ELEMENTE DE BIOMECANICA GENERELA SI MUSCULARA
1.1 DEFI DEFINITIE NITIE,OBIE ,OBIECTULI CTULIMPORTA MPORTANTA NTA PARC PARCTICA TICA A BIOME BIOMENANIC NANICII II
BIOMECANICA SAU MECANICA BIOLOGICA ESTE STIINTA CARE STUDIAZA MISCAREA MECANICA IN ORGANISMELE ANIMALE, CAUZELE SI MANIFESTARILE ACESTEIA.
Miscarea este o forma de existenta a materiei.Desi nu exista legi mecanice speciale pentru organismele vii ,totusi datorita complexitatii structurale si functionale a corpului omenesc, activitatile motrice ale omului oglindesc constiinta umana si vor avea un specific aparte, diferit calitativ si comparativ cu miscarile inerte. Spre deosebire d celelalte vietuitoar, activitatea motrica este un proces constient. Biomecanica studiaza miscarile corpului luat ca intreg si a diferitelor sale segmente, precum si activitatea posturala a corpului si segmentelor sale.Exercitiile fizice si jocurile sportive, fiind o inlantuire de miscari, vor putea fi studiate stintiific, pe baza principiilor biomecanicii. Analizand conditiile in care au loc miscarile se asigura o tehnica sportiva cu cel mai inalt randament. 1.2 LEGATURILE BIOMECANICII BIOMECANICII CU ALTE STIINTE, METODE DE CERCETARE CERCETARE IN BIOMECANICA SPORTIVULUI
Biomecanica (mecanic biologica) este considerata un capitol al biofizicii, fiind legata de fizica, in general si de mecanica, in special. Deasemenea,biomecanica este legata de anatomi functionala si de fiziologie. Activitatatile posturale si motrice ale corpului uman, pot fi studiate prin diverse metode mai simple sau mai complexe cum sunt: - observatia vizuala = este o metoda simpla prin care se poate determina caracterele esentiale pentru numeroase activitati sportive. Este folosita cu succes in arbitraj si dirijarea acestor momente; - masurarea directa a unor caracteristici de forta temporale, spatiale cu ajutorul unor instrumente motrice, cronometre; - metode moderne de inregistrare, inclusiv cinematografierea. 1.3 PARTI PARTILE LE COMPONEN COMPONENTE TE ALE BIOMEC BIOMECANIC ANICII II
In biomecanica se pot distinge: a) statica(biostatica)- care studiaza relatiile si pozitiile corpului si a segmentelor sale i timpul repausului relativ; b) cinematica(biocinematica)- care care stu studiaz diazaa tip tipuril urilee de misc miscar arii si modul odul lor lor de desfasurare; c) dinamica(biodinamica)- care care anal analiz izeaz eazaa cuze cuzele le ce dterm dtermin inaa misc miscare areaa si efect efectele ele fortelor care intervin in dplasre corpurilor si a segmentelor sale.
