O personalitate a renasterii Francesco Petrarca Comsulea Andrei Clasa a IX-a F • April 27, 2011
Comsulea Andrei • IX F
1
Cuprins
I. Date biografice
1
II.Date despre creatia sa
2
III.De ce este un om al renasterii?
3
IV.Analiza unei creatii
4
V.Opinia personala
5
VI.Bibliogra@ie
5
Comsulea Andrei • IX F
2
Francesco Petrarca RenaștereaestedenumireacurentuluideînnoiresocialășiculturalăcareaapărutînEuropala
sfârșitulEvuluiMediu ,însecolelealXV-leașialXVI-lea,înnoirecaracterizatăprinreînviorarea interesuluipentruculturașiarta antichitățiiclasice.
I – Date biogra@ice Francesco Petrarca, nascut pe 20 iulie 1304 la Incisa, a fost un scriitor, poet si umanist italian din secolul al XIV-lea, unul din cei mai importanti poeti lirici ai literaturii italiene. In special forma perfecta a sonetelor sale s-a impus si in afara spatiului de limba italiana, in@luentand lirica europeana ("Il Petrarchismo"). Pe langa cunoasterea profunda a autorilor clasici si a limbii latine, operele sale scrise in "volgare" au jucat un rol precumpanitor in dezvoltarea limbii italiene vorbite intr-o limba literara. Prin convingerea sa asupra stransei legaturi intre cultura clasica si invatatura crestina, Petrarca a contribuit la dezvoltarea umanismului european, care reuneste aceste doua ideale. Alaturi de Dante Alighieri, Petrarca este unul din principalii precursori ai Renasterii. Dupa copilaria petrecuta in Toscana, in 1311 familia se muta la Carpentras, in Franta, aproape de orasul Avignon, unde Petracco spera sa obtina o slujba la curtea papala, care isi avea in acel timp sediul in Avignon. Desi avea inclinatii literare, manifestate precoce in studiul autorilor clasici si in compuneri ocazionale, Francesco este trimis mai intai la Montpellier, apoi la Bologna, pentru a studia Dreptul civil. Dupa moartea tatalui, Petrarca se intoarce la Avignon, unde intra in serviciul Bisericii. In ziua de 6 aprilie 1327, o intalneste, in biserica Sainte Claire din Avignon, pentru prima data pe Laura (probabil Laure de Noves), pentru care dezvolta o pasiune, devenita legendara prin trainicia si puritatea ei. In jurul anului 1330, dedicat carierei ecleziastice, devine capelanul cardinalului Giovanni Colonna, ce apartinea unei ilustre si in@luente familii romane. Intreprinde numeroase calatorii prin Italia, Franta, Olanda si Germania. La Lüttich descopera doua Oratii ale lui Cicero. Comsulea Andrei • IX F
1
Paralel cu formatia sa culturala, se angajeaza si in activitatea politica, initiind campania pentru intoarcerea sediului ponti@ical de la Avignon la Roma. La Neapole, sub patronajul regelui Robert d'Anjou, organizeaza manifestari literare, in cursul carora citeste din poema eroica "Africa" abia terminata (1340), sustine discutii asupra poeziei, artelor si autorilor clasici. In ziua de 8 aprilie 1341, senatorul Orso dell'Anguillara il incoroneaza ca "Magnus poeta et historicus". In 1343, in trecere prin Verona, descopera primele 16 carti ale Epistolelor lui Cicero adresate lui Atticus si Brutus Albinus. A@lat in Parma, in ziua de 19 mai 1348 ii parvine vestea mortii lui Laura, in timpul marii epidemii de ciuma care bantuia in vestul Europei. In Florenta, se intalneste in 1350 cu scriitorul Giovanni Boccaccio, cu care era mai de mult in corespondenta. Ambii poeti au contribuit printr-o activitate perseverenta la redescoperirea antichitatii clasice, respingand preceptele scolasticei medievale. Francesco Petrarca traieste in Milano, ca oaspete al lui Giovanni Visconti, arhiepiscop si conducator al orasului. Refugiindu-se de focarele epidemiei de ciuma, il gasim in anii 1361 pana in 1374 in Padova, Venetia si Arqua. Aici isi sfarseste zilele pe 18 iulie 1374. A fost inmormantat in curtea casei parohiale din localitate, mai tarziu osemintele sale @iind transferate intr-un cavou de marmura alaturi de biserica. La 5 aprilie 2004 a fost comunicat rezultatul analizei craniului conservat in mormant: craniul apartine unei femei, decedata in aceiasi perioada, deci nu poate @i al lui Petrarca.
