Ergonomia in Constructii

Tema proiectului  ERGONOMIA IN CONSTRUCTII 

1

Cuprins

Ce este ergonomia?.......................................................................................................................... 2 Factori caracteristici locului de munca in constructii...................................................................... 5 Sarcina de munca......................................................................................................................5 Mediul de muncă .........................................................................................................................5 Microclimatul .............................................................................................................................5 Temperatura ambientală ..............................................................................................................5 Alti factori de risc .......................................................................................................................6 Care sunt efectele producerii acestor afectiuni functie de sarcinile de munca ?......................... 6 Prevederile legislaţiei din europa şi românia privind manipularea manuală a maselor ................... 8 Situaţia actuală în industria construcţiilor........................................................................................9 Factori de risc pentru mâini, încheieturi, gât şi umeri ................................................................ 9 Factori de risc pentru afecţiunile şi durerile de spate ............................................................... 11 Exemplu de bune practici la manipularea manuală a maselor.......................................................13 CONCLUZII..................................................................................................................................14 Bibliografie....................................................................................................................................15

Ce este ergonomia? 2

 Ergonomia este ştiinţa conceperii şi construirii unui loc de muncă, instalarea unui echipament adecvat şi definirea spaţiului de lucru destinat angajatului. Designul corect  ergonomic urmăreşte prevenirea îmbolnăvirilor sau rănirilor de pe urma efortului repetitiv, care poate dezvolta, în timp, o suferinţă, afecţiuni, incapacitate sau dizabilitate pe termen lung.

Ergonomia - după definiţia dată de Asociaţia Internaţională de Ergonomie (A.I.E.) - este ştiinţa care studiază interacţiunile dintre oameni şi elementele unui sistem, dar şi riscurile  presupuse de practicarea profesiei, aplică teorii, principii, informaţii sau cunoştinţe şi metode de design pentru a optimiza starea de bine a oamenilor în timpul muncii, precum şi a asigura  performanţa în ansamblu a sistemului angajat-loc de muncă.  Prin ergonomie se caută îndeplinirea celor două scopuri - sănătate şi productivitate modelând şi/sau structurând elemente precum mobilierul sigur şi o interfaţă uşor de folosit cu aparatele sau echipamentele utilizate.

Ergonomia vizează compatibilitatea oamenilor cu locul lor de muncă: abilităţile şi limitele angajatului, asigurarea sarcinilor, echipamentelor, informaţiilor şi mediului de lucru care i se  potrivesc fiecăruia. La evaluarea acestei compatibilităţi se au în vedere: gradul de solicitare a angajatului pentru a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu, calităţile echipamentelor (dimensiuni, forme şi cât de potrivite sunt pentru obligaţiile de serviciu) şi informaţia folosită în cadrul activităţii desfăşurate (mod de prezentare, accesare şi schimbare).[5]. A.I.E împarte ergonomia în trei mari domenii: Ergonomia fizică vizează caracteristicile anatomice ale angajatului: caractere antropometrice, fiziologice şi biomecanice, în legătură cu activitatea fizică; postura în timpul lucrului, manipularea materialelor, mişcări repetitive, probleme şi/sau disfuncţii musculoscheletale legate de poziţia sau îndeplinirea sarcinilor de lucru; contextul locului de muncă, siguranţa şi sănătatea. Ergonomia cognitivă studiază procese mintale precum percepţia, memoria, raţionamentul şi răspunsurile motorii, de modul cum afectează acestea interacţiunile dintre oameni şi elemente ale sistemului: suprasolicitarea mintală/intelectuală, luarea deciziilor,  performanţe excepţionale legate de talent, interacţiunea calculator-om, încrederea în angajat, stresul ca urmare a muncii şi pregătirii, după cum acestea se raportează la legătura dintre angajat şi structura sistemului. Ergonomia organizaţională se ocupă cu optimizarea sistemelor sociotehnologice, incluzând structurile lor organizatorice, reguli şi procese: comunicarea, administrarea resurselor  în echipă, designul sau structura slujbei, structura orelor de muncă, munca în echipă, schema de  participare, ergonomia comunităţii, munca în cooperare, programe noi de muncă, organizarea virtuală, telework şi calitatea managementului.[6].

