domnului Richard se aşeză la m asa de lîngă masa lui Basil iar acum vorbeau toţi tre5 cu însufleţire în pustietatea spaţiosului restaurant. — Ştii cevai Kitty, tocmai spunea doamna măritaftă, cînd ajungi acasă le poţi spune fetelor ce pofteşti despre distracţiile de la Niagara. V or crede orice mai degrabă decît adevărul. — Da. asta cam aşa e, confirmă Kitty. In m are par te am şi inventat ce-o să le spun. O să le descriu un m are bal la hotel cu lume bună din toate colţurile ţă rii şi îl voi descrie şi pe bărbsftul cu care am dansat cel mai mult. Voi povesti că mi-a făcut curte tipul acela eu m ustăţi lungi şi blonde întîlnit pe pod de dim ineaţa şi că a trebuit să dea socoteală pentru mănuşa pe care nu mi-o mai găseam. Nu se face să le spun fetelor că | roi-a scăpat din vîrful Turnului Ţestoasei. Şi pot, Fanny, \
110
să le mai dafu cîteva aman ante despre cum rim luat ma sa cu nişte aristocraţi din Sud, şi cum ne serveau proprii lor sei vitori negri. Se refeiea poate la aristocratul cu figura tristă pe care Basil şi Isabel îl rem arcaseră în trenul de la Buffalo ca fiind din Sud şi probabil în vizită prin Nord pentru prima oaTă de la război* încoace. Avea un aer deopotrivă aprig şi trist şivnişte maniere a căror eleganţă, destul de fascinantă în felul ei, ascundea ceva pe jum ătate barbar* criminal. Stătea cu soţia lui la o masă mai retrasă, iar copilul erai î«ervit separat de o micuţă doică şi slujnică cu pielea arămie. Realitatea nu prea corespundea cu descrierea făcută de tînăra domnişoară, dar indiscutabil îi oferea o bază de pornire. Lui Basil i se păru că desco peră la acest bărbat un fel de tulburare şi o explică prin teoria că înainte de război el venea la N iagara în fiecare an iar acum răm ăsese uim it s-o găsească atît de schim bată. — Da, zise. Basil, călătoria lui de-acum este o copie extrem de palidă a ceea ce însemna pentru cei din Sud „a voiaja" şi nu pot să nu simt pentru el o oarecare mila. Cred că pentru aproape orice rău înfrângerea şi pieirea sînt prilej de e lo g ii; pe epava sclaviei sentimentalismul ereşte rap id .'ca o ciupercă şi prin genul de .poezie pe care o produce această epava s-ar mai putea însă să men ţină în floare răm ăşiţele sistemului feudal. In ciuda ori cărei' dreptăţi şi raţiuni, un stăpîn de sclavi ajuns să rac este o figură p a te tic ă ; rebelul înfrînt ne trezeşte com pasiunea şi în prezenţa lui nu are nici un rost să ne gîndim la Andcrs-onville**. Od:nîoară domnul acosta şi alţii ca el erau adevăraţi lorzi ai steţiunilor noastre • de vară. Cheltuiau ca nişte prinţi b a n ii; trufaşi, cu nasul Be s u s ; îl zdrobeau pe aboliţionist în propriul b îrlo g } politicianul le aducea omagiu în propria lui * Războiul Civil (1861—1865).
** Localitate în sud-vestul statului Georgia, cunoscută pentru în. chisoarea militară a Confederaţiei Statelor din Sud. .111 \
\
easă. Veneau aici de la mlefştinile lor cu orez şi cîrrtpu-rile cu burr bac şi dădeau gata întreaga civilizaţie activă a Nordului Toţi cei care aveau ceva de vîndut, mărfuri sau principii, li se ploccneau, a ţa îneît călătoria lor la. noi devenea un adevărat triumf. Acum sînt toţi fără nici qn ban şi subjugaţi (zic ei), na există on? atît de sărac incît să le mai facă tem enele şi-am răm as eu singur, aboliţionisiA lm fragedă pruncie să suspin gîndindu mă la soarta lor. La urma1 urmelor aveau trăsături nobile şi nu e de m irare că au ajuns să ne dispreţuiască, văsîn d ce erăm m ajoritatea dintre noi. Am ii ipre&’a că nu mi-ar displace să-J eunosc pe amicui nostru. Nu mă pot ' opri de-a nutri faţă de el acelaşi sentim ent pe care 1-ffş nutri şi faţă de un prinţ ruinat,' fie-nii iertat sufletul bi cisnic f M ă întreb ne simte chelnerul nostru negru. în-' drăznesa să afirm eă aie pentru el o imensă admiraţie. In to ată încăperea nu erau mai mult de zece-douăsprezece persoane şi Basil com pară scena de acum cu cea oferită odinioară de aceeaşi încăpere. . — Pe vremuri, începu eL erau ocupate toate njesele şi cina se servea în sunet de orchestră. Nu pot !»ă suun ce-mi plăcea orchestra, dar acuri imi lipseşte. M ă în treb dacă amicul nostru din Sud nu-i duce şi el dorul ?,' Trebuie să recunoşti Isahel, Gă la sosire am avut parte/ de o foarte scurtă apariţie a fanrarei. Zău a^a m ă întreb' ce s-a întîm plat eu hotelul ăsta. spuse el în timp ee, famiiia din Sud, ridieîndu-se de la m asă ieşi-din restauurant, însorită de num eroase .ecouri perfide, !n eiuda zgomotului ostentativ de Farfurii şi tacîrridri făcut de chelneri. După cină se plim bară eu o trăsură de-a lungul ţă r mului canadian, pînă dincolo de Casa Clifton, spre Sur*' ning Spring* care nu este cîţuşi de puţin ţ;ea mai neîxi- * sem nată m inune a Niagarei. Cînd lici fiecare bulă se sparge pe suprata\a agitată a apei, dînd drumul unei stră fulgerări de flacără infernală şi unei răbufniri cu miros sulfuros, nu mai e deloc de m irare eă indienii au vene ra t cataracta ea pe un demon ,• şi Incă o v rajă subtilă * Izvorul arzntor (engl.)
412
(ce nu poate fi risipită nici de indiferenţa de profesio n is t a ghidului care pune în valoare fiertura drăcească) se a.;laugă acelor farmece succesive prin care Niagara se transformă treptat din ceva frumos în ceva groaznic. Şi totodată, după toate probabilităţile, -cea mai extraor dinară privelişte'a cascadelor se'deschide dintr-un anu me punct al acestui traseu, de unde priveşti Potcoava de sus şi îi vezi cei trei masivi pereţi de apă bombînduse şi, pierzîndu-şi culoarea năruindu-se în golflaolalta. N-ar dori, să m eargă să vadă cîmpul de luptă de la Lundy's Lane ?* .îi întrebă la un moment dat vizitiul pe drumul de în to a rc e re; dar pe Isabel n-o interesau cîm punle de bătaie, iar Basil prefera să-si păstreze in tacte am intirile ultimei lui vizite. — S-a ccnstruit acolo 4n fel de turn de observa ţie, zise el în timp ce trăsura înainta de-a lungul rîu lui, şi era dat în grija unui bătrîn ostaş din miliţia ca nadiană, care îşi ajutase concetăţenii să fie bătuti în luptă. A cesi erou mi-a înşirat o poveste simplă şi ne inteligibilă despre respectarea bătăliei, întrebîndu-mă mai întîi dacă am 3uzit vreodată de genei aiul Scott şi adăuaînd făiă nici m ăcar să tresară că aici S’-a dobîndit generalul primii săi lauri. Se pare că indiferent de auditoriu, povestea era la fel de lungă şi nimic nu 1 pu tea lace pe bătrînul ostaş s-o scurteze, aşa că m-am cufundat în gîndurî şi l-am lăsat să termine. In dimi neaţa aceea de vară, cînd soarele strălucea, păsările ciripeau iar dintr-o casă a unei ferme din apropiere se auzeau sunetele unui pian acompaniind glasul unei fe-? te. era greu să-ţi imaginezi că acea limpezime a văzdu hului fusese cîndva m m jită de fumul bătăliei, că în loc vie cartofi şi porumb pe cîmpurile tihnite se puseseră tunari şi că pe drumul fermierului, pe acolo pe unde acum veneau vacile în sunetele tălăngilor, venise ata• Bătălia de la Lurdy's Lane între americani şi canadieni s-a purtat la 25 iulie 1914, forţele ăm en-ane victorioase fiind con.duse de generalul Wmîleld Scott, rănit de două ori In aceasta confruntare.
113
*
cui oam enilor înarm aţi. Apele albastre şi liniştite ale lacului O ntano străluceau pînă departe şi pînă departe se întindea ţinutul acela minunat, cu ferme, codrii şi cîmpii, iar la piciorul turnului se înălţa un frumos sat. Bătălia de odinioară părea o simplă închipuire de-a mea > şi totuşi cum puteam să mă îndoiesc de spusele ostaşului de lîngă mine ? — deşi m-a întristat să con stat r ă în dimineaţa aceea patima băutului îi afectase exprim area. Vizitiul mi-a explicat după aceea că de obi cei vizitatorii erau atît de mulţumiţi de elocinţa că pitanului, î^cît îi furnizau destul coniac ca s-o ţină tot într-un extaz cît era sezonul turistiG de lung, prin aceasta ajutindu-1 să-şi îm prospăteze substanţial memo. ria şi să facă bătălia tot mai sîngeroasă, pe m ăsură ce sezonul înainta şi numărul vizitatorilor creştea. Acolo, draga mea, se întrerupse el brusG, cînd dădură cu ochii de uii torent îngust de apă care ţîşnea din ieşitura unei stînei de partea am ericană, mai jos de cascadă, şi se ţesea într-un vcal de ceaţă, a^ela e Voalul Miresii ,• şi presupun că-ţi închipui că torentul de acolo ne oferă un- spectacol ntît de minunat, este cine ştie ce plrîiaş (eneş, ajuns să-şi încheie prin acest salt spectacu los un lung drum plin de erori şi lipsit de orice strălu cire. Nici vorbă de aşa ceva. Este un caua! dintre cele m ai obişnuite, un sărman dar respectabil canal de moa ră, care s-a dedicat strict afacerilor şi a învîrtit roţi în loc să se prostească rotindu-se în jurul nuferilor. îşi poate peim ite acest ultxm lux. Geea pe vezi în Voalul M iresii, iubito, este apoteoza industriei. — M ă to t gxndesc, spuse Isabelţ care nu aâduse nici cea mai mică atenţie Voalului M iresii sau am ănuntelor legate de el, ce îngrozitor trebuie să fie să faci un pas în gol prin aceste locuri noaptea. Se referea la drvmul eare mergea- pe m arginea prăpastiei fără a ti străjuit de nici u n fel de parapet. In Eu ropa ar fi fost p ro tejat de un zid puternic, dar pe conti nentul nostru ne ocupăm de luGruri puţin altfel şi nu e de m irare că din tin d în cînd cîte a trăsură se face ţăn dări, rostogolindu-se dincolo de m arginea d im u lu î. ft.14
•— Dacă Intr-o asemenea direcţie ţi-au luat-o gîndurile, răspunse soţul ei, mai bine să ne întoarcem la ho tel şi să lăsăm V îrtejul pentiu mîine dimineaţă. Oricum, s-a făcut prea tlrziu pentru a-1 mai vedea astăzi. • De la întîm plarea de pe insulă o trata pe Isabal cu o superioritate care i sc părea şi lui îngrozitoare, dar de care nu se putea lăsa. . — Nu mi-e teamă, suspină e a , dar cum ar spune un militar în retragere, „Sînt teribil de dem oralizat" t şi adăugă : Ştii că trebuie să ne rezervăm cît de cît forţele pentiu a da o raită prin prăvălii în seara asta. Printre treburile pe care le nveau de făcut se numă ra şi cum părarea biletelor de întoarcere la Boston prin Montrea] şi Quebec, şi printre plăcerile lor a fost si aceea de-a le procura de la cel mai sufletist agent de vo iai imaginabil. Omul era colonel sau cel puţin maior şi recursese la un truc politicos1 folosind un titlu militar eînd i se adresă lui Basil. Lăudă. excursia pe eare inten ţionau să o facă cei doi ca De cea mai mâqnifică şi mai frumoasă de pe întreg continentul şi îi lăudă şi pe ei pentru intenţie. Ii informă că doamna care tocmai ieşi se era doamna general Bowder din Philadelphia i o cu noşteau ? Intr-un fel aceste titluri îi sugerară hai Basil o perioadă anterioară ultimului răzbel*, de pe vremea miliţiei populare •, şi îşi imagină pentru agentul de voiaj o viaţă rom anţioasă petrecută într-o statiune balnearăîn perm anent contact cu ra jte oameni bogaţi, cheltuitori, am atori de plăceri, care formau întreaga lui lume jovială. Din păcate colonelul, care îi in d u sese şi pe ei în această lam e şi prin urm are îi etichetase drept bogaţi şi nor.deni, nu reuşi să le asigure o cabină specială pe vas — un va por absolut splendid care făcea curse pe lao şi avea să-i ducă pe la pragurile de la St. Lawrence şi mai depaite, pînă la M ontreal, fără a-i obliga să mai schimbe vreun mijloc de locomoţie. — dar le va da el o scrisoare către căpitan, un foarte bun prieten peisonal, care se va bucu ra să le acorde toată atenţia în calitate de prieteni ai lui; **»* Hăzboiul civil I
V
%
115
%
I
*
v
şi se apucă să scrie cîteva rînduri a'.ribuindu-i lui Basii nişte m erite deosebite şl, in ciuda oricărei logici, făcîndu-1 să simtă în acea clipa că i se acordase privilegiul unui document, care insă, lără îndoială, făcea parte din toate tranzacţiile de genul acela. Colonelul vorbea cu un glas vesel şi 'puternic ; rîdea cu poftă aparent fără a fi stîrnit de nici o g lu m ă; la despărţire se înclină foarte adînc zicînd „Bună seara" şi c^i doi plecară ca şi cum ar fi primit binecuvîntarea lui. Restul serii îl petrecură hoindim d prm sat, ferme caţi de am estecul bizar de Siramu şi comun, zăbovind în taţa vitrinelor cu monotona lor varietate de evantaie din pene, — fiecare avînd în centru o pasăre de un roşu sau un galben violent, sacrificată nemilos, — moeasini, pungi de tu tu a şi sacoşe cusute cu mărgele, aicuri cu săgeţi şi tot ce era în starş să inventeze arta sălbatecă a indienilor din vecinătate ; cutreierînd prin a te s te dughene vesele, întrebînd de preţuri şi zăbovind iude]ung şi nehotărâţi, aplecaţi peste cutiile pline cu cruciuliţe de feldspat, brăţări şi coliere din cuarţ şi tot felul de vaze, de ulcioare inutilizabile şi alte vase care se pot tăia din formaţiunile geologice de la Niagara, tehinuiţi în tot aces* răstimp de căJdur? lămpilor cu gaz şi de perseverenta ţînţarilor. In afară de ei era foarte puţină lume în prăvălii, iaT cum părăturile Isabelei n-au fost deloG costisitoare. Soţul ei se hotărîse să-i ia ur ir-ic suvenir şi după ce o conduse la hotel alergă înapoi lc una din prăvălii şi îi cum pără în grabă un evantai 8in pene — ceva magnific, de un roşu puternic dînd trep tat în albastru, eu o întreagă pasare galbenă ţintuită în mijloc Cînd i-1 arătă trium fător în cff~^ră soţia îl întrebă : — «.sta pentru cine este, Basiî t P entru bucătă reasă ? Dar văzîndu-i privirea îngrozită la auzul acesxor vorbe, i se aruncă de gît, exclam îndt of, dragule, bietul de tine n-ai nici un ou s t ! Am înţeles că pentru mine l-ai lu a t ! Şi mai să m o a ^ d^ rî'î. — N-ai sărit tu în sus şi nu ţi-ai ridicat mîinile spre Ger, bîlbîi el, Cînd ai ajuns la vitrina aceea g u evantaie 9 116
*
— Ba da, da/ îngrozită ! Ai crezut că mi-au p’ăcut ororile acelea, cu păsările lor m oarte şi eu toate cuion le lor hidoase ? Oh, Basil, iuhsiu l e ! Eşti in co rg ib l. Nu poţi reţine ea un asem enea roşu este cea mai dez gustătoare nuanţă pe ca^e perversitatea omenească a inventat-o ea să sfideze natura ? Ascultă, dragule,' pro mite-mi un singur lucru, zise ea eu gias p atetiţ. Ştii eă vom mai i^ee nişte miei cum părături şi la M ontreal şi poate că vei dori să-mi faci şi acolo o surpriză. Ei bine, n-o mai face. S au 'd acă nu te poţi opri, te rog spune-mi dma^nte despre ee ebte \o rb a şi eare v a fi culoarea ,• iar eu îţi voi spune'dacă să cum] ri sau nu şi atunei va fi ceva eu gu&t, o şupriză plăcută, şi voi fi cu adevărert m ulţumită. Ea se întoarse să-şi pună evanta5ul în geamantan, iar el m urm ură eeva, eum f ă ee-ar fi să-l schîn oe» •— Nu, ripostă ea îl vom păstra ca pe..., ca pe... un monument. ' Şi astfel, eu încă un hohot de ris, ea îl eoborî diri înălţim ile trufaşe unde se «ocoţase în nula lui pentru spaim eîe şî neliniştile ei din ziua aceea. Intr-atît, se schim baseră poziţiile lor in cit Basil se întreba daea nu cumva el fusese acela eare făcuse scena de De insula ?eiei de-a treia I f f r s ito a r e ia r ’cînd Isabel adăugă, „Of, de ee oare nu-şi folosesc bărbaţii puterea de, judeca tă ?°, el n-ar fi putut să-şi revendice nici un dram de judecată şi nu putu nici să susţină adevâm l i că el « păia*ie evantaiul mai myjt pentru o anume strălucire barbară decît pentru hum usetea Iui. Ea nu vroia să-l vadă s u p ă r i, iar el nu-reuşi să nposteze în *j'ci un fel ia m îngîierea ei pe jum ătate ironică, menită să-i aline suferinţa umilirii. D&r odată cu noaptea trecură şi to ate necazurile şi dim ineaţa urm ătoare te i doi petiacură o oră încîntătoare zăbovind la Prospect Point* şl cutreierînd Insula * Promontoriu de unde se de-chide o iargă perspectivă asupra Niagarei, 117
Caprei, desfătîndu-se oarecum cu savoarea lucului, ale căru? minuni le devoraseră mai întîi fără nici o discri minare. Se simţeau deja vizitatori veterani şi se mirau jcu superioritate de lăcomia cu care se repezeau noii veniţi la diferitele puncte de atracţii. Nu puteau pri cepe de ce ar dori cineva să coboare pe şinele înclinate pînă la .poalele Cascadei Americane ,• zîmbi’ă la ideea de-a se urca în Turnul Ţestoasei s luară în rîs îndrăz neala' vulgcră a celor ce se aventurau pe cele Trei Su rori U rsitoare ? iar pentru cei pe care îi văzură gata să ccboare treptele pînă la Grota Vînturilor, nu găseau cuyinte să-şi exprime întregul dispreţ.. Apoi îşi făcură şi ei excursia la V irtej, coborind din greşeală pe partea am ericană, cînd de fapt V îrtejul se vede mult mai bine de pe cealaltă parte, deşi de oriunde l-ai vedea rămîne cea mai im presionantă scenă din pro digiosul spectacol al Niagarei. ' Aici, pe o deschidere de o milă, acele m ă ri interioare ale Nordului — lacurile Superior, Huron, Michigan. Ene şi o mulţime de alte lacuri mai mici — îşi varsă toate noianul de ape, rotindu-se în vîltori înspăim întătoare şi form înd'un vîrtej uriaş sub a cărui suprafaţă clocotesc* curenţii neputincioşi. A brupt,a din această scenă a for ţei ascunse, atît de diferită de splendorile bubuitoare ale cataractei însăşi, de ambele părţi se ridică pînă la o înălţim e de două sute de picioare nişte stînei m ăreţe acoperite de la m arginea apei pînă aproape de vîrf cu cedri întunecaţi. Fără zgomot, în m ăsura în care simţu rile tale pot percepe zgomotul, apele lacurilor evadează p e furiş din infernul vîrtejului şi apoi bete şi dezlănţu ite, o iau mugind prin gîlcevitoarele praguri spre Gntario, străbătînd canalul îngust al rîului. Deşi scena este înijpăim întătoare te afli la o înălţime atît de m are dea supra ei îneît nu ajungi să-i afli nici pe jum ătate întreac ga grozăvie ,• căci apele acelea care par ca oglinda sînt de fapt mari creste şi inele care prin impulsul curenţilor sînt ridicate în centru cu douăsprezece picioare mai m ult decît la margine. Nimic nu 3pjravievuieşte acolo şi mallstrom ul se joacă zile în şir cu ceea ce prinde în capcana lui, răsucind şi aruneînd totul roată, iară şiia 11«
ră, t u o răbdare tristă, maniacală. Ghizii Spun poveşti de groază — groază pe care nici măcar felul lor de-a povesti nu o poate risipi pe de-a-ntregul — despre tru puri de oameni înecaţi tîrîte în vîrtej şi făcute să joace pe am eţitoarele ape o parodie a vieţii, în aparenţă plu tind acolo în largul lor, pion jind şi zburdind printre v a luri sau luptîndu-se cu disperare sa scape de moartea de care au avut demult parte. De partea americană, ceva mai jds^ de podul pentru calea ferată, există un ascensor la o înălţime de o sută optzeci de picioare, m enit să coboare lumea pe malul de jos şi să ofere o privelişte a pragurilor de la acelaşi nivel cu ele. De pe stînca de vizavi pare o construcţie teribil de fragilă din bîrne de pin, dar fără îndoială că e mai solidă decît p a r e ; şi oricum,, de vrem e ce pînă în prezent nu s-a dezmembrat încă, se poate declara că prezintă pdrfectă siguranţă. în sala de aşteptare de sus, Basil şi Isabel dădură din nou de domnul Richard şi doamnele lui, cu care in tra ră în- aceeaşi cabină mişcătoare, coborînd împreuna în tăcere. Nu era momentul de discuţii de nici un fel, nici cînd încet şi nu chiar foarte lin parcurseră porţiu nea de sus a coborîrii. întunecată din pricina unui para van protector din seînduri, şi nici mai jos, unde lumina pătrundea în voie dînd la iveală faţa sinistră. înlăcrim a ta a stîncii, brăzdată de dîrele nămoloase «le şuviţelor de apă, şi prin contrast, fragilitatea tem erară a liftului, în inima Isabelei se am estecau o perm anentă nem eiedere faţă de maşinăria de sus şi o îndoială asupra valorii priveliştii de jos şi prin urm are ea nu putea sa aştepte cu satisfacţie să scape de actualele pericole cu ajutorul mijlocului de transport care de fapt o adusese în mij locul acestor primejdii. Zimbi cu un aer trist şi se ghe mui şi mai strîns lîngă soţul e i ; în timp ce cealaltă ma troană se agăţa în zadar cu disperare de braţul soţului ei implorîndu-1 să oprească liftul, ori de cîte ori cabina se opintea zdruncinîndu-i mai tare ca de obicei. La piciorul stîncii îi ajută 3ă iasă din carcera lor tm tînăr englez plin de năduşeJiă şi mînjit tot de noroi, eu faţa roşie şi scăldată în sudoare din pricina efrşiţei 119
mari eare era în mica la i gheretă din Ss.iii.iiui de pin răscoapte la soare, Şi mult ifiai răcoaje nu.era nici aidra, pe bolovanii unde p ăţiră amicii noşlri la ieşire, eoborînd şi iar coborind şiruri peregulate de trepte- pînă tin d în ceie din urmă se văzură pe o lespede uriaşă de piatră, chiar lîngă praguri'. Totuşi priveliştea era mag nifică şi pentru o clipă nimeni nu regretă că venise pînă acolo. Valurile nu arătau ca nişte gigantice inci 2M uri pe suprafaţa rîului ceea ce de fapt şi erau, ci ca^ o procesiune de talazuri pe întinderea' oce&nulni; se ridicau ■semeţe în nişte îngrăm ădiri uriaşe de verde străveziu, spărgîndu-se greoi în puternice creste de spu mă. Blocuri m ari şi fragm ente infam e.de &tîncă erau ri sipite pe marginea" crîrfcenului torent şi de la ele se ri dicau pereţi sumbri de stîncă golaşă întunecată, ici şi eolo cu pîlG uri de eedri ca nişte tuleie de barbă şi pre tutindeni eu hăţişuri de plante veşnic verzi, eare atîrnau ca nişte sprîncene stufoase, veşnic încruntate, Loeul are în el c e \a inexprim abil» este înspăimântător de singuratee ţ i îţi dă senzaţia că te afli parcă în prezenţa! unei forţe stranii sau că ai surprins N atura într-una din stările ei sau într-u ru l din refugiile ei în eare avea dreptul să fie îo veci singură. Construcţia fragilă, im pertinentă a liftului se înalţă în această solitudine ca un lucru p m d 't de ruină, totuşi e n?aî bine decît dacă er fi «ev* n a ) elaborată, căci pare provizorie şi dacă tot trebuie să existe un lift, este bine să aibă un as pect cît mai efemer. A cest aer de grosolană vrem elnicie te eonso^aza pentru prpzenţa m ajorităţi' semneior de progres d dorită cărora te bucuri de farmecul Niagarei?' prin fmm useţpa şi irealul lor, podm ile suspendate fiind ‘e xceptate, în eepa ce le priveşte., de la această gene ralizare. - ; La urcare nici unul din noi nu rosti o vorbă •. Isabel şi soţia domnului Richard se îngălbeniră de spaimă r sotu lor păstrară o apatică resemnare. Cînd ieşiră din cap cana lor şi păşiră în sala de aşteptare de SUS, b .u sc Ri chard îi s p ase lui Basil 1
120
— Ce-mi place la aceste mici av en tu ri es'3 cînd i^şi cu bine din eîe. La revedere, domuuie. Se înclină uşor spre Isabel, care îi întoarse polite ţea şi sch'm bă nişte priviri eu doamnele. Apoi fiecare familie se urcă în trăsură ei -şi de la această distanW si gură se salutară unii pe alţii ca gesturi mai vizibile. — Ei birrî, rem arcă Basil.. cred eâ acum am făcut cunoştinţă. O să-i mai întîlnîm din cind în cind îu de cursul acestei călătorii. îţi aminteşti cum peste Ocean, p e unde mergeâm dădeam m ereu de aceleaşi figuri de aceleaşi cutare. La o călătorie mai lungă dacă ai apucat să intî’neşti odată nişte oameni, riu te mai scapi de eju X — Da, zise Isabel, ca şi cum i-ar îi coatinuat gîndul, mă bucur că plecăm astăzi. — Draga de tine 1 — Zău asa. Cînd am sosit aici n-am simţit decît fru m useţea locuJui. în acele momente locul acesta mi s-a păiUt şi mult mai familiar -■ dar de atunci mi-a devneit tot ma? străin şi mai înppaimimător. N iagara a început oa recum să mă posede, să mă domine într-un mod teribil ’d e neplăcut, mă simt azvîrlită între eolţii pragurilor, îm pinsă de pe m arginea cataractei şi am eţită în rotirea y înejuri!or. Nu-ţi mai aparţin, Basil ,• spre m area mea nefericire am ajuns căsătorită eu locul acesta. Fugi de m ineL salvează-m ă de g» oaznicul meu s tă p în ! îm prennîndu-şi mîinile şi ridicînd ochii la cei pa rodie cu haz tînguirile unei primadone. * — lm ! eonvine de minune, com entă Basil, şi ceea ee afirmi implică o realitate c a ie nu poate fi eXDr’m a tă foarte precis. Gînd sosim la N iagara avem g u toţii acel fcer de superioritate cu eare privim în z'ua de azi tot ce D“ înconjoară şi timp de eîteva ore totul e sum vr'rm n o i ; tiă'ir* micile noastre tributuri de admiraţie, fi l a r e în raport de satM acţia pe care o simte atunci eînd recunoaşte existenţa unei Fiinţe Supreme. Dar duL»ă o vreme devenim conştienţi de o puternică forţă Gare ne sub m inează mulţumirea de sine f începem să bănuiai că .marea cascedă nu există pentru eă a primit aDrobarea noastră şi să simţim că nici nu va înceta să existe oda tă eu plecarea noastră. In ziua a doua devenim jalnicii
121
ei sclavi, Iar in a treia, vrem să fugim de ea îngroziţi. Totuşi cred că unii rămîn aici săptăm îni în şir, şi foa*ţe mulţi au închinat chiar ode Niagarei. — Eu nu pricep asta cttfar deloc, spuse Isabel. Âcum nu mă mai miră că oraşul ăsta este atît de gol în acest sezon, ci că a putut fi cîndva plin. Ce râu hni pa re că n-am plecat după ce-am văzut D»ima dată casca dele de pe podul suspendat. Ce frumos a f o s t! Mă bucur de tot ce n-am făcut. Sînt încîntată că n-am vizitat Grota V înturilor ; sînt fericită că M asa de Stîncă s-a prăbuşit acum douăzeci de a n i ! Basil, azi n-aş mai suporta să mai văd încă un curcubeu. Regret că ne-am aventui at pe cele Trei Ursitoare. O să visez noaptea ce mi s-a intîm p la t! Şi tot iureşul ăsta, vîrtejul. umezeala care îţi acoperă faţa şi nesfuşitul vuiet, de pretutindeni. îşi lis ă brusc capul pe umărul lui răcită de-o clipă de uitare şi apei şi-l ridică radioasă întrebînd : — De ce oare, dacă într-adevăr N iagara este ceea ce ni se pare nouă acum, de ce oare atîtea perechi vin aici în călătorie de nuntă ? — Poate că sînt singurii care au tăria să-i reziste şi nu sînt atît de uşor subjugaţi şi goniţi de ea. — Dar şi noi sîntem subjugaţi şi goniţi de ea. f — Ei, d^aga mea, noi ne-am căsătorit puţin cam tîr-* ziu. Cine ştie cum ar fi dacă tu ai avea nouăsprezece ani în loc de douăzeci şi şapte, iar eu douăzeci şi cinci, nu peste treizeci ? — Basil, eşti foarte crud. — Nu, nu. Dar nu-ţi dai seama cum stau lucrurile? Noi doi am cunoscut prea mult din viaţă ca să mai do r i n un fundal sumbru pentru fericirea noastră. Sîntem fo a.te mulţumiţi ca în jurul nostru totul să fie vesel şi Strălucitor. O dinioară nu ştiam cum să facem cercul în deajuns de întunecat. Ei, draga mea, este efectul vîrstei. Sîntem bătjîni. — Aşa mă socoteam eu înainte de-a ne căsăto ri răspunse Isabel cu naturaleţe j dar acum, adăugă ea tri umfătoare, sînt salvată. Iubitule, niciodată n-o să mai fiu bătrînă ? niciodată, atîta vrem e cît... mă iubeşti 1 122
Erau tocmai pe punctul de-a întră în sat şi de aceta e] nu putu să facă nici un gest de recunoştinţă faţă de această gingăşie ■, dar pelerina ei de m ătase (sau ce-o fi fostj îi lunecă de pe u măr şi cu o îm brăţ’şare el i-o aţieză la loc, felic'tîrtiu-se fcă, plin de delicateţe, nu scă pase prilejul unei dezm ierdări nem ărturisite şi neştiind (Ce să-i faci, aşa-i orbirea celor din sexul nostru !) că prilejul îi fusese oferit în cb’p încă şi mai subtil, cu acea afrtă pe care femeile nu contenesc s-o folosească în lu m ea asta şi pe care, sper, nu c va uita nici în cea de apoi. a .u luat cina devrem e şi au aruncat o ultim ă pri v ire veseliei nupţiale din hotelul altm interi părăsit. Trei m irese în costume de călătorie stătuseră Kngă ei > alte două se aflau în salon cînd ti ecură ei spre ieşire •, vreo şase perechi fericite sosiră (în muzica1fanfarei) cu omnibuzul care urm a să-i ducă pe prietenii noştri înapoi la gară ; pe drum, de-a lungul străzilor mai văzură cîteva perechi zăbovind pe la vitrine. Şi astfel, cît ţine vara, Jocul se reîm prospătează mereu cu strălucirea dragostei. Luna, care în alte părţi are adesea culoarea pelinului sau în cel mai bun caz a caşului obişnuit, este aici ca mierea aurie începînd de la întîi iunie pînă în ultima zi a lui octombrie ,■ şi acesta este unul din marile farmece ale Niagarei. Mă gîndesc cu gingăşie la toate vieţile în cepute axei a tît de frumos, Ia speranţele care au dom n it în inimile tinere, pline de bucurie. Ia nem ărginitul ocean de fericirş, cu fluxul si refluxul lui pricinuite de de sosirea şi plecarea trenurilor. In alte părţi nu scani de grijile apăsătoare ale diverselor treburi şi ale mo dei, există bătrîneţe şi mîhnire şi inimi zdrobite : dar .aici, doar tinereţe, încredere, extaz. Iată de ce trim it N iagarei o sărutare şi ce n-aş da să fiu poet m ăcar pen tru un sfert de ceas. Isabel plecă de acolo înclnată să ierte slăbiciunea felaaului de m irese cere se ghicesc de la prima1privire şi în ultima clipă amîndoi prietenii noştri simţiră o draooste ascunsă pentru N iaoara. Nu stm evact cît din satis facţia lor se datora faptului că nu suferiseră nici un 123
neajuns de pe urma celor care îi trag pe sfoară pe că lători. La hotel un anunţ îi a \ ertizase să nu aibă asmio 3e-a face eu pungaşii de birjari de pe st:adă, 6i să-şi com ande întotdeauna trăsura la recepţie > la rîndul lor birjarii pe stradă le şoptiseră la ureche să nu se încreadă la vizitiii aflaţi în eîrdăşie cu proprietarii ho telurilor, ra re cer preţuri exorbitante ; totuşi experienţa le dovedi eă suma asupra eăreia se cădea la îrv o ială era eît se poate de rezonabilă şi furniza lesne satisfacţii. Poate eă şi datorită faptului că deocam dată numărul birjarilor & întrecea De cel al vizitatorilor, aceştia din prm ă puteau să dicteze condiţiile j dax lor le plăcea să creadă să este vorba do un triumf a] civ ilizaţiei; şi eu du voi fl niciodată einicul eare să-şi bată joe de cre dinţa lor Doar la g ară a fost Dusă la îndoială virtutea JDiagarienilor, din eauza ham eiului de Ie. notei care pre tinse eă v tliza Ini 3cisil ar fi slăbit de prea multe călă torii şi II siăjui s-o lege eu o eurea pe care un prieten Se-al lui avea să l-o vîndă eu un dolâr şl jum ătate. Dar eh!ar şi el poate că era o fire binevoitoare, suspectată pe n e d re p t
124
CAPITOLUL V II :
ÎN JOS PE FLUVIUL ST. I AWRENCE
Trebuiau să ia vaporul canadian la CLaiîotte, portul oraşului Rochester, şi de la N iagara ajunseră acolo cu trenul, după o călătorie lipsită de pteripeţii. La gura lar gă cu maluri joase a iluviului, vasul stătea ancorat lîngă gara ; şi în timp ce Isabel îşi făcu Ioc pe punte. Basil se ocupă de transferul bagajelor o treabă uşurată cu totul pe neaşteptcrt- de politeţea tînăiului canadian care se îngri jea de cuferele pentru ^apor. Tînărul era lent şi sistemul lui de lucra era defectuos — nu dădea bonuri pentru fleeare bagaj în parte, ci scria pe fiecare destinaţia ; exista în purtarea lui acel ceva nedefinit care te făcea să-i ghi ceşti speranţa că nu-1 vei uita pe eel ce-ţi căra baga]el>; dar era atît de politicos, îneît nu-i dojenea nici pe cei mai neajutoraţi şi nici pe cei mai sîcîitori dintre pasageri şi Basil îi binecuvîntă în sinea lui sufletul ser vil. Puţini am ericani îşi zise el s-ar purta în locul lui eu atîta decenţă şi nu-şi putu imagina vreun american .care să folosească faţă de o mulţime în aşteptare poli teţea de care dădu dovadă casierul eanadian de pe vas atunci eînd se îngrăm ădiră fu toţii la ghişeul lui să-şi prim ească cheile de la cabine. Era cam neîndemînatec, ia. şi tînărul hamal dar era răbdător şi nu-şi ieşi din fire nici chiar atunci eînd unii indtvizi din mulţime, desco perind eă nu repezea pe nimeni, se obrăzniciră repezmdu-1 ei pe el. I-a1 trebuit de trei ori mai mult timp Secît unui am erican ca să-i servească dar acolo timpul lor nu avea valoare, iar el îi soivea bine. Cînd îi veni , 125
rîndul, Basil se strădui sa-i voibească frumos, iar casierul nu-i trată cu d isp reţ'c a pe un becismc, cum ar fi făcut un funcţionar am erican plin de ifose. Turiştii noştri se simţiră pe dată ca la ei acasă pe acest vas foarte confortabil şi în toate privinţele potrivit scopului său, cu un căpitan la vedere, ca're dădu cu e voce foarte plăcută răspunsuri la vreo două întrebări, com portîrdu-se faţă de pasageri ca un fel de gazdă. în salon Isabel îşi descoperise printre pasageri „semi-cunoştinţele" din salonul hotelului şi din liftul de la praguri şi le adresase cîteva priviri de tatonare; La care soţia domnului Richard făcuse şi ea nişte avan suri, finalizate cu faptul că se aşezară cu toţii la o masă şi începură să se întrebe cînd v a porni vasul, la ce ora vor ajunge la M ontreal în seara urm ătoare şi alte ase m enea chestiuni potrivite pentru discuţii între mai mulţi necunoscuţi care călătoresc împreună. De data aceasta prezentările fiind făcute cum se cuvine, schimbară adre sele şi reieşi că Richard era colonelul Ellison dîn Mflw aukee, iar Fanny, soţia lui. Domnişoara Kitty Ellison fcocuia iu vestul statului New York, nu departe de lacul Erie. Curînd oamenii se risipiră prin cabinfele lor, dar noile cunoştinţe răm aseră îm preună la masă şi după cină doam nele îşi traseră scaunele unul lîngă altul pe puntea de prom enadă şi se bncurară de briza p ro asp ătî a seta. Soarele apunea magnific la ţărm ul jos de care se despă^iseră deja de o oră, şi o dungă lată colorată se întindea în urm a vasului. De-a lungul orizontului cîţiv a nofi S'u bM ri, strălucitori, se întunecară văzînd cu ochii şi apoi se făcură una cu pămmtul. Pe cerul senin apărură stelele şi un vînt uşor începu să lovească mol com obrajii, pompînd viaţă în nervii epuizaţi de arşiţa z ’ei. De-abia înfiora întinderea liniştită a lacului pe eare se ivi sau poate aproape, un schconer cu toate pînzele sus, care se mistui c'tirînd în lumina amurgului lăsînd vasul nostru singur pe luciul apelor. Pasageri nu erau mulţi si nici unul nu se rem arca prin ceva într-atit îneît să tulbure cursul normal al gîndurilor celorlalţi. O senzaţie prolundă de tihnă puse stăpînire pe toţi, în 1 2 6
tărită, daca mai era posibil, de im aginea căpitanului cie^at pe puntra superioară, în gură cu un traouc care cind se aprindea cîud se stingea, ca un licurici nemiş cat în întunericul tot mai mare. In această stare sufle tească, ce departe erau ultimele evenimente ! N iagara părea o#fabulă din antichitate ,• drumul de la Rochester un mit din evul mediu. în această lume fericită şi ră coroasă, cu lacul liniştit, eu cerul înstelat, cu aerul pe care parcă îl respira direct sufletul, aveai o asemenea conştiinţă a repaosului total îneît parcă erai în odihnă §i străbătut iară şi iară de un nesfîrşit calm. în curînd, punctele de asem ănare dintre Isabel şi doamna Ellison le făcu reciproc neinteresa«ite şi Iăsîndu-şi bărbatul cu ceilalţi, Isabel căută sincer compania dom nişoarei Kitty, descoperind la eâ un farmec al ma nierelor care te nedum eresc Ia început, dar care, se gîrdi imediaft Isabel, era probabil o totală încredere în alţii am estecată cu o deosebită încredere în sîne. — Nu-ţi dai seama, Basil, ce mod de-a fi flatant este acesta ? îşi întrebă ea soţul eînd, după ce se des părţiră de prietenii lor penlru a se duce la culcare îneercă să-i explice caracterul domnişorei Kitty. Fireşte, nici o artă n-£fr putea egala un asem enea dar n a tu ra l; fiindcă întotdeauna încrederea în firea ta bună şi în sim patia pentru cei din jur, te fac să te simţi demn de laudă, ştii doav •, şi aşa că nu poţi să nu fii bun şi sim patic. S-o luăm pe domnişoara Ellison, de pilda. Ascultă ce-ţi spun eu, cu ea m-aş mîndri oriunde. Prin „oriunde" Isabel înţelegea „ la Boston", si con tinuă să laude inteligenţa şi rafinamentul tinerei, folo sind acele expresii prin care unii îşi arată uimirea cind descoperă la .c îte un locuitor al Vestului roadele civili zaţiei, expresii pc care nici un locuitor al Vestului nu le p o a tj privi cu bunăvoinţă. Din fericire, domnişoara Ellison n-a fost nevoită să le a sc u lte .' — M otivul pentru care s-a întîm plat să vină doar cu două rochii este că locuieşte atît de aproape de Ni agara îneît putea să vină doar pentru o zi şi. să se în toarcă în ziua urm ătoare. Colonelul este v ăr cu ea- şi 127
el îm preuna cu soţia lui vin in Est în fiecare an şi de deta asta au rugat-o să v'ziteze cu ei Niagara. Mi-a iepetirt d e’nu ştiu cîte ori povestea la care am tras no; ~uurechea cu atîta neruşinare în salonul h o telu lu i; şi nu ştiu ee i-a surîs mai m u lt: perspectiva eare îi stă îna inte sau ide-?a de-a face o călătorie în acest mod o/iginal Nu m a silit să-i ascnlt destăinuirile, darr ni.ci n-a încercat să le tina pentru ea. Am ajuns să discutăm în eel mai firesc chip ^osibi! s şi după toate aparenţele mi a spus toate lucruiile astea despre ea fiindcă o amu zau şi fiindcă îi erem simpatică. I-am povestit şi eu cum odată la Mont Cenis mi-a rămas valiza în partea fran ceză şi la Torîno, pînă cind au reuşit să trim ită după ea am fost nevoită să port lucrurile mătuşei meler — Ei bine ro n stat că domnişoara Ellison er putut &ă te descrie prietenilor ei în culori foarte asem ănătoa r e g u eele în care mi-ai descris-o l u pe ea. Z is e Basu. Rum au. început aceste confidenţe reciproce ? Care din tre voi două a flatat-o mai întîi pe cealaltă eu încrede rea ei in oam eni? <5e altc e \a ai mai povestit despre tine ? — Am spus eă sîntem în căiito rie de nuntă, recu noscu Isabel g u un aer vinove,t. — Aşa eare v a s ă z 'c ă 1 -— Înţelege, iubitule 1 Am vrut să aflu şi eu doar o singură data. dacă asătăm ca doi îndrăgostiţi în luna de miere.
