Expertiza criminalistica

Expertiza ca mijloc de probă în procesul judiciar Noțiunea de expertiză este atestată încă din vechiul drept roman. A reprezentat și încă reprezintă un foarte valoros mijloc de probă în procesul judiciar. Articolul 116 Cpp prevede că pentru desfășurarea procesului penal, în vederea aflării adevărului, poate să apară necesitatea clarificării unor fapte sau împrejurări prin recurgerea la cunoștințele unor experți sau specialiști, situație în care organul de urmărire penală sau instanța poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. Articolul 330 NCpc prevede: când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră că trebuie să cunoască părerea unor specialiști va numi, la cererea părților sau din oficiu, experți. Așadar, ori de câte ori au nevoie de părerea unor persoane care au cunoștințe din diverse domenii, organele judiciare vor numi unul sau mai mulți experți, stabilind problemele nelămurite asupra cărora aceștia urmează să se pronunțe. Deoarece, de regulă, sunt legate de existența unui proces, expertizele sunt numite expertize judiciare, particularitatea având semnificație în raport cu cele efectuate în afara procesului (extrajudiciare). Expertizele pot fi efectuate în domenii foarte variate, legislația noastră reglementând mai toate categoriile de expertize. Expertul este persoană fizică, având cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu, și care este abilitată oficial în calitate de expert. Cercetarea pe care o face expertul în problema ce se impune a fi lămurită se numește expertiză. Concluziile expertizei în sens procesual reprezintă probe, iar raportul întocmit de expert, în care sunt cuprinse concluziile constituie mijloc de probă. Așadar expertiza s-ar defini ca un mijloc de probă (procedeu de probațiune după alți teoreticieni) prin care, pe baza unei cercetări fundamentate, expertul aduce la cunoștința organului judiciar concluziile motivate științific cu privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe specializate. În acest context teoretic, apreciem că este grșită supraestimarea expertului și confundarea lui cu judecătorul științific, pentru că expertul se pronunță strict în limita specialității sale și numai unde i s-a cerut părerea, fiind de neconceput pronunțarea sa asupra unor probleme de drept ce intră în sfera exclusivă a organului judiciar . apte sau împrejurări Expertul nu poate fi asimilat martorului, deoarece el nu relatează f apte cunoscute, ci le examinează din perspectiva specialității sale. Așa cum rezultă din enumerarea consecutivă făcută în articolul 64 Cpp, expertiza este privită ca un mijloc de probă, iar prin aceasta sunt obținute, administrate și, uneori, interpretate probele. Astfel, deși în vorbirea curentă se mai folosește noțiunea de expertiză cu înțeles de probă, cele două noțiuni nu se conf undă undă.

1

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.











Importanța expertizelor Antrenarea tot mai frecventă a unor experți sau specialiști în lămurirea unor cauze a fost impusă atât de nevoia lărgirii posibilităților de perfecționare a activității de înfăptuire a justiției, cât și de progresul rapid al științei și tehnicii, cu impact nemijlocit asupra aflării adevărului. Deși dispozițiile procesuale nu consacră o poziție preponderentă pentru expertiză în ansamblul mijloacelor de probă legal administrate descrise în articolul 64 Cpp, totuși în multe cauze aflarea adevărului a fost posibilă doar prin desfășurarea expertizei, ea constituind și principalul mijloc de identificare judiciară. Importanța acestui mijloc de probă decurge din caracterul său științif ic ic reflectat de natura datelor și informațiilor valorificate de expert în cadrul lucrării făcute, a metodelor, procedeelor și cad rul aplicării principiului liberei aprecieri a tehnicilor folosite. De aceea, practica judiciară, în cadrul probelor, a dat întâietate împrejurărilor de fapt (probelor) stabilite prin expertiză . Ca urmare, elementele de probă îndoielnice sau simplele indicii au putut în urma desfășurării expertizei să fie reținute ca probe sau înlăturate ca fără nici o valoare . Legat de această realitate, trebuie recunoscut și faptul foarte important că rezultatele expertizei, contribuția expertului, dar și responsabilitatea lui sunt apanajul său exclusiv, iar caracterul subiectiv al cercetării făcute, în sens de proces eminamente personal, a ridicat problema hamletiană a valabilității expertizei: “Este sau nu este expertiza o știință?”, “Are aceasta un fundament realist?”, “Recurge la metode verificate, reproductibile și recunoscute de lumea științifică?”. Aspecte ce deosebesc expertiza de constatarea tehnico-științifică

Constatarea tehnico-științifică este justificată de urgența cu care trebuie să se intervină și de pericolul dispariției unor mijloace de probă (articolul 112 Cpp). Spre deosebire de expertiză (efectuată de expert), constatările sunt atributul specialiștilor sau a tehnicienilor , aceștia din urmă funcționând în cadrul sau pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală. Articolul 112(2) Cpp prevede folosirea unor specialiști sau a unor tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe. Deoarece este o activitate desfășurată sub imperiul urgenței (procedura este simplificată în raport cu expertiza), constatarea poate fi dispusă și de un organ necompetent, însă sesizat conform legii, actele și lucrările efectuate fiind trimise procurorului competent . Trebuie manifestată prudență când la urmărirea penală sunt folosiți specialiști sau tehnicieni din cadrul altor instituții, care prin optică diferită, generată de scopurile diferite ale cercetării sau lipsa de cunoștințe în materia identificării, se deosebesc de experți. Aspectele care diferențiază expertiza de constatare sunt: -constatările sunt caracterizate prin urgența dispunerii lor într-un moment foarte apropiat săvârșirii faptelor ; în cazul expertizei nu există o astfel de urgență; -constatarea se dispune, de regulă, numai în faza de urmărire penală; expertiza se dispune în ambele faze;