II – Date despre creatia sa In anul 1327 se aşează episodul întâlnirii Laurei, „cea strălucită prin virtuţi”, pe care a văzut-o întâiaoară în biserica Sfânta Clara din Avignon si va avea sa scrie despre ea. Istoricii au identi@icat-o cu Laura, @iica lui Audibert de Noves,din Avignon, care, cu doi ani în urmă se căsătorise cu Hugues de Sades şi avea să moară, în cursul uneiepidemii de ciumă, în 1348.După îndelungi călătorii, Petrarca se reîntoarce în Provenţa şi se aşează la Vaucluse, locul cântatîn versurile pentru Laura: „vrăjit de dulcea frumuseţe a locului, mi-am dus acolo cărţile şi mi-am orânduitlocuinţa”. Aici începe viaţa de meditaţie şi de creaţie, într-o singurătate voită, poetul fugind de preaplicticosul Avignon şi mărturisirea pe care o face despre bucuriile acestei izolări este a unui romantic cu totul modern, îndrăgostit de natură. Aici sunt scrise, începând din 1324 şi până târziu, în 1353, cele maimulte dintre poeziile care alcătuiesc “Canţonierul” („Il Canzoniere”).Există două diviziuni inegale ale operei lui Petrarca, diferite nu numai prin limbă,ci prin conţinutşi scop, în latineşte trebuind să @ie scrise poemul eroic, epistolele şi tratatele, şi în limba comună,”il volgare”,versurile de inspiraţie prea personală pentru a @i demne de limba anticilor,Rimele. Opera poetică în latineşte este creaţia de prestigiu a poetului, aceea care între contemporani l-afăcut să merite încoronarea pe Capitoliu.Africa, începută în Comsulea Andrei • IX F
2
1337 la Vaucluse şi publicată postum, în1395, povesteşte, în cele nouă cărţi scrise în hexametri, faptele celui de-al doilea război punic şi victorialui Scipio asupra Cartaginei.Petrarca este şi poet liric în limba latină, alcătuind, sub titlul de“Bucolicum Carmen”, culegerea de douăsprezece egloge a căror temă se leagă strâns de motivul dominant al meditaţiei sale @iloso@ice,înfăţişând con@lictul dintre credinţa religioasă şi iubirea gloriei lumeşti.Epistolele şi tratatele sunt opera @iloso@ică latină cea mai preţioasă a lui Petrarca. Cele dintâi suntgrupate în “Epistulae ad familiares” (350 de scrisori, alcătuind 24 de Cărţi) şi Seniles (17 Cărţi).” Secretum”, scris în 1324-1343, sub impresia hotărârii recente a fratelui Gherardo, de a se călugări,este, nu un dialog @iloso@ic care să expună o certitudine consolidată, ci o confruntare patetică între douăconcepţii despre lume, cea creştină şi cea laic-preumanistă. III - De ce este un om al renasterii? Baza spirituala a renasterii a cunoscut-o umanismul. Poziție @ilozo@ică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justi@icărilor transcendentale cum ar @i dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a @i revelații divine. Petrarca a fost un umanist si un om de stiinta, istoric, arheolog, cercetator al manuscriselor antice. Culegerea cuprinde în cea mai mare parte sonete, urmate de canzoni, sextine, balade și madrigale și au drept conținut cu precădere exprimarea pasiunii sale nemărginite pentru Laura. Cu această operă a lui Petrarca literatura devine element precumpănitor în viață ca primă lecție a umanismului. În poezia sa, descrierea sentimentelor apare în opoziție cu peisajul, suferința, durerea, dorința de ispășire devin speranță, și chiar plânsul morții @iinței iubite se transformă în trans@igurarea Laurei, care coboară consolatoare din ceruri. Laura, femeie superioară căreia poetul îi aduce omagii, nu are nimic de supraomenesc, este un model de virtute și frumusețe, însă @igura ei nu palpită de viață, trăsăturile sale umane, ochii frumoși, părul blond, surâsul dulce, se repetă imuabil și totuși ea constituie punctul ideal de sprijin în jurul căruia se desfășoară viața sentimentală a poetului. Culegerea se încheie cu un cântec adresat Fecioarei ("Alla Vergine"), căreia îi solicită protecție. Principiile umanismului se regasesc in operele lui Petrarca,mai ales in capodopera “Cantonierul”,a carui principala tema este o femeie,Laura,pe care Comsulea Andrei • IX F
3
Petrarca a intalnit-o in jurul anului 1327.Scopul acestei opere este de a o slavi pe Laura,intrebari legate de relatia iubire – crestinism aparand pe tot parcursul operei.Petrarca,are un obiect pozitiv,de a face omul mai bun,femeia in cazul acesta.El are incredere in frumusetea ei,in inteligenta ei,respectand in acelasi timp dogmele crestine. IV – Analiza unei creatii : “Cantonierul”.
