RADU TUDORAN
Buthrea revarsata
EDiTURA PENTRU LITERATURA
RADU TUDORAN
Dunarea revarsata ROMAN
PARTEA INTII
Miltiade venise in orawl acesta de la Duna/re in anal cind in Apus avea sa izbucneasca al doilea rlzboi mondial, devenit curind mult. mai. mondial deck cel numit aka prima data. mai .amintesc,. poate, cal in timpul cind politica hitle. Una rista incercuia %a/rile balcanice, intencionind pentru inceput faca o baza, de unde sa atace r ram as r'as tdin vechea Elacr a', ca sa vina in ajutorul lui Mussolini, al carui razboi stirnea nu numai revolta, risul lumii, un maior neam; fu impuKat la Bucureti, in. fa%a ci hotelului Ambasador, ziva-n amiaza mare. Fa.ptawl era grec, gestul lui putea sa insemne un protest impotriva agresiunii prevIzute de toata lumea. Indata ziarele incepuei sa urle, avivind ura aruncind ameninasupra grecilor din pea ; cei mai inTelepci sau mai fricop dintre acqtia se temura ca vor avea de impairvit soarta evreilor autara s5.1i puns la adapost, daca nu pielea, cel pu%in averile. Datorita acestei imprejur5ri venise in oral Miltiade, adus de 1:4: trinul Iacob Vanvacas, proprietarul vestornlor de pe vadul Pietrii — aici, vaduri se numesc toate strazile care coboarI la Duna/re. Noul venit, desigur cuncwinva mai veche a proprietarului, nu era singur : avea doi insoptori, un inginer textilist, Stan Damian, un fost gazetar, pare-se, Statescu, pe care peste..citeva zile nu-i mai fabricii ra'ra/ sa scoata din vazu nimeni. Toci trei devenira buzunar o lescaie ; Vanvacas le platise trenul, le platea mincarea la avocatul restaurant, cafeaua Mutura, pUti taxele de vinzare, — in sfNit, pe el it privira toate cheltuielile. In schimb, primi o scrisoare prin care cei trei asocia%i 4i luau obliga%ia sa/-1 restituie fabrica
la cerere, iar ping atunci s5.-i verse patruzeci la suta din beneficii, semnatarilor, pentru osteneala lor, ilminindu-le cite douazeci la sued' fiedruia. Oamenii erau abia la inceputul carierei ; curind mai dobindid, cam in acelasi fel, doua Tesa'torii la Bucuresti, apoi o mare fabrid de postav la Timisoara, si pe toate la un loc le numiii „Tes5.toriile Romane Unite", firma care inspira destuM incredere. In vreme ce unul din asocia%i se stabilea la Timisoara, iar al doilea in Capitala, la sediul central. al intreprinderii, Miltiade ramase aici, asumindu-si conducerea fabricii. De unde venea el nu se aflaniciodata bine — si nici Vanvacas, daca stia mai multe, nu se grbi a sa sature curiozitatea lumii. Unii fusese spuneau ca . avusese o societate de naviga;ie in Argentina 5i expulzat, fund amestecat intr-un complot impotriva prewdintelui, dar ca isi salvase averea, avind-o la Londra, in lire. Dupa al%ii, venea din Congo belgian, unde cistigase bani cu nu 5tiu ce concesiune... Adev5.rul este ca fusese si in Congo, 5i in Argentina, si-n alte parTi ale lumii, ceea ce nu-1 impiedica sa aiba familie in RomAnia. Aceste calatorii cu scopuri neclare nu-i adusesera altceva decit un trofeu de tenis la Cannes, in 1936, iar in 1937 un campionat de schi la Garmischpartenkirchen. Era, pare-se, un sportiv, dar din sport nu putuse sal fad parale ; avea de gind sa be fad abia acuma. o grec si el, dupa unul din bunici (ceea ce atrasese indata Pun simpatia lui Vanvacas si reprezenta, de fapt, pentru acesta, singura garanoe), puffin Italian, dupa o strabunica, pu%in austriac, dupa mama, pu;in francez, dupa nevasta (daca se admite) — Miltiade mai era 5i roman, cit ramine. $i raminea destul, dat fiind ca avea ceta%enia romans. El readucea, aici, in portul unde de zece ani Area rar mai anco . rau vapoare straine, acea vraja a omului care a colindat lumea. Avea patruzeci de ani la venire, nici un fir de Or alb. in Orul negru, des o drept, deli era si aspru, ara nici un inceput. dee plesuvie, se %inea inalt de statura, si se misca sprinten, cu o agerime care lipseste adesea unora mult mai tineri. Singurele semne mai aspre pe care i le lasasera anii erau cutele de pe frunte, fioroase, ca uirma unor repetate incercari de scalpare, si doua cute „amare" in col%urile gurii ; nu Orea insI un om sensibil la amaraciune — socotea dulce si viga, si lumea, iar trasaturile dure ii dadeau o expresie strasnic de vie. Avind o mare pricepere si ingrijire in alegerea costumului, a cravatei si gulerului, o perfecta 5tiin0 a purtrii in societate, vorbind 8
cu dezinvoltura citeva limbi straiine, putind sa raspunclad (sumar aproximativ) la orice intrebare, din orice domeniu, zims5 se incrunte la nevoie, iar pe deasupra beasca, sa rids darul sad placa femeilor, se in;elege indat5 ce uwr ii era drumul in lume. Tes5toria lui Iacob Vanvacas mersese greu in ultima vreme ; de altfel, orawl nu avea specificul potrivit industriilor textile. In aparenva, asocia%ii nu acuserg o afacere buns. Prin meritul lui Miltiade, fabrica in curind deveni foarte prospers. Anumite rela ii cu un general de la Ministerul Inzestrarii Armatei ii aduseri importance comezi militare. Prin acelasi minister, venir51. din Germania not ra'zboaie, din Italia celofibr4 cu sutele de tone — comenzile se Nu stia nimeni, la sfirsitul razboiului, cit agonisise Miltiade $i in ce bagase banii, clan e sigur ca facuse avere. Spre mirarea tuturora, indata dupa Eliberare, it pofti pe Jacob Vanvacas is fabrica in primire. Se miry chiar si proprietarul mai mult decit restul lumii. Abia dupa patru ani, cind se fa'cu na;ionalizarea, isi &clued' it mai %ineau ,minte, ca socotelile lui fusesera mai seama unii, iscusite decit ale celor care asteptasera nqtiutori sa le fu0 pamintul de sub picioare : decit o fabric, mai bine bijuterii, pietre si cocwi de aur. deli despovarat de primejdioasa industrie, Miltiade nu parasi orasul decit in 1947, dupa, stabilizare, $i ping atunci duse o viavg cunoscuta de prea pucini oameni, imbracind haina taIcerii §i a modestiei. Se anunvau vremuri din ce in ce mai grele, se schimbau vechile seiri de lucruri, armatorii, negustorii mari se impuyinau la numar, §i cei rasmasi stateau cu urechile ciulite, ca iepurii pe marginea padurii. Dar lui Miltiade ii priiau pesemne imprejutirile ; era obisnuit cu furtuna. — Mai dau o lovituti qtergem ! ii spunea Anei Odeta, ciupind-o vesel si cam brutal de Mrbie. 0 ggsise la birou, practicanta, mostenire de la Vanvacas si, pMcindu-i peste massurg, o pindise multa vreme, optsprezece luni insemnate pe calendar, pins pice in mina, fiindd fata n-avea cincisprezece ani era salbaticg la timpul cind luase el fabrica in primire. Ea 11 urma a l Bucuresti, ginduri, intr-o clipg cind nu-si mai ggsea nici un rost pe lume innebuneau staruin%ele ma'tusii Didona, cea care ii purta de grija de cind fata, abia copula, radm51.sese orfana : — Du-te, mama ; norocul tau ! Nu-i da cu piciorul ! 9
Ce lovituri aduse intre timp Miltiade §i care fusese ultima din ele, ea n-avea cum s5.' §tie, chiar daca. ar fi interesat-o : omul nu facea confidence, nici ei, nici altcuiva. 0 data ajuns in Capitals, se pusese pe treaba, discret §i in tacere, intocmai ca in anii din urma, deg importantele agoniselii-ar -ar fi inOduit sa traiasca fara griji, daca nu toata via%a, macar multa vreme... Un bar, linga Piga Roman, cu doar zece mese, unde veneau noaptea femeile frumoase ale Capitalei, in tov5,ra§ia domnilor §i tinerilor cu cele mai eisunatoare nume, §i unde el nu punea niciodatI piciorul, ii aducea regulat trei sute de mii de lei not la sfir§itul s5.ptadmini'. 0 cofetarie de rendez-vous, aproape de Scala, o circiuma cu fripturi extraordinare §i cu vinuri scumpe, de podgorie, pe calea Dorobancilor, alta in Filantropia, in Cotroceni Inca una, un tripou clandestin in strada Polona — iata citeva din locurile unde Miltiade a, care i§i scutura buzunarele far acea sa se adune „lumea bun", §tie prea bine cine-i patronul §i iii negocia obiectele precioase fara sa §tie cine-i cumparatorul. tg. trimisese nevasta in Franca, Tara ei natalg, §i desigur nu a§tepta decit momentul potrivit ca sa piece §i el acolo. Intre timp, continua sa'-§i inmulceasca bunurile §i sa le comprime, convertindu-le in „pietre", volum mic §i valoare internacionalI, avere s-o porci oriunde, briliante cu renume, cunoscute de toci bijutierii lumii, podoabele burgheziei scapatate §i ale marilor familii... inspre amiaza zilei de 11 iunie, Miltiade se intoarse din ora§ pu%in cam palid. Un timp medit5,, cu capul in palme, in penumbra voleurilor : trebuia sa inceapa Indata lichidarea micilor localuri ; cercul se stringea — nu ,putea sa mai piarc15. vremea. Puse mina pe telefon §i i§i convoca oamenii, pe rind, la diferite ore... Pe Ana Odeta o trezi glasul lui sumbru — se vi i somnoroasa in u§a dormitorului. El i§i tria „pietrele" cinthind saculecii in palme. 0 privi lung, cint:irind-o §i pe ea, din ochi, ca pe o bipterie. Pe urma ii spuse, cu o ho6rire calms : — Nu pot sa to las aici ! Ai sa pleci cu mine ! Ea clipi ; inca o staipinea somnul. — Unde sa plecalm ? — Departe, §i pentru totdeauna ! (El urma, cu raceala, aratind sa'culecii in§iraci pe marginea biroului :) Dana mor, jumatate din astea mai valoau sa fie ale tale ! (0 cintairi 111.ca o data cu privirea :) rezi §i tu, cel pu;in cit un sfert din ele ! — Sa plec5m... din Taxi ? 10
— Da !... Probabil cam ,peste cincisprezece zile. Nu spune un cuvint, la nimeni ! Pe chipul ei se citea o adind mirare. „$i n-am sg mai vgd niciodata Dungrea ?" Era singurul ei gind in clipa aceea... Celelalte ginduri venira pe urma — inexplicabile pentru cine nu-i cunotea firea — ca o una. de nebunie. in ora§, dupg obiceiul din toate zilele, intr5, dupg cumpgrgturi prin magazine, ip flcu parul pedichiura la „Ionia.", la ora trei, §i in loc sa intre alaturi, la Athenee Palace, unde Miltiade o wepta cu dejunul, se urea intr-un taximetru §i se duse la garl.
In ora§ul copilariei, unde .se intorcea astazi, pe nea§teptate §i in condi%iuni bizare, fusese fata cea mai frumoasg — in ceea ce o privea, .dep deli orgul era vestit. prin fetele lui frumoase, superlativul nu inavi§a adevgrul.rin intregime. Orgoliul lui Miltiade adIugase frumusevii izbitoare ajutorul fascinant al ggtelii §i podoabelor scumpe, greu de ggsit in timpul razboiului primii ani dupg aceea. Acestei fipturi, acasa i se spunea Ana, flrg nici o alintare, ignorindu-se ca o chema §i Odeta, nume nepotrivit pentru o fata.' sarpe DunL-e, avusese mult farmana. Copilaria ei, petrecutg cu mec, dar nu cunoscuse huzurul. Picioarele ei, invelite in ciorapi nylon astazi, fuseserg pline de colb, sau de carbune, §i ea be spala seara nu in baie, ci cu .ap5. de DunIre trasa pe punte cu ghiordelul. Talpile ei fuseserg odafi arse ingropte. de tabla pun%ii incinse de soare. Firul atirnase odata pe umeri, in toate culorile . pe care le pot da vintul, apa Mt5.torite, de la soarele. Miinile fuseserg aspre, pompa, de la vinci, de la visle, iar de pe timpul cind se coc nucile ping in preajma iernii nimic nu be mai putea scoate negreala din
piele. Intr-un .-local vie;ii, destinul ei sarman, curat salbatic se schimbase — nimeni n-ar fi putut crede ca in atit de scurta vreme faptura aceasta se va potrivi fara grqealg noilor deprinderi §i noilor minte. Iar dad. farmecul ei ame%ea pe cei mai toci%i pre%uitori ai frumusevii feminine, prima era acea salbkicie mcweni.t, pe care o purta ara s-o vac15. nimeni. Fiindcg trupul ei, imblicat in matasuri necunoscute de ea inainte, iii pastra libertatea motenitg de la natura ; ea 41 ignora gatelile straine se cunotea in vechea ei alckuire, ceea ce-i ing5.cluia 11
sa se miste intre oameni cum ar fi inotat in Duna're, sa,' le vorbeascal intocmai cum ar fi vorbit salciilor, vintului, soarelui... Dupa ce ii pusese asemenea aripi si o inva%ase sal zboare, lui Miltiade i se intimplase uneori s-o scape din mina, in aventuri ciudate, niciodat'a duse pin5, la capat $i totdeauna ara urmare. Descendents a cine stie carei triste Kire Kiraline, Anei Odeta ii placeau podoabele, daca le avea la indemina% ii pracea via%a usoara, dar la fel ii pla'cea omul chipes si tinar, daca avea gestul ales si minuia vorba de dragoste cu destua indeminare. Se in;elege, asadar, ca fata nu pa'strase protectorului ei credinva dupa toate canoanele. Mrbatul nu stia insa, si nu stia nimeni, ca inclinarea ei incerta spre aventura n-avea ca punct de pornire decit dorin%a de evadare ; ea suferea perpetuu de acea tristece a femeii care are nenorocul sa nu datoreze credin0. nimainuia ; o tulbura nu cine ar fi incercat sa-i infioare carnea rece si strinsa in sine, ci acei care, fairai stirea lor, cu un gest, cu o vorbI, ii trezeau nostalgiile. acesta pentru Cit despre recunostinO, ea nu avea Miltiade, si pentru nimeni, fiinde4 nu stia pre%ul podoabelor si telii, ci credea, cu un orgoliu ascuns si melancolic, numai in podoabele primite de la natura. Daca dupa scurtele si nevinovatele ei incercairi de evadare se lasa adusa inapoi, in casa imbelsugata a protectorului, indemnul nu era nevoia de bog5.cie, ci obisnuima, golul din suflet si teama de raizbunare. Ca'ci, pe linga celelalte mijloace, Miltiade .folcisea, ca s-o stIpineascal,, puterea pumnului — si ea, intocmai ca acea Kira Kiralina din legends, fantomatica strThuna, credea, lipsindu-i alts credinva, in dreptul ba'rbatului de a struni femeia cu pumnul... Dar azi, intoarsa in orasul copiladriei, cum seitea singurI pe peron in gal-a% avea intui%ia cad de data aceasta lui Miltiade ii va lipsi is urma. indrizneala sal se arate aici ca Sosise cu trenul de sapte seara, proaspa't coafata% intr-un taior de santung havan, cu un fular de voal alb, aproape imaterial, ca o pale de fum, alunecind de pe grumaz in despicatura decolteului, ara alte podoabe decit un inel sub;ire, cu piatra albastra, pe degetul arkItor de la mina stinei, cu doual clipsuri mici in urechi, nu briliante, ci strasuri, care sclipeau ca niste firisoare de roux pe o petals trandafirie si nu Oreau vulgare, oricit ar fi fost de nepotrivite csaThoriei cu trenul. In poset51, avea un flacon nedeschis cu Chanel 5, o cutie de pudra Elisabeth Arden, doua rujuri Max Factor, un baton mare de ciocolata si un pachet de vigairi State Express — nu fuma : le luase ca sa dea o intrebuimare banilor de cheltuiala. 12
in strata Plevnei, unde se intorcea Acesta era tot avutul ei, cu miinile goale, n-o ateptau vorbe bune. Ar fi putut spune ca acolo era casa parinteasca, dar nu avea parinci, ci doar un unchi,.Pol, pe acea matu0.' Didona, sor.' a mamei, care o luaser5. la dinpi dupa ce fata ra,masese orfana... Pe drum, Ana Odeta se gindise sa mearga intii la Costea, singurul om intreg din familie, dar scum ii pierise curajul. Dezorientarea nehotarirea o flcura sa intirzie citeva clipe linga o banea din capul peronului. Sub brae avea, facute sul, douu reviste de mod5., pe care le raisfoise in timpul calatoriei — altceva nimic, nici un bagaj, simcea saxicia... In casa lui Miltiade, la totmi, in mod ciudat, Bucurem, iii la'sase tot : rufadria, pardesiele, paltonul, blana, parfumurile, bijuteriile. porni Ana Odeta Ms5., cu un gest distrat, revistele pe banca spre ieke. In piava Orli, se opri du0 ghereta tramvaiului, apoi isi terse rujul de pe guru cu un gest mecanic, cu gindul alergind pe o suta de fire, dar aral sal urrn5.reasca vreunul ; buzele raimaser5. eirnoase, tinere, in alt fel (mai crud) ispititoare decit sub luciul vopselii. Se uita la pantofi, — era incalcatai prea elegant pentru mahalaua orawlui, dar nu putea sa se descal%e acuma... Ajunse acas5., pe jos, la ora amurgului, cind vecinii stropeau trotuarul ; o vadzura toci o recunoscura, dar fiecare se trase in curte, ferindu-se sa'-i vorbeasa Numai maiorul Guzgunis, de la Cercul de recrutare, pensionar de o lung, wzat pe un sca'unel de bucaitadrie, la poarta, ii striga de pe trotuarul celnalt, fIcind semne cu bastonul : — Bine-ai venit, duduie Odeta ! Nu ce afaceri invirtea Miltiade la Bucurqti, dar ba'nuind ca o dat5'. .cu navionalizarea iii pierduse el rosturile bune, deducea ea fata se intorsese acasa de nevoie se bucura diavolqte, cu un ochi sclipind sub monoclul care acoperea dugnaInia. Ochiul celalalt prea On de mizericordie comp'citimire. Ana Odeta nu intoarse capul, calca intr-un ochi de apal, udindu-se pins la glezn5.1 —5i astfel, cind deschise poarta, avu senza%ia ca se intoarce acasa in picioarele goale, cum umblase pe vremuri.
Seara, la mass, capul familiei zise cu o mare asprime : — Miine dimineacI iei trenul 5i to intorci la el ! .Altfel iii rup picioarele ! 13
Il chema Pol (Apostolescu), ii era unchi Anei Odeta si socotea c5.1 el o crescuse, fapt. pentru care ii cerea recunostinO, deli nu practica recunNtinva si nici nu credea in ea, %el important in viava avind doar Mutura. Balutura ins%4 ii minca zilele. Venise beat si astal-sears, pe jumaitate, des5.virsirea urmind s'4 se faca dupal. cm5. ; intoarcerea fetei ii trezise, si nu-1 desp4ubea nimeni ! La vorbele lui poruncitoare, Ana Odeta zimbi fa'r5, voie ; sim;ea, neamunt, o mul%umire dusm5.noasa vazind panica in care intrase familia. — Nu ride ca proasta ! o mustra m5itusa Didona. .Alf4clat5, nu i-ar fi vorbit asa. Fata fugaral. isi cladu seama c5., in ochii for dedzuse, faptul ii mairi mul%umirea. — Numai dad te-o mai primi ! continua ,capul familiei. 11fitusa exclama ofensata: : — Cum s'4 n-o primeasea ? Unde mai ga'seste el una asa de cuminte si de frumoasal ?! Cinau sub umbrar, in curte, la lumina din casI, care se strecura printre frunze, frumuse%ea Anei Odeta era izbitoare. Capul famihei se uit'4 la ea prin monoclu. In tot orasul purtau monoclu el si maiorul Guzgunis, gra sa se stie care-1 pusese primul ; de-aici, fiecare socotindu-1 imitator pe celnalt, intre ei plutea, nedeclaratl avis, o ura veche Privind-o, pa'ru el insusi tuiburat de farmecul fetei ; pe urmae inghi%i un nod, iii scoase monoclul, intoarse capul repede, cum s-ar fi aOrat de ispitI, ralmase pe ginduri, cu privirea in farfurie. Un timp ta'cura" ca mortii ; vii erau numai ochii Anei Odeta zimbetul de pe buzele ei pline, care parca pilpiiau sub bolta umbrarului. In sfirsit, m5tusa zise, exprimindu-si gindirea alma : — Ba sI nu se dud ea ! Las5.-1 sa f iarba pu;in, sa vin el s-o caute ! BIrbatul tai scutura un fior din spinare, ridicI privirea si se uita lung la nevasta, aral, sa-§i mai infigad monoclul in orbita invinecitI. cu ciudg, §i cu batjocurg, §i cu triste%e. Pe urm44 Se uita lung — spuse numai o vorM : — Proasto ! Tonul era mai insultiitor chiar decit cuvintul, dar nevasta it indura fgra sa se simt5.1 jignita% cum indura acoperisul casei ploile ci ninsorile. Nu din supunere — nu-i fusese niciodata supusa fiindd nu punea nici un prey pe cuvinte. Avea cincizeci doi de 14
ani vara asta, dar se mai cunostea si astki ca fusese femeie falnica si frumoasa'... in 1916, cind armatele noastre erau in Moldova, dusmanul o condamnase la moarte, fiindc5, ;inuse ascuns un ofi%er roman litai.cit la retragere. (Ti ajutase nu din simcire patriotic ; neamc sa fi fost, fi im.dar la fel de ara'tos, 1-ar fi ascuns cu aceeasi patima'.) puscat-o, daca nu venea s-o scape un pasa, colonel in armata turceasc5., aliat cu Makensen si icu ceilalci... — Cum crezi to c-ar indra'zni s'4 vin5. ?! pufni capul familiei, dupa o pauza. Ana Odeta se uita la el ; gindea la fel — simvi o satisfaqie ascunsa' si jar zombi, zimbet incert si enigmatic. — Adic5, de ce n-ar indrIzni ? sta'rui ma'tusa. — Fiindca e. fierbere in oral ! Nu-i prost sa vin aici, ca lupul, pe unde a mincat oaia ! Nevasta it privi, iii privi nepoata, care continua sa zimbeascal pe urma fIcu un gest cu capul, se scu(ii venea arda o tura si lispunse, ca unei glume proaste : — Ia mai lass-ma,-n pace ! Nu-i el, Miltiade, omul care sa se sperie fiindca fierbe orasul ! — Apoi n-am ce s5.-vi mai spun, daca esti proast5. !... Iar dumneata, domnisoaxi, miine dimineafa ai sa mergi cu mine la gar5., ssi iei trenul de case ! Cu acestea, capul familiei socoti discucia inchisa deocamdata si porni spre circiumad, in turneul de noapte. lffitusa Didona ralmase fava in fafi cu Ana, pe care, acum aproape dou'izeci si trei de ani, intr-o zi de ianuarie geroasai, cind rosu la slepul familiei ierna la Turnu-Severin, un alsacian voios fava, domnul Weber, magazioner la Societatea Franvuzeasc de Naviga;ie, fiindu-i nas, o mai botezase Odeta, nume necunoscut pe Duna're, adus aici de departe.
pe poart, matusa Didona se apleca Dupa ce barbatul peste mass : — Haide, mama, mie povi sI-mi spui. De ce-ai fugit de la el ? Te bate ? Fata scuturI din cap. — Atunci ce naiba te-a apucat ?! Ca doar nu si-o fi gaIsit alta ! 15
— Vrea sa.' plec cu el din pral, raspunse Ana Odeta, dupe o pauza. M5.tusa pali, speriata. Avea doua fete, amindoua plecate, si nu primea de la ele nici macar felicifari de ziva nasterii. — Cum asa, sal te is cu el ?... Nou5, ce ne lass ?... A, pal nu, mama, sa nu te duci ping n-o vorbi unchi-tu cu el si n-om hota'ri condiviunile exacte ! Nepoata se stapini, nu auzea prima oara asemenea vorbe — de ce s-ar fi aratat mdignata ? Dar in ra"spunsul ei, hotarirea se citea Clara ~i nezdruncinata : — Nu plec ! Si daca nu ma rasavi in pace, ma duc sa dorm in port, lua-v-ar dracu ! Watusa Didona incelese ca once sta.ruinca ar fi fost zadarnica, mareasca necazul ? Si daca asa Ca n-o mai intarita — de ce fata it Msa pe Miltiade nu insemna ca s-au terminat barbavii ! Avea sa se gaseasca el altul, fie si mai sarac, numai sa-1 stie aproape ! — Bine, mama, nu pleca ! Dar sa vedem cum it convingem pe unchi-tu ! Daca nu te supui, e-n stare sa ne farime capul la amindou'a, descreieratul ! Ana Odeta nu mai raspunse ; era iktovita si deocamdata nu dorea inima decitm. un acapost pentru noapte. A doua zi trebuia in di' sal se duca'. la Costea, dis-de-dimineava. Dupe o ta.cere inveleapta, maltusa Didona socoti trebuitor sal inceapa un dialog practic : — daca el pleacL barem casa ici rimine Cie, mama', ? — Care casa ? — De la Bucuresti. — Cum o sal-mi raimina" ?! E luata cu chirie ! Natusa paru consternate — nici n-ar fi banuit, pe vremea el, cind un barbat iubea cu adevarat o fatal, acea lucrurile altfel. Of6, era prea tirziu sal indrepte ceva astazi. Apoi izbucni, furioasa : — Barem s-o fi cumparat pe numele tau ! Bani avea, cu gramada ! — Uite ca n-a cumparat-o ! — Fiindca ai fost o proasta ! (De la furie, matusa trecu la triste%e si incepu sa-si plinga paguba) : Si-am fost proasta si eu, ca nu vi-am deschis ochii la vreme ! Da ce, m-ai fi ascultat ?! Te credeai desteapta ! (Suspina, tasu un timp.) Dar lucrurile cind le iei ? — Care lucruri ? — Care le ai acolo, rochiile, bijuteriile, — Am doar o blana. 16
— Daca ai fost proasta !... Ei, as tea, cite sint, cind te duci s5 le iei ? — Nu incelegi ca n-am sa mai dau ochii cu el niciodata ?I Nu, intr-adevair, m51.tusa nu putea sa inveleaga. Se inrosi ping la ra'acina parului si btu cu pumnul in mass : — Adica asa crezi to ca merge ? Vine, te ia, face cu tine ce-i place si p-orma it lasi sa plece pe gratis ?!
Dinspre centre se auzea muzica de fanfara, chiuituri, strigate, ca la serbrile populare. Apoi, deasupra castanilor cerul se lumina, pucine pentru malrimea in culorile curcubeului ; zburau artificii cerului si numarul stelelor. Noul stalpin era Inca sarac, dar isi serba ziva... — Astea-s briliante, mama ? intreba matusa Didona, calmindu-se repede, printr-un incontestabil simc practic. — Nu, strasuri. 1145.tusa Didona se scutura, cu scirba. — Ptiu !... Nu m-ai ascultat, acum indura ! Inelul barern e de aur ? — De aur. — $i piatra ? — Lapislazuli. — Ce-i aia ? — 0 piatr5.. — Scumpa ? — Nu stiu. — N-o fi si asta vreo imitacie ? — Nu cred. — S51. dea Domnul ! Fusesera si ceva bani, o hirtie de o mie de lei, noua', indoita cochet in patru, trei de cinci sute, cu chipul lui Tudor Vladimirescu — cu tot cu rrirunvis : trei mii patru sute cincizeci $i sase. Ma'tusa ii nurn5.rase, netezise hirtiile, le orinduise cum fac casierii, le pusese sub fa;a de mass si-acum %inea mina deasupra, ca dulaiii care isi pazesc ciolanul. — Pe-asta cit ai dat ? — Nu mai stiu. 17
Matup cerceta batonul de ciocolat — probabil costase multe parale, nu se ga-sea in pravnii, doar la speculan%i, pe sub mina. Dar oricare ar fi fost pre%ul, nu putu sa lupte mult cu ispita, rupse un colv, it HO in gura, it molfai, apoi zise, cu necaz, cu mul%umire : — E bun5. ! Restul batonului 11 puse in poala ; palcat ! — o data inceput nu-1 mai putea vinde nimanuia. ? — Ce-i aici, — Da. — Miros frumos. Sint americane ? — Nu, englezqti. TigIrile nu aveau cautare, aduceau multe marinarii. — Uite pe ce arunci banii ! Ia c1a chibritul ala la mine ! Nu se adea in vint dupa ;igarile straine, dar deschise pachetul, lua una, o aprinse, sa nu piard5 chilipirul — incepu sa traga din ea, sclifosindu-se. — Aici e pudra ? Ce scrie pe ea ? Nu vad bine. — Elisabeth Arden. — Oho ! Asta avem cui s-o vindem. Ma duc chiar miine. CunNtea muterii pentru parfum pentru rujuri, mai putea sa ciupeasca pe ele trei-patru mii de lei, erau lucruri bune gindea ea, „nu calicise toata negustorimea — cind e nevoie, gasesc ele bani, femeile !" — Da aka, ce-ai sa faci, mama ? intreba, dup5, ce sflui inventarul. Vezi-te cum ai venit, fara nimic pe tine ! — Am sa-mi caut o slujba ! — Na-;i-o burial ! Era neincredere indignare. In clipa aceea, la capul strkii se auzira ciinii stirnivi, latrind cu furie. Natup Didona trase cu urechea. Dinspre centru razbeau ecourile unei cintari, glasuri amestecate, femei, bIrbavi, intr-o armonie neclara : ...voi, oropsiti ai vietii... condamnati la foame, sus !... Se intorcea bIrbatul, it cunNtea, el intarita ciinii, lovind in garduri bastonul. I i aduna repede lucrurile in poala, banii ii lua de sub fa;a de masa ascunse in sin. — Hai, fuga, sa nu ne gIseasca aici ! Poate-a uitat de tine ! Vecinul de peste drum, maiorul Guzgunis, Medea Inca pe scaunel, stelele. la poarta ;• aka intirzia in fiecare seara, pindind trecatorii Strada era larga, ca un bulevard, avea chiar peluza la mijloc, neingrijita, dar vara o impodobeau castanii. 18
— Burial seara, vecine ! strig5: maiorul. Vecinul se opri speriat ; o gheara ii sugruma inima. Se rezema de gard, cu mina pe piept, aproape farad respira;ie... Dar isi reveni arate puse monoclul, cu un repede, nu vroia gest batadios, cum ar fi tras o spa& din teacad. — Ce vrei ? N-are cine-%i trage cizmele ? Cizmele, se tie, le trage ordonan%a, maiorul nu mai avea ordonan0 — dar e drept ca nici cizmele nu le mai incMva de multa vreme. Rautatea, ara obiect, era cu atit mai dugnanoasa — asemenea radutaTi nu saivirwsc decit copiii citeodata. cu chef, coane Pol ! zise vktima, cu acreala, cautind — in end o vorba necruva"toare. Vii de la biserica ? — Nu, de la bodega !... — Dar cu duduia Odeta ce e ? continua maiorul, fericit Ca, in fine, gasise mijlocul sa i-o plkeascad. Am auzit ca s-a intors acasad. Unchiul fetei recunoscu, ascunzinduii minia : — S-a intors ! Ce, n-avea voie ? Ca nu-i na%ionalizata. $i intrad in curte, trintind poarta. Nu se vedea lumina la nici o fereastr5. Stapinul casei btu cu bastonul in 41 incepu sa racneasca : — Tu, aia mica, vezi cind to scoli ! Sad fii gata pentru trenul de base !
Familia avea o istorie ciudata, tragica $i tumultoasai. La treisprezece ani, Didona intra servitoare in casa lui Titel MihailideTrinidad, cel mai mare avocat al orasului. Fata se trigea dintr-un la spitele cele mai inneam de oameni frumosi,toti erau plete bogate, cu deOrtate barbatii inalti, voinici, cu ochi negri, musta%i groase, Cu. grumazuri. vinjoase, vrednici la munca', iu%i .1a harts, minuind cu;itul la nevoie, cam fare judecata', credinciosi prietenilor, dar nu soa;elor, aprigi in dragoste. Femeile, mai multe 1a numr. decit Mrbatii, se Inatisau inalte si planturoase, potrivite veacului, cu pairul mai bnai, mai albe la fata. Erau oameni de laDun5,re, rosturile for se legau de ape, pescari, barcagii , hamali, muncitori in porturi — nici unul nu ajunsese mai departe — spita 11 se intindea pe mai multe judete invecinate, de la Giurgiu la Galati, cum ii dusese via;a... Numai un an astepta', avocatul sa mai creasca fata, si-apoi se duse in camera ei, noaptea. Copila nu se impotrivi, era speriata% aleaga alt isi cunostea soarta. Putea vreuna de seama ei drum, ca sa scape ? La fel se intimpla pretutindeni cu fetele in case, dad erau tinere si frumoase ; ca pe cele slute nu le primea in slujbas nici dracul ! Iar ca sa" se intoarca la maic-sa... 'Fatal fusese macagiu in port si-1 calcase o locomotive, cind schimba acul ; baitea viscol, n-auzeai nimic, sa fi tras cu tunul asupra orasului, nu-ti vedeai nasul, dar Calea Ferata dovedi ca omul era beat, inch despaigubirea hotairitas de tribunal fu neinsemnata. Acasaj cre$teau alte doua fete, mai mici, Stela si Fana ; cea din urma avea sa.' fie mama Anei Odeta de astki. 20
Mama le crotea, muncind cu ziva — nu putea sa le otraveasca. La paisprezece ani, Stela fugi ide acasa, noaptea, §i ajunse tocmai la Constantinopole, cu comandantul unui bastiment francez care ne vizita apele. Acolo, marinarul o prezenfa §efului escadrei, a carui barbs impozanta pracu foarte mult fugarei. Cit timp avu ea de a face cu escadra nu §tiu nimeni, acasa nu se mai intoarse, nu trimise nici macar carpi pcwale ilustrate. Din timp in timp, marinarii care veneau in cara mai aduceau vqti despre dinsa, o intilneau cind intr-un loc, cind in altul, prin porturile Levantului. La Pireu fu artists intr-un local de petrecere ; pe stradzi, afire mari ii aratau chipul — frumuse;e romaneasca, §i ea se numea Stela Romana, desigur in amintirea fairii de unde plecase. Ultima oars cind se mai stiu ceva de urma ei, prin anul 1933 sau '34, spala paharele intr-un bar, la Malta ; iii irosise fulger5.tor viava, avea parul carunt, i§i pierduse un ochi, un marinar beat ii zdrobise orbita cu o carara — era hidoasa... Doar .cea mai mica dintre fete, Fana, ramase curata. La optsprezece ani, se marital cu un cirmaci de lep, Zaharia Gheorghi, furs mul%umi%i amindoi. De§i incheiata tragic, viaba trair5, pe ap5, ei nu cunoscu umilin%a, nici pata, urmind ca birul acesta sa-1 plateasei mai tirziu Ana Odeta, fata ei. Via;a Didonei, in schimb, cea mai mare poate cea mai frumoasa dintre surori, fu numai zvapaiata, nu trista, cum se vestise la inceput. Nop%ile in care stapinul venea s-o viziteze in odaia de linga bucatarie nu-i lasara un gust rau. Barbatul era Inca tinar, bine cladit, elegant, dupa moda de atunci, §i, pare-se, facu o adevarata patima pentru dinsa, ascunzind-o numai atit ca sa nu iasa scandal in casa si-n tirg. La inceputul primului razboi mondial, o marita, inzestrind-o, cu un tinar, Pavel Apostolescu, azi unchiul Anei Odeta, care i§i zicea Paul, mai ora§ane§te, §i caruia prietenii, ca faca' placere, ii ziceau Pol. Pe atunci, Pol Apostolescu era un fel de secretar, de treOdus, mai potrivit spus, al lui Titel Mihailide-Trinidad, slujindu-1 in toate chipurile, acasa la tribunal. implinise majoratul de curind, iar cu invava'tura se oprise la cele patru clase ale gimnaziului, care puteau sa asigure o situa%ie pe atunci. Era inalt, avea mustAi sub%iri, rasucite in sus, miKa'ri iuvi, de spadasin, fava prelunO, supta sub pome%i, ochii caprui, poate dire%i, purta Orul pe spate semana cu Edmond Rostand, poetul Fran;ei, care vrajise Europa, chiar Balcanii, tocmai in acel timp. 21
Maritindu-§i iubita cu omul sau de casa, Titel Mihailide nu se asigure acesteia un viitor §i un rang in societate, gindea doar ci mai cu seama sa previna clevetinle, intr-un moment cind se tepta sa fie chemat in fruntea unui. minister. deci, pe numele Didonei, casa din strada Plevnei, in centru, dar nici chiar la mahala, casa gospodareasd, alcatuita din doua oclai mari, antreu, atenanse, cu magazie de lemne, cu cotece §i marchiz, bucatarie curse de pasain, in fund, cu glidiniva de flon, in fav5... In afara de aceasta mica gospoarie, care cuprindea tot ce era trebuitor tinerei perechi, de la pat pins la albia de .spalat rufe, na§ul le mai cladu, de nunfa, cinci mii de lei, iar =elm ii fagadui ca va veghea asupra lui. Curind, aka cum se §i ateptase, fu chemat in guvern se muta cu toata familia la Bucureti. Pe protejatul sau, care ca'patase oarecum deprinderea pricinilor judecatore§ti, imputernici apajraitor la tribunal. In lipsa unei legi a avoca%ilor, asemenea aparIton flea titluri au existat intr-un timp — §i chiar mai pe urma, la apari;ia legii, drepturile lor au fost recunoscute, inch unii din ei au mai trait pe linga judecatorii pins tirziu. Pol Apostolescu avea de ce sa fie recunoscItor nawlui, care insurindu-1 ii cUuse zestre frumoasa, ti asigurase un rang in societate. Nawl, de§i scum ministru (al Lucdrilor Publice Comunica%iilor), le vizita casa destul de des, de trei on pe s'aptmina uneori ; pleca seara la vase din Bucurqti, chiar daca mai avea cite ceva de faicut la minister sau la club, §i in patru ore sosea, cu cel mai rapid tren din vara, infiin;at anume pentru pasiunea sa cunoscut in istoria Cailor Ferate sub propriul sau nume, expresul Trinidad. A doua zi, la cinci diminea;a, acela§i tren, de care e drept ca se bucura §i negustorimea orawlui, it ducea inapoi, in Capita15,, §i astfel departamentul mergea. In acele nop%i, sotul Didonei intirzia prin circiumi ping la inchidere, cind venea sa se culce in odaia din fund, intrind pe la bucarie, destul de beat ca sas, nu simtai cele ce se petreceau in faca, dar nu atit incit uite interesul faca scandal. Care era zestrea lui sufleteascai in clipa insuraitorii nu se intrebase nimeni : fusese nascut pentru aceasta viaca sau se adaptase ? Cazul lui nefiind unic in oral, lumea nu-1 privea cu mai multa staruinfa decit pe alci incornoraci. Razboiul it tiri in marea aventura a retragerii in Moldova — oamenii aproape ca uitara de existen;a sa. 22
Via%a Didonei, dincoace de front, nu fu supusa la incercari mai mici decit ale unui soldat. In graba evacuarii, ministrul nu mai avu timp sal faca un ocol ca s-o is s-o ducal la Iasi. Ramas5, in faca inamicului, alca'.tuit din nacii amestecate — nemp, unguri, bulgari le fu vrajmaA tuturora turci, fu datoare sal se poarte bray — de toTi fu infrintal, fiindca nu era decit o bi.afa femeie cu inima slabs. In 1918, la intoarcerea ba'rbatului, pe care lumea it uitase, Didona nascuse primul copil, o fatal. Daca biologic ar fi fost cu putinO, copila era fructul unei colaboiiri tumultoase. Fu botezati Angela, ca un simbol invers al chipului cum ca'pa'tase via0. Doi ani mai tirziu, se discu al doilea copil, tot fat5., din tats so%ul acum era acasai. Ea capItI aproape la fel de necunoscut, un nume si mai serafic : Celesta, din dorinca mamei, care, ai fi zis, visa cu atit mai mult la cer, cu cit se zvircolea mai p5.mintete sub bolta lui. Urma apoi o boara de care suferiral. maidularele zamislirii— Didona ximase stearpa pe toata via%a. Astalzi fetele nu mai erau in casal. — numai fotografiile lor, inralmate ; norocul be dusese departe. Angela se marital, cind nu avea decit saptesprezece ani $i, in ciuda vorbelor deocheate pe care le auzea in cas, nu stia nimic despre atit ca dovedise o dragoste. Era frumoas5., ca intreg neamul incetineala de minte proverbia1a in tot orawl. Era asculatoare, cuminte supusa ; unde o puneai, acolo o galseai si peste trei ceasuri. Asemenea temperament n-avea nici o explicacie, si cumin;enia ei in loc sal atra0 simpatia, respectul, admira%ia, nu fIcea decit ducal si mai departe numele de proasa. Cind apa'ru pretendentul, cunoscu%ii o pizmuiti ; ginerele, venit de la Bucuresti, era om cu vaa si, pare-se, foarte bogat. In orice caz, veni cu automobil propriu, cu sofer in livrea cheltui foarte multi bani. Indata se afla.' cal era director general la Societatea de Petrol Romano-Americana, ca era platit in dolari, cal aceau la el anticamera cad regele it poftea la palat. Altfel, ca infatisare... Pretendentul purta calmal.i de maltase natura15, papion cu buline, se piepana lins, cu curare la mijloc, era cam slalbalnog, cam galbejit la fa0., dar putea fi socotit un balrbat „bine" prin purtarea elegantal situa%ia sa. Angela se duse cu el si nu se mai intoarse niciodafal in ora l. La Bucureti frumusecea ei uimi pe multi ; curind fu cunoscuta in cercu23
rile mondene, fotografia ii apgru pe prima paging din Realitatea cum avea o singur ilustrata, despre ea se scria si-n Le Moment — destepta'ciune, sa nu deschida gura niciodatg decit pentru cite o exclamaTie, societatea o socoti enigmatica, nimeni nu-i descoperi golul dulce din cap. Pe seama ei nu se cunoscu nici o aventura, decit o incercare a prefectului poli%iei de a o ademeni la palatul regal, dar nu prin faTa, ci prin strada Luterana. Prefectul insusi recunoscu esecul, supgrarea regelui, indignarea curTii si primejdia in care se aflase, de a fi debarcat. Rezisten%a Angelei, inexplicabiM, inchise chiar si cele mai rele guri din Capitals — i se recunoscu virtutea unora din mamele romane ; de-aici inainte nici un rauvoitor, oricit de diabolic, n-ar mai fi putut-o dezonora. in 1946, soTul, care nu era chiar director general, dar de;inea un post important la Societatea Romano-American, fu implicat intr-o manevzi necurata si calpgta patru ani de inchisoare. Abia atunci Angela cunoscu aventura, Oru chiar indeigostital de un aviator american. Din partea lui, aviatorul fu vrijit de aceasta frumuse%e, ne135.nuitad dincoace de ocean. Ea nu stia sa'-i spun decit un singur cuvint, darling, invAat la cinematograf. Aviatorul o ceru de soTie si-o duse pe paimintul american, lasind grija divorcului in seama unor avocaTi... Celesta, a doua fats, cu ochii azurii, plini de-o mirare curatI, poate si mai frumoasal. decit Angela, croit5 dupa dimensiunile vedetelor de cinematograf (se masura si acea comparaTii, cu revistele ilustrate in fata), se marita la optsprezece ani... Se duse si ea la Bucuresti, dupg un soT cu situa%ie si mai strIlucia decit ginerele celnalt. Deoarece primise scrisori anonime, jignitoare pentru mireasa, dupg o saptalmina soTul trimise aceste rinduri, sa fie inserate, cu plats, in ziarul local : „Subsemnatul Etienne Vasilescu, administratorul general al domeniilor si intreprinderilor Mavrocordat, vestejesc vehement si cu indignare zvonurile puse in circulacie de raduvoitori si invidiosi pe seama actualei mele so%ii, nascutl domnisoara Celesta Apostolescu, flica distinsului avocat. Afirm in fga lumii ca mireasa a adus in patul conjugal tot atita curalvenie cit mielul pascal, fiind demng de floarea de lamii0 cu care a pit la altar. Pentru care imi exprim public mul%umirea, respectul si recunostima datorate celor ce au crescut-o atit de ales si curat." 24
Inainte de a fi un document al onoarei, aceasta scrisoare era o nemaipomenital declaravie de dragoste. Cu siguranO, nici unul din legendari m5rturisise iubirea in public atit de categoric si de brutal. Intimii sowlui tiau 61 el avea principii si mai profunde — si ,dacaunii din ei ar mai fi putut sa se indoiasca de neprihaineala nevestei, de dinsul erau siguri, fapt verificat, desi in virsta matura, intrase virgin in patul nup%ial. Pentru public, insa, scrisoarea avea numai menirea sa apere onoarea miresei, apadrind totodata onoarea mirelui, precum si pe a prin%ilor pe care acesta ii administra. Peste citeva luni, princii it trimiserai la inchisoare, deoarece avuli dovezi ca, de ani de zile, administratorul ii fura. Celesta raimase cu onoarea personaU netirbita", dar dezonorata de ba'rbat. In schimb, se alese cu un bloc in Bucurqti, cu o ferma'. la Mogwaia, cu un vraf de bijuterii, plus trei milioane de lei, depusi la band pe numele ei, despre care ea nici maicar nu stia. Prevaizator, administratorul prin%ilor isi pusese agoniseala la aapost de orice rapt. Faptul iesi la iyeaM abia in timpul instruc%iei, la tribunal : abia atunci af15. Celesta ce bogata era. Avoca;ii padgubailor se stracluira din iisputeri sa smulga inapoi acqti bani ; legile insa nu-i ajutau — socrul insui le cunotea, puse el avocati mari. Piritul 1ua cinci ani de inchisoare, prin%ii iimaseral mofluzi, iar Celesta se pomeni singura si plina ,de bani. In anul urmator, cu citeva luni inainte de izbucnirea celui de al doilea ra'zboi mondial, o ceru de nevasta un conte italian, venit, cu o delegatie. Tinra doamn5'. divoria 11 urma in ; lArbatul era scund, brun infocat. Nici una din fete nu scrise un rind acas5., nu trimise un dar. Dezam5.givi de ele, parinvii hotai.rira sa-li fad un sprijin din nepoat, si din 1940, cind Ana Odeta ramase orfadi, n-o mai sdparal din miini. La inceput, modesta leafs de practicanfi, a fetei,, mai tirziu darurile tinerilor care o curtau fuseseii singurele venituri ale casei, fiindca Mrbatul de mult nu mai aducea un ban. Didona Ivirea lui Miltiade insemnase o bung afacere ; Pol iii cirpiii necazurile, mul%umind cerului, care, daca ii pedepsise cu doual fete ingrate, ii miluise in schimb cu o nepoatad, aka de supusa inveleapta... IatI familia in sinul dreia se intorsese Ana Odeta, la fel de sa'racas astzi, cum venise, orfanI, prima data.
Dar m5.tup, deli dezamadgita de aceasta intoarcere, se bucura iii punea not riclejdi in viitorul nepoatei. Indata s-o tie aproape stea ii facu patul, pe divan, in .sufragerie, scoase perna moale, bine capul, cearpfuri curate, iar dinsa se culca pe canapeluca din partea cealalta a mesei, si fie cit mai in preajm, ca cind s-ar fi temut sa nu-i fug sprijinul peste noapte. De altfel, nu dormea prima oars in sufragerie ; de mult iii desprvise somnul de al b5.rbatului, care gifiia ca astmaticii, iar uneori se trezea horca'ind, cu ochii holba;i la fereastra.', ateptind parca sal vada intrind moartea. Ana Odeta adormi indat5'. ; fiin%a ei se apaira instinctiv de realitate, se glibea sa se izoleze, cu somnul, de casa aceasta unde nu avea ce gasi decit ad4ost pentru o noapte. Se trezi o data cu zorile, in iicnete disperate. 14ile la antreu icele 'urrntoare, care adeau in camera de la erau deschise, ca fa0 ---; mari, in doua canaturi. Tntr-un capot soios, sub care se vedea caimap de noapte, rdAtup Didona, nepiey6natad., buhalt5., mare ca statuia din piaca, rIcnea gros la fereastra : — SaIriO, a murit, e %eapa'n ! Vecinii incepeau sal se imbulzeasca la poarta. St5,pinul casei murise peste noapte, curind dup51, intoarcere ; nici nu apucase sa se dezbrace. $edea la birou, intre cele doua ferestre de la straa, cu picioarele chircite sub scaun, cu amindoa miinile pe rmasa, vinind tocul cu .dreapta, cu ochelarii pe nas, cu capul dat pucin pe spate. Nu se zvircolise, nu strigase, p5.rea gata s5.1i continue scrisul pe hirtia din .fats. Dar nu mai avea ce scrie, ideea era incheiat5., mai trebuia pun5. data. Pe hirtie se vedeau doar patru termine iscOtura tremurate, aratind, ca rinduri, cu litere mari, groase, schiloade pe o cardiograms, spasmurile inimii de milt vreme bolnavl : „Iubite trimit la fel de neprihainita', ca prima dat` ; domnule Miltiade, nu ne uita paliqte-o mai bine de data asta..." Aici, scrisul marca o pauz5., poate dupa o prima alarms a inimii, o zvicnire dureroasa, mai grava. Fiindca dupa aceea era reluat de la capait, foarte crispat, dovedind panic5., in alt spirit, ara nici o tura cu cele dinainte — parca adresindu-se altcuiva, ca o m'artunsire tardiva pentru posteritate : „Sint un porc, am convie%uit cu o scroaa. Scuip pe via;a mea pe mate". Urma iscalitura, neterminata. 96
Din gura mortului se scurgeau bale reci pe barbia inghevata, ca omul ar . incercat concretizeze ideea cind, in ultima lasata cu limbs de moarte.
dreasa la Dupa amiaza, rnajtua Didona, in doliu, dar bea cafeaua chip, cu rou pe buze, pudrata, zise, in timp trIgea cu amar din ;Tara aromata : - Iata'-ne singure, mama draga'. ! Iii terse cu dosul miinii ochii din care nu curgea nici o Mortul, grijit dupI datina crotineascal, era intins intre lumi\racial. diri, in odaia din fay. Lumea intra sloboa, — Acum, zise rditup mai departe, privinduii struitor nepoata, de noi, s5.rmanele ? Vai de via;a cine-o sa aiba grij`i de casa noastli ! o puse pe un ervevel de hirtie, sa se zvinte, intoarse ceaKa ghiceasca. Pe urma vorbi iar — planuri de via0 : ca Va sa zica, nu to duci, mama', ? — Nu! — 135.cat de lucrurile alea ! (Maitup ofta, fIcu o pauz5., dupa care urmal inviorata :) Atunci am sa'-vi aranjez vie odaia de la fafi ; e mai frumoas5.... Sa fii singura, sal-vi tihneascL. Poate mai primqti to o vizita, pe unul, pe altul... Seara veni un mesager de la Miltiade, un om pe care Ana Odeta 11 vedea prima dat. Cioca'ni la poarta), .du0 .ce se •intunecase ; aducea o scrisoare, conceputa imperativ telegrafic : „Eti nebunal ? intoarce-te !" Nu-i cadu nici un ra'spuns. MaItua se fraiminta, netiind cum s-o satuiasca". Ii pa"rea raiu 61-1 pierde pe Miltiade, dar daca o trimetea dupa el, 4i pierdea nepoata. ceri lucrurile tale, mama !... — M5'.car A doua zi, Ana Odeta lipsi toatal dimineava ; se intoarse tirziu, pe la patru, obosit, plina de praf, trasa la fa0. Avea araleatorul miinii drepte murdar de cernealal, ca al copiilor in primii ani de coal cind umbM cu tocul neindeminateci. Fusese tocmai in partea cealaB a orawlui, departe, dincolo de socotind ca acolo nu vor fi oameni care s-o recunoasca. Iii pusese o fused' veche, uitata de mult acas5,, o blua sandale fara toc, in picioarele goale, iii strinsese pa'rul intr-o bucla grea, pe cearal. ; 27
n-avea nici o podoaba, nici row pe buze, dar la ora dimine;ii obrazul fari sulimanuri, iii spunea frumuse%ea oricui vroia sal o vac15.. Mai mult ca sigur oamenii la care intrase n-o cunosteau, nu stiau de unde vine, dar toci parca" se temeau s-o priveasca. Fusese la Fabrica de cherestea, la Industria sirmei, la toate intreprinderile din sudul orasului, destule pentru orele unei zile. Peste tot era fierbere — timp nepotrivit sa se ocupe cineva de o solicitanta ; in unele locuri, portarii nici nu-i (15.dural voie sal intre. — Vino saptmlina ailalta, domnisoaral ; azi, nu vezi ? nu poci sa stai de vorba cu nimeni. La Uzina de apa, institu%ie comunala, netulburata deci de efervescenca na%ionalizarii, izbuti sa ajuna intr-un birou, si-acolo o intre')ar5. : ce pricepere are, unde-a mai lucrat pin5, acuma... $tia sal scrie la marina, fusese in serviciu, dar mai demult, la inceputul Aha, si pe urma" ? Dintr-un col%, o funclionara, slu%ita de rujuri brinzite, o privea cu gura strinsa, atit de scirbia, de parea linghi%ise unt de ricina. In spatele ei, doi tineri care lucrau faca' in fa%51., la un birou plin de tabele, isi faceau cu ochiul $i se loveau pe sub masa cu piciorul. — Vino luna viitoare, in ziva de doual ! ii spusera' la urma. Izbuti sa mai ajunga si la alte cineva intreprinderi, dar slujbasii care angajau personalul nu icunosteau inc in tenciile direcciunii. Isi fa'.ceau idatoria intinda o hirtie: — H o cerere, tovara'A ; uite colo toc si cerneaM. Scria, be sim%ea privirea, furis5, poate isi aminteau s-o fi vazut alt5idata, imbrcatal altfel, altfel pieptnata si cu row pe Abia trecuse anul de cind umbla, in vaizul orasului, ghemuita pe pernele de piele rosie ale masinii — era un Opel Amiral, soferul rasa capota jos, iar ea se aralta lumii ca intr-o vitrina. — Ai pus si adresa, tovarW ? Bine ! 0 sa-0i ra'spundem acasa, intr-o sap6mina ! Nu, n-aveau ra'spundal niciodata. — sim%ea limpede, pacat de hirtie ! Dar ziva urma.toare porni din nou — era replica ei gra'bifi si speriata la asalturile lui Miltiade, care ii trimitea, intr-o panid necunoscuta de el pins acuma, avize telefonice, telegrame, din ora in ora, si mesageri, la fiecare tren cite unul. Astepei in soare, pe la porcile fabricilor, santierelor, scrise cereri, pkindu-si neindeminatica degetele cu cerneaa. Sosi tirziu, o data cu dricul care venea sa is mortul, sal-1 duca la cimitirul Sfintul Vasile. 28
Matup Didona avea rochie neagri, de doliu, un voal care-i ascundea chipul de privirile lumii : de ce arate lacrimile tuturora ? Ana Odeta iii puse doar o panglicuva neagra la cheutoarea bluzei merse in urma convoiului. Nu era lume multa, cei care erau nu cine-s. Pe drum, convoiul se ingroA', se adunau babele . milogii colivei. a mahalalelor, . sa fie de fa0 la imprvirea Merse maiorul Guzgunis, vecinul, dar nu pe jos, trimise serviadud trsur . La cimitir, teAsura trase pe alee se opri toarea o vreme, pe urm5, la groap5, alaturi cu mul;imea. Caii statura incepura sa se hirjoneascal, smucindu-se in hamuri, incercind s5.1 se mute, in timp ce popa dascalul cintau vemica pomenire. Maiorul Guzgunis staitea cu bairbia c5.zut'A in piept, cu ochii inprimii bulgari pe capacul toropit de cintare. Dar cind sicriului, sari deodata in picioare, iii infipse sub sprinceana monoclul care ck use . atirna de capul nurului — hohoti disperat, speriind lumea : — Cui coane Pol ! Apoi se pra'bui pe perna teasurii. — Dii, Istrate, dii Marina ! striga birjarul, indemnindu-5i caii
Era in amurg, dupa o zi in care soarele facuse sal fiarba apa in DunIre. In ajun, la inmormintare, fusese vreme blin&, mai ricoroasa, altfel s-ar fi topit luminalrile. Dar asemenea schimbari, care zaipkesc termometrul si nalucesc oamenii, se intimpri des vara, in marginea Baseiganului. Ana Odeta mergea pe o straa gloduroas, ca o uliva de caii, dincolo de mahalale, unde incepea sa se vaa cimpia. Pornise de trei on in doua zile ; se intorsese, la'r51 curaj, de la jumkatea drumului. $i acum s-ar fi intors, dad n-ar fi avut in suflet o tulburare noual, neasteptata, un amestec de spairn, ibucurie si nedumerire, care invingea sfiala, rusinea si teama ca va fi judecaei cu asprime... In centru, mai adineauri, doi oameni asteptau tramvaiul de gars —ii vedea din spate pe amindoi, dar privirea ei se oprise, mirafi si surprinsL numai la unul, sub o ciudata chemare a presimcirii. PIrea tina'r, era subvire, cu un pantalon de dril in culoarea nisipului, cu o calmasa albs, imbralcindu-i umerii largi si pierzindu-se grins sub centura ; mlnecile scurte ii dezveleau bra%ele brune ; avea o hai,na usoar'a si-o servieta in mina— si-n imblicaimintea lui asa de simpa, se cites o anumita intenpe de eleganva si ingrijire. Seatuse locului ling sine, fa'r5, sa rrvai bage in seams pe nimeni. Venea tramvaiul, cei ‘doi barbavi isi strinseseei mina. Pe al doilea nici nu-1 NT'zuse, dar ii auzise glasul, la desOrvire : — Drum bun, Matei ! Telefoneaz'a cind vii, sa to wept la gars ! Celalalt se intorsese, trecuse pe linga dinsa, cu pasi maH, usori ca ai alergatorilor — ea ii vIzuse chipul dup`i ce-i .auzise numele si deodata sim%ise, dureros, cum ii sea inima. Se simvise inghe;ind, un 30
val rece scaldindu-i trupul, cu toat5. caldura Inca vie a soarelui... 0 • ochii li se intilnisera, printr-ai lui trecuse o unda de mirare, o tresarire, apoi el s5.rise usor pe scara vagonului, si pe urrn51 nu-i mai aruncase nici o privire. Nu o recunoscuse, nu ! — fusese mirat vacU, asa, batuta de vint In mijlocul caldarimului... In vara asta se implineau noua ani de cindil vkuse ultima oars, dar era la fel, asprit puvin la figur5., si-i stia mersul, mersul lui nu-1 avea nimeni. El insa n-o mai stia, ea se schimbase, era azi femeie ; pe-atunci abia isi sfirsea anii Awn', cu iaceasei amara tulburare in inima, picioarele o duceau inainte,Inghevate, miscindu-se de la sine. Nu mai fusese pe ,aici din 1941, dar recunostea ilocul, nu trebuia sa intrebe pe nimeni; vku gardul de scindura varuita, ca al tuturor vecinilor, banca de la poarta, apoi in curte 'gutuiul. $ovai — de sub pomi se ivi un om, cu ochii pe sus, preocupat, cautind poate vreun cuib de omizi Ogubitoare. Ii stia, ,acum avea trupul legat, obrajii rumeni ; un .pic de barbs blonc5 si cirlionvat imbraca ilD'Irbia. Dar era Constantin, Costea, 11 recunoscu nu cu privirea, ci cu un alt sim;, ascuns, al amintirilor, al familiei. Da, se schimbase, ti mergea bine, avea o haina marinareasca, noua, yeapIna la umeri, cu •patru trese aurii pe mineca neteda ‘ca burlanul. Ana Odeta se opri la poartal ; ii era v5,r, dar nu stia cum sa-i Spuse : — Buda' seara ! El se apropie, nedumerit — n-o recunostea, speriat5, si iatit de — Eu sint, Ana. Pe chipul barbatului trecu trail o umbra, pe urnia el nimbi, cu un fel .de mirare, de mulcumire si-i lua amindoua miinile. — Ana !... and ai venit ? — De area zile. — Dar ce ai, nu to sim%i bine ? — Sint puvin obosita de c5.1dura. — Acum o sa-vi treaca : se lass licoare. Vino ! 0 .duse de mina, pe o carare pietruifi, pe sub ramurile pomilor, care-i sileau sa se apiece, pins la o casufa curata, alba, ascunsa in fundul gridinii. Sub geam era masa pregatita pentru cina. In usa, o femeie tinara, negricioasa, cu obrazul cam tabacit, cu cercei magi de aur, stergea sticla de lamp'a, iisucind inauntrul ei o cirpa cenusie. Era imbrIcata preten;ios, avea pantofi maro, cu tocuri iHaite, fusty cu pliuri, ,bluza alba, cu o broth push Ural rost, in stinga, 31
▪ deasupra sinului. Pe buzele subviri, cam aspre, un ruj prost crapase $i se cojea, slucindu-i gura ; altminteri ar f i foist frumusica, mai ales ca din miseari se ba'nuia destul de zglobie. Avusese musafin,pirfi mai adineauri, de-aceea era gatita ca de sarbatoare, dar musafirii plecasera si nu se astepta s'a mai vin unul. — Naicuco, las5. lampa ! striga b'irbatul, ari.tindui cam stinjenit voia buna. Uite-o pe vara mea, o stii din fotografie. In casa era un album cu fotografiile familiei, dar Ana Odeta nu putea sa aiba acolo decit una din copilarie, dupa care n-ar mai fi recunoscut-o nimeni. Femeia nu se misca'. ; isi ,strinse gura aproape cu dusmainie. Care vara ? — Ana... Fata lui Zaharia. In familie, baievii, de la virsta cind luau ceva din povara casei pe umeri, le spuneau pe nume parincilor, unchilor si celorlalte neamuri, semn recunoscut al trecerii for intre oameni. — A, aia ! falcu femeia, nesilindu-se sa-si ascunda disprecul si dusmania. Costea ii arunca o privire incruntat5., care insa nu o flcu mai blajina. — Bine-ai venit, domnisoara ! Ti-ai adus aminte si de not acuma ! Nu se apropie, nu-i inti nse mina. Ana Odeta statea impietrita in mijlocul bataturii. Nu o cunostea ; Costea nu era insurat cind ea intrase in casa lui ultima oars. Dar el ii era var bun, tatal eisi tatal lui fusesera fraci, din aceeasi parinci — si. credea ca la o nevoie, ca astazi, putea veni ceara un sfat, un sprijin, sau macar o. vorba buns. Era nedreapta nevasta zicind isi adusese aminte de el acuma — de el isi aminttse toyi anii din urma, 1-ar fi cautat, daca nu i-ar f i fost tearna'. , c-o s-o alunge cu asprime ; o oprise sfiala si rusinea: Azi venise, gata infrunte aspnmea ocarile, fiindcal avea mai muB minte si mai mult curaj deck altadata — trebuia sa faca once, ca sa nu ramina prada staruinvelor lui Miltiade si matusii Didona. — Uite ce e, maicuvo, zise Costea de data aceasta cu hotrire, mai bine vezi to de mass si pe mine cu Ana ! Fata se gindi ca un barbat care ii spune nevestei „rna'icuco" nu poate f i ascultat totdeauna. Totusi, nevasta se supuse, pleca spre bucatarie, dupa ce avu grija sa arunce Inca o jignire : — Te rog sa n-o opresti la mass ! Domnisoarei n-o placa mincarea noastra ! 32
Costea fusese marinar pe vaporul de pasageri Anghel Saligny ; acum era director adjunct la Agenvia fluviaM, lucra intr-un birou cu ferestre largi, la etaj, de uncle se vedea toata. Dungrea, avea telefon pe mass, lampg cu abajur, scrumiere... at fusese imbarcat, ,nu se Mrbierea decit o data la trei-patru zile, purta haine potrivite cu meseria, avea miinile cra'pate de ger, negre, cu bgtalturi de la cabluri .de la parime. Astlzi era (dator sg se prezinte la birou cu alts infAi§are, seitea de vorbg cu lume .strains, reprezenta o institucie, nu o putea face de plaicea uniforma cu trese ,aurite, seara punea pe spgtarul scaunului, dimineava ii scutura scamele, dupa ce o Imbiica se uita in oglinclal, se bgrbierea mkar o data la doa zile, adia umbla ingrijit, incolo rgma'sese cum 11 tiau marinarii §i lumea. Mai mare ,schimbare se acuse cu nevasta; Marieta, femeie cumsecade altminteri la locul e1, modesta muncitoare, ca singura dusese tot greul casei in anii idin urm5. ; ea vgruia, ea freca du§umelele, taia lemne, atea, spalla rufele, spa grading — barbatul in acel timp lipsea toatl ziva, muncea §i la sindicatul imarinarilor, avea §edinve care cineau de la opt seara ping noaptea la doua'sprezece, venea doar sa se spele, sal imbuce ceva §i sal doarmg trei-patru ore — nu-1 mai puteai inhalma §i la gospocialrie. Insal de anul trecut, cind Costea primise noul post la Agemie, nevasta se , schimbase, lung de lung. Mai intii incepu sa', nu mai sufere casa cartierul. Cartierul era rrirgina§, it ineca vara praful, primalvara §i toamna inoroiul — n-avea lumina electric, nisi canalizare. Casa, noroc c-o ascundeau pomii, altfel i se pa'rea o cla'r5.0n5.turg — era veche, ce-i drept, in ea se rascuse Costea, aici traise, ii raimasese lui la moartea bkrinului. N-avea apa'. inIuntru — de unde ? Put In curte, ca la tars — nu se potrivea cu un director de agenvie. El nu balgase de seams nepotrivirea, nu le lipsea nimic, lumina electrical avea sa fie, chiar anul acesta, la anul avea s5.' se faca canalizare — 1%i luminau pomii infloreau pe rind primaivara zilele, 'pe urrna vi le indulceau cind veneau roadele — cir0.1e, caisele, merele, perele, piersicile, toamna nucile §i gutuile... Nevasta vroia sa se mute „la centru", .sa" mearga la restaurant seara, Vroia multe, visa chiar dar nu apuca dorinvele ; balrbatul o oprea, cu o gluma, cam aspii, o vorba de duh a ipoporului — atunci pe ea o apucau isteriile : — Va sal zica, ma faci scroafal ! S5-0 fie ruine ! 33
nu-i vorba de tine ! Romanul are o vorbae — M'alicuco, Ce-ar zice vecinii... i tovaxisii ? S-a urcat scroafa-n copac, .asta e o zicalI, nu-i vorba de tine ! Dar mai chinuitor decit toate, in schimbarea femeii ap5.rea gelosi nu frumuse%ile zia. La birou erau functionare, niste fete la locul lumii. Din pricina acestora, Marieta ii minca bIrbatului zilele : — Sigur, ele ,se coafeaz5., iii fac unghiile, isi dau cu parfum, nu miros a bucarie! and venea de la birou, in loc sa-1 intimpine vesela, ca pe vremuri, Cu masa .puss, cu o floare an par, cu o dr5.1014enie, isi stringea buzele ca un dos de gains si zicea, ca pentru, sine: — Mal rog, dumneavoasni, a venit sultanul ! In timp ce imincau, in loc sa1-1 intrebe de una, de 'alta, ce se mai cale intimpM in oral, in lume, cum intrealA. femeia, nu Osea decit s5.1-1 zginare : — Si, dad, nu-i cu suOrare, ce mai fac dumnealor, cadinele ? De obicei, Costea nu4 lispundea, n-ar fi putut sal rIspunda decit cu o glum — si ca ,gluma ar scos-o din fire. ncea cu nasul in farfurie. — Iar te-ai ,ba'rbierit asta'zi ! obrazul, nici nu mai ;inea minte, da, se .balrbierise El isi ,se Mrbierise in fa%a ei, nu pe furis, f iindca nu de diminea0, si era de rusine. — Nu spui nimic, .sultan-ude ? ! — Malicuw ! . spui Marieta ! be 'spui lor. Mie — Malcuval 0 chema Maria, ca pe ,sfinta fecioara — isi zicea Marieta doar de la o vreme. Alteori, geloziei se ,aratura Inca a nemulcumire, un cui care ii riciia anima : — Ma rog, harem v-aci fa'cut, idar masina de ce nu cereci ? — N-avem de uncle. — Altora le-a dat ! — Aveau mai multa nevoie ; not nu ne deplasa'm nicaieri, specificul muncii noastre... umbli cu tramvaiul ! (Apoi dupa — Treaba to ! N-ai decit ce un timp pa'rea izbucnea din senin, ridicindu-se de la mas5, :) arch haremul ! Ca n-oi pune eu odati foc, Costea rIbda deocamdata hac'hivele femeii, incercind fie senin, rids, in suflet ins` se incrunta adesea, hotarit sa glumeasca, o mina' in ceala, puns intr-o zi capalt zizaniei. Nu putea 34
s-o arunce in mijlocul drumului ; femeia ii era drags, si-n anii grei nici asa, sa rabde intr-una... Era comunist dinainte ide fd/zboi, si-ntr-o vreme Otimise destule. Cunoscuse carcera, vina de bou pe spinare, era un om incercat, cinsteau tori din preajma'-i, nu acuse niciodatai ceva it pre%uiau de care sa'-i fie rusine. Iar acum incepea indure rusinea din partea era, si ricrajduia cea mai dra0 fiin%ei care ii fusese, pe lume. - Srai aici i spune ! o pofti pe Ana Odeta, luind doua scaune .ducindu-le ceva mai ideparte, sub nucul din grading, ca sa poata vorbi netulbura%i de nimeni. N-o intreba nimic ; stia ca idaei venise o indemna nevoia, §i se bucura saj-i poata intinde o imina rricar acuma, daca nu izbutise la vreme. Ozuse amurgul, sub nuc nu li se mai desluseau figurile, altfel ar fi vkut ea era palida incapabil5, sa deschida gura. — Caut un servici, spuse ea, dupa o talcere grea, cind izbuti mu%enia. Caluta un servici, orice, oriunde, dar azi, miine, nu peste o mina, stia cad n-o sa reziste mulia vreme ; daca nu lua o hotarire acuma, era prea irziu, invingeau Miltiade mkusa Didona. In suflet i se trezise iar spaima si rusinea de la prima vinzare, cind ai ei o siciisera sear de semi, pins la nebunie, indemnind-o sa primeasca buna'voima admiratorului. Nu se na'scuse pentru a merge la miri5stire, sa teaiasc5, ingenuncheat5, sub icoane, isi simvea trupul rtin5,r si-ar fi vrut &di intlIneasca. un 135.iat, s-o Dina de midi, is-o duca pe Duna/re. $i intr-o zi, odat, mai tirziu, cind i-ar fi venit vremea, ,135.iatul ,sa lege barca in }paha, Ti s ,astepta astfel viitorul, sa sibs un rost pe lume, de o salcie muste pumnii — si toat5 aceasta si-apoi sad, iubeasca, sa fericire durere s`di fie Na ei, sa n-o tie nimeni. Si-o impinseserl Pol Didona pe cuvertura de damasc a admiratorului, cum se imping vitae la tale re, si ea nu mai avusese puterea pierduse impotrivirii — $i nu plinsese, nu-si muscase pumnii — dreptul de-a mai astepta un balat care s-o pia cu barca pe Durre. Iar daca pierderea aceasta ii fusese indiferenta intr-o vreme, cind o imbatase huzurul, ast-sears o simcise inima. Fiindea omul intilnit in stgia tramvaiului fusese in gindul ei, °data, pe cind era copila., eel care trebuia sa se apropie zi si s-o apuce de mina. Dar el plecase, i se pierduse urma, se dusese in lume — reg5.durerea Muntriea pe care i-o stirnise intilnirea, Ana sea asta/zi,
ii fusese tovara'A bun'i. Dar
35
Odeta avea o singuea mingliere : ca n-o recunoscuse, trecuse pe ca pe 11110 o strains. $i .daca astki nu se intorsese inca o data de la jumaitatea drumului, dac5, in clipa aceasta se mai afla Inc% aici, unde .staipina casei o primise cu dusmkie, puterea i-o &idea gindul ca trebuie reOseasca viaca, cu orice prey, cu once stradanie, ma'car de dragul amintirilor care ii chinuiau inima. — Un servici ? (Costea statea aplecat, cu un cot pe genunchi, chinuindu-si barba cu mina.) Un servici, dia... Pe Pepa ,de cind n-ai mai v'azut-o ? Pepa era sorI cu tat5.1 si cu al Anei Odeta, rditus, dar din alts pMmacia ,deck a irntusii Didona, cu care de altfel nu se inrudea in nici o rrasur5.. N-o mai vazuse de mult, intrebarea i se prea o mustrare. R5spunse : — Din timpul El clatina din cap ; ea nu-i vedea ochii, nu-si (15.clea seama ce simvaiminte ii ipurta el acuma : disprev sau compaitimire ? — $lepul lor, a fost .aici anul trecut, a iernat in docuri, urmi Costea, Cu .glasul alb, fara nici o inflexiune. Ea ra'spunse, in ,soapta : — N-am stint ! tsi primea pedeapsa si-o indura, socotind cal i se cuvine. Pepa, acest nume ciudat si comic, era .doar o prescurtare a unuia prea lung, din mitologie, Penelopa, intilnit des in familiile din partea de jos a Dunairii. Pe Ana Odeta, cind era mica, Pepa o iubise easfAase, rev'arsind asupra'-i tot ceea ce inima ei tandra buns nu putuse sa dea altei apturi de o seams, f iindca avusese nenorocul sa nu aduca nici un copil pe lume. $i-apoi fata n-o mai vaizuse. — Unde e acuma ? Intreb5,, — Pe la Corabia, dar nu mai am stiri de la ei de mult vreme. E cam bolnay. — Si unchiul Mihalis ? — Cu baltrinevea. Unchiul Mihalis era so;ul acelei femei bune, cirmaci de slep, cum fusese tatal Anei Odeta, si tatal lui Costea — deprindere de familie. TIcuri un timp, la'sind apropie pu%in amintirile, apoi Costea isi indrepfa spinarea alt glas, nu aspru, ci mai 1D'irHtesc, glasul hotaIririlor : — Vrei un servici ? Unde ? — Nu stiu. — Da... Nu-i nevoie sa to descos, nu-%i cer autobiografia. Dar o sal fie greu, alvii au sa %i-o 36
Ana Odeta simvi singele inundindu-i obrajii. Se sta/pini si spuse cu arnarciune : — N-am omorit pe nimeni ! — Da, da, sigur. (0 sim%ea ca' tremud. ; i se flcu mils.) Sigur, sigur... (Ca'uta o vorba mai blinds, o mingiiere, iar i§i fliminta barba in mina — si nu g'isea nici una.) $i de ce vrei sa intri in slujb5, ? Nu o vedea, dar mirarea ei ajunse la el, ,prin intuneric, purtatI parei de niste unde, si-atunci urma repede, ca si cum ,ar fi vrut sa stearg5. intrebarea flral rost de mai inainte : — De ce te-ai intors ? Ea zispunse incet, dupa o tacere : — Am fugit... Ar fi inveles oare Costea $i ar fi crezut-o idad i-ar fi spus adeva'rul, inadmisibil pentru cine nu-i cunostea intinderile si adincimea ? Avea in ea de mult gindul s. f uga, poate din primele zile, dar ii lipsise puterea, ii era groaza de intoarcerea la fanlike — si in alts parte nu se putea duce, oricit de mare ar fi fast lumea. In schimb, in ziva cind- Miltiade ii anun%ase plecarea, groaza trezita in ea o depadsise pe cealalei ; abia atunci sim%ise ca n-ar putea sa tralasca — si dorin;a ei veche, departe de Dun'are si de locurile neclari, de a se intoarce si a-si rIscump'ara viara vinduta de al;ii, izbucnise deodata, nostalgica, trufasa si chinuitoare. Costea isi fraiminta barba in mina. — Inceleg, da, inceleg, sigur... Urma o pauza lung5. : Ana Odeta suferea, dar s. tia ca o asteapfi si alte suferin%e de azi incolo. Pins mai deunki isi tr.ia via;a, inconstienta §i nep5.sa'toare. $i deodata se ridicase ceva din Muntrul ei §i o scuturase de umeri — si se trezise — idar scuturItura continua o scutura va'rul ei acuma, cu tceri mai greu de suportat deck orice intrebare. Se simvi umilita si ingrozitor de singural ; o clips se duce cu gindul in urrn5., regrets casa .de unde fugise, regrets bunurile pierdute acolo, si chiar ba'rbatul care, dad o injosise, in schimb ii facuse ca anestezia. via%a u§oara', dantelata si Da, fusese ,amanta, intrevinuta, Opusa lui Miltiade, si oricit5.1 vinI ar fi avut alvii, vina ei ra'minea icea mai mare : nu se spinzurase, nu se aruncase in DunIre, primise zah'irul dulce al imblinzitorului, ca sa'.113ticiunile care ajung sa tralasd in cusca si sa lingal mina seaspinilor. Da, se la'sase in voia lui, dar Hrbatul, st4inul, o apairase ; nu o batjocorise 4n acel timp nimeni... $i daca miine ar fi luat trenul 37
§i s-ar fi . intors la el, supus'l ascultatoare ? Ce pierdea ? N-ar fi fost o nou'i ! — Da, inveleg ! zise Costea. N-ai luat nimic de acolo ? Se uifa la el ingrozifi. Apoi se st:ipini — era indrept5.vit punI orice intrebare — ea raspunse, cu o trufie de care nuii d'adea seama : — Nimic. — Mai bine ! Cu aceste cuvinte el p'aru mai senin, iparca tai invinsese indoielile, ,din cap, cum 1--ar fi acut lwi un semn, de ihotadrire. Da, sigur, chiar daca i-ar fi fost strains, fata asta nu itrebuia la'sata pe drumuri. Hot5.rirea lui venea tocmai in clipa cind Ana Odeta, infrinta, nu mai wepta .ajutor de la nimeni. Costea se btu cu palma pe genunchi : — Ai vrea sa to duci la agen;ia noastra din Giurgiu ? C5.1zuse intunericul de-a binelea. Femeia aprinsese lampa pe mass acea zgomot, dinadins, cu tacimurile. Ana Odeta tremura, pierdufa, pe scaun. Cunotea portul la Giurgiu — for zIbovist, cu lunile, fi fost un loc bun uncle sadli. inceapa via;a ei noua". Dar o cuprinse deodat'A groaza sa piece de-aid, fara sa tie ce-o indemna sa ramina, fiindca omul intilnit ast5.zi nu era decit o amintire ; nu atepta de la el nici vorbeasei, nici intincU mina. 0 uitase, nu bagase de seam pe-atunci ca din ea se va na§te curtnd o femeie ; ii ricuse privind-o ca pe o Dar poate acesta era norocul ei as6.zi — n-o recunoscuse, n-avea s-o recunoascal nici miine — totul timinea taina .ei numai. Sim;i mai aprig ca pina acuma nevoia s5.1 redevina demna, printre oamenii care, c4tiginduii cinstit din greu piinea, poart5, in ei onoarea universara a muncitorului. $i si•m;i, temkoare — in ,ace14. timp sugrumindu-i dureros inima — dorinca sa" fie in preajma celui de odinioara.. ll urmalri cu &dui — mai era poate in gar5., weptind trenul, 11 vedea strabaitind peroanele cu p4.1 lui ca .ai i se Orea ca nu-i singurl-n Lime. Aproape ca-i veni sa fug5., sa se ridice ajungI acolo, poate infirm trenul, priveasd din umbra, sa se incredinceze inca o data ca el era omul acela, ca cum, dad ar fi imelat-o ochii, puteau s-o imele urechile cind ii auzise numele. Da, nu putea fi decit el, 11 chema Matei, cum i se adresase insocitorul — deli pe vapor ii spuneau Mat, Meit, pronun;at englezete. Englezi erau numai dpitanul §i ofiverul al doilea, restul, na%ii felurite ; dar 38
vorbeau toTi limba pavilionului, vaporului, in loc de „Neptun" ii ziceau „Niptn". Ea nu pututse nicio'data sa le imite vorba intocmai, nici daca iii 1:4ga o pietncia. lat5. in gull, cum o inv5.Tau marinarii... Se flcuse tirziu, desigur trenul plecase — cum claclea seama de ora ? Omul cenlalt, de care el se desOrTise in staTia tramvaiului, avea s5.-1 atepte la gars, auzise bine, dar cind ? — miine, sau peste ea, ta'cut5., in fiecare zi o lun5. ? L-ar fi iateptat la toate trenurile... — De, eu ? urrnI Costea, parca simTind zbuciumul ei indoiala. Sa pleci, aka, singur, intr-un oral unde nu cunNti pe nimeni !... Serile sint triste... Poate aici ar fi mai bine. Ea inclina din cap, stringind cu miinile marginea scaunului. — Da, ar fi mai bine ! Se Raise ingrozitor de frig dupa cal:Jura torica a zilei. — 5tiu unde ! zise Costea, dupa alt timp de gindire. La Santierul naval Nalstura — acum ti spune Victoria. Am un prieten acolo... Da, da, sigur, am sa vorbesc icu Donos ! (Arunca o privire sere cas5'. ; nevasta se dusese iar la buc5,ta'rie.) CiTi bani ai ? intreba, aplecindu-se inainte sckind glasul, deli nu putea sa)-1 aucri nimeni. Fata ridica incurcata din umeri. Didona. — Am avut ceva, dar i-am dat El n-o intreba nimic de familie, dqi era peste putin0 sa nu ca Pol murise fusese idus la groap5. ieri, cu dricul primaries. Baga dibui, pe intuneric, despa'rmina in buzunar, iscoase portofelul Titurile. — Uite o mie de lei ; Tine-i pentru nervoile tale. Ti 1ua falei sfiari ;iii trebuia o pereche de sandale o n-avea de la cine sa ceara. — Am sa ;i-i dau inapoi la prima leaf a. — Nu, la a doua... Si muta-te cit mai curind de acolo ; is-Ti odaie undeva, cu chirie. Te-a chema la noi, dar... — 5tiu, Costea. iTi mul%umesc. Acura plec, e tirziu mi se pare. — Te duc pir)I la poarei, Ana. Nu to opresc la masa, nu-i o zi buna. — Dar mi-ai spus un cuvint bun ; asta Tine ,de foame. $tii, nu mai ma'ninc aka mutt. Cind eram mica va speria%i de mine. Pe stracla nu se vedea nici o lumina. Primele felinare sclipeau departe — intunericul pins la ele pa'rea o mare pustie. — N-o sai-Ti fie fric5. ? — Nu ; am umblat alteori singurg.. 39
Iar in glad, Ana Odeta iii zise : „Nu valorez prea mult deocamdata ca sa fiu paizitas !"... Un sfert din gra'mada aceea de pietre rare ! Daea le-ar fi aruncat cineva pe era, nu pagubea nimic lumea! El ii strinse mina. — Vino poimiine, dar mai bine nu aici ; la Agenvie. Pins atunci cred ca am sa fac ceva. Da, am sa vorbesc cu Donos chiar Ana Odeta strabatu orwl pe jos ; nu se duse .acasa ; cu sigurar0 o at'epta un mesager al lui Miltiade, maituqa Didona se tinguia in fava momelilor, ne§tund cum ar Li mai bun viitorul. Ocoli stra'zile din centru, unde forfotea lumea de :sears, §i ajunse la Dunalre, aproape de docun ; nu se vedeau oameni, ardeau lumini rare, de-a lungul cheiului. Cauca un loc,.mai la intunenc,. se awz5. pe un Konclru ramase cu .ba'tbia spnjinita' in palme,. uitindu-se fix. peste apI, o miezul nop;ii, tristal §i gra spre balta acopent'i de ,cevun ; na,dejdi dare. Clara era numai durerea din inim51., pe care o stirnise intilnirea cu omul acela, prietenul din alts vreme,.rega'sit asta,zi — §i ,p5.rerea de r'au ca .pierduse dreptul de a-i. vine calea, ca .sa-1 priveasca in ochi mkar slingur clips, nu ceasuri intregi, ca
P atru zile mai tirziu, luni, la inceputul saptaminii urmatoare, Ana Odeta wdea pe .un scaun fara speteaa la o masa de lemn, acoperita cu pre.span cafeniu, plin de pete si insemnari — si scria intr-un tabel, cu indigo dedesubt, trei exemplare : ventile 3/4 %oh, 49 bucati ; ventile 1 vol, 31 bucavi ; ventile 1 volli 1/2, 17 bucaIi... Tovar4u11.Tica o pusese la treaba, din prima ora cind isi luase slujba in primire ; era functionara la $antierul naval Victoria, cu 6 000 de lei pe luna. Se facea inventarul magaziei : trei oameni — nu-i .N/zuse bine — luau rafturile pe rind, masurau, cintareau, numarau ; Uica, magazionerul, striga, prin deschisa, noii sale subalterne, aflat5 dincolo, in biroul de scinduri al andramalei : — Vane fonts 3 voli, 9 bucavi ; coturi ovel 3 tali, 84 bucAi... Magazionerul purta un halat cenuiu, avea un si un metro metalic in buzunarul de la piept, un creion dupa ureche — si .faicea multa galagie, ii &idea cu gura, sa-1 tie lumea. Era inalt, sMbanog, rop in obraz, cu mustaci lungi, orizontale, stind parca pe sirma, cu o privire piezisa, care %i-ar fi stirnit temeri sa.-1 fi intilnit undeva, departe de oameni, la ceasul inserarii. In birou era lumina pu%ins, iar de dincolo venea un aer inchis, cald si acid, cu miros de metal .vopsele. La doua sute de metri devale, era Dunairea, iar dincolo balta, cu salciile 13`trine, intinzindu-se pin5 1.a colinele verzi din tare... Ana Odeta ramase aka, invepenita, la masa de lucru, apaisind tare cu creionul chimic, ca sa se imprime indigoul, pins ce sirena fabricii de ciment suns ora prinzului. 0 durea spinarea, ii frigeau 41
degetele nedeprinse .cu creionul, iar magazionerul n-o lass o clips sa respire : — Cuie de aram'a 4 milimetri grosime, 125 kilograme 450 grame. Din cind in cind avea grija sa strige, groz5.vindu-se in faca oamenilor care rascoleau magazia : — Ai griA, tovara1 pco, sa nu grqegi, ca nu-i averea mea, e a poporului ! Doi oameni indeplineau treaba, al treilea statea deoparte, urrnarindu-i — era, pesemne, un fel de supraveghetor din partea direciei desigur, pentru el facea magazionerul atita 015.gie. Cind sung sirena, topi patru afarad,, in lumina soarelui. — La mass, tov5,rAico ! zise Uica, “ergindu-se pe miini cu un ghemotoc de Pe urma o 1.1151.rn iar de coaca. Pofea buna, tovaral§i. ! incuie magazia .cu doua lacajte, cheia unuia o 111a el, pe cealalta o dadu supraveghetorului, se indreptara amindoi spre birouri. Manipulatorii se duseei sa se spele la cignea, alaturi, in fga cantinei ; apa curgea pe parnint, stropindu-i cu noroi pins la genunchi. Ceva mai incolo, intr-o baltoaca verzuie, macaiau .n4te race. Din spatele cantinei venea miros de cocina, se auzea un porc groh5.ind. Pe lima de garaj, sub un vagon cu tabla, in curs de desdrcare, ci;iva salahori se a.7ezasera la umbra dumicau mincarea adusa cu in foaie bovita de ziar. Grupuri ra'zlete de .muncitori se indreptau spre ‘pOarta ; cei mai mulp locuiau aproape se duceau sa manince acasa. Prea pu%ini mtrau la cantina, uncle se ca mincarea e proasta ; sau poate unora le venea greu sa dea zece lei pe o fierturI de cartofi sau .de varza, cind trebuia sa mai faca o fiertura nevasta, pentru gurile celelalte. Ana Odeta ramase in up magaziei, pared' beats. Curtea i se 13.51.rea intristatoare, ca un ,maidan cu copiii alung2.%i de la joaca. Nu mai incelegea comic din ceea ce se intimplase cu ea zilele ce-o indemnase sa se prezinte la antier dis-de.acestea, nu mai de groazn,c, incit .dimineafa ; totul ii aparea acum atit de 'hid n-avea nici macar putinva sa is o hotarire, sa se indrepte incotrova staitea aka, ;eapana , paralizata. Din up cantinei venea un miros grevos, de ciorba Oare ce maninca oamenii ,astazi ? Nu, n-avea de unde directorul nou sa tie, era plecat la Bucurqti, aka se spunea in magazie. Fata socoti ca nu mai avea ce face aici se gindi sa plece acasa caute alt5, soarta, dar picioarele n-o ascultara ; n-avea — trebuia .destula putere sa le porunceasc. Poate ii era rupne de oamenii ras.42
pindici prin curse, se temea sa nu-i spun5, vreo vorba obraznica, nu respectul lor, fiindca era singura, sfioasa neapai.rat5'.. se .astepta RImase lipit5, de usa, sub .streasina mare a baracii, si cum sfatea acolo, in umbra, nimeni n-ar fi putut sa o vada decit daca ar fi clutat-o. Uica se intoarse .de la mass inaintea celorlalvi, cind inc nu se implinise ceasul (de repaus — prea foarte vrednic ast5.zi. nrindu-si func%ionara, .avu o tresairire, se uifi repede in jur cu privirea lui pieb'nuitoare sireata, sa vacE daca nu- s oameni pe .aproape, apoi veni lin0 ea, cu miscari ferite, ca si cum i-ar fi begat o — Las5., duduie Odeta, ii spuse in soapta, n-au sas fad multi pureci aici, n-au sa ne tngroape ei pe noi ! Fii barbata ! Aceste vorbe §i numele ei de acasa erau o dovada ca o cunostea mai demult, dar ea nu-si iamintea sa1-1 fi vazut vreodata. Se simvi cuprinsa de sibs, de panic, incera sa se traga intr-o parte ; Uica nu-i d'idu pace. — Bietul domnu Miltiade, ce om de isprava ! urrnal el, dupa ce arunca iar o privire repede intr-o parte si in alta. L-am cunoscut bine, am fast si la .dumneavoasni iacasad. Dar fii pe pace, toate au sa se intoarca ! Zicind asa, ii ricu cu ochiul o strinse de bray, intr-un chip care vroia sa idovedeasca fetei buna'voinca lui si .complicitatea. Ea 11 privi f1ra sa inceleaga dintr-o data ; numai mina lui cioMnoasa, pe bravul ei, o fa.'cu sa tresara, cu tot singele in obraz, arcuita si crispat5., preOtindu-se parca sa-1 cirpeasca. In clipa aceea, magazionerul isi lua repede o mutrai aspra. — Sst ! suier5., fscind semn cu capul. Se apropiau ceilalci ; trecind clipa, Ana Odeta isi c151.du seama CI, falra' voia ei, acceptase complicitatea. Acum nu mai avea nici putere, nu mai era nici timpul sa-1 repeada.. Intrara in magazie si reluara treaba, care nu se opri la ora patru, cum era programul, ci cinu ping seara, la opt si jumatate. Uica avu s5. le spun celor doi manipulanci li se vor pralti ore suplimentare ; ei mormaira : nu prea aveau incredere in orele suplimentare, fusesera de multe on la socoteaU. — Acum e altceva, ma frate ! ii linisti magazionerul, cu emfalai.. Nu mai muncim pentru patron, muncim pentru noi, nu-i asa, tovaraise ? Ultimele vorbe erau .adresate supraveghetorului — naiba stia cum it cheama ; acesta nu rIspunse, parea zgircit la vorba, abia daca deschisese gura o data sau de dou5.' ori, de cind faceau inventarul. 43
Uica %1 cerceta pe furis, alutind
dibuiascI firea : era incet la minte, ii era gindul .aiurea, sau facea pe notintolul ? Deocamdata n-avea ide unde saj-1 apuce, iar de intrebat idespre dinsul, pe cine sal intrebe ? Nu-1 cunostea nimeni Indeaproape... jumai.tate la'sara treaba ; afara iabia c5.clea intunericul La opt — ziva de vary era lungs — si Ana Odeta se sim;ea rIpusa de oboseala. - Miine dimineafi la sapte fara zece, tovIeisico ! ii aminti magazionerul. In curte se aprinsesera lumini rare pe stilpi, pa/find, murcUrind cu galbenul for nesigur magnificul crepuscul. Nu se vedea nimeni, decit un paznic plimbindu-se printre magazii. In drum spre tramvai, Uica ajunse din undl noua subalternI $i, cum nu era nimeni pe toata soseaua, isi potrivi pasul cu-al ei — mersera/ astfel un timp impreunal. — Ti-au cerut autobiografia ? o intreba tainic, dup5, ce se uifi intr-o parte si-n .alta. — Da, trebuie s-o aduc miine. — Mai amen-o ! Cu acest sfat, Uica iar isi rota ochii .in fur. E.a nu invelegea la ce-ar folosi aminarea, dupa cum nu invelegea purtarea magazionerului. Fiindca mergeau 'impreuna, ga/si prilej s5.-1 intrebe : — Cine4 torvara'sul Donos ? $tia ca acestui ion) ti vorbLse Costea, dar el nu-i aduse altI lknurire. Simbkal tl cautase la Agen;ie, cum fusese imelegerea ; era ocupat cu fel de fel de lume, iesise in usa biroului spusese in fuga, punindu-i usor, cu o tandre;e ascunsal, mina pe umar : — Am vorbit cu Donos. Luni diminea0, la sapte, s fii la santier, isa intrebi de tovaralsul Matache, de la serviciul personalului. Du-te, Ana, si fa treaba bursa. Am sa ma interesez de tine ! Ultimele vorbe puneau .pard intre ei o bariera, erau parca un sfat, un indemn, sa nu-1 mai caute din propria ei pornire. „Sintem rude — ar fi putut el iata, to-am ajutat spuna, in cuvinte clare la nevoie, ,acum vezi-;i de drumul tau ; ne despart multe, nu facem parte din aceeasi lume..." Nu o indurerau aceste vorbe inchipuite, fiindca. erau drepte si se astepta la ele Inca de atunci, seara ; fa'.ceau parte din loviturile care o asteptau .acuma ; be indurase cum indurase sal stea toata' ziva invepenita pe iscaun, in intunericul magaziei, silindu-se sa uite ca numai la doua sute de metri mai jos era Duna'rea. 44
Cind venise de diminea0 la serviciul personalului, Matache ii stia rostul, nu-i pusese nici o intrebare, ii trecuse pe. o hirtie numele, ceruse, pentru a doua zi, autobiografia : virsta, adresa, atit — era o regula icunoscuta de toata lumea ; apoi o trimisese la magazie, is postul in primire. Se asteptase la o judecata lungs si umilitoare si era gata s-o indure, socotind ca acea parte si ea din acel sir firesc al loviturilor. Dar probabil o judecase cineva inainte de venire, si-ar fi vrut sa neindoios, el fusese judectorul. stie cine era Donos, La intrebarea ei, thei se poticni, ca si cum ar fi =era intr-un bolovan iascuns de intuneric in mijlocul soselei. feresti de el. El e tartorul santierului ! — Donos ? !... Si se uiei iar in jur, sa vada daca nu-i nirneni. Nu se vedea nimic pe toatI soseaua, decit farurile unui automobil care se apropia din
urma. — Te las, duduie Odeta. Tin-te bine ! 1\4a duc, sa nu ne vacra cineva impreun'i ! strinse iar brawl, deasupra cotului, cu mina-i grea, ciornoasa, apoi mairi pasul, tot iaruncind priviri furise spre automobilul din urma. merse asa Ora' la bariera, de unde lui Fata rImase singur tramvaiul. Dar tramvaiul o zgilvtia rIu, scirviia din incheieturi, pa'rea gata sai :se destrame. Dupa cineva stavii cobori si porni ,pe jos ; nu se gribea, acasa n-o astepta nimic, decit iprobabil o telegrams de la Miltiade, sau o scrisoare, sau vreunul din oamenii lui de incredere ; nici in aka' parte nu o .astepta cineva, tot orasul, in toatai lumea. Se intunecase de-a binelea, dar pe stracri nu se aprinsesera Ind Doar la dughene si ctrciumi ardea cite un bec prapadit deasupra intrarii. Huruiau camioane pe caldarimul prost, cu piatei mare, de riu, sughi;au in gropi ca oamenii beti. Prin curvi ritrau ciinii, gospodinele st5.teau de vorK pe la porci, totul Intr-o bezn5, Ural nadejdi, pe care o str4ungea din cind in cind un far de automobil. In centru, de bine, de ra'u, ardeau lumini, galbene, obosite, forfotea lume, se auzea un megafon urlind rigusit. Dinspre port urca obirja. cu un singur cal, care se opintea in ham, mai dezolant .decit totul din jur. Pe-aici urcaserI cai, odata, ai chirigiilor, la fel .de ghiftuiTi ca stapinii lor, cu hirtii de cite o mie de lei legate ca podoabe pe fruntare si la urechi. #, Dar fusese demult. Ana Odeta abia se rastea atunci. Pe urm5., cei zece ani dinaintea rIzboiului, soarta orasului se schimbase 45
treptat. Nu se mai ingrama,deau vapoare in port, ancorate pe trei mijlocul Dunarii ; dispa'ruserai cabaretele, pe patru siruri, ping' unde marinarii straini risipeau lire sterline ; oglinzile idin restaurante si cafenele isi. pierdeau luciul, canapelele .de plus nalpirleau, in. candelabre, din mimeo. de becuri se mai aprindeau doua, lungind jalnic umbrele musteriilor pe perevi ; magazule din port se p5,ragmeau, sobolanii alergau printre sine, flaiminzi, chivcaind noaptea ingrozitor, chirigiii se risipisera, iar hirtiile ide o mie ide lei legate la urechile cailor ramasesera amintiri ; Ana Odeta le stia din spusele altora, prietenii lui Miltiade, care evocau, cu mindrie si cu o .duioas triste%e, acest trecut glorios. Apoi venire eizboiul care insuflecise iar portul si ra'cuse 65: curga iar bani pentru unii, in timp ce alcii, cei mul%i, rndau, cu singura intr-adevair trecuse si cumn'idejde cal o sa vin si ziva 'or, si iata plitul canon ; e drept ca pe Durrea liscolita de inclestarea lumilor mai plutisera un timp Uzi de bani ; vechii pescuitori in ape tulburi mai huzurisera o data, dansind, ca in agonie, pe molozul huzurului din trecut. Dansase si Ana Odeta, in bravele lor, frumoasa si inconstienta — si fara nice un crez. Tinuse Inca idestul acest ,sabat, deasupra caruia flutura nelinistea, inecat5, in muzica', si in yin. Fuseserl ani de foamete, seceta uscase ogoarele doi ani la and, prin gara treceau trenuri cu oameni din Moldova, ducindu-se dincolo de Olt, ,de unde se intorceau, dyadraci pe vagoane, cu o desaga de porumb sau de griu. Ana Odeta ii vkuse uneori, i se spusese chiar ca slint oameni fraiminzi, dar nu In%elesese exodul for ; ea avea piine si magiun si unt... Derbedeii orasului se urcau pe vagoane, isi easeau lac printre acei nefericivi, iar cind trenul iesea din gara, be smulgeau desaigile, le aruncau jos, si apoi, dindu-si idrumul pe scarL sareau din mers. Brutairiile din oral erau de multai vreme inchise, dar in piaval se vindea piine : doukeci de mii de lei o pitusca, s-o mintui din trei inghivituri. Erau si franzeluce, tot atit de imici : treizeci ide mii. Precupeve cu obrajii drnosi si rosii, infofolite in saluri, sedeau pe scalunele, ca mste closti sub penele cairora gesta o 'pas5.re ihra'pareava si inveninata — si, cu sacii de piine In fav5., primeau defilarea ora'senilor Din cind in cind, venea poli%ia sa ipuna mina pe speculanvi p doua zile playa rIminea goa15., a treia zi clostile sinistre apai,reau din nou, si previa pitustilor crestea cu zece mii de lei. 46
Uneori franzeluca era alba numai pe ,deasupra, scalclata in faina curata inamte de a fi bagata. la .cuptor ; .ina'untru Oseal o amestecatura' tic5.1oas5. de griu mucegait cu tairice orz... Azi se clal,dea piine cu socoteala, sa aiba fiecare ; stabilizarea curmase jocul demen%ial al milioanelor... se imprcise popula;iei lipsita In ziva 'cind se adusese malai mult timp, un muncitor din port, abia §tiutor de carte, se iinfAia la ziarul local cu versuri care incepeau aka :
Cu sase boi la car ne pleaca moartea, lard ceaunul o saluta majestuos... Spaima foametei trecuse, via;a, atit timp cenuie, incepea sa prinda alte culori, dar Ana Odeta vedea modestia orwlui iabia acum. 0 descoperea treptat, de patru tile, de cind str5.1135.tea striztle pe jos, faira ;masca de carnaval de m51.tase roz care o ascundea de oameni, jar ei ii ascunsese lumea atita timp. Si-n seara aceasta, cind se vedea singurai, la ,sfiritul balului, se st, nepinOritA de nici un dansator. Avea douasinnea curata, §itna zeci trei de ani, virsta primelor impliniri, dar 'cind ii tra'ise cum ? —f iindca ping deunIzi nu fusese decit un copil ! Pe strada Plevnei era Intuneric, tot4 maiorul Guzgunis, aezat pe scaunel, la ,poart, o zairi in lumina de la col% urma'ri umbra Oda in dreptul casei. — Duduie Odeta ! Ea se opri. — Vezi cal to ateapt5. cineva ; de la prinz patruleaza pe-aici. Ana Odeta z'Ari iabia atunci o umbra: apropiindu-se repede pe sub castani. Inima inceta bat5. ; ii fu o teama ingrozitoare ca era Miltiade, venit pe ascuns, s-o convin0 sau s-o r4easca. Si oricit de mici ii erau speranlele oricit de grea viga, iii cladu seama, in clipa aceasta, ca nu 1-ar mai putea urma niciodata. Umbra veni aproape. 0 recunoscu, se hnisti, era ulitimul ei trubadur, ratacirea unei nop;i jalnice, it chema, ridicol, Rinaldo, ca in romance ! Fusese secund pe un cargobot care se scufundase, torpilat, la Salonic, in primul an de razboi ; azi avea o slujba, nestralucita, in port. Ii cunoscuse acum doua ierni, in ,februarie, la balul armato: unde se intilniserai, ultima oara, cei patruzeci de boga',tai ai oraplui — treizeci din ei purtau Inca frac. Dansase un vals vechi cu el inspre ziu5, — era obosita, Muse un pahar de . ampanie, poate amecise spuyin —iii 15.sase poate capul pe pieptul lui, poate ii apasase umarul cu un bras pe care nice macar 47
nu si-1 simcea ca al ei... $i de-atunci partenerul acelui singur vals, care pentru ea putea fi , ca un mars funebru, ii tinuse drumurile ani in sir.— zadarnic : ea uitase de el, iar Miltiade n-o scalpa din ochi... amintea, in sfirsit, dar Iar acum iatal-1 iesind din umbra — nu stia de ce si-1 amintea atIt de tirziu tocmai acum. socotea ca El ,aflase, desigur, de intoarcerea ei, o stia singur i-a venit timpul de mult sperat... 0 apuca de bray, aproape autoritar. — Lass-ma ! suierI fata. Era inspalmintaltor — incepu sal tremure : o ;inea de brat din acelasi loc de unde o apucase Uical. pe drum. Era inspErnintaltor, inspalimineitor ce limitate puteau fi gesturile balrbatilor !... 0 luI la fuga spre casal, ajunse fira respira%ie, trinti poarta, se repezi spre fundul cur%ii intral pe la bueitalrie ; nu se mutase inca in faval. — Ce-i cu tine ? o intreb5, mal.tusa Didona, vIzind-o atit de tulburatal. Ea se asezal pe marginea patului, gata s-o podideascal lacrimile si asa ralmase, fralmintatal ra.0 in suflet, dar staduindu-se sI nu izbucneascI. Tirziu se linisti, se ridid, isi terse instinctiv oc'hii in care nu se ivise o si atunci sim%i dureroase idegetele de la mina dreapta, care strinseserl creionul, ore lungi, astalzi. Era neagral amintirea magaziei si-a lui Uica, si-a acelei cur%i ralvalsite, cu grohaltul ,porcului, cu ra%ele care se scalklau in balltoacal, dar durerea degetelor insemna o senza%ie noual, o mira pu%in, o nedumerea, i se pIrea aproape voluptoasa. deodat5. incelese ; mai avusese, demult, aceeasi senza;ie, cind era practicantal de birou la Iacob Vanvacas muncea ca cistige singur viava ; astalzi, ca atunci, incerca aceleasi simcalminte, aceleasi senza%ii : durerea degetelor, un pic de mindrie, un pic de spaima molcomal voluptate. 0 chi:4 i se pare ca via;a ei se uprise atunci si reincepea ab.ia astIzi. $i miine, poate avea vadI pe omul acela in stavia tramvaiului — Meit de alfaliclatI... 0 umbri ii trecu pe faT51,, o alunei, se lumina/ iara i. $i ridicindu-se de pe marginea patului, o lual la fugal spre bucItalrie — cum de uitase ? — puse cazanelul sI incilzeascI apa. Trebuia spele bluza — miine, la tramvai, sa fie curata.