— $i arătăm ? — Nu veni răspunsul eu oarecare dezamăgire. Poate eă adăugă ea, am ascuns eu prea mult succes taptul eă sîntem proaspăt căsătoriţi. Ştii e e v î Basil ? continua ea jitîndu-se eu îngrijorare în ocbii lui, dom nişoara Ellison m-a luat la începui drept... sora fa1! Basil izbucni într-un bohot de rîs nestăpînfl. — Ineă o asemenea victorie zise el. şi sîntem pier-', 3uţi ; şi -rîse din nou exagerat. Cît de tristă este reali zarea dorinţelor o m en eşti! I a urma urm elor nu există imn ic mai bun ea un eşec total pentru a-i face pe oa meni fericiţi. 128
Isabi'I ii'J-1 asculta. SimţuicTu-Se în depliită siguran ţă înl -un colţ întunecat al salonului pustiu ea îl strinse •vindicativ într-o lungă îm brăţişare; iar apoi. ca şi cum el fusese cel ce venise cu ideea unei asem enea relaţii execrabile, Isabel şuieră printre dinţi detestabilele, cu vinte, „Sera ta !" drhchi-f drumul cu o rppufeie dispicţuitoa-e. La scurt timp după revărsatul zorilor vasul se opri în portul oraşului canadian Kingston, un oraş fiumos, întinzi udu-se puia la marginea apei şi lesînd, datorită pietrei din care este construit în cea mai mare parte, senzaţia unei solidităţi englezeşti. Aici se urcară o m u l-. ţime de călători şi nici ei, nici oamenii de pe‘ chei nu aiătau cîtuşi de puţin ca americanii. -Frau englezi sau irlandezi sau scoţieni, păstrînd încă pe obraji rtoşeaţa sănătoasă a Lumii Vechi, sau dacă erau canadieni, nu arătau cu niftiie mai puţin v ig o ro şi; eşa incit trebuia să te întrebi dacă nu cumva graniţa d’ntre Dominion* şi Statele Unite nu constituie şi o dem arcaţie netă între o digestie bună şi dispppsie. A ceşti provincial’ nu aveau regularitatea trăsăturilor noastre şi celor mai răsăriţi 'dintre ei le lipsea acea sensibilitate a expresiei pe care ne-o dau nouă griiile ; dar nici nu erau confruntaţi cu _ com plexităţile vieţii din oraşele noastre. Totuşi pînă şi Isabel se văzu silită să admită că, în general. oam eni: aeeştia erau mai bine îmbrăcaţi decît ar fi fost un nu m ăr identic de am ericani de rînd într-un oraş dp ma xime identică şi la fel de izolat. Docherii care încărcau yasul nu erau deloc g ră b iţi; glumeau amatoil cu femeile eare vindeau pe chei portocale şi cartofi prăjiţi, iar lu m ea noastră agitată părea dincolo de ocean mai degra bă decît doar dincolo de lacul acela. Oraşul Kingston are am intiri romantice de pe v re mea cînd fusese Fort Frontenac acum două sute de ani i * Canada a devenit docninion britanic in 1867.
129
splendida apariţie a contelui Frontenac* printre indieni, viteazul La Saile** care i-a transformat zidurile de lemn In ziduri de piatră ,• luptele gu sălbaticii şi apoi cu co loniştii d5n statul New York, pe care francezii şi aliaţii lor îi prădau pornind din acest p u n c t; distrugerea in timpul primului război gu francezii*** a fortului ridicat de La Salle şi, în sfîrşit, capitularea, eu cîţiva ani mai tîr z iu , în faţa englezilor. Este un loc pe cît de pitoresG pr atît de isoric. Pretutindeni îm prejurul oraşului ţăr m urile sînt frumos îm pădurite şi există o mulţime de insule minunate, — primele din cele O M!ie de încuie de care este plin capul fluviului St. Lawrence şi printre cere îşi făcea acum drum vasul nostru. Mai sînt încă la feJ de ferm ecătoare şi aproape to t atît de sălbatice ca atunci cînd, în 1673, flotila de '.anoe a lui Frontenac le-a străbătut labirintul ieşind îff largul lacului. In afară de un far ridicat pe ana d*n ele, nu există aprocpe nici un semn că picior de om a călcat vre adată iarba fină de pe întinderile lor bolovănoase, mereu verde la umbra veş nică a pinilor şi cedrilor. In lurr.ina ealdă a dimineyii Insulele ba se adunau, ba se risipeau în faţa vasului. De' eare unele aproape că-.l atingeau gu penajul de plante m ereu verzi j şi dacă nici una nu era mare, în schimb unele erau atît de mici îneît n-ar fi fost cine ştie ce în drăzneală să ţi le îmagi iezi ea pe o specie uriaşă de păsări de apă. care se strîng laolaltă şi apoi se despart în calea lui. Te impresionează eiudat să descoperi ca ou răma1» încă nerevendicate, în solitudinea naturii vir gine de odinioară. In afară de interesul pe care U pre zentă datorita francezilor, aceste insuliţe nu evocă nici un fel de asociaţii şi se cer adm irate doar pentru £ru* r-ouis de Buade de Frontenae, guvernatorul francez al Canadei (1672—1862). ** Robert Cavelier t a S allr (1643—168 r), explorator francez al A uaricil de Nord. *»» Rfzboiul dintre F ranţa şi Anglia cunoscut sub nrar.ele do „Războiul recelui W Uliun'' <-1697).
'430
/ (
m useţea lor. Intr-adevăr pluteşte în Jurul lor palida auieolă a unei legende pnvirul răscoala canadiană din 1837, cînd se spune că încirifitOcirea lor m ultitudine a oferit adăpost cîtorva patrioţi. Dar im aginaţiei îi vln6 gieu să se descurce cu acest episod din istoria moderDâ şi, într-un fel, nu te poţi ataşa afectiv de fiica acelui rebel veşnic. la pîndă. cere m ultă vrem e a reuşit să-i păcălească pe urm ăritorii tatălui ei, mutîndu-1 pe acesta tu barca de pe-o insulă pe alta şi aprovizionîndu-1 în timoul nopţii eu de-?le gurii. Rezerva se datorează fie dorinţei fireşti ca o eroină de dată atît de recentă să-şi m erite faima pe berza unor fapte cu adevărat deosebite, fie unei simple răutăţi. Poate că ar trebui să adaug, ca sa fiu drept cu ea, că o reprezentantă a propriului ei &ex a fost aceea care a refuzat să-i acorde atenţie, inferzicîndu-i lui Basil să se mai preocupe de ea. După ce acesta term ină de citit din ghidul turistic decpre isprava vitejească a fetei, Isabel îl întrebă dacă remarcase o o fată frumoasă cu bluză GuribaMi în dungi albe şi albastre şi cu o pălărie elveţiană, care se urcase pe vas? Ia Kingston. Ea i-o arătă şi plină de curaj reuşi să-l facă să-i adm ire frumuseţea, care era de cel mai fer m ecător tip canadian. N aşterea ei în Lumea N ouă o sal vase pe această fata de corpolenţa englezească » o roşeată mai delicată îi lumina obrajii t o graţie mai deli cată îi îndulcea m işcările; şi totuşi era rotunjoară şi plinuţă. deşi în floarea tinereţii. Nu era atît de eterică in drăgălăşenia ei ca o americancă, dar nu era nici atît de nervoasă şl nu avea nimic din dureroasa fragilitate a acesteia din urmă. Expresia îi er& ouţin. absentă, tre buie să recu n o aştem ;. dar în felul ei era fără cusur A răta ca cea mai docilă fiică şi prom itea să devină cee mal supusă nevastă. A vea un gust impecapil la îm bră căminte, declară Isabel, costumul ei format din bluza îri 3unqi albe şi albastre şi pălăria elveţiană faşezata peste bogăţia părului castaniu închis) fiind com pletat cu o \ Justă neagră de mătase. 131
— Se poate v ed e# adaugă ee; că e o fustă v ech e transform ată. E îm brăca; .:; pe cît de cochet, p e a'ît de ieftin.
Lucrul acesta îl surpriuse pe Basil, care pusese som ptuozitatea personală a tinerei pe seama îmDiâcăminţii, crezînd că are o toaletă enorm de scumpă. Cînd fata1coborî împreună cu însoţitoarea ei la unul din cele mai jalnice debarcadere de ţaru, îi lăsă în cea mai m are încurcătură în privinţa ei. Făcea acolo o vizită sau e /a oare interiorul Canadei plin de asemeneef.fiinţe elegante şi cochete ? De unde îşi dobîndise gustul, distincţia, m a nierele ? Cînd o pierdură din priviri, căci fata ajunsese în umbra pădurii, simţiră că plecarea ei îi întristase, deşi erau bucuroşi că o văzuseră şi gîndindu-se mai bine, sim ţiră că n-ar fi putut cere de la ea mai mult decît le oferise — şi anume fapi.ul că pur şi simplu existase timp de cîteva ore în prezenţa lor. îşi dădui ă seama că fru m useţea nu era doar propria-? scuză pentru a exista, ci că ea flata, privilegia şi îm bogăţea lumea consimţind să existe La Prescott, vapojul ou care veniseră de la Charîotte promiţîndu-li-se o călătorie directă pînă la Mont"real se opri şi se văzură transbordaţi pe un vas mai mic cu dezagreabilul nume Banshee*. Era ur. vas foarte vechi, hodorogit şi m urdar corespunzînd întru totul ca racterului unui duh irlandez. In plus, era deja prea în cărcat cu pasageri, iar acum după ce-şi mai adăugase şi 'um ea de pe vaporul nostru îşi dublase efectivul şi prietenii noştri se întrebau dacă nu aveau să străbată pragurile în chip pe cît de incomod pe atît de prim ej dios. Cu toate acestea, tovarăşii de drum prezentau o asem enea varietate umană, înrîf în parte îşi compen sau num ărul mare. Fireşte printre ei se afla şi o întrea gă arm ată ne m irese venite de la N iagara sau din alte părţi şi curînd apărură nişte forme curioase de mani* Ia folclorul irlandez; fantoma unei femei care prin tîrguirile ei prevesteşte moartea.
132
fla ta re a pasiunii arzătoare de eare dădeau dovadă ma joritatea. Dacă ei îi place, este foarte bine şi poate fi ehiar ex c e le n t ca o fată nu prea drăguţă să se m ărite cu un bărbat d e-o vîrsta ven erabilă ; dar ca e a să ex a g er eze id eea de d evoţiu n e m îngîindu-i p ş furiş obrajii v eştezi, ad uce prea m ult a reproş adresat marelui pu b lic ; iar, p e de altă parte dacă m ireasa oste foarte tînără şi drăguţă cînd o vede în m ijlocul unui grup de tir e r e confirm ind prezenţa soţului doar prin cîte o do jan a ascu ţită aruncată lui din eînd în cînd, spectatorul îşi în d ieap tă fără să vrea sim patia &pre soţu l cu păr elb . Deşi nimiG n-ar fi putut fi mai dem n de laudă d ecît felu l în eare tin erele o înconjurau ca n işte ad evărate surori pe a cea stă din urmă m ireasă. Făceau parte din elasa irlandezilor m ai înstăriţi şi daeă eventual pentru ea căsătoria eu up bărbat atic d e bătrîn fu&ese un sacri ficiu , e le făceau to t p osib ilul să dea evenim entulu i cel p uţin însufleţirea unui praznie. Erau e nci sau şa se fe tj zdravene, frum oase, eu rotunj'm i g en eroase şi culori săn ătoase. îns 'ţi*e fiecare de cîte im curtezan eh ipeş cu care glum eau p e un ton grosolan şi rîdeau cu nepăsare teeltică. Unul din tineri se trezi că-i zboară pălăria p este bord şi se văzu n ev o it s<ă se le g e la pap cu batista iu bitei sa le ţ ries+ui acesta trecu dr^Dt luc rul eel mai re u şit d e p e lim e şi dădu n aştere unui nesfîrşit şir de glum e şi tacH nări. Frau cU toţii b ine îm brăcâţi şi s-ar fi putut rrerle eă bătrinul nure eontrîb'rise la întreţinerea în treg ii familii de tineri frum oşi, sănătoşi, fără griji, în tr-o oarocare m ăsură aşa şi ară+er căci avea o m ilă jjalnică p e n tn T un mire,- astfel îneît un euplu de însu răţei foarte tin^rî lin apropierea grupului surioarelor în so tite de iub iţii lor, nu-şi m ai nuteau d«»s,]ipi ochii de pe figu ra lui abătută. „Poate eă şi el nenorocitul, se S'm te tînar su fleteşte î*părea să spună privirea junei n e v e ste .
De dragul brizei uşoare eare adia şi pentru a vedea eît mal bine pragurile, toţi pasagerii de ne B anshee ieşi seră pe puntea de promenadă, şi era o înghesuială aproa 133
pe ca în tram vaiul cu cai de ora şase care civculă spre îm prejurim ile B ostonului: Grupurile de oamnei în pieioare sau şezînd stăteau ca sardelele, iar umbrelele de soare, mai mici sau mai mari, deschise toate, formau un fel de acoperiş aproape neîntrerupt. Sub el, Isabel mai sporovăia din cînd în cînd cu familia Hll;son de lîngă t-e. dar nu era o atmosferă care să trezească sentimentu< comuniunii sociale şi în sinea ei Isabel se bucură fînd după o vrem e cei trei îşi părăsiră poziţiile Era o căldură ucigătoare şi pe m ajoritatea oameni lor această căldură îi întrista şi îi amuţi. Din cînd în cînd norii care trindăveau deasupra canetelor se cioc neau şi lăsau peste pănv.nl o scurtă şi aprigă aversă de ploaSe ra re parcă făcea aerul mai puţin respirabil deeît înainte. M alurile pustii erau îngălbenite de s e c e tă ; Insulele se făceau to t mai sălbatice şi mai aride » flu viul străbătea mile în şir un ţinut care nu dădea nici un semn de viaţă omenească. Fluviul St. Lawrence nu are aim ic din pitorescul cutezător al fluviului Hudson şi aduce mult mai m uît eu vărul său îndepărtat, Mississippi, M alurile îi sînt joase, ca ale lui Mississippi, curentuJ ra pid drumul croit prin ţinuturi solitare. Fiecare inspiră senzaţia aventurilor de d em u lt: amJbele sînt bîntuite de spectrul iezuitului în sutană şi al oşteanului în zale meffievale î aceeaşi rasă veselă, evlavioasă şi cutezătoare ie-a conferit amândurora o nem uritoare aureolă roman tică. Dacă apa ar avea o culoare de-un auriu întunecat î* loc de acest verde translucid, iar m alurile şi insulele Ar fi acoperite de plopi canadieni şi sălcii în loc de cedri îtttunecaţi. ţe-ai putea crede fără nici o greutate pe Mj ssissippi, între Cairo şi St. Louis, pînă-ntiatît te izbeş te asem ănarea dintre Driucipalele elem ente ale peisaie1ur oferite de aceste două fluvii. Doar că, schit'nd asemă narea. nu ştii exact ce să faci cu munţii din Verraont, care de pe apela fluviului St. Lawrence se văd profilaţi veg la orizont, sau cu pitoreşliîe sătucuri franţuzeşti care încep să se arate de cum începi să pătrunzi mal în adia tu l părţii de sud e Canadei. Au un alipect atît de tihnit, cu căsuţele lor cu lucarne strînse ciorchine în jurul tur134
Ielor de biserica, îneît pare imposibil să-i fi adăpostit cîndva pe sălbaticii şi pe csîncenii fermieri care, înar maţi cu torţe, cuţite de scalpat şi tomahawk-uri, .-au hărţuit timp de o sută de ani pe cei ce locuiau la hota rele Noii Anglii. Dar imediat după ce cobori prin Long Saulf* treci pe lîngă cătunul numit St. Regis. unde s-a dat foc torţei cffre a învăluit în flăcări oraşul Deerfie^d trezindu-i din somn pe locuitori, fie pentru a da ochi o m oarte fulgerătoare, fie pentru a gusta din amarul captivităţii. Clopotul trimis din Franţa pentru indienii creştinaţi de iezuiţi, capturat de-o corabie engleză si c*us la Salem, iar de-aici vîndut la Deerfield, unde îi chema pe puritani la rugăciune, pînă ce. în cele din ur ni ă îi adună şi pe indienii conduşi de preoţi şi pe acei liabitants** de pe-o întindere de sute de mile de iarnă şi nat.ur ă neîmblînzită ca să-l salveze de pîngărire — acest clopot fatidic stă şi acum atîrnat în clopotniţa’ de la St. Regis şi de aproape două secole îi invită la sluj bele de dim ineaţă şi de seară pe copiii celor ce-au lup tat &tît de crîncen. au cutezat şi au îndurat atîtea pentru el. Treeînd pe acolo, prietenii noştri l-ar fi ascultat cu draqă inimă în speranţa că vor desluşi în sunetul lui cine ştie ce notă tristă a istoriei ; dar el atîrna tăcut peste cătunul amuţit, care, pe malul rîului. în soarele fierbinte fii după-amiezii, părea la fel de lipsit de viaţă ca şi •Deerfi^ld-ul ars demult din temelii. ‘ îşi întoarseră privirile de la cătun pentru a se uita la un domn care tocmai îşi făcuse apariţia într-o manta ii'.oaia de călătorie, de culoarea muştgrului. Basil în trebă : — N-ai vrea să cunoşti originea, povestea vieţii şi sentim entele ascunse ale unui bărbat care călătoreşte îm brăcat îrtr-o m anta de-o asemenea" nuanţă ? Sau dom nul de colo, cu batista udă peste ochi, c.ezi că face o * Pagul cel lung (engl.). •* Locuitori (fr.). Denumire dată locuitorilor de origine franceză
a in Canada ţi Louisiana. j!3 5
călătorie-de plăcere? Uită-le la tinerii aceia din Qianfta; de cînd ara plecat de la Kingston se tot giugiulise şi se hirjonese. Crezi eă la Omaha to^i sînt ffşa de bine disinişi ? Dar mai bine uită-te îa o figuiă mai su 'p iin i.jto are . .decît toate eele pe care le-am văsuţ pînă acum pe va sul acesta încărcat cu figuri de nedesGri& ! Era un tînăr înalt chipeş cu aer străin, bine îm bia ta ! şi coulrjSiînd impresionant eu restul prin erciaia hainelor. Dar ceea ce îţi atrăgea mai mult atenţia la el lere o eruse mare, bătută în briliante şi avînd tn vîrf un vultur de aur gu doyă capete. A ceastă podoabă pusa la vedere pe reverul sau slîng iţi lua jăftvirile • le'm îiia î> strălucea un macjnif'e^inel cu diam ant şi mai avea şi ju.n ■im punător lorm on gu «are, din «ind in cînd, urmă-: i>a m aiestuos peisajul. n .m ăsură «e im punătoarea luî prezenţă ereştea în oshii Isabelei, „Iată", se gîndea ea, „un om gu adpvăiat d stins. păr3 aoar şi poale, iubi tule adaugă apo eu voce ta^e adr^âadu-se lui Basil, „trebuie sa fie vreun nobil străin aflat aiGi in căiătoiie"; şi recapitula ui minte a,]unsurile' dm zi re privind vizi, tele unor aristje ra ţi d.n alte t3ri, încereînd să-l identi-j fite cu vreunui din el. Crucea trebuia să fie vreo deco raţie sau vreun ordin strein şi Bcfsil îşi dadu <*u părerea că probabil respectivul eS'e membru al vr-^uneilegaţii de’ ' Ia W ashington earş venise acolo jă-şi petreacă vacariţ fd de vara. (Srueea il punea în ficu reatu ră dar vulturul tieefal- zise ei însem na fie Austria, fie Rusia ; proSabil A ustria, căei eel ee îl purta arăta o Idee cam prea civili zat pentru un rus. ^ — Ghiar aşa ! € e aer are. Să nu-m. apui mie. Basil. eă nu există nimta în sînge ! exclam ă Isabeî, sare în; adiusul sufletului era □ aristocrată înverşuniftă, ca toate 'reprezentantele sexului ei, deşi în Drine»piu se dovedea Hestul de dem ocrată. ■$ In timp ee Isabel rostea toate acestea, obiectul aten ţiei sale ceiceta tu privirea diferitele grupuri din juruT Ilii nu eu trufie, nu eu aroganţă, ei gu o n^greşită ur m ă de superioritate inconştientă. 136
^
TJ_
-
— Al ce p riv ire ! adăugă ea J nu poate fi decît ro dul unei obirşii înalte şi al multor generaţii de strămoşi I £Mă intriga din ce in ce mai mult, iubitule. V reau să aflu cine este. Nu poţi inventa vieun pretext ca să-i vorbeşti ? — Nu. n-aş putea o tace civ ilizat; şi faia îndoială eă m-ar pune la punct cum a?ş merita, dacă m-aş băga peste el. Să aşteptăm să ne dezvăluie soaria cine esie. — Bănuiesc că n-avem ce face, dar e oribil -• e in tr-adevăr oribil. E uşor să vezi că e vorba de caieva dis tins, continuă Isabel, pe cînd eroul el se pumba pe puntea de piomeKattă croindu-şi drum politiros, dar tot‘odeftă semeţ printre ceilalţi pasageri si făcînd peisajul să se bucure de privilegiu) privirilor, sale aruncate prin iom ion cînd dintr-un loe, cînd dm tr-altul. Nu vorbea / cu nimeni şi Isabel presupuse pe bună dreptate că r u ştia engleza. Intre timp se apropia ora mesei, oai nici urmă de masă. O reie douăsprezece, unu două veniră -şi trecură şi' apoi, în tsfîişit, sosi şi prînzrJ care fusese amîrrat. se prfre, pînă ce bucătarul reuşise să-şi adunp forjele în su ficientă m ăsură pentru a "satisface cerinţele unui număr dublu de oameni faţă de cel pe care -se pregătise el să-i serveasca. De rem arcat la ofiţerii şi echipajul vasului Banshee -era faptul că daşi nu se ţineaiu la disianţă de pasageri cum procedeu dispreţuitor americanii erau cam săiăcuţi cu duhul si nu numai că tăceau totul foarte lent după obiceiul canadienilor) ci şi cu o lipsă de eficienţă
unei farfurii cu castraveţi fleşcăiţi aşteptînd prinzul şi întrebindu-m ă dacă să mă adresez străinului în franceză sau în germ ană — fiindcă ştiam că nu m-ai fi iertat în veci dacă aş fi lăsat să-mi scape o asem enea şansă — eînd omul s-a întors chiar el spre mine şi mi-a v o rb iţi — Grozav ! Şi ce-a spus, dragule ? — A spus i „A naibii plictiseală, să aştepţi atîta", eu cel mai autentic accent folosit de cei din statul New [York. — Nu pot să cred I răm ase Isabel cu gura căscată. — Ba să crezi. După aceea mi-am luat curajul să-I întreb ce semnificau crucea şi vulturul cu două capete. A dat dovadă de condescendenţa unui adevărat nobil. „O, mă bucur că vă plac", îmi spune el, „şi nu-i nici o supărare că aţi întrebat". Şi mi-a explicat. Poţi să-ţi imaginezi ce este ? Este emblema celui de-al cincizeci şi patrulea grad în societatea secretă din face fac partet — Nu pot să e r e d ! — întreabă-1 atunci tu singură, e un tip foarte cumsecade. „Ah. ce privire I Nu poate fi decît rodnl unei obîrşii înalte şi a multor generaţii de strămoşi I'4 repetă el, insinuînd în mod dezgustător că el nu fusese părterş la eroarea lor comună. Care ar fi putut fi replica lui Isabel e imposibil de ştiut, căci în aceeaşi clipă atenţia i-a fost reţinută de ştirea care circula printre călători că în scurt timp vor ajunge la pragurile de la Long Sault. Privind înainte ea» văzu strălucirea şi clocotul apelor, care părură ochilor ei negreşit la fel de am eninţătoare ca pragurile dinain tea N iagarei. Vasul trecuse deja de Deplan şi de Galopes, aşa că gustaseră cu anticipaţie din plăcerea sau groaza^ cerre te cuprind cînd străbaţi aceste nouă mile de m are furtunoasă. Traversarea pragurilor fluviului St. Lawrence este o chestiune de gust. Pasagerilor le place m ai mult decît căpitanului şi pilotulut, dacă e să judeeăm după feţele lor, iar femeilor şi copiilor le place mai mult decît bărbaţilor. Este fără îndoială ceva foarte palpitant, pitoresc şi de-o frum useţe sălbatică. Cînd va sul pătrunde în curentul clocotitor copiii încep să ţipe 138
şi să rîdă, femeile scot ţipete de încîntare j valuri m ari înspum ate izbesc prora şi dau năvală spre pupa In vre m e ce vasul se afundă în ape şi apoi saltă Înainte, uşor ca o pasăre dusă de adierea vîntului r m alurile sălbatice şi insulele dispar rapid din faţa ochilor, încordarea va sului se simte în fiecare fibră a trupului. Dar căpitanul eu o figură gravă stă jos în faţa cabinei pilotului trăgtnd din pipă, piloţii trag zdravăn de irm onă; văzdu hul e plin de mugetul răguşit al apelor j în locurile unda iureşul cu.entului nu clocoteşte, se văd stîncile maronii de dedesubt şi pe cînd vasul care se zvîrcoleşte şi se opinteşte aruncîndu-te ba într-o parte, ba într-alta, ai o vagă senzaţie Gă poa+e ceea ce se Intîmplă se cheam ă izbîndă şi nu distracţie. Cînd, după ee ai cobcrît prin pragurile de la Long Sault, te uiţi în soaţe şi vezi tala zurile acelea uriaşe rostogolindu-se pe panta abru.ptă în urraâ ta, iţi m ărturiseşti că „fără îndoială e ceva magE'fic. dar numai plăcere nu se poate numi". Saluţi cu Sotisfacţie m ută porţiunea dreaptă de rîu dintre pragu rile Long Serult şi Cocteau şi admiri încîntătoarea liniş te a frumosului laG St. Francis în care fluviul îşi lasă o parte din ape. Apoi străbătut de lungi fiori, vasul pă trunde în pragurile Cocteau, eoborînd apoi prin pragurile ,Cedar si pe la Ce scade. Pe stîncile din acest uiiim loc s*5 vede scheletul unui vas naufragiat. în care se mai înfig şi acum colţii de lup ai urgiei apelor. Se spune că nuneni nu şi-a pierdut viaţa în acest naufragiu, „Dar €e s-ar întîmpla, se gîndi Basil, dacă Banshee cu toţi oamenii ăştia înghesuiţi )a provă ar eşua pe-o stîncă ?“ Cît despre Isabel, ea privi cii indiferentă vasul naufra giat. cum făcură de altfel toate celelalte fem e i; dar lor fie convenea, căci nu puteau să înoate şi deci nu tret uiau să se salveze singure. „Mai avem de străbătut pragurile La Chine, se bucurau ele, şi-acelea sînt cele mai îngrozitoare dintre toate 1" Trecură de lacul St. L o u is; acum se putea zări stră lucirea pragurilor La Chine. Căpitanul se ridică dp pe «scaun, îşf scoase pipa din gură şi cu ea făcu un gest prin c a ie solicita linişte. 139,
— Doamnelor şi domnilor, zise el. cînd trecem prin aaeste praguri este foarle mu^oitant ca vasul sL nu se dezechilibrase. Vă rog sa raiatoeţi pe lacurile unde \ ă aflaţi. Se lăsase deci a aurgul, căci vasul e. a m întind ere. Din safui .ndian de pe mal îl seraaalizară pe căpi tan ca să afle clacă nu avea nevoie de un pilot iocal f căpitanul refuză şi apoi vasui ie avintă în valurile fu rioase. Se afunda în ape şi^apoi sălta cîrd ir ti -o parte, c iid în cealaltă, de la o stîncă la alta, atingi nd un ultim colt de piatră a cărui zgirietură teribilă făcu sa trem ure tc a te inimile. A poi pericolul trecu şi frumosul oraş Moîilt4e întunecat şi înălţîndu şi num eroasele lui turle în tran dafiriul asfinţitului ! se vedeau mari şi im presionante cele două turnuri gemene a)e catedralei franreze. Basil sperase ca primul contav^ cu acest ora? ce lebru să fie facilitat de nişte aaociaţii concludente de. idei. Intenţionase sa evoce p en h u Isabel m ărar un?le reflecţii palide ale frumosului portret făcut de Parkman* acelui 'Maisonneuve** care a fondat şi a consacrat Montreal-ul. îşi aminti dintr-o străfulgreare cuvintele marelui istoric ; da*- în aceeaşi clipă din cabină ieşi o tînără per soană foarte drăquţă, prezentînd roate indiciile că ar fi o tînără şi frumoasă actriţă, inclusiv pe acela că avea drept însoţitoare o iemeîe şnaj în ’irstă , nelipsita din tre cutul îndepărtat al oricărei tinere actiiţe. Toată ziua fata cochetase îndrăzneţ cu nişte cunoştinţe de-a’le ei. tineri englezi şi canadieni, şi după ce trecură Je oragvrile La Cbînp ea cucensp inimile tuturor b ă r b a ţilo r sărind bruSG £ Franc”- Parkm an (1823—1893) istoric american care şi-a dedicat o m are parte a studiilor sa]° colonizării d° cătr° fra n c e i a. csntineniulwi nor£-american. ** Paul dt? Chomedey de Maisonneuve (1612—1676}, explorator france-?: tnt ’me:e4->rul -■ ezării Viile M irie (1342) uflre mai tîr - ! tfu va deveni MontreaL
140
hi picioare, afjoslroiind torentul eu o rrină încîntatoârc ' Şi tiind glers unui c în te G delicios. Aeu/a, apropiindu-.se d e ' oraş, zăriră podul Victoria eare se întindea luug, peste rîu şi din eauza lungimii saie axata atît de aproape de suprafaţa apei I n c it pai«->a un obstacol in ecflea vaporului.*' — Mă întreb;, spuse unul din adm iratorii actriţei — un canadian sare semăna e \a e t su castorul d e pe ecu sonul provinciei lui naiaJe, si a'le «arul galanterii gre^ i. oaie a c ir ta le priirits^ «u aceeaşi veselă şi im p ertin en ta: nonşalanţa — ma înîreb data putem să trece direct pe * sub podul t*tela ? ■** — Nu, domnule ! răspunse tînără şi drăguţa actriţă o prom ptitudine surprinzaota e. vom trece direct peste eL '■ t a acea'stă dulce si neghioabă im pertinenţă, sanadianul mult prea buimac pentru un « a sto r, şi toţi cei lalţi, izbucniră în rîs j dar nobilele nuaqte istoriee ale gîndurilor lui Basil dispărură irevocabil ju d dem nitate rănită lăsindu-l ruşinat — fiindcă şi el izbucnise in ris odtrtă cu ceilalţi.
CAPITOLUL VIIU
s e n z a ţ ia l ă s a t ă
DE ORAŞUL MONTR';AL Senzaţia de călătorie în străinătate, după care a* lergaseră turiştii noştri în tot timpul voiajului şi pe care o cunoscuseră într-o oarecare m ăsură la Kingston şi pe fluviul St. Lawrence, ^pori încă din prima clipă petrecută la M o n treal; şi salutară pînă-ntratît fapiu l, îneît aproape că se bucurară să piardă la schimbul dolarilor pe care conducătorul omnibuzului nu accep tă să-i prim ească decît cu un rabat de douăzeci de - cenţi. A doua zi dim ineaţa la micul dejun nu se mai văzură în stare să spună în ce ţară nimeriseră. Chel nerii aveau o foarte slabă spoială de engleză peste franceza lor m aternă şi între ei discutau pe limba lor; dar m ajoritatea m încărurilor erau gătite pe gustul en glezilor, iar totul la un loc era o im itaţie proastă de hotel am erican. Acelaşi am estec de obiceiuri şi rase ie crea to t felul de nedumeriri în tot timpul şederii lor a c o lo ; prăvăliile erau englezeşti, iar vîhaătorii erau de obicei francezi i birjarii erau adesea irlandezi, iar pe străzi ră su ra clopotul tram vaielor cu cai ameri cane, purtînd pioase semne de modă veche. Pretutin deni erau biserici şi mînăstiri care am inteau de ori ginea ecleziastică şi feudală a o ra şu lu i; marele pod, cheiul superb cu şirul lung de d o tă ri întrecute doar de cele din Liverpool, edificiile im punătoare ale băncilor şi com paniilor com erciale şi casele mari, trainice, de p e străzfie mai liniştite, proclamau m oştenirea energiei şi cum pătării protestante. Iii
Pe amicii noştri strălucirea modernă a M onterealului îi interesa mult mai puţin decît rămăşiţele trecutului şi acele trăsături care identificau oraşul cu o credinţă şi un popor diferite de-ale lor. Isabel mai că s-ar fi spovsdit oricăruia dintre preoţii în sutană neagră întîlniţi pe s tra d ă ,- iar Basil ar fi îngenuncheat cu uşurinţă în faţa oricărei călugăriţe cu chip palid, care se strecu ra lin prin mulţime. Era o îneîntare să iei trăsura şi să te duci nu la cimitir, nu la biblioteca publică, nu la silozurile de cereale sau la noul parc recent împodo bit cu stînei artificiale şi lăstari de plante mereu verzi — nu la vreuna din ferm ecătoarele locuri de recreaţie ale propriilor noastre oraşe, ci, ca în Eurpoa, la bise rici cu superstiţiile lor neîndurătoare, biserici cu pic turi şi statui cumplite, cu mirosul persistent al tămîii de la slujba de dimineaţă, cu confesionalele Lor, cu saeristam il care încasează, cu credincioase, caro înge nuncheate ici şi colo rostesc rugăciuni cu ochii în chişi sau cu privirile rătăcite, după cum sînt femei bătrîne sau tinere ! Nu apăr sentimentalismul slab — nu miţi-o răutate dacă vreţi — dar îl înţeleg, şi îl scuz din toată inima. Isabel ş* B tsil s-au dus mai întîi, fireşte, la Cate drala franceză, oprindu-se în drum să se plimbe puţin prin piaţa Bonsecours, unde o mulţime de habitants vin toţi cu căruţele încărcate cu păsări, fructe şi le gume şi unde fiecare căruţă reprezintă un obiect de studiu. Iată o pereche de ţărani tineri, cu figuri de oameni simpli, care şi-au expus m inunat marfa î unt, ouă şi pui f iată o fată cu faţa netedă, ochi negri şi păr negru, care arăta de parcă o infuzie de sînge in dian i-ar fi întunecat roşul obrajilor şi care prezida peste nişte grămezi de ceapă, cartofi, sfeclă şi napi j o bătrînă cu faţa scofîlcită ca o coajă de nucă, în spatele unui atrăgător aranjam ent de pere şi c ire şe ; m ai.încolo o întreagă familie făcea negoţ cu turtă dul ce de diferite forme, unele pioase, altele groteşti. Există aici spectacole vesele oferite de haticurile şi eşarfele strălucitoare şi de lîna şi aţa în toate culorile; şi există spectacole tristei date de hainele vechi şi tot 143 >
felul de mărfuri la nana a d o u a ; dar mai pi esus d e ' orice, domina aoundenţa de roade ale Lveziloi şi giă-^ dinilor, în timp ce în interiorul frumoasei hale se află tejghelele măcelarilor, iar la subsol o întreagă Iun e de ustensile casnice, articole de sticlărie, de fierăriei obiecte din lemn. Ga şi în alte ţări latine, fiecaie meş ter îşi laudă produsele, dar tocmeala nu se desfăşoară atil de zgomotos ca în ţările latine de peste ocean. Protestele concesiile şi invocarea sfinţilor nelipsite în tranzacţiile coiuerfciale din piaţa Bonsecours, se fa aici cu tfoce joTisă. Precupeţele gra^e, care lîncezesc lîngă marfă de-aoia dacă îşi fac auzite glasurile din colo de borurile largi ale pălăriilor de paie atunci cînd se tocmesc molcom cu cum părătorii sau taifăsuiesc liniştite între ele. în catedrală exîslă poate cele mai p4oaste picturi dm lume, iar masivii stîlpi din iemn de pin sînt afu maţi fată nici un fel de scrupule ca să a.:ate ca de m arm oră; dar turiştii noştri se entuziasmară de parca s-ar fi aflat în catedrala Sfîntul Petru din Roma ,• de fapt eă are ceva din im ensitatea de haDar şi din carac terul im presionant al acpSteia.Ei nu-i cereau să lie nici frumoasă nici m ăreaţă : doreau doar să le evoce' îndrăgiră urîţenie, şi mult iubita hidoşenie şi incon gruenţă a ceea ce însem nau în am intirea lor bise ricile catolice tiDice,- şi aceesve catedrală reuş^ să fa că acest lucru şi încă mai mult, să adauge un efect propriu, ofaiindu-Ie spectacolul unui b ătt'n indian tu ciuriu, care înqpnucheat înaintea altarului principal, îşi num ăra mătămile rostind printre lacrimi şi susni-’" ne rugăciunile plătite cu atîta m artiraj si eroism de cei ce îi învăţaseră pe s°menii lui să le rostească. — Ăla de-acolo e un sălbatic, zise băieţand.ul francez care le servea drept ghid, im pacientat de in teresul lor pentru ceva atît de nedem n de atenţie ca acest barbar cu gem etele lui. Băiatul trecea iute de la un obiect la altul şi ex plicaţiile lui rapide erau tratate cu totală neatenţirv. .*44
— Acum e timpul să ne urcăm în turn,; anunţă el, iar ei porniră cu plăcere în anevoioasa ascensiune, deşi este discutabil dacă nu cumva ascensiunea unui ,turn nu seam ănă prea mult cu ascensiunea unui mun te pentru a putea o.feri vreo compensaţie. Din turnul catedralei N otre Dame, călătorul e si gur că i se va deschide o panoramă pe care, lăsînd Ia o parte încordarea nervilor, trem urul muşchilor şi gîfîitul respiraţiei se prea poate s-o admire cu încîntare ţ>i aşa cum stau lucrurile, im|X>Sibil să n-o privească cu uimire. Numai splendoare cît vezi cu ochii. Toate elem entele peisajului au ceva măreţ. La picioarele tale "se întinde oraşul în care urîciunea e mai puţin pre zentă decît în orice alt oraş de pe continentul nostru şi care este m obilat pretutindeni de falnice edificii civice. împ Jdobît cu biserici frumoase şi m ărginit de alei umbroase, cu vile şi reşedinţe imDunătoare. in spate se ridică un munte m inunat, înverzit cu păduri şi grădini pînă sus pe creastă ş; flancat la est de o nesfîişită cîmpie fertilă si la vest cie-o altă întindere nesfî/şită, prin care. tulbure şi întunecat, rîul O ttaw a se zoreşte spre confluenta cu fluviul St. Lawrence. Apoi, unite, aceste două m a;i cursuri de apă trec de oraş, luminînd pînă la sud vastul ţinut al şampaniei, în timp ce în extrem itatea sudică, la fel ca în cea nordică, se ridică crestele învăluite de nori ale munţilor din de părtare. Privind toată această m ăreţie, călătorii noştri, cu sm erenie în suflete, recunoscură tacit că această metro p o 'ă colonială nu numai că era demnă de titiul ei, dar dădea dovezi de solidă prosperitate neîntrecut? de nici unul din oraşele abundente şi lăudăroase ale Republicii*. Cu mult 'n e ’nte de-a părăsi M ontreal-ul depăşiseră această slăbiciune, dar încîntaţi, continuată să-i cinstească superba frumuseţe. - Fireşte, sudurile turnului sînt mîfcgălite piină sus cu numele celoi ce l-au vizitat, în m ajoritatea lor ame ricani, care vara vin grăm adă în Canada în număr * Et>ve vorba de Statele Unite ale Amcm-ii.