1
1.4 FORTELE(ETERIOARE SI INTERIOARE)CARE ACTIONEAZA ASUPRA ORGANISMULUI
A. FORTE EXTERNE- actioneaza interactiunea cu mediul.
asupra organismului din
afara, asigurand
I.Gravitatia sau atractia gravitationala – este forta care atrage corpurile catre centrul pamantului, tinzand s situeze corpurile, astfel incat sa prezinte o baza de sustinere cat mai mare.Aceasta forta actioneaza vertical de sus in jos si se concentreaza pentru un anumit corp intr-un punct numit CENTRU GENERAL DE GREUTATE(C.G.G). Acest nu reprezinta un punct material,din interiorul corpului variind in timpul miscarii astfel incat in unele pozitii ale corpului, el se poate afla in afara limitelor acestuia. II. Greutatea corpului si a segmentelor sale – reprezinta un efect al fortei gravitationale. Conform principiului al 2-lea al lui Newton, greutatea= cu masa X accel.grvitationala(G=M*a). Valoarea greutatii depinde de: volum, forma densitatea segmentului in miscare. Viteza de deplasare ete invers proportionala cu masa corpului sau a segmentului care se misca (un corp cu V mic si mai putin dens se va deplasa mai rapid) III. Sprijinul – reprezinta pentru om o forta opusa gravutatii, cand corpul se gaseste in contact cu solul. Cand corpul este imobil, in repausapare o forta de reactie de tip static care este egala si de semn contrar cu greutatea corpului respectiv. Cand corpul reprezinta o acceleratie, forta de reactiune este de tip dinamic si este data de suprafata de sprijin. IV. Frecarea – reprezentate de fortele de frecare. Aceste forte sunt intodeauna indreptate in sens opus miscarii, reducandu-i sau chiar anahiland efectul. Distingem 2 tipuri de forta de frecare: a) frecare de alunecare – care apara atunci cand corpul aluneca pe suprafata de sprijin fara a se desprinde de ea: b) frecare de rostogolire – cand vine in cotact cu suprafata de sprijin, succesiv, cu anumite puncte ale sale. V. Coeficientul de frecare – este dat de raportuldintre forta de frecare si forta de presiune a corpului asupra planului de miscare. Ele variaza in functie de tipul si starea uprafetei de alunecare si poate fi redus prin ungerea cu diferiti lubrefianti a suprafatelor de contact. VI. Presiunea atmosferica – desi aparent este nesemnificativa, prezinta in repaus o forta de aparare asupra organismului uman de cca. 20.000 kg, iar in miscare intensitatea ei variaza, in raport direct cu viteza de deplasare. La altitudini mari presiunea este mai scazuta. VII. Rezistenta mediului –intervine in deplasarea corpului si a segmentelor sale, atunci cand trebuie sa invinga resiztenta mediului care sete reprezentata de aer. Dar mediul poate fi si apa. Densitatea mediului influenteaza rezistenta sa. Astfel densitatea apei este de cca. 80 de ori mai mare decat a aerului, astfel incat deplasarea in mediul lichid este mai anevoioasa decat in mediul aerian. Pentru a micsora rezistenta diferitelor medii, corpul trebuie sa aiba o anumita forta, cat mai aerodinamica, respectiv, hidrodinamica, adica suprafata de contact pe care o opune mediul sa fie cat mai mica, iar unghiul de atac sa fie cat mai mic. VIII. Inertia – reprezinta forta care cauta sa pastreze sau sa prelungeasca o stare data. Datorita inertiei un corp care se afla in reapaus tinde sa raman in continuare in aceasta stare numita inertie de mobilitate, iar un corp in miscare tinde sa se deplaseze in continuare, stare numita inertie de miscare.
2
B. FORTE INTERNE – forte ce actioneaza din interiorul corpului, avand doer posibilitatea de a modifica pozitia reciproca a diferitelor segmente ale corpului, in limita admisa de articulatia respectiva. Fortele interne pot fi:
I. Forta de rezistenta pasiva – rezistenta opusa la miscarea de catre oase, capsule articulare, ligamente, fasii musculare, aponevroze, tendoane, organe interne, eroase, pleura si pericard, vase marii ect. II. Fortele interioare de reactiune – sunt reprezentate mai ales de fortele inertiale, ca o consecinta a miscarilor partilor si segmentelor corpului. III. Foetrle de actiune ale muschilor sau activitatea musculara –activitatea musculara reprezinta dintre toate fortele interioare singura forta de actiune cu adevarat activa, doarece fara participarea ei nu are loc miscarea. Forta musculara rezulta in urma contractiei musculara, determina in corelati cu celealte forte interne si externe, activitatea motrica statica si dinamica a corpului omenesc.