A
tmosfera in santier era ap5skoare, nu doar pentru Ana Odeta ; rar intilnea ea chi:puri neincruntate. Printr-o dispozivie data de noul director a doua zi dupa numire, urma ca deocamdat, in toate atelierele sa continue lucrul pornit dinainte, cu cit mai multa insuflecire. Dar ce sa lucrezi ? Se indoiau coaste .1a cazangerie, se pregateau table, parcI alene — lipsea increderea : ce sa faci cu ele darea nu se manta nimic pe card'? Cala nu era buna pentru o industrie temeinica : putea dea seama oricine. Nmint depus de ape intr-o vreme, ark mincau .din el acuma, cite .pucin in fiecare primaivarkl, supunindu-1 soartei nesigure a aluviunilor — intr-un numar de am putea sa dispara... Umbla zvonul ca santierul va fi desfiintat, sau, in cel mai bun caz, stramutat intr-un loc mai prielnic pe Dunare. De unde dara sa lei insufle%ire, cind nimeni nu stia ce va aduce ziva de miine ? . La mitingul din ziva navionalizarii li se vorbise oamenilor in cuvinte chibzuite bine, si limpezi, sa be inveleaga intr-un singur fel toata lumea. Un fraicu de la cazangerie, pe care-1 chema Babacu, in ciuda virstei lui tinere, raspunsese cu vorbe frumoase de muhumire ; dupa el luase cuvintul tot un cazangiu, Arici Vasile, apoi un timplar tinar, Firicel, iar la urma maistrul Goigota, presedintele comitetului de intreprindere. Fiecare in felul lui isi indemnase tovarasii, in incheiere, .sa munceasca mai mult si mai bine, fiindca munzeau pentru — mitingul se sfirsise in uralele adunarii. Insa dupa ce trecuse ziva de sarbatoare, cu toata inflacararea treaba isi reluase ritmul vechi, multora, cu toata dispozi%ia 49
adica lincezea in a§teptarea unei not dispozicii, care nu venea de nicasierea. Apoi lipseau materialele, la cazangerie n-ave,au pacura,. curentul electric se oprea multe ore ipe zi .§i nu puteau sal mearga. Mincarea la cantina ramgnea neatinsa in castroane, oamenii plecau faminzi. In schimb se ingri§a porcul cantinierului... In aceasta atmosferaj, o echip%a de topometri ,rrasura curtea, punea pe hirtie locul intinderea atelierelor, a remizelor, oproanelor, crescute alandala. Era prima masura luata ide director, el ceruse aceasta lucrare ; nimeni nu $tia la ce-ar folosi tocmai acuma. In zilele urmatoare mai ap'aru o echiO, din partea ministerului, §i incepu sa facal sondaje misterioase pe Maistrul Golgota, pre§edintele comitetului de intreprindere, umbla grin §antier cu o nuieluA in min5, ara sa spuna un cuvint cuiva, taci ii vedeau nemulcumirea : noul director nu acea treabI buns, iii pierdea timpul cind la Bucureti pe culuarele ministerului, cind in birou, cu consfatuirile. Nemul;umirea lui, u§or de vazut, se adauga nemul%umirii altora, din ce in ce mai mulvi la numair: Erau nemulvumiri intemeiate, desigur ; peste jumaitate din oameni nu .aveau de lucru, nu tiau ce se va alege de ei, cu toate cuvintele frumoase spuse la inceput, §i tovi se intrebau ce Ozea directorul ridicat dintre muncitori ; p:entru asta fusese pus aici, ca sa prezi'deze inmormintarea for ? Iar maistrul Golgota, care totdeauna aduse solucii in Imprejudri grele, nu gasea acum 'aka soluvie decit sa ridice din umeri. N-a'vea incredere in directorul nou, simplu cazangiu. Si inca nici cazangiu nu era de mult ; in §antier venise ca vopsitor, in 1945; se recalificase abia de doi ani. Ce experien0 de constructor poate sa capete cineva intr-un timp aka scurt ? De aceea era acru maistrul Golgota ridica din umeri cind oamenii veneau sa se plinga, s5.-1 intrebe ice-i de acut. Ce poci sa faci dad inainte de toate nu este directorul bun ? Oare nu i s-ar fi cuvenit lui acest post ? $tia ce inseamnaj sa construieti un vas, cunotea antierul, ii cunNtea §i pe muncitori, it iubeau to%i — pe vremea lui Nastura, fostul patron, se luptase pentru (drepturile Fostul patron era mai mult un simbol, fiindca, deli exista ca om, prea pu%ini 11 vIzuserai la chip, numai la inceput, cind se infiinvase §antierul, in 1943 ; pe urma avusesera .de-a face cu inginerul Baciu, directorul pus de el, cu puterile depline ale unui stapin. $antierul naval luase fiinva pe cind armatele hitleriste erau alungate din Uniunea Sovietica §i se retrigeau ca un val salbatic. In graba for de a salva cit .mai multa prada material de razboi, nemcii 50
foloseau atunci toate mijloacele de transport, prin vaizduh, Pe uscat §i pe ap5. — dac-ar putut ar . mers pe sub pamint. De aceasta imprejurare era legatad venire,a lui Nastura$ aici. Blond, scund, gras, jovial, ,prietenos, imbiicat alandala, cu pantaloni reia%i, de la un fost costum de ceremonie, cu carna§a colorata, cu guler detgabil, cum nu mai purta nimeni de multal vreme, cu cravats tricotata',dup5. o mo ds rimasa cu dou5zeci de ani in urra cu panglica pnariei slinoasa, cu o servieta mare in mina, el apairu in ora§ avind in buzunar comanda nem%ilor catre santierul naval „Nlstura S.A.R.", sa construiascal pimg in februarie urm5.tor cincizeci de cabotiere de lemn, de cite trei sute de tone. 5antierul nu exista sub nici o forma la data aceea. Totui, comanda era real si intairit5. , cu doua sute cincizeci ide milioane de lei va'rsavi la Banca „Generala". Dupa cum arltau planurile normele. de constructie, navele se falceau la iuceala', in intregime de brad : .cha, coaste, traverse,. borintrepnncla' o singura cMtorie pe .daj, punte — avind menirea linga coasts, 1,a Odesa sau in Crimeia, iar de acolo, intorcindu-se la Dun'are, sa mearga in sus, pins la Viena. Naistura veni inso%it de inginerul Baciu, cumnatI-su, insurat cu o soil a sa, om din familie. O s4tminal mai tirziu, antierul era in funcounew Probabil, in clipa sosinii, Na'stura avea o ,anumital documentare, nu prea chiar picat din lung. $tia icad, inainte de toate, ii trebuie un teren pe malul Dunarii. Al doilea, o masa' §i doua scaune... Terenul it Osi in partea ,de sud a ora§ului ; latura lui dinspre fluviu, intinsa pe apte sute de metri, adea putinva sa se amenajeze o cars spavioasa, mai ales a in acea parte plaja era larg'i parea stabia. Apele rupeau din ea doi-trei metri pe an, e drept, 'dar aceasta nu putea fi un neajuns ,pentru o mica intreprindere improvizata tred.toare. In partea cealalta a domeniului, inspre Hosea, st5.tea inca in picioare o veche construcvie, M.sata in p5.easire, o fost fabrid de rahat zaharicale. NIsturas socoti Ica fara prea mari cheltuieli cladirea putea fi amenajata pentru ,birouri. Deocamdata i i puse masa §i cele dousl scaune absolut trebuitoare afara, sub un cort care crea locului invadat indata de oameni o atmosfera coloniaM. In sfir*, chilipirul cel mare era existenca unei linii de garaj ; o mica societate disparuta vroise sa construiasca aici o fabrid de uleiuri, cum unul din ac%ionari era director la regionala Cailor 51
Ferate, incepuSera prin a construi linia, fiindca', se putea face cu parale puvine. In jurul terenului, NIsturas trase gard de sirmI ghimpatI, flcu poarta de fier in dreptul viitoarelor biroun, lar deasupra puse firma de sapte metri lungime : „$antierul naval NlIsturas — Societate Anonima Romana". In ziva aceea incepeau sa vin si vagoanele cu pe faleza un Sopron materiale. Din moment ce erau scindun, se lung de 50 irnetri, tat de 15, cu podea de lemn bine data la. rindea si bine incheiata — prima construcvie care incepea • justifice firma. Mai ttrziu,. se facura si perevi de scindlni, cu ferestre imense inspre Dudire. Aic i era sala de trasaj, pe a ca'rei imensI dusumea-planseta incepura sI se traga liniile viitoarelor cabotiere, in timp ce de-a lungul gardului use desarca repede cheresteaua. Pe urrna, furs instalate sub cerul liber sase bandzeiguri, ferIstraie mecanice, se pusera stilpi, se trase curent de fora, se aduserI bormasmi electrice, felistraie de mina, tesle,.topoare — §i santierul mtri in funcpune.Lucrau .marangozi aduna;i de pretutindeni, si nu doar marangozi, ci oameni de tot felul, care stiau sal cid un topor sou un ciocan in mina'. Cabotierele, vase pentru o singtni dritorie, de o si'mplitate extrema', se lucrau la iuceaU si f ara rigoare. !litre timp, venira strunguri, raboteze, masini de frezat ; se instalara afara,. in 1-1'clejidea ca n-o sad plou, si incepura sa se lucreze organele mecanice, cirmele, axele elicelor, transmisiunile. Se aduseri aparate de sudurI si se confecvionara accesoriile de fier ale pun;ii. In august, chid iprimul rcabotier fu dat la apa, se rupse doua indatl .ce parasi sania de lansare. Nem%ii cercetara paguba, cercetara planurile, nu gasira santierului nici o vina, certni sa se .adauge in viitor o centur5, de fier, deasupra liniei de plume, si mai impusezi supliment la deviz dou mi'lioane de lei. Lemnul e lemn, si fierul e fier — nu poste fi taiat cu bandzeigul. Indata soma din. Germania doua masini ghilotin'i, de cite cinci tone, foarfeci unase, mecanice, putind .sa despice, ca pe o foaie de hirtie, tabla de cincisprezece milimetri grosime. Se mai .aduse o poansonez'i numeroase borperfecTionat5., marina ide dat Ouri prin ipresare, masim, de toate Pe negindite, se mareau atelierele, intinzindu-se pe teren alandala, arad-ruci un adIpost rdecit al cerului. Abia spre toiamna se ficuei deasupra for copertine de ,scinduri, cu carton asfaltat impotriva plon, si numai chid veni .gerul se ridkara ti pereci de lemn, fundca'. mate52
rialul se afla la indemina. §i nu costa nimic, reprezentind prisosuri •de la construc;ia cabotierelor. Intre timp, vechea halal a fabricii de zaharicale fusese amena)atal pentru birouri, se impalrpse spa%iul cu ziduri, se pusese acoper4 nou, peste pardoseala de beton se montara dupimele ; clIchrea, tencuita Cu timplana vopsita in verde, ingloba acum §aisprezece inapen spa;ioase, in care lucrau cincizeci de funcTionari, de o parte ai serviciului administrativ, de cealalta parte ai celui tehnic, dar, cu toafa cheltuiala, pe-afar5. rIminea tot hica, fiindca 1§i pistrase vechea croiala. N'istura plecase . de multavreme, in schimb numele lui rImIsese pe firma' in gurile oamenilor. InginerulBaciu, care era director p avea puteri depline, nu acea nice un pas fara sa1-1 consulte cu telefonui... Marele patron nu veni nici cind se intimpra nenorocirea cu vasul rupt la lansare. Atunci telefonul zbirnii neintrerupt toata ziva, inginerul Baciu era paled, ii tremurau miinile, se temea chiar sl nu fie bagat la inchisoare, sub invinuirea de sabotaj, teribila in timpul rkbolului, dar Nastura§, deli absent, apaira de departe §antierul — p toate se sfir§ira cu bine. Al doilea cabotier, intalrit cum se ceruse, rezistal la brutalitatea incepu sa se legene seine% pe valuri, in uralele musafirilor poftip la serbare, dar se inecal in fa%a §annerului, in mai pucin de o oral, fundcI apa gilglia prin bordaj ca prin our, p pompele nu putura fi puse la timp in func%iune. Iar zbirniira telefoanele, ear tremura cuprins de spaimI inginerul Baciu, doua zile, pinI ce se stabili ca nici de data aceasta nu era vina §antierului. Normele de construccie se modificara inca o dat5., cerindu-se mai multI ingrijire, numarul orelor de lucru la Bann „Generala" primi fiecare cabotier se m5.ri cu cinci sute, dispozi%ie s'al mai verse cinci milioane de lei in contul lucrarii, de§i, daca ar fi fost sa se puns la socoteari costul acelor ore, ele nu atingeau sfertul milionului. Insa un §antier naval are regie mare, legal pe de alts parte, avea arguinclusa in orice comancri — mente de toate naturile, §i nemcii nu puteau sa piarda multa vreme. Istoria acelor vase fu §i mai departe precaei. Pina in primavara anului 1944, din cincizeci de cabotiere pa'rsiserI §antierul doar nou'isprezece ; nici unul nu mai porni spre Sulina, nu mai aveau ce sa caute in Crimeia, furs ineircate §i trimise in susul Acum se clIclea zor mare s'a se termine ultimele treizeci 51
unu : toate furs imirate pe cala, claie .peste gralmaa, incit marangozii abia aveau loc printre ele. Pu%in inainte de 23 august, in timpul unui bombardament, ziva la douasprezece, o bombs incendiary calzu in mijlocul calei toate cabotierele arsera, pins la unu, lastnd mormane de cenuA citeva vagoane de bulonerie, strimbata, topita, fira nici un folos de acum incolo. Nerncii plecaser5, fara cabotiere, in schimb ra'ma'sese antierul, aceasei improviza%ie unde erau angaja%i patru sute de oameni. $i-apoi, chiar daca toate atelierele funccionau in baxici de scinduri, ubrede, utilajul idestul de complet nu putea fi aruncat pe concentra toata atencia asupra antierului care Dudal.re. N5.stura ii purta numele, cu gindul sa stoarca din el cit mai mult, piny mai era vreme. Societatea Francez1 de Naviga%ie iii pierduse in bombardamente cel mai important antier de repargii de pe Duna/re. Na'stura se angaja sa'-i repare 1.epurile remorcherele — aceast5 comana, ,deF nespectaculoas5,, ii aduse c4tiguri insemnate, fiindca la inceputul anului urmaltor tai mairi antierul, construind o hala de sctnduri, un mare atelier de cazangerie, unde Falcu not instala%ii pentru prelucrarea fierului. In ace14. an, idemonstrind cu abilitate ca dispunea de utilajul de oamenii necesari, obcinu de la minister o comandi nechibzuita, aisprezece pescadoare de lemn patru lepuri de cite o mie de tone. Un asemenea cere prelucrarea a dou5', sute cincizeci de tone de fier, ceea ce inseamna o sut5, cincizeci de mii de ore de lucru... Improviza%ia lui Na'stura intra rracar teoretic in rindul adeva'ratelor antiere. Pescadoarele se lucrati, majoritatea fur predate, ,din aisprezece, azi se mai aflau numai cinci pe in doua luni, probabil, aveau sa fie gata de lansare. In schimb, camanda cea mare se impotmolisera de multi vreme ; aproape un an trecuse cu pre0tirea lucrarii, in anul urm5,tor se chinuise materialul in cazangerie, cu rebuturi ingrozitoare, ceea ce prilejuise dese anchete din partea ministerului... Abia in toamna anului 1947 incepura sa se imire tablele pe caM, toate patru deodat, deli nu erau echipe destule, graba neavind alt scop decit sa adoarrna nelin4tea nemuhumirea beneficiarului. Dar cum aconturile uriw luate asupra lucr5.rii se irosiser, pe la mijlocul iernii antierul nu mai avu cu ce plati muncitorii. Ultima manevii a lui Na'stura, in fava acestei situavii grele, cind comisiile de ancheta descopereau nereguli in minuirea banilor, 54
fu sa is doua comenzi not pentru cu avansul umplu la uveaa i golurile. Era vorba intii de reparapi importance la apte cinci ceamuri ale lui Anatol Petrini, mare armator, cunoscut pe toata Dunarea. Apoi de o construccie noua, nespus de temerara, data cineai seama antierul n-avea nici o experien%a nici o traclivie in acest. domeniu o motonava de noua sute de tone, pentru investeasca vestitul exportator de cereale, Chiriazzi, care vroia avutul in acest vas s5.-1 scoat5, din tars. Motorul exista, un Diesel nou Sulzer, de base sute de cai, cumparat de la un armator .constanvean ; acesta it importase din Elvepa inaintea razboiului dea intrebuinvare. Fu adus cu trenul depozinu mai apucase i. Inginerul Duttat, sub acoperi de carton, in curtea solicitat sa intocmeasca proiectul, refuz5., fora motiv — era cu oarecare ciudatenii. Sarcina. 1ua un un am inchis in sine inginer tinajr, Marchidan, care aparuse in antier la sfimtul ; o data anteproiectul terminat, fu trimis la Bucureti, ca Nastura obvina viza de constructie. Nastura insa nu se grabea sa indeplineased aceasta formalitate, dupa cum nu se grabea sa inceapa reparavia la lepunle lui Petrini, care zaceau de multi vreme la ancora, in fats Daca scapase de incurc'atural, nu-i mai p5.sa de ele ; avea sa le vino rindul la reparacie, dar nu .curind, mai incolo — zadarnic it soma armatorul. ele nacionalizate ; pentru noua confusesera ducere a antierului repararea for insemna o abligavie contractuala datorie de onoare... Aceasta era, deci, situacia • intreprinderii la na%ionalizare. Ca inginerul Baciu iii aduse demisia disparuse la iuteaa, ca azi, dupa .cite se auzea, era arestat impreun a cu Nastura cu sfetnicul sau financiar, eful contabilit5.0, urmind sa dea socotea15, de minuirea banilor — iata fapte care nu mimrau incurcturile noului director. El se afla in faca unei moteniri primejduite deficitare de o saptaamina se straduia sa gaseasca un drum in acest haos, sa desparta pamintul de ape, ca la inceputul creaciunii... Oamenii aflasera ca la direcviune se discuta reorganizarea dar faptul nu le aducea deocamdata nici o caldura ; ce sa reorganizezi, cind se radspindea tot mai mult zvonul desfiinOrii ? Maistrul Golgota, care nu lipsea de la nici o consfaituire, nu le spunea nimic muncitorilor, insal pe chipul lui ei vedeau nemuhumirea. Nu, maistrul n-avea incredere in noul director ; a$a cum arata acesta, intors de la Bucurqti, sau Bata sa piece cu ochii pe ceas, 55
sa nu piarclai trenul, cu parul rava'§it, cu obrazul %epos, sups de nesomn, ai fi zis ca treaba la care se inha'mase ii dep'4ea puterile. La sfNitul saptaminii, tulburarea oamenilor .crescind intr-una, maistrul Golgota fu nevoit sa le dea un raspuns — era imputernilepede Indatoririle — §i ii vesti ca.' joia viicitul lor, nu putea toare totul va fi gata, se vor comunica hotadririle — sa'-§i vada toata lumea de lucru, cu insufle%ire. Muncitorii se hoeirirai sa a§tepte, pina joi mai erau patru zile, dar n-aveau nici o incredere ca.' atunci va veni vreo u§urare din partea unui om care timp de o saptairnina nu facuse decit sa stea inchis in birou, sau sal bats drumurile. cuno§teau aproape to%i, §i destul de bine, mai cu .seams cazangiii ; Oda mai deuna'zi lucrase cot la cot cu ei in echipa lui Arici Vasile. Insa in ziva cind fusese pus in fruntea lor, se aratase ultima oars mulvimii ; dupa miting umblase prin curtea antierului §i pe caM, examinase atent toate ungherele, deli ii erau cunoscute pe dinafaraj, privise, cercetase, masurase cladirile cu privirea, intrase prin ateliere, daduse mina cu oamenii. Pe urma dispa'ruse ; numai paznicii it mai zrisera in doua seri, dupa lasarea lucrului, cu chiva in§i dupa dinsul, inginerul-§ef Dutchievici, inginerul Marchidan, maistrul Balota, Donos, sudorul, Bind tircoale baracilor, studiind cala de sus, de pe faleza, atitind cu mina incoace, incolo, ca §i cum ar fi flcut planuri. Mai erau §i alcii, ci;iva, care claidusera ochi cu el, maistrul Golgota bunaloarl, insa ace§tia nu spuneau nimic despre sfaturile care se ;ineau in birou, cind cu minutele, cind cu orele, parca in tainI. In sfir§it, joi diminea%a, la poarta se putea citi un anun% prin care tot personalul §antierului era convocat de director, la ora patru du0-amiaza, in hala cazangeriei. Ceva mai tirziu, anun%ul, scris la ma§ina', suferi o modificare cineva tl indrepta cu creionul, lasind sa se vada laimurit ca adunarea era convocat nu de director, ci de comitetul de intreprindere... Acel cineva fusese chiar maistrul Golgota, dar indreptarea lui, acuta prea tirziu, n-o vaizu decit portarul. In cursul diminc%ii, la birou se ;inu iar o consfaituire, lungs, de la unsprezece pins la patru f ara zece ; fuel chema;i §i oameni din ateliere, falrI sa se §tie cine-i alesese pe nume §i ce se punea la cale acolo. Cind iqir5., nu mai era timp iscodeasca nimeni — lumea se indrepta caltre hala. Cu toata neincrederea care plutea asupra mulTimii, fiecare era curios s5.ii afle viitorul, ca veniti to%i — 56
patru sute de muncitori si vreo saizeci de funccionari si tehnicieni — intreg personalul. Mai intii v5zur5, ca se ridicase tribuna obisnuiei in fundul halei, dar nu se aduseseii, ca la alte adunairi, b5ncile de la cantina. Era dispozi%ia directorului, si maistrul Golgota nu mai avu timp sa' facI nici o rectificare. ,Va zicad —i.gindea el — lumea stea in picioare, poate chiar drep%i, ca la !" Treaba incepea radu, erau nemul;umi%i si oamenii, .cei mai cloncosi isi cialicleau coate, spuneau printre dinvi vorbe de ocarl. La ora patru flea un minut, du0 ceas, nici nu se sfirsise tMa.zuirea mulcimii, directorul se ivi, ca din p'imint — nu-1 vIzuse nimeni coborind de la birouri. Doar o fiima din cite se aflau acolo it sim;i, cu o cli0 mai devreme ; era subalterna magazionerului...
Ana Odeta se oprise linga un stilp, in up halei, in timp ce • §eful ei, Uic5, isi fIcea loc cu coatele ajungI in fav5., cit mai aproape de .personalul superior al santierului. Statea acolo, stinghe, . . si speriata', nestiind cum sa" se ascunc15. in sine, ca s5, nu atragI privirile, cind un tin5.r in salopet, cu o ppca pe care se vedea urma unei vechi insigne de scoari, se apropie de ea $i-o saluta, dup5 ce o privise citeva clipe ,dintr-o parte, lipsit de indraizneala. — Buns ziva... gindindu-se dac'r1 sI-i spun tovarisai sau domnisoar5.) Eu sint Kreis, nu stiu dad.-vi mai aduci aminte de mine. recunoscu abia dupI ce-i af15: numele. Urma cursul seral pe vremea aceea, la scoala industria15. Lucrase si el, pu;in timp, la Iacob Vanvacas, fIcea desen tehnic, birourile for se aflau in aceeasi sa15. Se schimbase, erau de-atunci aproape sapte ani de zile, crescuse inalt si slab, cam desirat, avea obrazul ciupit de vairsat, si intre micile cratere acum ii cresteau fire ■de par, eizlece, ca smocurile de pir in nisipul dunelor. Ii intinse mina. — Kreis Vasile ? — Vasile. Credeam ca nu mai ;ii minte ! — Ba da, numai ca te-ai schimbat. — Dumneata esti la fel... 0, Doamne, cum vorbesc oamenii !... Primise un mi.rvisor de la el, dar cine mai stia unde-i ? — Lucrezi aici ? o intreM bEatul. 57
Indira. din cap ; numai de n-ar mai intreba-o ce ficuse pini acuma ! Era obosifi nu vroia povesteasei de zece ory via%a ; trebuia s-o puns pe hirtie — iar i se ceruse autobiografia. — Nu to-am vaizut pins acuma, urma el. — Am venit numai de citeva zile. — $i unde lucrezi ? — La magazie. El facu un gest de sira : — Cu musta'ciosul ? — Da. Dumneata unde lucrezi ? — La sala de trasaj. unde-i sala de trasaj, nu cuno§tea antierul. $i cu asta Nu terminase cam tot ce-ar fi putut vorbi impreuna. fusesera primele cuvinte pe care le schimba aici cu un om, in afar de Ulea pa'rea bine c51.-§i gIsise o amintire. Numai de n-ar incepe s-o iscodeascad !... Dar poate ca'. el it curyNtea via%a §i nu mai era nevoie de nici o intrebare... privi cu coada ochiului — nu pairea ca s-ar fi prega'tit s-o descoasa. — Aveai o sor5.. — Da, rIspunse el, s-a m5.ritat asta-iarna. In clipa aceea, Ana Odeta tres5,ri, poate auzise dar ei se paru ca intii - alts cale, dqi nu avea nici un indiciu nici o ba'nuiaU care sa1.-i vesteasca prezenva lui aici — §i apropierea. De-a lungul halei veneau repede citiva oameni, §i el era intre — §i netezea parul. Cind fu aproape, ochii li se .intilnira' ca in sta%ia tramvaiului : ea vaizu din nou in ochii lui un semn de mirare, de nedumerire, dar pe urrnal el se pierdu printre oameni, impreua cu insovitorii ; numai 'capul unuia dintre ace§tia ramase deasupra, talazuindu-se prin mul%ime. In minutul urmaitor, la patru fix, exact in clipa cind suna si.rena la fabrica de ciment, vecira, directorul s5.rea pe estrada din fundul halei. Era o tribunI de scinduri, inalta de un metru, in faca avea o mass invelita in pinza ro§ie, ca pretutindeni, iar in spate o scarioa ca la cotecul de porumbei. Doi oameni urcati sthiva, miscari domoale ; directorul nu-i urra. — isi flcu vint, puce o mina in marginea estradei, si dintr-un salt, ca la stadion, fu sus, in valzul lumii. — E sprinten ! observa Kreis, zimbind cu admira tie si simpatie. 58
Ana Odeta nu ra'spunse, era Inca amevit5. — ar fi crezut ca daca nu auzea, clay, glasul vecinului... Da, era sprinten, %inea minte cum :sarea peste parapetul vaporului. Observasera si aceasea nmcare neprotocolara incercau sa zimbeasca... Adesea, mulcimile pot fi cistigate cu o singura vorba, cu un singur gest, dar nu — nu era cazul acum. Adunarea se undui, oamenii venira mai in faca, ara" Indemnul nirnnuia. Indata ce se acu liniste, se auzi un glas de la tribuna : — V-am adunat aici pentru a va face comunica'ri importante. Tovarasul director Matei Mironescu va expune pe scurt planul de reorganizare planul de lucru al santierului... — Maistrul Golgota, un om strasnic ! sopti Kreis. Ana Odeta isi arunca privirea ratacita asupra celui care vorbea de la tribun5.. Era un om de o inalcime neobisnuita ; nimeni din cei aflati acolo nu se putea asemui cu el la statura. Dar nu era mare numai in inalvime ; toata croiala lui de area m'sura. Avea capul urias, cu falcile iesite in afarai, ceea ce-i adea un aer de indirjire si energie, gitul gros, pieptul lat, parca imblicat in armural, bra;ul cit trei ale unui om de forva mijlocie. Mici ii erau numai ochii, sau paireau mici pe aceasta figura, pierzindu-se sub sprincenele diferit colorate pnntr-o civavenie a firii, una neagr5., alta roKata, acindu-i pe cei care it vedeau prima oar sa creada ca a doua e murdara de rugina. Cu toat5.1 adura, maistrul purta pantaloni bufanci, o pereche de cizme cit toate zilele, un fel de veston cu nasturi galbeni, veche uniform a marinei, si o sapca de muncitor, cu cozorocul in sus, lajsindu-i libera fruntea ravita de plesuvie. — Tovarasul director are cuvintul ! Incheie vorbitorul, dupad o pauz5. Apoi se trase in 15turi, iii ridica ba'rbia si r'inase asa, vea0n, framintind doar mina in care cinea capul unei nuieluse ascunse in mineca vestonului. Directorul ii 1ua locul, si din buzunarul de la p4t scoase un petecuv de hirtie. Era un om malt, dar pe linga acea matahaM pa'rea scund si firav, aproape sal-0 fac5, mild. Spre norocul lui, vecinul din stinga avea inalvimea mijlocie a omului si prezen;a lui reacea echilibrul staturilor. — E Donos ! sopti iar Kreis. Vecina lui tresari si it cerceta pe cel de sus cu privirea ; it vedea prima oar5., lipsise si el din sander multe zile, alerga ca directorul, 59
impa'rvindu-si demersurile si idrumurile. Deci acesta ii era sprijinitorul ! Nu putea defineasca fizionomia, era prea tulburata, iii aminti doar ca Uica 11 numea „tartorul santierului". — Ce-i el aici ? 11 intreba incet pe Kreis. — Secretarul de partid ! Tina'rul ficu glasul directorului se auzi in hari : — Am multe sa va spun $i nu. vreau sa pierdem vremea... Inceputul era ca al tuturora ; toy' care le vorbisers pin acum muncitorilor aveau multe de spus nici unul nu vroia sa par& vremea. Oamenii asteptau, unii iii liceau semne, schimbau priviri, ..cu ironie neincredere, pregkindu-se sa izbucneasca. la urrn, fundei nu asteptau vesti bune. Directorul continua repede, ara sa le lase mai mult timp de gindire : — De aceea . am cerut .sai nu se aduc5, banci in hal5. ; n-o . sa ne intmdem la taifas pins mime. Ceea ce am sa' va spun cere o jumatate de ors. Vorbea curator, limpede, cu o neaste tats inlesnire, ca cind ar fi fa'cut scoalI de . oratorie, si era in gfasul lui o asemenea voie buri, inch to. asteptai sl se porneasei pe. glume ; dar el nici ma/tar nu zimbea, climpotriva', parea foarte sums, cu fruntea usor increvita% poate ingindurat, in timp ce iii scotea cam nervos ceasornicul de la mina. — Ve%i fi mira;i nemul%umi%i ca astki santierul se of la in aceeasi stare de acum zece zile, zise, punind ceasornicul pe mass, ca sa-1 aiba la vedere. — Mai Jim ! bombaini un om de ling5, usile halei. Fusese o vorba pentru cei din jur, dar nimerindu-se sa pice intr-o clips de liniste se propaga atit de limpede sub acoperisul de scinduri, sonor ca un fund urias de vioaii, inch toata', lumea o auzi bine. — Vorbeste tare, Oreste ! ra'spunse directorul, recunoscind glasul $i identificind omul, ceea ce idov edea, clad nu .mai mult, cel pu;in o ureche neobisnuit de fin. Insa mai s'iditos ar fi sa ai rabdare pins la urmL. In sasptairnina care, a trecut, m-am sfkuit cu oamenii potrivi%i, am chibzuit impreunal, am luat hotIrtri si-am ob%inut aprobarea sa le aducem la indeplinire. arunca ochii pe petecul de hirtie, Aici se opri doar o continua' cu un debit aproape anormal, deli fiecare cuvint se auzea deslusit : 60
— $tiu ca o duce%i greu si nu va flOcluiesc ca o s-o ducevi bine de lunea viitoare. Am mostenit o gospoclaine subredI si OrIginita ; sintem datori s-o riclicalm de la pamint si-i in puterea noastea s-o facem stralucitoare. Nu vreau sa va spun nici un cuvint de pomana ; eu asa o v5,d — pune%i umarul ling'a al meu si asa va fi ! Iar acum sa trecem la fapte... Tovar4e Con;u, vino, te rog, aici ! Oamenii rasuflara' ; va sa zica' nici un semn mute, nici vorba de desfiin;are Dintre ei se desprinse un ins de vreo patruzeci si cinci de ani, nici malt, .nici scund, bine legat, cu obrajii plan, colorap, domol in misca'ri, fir5. .sa fie greoi. Era bIrbierit proas0t, intreaga lui inavisare dovedea bun5,-cuviinca si ingrijire. n fa%a estra: del, omul se opri sfios, dar nu 'fisticit. Numai ,cind directorulil pofti s vim sus, se inrosi, ca un copil ; nu se sim%ea destul de sprinten sa imite gestul lui de la inceput — ocoli tribuna si se urea pe aproape umilit. • —I1 cunoastevi ? intreba directorul. Ilie Con%u era maistru ttmplar. II cunosteau, lucra in santier din 1945. — Cite kilograme ai, nene Concule ? In said fu o clips de rumoare — directorul figa'cluise s5.nu lungeasca vorba si-acum prea pus pe glume. Oricum, oamenii risera ceva mai desctusavi si asteptaii curiosi urmarea. — Nu stiu, n-am cintar acag. Intrebarea pairindu-i-se glumeac5, Ilie Con%u incerca $i el sa pars glume%, cit tl vineau puterile, far lumea rise iarisi. Numai directorul rImase serios, ca si cind nu el stirnise gluma. Dupal ce-1 ma',sura din cap pins iin picioare, cu o iprivire repede, zise indreptindu-si ochii asupra halei : — Cred ca are vreo optzeci si cinci. Sa te icint5resti la magazie !... Cit5. carte tii ? The Concu tl privi nedumerit. Nu-i era rusine ca tt descosea aici, in fava a cinci sute de oameni, dar intrebarea asta i-o mai pusese si de dimineaca, inaintea consatuirii din birou —it intrebase si altele, fac51. datoria : ce mai vroia acum ? 11.5.spunse, ca — Nu prea multi, v-am mai spus... — Da... Ilie Convu e un gospodar de ispravI : ducevi-va. vede%i casa, sa vedevi cum tiiieste, si-o sa va da%i seama. Tot ce are acolo e facut de mina si cu munca lui — stie toatai lumea. Pentru incredinvam gospoaceste motive, si pentru altele, am hofirit dalria noastr, deli e vorba de o ra'spundere foarte mare. Incepind 61
de astazi, Ilie Concu se numeste seful serviciului administrativ at santierului. Se lasa o tacere asa de adinca% incit it auzira to%i pe maistrul Golgota pocnind din m'asele, ca si cum si-ar fi dat in acest fel ciudat aprobarea. Pe urm5., it auzira pe Con%u gifiind... La fel gifiise de diminea0, cind i se acuse aceasta propunere ; se impotrivise, cu spaimal, cu modestie : — Nu pot ! — De ce ? — Nu stiu carte destural, nu ma pricep, nu cunosc regulile, nu vreau sa intru in puscarie. — Nu intri dumneata ; intru eu Mititelu ! Mititelu era numit de minister contabil-sef araturi de director si de inginerul-sef Dutchievici, ficea parte din conducerea santierului. Mai inainte se ocupase cu statele de salarii, asa ca Ilie Con;u 11 cunostea, cum it cunosteau si ceilalvi oameni, ,dar asta nu insemna o garancie, astfel ca aratase aceeasi impotrivire in continuare : — Ce mai incoa si-ncolo, nu se poate ; asa ceva nu s-a mai pomenit ! — Uite ce e, not facem revoluvie, si-n revolu;ie se pot face si lucruri care nu s-au mai pomenit. Fa din santier ce-ai facut din gospodaria dumitale ; e acelasi lucru, doar ca-i mai mare. Primise, dar mai era ame%it acuma, cind directorul 11 prezenta oamenilor ; prin urmare nu fusese o glurna'. ! Matei tl btu pe umar, rizind : — Ai grili ca in cea mai scurta vreme tovi oamenii sa fie la fel de grasi ca dumneata. Se auzira risete si glasuri din mul%ime : — Macar pe jumatate ! Sa nu ne pui la ingra'sat, nea Ilie, ca pe-orma trebuie sa ne faci alte haine ! Ilie Con;u tai strtnse burta, jignit, si se uita mustlitor la oameni, in timp .ce directorul ii stringea mina. to prezinci la birou. D-aca vrei — Mine predai atelierul (zimbi) pco*i sa-vi pui cravat. Marina nu-ti dau (zimbi din nou) n-avem, e in repara;ie. Pins ce oamenii sa se dezmeticeasca, directorul isi arunca iar . ochii pe hirtie si continua, inainte ca Ilie Con;u sa fi coborit scara : — Am socotit de cea mai mare insemna'tate ca gospodaria bunul trai al fiedruia, si produc;ia santierului, de care depinde harnic, pe care-I noastra, s-o incredinvam unui om cinstit, inimos dar au sa va mai uicunoastevi si care va cunoaste. Va simt 62
altele. Pina atunci -‘7% rog sa aveci incredere in Ilie Con;u Aleasca sa nu-i pune%i bete in roate. El va fi ajutorul meu direct in ceea priveste administratia ; sint sigur 6.1 o s-o scoata la capait. Condu-
, orea tehniel, dupa cum stici, ii revine inginerului-sef Dutchievici, 'Ipe care it cunoastevi. Se auzir5, aplauze, destul de numeroase. Directorul se uita' in hirtie — sov5,i puvin, aplauzele parcai nu-i fusesera pe plac, it dezorientasera — zise, mai departe : — Ingmerul-sef Dutchievici va avea ca ajutor pe inginerul 'Marchidan, cu care va colabora indeaproape. In timp ce se stirnea miscare in personalul superior, aflat in fava, cineva zise, in soapt5. : — I1 flanicheaz ! Scopul acestei numiri era limpede, asa ca ruinoarea se intinse discreta% si mai departe ; nimeni nu avea nevoie spuna gindul pe favai. Directorul sim;i tulburarea pe care o provocase urma., ficindu-se ca o in%elege altfel : — $tiu ce mi s-ar putea obiecta : c51. inginerul Marchidan e prea tinar. CiIi ani ai ? Intrebatul raispunse, dintre rinduri — era un om scund, pierdut printre ceilalci : — Douaizeci nouad. — Doua'zeci nou%i ! Vedevi ca nu-i chiar copil. Dad eu am treizeci cinci, cred ca se ing5Aluie unuia din ajutoarele mele sa aiba' case ani mai pu%in. Vino, te rog, aici, nu esti Area inalt, sa te vacil toatal lumea la fa0 ! In time ce tinarul inginer se urca pe estradI, un glas din primele rinduri interveni cu autoritate : ingascluivi numai o obser— Domnule director, va,' rog vavie ! Era inginerul Dutchievici, un lArbat inalt, cam uscat, usor adus de umeri, cu obrazul prelung, palid, cu tr5.saituri bine desenate, cu pa'rul viguros si de o culoare ciudatal, un amestec de o;el care-i dadea un aer de energie, ceva din fermitatea celor dou'i metale .aliate, ascundeau, cu o larga generozitate, virsta inaintatai. Desi adus in santier de Nalsturas, se stia ca fusese aproape permanent in conflict cu cumnatul acestuia, inginerul Baciu, numai Friceperea lui recunoscuta it acuse pe fostul director s5,-1 suporte, fiindd nu se putea bizui pe altul. Intervencia lui '11 nemulcumi va'clit pe directorul de astaizi, mai ales felul cum i se adresase. De aceea ii rIspunse, destul de aspru : 63
— V-as ruga, inainte de toate, sa Iinevi seama ca, indiferent ce ginduri ar fi in capul dumneavoastr, atita timp cit sintevi aici lucraim impreun, ne numim tovara§i ! $i acum poftivi, dar va atrag atencia cs intreruperea aceasta o adaug la jurntatea de ceas pe care mi-am acordat-o. Obrazul palid al inginerului se colors o clips fizionomia lui fu exploziva — desigur se simvea jignit, dar strinse pumnii vorbi apasat, abia st5pinindu-§i enervarea, ca sa nu-1 tremure glasul : — Daei dumneavoasni v-a;i rezervat o jun-la/tate de ors, imi veci ing5clui rezery eu maicar un minut. Acum oamenii simvira mai bine c5. era .ceva incordat in aer ; se flcu taicere, o ficere pared oistiU, fai.ra" sa poci spune care din cei doi era dezaprobat. Adevairul este ca inginerul Dutchievici — tehnician priceput, harnic, bun satuitor, bun tovara de lucru — se bucura de simpatia celor mai mulvi, deli nu umblase s-o c4tige pe-a nimanuia. Firea ii semana cu infaviprea : era un om demn §i hot5,rit, icam Teapain, dar prevenitor cu toata" lumea din jur. Acum n-ar fi intervenit, era un om revinut, clacI numirea lui Marchidan nu 1-ar fi surprins. La consatuirile dinainte nu se discutase acest caz, nici malcar azi —.- era o. hotairire luata in ultimul minut. — Am toata stima pentru tina'rul meu coleg, incepu el, in t5,cerea incordatal din hari. Am lucrat ImpreunI §i... (Ezitai, apoi spuse, conventional, neconvins, cuvintul ob4nuit, faira ca ai%ii sa observe rezerva lui :) prewiesc. Dupa mine, faptul tinar nu reprezintii un neajuns. Tinere%ea, pe 'care regret ca n-o mai am, e o calitate, nu o lipsa ! Iar ezita ; desigur vroise sa citeze un faimos vers, .dar renunfi ; ar fi fost pre%ios §i neghiob. Treceau secundele, ceasornicul le numa'ra, riguros, §i el nu Osea un temei plauzibil de impotrivire, fiindcal nu vroia sa marturiseasca adevaratul temei, in ce consta indoiala lui. In fine, continua : — Dar, fiindca nu mi-e indiferent cu cine urmeaza sa colaborez, v5.1 atrag aten%ia ca tinarul meu coleg e inginer electromecanic, nu navalist, §i mi se pare bizar ca un §antier naval... (Nu--i incheie fraza ; se uita la ceas.) Asta e tot ce-am vrut sa v5. spun. Va datorez treizeci §i cinci de secunde. Dupa incordarea dinainte, oamenii risers, socotind ca inginerul Dutchievici vroia sa raspunda cu o glumal asprimei aratate de director. Dar el nu glumea, raimase nem4cat, cu buzele strinse, cu chipul 64
redevenit palid, in acea culoare de plating §i oval ca a pIrului, cu care aproape se confunda. Directorul nu p5.ru tulburat. — Treizeci de secunde nu-i mult, zise. Le trec in contul meu. Dar veci vedea c5: am fi putut sa le chtigalm. Iata ce am notat aici : inginer Marchidan, douzeci noual de am, nenavalist — poftim, e subliniat, deci §tiam. Inginerul se inclina : — Sintevi foarte prev5,zaitor ! Imi cer iertare : pe viitor n-am sal vad, mai intrerup ! Spuse ultimile cuvinte sacadat, pe un ton care rminea a in ureche — ca o prevestire, ca o ameninvare Nimeni nu 135.ga de seams ; numai directorul schimb o privire fugarl cu omul din stinga lui, Donos, care statea nemiKat, frecindu-se 'doar, din cind in cind, la un ochi — reincepind sa vorbeasc5, tai zise in sine : „Am grqit ceva !" Insa nici glasul, nici atitudinea lui nu al-a/tau cal era contra. nat : — Inginerul Marchidan nu e navalist, in schimb are o pasiune : vapoarele. De altfel, chiar locuiqte pe strada Vapoarelor. (Era o glum5., nu un argument, deci oamenii risera atmosfera se insenina.) Aseara am stat dou5, ore la dinsul, mi-a cintat la vioar5. Cintai foarte frumos, nu §tiaci...: Am vaizut cad are cairci de construccii navale, care in biblioteca antierului nu se gsesc. a Sint sigur ca alvii nu le au. (Dac5, era o aluzie la Dutchievici, grewa lar4i,dar n-avea de unde sa tie.) Citeva din ele, greu de gasit, shit copiate de mina lui, cu desene cu tot, de la inceput pins la sfirpt. Asta nu inseamnI manie, ci pasiune. Tovar4e Marchidan, de ce n-ai urmat ingineria navaa ? Tin5rul inginer ridica din umeri : — In anul cind m-am inscris la $coala Politehnical nu exista sec;ia navala. — A§a ? ! Dar atunci dumneavoastra% tovar5§e Dutchievici, cum de sinte%i navalist... — Da, §tiu ce vre;i is'a ma intreba;i, raspunse inginerulief, calm de data aceasta. Eu nu mi-am facut studiile in vari. — In Germania ? — Da. — $i-n Italia ? — Da. — La Roma ! — Exact. 65
— Dumneata de ce nu te-ai dus sa studiezi la Roma ? se adresa' directorul lui Marchidan ? — Nu-i catolic ! strig5. cineva. Marchidan ridia din umeri, incurcat. conchise directorul. Te-am — Banuiesc ca n-ai avut trimite not acum, dac-ar fi nevoie, dar ai dovedit ca esti destul de specializat. In rest, nadd'ajduiesc ca inginerul-sef Dutchievici te va ajuta. Acesta se inclina, rece si gray. — Tovaraise Dutchievici, ne bizuim foarte mult pe dumneavoastr5. Dindu-va un colaborator tina'r, inten;ia mea a fost revina lui partea care cere eforturi fizice mai mari. Nu v-as putea cere dumneavoastrad, la cincizeci de ani... — Cincizeci si sapte ! rectified' inginerul, la fel de rece si gray. — Nu-i araItaci !... Dar, oricum, peste cI;iva ani probabil ve%i iesi la pensie. Or, eu vreau sa organilim santierul pentru un timp veTi sprijini pe inginerul mai indelungat... In concluzie, sper Marchidan ! — Da! — Multumesc !... Nu cintaci cumva la pian ? — Nu. — imi pare rau ! Mi-ar fi pricut sad v-ascult impreunL. (Se uitai la ceas — se facuse ora patru si dousprezece minute — timpul trecea.) 'alai, in linii mari, noua organizare a santierului... Citi, pe bucAica de hirtie — te mirai cite puteau s'4 incapa pe ea — alckuirea serviciilor, ceea ce ii interesa mai pu%in pe muncitoni — altceva asteptau. Maistrul Golgota pocni din .rdisele : era numit sef al calei, post de mare ra'spundere, dar nu cel vizat. — Iar acum, continua directorul, sa trecem la ceea ce este mai important. Va ag5.cluiesc de la Inceput ca veci avea fiecare de lucru, si chiar mai mult decit asteptavi. De altfel vom angaja imediat inca doua sute de muncitori, la 1 septembrie inch pinI la 1 decembrie num'irul de astazi se va dubla. Fu un moment de ta'cere in hall., parca o stupoare, o clips de neincredere, de teams, dupa care izbucniii deodat5. aplauze. Vestea aceasta, neasteptata, pica asa cum ar pica in casa fUmindului o piine mare, pufoasa si Maistrul Golgota ridicad o mina (facevi liniste !) $i aplauzele incetaii. Dar mulcimea era stirnit5., oamenii se priveau unii pe — fusese vorba de .desfiinpre si cind colo li se faigaiduia tuturor de 66
lucru, ba tnca §antierul se m'irea. Pe nesimcite, fiecare tnainta un pas, cei din margini alunecarI pe ltnga pere;i §i intr-o clipI inconjurarI tribuna cu pieptul lipit de ea. — Mi-au pricut aplauzele, continua directorul, dar aflavi ca ne a§teapei o mund uria§I. Vom construi vase, fiindei asta-i meniantiertrl (rise), sa rea noastr5., dar in acelai timp vom construi nu-1 mai recunoascI Naistura§... rind s-o intoarce. Magaziile, remizele §i atelierele se vor cririma treptat, pe malsurai ce vom ridica altele, de zid, cu ferestre mari §i cu calorifer — am indurat eu iernile aici, §tiu cit sint de aspre. Se fac proiectele in clipa asta ; cind vor fi gata o sa le cunoa§tep. Din ce-am elsit aici, in trei ani nu va mai raimine decit utilajul ; ducI-se dracului barkile, aveau ss putrezeasea !... (Se uita iar la ceas §i zimbi.) N-am ticuri ! Ceasornicul este un vechi durnan, a§a ca e mai bine sI-1 tin in fa0... Inainte de toate, ne vom ingriji sa avevi ce minca. Pentru inceput, Ilie Con%u va merge in judec sa vadI de unde ne putem aproviziona. Cantinierul a fost concediat azi ; mtine va sosi noul responsabil al cantinei ; it cunosc de §aisprezece ani. Daci-i timp citeva tile... Magazionerul este aici ? Uica iii ficu loc in favI §i pocni din cailciie. — Aici, ! — Pe loc repaos, firtate ! Comanda data ca la armat'a era plata cuvenita salutului slugarnic ;.oamenii risera, §i magazionerul r5mase dezumflat. — Ce-i cu inventarul ? — SimbatI e gata... Ss vede%i, am lucrat pinI noaptea, dar... — Cit5, pinzI alb‘i ai ? — Pinza albs ? $apte sute optzeci §i trei de metri, patruzeci de santime. — Lasl santimele, ca nu sintem strnbari ! Vei da din ea la cantina cit e nevoie pentru feve de mass... — Pinza e pentru cearceafuri, protests de jos §eful contabil. Face parte din inventarul vaselor. — Cine ti-a spus ? Nastura, sau inginerul Baciu ? Am sI semnez eu bonul, clacI nu vrei dumneata. (Se reintoarse la magazioner.) $tii cita" pinz'a de doc ai ? — 0 mie opt sute cincizeci... Directorul falcu repede o socoteaU in minte. — N-ajunge !... fi vrut ss v1 dau la fiecare the cinci metri, pentru o salopefa... F i iata, e var, e cald, ve%i primi cite trei metri ; 67
da%i-le nevestelor, sa va lucreze Va ve%i face o bluza si un pantalon scurt. — Ca doar n-om fi copii de scoara. Sintem oameni batrini, ce naiba ! — Nu-i nimic, mos Niculae, o sal intineri%i !... Ne vom ingriji ca pentru iarna toata lumea sa aiba lemne, grasime, cartofi... Erau fagaduieli mici, si nu prea numeroase, dar atingeau nevoile mari ale oamenilor. Totusi, acum nu mai aplauda', nimeni ; se auzira murmure care nu stiai ce inseamna. — Da sa vedem cu ce-o sa plaitim ! zise unul, adresindu-se celor de pe-aproape. Cal n-o sa ni le dea pe gratis ! Inginerul Dutchievici, care asculta neclintit, simTi cotul vecinului apa'sindu-1 cu un anumit inleles. Era un coleg vechi, seful 'biroului tehnic. — Demagogic ! ii sopti acesta. Dar el nu raspunse, se trase doar o jumaitate de pas in lalturi. Directorul continua, dupa ce se uita pe furis la ceas•; isi &idea seama ca miscarea aceasta putea sa devina ridicoM sau enervantal. — Vom face si altele, inca" in cursul acestei luni ; nu vi le mai spun acum, nu vreau sa pierdem nici timp, si-apoi mi-e team ea unii au inceput sa se uite la mine cam lung. Mai bine sa vedem si-apoi sa.' vorbim. Dar, daa va aga'cluiesc mincare, imbrca'minte si caldura, va trebui- in schimb sa muncici. Acum da, iara'si se inviora adunarea, se talalzui, tulburata. — Asta si vrem ! se auzira. glasuri. Numai cal n-avem ce !... Maistrul Golgota ridica mina, sa'-i linisteasca, far directorul vorbi in continuare : — Cit priveste lucrul, nu va ramine nimeni neintrebuinTat ; muncitori, tehnologi si chiar ingineri. dimpotrivad, mai angaja.'m Intii vreau sa terminam pescadoarele, ca sa elibera'm cala, lua-o-ar dracu ! Tovara'sul inginer Dutchievici mi-a dat termen dou5, luni pentru asta ; eu cred ca s-ar putea mai repede. Vorbesc cu marangozii : ce spuneci, oameni ,buni ? in stinga halei, alcaituind Marangozii erau strinsi in mijlcecul grupul cel mai numeros — vreo doual sute cincizeci de insi. indata Intre ei se stirni fierbere, se auzira glasuri ca un fel de ceart5'.. La pescadoare lucrau azi cinci echipe de cite treizeci de oameni ; asteptau alt lucru — isi mincasera partea. — Ei, hai, ce spune;i ? Din partea marangozilor nu veni nici un ra'spuns ; discutau, se certau in continuare, de parca ar fi fost singuri in toata hala. 68
Donos, care ping atunci nu avusese prilejul sa spuna o vorba'., el sttea nemiscat pe estrada, se uita la maistrul Golgota, ca si cind i-ar fi cerut cuvintul, apoi se adresa marangozilor — acestia pareau gata de incalerare : Vs" dau o idee : inth4i echipele cu cite zece oameni, tot sint o suta care stau de pomadi ! Izbucnizi glasuri : — Asta e ! $i not tot asa spunem ! Dar alvii se impotriveau, aveau pi,inea in mina si nu vroiau Sal dea altora nici o bucat5. : — Nu se poate, e munca noastr5. ! Partea for si-au terminat-o, luat banii ! Maistrul Golgota isi trase nuielusa din mineca vestonului si incepu sa se loveasca usurel in cizma, cu un fel de enervare. — Nu-i munca voastr5. ! zise Donos, fara sa ridice glasul. (Avea un piept mic, dac5 ar fi vrut strige pesemne n-ar fi fost in stare.) E munca noastri, a santierului. Dac` am dat o idee, judeca;i-o i ca oamenii ! Grija noastra e sa termina'm cit mai repede pescadoarele ! — $i p-orma ? — A%i auzit : o sa fie de lucru pentru toci, altfel n-am mai angaja oangeni. Ei, si-acum ! Munci%i cu tocii, daci-i zor, sa fie gata intr-o lung ! Iar se fliminta masa marangozilor, iar se certar5, pe urma maistrul Vintilescu ridica glasul : punse, — Hai, laIsavi gura !... (Si intorcindu-se spre tribuna xis in numele tuturora :) Se face ! — Intr-o lung ? — Intr-o lung ! — Bags de seams, asta se cheama angajament ! — $tiu ! Donos sta'rui : — Ali auzit tovi ? E de acord toata lumea ? Marangozii aprobar5. — Atunci, dupa sedinval, sefii de echipa sa mearg5 la maistrul Golgota, sa faca angajament scris — bun51 socoteara. Maistrul Golgota pocni din masele, iar Donos se trase inapoi un pas, pasul pe care-1 facuse in infierbintare, vorbind cu oamenii. — Val mulcumesc ca m-a%i scapat de pescadoare, relua directorul. Ele vor fi ultima lucrare in lemn a santierului. 69
alts clips rumoare, apoi marangozii, parca O clipa fu loviO Cu mkiucile intre umeri, izbucnira in strigalte : — Si noi ce facem ?... Unde-s fIgajduielile ?... Asta nu-i cinstit, e Ocaleara ! Cu greu se potoliral, ca sa aucla urmarea. — Poate v-am *alit pu%in, vorbi directorul, cu un zimbet copilaresc in colvul gurii, dar .0 sa fi%i muliumi0 de pacaleala. Va e teams ca ramine%i f ara lucru ? Va spun a treia oars, va f i de lucru pentru toata lumea !... Numai ca o suta cincizeci de marangozi vor trebui sa treaca la sudura la cazangerie ! a obosivi sau sur: Nu futs striate, ci stupoare ; oamenii preau Cei mai multi taceau, nedumeriTt ; civiva protestar5. ; unii socoteau ca vor trebui caute de lucru in alta parte — aici se sfNise piinea. — Apoi idaca.-i aka, ziceau, scrimind din masele, miine nu ne mai vede aici : sa se spele pe cap cu pescadoarele ! Alcii taceau, blinzi ca mieii, nadajduind ca vor fi printre cei pastrgi in vechea for meserie. civiva care se impotrivira cu glas tare : — Cum ? Sintem oameni batrini, sa ne lasam meseria ? Ce putem face noi la sudura, sau la cazangerie ? — N-au sa treaca decit cei tineri ! raspunse directorul, pa'strinduii calmul. Unii puteau crede nepasare, .dar pe el situacia marangozilor it preocupase multe zile, o discutase cu Golgota, cu Donos, si cu tehnicienii ; nu luase singur hot5.rirea. — 0 sa vede%i curind ca fierul se lucreaza mai wr mai cu spor decit lemnul. N-are nici crapaturi, nici noduri ; unde 1-ai pus, acolo ramine. Daca va teme;i de lipsa banilor, aflaci ca pe timpul recalificarii, care poate sa dureze o lung, sau doua, dupa sirguinca fieca'ruia, veci primi un salariu egal cu chtigul mediu din ultimile base luni de zile. Mi se pare ca a;i c4tigat mai mult decit cazangiii. Ei bine, de acum incolo au sa ci tige mai mult cei care lucreazai. fierul. Marangozii amu%ira, iar directorul urma, fara oprire : — $i acum, iat51, ce va construi Era partea cea mai important5 a expunerii, totui nu duzi decit cinci minute. Trecu peste oameni ca r5pa'itul unei ploi de vara, bogata . tumultuoas, v5.rsindu-se ide sus cu o viole n;a fertila care zgtltie bolta cerului naucete puvin nautra. Cu toate nedume70
ririle stirnite, Cu toata uimirea, nu intrerupse nimeni. Oamenii aflara ca in primul rind se va construi cala, pe paimintul s'an'itos de sus ; da, se va taia .malul — sl nu se sperie nimem, e pamint, nu cremene. — Am ob%inut de la minister doua comenzi maxi ! spunea directorul la tribune. Pe lin0 cele patru §lepuri care lincezesc de doi ani pe cala, vom construi Inca §ase, numai pins la 1 august 1949 ; daca inunda;iile n-au sa ne in in loc prea mult, bineimeles vor fi gata mai devreme. De data asta se simci alt fream'it, miKarea omului pe care it loIntr-un an, pentru un ve§te in ochi o lumina prea vie ; zece §antier care in doi ani alma izbutise sa inceapa patru, inprind tablele de fund montind cite o varanga, o carlinga ici-colo ? ! Directorul nu le c15.du timp oamenilor sa1.1i mistuie uimirea : — In acela§i timp, vom pregki materialul, in serie, pentru alte ; montajul for va Incepe la primavar5., pe cala zece Doualzeci de §lepuri —o adevairat'A fluviala ! $i Inca nu era tot ; cele spuse dep4eau puterea de in%elegere a oamenilor : — Pins la 1 septembrie 1949 vom mai construi o motonaVal de noua sute de tone ; va fi pentru not certificatul de na§tere al §antierului. $tici ca un asemenea vas urma s'a se construlasca inainte intreba pe N'Astura v-ar spune ca fude nacionalizare ; dad sese o gluma ; de fapt era o escrocherie. Noi vom face vasul, dar ca saj izbutim trebuie sa punem in el nu doar puterea bracelor §i §tiinca creierului, ci §1 Eatalle immii ; sa ne facem din el o mindrie ! Cuvintele, spuse. cu o emo;ie vizibiM, nu trezeau ins in oameni simOm mte pe aceeal maisura. Se infierbintasera', confundasera citva timp realitatea cu revena §i-acum se trezeau cu un fel de durere in timple, ca dupe be;ie. To%i cei afla%i acolo §tiau ce reprezintal un de o mie de tone, §i mai cu seams o motonava, construcvie noua pentru ei, indra'zneata §i nespus de dificia. $tiau cite vagoane de table inseamna fiecare, cite tone de cornier, cite mii, zeci de mii de nituri, batute unul cite unul. Directorul, spre deosebire de ei, iii pastra vechea temperatuti, ca cind ar fi ignorat datele elementare ale meseriei. — Concepcia acestui vas aparTine §antierului. Anteproiectul a foist intacmit de inginerul Marchidan §i se afU acum la Bucurqti, pentru aprobare. anunv ca daei probele vasului vor fi mulvumitoare, la anul vom construi Inc5. patru, in serie. Iar anul urmkor, vom trece la o motonava mai mare, de doua mii, sau dou'l mii cinci 71
sute de tone. Nu vreau sa ma duc cu gindul prea departe, dar creel ca peste zece ani vom construi vase de patru si de cinci mii de tone... amu%ite, se ridica un glas intrebind, cu Din mijlocul o nedumerire enervata, in care se sim%ea si persiflare, ascunsa nici o dil3acie : — Ce-o fi la anul om mai vedea, tovarase director, nu va fie cu sup5,rare ! Dar ping una-alta, daca punem inca case slepuri, adica in total zece, pe cala asta veche cum ii spui dumneata, ca deocam-data n-o vedem pe cea noua, nu mai incape pe ea nici un ac, vorba romanului. Ori ai uitat ca avem in fa;a santierului sapte slepuri si cinci ceamuri care trebuie reparate ping la toamn5. ? Cred ca asta trebuie sa fie pentru noi o griA mai mare decit nu stiu ce motonave de patru mii de tone, cum nu s-au mai construit in Tara. $i-apoi, vorba romaniului : ce-i in mina nu-i minciuna ! Motonavele or fi, pe hirtie, dar slepurile shit colea, ne-asteapta si ele, asteptm si noi sa punem ciocanul ! De ce sa dam vrabia din mina pe cioara din par, vorba... Directorul, care ascultase pin5, aici cu capul in jos, cu 0 aparenta nepasare, Osind poate in intreruperea aceasta intempestiv5, un prilej sa-i traga r5suflarea, ridica ochii de pe ceasornic. — Ajunge, tovara'se Ispir, am inTeles ! E de ajuns o maciuca la un car .de oale, vorba romAnului. $tiu ce to doare : dumneata aveai un acord cu vechea direcciune, pentru repararea slepurilor foste ale lui Petrini... Socoteste-1 anulat, si daca convine, judeca-te cu Nasturas ; noi vom lucra dupa alte norme. $i ca raspund la intrebare : dumneata ici Inchipui ca, daca eu as fi uituc, din douazeci de oameni care m-au ajutat sa intocmesc planul de lucru al santierului, nu si-a adus aminte nimeni de slepurile acelea ? Da, nu avem loc pentru ele pe card', dar be vom duce pe malul celalalt si le vom repara acolo. Aceasta idee stirni mai multa uimire decit programul uluitor enunTat adineauri. Pe malul celalalt nu era nimic, decit pamint gol, iar mai departe balta, cu navoadele pescarilor: — Materialele be vom transporta cu bacul, tablele gata galurite ; nu-i nici o greutate, nu va uitaTi asa la mine ! Alezarea Ourilor s-ar putea face la nevoie si cu bormaina de mina, niturile s-ar putea bate cu ciocanul, aTi mai lucrat asa pin'a acuma. Dar va fi foarte usor sa transport5,m dincolo grupul electrogen... Santierul avea un grup electrogen, care se punea in func%iune cind se oprea lumina de la uzina, deli fora lui nu era indestuUtoare pentru toate atelierele ; in asemenea imprejurari, se lucra numai 72
acolo unde se cerea urgen%a mai mare. Pentru anexa de pe malul cealalt — ciudata na'scocire — grupul electrogen ar fi fost tocmai bun, dar cum raminea antierul ? — Pentru produc%ia noastra, viitoare, in nici un caz nu ne putem bizui pe uzina orawlui, care nu are putere sa satisfac5. toate induscu atit mai pulin pe un grup electrogen de 18. kilovaci — asta-i o jucrie ! In clipa de fa0 se construiqte o lime de ixialtai tensiune, o ramifica%ie, de la Gaigiulqti,. din linia principals care alimenteaza Capitala. Intr-o lung vom avea curentul asigurat in curtea Dupa aceasta 15.murire, directorul se opri, iii terse cu batista nacluwala de pe frunte — era cald in cazangerie, 134a de seams abia la urma — 1ua ceasornicul de pe masa 11 puse la min. — Cu asta s-a terminat, tovar4i... Scopul adudirii a fost sa va arai.t, in linii mari, ce avem de f5.cut de azi incolo. Un asemenea plan detaliile. Ne vom aduna din nu poate fi discutat inainte de a i se nou vom vorbi, la momentul potrivit — de cite on va fi nevoie. Pins atunci, cine are ceva de observat, de propus, de cerut, de criticat, sal scrie in citeva rinduri pe hirtie — desluwsc uKor toate scrisurile — iar hirtia s-o aduc la birou ; le voi citi personal, pe toate — nu am secretaxi. Facu o pauzal scurta dupa care urma., mai incet, aproape timid, schimbind complet tonul : ni se dea comenzi aka de mari sa ni — Nu a fost lucru se aprobe planul de refacere a antierului. Cineva m-a intrebat atunci daca ma bizui pe oameni ; cumweam bine numai pe unii gindindu-ma la ei am raispuns c5, ma bizui pe toata lumea. Va intreb acum, poate cam tirziu : am greqit oare ? Se auzi vintul ma'turind acoper4u1 de carton al halei. Intretimid neclara. Maistrul Golgota iii lovea wrel barea fusese carimbul cizmei cu nuiaua. .A.teptarea se prelungi penibilI in clirupse tkerea. Vorpele urmatoare, ping cind un glas gros bea Panait Gheorghe, nituitorul, glasul lui, deli v'it'imat de tutun 'de fumul crbunelui, nu era lipsit de putere, nici de c5.1dura umar)I : — Dac` am in%eles eu bine intrebarea, dumneata, ca director, cam ce oameni om fi noi a'tia, care ne-am adunat acilea. vrei sintem de toate felurile. Spui ca pe unii din noi ii Apoi la ei te-ai gindit cind ne-ai luat pe noi toci cunoti bine cine or fi oamenii aceia, cum aratl la chip, pe garan%ie. Iaca, nu TS
pe mine aUturi de ce meserie au ; numai ca,.rogu-te, pune-ma dinpi. Cum ma cheama $tri, ce lucrez m-ai vaizut — mai sint al%ii la fel, multi, crecle-ma pe mine ! Izbucniri aplauze ici, colo, apoi se intinsera, cu sobrietate, dar convingatoare, in intreaga hari. Ele continuara, pins' ce directorul, cu o privire la ceas, ridica mina. — Dupg cite imeleg, inseamna ca ne puterri bizui pe toata lumea ; va. mulvumesc ! E ora patru jumatate... Bun5l. ziva ! Maistrul Golgota &du sa deschida gura, ca sa anunve inchiderea §edinvei, conform obiceiului, dar aplauzele izbucniii din nou, silindu-1 sI pocneascI, o uitima oars, nervos, din maisele. De altfel, directorul nu mai era alaturi ; o data cu ultimul cuvint, &arise de la tribuna §i se pierduse intre oameni, deschizinduii drum spre Vecinul inginerului Dutchievici se uita la ceas ; arka intr-adevar. patru §i )unatate — treizeci de secunde. Facu o strimMtura §1 zise, prin col;ul gurii : — Sforar ! Dar Dutchievici nu-i ralspunse, ci porni, netulburat, spre halei. Ana Odeta rImase printre cei din urmal. In clipa cind directorul spusese : „nu am secretara", ea se inropse foarve tare. I se paruse ca aceste vorbe insemnau o marturlslre, vroiau Sa arate ca e singur, nu are nici o femeie in preajma...
Sapeamina* care trecuse, Ana Odeta lucrase cu UicI la inventar. Erau mii de articole : robinete, rodan%e, intinzItoare de sari, tache%i, babale, hublouri, trombe de aerisire, capete de drip, pompe, mii de piese, de owl, de fier, de fonta, de aluminiu, de bronz, fiecare in felurite Lmarimi, si fiecare se triregistra, pe categorii, chiar daca intr-o categoric nu ,gaseai decit doua sau trei fier lat, fier Dupa magazie, luara la rind remizele :tablI, rotund, materials mateale dezasortate, aruncate vraiste, r'iscolvte de cazangii. Ana Odeta statea de diminea%a ,pins seara tirziu in picioare, urmindu-lpe magazioner, cu foile de inventar pe o bucata de placa) ; nu era placaj gros, dar dupa o ora incepea sal atirne greu. 0 durea brawl, In umar si-n cot, iar degetele de la mina dreaptI, intre care %Inca creionul, flcuser5. b4t5turi. Venea imbricatI cind cu o bluza si o fusta, cind cu o rochie veche de doc cafeniu, decolorata de soare, cu parul strins pe ceafa, cu buzele nevopsite — dar, cu toata cumin%enia acestei infAisari, feminitatea ei, atit de exersatI, izbucnea din fiecare miscare, ascunsa 'sub rochie, din fiecare bucIticI de piele ramasa libera : gitul, bra%ele, picioarele de la genunChi in jos. Curind se obisnuni cu top' s-o vacra prin curte, urmindu-1 pe Uica, mica pe linga el, iar acesta . mustaTa din 'niers, dind parca sal se inwleaga multe .despre drepturile lui. Acasa, Ana Odeta nu spunea un cuvint despre via;a in santier, despre intenciile ei de viitor ; raminea muta. la intrebIri, la indemnuri si lamentari. — Mama, m-ai lasat pe drumuri ! Din ce-o sa traim ? Din case mii pe luna, cit 1%i dau ei ? 75
multi pumnii De la Miltiade venise un apel ultimativ : „Ai mai tirziu ! Te astept 'Ana' la 5 iulie ; sper cal %i-a mai ramas atita Didona ii lipsea minte ica sa te hotaAti cit mai e timp !" curajul s-o indemne la drum— era p5:cita ; decit s-o stie bogata, dar departe, mai bine s5.raca ai'ci, ca doar o fata ca ea nu putea sa 6dmina singura si flra sprijin barbatesc. — Scrie-i, mama, sa ne trimita ceva, daca te iubeste ! altfel e galanton, ce sa spun !... P-orma om ,mai vedea not ce-o fi ! N-avea deocamdata propuneri concrete, dar nu f'cea decit sa umble toata ziva, sa iscodeasca, sa se framinte in calutarea unui basrbat bun. Fata adormea curind, dupa ce minca te miri ce, o salatal de rosii, cu untdelemn. pucm, o farfurie de cartofi prajivi. Struincele matusii o urma'reau somn. Aceasta states la capatiiul ei pin cu lumina care venea de-alaturi, nu ca s-o supravegheze, ci ca sa-si continue cearta sau indemnurile, de parca n-o vedea dormind. Uneori, in somnul ei greu, Ana Odeta se dezvelea de calclur, rasinduli trupul pe jumaltate gol. Matup o cerceta, cu admiratie, Oda ii veneau lacrimi in ochi. — Uite ce .gleznisoara, mama, si ce genunchi, ptiu, s5. nu te deochi ! $1 ce si ce vice, of, de ce nu le am eu ! Se intimpla citeodata ea la st5.ruinvele ei, cind glasul se ridica peste murmurul obisnuit, fata sa deschida ochii, buimaca de somn : — Ce este ? Ce faci aici ? — Jelesc, fata mamii, and vad cum te ofilesti ! — Nu ma ofilesc, cc-6 veni ! ? — Ba te ofilesti, ca femeia falra 1::4rbat e ca easadul neudat la timp ! — $i ce vrei sal far ? Cauta/-1, maica, pina nu-i tirziu ! Nu mai de mult decit noaptea trecuta, repetindu-se aceste st5nisi ruinvi, fata izbucnise in puns. N-o jigneau vorbele na'ravul, i le §tia de mult, dar sim%ise si ea, deodata% nevoia unei cuprinda mijlocul, s-o. fringa pu%in. mingiieri, a unui bray .care Dimineaca, la cinci, se trezise cu sufletul limpede, cu trupul odihnit, de parcal n-ar fi fost atit de zdrobital in ajun si pornise invioratal puns o floare in par, ca fetele pe care spre Bantier ; .mai lipsea le intilnea Zn poart5,, asteptind sa le vin rindul la ceasul de pontaj, inconjurate de balievi guralivi. Nu mai 'tia limpede ce-ar fi vrut, ce-ar fi fost cu putinca din ceea ce agepta, nem'arturisit. $i iata ca astazi intilnise pe neastep76
tate, unde ar fi banuit mai pu%in, 'pe omul aceia de demult. 0 jum5tate de ora nu facuse decit sa se uite la el, cu o nedumerire care o mai stapinea si acum. Cind el sairise sus, cu palma sprijinita in estrada, i se paruse ca palma se sprijinea de urna'rul ei —ii Sim-cise greutatea elastica, in trup. Era imbrcat cum it revadzuse la tramvai, atunci; cu o cIrrias5 alba si un pantalon de dril — parca se mai sub%iase intre timp. 0 izbise slabiciunea lui ; 1-ai fi crezut bolnav, daca n-ar ,fi avut micarile atit de sigure si ochii atit de vii. Nu mai semaina de loc cu flaleaul de acum nouai ani ; in unele clipe se intreba daca nu o minvea amintirea, daca nu-si fadcea inchipuiri. Timpul it rava$ise, ii pusese o paloare profuncral ipe chip, o lumina Brea in ochii aceia asa de verzi cum nu mai vazuse al%ii de-atunci. Dar era el, chid ridea it recunostea pe deplin ; orice 'altceva ar fi inselat-o, risul si glasul erau ale lui, nu se schimbasers intre timp... Ar mai fi trebuit sa fluture o papus'a' in miini, aplecat peste parapet, ,biata jucrie paitafi de uleiuri si. de ca'rbuni, si sa spuna : „0 capaital cine sta un minut la fund !"... Oare ce se intimplase cu el in anii care treCuseral de atunci ? Uncle plecase, de unde venea acum ? Iar anii ei... Dacal ar fi putut sa si-i smulga din inima si din trup, sa-i lege intr-un sac, cu o greutate la fund, sa'-i artifice in Dunarea aceasta care ascundea atitea in adincurile ei de mil, si sa se duca la el, rizind, cu ochii ei de copil, .de demult : „Marinarule, eu sint Odeta, Surioara, imai stii ? Mergeam pe punte in rniini, ma cla'deam la fund, iar to imi faceai juarii !..." Oamenii plecasera din hard', grupindu-se pe prietenii, discutind, exclamincl, stirni%i, iar ea iimase lipita de stilp, pinI ce-1 auzi . pe Atunci isi luI bucata Uic, strigind-o pe afara, autoritar si de placaj puss alaturi si alergal dupa el ; mai aveau de i.nventariat bustenii de stejar si cheresteaua stivuita pe sute de metri, ling gardul de sirmad dinspre sud. seara tirziu, scriind : dulapi de brad 5 pe 20, Ramase ase metri lung, 579 buc5.0. ; dulapi de brad 6 pe 25, cinci metri lung, $i scinduri, si grinzi. 803 — Le iei acasai, tovirlsico, si miine vii cu cubajul ficut ! Cei doi manipulatori se spalau pe .miini si pe git, la cismeaua care faicea noroi in jur. Ana Odeta intra in biroul magaziei sai-si lase bucata de placaj — hirtiile le fa'cu sul. Ii era rusine sal spun ca nu tie sa cubeze avea sa se duca in vecini, era o fata care lucra la fabrica de cherestea... 77
UicI o urmi in treb`a, optit : — Ce zici, duduiva' ? Ea nu ra'spunse. El s6.rui : — Ti-a pricut ? Nu-i rIspunse nici acum ; iii lua hirtiile Dar aceste intrebIri se puseserI in multe Orvi de la ora patru §i jumatate ptna acum — se puneau inca, in fel chip — n-aveau sa inceteze curind.
Inginerul Dutchievici Medea pe o canapea napirlita, in fundul cafenelei Elite, cu un pahar mare de caniac in faca, avind bIutura pe fund, un tabiet vechi §i singurul care i se cunotea. Nu era insurat, nu avea copii, nu-1 vizitase nimeni acasa de cinci ani de cind venise in ora§, iii vinea up inchisa', acolo ca umi in Ibirlog, ca ururi se arata de ursuz in fa;a celor ce-ar fi vrut sa tie mai multe despre via;a lui. In schimb, seara, de la opt ptna la zece, putea fi vazut la cafenea, bindu-0 coniacul cu inghivituri imici, meditind sau toropind, cu chipul impietrit, Cu ochii pe jumatate indhi i. Cuiva ar fi putut sa-i pars enigmatic, dar, in orawl acesta, lumea de la cafenea nu credea in existen;a complicaviilor sufletqti ; era o lume de foti bogasta§i — filozofia for se rezuma la atit : „Ai, fericit ; n-ai, to is naiba — restul nu conteaza nici cit un sac rupt !" Sa nu Bost imbramintea lui atit de Ingrijita, cravata innodata cu me§tqug, gulerul apretat acea inficipre care-1 ficea sa se distingI intre mul;i, nimeni nu i-ar fi dat bunI ziva acestui am singuratic §i ursuz. Un coniac la cafenea, intre armatoriiexportatori scIpItaci, intre negustori speriavi intreprinzatori, nu era de ajuns ca unul venit din , a to parte sa fie incetaItenit ; inginerul raminea un strain. $tiindu-i-se obiceiul, cunoscu%ii 11 salutau de la distan;a ; nimeni nu venea sa', se awe la masa lui. In seara aceasta insa cineva veni, e drept, nu prea aproape, ci la masa vecina, alezindu-se pe aceea0 canapea cu el. — Buni seara, cucoane ! In lumea cafenelei Elite cuvintul „domn" se adresa doar ca semn de rezerva oamenilor suspec%i sau necunoscuci.„Cucoane”, in schimb, dovedea §i intimitate, afec;iune, respect in acela§i timp. Inginerul richci ochii, impasibil, dupI o scurta tresarire care arata ca fusese neplicut surprins. — Buna seara, domnule Topologu. 78
Noul venit, care purta in loc de nume o porecri, era casierul antierului : blond, scund, cu ochii cirpi%i, .cu o chelie rotunda, aco perita in parte, foarte iscusit,. cu parul adus de la ceala pins pe fruntea brazdata. de mici increpturi. Ceru o cafea, aprinse o %Tara si, slobozind fumul, se trase ell citeva palme mai ling5. vecin. — ee zici Inginerul nu zise nimic ; intoarse doar capul spre el, singura politeve pe care o ,putea face, fiind totusi un om bine crescut. — S-a urcat scroafa-n copac ! urma noul venit. Neparticiparea celuilalt la a conversa%ie inceputa asa de abrupt a unei enervari nu-1 impiediea sal continue, monologind, sub stpinirea pe care si-o alita nigind din vigara des si scurt : — Adica sa vina un nespalat, care pins mai ieri se ploconea in fava mea, cu 'patru clase primare, deIlie Convu vorbesc... Pai de .ce sa fie el mai sus ca mine, care am studii superioare, ma rag, si experienva cum sa.' spun, am acut ceva in acest §antier, ma stimeazflumea, am un nume, nu ? Timplarul Con%u, seful serviciului administrativ ! imi plesneste obrazul de rusine numai chid ma gindesc !... Flcu o pauza in care ochii cirpi;i, ,sub perdeaua fumului de tutun, incercara sa citeasca o aprobare pe chipul vecinului a§a de impasibil si de tacut. Neputind s5.1 citeasca mimic, se trase incI o palms spre el si continua, rizind strimb : — Sa vezi haz cind s-o incurca in hirtii ! Neat de Mititelu ea nu-si vine demnitatea si se... de contabilul-sef vorbesc. E un fricos, tremuii sa nu-1 dea afara, altfel, eh, para nu-1 §tiu eu ! Dar de dat afar tot au sa-1 dea, dupa ce-au sal stoara untul din el §i-au sa Oseasc'a altul, de-al for ; ai sa vezi, cum ma vezi pe mine acum ! Dutchievici nu-1 vedea, intorsese capul si se uita drept in favI, incalzind paharul cu comae in — $i cum, cucoa.ne, nu zici nimic ? — Despre ce ? — Despre noul sef al serviciului administrativ ! — Cred un gospodar harnic si priceput 3 — Ei ‘poftim !... Casierul pufni de citeva on in sir, cu pauze lungi, supIrat nu doar pe soarta, .ci si pe vecin, care nu participa la indignarea lui, pins ce in ochi se .aprinse o nouI de siretenie si venin. — Dar de Marchidan ce zici ? intrebl apropiindu-se Ind o data, de data asta mai mult, pins ce Dutchievici ii sim;i umIrul linga al sau. 79
Neprimind iispuns, continua, apaisind pe fiecare cuvint : — cum, cucoane, sa %i-1 pun5, in coasts dumitale, om in virstl, fin, respectabil, cu studii in stra'inaitate ?... E. o tactics ! (Ealcu o pauza indignat5..) N-ar fi fost normal sa to numeasca director ? !... Au pus un ciocalnar ! L-ai vazut cum se exprima ?... Parc-ar veni de la universitate ! De unde dracu stiu Istia sa vorbeasca ? Fac scoala cu ei noaptea, freaca, ii invaTa de toate ! Inginerul sorbi ultima pica/tura' de coniac. — Ia spune, continua vecinul, aplecindu-se spre el mai sta'ruitor, hi dai demisia ? — Dar dumneata ? In clips .aceea fcura a o miscare amindoi deodata ; Dutchievici, care pusese timp o hirtie de o suta de lei pe mass, sub paharul golit, se riclica sa piece. Fars s'a vada miscarea lui, casierul se smuci de linga el si aluneca pe canapea pins la vechiul loc, unde, prefIcindu-se nepa'saltor si distrat, incepu sa bat5, darabana cu degetele in mass. Pe 41 intrase un client nou, func;ionar venit de curind la santier, Matache, sef la serviciul personalului. Avea obrazul cepos, albaistrui, spinarea adusa si ochi de miop, imensi sub lentilele ochelarilor cu multe dioptrii. Omul se indrepta spre galantarul cu jituri de ling vitrinad, trIgind dupa el o fetiO palida si ifirava ; ii semina intr-un fel, era desigur fata lui, purta si ea ochelari de Probabil ieseau de la cinematograf, fiindca strada tocmai se animase. Casierul se speriase degeaba ; bietul om nu putea sa vac1a pins in fund, mai ales prin atita fum, dar oricum... Dupa sedima de azi, Dutchievici, de... Mai bine nu-1 cunosc si nu-1 stiu, treaba lui !