Se pot identifica și asemănări, și anume: -ambele presupun o activitate efectuată de specialiști; -obiectul lor este fixat de organele judiciare; -scopul constă în obținerea unor elemente de fapt cu valoare de probe necesare aflării adevărului într-o cauză aflată pe rolul organelor judiciare; -atât în cazul expertizei, cât și în cazul constatării, concluziile sunt cuprinse într -un -un raport. Felurile expertizei

Clasificarea se poate face după următoarele criterii: ex pertiză: 1.După problema ce trebuie lămurită prin expertiză a)expertiza tehnică, de reg, se dispune: pentru lămurirea unor probleme în legătură cu producerea unor accidente de trafic sau de - pentru muncă; pentru examinarea unor instrumente în cazuri de efracție sau distrugere; - pentru pentru lămurirea unor împrejurări legate de incendii, transporturi; - pentru pentru evaluarea bunurilor și formării loturilor în procedura de partaj judiciar de bunuri; - pentru -pentru stabilirea autenticității înregistrărilor audio-video; pentru stabilirea autenticității unui înscris sau document. - pentru -când aceste examinări tehnice (stabilirea autenticității) sunt desfășurate în vederea identificării persoanelor, obiectelor, substanțelor, fenomenelor ce au legătură cauzală cu fapta penală, expertizele au un foarte pronunțat caracter criminalistic, fiind executate de instituții și laboratoare cu activitate specifică. -uneori expertiza tehnică, datorită complexității problemei supuse examinării, se efectuează în strânsă conexiune cu alte genuri de expertize (contabile, financiare sau fiscale, medicale), astfel expertiza căpătând un caracter complex, multidisciplinar; astfel de expertize tehnice sunt administrate atât în procesul penal, cât și în unele un ele procese civile sau comerciale. b)expertiza medico-legală se dispune: pentru a se stabili cauzele morții, mecanismul, existența și gravitatea vătămării, în cazul - pentru săvârșirii unor infracțiuni unor infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății; pentru a stabili unele probleme specifice în cazul unor infracțiuni privitoare la viața - pentru sexuală; -pentru determinarea alcoolemiei în sânge, a grupei sanguine sau a profilului genetic al unei persoane (expertiza genetică). c)expertiza psihiatrică se dispune: pentru a constata existența sau neexistența neex istența discernământului unei persoane persoan e în momentul - pentru săvârșirii faptelor; -pentru a se verifica starea psihică sau gradul de afectare a discernământului (tulburări psihice determinate de boli grave: schizofrenie, oligofrenie). d)expertiza contabilă sau fiscală se dispune, de regulă: -când este necesară verificarea documentelor contabile sau a realității operațiunilor contabile desfășurate;











-aceste expertize sunt administrate nu numai în cauzele penale, dar și în cauzele civile sau comerciale. e)expertiza criminalistică constă într -o cercetare științifică a probelor materiale destinate identificării persoanelor, obiectelor, substanțelor și fenomenelor aflate în legătură cauzală cu fapta, stabilirii anumitor proprietăți ale acestora, precum și a unor eventuale modificări de formă, conținut și structură. -poate fi: -expertiza grafică; -expertiza tehnică a documentelor; -expertiza dactiloscopică a urmelor palmare sau plantare; -expertiza traseologică a urmelor lăsate de ființe și obiecte; -expertiza balistică a armelor și munițiilor ; -expertiza fizico-chimică a probelor materiale; -expertiza accidentelor de trafic terestru, aerian, fluvial și maritim; -expertiza în explozii și incendii; -expertiza vocii și vorbirii; -expertiza genetică; -expertiza aplicațiilor și datelor informatice; -expertiza poligraf; -expertiza drogurilor și stupefiantelor. -este dispusă nu numai în cauzele penale, ci și în cauzele civile sau comerciale (de exemplu: stabilirea paternității). 2.După modul în care legea reglementează necesitatea efectuării expertizei: a)expertizele facultative sunt frecvent dispuse de organul judiciar când se apreciază că se impune lămurirea unor aspecte sau împrejurări ale cauzei; b)expertizele obligatorii se efectuează în cazurile expres arătate de lege, când se prezumă că nu poate fi rezolvat raportul dedus judecății fără apelarea la un specialist; -articolul 117 Cpp prevede că expertiza psihiatrică este obligatorie în următoarele situații: -omor deosebit de grav (inclusiv tentativa); -când există îndoieli în ceea ce privește starea psihică a învinuitului sau inculpatului, stare psihică rezultată din antecedentele sale medicale, din modus operandi sau din comportamentul avut în timpul procesului. -expertiza medico-legală este obligatorie: -când trebuie stabilite cauzele morții dacă nu s -a întocmit un raport de constatare medicolegală; -în cazurile de pruncucidere (pentru a se stabili dacă sunt întrunite condițiile foarte importante pentru încadrarea juridică ce trebuie dată faptei); -în cazul suspendării procesului penal, pentru a se constata boala gravă care face imposibilă participarea la proces; -în situația cererilor de amânare sau întrerupere a executării pedepsei (articolul 453, litera a) raportat la articolul 455 Cpp). 3.După modul de desemnare a experților:











c)expertize supravegheate: părțile pot desemna un specialist (consilier tehnic) cu atribuții de control. 4.După modul de organizare a expertizei: a)expertizele simple sunt efectuate de un expert dintr-un anumit domeniu de cercetare; b)expertizele complexe presupun participarea unor experți din domenii diferite deoarece elementele de fapt și împrejurările cauzei reclamă o cercetare multidisciplinară; -nu au o reglementare proprie procesuală, dar au existat mai multe propuneri de lege ferenda privind o reglementare a lor; practica a evidențiat mai multe expertize exp ertize complexe, cele mai semnificative fiind: criminalistică - practica și medico-legală, tehnică și criminalistică (accident de muncă), tehnică și contabilă.