145
mare. fii m odnică viata din hoteluri, iar punctele de interes turistic prosperă de pe urma mărinimiei lor. Prietenii noştri i-au întîlnit la tot pasul, deosebindu-i dintr-o privire de băştinaşi, care şi ei la rîndul lor se distingeau uşor unii de alţii. Canadienii de origine franceză au aDroape întotdeauna în ei ceva de rînd, ţărănesc, sau dacă depăşesc această stare, au pe fi gură şi în com portament o anume platitudine burghe ză ,• canadienii de origine engleză se deosebesc de nu meroşii englezi aflaţi acolo, datorită efortului de-a arăta mult mai englezi decît aceştia din urmă. în esenţa ei, viaţa socială a coloniei rămîne strîns legată ae metropoIăr ceea ce se vede clar, indiferent care ar fi tendinţa politică ,• iar monum entele şi inscripţiile pu blice proslăvesc această legătură afectivă. La catedrala engleză, efectul este subliniat de epitafurile celor ale căror vieţi au fost în egală măsu ră închinate slujirii Angliei şi a credincioasei sale fiice i iar călătorii noştri, indiferent de lipsa lor de simpatie pentru acest sentiment, se văzură nevoiţi să recunoască o anum e frumuseţe în acea atitudine de m îndră şi demnă veneraţie. Iată cel puţin un popor care nu s-a desprins cu propriul trecut, ci a păstrat în vicţă şi în moarte neştirbite legăturile ofeiite nouă doar de istorie. A ceasta conferea noului teritoriu far mecul tipurilor de d em u lt; împrumuta prezentului pro zaic ceva din poetica strălucire apusă a tradiţiei aris tocratice. Ici şi colo pe plăcile cu inscripţii se vedea cîte un titlu de nobleţe, şi pretutindeni se putea citi limba cerem onioasă a loialităţii şi veneraţiei pen*ru lu cruri pe care noi, americanii, le-am aruncat să se aleagă praful de ele. Este o biserică frumoasă, într-un adm irabil stil gotic en g le z ; şi dacă te arăţi entuzias m at de ea, un individ m ătăhălos cu figură de englez. în nişte straie ecleziastice sumbre îţi spune pe ton destul de tăios că poţi să intri şi în liniştea in tero ru lu i ei te poţi simţi în Anglia, dacă vrei — eeea ce, eu unul, nu doresc. Nici priexenilor noştri această catedrală nu le-a plăcut atît de m ult ea Biserica Iezuiţilor cu pictura ei. 146
mai m uit decît acceptabilă, cu fresca în culori reci a pla fonului, cu arhitectura în stilul calm al Renaşterii şi cu ţărăncuţa cu ochi negri care se ruga în faţa unui alta» lateral la fel ca în deplorabilele ţări m ult invidiate, iubite de noi toţi ; nu le-a plăcut nici m ăcar cît catedrala irlan deză, urm ătoarea vizitată de ei. Aceea este într-adevăr o catedrală fastuoasă, pictată şi aurită â merveille* şi pre tutindeni înţesată de sfinţi şi crucifixuri mai m ari sau mai mici şi de picturi incredibil de proaste — exceptîndu-le pe cele ain catedrala franceză. Există, fireşte, o se rie reprezentînd patimilile lui Isus ; şi un bătrîn zdren ţăros — un bătrîn, a cărui voce se înecase dem ult în whis-, sey auzindu-se acum doar într-o şoaptă fantomatică — de cum îl văzu pe Basil că îşi îndreaptă privirile spre res pectivele picturi ,nu-l lăsă pînă nu-i arătă pe toate, dîndu-i lungi şi obositoare explicaţii. — De ce l-ai lăsat pe nenorocitul acela bătrîn să te plictisească şi la urm ă i-ai mai dat şi bani pentru asta ? întrebă Isabel — M i-a.am intit cu atîta deliciu de excrocheriile din alte ţă ri şi timpuri, îneît nu m-am putut abţine, răspunse e l ; şi pe loc, în ochii rm îndurora, acel biet beţivan irîanrtez în zdrenţe apăru transfigurat într- o adimrabilă re plică a unui cerşetor din Italia. Cam aşH reacţionau întotdeauna oamenii aceia absurd de sentimentali, pe care totuşi nu mă lasă inima să-i bla mez pentru nebunia lor, deşi aş putea înşira tot atîtea mo tive pentru care le-aş imputa-o. De ce, la urm a urmelor, vă găsim America asemănătoare Europei ? Oare ruinele, impostura, m izrria şi superstiţiile care îl împresoară pe călător în străinătate sînt atît de nepreţuite îneît să-l facă să dorească să şi le imagineze la tot pasul în propria lui emisferă ? Sau poate că la noi ignoranţa, nevoia şi incre dibilul nu iau forme efective şi atunci +rebuie să căutăm 3a nesfîrşit în alte ţări un contrast pentru bunăstarea şi * M inunat ( f r ).
irteH genţa noastră nativă ? Cam aşa sunau întrebările ce şi le-au pus unul altuia acest cuplu vinovat înainte de-a porni să viziteze nunăstirea „Călugăriţelor cenuşii" cu o nerăbdare şi o plăcere pe care bănuiesc că nici perspec tiva celei mai frumoase expoziţii de şcoală puDlică din Boston nu le-ar fi p utut inspira Dar chiar- aşa, de v reme ce trebuie să existe călugăriţe cerniţii, nu e oare bine că sînt şi persv/ane sentimentale, cărora paiiaa şi trista lor existenţă le produce o melancolică plăcere ? Mînăstirea se află la o dsitanţă bună de catedrala ir landeză şi îndreprîndu-se spre ea turiştii noştri îi cerură birjarului să-i ducă pe una din pu anele străzi v.ecbi fran ţuzeşti care a r mai rămas în Montreal. De la prim a v • zită a lui Basil incendiile şi renovările făcuseră piăpăd printre straniile case de odinioară ; dar în cele din urmă dădură, de-o stradă îngustă, foarte veche, Rue Sain.t Antoine — sau indiferent ce alt nume de sfînt o fi avut — unde nu văzură nici o frig ură sau casă englezească. Jşile micilor locuinţe fără etaj se deschideau direct în stradă şi în interior vedeai eîte o madame grasă, probabil mama, ccnuată cu-treburile casnice şi un moncieur uscăţiv, pro babil soţul mai ’n vîrstă, fumînd lîngă fereastra deschisă; pe pardoseM e curate se tîrau bebeluşi francezi • pe pe reţi, în litografii viu colorate m a rtin francezi (să z cem Lalement sau Brebeuf, care şi-au dat vieţile eroic pentru convertirea Canadei) îşi ridicau ochii la c e ru ri; printre ghivece cu flnri, la ferestrele front oan el or de pe acoperi şurile de tablă, stătea şi cosea cîte o fată cu păr mătăsos, S’-'er — podoabă romantică a fiecărei căsuţe A erai străin şî vechi al străzii era accentuat de inscripţia de pe un Zid : ,.Şirop adouefesant de Madame Winslow"*. ?ncă din 1692, în interiorul întinselor ziduri ale Mînăs+irii r Că’ugăriţole Cenuşii" au oferit rt-fugiu b ăi-în ilor infirmi „i coj iiilor abandonaţi, iar acum din intinerariul obişnuit al oricărui turist face parte si vizitarea spitalu * Si/op calm ant făcut de riodiuna Winsloiw ( f r ).
148
I
lui lor la ora amiezii cînd le p^ţi vedea pe maici rugîutfu ie în capelă. Este o eapelă goala, cu oereţi albi şi cu * obişnuita colecţie do Icoane şi crucifLruri Pe bân jile joa se de pe .nargini stăteau credincioşii şi curioşii, aceştia din urm ă în num ăr mai m are şi în special ameri. ani. aten ţionat! din cînd in cind să facă linişte de eă+re un betrin nevoiaş, zelos să păstreze caracter al sacru al locul ut. La a douăsprezecea bătaie a pendulei călugăriţele intrară două cîte două, arm ate de maica stareţă îri mînă cu o carte de rugăciuni deschisă. Gînd ea închise cu zgomot cartea, ea la un semn, toate călugâriţeie mşenunchiar-I, se ridicară, îngenundhiară dm nou şi iar se ridicară, repetînd rugăciunile cu voci destul de aspre şi apoi ieşiră din cape'ă la fel cum intraseră, în ropotuî zgomotos al paşilor. Cele două tinere din capul şirului erau foarte drăguţe şi pe feţele lor palide aveau aşternută pacea morţii. U inndu-se Ia rneloneotica lor asemănare lu i Basil i se păru că arele două fiinţe atît de drăguţe ar fi putut foarte bine să fie cele două fete pe eare le văzuse acolo cu mulţi ani în urmă rămase pe ver i tinere îr frumuseţea lor lipsită de bucurii. Rase’e aspre, cenuşii şorţurile în carouri al bastră, tocele negre de pe creştet erau aceleaşi; cele două veniră şi plecară cu acelaşi pas grăbit, îsi atinseră fruntea cu apă sfinţita, în g en u n d rarâ şi se ridicară aeum ca şi atunci ou aceleaşi mişcări reţinute şi ordonate A r fi oare prea dureros să fie aceleaşi persoane ? Sau ar fi încă şi mai dureros dacă în fiecare an două fete atît de tinere şi frumoase s-ar auto-osîndi să reînnoi asră înfăţişarea acelei morţi tinere î V iolatorii se pfiHibarâ prin spital şi îi văzură pe butrînii şi copiii cărora Ii se dedicaseră aceste vieţi neînti nate şi milostive şi nu putură sâ dea vina deeî+ pe sistem, nu pe instrum entele Jui sau pe munca lor ^oate că n au cîntă rit cu înţelepciune întreg sacrificiul de sine învestit, câoi judecau diri inimi nentru care dragostea însemna tot cerul şi pămîntu! ; dai1 touşi le-au compătimit ne călugă riţele cenuşii pentru lipsa la mînăstire a confortului vieţii £in propriul eămin şi pentru devotamentul nefiresc foţă 149
de micuţii străini aflaţi în grija lor. Sărmane Soturs Grises' ! In chiliile mici, la căpătîiul bolii, al bătrîneţii şi al durerii îngenunchind cu mîini îm preunate şi ochii rugă tori în faţa sîngerosuîui spectacol al crucifixului! — în voi forţa b5sericii voastre s t arată m ult mai subtil şi mai puternic decît în cele mai m ăreţe altare sau în cele mai auguste ceremonii religioase, cu pieoţi, cădelniţe, lumi nări, icoane şi statui sub cerul întunecat al arcurilor de catedrală. Acolo, într-adevăr, credincioşii îşi dau contri buţia materială, dar aici, călugăriţa a renunţat la cea mai de preţ parte din natura ei de femeie şi la gingaşa emoţie născută din gîndul de-a fi soţie şi mamă. — Există în ideea de ţară nouă unele lucruri care mâ afectează puiem ic zise Basil pe cînd se îndreptau agale p rin curtea m înăstirii spre poartă. Fireşte, este absurd să te gîndeşte la oameni altfel decît ca oam tni, de parcă odată cu locul şi-ar schimba şi firea ; dar la prim i ve dere, nişte meleaguri noi par întotdeauna a fi o nouă şan să dată bunătăţii, fericirii, sănătăţii şi vieţii. Aşadar mâ îndurerează mai m ult primii morţi de la Plymouth** de cît mulţime* secerată de ciumă la Londra ; mă cutremură într-o ţară nour crima săvîrşită de primul infractor, pă catul primei femei decăzute; într-o ţară nouă necazurile prim ului tînăr sau ale primei feie înşelaţi în dragostea lor sînt intolerabile. In nişte ţinuturi virgine totul ar tre bui să fie numai speranţă, libertate şi viaţă prosperă. N-a mai fost aşa de pe vremea E denului; dar cu toate acestea sim t că ar trebui să f i e ; şi mă apasă gîndul că printre prim ele ziduri înălţate pe această largă pajişte a Montreal-ului au fost cele construite pentru a întem niţa ino cenţa unor fete ca acester. şi a le ţine departe de viaţa pe care noi o găsim atît de frumoasă. N-ai vrea să ştii cine £t fost cea care s-a călugărit prima în această ţară nouă şi u Călugăriţe cenuşii (fr.). •* Plym outh este locul din statul Massachussetts unde au debai ■ cat în 1620 primii puritan,' veniţi din Anglia, întemeind prim a aşezare de colonişti din Noua Anglie, denum ită Plymouth Plan-
tation. 150
sălbatică ? Cine a fost ea, sărman suflet, şi care i-a fost durerea adînjă sau marele extaz ? Poţi să ţi-o închipui o indiancă ademenită La ideea renunţării de strălucirea sim bolurilor şi Dromisiunilor întrezărită vag prin ceţurile su perstiţiilor rasei sale ; sau un suflet chinuit, colpeşit de vanităţile şi viciile, vărsarea de sînge şi lacrimile Lumii Vechi şi dornic de-o linişte mai profundă decît cea oferită de natura sălbatică în mijlocul căreia se refugiase. Doar biserica şi bunul Dumnezeu ştiu. Oricum ea s-a făcut de m ult ţărînă. In cursul acelei dimienti că^use^ă deja cîteva ploi scurte şi interm itente. Acum, cînd însurăţeii noştri în vo iaj de nuntă ieşiră pe poarta mînăstirii, ploaia începu să cada molcom şi m ărunt, iar norii cenuşii crre pluteau pe cfer atît de iute, văzuţi de departe erau nişte călugăriţe cenuşii alergîpd spre ceruri — Mal a^em tim p destul să facem o plimbare pe m unte înainte de cină, zise Basil cînd se urcară din nou în trăsură ; şi tocmai îi spunea birjarului încotro să mear gă, cind Isabel îl întrebă cît e pînă acolo. . — Nouă mile. * — O, atunci nici să nu ne gindim să mergem cu un singur cal. Ştii şi tu, adăugă ea, că de la bun început ara intenţionat să luăm o trăsură cu o oi cai pentru plimba rea pe munte. — Nicidecum, ripostă Basil, c;.re încă nu se obişn"să se ajungă la o concluzie pusă pe seama lui fără ca el să ştie. Şi nici nu văd de ce am face-o. Toată lumea mer ge cu unul singur. Nu cumva crezi că sîntem prea grei ? — Coniţă, ieri am avut nişte clienţi din Statele Unite, interveni birjarul ; două doamne grase nu glumă, doi domni, cam două sute de livre unfl, şi un tînăr solid lin gă mine pe capră. D-ni fi zis că calu’ trage' o birjă goală, aşa dp iute zbUia. — înseam nă că astăzi calul trebuie să fie complet epuizat, remarcă Isabel, refuzînd prom pt bietului individ pînă şi onorurile unei înf~ingerî. Omul îşi susţinuse prea m ult cauza, iar acum iu stse scos din tribunal fără nici o speranţă de a-şi putea repara greşeala, i
151
De ce ? Mi se pare că e păcat să renunţăm la ser viciile acestui om, şopti Basil nepărtinitor, ci-id şi-a făcut o speranţă îndreptăţită c ă va rămîne cu noi toată ziua şi a fost atit de politicos şi îndatoritor. — Foarte bnie, 3as:I, fâ-o şi cu el pe sentimentalul l De ce nu şi cu nenorocitul ăsta de cal istovit —' leoarcă ^de sudoare ? — De sudoare ? Greşeşti, iubito, de ploaie ! — Ei bine, ploaie neploaie. iubitule, eu nu vreau să ■yneig pe m unte cu un singur c a l; şi nu e deîoo frumos din partea ta să insişti acuma, după ce de la bun început mi-ai promis tacit că luăm doi. — Ascultă Isabel, e deja puţin carn prea mult, y tu foarte .bine că pînă acum o clipă nici n u s -a pomenit de toată povestea asta. — Faptul că n-ai spus ca nu vrei este 1$ fel ca o pro misiune. Dar eu nu ţi cer să te ţii de cuvint. itTu mai vreau să merg pe munte. Prefer să merg la hotel. Sînt obosită. — Atunci, foarte bine, Isabel.' ţCe voi lăsa la hotel. — j.ntr-o clipă .se iscase între ei prima cearta serioasă de cînd se casat )riserâ. Se isoase ca toata calamităţile de felul acesta, din nimic, şi înainte să se dezmeticească â bine luă proporţiile unui adevărat dezastru. Gu atît de puţin tim p în urmă, aLolo în grădina mlnăstirii, compasiunea le apropiase inimile mai m ult sa oricînd ; şi acum parcă trecuseră secoiş de la clipele acelea- binecuvîntate, iar ei se simţeau maj departe unul de celălalt decît nişte oameni eare nu fuseseră nieicînd prieteni „Credeam, se gîndi Isabel cu amărăciune, eă ar face oţice pentru mine". „Cui i-ar' fi trecut prin cap ea o feiw ie cu mintea ei să 4ie atît de iraţională0, se miră el. Amir.doi erau iritaţi cum ştiu că est»» şj iubitul cititor (în caz eă e femeie) şi nici Vinul nu vroia să cedeze ; şi «astfel, în curînd, nici ei n-ap fi putut' spune cum, fiind consternaţi de toată intîmnlarea, Isabel se trezi singură în ame*-ă, în tnijlocul ruinelor vi eţii ei, iar Basil singur în birja cu un cal, încercînd să plece cît mai departe de epava fericirii lui. Totul se sfîrşise visui se spulberase, farmecul se destrămase. Dulcea ţa dragostei se transiorm ase în fiere ; tot ceea ce îi bucu 152
rase în momentele de afecţiune era acum detestabil, Iar lucrurile preţuite cu o cl*pă înainte deveniseră od'oase. în acea lumină funestă care stăruia parcă peste tot Ce spuseseră sau făcuseră spre satisfa> ţia comună, cît de anostă, stupidă şi deşartă părea călătoria lor de nuntă ! BasiM şi petrecu cinci m inute judecîndu-şi nevasta şi deelarînd-e. vinovată de, toate greşelile şi nesăbuinţele posiVil€. Sufletul îi era ca prins într-un vîriej „Căci furia pe omul pe care-1 iubim A prinde în creier demenţă şi chin". In toiul reproşurilor sale amare şi furioase Basi) de veni brusc avocatul ei înflăJirat, gata să-l demaşte pe ju decător drept Jionstru nemilos. „Şi tocmai în călătoria de n u n tă ! Doamne Sfinte, ce m are bestie pot să fiu !u Apoi adăugă : -Ce măgar s î n t !" Şi cind patetismul situaţiei lăsă iocul absurdului, Basil se simţi cu totul neputincios Peste einci m inute se afla deja lingă Isabel, vizitiul de pe birja eu un cal fusese exoediat cu un pour-boi*e* generos, iar la intrare aşteptau doi cai murgi viguroşi, înhămaţi la o trăsură strălucitoare Dădu iute socoteală de prezenţa lui acolo, ceea ce ei i se păru a fi cel mai firesc lucru din lume, prim indu-i capitaularea cu generozitatea unei inimi cari. iai tă dar nu uită, dacă într-adevăr cea mai milos tivă dintre arte este singura necunoscută sexului ei. Se ridicară zimbind din ruinele vieţii sale, în mijlocu] cărora se aşezase îndurerată aşa îmbrăcată cum venise de afară. — Ştiam că te vei întoarce, zise eî. — Şi eu. răspunse el. Sînt m ult prea bun şi prea no bil ca să nu mi sacrific preierinţele in faţă datoriei. — Să ştii Basil că n-am ţinut neapărat să merg cu doi cai, m ărturisi ea coborind spre trăsură Ma durut însă ca ai respins ideea — Nici eu nu ţineam la birja aia cu un cal Ct m a stîrnit a fost insistenţa ta - Bacşiş
(li .J.
153
— Crezi că pînă acum s-a mai certat cinev~ în că lătoria de nuntă ? întrebă Isabel pe cînd ieşeau veseli cu trăsura din oraş. — Exclus ! Nu pot coiicepo aşa ceva. Cred că dacă s-ar aşterne pe hîrtie un asemenea lucru, nimeni n-ap crede. — Nu, n -ar putea nimeni să creadă, rosti Isabel gînditoare, iar după o pauză adăugă, aş- vrea să-mi spui exact ce-ai crezut despre mine, iubitule. Te-ai sim ţit ca atunci, demult, cînd s-a sfîrşit mica noastră aventură ? M-ai u rît ? — Da, dar în cel mai cordial chip cu putinţă ; şi nici pe jum ătate faţă de cît m-am dispreţuit pe mine însumi în clipa următoare. Cît despre faptul că ar fi fost o ceartă de îndrăgostiţi, să ştii că n-a fost. A fost ceva m ult mai emar. A trebuit să recîştig o dragoste m ult mai m are de cît cea de care dau de obicei dovadă îndrăgostiţii. In plus, a fost ceva lipsit de demnitate, ori o ceartă de îndrăgostiţi întotdeauna are demnitate. Ea izvorăşte întotdeauna dintr-o cauză mai serioasă şi are aerul unei tragedii romanti ce. A noastră n-a avut un asemenea farmec. A fost o biată ciorovăială nenorocită. — Vai, Basil, să nu-mi mai spui aşa ! Aş dori să arăţî ma! m ult respect chiar şi pentru o ceartă de-a noastră. P entru minp. a fost destul de tragică, fiindcă nu vedeam tu m o să ne împăcăm. Ştiam că nu puteam să fac eu pri mul pas. Nu cred că se cuvine ca o femeie să fie prim a care să ierte, nu-i i.şa ? — H abar n-am. Se prea. poate să fie ceva nedemn de-o doamnă. — Ei bine, iubitule, ce inrerc să spun este urm ătorul lucru : indiferent dacă d ir pricina asta ne vom iubi mai m ult sau mai puţin, cred însă că pentru un timp, din pri cina asta ne vom înţelege cu atît mai bine. Dar aş fi zis eă a fost ceva cu toiul neobişnuit. Ce^a la care te-ai fi p u tu t aştepta cind mirii sînt foarte tineri ; dar după ioatfc prin cîte am trecut noi, pare prea neverosimil. — fo arte bine, spuse Bctsil, care după ce făcuse toa te concesiile nu putea gusta ţe arta aşa cum o făcea ea. puir şi simplu fiindcă era a l o r ; haide să ne purtăm ca şi cum tiîci n -ar fi existat. 154 ,
/
— O nu, nu se poate. P entru mine e ca şi cum toc mai ne-am cîştlgat unul altuia dragostea. De fapt întîm plarea dădu o minunată prospeţime şi savoare plimbării pe munte, sruncînd o strălucire peste to t restul călătoriei lor. Soarele ieşi printre norii subţiri şi lumina vasta cîmpie care se întindea la nord şi la est eu înălţimi purpurii profilate pe cer ’a răsărit. Lîngă ei m untele se înălţa cu graţie imperială, ascunzînd priviri lor întreg -oraşul. Cîmpia era presărată cu sate um brite de ulm i falnici, care din cînd în cînd se strecurau pînă la «marginea drumului pe unde treceau ei. Dar acestea, de „cînd nu le mai văs ase Baril, fuseseră u rîţite de-o arhi tectură mai ambiţioasă şi nu-şi mai păstrau aspectul pur franţuzesc, Cînd le văzuse el ultim a dată,- aproape fiecare casă adăpostea b mică tăbăcărie şi anunţa poetic acest lu cru cu ajutorul unei cozi de oaie atîm ata deasupra uşii de intrare, ca ram ura de iederă la tavanele din vechea An glie. Acum chiar dacă mai existau tăbăcăriile, din porta luri dispăruse poezia cozilor de oaie. Dar prietenii noştri se consolară cu priveliştea oferită de ţăranii care se în torceau aeasă de la tîrg în eăr uţele lor pictate, făi ă îndo ială la fel ca primele căruţe făcute acolo cu două sute de ani în urmă. Le priviră recunoscători pe nem uritoarele bătrîne, arse de soare şi gîrbovite de muncile cîmpului, care se aflau în num ăr mp.re în aceste vehici le, iar cînd o fată vînjoasă sări din căruţă dîndu-şi la iveală gleznele ei groa se. butucănoase, de adevărată ţărancă, nu putură decît să scoată o răsuflare de satisfacţie inexprimabilă. Grădinile adăposteau în verdeaţa lor înmiresmată că suţele joase prin ale căror uşi deschise Easil şi Isabel vă zură desăvîrşita ordine a vieţii din interior. Una din aces te uşi aparţinea şcolii, unde zăriră încîntaţi o învăţătoare cu o carte în mîaă. înconjurată de o-ceată de băieţei şi fetiţe. C urîrd începu din nou ploaia şi cît vizitiul se opri să ridice coşul trăsurii, ei intrară într-o biserică de ţară care le furase privirile, păşind cu pas* ce mai degrabă se ames tecau eu liniştea decît o tulburau, şi auzind doar şoapta bl în dă a ploii. Nu mai era nimeni ecolo In afară de ei. Apa sfinţită părea să nu fi fost atinsă în ziua aceea şi nici un 155
penitent nu stătea îngem ncMat Ia altarul unde 1ir'Ir ea slab c bingura lampă aprinsa. Acoperişul alb se înălţa deasupra lor in arce întunecate ; ca o linişte tangibilă, lumina zilei se furişa palidă prin ferestrele pictatr ; trecînd-în tăcere de la o pictură la alta îşi auzeau propriile respiraţii. înlr-unul din zidurile laterale care străjuiaU altarul principal se des hise o uşă îngustă şi îşi făcu apariţia-un paslor tinar zvelt şi ras în cap-, într-o sutană lungă, neagră. Şi el, aşa cum înainta ea pas tăcut, făcea parcă parte din liniştea lo cu lu i; iar cînd se apropie, cu ochii săi negri, \ isă to rt aţinuţi asupra lor şi îi salută pieclndu-şi curtenitor fruntea, porefi imposibil ca omul acesta să vorbească. Şi totuşi vorbi tînărul pastor cu faţa pali dă, tradiţia în sutană neagră, năluca unei epoci şi-a unei biserici care se sting. înţelegeţi franţuzeşte, monsieur ? — Foarte puţin. — Poarte puţin înseam nă mai mult decît înţeleg eu engleza, zise el, dar totuşi, politicos, îi conduse să le ârate toate picturii^ şi între închinăciunile făcbte la dife ritele altare le dădu si numeie respectivilor pic tori. La altarul principal era o foarte frumoasă pictură cu răstignirea ; pastorul se închină în faţa ei. — Frumoasă pictură, frumos altar, frumoasa bise rică snuse el în engleză. In sfîrsit se opriră 3îngă cutia milelor. în clinchetul monedelor aruncate de ei, pas4: )rul le zîmLi senin buni lor eretici. Apoi focu o plecăciune şi ca şi cum s-ar fi reîntors în trecut, dispăru pe uşa îngustă pe care venise. Basil şi Isabel răm aseră o jp/ioă muţi pe treptele bi sericii. Apoi ea exclamă • — Of de ce nu s-a întîmplat cev a? — Draqa mea, ce-ar fi putut să fie m ăcar pe jumă tate atît de m ulţumitor ca faptul că nu s-a întîm plat exact nim ic? Da^Ş, de pildă, am fi ştiut că s-a făcut preot din pricina unei dezamăgiri în dragoste ce om de rînd ar fi devenit în ochii n o ş tr i! Cine n-a avut una sau două dezamăgiri în dragoste ? îl rugă apoi pe vizitiu să-i ducă înapoi ia hotel şi sp u sei 156
— Ăsta este farmecul .av en tu rii: de ce să ne inte reseze mulţim ea detaliilor ? Cred că aacă am şti totul despre tînărai pp.stor cu obrajii palizi nu l-am mai con sidera nici pe jum ătate atît de interesant cum îl con siderăm- acum. " La masă îşi pe trecură pauzele dintre feluri ghicind naţionalitatea diferitelor persoane şi îm rebîndu-se dară nu cumya canadienii 'făceau o chestiune de loialitate scrupuloasă din a fi ma;- englezi decit englezii în m it^rie de b~re blondă şi vin de Xeres, de corp&Jenţă şi prospe ţim e a feţei, Ia fel cum rivalizau cu ei la croiala hainelor şi la forma fâvcriţilcr. Se poate oare să-şi bazeze chiar şi sănătatea pe sănătatea metropolei ? Amicii ncştri începură să descopere ceva servil în acest sa şi dacă n-ar fi fost nişte persoane atît de binevoi toare, loialitatea cu care digera Montreal-ul tot ce ora englezesc, ar fi reuşit destul de bine să le strice lor digestia. Loialitatea depistată de ei în catedrală se făi ea s!mţită în mai fnulte feluri pe stradă, unde ieşiră după masă la n.şte mici cum par^iuri pe care Isabel pTănuise să le facă Îşi Montr&al. Vitrinele librăriilor erau pline de ediţii canadiene ale autorilor noştri şi de volume englezeşti de cpere ale englezilor, nu de ediţii pirat ca ale noastre, care ’ nu respectă dreptul de autor ; gaţanter iile înveseleau ochii cu m ateriale după gustul londonez ş f ocie- te de îmbrăcăm nite după moda londoneză. AM era firm a unui foto graf* „al Reginei", dincols, a unui pâlăiier „al înălţimii Sale Prinţuj le Walas", un frizer se declara „sub patrona jul înălţim ii Sale P rinţul de Wales. ai Excelenţei Saie Du cele de Cam bridge şi-al cetăţenilor înstăriţi din Montreal". Ich dien* era deviza unui restaurator ; un negustor de lengerie şi ciorapi de damă atacase m ărfurilor sale etichete pe *;are srria : Honi soit qui mal v pense*. Din nou re m arcară soliditatea englezească a clădirilor publice şi ob * t a d spoziţia D-voastră. (germ.). J Deviză a Ordinului Jartierei instituit în 1348 de regele Edward ' -al III lea.
157 l
s servară o diferenţă între genul de străini văzuţi aici şi cei de ia noi. Aici nu întîlniră pe străzi nici o figură de neamţ, iar irlandezii nu aveau pe feţe acea expresie de duritate pe care o au uneori la noi- E i nu-şi pierduseră simplitatea şi bunătatea nativă ; irlandezii de la transportul public eraa aici la fel de politicoşi ca birjarii n o ş t r i , particulari de la Boston şi se purtai' în um bra de -aioi a Angliei, la fel de respectuos ca şi cînd s-ar fi aflcit în umbra ei din IrIinda. Se par -2 că problema care ne supără pe noi a găsit în Canada o rezolvare destul de mulţumitoare. Se întîmplă asta care fiindcă cel tul nu suferă egalitatea şi cînd nu are deasupra lui o castă bine stabilită şi recunoscută, doreşte s?ă-i calce el în picioare pe cei din preajmă ; iar dacă tot nu poate fi cel mai umil, cel puţin va fi cel mai puternic ? Totuşi, amicii noştri n-au permis ca acesta sau orice ' alt avantaj al relaţiilor coloniale să-i abată de la părerea care li se forma treptat pe baza propriilor observaţii şi anume că devotamentul nem ăsurat punea o ţară mare pre cum Canada î.ntr-o poziţie foarte stupidă, poziţia unui bă iat efeminat, crescut peste măsură, care se agăţă de fustele maică-si şi deşi răsfăţat şi îndărătnic, nu are nici un fel de personalitate, fn Dominion perm anenta raportare a nă zuinţelor locale la acel centru îndepă tat, de dincolo de mări, testarea succesului după criteriile unei civilizaţii ne cesarmente diferită, dependenţa socială şi intelectuală su gerată de trăsături care reţin pînă şi cea mai g r ă i t ă pri vire, dau întregului un aspect sărăcăcios, lipsit de strălu cire. Fără îndoială, viaţa trăită acolo e o viaţă bună. tih nită. fără responsabilităţi, dar îi lipseşte acea m ăreţie pe care prosperitatea materială, oricît de mare, nu o poate da ; este lipsită de nobleţe ca tot ce acceptă subordonarea de bună voie. Intr-un fel se simte că nu are nici o bază în Lumea Nouă şi că nici nu va putea să aibă pînă nu va reuşi să se desprindă de Anglia. Deşi ar fi păcat dacă s-ar întîmplă să se despartă de ţa ra mamă, numai pentru a se alătura unui frate vitreg, indiferent şi rece, ca noi ; dar. din fericire, nimic nu e mai departe de gîndul canadienilor. Există unele experi m ente care pentru noi nu mai sînt posibile, dar care acolo a r mai putea fi încercate în avantajul civilizaţiei şi ar fi 158
î
mai bine să rămînem doua naţiuni mari, una lîngă alta, decît o uniune de tradiţii şi idei discordante. Cu toate acestea călătorul american, dîndu-i cu satisfacţie uitării pe despoţii care guvernează New York-ul şi pe pungaşii regi ai căilor ferate, al căror cuvînt e lege pentru întreaga ţară, se simte foarte tentat să-i spună uriaşului tînăr şi greoi de dincolo de fluviul St. Lawrence şi de I acuri : „Nu te mai ţine cu supuşenie de fusta mamei şi încearcă să fii tu însuţi, indiferent ce eşti". Ceva de felul acesta spuse Basil, deşi, fireşte, nu ca o apostrofare şi nici cu întreg asentimentul Isabelei atunci cind o lămuri că dependenţei coloniale a Canadei îi datora ea posibilitatea de-a cumpăra acolo lucruri atît de ieftine. Fapt este că după masă, la hotel, salonul doamnelor se transformase într-o adevărată ascunzătoare de contra bandişti, în care frumoasele contrabandiste discutară des p re cele mai buhe mijloace de-a se sustrage, legilor ţării ier. Primul subiect ai acelei consfătuiri secrete de răufă cătoare era ce se putea introduce în Statele Unite fără a fi d ep ista t; şi al doilea, ce-ar m erita să cumpere în Ca nada. Se pare că umbrelele de mătase erau nişte produse fcarte căutate şi cînd fiecare începu să etaleze asemenea cum părături, salonul luă a s p e c t u l unui loc bîntd it de o furtună aprigă. Mănuşi nu era recomandabil să iei ; erau mai Lune cele de acasă ce de altfel şi multe lu cruri din lină fină. Da*- dantelele erau excelente ; la fel şi mătăsurile Oare puteau trece m etraje dacă nu erau lu crate ? Aici interveni un dezacord : prietena uneia dintrp doamne cărase acasă o jum ătate de cufăr plin cu mătă su ri nelucrate ; prietena alteia însăilase un material la ca pete şi făcust doar o singaiă fustiţă de mătase, de care însă nu avu parte din pricina rapacităţii vcmeşilor. Totul depindea de noroc şi de buna sau proasta dispoziţie în care se îrilîmplau să fie vameşii. Totuşi e bine să nu iei nimic ee nu e de sezon. Se auzise că unei doamne de la Boston care se întorcea acasă în luna iulie, „i se luase haina de blană de pe u m T .", tocmai într-o lună cu o vreme atît de . urîtă. Ce) mai bun lucru este să cumperi numai îmbrăcărrinte de sezon şi să o porţi imediat. „Şi atunci, ştii, dacă te întreabă noţi spune eă sînt haine purtete", Iată ia ce 159
în-telepciune neagră duscsferă cunoştinţele acelor ticăloase puc? laolaltă. B asii nu putu să nu se cutrem ure la gînd'ul depravării înnăs< :ute din inima îemeii. Aici erau fecicare crescute în cea mai imaculată puritate a vieţii, erau ’.'irtuoase mame de familie, erau m atrcane venerabile, ade vărate exemple în societate :— nişte cuuLohandiste, toate pînă la ultima, dornice să afle orice subterfugiu v in o v a t! Se uită la Isabel să yadâ ee efect avea asupra el conver saţia aceea nefastă Ochii ii scînteiau ; obrajii i se roşiseră; femeia din ea ardea de d o rin ţa'd e-a face contrabandă. Basil scoase un oftat adine şi ieşi cu ea şă f i că micile cum părături. Să-i urmăresc ? Mersui ia cum păraturi in Monix eal îm? închipui că se aseamănă foarte m ult cu acetaşi înde letnicire la Boston sau New York, exceptînd faptul că a:ci vînzătorii au faţă de doamnele naţiunii noastre nişte m anjere mai mieroase şi sînt nişte in terpreţi surprinzători de generoşi ai legilor noastre fiscale. Isabel profitase dt. fiecare cuvlnrel rostit în sa]onul doamnelor şi nu se aven tu ra pe un teren nesigur ; dar ochii ei blînzi îi trădau do rinţa inexprimabilă de-a crede în încântătoarele posibili tăţi sugerate de vînzâiori Se jelui în faţa mă Râsurilor durig a tt pe eare nu mai avea tim p să le dea la fă c u t; catife lele şi pîn?ehirile îi zdrob:ră inima. Dar totodată îi sti m ulară inventivitatea şi Isabel se puse nu g'um â pe rum p aiat lucruri gata confecţionate invocînd nevoi reale sau imaginare pînă cînd Basil protestă spunînd că nu-i mai ţineau nici punga, nici cuferele. Oh, nu-ţi fă griji cu bagajele, iubituie, epclamă ea cu acea veselie pe care doar cum părăturile o pot stîrni într-p inimă de femeie : în vreme ce el se tîra de la un ga lan tar la altul întrebîiidu-se unde va cădea în sfîrşit jos de oboseală In eele din urmă, după ee declarase în repetate rin ’d uri, „Uite, acum am isprăvit", Isabel © luă sprintenă îna intea lui Basil spre hotel pentru a-si împacheta achiziţiile. Basil se despărţi de ea la uşă. El era un om de înaltă punctualitate şi scena cu contrabandistele şi pregătirii^ făcute de soţia lui pentru a incăka legea, eiau descoperir. 1 6 0
pentru care nimic nu l-ar fi n atu t consola în afară de o um brelă extraordinară de cinci dolari şi un excelent cos tum de haine din material scoţian. Cina, eîtsva ore mai iîrziu stătea cu Isabel pe puntea de prjm -jnadă a vaporului de Quebec, socotind cît erau de cîştigaţi de pe urm a cumpărăturilor, amîndoi se simţiră plini de cele mai bune sentimente faţă de bieţii canadi eni, care construiseră minunatul oraş.din faţa lor Mile în şir faleza M omreal-ului este superb împodo bită cu diguri şi cheiuri din piatră, solid construite, şi astîel oraşul este curat şî frum >s din creştet pînă-n tălpi. In locul vechilor depczite în paragină care dezonorează che iu ri1e m ajorităţii oraşelor, aici, de pe cheiurile late se ri dică o arhitectură im punătoare iar în spate, turnurile ge mene ale catedralei Notre Dame şi turlele ce’orlalte bi serici înălţate peste acoperişurile oraşului. — E admirabil, da, adrrvraLil, după tot ce-a avut Eu ropa mai bun «ă ne arate ! exclamă Isabel entuziasmată. Şi ce zi plăcută am petrecut aici ! Nu crezi că în această lum ină pînă şi cearta noastră a oare într-o eouleur de rose*? - — Uite, in capul stcăzfi aceJeia, monumentul lui Nelson poleit de razele apusului. fec&il era atît de minunat, îneît Isabel nu se putu supăra pe el pentru că nu dăduse nici o-atenţie spuselor sale ; şi pentru o clipă se cufundă alături de el în visare. ti se pare cam exagerat, zise ea apoi, să-i ri dici lui Nelson monument tocmai în Montreal ? Şi pe dea supra cînd eşti lîngă el, constaţi ca este un monumen* foarte absurd, adăugă ea gînditoare. Basil nu răspunse imediat, căci privind această Co lum nă a lui Nelson din piaţa Jacques Cartier5*, gîndum e •îi zburară nu spre eroul Nilului, ci spre curajosul navi gator breton nrîmul alb care pusesS piciorul oe acel mal 9 Culoare roz (fr.). '*» Jacques Cartier (1491—1557), navigator şi explorator francez, care în 15J5 pune stăpîn.ra pe Canada în numele regelui 'Francois I. A fost prim ul ^Ib care a descoperit fluviul St. Lawrence.
161
şi care cu mai bine de trei sute de ani în urm ă explorase fluviul St. Lawrence pînă la Montreal şi pe o vi eme splen didă de toamnă se urcase pînă în vîrful m untelui înver zit şi îl boteză cu acest nume. Scena văzută atunci de dacques Cartier, ca un miraj al trecutului proiectat în prezent, îl pluti în faţa ochilor şi la poalele muntelui zări oraşul indian Hochelaga, cu corturile lui din scoarţă de ccpac înţesate de oameni, cu îngrăditurile lui şi cu întin sele lui cîmpuri cu porumb galben. Auzi cu urecbilt lui Jacques Cartier sunetul trîm biţelor oamenilor lui venind de jos, din piaţa deschisă a oraşului barbar, unde soldaţi care purtaseră ncum ărate bătălii în Lumea "Veche, „cu m ustăţi atîrnate peste buze şi bărbii bărboase. cu archebuze şi strălucitoare halebarde, coifuri şi platoşe", se lup tau printre sălbaticii pictaţi şi împodobiţi cu pene ; apoi îşi ridică odată cu Jacques Cartier ochii şi cuprinse cu pri virea magnifciul peisaj. „La este, la vest şi la nord, totul era învăluit de m antia pădurii, iar panglica lată, albastră a m are1ui fluviu sclipea în mijlocul unui tărîm de ver deaţă. Dincolo, pînă la graniţele Mexicului se întindea un adevărat deşeit de frunziş şi uriaşul frunicar al muncii, marele rîm p de bătaie al secolelor ce aveau să vină, stătea cufundat într-o sălbatică toropeală, acoperit cu codii fără sfîrşit". Ii apăru în faţa ochilor imaginea mai estompa £ a lui Champlain*, care, căutînd spre vest un drum către China şi Orient, cam trei sferturi de veac mai tîrziu, înfiinţase prim ul punct comercial la Montreal şi îşi ridicase tabăra chiar pe locul unde stă acum M înăstirea Călugăriţelor Cenuşii, şi imaginea dispăru odată cu şirurile de bărci ale negustorilor de blănuri, canoele din mesteacăn ale vînătolilo r şi focurile de veghe aprinse şi de unii şi de a l ţ i i ; iar apoi, în lum ina blîndă a dimineţii de primă'”ar a, pe pajiş tile verzi care se întind înveselite de mulţimea florilor, chiar pe locul unde se afla odinioară Hochelaga îl văzu pe Maisonneuve sărind pe mal şi împreună cu iezuiţii în * Samtiel de Champlain (1567—1635), explorator francez al conxinpntuluî nord american, icndatorul oraşului Quebec.