3

Ergonomia este aşadar o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor  măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor. Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun. Ergonomia oferă un mod special de gândire despre oameni la muncă, plasând persoana utilizatorul în centrul interesului. De asemenea, ia în considerare interacţiunile diverse între utilizator, sarcinile  pe care le execută şi mediul mai larg în care îşi desfăşoară activitatea. Acest mediu include echipamentul folosit, caracteristicile ambianţei fizice şi contextul social.[7].

Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie organizarea ac tivităţii umane în procesul muncii  prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii.  Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea următoarelor condiţii: - reorientarea profesională; - orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman; - crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort; - repartizarea raţională a sarcinilor.[5].

4

Factori caracteristici locului de munca in constructii  In activitatea de constructii procesele de munca in toate posturile de munca necesita o  grija deosebita vizand pozitiile ergonomice ale lucratorilor. Datorita ingnorantei angajatorilor  care nu acorda atentia cuvenita securitatii si sanatatii lucratorilor, in urma unei statistici la nivel european s-a constatat ca numarul de lucratori care prezinta afectiuni datorate nerespectarii principiilor ergonomice la locul de munca este in crestere. Statistic numarul de lucratori din sectorul constructii cu probleme ale aparatului locomotor, respectiv afectiuni dorso-lombare este in continua crestere.  Datorita tehnologiilor de lucru in anumite posturi de munca din constructii, lucratorii  sunt predispusi la afectiuni dorso lombare.Spre exemplu postul de munca zidar faiantar,dulgher, fierar betonist, betonist implica atat pozitii incomode de lucru cat si folosirea bratelor si spatelui pentru manipulat, carat, tras sau impins diferite mase.[4]. Sarcina de munca Riscul apariţiei unor afecţiuni dorso-lombare creşte dacă :  Coloana vertebrala este foarte solicitata prin pozitii ce nu corespund din punct de vedere ergonomic, respectiv inclinare la 90 grade timp indelungat, « statul in vine »  mişcări de trunchi aplecat şi răsucit, braţe ridicate, încheieturi ale mâinilor răsucite, prea întinse ;  manipulari ale greutatilor cu periodicitate mare. Mediul de muncă Mediului de muncă concura la creşterea riscului apariţiei unor afecţiuni dorso-lombare :  Spatiu incomod pentru operaţiile necesare efectuarii sarcinii de munca ;  Lucrul in spatii inguste, sau la inaltime unde procesul de miscare este periculos pentru efectuarea unor tehnologii de lucru ce necesita efort fizic mare.  Temperatura ridicată poate produce oboseala lucrătorilor.  Temperatura scăzută poate determina incetinirea procesului de productie .  Neadaptarea tehnologiei la conditiile antropometrice ale executantului. Microclimatul Microclimatul constituie o grupă a factorilor fizici din zonele de lucru, din care fac parte:  temperatura ambientală - radiaţiile suprafeţelor înconjurătoare, determinate mai ales de natura  proceselor tehnologice şi temperatura aerului;  umiditatea - prin vapori de apă, aburi, aerisirea;  mişcarea aerului - datorată circulaţiei diferitelor volume de aer cauzată de încălzirea inegală.  radiaţii calorice - unde electromagnetice de propagare a unor particule Temperatura ambientală Temperatura este un factor al ambianţei, cu efecte asupra stării de sănătate, efortului şi rezultatelor muncii executanţilor. Devenim conştienţi de temperatura mediului în momentul când

5

avem senzaţia de frig sau cald, care se declanşează datorită dezechilibrului dintre condiţiile termice ale mediului şi cele ale corpului nostru. Realizarea unei ambianţe termice corespunzătoare unei bunăstări fiziologice a organismului (temperatura subiectivă) se bazează pe un echilibru stabil între temperatura şi umiditatea mediului.

Alti factori de risc La aparitia afectiunilor dorso lombare in activitatea de constructii concura si alti factori de risc cum ar fi :  Minimum de experienta in domeniul constructiilor , lipsa instruirii de securitate si sanatate necunoasterea proceselor tehnologice unde riscurile aparitiei acestor afectiuni este maxim ;  Vârsta –cu cat varsta este mai avansata cu atat riscul aparitiei afectiunilor dorso-lombare creste  Caracteristicile antropometrice ale executantilor. ;  Stari fiziologice anterioare de afectiuni dorso lombare.[3].

Care sunt efectele producerii acestor afectiuni functie de sarcinile de munca ?