Nu exists un instrument care sa m'soare tulburarea sulletului omenesc, in grade, in atmosfere sau in alt chip ; mai degralA trebuie s-o bInuiesti, s-o presupui. In seara aceea era de presupus ca tulburarea lui Ilie Concu si-alor lui, de acasal, nu se clasifica printre cele mai mici. Noul sef al serviciului administrativ locuia in afara orasului, tntr-o mahala noun, zisa a demobilizaTilor, aproape de santier, unde mostenise o bucata de loc, de la taica'-su, care fusese limproprietairit in 1918, cind venise de la rkboi. 80
Aici isi flcuse Ilie Concu casa, dupa insuraltoarea lui cam tirzie — trecusera sapte ani de atunci ; Incepuse s-o ridice in timpul trebuia mare tarie .cind prin alte Oro bombele arimau ziduri de suflet ca sa crezi intr-un sfirsit bun. Pe urrna cazusera bombe si jurul lui Ilie asupra orasului, cautind mai cu seams fabricile — ConTu . erau numai fabrici ; dar nu-i atinsesera casa, nu pierdu nici un ochi de Beam. Asa cum o vedeai astazi, ai fi dat pe ea multe parale, deli el o facuse mai din nimic, cu trucl'a si cu rabdare, si cu un nefag'aduit simc pentru frumos. Zidurile erau de chirpici ; o vara intreaga framintase nevasta pa'mintul, cu picioarele — el era la lucru, in docuri, n-o ajuta decit seara duminicile, cind ar fi avut dreptul sa se odihneascal pu%in. Doua odai marl, sal,, bucafarie, ca'mar, magazie... Deasupra, carton asfaltat, tabla era scumpa, %igla cerea sarpanta thai grea, material mult. Dar pe cartonul negru, intinzind smoala iar deasupra presrind praf verzui de piatra, aruncat de mozaicari ca fara folos, vopsind rosu sipcile care leaga cartonul, acoperisul parea al unui „cottage" pentru vilegiaturisti — si costase, cu totul si cu totul, Fara munca, lei una mie dou5. sute, In 1942. Timplaria fIcuta din scinduri de ambalaj, luate din port pe pret mic, fusese lucrata numai de mina lui — era in mestesug. La fel dusumeaua si chiar mobila, paturi, mese, scaune, dulapuri, numai brad, dar frumos lustruit, pe alocuri cu inflorituri. Facuse si baie, mai tirziu, desparcind antreul cu un zid spre fund — cu scurgerea afar,, cu ciment pe jos, doar ca avea cads de scinduri, iar apa venea vara dintr-un butoi, care se inc'alzea singur la dogoarea din pod. Iarna, cazanul pe marina de gatit — si foc dedesubt. Ilie Con%u nu facuse asemenea lux pentru a stirni .pizm51, .printre vecini — curkenia sufletului insemna pentru el s5. fii .mai intii spnat si curat la trup. Nevasta si-o galsise intr-o familie de oameni neca'jiTi, dar farad cusur — muncisera amindoi alaturi, la fel de cura%i in suflete si in gind. Iar rodul acestei pure uniuni fuseseral doi copii, amindoi — de cinci ani primul, mezinul de patru — Inca plapinzi. Apoi, in 1945, deschizindu-i cineva capul, Ilie Concu se inscrisese la comunisti. H.cuse acest pas nu ca sa spulbere nedreptAi — nu le vedea 'impede, se nascuse cu ele, i se pareau orinduiri firesti. Se inscrisese dintr-o pornire blajina, sa capete de la partid acel ajutor, negasit pins acum, ca sa faca puTins regula imprejur, ca prea era murdara si nechivernisifi mahalaua lui, Area traiau rau oamenii aici. In alte vremuri, poate s-ar fi straduit sa ajung5.' la lAtrineTe primar, 81
pentru binele obstesc, nu .spre a se fuduli. Comunistii it ajutau infaptuiasca gindunle neasteptat de curind. $i indata timplarul 'se puse pe lucru, falcind ceea ce 11 indemna firea lui : se apuca ide gospocarit. Oficial se chema ca-i delegat de cartier, ceea ce si era scris in In aceasta calitate sicii multa Rime, pe prefect, pe primar, pe directorul .uzinei, icel care dadea apa si .lumin5. in oral, pe directorul cadastrului, al drumurilor si-al si pe yearn, scosindu-i la munca voluntara. — ca pin5 nu pui si to mina, ma', frate, nu iese nimic ! $i in doi ani, mahalaua devenise de nerecunoscut — se chema cartier acum... Trase .apa pe strazi, iar la colsuri acu mele, sa scape lumea de pus, ,mai ales cal, in pu%uri apa nu era budi avea si gust snciu, purta si molima febrei tifoide, bolnvind a pe multi. 0 parte din gospodari isi acura cismea chiar in curte, ba unii, bunaoara Uic5, trasera ;eava pins in bucatarie, sa deschizi robinetul — si-atit. Dar pe Uica, seava altele, nu-1 costau nimic, robinetul, mai cla,',duse si la vecini ; lui Ilie Consu, nu. 0 data cu apa, se puseii stilpi pe strazi si se aduse lumina electrical in case, sfirsindu-se cu coada la pampa de gaz. 11.51. piatra, cu camioane, luate imprumut de la f abricile jur,sise din iur, cuc5 brasele gospodarilor, deli acestia, destul de truthsi cu muncile for cam bombaneau injurau pe The Consu in gind. Curind 1.nsa oamenii vazura ibinefacerea acestei stradanii : se pavara strazile, nu cu piatra cubica, ci .doar cu bolovani de riu, iar trotuarele cu lespezi de calcar, aduse cu slepul, din sus. (Nici slepurile, nici remorcherele nu costasera nimic. I1 costasera doar pe Ilie Con%u zile de alergatura si oboseara la gura, pe la armatori, pe la societaIsi..) and ploua, nu se mai facea glod, pe seceta nu se mai ridica praf. Acum gospodarii puteau sa mear,0 cu ineilsalmintea neinnoroiata pins in sosea sau ipinal la tramvai ; nu mai umblau cu surcelusa in buzunar, sa se curese cind ajungeau la locul curat. Azi lumea ii era recunosca toare lui Ilie Con%u respectau chiar cei mai afurisi%i, de unde la inceput it privisera cu tosii ursuz. Doar unii numeau in batjocur5. „tovaiisul domn' primar", dar nici acestia nu puteau spune ,despre el ca acuse ceva in ifolosul lui, mai ales ca era intre cei doi sau trei gospodari care nu isi trasesera luminI in casa, deli avea stilpul la doi pasi de acoperis ; o fi fast greu de crezut, dar cind ai numai o leafs, idoi copii o nevasta care sa ingrijeasca de ei, nu po%i sa scosi dintr-o data noua de lei pentru instalasie si pentru bransament. 82
Aceasta era situavia lui Ilie Con;u in casa lui si in cartier, in ziva and se auzi ca fusese numit seful serviciului administrativ la santier. Se intoarse acasa abia pe la ora sapte — mai seituse de vorb51 cu. unii, mai chibzuise la cele ce avea .de fIcut, z5.bovise prin curtea santierultn, cercetase graimemle de fiare, stivele de cherestea, maldlrele de carburn, unde ping acum nu fusese treaba lui si, socotind ca prima datorie era puna ordine in acest balamuc, isi si intocmise un plan de lucru pentru a doua zi. Veni, asadar, in preajma in.serarii, icu vreo zece insi dupa el, unii sl-i dea sfaturi, al%ii sa-1 hnguseascal : nu-i pu;in lucru sal fil seful serviciului administrativ ! Nevasta aflase de la alvii ; 11 primi la poartI, cu ochii in15.crimap, si bucuroas5., si speriatad. Copilul cel mare era la rispintie, inalva un turcale;, Bind porunci cu miinile la spate, cu burta inamte, de .parc el ar u taic-su fost sef, nu a ; .cel mic se ;inea de fusta privmdu-si pairintele cu o precoce admira;ie. — Ile (asa ii spunea lui Ilie Con;u nevasta), e adevIrat ? — E adevIrat, uite, se-ntimpla si minuni ! Pe vremea cind mergeau la biserica',.in via;a for nu fusese .nici o rninune, decit cei do' copii, dar aces= veneau la oricine, $i la oamenii cu credinca' si la Ocaitosi ! — Ile, si-au flcut ris de tine ! (Nevasta se inching.) — Hei, fetid ! (asa ii zicea el nevestei si astki, ca la inceput, cind o luase de la p5.rinvi). Risul 'sta inseamnas optsprezece mn pe lung ! Auzi to ? Am sc5.pat .de griji ! Atita aflase ca' va fi salariul lui : Topologu, casierul, venise dupa el la sfirsitul sedimei .si-1 informase numaidecit. rusmat de trufia lui, schimbI In clipa care urma", vorba repede : — Ia, fetica, mai bine pune mina pe cinci sticle si du-te la col; de acia niste yin sg ne omenim. cinsteasei pe ceilal;i, suita lui, ca el unul, din deprinVroia derea veche a sairaciei, nu prea punea gura pe Femeia se uita speriata la el. — Si... ia, ca' n-o sa ne inchinajm la ei ! — Du-te Aveau case sute de lei in cas5., bani mici la acel timp, pusi bine pentru unele nevoi — si sticla de vin, molan rosu, acriu, costa e sut, deci zburau cinci. — Pai miine... 83
— Hai, du-te, dac5'. 10 spun ! Femeia se duse dupa yin, za'bovi, lass sticlele la circiumi, se abaitu pe la casa de rugaciuni, ca in cartier nu era biserica, se ILI in genunchi §i ceru •spri.jinul lui Dumnezeu, cu fruntea de dqumea, speriata de marire in smerenia ei... Apoi veni cu vinul, puse un tergar lung pe masa de sub urnbrar ; erau numai flori in jur, circiumarese carnoase, ochiul boului, mut, petunii albe, proaspalt udate, regina languros nopcii incepea sa, se deschicla, mireasma. Aduse fescaunele din casa, baincile de pe cele trei laturi ale mesei nu meia erau de ajuns, aduse pahare mtnituri — n-aveau alt mizilic — oamenii incepuraciocneasca : — Sa traiqti, nea Ilie ! — Sa 'fie intr-un ceas bun ! Ilie Cony.' ciocnea cu fiecare, dar punea paharul la loc. Nimeni nu-1 indemna, tiau obiceiul — top urmareau sa'-i He in voie, de ce sa1-1 siciie tocmai acum ? Dupa uradri, vorbira de antier, fiecare avind grijaa sputa pasul lui - Mai Ilie, eu zice — Lasal asta ; in primul rind mai intii... ma, ca omul n-are zece urechi... Ma nea Ilie, vezi dumneata... Ilie Con%u nu-i asculta, prea se inghesuiau mul%i, §i-apoi gince are dTe faicut,, nu dupa toanele cutaruia, sau dise el destul azi, cutaruia... Era doar nemulcumit ca oamenii nu-i spun „tovariw §ef administrativ" ; prieteni, ma rog, vecini, in%elegea orice, la un pahar de vin, dar daca vroiau sa vorbeasca de §antier, nu era asta gradul lui ? Asupra acestei nemulcumiri, la poarta se ivi §i Uica, venind de la antier. Ilie Concu nu-1 avea la inima, se posomori, dar indata totul in el se schimba. Magazionerul veni pins in faca mesei pocni din ealciie : — Sa triivi, tovar5* §ef ! Nu, nici vorK nu vroia ,bata' joc, avea alte cusururi, puteau sa-1 socoteasca cei de fava, bunaoara slugarnic §i lingu§itor, nici Ilie Con;u nu-1 credea altfel, dar semnul de respect al magazionerului, chit .ca' preficut, venea tocmai la timp inveve ceva §i pe cei din jur. — Sa tralqti, nawle ! zise, mulcumit. Ia vino colea §i ! — Lasa, tovaraw ref ! 84
— Hai ma, ei ihaide, cal doar nu sintem la servici. De unde vii ? Uica isi umfla pieptul, ca un curcan, dar in glas fu sfios si modest, ca si cum ar fi gresit : — De la santier ! — Cu inventarul ? Ilie Con%u vroia sa arate ca stie treburile, intreba ca sef, nu ca vecin. M-a deglat ! — Cu inventarul ! oft $i isi lua un aer de om tare trudit. AdevIrul este ca muncise, nu puteai sa negi, era . ora aproape noua 5i stiau to;i da'cluse zor ultimele zile ca 5i cind ar fi inventariat averea nevesti-si. Femeia aduse lampa aprinsa din casa. In clipa asta, Ilie Conw se clezmetici 5i se uita staruitor la magazionerul trudit. Muncea omul, neindoios, dar oare ce avea in gind ? —ca n-o fIcea de dragul nimanuia, nu era firea lui ! Sfirsindu-se vinul 5i fiind tirziu, oaspe;ii plecara pe rind. R5.mase doar Uica — abia venise — si-apoi ar fi vrut s5.-1 spuna ceva finului, atit ca nu stia de unde porni. Pina la urn, cind nu mai fu nimeni in jur, se trase mai ling5, el 5i incepu : — Tovarase... a naiba, prea era de tot s-o vina cu titlurile intr-una, mai ales ca plecasera'• top ! — Finule, ca nu stiu cum sa-vi mai spun, aici doar nu sintem la servici, acolo, se-n;elege, respectul, cuviin;a — un cuvint 5i punct ! mai mare Ai, bre, sa-vi aduc ceva tub si sirma , sad-6 traga curent, ru5inea sa stai cu lampa de gaz — seful serviciului administrativ ! Ilie Conw it privi uimit ; s-ar fi asteptat la orice, dar la asta nu. 11 tiuse pe Uid 5i ho;, 5i hain — 5i mai rau de-atit, dar nu-1 crezuse prost. Adica Isi inchipuia el, care incercase zadarnic sa-1 spurce de atitea ori, c-o sa izbuteasca tocmai acum ? — Ai tu sirma si tub ? — Am, nu am, 5tii ca-s destule, ce sa mai vorbim ! — $i unde-s ? — Parca idumneata nu stii ! Mai finule, asta nu se cheama furt, ca altfel n-as fi venit sa-%i spun, doar to stiu. — Dar asta cum se cheama ? scrisni deodata Ilie Con;u, smulgindu-i o piatra de polizor din buzunarul sting. Cind magazionerul se trasese spre dinsul, simvise in buzunarul lui ceva greu 5i de-atunci nu facuse decit sa dibuiasca incetisor corpul relict, cu mina lui de mestesugar fin, pe care Uica nici macar n-o
sim%i. 85
— Ce sa fie ! ra'spunse musafirul, vrind cu tot dinadinsul sa pars senin. Ia, o piatra de polizor... — $i astea ce sint ? intreba Contu iintinzind mina pe la spatele lui si Mgind-o in buzunarul drept, Nra nici un ocoli.s. Erau trei pile late, 'doar atit, citeva sute de lei, usor de vindut pe la meseriasi, ca asa bune nu se mai gaiseau prin pra1v5.1ii. — Ma Uica, vorbi Ilie Gontu, blajin, la puseirie n-am sa te bag, findca nu vreau sa-mi incep treaba cu un lucru urit. Numai ca asculta ce-ti spun : sa dud astea inapoi de unde le-ai luat ; eu ma fac mut. Dar daca se mai intimpla o data sa te prind, te slutesc ! M-ai auzit ?.Iar acum du-te, si la mine in .casa nu mai veni curind. 0 s5.1 te chem eu, cind of socoti ca te-ai pocait ! Cele spuse se petrecuseli intre ei, nevasta era in casa, ii culca pe copii, nu .simti mmic, nu MO ,de seam5. ca .fusese ceva nici dupa plecarea musafirului, cind ii cradu barbatului sa rnInince ; chipul lui Orea linistit. Dar dupa mass, Ilie Contu intrad in casa, lua un plaivaz timpMresc, o bucata de ,hirtie dintr-un registru vechi si porni spre poarta, impotriva oricarui obicei, caci seara, dupa mass, nu se mai ducea — Unde-ai plecat ? — Pina ici; sa' .nu stingi lampa ca, viu curind. Nu se duse departe, doar la Uica, sapte case mai sus. In curtea acestuia ardea bec mare, pe stilp. Familia sfirsea cina, afara, lingI bucataria din fund. Aveau dine rau, dar nu-i dadusera Inca drumul din lane ; si-apoi pe oaspetele neasteptat it cunottea, se guduri scheunind. — Ce-i, finule ? intreba magazionerul, ridicindu-se repede si p5isind in intimpinarea lui, cu must5.tile unse .de grasimi. Cu ce nevoie venisi ? — Pentru inventar ! raspunse Ilie Contu scurt, printre dinci. — Care inventar ? — Ai sa vezi to ! E cam tirziu, dar zic sa',-ti trimeti nevasta cu copiii in vecini, doar pu%in. Avem de vorbit. Ramasi singuri, oaspetele intr5, in casa, ara sa fie poftit si aprinse luminile, peste tot, ca si cind el ar fi fost seapinul aici. — Ce faci, finule ? ! Intra tir4arii si nu mai putem dormi ! — Apai, nasule, de dormit ai sa dormi numai daca esti nesinnit ! Ilie Contu 1u5.1 toate din casa la rind, scriind pe hirtie ceea ce socotea potrivit ; se uita prin dulapuri, pe sub paturi, deschise sertarele, merse si la magazie si avu destule de scris : Holz-surupuri ae arama 3 pe 50, 7 cutii a 50 bucati. ; idem, 4 pe 60, 5 cutii a cite 86
50 buca'ci ; bare de bronz brut, 30 bucAi ; un cod internavional de semnale, din pinza de astar, complet, 43 de pavilioane... — Astea cui le vindeai, mai ? Ori poate vroiai . faci cu ele pajama in dungi ? Cercetarea ,se prelungi. Uics stia ce-i aia inventar, al treceau gifiia, nu putea decit urmeze calaul, bliguind din cind in cind : — Mai, finule, las-o naibii, bre, de ce esti nu stiu cum ? La un timp, se auzi poarta scirtiind ; nevasta isi pierduse rab darea, copiii scinceau ea le e somn. Uica' se repezi in intimpinarea for si-i gone. — Dar ce facevi aici, omule ? — Hai, du-te, daca"-vi. spun ! Dup'l ce sfirsi totul, Ilie Concu se opri in sala dintre od5.1 si se uita Inca o data in jur. - Dusumelele degeaba sa le tree ! vorbi ca pentru sine, meditind. Sinrnele din pere%i, faci, Vopseaua, ce mai povi ai dat-o, s-a dus ! Ai ceva bani, nasule ? • viora/, sar i numaidecit : Uid se in — Am ceva, finule ; spune-mi cat vrei ? — at vreau eu ? Pai de ce ? N-am nevoie ! Dar uite ce sa faci to miine : te invoiesc o oral, ca ,doar ai vrut ,fii nas, sa te duci in tirg si sa cumperi... (Numara usile gind, le vinea minte pe toate, timpl5ria era meseria lui.) cumperi opt broaste Wertheim, cu drucre ,de bronz nichelat, ca sa nu he mai scovi p-astea de-aici. Dar sa nu uici, ca eu he scriu !... Stapinul casei nu mai invelegea nimic. — Iaca inventarul ! zise Ilie Con;u, ara/tind hirtia cu scrisul cam strimb. Toate astea, nasule, the le-am trecut aici, sa le duci inapoi, dar nu de-a dreptul in magazie ; sa vii anti la control, pe la mine. — 11/Mi finule !... — Nu zic sa iei calruO, ca sa te vac1a toata lumea si sa te faci de ris. Du-le cum le-ai adus, stii to ! Atit ca pins poimiine sears, sa nu mai raimidi nimic, altfel e bucluc ! asa, astea niCi nu le-am — Mai finule, stai bre, ca luat acuma. — Dar c.ind ? — Pai le-am luat mai demult... (Uica se lumina deodata, ca howl cinstit.) Le-iam luat de la Nasturas, era santierul lui, nu-s ale poporului, am... am lovit in burjui ! 87
— Si piatra de polizor,
pilele cu care te-am prins ? intreb5
Ilie Con%u, descumpamt de argumenta%ia lui. — Alea le duc, finule, uite, chiar miine le duc ! Urma o tadcere ; Ilie Concu se uita la el puvin cam nauc, era tirziu, se simcea obosit, prea multe intr-o zi ; i-apoi nu era nici jurist, sa'-nveleag5: treaba de la primul cuvint. Poate avea Uica o dreptate a lui. Apoi se infurie din senin ; ei, asta-i, pe cine vrei prostegi to ? $i , sfa.'pinindu-se, vorbi cu glas ! — Apai, ma nasule, nu-i aka cum zici ! Mai intii ca, de la unul sau de la altul, furtul ramine furs. Al doilea, cind am luat antierul lui Nastura, 1-am luat cu totul, cu ce-avea sa incaseze, cu ce-avea de paints:. Va sa zica se cheama ca ne dator noua, nu dumnealui... Fa bine platqte-te, ca altfel te jupuim ! Apoi se duse acasa inca un timp se gindi : oare nu fusese prea aspru ?... A, cit despre asta, hotarit nu ! Atunci fusese prea blind ? Ei, pe naiba ! Iii incepea noua slujba abia Mline dimineafa, ce sa se framinte atit !
La ora aceea, Marchidan sosise de curind acasa ; Medea pe un scaun, privind in gol, cu vioara in mina stings sprijinita pe genunchi, cu arcusul in dreapta... Nu putea sa cinte — parea chinuit. Tulburarea lui nu semana cu a nimanuia, era ciudata Nu plecase de la antier o dat5. cu toata lumea... RImasese acolo hirtiile, pina la opt si jumatate ; intirzia alteori, lucrul de a doua zi ; era un tinar harnic. Acum nu facea nimic, pindea cu servieta in mina la una din ferestrele largi ale salii dincolo_ de Dun'are, balta. de trasaj, de unde se vedea toata cala, tia In amurg, cobori la debarcader — venea o barca ; era Donos, ca plecase pe la ora base. Ii Iinu calea, nehotaIrit, gata sa faca stingamprejur si sa se intoarca, dar nu mai avea cum ; sudorul venea spre el, Intins : — Unde-ai disparut ? Vroiam sa te felicit ! Marchidan biigui : — Am... am fost pe-aici. (Apoi acauga, cu capul in jos, viind :) Vroiam... sa va spun ceva. Vorbea deferent si timid, intr-un fel care lui Donos nu-i pla'cu indrepte acum. dar nu era potrivit — Spune, te ascult ! 88
Inginerul .1z)v5.1 cu capul in jos, doar o clips, dupa aceea ridica privirile din paimint : — Vreau sa va spun cinstit ; mi s-a dat o func%ie importanta... Nu cred ca sint bun ! Donos nu-i intilni privirea ; tocmai atunci iii duse mina la ochi se frec, inciudat, gest pe care 11 repeta mai demult. Clipa cind fizionomia tina'rului inginer i-ar fi putut da de gindit, trecu. Zise, pornincl : — cam time ! Dar nu-%i fie team : o sa to sprijinim ! Se intunecase cind Marchidan pe poarta, foarte confuz. La barieral, indreptindu-se spre sta%ia de tramvai, i1 zairi pe Golgota sub opronul circiumii ; maistrul Medea la un pahar de vin cu civiva muncitori din antier — nu se adea in Mturi sa bea cu ei s'a mai schimbe cite un cuvint, de-aceea era atit de iubit. Acum oamenii tocmai vorbeau despre directorul nou : — A;i va'zut ce zaicea in el ? Cine-ar fi zis ? — Sal vedem mai tirziu ! — Ce sa mai vezi ? ! Omul istet se cunoate dupa cuvint Inginer sa fi fost, n-ar fi vorbit mai frumos mai Mmurit ! Era aceeai constatare pe care o exprima casierul, cam in ace14. timp, dar cu alt end. Inaintea altei indeminarea directorului la vorlA isa'rea in ochii oricui. — $i cum, nene Atanasie, 5.sta n-a fost inainte nimic? Dumneata trebuie ! Maistrul Golgota, chemat pe numele mic, prietenos intim, ridica din umeri. Mspunse altcineva in locul lui : — Ce sa fie ? Cazangiu !... Ba stai, ca la inceput era vopsitor. — Dar mai inainte, pin-a venit aici ? — A fost mecanic pe vapor ; nu-i nimic de ascuns ! Mod Niculae Aristotel, cel mai baitrin dintre comeseni din antier, 15.cku, terse cu o ingimfare nevinovata mustaca uclal de yin zise clipind : — Da' pe mine cum de ma tie pe nume, ca n-am vorbit niciodata cu el ?! — yi cunoa“e pe to%i, n-avi v5.zut ! ? — Aiurea, pe toci !... — Oricum, pe mulvi ! Cine tie de cind e cu ochii pe not ! Maistrul Golgota se ridicad brusc strigai in drum : — Frate Iani ! Marchidan vru s-o is pe partea cealalta a strkii, sa se urce in tramvai la sta%ia urmaitoare, dar era prea tirziu. 89
— Vino sa bei cu not un pahar de yin ! Oamenii ii facuri loc, 11 socoteau de-ai lor, muncea alaituri de ei, chit ca era cam inchis. Se asea stinjenit. — La mai mare, .dom.nule inginer ! S-ar cuveni sa facevi cinste cu un chil ! Noul venit tres5.ri. — Fac eu cinste ! interveni maistrul Golgota. Fainica, mai adu dou5.1 sticle si spune-i lui Temis sa treaca la mine tot ce s-a but ! Ciocnira in sadnItatea maistrului si pentru avansarea lui Marchidan. Acesta inghivi greu un pahar de yin ; ii tremura mina, dar nu se v5,zu. Pe urma se ridica grabit §i confuz — Val mulcumesc ! Trebuie sa ma duc ! — Stai ca merg §i eu ! zise maistrul Golgota ridicindu-se o dat5, cu el. Ne vedem mline, mai tovara§i ! Vinul e praitit. conduse pe inginer pins aproape de casa, spuna un cuvint. Doar la despa'rvire, ,stringindu-i mina re%inindu-i-o mai mult, ii vorbi cu 6arecare tilc : - Sa §tii cal eu to-am susvinut ! Simvi mina lui Marchidan chircindu-se, dar nu i-o slabi si schim'bind glasul, dindu-i un fel de autoritate : — Acum sa to vedem la treaba, tovar4e Tani ! Inginerul ajunse acasa urmairit de glasul lui. Nevasta sedea suaval, blonds, cu intr-un fotoliu, in odaia de la faca'. Era o ochii mari, cu fava colorata ginga, in tonuri calde pastelate, de$i nu cunotea Ifardul — imagine uimitoare in casa aceasta s veche, scundal, cu pere;ii cam strimbi, pe alocuri clarIpanafi. Ti duse mina la piept, cu o miscare .de teams, §i gestul firav se potrivea ei, fragile si speriate. intocmai .bolnav ? Ai necazuri ? — Ce-i cu tine, Iani ? Marchidan avea totdeauna pielea obrazului paha cam puhav5, ca a merelor care se trec inainte de a fi coapte, dar acum era n'ipa'clie4 de alts paloare, inca mai nefireasa Nu r5spunse ; isi trinti servieta ,pe un scaun, si mergind la scrinul dintre ferestre, pe care odihnea cutia viorii, neagral, limase nemiscat, pins .ce flptura fragiU se auzi soapta : — Iani ! — Ce e ?. — A fost pe-aici nasul Panait. — Ce vrea ? — Nu stiu ; ceva cu barcazul. — Bine !... $i-acum ass-ma' in pace ! 90
— Esti bolnav ? — Taci odat:i ! — Ai necazuri ? Cutia viorii trosni, 'sub o izbituii de pumn enervate. — Pleaca ! Femeia se ridical, supusal, deli flea sal imeleaga izbucnirea aceasta, si porni spre odaia de alaturi, unde se vedea masa, pregaitita pentru cina ba'rbatului. Mergea greu, aplecata pucin din umeri intr-o parte. Abia cind ajunse in lumina care imbeaca pragul se dezvalui infirmitatea : avea un picior mai scurt decit celalalt, incalvat cu pantof negru, greu, monstruos pe o alcatuire ortopedic, cu talpa de o asa de friagila si gravioasa. Mai tirziu, sovul scoase vioara si, asezindu-se pe scaun, ii incerca distrat coardele ; dar parch nu le auzi — ii era strains muzica in seara aceasta — ramase pe ginduri, nemiscat, muscindu-si din cind in cind buzele ca iasca, privind in golul noptii de la fereastii.
Ana Odeta intirziase mult in seara aceea ; Uica' ii da.cluse drumul abia dupe ce se intunecase. Trecind pe la birouri, in drum spre. iesire, vazu lumina la o. fereastra si se opri citeva Fara, . 1:4nuia unde putea arda acea cunoasc topografia unica, sim%ea cine-i omul aflat acolo de veghe, dar nu era in dreptsa-1 vegheze la rindu-i, asa ca isi continua drumul... In clipa cind Ana Odeta iesea pe poarta, Donos ciocanea la usa omului presupus de ea, caruia i se spusese Meit odaia. — Intra, Donos ! Cu aceste cuvinte, • omul caruia nu-i mai spunea nimeni Meit astazi isi indrepta spinarea si isi trecu apasat miinile pe faca'. Pe obrazul supt, barba ii crescuse in citeva ceasuri punindu-i umbre. albastrii sub, pome%i, dindu-i alta fizionomie decit cea de dupaamiaza ; chiar si miscarile lui nu mai erau ale celui care sarise cu atita usurinva pe estrada. Ciocanitura in use se repeta, mai tare de data aceasta. — Intra ! Abia acum isi auzi glasul. Up se deschise, oaspetele intirziat intra vesel, deli in clipa dinai.nte avusese fa%a inginduraea, veni drept la el si in loc de salut ii radvsi parul, cu un gest afectuos, ca si cum, vajzindu-1 cam ii,t5.cit, 91
dezmeticeasea. Purtarea lui dovedea o prietenie mai .ar fi vrut. veche, dusa ping la intimitate. Cel caruia i se zicea Matei asta'zi incerea sa zimbeasca, dar nu _izbuti decit pe jumaitate. — $ezi, Donos ! De ce-ai venit aka de tirziu ? — Te-am Usat sa lucrezi. Dar ce ai, te doare capul ? — Ma doare al dracului ! — Ia un hap. Uite... Noul venit era un ins de vreo treizeci de ani, negricios, slab, cu cu . desenate prea puternic, favaprelunga, cu fruntea . ca cum ar fi fost mereu inclegate, ca intr-o permanents gnmasa. Dacs ar fi frost ceva mai inalt de statura, ar fi sennat intr-un fel concreta, ci una ne.cu omul din fava, nu o asemanare evidenta de unde pornqte, acea asemanare dobinchea de unii clara, greu sal .dupa un trai mai lung impreuna, cind ii mai leaga asemanari sufletqn, ascunse, dar trainice. Era in capul gol, se vedea ca aka umblase pe-afar, vintul ii rav`Aise parul, parc5, ii ramasese intre uvicele aspre. Peste camap cadrilata, purta o vests de piele neagra, lucioasa, ,care-i &Idea chiar un fel de elegan0. Matei arata o cutiu0 pe masa. — Nu mai iau ; de la prinz pins aoum am inghi%it patru. — Prea multe doctorii ! zise Donos, punind pilula la loc in buzunarul de unde o scosese awzindu-se pe unul din fotoliile aflate in fava biroului. Am luat eu doua, mai adineauri. — Dar tu ce ai ? — La mine-i altceva, cred ca o raceala, m-a tras un curent in baled'. — Ai fost la pescuit ? — La pescuit, numai ca am uitat iau — $i•ce-ai pescuit fairaundiva ? — N-am pescuit nimic ; m-am plimbat cu barca. — Singur ? Donos paru ca nu auzise ; ramase o clips pe ginduri, apoi tresari deodata. : — Ce-ai spus ? Abia acum observa Matei ca avea un ochi — Ce-ai pit la ochi ? — Mi-a sarit ieri o scinteie de la polizor ; nu m-a suparat la inceput. — Sal te duci la doctor ; cu ochii nu-i de glumit. De ce lucrezi la polizor fara ochelari ? 92
Cind lucrezi la polizor nu pui ochelari greu se poste sara o scinteie in ochi, dar .daca. se mtimpla o dat` s-o intimpla Omti, oricine te.poate invinui ca nu te-ai pant. puns ochelari cind umbU la — Pe mulp ai vazut to polizor ? intreba, Donos, ducindu-si mecanic mina la ochiul Pareau amindoi cam iritg din senin, totui felul cum se priveau, cum se purtau, dovedea, ca si gestul lui Donos de la inceput, aceeai legatura veche dintre el, o prietenie trainica, incercata pesemne din greu indelung. Cind Donos ciocanise in u$5., Matei stiuse ca este el, nu fiindca it atepta — ar fi putut sal vina altul inaintea lui. Dar ciocanitul, cu toate ca nu era un semnal, cu toate ca n-avea nimic dinainte stabilit, apar%inea unui singur om, i-1 recunotea cu un sim% ascuns. Urma o tacere, dupa care Matei intreba : — Cum era in balta ? Cei care 11 cunoscusera azi s-ar fi mirat vac1a acum ezitind, fiindca era limpede, altceva ar fi vrut sa vorbeasca, interesa plimbarea lui Donos pe Acesta it privi lung. — Lass ! zise. Mai bine sa vorbim miine ; obosit. — Nu ; spune .acum ! Donos nu vorbi numaidecit. — L-am repezit pu%in pe Dutchievici, continua Matei, sim%inci ezitarea lui. — Chiar . prea mult ! Dar nu era vorba de el. Ce-vi vein sa le spui ,oamenilor de pantaloni scurci ? — Trebuia sa to consult ? — Nu neaparat pe mine ; pe orice fierar sau cazangiu, daca to %i-ai uitat meseria .aka de curind ! — Ai idreptate... Cred ca nu m-am gindit. fi vrut sa-i impac pe to%i nu era doc 'de ajuns. Cind incerci sa impar%i doua oua la trei. oameni pierzi bunul sims. Cum o sa lucrezi la foc cu pantaloni ?... $i-acum, ce crezi de licut ? — De lagIcluit le-ai lua cuvintul inapoi.. ! capul inad.dqte-le pantalonii cum — Trebuie sa mai gasesc o mie de metri de doc. — Ga'sete-i !... Iar cu Dutchievici sa ca to-ai purtat prea aspru. $i inutil ! — $tiu ! 93
— Era de ateptat ca numirea lui Marchidan sa'-1 nemulvuexplici scopul. A inveles-o grqit, measca, fiindca n-ai avut grija probabil ca alvii. — 0 sa se laimureasca ! — 5i-apoi, fava de raiceala pe care i-ai arItat-o, prea 1-ai ridicat in slava pe Marchidan ! — Nu meritI ? — Ba da ; e un baiat harnic a dat idovacri de devotament nu o singura'. data. Pe tine insa te-a c4tigat, fiindca nu te contrazice, cum face Dutchievici. N-apuci sa termini o idee, ca el o Si socotqte grozavad. ! — $i ce e rau in asta ? — Cam ce-ar fi in vinul care te imbata. — Drept sa'-vi spun, uneori imi place vinul al naibii ! — Numai ca dupa ce bei se poate intimpla sa te doar5. capul ! — Ia mai lass-ma in pace ! — Te las ; mai am ceva treaba. Donos dadu sa se ridice, dar renunca, ca cind n-ar fi avut energia duca miKarea spina la capat. RImase o clips iginditor, pe urma se freca la ochi cu dosul miinii, .partea pe care o socotea mai curata. — De ce pui mina la ochi ? N-ai batist5. ? — Da-o dracului de batista !... Da, e un baiat bun harnic. — De cine vorbe§ti ? — De Marchidan. L-am intilnit mai adineauri (DupI o tacere, Donos scutura 'din cap cu un fel de oboseala.) Lasa spun altaddata ! Se ridica se uita pe ,geam ; in lumina slabs a becurilor de afara se vedea curtea pima la sala de trasaj, unde se plimba un paznic. Matei ii privi din spate. — Asculta, Donos, e aici o — Ai valzut-o ! — Una cu bluza albs... — Nu-mi da amanunte ; o — Cum de care ? — Fiindca nu poate fi alta. — StAtea azi in up halei ? — N-am bagat de seams, dar daca spui tau... — Una frumu§ica. — Frumuica ? ! exclama' Donos. Pesemne nu te-ai uitat bine la ea. Cred ca dracu' nu putea face una mai frumoasa !
Matei it privi staruitor, dar zadarnic ; nu-i vedea fava. Pe urfri% auzi glasul : — hi place ? — Ei asta-i ! Cui nu i-ar place ! Donos ciocanea cu unghia in geam, uitindu-se pe fereastrad. Pe urma auzi acelasi zgomot usor, in spate : prietenul sau ciocanea cu creionul in cristalul de pe masa. Ce face in santier ? intreba Matei, dupa o pauza.. — Lucreaza ! — Unde ? — intr-un birou. Si acum ma duc ; am treaba. — Ia •mina de la ochi ! Parc-ai fi copil, ce naiba ! — Ma ustura" ! — Pune acid boric si miine dimineava du-te negresit la doctor ! — De unde sad iau acid boric la ora asta ? — Spala-te macar cu apa curata. — Da, mad duc sa ma oblojesc cum of putea. Noapte bun5. ; nu mai sta mult, pastreaza ceva si pe miine ! — Nu stiff vorba : nu Pisa pe miine ce povi face astadzi ? — N-am spus de treab5. ; treaba fa-o, pentru miine Ostreaz'i-te pe tine. De la capatul coridorului, Donos se intoarse : — Ascultad, Matei, n-am vorbit despre adunarea de astazi. Ramasese in prag, cu mina pe clana. Matei se uita la el pe sub abajurul lampii de pe masa . — Pai n-am vorbit ? — Nu tocmai... Cred ea nu trebuia sa to gradbesti cu tot dinadinsul ; oamenii sint obisnuivi cu sedinvele ; la sindicat ii vine cite patru ceasuri. — S-o fi lungit fiindca asa obisnuiesc alvii ? — Nu, dar cineva ar putea sa creada ca faci teatru. — $tii bine ca nu fac ! — Ei, puvin, asa... Matei se ridica aproape indignat : — Donos, ce crezi to despre mine ? — Ca esti un om priceput, inventiv, cinstit, On de energie, dar, cam naprasnic L.. Mad duc, ma doare ochiul al dracului... Eu unul as fi fost mai... precaut ; n-as fi expus cu attta iuvealad yin program asa .de vast. Oamenii n-au avut timp sa inveleagad, in schimb i-ai vrajit, si to-au crezut. — Trebuia sa nu ma creaa ?
ii
95
Donos inchise usa, veni in mijlocul biroului $i lispunse aprins : — Ba da ! Numai ca era bine sa stie ce greufivi avem de invins, sad nu-si inchipuie ca esti faeator de minuni, si mai tirziva s fie dezamagivi. Asa, daeal nu indephrum ceea ce ai spus... Tot ce-ai spus... Isi Buse mina la ochi si taicu. — Ei, atunci ? Urmad o talcere stinjenitoare. — Las' ca-vi spun altaciat5. ! Acum, Matei isi pierdu firea, era obosit, incordat — iesi de dupal birou si oprindu-se in fa%a lui, aproape r'acni : — spur numaidecit ! Nu mai mai onivi ! — Atunci... o sa cazi la pImint ! Matei se simci deodata. fara puteri ; nu mai era enervat, doar istovit umeni in jos zise incet, aproape nu se auzi : — $i ce, %i-era greu sa vorbqti deschis de la inceput ? privi prietenul in ochi, lung, apoi se intoarse la vechiul lui loc i se asez'a. • Donos zise atunci : — $i nu esti numai to in joc, daca vrei sal-6 vorbesc deschis ! — $tiu ! Dupa un timp de tcere, Matei se uita iar la el, pe sub abajur, apoi spuse, cu alt glas, necunoscut. pina atunci, poate glasul lui nepamintesc, din vis, cu inflexiuni micrometrice, ca si cum ar fi foss emis de o marina de vorbit, dar nu pe baza unei inregistrari, ci a unei sinteze realizate precis : atit din creier, atit din suflet — nici un rezid. $i nu spuse multe cuvinte : — Donos, o sa izbutim ! Atunci prietenul se iapropie de el, ii rsalv'asi iar parul, cu acelasi gest afectuos, de la inceput. — Cred ! r5spunse rizind. $i sa" stii 61 nu m-a vrajit nimeni pina acum ! Dupa care iesi repede, p5,sind usor, aproape tiptil, cu mina la ochiul inrosit.
V ineri diminea%a, se infavisa la santier un personaj necunoscut. Sosi intr-o birja, pu%in inainte de ora cind incepea lucrul, fiindca avea cu dinsul oarecare bagaj, se cunostea ca venea direct de la gars, sau poate din port. Inainte de a-1 fi cercetat bine, de la prima aruncaittni de ochi noul venit se infIvisa ca un om hazliu, unul din aceia care to fac sa dai seama de ce, nu fiindea ar fi fost caraghios, sau rizi, f5ra imbra'cat ca paia%ele de la circ ; risul it stirnea pesemne ceva pornit dinlauntrul lui. Indata ce birja opri, .el cobori, mai degraba se rostogoli ca un butoias, si merse asa, parei tot de-a rostogolul, Oda' la portarul musta'cios, druia ii strinse mina spunindu-si numele, scurt, cu un timbru gros si prof and : — Cocos ! Iar cum mai multi muncitori care asteptau sa ponteze se adunati in jur, curiosi de venirea si de glasul lui, omul se roti strinse miinile tuturor, spunindu-si de fiecare data numele, Cocos, ca cind numele lui trebuia sa fie cunoscut fiecruia, mai de mult. Sfirsind acest protocol, si flea sal scoata alt cuvint, se intoarse la tr5sural, p15.ti si isi lua bagajul, un sac marin5resc umflat burduf, ale drui baiere le trecu pe brawl sting, apoi o Mica de lemn, ca a recrucilor, apucind-o cu dreapta. Abia atunci curiosii v'azura' ca' in mina sting purta ma'nuA de piele neagra, ca sub degetul mare %inea rd4nusa cealalta, ca domnisoni care se plimlfi cu ifos pe stracri. Afinusile nu puteau sal parl decit o ciudaivenie la un om altminteri imbra'cat cu modestie, intr-un 97
costum de dril cenusiu, destul de bo;it, aral cravats, cu o berefi verde, limasal mica, stindu-i hazliu in virful capului. Daca' nu i-ar fi asteptat ceasul de pontaj, muncitorii ar inai fi za'bovit in preajma lui, flindea: aceasei apari%ie, din cele mai neobisnuite, era peste putinc5, sa nu stirneasca pe loc curiozitatea oricui. Ana Odeta venea si ea tocmai atunci, cu sulul de hirtii sub bray, grabita — intirziase flea sal stie cum — era ceasul sapte fara un minut. Trecind repede, nu vaizu bagajul din poart5., 11 auzi insa pe glasul lui o facu sal se cel sosit atunci vorbindu-i portarului — opreasca in loc, tresairind. Era, un glas pe care daca 11 auzeai o data, nu mai puteai nici sa.-1 ui;i, nici s5.-1 confunzi. — La tovara'sul director ! zise flra multe ocoluri omul, potrivindu-si hainele intr-un anumit fel, aplecindu-si capul cind pe cind ar fi avut in fa0 o oglinclI in care o parte cind pe alta, ca isi vedea intregul trup. — Cine sinte;i dumneavoastra ? — Cocos ! — Si ce treab ave;i cu dumnealui ? In clipa aceea se ivi Donos, pares adus de glasul profund. Ana Odeta se streculi pe alaituri si intri in curte, dar el n-o vIzu, ci merse intins la noul venit. — Cocean !... Cel ce isi spusese Cocos, iar acum era strigat Cocean, flcu ochii mad. — Petrache ! exclarn, la rindul lui, rostogolindu-se spre Donos, cu bra%ele pe sus. Ca pe Donos it chema Petre stiau toci ; ca pe unul Cocos s5.1-1 mai cheme Cocean, nu era firesc. Cocos Orea a fi numele de familie — nu se prezinta nimeni cu numele de botez. Dar atunci care mama fusese in stare sa-i spuna fiului ei Cocean, cind in calendar se Osesc atitea nume de sfinvi ? Iar Ana Odeta, auzindu-le pe amindou5., se mira si mai mult. Cind el se intoarse, ea it vazu limpede la chip si-1 recunoscu, oricit se schimbase de mult. Poate ca daca n-ar fi fost glasul, limas ca atunci, s-ar mai fi indoit. Dar nu, era el, flaica'ul de demult, devenit 135.rbat cu totul matur, ca si cind. intr-un an ar fi crescut cit in trei, asemenea feciorului de imparat din povesti. Numai ca nu auzise pe nimeni spuna Cocean, nici Cocos ; it chema Timone, nume cu totul necunoscut, avind cine stie ce tile.. FIcea de toate pe vapor, tot ce n-aveau ceilalci chef sau a juta pe cambuzier, ealra saci cu varza si halci de carne, cite timp : 98
un sfert de bou, cra elrbuni, spalla puntea, lustruia ghetele comandantului, ii peria hainele, secundului ii aducea jairatec pe farfuriu%a, de la bucalthie pins sus, s5.1i aprinda luleaua — adica era ajutorul oricui, cel mult douzeci de ani pe atunci ; sa fi avut azi numai treizeci ? Nrea mult mai tocit. $i ce cauta aici ? Vroia oare soarta s-o incercuiasei in amintiri ? — Hai sa to duc la Matei ! zise Donos, in sfirit. — A venit ? — A dormit in birou ; tocmai trebuie sa plece la Bucurqti. Bine c5. 1-ai mai prins. — E, ma' descurcam .eu f4'11 el, nu atept instructiuni : mi-a scris, am inveles ce am de acut, i-am rIspuns ca yin uite-ma fix ! Astea unde sa le duc ? — Ada'-le la mine, pins %i-om gaIsi un Stau la doi de-aici. Donos se aplea 1ua sacul, celnalt iii lua 1.5.clita in mina dreapt5., stinga inm5.nuptai o b4s in buzunarul hainei — trectui oseaua. Dar inainte de a porni, Cocos zise o vorba fara noimal, ca cum ar fi indemnat la drum o a treia fiinca, prezenta" pentru el invizibira altora : — Hai, Margareta ! Chiar Donos, care ii cunotea mai de mult, se uita surprins in jur ; nevalzind pe nimeni, se mulwmi sa zimbeascaa nu zise nimic. tot spunea, a k a i se nIza'rea citeodat5., se lega de o vorl:a /1 pins ii innebunea pe to%i din jur. — Tu ce invirteti aici ? it intreba. Cocos pe drum. — Muncesc. — $i altceva, ce mai faci ? — Cu organiza%ia de partid. — Secretar ? — Da. Iar to ? pinI acum. — Eu ? Am pa'zit porcii lui — Are multi ? numal.r ? Or fi doi, o fi unu — cam — Crezi ca.' am stat pe-aici... Ajunser5, curind ; Donos avea o ocUi%al in curtea unui gospodar, la gardul din fund, destul de aproape de Ilie Conw, care locuia la citeva case mai sus. Era o indpere mica, dar alba insorit51, cu fereastra la sud, cu un nuc Htrin in spate, despletit peste acoperi. inaluntru se vedea un pat ingust, un dulap de brad lAiwit, o masa", 99
. un scaun — si-atit. De spalat, se spna afara, la cismea — nu-1 cinea nimeni de raiu ca stropea in jur. — Daca-mi dal niste paie, sa le pun pe jos, altceva nu-%i mai cer nimic ! zise oaspetele, intrind. — Ba am sail aduc un pat, sa dormi ca oamenii, pins vi-om ga'si o odaie, prin vecini. — Mi-ajung paiele, sint obisnuit... In dulapul a1a ai multe hirtii ? tu ce am in dulap ? — De unde — Asta-i acum ! Unde s-a valzut secretar fara higoage ! Nu zal.u, ma Petrache, n-as fi crezut ajungi tu vreodata iasa de chivernisit ! Eu nu mi te inchipui decit tot ascuns prin Cocos ofta din adinc ; flptura lui hazlie p5.ru invaluit5, in nostalgii. Pe urma se scutural, iii potrivi Inca o data hainele pe trup, si cu o miscare dibace i i tease mainusa pe mina dreapea, falr5, sa se foloseasca de stinga, ca un prestidigitator, ai fi zis. Ana Odeta, care it cunostea mai de mult, nu gresea : avea treizeci de ani implinici, dar chipul lui de pergament trandafiriu, cu pinza deasa de incre%ituri, se fixase pe o virsta mai mare, unde poate avea sas atepte scurgerea timpului, faIra sa se mai schimbe prea mult. Sint asemenea oameni care imbkrinesc in trepte par r5ficici in leatul lor, ca puii de cuc in cuibul Sub bascul din .crqtet i se vedea Orul balai, 135.1aie ii erau sprincenele, genele subviri, cum nu i se desluea nici o urma de Or pe obraz, ar fi parut un chip ters, daca n-ar fi avut ochii ca ai copiilor zugraviO de Tonitza, mari, negri, vii uluitor de expresivi. — Ei, imergem ? intreba el, dupa ce se dichisi puvin. — Mergem ! — Hai, Margareta ! La direc%ie nu zabovira icit s-ar fi cuveni't — trei prieten.i care se rev5.(1 dup5.1 multa vreme au destule spunal, dar nu era timp ; Matei se preg5.tea de drum. — M5.1 intorc duminica seara, cel mai tirziu ; vezi ce faci ping atunci ! — Ap5i pin5, atunci o sa fie totul flcut ! — Bine ! Dupa ce termini cu cantina, te ateaptai alte misiuni. Dar ba0 de seams, dac5. •ai .nevoie de cevia, te adresezi tovar5§ului Concu, §eful serviciului administrativ. Vezi ca aici nu qti pe cimp ! Sa nu pui mina pe nimic, pins nu ceri. 100
Cocos se amadri : — Cu hirtie iscalituri ? $i rara sad mai atepte vreo rimurire; porni singur, cu mina stings in buzunar, in cercetarea antierului necunoscut. Primul drum it facu la cantina — resortul lui. Intra in baraca na.padditad de mute, unde o fatal stadtea de planton, mofiind pe un scaun strimb, merse drept la ea, ii strinse mina, B.cind-o sI sari speriat'a in sus, se prezentad, cu glasul tiut — Coco ! N-o intreM nimic, se uitad doar la pereci, la tavan, la mesele murdare, cu picioarele V4tute in Omint — nu era duwmea pe jos ; de-aici intrad in bucadtairie, cerceta cazanele, marina de galtit, oalele, crati;ele de pe poli%e, vesela puss in rafturi numai dupa aceea vorbi : - Ce faci dumneata aici, domn4oarad ? — Tovarawl Con%u mi-a spus ss stau, c-o sa vin cineva, un buca1.tar nou... Coco o privi chior4 : — $i... buc5.tarul vechi unde-i ? pe fete, c5, dac5d, nu — L-a luat tovar'Aul Convu ; le-a luat gadtim nimic... — Ada ?! Sal to duci matale, domn4oara, la tovaii,w1 cum it cheamad, sad-i spui ca intr-un sfert de ceas tot personalul cantinei sa fie aici. Ordin de la responsabil. Eu sint... Hai, Margareta ! Iqind din cantina, Cocos lua curtea antierului in lung. Era multi m4care in jur : Ilie Con;u scosese afar pe to;i care n-aveau pusese la treaba. Ada hoelrise pentru inceput, de lucru in ateliere cum ar face orice gospodar la casa lui : sa awze fiecare lucru la locul potrivit. Unii c5.rau sine de fiet, alcii adunau cadrbunii risipi%i pretutindeni, cum fusesera aruncaci din vagon, duceau cu roabele, fac5, gramadI linga forjerie ; cineva fete madturau in urma lor, nite ucenici adunau fiarele mIrunte risipite peste tot — iata ce puteai sa vezi la prima arunctura de ochi. Responsabilul cantinei trecu printre ei, oprindu-se cind unul ii era mai in drum, stringindu-i mina prezentindu-se scurt : — Coco ! Nu peste mult timp adu chiar peste Ilie Concu care, cu doi oameni dupa el, intindea o ruleta pe p5mint b5.tea tadrui. Vroia sa deschicla o alee, de la birouri pins pe mal, deasupra calei, sa infrumuseteze pu%in, mai car cu atit la inceput, locul pairadginit. V5.zind un 101
strain care se plimba prin curtea antierului ca la el acasa, neinso%it de nimeni, se sim%i atins in autoritatea lui. — Cine e§ti dumneata ? Ce cauTi aici ? Drept raspuns, strainul hazliu se apropie de el strinse mina vokos, prezentindu-se, cum acuse cu tovi : — Coco ! Apoi vru sa treaca mai departe, dar Ilie Conw ii %inu piept : —Fara suparare, pe unde ai intrat dumneata in §antier i la cine mergi ? dea raspuns, dar cam in doi peri, dupa un Cocos se grabi fel care era numai al lui : cum ; de in— Iaca, am. picat tocmai acu, tovarAe nu trat am intrat pe poart5, de cautat caut ziva de miine. (Indata dupa aceea se socoti dator sa fie mai 15.1murit :) Ziva de miine, adica viitorul nostru mai luminos mai bun ! Aici Ilie Conw nu se mai stalpini : raspunde-mi — Omule, n-am timp de pierdut. Binevoiqte serios, altfel chem policia §i te-nchid ! Asupra acestor vorbe spuse cu furie, se apropie un muncitor, cu o hirtie in mina ; fierar, .desigur, fundc5. era minjit de funingine de carbuni, ca to%i fierarii — §i hirtia p5rea nefiresc de alba in mina lui. — Tovar'i§e Con%u, iscEe§te colea un bon ! . Foarte repede acuse Ilie Conw ordine in administrape. La apte de dimineafa, Uic5, nawl, primise dispozi%ie s5, nu mai elibereze nici un cui din magazie, fara contrasemnatura lui. incoa isc5lesc ! Dar — Acura, fiindca ma ga's4i aici, de aci incolo, spune §i altora, sa se $tie, vernti la birou, la apte jumatate ! Era abia prima zi, oamenii nu aflasera Inca dispoziviile. $i nici Ilie Con%u nu avea Inca un birou ; pusese stapinire deocamdata pe o mass, in sala dintre celelalte birouri, iar deasupra lAtuse un carton : „$eful Serviciului Administrativ", scris mare, cu davi-i 135,taie ! ii mai zise Ilie Conw — Uite bonul, Vasile, MO la loc, in buzunar, plaivazul gros, fierarului, dup5, ce de timplairie. scoase reDindu-§i seama cu cine intrase in conflict, Cocos pede m'nu§a din mina dreapta, cu aceea§i indeminare cu care §i-o tonul dintr-o data. pusese mai adineauri, tovara* §ef administrativ, tocmai pe domnia— voastra va autam ! 102
Ce vrei cu mine ? Cine te-a trimis aid ? Eu sint Cocos... Cu cantina, Pai de ce nu spui asa ? Tovara'sul Cocean ? Ma cheama Cocos, Cocean imi ziceau unii, mai demult. Ei, fii binevenit si sa te pui pe treab5 numaidecit, ca de luni... Tovalisul Matei ;i-a spus.... 0 s'a soseasca' .zece porci pin5 la prinz ; mime mai yin cinci ; ii lei in primire si faci cu ei ce §tii. Ceri o ca'ru;a1 tovalisului Potop, $i te dud in oral, dup5 cumpa'ra'turi. dea bani, aduci chitan0 si-o Tovara'sul Topologu, casierul, o faci un sertar, ai registru si bonier. Dupai-masa te p5strezi ; dud la maistrul Golgota, seful calei, dea douI Hrci, treci in balta si aduci zarzavat... — Am in%eles, tovara'se... nu stiu cum sa va spun, e prea lung. Tovara'sul Matei ma cunoaste de mult, eu sint ca si dinsul, ass, operativ. Am fost la cantina... — Cind ? - Chiar acus. Mesele-s tare murdare, dea — Da, ai sa te duci la magazioner, Uica" 11 cheamI, pinza pentru fe;e de mass ; iscallesti raspunzi. — Nu s-ar putea dea magazionerul cum it cheama si ceva scinduri ? Va'd cad aveti. — Pentru ce ? — Sa asternem la iutealal dusumele pe jos ; le baiga'm indata la marina cu patru dulgheri, pins mime sears le-am pus. Ma pricep eu un pic. Ilie Con%u ridicase mina, sa1-1 opreasc, dar Cocos era pornit : — Nu se poate cu Omint pe jos, tovalise... cum sa va spun ? E cantina, nu grajd, se ridica praful in farfurii, cind plou5.1 se face noroi. Aproba;i ? N-aveci nici o grija, m51, ocup eu, pins mime sears s-a mintuit. V5.ruim perecii, s5, mai piar5, mustele, punem plasa la geamuri, cit ii vara. Tad, ma duc ! $eful serviciului administrativ nu putea sa ramina cu totul neOsa'tor in fa;a acestei insufle%iri. Dusumele !... E momentul cel mai pla'cut cind se pun dusumelele la o bina, scinduri drepte, albe, lucrate cu nut si feder... Auzea marina de frezat hirsiind, lucrase multe dusumele in viaca lui. Dar se st4ini. — Nu se aproba ! zise, hoflrit. ti pMcea noul responsabil al cantinei, ii priceau oamenii iu;i, care nu stau cu miinile in sin ; numai de n-ar fi fost un smecher, unul cu gura mare si cu pasii mici. Insal nu se impotrivi pentru acest — — — —
103
fiindd nu vroia sal se arate nici el motiv, motivul era altul — mai pu%in operativ, i-1 dest5inui : — Ar fi sa striam materialele de pomana% tovara'w... — Ma cheama Coco ! Dar daca vre%i, spune%i-mi oricum. — Tovara'w Cocos, pina la toamna o sa avem alta' cantina, mare, de zid, cu saa de club... — Si pivni0 ? — Ce pivni0 ? ! Punem frigider ! - Ei nu ! — Daa, un frigider mare, de patru metri cubi. TovarAul inginer Apostol face proiectul tocmai acum ; a lucrat la frigidere, se pricepe, 11 construim aici, ne costa pu%in. Mai .badievi, intindeci voi sfoara, dar s-o intindeti drept, ca altfel... Eu ma duc pucin cu dumnealui. Vino, tovarAe... Coco, sa vezi unde crAclim ! Ilie Con%u porni inainte, ocoli grImezile de pietr4 in stinga biroului, cam in ace14. rind, atita un Sopron, pe care civiva oameni it doborau la Omint. — Uite, acolo o sa fie, dar nu in linie cu biroul : in unghi. Jos, sala de mese, bucataria, spa'Utorul, camarile. Sus, sala de club. As cum stateau alaturi, semanau intr-un fel, aveau cam aceeai statura, parul tot balai, 'fa;a trandafirie, numai ochii lui Ilie Con%u erau albami, nu negri ca ai lui Cocos, infAiprea lui, in totul, parea a unui om imai awzat mai serios, Osea astimp5r, ci alerga de colo pina colo, ,de parca ar fi avut jar in bocanci. — Cind o incepe construc%ia cantinei, zise Cocos, sa mi-o dada mie in grij5, ; ma pricep pucin la ziarie, am turnat beton, am mai lucrat la binale. Ilie Concu incepu sa-1 cerceteze mai cu luare-aminte ; ii pacea grasunul. Nu intelegea insa de ce purta ma'nuA, in mijlocul verii, ca domniwrii, de ce stinga o %inea in buzunar, ca boierii ?... Pe scurt, responsabilul cantinei ob;inu aproape tot ce dori, cum nu se putea mai operativ. Numai cind spuse c-ar vrea sa cumpere farfurii, Ilie Convu se impotrivi : Farfurii ?! Eu acasa la mine maninc in strachin, daca vrei ! sa Coco zicea in gind : „Las5. c-ai iei to repede farfurii !" — 0 sa cumparam pentru cantina nou.a, nu acum ! — Da ce, se tocesc ? Ma rog, dad socoti%i snichinile sint bune, numai ca not n-avem strachina, ci castroane de fier, Ourite 104
cu smalcul saris. Curge ciorba pe fecele de mass care avi avut bunavoinva sa le aproba%i... — Hm ! Fie farfurii ! Cam asta se hotari pentru inceput... Cind intrase pe poarta), responsabilul cantinei vazuse un zugrav stropind cu var pavilionul mic, anexa administra%iei — putea s-o dichiseasel mai tirziu. Merse drept la el, ii strinse mina se prezent5., dupa obiceiul lui : — Cocos !... Ordin de la tovarawl ref al... Un sfert de ors mai tirziu, zugravul varuia perecii cantinei, fetele c15.cleau pietr4 la ciur, s5.-1 puns pe jos, ma car atit, daca de du1.imea nu era rost, iar Coco, awzat la umbra, linga bucta'rie, 11 descosea pe bucaltar : — Ce-ai g5.tit ieri ? — Ieri a fost cantina inchisa. — Aha ! Alaltaieri ? — Varza. - Varza nou5. ? — Noua, pe dracu ! De la butoi ! Butoaiele miroseau undeva, se sim%ea pins aici, dar punind toate aceste intrelAri, Cocos vroia cintareasca pe bucatar, say afle ce na%ie de om e. — Care va sa zica varza... Numai un fel ? — Unu. Ada a fost mereu. — Ti-ar fi lene sa faci doua ? Bucatarul se scarping la subsuoara. — Lene ?... Care lene ?... Numai sa fie cu ce, sa-mi mai dea pe cineva, de ajutor. — De cind n-ai fIcut baie ? it intrelA Cocos, valzindu-1 ca se tot scarpina. — Baie ? Unde sa faci baie ? ! Ne mai scaldam in Dunare... — Asta aka, de naduf, .fra sapun ! - Fars. — Apoi am sa te rog pe matale, drag5, tovara*, ca in repausul te ralzuiqti puffin. E spun la de la prinz, sa te duci jos la apa magazie ? — 0 fi. — Am sa'-ci dau bon. Iar pe la patru dupa prinz, am sa te controlez. Halate ai ? — Am unu. — Curat ? — Ei, curat... 105
— Fetele au ? — Or fi avind, dar nu prea le pun. — Hei, domnisoarelor, fuga aici ! Ia aduceci-mi halatele la control ! Erau sapte fete, din ele n-aveau halate decit cinci, ponosite si nesp5.1ate de mult. Cocos isi nota intr-un carnecel : halate, sai.pun. $edea pe un scondru, cu buca'tarul tolInit in fava lui, Linea carnecelul pe genunchi si scria cu rrinusile in miini, de parc, ar fi fost chirurg, numai ca avea m'ainusi de piele, nu subviri; de cauciuc. Cineva ar fi putut crede ca se temea de microbi, on ca ii era scirlA de toate cite se aflau in jur. Dupa ce nota in carnecel, continua interogatoriul : dar lunea trecuta cam ce se Otise ? $i mar%i ? — Iahnie de cartofi ? Ma rog matale, iahnia de cartofi e o mincare buns, cind n-ai curcan fript. Dar is spune, firtate, cam cum o Otesti ? In citeva minute, Cocos era 15,murit : budtarul se pricepea la bucate, cit se pricepea el la spalat morcii, fiindca, of arc de asta, le cam acuse pe toate, si nu in chip prost. De altfel, luat din scurt, omul chiar marturisi ca de meserie fusese hingher. - Uite ce este, neica, de spalat, sa to speli, oricum, dar cu budtaria, ramii in suspensie, pin5, la not dispoziciuni. Era ceasul noua si jumatate, si de aici pins seara tirziu, responsabilul cantinei nu statu un pic. Merse la Topologu, se prezenta in felul stiut, ceru bani, casierul nu vru... la seful serviciului administrativ : Se duse — Dad binevoivi... In sfirsit, la ora 10 si un sfert, porni. La poarta astepta o ca'ruva, cu paie pe fund, poruncita din timp. Merse cu druca in oral, cobori, 1ua plivaliile la rind, cerceta, se tocmi, cumOra farfurii, ajunse pina la obor, tirgui douazeci de oale de pamint, capitol neprevazut — n-avea s5.-1 certe nimeni pentru atit. Cu oalele astea avea el un gind... De-aici trimise druca la santier, si porni du0 anumite informaviuni. Mai intii se apropie de un policist, it saluta, ii strinse mina, prezentindu-se scurt : — Cocos !... Nu cunosti dumneata un bucatar bun ? Poli%istul nu cunostea bucatari —ii privi urit. Cocos pleca repede, o nimerise prost, dacI mai zabovea putea intrebe de buletin si el buletinul it pierduse de mult. 106
Interoga multa lume intilnithi in drum, dar nimeni nu-i ra'spunse, socotindu-1 on hitru, on nebun, pin5, ce dadu peste un grec batrin si cam surd. — Bucatar ? zise acesta, dupa ce-si bags urechea stafidita in gura lui. Hei, bucatar ca Fanica !... — Unde-i Fanical de care spur — Fanica ? E fiu-miu ! Cu greu of la Cocos ea Fanica era bucatar la restaurantul Verdun, tocmai linga gars — alt drum. Dar se duse, se .aseza la o ceru de prinzit si un sfert v. vin.V bun, galbm, it gust, pleseai, se sterse la gura , mulvumit. Cu bucatele statea treaba mai prost, jupinul se plinse : — Nu merge, domnule, ne-au strins in chingi, carne n-ai voie sa iii, mezelun.nu, brinza, oti` nu Osestimcaien, le adunapentru economate, colonialele la fel, de ulei sa nu mai vorbim ! Doar zarzavaturi, dar cu zarzavaturi nu-0 bea nimeni vin, degeaba ma mai ostenesc aduc. Tntr-adevar, jupinul avea de ce fi necajit ; in pravalie nu se vedeau musterii. Cocos is' tot sucea capul spre bud.ta'ne, sa-1 vada pe in ce fel o fi aratincl. Fanica — Ce-as putea sa ma'ninc ? — Imanbaialdi. Sa v-aduc ? aduse mincarea — Cocos gusts, se lumina la chip, strasnic imanbaialdi, unt ! Nu mincase asemenea bunkate nici la turci, nici la greci, bucatari vestici in imanbaialdi. Degeaba se plingea jupinul ca n-avea untdelemn, bucatarul turnase din plm ! tocmai atunci pica inspectorul de la fisc si negustorul, dupI ce lua de pe tejghea o jumatate ,de yin, merse cu el in odaia din fund. Cocos trecu la bucatarie. — lasso, Hnica ! — lasso ! Dar cine esti dumneata ? Bucatarul fu poftit in pravalie, la un pahar de vin. Acolo, Cocos ii .ma.rturisi ca in via%a lui nu mincase asemenea . — Degeaba, domnule ! Daca nu al carne, poci sa inchi7i pra valia, s-a mintuit ! — Eu am carne de porc ! — Nu m5. bag. Vorbeste cu jupinul. — Nu asa, bre, ascuU aici... Pina sa iasa negustorul de dincolo, Flnica era gata convins : pierzi dumneata vremea cu mincaruri de post, sa — Ce traiesti cu frica in sin ! Mime ii inchide pravalia jupinului $i ramii 107
mofluz. La noi e altceva, ai un . loc bun, nu doar pentru o zi, nu trebuie sal cer§oti nimic, totul pe masa, la gram §1 mi ut, pe calorii. Leafs — leafs, contract colectiv, ai §i .dumneata un respect, e§ti in cimpUl muncii, cinstit, nu slugs, la cheremul oricui. Pe urma, is ginde§te-te... Oici ani ai ? fi implinit patruzeci ? — Patruzeci §i opt ! raIspunse bucaitarul, ai cu — Ei uite, vezi ! Miine, poimiine noi iii c:15.m pensie, ce tral cind n-oi mai putea munci. Nu mai spun ca in caz de boala, doctorul e doctor, spitalul spital, doctoriile nu te costa nimic... Dar sa vezi ce- budtairie !... Laborator clasa intii, faianya, mozaic, frigider... — Frigider ? — De patru metri cubi... — rn5, mai gindesc pins miine. — Ce te mai gindoti ! Hai cu mine acu ! Pin' la ora trei, Hnic5. era la §antier, angajat flr5. discucii, dar cind merser5. la cantina, bucaltarul v5.zu ca lucrurile nu stateau ca in visele lui. — Un•de-i faian%a, bre ? — A, in localul nou, se lucreaza la el. Las' ca,'-1 vezi mai tirziu. — Si frigiderul ? Ce mai intreba de frigider, cind toate erau aka de ra'Onoase in jur ? — $i eu ce fac ? intreb5, buc5tarul vechi, hingherul, atins in demnitAile lui. — Ai sa tai ceapa §i sa cure%i cartofi, dar nu azi, luni : pina atunci, pune mina §i fread oalele, sa le faci lung ! Auzi ? Muncira pin seara, tirziu ; spoitul se terminase, unele fete carau pietri§, cu roaba, altele it stropeau, iar Cocos cu Fainia devenit salahor, it Hteau cu maiul, A doua zi, fetele se apucara §tearg5. varul de pe mese, de pe sa . le frece cu sacureve u§ile, giurgiuvelele, in timp ce Hnica eala pinza, §i croia fete de masa ; mai urma sa" le dea la tivit. Toate mersera bine, numai cu maistrul Golgota se ciocni Cocos un.pic. intilni pe faleza, la sud, unde o echipade oameni intindeau linii de vagonet ; — prern'surau locul cu ruleta §i Hteau Olin pentru t5ierea malului, care incepea de luni. Se duse la el se prezenta% dar maistrul, in loc r5spund'4, it 111a din scurt : — Ce cauci dumneata aici ? 108
cum, intreb — Vreau sa' vorbesc cu oamenii, tovar4e nu rrinince luni. ce-ar dori noul cantinier ? — — Sint responsabilul cantinei, asta nu-i totuna, tovar'Ae nu cum. pe miini ? boier de umbli cu — Dar ce, dumneata Leapa'da ma"nuile numaidecit ! cum... — Tovar4e nu — Si scoate mina din buzunar ! v5zu de alte nevoi. Nu se plinse Cocos ii intoarse spatele nici lui Ilie Con%u, nici lui Donos, iii Ostry necazul ascuns ; cum era prqedintele comitetului de pe urma" afa ca tovaralwl nu intreprindere ; trebuia sa1-1 imbuneze cit mai curind. Dupad-mass se duse cu barcile in balt5.... Duminica diminea;a, bucatarul vechi ealara un porc, nu prea mare, ca dupa Fanic5, Cocos plee4 din anotimp, dar gras, bun. Ca sa n-auca timp ce aceasta dormea tier, se ascunse in odaiva lui Donos butuc, fiind obosit, cerceta pucin socotelile fostului cantinier, ca .sa Vechiul cantinier vadal la ce putea s5, se wepte in socotelile nici rricar iscusit. Du0 cum reiewa din acte, furase foarte mult, oamenii ar fi trebuit sa se imbolnaveasca de ghiftui%i. Iar cel ce-i controlase socotelile, semnind la sfiritul fiecarei sa'peamini, nu deschisese ochii prea mult. cladu un ghiont lui Donos, al c5.rui pat era lipit de Cocos masa' — spaciu ingust. — A45, Petrache ! Cel chemat vroia sa 'doarm'a el o data, macar duminica, dupa pofta inimii lui. — Ce vrei ? morm5i, cu ochii — Ce fel de om e asta, Golgota, cal par6 are nume de sfint ?! — Las5.-ma s5. dorm ; sint obosit ! 0 data socotelile terminate, Cocos 11 lasa pe Donos dormind se duse inspecteze pe buca'tari, daca au mintuit... Dupa-amiaz4 Donos pleca la meci ; el se odihni, pe urma merse in ora l, sa.' vada lumea, sa se plimbe pu%in. Cind se intoarse, venise tovar4u1 sau, ra'gOt ; nu poi sa to duci la fotbal sa nu raiguti. — Cocean, ce m-ai intrebat to inainte de prinz ? — Nu mai tiu. — Parca de Golgota. — A, da. Asta ce fel de om e ? 109
— Bun !... Adicad, o mai fi avind el si slabiciuni, e cam ingimfat, cam repezit, dar altfel stie sa se poate cu muncitorii, it iubesc toci foarte mult. Desi nu era prea convins, Cocos nu searui, iar Donos nu mai spuse nimic ; si-asa it frigea gitul de parca mincase jaratec cu piine... Matei nu veni duminic'4, dup5.1 cum fagaduise ; la minister it mai tinura pins luni dimineaca, pentru niste hirtii. Dar la ora unsprezece, in sfirsit, le avu, la timp s'4 prinda avionul ; cu trenul sosea prea tirziu. Cind suna sirena la fabrica de ciment, vestind repausul de prinz, era si el aici. De la geamul biroului, v5zu oamenii intrind la cantina pe sub perdeaua de tifon puss la usa ca sa nu lase inaluntru dau pace sa mamustele, gingniile care spurca farfuria si ninci... nimbi si se duse s5.1 vada ce nazdra'v5.nie facuse Cocean in lipsa lui. Ajuns, Matei isi facu loc pe sub perdeaua albs de tifon, ca de tul — si dincolo de prag se opri, uimit. Perecii baracii, daci proaspat cu var, luceau in lumina soarelui care intra pe -ferestre, jucind. Ceva aici amintea veselia limpede a srba'torilor uitate de mult. Albul perecilor, fevele de mass, soarele, halatul fetelor ?... Nu ; florile. Directorul santierului si prietenul responsabilului simci o duiosie cal& scaldindu-i inima. Bravul, bunul, dulcele Cocos — Cocean, Timone de aBclat.! Du0 o viava cum greu intilnesti una mai asprI, nu uitase florile. Erau flori de cimp, albastre, albe, galbene, salbatice si gingase, puse in oale de pamint, cite una pe fiecare mass... ochii de la un capat la altul al baralcii : vazu pietritsi sul pe jos, netezit ca de press, vazu farfurii in locul castroanelor pa'noase, farfurii nu de por;elan ci ieftine, de faianO, dar albe — si cind asupra for florile isi despleteau luminile gracioase, cine mai putea sa is seama la lingurile de tabU, la cu%itele cam schiloade, la furculicele strimbate ? In fa%a usii, pe peretele fara nici o pata, era un carton, scris de mina, cu litere ca de tipar „Bucatele de astazi : 1) Ciorba de purcel, cu orez si zarzavaturi ; 2) Varza 6.14a cu sorici proaspk Total calorii 1200. Poftal buns, tovar4i !" Perdeaua se dadu la o parte si pe urma directorului navalira i alcii. seful contabil, Ilie Concu, Matache de la personal arate mulvu— Ce faci aici, Cocean ? striga Matei, fIrai mirea pe fac5.. 110
Cocos se apropie, lua o pozi;ie solemn' i raport5., plin de demnitate, luptindu-se sali domine fiinva hazoasad : — Construiesc socialismul, tovar5.w director ! Suita rise, risers i oamenii de la mese, care erau mai pe aproape. Dar vazind ca directorul tace, se potolira i-i aruncarl lui Cocos priviri mustr5.toare : nu se glumqte cu lozincile, frate ! Pe urm'i nu mai tiura ce s' creada : directorul inaint i puse prietenos mina pe urnrul responsabilului. Acum zimbea cu toafl fa%a. $i de ce nu ? Poate c5 nu era glum', tovar4e !
D
uminical, Ana Odeta ramase in casa. De dimineaca isi spal5 rochia de doc si bluzele, sa" le aiba curate ; toata dupaamiaza $i-o petrecu meditind, cu hirtia in faca', : trebuia povesteasca" viava si nu stia ce anume din viava ei ii interesa pe alcii. Scrise : „M-am nascut la 3 decembrie 1925, la Turnu-Severin ; in anul acela a fost o iarn5. geroas5...." $terse ultimele cuvinte, n-aveau importan0 ; nu izbutea aleaga dintre amintiri pe acelea trebuitoare tovara"sului Matache. Reciti fraza : la Turnu-Severin — fiindea asa scria in actul de nastere — dar se naiscuse pe drum, intre Giurgiu si Corabia. „Pe tat5.1 meu 1.1 chema Zaharia si era cirmaci pe slepul S F N D, numarul 317. Pe mama mea o chema Fana si avea livret de marinar, it Ajuta pe tata, dar primea numai juma"tate de leafl..." Laisa" tocul jos, descurajat5. ; hirtia albs din fava trezea in ea o crispare, o spaimal ; nu avea indeminarea scrisului, gindurile inghevau pe peniva cum inghea0 apa la streasina". Dar dac5, inchidea ochii si nu se mai gindea la cei care aveau sa, le afle, gindurile se incalzeau dintr-o data si .porneau razna, slobode, naivalnice pe deasupra hirtiei — ginduri, nu fraze, calci hirtia raiminea ...Am trait pe apa, nu aveam casa pe uscat, nici avere, ca oamenii. Iarna ne opream unde ne prindeau sloiurile, cind intr-un loc, cind • in altul, de la Sulina la Bratisrava. ...Cind eram mai mare, mi-a spus o viganc5., la Calafat, ca n-am fiu sa" am casa mea niciodat5 si nici un rost,. ca oamenii, si n-am ursita mea are s'4 fie daca" m-am n`4scut pe fericie4, schimbkoare ca apa. Mama a ocaIrit-o pe iganca". 112
...Mama mea a fost o femeie frumoas ; spuneau celelalte femei despre ea ca n-a avut noroc, ca isi duce Irmo. pe Dunare si naste ca nomazii. minaintea mea, mama a mai avut doi copii, care au murit curind dupa nastere, doi 134ieci, Constantin si Dumitru. Du0 mine a avut o fetiO, $tefana, dar a murit si ea, nu o yin minte. Numai eu am trait, eram voinica. TatE meu zicea ca sint voinic5, fiindca m-a frecat cu zapada, la nastere. ...Ningea cind m-am na scut, era zapadI pe punte, si convoiul mergea pe un fir, fiindc5, intilnea sloiuri.N-a putut sa vina nimeni la noi, de pe slepurile celelalte, si mama a fost singura. Tata trebuia sa stea la cirm'A, si mama n-a avut putere sa mearg'l la buca't5,rie ; batea viscolul si ma'tura tot de pe punte, si-atunci s-a tirit pin5, la usa si a luat un lighean de z4ada si m-a frecat cu zapada 011s m-am facut rosie ; pe urma', m-a invelit in scutece. ...Pina in anul 1940, am trait numai pe slepul nostru..51epul avea doua cabine mici, linga cirma, si o buc5trie, afar'A. Mai aveam alaturi un cotes pentru porc si unul pentru pasari. and am inceput sa umblu si nu era frig, stateam numai pe punte, dar rna legau cu o sfoara, de usa cabinei, ca sa nu cad in a0. Mai tirziu, pe la patru am, mi-au dat drumul si m-au ra'sat singura. Mamei tot ii era frica, dar tata ridea : Unde ai mai vazut fat'" de cirmaci sa cada in Dunare ? ...Adevarat, n-am auzit niciodata pe celelalte slepuri sa se intimple asemenea nenorocire ; copiii inva'cau de mici sa umble cu grija pe punte. Am inva'cat si eu, si pe urma , cind mergeam in convoi de mai multe siruri, am inceput sa trec pe celelalte slepuri si sa ma joc cu copiii. De la ei am inva"cat multe vorbe urite, cum spun marinarii si oamenii mari, prin porturi, si le spuneam si eu, dar cind am crescut mare mi-a fost rusine de ele. ...Cit yin minte, am caTAtorit tot timpul pe Durre, in afara verii din 1939, cind am scat in docuri, fiindca se apropia razboiul si nu mai erau grine de carat la Sulina, unde le inca'rcau pe vapoare. Iarna ne opream, cind ingheva Dunarea. Daca se intimpla sa iernam in docuri, atunci era foarte bine. Tot bazinul docurilor se umplea de slepuri, unul linga altul, se facea o ()gra& mare si traiam acolo laolalta toate familiile si era bine. Eu umblam imbrIcata ca cu pantaloni de flanela. Eram voinica, aveam obrajii rumeni si am invAat sa dau cu pumnii si sa spun vorbe urite ; baiecii imi stiau de frica. La Ciiciun taiam porcul, si atunci ne bucuram foarte tare ; 113
ne bucuram multe zile, fiindca ne nu-i taiau to%i oamenii o data, duceam pe rind, la fiecare. mi-era mila ...Porcul it eiiau in cala, cala era goaU iarna, dadeam coceni de cind it injunghiau, ca ma jucam cu el vara porumb si coaja de pepene ; aveam totdeauna pepeni multi, erau multe bosth-iarii pe Dunare. Dar dupa ce-1 injunghiau, ne adunam copiii coboram in cala, sa vedem cum 11 razuie de par si ii pirleste cu paie. Pe urma it spintecau, mavele abureau in cala, noua ne dadeau sorici, it rodeam in masele si era foarte bine. ...Tata punea suncile isa se afume, intr-un butoi, dedesubt ardeau coceni de porumb, strinsi de cu toamna, iesea fumul pe bocaporci, ici, costifa, si nu mai puteam colo ; tot bazinul docului mirosea a fum de poft5, toata ziva. ...Mama naclusea la buct5.rie si nu-i mai intram in voie, decit daca stateam sa invirtesc marina de tocat carne ; aveam putere. Ea trandafiri, cu mirodenii, pe urma facea piftii si f5,cea caltabosi sarmale, si de Criciun mincam asa de mult, ca ne imbolnaveam toti, ne era greava doua zile. ...Data se termina cu porcul, incepea joaca ; nu trecea greu ziva. Ne jucam de-a v-aci ascunselea in cala sau ne dadeam pe gheaca, cit e Dunarea. Eu la opt ani am inv5.vat sa merg cu patinele, mi-a luat tata patine. La scoa1a nu rna duceam, ca alvi copii, n-aveam unde daca eram mereu pe drumuri, dar am inva%at abecedarul cu mama si citeam si alte arti, seara. pe urma tata mi-a luat carte de citire Tata m-a invacat socotelile tabla si in 1933, fiind la Zimnicea, am dat examen de clasa intiia primarL. mirni placea sa citesc seara, la caldur5., in cabinal ; Pepa imi dadea ca'rci, povesti si istorisiri de toate felurile. ...Pepa era soli cu tatal meu traia tot pe slep, avea de barbat un cirmaci, apitanul Mihalis, grec din Chefalonia, dar trait la noi, de multa vreme. Pepa ma iubea mult de tot, ca mama, fiindca n-avea copii, cind se potrivea sa mergem impreuna, cu convoiul, era foarte bine. Odat5, am si iernat alaturi, la Galati ; au taiat si ei porcul, am mincat foarte mult, m-am ingra'sat si era foarte bine. ...Am iernat in multe pars i, pe Dunare, si la Bratislava, si Viena, cind ne-a prins gerul acolo. ...Cind iernam in docuri era foarte bine. Dar citeodata nu aveam loc in docuri iernam afara ; acolo nu se mai stringeau slepurile aMturi, se insirau de-a lungul malului, si locurile erau pustii, si-atunci trecea iarna greu, nu era bine. 1.
14
cind se rupea gheaca, veneau sloiuri, si oamenii se luptau cu cangile, cu prajinile, sa flu loveasca in slepuri c5, le sp5,rgeau §i ei isi pier eau plinea. la zece ani am invaitat carte, acasai, invkam bine si am dat examen de toate clasele primare. ...Vara, cind staiteam in porturi, ma duceam cu barca si dac5, era Dun5rea reva'rsat5,, ajungeam departe, peste bald, ma intorceam si unii spuneau vorbe urite ; atunci ii b4team seara. Mergeau si cu pumnii ; pe unul 1-am aruncat in apa, dar stia sa inoate, ca to%i copiii ; de la sapte ani am inceput sa inot in Duna're. ...Iarna mergeam cu patinele, aveam patine de fier, mai aveau si al%ii ; cei care n-aveau i.i legau scindurele, nu alunecau asa bine. Seara imi placea sa m5,ninc covrigi cu susan, cu ceai, la cMduri, dar covrigi nu aveam totdeauna, numai cind se ducea tata la brutairie, dul3a ...Tata era aspru, ma ba'tea cind veneam tirziu de pe Duna're, dar ma iubea, altfel nu mi-ar fi cumpairat patine. ...Mama nu m-a ba'tut niciodat, ma iubea foarte tare. $i Pepa ma iubea, si unchiul Mihalis. ...Tata a avut un frate, Leonida, tot cirmaci de slep, dar nu la Societatea Francez5,1, ci la un grec Hagicirstodulos. Era mai mare, pe urma s-a imbolnavvit de reumatism, n-a mai putut sa stea pe ap`a., a intrat la docuri ; dintre to%i ai nostri, el singur si-a acut casa , ca oamenii. Pe nevasta lui o chema Eleonora, si-au avut doi copii, dar . dintre ei traleste azi Boar cel mai mare, Costea, care a fost marinar si este acum director adjunct la Agen%ia fluviala, tovalisul Constantin Gheorghi, insurat cu o femeie rea, pe care o cheam5, Marieta. ...In iarna din 1936, a murit mama ; eram cu slepul la vale de Hirsova, aveam unsprezece ani, crescusem repede peste vara bisem, ma f5,cusem subvire, si oamenii se uitau la mine cu mils, ma intrebau dac5, nu tusesc, credeau ca sint bolnava de piept, ca multa lume... ...Aveam un curcan mare, si tata vroia s51,-1 taie inaintea Eu citisem o carte, nu stiu de cine, cu un baiat sarac care tremura de frig, intr-o casa urita, la Londra, si viseaz5, sa aiba curcan de Craciun. Cineva ii aduce un curcan si el se bucurl foarte tare. ...Intr-o sears, tata era plecat la oral, departe, cu al;ii, de pe slepurile vecine, sa cumpere zahar si ce mai trebuia, fiindc5, se apropiau sarbatorile. Mama cosea, in cabins, Otise mincarea. Eu m-am dus sa vad ce face curcanul si am Osit t4a cote;ului deschisa. Am venit fuga, si-am spus : Mamico, a scapat curcanul ! 115
...$i m-am trintit pe pat cu fa;a in jos, i-am inceput sa piing, eram mai nenorocita decit balatul acela din povestire. $i spuneam : N-o sa avem curcan de Craciun, rrirrlico ! ...Ea mi-a spus : Fii cuminte ! ...$i s-a dus fuga afaral, am auzit-o pe punte, ghea;a era ninsI luat o brosi-a valzut urmele curcanului. S-a intors in cabins, mi-a spus : Nu mai plinge ca 11 boa& in cap, a luat un felinar gasesc, n-a putut sal fu0 departe, n-are unde. ...Dar nu s-a mai intors, au Osit doar felinarul. Cind a venit tata era noapte, eu tremuram de fried' in cabin. El a luat oameni felinare s-a dus, dupa urme. $i-au ga'sit, aproape de mal, dincolo, copca in care czuse mama. ...Erau multe copci, cum facpescarii, dar prinsesera gheaca deac5 nu sine. Pe supra, pe urmai se aternuse z5.pada, nu puteai sal curcan 1-a %inut, mama s-a dus duca urmele lui, a cazut sub ghea0 §i-a luat-o Duna'rea. Numai felinarul a limas, 1-a sc4at din mina... pe curcan 1-au Osit dupa trei ...Pe urmal a venit iar viscol, zile, inghe%at, intr-o salcie ; era alb tot, numai creasta o avea vinaita. Am plins dupa curcan de mi s-a rupt inima ; de mama n-am crezut, am ateptat-o sa vina, multe zile. Pe urma am in%eles ca nu mai vine. Sairbaitorile au fost foarte triste, tata de-atunci s-a schimbat la fire. $i eu m-am schimbat. Primajvara nu m-au mai cunoscut copiii. dar tata nu m-a la'sat, am limas Pepa a vrut sa ma ia la cu el, si-am inceput sal fac mincare, sa sp5.1 rufele, sa le cirpesc, ca mama. Crescusem mare. faIceam gospoarie, ca o femeie, nu ma ...Ap am trait pe mai jucam cu copiii ; noaptea, cind nu ma vedea nimeni, plingeam dupa mama. Hceam multa treab5., pompam apa din santina, it ajutam pe tatal meu in toate nevoile, numai ca n-am e stat la cirma, n-aveam putere sad invirtesc timona, era mare. ...Cind nu aveam treaba, ma duceam cu barca, lairas nimeni. Imi placea sa fiu singura, ma duceam departe, unde nu erau oameni stateam la soare. Atunci am prins dragoste de Dunare. Cind mergeam cu convoiul, stateam mult priveam apa, malurile. Alta-data ma intindeam pe bocaporci si ma imam la cer, pe sub fumul remorcherului ; noaptea priveam stelele incetul cu incetul se schimba ceva in mine. ...Baie%ii de pe celelalte slepuri spuneau ca sins uricioasa. Dac,i ma vedeau la umbra cabinei imi puneau oglinda in fa0, sa ma orbeasca soarele. Cite unul ma striga : Fa, ochioaso, ia uite-ncoa' la mine ! 116
...Eu ma fIceam ro§ie de ciucri §i fugeam in cabin5.. Pe urma prindea mirarea, cu gene lungi, aproape atingeau sprincenele se incurcau intre cele. $i m-am gindit ca baie%ii nu vroiau sa rids de mine. Numai cufi vrut sa fie negri, §i erau verzi, cu loarea ochilor nu-mi placea, inelu§e aurii, foarte caraghioasa culoare, cum n-am vazut la nimeni. nu intelegeam de ce nu La soare, verdele pierea, limineau aurii mi-a dat Dumnezeu o culoare de ochi ca a tuturor oamenilor. ...Acum nu ma mai aruncam goals, de fat5, cu baiecii, in Duna're ; raimineam cu cama wta pe mine. BEetii strigau : Ia to uita la ea ce se fasolete ! Scoate, fa, ma de pe tine, sa-;i vedem rqinea ! lovi-v-ar ...Eu ii ocaram : Bubo§ilor, chelbNilor, boala copiilor, cr4a-v-ar ochii in aisprezece, usca-vi-s-ar ma%ele-n bube negre pe inima ! nemincatilor, burt, ...Sau alte cuvinte care imi veneau in guii. ...Ap am trait pins in anul 1939, care a fost cel mai frumos din cite am avut pins acuma. ...In acel an, prin august, zaceam in docuri de multa vreme. Nu incurcam pe nimeni, nu aceam nici noi treaba, nici altii ; amortise rn4carea pe Dunare. Tntr-o zi a tras linga noi un vapor englezesc ; cunogeam toate pavilioanele. A stat mult acolo, avea nu tiu ce la elice, o stricaciune. Tocmai in septembrie a venit elicea noua, s-au b4at scafandrii pus-o, s-au chinuit multe zile. Vaporul se chema Neptun era vechi, mincat de rugin5'.. Marinarii vopseau toata ziva vorbeau englezqte, dar °data', cind intindeam rufele, am auzit pe unul ca ma strigal, era roman, nu ma mira, multi marinari romani se imbarcau pe vapoare stralne : „Ce faci acolo, arapoaico ?" ...Eram in picioarele goale, cu o fusta'. neagra. §i cu Orul legat intr-o basma rNie, de la mama. Toata vara ma ardea soarele, ma acea ca aurul mi-a fost ciuda ca imi nice arapoaica, — n-avea pricina', nu eram tuciurie. tiam ...M-am intors la el, gata raspund cum trebuie, destule, dar mi-au amutit in gura. Sus, la parapet, erau doi marinari, baie%i tineri, unul marunt, rotund la obraz Wai, cam hazos cu privirea blajin5. ; ceralalt, malt, cu mijlocul sub%ire, negricios, statea rezemat de parapet §i ridea la mine. I-am vazut din%ii, frumoi ca ai mamei. Mama avea dinti ca nici o femeie. M-am uitat la el n-am pe el tiut ce se intimpFai cu mine. Era negru la fa0, it arsese soarele, aa shit marinarii, dar fa;a lui Orea numai lumina. $i-atunci am vazut ca are ochi cum nu mi-a dat Dumnezeu mie. Erau verzi
am vazut ca aveam ochi frumo§i, aa de mari ca
117
cind te uitai la ei, vedeai parca alts lume, ca din ca nuca necoapta povqti, cum trebuie sa fie infundulmarilor. Marinarul celalalt, balaiul, a zis : „Ia te luta la ea ce gur5. are !" fugit in cabins. Imi Imi venea s ...Eu mi-am muscat buzele pling de necaz de ru ine. tmi muKam mereu buzele. Atunci am sim%it c` buzele erau moi aveau odulceaca ca de ca'muna. $i imi ardea gura. M-am uitat in oglincla . la inceput nu m-am valzut pe mine. Ma uitam cu mirare, ca la o alta, strain. Am v5.zut ca aveam mie nu-mi plkuseculoarea for aurie, cu toate ochi . umede, ca de femeie. buzele nu erau urite, . pline, iisfrinte, unui brbat i-ar placut sa le salrute, mi-arfiplacut $i am tiut mie, dar nu oricare ba'rbat, ci numai acela. Si-am mai va'zut atunci, ca ai marinaIndia oars, ca din%ii mei erau frumop ca ai mamei in mine, .v-am ie* rului. $i-atunci s-a acut deodatad alt` pe punte fadral s5,-mi fie rupne. Dar mai mai Intl' .mi-am potrivit basmaua am v5.zut imi staitea bine, .row, cu ochii aurii Cu obrazul ars de soare. Mi-am potrivit fusta. p-am strins-o pe mine, st5.tea Atunci am vazut cal numai mijlocul imi ra.malsese subvire, restul trupului se implinea, crescusem repede peste valid — am simvit in mine o bucurie mare, dar spaima. Era ra'u, dar mai mult era bine. ...cind ...a am iewpe punte, pe ma rinari tot acolo. Cel balai fuma din 0.gaii. Celnalt iii cura'va unghiile. Nu mai vaizusem mi-a venit sa rid, cur* unghiile nu de ce marinar simveam o mare bucurie. Cel mic s-a legat iar de mine : „Ia uite la ea ce gura !" Dar acum am in;eles ca nu zice aka, in batjocuri, m-am uitat in sus, sa ma vac15.' mai bine. Cel malt s-a aplecat peste parapet m-a intrebat : „Cum te cheama pe tine ?" auzeam glasul prima oars. Cind 1-am auzit, mi s-a strins • ceva in inim5.. Am sinnit o ealdur5., in tot trupul, de sus pin'a jos, in picioare. Balaiul a zis : ,,E mut5. pesemne !" am ra'spuns, uitindsu-ma la celnalt, ...Eu am scuturat din cap fiindca el ma intrebase adineauri : „Nu sint mut5'. ! Ma cheam Odeta !" ...Odeta nu-mi spunea nimeni, imi spuneau Anuca, dar Odeta nu mai chema pe nimeni, cit e Duna'rea, voiam sa tie marinarul ca.' nu am un nume ca oricine. ▪ ss mai spun unul ceva, am auzit tatei, pe schelal. Venea din oral, avea stic15, in mina. Eu n-am unde sal ma ascund ; parca falcusem ceva care nu se cuvine daca statusem de vorba cu marinarii. Dar acqtia, mai invAavi cu lumea, au incalecat 118
parapetul
srit pe punte la noi, linga cabins. Mi-au amor%it
...Daca a auzit ca sint romani, tata s-a luminat la faca si i-a primit cu voie buns' : „Noroc, fracOor ! Dar cine sinteci voi si ce vmt va poarta prin lume ?" Pe cel mic it chema Timone, nu mai auzisem nume ca al lui niciodata. Cred ca era o porecla, dintr-o alts limbs, marinarii au uneori porecle pe care nu le in%elege nimeni. Acum aflu ca it cheama Coco, dar numele lui adevarat poate sa fie altul. Ieri a venit la magazie sa is pinz5, pentru fecele de masa, era grabit, nici macar nu s-a uitat la mine ; nu m-a recunoscut, m-am schimbat mult, n-o sa ma recunoasca niciodata : mai bine ! ...Pe celalalt it chema Matei, era mecanic, pe vapor ii spuneau Meit, aka spun englejii, dar tot Matei inseamna. ...Tata i-a chemat la umbra, linga buca't5.rie, le-a dat masline si p-orma slanina. Eu stateam in up cabinei si ma uitam la Meit, ma lovea soarele drept in fa0, imi venea ameteara. ...Cel mic, Timone, purta rnanui de piele. Cit timp a stat acolo nu 1-am vazut cu miinile goale. La prinz si la cina imbraca o bluza servea masa capitanului, era steward, meserie usoara, dar fai.cea §i corvoac15,. Cind servea la masa isi punea m'anusi albe, de ava, si era foarte indeminatec ; 1-am vazut, ducea the patru farfurii intr-o mina. ...Ne-am imprietenit cu ei, cind nu aveau treaba veneau la noi, stateau de vorba cu tata ; daca el lipsea, se jucau cu mine, ne fugaream pe punte, de parca ar fi fost si ei copii, nu oameni. Dar eu n-am mai fost copil din vara aceea, implineam paisprezece ani si s-au lirnpezit toate in mine ; imi 'Area rau ca marinarul nu stie. spuneam Meit, si cind ma auzeam chemindu-1 mi se parea ca am glasul cel mai frumos din lume. El imi spunea in toate felurile, numai Odeta nu, parca nu-i venea sa creada ca asta mi-e numele. Timone, prietenul lui, care era mai tinar, nici nu-i crestea barba ca lumea, se uita altfel la mine si zicea intr-una : „Uite ma, la ea ce guzi are !" uitam la Meit si el parca nu-mi venea gura. Imi fIcea Opusi si muream de ciuda ca ma crede ...Uneori nu-i vedeam toata ziva, aveau de flcut ceva la masini, sau de vopsit in caM. Atunci eram trista nu tiam de ce-am mai venit pe lume. ...0data m-am dus cu Timone in baled', cu barca. Meit avea treaba. and treceam Dunarea inapoi, seara, Timone s-a uitat la 119
mine mirat, si mi-a spus, sa' mor de ruine : „Cind %i-au crescut sinii, cal para. nu-i aveai aa pin. acuma ?" ...Sinii imi crqteau repede, de o sk3t5imin, imi plesnea bluza. Cind ii vedeam cum cresc, pare' eram ameTita sff nebuna'. M-am inroit foarte tare, dar Timone nu mi-a dat pace, se uita la mine, of tat deodata : „Ah, mall Puiwr de uitase s. trag51 la rame. Iepure,,de ce n-ai to vreo patru ani mai mult acuma ?" • ...Nu stiu cum, in loc sal ma ruinez mai tare, mi-a pierit toata sfiala sff 1-am intrebat : „De ce, Timone ?" copiii !" ...E1 a inceput sal traga la rame : „Asta nu trebuie fi spus lui Meit, ...Dar eu stiam, si aveam un gind, pe care daca ar fi fost el aici, si daca nu mi-ar fi lipsit indrazneala : „Meit, daca as avea patru ani mai mult, as vrea sa dorm intr-un pat cu tine, cum au dormit tata sff mama ca sa vin eu pe lume !" iubeam, acum stiam bine, it iubeam noaptea si ziva. Cind raminea la intuneric,. in caU, as fi vrut sa ma duc la el, tin lampa, pensulele sff cutia cu vopsele, fara pese ca afar5. e lumina si soare. Dar nu puteam sa ma duc pe vapor, nu ma lasa capitanul... Treceam cu barca pe malul celalalt sff stateam trista toata ziva si scriam in nisip numele lui ; 11 stergea vintul, sa nu-1 a fle nimeni. spuneam salciilor, fiindca n-aveam prietene : it iubesc pe Meit, dar el nu stie ! Ti iubesc arde gura ! I1 iubesc si ma doare inima ! ...5i repetam numele lui, in nqtire. am fost eu, nu stiu a cui e vina. Poate fiindca am trait de mica', alts viata decit toTi oamenii, fiindca n-am avut acoper4 la casa ; acoper4u1 meu a fost cerul, n-am avut gard, sa maciesparta de lume, ograda mea a fost balta sff Dun5.rea. ...Dar Meit imi facea paipui, nu stffa ce so intimpla cu mine. Intr-o zi i-am spus, plimbindu-ma prin fa%a lui, cum se plimba domimoarele pe bulevard, cu pieptul scos inainte, sa mi se vacra sinii : „Meit, dumneata stiff cicff ani am eu acuma ?" citisem prin c5.rci ca vorbesc domn4oarele. El vopsea un irag de alune, sa mi le pun la git, p-mi era necaz, fiindca asemenea margele nu poarta decit feticele, nu dornrwarele. $i m-a intrebat : „Ei, ci;i ani ai ?" ...Nu se uita la mine, umbla cu pensula prin vopsele. Am raspuns : „Am cincisprezece ani. Dumneata cit crezusqi ?" El s-a mirat : „Cincisprezece ani ? Nu mai spune !" 1:)%tea joc de mine. $i nu tiam ce s5. mai fac, ...Nu credea, ca sa-i atrag privirile. Noaptea ma trezeam, batea luna in cowl va120
porului : dedesubt dormea el, avea patul in sala eram dormea ling5'. mine. fericit ...Pe urm5., cind a venit luna septembrie, nu i-am vaizut pe nici alteori, plecau in ora l, dupa treburi, unul, doua zile. Lipseau oricit ar fi fost de tirziu, ma strigau sa-mi spuna dar se intorceau, bun5. seara : ,,Te-ai culcat, Surioara ?" imi spunea Meit. Timone imi spunea : „Noapte buns, Pui de Iepure !" ...Eu scoteam capul pe fereastra cabinei fluturam mina : Meit ! Vino miine scoa15. !" „Somn zile am umblat pe punte tot ateptind sa v5c1 la parapet in`car capul unuia. Nu indrazneam sa intreb pe nimeni, nici nu tiam limba marinarilor. A doua seara', m-am gindit deodata ca or inghe%at singele in mine. M-am hot5.rit ca a doua zi fi bolnavi sa ma duc pe vapor, sal vorbesc cu c4itanul. Sau, daca nu m-oi incelege cu el, sa1-1 rog pe tata sa mearga el, nu puteau s5.-1 alunge, era el capitan, mai mic, dar om in toata firea. ...Am plins mutt in noaptea aceea, am chemat-o pe mama, i-am spus, printre suspine : „Mamico, daca Meit e bolnav, cum s5.-I fac bine ?" ...Am adormit tirziu cind m-am trezit fluiera vaporul. M-am uitat pe geam, am v5'.zut la catarg pavilionul de plecare : vaporul golul dintre not era dezlegat, it tagea remorcherul, se indeparta, se m5,rea intr-una. M-am repezit afaea, in amaA de noapte inceput sal strig tare : „Meit ! Meit !" ...Dar nu ma auzea nimeni. Glasul meu era mai slab decit huietul. remorcherului. Vaporul scotea fum negru pe cod, se umbrise bazinul. ...Alergam pe punte, strigam : „Meit, unde ? Meit ra'spunde-mi !" Nu rna auzea nimeni ; fluiera vaporul, huuu-huuu, lung „acum yin la stinga", cunogeam semnalele. $i glasul meu se amesteca, fara putere, cu fluierul. ...Tata nu era, plecase devreme, aka pleca totdeauna, umbla prin circiumi de la moartea mamei. M-am repezit in cabins, mi-am pus bluza, fusta. Vaporul fluiera afara : huuu-huuu-huuu, „acum yin inapoi !" cu pupa din bazin, n-avea loc sa intoarcal. Am dezlegat barca, am sa'rit de sus, pe panouri, am inceput sad trag tare la rame. „Meit, strigat Am ajuns aMturi, sub narile ancorelor Meit !... IUspunde-mi !" 121
...Cine sa m-auclal ? Pornise marina. A mai fluierat o data vaporul, „vin la dreapta" si-a luat-o la vale. A trecut pe linga mine, inalt, nu ma vedea nimeni. Pe urma apa vinturata de elice a inceput s'a ma zgil%Iie si-am inteles ca se duce, ca nu mai are oprire. Si-am inceput sa trag la rame, ara sa judec cu mintea, m-am dus pe urma vaporului, dar el m-a repede in urma. Simceam in gurI gustul fumului de carbune. $1 $i cind am vazut ca se pierde, am 15.sat ramele din mina si-am inceput sa p ing, singura, in mijlocul .Dunrii... a ...Nu-1 mai stngam pe Melt, imi muscam pumnii si ii spuneam incet numele. N-am stiut ce se intimpra cu mine, am uitat de tam si de lume. Curentul ducea barca la vale. Am plutit multe ore, ping la gura unui riu mare, unde s-a Duna'rea. Acolo m-am uitat o data dup5'. vapor ; pierise ; doar fumul se mai vedea, in zare. ...Asta a fost viaca mea ; cine are nevoie s-o stie ? ...Dar m-am intors acasa, m-am legat de niste plute pe care le tiigea in sus remorcherul si am ajuns catre semi. Un plutas s-a apropiat de mine, 11 mira sa ma vada singura, cu barca pe Dun5.re. M-a inirebat : „Ce-i cu tine, fetico ?" ...Avea vorba buns. I-am iispuns : „Nu stiu, nene"... Atunci el s-a dus in faca, unde erau ceilalci, a cautat in. desag5, si mi-a adus sa maninc, o felie de sla.ninI si o bucata de piffle. Am mincat, am but ap'i din Dun'Ire. ...Asta a fost viata mea. Cum s-o scriu pe hirtie ?