162
cu delicată grijă şi consacrate credinţei şi soldaţii în zale straieie lor negre, călugăriţele de oblrşie înaltă, crescute de oţel din escorta lui, îngenunchind în ju n ii al texului ridicat în pustietate, asistînd tăcuţi !n tăcerea naturii la înălţarea sfintei cuminecături. încercă să-i zugrăvească Isabtlei toate acestea, folo sind culorile istoricului care făcuse din aceste scene o fru moasă moştenire pentru toţi visătorii, şi îi schiţă bătăliile, miracolele, suferinţele şi penitenţele prin care s-a păs tra t şi a prosperat pioasa colonie, pînă cînd amîndoi se sătu rară de Montreal-ul modem şi s-ar fi bucurat ca ve chiul Villemarie să fie din nou la locul lui. — Gîndeşte-te la Maisonneuve, iubito, cum s-a urcat în toiul iernii pe vîrful m untelui acela, purtînd în spate o cruce grea, împodobiăt cu oase de sfinţi, pe care a în fipt-o pe culmrţ fiindcă jurase că aşa va îace dacă Villem arie-ul va scăpa din furia puh o iu lu i; şi apoi la Madame dc la Peltrie, care în chip atît de romantic a prim it acolo cuminecătura, în iimp ce întreg Ville±narie~ul a căzut la păm înt închinîndu-se la ea ! Ah, erau un popor cu adevă ra t plin de pitoresc ! Cine a vă-nit vreodată ca vreun gu vernator al Boston-ului să urce pe Beacon Hill pînă în v îrf ca să-şi respecte un jurăm înt ? Dar nu mă îndoiesc că n-ar fi exclus să vedem un guvernator al New-Yorkului făcînd ceva.de felul ăsta — dacă reuşeşte să găsească vreun deal pe care să se caţere. Iar columna asta ridicolă a lui Nelscn, care n-a avut nimic de-a face cu Mont real-ul, continuă el mi se pare într-adevăr o expresie per fectă a sentimentalismului şi a snoabei dependenţe colo niale. care încearcă întotdeauna să se identifice cu ţaramamă, igrorînd trecutul locului şi figurile lui eroice. Fru moasă treabă — o columnă a lu i Nelson în piaţa Jacques Car Jer, pe păm intul pe care a păşit Champlain şi care a fost cîştigat pentru actualii lui stăpîni prin moartea Iui Wolfe !* * Jam es Wolfe (1727.—1/59), general englez, care învinge renistenîn decursul bătăliei de pe Cîmpiiîe lui Abraham. ţa francezilor în Canada, d a r n o a re sub ziduri]" Quebec-uJui 163
Vasul o porni în drumul spre Quebec. La eină îi ser viră chelneri francezi, care, aparent fără să vorbească en gleza, o înţelegeau în chip miraculos pe cea vorbită de pasageri, exceptînd cazul unui domn furios care vroia un ceai negru, cunoscut sub dan amirea de „ceai pentru mic dejun englezesc" ; chiar la atîta eiigleză inspiraţia lor nu i-a dus, aşa că 1 au forţat să facă un compromis şi să bea cafea. Era un vas francez, aparţinea unei companii fran ceze şi părea a fi comandat numai de fran cezi; şi bineîn ţeles, după cum afii mau turiştii noşlri în bucuria bunei for pofte de mîncare bucătarul aparţinea aceleiaşi naţii, neîntrecută din punct cie vedere al artei culinare. Vasul era aproape la fel de mare ca cele de pe fluviul Hudson, dar .fără risipa lor de splendoare, deşi nu i lipsea nimiG din ceea ce putea să contribuie la confortul şi res•pectul de sine al pasigerilor. Aceştia erau de toate naţiiiei dar în special americani şi cîţiva canadieni francezi. Cei dintîi se adunaseră pe puntea de promenadă din faţă, adm irînd cît se mai putea din peisajul întunecat de noapfea care se lăsa, iar cei din urmă după obiceiul lor se strînseseră laolaltă în salon. Erau majoritatea bărbaţi şi femei de rînd şi, era evident, provinciali pînă în măduva p aselo r; provinciali prin obîrşie, provinciali prir. tot ce moşteniseră, prin toată situaţia lor socială şi politică. Re laţia lor cu F ranţa nu era trufaşă, dar nici atît de înglodată în sentimentalism ca loialitatea colonială a snglezilor, nu era. Se parc că nu-i tulbură nici o am intire legată de cei e sută de ani cît au stăpînit pămîntul pe care l-au s a h a t din ghiarele pustieţii şi care le-a fost smuls mai apoi prin război. P entru orice oameni e o soartă ^ciudată să se vadă ru p ţi astfel de ţara părintească şi lăsaţi în voia destinului pe care poftesc cuceritorii să şi-l reze rv e; şi dacă fiecare din ei ar purta pe chip tristeţea şi ciudăţenia acelei sorţi n-ar fi rteioc îneîntător, Poate încîntător este tocmai fap tul că nici unul din ei nu trădează nimiG de felul aces\a. In delăsarea lor s-au înm ulţit şi au p r^ s p re a t; poate că au o durere naţională, dai şi-o ascund bine * şi, de fapt, probabil că nu au niciuna. ' Mai tîrzîu, unul din ei i se arată Isabelei in persoana tînărului cleric slab şi palid care le dăduse explicaţii, ei 1£4
şi lui Basil, în biserica de ţară. Se făcea că se spovedea preotului şi că nu rămăsese deloc surprinsă să descopere că acesta nu era altul decît Basil într-o arm ură "medi evală. Pe um ăr purta o cruc.e uriaşă. — Ga să ajungem cu crucea asta pe vîrful muntelui, se gîndi Isabel, ne trebuiesc doi cai, Basil, adăugă ea cu voce tare, ne trebuiesc doi c a i! î — Zece, dacă vrei, iubita mea, îi răspunse vocea lui veselă, deşi cred că am face mai bine să urcăm pînă sus eu omnibuzul. Isabel deschise ochii şi îl văzu zîmbind. Se vede deja Quebec-ul, zise.el. Vino cît de repede poţi, vino în secolul al şaptesprezecelea.
CAPITOLUL IX:
quebec
[s&bel se grăbi sa iasă pe puntea de promenadă de ia proră, unde se pare că erau adunaţi toţi p a s a g e r - ş î din ceţurile fluviului văzu ridicîndu-se la două sute de picioare înălţime un uriaş de stîncă purpurie şi cenuşie, care îşi scălda faţa şi creştetul în lumina caldă a primei dimineţi. Vapoare din Liverpool, negre mătăhăloase, ou coşuri roşii, vesele am barcaţiuni fluviale şi corăbii cu pînze şi steaguri de tot felul, umpleau sunrafaţa fluviu lui, de-£ curmezişul căruia feriboturile se zoreau prin tra ficul intens să-şi facă iute cursele ; Oraşul de Jos începea chiar la poalele stîncii şi se căţăra pitoresc pe pantele e i ; pe masiva citadelă din vîrf flutura stindardul roşu al Sfân tului Gheorghe, iar de-a lungul culmii se întindea zidul cenuşiu al celebruiui, eroicului, .frumosului Oraş de Sus, deasupra căruia se înălţau o mulţime de turle străluci toare şi acoperişuri vechi. Părăsind încet lumea noastră modernă cu zile-muncă şi afacerile ei, vasul se îndreptă grăbit spre această ci tadelă a altor tim puri şi idealuri — spre ea, care de la început a fost o regină, cucernică, mîndră şi puternică şi care şi acum, după două sute cincizeci de ani, păstrează intactă imaginea şi am lntjrea trecutului feudal din care s-a ridicat. Pe înălţimea ei S tă unică ; şi după ce ai vă* zut~o odată, de cîte ori spui Quebec, invoci o senzaţie de straniu medieval şi de frumos pe care n -ar reuşi s-o spo rească numele nici unui alt oraş. Apropiindu-se de cheiul pentru navele cu abur, văzură revărsîndu-se într-o piaţă m?re, pe lîngă care piaţa 3onsecours ar fi arătat la fel de obişnuită ca şi niaţa Quincy 166
din Boston, şi apoi lumd-o în sus pe o stradă ciudată cu trotuare de lemn un fluviu de trăsuri şi căleşti înalte, care sînt pentru Quebec ce sînt gondolele pentru Veneţia. Dar m îna destinului era deasupra turiştilor noştri şi pînă la urm ă ca să ajungă la hotel luară omnibuzul. Mergeau la vechiul, m inunatul Hotel Musty" pe strada..., făiă de care nu te poţi gîndi la Quebec fără o strîngere de inimă. Acum a fost închis, iar Poarta Prescott pe unde au trecut ca să intre în Oraşul de Sus, a fost demolată încă din vara anu lui trecut. P urtaţi iute pe serpentinele aorupte ale drum u lui de către caii din Quebec, care ţin morţiş să urce dealul în galop, indiferent de cum mai reuşesc să-l coboare, pri etenii noştri ocoliră un colţ al stîncii înalte năpădită de tot felul de buruieni şi trecură ca săgeata pe sub arcul jos al porţii prevăzută cu alte porţi mai mici pentru pedcştri Pe zidul de piatră întunecat se prelingea umezeala, porie străjuiau două tu rnuri vechi infjpte m păirunt. Cum de nu apărea cine ştie ce comisar de poliţie, care cu o figură semi-ameninţătoare să le ceară paşapoartele, luptînd din răsputeri să-şi învingă politeţea nativă ? In rest, iluzia crenlă era perfectă şi nu lipsea decît acest amănunt. De cînte ori, în adorata Lume Veche, pe care o iubim şi o dezaprobăm atît de mult, nu trecuseră ei prin aseme nea porţi la acest ceas al dimineţii ! Atunci, pe bâza cărui pretext pervers nu era acesta un oraş străvechi din Normandia ? — Ia să pună aici cîţiva americani întreprinzători şi în doi timpi şi trei mişcări ar da jos zidul ăsta vechi şi ar lăsa să intre puţin aer p ro asp ăt! rosti un glas patriotic din spatele Isabelei, continuînd să găsească tot felul de cusururi străzilor înguste şi neregulate, lucarnelor îngrămădHe claie peste grămadă, acoperişurilor ciudate, de-a lungul cărora şi pe sub care treceau în drumul spre hotel. exclamă : * Mucegăit, învechit, demodat (eng1.).
167
— Uite catedrala franceză ; acolo este piaţa O rb u lu i de Sus • dincolo, ca; arma ie z u ită ! Şi, în treacăt, zăriră într-o parte a pieţei,nişte tu r-, nuri cenuşii de piatră, în cealaltă o clădire galbenă, joasă şi masivă, iar între acestea, şiruri de căsuţe şi tarabe cu fructe şi legume, protejate de soare cu tende din pînză groasă sau cu umbrele mari. Apoi omnibuzul se năpusti să dea colţul unei alte străzi şi se opri la intrarea hotelu lui. {Tavanele joase, zidurile groase, lemnăria greoaie, la birintul coridoarelor, toate creau dorita impresie de ve chime, iar aspectul neîngrijit al hotelului îi conferea aceş-i tuia un farmec în plus. Dacă s-ar fi aflat în altă parte, prietenii noştri poate că ar fi pretins ca totul să fie pus la punct, car a:ci. la Quebec lucrul acesta aproape că le-ar fi displăcut. Pi'intr o întim plare p rin .i'ă cea mai du na ca-"1 merâ din hotel, dar o puteau ocupa numai pînă cînd nişte persoane care o rezervaseră prin telegraf aveau să soseas- ; că de la Liverpool cu vaporul aşteptat dintr-o clipă în. a lta ; şi, pe deasupra, cea mai bună tam eră din Hotelul M usty era re< onfortant de proai tă. Hotelul era foarte pl;n Ellisonii (care vuniseră eu ei de la Montreal; se treziră găzduiţi cu mai puţină pompă, dar în condiţii similare. ^ QJoţi călătorii se întflniră ia micul deju r, pregătit ad mirabil şi bine servit în prezenţa acelor roiuri de muşte care vara năpădeso Quebec-ul. şi în special vechiul hotel. Musty. Fireşte, micul deiun ă . ea dr°nt punct de atracţie somonul la grătar, din eare călătorul se înfruptă în fie care dimineaţă atlta vreme cît rămîne în sudul Canadei, nu dezminţea abundenţa fructelor de pădure de pe piaţa Q uebec-ului; si în toate celelalte p riv irte era un mie de jun demn d^ a;jr+.5turile care îl onorar. In afară c:e "*i nu mai erau m uiţi alti americani în acest hotel, care, într-adevăr, părea eă stă desjhiS doar pentru a face plăccre celor ce( fuseseră cîndva găz duiţi accto şi nu se puteau hotărî sa încerce noul lio tei St. Eouis, unde trăgeau un num ăr infinit mai mare de că-' lătnri. M ajoritatea figurilor văzute de turiştii noştri erau ffit de englezi, fie de candieni englezi şi tinerii din Omaha care ajunseseră ai.i prin cine ştie ce întîmpla-e, nu se ar monizau cîtuşi de puţin cu locul. Păreau a fi în călătoria 1 6 8
de nuntă, dar care din cele două surori înveşmîntate dîn creştet pînă-n tălpi în olandă crem, era mireasa, t. rămas an mister. Ambele se purtau la tel ae familiar cu soţul, iai el se dovedea la fel de im parţial in afecţiunea arătată am b elo r; era o combinaţie în familie. Pentru o ci .pă isabel nutri dorinţa ofc-a izîtu oraşul în compania domnişoarei Ellison ; dar a îost doar o slă biciune trecătoare. îşi aminti imediat de răceala pe care în Europa o observase de mai multe ori intervenind -ntre prieteni din pri( ina punctelor de interes turistic, şi cu în ţelepciune amină o cunoaştere mai îndeaproape, pînă cLid aceasta s-ar fi putut realiza pe o bază pur socia’ă. La urma urm elor nu există ceva mai obositor decît un schimb con tin u u de am abilităţi sau ceva mai apt de-a sfirşi printr-o antipatie reciprocă — excepund recunoştinţa. Aşa că doamnele se despărţiră prietene şi plecară în trăsuri se parate. Ca şi in alte oraşe de interes turistic, la Quebec exis ta o practică stabilită pentru vizitatorii care sosesc sîmfrătă şi pleacă luni şi puţini se abat la ea. Aşadar, ne cesarmente, prietenii noştri s au dus mai întîi la fortă reaţă. Din cer cădea una din acele ploi reci prin care iar na de-abia exilată, am inteşte cîrrpiilor canadiene că se află pe aproape chiar şi în toiul verii, deşi în^re rafalele înverşunate acrul era închis şi înăbuşitor, iar lum ina era tocmai potrivită pentru a se vedea cumplita forţă a fortăre*ii după Gibraltar, cea mai puternică din lume. Intrară pe o p< artă grea de fier şi se îndreptară pe un drum şerpuit din piatră spre poarta fortăreţii unde rămasei ă în grija soldrtu]ui Joseph Drakos. eare urm a să le arate tot teea ce le ar fi stîm it curiozitatea. Dar pentru un civil, o fortăreaţă care nu a ţinut piept nici unui asediu şi n-a fost am eninţată de nici un pericol mai grav decît fenianismul*, indiferent cît de puternică, devine curînd o simplă eonsTru rtîe searbădă- şi turiştilor noştri le plăcu ruina ră* Doctr nă aparţinînd unei asociaţii secrete irlandeze înfiinţată la York în 1857 cu scopul de a înlătura dominaţia engle ză din Irlanda.
l69
masă din vechiul zid francez distrus de englezi mai m ult decît tot ce constru's-.ră ei ; şi preţuirâ opera acestora din urm ă îndeosebi pentru perspectiva splendidă deschisă asu p ra fluviului St. Lawrence şi a extraordinarelor sale văi, pe care le domina. Inaintird în centrul unui am fiteatru de o vastitate inimaginabilă, acel cioc uriaş de stîncă stră juieşte cotul strim t al fluviului, iar apoi, în toate direcţiile^ nem ăsurate întinderi de văi acoperite cu grădini şi înăl- ţimi împădurite, pînă ce totul se topeşte în purpuriul brîului de munţi. Şi mai aproape şi în depărtare sate fru moase, albe, se cuibăresc la um bra ulmilor în inima cîmpiilor şi a pajiştilor ; şi pretutindeni terenurile lungi. în guste, clar delimitate ale fermelor coboară spre malurile fluvîului. Cele mai bune drum uri de pe continent fac ac cesibile aceste frum useţi şi bogăţii, fiecare sătuc se mân dreşte cu cine ştie ce minune a naturii, fie că e un rîu, un lac sau o cascadă, iar peisajul, de o m ăreţie dincolo de aceea a oricărui alt peisaj din estul Americii e încărcat de istorie şi mai interesant decît toate celelalte. Aici a ve n it Jacques Cartier acum trei sute cincizeci de ani şi a iernat pe promontoriul acela jos lîngă St. Charles ; aici, aproape cu un secol mai tîrziu, dar totuşi cu patruspre zece ani înaintea debarcării la Plymouth, Champlain a fondat oraşul misionar Ouebec ; lîngă acest cioc de stîn că, în 1629. au venit ca nişte piraţi în corăbiile lor înar m ate scoţienii calvini şi au capturat Quebec-lu în folosul englezilor ţinîndu-1 timp de trei a n i ; acolo. în Oraşul de Qos, au debarcat prim a oară iezuiţii, întîm pinaţi cu răcea lă. care au sosit odată cu întoarcerea francezilor şi au fă cut din Quebec o pildă grăitoare a rîvnei, iscusinţei şi eroismului lor ; la poalele acer tei stînei a stat flota lui Sir William Phipps, guvernator al coloniei Massachusetts şi în zadar a încercat 3-0 atace în 1698 ; în 1759 a venit Wolfe şi a pornit asaltul în toată regiunea, pe apă şi pe uscat, pînă cînd în cele din urm ă oraşul atît de brav apărat a căzut în m îna lui străbătută deja de fiorul morţii pe cîmpiile lui Abraham ; aici Montgomery* şi-a jertfit viaţa * Richard Montgomery (1736—1775) general al arm atei revolu ţionarilor americani.
170
conducînd cel mai îndrăzneţ şi mai fără de speranţă efort al războiului nostru de independenţă. Soldatul Joseph Drakes, cu generozitatea unui duş man care aşteaptă bani de băutură, le indică placa de pe un perete al stincii care comemora moartea lui M ont gomery, iar apoi le arătă unde locuiau ofiţerii şi cazarma soldaţilor, nu departe de care se afla ur. şir de indivizi cu aspect de ticăloşi adunaţi ca să primească pedepse pen tru diverse mici delicte, din partea unui ofiţer ai cărui fa voriţi blonzi atîrnau ca cei ai lordului Dundreary-* de-a lungul proaspeţilor săi obraji de englez- Intre el şi oame nii aceia exista o uriaşă diferenţă în ce priveşte prestanţa şi frumuseţea fizică, atît de izbitoare la armatele euro pene conduse de aristocraţi şi care îi face pe ofiţeri să pară în comparaţie cu trupa ca şi cum ar aparţine altei rase. Soldatul Drakes îşi salută superiorul şi în prezenţa lui im portanţa îi scăzu vizibil, deşi pieptul îi era acoperit .•de medalii şi participase la bătăliile duse de Anglia în toate colţurile lumii Era o nedreptate grosolană, trium ful unui mileniu de n ed re p tă ţi; şi era emoţionant să-l auzi pe soldatul Drakes spunînd că aştepată ca peste trei Iui să înceapă şi pentru el viaţa, după douăzeci de ani în slujba Reginei ; şi ce credeau ei, că va găsi ceva de făcut în Statele Unite ? H abar n-avea la ce era bun, dar se gîndea — aşa de puţin îi ajutaseră victoriile la care co rtribi.ise în Crimeea, China şi India — că s-ar putea îngriji de calul vreunui gentilom şi de diverse treburi în gospo dăria Jui. II privi întrebător pe Basil ca şi cum acesta s-ar fi p u tu t să fie un gentilom cu un cal de îngrijit şi cu o gospodărie cu diverse treburi de îndeplinit şi îl făcu să regrete că nu e un om suficient de bogat ca să asigure exis tenţa soldatului Drakes şi a doamnei Drakes precum şi a cîrăului de puicuţe care îi fuseseră arătate strînse laolaltă Sntr-una din acele încăperi cavernoase din fortificaţiile unde locuiau soldaţii căsători*i. I?pp?-ptn! Ini snori răsplata ** Personaj din piesa „ Văr ui nostru din ASterica* de scriitorul englez Tom ţTaylor, ajuns proverbial pentru lungimea favori
ţilor săi.
171.
V . pentru serviciile soldatului Drakes — ceea ce poate răs pundea unuia din scopurile soldatului Drakes, dacă nu chîar scopului său principal. El făcu promisiunea că va veni în Statele Unite şî asia la sfaturile insistente ale IsafceJei, care vorbind din propria ei experienţă bogată de clară că acoio toată lumea se descurcă ; şi cînd prietenii noştri se urcară în trăsură să meargă pe cîmpiile lui Abraham, îşi luă de la ei un răm as bun plin de afecţiune. Vilele elegante din afara Qrebec-ului se află pe m arg:nea drum ului St. Louis, care duce spre no”d la vechiul eimp de luptă şi mai dep arte; d-ir toate au faţadele în special spre fluviile St. Lawrence şi St. Charles şi tot fe lul de tufişuri şi garduri vii le ascund de şosea într-o izo lare tipic englezească; ăst îneît, treeînd pe-acolo, vizita torul poa+e m edita nestingherit la indiferent ce emoţie l-ar inspira scena m orţ’i lui Wolfe. Dar pînă şi emoţiei sale celei mai alese îi va lipsi nobila m ăreţie a acelui erojo suflet care trebuie sa rărr.înă veşnic în istorie o f’gară de frumoasă şi unică distincţie, deopotrivă admirabil înzes trată cu sensibilitate ş? cutezanţă, cu poetica visare şi mar ţiala ardoare care se amestecau în el şi impuneau trupului slăbit responsabilităţi mai mari decît putea duce. întreaga poveste a capturării Quebec-ului este plină de strălucire şi patos romantic. Căderea lui a fost un trium f pentru întrea ga rasă a celor ce vorbesc engleza şi pentru noi, americanii, îndelung chinuiţi de crîncenele războaie cu indienii urzite ■între zidurile lui sau sprijinite de puterea lui, o asemenea binecuvântare, îneît a fost salutată în toate coloniile cu su nete de clopote şi ruguri aprinse ; deşi acum nu ne putem gîndi fără milă la speranţele spulberate şi la strădaniile irosite prin înfrîngerea lui Acea stranie colonia de preoţi şi soldaţi, de m artiri şi eroi a cărei capitală era, gata să piară pentru o loialitate indiferentă ţănî-m am a, luptînd îm potriva arm atelor cu care Anglia eia pregătiă să depăşpască numeric întreaga populaţie a Canadei, este un spectacol magnific ; iar Montcalm*, jertfindu şi viaţa doar pentru a pierde Ouebec-ul. nu este mai puţin impresio * Louis Josepfa Montcalm (1712—1<59), generai fi ancez in Canada.
172
nant decît Wolfe care şi-a dat-o pentru a-1 cuceri. Inima se deschide spre soldatul care a recitat in ajunul victoriei greu plătite, „Elegie în tr-un ţintirim"**, preferind, zicea el, „s-o fi scris eu", mai de grabă decît să-i bat pe fran cezi miine", d.'r se umple de durere pentru generalul infrînt, care, rănit de moarte, atunci cînd i s-a spus cît de m ăsurate ii erau clipele, a răspuns : „Cu atît mai bine că nu voi trăi să văd capitularea Quebec-ului". In oraşul unde au pierit, amîndoi s au bucurat Întot deauna de aceeaşi faimă. Englezii s-au dovedit nişte în vingători foarte gen. r o ş i; poate că nici nu se poate invoca nimic împotriva lor decît faptul că au fost învingători. Un obe lise coman ii proslăveşte atît pe Wolfe cît şi pe M ont calm în Grădina G uvernatorului; iar în capela din Mînăstirea UrsulineJor există o placă la locul unde a m urit Montcalm, pusă acolo de aceiaşi cuceritori care au înăl ţa t pe cîmpul de luptă monumentul îh amintirea lui Wolfe. O tem niţă îat.unecată acoperă locul unae a- căzut eroul, monumentul stă pe Idcu1 unde şi-a dat ultima su„flaJ e- Pe un teren ma? coLorît decît restul eîmpiei. V ăgăuna care l-a adăpost't de focul francezilor ii pune în u m b ii monumentul, totuşi aşa cum est“ ajunge iar inscripţia simplă Aici a m urit Wolfe victorios" jj dă o dem nitate pe care nu l~a.r puteâ-o conferi nici mulţi alţi metri adăugaţi ia înălţim ea coloanei. în<~M una din aceie rafale de ploaie care se am este catei ă cu soarele dim ineţii se a ta tu brusc peste lar gul eîmpiei şi turiştii noştri instalaţi confortabil sub’ coşul tras al trăsurii, dădură frîu liber semin entalismelor trezite de contem plarea scenei. Aici' se pierduse şi se cîştigase un întreg imperiu îi aminti Basil Isabelei ; iar ea exclam ă „lnchipuieste ţi J,J şi se uită Ia o cuta rebelă a fustei, pe zare căzuseră eîteva picături de ploaie strecurate printr-o ruptură a Drelatei. Folosesc oare un registru mult prea scSzut ? Noi, sărmanii oameni sinceri, sîntem dezavantajaţi şi din »* Poezie celebra scrisă de poelui englez ffiom al Cray (1716—1771).
173
cînd în cînd am grijă să las frîu liber imaginaţiei şi să le atribui prietenilor mei ceva cu adevărat frumos şi m ăreţ pentru a-i face mai demni de interesul ono ratului cititor. Dar iarăşi, nu-mi îngădui acest lucru dintr-un m otiv de ordin su p erio r; şi mi-e team ă că şi dacă aş fi mai puţin virtuos, n-aş putea să le exalt spiritul pe un cîmp de luplă, căoi din tot ce aparţine trecutului, o bătălie este lucru cel mai greu de ima ginat. Am auzit oameni care au luptat în m ulte bătălii spunînd că şi le amintesc ca pe un v is ; şi ce poate face o simplă im aginaţie de civil pe cîmpiile lui Abraham cu faptul că acolo, cu mai bine de un veac în urma, cîteva mii de francezi au ieşit într-o strălu citoare dim ineaţă de septem brie să omoare şi să schi lodească tot atîţia englezi ? O are păm întul acesta de sub picioare, atît de verde şi de blînd în. veşmîntul ierbii, a fost într-adevăr sfîsiat de focuri de armă şi scăldat în sînge amenesc ? O are aici au zăcut în şi ruri şi grămezi sărmanii ucişi îp luptă, pentru care departe, acolo peste ocean, aveau să plîngă şi să se frînga inimi duioase ? Aici au căzut şi s-au zvîrcolit bieţii răniţi călcaţi în picioare de prieteni şi duşmani deopotrivă sau poate s-au tîrît să caute adăpost în cine ştie oe adîncitură a păm întului şi în spatele tufi şurilor sau copacilor prăbuşiţi ? O are el, cel al cărui suflet a fost atît de plin de porniri nobile şi sublime, aici a murit, îm puşcat ca un animal de pradă ? Crun tul masacru, ţipetele, infernalul zdrăncănit al armelor, strigătele victoriei.,. în zadar mă străduiesc să Ie evoa acum im aginea; şi slavă D om nului! nălucă înfrico şătoare, că indiferent cît de multă durere aduci lumii' în mom entele ei de pace şi de judecată sănătoasă tot incredibilă rămîi. Şi cel mai puţin credibilă eşti pe cîm purile de bătaie, unde, natura mamă te contestă cu adierea vîntului, cu soarele, cu frunzele şi păsările, cu fiecare fir de ia r b ă ! Pata de sînge din gîndurile lui Basil pieri luată de ploaia abătută peste păşunea de unde pata aceea dispăruse deja dem ult şi cuvintele de pe monum ent A ici a m urit Wolfe victorios'1 au mai proclam au sîngerosul său triumf asupra france174 ,
zilor, cî izbînda oersonală, victoria sa împotriva fricii şi durerii, dragostea sa de viaţă. O are cînd îi va cins ti această sărm ană lum 2 proastă şi oarbă pe cei- ce renunţă la propriul eu pentru fericirea semenilor, tot atît cît îi cinsteşte pe cei ce i se de\otează cu preţul chinului şi pieirii a mii şi mii de oameni ? O lume care a văzut atîtea şi care totuşi mai bîjbîie încă ! Turiştii noştri erau m£.i bine pregătiţi pentru urm ă toarea ocazie de a-şi manifesta emoţiile, care li s-a ivit la Hotel Dieu*, unde s-au dus c'upă ce s-au întors de ne cîmpul de bătaie. A fost nevoie de toată stîngăcia prin care excelează călătorii ca sS-şi asigure intrarea şi nu-, mai după ce au sunat greşit ia diferite uşi şi au inter pretat greşit vocile blînde aie călugăriţelor care le vor be? u în franceză din spatele uşilor zăbrelite şi au ape lat la diverşi spectatori compătimitori pentru a le face nişte servicii dovedite a fi ineficiente, au descoperit în cele din urm ă intrarea cea bună şi li s-a răspuns în engleză că portarul va întreba dacă ar putea vizita eapela. Sperau să găsească acolo craniul lui Brebeuf**, unul din m artirii iezuiţi care pierise dem ult pentru a converti o rasă acum pierită şi ea, şi la ale cărui re licve veniseră c r o irte n ţie vagă şi plină de condes cendenţă, după ce tocmai îl eitise’ ă pe Parkman, să-si aducă omagiul. O călugăriţă mai în vîrstă, cu o faţă palidă şi blîndă, îi conduse printr-un salon al spitalului la capelă, pe care o găsiră împodobită după cum se aşteptaseră şi extraordinar de îngrijită şi de rece. dar fără craniu) m artirului. O întrebară dacă nu-1 puteau totuşi vedea. — Ah, da, sărmanul Pere Brebeuf! suspină blinda călugăriţă, ca tonul şi aerul că omul se prăpădise deabic. ieri, craniul l-am adus aici chiar săptăm îna tre* Denumirea celui mai vechi spital din Paris, adoptată de mai rnulte oraşe franceze pentru a desemna principalul spital al oraşului. **Jean de Brcbauf(1593—1649), iezuit şi m isionar francez în Cana*
da, a creştinat triburile indiene de huroni şi a fost m artirizat de indienii iîpchezi. Ir 5
/
cută ca să-l arătăm unor preoţi iezuiţ5, dar acum este tn ininăstire şi nu se poate v e d e a . Şi în regretul ei pentru Fere Brebeuf se amesteca se pare un sentim ent deconcertant, privind stârea lui actuală de piesă portabilă de mobilier. Nu-i lasă deloG să laude capela. Era foarte curată, aşa-i, dar n-aveai ce vedea în ea. Le dezaprobă complimentele ridicînd de mai multe ori din umeri, dar răm ase mulţumită, căci atunci cînd renunţăm la splendorile şi vanităţile aces tei lum i nu ne îndoim că le vom găsi într-o alta — dacă sîntem femei. Ea, suflet bun şi curat, care îşi încMnase întreaga viaţa trudei totalei dăruiri de sine mai păstra în felul ei de-a fi o urmă de cochetărie angelică, o deşertăciune spirituală aidoma unei deşer tăciuni lumeşti purificate. O ! fuseseră la Hotel Dieu şi în M ontreal? Aiunci (cu o mişcare largă şi vioaie a mîinilor) nu-i putea interesa ce se vede aici, fiindcă nu suferă com paraţie cu ce au acolo. Totuşi îi invită să treacă nrin saloane dacă doresc şi se simţ’ evident' m îndră să-i vadă că o b sen ă perfecta curăţenie şi minunatul confoit oferit pacienţilor. A ceştia nu erau prea numeroşi dar ici si colo o faţă trasă sau febrila ;îi privea de pe o pernă, un trup slăbit se apleca lîngă un pat sau un grup de convalescenţi vorbeau între ei cu glas sclzut. Curînd ajunseră în ultimul hol, la ca pătul căruia stăt°a o altă călugăriţă, lîngă o fereastră de la care s** v eJea agitaţia portului şi dincolo de el. priveliştea cimoiei lum inate de albul satelor şi al înăl ţimilor întunecate d® desişul pădurilor. Pe o masă a’lături de ea se alia un ghiveci cu un trandafir chine zesc care avea doar două flori galben-pal, atît de fru moasa atît de perfecte îneît Isabel scoase o exclam a ţie de UTm’r e şi de admiraţie. înainte de a putea înpiedîca gestul, călugăriţa, căreia îi fuseseră oarecum prezentaţi, rupse unul din trandafiri şi cu graţie timidă îl oferi Isabelei, eare se dădu puţin înapoi ca din fata unui dar prea costisitor. — I uati 1 ! o îndemnă prim a călugăriţă, cu nostimul ei a;:cent fran ţu zesc; în timp ce cealaltă, care nu vor 176
bea deloc englezeşte îşi lumină fata cu un sîmbet senin şi Isabel Iuj trandafirul. Uşoară în pa'm a ei. floarea răspîndea uri parfum delicat şi sufletul Isabelei fu străbătut de fiorul unei adînci com pasiunir de parcă floarea ar fi fost viaţa neprihănită a tăcutei călugăiiţe retrasă între zidurile m în ăstirii; cu frumuseţea ei pală, era o floare care se călugărise. N -ar fi putut exprima pasiunea arzătoare a îndrăgostitului pentru iubita l u i ; privighetoarea n-ar fi găsit la ea nici un spin de care să-şi apere inima în durerată de p o e t; în schimb, priviri obosite şi suferinde zăboviseră îndelung asupra ei cu recunoştinţă şi cel mult s-ar fi putut să fî exprimat, ca o rugăciune, dragos tea im aculată a călugăriţei pentru cine ştie ce sfînt pre ferat din paradis. Rece, pală şi încîntăteare... era care într-adevăr doar o simplă fliare, acest trandafir retras în sihăstria de la Hotel Dieu ? — Mirosiţi-I, zi^e blînda călugfăriţă. Uneori aerul de spital face rău. Nu nouă, nu no* sîntem obişnuite ; dar dum neavoastră veniţi de-afară. Şi oferi trandafirul pertru a servi unu? scop atît de m ărunt cu aceeaşi dragoste cu care se devotase umilelor ei qriji. De la Hotel Dieu la hotelul M usty nu era decît un pas ; ambele se aflau pe aceeaşi stradă ; dar amicii noştri îşj im aginară că parcurseseră o distanţă uriaşă cît‘d se aşezară să ia o eină tim puri? în zgomot de porţelanuri şi taoîmuri. privind în jur la lumea profană a călătorilor strînşi laolaltă. După scurt timp privirea le căzu pe un grup care monopoliza o masă întreagă şi se distingea de ceilalţi meseni prin n r ?te particularităţi la fel de m arcate ra cele ale faimoaselor SoeuTs Grises. Printre vreo opt sau zece femei se aflau doar doi bărbaţi ? unul din ei avea o figură plăcută dar răutăcioasă, cu nişte ochi plini de o veselă răutate diabolică celălaU, brunet, fără barbă şi mustăţi, era sobru şi tăcut ca un preot. Doamnele erau tlDUri diferite, dar toate produceau acelaşi eîect, cu ochi mari care se rostogoleau în toate părţile şi chipuri care îl priveau pe interlocutor ca de la distanţă, afişînd faţă de el iin sentim ent im parţial ee fetă de un element de publicitate. Una din ele, care gu o mînă m îngîia un cnţe-
177
, luş ţinut în poală, iar cu cealaltă se servea, era, după cum se pare că se credea, o blondă ; a^ea ochi albaştri spălăciţi şi părul ii era tuns în faţă, aşa îneît să-i acopere fruntea cu nişte zulufi răzleţi de culoarea nisipului. A răta a englezoaică şi Irei sau patru din celelalte, cu ten măs liniu, ochi negri jucăuşi şi păr negru lăsat în diverse fe luri de abandon, arătau ca nişte hurii de sînge evreu din estul L ondrei; în vrem e ce două din drăgălaşul grup făceau parte fără nici o îndoială din naţiunea noastră, la fel ca şi tînărul cu faţa zîmbitoare si nepăsătoare. Doamnele erau îm brăcate şi împodobite ca pentru a produce o impresie cît mai izbitoare, ceea ce, faţă de stilul obişnuit al societăţii, era ca un de cor faţă de o pictură si probabil că nici ele nu rezis tau mai bine la o inspecţie mai atentă. Păreau cei mai veseli oameni din lume şi în cei mai prieteneşti ter meni unii cu alţii. Chelnerii le îm părtăşeau buna dis poziţie şi îi serveau cu drag, iar din cînd în cînd erau invitaţi să se alăture discuţiei vesele care se au_:ea ca un gung’v it continuu presărat ici-colo cu sunete aspirate, umplînd atmosfera cu senzaţia de amuzament ho’lnar, de libertate romantică, de convenţionalisme violate, de ceva â la Gil Blas, aproape picaresc. Dacă lumea ar fi avut nevoie de explicaţii, le-ar fi prim it citind anunţul din biroul hotelului în care se spunea că o trupă de blondine din Anglia dădeau re prezentaţii în Quebec timp de numai o săptămînă. După masă ele luară în stăpînire salonul şi în timp ce una zdrăncănea cu interm itenţe la pianul hodoroqit al hotelului, restul discutau t şi fireşte, discutau tre buri profesionale cum procedăm cu toţii cînd ne strîngem laolaltă mai mulţi de aceeaşi meserie. — Şi, mă rog, ce, începu cea mai în vîrstă dintre blonde englezoaice de origine evreiască, cu ten mă sliniu şi păr negru, ee-o să jucăm la M ontrehal ? — La M ontrehal o să jucăm Pygmalion, răspunse blonda englezoaică de origine americană, parodiind ou veselie h-ul st] e ju ra t de sora ei lîi pronunţie. 178
— Dar ştii că nu se poate, interveni doamna cu zulufi pe frunte ; Agnes a plecat la New York şi n-are cine să facă pe Venus. — Aşa-i, cine o să facă pe V enus ? întrebă prima vorbitoare. — Bella o să fie Venus. spuse o a treia. La care se auzi un strigăt de protest şi tot felul de cri tici însufleţite : „Cum o să fie ea în stare s-o facă pe Ve nus ?" şi „O s-arate ca o sperietoare !" şi „P ro stii! BeHa e prea greoaie pentru Venus !" ; şi disputa tocmai ameninţa să devină prea intimă pentru urechea publicului, cînd îşi făcu apariţia unul din cei doi bărbaţi eare snuse : — Se pare că Charley nu se simte prea bine în dupăamiaza asta. Auzind acestea, corul schinibă tonul şi la propunerea „Bietul Charley, să mergem să-l înveselim puţin", toată trupa veselă ieşi buluG din salonTuriştii noştri intenţionau să-şi petreacă restul dupăamiezii hoinărind pe străzi fără un ţel anume, căci atunci orcşul este surprins pe nepregătite şi îşi dezvămie cel mai bine farmecul originalităţii sale. Aşadar ieşiră şi îşi îndes tulară cu priveliştile Quebec-ului ^petitul pentru vechi şi neobişnuit, care le crescuse după o perioadă atît de lungă de post şi pe care Montreal-ul nu făcuse decît să-l ascută. Se bucurară nepărtinitor de farmecul străduţelor întorto cheate, cu toate urcuşurile şi coborîşurile lor, de arhitec tu ra exclusiv franceză a caselor de locuit, care negau astfel te fuseseră ale englezilor timp de o sută de ani, de nelipv, ţtul portecochere* la fiecare casă, de numele franţuzeşti ue pe uşile de intrare şi da bizareria cordoanelor de la clo pot le, de străzile pavate cu piatră, care făceau să huruie roti e vehiculelor, de acoperişurile strălucitoare din tablă şi de universalele lucarne, de proporţiile atît de reduse ale caselor particulare şi de m ăreţia mînăstirilor împrejmuite de grădini şi ziduri înalte, de gro ’imea zidului oraşului, pe eare capriciile vremii îşi lăsase am prentele şi de stînca de sub el. de bateriile ale căror arme priveau paşnic prin cre * Poartă pentru vehicule (fr.). 179
nelurile zidului şi de sergen *,ii în tunici roşii care cochetau cu bonele m trăsuri, în timp ce copiii se zbe iguiau în 'urul piramidelor de ghiulele, de' piaţ° în panta din faţu atedralei, unde nişte rămăşiţe ale agitaţiei de dimineaţă mai zăboveau pe sub umbrarele de pînză şi unde Isabel cum pără un buchet de gălbinele şi ochiul-boului de la o ţărancă bătrină, destul de autentică pentru ca să le fi pu tu t vinde în orice piaţă din Europa, de dughenele mici şi întunecoase de dincolo de cartierul invadat de comerţul cu am ănuntul cil englezilor, de mişcările tuturor acelor fi guri stranii aparţinînd vieţii clericale, laice şi militare, de sunetele unui grai străin care domina engieza voi bită acolo, de întîlnirile cu alţi turişti şi de trecerea pe sub di ferite porţi ale oraşului, de scările publice din lemn care coborau din terasă în terasă de la Oraşul de Sus pînă la eel de Jos, de fream ătul por-ului, cu tot furnicarul de măr furi şi vase maritime şi fluviale, îngrăm ădit sub coasta dealului, de numeroasele străzi părăsite din Oraşul de Jos, negre şi în paragină, aşa cum au rămas de pe urm a ulti m ului mare incendiu şi de pajiştile mlăştinoase de dincolo de ele. pastrînd am intirea iezuiţilor, a lui Cartier şi Montcalm. Se duseră apoi la capela seminarului de la Universi tatea Laval şi adm irară picture de Le P run şi alte picturi mai puţin meritorii, 6ar nu mai lips’te de interes prin pu terea lor de-a evoca întregul univers întunecat al picturi lor rel’gioase • şi apoi petrec-ură o jum ătate de oră în ca tedrală, nu atît pentru a contempla. „Răstignirea" de Vancyck aflată acolo, ci pentru a se delecta în mijlocul fami liarelor splendori rococo ale timpului. Apreciară fiecare statuie somptuoasă de sfînt, fiecare înger care făcea parcă echilibristică, fiecare copilaş înaripat din cei cart plutesc pe nori sculptaţi şi auriţi, deasupra altarului principal ; iar pe sacnstanul care ştergea de praf cu un păm ătuf din p: ne obiectele sacre, salutîndu le în treacăt printr-o scur tă înclinare a capului, îl simţiră '■'a pe un frate pierdut de m u i t; inimile li se umplură de puternică afecţiune pentru fetele şi bătrînele care intraseră pentru o jum ătate de ora să se roage şi pentru bărbaţii cu feţe de burghezi sau de ţărani care răpiseră o clipă timpului acordat afacerilor sau 180
muncilor cîmpului şi o dăruiseră sfinţilor. Nu exista nimic acolo care să le amintească de A m erica; interiorul era exact ca al altor sute de biserici din secolul al optspre zecelea. Prietenii noştri s-ar fi p u tu t cu uşurinţă crede In cele mai catolice părţi ale Sudului, dacă n -ar fi fost cele două sobe mari de teracotă, aflate lîngă intrare, de embele părţi ale navei, care sa le am inteasră m ult prea clar că aici se poate să fie şi frig. D? fapt, la Quebec asemenea confuzii între Sud şi Nord sînt oarecum dureroase şi nu te poţi nicidnd îm păca pe deplin cu ele.Francezii, care s-au aşteptat să gă sească acolo climatul ţării lor de baştină şi să şi pirgu’.ască viile sub un so.tre la fel de blînd, au perpetuat imagi nea locurilor natale în atîtea lucruri, îm ît inima ţi-e stră bătută de-o emoţie dureroasă cînd descoperi peste toate aceste lucruri lum ina tristă, piezişă a Nordului. Reflectînd asupra unui aspect caracteristic al Quebee-ului — un erknpei de stradă cu nişte rase solide, din p ia tră, care dă spre o porţiune din zidul oraşului ru un plop din T«mbardia înălţîndu-se zvelt pe fundalul său — spui sufletului satis făcut : „Intr-adevăr, asta e ceva autentis !". Şi apoi dintr-o dată te copleşeşte senzaţia cerului nordic şi realitatea de vine o simplă poză. Cerul este albastru, soarele este ade sea cumplit de fierbinte ; poate că nici n -ai fi în stare să dovedeşti că nateti -a strălucire nu este o revărsare a pro priei tale conştiinţe, pe care vara r u face decît să o menţir ă deasupra pjfnrirrtului în tr un echilibru precar, De arini duse de prima aversă dp ploaie, pentru ca în curînd să-dispară din ralra zăpezii în*r-un lung ’-efugiu. Dar ori cum, din afa rl c-ru d-'răuntm acea 'u rn iră a Nordului este m ereu acolo. Cel mai trist .se revărsa, gîndira căfătorii no.ştrii, peste grădin’ţa en eu lară de lîngă Durham Terrace, unde abundau în strălucire toate florile toamnei pînă Ia una ■— gălbinele, gura leului, dalii, nalbe şi floarea-soerelui. Era o eflorescentă bogată şi tem erară şi cei doi îşi ima ginară eă plantele mai delicate s-ar putea ofili în grădi na aceea, unde duitr-o mica fîntînă arteziană apa făcea un salt în lumina m ohorîtă şi cădea din nou jos ou un trem ur melodios. Conştiinţa acestui frig latent al iernii 181
I.