Stresul poate avea numeroase repercursiuni asupra corpului si a mintii . Starea tensionata a muschilor spatelui duce la cresterea presiunii asupra discurilor intervertebrale , avand efect  negativ asupra conditiei acestora.  Afectiuni ale sistemului nervos in special la lucratorii din posturile de munca care necesita  statul inclinat la 90 grade perioade indelungate de timp. Un alt aspect din activitatii de constructii care trebuie luat in calcul este si manipularea manuală a maselor care reprezintă oricare dintre următoarele activităţi desfăşurate de către unul sau mai mulţi lucrători : ridicarea, susţinerea, aşezarea, împingerea, tragerea, p urtarea  sau deplasarea unei mase . In Comunitatea Europeana, procentul lucrătorilor care declară că efectuează operaţii de purtare sau deplasare a maselor grele,si care reclama afectiunile dorso lombare rămâne in continuare foarte ridicat 38%.Afectiunea aparatului locomotor mai exact afectiunile dorso lombare este tipul de afectiune cel mai des intalnit, legat de munca. Problemele ridicate de aceste • 

6

afectiuni dorso lombare si in constructii ca si in alte domenii de activitate implica anumite situatii vizand in primul rand sanatatea lucratorului apoi implicarea firmei in ceea ce priveste  productivitatea. Lucratorii suferind de aceste afectiuni au nevoie de timp de refacere sau unii chiar de  pensionare, fapt ce se oglindeste in productivitatea firmei , nemaipunand in discutie cheltuielile suportate de firma pentru concedii medicale, de intreruperi de activitate precum si de stres factor de risc despre care discutam anterior. Aceste probleme referitoare la sanatatea lucratorilor au fost luate in discutie de catre forurile Comunitatii Europene ducandu-se o campanie de implementare a politicii de avertizare si aplicare a sistemmelor ergonomice la posturile de munca atat in constructii cat si in alte domenii de activitate. Obiectivele acestei campanii sunt :  O mai buna constientizare in randul angajatilor si angajatorilor privind riscurile legate de manipularea manuala a maselor si masurile de prevenire a acestora.  Promovarea unei schimbari culturale cu privire la abordarea riscurilor legate de manipularea manuala, prin atacarea problemelor la sursa in locul concentrarii asupra modului in care se lucreaza. [2].

7

Prevederile legislaţiei din europa şi românia privind manipularea manuală a maselor Directiva europeană 90/269/CEE stabileste cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorso lombare. Ceritele altor directive, standarde si ghiduri europene, impreuna cu prevederile fiecarui stat membru pot fi, de asemenea relevante pentru prevenirea problemelor de sanatate cauzate de manipularea manuala a maselor la locul de munca.  În Romania, alinierea la legislatia europeană privind securitatea şi sănătatea la locurile de muncă, s-a realizat începând cu 01.10.2006, prin Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006, respectiv HG 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare. În contextul acestei legislaţii, angajatorii sunt obligaţi să evalueze riscurile  pentru securitate si sănătate la care sunt expuşi lucrătorii. In vederea realizării unei evaluări eficiente a riscurilor, se pot parcurge următoarele etape simple:  Identificarea pericolelor care pot provoca accidente de muncă sau imbolnăviri profesionale;  Identificarea persoanelor care pot fi vătămate şi modul în care se poate produce vătămarea;  Evaluarea riscurilor de accidentare şi imbolnăvire profesională  Stabilirea măsurilor necesare eliminării sau diminuării riscurilor de accidentare şi imbolnăvire profesională  Monitorizarea riscurilor şi reevaluarea acestora la schimbarea mediului de muncă sau  proceselor tehnologice.[4]. În urma evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesionaă se pot lua măsuri eficiente de  prevenire prin eliminarea sau cel putin reducerea riscurilor asociate manipularii manuale a maselor. Se recomandă respectarea urmatoarelor măsuri de prevenire: Eliminarea: se ia in considerare posibilitatea evitarii manipularii manuale a maselor, de exemplu utilizand echipamente de manipulare electrice sau mecanice asemenea transportoarelor sau stivuitoarelor; Masuri tehnice: daca manipularea manuala nu poate fi evitata, trebuie luata in considerare utilizarea unor dispozitive de ajutor, ca elevatoarele, carucioarele. Masuri organizatorice: alternarea activitatilor si introducerea de pause suficient de lungi. Trebuie luate in considerare doar daca eliminarea sau reducerea riscurilor asociate manipularii manuale a maselor nu este posibila ; Furnizarea de informatii privind: riscurile si efectele negative pe care le are manipularea manuala a maselor asupra sanatatii coroborat cu instruirea in vederea utilizarii echipamentelor si a tehnicilor  corecte de manipulare.[2].