Încadrarea expertizei în desfășurarea procesului penal Recurgerea la expertize constituie o măsură de ordin procesual ce poate fi dispusă în cadrul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, cu ocazia activităților de strângere și verificare a probelor necesare pentru dovedirea existenței infracțiunii și a făptuitorului. tiza poate fi dispusă în orice moment al procesului penal până la pronunțarea Exper tiza hotărârii, dacă probele ce urmează a fi constatate prin aceasta sunt utile și concludente (articolul 67(2) Cpp). În cursul urmăririi penale expertiza poate fi dispusă fie imediat după începerea urmăririi penale, fie ulterior dacă unele obiecte, corpuri delicte, situații au apărut în cursul urmăririi penale. Instanța de judecată poate dispune efectuarea expertizei în timpul efectuării cercetării judecătorești (articolul 320(2) și 320(3) Cpp). Procurorul și părțile pot propune efectuarea de probe noi, iar când se propun trebuie menționate faptele și mijloacele de probă prin care pot fi administrate. Aceeași instanță, când, de exemplu, dispune restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale (articolul 332(2) Cpp), după ce a constatat că se impune cu necesitate, dă indicație procurorului să se efectueze o expertiză. ex pertiză.

Organe și subiecți procesuali Solicitarea, dispunerea și efectuarea unei expertize constituie o activitate procesuală probatorie ce implică prezența activă a unor organe și a unor subiecți procesuali. Măsura dispunerii se realizează prin efectuarea de acte procesuale și procedurale, din care unele revin organelor judiciare (denumite subiecți oficiali), iar altele revin părților (subiecți principali ai procesului), cât și unor subiecți procesuali ocazionali (de exemplu, experții). Subiecți procesuali oficiali Participarea acestor subiecți oficiali diferă în raport de natura actelor procesuale pe care le îndeplinesc în folosirea mijlocului de probă (mijloc probatoriu) de care vor bim. Cererea de a efectua o expertiză poate fi formulată de orice parte (învinuit sau inculpat,











Admiterea folosirii acestui mijloc de probă este de competența exlusivă a organelor de urmărire penală și instanței de judecată care verifică cererile părților, dispunând motivat asupra acestora. În cazul unor expertize (de exemplu, expertiza medico-legală psihiatrică, expertiza medico-legală pentru stabilirea cauzelor morții dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal) organele de urmărire penală instanța de judecată sunt obligațe să dispună efectuarea lor la cererea părților sau din oficiu dacă părțile nu au efectuat cereri în acest sens. Actul procesual al efectuării unei expertize revine și unor subiecți procesuali ocazionali, aceștia, în cazul expertizei medico-legale, al expertizei medico-legale psihiatrice sau în cazul expertizei criminalistice, putând fi specialiștii sau experții ce lucrează în instituțiile și laboratoarele cu activitate specifică de expertiză (institute medico-legale, servicii medico-legale și institute și laboratoare de expertiză criminalistică), iar în cazul expertizei contabile, fiscale sau tehnice acești subiecți procesuali ocazionali pot fi experți oficiali (persoane care au dobândit calitatea de expert potrivit legii). Articolul 119 Cpp: Dacă există experți oficiali în specialitatea respectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană decât dacă împrejurările deosebite ar cere aceasta. În mod excepțional pot fi însărcinați să efectueze expertize (de regulă contabile, fiscale, tehnice) și persoane care nu au atestatul de expert dacă sunt recunoscute ca specialiști de înaltă calificare (membri ai unei academii, profesori, conferențiari, doctori în științe ). Posibilitatea folosirii specialiștilor neoficiali este restrânsă la cazuri excepționale, și anume la situația când nu există experți oficiali de specialitate sau dacă împrejurările deosebite ar impune aceasta. Uneori mai pot să apară ca subiecți procesuali oficiali și persoane străine de instituțiile de specialitate competente potrivit legii să efectueze expertiza. Astfel, legea permite unor instituții (institute medico-legale, laboratoare și institute de criminalistică, servicii medico -legale), când apreciază necesar , să ceară și părerea unor specialiști din alte instituții sau le pot solicita participarea la efectuarea acestor expertize. De exemplu, expertiza medico-legală, potrivit articolului 20(1) din ordonanța de guvern 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, se efectuează de o comisie formată dintr -un medic legist și doi medici psihiatri. Articolul 30(1) din același act normativ, prevede că expertiza medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectuează de o comisie formată dintr -un medic legist, unul sau mai mulți specialiști în funcție de bolile de care suferă cel examinat ex aminat (acesta sau aceștia din urmă stabilesc și diagnosticul, alături de indicațiile terapeutice) și un medic reprezentant al direcției sanitare a direcției penitenciarelor (acesta împreună cu medicul legist stabilesc unde se poate aplica tratamentul pentru afecțiunea rețeau a ministerului sănătății). respectivă: în rețeaua penitenciarului sau în rețeaua În doctrina mai veche poziția experților a fost controversată, aceștia fiind uneori asemănați cu martorii, iar alteori cu organele de urmărire penală sau cu judecătorul, însă aceste păreri au rămas izolate deoarece experții nu sunt martori (pentru că nu relatează fapte pe care le-au văzut ori li s -au adus la cunoștință), ci specialiști chemați să asiste la aflarea adevărului, însărcinați de organele judiciare să examineze și să exprime o părere asupra problemelor ce fac obiectul expertizei. Mai mult, autoritatea expertizei derivă din autoritatea sa științifică, din pregătirea de













