Geopolitica Spatiului Islamic.txt

CUPRINS INTRODUCERE

1

Partea I STATELE ISLAMICE, ACTORI GEOPOLITICI CONTEMPORANI Capitolul 1 TEORIA STATULUI Statul Statul de drept Drepturile statului Obligaţiile statelor Caracteristicile statelor Trăsăturile statelor Rolul statului Spaţiul spiritual Spaţiul politic Capitolul 2 CLASIFICAREA STATELOR Tipuri de state Tipologia statelor Statul naţional Statul multinaţional Statul marionetă Statul vasal Statele satelit Statele nealineate Statele separatiste Statele neutre Statele tampon Sfera de influenţă State aliate Statele periferice Statele elitiste Gradul de integrare Finalizarea Doctrina Paasikivi Autocenzura şi excesiva adaptare sovietică Capitolul 3 ANALIZA STATELOR ISLAMICE Aspecte geoistorice Consideraţii privind statele islamice Sinteza dualismului uman-natural Republicanismul Comunismul Arabismul Noile ideologii de tip islamic Capitolul 4 ASPECTE GEODEMOGRAFICE

9 9 10 11 12 12 12 12 13 14 15 15 15 18 19 19 20 21 21 22 22 22 23 24 24 24 25 25 27 27 29 29 33 34 35 35 36 36 51

Vasi l e S i mi l ean u

Poporul Populaţia Etnia Grupurile sociale Caracteristicile unei popor Naţiunea Popoarele lumii islamice Naţiunea arabă Popoarele turcice .Popoarele iraniene Popoarele mongoloide Rasele Analiza demografică a lumii islamice Reprezentarea grafică a aspectelor demografice Piramida vârstelor Capitolul 5 MINORITĂŢI ŞI MIGRAŢII Statutul minorităţilor Discriminarea Drepturi specifice ale persoanelor care aparţin minorităţilor Exercitarea drepturilor minorităţilor naţionale Autodeterminarea Minorităţile naţionale Grupurile etnice Migraţiile Capitolul 6 ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI Aspecte geografice ale aşezărilor umane Sistemele urbane Partea a II-a ANALIZA CENTRELOR DE PUTERE ŞI A ACTORILOR REGIONALI Capitolul 1 GENERALITĂŢI PRIVIND CONCEPTUL DE PUTERE Puterea Puterea de stat Puterea internaţională Puterea socială Puterea politică Capitolul 2 ANALIZA STATULUI Generalităţi privind statul Calculul puterii statelor Conceptul de superputere Statul hegemonic Balanţa puterii Paradigmele puterii Teorii Modele Echilibrul puterii Capitolul 3 ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Context şi evoluţii Supremaţia actorilor statali Uniunea Europeană Capitolul 4 ANALIZA ACTORILOR STATALI NON-ISLAMICI Actori principali în competiţia pentru centrele de putere 2

52 52 53 55 55 57 59 60 60 63 63 64 66 70 73 80 80 83 83 83 83 84 85 91 107 107 116 133 133 134 135 136 136 141 141 143 145 146 147 149 150 151 155 163 163 164 177 187 187

Federaţia Rusă 190 China 215 SUA 225 India 232 Japonia 236 Capitolul 5 ANALIZA ACTORILOR STATALI ISLAMICI 238 Actori statali din spaţiul islamic 238 Regatul Iordaniei 242 Republica Islamică Iran 245 Turkmenistanul 257 Arabia Saudită 259 Pakistan 264 Republica Arabă Egipt 266 Siria 269 Turcia 274 Partea a III-a ŞCOLI GEOPOLITICE, REPREZENTANŢI, TEORII ŞI STRATEGII. GEOPOLITICĂ APLICATĂ Capitolul 1 ŞCOALA GEOPOLITICĂ GERMANĂ 283 Rudolf Kjelen – iniţiator al geopoliticii 283 Teoria organicistă 285 Abordările lui Friederich Ratzel 286 Şcoala Superioară de Politică din Germania 291 „Nomosul terestru” sau geopolitica marilor spaţii 292 Criticismul marxist german 293 Capitolul 2 TEORIILE ŞCOLILOR GEOPOLITICE SOVIETICE ŞI RUSE 294 Geopolitica rusă de la începutul secolului al XX-lea 294 Geopolitica marxistă 294 Panslavismul 295 Panortodoxismul 298 Teoria străinătăţii apropiate 300 Teoria istorico-epistimiologică 300 Teoria suveranităţii limitate 301 Teoria Glassnost-ul şi Perestroika 301 Teoria ieşirii la mare 302 Teoria Euroasianismului 302 Strategia statului pentru apărarea şi realizarea intereselor naţionale în Oceanul Planetar 303 Neoeurasiatismul 307 Capitolul 3 TEORIILE ŞCOLII ANGLO-SAXONE 309 Teoria istorico-ambientalistă 309 Teoria spaţial-ambientală 309 Abordarea politico-geografică a geopoliticii 310 Abordarea ideologică 310 Teoria puterii maritime 311 Teoria Hearthland-ului 316 Teoria Rimland-ului 320 Teoria puterii aeriene 322 Teoria „Lumii noi” 323 Teoria teritoriului unificat (lanţul idee-suprafaţă) 324


Teoria integrării şi dezintegrării statelor Teoria axei istorico-geografice Teoria spaţiilor continentale Teoria orientării funcţionale a populaţiei şi a statului Teoria „Anaconda” (Strategia Kissinger) Teoria „navalistă” Teoria „Containment”-ului Teoria centrelor de putere - Wallerstein Teoria Supremaţiei mondiale Teoria puzzle-lui mondial Teoria presiunii laterale Teoria Supraexpansiunii imperiale ruse Teoria rivalităţii puterilor Teoria ciocnirii civilizaţiilor Teoria metamorfozei actorilor geopolitici Concepţia strategică a administraţiei Bush Doctrina energetică americană – Doctrina Cheney Conceptul " DESOVEREIGNTY" Revizionismul teritorial Capitolul 4 TEORIILE ŞCOLII FRANCEZE Teoria frontierelor Teoria decisivităţii strategiilor terestre Teoria declinului ariilor de influenţă imperiale Teoria geostrategică Mondialismul francez Geopolitica electorală Teoria puterii terestre Teoria geoeconomică Teoria relaţionării politico-geografice Geopolitica subversivă Reformarea Şcolii geopolitice franceze Teoria deciziilor strategice Geolingvistica Geopolitica – sinteză a istoriei Geopolitica – o ştiinţă globală Manifestarea puterii în plan geografic Raporturile de echilibru internaţional Capitolul 4 TEORIILE ŞCOLII ROMÂNEŞTI Bazele gândirii geopolitice româneşti Abordările profesorului Ion Conea Potenţialul statelor în concepţia lui Golopenţia Abordarea teleologică Geopolitica ca strategie politico-militară Geopolitica frontierelor Geostrategia – o geopolitică cu aplicaţie militară Abordarea umanistă a geopoliticii Abordarea geografică Perspectiva relaţiilor internaţionale Capitolul 6 TEORIILE ŞCOLII CHINEZE Teoria “Jinan Fangu” Teoria “Haijun Zhanlue” 4

325 325 326 330 330 330 331 333 335 337 339 342 343 344 346 348 349 350 351 353 353 354 355 356 356 356 357 358 359 360 361 363 364 365 368 369 369 372 372 372 374 374 374 375 375 376 376 376 377 377 378

Teoria brown-water („primul lanţ de insule”) Teoria green-water („al doilea lanţ de insule” - di’er daolian) Teoria blue-water („yanyang haijun”) Teoria “fără stăpânirea aerului nu poate fi vorba de stăpânirea mărilor” Capitolul 7 TENDINŢE ÎN GEOPOLITICA ISLAMICĂ Între confuzie şi „realpolitik” Abordările interbelice Efectele naţionalismelor „Războiul rece” arab Epurări şi lupte interne Debutul crizei energetice Impactul conflictului irakiano-iranian Tendinţe geopolitice saudite Panturcismul Şcoala iraniană de geopolitică Capitolul 8 SISTEMELE GEOPOLITICE ALE LUMII ISLAMICE Sistemul geopolitic mahgrebian Sistemul geopolitic Machreq EUROMED Sistemul geopolitic afro-asiatic (al Mării Roşii) Sistemul geopolitic pan-arab Sistemul geopolitic al statelor Golfului Persic Sistemul geopolitic pan-islamic Sistemul geopolitic al statelor OPEC Sistemul geopolitic al statelor producătoare şi exportatoare de petrol Sistemul geopolitic al zonei STAN Sistemul geopolitic al Asiei Centrale Sistemul pan-turcic Sistemul geopolitic vechi al Mării Negre Sistemul geopolitic al Mării Caspice Sistemul pan-iranian Subsistemul geopolitic al Balcanilor de Vest Sistemul geopolitic caucazian Sistemul ponto-baltic Sistemul geopolitic al Cornului Africii Sistemul geopolitic est-vest saharian Capitolul 9 ALTE ŞCOLI DE GEOPOLITICĂ Şcoala spaniolă Şcoala sud-americană Şcoala japoneză Tendinţe în geopolitica actuală Partea a IV-a CRIZE ŞI CONFLICTE ÎN LUMEA ISLAMICĂ Capitolul 1 TIPOLOGIA CONFLICTELOR Analiza mediului internaţional Generalităţi privind conflictele Limbajul actualităţii şi noile crize sociale Componenţa psihică şi noile crize sociale Mass-media şi crizele identitare Rolul informaţiilor în crizele identitare

378 378 379 379 381 381 381 382 382 382 383 383 384 385 385 387 387 388 389 390 391 392 393 393 394 394 395 395 395 398 399 399 340 400 401 403 405 405 405 406

411 411 413 414 416 420


Echilibrul etnic şi stabilitatea socială Rezolvarea crizelor umanitare şi a conflictelor sociale Aculturaţia şi manifestarea terorii Criza socială Teoria generală a conflictelor Capitolul 2 CRIZELE POLITICO-MILITARE Criza politico-militară Clasificarea conflictelor Dinamica crizei politico-militare Paradigme privind crizele Efecte în plan geopolitic Strategia de securitate americană – motivarea războiului preventiv Capitolul 3 CONFLICTE ÎN DERULARE Tipuri de conflicte Capitolul 4 ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE DE GESTIONARE A CRIZELOR Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) NATO UEO EUROCORPS OSCE SECI Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE) Pactul de Stabilitate în Balcani CSI Politica externă şi de securitate comună (PESC) Politica europeană comună de securitate şi apărare (ESDP) Identitatea europeană de securitate şi apărare (ESDI) Capitolul 5 CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN EUROPA Conflictul din Kosovo Capitolul 6 CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN ASIA Caracterizarea Orientului Mjlociu Cronologia celor mai importante evenimente din Orientul Mijlociu Războaiele din Irak Conflictul Israel-Palestina Palestina Capitolul 7 CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN AFRICA Tipuri de conflicte Conflicte în derulare Sudan Somalia – stat eşuat Partea a V-a GLOBALIZAREA - cauze şi efecte INSERŢIA SPAŢIULUI ISLAMIC ÎN LUMEA GLOBALĂ Capitolul 1 ANALIZA PROCESULUI DE GLOBALIZARE Globalizarea Impactul organizaţiilor internaţionale asupra procesului de globalizare Capitolul 2 INTEGRAREA ECONOMICĂ Concepte Etapele dezvoltării pieţelor economice Globalizarea economică 6

423 427 442 447 449 457 457 459 460 461 463 467 469 469 485 487 489 491 492 494 495 495 496 496 497 499 501 501 507 507 513 516 529 536 551 551 555 556 567

577 577 594 595 595 601 603

Integrarea tehnologică 613 Noi surse de energie 615 Capitolul 3 INTEGRAREA STRATEGICĂ 635 Contextul internaţional actual 635 Bugetele militare ale statelor islamice (raportate la populaţie şi forţe armate) 638 Schimbări în geopolitica mondială 640 Obiective politice internaţionale 644 Caracterizarea mediului de securitate 667 Capitolul 4 INTEGRAREA STATELOR ISLAMICE ÎN ORGANIZAŢII REGIONALE 669 Uniunea Europeană 669 ASEAN 670 APEC 671 NAFTA 671 Comunitatea Statelor Independente (CSI) 671 GUUAM 672 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică 672 British Commonwealth of Nations 673 Organizaţia pentru Unitate Africană (OUA) 674 Organizaţia Arabă a Transportatorilor Aerieni 676 Banca Africană de Dezvoltare – ADB 676 Comunitatea Economică Africană – AEC 678 Fondul Arab pentru Dezvoltare Economică şi Socială 684 Liga Arabă 685 Asociaţia de Cooperare Regională a Asiei de Sud 685 UNICEF 687 OPEC 687 Marea Caspică 692 Partea a VI-a INTEGRAREA SOCIALĂ, CULTURALĂ ŞI CONFESIONALĂ A STATELOR ISLAMICE. EVOLUŢII ÎN SPAŢIUL ISLAMIC Capitolul 1 GEOPOLITICA RELIGIILOR 715 Generalităţi 715 Religii şi credinţe religioase 723 Capitolul 2 RELIGIA ISLAMICĂ 729 Generalităţi 729 Evoluţii spre modernitate 741 Fundamentalismul islamic 746 Capitolul 3 INSERŢIA SPAŢIULUI ISLAMIC ÎN PROCESUL DE MONDIALIZARE Generalităţi 751 Dezvoltarea nucleelor islamice 755 Capitolul 4 INTEGRAREA CULTURALĂ 773 Generalităţi 773 Mediul socio-cultural 792 Capitolul 5 INTEGRAREA CIVILIZAŢIONALĂ 821 Principalele limbi ale lumii 821 Cultura 842 Impactul cruciadelor asupra relaţiilor intercivilizaţionale 847 Interacţiunea Islam-Occident 850 CONCLUZII 867 BIBLIOGRAFIE 873


INTRODUCERE 1. Actualitatea temei investigate. În contextul relaţiilor internaţionale contemporane, geopolitica capătă noi conotaţii. Dacă pe timpul evoluţiei civilizaţiei umanitatea a traversat mai multe ciocniri, care au determinat de cele mai multe ori conflicte în plan regional, în contextul actual atenţia opiniei publice internaţionale şi a organizaţiilor suprastatale este concentrată asupra teatrelor de operaţii militare occidentale din interiorul lumii islamice. Mai mult ca niciodată „problema islamică” a devenit un subiect de mare actualitate în relaţiile internaţionale, analişti din toată lumea căutând să pătrundă chintesenţa acesteia şi care sunt adevăratele mize, dincolo de stereotipurile vehiculate de mas-media internaţională. În paralel cu planul politic şi cel militar strategic există, în relaţia actuală a lumii islamice cu Occidentul, migraţia intensă de populaţie, care a luat proporţii nemaiîntâlnite în Europa şi cele două Americi, unde există comunităţi largi de imigranţi asiatici. Ele sunt expresia exodurilor ciclice produse de pompele demografice deţinute continentul asiatic. Chiar dacă confruntările politice şi cele religioase s-au intersectat în numeroase momente istorice (un exemplu ar fi protestatismul şi liberalismul), în prezent asistăm la propaganda mediatică de propulsare în prim-plan a fundamentalismului religios, în care politica (la fel ca toate celelalte aspecte ale vieţii personale sau sociale) este subordonată „adevărurilor relevate” ale doctrinei religioase. Necunoaşterea adecvată a textelor sacre au transformat principiile religioase privind viziunea asupra lumii, într-un produs de propagandă ideologică de sine stătătoare, care nu este benefică nici unei civilizaţii. Pe acest fond ideologic, dialogul dintre două din cele cinci mari civilizaţii mondiale a fost întrerupt, generând în conflict – speculat de diferitele orientări politice din ambele tabere. În etapa actuală de dezvoltare, societatea umană caută noi căi şi metode de adaptare a mecanismelor politico-economice şi militare care să îi favorizeze evoluţia. Teorii care au fost considerate perimate, antisociale şi mediocre în secolul trecut au fost reanalizate şi aplicate în mecanismele complexe ale societăţii mileniului trei, pentru a îndepărta impasul dezvoltării impus de provocările şi evoluţiile actuale. În acest context, pentru depăşirea stereotipurilor s-au abordat în mod creator teorii abandonate, dar viabile întro lume în continuă schimbare. Imobilismul secolului al XX-lea – cu erorile politice, economice, militare şi sociale – a fost înlocuit de elasticitatea analizelor şi sintezelor ştiinţifice, în plan conceptual, şi acceptarea modificărilor impuse pe scala valorilor, convingerilor şi idealurilor. Abandonarea paradigmelor filosofare compromise din secolul trecut a făcut posibilă implementarea unei noi filosofii existenţiale cu rol pozitiv în selectarea mijloacelor de construcţie a unor sisteme sociale care să permită supravieţuirea culturilor individuale şi de grup, a civilizaţiilor, a comunităţilor unice etnice şi religioase, prin conştientizarea şi cultivarea unor variante alternative de gestionare a crizelor. În complexul proces de cristalizare a noilor concepte ştiinţifice privind globalizarea este necesar să evaluăm efectele sale asupra umanităţii folosindu-ne de transparenţă şi de extinderea sistemelor de informatizare a societăţii. Tezele elaborate de diferitele şcoli geopolitice trebuie să ia în considerare că cel mai dificil proces se desfăşoară la nivelul conştiinţei sociale, mai ales atunci când gradul de intelectualizare este rămas în urmă. La fel de importantă este şi noosferizarea sociumului, ca etapă generală şi inevitabilă în evoluţia civilizaţională. În diferitele areale geografice se impune intelectualizarea ridicată a sistemelor sociale, deoarece creşterea în însemnătate a forţei intelectuale a maselor sociale va avea 8

efecte benefice în soluţionarea problemelor stringente, în gestionarea situaţiilor critice a sistemelor, în depăşirea situaţiilor de criză şi atenuării efectelor acestora, dând posibilitatea etalării dezvoltării stabile şi durabile. Tranziţia statelor către spaţiul regional şi global trebuie rezolvată la nivel conceptual naţional prin promovarea valorilor regionale şi globale (culturale, ştiinţifice, tehnice, religioase, etnice etc). Elaborarea strategiilor globale este foarte dificilă fără efortul comun al statelor lumii, deoarece neîţnţelegerea conservatorismului şi abordărilor tradiţionaliste materiale şi spirituale ale unor civilizaţii şi culturi pot genera situaţii critice ale sistemelor sociale actuale. Neînţelegerea conexiunilor informaţionale - care prezintă un nivel calitativ nou al intelectualizării sistemelor sociale – şi evitarea unor canale de comunicare între organizaţiile sociale naţionale şi multinaţionale are efecte negative asupra forţei intelectuale a unei naţiuni, iar implementarea noilor principii impuse de globalism (dezvoltarea durabilă, biosferocentrismul, noosferizarea, libera circulaţie, democratizarea statelor etc.) nu se pot manifesta fără evidenţierea şi funcţionarea valorilor socioumaniste care sporesc facultăţile spirituale. Spaţiul islamic, divers şi unic, reprezintă o provocare pentru majoritatea analiştilor contemporani. Provocarea este dată de evoluţiile şi involuţiile interne, de unicitatea unui spaţiu global construit pe criterii religioase şi culturale şi mai puţin politico-militare şi economice. Intelectul colectiv şi colectivitatea naţiunii islamice au generat scenarii de interrelaţionare şi interacţiune cu diferitele spaţii culturale şi civilizaţionale. Considerat pe timpul evoluţiei istorice ca promotor al culturii, artei şi ştiinţelor exacte, spaţiul islamic afectat de sincopele sociale în unele perioade de dezvoltare s-a reîntors la fundamente, şi chiar dacă nu a părăsit modernitatea, a devenit pentru marea masă socială non-islamică o enigmă. 2. Relaţia dintre geopolitică şi spaţiul geografic Complexul de factori stimulatori sau restrictivi determinaţi de poziţia geografică resursele de materii prime, resursele energetice, potenţialul uman şi nivelul de instruire a condiţionat dezvoltarea actorilor statali. Ascensiunea zonală, regională sau globală a fost posibilă numai pentru statele sau sistemele macrostatale care au reuşit să se impună în plan geostrategic şi militar şi au speculat oportunităţile oferite de spaţiul de impact. Impactul deciziilor politico-militare, social-economice sau cultural-religioase a fost realizat numai după realizarea concordanţelor dintre specificitatea spaţiului geografic, a populaţiei şi a dezvoltării economico-sociale, factorii cultural-religioşi fiind consideraţi de mai mică importanţă. În prezent, rolul important în evoluţia procesului de globalizare este deţinut în egală măsură şi de factorii culturali şi religioşi. Tranziţia către o societate globală impune analize geopolitice ample care să studieze particularităţile culturale, lingvistice, religioase pentru a nu determina distrugerea unui nucleu cultural unic, chiar dacă nu este de impact global. Erorile ultimelor două secole au determinat reanalizarea strategiilor mondiale şi conservarea unicităţii unor areale minoritare. Dacă în plan macrosocial abordăm relaţiile regionale, în plan microsocial (statal) se impune analizarea spaţiilor geografice culturale, religioase şi lingvistice omogene precum şi inserţia acestora în spaţiile statal, zonal, regional şi global. Pentru spaţiul islamic sunt oferite noi variante de analiză, prin prisma teoriilor emise de principalele curente geopolitice, considerate în şcoli de geopolitică, în concordanţă cu evenimentele politico-militare, social-economice şi cultural-religioase specifice perioadei pe care o traversăm. Datele şi evenimentele istorice evocate au fost întregite cu date statistice privind evoluţiile statelor islamice din domeniile demografice, economice, militare şi sociale, la zi până la data de 31 mai 2008. pentru aspectele demografice s-au folosit date statistice din surse internaţionale, deoarece marea majoritate a statelor islamice nu fac publice aceste date. 3. Gradul de dezvoltare al cercetării Cu mici excepţii, fiecare stat are în aria teritorială comunităţi lingvistice, religioase sau culturale distincte, organizate în centre de convergenţă a fluxurilor, corespunzătoare nucleelor


polarizante, uneori cu rol important în organizarea statului şi propulsarea sa ca actor de interes pe plan internaţional. Arealul geografic este unic pentru fiecare stat, el nu poate fi schimbat şi nu poate fi modificat, intervenţiile antropice fiind de mică însemnătate. Spaţiul statal a fost definitoriu pentru evoluţia fiecărui stat, prin oportunităţile sau restrictivităţile impuse. În acest context, civilizaţia islamică s-a dezvoltat în zonele din apropierea cursurilor mari de apă sau în masivele muntoase acoperite, care au fost favorabile dezvoltării vieţii. În acest context complex, impus de spaţiul geografic, au evoluat limbi, religii şi minorităţi care au generat culturi viabile de impact pentru omenire şi care, s-au impus prin dezvoltarea doctrinelor şi strategiilor politice. Intervenţia factorilor politici în dezvoltarea unei civilizaţii s-a făcut, în special, prin organizarea militară, deţinerea resurselor de materii prime şi cele vitale vieţii, dar şi prin impunerea doctrinelor cuceritorilor – asimilarea culturilor, religiilor şi limbilor popoarelor cucerite – în scopul dezvoltării unor sisteme statale invincibile. Marea majoritate a statelor contemporane a cunoscut astfel de manifestări ale „statelor hegemonice”, în fdiferite perioade de tranziţie istorică, începând de la China, Egipt şi Roma. Experienţa istorică a demonstrat cristalizarea religiilor, culturilor şi limbilor şi impunerea lor ca civilizaţii de impact. Deşi nu ne-am propus analizarea civilizaţiilor de impact, în prezenta lucrare am încercat să analizăm geopolitica spaţiului islamic, căutând să descifrăm enigmele acestei civilizaţii, atât de mult contestată în discursurile unor lideri politici contemporani. Spre deosebire de studiile publicate de către analiştii din domeniu, din ţară şi străinătate, prezentul studiu şi-a propus să analizeze organizarea statelor islamice şi organizarea spaţiului geografic, impactul centrelor de putere asupra statelor islamice, principalele teorii geopolitice aplicate la spaţiul islamic, efectele globalizării asupra integrării economice, strategice, culturale şi tehnologice cât şi impactul religiilor şi credinţelor religioase în lumea contemporană. Această enigmă a generat scenarii şi strategii care au ofensat un spaţiu global constituit pe criterii spirituale, imixtiunile altor culturi şi religii fiind percepute negativ de liderii religioşi. Acest impas a generat agresiuni - care au avut la bază proliferarea şi penetrarea factorilor informaţionali, în scopul accelerării şi acceptării valorilor occidentale în interiorul societăţii contemporane. Dezvoltarea durabilă a impus stimularea activităţii creative specifice civilizaţiei islamice şi rezolvarea problemelor evoluţiei statului islamic în funcţie de alianţele la un moment dat. 4. Scopul şi obiectivele investigaţiei Prezenta teză şi-a propus în principal abordarea geopolitică a spaţiului islamic şi completarea cercetărilor în domeniile geopolitică, geografie politică şi geostrategie în scopul de a investiga impactul civilizaţiei occidentale asupra spaţiului islamic, precum şi modul în care spaţiul islamic influenţează doctrinele occidentale. De asemenea teza a reliefat diferenţa dintre teocraţie ca formă de guvernământ şi regimul politic totalitar fundamentat pe religia islamică. Teza a urmărit cu precădere descifrarea civilizaţiei islamice şi relaţiile care se stabilesc în cadrul procesului de globalizare. Pentru analiză am folosit ca studii de caz analiza centrelor de putere mondiale şi a interdepenţelor cu spaţiul islamic. Am analizat conflictele generate la scară globală şi efectele acestora în generarea unor conflicte interne în spaţiul islamic. În spaţiul islamic, intelectul social reprezintă elementul creativ de impact în întreaga activitate vitală a omului şi a societăţii. Deoarece analiştii islamici consideră că acest factor este primordial pentru supravieţuirea, progresul, dezvoltarea durabilă a societăţii şi conservarea tradiţiilor şi cutumelor, geopolitica islamică este tributară acestor concepţii filozofico-religioase şi nu politico-religioase, cum s-a afirmat până nu de mult. Obiectivul final al lucrării este de a oferi o imagine conceptuală cât mai nuanţată şi cât mai bine fundamentată asupra complexităţii determinărilor politice, culturale, religioase, economice şi sociale, care fac din spaţiul islamic unul dintre cele mai fierbinţi puncte ale lumii contemporane. În acest spaţiu au loc cele mai importante manifestări civilizaţionale ale secolului al XXI-lea, cu efecte nu doar asupra spaţiului politic şi de securitate occidental, ci şi asupra valorilor modernităţii occidentale târzii şi ale post-modernităţii. Relaţiile care se stabilesc între spaţiul islamic şi valorile altor 10

spaţii civilizaţionale – creştinismul, budismul, shintoismul şi animismul – deschid noi căi de comunicare inter-culturală diferite de cele politico-militare şi social-economice. Într-adevăr, religia islamică influenţează politicul. În acest sens ne-am propus să reliefăm: evoluţiile strategiilor de supravieţuire a popoarelor din spaţiul islamic, prin argumente istorice şi geopolitice; analiza evoluţiei statelor islamice şi a percepţiei populaţiei; tratarea intelectului colectiv (Umma Islamiyya) prin aspectele sociologic şi filosofic; descrierea impactului globalizării asupra securităţii societăţii; 5. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific Geopolitica reprezintă un domeniu distinct al ştiinţelor sociale şi politice care, datorită particularităţii obiectului de studiu, se caracterizează, în cadrul ştiinţelor socio-cognitive, printro specifică metodologie a investigaţiei. Cercetările şi lucrările asupra spaţiului islamic şi regimurilor politice bazate pe religia islamică îmbracă cele mai diverse orientări, de la perspectiva pur istorică, la cea politologică şi de la teoria relaţiilor internaţionale, la studiile culturale. La crearea bazei teoretice a cercetării domeniului sus menţionat atribuim elaborările metodologice efectuate în cadrul relaţiilor internaţionale, diplomaţiei, sociologiei, geografiei, economiei, culturii şi religiei bazate pe aspectele informaţional-intelectuale. Lucrarea are la bază următoarelor metode de cercetare: metoda structural – funcţionalistă, metoda istorică, metoda analizei comparate. Au fost utilizate, de asemenea, metoda dialectică, metoda sistemică, metodele inducţiei şi deducţiei, analizei şi sintezei. 6. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării Importanţa teoretică şi practică a acestei lucrări este determinată de necesitatea aprecierii corecte a geopoliticii spaţiului islamic, care constă în: oportunitatea cercetării influenţei resurselor necesare evoluţiei unei civilizaţii de talie regională în tranziţia spre un alt tip de dezvoltare mondială în scopul intelectualizării şi informatizării societăţii cu impact asupra conturării unor modele proprii de supravieţuire şi de trecere la o dezvoltare durabilă, unanim acceptate de comunitatea islamică; conţinutul acestei lucrări poate fi folosit drept suport de curs la studierea diferitelor specialităţi: geografie politică, geopolitică, conflicte, geostrategie, relaţii internaţionale, diplomaţie etc. rezultatele obţinute în baza cercetării acestei probleme pot servi la studierea cursurilor de specializare masterale şi doctorale. Este de menţionat că investigaţia de faţă poate impulsiona spre noi cercetări competitive şi poate deschide noi arii de investigaţie.


PARTEA I - STATELE ISLAMICE, ACTORI GEOPOLITICI CONTEMPORANI structurată în 6 capitole, analizează teoriile statului, clasificarea actorilor statali, statele islamice, aspectele geodemografice, probleme ridicate de minorităţi şi migraţii, dar şi organizarea administrativteritorială şi organizarea spaţiului geografic în arealul islamic. În această primă parte a tezei sunt analizate frontierele, relaţiile care se stabilesc între statele pe plan mondial, dar şi relaţiile din interiorul celor două entităţi islamice Umma Islamiyia şi Umma Arabyia. Dacă din punct geopolitic frontiera reprezintă o relaţie dintre cel puţin două state, în spaţiul islamic particularitatea este dată de faptul că frontiera reprezintă linia de demarcaţie a arealului islamic de statele non-islamice. Spaţiul spiritual islamic - în abordare geopolitică – reprezintă încărcarea acestei civilizaţii,

Matricea şi modelul “piramidal” al organizării politice în statele islamice pe care o defineşte. Civilizaţia islamică este una de impact global, fără a fi strict delimitată frontiera dintre aceasta şi celelalte mari civilizaţii mondiale. Spaţiul Politic, a reprezentat obiectul celor mai complexe dispute şi amănunţite analize de la manifestarea geopoliticii ca ştiinţă, în contextul spaţiului geografic şi al frontierelor politice dintre entităţile statale1. Apărarea teritoriului de către o colectivitate umană era considerată o îndatorire sacră, deoarece teritorialitatea era definită ca un tipar de comportament al fiinţei umane2. Sentimentul coeziunii şi al solidarităţii determinau, în general, pe oameni să se simtă mai confortabil pe un anume teritoriu. Dacă în cazul spaţiului politic, frontiera reprezintă o simplă izobară politică care desparte două sisteme statale, frontierele civilizaţionale (culturale) au o cu totul altă conotaţie3, nefiind demarcate cu exactitate deoarece liniile de separaţie între diferite spaţii de cultură şi civilizaţie sunt într-o continuă migraţie. Sophie Bessis arată că “manualele din ţările arabe oferă, cu privire la istoria lumii, o interpretare antioccidentală extrem de violentă închizându-şi cititorii in repetarea la nesfârşit a măreţiei arabo-islamice”4. Alcătuirea unei matrice identitare este dificil de realizat, deoarece migraţiile culturale tind să se globalizeze. Strategii alternative de promovare a politicilor sociale (după Burden, 1998) Mecanism

1

Stânga Universalismul serviciilor

Centru Clauze speciale

Dreapta Individualism

Gerard Dussouy, op.cit., pp. 30-31.

2

Sterie Ciulache, Spaţiul personal şi teritorialitatea în geografia politică, în E.I. Emandi, Gh. Buzatu, V. S. Cucu, op. cit., p. 338. 3 Ilie Bădescu, Dan Dungaciu, op. cit., vol. I, p. 332. 4 Sophie Bessis, op. cit. p. 296.

12

sociale Rolul statului Grad de universalism Statutul beneficiarilor Exemple

Distribuţie liberă Organizează beneficiile pentru populaţie Dominantă universală

guvernamentale Finanţare şi furnizare de servicii limitate O combinaţie de universalism şi servicii selective

Egalitatea între cetăţeni

Membrii asociaţilor profesionale

Decomodificare Proprietate publică şi control democratic Discriminare pozitivă

Sistemul naţional de asigurări Universalism Reorganizare administrativă Participare

Pieţe libere Proprietate privată Management competitiv Diminuat În principal servicii Bazate pe testarea mijloacelor Cei mai săraci (sprijin financiar) Privatizare Furnizori de bunuri Testarea nevoilor

Intensificarea procesului de destrămare a relaţiilor gentilice şi tribale a determinat apariţia, în primele decenii ale secolului al VII-lea, a formaţiunilor statale arabe. Acest proces s-a derulat, pentru statele arabe, până în secolul al XVIII-lea şi a avut la bază ideologiile religioase promovate de Mahommedanism sau islamism 5. Islamismului – aşa cum s-a manifestat în Peninsula Arabia – a fost o puternică replică la politeism, cu rădăcini sociale determinate de mişcările de emancipare împotriva dominaţiei occidentale. Manifestat printr-o reformă religioasă radicală, Islamismul a activat tradiţia istorică a acestor popoare, relativ sărace. În procesul de geneză a statelor islamice s-au conturat două elemente principale: unul religios propriu-zis, considerat ca revelaţie, şi unul social, caracterizat de dorinţa de eliberare, urmată de cea de expansiune.6 Unificarea triburilor arabe a avut a reprezentat unul din obiectivele însemnate ale învăţăturii lui Mahommad, pentru a cărei realizare, Mahommad şi imamii au militat pentru solidaritatea musulmanilor – aspect urmărit şi în zilele noastre de către liderii religioşi – a atenuării contradicţiilor sociale şi a limitării efectelor generate de neînţelegerile dintre triburile societăţii islamice.7 Pentru a „forţa” această unitate, liderii religioşi au proclamat "războiul sfânt" – djihad – în scopul atragerii populaţiilor islamice, prin organizarea unor războaie de pradă şi cucerire de mari proporţii.8

5 6

Radu Manolescu, Istoria Medievală Universală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980, p.102

Alexandru Stan şi Remus Rus, Istoria Religiilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991 p.287 7 Ibidem 8 Ibidem


Apărut în secolul al VII-lea ca doctrină religioasă, Islamul a avut o evoluţie regională în timp foarte scurt. Califatul Arab se extindeau pe trei continente: de la peninsula Iberică (la Vest) – până la Ind (la Est) şi de la pragurile Nilului (la Sud) – până la Marea Aral (la Nord). În Occident, înaintarea maximă a arabilor a fost oprită în anul 732 lângă orăşelul francez Poitiers. Pe câmpia adiacentă, un detaşament uşor înarmat, aflat sub comanda lui Abd ar-Rahman, este înfrânt de către cavalerii ferecaţi în zale ai majordomului 9 Franţei Carol Martel. Puterea în aceste state este acaparată de către mercenari şi mameluci („gulàm”: robi străini de origine cumană – kipceaci - şi caucaziană – cerkeşi - transformaţi, precum ienicerii la turci, într-un fel de gărzi de elită).

Tipologia statului

Criterii Forma de guvernământ

Monarhii constituţionale Republici parlamentare Republici prezidenţiale etc.

Structura de stat

state naţionale state federative confederaţii etc.

Regimul politic

state democratice dictaturi etc.

Tipologia statului

9

Majordom (de la cuvîntul latin „maiordomus” mai marele casei, robul intendent al gospodăriei.

14

Expansiunea turcă avea să fie continuată de otomani (îndeosebi turcii selgiucizi şi

Statul şi Statele epocii Abbasside 750-1050 d.H. (după André Miquel, Islamul şi civilizaţia sa, , p. 154)

tătarii convertiţi la Islam). La începutul secolului al XVII-lea, „Dar-al-Islam”10 cucerise Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Asia Centrală, Caucazul de Nord, ţinuturile de pe Volga, arhipelagul Malaez şi peninsula Malaka. Cu toate că misionarismul islamic nu a avut succes în toate arealele cucerite şi

Imperiul Sasanid (531-579 d.h.) subjugate – cum este cazul peninsulei Balcanice, Hindustanul, a litoralului african al 10

Dar-al-Islam: din limba arabă lumea islamului. Ea cuprindea toate țările și popoarele care au adoptat islamul, spre deosebire de restul lumii numit Dar-al-Harb (lumea războiului).


Oceanului Indian (care a devenit un fel de „lac interior” al lumii musulmane) - au reuşit să colonizeze populaţii de origine turcică. Statele musulmane deţineau controlul asupra drumurilor comerciale dintre Asia, Africa şi Europa. După bătăliile de la Lepant, Viena şi Zenta începe declinul lent, dar implacabil al Porţii Otomane şi, odată cu ea, a întregii lumi islamice. În planul intern al actorilor islamici se manifestă eşecurile mişcărilor islamiste clasice (care au ca obiective construcţia unei societăţi islamice unice guvernată în conformitate cu principiile islamice şi realizarea unui sistem juridic de tip islamic, modelele acestea fiind oferite de Coran). Mutaţiile generate, în interiorul spaţiului islamic, de procesul de globalizare – urbanizarea forţată, accelerată şi masivă a avut ca efecte desrădăcinarea socială şi distrugerea solidarităţii rurale sau urbane (cu mare impact în lumea islamică tradiţională) – au făcut ca o mare parte din intelectualii tineri (unii educaţi în Occident, dar lipsiţi de perspectivele integrării într-o societate care nu mai respectă tiparele coranice) să fie atraşi de mesajele contestatarilor neo-fundamentalişti, în speranţa rezolvării problemelor sociale şi a revenirii la tradiţie. Tentativele de instaurarea a unei ordini de tip islamic reprezintă obiectivele constante ale mişcărilor contestatare radicale mai ales în statele islamice africane şi asiatice (acţiunea Jamā’āt al-Islāmiyya în Egipt, Grupul Islamic Armat în Algeria, al-Nahda în Tunisia, Al Fatah şi Hezbollah în Palestina, Al Qaida – pentru înfiinţarea Califatului Islamic, Partidul Muncitorilor din Kurdistan în Turcia, partidul Refah din Turcia). Nivelul securităţii umane în statele islamice Slab Benin Burkina Fasso Comore Coasta de Fildeş Djibouti Etiopia Guineea Malawi Mali Mozambic Senegal Tanzania

Sub Medie India Maroc Sri Lanka Turcia

Peste medie Iordania Tunisia

Ridicat Kuwait Qatar Em. Arabe

ARABISMUL. În contextul imixtiunii comuniste, blocul arab s-a aliat şi în interiorul acestuia a fost generat curentul ideologic de tip naţionalist al statelor arabe. Arabismul a marcat reafirmarea islamică, exprimând apartenenţa acestor state la un spaţiu unic, în care limba, tradiţiile, religia şi cultura, au fost promovate ca valori proprii, cu rădăcini istorice în marile civilizaţii afro-asiatice. NOILE IDEOLOGII DE TIP ISLAMIC. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, odată cu apariţia problemelor palestiniene, statele islamice au generat o serie de ideologii de tip islamic favorabile reafirmării politice islamice. Dacă Islamul defineşte un areal cultural, religios şi civilizaţional cu mare impact la nivel mondial, care urmăreşte să apere cu orice preţ valorile tradiţionale ale acestuia, Islamismul transformă religia în ideologie politică militantă, pervertind valorile credinţei islamice în idealuri extremiste antioccidentale. Momentul cheie al intensificării curentului islamist, atribuit iniţial unei mişcări create în 1928, în Egipt, este reprezentat de revoluţia din Iran, din 1979, când prin preluarea puterii de către imamul Komeyini, forme extreme, fundamentaliste au deschis un nou orizont naţionalist. Lumea islamică reprezintă un continent intermediar, situat geografic între meridianele de 300 longitudine vestică şi 1500 longitudine estică şi paralelele de 45 0 latitudine nordică şi 150 latitudine sudică. În acest areal s-au dezvoltat civilizaţiile de impact ale omenirii, începând de la cea egipteană şi terminând cu cea occidentală – care se manifestă în prezent. Populaţia islamică este compusă din mai multe familii de popoare: arabi, turci, perşi, pakistanezi şi indomalaysieni. Naţiunea arabă îşi are originea în peninsula Arabiei, unde s-au dezvoltat începând cu secolul al VII-lea, din triburile nomade. Urbanismul incipient este în a fost determinat de 16

civilizaţia agricolă dezvoltată, în special, în sudul peninsulei şi de-a lungul marilor fluvii, nordul fiind străbătut de caravanele beduinilor nomazi. Poporul arab (naţiunea arabă, Umma Arabiya) este format din cvasitotalitatea populaţiilor din teritoriile arabizate. Popoarele turcice sunt acelea care folosesc drept limbă de conversaţie majoritară limbi specifice familiei limbi turcice. Popoarele turcice sunt formate din aproximativ 150 milioane de vorbitori, probabil descendenţi ai triburilor originare din Asia Centrală. În analiza de faţă, după ce am abordat teoriile privind rasele, ne-am axat pe impactul pe care l-au avut diferite popoare asupra dezvoltării demografice. Populaţia statelor islamice are valoare de instrument geopolitic doar împreună cu existenţa resurselor energetice şi dispunerea în areale de importanţă strategică. Din acest punct de vedere este important de acceptat, că un spaţiu care va deţine 30% din populaţia mondială, se va autoinvita la masa deciziilor internaţionale a marilor puteri. Iată de ce, factorul geodemografic are implicaţii geopolitice foarte importante în elaborarea noilor strategii globale. Cauzele generale ale fluxurilor migratorii sunt complexe şi multiple, fiind determinate îndeosebi de procese de suprapopulare, care se manifestă într-o gamă imensă de condiţii aşa-zise secundare impuse de situaţia economică, culturală, religioasă, etnică, sanitară si psihologică a individului sau grupului social. În statele islamice din Orientul Mijlociu şi nordul Africii, metropole precum Cairo şi Teheran au suferit mutaţii importante în cursa populării excesive, în timp ce unele centre mai compacte, cum sunt Dubai sau Abu Dhabi, au evoluat. Dubaiul – care avea 25.000 de locuitori în anul 1948, are o populaţie de peste 1 milion de locuitori – dar nu a simţit efectele negative ale suprapopulării accentuate, deoarece a evitat stagnarea economică care a afectat majoritatea statelor islamice. H. G. Wells prognoza în urmă cu secol, că oraşul se va deplasa dinspre o poziţie de comandă, de centru al vieţii economice, înspre un rol mai efemer, de „bazar, o mare galerie de magazine şi loc de promenadă şi rendez-vous-uri”. În spaţiul islamic se manifestă problemele specifice statelor în curs de dezvoltare. Aici vom asista la masive dislocări sociale şi politice, la abandonarea unor spaţii urbane şi la formarea altora. Organizarea pe principii urbane de tip occidental a avut ca efect dezvoltarea unor centre urbane artificiale în afara medina şi a eşuat, deoarece nu au constituit soluţii alternative viabile pentru dezvoltarea urbană. Comerţul tradiţional a fost preluat de marile companii, spaţiile comerciale au fost preluate de marii investitori internaţionali, iar industriile autohtone au fost înlocuite de filialele STN-urilor. Acel parfum specific al celor 1001 de nopţi a dispărut, în mare măsură, păstrânduse în medina şi suk (acolo unde nu întâlneşti produse chinezeşti şi turceşti la kilogram). Marile centre urbane tradiţionale islamice se confruntă cu aceleaşi probleme care au fost moştenite de la geneza acestora. Impactul migraţiilor către spaţiul islamic – impuse de turism, schimburi comerciale, activităţi religioase sau ştiinţifice - a impus populaţiei native confruntarea cu probleme total diferite de ale comunităţilor nomade cu care veneau în contact.


Partea a II-a ANALIZA CENTRELOR DE PUTERE ŞI A ACTORILOR ISLAMICI REGIONALI a fost structurată pe cinci capitole: Generalităţi privind conceptul de putere, Analiza statului, Organizaţiile internaţionale, Analiza actorilor statali non-islamice şi Analiza actorilor statali islamici. În primul capitol sunt analizate conceptele putere, putere socială, putere politică şi balanţa puterii. Tipuri de ideologii Tipuri de definiţie a ideologiei Definiţie tradiţională (în raport cu criteriul adevărului şi falsului) Definiţie modernă (fără referinţă la criteriul adevărului şi falsului)

Tipuri de explicaţie a ideologiei * Explicaţie iraţională Explicaţie raţională 1. Orbirea provocată de interesele de clasă 2. Fetişismul mărfurilor, ideologie (Marx). mercantilă Adeziunea la ideile false din fanatism (ARON, (Marx) SHILS) Magia (MAX WEBER) 3.Respectul drapelului (DURKHEIM). 4.Zeii romani, cultul lui Mithra Admiraţia pentru şeful charismatic (MAX (MAX WEBER). WEBER) Respectul aristocratului pentru monarhia absolută (MARX). Împrumutul cu dobândă (MANNHEIM). Legea Taft-Hartley (GEERTZ).