PARGHIILE SI ACTIVITATEA MUSCULARA Muschii actioneaza ca forte active in cadrul aparatului locomotor, producand miscarile prin deplasarea oaselor pe care se insera. Astfel, muschii si oasele alcatuiesc in biomecanica lanturi mobile, care se comporta ca siteme complexe de parghii. La o parghie distingem 3 elemente: a) un punct de sprijin S; b) 2 puncte de aplicre a fortelor de contractiune reciproca , reprezentate prin: ♣ forta activa(motrica) F; ♣ rezistenta R. Dupa modul in care sunt dispuse fortele, in raport de sprijin, paghiile pot fi de 3 tipuri( grade, genuri): A. PARGHIILE DE GRADUL I – au cele 2 forte indreptate in aceeasi directie, avand puncte de aplicatie de o parte si de alta a sprijinului. Ele se numesc parghii de echilibru , deoarec realizeaza echilibrarea fortelor( principiul balantei). Cand bratele nu sunt egale, pt. Realizarea momentului este necesara aplicarea unei forte mult mai mari, in dreptul bratului mai scurt. Exemple: ♣ echilibrarea capului pe col.vertebrala; ♣ echil. femurului pe tibie; ♣ echil. reg. Mobile acol.pe bazin; ♣ echil. gambei pe picior. B. PARGHIILE DE GRADUL II – cu forta si rezistenta inreptate indirectii opuse, iar pe axa, rezistenta R este amplasata intre F si S. Ele se numesc parghii de forta , deoarece bratul forteiF fiind mai lung ca cel al rezistentei R , este necesara o mai mica decat rezistenta opusa. Exemplu: - ridicarea corpului pe varfuri. C. PARGHIILE DE GRADUL III – reprezinta punctul de apicare al fortei F intre S si aplicarea R. Se numesc parghie de viteza , deoarece bratul fortei F este mai mic decat al rezistentei R si este necesara o forta mai mare pt. A invinge R. Exemple: - fl. cotului; - abd. bratului; - ridicarea coastelor ;- fl. gambei. Mecanismul de miscarea a pargiilor de ordinul 2 si 3, reprezinta o manifestare a regulii a biomecanice si anume:
3
LEGEA EGALITATII LUCRULUI MECANIC : DE CATE ORI SE CASTIGA IN DEPLASARE DE ATATEA ORI SE PIERDE IN FORTA SI INVERS
Aplicand principiul parghiilor in cadrul ap. Locomotor, precizam ca pt. un segment osos articulat mobil, SUPRAFATA S este reprezentata PRIN AXA BIOMECANICA A MISCARII SAU PRIN PUNCTUL DE SPRIJIN PE SOL sau pe un aparat oarecare, REZISTENTA R este reprezentata prin GREUTATEA CORPULUI sau a segmentului ce ese mentinut sau se deplaseaza, iar FORTA F este data de MUSCHIUL care mentine pozitia sau realizeaza miscarea respectiva. Factori ce influenteaza forta contractiei musculare. Pierderi de forta musculara
Forta contractiei musculare poate varia in functii de anumiti factori legati mi ales de caracteristicile impulsurilor nervoase si de starea muschiului in momentul primirii excitatiei. Impulsul nervos poate activa un numar variabil de unitati motorii . Prin antrenament este posibil ca numarul de mioni(unitati motorii) sa creasca cu 100%, cand toate fibrele unui muschi se contracta simultan. Deasemenea, se poate ca raspunsul motor sa nu determine o activitate motorie corespunzatoare datorita starii muschiului, a sinapselor neuro-musculare, a rezervelor energetice, a starii de oboseala msculara. Cauzele ce determina pierderi de forta musculara: 1. legate de actiunea muschilor prin intermediul meanismelor parghiilor. La majoritatea articulatiilor, miscarea se realizeaza prin parghii de gr.3 , care bratului F este scurt. Exceptionala la parghia de gr.2 ,se poate economisi forta musculara. 2. legate de sinergismul muscular In acest caz se pierde acea parte a activitatii care nu lucreaza in directia miscarii respective deoarece unii muschii pe langa miscarea prinipala au posibiliattea de a executa miscari seundare; exemplu: - muschiul mic si mare pectoral au actiune : coborarea si proiectia inainte a umarului ; - muschiul mare dorsal are actiune : coborarea si retractia umarului Rezulta ca forta consumata pt. tragerea inainte si inapoi a umarului se pierde. 3. legate de faptul ca muschii agonisti trebuie sa invinga rezistenta celor antagonisti. Unitatea mecanica si rezultanta musculara
Totalitatea fascicolelor musculare care actioneaza in acelasi sens constituie o unitate mecanica. Directia pe care se produce actiunea muschiului este denumita rezultanta muschiului(linia de tractiune a muschiului) si se poate reprezenta printr-o linie care porneste de la centrul suprafetei de insertie a muschiului. Aceasta rezultanta se poate determina doar la muschii cu fibre dispuse in evantai(exista mai multe rezultante).