În raport de atribuțiile ce revin organelor judiciare, subiecților procesuali principali și ocazionali, se determină și sarcinile și prerogativele acestora; astfel: organele judiciare au îndatorirea să verifice în fiecare cauză dacă pentru clarificarea unor fapte sau împrejurări este sau nu este necesară folosirea cunoștințelor unor experți. Dacă se constată necesitatea folosirii unui expert tehnic, organul judiciar îndreptățit să dispună expertiza numește expertul sau specialistul, apoi indică în scris, prin încheiere sau ordonanță, obiectul expertizei și întrebările la care trebuie să răspundă expertul, stabilind data depunerii raportului de expertiză, onorariul provizoriu, avansul pentru cheltuielile de deplasare (când este cazul) și comunică biroului local de expertize judiciare tehnice și contabile numele persoanei desemnate să efectueze expertiza (articolul 17 din ordonanța de guvern 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară). Pentru efectuarea altor expertize, organele judiciare se adresează direct instituțiilor specializate compentente potrivit legii să efectueze expertize. Astfel, articolul 117(2) Cpp prevede că pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, de exemplu, organele judiciare se vor adresa instituțiilor medico-legale de specialitate care au condiții să efectueze o astfel de expertiză pentr u care se presupune internarea învinuitului sau a inculpatului pe timpul desfășurării expertizei. Tot astfel, pentru efectuarea unei expertize criminalistice, aceleași organel judiciare se adresează laboratoarelor interjudețene de expertize criminalistice cu sediile în București, Cluj- Napoca, Napoca, Iași, Timișoara, cât și Institutului Național de Expertize Criminalistice din București. În cazul expertizelor efectuate de instituții de specialitate, organele judiciare au aceleași îndatoriri ca și în legătură cu expertizele efectuate de experții oficiali. Uneori atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată mai au obligația să pună la dispoziția experților materialele și datele necesare și să le dea lămuririle de care au nevoie pentru efectuarea expertizei. În cazul expertizei medico-legale psihiatrice, de exemplu, organele judiciare menționate vor lua măsuri pentru efectuarea în bune condiții a expertizei, cum ar fi asigurarea prezenței în fața experților a persoanelor ce urmează a fi examinate sau, de exemplu, punerea la dispoziție a cadavrului, acolo unde este cazul. În cazul expertizei scrisului (expertiza grafică sau grafoscopică), atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată vor lua măsuri pentru procurarea scriptelor de comparație, acestea fiind vizate obligatoriu de organele judiciare, în sensul certifică rii autenticității lor











-articolul 117(2): conferă organelor judiciare dreptul de a dispune internarea învinuitului sau patului pe timpul necesar efectuării expertizei. incul patului

Subiecții procesuali principali Alte sarcini și prerogative vizând expertiza identificăm și în legătură cu părțile din proces pe măsura poziției lor procesuale procesuale și intereselor avute. Părțile au datoria să se prezinte la termenele fixate de organele judiciare pentru a li se aduce la cunoștință obiectul expertizei, întrebările la care urmează să răspundă expertul. Învinuitul sau inculpatul, de exemplu, în cazul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri este obligat să prezinte o probă scrisă de mâna sa ori să scrie după dictarea ce i se face, aceste probe de scris constituind scripte de comparație. Celelalte părți, dacă nu sunt rude ori soț al învinuitului sau inculpatului, sunt obligate să prezinte scriptele de comparație pe care le dețin. Părțile au dreptul să ceară potrivit articolului 118(3) Cpp ca un expert recomandat de acestea să participe la efectuarea expertizei, cu condiția ca acesta să aibă calitatea de expert dobândită în condițiile legii. Astfel legislația noastră consacră în limitele arătate, sistemul expertizei contradictorii (acea expertiză care se efectuează de experți aleși de organele judiciare împreună cu experții recomandați de părți, aceștia din urmă denumiți neconventional și experți parte). Experții parte nu au rolul de supraveghetori, ca în cadrul expertizei supravegheate, ci participă efectiv la lucrările expertizei alături de experții desemnați de organele judiciare, având aceleași sarcini și drepturi. Părțile au dreptul să facă observații, obiecții cu privire la întrebările ce urmează să fie puse experților, putând cere modificarea mod ificarea și completarea acestora, au dreptul să dea explicații cu încuviințarea organului judiciar și în condițiile legii. Părțile pot să recuze pe expert în condițiile stabilite de articolul 51 Cpp.