Asa isi petrecu Ana Odeta dupal-amiaza aceea, fata in fava cu amintirile, ategind idintre ele numai ceea ce credea ca trebuie sa of le n restul raminind gindun pentru sine. oamen, „In anul 1940, a murit tatal meu si am raimas singurl pe, lume." $terse Inca o dat5. cuvintele inutile ... singura pe lume ! Erau in docuri, iarna, cind se imbolna'vi tatal ei si fu dus la spital. Ea iimase singura numai o saptamina, tremurind noaptea de frig si de frica in cabins, pins ce veni s-o is ma'tusa Didona. . In iarna aceea, Pepa se afla departe, in susul Dunarii ; nu apuca trimita nici o stire. Iar primavara, cind veni s-o Ceara, rriatusa Didona nu i-o dadu, sub cuvint ca unei fete la virsta ei nu i se poate face educa;ie pe Duna're. Matusa Didona o lua din docuri cu sania, si drumul pins acas51., in clinchetul clopoceilor, sub ninsoarea deasa care estompa toata mizeria decorului, semaina pupil cu uninceput de feerie... 122
In februarie, tatn muri la spital, de o boal5"..6reia nu i se afri numele. Ninse Inca. o dat5. in ziva mmormintarn — cimitirul alb fu ultima imagine pura. Pe urrn, unchiul Pol izbuti s-o bage practicanta in bi rourile lui Vanvacas, deli fata avea Inca virsta scolii. Dar nu erau ea ceva, plateasca mincarea: bani in casa, trebuia sa aduca caldura. Se ocupara de inv5.0tura ei ; tot unchiul Pol se stradui sa fie .primita la coala profesionala, In mijlocul anului,ceea ce era o dovedea trecerea de care se bucura el in societatea infavoare telectuala. Doi ani, Ana Odeta i i imparvi ziva intre birou Koala, decit pu%in timp sa viseze la Dun5.re. Duminica se ducea. in port privea vapoarele, ratacind ore in sir de-a lungul cheiului. Nu indraznea sa intrebe pe marinari despre un cargobot englezesc care se numea Neptun, daca stiau ceva despre el, daca it vazusera in vreo parte a lumii. De altfel, prea rar mai veneau vapoare str5ine ; incepuse razboiul. Ana Odeta privea melancolica paviiioanele, sa gaseasca vreunul care sa semene cu acela... InEvisarea ei, care se schimba intr-o deplina nestiinv5, de sine, urmareasca prefacerea. fiindca ea nu mai avea nici un indemn in femeie, incepuse sa atra0, din ce in ce mai staruitoare si mai Umbla imbrkata cu modestie, dar sub cirpa. uimite, privirile ieftina se deslusea de pe acum des5.virsirea ei viitoare. -planturoas, ca femeile din familia_ Departe de a fi inalfa maica-si, frumuse%i precuite la inceputul veacului, avea tocmai acea proteccia b`irbavilar. Chiar mai tirziu,, statura care cere sprijinul cind avusese alts via a, a rasfa;ului si a lenei, cind minca mult cu pofta salbatica din toate, parca Insp5imintatal de o zi viitoare a foametei, cind dormea adinc ceasuri indelungate, alte ceasuri trinclaivea in cearceafuri, nu fu niciodata in primejdie sa se ingreuneze, sa se ingrase, anatomia ei fiind pusa parca in tipare din carenu era cu putin%a sa' Acest trup alc5.tuit din rotunjimi molatice era in acelasi timpelansat, suplu, gata sa zvicneasea si sa se inalce. Ai fi zis ca prin ea, natura arata cit poate fi de plasti6, fIcind din aceasta f4tura,. astazi, ceea ce femeile familiei, potrivit altor gusturi, fuseseri Frumusevea ei era, din clipa cind se aratase, o primejdie decare nu putea sa scape. La venirea lui Miltiade, ii si dMeau tircoale 123
eiciva din fabrica, si tineri si virstnici, cum e obiceiul barbacilor. Ea se la'sa insoviea de unii 'Ana' acasa, imergea si la cinematograf citeodat5., si la cofetarie, care nu era un loc tainic ci raminea in vaizul orasului. intre timp, m'atusa Didona veghea cu un ochi neostenit asupra curtezanilor, se interesa de ei, lua informa;ii, si-apoi ii spunea nepoatei : — Asta nu-i de tine, mama. Sa to lase in pace ! Slujbasi la fabrid. ! Nici unul nu avea cine stie ce situa%ie. Matusa astepta ; nepoata trebuia sa', mai creas&i, s-o cunoascI orasul. Dar intre timp veni Miltiade ; nici nu-0 puteai dori altul ! Pe Ana ,Odeta o val.zu din prima zi, cind trecu prm ebirouri ; ar fi fost •si imposibil sal n-o remarce. Indat51., curtezanii, si tineri si batrini, disOrura din preajma ei, speria;i, cum se sperie orataniile la ivirea hultanului. Care era temperamentul si metoda noului stalpin, ca s-o cucereasca, s-ar ifi putut vedea din chitan%ele de ‘plata .cu care fata isi lua leafa. Optsprezece luni, un an si jumkate, ,cifrele avural fluctuaciile cele mai neasteptate. La inceput, fare sa'-i fi spus vreun cuvint, privind-o numai {le departe, Miltiade ca'Au porunc5.1 sal i se maIreascal salariul de la trei mii de lei, la unsprezece, adica atit cit avea contabilul. Nimeni .nu cirti, era sfal.pin si putea sa face tot ce-i place. Dar chiar si numai aceasta intimplare ajungea ca s-o compromital pe fate. Indat5, In fabrica ise stiu c5. Aria Odeta era amanta lui Miltiade ; abia implinise cincisprezece ani la acea data, dar n-are a face, unele incep de la paisprezece... Spre marea uimire a tuturor doua luni mai tirziu salariul prac-ticantei sc5.zu la doua mii cinci sute de lei ; a doua zi, Aria Odeta veni la slujba cu vina'tai pe fgal ; maitusa Didona o 1:4tuse salbatic. Era in aprilie 1941. In iunie, salariul fu iar unsprezece mii, in august cincisprezece, in septembrie trei, ca la inceput. Lumea nu mai stia ce sa creada% iar acasa blestemele nu conteneau de seara, pins tirziu, noaptea, ca sa inceapa in zori, cind fata se preatea, tacutal, sa plece la treaba'.. Asa varie salariul ei, inscriind ca pe o curba temperamenna'clejdile si furiile lui Miltiade. De Cliciun, cind nevoile. gospocialrie sint mai mari ca niciodata1., Anei Odeta i se aplia o amen& neumana", si ea veni doar cu o mie cinci sute de lei acasa. Stalpinul fabricii o va'zuse la cinematograf cu un baiat, elev de liceu, copilandru. In schimb, dup5 aceas6 lizbunare, de Anul nou, mkusa Didona se pomeni cu oferul lui Miltiade la poarta'. ; ii 124
doua Uzi de portocale, cum a.clucea un balot de m5Itase artificia15.1 de la inceputul razboiului nu mai Nr`zuse orwl. In februarie, salariul fu iar mare, treisprezece mii, apoi imediat ramase. scazu la tree — Viaca cu matup Didona nu mai putea fi suportata'.... Dar venise Ana Odeta, intre slujbacoal.5., nu mai cl'clea prima'vara, pe acasa ; se ducea in port, 135.tea cheiul se intorcea tirziu, seara. Dun'irea era rev`th-satal, ar fi vrut sa se plimbe cu barca, in balt5.. $edea ceasuri intregi pe o binta privea malul celnalt, cu salciile inecate in ap5.. Intr-o durninic5., se duse la strand, singural, nu vorbi cu nimeni toata ziva, ca o dar la primul salariu fu iar amendata, eitup Didona o batu Apoi veni acea intimplare, pentru oricine neinsemna.tal, care ei insa ii frinse via%a. Era obiceiul, in prima duminica din iulie, .sa se faca o petrecere, o kermeza.', in parcul orawlui. Ana Odeta nu fusese niciodata la dans, acum dorea sa mearg'i, cu o pornire care invingea foamea, lipsurile necazurile. E in omul tinar aceasta nevoie de exuberama, pe care cei mari, parincii, o uita adesea, ii pun eituw sau o ironizeaza. De luni de zile stringea bani fata, leu cu leu, atit cit izbutea faca o pereche de pantofi albi ; sa scape din mina rapacei, ca nu dorea mai mult decit asta. $i ii facuse, primii pantofi de domn4oara, cu tocuri irialte. Ii puse in picioare simH6, inaintea balului, merse cu ei la fabric, poate ca sa se deprinda cu tocurile, poate ca sa se mindreasc5.. La patru dupa mass, cind sa piece, se porni o pioaie vijeFunccionarn zThoveau in uA, fieca'ruia ii era mila, de haine, nici unul putea face uwr altele, dar trebuiea sa plece, ii asteptau acasa ; plecara pe rind, cu jurnale in cap, ferindu-se pe linga ziduri, eirind peste baltoace... Ea ra'mase cea din urrrf, sub treairi'. $i cind nu mai fu nimeni s-o vadal, iii scoase pantofii, ii baga in sin inveleasc —ii adaposti bine, sub cama'a', pe — n-avea in ce porni spre poarta... pielea cal& proasp5.6, sa nu-i ajunga apa, Dupa doi pai se opri insOimintata. Miltiade era in direqiei, in impermeabil, cu palaria de fetru verde data pe ceafa, cu pipa in colwl gurii, cu miinile infundate in buzunare ipina la coate privea, cu un zimbet amuzat, cum se lupta" cu ploaia. Zimbetul lui i se paru batjocoritor, se simci despuiata fa%a unui om care piny azi nu-i valzuse decit obrazul, oncit se 12.5
snicluise s-o imblinzeasc5.. Iii aminti intr-o clips casa lui, unde matup Didona o dusese in vizita o data, prin gindind ca apoi s-o lase singurl, cu 135.rbatul : Fii cuminte, mama, ma intorc indat'a ! Era un divan mare, cu o cuvertura de damasc albastru... Dar cind m5.tup Didona iewa pe condusa de gazda galant, ea sarea, evadind, pe fereastrL. Iii aminti drumurile la scoaU, in port, acasa, cind automobilul lui Miltiade se %inea pe urma ei, si el fuma din pips, rasturnat pe perne, urmArind-o necontenit, la tot pasul... Isi aminti de emisarii lui, pusi sal-i deschida capul, cu aga'cluieli care puteau s-o innebuneasc. Erau mul%i, mobilizgi de o imagina0.e draceasca, incepind cu %iganca pe care o intilnea adesea la poarta : .gicesc norocul, frumoaso ! Hai Venea apoi bacanul, care deodata nu mai vroia sa dea pe datorie nici o litra de zahar, agentul uzinei, care taia curentul, pentru seful biroului, la fabrics, directoarea Ocolii, care o certa ca umbra cu tocurile scilciate... Toci erau, intr-un fel sau altul, agen%ii lui Miltiade... — Dar esti proast5,, mama, lua-to-ar dracu Concluzia tuturora, exprimata prin gura Iar mai presus de toate erau tacerile unchiului Pol, buzele strinse cu ura, obrazul raiu; privirea ameninOtoare. aspral ; fara sa spun5, o vorba, el liminea agentul cel mai tenace... Acum, omul care o incercuia cu arme atit de .primejdioase, tuind-o cum se .haltuieste vinatul, o privea batjocoritor — si ea statea cu picioarele goale in aiA ; ploua cum poate sa ploua vara intr-o dupa-amiaza innusitor de cal& Atunci se narui in ea visul kermezei, si In loc izbucni o trufie salbati6. Isi scoase pantofii din sin, se inc5,10 §i, fh.5, sa se mai uite uncle calca, trecu minctrai si dezn5.caJduit5, prin faca lui Miltiade. Asa merse pins acasa, ara caute drum pe sub stresini, flra sa ocoleasca baltoacele. Simwa automobilul in spate, intre rapaielile ploii auzea stergajtoarele de parbriz schliind ,pe sticla curata... Din pantofi nu se mai alese nimic, lucru ieftin — doua ghemotoace informe de mesina alba. E un episod mic o pereche ide pantofi in via%a unui om, asa vasta, cu atitea implica;ii sublime, eroice, tonice, sau triste, zbuciumate si dramatice ; in via%a Anei Odeta fura zarurile care trebuiau sa-i schimbe soarta. Nu plinse, dar isi dadu seama ca nu mai are putere sa se impotriveasc5, stiu ce o asteap6. Hotairirea ei era luata. 126
A doua zi, duminia cerul stralucea cum nu poate straluci decit dui:4 o ploaie n'avalnic. Ea se scul'i in zori, isi puse eirnasa cea mai frumoasa., bluza cea mai curata si se duse citeva case mai in sus, uncle stadtea un tinar, nici nu stia cum 11 chearda, student venit in vacanO. 0 saluta, ca vecina, dar nu indr'aznea vorbeasca. La Paste, intr-o dimineaca, ii .aruncase iliac in curte, it vaizuse, ea era in fund, la cismea, sa is ap5.1. Osi la geam, s4unindu-si obrazul. — Bun dimineava ! Binecuvintatal dimineava, sa te salute cind nu te astepvi o astfel de fata'. ! Ea ii vorbi, grava, cu inima inghecafal si cu o franchece care putea sa te za*easca : — Nu stiu cum te cheam51. — Paul... Ca pe unchiul Poi ; treac5. ! — Paul, vrei s. mergi cu mine in balta ? — Nu am bard.... — Mu-i nimic ; cauta.. — Da, are un prieten... — Atunici cere-i-o, si peste o ora te astept la dana a zecea. Sint punctual. ! Se duse in piaca si, Cu suta de lei pentru kermez, cump5,ra de mincare : piine, brinza, castraveci verzi, ardei grasi, paltlalgele rosii, caise ; avea o basma la git, o scoase si puse cumOrlturile in ea, ca La ora opt, baiatul o astepta la scara de piatrl. Ea '11 privi de sus, de pe chei. Era cam slabuv, dar frumusel, cu obrazul Mrbierit proaspalt. Cobori la el si-i intinse mina. — Pe mine ma'. cheama Odeta. El se zai.pIci pu;in, era destul de dezghe%at, dar o asemenea intimplare ar fi z4a.cit pe oricare altul... Ral.mase cu el in balta, toata ziva, navigind pe canale ; spre prinz, se oprira pe un grind, departe ; Ana Odeta sari jos, isi desflcu basmaua cu ale gurn si $i-acolo, far. alai pereci decit bal.riile, ara alt acoperis decit cerul, dori ea sa fie femeie, pe iarba incinsa: de soare, Ingrozitai de cuvertura de damasc albastru, cal,reia ii era sortita dup'i aceea. Staitea intinsa pe spate, cu ochii inchisi, in mirosul de isma.' al Spuse, cu gravitatea pu%in dementa si generoasa a omului care si-a pierdut toate speranvele — Paul, rna dubesti pu%in oare ? 127
Ea 11 sim%i ovaind, i prima oars in ziva aceea i se destinse pu%in obrazul — ezitarea lui dovedea cinste puritate — fiindca n-avea sa le mai cunoasc de aici incolo, le primea ca pe o mingiiere. — Dar ma placi foarte tare ! Ral.mase cu ochii inch4i ; iii .descheie bluza. — Paul, ce ochi ai ? — Negri. desprinse cordonul, apoi incinse un bra% in aer, cutind, ca orbii. El ova'i, fiindca nimic in gesturile ei, pe chipul ei, nu mita desfrinarea. — ...miine plec ; am primit ordin de recrutare. Mai era ! Ea intredeschise ochii privi, in lumina incinsa, a soarelui. Nu-i spuse ce avea in minte, ar fi fost o cruzime, dar se gindi, simcind deadata pentru el mult5. : „Cu atit mai bine ! Ai sa uivi peste o $i daca n-ai sa ma po%i uita, are sal vina un glon; ai uii pentru totdeauna !..." 5i. it iubi, poate, in orele. acelea, 11 dezmierd'a cu o ealdura care ar fi vrut sa piece din inima nu pornea decit din Mul disperarii, ii mingiie parul, ochii, obrazul, umerii, 11 iubi spuna o vorba de iubire. 5i, dalruindu-se lui, avu simvadmintul cal se &rum pa'mintului ars de soare, apei n51.paddite de nuferi, printre care se impleteau ca in primele zile din istoria omenirii... Seara, cind se intoarse acasal, nu fu nevoie spun nici un cuvint ; maitup Didona sim%i totul, de la prima privire, incinse obrazul in palme. — Ce-ai facut, nenorocito ? Ti-ai stricat viitorul ! Ea Indura loviturile cu nepasare, indur5, nepsasatoare interogatoriul : cine, cind, cum, unde ?... Nu scoase un cuvint, iimase credincioasa tainei. Apoi veni st5pinul casei de la circiuma% doar sa sa piece iar§i, cum ii era obiceiul. Asculta pira, fair` sa m5.nince inceteze mestecatul, cu o strknbaitura' de dispre% in col;u1 gurii — veche, nu de acuma. Ana Odeta Medea pe scaun, sub candela, in col;ul sufrageriei. numai ca prea avea buzele pirguite, Era rece, nepsa'toare, prea crnoase, prea stai.ruia pe ele gustul iubirii, mirosul pacatului nelegiuirii, ca s5. nu stirneasca patima oricui ar fi privit-o, chiar si-a sfin;ilor de pe icoana. — Ia scoaM-te ! zise capul familiei, du0 ce sfiqi city a. Fata se ridi6 molatica ; in trupul ei staIruia amintirea fierbinte a ierbii incinse de soare. Bluza fusta care miroseau inch a caldura 128
Dunare Oreau gata s'a se destrame ; era in trupul ei un freamat, o unduire, ca si cum ar fi vrut sI se desctuseze pentru totdeauna... Capul familiei se ridica si el, dadu scaunul la o parte, iii infipse Os' spre dinsa, impleticindu-se usor de monoclul sub sprinceana vinovatei ba'utuai. Era inalt, cioranos, rau il.araitau trasaturile, nu-i mai era frica, iii aflase de astki noua putere : it infrunta cu ochii mari, cu buzele umede, fluturindu-si genele, ca. pe un 1351rbat, sLmvea ca' in el trebuia ‘sa' fie aceeasi nu ca pe o ruc15. un. tutore tulburare a Hrbatului, pe care o cunostea acuma... — Ia vino incoace ! Unchiul Pol o prinse de mina, o trase sub lamps o privi multI vreme, cind dintr-o parte, cind din alta, dindu-i tircoale ca geambasii. cind tocmesc caii. Pe urma rImase pu%in pe ginduri, frecinduli zise, in sfirsit, curmind suspmele maitusii Didona : — Gel mai cuminte, fara ga15.gie... Din punct de vedere medicolegal, eventualul lezat nu poate face dovada faptului,adica nu poate dovedi pierderea fecioriei inaintea termenului de opt zile. intoarse capul spre nevasta-sa, care 11 asculta fara. sa inveleagI prea bine, si-i explica, in cuvinte profane : — Adica pina nu se cicatrizeaz`i... (ca'uta cuvintul, erau multe, 11 alese pe cel din medicine) pina nu se cicatrizeaza leziunea. Opt zile ! Dar cu cit mai curind, cu atit mai bine ! de data asta spa$i sfirsindu-si expunerea, iporni spre lindu-se pe miini, ca personajul faimos din Scripture. — Ai auzit, mama ? zise atunci ma'tusa Didona. Trebuie sa te duci la el chiar mime. Sa fii desteapta, sa nu bage de seam5. ! AsteptI nelinistitad ra'spunsul, care intirzia sal vine. Atunci tidies pumnul si izbucni, invinecita de furie : — M-auzi to ? Ca de nu, te omor cu mina mea, tiritura ! — Fii iispunse fata. Ma duc asta-sears ! $i porni spre use, fara sa mai arunce o privire in urrn5.. — Fata mamei (alt glas acuma), stai sa schimbi alea ,de pe tine ! Nu se opri, .se duse cu bluza care mirosea a iarba, cu pielea care purta Inca urmele apei din balta, ape limpede, trisfa line. Ma'tusa Didona iii puse o broboada' in cap, sal n-o recunoascI n-o is razna, s'.' nu se arunce in vecinii, si fugi dupa', ea, de teams Durire ; asa o urmairi, de departe, pin ce o vazu ca intra in casa mirelui. Pe cer, locul soarelui it luase luna, enormal, rece, pustie. Din pare se auzea muzica ; dansau fetele acolo, cu pantofi albi de mesinI. 129
Miltiade venire atunci de la club — era furios, i se raportase
ca fata lipsise toata ziva, fusese in balta cu un Ea deschise up, Fara sa cio&leasea, se opri in prag zise, privind cuvertura : — Am venit. Miltiade se insenina dintr-o data, se repezi la ea cuprinse miinile. — Fii binevenita ! Te atept de mult5. vreme. Vorbea cald, nu era un om necioplit, sa se poarte cu fenieile, cunoscuse multe, nu una. art Abia acum intoarse ea capul ispre el arata ochii, aurii — mai reci decit luna. — nu mai sint fatai ! El rise — i se prea bizar5,, nu putea s-o creac15., privirea ei rece arata prea multa nevinovaTie. Spuse, in : — De cind ? — De asfazi. Yi cuprinse umerii — avea.indeminare in mina, glas o tandre%e pe care n-ar fi badnuit-o nimeni. — Prostuco ! Caprioari fricoasa, de ce vrei sa sperii to lupul din padure ? ! Acestea furs cuvintele lui de dragoste ; ar fi pacut multora ; ea nu le auzi : privea cuvertura...
PARTEA A DOUA
Din omul de acum noua ani, pe care amintirea Anei Odeta it evoca ast5:zi cu o durere reinviatai, rajm5.seserai neschimba;i numai ochii, verzi limpezi, cum nu-i nevoie nu-i drept sa aibi Mrbavii. Ei ii imbra'cau intr-o lumina fantasticad faca prea timpuriu De uncle venea el atunci, in vara cind vasele for fuseseri aproape ? De pe mari, desigur, pe m5.ri plecase. Ana Odeta nu ca in diminea%a cind cargobotul englezesc Neptun ridica ancora, luau Meit era la gars, debarcat in ascuns, impreuna cu stewardul drumuri tainice. $i toate drumurile for dupa aceea r'rn`seserai netiute de al%ii, pima in anul rind se fIcea pacea. In iarna lui 1944, Matei apa'iru, necunoscut, la $antierul Naval 1\15.stura, ca sad. munceasd.. Erau multi „vaporenii", cum be zicea lumea uscatului, r'r134 fara vapoare lindrumaci de sindicatul marinarilor spre alte indeletniciri care sa be •dea un rost nou in viaa. Din decembrie pina in martie, Matei lucra in antier ca vopsitor, pe apucate — nu prea avea ce vopsi, ,c4tiga pucin, iarna era grea via%a parca pe masura iernii. Uneori se uita de pe mal la DudIrea venea s-o is razna. N4te andramale incremenita sub ghecuri de scinduri, hide, in spate ; un gard ide sirma in dreapta, spre gradinad.rdi ; in stinga, spre fabrica de ciiment, altul ; in faa, s5,1ciile de scheletice, baitrine, speriate — altceva ateptase. Faicea parte din tab5.ra care luptase impotriva rkboiului, cind rkboiul era aproape sfirpt, atepta sa aduca altceva pacea. Orizontul strimtat ti zdrobea firea ralzvr'itit5, intr-una dar se supunea, scripind din dmvi, unei discipline mai demult 133
acceptat5 „asta mi s-a dat sa fac, asta voi face !" In schimb, sub lumina ochilor raspindita pe fa0, aproape ca un miracol,' toate in el se crispau, sufletul ca obrazul. fara piine pe masa sa Era o iarna grea, far5. lemne in sobs racului, dar unii in oral continuau sa petreaa Muncitorii degerau pe prin ateliere ; in banii de pe atunci, care aveau cala piarcla valoarea tura de lung, c4tigau o mie de lei pe zi, iar kilogramul de m5lai costa doua mii, in pia0... venea de la Bucurqti cu Inginerul Baciu, directorul cu puKa pe um5.r, se ducea la viratoare infofolit in b151.nuri in balta. Matei it urmarea cu privirea ; in silueta lui, care se pierdea peste gheaca, ingloba, simbolic, toate siluetele celor de-o seams. „Pentru ei am luptat, pentru ei s-a zvircolit §i a singerat lumea ?" aduca nici o ma'rire sfiqitul razboiului, dar it Nu ateptase umplea de arraraciune deakierea nedreaptal. Dormea in revolta frig, minca piine cu fait-ice amare, nu avea o haina cuviincioasa. Comunwii, apte sau opt la inceput, ca'rora li se aralturasera vreo optzeci in lunile urmaltoare, se adunau seara intr-o odaie flarapanata de linga sculairie, daca nu fiecare in%elegea prea limpede in ce fel trebuie schimbata lumea, tovi vedeau in silueta patronului bol anacronic ; pe unii ii framinta nerIbdarea, falcindu-i sad intrebe cu glas tare ceea ce se intreba Matei, eiteodat, in sine : alungam ? $antierul, fabricile, uzinele sa fie ale — De ce muncitorilor ! Dar cei mai mul%i aveau o altfel de invelegere a imprejwirilor : — Omenirea inca mai singereaa ralzboiul nu s-a terminat, not trebuie sa1-1 susiinem ! $antierul va fi al muncitorilor cind va veni vremea. Pima atunci, grija noastra ramine produc%ia, pe care nu inOduim s-o rIstcy,arne mmeni ! Maistrul Golgota incuviima, ba'tindu-se in pieptul ca o armuli : — Ada e, tovarai ! Sa respecta.m disciplina ! in pace pe patroni, ca odaei au sa dea ei socoteala ! Zimbea cu o ‘discretal. infatuare : se cal fusese primul dup'i 23 August care susvinuse interesele muncitorilor, in fava inginerului Baciu. Imprejurarea era memorabia acuse din el un fel de erou al §antierului. La citeva zile dupa Eliberare, maistrul Golgota se prezenta la birou cu un nurna'r de revendicairi, in fruntea unei delegavii de zece oameni. Directorul it primi infundat in scaun, cu un zimbet acru arogant pe f igura. $tia ca o clips de slIbiciune astaizi putea sa insemne pentru el multe infringeri umilin%e viitoare. — Ce dori;i, domnilor ? 134
Muncitorii, oameni de toate felurile, cam timizi unii, limaseseri in picioare, alinia%i in faTa biroului. — Mai intli dorim sa stem jos ! izbucni maistrul Golgota. Hai, tovar4i, fa'ra sfiala ! Doi se awzar'a in fotolii, pentru ceilal%i se adusera scaune din anticamer51, dar nu erau de ajuns, lipsea unul. Atunci, dupa o clips de cautare, ,maistrul Golgota psi Inainte cit era de masiv, se awza pe birou, in nasul inginerului. — Acum asculta de ce-am venit, dom . nule ! Directorul se Facu palid... Iar cei de fa0, privindu-1 cu o admira%ie speriathi pe maistru, avura simamintul naiv, dar aka de explicabil, ca dobindisera asupra patronului victoria visata de genera;ii. intimplarea, amplificata, falcu ocolul uzinelor fabricilor, urnplind multe inimi de satisfacTie. Citeva lumi maLtirziu, cind se organize sindicatul, maistrul Golgota fu ales in comitetul de- intreprindere, cu o majoritate triumfala, iar icomitetul, la rindul lui, 11 alese prqedinte in unanimitatem pentru inimi, iarna anului 1944. Fu aspr51, pentru trupuri Chircit la gura cuptorului din cazangerie, Matei atepta sal se mai monteze dou-trei table of are, la lepurile SocietaTii. Franceze de Nale vopseasca'.. Munc% mairunt, fa'ra continuitate, fara • ca spor ara'. speran%e... Donos, cu care venise in antier la aceeai data, era angajat. ca electrician, dar nu avea nici el de lucru decit intimplkor, repara;ii. incepuse ucenicia pe vremea cind nu Fusese laborant radiolog ; pe atunci, se &idea prea multa importanTa primejdiei aparatele nu erau blindate, iar protec%ia se aplica, sau nu se aplica, fiecare acind dupa cum 11 ta'ia .capul. La douazeci doi de ani, organismul lui dezvalui deodata penuria globulelor albe. 0 astazi. $i astazi, daca se ridica brusc din pat, avea resimtea' Inca ame%eli, ducind pins la pierderea echilibrului citeodata... Deoarece trebuia sa munceasca, deveni instalator de electricitate, meserie intr-un fel apropiatai celui care a lucrat cu aparatele Roentgen, mai ales cind a avut curiozitatea tehnica sa le cerceteze alcatuirea indeaproape. Matei i1 cunotea de cinci ani, din care ultimii doi fusesera tot timpul impreuA fugi%i din inchisoare, ascumi prin mun%i, prin padun neumblate. Dace anii de razboi se socotesc dublu in via0, in prietenie pregnano for devine mai accentuate. Astfel, nu intimplarea ii adusese pe arnIndoi in acest antier unde munceau astazi, ci o veche leOturai sufleteasca, statornica cu atit mai emovionanta, cu cit, la .suprafacI, firile for se ciocneau zilnic nu o singura data. 185
Era grea atmosfera in antier in acea iarna cu care incepea anul 1945, incarcata de amintirile lui 1944. RIuvoitorii, flecarii, dugnanii a muncitori ici, colo, care se ra'spindeau zvonuri alarmante §i se gseau i. Unii cereau limbun5.tAirea grabnica uitau nedumeriTi unii la a condiviunilor de via0.1 — „celelalte pe urma, tovalisi !..." Da, via%a muncitorilor era aspra'... Negru la chip, cu ochn in fundul orbitelor, cu obrajii sup%i, chinuit de dureri de cap, Donos mergea de la un om la altul : — Nu va asavi arnal givi ; )sint unii care s-ar bucura de neinvelegerile noastre !... Cu patentul in ibuzunar §i cu Rrubelnica in mina, pierzi vremea prin curtea antierului, nu te is nimeni in seams, mul%i ivi intorc spatele. — Da' dumneata ce aici ? Luftinspector ? Lasa'-ne-n pace, ca arzi gazul degeaba ! Fire§te, printre cei aproape cinci sute de salariaci ai §antierului, erau din aceia care 1-ar fi. regretat pe Nastura sau pe inginerul Baciu — oameni de casa ! $i asmuceau pe alcii — min%i slabe ! — Ia terge-o mai incolo cu agitavia ta, ma electricarule ! Donos iii aruncI uneltele inutile trecu la sudur5, munc5, de prestigiu, care lasa ceva temeinic in urrn5'.. Ar fi mers la cazangene, undue erau braTele cele ,mai tari ale antierului, dar nu-1 ajutau puterile. Comitetul de intreprindere ii sprijini cererea, indeminatec era, ambi%ia '11 impingea din urm'L. Peste o lung, lucra cot la cot cu cei vechi in meserie. Acum avea alt nume : va sa zica acea treaba laolalta cu muncitorii, nu venise intre ei doar ca bat la cap cu teoria ! Cite ibata unul, privindu-1 cum sta aplecat asupra fierului, cu masca in mina stings, cu icle§tele de electron in dreapta, in scintei in lumini violacee, it mai . incerca uneori cu intrebainle, poate ca sal-1 neca'jeasca", poate ca sa1.1ilimpezeasca o nedumenre : — Da' dumneata, care spui pe dincolo, tovar4e Donos, nu te spete§ti tot pentru Na'stura ? Muncqti, iar el gologanii ! — Nu muncesc pentru I\T1stura, ci pentru Tar5. ! Ce construim, al nostru are s5. fie ! — and, e intrebarea ? — La timpul potrivit ! Aveci eabdare •§i are sa vin pentru not zilele bune ! Poate ! Dar pima atunci, zilele erau grebe. Necazurile muncitorilor le mai alina maistrul Golgota, stind cu mina tot in gitul di.rectorului. Intra la el, fleas sa cioneasel, §i se awza in f6toliu ; oamenii care treceau prin faca ferestrei vedeau, pared' simveau in 136
for istovite moliciunea mingiietoare a pernelor. Si, de voie, de nevoie, directorul le satisfacea revendic5rile : sa se faca economat, sl se pateasd orele suphmentare §i concediile, sa se acorde spor de periclitate in unele ateliere... Inimos om maistrul Golgota ! — iii &idea seama Donos. — Sal mergem umar la umar, maistre ! — Mergem, bldie ! Numai ca umerii for nu veneau la aceeai innvime, §i atunci, pe chipul maistrului Golgota se ivea un zimbet protector, amestecat cu destuM simpatie. ; su..Simpataa se mai terse cind Donos fu ales secretarul dorii erau al5turi de el, nu in'semnau voturi puvine, mai 11 susvineau multi alti comuni§ti, din alte ateliere. In schimb, maistrul Golgota eroul §i Orintele §antierului — n-avea motiv sa pizmuiasca pe nimeni, aka ca merseii impreur, §i in anul 1948, univi ii ga'si ziva de 11 iunie. Donos era la tribuna, La mitingul cinut cu prilejul in capul gol, rcum umbla toata) vremea, cu chipul ,crispat parca de o sumbii iradia suferinva continu5. ; numai ca faca lui impietrit acum o bucurie %inuta in friu. Cu toatai bucuria zilei de salrbal.toare, ii ramineau griji grele pentru ziva de miine : antierul, trecut in st41rurea poporului, nu avea temelii bune !...
Chid venise aioi, s5. munceasd, Matei nu §tia nici m5.car cit va ralmine ; avea treizeci §i cinci de ani, umbla intr-o pufoaica veche, patatal de uleiuri, ducind dupa el pensula §i galeata cu minium de plumb, culoarea roralului care, sub cella greu de zaipac15., evoca neconvingator insule indeOrtate, din mail-He tropicale. Se stiiduia, impreuna cu al;ii, alature pe muncitori .cauzei for adevarate §i comune, credea in ea cu toatI puterea inimii, avea vorba clara# §i conving5toare, vibrind de c5.1dur, oamenii ii ascultau cu preddere, dar era alts fire decit Donos. Mai nestaipinit, cu singe mai n'ivalnic in vine, visa uneori ca schimlArile sa se faca intr-o lung, intr-o zi, intr-o or5., .pe loc, cum se schimba mersul dinapoi inainte, manevrind o manivera% idaa n-ar fi avut in el o veche ar fi alunecat poate citeodata al5turea cu drumul, Mind apa la moara minuitorilor de zizanie. Uneori, in sufletul lui izbucneau dorin%e n5valnice. Pentru ce luptase ? Ca sa se tirasca printre 137
slepuri cu o galeata de minium in mina ? Nu dorea r'splaf& ci un vapor pe care si-si poata face vechea lui meserie. Dar nu erau vapoare, lovise si-n .ele r5zboiul ; aveau sa se con• strui asca# altele, de acum incolo. Aici, in santierul acesta de la Dunare, 1::4tut haotic de viscolul iernii, se cirpeau slepurile si remorcherele unei societAi ide navigacie stralne, in .asteptarea primaverii si-a zilelor bune. Tata', insa ca muncitorii stiau sal bath.' cu ciocanul si sal indoaie fierul, puteau si ei sa construiasca vapoare. Matei urm"th-ise toata iarna lucrul la cazangerie ; in prim5.var, lep'ada pensulele si vopseaua $i ceru s'4 i se incredinceze ciocanul : firea lui aprinsa nu putea s5. indure mai ,mult jumaitAile de m5.sura. Doi ani mai tirziu, cind se facu ngionalizarea, cunostea situa%ia din jur mai bine deck inginerul Baciu, pe care it pasiona vinatoarea, cunostea munca si oamenii altfel decit din fotoliu si din calclura biroului, se simiea in stare sal construiascti vapoarele, dar mai intii trebuia construit santierul. In s'apt5.mina urmatoare numirii, el se prezenta" la minister cu un plan de investicii de ordinui milioanelor, care diovedea un temperament cu atit mai primejdios, cu cit purtaitorui lui nu avea garanvia unei experient:e de conductor in dorneniul construc;iilor navale: Exact in acelasi timp, exper%ii puneau in dreptul santierului, numit de la nalionalizare Victoria, semne de intrebare ; lipsind cala potrivit51 unei viitoare dezvoltari, se icliscuta problema mutarii lui, sau a comasIrii, sau chiar a desfiinOrii. Ce victorie ?! Dupa ce tot timpul r52boiului it chinuise nostalgia navigaciei, Matei simci deodata, acolo, intr-un birou. de la minister, nostalgia santierului. Ii veni in minte hala cazangeriei, unde-si petrecuse ultima vreme ba'tind cu ciocanul, iii aminti vuietul injectorului, scrisnetul fierului in ghilotin5., jocul feeric al scinteilor deasupra platoului, gifiitul muncitorilor, strigatele, chemarile, injurkurile. Nu-i mai erau straini acesti oameni — Arici Vasile, care-i pusese ciocanul in mina", si Rogoz, Topor, Banda) Victor, Gica Spirea, Ionete Gavrila, citeva flume din citeva sute, tatuavi de scintei pe .brave, pe umeri. Nu erau numai tovaraisi de munca : le stia inimiie, speran%ele, suferinvele, dorurile. Intrau impreuna pe poarta, impreuna isi imblicau hainele de munca in fundul sandramalei, la sfirsit se spalau laolalta de funingine, cu apa in Dunare, rizind, glumind,, stropindu-se, ca la virsta Uneori intirziau pe mal Oda' ra's5.rea • luna, plainuind, visind, dezvaluindu-si necazurile, indoielile, nelinistile, nazuincele bucuriile... Si plecau impreuna, cu ei isi bea, simbata seara, de regula, car peste regula in zilele de chenzinal, kilogramul de 188
vin acru la circiuma lui Temistocle, din barierL. $i-n casele for mergea duminicile, la prinzul familiei, stringindu-se in jurul acelei4. mese cu nevestele, cu soacrele, cu nurorile, cu copiii, fimdcas nu avea alts familie... Si cum gassea luni dimineaca salopeta curata, saptamina de s5.peasmin5s, ? — Ti-am luat-o eu, mai taticule, sa ;i-o spele femeia, ca unde-s cinci, merge a sasea ! Mos Bostan, mecanicul ghilotinei ! $i nu c-ar fi umblat cu vreun inheres, sa si-1 apropie bunasoara ca ginere, fiindcas n-avea fete, ci patru .salopete ! — to;i lucrau, unul in antier, ceinumai facal lal%i la Industria sirmei. $i cozonacul la Cliciun, ou5s.le roii la Patti — obiceiuri crestine. „Ciocneste, ma neica, nu necasji omul !" — „Ciocnesc bucuros, nea Vasile !..." Si nu er.au numai cazangii, cu care lucra umasr la uma'r. Dibuise firea multora, legase prietenii prin toate atelierele, din aceeasi pornire neastimparata de a cunoaste si de a-si sim%i aproape inima omului... Iar acum, cind se afla departe de ei, asteptind la minister hotasririle, iii clasdea seama deodata ca inima lui era robita acestor oameni si casei lor, santierul. — Nu se poate, tovar* ! Aveam cinci sure de muncitori ! Trebuie sa construim vapoare ! — In orice caz, vevi termina pescadoarele. — $i restul ? vor fi demontate duse — AsteptaIi. Probabil cele patru in alias parte... Desfalcute, tablal cu tablas, dupa ce fiecare bucata de fier cunoscuse munca omului : a inginerilor, a trasatorilor, cazangiaor, nituitorilor — o, Doamne ! — si chiar a vopsitorilor. — Ma angajez sa be termin'm ! Sintem in stare ! E 1:)%cat de munca oamenilor ! Nu se poate sal desfiinvaci antierul ! — Nu aveci cab ! — Vom face ! Iat5., am aici o schi0 de proiect calculele tehnicienilor ! — Nu merits atita cheltuia15., pentru ca restul constructiilor shit sumare. — Vom clIcli altele. Iat, am aici... — Si cu ce bani, omule ? Ministerul nu are cum sa satisfaca' un plan de investi%ii ca al dumitale. $i nu poate nici s'fl aprobe. Du-te si gr51.1aqte terminarea pescadoarelor ; pentru rest vei primi citeva Zile ! 139
Acestea se intimplau in 46:mina cind la santier muncitorii in. piarca rabdarea, va'zind ca noul director nu fa'cuse inca cepuserl nici o minune. Matei se urca in tren sa vina acas, cu creierul in miini : nu-i mai putea vine greutatea in cap, nici greutatea capului pe umeri. Dar patru ore , cit dur5. ,drumul, avu puterea s' .se suspende, ,dormi Intr-un col; al compartimentului, deprindere fencita din vremurile grele. Dormise si in picioare citeodat5., rezemat de un copac, sau de o gluga .de coceni, cind %iriia de sus ploaia si nu putea sa se intind'a in jilavealal. Sosi seara, la zece si jumaitate — nu-1 astepta nimeni, nu avea nici automobil, nici trasur5. ; intra intr-o farmacie, vorbi la telefon cu portarul santierului, ceru cheme pe Donos ; cind acesta veni, dupaun sfert de 'orl, it rug' sa-1 caute !numaidecit pe inginerul Dutchievici, sau pe Marchidan in lipsa primului, sa vin' impreun51 cu unul din ei la o ,consfaituire urgent', acas5. la contabilul-sef, care sta'tea aproape de gar'. la acea ora tirzie ii batu in geam lui El le-o lua inainte Mititelu. Contabilul-sef era o faptura ima'runta si firav, in deplina potrivire cu numele, poate nu doar pnntr-o intimplare ; poate numele fusese o veche porecla a strThunilor, care c15.cluser descenden;i mici de statural. Negricios, slab la fava, tare ingust in umeri, cu burta supt, ceea ce nu-i chiar un privilegiu pentru oamenii ajunsi la o anumit'a virst5., adica teoretic la virsta declinului, contabilul nu atrIgea aten%ia nici prin ochii la culoare, care dovedeau deopotriva inteligenva, vioiciunesi temere, nici prin fruntea boltita cu oarecare nobleve, nici prin miinile ca de femeie, nici prin picioarele croite aproape neba'rb5.teste (purta pantofi 37 si tocuri de patru degete, disimulate sub pantalonul croit larg si cu prisos de lungime). Nu atilgea atenvia nici chiar prin mersul lui iute, care la un om mai inalt n-ar fi trecut nelAgat in seam'. Ceea ce sa'rea in ochii tuturora definea fizionomia era gura, cu totul si cu totul de aur, tori diniii fundu-i „imbiicavi" fra zgircenie si lucind de ideparte, ca o pafta soldaveasca in zilele de paraca. Cind directorul ii ciocrii in geam, la acea ora tirzie, Mititelu se preOtea de culcare ; era in camas' de noapte, cu riun, sub care faptura-i puvina parea si mai pirpirie. Vizita neasteptata ii trezi nespaima ; ii era tearn5, intr-una s'a nu fi saivirsit vreo greseala, doboare, it acea mai ager ; creierul iii adincea linistea, in loc circonvoluviunile, sub impulsul instinctului nativ de conservare. 140
Ce s-a intimplat, tovaralse ,director ? Directorul nu venise .ceara nici o socoteala ; ii trebuia un sfat, o consulta%ie ifinanciara. Il cunostea pe Mititelu, stia. despre el ca' st5.pineste perfect n Fusese seful contabilitAn la inceput, cind se infiimase sanmesea. tierul. Na'sturas it luase de la Administracia financiara ; avea nevoie de un 'mil care sa minuiasca bine cifrele, dar sa cunoasca si ,na'ravurile fiscale. Contabilul it servise trei ani cu pricepere si credin0. De fapt, sub aspectul administrativ m el condusese santierul si, bmeinveles, fusese raspldtit larg, peste salariu, din acele fonduri neinregistrate tatcleauna, pe care la asemenea intrepnnderi le cunoaste numai seful contabalit5.vu si patronul. Nu .acuse insal avere, . nu. fusese destul timpul fafi de nurna'rul golunlor.; cu banii cistigav is' indulcise via%a si is' %muse patru .copu la studii .supenoare. In 1946 insa, intervenise un conflict inure el si inginerul Baciu. Msturas se .solidarizase, firesc, cu familia, si Mititelu fusese retrogradat, trecut intr-un post mai i mic, la casierie. Nu-1 concediaseii, spre a evita un proces cu cereri de desp4ubire, dar se asteptasera ca slujbasul ca'zut in dizgra%ie sd idernisioneze. Impotriva asteptani tuturora, fastul ref al contabilitAn isi primise noua slujba, cu modestie... Asta'zi la'sa sa se inceleaga, foarte ocolit, fiindca nu-d lipsea iste%imea, ca neincelegerea lui cu patronul fusese de o anumita nature, m5.-rgelegeci, ca nu socotea demn sa continue o colaborare asa de strinsa cu exploatatorii muncitorilor, el, care nu era decit tot un muncitor, cu marina de calculat si cr• eionul. La 11 iunie fusese reinsdunat, dar nu ca o fostd victims, cum puteau crede unii, ci fiindca i se cunostea priceperea in meserie. Mititelu era destul de destept sa imeleaga ca in imprejura"rile de astki nu are de ales alt drum decit al cinstei si supunerii. Situa;ia pentru mintea lui era limpede : N5.sturas si inginerul Baciu plecased, numai prostii isi inchipuiau ca se vor mai intoarce vreodatI, ei sau mostenitorii lor, is inapoi santierul. Nu-i r5.minea decit sa accepte orinduirea noua, stiind ca" ii va fi cu atit mai bine si isi va impaca sufletul cu atit mai repede, cu icit isi va apropia mai temeinic concep%iiile celor care ra'sturnasera vechea orinduire. In consecinca", citi carci de ideologie, studie noile tearii ale economiei, noua tehnica a schimba vocabularul in paircile necesare — si cum pricepea totul repede, in curind ajunse poata face treaba cu competen0 141
„Uite asa, asa, asa, tovar4e Mititelu !” ii spuse Matei, dupi singuri, la masa din mijlocul antreului. ce intra in casi si Contabilul isi pusese un pardesiu peste amasa de noapte, iar so%ia i i imbralcase capotul si se dusese sa fiarM cafele. Nu era de mirare ca ministerul refuza cererea ! Mititelu avu un ca nu exists zimbet auntric : spusese doar 15.murit, inaintea sor%i de izbincri ; cunostea sr legile, obiceiurile. — Care obiceiuri ? it intrebase atunci Matei, privindu-1 cu asprime. Dindu-si seama luase gura pe dinainte, contabilul se hot5.rise s5. fie mai prudent aladat', sa nu se mai lege la cap far' doara. — Acum ce ave%i de gind ? intreba, dupa ce afri r5.spunsul ministerului. Daca venise sa'4 ceara un sfat, ce putea sa'-i recomande decit cuminTenia ? — Nu renunT la nimic ! rispunse Matei, cu o incIpkinare care prevedea urmairi grele. Mititelu iii simv pardesiul rece pe umeri. — Tovarase Mititelu, am venit satuiesc cu dumneata ; trebuie facern o ?mecherie. Omului firav Incepu s'-ii ticale inima i se unduiasea, circonvolu%iunile. Toate gindurile lui de prudenTa si cuminTenie stateau la pinda, apere pielea somnul. In%elegea sa dea tot din el, ca sa mearga treaba bine, $i cinstea, priceperea, si ore suplimentare, asta se cheama devotament, spun oricine ! $i iatal ca venea cineva acum, cine ? — stalpinul — sa-1 indemne la rele, smecherie ! — calcarea legilor, stia bine urnrile. Matei incepu sa-i expuna. planul. „Uite asa, si asa, si asa, tovarise Mititelu..." Contabilul-sef 1ua .cescuTa cu cafea de pe mass, dar o puse inapoi : nu putea s-o %ins, ii tremura mina. Ce vroia ,directorul nu era doar o mecherie, era nebunie curatal... — Ti-e frig, tovarise Mititelu ? Tremura usor, dar Uzi seipinire. Nu putea bea cafeaua, imposibil sa Tina ceasca in mina ; pe frunte i se ivised broboane de nadduseari. Spre linistea contabilului, tocmai atunci sosirl chema;i la consfaituirea nocturna. Donos 11 gIsise pe Dutchievici, era totdeauna acas5, dupa ora zece .seara, dar din pruden0, mai inainte 11 luase pe 142
Marchidan, care staitea aproape de sander, a icincea strada de la bariera. Noii veni%i fur5, repede pusi in ourent cu discucia de pin5'. acuma. Chipul inginerului Dutchievici ralm.ase impasibil, poate doar era mai pallid deck ziva. Donos se .aseza de la inceput mai intr-o parte, in umbra, faira sa i se desluseasc5. .figura ; nu scoase un iouvtrut, nu se misca pina la urmad. Marchidan sedea in faca lui Matei, .sfios, si la fiecare incheiere a acestuia se .salta usor de pe , scaun, in semn de incuviintare, ,dar ai 'fi .crezut ca are un furuncul si-1 ,sup5.11-5. pantalonul. Matei isi continua expunerea : neputind &tine deocamdata fonduri de investi;ii, iavea de gind Asa ia icomenzi in sumg. de... nu-si putu sta'pini o Dutchievioi, cu toata impasibilitatea tresairite ; 11 intrerupse, cu vocea rece si inclepa'rta, parcad venita din alt1 camera : — Nu puteti .cere o comand5, asa de mare ! — De ce ? — Fiindca depalseste de cinci on capacitatea de lucru a santierului. — Capacitatea ide azi, nu pe cea viitoare... Vajd ca nu intelegei,i, tovar5.se Duitchievici ! Ii vorbea ialtfel declt celorlal i, ,cu o .deferen0. care poate nu era impunea virsta inginerului. Avesta inclinI din semn de .r5icea15, ci se ab;inu sa aducI o nou5. cap, cu un usor aer de indoiala, obiec%iune. usuratec, nisi duMarchidan se ,salts de pe scaun ; inu prea garnic, ci mai degraba Tsperiat de importanta acestei .consf5.tuiri, uncle, probabil, se hotaira soarta saintierului. Altfel, nu avea una din acele infatisari care se impun de la intiia ,privire. Era un tina'r pe cale de a atinge vinsta sound, ingreunat de o prematur, cu pi'cioarele scurte grele, cu plinute, ca de episcop, dar foarte dibace la trasul liniilor icu creionul, si se vIdise mai inzestrat decit ffi putut judeca dupe fizionomie. Intr-adev5,r, chipul lui plinut ca si trupul, fara cute pe frunte din cauza unui usor strat de grIsime, cu nasal pe jumkate ascuns inure pome%ii rotunzi, dar fara ouloare, ca niste mere crescute la umbra, cu gura mica si inexpresiva, falcuta parka pentru .nimic, ,nici .m5.car pentru ingurgitarea obligatorie, cu pa'rul lies, decolorat usor plesuv inainte de vreme, cu ochii nenuan%a;i, ca aerul sau ca apa de ploaie, nu dezvaluia observatorului strain prea mari insusiri interioare. Dar Matei, findca ii vIzuse adesea in santier, urmrind sea"ruitor si sirguincios descoperise in el mai de mult pasiunea 143
cu simpatie ; pentru .construcciile navale, de .aceea 11 privea atent nu-i puteau I-a/mine indiferen%i oamenii care iubeau vapoarele ! PrezenTa lui aici ast5.-sears ii marea increderea in sine — avea in el un aliat cu mintea si cu inima, in vreme ce pe Dutchievici pe Mititelu ii sim%ea ostili prin .scepticism si $i privindu-1 ,pe Marchidan in ochii ca apa fiared', continua, cu mai mulea hotarire : — Comenzile am sa le obvin ! Jum5.tate din acontul legal o investim in m5rirea santierului. — Tovarase director, legea nu ingIcluie ! it avertiza Mititelu. — Bine !... Marin(' antierul, marim capacitatea de lucru realizarea comenzii nu va mai fi o problem. Contabilulief.claInnal din cap, privind la fiecare pe rind, ca cum le-ar fi cerut ajutorul : — Poate nu va mai f i o problems de timp, dar va fi una de bani. De unde punem inapoi banii ? — putea Tune ca asta-i treaba (dumitale ! Inginerul Dutchievici intervene — nu apucase exprime obiec%iunea indat5, dupa replica lui Mititelu : — sa Tad atrag aten%ia inainte de a fi o chestiune de barn, e o chestiune de timp mai cu seam de posibilitAi tehnice. Matei nu-1 vedea prea bine, se simcea ipuTin enervat de toate obiec%iunile. — .Tovaraw dau seama ca' tot nu ma' inTelegeTi, mni. Dar o ladmurit pins la urma. Mardhidan se salts de pe. scaun, si Matei continua', cu ochii . el, deli se adresa contabilulin, care continua sa tremure incetisor cu pardesiul pe umeri : — Uate de unde o sa punem inapoi banii : o parte ii realizalm micsorind preTul ide cost al vaselor. Daca lucra'm pins la vara viitoare zece lepuri, ear anul urm51.tor inca zece, in serie... Dutchievici crAtina din cap aral voie. Ideea de a se .mri santierul, de a se face alta car, ii aprinsese puTin inchipuirea, ii crAcluse citeva nomi de insomnie, visase cu ochii deschisi, .magi, fixaci in structura desue6 a plafonului ; dar o socotea romantics si ; pierduse de mult Increderea in faptele maxi, in puterea omului de .a se dep5.si pe sine. Deunazi, cind fusese chemat la prima consatuire, i se Oruse c'A se pune la cale o aventtni, o calatorie in %inuturi virgine. Sa.' se taie malul, sal se faca o cal noua, sus, la base metri peste nivelul Dunarii—gradinile Semiramidei ! $i rampa de 144
lansare ? Cincizeci de metri lungime !... Si beton ? Citeva sute de vagoane !... E drept, i 'se incalzise inchipuirea, schivase un profil, din citeva linii, fa'cuse o socoteaU in mince : „Da, ar fi posibil, dar cu o munca titanica !" „Titanii nostri de abia asteapta sa le dam drumul !..." Vorbe sonore, sa le declami in filfiitul steagurilor, de la tribuna ! Cine era omul acesta care sfida statornicirile, ca si cind ar fi avut puteri nemasurate asupra naturii si lumii ? Lucrase la cazangerie, avea .miinile 135.taitorite, arse de scintei, murdare de rugin5.... $i data-1 acum, iesind din fumul ca rbunelui, in cadmasa neverosimil, ca o vedenie si luind glas nu doar sa arate drumul celor cinci sute de muncitori, ci si sa porunceasei Omintului, neclintit de nimeni !... Crezuse pins asta-seara ca din inflacararea primei zile nu va ramine decit un mic proiect, pe hirtie. Era mai firesc sa se desfiin%eze sau sa se comaseze santierul, 11 socotise de la inceput o improviza%ie, o scamatorie a lui Na'sturas, sortita sa se destrame intr-o zi, ca toate scamatoriile... — Aveci de spus ceva, tovarase Dutchievici ? — Da, o intrebare. Dupa cite am in;eles, dumneavoastrl invelege%i sa construim in acelasi timp si vasele, $i santierul. — Intocmai ! — $i unde se vor monta primele zece slepuri, de vreme ce cala noua nu va fi gata decit... — Partial va fi gata la toamna. Inginerul ridica ochii in tavan, ca si cum ar fi cautat cerul, spa;iul —sa viseze sau sa se indestuleze cu aer. Incepea iar earatoria imaginarL. — Dar pentru prima serie de slepuri, continu5'. Matei, vom folosi cala veche ; stiu ca au sa ne impiedice inunda;iile, ca in to%i anii ; va fi ultima Dutchievici sim%i in glasul lui o hotairire care i se Orea maladiva si ingrozitor de obositoare. Zise, cu ochii in tavanul fa'r5. stucatura — casa modesta, in cartierul de ling5. garl : — Daca ar fi sa hotra'sc eu, n-as mai pune un singur vas pe cala actuaM. Cele patru slepuri ar trebui demontate ; nu mi-as lua raspunderea sa continuam lucrul la ele. Acesta a fost de la inceput punctul meu de vedere. Matei simIi o pornire de furie ; ce vroia aceasta fantoma cenusie, ramasa din alt5; lume ? Sa se desfiinceze santierul ? Lucrase aici, cunostea muncitorii — in sufletul lui nu era nici un pic de cnduil ? — Comisia de geologi a dat aviz favorabil ! zise, cautindu-i privirea. Deocamdat cala nu-i amenimata de nici o primejdie. 145
— Ce inseamnal „cleocamdata'," ? vina pins la vara viitoare ! — Pentru. mine inseamna — Crede%i ca intr-un an vom putea termina zece glepuri ? — Cred ! Si dumneavoastii va trebui sa concretizavi credinca mea, pe hirtie, de. aceea v-am chemat aka de grabnic la 'aceasta' pins toat5. noaptea, mine consultap-v5, consfatuire. seara, la nevoie pins poimiine la base diminea%a, cind plec din nou la Bucurqti, vreau sa am un raport detaliat. Noteaz5.' dumneata, tovar4e Marchidan ! Tin5.rul inginer scoase din buzunarul de la piept un stilou beteag, lipit cu leucoplast. In mina lui, cu unghiile cam murdare, acest s5.-Ti dal obiect lepros to fIcea sa-1 urrnrqti mai indeaproape de mizera. seama cal vi imblidmintea lui era la fel de cirpita', Purta o ca'mag gri, sdrnopta la guler, cu o cravats maro innodata prost, atirnind intr-o parte, numai ca sa fie ; §i-o pusese pentru impre jurarea aceasta ; la antier venea ara cravats, poate din grabs, arate modestia. Haina, strimta' in umeri, din economic, sau ca cu minecile scurte, era dintr-o stoli bleumarin, steal veche, aproape violets acuma. invinse, socorepulsie, dar Privindu-1, Matei avu o tind ca deocamdata nu trebuie sa-1 intereseze haina, ci omul. de — Noteaza'. ! Cite ore de lucru se pot reduce la un o mie de tone daca lucra'm douazeci in serie... Marchidan scria, saltat pu%in de pe scaun. Inginerul Dutchicsceptic, blazat, palid vici incepu iar sa viseze, cu ochii in tavan de melancolie. Nu credea, dar se gindea, cu o voluptate bizar5., celorlal;i ar fi inutila. faca datoria, chiar dad stra'clania lui Avea sa mediteze la noapte, miine, cum sa se reorganizeze lucrul, cum sI se reduei orele — nu-i displacea aceastg gimnastica a creierului, sim%ea de pe acum un inceput de durere in inima— putea Bags sa fie un reflex sentimental, putea sa fie o alarms o pasta de trinitrinal. mina pe fur4 in buzunar Discu;ia dural mult, nu se uita nimeni la ceasornic — trebuiau fixate toate detaliile la care s5. 1-'spunc15.raportul serviciului tehnic. Marchidan scria, umpluse trei foi de hirtieMedea aka fel de parca n-avea atingere cu scaunul. Apoi veni din nou rindul lui Mititelu ; dup"i un timp, inginerul indrepta" asupra lui Mate', Dutchievici iii lua ochii din tavan cu o privire mirat:4, nedumerit, in care se puteau citi in acelpi stupoare. Apdar, tot timp, amestecate, admira%ie, neincredere ce urma sa se infaptuiasca pins la anul, cala, o halal nou pentru 146
cazangerie, cantina, baie, infirmerie, urma sI se realizeze, in lipsa altor fonduri, cu mijloacele §antierului ! Mititelu incepu iar sa tremure sub pardesiul care ii acoperea dma§a de noapte ; n-avea temperamentul lui Dutchievici, nu putea sad stea cu ochii in tavan viseze — era contabil. — Indata ce va fi gata raportul tehnic, spunea directorul, o sal putem calcula civi bani reprezinea economia de timp realizabilI. „Cu orele face%i ce §tici — se gindea contabilul — dar banii eu nu pot sa-i investesc in nimic pins nu-i am in buzunar ! Voi pute;i sa visa;i, sa facevi planuri, §i poezii, daca- v1 place ; eu n-am voie sa ma joc cu fondurile statului !" Flra dea prea mult ragaz, Matei continua , cu seninkate : — Deci, o parte din sumele pe care le vom investi o sa le acoperim prin economii ; restul, din comenzile viitoare §i din... Nu, cu toat5 bun5.voinva lui, cu toata abnegavia, cu tot de votamentul, contabilullef iii dadea seama ca n-avea cu cine sa I u creze ; i se pusese pe cap un director care nu se price ea nici la administravie, nici la tehnid ; avea sa dud §antierul de riO, iai pe el s5-1 bage la inchisoare. Iii UsI capul in piept ; se sim%ea destraimat. — Tovar'he director, mai avu putere sa spuna, F1 nu contati pe douaizeci de §lepuri ! — De ce ? Obiec;ia lui era de alts natur5, decit a lui Dutchievici. - Fiindca ministerul n-o sa ne incredinveze o comandi a§a de mare, faiii nici o garancie. — Cinci sute de muncitori nu stilt o garamie ? Vorbe de spus la tribun5. ! Argumente sentimentale ! Un contabil nu le poate ba'ga in nici o — Sa pornim mai incet, tovari§e director ; mai cu rdasuras ! — Fiecare are m5sura lui ! Economiile pe care trebuie sa le realiza'm nu se pot ob%ine decit daei lucraim un numar mare de vase. Cite anume, zece, douazeci, treizeci sau o sutal, o sa §tim acum, noteaza numai duiA ce o sa avem raportul tehnic in fac'a. to rog mai departe : la cit poate fi evaluat motorul Sultzer, de §ase sute de cai... Contabilul-§ef it intrerupse : — De ce ? — Fiindd vreau sa'-1 transformn in bani !... Scrie : cit valoreaza" tabla §i cornierul aflat in antier §i afectat motonavei fantoma a cum it cheam5. ? 147
— Chiriazzi... De ce ? intreba contabilulief, din ce in ce mai alarmat. — Fiindc5, vreau sa le transforma'm in bani ! — Sal le vindem ? — Da! — Cui ? - Statului. — Nu inIeleg ; iertavi-ma ! Cum sa vindem statului motorul §i tabla ? — Sub forma unei motonave. Mititelu raimase cu gura c5.scat ; Marchidan se salts de pe scaun, inginerul Dutchievici, care visa din nou cu ochii in tavan, iii cobori privirea o fix5. asupra lui Matei, inexpresiva, trimisa ca de departe. $i glasul lui porni par6 de la aceea§i distan0.1 : — Va gindici — Da ! 0 sa construim motonava ! Obrazul inginerului, totdeauna palid, se colors dar nimeni nu avu timp sa vada. Marchidan fa'cu ochii mari. - Dup5'. cite §tiu, dumneata ai intocmit un proiect pentru aceasta motonav, i se adres5. Matei. I1 mai ai ? — Anteproiectul... Da, am copia intregului dosar. Originalul 1-am predat de mult dom... lui Na'stura. — Bine. Saj mi-i aduci miine ; am s5.-1 iau la Bucurqti, ca sa cer comanda... $lepurile sint dar dorinca mea e sa construim vapoare. Eu, poate am fost marinar... Tovara'w Mititelu, cred ca ai inceles ce vreau : motorul materialele stocate de NIstura pentru motonava devin automat economia noasni. — Nu chiar, tovara* director, nu chiar ! 0 data cu nationalizarea aceste bunuri au intrat in patrimoniul statului. — $i ce, §antierul 11 facem pentru not ? — Nu... Dar vedevi, trebuie sa proceam dup5. lege. — Pai d-aia am venit la dumneata ! Ca sa faci totul legal ! - Asta nu se poate ! — 0 cale trebuie sa existe ! capul caut-o ! Urrna o clip5, de lin4te grea ; in odaia de arituri se auzi lim— nevasta contabilului, care pede o r'd'suflare speriata% apoi sa traga cu urechea, cadzuse speriatai pe marginea st5.tuse patului. Telurile scirtiira, sau scir%iiau perevii, sau inima lui Mititelu, sau creierul lui in cap... 148
Mititelu se gindi : poate nu era cu totul ilegal. Motorul matedintr-o comanda neexecutata de Nasrialele apar%ineau tura, deci direc%ia ar fi putut dispune de ele cum socotea. — Poate ca da, tovar'Ae director. Daca luaci comanda motomaterialele existente, iar suma corespunnavei, folosim motorul zaitoare din deviz o investim in altceva. Da, am sa caut, am sa cred rise, arltinduli . Ramase pupn pe ginduri, apoi se lumina &mil de aur. Daca tot pornise, de ce sa nu mearga ping la cap ? Unui astfel de om, cum se arka directorul, decit potrivnic, e mai bine s5.-1 fii aliat ! putem sa facem la fel cu toate materialele — 1351 aflate in antier ; sa le prefacem in bani ! Aha !... Atunci scrie : cit valoreaza materialele intrate in antier inaintea navionalizrii. Dar nu cele afectate comenzilor de la stat ! — Firqte ! incuviinv5, Mititelu. Ar insemna sa ne furaim singun caciula ! — Ada, incheie Matei, cred ca vom fi destul de bogaci. Sint doua capitole pe care va rog sa le studiaci detaliat exact : primul, al doilea, fonduri reaeconomii prin reducerea pre%ului de cost, lizate din folosirea, la comenzile viitoare, a materialului existent. — Pentru acestea din urrri, interveni contabilul, in orice caz luaci o aprobare de la minister. — Vom vedea... Dar mi-e teams ca daca le pomenesc de ele au sa le tearga din deviz, atunci ce-am mai ci“igat ? — Altfel nu se poate ! — De ce ? Avem in antier anumite bunuri : tabU, fier, nu exact cite vagoane, lemn de stejar, cherestea de brad, cautfle in inventar. Sa spunem ca in locul for am fi 0:sit ziduri, acoperiuri, adica ateliere ; strunguri, ghilotine, poansoneze, bormaini altele, adicI utilaj. Aveam dreptul sal le folosim ? Ei bine, o sa transformrn materialele in ateliere in utilaj. — Nu-i legal. socotelile, restul ma privqte pe mine ! — Bine, dumneata — 0 sa iasa raiu ! — Ba au sa ne felicite ! — Poate pe dumneavoastii ! Pe mine au sal ma bage la inchisoare. — Dac-o fi aka, iii flga'cluiesc cal merg eu cu dumneata ! 149
Contabilul zimbi strimb. — Nu-i o mingiiere ! — In schimb, e o garantie ! Matei se ridid., pu;in cam curbat ; se ridicarI ceilalti. Inginerul Dutchievici se lupta o clips cu el insusi ; se sim%ea obosit, in coltul gurii i se desenase, abia vizibilI, o grimas5, amati. Nu credea in nimic din ce se pUnuise aici, 11 alAsau ca niciodata anii si it chinuia lipsa curajului de a-si spune gindul deschis, sau sentimentul ca orice ar spune ar fi inutil. — In orice caz, zise, dupa ce soval, calculele cerute de dumneavoastra nu se pot face intr-o singura zi ! — 0 zi, plus dotal nopti ! Oare directorul nu-si &idea seama ca are in un om aproape baitrin ? Doua nop%i si o zi ! Marchidan arund o privire albI, de jur imprejur, ca si cum ar fi vrut sa numere citi 11 aud, si se oferi, convins : — Imi iau angajamentul sa le fac eu Ora miine la prinz ! Va rog sal-rni iscalliti un bon pentru poarta ; ma duc la santier chiar acum ! — Bine ! Iti mul;umesc si to felicit ! Marchidan iesi primul si dispa'ru in mare graM — merse pe jos, nu mai circulau tramvaiele, se al:41u pe acasI, trebuia spun nevesti-si un cuvint. Pe la jumaitatea stra'zii Vapoarelor se opri surprins : maistrul Golgota venea din fat5., pe linga garduri, vrind parca sa nu fie va'zut. Era sigur ca venea de la el, 11 elutase acas5., atit de tirziu, noaptea. Fa'cu un pas in la' turi, incercind sa se fereasca ; zadarnic — strada era goall si luminata. — De unde vii, tovar'Ae Iani ? — De la tovara'sul Mititelu... — Ce-ai ca'utat la el ? — Am fost chemat la o consfa" tuire... Maistrul Golgota pocni din ma'sele. — Va sa zica e adevairat !... $i cine mai era acolo ? Marchidan 11 informa, biiguind, neintelegind rostul interogatoriului. — Aha ! acu maistrul, aral sa-si ascunda nemultumirea. Inseamna ca de mine n-au avut nevoie ! apuca pe inginer de brat, cu un amestec de autoritate si prietenie. 150
— $i is spune, ce7a%i discutat, ce-ati pus la cale, tovarase Iani ? Dupa plecarea lui Marchidan, si ceilal;i. La lumina felinarului din poarta, Dutchievici avea fa;a foarte albI. I se adresi lui Matei, inainte de despairtire : — Am de acut citeva sugestii la proiectele dumneavoastii. Daca sinteti de Orere cal v-ar fi necesare, pins miine dimineata pot sI le pun pe hirtie. S-ar mai putea ob;ine economii imediate si prin imbunatAirea procedeelor tehnice la unele opera%ii. Bunaoara... (Se opri, para.' surprins de propriul lui glas.) Dar prefer sI le sistematizez pe hirtie... ($ovaiyara'si, apoi adauga, stinjenit, ca o scuza pe care nu o astepta nimeni :) Sufa'r uneori de insomnii. — Multumesc, tovara'se Dutchievici ! Nu mergem impreunI ? — Nu, am alt drum ! Bun seara !... — Vrea s-o dreaga ! ricada Matei, dupa ce rasmase singur cu Donos. — Ce sa dreaga. ? — Tu n-ai fost de fa;a1 ? Nu 1-ai auzit ? — Ba da. Ce pozi%ie ai fi vrut sa ja in fata unui plan pe care nu-1 cunoaste in amainunt ? $i mai ales, cind nu stie pe ce ne bizuim noi ! $i la ce %intim ! — Dar Marchidan ? — E mai tin5s, are curaj mai mult... Sau, poate, mai pu;ine dezamIgiri. — Ia to uital ! Tu 11 aperi acum pe burjui ? — Te ap%ir pe tine ! Neincrederea lui, spus atis, nu-i o gresealI. Vezi sa nu gresesti tu ! — Dar de ce n-a mers cu noi ? Yi e rusine ? $ade spre centru ; de ce-a luat drumul opus ? — Fiecare om are ciudaiteniile lui. Dad as sti, m-as .face ghicitor la bilci ! Matei btu pe umair si rise, mai imblinzit : — N-ai la'sa tu santierul, degeaba vorbesti !... $i-acum haide, spune-mi ce ai de spus ! — Eu n-am de spus nimic ; nu sint nici contabil, nici inginer. — Atunci ce-ai flcut aici ? Ai dormit ? — Nu ; m-am uitat la voi ; la tine mai mult. — $i ce-ai v5zut ? — $antierul ! Cum va fi... — Deci, ai incredere ! Esti convins ! — Ind nu. Raispunsul 11 fIcu pe Matei sa se opreascI, surprins. 151
— Ce vrei sa spui ? — Ca trebuie sa ne mai gindim. $i sa vorbe§ti cu tovar4u1 Stoian, negre§it ! — Bineinteles ! Flra el nici nu putem porni ! Trebuie ss mearg'i la Bucure§ti, sa staruie la minister ; de mine se sperie toti fug. Am plecat, ma duc du0 el in jude%, nu ma sa-1 caut chiar mime ; las ping nu-1 prind ! plecarea cu o zi, §i — Nu te grabi ! Ce sa-i spui ?... du-te poimiine, cu raportul intocmit, ca sa §tie pe ce drum vrei sa apuci. Avem timp pins atunci sa chibzuim, sa discutam, tu sa te infurii, Mititelu sa dirdiie, Dutchievici sa masoare tavanul, Marchidan sa faca'1:4taturi la buci... Numai cind vru sa zimbeasc5., iii sim%i Matei crisparea obraTotui se zului ; era la cap5.tul incorarii, cu toti nervii inveseli : — La asta ai stat tu sa te uiti ? — Am vazut mai multe, dar nu-ti spun acum. Hai la culcare, s-a flcut tirziu ! La obor, unde orizontul se 15.rgi deodata, aproape ca in cimp, se vazu constela;ia Orion, ridicindu-se peste casele scunde, la rasa rit. Aseali m-ai luat cam repede, reincepu Donos dupI ce tacuse fi chemat §i pe el aici. un timp. Am uitat de Golgota ; trebuia — Ca sa pocneasca din m5sele ? Am avut de-a face la Bucure§ti cu destui oameni ursuzi ; shit satul ! Asta, la urma urmelor, ce vrea, ce 1-a nemultumit ? — Nu 1-a nemultumit nimic, atit ca de la na%ionalizare nu mai are cu cine se Hrtui, raspunse Donos, rizind. Ce vrei ?! Asta a fost meseria lui ; trei ani 1-a tinut pe Baciu in chingi. — Numai de nu ne-ar h5.rtui §i pe not acum ! Mie nu poate sa-mi punI nici o chinga ; sint rirajva ! — Haide, nu te infuria din senin ! N-o puns nimeni chingi... Dar poate ca un friu nu %i-ar strica, din cind in cind SI §tii ca de Golgota nu ne putem lipsi... mai ales acum. Ca, vezi tu, in citi am fost asta-sears aici, fiecare poarta o ; tu, §i Dutchievici, Mititelu Marchidan. Ori, poate crezi ca eu stilt scutit ? Care-i grija mea §tii ? — $tiu ! — Cinci sute de oameni, cu. alte sute cite or mai fi, nu gindesc toti la fel, nu sint flcuti dupa un tipar ; le spui un cuvint, fiecare it in%elege dupa capul lui. E nevoie tinem uni%i. Mmurim, 152
In privin%a asta, Golgota... Trebuie s'1-1 chem miine neaOrat, sa ne sfkuim. — Miine, adica azi ! Se lumineaza. curind !... Orion, constelaeia insomniilor, se rotea domol ca'tre sud.
Matei avu grija sa se vesteasca din timp, dar cu primul secretar, Stoian, nu cadu ochii decit a treia zi, seara tirziu. Fusese plecat in cei care it ateptasera', erau multi. jude%, venise de citeva ceasuri — Ce-i, Matei ? Spune repede, sint obosit. Cum merge treaba la voi ? — Cum sa mearga ? Nici n-am inceput !... Donos n-a putut mi-ar fi fost de folos ! — Azi i-am dat altceva de flcut ; o sa 0-1 mai fur din cind in cind. Ia spune, ce-ai ob;inut de la minister ? — Nimic ! Sa termina'm pescadoarele, pe urmL. Unii tot se mai gindesc s5; ne desfiineeze, sau sa ne mute de-aici. — Asta nu se poate ! — Hot5.rit nu ! Spunind aceste cuvinte, Matei era a k a de revoltat, de burzuluit totdeoclatl aka de convins, incit fizionomia lui pa,ru copiacu toatal osteneala, celalalt nimbi. Era un om de vreo reasca — primul secretar al comitetului judeeean cinci , de ani cincizeci de partid. Adincit in fotoliul de dupa birou, pa'rea scund, avea umerii rotund, cu maxilarele ascunse intr-o cued' largi, greoi, capul mare groasa care atirna puein in jos, cu nasul scurt, cu pa'rul tuns numaIrul Vorbea zero, pesemne ca'runt, f iindca sprincenele stufoase erau pu;in, nu ;inea cuvinfiri, poate se exprima greu, era, aparent, un timid. In schimb, se dovedea un ascult5.tor bun ; pe cel ce-i vorbea 11 st5.pinea sentimentul ca se adreseaza unui aparat foarte receptiv ; avea un fel de a inclina din cap, care lin4tea pe cel mai neindrIznee socu ochii, deli in licitant. Nrea cal asculta nu doar nu urechile, ci ei nu se citea nimic deosebit, cum nu se poate citi nimic in cel mai clar obiectiv fotografic. Hotairirile nu le lua uneori le amina pe a doua zi, a doua zi mai cerea lamuri, asculta din nou totul, pina la sfiqit — pe urrna spunea un cuvint : da sau nu. Ins refuzurile lui nu insemnau o sentinel ara. apel. Mai totdeauna, indeosebi cind era v orba de o hotairire cu urma'ri mai adinci, adIuga : — Am sa ma mai gindesc ; miine (sau poimiine, sau peste o siptaminas) vino sa vedem data n-am grqit. 153
In acest fel, se intimpla adesea ca omul nesatisfacut in cererile lui sa constate ca putea merge si pe alt drum intorcindu-se, sa recunoasea, pocalt : — Ati avut dreptate ! Secretarul zimbea, intr-un chip ciudat, ii stringea mina si nu mai spunea nimic. Doar unora, mai apropia%i pe care-i stia ca nu sint guralivi, le mairturisea, cind era bine dispus : — N-am avut dreptate ; cum vroia el, i-ar fi fost mai usor, dar lass-1 sa-~i bat5 capul pu%in. Alt5.clata" o s'a se descurce flra ajutorul meu. — $i dad, nu izbutea ? — eu de ce i-am spus sa' vina' inapoi ? Daca' nu izbutea, ii mai slTheam priponul puvin ! Insa asea-sears, cu directorul santierului naval, nu putea sal procedeze in acelasi chip ; nu era timp. Asculta totul, uita" ca e obosit — trebui s5.1 asculte mult. Cu ochii pe ceas, eliminind orice cuvint de prisos, Matei vorbi treizeci si cinci de minute,. explicind, argumentind, rece, precis, scurt. La un moment dat, in linistea biroului, cum secretarul statea raisturnat in fotoliu, cu capul in umbra abajurului, i se pairu ca adormise si se opri, contrariat nedumerit. Indat5, secretarul tusi, vestindu-si prezenca, fara cuvint. $i in acea clips, Matei vorbea tocmai despre ceea ce, cu trei seri inainte, it acuse pe Mititelu sa sari de pe scaun, ca fript. La sfirsit, secretarul se ridiea din fotoliu, nu ceru nici o Umurire, nu adu nici un raispuns. Isi intinse spinarea, ocoli biroul, fIcu doi-trei pasi in jur — era amor%it. — Cum stai cu oamenii ? intreb, mai tirziu. — Bine. — CI i membri de partid ? — 0 sued' douazeci si cinci. — Cum to impaci cu Donos ? — De parca i-as fi si fiu. Urmal alt5 t5cere, in care timp secretarul se misca pe covorul din mijlocul biroului, cu pasi mici. Matei se raisucea in fotoliu, nelinistit, urmairind lui. I1 v5.zu oprindu-se Inca o data, indoindu-$i spinarea, pe urm5 se asezai pe fotoliul din fata lui puse o mina grea pe genunchi. — Mai Matei, sai-;i spun ceva. Inainte, cind un negustor vroia mIreasca praivailia, cum vrei to acum, se ducea la bancI, iar banca ii cerea un girant, unul care sI iscaleasci poli%a. $tiai ? 154
— Nu ; n-am fost negustor. — Nu face pe prostul ! Nici eu n-am fost negustor uite ca ! Girantul, la rindul lui, vroia sal fie sigur ca n-o sad limina pacalit, se interesa cit de serios este negustorul, o sa foloseasca bine arunce in vint, ca p-orma sal n-a1134 din ce-1 despa'gubi ? banii, n-o mica f alcile, nemuhumit ca luase o cale care .11 silea sa vorbeasca prea mult ; dar n-avea incotro, trebuia sa mearg5.1 cu aceeap Oda' 'Ana la capt : — Girantul acum sint eu, d-aia ai venit la mine, nu ? Uite, eu vreau s5-0 semnez poli%a, dar. da-mi .voie sa te intreb : ai tu cu cine sa lucrezi ? Pe tine te cunosc, iar banti sa zicem ca i-om gasi. Dar pe urma ? Te bizui ca oamenii au sa vina dupa tine ? Nu-i lucru uwr ce %i-ai pus tu in end. Altul, care nu te-ar cunoate, ar putea spune ca e§ti nebun. Ei, ce-mi ra'spunzi ? — Tovaliw Stoian, vedeci... — Nu, raspunde-mi numai atit te bizui pe oameni ? Matei se ndic5. in picioare ; simvea ca se .innuA, ca un om steins de git. Nu era o intrebare, era un lac, din care nu putea sa lasa nici pe jumtate viu, nici pe jum5tate mort, ci sau.viu pe de-a-ntregul, sau mort pe deplin. Vroise sa iispuna : „Ma'. bizui pe mine !" Se opri la timp. Ar fi pierdut — 11 cuno§tea pe omul din fava — ar fi fost mort pe deplin ! Sim%i vinele de pe frunte pocnind, n5.clueala curgindu-i pe git. Se gindi la convorbirea cu Donos, acum trei nopci, la Golgota, ii trecura prin fac5, ca in vis, chipurile muncitorilor cunoscu;i, Topor, Gic5. Spirea, Arici, Firicel, Ilie Concu — mulvi. $i spuse : — Ma bizui ! Secretarul se ridic5. el : Orea mai destins. Ii apuca mina, i-o scutura scurt. — Bine, am iscalit !... Tot aveam treaba la Bucure§ti ; miine diminea0 sa fii la tren. Crezi ca ministerul are comenzi ? — Are. - Atunci o sa le luadm ! Numai ca trebuie sa ne grIbim. Hai, du-te ! Sint obosit ! and Matei ajunse la u§5., it opri. De data aceasta sta tea in putea fi vazut bine la chip fii, cu toata oboseala, in col%ul gurii ii tremura un fel de zimbet pu%in cam §oltic. — Ia mai stai o clips, Matei ! Am uitat sa te intreb ceva : cum naiba te-ai bagat tu in treaba asta ? Ce-%i veni sa fii director de §antier ? 155
— Dumneavoastra m-a;i pus. — /^a e, uitasem ; Donos a sta'ruit. Am sa'-1 trag la lispundere pe el. Pal to pricepi tu la vapoare ? — Ma pricep. Pe vapoare am fost de la treisprezece ani. $tiu tot ce-i in burta for ; am frecat rugina in cal5, ping am crezut ca ruginesc eu. — Nu-i totuna sa le construiqti ! — Dar la cazangerie ce-am f5.cut ? Ia uitgi-va la miinile mele, c` n-am altele de schimb. — Nu-i totuna, nu-i totuna ! Oi fi indoit tu coaste, dar de construit n-ai construit nimic ! — Ba da, o bared', mai demult, cind eram mic. Zimbetul de pe buzele secretarului se intinse pe tot chipul, i el izbucni in ris. — Ce vorbqti !? exclan, foarte bine dispus. Si-a mers pe apI ? — Am fost cu ea i la pescuit ! — Ada ? Atunci nu mai am nice o grija ! Sa fii miine la tren. $i-acum fugi !