ţinute în aşteptare numai de soarele strălucitor, nu de veni irai acută nici chiar în cindva maymiica, dar acum neglijata G radină a Guvernatorului, unde, în acel sfîrşit de după-am iaza persista un adevărat aer de natură ne domesticită, şi unde se plimbară pentru a vedea priveliş tea din punctul cel mai înalt şi a-şi aduce omagiul la obeliscul ridicat acolo gloriei comune lui W olfe şi M ont calm. R ăsunătoarea inscripţie latină - îl proslăveşte pe guvernatorul general care a înălţat monumentul aproape to t atît dc m ult ca şi pe eroii în cinstea cărora a fost în ă lţa t; dar de dota aceasta spectatorii nu criticeră spa ţiu l acordat laudelor aduse lui, c ă ti un gînd atit de fru mos m erita laude. întărea din nou ideea muii fel de pri etenie postum ă între Wolf şi Montcalm, ceea ce confe r ă memoriei lor o rară d stincţie şi îi uneşte pe cei ce ■au căzut luptînd unul împotriva celuilalt la fel de strîns, de parcă amîndoi ar fi m urit pentru aceeaşi cauză. O dem nftate durabilă pare că mai zăboveşte în ora şul care a fost cindva capitală ; iar acest parfum de no bleţe decăzută aparţine Quebec-ului, care a fost o capitală £n sens european, eu toate dezavantajele unei mici curţi vice-regale şi ale intrigilor el sociale şi politice din pe rioada franceză. Sub englezi, timp de o sută de ani a fost centrul civilizaţiei şi rafinam entul colonial, cu re şedinţei guvernatorului general şi cit o îneîntătoare socielaîe strălucitoare şi lipsită de griji, căreia m area gar nizoană de odinioară îi dădea veselie şi un aer romantic. O norurile de capitală, îm părţite la început cu M ontreal-lui şi Tcronto, revin anvm toate oraşului Ottawa, ci vilizat doar pe jum ătate, iar garnizoana s-a îm puţinat devenind un regim ent de puşcaşi, a căror prezenţă ar trece neobservată dacă n-ar fi sergenţii spilcuiţi, care bat străzile cu bastonul îa mînă, făcînd curte guvernan telor. Dar în zilele, de demult în Grădina G uvernatoru lu i se putea vedea scene plăcute de adevărat carnaval, şi acolo fanfara m ilitară mai cîntă şi acum o dată pe săptăm înă, cînd per cui se umple de lumea frumoasă şi elegantă a Quebes-ului, cvocîud astfel o oarecare ase m ănare cu trec ului. In rest, este un Ioc singuratec şi întreţinut cu indiferenţă, iar în această după-amiază aeoîo nu se afla nimeni în afară de cîţiva tineri pierde182
vară de condiţie proastă, francezi şi englezi, şi nişte copîi care se jucau ţipînd şi aler^înd ele la o bancă la alta şi de la o alee la alta, prin iarba acoperită de ura ră prea deasă. In nofida r-nuS anunţ pus Ia veder.* nrin care se avertiza că toţi cîinii găsiţi în parc vor fi oinorîti, locul era înţesat de cîini lăsaţi în voia lor şi apa rent în afara oricărui pericol de-a* cădea victime ale groaznicei am eninţări. Ca o pecete a neplăcutei para gini. pe una din henci se vedea sciielită grosolan in scripţia : „Succes Republicii Irlanda !". Turiştii noştri dedicară dimineaţa zilei următoare audierii liturghiei de la Catedrala franceză, care, după aprecierile lor de eretici, nu se deosebea cu nimic de orice altă liturghfe exceptînd faptul că la o ceremonie participa o întreagă arm ată de clerici, iar enoriaşii erau neobişnuit de eviavioşi. Avînd pe-m anent în minte Eu ropa, cei doi răm aseră încurcaţi cînd văzură că printre credincioşi nu erau în principal doar femei tinere şi bătrîne, ci şi bărbaţi de toate vîistele şi din toate catenoriile sociale, de la ţăranul îngrijit îm brăcat îr straiele lui cele mai bune de duminică şi pînă la tînărul monden, care cind îngenunchea îşi punea pe jos batista ca sn-şi protejeze pantalonii. In mare m ăsură bărbaţii se distin geau prin eleganţa şi educaţie si cu toţii acordau solem nităţii o pioasă atenţie în poetică armonie cu originile şi istoria unui oraş întem eiat prin zelul bisericii. Un magnific paj acliser îm brăcat într-o haină broda tă în fir auriu şi cu sceptiu de argint în mînă, se încli nă în faţa lor la intrare şi conducîndu-i la o strană, dă du un ghiont unui ţăran îngenunchiat acolo, care ieşi fără a resti o vorbă şi îşi reluă rugăciunile pe intervalul de trreere în timp ce ei veniră în locul lui. Faptul că simpla lor curiozitate luase locul credinţei lui i se păru Isabelei ceva foarte nedrept, dar se consolă făcîndu-1 pe Basil să dea un şiling omului care. precedat de pa racliserul în veşminte strălucitoare trecu să facă o co lectă de bani. Ţăranul nu putea să fi dat mai mult de cîţrva gologani şi ea simţea că dărnicia lor restabilea în favoarea lor balanţa dezechilibretă a dreofaţii. Urmă o piedică, ţinută ru blmdr-te şi graţie de către un preot tînăr de o frum useţe neobişnuită chiar şi printre nişte 183
prelaţi atît de chipeşi ca cei din Q uebec; şl apoi ami cii noştri ieşiră în linişte şi ordine cu mulţimea credineioşilor, lăsînd catedrala în seama sacristanului şi a m hesm ei de tămîie. îşi dădură cu părerea că tipul de franco-canadieni era mai reuşit aici decît la M >ntreal şi în special remarcară num ărul mai mare de iete drăguţe. Oamenii din roate eategoriile sociale erau bine îmbrăcaţi nu se puteau nu mi eleganţi confirm standardelor am cricane şi a \e a u doar un fel dc lustru provincial, eei mai săraci put Iau veşm inte cu.:a*e şi îngrijite. Deasemenea, dacă exista vreun adevăr în mirosui iJe care veneau de la to ate ugiie şi ff.resirele, toată lurrea urm e să aibă mincăruri calde la prinzui Ae duminică, iar acest prînz avea să fie garnisit eu e e îp ă din abundenţă, fiindcă nici omul cu mirosul eel m^i puţ n fin nu s-ar fi pu+ut înşela în privinţa acelei arome. O mulţime d" turişti aparţinînd unei naţionalităţi eare se arSta superioară oricărei distincţii de rasă, se plimbau Ia nimen*elâ şi IjU întotdeauna toarte veseli, dar nu făceau n 1*.) o im presie asupra adevăraţilor lo calnici şi întreaga dimineaţă îşi oâstrâ aerul de duminica tipică pentru un oraş ca’oîic. Se auzeau sunetele aparenf lipsite d« sens ale elopote'or întrerupte de o liivşte pro fundă şi ar>oi alte sunete şi mai trium fătoare, urm ate de o tăcere şi mai adîncă î maf era mulţimea de credin cioşi oare se îv~ eptau spre biserici şi apoi urma lunga şi re la ta re a după-amîezei eu eare se recom pensează credincioşii pentru cucernicia din um pul dimineţii. Du pă sluibă răsariră ca prin m inune mieî tarabe unde se vindeau m ere noduroase şi vişine sălbatice, prăjituri şi cidru, iar oamenii îrîneau şi beau deja în jurul Jor. Bir ja rii îsi reiuară vii atoarea de turişti şi pretutindeni în cepuse din nou fream ătu’ fără glas al unei noi săptămîni. De lapt, Quebec-ul nu este decît o reDroducere pantomim ică a F ran ţei; este ca şi eum două secole pe r o i m eleaguri în mijlocul prim ordialelor tăceri ale na turii şi în prelunga linişte a iernilor nordice, domolise ră Uirbuţia acestor oameni vioi, făcîndu-i taciturni asemenea nouă, celor dintr-o rasă mai gravă. Ei îşi păs trează ancestrala vivacitate a teiului de-a fi ,• eleganţa 184
cu care r ’dică din umeri est» in ta c tă »' mişcările grăi toare ale mîinilot participă la d i a l o g o ps*soa*ii agig-itată îşi va avea partea ei de expresivitate. Dar tonul puternic şi înflăcărat al vocii lipseşte, iar asi>eetul tor posau îl Seşeaîă pe cel ca îi priveşte jproape Ia fel de Ca şi arhieetura sudică sub razele mezine ale soarelui noraie. Nu este America ; şi da;ă nu e Franţa, atunci ce este ? Din multe frumuseţi care sînt de văzut în îm prejuri mile Quebec ului călătorii noştrii stăteau în dubiu cui să închine unica şi preţioasa lor dupâ-amiază. Să se ducă la Lorette, e u cataracta ei şl eu ee-a mai rămas din huronii ei pe cale de dispariţie, sau pe Insuia OrIeans eu fermele ei bogate şi prim itivism ul vieţii rurale sau Ia M ont:norency, cu neîntrecuta cascadă şi cu dru mul nrin f] umosul sat Beaunort ? Isabel alese ultima va riantă fiindcă Bas»! m ai fusese aeoio şi prin u r a s r t de locurile acelea se leagă poezia unilor irosiţi, în e&re ea nu-1 cunoscuse îş i luase cu ea jurnalul în care prin tre ifte episoade recup^ab^le din ingiozitorol trtc u i erau şi însem nările din c a l o r i i l e Iui şi dm cînd în e'md în tim pul acestui \*oiaj îi ritise pnsaje din ju rn ah j1 r u un ames+ec de em oţie şi ironie s si indiferent Ja^ă o î'icea în zeflemea sau admirativ, îl punea în aceeaşi în curcătură. Acum, în timp ce trăsura îi ducea repede şi lin departe de oraş, îl pus*= să asculte ce scrisese mai dem ult despre aceeaşi excursie. Era, fireşte, un trist am estec de g înduri şi simţiii tre zite de contem olaiva satului, a peisajelor rurale si înde osebi de imaginea une fete care făcea eăpiţe de ftn pe cîmp. Totuşi natur? şi realitatea răzbateau ici şi colo şi Basil nu se putea dispretui total că Î3 scrisc^. — Da, zise el pe vrem ea aceea viata era un lucru de încadrat în nişte periosd*' frumoase, a rum este ceva cu riscuri şi avarii şî DOaf-e fi asigurată In tonul iui e x ista un regret, itiEhipuit seu exnrrm at, e a re o făcu pe Isabel să susrhi-e — A h ! De-as â w a ceva mar mulţi ban- te-ai fi putut dedica literMuriii. Căci ea era o adevărată fiică 185
a Bostonului în ce priveşte respectul pentru biata noas tră meserie. — O, nu trebuie să-ţi faci prea mari reproşuri, răs punse soţul ei, şi să ştii că te iert pentru micul rău pe care mi l-ai făcut Oricum ştii prea bine, mi-am luat adio de la Muză înainte de a n s căsători şi mă simt foarte mulţumit cd mîine o să mă întorc la cererile şi poliţele mele de asigurare. M îine ? Cuvintul îi dădu un fior rece. A şadar că lătoria lor de nuntă va in cepe să se sfîrşească mîine 1 A sta e şi n-ai ce-i fare, recunoscu ea cu un alt o f ta t; şi totuşi părea imposibil. — U itaţi-vă doam nă zise birjarul ridicîndu-se de pe capră şi Intorcindu-se cu faţa spre ei în timp ce cu biciul arăta spre Quab^c asta numim noi Oraşul de Ar gint. îşi întoarseră şi ei privirile îm preună cu el spre oraşul ale cărui mi’ de acoperişuri de tablă, înălţîndu-se unele deasupra altora de la marginea apei pînă sus la for tăreaţă răspîndeau în soarele după-amiezii o strălucire argintie. Era într-adevăr ca şi cum, prin cine ştie ce ta.m ece, stînca uriaşă, cu poalele ei, cu pereţii abruoţ/ şi cu piscul semeţ fusese acoperită cu un oraş de ar gint. Priviră minunea cu exclamaţii de bucurie, ceea ce satisfăcu în cel mai înalt grad mîndria birjarului, iar Isabel s p u s e : — Să te aili acolo, în oraşul acela de argint, într-o perpetuă vizită ! Mereu să urmeze să pleci într-o a doua zi, care să nu mai vine niciodată ! Să te despartă veşnic o zi de sfîrşitul unei călătorii de nuntă, care să nu se mai term ine n ic icin d ! De departe, din josul fluviului pe lîngă care mer geau, se auzi bubuitul de tan întrerupînd repaosul dumi nical al împrejurimilor. — Este tunul de De vaporul de Liverpool care îşi anunţă sosirea, îi lămuri birjarul. — O ! exclamă Isabel îmi pare bine că nu mai avem de stat decît o noapte, fiindcă acum vom fi scoşi din cam era noastră frumoasă de c ti eare au telegrafiat să le fie reţinută. « 8 6
De-a lungul fluviului St. Lawrence, de la Quebec pînă aproape de Montmorenci, satele se tin lanţ şi trecînd prin Beauport văzură pîicuri de săteni întorcinduse de la biserică. Dar Basil rămase îngrozit să constate ce schimbare se petrecuse cu ei. Erau îmbrăcaţi în hainele cele mai bune, de sărbătoaie, iar femeile în loc sa poarte costume naţionale, aşa cum le văzuse el prima oară, acum erau îmbrăcate ca din revista H arper’s Bazaar din anul care trecuse. II întrebă îngrijorat pe birjar dacă se renunţase la pălăriile m ari din pai, la fustele şi la ja chetele în culori vii. — Pe acelea domnule, o să le vedeţi în timpul săptămînii, îi răspunse ei, dar nici atunci nu atîtea ca pe vremuri. Şi omnl dădu drumul unui noian de am ănunte des pre aeei habitants pe care i lăudă pentru toate virtuţile posibile : cum pătare, sobrietate, curăţenie, bunăvoinţă f iar vorbele lui ar ii trebuit să cîntărească mai mult fi indcă el era irlandez şi si între irlandezi şi canadieni nu se schimbau prea multe amabilităţi, Dar aspectul trecătorilor îi conî.rmau spusele, cît despre căsuţele de oe m arginea drumului, cu uşile lerg deschise şi cu feţe plăcute la ferestre sau la intrare e 'e erau adevărate miraccle de pitorese şi curăţenie. De la fiecare asemenea casă pornea spre deal sau spre fluviu fişiile de D ă m în t ale proprietarilor, bine delim itate care se îngustează ori de cîte ori o nouă generaţie numeroasă îşi pnm eşte partea, iar lîngă casă exista o grădină de zarzavat, avînd p emarqini văpaia brazdelor cu flori strălucitoare de toam nă; undeva,, înti-o decentă izolare grohăie porcul pus la îngrăşat, eare în zilele de iarnă va face şi mai gustoasă ciorba cu toate aceste leg u m e: în preajm a grajdului şi a magaziei, păsări de tot felul oferă o privelişte veselă ş: îndrăznesc să iur că nicicînd nu lipseşte de pe mijlocul drumului şi cîte o fetită care să mîne din urma un cîrd de raţe cuviincioase. $i mai încape vreo Indoia’ă că ei ne ştie ce yastor cu o carte la subţioară va trece pe lînqă crucifixul de la marqinea drum ului ? Casele toate după acelaşi model, sînt con struite de ţărani cu m ira lor, di,i piatra pe care păm în187.
tul Ie-o dă mai din abundentă decît orice altă recoltă şi sîrn prevăzute cu galerii şi balcoane pentru a prinde şi cele mai mici raze ale soarelui unor veri atît de gră bite şi poate pentru a le aminti dc ancestralele ’Iferi din Normandia, răm ase dem ult în urmă pentru totdeau na. Tiecînd prin acest sat de o curăţenie şi o frumuseţe ideală, turiştii noştri nu pot să nu se gmd Bască fără înce tare la acel m inunat pcem pentru care pcrcă toată Ca nada franceză e s is tă doai spre a-i servi drept ilustra re şi a-i păstra vie am intirea. E*-a G rand Pre, n u Be.aup o r t ; şi sătenii aduceau înflăcărată cinstii e gemului care dăruise tuturor acelor lucruri simple de la ţară un farmec nepieritor şi care, indiferent de loialităiţle po litice ale ţării, ră nine acoio pe veci A totputernic. Satul eare se întinde de-a lungul fîşiei late de aluviuni de la malul fluviului St. I awrence, se răreşte pe măsură, ce te apropii de cascada Montmorency şi in curînd treci pe lîngă păduricea care ase u ia e de privi rile trecătorilor casa unda ducele de Kent şi-a petrecut cîteva zile voioase în zburdalnica lui tinerete. şi în Ţa ţa ochilor îţi apar două turnuri m ari din p iatiă — mo num ente şi mertor, ai tragediei de la M ontmorency. C îniva între aceste turnuri la înălţim e deasupra casr>?dei atîm a un pod ‘ruspenoa* eonstruit cu totul îm potriva voinţei localnicilor. Dar într-una din dimine ţile unei prim ăveri fatale, după ce gerurile iernii puse seră la grea Încercare ancorarea cablurilor în stînei un ţăran bătrîn. cu soţia şi nepoţelul ini s-au pornit Eă treacă p'Mlul cu căruţa. C îrd au ajun? spre mijloe, brusc cablurile au scăpat din strinsoarea stîncn aburind în aer, podul s-a prăbuşit sub cei trei neiericiţi, iar aceştia au fost aroncaţi de la înălţim ea lui pe creesta cascadei şi de acolo azvM iţi în adincurfle unui hău de două sute cinzeci- de picioare. Localnicii şî-au făcut aTunci podul lor d ir lemn pe nişte picioare jocse d ir piatră la aşa © distanţă de cascadă âncît indiferent cire ar fi căzut de pe el, tot ar fi avut şanse să scape cu v i a ţ ă ş i ar fi fost Drimejdios să se ofere să înlăture de-acolo ruinele vechiului pod care, după cum c~edcau creştinii cucernici, se num ăra făra 18C
ooar şi poale printre num eroasele poauri construite de Diavol, pe vrer,:ea cînd Diavol al nu-şi spunea inginer constructor. Oprind caii pe pod, birjarul reiată cu îndreptăţită fer voare trista poveste şi în timp ce pasagerii lui îşi îndrep ta ră pr, virile de-a lungul torentului care alerga peste sLneile maronii sp/e cascadă, Isabel foiosi prilejul ventru a se cutrem ura la gîndul că pusese piciorul pe pociul aceia suspendat afl *t mai jos de Niagara ţi a-i dovedi lui Easiî, funîndj-1 într-o adevărată încurcătură, că îndoiala ei In iegătură cu podurile dintre Cele Trei Surori nu se dato rase nerv lor, ci unei înţelepciuni instinctive privind lipsa de siguranţă a tuturor podurilor de felul acesta. Dinspre poarta care dădea spre terenui îngrădit din jurul eustadei, vreo doi trei băieţei francezi, pe care nu-i iă s a n inimile sâ-i reruze, alergară zgomotoşi in întimpin. irea f or gtr gind rntr-o engleză proprie „Pe aici. dcmf’Uie !" şi arâiindu-le un chioşe dăiăp<..nat. care se clatină pe un colţ de şuncă deasupra marginei cascadei. Dar tu riştii îi refuz «ră clăumnd din :ap şi se îrtoursera să paute un loc de unde să ju s te un spectacol mai de la dis tanţă şi mai puţin ameţitor, deşi orice loe eare oferea o privelişte amplă era desful de abrupt şi prăpăstios. Malul înalt era scobit însnre interior intr-un u r aş semicerc ne regulat, cu nişte w g âu n i adinei, cavernoase, una într-alta, golaşe de sus pîna jos sau acoperite ici şi colo de o ane mică vegetaţie perenă. De pc marginea centrală a acestor întunecate abisuri violacee îsi dădea ''rum ul cascada înspum ată şî ea un nor, „Pe al stinsii zid parea eă se toooaia, Că stă şi-apoi eâ o pom *şte ‘ară ". Au spus „nor", fiindcă ara găsit euvîntui deja rostit, ia îndemînă, cum s ar zice. tete-un vers frumos şi peru*u eă trebuie sâ aservăn Cascada Montmoreney cu ceva deli cat şi luminos. Totuşi un »or nu £jgerează strălucirea apei în pi ăvă) irea ei ; cascada e mai degrabă ca un povirfiiş acoperit de zăpadă sub radele marelui, dar zapaaa e de un alb rece şi opat, iar ea are un tel de crem cald in 189
curgerea ei luminoasă ; şi uite-aşa, rămîne agăţată acolo pe stincă, refuzîndu-se ca şi pînă acum cuvintelor. E un m ister că ceva atît de grandios poate să fie atît de fer mecător, că ceva în toate privinţele de-o frumuseţe atît de delicată poate să fie totuşi atît de vast, îneît să nu poată fi cuprins într-o singură prM re. Aspectul colţuros şi sălbatic al stîncilor şi al văgăunelor care o înconjoară eote îndulcit de graţia frumuseţii ei, care compensează oarec. an \ ulgaritatea felului în care foloseşte fluviul ne gustorul de cherestea, punîndu-i apele să-i muncească la jjoagăre şi sugrum.îndu-i ieşirea în St. Lawrence cu mul ţim ea p’utelor şi a resturilor de la tăierea cherestelei şi a şindrilei. Mai degrabă se poate spune că rămîne ea însăşi în mjlooul acestor lucruri pe eare ochiul le observă doar p rin tr-u n elort special. ©uriştii noştri se aşezară în iarba care amestecată cu î] ifoi alb se îriin d ea pînă la ms rgiuea prăpastiei şi contemplară visători cascada, înirjp tîn d u -şi privirile cu m inu natele ei forme şi culori. Fiind mai înţelepţi decît mine nu încerc ară să-i i ostească frumuseţea, se m ulţum iră s-o sim tă odată gu perfecţiunea după-amiezii al cărei soare anroape asfinţit, îşi trimitea pieziş razele peste peisaj, dînd lumii sub eerul acela pal, albăstrui-verzui, melancolicul sentiment al tuamnei. G reierii ţîrîiau în iarbă, din fru r zisul de deasupra capetelor venea ciripitul ezitant al păsărelelor ; un mîn? eniţos se lăsă de păscut pe cîmp şi se apropie de ei pe furiş să-i privească ; m id i lor ghizi, descoperind că oamenilor aer stora n u le făceq plăcere să vadă nişte băieţei încăieirîndu~se la marginea unei prăpăstii, se aruncară şi ei pe îarbă şi începură sâ cînte încet, într-o tonalitate minoră, tristă o lungă, foarte lungă baladă despre o anume fată nam ilă La Belle Adeline. P entru toate simţurile era un mo m ent de bucurie nealterată şi cei doi se bucurară cu în treaga lor fiinţă ; dar meditînd asupra acestui lucru, cu un ;oftat, încetară de fapt să se mai bucure, la fel cum cel ce începe să devină conştient că visează trebuie foarte curînd să se trezească. Nu reuşeau niciodată să simtă vreo emoţie îă râ să dorească s o analizeze ; dar poete că îneîntarea li 190
r-a r fi term inat tot atît de repede, chiu* dacă ei n -ar fi încercat s-o transforme într-un faDt de conştiinţă. — Dacă n-ar mai fi şi cina după o asem rrea expe rienţă, zise Isabel cînd se aşeză Ia masă în seara aceea na ştiu ce ne-am face. Cina uneşte ideea de plă cere cu cea de datorie şi te aduce încet înapoi pe pămînt. Eşti obligat să mănînci. nu vezi ? ori nici un lu cru nu e condamnabil, atunci cînd eşti obligat să-I faci ,• aşadar... totu-i în regulă. — Isabel, Isabel, exclamă soţul ei, ai o minte for midabilă şi tot ce iese din ea mă uimeşte întotdeauna. Dar fii atent? iubito. Nu o p ine prea mult la treabă. Creierul omului, ştii şi tu... organ delicat. — Oricum, ai înţeles ce-am v rut să spun ; şi cred că unul din m arile farmece de-a avea un soţ este că nu eşti obligată să te exprimi foarte explicit cînd vorbeşti cu el. Oa soţ. continuă Isabel cu emf&ză. ţinînd o bezea între deqetul m are şi cel arătăto r —1 pen tru că la acest moment al mesei ajunseseră — un soţ e aproape la fel de bun ca şi o altă fem eie! In salon dădură peste familia Ellison şi schimbară cu ei îmnresiile ziiei. -— Bineînţeles, conchise doamna Ellison, a fost o zi destul de plăcută, dar ce facem !a noapte ? Aţi fost şi dum neavoastră scoşi din cameră de către cei care au sosit ci1 vaporul ş> care ar fi putut foarte bine să doarm ă pe vas în noaptea asta ? Aţi găsit altă cam eră ? — Nu chiar, răspunse Isabel. Avem o col’vie la eta jul cinci direct sub acoperiş. Doamna Ellison se întoarse plină de energie spre so ţul ei şi se răsti la el cu reproş i — Richard, doamna Marck are cam eră ! —- A spus „colivie", replică binevoitorul colonel,, şi noi nu ne putem coborî la aşa ceva. Recepţioner al ne ţine în suspensie cu cam era fiindcă intenţionează să r e uim ească pînă la Urma cu ceva somptuos, Aşa p ^1. glumeţ. 191
— P ro stii! zise doamna Ellison. L-ai m-.i văzut Je la cină ? — De jum ătate de ord ii fac v^aţa o adevaraLa povară răspunsa ccJoneml eu cel mai amabil zîmhefc — Of; Richard, excianiă soţia lui, disperata de felul în care vroia e} să dreagă lucrurile, tu n-ai face vîaţa o povară nici m ăcar unui şoarece! Şi ne mai avîr»d c e adăucra. rîse cu un am estec de tristeţe şi afecţiune’ — Hai, Fcuiny, i
timn oarecare şi apoi ducinriu-se liniştit acasă pentru a lăsa Joc noilor veniţi. A proape toţi erau francezi şi in gene-al pareau r u nu far p arte din categoria eameniior cei mai distinşi ce a p ?'ţin unei clase ide m ijloc englezii fiind reprezentaţi doar de cîţiva tineri şi din eînd în cînd de cîte un domn în vîrstă, roşu ta faţă, cu o eşarfă indiană atîm ată de păi i r i t . In mulţime se zăreau şi cîteva costume şi figuri de americani, d ar m ajoritatea oam enilor erau din Qiîebpc. Tinerele care se plimbau cîte două sau cu iubiţii lor purtau amprenta unei lipse de şic provinciale, tinerii păcătuiau d e e x cesul imobil al filfizonilor latini din mina ~a dona, cei mai vîrstnici, de som ptuoasa lipsă de eleganţă a 'rasei b ourjeoisie îm brăcata :cu ce are m ai bon. Cîţr^a avocats sau notaires cu o ţinută m ai im punătoare (pTOfesia li se ghicea fărg nici o greutate, de p arcă şi-ar fi p u rtat pe piepturi plăcuţele d e alam ă bine lustruite we pe uşile lor de intrare) se pHmbau şi discutau soiemn unul cu altul. C aracterul neam erican al. întregii scene nu era cu nimic m ai pu ţin de rem arcat în faptul că fecare persoană e^a îm brăcată după gustul propriu si eă cădea curs p? fată preferinţelor persoea’e în ma terie de culori şi modele. Cineva era numai în alb, pînă şi pantofi? de pîrrză îi erau a lb i; un nitul, cu o perso nalitate şi mai îndrăzneaţă, apăra m tr-un veritabil p u r puriu. Ffectul se dovedi stranni si aproape de rău augur cînd aceştia doi întîfaimdu-se ’şi fiind primeni îşi continuară plim barea ţinîndu-se da braţ y dai sr^ara începuse să fa^ă ioc nopţi? şi peste scurt timp tipul în purpuriu ram ase o simplă um bră *nfuneeată -«lături >de cel în' albul străhiritor V ăile şi înălţim ile d iro an iră acum 4 ar fluviul se desluşea datorită lum uillor m ulticolore ale vapoff'*lor şi am barcaţiunilor care Se odihneau întunecate şi nem işcate la sinul lui l a r g p e ct^ălait m a1 se ^~edea furnicarul de loui'ni d e la Point Levis ? la două sute de picioare sub ei O raşul de Jos, îşi răspîndea tn iurul uriaşei stînei m isterul ispititoi -al unei «gtom erări de acoperişuri ferestre ’irmin^te şi •j+rări h? înţur-e'ate, ba pline de lumină. Deodată se dezvălui Un 'Spectacol 193
tipic nordic şi caracteristic pentru Q uebec: Un arc lung străluci deasupra orizontului n o rd ic ; din el ţişniră în sus flamurile trem urătoare ale aurorei, violet pal sau uşor colorate în stacojiu şi se jucară apărînd şi dispărînd fantomatic la zenit. în timp ce străinii priveau, din fortăreaţă bubui un tun şi sunetele dulci şi sălbatice ale goarnei străpunseră liniştea care se lăsase. Aooi toţi exclam ară : — Ce bine s-au potrivit toate ! şi o porniră înapoi la hotel. Colonelul intră la recepţia hotelului să-l mai su pună pe recepţioner la noi cazne pentru a-1 face să m ărturisească în sfîrşit că are uţi apartam ent ascuns undeva în timp ce Isabel îşi lăsă soţul cu doamna Ellison în salon şi o invită pe domnişoara Kitty să vadă „colivia" lor de la etajul cinci. Apropiindu-se, obser vară că prin uşa deschisă a camerei alăturate răzba teau lumnă, muzică şi rîsete şi Isabel, recunoscând vo cile celor din trupa de teatru, presupuse că aceasta era camera bolnavului, şi că din nou membrii frupei îl îm bărbătau pe tovarăşul lor în suferinţă. Cineva se auzi în tre b în d : — Ia spune, cum te mai simţi, Charley ? şi drept răs puns se auzi o înjurătură rostită cu glas stins, urm ată de alte rîsete, de zdrăngănitul unei chitare, de un crîmpei de cîntec şi de foşnet de rochii şi zgomot de picioare, ca şi cum cei dinăuntru s-ar fi pregătit să plece. Cele două ascultătoare se traseră înapoi, nehofărîte ; ca femei nu se putea să le placă aceste dovezi de zurbagie camaraderie, eare exista între membrii trupei. începură să trem ure ca în faţa unor tineri zvăpăiaţi, fără griji, pri etenoşi, care se distrau ; nu era nimic rău în asta, dar le cuprinse panica. — Vai, dragă ! exclamă Isabel, ce-o să ne facem ? — Să ne întoarcem, hotărî domnişoara Ellison cu rajoasă. Şi cît ai clipi o luară la goană înapoi spre salon, unde îi găsiră pe Basil. pe colonel şi pe soţia lui ţinînd cu toată seriozitatea u n adevărat conclav. Colonelul, ca un iscusit 194
strateg, afişa o disperare mai violentă decît a soţiei sale, care se văzu astfel firesc forţată să adopte o atitudine de tem perare a furiei lui. — Asta este, Fanny ! A^ta-i tot ce poate face pentru noi şi e cea mai m are nelegiuire din lume ! O adevărată mîrşăvie ! Fanny sesiză parodierea îndrăzneaţă a propriei sale maniere acuzatoare, dar exact în clipa aceea se văzu obli gată să răspundă întrebării nerăbdătoare a Isabelei dacă obţinuseră vreo cameră. — Da, o cameră, o lăm uri ea ,cu două paturi- Dar ce să facem cu o singură cameră ? ReceDţionerul acela... nici nu şT;iu cum să-l numesc — („Numebte-1 recepţioner de h^tel, di aga mea ; imposibil să spui ceva mai ţ'ău“, o în trerupse soţul ei) — crede, se pare, că lucrurile s-au aran ja t perfect. — înţelegeţi, doamnă March, adăugă colonelul, indi vidul îşi permite să ne terorizeze în felul acesta fiindcă are de partea lui arhitectura. P u r şi simplu nu mai există nici o altă cameră în tot hotelul. — Lăsaţi-m-1 să mă gîndesc o clipă, zise Isabel fără să se gîndească nici un moment. De la bun început îndrăgise cel puţin două persoa^? din această familie şi în ultim a oră ajunseseră să se cu noască cu toţii foarte bine, aşa că zise : — Uitaţi ce vă propun : şi noi avem în cameră două ps £uri, aşadar noi, doamnele, vom lua o cameră, iar dom nii pe cealaltă ! —- Doamnă March, mă închin în faţa superiorităţii gîndirii de la Boston, spuse colonelul, în timp ce femeile protestară politicos şi consimţiră ; şi mai că aş putea să vă aclam ca pe salvatoarea noastră. Dacă veniţi vreodată la Milwaukee,... care e şi el centrul universului, ca şi Bostonul,... noi... eu... m-aş bucura dacă aţi trece pe la birour’le mele- ... N-am spus rim ic rău, nu i aşa. Fanny ? ... Uneori, doamnă March. sînt excesiv de ospitalier, zise el ca să şi exnHce întreruperea. Şi acum. să pornim în îe eunoastere După dumneavoastră, doamnă î Şi recunoştinstrăinului fără adăpost vă va urma. 195
Explorară cu tc ţii ambcie camere şi doamnele hutăr.ra s-o ia pe a Isabelei. Colonelul fu expediat să se asi gure că tot calabalîcul familiei va fi trimis unde trebuie, *ar Basil îl însoţi. Lucrurile sosiră cu mult înainte de-a se Întoarce domnii, dar doamnele folosiiă cu bucurie timpul pentru a discuta despre senzaţiile zilei şi a excla ma din cînd în eînd, , Ge drăguţ din partea dumitale, dcamnă March ! şi „Nu ştiu ce ne-am fi f ă c u t!" sau „Să nu mal vorbim c'esnre asta, vă rog !" şi , .Pentru m:ne este o m are plăcere !". In camera alăturată, unde zăcea actorul suferind şi unde pînă nu dem ult se p ire că se cintase şi se d'iruase pentru mînglierea lui, acum era comparativ linişte. Se auzeau două voci de femei carp discutau şi din cînd în pînd. o mîr ă hoinărea pe coardele unei chitar ;• Isabel toc mai îşi dusese batista la gură ca să-şi acopere primu) căs cat, cînd cei doi domni, mirosind puternic a fum de tra buc, se întoarseră pentm a le ura noapte bună. — E a doua uşă de-aici, nu-i asa, Isabel ? întrebă soţul ei. — Da, a doua uşă. Noapte b u n ă ! — Noapte bună ! Cei doi plecară împreună, riar după un m inut se în torseseră de ia şi acum bâteau timid la uşa închisă. * ® • Ce s-a întîm plat ? exclim ară în cor d jamnele g ia s tîn g u io s , o b s e r v în d o â n u m e r ă v ă ş ir e p e c h i p u r ile d in a in t e a lo r .
gu
— Nu ştim i răspunseră ceilalţi într-o tonalitate ia fel de temătoare şi povestiră cum găsiseră uşa canioreî lor întredeschisă şi cum o lumină puternică se revărsa în coridor. Nu se opriseră să mediteze asupra acestui fapt, ci, cu nepăsarea proprie sexului lor, deschiseră larg uşa şi ce să vezi ? In faţa oglinzii se afla o fiinţă uluitoare; cu bu clele răvăşite atîm îndu-i pe spate şi în tr un negliieu exprim ind faptul că se simţea acolo ra ia ea acasă, care şi-a întors spre ei ochii albastru deschis dp sub o frunte re marcabilă pentru zulufii răzleţi ee o acopereau. Declarară eă rămăseseră încremeniţi şi că înainte de a-şi aduna pu terile să o ia la goană observaseră o pani: â similară şi pe 196
chipul d:n faţa oglinzii. ţToate aceste fapte au fost rela tate de colonelul Ellison la ordinul nevestei sale, cu multe fyn »teste şi fals» amînari în mijlocul cărora doar curiozi tatea ascultătoarelor le a împiedicat pe acestea să 1 sfîşie în bucăţele — Şi cine banuieşii că era exiinţa ateea ? îi ceru să precizeze nevasta lui, cu un calm îorţat, atunci cînd In sfîrşit colonelul nu se capăt povestirii şi abominabilei iu ipocrizii Păi..., :red că era o sn’enă. — Auzi vorbă, o sirenă ! pufni nevasta lui dispreţuiio ire. Şi de unde ştii ? — In prim ul rînd fiindcă ţinea în mînă un piepiene ; şi afara de asta, draga mea, sper eă sînt în stare să recu nosc o sirenă cînd văd una. — Ei bine, n-a lost nici o sirenă, a foăt o greşeală şi t> să aflu eu despre ce e vorba. Vroi să vii ru mine, Richard ? — Nu mefg, nici pentru tot aurul din lume ! Dacă e -» greşeală, nu se face să merg eu si dacă e o sirenă, e periculos. — ©f, la şu le! îi zise culezătoarea femeie eroului tu turor bătăliilor purtate de armata lui STurman-' în timpul m arşu'ui pînă la oc-ear Şi nu +reeu nruit şi o auziru utacînd misteriosul duş man cu un curai de adevărată doamnă şi re. iamînd ca mera invadată. Inamicul răspunse aceeaşi politeţe că recepţionenjl. li dăduse ei camera cu îînvoiala să mai pri mească o doamnă *53 stea cu ea şi di ept urmare lăsare uşa deschidă ea aeeasta să poată intra. Get ce stăteau la c-ăpătîiul bolnavului din _amera alăturată, apărură şi ei «Mifirmiiid spusele, ia r o voire stinsă venind din patul aceleiaşi eamere ju ră că totul este adevărat. — f ireşte, adăugă mvadatoarea dacă aş fi ştiut c:um stau lucrurile, n-as fi acceptat în ruptul capului. Şi nu * W illuin \TCruniscif Sherm an (1820—i&yJ), general al armatei «ordisie în tim pul Războiului Civil.
i9?
mai există nici an colţişor în tot hotelul ăsta să-mi întind oasele, conchise ea. — înseamnă că e greşeala recepţionerului, zise doamna Ellison, bucuroasă că se putea retrage fără pier deri ; şi îşi puse soţul să sune după ticălosul vinovat, iri tîn ăr francez, palid şi tăcut, pe care cu fo~ţe unite, năvă lind cu toţii pe cordior, începură să-l ocărască dintr-o sin gură suflare, doamna în neglijeu dispărînd ori de cîte or! îşi am intea de lucrul acesta şi reapărînd ori de cîte or: îi venea în m inte un arg jm en t puternic sau o nouă acu zaţie. Eecepţionerul, care nu era decît mezinul tribului său de nelegiuiţi, le ceru îndurare şi m ărturisi totul : hotelul e ra atît de ticsit şi el fusese atît de înnebunit de toate so licitările, îneît înţelesese că domnul colonel Ellison ceruse un pat pentru domnişoara care îi însoţea şi că făcuse tot ee-i stătus 3 Li putinţă. Dacă doamna de aici — aceasta dispăruse din nou — ar avea am abilitatea să cedeze ca m era celor doi domni, ar putea-o trim ite să stea cu me najera. Auzind acestea, doamna în cauză consimţi fără .'ici o dificultate, iar restul împrăştiindu-se, ea o sărută pe una din păzitoarele bolnavului exclamînd „O adevă rată ruşine, Bella !“ şi se îndepărtă în întunericul coridodorului. Se pare că pe acest coridor, toate camerele, cu excepţia celor două date călătorilor noştri, erau ocupate de doamnele din irupă i uşile lor se deschiseră succesiv şi se aui.i cum în drum spre capătul coridorului ea le dă dea explicaţii fiecărei doamne în p£ rte. Iritarea de mo m ent pe eare o simţise cînd fusese surghiunită dispăruse. Ea detalia faptele fără nici o urmă de ranchină şi deşi se Păre, că la fel ea ea, nici celelalte nu găseau nimic comic în toată povestea, îi ascultară spusele ca aceeaşi amabi litate. îşi exprim ară sincer compătimirea şi fiecare se des părţi de ea eu o vorbă bună. Apoi totul se linişti. — Richard. zise doamna Ellison, după ce călătorii noştii sărbătoriră pe scurt evenimentele în camera Ssabelei. cred că nu-ţi surîde deloc ideea că ne laşi sin gure aici. — E adevărat, dar nici nu bănuieştl cît de puţin îmi surîde să plec de aici singur. Mi-ar place, doamnelor, să 198
ne însoţiţi măcar u burată de drum, zău m î-ar place ! Ori cum, vă rog să nu încuiaţi uşa. Acestei rugăminţi, adresată la despărţire din coridor, i se răspunse din cameră cu un sunet de cheie răsucită în broască şi de zăvoare trase şi cu un zgomot ca de tunet înăbuşit făcut de biroul şi de lavoarul tîrîte pentru a baricada uşa — Doamnele îşi fortifică poziţiile, îl informă colo nelul pe Basil şi cei doi se întoarseră în camera lor. Nu mai vreau să mă deranjeze nimeni, declară el, trăgînd iute uşa după e l ; nervii îmi sînt prea zdruncinaţi în clipa asta Ce mai oraş vechi şi plin de mistere e şi Quebec-ul arta, dcmnule March ! Să-ţi spun ceva : după mine ăsta este un castel fermeca* şi dacă în cursul nopţii n-o să p ă şească peste coastele mele cine ştie ce strigoi catîrgiu, nici ru -m i trebuie mai mult. Cu aceste vorbe şi altele care evocau celebra aven tu ră a lui Don Quijote, colonelul nici nu simţi efortul de-a se dezbrăca şi tocmai ajunsese să-şi scoată ghetele, cînd la uşă se auzi un ciocănit neaşteptat. Cu o gheată în mînă şi cu cealaltă în picior, colonelul şchiopată pînă la uşă : — Cred că a trimis recepţionerul pe cineva s5 enunţe că a mai făcut o greşeală, zise ei deschizînd larg uşa. Şi apoi rămase nemişcat, holbîndu-se m ut la fiinţa din prag — o fiinţă cu fruntea acoperită de zulufi şi cu ochii albastru deschis ai cri ei. pe care cu atît de puţin tim p în urm ă o dăduseră afară din camera aceea. Retrăgînduj se în spatele pervazului uşii ea zise : — Scuzaţi-mă, domnilor — cu o demnitate în glas care îi făcu să-şi reculeagă firile răvăşite — aveţi amabi litatea să vă uitaţi dacă nu cumva mărgelele mele sînt ia dumneavoastră pe masă ? Oh, vă mulţumesc, vă mul ţumesc din s u fle t! continuă ea, arătîndu-şi faţa şi întin â n d o m ină cînd Basil. roşind, se îndreptă spre ea cu un şirag de mărgele grele, negre, împodobit cucernic cu o cruce mare. Zău, că vă sînt foarte recunoscătoare, domni lor şi vă cer mii de scuze că v-am deranjat, încheie ea cu glas oarecum sever, eeea ce îi făcu pe cei doi sâ se simtă genaţi şi vinovaţi. J99
Şi femeia dispăru la fel de misterios eum apăruse. — Aş vrea şi eu să ştiu, spuse colonelul cu un oftat sdlne, închizînd din nou uşa, de data aceasta şi cu cheia, aş vrea să ştiu cît o să mai dureze povestea asta ? Fiindcă, dacă o să se repete cu regularitate toată noaptea, mai b i n a mă îmbrac din nou. Gu toate acestea continuă să se dezbrace şi apoi se băgă în pat, unde rămase cîtva timp tăcut. Basil stinse lumina. — O, păcat că ai stins lumina, amice, zise colonelul, dar nu-i nimic, nu era, bineînţeles, decît o curiozitate pros tească. Sînt convins că epuizîndu-se rezerva de len jeu e de pat a hotelului am fost pus să dorm între două feţe de masă şi mă gîndeam că n-ar strica să controiez. Am im presia că simt pe mine un imprimeu în carouri, Iar soîj mine un model floral sau cu arabescuri. Păcat că nu mi-au dat două de acelaşi fel. ti destu! de greu să trebuiască să dormi între feţe de masă desperecheate. Dimineaţă o să mă plîng proprietarului de lucrul ăsta. Pînă acum la nici un hotel n-am fost nevoit să dorm m tre feţe de masă Desperecheate. . jj Vocea colonelului parcă nici nu apucase să se stingă în urechile somnoroase ale lui Basil, cînd brusc sunete de eînteee şi rîsete venind din camera bolnavului îl treziră cie-abinelea- PcL.ioarele celui suferind cochetau cu cineva' din curtlcica ai'lută cu cinri etaje mai jos. Fireşte, la o ase menea distanţă se perm itea o anume libertate a replicilor de sp irit; îndrăgostitul îşi m ărtuiisea pasiunea cu înflă cărare, iar doamnele îşi bateau 30c de el la fel de slobod, Jdin cind în eînd ignorîndu 1 total, tim p în c i re eîntau eîte ceva acompaniate de zdrăngăniiul chitarei sau flecă - 1 neau despre profesia ’or, pentru ca mai apoi să se întoarcă ia el exprim îndu şi tandreţea în vorbe menite să provoa ce suferindă. La modul abstract, toate acestea nu însemnau nimio pentru B a sil; şi totuşi îşi «mintea puţine lucruri făcute special pentru plăcerea lui, care să-i fi dat mai marc sa tisfacţie. Privind în lumina iun;i la acoperişurile înalte, argintii din jur, Ta grădinile mînăstirilor şi la turnurile ciudatului oraş, se gîndi că scenei nu -i ’ipsea nimio din
iarm etul tipiG umorului şi romanţiozităţii spaniole şi se simţi reeunoscător faţă de acele sărmane fiinţe de parcă S-ar’fi făcut deliberat un favor. P entru noi, cei ce ne aflăm în spatele luminilor rampei există întotdeauna ceva fasci n an t în viaţa fiinţelor stranii care trăiesc de cealaltă parte şi care nu par nicicînd mai ireale ca atunci cînd sînt ele insele. Adăpostite mizer in camerele acelea meschine de la ultimuJ etaj, cu sărăcia lor împopoţooată, cu felul lor de-a se supune cu veselie erorilor şi caprici\or soartei, cu piietenia lor iluşturatecă şi cu bunătatea lor reciprocă, aceste fiinţe care se dăruiau fără nici un profit în această burlească de-o clipă, păreau că joacă mai degrabă decît să trăiesc viaţa de actori ambulanţi, iar modul lor de a-şi m ărturisi dragostea era ultim a manifestare a unei comedii care lui Basăl îi venea greu s-o accepte ca realitate, atit de ta re s°mâna mai degrabă eu ceva văzut p t scenă. N-aj? fi dim inuat cu nim ic cai acterul vulgar şi ieftin al mise en scene*-ei, căci tocmai ea, cugetă cl scmnu:os şi confuz, n ajuta să dobîndească acel aer de întîm plare reală, făeînd-o asemănătoare unui episod dintr-un r m a n . Der mai (presus de ori'.ev îi plăcu firescul faptului eă în toată aven tu ra aceea nu fusese nimio deosebit, eeea ce corespundea pe depun gusturilor s a le ; şi chiar cî^d reveriile lui înce pură să se destram e în vise, se sim ţi conştient de o m întirie absurdă că toate acestea i s-au p u tu t intim p’a în epoca şi în emisfera noastră banală. „Chiar aşa, se gîi di el, dacă as fi student în Akralâ, ce altceva mai oun a$ fi p u tu t Dretinde ?J Şi pe cînd, în sfîişit, sufletul său se der■prinse din arcorajul lai şi începu să lunece spre largul m ării purtat de mişcările largi, circulare şi lente ale ape lor somnului, râmase conştient că stăruia în el o uşoară urm ă de compasiune pentru acei A rm âni actori ambu lanţi — o milă atît de delirată, de fină şi de gingaşi în eît parcă nu 4 aparţinea lui, ei era ma 4 degrabă se^/aţia ace’oi compasiuni, rare înseamnă mîîă peni ru întreaga lume. * Punere
în scenă (fi.J.