Elementele mediului politic internaţional Starea sistemului internaţional: Probabilitatea ca în sistem să se producă schimbări şi reforme: Principalii actori ai sistemului internaţional: Obiectivele actorilor globali: Caracteristicile interacţiunii dintre actori: Preocuparea permanentă a actorilor: Priorităţile statelor: Practica curentă a statelor:

anarhie scăzută Actori globali şi actori statali exercitarea puterii asupra zonelor de influenţă , autoprotecţie şi securitate competiţie şi conflict securitatea naţională asigurarea capacităţii militare forţele armate sunt utilizate pentru a sprijini diplomaţia coercitivă

În capitolul dedicat analizei statului prin prisma puterii este analizată supremaţia puterii de stat şi se încearcă o formulă matematică complexă pentru determinarea puterii unui stat în arena mondială. Provocările lumii globale a schimbat ecuaţia puterii unui stat. În concepţia mea puterea unui stat care accede la stadiul de putere globală sau hegemonică are mult mai multe necunoscute care trebuie analizate şi transpuse în calcule matematic, de forma:

 S  W  EM

μ P = (C + V + K + R + Mn) x xA Plecând de la această formulă se defineşte conceptul de superputere mondială şi statul hegemonic, arătându-se că un stat superputere implică o mare putere economică, militară, ştiinţifico-tehnologică, cu o populaţie numeroasă şi o cultură de tip universal, cu impact civilizaţional.În istorie sunt cunoscute mai multe state cu tendiţe de superputere, astfel: Mesopotamia, Imperiul Roman, Imperiul Chinez, Imperiul Mongol, Imperiul Otoman, Imperiului Spaniol în perioada Siglo de Oro, Imperiul Olandez;dominaţia militară a Franţei, stăpânirea impusă de Imperiul Britanic, Marile puteri, prin structura politico-militară, tind să devină hegemonice. Maximizarea unei superputeri pentru a obţine hegemonia regională sau globală se materializează prin atingerea următoarele obiective: deţinerea supremaţiei nucleare, deţinerea supremaţiei economice, controlul resurselor vitale omenirii şi supremaţia culturală. Statul hegemonic îţi dezvoltă strategiile de deţinere a supremaţiei prin dezvoltarea superiorităţii nucleare, perfecţionarea artei războiului şi a tehnologiei militare (din care nu sunt excluse folosirea mijloacelor „oculte” - bait and bleed -, şantajul, instigarea şi epuizarea adversarului, secătuirea resurselor naturale), balansarea (balancing), pasarea responsabilităţii (buck passing) şi cedarea unei părţi limitate din putere (conceding power to the agressor). 18

Balanţa puterii în Asia11: Putere potenţială PNB China Japonia Rusia

Populaţia

1,18 trilioane USD 4,09 trilioane USD 0,33 trilioane USD

2,24 mild. 126 mil. 147 mil.

Putere efectivă Efective militare Focoase nucleare 2.200.000 410 151.800 0 348.000 10.000

Balanţa puterii în Europa12: Putere potenţială M. Britanie Franţa Germania Italia Rusia

PNB 1,26 trilioane USD 1,47 trilioane USD 2,20 trilioane USD 1,16 trilioane USD 0,33 trilioane USD

Populaţia 59 mil. 59 mil. 82 mil. 58 mil. 147 mil.

Putere efectivă Efective militare Focoase nucleare 301.150 185 411.800 470 516.500 0 164.900 0 348.000 10.000

Balanţa puterii poate fi dominantă – în cazul în care este constituită de marile puteri din sistemul mondial – sau dependentă – atunci când puterile regionale sunt influenţate de hegemon sau de puterile mondiale (actori statali sau suprastatali). TEORII: Teoria balanţei puterii, Teoriile teocratice, Teoria patriarhală, Dreptul natural, Teza contractualistă a statului, Teoria organicistă, Teoria violenţei, Teoria psihologică, Teoria juridică. Modelul liberal. Modelul liberal susţine rolul individului - care este capabil să-şi urmărească propriul scop în viaţă şi să acţioneze în funcţie de resursele de care dispune - pentru a-şi îndeplini dorinţele. În concepţia liberală, statul nu asigură bunăstarea tuturor cetăţenilor şi de altfel nici nu are posibilitatea să îndeplinească acest deziderat. Individul are posibilitatea să îşi îndeplinească propriile dorinţe şi proiecţii asupra viitorului său, în condiţiile în care statul îi asigură un climat bazat pe reguli formale (instituţionale). Modelul neoliberal American. SUA au avut permanent o poziţie privilegiată, un “regim aparte” în prezentarea statelor mondiale. Exportul liberalismului american stă la baza principiilor globale, afectând statele care nu sunt pregătite să aplice acest model. Modelul social democrat suedez. Democraţia favorizează prosperitatea. Acest model se caracterizează prin universalism, egalitarism, comprehensiune şi este înţeles în sensul ocupării depline dar nu la cota maximă. Modelul conservator. În viziunea conservatoare, statul este o organizaţie politică formată din reprezentanţi ai populaţiei de pe un anumit teritoriu, care sunt investiţi cu atribuţii de putere care constau în decizii concretizate în norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului . Modelul conservator modern german. Modelul conservator modern, constă în reforma socială generată în anii cincizeci de către politicienii din Germania de Vest. Modelul de stânga. În concepţia marxist-leninistă, spre deosebire de anarhism, se proclamă necesitatea existenţei statului, dar cu transformarea acestuia din reprezentant al unei minorităţi, adică a celor privilegiaţi, în reprezentant al majorităţii defavorizate şi lipsite de resurse, în scopul realizării egalităţii în planurile politic, juridic, social, cultural şi economic. Modelul social-democratic. Acest model preia doctrinele de stânga, diferenţa fiind dată de eliminarea utopiilor specifice începutului mişcării de stânga şi anume: statul nu trebuie să asigure fericirea tuturor, nu trebuie să conducă toate aspectele economice şi nici nu trebuie să-si facă un scop din eliminarea tuturor inegalităţilor. Modelul comunist. Impunerea artificială a unui sistem care nu a ţinut cont de specificul naţional, a creat modificări majore în politicile adoptate de statele lagărului comunist. Modelul anarhist. Modelul elaborat în secolul al XIX-lea, nu a avut o prea mare susţinere de-a lungul timpului, existând în rândul gânditorilor un oarecare consens în ceea ce priveşte nevoia unei guvernări. 11 12

John J. MEARSHEIMER, Tragedia politicii de forţă. Realismul ofensiv şi lupta pentru putere, Editura Antet, 2001, p. 272 Idem, p. 273


Proiectul Camelot. Obiectivele de putere modelate de cucerirea puterii politice în interior şi depăşirea rangului de putere marginal în sistemul internaţional sunt susţinute de partide politice, mişcări, grupuri revoluţionare sau mai nou teroriste – asupra cărora S.U.A. încearcă strategia antiinsurgenţei susţinute de Proiectul Camelot în anii ’60 – fundamentate pe baze transnaţionale. Marea majoritate a statelor africane au regimuri dictatoriale, iar marea majoritate sunt de tip anarhic. Modelul "Centru-periferie". Modelul "Centru-periferie" descrie relaţia între economia centrală, autosuficientă şi prosperă, şi economiile periferice, izolate între ele, slabe şi puţin competitive. În concepţia analistului S. Amin, noul sistem mondial are ca trăsătură esenţială „acumularea mondială a capitalului" care pune în relaţie un „capitalism central", „autocentrat" şi „interdependent" (localizat în centrul sistemului) cu un „capitalism periferic", „extravertit" şi „dependent" (situat în „zona periferiei"). Noile tendinţe. Tendinţele actuale ce se manifestă în afirmarea şi consacrarea noilor lideri planetari, precum şi reconsiderarea locului şi rolului acestora în ecuaţia de putere mondială sunt consecinţe directe ale evenimentelor petrecute în mediul de securitate. Organizaţiile internaţionale au un rol determinant în procesul globalizării. Peste 96% din totalul acestora sunt nonguvernamentale. Doar 4% din aceste organizaţii (260 la număr) au ca membri fondatori state. Dacă la începutul secolului trecut (1909) existau 37 de organizaţii interguvernamentale şi 176 de organizaţii nonguvernamentale la nivelul anului 1997 numărul acestora ajunsese la 260 şi respectiv 5.472, la nivelul anului 2006 1.570 aspiră la statutul de organizaţii interguvernamentale şi peste 9.600 de asociaţii la statutul de organizaţii non-guvernamentale. Aceste organizaţii acoperă o reţea care cuprinde aproximativ 200 de state şi teritorii cu un număr de peste 135.000 delegaţi. SUPREMAŢIA ACTORILOR STATALI. Suprematia statelor, privind rezolvarea provocărilor care se manifestă în contextul internaţional, este încorsetată de reacţiile pe care le au un număr important de organizaţii internaţionale. Modul de manifestare a unor organizaţii internaţionale contribuie semnificativ la subminarea autorităţii statelor pentru rezolvarea problemelor complexe ce evoluează în lumea contemporană. Cu toată răspândirea geografică, organizaţiile non-guvernamentale sunt mult mai active în emisfera nordică, unde se află majoritatea statelor dezvoltate din punct de vedere economic şi care beneficiază de un sistem politic matur şi un regim politic democratic. Acest determinism geografic are ca fundament principiile societăţilor deschise, democratice, bazate pe pluralism. UNIUNEA EUROPEANĂ. Considerată centrul lumii, Europa epocii moderne şi contemporane a fost permanent la cârma procesului de evoluţie socială, prin elaborarea principalelor curente, prin implementarea modelului democratic de conducere, prin instaurarea parlamentarismului, dar şi generării unor conflicte de talie mondială. UE a marcat la rândul său prin poziţia comună franco-germană în elaborarea „Parteneriatului Strategic pentru un viitor comun cu Orientul Mijlociu”13. Ca zone de proximitate ale Europei, Maghreb-ul şi Mashreq-ul constituie spaţii de atracţie nu numai pentru Franţa ci pentru întregul sistem regional reprezentat de UE. Parteneriatul EUROMED. Parteneriatul EUROMED a fost conceput cu scopul unei stabilizări regionale a statelor din bazinul mediteranean. Pe lângă cei 15 membri ai Uniunii din acel moment, documentul este semnat de alţi 12 parteneri din sudul şi estul Mediteranei: Maroc, Algeria, Tunis, Egipt, Israel, Autoritatea Palestiniană, Liban, Siria, Turcia, Cipru şi Malta; Libia are deocamdată doar statut de observator. Politica mediteraneană se bazează pe aceeaşi structură cu trei stâlpi ca şi Tratatul de la Maastricht. 13

„Parteneriatului Strategic pentru un viitor comun cu Orientul Mijlociu” înfăţişează un proiect bazat pe discuţii comune între reprezentanţii arabi, europeni şi ai SUA, care să ofere soluţii la problemele din regiune în rezonanţă cu realităţile de aici. De fapt, UE se teme că Statele Unite vor avea un avans în implementarea viziunii lor strategice în Orientul Mijlociu, ceea ce poate afecta interesele europene în regiune sau cel puţin să fie supuse unui control sporit al SUA. Deocamdată însă, proiectul american este în faze preliminare, căci prima sa aplicare efectivă, instalarea unui regim democratic în Irak, îşi dovedeşte dificultăţile insurmontabile. În tot acest timp, Uniunea Europeană încearcă să se impună pentru statele din regiune ca un interlocutor mai flexibil.

20

Grupul de Lucru UE – Iran pentru Comerţ şi Investiţii. S-a înfiinţat în noiembrie 2000, la Teheran, pentru a discuta posibilităţile de impulsionare şi diversificare a comerţului şi investiţiilor între cele două părţi. Alianţa împotriva terorismului. Europa este parte a alianţei clădite de SUA împotriva terorismului, deoarece în interiorul statelor europene există o numeroasă diasporă musulmană. Cele mai „islamizate” state sunt Franţa, Germania, Spania, Marea Britanie, Olanda şi Italia. Acestea state, mai puţin Germania, au posedat până în anii `50 ai secolului trecut întinse imperii coloniale în Asia şi Africa. FEDERAŢIA RUSĂ. Zbigniew Brzezinski aprecia că: „Plasat cândva sub controlul imperial exclusiv al Rusiei, Caucazul de Sud cuprinde azi trei state independente - a căror securitate este prost asigurată (Georgia, Armenia şi Azerbaidjan) -, ca şi o constelaţie de mici enclave etnice în partea septentrională, aflate încă sub dominaţie rusă. CHINA. În anul 1973 cartea Când se va trezi China, a scos în evidenţă potenţialul extraordinar de care dispunea ţara lui Confucius şi Mao în acea perioadă. Analiştii chinezi See Huangpu Pingli, Fang Ning, Wang Xiaodong, Song Qiang consideră că SUA nu evoluează ca o putere pacificatoare şi liberală, folosindu-şi puterea unipolară într-o manieră abuzivă care îngrădeşte (containment) dezvoltarea oricărui pol de putere ce ar prelua iniţiativa internaţională de contrabalansare a puterii. China percepe statele din Asia Centrală ca fiind „vecii săi strategici imediaţi”. Colaborarea în cadrul Organizaţiei de Cooperarea Shanghai a dus la dezvoltarea acestei organizaţii la şase state, urmând ca în viitorul apropiat să fir acceptaţi ca membri India, Pakistan, Iran şi Mongolia. Membrii acestei organizaţii beneficiază de 900 milioane USD împrumut din partea Chinei, sub formă de credit preferenţial, dar şi pentru încurajarea schimburilor economice, în special a exportului de mărfuri produse chinezeşti. SUA. Strategia administraţiei americane „Iniţiativa Orientului Mijlociu Extins” prevede remodelarea Orientului Mijlociu în conformitate cu viziunile grupului neo-conservator al preşedintelui G.W. Bush, fără a ţine cont de realităţile culturale, religioase şi cutumiare ale arealul geopolitic cuprins între Maroc şi Pakistan. Această strategie vizează reformarea politică, economică şi de securitate a regiunii - atacând rădăcina cauzelor sărăciei şi terorismului (prezumţia de bază fiind aceea că populaţia de aici este lipsită de drepturi economice şi politice, se îndreaptă spre extremism, terorism, crima internaţională şi imigraţia ilegală) – şi a stat la baza declanşării conflictului din Irak. ACTORI STATALI DIN SPAŢIUL ISLAMIC. Modernitatea occidentală înseamnă un proces vast, care se manifestă începând cu secolul al XVIII-lea. El implică industrializare, urbanizare, niveluri ridicate de alfabetizare, bogăţie şi mobilizare socială, precum şi structuri ocupaţionale complexe şi diversificate. Islamul se loveşte de modernitatea occidentală, aflată în expansiune, o dată cu intrarea pe făgaşul declinului (din secolul al XVII-lea). Modernitatea este privită ca o posibilă soluţie, prin care Islamul să revină la „veacul de aur”. REGATUL IORDANIEI. Iordania - stat moderat şi aliat fidel al Occidentului, în special al SUA, în Orientul Mijlociu - a suportat consecinţele atitudinii sale pro-irakiene, rezultate din asumarea poziţiei sale geopolitice speciale dar şi a caracteristicilor aparte ale compoziţiei interne a regatului. Fiind un stat cu o populaţie redusă, regatul haşemit se află plasat lângă vecini puternici, cu ambiţii hegemonice (Arabia Saudită şi Israel), a depins de capacitatea de a duce o diplomaţie de echilibru, care-i să compenseze slăbiciunea militară. REPUBLICA ISLAMICĂ IRAN. Potrivit lui Roger Anciaux, Iranul „încearcă să-şi impună ansamblului regiunii axele sale politice bazate pe patru principii de bază: 1) Alegerea partenerilor într-un sistem de securitate în regiunea Golfului trebuie să se refere la legăturile istorice, religioase şi economice care le sunt comune; 2) Este imperativ să se dezvolte cooperarea între toate statele din regiunea Golfului; 3) Iranul respinge categoric orice intervenţie străină, ne-musulmană, într-un sistem de securitate regional; 4) Iranul refuză să


recunoască un sistem de securitate apărut din Declaraţia de la Damasc, în măsura în care ea implică state ne-riverane Golfului”14. In Iran putem vorbi de trei perioade delimitate istoric: - Geopolitica regimului Khomeyni - Geopolitica post-Khomeyni - Geopolitica preşedintelui Ahmadinejad TURKMENISTANUL. Turkmenistanul şi Iranul au construit şi stabilit relaţii încă de la momentul disoluţiei Uniuni Sovietice. Factorul determinant în relaţia bilaterală îl constituie legăturile comerciale şi schimburile economice. Se cooperează eficient în domeniile energetic, transporturi, construcţii, şi turism. ARABIA SAUDITĂ. Arabia Saudită s-a erijat de la apariţia sa ca stat – fundamentat de dinastia Al-Saudi – ca pol de putere regional. Iranul a constituit, alături de Arabia Saudită şi Irak, unul dintre cei trei piloni ai spaţiului geopolitic din Golf. Este un triunghi în care fiecare actor s-a manifestat ca în funcţie de considerentele conjucturale şi strategice şi nicidecum în virtutea unor proiecte comune, între aceste state fiind o acerbă concurenţă în împărţirea şi menţinerea zonelor de influenţă. Chiar dacă există o serie de elemente eterogene favorabile conlucrării, acestea au fost ignorate şi nu s-au transpus în proiecte comune. PAKISTAN. În contextul geopolitic regional complex determinat de conflictul din Afganistan, criza din Kashmir şi atragerea noilor state din Asia Centrală în sfera de influenţă a statelor islamice asiatice Pakistanul a avut un rol important, implicându-se în evoluţia războiului afgan, considerat spaţiu privilegiat de influenţă culturală persană. După 1994 asistăm la ascensiunea talibanilor şi înfrângerea grupărilor pro-iraniene, urmată de ocuparea aproape integrală a Afganistanului, situaţie care a sporit îngrijorarea liderilor iranieni, văzând în noua putere instalată la Kabulul în 1996 expresia intereselor pakistaneze şi americane în regiune, pe fondul luptei pentru resursele energetice din Asia Centrală. REPUBLICA ARABĂ EGIPT. Republica Arabă Egipt avea să cunoască un trend ascendent odată cu venirea la putere a generalului Nasser. După încetarea crizei canalului de Suez şi a crizei irakiene, Egiptul a devenit un centru de putere şi actorul diplomatic esenţial al Orientului Mijlociu. Tot atunci avea să devină un pivot al strategie SUA. În zona africană, Egiptul doreşte impunerea strategiilor sale politice, contestând frotiera cu Sudanul pe considerentul că jumătatea nordică a acestui stat - cu populaţie majoritară arabă – reprezintă zona sa de expansiune naturală şi totodată o rezervă de apă absolut necesară. Ostilitatea reciprocă dintre egipteni şi sudanezi s-a manifestat puternic în timpul Războiului din Golf (1991) care tindea să se transforme într-un conflict între Egipt şi Sudan, deoarece egiptenii au participat la coaliţia internaţională împotriva lui Saddam Hussein, în vreme ce Sudanul a sprijinit Irakul. Aceasta a condus la strângerea relaţiilor dintre conducătorii islamişti de la Khartoum şi cei din Iran şi Libia, alţi doi adversari ai Egiptului, clivaje amplificate ulterior prin intermediul terorismului islamist, care are baze în Sudan, acţiunile teroriste fiind orientate împotriva Egiptului. SIRIA. Siria cunoaşte aceeaşi agitaţie anti-occidentală. Aflată sub mandat francez, ţara, la fel ca şi Libanul, va deveni un regim republican. Se spune că unii oameni scriu istoria. Hafez alAssad a fost unul dintre aceştia. Poziţia adoptată faţă de criza irakiană de la începutul anilor `60 şi divergenţele cu administraţia irakiană au înrăutăţit relaţiile de fond dintre cele două state, care se considerau urmaşele de drept ale ortodoxiei şi hegemoniei pan-arabe, promovate de ideologia ba’thistă. În plan geopolitic regional, Assad va încerca să blocheze ascensiunea vizibilă Arabiei Saudite şi Irakului, încheind alianţe care să îi confere stabilitatea economică şi militară. Pe timpul conflictului militar irakiano-iranian, Siria acordă sprijin Iranului (pentru Iran, „Siria nu este pur şi simplu un partener care îi permite să aibă acces la lumea arabă şi prin ea la 14

Robert Anciaux, op.cit., p. 52-53.

22

atenuarea izolării sale pe scena politică a Orientului Mijlociu oferindu-i în acelaşi timp posibilitatea de a se amesteca în jocul inter-arab, ea a fost de asemenea şi îndeosebi, un element cheie în înfruntarea sa cu Irakul”15). Alianţa cu Iranul shī’it şi persan a creat Siriei probleme serioase de legitimitate în interiorul lumii arabe, subminându-i ascensiunea de a deveni liderul pan-arabismului. TURCIA. Preocuparea faţă de ameninţările kurde, interesele economice şi relaţiile cu Uniunea Sovietică16 fac ca cele două puteri regionale să adopte o linie diplomatică de amiciţie. Odată cu disoluţia comunismului şi cu restructurările geopolitice din Orientul Mijlociu, marcate de ascensiunea Statelor Unite în regiune, relaţiile turco-iraniene devin ambivalente, oscilând între cooperare controlată şi rivalităţi făţişe. Rivalităţile sunt date de competiţia pentru extinderea influenţei în bazinul energetic al Mării Caspice, în Asia Centrală şi în Caucaz. Beneficiind de statutul statelor turcofone din Caucaz şi Asia Centrală, Turcia lansează o strategie de „geopolitică culturală” care are ca obiectiv principal reiterarea unui panturcism „soft”, nu ca unitate politică ci pentru realizarea unui spaţiu geostrategic de cooperare economică şi culturală intensă, sub hegemonia statului laic turc 17. În acest sens se înfiinţează Agenţia Internaţională Turcă pentru Cooperare, care are drept scopuri coordonarea şi acordarea asistenţei financiare şi tehnice, sub tutelă turcă, statelor ieşite de sub asuprirea sovietică: Azerbaidjan, Turkmenistan, Kazahstan şi Uzbekistan.

15

Mohammad Reza Djalili, Diplomatie islamique: strategie internationale du khomeinism, Presses Universitaires de France, 1989, p. 167. 16 Unal Gundogan, „Islamist Iran and Turkey, 1979-1989. State Pragmatism and Ideological Influences”, Middle East Review of International Affairs, Vol. 7, Nr. 1, 2003. 17 Pierre Cyril Cyrus Teymour Pahlavi, La diplomatie culturelle à l’ère de l’Interdependence Globale. La Turquie à la recherche des éléments fédérateurs de l’Identité Panturque, 2002, www.diploweb.com


„Geopolitica este ştiinţa care studiază proiecţia şi efectele aplicaţiilor teoriilor ştiinţelor sociale în plan geografic, la scară macrosocială, în scopul generării strategiilor dezvoltării societăţii umane.” (Vasile Simileanu) Partea a III-a ŞCOLI GEOPOLITICE, REPREZENTANŢI, TEORII ŞI STRATEGII. GEOPOLITICĂ APLICATĂ LA NIVELUL STATELOR ISLAMICE ŞCOALA GEOPOLITICĂ GERMANĂ KJELLEN – iniţiator al geopoliticii Consacrată ca ştiinţă sociopolitică, Geopolitica – prin „angrenajul” ştiinţific complex – depăşeşte studiul statului – ca instrument principal al puterii - în spaţiul geografic, nuanţând enunţul iniţial şi abordarea simplistă a lui Rudolf Kjellen (1864-1922) şi a generaţiei sale, care defineau geopolitica ca fiind „o învăţătură despre stat ca organism geografic sau desfăşurare în spaţiu18”. În concepţia lui Kjellen (1916), statul era considerat un organism viu care trebuie analizat prin prisma următoarelor abordări19: 1.1. Ţara - Das Reich (Geopolitică) 1.3. Neamul – Das Staabfolk Statul ca teritoriu (Demopolitică) Topopolitica – aşezarea statului Vitalitatea neamului Morfopolitica – forma, graniţele şi Poporul reţeaua de circulaţie a statului Etnopsihologia Fiziopolitica – fizionomia teritoriului 1.4. Societatea – Das Gesellschaft Resursele (Sociopolitică) Poziţia matematică Filopolitica – Structura şi forma socială 1.2. Gospodăria ţării – Ökopolitik Biopolitica – Viaţa socială (Ecopolitică) 1.5. Guvernământul Das Autarhiopolitica – Satisfacerea nevoilor Staatsregiment (Kratopolitică) economice proprii Nomopolitica - forma de guvernământ Economopolitica - Viaţa economică Praxiopolitica - administraţia statului Emporopolitica - Relaţiile economice Arhopolitica - autoritatea statului externe În lucrările sale20, Kjellen a expus concepţia sa asupra geopoliticii ca ştiinţă, dar prin influenţa tradiţiilor culturale germane. Această influenţă se observă în poziţia critică privind liberalismul, individul cetăţean-politic, legitimitatea statului prin contract social şi în promovarea viziunii statului autoritar, corporatist şi paternalist, care să fie constituit ca un statnaţiune organicist.

18 19

Rudolf Kjellen, Der Staat als Lebensforme, Leipzig, 1917 Alexandru Ilieş, Elemente de geografie politică, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 1999, p. 19

20

Die Ideen von 1914. Eine Weltgeschichtliche Perspective (Ideile de la 1914. O perspectivă istorică globală), Leipzig, 1915, Staten som Lifsform (Statul ca formă de viaţă), Stockholm, 1916 (tradusă şi publicată în limba germană, la Lepizig în 1917, Grundriss zu einem System der Politik (Bazele unui sistem de politică), Leipzig, 1920 şi Die Grossmächte vor und nach dem Weltkriege (Marile puteri înainte şi după Războiul Mondial), publicată postum, Leipzig, 1935,

24

TEORIA ORGANICISTĂ. Carl Ritter (1779-1859) este iniţiatorul viziunii organiciste, prin care patria - das Heimatland - reprezintă un areal geografic natural, înzestrat cu o configuraţie naturală unitară, graniţe naturale, toate acestea alcătuind teritoriul organic natural. Impactul asupra spaţiului islamic. Spaţiul Umma Islamiya este mult mai cuprinzător, Umma arabyia fiind parte componentă. Considerăm că spaţiul islamic, ca întreg are în compunere mai multe nuclee, astfel: nucleele etnice (spaţiul arab, spaţiul persan, spaţiul turcofon, alte etnii, diaspora), nucleele geografice (spaţiul islamic european, spaţiul islamic asiatic, spaţiul islamic african, alte spaţii), nuclee religioase (spaţiul şiit, spaţiul sunnit, spaţiul wahabbit, spaţiul mahomedan), nucleele morfologice (spaţiul islamic central, spaţiul islamic secundar, spaţiul islamic periferic, elemente islamice izolate) ABORDĂRILE LUI FRIEDERICH RATZEL. În lucrările sale, Ratzel a identificat originea şi sursele constituirii forţei politice şi a identităţii spirituale a popoarelor pe timpul perioadelor de dezvoltare istorice. În acest context, metoda dezvoltată de Ratzel a avut la bază abordările antropogeografice, în scopul evaluării, prin criterii şi mijloace comparative, a performanţelor atinse de comunităţile umane. Impactul asupra spaţiului islamic. Teoria lui Ratzel poate fi aplicată în geopolitica islamică, prin următoarele coordonate: spaţiul islamic a crescut odată cu creşterea culturii islamice; creşterea spaţială a fost generată în perioada abbasidă şi pe timpul expansiunii imperiului otoman; civilizaţiile arabe şi otomane s-au impus prin forţa ideilor şi a acceptării culturilor şi civilizaţiilor cucerite; cuceririle arabe şi otomane au avut ca rezultat dezvoltarea comerţului, a traseelor comerciale terestre şi a rutelor comerciale maritime; s-au dezvoltat ştiinţe noi; cuceririle arabe au generat dezvoltarea universităţilor, oraşelor şi artelor; califatele islamice şi Imperiul Otoman s-au extins prin asimilarea sau absorbirea unor formaţiuni statale de importanţă redusă din Asia, Europa şi Africa; califatele şi imperiul Otoman au înglobat liniile de coastă, albiile fluviilor şi râurilor; au încurajat dezvoltarea agriculturii pe văile cursurilor de apă; au dezvoltat industria manufacturieră; creşterea teritorială a impus preluarea de la civilizaţiile avansate; graniţele - frontierele - (die Grenzen) califatelor arabe şi ale Imperiului Otoman au reprezentat, produsul mişcării iniţiate dinspre Mittelpunkte – situat în arealul Orientului Mijlociu şi al Asiei Centrale. ŞCOALA SUPERIOARĂ DE POLITICĂ DIN GERMANIA. Teoriile lui Haushofer au avut o abordare politică şi ideologică. În concepţia sa, geopolitica studiază „lumea ca voinţă şi reprezentare”, spaţiul vital, pan-ideile şi apărarea, evoluţia şi migraţia frontierelor, fără a neglija sesizarea factorilor care transformă lumea: „geopolitica constituie un instrument de măsurare a repartiţiei puterii în spaţiu”. În studiul Blocul continental Eurasiatic-Japonia, Haushofer consideră că „Incontestabil, cea mai mare şi mai importantă schimbarea în politica mondială a timpurilor noastre este formarea unui puternic bloc continental, cuprinzând Europa, nordul şi estul Asiei”. „NOMOSUL TERESTRU” SAU GEOPOLITICA MARILOR SPAŢII. În lucrarea Nomosul lumii, Schmitt foloseşte noţiunea de „nomos” pentru a desemna sinteza dintre particularităţile culturale şi cele de mediu, raportată la o colectivitate umană. CRITICISMUL MARXIST GERMAN. Gunter Hayden avea să confirme interdicţia Moscovei în dezvoltarea geopoliticii ca ştiinţă de sine stătătoare în spaţiul comunist. Interdicţia Moscovei asupra spaţiului caucaziano-centralasiatic a generat o izolare a statelor islamice faţă de Occident şi Islam, materializată prin exploatarea potenţialului energetic şi implementarea unei doctrine care contravine perceptelor Coranului. Discriminarea statelor islamice din compunerea fostei URSS avea să genereze conflicte în zona Caucazului şi să determine accentuarea luptei pentru obţinerea independenţei după disoluţia conglomeratului sovietic. TEORIILE ŞCOLILOR GEOPOLITICE SOVIETICE ŞI RUSE


GEOPOLITICA RUSĂ DE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. La începutul secolului al XX-lea, istoricii ruşi B.N. Cicerin, S.M. Soloviev, V.O. Klincevskii, A.P. Sceapov etc. au analizat influenţa factorilor naturali asupra evoluţiei statului rus21. GEOPOLITICA MARXISTĂ. Geopolitica marxistă a fost acceptată o scurtă perioadă de timp de către statele islamice aflate în sfera de influenţă a URSS: Irak, Siria dar, cu impact major asupra statelor islamice din componenţa fostei URSS. PANSLAVISMUL. Panslavismul este o doctrină politic şi culturală apărută în secolul al XIX-lea în estul Europei. Doctrina susţine originea etnică comună a diferitelor popoare slave din estul şi centrul Europei. Pansalvismul susţine unirea acestor popoare, având ca scop realizarea unor obiective culturale şi politice comune. O serie de cercetători europeni ai slavisticii – printre care se numără C. Ferenczy, H. Dahm, A. Ferrari, D. Grohl şi W. Goerdt – consideră că în evoluţia istorică europeană, tendinţa panslavistă a influenţat, sub o formă sau alta, doctrinele referitoare la ideea naţională rusă, cu implicaţii majore asupra gândirii geopolitice. PANORTODOXISMUL. Legată de panslavism, nu trebuie să neglijăm ideea de panortodoxism. În “Jurnalul unui călător”, Dostoievski devine promotorul mesianismului panslav de sorginte anticatolică şi cu puternice accente antisemite: “Căderea Europei voastre este iminentă. Ceea ce este pe punctul de a se întâmpla va aduce ceva ce nimeni nu şi-a putut imagina. Toate doctrinele lor parlamentare, toate teoriile lor civile profesate astăzi, toată bogăţia acumulată, băncile, evreii – toate acestea vor fi distruse într-o clipită şi vor dispărea fără urmă.” În realitate, persecuţia religioasă sa făcut simţită în tot lagărul comunist, dar ortodoxia – mitul bizantin – era bună atâta timp cât serveau drept legitimitate spirituală schismei politice dintre U.R.S.S. şi lumea capitalistă din Vest. TEORIA STRĂINĂTĂŢII APROPIATE. În perioada războiului rece S.U.A. este gata să accepte condiţionat ca Rusia să acţioneze unilateral la operaţii de menţinerea păcii în “străinătatea sa apropiată”. Important, este să analizăm “străinătatea apropiată” din punctul de vedere al Rusiei, în contextul creat prin intervenţia de după 1989 în Moldova (conflictul cu Transnistria), în Tadjikistan, în Georgia (fosta R.S.S. Gruzia), în Cecenia şi în regiunea Nagorno-Karabah, când Moscova a dispus de o totală libertate de mişcare, copiind astfel intervenţiile americane în zona de influenţă a S.U.A. TEORIA ISTORICO-EPISTEMOLOGICĂ. Încercând să-şi apropie geopolitica din perspectivă istorică şi epistemologică, E.A. Pozdneakov22 constata şi el că "o definiţie clară şi exhaustivă a geopoliticii, care să satisfacă un cititor exigent şi să ofere sensul ştiinţific strict în care trebuie înţeles acest domeniu"23, nu există. De aceea, după ce trece în revistă evoluţia fenomenului şi a principalelor abordări geopolitice în istorie, ajunge la concluzia că în interiorul geopoliticii există două curente destul de bine diferenţiate: geopolitica doctrinar-normativă, în care putem include, fără rezerve, întreaga şcoală germană legată de numele lui Haushofer, şi geopolitica estimativ-conceptuală24. TEORIA SUVERANITĂŢII LIMITATE. În statele est-europene, geopolitica era fatalmente interzisă. Considerată ştiinţă reacţionară (geopolitica – s.n.), de tip nazist, statele vasale Moscovei primeau „doctrine” elaborate în centrele se studii strategice moscovite. Într-un discurs ţinut la Warszawa în anul 1969, Brejnev a reiterat doctrina suveranităţii limitate, în care statele socialiste trebuiau să se supună legilor generale ale marxism-leninismului. Orice abatere de la dogmă era „corectată” prin toate mijloacele, inclusiv forţa. Impactul asupra lumii islamice. Statele islamice din compunerea URSS au fost îngrădite prin această „doctrină”, deoarece orice tendinţă de „evadare” din spaţiul comunist ar fi 21 Ibidem. 22 E.A. Pozdneakov, Gheopolitika, Moskva, 1995. 23 Ibidem, p. 44. 24 Ibidem, p. 45.

26

însemnat distrugerea structurii statale şi a fiinţei naţionale. După 1990 o serie de state islamice (Kazahstanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul, Azerbaidjanul dar şi micile formaţiuni statale din Caucaz) au generat o serie de conflicte politico-militare care le-au permis evadarea din spaţiul sovietic rus şi câştigarea implicită a independenţei. TEORIA GLASSNOST-ului ŞI PERESTROIKA. Această strategie a asigurat supremaţia sovietică din ani `70 până la prăbuşirea lui Brejnev şi adoptarea glassnostului şi perestroikăi gorbacioviene. Timp de aproape două decenii, în Europa, politica sovietică dusă sub lozinca "Europa până la Urali" a încercat să creeze premisele îndepărtării SUA de pe continent, dar nu a reuşit. În realitate, în această fază de destindere în plan geopolitic şi geostrategic (sfârşitul deceniului şase şi deceniul şapte), Europa a continuat să se găsească la periferia deciziei în sfera problemelor globale, gravitând între cei doi poli de atracţie: Moscova şi Washington. La mijlocul deceniului al optulea al secolului XX, analistul G. Orsells aprecia: "... că noi constatăm cu fiecare zi că Europa nu este participantă efectivă la politica mondială, că numeroase decizii sunt luate de alţii pe deasupra capetelor statelor europene care sunt, fiecare în parte, neputincioase în faţa problemelor pe care ar putea să le rezolve dacă ele ar fi unite"25. TEORIA IEŞIRII LA MARE. Amiralul rus Gorshkov – constructor de nave militare ca şi Mahan, a abordat şi probleme de geopolitică, citându-i însă deseori pe Marx, Engels şi Lenin în susţinerea tezelor sale cu privire la necesitatea unei prezenţe sovietice în Africa şi în America Latină. TEORIA EUROASIANISMULUI. Geopolitica rusă, orientată spre eurasianism, a promovat şi promovează nostalgia imperială în încercarea de a convinge elita politică mondială actuală că destinul Rusiei este acela de „reconstituire a Marelui Spaţiu” prin readucerea în sfera sa de influenţă strategică, politică şi economică a spaţiilor eurasiatice pierdute în anumite perioade istorice.26. Teoria Euroasianismului a afectat foarte mult stabilitatea unor state din zona asiatică. Au rămas în urmă conflictele nerezolvate din spaţiul islamic, susţinute financiar şi militar de către URSS. STRATEGIA STATULUI PENTRU APĂRAREA ŞI REALIZAREA INTERESELOR NAŢIONALE ÎN OCEANUL PLANETAR. Noile condiţii geostrategice şi geopolitice au generat preocupări urgente din partea statului, astfel că, în 1997, Rusia a ratificat Convenţia ONU asupra Dreptului Mării, în 1998 a fost aprobat programul federal “Oceanele Lumii”, iar pe data de 27 iulie 2001, prin decretul nr. Пр – 1387 al preşedintelui Putin, s-a aprobat “Doctrina Navală a Federaţiei Ruse pe perioada până în anul 2020”, autorul acesteia, amiralul Kuroiedov, subliniind că “ Pentru prima dată, Rusia a început, la nivelul statului, să formuleze politica maritimă naţională pe termen lung, ca o politică de stat în sfera activităţii maritime, complexă şi consistentă, desemnată să consolideze interesele interne şi internaţionale ale Rusiei în dezvoltarea şi folosirea resurselor oceanelor lumii”. 27 Impactul asupra spaţiului islamic. Această teorie enunţată, după căderea zidului Berlinului şi implozia URSS, de către noua organizaţie politico-militară: Federaţia Rusă are efecte şi asupra statelor islamice care doresc să se manifeste ca poli de putere, unele dintre acestea fiind islamice, cum este cazul Pakistanului (putere nucleară), Indiei (putere nucleară şi statul non-islamic cu cea mai mare populaţie islamică) repercutându-se, în acelaşi timp, şi asupra statelor islamice din zona Mării Negre (Turcia, stat membru NATO) şi a Mării Caspice (Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Azerbaidjan – deţinătoare de resurse de energetice şi a unor infrastructuri foarte puternice de transport a acestora către Federaţia Rusă şi Europa). Tendinţele Federaţiei Ruse de revenire în forţă ca super-putere în planul geopolitic global se pot rezolva şi prin deţinerea controlului Oceanului Planetar. Această strategie va atrage în 25 Titu Georgescu, România în istoria Europei secolului XX, 1945-1990, Bucureşti, 1992p. 92. 26 Alexandr Dughin, op.cit., pp. 66-67. 27 Ibidem


sfera de influenţă rusă unele state islamice. Este cazul Pakistanului, Indiei şi Iranului – care au statut de observator în cadrul Organizaţiei Shanghai. În acelaşi timp, Rusia sprijină programul energetic nuclear iranian, are în sfera sa de influenţă mişcările palestiniene şi Siria. NEOEURASIATISMUL. Neoeurosianismul presupune cooperarea abilă a Rusiei cu Occidentul pentru păstrarea statutului de stat cu areale continentale eurasiatic care nu aparţine nici Europei şi nici Asiei. Acest deziderat se poate realiza prin: păstrarea influenţei asupra „străinătăţii sale apropiate” (spaţiul ex-sovietic) este necesară pentru reafirmarea Rusiei ca mare putere; cooperarea cu Occidentul este necesară pentru dezvoltarea economică şi tehnologică a Rusiei, cât şi pentru evitarea izolaţionismului în cadrul sistemului internaţional; păstrarea unicităţii culturale şi geografice a Rusiei este necesară pentru conservarea statutului de mare putere eurasiatică, dat fiind destinul său geografic este de a „sta călare pe două continente, Asia şi Europa, neaparţinând nici unuia în acelaşi timp”. Impactul asupra statelor islamice. Teoria geopoliticianului rus are aplicabilitate în spaţiul islamic, deoarece intervenţiile strategice, politice şi militare efectuate de Rusia au atras în sfera sa de influenţă o parte din statele afro-asiatice. Unele au ajuns să fie falimentare iar celelalte vasale. TEORIILE ŞCOLII ANGLO-SAXONE TEORIA ISTORICO-AMBIENTALISTĂ. Această teorie a fost promovată de către Henry Thomas Buckle (1821-1862) - History of Civilization in England, 3 vol., London, 1872 -, care a sesizat interdependenţele care se stabilesc între climat, hrană şi sol, pe de o parte, şi respectiv viaţa şi habitatul uman pe de alta. Impactul asupra spaţiului islamic. Deşi elaborată în secolul trecut, teza este de actualitate. Spaţiul islamic este unul restrictiv geografico-climateric. Istoria a demonstrat contrariul teoriei, deoarece acest spaţiu a generat civilizaţii cu impact asupra evoluţiei umane ca cea egipteană, sumeriană, babiloniană, persană şi otomană. Contopite în Islam, aceste civilizaţii de impact au generat dezvoltarea popoarelor mult mai devreme decât în alte spaţii geografice. Deţinător al cunoştinţelor ştiinţifice, Islamul a cunoscut o evoluţie înfloritoare în secolele VII-XIII. Popoarele islamice nu sunt lipsite de motivaţie şi de multe ori, chiar dacă sunt acuzate de nemodernitate au generat state progresiste performante. Aceste state sunt Arabia Saudită, Turcia, Iranul, Pakistanul Egiptul şi Marocul. TEORIA SPAŢIAL-AMBIENTALĂ. Teoria simbiozei spaţial-ambientale şi de civilizaţie din America de Nord elaborată de Ellen Churchill Semple (American History and its Geographic Conditions, 1903 pe baza studiilor efectuate de Frederic Jackson Turner (The Significance of the Frontier in american History, 1893) reprezintă primele analize de referinţă ale acesteia, fiind continuată de istoricul şi geograful Ellsworth Huntington (1876-1947, Civilization and Climate, 1924; Mainsprings of the Civilization, 1945) care a efectuat o minuţioasă investigaţie a influenţelor şi a rolului jucat de climat în istoria umană. Impactul asupra lumii islamice. Arealul nefavorabil dezvoltării şi evoluţiei civilizaţiei islamice a generat migraţii masive către zonele propice dezvoltării vieţii din apropierea marilor cursuri de apă şi a zonelor maritime costiere. Această interdicţie geografică a avut ca efect dezvoltarea unor „metropole” cum sunt Bagdadul, Isfahanul, Cairo, Alexandria, Islamabadul, Samarkansul, Buhara, Taşkentul – mult mai populate ca multe metropole mondiale din zone favorabile dezvoltării umane. ABORDAREA POLITICO-GEOGRAFICĂ A GEOPOLITICII. Geografia politică din lumea anglo-saxonă s-a dezvoltat cu precădere în contextul Primului Război Mondial. James Fairgrieve, Geography and World Power, London, 1915 şi Isaiah Bowman, The New World: Problems in Political Geography, New York, 1921, au devenit mentorii mai multor generaţii de cercetători ai acestui domeniu. ABORDAREA IDEOLOGICĂ. O altă abordare a şcolii americane a fost dată de simbioza dintre pamfletele politice şi ideologii: John O´Sullivan (Manifest Destiny – 1845), John Fiske 28