8

Situaţia actuală în industria construcţiilor  Industria contrucţiilor este un domeniu complex care angajează un număr mare de forţă de muncă. Acest sector se caracterizează prin mobilitatea lucrătorilor, o schimbare permanentă a locurilor de muncă, o extraordinar de mare diversitate în privinţa importanţei şi a tipului de activitate desfăşurată, o sensibilitate extremă în faţa instabilităţii economice, şi variaţii în nivelul de activitate pe perioade lungi sau de sezon. Complexitatea şi instabilitatea specifice acestui sector au repercursiuni asupra siguranţei  sănătăţii lucrătorilor din domeniul construcţiilor. Multe dintre sarcinile din acest sector sunt   foarte obositoare din punct de vedere fizic, iar ocurenţa afecţiunilor/accidentărilor cauzate de muncă printre lucrătorii din construcţii este considerabil mai mare decât în multe alte ocupaţii.  Activitǎtile sunt adesea desfăşurate în posturi incomode, cu mişcări des repetate, şi astfel   generând o sarcină/greutate care se crede a mări riscul apariţiei afecţiunilor. Totodată,  presiunea timpului pe şantierele de construcţii poate conduce la nerespectarea anumitor  recomandări precum regulamentul privind echipamentele de protecţie, constituind astfel un factor de risc care nu trebuie neglijat. În multe dintre ocupaţiile din domeniul construcţiilor, numărul afecţiunilor profesionale creşte considerabil odată cu înaintarea în vârstă.  Diferitele tipuri de activităţi în construcţii sunt adesea asociate cu diferite tipuri de afecţiuni. Spre exemplu, lucrătorii care desfăşoară activităţi deasupra capului, precum zugravii şi cei care lucrează cu tabla, tind să aibă mult mai multe probleme la umeri şi gât .[1].

Factori de risc pentru mâini, încheieturi, gât şi umeri   Factorii de risc pentru afecţiunile musculoscheletice ale mâinii, încheieturii, gâtului şi umerilor, pot  include: 1. Forţa sau efortul muscular  2. Poziţie incomodă a corpului 3. Acţiune repetitivă 4. Vibraţia generatǎ de uneltele de mânǎ  5. Presiune externǎ localǎ a uneltelor sau obiectelor ascuţite.[2].

1. Forţa sau efortul muscular Forţa reprezintǎ efortul necesar pentru a desfǎşura o activitate sau o sarcinǎ. Atunci când împingeţi, trageţi, sau strangeţi în mânǎ o unealtǎ, efectuaţi activitǎţi care necesitǎ exercitarea unei forţe sau efort muscular. Menţinerea corpului într-o singurǎ poziţie, (efectuarea unei activitǎţi deasupra capului) necesitǎ, deasemenea, efort muscular. Cu cât forţa exercitatǎ este mai mare, cu atât presiunea asupra corpului este mai puternicǎ.