Subiecții procesuali ocazionali Subiecții procesuali ocazionali sunt experții sau specialiștii care potrivit legii au obligația











-dreptul să ia cunoștință de materialele dosarului și să ceară lămuriri cu privire la faptele sau împrejurările cauzei; -poate face propuneri sau să ridice obiecții cu privire la obiectivele expertizei sau întrebări cu privire la aceasta și poate pune concluzii; -dacă datele pusa la dispoziție nu sunt complete, expertul poate cere completarea lor ; -dreptul să redacteze raportul în limba maternă; -dreptul să consemneze în raport părerea sa dacă este în divergență cu ceilalți; -dreptul să fie retribuiți pentru munca depusă în cazul expertizei tehnice, contabile, fiscale, dar și în cazul expertizei extrajudiciare, precum și în cazul opiniei expertului asistent sau expertului parte; sumele cuvenite expertului se plătesc de biroul local de d e expertize și numai după d upă efectuarea lucrării (în cazul expertizei tehnice, contabile, fiscale); celelalte expertize (medico -legală, criminalistică, desfășurate de alte institute de specialitate) intră în atribuțiile de servici ale experților, pentru care primesc salarii; -au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport sau de întreținere; -când sunt chemați să fie ascultați în fața instanței au dreptul să rămână în sală în timpul dezbaterilor, cu excepția cazului în care instanța dispune altfel; -sunt apărați de constrângerile (apărați împotriva încercărilor) de a fi determinați să facă declarații neadevărate.

Drepturile și prerogativele expertului în alte sisteme de drept În sistemul de drept englez (common law) experții sunt tratați într -o manieră foarte liberală, iar la acest moment se simte o anumită tendință de reglementare a competenței lor prin acte normative, în timp ce statutul lor este consecința activității practicienilor (judecători, procurori, avocați). În lipsa unei reglementări specifice a profesiei, putem afirma că are un caracter liberal, fiind desfășurată cu scopul de a furniza servicii specializate destinate sistemului de administrare a justiției, care se autoreglează după mecanismul cererii și ofertei. În sistemul continental situația experților este mult mai în detaliu reglementată, în special prin dispoziții de drept procesual, dar și prin legi speciale de organizare a profesiei. Anglia și Țara Galilor În Anglia și Țara Galilor, common law constituie unul din marile sisteme de drept aplicate. Componenta esențială este precedentul judiciar. Această caracteristică și lipsa unei codificări face ca instituția experților să nu fie reglementată prin reglementată prin legislație specifică











-expertul desemnat în comun de părţile aflate în litigiu; obligaţia principală de a ajuta instanţa să ajungă la o soluţie justă primează şi în acest caz faţă de îndatoririle pe care acesta le are faţă de părţile care l-au numit; -expertul consultant; este desemnat de una dintre părţile în litigiu pentru a-i ofer i consultanţă, neintrând însă sub incidenţa Regulilor de procedură civilă şi neavând nici o obligaţie faţă de instanţă. Dacă două sau mai multe părţi intenţionează să folosească serviciile unui expert asupra unui aspect particular, instanţa poate decide ca acest lucru să fie realizat de un singur expert. Dacă însă părţile nu cad de acord asupra persoanei asupra persoanei care urmează a fi desemnată în calitate de expert, instanţa poate alege expertul dintr-o listă întocmită de părţi sau poate decide ca alegerea să se facă într-un alt mod. În procesele civile nici una dintre părţi nu are posibilitatea de a desemna un expert sau de a se folosi de raportul realizat de un ex pert fără permisiunea instanţei. Înainte de momentul în care instanţa acordă permisiunea desemnării unui expert, este necesar să se stabilească dacă acesta deţine o specializare adecvată şi experienţă, dacă îi sunt cunoscute îndatoririle generale ale unui expert, dacă este în măsură să întocmească un raport şi să răspundă întrebărilor ori să se consulte cu alţi experţi, precum şi o descriere a sarcinilor care îi sunt solicitate, disponibilitatea de a participa în proces şi lipsa unui conflict de interese. Persoanele care participă la un proces în calitate de experţi nu au nevoie de o acreditare specială, fiind suficient să deţină pregătirea şi calificările care le permit să se pronunţe asupra aspectelor care formează obiectul cauzei. Activitatea desfăşurată de expert se concretizează într-un raport întocmit în formă scrisă, cu excepţia cazului în care instanţa decide altfel. Expertul este obligat să-şi îndeplinească sarcinile cu obiectivitate, imparţialitate, să respecte confidenţialitatea lucrărilor şi să se abţină de la acţiuni care ar determina existenţa unui conflict de interese. Detaliile privitoare la calif icarea icarea expertului vor fi cuprinse în raportul întocmit de acesta doar prin raportare la natura şi complexitatea cazului, în mod normal fiind suficientă amintirea studiilor şi a calificării necesare efectuării expertizei. Atunci când, însă, suntem în prezenţa unei expertize care presupune o înaltă specializare, expertul va trebui să arate în raport toate detaliile ce privesc calificările, experienţa şi cursurile care îl fac potrivit pentru a realiza o astfel de expertiză. Există posibilitatea ca una din părţi să adreseze întrebări scrise expertului numit de cealaltă parte sau expertului numit de părţi, în aceste cazuri răspunsurile expertului sunt considerate ca făcând parte din raportul întocmit de acesta. De asemenea, instanţa poate, în orice











