ETAPELE PREGĂTIRII PREDICII Majoritatea tratatelor omiletice vorbesc despre necesitatea unei duble pregătiri: îndepărtată (sau generală) şi apropiată (sau specială), prima care începe, propriu-zis, cu pregătirea generală pentru misiunea preoţească, a doua care se desfăşoară în zilele care preced rostirea predicii respective !mbele etape se sprijină şi se condiţionează reciproc, fiind imposibilă o delimitare strictă în timp a lor "n ziua rostirii predicii suntem avantajaţi de tot ce am acumulat prin pregătirea noastră de p#nă atunci, dar şi de efortul depus în ajun $ste sugestivă în acest sens mărturisirea unui profesor de teologie american, %enr& 'ard eecer, făcută unui proaspăt absolvent al său *ostul student i-a ascultat într-o dimineaţă predica şi impresionat de reuşita ei i-a spus: +ntenţionez şi eu să intru cur#nd în pastoraţie na din întrebările care mă nelinişteşte este c#t timp ar trebui să afectez pregătirii predicii Mi-a plăcut în această dimineaţă at#t de mult predica d-voastră, înc#t m-am g#ndit să vă întreb c#t timp v-a trebuit s-o pregătiţi, ca să am pentru mine un indiciu în ceea ce intenţionez+ .rofesorul i-a răspuns: +/inere, predica pe care am rostit-o azi-dimineaţă am pregătit-o ciar din ziua ziua în care care m-am m-am născu născut t+ + 0u alte alte cuvint cuvinte, e, pentr pentruu predic predicato atorul rul conşti conştiinc incios ios pregătire înseamnă întreaga viaţă şi experienţă experienţă 1u este nimic în viaţa unui om care să nu-i influenţeze dezvoltarea, căci fiecare carte citită, fiecare convorbire cu cineva, fiecare vizită făcută cuiva etc, contribuie într-un anume fel la e2perienţa personală, care se va reflecta apoi în felul de a vorbi 3 PREGĂTIREA ÎNDEPĂRTATĂ , presupune c#teva aspecte, dintre care enumerăm: Dezvoltarea gândirii , a disce discernă rnăm# m#ntu ntului lui,, cu atenţi atenţiee aparte aparte pentr pentruu puterea de a g#ndi logic "ntre mijloacele cele mai eficiente socotim ascultarea cu ma2im ma 2imăă recep receptiv tivita itate te a vorbit vorbitori orilor lor bun bunii şi lectur lecturaa atentă atentă a cărţil cărţilor or de valoar valoare, e, selectate cu un riguros spirit eclectic !mbele surse de inspiraţie implică, însă, un anumit risc, atunci c#nd se abuzează de ele: acela de a depinde 344 5 de un vorbitor care ne fascinează, născ#ndu-se în noi tendinţa de a-l imita întru totul, sau a refuza să mai g#ndim original, împropriindu-ne ideile care ne acaparează involuntar dintr-o carte sau alta ine a remarcat în acest sens 6copenauer: +!buzul de lectură privează spiritul de elasticitate, aşa cum o greutate anulează elasticitatea unui resort, c#nd apasă mereu asupra lui !-ţi băga capul în carte de îndată ce ai un moment liber, este cel mai bun mijloc de a nu ajunge să ai idei personale+ 0u toate că afirmaţia trebuie privită cu o anumită rezervă ( în realitate, lectura este unul din cele mai eficiente mijloace de instruire!), cele afirmate de 6copenauer constituie o bună atenţionare pentru cei care citesc fără discernăm#nt7 discernăm#nt7 Cultivarea Cultivarea memoriei memoriei , prin învăţarea pe de rost a c#t mai multe rugă rugăci ciun uni, i, vers verset etee din din 6f#n 6f#nta ta 6cri 6cript ptur ură, ă, poez poezii ii,, frag fragme ment ntee litu liturg rgic ice, e, cita citate te semnificative din g#nditori rom#ni şi străini etc 8epetarea periodică a lor înseamnă, de fapt, întreţinerea memoriei /rebuie avută în vedere, apoi, grija de a nu reţine date de prisos, care pot îmb#csi mintea cu lucruri banale n e2emplu negativ în acest sens este cazul unui cetăţean care, voind cipurile să-şi întreţină memoria, şi-a propus să înveţe Mersul /renurilor pe de-asupra Mecanismul Mecanismul cu performanţe impresionante al calcul calculato atoare arelor lor din zilele zilele noastr noastree ne sugere sugereaz ază, ă, ciar ciar dacă dacă într-o într-o formă formă relati relativv compatibilă, una dintre soluţiile +aerisirii+ memoriei !nume, ştiindu-se că ceea ce este este în plus plus încarc încarcăă disc- disc-ard ardul ul şi înceti încetineş neşte te comenz comenzile ile,, fabric fabricanţ anţii ii au prevă prevăzut zut butonul +delete+, care elimină la nevoie datele de prisos !şa şi noi, trebuie să avem