9

2. Posturi incomode ale corpului Cea mai confortabilǎ poziţie de lucru pentru gât, umeri, braţe, încheieturi şi mâini este aceea cand umerii sunt relaxaţi, braţele jos, de o parte şi de o alta a corpului, coatele îndoite, încheieturile şi mâinile ridicate în faţǎ, aproape ca şi când am urma sǎ dam mâna cu cineva. Aceasta este o poziţie neutrǎ. Când postura corpului în timpul efectuǎrii unei sarcini nu este neutrǎ, presiunea asupra articulaţiilor, muşchilor, tendoanelor, nervilor şi vaselor de sânge este mai mare. Efortul muscular este, deasemenea, mǎrit, crescând astfel riscul de obosealǎ şi accidentǎri. Dacǎ munca fizicǎ se efectueazǎ la nivelul ochilor este nevoie de un efort muscular  mai mare, decât dacǎ s-ar efectua la nivelul coatelor. Lucrând cu mâinile deasupra capului, corpul se aflǎ într-o poziţie foarte incomodǎ, care pune presiune pe muşchii, tendoanele şi articulaţiile braţelor, mâinilor şi şoldurilor. Lucrând la nivelul coatelor, îţi permite totodatǎ sǎ pui toatǎ presiunea/greutatea corpului tǎu asupra uneltei pe care o foloseşti. 3. Acţiuni repetitive Fixarea în cuie a unei punţi, înşurubarea unor panouri din gips sunt exemple de sarcini repetitive. Executând aceeaşi mişcare în mod repetat, punem presiune asupra muşchilor, tendoanelor şi articulaţiilor. 4. Vibraţia generatǎ de uneltele de mânǎ Vasele de sânge şi nervii din mânǎ şi degete pot fi afectate de utilizarea îndelungatǎ a uneltelor de mânǎ acţionate electric. Un perforator, ferǎstrǎu cu lanţ, polizor, ciocan pneumatic, toate genereazǎ vibraţii care trec prin mânǎ. Riscul apariţiei unei afecţiuni, precum sindromul Raynaud, din cauza uneltelor de mânǎ, creşte dacǎ sunteţi şi expuşi la frig, întrucât frigul vǎ face sǎ ţineţi şi mai strâns unealta respectivǎ. 5. Presiunea localǎ (unelte şi obiecte ascuţite) Uneltele şi materialele (lemn, metal), pot apǎsa  pe palmǎ, sau pe alte ţesuturi fine ale corpului. Atunci când uneltele sau colţurile ascuţite apasǎ  pe palmǎ, ele pot apǎsa sau presa vasele de sânge şi nervii fini din mânǎ. Daca vasele de sânge sunt presate, cantitatea de sânge care ajunge la ţesuturi este mai micǎ. Nervii presaţi pot cauza amortealǎ sau furnicǎturi. O presare continuǎ poate cauza leziuni iremediabile asupra vaselor de sânge, nervilor şi ţesuturilor din vecinǎtatea lor.[4].

10

Factori de risc pentru afecţ iunile şi durerile de spate  Printre factorii de risc generali asociaţi cu afecţiuni ale spatelui se numărǎ: 1. Acţiunea de ridicare 2. Împingere, tragere, zmucire 3. Rǎsucire, întindere, aplecare în lateral, ridicare disproporţionatǎ  4. Lucrul într-o singurǎ poziţie 5. Vibraţia întregului corp.[2]

1. Acţiunea de ridicare Ridicarea este un moment plin de forţǎ, care necesitǎ energie şi efort. Se exercitǎ presiune asupra muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor şi mǎreşte forţa asupra coloanei vertebrale. Toate acestea au loc şi dacǎ recurgeţi la tehnici corecte de ridicare. Dacǎ vǎ aplecaţi şi ridicaţi în acelaşi timp, forţele care acţioneazǎ asupra coloanei vertebrale sunt chiar mai mari. La fel se intamplǎ şi dacǎ vǎ întindeţi dupǎ un obiect, vǎ rǎsuciţi sau ţineţi obiectul departe de corp atunci când îl ridicaţi. Ridicând un obiect cu o singurǎ mânǎ, sau cǎrându-l pe umǎr sau şold, exercitǎ o presiune mai mare şi neuniformǎ pe coloana vertebralǎ. Factorii care influenţeazǎ presiunea exercitatǎ de o greutate asupra spatelui şi altor pǎrţi ale corpului, includ:  Mǎrimea şi greutatea obiectului. Dacǎ obiectul este prea mare sau voluminos, nu veţi putea executa o ridicare de pe vine (genunchii îndoiţi, spatele drept). Dacǎ trebuie sǎ vǎ aplecaţi pentru a ridica un obiect, presiunea asupra mijlocului este de trei ori mai mare decât dacǎ aţi ridica menţinâdu-vǎ spatele drept.  Distanţa pe orizontalǎ între corp şi sarcinǎ. Dacǎ ţineţi obiectul departe de corp, cu braţele întinse în faţǎ, efortul muşchilor spatelui de a ţine obiectul, va fi mai mare. Când obiectul este ţinut departe de corp, asupra mijlocului se va exercita o forţǎ mai mare. Totodatǎ, ridicarea unui obiect care se aflǎ la distanţǎ mare de corp, exercitǎ presiune şi asupra braţelor şi umerilor  dumneavoastrǎ.  Distanţa pe verticalǎ a sarcinii. Încercaţi sǎ pǎstraţi distanţa pe verticalǎ între corp şi sarcinǎ la nivelul dintre cot şi umeri. Ridicarea nu trebuie sǎ porneascǎ mai jos de cot, nici sǎ se încheie 11