4
FORTA MUSCHIULUI In timpul contractiei, muschiul dezvolta o forta de tractiune. Valoarea acestei forte depinde de grosimea muschilui, nu de lungimea sa.
FORTA ABSOLUTA A MUSCHIULUI Este forta maxima de contractie, pe unitatea de sectiune inmultita cu suprafata sectiunii muschiului. Unitatea de sectiune este considerata in cm patrati, iar forta absoluta pe cm patrati variaza intre 14-16 kg.f, in functie de varsta, sex, grad de antrenament. In ceea ce priveste supraf. de sectiune, se ia in considerare sectiunea fiziologica, adica cea facuta perpendiculara pe directia fasciculului muschiului respectiv.
LUCRU MECANIC AL MUSCHIULUI In efectuarea miscarii , musculatura dezvolta un lucru mecanic. Aceasta se calculeaza inmultind valoarea rezultantei musculare(f.) cu lungimii scurtarii muschiului si se exprima in kg. M(kg-metrii). Deci, muschii cu suprafete de sectiune fiziologice egale, dar de lungimi diferite, dezvolta lucru mecanic cu intensitati diferite in functie de cat de mult se scurteaza muschii. Din practica s-a constatat ca muschii care dezvolta un lucru mecanic mai mare, pot fi antrenati mai ales pt. viteza si indemanare, iar cei ce dezvolta un lucru mecanic mai mic sunt antrenati mai ales pt. forta.
RANDAMENTUL MUSCULAR Dupa cum am observat , in timpul contractiei musculare o parte a fortei se pierde, deci lucru mecanic consumat este mai mare decat lucru mecanic util.Randamentul(coef.de utilizare ) reprezinta raportul intre lucrul mecanic consumat si cel util. Randmentul activitatii musculare la om si mai ales al activitatii sportive depinde de mai multi factori, psihici, tehnici, tactili care trebuie cunoscuti si folositi in insusirea maiestriei sportive.
CUPLURI SI LANTURI MOTRICE Activitatea motrica umana nu se realizeaza prin actiunea izolata a unor oase, articulatii, muschii, ci prin activitatea unor cupluri si lanturi musculare. 1.CUPLUL DE FORTA – este format din muschi(forte paralele) care actioneaza din directii opuse asupra parghiilor(segm. osoase). Ex.: asupra articul.G actioneaza concomitent flexorii si extensorii gambei, a caror actiune se inverseazain flexie si extensie. 2.CUPLUL CINEMATIC – cuprinde 2 segmente osoase apropiate, articulate mobil: articulatia dintre gamba si coapsa. 3.LANTUL CINEMATIC – rezulta dininsiruirea mai multor segm. articulate mobil. Lanturile cinematice pot fi de 2 tipuri: inchise si deschise.
5
a) lantul cinematic deschis este acela care se termina liber la una din extremitatile sale: - MS, aruncarea unei greutati; - MI care loveste mingea. b) lantul cinematic inchis are ambele capete fixe: - MI in ortostatism; - MS in pozitie atarnat sau cu mainile pe solduri. Unele lanturi inchise pot trece in deschise si invers, in timp ce alte lanturi nu pot realiza aceasta schimbare(artic. coastelor la stern, anterior l col. vertebrala.) La organismul uman lant. Cinematice se grupeaza in 3 categorii principale: - lant cinematic al capu;ui, gatului, trunchiului; - lantul cinematic al MS; - lantul cinematic al MI. 4.LANTUL MUSCULAR – cuprinde gr.musculare situate in jurul unui lant cinematic dat. Sunt reprezentate de gr. De muschi, cu actiune sinergica sau antagonista. In general miscarile complexe se realizeaza prin imbinare actiunii statice si dinamice, iar lanturile musculare vor realiza succesiv activitati statice si dinamice. Deci, nu exista lant. Musculare strict active sau strict pasive, ci doar lanturi care la un moment dat actioneaza static sau dinamic.