3
un control permanent asupra noutăţilor care ne invadează audio-vizual şi să ne propunem a reţine doar ceea ce este moral, plăcut şi folositor7 Cercetarea izvoarelor predicii , +cu timp şi fără timp+, din care să rezulte fişe, notiţe, rezumate etc .use în r#nduială, ele ne vor servi la nevoie, scutindu-ne de eventuale căutări disperate din ajunul rostirii predicii7 Cultivarea cu grij a lim!ajului "i #tilului omiletic , prin însuşirea corectă a limbii şi îmbogăţirea treptată cu e2presii frumoase şi convingătoare 9reşelile de e2primare scad drastic valoarea unei predici, mai ales atunci c#nd se fac dezacorduri, cacofonii, pleonasme, sau alte astfel de imprudenţe ine s-a spus că limbajul este cea mai bună oglindă a spiritului omenesc, dar socotim că este în acelaşi timp şi cea mai elocventă carte de vizită a predicatorului .rofesorul *red 0radoc propune c#teva sugestii interesante pentru preînt#mpinarea pericolelor degradării limbajului, dintre care spicuim:
- conştientizarea importanţei şi puterii cuvintelor; - strădania de a găsi expresii imaginative şi stimulative; - a consacra măcar un sfert de oră în fiecare zi pentru a citi texte din mari autori de eseuri, poeme, romane, chiar piese de teatru şi povestiri acestea nu în locul
6cripturii şi al .ărinţilor isericii, ci în adaos, n n)7 - compunerea scrisorilor pentru prieteni, părinţi, rude ş a "intre toate mijloacele de scriere, scrisorile personale sunt cele care se apropie cel mai mult de stilul vorbit; - a se revedea predicile anterioare, pentru a se evita repetarea excesivă a unor expresii; - ascultarea cu atenţie a diferiţilor vorbitori, în împrejurări diferite, nu numai în ocazii culturale elevate, ci şi în altele; - #curăţirea$ predicii, după redactare, de idei vagi şi complicate %ste absolut necesar acest fapt, altfel există riscul ca ascultătorii să nu înţeleagă, sau să-i lase reci acele expresii confuze "upă cum computerele, înainte de tipărirea unui text, fac acea operaţie de curăţire ce se numeşte #cleaning$, tot astfel se impune şi înlăturarea din textul predicii a tot ce este de prisos
E$erci%ii de redactare a predicilor , nu numai în ajunul predicării propriu-zise, dar şi ca o preocupare curentă 8evistele bisericeşti ne stau la dispoziţie în acest sens, ca să nu mai vorbim şi de posibilitatea editării în timp a cel puţin un volum personal de predici .ărintele elu dă un sfat foarte înţelept în acest sens: +$ste necesar ca viitorul preot să se deprindă a sluji bine de condei, dacă vrea să ajungă a se sluji bine de cuv#nt;+ Deprinderea de a vor!i &n pu!lic "n acest scop, trebuie utilizată orice ocazie care se oferă, procedeul fiind necesar mai ales celor emotivi, care au nevoie săşi domine timiditatea şi să-şi biruie tracul !stfel, se vor folosi oportunităţi ca: serbări, întruniri literare, conferinţe, discuţii în cercuri mai mari etc 0ea mai indicată soluţie este, însă, a se deprinde să ţină mici cuv#ntări la sfintele slujbe, procedeu care se poate e2ercita şi înainte de irotonie, cu încuviinţarea preotului bisericii respective .entru instruirea teoretică în vederea deprinderii artei de a vorbi în public se pot utiliza cu succes nu numai tratatele omiletice bisericeşti ci şi anumite cărţi laice corespunzătoare acestui scop
=
timbrului "n acelaşi timp, un bun e2erciţiu pentru gestica şi mimica omiletică, elemente foarte importante in ceea ce se ceamă +acţiunea+ în predică = PREGĂTIREA APR'PIATĂ însumează eforturile care se fac de către predicator înaintea rostirii predicii, într-un spaţiu de timp care variază de la caz la caz .ărintele