mai sus de nivelul umerilor. Începerea unei ridicǎri mai jos de nivelul cotului pune presiune asupra picioarelor şi genunchilor, precum şi asupra spatelui. Ridicarea deasupra umerilor pune  presiune asupra pǎrţii superioare a spatelui, umerilor şi braţelor.  R ǎsucirea sau aplecarea în acelaşi timp cu ridicarea unei sarcini. Presiunea exercitatǎ asupra coloanei vertebrale este mai mare atunci când ne aplecǎm sau rǎsucim în timp ce ridicǎm, decât dacǎ am efectua ridicarea menţinând spatele drept.  Frecvenţa ridicǎrilor. Ridicǎrile repetate, chiar de sarcini uşoare, pot cauza oboseala muşchilor la nivel local sau a intregului corp. Oboseala mǎreşte riscul de accidentǎri şi rǎniri. Ridicǎrile executate în mod repetat exercitǎ presiune şi asupra discurilor, tendoanelor şi ligamentelor spatelui.[3]. 2. Împingere, tracţiune, zmucire şi târâre Împingerea, tracţiunea, zmucirea şi târârea obiectelor necesitǎ forţǎ sau efort muscular. Acestea exercitǎ presiune asupra mijlocului, dar şi asupra muşchilor, tendoanelor şi articulaţiilor umerilor, braţelor, pǎrţii superioare a spatelui şi  picioarelor. Forţa pe care aceste mişcǎri o necesitǎ este în raport cu forţa de care vǎ folosiţi sǎ împingeţi sau trageţi obiectul respectiv. Împingerea solicitǎ o forţǎ mai micǎ şi vǎ permite sǎ vǎ folosiţi de greutatea pǎrţii superioare a corpului dumneavoastrǎ.  Postura corpului în timp ce desfǎşuraţi o acţiune de împingere sau tracţiune. Dacǎ vǎ aflaţi într-o poziţie incomodǎ, vǎ trebuie sǎ exercitaţi o forţǎ mai mare pentru a mişca obiectul.  Starea suprafeţei pe care vǎ deplasaţi.  O acţiune de frecare între obiect şi suprafaţǎ (pietriş, de exemplu), vǎ va determina sǎ exercitaţi o forţǎ mai mare sau sǎ împingeţi cu mai multǎ forţǎ pentru a mişca obiectul. Suprafeţele alunecoase reduc din tracţiune, oferind posibilitatea de alunecare.  Înclinarea suprafeţei de lucru. Cu cât unghiul de înclinare este mai mare, cu atât este mai dificil ca obiectul sǎ fie împins.  Greutatea obiectului.  Poziţionarea obiectului. Împingerea sau tracţiunea unui obiect care se aflǎ deasupra umerilor sau sub nivelul taliei solicitǎ o presiune mai mare.[3] 3. R ǎsucirea, întinderea dupǎ un obiect, aplecarea pe lateral, ridicarea disproporţionatǎ Orice rǎsucire, întindere sau aplecare în timpul unei ridicǎri va cauza o presiune mai mare asupra spatelui.  Întinderea braţelor în sus dupǎ un obiect determinǎ de obicei arcuirea spatelui, mǎrind astfel forţa asupra pǎrţii inferioare a coloanei, şi punând presiune asupra pǎrţii superioare a spatelui, umerilor şi braţelor.  Întinderea dupǎ un obiect aflat în faţǎ, la o distanţǎ care depǎşeşte lungimea braţelor, şi  pentru care trebuie sǎ vǎ aplecaţi sau încordaţi, exercitǎ presiune asupra mijlocului şi picioarelor.  Aplecarea în lateral sau rǎsucirea trunchiului, pune presiune asupra pǎrţii inferioare a spatelui.  Transportarea unui obiect pe umǎr, braţ, mânǎ sau şold pune mai multǎ presiune pe o  parte a coloanei. De reţinut: Cu cât frecvenţa rǎsucirilor, întinderilor, aplecǎrilor în lateral şi a ridicǎrilor/trasportǎrilor neuniforme este mai mare, cu atât creşte riscul unei afecţiuni a spatelui. 4. Lucrul într-o singurǎ poziţie (posturǎ staticǎ) Desfǎşurarea unei activitǎţi dintr-o singurǎ poziţie pentru o perioadǎ lungǎ de timp, va cauza oboseala muşchilor. Prin aplecare, înclinare şi/sau desfǎşurarea unei sarcini cu braţele deasupra 12