In repaosul de la ora unu, dupa ce prinzeau, oamenii 11 gIseau uneori pe Cocos in up cantinei, pe un scalunel cu trei picioare, ca al cizmarilor. Aici muncitorii nu pierdeau vremea ca la alte cantine ; cum intrau, fetele in sorwri albe se si inacisau in sir, cu castroanele. Raiminindu-le destul timp pinI la ora doua, unii se mai opreau dupal mass in us5., sa fumeze o %Tara stea de vor1:4 cu omul care, ce rrzai incoa, incolo, le acuse o mare inlesnire. De la o vreme, acest colocviu deveni obicei pentru mai toat5. lumea. Fetele scoteau baincile afarai, oamenii. se asezau in voie, se stergeau la gurL fumkorii isi aprindeau si incepea vorlthia. Baigaseral cu tocii de seams ca responsabilul cantinei umbla tot timpul inmaInusat, in plin miez al verii, cind fiecare om cauta aiba pe el imbra'thrunte cit mai puvinI. La el deprinderea se mita asa de veche si de deplidi, inch pard. nici nu mai stia de ele, sim%ind pielea masnusilor ca pe propria lui piele. Pe cea din dreapta incai o mai scotea citeodaf4., cind avea de scris, sau chid &idea mina cu oamenii ; curiosii se uitau atunci, dar nu descopereau nici o ciudAerne, nici semne de lepra, nici vreun tatuaj cu imagini de rusine, cum au uneori marinarii. — Bre, none Cocos, it intreba intr-o zi unul, nu %i-e cald cu m5nusile alea ? — Cum s5.-mi fie cald ? Mie inca mi-e teams sa nu-mi degere mina. Era tare mucalit responsabilul cantinei; si cistigase repede draasculte trasna'ile. gostea oamenilor. Veneau din ce in ce mai multi 157
11 intrebau despre toate, numai despre via;a lui nu indraznise nimeni arate ce are sa aduca vorba ; nu te lei asa, din senin, de un om in inima. Abia mai tirziu, dupa vreo saipt5min`4 de prietenit, zise unul, curios sa afle dezlegarea cluaveniei : — Mai frate, dar mai la urma cum te cheam5 pe dumneatale ? Daca te cheama Cocos, de ce-si mai zice si Cocean ? — Cine-mi zice-asa ? — Directorul. — $i Donos. Prin aceasta constatare era limpede ca se acea o legaiturI intre tustrei — legatura cunoscuta altminteri de toata lumea ; dar de unde pornea ea anume ? — Cum ma cheama pe mine ? Hei, mai aie%i, poate ca' nici Dumnezeu nu mai stie. Asta-i poveste lungs, sa v-o spun nu mi-ar ajunge o $i in ata, inchizindu-se in sine, Cocos nu mai aciaugad nimic in ziva aceea. Ana Odeta ar fi vrut sa m'Inince si ea la cantina ; oamenii erau muhumivi, spuneau ca mincarea e bunI, dar se sfia sase duei intre atita lume. Rminea in birou, uneori uitind chiar sal desfac5.. cu mincare de acasa'. — 11 lua ara' nici o tragere de. inim5.1 . Se sfir;;ise cu inventarierea materialelor. aflate afara', nu mai avea des prilejul sd se plimbe prin curtea santierului. Citeodat, in ora de repaos, iesea pins la malul Dunarii, si de-acolo privea cu ochn impietrip apele tulburi, salriile, balta — peisagiul copilariei. Ar fi vrut sa intinda bravele, ca pe niste aripi, sa planeze asupra lui si-apoi sa se scufunde in el, ca intr-o apa a tuturor alina'rilor. Se petrecea in fiinca ei o ra'scoala, in ce chip nuii claidea seama ; ura via;a de ieri, de azi si de miine ; ar. fi vrut sa adoarm'i, sau sa moarl, fira spasm si durere. $i totusi, inima ei avea uneori cite o tresrire, fara s' stie din ce se stirnea anume ; dintr-o speran0 nedefinit5., dintr-o aste ptare ? Seara, o data cu dderea intunericului sim%ea in ea disperarea calm5 si flea leac a deserta'ciunii. Nu avea nici un rost in lume, nu folosea nima'nuia. Nu mai primea vesti de la Miltiade — plecase pesemne, trecuse ziva fumed' de el in scrisoare — si abia acum, cind stia ca n -o sa 1 mai vaa cit e lumea, se trezea in ea ura impotriva acestui om care-IL nimicise dreptul la fericire. Citeodata% mergind spre casa, in serile calde din mijlocul verii, iii simvea, aproape cu spairna si cu rusine, aleAtuirea ei de femeie 158
neimplinirile. In asemenea clipe, daca i-ar fi un Larbat in fava, avind doar atita putere inch s-o cuprina in brave, poate i-ar fi topit spaima, i-ar fi alungat ruinea, ea ar fi diut la picioarele lui, ateptind o izbaivire. Dar cine unde era ba'rbatul acela ?! Ajunsa acasa o cuprindea oboseala adormea, cum dorm tovi trudivii, faral sa simta afara., pe rer, stele. Iar a doua zi inaintea zorilor, sarea din aternut cu simvaimintul ciudat ca se ntea astzi a doua oar, cu anii implini%i, dar cu toate drepturile speranvele puse in fa;a copilului. Era ceva nou aceasta dqteptare grija de-a ajunge undeva, la or5., unde o atepta o indatorire, cum ar fi a.,teptat-o un barbat, oferindu-i iubirea. Apoi incepeau sal vina oamenii in biroul intunecos al magaziei, uita fiinva renegata, se vedea timpul cit avea de lucru cu cum intr-adev'ir s-ar fi na'scut din nou in diminea;a altfel, ca aceasta, cu o menire clara —Sa imparts piese unelte din magazie, gravy a tuturora. fiind ea de un folos, cuprinsa in hora ma'surat spuda: vedea pe acel om citeodat5, — nu mai indralznea Meit nici in amintire, Matei, numele pe care i-1 c15.dea toata lumea, i se pa'rea strain, aspru, cu toata muzicalitatea celor trei vocale. Avea clipe de indoialI ca el ar fi marinarul, mecanicul de pe Neptun, de a carui prietenie se bucurase o vary... strabatea repede 5antierul, El iqea de la birou in unele ore intrind pretutindeni, pe la toate atelierele, apoi cobora la Dudire, unde raminea multa vreme. De acolo, se intorcea urmat totdeauna de cinciiase oameni, intra iar prin ateliere — numai la magazie nu venea niciodat. In mijlocul acestei vievi alcatuite din zale care se legau intre ele incercuind antierul, magazia era o za moarta. iasa in cale, ca cind Din partea ei, Ana Odeta se ferise intilnirea cu el, noua confruntare, ar fi trebuit sa aiba alte urmari decit primele, datorite numai intimpMrii. Dar era mulvumit fie in preajma, la fel cum in copirlrie o bucura gindul ea el doarme aproape de patul ei, la civiva pai, sub cowl vaporului. In afara de prietenia lui, ramasa in amintire, iii Osise la antier o prietenie noua, Miatul de la trasaj, Kreis, intilnit aici in primele zile. Cu toara tinerevea lui, Kreis Vasile avea de pe acum o faima nume. 1nginerul Dutchievici, care nu arata simpatie faiviA nimanuia, 11 socotea cel mai bun trasator, punindu-1 inaintea altora, rutin.) vi. mai virstnici mai vechi in meserie. Pe linga invalvaitura, 159
balatul avea o pasiune v5.dity pentru geometria aceasta practicaei in dimensiuni uria4e ; aka se explica rivna puss de el in orice lucrare. pasiune, Kreis mai Dar pe linga pricepere, pe linga rivna avea sim% al propor%iilor, al liniilor, atit de trebuitor meseriei, Ural care inst4irile celelalte nu i-ar fi putut da niciodata intreaga ma'surai. Ochiul lui cinta'rea curbele cu precizia unui instrument neaflat inc' in nici o salad de trasaj din lume, o linie stability de el nu se rectifica niciodat5,, erorile iimineau altora — era seapinul imensei plamete spatiului in care vasele desenate iii dezv'aluiau inchipuirii a treia dimensiune... Venea la magazie dupa creioane, dupa pensule, dupa vopsele iii falcuse aproape un obicei caute ora cind ga'sea aici mai pucina vorbindu-i despre sala lume. Ana Odeta it privea cu simpatie, de trasaj, o ducea parca' in alt% lume... Nu-i pMcea lucrul la magazie, invepenita' pe scaun, strivita' de pere%i de rafturile cu piese sau scule ; nu-i pUcea Uica., asprimea lui cind erau oameni, blinde%ea linguitoare cind ramineau singuri, felul nu-i, placeau mustatile lui ascucite ochii cu viclenia lor, tainic cum optea cu cite unii prin col%uri, nesfiindu-se de dinsa, ca cind potlogarie, sau ca cind i-ar fi fost complice la intri0 nu ar fi luat-o in seams mai mult decit masa unde seltea ea s5. scrie. Ar fi vrut sa' piece de-acolo, dar n-o ispiteau nici celelalte birouri — pere%i, furindu-i aerul lumina zilei, Odnitul made scris, fumul de vigad, scrumierele pline, scuiptorile din colcreionul chimic. vuri, cowrile de hirtie, indigo, dosare, Mai degraba s-ar fi dus la strung, sau la cazangerie dac-ar fi ajutat-o puterile. Sala de trasaj, ii explicase Kreis, era inima antierului ; nici o bucata' de fier, nici o tabU nu intra in cazangerie, pin5l, nu i se cadeau de aici, pe abloane, forma, dimensiunile, locul fiedrei Ouri, punctate milimetric, una cite una, zecile, sutele de Ouri. Iar cind iewa din ghilotina, din poansoneza cu care cazangiii execufiecare latura trebuia tau comanda ablonului) se ducea pe cads acolo unde ii era locul, fiecare gaura din sutele de Ouri trebuia trasat% altas% se potriveasd intocmai intocmai pe tabla data poate de alt5. In ora de repaos, intre unu doa, Ana Odeta se ducea uneori acolo, la indemnul lui Kreis. El venea curind dupa dinsa, cu mincarea in git, cu o bucaty de piine in mina, plimba pe plameta verzuie, care-i impalenaraltindu-i incilcita urzeala de linii negre, albe, jeneau privirea. 160
— Asta-i prova lepului de o mie de tone... Privea liniile cu un fel de neincredere, cu un fel de uimire — forma abstractg a vasului pe care se ngscuse, pe care it cunoscuse, concret, din copilIrie, cu care umblase de la Turnu-Severin la Sulina, in calatorii care ;ineau s4tgrnini de zile nu se sfirFau decit ca sg inceapg altele, ping ingheva Dungrea. Mergeau in convoaie, cite patru, base, opt, zece, pe un $ir, pe douI, pe trei, alcgtuind o lume plutitoare, cite §lepuri atitea familii, cu cote%e de pgsgri, cu porci rozind coala de pepene, cu ciini zbenguindu-se pe punte, sau 15.trind la ciinii convoarelor intfinite in cale, cu rufe intrnse pe fringhie, ca ni§te pavilioane multicolore... zgceau pe plametg, in starea for Hala aceasta unde germinalg, i se pgrea o salg de bal — indatg avea sa" se aucra muzica §i uria§ii intm§i pe podele, ridicindu-se, sa incea0 un fantastic dans al vapoarelor, pnnzind-o intre ele, invirtind-o ping la amevealg §i invaluind-o cu plasa de linii ro§ii §i albe, sg crezi ca" sint serpentine. Acest colt al §antierului insemna pentru ea o ispitg din ce in ce mai mare. and intrase prima oars aici, descoperise cg jos se vedea Dungrea ; n-o despartea de apg decit un rind lung de geamuri macar unul din cei patru pere%i ii crideau libertatea privirii. $i chiar de din clipa aceea visase sa se mute la trasaj, sa scape de Uica magazie. Dar pe ce sg-§i intemeieze cererea de mutare, cind, in afara Dun5.rii, care se vedea de la geamuri, restul ii era strain in aceasta sea ? Multe zile iii pastry &dui in tain5,, neindrIznind mgrtunern5.rturisinduli-1. nici ei in intreriseascg nici macar lui Kreis gime. Fiindel in dorinTa ascunsg de a deveni trasatoare, se ascundea credinca ca o indeletrucire mai Brea, mai utila., putea s-o ridice pe alts treaptg in ochii ei in ochii tuturor juded.torilor, dup5: vechiul dicton care spune ca nimic decit munca nu innobileaz`i mai mult omul, adevgr pe care acum it sim%ea, cu sete, cu durere, ping in fundul inimii. $i-acolo avea putin;a, in sfiqit, sa intilneascal uneori un om pe care n-avea cum 1t intilni la magazie ; oricita spaim i-ar fi trezit omul acela, in ea se ngtea, din ce in ce mai chinuitoare, nevoia de a i se afla macar cite o clips in preajma.', dar demng, prin straddania !i prin recunoaterea celor din preajmai. Cu aceste ginduri neclare, continua s'a vin la sala de trasaj in orele de repaos, cearI explica%ii lui Kreis, sa priveascg uneltele de pe plametg, insuwascg alfabetul trasatorilor, pe care nu-1 invadvase la coalg. 161
$i-apoi intr-o zi, sim%i ca' toate acestea incep sa-i aparvinl ; privi in jur cu uimire ; nu ascundeau otaina prea mare. Lui o o viva de lemn, dreapta, taiata pe fibra, de zece metri lungime, o arcui, i se Om ca suns ca un fund de vioara — unealta cea mai previoas5, a trasatorului : din arcuirea ei se nate forma vapoarelor. RidicI o greutate de fonta, avea doukeci de kilograme, cu ea se fixa ipca pe podele — putea s-o dud, nu ii fringea ; i-apoi mai lucrau alte fete acolo, n-or fi fost ele din alts saiminva decit a femeilor. Dar tot n-ar fi indraznit mirturiseasca dorinca, dad n-o indemna chiar Kreis. Intr-o zi, el ii aduse o carte de geometrie pe care invaivase in coaU. InvAase ea, cite unele, ce-i un unghi drept, doua paralele, doua triunghiuri asemenea, iii mai amintea chiar teorema lui Pitagora, dreia ti spun „puntea m1garului". Nu 1ua cartea acasa", n-ar fi avut nici timp, nici lin4tea s-o strThatal, dar la birou, printre pidturi, incepu sa-1 cerceteze cu timiditate filele, v5.zu ca totul aprea a mai limpede acum, decit in puvinii ani ; poate atunci nu-i era gindul la o fa'ra folos fetelor ; croitoreasa destula . geometrie ca s le cropina' deasupra rotulei. iasca rochiile, pe umeri, pe talie, pe Acum, cartea ii faig'aduia un folos practic,igindul ca ar putea deveni trasatoare o fIcea sa desprinda de la prima citire invelesul unei explica%ii, cu care 4i baituse alteori capul ore ore. printre ele geometria, nu se inflviwazI, spre Unele §tiirne, deosebire de altele, ca un fir lung de u§i pe care trebuie sa le .descui cu rnigaM cucerind trudnic spaciul dintre ele. Geometriaa pune in faca o singura aceasta se deschide asupra unei hale, ca o uriaA cupola de stic15.', unde, dac-ai paltruns, dezlegind secretul incu-. ietorii, se dezleaga toate secretele, dintr-unul in altul, ele limpezi firqti ca lumina zilei. Ana Odeta, care la anii §coalei avusese griji mai mari. deficit invW.tura, nu sim%ise niciodat5. prea muB tragere de inima pentru manuale ; dar in fundul sufletului, le pizmuia pe fetele de la liceu, unde ea nu putuse sa ajunga — mai cu seams pe cele studioase, premiate in topi anii, care, cu ghiozdanul la subsuoael, vorbeau pe strada, ca n4te profesoare, despre algebra, fizid latina. Acum yedea • §tiinca, cit incepea ea s-o patruncla, nu-i o consolare pentru fapturile cr4dite rIu de natuei ; o minte mai cupnnzkoare nu-i data ca sa compenseze defectul arhitecturii. $i, muliumita pins azi de ceea ce putea sa poarte gra sfiala. in vazul oricaruia, constata, Cu o mlndrie nebanuita, avea insupri la care nici ma car nu riv162
nise — puterea de a invelege abstrac;iunea, de a construi cu mintea oafodaje, altfel ascunse sim%urilor directe, de neva'zut cu ochii, de neatins cu miinile. Dar sala de trasaj raiminea inca departe, ca intr-o alts lume, unde nu i se parea ing5,duit sa ajungal decit cu inchipuirea. Uneori se intreba daca nu-i sortita sa timina toata viava la magazie, in mirosul de metal vopsele, ara aer, fara i-atunci lunile, si anii, raisuflarea ei, balfaile inimii i se Oreau inutile. Ada gindea, aka sim;ea in ziva cind o intimplare neateptat5. ii aduse in suflet un bineactor val de caldura. Se dusese la prinz, in ora de repaos, pe malul de deasupra calei sad priveasca Duna'rea, cu briza pe obraz, cu soarele in spate, intr-un amestec voluptuos de senzavii. La sud se aceau mari — nu le incelegea rostul — se spa malul, movile uriaw de paimint se transportau cu vagonetele erau aruncate in fluviu, care le inghivea fara sal lase urme. Nu lucrau numai oameni, puzderie, sub cazmalele lor, care flrimivau faleza, ca pe o bariera inutila, pared' se schimba intreg peisajul Pretutindeni se vedeau far4, reperele transform'arii, cine avea ochiul deprins sa citeasd, semnele vedea de pe acum, panoramic, cala noua intinzindu-se pins sus, la ateliere. Sus se turnau temelii, deasupra for aveau sa se ridice ziduri de ca'rimicrl sa se faca acoper4 suscinut de ferme metalice, cat tot numai in stica ; era noua haa a cazangeriei, prima din cele trei planuite, toate pe m5sura viitoarei cale. Jos, pe cala veche, la DunaIre, se vedeau in linie ultimile pescadoare, la umbra ca'rora stajteau marangozii la oclihnL Se lucra acum pe punte, la terminarea suprastructurilor ; unele vase aveau montate elicea cirma, altora li se vopsea bordajul, ,sau li se imbrica in tabU de ararna carena. Grinzi groase de lemn, imirate spre apaj, aratau ca.' se preg'itesc s'aceva neob4nuit se intimplase acolo. Ana niile de lansare. &Idea seama ce, dar trecuse luna, pescadoarele nu erau Odeta gata, cum fagaduiserad marangozii la prima adunare a antierului... La nord, unde era cazangeria veche, afumata ca o potcovairie, lucrul parea laisat in Ora'sire. $iruri de table patate de rugina alcalincepute cu tuiau fundurile neterminate • ale celor patru aproape trei ani in urma". Soarta for nenorocoasa parea cal se menvine ; nu se vedea nici un semn de urnire, nu era nici o forja in preaima, nu se mai lAtuse un nit, nu se mai pusese o tabla noua. 163
. Mai multa ,viati era pe malul de dincolo, in jurul barkii de scinduri care se ridicase. repede, in :citeva zile ; slepurile in reparatie se vedeau pe uscat, urcate pe scaleuri. Era aproape de necrezut cu ce repeziciune luase nastere'aCeasei anexa a santiextului, pe pimintul sterp, umbrit de rare salcii batrine acum •nurnai loc .cle odihnI pentru pasgrilel cerului. Ana Odeta, care, Cunostea DtinIrea si locurile acestea, fiindc5 ele ti fusesera ograda. neingradita . a copilariei, privea cu o uimire naive transformairile. Sa fi fost ele reprezentarea concrete a ceea ce la sedinve:si in /ziare se :nurnea viaca noul-? Era ceva nou, dar ei i se pairea ca total 'pornes- te riuMai diri mintea, diri vointa si din inima •unui singur om, • cel -care rupsese iner%ia si se gindea la el cu o . . Cum . stIfea •aka pe falezai, privind valurile, ochii se opriii pe un giup. ancoratelingal malul ceraialt,, la vre.o.dou5. . sate de metri mai to losul, Ieri. .,fuseserI .acolo, yeniseii, &Va. . aceea; ete. .al 'Esau trei,- fOate ale Societaltii Franceze de Navigavie DunIreara —le, recunostea culorile pictate pe. parapetul. din prova. De altfel,, cuHtoata" clep"4rtarea, ochii ei exersaci • in .largul: peisaj al DunIrii-desluseau chiar $i ini;ialele, de o jurn'itate- de Inetru inalcime iar numerele.. • Si deo.dafa, ochii i se .rn5.rirai, respiravia i se opri, .cu - 0 tregrire. Dar nu. se .inlela,..vedea • bine fiecare.'.cifrI,:- :1001, • un, numb care se vine dsor. minte, slepul uvchiului Mibalis -! Prima ei pornire fu si se -repeadi jos, - sa caute o barca si sa ajung5. acolo. N-o mai vgzuse pe Pepa din 1943, o ocolise si.:-apoi: ii pierduse urma. Iar acum venise, adusl de Dunalre cind. nu se :astepta s-o vacri si.cind avea nevoie •cle ea ca de riiineni altcineva pe lume... Se infrin, se acea curind ora dou5., nu putea. sa lipseascal- de la magazie. Trecusera" atitia ani, :puteau sa mai. .treaeA patru ore.. Avea sai• se dud .seara, la lase, cind se laisa lucrul in :tot santierul. Fiindea, incepind de 4taimina trecutas, la programul zilei se acraugaseral douI ore suplimentare, excepvie acind •doar unele birouri. Oamenii se bucurau ca lucreaa sa cistige mai mult, toamna nu era departe si cresteau nevoile ; destul pierduseri vremea... La ora case, cobort pe call si se duse la pontonul nou f5.cut, unde acosta bacul care transporta dincolo materialele si oamenii. Acum bacul tocmai venea, aducind primul grup de muncitori, si-n164
data ce-i OeWrca, .pornea inapoi &pi -ceilalvir.. Dar; Ana Odeta nu avu nevoie niici :cle aceasti mica. asteptarel doui bgrci- se pregiteau sad piece in balta% cu responsabilul cantmei. .• -. Cocos isi ficea aprovizionarile abia dupa ce risau lucrul zidarii,. care construiau noul, local,' clubul si cantina. Nu avea inimg sa para seasa .binaua, ardea de nerbdate sa vadi _cum; crest ziclurile;t de pared' fi acut. lui cag de mire ; si-apoi se tie ei la gra'cliita e bine s4' mergi seara, .pe rkoare. Acum Cccos toomai .cobora malul, salopeta albastra% stropit de mortar ca salahorii. • Pofteste cu noi, domnisoara ! se 'adres5, fetei,'InTelegind ca ea asteaptl bacul sa treaca Dun'irea. Daca doresti, te aducern sip ittapOi, peste o orI. -Indata trecu bar6, sterse cu balista banca destinat5 musafirei, . isi scoase m5,nusa dreapta' qi-i intinse mina, cum fac cavalerii, ajutindu-i sal treaei peste copastie ; n-avea de uncle sti. ca pentiu ea . barca fusese leaganul copilairiei. Da, era el, Tirnone, cu favaimbkrinitad inainte de, yreme ; purta n-o trecea prima.oars peste si acurn tot timpul mainusile pe _recunoasca' nice Dunare.. Se schimbase ea, are intr-atit ,ca unul ? Ana Odeta se uita.' .1a -el pe., sub gene ;' ii era frici s'41 nu-i intiladuci-arninte neasca privirea.. ,,Timone,..Timone, e cu putintg sa' de. mine ?!" Spre linistea ei.,.nici Cocos ri-o privea decit ,cu .aceeasi fereari ; imaginea. 0 mai vkuse de citeva ori, prin preajrna, magaziei, ei i se intipIrise numai fugar pe. retina :..n-avusese niciodat5, ggazul s,o developeze in primejdioasa degvirsire in care-i apairuse 1410 • •. ponton asta-seara.. fafa, avea prilejul cel mai bun s-o priveasca Acum erau ridice pe furis cite un . sfert de bine — si-abia daca indralznea oche in panouri.. lassaci la slepul de cola, 1001 ! zise Ana - — V-as ruga sa Odeta, adresindu-se sau. lui, sau barcagiului. Abia cind ajunsezi. la slep si ea, puse piciorul pe scar indrkni ridice 'privirea. Fata, apucat'i cu mlinile de parime, se Cocos mulvumeasca, sa'-i ,spuna bung eg.suci din talie si intoarse capul seara. El nu putu decit — Venim sa te 1115.,m, domn4oaei ? J
•
- •
-
165
lei inchipuia ca ea n-o sal doarma pe $lep, in mijlocul DunIrii. Nu, mulcumesc ! ra'spunse dinsa, zimbindu-i din inima. 0 asemenea Uptura, surprinsa in m4carea de acuma, cu bravele intinse dupa parimele scarii, cu un picior indoit din genunchi pe treapta, cu altul intins, Oralsind copastia, cu mijlocul subvire arcuindu-se, vestind parca o aruncare in gol, un zbor, nu o pra'buire, ii amintea o pla'smuire ramasa mult timp sn ochi, un finger la o mina'stire din Moldova, pictat sus pe bolta cupolei... Numai ca imbradmintea lapturii de astalzi era paiminteasd, m4carea ei, bluza iqise din fused', Msind sa se vac15. pielea. Ana Odeta ajunse sus fare sa tie ce tulburare provocase in urrn. Era un mare, de peste o mie de tone, cu puntea ruginital goals. La inceput i se pa'ru p`ira'sit — nu se simIea nicaieri nici o m4care ; apoi, peste acoper4u1 cabinei 1.7`zu ridicindu-se fum pe la budtalrie. Era un fuior alba'strui, subvire, topindu-se pe cerul rozviolet al inset-56i. $i imaginea aceasta, in linwea balv.i, in pustiul din jur, panic toropit, strinse inima fetei ca un clqte mic, dulce, dureros blind. Purta cu sine, nqtearsa de neuitat, amintirea acestor inserari tihnite, cind nu miKa nimic in jur, ci doar apele fluviului clipocesc, iar fumul, la bucaltalrie, vestqte ora cinei, masa care se va pune linga peretele cabinei, felinarul care se va leg'a'na deasupra, luminind chipurile oamenilor dragi, astki pierduv.i. Raimase pe loc, vinindu-se cu amindoua miinile de balustrade ; cablul intins pe bastoane de fier era imprejmuirea simbolica a acestei ei i se Orea ca,), in sfNit, a ajuns ogralzi, despa'r;ind-o de straini, acasa, dupa un drum greu lung. bocanind pe tabU — Apoi, in spatele cabinei se auzirI de du0 perete se ivi o femeie, scuncE, cu parul sabovi .de lemn, alb, orbits puvin de fumul care-i aduse in ochi. 0 recunoscu, era Pepa, imbatrinise mult, se ingdpse, umbla greoi, cu bracele inde• pa'rtate de trup. Pepa n-o vaizu de la inceput. Ana Odeta inainta spre ea, caustatindu-i ochii in lumina de asfinvit. Aceeai bunkate calma tornia tiuta de mult, se citea pe chipul batrin. $i cind fu aproape, va'zu ca pe chipul inecat in gralsimi, care tergeau vechile tr5saturi, : Ucrimau puvin de fum. Dar erau ca altaochii ramasesera. data, de albastrul cel mai limpede care se. poate inchipui, ei singuri tinerevea lumina, prin ei citindu-se blindevea bunatatea acestei falpturi. 166
La doi pai, Ana Odeta se opri ; dad Pepa nu intindea bra;ele s-o cuprinda, sim%ea ca va ca'clea in genunchi. Ba'trina avea ceava in ochi, apoi cea;a se risipi, ochii se marira', calzi uimi%i. — Anu%a ! Sa fii to ?... Bravek ii atirnau greu, departe de trup, ca §i cind la subsuoarI ar fi avut ni“e sacule%i carora daca le adea drumul, cadeau la pamint. Cind fata se lipi de pieptul ei,.se simvi ocrotita, reg`isi, fara gesturi fara cuvinte, dragostea pe care Pepa i-o purtase de mic copil. Maitup ridical bra%ele, greu, ca cind ar fi fost ruginite la incheieturi, ii cuprinse obrazul in palme incepu s-o dezmierde, cu miinile tremurind. Mirosea a bucifarie, a ceapa prajita, a untdelemn incins, dar ce alinare insemna mingiierea ei ! — Pepa, cind avi venit ? — Aseara, numai ca, uite, ne-au ancorat departe de tirg ! — Si unchiul Mihalis ? — Nu-1 ? A plecat cu barca mai adineauri, dupa rachiul lui. Ar fi fost mai bine sa ne ancoreze la vadul Chelarului ; aka avea circiuma peste drum. — Tot voinic ? — Voinic ; saminv5 uscata de kefalonit ! $i Pepa copilarise pe spa, aka fusese sortit neamul. Zaharia, pins fratele ei mai mare, tatal Anei Odeta, o %inuse la el pe pe care era in iarna cind, nimerindu-se in docuri alkuri cu cirmaci capitanul Mihalis, ii galsise mirele in acest vecin. Ana Odeta ramase pin5, tirziu la ei ; i se 'Area ca timpul se intorsese cu mul;i ani in urma — ? Aveau doua cabine mici, la pupa, linga ghereta timonei, incaperi ca de jucarie, cu perevi de scinduri vopsite in albastru-stins, cu tavanul la o palms de cretet — ea le cunoTtea de mult ; cabinele numai ina'untru cirmaciului se infavipu cam la fel pe toate erau vopsite in chip diferit. Pe timp de vara, la amiaza, se incingeau Dar cine to aka de tare, ca nu puteai ramine in5'.untru fira sa silea sa stai acolo, cind afara briza adia atit de pricut ? $i acum, Ana Odeta s-ar fi intors bucuroasa la viata aceasta, chiar daca n-ar pace in via;a fi recapatat o data cu ea tot ce inseamnal mingiiere unui copil. cu vreo unchiul Mihalis, cu o cuic5 in burta Se intoarse patru intr-un turtit, pe care-1 purta in sin. Avea mai puvini 167
ani decit nevasta, sau ea se trecuse inainte de timp. Lui nu i-ai fi dat astki peste cincizeci cinci, pe cind ea Orea poate chiar mai mult. Oricum, Ana Odeta 11 recunoscu aka cum 11 inalt, slab, dar o;elos, negru la fata, cu obrajii sumi, osoi plini de cepi, urcind scara de fringhie ca un mus. 0 oprira la cina indata se puse masa, linga peretele cabinelor, intocmai dup'A regula pe care fata o de mult. Dup'A col%ul lalt, era cote%ul Oinilor, le auzea ciriind, potolite, se apropia ora de somn, venise amurgul din balsa, aducind mirosul umed de salcie de pir. Dulcele ceas al inseiirii, linga cei stilt dragi redau, o clips, ceva din trecut ! — Zi, becivul a murit ! spuse unchiul Mihalis, rupind, fate sa tie, urzeala de vis. Fata se trezi, iii scutur51 capul privi pu%in athecita in jur. — A murit... — Aud ca 1-au Osit cu clondirul la capatii ! — Nu-i adevairat ! — Da;i-i tihna macar in mormint ! zise • Pepa, cu glasul ei ostenit bun. Dar tihna o dorea pentru nepoata — nu vroia ca ea s'Ali mai aduca aminte de case. $tia ce neciimpasnita fusese via%a ei in ultimii ani ; pe Dunalre, vqtile merg duse de vint. o cafea nepoatei ! zise unchiul Mihalis. — vorbised i despre Se sfNise cina, intirziau in fa%a mesei, Costea, om attt de wzat de bun — 0„cat ca n-avea o nevasta potrivit'A lui — despre ahii nu mai avur5, ce spline : intre ai for nu mai era nimeni viu. Dar cu tot valul de tristw care venise deodat'A, Ana Odeta era fericita. ca se of la astai-sears aici. — Ave;i cafea adevairafas. ? Ii placea cafeaua, pentru gust, pentru aroma, era o deprindere chip5.tat`i timpuriu ; oamenii care traiesc pe ape o pre;uiesc in alt fel decit lumea cealalta. $i-apoi o gasesc mai uwr — drumul cafelei, pornit din 06 indep5.rtate, se intretaie adesea cu al lor. Nu mai bause cafea ,,adev5.rata de mult... Unchiul Mihalis o lua de pe la marinari, de pe vapoarele straine, dind altceva in schimb. Nu era patima lui, ci a nevestei ; f5.ra' cafea, Pepa nu putea iasca, deli medicii o satuiau s-o lase, ameninvind-o ca ii primejduiqte sanatatea. Sfaturi zadarnice ! 168
—- Cu cafea am sal mor ; fara cafea sint gata moarta ! Dupa ce ibricul adu in clocot, pe jratec, intrara in cabina din dreapta, mai curata, salonul in care incapeau cel mult patru oaspe%i. In mica ind.pere albastra era doar un pat ingust, inghesuit in perete, un cuier, o oglinda §i-o masa de doua chioape. In aer plutea aroma cafelei... Adulmecind-o, Ana Odeta reOsea aroma copiMriei ; cabina semana intru totul cu aceea in care crescuse, pe §lepul celalalt, al familiei, dispalruta astazi. — Cit ximineti aici ? intreba, ra'sturnind ceaKa in farfurioar5, ghiceasca. ca Pepa $lepul avea sa ramina pe loc multa vreme, trebuia reparat fundul, schimbate numeroase table. Societatea nu hotarise nimic, antierele lucrau altceva, aveau comenzi care nu ingaduiau aminare ; s-ar fi putut sa lincezeasca a§a luni §i luni, unchiul Mihalis era necajit : flra prima de naviga%ie, numai cu leafa, nu cum vor pica, nici drum ! zise Pepa, cu ochii in cea§ca. — Bani Si a§tepta sa simta din respiravia fetei reacvia ei in fata acestei prevestiri. N-o intreba, dar ar fi vrut sa tie : socotea sa se marite, avea pe vreunul in gind ? Respira%ia nepoatei nu se schimba. — Iata colea un barbat... Ta'cu, atept5.. Fata se apropie falra voie de ea. Pepa simvi, me„Ce fel de b'irbat ?” — Unul inalt, om insemnat, Iar wepta, pindind. Respirgia fetei se aprinse pucin. — Dar cam indoit. A Post o ceartal intre voi ? Pindi. Ra'suflarea fetei era tulburat5.. Oare sa nu crezi ? Nu fusese cearta, nu avusese cum, dar n-o despagea de el un gard de sirma cu ghimpi ? O cuprinse un tremur in trup ; cine era acel om de ce se gindea acum la el, dad nimic nu-i fal.g5.duia macar o privire a lui ? Tocmai atunci, sub bordajul de fier se auzi un glas, pe care Ana Odeta 11 cuno§tea, dar nu w de timid : — Domn4oara, mai e§ti aici ? — Iaca'ffl ! zise Pepa. El e ! .Am ghicit ? Fata ie§i §i se duse la scars ; nu era atit de intuneric, incit sa nu-1 vacra.' pe Coco ; venise anume s-o caute, nu se intorcea acum de la gr51.clina'rie : barca era goals, lipsea §i barcagiul, iar el 4i lepadase 169
bereta caraghioasa din cretet, se pieptanase lins, in local salopete j Ota6, de var iii pusese haine curate, de dril. — M-am gindit ca n-.ai cu ce te intoarce, vorbi cavalerul, cu o timiditate nepotrivita firm lui hazoase, nici glasului aproape anormal de profund. Dace vrei, te duc dincolo ; sa n-ai teams, am mai umblat pe Dunare ! 11 vaizuse, vinea minte cum venea de la bostaimarie cu cite douaizeci de pepeni in barca... Venea tot aka, dupe ca'derea serii, se striga — pe atunci nu-i spunea domnioara lipea de bordaj Pui de iepure, hai sa ron0i bostana ! Ea iewa, in cajmag de noapte, cu picioarele goale, el se urca pe punte, tragea pepenii sus, legavi dinainte cu sfoara, ii spargea dintr-o buiturai fiecare cu cite o bucafa in mina, iii infundau fa%a in dantelalria apoasa dulce, infulecind-o salbatic, ca fiarele. el, iar azi o regasea in alts piele, 0 uitase dorea cum sint dorite femeile .; ar f i frint-o cum fringea pepenii odinioaxi, ar fi infulecat-o — netiind ca ea e Pui de iepure, nu si-ar fi dat seama de profanare. Pentru aitceva, de ce-ar fi trecut Dunairea ? Batrinii ramaisesera in cabins, sa nu tulbure idila de afara. Dupe ce ii trecu mirarea, Ana Odeta avu o pornire de ura. Fuaceasta ii este menirea, cum ii era sese adulmecata adesea, menit Duna'rii sa curga spre mare, n-o jignise sta'ruinva nici unuia din barbacii care ii dadusera tircoale. Dar acum, cind pusese pe ea alts haina, sa nu recunoasca femeia din ea decit unul, cu ce drept venea sniinul din barca, nutrind gindul sa o despoaie ? Pe urma, stairuinva lui ascunsa in sfiala, ii inmuie cerbicia ; era i el un ba'rbat din acelai. neam Omintesc cu ba'rbatul a ca'rui vorba ar fi dorit s-o auda asta'-sears. Si-n preama'rirea aceluia, se cuvenea sa fie iertaitoare cu intreg neamul. zimbi, neputindu-i oferi o ra'sSe apleca peste balustrade plata mai mare. mul;umesc, zise, dar ramin aici asta-sears. — Glasul ei era gray molatic, avea inflexiuni ademenitoare, de dadea seama. care nici m5.car Nu mintea intru totul, ar fi ra'Mas aici nu doar acuma, bucuroasa ar fi fost sa nu i se mai tie de urma... Mai tirziu, unchiul Mihalis o conduse . cu barca, nu la antier, n-ar fi putut trece noaptea pe acolo, o oprea paznicul de pe cala. 0 170
Buse pins la vadul Chelarului, cel mai apropiat loc de unde putea in oral, ca sal is tramvaiul. Intre timp, Cocos ajunsese, legase barca, privise stelele, hi pi Oise frizura, intrebindu-se ce rost avusese atita ferchezuiaU, flcuse drumul pins acasa, iar acum intra pe 1.4 in oaica lui Donos — dormea tot aici, inc5 cautase alts gazduire. Gazda edea la masa, orinduinclu-i hirtiile. Cocos privi peste. uma'rul lui : cereri de inscriere in partid. — Cum se inscriu agia, ma Petrache ? Tu, cu sudura ta, nu prea faci agitatie. — Nici nu-i nevoie ! — Pai nu asta %i-e menirea ? — Fac al%ii pentru mine... (Donos iii privi prietenul cu i'-retenie.) De pilda, chiar responsabilul cantinei ! Cocos se trinti in pat, facindu-se ca nu incelege ; treaba lui r Fiecare iii indeplinege datoria cum poate cum se pricepe mai bine — Ma Petrache, adica tovaraw, vorbesc cu secretarul, intreba dupa o vreme, cum e, ma, cu morala proletara ? — Cum sa.' fie ? — Adica vreau sa te intreb, bunaoara, daca mie imi place a fat, poate chiar de-aici, din antier, sa zicem, o func%ionara... ea te place, morala proletata nu se opune. — Daca — Aiurea. Donos iii strinse hirtiile. — Mai 'bine culca-te nu mai vorbi ‘de pomana ! — Mi-e ca nu pot s'a'. dorm... NM Petrache, pe tine te plac fe-. tele ? Ada, ca secretar, ai trecere pe linga ele ? cu gergarul pe umeri,, pe In loc raspunda, prietenul sa se spele inaintea culcarii. Cind se intoarse, Cocos era tot in pat, cu hainele bune, cele de dril — n-avea altele pentru timpul verii. Donos stinse lumina incepu sa se dezbrace, in raza care venea de afara. — Ma Petrache, se auzi in intuneric glasul gros ca al buhaiului,, oare e o moc1s acuma sa umble fetele in pielea goals ? — Cum in pielea goa15. ? — Adica fara cam* pe ele. — Nu tiu, n-am 135.gat de seams. — Pai ce bagi to de seams !?... Cocos tacu pucin, se intoarse pe-o parte, 4i pipai frizura. 171
.E o mods, de buni seams... Si are un. glas, ma" Petrache, . to loveascI nenorocirile !... 1.4sase DonOs. nu-i mai.] raspunse ;.- adormise din clipa cind capul pe-.perni. Cu toata tulburarea,CocN curina,dupa mai scoafi :hainele. -Ultima imagine care-4 :jucl aceea, uitind. pe retina, dindu-i ameveaWca .bevia, fu mijlocul fetei de .pe ,Duna're, cu bluza • iqit5, din fusta',' dezvelind o f4ie de piele,. ca un cordon sub%ire de mkase aurie. treaca, iar daca i-ar fi - spus Nici prin minte n-ar fi pUtot cineva ar fi crezut ca glume§te : singura ei c5.maA Ana Odeta n-o imbra'case ast5.zi, fiindca seara trecuta fusese prea 'obosital s-o spele.
i
ntr-o dimineafas, la ora apte, in loc sa intre in birou, Matei se duse la cazangerie rImase acolo pins la nouaj, awzat pe un butuc, fa'ra sa spun un cuvint, privind cum se indoaie coastele uitindu-se la ceas, din cind in cind. Pe vremea cind lucra aici, cu ciocanul, nu purta ceasornic la mini. Erau coastele §lepurilor ; indoise el destule. Atunci ins se lucra vechea comae a, intirziatI atit. Astazi, printr-o dispozivie care tuturora li se Orea hazardatad, fiecare pies se acea in douazeci de exemplare, pentru cele zece lepuri care intrau anul acesta pe pentru cele zece programate pe anul urrntor. Comanda cala, exista, altfel n-ar fi fost nimeni nebun sa strice fierul, dar pa'rea fira noima sa lucrezi coaste pentru la anul, cind deocamdafg, primele rugineau of ara, fairal sa li se mai fi baitut o tabM nouI. patru tot cite tablele se croiau, in partea cealalta a halei, Dar dobaizeci din fiecare. Asta se chema preOtirea materialului in serie pentru unii nu era o nociune nouI, o vedeau ins aplicindu-se prima oars. Desigur, multora, care nu izbuteau inchipuie lucrul in desfaurarea lui viitoare, li s-ar fi Orut mai 1in4titor sa vacri cresunul cite unul, incet sigur, ca in tradi%ia tuturor cind tierelor... Matei privea m4c5.rile cazangiilor ; treaba mergea greu el urma'rea, cu . alt ochi acum, numeroasele cauze, pe care be cunotea mai de mult. Fierul venea in lungimi nepotrivite, de aceea, dupI ce ra echipa it tala in bucki, la mIsura, eicleau capete de 20 de centimetri, de 30, de 50, de un metru §i chiar mai mari, graimezi consi173
derabile, din care numai o parte puteau fi folosite altundeva, restul urmind sa se incarce . in vagoane fie trimis inapoi, la retopit. 0 data fierul that, o aka' echipa it lua, it b4a in cuptor, dupa ce era row it tragea pe platoul de fonts, sa-1 indoaie. Trei .oamern se chinuiau cu acest lucru marunt, bItind cu ciocanul, aruncind scintei in jur, na'd4nd. M4carea lor era plastid, tabloul avea .culori impresionante, de la negru pins la rowl cel mai viu, al metalului inropt. Din cind in cind, fierul era tras alaturi, comparat cu lablonul iar se lua la baitut, in timp ce iii pierdea sclipirea, treptat, facindu-se cenupu. Adesea, miKarea se repeta, indoitura nu iewa perfect de la inceput... Iar dupa ce, in sfNit, la capatul unui sfert de ceas, cazangiii aruncau coasta iterminata p luau alta la rind, echipa (le control se intimpla sa o dea deoparte — din zece, dou5.-trei cel pucin, aveaudeformari care nu se puteau ingadui. Dar nici dupa aceea cazna fierului a oamenilor nu era sfiqa it ; trasatorii insemnau locurile fiedrui nit, aizeci de gIuri la o singurI coasts ; 'mesa mergea la poansoneza — alta' echipa o impingea cite trei centimetri, mers de melc, ub poansonul .care o stilpungea, scripind. Cunoatea bine coastele Matei, ndoise la ele cu bra%ele lui, cunotea altele, de zece on pe-atit — nu de aici : impinzeau cala va: flrai glas. Stai.tuse zile intregi poarelor ca o urzeari de fier rece .aplecat deasupra lor, cu peria de sirm'i intr-o mina, cu raKheta in .alta, cu lampa portativa atirnata de git, tirindu-se pe brim' intr-un .spaciu in care nici cel mai scund om nu poate sta m'Icar in genunchi, .sub ucigkorul „dublu fund". Vapoarele, in afar de cele foarte mici, au dou5', funduri, ca geamantanele contraband4tilor, dar cu alt rost : sa le intIreasd in lung ; spa;iul dintre ele, nedestinat nici unei indrdturi, e impinzit de varange, contrachile, carhngi, felurite traverse grinzi, printre care trebuie sa te strecori numai in brinci. Cind vasul caUtorqte gol, adesea in acest spa;iu se cla drumul la ap5., rostul ei fiind acela al unui lest. Dar apa srat5.1 rdininca fierul, el trebuie curIcat de rugina ades, apoi vopsit cu minium de plumb — datorie permanents si blestemata a marinarului de rind. Dupa ce apa se pompeaza afara, in ina'134torul cavou submarin se intr pe gurile de vizitare, deschizalturi rotunde prin care abia te . poTi stecura. Capacele lor, strinse in uruburi, par marinarului lespezi funerare. Omul care intr5 ca arpele sub dublul fund rimine carpe tot -timpul cit sta ascuns, nefiindu-i inga'cluite miK5rile omului. Tavanul 174
de fier it apasa" in crwet, el se tira*e, nu merge, in aerul umed rIrit, avind drept singur tovar4 vesaitura de fier, iar in afara, nu cerul, nu soarele, ele fiind prea departe, ci imensa e4cere a m5xii de dedesubt. Coastele ! Tata-le cum se indoaie, migalos, povaielnic, nedesaiTimp pierdut ! de mult, scuipase rugina lor in multe mari, coastele vapoLe rului, coastele omului statuserai lipite intr-un timp, fierul ii 14sase urme in trup, para.' it mai sin-flea acum. Avea treisprezece ani cind incepuse aceast5. pedeapsa : la o lung dupal imbarcare, vopsea blestematul, tiranicul dublu fund ! Venise la Galati cu un an inainte un timp fusese ucenic la uzina, in santierele lui Cerchez. Nu venise, fugise, noaptea, dintr-un. sat sarac, de pe malul Siretului, in sus, unde oamenii mincau iarna nici acelea de ajuns. Parintii ii mamaliga cu zeama de mutituri murisera in prim5.var5,, pe rind, de o board flra leac la omul mind ; dupa stehnutarea for in cimitir, vecinii presairaii prin casa de alt ajutor nu mai molipsitas praf usturkor de var nestins — full in stare pentru copil. Avea doisprezece ani, minte vie, termina fi de sfintul Petru Pavel clasa a cincea de ;al-a' — taica-su inima, vindut pielea s'a-1 poafa trimite mai sus la invAkura, visa pentru el koala normaa. Acum, raira sprijin r4rai nimeni, copilului nu-i raminea deceit caute rostul in locuri mai bune, deli nu. le unde-s. $i dar nu pe lumina, ca s5.1 nu-1 iscodeasc vecinii taie curajul pornirii ; fugi, noaptea, ca furii — merse pins la dormi pe cimp, in amurgul celeilalte zile porni din nou, stors de putere, dupa citeva ceasuri de drum ajunse la tren, unde ga'si un mecanic cu fochistul cu ci;iva frinari, stria i linga foc, pe marginea cliff ferate, sub un salcim prffuit. Ca1p5,t5: de la ei un ou copt in spuzai, o bucafa de brinz5., un coltuc de piine ; it vedeau mind — erau oameni buni. $i se rugs de dimii s5.-1 dud pins-ntr-un{ ora l, oricare ar fi. — De ce ? — Sal intrulla lucru. — Parintii ?... — Au murit. — Ei, bietul copil !... Era un tren cu vagoanele goale, Ldusese pietr4 acum se inapoiagreu, garile ti adeau cale libera tirziu, mergea cincizeci de kilo-metri pe zi. 175.
cind fochistul, Frinarii se culcara invelici in §ube, se culca adormirl to;i, mecanicul 11 lua de mina pe fugar, it trase mai lineal dea seama care ar fi pentru el of le firea, el, 11 cercet, rostul mai bun. — Am sa to duc la noi, la depou, sa intri ucenic, hotairi la sfiqit. Ai sa spui ca-vi sent unchi... priI1 lua cu el pe locomotiv §i-1 duse la Gala%i, 11 meni, ii cump5.11 haine de dril, 11 ga'zdui, dar la depou nu-1 primiri, n-avea ani destui —zisera— erau prea mul;i copii... Atunci ii ga'si loc la antierul naval — baiatul intra ucenic, in uzinI, la motoarele Diesel ; 11 speriara" motoarele la inceput... Dar pe omul bun nu-1 mai v5izu... 0 sIptalmina dupa aceea it mutaei la regionala de la Cluj ; socoteau ca in partea asta a Orii locul lui nu era potrivit. Afla spre CrIciun ca murise, intr-o ciocnire, cum mor citeodata oamenii la drumul de fier. Peste citva timp veni sa.-1 vada un frate al unchiului adoptiv, nu-1 cunoscuse pins atunci, lucra la depou, era mai tinalr, purta dupa toate semnele aveau alt nume, ca fravii vitregi, la chip. Pe acel om, care avu la fire, pIrinvi, fiindca sem5.nau el unchi, 11 grija sal intrebe de soarta lui, ca §i cind i-ar fi fost astki era secretarul comitetului Judechema Alexandru Stoian, vean de paitid. Matei, defii asculeitor §i cu pricepere la maiini, fiind destul de inzestrat ca sa ajung51, odat5, un mecanic des'avNit, ii &du curind acelui om prilejul unei mari mihniri. In vara urmkoare, fugi din antier, lase cuvint ; lumea it ispitea, vroia s-o cunoascI, sa vacra -daca in alte pairvi nu putea fi traiul mai bun. Se dqirase la trup, min%i, iii 1ua trei ani mai mult, i1 crezura, aveau nevoie de un om — fie copil — se im6arcal pe un vas nou, franvuzesc, Sinai, un „motorship", ca ungaitor, cunoscu dublul fund... Dublul fund ! Taba cornier, varange §i coast& intrate in trup ! Acum 11 dureau •coastele §lepului, nu coastele lui. Privi, iii not, se gindi posomorit. Inadmisibil ! Prima buba era aici, o de mult, dar ping acum nu-1 duruse atit ; §i dad ar fi spus ca'-1 doare, n-ar fi schimbat nimic — pe inginerul Baciu nu-1 durea nimic... de la cazangerie, urca faleza, care la anul avea sa" disparl, cum incepuse de pe acum sa dispara in partea de sud. 176
Indata ce puse piciorul sus, crldu -cu ochii de seful serviciului administrativ. Ilie Concu se ciorovala cu un picher de cale ferata, care conducea lucrairile la prelungirea liniei de garaj. Pin acum, materialele se deseircau aproape de poartal, de unde se transportau cu spinarea, cu ca'ruvele sau cu vagonetele la locul trebuitor. Tabla si fierul, bunIoarg, ca sa ajunO la cazangerie, tocmai pe malul Dunarii, aveau nevoie de cinci manevr'Iri. Lungindu-se linia de garaj pins la ateliere, ralminea o singur manevii, si aceea usurata mult. In loc de. o sut% de oameni, erau de ajuns doi, plus o macara simp1.5., care se construia in santier, chiar acum. Era prima propunere a inginerului Dutchievici, si la inceput nimeni nu lAnuia ce sume se puteau economisi in acest chip. In raportul tehnic se mita, pe scurt : „Investivii : 45 000 lei ; economii la tons : 200 lei. Economii generale, la un slep : 50 000 lei ; la 20. de slepuri : 1 000 000 lei..." De necrezut ! $i era departe de a fi capitolul cel mai fructuos ! — Ce faci aici, nene Con%ule ? intreM Matei. — Ia, ma cert cu un... nu stiu cum spun ! — Lasg-i pe al;ii ei se certe, nu pierde vremea cu el ! Ilie Concu era, de la ora cinci diminea%a 0'11s la noua seara, in santier si, pe administravie, acea gospoda'rie, treaba de intendent. Iar directorul, pare-se, nu era muhumit ! Altfel de ce i-ar fi spus ca pierde vremea ? Hm ! $i daca veneau vagoanele luni ? Le desdscau iar la poart5. ? Iar haida-haida, cu compania de zileri, ca la ra'zboi ? $i economiile ? Doar pe hirtie !... Ei, fir-ai to fii de picher ! Lucralrile noi se fIceau sub conducerea unui inginer angajat de curind, specialist in construc%ii ; it chema Pandelescu si era seful biroului de investivii, infiincat acum ; alt sef ! El indruma lucrul la noua hall a cazangeriei, chiar §i la cantina, enervindu-1 pe Locos, el stabilise traseul liniei noi de garaj, dar altminteri staItea mai mult in birou ; acum studia proiectul uzinei, care sa incalzeasc5 tot santierul si-a ca'rei construc;ie incepea abia anul viitor, in februarie — pins atunci muU hirtie de pr45,clit ! vedem Era un tinalr priceput si binevoitor, sits noua — mai tirziu. Dar daei el st5,tea in birou, cine sa se certe cu picherul ? duci la Regionala Callor Ferate, E usor sa intocmesti un proiect, pun o viz pe el, si-apoi sa dai porunci... $i-n afar de asta, nimic ? Lucrul creste singur, din Omint ?... Picherul . era pensionar la Calea Ferafal. si se angajase ziler ; trebuia un om care sa conduca lucrarea pe teren. Daca s-ar fi pri177
ceput, Ilie Con%u ar fi fa'cut-o el, cu miinile lui, necazul acesta acum, sa', mai vin spun cal pierde timp ! directorul Apoi bine, picherule, las' 6. vezi to ! $eful serviciului administrativ se indesa in calciie, la un pas de acel paickos, gata s5-1 apuce de piept. de ce-vi zic tovar'4, a fost vorba sa — Tovara*, ca nu fie gata pina disear51. ? — 0 fi fost ! — Ada ? Atunci asculta aici : traverse %i-am dat, balast ai avut, dine, eclise, crampoane, tot, nu ci-a lipsit nimic, de plouat n-a plouat, n-a fost bombardament, a'sta s-a dus de mult... $i-n timp ce vorbea, Concu mai avea .timp de gindit : „De atitea ? Are idreptate directorul, pal nu ?! Aia ce-oi fi prost la cazangerie icer ciment, la birou sint doi delega%i, am uitat de ei, Mititelu m-a chemat sal-mi arate n4te hirtii — uite the are pe cap un administrator de antier !" Gindurile nu se oprira aici ; uitase sa telefoneze la bancI spuda lui Topologu... Ce sa.'-i mai spur., cal era prea tirziu, trebuia sa pice acum inapoi ; nu-i nimic, sa se mai clued o data, nu era zi de leafs, la tramvai nu patea, ii scosese abonament. $i marina aia, ca nu mai era gata °data ! $oferul zicea trebuie un rulment ; la vinaidar la inginerul Baciu cum mersese, nu doar in oral, ci toare, la Bucureti ? $oferul sabota ; trebuia cercetat pucin... Iar picherul... — Uite ce e, cetAene, eu n-am timp de pierdut ; auz4i ce mi-a spus ! Dar ascult5 aici : stilpi sint, sirma becuri avern, pun electricienii sa tra0 lumina, lucrezi i la noapte, iei al%i oameni, de un de — scoci in pamint, dar pin` mime la unu sal fie gata. Uite, ma duc sa anun; la gaii, sa vina comisia de recepvie... — N-o chema, cal n-o sa fie gata ! — Ba o chem, daca o veni de poman51., taxa ;i-o pun dumitale la socoteaa. Yci iau haina Se uit5.1 la el de sus 0115. jos ; avea bocanci not in"picioare, in schimb pantalonii fara dung Oreau cam tocici ; nu-i nimic ! iau tot, to trimit acasa in izmene — picioarele goale !... Se indeparta iar, se scarping in crqtet, pe sub apcal ; era nervos. De ce ? Minded' directorul ii spusese sa nu piarda timpul. 0 vorba azvirlita aka, poate faira judecata, in loc de buns dimineava, strice toata ziva. Se intoarse iar poate vorbi picherului mai blind : 178
— Ce zici, mai frate, o termini ? — De, stiu eu ? Am sal incerc ! Iar fu gata Ilie Con%u sal izbucneasca. Auzi, tilharul, sal incerce, cind isi luase angajament ! Dar se stapini ; oricum, parca it mai urnise pu%in de cind iii imblinzise glasul. „Bine, daca vrea asa, am sal "ma rog de el, smerit, cu fruntea la Omint." dumneata... Spune-mi ce — Za'u, mai tovaease, gindeste-te ai nevoie, sal to abut, aici sint... — Gata, tovaraise, cum, necum, o termidim pina miine la prinz ! ? — Nu ma — Unu-i Milica picherul ! Un cuvint si s-a mintuit ! Ilie Conw pleca usurat. Dar staff : picherul ii spusese la fel si ca pina azi e gata — un cuvint ! Ei lass, c-ai sal termini to odata, si-atunci am sal-%i arat eu cuvint ! Se duse la garaj. — Ma Alexe, ce facem, ma, ca ne trebuie ma§ina ! Uite, tovalista director umbla cu tramvaiul si n-are timp de pierdut. Vezi-1 cit a sMbit ! $i-i sup5.rat, adineauri zicea ca de ce pierdem atita timp. Mai avem si al;ii drumuri de f5.cut, tovalisul Topologu, tocmai acum... Ce naiba, ma frate, pentru un rulment ?!... — Care rulment ? trebuie un rulment ? — Da stiu eu care ? N-ai spus — A ! Rulmentul de presiune ! L-am gash, pirlI diseara e pus ! Ilie Con%u se infurie : — Pali de ce ma Iasi sal vorbesc si nu spui nimic ? Se duse la sudura, sal vada noua firma a santierului ; firma era gata, trebuia luata la vopsit. 0 privi — bun ! place, nea Ilie ? — Ilie ConTu se zburli, in gind : „Care esti ala, ma, de n-ai aflat pin5, azi Ca sint seful serviciului administrativ ?" Tregri si o lua la fugal spre birou. Era ora zece, veneau oamenii la semnat hirtii. Asa se hotarise : hirtiile nu se semneaza oricind, seful administrativ e pe teren, semneaza de la sapte la sapte si jumatate ce este urgent ; de la zece la zece si jumatate, ce s-a ivit urgent intre timp, 'de la douasprezece la unu, ce s-a mai gasit urgent. $i ce nu-i urgent ?... Pe naiba, toate sint urgente intr-un sander ! In usa, it vazu pe director, care iesea de la sala de trasaj. E frumos in sala de trasaj, sal vezi cum iau nastere, pe dusumea, in marime natura15., formele viitorului vas. Dad ai inchipuirea inari179
pe -, strasnica pats, 11 si • vezi plutind, tangind. . stabilitate !... Lasa'-i pe piard4 sa viseze. dac' asemenea imagingie. Cu Con;u nu- au.. Tce, face 1 . sub: etraval, ea -po0 chiar sa/ auzi , motoarele dudpind, . ap.a pitan triginct din: Lulea... sa vezi vintul fluturind pavilion1,11,7. ancorei ;: jos, Te a§ezi. la prova, sub'. tend:1,14%4 postui frurnos •in sala de echipajului5 un : marinar cinta'.., din trasaj, e ra'coare, e umbr5, §i fetele sent. si .dou4 .fete, :s-ar. putea .salopeta/ , jar .sub salo.altfel -!?. - se intind. pe jos ca .nige rnhe peta au ce se cuvine sa aiba/, genunchi, coapse, §olduri, talie etcetera. Cei cu inchipuirea mai infierbintafi pot s4,- yada toate acestea ar fi despuiate. Ei nu, el, The Con;u, aievea, prin inza, ca incercase nicio.putea .15..uda c-o. asenienea,. inchipuire, nu nu dat4;. avea nevast4,. nu se, ducea in sala de trasaj. Dar directorul de. ce intrase acolo, ca Inca nu se trasa motonava ?... Cu motonava era socoteara mai incurcata - nu-1 privea pe el : veniseli inapoi planuneaprobate. Trebuiau fa'cute din nou, pa/ cat ! - inseamna ca mai ! pierd timpul si Acum, directorul mergea pe alee, spre birouri ; Ilie Concu ar fi vrut sa i-o is inainte, avea treaba, dar se gindea ca dad trece pe ling dinsul, iar ii face vreo observa%ie. Isi domoli mersul, sa nu se aucti pasii -fisiia al naibii pietrisul : hota'rit, trebuia sa puns asfalt, alta' baitaie de cap ! Apoi se opri deodata, ca si cum s-ar fi impiedicat. La treizeci de metri in fa0, directorul seituse locului, privind rabaturile de flori. Florile crescuser5., petunii, circiuma'rese, ochiul boului - nu -flori de parc, flori de gospodMe ; Ilie Contu adusese rIsaduri de la el de acasai, ca avea destule, se inmulvisera ca la gra/dinar. Dupa ce privi la unele si la altele, pe toata lungimea rabatului, directorul pasi pe iarM si rupse o pansea firava'. si intirziata/ . Ia to uita/ ! Trebuia sa puna firmulite pe marginea aleii : „Nu rupeci florile ; nu calca%i. pe iarba !" $i du0 ce rupse floarea, directorul nu pled mai departe ; Intii o privi gales, pe urrna prinse s-o miroase. Ce miros poate in mile, o pansea care-a inflorit prirdIvara ? The Con%u i§i lug capul intre umeri si porni mai departe, cu riscul de-a se expune cum e mai ra/u : din flanc. $i chid ajunse in dreptul lui tocmai cu flancul, gata-gata sa scape, directorul se intoarse : - Ce mergi a§a fuga ? Alta observaIie. 180
:? totitinug directorul,• ,apropiindu-se •Ai vgzut; .flOar'ea cind nu 1-ar fi ;inut toatI ziva numai in obserde el, vesel, ca ! $i sa vezi ce ginga; Ce.ctilari are; • pard-i Vatii.' Iamiroase ! Zicind acestea, intinse trAria; ,si Ilie .Contu se pomeni .cu floricica in cheutoarea Vai de mine' I.' zise, inrclindu-se pins in virful nasului. . Mai bine s-o fi dat unei fete !. — Ei, cu 'fetele e altceva !.. ra'spunse directorul:. the C.onw nu prea inTelegea, nu cfidue 41-06 nici unei fete, dar incuviintg din cap. rani — directorul Intre acestea,. -porniserg .sere birou, cu nu se grabea. — Uite ce este, nene Con%ule, mi se pare ca muncqti prea r5min f ara dumneata. rnult.I\T-g urea sy to irnbolna'yestiPoftim de mai intelege Biroul tot nu vi aranjat ! • aranjase, dar avea sg fie gata curind ; isi ggsise o odaie, Nu lirigy eCtetariat;'unde fusese. registratura, iar registratura o mutase in pavilionul de arituri,:rnai aproape de pang. directorul dupa' alai ci%iva Trebuie o secretary; . Dunineata-. esti rnai mutt spe 'term ; trebuie 5'1 -fie • i in biroul dumitale cineva, sy tispunda' la telefon, sa primeascg hirtiile,• sa -total: aranj.at.: le Cerceteze,. cind vii Asta da, hirtiile ii da'cleau• lui The -Coml.' malty bgtaie de cap. Dar o secretary ?... Mai bine un secretar. Eu ma duc '; ma' -at-eaptg oamenii, am intirziat ! zise Ilie . Convuvazin.d ca ‘directorul nu se grThea. Matei nu se grThea, e adevairat. ; 'ping la ora doua'sprezece, cind convOcase o cansfaituire. tehnica% nu avea ce face decit sa gindeasd. $i: -avea' muite ginduri pe care nu - tia 'cum sad le impace. A privi. butoniera unui. .om cumsecade gazonul; a rupe•-0 floare, a o pune sint gesturi idilice, nu balnuiqte nimeni c5, pot si ascuncri o nervozitatem La douaisprezece, Dutchievici Marchidan erau in birou ; venire si maistrul Golgota. Ceea ce it preocupa pe Matei se rezuma intr-o singuri frazg : Ca sad eliber5.rn cit mai curind cazangeria de comanda cea mai mignoassas, trebuie neapgratsa" mecanizam fabricatia coastelor .. 0 press, care sa le indoaie si sl le gaiureascal.,. ar reduce timpul la 181
cit ? In cit timp crezi ca ar putea fi gata o coasts, tovaralse Dutchievici ? — In eel mult trei minute, chiar dad opera%ia s-ar face in doi timpi, cum ma'. gindeam ()data. — A... v-aTi gindit si dumneavoastra ? — Mai demult, nu azi. Acum vreo doukeci de ani. Intoarseli capul spre el ; avusese un ton ciudat, pe care nu i-1 cunosteau. Chipul lui insa nu pa'rea. tulburat, era rece si gray. — Si la ce concluzie avi ajuns acum doukeci de ani ? Matei avea o usoarai ironie in glas. — Ca nu renteaza ; vasele nu se construiesc niciodataserie atit de mare, inch indoirea coastelor sa merite .mecanizarea. — Vom vedea indat5 dad merits. Tovadse Marchidan, to rog noteaza !... Nu era greu de concretizat datele si de acut calculul : sase mii de coaste, trei minute in loc de cincizeci si sase... Economia de timp Orea fabuloasa. Oare o asemenea press inflvisa pentru santier o problems irezolvaba ? Inginerul Dutchievici nu spunea nimic, privea plafonul, dar privirea pard i se ducea mai departe, afael, spre cerul albastru ; erau zile de varal, frumoase. Marchidan sttea cu nasul in hirtie, nu indliznea sa ridice capul... Maistrul Golgota isi cadu Orerea data : — Nu cred ca e bine in momentul de fafa ! Muncitorii ce-au sa mai fad ? Le luam piinea, au sa ridice glasul. Datoria sindicatului... .Matei ii privi lung, Orind ca mediteaza'. Il preocupa altceva, nu se asteptase la obiecviunea aceasta. Ra'spunse calm : — Din ce secol vii .dumneata ?... Te sfatuiesc sa", mai citesti ceva carte. Datoria sindicatului este sa sprijine marirea producciei ; asa o sal fie si piinea muncitorilor mai mare ! Scrie, tovar4e Marchidan : „Se instituie un premiu de zece mii de lei pentru proiectul unei prese de indoit $i Ourit coaste, care sa se poat5, realiza cu mijloacele santierului. Datele si laimuririle se vor lua de la serviciul tehnic..." Maistrul Golgota pocni din maisele. Matei nu-1 lua in seam ; se uita la ceas. — E douaisprezece si doukeci si cinci ; pins la ora unu anun;ul sa fie afisat. Tovar4e Dutchievici, nu mai am timp acum, dar diseara", la case, daca pute;i sa intirziavi o jum5.tate de ceas, as vrea 182
sa vorbim ceva. Tovaralse Marchidan, e Bata borderoul cu sistematizarea cornierului tablelor ? — Se copiaz5. Vi-1 aduc intr-un ceas. Pins aproape de ora unu, Matei se plimba iar pe alee,. privind intimpma cam iar rabaturile. Cind reveni la birou, telefonista speriata : — A telefonat de la judeveana ; diseara la ora nou5 sa fi%i la tovarasul Stoian ! Directorul se oprise in usa de la intrare ; inclina din cap. In fava avea o sala, doua usi marl in fund, trei pe stinga, trei pe dreapta dind in tot atitea birouri ale administra;iei. intre usile din fund, se afla cabina telefonistei, o centrals mica, numai cu trei numere insulate : unul la direc%ie, altul la contabilitate, al treilea la poarta" — raminea cuplat noaptea. Telefonista, care astepta in usa cabinei, it vesti iarasi : • — A telefonat de la judeveana... — Mi-ai mai spus o data ! L-ai vazut pe tovara'sul Concu ? — Da, e la contabilitate. — Roaga-1 sa vina incoace... Administratorul veni indata. — Tovaxise Concu, ce faiceai in clipa asta ? - Ia, cu Mititelu, aveam o cearta. — Lass-1 treaca. Pune imediat sal se faca o cerere : se vor instala telefoane in toate birourile, la sala de trasaj si in atelierele principale... — Tovar5se director, in loc sa se Oda de lucru, au sa vorbeasca toata ziva... — Nu cred. $i n-o sa fie nimic daca o sa'-i telefoneze unuia nevasta ca e bolnaval. In schimb, atelierele au sa fie legate si intre ele, si cu biroul ; sa faci socoteala cam cit timp s-ar cistiga, daca oamenii n-ar mai forfoti prin curte, du0 o informavie. Biroul dumitale cind o sa fie Bata ? — Saptamina viitoare. — Bine ! Aranjeaz5.-1 cum hi place, dar te rog sa fie prezentabil ; covor pe jos, perdele la ferestre, in lipsa mea sal povi primi oaspevi. $i-acum, du-te de te ceartal cu Mititelu mai departe. Se uita la ceas : era unu. Cocos urca scarile. — Mai Cocean, zise Matei rizind, care crezi to ca-i cea mai mare virtute omeneasca ? — Sa maiiinci la timp ! 183
— Tu nici nu puteai sa raspunzi altfel ! Dar mai e una, tot atit de mare. - Punctualitatea ! Bravo ! Cu asta c4tigi mult in viata. Ia vino pucin incoace ! Up din fund &idea intr-o anticamera, de unde se antra in biroul directorului, la dreapta. Peretele din stinga era spart, tocmai se monta o ug, care nu existase, acind ca incaperea aceea, viitorul birou al lui Ilie Con;u, sa comunice cu anticamera. Aici, la mijloc, ar fi fost locul cel mai potrivit pentru secretara. — Cum merge cantina ? Pot sa maninc eu asta'zi ? intrebil Matei in timp ce trecea peste moloz in biroul sau, din dreiapta. — Trebuia sai to fi inscris de ieri, dar tread ! — AU' al dracului !... Ia spune, Cocean, crezi .ca de azi inainte ai putea sa cantina altuia ? — De, mi-e c-ar scMea caloriile, dar dad. altfel nu se poate... E acolo o fatl mai de snMejde, am s-o pun pe ea responsabirA. — Tu ai sa iei in primire serviciul aprovizionarii. — Adica ma retrogradezi ? — Nu aprovizionarea cu zarzavaturi : fier tab15.1. De asta depinde viata noastra". $i sint greutaci maxi, trebuie sa ara'Ti ce in stare : acum sau niciodatal ! Coco incepu sa fiarba : — Dad-i ceva pe pe moarte, gata-s ! Ii plIcea s5.1 aiba grija de mincarea oamenilor, ii plIcea zideasca, ii pMcea orice treaba Baca se cerea sa alerge, sa se inghesuie dea din coate. Dar aici, sim;ea ca incepe sa lincezeasa. La cantina aproape ca nu mai avea ce face — lucrul o data organizat mergea ca pe roate. Dincolo, la bina, ce sa faca, clad erau un maistru, nici de toate ? Constructie mica, douazeci de zidari ba;i capul ! Fabrica de ciment ala'turi — vecinu-i nu merits fac5, tocmai el necazuri. Fabrica de c51.ramida ? Pali vecin, n-o n-au ei nevoie sal li se repare bacul ? Cine-1 repara, ca nu-i tabla, fa'cut potcov'Ariile nu-s nituri, nu-i timp, toate antierele pe mine, 11 repar eu, tovarali ! planul... Asta-i tot baiul ? Cita dra"mida ne trebuie ? Cinci sute de mii, deocamdata ! (Sa fie pentru nevoile celelalte, pentru cazangeria noua, inginerul Pandelescu, cel cu investi;iile, care ar trebui sa aiba griP, de toate, e incurcat rau cu dosarele.) A, sigur, nu toata o data, tovar4e ; se eploneaz. Dar in noiembrie ne mai da;i alta !... Hai, Margareta ! Cam asta ! Restul, nici o greutate. Lemn pentru arpanta, cit vrei, e plinI ograda. Dulgheri ? Ei, asta-i ! —i i iei de colo 184
nici nu meritl intrebare : Ilie Conti' mu;i dincolo. Timplaria ? cunoate. Mai rImine tabla pentru acoperit — nu-i tabla zincatI in tot orawl. Ba este : fabrica de uruburi are cinci mii de kilograme stocate. Pentru ce ? Pentru cMclirea administraviei ? Ce v1 trebuie administra;ie aka mare, mai frate ? $i cind o incepevi ? A, nu s-a aprobat ind proiectul ? 0 facevi abia la anul ? PE bine, tovar4e, dad incepevi la anul, cum vinevi cinci mii de kilograme degeaba ? Nu, ne trebuie numai doua mii de kilograme, nimica toaei !... Sub forma de imprumut ? De acord ! La nevoie va crim altceva in schimb : fier cornier. Nu vl intereseaz`A ?... Atunci ciment !... Vre%i tabM ? Bine, tabla ! Negre* la 1 decembrie ! Pot trimite du0-mas s-o incarce ? Mulvumesc eilduros ; hai, Margareta ! Matei 11 privi in fava. — Miine pleci la Rqica ! — Pot sa plec asta'zi. Ce trebuie s-aduc de-acolo ? — Fier cornier tabla, cinci mii de tone pinI la 30 noiembrie ; prima comana. ! — $i ce-i greu in asta ? Ci Boar n-o -sI le duc in spinare. — E greu, cad se m4ca incet uzina. Faci ce dar trebuie sa ias5, pe poarta trei sute de tone pe sa"pt5,minas, treizeci de vagoane, cum prevede contractul. Ce zici, Cocean, te vine cureaua ? — Dad nu m-o vine, ma leg c-o parim'A d-alea groase. — Bine ! Convu o dea delega;ie, te duci cu trenul, cu avionul, cu ce ci place. 0 sa vin Marchidan (Matei se uita la ceas). Te dau pe mina lui ; dupai-masa o sa te cMscaleasd, dar sa te asealesc eu deocamdat5.. De la uzina nu ne trimit niciodata dimensiunile comandate. — Saboteaz ! interveni Cocos, pus pe hail& pe mine, ca le leacul ! — Te privqte ce faci, dar cornierul tablele trebuie sa vin in_ dimensiunileexacte. Altfel care-i paguba ? — 0 cind o sa aflu. — Atunci afla. : diferen;ele de lungime, capetele care cad la . foarfe6 le patim de poman5. — asta o dat5.. Al doilea, pratim transportul, la greutate. Al treilea, trebuie sa le indrdm in vagoane, sa le trimitem inapoi, munca cheltuiaM zadarnical. Spune, Cocean, ivi place ? — Cum o plad ?! Dar daca nu %i le-oi aduce eu la milimetru, sa nu-mi mai spui Cocean niciodata ! 185
— Nu-i asa de usor, altfel nu te trimiteam pe tine, ga'seam si pe altul. Pentru ca uite, nu-ti dau nici un temei legal s'A te sprijini. In contract e specificat ca dimensiunile variaza'... Pot sa-ii astupe gura cu asta. — Las` cal am eu ce sa le spun qi cu gura astupata ! — Nu te umfla ca broscoiul si mai bine asculta : la nevoie acceptam o majorare de prey, sal le taie acolo, si suporta'm manopera ; ei au altfel de masini decit ale noastre ; in orice caz o dea un tabel de specificavii, ca coste mai pu;in. Marchidan o ce sa ceri in executarea comenzii. Daca nu te descurci, telesa fonezi diminea%a la opt, fulger ; am sa astept in birou. $i asculta aici : fa toate eforturile. Chiar daea ar fi sal cistiga'm numai timp, $i tot merits, fiindca intirzierea o plkesc eu cu capul. In rezumat, ai de dat trei atacuri... taie nimeni capul din — Doua le stiu si las pe mine, n-o n-am ce-%i asta ; daca te-o mai durea pu;in intr-o zi, face : iei un antinevralgic ! Va sa zica, intii, sal se trimita comanda la timp, al doilea, sa-, fie pe dimensiunile specificate, si-al treilea ? — Sa soseasea neintirziat ; sal nu rugineasca-, prin triaje. — Am inceles. E vorba de Calea Ferata- ! Cunosc eu impiega%ii ; n-avea nici o grija : se aranjeaz5. — N-o iei Area usor ? — Care usor ? Nu mi-ai spus adineauri ? Pe viava si pe moarte ! — Atunci, hai la mass ! In drum spre cantina, Matei se opri deodat : crezi ca' pot sl rn5.ninc linistit ? Crezi cal ai — sa" te descurci ? Daca- s4taimina viitoare nu soseste primul transport, nu avem ce sal lucralm si am dat-o dracului ! Cocos vru sa ralspunda, dar vorba ii eArnase in git si el se inrosi deodat& In up magaziei se ivise fata de pe Duna're ; o clips — pe urm‘i fugise inapoi, parca se speriase. Cind Matei intoarse si el capul, surprins de pamca pe care o surprinsese in ochii lui, nu era nimeni, decit un intirziat care se spalla la cismea. — Ce-i, Cocean, pe cine-ai vadzut ? — Mi se pare ca pe dracu ! Dupa aceea, Cocos nu mai spuse nimic. Minca, cialdu dispozicii de la Marchidan tabelul cu specificaviile, ca sa mearga cantina, si la ora trei pleei la gazi — hai, Margareta ! — nu mai avu rabdare sal astepte trenul de a doua zi diminea;a.
cinci, cu o scurta intirziere iaristocratia ingiLa ase nerul Dutchievici ciocani la biroului. Matei se duse sI-i deschicU, it pofti intr-unul din fotolii, iar el se aeza pe cel din fafi. Pe masuca dintre ei erau dotal pahare o sticla cu coniac grecesc Metaxa. Cu toat'a impasibilitatea lui, ochii mwafirului vadira o certa tulburare in clipa cind intilnira eticheta. Privi capsula inca nedesflcuea ; se 'cunotea autentica, garantind, dupa gustul lui, coniacul cel mai bun din lume, fiindca in locul asprimilor de;inea arome subtile. Ce mesaj avea de transmis aceasta. balututi. — sintetizind, antitezic, blinde;ea hotMrea — pe care n-o mai gustase dinaintea raizboiului ? — Un coniac, tovar'Ae Dutchievici ? — Cu cea mai mare plal.cere ! Cel care iii arata atit de deschis dorimele, are, undeva in el, o cinste nativa, dar nimeni nu-i judeca pe oameni dupa manifestIri ap de madrunte. Matei scoase din buzunarul pantalonilor un briceag complex, avere marinareascal, desacu tirbwnul, desprinse Ural brutalitate destup'l sticla. Avea un dop de plutI capsula de staniol auriu mai imaculat, cu porozitatea find, luta cea mai elastic etanA, nobila ea ins5.si in rindul lute or, pe cit de nobila era balutura din stic1a in rindul coniacurilor. In timp ce fa'cea aceste opera;iuni, dovedind o indeminare proprie nu doar ibarmanului, ci omului de mare, nuli scaipa din ochi musafirul, aral sI se poatI spune ca'-1 spioneaza. Pe buze i se citea zimbetul cunoscut, mulcumirea tainica, pu%in vanitoasa, a gazdei care tie dinainte cit de 187
mare este surprizarezervata oaspetelui. Turns in pahare maxi, m1surmica... % $i-apoi, flea' ca vreunul sa.scoata o vorbg, incepu ceremonialul ; ai fi spus cal fiecare din ei imita m4ca'rile celuiralt, sincronizindu-le, intr-un joc al rafina%ilor. Cum vi se pare ? intreb5, Matei, mai tirziu, dupa golirea paharelor. — Excelent ! Raspunsul era o ineuviintare ; ii tuna' insI la al treilea pahar oaspetele se opri. Din cumptare, din buracuviinta% calcul ? Ceremonia durase o jumatate de ceas, timp scurs in lin4te desfatare. Asemenea tihnite jumata%i de ceas fac uneori cit o noapte de repaos. — Dac'" v-a placut intr-adev5r,, restul it pastrez pentru dumneavoastra ; n-o sa se atinga nimeni de el. Mates. se ridica, infunda bine sticla, culcata, in sertarul biroblUi i in .treaca't. .Se - uita. la' ceas gestul, dar 'nu si. ritlicl. spuneti ceva — • • piteCtoifil '.'zimbea.) Vrut. sa • b.em- im reuna 'un-; : . • 'fiedurkiefit. spuneVi ceva, relua trai "durtineaVoar5'.. Mates, continuind sa zimbeasca, nu sent grabit ;'• 'pot 'in-nine . erica juitatate de teas: .• • •. ' • • Un temp se pirivira in Ochk,'• a'pOI:IngirieruliCla'fira -diti- 'Cap. — Nu, nu am ce sa va spun. . coniac. — Atunci va asept,. chid' Cum e coniacul la Papazian . •• ,• vechi, Papazian era. 'patrohut.eafenelei..-Elite,'dat numai obisnuitii loealului,Hfolbseat nuinele'ltii in locul filtnei-;'era. ,aproape o intimitate, in masura sa to mire la un om care cu •sigtiiarit'4- nu intrase 'nicisidat.1 in 'calenea..,Iiiginetul:.Thit.ChiPvici fu o clips coninSernria. :'aCeasta"lintivbare? 02.f1;:et.reara%. -'Sati .vroia' trar at Ridica din umeti ; n-avea CO' O.' •-• asclindal,- • toci fieCare :sears bea un:coniaela .Papazian. :reincepu. Mato, fara --sas -Otepte: rases ' puns la 'prima ca'•'va," mai rein o ‘clipa/.-.De-'-ce • ati studiat 'ingineri.navara ?' A . fOSt numaio intimplare ? Oispetele ezita era :jar' o lndiscretie. Ce lima/Tea Apoi punse, .ap5.s. at; dar cu obiOuitalui gravitate- si. iiceala/- -: - Fiindea' pMeut vapoarele. 188
inteleg,! Si rnie rni plac ,!... .. Dup4:plecarea inginerului; ,Dutchievici, fizionornia lui Matei,.se schimb'4 dintr-o data. Era obosit, obrazul i se trase, buza 4e sus avu un spasm ; sustinuse, incordat, zimbet care,ascundea preocu, palri nespus, do serioase. •, Astki fusese o zi proasta ; sosise respins anteproiectul rnotonavei. $antierul abia isi organiza serviciul de protectare, si seful lui, inginerul Gheorghidiu, .vent; de. la, Galati cu recomandatii serioase, declarase ,refacerea. lucr,arii cerea. o Jun1 si jurnal.ate., . accepte intirzierea aceasta, cindDirectorului•nu-i era, U§OX trasajul, anticipind realisNrase. ca intr-Q s4pt4mia, zarea proiectului tehnic, lucrare mult mai labprioas4, Dar, in sfirsit, timpul pierdut avea sa'-1 cistige mai tirziu, ,intr,-,un. fel , sau altul. Il amajra mai mult esecul lui Marchidan, care,j6.,pusese atitea sperantem Nu putea invinuiasc5.,41nipea, tinIr inimos, un, ,noaptea bun executant, •gam ,sa, munceasc5. stia ca in privinta a-ceasta flu .era g71intreaca.,;,.a,f4a -proiectele,a1tii,• lax. el $4, ,supravegheze-fabricavia,-in felul ei .treal4 roal-importanta" zimTi ILI capul in miini, pe masa, se oclihni:citeva bind lguntric; neavind puterei 'sa intinda zimbetul - pe. faVi. Nu-i pricea-toriiacuL Muse poate de zece cumtoitai viava,, dar saj deschida o sticla, stia cum sa1-1 toarne ; acuse de multe - ori oficiul acesta. Primul lui stajpin, seful mecanic de"". pe Sinai, era mare 1351.utor de coniac : o sticla pe zi portia. Si fiindca nu avea steward, privilegiul capitanului, cel mai tina'r ungItor, dupal ce-si termina punea manusi de ata" peste miicorvezile, bluza' albI, nile mincate de rugina'. si, asezat in spatele lui, ii turna in pahar,, m'sura cu ma',sur5,, de la cinci du0-amiazI 'Ana' la nousi seara, Marinalria cere o ucenicie complex' : A, cind. sticla raminea sa nu-ti inchipui ca poti turna oricum coniacul ! Paharul golit nu se umple indata, asta nu-i mastic' ; it Iasi sas se zvinte, nu sa.' se usuce. Dad, s-a uscat, batjocoroti lagutura aceasta Nu trecuse decit putin timp de la plecarea inginerului Dutchievici, cind se auzi o ciodnitura in usal, cam timid_' ; n-o cunostea cel care ciocInea acum venea la el prima data. —Intra ! Se uit'i la ceas ; era case si patruzeci si cinci de minute ; i se pIruse ca a trecut o ora intreaga. Dar gindurile merg repede, se aglomereaza, fluide, necunoscind obstacole — si insalg ceasul... 189'
Pe 4a intra un tina'r cu un sul de hirtie in mina stings, cu apca in dreapta. Il cuncltea de mult, de la trasaj ; vorbise cu el ajar astazi. — Ce este, Kreis ? N-ai plecat acasa. ? — Ba da, dar m-am intors sal va (Intinse sulul .de hirtie, cu timiditate.) — Ce-i aici ? — Schi;a unei prese de indoit coaste. Matei ii privi, ara sa inceleaga ; presa de care vorbise astalzi ? Intimplarea sem51.na a farsa. Intinse nedumerit mina desfacu hirtia. Nu era o schiva, ci un desen complet, lucrat cu mare ingrijire cu toate detaliile migaloase. - Cind ai f5cut asta ? — Mai demult. 0 tineam acasa. - $i cum ;i-a venit ideea ? Tu e§ti trasator... — Dar lucrez cu cazangiii. $tiu cum se indoaie coastele... Kreis se inrcli deodata, ca cum ar fi savir§it o gre§eall. - Ce studii ai la baza ? Mi se pare ca.' coala industrials. - Da, desenul tehnic. — irmi pare bine, Kreis ! Sal vedem ce *ere au inginerii. bucura sal iei premiul. Ia spune, ce-ai face to daca ai avea zece mii .de lei aseizi ? — Cinci mii da — Ai pairinvi ? — Da. — Ce-i tatal tau ? — Tot trasator; la $antierul 23 August, fost Concordia. Matei zimbi cu simpatie. — $i mai ai pe cineva trasator in familie ? — Am un frate mai mic, la §coala, dar el vrea sa urmeze ingineria. — Foarte bine ! Ce leafs ai ? — Opt mii cinci sute, in mina'. — 0 sad-1 ajuvi sa urmeze coala ? — Cit am sa pot... — Mai ales d , acs %i-o cre§te §i salariul ! Dar nu mi-ai spus, cu ceilalti cinci mii de lei ce-ai face ? — cumOra material pentru o bard. — Pentru o barca nu §tiu daca vi-ar ajunge ! face-o singur, la iarna. — — Ici plac barcile, Kreis ? 190
Tinarul nu mai ra'spunse ; 1§i stinjenit §apca in mina. Nu §tia dad-i plac barcile, dar de mult timp dorea §i visa sa-§i f acad. una. vedem daca'. proiec— Bine ! zise Matei in incheiere. Acum tul tau e bun ; 1-a mai v51.zut cineva pima acum ? Da... domnul inginer Dutchievici. (Kreis §oval, apoi se sim;i dator faca o m5.rturisire :) Stiti, dinsul m-a ajutat foarte mult. Dad nu mi-ar fi dat curaj, nu m-a§ fi apucat sa fac schiva. M-a ascultat, a spus ca ideea e bun5, §i s-o pun pe hirtie. — Cind a fost asta ? intreba Matei, cu destul neincredere §i nedumerire. — De mult ; acum doi ani, vara. — $i a vaizut schi%a, la urma ? — Da, am acut §i citeva calcule impreuna% Matei i§i fred barbia ; sim%ea abia acum coniacul incalzindu-i genunchii... — De ce nu ai venit la mine mai demult ? Doar ma cuno§teai !... — N-am indrknit ; am vorbit cu tovad§ul Golgota, dar mi-a spus v5c1 .de treaba ; §tici, oamenii rid, n-au incredere cind to v5.d prea — $i cum de-ai indra'znit acuma ? — M-a indemnat domnul inginer Dutchievici. A spus sa dau fuga acas5., dupai lIsarea lucrului, §i inainte de §apte sa fiu inapoi, ca va ga'sesc aici. Am fost cu bicicleta... — Da !... f4cu Matei, furat puvin de ginduri. Da, ai fIcut foarte bine ! 0 mai fi cineva la serviciul tehnic ? Du-te §i lass desenul acolo. Balatul §ovIi : — Domnul inginer Dutchievici mi-a spus sa vi-1 dau dumneavoastra in mina. — Da ?... Atunci las1-1 aici. Dar de ce spui „domnul inginer Dutchievici" ? Nu §tii cum vorbim not asta'zi ? — Ba da... Vede;i, shit obi§nuit cu dinsul mai de mult ! — Spune-i „tovarai§e" ! S-a purtat destul de frumos cu tine ! Dupa plecarea tinarului, Matei simci nevoia s5, bea un pahar de coniac, pe care nu-1 dorise niciodata pin5, acuma, §i destup5. sticla, calcindu-§i cuvintul... La ora opt §i ium5.tate ie§i pe poart51. ; pentru un drum n-avea rost sa tins §oferul pina. noaptea. Merse pe jos spre ora§, la barierI prinse din fuga tramvaiul, se a§eza linga up din spate, cu capul 191
inchise sprijinit in unghiul celor doi pere;i ai vagonului, limpezeasca gindurile aka de aglomerate. Dupa citeva sta;ii, se mai urca un pasager ; auzi up deschizindu-se glasul taxatoarei : — N-ai mairunt, tovarala ? Noul pasager era o femeie ; nu deschise ochii, n-o lua in seama' uit` prezenca ei in clipa urmaltoare. Restul drumului nu se mai urea nici un earator, nu se mai ducea nimeni in oral la ora aceea. In centru, cind sa coboare, descoperi, surprins de prezenta ei nebanuita, o fata inghesuitI in coltul opus al vagonului. Tramvaiul avea douI banci, longitudinale, dupa moda veche, provincials, pasagerii fiind sas, stea fat`i in facs, ca in saloane. Abia cind se opri aUturi, sa deschida up, o recunoscu ; lumina nu-i, ddea pe f aka, numai o raza' ii mingiia urechea. Nu se uitase niciodata anume la urechea unei femei, n-ar fi Mnuit ca acest detaliu al fetei putea sa) fie expresiv, sa aibal personalitate farmec. Apoi ii vaizu in penumbra ochii gura carnoasa, intr-o nepotrivire inexplicabila : ochi de copil, gura de femeie — privire sfioasa, buze umede, calde, pkimge. $i ce tulburkor era desenul urechii ! N-o saluta decit in clipa urmatoare, dupa ce ea parca schi0 o inclinare a capului. coboare repede, stingaci, Vatmanul btu din clopot, cu o nemuhumire iritantl ; s-ar fi putut crede ca ateptase s'a-1 salute ea mai intii, fiindu-i funcTionara. Era fata pe care o intilnise de doua on in up cazangeriei, fi dat seama ca tot ea ii atra'sese privirile intr-o in centru, cind se urca in tramvai sa plece la gad. De atunci n-o mai intilnise, nici nu Jtia unde lucreazal, dar fiindca o aptura ca ea nu putea trece neba'gata in seam, aflase cum o cheam5. §i auzise pe seama ei unele vorbe, datoritI ca'rora iii cricluse seama, cu o mihnire ciudata, fiindd nu4 era nici nici soya, ca fata aceasta avusese o via destul de neclazi. $i tot4, aka cum o v'zuse acum, chipul ei, alckuit din atitea contradic%ii, emana o caldura curata calma, ; sa fi fost oare doar masca sub care 4i ascundea ispita, disimulata cu me$te§ug sfiala ?... Dar, la urma urmelor, e un palcat ca femeile sas fie ispititoare ? Tramvaiul trecuse prin fava lui, o mai vaizu o data, sta'tea in acelgi loc, inghesuiei, mica, pard mai palida. Nu intoarse capul. Pa'rul adunat intr-o bucri grea ii ca'clea pe spate, totui intr-o parte 192
ii dezvelea ceafa firava, gitul lung, care, deli desenat molatic, asa s'a se ghiceasca o nervozitate tinara cuceritoare. 0 chi* avu gindul sad sara pe scara din spate, sa se duca la ea, sa-i explice intimplarea : nu vroise s-o umileasca, lumina din tramvai era .de vina, nu-i deslusise obrazul. Dar oare ce-1 indemna sa se ducad. : sa se scuze, sau s-o mai priveasel o data ? Oricum, tramvaiul ajunsese departe, acea cotul la dreapta ; o mai z5.ri, sau o ghici o frintura de clipI in colcul vagonului — si preocup5.rile celelalte terser indata imaginea ei gravioasad... Ajunse exact in clipa cind secretara iesea din birou sa-1 pofteased'. 0 jumaltate de minut sal fi intirziat nu-1 mai vedea pe tovalista Stoian asta'-sears. Nu stia de ce it chemase, dar intirnerea lui ar fi fost o gresealal pe care n-ar fi putut s-o stearga decit cu o fapea maIreava, si nu prevedea pe curind asemenea faptal. Secretarul era incruntat de data aceasta. — Matei, ce v-a;i apucat sa facevi acolo ? Vuieste orasul ! Toate sint vraiste, nu se vede nici o realizare. A, daca era vorba numai de atit... Matei se linisti dintr-o data ; bine ca nu intirziase ! Oare unde ajunsese acum tramvaiul ? — Te-ai angajat sa termini zece slepuri pins la 1 august 1949 ! — $i motonava ! Secretarul nu stia ca anteproiectul motonavei venise inapoi, ca trebuia reacut, ceea ce ducea la o mare intirziere. Dar chiar fara necazul acesta, situacia i se prea ingrijolitoare. — Ave;i numai treisprezece luni inainte, v1 zoreste vremea si voi n-aTi pus nici maicar o tablI pe call ! Matei it auzea prima oars ridicind glasul. Avu o clipa' de neliniste, de panics ; un astfel de om, asa cum it cunostea, iesea din fire faira motiv, nu striga de pomadl. — Am. trecut astaizi cu salupa pe acolo, continua secretarul, si nici n-am indr5.znit sa ma opresc sa vad ce faceci. — N-aveti ce sa vede0, deocamdata. Deocamdata% dupa cit se vede si se aude, e haos ! — Poate sa pars... Dar am sa va poftesc peste o lung. Parea prea sigur de el, ca enervarea secretarului sa nu se inmoaie. Il privi in ochi, apoi zise, imblinzindu-si glasul : — Matei, vezi tu obrazul 5.sta ? (Se uita in ochii lui iara$i, cu Mulvi au scuipat in o privire in care acum plutea o unda el !... $i i-au tras palme. Dar au fost dusmanii nostri, stiam c-am sal le raispund odata. (Isi imblinzi mai mult glasul, in timp ce privirea devenea mustratoare.) N-as vrea sa mi-1 pItezi tu, cit de 193
.pu%in, dupa. ce 1-am ters de toate rueinile ! Matei, via%a to a fost cam n5.valnica, foarte bine ! Dar acum lucrurile s-au schimbat, not trebuie sa construim alta viga alta lume. Tu poate vrei s5. tralqti mai departe dupa cum i%i este firea. Ia spune-mi, nu cumva am greit foarte tare ? Vreau sa spun, amindoi, nu arunc vina pe tine ! Matei tacu nici madcar nu ridica privirea. Nu-1 speria soarta viitoare a antierului... Ei, daca ar fi fost o infringere ? Nu credea ca infringerile erau lasate in ufrna.". apalsa altceva : nelin4tea omului din fa0., pe care-1 stima care, peste atitea iubea de mult, griji, 4i mai asumase una, destul de mare, fIra s5.-1 fi silit nimeni. Mersese alaturi de el, it sus%inuse cu o incredere lindirjital, care nu chinuia teama ca era numai a ra%iunii, ci a sufletului, greise : ra%iunea tradata se trezea, intrebaitoare. — Matei, bags de seama, daca la 1 august, lepurile motonava nu sint gata... Nu va fi vorba de un plan neindeplinit, care se mai iarta, ci de fonduri nejustificate. La negustori asta se nudai seama de gravitatea situaciei ? mete „faliment fraudulos". — Sigur ca da ! lispunse Matei, privindu-1 in fac5'.. Au s'a fie gata ! Nu se vazu wara paloare care-i schimba o clips culoarea obrazului. Secretarul se uit'a in ochii lui, intreMtor, faira sa' ir4esiguranO, cind, pe leaga de unde lua omul acesta atita lin4te linga greutkile cunoscute, putea s5. intimpine altele, de la o clips la alta, fa'ra, sa le prevacia.. — Ia ascultal, intreba schimbindu-i complet glasul, cu o curiozitate aproape inciudata% to nu to indoieti de loc, nici macar singur, noaptea ? citeodata, cind pu%in, cu o crispare aproape invizibila pe fga, Matei pe urm5, raspunse, uitindu-se in ochii secretarului : — Tovar'Ae Stoian, asta-i secretul meu ! Dar aveci incredere in mine ! Au sa). fie gata ! — $i daca nu ? — Atunci ma arunc in Duna're ! — Aha ! Iar eu ce fac ? Mal arunc dupa tine ? — Ada e... La asta nu m-am gindit. Eu, ca eu, dar dumneavoastra, nu se cuvine ! Pai atunci, nu ramine alt5. cale : trebuie sa fie gata ! Cobori scarile fluierind ; de mult nu se sin-4ise aka de voios. dar duc5.-se dracului indoielile ? Le avea, 194
Se sfiqise forfota prenocturna a orwlui. Era lin4te, arar se auzea — de uncle ? — ecoul unui pas bocanind pe caldarim, in noapte... La colt se opri, pe linia tramvaiului, urmari cu ochii care se pierdeau departe, lucind din loc in loc, sub becurile galbene, plapinde rare... Cind la nou5, seara o fatal. este singura pe straca, nu poate fi decit tot singur in via(a. Era intr-o alts stare de spirit acum, de aceea putea face o astfel de remarc. $i apoi vIzuse, dar nu avusese puterea sa inveleaga : fata avea in mina o carte, cu coperta cam roasa — geometria in spaciu. Nu era nici mIcar un roman de drazoste. De ce vorbeau oamenii ? Poate venea de la o coara seOare trecuse mult timp ? Unde ajunsese tramvaiul ?
I
n umbra din fata casei atepta un automobil, cam vechi, cam raipainos, un Opel Olimpia, aplecat pe o parte, dar dacal venise pins aici insemna ca poate sa meargai. Ramele farurilor, care luceau in lumina de la colt, o acura pe Ana Odeta sa tresar5,. Venea de pe — se ducea acolo in fiecare sears, iar dupa aceea, pe la opt, cind ca'dea intunericul, unchiul Mihalis o trecea cu barca la vadul Chelarului, de unde se urca in tramvai. Ast5.-sears intirziase cu gindul ca pretendentul, pe care it acasai, o sa se plictiseasc. N-avea alts arn.s sa lupte impotriva Didona... De o sa'ptamin5, maituA-sa ii tot ghicea in card crai cu dar la amrnut. Nu-1 aduseseli carvile, it gadsise dinsa, umblind, iscodind. Era cinci de ani, scund, domnul Masuianos, flaicau de vreo patruzeci lat, brun, cu mustaca neapi, cu ochi mici sclipitori, ca doi taciuni, bine 135,rbierit, bine sp'alat,. cu haine elegante, dat cu parfum... Avea automobil. Ana Odeta it gaisise intr-o semi acasL firai sa fi tiut nimic. Spre satisfacvia ghicitoarei, prevestirea incepea sa se indeplineasca% ? — $i sa nu crezi, fata mamei ! Domnul Masuianos era industria l. tare des— Singurul care-a mai rajmas, mama ! E dqtept curca'rey. Bani, porcoi. Galanton, poftim ! un Pretendentul ii adusese un capot cu flori roz pieptene mare de celuloid. Domniwarei, flori .un carton de praijituri. Pins la venirea ei, rritua le injurnatAise fara fasoane ; era 196
cam lipsita de prajituri. Dar cadourile pentru domnisoarI nu se sfirseau aici ; la cele de mai sus se adauga un flacona§ de sticla, in forma de inim'a, umplut cu ap5. de Colonia (avusese inainte parfum) §i o pereche de chilovi cu dantela. Ana Odeta se inrosi. — Mama, sa te porci frumos, hai dincolo, sa te prezint. Altul pui pofta-n ca el n-ai sa gasesti. Gindeste-te, industria§, azi, povi cui ! Domnul Masuianos avea intr-adevr o industrie, dincolo de pia0, un mic atelier de nasturi, cu doi lucratori si strung, fora motrid. 1,5 HP — putea sa reziste mult timp, statul n-avea nevoie de asemenea industru. Pe deasupra, confecviona ace de cap, cutiuve de lemn pentru farmacii, juc'arioare, fuste pictate, pantofi cu talpa de sfoaea, cordoane... Dar nu la fabrics ; vreo douzeci de femei nevoiase lucrau la ele acas5. — el le ducea materia prima, lunea, iar simb5.ta trecea sa ridice marfa ; banii ii &Idea mai tirziu. Marina ii era de mare folos ; ii scosese pernele de la spate si putea sa incarce in ea destul. Uneori se mai ducea in judev, mai mult ca distrac%ie, aducea porci, miei, untdelemn, brinza — ce se Osea pe la oameni ; musterii pentru ele erau mul;i. Seara tnsa isi punea hainele bune si iesea cu automobilul sal se plimbe pe strada principa15, aratindu-se femeilor, pentru care nutrea mare interes. Pe Ana Odeta o ochise de multa vreme, dar industria lui era prea mica atunci, it concurau industriasii mai mari, hovomanul de Miltiade, veneticul care flcuse avere cu furnituri de lizboi si pusese monopol pe fata cea mai frumoasa din oral, iar cind plecase, o• luase cu dinsul la Bucuresti... Acum ea se intorsese, era dator sa-$i incerce norocul, fiindca o rivnea de atita timp ! La prima intrevedere rivnita nu se purtase imbietor, nu v'alzuse nici macar un zimbet pe fava ei. Dupal cinci minute, plecase sa se culce, zicind ca" e obosital, ca trebuie sa se duea la serviciu a doua zi. De§i dezamkit, domnul Masuianos ii spusese matusii destul de precis ca, ma-nvelegi, in cazul cind... Nici n-ar mai fi vorba de serviciu — domnisoara nu-i facuta sa munceasca, unde ? — la un santier ! nivel brusca. E obo— Drags domnule, nu te uita la dinsa sita, munceste asa de greu ! Dar clad ai sti altmiteri cit e de dulce si draigalaA ! Numai ca uite, n-are noroc ! Dad dumneata ai fi mai staruitor !... 197
El fusese staruitor prompt : revenise chiar a doua sear', cu daruri, un cordon de mupma pentru matuA, pentru domniwara bomboane acriware un pache%el de ocolata. De data aceasta fata nici nu se artase in sufragerie, intrase prin fata'. se inchisese in odaia ei, vestind-o pe maltuA-sa, de dupal uA, cal daca n-o lasa in pace stri0 s-auda'. vecinii. De vecini ii paisa mai putin mat4i Didona ; nu vroia sa-1 supere pe domnul Masuianos. Acesta nu mai veni seara — aka era planul ; poate i-o stirni fetei vreo paxere de ralu. Venea ins' diminea%a, sa afle ce efect avea lipsa lui, afla de la o zi la alts cal pesemne fata 11 pMcuse, tocrnai d-aia era aka salbatic. — Se aparai, sara'cuta, sa nu cad in la%, o simt ; eu am fost la fel ! Iar seara, cind venea fata, matup fabara asupra ei, aci cu ling4ri, aci cu amenintalri : — Da ce are, man, de ce nu te ui%i la el ? Ca nu vrea mai mult decit intr-o seara impreuna, te is cu marina, te duce la restaurant, te plimba unde doregi, iti face orice chef ! S'fl chem miine seara ? — Nu. mama, — Si de ce, timpito ?... Dar mai la urma' ici sent ca trebuie ingrijesc de viitorul tau. Tu nu vezi ca n-avem de nici uncle, crezi ca pot duce casa cu base mii de lei ai tai ? Netinind seama de refuzul nepoatei, pretendentul fusese convocat asta-seara ; era in el atita speranta atita rabdare, ca, deli se facuse tirziu, tot nu plecase. Agepta, poate, netezindu-li. mustata. .Ana Odeta nu se opri, trecu mai departe. Maiorul Guzgunis, pe sca unel, la poarta, o striga din urma, intrigat de drumul ei fara explicatie : — Pst, pst ! Duduie Odeta, unde te duci ? Ave;i musafiri acasa ! Merse inainte, pe sub castanii care umbreau peluza, lass inchisoarea in dreapta, moara Leonida in stinga, uria0.1 — pins ce in fata se deschise valea Dunarii : magaziile, liniile de cale ferat5., cheiul, apa, dincolo balta, imensa ca libertatea. In seara aceea, Ana Odeta nu se intoarse acasa ; rataci pe malul Dunarii, de la docuri tot lungul cheiului, cautind o barc. Erau barci legate de cirlige cu lanturi ; uncle n-aveau lacat, dar le lipseau vislele ; cu ce sa le minuiasca ? Trecuse miezul nop;ii, intilni un gra198
nicer cu un ciine de zgarc15. ; soldatul se opri, urm5.rind-o cu ochii, iar ea se duse inainte, paIsind ca o Se sfirsise cheiul, merse printre slepuri barcazuri trase pe uscat, la repara%ie ; se apropia de mal, apa ii clipocea la picioare ; nu g'isi nicaleri o barc. La vadul Chelarului se opri — de-aici nu putea merge mai departe: o imprejmuire de zid cobora pins in ap5.. Ra'srise o junAtate de luna, peste salciile din balta, intr-o patI rosiatica. Pe malul celalalt, mai la deal, se zarea, intre altele, umbra greoaie a slepului de unde plecase acum doul ceasuri. La pupa, licarea o lunnina slabs, intr-o fereastra ; m5.tusa Pepa nu se culcase... Venea un vint pu%in aspru dinspre miaza'noapte. Ana Odeta isi scoase sandalele incerc apa ; era calla, ciudat de prietenoas5.. Nu se simcea nimeni sa vina, sa treac, nu se auzea nici un zgomot, decit clipocitul valurilor, si uneori, dincolo, un vip51,t de pasa're. Iii scoase fusta, bluza, le impIturi, la mijloc puse sandalele, legs pe ideasupra cordonul, it trecu peste urn51- si iii 6du drumul in apa... Mom drept spre malul cealalt, cu luna in fac51., dar curentul o ducea la vale — Duna'rea repede si involburata, vechea prietena care ii stia toate tainele. Si-n drumul acesta straniu, la strania or de noapte, apa cenusie ii invaluia trupul intr-un balsam aspru, luindu-i toata tina din suflet si din 'came, fg.cind-o sal se rega'seasca asa cum o stiuse, de mult, marinarul care plecase. Ajunse dincolo fairal raIsuflare ; salciile o primira cu bra%ele desficute, imbricates in valuri. Erau batrinii copaci de apa, sau niste pe nisipul rece — rece era si vintul, si lumina lunii — ursitoare ? si cu aceasta aspra inso%ire isi continua drumul, goals, cu imbra'cmintea uc1a atirnind pe umar... $lepurile zimasesera departe, in susul Dunarii, curentul o dusese la vale, avea de mers pe malul pustiu, singura, numai cu un strigat in inima. Ajunse flra sa fi ma'surat timpul, fa'ra sa-si numere pasii, inghevata ping in maldulare, gata s5.1 reia Inca o data si Mea o data drumul, daca el ducea la r'spintia unde se litalcise odinioara. Se stinsese si lumina de la cabins, dormea toatai lumea. Trecu in sus, iii claidu iar drumul in apa si se lass dusa de curent, in umbra inalt5, a bordajului, ca'utind scara. Dar scara nu era, unchiul Mihalis o ridica noaptea, isi pa'zea si el ograda, ca oricine, sa nu intre Vru s5.1 strige — degeaba, n-ar fi auzit nimeni. 199
Aluneca obosita la vale, pins sub consoU, iesi inca o data pe mal si se duse in sus, infruntind din nou raceala vintului si a lunii. De data aceasta inofa pin5, la lan%ul ancorei, it prinse cu miinile urca din za in za, ca pe o Kara', zgiriindu-se si minjindu-se de rugina. Batrina se sperie s-o vada goals si inghevat'a in usa cabinei. — Pepa, se lamuri fugara, mai tlrziu, asezat .fundul patucului, cu patura pe umeri, nu ma mai intorc dincolo. Am sa'.-mi caut o odaie in oras, stau singura'. Ma' primici aici citeva zile ? — Ba te primim cit om ramine ! Stai cu noi, de ce sa ba%i la usa' strains ! — Mai ales ca nu se aude sa ne dea drumul ! acia'ug5. unchiul Mihalis, de al5.turi. (Aveau pere%ii sub%iri cabinele.) Sint semne sa ximinem asa pins la anul ; o sa iernam undeva, prin preajna. Abia la primalvar51 daca', ne-o veni rindul sa ne repare. — Dar n-ave%i loc si pentru mine ! — Ce, la taica'-tu era loc mai mult ? Ai ma'surat tu cabinele Eu o sa dorm dincolo, cu unchi-tu, si tu stai colea, nu te supa'ra nimeni. Casa-i mica, in schimb Dunarea, o stii : cit toate zilele ! Ana Odeta dormi ca in patul copilariei ; isi Osise si vechiui culcus, si-o aka' familie, nu strabatuse degeaba drumul, cla'duse peste raspintia unde se ratcise — si, daca pe urm` isi zdrelise picioarele, aici aveau sal i se tairnaduiasa aici se arkau altfel zorile. Se trezi inaintea 135.trinilor, isi infa'suia in jurul trupului un capot al m . aitusii si iesi pe punte in picioarele goale ; era rece fierul. Se duse la bu6tarie, aprinse focul — o, fumul din horn, drapelul nepieritor al familiei ! — puse ceainicul pe plita,. Pe urma 1u5, jaratic din sobs, incalzi fierul, is' calcal fusta si bluza. venea ss cinte — si-n clipa aceea easari soarele, inrosind deodata coroanele salciilor si toata lunca Dunadrii.
La sapte fara un sfert trecea ,dincolo — alt drum decit in celelake zile ; luase barca de la step — pentru nevoile lui, unchiul cu ramele la sp.Mihalis mai avea una. 0 legs la marginea calei nare, se duse la magazie, unde iimase pins la prinz, imp'ircind materiale. In diminea;a aceea, Uica st5.tu ce • stadtu, cotroWind prin raf-turi si injurind printre din%i noua sta'pinire ; pe urmas se ivi un prieten de-al lui, Vizante, de la scairie, plecara impreuda si nu-1 mai valzu pins la ora unu, cind se intoarse ca sa" incuie. 200
Pe la zece veni Kreis, cu un bon, sa ia creioane colorate. Azi nu era vesel ca in alte rinduri, se uita posomorit inpodea, ateppiece un om care venise dup holzurubun . Soarele tind se dusese de la geam, nu lumina magazia decit clunmeava, primele ore. — Am vorbit cu Papindu chiar adineauri, zise Kreis, ridice privirea. Plapindu era Marchidan, porecla pe care i-o c15.cleau tinerii, ironizind infaviprea lui prea robusta pentru- o virsta Inc. nu destul de matura. ce-ar fi putut spun Kreis ingineruAna Odeta pali— lui dar ea nu-i ceruse sa facal, demersul acesta, ii era fried', amina de la o zi la alta hotarirea. n-are nevoie, dar — Nu vrea, continua .Kreis, spune aduc5. la .sala. Nu-i limp de pierca'. se intereseaza de doi baiev ca dut ; intr-o zi, doua, se hota.rate ! Ea ridiea din umeri ; teama dinainte fusese mai mare decit once regret ar fi putut sa simta acuma. - Trebuie sa vorbqti cu directorul, chiar asta'zi ! auzi deodata, acind-o sa tresaii, glasul care o o clips mai devreme. Ridied ochii privi fa.ea §tie daca vorbise el, sau fusese un gind al ei spus cu glas tare. Fiinde in clipa aceea chipul lui Meit ii venise in minte, cum it vazuse aseara din col%ul tramvaiului — i se Area ca este datoare sa'-i mai iasa o data in cale, sa nu atepte tacuta voia destinului. Dar exprimat in cuvinte Clare, acest gind o facea sa tremure, ca §i cind ar fi fost iarna afari. Glasul se auzi iar4i : — Du-te chiar acuma ! Daca aduce pe altcineva... Kreis se opn : tocmai intra cineva in magazie. $i apoi, nici nu mai..avea ce sa spuna ; nu-i pacea sa se amestece mai mult decit e cuviincios in via%a nimainuia ; la virsta lui, oricit de moale i-ar fi cldise a in suflet acea dirzenie dreapta p5,rut .firea, demn, a care face cinstea omului. Venise cu indemnul, iii indeplinise datoria, mai departe fiecare sa judece, sa hota'rasca, deschia. drumul ! lua creioanele lep pe — nu-i era inga'cluit sa piarai vremea. Ana Odeta se apuca sa treaca in registru nurn'lrul bonului ; ii tremura ingrozitor mina... Mai tirziu veni Firicel, sa ia o dalei fin. Era timplar, dar cind se cerea, facea modele pentru turntorie — artistul piesele lucrate de el in lemn, lustruite cu glaspapir, vopsite cu lac negru, stirneau uimirea turnaltorilor, Oreau n4te bijuterii, sa le pui 201
unu, tibia douazeci in vitrinI. Avea virsta lui Kreis — anii ? lega o prietenie tiuta de tot antierul ; copilarisera impreuna pe linga ei, Ana Odeta se socotea batrina... — Bun5. dimineaca ! la prinz, Baca se intimpla sa n-o spunea buns dimineaca vadal mai devreme. uitind trecator nelinitea din inima, Ea ridica ochii din hirtie 11 veni sa rida. Firicel, cu o min5, la timpla, iii mu ca inciudat — era malt uita col%ul gurii ; iar se lovise cu fruntea de tocul mereu sa se apiece cind intra la magazie. Se impneteniserl din seara cind fusesera la kermeza, invitatal de Kreis, dansase cu amindoi, ca sal nu supere pe nici unul — a k a e vorba — ce suOrare ar fi putut sa fie ? Din seara aceea iii spuneau pe nume... Nu dansase numai cu ei, nu era o 'fata pe care s-o scape din ochi tinerii ! Mersese cu indoiala ; kermeza in parcul orawlui, unclz visase odinioar5, sa danseze in pantofi albi, cu tocuri inalte, de domniwara ! zimbet timid intr-o parte a gurii. LampiAvea inima strins'a simbka seara, petrecerea tineretului din oral, oane, bere antiere. Fusese la baluri, pe vremuri, inconde la uzine, fabrici antierelor. Nu in parc, cu jurata de st5.pinii, uzinelor, fabricilor mulcimea : in saloane unde nu putea sa intre oricine. In locul cimenincal ari de duzina (pantofi „pe tului, pe care acum erau parchete puncte", ai fetelor, „decupa%i", ca sa rIsufle de mahon mozaicuri de marmora, in locul berei ampanie, in locul lampioanelor lustre de cristal de Murano, pe pereti aplice poleite cu aur... Se pomeni la o masa lunga, cu scindura goala ; deasupra fonea frunza castanului. Balecii, in camai, cu minecile sumese, vorbeau tare despre ispravile lor, cam laudairO, cum 1-au infundat pe maistrul cutare, cum 1-au prins pe inginer ei nu tie sa Oda ublerul in mina — „Fugi de-aici !" — „Ba nu, zIu, habar n-are, doar teorie !" — „Care inginer e ala, ma ?" — „Piticaru, de la Industria sirmei"... Bere, pateuri pucin rincede, mincare pe sponci ; erau prajituri la bufet. Kreis ii aduse doua, cu galben, verde albastru, facuse coac1a pentru ek. Mecii se purtau prietenete, o trageau de mina, ara ceremonie : „Hai sa to fac un tangou, sori-mea !" Nu prea ii vedea la faca in lumina bizara a lampioanelor, le auzea numai glasul, le simea cam aspra, aveau bravele ciolanoase, miroseau a bere a transpira%ie. Prea multe deodata — era obosita dupa o saptamina 202
de munca. Ii venea sa plinga ; nu stia ce ar mai fi putut sa sa astepte de la via0, dar acum se socotea degradatad... Nu erau numai muncitori, ci si altfel de lume, insinuate, vrind, de voie, de nevoie, sa se adapteze la noua via — familii, .cucoane in rochii de matase, domnisoare care se uitau in jur si strimbau nasul, desigur ofensate. Ana Odeta auzea de la mesele for alt limbaj, uneori cite o vorba franpizeasc ; si deodata isi scutur5 capul — fandoseala ii facea grea0. Calrei lumi apaginea ea, dupe dreptate, dace de pe slepul unde tatal ei fusese cirmaci, iar maica-sa ajutoare la toate, muncitoare cu braele, ar fi venit de-a dreptul aici in seara aceasta ? 0, stia arei lumi, dar o 131-5,sise de mult, o uitase, si era asa de grea, asa de asprai intoarcerea !... inainte de toate trebuia sa' piece de la magazie... Firicel statea in fa%a ei si continua sa se frece la timple, faira. sa se vaite. — Ti-a spus ceva Sile ? — Da ; a fost aici adineauri. — Al naibii Papindu !... Ei, dar fir-ar mama lui a dracului ! Du-te si vorbeste cu directorul ; e om cumsecade. — Nu pot, Ionic` ! Numele lui Firicel ingloba dou` diminutive, de pared' n-ar fi lost prea mult chiar unul singur la o asemenea stature. Era inalt cit maistrul Golgota, chit ca nu paIrea, nefiind asa de m5.tgiMos avind trasaturi mai fine. Blond, cu ochii negri, ca ai lui Cocos, la fel de vii si-aproape de aceeasi rn`rime, ceea ce la un flaidu cMdit asa semene a prea mult5, pIrtinire din partea naturii. de bine incepe Poate el nici nu-si &idea seama, nu astepta nici un folos de pe urma infAisa'rii, nu vedea cite fete it urmareau cu privirea — avea alte ginduri in cap si isi cauta aka' menire. Hcea parte din comitetul de intreprindere, si nu doar cu numele. De aceea si stairui, mai mult decit Kreis : — Ce vrei, sa ramii inmormintata' aici, la magazie ? Datoria to e inve%i, sa.' fii cit mai uti15.. Du-te si cere sa" to mute ! Dar du-te acum, nu pierde vremea ! — Am sa ma duc... Mincea, numai ca el sa nu staruie. Era frig —ii tremurau miinile... Dupe plecarea lui, Ana Odeta ramase impietrit, in prada spaimei si a speran%ei. Trebuia sa se duc5 totusi, cu o datorie cumplita simIea ca dac5 nu si-o indeplineste pir)I la capat, nu mai are drep 203,
tul la aer. Sa se ducI ea, nu alvii, fiindca dreptul la via ni-1 cistigalsim singuri !... $i n-avea curaj, si se simvea plipadit5. !... lua ramele la spinare, furche%ii an mina si trecu DuLa unu nIrea... Maitusa Pepa nu se simvea bine, tisufla greu, i se umflasera picioarele, abia se misca pe punte ; ochii ei priveau cu o tristeve de animal lunca Duna'rii. Ana Odeta se ingriji de masa' si asa trecu mai repede ora. Pe urma se invelese din nou cu unchiul Mihalis, cum fusese vorba de dimineaval, s-o astepte la case, sa meargI impreuna is lucrurile, pu;ine — n-ar fi putut s-o infrunte singura acas, pe ma'tusa Didona... Dupa'-amiaza o petrecu la masa din magazie, cu cartea de geometrie in fav5., flra s-o deschia. Tremura ceva in fiinva ei, era neingaduit de frig la inceputul lui iulie. Veneau pu%ini oameni in orele acestea. Uica plecase, Dumnezeu stie unde, si n-o tulbura nimic din afara, ingIcluind tulbulirii din sufletul ei sa creasca intr-una. La cinci si jumatate, nelinistea care zacuse in ea toat5, ziva se art dintr-o datI intr-o form'i noua si insuportabir4. Ti erau amor;ite degetele, inghevata gura, inima sugrumata, rasufla cu spasmuri, intr-o suferinva fizica fara explica%ie, fiindca nici o parte a trupului nu-i era bolnaval.. Un sfert de ora dupa aceea intrI UicI, pregkindu-se sa inchi6 magazia. Atunci ea se ridid, iesi pe fa'ra sa spun buns ziva, si se indrepta spre birouri. Plina in ultima clipa fusese incredinvata ca n-o sal se duel — si-apoi, deodael, simvi un junghi greu in inima : dad nu se ducea acuma... Sala birourilor era goals, dincolo de usi nu se auzea nici un zgomot, func;ionarii din administra;ie plecau de la ora patru ; doar telefonista movaia in cabina. Deschise usa anticamerei, neOzita de nimeni, si, inainte de a se opri miscarea picioarelor, ciodni la Lisa urmaitoare. Dac5.1 s-ar fi oprit doar o clips, picioarele ar fi dus-o inapoi, fara voie. Avea de mult construita to minte topografia acestor indperi, fara sa le fi vaizut vreodat5., si le gasea intocmai ca in inchipuire. Nu astepta cuvint din5.untru, era peste putinfl de indurat o intirziere ; deschise, intra, merse pin'l in fava biroului si iimase in picioare. Si deodata ii pieri orice teams — nu-i mai era frica, tumultul care o staipinise ziva se potoli, lasind loc unei linisti depline, ca a apelor inghe%ate, nep5,stoare in fa%a furtunii. 204
Matei — Meit, marinarul — se ridica surprins in picioare ; o clips dupa aceea, ea valzu pe chipul lui un zimbet u§or, abia o fluturare in col%ul din dreapta al gurii. Stia ce gindea el acuma : venirea ei era urmarea intilnirii de aseael, inceputul ofensivei — once femeie raimine femeie chiar atunci cind se 'ulna sa nu pars, sa nu fie. 0 mindrie navalnica ii umplu inima. In asemenea imprejurare asupra balsbavilor nu apasa nici o suspiciune ; de ce o nedrepekea omul acesta ? Fiindca ea nu acuse complicitate cu natura. Era femeie, putea ler4cla forma, dar venea sa ceali un drept omenesc de la unul din cei care proclamau egalitatea in drepturi a femeilor cu $i spuse, vajnica, trufa§a., aproape ostiU, stringind ipumnii : - Vreau sa plec de la magazie : sa fiu mutatI la sala de trasaj ! infrunt, cu ochii in ochii lui, cu buzele fremkind, ca cum transmits, printr-un alfabet mut, gindurile pe care nu ar fi vrut putea sa le spuna : „Iat, nu sint femeie, sint om inainte de toate ! Privete-ma bine, am ochi ifrumoi — cum ascunde ? — dar n-am venit sa te farmec !" Chipul lui iimase nemi§cat, du0 ce ii pieri zimbetul din col%ul Nu o pofti sa stea jos — ra'mase §i el in picioare. — Ce fel de om este Uica ? Intrebarea o surprinse ; atepta alta, era pregaitita s-o infrunte cu trufie. Ce §iretenie se ascundea in aceste ocoluri ? Incepea s5,-i fie cald,.du0 ce tremurase toata ziva. Nu raspunse ; ridica din umeri. — N-ai observat dac5. furs ? Nu §tia daca §eful ei furs, nu-i spusese nimeni sal-1 urmaireasca, nu avea ea magazia in primire. II privi speriaf4, i se stinsese in ochi trufia, §i ura. „I‘fi crede hoa0. !... Eu sint Surioara de pe 1ep, marinarule !" Ii venea „Eti o vita, un bizon din pampas daca1-Ii inchipui putea pune mina !" — De ce vrei sa te mu%i la sala de trasaj ? Se uita1 la el ; nu ras punse. „Spune-mi mai intii, ma' crezi hoafi ? Prive§te-ma bine, tovar4e din copilarie !" — Ce pregkire ai ? „Am luat cirpe din cuarul care fusese al mamei, ca faci paipui din ele !... Si-am furat cinci lei din buzunarul tatei, cumOr un briceag de tal3M, in ziva cind sca'pasqi in Duna're briceagul tau, cu plalsele de filde§." 205
T1 vadzu ca se apleacal, apropiindu-se de ea, pe deasupra biroului, apropiindu-se, dar nu mult — mai radmineau intre ei doi metri de aer — si noua ani scursi pe Dunare. — Ce preOtire ai ? intrebarea se repeta, mai tare, totusi nu cu asprime. Nu, nu avea studiile cerute, la ce-ar fi folosit sa minta ? Raspunse, simplu, fairal umilinca, dar asteptind infringerea care trebuia sa vina : — Am numai trei clase la scoala profesionala... El incepu sal rid — putea ride, era staipin, nu-1 interoga nimeni ! — Eu am cinci, dar primare !... 0 si inva% de acum incolo n-am incotro, e nevoie !... $i, de ce vrei sa te muvi la sala de trasaj, ia spune ? Se schimbase, nu mai era aspru, continua sa rida, ca si cum se bucura ca isi poate marturisi lipsa de inva0turi. Ea soval, ridica din umeri, nu-si preOtise rIspunsul, o deruta veselia lui, neincelegindu-i motivul. — Greu de r'spuns, asa e ? SI-vi spun eu : munca la magazie nu-%i place, nu-i pe masura dumitale, nu-0i place nici seful, e cam secatur& Vrei sa iesi din birou, sa faci ceva mai folositor santierului. Trasajul e o meserie frumoas, poate ispiti pe oricine... Poate ici plac vapoarele... de pe .aici, ai trait pe malul Dunairii ? Ea inclidi din cap, incuviinvind — $i restul raspunsului ii spuse in sine : „Da, sint de pe-aici, dar nu am trait pe malul cu care ai fost vecin intr-o vara." de-a lungul ei, pe un Am sa vorbesc cu... timp pin5, — Bine ! — Tovaraisul inginer Marchidan se opune. El o privi, ii veni iar sa Ada, dar isi ascunse risul in sine. „Marchidan ? Nici nu ma', mir5. ! Care calugar nu fuge de ispita Satanei ? $i Satana si-a gaisit in tine o ispita destul de mare !..." 0 cerceta% Ural voie, din crestet ping in virful picioarelor... — Ai vorbit cu el ? Ea raspunse, dupa o ezitare : Nu! Se vedea limpede ca-i in incurcatura. Crezuse trebuitor s'i-1 predar nu b4nuise urmarea. $i vizu cu groaza ca el avea iar in col%ul gurii zimbetul acela, o masura iar cu privirea printre pleoape, intr-un chip care-i dezvaluia gindul : „Atunci a vorbit altcineva imbrobodit pe unul, 1-ai pus sa te sustin5. !..." pentru tine, ai El se uitai la ceas : era ora base. 206
— Bine ! Am sa vad ce se poate face. Nu mai limpede in ce clipa Ana Odeta se indrepta spre dadea seama daca: facuse o grewala" sau se hotarise dual reOse. Era ins mulvumita ca se infruntase pe sine. In prag, se intilni cu inginerul Dutchievici ; acesta se trase in salut5., inclinindu-se, cu palairia treaca, lIturi, in mina. mai era deschisat, intoarse fIra," voia ei capul, Cit clipa aceea it vazu pe Matei ocolind biroul ca intimpine oaspetele. Arita altfel la fa0, pairea mai prevenitor cu Era Meit de altadata — ei nu-i venea sa creaca.