201
CAP'ŢOLUL X:
spre
casă
şi
acasă
Călătorii noştri se întîlniiă cu toţi la micul dejun şi discutară cum se cuvenea aventurile din noaptea a c e e a ; cît despre rest, pentru Basil şi Isabel înainte de masa aceea trecu şi repede şi încet, după cum re gretul de-a părăsi Quebecul sau nerăbdarea firească a călătorilor de-a se vedea plecaţi punea stăpînire pe ei. Isabel îşi petrecu parte din ea la cumpărături, căci descoperise în nişte cotloane din cuferele ei cîteva mi ci .sume de bani rămase fără destinaţie şi frumoasele magazine din Rue Fabrique erau foarte tentante. Spusese că o să se ducă doar să se uite, dar cititorul isteţ îşi poate imagina rezultatul. Ingenunchiind lîngă cutiile ei, încercînd să distribuie cum părăturile în aşa fel în eît să pară lucruri vechi — lucruri de-ale ei, pe care le eărase de la Boston — o uşoară rem uşcare de mo ment îi opri mîna. — Ştii ceva, Basil, începu ea, poate eă n-ar strica sa declarăm cîte ceva din lucrurile cum părate. O are cît o fi vam a la astea ? întrebă ea, arătînd o serie de articole. — Nu ştiu. Cam sută la sută. Ad valorem*. — C e s t â dire... ?* * — Tot atît cît costă. — Păi, atunci, iubitule, răspunse Isabel indignată, nu facem nimio rău dacă le trecem aşa. N-o să declar nici un c^păt de aţă ! * Din valoare (lat.) ** Adică (fr.)
202
— Pentru tine, pe care nu te vor întreba, e foarte bine. Dar ce mâ fac dacă mă întreabă pe mine ce avem de declarat ? Isabel se uită la soţul ei şi avu o ezitare. Apoi răs punse în nişte term eni pe care sînt m îndru să-i reproduc aici spre cinstea am ericancelor i — N u trebuie să minţi, Basil (eroic) j nu te-aş mai putea respecta (tan d ru ); dar (cu hotărîre) trebuie să faci tu în vreun fel să scapi de asemenea întrebare I Cele două dotamne Ellison, cărora Isabel Ie prezentă cazul în salon, se declarară perfect de acord cu ea. Şi ele făcuseră unele mici cum părături la Quebec şi inten ţionau să facă şi mai multe la M ontreal, înainte de-a se întoarce în Statele Unite. Doamna Ellison era dis pusă să privească scrupulele Isabelei ca pe-un fel de trăd are faţă de sexul ei, eare se putea ierta numai fiindcă Isabel se căise atît de curînd. Eilisonii se hotărîseră ca înainte de-a o porni spre Boston s-o ia în sus pe rinl Saguenay şi încercară din toate puterile să-i eonvingă pe amicii noştri să vină şi ei. — Nu, asta o lăsăm pentru altă dată, spuse Isabel. Domnul M arch trebuie să fie la Boston la o anum ită dată şi de-abia vom reuşi să ajungem la timp. Apoi îi puse să prom ită că vor petrece cu ea o zi la Boston şi întrucît colonelul apăru să le anunţe că îi aşteaptă la poartă trăsura pentru excursia la Lorette, cele două familii îşi luară răm as bun cu afecţiune şi exprimîndu-şi de mai m ulte ori speranţa ca se vor vedea în curînd. —- Ce părere ai despre ei, iubitule ? se interesă Tsabel cînd ieşi cu Basil pentru a arunca o ultimă pri vire Quebec-ului. — Domnişoara Ellison e cea mai drăguţă şi doamna e şi ea destul de agreabilă. Seamănă foarte mult cu tine, dar îi lipseşte simţul umorului. Tu ai exact cît îţi trebuie ca să te salveze. — După părerea mea, domnul Ellison are destulă vervă şi bună dispoziţie pentru amîndouă la un loc. Ştii, Basil, e mai am uzant decît tine şi nici nu-şi dă ca tin e aere de om apatiG şi afectat. N u ştiu, parcă mă 203
simt cam dezamăgită de alegerea pe care am făcui-o; dar cred că o să renunţ curirid Ia ea. De fapt, cum si spun, colonelul este un pie prea amuzant. Obiceiul ăsta al lui de-a face din or»ce ceva caraghios e can obositor. Şi dacă to t au început, nu s-au oprit pînă nu i-ai forfecat înbucăţeJe pe prietenii lor. Apoi, îngroziţi, s-ai anucat în grabă să-i facă la loc spunînd că se număra» printre cei mai diăguţi oam eni din cîţi curoşteau, că 1* părea într-adevăr rău ca se despărţiseră de ei şi că voi face to t ce le stă în putinţă să-i distreze cînd vor v en la Boston. Făcură o plinumre pînă la Durham Terrace, unde m ult timp răm aseră aplecaţi peste parapetul metali* delectîndu-se cu frumuseţea priveliştei. O ceaţă uşoarJ atîrna deasupra peisajului estompîndu- 1, pînă cind în treaga panoram ă le apăru în faţa ochilor ca un vis. Ca într-un vis era fluviul şi ca într-un vis pluteau sau se odihneau navele la pieptul său lat. In depărtare se în tindeau cîmpurile vesele ev1 satele lor albe, v ag contu rate, şi încă şi mai departe înălţim ile blînde se topeau în cerul cobcrît m ult deasupra păm întulai. A coperişu rile de tablă ale O raşului de Jos s tră ^ c e a u în soarele dim ineţii îm prejurul lor în toate direcţiile, în acea dim ineaţă, de Iun5, cînd de la an ocean la altul America clocotea de forfota muncii, oraşul cenuşiu dormita în interiorul zidurilor sale ; pe catarmil de steag al cita delei atîrna stindardj] roşu al Sfîntului Gheorghe, ador mit şi el. în =idîncul inimilor se sim ţiră ciudat de adina miş caţi. Li se părea ea şi cum se uitau la ultima fortăreaţî a Trecutului şi că de departe, dinspre sud auzeau măr şăluind oştirile invadatoare ale Prezentului ,• şi cure nici o fiinţă tînără şi iubitoare nu poate sa se despart!! de lucrurile vechi fără o strîngere de inimă, printr-ur suspin cei doi trim iseră Quebea-ului u e lung şi m ut ră m as bun. V ara viitoare vor ven din nou. da ( dar, vai mie I toţi ştim ce înseam nă v aie v iito a re ! 204
O parte din membrii trupei burleşti au mers cu ei In omnibuz pina la feribot şi au iim a s prietenoşi pînă la şfîrşit, ia plecare dînd mîna cu toată lumea : cu chel nerii, cam eristele şi ham alii hotelului. Tînărul îndato ritor cu fiqură de depravat sosi într-o caleaşca şi refuză zîmbitor, dar hotdrît să plătească birjarului mai m ult decît i se ceruse de la bun început ceea ce îl făcu pe Basil să-l invidieze pînă cînd văzu cîte necazuri avu de îndurat ca să înregistreze bagajele trupei. Erau patru zeci de bucăţi şi judecind după eît d e puţină îm bră căm inte purtau oamenii aceştia p e scena, era un m ister cu ce se um pluseră toate aceste cufere. Tinărul şi cele două englezoaice blonde de origine am ericană fae ins talară în acelaşi vagon cu turiştii noştri şi înveseliră călătoria cu şotiile lor. Cînd tînărul se prefăcu eă doar me. doamnele îi înfăşurară într-un şal capul capul cu cîrlionţi aurii şi îl chinuiră cu o mulţime de ghionturi şi lovituri pînă cînd, cu un pumn de alune el puse pen tru scurt timp capăt o s til ită ţil o r ia r întrucît doamnele nu găsiră alt mod de-a le mmca, una d*n ele îşi smulse cu im pertinenţă pantoful din picior şi se apucă să le spargă cu tocul folosit în cMp de ciocan. Totul era atît de plăcut îneît treb ira să fie în regulă , şi în lumea lor veselă de proscrişi poate că lucrurile nici ia sînt atît de rele cum ne place să le credem noi. Ţinutul în ca e sc avlntă tre n jl de Lidată ce lasă în urm ă Quebec-ul erte lipsit de interes şi amicilor noş tri nu le răm ase de făcut decît sa urm ărească giumbuş lucurile -astoiilor pînă eînd ajunseră Ia rîul St. FranciS, a cărui frum useţe rătăcitoare e^le ui m ărită de d rom printr-o infinită serie de peisaje delicate şi m inunate. Pretutindeni descoperi oglindindu-se în curgerea lui lină ulmii şi sălcliile de pe malurile domoale. Intr-un loc un de calmul lui pierea în praguri înspumate, se atla o uriaşă fabrică de cherestea, care acoperea apele eu bu tuci şi tot felul d 3 deşeuri, iar malurile, cu oraşe întregi de c h e re ste a ; ceva ee Easil şi Isabel acceptară ca ele m ente deloc lips'le de valoare ale pitorescului. Cu deo sebită tandreţe, rămaseră credincioşi urmelor vieţu ru rale pe care o păiăseau. Cînd niţ-te băieţi francezi se 205
urcară în tren să vindă zm eu/a de pădure în mici coşuleţe făcute din coajă de mesteacăn, ei se înfiorară de plăcere şi le cumpărării, dar curînd oftară, îm rebîndu-se „O are cînd vom ajunge în Mâine, ce-o să găsim de vînzare caracteristic pentru viaţa de-acolo? O bucată de plăcintă învelită poetic într-o frunză m are de dovleac sau floricele în cornete dintr-o fiţuică locală cu reclama p entru un nou magazin din Portland ?". V ăzură cum trep tat caselor de pe ferme le dispărea originalitatea mai întîi ferestrele de fronton, apoi curbura acoperişu rilor abrupte, apoi acoperişul âbrupt cu totul. După un timp ajunseră la o prăvălie cu un portic grecesc şi cu patru stîlpi pătraţi din pin. Se cutrem urară şi încetară să mai privească. M ult temutul control al bagajelor la Island Pond avu io c la ora nouă, fără a-i costa nici un cent vam ă şi nici o m ustrare de conştiinţă. In acea gară încîntătoare cufprele sînt îngrăm ădite de-a valm a într-o încăpere de Jingă linie, unde cîţiva inspectori cu nişte lămpi înăbu şitoare cu gaz fvunegînd îi aşteaptă pe pasageri. Nu •există ham ali care să aranjeze bagajele şi fiecare domn şi doam nă îşi caută propriul bagaj şi îl deschide în faţa unui inspector arogant, care îi scormoneşte întreg con ţinutul şi trece la urm ătorul. Te face să simţi că indi ferent ce eşti în colectiv, luat personal nu reprezinţi nimic. Isabel, care îşi trim isese soţul să se ocupe de ba gaje, spăşita şi cu inima trem urîndă, auzind relatarea lui privind felul în care oamenii erau puşi să-şi răvă şească proprile bagaje, simţi că o încearcă o indignare îndrăzneaţă de care numai virtutea e capabilă şi nu sc amuză deloo atunci cînd el îi descrise abjectele spaime ale soţilor, care cu m 'na trem urîndă descuiau cuferele cu m ărfurile de contrabandă ale soţiilor. Lumina dim ineţii le dezvălui pajiştile întinse, presă rate cu ulmi alo statului M âine cu aspect atît de vestio s şi trenul îi aduse, bineînţeles cu o întîrziere de o oră, la Portland. Fără sa mai apuce să-şi ia micul dejun se repeziră cu toţii să se urce în trenul de Bostcn şi de-alungul acelei linii ferate (construiră special pentru a dem onstra cît de neinteresant poate fi pam'mlul deopo 206
trivă ennuye* de mare şi de uscat) viaţa lui Basil deveni o luptă pentru a încropi o masă d.n prilejurile fragmen tare oferite dc douăzeci do gări diferite unde s-au oprit pentru gustări şi băuturi răcoritoare. Intr-o gară a ob ţinut două coşii de surogat de cafea — o adevărată ru şine — în alta, trei sardele, iar la o a treia un desert constînd din nişte banane vechi. „Din nou acasă, din nou acasă. întorşi de la ţărm uri sirăiae l" fredonau ei încet pe m ăsură ce se consumau felurile succesive de mîncare ale acestui ospăţ se con sumau. Seccta şi arşiţa, de care scăpaseră pentru scurt timp în Canada, se aştem useră suverane peste peisajul obo sitor. Stîncile roşii de granit păreau incandescente j ma lurile drum eagurilor adînc săpate în păm int erau ca nişte mormane de c e n u ş ă ; deasupra cîmpurilor stăruia o atmosferă sufocantă ■, li se părea aproape câ avid ţirîitul lăcustelor peste uruitul trenului. Cînd în cele din urm ă ajunsei ă la Boston, erau mai plini de praf decît ne-ar place celor mai mulţi dintre noi sa fim peste o sută de ani de aici înainte. Tot oraşul era la fel de plin de p r a f ; şi descoperiră că pînă si copacii din piaţeta din fata uşii lor erau cenuşii de atîta praf. Viţa sălbatică plantată sub fereastră atîrna ofilită pe spalierul ei. Oar mătuşa Isabelei îi întîmpină în hol cu o revăr sare înviorătoare de lacrimi şi saiulări, arunuîndu-şi cîte un braţ solid în jurul fiecăruia dintre ei. —• Ah, dragii mei, exclamă acel suflet bun, nici nu ştiţi cît de îngrijorată am fost în privinţa v o a s tră ; se întîmplă atîtea a c c id en te! N u citeam niciodată ziarul de seară decît a doua zi dim ineaţa, de team ă sa nu vă găsesc num ele printre cei morţi sau răniţi. — Vai, tanti, eşti întotdeauna atît de bună ! rosti Isabel pe un ton plîngăreţ. Şi nici una din cele două femei nu-1 luară în seamă pe Basil, care spuse ! - - Da, probabil că este singurul lucru care ne-a ferit ' r’^tile. * Plictisit (fr.)
207
Mica tentă de nem ulţum ire care Ie umbrise senti mentul întoarcerii dispăru acum, în lumina prim itoare a casei. Vacanta se sfîrşise, fără doar şi poate, dar feri cirea lor de-abia începuse ,• inauguraseră acea lungă via ţă de vacante care este căsătoria fericită. La şfîrşitul mesei se simţeau deja amîndoi entuziasmaţi că se întor seseră şi luînd-o pe m ătuşă între ei se plimbară de la uu capăt la aîtul al salonului, cu braţele pe după mij locul ei vokiminos şi discutară în arrnnunt despre bu curia din sufletele lor. Apoi Basil anunţă că trebuie neapărat să treacă pe la birou în după-amiaza aceea şi ieşi în stradă, cu obrajii îmbujoraţi. Eră atît de copleşit de sentimentul că fusese plecat şî că de-abia se întorsese, îneît incoştîent încerca să îm partă cu Boston-ul starea sa sufletească şi pe mă sura ce înainta, calmul străzii şi al caselor pline de praf îl' tulbura tot mai tare. Tînjea după o figură cunoscută care să-i ureze bun-venit şi în tram vaiul eu cai în care se urcă, răm ase îneîntat să zărească o cunoştinţă. Era un om de care în mod obişnuit nici nu s-ar îi sinchisit şi din pricina căruia probabil eă ar fi preferat să iaaă pe platforma din spate, numai să nu dea ochii cu ei Ş dar acum se repezi la el cu efuziune şî îî strînse mîna, zîmbind cu gu.r- pînă la urccM. După prima tre-ărire de uim ire în faţa unei aseme nea cordialităţi, omul rămase indiferent şî rece şi apoi începu să blesteme praful şi căldura. 3 — Dar m îine o să mă reped pînă la Newport să stau acolo o săptămină, zise el. Apropo, după zrum arăţi nu ţi-ar strica şi dumitale o mică schimbare. .Nu pleci nicăieri în vara asta ? — Aşa că vezi, draga mea, renparcă Basil după ce li povestise Isabelei la ceai toată întîmplarea, voiajurile »o îstre răirfn incomunicabil numai ale noastre. Am face cel mai bine să nu spunem nimio altora despre scurta noastră plimbare şi nimeni nu va şti eă rm fost plecaţi. Chiar da :ă am încerca, tot n-am putea face din călătoria noastră de nuntă, călătoria lor. Ea îi dădu un lung sărut drept recompensă şi consolare. — Cine vrea, tntrebă ea, să fie Călătoria Lor de Nuntă? 208
CAPITOLUL XI: D .N NOU LA N A GARA, DUPĂ DOÎSPREZQCE ANI DE LA CĂLĂTORiA LOR DE N U tfM Viaţa nu se purtase rău cu ei în auest răstim p şi t a tam entul bun de care avuseseră parte nu era pe de-a-ntregul nem eritat. Aceşti u'tim i doisprezece ani îi mai îm tă ţrîniseră, aşa cum se întîmplă cu treceres anilor. Basil uvea acum patruzeci şi doi de ani şi m ustaţa îi era pre sărată cu o mulţime de fire cărunte. Isabel avea treizeci şi nouă şi părul i se su t ţi^se ;i î se mai rărise, dar eL reu şea să creeze un efect de abi ndenţă tinerească pieptănîndu-I în aşa lei îneît sâ-i acopeie fruntea şi înfoindu-1 acolo eu ajutor1jI unei perii umede. I a h m in a lămpii era tocă foarte d ră g u ţă ; credea că devenis? mai inten^sai iă şi eonsidera mustaţa căruntă a lui Basil plină de distinc ţie. El se făcus-3 mai tru p e ş ; redirJeota la două rindurl 2 stătea fix pe b js tu l masiv şi din c în j în cînd trebuii, să t se m ute n a s tu n l ; dasul palmelor 1 se rotunjiseră şl de păşise vechea măsură la mănuşi cu două n u m ere; indife ren t cit talc sau cită dibăcie ar fi folosit vînză\, sarea de la prăvălie, ir.ăsurs veche nu ce mai potrivea D rr acum lu t r u 1 acesta nu prea conta, căci rareori mai p u rta mănuşi. ŞEra bucuros că moda îi permitea să facă o ec anom'e In privinţa aceasta, tiir.dcă pe vedea nevoit să fie oarecum atent cu cheltuielile. în domeniul asigurărilor afacerile nu m ai mergeau ca ?l*ă dată şi deşi Basil se stabilise destul 3e bine în profesie, n u făcuse avere. 1Fn/jor5 se gîndea că poate nu s-aj fi des u r ja t cu nimic mat râu daua s-ar fi ocupat
zece ani care „era leit" taică-său şi o fată de nouă ani, care semăna leit cu fratele e i , dar datorită sentimentu lui americanilor că odraslele lor trebuie să aibă din toate to t ce e mai bun. deveni o familie costisitoare şi cheltu iau aproape tot ce cîştiga Basil. Mijloacele lor restrînse precum şi grijile gospodăriei îi împiedicaseră să facă m ulte călătorii mai lungi. îşi pe treceau iernile ia Boston, iar vara se duceau pe „Litoralul din Sud" — mai ieftin decît cel din Nord şi la o distanţă destul de mică pentru ca Basil să poată merge la slujbă în fiecare z i ; dar îşi promiseseră că într-o bun-1 zi vor revedea anum ita locuri vizitate în timpul călătoriei de nuntă, sperînd să poate, undeva pe parcurs, îşi vor regăsi a doua tinereţe pierdută. Nu că s-ar fi sinchisit să fie tineri, dar doreau ca cei doi copii ai lor să-i vadă cum erau r?înd se credeau foarte bătrîni ; şi într-o frumoasă după-amiază de iunie o porniră spre Niagara. Cîteva zile fusese teribil de cald, dar în dimineaţa aceea începu să sufle vîntul de răsărit şi învioră aerul, care parcă foşnea ca o beteală, iar eerul deveni de un albastru atît de sincer şi de compact, îneît parcă fusese cromat. Cînd se uitau Ia el aveau cu adevărat senzaţia că văd acoperişul lumii ; da- cînd un domn în vîrstă să ru tă în grabă o tînără şi o recomandă conducătorului ca fiind o fată care mergea tocmai la San Francisco de una singură şi apoi îşi riscă viaţa sărind din trenul deja în miş ;are, vastitatea impresionantei realităţi americane în cepu s-o afecteze neplăcut pe Isabel. — Nu crezi eă e prea mare, Basil ? insistă ea, aruneînd timidă priviri cercetătoare din interiorul strîm t ai conştiinţei sale lim itate în care se adăpostise de atîta am ar de vreme. în acea izolare permisese anum itor tendinţe iniţiale să se accentueze în fiinţa e i ; nevvii îi erau mai sensibili şi mai nestăpîniţi, temerile i se înmulţiseră dincolo de num ărul pericolelor care o copleşeau, şi Basil contase pe efectul tonic al schimbării pe care această călătorie o va pioduce în viaţa lor. Isabel privea melancolic pe fereas tră suburbiile bine cunoscute, eare rămîneau rapid în 210
urm ă şi imensitatea continentului, care se năpustea de vorantă asupra ei. D ar aveau cele mai bune locuri, chiar la mijlocul vagonului de dormit — Isabel încercă să gă sească cît de cît o consolare în acest fapt — iar cererile prem ature ale copiilor să li se daa prînzul o ajutară să-şi uite neliniştile; copiilor li se tăcuse fcame de îndată ce trenul se pusese în mişcare. Descoperi că nu pregătise destule sandviciuri şi cînd îi spuse lui Basil că va tre bui să coboare în vreo gară să cumpere nişte pui fript, el o întrebă ce naiba făcuse cu jambonul pe care îl pusese la fiert. Lui i sa păruse că era suficient să le ajungă pînă la Niagara şi în a p o i; şi o ţinu tot aşa, cum obişnuiesc unii bărbaţi, plnă cînd orăşelul Somerville pieri din faţa ochilor şi chiar colegiul ffuits, care indiferent din ce ung ni este văzut ia cu asalt privirile bostonienilor, dispăru în dărătul curbei de la poalele dealurilor Belmont. Aleseseră spre Niagara ru ta prin tunelul Hoosac, fi indcă, după cum spunea Basil, experienţa lor în privinţa călătoriilor nu indusese nici un tunel foarte lung şi ar fi fost un fapt notabil, datorită căruia copiii aveau să şi arr iţească întodeauna această călătorie, chiar dacă nu s-ar mai fi întîm plat nimic atît de neobişnuit îrc ît să li se în tipărească în memorie. Intr-adevăr, îi p^eocu pa atît de m ult tunelul, că începură să întrebe cînd o să ajungă la el, chiar înainte de-a începe să ceaiă de m în care; iar in tervalul lung de tim p pînă să ajungă la el nu se scurtă în chip simţitor, deşi Tom consulta ceasul tatălui său la fiecare sfert de oră. Lui Basil şi Isabelei li se păru că de data aceasta pa sagerii nu mai erau atît de interesaţi ca pe vremea că lătoriei lor de odinioară. Erau îmbrăcaţi sobru şi aveau în comportare o sobrietate tipică vîrstei de mijloc, din eare nu reieşea nimio frapant pentru a perm ite anumite presupuneri sau sp eculaţii; şi în tot vagonul nu era mai nim ic care să le abată gîndurile de la strălucitoarea lume tînără ce trecea ca fulgerul cîntînd prin faţa ochilor lor. Cu ploile ei dese, prim ăvara întîrziată atinsese perfecţi unea unei veri tim p u rii; iarba era mai deasă şi frunzişul mai des decît ceea ce văzuseră ei atunci, în călătoria de nuntă ; iar cînd pătrunseră în regiunea dealurilor de din 211'
colo de Fitchburg, dadm a cu ochii şi de laurul mflurit. Era pretutindeni in pldure, furişa* la întâmplare ,pp ^.ub tui'işuri sau revârsîndu-se deasupra lor şi sirecm inuu-se priu -ciăpaturile din taiuzunîp căii fe ra te ; fulgii de r i ai florilor erau coloraţi de un u ?ur abur ijctndaiiriu. Frumu'-eţea sălbatică, rezervată, a naturii înceta ori de u la ori se oprea trenul, dar în satele din preajm a găruor gran gurii Ii compenscu absenţa cintînd în frunzişul copaclor 5 şi deşi Fitchburg. A yer’s Junction şî Athol nu sînt nume eare să evoce asociaţii istorice sau romantice, inimile lui Basil şi Isabel a începură să iream&te de bucuria a« stei excursii, chiar înainte de-a fi trecut de acesta lo cu r In p: imul BasL coborî să cumpere pui fripţ* după cum i se comandas^ şi îl recunoscu în patronul restaurantului din gară pe fostul lor conducător, care fusese amortizat de spi rite să nu că1ă dorească niciodată fără să ţină între buze o ifloare şi care cu ajutorul acestei metode simple îşi ocro tise tim p de m ulţi ani propnff viaţă precum şi p e aceea a pasagerilor săi. Freztnţff lui iâeea c; pandişpanuţ, plăcin ta de revent şi mîncarea de iasole să prezinte r a in tere supranatural şi îl împăcă pe Basil cu gîndul eă pasărea atletică pe care misticul fost partener al sorţii i-o vînduoe avea carnea tare ; pe bună dreptate se gîndi că dacă a r fi a jz it de această superstiţie a patronului de restauraşi’ ÎL străî cătate s?u în alte timpuri, ar fi găsit în ea o an^me.1 poezie. Tocmai această p ă ^ r e de-a descoperi pcezie în toate lucrurile înconjurătoare menţinea p ro asjâtă viaţa îui si a Isabelei ; şi îi învăţau şi pe copii secretul elixiru lui lor. Era, bineînţeles, doar o p Jezie de gen, d ar din eea caie inspiră dirkofedeauna arta şi eîr. tecul englez ia r acum întreaga familie se bucura, ca şi cum ar fi fost vor ba de un pasţsj din Goldsmith sau Wordsworth, de senza ţia trecătoare a peisajului de pe marginea căii ferate. In ia- « n 'i.oo se veaea un interior simplu — o cocioabă care dădea la iveală prin uşa deschisă o plită de bucătărie p e ea cu un ibric de eafea, cu o pisică leneşă întinsă pe po dea şi o bătrînă ieşită in prag să se ui:e cum trec*? ire nul — ceea ce avu o valoare fără egal pînă cînd ajunseră la un vagon scos di*; uz, afJat pe o hraie l&leralâ m pă 212
dure şi folosit pentru adăpostirea muncitorilor : unii le n eveau p e platform ă şi la ferestrele deschise, în timp ce alţii „se spălau k pentru cină şi întreaga scenă era plină de liniştea unei zile de sărbătoare şi d e o ramaraderie sil vestră care m ergea drept la irim a spectatorilor binevoi tori. 'Basil citea de eîtăva vrem e eu glas tare din istoriile lui Rudder Orange*, iar eopiii, car© în taină făcuseră I2găm îiit că atunni “sînd v o r creşte m a r i n a ^ o r trăi decît p e un remorcher, recunoscură că şi an vagon vechi pre zenta posibilităţi fas 1mante.
De ambele jjărţi începu să se deschidă vTalea Decrfî eld cu porţiuni m ari de rîu liniştit şî m întinderi de iarbă altem înd eu platouri ; ulm ii se grupau asemenea copaci lo r dintr-un p a i» ; Ici şi t olo şirul dealurilor din apro piere se întrerupea suoţînd la Iveală vegâfuni adînci ca nişte abisuri, pline de lum ină aurie şi de umbre îneîntătoaie. Pe apă s t vedeau oameni vîslind şi fiecare orăşel frumoa av^a de oferit ® urm ă de pitoresc sau de farmec p a s to ra l: la Gr eenfieid de a lungul talum tui de la linia ferată «copiii se hiaau în furtul proaspet co sit; la Shelbum e Falls tocmai avea Iog un med. .de eriefiet (între tehnici enii errgla?i de la fabrica de cuţite, după cum ufirmă Basiî fă* ă ezitare}. D e la fereastra vagonului văzură o tînără ca/e se- legăna Irrtr-un foamea în curtea din faţa casei şi un bătrîn care îşi săpa carto fii; un grup de fete şi flutui oră batistele snre tren ţ i un baia* sa întrerupse din plivitul un>oî răzor — ţ i probabil cri m ai tzr^iu avea să nege că a?a se întimpTasc-. Intre tim p ceaţa uşoară, aurie, de pe coasta mufrtelui s© preschimbă ÎTiitr-a strălucire cla ră, sidefie şj liniştea serii puse stăpînire p e liniştitul peisai. Cei drtf Işj imărt-irisiră &JL toiul eru la fel de frumos şi gingaş cum Jhreese odinioară ; şi d@ fa p t văzuseră pa late, pe vremuri, care nu le d^duser3 plăcerea treziră rle coLi' a u n u i tăietor 4* lem> e pierdută printre umbre în singuiătatear cfcajwîtor. După totfle acestea tunelul le fu rn ’^aă o senyatia v’H’gară,, m aterială ? da*»-se a lă tu ra ră cnni* Eron a] popii’ are3- r romane unoristice de avewtHri scrise de FranR AtocKton intre 1879—1804. 213
ild în încercarea de-a o reţine şi-a o păstra, iar Basil îşi lăsă fiul să-l cronometreze la ceasul lui. — Acuma, zise Tom după ce trecură cinci minute, sîntem exact sub centrul muntelui. D ar tunelul era ca toate faptele realizate, ca toate speranţele împlinite, lipsit de valoare pentru suflet şi greu de apreciat pentru s im ţu ri; aşadar copiii ieşiră din tunel la North Adams doar cu o palidă impresie despre m ăreaţa operă inginerească. Basil trase o frumoasă mo rală din experienţa l o r : — Dacă aţi călători cu o cometă aţi fi dezamăgiţi. Ascult aţi-nii sfatul şi nu care cumva să călătoriţi cu o cometă. N-aş avea obiecţii să călătoriţi cu un mic me teor... de la el nu v-aţi aştepta la prea multe ; dar vă avertizez împotriva cometelor ; te dezamăgesc la fel de tare ca şî tuneleJe Copiii crezură că această morală era o glumă la adre sa lor şi cum le era puţin somn îşi permîseră luxul de-a lăsa să se glumească pe socoteala lor. Dar se treziri, în vioraţi şi încurajaţi, după un somn evident fără întreru peri, deşi amîndoi protestară că nu închiseseră un ochi toată noaptea, şi se apucară să se minuneze de interm i nabilele platouri din vestul statului New York pe care le străbătea trenul în goană. Dorinţa de a-i da mai repede de capăt, încercată pe această cîmpie de călătorul din iNoua Anglie, la copii rămăsese neexprimată ; dar stră bătu în suspinul de uşurare eu care Isabel salută pînă şi discrepanţele arhitecturale ale unui oraş unde ajunseră dis-de-dimineaţă. Acest oraş dezvăluia ochilor obociţi su perba oglindă a rîului din apele eăruia se ridicau abrupt, im punătoare, clădiri peste c lă d iri; iar Isabel, fiind lăsată să ghicească unde se aflau nu se putu gîndi la un loc mai pitoresc decît Rochester-ul. Da, confirmă soţul ei, este oraşul nostru de vis. Mă întreb dacă la hotelul unde am tras noi acel chelner şef atît de amabil mai îm parte şi acum generoasa lui os pitalitate perechilor de tineri căsătoriţi care an reuşit să treacă de arogantul recepţioner. Mă întreb ce s-o fi ales de recepţionerul acela. Oare datorită înfum urării lui 211
să fi coborît la o slujbă mai umilă sau poate şi-a înclinat spiritul arogant în iaţa cerinţelor prcgresuiui civilizaţiei şi şi-a dat seama că el e slujitorul şi nu stăpînul t-i lor ? De cînd am avut de-a face cu el cred că am obser vat la recepţionerii hotelelor o am abilitate sporită ; sau poate prezenţa mea a devenit mai im punătoare; dar nu încape îndoială că acum sînt mai îndatoritori cu mine. M i-ar piace să merg la hotelul nostru de atunci şi să mâ verific cu vechiul nostru inamic dacă mai e acolo. îmi im. ginez cum i-a crescut burta în aceşti doisprezece ani ; a şi chelit puţin după moda recepţionerilor de vîrstă mij locie, dar îşi face cărare foarte jos într-o parte a capului şi îşi aduce tot părul direct peste frunte pînă in partea cealaltă ca să-şi acopere chelia ; degetul cu care apasă pe butonul clopoţelului cînd nici nu se uită la tine, tre buie să fie acum foarte durduliu. Haide să coborîm şi să luăm micul dejun la Rochester ; o să r e servească peşte alb ; şi le putem a^ăta copiilor unde a sărit Satn Patch peste cascada Gencsee, şi... — Nu, nu, Basil, strigă soţia lui. A r fi un sacrilegiu ! ffoate lucrurile astea sînt sfinte pentru acele zile dragi ale începutului căsniciei noastre şi nici nu mă gîndeso să încerc să le repet. P ro p r'i'e noastre stafii s-ar ridica în restaurant şi ne-ar reproşa că le tulburam liniştea ! Of, poate eă am făcut rău că am pornit în călătoria asta ! A r fi trebuit să lăsăm trecutul în pace ; n-o să facem decît să ne distrugem am intirile din toate aceste locuri frumoase. Crtzi că Buffalo mai poate fi la fel de poetic cum a fost atunci ? Buffalo* ! Un nuipe care nu prea ade meneşte Muza. Poate că de fapt niciodată n-a fost un loc foarte poetic ! Oh, Basil, iubitule, mi-e teamă că am ve n it pînă aici doar ca să aflăm că ne-am înşelat în toate privinţele ! Oricum, hai să lăsăm Rochester-ul în pace ! — Eu nu-m i fac problem e! N-o să ne tulburăm vi sul despre Rochester, dar îr ce priveşte Buffalo nu pierd nădejdea. Sînt sigur că Buffalo v a fi exact cum l-a zu grăvit imaginaţia noastră. Cred în oraşul ăsta. ►Bizon (engl.)
