VIRGIL GHEORGHIU
Nemuritorii de la Agapia Traducere de ILEANA VULPESCU Prefaţă de FĂ NUŞ BAILEŞTEANU
Virgil Gheorghiu, Les Immortels d'Agapia © Editions du Rocher, 28, rue Compte-Felix Gastaldi, MC-98000 Monaco
EDITURA 100+1 GRAMAR Bucureşti, 1998
Lector: Silvia Munteanu Procesare computerizat ă: Ruxandra Munteanu ISBN 973-591-067-5 973-591-067-5
de r ău, comisarul trebuie s ă caute asasinul printre concet ăţenii lui. Şi asta1 mîhneşte.
XI Uciga şul n-avea armă Judecătorul Cosma Damian este nemul ţumit de comisarul Filaret care mai degrab ă încurcase lucrurile. Comisarul pune întreb ările în mod bizar. Filaret este lipsit de logică. Iar f ăr ă logică nu poţi face o anchetă poliţistă. Filaret este mai degrab ă mistic. Iată-1 deodată complet dărîmat. Se ia cu mîinile de cap şi se uită la pendulă cu groază. - Într-un ceas jumătate se luminează de ziuă, spune comisarul. - Vă simţiţi r ău, domnule comisar ? îl întreab ă judecătorul. In faţa lui, comisarul este pr ă buşit, palid; iar barba neras ă îi dă o înf ăţ ăţişare de icoană. - Nu sînt bolnav, r ăspunde comisarul. - Dar sînteţi foarte palid. Sigur, nu v ă simţiţi bine. Vreţi să vă odihniţi o or ă ? - Mi-e frică, domnule judecător. - De ce? - Mă tem ca asasinul să nu fie om de pe la noi. Eram sigur că ucigaşul e un str ăin. Dintre cunoştinţele de la milit ărie ale victimei. Ofiţerul de serviciu a spulberat ipoteza asta. A fost ca tegoric. Şi sigur spunea adev ărul. Nimeni nu ştia că tînărul Tuniade avea să plece-n permisie. Deci nimeni nu-1 putea urm ări ca să-1 omoare. Şeful de gar ă şi cu Ismail sînt amîndoi categorici: în afar ă de victimă, n-a coborît nimeni din trenul de nord. Prin urmare, asasinul n-a venit cu trenul. Asasinul este cineva de-aici. Pentru mine, asta e de ne'nchipuit. - Atît de sfin ţi sînt oamenii de pe-aici încît s ă nu fie-n stare de nici un p ăcat ? - Nu, r ăspunde comisarul. Sîntem mari p ăcătoşi. Poate mai mari păcătoşi decît în alte păr ţi. Dar nici unul dintre noi nu e-n stare s ă-şi ucidă fratele, cum s-a-ntîmplat as'noapte. Nimeni de pe la noi nu poate face a şa ceva. Totuşi, de vreme ce asasinul n-a venit cu trenul, trebuie s ă fie de-aici. Asta-mi depăşeşte înţelegerea. - Poate că e un str ăin care locuieşte aici. - La Agapia nu locuie şte nici un str ăin. Iata-ne obliga ţi să căutăm asasinul printre noi. Asta mă-mbolnăveşte. - Este o sarcin ă atît de grea pentru dumneavoastr ă ? - Nu ca să-1 caut ! Nu ! Dacă autorul crimei este din partea locului, e joac ă de copii să-1 arestez. Greu este s ă accept acest adevăr. - Deci, dacă este de pe-aici, îl pute ţi descoperi şi aresta cînd vre ţi ? Păi atunci e minunat! - Dacă asasinul e om din Agapia, cînd se lumineaz ă de ziuă, o să-1 avem în faţa noastr ă. într-un ceas jumate, cel tîrziu în dou ă, va fi arestat. - Cum o să proceda ţi ?