Dincolo de usa care se inchisese, Dutchievici isi Us5; raria pe un scaun, se apropie de fotoliul in care sezuse nu mai demult decit asear5, iiminind in picioare, puse o servieta mare pe m5.suta din fatal. Intre timp, Matei descuiase sertarul biroului, lua sticla de comac, dintr-un dulapior scoase douI pahare, se apropie si le ficu loc pe mas5., incomodat de servieta aceea, neobisnuit de voluminoasai. —Va rog, edeti ! zise, prevenitor, vazind ca musafirul continua sa stea in picioare, ca cind ar ifi fost .gata sa plece. Inginerul Dutchievici deschise servieta si scoase o maps cusufa ingrijit la cotor cu nur albastru, cu o eleganta aproape prea rafinata. — Dac socoti%i cal este folositor, it pun la dispozitia santierului. — Ce-i aici ? intreba Matei, aplecindu-se sai citeasca titlul, scris cu tub, in caractere de tipar care, in sobrietatea lor, paistrau aceeasi elegant: ca ca intreaga prezentare a dosarului. Era un singur rind, plasat la mijlocul copertei, incadrat de spa%ii egale : ;,MIS 900 T". Inginerul 1-`spunse cu destulI iicearal : — Este anteproiectul unei motonave de 900 de tone ! — Motonava... noastii ? — Da, in cazul ca va intereseaza. ! Motonava... pe — Nu mai inteleg nimic... Stati jos o care o are in plan a.ntierul ? — Da. Numai ca proiectul ,de fat: prevede folosirea combinat5 sudurii. E o metocrl intermediaii, pe care o propun, a niturilor 208
inainte de a renunca complet la nituri.Deocamdat5:, din lipsa utilajului (ezita pu%in) n a expeentei, nu putem lucra numai in sudur.Sudura comports asamblarea pe secviuni mari, care inseamna ea ins4 un risc, pe linga alte riscuri... — Sta;i pucin ; nu in%eleg altceva. Dad nu m5, proiectul vad. apar%ine. — Da. Datorital surprizei, fizionomia lui Matei era dezarmanta. — Bine, dar cind avut timp s5.-1 facevi ? — Nu intr-o noapte, firqte. Lucrez la el mai de mult. Urma. o tacere, ca un semn de stupefaccie. — proiectul lui Marchidan o sa fie respins ? Dutchievici ezita pucin, pe urma ridiei din umeri : — Nici nu 1-am vaizut ; nu mi-a cerut nimeni paererea. — $1-atunci ? - L-am facut pentru mine. Am uneori nopvi de insomnie... Nu in%eleg !... Dupa cite sNIstura v-a cerut in ianuarie sal intocmivi... — In februarie... $i nu NIstura, ci un armator... Matei Incerca revinad, reluinduli tonul condudtorului : — E totuna. De ce-a;i refuzat atunci sa face%i aceast5. lucrare ? — Nu-mi inspira nici o incredere. luat banii — Totui Marchidan care a intocmit proiectul, ara intirziere. — Nu tiam ; sinte;i mai bine informat decit mine. Dar neincrederea mea nu privea partea remuneratorie : eram sigur ca vasul nu se va pune niciodata pe cala. — Prevedeati... intelegindu-i gindul socotind neonest sa1-1 accepte pe nedrept, inginerul Dutchievici se uita mirat in ochii interlocutotrului. — Nu ! Prevedeam falimentul Fantierului ! Cu aceste cuvinte se ridica scurt, gest de plecare. — Nu vre;i sa bem un coniac impreudi ? - Mul%umesc ; aUdata cu cea mai mare plaicere. Era aproape o nepolitete sa refuze b4utura pe care o Mudase Vroia oare ss arate astfel ca nu accepfl o multumire ? — Nu vre;i sa mai sta%i ? Nu atept pe nimeni. $i in timp ce Dutchievici se awza din nou in fotoliu, Matei continua, cautindu-i privirea : — Bineinteles, pentru proiect, indata ce vam avea aprobarea ministerului, yeti prima... 209
— A, nu ! it intrerupse inginerul. Vre%i sa spuneti de o prima ? Mul%umesc, nu ! Am fa'cut proiectul pentru mine. — Atunci de ce-1 da;i santierului ? — Sincer, nu stiu ce v-as putea spune. Poate am socotit ca este o datorie. — Fatal de cine ? Se privira in ochi, apoi Dutchievici, in loc de raspuns, ridica din umeri. — Tovar"Ae Dutchievici, e intre not o neintelegere ; hai sa" ne deschidem pu%in inimile ! Aveti vreo nemultumire ? — Nici una. — Salariul... • — Multumesc, imi ajunge ! — Va" supara colaboratorii ? Cred ca v-ati dat seama, inginerul Marchidan nu-si aroga nici... inginerul it opri cu un gest al miinii. -- Dar numirea lui v-a nemul%umit... — A fost o greseala, nepotrivital cu virsta mea. Nu am dreptul sa' tin seama de nici o jignire. — Jignire ? — Nu Osesc alt cuvint, dar it folosesc intr-un inteles care imi apartine. E dreptul lumii de azi sa nu menajeze sensibilitaile inutile ale unui om ca mine. $i totodata de a stabili si un vocabular pe masura. — Socoti%i ca" face;i parte din althi lume ? — Desigur ! $i dumneavoastra socotiti asa, primul ! Matei se trase inapoi, izbit de afirmatia aceasta si candica, si brutala. — $tiu ca n-o sa ma da%i afara, urma Dutchievici, vazind ca replica intirzie. Nu atit fiindca pot fi de folos santierului ; s-ar g5.si si altii ca mine. Fiecare-i trebuitor, dar nu-i nimeni indispensabil — e o lege a patronilor. — Noi nu sintem patroni ! — Nici n-am vrut sa spun asa : tot vocabularul este de villa. Si ca sa"-mi sfirsesc gindul, n-o sa ma da%i afara fiindca sinteti prea puternici ca sa va fie frica de mine... $i fiindca"... nu va sint dusman, stiti bine ! — Atunci ce ne desparte ? intreba. Matei dup5" ce 11 privi citva timp ginditor, in taicere. — Multe !... ncura alte citeva clipe — si se 210
▪ — Lumea cealalea v-a dat satisfaccii ? — Foarte putine. Adical, nu tiu, poate nici una... Satisfactiile pe care mi le-am ga'sit singur. — Nu credeti ca lumea noua ar putea sa va dea mai multe ? — Nu ; sint prea batrin. M-am n5.scut cu zece ani prea tirziu, sau cu treizeci prea devreme. — Dar un om nu poate sa tiiiasea far51 nici o multumire ! caut singur multumirile. — $tiu. Am — Cum, de pH& ? Aici urma o clips de tcere, apoi pe chipul lui Dutchievici, atit de rigid, de gray, enervant in permanenta lui impasibilitate, se ivi, trecItoare, o unda de ealdurad umana. — De pilda, aducindu-va aceste planuri ! (Se ridica1 .) v-am vinut cam mult, §tiu ca aveti obsesia ceasului... Matei it urma pinI la u0'.. — Tovara* Dutchievici, zise, nu vesel, nu aspru, oarecum pe ginduri, cred ca va trebui sal mai bem mult coniac impreuna ! — Cu cea mai mare pUcere ! Inginerul ramase cu mina pe clant5, dup'I o ezitare, in loc sa deschida usa, acrluO, cu alt ton, ca §i cind fi adus aminte de ceva in ultima clips : — Pot dau un sfat ? — De ce nu ? — Crud ca ar fi bine sa cutati un ajutor pentru Marchidan. Ati putea angaja un inginer tinar, capabil, care la nevoie sI-1 inlocuiasca. — Deci tot aveti ceva impotriva lui ! A urea sa intelegeti ca dumneavoastii sinteti nginerulief i al §antierului, aveti conducerea, el e doar executantul. Mi se pare foarte potrivit pentru functiunea asta. — Nu v5 contrazic ! — Atunci nu inteleg de ce imi cereti gIsesc un inlocuitor ? — Un inlocuitor ? Poate nu m-am exprimat bine. Vedeti, aka cum e organizat5 fabricatia, mai ales in desa§urarea ei viitoare, dac1/4 s-ar intimpla ca Marchidan lipseasc intr-o zi, lucrul pe cal ar stagna un timp, ceea ce nu ne este inOduit. — De ce sa lipseascal ? Dutchievici ridic51 din umeri : — $tiu eu ?!... Ar putea sa se imboldaveascal. — Da, intr-adevair, muncqte prea mult ! Multumesc, am sa m51 mai gindesc. 211
; pe chipul lui Matei se ivise un Mai intirziaral a clips in faca suris cam pozna. uitat : intre hirtiile — Vroisem sal va mai intreb ceva dumneavoastra, nu ave;i cumva §i proiectul unei prese de indoit coaste ? — Ba da ! ralspunse Dutchievici, cu senina'tate. — Acela pe care mi 1-a%i trimis prin Kreis ? — Doamne ferqte ! E facut de el ; e drept ca mi-a cerut sfatul i-am dat unele indicacii, dar numai la calcule. Cind. mi 1-a adus sal-1 vd, nici nu mai %ineam minte cal pe vremuri schitasem eu o press. $ti%i, mai mult ca treacs timpul. — La fel cu proiectul motonavei ? — Po ate. — Da... Ma, temusem... Puteam bsnui ca a%i acut cu Kreis... un act de generozitate. — N-ar fi fost un act de generozitate, ci o ‘jignire nemeritata. — Mal bucur ca am gindit amindoi la fel ! zise Matei, Cu o mulcumire graval, care-i alunga zimbetul de pe fa0. (Dar indat zimbetul ii reveni, mai comunicativ decit prima dat5..) Vede;i, vocabularele noastre nu sint chiar aka de deosebite, cum spunea0 adineauri !... Ce parere aveti despre Kreis ? — Pa'rerea mea despre el se cunoate ; lui am s5.-i incredinvez trasajul motonavei. — Nu ! zise Matei, frecindu-i barbia, semnul unei preocupairi noi, care le inlocuia pe celelalte. Am alts inten%ie cu Kreis... Ce nume curios ! E cumva de original nemteasc5. ? — Nu ; familia lui e din Oltenia : acolo multe nume au suferit in fluenva ocupa%iei austriace. — $tiu... Ce-a;i spune dad 1-am trimite sa urmeze Politehnica ? Dutchievici 1u" mina de pe clanval. — Credeti cal se poate ? — De ce nu ? — Nu are bacalaureatul. — Dar a urmat coala industrialL — fi foarte bucuros ! Chipul inginerului se animase, exprimind mai limpede decit cuvintele o bucurie neateptatal la un om cu sentimente atit de controlate. putea contribui cu ceva, — Daca e nevoie, relua, ezitind, sa-1 abut... — Cum ? 212
— $tiO, salariul meu... — Nu, tovar4e Dutchievici ! (Intrerupere aspA.) 0 s5.-1 trimitern noi, pe socoteala noastea ! $i fiindca refuzase oferata cu atita brutalitate, Matei adIug51, pe un ton cordial, ca sa nu lase intre ei o barier5, care sa'-i despartal : — Ati putea in schimb sa-1 ajutavi pregaitindu-1 pentru examene. — Bucuros ! incuviinfa Dutchievici. cu fga CrispatI. ii era mai rece el pe prin birou ; se simRamas singur, Matei se plimba civiva ce sa creada despre omul care pletea obosit confuz ; nu mai case. La un moment dat convorbirea for se pierduse in divagavii, in el avusese slabiciunea sa se lase dus pe aceasta speculatii neclare, pantii, in loc s-o opreascad la timp cu o concluzie clari. Dar oare nu judeca prea pripit prea aspru ? Nu e datoria fieca'rui om sa afle, in ce gindqte celalalt ? Pe urma, ochii i se °pried' asupra mapei pe care Dutchievici o risase pe masa% Deschise coperta citi cuprinsul, scris pe prima pagina : „Memoriu justificativ, planul general, planul de forme, dimensiuni, putere, mecanisme principale auxiliare, greutAi aproximative, dimensiunile generale ale elicei : diametru, pas..." Iii arunca ochii pe memoriul aflat in continuare ; se opri la un capitol : „Lucrairi in sudur". Nu v5.zuse niciodat'a vapoare sudate, ca viitorul va fi al for in conapartineau ultimului deceniu, dar migailoas'i a nituitului urmind sa strucciile navale, meto'da greoaie dispar& Citi : „In constructia mixta propus5. pentru .M/S 900 T. se sudeaza : cuplurile, pere0 transversali, cuskurile transversale ale borsuprastructurile. Economii de material : 50/0 din dajului, puntea deplasament..." Socoti in end : se c4tigau peste zece tone de fier. Aproape cit intra la fermele cazangeriei noi ; acoper4u1 halei revenea aproape gratis ! „Economie ide timp — scria in memoriu mai departe — teoretic 1070 ; practic, procentul trebuie redus la jumkate, dat5, fiind lipsa de experien0.1 a personalului..." Cinci la suta insemna cincisprezece zile, prindeau bine. $i daca adIugai cele treizeci-patruzeci cite ar fi cerut refacerea anteproiectului respins prima dat5'.... Facu lac pe birou, lua mapa deplie prima plang : planul general al vasului. Hirtia mirosea a amoniac, desigur fusese copiata de curind, poate acum citeva ceasuri. Insemna ca ieri sears, cind 213
135.use coniacul aici, inginerul Dutchievici nu avea dosarul gata. Lucrase la el, it terminase peste noapte... proPlanul general este aproape o fotografie, araitind chiar privi de fanilor infamarea finala a vasului. Se erase inapoi departe. Cine iubege vapoarele nu poate I-a/mine netulburat in fa%a unei astfel de hirtii ; din cele dou51 dimensiuni cite poate reprezenta planul, el o intregqte cu inchipuirea pe a treia, ridicind liniile in spa%iu. Celui care a trait multi ani pe apa o asemenea imagine ii cuprinde sufletul, dupa ce a c4tigat spa%iul, —ii trezqte un val de sim%aminte, ii aduce in fa%a o intreaga lume nostalgica. Mica motonava, planuita in tacere, poate noaptea, la ora stelelor, dupa ora coniacului, de un om singuratic, care agepta termine via%a, avea linii sobre, cuminci, echilibrate, dar din eleganca for reOnuta se desprindea o elansare, in ace14. timp supla viguroasa, m4carea albatrosului in clipa cind iii is zborul de pe apa. Cod scurt, robust, catarge taiate la jumatate — ramase fivi in urma amintiri ale • corniilor care dispar astazi ! — suprastructuri uor inclinate spre pupa, rotunjite, „aerodinamice", o mica punte de comana inchisa cu geamuri, sa nu-0 mai jupoaie vintul iernii obrazul, ciuruindu-1 cu ace de ghea0... 0 alta amintire ramasa in urma timpul cind omul de cart nu putea sa se adaposteasca, geamurile se abureau, inghevau, din spatele for nu vedeai nici ping la vinciul ancorelor, trebuia sa infrunci, cu faca libera, viscolul din asprele mari ale nordului — in decembrie nici Marea Neagra nu este mai pu%in aspra ! • Geamurile acum aveau degivratoare, desigur, dupa cum la tot locul trebuiau sa se gaseasca inlesnirile mecanice ale vaselor mari, de astazi, ca sa uwreze viaca atit de grea a echipajului. Cu planul in fa0, un timp, marinarul lua locul omului care avea datoria sa construiasc5, vapoare ; inchipuirea it duse pe mari in fiordurile indepartate, in porturile arse de soare ale 1\45.rii Scandinaviei... Il trezi un claxon — marina intra pe poarta, se intorcea din ora, curind oferul avea sa vina sa intrebe data poate sa piece acasa. in clipa asta, dupa un timp de Matei se awza pe scaun inseninase, iii dadu seama in ce incorvis care ii lin4tise nervii dare traise doua zile, de cind se intorsese respins proiectul motonavei. accepte ideea unei intirzieri de o lung, o lung Nu-i fusese jumatate, poate chiar mai mult, cind avea acute alte planuri, cind socotise ca de saptamina viitoare va incepe trasajul. 214
$i deodata venise aceasei solu;ie neateptata, anteproiectul din fata, care-1 inspira de la inceput o incredere atit de mare, inch era sigur ca Direc%ia Marine' Comerciale n-avea sa-i fad nici o obiec%ie. Nu se bizuia pe un examen .tehnic, nefiind in m5sural faca, Cl pe un sing ascuns, al presimvirn, ridicat la rangul de ra%iune, care nu it in§elase.niciodata. Privi plama urrntoare, planul de forme, enigmatic pentru cel ce nu tie s5-1 citeasca ; dar lui contactul cu sala de desen, cu plan§etele proiectan;ilor, cu trasajul, ii relevase repede incelesul liniilor de apa, al cuplurilor — privindu-le printre pleoape intrezarea forma vasului. Din acest desen avea sa se nasca un vapor, inainte de a veni toamna urmatoare avea sa pluteasca% $i minunea avea sa se infaiptuiasd aici, pe cala raiscolita astki, cu n4te oameni care pin' mai deuna'zi ateptau, dezorientaci, piece in alt' parte... spunem : „Trebuie sa-1 vopsim in alb ! Ar fi Ocat altfel. $i Albatros... Va trebui facem o machet, cit mai grabnic." Auzi in anticamerL pe urm'a cineva ciocni la u0.. Se ridica in fa;a biroului, in timp ce omul de afar ciocanea cu un semn clar Era oferul venit sa is dispoziO. Se opri in de mirare pe faca. — Tovara* director, sinteci cam vesel ast5.zi — Si ce, raspunse Matei rizind, ping acum nu m-ai va/zut niciodata vesel ? Ia spune, de unde vii ? — Am fost cu tovar'Aul Cow in oral, sa cumpere farfurii. — Farfurii ? — Da, pentru dinsu', acasai. $i-a luat un serviciu, lux ! A fost cocoana... tovaraa. — Nu %i-am cerut arnainunte ! it opri Matei, incruntindu-se, deli veselia remarcatal de gofer continua s'a'.-1 staipineasca. Ezita ; dupa convorbirea dinainte nu era momentul cel mai poceara un serviciu ; mai bine amina pe mime. Apoi se raztrivit gindi. — Mai mechere, 11 intreb5, de unde ai cumpa'rat coniacul ? Alexe — Hai spune, nu sint de la controlul economic. — E un grec, tovare Matei, 1-a luat din port, cind au fugit nern;ii ; aveau magazii intregi cu badutun spirtoase. Au luat multi... Ei, ce-a fost atunci — at ai dat pe el ? ? — M... nu 215
— Am uitat. Soferul it privi cu ochii cam feri;i. — Cinci sute ; n-a vrut mai pu%in. — Mai are ? — Poate o mai fi avind. — Uite trei mii de lei ; sa to duci chiar acum sa" iei zece sti. bine, sad fie la fel cle, dar uita-te aiba capsula intreaga. Altfel o paciTi tu, grecul tau. — Pai, zece sticle, tovara* — Nu. va dau mai mult ! Spune-i grecului ca la en gros precti-i mai mic ; el dac-a facut nego%. — N-a facut ; a fost capitan de vapor. — Ei, atunci se pricepe la pung4ii. Sticlele sa le duci... Nu, mai bine ads-le aici, sa le vad eu inth. Dupa plecarea oferului incepu sa ricra, inveselit : „Ce-o fi zicind Alexe acum : Halal ! Unul coniac, altul farfurii !..." in curte bine dispus.. Intreba pe portar dac5I-1 vazuse pe Donos plecind ; nu, nu plecase, era aici. Nu mai ramasese nimeni in curtea afara de paznici ; unul se plimba pe la magaziile din fund. D. strig5. : — Nu 1-ai vazut pe tovaliwl Donos ? — E jos, la Dunare, face baie. Buda idee sa faci o baie acum, deli nu mai era z'cluful de la prinz ! Se opri deasupra calei privi jos; vreo zece oameni tocmai iqisera din apa se imbracau, tragindu- i camaple pe trupurile ude. de ei, Donos, intr-un costum de baie cam laliu, adz.La civiva nindu-i pina la genunchi, acea . galagie, bine dispus, agitinduli bra%ele spre un mic grup de bailey', probabil ucenici, care se intorceau inot spre mal, umplind aerul cu strigatele for subviri. Matei intirzie, mirat sa-1 vada pe Donos, de obicei posac, dedindu-se cu pasiune acestui concurs, ceea ce derviluia in firea lui o latura nebanuita pin51 acum. De .ce sa i se mai pars ciudat5, firea decit foarte pu;in, cind avea de lui Dutchievici, despre care nu descoperit ciucacenii la un om cunoscut de atita timp ?! inconjurati antrenorul cu acefur5. pe mal Indata, cind concursul nu s-ar fi sfNit. strigaite de mai inainte, ca In mijlocul lor, Donos semana cu un parinte pu;in naucit de preanumeroasele progenituri, dar parea bucuros, ca cind ar fi fost intr-adevar copiii lui. alergara dupa haine, sa se imPe urma, ucenicii se brace, poate cuprimi de frig. Cind Matei ajunse jos, ocolind cazan216
geria, Donos intrase in apa, sttea pe un colac de salvare, la cincizeci de metri de %arm ; colacul ;inut de un ancorot, servise de baliz51 la concursul de inot al copiilor. Matei se dezbraca din citeva aruncari ale braTelor fu linga el. — Grozava idee ai avut, Donos ! — Nu tiai ? Vin la Dun5.re in fiecare sears. — tali pare rau ca nu am eu timp. — Ce-nseamna c5, nu ai timp ? Poate nu %i-1 imparTi bine ! — Ai dreptate ; toci avem timp, dar unora ne place sa ne grozavim. Facem o intrecere ? — Pida unde ? — Pina dincolo. — Nu, ne duce curentul prea jos... — Aha ! Nici to n-ai timp. — N-am spus de timp. Dar n-o sa vin in pielea goala, pe mal. Ne vede lumea ! Donos statea pe colac, cu jumatate a trupului in apa, juma tate afara, iar Matei, cufundat Ods la git, se cinea cu miinile de sauU. Apa era calda, dar deasupra ei, aerul se asprea ; soarele cobora spre apus, lungind umbra cazangeriei Oda" la Orm. — Te-ai uitat pe la pescadoare ? intreba Donos. — Da, azi-diminea0. — $'1. - Nu fac nici o pictura de apa. Cincizeci de metri mai sus, se vedeau, imirate linga mal legate cu schele de cala, cele cinci pescadoare carora li se desa"virwau intemecanice ; peste citeva zile, primul din ele iii rioarele incepea probele. Fusesexi, lansate cu o intirziere de aproape trei sapta mini, in ciuda .angajamentului luat de marangozi, dar nu era vina lor. In ziva cind totul parea pregatit pentru a le da la apa, maistrul Golgota fIcuse un raport, aratind ca bordajul nu era incheiat cu destula ingrijire, ca intre madere ramineau spa%ii neadmise in norme... Inginerul Staicu, din comisia de recep;ie a ministerului, care inspecta alte vase la venise in pripa", fara sa se tie cine it alarmase cu atita repeziciune, dar se ara"tase mai indulgent inTeleg5.tor decit eful calei. Intr-adevar, intre scindurile bordajului erau spacii ceva cam mari, nu datorita unei manopere neingrijite, ci lemnului, care se strinsese stind luni de zile in vint in soare. $i dupa o cercetare destul de ama'nuncit5., reprezentantul ministerului hotarise ca nu e nevoie decit de o recnaTituire. Maistrul Golgota pocnea din 217
maisele ; s-ar fi Orut cal solu;ia nu it muhumea pe deplin. Matei iii cam iesise din fire : — Ce-ai vrea ? Sa dam jos tot bordajul si sa pornim iar, de la chit4 ? — Nu stiu ! Tot ce pot sal spun e ca asa nu-i bine. $i imi cunosc meseria ! — Ai pretencii mai mari decit comisia de recepcie ! Ce reprezinvi dumneata aici ? Pe cine aperi ? — Apr cinstea ,muncitorilor si renumele santierului ! Poate era de burial credinvai judecase pripit — da, cinstea muncitorilor si renumele santierului, cuvinte pline de sens, cu care nu se putea glumi !... Pescadoarele furs calaTatuite din nou — se chituira Inca o data, li se &du alts vopsea peste prima ; paguba santierului ! Nu puteai sa invinuiesti pe nimeni, atita vreme cit vasele de lemn se construiau sub cerul liber. Ducai-se ! Erau ultimele ! Singurul lucru facut de mintuialai, cum scrisese in raport seful calei, fusese c5.15.faituirea, si pe drept s-ar fi cuvenit sa li se aplice amenzi vinova;ilor. Dar, dupa ce descoperise greseala, dup`i ce facuse atita vilvI, maistrul Golgota se luptase din risputeri sa nu fie tras la rIspundere nici un muncitor. Ba ob;inu mai mult : sa se p15.teasca din nou reeilaThuirea celor care o acuserI prost prima data, aducind pagube mult mai mari decit costul repetat al muncii lor, Uzi' a mai socoti intirzierea. pritesti, ca nu-i capitalist ; din ce — Muncitorului trebuie sa tralasca ? Din soul de pe spinare ? Da, poate avea dreptate, mai degrabI era vinovata conducerea santierului, fiindca nu descoperise greseala din timp ; era si greu sa se faca atitea deodatal, cu oameni Inca nepregati%i Indeajuns. Se pornise cam prea repede — Matei iii recunostea vina Luindu-si ochii de la pescadoare, Donos arata inspre cala — Cind crezi c-o sa termina m cu balamucul asta ? Cum se vedea cala acum, putea intr-adev5.r sa to cam puns pe ginduri — era destul balamuc. Spre sud, faleza pierise, dar paimintul ramasese liscolit, nu avea Inca inavisarea lui viitoare, mii de metri cubi mai trebuiau sa fie arunca%i in Dunare. In continuarea acestei rampe sfisiate, cazangeria de sus, ai carei pere;i incepuseral sa creasca peste temelii, nu acea impresia unei lucrari noi, ci a unei ruine, care parca trebuia doborita si aruncata in fluviu, o data cu mormanele de p5.mint. 218
Dincoace, cala rim5sese libera dupa lansarea pescadoarelor, in locul acestora nu se pusese nimic ; nu se vedeau decit cele patru lasate in parasire ; incolo, nici macar un scaleu din paturile de construc;ie ale viitoarelor §ase. La cazangerie se lucra fara intrerupere, in trei schimburi care se organizasera de la 1 august, se pregateau coaste table, dar atit timp cit zaceau in stive, fabricarea for parea de neinTeles. Sa pregategi material pentru douazeci de lepuri deodata, cind jumatate din ele urmau sa fie montate abia la anul ! Chiar Donos, care fusese convins, cu calculele in faa, de uriaa economie realizata astfel, incepea sa se teams. Priceperea lui tehnica se limita la sudura, nu mai fusese prin antiere navale. Gramezile inerte de fierane, carora nu izbutea sa be intreza'reasca formele viitoare, ii trezeau un fel de panics, Matei o sim%ea in Intrebarile lui ocolite, in ochii indrepta%i cu nelin4te asupra malului. — Donos, ai rabdare Inca doua saptamini, n-ai sa mai recunogi cala ! — Rabdare am, sa dau altora ! — Ei, atunci lasa-m5, priasca baia !... — Mai stai ? — knot pu%in ma Intorc. Ma agepTi ? — Incepe sa-mi fie frig. — Dirdile puffin sa te inca'lzegi. Nu pleca ; vreau sa-ci spun un cuvint. Matei iii c15,du drumul spre larg, impotrivindu-se curentului, s51, nu-1 dues la vale ; trebui sa se lupte din greu ca sa revina in acelai loc.. — $lii ca Dutchievici mi-a adus un anteproiect pentru motonava ? Lucra la el de mult, fara sa spuna o vorba. Ce crezi ca urma'rqte ? Debi viu surprins, Donos raspunse calm : — Sad se construiasca ,motonava. — Totui mi se pare ciudat sa taca atita vreme pe urma sa apaii ca la teatru, in momentul culminant. — A aparut cind a fost nevoie, zise Donos. Hai la mal ! Mi-e frig. — Stai numai puTin... Nu Ti se pare ca Marchidan muncqte prea mult ? — Sint destui care muncesc prea mult. Bunaoara §i to ! scald ? — Eu ? Da de uncle ! Nu vezi ca am timp sa — Numai ca nu te scalzi, ci te fralminti ! 219
— Nu mi-ai rIspuns despre Marchidan. De ce-1 poreclesc oamenii Plapindu ? voinic ! — II poreclesc in ris ; tocmai — A§a, daca te uivi la el, sigur, pare robust, dar nu crezi cal ar putea sa fie bolnav ? — Lass-1 in pace ! E vinjos ca un taur. $i-apoi n-are nici treizeci de ani ! — Ei §i ? 0 barcal venea dinspre malul celalalt, unde lucrul la repargia §lepurilor continua pins seara tirziu. Erau toate trase pe mal, intr-un §ir lung, §i impreun51 cu cele cinci ceamuri, in zgomotul cu ecouri prelungi al tablelor trintite, in bocainitul neintrerupt al ciocanelor, in strigatele muncitorilor, cadeau impresia unui antier viu, mai viu decit §antierul adevarat de dincoace, cu cala goals, unde la ora aceasta se mai lucra doar la cazangerie. Pe bancul de la pupa bard', §edea ghemuit, cu §apca pe ochi, cu capul cufundat in ni§te hirtii .desilcute pe genunchi, chiar inginerul Marchidan, despre care vorbeau acum. Barca trecu pe alaturi, barcagiul ii recunoscu §i-i salut5., dar inginerul nu ridica ochii ; prea adincit pentru totdeauna in hirtille lui. — L-ai vaizut ? intreba Matei. — I1 va,d mereu. — Nu se pare ca-i prea palid ? — A§a e felul lui. Hai la mal ca mor de frig ! ani ai to ? — Mai stai puvin ! duc ! — Treizeci §i trei. Ai inceput — Stai !... 0 sa ne mai trebuiasc5, sudori. gasim. — Nu-i greu — Pentru motonava ; proiectul lui Dutchievici e destul de indrazne;, prevede sudura in locul niturilor, dar imi place, trebuie sa avem curaj, s51, ne innoim. Miine o sa convoc o consfatuire tehnica, sa vedem ce spun ceilal%i ingineri §i mai§tri... cu — Daca, tot convoci consfItuirea miine, de ce-o mai cii mine, acum ? Nu vezi ca' am inceput dirdii ? — Dirdiie ! A§a ai sa te inc5,1zqti. Asculta, mie nu-mi prea place Golgota ; %i-am mai spus. e plac to%i oamenii de pe pImint ! — Nu se poate bine sa mai fie cineva care sa zica altfel decit zici to !... Nu mai pot sa stau ; m-am dus ! 220
— Numai o c ipa ! Am uitat sa te intreb ceva. 0 mai %ii minte pe fata aia care lucreaza la magazie ? Donos it privi cu coada ochiului ; ii nalz5.ri deodata ca toafi aceast5, convorbire din apa nu urmadrise altceva decit sa ajunga pe ocolite aici. — Care fat5, ? $tia, dar voia saj facad el. ocolurile lui. — Nu te preface ; una smgura e la magazie ; tu mi-ai vorbit de ea intii. — Ai uitat. Ti-am vorbit cind m-ai intrebat, nu aka, din senin. In afara ca tremura de frig, Donos parea schimbat, inchis in sine mohorit. — Ce vroiai sa ma intrebi ? — Fata asta cere s-o mutam la trasaj. — Asta-i o problems care privqte serviciul tehnic ; intreaba.-1 pe Dutchievici sau pe Marchidan. — Bine, am sa-i intreb. Dar de ce crezi tu ca vrea sa se mute la trasaj ? — intreab-o pe ea. Dupa o pauza, Donos reveni, gindindu-se cal era dator sal dea un raspuns — Vrei pairerea mea ? Mut-o ! Cred ca nu vrea altceva decit sa munceasc ! foarte la locul ei ! zise Matei, incurajat. — Mi s-a parut — Este ! Si tocmai de aceea... Urma o f4cere. Donos nu-§i exprima gindul mai departe. Se privizi in ochi. — Tocmai de aceea, ce ? — Lass spun al6data !
I oind de la birouri, Ana Odeta nu se duse pe caPa, ci ocolind claddirea, se uita la poarta, pe deasupra gardului. .Pia cum se ateptase, maituR Didona o atepta in praful de pe Hosea, mai inalta decit portarul care o vinea la distanva, gatita, cu paUrie, cu voalet5, pe obraz cu doual nurci n4irlite atirnindu-i de git. Ceva mai incolo era Opelul aplecat pe o coasts ; domnul Masuianos nu se vedea : desigur staitea ascuns, la volan. Reveni in fafi, netiind ce sa faca. iintimplarea i-1 scoase in cale pe Kreis, care venea de la trasaj. Nu-i spuse ca vorbise cu directorul ; amintirea acestei convorbiri, cu sfiuitul aka de neclar, o urarda obrajii. Dar it rugs sa se duca la mIrea, iritanta, acind-o poarta, s-o caute pe doamna cu nurci si cu pantofii plini de praf, s-o intrebe politicos pe cine asteapt si s-o previna ca nepoata dumneaei iese abia la ora opt ; pins atunci e ocupat5,. Ada iii asigura doua ore de libertate, pe care nu le sperase ; putea is lucrurile de acasal fara sa mai vada pe nimeni, fairI ceart fa'ra explicavii. Cind ajunse jos, cu ramele la spinare, maistrul Golgota ii inspecta barca, legata departe, la marginea calei, ca sa, nu incurce pe i-o loveasca. nimeni, s5.1 nu vina vreun remorcher, vreo — A cui e barca asta ? intreba maistrul, cu autoritate. — A mea. Fata vru s5', se apiece, sa desf acs lanvul ; in clipa aceea reful calei intinse mina-i butucainoas5, o ciupi de obraz, manifestindu-i o simpatie spontanI, dar plina de grosolInie brutalitate. 222
— Ia uita-to-ncoa v5.d nasul, cirno ! Ea lua furchetul de jos lovi peste — A, salbatic'a ! scr4ni maistrul. Pesemne nu ma cunoti, domniwar5, ! — Ba da ! — Stii cine-s eu ? — Tovar4u1 Golgoi a. — 5i-afar' de asta ? Ea nu mai ra'spunse ; din citeva miKalri de rame era in curentul Duna/1-ii indata vintul din balta, involburarea fluviului ii topira furix. Privi furchetul ; nu cum it apucase, cum lovise, dar fusese o lovitura zdravnal ! Unchiul Mihalis o atepta pornira ; traigind amindoi la rame, pe firul apei, la vale, ajunsera in douazeci de minute. La apte fa'.ra un sfert legau barca la pescarie porneau sa urce spre ora, pe sub zidurile inchisorii... Maiorul Guzgunis era pe scalunel, la poarta ; o vazu de departe — vedea pe oricine. Se suci inspre ea o atepta sa se apropie, curios, intrigat, plin de nedumerire. — Ce-i cu dumneata la ora asta, duduie Odeta ? Nu-i nimeni acas5.. Nu-i ra'spunse ca'uta cheia sub poarta, stinjenita ca avea un martor care astfel putea sa descopere ascunzatoarea. Dar martorul cumwea ascunzatoarea mai bine. — Mai la stinga, duduie Odeta, da piatra la o parte !... Acolo ! Maiorul avea pe umeri un pardesiu maron, f5.cut dintr-o manta oficereasca, data la vopsit. Si hainele se cunogea ca sint o veche uniforma, vopsita transformata ; numai palaria, infundata pe urechi, dup`i felul cum ii facea parte din zestrea lui noua, de pensionar, statea in cap, se cunotea ca n-avea ob4nuin%a s-o poarte. Ana Odeta izbutise sal intre in curte desigur in easy ; n-o mai gasea pace: S-ar fi dus dupa ea s-o vedea, astfel ca maiorul spioneze, dar nu se potrivea cu situa%ia lui in cartier... Aici se petreinalt, care vecea ceva necurat ! Cine era marinarul asta, 13atrin nise cu ea ? Nu putu sa rabde multa vreme, mai cu searny ca. oaspecii ciuda%i cam intirziau. Trebuia sa trimita slujnica, sa vada. Intinse bastonul btu in poarta. 223
Vasilico !... Vasilico, surdo, fir-ai a dracului ! Civiva copii, de virsta primelor clase ale liceului, care se jucau cu o minge de fotbal la oarecare distanO, se apropiara stirnici de strigkele lui, luara o formavie aproape ca la o comanc15., ii defilara" prin fava, prin flanc the unul, badtind bine pasul. Pins ce maiorul sa se dezmeticeasca, erau departe, stricasera formavia strimi gramada pe trotuar, incepuseli sa scandeze, cum ar fi spus tabla inmulvirii la coal : Dom' maior, dom' maior Sa traiti, Pent? onor ! Ana Odeta nu avea multe adune din casa,' : cite ceva de imbrIcaiminte — un taior, o pereche de pantofi, douI cordoane, o c51.ma0.1. I i strinse avutul intr-un tergar, apoi se urca in pod. Acolo z5.ceau, intr-un .cufa'r, lucruri uitate, raiete decoala., fotografii de cind era mica — le frunzalri, stirnind praful — o armonica de gura — a cui doual flori de hirtie — de cind, de la amintea sa fi fost ? nu cine ? — un p`imajtuf de ba'rbierit al lui taicad-su, o apca veche marinIreasd, o harts, un felinar, nu strinse — aruncate. $i-n fundul cuprintre ca'rci ferfeni;ite, printre cutii de bomboane vechi, strimbe, Otate, avind Inca ina'untru pudra de zahalr, ing5.1benita, rinced5.1, sclerozat, se mai afla un ghem ide cirO, pus bine ctndva. Uitase de el, nuli cla'du seama de la inceput ce-ar putea sa fie, dar indata ce-1 atinse cu mina, amintirile se trezirI ; 11 deshuma ca pe drags : o palpug bo;it5., decoloceva care ar fi fost o fiin0 vie rata, cu cap negru ,de Afars, in strada, se auzeau copiii, necjind pe maior, cintindu-i cu voce picigaliate : Guzgunis maiorul invirte mosorul... Pa'pua, de mult decedatal, era jalnica ast5:zi, decrepita% gata sa se destrame, ca un schelet scos din groapa. ; dar fusese o Opu0. adeva'rata, o avea de mult, singura p5stra6 dintr-o familie numeroasa'. — cine tie pe unde se r5.6cisera celelalte ?!... raima'sese aka, in genunchi, in fata cufa'rului, Uitase de sine ;inind p5.pup cu amindoua miinile, departe, ca pe o amintire la 224
care nu avea dreptul sa se intoarea. $i omul care i-o aruise era astazi aici, staitusera fa0 in facs, nu o recunoscuse, n-avea s-o recunciascal niciodata ! — Hai, Ana, se face sears ! o striga unchiul Mihalis. Maiorul Guzgunis se foia pe scalunel, agitindu-si bastonul, in timp ce puslamalele il neca jeau mai departe : Guzgunis maiorul... Ascute cosorul... Deodata ta'cura, isi lipira capetele si incepura sa sosoteasca tainic, cu privirea in alt5. parte. Ana Odeta iesea pe poarta, urmata de marinarul Htrin si uscaciv — uite la el, al dracului ! Era prafuita si nu ducea nimic in miini decit... Maiorul se zgii sa vac15., nefericit cal nu avea un binoclu... Hodorogul din spatele ei c5.ra o legatura cam mare. Ei, asta era, cotrobaisera prin cas'a ! ce putea fi in boccea ? Poate argintarie, poate bijuterii, lucruri de prey, le furase, se ducea sa le vina, o fi vreun vapor unguresc in port. Dac-ar fi putut sa-si arunce ochii !... Era grea bocceaua ? Nu padrea, lunganul o ducea ca pe o pern5, urnflata cu fulgi... Sa fi fost mataisuri ? Povi sa stii ce lucruri aveau in casad ?... — Duduie Odeta ! Hei, unde-ai plecat ? Duduie Odeta, is vino pucin incoa ! Zadarnic ! Sim;ea ca turbeaz ; fata pal.rea ca nici nu-1 auzise. Cum sa nu-1 auc15. ?... FIcea pe grozava ! Ochiul nesatisacut scapara scintei, dar Ana Odeta nu le simcea in ceafal... Ceata copiilor o urmarea, amuvit, de pe celIlalt trotuar. Dupa ce trecu de ei, izbucnira deodat5. : Contesa a plecat caute Glasurile se amestecaei, nu erau exersate pe terra de ocazie, n-aveau nici inspiracie, nici spontaneitate. Era altceva cu maiorul, victims veche $i grass. Civiva mai incercara sa improvizeze, pe cont propriu, un comentariu potrivit situaciei. N-aveau haz — nici macar ra'utate. Strigarl dup5. ea : 225
— Doamn5. contes5., pofti%i, ca, se racqte mamaliga !... Ici cade pingeaua, maria-ta !... Alte;a Voastra, v-ateapta limuzina, dar oferul s-a scapat in livrea !... Vazind ca n-o tulbura cad ajunsese departe, se intoarsera la maior ; pentru el aveau repertoriul bogat : Guzgunis maiorul Trage Ana Odeta le .auzi glasurile pins departe, fara sa imeleaga ce spun... Ducea cu ea o legatura de boarfe o paipuA veche, moarta... Acesta era singurul avut cu care pleca din casa unde nadajduia sa nu se mai intoarca niciodata.
L unea urmItoare, a doua din august, la sapte si cinci minute dimineava, incepu sa hirsiea ferstr5.ul circular, montat in curte, linga depozitul de cherestea, si nu tacu pins sears — echipele mergeau cu schimbul la masa. Optzeci de marangozi, doukeci de timplari si vreo cincizeci de salahori, angajaci cu ziva, forfoteau intre cal si depozitul de cherestea. Grinzi de brad, cioplite, ca niste traverse de cale ferata, erau aduse la felistriul circular, se eglau in buca'ci de cite un metru, gramezi uriase, care apoi, cu vagonetele, cu roabele, cu ta"rgile, cu spinarea se transportau pe malul Dunarii zece mii de bucAi, scria in comandal, atita lemn, incit to intrebai unde are sal incapa'... Asupra acestei forfote, pe la ceasul noua, Cocos intrl pe poarei ; venea de la Resica, cnaltorea cu trenul de simbata la patru dupamas, se oprise la Brasov, la Ploiesti, colindase triajele, urma'rind baluse %Luca in sila cu vagoanele cu tabla, se certase cu acarilor — si nu inchnese ochii o clipI manipulanvii, le claduse toat5 noaptea. Intrind pe poart, &du cu ochii de un panou, pus proaspa't pe zidul administra%iei, in dreapta, o foale de placaj, vopsita in albastrupalid, cu rams inalta, cu sticla deasupra, ca o vitrin5. — gazeta de perete a santierului, de curind De la prima aruncatura de ochi, Cocos descoperi in mijloc o fotografie, nu prea artistic , marital foarte mult de un mester prost recunoscu chipul utilat $i neindeminatic, dar, cu toate imperfec%iunile, i unui tinaIr pe care it vkuse la sala de trasaj, deli nu stia cum it cheama si nu avusese de vorbit cu el niciodata. 227
Deasupra fotografiei scria : „Primul inovator" — scriere frumoas, in tus, cu litere de. tipar. Dedesubt, pe o ban& de hirtie batuta', la marina, se putea cite : „Kreis Vasile, trasator ; autorul unei prese de indoit si Ourit coaste, semiautomat5, care va aduce santierului economii de..." Urma o cifra lungs pe care n-o mai deslusi, fiindce tocmai atunci, din marginea cimpului vizual, ii atrase privirea un desen destul de ciudat, un fel de caricature, reprezentind un om dolofan ca un butoias. Se trase un pas in raituri, privi mai bine si deodatal se inrosi in obraz : nu era el, nu se recunostea, nu fusese niciodata chiar asa de indesat si de gras, dar intr-un anumit fel desenul ii semaina ; m5.nusile negre, ingrosate cu tus, alitau 'impede cine fusese vizat. Cocos isi privi ,miinile, privi desenul iar ; deasupra scria : „Ghici, cine-1 ?", iar dedesubt : „Unul care se poarta cu ma'nusi" — fare tilc si fare nici un haz. Va sa zicase Osise cineva care, pe acelasi panou unde era fotografia unui tin5r premiat, sa puns caricatura sa, cu inten;ia limpede de a-1 da peste nas. Acel cineva nu mai Iinea minte cum fusese cantina la inceput, si cum era azi. Nu stia uncle se ducea Cocos, cind lipsea — credea poate in plimbare la Bucuresti si colincra cinematografele pe bulevard. Nu bagase de seams ca in doua saptamini se tralsese la obraz : it facuse de doua on mai gras. Nu-i vizuse hainele, ca erau nealcate, pantofii scilciaci, nu-1 va'zuse alergind prin santier, cu naduseala 'curgindu-i pe grumaji — ii vlzuse doar mainusile, st le ingrosase, ca s5.-1 recunoasc si sa rids pe socoteala sa ! insa aceasta batjocura nu-i stirni furia, ci o mihnire adinca, greu de explicat, mai ales ca era vorba de o gluma destul de nevinovata, sup5.raitoare fund doar lipsa ei de haz. Mihnirea 11 stapini pe Cocos toata ziva — umbla prin santier cu ochii in jos, posomorit si destralmat. Se dusese vremea fericifl cind stkea la taifas cu oamenii, in repaosul de la prinz, sau cind umbla prin ateliere spunindu-le na.zdravanii care ii inveseleau ; acum parc to;i ii erau dusmani. $1 nu trecuse ,mult timp de atunci, o lung abia. Nu le aduse vada mai voiosi si mai grasi ? mincare buns, nu se stiicluise Ce-aveau cu el azi ? Crezuse ca e prieten cu toata lumea, nu ocolise pe nimeni, cui vroise sa-1 asculte ii arkase, in felul lui cam mucalit, tot ce-i cuprindea inima. Nu ca i-ar fi placut sa ninca'neasca', dar dace mitnile, 228
capul, picioarele se mai opresc din lucru la cite un rastimp, ca doar nu le poci stoarce intr-una, limba, care ping atunci a stat ga'seste prilejul sa arate ca are si ea ceva de facut... Cocos &Idea drumul la vorK cum it stirneai, ca motoarele care pornesc „la isfert", bine puse la punct. Spunea istorii de toate felurile, sa to pr4adesti de ris sau sal ramii ingrozit, intimplari adevalrate sau n5scociri, pentru fiecare folosind acelasi glas gros, de unchias hodorogit, dar cu alte inflexiuni, cu alte gesturi si mai ales cu alte priviri, inch ascultatorul, deprins cu felul lui de a povesti, stia sa aleaga adeva'rul dintre minciuni. Se aflase din primele zile ca responsabilul cantinei fusese marinar, inca de mic. — Si-acu', de ce-ai venit aici, nene Cocos ? Ti s-a acrit cu. marinaria ? — Pai cu ce vapor sad mai plec, daca s-au dus toate la fund ? D-ai-am venit, sa facem altele ; dau §i eu o mina de ajutor §i p-orm5, tar ma duc. Prea limpede nu se §tia ce anume fusese el pe vapor, fochist, ungator, budtar sau secund, ca spunea o data intr-un fel, alts data in altul, ii pl5cea sa .se umfle in pene, fudulindu-se uneori cu niste onoruri din trecut. — $i pe tovaraisul Matei ii cunosti de-atunci ? — Nu v-am mai spus ? A fost ajutorul meu cind s-a imbarcat intii. Zicind acestea Cocos i§i umfla gu§a §i tusea adinc. — Dar cici ani ai dumneata ? — Treizeci §i unu ; par mai tin5r, nu ? — Si tovara'sul Matei ? — Treizeci si cinci ; asa-i ca 1-aci crezut mai baitrin ? Neam de om costeliv. ani aveai cind to-ai urcat pe vapor ? — Coco§ era marinar de saptesprezece ani, chiar el spusese, nu demult. — Civi ani aveam ? Paisprezece. — 5i cel fel de ajutor 1-ai avut dumneata pe tovara'sul Matei la paisprezece ani ? — Asta de unde-avi mai nascocit-o, oameni buni ? Eu am fost ajutorul lui, la motoare. UnOtor, ca sa §tivi ! Va sa zica se Flmurea : tovara'§ul Matei era mecanic, iar Coco§ ungator, si asa umblasera cu un cargobot italienesc, din 1931, pin'a in 1934, trei ani la rind. 229
— $i dupa aia, ce-a%i facut ? — Ne-au dat jos la Calcutta. — Calcutta e departe, in India. Ce facemi pe acolo ? — Aduceam elefanci vii, pentru circ. — Ai, ma nea Cocos, spiine serios, nu glumi ! — Asa a fost, cum va spun : tocmai imbarcasem cincizeci de elefan%i pe punte ; .mai aveam t igri, in custi, si jaguar', menajene, — $1 de ce v-au dat jos ? — Aveam un capitan al dracului, fascist. — Ei, haide, spune, ce i-avi acut ? — Lui nu i-am facut nimic. La mine %inea mult, nu mica un deget ping nu hotaram eu ; voia sa ma fac5. secund. — Cum secund, daca erai ungator ? — Nu mai eram ungator ; ma flcuse mecanic — am dat examen, nu asa, pe nimic. — Oricum, mecanic e una, si secund e alta. — Ei, daca nu ma crede%i, nu va mai spun nimic ! . Nu se suOra, nu se sim%ea nici incolcit, stia sa scape de intreban, cum scara Ostra'vul din ; trebuia sa facape suOratul, .ca poata pleca, mai avea §i datoi. n de indeplinit. Dar un ceas mai tirziu, sau a doua zi, cind Osea timp, era gata cu orice Umuriri: imbatat, v-a%i — Ia spune, de ce v-a dat jos in India ? luat de turci ?... — Pe-acolo nu sint turci, ma tovara'se ! Nici atita lucru nu §tii ? Pai uite ce-am facut... Intr-o sears, se terminase imbarcatul, urma sa plecam a doua zi, am descuiat cambuza, aveam un speraclu giugiuc... Am luat o lada cu portocale, ne-am dus cu ea pe teuga si-am ademenit elefan%ii, pe rind. — Nu erau lega0 ? — Nu, elefantul e animal blind dac' nu-1 necajesti, iar dac a' ii i nea dai o portocala, zice mersi. Ei, .si eu le dadeam portocale, iar Matei — adi6 tovarasul, vreau sa spun, le scria pe frunte cu pensula cu minium de plumb. — 1:4tut joc de bietele dobitoace ! $i ce v-aci apucat sa scri%i ? - Alui mai mare, elefantul batrin, i-a scris : Benitto. — Ce-i aia Benitto ? — Ma tovarase, mai ridic-%i si dumneata nivelul politic ! Benitto, adica Mussolini, asa-i zicea nevasta, e stiut. Ei, si dac-arn terminat cu Benitto, am luat-o pe nevasta-sa la rind, eu cu porto230
cala, tovarAul Matei cu pensula. Are scrisul frumos, poate-aci vaizut daca" nu-1 faicea director aici, putea sa scrie fume, ar fi c4tigat pe pu%in tot atit. Intr-o jumatate de ceas am pictat toata familia, doar ca ne-am la ingramadeala : nu poci sal cauci elefantul sub coacia ca pe pisici. Am scris Giulia pe un elefantoi Ciano pe o elefantoaic. Se intimpla, ce vrei, n-am vai.zut. Cum sa nu rizi ? — Hai,.vedeci-va de lucru, ca altfel nu va,mai spun ! Oamenii puneau mina pe pira, pe ciocan — dar cu urechea la el. — zi-i, frate Coco ! — Mai era in gramad51 juncan5., n-am putut s-o ademenim, vroiam s-o facem amanta lui Mussolini, Eva Braun. — Aia a fost a lui Hitler, le cam incurci ! — Nu le incurc de loc, a fost intii a lui Mussolini, Mussolini i-a trimis-o lui Hitler, ca lase in Abisinia, dar nu era sa scrie una ca asta in ziar, n-avea%i de unde intre fasciti ! — Si p-orma, daea terminat de scris ? — Nici n-am . terminat, ne-au prins. Ne-au dus la policie, apitanul. iniura : porco mio, mascalzoni ! — degeaba, dupa un ceas ne-au dat drumul. Banii, cici aveam de luat, nu i-am mai v52ut, livretele de marinari abia le-am smuls, altfel v inchipuivi, Bra bani — Dar cu elefancii ce-au f5,cut ? — Pai ce sa fac% ? A doua zi, vaporul trebuia sa piece la drum ; cum duci in Italia, iscalli%i ? Te intoarce in larg to scufunca cu submarinul, aka-i la fasc4ti. Miniumul de plumb nu-i vopsea de oua, ce sa va mai spun ?! A pus calpitanul s5.-1 spele cu terpentin5. ; elefantul, animal blind, s-a supus, dar cind a sim;it usturime la ochi, s-a ridicat in doua picioare inceput sa ra0, cu trompa pe sus... Pe urmai nu mai tiu, dar e sigur c5. in Italia nu i-a mai dus. Poate or mai rataici azi pe mari, ca Olandezul zbulitor, dac-avi auzit... Urmarea in alts zi... .Pia le povestise Cocos oamenilor viava sa, flea sa ascund5 nimic, le spusese cum au ramas la Calcutta patru luni, pin-au gasit a greva foamei, vapor, cum au lucrat in port ca salahon. ,Ghandi fcea suparat pe englezi, faceau foame, fa'ral sa fie sup5.raTi pe nimeni pe — Pe urma am intrat la o fabrica ; ne spetisem cu sacii, in port. — $i-acolo ce faiceai, tovar4e Coco ? 231
— tot cu aprovizionarea, ca aici. AscuBtorii se priveau intre ei cu coada ochiului, dar nu mai ziceau nimic. Cit spunea adevrul, a Cocos avea un glas, cind trecea la discociri, colcurile gurii i se ridicau in sus, ca la mascarici, iar glasul capata tonuri hazlii. — Abia toamna ne-am imbarcat pe un vapor grecesc, Corina ; ! de asta cu siguran0 ca — De unde sa stim ? — Fiindca s-a scris in ziare ; nu prea mult, dar oricum, cevaceva trebuie sa fi auzit ! Ia aducevi-va'. aminte, Corina — ptiu oameni buni, pe ce lume ?! Pai stai atunci sa v5. spun. Ne-am imbarcat noi care va sa zica la Calcutta, in toamna lui '34 ; pe-acolo-i cald toamna, nu ca pe-aici, ploua mereu si-i za'cluf ca la baia de aburi... Aoleu, bine ca mi-am adus aminte de baie, trebuie sa fug la fabrica de ciment... Trebuia ciment pentru binaua baii, cine 5a se duca la fabrica daca nu Cocos ? De-acolo fuga ping-n port, pe urma la gara, de la gara la Industria lemnului, treceau orele, lipsea de la mass, minca un covrig... $i pe cine sup5.ra daea umbla cu mainusi ? — Tovarase Cocos, povesteai deunazi cum v-aci imbarcat la Calcutta. — Aha ! imbarcat pe Corina si amcarat crat noi de unele, de altele, un timp ; tovara'sul Matei era mecanic al doilea, eu, ajutorul lui. Nu prea ne pricepeam la masini cu aburi, umblasem mai mult cu Diesele pima atunci, dar daca ai cap to descurci. Ne-am plimbat asa pe la $anhai, ne-am intors la Calcutta, de-aici la Haifa, la Marsilia, la Alger ; capitanul n-avea agen;ie, vaporul era al lui, vapor ma'risor, patru mii de tone, cam vechi, dar, ma rog, 6.cea treaba cu el, incarca la nimereala ce se gasea, fara mofturi, lua si pasageri, inchiria si cabina lui, dormea intr-o barca de salvare, in frig. Ce-si zicea : miine, poimiine dau pe Corina la fier vechi ; ss scot din ea cit pot mai mult, chiar si ceva unt... $1-asa am ajuns, unde crede%i ? la Constan%a, colea, la noi, era in '36, aprilie, prinvara ; umblasem ceva pina atunci ! Eu zic ea.lpitanului : „Stalm mult aici, sir ?" — „Da de ce ?" ma intreaM el. — Pe ce limbs vorbeaci, nene Cocos ? — Englezeste, ca pe vapor. Dar stiu si ceva greceste. $i italieneste... Franvuzeste, mai „Uite, ii spun capitanului, as vrea sa ma reped pina acasa"... Vroiam vad Vorbisem si cu tovar4u1 Matei, s5.-1 iau cu mine, sa mincam cozonac si oua rosii, cad. venea Pastele. 232
— De unde effiti de fel, tovar4e Coco ? — De pe valea Trotuwlui. — $i din ce sat ? — Ia, un sat de pe-acolo, nu-1 mai §tiu... — Cum vine asta, sa uivi satul in care te-ai na'scut ? Te pomenqti cal-0 sint parincii chiaburi, §i te p51.mti is cineva urma ! In autobiografie ce-ai scris ? — Nu mi-a cerut-o, da cind mi-o cere-o, chiar aka am sa scriu. — Chiabur ? — Ce chiabur !? M4er ! Tot Trotuwl al nostru a fost. intreaba-1 pe tovar4u1 Matei. — A fost la dumneata acas5, ? — A fost, dar aUdat5., mai tirziu. Atunci nu ne-a dat voie miine incarcam marfa poimiine c4itanul. Zice „Cum sa pleci, ne-am dus !" Ei, ce poTi sa aci ? Te supui. Vine. miine, marfa ioc, poimiine neam. Vineri, simbata, nu mica nimic. In schimb, la capitan in cabina fel de fel de musafiri, azi unul, miine altul, poimiine cel din prima zi, ziva ailalta doi, pe urm51, Inca unul — negustori, altceva ce-ar putea fi ? Iaca aka ne-a cinut trei tamini. — Si cit staci, leafa merge ? — Sigur ca merge. Asta ar mai lipsi ! — Atunci de ce te plingi ? Stai cu burta la soare, sau arunci undica, sa tot atepci ! ? — Asta sa crezi dumneata ! Dar raKheta pensula cui le Vaporul trebuie vopsit, a§a nu mai are rugina de mincat mult... $i, dupa cum va spuneam, la vreo trei saptamini, yin patru vagoane, incuiate bine, plumbuite — marfa scumpa, zici, sa n-o fure pe drum. Inauntru, lazi cu lucru nemTesc ; unde se duc ? In Egipt. Bun. Da-i drumul la bigi ! Incepem sa incarca m. in6rd.tura o aranjeaza secundul, asta-i regula pe vapor. Acum, ce secund ? — capitanul, chiar el ! SO; pe puntea de comanda, nu scapa lazile din ochi : „Umbla;i incet !" „Lucru fragil." „Nu trinti%i !" Negustorii, in par, care pe chei, care in cala, §owtesc intre ei, cite unul mai pleaca, se mai intoarce. La prinz, cite o suta de lei hamalilor, „Lua%i, oameni buni, sa beci un rachiu." Negustori buni !... Terminam curind, marfa pu„Miine pleca'm, sir ?” „Nu plecm." Vin alte vagoane — cinci, iar cu bigile, §i iar Tuica la prinz... „M5. Cocean, nice tovazi§ul Matei, ce marfa o fi asta de o giugiulesc atit ?" — „$tiu eu ? Marini !"... Seara vad ca-i face semn un hamal, mai vorbise cu el in ajun, se cumweau mai de mult. „Cocean, stai aici, nu care cumva 233
sa pleci in oral !"... De la opt inainte eram invoici ; daca mai ai putere te duci si bei, on petreci, treaba ta, dar in zori sa fii odihnit. Pe la unsprezece, asa, vine tovara'sul Matei, ma intinsesem un pic, imi cla dormeam in patul de sus. De vorbit, nimic, un picior din capul imi face Boar un sernn : Yin fuga aici ! Ne in%elegeam usor, eram impreun5, de mult. „Cocean — zice — am o misiune de indeplinit." Staiteam linga vinciul ancorei, pitivi, s5.1 nu ne-auda vardia, dar chiar daca ne auzea, era un turc, romaneste • ioc. „Ce misiune ?" intreb eu, dirdiind. — De ce dirdiiai ? Ti. era frig ? — Ba mi-era frica, daca vrei sa stii ! L-am simvit dupa glas ca nu-i lucru curat in jur. „Ma Cocean, zice, stii to ce-i in 151.zi ?" „Ce sa' fie, masini !" „Nu ; mitraliere, pusti si municiuni !" „Hai fugi de-aici ! cui le ducem in Egipt ?" „Nu fi prost ! Egipt scrie in hirtii, dar in Mediterana cirmim spre apus." „Adic5. unde ?" „Nu mai face pe natingul ! In Spania, intelegt ?"... Uite, d-aia dirdiiam, simteam eu primejdie in jur. $i zice tovarasul Matei : „Arme pentru Franco ! Acum esti Umunt ?"... El de unde of lase ? — Nu stiu ! — Cine era, hamalul ',1a de 1-a chemat jos ? Nu 1-am cunoscut. Tovalisul Matei nu si-a spus ? Nu. — Si nu 1-ai intrebat nimic ? — Nu. — Faci taina cu noi, tovara'se Cocos ! — Iaca nu stiu, ce nu stiu, nu spun. Ca vezi dumneatale, tovarase, una e sa mizgailesti niste elefarm in frunte si alta sa faci ce se cerea acum ! — Ce se cerea ? — Sa oprim vaporul pe loc. Zice tovalisul Matei : „Uite ce misiune am primit. Ma ajuvi ?" — De la cine primise misiunea ? — De unde sal stiu ? — Tovarisul Matei era comunist de pe atunci ? — 0 fi fost, dar nu mi-a spus. Ce, crezi ca atunci era ca azi, sal umbli cu carnet in buzunar, sa te araiti in vazul oricui ? — Lasa, cal asta stim si noi. Pesemne ca era ! — Treaba lui ! — Dumneata erai inscris in partid ? 234
— Nu. — Hai, spune drept ! — Pai, de ce-as minti ? — Te pomenesti ca nu esti nici acum ! — Iaca nu-s ! $i dac, nu mai credeti nu vad mai spun nimic. Adica de ce-ar fi mintit ? Numai ca pairea de necrezut : prieten cu directorul, tovarasi vechi — unul sa fie si altul nu ?! — Spune, tovar4e Cocos ! — Lass, miine, azi nu mai am timp ! Pins a doua zi, povestea merges mai departe, se iispindea in n Va zica asa fusese via% a directorusantier, oamenii erau cuosi. lui nou ! De unde sa banuiesti ? In trei am de cind lucra in santier nu spusese ninnuia nimic, decit despre cVatoriile lui pe mairi — vorbea, nu-1 puteai socoti om ursuz... Dar oare Cocos nu le inflorea de loc ? Poate inflorea uncle, aici insa n-aveai ce sa infloresti. Istoria Corinei era cunoscuta, unii isi aminteau, ziarele mai curajoase incercasera sa faca tambalau, legatia nemteasca .daduse dezmintiri ; asa se intimpla, te pnnde cu mica in sac si to zici : „Nu-i mi% a mea, n-o stiu,. n-am vazut-o pin5. acum !" trebuie sa' crezi : „Scuzati, va" rog, Herr !" „Care mai stii, ma, cum a fost, a plecat vaporul ?" „Pai intrebam !" n-auzisi ca nu ? Dar las' — Spune, tovarase Cocos ! — Ce sa spun ? — Cum a fost cu armele nemtesti ? — V-am mai spus ! — Nu, te-ai oprit. La ce te uiti ? — La strungul asta, ca tare e prapadit. Am sa aduc eu doua, noi, dar mai tirziu. — De unde le-aduci ? — Am eu fabrica mea. — Te stiam numai mosier. — Ce, par chiar asa de pirlit ? Am si fabrici, nu doar mosii. $i ce strunjesti dumneata aici ? — Daca nici c-ai fost mecanic pe vapor, trebuie sa stii. tai cu cucitul, la — Ax de cirma ? Ehei, baiete, dumneata un ax de elice de cinci on mai Bros, si numai a strung ! Eu am taiat cu bormasina ! — Asta chiar n-as putea sa cred. Ax de otel ? — Dar de ce ? De cositor ? — Cu bormasina ? — Cu ! 235
— Aoleu, ce minciun ! — Nici o minciunal ! Cind e zor sa faci un lucru, it faci oricum. — Ce zor aveai ? — Pai asta era misiunea ! Daca nu m-asculci ! Oamenii de la celelalte strunguri ciuleau urechile. — Hai, povestqte, nu te lua dup'a ce spune el ! — N-are decit sa spuna, cad not de rupt tot 1-am rupt ! Misiunea era, va sa zica, sa ramina vaporul in port ; nu aka, pe tcute, ci cu scandal, altfel nu faceam nimic, pleca a doua zi, sau Mai ttrziu. „Sa punem foc, am zis eu ; explodeaza muni%file, sare scroafa in aer, ce scandal vrei mai mult ?" „Nu, asta se chearna terorism, omorim oameni nevinova;i, se pune Siguranca pe cercefairi, mai mare paguba decit chtig." „Atunci cum ?" „Uite, aka §i aka..." Plan bun ! Seara urmtoare s-a cam terminat cu incrcatul, mai iima'sese ceva pentru a doua zi ; pe la prinz trebuia sa plecalm. Tovar'Aul Matei a coborit, s-a intors peste un ceas cu vreo zece burghie in buzunar ; borm4,na aveam la vapor. In noaptea aia eram de serivici la m4ini, nimic de flcut, decit sa ai grija dinamului, mergea toata noaptea, la o nevoie, sa porne§ti pompele, din cind in cind. La calari, un nici el, se imbata spaniol srabuy, de-al cui era n-am tiut, nu toata ziva umbla cam na'uc. ,Hei, Pedro (nu-1 chema Pedro, aka ii spuneam eu, cum ii spui grecufui Iani, iar turcului Mustafa), Pedro, zic, daca'-mi dai o lira, po%i sa te duci, ivi in eu locul, tot nu fac sperii nimic." (Lira turceasa vreo suta de lei, nu eram prost cu lire engleze§ti.) Treaba fochistul n-avea prea multa de racut : sa arunce the o lopata de ca'rbuni, doar la o caldare, sa Ostreze focul mic. S-a dus Pedro, si-am limas eu st5.pin. $i-a venit indata tovara'§ul Matei §i ne-am apucat sa ca'm gauri in ax ; am muncit aka de la miezul nopcii, 'Ana' pe la patru ; inca nu se luminase cind am mintuit. — N-auzea nimeni bormaina huruind ? — Nu, ca mergea dinamul, mai &Gleam drumul la pompe ; simveam pa§i deasupra, ca'pitanul iqea sa se plimbe pe punte, la fiecare sfert de ceas, un minut, n-avea tihna nici el. Dar chiar daca ne-ar fi auzit, pina sa deschid'i tambuchiul, pina sa coboare pe scar5., eram la locul nostru, cuminti ; de unde sa.-1 dea prin minte ce meterim ? Uite aka am ciuruit axul, linga peretele din fund, mai avea intra in tunel. Nu cla'Aeam gauri prea adinci, zece centiun metri, mai mult nu se putea, dar o sa vede;i ca.' a fost de ajuns. Cind terminam pe o parte, tovarul Matei se ducea, mica ma r ina pu%in, abur aveam, numai un sfert de tur, nici nu se simvea sus. 236
— N-ar fi fost mai usor sa scoateci buloanele la o flang ? $ase buloane, repede le-ai scos, si-ai sfirsit ! — Usor le sco;i, usor le pui la loc ; ne-am gindit noi. Intr-un sfert de ceas se reparal, si gata, toatal viteza la drum ! In schimb, daca se rupe, inseamn5, balamuc !... Si-am tot dat ga.uri, asa, cum va spun, ping am tocit Coate burghiile — au fost de ajuns. La jumaitate de ceas, aruncam cite ,doua loped de carbuni, mai miscam masina incet, un sfert de tur. Cind a inceput forfota sus, axul era sfredelit de jur imprejur. „Bun ! zice tovaraisul Matei. Asta se rupe cum s-o smuci marina un pic !" $i ne-am spalat noi pe fac5., pe miini, ne-am bairbierit, am iesit sus... Nimeni nu stia nimic — program obisnuit. La zece, striga capitanul : „Presiune la calari. Verificavi marina, peste doua ceasuri plecam !" Incepe sa ias'a fum negru pe cos, noi, tiptil, pe schela, intii tovar5,sul Matei, pe urma,' si eu — n-am luat nimic, ne-au raimas boarfele acolo, amanet. $i ne-a ascuns hamalul 51a, dar unde crezi ? La zece pasi de Corina, pe un remorcher, in postul echipajului ; erau patru paturi, o masa si nici un om. „Sal staci aici, sa nu scoate;i capul afara, orice-o fi !" Spiraiul era deschis, nu vedeam decit cerul, si fum, dar auzeam tot, fiecare cuvint. S-a sfirsit cu huruitul macaralelor, puneau tendele peste bocaporci... Pe urma zarvx sus ; „Unde-i mecanicul al doilea ?" Injurl cIpitanul, s-aude ping la noi : „Porcul s-a imba'tat, a fost astI-noapte in oral !" Nu, mai adineauri era aici. Cine 1-a vaizut ? L-au 17%zut mul;i. Dar unde s-a dus ? Nu s-a inecat ? Fuga dupa el, strigate, injuralturi, trece un ceas, suna', de unu la siloz — nimic, mecanicul disp5.rut ! De mine, ce sal spun, nu intreba nimeni, grad mai mic. La dou5., s-a hot5.rit : „Plec%4m flra mecanicul al doilea, Osim altul pe drum." — Cum 110 era inima, tovara'se Cocos ? — Cit un purice, parcal nu stii ?! Nu venea nimeni la noi, pe remorcher liniste, se auzea doar aburul, fisiind incetisor pe o ceaval, sus... Pe urm'a, Corina da semnal : huuu-huuu ! Vira ancora, mola prova ! Remorcherul suiera si el sub;ire : fiuuu-fiuuu !, s-aude elicea, pe urma remorca in ap5. : plici, o leOm — glu-glu-glu, ne incet inainte ! — tragem prova afara. Ei, ma Cocean, acu e acu ! „Ce zici, Matei, dad nu s-o rupe ?" — „Se rupe, nici sa nu to gindesti !"... — Si mai departe, tovara'se Cocos ? — Mai departe ? Nimic ! — S-a rupt ? — Pai sigur ca s-a rupt. S-o fi invirtit vreun minut, cit a mers usurel ; pe urmaj (noi ne dezlegasem, veneam la chei) deodata incepe 237
fluierul Corinei sa urle, semnal de detrasI, asa se zice pe vapor, adici alarms, cum ar fi la tren. Remorcherul inapoi ! — prinde remorca, trage din nou la chei. Dar ce s-a intimplat, bre ? Avarie la masini !... Asta a fost ; acum stici. — Bine, bine, dar cum s-a sfirsit ? — Grozav ! Mai bine nici nu s-ar fi putut. Mare tajmb'alladu : axul taiat ! S-a descoperit ; mina criminaM ! „Ce facem, sudam ?“ Vin specialisti... „Cum sa sudezi ? Ori sinteci nebuni ?" „$i atunci ?" — „Axul afara !" „Valeu !"... Mai tovaraisi, stivi ce inseamn asta ? 0 lun'a in sander, cel puffin. Dar docul plutitor e ocupat dou5. luni ! Marfa jos ! „Nu descairdm nimic !" strigad negustorii. „Nimic !" stria c4itanul. „Atunci plecavi cum putevi !" Cum s5. pleci ?... S-au carit ei ce s-au vaicarit, s-au satuit o zi, douI, trei, si pins la urma au zis : „desthd.m !" Dar acum vezi dumneatale, tovaraise, hamalii n-au mai fost lua%i din scurt, ca la inceput ; au avut vreme s5. faei sfat si ei, s-au vorbit, si cind au dat prima lads jos, buf cu ea de pamint ! Au curs gloan;ele pe chei ca boabele dintr-un sac rupt... Noi insa plecasem, am aflat mai tirziu, la Constantinopole, adical la Stambul. — Dar cum avi plecat ? — Uite, cum as pleca acuma de-aici... Doua zile am stat pitici pe remorcher, a venit hamalul a.la la noi, ne-a adus livrete de marinar, pe alte nume, dar fotografiile noastre, incelegi, lucru curat, bine ticluit. A treia noapte ne-a dus frumusel pe un petrolier sirbesc, a vea acolo un om, ne-a dat si ceva primeneli, si cite cinci dolari, n-a putut mai mult, si ne-a spus „Coborici la Stambul, iar acolo imbarcavi-val pe ce vapor vevi gasi, numai s5. nu fie unul care vine incoa ; macar un an nu v5. arltavi pe-aici !..." Am flcut asa cum ne-a satuit. — Adica, is spune, cc-4 a.cut ? — Alta.clat'a ; acum nu mai am timp !... Il mai intreba cite unul, uneori, glumind : — pe-atunci tot asa umblai, cu manusi pe miini ? — Tot ! Le port de cind eram mic ! Cind vezi ca omul glumeste, glumesti si tu. Dar acum it pusese pe panou, nu mai era glum, gindea Cocos — era bat)ocura, in vazul lumii intregi ! Pe la ora unsprezece desenul dispruse, decit ca el nu stia si i-rnasemulta vreme mihnit. Cine-1 scosese si cu ce gind ? Chiar responsabilul gazetei de perete, tovaiisul Maic5.rescu, normator pe cala, fost mai inainte reporter la ziarul local „Dunarea de Jos", care nu 238
mai aOrea de mult. Nu-1 scosese .din proprie ci la rugamintea lui Donos ; se supusese, de li ar fi avut cuvint de impotrivire, numai ca sa nu se puny rau cu secretarul organizaiei de partid. Pe urma incepuse sa se plingal unuia altuia, cu glasul sta'pinit, ca asta nu-i treaba, dac'a tocmai omul partidului inabuA critica te leaga de miini ; era limpede : Donos it ap'ara pe CocoS pe baza unei prietenn cunoscute de top. Cui sa te plingi ?... Se la fel de bine ca directorul era prieten cu amindoi. Poftim de mai spune un cuvint ! Deocamdata nimeni nu avea timp sa comenteze prea mult acest caz neplacut ; urmarea lui avea sal se vacia,' mai tirziu. Tipatul ferastradului circular care amesteca intr-un acord disonant prelung vibracia a lemnului, tmi%ind-o n ping in cel mai ascuns ungher, ca pe nite repetate apeluri, forfota marangozilor a salahorilor, miKarea neintrerupta dintre depozitul de cherestea i caU, toatad aceasta fierbere care cuprinsese antierul se iisfringea asupra tuturora, chiar asupra funcTionarilor din birouri. Se petrecea, in sfNit, ceva ndu, incepea alts via0 ; deschideau ochii, ciuleau urechile chiar cei adormio - prea trepidau toate in Jur Pina simbta seara se facuse ordine pe cala", in afara parcii ei de sus, care se nivela. O zi, duminica, haosul de jos Oruse inPaturat. Nu tiai ce o sa urmeze 4tamina vntoare ; deocamdafal locul, aproape jumaitate de kilometru, prea un bulevard drept curat ; ar mai fi lipsit sa pun Ilie Concu flori pe margine, chiar banci, sai vina lumea sa dada sa se odihneasc, privind Dun5.rea, ca din parc... Dupa o zi de repaos, peste aceasta ordine se napustise acum o furtun'al proasp5.ta", care amenir4a sa incurce iar totul, te z5,p5.ceasca : de sus se aduceau fara intrerupere grinzi scurtate, aruncindu-se in anumite locuri, gralmadai. Inginerul Marchidan venise de la cinci dimineaa, directorul it urmase la cinci jumaitate, un ceas mai tirziu ap.'ruse maistrul Golgota, cu nuielup, inginerul Dutchievici fu el prezent, fix la ora apte. Alergasera de colo ping colo, fIcusera inca o data sfat cu nasul in planul calei, pe care it flutura alte un vint tariwr dinspre balsa. Unii din ei mai plecau, aveau treburi, se intorceau dupa un ceas ; Marchidan iris'a nu lipsise nici cit sa prinzeascal. Plecind de cu noapte, ii spusese nevestei, nervos, cu vocea cam speriata : - De acum inainte, ne mai vedem duminica; poate !... 239
Nevasta se intristase, it vedea nelinistit in ultima vreme, it simcea absent, it auzea gemind prin somn noaptea, se intreba ce-1 roade, n-o fi avind cumva o amanfa ?... Dar lui Marchidan nu-i era mintea la asta !... Pe planul de organizare a calei era treeut5, fieca'rui vas, asa fel ca s'a nu se fad risipa de spaciu, sa" incapa toate, iar in clipa nu se impiedice unul pe altul. Cele case slepuri urmau sa se intincra pe doua rinduri, in continuarea primelor patru, de la cazangeria veche spre sud, la capkul for fiind rezervat locul motonavei. Inginerul Marchidan cu Golgota trasau pe teren locul fiecrui vas, intr-o aliniere miliehtascL La ora noua primele repere erau gata §i echipele de marangozi se si apucaseri sa monteze tachelajul, traversele scurtate, flcind patul viitoarelor vase. Graimezile de grinzi, aruncate vraiste, incepeau sa capete forme geometrice regulate. Din doi in doi metri, puse dou5.1 cite doua, in curmezis, incrucisate la capete, ele alctuiau scaleuri inalte de un metru, bine aliniate si prinse apoi cu scoabe. Pene de lemn, bkute cu pricepere, fIceau ca faca for sa alcItuiasca un plan ara nici o ondula;ie, verificata cu nivela de apa. Masa de lemn nu se ingloba vasului, era doar patul lui de nastere, dar pe el se asezau tablele de la fund, carlingele, coastele, varangele, ca pe un tipar, si orice imperfec;iune ar fi transmis construcviei vicii iremediabile. Sus, fedstra'ul circular hir§lii toata ziva, toatI ziva se eiiari tache%i, fue4 rostogoli;i jos, $i cala ii inghici, unul dup5. altul ; toata rezerva de tachelaj a santierului fusese dusa pe malul celalalt, pentru slepurile ridicate la repara%ie. Spre sears, paturile uriaw iii ca'pad.tay:ri forma, erau aproape gata, mai trebuia sa fie nivelate; in jurul for marangozii roiau ca furnicile, minuiau topoare, tesle, ferlstraie — spaviul incepea sa se limpezeasca inc5. o dat. Sosiseri, inca de o s5,ptadmina, doua trenuri cu fier cornier si tabral, asa ea la cazangerie continua lucrul in trei schimburi, neintrerupt, ziva noaptea. La atelierul mecanic se asambla presa lui Kreis ; i se gIsise si electromotorul, mai trebuiau sa soseasca de la Uzinele 1 Mai cele doua falci curbate, cu matri;ele §i poansoanele, care sa dea forma coastelor sa be Oureasca. $antierul nu avea turnaitorie ; aceste doua piese de o%el trebuiseral comandate in alts parte. Noroc ca se Osiseea acolo oameni cumsecade, tot Cocos rezolvase si acum treaba : „Mali tovarlse, zaiu asa, ce sa mai umbli cu programare pen240
tru doua potcoave !..." Cele douad potcoave cint5.reau impreuna cinci sute de kilograme — intr-adevar nu era mare lucru, hai, treaca ! „Mul%umesc, fra%ilor !" $i ce dac" purta man4 ? Aducea cuiva vreo paguba ? chiar daca Pentru cine urmarea activitatea in curtea nu era strain de organizarea ei pe etape, ceea ce se vedea aparea deocamdata ca o incilceala flea margini. indeplineasca programul, muncind de la Cine se multumea §apte la unu, de la doua la base, constata seara ca a faicut ceea ce i se ceruse — putea sa plece multumit acasa : marangozul care montase scaleuri, salahorul care desca'rcase tablad, trasatorul care scosese abloane, cazangiul care indoise coaste, strungarul care facuse pig votul falcilor pentru presa lui Kreis, bucatarul care gatise ghivect de post ardei umpluti, oferul care Ii dusese pe Cocos la Uzinele 1 Mai ateptase acolo doua ceasuri, normatorii care socoteau munca oamenilor, contabilii care incheiau statele de platy — si .altii, p dea alp'. Dar erau umi, firi mai iscoditoare, care incercau saseama in ce fel se leag'i munca for cu a altora. Pe ei, in. unele . chpe ii apuca teama maina aceasta, care mergea raei sa fie smcromzata, neavind inc, in chip ciudat, pinioanele angrenate, se va poticni cu sunet de metal rupt, sau va sari in sus, in clipa cind pinioanele se vor apropia unele de altele. Printre ei trebuia numai.rat, citeodat5., .chiar directorul, de la care porneau toate. Deocamdata, cu toata harababura aparenta, faptele daca nu se iveau piedici, se desfAurau aka cum fusesera gindite, peste cele puse in calcul, aveau sal fie scoase la cap5.t. In orele lui de nelmwe, Matei se strkluia sa descopere piedicile Inca neprev5.zute, ca sa be gai.seasca din vreme leacul. Intr-o asemenea intreprmdere nu po;i sa faci totul cu miinile tale. $oferul care merge pe drum, cu camionul, e incredintat ca tovara.sul sau, venind din fafi, nu va avea o clipI de neatentie, sa scape volanul, sau una depnebume, s5.-1 suceasd, prefIcind in fIrime amindoua mapmle ; fira aceasta Incredere ai sta acasa, ateptind sa mori de moarte burial — dad e budi vreo moarte ! Un director trebuie sa controleze in ce rrisurai lucrul se indeplinqte dupa dispozi%iunile chiar dupa gindurile sale. Totup sint imprejurari cind e nevoit sa se bizuie pe incredere, aka cum se increde oferul in tovarawl sau ca n-o sa-1 omoare. „fine va grqi unde ?", se intreba Matei ziva noaptea. in orice clips. Ei, haide Puteau sa grewascal to;i, oriunde, atunci, baiete, is-ti concediu du-te la munte sa to odihnqti ! 16 - 776
241
Dar, bunaloar5., putea grqi chiar el, inaintea altora. Yl vedea pe Marchidan gifiind pe card', din zori ping dupe apusul soarelui, §i se temea ca intr-o zi sa nu se imbolnalveasc. Poate se imelase pu%in in privinTa lui, n-avea atita experien0, era si prea tinar, dar in ceea ce privege sirguinp nu se putea gas' altul care sa-1 in.treaca. Uneori se oprea pe mal, deasupra calei, anume ca sal-1 priveascl. Dqi se mica repede, tinarul inginer era croit pe lat : avea capul rotund, gitul gros, trunchiul far5, talie, groase brgele §i picioarele. Umbla imbracat cu modestie, sairadcacios citeodata, in salopet5., sau in pantaloni si b1uza cit era vremea calda. DimineaTa si seara, chiar in aceste zile de vara, punea pe deasupra o scurta cenuie, stra'veche, de dimie val ra'neasca, desigur o motenire de familie —si fiindcI toate pe el erau intoarse, cirpite, %esute si peticite, e drept cu multa migari si grija, i se dusese vestea cal si-ar draimui foarte zgircit banii. Aparicia lui Dutchievici linga" el era izbitoare, acesta din urma fiind imblicat cu. o ingrijire aproape maniacara. In orice caz, in tot santierul nu se gasea altul care sa paistreze cravata pe caldurile inabuitoare din august. Ins grip lui pentru imbrIcaminte nu supra pe nimeni, nu se citea in ea nici ingimfare, nici ostentave,. aparcinea organic, dac se poate spune astfel, la fel cum aparonea obiceiul sai aiba unghiile curate, pa'rui tuns totdeauna la ceafa si obrazul ba'rbierit proaspait. Matei, care nu sc5.pa din vedere infAiprea oamenilor, ii cornpara intrigat pe cei doi colaboratori, pins ce intr-o zi, ii veni un gind, pe neageptate, ca o revelave, ca ponoseala lui Marchidan era intencionat. N-avu insa ragaz sa mediteze asupra cauzei, era preocupat mai mult de sugestia lui Dutchievici ; oare acesta nu stia mai multe, fara sal spuna ? S-au vazut oameni robt4ti in aparenca, .care se plibuwsc intr-o zi, i-atunci se descopera erau roi. de boll ascunse, la plaimini, la inima. Pornind de la Marchidan, sa'na'tatea oamenilor deveni una din preoctipalrile sale ; imbolnvirea a unuia, sau a altora, putea sa face parte din seria piedicilor rigpreva'zute... Intr-o zi, in curtea santierului apa'ru o caravans sanitara, dou'a autodube vopsite in alb, cu cruce row, anexa a spitalului comunal, primite de pu%inal vreme. Personalul santierului trecu pe rind la vizita medicala% li se fa'cu radioscopia plaminilor, furs ascultgi la inima", intrebaTi de betewguri, li se lua singe pentru analize. La sugestia discrete a directorului medicii isi aOntira in mod deosebit atenTia asupra unuia, §i acela avu parte de o cercetare foarte descopere vreo boalI prearnanunvita. Dar omit se stracluir 242
zenei
sau viitoare, deli nimic n-ar parea mai usor pentru declarali ca inginerul Marchidan Ion era pe deplin sanatos, putea sal dea globule rosii si altora, avea peste cinci milioane, nimic la stomac, la ficat, la ochi, la plaimini, la Totusitinarul inginer avea o suferinO, numai ca' prin natura ei nu putea . depistata de roentgen, nici prin analize de laborator ; one 1-ar fi studiat mai cu luare aminte si mai multe ore pe zi si-ar fi dat seama ca, este un nelinistit. De unde sa fi pornit nelinistea lui ? Patru ani se straduise sa-$i faca un drum, fusese la manifesta%ii, luase cuvintul adunan, deli nu avea talent de vorbitor, de . cite on putuse se asezase in linia intii, cind altii ca el staiteau acasa, rezervati, sceptici $i dispretuitori, nu refuzase nici o insarcinare data de sindicat sau de organizatia .de partid, citea nop%i intregi ca sa-si insuseasca in intregime o meserie pentru care nu fusese complet pregaItit si, sub infatisarea lui de altfel modesta, izbutise faca nume de om inimos, devotat, priceput si muncitor. Ce 1-ar fi putut- nelinisti ? Nevasta, care avea un suflet sensibil si multa blindete, in loc sa fie ursuza rea datorita infirmitaltii, 13'nuia ca el sufera fiindca ii fusese respins proiectul motonavei. — Ai sa faci altul ; e greu sa reusesti din prima data ! — Taci si lasa-m-n pace ! Mai bine ca 1-a respins, am sc5.pat de o pacoste ! Nu te amesteca daca nu cunosti situa%ia ! Anteproiectul lui Dutchievici venise aprobat fara observa%ii. Acum, o echipa numeroasa de proiectan%i, treizeci de insi, trecusera la alctuirea proiectului tehnic, lucrare de man proportii, pe care se angajaserl s-o tennine in patruzeci de zile, cind in mod normal s-ar fi cerut trei luni. Interesul directorului pentru motonava mergea asa de departe, inch c15.duse dispozi;ii sa incea0 trasajul, anticipind aprobarea proiectului definitiv. Asa, dupa socotelile lui, in ziva cind acest dosar laborios, faza a doua a lucrairii, avea sa fie Bata, era terminat si trasajul si se cistigau aproape doua luni. Redus la rolul de executant, Marchidan nu manifesta nici o invidie ; izbucnirea de acasa Orea sincera, desi raminea fl-a1 explicatie. Ai fi spus ca se simtea mai bine sa lucreze modest si anonim, de diminea%a pins noaptea, intr-o trepida%ie care ascundea oamenilor nelinistea din sufletul lui. Dar, lasind la o parte mobilurile unora si altora, erau multi care la acea vreme lucrau peste obisnuit ; sufla peste santier o briza de venic cu teama ca nu vor avea de lucru pe cit de energie... tari le erau miinile, oamenii vedeau ca principala f4acluialal a direc243
avea sa Dina. Daca terminau tachelajul, pe torului se irif4tuise marangozi si pe timplari ii astepta lucrul in ateliere, sa munceasea fiecare fara opreliste, cit ii %ineau puterile. Iar ceea ce Msau ei in urma pe cal51, masa intinsa de scaleuri, insemna pentru cazangii garan%ia ca au de lucru de aici inainte ani de tile. Binein%eles, nu credea nime.ni ca pins la vara viitoare vor fi gata zece slepuri, anul urmkor trebuind sa fie terminate 5i celelalte zece, pentru care se prelucra fierul acuma. Se cunosteau intirzierile, obisnuite la toate santierele, in toate timpurile... Pins una, alta, tabla si cornierul continuau sa vina fara oprire, stivele faceau umbra in fa%a cazangeriei. Nu se desca'rca un sir de vagoane, cind in gars se anun;a altul, iar Cocos, intre timp, se zbatea la Resi%a s5 nu intirzie nici transporturile urmaitoare. alte fapte neobisnuite in tradicia santierului Se mai petreceau si multora le stirnea nedumerire, deli in linii mari directorul le vestise din vreme. Buna'oar, nici unul din noile slepuri nu erau puse pe cind la timpMrie se lucrau viitoarele for timone ; inainte, aceste ultime accesorii se c15.cleau in lucru abia dupa lansare. La sudura se lucrau babalele, usile metalice, bastoanele parapetului, felinarele 5i celelalte piese de punte care se numairl cu sutele si, cind vasul e gata, nici nu se vacl la India privire. La strungIrie si in alte ateliere se lucrau axele cirmelor, transmisiunile si restul Orti.lor mecanice. Toafa aceasta grabs, care multora le pa'rea de nein;eles, avea o justificare foarte intemeiata 5i era dictata de o planificare riguroasa si clara. Intr-adeva'r, mairindu-se considerabil fabricatia prin extinderea cazangeriei si a calei, restul atelierelor, care deocamdata pa'strau vechea organizare, trebuia sa incea0 de pe acum lucrul, ca sa nu ramina in urrn. Nici construcOle fixe nu erau neglijate in vremea aceasta. La. cazangeria noua se ridicau fermele metalice, hala, fa'ra forma pins acum, incepea sa spars, uriag. impozant, schimbind Inca o data peisajul Dunarii. Daca priveai de pe malul celalalt, in perspectiva libera larga, viitorul santier 15i dezvaluia intreaga amploare, sindu-ii in suflet numai ingrijorarea teama ca nu va fi dus ping la capa't, ca se vor ivi obstacole pe care oamenii, neincerca;i nu vor putea sa le dea in laturi. Dincolo, inspre poart, noua cantina avea timplairia puss, incepea tencuitul, iar in partea cealalfa, incadrind birourile, se turnau temeliile cladirii ca'reia i se zicea, cu un termen larg, „complexul sanitar", fiindcal pe linga baia cu aburi dusuri, in anii urm`itori 244
avea sa fie completata cu cabinet medical, cabinet stomatologic sa1a de gimnastic5. — dupa vorba lui Coco : „Curatenia, s'an'atatea vigoarea, fratilor !" Cind venea de la Rqita, Cocos se interesa repede ce maninca oamenii ; abia dupa ce se incredinta ca mesele cuprind atitea calorii cit scrie la carte, fostul responsabil pornea sa viziteze furnizorii ; trebuia intr-una cement, carami a, var, cute... Se uita ingrijorat cad la Industria dispairea cheresteaua : nu-i nimic, cunotea pe unii lemnului... Peste toate acestea mai ga'sea timp sa viziteze antierul, ba'ginduii nasul prin toate -atelierele, stind de vorba cu oamenii. — Ce se aude cu lemnele ? it intrebau unii, ingrijorati, dqi mai era pins la iarna". — Asta nu-i sectorul meu, oameni buni ! Cu asta se ocup adde ministra%ia. Eu ma ocup de partea tehnia adica de mass table ! Se plimba prin curte, vedea oamenii impingind vagoanele, ping deasupra cazangeriei — linia de garaj, prelungita, mergea cam terminat ! Dar pe urma, la vale — pui sabo%i, sa nu scape — dupa ce vagoanele se descara luptal-te cu ele, cite douadzeci de sa le duci la deal — nu-i r4ne, oare, nu-i pacat ? — Tovara* director, eu undeva... Nu putea spun directorului pe nume, cind erau oameni de fat', deli Matei se uita la el cam mirat. Ierarhia, disciplina ! De ce sa dea exemplu prost altora ? — $tiu eu o locomotive mica, o juarie, merge cu Diesel, clar trage dolf vagoane ca pe un pai. — Ei, ce-i cu ea ? — N-ar fi bine s-o 1u5m not ? — Cum s-o luam ? Cine ne-o ? — Asta-i treaba mea ! Imi trebuie doar delegatie. E cam veche, are nevoie de ceva reparatii, dar sintem mecanici, ce naiba ! Dupe zece zile, locomotiva sosea, in convoiul de vagoane cu table, ruginita risata in OraIsire de multi ani, pe o linie moarfa la Rqita. Dou5. s4t5mini mai tirziu mergea duduind prin curtea tierului, era vopsital, ba avea chiar fluier cu aer comprimat. — Cum ai luat-o, Cocean ? — Ca fier vechi. Era pus' in plan s-o topeasa. Ei au altele, nu-s aka de salraci. $antierul avea repartizata o macara, pe penile, pentru nevoile calei, ca ridice transporte piesele mare, atit ca urma soseasa abia in primul trimestru al anului urm5.tor. 245
Cocos se plimba: intr-o zi pe cala, isi roti ochii in sus, deli n-avea ce sa vada — ai f i zis ca urmarea zborul unui pesearu§ imaginar. Tovarase director, cum e cu macaraua aia e — 0 sa vina in ianuarie. — Adica in martie, poate. Pinai atunci ce facem ? — Ne-om descurca si not cu bra%ele. — Oliu, ca pe vremea aluia, cum it chearn, Pazvante, sou Nasturas ! Dar ia spune, n-ar fi mai usor sal tragem jos o cale ferata ? Provizorie ! Cind ne-om muta pe cala noua, o scoatem... M-am uitat eu, ar fi spaviu. — $1 ce sa facem cu ea ? — $tiu undeva o macara, de cinci tone, adica nici prea mica, nici prea mare, dar nu pe senile, pe cale ferata. Ce sa mai rascoleasci Omintul cu senilele ? Treaba neelegania ! Asa, neted, drept $i curat —ridica o suta de table 5i le presaral unde vrei dumneata. — Si po%i s-o aduci to ? — E cam veche, mai are nevoie de ceva revizie ; daca-mi dai hirtie 5i delega%ie... — Ce facem de sine ? — Am cita. vrei ! Rugineste de pomana in gara, in veche, 0,40 lei kilogramul, o nimica toata ! $inele sosira chiar a doua zi — si, spre mirarea tuturor, sosi macaraua, dup%a citeva ceasuri. — Ma Cocean, de unde-i asta ? Ai furat-o ! — Ca n-o fi v4ea, s-o furi ! Am luat-o cu acte. — De unde naiba ? $i cum ai adus-o asa repede ? — Pai nu era departe — in docuri. Statea degeaba. — Ia sa vad actele ! — I le-am dat lui Mititelu. — Cheama-1 incoace. — Lasa-1 ca are treaba. Sa vezi, e luata cu imprumut, adic'i nu, cum sa spun, cu chirie, uite, i-am dat lui Mititelu contractul.. — Si ce chirie ? — Nimica toata : o mie de lei pe zi. — Asta-i nimica toata , pentru o vechiturl care ne ia doua sa'p6mini numai cu repara%iile !?... Ce fel de gospodar esti tu, Cocean ? Sa reparam lucrul altuia ? — De ce al altuia ? Nu-i al nostru ? cu chirie ? — Cum i-al nostru, 246
— Cu chirie ping ce intra in curte, altfel nu ne-ar fi dat-o ; este acolo un inginer al dracului, cu nume de motan sau de calugar, Pafnutie. Dar lass ca am eu grila ; in doua' zile e a noastra, cu acte. Ma opresc doar un ceas in Bucureti, am un prieten, dumneata, Buzila, de la Gala%i, e acum director la P.C.A. Sa-1 vezi m`'inca praIjitur5. la Nestor. Dac'a nu ce s-a ingr4at ! Bea cafea sa nu-mi mai spui mie Cocean ! ne-a Tot Cocos fa'cu rost de un tractor de doua autocamioane, cumparate ieftin, capturi de la nemci — lucruri bune, doar sa le repari pu%in — ce s5, mai atergi reparticia ! soseasc5. la vadul Chelarului lemne In acest timp, iricepuseri ; nici Ilie Conw nu atepta sa-1 imbolde foc, aduse cu deasca Altminteri, eful serviciului administrativ era cam necajit ; Donos it criticase in edin;a de partid ca folosqte ma r ina antierului in scopuri personale. Mare lucru ! 0 luase de trei ori, o data pentru cumpa'raturi de doua ori iii trimisese copiii cu nevasta sa se plimbe pin' la marginea orawlui. „Adica nu poate indra'zni atita lucru un om care duce in spinare toafa administracia ?" — Nu, tovara* Conw ! Sairisera to%i pe el, it pizmuiau, nici vorba, nu vedeau cite faicea chiar pentru ei. Iar daca-i vorba de main', cine pentru antier, se zbaituse, cine-1 zorise pe Alexe cu repara%ia ? Mult timp de atunci inainte Ilie Con%u nu mai umblI decit cu tramvaiul, chiar cind mergea in oral in interes de serviciu — ping imbunal : deoparte ce Matei — Nea Ilie, de ce te superi ca vaicarul pe sat ? fac mie Donos obser— Care valcar ?... Adica de ce vatie ?! — Mai intii n-a fost observa%ie, ci critic' ; nu-i totuna. Apoi nu te-a criticat pentru zece litri de benzins, nici ca te supere, ci ca sa te fereasc de clevetiri. aka, se schimba socoteala ! Clevetitori, e drept, — Ei, se ga'sesc destui. Intr-o sears it pofti pe Donos la mass, ca sa-i arate nu-i supa'rat, it cinsti cu rachiu, el nu bea, dintr-o cumpatare veche, aminalt5.clata. In schimb, musafirul, trage-i ! — nu se c15. in ralturi : „Noroc, nea Ilie !"... Iar miine la sedinta, iti zice „tovarae Con%u" te is in scurt !... Fusese singura lui suparare de cind era reful serviciului administrativ... Acum it pindea alta care avea sa se arate curind. 247