215
— B-ne, bine, m urm ură Isabel, sper că ai d rep ta te! şi puse nişte lucruri deoparte pentru cînd vor coborî la Buffalo, deşi mai aveau două ore pînă acolo. Cînd ajunseră într-un loo unde uscatul era la acelaşi n h e l eu lacul, pătrunseră într-o aglomerare de vagoane," într-o lum e unde viaţa părea a fi activată numai de loco motive şi de neputincioasele viguane trase de ele. Tre nuri şuierînd şi puiăind soseau din toate direcţiile, nu nu mai la nivelul solului, ci şi pe nişte şine suspendate, care se curbau şi se întindeau peste cîmpie perm iţînd tren u rilor să treacă pe sus. Călătorii noştri recunoscură că această suburbie a căilor ferate îşi avea propria m ăreţie şi să şinele suspendate produceau un efect tot atît de im presionant ca şi apeductul uare traversează Cîmpia Roma nă. Poate asta se datora faptului că nu văzuseră de m ult nici faimoasa Gampagna, nici apeductele e i ; dar se bucu rară să descopere că îşi redoblndisora starea de spirit de pe vremea primei călătorii, eînd totul le făcea plăcere. De eum văzură prim a oară» albastrul îneîntător al lacului copiii strigară că e mai frumos dec ii, n a re a şi ei sim ţiră u n fel de mîndrie locală pentru preferinţa lor. Era exact ce spusese şî Isabel eu doisprezece ani în urmă, cînd p ri vise pentru prima oară lacul. ■§ Dai? nu văzură lacul cu adevărat decît cînd luară '.renul spre Sascada BFiagara, după ee serviră micul deijun în gară, unde copiii, obişnuiţi cu serviciul chelnerilor autohtoni seceri sau al irlandezilor care te priveso de sus în testau rar f-île şi hotelurile din ‘Boston, savurară p e itru prim a dată devoţiunea afectuoasă a unui chelner negru. P e masă se găseau deja d in abundenţă o m ulţine de m încăruri, dar ehelnerul acesta le mai aduse căpşuni şi din nou căpşuni, şi încă u n platou cu prăjituri însiropate şi stătu înclinat mai întîi în spatele unui scaun, apoi a1 altuia, bueurîndu-se cu atîta mărinimie de pofta de mîri«are a "clienţilor săi, încîf, Basil Îşi reînoi speranţele în: rasa lui. — © asemenea dăruire de sine indică o generozitate a firii care va prim i recunoaştere în viitor, zise el, căutînd în buzunarul de la vestă o monedă de 25 de cenţi. 216
Era parcă păcat să stimulezi retroactiv zelul chelne rului, dar avînd în vedere faptul că poate aştepta bacşişul, nu exista altă soluţie ; şi într-o misterioasă pornire de recunoştinţă chelnerul îi dădu pe mîinile unui prieten ca re mai luă de la ei 25 de cenţi pentru eă le cărase sacoşe le şi hainele pînă la tren. j ices* al doilea negru le apro bă adm iraţia pentru formele estetice şi culorile colonade lor din gară şi întrebat dara aceea er=i. gara al cărei aco periş se prăbuşise cu cîţiva ani în urmă, răspuns? mîndru că da. — Au m urit o mulţim e de oameni nu-i aşa ? între bă Basil compătimitor. Hamalul păru umilit-; el recunoscu crudul adevăi că pierderea de vieţi omeneşti fusest mică, dar îşi reca pătă iute respectul de sine adăugind : — Dacă acoperişul ar fi căzut cu cinci minute mal devreme, ar fi cm orît cam trei sute de oameni. Basîl le promisese copiilor ca vor arunca o p r’vire Ia praguri înainte de-a ajunge la cascadă, iar e5 ii cerură socoteală de cum se urcară în treii şi lăsară în u rm i oraşul în t'e fluviu şi ~anal. El încercă o diversiune cn şlepurile de pe canal şi legat de asta încercă să aducă în discuţie subiectul cu Rudder Grange. Copiii răspun seră că şlepurile erau splendide dar că acum ei aşteap tă să vadă pragurile > şi refuzară să-şi manifeste inte resul pentru o ferestruică a unuia din şlepuri, desper* care Basil le spuse că este exact ca fereastra pe unde Rudder G range şi oespetele lui o trăseseră afară ne Pomona luînd-o drept hoţ. — Prea-i răsfeţi pe copiii ăştia, Basil, îi reproşă soţia lui cînd copiii începură să se agaţe de el vociferînd că vor să vadă pragurile. — In momentul ăsta le dau o lecţie intuitivă de răhdare şi stăpînire de sine» experim entează faptul că nn pot vedea pragurile pînă nu aluna la ele şi probabil cînd vor ajunge acolo vor fi dezamăgiţi. De fapt, cînd în cele din urm ă dădură cu ochii de praguri, nu le apreciară cu mult mai mult decît apreci^asera tunelul Hoosac 7 iar Basil se intrebă în sm ea lui dacă de la ulUma lui vizită nu cumva pragurile se mai 217
m icşoraseră. Totuşi nu suflă o vorbă Isabelei despre această îndoială şi ea ajunse la cascadă cu speranţe neabătute. Acolo aveau să petreacă doar o jum ătate de zi şi cînd coborîrS din tren nu se îndreptară spre omni buz, ei intrară în gară. Ca şi înainte, păreau a fi sin gurii pasageri care sosiseră şi pe stradă, în faţa gării, găsiră aşteptînd un bogat sortim ent de trăsuri. Birjarul din N iagara poate că a fost cîndva un animal de pradă şi foarte nestăpînit, dar opuiia publică, îndelung expri m ată în presă, l-a redus la tăcere şi supuşenie. Se pare că nu mai are vo?e nici m ăcer să facă semn cu biciul noilor veniţi şi categoiic i se interzice să treacă şi să stea la intrarea gării. Atunci cînd Basil îl invită pe unul din ei să vină să discute condiţiile de plată, poli ţistul care se afla de faţă îi ceru să se ducă el pînă la m arginea trotuarului şi să încheie aco7o tranzacţia. Era o ilustrare im presionantă a puterii unei prese libere, dar una peste alta Basil găsi efectul dezolant t avea ceva care te întrista, ceva prcpriu oricărei m anifestări a perfecţiunii. Birjarul, redus total la ordine. îi trezi mila si nu-1 lăsă inima să-i spună să mai scadă din preţul nu prea m are cerut iniţiaţi, cum poate s-ar fi cuvenit să facă. O porniră direct spre cascadă şi se treziră în crîngul m inunat de lîngă Cascada Americană, în aerul a cărui umezeală le era atît de cunoscută de parcă l-ar fi respirat toată copilăria. Acum era plin de parfumul cine ştie căror flori sălbatice > şi din nou avură acea veche senzaţie ferm ecătoare a am esaecului de grozăvie si frum useţe din m ăreţul spectacol. A cest parfum silves tru. veselia razelor de soare, blîndeţea adierii care în fiora frunzişul de deasupra capetelor, cîntecul păsăre lelor care se făcea auzit în mijlocul mugetului pragului si căderea solemnă, neîncetată, a cascadei le em oţiona inimile, făcîndu-i din nou copii, alături de băiatul şi fata care răm ăseseră o clipă fascinaţi şi apoi izbucniră fericiţi în exclam aţii de uim i/e. Puteau foarte bine pri cepe ardoarea cu care Tom dorea să înfrunte soarta pe malul abrupt al rîului şi să se aplece peste parapetul construit de-a lungul m arginii prăpastiei şi se sim ţiră 218
deopotrivă cuprinşi de groaza cu care Bella începu sa ţipe văzîndu-i zelul sinucigaş. I se alăturară ea să-l trag ă înaDoi. reduclndu-i avîntul la un bilanţ jalnic de şase pietre aruncate la praguri de la o distanţă de nu m^i puţin zece paşi de la marginea malului şi nu-i dădură voie să arunce peste parapet nici m ăcar o pietri cică, deşi el rîse cu dispreţ de ideea că ar putea lovi pe cineva care se află jos. Li se păru că odată cu trecerea timpului în vecină tatea cascadei crescuse şi vulgaritatea omului. P retu tindeni erau mai m ulte tarabe şi bazare şi mai m ulte evantaie din pene colorate, cu adevărate batjocuri scui(pate drept în mijlocul l o r ; şi mai erau acum pe mal, aşezate într-o agresivă ordine de bătaie, nişte ocheane aloastre, verzi şi galbene, prin care puteai să admiri cascada pe gratis. Nu aveau nirrn.G toate acestea din dem nitatea simplă a indiencelor eu feţe palide care stă teau pe iarbă cu poalele încărcate de mocasini şi peri.Tiiţe pentru ace. Dar, la fel ea pe vremuri, fotograful ieşi din salonul lui şi îi invită să le facă o poză de fami lie, arătîndu-le că lum ina şi spray-ul cascadei erau deo sebit de propice şi că întreaga natură îi poftea să se poze7j. Basil îl refuză delicat, de dragul clipei cînd îl refuzase să le facă o poză de tineri căsătoriţi şi se refugiară din calea lui în clădirea lungă şi joasă de unde se cobora la poalele cascadei. Crîngi’l de lîngă cascada americană fusese îm prej m uit şi botezat Prospect Park* de către o companie care te încasează o jum ătate de dolar intrarea şi apoi îţi dă libertatea să profiţi de toate înlesnirile şi minunile pentru care odinioară trebuia să plăteşti separat. E un lucru destul de bun, numai că înainte puteai să refuzi să eobori cu cabina, iar acum nu mai poţi face acelaşi lucru fără sentimentul eă n-ai reuşit să profiţi pe deplin de banii daţi. în virtutea acestui spirit ilogic de econo mie Pasil îşi invită familia să eobcare, dar Isabel dădu negativ din cap. * Panorama (engl.) 219
mm — Nu, du-te tu cu copiii, zise ea, eu o să stau aici pînă vă întoarceţi. Iur I’igura ei chinuita adăugă ; şi-o să mă rog pentru voi. Basil îşi luă copiii, unul la dreapta, altul la stingă lui şi într-un huruit puternic o porniră în îngrozitoarea coborîre cu o senzaţie nu m ult diferită de emoţia unei călătorii într-un tram vai deschis tras de cai Cmd coborîră d in ' cabină simţi cum deodată îi sporeşte curajul, la fel cum se întîm plă oricui după ce trece cu bine prin tr-un pericol. Se hotărî să înfrunte ceţurile şi pietrele lunecoasa de la poalele cascadei şi s-ar fi avîntat ime diat în această nouă primejdie dacă n-ar fi fost împie dicat de compania care adm inistra parcul. Această inge nioasă companie înălţase o construcţie lungă, ca un tu nel, chiar pînă la marginea apei, îneît nu mai puteai .vedea cascada ca altădată, de la o distanţă rezonai ilă, ci trebuia să ieşi din acest tunel direct în mijlocul unei furtuni de picături fine. Acoperişul tunelului este vop sit cu un efect viu în dungi multicolore şi pe el stă scrir „Umbra stîncii", aşa îneît la început îl iei drept un m ijI o g de a-ţi solicita simţul este tic ; dar adevăratul scop al companiei nu devine evident pînă ce nu-ţi scoţi capul afară în furtună pentru a da dreptate ghidului aflat în im ediata apropiere — nu există să nu se găsească v re unul foarte aproape — că ai face mai bine să-ţi iei • pelerină, ceea ce făcu şi Basil. El îi spuse ghidului că nu doreşte să intre sub cascadă şi ghidul recunoscu p? un ton confidenţial că oricum nu era nici o distracţie, echipîn 3u-i între tim p pe el şi pe copii pentru incursiunea în ceţurile cascadei. Cînd ieşiră afară sub conducerea amicului lor, Easil simţi că aşa cum ţinea copiii atîrnaţi de cîte o mînă, arăta ca u r soi de animal cu pui? lui, şi deşî sociabil dm fire, se bucură că în clipa aceea se afla prin tre străini. Se cocoţară încolo şi-ncoace pe stînei, riHicîndu-şi feţele şiroind de apă să vadă priveliştile in dicate de gh'd ; şi prîntr-o spărtură în văîul de ceaţă reuşiră să prindă într-o străfulgerare o imagine superbă a întregii întinderi a cascadei. în clipa urm ătoare vălul se închise eu o nouă în vo! mirare şi bucuroşi, se întoar seră să admire curcubeul Caxe se odihnea într-un eerej 220
pe stînei, liniştit şi firesc, de parcă aşa obişnuiau curcu beele încă de pe vremea potopului. Asta era tot ce era de văzut, aşadar se întoarseră în tunel unde îşi scoase ră pelerinele în faţa unei pancarte am eninţătoare pe care scria eă ghidul şi pelerina pentru eoborîrea sub cas cadă ccstă un uolar. — Or să te puna să plăteşti cîte un dolar pentru fiecare din noi, tată ? întreba Tom speriat. — Da' de unde, n u ! replică Basil noi n-am fost dedesubtul cascadei. Dar se adresă totuşi, eu iuima trem urîndă, celui care încasa banii. A cesta era un om eu o gîndire strict lo g ic ă ; el îl anunţă eă are de d at trei dolari, fiindcă be neficiază şi de ghid şi de pelerine ca si cînd ar fi mers sub cascadă ? şi refuză să adm ită eă in afişul din ves tiar ar fi fost ceva care r.ă inducă în eroare. Pe scilrt, îl lăsă pe Basil fără nici un argument. Ce îl enerva pe el nu erau atît de m ult cei trei dolari, cît sentimentul că fusese tras pe sfoară -• şi pe loa hotărî să nu-i îm părtăşească Isabelei iritarea lui. De ce să-i pună în cîrcă o asemenea povară ? Nu pierdea nimio dacă nu afla, iar el avea datoria să-şi refuze de bunăvoie rompas;unea ei de dragul de-a o scuti de c supărare inutilă. Cînd dădu su s'la întoarcere t>chii cu ea, îşi luă o mină exem plară,ca şi cum nimic nu s-ar fi întîm plat şi îm preună ascultară, într-un frumos um brar gu vedere spre praguri, o istorisire spusă de birjarul lor despre un francez şi nevasta lui. într-o dim ineaţă acest fran cez s-a întors dintr-o plim bare pe Insula Caprei şi apa ren t adîna tulburat a anunţat că soţia Iui căzuse în apă şi fusese tîrîtă în cascada. Era atît de firesc în ase m enea îm prejură/i, ca un bărbat să jelească pierde rea soţiei, îneît toată lumea şi-a m anifestat compăti m irea faţă de v ă d u v , dar, cînd, după cîteva z>le s-a găsit cadavrul şi soţul se os din m inţi a refuzat să se întoarcă de la N ew York pentru înmormîntare, toţi au reg retat că nu fusese arestat. în «onşfiinţa vinovată a lui Basil o străfulgerare de convingere aruncă lumina asupra întregii în lîm p lări: nenorocitul acela de fran cez dăduse la poalele cascadei un dolar pentru o pele 221
rină şi îi fusese ruşine să-i m ărturisească soţiei că fusese escrocat, pînă cînd, într-o clipă de remuşcare §i nebunie, i-a strigat adevărul în faţă şi atunci ea... Basil se uită ia mama copiilor lui şi îşi jură în sine că dacă pleacă din N iagara fără a fi obligat să comită un exces similar, o să-i m ărturisească Isabelei vina la prim a cheltuială extravagantă făcută de ea. Ghidul le arătă la praguri stînca de care A very stătuse cgătat tim p de douăzeci şi patru de ore înainte de-a fi luat şi înghiţit de apele cascadei şi în im aginaţia morbidă a soţului mincinos, parcă de pe un colţ al stîncii cu pri cina fluturau panglicile bonetei lui Isabel. Nu mai su porta să stea în frumosul umbrar. — Haideţi, c o p ii! strigă el cu o veselie exagerată, n efire ască; să mergem la Insula Caprei şi să vedem podul spre Cele Trei Ursitori pe care mamei voastre i-a fost frică sa-1 treacă la întoarcere după ce l-a tre cut la ducere. — Să-ţi fie ruşine, Basil I ripostă Isabel. Ştii prea bine că ţie ţi-a fost frică de podul acela. Copiii, care ştiau povestea pe de rost, rîseră împre ună cu tatăl lor auzind această pretenţie afruntată ,• iar ilaritatea lui sim ulată nu făcu decît să sporească atunci cînd plăti o tax ă de doi dolari la podul de pe Insula Caprei. — Ce oecmăneală ! exclamă Isrbel cu o indignare care în secret îi slăbi lui Basil auto-controlul. El începu sa trem ure, pe punctul de-a m ărturisi f dar pînă Ia urm ă avu forţa m orală de-c rezista. Se stăpîni cînd o văzu socotind costul şederii lor la N iagara fără a lăsa ca cei trei dolari tă intre în calculele e i ; începu chiar să se gîndească la ce fel de extravaaanţă justificativă ar fi putut-o îndemna. Ii sugera să-şi cum pere vreun obiect vechi de prin partea locului, o întrebă dacă nu i-ar place ca de dragul vrem urilor de altă dată, să ia cina la hotelul Internaţional. Dar, cu o v irtu te descurci jantă, ea îi răspunse că după cît au chel tu it deja, nu se mai puteau gîndi la asemenea lucruri, ^'oate că nimic nu-1 marcă mai tare pe soţul înveterat din Basil, ca aceste tem eri şi refuzuri. 222
Intre limp, neştiutoare, Isabel se lăsa în voia farme celor locului, pe care îl găsea fără egal, în ciuda devas tărilor pricinuite îm prejurim ilor N iagarei de aşa-zisele îm bunătăţiri. Insula Caprei mai oferea încă solitudinea silvestră de acum doisprezece ani, fiind bîntuită chiar de mai puţine nimfe şi driade decît odinioară. A erul era plin de acelaşi parfum care îl înmiresma şi în parcul d e lîngă cascadă ; frunzele cerneau peste trăsura lor lumini si umbre. — E ca şi cum prima noastră plimbare pe Insula Caprei nu s-ar fî sfirşit nicicînd. Isabel scoase un uşor suspin, iar Basil se aplecă spre ea şi îi luă mîna înlr-a lui. — Nici nu s-a s fîrşit; e acelaşi drum, aceeaşi tră sură, doar ca noi sîntem mai tineri şi ştim să ne bucu răm mai muît. Se simţea întotdeauna mişcat cînd Isabel avea nos talgia trecutului căci anii o făcuseră să aibă faţă dc el o atitudine mai m aternă decît faţă de ceilalţi copii şi Işi dădea seama că aceste am intiri scumpe erau expre sia tineretii care sa mai furişa încă în adîncurile ini mii oi. — Na, dar vreau să fie copiii noştri tineri în locul nostru. Aşa e drept, să le vină şi lor îîndul. Ea răm ase în trăsura în timp ce Basil vizită împre u nă cu fata şi băiatul diverse puncte turistice de pe Insula Luna. Pentru orice băiat propria persoană pre zintă probabil un interes deosebit şi orice bărbat îsi priveşte adolescenta cu un oaiecare patos. Dar în viaţa de zi cu zi un băiat are foarte puţine calităţi care să-I recom ande înqăduinţei altor fiinţe umane. Ca băiat. Tom eia un băir t foarte bun t numai că din păcate contribu ţia lui la distracţia generală era să se aventureze cît mai aproape cu pulintă de m arginile prim edioase ale tu tu ro r locurilor prăpăstioase; să arunce pietre în apă şi sJi facă în aşa fel îneît să pară că aruncă pietre în prăpastie, peste oamenii de jos s să-l bombardeze pe tatăl Iul cu întieb ări şi să adune mementouri greu de cărat din lumea vegetală şi minerală. Ţinu cinci minute 223
trăsura să aştepte ca să-şi ciesteze iniţialele în lem nul unei balustrade. — iPoţi să te întorci să le revezi în călătoria de nun,tă, îi zise birjarul, iar Isabel tresări de parcă aproape că se gîndise la ceva la care încerca să se gîndească. Din cînd în cînd întîlniră şi doamne singure în tră sură, şi uneori perechi care făceau turul insulei pe jos. D ai nici unul din oamenii aceştia nu mai era c tic eri. Iar iBasii îi povesti Isabelei că şi pe Cele ffrei Ursitoare .văzuseră doar persoane la fel de m ature, că nici chiar u n grup de oameni care îşi luau prlnzul acompaniaţi 'de muzica bubuitoare a pragurilor la capătul ultimei dintre Surori nu erau mai tineri. Isabel nu so coborî din trăsu iă să-i verifice relata rea , prefera să-i combată în legătură cu panica încer cată de ea pe acele insule, răm înînd senina pe banca trăsurii în tim p *:e el le vizita. In felul acesta pierdu o superbă noutate pe eare natura o adăugase nu demult' farmecelor cascadei în acel loo de la marginea măreţe* Potcoave,, unde stînca se prăbuşise lăsînd o ^ ă rtu ră de © formă cu totul specială • prin ea spray-ul ţîşneşte de jjos şi străluceşte pînă la o sută de picioare în înaltul ce rului parca ar fi vîrfuri şi jeturi de rachete, iar apoi se risipeşte şi se dizolvă în to t felul de eurbe, ea efectele pirotehnica ale unui 4 iulie perpetuu. Cam asa se expr-mă Basil lăudînd spectacolul cu scopul de-â sublinir' piefduse Isabel, dar ea răspunse cu senină pietate că preferă să şi păstreze intactă Niagara ei şi declară că, după cîte înţelegea de la el, noua atrac-iie are probabil ceva mai de grabă ieftin şi deliberat /totuşi. se arătă He acord eu schimbarea prin care micul tu ra Terrapain fusese luat de ia marginea prăpastiei unde statea atît de nesăbuit şi rm rfurisi eă r>u i-ar fi displăcut puţiuă varietate în povestirile spuse
Sub influenţa povestirilor lui idilice tctul începu să li se pj.ră banalizat şi se bucurară să scape de el pu ţin mai eurînd decît se învoisera. O luară pe jos prin satul atît de neobişnuit şi din nou se m inunara de nu m ărul mic al turiştilor şi de amploarea pregătirilor fă cute de localnici. Fără îndoială, nicăieri în lune hotelu rile nu sînt atît de m a ri! Oare să fi existat vreodată la i&iagcra atîţia vizitatori cît să le um ple? Fireşte, fuse seră construite atît de mari din cine ştie ce motiv bine întem eiat, doar că acest motiv este tot atît de greu de sesizat ca şi cel pentru care toate aceste magnifice tră suri de gală aşteaptă pe străzile pustii să fie solicitate de nişte c arieni care n u mai sosese niciodată. — Am impresia că nu mai văd atîţia vizitatori ca ina!nte, insinuase Basil vorbind cu bir ,arul. — O. n-au început încă să vină, răspunse el cu ve selie robustă, susţinînd că în iulie şi august era plin de ei. Se duseră să ia masa într-un mie restaurant aparţi nînd unui om de culoare, care pusese pe uşă un anunţ că serveşte meniu fix şi îi îm părtăşiră şi lui temerile lor, ceea ce păru să-l mîhnească, întru^ît el afirmă că-Niagara era la fel de prosperă şi de căutată ca şi înainte. De fapt, observară şi ei că regretul lor pentru presupusul declin al Cascadei N’agara ca staţiune de vară nu se bucura nicăieri în sat de popularitate şi după riposta prim ită din partea patronului de restaurant, înr-etară să-şi mai mani feste compătimirea. După masă Basil îşi duse familia la gară, lăsind-o acolo în tim p ce el se mai plimbă pe strada principală a satului să mai arunce o privire prin hoteluri. La in tra rea celui mai mare dintre ele, doi copii se zbenguiau în pustietatea locului la fel de nestingheriţi ca păsările do pe insula Selkirk* ; uitîndu -se în holui hotelului, îi văzu pe eîţiva ham ali şi băieţi din personalul de serviciu aşe zaţi cu spatele proptit df perete, într-un repaos statuar. * A lex an d ei S elkirk (16"6—1721), aiarin ai scoţian p ără sit p e o in su lă pustie, presupus prototip al Iul R obinson C u s o e , în rornanu Iul Defoe.
225
în vreme ee recepţionerul se ofilea în spatele registrului într-o inactivitate fără v is e ; nişte doamne singure şi pă răsite intrară grăbite pe uşa salonului. îşi am inti de seara rînri el şi Isabel îi întîlniseră în salonul acela pa Eliisoni şi, privită rttrospectiv, scena îi apăru extraor dinar de amuzanta. Încercă să găsească o consolare la frizerie, dar acolo constantă că era singurul client şi că nu-i încîntă auzul nici o voce preocupată care să-l întîmpiiifc stiigîiid arm ătorulu. Dar frizerul, ca toţi cei lalţi, susţinu că Niagara nu era neobişnuit de pustie şi BasL ieşi de acolo simţindu-se încurcat şi înşelat. Fără doar şi poate, funcţionarul de la agenţia companiei flu viale care face curse prin pragurile fluviului St. Law reice trebuie să fie sincer, dacă Basil s-ar duce la el pretextînd eă intenţionează să cumpere un bilet. Dar o privire aruncată firmei lui, îl lămuri pe Basil eă agentul, cu felul lui jovial de a fi şi cu impresionantul „Bună-dimineaţa !" părăsise pe veci tertipurile turism ului lăsîndu-şi moştenirea văduvii lui, c?re la rîn Ju l ei lipsea, fiind pentru moment reprezentată de fiul lor. Dîndu-i lui Basil un pliant cu reclama companiei lor, îînărul simulă 0 falsă grabă, de parcă în spatele lui s-ar fi ?flat o coadă lungă de turişti care aşteptau să fie serviţi cu bilele. Poate că, înlr-adevăr, să fi fost acolo o coadă fantoma tică, dar Basil era singurul turist în carne şi oase şi singurătatea lui îl făcu să se înfioare şi să plece iute eu reclam a în mînă. Isabel îl întîmpină la intrarea gării cu cu o figură înspăimîntătoare. — Saşii, se repezi ea, am descoperit care-i neca zul ! Unde au dispărut mir&s^Ie ? El îi cuprinse mîinile întinse într-ale lui şi apoi, luînd-o d_î oraţ, se îndepărtară agale de copiii care cer* ceta" la chioşcu) ca 2 iare mocasinii şi suvenirurile din coajă ae m esteacăn făcute de autohtoni irlandezi şi că nile şi vasele din spat de N iaoera imnort^tp de Devonshire. — Draga mea, începu el. nu mai există mirese f to ată lumea s-a căsătorit acum doisprezece ani, iar mi1esele sînt acum femei de vîrstă mijlocie şi mame de familie şi dacă sînt deştepte nu mai vin la Niagara. 2 2 6
— Da, confirma ea dezolată, ai dreptate. De cînd am venit aici simţeam că lipseşte ceva şi brusc mi-am d at seama că lipseau miresele. Dar... poate... La hote luri.... n-ai dat de ele acolo? Omnibuzele mai sînt întîm pinate de elanul m ansstrelilor ? Hai spune-mi... N u mai reuşi să continue şi se lăsă lipsită de vlaga pe prima bancă lntîlnită. — Poate că, lise Basil, privind visător disputa din ţi e Tom şi Bella pentru un cornet cu vişine şi undeva în adîncurile minţii prevăzînd neputincios consecinţele, poate că erau la hotel şi mirese şi menestreli, numai să fi avut eu ochi să-i văd şi urechi să-i aud. In lumea asta, draga mea, aparţinem Întotdeauna epocii noastre şi trăim în contem poraneitate. îndrăznesc să spun că şi acum locul ăsta mişună cu perechi de tineri căsăto riţi, dar că nouă ni se pa*e o cumplită pustietate fiindcă pentru noi ei rămîn nevăzuţi şi neauziţi, birjarii sau personalul hotelurilor şi restaurantelor încă îi ştiu şi acesta este motivul pentru care ne primesc cu surprin dere şi chiar cu supărare compătimirea pentru singură ta te a lor. Crezi oare, Isabel, r ă dacă ar fi să-ţi culci capul pe um ărul meu, ca o proaspătă mireasă, asta ne-ar pune din nou ev rapporl* cu lumea aceea de mult apusă a călătoriei noastre de nuntă ? Isabel îşi retrase mîna. — Basil exclamă ea, ar fi dezgustător ! N-aş face asta pentru nimio în lume... nici m ăcar pentru lumea aceea. Am văzut o pereche de oameni de vîrstă miilocie pe Insula Caprei, cînd erai tu cu copiii la Grota Vînturilor sau mai ştiu eu pe unde. Şe ieau pe nişte trepte, el pe o treaptă mai jos faţă de ea, şi la un moment dat el parcă ar fi vru t să-şi culce capul pe nenunchii ei, dar i-am aruncat o privire severă şi n-a îndrăznit. Am arăta şi noi ca ei dacă am ceda vreunui imbold de afec ţiune. Nu crezi că am arăta ca ei ? — Nu ştiu, recunoscu Basil. E adevărat, ţie, draga mea, ţi-au cam apărut cîteva riduri. * In legătură (fr.) 227.
— Şi tu, Basil, te-ai yi^ruşaţ fo ar'e mult. Se uitară unui la altul cu o străfulgerare de resen tim ent în priviri, clapă care începură amîndoi să rida. — N-am putea părea mai tineri nici dacă ne-am certa o săplămină, conchise Basil. Am face mai bine să fim mulţumiţi că ne simţim tineii, cum, de alffeî, sper că ne vom simţi şi dacă vom trăi o sută de ani. Pierde rea va fi a celor ce nu-şi vor da seama de fericirea noastră. Vrei, Isa te l să-ţi cumpăr un cornet cu vişine ? Se pare că lo m şi Bella le apreciază foarte tare. Isabel se repezi la odraslele ei cu un strigăt de dis perare. — Of, ce-o sa mă fac acuma ? N-o să mai închid un ochi toată noaptea din cauza lor. Unde sînt pilulele ace lea pentru dureri de burtă ? Şi începu să scotocească prin poşetă, iar copii! nu protestară cîtusi de puţin f> indeă mîncaseră toate vişinele, aşa că înghiţiră pilule!» iără să cricnească. M ă mir de tine Basil că i-ai lăsat să m ănînce acriturile astea, zise iram e lor, cînd copiii dă-; dură din nou fuga la chioşcul cu ziare. — Şi eu mă mir că m-ai lăs=it să văd cu ce se ocu p ă ; replică prom pt tată) — A sta din cauza aiurelilor tale cu miresele, Z's» Isa b e l; şi ered că a fost pentru noi o lecţie. Să nu-I Iaşi să m ănînce rrm ic, iubitule. — Sînt în afara oricărui pericol i nu mai au nici un ban. Acum se mulţumesc să adm ire cu cum pătare aria rile şi săgeţile japoneze de la chioşcurile de-acoloV O are de ce s-or fi apucat indienii noştrii să facă arcuri şi săgeţi i aponeze ? Isabel primi eu dispreţ mica lui rem arcă glumeaţă. — Deci n-ai întîlnit pe nim eni le hotel ? întrebă en. — Niei m ăcer pe Ellisoni, spuse Basil — K, ua, îşi am inti Isabel. Acolo i-am cunoscut. Ce Semult p a r e ! Şi biata K itty ! M ă întreb ce s-o mai fi în tâmplat eu ei ? Dar mă bucur că nu sînl aici. A sta te fac* să-ţi dai seama de propria vîrstă i cînd întîlnpşti nişte Gemeni în acelaşi loc după mai mult timp şî v ezi cît au îffibătrîniţ. Nu cred G-aş suporta s-o revăd pe Kitty Elli son. M ă (Jucur ca n-a venit să ne viziteze la Bos(.on, deşi -■.
2 2 8
*r
•_
...
'îopă to ats cele întîm plate nici nu putea, biata de ea! M ă-ntreb daca a regretat vreodată eă s-a despărţit de el aşa cum s-a despărţit. E dureros să te gîndeşti... aşa un final neconcludent; întotdeauna am avut Impresia că fir trebui su se întîlnească din noui pe undeva. — N a cred că ea şi-a mai dorit lucrul ăsta. Un bărt a t habar n-are ce-şi doreşte o femeie. — D i c'1? parcă o femeie ştie ? replică Basil ylur:!tţ. Soţia l-ii rertiase serioasa. -—A fost cm m otiv mult prea subtil şi neînsem nat pentru ca o femeie să respingă i n bărbat... un lucru de nimie. Am sim ţit esta de cind i-am citit prim a oară scri soarea despre to a tă povestea. — N b cred că eu am auzit vreodată despi e ce moîiv e vorba, căscă Basil. ( i — Ba da ai auzit. dar tu nu ţii m inte nimie. Ştii că la scurt timp după logodnă s-au Intîlnit «u două doamne 'din Boston iar ei i s-a părut că e l nu a făcut nici un fel de prezentări fiindcă i-a fost ruşine de aspectul ei pro vincial în «om paraţie-cu e’e. — Intr-adevăr, a fost un motiv foarte subtil, încu viinţă Basil rîzînd provocator. — Poate eă n-a intenţionat s-o ignore, continuă Isabel gînditoare poate că a preferat să n-o prezinte fiindcă se simţea prea mîndru de ea pentru ca s-o supună cine ştie căror ap re^ eri din partea lor. Ai fi putut s-o iei şi în felul ăsta. — Şi de ce n-ai luat o aşa ? Ai sfaluit-o pe Kitty să nu-i mai de*5! nici o şansă. De ee a: făcut asta ? — De c e ? repetă Isabel absentă. O femeie nu jude că un bărbat după ce Tace, ci după ce e s te ! Ştiam că dacă renunţă la el o făcea fiindcă niciodată nu erezuse cu adevărat sau n-a p utut să creadă în dragostea lui ? şi am considerat că era mai bine pentru ea să nu mai facă o în c e ta re . — Ei bine. e foarte posibil să fi avut dreptate. In orlee caz, aeum ai consolarea eă e prea tîrziu să mai faci ceva în privinţa asta. , — Da, e prea tîrziu, recunoscu Isabel. 229
Şi gîndurile i se întoarseră la întîlnirea ei cu fata aceea care îi plăcuse atît de mult şi a cărei poveste ul terioară o im presionase atît de dureres. I se păru dură o lume incapabilă să ofere ceva mai bun fetei pe care o văzuse prin prisma primei priviri aruncate de ea aces tei lumi în s<;ara aceea. Unde oare era Kitty acum ? Ce devenise ? Dacă s-ar fi m ăritat cu bărbatul acela, ar fi fost mai fericită ? C ăsătoria nu era visul poetic al unei uniri perfecte, pe care şi-l imaginează o fată ,• ea însăşi descoperise acest lucru. Era o încercare, o probă ,• era o încercare grea, nu un extaz. Dacă ea şi Basil şi-ar fi zdrobit unul altuia mîinile şi s-ar fi despărţit, oare cio burile vieţii lor n-ar fi rămas pe un plan mult mai înalt şi mai frumos al existenţei ? Nu îi vulgarizase pe amîndoi experienţele comune, de fiecare zi ? Existau, fireşte, copiii, ea nu le-ar fi simţit lipsa, iar dacă, de pildă, Basil ar fi m urit chiar înaintea nunţii... Cu o tresărire se trezi din aceste visuri abjecte şi alergă sore soţul ei, al cărui spate lat dc nădejde, era întors spre ea, aşa cum stătea el acolo cu privirea ridi cată, studiind orarul trenurilor afişat pe zid. Cu o miş care bruscă îl apucă de braţ şi îl trase de-acolo. E timpul să ducem bagajele la tren. Basil 1 Hai Bella ! Tom, plecam I Copiii se dezJipiră fără nici o tragere de inimă de flecuşteţele din chioşcul cu ziare şi cu toţii se îndrep tară spre peronul gării aşezîndu-sc pe băncile de sub' colonade. în timp ce aşteptau sosi trenul de Buffalo si răm aseră uitîndu-se la el pînă se puse în mişcare. In ultim ul vagon care trecu prin faţa lor cînd trenul luase deja o oarecare viteză, de la una din ferestre o femeie se uită direct la Isabel. în clipa aceea de uimire ea ui tă să observe dacă faţa femeii era veselă sau tristă f văzu doar sau crezu că vode cum în ochi îi miji ca o lum ină un Semn de recunoaştere şi apoi total dispăru. — Basil, sriqă ea, opreşte tr e n u l! Femeia aceea era Kitty Ellison ’ — Nu. nu era spuse Basii calm. Semăna cu ea, dar era cu cel puţin zace ani mai în vîrsta. <23Q
— Păi, fireşte eă e r a ! Toţf sîntem cu zece ani mai în vîrstă, îi replică neva?ta atît de indignată de prostia lui, îneît uită să mai insiste ca el să oprească trenul. El declară că era doar o asemănare închipuită, ea afirmă că se aflau în apropiere de Eriecreek şi că deci nu se putea să nu fi fost K itty ; şi aşa începu una din cer turile lor cele mai îndîrjite. Sosi şi trenul lor în gară şi continuară disputa pri vind respectivul fapt pînă cînd ajunseră la intrarea pe Podul Suspendat. Atunci Basil se ridică şi-i chemă pe copii lîngă el. La stînga, departe în susul rîului se vede m ăreaţa cascadă, cu ceţuri la picioare şi un curcubeu pe frunte, tăcută şi nemişcată pa o pictură uriaşă ; iar mai Dos de pod, la dreapta, pragurile saltă în defileul strim t, asemenea valurilor izbite de-un ţărm stîncos. — U itaţi-vă acum în ambele părţi, spuse el copiilor. Isabel, trebuie să te uiţi şi tu ! Irabel se tot pregătise, încă în elipa cînd plecase de la Boston, pentru traversarea acestui pod. — Eu una, nicio d ată! exclamă ea şi pe loc îşi în chise ochii şi işi atcu n st faţa în batistă . D atorită acestei precauţii Luate de ea, trenul treru podul în perfectă siguranţă.
231
CUPRINS trefaţa Slabei c r o n o l o g i c
.................................... ,
.
. » ,
. .
.
I
. XVI
N o t e ..................................
XXV
Capitolul I : începutul . . . . . . . . . . .
3
Capitolul II : Visul unei zile de v a r ă .....................
27
Capitolul III : Vaporul de n o a p t e .........................
41
Capitolul IV •- O zi de mers cu t r e n u l .....................
58
Capitolul V : Un oraş de vis şi dincolo de el .
.
70
Capitolul V I : N i a g a r a .............................................
86
Capitolul VII : In jos pe fluviul St. Lawrence .
-
125
Capitolul VIII : Senzaţia lăsată de oraşul Montreal
.