("Manifest Destiny"; Harper´s Magazine, 1885), Herny Luce ("American Century", Life, 1940), respectiv studiile strategice elaborate de către aceşti analişti, ultimele evoluând direct în aria geopoliticii. Dezvoltarea studiilor strategice, în Statele Unite în primul rând, a coincis, deloc întâmplător, cu ascensiunea Americii în postura de mare putere economică şi comercială. Impactul asupra lumii islamice. Această teorie poate fi comentată printr-un singur comentariu: există o legătură actuală – ca o punte în timp – între geopolitică şi pamflete/caricaturi. Aceasta este dată de efectele în plan geopolitic – cu efect negativ pentru dialogul inter-cultural Islam-Occident – publicarea Versetelor satanice şi a caricaturilor cu tentă religioasă islamică. Efectele în plan geopolitic s-au manifestat prin întreruperea dialogului inter-cultural între cele două civilizaţii şi adâncirea contradicţiilor ideologice. TEORIA PUTERII MARITIME. Strategiile maritime au reprezentat provocările şcolii geopolitice anglo-saxone. Amiralul Alfred Thayer Mahan a dezvoltat teoriile supremaţiei maritime la care a aplicat abordări noi privind poziţia strategică, forţa militară şi amplasarea resurselor şi statelor vecine ale unei puteri maritime. Impactul asupra statelor islamice. Statele islamice sunt afectate de manifestările puterilor maritime mondiale. Puterile maritime mondiale (SUA, Federaţia Rusă, Marea Britanie, China) îngrădesc manifestarea ca puteri maritime a statelor islamice, unele dintre acestea poli de putere regionali. Deşi Turcia, Arabia Saudită, Egiptul, Iranul, India, Indonezia, Marocul, Tunisia, Libia, Nigeria, Somalia, Pakistanul au zone costiere extinse (unele dintre ele cu ieşire la câteva mări), acestea nu pot fi puteri maritime deoarece nu îndeplinesc criteriile enunţate de Mahan. TEORIA HEARTHLAND-ului. Tezele geopolitice ale lui Mackinder au preluat teoria puterii maritime elaborată de Mahan şi au extins-o şi la spaţiul terestru. Halford Mackinder - a expus în anul 1904 ideea centrală că istoria universală şi politica mondială au fost puternic influenţate de imensul spaţiu din interiorul Eurasiei, iar dominarea acestui spaţiu reprezintă fundamentul oricărei încercări de dominare a lumii. Impactul asupra statelor islamice. Hearthland-ul are ca limite şi „creşterea marginală” a statelor din Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat şi Asia Musonică. Aceste unităţi statale islamice au un rol foarte important în evoluţia „Hearthland-ului”. Această importanţă este evident reliefată de geopolitica rusă dar şi de intervenţionismul american din spaţiul eurasiatic. Este posibil, ca pe termen scurt şi mediu, să asistăm la o reconfigurare a zonelor de influenţă ale Fed. Ruse şi SUA. În acest context putem afirma că teoria este de strictă actualitate. Oceanul Mondial (World Ocean) va suferi, la rândul său, modificări impuse de noile tendinţe geopolitice şi de efectele globalizării. Este posibil ca Oceanul Planetar să fie reconfigurat în funcţie de manifestările în plan geopolitic a actorilor globali. TEORIA RIMLAND-ului., În viziunea lui Nicholas Spykman, Eurasia reprezintă o poziţie cheie pentru cucerirea (dominarea) lumii, numai dacă se deţine controlul zonei de coastă care încercuieşte aria pivot şi neutralizează forţa acesteia. Rimland-ul reprezintă o alternativă a Heartland-ului eurasiatic, materializându-se într-o „centură maritimă” care mărgineşte arealul eurasiatic, pornind din spaţiul scandinavic către est (incluzând spaţiile statale ale Poloniei, României, Turciei, Orientului Mijlociu şi Apropiat şi Indiei) închizându-se cu Mongolia, China şi Japonia. Această „zonă tampon” este interpusă între forţele continentale şi cele maritime. Impactul asupra statelor islamice. După 1989 am asistat la hegemonismul american, concomitent cu afirmarea unor centre de putere regionale: India, China, Federaţia Rusă, Brazilia, Iranul, Arabia Saudită şi Turcia. În acest context geopolitic complex, arealul geografic al Eurasiei este monopolizat de Uniunea Europeană, Federaţia Rusă şi China, în timp ce state cu potenţial, cum sunt India, Iranul Arabia Saudită şi Turcia sunt considerate puteri de rol secundar. Actorii regionali menţionaţi mai sus caută să limiteze accesul american în Eurasia prin scăderea rolului NATO în Europa, interzicerea capitalului american pe piaţa asiatică favorabilă capitalului chinez, indian, saudit şi japonez, limitarea dezvoltării bazelor NATO şi americane în Europa de Est şi Asia, constituirea de organizaţii de cooperare la care SUA nu


au acces (Uniunea Europeană, Organizaţia Shanghai, APEC, OPEC, Piaţa Comună a Statelor Golfului). La rândul său administraţia americană a lansat pe piaţă strategii favorabile menţinerii monopolului şi a accesului la resursele energetice. Din acest punct de vedere vom observa că SUA a realizat un eşicher asiatic format din statele asiatice pro-americane (Israel, Arabia Saudită, Pakistan, Coreea de Sud şi Japonia) şi din statele „cap de pod” unde au dispus (sau urmează să dispună) baze militare sau unde gestionează conflictele politicomilitare (Afganistan, Irak, Liban, Azerbaidjan, Uzbekistan) pentru a interzice accesul Federaţiei Ruse şi Chinei în zonele de interes strategic. Atragerea Pakistanului, Indiei şi Iranului în Organizaţia Shanghai va limita foarte mult intervenţia SUA în spaţiul asiatic şi a deţinerii zonei costiere sud-asiatice. Această limitare va diminua foarte mult controlul american în Asia şi va avea ca efect, pe termen mediu şi lung pierderea dominaţiei Rimlandului şi a controlului american asupra spaţiului eurasiatic. TEORIA PUTERII AERIENE. Teoria puterii aeriene expusă de Alexander de Seversky în anul 1950 încearcă să demonstreze că puterea aeriană este net superioară celei terestre şi celei maritime, sugerând SUA să-şi dezvolte capacităţile aeriene concomitent cu diminuarea bazelor navale din teatrele, posibile, de operaţii. Impactul asupra statelor islamice. Prin statele pro-americane şi ale celor care au acceptat instalarea de baze aeriene americane pe teritoriul naţional, SUA şi-a extins controlul aerian asupra spaţiului islamic. În prezent, din bazele militare dispuse în Polonia, Grecia, România, Afganistan, Irak, Japonia şi Coreea de Sud, SUA pot îndeplini misiuni aeriene de luptă împotriva statelor islamice care se opun politicii hegemonice americane. TEORIA „LUMII NOI”. Isaiah Bowman, prin studiile de geografie politică, atinge analiza geopolitică a lumii interbelice. Reconstrucţia unei Europe slăbită de un conflict mondial care a dus la disoluţia marilor imperii, avea să fie obiectul analizei geopolitice a analistului american. În concepţia sa, reconstrucţia europeană va întâmpina dificultăţi generate de trasarea frontierelor şi repartizarea pe un teritoriu continuu a grupurilor etnice. În acest context afirma: „Noile state trebuie să fie viabile, ceea ce obligă a lua în consideraţie elemente strategice de relief când desemnăm limitele”. Impactul asupra statelor islamice. Dificultăţile care s-au manifestat în timp au demonstrat realismul tezei analistului american, mai ales că acesta a pregătit cel mai complex proces de modelare contemporană, manifestat după al doilea război mondial: „decolonizarea lumii”. Toate acestea pe fondul stabilirii arbitrare a frontierelor naţionale. Noile state africane au demonstrat neviabilitatea doctrinelor proprii, chiar dacă au beneficiat de atuuri geostrategice de invidiat. Ne găsim, din această perspectivă, într-o zonă gri africană, din care au reuşit să evadeze, cu sincope, Egiptul, Marocul, Tunisia şi Nigeria, unele state având rol important în dezvoltarea Africii de Nord. „Lumea nouă” generată de mişcările de eliberare naţională are foarte multe sincope şi neîmpliniri, acestea fiind majore în state precum Somalia, Eritreea, Nigeria, Ciad, Mauritania şi Sahara Occidentală. Mai mult, Africa a generat state neguvernabile cum sunt Somalia şi Angola. TEORIA TERITORIULUI UNIFICAT (LANŢUL IDEE-SUPRAFAŢĂ). Abordările geopolitice ale deceniului şase din secolul trecut şi-au pus amprenta pe noile tendinţe mondiale. Adept al teoriilor lui Gottman şi Hartshorne, Stephen B. Jones a dezvoltat teoria „teritoriului unificat” (lanţul idee-suprafaţă) - pe care a expus-o în articolul „The Unified Field Theory in Political Geography” (Analele Asociaţiei Geografilor Americani, nr. 44, 1954) – în care explica formarea entităţilor statale într-o legătură unidirecţională, pe orizontală, ultimul nivel (ultima verigă) fiind reprezentat de materializarea ideii iniţiale într-o suprafaţă organizată politic. Impactul asupra statelor islamice. Teoria este de actualitate şi se poate aplica în cazul Israelului şi al unor state arabe (Arabia Saudită, Siria, Egipt). TEORIA INTEGRĂRII ŞI DEZINTEGRĂRII STATELOR. În concepţia analistului american Karl Deutch, formarea sistemului politic determină apariţia naţiunii care îşi integrează teritoriul în 30

arealul geografic, conturând statul naţional ca formă superioară de organizare şi dezvoltare a societăţii proprii28. Impactul asupra statelor islamice. Este şi cazul unor state islamice care, deşi, au apărut ca entităţi statale la începutul secolului al XX-lea, au cunoscut dezvoltări remarcabile, afirmânduse în planul geopolitic mondial: Turcia, după revoluţia kemalistă, şi Egiptul au reuşit să treacă de la o agricultură de subzistenţă la o economie de schimb; apariţia ariilor centrale este mai evidentă în Arabia Saudită, Egipt, Turcia, Pakistan, Kazahstan şi Azerbaidjan; în state precum Egipt, Iran, Siria, Iordania, Pakistan, Turcia s-a accentuat evoluţia oraşelor; dezvoltarea reţelei de comunicaţii a cunoscut o evoluţie rapidă în Iran, Egipt, Maroc, Tunisia, Turcia, Iordania şi Arabia Saudită; concentrarea capitalului se manifestă pregnant în state precum Arabia Saudită, Egipt, Iran; creşterea intereselor personale şi de grup a devenit o preocupare a administraţiilor din Egipt, Arabia Saudită, Iran şi Emiratele Arabe Unite; naşterea conştiinţei etnice se manifestă în marea majoritate a statelor islamice, având la bază percepte religioase; îmbinarea conştiinţei etnice cu constrângerea politică şi, uneori cu stratificarea socială, se manifestă în Egipt, Turcia, Irak, Afganistan, Indonezia. TEORIA AXEI ISTORICO-GEOGRAFICE. W. Kirk – discipol al lui Spykman - a publicat în anul 1966 lucrarea Axa geografică a istoriei29, care îmbunătăţea modelul clasic elaborat de Mackinder. Impactul asupra statelor islamice. Axa geografică a istoriei situează spaţiul islamic de ambele părţi ale acesteia, deoarece spaţiul islamic este depozitar al civilizaţiilor, culturilor şi religiilor antice, cu impact major asupra dezvoltării civilizaţiei umane. TEORIA SPAŢIILOR CONTINENTALE. Pe perioada războiului rece, analistul american a elaborat modelele globale ale lumii contemporane, expuse în lucrarea „Geography and Politics in a War Divided” (1973). Modelele globale analizate de Cohen analizează regiunile geostrategice – care au extindere globală şi rol strategic - şi regiunile geopolitice – care au extindere regională şi rol tactic. Impactul asupra spaţiului islamic. Elementele geopolitice definitorii ale lumii islamice, conform teoriei lui Cohen sunt: spaţiul arab – subordonat spaţiului islamic este de tip global (realms); regiunile geopolitice cu impact geopolitic unitar, dar subordonate spaţiului islamic, sunt: Africa de Nord cu Maghrebul şi Machrekul, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Asia Centrală; naţiunile-state sunt elemente constitutive spaţiului islamic: naţiunea arabă, naţiunea islamică, naţiunile din statele situate în zona periferică, naţiunile statelor islamice situate în arealele geografice determinate de graniţele naţionale; unităţile subnaţionale ale spaţiului islamic sunt constituite de zone, în special etnice şi religioase, din interiorul spaţiului general: spaţiul islamic; spaţiului particular: spaţiul arab, spaţiul turcofon, spaţiul şiit, spaţiul sunnit. TEORIA ORIENTĂRII FUNCŢIONALE A POPULAŢIEI ŞI A STATULUI. În anul 1956 D.W. Mening lansa o perspectivă de abordare diferită de cea a lui Spykman. În concepţia sa ”criteriul geopolitic trebuie să ţină cont, în mod deosebit de orientarea funcţională a populaţiei şi a statului şi nu doar de atitudinea pur geografică a teritoriului faţă de uscat şi mare ”30. În 1966 W. Kirk31 relua la alte cote modelul clasic elaborat de Mackinder. Impactul asupra spaţiului islamic. Teoria este de actualitate în spaţiul islamic, deoarece reflectă realitatea determinată, pe de o parte de resursele energetice care abundă în unele state afro-asiatice islamice şi pe cealaltă parte de orientarea islamică a popoarelor din arealul amintit. TEORIA „ANACONDA” (STRATEGIA KISSINGER). Între regiunile geostrategice există ,,zone de fractură” ale Orientului Mijlociu şi al Asiei Sud- Orientale. Tendinţele regionale tind să constituie un compromis între internaţionalism şi naţionalism şi sunt un preludiu la 28 29 30 31

Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Bucureşti, 2005, p. 97 Idem 31 D.W. Mening, Heartland and Rimland in Eurasian History, în West Politcs Quarterly, IX, 1956, 553-569. W. Kirk, Geografical Pivot of History, Leicaster Universal Press, 1965,


propunerile privind “lumea pentapolară” ale lui Henry Kissinger (SUA., Europa, URSS, Japonia şi Lumea islamică). Impactul asupra spaţiului islamic. Zonele de fractură specifice spaţiului islamic s-au menţinut şi după încetarea războiului rece. Se pare că una din opţiunile reorganizării lumii contemporane va fi cea a lumii multipolare, în care Lumea islamică va fi dezvoltată pe axa civilizaţiilor istorice. Evoluţia lumii islamice va fragmenta lumea pentapolară propusă de Kissinger, constituindu-se într-un areal evoluţii proprii diferite faţă de cele occidentale. Este interesant de observat efectele pe care această fragmentare, care se va dezvolta pe termen lung, va afecta unitatea celorlalte entităţi regionale şi dacă va „suporta” globalizarea ca un fenomen necesar pentru această etapă de dezvoltare a societăţii umane. TEORIA „NAVALISTĂ”. Interesante sunt şi studiile amiralului francez Raoul Castex şi ale cercetătorilor în domeniul strategiei: Edward Lutwak, Colin Gray şi Paul Kenedy 32. Kenedy contestă afirmaţiile amiralului Mahan cu privire la superioritatea puterii navale în comparaţie cu cea terestră, afirmând că teoria ,,navalistă” a acestuia era condiţionată istoric de concepţia mercantilistă a epocii, conferind o excesivă importanţă comerţului exterior, coloniilor şi importanţei şantierelor navale în ce priveşte dezvoltarea tehnologică şi industrială. Impactul asupra spaţiului islamic. Epoca contemporană este prin excelenţă mercantilistă. În prezent, statele islamice deţinătoare de resurse energetice (Arabia Saudită, Iranul, Irakul, Kazahstanul, Azerbaidjanul) şi-au dezvoltat structura de prelucrare şi infrastructura de transport a hidrocarburilor către zonele portuare, accelerând dezvoltarea tehnologiilor de prelucrare a petrolului şi gazelor naturale. TEORIA „CONTAINMENT”-ului. Politica "containment"-ului, de "îndiguire" a Uniunii Sovietice, a constituit un scenariu geopolitic de contrabalansare, în anii imediat încheierii celui de-al doilea război mondial. Din acea perioadă am moştenit problemele nerezolvate ale Palestinei, Asiei Centrale, Caucazului şi instabilitatea Africii. TEORIA CENTRELOR DE PUTERE – WALLERSTEIN. Disoluţia centrelor de putere istorice, apariţia unipolarismului dublat îndeaproape de eşalonul doi care doreşte instaurarea multipolarismului, dezvoltările asimetrice şi interacţiunile în politectonica centrelor de putere impun o serie de precizări conceptuale de ordin geopolitic. Extinderea STN-urilor şi manifestarea acestora ca imperii corporatiste în zone din Africa şi Asia, dinspre centru către periferie, a determinat evoluţia unui proces de migrare din sfera „Alianţei Nordului” către Lumea a III-a. Impactul asupra spaţiului islamic. Din analiza evoluţiei acestora rezultă că foarte puţine state au găsit acest potenţial. State precum Egiptul, Iranul, Pakistanul, Nigeria şi unele state maghrebiene au găsit forţa necesară contracarării tendinţelor de uniformitate, păstrându-i identitatea naţionala. Multe state africane „decolonizate” au devenit colonii ale STN-urilor, schimbând practic o dominare cultural-civilizaţională cu una tehnocrat-economică, mult mai periculoasă în păstrarea identităţii naţionale. TEORIA SUPREMAŢIEI MONDIALE. Robert Strausz-Hupé - analist american – consideră că centrul de greutate al geopoliticii SUA este dat analiza spaţiului în lupta pentru supremaţie mondială, pe interpretarea locului şi rolului pe care un stat îl ocupă în ecuaţia de putere. Conceptul de "balanţă a puterii" este cheia analizei geopolitice în lucrările lui R. S. Hupé. Impactul asupra spaţiului islamic. Manifestarea SUA ca putere hegemonică a fost resimţită de statele islamice ca o ameninţare a securităţii acestora. Odată cu declanşarea războiului împotriva terorismului, unele state islamice s-au văzut trecute pe „axa răului”, trăind sub ameninţarea unei invazii occidentale permanente. Această stare de nesiguranţă a fost 32

Raoul Castex -Melanges Strategiques, Typographie de la Marine, Pant.1926, Edward Lutwak- The Political Uses of Seapower Westview, New York, 1974, Colin Gray - Maritime Strategy, Geopolitics and the Defence of the West, National Strategy Information Center, New York, 1985 şi Paul Kennedy, The Rise and Fall of British Naval Mastery Allen Lane, London 1976.

32

accentuată de intervenţiile militare occidentale din Afganistan, Irak, Somalia, Ciad, Sierra Leone, Coasta de Fildeş, Sudan, care de cele mai multe ori nu au ţinut cont de recomandările Consiliului de Securitate. Nesiguranţa generată în interiorul Islamului este determinată şi de intensificarea proceselor macroeconomice şi sociale ale derulării procesului de globalizare, având ca unic centru SUA TEORIA PUZZLE-lui MONDIAL. Ladislau K.D. Kristof nu consideră geopolitica aşa cum o face Frank Debié, o cartografie de propagandă, cu riscuri foarte grave prin existenţa pericolului dezinformării conducătorilor de către proprii lor experţi, susţine totuşi că ea este "un Janus cu două feţe: pe de-o parte, este o ramură a politologiei care face un efort deliberat de a se apropia de depozitul de cunoştinţe geografice în scopul de a adânci înţelegerea fenomenelor politice; pe de altă parte, este politică precum exersarea vizionarismului politic, care consultă în mod prudent pe geografi şi hărţile lor cu scopul de a descoperi elemente ce ar putea facilita sau dimpotrivă împiedica realizarea unor scopuri politice" 33. Impactul asupra spaţiului islamic. Posibilele alianţe China-Japonia (ca alianţă militaristtehnologico-economică), Federaţia Rusă-China, China-Rusia-Spaţiul Islamic, UE-SUA, UEFederaţia Rusă (ca Uniune Economică Eurasiatică) şi de ce nu China-SUA vor determina scenarii de dezvoltare determinate pentru restul lumii. Reacţia naţiunilor şi a presiunilor organizaţiilor contestatare împotriva statelor elitiste (G-8) este din ce în ce mai mare. TEORIA PRESIUNII LATERALE. Plecând de la abordările profesorului Ion Conea privind „coeficientul de presiune” exercitat de statele vecine asupra spaţiului naţional, analiştii americani Nicholas Choucri şi Robert North au elaborat teoria „presiunii laterale” în raporturile dintre state. Datorită exercitării acestei presiuni, orice expansiune a statului naţional (migraţii, activităţi economice, comerţ, invazie militară, penetrare culturală sau religioasă, drepturile minorităţilor etc) în spaţiul vecin – numit de geopoliticienii ruşi „străinătate apropiată” – poate avea ca efect ciocniri de interese sau chiar apariţia conflictelor militare 34. Impactul asupra spaţiului islamic. Dacă vom analiza lumea islamică prin prisma acestei teorii, vom observa actualitatea tezei profesorului Ion Conea. Presiunile laterale asupra unui stat s-au manifestat de la apariţia acestuia. Lumea islamică s-a supus aceloraşi fenomene de presiune specifice tuturor statelor. Dar în comparaţie cu celelalte entităţi statale, lumea islamică a cunoscut presiuni interne şi presiuni externe. TEORIA SUPRAEXPANSIUNII IMPERIALE RUSE. Transformarea URSS în pol de putere mondial într-o lume bipolară a atins apogeul pe timpul guvernării brejneviene. În contextul internaţional în care SUA a reuşit să contracareze evoluţia spaţiului comunist, administraţia americană a recâştigat treptat terenul pierdut în arena mondială, falimentând URSS şi ideologia comunistă, prin seria de evenimente declanşate în anul 1989. Nu credem că procesele de expansiune americană şi rusă s-a încheiat. Acestea s-au metamorfozat şi s-au adoptat tendinţelor globale, printre care „expansiunea” pe criterii economice, tehnologice şi de resurse energetice. TEORIA RIVALITĂŢII PUTERILOR. Pornind de la realismul politic dur al lumii bipolare, analistul englez Peter J. Taylor arăta în lucrarea „Political Geography, World Economy, nationstate and locality” (1989) că geopolitica este disciplina care trebuie să abordeze „rivalitatea dintre două mari puteri” pe baza modului de exercitare a dominaţiei statelor slabe de către statele puternice. Impactul asupra statelor islamice. Rivalitatea puterilor bipolare a generat lupta pentru sfere de influenţă politico-militară şi economică. Această rivalitate avea să atragă în sfera de influenţă a celor două mari puteri state satelit de rang inferior, unele dintre acestea puteri regionale. Aşa este cazul Arabiei Saudite intrate în sfera de influenţă a SUA, Egiptului aflat în 33 Ladis K.D. Kristof, Geopolitica - domeniu de studiu, în I.E. Emandi, Gh. Buzatu, V. S. Cucu, op. cit., pp. 317-320. 34 Jan Sundgren, Lateral pressure Theory as aplied to Global Warning. În International Political Review, nr. 1, 1993.


sfera de influenţă a SUA, Irakul – care a balansat când spre SUA când spre URSS, Pakistanului intrat în sfera de influenţă a SUA dar care nu a abandonat linia tradiţională islamică, Iranului ieşit de sub influenţa SUA pentru a urma linia fundamentală a Islamului, Palestinei lui Arafat atrasă în sfera de influenţă a Moscovei, iar după 1990 baleând între statele islamice şi SUA, Nigeria aflată în sfera SUA, statele mahgrebiene părăsind sfera de influenţă a Franţei pe perioade scurte pentru influenţa Moscovei (Libia, Tunisia, Algeria). TEORIA CIOCNIRII CIVILIZAŢIILOR. Această teorie – expusă de Samuel P. Huntington în lucrarea „Ciocnirea civilizaţiilor” - este bazată pe rivalitatea civilizaţiilor mari pe plan moral şi cultural, istoria demonstrând că toate confruntările politico-militare s-au purtat din considerente religioase. Impactul asupra statelor islamice. Interacţiunea islamului cu catolicismul – veche de secole – pare a nu se sfârşi. Ea poate genera, în viitor, conflicte între civilizaţii. Conflictele din Iugoslavia – care vin să confirme teoria politologului american – au avut o evoluţie internaţională, Germania a convins – cu o manifestare neobişnuită pe plan diplomatic -, cele 11 state membre ale CEE să urmeze şi să recunoască Slovenia şi Croaţia (Vaticanul le-a recunoscut mai înainte, având în vedere că populaţia este majoritar catolică). Grupurile islamice au criticat Occidentul că nu a acordat aceleaşi privilegii şi Bosniei – conducătorii iranieni au făcut apel la lumea islamică şi au ajutat logistic Bosnia (cu armament şi fonduri financiare) şi cu oameni (circa 4.000 de mercenari din peste 24 de ţări islamice) – în final obţinându-se recunoaşterea Bosniei-Herţegovinei (primul stat musulman din Europa). TEORIA METAMORFOZEI ACTORILOR GEOPOLITICI. Concentrarea atâtor analişti asupra importanţei geopolitice a Eurasiei este de actualitate, în acest context, analistul american Zbigniew Brzerzinski argumentează caracteristicile „puterii” eurasiatice de azi. Pe ansamblu, “cine domină Eurasia domină aproape automat Orientul Mijlociu şi Africa”. Metamorfoza marilor puteri are la bază varii interese: plecând de la cele financiare la cele economice, de la cele politice la cele sociale, de la cele militare la cele teritoriale, de la cele ideologice la cele culturale. Viitorii actori globali vor fi de o complexitate deosebită şi poate vor fi interesaţi în primul rând de securitatea actorilor de rang inferior aflaţi în sfera lor de atracţie. CONCEPŢIA STRATEGICĂ A ADMINISTRAŢIEI BUSH. În concepţia geostrategică a administraţiei americane, rolul de hegemon al SUA se manifestă în „teatrul” de operaţii internaţional. Administraţia americană consideră că actorii statali care vin în contact cu puterea hegemonică americană sunt caracterizaţi de rolul pe care îl au în arena globală, vis-avis de îndeplinirea strategiilor politico-militare, economice şi culturale ale SUA. DOCTRINA ENERGETICĂ AMERICANĂ – DOCTRINA CHENEY. Dick Cheney consideră că, din punct de vedere strategic, pentru SUA este de mare importanţă dominaţia resurselor energetice. Practic strategia acestuia completează teza politică a administraţiei americane privind consolidarea statutului de putere hegemonică şi prin impunerea unui control asupra resurselor energetice. Potenţialul politico-militar al SUA, fără controlul resurselor energetice mondiale, ar fi de mică importanţă, deoarece forţele militare sunt mari consumatoare de petrol şi produse adiacente. CONCEPTUL " DESOVEREIGNTY". Desovereignty este un concept geopolitic cheie al noii organizări internaţionale, care desemnează scăderea gradului de suveranitate a unui stat naţional care nu respectă drepturile unei minorităţi, recurgând chiar la epurare etnică, încălcarea drepturilor omului, conform viziunii şi standardelor occidentale. REVIZIONISMUL TERITORIAL. În concepţia ofiţerilor în retragere Ralph Peters şi Lewis McKenzie, "Suntem confruntaţi cu frontiere trasate de imperii europene între timp defuncte sau stabilite la Versailles în 1919. Cei care le-au trasat sunt de mult dispăruţi, la fel şi imperiile. Cu toate că în prezent nu există nici un mecanism pentru a modifica aceste frontiere într-o manieră paşnică, ele vor fi schimbate chiar dacă asta se va realiza prin forţă". Continuând, vis-à-vis de conflictul din Iugoslavia: "Nu mai este vorba despre autonomie. Miza este acum independenţa albanezilor kosovari". Cu toate că documentele care consfinţesc graniţele 34

actualei Europe: Tratatul de pace de la Paris - 1946; Actul final de la Helsinki şi Carta de la Paris, Kosovo şi-a declarat unilateral independenţa. TEORIILE ŞCOLII FRANCEZE TEORIA FRONTIERELOR. Jacques Ancel considera geopolitica "o geografie pusă în serviciul politicii care îşi însuşea rolul ţinut de istorie în vremea lui Bismarck"35. Impactul asupra spaţiului islamic. India a dezvoltat un parteneriat economic în zona costieră a Oceanului Indian, în care doreşte să atragă şi statele islamice, în scopul consolidării ca putere regională asitico-africană în bazinul acestui ocean; Brazilia reprezintă principalul actor regional din America de Sud care nu exclude interese strategice în Africa şi Europa; Arabia Saudită a pus bazele pieţei comune a statelor Golfului Persic şi se erijează ca lider strategic regional în zona Orientului Mijlociu; La popul opus, Iranul are tendinţe de a se impune ca lider regional şi putere nucleară în zona Asiei Centrale şi a Orientului Mijlociu, în scopul contracarării ponderii americane în aceste zone. TEORIA DECISIVITĂŢII STRATEGIILOR TERESTRE. Teza centrală a lui Corbett este aceea că un conflict nu poate fi decis doar de forţele navale şi că strategia navală este doar o parte a strategiei generale şi că ea este determinată doar în strânsă legătură cu rolul pe care forţele navale trebuie să-l joace pentru acţiunea forţelor terestre, care este decisivă. TEORIA DECLINULUI ARIILOR DE INFLUENŢĂ IMPERIALE. În lucrările, de orientare geopolitică, geograful francez Albert Demangeon (1872-1940, fost colaborator al profesorului Paul Vidal de la Blanche) considera geopolitica "o geografie politică de viaţă, îmbolnăvită, dar în fond tot geografie politică"36. Impactul asupra spaţiului islamic. Deşteptarea populaţiilor indigene din Africa şi Asia, sponsorizată de una sau late din puterile bipolare a generat dezechilibre în sistemul de securitate globală. Democraţia de tip occidental nu a găsit răsunet în strategiile politice adoptate de conducerile totalitariste şi despotice. Declinul sistemului colonial a fost începutul anarhiilor africane şi a importului de ideologii de tip comunist sau islamic. În prezent, asistăm la o reaşezare a Africii, determinat de disoluţia URSS şi a manifestărilor generate de noile sfere de influenţă şi a intereselor STN-urilor. TEORIA GEOSTRATEGICĂ. Elaborată de amiralul Raoul Castex, teoria are o abordare similară cu cea a amiralului Alfred Mahan. Castex a demonstrat în cele cinci volume ale „Teoriei geostrategice" superioritatea puterii maritime în raport cu cea terestră, dar, spre deosebire de Mahan, care ajunge la această concluzie bazându-se pe realităţi istorice, acesta se menţine în spiritul tradiţiei şcolii geopolitice franceze, fiind adeptul determinismului geografic. MONDIALISMUL FRANCEZ. Din anii ’70 geopolitica franceză se înscrie pe traiectoria deschisă de şcoala geopolitică anglo-saxonă, care promova din ce în ce mai mult curentul globalizării ca alternativă la dualismul puteri maritime/puteri continentale. În acest context, Jacques Attali37 susţinea în lucrarea „Lignes d’horizon” că omenirea a păşit în era economiei de piaţă, în care dualismul geopolitic între telurocraţie şi talasocraţie, adică dintre Uscat şi Mare, a dispărut şi s-a instaurat era „geoeconomiei”, ca o consecinţă a mondialismului – definirea globalizării prin teoriile şcolii franceze. GEOPOLITICA ELECTORALĂ. Fondator al geografiei electorale – în prezent vorbim de o abordare electorală cu conotaţii geopolitice (vezi schimbările politice de la sfârşitul secolului trecut şi primul deceniu al secolului prezent, electoratul fiind influenţat la scară regională şi nu statală) – André Siegfried a analizat evoluţiile din statele anglo-saxone, Elveţia, India, Africa de Sud şi Israel.

35 Ion Conea, op. cit., în loc. cit., p. 41. 36 Ibidem, p. 45. 37 Jacques Attali a fost consilier al preşedintelui Franţei, François Mitterand, apoi director al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.


Impactul asupra spaţiului islamic. Considerăm că această nouă formă de manifestare a geopoliticii se face simţită şi în unele state islamice. Ne referim la India (Kashmir), Afganistan, Irak, Pakistan, Somalia, enclava Kosovo, enclava Nagorno-Karabakh şi alte state africane, asiatice şi latine non-islamice, în care sunt „importate” anumite platforme electorale din statele vecine sau alte state de pe mapamond. Exemplicative sunt fenomenele recente din Ciad, Kenia şi Republica Centrafricană. Credem că geopolitica electorală se va manifesta în viitor ca o nouă ramură a geopoliticii. TEORIA PUTERII TERESTRE. Pierre Célérier a publicat în Franţa, la jumătatea deceniului şase, lucrarea Géopolitique et géostrategie readucând astfel în actualitate o serie de teorii şi idei geopolitice din perioada interbelică, în special viziunea lui Mackinder. În concepţia sa lumea este compusă din puteri terestre, care sunt "perturbatoare" şi puteri maritime, mai ataşate ideii de apărare a libertăţii38. Impactul asupra spaţiului islamic. În sfera puterilor maritime putem aprecia că sunt de nivel superior SUA şi Marea Britanie – ca puteri talassocratice -, Federaţia Rusă, China şi India. Deşi şi alte state îndeplinesc parţial statutul de putere maritimă (Indonesia, Japonia, Brazilia, Egiptul, Iranul şi Arabia Saudită) acestea nu se manifestă, încă, în această dimensiune geopolitică. TEORIA GEOECONOMICĂ. În concepţia lui Fernand Braudel geoeconomia reprezintă o alternativă la studiul geopoliticii. În concepţia sa, nu factorii geografici, culturali, ideologici, etnici, religioşi etc., sunt importanţi ci realitatea pur economică în raportul ei cu arealul studiat. Pentru geoeconomie este important dacă statul se găseşte în centrul sau periferia deciziei economice 39. Impactul asupra spaţiului islamic. Marea majoritatea organizaţiilor regionale sunt încadrate în arealul geografic civilizaţional. Acest proces regional de alianţe economice nu va mai opune, în conflictele viitoare, actori statali ci organizaţii multinaţionale. Un astfel de conflict este cel din Irak, unde statele membre ale unei alianţe au sprijinit efortul militar al SUA. În acelaşi timp, pe plan internaţional se manifestă decizii politice „impuse” de alianţele la care sunt parte actorii statali. Este cazul contestării politicii nucleare a Iranului - poziţiile celor două tabere: NATO pe de o parte şi Organizaţia Shanghai de cealaltă parte -, a statutul provinciei Kosovo – NATO şi UE ca aliaţi împotriva doctrinelor ruse şi chineze – şi a intervenţiei din Irak – NATO şi opoziţia Rusiei şi Chinei. TEORIA RELAŢIONĂRII POLITICO-GEOGRAFICE. Jean Gottman40 considera că mediul politic este influenţat de mediul geografic. În lucrarea „La Politique des Etats et leur géographie” a susţinut teza varietăţii spaţiului în care acţionează statele, în care se manifestă diversitatea problemelor internaţionale şi puterii unor state. Gottman consideră, de exemplu, că "dacă omenirea ar fi locuit pe o planetă având suprafaţa netedă a unei bile de biliard, probabil n-ar fi fost confruntată cu probleme geopolitice"41. Impactul asupra spaţiului islamic. Pentru statele islamice, marile cursuri de apă au reprezentat esenţa dezvoltării marilor civilizaţii premergătoare: civilizaţia egipteană, civilizaţia persană, civilizaţia asiriană ş.a. Dezvoltarea economică a determinat realizarea unor strategii politice, culturale şi militare cu impact asupra spaţiilor geografice neviabile (şi acele popoare aveau politici de dezvoltare) care au fost cucerite mai devreme sau mai târziu. La acest fenomen avem să asistăm pe timpul califatelor abbasside. Chiar dacă ai potenţial geografic şi o dezvoltare politică, fără factorul economic nu poţi supravieţui. Este cazul Palestinei, Somaliei, Ciadului, Kemiei, Afganistanului şi Irakului. GEOPOLITICA SUBVERSIVĂ. Analizând curentele geopolitice şi geostrategice ale „epocii nucleare”, Paul Claval ajunge la concluzia că a existat o geopolitică subversivă a cărei teorie a 38 Apud Claude Raffestin şi colab., op. cit., p. 285. 39 http://medintelligence.free.fr/bdgeopolitique.htm#introduction 40 Jean Gottman, La politique des états et leur geographie. Armand Colin, Paris, 1951. 41 Apud, Sergiu Tămaş, Geopolitica, Bucureşti, 1995, p. 55.

36

alimentat modelul comportamental în arena internaţională a „Lumii a Treia”. Resursele de putere de care dispuneau statele ce alcătuiau aşa zisa lume a treia au fost mult prea slabe pentru a se constitui într-un adevărat jucător strategic în arena internaţională. Manifestările Lumii a III-a trebuie luate în considerare după decolonizare. Impactul asupra spaţiului islamic. Dacă vom pleca de la această abordare, vom constata că în timp ce în statele mediu dezvoltate şi dezvoltate funcţionau principiile unor economii sustenabile şi progresiste, în statele Lumii a III-a asistam la o implozie a mecanismelor sociale. Această implozie a determinat evoluţia aşa-numitei „geopolitici subversive”, cu efecte negative în evoluţia acestor state. Statele islamice din acest areal au fost, practic, obligate să găsească parteneri care să le asigure evoluţia şi stabilitatea. Unele s-au orientat către foştii colonişti (cazul statelor mahgrebiene – către Franţa) în timp ce altele au căutat să joace în funcţie de orientările internaţionale (Egiptul iniţial către Marea Britanie, apoi către URSS iar mai târziu către SUA; Pakistanul – iniţial către Marea Britanie, apoi către SUA). Aceste orientări au generat manifestarea unor conflicte interne sau zonale, unele state devenind anarhice şi neguvernabile (Angola şi Somalia). REFORMAREA ŞCOLII GEOPOLITICE FRANCEZE. Geograful francez Yves Lacoste (analist consistent al problemelor „Lumii a III-a”) - în lucrarea Préambule în Dictionnaire de Géopolitique, Paris, 1993 – arată că: "Geopolitica are ca obiect descrierea şi explicarea rivalităţilor de putere privind teritoriile, rivalităţile naţionale". În concepţia lui Yves Lacoste, geopolitica este o metodă de analiză a evoluţiei politice şi conflictuale la ordinea zilei. Impactul asupra spaţiului islamic. Este posibil ca pe termen mediu şi lung să avem noi manifestări de absorţie determinate de procesul de globalizare. Cea mai dură confruntare este între civilizaţia occidentală şi civilizaţia islamică – ca spaţii globale de manifestare. Vrem să acceptăm sau nu, statele islamice reprezintă un spaţiu global unic, indestructibil care are la bază ideologii religioase foarte bine fundamentate. Civilizaţia occidentală este la fel de extinsă, omogenă şi bine structurată. Conflictul dintre cele două civilizaţii este strict tehnic privind abordările globalizării. În timp ce Occidentul prevede o globalizare pe principii economice şi strategice, Islamul consideră că acest proces trebuie să se dezvolte prin abordări multiculturale şi multiconfesionale, diferite de cele economice.Ambele civilizaţii au motivaţii puternice de impunere a strategiilor globale care, în prezent, sunt antagoniste. TEORIA DECIZIILOR STRATEGICE. Dennis Touret, în comunicarea Eléments de Géopolitique: puissance consideră că: "Geopolitica este ştiinţa umană, realistă, care are ca obiectiv să determine, dincolo de aparenţe, care sunt caracteristicile obiective ale geografiei fizice şi umane care condiţionează deciziile strategice ale actorilor internaţionali din viaţa ideologică, politică şi economică mondială". Impactul asupra spaţiului islamic. Din punct de vedere global, factorii amintiţi mai sus sunt de impact în sfera teoriilor geopolitice. Oricare dintre actorii globali, influenţează evoluţiile în plan geopolitic regional şi global. Conflictele în derulare din Africa şi Asia se răsfrâng asupra securităţii globale, determinând în plan geodemografic fluxuri masive de refugiaţi către spaţiile regionale care afectează deciziile strategice ale polilor de putere. Evoluţiile recente din Irak, Ciad, Republica Centrafricană, Kenya, Somalia, Kashmir şi Afganistan au determinat fluxuri masive de refugiaţi către statele vecine şi au impus UNCHR să adopte de urgenţă iniţiative costisitoare pentru rezolvarea crizelor umanitare. Pe de altă parte conflictele etnice din statele africane au avut ca urmare mutaţii în structura etnică a Republicii Burundi, Somalia şi Sudan. Turcia, la rândul său a fost destabilizată de evoluţiile minorităţii kurde din Irak. Iranul a suportat un val migrator masiv din Afganistan şi Banghadesh. Pakistanul şi India au mari probleme în zona frontierelor vecine provinciei Kashmir. Israelul, Iordania, Siria, Libanul şi Egiptul au mari probleme determinate de migraţia populaţiei palestiniene, care este depozitară a exportului de terorism. SUA resimte migraţia mexicană şi criminalitatea ridicată din rândul populaţiei hispanice şi comunităţilor de culoare rezidente pe teritoriul american. Nici Europa


nu este ocolită de efectele negative determinate de scăderea populaţiei native şi multiplicarea minorităţilor migrate din zona afro-asiatică. Contradicţiile dintre nativi şi migranţi sunt de notorietate în Franţa. Impunerea ideologiilor religioase influenţează în mare măsură strategiile cabinetului britanic. GEOLINGVISTICA. Lingvistica este domeniul filologiei care se ocupă de cercetarea limbajului uman şi în sensul acesta ea înglobează per definitionem sociolingvistica şi psiholingvistica. Lingvistica generală se ocupă de teoria limbii, de filozofia gramaticicii, de raporturile dintre limbi şi istoria acestora. Impactul asupra spaţiului islamic. În plan geopolitic, limba arabă este oficială în statele islamo-arabice: Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia (alături de somaleză), Sudan, Tunisia şi Yemen. În spaţiul islamic, limba arabă este folosită ca limbă: în Asia Centrală, China de Vest, Turcia, Iranul, Afganistanul, India, Pakistanul, Bangladesh, Indonezia, Malaysia, Filipine, Africa Centrală şi Orientală, în unele părţi din Europa (cu precădere, Peninsula Balcanică) şi în comunităţile islamice. Din anul 1974 limba arabă a fost acceptată ca limbă de lucru la ONU. GEOPOLITICA – SINTEZĂ A ISTORIEI. Abordarea lui Christian Daudel – unul dintre analiştii noului val al şcolii de geopolitică franceze -, defineşte geopolitica ca „o nouă sinteză a istoriei, a spaţiului teritorial, a resurselor morale şi fizice ale comunităţii care se situează în ierarhia puterilor, în locul pe care îl ocupă”, este marcată de delimitarea conceptelor şi explicarea corelaţiilor care redefinesc noile analize geopolitice42. GEOPOLITICA – O ŞTIINŢĂ GLOBALĂ. Michel Fourcher a abordat în lucrarea „Fronts et frontières: un tour du monde géopolitique” (1988) studiul frontierei. Din acest punct de vedere, analistul francez consideră geopolitica „o metodă globală” de analiză a unor situaţii sociopolitice concrete, privite prin prisma localizării şi a reprezentărilor pe care le descriu 43. Impactul asupra spaţiului islamic. Strategiile marilor puteri nu au fost cele mai fericite în cazul statelor din blocul sovietic sau al reorganizării politico-administrative din spaţiul african, al Orientului Mijlociu şi Asiei Centrale. Statele lumii sunt destabilizate în continuare de conflicte privind modificarea unor frontiere. MANIFESTAREA PUTERII ÎN PLAN GEOGRAFIC. În lucrarea „Géopolitique: les voies de la puissance” (1990), geopoliticianul francez Pierre-Marie Gallois analizează geopolitica prin prisma puterii în relaţiilor internaţionale dintre entităţile statale şi cadrul geografic în care îşi exercită prerogativele. Impactul asupra spaţiului islamic. Actorii geopolitici actuali sunt de nivel statal (puteri hegemonice, mari puteri, puteri medii, puteri minore şi state în construcţie) şi de nivel multistatal (organizaţii internaţionale - zonale, regionale, şi globale – şi alianţe politico-militare). RAPORTURILE DE ECHILIBRU INTERNAŢIONAL. În lucrarea „Géopolitique de lÈxtreme Orient” (1991), François Joyaux44 apreciază că „geopolitica trebuie să studieze acele raporturi internaţionale care au ca efect şi care influenţează direct echilibrul politic şi strategic al planetei, în primul rând raporturile dintre marile puteri şi supraputeri”. TEORIILE ŞCOLII ROMÂNEŞTI BAZELE GÂNDIRII GEOPOLITICE ROMÂNEŞTI. Simion Mehedinţi45 (1869-1963) organizează învăţământul geografic românesc şi formează nucleul şcolii de geopolitică din 42 43 44

Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura Fundaţiei Români de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 13. Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Editura Fundaţiei Români de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 13. Idem 57

45

Simion Mehedinţi este autorul lucrărilor de geopolitică: Chestia orientală, din punct de vedere geografic şi etnografic (1914), România la marginea continentului. O problemă geopolitică românească şi europeană (1941), Fruntaria României spre Răsărit (1941), Le paix et le peuple roumain (1927, 1944), Ce este Transilvania? (1940).