obligaţie nu mai există în situaţia în care partea interesată în folosirea expertului are motive rezonabile să creadă că prin că prin comunicarea intenţiei de a recurge la o astfel de probă s-ar ajunge la intimidarea expertului sau ar putea fi afectat bunul mers al justiţiei. În cazul în care partea care intenţiona să folosească serviciile unui expert nu a efectuat comunicările prezentate anterior, instanţa va decide dacă proba va putea va putea fi folosită sau nu. Serviciile de expertiză criminalistică din Anglia şi Ţara Galilor sunt asigurate, prin angajaţi proprii, de compania guvernamentală britanică Forensic Science Service Ltd. Aceste nevoilor specifice ale activităţilor investigative servicii sunt astfel organizate încât să servească nevoilor specifice ale poliţiei, urmând a fi folosite în faţa instanţei, în sprijinul acuzării ori al apărării, în cazul în care se ajunge în această fază procesuală. Sunt incluse aici servicii în cadrul investigaţiilor desfăşurate pentru desfăşurate pentru săvârşirea de infracţiuni contra proprietăţii (spargeri, fraude, tâlhării, furt de vehicule sau din vehicule), infracţiuni grave (omor, moarte suspectă, infracţiuni privitoare la viaţa sexuală şi alte infracţiuni grave contra persoanei ). De asemenea, serviciile de expertize criminalistice furnizează informaţii în cadrul investigării infracţiunilor privitoare la criminalitatea organizată, posesia, importul, exportul drogurilor, precum şi cu privire la investigarea accidentelor şi conducerea în stare de ebrietate sau sub influenţa drogurilor. Alături de sprijinul oferit în investigarea infracţiunilor de către forţele poliţieneşti forţele poliţieneşti sau de către alte structuri cu atribuţii în aplicarea legii, compania guvernamentală britanică oferă servicii şi publicului larg, precum şi organizaţiilor din sectorul privat, at ât din Anglia şi Ţara Galilor, cât şi din alte ţări. Irlanda

La fel ca Anglia şi Ţara Galilor, Irlanda face parte din sistemul de common law, iar expertul poartă titulatura de martor expert, a cărui mărturie constă în opinia sa de specialist ori în analiza de specialitate privind diferite aspecte ale cauzei. În sens larg, expertul nu este decât un martor, alături de martorul ocular şi de cel chemat să depună mărturie cu privire la comportamentul şi profilul moral al unei persoane. Experţii îşi fac publicitate î n diverse forme, mai ales prin înscrierea în diverse baze de date sau tabele revizuite anual (directories), în funcţie de domeniul lor de activitate. Pregătirea şi susţinerea unui caz este în primul rând în sarcina avocatului, după caz solicitor (avocat consultant care pregăteşte materialul dosarului), respectiv barrister (avocat pledant, care susţine cauza în instanţă). De aceea, diversele forme de publicitate li se adresează în primul rând avocaţilor care se ocupă de dosar. Cu titlu de exemplu, menţionăm Directorul ex perţilor din Irlanda 2006 sau Registrul













recomandarea trebuie să conţină eventualele comentarii negative din partea instanţei ori a celorlalţi participanţi celorlalţi participanţi la proces şi să răspundă la întrebarea dacă avocatul va recurge din nou la serviciile expertului, ori îl va recomanda şi altor avocaţi. Toate aceste calificative trebuie să fie cel puţin “bine”, în caz contrar expertul urmând a fi exclus de pe liste, dacă nu există situaţii excepţionale care să justifice lipsa acestor condiţii. În toate cazurile, practicianul care dă îndrumări expertului are sarcina de a se asigura că expertul posedă cunoştinţele şi experienţa necesară. În cazul unei persoane juridice de profil, p rofil, toţi experţii înscrişi pe liste trebuie să îndeplinească aceste condiţii, şi trebuie să existe o persoană de contact. A fost redactat şi un Cod de bune practici pentru experţii angajaţi de avocaţi. Codul are aplicare generală, în diverse domenii specifice ale dreptului existând şi reglementări specifice. În privinţa instrucţiunilor primite, experţii trebuie să se asigure că au inţ eles în mod clar ceea ce li se solicită, că obiectul expertizei se află în sfera lor de competenţă şi că se vor inscrie în termen, şi au obligaţia de a aduce la cunoştinţa avocaţilor limitele competenţei lor sau a activităţii de expertiză. Aspectele practice trebuie să se refere atât la partea financiară, incluzând onorarii şi cheltuieli, cât şi la termenele de pregătire a raportului şi de prezentare în instanţă. Pe lângă dispoziţiile acestui cod, orice expert are obligaţia de a se conforma codurilor de conduită sau deontologice specifice fiecărei profesii din care face parte. În exerciţiul funcţiei lor, experţii sunt obligaţi la confidenţialitate, putând dezvălui anumite informaţii doar cu acordul clientului, şi trebuie să fie independenţi şi imparţiali, având obligaţia de a aduce la cunoştinţa avocatului orice aspect care le-ar putea afecta imparţialitatea ori conflict de interese efectiv sau potenţial, la momentul acceptării lucrării ori pe parcurs, de











a ajuta instanţa în aflarea adevărului şi de a rămane independent faţă de părţi. Depoziţia sa trebuie să fie obiectivă şi imparţială şi să se refere doar la aspectele relevante în cauză, aflate în aria sa de competenţă. Experţii trebuie să încheie asigurări corespunzătoare de răspundere profesională răspundere profesională sau să fie capabili in alt mod să acopere eventualele prejudicii.

