01 02 03
Kinetoterapiea în educarea şi reeducarea motrică la copii şi adolescenti – importantă, examenul clinic kinetoterapeutic, obiectivele , metode de studiu. Metode, mijloace şi tehnici specifice şi nespecifice utilizate în kinetoterapie. Comunicarea cu pacientul.
Kinetoterapia în pediatrie. Creşterea şi dezvoltarea copilului pe diferite etape de viata. Deficienţe fizice: definiţie, clasificare, cauze. Principalele deficienţe fizice. Recuperarea în bolile neurologice (Neuropatii periferice, pareze faciale, paralizii la nivelul
04 membrului superior, paralizii de plex brahial, paralizii de plex ulnar, paralizii de plex radial). Discopatii vertebrale. Luxaţiea congenitala de umăr. Luxaţiea congenitală de cot. Luxaţiea
05 congenitala de sold. Piciorul stramb congenital. Rahitismul. Definiţie, evaluare, obiective, metode si tehnici utilizate. Osteocondropatii.
06 Boala Scheuermann. Boala Hass. Boala Sever. Kinetoterapia cardio- respiratorie. Profilaxia în copilărie şi adolescenţă.
07
CURSUL I Kinetoterapiea în educarea şi reeducarea motrică la copii şi adolescenti
IMPORTANŢA KINETOTERA PIEI
-
Kinetoterapia reprezintă o formă de terapie prin mişcare. Mijloacele u tilizate su nt stab ilit e în u rm a aplicări examenului clinic, după acesta se stabilesc ob iectivele atât p e termen sc urt cât şi p e termen lun g. Pe baza acestor ob iective s e alcătuieşte planu l de tratament ( care con tine datele pacientului – num e, vârstă, sex, loc ul si data nasterii, anteceden te, diagn os tic medic al, rezultatele evaluarii initiale, obiective propuse, indicaţii şi contraindicaţii, mijloacele utili zate, do zarea, evaluarile pe p arcur s s i fin ale.)
-
Obiective :
co mb aterea durerii;
refacerea funcţiilor dim inuate;
refacerea niv elului funcţional ;
compensare şi readaptare funcţională;
cor ectarea si hiperco rectarea deficienţelor, co mb aterea atitudinilor s i posturilor v icioase;
creşterea capacităţii motrice ( creşterea mobilităţii articulare, creşterea forţei şi rezistenţei m usc ulare, reeducarea capacităţiilor coordon ative şi a echilib rulu i etc.)
EXAMENUL CL INIC
Înainte de a începe un program kinetoterapeutic, este necesar să se cunoască diagnosticul, indicaţiile şi contraindicaţiile. Reevaluarea ne va permite sa stabilim daca metodele şi mijloacele utilizate sunt eficiente, în funcţie de progresul pacientului. Date m edicale de care trebu ie sa ne interesam :
vechimea afectiunii si modul de debut;
felul afecţiunii : reumatologica, chirurgicala neurologică, functionala etc. tratamente deja urmate şi rezultatele acestora. anamneza;
Ex amenul clin ic propriu zis:
Examenul cutanat (probleme trofice, puncte dureroase, caldura locala, tonus crescut, retracturi, cicatrici etc.);
Bilanţul morfo-static (greutate, talie, examen frontal, dorsal din profil, măsurarea lungimilor membrelor si a circumferintelor);
Bilanţul articular (precede examenul muscular, se urmăresc miscarile ce se pot realiza in articulatie, retractii cutanate sau capsulo-ligamentare, hipertonicitatea, lipsa de elasticitate musculara, blocaje osoase, laxitate ligamentara, hipotonus muscular etc.);
Bilanţul muscular (sunt două modalitati: măsurarea perimetrelor sau testingul muscular);
Bilanţul funcţional (grad de independenţă, ADL-uri, mers, echilibru, urcatul şi coboratul scarilor, FC, FR, capacitate vitala, masurarea perimetrului si elasticitatii toracice, încărcarea pulmonară, rezistenţa la efort);
Testarea sensibilităţii (durere, rece-cald); Examenul circulator (edem, culoarea si temperatura pielii, FC.).
Principalul mijloc utilizat in KINETOTERAPIE este exercitiul fizic.
- Acesta constă în repetarea sistematica a unor cicluri de miscări
cu scopul influentării dezvoltării fizice şi a educării şi reeducării capacităţii de miscare a individului. - Acestea se individualizează în funcţie de particularităţile pacientului si de efectele urmărite.
Efecte fiziologice;
Efecte educative si reeducare;
Efecte profilactice;
Terapeutice
Mijloacele kinetoterapiei - Exercitiul fizic, - Masajul, - Posturarea, - Ergoterapia
Mijloacele asociate kinetoterapiei : - Factori naturali; - Factori igienici si alimentatia;
Mijloacele ajutatoare kinetoterapiei : - Termoterapia, - Electroterapia, - Hidroterapia, - Activitatile fizice adaptate
Tehnicile kinetoterapiei: 1.Tehnici akinetice: imobilizarea (de punere in repaus, de contentie, de corectie); posturarea (antalgice, corective, de facilitare) 2. Tehici kinetice : statice
(contractie izometrica şi relaxare musculara) si dinamice ( mobilizare pasiva, activa, pasivoactiva, contractie izometrica)
Tehnici speciale: -Stretching -Tehnici FNP Metode folosite in Kinetoterapie: - Metoda Klapp, - Metoda Williams - Metoda Kabat - Metoda Bobath
COMUNICAREA CU PACIENTUL Comunicarea kinetoterapeut- pacient are un rol deosebit de important in reusita
terapiei. Modul de comunicare ales trebuie sa fie individualizat in funcţie de varsta, sexul, gradul de motivatie, starea de sanatate s.a aspecte. Este important ca prin „ puterea cuvantului sa determinam pacientul sa colaboreze intr-o maniera voit
motivantă. Dezvoltarea la nivelul pacientului a urmatoarelor aspecte: - siguranta de sine, prezenta de spirit, siguranta accentuata in modul de a se purta si de a vorbi, indrazneala; a nu se confunda cu obraznicie si tupeu. - viziunea - se refera la a sti incotro te indrepti. Pacientul trebuie sa aiba obiective bine conturate, trebuie sa fie informat corect asupra situatiei de facto si asupra situatiei viitoare. - vointa este reprezentata de capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui scop; - pacientul trebuie sa fie capabil sa isi foloseasca si sa isi controleze emotiile dar sa si folosesca emotiile celor din jur. Terapeutul trebuie sa urmareasca pacientii in timpul efectuarii exercitiilor fizice, si sa opreasca executia acestora in cazul aparitiei unor semne ca: - tahicardie (valoarea maxima a pulsului in timpul efortului fizic este data de formula: AVmax. = 220-varsta); dureri precordiale; aritmii, paloare; transpiratii; ameteli;