38

România interbelică46. În numeroasele sale lucrări, geograful român abordează „ameninţarea potenţială a Rusiei sovietice” şi „revizionismul maghiar”, problematici care au afectat România în ultimele şase decenii ale secolului trecut. Dacă revizionismul maghiar avea delimitare strictă la spaţiul românesc, în schimb ameninţarea URSS se răsfrângea asupra mai multor culturi, civilizaţii şi religii. Putem afirma, că este meritul geopoliticianului român de a fi prevăzut efectele negative asupra mediului de securitate eurasiatic prin exportul ideologiei bolşevice. Asemeni statelor islamice din arealul fostei URSS şi România avea să cunoască timp de peste 40 de ani beneficiile Moscovei. ABORDĂRILE PROFESORULUI ION CONEA. Ion Conea (1902-1974) defineşte geopolitica drept “ştiinţa mediului politic planetar […] Geopolitica apare ca ştiinţa atmosferei sau a stării politice planetare. Ea trebuie să ne prezinte şi să ne explice harta politică. Această hartă – înţelegerea şi prezentarea ei – formează sau ar trebui să formeze obiectul ei”47 şi consideră că mediul politic mondial este compus din zone ce deţin puncte şi regiuni de “ maximum” şi puncte şi regiuni de “minimum”. Zonele care deţin puncte şi regiuni cu încărcare maximă sunt definite de Conea ca zone geopolitice “de fricţiune sau de convergenţă a intereselor şi disputelor”, având în compunere individualităţi geografice formate din precum Marea Roşie, Marea Mediterană, Oceanul Pacific etc. Impactul asupra spaţiului islamic. Dacă vom analiza zona tricontinentală, vom realiza că teoria profesorului român are aplicabilitate. În această zonă de intersecţie culturală, civilizaţională, geografică şi religioasă fenomenele de fricţiune şi presiune sunt la cote maxime. În acelaşi timp asistăm la manifestarea globală a contradicţiilor civilizaţionale. Fiecare religie, cultură şi civilizaţie caută să ocupe alte areale geografice, generând zone de fricţiune şi presiune externă cu manifestări în toate domeniile vieţii sociale. POTENŢIALUL STATELOR ÎN CONCEPŢIA LUI GOLOPENŢIA. La rândul său, Anton Golopenţia (1909-1951) considera că obiectul geopoliticii “îl constituie potenţialul statelor. Acesta este rezultanta însuşirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populaţiei, a economiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului său politic. Cercetarea geopolitică nu este, deci, numai geografică, ori numai economică, ori numai politică, ci este concomitent geografică, demografică, economică, socială, culturală, politică”48. ABORDAREA TELEOLOGICĂ. M. Popa-Vereş a făcut şi el o distincţie clară între cercetarea şi analiza geopolitică din câmpul teoriei în care "fenomenul politic în sine, în înţeles larg, urmează deci, să fie explicat obiectiv, iar nu justificat"49 şi "geopolitica militantă care pleacă de la orientarea politică a statului, de la finalitatea politicii unui stat, în lumina intereselor vitale ale unui popor atât în interior, cât şi în exterior"50. În momentul în care principiul cauzalităţii în cercetarea geopolitică a fost înlocuit de cel teleologic, un fenomen sau proces care s-a produs în sfera relaţiilor internaţionale nu mai putea fi explicat, ci doar justificat prin raţiuni de ordin geografic. GEOPOLITICA CA STRATEGIE POLITICO-MILITARĂ. Ideologia comunistă impusă de Moscova avea să transforme Şcoala geopolitică românească în ruină. Iniţiatorii geopoliticii româneşti au fost trecuţi în funcţii inferioare pregătirii universitare şi obligaţi să se delimiteze de această „teorie reacţionară de tip nazist”. Cu toate acestea, în spaţiul est-european, analizele geopolitice s-au făcut sub forma abordărilor strategice potico-militare, în special în 46

Simion Mehedinţi a fost formatorul reprezentanţilor şcolii de geopolitică din România: Ion Conea, N. Al. Rădulescu, A. Golopenţia, M. Popa Vereş, M. David, S. Manuilă, Şt. Manciulea, V. Mihăilescu, A.D. Xenopol, C. Brătescu ş.a. 47 I. Conea, Idem, pag. 31 48 I. Conea, Însemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice”, vol. “Geopolitica”, pag.106 49 M. Popa-Vereş, Schemă privind cercetările geopolitice sub aspectul intereselor naţionale, în "Geopolitica", autori E. I. Emandi, Gh. Buzatu, V. S. Cucu, p. 72. 50 Idem 65


învăţământul militar. O astfel de analiză a fost dezvoltată de Nicolae Anghel în lucrarea „Geopolitica – de la ideologie la strategie politico-militară”51. N. Anghel aprecia analiza geopolitică prin prisma impactului marilor puteri asupra spaţiului geografic. GEOPOLITICA FRONTIERELOR. Este o altă abordare a şcolii româneşti de geopolitică. Analiza proceselor geopolitice la nivelul frontierelor a fost dezvoltată de Ilie Bădescu 52 şi Dan Dungaciu53,54, Dumitru Popescu55, Nicolae Popa56 şi Alexandru Ilieş57. În studiile profesorilor români vom regăsi analiza complexelor fenomene transfrontaliere, datorate presiunilor externe şi fricţiunilor impuse de dezvoltarea unor sisteme multinaţionale şi alianţe internaţionale. Este de remarcat că analizele distinşilor profesori români se pot extinde în analiza frontierelor oricărui actor statal, regional sau global. GEOSTRATEGIA – O GEOPOLITICĂ CU APLICAŢIE MILITARĂ. Aşa cum afirmam în primele rânduri, geopolitica românească redusă la tăcere pe perioada ocupaţiei comuniste a fost obligată să se replieze. Singurii care au avut curajul de a studia geopolitică, mascată în studiile instituţiilor militare de învăţământ superior din România, a fost instituţia militară. Forma adoptată de analiştii militari a fost cea de geostrategie sau strategie şi artă militară. Deşi termenii ne trimit către cu totul alte şi alte domenii, geopolitica se studia în cadrul acestor categorii de pregătire. Înainte de 1989, pe piaţa românească nu a fost editată nici o lucrare de geopolitică, cele elaborate de Academia de Înalte Studii Militare 58 având uz intern. ABORDAREA UMANISTĂ A GEOPOLITICII. Teoreticienii interbelici, în frunte cu Simion Mehedinţi şi Anton Golopenţia, nu au neglijat abordările umaniste ale geopoliticii. În numeroasele studii publicate s-au făcut analize complexe asupra populării şi umanizării spaţiilor istorico-geografice. în această categorie se înscrie şi lucrarea profesorului Radu Ştefan Vergatti „Populaţie. Timp. Spaţiu” (Brăila, 2003). Analistul român consideră că studiile demografice sunt la fel de importante ca cele istorice, geografice, politice şi economice într-o analiză geopolitică. ABORDAREA GEOGRAFICĂ. Geopolitica a fost, este şi va fi o ştiinţă derivată din geografie. Diversificarea ştiinţelor geografice începând cu anul 1989, după modelele occidentale, au dus la o scădere a ponderii geopoliticii în învăţământul românesc. O parte din studiile geopolitice au fost preluate de geografia politică, geografia regională, geografia umană şi geografia economică. Această fragmentare a dus la lipsa unor analize consistente privind evoluţiile geopolitice regionale şi globale. Printre lucrările dedicate geopoliticii amintim: „Geopolitica”59,60. PERSPECTIVA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. Şcoala geopolitică românească de după 1989 a cunoscut şi alte manifestări, mult mai importante ca cele enunţate mai sus. Aici sunt demn de remarcat eforturile profesorului Silviu Neguţ şi a echipei pe care o coordonează, care a reuşit să implementeze în cadrul Facultăţii de Relaţii Internaţionale de la Academia de Studii Economice un master de geopolitică. Activismul s-a făcut remarcat prin editarea lucrărilor de 51 52 53 54 55 56

Sergiu Tămaş, Geopolitica, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1995, p. 59 Ilie Bădescu, Tratat de geopolitică, Bucureşti, 2004 Ilie Bădescu şi Dan Dungaciu, Sociologia şi geopolitica frontierei, Bucureşti, 1995 Dan Dungaciu, Naţiunea şi provocările (post)modernităţii, Bucureşti, 2004 Dumitru Popescu, Managementul integrat al frontierei de stat a României, Bucureşti, 2004 Nicolae Popa, Frontiere, regiuni transfrontaliere şi dezvoltarea regională în Europa mediană, Timişoara, 2006

57

Alexandru Ilieş, România între milenii. Frontiere, areale frontaliere şi cooperare transfrontalieră, Oradea, 2003; România – Euroregiuni, Oradea, 2004. 58 În prezent Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” 59 Vasile Cucu, Emandi şi Buzatu, Geopolitica, Bucureşti, 1995 60 Dragoş Frăsineanu, Geopolitica, Bucureşti, 2005

40

bază ale geopoliticii: „Introducere în geopolitică61”, „Geopolitica României62” şi „România – tensiuni geopolitice63” cât şi prin lucrări de referinţă ale studenţilor: „Conflicte rasiale – o perspectivă geopolitică64” şi „Lumea islamică – o reţea dinamică de sisteme65”. TEORIILE ŞCOLII CHINEZE TEORIA “JINAN FANGU”. Odată cu înfiinţarea Armatei Populare Chineze de Eliberare, principiul strategic de bază al Forţelor Navale ale Armatei Populare Chineze de Eliberare (renmin haijun) a fost apărarea costieră (jinan fangyu), principiu care a dominat strategia navală chineză timp de peste 30 de ani. TEORIA “HAIJUN ZHANLUE”. Adevărata doctrină strategică a Chinei (haijun zhanlue) care este în vigoare şi astăzi, a fost elaborată la începutul anilor ’80 având ca principal artizan pe amiralul Liu Huaqing care remarca: “Aşa cum poziţia strategică a Pacificului devine mult mai importantă…şi China îşi extinde în mod gradual scala intereselor sale maritime, Forţele Navale Chineze trebuind să suporte sarcini mai grele şi mai multe, atât în timp de pace cât şi în timp de război.” 66 TEORIA BROWN-WATER („PRIMUL LANŢ DE INSULE”). Acest prim lanţ va conţine două perimetre de siguranţă – la 60 mile marine şi la 150 mile marine şi se va întinde de la Vladivostok, în nord, până la Strâmtoarea Malacca, în sud, trecând prin Japonia (insulele Ryukyu), Filipine şi Marea Chinei de Sud. TEORIA GREEN-WATER („AL DOILEA LANŢ DE INSULE” - DI’ER DAOLIAN). Acest concept, numit în literatura de specialitate “green-water”, se regăseşte în strategia amiralilor Liu şi Zhang sub denumirea “al doilea lanţ de insule” (di’er daolian) care cuprinde insulele Kurile – la nord, insulele Bonin, Mariane şi Papua Noua Guinee - la sud şi presupune realizarea unei forţe comparabile cu cea a flotei fostei Uniuni Sovietice sau chiar cu capabilităţile US Navy.67 TEORIA BLUE-WATER („YANYANG HAIJUN”. Ultima etapă, care se va contura în perioada anilor 2040-2050, va consta în consolidarea prezenţei Forţelor Navale Chineze pe tot întinsul Oceanului Planetar, concretizându-se, în special, în submarine cu rachete balistice şi de croazieră, cu rază lungă de acţiune, în conformitate cu conceptul “blue-water” (yanyang haijun). TEORIA “FĂRĂ STĂPÂNIREA AERULUI NU POATE FI VORBA DE STĂPÂNIREA MĂRILOR”. Doctrina navală a Chinei, deşi se referă la o perioadă mare de timp, este respectată cu stricteţe şi este aplicată cu perseverenţă şi tenacitate, urmărindu-se realizarea unor forţe navale capabile să proiecteze forţa statului la distanţe mari de litoralul propriu şi, în final, pe întregul ocean planetar. Este, practic, singura doctrină din lume care îşi propune o perspectivă atât de lungă (70 de ani) şi, mai ales, care, cu toate întârzierile survenite, se derulează fără abatere conform concepţiei iniţiale. TENDINŢE ÎN GEOPOLITICA ISLAMICĂ ÎNTRE CONFUZIE ŞI REAL POLITIK. Configuraţia statală şi geopolitică a Orientului Mijlociu contemporan este consecinţa partajărilor regiunii, realizate de marile puteri învingătoare după primul război mondial. De acum, populaţiile regiunii sunt puse în faţa acceptării unui nou tip de

61 62 63 64 65 66 67

Silviu Neguţ, Introducere în geopolitică, Bucureşti, 2005 Silviu Neguţ, Vasile Cucu şi Liviu Bogdan Vlad, Geopolitica României, Bucureşti, 2004 Vasile Simileanu, România – tensiuni geopolitice, Bucureşti, 2003 Mihai Hotea, Conflicte rasiale – o perspectivă geopolitică, Bucureşti, 2007 Marcela Săgeată, Lumea islamică – o reţea dinamică de sisteme, Bucureşti, 2006 Bradly Hahn, „Navy Pursues Major Maritime Role”, Pacific Defence Reporter, vol.XVI, nr.8, februarie 1990, pp. 38-40 Elizabeth Speed, op. cit., p.7


loialitate: cea faţă de o naţiune (watan), care se adaugă vechilor loialităţi faţă de tradiţia islamică, faţă de reţelele de solidaritate locale (açabiyya) sau faţă de grupurile confesionale (millet). ABORDĂRILE INTERBELICE. După încheierea celui de-al doilea război mondial, autoritatea Angliei şi a Franţei în Orientul Mijlociu este în scădere continuă. Deja regiunea devine, prin poziţia sa strategică şi mai ales prin resursele de hidrocarburi, un teren al noului joc geopolitic global dus de Statele Unite şi Uniunea Sovietică, fiecare încercând de acum să-şi creeze propriile state-clienţi şi să-şi implementeze sistemele socio-politice specifice. EFECTELE NAŢIONALISMELOR. La începutul anilor ’60, naţionalismul arab este împărţit între nasserism şi ba’thism, ultimul, la rândul său, divizându-se, din 1963, în cele două mari ramuri rivale, irakiană şi siriană. „RĂZBOIUL RECE” ARAB. Această luptă pentru hegemonie între statele sau diferiţii actori din Orientul Mijlociu pare a se conduce după celebrul dicton al lui Ibn Khaldūn: “orice arab vrea să fie conducător”. Acest conflict ideologico-geopolitic îşi găseşte în epocă concretizarea militară prin războiul civil din Yemenul de Nord, dintre 1962-1970. EPURĂRI ŞI LUPTE INTERNE. Disputa se leagă în special de vechile scenarii pan-arabe schiţate de fiecare ţară, încă de după primul război mondial: Siria urmăreşte cu insistenţă, până astăzi, refacerea teritoriului „Siriei Mari” (Bilād al-Chām) din perioada islamico-otomană (cu actualele Liban, Palestina, Irak, Iordania, o parte din Turcia), în vreme ce Irakul preia vechiul scenariu haşemit al „semilunii fertile”, Saddam visând să facă din ţara sa o „Prusie” a lumii arabe. DEBUTUL CRIZEI ENERGETICE. Războiul din 1973 şi mai ales consecinţele sale (embargoul OPEC, creşterea rapidă a preţului la petrol) vor marca însă decisiv ascensiunea Arabiei Saudite şi a celorlalte monarhii petroliere din Golf, aflate acum în siajul său 68. Însuşi Egiptul, fost campion al naţionalismului arab şi partener esenţial al URSS în Orientul Mijlociu, se va orienta după 1972 spre o alianţă treptată cu SUA, dar încheierea tratatului de pace cu Israelul în 1978 va fi aspru penalizată prin eliminarea sa temporară din organizaţiile arabomusulmane. Deceniul şapte se încheie prin revoluţia iraniană care scoate cel mai important aliat al SUA în Orientul Mijlociu din sistemul de securitate regională, construit cu atâtea eforturi de Washington. Prin propaganda şi acţiunile sale, Teheranul ameninţă echilibrul în întreaga zonă, urmărind să antreneze comunităţile shī’ite din regiune în acelaşi proces revoluţionar şi să submineze autoritatea rivalilor geopolitici din Golf (Irak, Arabia Saudită). IMPACTUL CONFLICTULUI IRAKIANO-IRANIAN. Izbucnirea războiului dintre Iran şi Irak este o consecinţă a revoluţiei iraniene. Toate relaţiile dintre ţările Orientului Mijlociu par a fi deci reglate, încă de la început, prin dialectica termenilor de putere şi de echilibru: fiecare încearcă să devină un lider regional, dar orice sporire a puterii unuia provoacă imediat o regrupare a celorlalţi, care se străduiesc să-i limiteze hegemonia. Aşa cum aprecia fostul ministru de externe al Israelului, Moshe Arens, într-un interviu, Orientul Mijlociu contemporan poate fi comparat cu Europa secolului XIX, guvernată de balanţa regională a forţelor între diferitele puteri69. TENDINŢE GEOPOLITICE SAUDITE. Arabia Saudită este, la ora actuală, unul din centrele de putere din spaţiul islamic. Tendinţele de centru de putere se manifestă în politica externă cu statele occidentale şi, în egală măsură, cu statele islamice. Relaţiile cu SUA şi cu o parte din statele occidentale dau consistenţă strategiilor elaborate de acest stat. În acelaşi timp Arabia Saudită impune statelor din OPEC şi Orientul Mijlociu o politică unică pentru deţinerea supremaţiei în domeniul resurselor energetice. ŞCOALA IRANIANĂ DE GEOPOLITICĂ. Dezvoltată după 2001, şcoala iraniană de geopolitică s-a axat pe abordări privind laturile energetică şi religioasă. În acest sens, abordările iraniene consideră Iranul „inima energetică” a lumii şi centrul geopolitic de 68

Georges Corm, Le Proche-Orient éclaté, p. 82-112.

69

Alain Gresh, „Turkish-Israeli-Syrian Relations and Their Impact on the Middle East”, The Middle East Journal, Vol. 52, Nr. 2, 1998.

42

dezvoltare a şhiismului. Reprezentanţii acestei şcoli, cu teorii bine definite şi de actualitate, sunt Mohammad Hafeznia, Ezatti, Mohammad Akhbari, Mohammad Ghalibaf şi Fahra Pishgahi Fard. În tezele acestora se observă preocuparea Iranului de a rezolva problemele generate de migraţia frontierelor, rezolvarea problemelor minorităţilor etnice şi religioase, influenţa shiismului în securitatea regională. SISTEMELE GEOPOLITICE ALE LUMII ISLAMICE SISTEMUL GEOPOLITIC MAHGREBIAN. Sistemul geopolitic mahgrebian cuprinde statele Mahgrebului, aflate în sfera de atracţie a Franţei. Statele mahgrebiene sunt beneficiarele unor strategii şi parteneriate de dezvoltare elaborate de Franţa împreună cu Uniunea Europeană şi Organizaţia Statelor Francofone. Franţa nu a reuşit să menţină în totalitate influenţa sa în Mahgreb şi Machreq, deoarece imixtiunea Moscovei – în special după anul 1989 – a limitat aplicarea unor strategii geopolitice. SISTEMUL GEOPOLITIC MACHREQ. Sistemul geopolitic machreqian cuprinde statele afroasiatice Egipt, Sudan, Arabia Saudită, Israel, Liban, Siria, Irak, Iordania, Yemen, Oman, Kuwait şi Emiratele Arabe Unite. SISTEMUL GEOPOLITIC EUROMED. Acest sistem geopolitic a fost iniţiat de către Franţa, ca o alternativă pentru statele mediteraneene care nu pot face parte din Uniunea Europeană. Se ştie că Franţa a întreţinut mereu relaţii speciale cu spaţiul mediteranean. Statele regiunii sunt în parte fie francofone, fie dispun de o cultură puternic marcată de cea a fostei puteri coloniale franceze. SISTEMUL GEOPOLITIC AFRO-ASIATIC (AL MĂRII ROŞII). Fiind o iniţiativă afro-asiatică cu implicarea a doi poli de putere ai lumii arabe: Egiptul şi Arabia Saudită, acest sistem cuprinde Egiptul, Israelul, Libanul, Djibouti, Eritreea, Somalia, Iordania şi Palestina. SISTEMUL GEOPOLITIC PAN-ARAB. Este un sistem geopolitic care are ca areal extinderea culturală a vorbitorilor de limbă arabă. SISTEMUL GEOPOLITIC AL STATELOR GOLFULUI PERSIC. Generat la începutul anului 2008, acest sistem creat la iniţiativa Arabiei Saudite – care este şi polul de putere central – după modelul Uniunii Europene, cuprinde Kuwaitul, Omanul, Qatarul, Yemenul şi EAU. SISTEMUL GEOPOLITIC PAN-ISLAMIC. Acest sistem geopolitic are cuprindere globală, deoarece pe lângă statele de religie islamică, sunt cuprinse şi minorităţile islamice din statele non-islamice la nivel planetar SISTEMUL GEOPOLITIC AL STATELOR OPEC. Este un sistem pur economic care deţine controlul resurselor energetice din statele producătoare şi exportatoare de petrol. Din iniţiativa Arabiei Saudite se va înfiinţa şi organizaţia statelor producătoare şi exportatoare de gaze naturale. SISTEMUL GEOECONOMIC AL ZONEI STAN. Acest sistem este promovat de Centrul de Studii Strategice de la Islamabad, promovând tendinţele imperiale ale Pakistanului care, de altfel, se consideră centru polarizant pentru Afganistan, Tadjikistan, Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kurdistan, Kazahstan şi Kârghizstan. SISTEMUL GEOPOLITIC AL ASIEI CENTRALE. Este un sistem foarte puternic, de importanţa OPEC, ca centru de putere prefigurându-se Kazahstanul. Deşi din sistem mai fac parte Tadjikistanul, Uzbekistanul, Turkmenistanul şi Kârghizstanul, aceste nu au vitalitatea necesară de a-şi menţine independenţa resurselor energetice faţă de Federaţia Rusă – care deţine infrastructura de transport şi prelucrare. SISTEMUL PAN-TURCIC. Este un sistem care promovează spiritualitatea şi limba turcă, fiind iniţiat de Mustafa Kemal Ataturk. La acest sistem au aderat statele central-asiatice şi comunităţile turce din statele europene. Strategia acestui sistem este de a reactiva tendinţele imperiale ale Turciei. SISTEMUL GEOPOLITIC VECHI AL MĂRII NEGRE. Cel mai vechi sistem geopolitic din Europa, de o însemnătate strategică deosebită pentru România, a redevenit o realitate pentru comunitatea euroatlantică.


SISTEMUL PAN-IRANIAN. Acest sistem cuprinde statele din sfera de influenţă persanoiraniană: Afganistanul, Pakistanul, Azerbaidjanul şi Tadjikistanul. Iranul se consideră „inima energetică al lumii” şi centrul polarizant al culturilor derivate din cea persană. SUBSISTEMUL GEOPOLITIC AL BALCANILOR DE VEST. Subsistemul geopolitic al Balcanilor de Vest este o componentă a sistemului geopolitic balcanic – care reprezintă confluenţa intereselor Occidentului şi Orientului, fiind răspântia tuturor confesiunilor religioase. Acest lucru a atras interesul politicii ruse a fost în zonă, ceea ce a făcut posibilă manifestarea teoriilor pan-ortodoxe şi pan-slaviste, elaborate la Moscova. SISTEMUL GEOPOLITIC CAUCAZIAN. Este cel mai fragmentat sistem din punct de vedere etnic, fiind considerat „butoiul cu pulbere” care va avea efecte negative pentru menţinerea Federaţiei Ruse. Din acest sistem fac parte state cu statut incert şi cu multe enclave şi conflicte îngheţate, care sunt reactivate de Moscova în funcţie de evoluţiile şi alianţele internaţionale. SISTEMUL PONTO-BALTIC. Sistemul ponto-baltic este localizat în arealul cuprins între Marea Baltică – Marea Neagră – Rusia – Germania, cu centrul pe Belarus. Acest sistem, tangenţial României, conţine părţi din sistemul baltic pe axa est-vest, carpatic şi Marea Neagră, aflându-se la confluenţa culturii occidentale cu cea orientală, având puternice influenţe religioase de factură catolice, ortodoxe şi islamice. SISTEMUL GEOPOLITIC AL CORNULUI AFRICII. Cornul Africii reprezintă unul din cele mai importante puncte geopolitice şi geostrategice ale globului. Ţările din zonă se află pe axa care uneşte Africa cu Orientul Mijlociu. În cursul războiului rece, SUA şi URSS şi-au disputat supremaţia în această regiune care oferă controlul geostrategic a două continente şi asigură accesul la zona petrolieră a Orientului Mijlociu şi la cea a Africii. Strâmtoarea Bab-el-Mandeb asigură în plus, controlul asupra unei bune părţi din comerţul mondial. SISTEMUL GEOPOLITIC EST-VEST SAHARIAN. Sistemul geopolitic saharian este format din arealul statelor Sahara Occidentală, Mauritania, Algeria, Mali, Libia, Niger, Nigeria, Egipt, Sudan şi Ciad. ALTE ŞCOLI DE GEOPOLITICĂ ŞCOALA SPANIOLĂ. J. V. Vives a justificat politica Spaniei franchiste de recucerire a "spaţiului vital" prin aceea că, până la apariţia statelor totalitare, "avatarurile istoriei au făcut ca acest spaţiu să fie sub dominaţia economică sau politică a altor state"70. ŞCOALA SUD-AMERICANĂ. Un puzzle spaţiu-timp, caracterizat de Paul Virilio astfel: Pierderea spaţiului material face ca guvernarea să aibă ca principal parametru timpul… 71”. Complexitatea evoluţiilor politice, sociale, economice, diplomatice şi militare contemporane a dat noi dimensiuni de interpretare a afirmaţiei virilione, cu atât mai mult cu cât fenomenologia geopoliticii actuale a părăsit, în mare măsură tiparele şi abordările clasice. ŞCOALA JAPONEZĂ. Este reprezentată de Shigetaka Shiga (1863-1927), S. Komaki şi Watsuji. S. Shiga a militat pentru prezentarea contribuţiilor occidentale în învăţământul superior nipon şi a susţinut expansiunea Japoniei ca putere maritimă, fiind susţinut de administraţia guvernamentală şi organizaţiile militare. Cunoscut ca naţionalist, a promovat conservarea specificului naţional japonez pe baza peisajului nipon. S. Komakia promovat spiritualitatea niponă, continuând tezele lui Shiga prin abordările lui Haushofer. În lucrarea „Fudo” a analistului nipon Watsuji sunt promovate personalitatea şi identitatea japoneză evolute în spaţiul insular restrâns a „ţării soarelui răsare”.

70 J. Vicens Vives, Teoria del espacio vital in "Destino", nr. 104, 1939, p. 5. 71 G. Toal, “At the End of Geopolitics? Reflections on a Plural Problematic at the Century’ s End

44

TENDINŢE ÎN GEOPOLITICA ACTUALĂ. Problema raporturilor de putere şi a conflictelor dintre state72, a "invaziei" lumii occidentale de către populaţii din aşa zisa lume a treia 73, consecinţa luptei pentru controlul unor spaţii 74, a preocupărilor privind noua arhitectură a continentului european75 sau problema raporturilor franco-germane 76 şi ruso-germane sunt doar câteva din abordările fenomenului geopolitic contemporan de către membrii Institutului Internaţional de Geopolitică în paginile revistei "Géopolitique", care a început să apară din anul 1982. Considerată psedo-ştiinţă de către ocupaţia comunistă, geopolitica nu servea interesele de „clasă”, fiind o „teorie care, exagerând o serie de teze ale determinismului geografic şi ale antropogeografiei privitoare la istoria şi la filozofia culturii, a pretins că politica unui stat ar fi determinată de situaţia sa geografică. Geopolitica justifică politica de expansiune şi agresiune şi propagă deschis militarismul şi colonialismul ...77" Analiştii americani consideră că în faţa SUA stau două mari pericole: China şi terorismul 78.

72 A se vedea Marie-France Garaud, L'épée est l'axe du monde, în "Géopolitique", nr.33, 1991, p. 2. 73 Idem, Le doge et les Zombies, în "Géopolitique", nr. 19, 1987, p. 5 74 René-Jean Dupuy, La cité terestre, în "Géopolitique", nr. 25, 1989, p. 2. 75 Hans Stercken, Ce que pourrait etre une nouvelle politique de securité européene, în "Géopolitique", nr. 4, Varna, 1993-1994, p. 66-69; Manfred Brunner, Un Europe des Etats souverains, în loc. cit., pp. 73-75. 76 Robert Picht, Pour une psichanalise des relations franco-allemandes, în "Géopolitique", nr. 44, 1993/1994, pp. 70-71.

77 78

*** Dicţionar de Filozofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978, pag. 303.

*** Options for the Navy’s Future Fleet, A CBO Study, Congress of The United States, Congressional Budget Office, Pub. No. 2680, Washington DC, may 2006, p.4


Partea a IV-a CRIZELE ŞI CONFLICTELE DIN LUMEA ISLAMICĂ ANALIZA MEDIULUI INTERNAŢIONAL. Perioadele de tensiune, crizele şi conflictele, ciocnirile dintre civilizaţii cum au fost războaiele medice, războaiele punice, cruciadele, primul şi al doilea război mondial, sunt indiscutabil fracturi civilizaţionale, fenomene anomice complexe ale societăţii omeneşti şi nicidecum factori generatori de progres. Ele distrug, nu produc elemente ale civilizaţiei, iar părerea că cercetările în domeniul producerii de arme generează progres tehnologic sunt cinice. GENERALITĂŢI PRIVIND CONFLITELE. Destructurarea lumii de până acum, cu reperele ei (statul naţional, industria, progresul, consensul social, solidaritatea grupurilor, bunăstarea socială), are loc cu rapiditate, iar noile forme de organizare se agregă cu dificultate şi lumea trăieşte într-o perioadă de interregn greu de definit. Limbajul actualităţii şi noile crize sociale. Civilizaţie, progres, democraţie, drepturile omului, economie de piaţă, securitate şi altele sunt paradigme pe cale de a-şi epuiza potenţialul descriptiv şi capacitatea de a funcţiona drept criterii de evaluare globală. Conceptele noastre, construite pentru a defini şi înţelege vechea structură a lumii, nu mai sunt adecvate pentru a descrie şi interpreta noua realitate. Există un decalaj între conceptele şi reprezentările noastre şi lumea care se naşte în aceste momente de metamorfoze încrucişate, din care, deocamdată, nu putem desprinde un sens dominant. COMPONENTA PSIHICĂ ŞI CRIZELE SOCIALE. Child – (1968) – definea personalitatea, ca fiind ”un ansamblu de factori interni mai mult sau mai puţin stabili care fac comportamentele unui individ constante în timp şi diferite de comportamentele pe care o altă persoană le poate manifesta în situaţii asemănătoare”.Majoritatea experţilor în psihologie sunt de acord în stabilirea a cinci faze operative interdependente ale programării: definirea obiectivelor, studiul receptorului social, organizarea subiectelor, alegerea metodelor şi evaluarea rezultatelor. MASS MEDIA ŞI CRIZELE IDENTITARE. Criza Islamului, nu este greu de observat, depinde de specificul civilizaţiei locale, de la un teritoriu etnic la altul. În condiţiile în care foarte mulţi islamici au emigrat către vest, sprijiniţi de Islam – care îi consideră vârful de lance al Djihadului în „lumea păgână occidentală” -, mulţi dintre aceştia au renunţat la preceptele religioase şi au acceptat căsătorii mixte cu femei de diferite confesiuni. Mai mult, au renunţat la principiile vieţii confesionale islamice. Ruperea de Islam a intelectualilor provenind din spaţiul arab este inevitabilă. Ei sunt cei care au acceptat binefacerile descoperirilor ştiinţifice şi, probabil, tot ei sunt cei care vor implementa modul de viaţă occidental în spaţiul islamic. ROLUL INFORMAŢIILOR ÎN CRIZELE IDENTITARE. Informarea în statele democratice a oferit, permanent, căi ascunse de penetrare pentru dezinformare. Informaţiile, de cele mai multe ori, sunt receptate în mod diferit, chiar imprevizibil de către publicul larg, care aderă la unele concluzii incorecte (ce se pot transforma în adevărate dogme, admise fără dubii şi chiar contrazicând realitatea). Dualitatea fundamentală a culturii e aşadar aceea fixată de raportul unitate/diversitate. ”Omul - spunea Platon - ca să se (re)cunoască pe sine trebuie să se oglindească în semenul său, semen care este asemănător cu el, dar şi diferit”. Aşa cum exprimă structura ontologică a lumii, raportul unitate/diversitate exprimă şi structura însăşi a subiectului uman. Omul, cu toate creaţiile sale culturale, e o stranie articulaţie între Unu şi Multiplu, între unitate şi diversitate, putând fi privit şi ca o unitate care se multiplică interior, se divide, se diferenţiază formând constelaţii (familii, grupuri, comunităţi, societăţi). ECHILIBRUL ETNIC ŞI STABILITATEA SOCIALĂ. În psihologia comportamentală au fost sesizate unele aspecte deviante determinate de evoluţia socială. În acest sens, profesorul Virgil Dragomirescu – care a studiat psihologia deviantă a individului – a încercat o abordare de sinteză, cu pronunţat caracter sinergic, privind implicaţiile complexe ale comportamentului, analizând motivaţiile prin prisma psihogenezei conduitelor umane. Crizele interne pot degenera şi se pot transforma în crize externe. Conflictul este 46

definit ca o strategie euristică, aflată într-un stadiu incipient de elaborare, constituită în ramură a irenologiei şi/sau polemologiei care, pornind de la unele similitudini observabile, proprii unor situaţii şi procese conflictuale variate (familiale, economice, de muncă, politice, rasiale, internaţionale) şi făcând abstracţie de natura lor concretă şi dimensiunile lor, relevă într-o manieră generalizată, principalele lor tipuri şi schemele formale ale evoluţiei lor şi, prin acestea, posibilitatea ieşirii dintr-o situaţie de criză. Rolul creator al conflictului reprezintă o particularitate, de luat foarte serios în calcul, a acestuia. Deoarece orice conflict presupune violenţă şi, prin urmare, victime omeneşti, aceasta constituie înainte de toate o problema de etică. Astfel, limitarea proporţiilor şi amploarei unui conflict militar poate fi acceptabilă numai în scopuri pur umanitare. Totodată, cel mai important aspect constă în crearea condiţiilor pentru soluţionarea conflictului prin mijloace paşnice. Nivelurile de dezvoltare a crizelor identitare Dezvoltarea Sisteme sociale predispuse la Sisteme sociale pregătite pentru crizelor crize crize identitare Management strategic tradiţional Asumarea riscurilor Focalizată pe supravieţuire Focalizată pe dezvoltare şi Scopuri limitate, asociaţi învăţare dispersaţi 4. Strategic Scopuri împărtăşite cu acţionarii Strategie preponderent reactivă Strategii reactive, proactive şi în managementul crizelor interactive Fără strategii speciale de Strategii diversificate management al crizelor Fără structuri speciale de crize Unităţi speciale pentru crize Focalizată pe echilibrul între Focalizată pe echilibrul între viaţă 3. Structural flexibilitate şi control şi moarte Fără mecanisme speciale de Măsuri speciale, misiuni şi management al crizelor pregătire Automulţumire/autopedepsire Utilizarea extremă a evaluărilor Cultură îndreptată spre greşite autoaprecierea pozitivă 2. Cultural Fără conştientizarea influenţei Utilizare redusă a evaluărilor culturii organizaţionale Valori culturale cunoscute şi Valori culturale neconştientizate, acceptate neacceptate Slab închistat, cu o viziune Puternic închistat, emoţional şi sistemică primitor Mai preocupate de rezolvarea Căutare constantă pentru problemelor 1. Psihologic satisfacerea ego-ului Mecanisme adecvate depăşirii Puternice mecanisme de anxietăţii apărare împotriva anxietăţii Psihic îndreptat spre gândirea Psihic introvertit şi în defensivă pozitivă Relevarea indiciilor ce caracterizează apariţia unei situaţii de criză reprezintă o muncă meticuloasă, care trebuie desfăşurată zilnic de grupuri de experţi, prin culegerea, analiza, prelucrarea şi prognozarea situaţiei, în conformitate cu misiunile departamentului. Sentimentul unei insecurităţi generalizate este în viitor un fapt real şi în expansiune. Legile ţării sunt batjocorite. Nu mai este vorba de acte izolate. Se instalează teroarea. Ameninţarea teroristă este acolo, în întreaga ei realitate, chiar dacă acceptarea faptului că există permanent este diminuată, deoarece ea nu se limitează doar la violenţele grupurilor de


stânga, model 1968, sau islamiste. Punerea în aplicare a unor măsuri începe cu o analiză a situaţiei şi o definire a ameninţării. Lipsa de locuinţe este o problemă pentru clasele defavorizate, accentuată după anii 90, odată cu surplusul prea costisitor provocat de criza economică. Explicaţiile subculturale, spre deosebire de cele structurale pun accentul pe caracteristicile particulare etnice, religioase, naţionale ale grupurilor de apartenenţă. Tema conflictului cultural este abordată în mod evident în cadrul „teoriei intereselor focale” emisă de Miller. Tinerii din clasa de jos, neadaptaţii, au comportamente specifice scopurilor ce sunt valorizate în cultura lor (găştile de cartier, formaţiile de muzică de carier cu limbaje verbale şi non-verbale specifice). ACULTURAŢIA ŞI MANIFESTAREA TERORII. Aculturaţia nu se reduce însă la un proces, în sens unic, la simpla trecere de la cultura autohtonă la cultura străină; există un proces invers prin care cultura indigenă integrează elementele altor culturi, fără a pierde din caracterele sale originale. Integrarea. În procesul de integrare elementele străine sunt încorporate în sistemul indigen care le supune propriilor sale scheme şi categorii; chiar dacă provoacă transformări în ansamblul societăţii, această reorganizare capătă sens prin modelele şi valorile autohtone. Serviciul militar, ca sistem de integrare, a dispărut. Armata oferea un sistem de angrenare socială şi de educare, deci de coeziune naţională, şi o şcoală de civism cu o eficacitate ce putea fi discutabilă, însă există. În acest mediu închis, orice morală de esenţă religioasă lipseşte, de altminteri în corelaţie cu o descreştinare progresivă a populaţiei franceze. Acelaşi fenomen atinge şi alte religii. Dimpotrivă, au înflorit sectele şi un islamism militant, care respinge orice gândire de origine occidentală, inclusiv marxismul, al cărui eşec este evident în ceea ce priveşte aplicarea lui. Asimilarea. Procesul de asimilare realizează fenomenul invers: adaptarea elementelor europene este însoţită de eliminarea tradiţiilor indigene, supunându-le modelelor şi valorilor societăţii dominante; în cadrul acestei evoluţii, identitatea etnică se dizolvă în variantele culturii occidentale. Al doilea sistem de asimilare şi integrare, şcoala, este falimentară şi ea, funcţionând chiar în sens invers. De ce să înveţi, dacă ajungi şomer, cu atât mai mult cu cât mediul familial, puţin cultivat, nu este favorabil studiului? Sectorizarea şcolară perpetuează segregarea, apariţia unor zone defavorizate în interiorul metropolelor, a dus la apariţia unei populaţii care nu îşi poate permite să îşi scoată copii din această periferie, aşadar din ghetto-ul şcolar. Tensiunea culturală. Politologii şi sociologii occidentali recunosc faptul că cele mai eficiente şi mai elastice tehnici de propagare a ideologiei capitaliste în ţările subdezvoltate sunt formele vechi şi noi ale industriei culturale, difuzate prin mass-media. În această privinţă, fostul adjunct al secretarului de stat american pentru legăturile culturale cu străinătatea, profesorul de filozofie de la Universitatea Columbia, Ch. Frenkel, observa sugestiv că „legăturile culturale sunt nu numai un instrument al politicii externe, ele sunt cea mai importantă parte componentă a acesteia, sunt un mijloc mai puternic al relaţiilor internaţionale decât diplomaţia“ 79. Reorganizarea socială. Dezvoltarea este însoţită de distorsiuni şi decalaje între vechile sisteme sociale care slăbesc şi sistemele moderne care încearcă să se erijeze şi să se impună. Două tipuri de societăţi se confruntă şi intră în conflict: unul, bazat pe familia lărgită — „legăturile de sânge“ — alianţa şi justificarea mitică a ordinii raporturilor sociale; celălalt edificat pe diferenţierile şi competiţiile pe care le implică economia de piaţă şi „raţionalismul economic”. În periferiile defavorizate eşti şomer din tată în fiu. Compoziţia populaţiei. Compoziţia populaţiei de la periferii este multiplă: străini, refugiaţi, populaţia ce a migrat către oraş, de origine mai mult sau mai puţin recentă. Pe toţi îi reuneşte un factor comun: această populaţie are un nivel de cultură generală redus, ceea ce face forţa de muncă şi mai puţin calificată. Faptul explică de ce o societate industrială, tot mai 79

48

Internnational Communication and the New Diplomacy. Editat de A. Hoffman, New York, 1968, pp. 7, 12.

mecanizată şi informatizată, o respinge. Şcoala lui Jules-Ferry. Şcoala lui Jules-Ferry îşi pierde rolul de promovare şi asimilare socială. Pedagogii consideră o repartizare în aceste sectoare suburbane defavorizate ca pe o nenorocire de care trebuie să fugi. Nu rămân acolo decât cei ce nu se pot sustrage sau cei care au o vocaţie de apostolat. S-a instalat un climat de violenţă în şcoală. Profesorul este asimilat cu autoritatea detestată prin definiţie. Şcoala ia înfăţişarea unui mediu de carceră în care se perpetuează organizarea bandelor animate de un spirit de violenţă. „Excluşii”. Populaţia care locuieşte în aceste periferii defavorizate, se adaugă cohortelor de „excluşi”, în timp ce descendenţii care nu au decât dorinţa de integrare, s-au grăbit chiar să fie excluşi. Ruptura socială are aşadar aceeaşi delimitare geografică şi sociologică. Contestarea autorităţilor. Organele statale de ordine internă personifică încă şi mai mult autoritatea, prin urmare sunt detestate, considerate ca inamic dovedit. Întotdeauna va exista un poliţist care va face o imprudenţă, îşi va pierde cumpătul, reflex al micului şef, investit cu o autoritate care îl depăşeşte. În această situaţie, poliţia nu pătrunde în cartierele periferice dificile decât după o organizare operaţională asemănătoare unei operaţii militare. În restul timpului, aceste cartiere sunt zone fără legi. Lipsa perspectivelor sociale. Factorul comun şi raţiunea profundă a fenomenului sunt date de disperare şi lipsa perspectivei de viitor. Singurul refugiu îl reprezintă violenţa, sub toate formele ei de manifestare. Recurgerea la violenţă este singurul mijloc pe care l-au putut găsi pentru a anula excluderea şi pentru a obţine o revendicare. În opinia lor, o societate de bogaţi, ale cărei simboluri sunt maşina şi uniforma, îi respinge şi ii izolează în indiferenţă. CRIZA SOCIALĂ. Criza este socială, chiar de civilizaţie. Ameninţarea teroristă este acolo, nu aşteaptă decât o mâna străină pentru a avea un obiectiv politic. Toate manipulările sunt posibile, admiţând ca ele să nu fie deja în acţiune. Nici nu este nevoie de o putere străină pentru a provoca suflul violenţei. Văzând aceste bande de tineri răspândind teroare, dintre care o parte importantă este de origine europeană, este clar ca nu entitatea etnică îi adună laolaltă, ci traiul într-o arie geografică comună, mizeria şi lipsa de ocupaţie. Aceeaşi constatare şi pentru şomerii revoltaţi. Între guerilă şi terorism. Nu este absolut necesară căutarea unei manipulări externe, pentru a explica raţiunile fenomenului. Guerila urbană latentă din periferiile defavorizate se poate răspândi în afara lor şi se poate transforma în război civil. Totuşi, manipularea externă nu poate fi exclusă. Ea poate lua forma unor comandouri infiltrate, puţin numeroase şi bine organizate, menite să provoace explozia unei reacţii în lanţ. Cazul Strassbourg. În anul 1967, în Strasbourg au fost incendiate, după ce au fost furate (sau nu), peste 500 de vehicule particulare. La aceasta se adaugă noaptea de Sfântul Silvestru, pe timpul căreia au fost incendiate circa 50 de vehicule şi distruse aproximativ 30 de staţii de autobuz. Aceeaşi noapte de Anul Nou, 1997, a fost marcată de ocuparea în forţă de către şomeri, în mod ilegal, a unor diverse clădiri administrative. Nu au găsit decât această cale pentru a-şi obţine revendicările: o creştere a minimului social, în lipsa locurilor de muncă. În paralel, noul an a fost sărbătorit la Paris de o maree de 500.000 de oameni, pe Champs dÈlysées. Insurecţionalismul endemic. Violenţa provoacă o ambianţă insurecţionala endemică şi reprezintă o ameninţare majoră pentru stabilitatea statului. O astfel de situaţie nu poate fi decât exploatată de către un stat sau un grup din exterior, care urmăreşte destabilizarea aparatului de stat, ca finalitate sau ca mijloc. Admiţând că manipulările într-un astfel de scop nu sunt deja aplicate. Legea trebuie reinstaurată în litera ei, la nevoie prin forţă, însă cu discernământ. TEORIA GENERALĂ A CONFLICTELOR. Teoria generală a conflictelor este utilizată şi în ştiinţa politică şi economică în domeniul conflictelor sociale şi politice interne şi al conflictelor de muncă. Practica conflictului cere empatie, non-violenţă şi o abordare creativă: înţelegerea din interior a părţilor aflate în conflict, perceperea logicii lor, identificarea obiectivelor valide şi


a abordărilor non-violente posibile pentru a le atinge, stimularea creativităţii tuturor părţilor aflate în negociere în scopul găsirii unor moduri de a transcende incompatibilităţile. În schema alăturată se prezintă un model. Ciclurile conflictului. Un conflict are propriul său ciclu de viaţă, aproape ca ceva organic. Apare, atinge un punct emoţional culminant, chiar non-violent, apoi se diminuează, dispare – şi adesea reapare. Esenţa conflictului. Cercetătorii fenomenului război sunt şi astăzi împărţiţi atunci când vine vorba despre cauzele şi esenţa acestuiaPredicabilitatea raporturilor mondiale de putere prin regimurile internaţionale este un element de forţă pentru fortificarea coeziunii între guverne, organizaţii politice şi de securitate, care încearcă să le instituţionalizeze. Tema conflictului reprezintă o realitate a relaţiilor internaţionale contemporane fiind susţinută de dimensiunea anarhică, dar şi de ierarhiile sistemului mondial. Dimensiuni conflictuale contemporane. Începând cu anii ’90, alte procese au determinat dimensiunile conflictuale ale lumii contemporane: expansiunea proceselor demografice (D. Held), incertitudinile strategice şi „pacea rece” (Stanley Hoffmann, Kenneth Waltz), hegemonismul marilor puteri în relaţiile internaţionale (Ray Cline), resurgenţe ale unor totalitarisme (islamismul politic – Anouar Abdel Malek), prevenirea reapariţiei unui nou rival global pentru S.U.A. (Noam Chomsky), economia de război globalizat (Mary Kaldor), migraţiile interne şi internaţionale în continuă creştere, universalizarea culturală, reconsiderarea religioasă, expansiunea STN-urilor şi extinderea pieţei unice, exacerbarea fenomenului terorist, globalizarea informaţiei... Numărul statelor cu o economie stagnantă au crescut neîncetat. Lumea a treia - ca actor geopolitic -, a încetat să existe, deoarece crizele statuluinaţiune şi ale globalizării, determinate de mutaţiile tehnologice, au bulversat o lume deja instabilă, asistată internaţional şi lipsită de mijloacele ce se impun pentru supravieţuire, având drept consecinţă efecte specifice războiului economic. Noi manifestări conflictuale. După 1990, s-au apărut manifestat şi evoluat noi tipuri de conflicte, unde putem decela tipologii aflate într-o dinamică analitică. CRIZELE POLITICO-MILITARE CRIZA POLITICO-MILITARĂ. Criza politico-militară reprezintă o stare acută, de tranzit, fie către o reaşezare a ordinii fie către un conflict, de unde necesitatea de a stabili care este pragul care separă o criză de un diferend sau de un război. Criza şi războiul reprezintă două subcategorii ale unui fenomen mai larg, diferendul internaţional. Persuasiunea. Geopoliticianul Edward Luttwak aprecia că în perioada Războiului Rece s-a manifestat persuasiunea80. Această afirmaţie a avut la bază modul de acţiune - în cadrul unui sistem de norme acceptate, care dau limitele conflictului - al adversarilor angajaţi în conflict. Limitele acestor acţiuni sau non-acţiuni creează o anume „stabilitate” a conflictului. Dar, în acelaşi timp, persuasiunea generează modalităţi de manifestare a tensiunilor dintre adversari, a cursei înarmărilor sau a perturbării echilibrului puterii, ca urmare a unor acorduri diplomatice. Dezintegrarea Uniunii Sovietice evoluţia procesului de globalizare - unde individul poate fi mai important decât statul81 -, au generat alterarea percepţiei persuasiunii. Strategiile războiului rece. Strategiile aplicate pe timpul Războiului Rece erau cel mai adesea liniare, ele generând norme şi reguli pentru adversari, care puteau fi victime ale unui genocid nuclear şi care aveau, în consecinţă, un interes puternic şi real în respectarea unui cadru normativ, clădit în urma a 50 de ani de tensiuni, cadru normativ explicat prin concepţia constructivistă a studiilor relaţiilor internaţionale82. În realitate, totuşi, abilitatea de a lupta împotriva unui adversar 80 81 82

E. N. Luttwak, Le paradoxe de la stratégie, Odile Jacob, Paris, 1989. K. Waltz, Theory of International Politics, Addison Wesley, Reading (MA.), 1979.

