Formele motivatiei
11.5. Formele motivaţiei
Motivaţia pozitivă şi motivaţia negativă Prima este produsă de stimulările premiale (lauda, încurajarea) şi se soldează cu efecte benefice asupra activităţii sau relaţiilor interumane (ex. angajarea în activitate), cea de-a doua formă este produsă de folosirea unor stimuli aversivi (ameninţarea, blamarea, pedepsirea) şi se asociază cu efecte de evitare, respingere, abţinere. Motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă Această clasificare are în vedere sursa producătoare a motivaţiei. Dacă sursa generatoare se află în subiect, în nevoile şi trebuinţele lui personale, atunci este vorba de o motivaţie directă sau intrinsecă. Specificul acestei motivaţii constă în satisfacerea ei prin îndeplinirea acţiunii adecvate (ex. când cineva citeşte o carte pentru că îl interesează învaţă din nevoia de a-şi ţine trează trebuinţa de investigaţie). Spunem că toate acestea au la baza o motivaţie intrinsecă. Dacă sursa generatoare a motivaţiei se află în afara subiectului, fiindu-i sugerată sau chiar impusă de o altă persoană, daca ea nu izvorăşte din specificul activităţii desfăşurate, atunci este o motivaţie indirectă sau extrinsecă. Motivaţia cognitivă îşi are originea în activitatea exploratorie, în nevoia de a şti, de a cunoaşte, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipică fiind curiozitatea pentru nou, pentru schimbare. Se numeşte cognitivă deoarece acţionează dinlăuntrul proceselor cognitive (dinlăuntrul percepţiei gândirii, memoriei, imaginaţiei) stimulând activitatea intelectuală din aproape în aproape. Datorită ei se trece de la explorare la reproducere, de aici la înţelegere, apoi la interes ştiinţific, pentru ca în final să ajungă până la înclinaţia creativă. Motivaţia cognitivă îşi găseşte satisfacţie în nevoia de a înţelege, explica, rezolva.
Motivaţia afectivă este determinată de nevoia omului de a obţine aprobarea din partea altor persoane, de a se simţi bine în compania altora. Aceste forme sunt inegal productive. Motivaţia pozitivă, intrinsecă, cognitivă, sunt mult mai productive decât motivaţia negativă, extrinsecă, afectivă. Această apreciere este valabilă doar dacă se operează în limita cuplurilor motivaţionale amintite.
În existenţa concretă a omului sunt puse în funcţiune diferite forme ale mo-tivaţiei, clasificate, două câte două, în perechi opuse. Astfel, ar exista motivaţie pozitivă (motivaţia produsă de stimuli premiali, de ex. lauda, încurajarea, premierea) versus motivaţie negativă (produ-să de folosirea unor stimuli aversivi, de ex. ameninţarea, pedepsirea, blamarea) şi o altă pereche ar fi motivaţia intrinsecă (sursa se află în subiect, în nevoile şi tre-buinţele lui personale, iar motivaţia este solitară cu activitatea subiectului) versus motivaţie extrinsecă (sursa este în afara subiectului, fiindu-i sugerată sau chiar impusă acestuia de o altă persoană) [1]. Mai există în literatura de specialitate şi următoarele perechi polare ale tipurilor de motivaţii: motivaţie cognitivă/afectivă, motivaţie individuală / socială [7].