intr-o zi, Ilie Concu constata cu nedumerire ca se intimpla ceva j ciudat in jurul lui. Biroul era gata, zugravit, lustra sus, masa de nuc, covor pe jos, doua fotolii, perdele — a5a cum primise instrucp uni: Pe masa, pus la indemida, avea telefon : doar intinzi mina, apuci receptorul riche" : „Alo, alo, da, eu sint..." Numai ca nu lispundea de-a dreptul, ca sa nu-1 supere oricine, pentru nu gtiu ce, cind se ingramIdeau multe griji pe capul lui. Ala"turi, in anticamera care-1 separa de director, se ivise secretara, de puvin timp.. N-o alesese el, o trimisese contabilul-ref, dup5, socotehle lui. Citeva zile The Conyu nici nu se uitase la ea ; sttuse tot cu nasul in nu mai era chiar de virsta fetelor : hirtii. Fata se ninMea Lenu%a, opt de ani, pe pu%in. Maritata, nemaritatal ? — pe avea treizeci cine sa intrebi, la ce bun ? Tovar5,w1 Mititelu nu grqise : secretara era cum nu se poate mai potrivit'a pentru acest post. Nu prea tinaira, nu prea.lcatrina, nu prea inaB, nu prea scunca', nici subpre, nici grasa, nici prea gura intocmai ce se cere ca sa." nu bat la ochi. nici prea tai,cuta De imbrat, se imblica mai mult in tzar, cuviincios, de antung, sau de olandina, ca era cald, cu o bluzica albs, ara. dantelarii. Se pieptana cu coc, nu ca toate fetiKanele care-si flutura pa'rul pe ceaf ; is inchipuie-vi o secretaii, care-ci pune mapa cu hirtii in faca", iar peste mapa, parul el, brun sau blond ! Parul it avea negru, chiar la fa0 era destul de negricioasa, cu nasul cam m5.riwr, nu lipsit ochii, cu privirea cam barde frumusece, nas grecesc — grecem ID5.teasc, neinsemnind ca,' top ochii greceti sint la fel. Pe linga toate acestea, mai avea o alunica pe Wrbie, in dreapta, una pe mina, deasupra curelei de ceas, iar unghnle he falcea cu lac roz ; nu pop sa pui pe biroul directorului o mina neingrijit5, — nu se cade !... La treaba de secretara" se pricepea fara grey ; on. o mai f*.cuse .o data,. on fusese na'scutal pentru ea. $tia pe cine sa introduca in birou, pe cine sa pofteasca mai tirziu, sau sa amine pe a doua zi, sau pe la anul ; erau din acetia, care veneau numai sa incurce treaba, ea ii ghicea numaidecit. Cu telefonul acea la fel ; nu oricine putea sa vorbeasca, oricind ar fi vrut, cu directorul, sau cu eful serviciului administrativ : „Sint pe teren (sau in cutare cutare loc), va rog sa reveniti mai tirziu !" Sau : num5.rul de telefon, va anunt. eu !" Mijlocul cel mai iscusit ! Daca e cazul, —it ga"sqti numaidecit, daca nu e cazul, taci chitic ; omul mai revine, azi, mime — „Nu v-am spus ? Va caut eu, am numa'rul ; tovara"wl Concu e ocupat pentru moment, da, da, va anun; !..." Bun5'.treab5., se c4tiga timp ! Iar cind omul are intr-adevr ceva serios de vorbit, to 248
ridici : „Un moment, va/ dau lega/tura" — Cio6nesti la usa : „Tovaraise Concu, la telefon cutare, sau cutare !" „Asa ? Da-1 incoa ! Alo, da, eu sint !"... Sau ai to sa telefonezi : numere ocupate, omul cutat lipseste din birou, revii, to infurii, pierzi timp. Asa, doar un cuvint : „Tovarasa Lenu%a, is sa mi-1 cau%i pe..." The Concu nu-i spusese secretarei „Tovara/sa/ Lenuca" de la inceput. La inceput nu-i adresase un cuvint ; trecea prin biroul ei cu ochii in jos, neindraznind s-o priveasca, rusinat de parca ar fi umblat gol. In prima zi nu-i spuse in nici un fel, a doua zi ii spuse „tovarasa", numai atit ; abia dupa o s4eamina' adauga numele — i se parea prea prietenos si prea intim. De privit, acum o privea, ii vazuse si nasul si aluniva — unghiile i le AT`zuse mai demult, dar numai la unghii se uita cind ea i le punea pe masa cu mapa de hirtii ; la rest, doar pe Avea si buton de sonerie pe birou, apaisai, ;iriia ataruri, si secretara venea surizind. Binein%eles, seful serviciului administrativ nu se folosise de sonerie chiar de la inceput. In primele zile se ridica de la birou, cra'pa up si zicea, curajos, fara sapriveasca/ dincolo : „Tote rog aduci (sau sal faci, sau sa/.-1 chemi pe...)". In a doua s4trnina", isi lua inima in dinvi, ap5I.sai pe buton, de ce altceva era pus aici ?! — si secretara veni numaidecit... De-atunci inainte Ilie Concu incelese ca soneria era instalata ca el s5, cistige timp, si-1 cistiga, de cite on avea nevoie intr-o zi. Ce mai ! — secretara aducea mult folos ; da6 avea treburi pe afar51., daca/ intirzia in oras, la Primarie, la Prefectura de Judec, la Sovrom-Transport, nu-1 mai trcccau nal.duselile la gindul ca./ it cauta unii si alcii si nimeni nu stie de rostul lui. Secretara se descurca in chipul cel mai bun ; avea un bloc-notes, scria totul in el, iar cind Ilie Concu se aseza la birou, n5,dusit, indata/ apa/rea in faca lui, fd/ra sa/ auzi usa deschizindu-se, fara s-o sim%i. : „A telefonat cutare, a spus I-am raspuns asa, urmeaza sa hoed/rici.... A venit tovai*ul Coco, are ceva personal, trebuie sa va vorbeasca negresit ; 1-am convocat la ora douasprezece si treizeci, la unu fara un sfert tot trebuia sa/ fivi aici, vine tovatisul Georgescu de la fabrica de ulei"... „Asa, bun !"... Secretara hotaira chiar si cit timp sa/ rezerve cued/ruia sau cuta'ruia : Cocos, un sfert de or — nu dupa capriciul ei, ci judecind. Cunostea oamenii, pe care nu-i cunostea ii lua la interogatoriu, ii sim%ea cit sint de guralivi, cit e de serios motivul pentru care veneau aici, ii cintrea, la nevoie avea grija sa le spun de la inceput : „To, 249
v arasul Contu e foarte ocupat ; va rog sa nu-1 %ine%i decit zece nota in bloc-notes, sa fie stiut. minute" — (sau cinci, sau trei) Oricum ar fi fost nasul ei, alunila din bairbie si unghiile date cu lac, secretara ii era lui Ilie Conti.' de un ajutor pe care el inainte nici nu 1-ar fi Atit ca, de la un timp, poate pe la mijlocul celei de a doua saptImini de la venirea ei, cind se obisnuise sa apese pe butonul soneriei si sa nu mai stea cu ochii in paimint, incepu sa se petreaca o clud'atenie ; nu-si dadea seama ce, era ceva neobisnuit ; unul din simturile lui pindea tulburat in jur pins ce,• in sfirsa, intr-o zi se dumeri : secretara mirosea a parfum ! El nu cunostea decit mirosul lemnului, al cleiului si celelalte mirosuri de bina si de sanuer, iar ca parfumuri, le stia pe ale flonlor, le deslusea numaidecit : regina noptn, petunie, trandafir, crin — avea mirosul bun. La birou mirosea altfel, miros nou, necunoscut. Intra la contabilitate, mirosea a cafes — Mititelu era cafegiu, umbla cu ibricul si spirtiera dup5. el ; in celelalte birouri mirosea a tutun, la sudurI a carbune incins si a ozon, mirosul pe care-1 raspindesc electrozii sfiriind ; la garaj a benzin, pe binaie a var stins, pe cala a s'alcie ucla si-a mil. and trecea prin biroul secretarei — parfum ! Se aseza la biroul lui,mirosea a hirtie, a cerneala, a lemn lustruit — mobira nouI ; ap5.sa pe butonul soneriei, se deschidea usa : parfum ! Ilie Concu incepu iar sa se uite la secretary pe furis, cu capul strins intre umeri, batind cu virful creionului in maps, nervos si nedumerit... Dar treaba mergea, de ce sa minvi ? Secretara isi facea datoria cu pricepere cu sirg : — A telefonat tovalisul Cocos, de la Resita : zice ca la Medial shit porci ieftini. — Porci, aha, da, in Ardeal se Osesc porci buni ! N-ai intrebat cu ce pret - Ba da : cincizeci de lei kilogramul, viu. — Ce fel de porci, mari, mici ? Trebuia sa intrebi. — Am intrebat : intre 80 si 120 kilograme. Tovar4u1 Cocos cere bani pentru acont. — Bine, hai la Mititelu... Tovaralse Mititelu, de ce fonduri dispunem, uite ce-as vrea... — E greu, tovara'se Contum Pentru asa ceva n-am fonduri. — Lass, lass, o scoti dumneata din condei... Tovara's'i Lenuta, noteaza: sine doreste porci, pentru nevoile familei, sa se inscrie la secretariat, azi — cincizeci si cinci de lei kilogramul viu (sa.' fie o re250
zerva, pentru transport si pierderi, pe urma om vedea noi, i-om ieftini) porci de Ardeal, intre 80 si 120 kilograme, costul se retina la salariu, in doua rate... Nu, in trei rate... Hm !... In patru rate, tovarasa Lenu%a. Sad se copieze pe ozalid si sa' se afiseze in tot santierul. intocmesti tabelul, poimiine dimineat'a mi-1 prezinti... Ilie Contu strimba din nas : gustos porcul, sarmale, afumaturi, cirnati, untura, tine pins la primavara, ai ce pune la foc, dar cit e viu, miroase uric... Aici, in schimb, miroase a parfum ! Ce pa.rfum o fi ? — Tovarasa Lenuta, nu ti-a spus cumva tovarasul Cocos cind vine ? — Ba 1-am intrebat ; ioi noaptea e aici. De ce 1-o fi intrebat ? N-a pus-o nimeni ! Iaca, el ar fi uitat ; cind esti cu receptorul la ureche, uiti o multime din cite aveai inainte in gind. — Tovaraisa Lenuta, noteaza1 : vineri, la ora 12, consEituire cu tovarasul Mititelu si tovarasul Cocos ; ai grij5. anun%i. Secretara stie ce are de fa.cut .: vineri, la ora 12, masa de ling` geam e pregatifa, cu uri scaun in cap, cu doua scaune de o parte si de alta, cu trei bloc-notesuri puse la locul potrivit, cu trei creioane ascu%ite cusur. Perdelele fluttni, o dire de soare taie covorul in doua, Mititelu si Cocos asteapta sa pice seful serviciului administrativ — e pe teren ; iac51.6.-1 a si sosit, fix ! — Era%i aici ? Pofti;i, sa nu pierdem timp ! Secretara inchide usa dupe ei. „Alo, da... Nu va suparati, e in sedinta'... Da, da, va chem eu mai tirziu..." Dira de soare s-a mutat de o palmy pe covorul ruginiu. — A tunci, mai tovarisi, s-a hotairit ! Ce s-a hot5xit ? Se face cooperative de consum in santier ; de ce sa piarcia oamenii ore intregi pe la cozi ? Untdelemn, zalth, fainoase, pinza, stoa, bocanci — pe numa'rul punctelor din cartel`... Cocos are instructiuni. — Lasaci, mai descurc eu ; dace n-oi face-o, sa nu-mi spuneti Cocos. Localul ? Pai m-am si gindit : magazia de ling` bucatarie, sal fie aproape de cantina, yin oamenii la masa, intra si la cooperative. Da, binein%eles, deschis in timpul prinzului, pai cum altfel ? — A, tovara'se Cocos, fiindca veni vorha de cantina, cum facem mesele noi ? — Mese mici, tovaraw director administrativ. Cum ?... A, nu, de ce sa.' fie ca la cazarrna' ? Mese de cite patru persoane. Brad ? Sigur, merge si brad... Dace nu ocupa prea mult loc ? Nu, m-am 251
gindit eu. Lass sa stea oamenii in voie, se scoala unul, vrea s'4 plece, da scaunul la o parte, de ce supere pe ceilalti, sa umble calare peba'nci ? — Alo, da, 12 45 ; sinteti inainte ! S-a terminat chiar acum, va dau legaitura numaidecit... Tovar5.§e Con%u, va rog vorbici... Iar parfum ! $i dup5. asta... Intr-o zi, intrind in birou, Ilie Con%u iimase cu ochii zglici : linga telefonul negru, dintr-un paharel se uita la el, vesel zglobiu, un trandafir alb. Se awza,1 pe scaun, it privi terntor, intinse mina sa-1 duca la nas, se feri. Nu zise nimic, nici muhumesc, nici ce cauta" asta aici : t5.cu. Peste un ceas, cind sa' plece, 1§i 135.0 nasul in biroul celnalt. — Tovaraiwl director i-aici ? Nu era, dar pe mass, linga telefon, alt trandafir, nu alb, ci roz. Ilie Convu se mai lini§ti, aler0 prin §antier, dete porunci, strigai, „pierdeci timpul !" — de ce roz ? — la urma urmelor, alb sau roz, ce-i cu aceti trandafiri ? La prinz, cind reveni in birou, d4c14t, uitase. Dar trandafirul era in ace14. loc, soarele trecuse peste el, 11 ofilise pu;in, in schimb ii eascolise undele de parfum. Se awza pe scaun, intinse mina, it duse ha nas, zimbi. Apoi it puse la loc, repede, cu un gest speriat ; clan;a se mica incet, scirviind — secretara se vestea discret. Il gasi cioca'nind cu virful creionului in cristalul de pe birou, incruntat la chip. 0 privi pe ascuns — dar trandafirul era aMturi, alb, pu;in parfumul suay... Ei, §i ce-nseamna un trandafir !? Un trandafir ? Poate sa nu insemne nimic... Cocos era la cazangerie, nu singur, se adunase multi lume, maistrul Golgota cu nuielua in mina. directorul, inginerii, pocnea Acesta se uita la m5,nuple fostului responsabil al cantinei des din maisele. Nu veniserad aici pentru presa lui Kreis — aceea intrase in functhine de o sapegmina §i minca fierul cornier cum mInine4 italienii economisea fMminzi macaroanele... Costase §aizeci de mii de lei cinci sute de mii intr-o sa'pf4mina: InUtura §i nevoia verificarii : de ce sal mai compari coasta indorta, cu §ablonul, cum se faIcea inainte — alts pierdere de vreme ! — cind iewa de la tipar, pe forma falcilor, controlate odata pentru totdeauna ? Dar nu se bucurau tovi, cum s-ar crede, de Urnicia ma§inii. Erau printre cazangii unii mai inceti la minte, sau prost satuici, 252
care vedeau in ea dusmanul venit sal le is piinea. Asemenea temeri s-au na'scut totdeauna in trecutul omenirii, on de cite on s-a ivit o marina nou5, concurind puterea iuveala miinii. Deocamdata primejdia nu era chiar la usa'., raiminea de fa'cut munca destulal, o bun'" parte din coaste aveau forme variate, inch nu se puteau indoi decit cu ciocanul. Bine, si pe urma ? Abia se obisnuisera cu presa, n-o mai priveau chioris, in colcul ei unde modela fierul, harnica" si plina de modestie, cind cineva venise cu o noua nalscocire, si de aceea se adunase ast5.zi atita lume. Munceau in sander doi oameni, unul in virst, Icu Ion, altul fMca'u, I%u Florin — meal si fiul, primul Ourea table, al doilea lucra in alt loc, frezor la atelierul mecanic. Tablele nu se gaduresc cu poansoneza, care cra deformairi neinOduite de norme, ci cu bormasina de mina. Mu1ta migalad, sa tragi linia, sa insemni gaurile, una cite una, sa be iei la rind, mutind marina deasupra fiec5reia : i;i rupe umerii arcuieste lira — Ma Wiete, zice intr-o sears I%u Ion, la cina, mie mi-a venit o idee... $i-i explica fiului : acesta pricepe iute, e doar in meserie. — Dar pentru asta trebuie o bormasin5, radia ; de unde o lua'm ? intreaba tatal, in incheiere. — Ti-o fac eu, dintr-o bormasina de mina. $i gata, farad discu%ii multe, fara planuri, doar cu o schiva inca sa ai pe ce obvine aprobarea serviciului tehnic, tocmita la asta'zi se face proba nIscocirii : al6 gluma ! Pe un pat metalic, se pun tablele una peste alta, zece bucavi — in total patru centimetri grosime. Se traseaza si se cherneruieste numai prima — se cistiga noua sute la suei din vreme. Doug sine de vagonet, fixate in beton, mairginesc patul, pe o parte si pe alta, in toa6 lungimea ; cheltuiara derizorie — sine Decovil zac stive in curtea santierului. Pe fiecare din sine aluneca un vagonet — numai amindoua sint legate intro ele, pe deasupra tasasiul, roatele blelor, cu o grinds de metal care sus;ine bormasina, ingaclumdu-i sa se miste milimetric, dupa dorin;a manipulatorului. Aceasta este nalscocirea. Un singur orn poate deplasa ansamblul in toate direcviile, impingindu-1 cu mina. 0 data burghiul adus deapornesti supra semnului, nu mai ximine decit s apesi pe buton, 233
marina de gaurit, si-apoi cu o pirghie s-o impingi in jos, pe mssura ce se macina fierul. In saptesprezece secunde si cu o singura miscare se gauresc zece table ; peste alte cinci secunde s-a si trecut la gaura urmatoare. „Oul lui Columb !" isi zice maistrul Golgota, lovindu-si usurel carimbii cizmei cu nuiaua. Cefilalvi urmaresc in continuare evolu%ia dispozitivului pe deasupra tablelor de patru metri lungime. E aproape de necrezut, dar cu ceasornicul in mina se dovedeste ca aceasta jucarie, care s-a construit in sase zile, face munca a optsprezece oameni. „Cind o sa ma intorc data viitoare — gindeste Cocos — pe gasesc fotografia;i la gazeta de perete. Bravo lor, doi am merits, au faicut treab'a burial ! Dar is sa vad, mie ce poza au sa-mi mai puns ?" Se opreste marina ; demonstra%ia e terminate, convingatoare pentru toata lumea. — Tovarase I%u, zice directorul, apropiindu-se de nascocitor si stringindu-i mina, IDaitoritai, ca a tuturor care lucreaza cu fierul, mulcumesc in numele santierului ! Fare vorbe de prisos ! — Tovara'se Gheorghidiu, zice el in continuare, sa se faca, desene complete si sa se trimita ministerului... (Apoi, se intoarse spre inginerul-ref, care a urmarit totul impasibil, cum ii e firea.) Ve%i da dispozi%ii sa se confec%ioneze alte doua ansambluri, dupa acelasi model, si sa fie montate direct in hala noua. Altceva nu mai e de .spus. — Burma ziva ! Se lispindeste repede toat5'. lumea. Numai Cocos mai ramine cu cazangiii, inspecteaza cu mare competinca nascocirea la.icut5. de Icu — meal si fiul. Pe urma se uita la ceas si nu-si poate ascunde o tresarire. Grozav de repede trece vremea ! — Esti grabit ? it intreaba Icu Florin. — Da, plec la ResiTa asta-seara ! — Dar ce tot invirtesti dumneata pe-acolo ? sint inspectez fabricile ! Nu v-am spus — Mal duc industrial ? Ori nu m-a%i crezut ?! Secretara it cauta pe Cocos din atelier Suns telefonul : in atelier. 254
— Alo, da, e aici ! Bine, ii spun L.. Tovara'se Cocos, inainte de plecare sa treci pe la tovarisul Con%u, negresit ! E ceasul patru si juntate. Ilie Con%u lade la birou, cu nasul in niste hirtii ; nu mai cunoaste mirosul hirtiei, acum parca toate miros a parfum. Linga telefon, trei garoafe, intr-un pal-laird mai lung. Garoafe roz ; si-a bagat capul si chncolo; la director : tot garoafe, tot trei, dar albe. Ce-o fi insemnind alb, ce-o fi insemnind roz ? — A, tovarase Cocos, bine c-ai venit. Cind pleci ? — La case. — La case, hm ! Ramii noaptea asta in Bucuresti ? — Da ; tovara'sul Matei mi-a dat niste hirtii sa le duc mime la minister. — $i mai departe, cind ai tren ? — La nou5. treizeci. — Accelerat ? — Automotor. — Asa, hm, hm ! — Ave;i vreo nevoie la Bucuresti ? Ilie Concu se face deodata roz, ca garoafele de pe birou. Bate cu virful creionului in cristal. — Vroiam sa to rog ceva, dar lasa, altadata, cind o sa ai timp mai mult ! — Imi fac eu timp. Vre%i sa va cumpa'r ceva ? — Da... Nu, lass, mai vorbim noi. Drum bun ! Cocos iese nedumerit : „De ce m-o fi chemat asta aici ?" Secretara it priveste lung. Se opreste, o priveste si el, mai lung. Nu-i trezeste nici o sfiiciune, nu se teme de femei, una singura 1-a scos pucin din mind, dar aia nu-i aici. — Ai plecat, domnule Cocos ? Ea sta in picioare, cu un sold rezemat de birou ; isi leaga'na soldul celnalt si ride prietenos ; el ii vede limba, albicioasa, si o ma'sea de aur in fund. — Inca nu, dovada ca sint aici ; dar plec chiar acusi ! Ea isi mai leag5.nal soldul o data ; are un sold mare, rotund, on pare asa fiindd sta frinta pe o parte, cu un fel de alint. — $i ce ne-aduci cind vii ? Iar ride, cu ochii fa'cuvi mici, iar i se vede limba si m'aseaua de aur, lucind. 255
— TabU, cornier doua vagoane de porci ! ra'spunde Coscurt. Si rarnine zgiit, cum i-ar spune : „Poftim, aduc ! Daca nu-%i place, sa nu to mai alin0 cu mine, ca nu m-ai nimerit !" Ea face : „Uf"... intr-un chip care vrea sa spunal : „Vai, ce om uricios !" In curte, Cocos clatinal din cap, gindind : „Prea cla din fold pramatia asta, ca sa nu imbrobodeasca pe vreunul, curind !" Dar daca un trandafir nu inseannna mare lucru, trei garoafe trebuie sa insemne mai mult ?...
P
epa era bolnavai, in spital, de doua s4tamini ; eazuse intr-o zi pe punte, dupa prinz, cind ducea vasele la buca't5rie, nu mai putuse sa se ridice ; avea gura inclqtata, amorcita — imepenie4 o parte din trup. Pe urm5., la spital, iii revenise, 4i redmina dreapt, paralizatI Otase graiul, treptat, incepuse s"4 mite la inceput, nu o durea nimic, Orea mai lin4titI mai senin5 decit oricind, dar lumina din ochi i se stingea, incet4or, viaca o p'arasea, medicilor in fiecare zi cite pucin, putinca for de a o opri. Seara la $ase, Ana Odeta pleca de la antier, Usa barca la vadul Chelarului si se ducea la spital — clpaitase un Het de intrare, putea veni oricind. Unchiul Mihalis venea peste zi. August se apropia de sfNit, castanii din curtea spitalului incepeau sa paleascal, soarele era mai blind, spre seara se imbra'ca intr-un v11 trist. — Pepa, am venit. Baitrina sea:tea cu ochii cu miinile peste pad,tur5., intinse pe linga trup. Raispundea, intr-un tirziu, deschizind blind ochii stimi : — Tu ? — Da, Pepa. — Ce-ai gitit azi ? N-aci stat fMminzi ? — Nu to gindi la asta ; cum o sa" staim f laminzi ?! Unchiul Mihalis se ducea la piga, dupa cumOraturi, seara Ana Odeta gItea pentru a doua zi, acea totul, fira nici un ajutor 257,
pe cine sa aduci ? Oamenii pe aka au trait intotdeauna, cu puterile lor, ra'ra sa ceara sprijin strain. 0 data it intilm pe Costea la capatiiul bolnavei ; nu-1 mai va"zuse intre timp, ii Msase doar mia de lei, la Agen%ie, intr-un plic inchis, scriindu-i numai atit : „Ai fost foarte bun ; iti mulcumesc." Costea era posomorit, cam nelDrbierit, tras la fa0., parea ca nu doarme destul. Ea se sim%ea stinjenita in fga lui, mai ales ca el n-o intreba nimic. In schimb, it intreba" Pepa pe el, mai tirziu, f5r51. vadI, cu ochii inch4i : spui ! — Ce ai to pe suflet ? Ia se posomori mai mult. El nu raspunse : ridica din umeri — Cum e acasa ? starui lAtrina. — Cum fie ? — S-au copt prunele ? — Se pirguiesc ; au sa fie coapte curind. — Sa-mi aduci. Merii au rod frumos ? — Da, a fost un an bun. Pepa dtschise in sfNit ochii, intoarse capul spre el si-1 privi lung : — Ce-ti face nevasta ? — Ne-am despar;it. — Te-ai luat de alta ? — Nu. gasit ea... — Pai atunci cum ? Te pomenqti ca — Nu ! S-a dus la pIrinti. 135.trina nu-1 mai intreba altceva, si el nu spuse mai mult. Ana Odeta nu pastra nici un simOmint femeii aceleia care o care din primise asa de dustrinos, fara nici un motiv, i-acum nu ei, Costea sau ea, era de compkimit ; dar probabil lui ii venea greu serile, singur, in casa in care traise cu ea atita timp. $tia, fiindca si serile ei, pustii, ii apasau sufletul, de la apusul soarelui pins ce adormea, fierul pun%ii ingheta, silind-o Nop;ile se flcusera reci pe sa se inchia in cabina indata ce sfirseau cina — pe urma n-avea o Opusa veche, agaitatI alts tova'r51.sie decit perecii de scinduri — deasupra patului, la 451.tii. 0 privea cu ochii muti, cu obrazul impietrit, cu ceva rece in inima, cum si-ar fi privit propriul ei chip, mort de mult. Peste via;a ei, necugetata, uwara ca spuma ampaniei pins la un timp, se la'sase deodata un cer aspru, nu cenuiu, stralAtut de inchipuia, fascinant, lumini orbitoare, cerul iernilor de la pol, cum 258
•• ndejdi. Dar once alt cer ar fi fost altundeva, in sud, cer rece §i Malt §i limpede, leeinat de zefir, ea §tia ca va ramine aici, ca §i cum in ghe;urile ve§nice ar fi avut inmormintata" o fiin0 de care nu se putea desparTi. Iar aceasei fiin0 era poate chiar Uptura ei, pierduta demult §i reOsitI cind n-ar fi banuit, §i totu§i incapabita reia destinul din locul unde fusese rupt. Iubea un om — §i cit e lumea de mare nimeni nu taina ei — dar era despalliti de el prin vraji blesteme de nedesfa'cut... intr-o sears, it intilni cind ie§ea pe poarta spitalului — era ora opt — i-atita de uimita fu sa-1 vada venind, inch fara voia ei se opri. Matei se ducea spre ora§, mergea cu miinile in buzunare, cu privind in trotuar, pesemne cu gindul in alts umerii pu%in vazu, se opri §i el, treparte, fiindc, in clipa cind ridica ochii sarind ; daca mai facea un pas o izbea, cum se intimpla uneori sal se izbeasca doi oameni in mers, faYi inten%ie §i faira vina nici unuia din ei. In prima clipa' o privi neatent ; e sigur ca nu o recunoscu, adu sal faca un pas in latun, s-o fereasc5. §i vacra: de drum. Exact tot atunci ea facu aceea§i m4care §i amindoi se leOnara nedeci§i, o data, sau de doua ori, cum iarAi se intimpla uneori cu doi oameni care se intilnesc §i caut5,, reflex, saii fac'a loc. Abia dupa ce izbuti desparta calea lui de a ei, el o recunoscu §i o salutal, cu atit mai repede §i mai prevenitor, cu cit p4stra, sup'araltoare, amintirea unei serf cind poate lasase impresia ca ateptase s'a fie salutat el intii. Iar de aici, fiindca erau fga in fava, nu se puteau despagi fIra, un cuvint. Cind vezi pe un om iqind dintr-o casa e poate o indiscrecie s5.-1 intrebi de unde vine ; cind iese dintr-un spital, §i atit de tirziu, e aproape o datorie. — De unde vii ? intreb5, Matei, aruncind o privire asupra poriii, cu firma sus. • Am o maitua bolnava, rispunse ea. $i tacura. Dialogul obi§nuit se sfir§ise, acum fiecare se cuvenea vada de drum. Dar sovaiau amindoi, §i-atunci Ana Odeta, ca sa curme tacerea, ridica ochii zise, ceea ce credea ca e datoare : — Va mul;umesc foarte mult ! — Pentru ce ? — Pentru ca m-gi mutat la trasaj. — A •••• Pa,-ea pu%in nervos, poate nu-ia plcea sa i se mulwmeasca% poate socotea ca era o chestiune de serviciu, in care nu incap mul%umiri. 259
O vazuse de atunci, lucrind cu Kreis, intinzind sipca, mutind greutavile, fara ia ochii de pe plameta cind intra el, si aflase ca era nu doar indeminateca, ci foarte talentata pentru acest nou mqtqug. — incotro mergi ? o intreba, cu un ton mai comunicativ. Ea araitad cu mina spre oral, incapabilad sa rispunclai prin cuvinte ; dup5, o suei de metri trebuia s-o ia la dreapta, ocolind spitalul, ca sa ajunga la Dunare, unde lasase barca. — Mergem impreuna ! zise el, simplu, limpezind situa;ia. $i porni, faira sa o vada, sim%ind-o ins aUturi, prin alt simy decit acela care putea vesteasca prezenva ei materiari ; simci, ceea ce amintea clacI mai sim%ise vreodata, vecinatatea unui suflet imbra'cat intr-o alctuire femeiasc ; si acel suflet impalpabil, dar ale carui efluvii ajungeau pins la el, trezite de ca'clerea ca'dea clipei un farmec cald, imbietor de o mare puritate. La colwl spitalului ea se opri. — Eu o iau la dreapta, biigui, fairl priveascal. El simci, pe neateptate, o scurta panica, i se paru ca ea ii este o fiinca drags, o iubita veche care acum vrea s5.-1 pairseasca. Sim%i nevoia sal se apere, sa n-o lase, nu avu alt gind si alts judecata. — Pot sa to duc mai departe ? Ei nu-i veni sa creada ; ridica ochii spre el, it privi cu atita spaima ei se amesteca atita bucurie nesperata, incit, daca spaima", el n-ar fi avut propria-i tulburare, i-ar fi v5.zut nu doar ochii, ci sufletul zba'tindu-se, fluturind in irisul care rasfringea noaptea — ar fi avut revela%ia intreaga. Nu-i ra'spunse, n-o asculta glasul, acu un semn din cap, alitinduii incuviin%area o data cu panica. Strada care cobora la vad era nepavata, bolovainoasa si neluminat5. ; zidul si castanii din curtea spitalului, aplecaci afara, o faceau atit de intunecoas5., inch nu vedeai unde pui pasul. Merseri intr-o tcere lungs si nefireascal, ascultinduii doar respira%ia, ferinduLse sa se atin0 unul de altul. Mersese uneori Ana Odeta astfel, pe o stracra nu destul luminata% cu un baiat, cu un bail-bat cinindu-i brawl, iar mai incolo, unul sau altul incercase s-o impinga incet, ca din intimplare, in umbra mai deasa". $i deodata i i daldu seama, intreaga ei faptura" o vesti, alarmata, ca daca omul de linga ea ar fi intins acum brawl, ea 1-ar fi respins ar fi luat-o la goana, strimbinduli gleznele pe strada bolovnoasa. $i dacal pentru a se apara ar fi trebuit sa se lase imbrav4ata" de altul, 1-ar fi primit, poate inerta, crispata, cu gindul in alts parte, jertfin260
du-se aceluia ca sa salveze ceea ce reconstruise atit de greu in fiin%a ci, pentru acesta. Cind ajunse jos, istovita de panid, in primele raze ale becului care ii lumina barca, o cuprinse o bucurie nestIvilita ca nu trebuise sa se apere, se simp curata ca in clipa nasteni, inima i se umplu de sperama, stiu ca avea pentru omul de arituri o noua si mult mai adevarata castitate, si fu fencita s-o aiba, chiar daca ar fi fost s-o treze zadarnic toata viaca. Se opri linga malul apei. — Eu ma duc cu barca ! Acura Ii privi — si ii era luminafg. faca : lumina becului Weind dintr-o parte, lumina dinauntrul ei, imbracindu-i amindoi obrajii in aceeasi bucurie si seninatate: El n-o Intreba nimic ; prelungi citeva clipe tacerea care it legase, apoi isi scoase miinile din buzunare si dezlega barca. Ea puse piciorul peste copastie, ramasera pucin ass — el pe luminat din spate, la un pas unul de altul, ea cu toata lumina in fga. $i dupa ce sovali, Ana Odeta ii intinse mina, deodata, aka mina decit aceea care stia mingiierea de dragoste. - Iii mulcumesc ! spuse. Nu in soapta, nu sfioasa, ci cu un glas clan — si, sa. fie lipsit de caldura femeiasd, parea glasul celui ce comanda sa se urce sus steagurile. Matei rain-lase pe mal ce se indeprta a barca ; ea minuia 'vislele islele ca si cum i-ar fi apar%inut organic, se cunostea in miscarile ei acea deprindere nu mai pu%in fireasca decit respira%ia, pe care oamenii de la uscat n-o capata niciodata. Nu flcuse nici un semn, se pierduse repedein intunericul de deasupra apei, dar vislele se auzira. Inca a-nult timp, caden;ate, pins se pierdura spre malul celalalt ; ce %el putea sa aiba ea colo, in pustietate ? Nu simti nici un ghimpe in inima, nici: ciuda, nici mihnire, nici indoiala ; privirea ei din ultima clips alunga orice teama. Nu putea calma'ci in cuvinte omenesti spusele ei, ii vorbise ceva intr-o limbs ineinveleasa, dar sim;ea ca orice taina ar fi ascuns dlItoria aceasta nocturna, nu putea fi decit o taina nevinovata. .Porni pe malul Dunarii, printre barcazuri 1.epuri puse pe -tachelaje, drumul pe care Ii facuse, din partea cealalta, Ana Odeta, n noaptea cind fugise de acasa. Era Inca devreme, pe alocurea se mai lucra, la lumina feliknarelor, se bateau nituri care punctau cu row marginile nopcii, 261
cum le-ar fi insOat impreunal — noaptea Dunarii cu noaptea Simvea nevoia sa fie intre oameni, prelunginduii in alt fel vada, sa le confrunte imaginea cu a celei singuratatea, da seama in ce rn51.sura" ea putea sa le semene, care plecase, spre sa se incredin%eze ca, asemeni tuturora, era si ea o fa'ptura vie, nu o vraja. Urc5; pe strada Vapoarelor. La Marchidan, fereastra din faca" era luminat, acoperifa cu o pinza albs, ca un ecran pe care se proiecta o imagine — vioara, arcuwl — restul nu putea ss apara, p5.rea o vioara fermecafal, cintind singura nop%ii de la fereastra. Se apropie, 4i puse coatele deasupra gardului si, aplecindu-se, isi rezema balrbia in palme ; felinarul era mai incolo, nu putea nimeni descopere serenada, nu stia muzica, decit ce cinta: marinarul, meloclii aspre, sau languroase, in care uneori e vorba de dragoste : vioara cinta altceva, pentru o lume pamica, o melodie calda care-i raiminea ins departe. Nu, avea nevoie de un om, de. un prieten,sa-i aud'al glasul, rostirea directs, nu alambicat, a poeplor p a muzican;ilor. Se gindi la Donos, la Coco, care-i erau mai aproape, pe urma la Ilie Con;u —si deodat'a isi adu seama ca n-avea un prieten pentru seara aceasta. Nu, nu putea sa se duca inapoi, unde o lasase, s-o atepte cind s-o intoarce. Sint intimpUri care se sfiuesc intr-un for si nu pot fi innodate. Plecarea ei cu barca era o astfel de intimplare ea nu trebuia sa se mai intoara trebuia sau s'a se inece, sau sai debarce in aB parte. Ceva mai tirziu, se pomeni mergind pe Strada Mare, spre centrul orawlui. Cu cit inainta se sim;ea mai .muB via0, veneau fetele de la plimbare, cum yin seara cosasii acasa, era ora noua, cind familia oraseneasca se aaza la masa si ele trebuie sa rIspuncra la apelul tatalui, cu un zimbet tainic pe cu o spaim5, dulce in inima, cu un spasm nernairturisit in n-iclularele celelalte, gindind la bale%ii care le-au sa'rutat si le-au strins bracul. Era ziva, era ora cind ar fi trebuia sa strings si el o fats in bra;e. 0 atepta sa vida ? Pornise s-o aleaga ?... In fava cafenelei se opri ; poate cal aici vroiserad sa1-1 ducal Se uita, pe geam ; oameni putini ina'untru, pins se termina cinematograful. Intra si se duse in fund, aril sa se uite la aB mass ; stia pe cine trebuia sal ga'seasca, nu era un prieten, dar din ci%i oameni ar fi putut sa caute acuma, dorise sa.-1 vacra pe acesta. — Imi dati voie sa, stau la masa dumneavoastra ? 262
•Inginerul Dutchievici isi incalzea in mina coniacul. Se ridicI dintr-un obicei vechi, pastrat pins astki, ii arata art locul aUturi, pe canapeaua roasa, dar noul-venit se aseza de partea cealalta a mesei si iii rezema bra%ele pe marmora. Era in ealmasa, cu minecile suflecate, nebarbierit din ajun — nu se potriveau unul cu altul, vecinatatea for larea o intimplare for;at'4. Dutchievici avea haine inchise, cenusiul fierului, camasa alha, cravats albastr5., un albastru stins, ca al cerului noaptea, fixata cu un mic ac de aur, cu o perFa paha deasupra celui de-al treilea nasture. — Val supara daca beau un coniac cu dumneavoastra ? intreba oaspetele. $i isi lua bravele de pe mass ; i se paru ca infavisarea lui putea s5,-1 jigneasca pe — Cu cea mai mare placere ! raspunse Dutchievici, inviorindu-se putin la faca. Dar sa stivi ca nu-i de aceeasi calitate. Zimbi stingherit, ca si cind el ar fi fost gazda. Apoi, dupa o pauza, urnia schimbindu-si glasul, cu o 6cea1a usor disimulata : — N-am avut prilejul sa va multumesc. N-am primit de multe on daruri in viacal ; imi pare rau sa v5, spun ca nu era cazul... - N-a fost un dar, ci o remuneratie ; stiu ca nu a;i fi primit alta. Dutchievici avu un gest de surpriz - era penibil : persoana lui prilejuise discu%ii la contabilitate, probabil se incheiasera acte, it auzea pe Mititelu ap'arindu-si formele, care nu puteau fi calcate : „Bine, dar cum sa inregisteam asta ?" Coniacul i se paru deodata acru, cenusie noaptea, isi lass ochii in jos, se intuneca usor la faca. — Tovarse Dutchievici... Matei stia- ca el ocolea formula aceasta, dintr-o rezerva pe care o data i-o judecase cam aspru ; dar poate nu era o rezerva, ci o nein;elegere ; nu dadeau acelasi sens cuvintului, it folosea toata lumea, in liberal circulacie, si muncitorul, si speculantul din pi.* — „Nu sint tovaras cu tine, inima acra, barbosule, ho%omanule !" — „Ia, to rog, nu ma insulta ! 0 suea de lei litra de brinza, telemea ca untul, gusta, tovarasico ! Nu pune mina, tovarase !..." Dar cum sa-i explice ? Si cum sa-i spuna altfel ? Nu cunostea formula care sa arate mai bine dragostea de aproapele, nu aproapele din ci acela care munceste alaturi, cu mintea, cu bravele §i are un ;el ca al tau in viga. I-ar fi spus prietene, frate... — Tovarase Dutchievici, zise, m-am gindit ca un dar personal stinjeneasca. fi putut erede ca iau gestul dumputea sa 263
neavoastra, faptul cal ne:aci dat proiectul, drept dovada unei simpatii cimgat-o. personale, pe care Terminind acestea it privi lung, in fava, ochii lui Dutchievici ii suportara' privirea, cu mai mu to intensitate. „Si totui aka a fost ! spuneau ochii lui. Iar acurn to tragi in umbra ; din sfiala sau din iretenie ? Ce mai vrei de la mine ? Sad-mi iau inima sa a pun pe masa ?..." Inva%ase douazeci de ani carte, traise intr-o lume a axes tiirita maxima era rafinamentul relaciilor, putin%a de a-vi spune, sau de a-si ascunde gindunle in aka fel ca niciodata sa nu superi pe altul. Iar omul acesta, mecanic de vapor, dupa cite aflase, a carui trebuia sa fie alta, nu tiinva purtarii alese, avea un, bun-am; care 11 dep4ea pe al rafinatului. Pesemne era acel bun-simv cimgat o data cu naterea, adincit prin contemplarea naturii in sta.tica ei eleganta, in dinamica-i armonioasa, dar pe care mai tirziu ni-1 ucide o constringere numita educacie, pe care numai unii oameni pot sa refac5,, desprinzindu-1 din inva'fitura, dintr-o lungs tovairape cu . cartea. Insa omul de alaturi luase invavtura a din altI parte, fundca nu avusese cind i-o da cartea ; desigur o c4tigase de la via0, umblase, vazuse, trecuse impresiile printr-o sits deasa. Il privi ochii lui, de obicei reci, se citi aproape admiravia. — Sa nu am obiceml spun uwr gindurile, vorbi, dupa o destul de lunga'. medita%ie. M-am imelat de multe on in via%a. $i apoi, oamenii nu pun prea mult prey pe vorbele altora ; sintern obimuivi cu unele formule, deprte, nu ca formulele matematice. Tc cum mi-a$ putea exprima gindul, daca nu tot printr-o tui, nu formula, destul de uzata. Vreau sa spun... mi se pare ca sinteci un ornstramic ! Matei infrunta vorbele, ascunzinduii orice tulburare. — Tovara* Dutchievici, zise dupa ce goli paharul incet, fIr5 sa" se grabeasca, mi-ar face mare placere sa bem inc5 un coniac impreuna. Val ateapta cineva acas'a ? Inginerului ii trecu o umbra pe fava" ; de unde, in ce loc cum it atinsese susceptibilitatea ? Dar fu o umbra superficia15, fiindcl indata el 4i reveni raspunse, cu amabilitate : — Nu am nici o treaba... Sim%eam nevoia sa stau de vorba cu cineva... Poate chiar cu dumneavoastra. Sorbind din coniac, Matei se gindi ca trei ani cit fusese pe Sinai generoase 11 servise pe eful mecanic, nici un 13'nuise ce avea Hutura aceasta a Hrbavilor, serioasa, unduitoare in acelai temp aspra. 264
O data cu incallzirea singelui ii venirl in minte Duna'rea §i barca ; oare unde ajunsese ? Ceva 11 indemna sa creacri cal oriunde ar fi fost, daca el i-ar fi aparut acum in fafi, ea 1-ar fi primit, bucuroas5. Se uita in pahar, ii veni sa zimbeasca. $i deodat5, coatele pe masa, se apleca inainte intreb5, cu atita candoare, incit fizionomia lui paru copiUreasca. : — Aci iubit vreodata ? Dutchievici tresari, trupul ii deveni veal:an, obrazul i se acu alb, intr-o crispre dugnnoasa.1. — Nu inceleg intrebarea dumneavoastra ! dai seama ce se intimplase. Matei se trase Era imposibil inapoi, lasa paharul pe masa. ; coniacul se rime in singe, sau caldura lui fusese o senza%ie falsa. — N-am vrut sal fac o indiscre%ie, biigui, incercind s'A se scuze, deli nu in%elegea prin ce grqise, ca sal, fie dator o repara;ie. Privirea vecinului continua sa fie inghevat. — Cred ca imi cunoate%i foarte bine viava ! — Nu $tlu, n-am vrut sa spun nimic care sa va jigneasca. — Dumneavoastra avi fi putut afla ping acuma. Nu tiavi ca.' am nevasta mea era nemwaica ? fost insurat — Credevi-ma ca n-am sau, daca mi s-a spus, n-am dat nici o importanO. Uimirea, confuzia, parerea de ra.'u se citeau atit de limpede pe fava lui Matei, inch Dutchievici iii imblinzi pu%in glasul : — \T-a ruga sal nu mai vorbim niciodata despre asta ! Mai atepta un timp, care se scurse intr-o facere peniba, pe urma facu semn chelnerului, chemindu-1 la plata. Matei se ridica, tot fadrai sa fi in%eles ce se intimplase. spre casa. — Da6 vre0, am sa va inso%esc civiva impreuna avura tocmai timpul sa intre in parc, inainte ca mulvimea care golea cinematograful sa inunde strada, galasgioasa'.. In port, fluiera un vapor — era ora zece — ultima curs de noapte.. 0 traIsura urca strada pavata cu bolovani mari, se auzeau rocile nind pe piatra, iar deasupra, clopo%eii de la gitul cailor presai rau,, intr-o ciudata nepotrivire, sunetele for argintii, curate. Sub platanul din mijlocul parcului, Dutchievici se opri in umbra, spuse, gra sa intoarca fa%a : — Sofia mea m-a parasit in preajma razboiului, fara nici o ex S-a intors in ziva de 24 august 1944, in lipsa mea de acasi,. s-a sinucis, cu o metocia intr-adeva'r nemveasei : a. eu eram aici, pus mantaua de ploaie jos, sa nu pateze covorul, s-a intins pe ea 265.
tras un glon; in gura. Glonvul insa, iqind prin ceafa, a Ourit parchetul ; a fost o stnc5.ciune pe care n-a putut s-o prevada'... mai.suraci, mersul unui om al Apoi porni mai departe, cu carui suflet nu cunoate nici o agita%ie. Matei it privi in lumina unui bec, la ie*ea cealaB a parcului ; faca lui Dutchievici era impasiba, rece grav5.. — De aici o iau la dreapta ; noapte bun. ! zise inginerul oprindu-se Inc. o data.. Matei ii recinu mina ; palrea de ghea0. o supairare care e. mai Tine s5, fie ui— In%eleg ca..v-am tata'... N-am ba.nuit =lc ; vroiam... de fapt vroiam sa va vorbesc, sa va intreb ceva despre o fata'... Dutchievici it privi absent. 0 fats ? Cuvintul suna atit de bizar, inch nu putea Oseasca. incelesul... Un copac, un felinar, o fereastra.', un acopem de cas, noaptea, vintul rece din balta ; acesta era peisajul. Ce sa cause in el o fats, nociune sfiqita, din aU lume, din alts viaca ?
A
doua zi, Matei evita sa intre in sala de trasaj pins pe la ora unsprezece, deli era primul drum pe care it facea de obicei dimineaca. Impresille de ieri, amestecate, mersul pe strada spitatului, Dun'area, barca, vioara lui Marchidan, coniacul, infierbintarea aceea neateptat, Dutchievici, marturisirea lui dramatic5,, se transformasera peste noapteintr-un vis haotic implent cu somnul agitat — imposibil sa si-1 aminteasca ; imaginea cea mai pregnant5., singura care se sedimentase, era fata, dar altfel, provocatoare, intinzind spre el cit venise ea de aproape, bracele, ademenitoare nerusinat. Nu visul se fragmentase, intrerupindu-se si infiripindu-se ca fluxul si refluxul, ca un mare principiu ritmic care ne doming via%a ; poate ii sim%ise pielea, lipindu-se de a lui, o data', rece, dar dureros de o data fierbinte, aproape calcinant, ca la urma faiptura ei sal se topeasc5'..intr-un virtej de apa, bracele deasupra, ultima imagine fund a unui am care se ineac. Acest vis, nedus pins la cap5.t, it chinuise toata noaptea ; se trezise buimac, tras la fav5., si citva timp, comtient, nu putuse sa tie limpede unde era visul i unde viaca. Cind se dezmetici, isi c15,du seama ca it urmairise o intrebare, cu care se luptase, incercind s-o inrature, sa nu pnveasca adev5'.rul in fa0 : unde se dusese ea, noaptea, cu barca ?... Merse pe cala ; era terminat tachelajul. La cazangerie se pregateau tablele — o mie o suta de tablea dcluse trasajul pentru ,fiecare deci peste dou5.zeci doua de mii, daea ,adunai toata'. comanda. Erau numerotate cu vopsea albs, stivuite the douzeci, una peste alts. Primele doua sute optzeci din serie, destinate fundului, fiind gata, 267
curind putea sa inceapa montajul. S5.ptaimina viitoare, macaraua avea sa le ridice, sal le duce pe cal5.. Patruzeci de echipe de nituitori se organizau astki, se prega'teau bormginile, alezoarele, forjele, daianele, ciocanele pneumatice. Cala era impinzita de fire electrice aeriene, curent de foga', cu prize pe stilpi, din zece in zece metri inceapa pulsatul, peste citeva zile, reveaua amorfa acum avea umplind de vuiet malul Dunarii aka de potolit ast5zi. $i acest vast teren dapa'dit de oameni, unde aveau sa se nasca odat51 vapoare urige, prea el insui un vapor care se preOtea de plecare. Marchidan alerga printre paturile de construccie, intr-o agitacie trecuta" peste margini ; cine it vedea astfel nu putea decit sa"-1 admire, uitind sa1-1 compatimeasca. De citeva ori, tot alergind pe card, se intoarse adune hirtiile sc5pate din min` — le lua vintul le purta printre scaleuri — nimeni nu-i sairea in ajutor, fiecare iii indeplinea treaba, totul se petrecea intr-o grabs frenetica malcar in aparenca, nesnatoasa. Matei se opri la un colc al halei neterminate ; aici lucrau zidarii, tencuind zidurile, in timp ce deasupra se montau fermele sudate : prea repede, prea multe dintr-o data ! „Oare n-am ap5sat cam tare pe accelerator ?" Sim%i un inceput de teams, o povara pe umeri, ingreunindu-i respira;ia. Acum era tirziu, vehicolul acesta cu diferenvale multiple, care se angajase pe o panty sinuoas5., intr-o serpentine amevitoare, nu mai putea fi frinat ; orice frina 1-ar fi fa'cut sal derapeze. Nu ; trebuia sa mearga inainte aka,%ilia. bine volanul... II vaizu pe Donos, venind cu un vraf de electrozi sub bra%. rea el agitat — ce naiba, nu mai era nimeni calm astajzi !? — Ce-i cu tine, ce gifii aka ? — Gifii ? transpirat ? — De ce — Fiindca e cald. ce-o fi cu Marchidan ? — Nu — Ce s'a fie ? pierdut capul. Mi-e tearns ca n-o sa poata face — Parca fav`i situa%iei. — 0 sa se gaseasd cine sa1-1 ajute, clacI o fi cazul. Important c sa povi face to fa0, la toate ! obosit, dar Donos it privi atent, necruOtor. Vedea, desigur, explice : „N-am prea nu putea ba'nui cauza. Matei ar fi vrut dormit asea-noapte !..." Pleca supairat ; it prinse din urrna pe Marchidan. — Cum merge ? 268
Inginerul se opri, it privi cu ochii apoi. sup5.rat, tovara§e Marchidan ! Mi se pare ca — Nu, tovar4e director, nu sint suparat !... V-am Usat o not rezervaci cinci minute in repaosul de la prinz. pe birou, va rog — N-am putea discuta acum ? . Marchidan se uita la ceas. — TovarAul Donos insists sa alckuim patru echipe de nitui; dar sad le incredinOm montajul unui tori dintre tineri nu e bine sa dam o asemenea lucrare pe mina unor lucrItori fasti experien0. — Da, da... — Echipele de nituitori trebuie amestecate ; oameni mai vechi, incerca0, cu... — Da, da... — Atunci, hotairiTi ani ai ? Am uitat ! — Tovar5.§e Marchidan, is spune-mi, — Douazeci §i nou5.. — Numai atit ? Da, uitasem... Bine, raimine sa discutIm la prinz. Am sa-1 chem ,pe Donos... (Matei se intoarse, ca sa plece, apai reveni apuca amical de un nasture al salopetei.) T i e mai u~or sa lucrezi cu oameni incerca0. ! — E si explicabil. — Si eu cred tot aka... Ma intreb, .de ce te-oi fi pus pe dumneata mai mare peste fabricacie, cind puteam sa caut pe cineva cu o experien;a indelungata ? Ochii inginerului ramasera apo§i, in schimb i se imbujorI pu;in fa%a. — Cine tie ce-o fi in capul lui Donos ?! urma directorul, privindu-1 cu pucina ironie, dintr-o parte. Du-te, ne vedem la prinz... A, ce cintai aseara, pe la opt §i jumatate ? Marchidan tresri, parca speriat. — La opt jumatate ?... Nu-mi amintesc... — Nu §tiu ce era, dar mi-a placut. Cred ca ici face bine sa cirqi la vioara cind vii obosit de la antier. Yci refaci nervii.... — Nu sint nervos, biigui inginerul. Nu in;elegea interogatoriul acesta ; aseara plecase mai devreme de la §antier, directorul remarcase. — Daca nu qti nervos, o sa trliqti mai mul%i ani decit mine. mai batrin decit dumneata. Eu sint citeodat5... Dar ce vrei, sint Asta conteaza ! 269
Dupa ce se desOrci de director, Marchidan se pomeni cu maistrul Golgota in coasta', rasarit linga el pe neateptate. I1 privea atent parca banuitor, printre pleoape. — Ce-avi. discutat ? spuse, stinjenit, uitindu-se pe fur4 intr-o parte in aka_ Maistrul pocni din ma'sele, tic aseman5I.tor pentru nemulcumire, pentru satisfacvie. — Foarte bine ! Eu sus;in ideea lui Donos. Ce te deranjeaza ? — 0 sa mearg5. greu ! Cum sa le dai un intreg pe mina, cind n-au mai lucrat niciodata ? Au sa ne vina in loc, au sa grewascal, ra'spunderea cade pe capul meu, asta-i ! — Dar eu ce pazesc aici ?! exclama maistrul. Si f"1-a sal mai atepte hotMrea altora, merse la cazangerie sa caute patru tineri pe care sal-i efi de echipa". Ideea era frumoasa !... — Gica, Nae, Bo;ocan, is veniti pu%in incoace !... Uite ce plan am eu... (aka, ) 0 sa fi%i voi in stare... aka mai departe...) Ia mai gincliti-va la unu, trebuie patru... Tiberiu ?... Da, e bun, chemaTi-1 !... Si stringevi pumnii, ea: ma duc la direc;ie sal sus%in cauza voastii. Pin atunci, gindiTi-va cum va alcatuiTi echipele... Ma, cind ma uit la voi, imi create inima, fir-4 ai dracului ! Cei patru pornir5, caute tovar'Ai ; indata, in tineretul santierului se stirni Matei se dusese la birou, dezorientat, cu impresia ca nu are de flcut nici o treaba. ; azi iii parea inutil, i se pUtea leafa degeaba. tai 1.sa" capul in palme, pe marginea mesei ; se simcea obosit, iii aminti ca de noua ani nu avusese o lung intreaga sa se odihneasca, iar in ultima luna, ragazul, timpul de vis de meditacie, in afara somnului, care se scade din socoteala vie%ii, nu atinsese un ceas. „Duminica am sal trec in balt5., la pescuit, sa ma ardI soarele..." Oare unde se dusese ea, cu barca ? Ar fi putut s-o cheme la birou, era in dreptul lui s-o intrebe : „Ce-ai f5.cut asta-noapte, domsal cheme pe oricine, niwara ?"... La unsprezece se duse la trasaj — o valzu indafal ce intra), in fund, colcul din dreapta, aplecata' pe duwmea ; avea salopeta', albasiminte femeiasc aici nu puteai te m4ti in imbrica ar'Ai coapsele ; dar oare salopeta cit le ascundea ? I se pa'ru luaa cum se mica, ingenunchind, intinzindu-se pe bra%e, cu arcuit in jos, cu un picior ridicat, ca micele care ateap6 sa fie dezmierdate. Palrul ii era strins intr-o basma alb5. ; nici o urmal de row, de pudr5, pe obraz. Poate it sim%ise dar nu intoarse capul ; o 270
va'zu putin paha, sau culoarea verde a plansetei ra'sfringea o lumina alteranta. Matei ralmase in usal si cerceta sala, de la un cap la altul ; la slep se scoteau sabloane pentru tablele consolei ; alt echipa scotea sabloanele etravei. Erau inghesuici, trebuia marita si sala de trasaj. In dreapta, lucra numai ea cu Kreis, la prova motonavei — teageau liniile de apa. — in timp ce alci trei, mai aproape de Lisa, se ocupau de extremitatea opusa a vasului. Privirea lui Matei se intoarse la salopeta albastrl, mai noun, mai curata decit celelalte, strinsa pe mijloc altfel, cu o cocheta'rie inconstienta, si cu grade. Tocmai intindeau sipca pe linia curb punctata din distance in distance. 0 apucara, Miatul de un cap, fata de altul, si incepura s-o arcuiasca, fixind-o cu greutAi de font5., ca si cum ar fi baitut-o in cuie pe planset.a Ea nu ridica, nici o clipa ochii ; sipca era intinsa, acum o priveau in lung si unul si altul, cu capetele aplecate ; brgele li se atingeau, ra'suflarea for trebuia sa fie amestecata — un baiat si-o fatal lucrind umair la umaIr... Cine-i pusese impreuna ? $i de ce mai venea Kreis la lucru, cind avea concediu, sal-si preOteasca examenul ? Kreis se claidu la o parte, in stinga, tovalisa lui f5.cu un pas spre dreapta sipca ra'mase intre ei, arcuit, asa cum se banuia arcuit sub salopeta mijlocul fetei. Privi si Matei, printre pleoape — avea un ochi deprins sal m5:soare, sa cintareasca. 0 linie curba are o desfa'surare continua si orice abatere zgirie privirea, cum zgirie auzul o not false. La a patra greutate, sipca devia usor, aproape imperceptibil, dar linia emitea o stridence adresata parca nu doar ochiului, ci tuturor sim%urilor omenesti, cerind sa fie corectata. Fata se apropie, privi iarasi, se trase inpoi, ca sa aiba perspectiva mai large, se gindi o clipa, usor aplecafi in fava, pe urma merse drept la cea de a patra greutate, ingenunche linga ea si o misca milimetric — nu se vaizu miscarea, se vazu doar incordindu-si muschii braeului. — E bine ! zise baiatul. Traseaz-o ! Ea scoase creionul din buzunarul salopetei si trase linia, dupa miscindu-se in genunchi, de la un cap ping la altul. Din linia pe care o nigea acum, urmau sa se naseg mai tirziu sabloanele, dupa sabloane sa se indoaie coastele, sa se inalTe, sal dea forma vasului — vasul acesta avea intr-o zi sa pluteasca. Era o mund si un miracol — ochiul ei se arata ager, si mina dibace, Tar felul cum se misca pe podele putea sa to ameceasca). Ajungind la capul sipcii, se tidied', 271
imbujorata' — micarea in genunchi fusese anevoioasI. 0 uviTa de %, . cum incerca par ii ieise din basma, atirnind pe ceafa, pun la loc, cu bracele ridicate, frumuse%ea ei Orea abuzivI intoierabila ; oare ceilalvi mai faceau .vreo treaba, sau incremenisera s-o priveasca ? Nu ; fiecare era la locul lui, aplecat pe plametI, minuind creionul, pensula, rigla, cuiul de trasaj — baiatul insemna cotele viitoarei linii de apa. In picioare ramasesera Matei Ana Odeta, fav5. in' fava, la treizeci de metri unul de aitul. Ea Orea sa nu-1 vada, stkea demna, fora sa se sfiasc5., alta decit cea pe care o intilnise prima data. Incelegea ce se intimpla cu dinsa : iii B.cea datoria, era bucuroasa del cal putea sa se arate astfel. Se apropie, dar nu-i vorbi, nu-i arunca o privire ; se adresI baliatului : — Nu qti in concediu, Kreis ? — Ba da. — $i-atunci de ce nu stai acas ? Baiatul se InrNi ; ce it atragea aici : trasajul motonavei, sau fata ? Era tina'r, nu putea sa se prefaca — aproape un copilandru obrazul lui ciuruit de varsat facea din el un curtezan pu;in redutabil. Nu, nu parea unul din acei f15.cai ob4nuivi sad z5.0ceasca fetele, sa le cuprinda mijlocul cu brawl, folosind gesturile mai uwr mai cu folos decit vorba. Parea destinat unei vied de munca vredonest'a-.1 nica unei femei care sa'-1 iubeasei egal o tovar4a1 de viac5. ; dar aceste femei facI datoria mai bine decit altele, viga molcoma linga ele e ega15, cu fericirea modestiei, care are adesea de ce sa fie invidiata. — Kreis, daca nu reuti la examen, nu mai ai ce cauta in santier. Mai bine lasa trasajul ine-te de inva.V.tura ! — Am timp pentru amindoua. — Bine... Pe unde locuiegi ? — Pe Calea DorobanTaor, inspre — Destul de departe. — Vin cu bicicleta. . Deci nu locuia dincolo de Durre ! Dar chiar dad' ar fi avut casa in baltI, fetele n-ar fi trecut noaptea, cu barca, sa-i vin5'. to.
Bine, Kreis, spor la lucru nu uita invAa'tura ! Ei nu-i spusese un cuvint, nu-i arunc5, o privire. In schimb, Ana Odeta putuse in acest timp sa'-1 priveasca nestinjenit5., cu ochii mari, cu gura puvin umecra — cind el se intoarse sa plece, aved pe facI 272
o urma de zimbet, un zimbet timid, ascurazind si teams, fericire. Era sigura ea el venise s-o vada, de aceea nu-i spusese un cuvint, nu-i aruncase macar o privire. Ii urma'ri cu ochii, speriata' de acest mic triumf pe care greu nu 1-ar fi sim%it o femeie. Dar cind el disOru pe use, sirmammtele clipei dinainte se sterser5, izbinda de adineauri i se paru o inchipuire si, reluindu-si lucrul, incepu sa ridice fixatoarele grele de pe planseta% cu senza%ia ca si le aseaza, una Si totusi nu-si sim%ea inima grea, dimpotriva, cite una, pe libera si usoara, si toata ei iradia numai Matei se duse la birou, ximase Fara ginduri citeva minute, apoi sun5, setretara. Aceasta antra, zimbind, cu bloc-notesul in mina, instrumentul profesiunii, care-i ing5.cluia fluture soldurile fa'ra a fi banuifi ca face altceva decit propria-i datorie. Se uit` la ea pe deasupra florilor care-i impodobeau, ca de obicei, biroul. — Cu ce to parfumezi ? Secretara se Inrosi, feciorelnic, se uitI modesty pe sub gene. — Nu e chiar parfum... (Ofta1 .) Nu se Oseste. E apa de Colonia, Velur... — S51 ceri de la serviciul personalului un label cu to0i angajacii santierului... (Ezifa.) Cu adresele fiecaruia. Secretara znovea, cu ochii la el — parc5, uitase sa plece. El btu deodata cu palma in mass. — Ce mai astepTi ? Paharul in care erau florile se clajtin5., vru s5.-1 Tins cu mina, din grabs it r5sturna% apa curse inundind cristalul. Secretara se repezi salveze hirtiile, sad. nu se ude —ii simTi parfumul de aproape, zit, cu o unda de na'duseala femeiasca. Sari in picioare, si de data asta aproape ra.cni : — Sa nu mai v5.d flori aici niciodat5. ! Ei, dracia dracului ! Ea iesi inspaimintata. Cind se intoarse, peste zece minute, directorul era la fel de incruntat cum it Msase. — Se bate la marina ; piny la ora unu este gata ! — Bine ! Ceruse adresele personalului —ii trebuia una singur5. ; era liber s'a le cear5., niste funcTionari se sliiduiau acum indeplineasca ordinul, unul d;cta, o fatal ba'tea la masina', se intrebau : „Ce-o fi vrind oare ? Ce irmareste ?" Erau ingrijora%i de bung seams. ,,Directorul a cerut lista personalului !..." 273
Maistrul Golgota intra in birou, cu o infAi§are foarte importanta : — Am venit intr-o problem5, urgent. Se organizeaza echipele de nituitori. Ce facem cu tineretul ?... Tineretul nu trebuie la'sat deoparte. — Ce propunere ai ? — Sa formam o brigada'... — Ai vorbit cu Donos ? — Nu-i pe-aici ; nu 1-am v51zut in dimineaca asta. — Lucreaza la acoper4u1 halei. — Se poatc... incuviinca maistrul, contrariat, pocnind din maisele. Dar vezi, asta-i o problema a sindicatului. — Nu doar a sindicatului ! Vino la ora doua'sprezece sa discutam ; ideea dumitale au mai avut-o — Se poate ! La douasprezece, maistrul Golgota se prezenta cu lista echipelor Bata Ce sa mai discuci. ? Cine sa se opun' ? Marchidan iii schimbase complet parerea, in citeva ceasuri... Donos iimase in birou dupa plecarea celorlal%i. Matei prea absent, privea tabelul personalului, pe care 11 avea inca in facal. — Toate merg ca pe roate ! zise, fara sa ridice capul. Oare unde o fi piedica ? Intr-o zi trebuie sa aparl ! — Piedici sint destule, ra'spunse Donos. Apar in fiecare zi altele. — Nu ; piedica mare nebanuia care sa ne fringal grumazur ! — Mi se pare ca', n-ai prea dorniit asta-noapte ! Du-te la mine to odihnwe un ceas ; dupa aceea o sal vorbim altfel. Matei clItinai din cap ; nu prea dormise, nu avea sa doarma nici 1a noapte nici nu putea sa se odihneasca. Restul zilei i se p5.ru c`4 trece zadarnic. Seara, la ora apte, tramvaiul ; nu avusese rThdare sa mai a§tepte. In centru cobori, era inca devreme, se intuneca dupa opt. I se prea ca toata lumea it §tie unde merge. Trecu prin fa;a cafenelei Elite, nu putea vede sal desluwasca nimic in penumbra de dupa vitrine, nu se aprinseseri ce Inca luminile, dar tia, nu era ora lui Dutchievici — intrebe ? Cum s'fl intrebe ? $i de ce tocmai pe el ? Donos ar fi putut spun' mai multe, §i-i era tovara§, vechi prieten. $i Uica ar fi multas portarul — spun mai multe, §i Kreis, poate putut lume. Dar cum sa intrebe ? Pe la opt §i un sfert, ajunse pe strada Plevnei, dupa multe ocoluri ; mergea pe peluza neingrijifi din mijloc, la umbra castanilor ; 274
nu vedea numerele, din cind in cind traversa, cerceta tablivele de pe ziduri sau de pe garduri : 146, 150 — pins la 308 mai erau Inc4 saptezeci si opt de case. Ajunse mai mult pe dibuite, felinarele nu ardeau incti, singura lumina venea din cur%i, sau pe ferestre. Se gindi deodata ca faptele cele mai insemnate din vigal, mai grave si mai primejdioase, le savirsise pe intuneric —si atunci nu-ibatuse anima ca astazi. lUmase pe loc, la umbra unui castan, privind casa. In fga nu era lumina , ardea un bec, mai in fund,. dupa un paravan de sipci. Nu misca nimeni, nu, ea nu era Inc aici, la ora aceasta. Putea sa cerceteze in voie zidurile care o ascundeau de privirea oamenilor, acoperisul care o apaira de ploaie... Ce splendida si naiva contem: plare, dar ce Ocat ca nu se mai potrivea virstei lui de astIzi ! S51-1 fi aruncat o floare in curse — nu facuse gestul acesta al adolescenc-ei niciodat ; pe-atunci freca rugina in caa, iar dragostea o cunoscuse la Pireu, intr-un lupanar, prima lui femeie nu avea nume in amintire. Via%a it impiedicase si mai tirziu sal alba o iubita adevairatal ; Acum era pace, putea sa umble in vaizul fusese lupta, fusese iasa in cale, lumii, sa 1.16 sa munceasca. De ce nu putea spun : „Nu cumva to esti fata pe care trebuia s-o iubesc odata ?" apuce mina si sa porneasca impreuna pe strada'... — Psst, psst, tovaiise ! Se intoarse cu o miscare bruscL rasucindu-se pe trunchiul copacului .si ramase asa, lipit cu spatele, miscare veche, cautindu-si in• stinctiv o pavaiza'. Nu se vedea nimic in direc%ia de unde venise glasul ; fusese o soapta. Pe urma zari la poarta de peste drum o umbii omeneasca, agitindu-si bra;ele. — Tovar5se, tovarase, vino incoace ! Era maiorul Guzgunis, asezat pe scalunelul lui, la poarta ; dupa ce pindise cinci minute, nu mai avusese rabdare, it intriga omul pitit la umbra castanului ; era Bata sa colaboreze, cu un sfat, cu o informa%ie... Stralnul veni mai aproape : maiorul se s'alta,' pu%in de pe scauvada : era intuneric, nu-1 putea recunoaste. • nel, — Pe cine cau%i ? intreba in soaped'. Matei simci un dezgust profund, total, paralizant ; pindea, si altul la rindul lui it pindise — nu mai avea nici macar Indeminarea $i prevederea de aleadata, ; pentru o astfel de gresea15.1 , de multe on ar fi primit drept pedeapsa inchisoarea, torturile sau moartea. 275
Nu raspunse, intoarse spatele si porni repede, aproape fugind, alungat nu de teams, ci de acel .dezgust, care acum primea un afluent olfactic : omul, nespalat, cu hainele neaerisite, mirosea groaznic ! Nu avu curajul sa se intoard, sa mai tread o data prin fava casei ; merse inainte si cobori in port, hoelrit sa is cheiul in lung si sa iasa in oral prin alts parte. Venea un vapor de pasageri, curs de noapte, intinzind o mare perdea de fum pe cer, acoperind stelele, si-o mare pats de lumina pe apa. La Agencie se stirni forfota ; muhimea debarcatl umplu cheiul, dar se scurse repede, o inghki orasul, in citeva minute nu mai ramase decit caldarimul ci;iva ra'zleti, intirziatii. Doi infirmieri coborau o brancarda ; in urma for venea un balrbat, cu o valiza mica si sfaituindu-i, ingrijorat, la tot pasul : in mina, urmairindu-le — Mut, incet, sa n-o zdruncina%i ! Deodata" in jurul for se strinse o ceat5, de oameni, rassarici ca din pamint, se nIscu un fel de busculac15.) ling brancarclI. — Ia mina, tovarIse, e munca noastr5. ! se auzi un glas dusmanos, ingrosat de tutun si de ba'utur. Matei se apropie — it atlisese totdeauna mulcimea, intrebe, sa ajute, sal apere, impulsiv chemat sa: fie martor orice fapta omeneasca. — Oameni buni, nu targa ! E femeia bolnavI, vin cu ea de la spital, Usavi-ne in pace ! . Ceata se inghesuia, irnbrincea infirmierii, sa puns mina pe brancarda. — E munca noaslii ! Ia mina cal ici fac praf halatul ! Nu le putea %ine piept nimeni ; intr-o clips, isi terminare victorio5i asaltul si pornirI pe schera, doi tinind brancarda, ceilalti incadrind-o, ca si cum femeia bolnava ar fi putut sa le scape. Omul cu valiza, ba'rbatul, alerga in jurul lor, nu mai putea roage : razbi pin5 la nevast, se mul%umea bolnava ! — !met, n-o zgilvii.vi, — Unde-o ducem, negustorule ? se auzi glasul de la Inceput, ca al unui staroste. Matei se apropie de un slujbas al Ca'pitainiei, care privea nepa's5.tor, dintr-o parte. — Ce se intimpla aici ? — Hamalii... Un intirziat din ceata trecu pe alaIturi si prinzind vorba, ripost, pus pe harTa. : 276
— Sintem ,docheri, nu hamali ! Tine seama la vorbas, tovarase ! Ori esti din alia care au supt singele poporului si-ai vrea sa.' se intoarca iar vremea voastrI ? Era rumen la fats, dar neba'rbierit, si cu hainele prafuite ; se vedea ca se tavnise pe jos, fra sa para chiar atit de beat cum arita respira%ia. Dupa plecarea lui, slujbasul ridica din umeri. — Docheri, hamali, naiba sa'-i pieptene ! Dar sint sindicalizati legea ii apara. Munca in port n-o pot face decit ei ; s-au inmultit ca clupercile, - nu au de lucru pe numarul lor, si-atunci pun mina pe ce apuca. — 0 brancardI cu o femeie bolnava ?! — Pe orice ! Stau la pin& si cum simt o miscare, se n4ustesc ; nu le scapa nimic nici noaptea. Daca to ateapta) un prieten la debarcader, nu-i dau voie s51-%i duc5. geamantanul. Ce nu poci duce singur, e dreptul for — si pritesti. - $i sindicatul ii ap5,r5. ? — Asa e legea : orice munca in port... — Dar sint munci si munci ; asta e rusinos ! — N-ai ce le face ; urlI ca altfel mor de foame. — Sa se duca sa munceasca in alta parte ! — I-au chemat la Calea Ferata, dar nu s-au dus ; nu vor sa se 'desparta de Dunare. Matei isi continua drumul, la dezgustul vechi acaugindu-se Inca un afluent, de alts natura decit ceralalt. Omul a darimat, in veacuri, blestemul biblic al muncii, si din sudoarea frunvii si-a facut un act de noble%e mai autentic decit al seniorilor si al imparaTilor. Dar ce munca ? 0 brancarda, o boccea, un sac cu cartofi — apoi circiuma si toMnitul in praf ?! Poate nu erau vinovaci hamalii... Munca pe malul apei, adesea mostenire parinteasca, n-o cunostea el insusi ? — nu tinjise dupa ea, on de cite on fusese in alta parte ?... N-au vrut sa se duca la Calea Ferata ? BineinTeles, era si stricaciune in aceste suflete, circiuma este o scoaPi proast ; dar cum sa-i invinuiesti, daca nu avusesera parte de alta ? Uite de unde putea sa-si ia oameni la santier ; de ce sa-i mai caute in alte loeuri ? S5, fie la Dunare, sa simta vintul din balsa, s-aua fluierul vapoarelor si vijiitul zbaturilor... Cu circiuma s-o ingriji Cocean, o sti el sa be viva de hac nIravurilor : „Ce-i . aia basamac ? — mai bine vino sa'-vi dau eu calorii, dupa carte !" Dincolo de Agencie, unde se sfirsea cheiul, rasarea din umbra, intr-o padure de spraiwri care-1 Tineau sa nu se rastoarne, un barcaz 277
de lemn inca in lucru, de propor;ii mari, poate de o sut5. de tone ; se opri s'a-1 priveasca la lumina slabs a felinarului ; it mai vIzuse deunazi, cind trecuse pe aici, dar curiozitatea atunci ii fusese eclipsafa de amintirea fetei care se dusese cu barca. Bordajul, pus numai pins deasupra gurnei, rasa sa se vada coastele de fier, constructie robust', cum nu se obimuia la aceste improviza%ii. Fiindd. nu era lucrarea unui antier, se vedea doar o baraca, alaturi — desigur un ultim armator incerca norocul, investindu-i in aceasta construccie sutele de mii de lei obvinute pe cocoei, trecut, la stabilizare. baraca, Medea un paznic, cu o pa'tura pe Pe un blwean, umeri, picotind ; nu-1 interesa vizitatorul, treceau mul%i oameni pe mal tovi ca'scau gura. Matei ocoli barcazul, cercetindu-i formele ; pe cind se afla in partea dinspre Dunre, auzi dincolo, apropiindu-se urechea lui, deprins de mult cu alfabetul sunetelor, descoperi parca cuiva cunoscut. Instinctiv se apleca sa priveasca printre scaleuri ; Va'zu un om mergind foarte repede, strecurindu-se prin zona de umbli unde nu ajungea lumina felinarelor. Intunericul modifica propor%iile — era greu sa incadreze silueta omului in dimensiuni care i-ar fi stabilit un inceput de identitate, dar m4carea lui zgomotul paWor se asociara, vestindu-i Inca' o data, mai limpede, pe cineva intilnit des in ultima vreme. Pe urm', silueta disparu, dupa barac ; mersul, in schimb, se auzi distinct, ducindu-1 ping aproape de revelavie : pe omul acesta it intilnea in fiecare zi, it avea in preajma, ii auzise chiar acum citeva ceasuri ! se uita'. pe fereastra Ocoli barcazul lumina6, in clipa cind up din partea opus' se deschidea, desenind pe perete un dreptunghi de noapte. $i din acest cadru negru ca intr-o proiec%ie cinematografic, faiptura lui Marchidan, intreagad. Intrigat de vizita nocturna a inginerului s.u, care de obicei iii inchina aceas6 ors viorii, Matei inainta civiva pin' sub fereastra.'. Tnauntru, un om in haine negre Medea la o mass de scindura, pe de un scaun far' sOtar, rodea unghiile, intr-o atitudine placiditate. Ceea ce se distingea in fizionomia lui de la India privire erau sprincenele, stufoase, grele, acoperindu-i ochii, 15.sind sa lizbeasca de .sub ele doar dou5. sclipiri, ca de lanterns. La intrarea vizitatorului, omul incetI roac15. unghiile, dar schimb restul atitudinii, care ra'mase la fel de placid' ca mai inainte. Marchidan in acest timp iii scosese apca tergea naduwala de pe frunte, pairul sub%ire rar, ckut in fav`i, 278
ca n4te fuioare de cinepa, viscoase clecolorate de o lunga maceravie. Pe urma trase din buzunarul de la piept o hirtie impaturita, o desflcu — hirtie de ozalid, de buns seama o schica, un detaliu de construcvie — se aplecaral, amindoi asupra ei, pe masa. Acuma Matei incelese : proiectul barcazului era flcut de Marchidan ; ar fi trebuit sal recunoasca de la inceput in liniile lui, mai ales la pupa, ceva din forma motonavei — acee4. sursa de inspiravie. Nu-1 impiedica nimeni sa c4tige un ban mai mult, dar oare era aka jertfeasc5, pucinele ore de odihda de impovrat, inch trebuia care-i ramineau ? $i-apoi avea un salariu din cele mai mari ! In timp ce gindea astfel, it v5.zu pe inginer scovind din buzunarul de la spate al pantalonilor un plic albastru si punindu-1 pe mas`i. Omul ceralalt 11 desia'cu : erau bani, hirtii de cite o mie. incepu sa le numere indeminatic, dar cu aceeai nepasare cu care 4i rosese unghiile pins la venirea oaspetelui. Mirarea, uimirea lui Matei nu avur5, cind create, fiindca tocmai atunci auzi alci pai, in spatele baracii, up se deschise Inca o data, lasind sa intre un om uscat de in51%ime aproape nefireasca. indata decit ce iii indrepta spinarea, fiindca nu putuse sa Incapa pe uimirea privitorului de la aplecat de la jumatate, i se vazu fa%a, pe cea care fusese oprita, in loc adineauri : era fereastra o UicL magazionerul, cu mustacile ieyite, ca nite vepuw negre, in afara obrajilor. Noul venit salute cu o deferen0 slugarnica, pocnind din caldie mijlocul, apoi ramase cu ochii la banii de pe masa . Matei ra',cu inca un pas, intrigat de aceasta reuniune ciudata. Dar in m4carea lui, calca pe o table care, indoindu-se, scoase un sunet de toba sparta. Paznicul, pin51 atunci adormit pe tr4teanul lui, ceva mai departe, sari in picioare, in timp ce oamenii dinauntru intorceau toci trei deodata capetele spre fereastra. Depaindu-i curiozitatea, prudenca it indemna pe Matei sa se ascunc1a in umbra dispara, cu o dexteritate de mult exersata. $lepurile trase pe mal, remorcherele, barcazurile, amestecul eterogen de vase aflate in reparacie it ajutaii sa se piarcE repede in noapte ; era mai bine aka, decit sa fie recunoscut de ceilal;i, chit ca nici unul nu i-ar fi cerut explicacii. Cineva vazuse, un em care it cwriotea prea bine ar fi putut spuna o vorba, fiindca nu avea motive sa se fereasca ; nu socoti insa potrivit sa se arate inceapa o converbire, fiindca atenvia lui era indreptata in alta parte. Venise tiptil dupe Uica, 279
ferindu-se pe linga stivele de lemne, pe dupa vagoane, printre feluritele vase, iar acum statea la pin& in umbra unei salupe, la vreo zece pasi de baraca. Up barcii se deschise, cineva isi scoase capul si intreba cu un accent care ii dovedea originea greceasca : — Unde esti, Vlasi ? Paznicul raspunse din umbra : — Aici, domnif Lalachi ! — Ce-a busit asa ? — Nimic ; a trecut unu' si s-a impiedicat de o Acum se 14cuse liniste, paznicul se asezase la loc pe bustean si incepuse iar sa picoteasca. Omul ascuns iesi de dupa slepuri $i, luindu-si mersul cel mai firesc, trecu prin faTa bara'cn, ca once drume% ; era inalt si m151.clios, tinar, dupa cum punea pasul. Cind fu la lumini se uita sta'ruitor pe fereastii, si-atunci i se deslusi fga-; si Marchidan si Uica ar fi fost foarte surpnnsi s5.1-1 vac15., funded' ar fi recunoscut in el pe Firicel, timplarul modelist de la santier. Flaid,u1 merse asa vreo sut" de pasi, apoi se intoarse si trecu Inca o data pe la fereasni, gata sa sara in umbra daca ar fi aunt scir;iitul usii. Ajungind la vechiul lui adapost, se ascunse din non dupa salupa . ramase la pinc15.... .. In acest timp, Matei is' continua drumul, la lumina, in lungul c5.11 ferate, urmaint de o nedumerire fireasca. Nu i se parea prea ciudat ca Marchidan ii claiduse un teanc de bani omului cu sprincenele stufoase ; poate se imprumutase de la el, si azi ii pUtea, fiindca isi luase leafa. Totusi, intilnirea for noaptea, apari%ia lui atmosfera puneau in miscare imagina%ia... Avea de gindit, de cercetat — aceast5, intimplare nu trebuia uitata. Bizara trinitate ! Asa, frImintindu:si min' ea, se pomeni la vadul Chelarului, si atunci gindunle ii fugiii in alts parte. Ardea acelasi bec pe stilp, nu se vedea insa barca. Se apropie de Orusul unde fusese legata, vazu in mil urme de etrava. Poate plecase de curind — asculta pe apa... Dar oare, cit e ziva de lunO, intr-un loc acosteaza o singurI barc ? dincolo, un Nu se auzea zgomot de visle ; doar valurile — intuneric greu, deplin, definitiv, ca o mare de tus inghe%atI, acoperea balta. Barca fusese aici, plecase de o jumatate de ors, insa cu unchiul Mihalis : trebuia sa se intoarca, nu putea s5, lase slepul singur, noaptea. Ana Odeta ramasese la spital : Pepa se stingea, nu credea nici un doctor ca o sa mai apuce toamna. Trupul ei se lupta din greu 280
sa- mai tra'iasei — totul in ea era supus unei distilri a ciudate ; 10 pierdea greutatea constant, ca rotirea ceasului, faira s'a tii care-i poarta pe unde se duce viaIa. Se a cuse mica, d. asa cum fusese odafi, la o virsta a. copariei, de neimaginat ast'zi — i se sub;iase obrazul, parea si oasele craniului se stringeau in ele, de la o zi la alta ; nimeni n-ar fi putut sa recunoasca in ea nu pe Pepa, macar o aptura omeneasc5. Ana Odeta sedea la ca'paitiiul patului, veghind-o zadarnic : bolnava n-o mai recunostea, n-avea nici o donn;a, nici o nevoie, nu putea s'a deschia ochii, s'ai, vorbeasa isi incheiase socotelile cu lumea aceasta, i cu lepul, si cu Dunarea, care o lega'nase. Dar. fata liminea acolo, cea care trebuia s' tralasca, intr-o confruntare mistral i mutiFi. Inima ei era vie — dincolo de ferestre era numai viac5...
C oco avusese de indeplinit o misiune suplimentaii, foarte mai ales tamica. 0 treaba intre ba'rbati — intelegea situatia : atit ti s-a spus, atit faci, nu intrebi nimic, nu sufli o vorba/ mai departe... Drumurile lui la Rqita nu erau o desfatare, degeaba it pizmuiau unii : te plimbi cu trenul, dormi la hotel, ,m'aninci la restaurant, pe seama statului, merge leafa ! E altceva decit sa bati cu ciocanul ! Pizmaii nu tiau ca/ drumul in tren, noaptea, era o caznal : sa dormi in capul oaselor, sa te inghesuiasca unul, altul, sa/ te scoli ca sal dai locul unei cucoane cu copil in brave... Frumu0'., durdulie cucoana, dar copilul i 1-a fa/cut altul ! Te riclici, stai in picioare, pe condor, ping amortesc toate, te uiti pe geam in compartiment : cucoana doarme in lumina albastii-palida., jar cel de alaturi ii simte caldura, coapsa, pe gratis. Te richci tu, ca sal se bucure altul ! Mincare la restaurant ? Ce restaurant !? Un codru de One bucata/ de salam, sau de sMnina ; infuleci pe apucate. Ehei, tovar5.ilor care stati la mas5, cu farfurie in fatal, nu stirnici minia cerului, 6. la Reita nu-i Hnica/ buca/tarul sa va hraIneasca/ ! Hotelul ?... Nu, e flra baie, firtgilor ! Vii pe la miezul noptii, ai jucat table cu eful expeditiei, functionar ma/runt, dar de el depind multe, ai but rom, o jumatate de kilogram, ;i se invirtqte capul, ptiu ! — cum poti si bei otrava asta ? $i it pUtqti to ; sa vedem, pe urmal Mititelu iti deconteaza paguba ? Cum s-o deconteze ? Ce, santierul ,trebuie plad.teascal patima ? Se cheamal ca betiv clacI pui o jumatate de rom la o mas5. ; mai bine taci scoate din buzunar, ca d-aia ai misie ! Bine, duca-se dracului !... 282
Mai trebuie sa prelucrezi si un impiegat de la garl, miine la prinz e .liber, it poftesti la masa ; a'sta nu bea rom, bea Feteasca de Tirnave, sticM de trei sferturi, lunguiaca ; te uivi la ea cum se goleste, chelnerul toarna, ce-i pas5. ?! — pui mina pe gura paharului, „nu, mulvumesc !" —lasa sa'-1 adape pe celalalt, uite cum bea, al umezeasea buretele, naibii, feroviarul ! A, e liber astazi, poate parca'-i thniM, bags in el sa ai.135; cit sine desertul. „Mai cra un sifon !", zici tu. — „$i-o sticra, Ionele !", striga el. Chelnerul it cunoaste, se inaviseaz5, indata, poc, trage dopul si toarna — ho, pune-i si sifon, ca altfel ma dai Bata ! Te caup in buzunar, ivi socotesti cheltuielile, oare ajung banii ?... N-ai incotro ; dispozivia e dispozi%ie, vagoanele sint repartizate, dar n-au unsoare la osii cum vine asta ? Iac-asa : trebuie un pic de bunavoinfa. Bine, hai sa le ungem cu Feteasca de Tirnave ! Toarna, balatule ! Te-ai aranjat si cu gara, mai ramine un musteriu pentru desear, asta nu-i bautor, ii place cafeaua, de care s-o Osi, de orz, de de cicoare, numai sa fie neagra, sa te am5.geasc5. — si o sorba'ie, si suge din vigara, si-i pisalog, nu se grabeste sa se duca la culcare, e certat cu nevasta ; iar tu trebuie sa-1 asculci : „$i cum ici spuneam, dragI domnule..." Nevasta cinta la pian, de-aici vine nein;elegerea si drama... Asculci, dai din cap, %i-e gindul in alts parte ; oare or fi terminat di.? El vine mai aproape, peste masa , te apuca de mensionarea nasture : „Spune si dumneata, draga domnule, am sau nu am dreptate ?" — „Desigur, tovar4e !"... „No, atunci, mai bem o cafea ?" Cine s-o bea ? El, Cocos, isi bea necazul, si-i obosit, si-1 dor oasele — si miine la cinci trebuie sa fie in picioare... In sfirsit, la unu si jumatate, dupa ce si-a condus oaspetele, urea in camera, aprinde lumina : o plosni0 pe perriI it priveste inciudata... Asta-i hotelul ; un robinet picura toata noaptea, pe la trei te sucesti, buff — cade patul... „$i pentru ce toate astea, tovara'se Cocos ?" ar putea s5.-1 intrebe cineva, bunaoara I%u Florin, fiul, care acum lucreaza la alta nascocire, singur, fara taic5.-su. Cocos ii cla tircoale. cind migaleste, foarte interesat de viitoarea inovavie : o marina, manuara deocamdat5., pentru indoit tablele in gurn5.. Tot o juca rie si asta : un sablon concav jos, facut dupa forma, cum 1-a dat trasajul — peste el asezi tabla. Alt sablon, convex, deasupra, pe care 11 apropii si-1 presezi, invirtind trei virtejuri, puse la distan%e egale. Iar tabla, in loc s-o indoi anevoios, cu ciocanul, iese neted5., frumos curbafa, fa'rai deformari : in zece minute e Bata, cistigi patru ceasuri ! Simplu, frumos, elegant si practic ! Cit costa ? Nimica toat5. ! Bravo, frate ! 233
I%u Florin nu-1 intreaba nimic, cum nu-1 intreabI nici al;ii, dar daca 1-ar intreba unul de ce se zbuciuma atit, Cocos ar putea raspunde astfel : „Pentru ca asta mi-e misiunea : sa ma lupt cu na'ravurile vechi, sa pun umarul, sa imping, sa ung osiile, numai sa vina tabla ! La ce trebuie ?. $tiu, dar nu m5. intereseaza. $i daca tot face treaba ; daca tovarajw1 Matei mi-a dat o sarcin51, mort, cops, o duc Stia mai tot antierul acum ce-1 lega de director, caruia de la paisprezece ani ii tot fusese in preajm. Cui vroia sa'-1 asculte, Coco continua povesteasca viaTa, pe frinturi, fiindca tocmai cind se infierbinta mai tare 4i aducea aminte c` are de facut repede o treab'a. invitapi, repetindu-se citeDar la primul prilej, o relua farad °data, ca top guralivii care uita mime mime ce-au spus astazi. — Ei, ce-a mai fost dupa aia ? — Cind cu eicul de la Alep ? $eiculului .de la Alep se Mudase Coco furase nevasta... Adical, • mai intii luase o capr5, nu ca s-o vincia% nu ca s-o mulga' — s-o aiba mascots pe vapor, ho;ie dezinteresatal... Prinzind eicul de capul caprei, sa nu-i veste, cit inca vaporul nu plecase, i-a adus 1-a &run, cu inima generoasa. Povestea nu se sfirwa despara, aici, dar oamenii nu credeau, prea era cusuta cu aTal alba ! Capra ;apul, sa zicem ! Cum raminea cu nevasta ? Oricit 1-ar arde soarele nu ajunge in halul asta ! Dupa ce in Teased', nici un om nici un to prinde in grading cu femeia lui, noaptea, pe lung, in loc tale capul, zice : „Hai ina'untru, efendi, mai am incabase". mai sUbqte-ne, nene Coco ! Spune ce-a fost mai — Cu departe, dupa ce v-a ascuns hamalul, cind cu Corina, ca doar n-oi fi uitat-o ! — A, cind am fugit din ConstanTa ? ca ne-am urcat pe un vapor sirbesc... Pe urms am ajuns la Stambul, nu de-a dreptul, a aka se zice, dar era cald at i-acolo am stat trei luni la rcoare dracului ! $i-am mincat la halva cu lipie pins ni s-a facut greaTa. — La racoare ? Adica la inchisoarea turceasa. ? — Intocmai ! — Dar pentru care pricing ? Ai furat iar vreo capra ? — Ce capii ? Parca de capre ne ardea noual ? Trebuie mai intii ce-am paTit cu vaporul.,. Petrolierul sirbesc Dubrovnik naviga noaptea, aproape de coasts, la sud de Cavarna — era la 14 spre 15 august 1936... Fugarii sateau ascumi intr-o bared' de salvare, sub ten& ; pe un 284
petrolier e mai greu sal unghere tainice, te inabug aburul benzinei, amemti, adormi §i nimeni nu te mai dgteapta ; trebuie sa stai afara, la aer. Aveau pesmevi doua sticle cu apa. Navigau de la cinci dupa amiaz5. ; pe. la unsprezece noaptea, ma§inile schimbat mersul deodata ; tura;ie mica, atit cit sa poata asculta cirma — ce-o insemnind asta ? Incolo lini§te, nici un semn de panic, oarecare glasuri — gata. Curind, .fochistul care-i ascunsese s-a strecurat la ei, sa le opteasca : — Se incurcI treaba ! — Dar ce e ? Vorbeau un fel de greceasc, a singura limbs comuna, pe care o rupeau cei doi §i gazda. — S-a primit o radiograms de la Constana, cere stopm a sa indicam pozi%ia : vine un torpilor sa ne caute. — N-au nici un drept ! Am igit din apele terito'riale ! Vorbele acestea de protest le spunea cel mai virstnic dintre fugari ; 11 chema acum Matei Petre — tot mecanic, dup5, cum se vedea din acte. Nu-1 intrebase hamalul ce alt nume i-ar place, nu era pe alese, ii daduse el hirtiile avute la indemina ; dar pared'. pe copil, cind it boteaza, cauta cineva sa-1 intrebe cum ar vrea cheme in viatal ? Numai ca, in cazul de fa0, cel pucin numele de botez adus de soarta se potrivea cu cel vechi, de acasa. Pe al doilea fugar it chemase ping atunci Cocos Alexandru tovarl§ul lui ii spunea Cocean — de ce naiba ? Livretul de marinar pe care i-1 dIcluse hamalul era eliberat de Republica Fran%ei, prin direc;ia portului Le Havre, si-n el scria : Andre Petitmonnaie. Nume caraghios, mai degraba porecla, citindu-se „Ptimone" insemnind in limba noastra „bani marun%i" — maIrunc4, mai pe scurt. Numele nu-i pUcea lui Cocos, fiindca avusese nenorocul sa se potriveasca prea fusese ales — poruncit bine cu statura unui om scund ; sa fi zis Iar de pronun%at, it pronun%a in felul lui „Timone" inlaturind consoana de la inceput, nefiindu-i limba depr insa cu asemenea rasuciri galice. Dar lasind la o parte numele, pe care cu tot necazul avea poarte de atunci inainte mult timp, deocamdata era vorba cum sa scape de torpilorul pornit pe urmele lor.Cunweau amindoi legile. intoarci. internavionale, n-avea nimeni dreptul sa)-1 ia de guler §i in pea ; nici autorita%ile turcgti, la Constantinopole, nu puteau extradeze. Insa cind un capitan de vas vrea sa-§i fac5. treaba, sa incarce tancurile, nu sese intoarca peste o lung la Constan%a, cuvine sa se pudi in raspar cu autoritatea romaneasca ! 285.