142
Capitolul IX : Q u e b e c ................................................... 166 Capitolul X : Spre casă şi a c a s ă ...............................202 Capitolul XI : Din nou la Niagara, după doisprezece ani de la călătoria lor de n u n t ă ....................................209
233
D at la c u le s : 3 m ai 1991 B un de tip a r : 15 iunie 1991 Coli tip o : 15 Triaj s 70 000 e x e m p l e T iparul executat la Tipografia Virgu-Jiu — c-da 19/1991
PREFAŢĂ f
Cînd, la II mai 1920, W illiam D an^ Howells se stingea din v iaţă la Now York, în vîrsta de 83 ani. D ecanul (Dean) literelor americane, cum fusese supra num it în semn de respect şi recunoaştere, lăsa în u.m ă o operă vastă — cărţi de călătorie, piese de teatru, 'vo lum e de poezii, memorii, eseuri, critică şi peste două zeci de romane — pe care însă strălucirile experimen telo r m oderniste de so.ginte europeană începuseră deja, către sfîrşitul celui d^-al doilea deceniu al veacului nostru, să o împingă Intr-un vrem elnic eon de umbră. iVremelnic, fiindcă de-a lunguj timpului exegeza ope rei lui Howells a înregistrat inevitabil raportările fluc tuante a ie rome.ni.iIji am erican la tradiţia realistă a se colului al XIX- lea, aşa cum s-a cristalizat ea în varian tele lui Howells, Twain şi H enry Jam es. Cu sublinierea eă dintre aceştia H oweils se identifică cel mai lide] cu •problematica noii naţiuni continentale din perioada con solidării ei după Războiul Civil, reprezentînd, cum se afirm ă adesea, o formulă de apropiere între tradiţiile aparent divergente ale V estului şi um om lui frontierei cultivate de Twain, pe de-o parte, şi ale civilizaţiei europene şi noii retorici a romanului cultivate de Jam^s, pe de alta. A m ericanii datorează lui Howells nu numai fapt’il că aşa cum afirma H enry Âdams, „dacă ar fi să dispară to a te docum entele anilor 1870, am putea reconstitui epoca din romanele lui", dar şi imensa influenţă pe care âotivHatea sa de redactor şi critic literar, contactele fsale cu lumoa literară americani şi europeană au avut-o la fondarea şi direcţionarea şcolii realiste americane, al I
cărei principal pui tător de cuvînt devine. N u întîmplător a .ii 180o— >.9uU, caid în iureşul trarsloim ărilor şf a vântului noii naţiuni se pun bazele realismului autoh ton, sînt denumiţi de unii istorici literari „epoca Howells". Erau anii cînd efectele contradictorii ale Răz boiului Civil concretizate in optimismul generat de ide alul unităţii d ev e n it' acum realitate, dar şi în culpabili tatea născuta din marile suferinţe pricinuite de im p u su rile secesioniste, în mîndria insuflată de întinderea , şi varietatea nou patrii, dar şi în nostalgia după nişte rit muri ale vieţii iiem ediabil pierdute, se vor reflecta în transform ări esenţiale petrecute în cadrul unei literaraturi dominată, încă de ia începuturile afirmării ei na ţionale, de tradiţia puritană şi de elita literară şi inte lectuală a Noii Anglii. In acest sens, cariera literară a lui Howells oferă o ilustrare fidelă, fapt sesizat de altfel de m ajoritatea cri ticilor săi. Ea se derulează pe parcursul a patru etape precis delim itate în timp şi spaţiu, avînd fiecare legă tu ră directă cu ceea ce se petrecea pe principala scenă a vieţii literare am ericane şi cu locurile în care se de plasa această sconă, lăsînd nu de puţine ori impresia că H owells deţine triplul rol de director, regizor şi actor, ca să nu-1 mai menţionăm pe cel de critic. Prima etapă (1837—1860), include copilăria şi adolescenţa petrecute în Ve-Stul M ijlociu, statul Ohio, debuturile în publicis tică şi poezie» a doua, (1861— 1865), anii contactelor directe cu Europa, cînd, recom pensat pentru monogra fia dedicată lui Lincoln cu ocazia campaniei electorale din 1830, este numit consul al S.IJ.A. la Veneţia, post lacordet prin tradiţie unor oameni de litere ,• a treia, anii cînd, întors din Europa, se stabileşte Ia Cambridge In Noua Anglie, centrul cultural şi intelectual al ţării, care îi num ăra printra locuitorii ei pe m ajoritatea celor mai de seamă reprezentanţi ai lumii lite ra re : Jam es Russell Lowell, Longfellow, Em îrson, Thoreau, H aw thorne, Holmes şi Whittierj şi, în sfîrşit, ultima etapă (1888.—1920), etapa anilor cînd, odată cu intrarea Noii II
Anglii în „amurgul" gloriei sale, mutîndu-se la New "Voik . Howells idsâ senzaţia că ia acolo cu sine şl utlul de capitală literară, care îi revenise Bostonului încă de pe vrem ea puritanilor. Extrapolînd elem entele cu forţă generalizatoare din cariera lui Howells, obţinem o adevărată paradigm ă a unei epoci literare caracterizată p rin : fluctuaţii în ac ceptarea canoanelor impuse scriitorilor de tradiţia cul turală a Noii Anglii, participarea tot mai substanţială a celorlalte regiuni ale ţării (Vestul, S jd u l şi Vestul Mijlociu) la făurirea patrim oniului literar, tenainţă per fect reflectată de regionalismul „coloriştilor locali", de plasarea, spre sfîrşit de veac, a centrului literar al ţă’ii de la Boston la New York. preocupările pentru emanci parea culturii şi literaturii am eiicane şi crearea unui roman naţional prin adîncirea relaţiilor cu Europa, aiît sub raportul unei înţelegeri mai profunde, 1a faţa locu lui, a cultura europene, cît şi prin perfecţionarea unei metode realiste, care porn.nd de la exemplele realismu lui european să permită mai tinerei literaturi am ericane să-şi pună în valoare specificul naţional, dcbarasîndu-se de excesele şi platitudinile sentimentalismuiui romantic — a „rcmanticismului", cum îl numea Howells. Aflat încă din 1866 la conducerea revistei Atlantic Montlily. cea mai im portantă publicaţie literară d>n Noua Anglie, Howells devine cel mai influent critic al ţării, reuşind să fie cînd mediator al unor tendinţe şi tem peidm ente aparent incompatibile, ca de pildă în ca zul preţuirii şi prieteniei acordate în egală măsură iui M ark Twain şi lui H enry James, cînd catalizator sau îndrum ător al unor talente autentice precum Stephen Crane, Hamlin Garland, Frank Norris, H enry Fuller şi Theodore Dreiser sau — în special ca titular al rubricii. „Biroul redactorului-şef" de la H arper's M onthiy — pro povăduitor plin de intuiţie şi discernăm înt al unor mo dele literare oferite de literatura franceză, engleză nor■»rfeyiană şi spaniolă, dar mai ales cea italiană (Goldonî) şi rusă (Turgheniev şi Tolstoi). UI
In 1872. cînd înir-o recenzie a sa la cartea Iul Eggleston, învăţătorul din Indîi-na, term enul «realism* prim ea consfinţirea oficială în America,, ia Frunţa, prin cipala doctrinară a realismului, mişcare? îşi epuizase deja noutatea resurselor. C ontrar aparenţelor, ceea ce face Howells nu este un im port întîrziat de realism european, cu atît mai puţin de realism francez, pe sea ma căruia pune frivolitatea şi „lascivitatea" strecurate ■îc rom anul modern, faptul că „preocuparea de-a înregis tra insistenţele destul de necioplite cu care un bărbat urm ăreşte o femeie [...] pare a fi principalul scop al ro m ancierului francez"1. El încearcă mai degrauL să defi nească realismul în America nu numai în raport de ci şi p-in contrast fată de m anifestările lui europene, în cearcă să pună în evidentă şi să revitalizeze acele ele m ente din tradiţia am ericană care creaseră un t c e n fa vorabil realismului — în primul rînd, atitudinea faţă de ‘dim ensiunea temporală, repudieiea trecutului, prerum şi m arcatul pragmatism, exprim at printre altele şi într-o viziune pragmatică asupra artei. G« rmeni ai realismu lui existau deja în insistenţa cu care H aw thorne urm ă rea crearea iluziei de veridicitate, în accentul pus d« doctrina rom antică a lui Emerson şi de poezi* lui W hitruan pe aci şi acum. De to t ce e cotidian, obişnuit şi la Indemînă, ca alcătuind principalul m atenal ai artei. Cu l diferenţa notabilă că asemenea puritanilor Noii Anglii | în toate acestea Emerson căuta întruchiparea divinului şi a perfecţiunii morale, nu specificul vieţii americane. In 1891, Howells îşi reunea eşeurile şi recenziile eu caracter program atic în volumul C iitică şi Literatură, so cotit în lipsa altor lucrări de acest tip m anifestul realis m ului american, un manifest ale cărui teze fuseseră cn prisosinţă anticipate şl ilustrate de tot ce scrisese pînă atunci. Este vorba de un realism definit prin „fidelitatea faţă de experienţa vieţii şi probabilitatea motivaţiei"*, care exclud sentim entalism ul şi accidentalul prevupunînd deplina obiectivitate şi neam estecul autorului; Numai cri, interpretînd acest postulat al realismului prin prisma tradiţiilor purii ane ale Noii Anglii şi în inIV
{eresul consolidării specificului naţional al romanului am erican, Howells reduce drastin unghiul de cuprin dere al experienţei de viaţă, limitîadu-î la actualităţile A m ericu şi, mai muit, la „aspectele mai surîzătoai'& aie vieţii, care sînt şi eele mai specifice A m erica"3, netul burată de umorele lungi ale tă c u tu lu i. Cu alte cuvinte, acele aspecte eare încurajează o viziune optimistă, de m ocratică, pură şi se n ilă asupra vieţii. O dată eu noul v eac însă, această variantă de început a realismului am erican, sugestiv denum ită de Trilling «realism mo ral"4 cciruic Howells îi fusese deopotrivă strălucit teo retician ;$î practician, cade in desuetudine in faţa evi denţei tot mai Dresante a unei vieţi pentru eaie „aspec tele mai surîzătoare" nu mai sînt deloc tipice. Cu inte res aproape jurnalistic noul realism al secolului XX des coperă în actualitate faţă d u iă a splendorii şi decăderii umane. Dar, dacă dezideratul americanilor de-a crea după Războiul Givil un roman care să exprime spiutul şi ideam rile naţiunii va deveni realitate, doar în pri mele decern’ ale veacului nostru, cînd D re 'S e r, Dos Passos sau Thomas W olfe produc in sfîrsit opere anropiafe de condiţia romanului naţional, faptul dovedeşte, c/edem noi, că literatura am ericană cultivatoare cu pre cădere a genului românce, a avut nevoie de o perioadă îndelungată de asim ilare a noilor realităţi naţionale şi 'de perfecţionare a metodei realiste. In această privinţă contribuţia lui Howells ca rom ancier şi om de lil<*re nu poate fi subli ’iiată îndeajuns. „Am IciS: călător înainte de-a fi romancier şi-am ur cat cu oarecare tim iditate pînă la pragul literaturii ve nind de pe drumuri mai mult sau puţin umblate, unde studiasem oameni şi m oravuri"5, m ărturisea Howells în ultim ul deceniu al vieţii sale, atunci cînd publi-ase deţa peste treizeci de romane dintr-* care si o treim e ar si fost suficiente pentru a-i asigura locul ocupat în lite ratu ra am ericană. Care fuseseră drumurile mai mult sau mai puţin nm biate de Howells pînă a alunge la primul său roman Călătorie rte mintă (1872)? La început au fost drnm nrile V
ma? puţin umblate din micile localităţi ale statului Ohio, pe uotie li purtase în copilărie şi adolescenţa meseim ae tipogial şi gazetar itinerant a tatălui, curînd uapaitâşn â şi ae el. Au urmat apoi şi drumuri mai um&late, dar in acel mijioe de veac, Ohio, ea de aittel întreg Vestul M .jlocm. se aila şi avea să se rnfi ane pentru o Duna bucată de timp la peritena culturii am ericane. Literatura va lua cunoştinţă de această zonă a ţării de-abia după Războiul Civil, oda‘ă ea scrierfle „coloriştilor locali", E a w a i d Eggleston. John Hay, Joaquin Milier, Jo^epii Kii-kland, L.W. Hovv-î — m ajoritatea dm indiana şi majotitatfca, eu excepţia lui Ljyleston, scriitori reieuv oDbcari. N u este aşadar de m irare că tinânul Howells nu va socoti statul ra ta i un subiect demn de tratări lite rare. Ceea ee explică în p? rte de ee prunul său volum care vede lumina tiparului in 1860 este un volum de ver suri, iar primele aote de călătorie, publicate în acelaşi an tn două gazete din Ohio, descriu locuri precum N iagara şi aşezări de pe m=ilui ile fluviului St. Lawrence, străbătute cu ocazia unei prime călătorii spre Noua Anglie. In schimb, pe m ăsură ce îşi va perfeepona arta de orozator şi metoda realistă, Howells va recurge to t mai des la amm urile vieţii din Ohio, atît pentru inedi tu l m aterialului uman, cît şi pentru posibilităţile de-a •pune în evidenţă contrastele din interiorul culturii şi civilizaţiei am er.cane. Căci, după cum m ărturisea tot ei spre sfîrşiiui vieţii dezvăluind de tapt o latură uşor ses.zabilă a întregii sale creaţii, „scriitorul este pur şt simplu cineva care are norocul să-şi am intească mai m uit decît alţii. [...] A scrie nu înseam nă decît a-ţi aminti istoria propriei vieţi"4. într-un iro d cu toiul spectaculos, în istoria vieţii lui Howells, ca şi în istoria călătoriilor sale se produce o schimbare neaşteptată atunci cînd în 1861, tînărul poet şi jurnalist prim eşte postul de consul Ia V eneţia lăsînd în urm ă provincialul Ohio. In faţa călătorului se des chideau acum marile drumuri ala Europei şi drumurile mai pujin umblate aîe Italiei invadată, în secolul XIX > VI
mai m ult ra oricînd, de zeci şi zeci de artişti şi scriitori, prinîre care nu lipseau am ericana. Irving Cooper Emer son, Longfeilow, Lowell, Hawthorne. Twain. Hmp de un al doilea intitulat D ram uri italiene (1867). Adoptînd metoda pe care o va uttiiZo şi Twain în prima sa carte de călătorie Innotenis A broad (Ageamii în străinătate, 1369), el se va opn cu precădere asupra oamenilor, notîndu le. cu o arta în v ăţată de la Goldoni, com portamentul, gesturile, limba jul. insistînd într-un fel de com plicitate cu cititorii de peste ocean asupra elem entelor comice şi bizare. Deşi prim ează anecdoticul, peisajul nu este neglijat. La fel cum se v& proceda mal tîrziu şi James, în prima sa certe de acest gen intitulat Transatlantic Skeîches (Schite transatlantice, 1875), Howells recurge la tehnica uma nizării peisajului, insistînd însă pe efectele arhitectu rale, spre deosebire de James, care îi va releva calită ţile picturrle. D t-a lungul întregii saîe creaţii, volumele reunind însem nări de eălăto â e vor reprezenta adevă ra te momente de respiro, de vervă coloristica şi intelec tuală. fie că e vorba tot de Italia [O raşe din Toscana (Îb8t>), V acanţe rom ane şi altele (l£08Jj, de Anglia fFlIjne londoneze (1P06), Unele orăşele încîniătoare dfn An glia (1908)] sau de America [Schite suburbane (1871), O nouă vizită Ia N iagara (1884)]. Si nu întîm plător America se dezvăluie călătorului de-abia după experienţa Italiei. Amcrîcanul avusese ne voie de contactul cu bătrînul continent pentru a-şi dobîndi simţul identităţii, acuitatea notaţiei recliste şl matiuitelea artistică. Deşi atiactfa exercit itM de Italia asuYd
pra amcricasiilor — o varianta a „temei internaţionale" expm cîilţ cu asiduitate do H enry Jam es — va continua sa gaseasca ecou în patru din rom aneleNsale (Un de/nodăm int previzibil (3875), Doamna de pe aas a! A roostoek . (1870), O răspundere teribilă şi alte povestiri (1881) şi ară indiană (1888)1, spre deosebire de James care op tează definitiv în favoarea Europei, Howells se întoar ce în America. Aşa cum gazetarul Theodore Colville piotagonislul rom anului V ară indiană, revenit la Florenţa din obscura localitate D< s Vaches, Indiana, ajunge să blesteme ziua cînd se întorsese în „această obosită Lume Veche" descopeănd că „ceea ce îl interesa cu adevărat" mi era nici dragosîoa unerei Im orpne Graham, nici revederea locu rilor de odinioară, ci „problema uriaşei tum ultuoasei vieţi americane, căreia îi întorsese spatele"7, Howells ajunge la concluzia că Lumea Veche. încărcată de po vara trecutului, mi-i poate oferi m aterial autentic pen tru o imagine veridică a vieţii. „Le urnia urm elor noi avem ţara prezentului şi a viitorului-', ^crîe el unui pri eten în anul publicării romanului şi al renunţării la acest filon tematic. Schiţele pe care, în urma lungilor discuţii eu Lowel! şi James. începe Ie publice în A tlantic MoritMy dtipâ întoarcerea la Cambridge pentru ca mai apoi s i le strîriaă în volumul Schiţe suburbane. sînt rodul plim bărilor p e drum eagurile din împrejurimile Gambridge-ului ţi Bostun-uHii, unde surprinde scene din viaţă şi tipuri umane reprezentative pentru Nona Anglie. M etoda re alistă fusese în sfîrşit împîlmîntenită. TV aici pînă la pri mul roman nu mai era d^cît un pas. Deja în aceîwp an Howells, acum redaeto.r-şef la Atlantic, scria unur pri eten ! „Sînt foarte oeuoat cu an fel de naraţiune pe ju m ătate schiţă de călătorie — oentru Atlantic, a eărei publicare va începe în iuHe. Totul se petrece Tn America şî mă străduiesc să fac din ea un studiu fîd«î al v e tii n oastre americane."* '£? Călătorie de nuntă, reunind cele sase episoade pu blicate în Atlantic din iulie pînă în decembrie, va apare. VIII
un voluni ia amil următor. Prelucrînd impresiile despre N u^fira şi fluviu St. Lavvtence culese J e Howells în i86U cu ocazia primei s^ie călătorii din Ohio la Boston şi mai proaspetele date furnizate de o excursie de la Boston ia Quebec (acu ţi de el împreună cu soţia In v a ra a îului 1870, cartea transpune ia plan ficţional obiec■lut schiţelor de călătorie. Intenţionalitatea epică se rea lizează prin intermediul celor doi protagonişti Isabel %i Basil March. care pornesc într-un \o ia i de nun! ă la N ia gara, devenita prin tiadiţie obliga toi iu loc de pelerinaj pentru proaspeţii căsătoriţi. Numai că acest convenţio nal voiaj de nuntă la prilejuieşte multe alte vizite prin tre care Ia New York Rochester, M ontreal şi Quebec. De la fersastra trenului gonind de la Boston la New York sau de )a A tbanv de-a Im nul rîului M owhaw la Rochester şi de aici Ia Buffalo şi Niagara, de pe puntea .p alatu lu i plutitor" alunecînd pe apele fluviului Hudson sau a tem erarului vas Infruntînd prim ejdiile fluviului St. J.awrence. ochii de atenţi si sensibili observatori aî so ţilor M atch privesc cu ufrrufe încintare şi din ce în ce ce mai m ultă mîndrie patriotică vasta desfăşurare de spaţiu, energie si frumuseţe a continentului, descoperă în infinita varietate a tipurilor umane cu rădăcini în is toria formării naţiunii trăsături com jne cultivate în clU matul idealurilor democratice. Dubla condiţionare generică a cărţii, apartenenţa ei atît la Zona gravitaţională a romanului cît şi la cea e schiţelor de călăto rit se reflecta în dubla postură a so ţilor March. Intr-un anume sens ei iau locul călătorului d?n cărţile cu note de călătorie. Parafrezîndu-1 pe HoAvells, am pu*ea afirma că în cele mai bune tradiţii ale genului ei sînt c^i eare cutrciarînd drumurile mai muît sau mai puţin umblate ale Ameiicii. descoDeră oameni şi moravuri, , asoectele mai sm îzătoare” ale vieţii din Lumea Nouă. In alt sens însă, ei denăşesc cu mult rolul de simpli intermediar!, dobîndind ca personaje finţionale o identitate atît de dragă cititorilor şi creatorului lor, îneît în urm ătorii ani vor mai apare în două nuvele şi şase romane, printre care Rfscufilte pirveni*li (1390) şi Călătoria lor la ncn*a de argint (1899). IX
A lît Isabel, originari din Boston, cît şi Basil, venit la Boston din V estul Mijlociu, sînt concepuţi ca proto tipuri ale oameniloi ©biţnwîţi pentru America epocii vic toriene şi, în sens mult mai larg, prototipuri ale fcmeii. şi bărbatului în general, luaţi în afara coordonatPÎor geo grafice şi istorice. Aşa cum afirmă în Eioine jle roman, Howells are convingerea că forţa unui romancier se mă soară prin m ăiestria cu care surprinde şi redă na "ura fe minină, iar Isabel este prima din memorabilul său şir de eroine precum Kitty Ellison, Penelope şi Irene Lapham, Imogene Graham sau doami.a Bowen care vor da o notă distinctă şi vor crea o tradiţie în romanul american. Relaţia dintre Isabel şi Basil este şi ea o esentializ^re a relaţiilor obişnuite dintre doi soţi, cu accent iro nic pe efectele comice. Theodore Dreiser va lăuda Că lătorie de m n tă tccmai pentru această c a lita te : .,Nu există un pasaj sentimental în [această carte], spunea el, certuri de la început pînă la sfîrşit, aşa cum se întîmplă, o ştiţi prea bine... totul frumos şi adevărat".9 De altfel, cum rem arcă m ajoritatea criticilor, una din cauzale m a relui succes al rom anelor lui Howells la cititorul victo rian s-a datorat tocmai artei cu care „deromanticizau*4 relaţia dintre sexe, abordînd într-o manieră tipica rea liştilor firescul şi obişnuitul ei. Intriga propriu-zisă legată de peripeţiile călătoriei si de relaţia dintre cel doi soţi nu este aşadar deloc com plicată. ea fiind mai degrabă un pretext pentru o stră lucită descriere a locurilor şi a oamenilor, pentru o in cursiune în peisajul, istoria şi tradiţiile care modelează nu numai caractere şi moravuri, ci $i două civilizaţii, am ericană şi canadiană, aparent atît de apropiate şi to tuşi atît de deosebite. Cum dealtfel autorul ţine să pre cizeze încă din primul paragraf al c ă r ţii: încercînd să-i povestesc c!titorului despre călătoria de nuntă a unei pereclii de pi oaspeţi căsătoriţi, ce-i drept, nu foaite tineri nu-mi va răm îne altceva de făcut decît să vor besc despre unele trăsături specifice vieţii americane, aşa cum li s-a dezvăluit lor, să spun cîte ceva despre unele, locuri bine canoscute şi uşor accesibile şi să pre-ţ
zînt cînd un crminei de peisaj, eînd o schiţă de perso naj". In panoiam a Americii, aşa cum i se dezvăluie ea cititorului prin intermediul soţilor March, jucînd de da la aceerta rolul clasic al „călătorului" din cărţile reu nind note de călătorie, specificul Lumii Noi, perm anent raportată la ced Veche, este adus în prim-pîan de in teresul pentru oameni si moravuri. Succesiunea scene lor de viată şi a tipurilor umane aflate în centrul lor este uluitoare în diversitatea ei, căci distanţele, ca si nem ărginirea spaţiului suqerata cu încîntare whitmaman'1 prin cîteva descrieri panoramice, se reduc datorită x iifcVei cu care «w» mişca ochiul observatorului. Isabel cj Basil trăiesc în ritmul trepidant al avîntului Ameri cii moderne recurg la tot felul de vehicole : trenuri, va poare, omnifcuse si trăsuri, avînd rareori răgazul de-a b ate cu piciorul d.rumarile mai puţin umblate şi col ţurile mai retrase de lume din scrierile colcriştilor lo cali. Dar. în ciuda faptului că itinerariul celor doi trece pjin cîteva oraşe şi p u n locuri de m are interes turis tic aşadar că pretutindeni în jurul lor forfotesc oa meni, cu rare (dar notabile) exceptai, nu scenele de mu-time vor reţine atenţia lui Howells. ci scenele care dintr-o mulţime izolează cu o artă învăţată de data areasta de la Turaheniev fie un crup restrîns de treipatru persoane, fie cîte un sira u r individ a cărui tipi ci tate sau excentricitate îl recomandă drept obiect de investigaţie psihologică. Desi predom inant rămîne in teresul pentru tipologia general umană, schimbarea con tinuă a unghiului din care sînt abordate p e r s o n a je în fiecare din scene generează Serii tipoiorjice identificate din diverse p c .sp e c tiv e : socială, profesională, etnică, religioasă culturală — aflate întotdeauna sub contro lul strict al criteriului moral. Dar. scenele de viată nu sînt niciodată statice, oamenii sînt surprinsi în activi tăţile lor zilnice, ei ni se dezvăluie nu atît prin por trete cît mai degrabă prin gesturi, nu atît prin descri ere sau naraţiune cît mai ales prin dialog. XI
V
Prezenţa um ana domină pinii şi peisajele, fie că acestea servesc drept decor unor sce n e de viaţi, fie p3 devia în sii'e obiecte ale contemplaţiei artisuce. Ciiiar şi atunci cînd nu Sînt „peisaje cu figuri1', pe!sajele iui Howells sînt umanizat?. Prin transfer m etaforic, ele îm prumută atitudini şi trăsături umane, de cele meu m ulte ori hiperbolizate, cum se întîmplă în cazul mag nificelor descrieri ale Niagarei. De la această regulă nu fac excepţie nici peisaj* le citadine, cn cele oferite de New York sau Q uebtc nici descrierile de străzi, seu interioare, unde notaţia balzaciană a detaliilor se justifică doar prin raportare mai mult sau mai puţin directă la o scenă de viaţă. In cadrul demersului realist, care desfiinţînd cele lalte Dimensiuni tem poraie operează exclusiv în planul prezentului, asimilarea şi actualizarea în peisaj a scenoîor de viaţă devine principala m odalitate de evoca re a istoriei „văzută ca fenomen empiric’*.10 Descriind peisaje, rum ar fi malurile fluviului Hudson, cascadele Genessee sau Niagara, locuri unde s-au purtat faimoa se bătălii sau unde s-au pus primele temelii de lăcaşuri creştineşti şi de oraşe, citînd uneori şi cunoscuţi istoriri sau scriitori, Howells actualizează fiquri legenda re şi scene care evocă mom ente principale din trecu tul Statelor Unite şi al Canadei. M etoda şi-o va defini el însuşi mult mai tîrziu în Oraşe din Toscana. „Iţi pla sezi personajele istorice într-un fel de contemporanei tate pitorească unele faţă de altele şi faţă de tine şî le înzestrezi cu sensibilitatea epocii noastre.",, în ultimul capitol al Călătoriei de nuntă, Basil, acel atît de transparent alter-ego al autorului, îşi mustr:X soţia cuprinsă de nostalgia trecutului s „Aparţinem doaf eoocii noastre, îi spune el, şi trăim în contem poranei ta te1'. A ceasta este lecţia de americanism pe care o prim eşte Isabel cînd o nuuă vizită Ia Niagara, după doisprezece ani de Ia voiajul de nuntă, ti destram ă tăinuitele nostalgii si iluzii romantice, o face din nou conştientă de „vastitatea im presionantei realităţi ame-
XII
ricaiie", care nu te lasă să priveşti în urma. Cuci Lu mea Nouă, aşa cum o proiectează Howells în plan mi tic, este un nou Eden, ia / fiecare am erican un nou Aflam, cu o infinită vocaţie a începuturilor. Pentru prima dată un scriitor se încumeta să aduca oe scena literaturii grandiosul spectacol al Aniericii, chiar daca în acei ani de prom iţător a^înt al noii naţiuni, el era tentat să vadă în spec,ial „aspectele mai surîzciloare ale vieţii''. Făcînd apel la arsenalul de m ijloace al realismului european, Howells, -ce? ce va nutri toată \ia ţa ambiţii de dram aturg, va scrie peste douăzeci de piese şi va căuta cu asiduitate o formulă de compromis între teatru şi proză, se opieşte în pri mul rîiid asupra posibilităţilor de obiectivitate oferite de m etoda dram atică. U nitatea de bază a structurii narative este „scena do viaţă" introdusă de un „narator dram atizat", cum îl num eşte BootkQ, care prin persoana I (eu), exprim ă de fanţ vocea auto* ului implicat. Ceea ce se piei de prin lim itarea impnsă de scenă se cîştiqa prin com paraţi ile la care trim ite s c e n a : (cu Europa, ru alte piirţî ale •A m erica, cu trecutul istorie, cu oropriul trecut ele.). Fo losirea repetată a ruvîntului „scenă", inserarea în text a unor paranteze de tipul indicaţiilor scenice, oreponderenţa dialogului şi cbriar prezentarea acestuia sub forma repli cilor din textul unei pi*1*:, sînt roate m anile să creeze senzaţia vizionării unui spectacol: Complicitatea cu eititorul („no! cei ce ne aflăm in sivalele luminilor ram pei", spune vocea autonalS), este destinată să-I împie dice pe acesta să sesizeze rolul de regizor al autorului, faptul că prin nunere în scenă el creează încă o iluzie a iluziei, mediază lealitatea pentru 4 doua oară. Howells sp străduieşte să compenseze neajunsurile pe care le implică ideea de spectarol prin introducerea unui al doilea narator conştient de condiţia sa de s c r ii tor, Basil, cu care are foarte multe puncte de asem ăna re, dai- de eare se distanţează atunci cînd Basil abando nează poezia creatoare de iluzii şi optează pentru con tactul direct ,cu realitatea oferit de călătoria la Niagara XIII
— aşadar pr-ntru rclul de simplu observator, pentru obiecli vitatea aparatului fotografic. în sfîrşit, printre strategvle obiectivitătii la care apelează Howells se numără şi distanţarea obţinută prin utilizarea unei multitudini de forme şi modalităţi ale co micului, mergînd de la umorul de toate nuanţele la iro nie şi auto-ironie. Comicul dă întregii cărţi un ton spu mos, agreabil, un aer de optimism şi seninătate, dar are şi roiul de-a submina convenţia şi iluzia şi de-a dezvălui realitatea, fie că e vorba de personaje, de narator, de situaţii sau de limbaj. Nu întîm plător de cîteva ori sce nele iau forma declarată de „comedie", „burlească" sau „parodie". Există totuşi m ultă poezie în paginile acestei cărţi, de la poei.!i propriu-zise inserate în text. la poezia des crierilor de natură in care elem entul romantic este nelip sit şl Doenia tainică a unei căsătorii ajunsă la vîrsta de argint. Şi uiai există farmecul tonului şi al atmosferei, firescul dialogurilor, armonia culorilor şi a formelor, ele ganţa com entariului, varietatea limbii, care sporesc plă cerea călătoriei, bucuria lecturii. Citind cartea. Turgheaiev se grăbea să-i scrie lui H ow ells: „Fizionomia duniitaje literară este cît se p o ite de plăcută t este natu rală, simplă şi lim pede.—, şi în acelaşi timp plină de o poezia discretă şi un um or fin. Şi apoi simt pe ea o anu me am prentă am ericană — şi aceasta nu e unul din cele mal neînsem nate m otive pentru caie savurez atît de m uit opera dumftale".’3 Iar, într-un pasaj des citat din recenzia, sa la publicarea cărţii. H enry Adams spunea t „Urmaşii noştri nu vor găsi nicăieri c imagine atît de fi delă şi de convingătoare a existenţei noastre am erica ne [...]. Dacă o extrem ă şi aproape fotografică exactitate a reproducerii şi o rem arcabilă delicateţe ţ,i uşurinţă a condeiului pot eu adevărat să dea unei povestiri viaţă veşnică, de ce n-ar putea [cartea] aceasta să fie citita cu interes şi încîntare şi peste o sută sru două de ani de-acum în a in te ? ''14 Noi, Cfei de astăzi, nu putem dscît sa i dăm dreptate.
RODICA MîHÂILA / XIV
NOTE * VV D. Howells, Henry James, Jr., >c The Teory o i the An»erican
Novei
/
l abei cronolgoic 1837 I a I martie, în mica localitate M a/lin's Ferry din statul Ohio se naşte William Dean al doilea fiu al tipografului şi editorului itinerant William Cooper Howells. r ' ' 1840 Familia se. mută în orăşelul Harniltou, unde tatăl devine editor al ziarului Intelligencer. 1£>46 William Dean este angajat ca,zeţar în mica uoografie a tatălui său. Anii fericiţi potrecuţi la Hamilton sînt descrişi cu nostalqie in A Poy’s Town (Orăşelul copilăriei) (1890). . 1849 Familia se mută în orăşelul Davton, unde tatăl cumpără ziarul Transcript. William Dean încetea- ză de-a mai frecventa cursuri şcolare, de-acum înainte formînau-’şi educaţia prin intermediul unor vaste lecturi sub. îndrum area tatălui sau prin interm ediul contactelor cu Iumoa tipografilor şl editorilor. Prin eforturi proprii l a a]Uuge să CU-1 noască cinci limbi străine italiana, franceza, spa-^ niola, portuphezf» ”si f e ti» Perioada esxe descrisăj in 1916, în Years of Mv Youth (Ani îl tinereţii mele). 1850 După eşecul ziarului Transcript, familia se mută din nou de astă dată în*r-o pădure din apropierea micii localităti Xenia unde, în încercarea de a-şi refate situaţia m aterială, tatăl se apucă îm preună eu fraţii săi de reconstruirea unei ve^hi mori ă f hîrtie. Episodul este descris în Mv Year in a Log Caibm (Un om într-o cabană de bîrne) (1PQ11 şi in clus u lter'o r în O răşelul copilăriei, 1852 Eşuînd şi în această din urmă încercare tatăl îşi m ută pentru scurt timp familia la Ashtabula, un de devine coproprietar al ziarului Sentinel şi de aici la Jefferson, eapitala districtului Belmont Ohio, sediul acestui ziar şi în prezent. In cei cinei ani eare vor urma, Howells avea să publire poe zie şi proză nu numai la ziarul familiei, ci şi Iâ altele precum Ohio Farmer, Ohio State Journal, XVI
/
National Era eto. 1857 în Cclumbus, capitala statulyâ Ohio' devine co respondent al ziaxalui Cincinnati Gazeîle, 1858 Reporter şi redactor la Ohio Stele JournaL 1360 Publică, in special poezie, la A tlantic Monilily, Salurday Press Şi Cincinnati Dial, îm preună cu John Jam es tiâ tt, un tînăr tipogiaf, publică prima sa carte Poems oi Iw o I :îienăs (Foe/Ji scrise de doi prieteni). în volumul Lives and Spe^cLes of AbraLam Lincoln and H annibal h a .u lu (Vieţile ccvîntările Iui AbraLam Lincoln şi Hannibal Hamlin) destinat campaniei electoiale, Hovvells 4edică biografiei viitorului preşedinte un eseu de aproape 100 de pagini. Trimis în docum entare pen tru un stu liu privind industriile ae vîrf Jin Est, într-o serie de scrisori publicate în Cincinnau Ga zete sub titlul Spicuiri diHtr-un voiai estival şi in Ohio State Journal sub titlul Fn Passant, descrie locurile străb ătu ter în special N iagara si aşezările de pe malurile fluviului St. Lawrence. Renunţînd curînd la rolul de reporter, tînărul poet porneşte într-un îndelung rîvnit Delerina] literar prin Noua Anglie, treeînd prin Portland, Salem, Boston Cambridge şi Concord, un 3e se aflau pe atunci „ cei m ii prestiaioşi rep.ezentanti ai lumii literare ampr ic a n e : Jam es Russe’l Lc well. Longîellow, Emerson, Thoreau, H aw thnm e Hclmec $i W ’iittier. Discuţiile p urtate cu unii dintre el, îndeosebi Lowell, vor forma subiectul primului capitol al căr ţii Iiie ra ry Friends and Acquaintances (Prieteni şi cunoştinţe din In-nea literară) (1900). ci 1861 C a urm are a pubHcării biografiei lui Lincoln, pre cum şi a succeselor literare Howells este numit consul al S.U-.A. la Veneţia. J862 Se căsătoreşte la Paris eu Elinor Gertrude Mead. descendentă a unei proem inente familii din Vermont, sosită în Europa împr^unS cu fratele ei, sculptorul Larkin 3. M ead care îşi deschide _ un atelier în Florenţa. XVII
1863 :I se naşte o fiică, W inifred. Dezamăgit de cele cîteva succese palide ale creaţiei sale poetice, re curge din nou la corespondenţa de călătorie, trimiţînd timp de doi ani impresii despre viaţa la Veneţia spre a fi publicate sub formă de scrisori în Boston A dvertiser. In 1866, aceste scrisori vor fi reunite în V enetian Life (Viaţa veneţiană). Soţii Howells vizitează Florenţa. 1864 începe să colaboreze la N orth American Review, condusă de LoweJl. Este tot mai mult atras de ide ea de-a scrie proză. 1865 Revine în Statele Unite încercînd să găsească un post stabil de redactor la unul din marile periodi ce care îi publicaseră poeziile, schiţele şi cronicile. Acceptă oferta revistei Natinn de la New York. 1850 Jam es T. Fields, redactor-şef al celei mai influente reviste litera re de la Boston, A tlantic Monthly, îl angajează ca redcator-şef adjunct. A pare V iaţa vene*iană. Se stabileşte la Cambridge. începe priete nia de o viaţă cu H enry James. 1867 Publică o a doua carte bazată pe impresiile din Ita lia, intitulată Italian Journeys (Drumuri italiene). U niversitatea H arvard îi acordă licenţa în litere. 1838 începe să publice în A tlantic o serie de Schiţe, rod al lungilor plimbări făcute la Cambridge în compa nia lui Lowell şi James. 1839 începutul prieteniei cu M ark Twain şi a sprijinului critic şi editorial acordat acestuia. Lector la Uni versitatea H arvard timp de doi ani. 1871 Devine pentru urm ătorii zece ani redactor-şef la A tlantic M onthly, în paginile căreia va promove. talente din toate regiunile Ajnericii, stimu’înd liter« tura naţională şi îndrirnînd-o în direcţia unui realism autohton în consonantă cu realismul euro pean. Strînge într-un volum intitulat Suburban Sketches (Schiţe suburbane) schiţele sale bazate pe ob servaţiile asupra vieţii am ericane publicate în A tlantic. Entuziasmat de contactul cu opera lui Turgheniev, care v a deveni o influenţă hotărîtoare asupra creaţiei sale.
xvir
1872 A pare primul sau roman, Their W eddtng Jcu rn ey (Călătorie de nuntă), inspirat do excursia făcută cu soţia sa la N iagara şi Quebec în vara precedentă. 1873 Dublică A Cbance A cquaintance (O cunoştinţă întîmplătoare), roman bazat pe o serie de schiţe pu blicate în Atlantic, a cărui eroină, Kitty Ellison, va servi drept model lui Jam es pentru Daisy M iller (1879). Un al doilea volum de versuri Poems (Poe zii). ' 1875 îi apare A Fore
v
mă lorilor zece ani, in care se afirmă crezul său realist şi te hai ca sa narativa. Pleacă pentru un an io Europa, viziiinJu-l mai Litli pe Jam es Ia Londra si mai apoi poposin-J la Florenţa, după vizite mai scurte în Spşnia, Elveţia şi Germania, Jam es ii în lesneşte contactele cu lum ea literară. 1383 Revine din Europa şî se stabileşte la Boston. A pare romanul A W cm an's Reason (Raţiune de femeie). 1384 Fublică Three ViUages (Trei sate) şi Niagara R e\isiîed (O nouă vi?llă la Niagara). 1685 A pare The Rise of Silas Lapham (Ascensiunea lui „ Sitas Lapham) roman de tip balzacian, caracterizat de Taine drept „cel mai bun roman scris de un ame rican". 1886 Refuză o cat3dră la Universitatea Haivard. Sem nează un contract eu editura H arper and Brothers, obligîndu-se să asigure în Ilarper’s M cnthly rubrica The Editor's Study (Biroul redactorului-şef), prin inteim ed'ul căreia va sugera noi direcţii scrisului am erican nducînd în atenţia criticii nu numai opere şi tendinţe europene (Zola, R aubert, Tolstoi), ei şi scriitori am ericani mai puţin cunoscuţi (Stephen Grane). Publica rom anul Indian S im n er ţVară in diană) ultimul din cele care urm ăresc experienţa unor americani în Italia, plasînd de data aceasta acţiunea la Florenţa. Ii apare Tascan Cities (Oraşe ■din Toscana), o carte cu impresiile ultimei sale că lătorii în Italia. 1887 Scrisoare de protest împotriva sentinţei din pro cesul anarhiştilor de la Chicago. A ctivizarea con vingerilor sale dem ocratice sub influenţa lui Tolstoi şi W iliiam M ojris. A pare romanul The M inister's C baige (Misiunea pastorului), precum şi volumul M odern Italian Pcets (Poeţi italieni moderni). 188b Părăseşte Bostonul mutîndu-se la New York oraş pe cale de-a deveni capitala literară a ţării. Perso naje din romanele anterioare dedicate vieţii Ia Boston se regăsesc în romanul April Hopes (Sne'anţe âe aprilie). XX
1889 A pare Annic Kiîbawi, primei .lustrare a noului sau realism cutie, rezultat al unei crescînde angajări so ciale. Se stinge din viaţă fiica sa WinitracL. Reîn toarcere -Ja Boston. 1890 Publică romanul A Hazard o! New Fortune^ fRiscuriJe parvenirii), care îl socoteşte cea mai r,X'itală“ carte a sa, precum şi volumele O răşelul capUăriei şi The Shadow of a Dre am (Umbra unui vis), o carte care atestă adîncirea interesului pentru investiga ţie psihologică manifesta' în mai toate romanele din anii, nouăzeci. 189' îşi reuneşte eseurile si cronicile cu naraeter pro gramatic pentru realism ulam erican în volumul Cri ticism and Fîctiim (Critică şi roman), Se întoarce la N ew York, _ / 1892 îşi încheie activitatea la „Biroul redactorulai-şef". Interesul pentru^ investigaţia psihologică se con-' tinuă în rom anele An Im perative P u ty (O datorie imperioasă) şi The O uality of M ercy (Calitatea mitei). 1893 Publică alre două rojiane, The W orld of Chance Lumea mlîniplării) şi The Coast of Boheniia fŢărmul boemei). 1894 A pare A Ti. a vaier from A llruria (Un călător din A ltruri t), povestea im eninarg a reprezentantului unei culturi a va rusa tp dinfr-o insulă im aqinară îa M area Egee. 1895 angajează sa serie regulat p en tru H arper's W eekly. In My Li tei rar y PassJons (Pasiunile mele literare) îşi reconstituie trecutul prin interm ediul am intirilor am intirilor evocat** de cărţile din veehea sa bibliotec? Ii apare uri nou voiu/n de versur; reaniud oueziile publicate în Harper's Montfaly 'c u începere diri 1891. 1897 A pare romanul The Landlord at Liou s Head (Pa tronul de Ia „Cap de leu"), un minuţios studiu nl caracterelor. !Î893 începe să publice la revista Literatura încă una din publicaţiile firmei Harper. Theodore Dreiser, XXI
1899
1900
1901
1902
1904
eare alături de Stephen Crane şi FranW N orris se n u mi ' a printre scriitorii tineri încurajaţi de Wells, publică un interviu eu acesta intitulat „Cum a urcat treotele gloriei", dînd măsura presti giu hi' de care se bucura în lumea literară. A pare I h 3 Sîory of a Play (Povestea unei piese),_ecou al propriilor căutnri artistice legate de dificultăţile cu case se confruntă un rcm ancier atunci cînd ere ambiţia de-a iev en i dramaturg. li apare Ttaeir Silver Nedding Jo u 'n e y (Călătoria îor la nunta de argint), în care se reîntoarce cu nostalgie şi uşoară ironie la cuplul Isabel şi B“sil March după 25 de am de la Călătorie de nuntă. Este invitat să preia rubrica Tbe Editor's Easy Chair („Fotoliul redacţional" din H arpei's Monthly, „cea mai graţioasă şi elegantă ' causerie din J literatura am ericană", unde timp de douăzeci^ de ani v a trata o gamă vas'.ă de subiecte ?u tlic ă volumul nemorialistio Prieteni şi cunoştinţe din lumea literară. U niversitatsa Yale îi conferă titlul de Doctor în literatură. Pornind de la o prelegere ţinută în-* tr-un turnt u de conferinţe. publică studiul intitu lat Herdines of Fiction (Eroine de roman), bazat pe analiza tinurilor de eroine la un m are număr, de romancieri engiezi. francezi, ruşi şi americani. Publică romanul The Kentons (Familia Kenton), ca re ca mai toate romanele sale de după 1900 se aseam ănă cu romanele de început prin insistenta asupra obişnuitului din viaţa airerfcujiă, prin fo losirea motivului călătoriei şi prin preocuparea pentru realizarea unor eroine autentice. îm preună eu fiica sa M ildred pleacă în Anglia, unde prim eşte la U niversitatea Oxford titlul de Doctor în literatură. In u n ră to rîi opt ani va efec tua cinci asem enea călătorii în Anglia. Ii apare ro manul Fbe Son of Royal Langbrith (Fiul lui Roi al tenghriih). XXII
/
1905 U niversitatea Columbia îi confer? titlui de Doct oVîi i literal ură! FTblicK' românui ? ^ss EelIaTd’s inspirâtion d-rei Bell=»dj. 1906 Scrisorile adresate d-n Anglra soţiei sale Ii oferă / substantă pentru publicarea altor două cărţi difl seria impresiilor de călătorie intitulate (London Filras (Fiîrne londone«e) şi C citain Peiigbtful English I c wns (Unele orăşale incîntătoaEe din An glia). iy07 Apariţia romanului ih ro u g h the Eye o* the Needle (Prin urechea acului), unde întruchiparea idealului feminin o reprezintă fem eile'din imaginara Altrurie. O nouă călătorie în Italia cu vaporul pînă la Neapole. 1908 îjjtoarcerPE în patrie. Publicarea unei noi cărţi cu impresii de călătorie Rcm=*n Holidays and O thers (Vacanţe rom ane ş' altele). în noiembrie este ales primul preşedinte al Academiei Americane de Ar tă şi Literatură funcţie pe care o va deţine pînă la sfîrşitu! vieţii. 1909 Călătorie în Anglia, unde este ales membru de onoare al Soclfetăţii Regale de Literatură. 1910 M oartea soţiei survenită la o lună după m oartea sorei lui şi eu o lună înaintea morţii luî Mark Twain. La m oartea bunului său prieten, Howells publică M y M ark Twain (Mark Twain al meu), vo lum închinat celui pe care l-a numit cu adm iraţie „Lincolnul literaturii noastre". Publică şi Imaginary tatorview s (Interviuri imaginare), o carte re u rJn j eseuri pline de vervă scrise pentru rubrica „Foto liul redacţional". 1911 La editura H arper ap?r primele şase volume din ediţia definitivă a Operelor lui Howells, pentru ca re acesta scrie prefeţe autobiografice. Tot ce va mai scrie pînă la sfîrşitul vieţii va avea un pronun ţa t caracter autobiografic. Publică Parting Friends (Despărţirea priatenilor), L912 I Universitatea Princeton îi conferă titlul de Doctor în literatură. La a şaptezeci şi cfncea aniversare a zilei sale de naştere se organizează un dineu ofiXXIII
-
— r—
.------~
•-* SVr '* ~ * 'r “J ‘ţ"'? " -
~'
* T 'tff’ST' . .
~ "S
daJ_Cu 400 de invitaţi, printre eare şi preşedintele *■•. J 191.3 ir'ace o ultimă călătorie în Anglia. Ii apt.re New te a f JMilIs (Moara din New Leafl, o cdrte bazată .jpEerâpperfei^ţa copilăriei şi acolsrentei petrecute în 'v
1915 V r1916
InT em u d-r supîam ă recunoaştere» Academia Amerk:ană deA rtjS şi Literatură îi acordă medalia ae a u /^ e m x u ’proză. jfţuKicVun ultim -mtitin, The Leatherwood Cod IZeu i ain teatherw ood), carte eare evocă ce mai con vingăţoi viaţa anei mici aşezări de frontieră în pri-’ m tle decanii ale iteo lo lu l <4 XlX-Iea. ,,iecum şi’ volurrui ae am intiri Ani ai tinereţii mele. 1920 I n 11 m&î se Stinge din viaţă la New York. uupa^ m oartea' sa g paîe romanul I n e Vacatiori of the K elw \ ns (Vacanţa familiei Kelwyn) început încă din 1907, ea*e evoeă atmosfera Noii anglii în manieraromanelor sale de început.
Câlâtorie de nuntă este povestea experienţelor unui cuplu de proaspăt căsătoriţi, din zilele cind vizitarea N iagarei făcea parte din p ro gram ul obligatoriu al unei luni de m iere, este incursiunea în A m e ric a Epocii Ino cen ţei Prin acest rom an W illia m Dean How ells oferă lu m ii un m inu na t tablou detaliat al unei lum i apuse. Puţini scriito ri au p utut fixa vreodată a rom a şi substanţa tim p u lu i lo r cu o mai m are bogăţie sau au lăsat în u rm ă o a tît de durabilă com oară de înţelepciune um ană şi de speranţă pentru v iito r im e
„Cel mai bun rom an aJ lui H o w e lls“ — Th e o d o re D re h e r