Franța Termenul de expert judiciar este folosit pentru a face referire la toate persoanele care efectuează expertize judiciare, indiferent de domeniul în care acestea au fost dispuse: civil, penal sau administrativ. Termenii utilizaţi pentru persoane care efectuează expertize în materie penală sunt: “expert înscris pe listele Curţii de Apel” și “expert agreat de Curtea de Casaţie”. În domeniul civil întâlnim termenul de technicien, pentru a desemna persoana care efectuează expertize, NCpc având chiar un capitol în care sunt stipulate procedurile de desemnare, drepturile şi obligaţiile acestora în cazul efectuării expertizelor. Pentru domeniul contenciosului administrativ este utilizat termenul de expert, care poate semna ca “expert inscris pe langă Tribunalul Administrativ al Parisului”. Activitatea experţilor din justiţie este reglementată, în special, de către Cpp, NCpc, Codul Administrativ, dar şi de către unele legi speciale: Legea nr. 71 – 498 din 29 iunie 1971 privind experţii judiciari, modificată şi completată prin Legea nr. 2004 – 130 din 11 februarie 2004 privind statutul unor profesii juridice, al experţilor judiciari, al consilierilor în proprietăţi industriale şi al experţilor în vânzări prin licitaţii publice.











Experţii din domeniul penal

Experţii sunt aleşi şi desemnaţi de către instanţă dintre specialiştii înscrişi pe listele oficiale. Există şi posibilitatea de a alege specialişti care nu sunt pe liste, dar în acest caz decizia trebuie motivată. Pentru efectuarea unei expertize poate fi desemnat un singur specialist, dar în unele cazuri acesta poate beneficia de ajutorul unui specialist în alt domeniu decât al său. Judecătorul este singura persoană care are calitatea de a desemna şi autoriza intervenţia unui alt specialist. Expertiza se efectuează la cererea reprezentantului Ministerului Public sau a uneia dintre părţi. Expertiza Exp ertiza poate fi dispusă şi de instanţă din oficiu. În toate situaţiile, expertiza se dispune de către judecătorul de instrucţie sau de către instanţa de judecată, după caz. Cererea de solicitare a unui expertize poate conţine şi întrebările care vor fi înaintate expertului. Expertul efectuează expertiza sub controlul judecătorului de instrucţie sau al magistratului desemnat de instanţa care a dispus expertiza. Aceştia sunt informaţi de către expert despre activităţile desfăşur ate ate pe tot parcursul expertizei. În situaţia în care pentru efectuarea expertizei sunt necesare discuţii cu alte persoane, experţii pot pune întrebări persoanelor respective în prezenţa judecătorului de instrucţie sau a magistratului desemnat. Doar medicii şi experţii psihologi pot discuta cu aceste persoane şi în lipsa judecătorului sau a avocaţilor. Dispoziţiile sunt aplicabile atât martorului, cât şi părţii civile. Expertul îşi formulează punctul de vedere în scris sub forma unui raport. El poate fi î nsă audiat şi poate asista la dezbateri, după ce-şi prezintă punctul de vedere, până când preşedintele îi











Atunci când consideră necesar, judecătorul desemnează persoana care urmează să efectueze constatarea. Constatările pot fi dispuse în orice moment, chiar şi în timpul procedurilor de împăcare sau al deliberărilor. Constatările sunt consemnate în scris, dar pot fi prezentate şi oral dacă judecătorul dacă judecătorul decide acest lucru. Consultări Judecătorul poate să apeleze la serviciile unui technicien, pentru a obţine informaţii tehnice, atunci când nu sunt necesare investigaţii complexe. Consultaţiile pot fi dispuse în orice moment, chiar şi în timpul procedurilor de împăcare sau al deliberărilor. Consultaţiile sunt oferite oral judecătorului, dar pot fi formulate şi în scris la cererea acestuia. Expertize În situaţia în care constatările sau consultaţiile nu oferă toate informaţiile pe care judecătorul le consideră necesare, acesta poate dispune realizarea unei expertize. Expertul este desemnat de judecător. Judecătorul este informat pe parcursul expertizei despre modul cum evoluează aceasta de către expert. Dacă judecătorul consideră că nu este necesară redactarea unui raport scris, expertul poate prezenta punctul de vedere oral, în cadrul audierilor. Experţii din domeniul administrativ Pentru domeniul administrativ există liste cu experţi la nivelul curţilor de apel, Curţii Administrative a Parisului şi al tribunalelor, dar pot fi folosite şi listele naţionale pentru experţi. Expertul este ales de către preşedintele tribunalului administrativ sau al curţii administrative de apel, preşedintele secţiei de contencios a Consiliului de Stat. Judecătorul poate dispune din oficiu sau la cererea părţilor realizarea unei expertize. Rezultatele expertizei sunt depuse în scris, sub forma unui raport.











Reguli tactice ce trebuie avute în vedere la dispunerea expertizelor

1.Oportunitatea expertizei În raport cu datele materiale ce există în cauză, în raport cu probele este necesar să se aprecieze dacă și în ce măsură o expertiză este utilă astfel încât nici să nu se întârzie efectuarea unei expertize indispensabile soluționării cauzei, dar nici să se dispună efectuarea unei expertize în mod prematur. În practică sunt întălnite cazuri de admitere cu ușurință a unor expertize cerute de părți sau apărători și care se referă uneori la aspecte sau împrejurări neconcludente, alteori la probleme sau împrejurări deja clarificate prin alte mijloace de probă sau expertize ale căror concluzii au fost deja acceptate. Oportunitatea unei expertize, ca regulă, se raportează și la momentul dispunerii acesteia, întrucât atât dispunerea prematură, cât și întârzierea pot avea consecințe asupra soluționării cauzei. 2.Stabilirea corectă a obiectului expertizei Obiectul expertizei judiciare îl constituie lămurirea unor fapte sau împrejurări de fapt ce reclamă cunoștințe de specialitate din anumite domenii. Articolul 116 Cpp consacră faptul că în vederea aflării adevărului și pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei se apelează la cunoștințele unui expert. Și articolul 324 NCpc stabilește că, atunci când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților sau din oficiu, unul sau trei experți. Organele judiciare au obligația să vegheze la respectarea cerinței de limitare a obiectului expertizei la ceea ce legea definește generic “fapte sau împrejurări”, iar nu la probleme de drept













Este important să ca urmele, mijloacele materiale de probă să fie însoțite de impresiunile, modelele de comparație sau de obiectele presupuse a fi format urmele la fața locului.