umerilor pentru o anumitǎ perioadǎ de timp, se exercitǎ presiune asupra pǎrţii inferioare a spatelui, gâtului şi umerilor. Chiar şi poziţia aşezat îndelungatǎ poate cauza oboseala spatelui. Dacǎ prezentaţi deja dureri de mijloc, statul îndelungat în picioare poate fi dureros. Inserarea unui material confortabil în încǎlţǎminte, precum şi statul pe o saltea şi nu direct pe o suprafaţǎ tare, ar putea ajuta. Este important sǎ ne mişcǎm, schimbǎm poziţia şi sǎ ne odihnim muşchii cât de des posibil. 5. Vibrarea întregului corp Vibrarea întregului corp este în principal o problemǎ care îi preocupǎ pe operatorii de utilaj greu şi şoferii de camion. În timp, anumite tipuri de vibraţii pot duce la mici modificǎri (afecţiuni cumulative) ale coloanei, care se pot acumula, pânǎ cand aceasta este complet afectatǎ.[4]

Exemplu de bune practici la manipularea manuală a maselor În cazul în care manipularea manuală a maselor nu poate fi evitată, trebuiesc adoptate tehnicile corecte de manipulare la : Ridicare Inainte de a ridica o masa, lucrătorul se va pregati si va planifica sarcina de munca. Acesta se va asigura ca :  Stie unde trebuie sa meargă ;  Spatiul in care urmeaza sa facă operatia de manipulare este liber de orice fel de obstacol ;  Are o buna prindere a masei ;  Mainile sale, masa si dispozitivele de prindere, de orice fel nu sunt alunecoase;  Daca execută operatia de ridicare impreuna cu inca o persoana, trebuie executata operatia in acelasi timp.. La ridicarea unei mase trebuie sa se aplice urmatoarea tehnica : Picioarele trebuiesc poziţionate in jurul masei, cu trunchiul aplecat deasupra acesteia (daca acest lucru nu este posibil, lucrătorul trebuie sa incerce sa se apropie cat mai mult posibil de masa).  La ridicare, lucrătorul va sprijini toata greutatea in muschii picioarelor ;  Spatele trebuie ţinut drept  Masa trebuie trasa cat mai aproape posibil de propriul corp;  Masa se ridica si se poarta cu bratele intinse indreptate in jos.[4]. •

13

Tehnici corecte de manipulare

Tehnici incorecte de manipulare a maselor

CONCLUZII Promovarea sǎnǎtǎţii la locul de muncǎ îşi va atinge obiectivul dacǎ se desfǎşoarǎ în conformitate cu urmǎtoarele recomandǎri: • Intregul personalul trebuie sǎ fie implicat • Promovarea sǎnǎtǎţii la locul de muncǎ trebuie sǎ fie integratǎ în toate segmentele organizaţiilor. Pentru a rezolva problema afecţiunilor musculoscheletice în rândul lucrǎtorilor constructori, în special al celor mai mult afectaţi, este necesarǎ o abordare vastǎ. Afecţiunile musculoscheletice de ordin profesional sunt un fenomen complex, rezultatul a mai multor factori. Diverse studii asociate cu afecţiunile musculoscheletice reflectǎ rolul pe care o serie de factori precum  procedurile de lucru, echipamentele şi mediul, factori organizatorici, fizici şi psihologici individuali; alte activitǎţi în afara celor profesioanle, şi factorii sociali, îl pot juca în dezvoltarea lor. Modelul sistemului pe care îl reprezintǎ un şantier de construcţii are în vedere tehnologia aplicatǎ la locul de muncǎ, cultura organizatoricǎ, mediul de lucru, sarcinile, planificarea şi lucrǎtorul. Cât priveşte lucrǎtorul, accentul este pus pe sǎnǎtatea sa musculoscheleticǎ. Când toate componentele sunt în echilibru, atunci gradul de sǎnǎtate pe un şantier de construcţii poate fi îmbunǎtǎţit.

14

Bibliografie

1. http-ew2007.osha.europa.eu-campaignmaterials-infopack  2.HG 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare 3. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006. 4. HG 1425/2006- Norme Metodologice de aplicare a prevederilor legii securitatii si sanatatii in munca 5. Ergonomia muncii –manual Universitatea Lucian Blaga Sibiu www.protectiamuncii.ro 6. http://www.av.se/webbshop/pdfroot/adi 569.pdf  7.www.av.se/statistik/doc/0000253.pdf 

15