iturgie, una dintre laudele bisericeşti, slujba unei /aine, a unei ierurgii etc)7 - perioada liturgică în care se rosteşte7 - împrejurările de loc: în biserică, într-o casă, în ţarină etc7 - împrejurările de persoane, respectiv a se intui ce fel de auditoriu vom avea la predica respectivă7 - capacitatea proprie de a redacta şi rosti liber cuv#ntarea, propriu-zis conştiinţa că este necesară o adaptare a predicii şi la persoana noastră proprie tinerarul alcătuirii predicii creştine are, în genere, o anumită compatibilitate cu cel profesat de 8etorica antică, în special cel propus de ?uintilian în lucrarea sa celebră &nstitutio oratoria, tradusă şi în rom#neşte ată care sunt etapele propuse de el: - inventio @ găsirea şi adunarea materialului7 - di#tri!utio @ aranjarea materialului, potrivit unui plan prestabilit7 - elocutio @ grija pentru limbaj şi stil7 - memoria @ memorarea cuv#ntării în vederea rostirii libere7 - actio @ grija pentru gestică, mimică, timbrul vocii etc "n cele ce urmează, le vom relua pe r#nd şi vom sciţa ceea ce ni se pare mai util în legătură cu fiecare: a! Inventio "nainte de a începe căutarea propriu-zisă a materialelor, sunt otăr#toare trei elemente: o rugăciune pentru începutul lucrului, fie ciar şi mai scurtă, meditarea asupra temei şi modalităţii de lucru şi încercarea de a schiţa un plan scris fără a consulta nici o sursă de inspiraţie !stfel, rugăciunea va face ca redactarea predicii să se desfăşoare într-o atmosferă arică, iar meditarea sau cugetarea profundă asupra temei ne va antrena întreaga fiinţă în perspectiva redactării .redica nu este doar lucrarea noastră, ci este, înt#i de toate, lucrarea lui ui să ne ajute cu arul 6ău pentru a întocmi şi rosti o predică folositoare pentru zidirea întru m#ntuire a credincioşilor 6ciţa personală (cu formularea temei, a ideilor, argumentelor, digresiunilor etc) va fi determinantă în asigurarea originalităţii 0um şi c#t timp afectăm fiecăreia dintre aceste trei etape preliminare în parte vom stabili de la caz la caz
poate la unele idei cu care am pornit, vom adăuga altele, vom reveni asupra unora etc etc !cest +proces+ mental este întru-totul benefic şi se poate desfăşura cu întreruperi, între alte treburi şi obligaţii, +printre picături+ - cum se spune
privire de ansamblu pe tot parcursul predicii şi sa dezvoltăm fiecare idee în ordinea indicată de însăşi legătura lor internă, logică
H
c! Elocutio a folosirea materialului trebuie să ne ferim pe c#t posibil de copiere (plagiat;), ciar dacă în materialul adunat avem multe idei ale altora !cest material cules trebuie în aşa fel prelucrat înc#t să avem sentimentul că predica întocmită este a noastră 0u timpul vom folosi tot mai puţin materiale de împrumut, e2cept#nd te2tele scripturistice şi patristice, care nu deteriorează niciodată originalitatea, ci, dimpotrivă, o autentifică Dom folosi mai puţin (sau deloc) ideile, frazele şi cuvintele altora, pentru a predica noi înşine, nu alţii prin noi, căci predica e#te un act de crea%ie per#onal* nu de compilaţie $tapa +elocutio+ implică, de fapt, întregul efort stilistic al predicatorului "n traducere, elocutio înseamnă exprimare, fel de e2primare sau stil 6tilul reprezintă, aşadar, totalitatea mijloacelor lingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a-şi exprima g(ndirea şi simţirea sa 6au, potrivit imbii 8om#ne, talentul, arta de a exprima ideile şi sentimentele într-o formă aleasă, personală 6tilul predicii are, esenţial, un fond comun, dar aplicat el se prezintă cu anumite particularităţi, de la vorbitor la vorbitor, potrivit temperamentului, capacităţii, stărilor sufleteşti şi mai ales talentului oratoric e st&le est lJomme mKme+ a A octombrie 3ICL, la aşi, Miail $minescu participa la parastasul Doevodului 9rigore 9ica, săv#rşit cu prilejul dezvelirii bustului acestuia mpresionat de frumuseţea limbii liturgice din rugăciunile şi c#ntările slujbei, $minescu avea s noteze plin de admiraţie: N!ceasta este dulcea limbă a trecutului;O 8emarca poetului ne sugerează a nu pierde dulceaţa şi frumuseţea limbii noastre de dragul modernismului şi al neologismelor, care ne pot duce, de altfel, în ispita preţiozităţilor şi al unei suficienţe retorice, detestabile în urecile ascultătorilor
•
•
L