TIPURI DE ACTIVITATE MUSCULARA Activitatea musculaturii scheletice poate fi de 2 tipuri : A. ACTIVITATE MUSCULARA STATICA(POSTURALA)
Este asigurata prin contractii izometrice a lant. musculare(contractiile izometrice se relizeaza prin pastrarea constanta a lungimii muschiului). Aceasta contractie determina o oboseala rapida, pt. ca solicita permanent centrii nervosi, circulatia sangvinica si a limfei. Acest tip de activitate poate fi de: 1. CONSOLIDARE – in cazul pozitiei cu sprijin superior (adica in pozitia atarnat cu toate variantele sale) activitatea statica se numeste efort de consolidare, pt.ca lanturile musculare se opun fortelor de tractiune care au tendinta de a disloca articulatiile. Activitatea de consolidare solicita atat muschii antagonisti cat si pe cei agonisti. Deci, cand vobim de cresterea fortei pe grupe si lant. musculare luate global, folosim pozitii statice de echilibru stabil. 2. FIXARE – in pozitiile statice cu echilibru nestabil, activitatea este de fixare(echilibrare), pt. ca lant. musculare se opun fortelor care tind sa dezechilibreze corpul. Efortul devine mai mare cu cat conditiile de echilibru sunt mai precare, deci cand unghiul de stabilitate este mai mic si prin purtarea unei greutati. Efortul de echilibrare are aceeasi valoare ca si cel de consolidare in antrenamentul sportiv dezvoltant forta la grupe si lant.musculare luate in intregime. 3. MENTINERE – este cel folosit impotriva fortelor gravitationale, care tinde sa schimbe pozitia unor segmente ale corpului.Acest tip de activitatese realizeaza prinparticiparea anumitor grupe musculare, a.i. in antrenamentsau in reeducarea motrica prin exercitii adecvate se pot solicita in mod selectiv anumite grupe si lanturi care ne intereseaza.
6
B. ACTIVITATE MUSCULARA DINAMICA
Se realizeaza prin contractii izotonice(modificarea lungimii muschiului cu mentinerea de tonus constant) care asigura deplasarea segmentelor sau miscarea corpului in intregime(realizeaza un lucru mecanic). Aceasta activitate favorizeaza procese metabolice si poate fi de 2 tipuri: de invingere si de cedare. a) activitatea dinamica de invingere(contractie concentrica) se realizeaza prin scurtarea muschiului(efort moimetric); b) activitatea musculara dinamica de cedare( contractie excentrica) se relizeaza prin alungirea muschiului( efort pliometric). De exemplu: flexia trunchiului se realizeaza prin contractia de invingere a muschilor abdominali(inferiori) si prin activitatea de cedare(intindere) a muschilor jgheaburilor vertebrale. De altfel, o aceeasi grupa de muschi poate , in anumite conditii sa efectueze miscarea prin scurtare (invingere), iar in alte conditii prin intindere(cedare), agonistii transformandu-se in antagonisti.
BIOMECANICA SEGMENTELOR APARATULUI LOCOMOTOR
Studiul ap. locomotor ne-a dezvaluit complexitatea sa structurala si particularitatile functionale. Pentru a putea analiza pozitile si dinamica segmentelor corporale sau a organismuluica intreg in cadrul diferitelor activitati sportive, pentru a putea conduce diferitele activitati sportive, pt. a putea conduce cat mai judicios antrenementul in diversele ramuri ale sportului este necesar sa cunoastm in prealabil biomecanica segmentelor corpului omenesc, pt. ca fiecare segment prezinta o statica si o dinamica specifica. Pt. a studia statica si biodinamica segmentelor este necesara sa se stabilesca pt. fiecare din ele o pozitie de referinta(o poz. de repaus, o poz. zero). S-a convenit sa se ia ca pozitie de referinta ortostatismul corpului omenesc(poz. stand vertical) cand se presupune ca segmentele corpului au o poz. “normala”.
BIOMECANICA CAPULUI
Datorita formei aproape sferoidale, cutia craniana asigura sub o suprafata minima o cavitate cu un volum maxim ce adaposteste encefalul. Din punct de vedere al arhitecturii, craniul ca un tot prezinta si elasticitate deosebita. El rezista la presiuni foarte mari si prin compresiune poate sa-si reduca diametrele cu cativa cm, fara sa se fractureze. Regiunile osoase cele mai rezistente sunt situate pe linia fortelor principale ce actioneaza asupra capului, iar zonele de rezistenta minima sunt regiunea nazala, temporala si in baza craniului(fracturile in aceasta zona sunt provocate prin iradiere).