A. Wendt, Identity and Structural Change in International Politics, în Y. Lapid and F. Kratochwil, The Return of Culture and Identity in IR Theory, Lynne Rienner Publishers, London, 1996.

50

puternic, convenţional şi dezvoltat tehnologic necesită aplicarea unor doctrine şi tactici asimetrice. Steven Mety şi Douglas V. Johnson au definit asimetria conflictelor mondiale ca fiind un fenomen care „...acţionează, organizează şi gândeşte diferit decât oponentul pentru a maximaliza propriile avantaje, exploata slăbiciunile adversarului, menţine iniţiativa sau pentru a câştiga o mai mare libertate de acţiune. Ea poate fi politico-strategică, militar-strategică, operaţională sau o combinaţie a acestora. Ea poate face uz de metode diferite, tehnologie valori şi organizaţii, perspectiva timpului sau o combinaţie a acestora. Ea poate fi pe termen scurt sau lung. Poate fi intenţionată sau întâmplătoare. Poate fi discretă sau folosită în tandem cu metodele convenţionale. Poate avea atât dimensiune psihologică cât şi fizică”. 83 Perspectiva operaţională. Din perspectiva operaţională, analistul englez A. Wendt afirma că: „..duşmănia este socială şi materială”.84 Pentru sistemele militare occidentale, puternic centrate pe tehnologie, reprezintă calea de intrare şi acţiune în domeniul asimetriei. Au apărut noi actori în arena internaţională ce folosesc strategii diferite împotriva inamicilor lor. Pentru generalul francez Loup Francart, unul dintre strategii importanţi europeni, conflictele post Războiul Rece au devenit „războaie ale sensurilor”85. Ca o consecinţă, primul adversar care vede şi percepe sensul conflictului – din perspectiva intenţiilor politice către multiplele sensuri ale acţiunilor tactice – este atunci primul care fi va capabil să reacţioneze într-o manieră adecvată. Această viziune este mult mai relevantă în mediul strategic, definit de apariţia unor noi strategii unde timpul de multe ori înlocuieşte spaţiul ca dimensiune majoră a conflictelor actuale.86 Neglijând acest fapt se poate dovedi catastrofic pentru apărarea sistemului nostru de valori, şi trebuie înţeles aici ca o combinaţie a legalităţii, democraţiei, drepturilor oamenilor, egalitatea între oameni, etc. Incertitudinea Noii ordini mondiale. Sfârşitul Războiului Rece a adus incertitudine şi o nouă ordine mondială. Lumea „stabilă” şi „cunoscută” a celor doi poli de putere s-a năruit. Noua evoluţie politică internaţională de după 1989 a generat retrageri ideologico-culturale stimulate de revenirea la anumite „ritualuri” şi la anumite cutume aflate în totală contradicţie cu motivele iluminării. Crizele umanitară din Africa generate de conflictele din Sudan (Darfur), războaiele civile din Liberia, Coasta de Fildeş, Congo, luptele inter-clanuri din Nigeria, conflictele din Balcanii de Vest şi dorinţa de reinstaurare a „Califatului islamic” în Valea Fergana, reprezintă tot atâtea manifestări iraţionale. CLASIFICAREA CONFLICTELOR. Viziunea contemporană asupra conflictelor este de aceea prea mult impregnată cu „paradigma occidentală de ducere a războiului”: confruntarea dintre state cu aceleaşi concepte politice, culturale şi ideologice. Colonelul Dunlap, afirma că „viitorii noştri adversari vor fi diferiţi de noi”. DINAMICA CRIZEI POLITICO-MILITARE. Crizele politico-militare şi umanitare nu apar instantaneu. Ele sunt declanşate de o serie de circumstanţe, de diverse tipuri, care se manifestă gradual, cum ar fi: declaraţii, demonstraţii militare, acţiuni violente indirecte, actele de natură politică, folosirea forţei sau a ameninţării cu forţa. EFECTE ÎN PLAN GEOPOLITIC. Colapsul lumii bipolare a declanşat un amplu proces al revendicărilor teritoriale inspirate din ,,drepturi”, cu manifestări diferite, mai mult sau mai puţin 83

S. Metz, D.V. Johnson II, Asymmetry and U.S. Military Strategy: Definition, Background, and Strategic Concepts, London, Strategic Studies Institute, U.S. Army War College, January 2001, p. 6.

84

Op. cit. p. 50.

85

L. Francart, La guerre du sens. Pourquoi et comment agir dans les champs psychologiques, Coll. « Stratèges et stratégie », Economica, Paris, 2000.

86

Apud The concept of chronostrategy: A. De Neve, J. Henrotin şi C. Wasinski, „Quelles conséquences stratégiques?” în J. Henrotin (Dir.), Au risque du chaos. Premières leçons de la guerre d’Irak, Armand Colin, Paris, 2004. şi J. Henrotin, „Une campagne paradoxale. Iraqi Freedom entre classicisme stratégique et chronostratégie”, în RMES Et alii., Iraqi Freedom. Analyse géopolitique, stratégique et économique de la troisième guerre du Golfe, L’Harmattan, Paris, 2004.


conştiente, care au dat loc la autoreprezentări ale spaţiilor considerate vitale de către unii subiecţi politici, declanşând crize şi conflicte cu implicarea actorilor regionali şi chiar globali. STRATEGIA DE SECURITATE AMERICANĂ – MOTIVAREA RĂZBOIULUI PREVENTIV. Conform administraţiei americane, SUA a ales să îşi asume rolul de conducător în defavoarea izolationismului tradiţional. În acelaşi timp, conform strategiei americane, armata SUA se implică în conflicte din afara graniţelor naţionale în loc să aştepte să fie atacate SUA la ele acasă. SUA caută să remodeleze lumea şi pentru a nu fi modelate de către aceasta. Această remodelare impusă de geopolitica americană a transformat SUA în putere hegemonică. CONFLICTE ÎN DERULARE TIPURI DE CONFLICTE. Dintre conflictele care încă se manifesta pe Glob, la începutul mileniului al III-lea, menţionăm: conflicte etnice, conflicte religioase, conflicte lingvistice si de caracteristici culturale, conflicte economice, conflicte etnice şi religioase, conflicte etnice şi economice, conflicte complexe ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE DE GESTIONARE A CRIZELOR ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE (ONU). În condiţiile creşterii excesive şi a democratizării organizaţiei, aceasta şi-a pierdut din însemnătate, gestionând foarte defectuos conflictele internaţionale şi problemele globale, deoarece marea majoritate a rezoluţiilor şi convenţiilor internaţionale nu sunt semnate de marile puteri. Deşi speranţa revitalizării şi resuscitării O.N.U. încă există, se pare ca limitele funcţionale ale organizaţiei rezidă în însăşi organizarea sa actuală, care nu mai corespunde întru totul obiectivelor sale universale. NATO. Atacurile teroriste asupra SUA din 2001 au conferit un nou nivel de urgenţă acestei misiuni şi o nouă dimensiune cadrului NATO pentru managementul crizei, în capitolul apărare colectivă. În iunie 2002 Consiliul a emis directiva politică pentru elaborarea unei Concepţii militare de apărare contra terorismului. NAC a probat rolurile Planului NATO de protecţie civilă de ajutorare în situaţii de urgenţă sau dezastre inclusiv în managementul consecinţelor rezultate din folosirea agenţilor chimici, biologici, radiologici sau nucleari (CBRN). UEO. UEO - rămasă multă vreme de la constituire inactivă - a elaborat strategia identităţii europeane de apărare, având la bază cooperarea între statele membre în domeniul securităţii şi întărirea nucleului european al NATO. Cu ocazia reuniunii din 1987 de la Haga, Consiliul UEO a adoptat “Platforma intereselor europene în materie de securitate” în care îşi afirmau în mod solemn hotărârea de a consolida componenta europeană a Alianţei Nord-Atlantice oferind, în acelaşi timp, o dimensiune de securitate şi apărare pentru o Europă integrată. SECI - Southeast European Cooperative Initiative este un organism de cooperare al Uniunii Europene constituit în scopul combaterii criminalităţii transfrontaliere. SECI are sediul central la Bucureşti (Palatul Parlamentului) şi a intrat în deplină activitate la 1 februarie 2000, o dată cu semnarea Convenţiei de Cooperare pentru Prevenirea şi Combaterea Crimei Transfrontaliere (Convenţia SECI) de către toate statele participante, respectiv: Albania, Bosnia-Herţegovina. Bulgaria, Croaţia, Grecia, Iugoslavia (Serbia-Muntenegru), Macedonia, Moldova, Turcia, Ucraina şi România. PACTUL DE STABILITATE ÎN BALCANI. Este o iniţiativă lansată de Germania în 1999, iar ulterior a fost pusă sub egida OSCE; reprezintă o modalitate prin care statele vest-europene încearcă să se implice mai mult în zonă. Are ca obiective: (1) diminuarea şi eliminarea potenţialului conflictual al regiunii; (2) sprijinirea dezvoltării unor regimuri democratice; (3) aprofundarea cooperării regionale şi transfrontaliere; (4) crearea condiţiilor pentru integrarea regiunii în structurile politice, economice şi de securitate euro-atlantice. Activitatea sa este complementară cu celelalte iniţiative regionale şi este sprijinită de organizaţii internaţionale ca UE, OSCE şi NATO, Consiliul Europei. Proiectele sale sunt susţinute de organisme financiare internaţionale: FMI, BERD, Banca Mondială. Funcţionează pe baza unei Mese regionale pentru Europa de Sud-est, divizată în trei secţiuni (Masa de Lucru I - pentru democraţie şi drepturile omului, Masa de Lucru II - pentru reconstrucţie, dezvoltare şi cooperare economică şi Masa de Lucru III - pentru probleme de securitate). 52

CSI. Presiunile pentru o integrare mai activă au determinat înfiinţarea de către Rusia, Bielarus, Kazakhstan şi Kârghistan la 29 martie 1996, a unui model de piaţă comună pentru bunuri şi servicii. La 2 aprilie 1996, Bielarus şi Rusia au semnat un tratat de creare a Comunităţii Republicilor Independente (C.R.I.), foarte asemănătoare cu fostele republici sovietice socialiste. POLITICA EXTERNĂ ŞI DE SECURITATE COMUNĂ (PESC). La conferinţa interguvernamentală din 16-17 iunie 1997, misiunile tip Petersberg au fost incluse în Tratatul de la Amsterdam şi s-a lansat ideea integrării UEO în UE. Cu acelaşi prilej, a fost creată şi funcţia de Secretar general al Consiliului UE şi Înalt reprezentant pentru PESC. Cele două tratate menţionate aici au înzestrat PESC cu trei instrumente principale: strategii, poziţii şi acţiuni comune. Prin decizii ulterioare ale UEO, rolul operaţional al acesteia a fost transferat UE, în sarcina UEO rămânând doar anumite funcţii şi structuri. Cercetători ai UE consideră edificarea PESC o întreprindere dificilă, cât timp capacitatea de a proiecta puterea este inegal distribuită între statele membre. Se crede că instituirea unui Consiliu de Securitate European după model ONU, cu 10 membri, ar spori rapiditatea în luarea deciziilor, în realizarea unui acord în probleme globale cum ar fi, de exemplu, lupta cu terorismul, a unui acord asupra principiilor fundamentale pentru o acţiune comună. O decizie în acest sens s-ar putea lua numai după intrarea în vigoare a noii Constituţii europene. POLITICA EUROPEANĂ COMUNĂ DE SECURITATE ŞI APĂRARE (ESDP). Ca repere de analiză a evoluţiei pozitive a conceptului pot fi luate în calcul momentul Laeken, când Consiliul European a declarat ESDP operaţională, cel al primei misiuni de poliţie ESDP, ce a debutat la 1 ianuarie 2003 în Bosnia- Herţegovina, sau 31 martie 2003, când ESDP a desfăşurat prima forţă militară, EUFOR, în Macedonia. IDENTITATEA EUROPEANĂ DE SECURITATE ŞI APĂRARE (ESDI). Cristalizarea conceptului de Identitate Europeană de Securitate şi Apărare se produce în timp şi are loc pe fondul preocupărilor Europei de a dezvolta o politică externă şi de securitate comună şi al cerinţei realizării unui parteneriat echilibrat între polii american şi european ai Alianţei. Procesul pe care îl presupune noul concept ţine deopotrivă de adaptarea structurilor politice şi militare ale NATO şi de dezvoltarea UE, vizând consolidarea pilonului european al Alianţei, fără a-l contrapune efortului euro-atlantic de apărare, spre a servi interesele tuturor statelor continentului, dar şi întăririi eficacităţii şi integrităţii NATO. CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN EUROPA CONFLICTUL DIN KOSOVO. Principala ameninţare la adresa stabilităţii Europei, rămâne această zonă, zona ce poate fi etichetată drept „călcâiul lui Ahile”, din cauza considerării ei drept posibil punct generator al unei înlănţuiri de crize, cu implicaţii radiale şi nu numai. În timp ce au loc ultimele negocieri între Belgrad şi albanezii kosovari, a devenit clar că puţine chestiuni divizează comunitatea internaţională mai mult decât independenţa provinciei Kosovo. CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN ASIA CARACTERIZAREA ORIENTULUI MIJLOCIU. Lumea islamică reprezintă o arie geopolitică configurată de o comunitate istorică bine definită, care a evoluat şi s-a extins într-un univers socio-cultural bine delimitat locuit de aproximativ 25% din populaţia globului. Percepţia aparent monolitică – „aparent monolitică” deoarece nu poate fi considerat ca un spaţiu omogen etnic, religios, lingvistic - oferă în proiecţie geopolitică un areal tricontinental, în care disparităţile socio-economice, clivajele religioase, clivajele culturale şi antagonismele politice (ţinând de opţiuni ideologice particulare) fac din Islam o lume unică a contrastelor şi discrepanţelor – dar paradoxal: globală. Complexitatea spaţiului global islamic, modul în care este percepută de către celelalte culturi, religii şi civilizaţii sunt rezultatul evoluţiei istorice, regăsindu-se şi în numeroasele transformării ale modernităţii. RĂZBOAIELE DIN IRAK. În concepţia analiştilor André Dulait şi François Thual Irakul a reprezentat "copilul teribil" al Orientului Mijlociu, o permanentă sursă de destabilizare pentru


vecinii săi, sprijinit când de Occident când de sistemul comunist. De la formarea sa ca sta şi până în prezent, Irakul a cunoscut o succesiune de regimuri, toate sunnite şi arabe, monarhice şi populare, care au antrenat dezvoltarea mai multor revolte succesive: pentru independenţă, pentru hegemonie politică şi pentru independenţă etnică. Din punct de vedere geopolitic, Irakul a traversat cinci manifestări distincte: instabilitate politică problema unităţii "constanta izolare existenţa rezervelor mari de hidrocarburi şi apă neutralitate În prezent peste 50 de state fac parte din coaliţia internaţională împotriva Irakului, dar cu trupe active participă următoarele state: În ultima perioadă tot mai multe state doresc să îşi retragă contingentele în cursul anului 2008, inclusiv SUA. Situaţia prezentă din Irak nu mai este ca cea iniţială. Executarea dictatorului, dizolvarea armatei, dizolvarea fostelor instituţii ale puterii şi administraţiei de stat au generat apariţia formaţiunilor paramilitare de rezistenţă sau religios-ideologice, a organizaţiilor extremist-teroriste şi a unor guverne fără susţinerea populară. Pe acest fond complex, SUA au organizat instituţiile militarizate irakiene, au organizat garnizoane cu trupe speciale gen Blackwater şi au constituit nucleul pentru o nouă armată în jurul forţelor kurde şi foşti militari din armata lui Hussein. CONFLICTUL ISRAEL-PALESTINA. Dincolo de problemele de ordin geopolitic, un canal de discuţii între Europa şi Orientul Mijlociu este cât se poate de necesar şi firesc, în fond cele două regiuni sunt foarte apropiate geografic vorbind. Europa ar trebui realmente să caute o cale de mijloc. Pe de o parte să nu îşi deterioreze relaţiile cu SUA, iar pe de altă parte să nu ignore relaţiile cu lumea arabă. Ignorarea problemelor cu care se confruntă Orientul Mijlociu nu va duce la dispariţia lor, din contră, se vor adânci şi s-ar putea repercuta şi asupra Europei. Uniunea Europeană ar putea chiar juca rolul de intermediar în relaţiile SUA cu Orientul Mijlociu, condiţia esenţială fiind echidistanţa. PALESTINA87. În concepţia teoreticienilor sionişti Palestina, ca stat cu propria lui cultura şi limbă nu a existat niciodată. Teritoriul ei a fost cucerit succesiv de către romani, de islamici şi de cruciaţii creştini, de imperiul otoman şi de către britanici, după primul război mondial. Britanicii au fost de acord să restituie o parte din teritoriu evreilor, pentru a deveni căminul lor. În conflictul israeliano-palestinian, SUA ca superputere, prin politica sa deloc neutrală şi-a redus substanţial şansele de a fi un posibil mediator între cele două părţi. Palestinienii se consideră singurele victime ale violenţelor şi răzbunării evreilor. Cultura lor politică nu-şi asumă responsabilitatea pentru organizarea disfuncţională, fragmentarea internă şi alte greşeli din trecut, preferând să dea vina mereu pe evrei. Unii palestinieni, printre care şi preşedintele Mahmoud Abbas, condamnă terorismul şi efectele acestuia dar, în ciuda acestui fapt, mulţi tineri palestinieni încă mai speră ca Israelul va fi înfrânt prin violenţă. CONFLICTE ŞI CRIZE ÎN AFRICA Continentul African a reprezentat provocarea lumii moderne. Africa a fost, este şi va mai fi mult timp punctual fierbinte al Terrei. Deşi accesul la informaţii privind statele africane este limitat sau ştirile nu “prezintă” interes ca cele din spaţiul Alianţei Nordului, fenomenele geopolitice ce se impun a fi a fi analizate sunt la intensitate maximă. Corupţia costă statele africane peste 150 miliarde USD/an şi ridică costul producţiei cu 20%. Corupţia la nivel înalt, reduce posibilitatea guvernului de a disponibiliza bani spre şcoli, şosele şi serviciile de bază de care au 87

Teritoriul numit Israel şi Palestina este situat în estul Mării Mediterane. De-a lungul istoriei sale agitate, suprafaţa, populaţia şi conducerea au variat foarte mult. Actualul teritoriu al Israelului se întinde de la râul Iordan până la Marea Mediterană, învecinat cu Egiptul la sud, Libanul la nord, Iordania la est. Graniţele recunoscute ale Israelului sunt în proporţie de 78%. Suprafaţa rămasă se împarte în teritoriile ocupate de Israel începând cu războiul de şase zile din 1967 şi regiunile autonome aflate sub control palestinian. Fâşia Gaza se află în sud şi este controlată de Autoritatea Palestiniană.

54

nevoie oamenii. Spălarea banilor prin ONG-uri, acţiunile companiilor petroliere, mituirea la nivel înalt şi problema salariilor completează spectrul corupţiei din statele africane. Africa reprezintă sursa viitoare de resurse vitale pentru omenire. Paradoxal statele cele mai sărace din lume au cele mai mari rezerve de resurse naturale. Această abundenţă a determinat evoluţia rapidă a corupţiei în detrimentul industrializării statelor africane şi a instruirii populaţiei. Africa eliberată de coloniştii europeni s-a bazat mai puţin pe instituţiile solide ale unui stat de drept şi s-a lăsat condusă de dictatori-marionetă, impuşi de polii de putere – cu mari interese în zonă – care au fost încurajaţi să importe ideologii străine culturilor şi religiilor africane, primind în schimb libertatea de a transforma statul într-o proprietate personală. Această abordare frecventă a legii personale a avut efecte negative asupra popoarelor africane şi a generat crize ce au afectat statul de drept. Ajutorul internaţional şi asistenţa umanitară s-au transformat în puncte de sprijin al unor dictaturi care au aprobat politici, în cele mai multe dintre cazuri, cu efect negativ în plan social. Africa reprezintă arealul manifestărilor conflictuale complexe, manifestate în majoritatea statelor, ca urmării a ignoranţei organismelor internaţionale de a interveni oportun în medierea şi rezolvarea acestora. Din punct de vedere economic, Africa reprezintă o povară pentru lume tehnologică occidentală dar, paradoxal, şi spaţiul de interes al centrelor mondiale de putere: UE, SUA, China, Rusia, India, Brazilia şi Japonia. Cu toate aceste, în prezent se manifestă următoarele conflicte: Algeria – conflict religios Angola – conflict civil cu baze economice Burundi – conflict civil determinat de contradicţii etnice Congo – conflict civil cu determinări etnice Republica Democrată Congo – conflict civil cu determinanţi de ordin politic şi economic Coasta de Fildeş – conflict civil cu implicaţii de ordin politic, religios şi economic Etiopia şi Eritreea – conflict civil internaţional (litigiu asupra graniţei) Etiopia: etnic şi economic Kenia – conflict civil (de ordin etnic, politic, economic) Liberia – conflict civil (de ordin politic, economic) Nigeria – conflict civil (de ordin etnic, religios, politic) Somalia – conflict civil (de ordin politic) Sudan – conflict civil (de ordin politic) Uganda – conflict civil (de ordin politic)


Partea a V-a GLOBALIZAREA - CAUZE ŞI EFECTE - INSERŢIA SPAŢIULUI ISLAMIC ÎN LUMEA GLOBALĂ ANALIZA PROCESULUI DE GLOBALIZARE GLOBALIZAREA. Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată, şi probabil nici definitivă. Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonimul mondialisation din limba franceză. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, toate la un loc sau nimic. Lumea se confruntă cu probleme globale. una dintre ele este necunoaşterea problemei musulmane, care trebuie abordată într-o perspectivă regională, mai degrabă, decât globală, şi printr-o prismă geopolitico-teologică. Guvernarea globală include nu numai instituţiile şi organizaţiile internaţionale care elaborează şi promovează reguli şi norme privind ordinea mondială, ci şi acele organizaţii şi grupuri de presiune, de la corporaţii multinaţionale, mişcări sociale transnaţionale, ONG-uri, care urmăresc scopuri şi obiective relevante pentru sistemele de reglementare şi autoritate transnaţionale. INTEGRAREA ECONOMICĂ. Mediul economic global include totalitatea variabilelor care concură la susţinerea şi dezvoltarea capacităţii de absorbţie a pieţelor naţionale. În acest caz, analiza impactului factorilor exogeni asupra operaţiunilor corporative presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte caracteristice potenţialelor ţări gazdă: profilul industrial şi dimensiunea cheltuielilor de consum, elemente ce asigură premisele configurării unor strategii de implantare suficient de flexibile eventualelor mutaţii ce pot surveni în spaţiile competiţionale considerate. Diferenţierile structurale survenite în configuraţia statelor lumii, ca efect direct sau indirect al nivelului dezvoltării naţionale sau regionale, concură la realizarea de noi profile sistemice, cu impact deosebit, asupra expansiunii corporaţiilor multinaţionale şi domeniilor de interes investiţional, cum ar fi: economii de subzistenţă, economii bazate pe exportul de materii prime, economii în curs de industrializare şi economii industrializate88. Integrarea economică are drept scop realizarea solidarităţii economice prin formarea unei reţele complexe de legături interdependente între agenţii economici ai actorilor statali participanţi la dezvoltarea procesului de globalizare. Integrarea economică se manifestă prin integrarea pieţelor şi a investiţiilor şi reprezintă un mecanism distinct de susţinere a procesului globalizării. ETAPELE DEZVOLTĂRII PIEŢELOR ECONOMICE. Piaţa economică de la unitar la global, a cunoscut mai multe stadii evolutive, specifice etapelor de dezvoltare istorică a societăţii umane, astfel: Etapa manufacturieră (sec XVI-XVIII), Etapa capitalismului liberei concurenţe, Etapa capitalismului monopolist. GLOBALIZAREA ECONOMICĂ. Prăbuşirea blocului comunist şi câştigarea independenţei statelor din fosta URSS a determinat dezvoltarea fără precedent a blocurilor economice regionale şi a generat apariţia unor teorii care au dezbat pe larg contradicţia sau legătura strânsă dintre procesul de globalizare şi individualizarea zonelor de integrare economică. Analiştii internaţionali au recunoscut că actualele contradicţii, generate în special de procesul de globalizare, sunt legate de temerile ridicate de accentuarea legăturilor economice, sociale şi politice în defavoarea celor la nivel global. Între procesul de globalizare şi cel de integrare este doar o diferenţă de scară, procesul de globalizare urmărind, în linii mari, aceleaşi etape ca şi integrarea la nivel regional (conform principiului complementarităţii) INTEGRAREA TEHNOLOGICĂ. Mediul tehnologic global reprezintă cadrul larg al progresului economico-social înregistrat la nivelul unui stat gazdă în decursul timpului. Trecerea de la societatea industrială la cea postindustrială, schimbările intervenite în structura tehnologică a cadrului investiţional s-au reflectat în sfera fluxurilor mondiale de bunuri şi servicii. La baza acestor mutaţii se situează inovaţia, care la rândul ei, comportă diversitatea existenţială a societăţii umane. Iată de ce bunurile materiale generate în epoca industrială şi-au diminuat în 88

Philip Kotler, Marketing Management: Analysis, Planning, Implementation and Control, 8th. Edition, New Jersey: Prentice Hall, 1993 şi Arthur Dambischi, Fluxurile investiţionale interstatale, “Tribuna Economică” Nr. 30/ iulie 2000

56

mare măsură, rolul predominant deţinut anterior, în ansamblul ofertei de mărfuri destinate pieţei globale, manifestându-se o cerere ascendentă de produse şi servicii orientate spre satisfacerea calitativă a nevoilor şi trebuinţelor populaţiei, în defavoarea laturii materiale a acestora. În acest context, mediul tehnologic global este asociat transferurilor de tehnologie operate la nivel mondial, numeroase state generând structuri şi facilităţi legislative societăţilor transnaţionale deoarece acestea atrag transferul de tehnologie şi “know-how” managerial, realizând adaptarea şi uniformizarea globală a trendului dezvoltării economice. Evoluţia mediului tehnologic global a impus societăţilor transnaţionale implementarea unor strategii direcţionate pe:  analiza schimbărilor de mediu şi efectul noilor tehnologii asupra modului în care acestea servesc satisfacerii nevoilor umane;  încurajarea cercetărilor orientate către piaţă;  evaluarea efectelor secundare nedorite ale oricărei inovaţii în scopul evitării dispariţiei pieţelor de comercializare aferente. NOI SURSE DE ENERGIE. Energia solară. Numeroase state ale lumii folosesc pe scară largă energia solară în instalaţii moderne de încălzire: Israel, Japonia, Australia, S.U.A., Italia, Franţa sau Algeria (Bauzareah). In Uzbekistan (la Taşkent) energia solară este utilizată pentru desalinizarea apei. Energia geotermică. Temperatura scoarţei terestre creşte constant, direct proporţional cu creşterea adâncimii. Cele mai importante câmpuri geotermice coincid cu „Cercul de foc al Pacificului”, fiind legate de un vulcanism activ: Noua Zeelandă, Jawa, Sumatera, Japonia (ins. Kyushu, Hokkaido şi nordul ins. Honshu), insulele Kurile, peninsula Kamceatka, ins. Aleutine, Alaska, zona Yellowstone din M. Stâncoşi, California, Guatemala, El Salvador, Costa Rica şi Anzi. Tot în lungul unei fracturi a plăcii pacifice s-a format lanţul vulcanic al insulelor Hawaii, unde sunt concentrate importante resurse geotermale. Acestora li se adaugă zona ce cuprinde ins. Canare, Mediterana (Spania, Franţa, Italia, Grecia, Turcia) şi se continuă în Caucaz şi Orientul Apropiat. Printr-o importantă activitate vulcanică se caracterizează şi structurile de tip rift, în care se includ grabenul est-african (estul R.D. Congo, Etiopia, Djibouti, Tanzania, Uganda, Kenya, Rwanda, Burundi). Energia eoliană. Cele mai favorabile locuri pentru instalarea de turbine eoliene se află pe insule, ţărmuri şi în zonele montane, unde frecvenţa şi intensitatea vânturilor sunt relativ ridicate. In prezent, principalele producătoare de energie electrică pe baza centralelor eoline sunt S.U.A., Canada (ins. Magdalena), China, Federaţia Rusă, Germania (landul SchleswigHolstein), Danemarca, Franţa, Japonia, Olanda şi Spania. Energia mareomotrică. La nivel mondial au fost identificate peste 40 amplasamente favorabile pentru construcţia unor uzine mareomotrice cu peste 800-1000 MW. Astfel de avantaje sunt specifice pentru ţărmul răsăritean al Americii de Nord (amplitudinea mareică în golful Fundy este de 19 m), pe litoralul sudic al peninsulei Alaska, în golful California, pe litoralul atlantic francez, în sud-vestul Irlandei, pe ţărmul Mării Albe, pe litoralul estic al Americii de Sud, pe ţărmul Mării Chinei de Est, al Mării Galbene şi al Mării Ohotsk, pe litoralul nordestic al Mării Arabiei şi pe ţărmul nord-estic al Australiei (Negoescu, Vlăsceanu, 1998, p. 232). Prima şi una dintre cele mai importante astfel de centrale din lume a fost dată în folosinţă în 1966 la Rance (Franţa). Energia produsă de conversia termomarină. O primă centrală de acest fel funcţionează în Cuba la Matanzas, încă din 1930, urmată de o alta la Abidjan în Côte d’Ivoire (construită în 1981). Industria conversiei termomarine a cunoscut o extindere rapidă în ţări ca S.U.A., Franţa, Japonia, Olanda, Israel, Suedia. Energia produsă de curenţii oceanici. Curenţii oceanici pot constitui o sursă enormă de energie, însă există numeroase probleme de ordin tehnic privind captarea, transformarea energiei şi transportul acesteia spre zonele de consum.


Energia produsă prin arderea biomasei. Folosirea biomasei în scopuri energetice este însă destul de restrânsă, exceptând produsele de combustie prin căldură. Ţările unde aceasta este utilizată pe scară largă sunt S.U.A., Canada, Brazilia (unde este folosit un compus aromatic comparabil cu benzina rezultat prin fermentaţia frunzelor suculente ale palmierilor), Filipine (unde se experimentează folosirea uleiului de cacao în locul motorinei) şi Franţa (unde este utilizat un ester metilic pe bază de rapiţă). Hidrogenul obţinut prin disocierea apei. Poate avea un rol important în energetică deoarece prezintă avantajele de a nu polua mediul înconjurător, de a fi produs în cantităţi inepuizabile şi de a putea fi stocat sub formă gazoasă sau lichidă. Energia nucleară. Cele mai multe reactoare comerciale de tip BWR şi PWR folosesc uraniu îmbogăţit până la 4%, alte reactoare de cercetare folosesc îmbogăţiri mai mari, în timp ce unele reactoare comerciale cu economie ridicată de neutroni nu necesită de loc combustibil îmbogăţit. În SUA puterea instalata depăşeşte 529 miliarde kwh, fiecare centrala având peste 1.100 MW (Decatur 1 si 2, Peach Bettom 2 si 3 - Philadelphia), Bridgman (Michigan), Cloy Station (California).SUA realizează aproape 30% din producţia mondiala de energie electrica obtinuta în centrale atomice. În Marea Britanie şi Franţa unele centrale depăşesc 1250 MW (Dungenness, Berkeley, Wylfa, Calder, Hall etc., respectiv St.Laurent-des Eaux, Mont d'Arreé (Bretagne), Macoule (Valea Ronului), Bugey (Alpi). În CSI funcţionează centrale de la: Smolensk, Novoronej (880 MW), Kolpino-Cernobâl (2000 MW), Beloiarsk (600 MW) etc. Producţia atomo-centralelor asigura o pondere de 11% din producţia mondiala (213 miliarde kwh). În Germania s-au construit centrale atomoelectrice în Landul Hessen, pe Rinul MijlociuMain, Saxonia Inferioara, Bremen (Esenhan). Producţia asigurata de acest tip de termocentrale este de circa 161 miliarde KW (9% în producţia mondiala). Centrale cu capacitati variabile s-au construit si în Suedia (Stockholm, Simpvarp), Olanda (Dodewaard), Belgia (Doel, Chooz etc.), Italia (Torino), Spania (Bilbao, Tortosa), Cehia si Slovacia (Dubnany, Bohunice), Japonia (Tokyo, Tsuruga, Biwa), India. INTEGRAREA STRATEGICĂ CONTEXTUL INTERNAŢIONAL ACTUAL. În istoria geopoliticii, mulţi teoreticieni şi specialişti militari şi-au axat pe studiile importanţa geopolitică a Eurasiei. Apropierea dintre Rusia şi China, precum şi relaţiile economice bune dintre Germania şi Rusia, pe de o parte, Franţa şi Rusia, pe de alta, reprezintă o apropiere evidentă între statele axiale ale Eurasiei. În acelaşi timp, pe termen scurt, SUA a promovat o viziune ghidată de pluralismul politic, faţă de acest spaţiu, pentru a preveni formarea unei coaliţii ostile şi pentru a stimula centrele de interes şi de putere să dezvolte relaţii de sine stătătoare cu America. Pe termen mediu, eforturile SUA sunt canalizate în vederea apariţiei unor parteneri compatibili din punct de vedere strategic, care, să formeze un sistem de securitate trans-euroasiatic. Petrolul prezintă un deosebit potenţial strategic şi datorită unei particularităţi sesizate cu acuitate de Abdulaziz AlSowayagh, în cartea “Arab Petro-Politics”. Este vorba despre “separaţia geografică între regiunile cu rezerve şi producţie mari de petrol, pe de o parte, şi de regiuni unde consumul este ridicat”. Astfel că petrolul a devenit o marfă de schimb majoră care domină, nu doar prin calităţile intrinseci, comerţul şi viaţa politică internaţională. Importanţa strategică a petrolului poate fi discutată cel puţin în două planuri. În primul rând, întreaga evoluţie tehnologică din ultimele decenii conferă acestei resurse un rol privilegiat, în sensul că instituie un gen de dependenţă faţă de combustibilii fosili, în special de petrol. BUGETELE MILITARE ALE STATELOR ISLAMICE. Nu sunt de neglijat aspectele determinate de limba arabă sau religia islamică şi, care se pot răsfrânge, ca efecte negative, asupra culturilor occidentale. Pentru a argumenta aceste aspecte, vom exploata evidenţa cifrelor privind bugetul militar şi forţele armate ale unor state islamice. SCHIMBĂRI ÎN GEOPOLITICA MONDIALĂ. Karl Jaspers aprecia că „vârstele axiale” ale istorie produc modificări substanţiale, pe arii majore şi de importanţă extinsă, cunoscute de marile civilizaţii umane. Din acest punct de vedere, putem afirma că fiecare etapă de 58

dezvoltare istorică instituie propria-i ideologie, în cazul nostru globalitatea, care jalonează trecerea într-un nou stadiu evolutiv sau involutiv (istoria a cunoscut şi astfel de etape). Saltul actual este precedat de evenimente „pregătitoare” de amploare, cu extindere regională sau globală, cum ar fi: criza hidrocarburilor (1973-1974, 1979-1980), Acordurile de la Helsinki 1975, Revoluţia Islamică iraniană din 1979, revoluţia neo-liberală manifestată din anii 1979-1980 (care şi-a pus amprenta şi pe teoriile geopolitice neo-liberale), înscăunarea papei Ioan-Paul al II-lea şi decesul acestuia, Mişcarea Solidaritatea din Polonia, Căderea Cortinei de Fier, extinderea UE şi NATO, atacul terorist de la 11 septembrie, înlăturarea unor lideri totalitari din Asia şi Africa şi renaşterea mişcărilor de stânga în America de Sud. OBIECTIVE POLITICE INTERNAŢIONALE. Eforturile trebuie să fie localizate în următoarele direcţii fundamentale: diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre; pregătirea cadrului instituţional pentru a răspunde criteriilor de integrare în structurile mondiale şi atragerea societăţilor transnaţionale; corelarea politicilor statale, prin stimularea iniţiativelor şi valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile şi a dezvoltării culturale a acestora; stimularea cooperării inter-regionale, interne şi internaţionale, a celei transfrontaliere; inclusiv în cadrul euro-regiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile regionale şi globale care promovează dezvoltarea economică şi instituţională a acestora. AMENINŢĂRI ŞI RISCURI ASIMETRICE. În lucrările Logica acţiunii colective (1965) şi Creşterea şi declinul naţiunilor (1982), analistul Mancur Olson a generat o adevărată teorie din perspectiva căreia sunt disecate procesele ce caracterizează prăbuşirea regimurilor comuniste şi exercitarea puterii mondiale. Adept al democraţiei şi neo-liberalismului, Olson dă gir tinerelor democraţii şi a influenţei pe care pot să le aibă acestea în perioada de început a globalismului. În concluzie, Olson este convins că tranziţiile nu sunt voluntare, ele fiind impuse (real în cazul statelor periferice şi al celor eşuate), de o putere coercitivă (real - impunerea prin forţă militară, specifică regimurilor sud-americane, asiatice şi africane) . Problema care se pune este dacă aceste impuneri coercitive vor genera democraţii viabile sau dictaturi şi anarhii, având în vedere maturitatea politică şi dezvoltarea socială a spaţiilor amintite mai sus. CARACTERIZAREA MEDIULUI DE SECURITATE. Mediul actual de securitate este fragmentat într-un spectru vast de entităţi ontologice, ideologice şi culturale. Observăm că asistăm la manifestări asimetrice din Somalia în Irak, Sierra Leone, Bosnia, Afganistan şi aşa mai departe, conflictele manifestându-se şi evoluând într-o multitudine de forme. Câmpul de luptă adaptat noilor manifestări nu mai este liniar şi previzibil, chiar dacă serviciile de Intelligence dispun de informaţii în timp real. Viitorul mediu strategic va fi non-liniar, interdisciplinar, haotic şi mult mai difuz decât în conflictele pe care le-a cunoscut evoluţia omenirii. Formele strategice adoptate de noii actori – printre care se manifestă şi grupările teroriste, unele cu acţiune globală - au la bază acţiunile militare în reţea şi nu mai corespund strategiilor clasice ale unor operaţii ca cele desfăşurate în conflictele din Golf, în ciuda învăţămintelor rezultate. Manifestările recente din Afganistan şi Irak au demonstrat imprevizibilitatea şi complexitatea conflictelor militare contemporane, în care deciziile sunt determinate de elementele psihologic, social, cultural şi politic. INTEGRAREA STATELOR ISLAMICE ÎN ORGANIZAŢII REGIONALE Majoritatea analiştilor internaţionali consideră că secolul al XXI-lea va declanşa strategia conglomeratelor de state integrate, indiferent sub ce formă de organizare vor adopta. În prezent evoluează simultan patru mari procese integraţioniste , care deja domină lumea contemporană.


UNIUNEA EUROPEANĂ. Pe plan internaţional se apreciază că această organizaţie multistatală configurată de statele europene este cea mai avansată din punct de vedere instituţional, politic, economic şi monetar. Uniunea Europeană nu a activat un plan viabil de cooperare militară. Odată cu constituirea structurilor militare, Uniunea Europeană se va transforma în pol de putere global. ASEAN (Association of South East Asian Nations) şi APEC (Asia – Pacific Economic Cooperations Group). Asia, prin vârfurile de lance reprezentate de China, India, Japonia şi Coreea de Sud s-a impus mai ales prin „zona de co-prosperitate asiatică”89. În această zonă avem manifestări diverse, adevărate provocări. APEC. Are ca membri următoarele state: Indonesia, Malaysia, Singapore, Thailanda, Filipine, Brunei, Vietnam, Australia, Canada, Chile, Coreea de Sud, China şi Hong Kong, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Papua Noua Guinee, SUA şi Taiwan, depăşind arealul geografic al Asiei şi având obiective globale. Fiind o organizaţie economică, fără obiective politice, culturale şi militare nu poate reprezenta o putere globală. NAFTA - Acordul Nord-American pentru Comerţ Liber. Această organizaţie suprastatală a fost înfiinţată la 7 octombrie 1992 de către SUA, Mexic şi Canada. Constituită ca o piaţă unică continentală a Americii de Nord, se va manifesta ca un partener pentru celelalte organizaţii globale. COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (CSI) - Содружество Независимых Государств, СНГ - Sodrujestvo Nezavisimîh Gosudarstv. Dezmembrarea „Imperiului”, după sute de ani de existenţă, de la periferia sa spre centru, a impus strategia reconstrucţiei dinspre centru către noile frontiere, limitate în mare măsură de intervenţia noilor actori geopolitici cu tendinţe de manifestare în plan global: NATO, UE, China şi Lumea Islamică. Ca strategie s-a adoptat înfiinţarea noii structuri prin atragerea în sfera de atracţie a statelor independente şi egale în drepturi a fostele republici sovietice. GUUAM90. GUAM (chirilic: ГУАМ, georgiană.: სუამი) este o organizaţie regională formată din patru state ex-sovietice: Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova. Coaliţia a fost creată ca mijloc de slăbire a influenţei ruseşti în zonă, şi a primit ajutor şi încurajări din partea Statelor Unite. Deşi la un moment dat activitatea sa stagna, în ultima perioadă a existat o mişcare de resuscitare a organizaţiei. Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova au fondat GUAM în 1997, ca o organizaţie care încearcă să împiedice influenţa rusească în fostele republici sovietice. În 1999, Uzbekistanul a aderat la organizaţie, însă pe 5 mai 2005, a anunţat preşedinţia în exerciţiu (la acel moment moldovenească) că se retrage din organizaţie. ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ. Organizaţia îşi are originile în anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC), Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană, pentru a ajuta la administrarea planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a fost extinsă pentru statele din afara Europei, iar în 1961 s-a reformat luând numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). Tabelul V.4.1. - State membre OCDE Australia Austria Belgia Canada Rep. Cehă Coreea de Danemarca Elveţia Finlanda Franţa Sud Germania Grecia Islanda Irlanda Italia Japonia Luxemburg Mexic Olanda Noua Zeelandă Norvegia Polonia Portugalia Slovacia Spania Suedia Turcia Marea Britanie SUA Ungaria 89 90

Mircea Mitran, Note de curs, IRSI-MAE, Bucureşti, 1995. http://ro.wikipedia.org/wiki/GUAM"

60

BRITISH COMMONWEALTH OF NATIONS. Commonwealth of Nations este o asociaţie mondială de state, a cărei membri colaborează pentru promovarea drepturilor omului, democraţiei, şi dezvoltării economice. Conducătorul simbolic – unanim acceptat este regina Marii Britanii – ca monarh al fostului Imperiu Britanic. ORGANIZAŢIA PENTRU UNITATE AFRICANĂ (OUA). Pe continentul african a fost creată, la 25 mai 1963, la Addis-Abeba (Etiopia), Organizaţia pentru Unitate Africană. Ea grupează 53 de ţări membre de pe tot continentul(S = 29.757.900 kmp, P = 850.000.000 locuitori, D = 25,7 loc/kmp, PIB = 514 miliarde USD), adoptă decizii prin consens, iar preşedinţia organizaţiei este asigurată prin rotaţie. Scopul declarat al OUA constă în promovarea păcii şi securităţii în Africa, dezvoltarea economică şi socială a ţărilor membre. ORGANIZAŢIA ARABĂ A TRANSPORTATORILOR AERIENI - Organizaţia Arabă a Transportatorilor Aerieni (Arab Air Carriers Organization - AACO - ‫ )الحتحاد العربي للنقل الجوي‬a fost fondată în anul 1965 sub patronajul Ligii Statelor Arabe. Are în compunere următoarele linii aeriene din statele arabe: Afriqiyah Airways, Air Algeries (retrasă în 2007), Air Arabia, Egypt Air, Emirates, Etihad Airways, Gulf Air, Iraqi Airways, Jordan Aviation, Kuwait Airways, Libyan Airways, Midlle Est Airlines, Oman Air, Palestinian Airlines, Qatar Airways, Royal Air Maroc, Saudi Arabian Airlines, Syrian Arab Airlines, Trans Meditereanean Airlines, Tunisair, Yemenair. BANCA AFRICANĂ DE DEZVOLTARE – ADB. Banca Africană de Dezvoltare - ADB a fost fondată în anul 1964 ca urmare a Conferinţei de la Monrovia, Libia. FONDUL ARAB PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ – AFESD. Fondul Arab pentru Dezvoltare Economică şi Socială – AFESD a fost înfiinţat de către Consiliul Ligii Statelor Arabe în anul 1968. AFESD este o instituţie financiară regională arabă care coordonează: dezvoltarea proiectelor de dezvoltare din spaţiul arab; susţinerea financiară a iniţiativelor private şi publice arabe; acordarea de asistenţă tehnică şi asigurarea de servicii pentru dezvoltarea economică şi socială a spaţiului arab. LIGA ARABĂ. Liga Arabă sau Liga Statelor Arabe (League of Arab States - ‫جامعة الدول‬ ‫ )العربية‬s-a înfiinţat în anul 1945, având ca limbă oficială araba care se vorbeşte în stele membre: Algeria, Bahrain, Comore, Djibouti, Egipt, Irak, Iordania, Kuwait, Liban, Mauritania, Maroc, Oamn, Qatar, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Siria, Tunisia, Yemen. Liga Arabă ocupă un areal de 13.763.193 km2 dispus în Asia şi Africa, cu o populaţie ce numără peste 314.473.779 locuitori (densitate 115,6 loc/km2, PIB = 1.564.789 milioane USD). ASOCIAŢIA DE COOPERARE REGIONALĂ A ASIEI DE SUD (SAARC). Asociaţia de Cooperare Regională a Asiei de Sud (SAARC) a luat fiinţă în anul 1985, cu ocazia Summitului de la Dhaka, având ca fondatori Bangladeshul, Bhutanul, India, Maldivele, Pakistanul şi Sri Lanka. Iniţiativa înfiinţării acestei organizaţii aparţine Bangladeshului şi a fost propusă în cadrul consultărilor forumului regional din 1980. Are ca responsabilităţi iniţierea de dialoguri periodice şi realizarea de cooperări economice, sociale, culturale şi în alte domenii în arealul Asiei de Sud. FONDUL INTERNAŢIONAL PENTRU URGENŢE ALE COPIILOR AL NAŢIUNILOR UNITE (UNICEF)91. Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de către Ansamblul General al Naţiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a fost scurtat în Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite, dar mai este încă cunoscut sub acronomimul său popular. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistenţă umanitară şi pentru dezvoltare copiilor şi mamelor lor în ţările în curs de dezvoltare. O agenţia fondată prin voluntariat, UNICEF supravieţuieşte prin fonduri guvernamentale şi donaţii private. OPEC92 - Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este o organizaţie internaţională alcătuită din Algeria, Angola, Indonesia, Iran, Irak, Kuwait, Libya, Nigeria, Qatar, 91 92

"http://ro.wikipedia.org/wiki/UNICEF" http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/opec.html


Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Venezuela. Comandamentul internaţional al OPEC (din 1965) este localizat în Viena, Austria. Organizaţia este considerată drept un sindicat de mulţi observatori. MAREA CASPICĂ. Simpla extindere a conductelor existente ,s-ar dovedi şi scumpă şi insuficientă. Mărirea capacităţii pe traseul Baku-Novorossiysk va necesita cheltuieli în plus pentru investiţiile necesare ocolirii Ceceniei. Din cauza conflictului din Cecenia, Rusia a fost silită să folosească legături de cale ferată cu un cost ridicat pentru a ocoli partea cecenă a traseului. O capacitate totală de mai mult de 2 milioane bpd va crea o aglomerare serioasă a traficului de petroliere pe Marea Neagră şi va bloca deja prea mult solicitata Strâmtoare Bosfor. Planurile de conducte care sunt în discuţie vor încerca să remedieze acest lucru. SUA preferă conducta Baku-Ceyhan care duce direct la Marea Mediterană. Dar administraţia Clinton nu a alocat deocamdată fonduri pentru această investiţie.