Efectuarea propriu-zisă a expertizelor











-juxtapunerea sau continuitatea liniară se întâlnește frecvent în cazul examinării striațiilor specifice urmelor lăsate de arme de foc sau instrumente de spargere; -suprapunerea este folosită în cazul examinării a două imagini (una este transparentă, reprezentând urma, persoana sau obiectul în litigiu, iar a doua este modelul de comparație obținut pe cale experimentală). Pe baza datelor obținute prin aceste examinări, expertul trebuie să poată explica nu numai coincidența sau divergența caracteristicilor, ci și eventuale modificări.

Raportul de expertiză











Expertiza criminalistică Expertiza criminalistică semnifică activitatea de cercetare științifică a urmelor și a altor mijloace materiale de probă în scopul identificării persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substanțelor, fenomenelor, a determinării anumitor însușiri ori schimbări intervenite în conținutul, structura, forma sau aspectul acestora. Noțiunea de expertiză criminalistică semnifică acea profesie reglementată ce necesită studii superioare cu diplomă. În general, expertul criminalist își desfășoară profesia sau ocupația de expert criminalist în cadrul Institutu lui Național de Expertize Criminalistice (INEC) sau a laboratoarelor interjudețene de expertize criminalistice (LIEC) aflate în subordinea INEC. Specialitățile de expertiză criminalistică în care se poate obține calitatea de expert











Competența după materie 1.LIEC efectuează în toate cazurile prima expertiză criminalistică dispusă de organul judiciar potrivit articolului 119(2) Cpp, expertize care se efectuează de experți criminaliști oficiali desemnați prin rezoluție scrisă și datată de șeful LIEC; în cazurile în care obiectivele expertizei criminalistice dispuse de organul judiciar cuprind probleme c e aparțin de mai multe genuri de expertiză criminalistică, iar expertul criminalist oficial desemnat să efectueze lucrarea nu este atestat pentru acele genuri de expertiză, șeful LIEC va desemna unul sau mai mulți experți criminaliști oficiali care dețin r espectiva espectiva atestare pentru efectuarea expertizei dispuse; 2.INEC efectuează expertize criminalistice dispuse de organul judiciar potrivit prevederilor legale după cum urmează: -efectuează prima expertiză în următoarele 3 cazuri: -când LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu dispune de condițiile tehnice necesare efectuării expertizei dispuse; -când în cadrul LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu există expert











Interdicții, incompatibilități, abținerea și recuzarea expertului criminalist

Experților criminaliști le este interzis: -să-și exprime public opinia cu privire la expertizele în curs de efectuare sau asupra unor expertize criminalistice cu care au fost învestite LIEC/INEC; -să dea consultații scrise sau verbale persoanelor fizice sau juridice de drept public sau privat dacă expertiza criminalistică este pe rolul unui LIEC/INEC. Expertul criminalist oficial este incompatibil în următoarele 3 situații: -dacă anterior a efectuat o expertiză criminalistică sau un supliment de expertiză criminalistică în aceeași cauză, având aceleași obiective și probleme; -dacă și-a exprimat anterior părerea cu privire la concluziile care ar putea fi consemnate în raport; -expertul criminalist ce a efectuat prima expertiză criminalistică este incompatibil să efectueze













În cadrul LIEC și INEC persoanele competente potrivit legii (șeful nemijlocit al LIEC sau directorul INEC) desemnează expertul sau comisia de experți crimin aliști oficiali cu efectuarea expertizei prin rezoluție scrisă și datată sau prin rezoluție motivată, unde este cazul. În vederea dispunerii unei expertize criminalistice, experții criminaliști oficiali, cu aprobarea șefului nemijlocit al LIEC sau directorului INEC , pot conlucra cu organele judiciare











materiale de probă, documentele, înscrisurile, obiectele nu sunt ambalate, etichetate, marcate, sigilate corespunzător, expertul criminalist va întocmi un proces verbal cu mențiunile necesare și va încunoștiința organul judiciar ce a dispus efectuarea expertizei în legătură cu cele constatate. În plus, expertul va face mențiune men țiune în partea introductivă a raportului de expertiză ex pertiză. ex pertul efectuează următoarele activități: Cu ocazia parcurgerii etapei a doua, expertul











Etapa examinării comparative constă în raportarea însușirilor obiectului de identificat (obiect scop) la cele ale obiectului identificator (obiect mijloc), respectiv a caracteristicilor urmelor lăsate, comparație realizată fie între urma în litigiu și obiectul ce se presupune că a creato, fie între urma în litigiu și urma obținută pe cale experimentală, fotoprinturile, simulările, diagramele obținute pe cale experimentală.











-se vor menționa aspectele legate de aparatura, instrumentele, echipamentele, softurile folosite la efectuarea expertizei, indicând datele necesare individualizării acestora -metodele sau tehnicile utilizate, individualizarea exactă a acestora, arătarea lucrărilor de specialitate consultate buletinele de analiză, încercările, cu arătarea documentelor în care au fost materializate

Expertiza criminalistica

Recommend Documents