7
La nivelul capului se pot distinge 2 categorii de miscari: A. Miscari realizate la nivelul articulatiei TEMPORO-MANDIBULARE – sunt miscari prin care se asigura procesul de masticatie si asupra carora vom insista; B. Miscari propriu-zise ale capului care au loc in dreptul legaturii lui cu col. Vrtebrala la nivelul articulatiilor occipito-atlantoidiene si atlanto-axioidiene. 1. La nivelul articulatiei occipito-atlantoidiene se realizeaza 2 tipuri de miscri : flexia, extensia si incl. laterala(stanga-dreapta). a) Flexia-extensia- au o amplitidine de 20 gr.si respectiv 30 gr., deci sunt miscari reduse((ca si cum ai face semnul DA); accentuarea lor fiind data de articulatiile dintre vertebrele cervicale. FLEXIA – este asigurata de muschii situati in partea anterioara a coloanei vertebrale cervicale si de contractiabilaterala a muschilor sternocleidomastoidieni. EXTENSIA – este asigurata de muschii cefei si fasciculele superioare ale trapezilor. b) Incl. laterala – are o amplitudine de doar 15 gr.; accentuarea ei este data de articulatiile dintre vertebrele cervicale. Miscarea este asigurata de contractia unilaterala a muschilor din regiunea laterala, anterioara si posterioara a regiunii cervicale. c) Rotatia – se realizeaza la nivelul articulatiei atlanto-axiodiene, si are o amplitudine de 3035 gr. In fiecare parte; marirea amplitudinii se realizeaza prin participarea articulatiilor dintre vertebrele cervicale. Limitarea miscarii este asigurat de catre ligamentele aleare ale dintelui axisului. Miscarea este asigurata de contractia unilaterala a sternocleidomastoidienilor, fasciculele superioare ale trapezului, oblicului mare al capului.
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala reprezinta o tija care direct sau indirect , leaga componentele scheletului uman luand parte la echilibrul corpului. Totodat prin caracterul ei segmentar coloana are rol in miscarile trunchiului, gatului si capului. A.) Statiunea coloanei vertebrale Coloana vertebrala prezinta in ortostatism o directie verticala, avand in plan sagital 4 curburi fiziologice: 1. 2. 3. 4.
Cervicala – lordoza cervicala(convexa); Toracica – cifoza toracica(concava); Lombara – lordoza lombara; Sacrala – cifoza sacrala.
Aceasta pozitie si forma sunt mentionate datorita actiunii complexe de echilbrare intre tonusul muscular, elasticitatea discurilor si a ligamentelor, cat si prin imbinarea celor 24 de vertebre mobile. Actiunea gravitatiei tinde sa accentueze curburile si sa duca la prabusirea coloanei. Solicitarile sunt absorbite de ligamentele anterior si posterior, precum si de discurile intervertebrale, a.i. se ajunge la o stare de echilibru denumit INTRINSEC.
8
Datorita acestui echilibru coloana se poate mentine ca un ax aproape rigid chiar daca s-ar elimina muschii care se insera pe ea. Muschii trunchiului formeaza asa nmitul”corset” muscular, ce asigura echilibrul EXTRINSEC al coloanei. Echilibrul coloanei nu se realizeaza exact in acelasi modla toti indivizii normali, existand o serie de variatii(accentuarea sau diminuarea) ale curburilor, se formeaza astfel mai multe tipuri de tinuta, care sunt caracteristice diversilorindivizi: - normal(perfecta distribuire a curburilor); - rotunjit(cand se accentueaza curbura toracica); - spate adancit, cu lordoza excesiv de curbata(spatele gimnastelor); - spate plat , drept. B.) Biodinamica coloanei vertebrale Miscarile coloanei vertebrale sunt miscari complexe si ample, care se realizeaza prin cumularea deplasarilor usoare care au loc intre vertebre. Misacarea se realizeaza in dreptul discurilor vertebrale si articulatiei dintre vertebre. Miscarile se executa pe nucleul pulpos(care are rolul unei bile de rulment), dar sunt limitate de apofizele articulare, ligamente, resutul fibro-cartilaginos al discurilor intervertebrale si muschi. Miscarea este conditionata de inaltimea discului intervertebral, suprafata si inaltimea corpilor vertebrali. Cu cat discul intervertebral va fi mai gros si vertebra mai mica, cu atat miscarea va fi mai ampla. Miscarile colanei vertebrale sunt : -
flexia si extensia ; incl. laterala (lateroflexia) stanga si dreapta ; rotatia ; circumductia.