62

Partea a VI-a INTEGRAREA SOCIALĂ, CULTURALĂ ŞI CONFESIONALĂ A STATELOR ISLAMICE. EVOLUŢII ÎN SPAŢIUL ISLAMIC GEOPOLITICA RELIGIILOR Christopher Dowson consideră că „... marile religii sunt fundamentele pe care marile civilizaţii se odihnesc”, aceasta fiind, de altfel, principala caracteristică a civilizaţiilor. Din cele cinci religii mondiale, creştinismul, islamul, hinduismul şi confucianismul sunt asociate marilor civilizaţii, iar universalitatea caracterizează creştinismul, Islamul şi budismul. Credincioşii religiilor universale consideră frecvent convertirea ateilor sau a membrilor aparţinând altor religii drept o obligaţie religioasă. La polul opus, se plasează religiile etnice, unde convertirea este interzisă, acestea fiind, în general, asociate cu locuri sau regiuni specifice. Religiile etnice acceptă membrii numai în funcţie de etnie şi naţionalitate. Raportul civilizaţie – religie. Analistul Arnold Toynbee (1889-1975) a elaborat o teorie privind civilizaţiile, pe care le consideră mari grupuri umane, “societăţi vaste” ce cuprind etnii, popoare, state, chiar imperii, şi care formează, prin legăturile dintre ele, mari “ ansambluri” ce se întind pe suprafeţe geografice considerabile. 93 Civilizaţiile – în concepţia lui Toynbee - sunt “domenii inteligibile pentru studiul istoric”. “Unitatea inteligibilă a studiului istoric nu este nici statul naţional, şi nici (la celălalt capăt al scării de referinţe) omenirea ca un tot, ci este o anumită alcătuire a umanităţii, alcătuire pe care am denumit-o societate. Am descoperit cinci asemenea societăţi existente în zilele noastre, împreună cu anumite rămăşiţe fosilizate ale unor societăţi moarte sau dispărute”. Toynbee foloseşte indistinct denumirea de societăţi şi civilizaţii, deşi el deosebeşte în cadrul acestor “societăţi” două categorii: civilizaţiile şi “societăţile primitive”. Societăţile primitive, apreciate la circa 650 ca număr, sunt cele care nu au dat naştere unui “proces de civilizaţie”, sunt societăţi stagnante, îngheţate, fără evoluţie. Din cele 21 de civilizaţii, unele s-au stins fără a genera “urmaşi”, altele 5 ar fi încă active în lumea contemporană: civilizaţia creştină occidentală, civilizaţia creştină ortodoxă, civilizaţia islamică, civilizaţia hindusă şi civilizaţia extrem-orientală.94 Aceste cinci civilizaţii actuale descind fiecare din alte civilizaţii, pe care le continuă. Cei mai mulţi teoreticieni au criticat această viziune, în primul rând considerarea culturii şi a civilizaţiei ca două faze succesive în evoluţia unor societăţi, dar n-au abandonat distincţia respectivă. Au privit însă cultura şi civilizaţia ca două componente simultane ale vieţii umane, ca două registre diferite, prin componente, structură, funcţii şi interdependenţe. Pe această linie se situează aproape toţi gânditorii reprezentativi care au dezvoltat teorii consistente cu privire la cele două concepte. Raportul civilizaţie – cultură. Cultura şi civilizaţia, în accepţia sa, sunt prezente concomitent în orice stadiul a dezvoltării umane, ca două aspecte îngemănate, universale. În acelaşi timp, Mehedinţi respinge cu argumente teoria lui Oswald Spengler, despre opoziţia dintre cultură şi civilizaţie, ca două faze distincte în evoluţia popoarelor. Împotriva curentelor spiritualiste din perioada interbelică, geograful român susţine, pe baza unei vaste documentaţii, că progresul se desfăşoară concomitent în cele două faze distincte, dar “inseparabile”, ale vieţii umane, reabilitând astfel dimensiunea civilizaţională. Huntington acordă factorului religios un rol primordial în declanşarea acestor conflicte. Adevărat este că, cele mai dure conflicte au loc la frontierele ce despart lumea creştină (occidentală şi ortodoxă) de cea musulmană (zona Balcanilor, Caucaz, Asia Centrală, zonele Mării Negre şi ale Mării Mediterane). Aceste puncte de contact inter-civilizaţional inflamează identităţile şi generează conflicte deschise, mai ales acolo unde, în spatele lor răbufnesc o politicile religioase neconsumate în plan social-economic. 93

Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei (sinteză a volumelor I-IV de D.C.Sommervell), Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, pp 15-30. 94 Alături de aceste cinci civilizaţii, el mai menţionează alte două “relicve fosilizate” ale unor civilizaţii similare, ce îi cuprind pe creştinii monofiziţi, pe nestorieini (din Orientul Mijlociu), pe evrei şi farsi, precum şi anumite ramuri ale bhudismului şi pe jainii din India.


Identitatea unei civilizaţii este definită prin elemente culturale. Respingând perspectiva “gânditorilor germani din secolul XIX” care au introdus o distincţie radicală între cultură şi civilizaţie, Huntington îmbrăţişează perspectiva lui Braudel după care nu putem desprinde cultura de fundamentul ei, civilizaţia. Revenind cu alte precizări, Huntington vede în civilizaţii (“la plural”) ample “totalităţi”, durabile sub raport istoric, cu un oarecare grad de integrare, ce cuprind popoare, state, naţionalităţi, grupuri religioase etc. Toate acestea au “culturi distincte”, dar şi “elemente comune” şi legături strânse care le integrează într-o civilizaţie determinată. “Astfel, o civilizaţie este un grup de oameni cu cele mai înalte trăsături culturale şi cu cel mai răspândit nivel al identităţii culturale pe care oamenii îl au şi care îi distinge de alte specii. Ea este definită deopotrivă prin elemente obiective comune, cum ar fi limba, istoria, religia, obiceiurile, instituţiile, şi prin auto-identificarea subiectivă a oamenilor... Civilizaţiile sunt cel mai mare «noi» înăuntrul căruia ne simţim din punct de vedere cultural acasă şi deosebiţi de toţi ceilalţi «ei» de afară.”95 RELIGIA ISLAMICĂ Evoluţia Orientului Mijlociu este strâns legată de Islam, una dintre cele trei mari religii ale Globului care numără aproape 1,2 miliarde de adepţi. Este o religie monoteistă, care îşi are rădăcinile în Peninsula Arabă, la Mecca în secolul al VII-lea. Islamul propovăduieşte supunerea, iar adepţii săi sunt printre cei mai fanatici, deşi refuză existenţa preoţilor şi se axează numai pe credinţa intimă, este considerată ca fiind una dintre cele mai severe religii. Denumirea acesteia (islam), are mai multe sensuri, reprezentând aderarea la pacea lui Dumnezeu sau fiind denumirea oricărei religii adevărate. De asemenea, alte surse definesc cuvântul islam ca fiind a se supune cu înţelesul de “supunere (faţă de Allah)”96. Toate aceste definiţii nu o deosebesc de creştinism sau iudaism (iudaism), de aceea definiţia uzuală este că Islamul reprezintă o religie monoteistă, mesajul lui Allah (Dumnezeu) revelat profetului Mahommed prin intermediul arhanghelului Gavril. În anul 570 d.Hr. (anul Elefantului) se naşte profetul Mahommed, care într-un timp foarte scurt rămâne orfan. În anul 590 d.Hr., cunoscut datorită onestităţii şi judecatei sale cumpătate, este angajat de către o bogată negustoreasă din cetatea sfântă Mecca. După aproximativ zece ani, Mahommed reuşeşte să întemeieze o comunitate musulmană pe deplin convinsă de autenticitatea Islamului, în inima cetăţii-stat Mecca. Anul 622 aduce în prim-planul religiei islamice un complot împotriva profetului Mahommed, care părăseşte Mecca îndreptându-se către Yathrib (oraşul Medina de astăzi), unde este primit ca un adevărat rege. La Medina, Mahommed va construi foarte rapid o moschee, iar anul 622 este considerat drept punct de plecare al calendarului musulman. După circa opt ani de conflicte armate, profetul Mahommed intră victorios în Mecca, fără a vărsa o picătură de sânge devenind, totodată, cel mai popular om din Arabia. Profetul Mahommed moare în anul 632 la vârsta de 62 de ani. Ca şi în celelalte religii monoteiste, ritualul musulman este strâns legat de credinţa într-un Dumnezeu atotputernic, iar credincioşii care au aderat la această doctrină religioasă respectă întru totul ritualurile impuse. Obligaţiile rituale esenţiale (cei cinci “stâlpi” ai credinţei) – mărturia de credinţă, rugăciunea, dania (milostenia legală sau pomana - n.a.), postul şi pelerinajul – sunt reglementate strict de legislaţia islamică97. Evoluţia Islamului 571-1258 571 Naşterea profetului Mahommed 596 Mahommed se căsătoreşte cu Hodidja 610 Prima viziune a lui Mahommed 613 Încep profeţiile 95

Ibidem, p. 60 96 Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist, Editura Top Form, Bucureşti, 2003, pag. 66. 97 Nadia Anghelescu, Introducere în Islam, Bucureşti, 1999, pag. 3.

64

624-630

Luptele desfăşurate între cei din Mekkasi şi Medina. Mahommed se întoarce la Mecca 632 După moartea lui Mahomed, Abu Bakr devine Calif 634-644 Califatul lui Omar 636-641 Musulmanii ocupă Siria, Palestina Mesopotamia şi Egiptul 644-656 Califatul lui Osman 656-661 Ali- ultimul calif ortodox 661-680 Muavia se autoproclamă calif şi înfiinţează Dinastia Omayadă 693 Începe cucerirea Africi de Nord 711 Musulmanii atacă Spania, şi cuceresc întreaga peninsulă 718 Musulmanii ataca Franţa, în 732 sunt opriţi la Tours 750 Începutul domniei dinastiei Abbasidă, în 755 Abdar-Rahman întemeiază un stat autonom, omayad în Spania 798-809 Califatul lui Harun-ar-Rashid 909-1171 Dinastia Fatimidă în Africa de Nord şi Egipt 1055-1157 Sultanatul turcilor 1258 Mongolii ocupa Bagdadul, căderea dinastiei Abbasidă Termenul Islam - supunere devotată (faţă de Dumnezeu – n.a.) - mai circulă şi cu înţelesul de lume musulmană, lume care împărtăşeşte credinţa islamică, precum şi de civilizaţie islamică. Cel care se supune voinţei lui Dumnezeu este musulman. Spre deosebire de Biblia creştină, Coranul este o învăţătură morală, un codice religios şi, în acelaşi timp şi un cod juridic, prin care se reglementează “întreaga viaţă religioasă, politică, civilă şi penală, până la ocupaţia zilnică”98. În domeniile unde Coranul nu face referiri la norme şi prevederi, rigorile Islamului se îndeplinesc prin Sunna - adică tradiţia, care cuprinde o serie de cutume obligatorii (cum ar fi circumcizia la bărbaţi) -, prin Igma - consensul comun al celor mai înalte autorităţi în domeniul teologiei musulmane – şi atunci când nici acestea nu pot oferi rezolvări ale unor probleme cotidiene, se face apel la Kiias - judecarea după cazuri analoge. Existenţa unui credincios musulman este reglată până în amănunt de codurile prezente în Coran sau de alte cutume şi norme de factură religioasă. Ca şi la celelalte religii monoteiste, ritualul musulman este strâns legat de credinţa într-un Dumnezeu atotputernic, iar credincioşii care au aderat la această doctrină religioasă respectă întru totul ritualurile impuse. Obligaţiile rituale esenţiale (cei cinci „stâlpi” ai credinţei) – mărturia de credinţă, rugăciunea, dania, postul şi pelerinajul – sunt reglementate strict de legislaţia islamică 99. Dogma fundamentală a islamismului este unicitatea absolută a lui Dumnezeu – tawhid, împreună cu misiunea profeţilor şi cu Judecata de Apoi. Islamismul proclamă că fiinţă umana este dăruită cu liberul arbitru necesar pentru a se supune sau pentru a nu se supune comandamentelor dumnezeieşti, în faţa cărora se găseşte singur, fără un cler intermediar între el si Dumnezeu. Totodată, "religie şi stat" – din wa duniya, islamismul, prin intermediul legii islamice este prezent în toate aspectele vieţii publice şi private ale musulmanilor.100 Ritualurile religiei islamice Fajr (dimineaţa) de la mijitul zorilor până cu puţin înainte de răsărit. Zuhr (prânz) de la miezul zilei (ora 12) până după-amiaza. 'Asr (după-amiaza) de dupăamiaza târziu până cu puţin înainte de începerea apusului. Maghrib (apus) după apus, până se sfârşeşte ziua. 'lsha' (seara) noaptea până la miezul nopţii sau mijitul zorilor. Aceste pregătiri înseamnă încredinţarea că sunt curaţi şi că această curăţenie se săvârşeşte prin îndeplinirea Wudu'. Wudu' (spălare rituală), care este esenţială pentru săvârşirea Salah, 98

99

Coranul, Introducere

Nadia Anghelescu, Introducere în Islam, Bucureşti, 1999, p. 39. 100 La Rousse, Op. cit., p.156


deoarece rugăciunea musulmanului nu poate fi oferită fără Wudu'. În pofida acestei situaţii, în prezent toate aceste concepţii şi păreri se concentrează în jurul a patru doctrine, bazate pe Coran, care au primit numele a patru importanţi comentatori ai Coranului. Acestea sunt:  Jurisprudenţa Hanefi – este acea jurisprudenţă care a fost redactată cu colaborarea şi pe baza culegerilor efectuate de către Abu Hanife Numan Ibin Sabit, Abu Yusuf, Zufar şi alte mari personalităţi ale ştiinţei religiei islamice.  Jurisprudenţa Safii - este jurisprudenţa întemeiată de către Muhammed Ibni Idris-es Safii.  Jurisprudenţa Malika - Întemeietorul acestei jurisprudenţe este Malika Iban Anas.  Jurisprudenţa Hambali - Creatorul acestei jurisprudenţe este Ahmed Ibin Hanbel. Minorităţi musulmane. Apartenenţa la o religie unică nu exclude diversitatea născută din varietatea circumstanţelor politice, sociale, istorice, geografice etc. Comunitatea s-a scindat religios şi politic de timpuriu în sunniţi, şiiţi şi kharaigiţi – deosebiţi între ei (într-o primă fază) prin principiile promovate pentru succesiunea la califat, după moartea lui Mohammed. Marea schismă din primul secol al Hegirei a despărţit pe musulmani în două grupuri inegale: sunniţii – masa majoritară, care se socoteşte ortodoxă – şi minoritatea şiită – necaracteristică pentru structura generală a Islamului.101 EVOLUŢII SPRE MODERNITATE. De la moartea Profetului, lumea musulmană a suferit numeroase impacturi: impactul de civilizaţie o dată cu trecerea societăţii arabe la o societate cosmopolită, preponderent iraniană; impactul turco-mongol… ultimul este cel al modernităţii occidentale. Modernitatea occidentală înseamnă un proces vast, care se manifestă începând cu secolul al XVIII-lea. El implică industrializare, urbanizare, niveluri ridicate de alfabetizare, bogăţie şi mobilizare socială, precum şi structuri ocupaţionale complexe şi diversificate. Islamul se loveşte de modernitatea occidentală, aflată în expansiune, o dată cu intrarea pe făgaşul declinului (din secolul al XVII-lea). Modernitatea este privită ca o posibilă soluţie, prin care Islamul să revină la „veacul de aur”. Venind pe filieră occidentală, ideea de modernitate a pătruns în lumea islamică având, însă, următoarele caracteristici greu de acceptat de teologii lumii islamice: separarea autorităţilor spirituale şi temporale, promovarea individualismului şi pluralismul social şi politic. De-a lungul timpului s-au manifestat trei atitudini faţă de modernitate. Un prim grup a respins şi respinge ideile promovate de modernitate, asociindu-le cu occidentalizarea, cu teama de pierdere a identităţii. Această teamă a musulmanilor provine din opoziţia absolută dintre concepţiile fundamentale ale celor două lumi. În lumea orientală individul este literalmente „absorbit” de familie, iar într-un sens mai larg de comunitate. Occidentul nu doreşte să vadă decât individul. Pentru toţi musulmanii, sfera privatului se supune regulilor societăţii de clan, statutul de credincios impunând apartenenţa la comunitate. Un alt grup combină ideile modernităţii cu valorile tradiţionale, propunând o reconciliere a Islamului cu modernitatea şi ştiinţa. Iniţiatorii acestui curent reformist sunt Jamal al-Din al-Afghani, Muhammad Abdouh Rashid Rida, Fadil ben Ashur, Ben Badis şi Allal alFasi. Din perspectiva lor, Islamul este tolerant şi raţional; nu e ostil progresului şi acceptă inovaţiile tehnice ale Occidentului. Cea de-a treia abordare, acceptă pe deplin asocierea modernizării cu occidentalizarea, promovând excluderea factorului religios din viaţa politică. Primul demers în acest sens l-a făcut Kemal Atatürk în Turcia. Tendinţa globală a conflictului dintre islam şi occident a creat imaginea personificată al 101

66

Paul Dobrescu – Geopolitică şi relaţii internaţionale, curs, SNSPA, 2000

lui Osama ben Laden, devenită în mass-media internaţională – în mod special în mass-media occidentală – o întrupare a răului, înfăţişarea lui simbolizând o simbioză între Islam, arabi şi terorism. Contrar portretului răspândit de mass-media, care îi arată pe musulmani ca fiind de origine arabă, cea mai importantă concentrare a lor este în Indonezia, Malaysia, Bangladesh, Pakistan precum şi în India (aproximativ 120 – 140 de milioane). Aproape toate ţările cu o populaţie predominant musulmană, fie că se definesc sau nu drept islamice, sunt confruntate cu probleme de natură religioasă, în cele mai multe cazuri legate de intenţia de a impune sharia (legea islamică sau codul islamic strict de comportament). FUNDAMENTALISMUL ISLAMIC. Fundamentalismul religios nu este un fenomen particular islamic, ci unul global. Mişcări fundamentaliste întâlnim în aproape toate religiile mondiale, care s-au succedat pe timpul evoluţiei speciei umane. Fundamentalismul religios islamic se bazează pe învăţătura islamică despre universalism, pe care o politizează şi o dezvoltă, dându-i o orientare doctrinară. Dogmatica islamică aduce la cunoştinţa credincioşilor, că adevărul coranic se păstrează de către divinitate în cer şi doar o copie se află la dispoziţia oamenilor, copie fie dictată lui Mahommed de către îngerul Djabrail, fie transmisă profetului de însuşi Allah printrun mesager. Legea fundamentală a religiei islamice – „Nu este Dumnezeu afară de Allah şi Mohammed este profetul său” – exprimă caracterul teologic rigid al acestei religii, atât de controversată în urma evenimentelor din ultimii treizeci de ani – în care simpla rostire a acesteia de către un „păgân” este interpretată drept act de convertire. Djihadul major se referă la modalităţile de întărire a credinţei şi are două forme de manifestare: Djihadul moral care militează pentru lupta omului împotriva pasiunilor şi dorinţelor trupului şi pentru educarea semenilor să promoveze binele în comunitate – şi, Djihadul spiritual, promovat de mistici. Djihadul minor se aplică în relaţia cu necredincioşii. Desfăşurat în interiorul comunităţii, Djihadul minor militează pentru combaterea tuturor elementelor ce o ameninţă (rebeli, apostaţi…), iar în exterior ia forma luptei cu necredincioşii. Atunci când este defensiv, este o datorie a întregii comunităţi. Stimulentele Djihadului sunt atât de ordin material, cât şi religios: promisiunea Paradisului. În ultimii ani, musulmanii - în număr mare, s-au întors spre religie, căutând o soluţie în dogmele ei. INSERŢIA SPAŢIULUI ISLAMIC ÎN PROCESUL DE MONDIALIZARE Lumea contemporană se află în stadiul derulării procesului multistadal de integrare supranaţională, în care actorii geopolitici de marcă au drept scop generarea de organizaţii multinaţionale de tip global, angajate într-o competiţie acerbă de deţinere a supremaţiei de piaţă (economică, financiară, militară, culturală, religioasă), pe care să o impună actorilor de mică importanţă. Conform modelului Frank-Amin (care are la bază teoria “capitalismului parazitar”), conceptul de globalizare are la bază “acumularea dependentă” determinată de relaţiile existente la nivelul unui capitalism central, autocentrat şi interdependent (specific Europei Occidentale – Uniunea Europeană -, Japonia şi SUA) cu cel periferic (determinant pentru statele lumii a treia) extrovertit şi dependent. Din acest punct de vedere, zonele de cooperare economică (UE, NAFTA, ASEAN, Asia de Sud-Est, OPEC, Liga Arabă, CSI) vor tinde să se consolideze, în primă fază, la scară continentală, urmând ca într-o fază superioară să se transforme în actori globali. Această fază incipientă este generatoarea unei concurenţe acerbe între organizaţiile suprastatale integrate care gravitează în jurul principalelor centre de putere. Acest scenariu geopolitic pledează pentru dezvoltarea comerţului pe axa SUA-Pacific, generând alianţe care să contracareze dezvoltarea uniunilor economico-finaciare islamice şi sud-est asiatice. Prin transpunerea în practică, această teorie va determina scăderea influenţei actorilor geopolitici care tind să deţină supremaţia zonală: Iran, Rusia şi China. Noile alianţe internaţionale şi conflictele actuale au dus la accentuarea neglijării şi marginalizării statelor sărace şi a celor subdezvoltate, din partea statelor dezvoltate şi a


organismelor internaţionale, determinând reacţii de tip cultural, religios sau generalizarea unor conflicte. Procesul de globalizare a declanşat naţionalismele culturale sau religioase, în sensul nevoii de identitate, iar rezolvarea acestui conflict inter-civilizaţional se pare că, nu se poate stinge decât apelând la o logică neliniară a identităţii în “cercuri concentrice”. Receptarea procesului de globalizare a stilului de viaţă a multiplicat migraţia “Sudului” sărac – cu forţă de muncă ieftină şi posesor de resurse naturale consistente – către “Nordul” supertehnologizat – cu resurse naturale mult diminuate, demografie în scădere, nivel de trai ridicat, şi democraţii în ascensiune). DEZVOLTAREA NUCLEELOR ISLAMICE. Expansiunea islamică a fost determinată de retragerea în ariile continentale asiatice, ca urmare, pe de o parte a expansiunii chineze şi vest–europene din secolele X-XVI (corespunzătoare epocii marilor descoperiri geografice), dar şi a extinderii Imperiului Otoman. Această expansiune poate fi clasificată, în funcţie de: evenimentele istorice, evenimentele religioase, apariţia şi evoluţia statelor islamice moderne, apartenenţa lingvistică, apartenenţa religioasă. Nucleul islamic arab. Este cel mai extins ca suprafaţă, este alcătuit din statele arabe ale Africii de Nord şi Orientului Mijlociu. Rolul de lider regional îl deţine, incontestabil, Arabia Saudită cu 2.240.000 km2 şi peste 25 milioane de locuitori, statul cu peste o pătrime din rezervele mondiale de petrol şi unde se află atât locul naşterii, cât şi cel al morţii profetului Mohammed (Mecca, respectiv Medina). Nucleul islamic din Africa subsahariană. Statisticile indică în prezent între 200 şi 500 milioane de musulmani africani, însă majoritatea acestora se simt mai întâi de toate africani, apoi musulmani, ceea ce nu împiedică totuşi o puternică recrudescenţă spre prozelitism şi fanatism, soldată în unele cazuri cu violenţe (în Nigeria, nordul Sudanului sau în Somalia). Cu toate acestea, particularitatea islamismului african autohton rezultă din convieţuirea, în cele mai multe cazuri paşnică, cu creştinismul şi animismul, fapt ce a determinat în plan spiritual numeroase schimburi reciproce. Statele islamice africane se caracterizează printr-o remarcabilă eterogenitate: atât ca suprafaţă, ca mărime demografică şi pondere a populaţiei islamice, cât şi din perspectiva dezvoltării economico-sociale. Nucleul islamic turcofon. Se caracterizează printr-o deosebită complexitate etnică, cuprinzând domeniul islamic euro-asiatic, al cărui lider este Turcia, stat cu vocaţii euroatlantice (membru NATO şi candidat la UE), statele islamice din Balcani (Albania şi Bosnia şi Herţegovina) şi cele din Asia Centrală ex-sovietică. Nucleul islamic iranian . Este alcătuit din trei mari componente geopolitice: Iran, Afganistan şi Tadjikistan. Iranul, vechea Persie, este în prezent cel mai mare stat islamic şiit (1.629.918 km2, 70 mil. loc). Stat teocratic din 1979, puternic ancorat în tradiţiile islamice, Iranul este totodată unul dintre marii exportatori de fundamentalism şi terorism în context regional şi internaţional. Nucleul islamic pakistanez. Islamul s-a răspândit cu repeziciune în subcontinentul indian, începând din secolul al IX-lea. Primul stat islamic a fost fondat însă patru secole mai târziu – sultanatul din Delhi – care a dăinuit până în secolul al XVI-lea, fiind înlocuit de imperiul islamic al marilor moguli (1526) (Kiljiunen, 2001, p.468). Colonizarea britanică şi reacţiile de adversitate la islamizarea forţată au subminat cu timpul vigoarea statului indian. Revinimentul s-a produs abia în 1906, odată cu fondarea „Ligii Musulmane”, care şi-a propus crearea unui stat islamic independent. Opozantul acestuia partidul „Congresul Naţional Indian” nu a acceptat acest program, propunând concilierea şi cooperarea dintre cele două comunităţi religioase sub auspiciul păcii şi toleranţei. Nucleul islamic indonezian. Cu o populaţie de 225 milioane de locuitori, Indonezia este a patra ţară a lumii şi, în acelaşi timp, prima şi cea mai mare ţară islamică a planetei (peste 90% din populaţie practică islamismul). Domeniul estic de răspândire al islamului depăşeşte însă cadrul strict politic al acestei ţări incluzând şi cea mai mare parte a Malaysiei, sultanatul Brunei, sudul arhipelagului filipinez (insulele Mindanao, Sulu, Jolo, Basilian) – 7 mil), care 68

luptă pentru secesiunea acestor teritorii şi crearea unui stat musulman, Thailanda - 2 mil, aflaţi la originea unui contencios cu Malaysia, Cambodgia, Birmania (rohingyas) şi Singapore (aprox. – 2,5 mil). În total nucleul islamic indonezian reuneşte aproape 250 milioane de musulmani sunniţi. Islamul a pătruns în această parte a lumii abia în secolul al XV-lea, prin intermediul negustorilor arabi sau indieni, fiind grefat pe puternice civilizaţii ancestrale. Aici islamiştii au coabitat mult timp paşnic cu conaţionalii lor de alte religii: budhişti, hinduşi, creştini sau animişti, fapt ce a conferit islamului din această parte a lumii trăsături originale, mai ales în Malaysia unde i-a fost dată o interpretare singulară şi destul de liberală (Thoraval, Ulubeyan, 2003, p. 25). Puternica ascensiune a islamului politic pune însă în pericol această coabitare armonioasă. Indonezia, ţară ce s-a afirmat după 11 septembrie 2001 ca unul din fronturile cele mai sensibile ale „războiului împotriva terorismului”, este confruntată cu puternice conflicte între diferitele comunităţi locale, iar în Filipine are loc o puternică recrudescenţă a mişcării islamiste Abu Sayyaf, suspectată că are legături cu Al-Qaeda. INTEGRAREA CULTURALĂ În secolul trecut cultura a fost definită ca ansamblu al valorilor spirituale şi al deprinderilor sufleteşti, iar civilizaţia ca sumă a mijloacelor materiale de ameliorare a vieţii; cultura ca un indicator al identităţilor (individuale, sociale, etnice, naţionale), iar civilizaţia ca un factor de unificare a societăţilor. În toate societăţile umane există patru aspecte analitice distincte sau subsisteme: economia, sistemul politic, instituţiile sociale şi cultura care nu pot exista singure şi interacţionează102. Cultura este cea care interpretează pentru oameni lucrurile înconjurătoare, le dau un anume sens şi le permit să se exprime. În această idee sunt incluse în sistemul cultural: religiile, ştiinţa, arta, noţiunile de bine şi de rău, limbile străine. David Bohm defineşte lumea ca plenitudine, ca un întreg obţinut nu prin sumarea părţilor sale, ci el există ca element prim, fundamental şi este logic şi ontologic anterior părţii 103. Potrivit acestei concepţii, gândirea şi viaţa umană trebuie să treacă de la fragmentare la plenitudine. Abordând problematica schimbărilor sociale, se pune problema analizei cauzelor şi a consecinţelor modificărilor luând în considerare cele patru subsisteme. Dintre cele patru subsisteme prezintă un interes mai mare economia, cea care interacţionează cu lumea naturală şi constituie testul de bază în privinţa modului în care o societate răspunde exigenţelor ecologice, precum şi cultura, cea care produce codurile, mutaţiile sau noile idei posibil a fi folosite. Integrarea socială. Integrarea socială completează integrarea economică şi este specifică integrării depline, dar nu va fi niciodată totală, deoarece niciodată oamenii nu se vor simţi deplin solidari, chiar dacă asupra lor acţionează factorii distinctivi ai specificului naţional: acţiunea antropică a condiţiilor cosmico-geografice; particularităţile etnico-antropologice ale comunităţii; ethos-ul, dominantele caracterologice, amprenta psihică şi factura morală; efectele psihologiei colective; tradiţiile şi cutumele specifice modului de viaţă comunitar; unitatea lingvistică ca element esenţial de constituire şi comunicare a valorilor şi a semnificaţiilor; spiritualitatea; atitudinile axiologice faţă de reprezentările sociale. În Africa, trecerea bruscă de la o organizare socială, bazată pe clan şi pe trib, la o formă modernă de societate unde legăturile de rudenie îşi pierd o mare parte din semnificaţiile lor, are consecinţe profunde asupra tuturor manifestărilor vieţii economice, sociale şi culturale. Politologii şi sociologii occidentali recunosc faptul că cele mai eficiente şi mai elastice tehnici de propagare a ideologiei capitaliste în ţările subdezvoltare sunt formele vechi şi noi ale industriei culturale, difuzate prin mass-media. Ch. Frenkel - legăturile sociale. În această privinţă, fostul adjunct al secretarului de stat american pentru legăturile culturale cu străinătatea, profesorul de filozofie de la Universitatea Columbia, Ch. Frenkel, observa sugestiv că „legăturile culturale sunt nu numai un instrument 102 103

Daniel Chirot, Societăţi în schimbare, Bucureşti, Editura Athena, 1996 David Bohm, Plenitudinea lumii şi ordinea ei, Editura Humanitas, Bucureşti 1995, p. 17


al politicii externe, ele sunt cea mai importantă parte componentă a acesteia, sunt un mijloc mai puternic al relaţiilor internaţionale decât diplomaţia“104. Topos sau etno-cultură? Actualele conflicte internaţionale au la bază variabile culturalcivilizaţionale, cu toate că, redescoperirea şi reactivarea diversităţilor culturale şi identitare, deşi căderea cortinei de fier a deschis dialogul inter-civilizaţional şi inter-cultural, oferind în plan diplomatic o înţelegere a dinamicilor sociale şi politice actuale. Cultura este alcătuită din două procese sau cicluri strâns legate: “un ciclu al creaţiei şi al instituirii valorilor; un ciclu al circulaţiei şi al realizării valorilor”.105 Civilizaţia vizează al doilea proces, cel al realizării tehnice şi practice a valorilor, Relaţia individ-social. În concepţia sociologului Hirschi relaţia individ-social, în perspectivă psihosocială, are următoarele elemente definitorii: ataşamentul faţă de persoanele convenţionale, obligaţia faţă de comportamentele convenţionale, convingerea individului că trebuie să se subordoneze grupului. MEDIUL SOCIO-CULTURAL. Mediul socio-cultural, în calitatea sa de componentă a spaţiului competiţional mondial, simbolizează un complex unitar şi multivalent alcătuit din: organizaţii sociale şi culturale, valori culturale centrale, norme de convieţuire socială, limbă, educaţie, religie, artă, conexiuni subculturale - (în rândul cărora stilurile de viaţă ocupă locul primordial), care “subjugă” în mod autoritar, întregul spectru al comerţului mondial, el concretizându-se într-un comportament de cumpărare şi consum mereu fluctuant, clientul modern situându-se în permanenţă, la confluenţa dintre imaginaţie şi originalitate, dintre nevoi spirituale şi trebuinţe efective. Cultura islamică a evoluat paralel cu expansiunile arabo-islamico-otomane şi procesul de islamizare a arealelor cucerite. Simbioza culturii arabo-islamico-otomane cu culturilor spaţiilor cucerite şi supuse a dus la o evoluţie şi înflorire a culturii islamice care a eclipsat culturile occidentale şi orientale. Islamismul este o religie universală. Coranul consideră că toţi oamenii sunt identici, fiind creaţia unică al lui Dumnezeu (VII, 171). Influenţa Islamului şi a interdicţiilor religioase impuse de Coran (provenite din teama faţă de idolatrie, atât de răspândită în culturile occidentale şi orientale, chiar şi în cele animiste din Africa şi America de Sud) a dus la distrugerea sau neîntreţinerea sculpturilor, picturilor, mozaicurilor, edificiilor şi a altor realizări arhitectonice specifice civilizaţiilor antice din teritoriile cucerite. Multiculturalitatea. Multiculturalitatea nu este adversarul universalismului perioadei globale, ci o altă formă de manifestare a universalităţii culturale. În contextul globalizării multiculturalismul reprezintă voinţa globală (?) de a plasa o cultură mai presus de puterea statului sau de interesele unui grup social. Aşadar, diferitele culturi de impact mondial sunt anulate şi izolate într-un spaţiu fizic comun, condamnate la conservare sau perisabilitate, fără a mai avea posibilitatea, în mod explicit, să comunice şi să coopereze. Cultura hegemonică condamnă societăţile multiculturale şi anihilează pluralismul moral şi religios - prin excluderea existenţei setului comun de valori şi principii - stopând identitatea civică a acestor culturi în spaţiul fizico-social global. Toleranţa reciprocă dezvoltată de culturile implicate este una de tip pasiv. Culturile considerate de rang inferior coexistă spaţio-temporal în acelaşi mediu, fără a genera conflicte majore, dar şi fără a dezvolta relaţii permanente şi consistente. Impunerea procesului de izolare sau de asimilare de către cultura hegemonică, determină transformarea culturilor regionale în subculturi sau aculturaţii. Manifestarea acestor noi tendinţe aculturative au determinat stereotipizarea, pauperizarea intelectuală şi conduita senzorialistă. Actorii statali percep tensiunile dreptului internaţional şi realitatea practică a spaţiului naţional, ameninţat de globalizare, chiar dacă indivizii beneficiază de drepturi şi libertăţi non-

104 105

70

International Communication and the New Diplomacy. Editat de A. Hoffman, New York, 1968, pp. 7, 12.

Alexandru TĂNASE, Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977, p. 158.

discriminatorii. Autodeterminarea cetăţeanului „satului global” este o realitate pentru cei care sunt în interiorul sistemului şi care acceptă regulile jocului mondial. Interculturalismul. Interculturalismul este procesul care analizează relaţiile ce se stabilesc între culturi diferite şi aria de întrepătrundere sau suprapunere a elementelor comune. Interculturalismul oferă posibilitatea stabilirii contactelor sociale, indiferent de etnie şi religie, fiind o cheie în dezvoltarea culturii de tip global. Relaţiile interculturale pot constitui căile de comunicare dintre culturi în cadrul culturii globale, prin toleranţă şi păstrarea identităţii culturilor clasice. Toleranţa înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi grupurilor. Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup chiar dacă noi dezaprobăm aceea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau împiedica. Cultura de tip popular. Cultura de tip popular tinde să fie globală, fiind asimilată în întreaga lume prin filme, muzică, show-uri de televiziune, ziare, transmisiuni prin satelit, fast-food-uri şi îmbrăcăminte de duzină şi alte bunuri destinate consumatorului de condiţie modestă. Globalizarea culturii de tip popular a permis societăţilor transanţionale occidentale şi asiatice să distribuie produse pseudoculturale, inclusiv muzică şi cărţi, accesibile unor segmente de populaţie reprezentative numeric şi mai puţin calitativ-elitist. Opoziţia curentelor culturale. Respingerea infuziilor culturii de tip occidental în spaţiul islamic a dus la apariţia de resentimente reciproce, dar nu au stat la originea conflictelor politico-militare, care au fost generate de către interesele economice şi teritoriale. Integrarea culturală a avut la bază exploatarea disfuncţionalităţilor interne sociale, politice, militare şi agrare manifestate în interiorul spaţiului islamic. Modernizarea fără occidentalizare a impus limitarea încălcării valorilor fundamentale islamice, prin interzicerea producţiilor cinematografice, alcoolului şi accesului la Internet - în majoritatea statelor islamice. Dar aceste interdicţii au fost acceptate şi în alte state asiatice, europene şi latino-americane. Manifestările intoleranţei culturale pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu discriminarea. Cultura reală. Cultura reală, palpabilă există numai în ipostazele concrete ale diversităţii. În acest context, cultura reprezintă multiplicatorul diversităţii. Cultura contemporană, asociată termenului de globală, poate fi analizată ca rezultat al schimbărilor fundamentale care se manifestă în plan social, politic, economic, demografic şi religios. Etapa istorică pe care o traversăm, cunoaşte modificări relevante spaţio-temporale şi estetice, care determină accelerarea proceselor specifice componentelor vieţii umane. Este greu de făcut un catalog al acestor schimbări încrucişate, datorită complexităţii fenomenului cultural şi interferenţelor dintre procesele sociale şi cele culturale. Socializarea şi modernizarea. Suportul modernizării îl reprezintă manifestările care favorizează depăşirea aspectelor critice ale condiţiei umane şi gravele dezechilibre ale societăţii contemporane. Modernizarea modifică fizionomia societăţii, standardele de viaţă dar în limitele raţionalităţii. Modernizarea politică presupune însă transformări calitative ireversibile în instituţiile, structurile, relaţiile, valorile şi logica funcţionării unui sistem politic. Dinamica pe orizontală şi stratificarea pe verticală, induse de o mobilitate socio-profesională şi geografică a forţei de muncă fără precedent în istorie, au spart cadrul de viaţă liniştit al comunităţilor patriarhale şi au indus modificări structurale în semnificaţiile culturii politice. Manifestarea reală a procesului de modernizare într-un stat sau altul este dificil de previzionat. În funcţie de istoria specifică fiecărui stat şi de raportul forţelor sociale care încurajează sau nu modernizarea, fenomene purtătoare de efecte negative, antiumane şi antimoderne şi care pentru o perioadă încetinesc sau blochează dezvoltarea, se manifestă diferit, fără însă ca această stare să fie ireversibilă. Dinamismul, înnoirea şi adaptabilitatea sistemelor culturale aflate în etapa modernizării fac ca societatea de azi să aibă un caracter deschis.