este, trebuie să fie mereu operă de artă, o mostră a vorbirii îngrijite, inteligente, pătrunzătoare a !mvon trebuie să se vorbească altfel dec#t prin ziare, la televizor, la radio, pe stradă, la piaţă etc 6au, cum foarte bine s-a spus, predicatorii creştini trebuie să răm(nă oratori ai +mvonului, nu ai forului .e de altă parte, sfinţenia adevărurilor evangelice nu poate fi e2primată dec#t prin cuvinte curate, bisericeşti, ferite de banalităţi, vulgaritate, dezacorduri şi cacofonii 0uvintele predicii să poarte pecetea liturgică a cuvintelor armonioase de rugăciune a communication orale est un acte P diension counautaire+ (subl aut) "n acelaşi sens al predicării libere se e2primă şi autorul unui alt tratat omiletic reprezentativ, * 0radoc: #Da fi o greşeală să credem că scopul ostenelii de alcătuire a predicii constă în a obţine o predică scrisă ( care apoi să fie citită, n n) 6copul este a predica, scrierea fiind un au2iliar, nimic mai mult $
!stfel, vocea, deodată cu pronun%area, trebuie să fie naturală, caldă, dulce, curată, cu timbru plăcut, nu forţată, dură sau stridentă >a predică nu utilizăm invariabil aceeaşi intensitate a vocii, pentru că trebuie s-o adaptăm în permanenţă te2tului, auditoriului, spaţiului în care vorbim "n unele momente vorbim mai tare, în altele mai încet, uneori pronunţ#nd şi c#te un cuv#nt şoptit, fiind atenţi în tot timpul să fim auziţi de toată lumea 6ă luăm aminte că vorbitul mai tare nu înseamnă să ţipăm; 1e amintim, în acest sens, de păţania unui profesor de teologie ( nomina odiosa/, care a fost r#nduit să predice la 0atedrala .atriarală pe vremea patriarului Qustin şi care, din e2ces de zel, a vorbit cam tare >a sf#rşit, în altar, patriarul l-a apostrofat: +
predicator, socotim, totuşi, că este indicat a-i privi mai des, dar nu minute în şir şi nu doar pe ei !ltfel, credincioşii respectivi se vor simţi stingeriţi, fapt care nu va trece neobservat de către cei din jur .inuta ve#timentar, este un punct asupra căruia socotim de prisos a insista prea mult, rezum#ndu-ne la observaţia că preotul trebuie să fie îmbrăcat în odăjdii îngrijite, deopotrivă, la sfintele slujbe şi în timpul predicii 1u murdare, zdrenţuite, şifonate, prea mari sau prea mici .ărul, barba, dinţii, ungiile, încălţămintea, sunt de asemenea elemente care trebuie îngrijite cu atenţie, căci un predicator neglijent tuns, nepieptănat, cu dinţii stricaţi, cu ungiile netăiate (sau cu ungie mare la degetul mic), cu pantofii murdari etc, trezeşte dezgust în faţa ascultătorilor 0#t ar fi predica de bună, rostită de către un preot neglijent nu-şi va împlini scopul; /rebuie eliminat categoric, de asemenea, obiceiul unor confraţi de a purta giul pe unul din degete 9estul este şi de prost gust şi sfidător: în timp ce mulţi dintre credincioşi abia îşi pot asigura p#inea traiului zilnic, +păstorul+ lor se afişează cu podoabe de aur !sta nu însemnă, însă, că nu poate purta inelul obişnuit, dacă este căsătorit S /oate aspectele care ţin de +actio+, menţionate mai sus (şi altele asemenea) se încadrează în acel simţ al măsurii pe care trebuie să-l aibă orice slujitor autentic, pe care l-am numi de fapt !unul+#im% 0ine se îngrijeşte să cultive această virtute, îşi va controla întotdeauna vocea, pronunţarea, gesturile, ţinuta corporală şi vestimentară etc unul simţ al predicatorului, pe care credincioşii îl vor constata, va fi, deodată, factor decisiv al reuşitei predicii şi criteriu esenţial de evaluare a ei E bună stăp#nire şi utilizare a vocii, gesticii, mimicii etc, ca factori au2iliari ai reuşitei, deodată cu un conţinut corespunzător al predicii, va favoriza o comunicare optimă cu credincioşii !ceşti factori fac parte din ceea ce omiletica modernă numeşte +metalimbaj+, sau +metacomunicare+, adică limbajul şi comunicarea de dincolo de cuvintele propriu-zise 0ăci avem, deodată, o comunicare obişnuită, verbală, dar şi o comunicare specială, non-verbală sau +meta-verbală+, cea a gesturilor, a timbrului vocii, a ţinutei corporale etc .redicatorul ideal va fi cel care va transmite mesajul evangelic armoniz#nd cele două căi, verbală şi meta-verbală, realiz#nd astfel o comunicare optimă cu ascultătorii, din toate punctele de vedere
T