FLEXIA SI EXTENSIA 1)FLEXIA – are o amplitudine totala de 160 de gr., cea mai puternica flexie realizandu-se la nivelul regiunii cervicala(70 gr.) In timpul F ligamentul longitudinal, lig. Interspinoase si fibrele posterioare ale discurilor intervertebrale sunt instinse si reprezinta factorii limitativi ai miscarii. Principalii muschi flexori ai coloanei sunt: - m. peretelui abdominal(exceptie m. transversi); - m. psoas. Miscarea de flexie a trunchiului este gradata de grupl antagonist(extensori). 2)EXTENSIA – cu o amplitudine totala de 145 de gr. , este mai puternica tot in regiunea cervicala 60 de gr. Miscarea este limitata de intinderea lig. anterior si apropierea apofizei spioase. Principalii muschii extensori sunt: - m. jgheaburilor vertebrale situate scarospinali, transverso-spinosi, interspinosi.
9
INCL.LATERALA STG.- DREAPTA Are o amplitudine de 165 de gr., fiind maxima la nivelul reg. toracice, 100 gr. Miscarea este limitata mai ales prin intinderea m. antagonisti. Muschii care executa miscarea: - patrat lombar; - psoas; - intertransversi, iar prin contractie unilaterala toti muschii fleori si extensori ai coloanei vertebrale. ROTATIA Cu o amplitudine totala de 120 gr. , este maxima in reg. cerviala(75 gr.) si este de aproape nula in reg. lombara(5 gr.) Muschii rotatori ai trunchiului se grupeaza in 2 categorii: 1.m. care rotesc coloana prin contractie unilaterala de partea opusa: - m. oblic abdominal extern; - m. psoas; - m. sternocleidomastoidian. 2.m. care rotesc coloana prin contractie unilaterala de aceeasi parte: - m. oblic abdominal inter; - m. splenius. CIRCUMDUCTIA Se realizeaza prin insumarea celor 3 tipuri de miscare mai sus mentionate. In general in ce priveste amplitudinea acestor miscari exista deosebiri individuale foarte mari, varsta avand un rol importanat in ingaradirea acestor miscari; un factor care mareste si mentine amplitudinea miscarii este antrenamentul sportiv.
LANTURILE CINEMATICE ALE CORPULUI,GATULUI SI TRUNCHIULUI Sunt reprezentate de catre regiunile mobile ale coloanei vertebrale. Pe fata a trunchiului exista m. jgheaburilor care ia parte la toate miscarile coloanei. - sistemul interspinos asigura extensia; - sistemul intertransvers asigura incl. laterala; - sitsemul transversospinos asigura rotatia. Pe fata anterioara a trunchiului se gasesc 2 lanturi musculare simetrice reprezentate prin: - muschii drepti; - muschii oblici abdominali. Miscarile de rotatie ale trunchiului sunt date de lantul care alcatuieste 2 spirale ce se intretaie si care se intind de la cap la centura scapulara pelviana. Spirala se intinde de la mastoida stanga pe partea poasterioara a trunchiului spre dreapta si in jos, trece pe partea anterioara a trunchiului spre stanga in jos pana la osul iliac stang. Aceasta spirala va efectua rotirea spre stanga. Cealalta spirala cu traseu simetric, ce pleaca de la mastoida dreapta si ajunge pana la osul iliac drept, realizeaza rotirea spre dreapta.
10
BIOMECANICA TORACELUI
Miscarile pe care le executa segm. cutiei toracice la nivel. articul . dintre ele sunt strans legate de mecanica respiratorie.In inspiratie si expiratie intervin anumiti factori, printre care un rol major revine aparat. musculoarticular . In timpul acestor miscari toate articul. toracelui actioneaza simultan si solidar, incat deplasarea elem. componente ale cutiei toracice se face prin aceeasi miscare.
11