INTEGRAREA CIVILIZAŢIONALĂ Limba structurează procesul comunicării, esenţial în dezvoltarea şi păstrarea unei culturi. Ea este o colecţie de sunete şi simboluri, armonios îmbinate, cu sensuri înţelese de către vorbitorii săi. Pretutindeni în lume, popoarele sunt concepute ca având propria lor cultură, în care sau asimilat, prin intermediul limbii, tradiţiile, de la o generaţie la alta. Conflictele politice izbucnesc, de cele mai multe ori, atunci când unele popoare nu pot folosi limba lor pentru a-şi perpetua cultura, istoria şi tradiţiile. PRINCIPALELE LIMBI ALE LUMII. Pe mapamond se vorbesc la ora actuală câteva mii de limbi, unele fiind vorbite în grupuri mici, iar altele de grupuri foarte numeroase. Există pe Terra cel puţin 12 limbi vorbite de grupuri etnice mai mari de 100 de milioane de inşi. Numărul de locuitori care vorbesc o limbă, pe plan mondial limba chineză peste 1,5 miliarde de persoane limba engleză 440 milioane de persoane limba arabă 350 milioane de persoane limba hindi 338 milioane de persoane limba spaniolă 331 milioane de persoane limba rusă 291 milioane de persoane limba bengali 181 milioane de persoane limba portugheză 171 milioane de persoane limba malayezo-indoneziană 138 milioane de persoane limba japoneză 124 milioane de persoane limba franceză 119 milioane de persoane limba germană 118 milioane de persoane CULTURA. „Cultura este o încercare de a pătrunde în trăirea, sensul, atmosfera, caracterul sau imaginea unei societăţi”, arată S. Selznick. Cultura include, potrivit mai multor autori, următoarele componente: acţiuni comportamentale regulate care apar în interacţiunea dintre indivizi, cum ar fi ritualuri, ceremonii şi limbaje frecvent folosite; normele care sunt împărtăşite/acceptate de grupurile subculturale ale culturii dominante; păstrarea şi conservarea valorilor dominante impuse de societate; filosofia după care se ghidează politica culturală în privinţa membrilor săi; regulile pentru integrarea culturală pe care trebuie să le înveţe un nou venit pentru a deveni un membru acceptat; sentimentul sau climatul care transpare într-o cultură prin modul în care membrii acesteia interacţionează cu alte persoane din exterior. IMPACTUL CRUCIADELOR ASUPRA RELAŢIILOR INTERCIVILIZAŢIONALE. Societatea arabă era constituită dintr-un popor nomad cu o structură tribală înainte de apariţia Islamului, iar în cadrul societăţii legăturile de rudenie erau sacre; legăturile de sânge constituiau liantul clanului. Arabii şi-au format o etică proprie, în care bărbatul este apărătorul onoarei, respectiv al armelor, femeilor şi, totodată, al memoriei străbunilor. Sursa principală a bogăţiei arabilor în perioada premergătoare Islamului au fost vitele mici (oile şi caprele). Reacţia islamică a secolului al XII-lea s-a materializat în organizarea grupărilor Ayyubizilor în Siria, a lui Saladin în Siria şi Egipt 106 şi au avut ca efect realizarea statului mameluc. Ca urmare a deselor atacuri musulmane asupra Byzanţului, occidentalii au intervenit nu pentru a-şi salva confraţii, ci mai mult mânaţi de competiţia dintre opulenţa bizantină şi cea mediteranean-musulmană, pe de o parte, şi de a distruge flota piraţilor sarazini, pe de altă parte, piraţi care făceau, în acelaşi timp prozelitism islamic (în special în 106

72

Denumirile actuale ale acelor state

Spania şi posesiunile europene din Africa de Nord - Maghreb) şi incomodau dezvoltarea centrelor comerciale mediteraneene (Corsica, Sardinia, Genova, Pisa, Veneţia). Culturile islamice au respins ofensiva valorilor seculare occidentale – manifestată prin materialism, individualism şi raţionalitate instrumentală. Propagarea culturii populare occidentale, a hedonismului său de tip narcisist şi a libertăţilor sexuale, în mod cu totul excesiv şi obsedant, au fost considerate un afront la adresa tradiţiilor conservatoare ale Islamului. Reacţia de respingere a acestor provocări occidentale s-a manifestat prin activarea fundamentalismului, nu numai religios ci şi cultural, liderii religioşi şi politici adaptându-şi filosofiile, politicile şi discursurile pentru sacralizarea valorilor identitare. Această manifestare a atras adepţi din toate categoriile sociale ale întregului spaţiu islamic, pe care îl considerăm – ca areal şi populaţie – de dimensiuni globale.107 INTERACŢIUNEA ISLAM-OCCIDENT. Noile abordări şi mutaţiile geopolitice ale lumii contemporane au generat strategii şi scenarii interesante privind evoluţiile viitoare ale societăţii umane. La nivelul civilizaţiilor, acestea s-au transpus în practică prin intermediul unor proiecte şi iniţiative, cum ar fi: Proiectul dialogului civilizaţiilor antice, Iniţiativa germană, Iniţiativa pentru dialog între Japonia şi lumea musulmană, Iniţiativa Turciei pentru un dialog între civilizaţii. Eurabia? - Patrick Buchanan atrage atenţia, în lucrarea sa „Moartea Occidentului”, asupra riscului ca populaţia creştină din statele europene să fie depăşită numeric, pe parcursul a câteva generaţii, de către imigranţii musulmani pe fondul crizei demografice din Europa şi al natalităţii ridicate a noilor veniţi. Având la bază prognoze demografice, Buchanan analizează fenomenele demografice din Germania (care va pierde o treime din populaţie până în anul 2050) şi Italia (unde 52% dintre femeile cu vârsta între 16 şi 24 de ani nu doresc să aibă copii) considerând că acest declin - determinat de scăderea importanţei creştinismului în viaţa europenilor şi de promovarea feminismului, multiculturalismului şi. Acceptarea imigraţiei masive din statele musulmane va duce la constituirea aşa-zisei „Eurabia”.108

107

Mark Jurgensmeyer, Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Violence, California University Press, Berkeley, 2001

108

Jonas, George: WillEurabia Modernize Islam? National Post, April 26, 2004


CONCLUZII Creşterea accentuată a populaţiei într-un areal redus (în văile cursurilor de apă, zonele litorale sau montane) a determinat procese sociale, culturale şi religioase diferite faţă de celelalte civilizaţii. Resursele energetice au generat o ascensiune a statelor islamice arabe, în timp ce statele africane au cunoscut o regresie. Suprapopularea din statele aparţinând spaţiului islamic a determinat ruptura dintre populaţie şi resurse, deoarece creşterea naturală a populaţiei nu a fost urmată de o creştere corespunzătoare a gradului de folosire a forţei de muncă şi a venitului pe cap de locuitor. Dacă fenomenul urbanizării era o provocare pentru Europa secolului al XX-lea, în prezent el se manifestă la scară globală, mediul urban însumând peste 1 miliard de oameni, fiind în continuă creştere. Această creştere accentuată a populaţiei urbane este determinată de următoarele manifestări demografice: sporul natural al populaţiei urbane; înglobarea în cadrul urbanului a unor localităţi învecinate prin extinderea limitelor administrative; apariţia de noi centre urbane; sporul migratoriu (exodul rural). Atracţia populaţiei către centrele urbane a generat efecte negative determinate de: degradarea relaţiilor sociale fireşti între oameni; poluarea sonoră a aerului şi a apei; greutăţi în aprovizionare şi în evacuarea propriilor deşeuri; timp îndelungat afectat transportului în comun; ruperea brutală a individului de componentele cadrului natural, cu consecinţele sale nefaste. Dezvoltarea accentuată a mediului urban a impus folosirea noilor tehnologii specifice ecosistemelor artificiale, la nivel individual şi colectiv. noilor tehnologii în ecosistemele artificiale, la nivel colectiv şi individual. Ritmurile ridicate de industrializare, de urbanizare, de modernizare a agriculturii şi dezvoltarea rapidă a mijloacelor de transport şi căilor de comunicaţii au determinat intensificarea efectelor negative asupra sistemului ecologic, cu efecte asupra caracteristicilor fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu, repercutate negativ asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă a omului. Această expansiune urbană a avut efecte negative asupra: epuizării anumitor resurse ale solului, subsolului sau suprasolicitarea resurselor naturale (apă potabilă, păduri, păşuni, solul fertil, peşte oceanic); degradarea unora dintre componentele mediului înconjurător; crearea de dezechilibre majore, exprimate prin fenomene de poluare în toate componentele şi factorii de mediu; distrugerea în stratului de ozon stratosferic, încălzirea atmosferei, periclitarea diversităţii biologice; modificări lente sau bruşte în peisajul geografic, pe plan local, regional sau chiar planetar, conjugate cu explozia demografică şi urbanizarea accentuată. Obiectivele Agendei habitatului uman (Vancouver-1976, Istanbul-1996, Lisabona2000 şi Barcelona-2004) au fost focalizate pe dezvoltarea durabilă, respectiv îmbunătăţirea 74

condiţiilor sociale, economice şi de mediu în toate aşezările umane, în scopul realizării accesului egal la locuinţă, managementului îmbunătăţit al aşezărilor, al utilizării durabile a terenurilor, a dezvoltării infrastructurii integrate cu mediul, axării pe surse de energie durabilă, rezistenţei la fenomenele de risc, deschiderii activităţilor ecoindustriale şi crearea de instituţii viabile. Reuşita statelor islamice şi afirmarea acestora pe arena mondială Anul 1989 avea să însemne pentru europa ceea ce a însemnat revoluţia de la 1848. Europa de est părăsită şi abandonată de Europa occidentală, avea să se reintegreze în graniţele naturale, fragmentată timp de peste cinci decenii de tipare atipice specifice ideologiilor pe care le-a trăit: fascismul, nazismul şi bolşevismul. Încetarea războilui rece şi prăbuşierea dictaturilor est-comuniste în paralel cu disoluţia URSS a schimbat rolul actorilor globali. Trecerea de la multipluralism la unipolarism avea să propulseze SUA ca stat hegemonic, în condiţiile unei restructurări profunde a comunităţii internaţionale. În această lume care tinde spre globalism coexistă tendinţa contradictorie de fragmentare şi ierarhizare a statelor pe criterii noi determinate de centrle globale de putere. Procesul de globalizarea a adus în arema internaţională noi state cu valenţe de centre de putere polare şi a redeschis conflicte considerate închise sau latente. Unul dintre acestea este dat de amplificarea riscurilor asimetrice care generează din ce în ce mai des motive de conflict. Aceste noi manifestări evoluează în condiţiile diminuării rapide a resurselor naturale (în special energetice şi alimentare), concomitent cu creşterea demografică accentuată şi lupta pentru deţinerea supremaţiei regiunilor strategice şi a pieţelor de desfacere. Apariţia noilor tehnologii şi modificările ciclice de mediu ale Terrei au determinat regruparea statelor, în funcţie de interese, în jurul noilor centre de putere şi a accentuat lupta dintre unele state cu valeţe de puteri regionale sau chiar globale. Afirmarea şi presiunea impusă de acestea asupra actorilor regiuonali şi globali clasice este foarte mare şi au determinat reacţii diferite pentru atragerea în sfera lor de influenţă a unui număr cât mai mare de state, în scopul de a ocupa un loc cât mai avantajos în noua ordine mondială. Această configuraţie va fi hotărâtă de interese, de capacitatea de cunoaştere, de volumul şi calitatea informaţiilor, de puterea tehnologică şi de accesul la resurse. La masa centrelor clasice de putere – între Statele Unite şi Rusia – şi-au făcut loc Uniunea Europeană (ca partener strategic al SUA), China şi Japonia, la care se vor adăuga din ce în ce mai evident Liga Arabă, Iranul şi India. Chiar dacă se vor dezvolta atât relaţii de acceptare, dar şi de contestare, pe baza parteneriatului activ, iniţiat odată cu declanşarea campaniei mondiale împotriva terorismului, nu înseamnă că aceşti actori globali vor evita dezvoltarea şi derularea unor conflicte politico-militare. Plecând de la particularităţile şi corelaţiile care se stabilesc între ştiinţele sociale cât şi de la definiţiile clasice elaborate de analiştii internaţionali, definesc geopolitica ca fiind „ştiinţa care studiază proiecţiile lumii contemporane (economice, sociale, etnice, religioase, politice, militare şi diplomatice) şi impactul acestora asupra relaţiilor macrosistemelor (zonale, regionale şi globale), în spaţiul geografic”. Această definiţie acoperă noile domenii de studiu ale geopoliticii, care tind – în concepţia unor analişti internaţionali – să devină ştiinţe de sine stătătoare, dar interferează cu ştiinţe deja existente, cum ar fi: geodemografia (interferenţe în geografie umană, statistică şi sociologie, drept internaţional, demografie istorică), geolingvistica (interferenţe în geografie culturală, etnografie şi folclor, toponimie, lingvistică), geoeconomie (interferenţe în economie, geografie economică), politologie şi relaţii internaţionale (interferenţe în diplomaţie, drept internaţional, geografie politică), georesurse (interferenţe în geografia regională, geografia fizică, geografia economică, statistică), psiho-sociologia (interferenţe în psihologie socială, etno-psihologie, sociologie, antropologie, geografie socială, geografie umană), geostrategie (artă militară, tactică, strategie, istorie militară, teoria conflictelor) .


Mediul politic contemporan complex şi divers, depăşind prognozele iniţiatorilor geopoliticii, dinamizează relaţiile organizaţiilor suprastatale şi impune elaborarea noilor concepte şi abordări realiste privind raportul acestora cu spaţiul (statal, zonal, regional, global), obiectul principal de studiu fiind deplasat către „domeniul axiologic, evidenţiind relaţia existentă între macrointerese şi domeniul spaţial – înţelegând prin macrointerese interesele strategice sau/şi vitale statului.109” Translatarea intereselor geopolitice, geostrategice şi economice din spaţiile Europei Occidentale, americane şi africane către spaţiul Asia-Pacific (China, Japonia, Indonezia, Australia – unde se găsesc tigrii, dragonii şi leii asiatici) va genera deplasarea centrilor de putere către aceste zone, inclusiv preluarea unor crize şi conflicte de impact mondial (ChinaTibet, Coreea de Nord, Indonesia). Manifestarea naţionalismelor va afecta, în mare măsură, state naţionale occidentale (Franta, Marea Britanie, Italia, Spania), dar şi asiatico-africane (China, Irak, Azerbaidjan, Armenia, Federaţia Rusă, Turcia, Liban, Palestina, Somalia, Ciad, Maroc) – unde manifestările de unificare cumulate cu cele separatiste (Croaţia, Slovenia) sau pannationaliste (pan-slav, pan-arab, pan-african) – vor genera noi surse de conflict şi noi provocări în plan geopolitic. De remarcat faptul că instituţionalizarea Islamului este un fenomen în progres în Europa iar musulmanii de aici se identifică mai degrabă cu lumea islamică din care provin decât cu naţiunile europene în mijlocul cărora trăiesc în prezent.110 În prezent, aproximativ 50% din emigranţii islamici stabiliţi în Europa de Vest s-au născut în statele gazdă, rata naşterilor în rândul acestor minorităţi fiind de trei ori mai mare decât cea a din rândul populaţiilor native.111 Unele bariere etnice dintre minorităţile islamice şi populaţia nativă europeană şi-au pierdut din semnificaţie, în special la nivelul tinerilor – care au asimilat mai uşor valorile culturale specifice ambelor civilizaţii. Emigranţii islamici din Europa sunt de acord cu integrarea şi respectarea valorile din societăţile de adopţie occidentale şi ale instituţiilor statelor gazdă dar, în acelaşi timp, doresc să-şi păstreze identitatea culturală, religioasă şi linvistică a statelor din care provin. Din punctul de vedere al emigraţiei islamice, asimilarea lor de către Occident ar echivala cu renunţarea la propria identitate.112 Marginalizarea minorităţilor musulmane, lăsate să-şi autoregleze comportamentul social, a generat subculturi opace, în care grupările fundamentaliste au acţionat fără a putea fi identificate. Minorităţile islamice fundamentaliste din Marea Britanie, Franţa şi Germania, prin invocarea doctrinei europene a multiculturalismului - printr-o serie de solicitări legale de acordare a unor drepturi speciale musulmanilor – au încercat subminarea principiului statului secular.113 Olivier Roy consideră că naţionalismul (palestinian, algerian, marocan, pakistanez, etc.) prin obiectivele urmărite şi prin ideologia care-l defineşte având legături intrinseci cu particularităţile statului de origine - şi fundamentalismul islamic au promovat identitatea islamică universalistă (umma) - o identificare pe criterii religioase care să depăşească delimitările naţionale.114 109

110 111

Vasile Marin – Geopolitica şi noile provocări ale secolului XXI, Braşov, 2004, p. 17 Savage, idem op.cit.126 Caldwell, Christopher: The Cresent and the Tricolor, Atlantic Monthly, November 2000

112

Shore, Zachory: Uncommon Threats: Germany’s Muslims, Transatlantic Relations, and the War on Terror, AICGS Policy Report, no. 5, 2003, www.aicgs.org

113

Roy, Olivier: European Muslims Try to Find a Balance Between European Culture and Values and Islam, National Public Radio’s All Things Considered, February 28, 2003

114

76

Roy, Olivier: Euro-Islam: The Jihad Within? National Interest, Spring 2003

În lucrările analistului Bernard Lewis, acesta afirmă că: „Europa va deveni un continent islamic până la sfârşitul secolului al XXI-lea”.115 La baza acesei afrimaţii stau mărturie comunităţile musulmane s-au instaurat în diferite regiuni ale Europei, dar şi evoluţia spaţio-demografică a acestora. În prezent, în Franţa sunt localizaţi aproximativ 5 milioane de islamici, jumătate dintre aceştia beneficiind de cetăţenie franceză, în Germania, sunt peste patru milioane de musulmani, din care trei milioane sunt de naţionalitate turcă iar Belgia şi Olanda vieţuiesc aproximativ câte un milion de musulmani. În Marea Britanie se estimează că sunt două milioane de emigranţi musulmani, proveniţi din Pakistan, India, Bangladesh şi Orientul Apropiat (65% dintre aceştia fiind cetăţeni britanici). La rândul său, Spania avea în anul 1999 aproximativ 250.000 de musulmani, iar Italia 522.000 de imigranţi musulmani. Statele din sud-estul Europei (Bulgaria, România, Ungaria şi fosta Iugoslavie) au avut comunităţi musulmane formate pe timpul ocupaţiei Imperiului Otoman.116 În raportul “U.S. Department of State’s Annual Report on International Religious Freedom, 2003” se arată că în Europa sunt peste 23 milioane de rezidenţi islamici, (aproximativ 5% din populaţie) iar dacă se ia în calcul şi Turcia, numărul total al musulmanilor este de 90 milioane (15% din totalul populaţiei). Un aspect demn de menţionat, care nu este surprins de statisticile prezentate, este că în ultimele trei decenii, populaţia musulmană s-a dublat iar rata natalităţii este în continuă creştere.117 În rapoartele redactate de „Comisia musulmană pentru monitorizarea islamofobiei” din Marea Britanie se atrage atenţia că cei mai mulţi dintre rezidenţii musulmani se simt excluşi din societate iar tensiunile inter-etnice din oraşele britanice sunt pe cale să izbucnească şi se arăta că: „avem informaţii despre profanarea unor moschei, proliferarea unor ameninţări la adresa musulmanilor, agresarea fizică a unor femei care purtau haine musulmane. Sunt atacate simbolurile vizibile ale religiei islamice”.118 În acelaşi timp în Franţa, în urma evenimentelor generate de rezidenţii musulmani din toamna anului 2005, se manifestă a aversiune din ce în ce mai ridicată din partea populaţiei native 119, în contextul în care organizaţiile musulmane din Franţa combat campaniilor rasiste şi naţionaliste. Minoritatea islamică din SUA este formată din imigranţi din peste 60 de state musulmane, de diferite identităţi etnice, rasiale, lingvistice, tribale şi naţionale, care au ales, din motive economice, politice religioase, să trăiască în acest areal. Marea majoritate a musulmanilor care trăiesc în SUA sunt dezamăgiţi de politica externă americană faţă de statele musulmane. Reacţia americană faţă de unele state islamice, în special după 11 septembrie 2001, a generat izolarea comunităţilor musulmane în plan politic, efectul fiind de islamizarea sau afilierea la grupări cu o identitate politică nonmusulmană.120 Una din cele mai mari minorităţi islamice se regăseşte în spaţiul ex-sovietic. Comunităţile musulmane din fosta Uniune Sovietică şi-au redobândit independenţa, fiind localizate în state independente: Kazahstan, Kârghistan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan (Asia Centrală), Azerbaijan (Caucazul de Sud), precum şi în state musulmane care au rămas membre ale Federaţiei 115

Spencer Robert: Europe Will Be Islamic by the End of the Century, September 16, 2004, www.jihadwatch.org

116

Sajid, Abduljalil: Islam and Muslims in Europe: Integration or Assimilation/Alienation: Clash vs. Peaceful- Coexistence, Muslim Council for Religious and Racial Harmony in United Kingdom, www.mcb.org.uk

117

*** U.S. Department of State’s Annual Report on International Religious Freedom, 2003, www.uscirf.gov/countries/publications/currentreport/2003annualRpt.pdf

118

Doward, Jamie; Hinsliff, Gaby: British hostility to Muslims 'could trigger riots', The Observer, May 30, 2004, www.observer.co.uk

119 120

Heneghan, Tom: Right-winger denounces 'Islamisation of France', www.news.scotsman.com Yazbeck-Haddad, idem op.cit.171


Ruse: Tatarstan şi Bashkortostan (Volga de mijloc), Cecenia, Daghestan, Inguşetia, KabardinoBalkaria şi Karacevo-Cerkezia (Caucazul de Nord). Renaşterea islamică din spaţiul ex-sovietic a generat „un micro-cosmos care cuprinde toate formele diverse ale organizării, practicii şi credinţei musulmane ce se regăsesc în lumea islamică, reprezentând şi o componentă importantă a identităţii naţionale”121, dar a generat o minoritate rusă (care are multe probleme determinate de status-quo) în noile state islamice. O parte din populaţia rusă s-a retras către spaţiul etnic rus, în timp ce populaţia islamică a „remigrat” catre arealele native.

BIBLIOGRAFIE A ABDELNASSER Walid.............................................Islamic Organisations in Egypt and the Iranian Revolution of 1979: the Experience of the First Few Years, Arab Studies Quarterly, 1997 ABDERAHIM Lamchichi..........................................Géopolitique de l’islamisme, L’Harmattan, 2001 ABLAI Mehmet.........................................................Arabii de la Mecca la Cordoba; 1968, BCU 753271 ABRAHAM D.............................................................Interethnic Relations in Romania, Bucureşti, 1993 ACHCAR Gilbert Noul război rece. Lumea văzută după Kosovo, Traducere din lb. fr. Elisabeta Popescu, Editura Corint, Bucureşti, 2002. ADAMS, James ........................................................Următorul – ultimul război mondial, Bucureşti, Ed. Antet, 1998 ADAMS Th................................................................. Psychological Operations in Bosnia, în: Military Review, SUA, vol. 78, nr. 6, dec.-ian. 1999. ADELKHAN Fariba...................................................Le retour de Sindbad. L’Iran dans le Golfe, Les Études du CERI, n° 53, 1999 AFTADILIAN Gregory...............................................Egypt’s Bid for Arab Leadership”, Council of Foreign Relations Press, 1993 AL-FARABI ..............................................................Despre intelect şi inteligibil, Dacia, 2002 ALIBEK, K.................................................................Spectre of Biowar Remains (Spectrul războiului biologic continuă). ............în Jane’s Defense Weekly, Anglia, vol. 31, nr. 17, apr. 1999 ALMOND, G. A, COLEMAN J. The Politics of Developing Areas, Princeton Univ.Press, 1960 AMOS, John.............................................................. Palestinian Resistance: Organization of a Nationalist Movement, N.Y., Pergamos Press, 1980, ARMSTRONG Karen................................................Islamul, o scurtă istorie, Bucureşti, 2002 ANCIAUX Robert......................................................Vers un nouvel ordre régional au Moyen Orient?, L’Harmattan, 1997 ANDERSON Benedict..............................................Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism. Londra, 1991 ANECHITOAE C. ......................................................Politologie şi geopolitică, Bucureşti, 2008 ANECHITOAE C. ......................................................Geopolitica sistemelor maritime, Bucureşti, 2008 ANGHELESCU Mircea..............................................Dimitrie Cantemir şi literatura orientală [Dimitrie Cantemir and Oriental Literature], "RITL", 22(1973), no.2 ANGHELESCU Nadia ..............................................Introducere în Islam, Bucureşti, 1999 ANGHELESCU Nadia...............................................Islamul şi celelalte religii monoteiste [Islam and the other ................Monotheist Religions], "LAI", 1(1991), no.12 ANTIPA Marcel..........................................................Combaterea terorismului, activităţi şi acţiuni ce se desfăşoară de către structurile abilitate din România’’, Bucureşti, 2002. ARAS Bülent............................................................The Caspian Region and Middle East Security, Mediterranean Quarterly, Winter, 2002

121

78

Cummings, Sally N: Islam in the Former Soviet Union, The Global Review of Ethnopolitics, vol. 3, no. 2, January 2004

ARAS Bülent............................................................Turkish Foreign Policy Towards Iran: Ideology and Foreign Policy in Flux, Journal of Third World Studies, Nr. 18, 2001 ARĂDĂVOAICE G. ş.a. ............................................Terorism, antiterorism, contraterorism, 1997, Bucureşti. ARĂDĂVOAICE, G. .................................................Războaiele de azi şi de mâine. Agresiuni neconvenţionale, Bucureşti, Editura Militară, 1999 ARKOUN Muhammad..............................................L’Islam, morale et politique, Paris, 1986 d’AQUINO, Tommaso .............................................Summa theologiae, I, B49, a3 De ATKINE Norvell...................................................The Arab Mind Revisited, Middle East Quarterly, Sum.2004 AYAD Christophe.....................................................Géopolitique de l’Égypte, Editions Complexe, 2002 AHRARI Ehsan.........................................................China’s Naval Forces Look to Extend Their Blue-Water Reach”, Jane’s Intelligence Review, aprilie 1998 AVERROES...............................................................Cuvânt hotărâtor, Kriterion, 2002 B BALTĂ Paul...............................................................Iran-Irak: une guèrre de 5000 ans, Anthropos, 1988 BANCIU Angela........................................................Cultură şi Civilizaţie Europeană, Bucureşti 2003 BANTON Michael ....................................................Discriminarea, Buc., 1998 BARI Ioan..................................................................Probleme globale contemporane, Ed. Ec., Bucureşti, 2003 BARKUM Michael.....................................................Disaster and the Millennium, Yale Univ. Press, 1974 BARTH Fredrik.........................................................Ethnic Groups and Boundaries: The Social Organization of Culture ............Differences, Boston, 1969 BASBOURS Antoine.................................................L’Arabie Saoudite en question, Perrin, 2002 de la BASTIDE Henri................................................Patru călătorii în inima civilizaţiilor; 1994 BAUMAN Zygmunt ..................................................Globalizarea şi efectele ei sociale, Bucureşti 1999, Ed. Antet BAZARGAN Darius...................................................Iran: Politics, the Military and Gulf Security”, Middle East ................Review of International Affairs, Vol. 1, Nr. 3, 1997 BĂDESCU Ilie............................................................ Tratat de geopolitică, Bucureşti, 2004 BĂDESCU Ilie, DUNGACIU D. Sociologia şi geopolitica frontierei, Bucureşti, 1995 BEAUVOIS I.L ..........................................................Tratat de manipulare, Bucureşti, BERGEN Peter L......................................................Războiul sfânt S. A., All, 2002 BESCHORNER Natasha...........................................Le rôle de l’eau dans la politique régionale de la Turquie, ................Monde arabe: Maghreb-Machrek, n° 138, 1992 BIANCHINI Stefano.......................... Problema iugoslavă, Ed. Bic All, Bucureşti, 2003; BIDU Ioan.................................................................. Crima organizată transfrontalieră – ameninţare la adresa ................securităţii internaţionale, Editura ANI, Bucureşti, 2004. BINDER Leonard......................................................Religion and Politics in Pakistan, Univ. of California Press, 1963 BISHKU Michael.......................................................Turkey and Iran During the Cold War”, Journal of Third World ................................................................................... Studies, Nr. 16, Vol. 1, 1999 BLANCHE E. ............................................................Nuclear Reactions (Reacţii nucleare) în Jane’s Defence Weekly, Marea Britanie, vol. 29, nr. 24, iun. 1998 BOAZ Ganor.............................................................. Fundamental Premises in Fighting Terrorism, www.ict.org BODOCAN Voicu......................................................Geografie politică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997 BODUNESCU Ion.....................................................Terorismul – fenomen global, Bucureşti, 1997 BOHM David.............................................................. Plenitudinea lumii şi ordinea ei, Bucureşti 1995 BOOTH K...................................................................Strategy and Ethnocentrism, London, Croom Helm, 1979 BOTTICELLI Peter....................................................Finland's Relations with the Soviet Union, 1940-1986, After the War: Finland's relations with the Soviet Union 1944 - 1991 BOUDON Raymond..................................................L’idéologie on l’ origine des idées reçues, Paris, Fayard, 1986; BOURDIEU Pierre ....................................................Raţiuni practice, Bucureşti, Editura Meridiane, 1999 BOUVIER Marc.........................................................Cyberterrorisme: entre mythe et réalité, www.frstrategie.org. BOYER Robert..........................................................Cuvintele şi realităţile, din volumul Mondializarea dincolo de ................................................................................... mituri, coordonator Serge Cordellier, Editura Trei, 2001 BRAGHINĂ C., MUNTELE I......................................Geografie economică mondială, Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, 2005 BRUCE Steve............................................................The Fundamentalism, Polity Press, 2000 BRAUDEL Fernand..................................................Gramatica civilizaţiilor, vol. I-II, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1994 BRECHER Michael..................................................Studies in Crisis Behavior Special Issue The Ierusalim of ................International Relations, 1978 BRILLON Yves .........................................................Ethnocriminologie de L’Afrique Noire, Paris, Librairie Philosophique Y. Vrin; Montreal, Les Presses de L’Université de Montreal, 1980 BRISSSARD J.C.......................................................Ussama bin Ladin, Paris 2001 BROWNLILE D., BART C. ........................................Products and Strategies, MCB Univ.Press: vol. 11, No.1/ 85

Vasi l e S i mi l ean u BRZEZINSK Zbigniew..............................................Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, Buc., 1999 BRZEZINSK Zbigniew..............................................Marea dilemă: a domina sau a conduce, Editura Scripta, 2005 BRZEZINSK Zbigniew..............................................Europa Centrală şi de est în ciclonul tranziţie, Bucureşti, 1995 BRUNO Étienne........................................................L’islamisme radical, Hachette, 1987 De BURES A.............................................................. Le dèfi afghan, Anthropos, 1986 BUZILĂ Boris...........................................................Orientul Occident, Cluj-Napoca 1983, Editura Dacia C CALDWELL Christopher..........................................The Cresent and the Tricolor, Atlantic Monthly, 2000 CANNETI Elias................................. Masele şi Puterea, Ed. Nemira, Bucureşti, 2000; CANON Sell............................................................... Umayyazii şi abbasizii, 2003 CANTEMIR Dimitrie..................................................Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane [System of the Muhammedan Religion], trans., Foreword and comments by Virgil Cândea, Buc., Ed. Minerva, 1977, 689 p. + 20 illustrations.Carré Olivier (coord.), L’Islam et l’état dans le monde d’aujord’hui, PUF, 1982 CARRÉ Olivier..........................................................L’Orient arabe aujourd’hui, Editions Complexe, 1991 CARRÉ Olivier..........................................................Le nationalisme arabe, Payot, 1996 CARR, Caleb.............................................................Terrorism as Warfare, World Policy Journal, vol. 13, no. 4, 1996 CARUS W. Seth ........................................................Iranian Nuclear, Biological and Chemical Weapons: Implications and Responses, Middle East Rewiew of International Affairs, vol 2, No. 1, 1998 CASSIRER, Ernst .....................................................Essai sur l’homme, Paris, Edition de Minuit, 1975 CASTELLS M............................................................The Power of Identity, vol II, Oxford, Blackwell, 1997 CASTEX Raoul..........................................................Melanges Strategiques, Typographie de la Marine, Pant.1926 CATHALA Henri-Pierre.............................................Epoca dezinformării, Bucureşti, Ed. Militară, 1991 CĂLIN Daniel.............................................................Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE)– un nou început, în Balcanii, nr. 37, octombrie 2003 CHANGQING Cao.....................................................Observe China Magazine”, 06.03.2007 CHARNAY Jean-Pierre.............................................Principes de stratégie arabe, l’Herne, 1984 CHAUPRADE A., THUAL Fr......................................Dicţionar de geopolitică, Editura Corint, Bucureşti, 2003 CHEVALIER Jean......................................................Sufismul, Herald, 2002 CHICIUDEAN Ion .....................................................Gestionarea crizelor de imagine, SNSPA, 1998 CHIROT Daniel, ........................................................Societăţi în schimbare, Bucureşti, Editura Athena, 1996 CHOMSKY Noam......................................................America în căutarea dominaţiei globale: Hegemonie sau supravieţuire, Bucureşti, Ed. Antet, 2003 CIOCULESCU Şerban Filip......................................Introdiucere în teoria relaţiilor internaţionale, Ed Militară, Bucureşti, 2007 CLAPPER R.J............................................................Securitatea critică domină societăţile războiului informaţional, ................................................................................... Signal, SUA, vol. 49, nr. 7, martie 1995 CLAUSEWITZ Carl,...................................................Despre război, Bucureşti, Editura Militară, 1982 CLOT A...................................................................... Civilizaţia arabă în vremea celor 1001 de nopţi; 1989, BCU CLOT A...................................................................... Mahomed al II-lea, cuceritorul Bizanţului; 1993 CLOT A...................................................................... Soliman Magnificul; 1995 CLOŞCĂ I., SUCEAVĂ I. ..........................................Tratat de drept internaţional umanitar, Bucureşti, 2000 COHEN Saul..............................................................Global Geopolitical Change in the Post-Cold War Era, citat în D. Minix & S. Hawley, „Global Politics” COHN Norman .........................................................The Pursuit of Millennium Revolutionary, Messianism in Medieval and Reformation Europe and Hs Bearing on Modern Totalitarian, Movements, New York, 1961 COMBS Schilling......................................................Sacred performances: islam, sexuality and sacrifice, 1989, BCU CONEA Ion................................................................Geopolitica. O ştiinţă nouă, vol. “Geopolitica” CONSTANTINESCU Paul............................................Introducere în filosofia sistemelor, Bucureşti, 1982. CORBIN H................................................................. Histoire de la philosophie islamique; 1989 – C.C.Francez; 1964 – B. Academiei VIII-7221 CORDELLIER Serge.................................................Mondializarea dincolo de mituri, Traducere din lb. fr. Margareta Batcu, Editura TREI, Bucureşti, 2001. CORM Georges.........................................................Europa şi Orientul, Dacia, 1999 CORM Georges.........................................................Le Proche-Orient éclaté, Gallimard, 1991 COUTAU-BÉGARIE Hervé..........................................Géopolitique-Géostratégie, http: www2.tvt.fr./fmes/Fonds _documentaire /Coutau_ begarie_1195.htm.î CUMMINGS Sally N...................................................Islam in the Former Soviet Union, The Global Review of ................................................................................... Ethnopolitics, vol. 3, no. 2, January 2004 CULDA Lucian..........................................................Emergenţa şi reproducerea naţiunilor, Bucureşti, 1997 D DABU Valerică .........................................................Rãspunderea juridicã a funcţionarului public, Bucureşti, 2000 DAMBISCHI Arthur...................................................Fluxurile investiţionale interstatale, “Tribuna Economică” Nr. 30/ iulie 2000

80

DARWISH Adel............................................................Rebellion in Bahrain”, Middle East Review of International Affairs, Vol. 3, Nr. 1, 1999 DAUDEL Christian....................................................Geografie, Geopolitică şi Geostrategie – Termeni în schimbare, în Geopolitica vol. I, Iaşi, 1994 DAWISHA Adeed.......................................................The Arab Radicals, Council on Foreign Relations, 1986. L’Encyclopedie de l’Islam, Leyde-Paris, 1962-1971 DĂIANU Daniel..........................................................Globalizarea: între elogii şi respingere, www.cerope.ro/ ................................................................................... pub/study51ro.htm DECEI Aurel..............................................................Istoria imperiului otoman, Bucureşti, 1978 DELCAMBRE Anne-Marie........................................Islamul, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., Bucureşti, 2000 DELORS Jacques.....................................................Mesaj către Forumul de la Davos, ianuarie 1995 DELUMEAU J............................................................Religiile lumii, Bucureşti, 1996 DEMAGEON Albert...................................................Annales de geographie, Paris, 1932 DEUTSCH Karl W. ....................................................Crisis Decision – Making The Information Approach, 1982 DJALILI Mohammad Reza........................................Diplomatie islamique: strategie internationale du khomeinism, ................................................................................... Presses Universitaires de France, 1989 DIACONU Ion............................................................Minorităţile – Statut. Perspective, Bucureşti 1996 DOROGHIN V.F..........................................................Activitatea maritimă şi reînvierea geo-economică a Rusiei, Voiennaia Mîsli (Gândirea Militară), Moscova, mai-iunie 2003 DORRONSORO Gilles..............................................Les Kurdes de Turquie: revendications identitaires, espace national et globalisation, Les Études du CERI, n° 62, 2000 DOUGLAS V. Johnson II...........................................Asimetria şi Strategia militară a SUA, 2001, carlisle- army.mil DOWARD Jamie, HINSLIFF G..................................British hostility to Muslims 'could trigger riots', The Observer, May 30, 2004, www.observer.co.uk DRÂMBĂ Ovidiu.......................................................Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, 1995. DRUCKER Peter F. ...................................................Eficienţa factorului decizional, Ed. Destin, 1994 DUCULESCU Victor..................................................Ipostaze ale diplomaţiei, Bucureşti, 1986, Ed. Militară DUFOUR Jean Louis ........................................................Crizele internaţionale, ed. Corint, Bucureşti, 2002 DUFOUREQ Jean......................................................Sécurité et initiatives, Défense Nationale, 1993. DULAIT André, THUAL F.............................................Bagdad 2000. L’avenir géopolitique de l’Irak, Ellipses, 1999 DUNGACIU Dan........................................................Naţiunea şi naţionalismul în dezbaterea europeană; în Noua Revistă Română nr. 5/1996 DUNGACIU Dan........................................................Naţiunea şi provocările (post)modernităţii, Bucureşti, 2004 DUMOULIN A., HENROTIN J. STRUYE DE SWIELANDE T.....................................De nouvelles perceptions ? în J. Henrotin (Dir.), Au risque du chaos. Premières leçons de la guerre d’Irak, Armand Colin, Paris, 2004 DUPRONT A..............................................................Du sacré: croisades et pélerinajes; Filol. Franceză 14881 DUPUY René-Jean....................................................La cité terestre, în "Géopolitique", nr. 25, 1989 DAVY M...................................................................... Enciclopedia doctrinelor mistice; Amarcord, vol II, 1998 E ELIADE Mircea..........................................................Dicţionar al religiilor, Editura Humanitas ELIADE M., CULIANU I. P.........................................Dicţionar al religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993 ELIADE M.................................................................. Istoria ideilor şi credinţelor religioase, Bucureşti, 1999 ELMANDJRA Mahdi, MALIŢA Mircea..................................... ................................................................................... Orizontul fără limite al învăţării. Lichidarea decalajului uman, ................................................................................... Bucureşti, Ed. Politică, 1981 D’ENCAUSSE Helene Carrere..................................Imperiul spulberat – revolta naţiunilor în URSS, SIC Press ................................................................................... Group, Bucureşti, 1993 ERTAN Efegil............................................................Leonard Stone, „Iran and Turkey in Central Asia: Opportunities For Rapprochement in the Post-Cold War Era”, Journal of Third World Studies, Nr. 20, Vol. 1, 2003 ESPOSITO John........................................................The Islamic Threat: Myth or Reality?, Oxford Univ. Press, 1999 F FALCONE F., SETTE A..............................................Ussama bin Ladin – Teroare în Occident, Bucureşti, 2002 FECHNER W..............................................................Rusische Außenpolitik auf Kurssuche, Europäische Sicherheit, ................................................................................... Germania, vol. 45, nr. 9, septembrie, 1996 FEFFER J.................................................................. Europe’s New Nationalism: States and Minorities in Conflict, NY, 1996 FILIP Teodor.............................................................. Teroriştii printre noi, Craiova 2002, Ed. Obiectiv FISHER Richard, jr....................................................China's Carrier of Chance, China Brief, Volume 2, Issue 6, Jamestown Foundation, Washington, DC, 2002 FLOCA Mihai............................................................. Forţele de elită ale lumii, Bucureşti 1999, Ed. Militară FLORIAN Mircea.......................................................Recesivitatea ca structură a lumii, vol.I, Bucureşti, Ed Eminescu, 1983 FONTAINE André......................................................Istoria războiului rece, vol. I-II, Bucureşti, 1992-1994 DE FORGE Ph. M......................................................Vers le retour des zones d’influence?, Défense Nationale, 1995 FORSYTH, D.R Conflictul între grupuri, în P. de Visscher, A. Neculau, “Dinamica

Vasi l e S i mi l ean u grupurilor. Texte alese”, Ed. Polirom, Iaşi, 2001; FOUAD Nohra...........................................................Stratégies americaines pour le Moyen Orient, Beyrouth, 1999 FRANCART L............................................................La guerre du sens. Pourquoi et com ment agir dans les champs psychologiques, Paris, 2000 FRĂSINEANU Dragoş...............................................Geopolitica, Bucureşti, 2005 FREEDMAN Robert...................................................Russian-iranian Relations in the 1990s”, Middle East Rewiew of International Affairs, vol 4, No. 2, 2000 FRIEDMAN J.............................................................Cultural Identity and Global Process, Sage, Londra, 1994 FRIGIOIU Nicolae .....................................................Politologie. Doctrine politice, SNSPA FRIGIOIU Nicolae......................................................Antropologia culturii, curs SNSPA FUKUYAMA Francis..................................................A Year of Living Dangerously. Remember Theo van Gogh, and Shudder for the Future, November 2, 2005, www.opinionjournal.com FUKUYAMA Francis..................................................East-West Tensions in the Third World, New-York, 1986 FUKUYAMA Francisc................................................Construcţia statelor. Ordinea mondială în secolul XXI, 2004 FULLER Graham.......................................................Islamic Fundamentalism: No Long-Term Threat, Washington FULLER Graham.......................................................Islamic Fundamentalism in Afghanistan : Its Character and ................................................................................... Prospects, RAND Corporation, Santa Monica, 1991 G GALEANOEduardo...................................................Venele deschise ale Americii Latine, Bucureşti, 1983 GALLOIS Pierre Marie..............................................Le sang du pétrole. Guerres d’Irak 1990-2003, L’Age d’Homme, 2003 GARAUD Marie-France............................................L'épée est l'axe du monde, în "Géopolitique", nr.33, 1991 GARCIA A.................................................................. La compleja situación balcánica, Ejército, Spania, an 53, nr. 627, aprilie 1992 GARDELS Nathan.....................................................Schimbarea ordinii globale, Bucureşti, Editura Antet, 1998 GARDET Louis..........................................................Les hommes de l’Islam; 1989, BCU 821983 GAUDEFROY D.........................................................La Syrie à l’époque des Mamelouks; Ins. Istorie, BIG 670 GAUDEFROY D.........................................................Les institutions musulmanes; 1921, BCU 388831 GÂRZ Florian............................................................Spionajul total în acţiune, Craiova 2002, Editura Obiectiv GEISS Imanuel................................. Istoria lumii din preistorie până în anul 2000, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2002; GEORGIU Grigore.....................................................Naţiune, cultură, identitate, Bucureşti, 1997 GHALIOUN Burhan...................................................La déstabilisation du monde, Défense Nationale, 1996. GIBB H....................................................................... Mahomedanism: on historical survey; 1953, BCU GIBSON J.W..............................................................The Perfect War: Technowar in Vietnam, Atlantic Monthly Press, Boston, 1986 GIRARDET Raol........................................................Mythes et mythologies politiques, Paris, Editions du Seuil,1990 GLODARENCO Olimpiu Premizele geopolitice ale declanşării celui de-al doilea război mondial, Editura Murgescu, 2005. GODELIER M............................................................. Transitions et subordinations au capitalisme, Editions MSH, Paris, 1991 GOODMAN Norman..................................................Introduceree în sociologie, Bucureşti, Editura Lider, 1998 GORDON Theodore J...............................................2003 State of the Future” – American Council for the United Nations University, The Millenium Project de La GORCE P.M.....................................................Ultimul imperiu – va fi secolul al XXI-lea american?, Bucureşti 2002, Editura Lider GOTTMAN Jean.........................................................La politique des états et leur geographie. Armand Colin, Paris, 1951 GRAY Colin............................................................... Maritime Strategy, Geopolitics and the Defence of the West, ................................................................................... National Strategy Information Center, New York, 1985 GRESH Alain............................................................. Turkish-Israeli-Syrian Relations and Their Impact on the ................Middle Eas”, The Middle East Journal, Vol. 52, Nr. 2, 1998 GRESH Alain,VIDAL D..............................................Golfe: clefs pour une guerre annoncée, Le Monde, 1991 GRIGORE George.....................................................O poartă spre cunoaşterea lumii arabo-islamice, "Universul cunoaşterii", 3(1994), no.1 GROUSSET R............................................................L’épopée des croisades; 1939, Filol. Franceză 14834 GROUSSET R............................................................L‘Empire des steppes; 1956, Centrul Cultural. Francez GRUNEBAUM G........................................................Islam. Experience of the Holy and concept of Man; 1965, BCU GUNDER-FRANK Andre...........................................America Latina: Subdezvoltare sau Revolutie", Editura ERA, Mexic, 1963 GUNDOGAN Unal.....................................................Islamist Iran and Turkey, 1979-1989. State Pragmatism and Ideological Influences, Middle East Review of International Affairs, Vol. 7, Nr. 1, 2003 GURR Ted Robert Las bases sociales y políticas del terrorismo, Ediciones Pomares Corredor, Barcelona, 1993 H HAFIZ Abudl..............................................................Histoire de l’Iran au temps de Tamerlan, Praga, 1959 HAFIZULLAH Emadi.................................................Exporting Iran’s Revolution: the Radicalization of the Shiite Movement in Afganistan”, Middle Eastern Studies, Vol. 31, Issue 1, 1995

82

HAHN Bradly............................................................. Navy Pursues Major Maritime Role”, Pacific Defence Reporter, vol.XVI, nr.8, februarie 1990 HALE William............................................................Turkey’s Time: Turkey, the Middle East and the Gulf Crisis”, International Affairs, n° 4, 1992 HARVEY David............................................................The condition of postmodernity, Oxford, Basil Blackwell, TM, 2002 HARTUNG William D. MOIX Bridget............................................................. Deadline Legacy: US arms to Africa, Institutul de Politici Conflicte Mondiale, ianuarie 2000 apud http://www.globalissues.org/ Geopolitics/Africa/Intro.asp HASSNER Pierre.......................................................Conflit des civilisation ou la dialectique de la modernité, Défense Nationale, 1996. HATTENDORE John B..............................................Seapower in, Trevon N. Dupuy (îngrijită de), International Military and Defence Enciclopedia, cit. vol.5, London 1988 HAYES Laura ...........................................................Strategia. Acţiunile indirecte, Editura Militară, Bucureşti, 1973 HAZAN Pierre............................................................ Războiul de şase zile, Corint, 2001. HELD David, MCGREW Anthony, GOLDBLATT David, PERRATON Jonathan, ................................................................................... Transformări globale. Politică, economie şi cultură, 2004 HAZAN Pierre............................................................ Războiul de şase zile, Corint, 2001. HENDERSON C. W....................................................International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn of the 21st Century, McGraw-Hill, Boston, 1999 HENDERSON C. W....................................................International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn of the 21st Century, NY, 2000 HENEGHAN Tom.......................................................Right-winger denounces 'Islamisation of France', www.news.scotsman.com HOFFMAN Br., HENROTIN J...................................Une campagne paradoxale. Iraqi Freedom entre classicisme stratégique et chronostratégie”, în RMES Et alii., Iraqi Freedom. Analyse géopolitique, stratégique et économique de la troisième guerre du Golfe, L’Harmattan, Paris, 2004 HERMAN Charles F. ....................................................Crises In Foreign, Policy. A Simulation Analysis, Indianapolis, 1969 HEYD U...................................................................... Studies in Islamic History and Civilisation; 1961, BCU 554079 HLADCHI-BUCOVINEANUL.....................................Faţetele reale ale sectelor religioase, Bucureşti 1983 HLIHOR Constantin..................................................Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale, Ed. UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2005 HOFFMAN Bruce......................................................Holy Terror": The Implications of Terrorism Motivated by a ................................................................................... Religious Imperative, RAND Corporation, California, 1993, ................................................................................... www.rand.org HOLSTI K.J................................................................ The Concept of Power in the Study of International Relations , ................................................................................... Lippincot 1969 HOTEA Mihai............................................................. Conflicte rasiale – o perspectivă geopolitică, Bucureşti, 2007 HUNTINGTON Samuel P...........................................Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, 1998 HUSSEIN Mahmoud..................................................Behind the Veil of Fundamentalism, UNESCO Courier, dec. 1994 HUYGHE François-Bernard.....................................Twin Towers et Big Brothers, 09/2001, www.strategic................................................................................... Roads.com. I IANOŞ Ioan, HUMEAU Jean-Baptiste...................... ................................................................................... Teoria sistemelor de aşezări umane, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2000 IBN ARABÎ ................................................................ Cartea înţelepciunii; Herald, 2000 IBN ARABÎ................................................................. Cartea cercurilor, Kriterion, 2003 IDRIESH Shah...........................................................Calea sufită; Herald, 2001 ILIEŞ Alexandru........................................................Elemente de geografie politică, Editura Universităţii din Oradea, 1999 INALCÎK Halîl............................................................Imperiul otoman. Epoca clasică; 1996 INBAR Efraim............................................................Regional Implications of Israeli-Turkish Strategic Partnership”, Middle East Rewiew of International Affairs, vol 5, No. 2, 2001 IOAN I. Ică jr..............................................................Provocarea globalizării: mutaţia umanului, în “Biserică şi multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu”, Cluj-Napoca 2001 IONESCU Crăciun.....................................................Secretele operaţiunii „Furtuna deşertului”, Ed. Militară, 1991 IONESCU Crăciun ...................................................Corespondent în Orientul Mijlociu, Ed. Politică, Buc., 1982 IOSIPESCU Vasile ....................................................Operaţia Scânteia – consideraţii politice şi militare cu privire la evenimentele din 1973 din Orientul Apropiat, Bucureşti 1974 IOSIPESCU, Vasile....................................................Războaiele locale şi panoplia zeului Marte, Bucureşti, 1985. IRFANI Suroosh........................................................Pakistan and the Iran-Irak War”, Journal of South Asian and Middle Eastern Studies, vol. IX, n° 2, 1985 J JABER Hala............................................................... Hizballah, Bucureşti 1998, Editura Antet JACQUARD Roland..................................................În numele lui Usama bin Ladin, Bucureşti 2002, Ed. RAO JACQUART Danielle.................................................Ştiinţa arabă: o epopee a cunoaşterii, Ed. Univers, Bucureşti, 2007