1.Cea mai valoroasa opera poetica a lui Petrarca, scrisa în limba italiana o constituie Cantonierul, volum ce cuprinde în cea mai mare parte sonete (dar si madrigale sau balade) inspirate de iubirea lui pentru Laura de Noves si divizate în: “În timpul vietii doamnei Laura” si “Dupa moartea doamnei Laura”. Poeziile evoca, în imagini vibrând de sensibilitate, momente ale întâlnirilor cu iubita. Toata gama starilor su@letesti ale îndragostitului îsi gaseste expresia în poezia lui Petrarca. Mai mult decât Beatrice, din care Dante facuse un simbol, Laura este o femeie vie, o prezenta poetica legata cel mai adesea de cadrul natural. Scrise în limba comună,volgare, compoziţiile Canţonierului i se păreau scriitorului nişte „simplepăcate de tinereţe” de a căror faimă el însuşi se mira recunoscând că se citesc mai bucuros decât operele pe care le scrisese „cu intenţii mai serioase şi cu mintea mai adâncă”.Motivul inspirator este Laura, poate aceeaşi cu Laura de Sades, iubita îşi păstrează de-a lungul ambelor cicluri realitatea individuală şi nu se converteşte, ca Beatrice, într-un simbol al @iloso@iei.Închinate ei, bucuriei iubirii apoi durerii morţii şi în @ine îndoielilor şi pocăinţei, Canţonierul este, privit tematic, istoria şi jurnalul unei iubiri care se încheie de două ori dureros: prin moartea iubitei şi prinrenegarea iubirii ei în numele credinţei, sub imperiul gândului morţii şi al nimicniciei omului. Început în spiritul unei mari admiraţii a frumuseţii, în sonetele care zugrăvesc concret toate componentele frumuseţiiLaurei, într-un portret care anunţă chipurile din “Primăvaralui Botticelli”, Canţonierul se încheie cu Canţona adresată Fecioarei,cânt de umilinţă şi de renunţare. Dar tocmai străbaterea acestui drumconferă unitate şi structură Canţonierului şi constituie modernitatea lui. Petrarca a creat limbajul liricii moderne a iubirii, a exprimat suferinţa aşteptării şi a depărtării,bucuria speranţei şi a revederii; reluarea multiformă a aceleiaşi teme a iubirii dulci şi chinuitoare va creala imitatori clişeul petrarchesc. Un lucru impresionant in opera lui Petrarca o reprezinta cultivarea trupului,in afara de cea a spiritului. Ostil timpului indiferent, poetul îşi apropie însă natura şi găseşte în ea ecoul sentimentelor lui.Este o natură romantică, con@identă a poetului, aceea a locurilor singuratice unde el se refugiază; dar oricât ar @i de frumoasă, ea nu are sens pentru el decât dacă îi aminteşte „ochii frumoşi şi suavi” ai Laurei. Comsulea Andrei • IX F
4
2.Consider “Cantonierul” cea mai importanta opera a lui Petrarca deoarece ea reprezinta o meditatie asupra omului.Se bazeaza atat pe aspectele bune ale @iintei umane,cat sip e cele mai putin bune.Pot spune ca aceasta opera este si o opera tip a renasterii,ea @iind exemplul cel mai potrivit al poeziei de iubire,amintind in acest fel de antichitatea greaca. V – Opinia personala
1. De ce l-am ales? Eu l-am ales pe Francesco Petrarca subiectul acestui referat deoarece am citit ca a fost si este unul dintre cei mai importanti poeti ai literaturii italiene.Dat @iind faptul ca a trait si a scris in timpul Renasterii,mi s-a parut interesant a a@la care erau subiectele poeziei din acele timpuri. 2. Importanta acestei personalitati pentru renastere: Petrarca reprezinta o personalitate importanta a renasterii deoarece el este tatal umanismului,el a luminat intelectualii inspre renastere si deoarece a scris multe poeme in@luentand umanismul in mai multe feluri,ghidandu-l spre a se concentra pe natura si pe forma umana.
VI.BIBLIOGRAPHY 1. http://en.wikipedia.org/wiki/Petrarch;http://petrarch.petersadlon.com/ bio.html 2.Francesco Petrarca – Cantonierul (2009). Editura: Pararela 45.
Comsulea Andrei • IX F
5