Vasi l e S i mi l ean u JAMES Barry.............................................................Religious Fanaticism Fuels Terrorism în International Herald ................................................................................... Tribune, 31 octombrie 1995 JANSEN G................................................................. Militant Islam, Pan Books, London, 1979. JAPARDIZE T., RONDELI Al. Georgia - cu gândul la Europa în O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, Editura IRSI „Nicolae Titulescu” 2004. JENKINS Brian N......................................................The terrorist Mindset and terrorist decisionmaking (Psihologia teroristă şi modul de decizie teroristă), Santa Monica, California, RAND, June 1979 JI You......................................................................... A New Era for Chinese Naval Expansion, China Brief, Volume 6, Issue 5, p.6, The Jamestown Foundation, Washington, DC, 1 martie 2006 JINGGUANG Xiao.....................................................Xiao Jingguang huiyilu (Memoriile lui Xiao Jingguiang), Beiging, Liberation Army Press, 1988, vol.II, p.114, apud Jun Yhan, „China goes to the Blue Waters: The Navy Seapower Mentality and the South China Sea”, Journal of Strategic Studies, vol.6, nr.6, iunie 1994 JUNG Carl Gustav....................................................În lumea arhetipurilor”, Jurnalul literar, Bucureşti, 1994 JONAS George.........................................................WillEurabia Modernize Islam? National Post, April 26, 2004 JURGENSMEYER Mark............................................Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Violence , California University Press, Berkeley, 2001 K KAHLEQ Abdulla Abdul...........................................The Gulf Cooperation Council: Nature, Origin, and Process, în ................................................................................... Middle East Dilemma, Tauris&Co.Ltd, 1999 KALINSKY B.............................................................L’Islam: l’origine et l’essor du monde arabe; 1987, Bibl. Muz.Ist. KANT Immanuel........................................................Critica raţiunii pure, Bucureşti, 1969 KATZMAN Kenneth...................................................Terrorism: Near Eastern Groups and the State Sponsors, ................................................................................... Congressional Research Service Report for Congress, ................................................................................... Washington D. C., 2001. KHAN Inayat.............................................................. Sufism, Herald, 2004 KEPEL Gilles.............................................................Jihad. Expansion et déclin de l’islamisme, Gallimard, 2000. KEPEL Gilles.............................................................Muslim extremism in Egipt: the prophet and pharaon, University of California Press, 1986 KERNBACH Victor...................................................Biserica în involuţie, Ed. Politică, Bucureşti, 1984 KERESZTES L..........................................................Ethnische Minderheiten im heutingen Ungarn, Europäische ................................................................................... Sicherheit, Germania, vol. 45, nr.6, iunie 1996 KENNEDY Paul, CHASE Robert, HILL Emily.......... ................................................................................... Pivotal State and US Strategy”, Foreign Affairs, January, 1996 KENNEDY Paul.........................................................The Rise and Fall of British Naval Mastery Allen Lane, London 1976 KESSLER Martha Neff..............................................Syria, Israel and the Middle East Peace Process: Past Success and Final Challenges”, Middle East Policy, Vol. VII, Nr. 2, 2000 KING Alexander, SCHNEIDER Bertrand ................................................................................... Prima revoluţie globală – o strategie pentru supravieţuirea ................................................................................... Lumii, Raport al Consiliului Clubului de la Roma, 1993 KISSINGER Henry.....................................................White House Years, traducere Anne-Marie Codrescu, Documentare AISM, Bucureşti, 1987 KITROMILIDES P. M.................................................Iosif Moesiodax – Repere ale gândirii balcanice din secolul al ................................................................................... XVIII-lea, Bucureşti 2000, Editura Demiurg KJELLEN Rudolf.......................................................Der Staat als Lebensforme, Leipzig, 1917 KLEN M..................................................................... La Chine s’ est éveillée (China se trezeşte). În: Défense Nationale, Franţa, nr. 8/9, aug.-sep. 1997 KNUDSEN Olav F......................................................Analiza securităţii statului mic; rolul factorilor externi, NATO: ce este, ce va fi Noua Europă şi securitatea statelor mici, Bucureşti 1996. KOTLER Philip..........................................................Marketing Management: Analysis, Planning, Implementation KOZAK Heinz .........................................................Zur Theorie des Bregrenzten Krieges, Ősterreichische Militärische Zeitchrift, vol. 31, Heft 2/1993. KRAMER Martin........................................................Thinking (Too) Big Thoughts about Islamism, September 13, 2002, www.geocities.com KRAMER Martin........................................................Hizbullah: The Calculus of Jihad, în Martin E. Marty şi R. Scott Appleby (ed.), The Fundamentalism Project, vol. I: Fundamentalisms and the State, The University of Chicago Press, 1994 KRATOCHWIL F. and Lapid .....................................The Return of Culture and Identity in IR Theory, Lynne Rienner Publishers, London, 1996. KREPINEVICH A. F....................................................Une révolution dans les conflits: une perspective américaine, Défense Nationale, 1994. KRISTOF Ladislau....................................................The Origin and Evolution of Geopolitics, in "The Journal of ................................................................................... Conflict Resolution", march, 1960 КУРОЕДОВ Владимир............................................Рождается новая морская стратегия Росии, Независимая Газета, Москва, 28.07.2000 and Control, 8th. Edition, New Jersey: Prentice Hall, 1993

84

L LABARDE Philippe MARIS Bernard.........................................................Doamne, ce frumos e războiul economic!, Ed. Antet, 2001. LABEVIERE Richard ...............................................Dolarii teroarei, Statele Unite şi islamiştii, Editura Vivaldi, Bucureşti, 2002. LACOSTE Yves.........................................................Dictionnaire de géopolitique, Flammarion, Paris, 1993. LACOSTE Yves.........................................................Les nouvelles frontiéres: changements et précarité (Noile ................................................................................... frontiere: schimbări şi situaţii precare). În: Défense Nationale, ................................................................................... Franţa, an 50, nr.10, oct. 1994 da LAGE Olivier........................................................Géopolitique de l’Arabie Saoudite, Editions Complexe, 1996 LAMCHICHI Abderahim............................................Islam-Occident, Islam-Europe: choc des civilisations ou coexistence des cultures? L’Harmattan, 2000 LAMCHICHI Abderahim............................................Géopolitique de l’islamisme, L’Harmattan, 2001 LAMCHICHI Abderahim............................................L’Islamisme politique, L’Harmattan, 2001 LANE Poole................................................................. A history of Egipt in the Middle Age; 1933, Institut Istorie, BIG 1500 LAOUST Henry.........................................................Les Schismes dans l’Islam, Payot, 1964. LAPHAM Lewis H......................................................Notebook: Leviathan in trouble, în "Harper's", septembrie 1988 LATHAM A.................................................................Warfare Transformed: A Braudelian Perspective on the “Revolution in Military Affairs”, European Journal of International Relations, Vol.8, nr. 2, 2002 LAURENT Annie, BASBOURS Antoine, ................................. ................................................................................... Guerres secretes au Liban, Gallimard, 1987 LAURENT Eric, SALINGER Pierre, ......................... ................................................................................... Război în Golf. Dosarul secret, Tinerama, 1991 LAURENS Henry.......................................................L’Orient arabe: arabisme et islamisme de 1798-1945, Armand ................................................................................... Colin, 2000 LAURENT Eric..........................................................La guerre des Bush, Plon, 2003 LAURENS Henry.......................................................L’Orient arabe à l’heure américaine. De la guerre du Golfe à ................................................................................... guerre d’Irak, Armand Colin, 2004 LEBOW Richard........................................................Between Peace and War The Nature of International Crisis, Baltimore, 1981 LEDUC Louise..........................................................Bioterorisme: de la science fiction í la réalité, La presse, 04 ................................................................................... septembre 2001. LESTEL Dominic.............................. Originile animale ale culturii, Editura Trei, Bucureşti, 2004; LEVI-STRAUSS Claude............................................Antropologia structurală, Bucureşti, Editura Politică, 1978 LEWIS Bernard.........................................................The Assassins. A radical Sect in Islam; 1967, Soros LEWIS Bernard (coord.)..............................................l’Islam d’hier a aujord’hui; 1987, BCU Fond Lauro Grassi 1748/96 LEWIS Bernard (coord.)............................................Cambridge History of Islam; 1987, Bibl. Americană LEWIS Bernard.........................................................Le langage politique de l’Islam, Gallimard, 1988. LEWIS Bernard.........................................................L’Islam en crise, Gallimard, 2003. LIANG Q., XIANGSUI Q. W.......................................La guerre hors-limite, Bibliothèque Rivages/Payot, Paris, 2003 de LIBERA Alain.......................................................Cearta Universaliilor. De la Platon la sfârşitul Evului Mediu. ................................................................................... Timişoara, 1998 LIDDELL HART B.H. ................................................Strategia. Acţiunile indirecte, Ed. Militară, Bucureşti, 1973. LINTON Ralph...........................................................Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, 1968. LITWAK Robert S.......................................................Detente and the Nixon Doctrine American Foreign Policy and the ................................................................................... Persuit of Stability, 1969-1976. Cambridge University Press de LESQUEN Henry .................................................Religia contra ideologiilor socialiste, Bucureşti 1995, Editura Antet LONG David E.............................................................. The Kingdom of Saudi Arabia, University Press of Florida, 1997 LONGDE Zhuanren ..................................................Urmaşii dragonului, Beijing, 1985. LOTMAN Iuri.............................................................Studii de tipologia culturii, Bucureşti, Editura Univers, 1974 LOUIS Roger (ed.).....................................................Suez 1956. The Crisis and its Consequences, Oxford University Press, 1991 LUIZARD Pierre-Jean...............................................Pouvoir religieux et pouvoir politique dans les pays arabes du MoyenOrient: de la tradition ottomane á la modernité réformiste”, în Confluences Méditerranée, N° 33, 2000 LUIZARD Pierre-Jean...............................................La question irakienne, Fayard, 2002 LUTTWAK Edward....................................................Coup d Etat, Cambridge, M.A., Harvard UP, 1979 LUTWAK Edward......................................................The Political Uses of Seapower Westview, New York, 1974 LUTTWAK E..............................................................Le paradoxe de la stratégie, Odile Jacob, Paris, 1989 LYON David............................................................... Postmodernitatea, Bucureşti, Editura Universalis, 1998 LYNCH Marc................................................................Taking Arabs Seriously, Foreign Affairs, September/October 2003 M MACKINDER Halford...................................................Geographical Pivot of History, 1904; The Round World and the ................................................................................... Winning of the Peace, 1943 MACOVEI, Alina, ......................................................Război şi pace în Orientul Apropiat şi Mijlociu, Rev. Impact ................................................................................... strategic, Centrul de Studii şi de Securitate, nr. 2/2002

Vasi l e S i mi l ean u de la MAISONNEUVE Eric.......................................Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war), La tragédie de ................................................................................... l’histoire, 09/2001, Réflexion stratégique, www.strategic................................................................................... Roads.com/dossier de la MAISONNEUVE Eric........................................La tragédie de l’histoire, 09/2001, Reflexion strategique, ................................................................................... www.strategic-Roads.com. MAHAN Alfred.............................................................The Interest of America in Sea Power, Present and Future , Boston : Little, Brown & Co, 1898 MALIN S.................................................................... Space and History : Reflections on the Closed-Space Doctrines of Turner and Mackinder and the Challenge of Those Ideas by the Air Age", Agricultural History , XVIII, 1944 MALIŢA Mircea..........................................................Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Bucureşti, Ed. Nemira, 1998 MANOLESCU Radu.....................................................Istoria Medievală Universală, Editura Didactică şi Pedagogică, ................................................................................... Bucureşti 1980 MANOUSAKIS G. .....................................................Ethnische Konflikte. Die Geissel des neuen Jahrhunderts ................................................................................... (Conflicte etnice. Un flagel al secolului viitor). În: Europäische ................................................................................... Sicherheit, RFG, vol. 45, nr. 9, sep.1996 MANTRAN R.............................................................. Istoria imperiului otoman, 2001 MANTRAN R.............................................................. La vie quotidienne à Constantinople au temps de Soliman ................................................................................... Magnifique; 1965, Instit. Istorie MARCUS Solomon...................................................Artă şi ştiinţă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1986 MAREET Jean – Luc.................................................Tehnicile terorismului, Bucureşti, Editura Corint, 2002. MARIN Vasile............................................................Geopolitica şi noile provocări ale secolului XXI, Braşov, 2004 MARQUET Yves .......................................................La philosophie des Ihwân al-Safâ; 1973, BCU 609473 MARRET Jean Luc ...................................................Tehnicile terorismului, ed. Corint, Bucureşti, 2002 MARTIN E. Marty SCOTT APPLEBY R. (ed.), .......................................The Fundamentalism Project, The University of Chicago Press, 1994 MATEI C.H................................................................. Statele lumii, Bucureşti 1993, Editura Rombay MAWDŪDĪ..................................................................Introducere în Islam, editat de Asociaţia Studenţilor Musulmani din România, 1995. MAWLANA A.............................................................Basic Concepts of the Qoran; BCU 482916 McKENZIE Kenneth F. Jr..........................................The Revenge of the Melians Asymmetric threats and the next QDR, Institute for National Strategic Studies, National Defense ..........University, Washington DC, 2000 McLELLAND Charles A...........................................The Acute International Crisis, Princeton, 1972, p. 182-204; The Beginning, Duration and Abatement of International Crisis: Comparisons in Two Conflict Arenas, International Crises: Insight form Behavioral Research, New York, The Free Press, 1961 McLONGLIN Barry ...................................................Risk and Crisis Communication. McLonglin Multimedia Publishing Ltd., Ottawa, Canada, 1996 McLUHAN Marshal...................................................The Medium is the Message, Penguin Books, London, 1967 ................................................................................... Galaxie Gutemberg face a l’ ere electronique, Edision Maine, Paris, 1970 MEARSHEIMER John J............................................Tragedia politicii de forţă. Realismul ofensiv şi lupta pentru ................................................................................... putere, Editura Antet, 2001 MEARSHAIMER John, WALT Stephen..........................................................The Israel Lobby, martie 2006 MEHEDINŢI Simion...................................................Civilizaţie şi cultură, Bucureşti, Editura Trei, 1999 MEHMET Ali Ekrem ..................................................Civilizaţia turcă; 1981 MENING D.W..............................................................Heartland and Rimland in Eurasian History, în West Politcs Quarterly, IX, 1956 MERCE Eugeniu..........................................................Tendinţe actuale privind transformările globale, www.actrus.ro /biblioteca/anuare/2004/a15.pdf. METZ S., JOHNSON II D.V., .....................................Asymmetry and U.S. Military Strategy: Definition, Background, and Strategic Concepts, London, Strategic Studies Institute, U.S. Army War College, January 2001 MICHI Vasile.............................................................. De la războiul clasic la războiul politic, Gândirea Militară ................................................................................... Românească, nr.3/1995. MIQUEL A. ................................................................Islamul şi civilizaţia sa; 1994, BCU 825342 MILLER Judith, MYLROIE Laurie, ....................................Saddam Hussein and the Crisis in the Gulf, Random House, 1991 MINIX D. & HAWLEY S. M. .......................................Global Politics, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1998 MONTEIL Vincent ....................................................La pensée arabe; C.C.Francez MONTGOMERY Watt....................................................Islamic fundamentalism and modernity, Routledge, London, 1989. MOSCOVICI Serge....................................................Psychologie des minorities actives, Paris, 1979 MOUBARAC Y. .........................................................L’Islam; 1962, BCU 823205 MUSTAFA Ali Mehmet...............................................Istoria turcilor; 1976 MUTIN George..........................................................Géopolitique du monde arabe, Ellipses Marketing, 2001 N

86

NACHMANI Amikam ................................................A Triangular Relationship: Turkish-Israeli Cooperation and Its ................................................................................... Implication for Greece, Cahiers d’études sur la Méditerranée ................................................................................... orientale et le monde turco-iranien, n ° 28, 1999 NAISBITT John, ABURDENE Patricia.................................................Anul 2000 – Megatendinţe, Humanitas, Bucureşti, 1993 NAJMAN Maurice.....................................................Noul război rece, manipulare, dezinformare, infiltrare, în revista “Planeta Internet” nr.2, ian. 1997. NAZARE Vasile ........................................................Politologie şi geopolitică, Constanţa, 2005 NECULAU Adrian.....................................................Reprezentările sociale - dezvoltări actuale”. Revista de cercetări sociale, nr. 4/95. NEGUŢ Silviu............................................................Introducere în geopolitică, Bucureşti, 2005 NEGUŢ Silviu, Cucu Vasile şi Vlad Liviu Bogdan, ................................................................................... Geopolitica României, Bucureşti, 2004 NEGUŢ Silviu şi colaboratorii, ..................................Geografie Economică Mondială, Bucureşti, 2006 De NEVE A., HENROTIN J. şi WASINSKI C. ................................................................................... Quelles conséquences stratégiques?” în J. Henrotin (Dir.), Au risque du chaos. Premières leçons de la guerre d’Irak, Armand Colin, Paris, 2004 NEGUŢ Silviu...........................................................Enciclopedia Asiei, Bucureşti 1999, Editura Meronia NICA Dan.................................................................... Uniunea Europeană în era societăţii informaţionale şi globalizării, ................................................................................... www.mie.ro/media/Romana/2003/Publicatii/ro/ue/informatizare.htm NICOLAESCU Mircea ..............................................Etnic – statalitate – interes naţional; În Interesul naţional şi politica de securitate, Bucureşti NICOLESCU Ovidiu, (coord.)....................................Geografie Economică – resursele Terrei, Bucureşti, 2004 NIŢĂ Dan...................................................................Riposte antiteroriste, vol. 2, Editura SPP Bucureşti, 1992. NIVALDO Jose Jr. .....................................................Machiavelli, Puterea. Istorie şi Marketing, Bucureşti, 2001 NOICA Constantin....................................................Modelul cultural european, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993 NYE Joseph S............................................................... Power and Interdependence: World Politics in Transition, N.Y., 1989 NYE Joseph S.Jr. .....................................................Descifrarea conflictelor internaţionale, Teorie şi istorie, 2005 NYERERE Julius.......................................................The Heart of Africa”, New Internationalist Magazine, ian-febr 1999 http://worldnews.about.com/Africa-s-Civil-Wars.htm NURBAKHSH J.........................................................Sufism; BCU 821731 NURBAKHSH J.........................................................In the paradise of the sufis; BCU 821730 NURBAKHSH J.........................................................In the tavern of ruin: seven essays on sufism; BCU 821729 O OLZAK Susan

The dynamics of ethnic competition and conflict”, Stanford University Press, Stanford, 1992; OSBORN Frederick Future of Human Heredity”, Ed. Weybright and Talley, New York, 1968; OŢETEA Andrei coordonator ....................................Istoria lumii în date, Bucureşti, 1969 P PAHLAVI Pierre Cyril Cyrus Teymour, ................................................................................... La diplomatie culturelle à l’ère de l’Interdependence Globale. La Turquie à la recherche des éléments fédérateurs de l’Identité Panturque,2002, www.diploweb.com PALMOWSKI Jan Dicţionar de Istorie Universală contemporană de la 1900 până azi , Ed. Bic All, Bucureşti, 2005; PAOLUCCI Henry......................................................Iran, Israel and United-States: An American Foreign Policy, ................................................................................... Griffon House Publications, 1991 PARIS H. ...................................................................La menace terroriste et insurrectionnelle (Ameninţarea teroristă şi insurecţională). In: Défense Nationale, Franţa, an 54, nr.4, apr. 1998 PAUL T.V....................................................................Assymetric Conflict. War initiation by Weaker Power, New York, Cambridge University Press, 1981 PAUL Vasile............................................................... Conflictele secolului XXI. Proiecţii în spaţiul strategic, Bucureşti, Editura Militară, 1999 PAUL Vasile, PĂCURARIU I ....................................Războiul mileniului trei, Ed. D.B.H., Bucureşti, 2001 PÂRVULESCU Dan...................................................Abordarea migraţiei de populaţie ca factor de risc la adresa ................................................................................... securităţii naţionale, Revista Fundaţiei Colegiului Naţional de ................................................................................... Apărare, Bucureşti, nr. 1/2001 PÂRVULESCU Dan, .................................................Migraţia de populaţie, ameninţare non-militară la adresa securităţii naţionale a României, Impact Strategic, nr. 3, Centrul de Studii Strategice şi de Securitate, 2002 PERLMUTTER Amos................................................Wishful Thinking about Islamic Fundamentalism, Washington Post, January 19, 1992 PETERS R................................................................. Fighting for the Future, Will America Triumph?, Stackpole ................................................................................... Books, Mechanicsburg, 1999 PETIT L...................................................................... Changing Conception of Security in The World, The World ................................................................................... Quarterly, vol. 17/3, NY, 1996

Vasi l e S i mi l ean u PETRU A., ALEXANDRESCU F.Personalitate şi comunicare. Tactici de influenţă interpersonală, Editura Licorna, Bucureşti, 1999 PICHT Robert............................................................Pour une psichanalise des relations franco-allemandes, în ................................................................................... "Géopolitique", nr. 44, 1993/1994 PIRENNE H................................................................ Mahomet şi Carol cel Mare; 1997 PISCATORI James....................................................Islamic Fundamentalisms and the Gulf Crisis, The American ................................................................................... Academy of Arts and Sciences, Chicago, 1991 PITULESCU Ion........................................................Al 3-lea război mondial. Crima organizată, Editura Naţional, 1996 POPA Nicolae............................................................ Frontiere, regiuni transfrontaliere şi dezvoltarea regională în ................................................................................... Europa mediană, Timişoara, 2006 POPESCU Dumitru...................................................Managementul integrat al frontierei de stat a României, Bucureşti, 2004 PORCELLI Karina.....................................................Calea spre viitor, “Scanorama”, iulie-august, 1994. POZDNEAKOV E. A..................................................Gheopolitika, Moskva, 1995 PRÉLOT Marcel........................................................Histoire des idées politiques, Paris, Dalloz, 1980 PRIGOGINE Ilya........................................................Noua alianţă, Bucureşti, Editura Antet, 1998 PRIGOGINE Ilya, STENGERS Isabelle..................................... ................................................................................... Noua alianţă, Bucureşti, Ed. Politică, 1984 PROT Saint...............................................................Saddam Hussein: un gaullisme arabe?, Albin Michel, 1987 PURVER Ron............................................................La menace de terrorisme biologique en chimique sélon les ................................................................................... sources publiées, CSIS/SCRS, 1955. R RABINOVITCH Itamar...............................................The Brink of Peace; The Israeli-Syrian Negotiations, Princeton 1998. RAMAZANI R. K........................................................Ideology and Pragmatism in Iran’s Foreign Policy”, The Middle East Journal, Nr. 58, Vol. 4 RAMONET Ignacio....................................................Geopolitica haosului, Bucureşti, Editura Doina, 1998 RAND St-Andrews....................................................Chronology of international Terrorism Center for the Study of Terrorism and Political Violence, Univ. Sf. Andrews, 1996 RAPOPORT David....................................................Fear and Trembling: Terrorism in Three Religious Traditions, ................................................................................... American Political Science Review, vol. 78, no. 3, 1984 RASHID Ahmed.........................................................L’Ombre des talibans, Autrement, 2001 RĂDULESCU Sorin...................................................Homo Sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiunea ................umană, Bucureşti, 1994. RICOEUR Paul..........................................................Eseuri de hermeneutică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995 RIFKIN Jeremy..........................................................Bioterorisme high-tech et révolution genetique, Le monde, ................................................................................... 05.10.2001. ROBERTSON Roland...............................................Globalization: Social theory and global culture, London, 1992 ROBINSON James....................................................Crisis: An Apprecial of Concepts and Theories, New York, 1972 ROEMER H. R...........................................................The Succesors of Tīmūr”, Cambridge History of Iran, ................................................................................... Cambridge University Press, 1986, vol. 6 ROKEN Al Mohamad................................................Dimensions of the UAE-Iran Dispute Over Three Islands”, în United Arab Emirates: A New Perspective, The Emirates Center for Strategic Studies and Research, 1999 ROMAN Viorel...........................................................Religiile – surse de conflict, în “Situaţia statelor într-o lume în ................................................................................... curs de mondializare », Bucureşti, 1992 RONDOT Philippe.....................................................Istoria Irakului, Corint, 2003 ROBERTS Brad.........................................................Biological weapons: weapons of the future?, Washington DC, ................................................................................... Center for Strategic and International Studies, 1993. ROY Olivier...............................................................LÈchec de lìslam politique, ed. Du Seuil, Paris, 1992 ROY Olivier............................................................... European Muslims Try to Find a Balance Between European ................................................................................... Culture and Values and Islam, National Public Radio’s All ................................................................................... Things Considered, February 28, 2003 ROY Olivier............................................................... Euro-Islam: The Jihad Within? National Interest, Spring 2003 RUDOMIOTKIN A.P., TIŞAKOV I.I., KOROLIUK S.M., ................................................................................... Planificarea pentru o dezvoltare organizaţională a forţelor ................................................................................... navale, Voiennaia Mîsli (Gândirea Militară), Moscova, 2003 RUMI Jalaluddin.......................................................Meditaţii şi parabole, Kriterion, 2003 RUNCIMAN S............................................................A History of the Crusades; 1957, BCU RUS Remus............................................................... Istoria filosofiei islamice; Ed. Enciclopedică, 1994 RUWAYHA W.............................................................Terrorism and hostage-taking in the Middle East, 1990. S SAAD-GHORAYEB Amal..........................................Hizbullah: Politics and Religion, Pluto Press, 2002. SAID Edward W.........................................................Orientalism. Concepţiile occidentale despre Orient, Amarcord, 2001. SAJID Abduljalil........................................................Islam and Muslims in Europe: Integration or Assimilation/Alienation: Clash vs. Peaceful- Coexistence, Muslim Council for Religious and Racial Harmony in United Kingdom, www.mcb.org.uk SAPIR E. ................................................................... Selected Writings of Edward Sapir in Language, Culture and ................................................................................... Personality, Berkeley, University Press of California, 1949

88

SAPIR E. ................................................................... Culture and Personality, Berkeley, California, 1949 SARIN O., DVORETSKY L........................................Război contra speciei umane, Editura Antet, 1997. SARTORI Giovani.....................................................Teoria Democraţiei reinterpretatã. Bucureşti, 1999 SAUDAN D................................................................ Die Rolle Russlands auf dem Balkan (Rolul Rusiei în Balcani). În: ASMZ, Elveţia, an 165, nr. 12, dec. 1999 SAVA Dumitru...........................................................Războiul, de la coşmarul de ieri la misterul de azi şi apocalipsa de mâine (II), în revista Gândirea Militară Românească, nr.4/1998. SAVAGE Timothy .....................................................Europe and Islam: Crescent Waxing, Cultures Clashing, The ................................................................................... Washington Quarterly, Summer 2004 SĂGEATĂ Marcela....................................................Lumea islamică – o reţea dinamică de sisteme, Bucureşti, 2006 SCHMIDT Alex şi JONGMAN Albert J. ................................................................................... Political Terrorism”, Amsterdam, 1988 SCHMOLL L., SCHEBESCH K.Religiile - surse de conflict, Universitatea Bremen. SCHWARTAU W........................................................Asymmetrical Adversaries , Orbis, Vol. 44, n° 2, Spring 2000 SÉBILLE-LOPEZ Philippe........................................Orientul Mijlociu: petrol, apă şi strategii, Atlas, Le Monde ................................................................................... Diplomatique – ediţia română, Bucureşti, 2006 SÉDILLOT René........................................................Istoria petrolului, Bucureşti 1979, Ed. Politică SEGER Karl A..........................................................The Antiterrorism Hanbook, Presidio, N.Y., 1990 SELLIN Theodore.....................................................Culture Conflict and Crime, New York, Social Science SEMPLE Ellen C.......................................................American History and Its Geographic Conditions , Boston, ................................................................................... Houghton Mifflin Co., 1903 SERBRIAN Oleg Geopolitica spaţiului pontic, Editura Cartier, Chişinău, 2006. SEVERSKY Alexander de.........................................Air Power: Key to Survival, NY,1940 SHELLING Thomas...................................................Thinking about Nuclear Terrorism International Security, vol. 1982 ................................................................................... Research Council, 1938 SHILLS Edward.........................................................La sociedad de masas y su cultura. Industrie cultural y sociedad de masas. Caracas, Monte Avila Editores, 1969 SHORE Zachory..........................................................Uncommon Threats: Germany’s Muslims, Transatlantic Relations, and the War on Terror, AICGS Policy Report, no. 5, 2003, www.aicgs.org SIMILEANU Vasile.....................................................Asimetria fenomenului terorist, Ed. Top Form, Bucureşti, 2003 SIMILEANU Vasile.....................................................România – tensiuni geopolitice, Bucureşti, 2003 SIMILEANU Vasile.....................................................Radiografia terorismului, Editura Top Form, Bucureşti, 2005 SLOAN Stephen........................................................Beating International Terrorism: An action strategy for preemption and punishment (Înfrângând terorismul internaţional. O strategie a prevenirii şi pedepsei) Maxwell Air Force Base, Ala Air University Press, December 1986 SMARANDACHE Florentin.......................................Profesor în Africa: jurnal marocan [A Teacher in Africa: Moroccan Diary], Phoenix-Chicago, 1995, SNOWDEN Ben ........................................................State-Sponsored Terrorism, NY, 2001 SORA Simona...........................................................Despre islam, "R.lit.", 27(1994), no.3, p.6.The Middle East, ................................................................................... Congressional Quarterly Inc., Washington D. C., 1995. SPENCER Robert.....................................................Europe Will Be Islamic by the End of the Century, September 16, 2004, www.jihadwatch.org SPENGLER Oswald..................................................Der Untergang des Abendlandes, Umrisse einer Morphologie der Weltgeschichte, vol.I, Gestalt und Wirklichkeit, München, C. H. Becksche Verlagsbuchhandlung, 1920 SPIEGEL Steven.......................................................The other Arab-Israeli conflict: making America’s Middle East ................................................................................... policy, from Truman to Reagan, 1985. STAN Alexandru, RUS Remus Istoria Religiilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991 STRANGE Susan.....................................................State şi pieţe, Institutul European 1997 STERCKEN Hans.........................................................Ce que pourrait etre une nouvelle politique de securité européene, în ................................................................................... "Géopolitique", nr. 4, Varna, 1993-1994 SUN Tzâ.....................................................................Arta războiului, Editura Antet, Bucureşti, 1996 SUNDGREN Jan............................................................ Lateral pressure Theory as aplied to Global Warning. În International ................................................................................... Political Review, nr. 1, 1993 SUSKEVIČ E..............................................................Osnovnye problemy obespejenija bezopasnosti jadernogoorujija v RF na sovremennom etape (Principalele probleme ale asigurării securităţii armamentului nuclear în Federaţia Rusa). În: Voennaja Mysl', Rusia, nr.3, mai-iun. 1997 Ş ŞTEFĂNESCU Paul...................................................Enigme ale războiului secret, Bucureşti 1983, Ed. Militară T TAHERI Amir............................................................... Holy Terror: The Inside Story of Islamic Terrorism, Londra, 1987 TAYLOR Peter J........................................................Political Geography, London, 1989

Vasi l e S i mi l ean u TĂMAŞ Sergiu..........................................................Geopolitica, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1995 TĂNASE Alexandru..................................................Cultura şi civilizaţia, Bucureşti, Editura Politică, 1977 TĂNASE Alexandru..................................................Umanismul şi condiţia umană în civilizaţia contemporană, Bucureşti, 1985 TENET George ........................................................Discurs în faţa Comisiei senatoriale pentru probleme ................................................................................... guvernamentale, SUA, 1998 TOAL G......................................................................At The End of Geopolitics? Reflections on a Plural Problematic at the Century’s End, Department of Geography, Virginia Tech., Blacksburg, VA, 24061., Sept 1996 THOMPSON Paul.....................................................Life Histories and the Analysis of Social Change THOVERON Gabriel..................................................Comunicarea politică azi, Bucureşti 1999, Editura Antet THUAL François.......................................................Abrégé géopolitique du Golfe, Ellipses, Paris, 1997 THUAL François.......................................................Géopolitique du chiisme, Arléa, 2002 TOBĂ Francisc.........................................................Decizia politică şi securitatea naţiunii, Bucureşti, 2003 TOFFLER Alvin and Heidi........................................Război şi antirăzboi, Supravieţuirea în zorii secolului XXI, ................................................................................... Bucureşti, Editura Antet, 1996 TOFFLER Alvin.........................................................Powershift. Puterea în mişcare, Bucureşti, Editura Antet, 1995 TOFFLER Alvin.........................................................Şocul viitorului, Bucureşti, Editura Politică, 1973 TOMLINSON J...........................................................Globalizare şi cultură, Editura Amarcord, Timişoara, 2002 TOURAINE Marisol...................................................Le bouleversement du monde. Géopolitique du XXIe siècle, Seuil, 1995 TOYNBEE Arnold......................................................Der Gang der Weltgeschichte - Aufstieg und Verfall der Kulturen, ediţia a IV-a, Stuttgart, W. Kohlemmer G. M. N., 1954 TOYNBEE Arnold J...................................................Studiu asupra istoriei (sinteză a volumelor I-IV de D.C.Sommervell), Bucureşti, Editura Humanitas, 1997 TUCKER Jonathan....................................................Asymetric Warfare: an emerging threat to US security, The ................................................................................... Quadrennial Defense Review www.comw.org/qdr/tucker.htm, 1997 U UMBACH Frank.........................................................The Maritime Strategy of Russia: The Gap between Great Sea ................................................................................... Power Ambitions and the Economic-Military Realities, apud ................................................................................... Juergen Schwarz / Wilfried A. Herrmann / Hanns-Frank Seller ................................................................................... (Eds), Maritime Strategies in Asia, p. 171, White Lotus Press, ................................................................................... Bangkok, 2002 V VARNER Joe.............................................................China’s Rising Tide, , Canadian Naval Review, Centre for Foreign Policy Studies, Dalhouse University, Halifax, volum 1, No.3, fall 2005 VASILESCU Emilian.................................................Istoria Religiilor, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti 1998 VATIMO Gianni..........................................................Sfârşitul modernităţii, Constanţa, Editura Pontica, 1993 VAUCHEZ A...............................................................Cruciadele – Sfântul Bernard, un predicator convingător, Ed. ................................................................................... Artemis, Bucureşti, 2003 VENTER A................................................................. Watching the Radioactive Detectives (Despre detectivii de materiale radioactive). În: Jane’s International Defense Review, Anglia, volumul 32, nr. 9, septembrie 1999 VERBONCU Ion........................................................Management, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Buc. 1992 VIAST M..................................................................... The Muslims of France, în “Foreign Affairs”, sept/oct 1996 VITHEESWARAN Vijay V..........................................Petrolul - revista Foreign PolicyRomânia, nr. 1, decembrie ................................................................................... 2007/ianuarie 2008 VIVES J. Vicens..........................................................Teoria del espacio vital in "Destino", nr. 104, 1939 VOLHOV Vladimir.....................................................Dezinformarea, armă de război, Bucureşti 2002, Editura Incitatus VOLHOV Vladimir.....................................................Tratat de dezinformare, Bucureşti 1999, Editura Antet X XINHUA WU...............................................................Zhongguo gudai sichou zhi lu (Drumul mătăsii din China antică), Chengdu, 2004. Y YACOUB Joseph ......................................................Minorités nationales et prolifération étatique, (În La Internationale et Stratégique no 37/2000) YUNZHU Yoo............................................................. West-West, East-West, North-South and South-South Relations implication for the International Security, Peking, 1992 W WALLACE A.F.C. ......................................................Mass Phenomena, în International Encyclopedia of the Social Sciences, vol. 10, (ed. David L. Sills), The Mac Millan Company and the Free Press, 1968

90

WALKER Bruce.........................................................Three cheers for Balkanization!. * The Silenced Media: The ................................................................................... Propaganda War between Russia and the West in Northern ................................................................................... Europe The Silent Estate?, http://ro.wikipedia.org/wiki/Finlandizare WALSH James ........................................................Shoko Asahara: The Making of a Messiah în “Time”, 1995 WALTZ K.................................................................... Theory of International Politics, Addison Wesley, Reading (MA.), 1979 Watt Montgomery.....................................................Islamic fundamentalism and modernity, NY, 1989 WATTS Larry.............................................................Relation Democratization, Reform and Security, Bucureşti, 2002 WEINBERGER C. .....................................................Ultimul război mondial, Bucureşti 1997, WIGHT Martin.............................................................. Politica de putere, trad. Tudor Florin, Editura Arc, 1998 WILFRIED H..............................................................Superterrorismus - Herausforderung des 21. Jahrhunderts ................................................................................... ("Superterorismul" - o provocare a secolului al XXI-lea). In: ................................................................................... Europäische Sicherheit, RFG, an 47, nr. 8, aug. 1998 WILKINSON Paul.........................................................Terrorism, Motivations and Causes, www.csis.org WOLFE MURRAY Alina.............................................Ben Laden susţine că are bomba nucleară în Adevărul nov. 2001 WOLLACOTT Martin ................................................The Whiff of Terror în The Guardien, 21.03.1995 WOOTTEN James P..................................................Hamas: The Organisation, Goals and Tactics of a Militant Palestinian Organisation, Congressional Research Service Report for Congress, Washington D. C., 1993. WRIGHT Robin..........................................................Global Upheaval Seen as Engine for Radical Groups în Los ................................................................................... Angeles Times, 6.11.1995 WRIGHT Robin .........................................................In the name of God: the Khomeini decade, Simon&Schuster, 1989. *** ***............................................................................... Patterns of Global Terrorism 1987, US Government Printing Office, 1988 ***............................................................................... Etat de la population mondiale 1999. 6 milliards. L’heure du choix, FNUAP, Fonds des Nations Unies pour la population, 1999 ***............................................................................... United Nation, World Statistics Pocketbook, 2001 ***............................................................................... Concepte fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale", ed. Polirom, 2001 *** .............................................................................. Mică enciclopedie de politologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977 *** .......................................................................................Die Ideen von 1914. Eine Weltgeschichtliche Perspective (Ideile de la 1914. O perspectivă istorică globală), Leipzig, 1915, Staten som Lifsform (Statul ca formă de viaţă), Stockholm, 1916 (tradusă şi publicată în limba germană, la Lepizig în 1917, Grundriss zu einem System der Politik (Bazele unui sistem de politică), Leipzig, 1920 şi Die Grossmächte vor und nach dem Weltkriege (Marile puteri înainte şi după Războiul Mondial), publicată postum, Leipzig, 1935 *** ............................................................................. Морская доктрина Российской Федерации на период до 2020 годa, Москва, 2001 *** .............................................................................. Istorie, geopolitică şi geostrategie, Bucureşti, 2006 ***........................................................................................ Le doge et les Zombies, în "Géopolitique", nr. 19, 1987, p. 5 *** .............................................................................. Dicţionar de Filozofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978 *** .............................................................................. Options for the Navy’s Future Fleet, A CBO Study, Congress of The United States, Congressional Budget Office, Pub. No. 2680, Washington DC, may 2006 ***.........................................................................................Internnational Communication and the New Diplomacy. Editat de A. Hoffman, New York, 1968 ***.........................................................................................Manualul NATO, 2001 ***.........................................................................................UNCTAD; World Investment Report 1994: Transnational Corporations, Employment and the Workplace, United Nations: New York & Geneva, 1994 ***.........................................................................................US Advance stalled: says general, The Sunday Times, March 28, 2003. ***............................................................................... *Anuarul statistic 1994, Populaţia după religie, naţionalităţi la recensământul din 7 ianuarie 1992. ***.........................................................................................Coranul, Introducere ***.........................................................................................International Communication and the New Diplomacy. Editat de A. Hoffman, New York, 1968 ***............................................................................... U.S. Department of State’s Annual Report on International Religious Freedom, 2003, www.uscirf.gov/countries/publications/currentreport / 2003annualRpt.pdf ***............................................................................... Criminalité Organisée. INESI, doc.franc., 1996, p. 8. *** .............................................................................. Al-Jazriah TV, February 11, 2003, www.aljazeera.com *** .............................................................................. The Fatwah Urging Jihad Against Americans, signed by Usamah BinLadin; Ayman al-Zawahiri, leader of the Jihad Group in Egipt; Abu- Yasir Rifa'i Ahmad Taha, a leader of the Islamic Group; Sheikh Mir Hamzah, secretary of the Jamiat-ul-Ulema-e-Pakistan; and Fazlul Rahman, leader

Vasi l e S i mi l ean u of the Jihad Movement in Bangladesh, Al-Quds al-Arabi, Febuary 23, 1998 *** .............................................................................. Bin Laden Expert Steps Forward, CBS, November 14, 2004 *** .............................................................................. The New Terrorism, The Economist, August 15, 1998, www.economist.com *** .............................................................................. Abu Dhabi: An Aid to the Taliban Leader Renews his Refusal to Give Information on Nuclear Weapons to Bin Laden from Central Asia, AlHayat, October 6, 1998 *** .............................................................................. Report Links Bin-Laden, Nuclear Weapons, Al-Watan Al-Arabi, November 13, 1998 *** .............................................................................. ABC News Transcript of Interview with Osama bin Laden, December 24, 1998, www.abcnews.com ***.........................................................................................Webster`s New Twentieth Century Dictionary Unabridged, ed. a 2-a, N.Y., William Collins Publisher Inc., 1980 ***............................................................................... Terrorism Group Profiles (Profilul grupărilor teroriste), U.S. Governement Printing Office, Washington D.C. 20402, 1989 ***............................................................................... Terrorism Group Profiles (Profilul grupărilor teroriste), U.S. Governement Printing Office, Washington D.C. 1993-1994 ***............................................................................... Declaration of the World Economy. The Need for a New System of Collective Responsability. New York, 1996, 5 noiembrie ***............................................................................... Arma psihotronică – Занезное войне абозренйе, Rusia, nr. 4, aprilie 1993 ***............................................................................... Carta albă a Guvernului „Armata României 2010: Reformă şi integrare euro-atlantică”, Bucureşti, 1999 ***............................................................................... CSIS Global Organized Crime Project ***............................................................................... Coran ***............................................................................... Dosarele Istoriei - „Kurzii, un dosar deschis”, pag. 48, nr. 11, 1999 ***............................................................................... Drama din Balcani. Şase decenii de epurare etnică, Lumea, pag. 10, nr. 6, 1999 ***............................................................................... Federalizare, enclavizare, mozaicare, Lumea – nr. 1, pag. 44, 2001 ***............................................................................... Fundamentalism Unlimited în The Economist, 27 martie 1993 ***............................................................................... Geopolitica religiilor, pag. 33, Lumea – nr. 2, 2001-06-25 ***............................................................................... Global Illicit Drug Trends, UN-ODCCP, NY 2001 ***............................................................................... Interviu cu Ygal AMIR, Mideast Mirror, 06 nov. 1995 ***............................................................................... Internnational Communication and the New Diplomacy. Editat de A. Hoffman, New York, 1968 ***............................................................................... Jane’s International Defense Review, nr. 1/1999 ***............................................................................... Larousse - Mică enciclopedie de Geografie, Bucureşti, Editura Lider ***............................................................................... Observatorul militar, Viziunea strategică – 2010 Armata României, nr. 10 (13-19 martie 2001) ***............................................................................... Patterns of Global Terrorism 1987, US Government Printing Office, 1988 ***............................................................................... Pietrele unghiulare ale războiului informaţional, Departamentul FAM ale SUA ***............................................................................... Rapport 2000/02: Terrorisme chimique, biologique, radiologique et nucleaire, Canada, 18 Decembre 1999. ***............................................................................... Refworld CD-ROM 2000, Baze statistice, Bucureşti ***............................................................................... Rivista Maritima, Dec. 2002 ***............................................................................... România şi măsurile UE pentru combaterea criminalităţii economice şi financiare, 2002, Institutul European ***............................................................................... Strategia de securitate naţională a României, Bucureşti 1999 ***............................................................................... Strategia militară a României, Bucureşti, 2000 *** .............................................................................. Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war), www.strategicRoad.com/dossier/terrorusa. ***............................................................................... Terorismul, Ed. Omega, Bucureşti, 2001 ***............................................................................... United to Combat Racism, UNESCO, Paris 2001 ***............................................................................... U.S. Government, Terrorism Group Profiles, Printing Office, Washington DC 20402, 1989 www ................................................................................... http://www.fundforpeace.org/programs/fsi/fsindex.php#. ................................................................................... Brunson McLinley, Declaraţie la a 37-a Sesiune a Comisiei privind populaţia şi dezvoltarea spre un management mai eficient al mişcării oamenilor, New York, Martie 2004 (www.iom.int/en/PDF_Files/Other/DG _CPD _230 32004.pdf). ................................................................................... Jean-Marie Chauvier, Dezagregarea Rusiei si Iranului, un obiectiv al SUA?, http://www.globalresearch.ca/, Centre for Research on Globalization (CRG), Canada, 2004 ................................................................................... http://www.whitehouse.gov/nsc/nss/2006/nss2006.pdf. ..............................................................................................http://www.guardian.co.uk/sudan/story/ ..............................................................................................http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/africa/ ................................................................................... http://ro.wikipedia.org/wiki/GUAM" ................................................................................... "http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_African%C4%83"

92

................................................................................... "http://ro.wikipedia.org/wiki/UNICEF" ................................................................................... http://www.eia.doe.gov/emeu/cabs/opec.html

Geopolitica Spatiului Islamic.txt

Recommend Documents