- Ca'pitanul crede ca it ba'nuiesc de ceva contrabands, a dat pozicia si asteapta, zise fochistul mai departe. Dar cu siguran0 ca pe voi va cauta ! — Un torpilor, Matei ! Mare cinste ne face ! incerca sa" glumeasca Cocos, deli era alb ca rochia de mireas'a si dirdlia usurel, de tremura barca ; nu doar frica, ci si frigul ; se pornise un vint rece, de la nord, intra pe sub tena, incepuse sa suiere subcire printre sarturi. ridice berbeci — Cinstea nu-i pentru not ! zise celalalt. Vor ss ne inha%e ca sa princ15. pe doar — Dar ce-au ei cu Corina ? Doar nu-i vas romanesc, ca le-am talat axul ! — Nu de axul Corinei le pas5. ! Le pass de unde au pornit toate astea ! $i-acum ce facem, frate ? Fochistul era un om de ispraval, nu-si pierduse capul, pesemne hamalul care-i adusese aici avea cu el in%elegeri mai vechi, trainice. Ii intreba, repede, tot in soapta : - Vre%i sa va predap ? De galsit au sa val g5'.seasc., yin la sigur, n-am unde sa val ascund, decit sa v51 inecati in benzins. — Mai bine ne inedm in mare. Cam unde sintem ? — In dreptul Burgazului. — Cit sa fie pins la coasts ? — Zece-cincisprezece mile. — Cocean, mergi cu mine, sau vrei sa te-nhaTe ? — Merg ! Unde, cum ? Nici macar nu stia sa inoate ; sint multi marinari care au Ocatul asta. Dar ce putea face ? — Atunci, barca la apa ! Barca de salvare e puss in asa fel, ca s-o cobori intr-o usor, fara complicapi. Tenda jos, impingi gruile, sta in vazduh, deasupra valurilor, dezlegi parimele palancurilor si le filezi usurel, fara sa te ajute rumen' de sus ; tine ar mai avea timp sa te ajute in caz de naufragiu ? — La Burgaz sa merge%i la cafeneaua Roza, sa intrebaTi de Vanciu ! mai zise omul care-i veghease. Spune%i Dubrovnik, si-o sa inTeleagI. Tineci tot cu vintul in stinga. Mai incolo o. sa vedeci farul. Vaporul .strbesc rimsese a in urma, duduiau slab masiniie, crestea briza, biciuia obrazul, sareau berbecii pe de laturi, incepeau sal behalasd. — Trage, Cocean, ca ne is naiba ! 286
Nici o naiba ! Noaptea era intunecoasa, ping sa ajunga torpilorul, ping sal abordeze, ping sal vada ca lipsea barca, ajungeau decaute ?! departe ; unde Dar o primejdie riminea, mai a dracului : curind vintul de nord incepu sa suiere, apoi sa mugeasca — furtuna de la mijlocul lui august. La un timp izbucni o lumin5, in spate : lampa de semnalizare din virful catargului incepuse sa clipeasc5, pe urrn5.1 un reflector, departe, fulger5. noaptea. — Cocean, ne duce vintul la dracu ! Intr-adevalr, dup51 cum se vedeau luminile, alunecasera mult spre sud, deli visleau spre apus de se indoiau ramele. Nici urma de far ; doar marea, infuriate, si vintul, aruncindu-le pachete de ape in fa0. — Nu ci-era frica', tovara.se Cocos ? fi — Parca mai stiu ce-mi era ? De dirdiit dirdiiam ; fost frig, sal-mi fi fost cald ? Ud pine la piele eram ; sa fi fost nacluseala, sa fi fost apa ? Tot ce stiu e ca tralgeam la rame,-si icneam, golindu-mi stomacul... — AdicI aveai radu de mare ? scutit ci— 135.i de ce sa nu am ? Cu zgilviiala aia crezi neva ? Parca imi umblau zece sobolani in burta, toIi ma riciiau, numai ca de iqit iewa doar pesmete cu apa' ! — $i v-aci chinuit mult aka ? — Pai mult : de pe la unsprezece noaptea, pins a doua zi seara, la apte. N-am ajuns la Burgaz, n-am vazut nici far, nici coasta' ; cind s-a luminat de ziva era numai marea cu valuri cit casa. Sa vislqti, la ce-ar ajuta ? Dirdiiam, aruncam apa afazi din barca din stomac. In barca, inveleg, venea pe sus, dar in stomac de unde, ca nu se mai termina ?!... Uite aka ne-am chinuit, pins pe la patru dupa'-amiaza ; atunci am vazut Omintul, o coasta de nisip joasa. Tovar4u1 Matei s-a uitat bine, de pe o creasta de val, si-a zis : „Sa ca n-ajunigem la Burgaz ; asta-i coasta turceasca !" Nu mai aveam putere sa ne luptam cu valurile ; ne-am legat cu parimele de bancuri $i-am spus : „Cum ne-o fi soarta !" Am stat intmsi asa, ca in saramura, nu mai aveam nimic in burt, sim;eam ca rn5, sfirsesc, faira' vlagI. „Incearca sa dormi ! m-a sfatuit tovara'sul Matei. Pa'streaz5.-ti puterile, nu se stie ce ne asteapt5.1 !" Cum sa dormi invelit in apa ? Eu am un obicei prost, dorm cu gura ca'scata ; indata ce incercam sa acipesc, ma pomeneam izbit de un val peste falai si inghi%eam saramura cum inghit unii bere din halba. Ptiu, du-te dracului ! El a dormit vreo dou5 ceasuri ; si-a pus capul pe copastie si-a tra0 la aghioase. Cum, nu stiu — pentru mine-a ramas inceput 287
taina. P5.1 inchipuiti-va, ma fra;ilor, barca plina cu apa — de scufundat nu se scufunclad, stim, are chesoane, buns treaba ! Dar sa stai asa, ca in cads, si sa te prIvalesti, alivanta, cind pe o parte, cind pe alta, gata sa cazi ca din leagan, sa te smuceasea valurile, spele obrazul — $i nu cum te-ar mingiia maic-ta — iar to sa dormi, ba inca sforai, sa scuipi apa ca balenele, cind pe nas, cind pe gura, asta eu cred peste in;elegerea omului ! Pe la sapte seara am ajuns — era sa zic cu bine — asa-i obiceiul povestitorului. Marea se potolise, dar norocul era altul, ca n-am nimerit in stinci, ci pe buf, buf de idoua ori, de trei, ma tineam de barca, la ce mi-as fi dat .drumul ? Ca sa vad cum ii vine omului cind se ineaei ? Multurnesc, n-aveam ambitia asta !... Uite-asa ne-am pomenit pe nisip si ne-au luat turcii in primire, soldati, nimerisem in zona fortificata% spionaj, in;elege;i, ne-au dus la o baraca, un fel de pichet, ori post de comandal, ne-au tinut trei zile. Mincare ne &idea, dar numai pilaf cu seu de berbec ; rigiiau turcii .dupa masa de parc5.1 aveau cimpoaie in . burtal ! Ne-am certat cu ei, ne-am rugat, i-am amenintat — degeaba. „Cine sinteti ?" — „Marinari ; iata, avem acte !" Se udaser5 livretele, „Ce cautati. aici ?" — Saj, le spui ca ai nau
ne-au legat la ochi si ne-au dus asa pina la Stambul. Acolo ne-au inchis, nu la puscarie, ne-au lAgat intr-un hotel impuvit, intr-o camera la etajul cel mai de sus, cu paza la usa ; pe Beam nu puteam sari. Asa ne-au cinut aproape trei luni, plesneam de caldura, ne batea soarele in plin, noaptea ne razboiam cu plosni%ele — cite, nu va mai spun, alt neam de plosnge, mai lungue%e, ca bobul de orz, numai ca de trei on pe atit... De mincare, cumparaci ce poftivi : ne dadeau la amindoi cincizeci de piastri pe. zi, ne lua paznicul halva $i lipie ; iar pentru altceva nu ajungeau banii ; de pilaf si de berbec eram jumatate din ei trebuia dam bacsis. — Cui sa dai bacsis cind esti inchis ? — Bunaoara, paznicului, in primul rind ; asa-i obiceiul la turci. Am strigat noi, am cerut sa ne trimeata avocat, sa ne spuna de ce sintem invinuici — ioc, nici un cuvint ! Du0 douI luni am acut greva foamei — afara incepea sa se lase frig, am rabdat zece zile, lasa ca ne era si lehamite de halva. Stateam intinsi in. pat toata ziva, vlaguici, se uitau plosnivele la noi chioris — incelegeo, nu mai aveau singe de supt — al dracului le-am chinuit ! $i daca au vazut ei asa, s-au luat cu binisorul pe linga noi, ne-au adus ceai, pe urma biscuici, portocale, grepfruit si ne-au faga'cluit ca ne elibereaza curind, sa mincam, ca pe urma n-o sa fim in stare sa mergem pe drum. Si ne-au eliberat pe la inceputul lui noiembrie, s-au %inut de cuvint, ne-au dat si actele si cite zece lire si ne-au spus : „Cautaci-va vapor si ducevi-va sti ; pina miine la print sal nu mai fici aici !" Adica terminasera cercetarile, se -‘7,zuse ca nu spionam nimic, n-aveau dovezi, incolo, nu-i privea ce f5.cusem noi la Constan%a, sau in alt loc. Vapor sa ne imbarcam n-am Osit in scurt timp, cum ne-au poruncit ; ne-am dus cu un barcaz pina la Salonic, acolo am intrat intr-un santier ; pe-atunci n-aveam mare pricepere, ajunsesem si cam plaipind, m-au pus la vopsit... — $i tovara'sul Matei ce acea ? tot director, ca aici ! — — Mai tovara'se Cocos, nu le mai inflori ! Cocos se cam supara cind it prindeau cu asemenea na"scociri ; daca esti ascultator bun, se cade sa nu te legi de orice amanunt, Pe care povestitor it rabda inima sa nu pupa ceva si din inchipuirea lui ? Nu fapte — atunci se cheama ca nu povestesti cinstit ci doar floricele, mai inviorezi oamenii, ii faci sa ricra, cu buns stiinca, pentru asta nu te numesti mincinos ; alteori te is gura pe dinainte, n-o poi pedepsi pentru un cuvint... 289
Asculta'torii rajrnineau zgincirivi, in ziva aceea nu mai aflau nimic, it mustrau pe cel ce se bagase in vorbI nepoftit. Dar a doua zi, sau mai firm, cind avea iar timp, Cocos uita necazul si i§i relua povestirea din vechiul loc : cum au lucrat ei in santier la Salonic, pina primavara, cind au gasit vapor si s-au imbarcat la unde era rostul lor. navigat cu acel vapor englezesc numit Neptun, dar drum englezii ii ziceau Niptn, din primavara anului 1937,pina in '39, cind s-au pomenit ca merg la Dunre, farad sa-i intrebe nimeni dacad doresc sau nu. Poate istoria veche era uitata acum, se intimpla in vara mare balamuc, prin martie se miscase armata, nernvii ciopirvisera Cehoslovacia, acum vroiau de la not concesiuni, petrol, grit', dar nu ca negustori — ca st4ini. Le capataseri on nu, stia guvernul, situa%ia parea ca s-a linistit, liniste cu arma la picior $i cu ghiuleaua in tun. Cui . pese de doi fugari Mnuivi ca ar fi. comunisti si ca ar unelti ? Asa gindeau fugani, necunoscind ce punea la cale guvernul roman. „Daca mai avea cineva minte din civi vineau soarta varii in miini, isi ziceau ei, imbuapoi atunci se cuvenea sa aibal teama nemvilor, in schimb neze $i string in jur pe tovi care se numeau antifascisti." Era in iulie, pe la sfirsit, au mers drept la Dunare. — „Uncle, tovar4e Cocos ?" — „PE tocmai aici !"... Aveau de descarcat marfa, valonee, pentru abadrii, luata de la turci. Aici, cind s5.1 manevreze ca sa intre in docuri, din vina cui, a necui, s-a lovit elicea de un pilot ascuns sub apa ; pilot gros de picipain, .de la vechiul dig — si s-a flcut praf elicea, pilotul nu. Ca sa trimita elice de la Liverpool trece timp ! Abia peste case sajptamini a venit — paguba mare sai astepte vaporul atit, dar se prevedeau pagube mai man, in curind ; un cargo vechi, de 2 500 tone, nu interesa pe nimeni prea mult. Au stat in docuri tot acest timp, pe fugari nu i-a suparat nimeni, la inceput, dar cu pnmele zile din septembrie socotelile s-au cam incilcit. Incepuse razbolul, nem;ii ii pisau pe polonezi, • stateau pe linia Siegfried, gata sa sara $i la franvup. — Cocean, is fa-te incoace ! It vezi ? — Era intr-o sears, cam spre amurg. Matei mergea des in oral, se intilnea cu unii, in ascuns, era incruntat, nu povestea nimic. De doua zile bagase de seams ca se vine unul pe urmele lui, un oarecare, puteai sa crezi, gura-casca prin port — .dar Area casca gura la prietenul si-1 trage intr-un Neptun. Seara urmatoare, Matei isi col; tainuit. 290
— Cocean, noaptea asta trebuie ea fug. — Merg eu ! — Nici nu se cade sa ramii aici ; te-ar incolvi sa le spui unde m-am dus. Unde rdas, duc, nu trebuie sal ; to unul du-te acasa, "acraposte§te-te acolo un timp, n-o sa se is nimeni de tine, daca n-ai sa to-arAi prea mult. Asta insemna sal stea cuminte, la Orinci, §i sa tad milc... $i-au plecat diminea%a, pe lumina, dupa cumparaturi, nu amindoi o data — pe rind. — Cocean, sa stai acasa, cum vi-am spus ; poate intr-o zi o trimit un cuvint. Sa fii Bata sa-mi dai o mina de ajutor daca o trebui ! Cocoq a acut intocmai cum fusese pova;uit, nu s-a luat nimeni pe urmele lui ; s-a dus la gars, dupi ce a ocolit tot orgul, cind in tramvai, cind pe jos, tragind cu ochiul in jur. S-a urcat in tren, a coborit la Bar obi, dupa un ceas a plecat spre Tecuci, de-acolo la Adjud, unde jai s-a dat jos, cu ochii in jur : nimic ! Peste doua ceasuri a venit trenul lui, iar noaptea a ajuns acasa la parin%i. A ramas acolo pins in 1943, era razboi, prin sat — ba'rbati pu;ini. — Civi ani aveai atunci, tovara'.§e Comq ? — dumneata socoteala : daca azi am treizeci §i unu, doar §tii... — Inseamn'i ca aveai doukeci ase. — Pesemne ca atit. — $i cu armata cum ai ricut ? Iata o intrebare la care nimeni nu s-a gindit ! Ce-o sa mai raspunda Cocos acum ? Pare cam incurcat, se uita mai mult in pamint. — Cu armata ?... Pai eram scutit ! — Nu ziu ?! Dar cum ? Du0 cite am in%eles, la virsta recrueari i dumneata fused pe drum. — Chiar a$a, m-au dat nesupus. Dar indata ce m-am intors, m-am dus la Cercul de recrutare, la Badu, doua zile m-au scutit. — Fugi de-aici !... Pe care motiv ? — Oi fi avut eu un motiv. Daca nu ma crede;i, nu mai spun nimic ! Sar ceilal%i din jur : — Spune, tovarg§e Cocos ! Coco nu mai spune nimic azi : pare cam plictisit. Dar hi reia povestirea chiar a doua zi : — Venise anul '943, pard aici am ajuns. Razboiul se intorsese, fugeau nem;ii din Rusia cu cizmele in miini... 291
Intr-o noapte, prin martie, nu se topise inca za'pada pe munte, a auzit Cocos ciinele hamaind ; harnIia si in alte nop;i, dar acum parea ii &idea presimciri ; s-a strecurat pe prispa, a tras cu urechea : ciinele h5.maia la gardul din fund. S-a dus, 1-a linistit. — Care esti acolo ? — Cocean, eu sint ! Chiar dace n-ar fi recunoscut glasul, cine-i mai spunea Cocean, lui ? Acasa it chema Sandu, pe vapor Timone — m5.runtis. — Matei ! Credeam ca esti inchis ! — Am fost, dar sint liber de doua s4t5.mini. Fugise de la Tirgu-Jiu. — $i cu ce trea135, pe aici ? — Am venit sal pescuiesc pa'strvi in Trotus ! Nu venise singur, ci cu Inca: trei insi ; acum asteptau undeva, mai departe, ascunsi. Era si Donos printre ei, imbralcat cu vesta de piele pe care-o mai purta si azi in sander — om paisnitor si chivernisit. Fugarii caiutau adaipost, nu mai ,mult. Dac-a vazut asa, Cocos cina n-a stat la ginduri, s-a dus cu ei in sus, pe riu, stia unde — Si ce B.ceau acolo ? — 1351 n-ai auzit ? Prindeau palstraivi in Trotus !... In ultimele zile insal, de clind cu acea misiune delicate despre care s-a spus, Cocos avea mai pu%in chef de povestit. II sta'pinea un cumpere de la gind ma'runt, dar nesuferit : Ilie Con%u it rugase Bucuresti o sticlucai de parfum. Nimic ciudat,• — nu intrebi un cuvint, nu sporovalesti, faci treaba si timii mut. Nu cump5.rase in viata lui parfum... $i de-atunci, oriunde s-ar fi dus, orice-ar fi faicut, it urmarea acel gind : pentru cine era sticlup de parfum ? Nu c-ar fi avut suflet de mahalagiu, sa se bage in treburi care nu-1 privesc ; dar cu sufletul prefacut intr-un imens microscop, care im5.rea numai o imagine, aceea aleasa de el, ducind-o pins la a-i acoperi intreg cimpul vizual, ba chiar mai mult, se temea ca o singur fiin0 din santier putea sa inspire cuiva un asemenea gind. Sint imprejueiri cind si omul cel mai cu judecata se pomeneste orbit ; adica nu-i venea in minte alta flptura omeneasca in stare sa inspire astfel de gest, lui Ilie Con%u sau oricui, decit aceea pentru care si el, sa fi avut asemenea indriznealL ar fi cumpairat o sticlu0 de parfum... 292
De unde sa stie ca./ sticlu%a de parfum, comandatai dupa multa sov5ialai, dupa multe indoieli si spaime, zacea si azi in sertarul lui Ilie Con%u, la fund, sub toate dosarele, la locul cel mai ascuns ?... Sint oameni care, speriindu-se de o indrazneala nepotrivita cu firea lor, mult Limp du0 aceea ramin la pin& sa vada daca nu simte, daca nu b5.nuieste nimeni nimic ; li se pare ca stau despuigi in vazul oricine be poate citi gindurile ca printr-un trup straveziu. Asa fire de om era 5i Ilie Conw — si-aveau sa treaca saptaimini pina ce el sa se reculeaga. Cocos, atit de framintat in acele zile, de unde sa stie ca la tel se framinta si seful serviciului administrativ ?
I
n ziva aceea, pe la sfiqitul lui august eatre ora tree dupI-amiaa administratorul intrI la director sas-i raporteze despre o anumit situavie. Firicel, care fusese cu el in birou de pe la dou'a jumItate, atepta acum in anticamexi, awzat cam stingaci pe un scaun. Secretara se uita la el pe fur4 ; frumu§el balatul, foarte tina'r, dar nu prea avea situa%ie. $i-apoi ei nici n-ar fi putut sI-i placa meseri4i — timplar, mirosea a del — Ocat de ochii lui de WIgezimea obrazului ! Up de dincolo se deschise ; The Comm scoase capul : — Ia vino incoa, taiticule ! Firicel se ridica% bucuros sa scape de ocheadele secretarei, pe care le sim;ea f ara sa le vaa. — El e, tovar4e director ! zise administratorul, dupa ce inchise up capitonafi. Firicel Ion ; mi-a fost ucenic... — Ti ! lispunse Matei, intinzind mina timplarului. Stai jos, Ionica ! Dincolo, secretara iii dregea obrazul, trkind cu coada ochiului la clanvI, sa vacri chid ar fi sl se deschida up. Dar clanta nu se mica pins aproape de ora patru... Era o discu%ie. Matei punea intrebIri, intrigat, Firicel raspundea, iar Ilie Concu, awzat numai pe marginea fotoliului, confirma, inchnind din cap, Administratorui fostul lui ucenic urrna'reau chestiunea mai de mult. Prima intrebare, Matei i-o pusese lui Donos, se implinea o sa'pfirnin`i de atunci : — Tu ai v5.zut un barcaz care se construiete in faca morn Papahagi ? 294
— Da. Donos nu parea surprins. — N-ai idee al cui e ? Mi se pare cam suspect ; i-am zrit acolo pe Marchidan ;i pe UicL. — $tiu. Ilie Conw o sa ne spuna tot, in curind. Acum Donos nu era aici, plecase la jude%eana de la prinz. $i informa;iile nu le Idea Ilie Conw ; ar fi putut, dad vroia sa se fuduleasca, dar el nu avea asemenea gind ;1, pe de alts parte, i se pIrea mai potrivit sa lase cuvintul celui care le adunase. Iata dar ce aflase tinalrul timplar pina acum : barcazul care se construie;te pe malul Duna'rii, in faca morii Papahagi, este al numitului Panait Lalachi, grec cu pa;aport, fost proprietar al unei fabrici de uleiuri, navionalizata. Constructia se face sub pavilion grecesc, ca sa n-o is . statul ; ce ;mecherie o mai fi ;i asta ?! Are un motor „MZMw de 90 de cai, nou — de unde dracu ?,nici nu i-au desficut ambalajul... — Planurile sint f5.cute de inginerul Marchidan ? Da ; am stat de vorba cu marangozii, 11 cunosc toci, el le crA indicacii. — Ce legaitura este intre Marchidan ;i acel Panait Lalachi ? — Lalachi 1-a cununat ; adi6 ii este na;. — Se cunosc de mult ? — Da ; inainte de a se duce la Politehnid, tovarI;u1 Marchidan a lucrat un an la el in fabrica". — and are sa fie gata barcazul ? — In doua luni, spun oamenii ; eu zic trei, dup'i cum am vkut situa%ia. — Ce legaiturg este intre Uica ;i Marchidan ? — Nici una ! — E;ti sigur ? — Nea Matei, dad n-o fi a;a, po;i tai capul ! Ilie Con;u se uita la timplar, mustrkor ;i alarmat : — Cum vorbegi to cu tovazi;u1 director ?!... - Lasa, bre nea Ilie, ca doar ne cunoatem de mult ! Administratorul se btu cu palma pe genunchi, dar Matei 11 lini;ti, zimbind. — Ia, spune-mi, Ionica, dad-i a;a, ce cauta Uica in barad ? — Avea de luat ni;te bani de la Panait Lalachi. — Pentru ce anume ? — I-a furnizat scinduras de stejar, cincisprezece metri cubi. — De unde ? Are Uica depozit de cherestea ? — Nu cred. 295
Ilie Con%u interveni, spumegind : — Din sander nu putea sa scoata nici macar o scindmi. Sint cu ochii pe el de la inceput. Firicel. Nu putea sa scoata. — E adevrat ! - Atunci ce crede%i dumneavoastrai ? — Nu stiu, ping ast5.zi, r5.spunse administratorul. Dar am o banuiara. Ar fi bine sa-1 chemam pe tovarasul Cocos incoace. Cocos fu chemat, i se cerura unele Umuriri in legatura cu fractele — scrisorile de nisur51 care insocesc vagoanele la Calea Feratas. Nimeni nu in;elegea deocamdata ce urmreste Ilie Concu ; ba'nuiala lui riminea enigmatica... To-varasa Lenuca intra pe usL faira sa fie sunata. Cocos isi increvi nasul. — Tovaease director, incepu secretara, mutindu-si cu gra%ie greutatea trupului de pe un picior pe altul, tovarasul Golgota va roaga sa poftivi la sedin0.1. — Ce sedinva ? — Nu stiu ; dinsul a convocat tot santierul acum, la patru ! In prima clips, Matei se incorca si se aspri la falA ; pe urm'a isi amiati ca, fiind simbaita, lucrul inceta la ora patru. Totusi, maistrul Golgota nu-i spusese o vorb5., deli it vaizuse toata dimineaca. Strinse din dinci si izbuti sa se staipineasca. — Bine. Duce0.-va ! Vin si eu indata. Cei trei porniras spre haM, unde se adunaseti oamenii. Cocos nu prea cunostea regulile de ast,zi ; asa o fi stat scris la carte, dar nu incelegea cum un maistru, fie el chiar seful, adicai presedintele sindicatului, poate sa dea porunci peste capul lui Matei, cel mai mare dintre responsabili. Intra la cazangerie, isi flcu drum printre muncitori, nu cu dorinca de a se araita in ci ca sa'-si ga'seasca un loc mai convenabil, de unde sa vacU tribuna. $i-abia du0 ce se opri, flra sa fi ca'utat anume acele coordonate ale spaciului, descoperi ca alg.turi, in dreapta, era fata de la trasaj — isi leOclase salopeta, avea fused' de doc albastra si bluza albs, cu mineci scurte, Usind sa i se vacla bravele, aramii si gingase. turi, sa'-i acs zimbi, se trase pu%in in lai Ea intoarse capul, loc, cu o bunavoinca care putea sal to nauceasca, dar, oricit loc i-ar fi fa'cut, rImineau tot aproape unul de altul ; umerii numai ca nu li se atingeau — Cocos ii simvea calciura femeiascal, dulce si molatia semainind cu cndura piinii proaspete. 296
Se scirsise fala'zuirea din hal5., maistrul Golgota se urca pe estraca, cu sapca data pe spate, unmat de vreo sapte-opt insi din comitetul de intreprindere ; dupa ce acestia it incadrara, isi &du lui insusi cuvintul si incepu sa vorbeasca, in timp ce Firicel, sosit cu pu vina intirziere, se urca si el la tribuni't. — Cocos nu mai stia pe ce lume se afM, nici nu inchiznea sa ra.sufle ca nu cumva sa se rupa vraja care-1 invnuise ; trigea pe furis • cu ochiul in dreapta — ce fericire ar fi fost sa vina sedinca ping seara, ping a doua zi dimineaca, sal nu se mai termine niciodata ! Unde mai vazuse el o gura ca asta, o visase ? — cu buzele indepa'rtate pu;in, pindind para asteptind pe cineva sa" i le striveasca', sa stoarca din ele sucul dulce si acid al dragostei. $i nasul, cam scurt, Orind de aceea cirn si obraznic, in vreme ce ochii si restul chipului ei palstra o sflaM luminoasL sfiala caprioarei care vine la piriu sal bea ape ! 0 avea in minte de mult, isi cla'dea seama abia in clipa aceasta, cind se ivise prilejul s-o priveasca — dar de unde ? — altfel nu se putea decit c-o visase. 5 ota, cu emfaza lui cunoscut, Tovatisi, zicea maistrul Golgota, care ii amecea pe oameni, in doua luni- cite au trecut de la reorganizarea santierului, colectivul nostru a avut primele succese, datorita indrumairii in;elepte a partidului si devotamentului, patriotismului vostru, clasa muncitoare... Succesele le stiau tovi : se terminaseral cele cinci pescadoare, mergea bine repara;ia la slepuri si ceamuri, se construia cala si o hale noua pentru cazangerie, erau aproape gata cantina si baia, muncitorii aveau de lucru fiecare ; restul deocamdata doar plutea in aer. insal nu pentru enumerarea realiza'rilor se acuse adunarea, ci pentru a se critica aspru lipsurile si greselile. Sfirsind deci cu partea buns, maistrul Golgota se incrunta si isi roti ochii asupra ca si cum i-ar fi ca'utat pe vinovaci, princial cu ctrligul si traga la lumina, cum face pescarul cu pestele care-i pica in undiO. — Dar ce folos, Primul de care se legal fu Ilie Con%u : ca s-a rapt de mase, sta) in birou, foloseste marina santierului in scopuri personale... Iarasi ?! De cind it criticase Donos, Ilie Conti.' nu se mai urcase in masina...Dar_ nu era asta toata vina pe care Golgota i-o punea in spinare ; ce-i cu porcii, cine a intocmit tabelele, dupa ce criteriu au fost repartiza%i oamenilor ? — Dupe cum s-a inscris fiecare ! 297
▪ — Tovara§e Con%u, nu ti-am dat cuvintul ! Ai sa vorbegi la urrn` ! Da, dupa cum s-a inscris fiecare, dar de ce unii au capatat porci gra§i, de rasa, iar alcii ni§te stirpituri care abia se ineau pe picioare ? veci na, Coco§ izbucni, indignat — el adusese porcii, el ii alesese, unul cite unul : — Nu-i adevarat ! Asta-i o minciuna ! Capetele se intoarsera spre el, se auzira murmure, poate nu-1 dezaproba nimeni, muncitorii ii cuno§teau §i ii atitau simpatie, totu§i indrazneala lui nu era prea bur. — Dumneata sal taci, ca nu te-a intrebat nimeni ! it opri pre§edintele, cu minie. Cocos t5.cu, spumegind ; era prea scund ca ss vadI in juru-i, dar se intreba : „Matei n-a venit oare ? Unde este, cum poate sa rabde atita nedreptate §i grosoMnie ?" Matei venise, insa nu se dusese in faca ; ra'n151.sese lingI u§a halei. Ilie Con%u nu scap5. u§or : nu mai inIelegea nimic, ii venea ameIeaU. Lemnele dupa ce criterii se impart .oamenilor ? Cooperativa de ce nu merge bine ? — Ce, noua" ne trebuie fulare §i pantofi de dam ? Acadele, rahat §i alte zaharicale ? Scobitori, mu§tar §i campot de pere ?... Storal groasL tovara'§e Concu ! Bocanci, amerid, sa-§i faca muncitorul thna0" §i izmene. Ulei, cartofi, zahar, conserve de carne, nu delicatese, ca nu-i boier nimeni !... A§a de tare fu mustrarea$i-atit de convingatoare, inch Ilie Con%u, incredin%at ca purta toate vinile, se urca spa'sit la tribuna §i i§i facu o autocritica usturkoare, flg51.cluind la urma ca de azi inainte se va straIdui sal mearga treburile bine... Furs be§teliTi §i alcii, cu aceea§i asprime. De pilda. inginerul Dutchievici, invinovavit cal i§i da aere, ca nu se uita la nimeni — rama'§ive de boierie. Dutchievici insa lipsea, nu avu cum s51.-§i recunoaseA gre§elile, era bolnav, avea scutire medicala" citeva zile. Maistrul Golgota §tia ca lipse§te, ar fi putut sa"-§i amine mustrarile... — Tovara§i ! reincepu el, cu o for noua, cind to%i credeau ca obosise de atita ra'fuialae. A mai limas un caz, pe care it socotesc cel mai gray, §i tocmai de aceea 1-am lasat la urm'a. E vorba de ina'bu§irea criticii, tovara'§i. Partidul ne invava pe tori, de la mic la mare, c5 lira" critics §i autocritica batem pasul in loc, ne amagim unii pe alvii, ne autolini§tim, ne infumur5m §1 atit a§teaptai du§manul dina'untru §i dinafara. 298
F5.cu o pauli, mai apIsatoare decit vorbele . spuse pins acuma, apoi se opn cu ochii la Coco, care se descoperise singur mai adineaun ; altfel nu 1-ar fi v5.zut in mulcime. Linga el era fetiKana aia care it lovise cu furchetul peste mina ; avea cu ea o rafuiala, dar azi o crucase, ca s-o incolveasca altaclata,, mai bine. — Prin urmare cu to;ii rostul criticii, tovarai ! De aceea ma mira cal tocmai tovaral.p, ptii de partid sa lumineze mintea muncitorilor ina'1341 critica flra ruine. Este in mijlocul nostru un tovar5.', am sa-i spun indata numele, nu de cine adus, de uncle, despre care and ca ar face treaba bun`i. Sa face. treaba i-o datorie, tovaralp, degeaba ateapfa laude cu pricina. Dar acest to: var4, tovar4i, sfideaza pe toata lumea ; acum 1-a%i aflat, nu mai e nevoie sa spun cum 11 cheama. Nici nu-1 intreb de ce umbra in ca Nastura, antier, in plm mien al verii, cu manup de piele pe bunaoael, pe care . bine ca 1-a alungat poporul. indrepta pnvirile asupra vecinului; avea acum Ana Odeta pe. mina. I1 v5.zu acindu-se row, apoi palid, ca oamenii care levna' ; i se pIru ca ma nu mai respire. — Tovaral% continua vorbitorul, mina muncitorului e aspra murdara, dar el o poarta fara rwine in vazul lumii, fie ca e murdara de ulei sau de carbune, fie de indigo sau de cerneari, fiindca tot muncei care lucreaz5. la cazangerie cu ciocitori ;1 tot tovar4 sint canul, . cei din birouri. Va inchipuiv ca fiecare se uita, nedumerit dnd vede in mijlocul nostru pe unul care se poarta ca boierii. Cineva a socotit cu pie sa crime acest obicei nesana tos a pus la gazeta de a ar perete o caricature, care cu siguranT dat roade bune, dac a altcineva-n-ar fi intervenit sa fie scoasa peste dteva ore. puns intreHri, in Oamenii se uitari. unii la al%ii, incepura oapta — se sim;i talazuire murmure. Mate' 41 fku loc pe linga perete, apropiindu-se de tribune ; in tulburarea adun5.rii nu-1 bags nimeni in seams ; to;i asteptau clipa urmatoare, pe care o presim%eau incrcata de fulgere si furtuna. — Acel care a ina'busit critica, tovaeasi, .deli datoria lui era ssa o suscina., este chiar tovazisul Donos, al arm rol si-a dim menire o cunoate0 prea bine. De-aceea, fapta lui ma mira cu atilt mai mult. Dar mai mult ma mira ca tovallwl Donos n-a binevoit sa is parte la aceasta adunare... — Sint aici, tovara* Golgota ! Glasul slab, pornit de dupe tribune, nu-1 auzira decit cei din primele rinduri. Nu-1 auzi nici Matei ; in schimb, in clipa urmatoare 11 vazu pe Donos urcind ;ovaltor scara din spate ;i aeitindu-se lumii. 299
Fga maistrului Golgota se falcu ruginie, pe cit de palida era a sudorului. Vru spun' un cuvint, dar surpriza it amu%ise, si pocni sec din rrisele. Donos se opri la un capait al mesei, de care se sprijini -usor cu o mina, in vreme ce cu mina cealaltal isi intr-un gest reflex, timpla, cu o grimasa in col%ul gurii. — rog ierta%i ca n-am fost aici de la inceput, spuse, cu un glas mai slab decit totdeauna. Nu e vina mea ; lipsesc din santier de la ora unsprezece ; am fost chemat la jude%eanI si nu m-a anun%at nimeni. Adevarul _este ca pin a. la ora trei nu se stiuse nimic de aceasta adunare ; maistrul Golgota o convocase cam tirziu, dar avusese grija sa fie vestici to%i muncitorii si funccionarii din birouri. — Nu stiu ce s-a discutat mai inainte, continual Donos. Noroc ca sosit la vreme ca sa and ceea ce rn5. privea pe mine. Se intorsese la patru si jumaltate, aflase de la poarta ca oamenii sint aduna;i la cazangerie si se strecurase inauntru mai adineaori, prin usip din fundul halei. — Am auzit invinuirea care mi se aduce, relua, repetind reflex miscarea miinii si grimasa din colcul gurii. Ma mira cal intr-o lung de zile tovaralsul Golgota nu mi-a spus nimic, ma mira mai ales cal nu a deschis gura la nici o sedinca de partid, si de atunci au fost trei ping acum. Dar sa trecem peste asta ! Nu neg, eu 1-am rugat pe tovaral.sul Malcrescu sa scoatal caricatura. Nu neg nici ca tovara'sul Cocos imi este prieten de mule' vreme. Insa nu asta-i cauza pentru care am intervenit. Acea caricatura' nu-si avea rostul, era o batjocura nemeritata ! In muhime se auzira murmure, proteste inalbusite, spuse cu jumatate de gura ; argumenta%ia era subrea, neconcludent — invinuirea adusal de maistrul Golgota aOrea mai evident' acuma... Dindu-si seama ca nu convinsese pe nimeni, Donos incerca sal continue, dar tocmai atunci, de jos, izbucni glasul directorului, cu un timbru atit de neobisnuit, incit in prima clips nu-1 recunoscu nimeni : — Tovarase Donos, terminal ! 5tia cal Donos nu o duce bine cu san5,tatea, si acum ar fi putut sa observe oricine ; avea dese dureri de cap in ultima vreme, deli nu se plingea nimanuia, amecea dimineap, cind vroia sa se scoale ; vechea boal' de iradiaviune, de care suferise cu ani in urmal, isi arata la eastimpuri 300
intii se facu liniste, apoi murmurele reincepura, intinzindu-se peste toatai multimea. Trinitatea isi dezvaluia legaturile in v5.zul lumii ! Atunci se strni miscare in mijlocul halei, rindurile se unduira, ca pamintul sub care lucreaza cirtiva galeria ei subterana. Rosu la fafal, gifiind, icnind, dind cu coatele, ca'lcind pe picioarele oamenilor, Cocos isi fIcea drum la lumina. Cind ajunse linga tribun5., Matei ii apuc. mina. — Stai aici ! El se smuci, fara.' ra'spuna si din civiva pasi fu sus, in fa;a mul%imii. Indatal murmurele si rumoarea se linistira ; vinovatul avea cuvintul, sa-si faca autocritica, dupa cuviinca, sa-si ceara iertare. Dar Cocos nu spuse nimic, raimase impietrit linga masa, inchise ochii, inghi%i in sila, ii deschise din nou, mai mari decit le era masura. — Tovara'se Golgota, strig5. Matei, cu acelasi glas necunoscut de nimeni, terming o data cu comedia asta ! — Care comedie ? Murmurele reinceputi mai tare ; se desluseau si glasuri : — Vrem sa" auzim ce spune ! Cocos nu spuse nimic ; isi lepada cu vechea lui .miscare dibace ma"nusa din mina dreapta si o •,-trunca pe masa de la tribun5.. Mina se.vzu, a mai alba decit brawll ars de soare o var intreag5.. Dupa o ezitare, apuca hota'rit cu dreapta ma'nusa cealalta, vru s-o dar mainusa nu iesea usor, parea legata cu un siret de incheietura. Era un zbucium in el, se vedea dupa cum ii tremura ba'rbia. Renun%a — intinse brawl si zise, cu revolta si cu amaraciune : lipsesc patru degete de la mina ? — Ce sa v-arat ?... Ramase nemiscat in fava mulvimii — si din sutele de ochi care it priveau, nu-i stirneau durere decit ochii unei fiin%e, ochi verzi cu ineluse de our ; ii stia de altclata ? — nu, ii visase de buns seama ! . Nu mai mica nimic in hala ; mul%imea era muta si apasata de stinje nire. Doar unul din oamenii de la tribuna, din comitetulde intreprindere — Cocos nu stia cum 11 cheama, era un batrinel viol, alb la par, negru la sprincene — se apleca spre el si-1 intreba, cu shall : — Din lizboi, tovara'se ? — Nu, din alt` vreme, de ce ma laud ?! raspunse Cocos, luindu-si malnusa in mina. Apoi se apropie de maistrul Golgota, si, dindu-si capul pe spate, it privi bine. Maistrul era fisticit, nu-si mai putea aduna min%ile sa spun o vorba, sa iasa din aceasta situavie venita ca la teatru, 301
fara s-o fi banuit nimeni. Sinnea ca, in lini§tea stinjenitoare a halei, oamenii it dezaprobau cu asprime, §i poate nu lipsea decit un inceput ca unii sa-1 §i huiduiasca% deli el nu-§i Osea nici o vina ; iii facuse doar datoria ! Cocos se uifi la el in tajcere ; fiind cu spatele la oameni nu putea nimeni vada. privirea ; dar a§a cum stateau, fac5. in faval, dispropor%iona%i ca masurai, parca nu el, ci maistrul Golgota facea mils. Pe urma Cocos se trase intr-o parte si porni spre Mina stings Mgase in buzunar, cu vechea lui degajare. Deodafa insai, la jumkatea drumului, se opri se intoarse cu fa%a spre lume. Chipul lui, redevenit hazliu, cum it avea intotdeauna, nu tilda prin nimic durerea din inima. — Eu, dupa. cum §tivi, zise, adresindu-se oamenilor care sta teau tacuci, ca la inmormintare, ma ocup acum cu fierul §i cu tabla, dar imi bag nasul §i pe la cantina. Fiindca tot sintem adunaci aici, v-as ruga sa-mi spune%i daca va place mincarea. Nu ra'spunse nimeni. Cocos clkina din cap ac15,ugai, mustrkor, Cu o tristeve hazlie : — Imi faceci greutaci in munca ! In fava sca'rii mai zise, ca pentru sine : — Hai, Margareta ! Vorba fara in%eles, auzit alte zile. Apoi cobori de la tribuna, trecu printre oamenii care se claideau t5cuvi. la o parte, din haU, cu mina stings in buzunar, cu dreapta baTaibanindu-se parca dezarticulatal din umar. — Am terminat, tovara'§i ! vibra in urma lui glasul maistrului Golgota. Pute%i sal pleca;i acasa ! Intr-un minut, iii recalOtase stapinirea de sine, era iar sigur de el, ca la inceputul sedincei. „Un om stramic !" — cum spusese K reis odatad, in primele zile. oamenii nu-1 mai vazura. pe Coco ; parca it inghiCind cise Paimintul sau Duna'rea. Nu-1 gasi nici Matei, nicaierea, de§i ii cauta urma. Dar el nu era prea departe ; se dusese la capa'tul calei, trecuse printre sirme §i se awzase sub o salcie din marginea apei. tacut, pins se laisi noaptea in juru-i. $i-acolo ra'mase, singur
Era a doua duminica din septembrie — abia acurri Oseasca ziva aceea faOduita mai demult, ca sa izbuti Matei mearga la pescuit in baB. Pina azi nu avusese timp, sau tihna, de zece zile incepuse montajul §lepurilor pe cala, toate aveau tablele fundului in§irate, se montasera peste ele coastele §i varangele, inceincorpuse nituitul, ciocanele pneumatice piriiau ca mitraliera, darea multora in aceste zile nu era mai mica decit dac` s-ar fi aflat pe un cimp de lupt5., in ba'taia gloan%elor. Duminica diminea%a, lini§tea de pe card' i se pa'rea nefireasca, ii cladea un simOmint de nelini§te §i triste;e ; un moment se temu ca niciodata nu vor mai incepe rafalele ciocanelor pneumatice. De ce incetase focul asta'zi ? A, da, oamenii aveau nevoie de odihnai — el trebuia sa se odihneasca. Donos plecase la Bucure§ti, la meci, in loc is concediu, sa se duei o lung la munte, sa se ingrijeasca, dupas cum 11 sfituiau medicii. Ce odihnal mai insemna pentru el patru pe duminica ? Patru ore in tren la dus, patru la intoarcere, stadion, urlind, desigur, ca to;i spectatorii cu patimI... Dar restul oamenilor unde erau, ce puteau face asta'zi ? E ziva copii, uita de antier. Trebuia si familiei, da, se adunI to;i, uite el. Cocos 11 atepta jos, incarca in barei ustensile de buca'tarie co§uri cu de-ale gurii — calorii variate ! Ms5.rise soarele de un inca nerisipitim Dar Marceas, peste baltas mai pluteau aburii chidan ce ca'uta aici ? Ti z5ri de sus, pierdut printre tachelaje, ca cum s-ar fi mi§cat pe fundul unei ape care-i ajungea ping la git. Se oprea din loc in loc, se apleca, privea pe dedesubt ; atunci nu-1 mai 303
zai.rea un timp, pe urma inginerul se ridica, nota ceva Intr-un carnet — masuri de luat pentru a doua zi. Contractase o rezerva aproape repulsive pentru el in ultimul timp ; acum zelul lui care it cucerise la inceput i1 stinjenea ; ii venea sa coboare si spun : „Termin, mai du-te si acasal, e duminica !" II indispunea chiar fizionomia lui, fruntea fare nici o cute, ochii aposi, obrazul rotund si lipsit de culori, gitul scurt, trupul indesat, mersul ca de om primitiv, cu dosul tirindu-se pe pamint, cum ar fi alunecat pe un povirnis. Ii scirbea imblieamintea lustruita si cirpita de nenumrate ori, aproape de cersetor, si se intreba ce rezerve putea sa aiba in suflet un asemenea om, ca sa cinte la vioara asa de frumos ? $i totusi isi dadea seama ca,' Marchidan reprezenta un pion insemnat pentru sander. Cum spusese Dutchievici mai demult, lipsa lui intr-o zi, acum, cind el coordona produc%ia tuturor atelierelor, adunind-o pe cala si punind-o sistematic in formele ei de viitor, ar fi creat haos la inceput, si cine stie cit timp s-ar fi cerut ping ce altul — cine ? —sa is frinele in miini. Un moment avu gindul sa se duce la el — oricum, ii era unul din colaboratorii cei mai buni — dar pe urma renunta — se simtea obosit, hotarise sa uite grijile santierului macar o duminica. Inainte de a cobori, mai privi o dat5, cala, in lung, acest pamint despre care se stia ca e nestabil. Cu toate sondajele si expertiza oamenilor priceputi, unii Inca spuneau ca primejdia poate sa apara oricind ; mai bine era sa nu se fi pus nici un vas in plus, sa se fi demontat cele patru slepuri incepute de mult !... Dar asa, nimic n-ar fi justificat transformarile $i constructiile care se fIceau acum ; fare slepurile de jos, santierul ar fi murit... $i in diminea%a aceasta, cind lucrul era pornit, cind nimeni nu mai putea da inapoi, pe Matei Ii ap5.sa gindul ca pins la capatul asteptarii mai iimineau inc5, zece luni, ca Intre timp apele puteau sa roada pe dedesubt... I se parea ca toate cele zece slepuri se sprijina, nu pe pamint, ci pe umerii sadi — si se simtea obosit. Cocos Ii intimpina cam posomorit ; de la un timp uita adesea sa fie hazliu. — Ce ai, Cocean ? Ti s-au inecat corabiile de arati asa catranit ? — Alea mi s-au inecat de mult... Urca ici ! — Las-rnai sa vislesc eu. — Bucuros ! Sa fac si eu pe boierul macar intr-o zi ! Se aseza pe bancul de la pupa, dar cu toata dorin%a lui de a se Orea un boier cam destramat si destul de trist. 304
— Cred ca n-ai uitat s'4 tragi la rame ! zise, in timp ce tovar5sul sau impingea barca pe ap5., cu o miscare de om priceput. N-o sa rastorni tocmai acum, cind mi-am pus haine noi ! Nu erau haine noi — tot costumul de dril, pe care insa it spalase si-1 daduse la calcat in ajun. — Te-am rasturnat vreodata ? — Nu, dar atunci erai deprins. — Nu cumva ma pizmuiesti c-am ajuns director aici ?! — Fereasca Dumnezeu ! Numai ca ar trebui sa faci si ceva miscare din cind in cind. — M-ai vazut to stand ? — Aia nu-i miscare ! — Atunci ce-i ? — Nu stiu cum se chearn5. ; au doctorii un nume, am auzit ca din asta po;i sa ajungi si la balamuc. Pe Matei vorba it nemulcumi, dar isi puse friu ; si Donos ii spusese la fel deunazi : „Hai cu mine la meci, mai de aici, altfel curind n-o sa mai fii bun de nimic". Se simcea stapin pe gindurile pe gesturile lui, amintea sa fi luat hotriri pripite, pe care sa le regrete a doua zi. Socotea ca are un echilibru statornic — dar mai ttii ? Poate unii ii vedeau cu al%i ochi ! Se uita la Cocos staruitor. Da, intr-adevar, azi se simcea obosit. — Spune tot ce ai de spus. — Ce sa spun ? — Ce ai in gind ! Cocos se inrosi. T se citea oare pe chip ce avea el in gind ? Zise, cu ochii in jos : — Ma cam perpelesc de la un timp. Sim;ea privirea lui Matei lovindu-1 in fruntea sub care avea gindul ascuns. I-1 citise ! Altfel de ce 1-ar fi iscodit ? — De ce to perpelesti ? Nu era glas de duhovnic ; cum sa-i spui ? Ridica ochii, se sperie, ii cobori iar, tacu, apoi isi 1ua anima in dinci : — Tata' ce-i : am Ocit-o rau de tot ! Imi place o fata, asta-i, m-am prins ; altceva ce sa'-ci. spun ? Glasul lui Matei nu se imblinzi, dimpotriva, se facu mai aspru, mai nervos, mai rau, ca si cind n-ar fi foss prieteni de mult. — Nu ocoli ! Ce-ai vrut sa spui ? Adica sa nu-i fi citit in end ? Cocos ridica ochii, ii mai trecuse spaima, era nedumerit. — Asta am vrut sa spun. 303
— Min;i ! La ce te gindeai cind ai pomenit de balamuc ? Cren ca nu sint in toata firea, purtarea mea cI5, de ba'nuit ? — Nu ! Am spus o vorbL. Socoteam ca ar fi bine sa te mai odihnesti din cind in cind. — Ai trincainit cu Donos pe seama mea ? — Nu. — Dar v-a%i potrivit. la gind !... Ia sa ma lasai in pace, ca nu sint copil mic ! Erau aproape de malul ceralalt, curentul ii ducea la vale, santierul se vedea in urm, cu cala luminata de soare ; plutea o picla deasupra, ca un val al uitarii. Da, era duminica si hotMse sal mearga in balta,', sa uite restul ; si totusi ii urmaIreau ginduri apasaltoare, altfel nu si-ar fi repezit inso%itorul. Asa cum tr4ea la visle, cu faca in urm5., santierul ii ralminea in cimpul privirii si n-ar fi putut sa.' uite de el, decit daca s-ar fi legat la oche. Pe malul 'din fava, slepurile reparate puneau o pats imensa.", aaugind peisajului pustiu, de balta, o not5. neverosimia. $ase din ele erau gata, li se vopsea bordajul si cala — putea incepe lansarea peste o saipt5.mina. Angajase o suta de hamali din port si din docuri si le pusese pensula in mina ; nu le prea plIcea disciplina, erau deprinsi prin munceasca o zi, iar cistigul sa le ajunga sa stea toata s4tmina. Dar era sigur ca.' au sa se deprina, au s51.-si recapete demnitatea uman', au sa uite timpul cind umblau pe chei ca haimacind le expira contractul, au sa ceara singuri nalele — si peste o prelungirea, sa intre in rind cu ceilalci muncitori ai santierului. — Tine mai la stinga ! it indemn5. Cocos, v5.zindu-1 ca nu-si mai lua privirea din urmal. Mergeau acum pe mal, sa" caute o er' ; apele sc5.zuseri, girlele se vedeau uscate, cu malul cralpat ; dincolo, in balt', se zbaitea pestele, iesire, ca intr-un n51.vod urias. Matei intoarse capul ; la dot'zeci de metri vaizu etrava unui slep, boanfi, 15.vindu-se pe apas. Cirmi la vreme, ca s-o ocoleasca, si lua drumul de-a lungul bordajului. Erau trei slepuri la ancori, in sir, unul dup5. altul. — Ce-o fi cu astea aici, Cocos ? Nu cumva ni le-or aduce noua, la repara;ie ? — Fii pe pace ! Sint ale sefenedeului ; zac de mult51. vreme asa ; i-au sal mai zael. Nu le vaizuse pin5. astaszi. Nu vedea nimic decit cala si cazangeria, pierduse obiceiul de a privi lumea, nu vedea apele nu vedea cind apune soarele, nici cind lisare luna. Poate Cocos avea 306
dreptate, it repezise cu o asprime nemeritata ; intoarse capul spre el vaizu deodata inroindu-se, ca §i cum i-ar fi aruncat cineva in obraz o galeat'a cu minium de plumb, vopseaua vapoarelor. Fars sa vrea ii urma'ri privirea ; intrasera in umbra lepurilor, treceau aka de aproape, ca visla putea atinge bordajul. Pe scara unuia din ele cobora o fata, pe care o recunoscu, dar cu o clips de intirziere. Aparitia ei, neageptata, it tulbura' atit de tare, incit nu observa tulburarea prietenului din barca. S-ar fi a§teptat s-o intilneasca oriunde, la aceastai or a diminecii, numai nu pe un §lep, in mijlocul Duna/1-U, coborind intr-o barc5.. Barca se desprindea acum de scars, ie§ea- din umbra, ramele ude sclipira in lumina soarelui ; trecea dincolo, spre vadul Chelarului, de unde plecase intr-o sears. Deci, acesta fusese drumul ei, 11. acum — ra'minea tot4 o taina. — CocN, tu nu prea to ui%i la fete ! A trecut una pe linga tine ! — Am v5,zut-o... — Dar nu cine-i ! — Ba da. ci%i ani are, cum ii sint ochii $tia mai multe Cocos : nasul, gura, dar nu putea spune. — Ce cauta ea pe §lep in zorii zilei ? — Aici locuiqte ! Matei Usa ramele. — Nu se poate ! Casa ei era alta, o valzuse, pindise acolo din umbra. — Ba uite cal se poate ! starui Cocos, czind victims dorincei lui de a vorbi despre ce-1 ardea inima. — fiecare vorb'i parea ii aducea mai Spuse deci tot ce aproape cite ceva din laptura celei care it fermecase. Iar insovitorului sau, aceste binecuvintate informa%ii ii luau de pe inima un val greu de cea0. Cerul curat i se palm deodata mai albastru, Dunrea mai luminoasa, diminea%a mai calcial, pesca'ru§ii de baltI elpastaral in chip miraculos pene colorate, ca ni§te pasari maiestre ; nu, erau culorile curcubeului, pe care le trezea soarele in bura de apI risipitI in jur de baitaia aripilor. $i-n fata aceea, care acum i se arita altfel, i se parea ca reOsqte o iubita credincioasai ; nu trecuse cu barca dincolo fiindca o atepta altul — se ducea acasa !... toate astea ? — Dar tu de unde Pe cit de row fusese mai adineauri Cocos, pe atit de alb se fa'cu la falai... Nu se va.'zu ; soarele ii ardea obrazul. Ticu ramase %eapan, cu gura escat5. Nu-§i cUdea seama cum incepuse, cum se niclase. 807
Acum trebuia sa se apere, mai indirjit decit daca i-ar fi fost in primejdie viaca. — Sint prieten cu capitanul Mihalis ! biigui, asind scaparea pe neateptate. Nu mincea ; era prieten cu capitanul Mihalis, dar nu de multa vreme, 11 cunoscuse abia de o lung, intrase in vorba cu el, Intr-o seara cal fata era dusal la spital, ii cind trecea pe linga lep cu barca ; cunotea papi, altfel nu s-ar fi apropiat, de teama ca ea ar fi putut citeasca gindul pc fa0. E altceva sal to adresezi barbatului : lasso, capitane !... Cirmaciul nu-1 recunoscuse, nu banuia ca el ii adusese nepoata cu barca atunci, prima data... Ada incepuse prietenia. Si oricit ar fi fost de ursuz unchiul Anei Odeta, cu oricite necazuri, se bucura sa mai alai uneori o vorba omeneasca in preajma. Cind nu era plecat in delega%ie, Cocos venea jumatate, ii ajuta sa pompeze apa mai in fiecare seara, pe la base umple luleaua, chiar cite o sticlu0 din caU, ii aducea tutun de rachiu, citeodata... Pe la opt, cind eadea seara, pleca, fata trebuie sa se intoarca. Ar fi vrut s-o vada altfel decit la antier, unde totdeauna avea treaba pierdea timpul aruncind priviri oamenilor ; s-o vada la ea acasa, piepta"nindu-i Orul, pregatind masa. Dar gindul Ca se va pomeni cu ea fa0 in fara, se va inroi, nu va sa vorbeasca, 11 umplea de groaza, pe el care fusese atit de Indrazne% prima data... In aceasta duminica a k a de frumoasa fagaduind sa fie calda ca o zi de august, se mulvumea sa poata vorbi despre ea, fad,ra sa se dest5.inuiasca, nefacind decit sa lispuncia, la intrebarile altuia. Spuse deci ca era prieten cu capitanul Mihalis — de mult ? — a, da, de mult4or ! — diminutiv vag, pentru a evita preciiarile... Ca acest capitan Mihalis, om de mare omenie, avea o nevasta, nu atit lAtrina cit naruita, numindu-se Penelopa, fara sa fie grecoaica, de-aici i se zicea Pepa — numai in familie, iar fata, pe care o iubeau cu o dragoste incelegatoare calmad, le era nepoata, tatal ei fusese frate cu batrina, aflata la spital astazi, fair51. sperance... Acolo se ducea fata adineaori, cum se dusese in seara cind Matei o intilnise in poarta spitalului. Se limpezise intreg misterul — atunci ea plecase pe Dunare, fiindca acolo iii avea casa, se dusese ca fetele cuminvi sa doarma sub acoper4u1 familiei. $i el avu Inca credino data, mai viu, simvalmintul ca ea ii era o iubita veche cioasa... 308
Sim%i abia acum pe care venise s-o caute in balta, uita de antier, ii pieri din urechi piriitul ciocanelor pneumatice. — Cocean, ai avut o idee grozava ! Care idee ? Sa mearga la pescuit, sau spuna cite despre fats? Tocinai dincolo de Agen%ie gasira o girla cu destula apa — era un canal ingust, prin care abia putea trece barca. Indata, Dunarea orwl, ramase in urma, salciile ii acoperir5, pieri portul orice amintire tumultuoasa ; mergeau ca pe o poteca badtuta doar de jivine, intr-o Odure neexplorata, acoperi%i de-o lin4te pe care Omintul nu putuse s-o aiba decit inainte de a se fi nascut Dupa multe cotituri, fiecare Orind ca va dezvalui alta ajunsera intr-un lac circular, marginit de salcii scorburoase ; apa, rasfringind culoarea verde a copacilor, parea o paj4te ondulata — erau flori, ca pe orice paji“e, iar deasupra plutea o boare umeda, dar calda, o linijte miraculoasa. Matei zise, inca o data : — Cocean, ai avut o idee grozav5. ! Strabatura apele navigind printre nuferi care pluteau ca un cortegiu ginga de fete — Ofelii blonde, inecate... Unde se sfirwa lacul, incepeau alte drumuri misterioase ; o puzderie de girle se strecura printre salcii, de parca ar fi foss radacinile acestora, lichefiate, i dupa o alts ratacire lungs la umbra copacilor, in fa0 se desf4ura deodata balta. Lacul lasat in urma amintea parcurile, te ateptai sa rasara de undeva barci, cu echipaje romantice ; aici in schimb apa se infAip pustie, nesfNita in nem4carea ei, salbatica. Se intindea, albita de soare, ping la zarea picloasa pe care o inchidea un lam de coline. Cocos, organizatorul acestei expedi%ii maiestre, iii expuse programul : — Matei, eu zic sa ne oprim pe grindul de colo ; to te vei indeletnici cu pescuitul, iar eu voi pregati masa. — Dar ca sa pregategi masa, trebuie sa prindem mai intii p*. tele. Nu-ci inchipui c-am sa maninc salam, in balt5. ! — Asta ar fi chiar o ruine ! Pete vei prinde pentru placerea personala, cel trebuitor bucatelor am sa-1 iau din alta parte. Ia, fii bun trage ni%el mai la dreapta ! Intr-adevar, in dreapta acelui grind unde hotarisera sa poposeasca, se vedea o linie de navoade, in lungul carora aluneca o luntre in schimbul unei sticle de votca, Cocos de pescari. 0 acostara, 309
primi doua galevi de pqte, soiuri amestecate, din care nu lipsea nici p15.tica, nici crapul. Pe tot grindul crqtea o singura salcie, in marginea apei. Restul pamintului era napadit de buruieni inalte, plante deprinse sa tralisca pe uscat apa, impacindu-se cu soarta acestor locuri, jum5,tate de an inundate. Indata Cocos iii cobori din barca ustensilele. numeroase : ceaun, pirostrii, cowri cu legume, condimente, piine toate cele de pus pe fava de masa, plus doua clondire, pe care le ascunse la umbr5., mul;umindu-se ca bautura sa capete o temperature cit de cit acceptaba, dat fiind ca nu putuse aduce gheava. In schimb, nu-i lipsea nimic' din toate celelalte trebuincioase — desca'rcal pin5, un bra% de lemne ; ca s-ar fi descurcat mai greu cu Oteaja de salcie. Pe urma se deibraca ping la briu, iii scoase manup din dreapta i se puse pe treaba, folosindu-se in totul, cu o deprindere uluitoare, numai de mina aceasta. Era ceasul zece jum5.tate. Se auzi pe fluviu un fluier de vapor, dar parca venea dintr-o lume tare indepairtata. Scutit de corvoadai, Matei primi Inca o dat5. indemnul sa se duce pe apa, sa arunce undica daca poftqte, daca nu, sa doarm5., sau sa se scald ; cuvint, Cocos dorea sa fie lasat in pace. Ascultindu-i porunca, insovitorul sau se dezbii.ca el ping la briu porni cu barca. and fu destul de departe, pairasi ramele se Faisal in voia apei ; dar apa era nemiKatai, nu adia nici vintul — singurul element al naturii care se arata vajnic era soarele, arzind cind ar fi fost var5. spre amiaza aceasta dinaintea toamnei ca intreaga. Apa aici era 'impede ca a izvoarelor ; lunga ei nem4care faicea sa se awze pe fund milul Dunarii, dar mica adincime r45.1iile nu-1 indemnau s'4 se scalde. Arunca vreo patru undi%e in borduri, apoi, in loc sa le vegheze, dupe datoria pescarului, se intinse pe fundul cu fa%a la soare. ani de zile. Era prima lui cli0 de lin4te deplina, dupe ani T.5.cerea tihna aparcineau parca aim virste a lumii. Si daruindu-se cerceteze cu putere de diseccie inima, chipul fetei, toropirii, Uzi aka cum o valzuse acum citeva ore, ii trezea o mul;umire calma' profundal, invecinata cu fericirea. Deci asta era taina care it chinuise unele zile ! 0 judecase nedrept o invinuise, adesea inchipuirea lui fare o coborise in tins, socotind-o dezmacata, preflcuta Iar acum i se infav4a in adev5.rata lumina, aka cum ar fi dorit-o daca dea alts plasmuire. ar fi stat in puterea lui 310
Un pqte sari din apa, alaturi — fu singurul zgomot care tulbura firea ; dinspre grind se ridica fum, venea ping aici mirosul vetrei, acela5i ca la inceputul lumii ; cind se oprqte, omul cauta apa, apoi aprinde focul, gesturi desprinse din vemicie... I se paru ca o barca se apropie, faira sa visleascal nimeni, fara sa o traga lebada alba din legende. $i cind barca fu aproape, o umbra i se wza pe fga, neoprind puterea vie a soarelui. 5i-acea umbra, miKindu-se cu gracia tulpinelor de nuferi, se apleca asupra-i, in aer, i pard totui inotind prin apL sau printr-un element necunoscut al naturii. Simvi un obraz racoros proaspat ca briza marina lipindu-se de obrazul lui, pe care-1 ardea soarele, din atingerea dulce, fierbinte, amecitoare, bucuria ii cuprinse trupul inima... Cu aceasta senzavie, care daca se mai prelungea citeva clipe .ajungea la inab4re, sari in picioare. Cocos '11 striga de sub salcie rcea semne. Privi buimac apa pustie ; poate adormise o clips— nu era nici o barca alaturi, numai salciile, in zare. Grindul parea o corabie naufragiata, plutind pe o coastal, destinata sa ramina a k a de-a pururi, fll.ra a fi cu putin0 sa primeasd ajutor din vreun colt al lumii — prietenul sau, naufragiatul, parea condamnat sa faca semne toata vista vapoarelor, dar sa nu-i vina in ajutor nici unul. Fusese un vis nelimpede, o amagire — acum se vedea singur — materials, din toate senzaciile riminea o uwaral durere in inima. Iii duse mina la piept, era acolo un cucitg, it imepa la fiecare pulsaTie, o urma veche de glom, care uneori incerca sa invie. Se intoarse fa'rl sa strings unditele — nu-i era teams de batjocura insotitorului — se gindea la altceva, la barca de azi-dimineat'i, traversind Dunarea. — Ti-e foame ? striga insotitorul, continuind sa fad semne. Da, parea destinat sa fad semne, 'Ana seara, pins la inghetul Dunarii, alt sens n-ai fi gasit prezentei lui acolo, pe o insula, fara nici o legatura cu lumea. Daca ii era foame ?... Matei venise inca in fire. Intreaga lui faptura avea alts foame acum, era incins de soare, ostenit de aerul liber care intetea arderile plaminului, ii frem5.ta trupul, simtea un gol dureros in suflet, nu dorea nici mincarea, nici bautura, nici alta din desfatarile omeneti, decit sa iubeasca o fats — pe care, si-ar fi plecat indatai dupa ea, Ora' la capatul lumii. Ce bine dad ea n-ar fi fost de-aici, sa n-o aiba la indemidl, des arts munti • ape, toate piedicile vrajitoarei pe *care flacaul din basin le inlatura cu ajutorul Sfintei Vineri ! 311
straba.itu o parere de rau, o teama, o nedumerire : era aproape fata, ii desparcea numai o girth: — in schimb, se ridicau intre ei alte piedici, mai grele decit urzelile vrajitoarei... — Matei, zise bucatarul, n-am putut sal calculez caloriile, dar ci-am pregaitit o masa sa-vi cina toata s5.pernlina ! Ciorba de pqte, cum o fac pescarii ; receta o cunosc destule gospodine, dar de izbutit intocmai nu poate nici una. Cum trebuie fierbi pqtele, in ce cantitate de cite soiuri, cum trebuie sa exadaogi, city ceapai, cit ardei, cite cum tragi fiertura, cc apoi sa pui buca%ile carnoase pastrate anume la urma, se tie. Acestei revete ii va lipsi insa totdeauna grindul, salcia sub care sa awzi pirostriile, fumul de gateje care sa treaca o data pe fava ceaunului, foamea omului, cerul sa o vegheze, apele balcii sa o descinte... sa nu simta cusururile, daca a mai limas vreunul. — Stramic, Cocean ! Ce mai mincaim acuma ? — Saramura de platica... Dar uite ce este, tovaralw, mie sa nu-mi faci compEmente ca oricarei gospodine. Dace foame, maninca, daca nu, inchide gura. Nu ma amagi, ca vad limpede, nu de mincare, ci-e gindul aiurea ! Matei inghici, fara sa guste, jumatate de platica muiata in acel gustul balvii, gradinariei, salinei, lichid galbui care are fumului, atit de contopite, inch nu se pot desprinde pe elemente, ceea ce mai wr se face cu cea mai definitive combinacie chimica. Cocos nu era ,dintre bucatarii carora nerecunotinca sau ignoranya oaspetelui sa le friga inima. El avea alt principiu, aplica sistematic, oriunde : „Nu-%i place ? Da la mine !" Astfel, in timp ce Matei minca pe ginduri jumatatea lui de platic, pete cum poate nu este altul mai idulce in lume, intr-un contrast exploziv cu saramura, bucatarul infuleca mul%umit restul, doua plajumatate, cu tot atitea paharele de cuica., mult pentru un om tici fare obimuino. Muturii. — Vezi c-ai sa te imbevi, Cocean ! — Ia, te rog, nu ma certa in zi de duminica ! Mai bine pune gindul antierului pentru miine. to un paharel la inima Matei se intinse pe spate, cu un zimbet uwr pe figura. — Nu ma gindeam la antier... — Nu cumva te gindeai la vreo femeie ? avea voie ? — — N-ai avea timp ! Hai, las51 glurna ! Nu rna duci pe mine cu Zaha'relul, cum se spune in lumea bung ! Va sa zica, tuica.' nu bei, bine !... Poate 16 place vinul ! 312
— De care ? — Iaca na ! Molan, cum sta bine proletarului ! — Nu ma imbie ! — Pai sigur ! Acum bei coniac de ala, grecesc, cum ii spune ?... Matei 11 laisa in pace, sa turuie. — Metaxa, marca buna ! Fin, bun, tare — cum sa-ti mai placa molanul ?! Sa stii ca grecul ala are si sampanie, Cordon Rouge, poti s-o bei B.ra mustrare de cuget ; Cordon Rouge, adica Flamura Rosie, marca proletara, tovara'se ! — Ia spune-mi, Cocean ! 11 intreb'a vecinul, intins pe spate, cu ochii inchisi in umbra blajina. E blonda sau bruna ? — Cine ? — Fata. Urma o tacere plina de neliniste ; Cocos se strinse in el, aparindu-si inima. — Hai, spune ! — Ce sa spun !? incepusesi de dimineata.' o istorie. Da-i drumul ! — Nu mai tin mince. Matei nu starui, ii fugea gindul aiurea. Il intrebase poate numai ar f i vrut el sa-si descarce sufletul ; dar nu, stia ca n-ar fi putut sa spuna, sim%ea numai un indemn sa-si plimbe gindul pe marginea marturisirii, alegindu-se din acest pc al gindului cu o muliumire acida, uwr amecitoare. — Uite ra%ele ! striga Cocos, sarind in picioare. Tii, ce pacat ca n-'m luat o pusca ; ar fi prins bine ! Nu-i era de rate, gasise prilejul sa rupa tacerea, fiindca ramasese dator un raspuns si nu stia cit o sa-1 inga'cluie creditorul. Dupa aceea, nu mai veni nici o neplacere ; tacura, intinsi la umbra salciei, care se lungea intr-una, pe masura, ce soarele strabatea mai repede cea de a doua juma tate a cerului. Dupa un timp, Cocos se intoarse cu spatele, scoase din sin un teanc de hirtii impadtunte si incepu sa le frunzareasca.',uitindu-se cind la una, cind la alta, comparindu-le, sucindu-le, subliniind cite o cifra cu creionul, dedat cu pasiune acestei indeletniciri care ii schimba complet fizionomia. — Ce faci acolo ? intreba Matei, ridicindu-se intr-un cot sa priveasca — Dezleg cuvinte incrucisate. — Vad cifre, nu cuvinte. — Atunci cifre incrucisate... 313
— Ce-s alea ?... A, fractele ! — Nu to amesteca la Calea Ferat. Mai tirziu, Cocos impa'turi le HO in sin, fa'r5. graba. — Asculei aici o ghicitoare, zise, intinzindu-se din nou pe iarbal... Ce se furs mai wr cu vagonul decit cu bucata ?... Las' ca-%i spun eu, n-ai sa dezlegi ghicitoarea, e complicate : cheresteaua ! — Ai dat de vreo urma ? — Nu pot s5.-ci spun azi : e duminica. Ai rThdare pins miine. - Cocean, nu-mi arde de glumal ! — Nici mie. Dar de spus, tot nu-0 spun ; ateapta) ! — Dad fractele incoace ! — Degeaba, n-ai nimic ! Cheia am Osit-o, mi se pare, dar de descuiat cu ea nu m5. pricep ; asta-i treaba contabililor. — Dace nu vrei spui, de ce ai mai deschis vorba ? — Vorbeam cu mine ; uitasem ca pe aproape. $i gata, nu ma mai descoase ! Cocos inchise ochii nu mai scoase o vorM, ()rich sta'rui Matei, de parcal avea gura cusuta cu ace. Abia cind prietenul sau renuna cicMeasc se intinse la loc, pe larba, zise, zginclairindu-1 ind o dat : — Sal cal Uica asta e dat dracului ! — Ia spune ! — A§teapta pins luni ; sa am eu o zi de repaos ! — Atunci repaozeaza-te lass-ma in pace ! Matei era aproape suparat de data aceasta, gata sa izbucneasca. Apoi pacea cuceri din nou uita de misterul fractelor. Se scurse Incas un timp astfel, pinI ce tot Cocos deschise vorba, insa cu alt glas, pu%in mihnit, pucin infiorat, cu multi timiditate : — Ce zici tu, ma tovaraw, un om ca mine o sa se poata insura vreodat ? — Am sa ma gindesc miine ! Azi e zi de repaos ! — Nu zau, crezi ca o sa se uite la mine vreo fate ? — De ce sal nu se uite ? — Cu mina asta... Era prima oars in doisprezece ani cind vorbea despre mina lui mutilate. Povestise multe intimplari din via0, dar o ascundea pudic pe aceasta, ap cum omul i i ascunde goliciunea de la primii pa~i ai civiliza%iei. Dad n-ar fi fost Donos la mijloc, nu s-ar fi dus la tn314
dezvaluie infirmitatea, de parca ar fi fost urma unei rani buns rusinoase. Mai bine pleca din santier nu mai venea niciodata". .Trecused aproape trei sptamini a de atunci, si incetul cu incetul luase obiceiurile vechi, se ducea prin ateliere, glumea, ridea — el ai fi spus ca intimplarea fusese uitata ; dar la sala de trasaj nu mai intrase. Oamenii care tnainte 11 mai luau peste picior uneori, cind it auzeau cum le infloreste si le ingroag, aveau acum fava. de el o rezerva sfioasal ; nu cal se fereau cind venea aproape, dar parca le era tot timpul teams s'a nu spuna o vorb5, sa nu fad un gest care sai-I jigneasca. Sirrivisera ea sub infivisarea lui de om glume; si gata sa le infrunte pe toate, se ascundea o fire gingag. Unii, care ii cam risesera in fava cind el le povestea cum fusese scutit de armat5., invelegeau acum ce .se intimplase : '11 reformaserl, neavtnd mina intreaga, si lui ii era rusme s5.1 martunseasei. Dintre toci, Boar doi, insoptorul de azi $i Donos, stiau d mina lui putea urmele unei rani glonoase ; trebuie sa ai o anumifi alcatuire sufleteascg spre a face din ea o taina atit de mare ca asta. Cocos povestise cum se salvaseei de pe Dubrovnik, cum. esuaseei spun partea intimpUni care 11 pe coasta turceasc, dar ocolise costase infirmitatea de astazi : patru degete ti rIma'seseral in barca: In clipa lansarii, pe intuneric, din nebIgare de seams, din grab5., scrijelise, i le rosese le prinsese palancul, parima, in frecarea ei, ca o pin, nu le retezase, dintr-o data, sa scape. Iar el, care nu asa cum coborau spre ap51., nu scosese un putea opri miscarea strigait, un geamN.t, indurase mut ingrozitoarea canna, ca sa n-auda cineva, descopere s5.-1 intoard,. Du0 aceea, rana fiind oblojita cu dmasa, se chinuise pins a doua zi seara, cu mina in ap, urlind de durere in miilocul marii furtunoase ; dar aicicel pu;in nu-1 auzea nimeni, putea strige suferin%a pe toate glasurile. Turcii, la pichet, ti turnasera.' ulei incins pe rand, singura medica%ie si-abia peste o saptamina, la Stambul, '11 rhagasera in spital, isi purtrei sferturi din mina. unde tl operasera% tase ciotul ascunzindu-1 de ochii oamenilor, altfel nicaieri nu 1-ar fi munceasca ; nimeni n-avea . nevoie de clung', cind se Oseau primit ascuna indestui cu mina intreaa. Cu atita dib5.cie invaicase firmitatea, incit erau unii care nu i-o descopenserI In schimb, aici, la santier unde venise inimos sa punI umarul ltnga vechiul sau prieten, se Osise cineva s'1-1 despoaie in fga a o mie de oameni. 315
. Cu aceste ginduri trecu timpul ping pe la cinci, cind soarele perdu din putere ; atunci Cocos simci in el un fel de Inviorare — venea seara, avea sa mearga la lep, chiar daca n-o vedea pe ea, ii sim%ea apropierea, intr-un fel care pentru un ern farad speran%e, ca el, poate fi o ama'gire mingiiere. La cinci jumatate, se apuca sa strings tabadra, talcut a face gal5gie ; Matei Orea ca doarme, nu mai scosese un cuvint de multa vreme, dar nu dormea, n-avea nici ginduri, le alungase cu acea vointa pe care izbutea s-o trezeasca uneori, ca un radstimp sa se izoleze de lume. Din cind in cind, deschidea ochii privea absent trunchiul sslciei, inelul de mil pe care 11 Msase inunda;ia sub coroadi ; atunci grindul zacuse sub apa multa vreme, locul unde poposeau ei acum fusese salawl vietadvilor submarine... Era ciudat cum 11 atradgeau privirea aceste inele de mil ; porni: sera' Inapoi cu barca, de jur-Imprejur . purtau, la aceeal inadhime, semnul 15.sat de ape prirdavara, cind se revairsa Duna.rea. . O ultimei girle, cind in fans aparur portul Agen%ia, La catul Cocos, care tr5.gea la rame, incepu. sal mite din colwrile guru, cu un fel de nelinte, i pe funs inso%itorul. — Unde te duci acuma ? Ii intre134, dupa ce se fraimintad astfel o vreme. — Nici eu nu tiu. — Hai cu mine ! — Unde ? — La c4itanul Mihalis. 0 fac o cafea ama'ruie ! Vizitele pe lepuri nu cer vreo ceremonie ; treci cu barca, dai buna. ziva : „Noroc, capitane, merge treaba, merge ?" „Ce sa mearga, stadm la ancoli de o lung !" ?! Ce zici, o sad pious ?" „S-ar putea, dar nu azi, peste vreo douad zile ; simt o in;epgturL." Cu asta s-a legat prietenia, te agadti de scaii, ivi spui numele, toarn a cirmaciul te poftete in cabin, desfund a o cade pe ginduri. Sa nu-1 tulburi ; are o viaca lungs in unma... Capitanul Mihalis pompa apa afara, intocmai ca in toate serile, la ora cind gospodarii uda florile din grading. — Iasso, c4itan Mihalis ! striga Cocos, urcindu-se pe scara. Salutul grecesc, obimuit pe Dun5.re. Badtrinul iii cla'clu apca pe spate terse fruntea de ricluwala.. — Dumnealui este directorul antierului ! Ar fi foss indreptAit Cocos sa adauge ca sint prieteni dar putea sa se vada de la sine, mai pe urma, daca nu se vaizuse Inca prin simplul fapt ca fusesera la plimbare impreun. 316
— Buns seara, domnule, sau tovaraw, daca a k a e mai bine r. zise cirmaciul, stringind mina musafirului. La antierul Victoria ? Am eu o nepoat5. acolo. . Nu era nevoie spun ; pe o fringhie, intre ghereta timonei cabins, atirna salopeta albastra. Matei o cunotea, ca cind in pinza ei ar fi fost ascunsa funca vie. Ana Odeta o spalase de dimineaca, seara avea s-o. calce, s-o alba preOtita pe miine. Ea nu se vedea nicaieri — nimeni altcineva decit batrinul. - Lasa'.-ma sa pompez eu, capitan Mihalis ! zise Cocos. Dumneata at grija .de musafir, daca vrei, pucin jar la bucat5rie ; i-am fagaduit o cafea bung. Cirmaciul porni spre pupa, tNiindu-i sabocii pe puntea mite cats de rugina. — Poftete aici, domnule, iart-ne s5.racia ! Puse un scaunel linga peretele cabinei, iar el se duse la bucatrie. Pornise un pic de vint o data cu inserarea ; flutura pavilionut in spatele cirmei, flutura salopeta intinsa pe fringhie. Aici dormea ea de lume, intr-un pustiu mai mare decit al nopcile, departe de ora minastirilor. Nu trebuia sa intrebe de dinsa, nu putea fi in alts parte decit la spital, facindu-i veghea la capul ba'trinei. Mate' se ridica ocoli ca:bina, pina la fereastra inroit.a de soare ; o perdeluca de pinza aiba, sub%ire, data in Mturi, lasa sa.' se vada inauntru : pereci coloraci in row de lumina apusului, o mass in colcul din dreapta, cu o bucata de stamba inflorata deasupra, oglinda, un pieptene, puse de 'mina et acolo, un cuter simplu, in partea cealalta, o rochie, o fusta, citeva bluze, un pulover, un fular de maitase — toata'. averea. A15.turi o fotografie, un chip care nu se putea bine. Apoi patul, dupe un pat ca de copil, prins in perete, culcuwl sobru al marinarului. Dar era patul in care dor cu broderie ; mea ea, sub Otura albastra, cu capul pe perna schimbase astazt...duse vedea marginea ceaqafului, fara.' cued' — in minica'. $i-o inchipui inaintea .somnului, ghemuita cu din numeroase brace, cum dorm copiii. Dar imaginea ei,. aduna6 din simci, cu o durere surcE, crimpeie, era atit de femeiascL inch inima rupindu-i-se in doua. a in singe $i dori, minas de intreg chinul pe care i-1 raspindiser nehotarirea . ateptarile, s-o cupnncla in brace, fundca nu era finger, ci pe de-a-ntregul femeie, sa-1 smith' moliciunile cad.ldura, intre pe: rept acestei cabine care o cunoteau fara vegnintele zilei, desputata facu6 pentru o inevitabila datorie faca de fire. 317
Avea de luat acum o hotairire, in aceasta sears, in aceasta sau s-o s-o Intimpine cu dreptul barbatului de a stapini femeia ocoleasc5, sa scoata din minte pentru totdeauna. Alta cale nu putea sa alea0, cum nu-§i putea alege alts cale Dun5.rea. Apoi ochii i se ridicaral., in clipa cind soarele, apunind, i§i trimitea ultima raza de lumina, parca mai vie, aprinzind perecii cabinei. $i-n acea lumina descoperi abia acum, deasupra pernei, o judrie, o pa'pu§5.' de cirO, cum %in uneori la capkii copilele. Din cite podoabe ar fi putut sa puns, se oprise la aceasta, a altei virste, o pa'puA veche §i sluts. Era o aralpoaica in §alvari largi, de pinz5. sinelie — o decolorase vremea — cu o feredgea alba% azi cenu§ie, cu capul hazos, alc5.tuit dintr-o nuca data cu lac negru, in mijlocul ca'reia luceau ochii albi §i gura buzatal, portocalie. Spionul de la fereastral sim;i apropiindu-se de inima lui o tulburare nedefinit, o goarda: a amintirilor. I§i lipi fruntea de geam, sa vada mai bine ; curind se stingea lumina. Din a cui fantezie se nascuse aceasta juc5.rie ? Se vindea oare prin bilciuri, o mai v'lzuse aiurea ? Ii erau atit de familiare vopselele : negru (culoarea ma§inilor), minium de plumb (portocaliul), alb (balustrada suprastructurile) — culori cu care-i deprins marinarul. Nu, in alts parte nu va'zuse o asemenea palpu§, lucrata cu stingacie, dar o cuno§tea pe aceasta, o avusese in mina ! El insu§i o vopsise, iar imbricmintea i-o acuse intr-o naiv tandli colaborare cu o Se trase inapoi, aproape amorvit • era o ameyeari, o be;ie ?... Privi in jur ; capitanul Mihalis lass pavilionul, salopeta flutura in vintul serii, deasupra turnului de ap5., pe malul celalalt, rasa'rea luna. Cocos trecuse, fara sa1-1 simt, la buca"t5.rie ; it auzea scuturind lingurip de buza ibricului. Vru s'fl cheme ; el era Orta§ul amintirilor. Atunci, feti%a cirmaciului... N-o recuno§tea, trecusera acei noun" ani care terg trasturile copiMriei. Dar erau ochii ei, verzi, cu inerecunoasa fiindei nu mai putea lu§e aurii, pe care ar fi trebuit alts fiinTa" in lume. $i gura... Iar peste rest, care eiminea sa'-i aiba o nedumerire, se rev51.rsa, revelator, un sim% ascuns, topind indoielile. Erau amindoua aici, Opua §i copila, ara sa le tie virsta §i numele... s-o recunoasca pe de-a-ntregul, $i curind ea avea sa vina — • de la India privire. — Cocean ! — E gata ! ra'spunse Coco§, din bucastrie. — Lass ibricul §i hai fuga ! S18
Porni inspre. scars : trebuia s-o intilneasca' in seara asta, indata, nici nu putea astepta pin5. mime ; i se Orea ca dar nu aici — dad ar fi trecut o noapte, s-ar fi naruit toate amintirile. Vroia s-o vac15., cu o dorinfa veche, care se arata, mistuitoare, abia acuma. Mai avea timp s-o intimpine la poarta spitalului ? Se intunecase, se ridica sus luna, in oral se aprindeau luminile, curind era timpul sa
vina... — Nu-0 bei cafeaua ? — Nu ; vino ! Buna seara, c4itan Mihalis ! Cocos era deprins, din alte vremuri, sa traiasca pe fuga ; in schimb, nu incelegea graba de asta-sears. Alteori, e drept,, pleca mai devreme, isi cunostea ora, azi insa avea o tovajrIsie care-1 &idea curajul sa ramina ; cu o astfel de pavza se incumeta sa intimpine pe vor sta to;i patru pe scIunele, in usa bucaoricine. Se §i gindise anecdota, cu un preot si o mufariei ; avea de povestit chiar mie — o repeta mereu in gind, ca sa n-o incurce, iindca,desi se priinsire ammtirile, n-avea darul sa spuna glume. Iar mai cepea raspunda tirziu, la. plecare, in barc4, pe intuneric, se si gindea cu intirziere insocitorului : „Ei, ai vazut singur ca nu-i nici blonda, nici bruna !" Pina sa ceara vreo lamurire, se pomeni in mijlocul Dunarii. Mate' tragea la rame infruntind curentul, cu o inversunare care apar;inea altor vremuri • Cocos regasea in el ceva din anii de furtuna. $i, fira sa banuiasca prima acestei goane nocturne, sim;ea ca omul din faca lui nu se schimbase, masinaria dinlauntrul lui mergea si azi, cu toat5. benzina. „Are putere nu gluma !", isi zise, privind ingnjorat vislele, care se indoiau ca niste nuiele, gata sa se fringa, sau sa rup5. strapazanele. Aveau de mers mult pins la santier ; unde era ea acum ? Lucea sticla de pe acoperisul halei — ce e mai usor, sa construiesti hale, sau sa 0.sesti o femeie pe Dunare ? Jos, tachelajele pareau niste uriase animale amfibii, iesite pe uscat, la odihna. — Coboara aici ! Spune-i paznicului ca aduc barca mai tirziu ! Noapte buns, Cocean ! Ne vedem mime ! Nici macar nu acostase ca lumea ; Cocos sari jos, cu un picior in mil, cu unul in apa, murcUrindu-$i hainele de duminica. Abia cind se vazu pe mal cu miinile goale, i i adu seama ca toate ramasesera in bard — boccelele, cosul, ceaunul... Iar barca se duse, curentul o ajuta acuma, si se pierdu repede dincolo de dira pe care o intindea luna de-a curmen5u1 Dunanu.
Se pierdu din vederea celui ce privea din urma, astfel merse cu luna, gonind o data cu dira ei argintie. Nu era la aceasta oral, duseara, nici o m4care pe fluviu, doar luminile pe .mal, pe la mai departe, in port, de-a lungul danelor, pina dincolo ateliere, de Agen%ie. Curirid o umbri alunecind pe apa, dinspre vadul Chelarului ; nu putea fi decit barca ei — Matei sosise cu intirziere. Dar trebuia s-o ajunga din urma, cum trebiiia sa rasara soarele miine, sub trase imperiul acelorai legi uriaw ale naturii. Se apleca pe visle cu atita putere, incit auzi piriindu-i umerii, o data cu strapazanele. Umbra urca incet Dunarea — nu putea fi decit ea, cine altcineva sa treaca in balta la aceasta or5. ? 0 ajunse in mijlocul flucind fu alaturi se prince de viului, frina cu amindoua vislele, ,copastie, sucindu-i prova barcii la vale. dadu seama daca ea avusese o clips de spaim5. ; ii vazu chipul, in lumina lunii, ochii — ei se citea doar uimirea. — Buns seara ! ii spuse. Ana Odeta lasase vislele — ii era prizonieri. Raspunse, inca uimita, dar cu un glas impacat, fara impotrivire, ca cind intilnirea for ar fi foss .hotairita din vreme : — Buns seara ! El nu mai spuse nimic, incruci§a vislele de la mijloc, barcile ramasera lipite, ducindu-se la vale impreuna cu unarea trecura de Agenvie, lasara docurile in urma, o geaman ura luminoasa arata drumul vapoarelor, pe urma nu mai fu nici o lumina, decit a lunii. Era ea, totui nimic nu i-ar fi amintit-o, nu §tia pe care din ele, copila de ieri, femeia de azi, o cautase in aceasta seara. Abia dupa ce nu se mai vai.zu geamandura, o intreba — avu o clips teama ca saviqise o eroare : — Ma cunogi de mult ? Ea incuviinca din cap. Tremura noaptea era rece, umeda, iar Dunarea lungs, pustie. — F4ti to ? intreba el. Ea inclina din cap, iarai. El vru sa mai tie : — M-ai recunoscut ? — Da. — De cind ? — Din prima zi. — Dar m-am schimbat molt ! — Nu. S20
— Cum hi spuneam ?... iti spuneam SurioarI ? — Da. — Ctci ani au trecut ? — — Ce-ai ficut de atunci ? Ea hi lass capul in jos ; rLpunse tirziu, §optit : — $tii. Iii scuturI de pe umeri un fior. N-avea decit o bluza— §i pielea dedesubt. El o. intreba : — Ti-e frig ? — Nu. tirziu ? — Crezi ora, tirziu anul ? Nu intelese — ta'cu. Lumina lunii p5.1ise, intr-un nor alburiu ; in prova bIrcii, peste crqtea alt lumina, din apg, sau din Ornint. N-o vlzura — a§teptau, cu o spaima calc15., gestul urmkor ; putea sI fie acum, sau peste alta' viata — in afara timpului care nu mai avea ma'suri. Mrcile alunecau la vale, Wind in urma tablele de marcaj de pe tIrm — pima' ce in stinga, apele se la%ira, deschizindu-se spre gura unui riu. In acee4. clipI, mai devale, de dupa un cot ascuns de salcii, incepuzi sal apara., una cite una, descoperite pard de o cortina, lumini in§irate pe mal... Matei se uita la ceas ; drumul for Jura de patru ore — nu-1 maisurase. Era tirziu, erau departe. Avea sa ca dl frigul din a doua jurn5.tate a nop;ii, §i pe ea n-o ap5,ra decit o bluza — o sim%ea goa1s sub pinza care nu mai infltisa nici o pavka, impotriva frigului, impotriva bIrbatului. Acum ea recuno§tea locurile ; pins aici venise cu barca atunci cind plecase vaporul §i-1 urmarise, striendu-1 pe Meit in ne§tire plingind pe panouri. Nu se sperie, nu pa'ru nici mirata ; de tot ce urma, se va ingriji 135.rbatul : ii apartinea, ii era de mult destinafl, nu ficea patirn5., dar bola§tepte, cu genunchii-reci, cumunile • • ... nava s%-1 simel aproape..., Diritre luminile portului v5zut in fat5. se desprinse o constela;ie, firava ; plutea din jos, de departe. Limbajul ei 11 cunosc marinarii : doua lumini albe, una sub alta, iar mai jos, in Orli, verde §i row — remorcher ducind la deal convoiul de §lepuri. Un timp dupa aceea se vazu fumul, intinzindu-se in urma, pe linia orizontului ; curind se auzi ma§ina... 321
— Pune mina pe visla trage ! Ar fi manevrat mai usor dad' dezlegau ba'rcile, dar nu se indura sa le desparta", ele trebuiau s. rimina' unite, ca o. prefigurare a unirii spre care ii ducea 6.15toria aceasta. Se oprir'a la mal, sub o salcie ; vuietul crestea, abUrului, duduitul ritmic al imasinii, ‘f5.cind sa vibreze aerul si apa. Remorcherul trecu prin fava, radspindind caldura umedI a cazanului ; vazura pilotul la cirma, apoi se ivira si slepurile, pe trei siruri, inalte, fa'ra incardtural, acoperind cu umbra lor cerul. Miscarea convoiului era inceata ca a norilor albi care treceau peste lung. La urmal plutea stingher, pe sirul din mijloc, un slep alb, venit para. de pe alt fluviu, din alts parte a lumii ; prezenva lui Orea nefireasca" — nu era un vg de aburi, o inchipuire ? Nu se vazuse pins acum nici un slep alb pe Dunaire ! Se desprinsera de sub salcie... Salcia avea o dungy ide mil in susul tulpinei. Din doua misdri de visle. fura in pupa slepului, sub consolI ; nu-i simvi nimeni — cirmaciul privea inainte, pe sub perdeaua de fum care invelea convoiul. Matei impreun51 cele doua barbete $i le legs de un iner al cirmei. Baircile mergeau linistite, aMturi, carena urias`i domolea virtejurile pe care .le stirnea, departe, in fava, elicea remorcherului. Fata ttemura, ghemuits pe bane, cu genunchii in brave. Se. apleca spre ea, peste copastie, pins ce ii atinse uma'rul. Ea nu se feri, dar nu veni mai aproape. El ii cuprinse mina : era inghevat5'.. Ii privi ochii ; scinteiau de lumina si erau reci, lumina de la pol a feeriilor boreale. Trecu prin tot trupul ei un tremur. — Ti-e frig ? Clatina din cap ; mina ii tres5.ri. Pe-aici mersese, cu barca lega6 de plute, cind plutasul ii claiduse, din trais6, sa mInince. 0 mai induiosa milostenia lui si acuma, cind o alts foame iii surpa trupul. El ii cuprinse si-a doua -mina ; ii simvi dedesubt genunchii, dezveli%i in baitaia nopvii ; pielea ei nu se impotrivea s-o atinga, dar era necrezut de rece pentru o fiinva vie. Ar fi vrut s-o incalzeascI si nu stia dad are in sine atita Olclura . cita lipsea ei acuma, Se apled deasupra miinilor, incerd ciezmorveasca pielea, trimivind asupra ei, cu raisuflarea, caldura plIminilor, poate a inimii. Ea isi desprinse o mina, ara. hotarire ; dupal un timp o cobori, si cum el sttea aplecat, i-o puse pe umar. Apoi spuse cu glasul mort, faira nici o inflexiune : — Sal stir.... Te-am iubit de cind eram mica. 322
auzea glasul, dar el trebuia sal of le de ce it Spunea, $i urmase rairad nici o impotrivire, de ce 11 lassa incalzeasca genunchii, de ce ea ii Linea mina pe umeri. n-ai — Te-am iubit n-ai fi putut sal crezi, fiindca mai tirziu, cind am crescut, ma vedeai copilal. Dar to-am iubit, daca te-a fi iubit altfel decit atunci cind imi fIceai jucarii flu tii minte ? Mai am acum o p5p4a... — 0 tiu, am v5.zut-o. — Ai fost acolo ? — Da. — Gind ? — Aseaei. — $i-ai recunoscut-o ? — Nu din prima clips. — Pe mine... — Nu te-a fi recunoscut daca nu era pIpua. Ea 4i strinse umerii, elsufra incet, adinc, indelung... India geana a zilei clipea, incercind sal se desprinc1a din umbel. Pe malul cergalt se desluwa hala noua, cu zidurile albe, proaspat vadruite ; lucea acoperiwl de sticlal. stairuia, Se %ineau cu mina de scar5. ; sub bordaj noaptea nepatruns5: ; nimeni nu se trezise. Poate bItrinul o cauta de aseara, barca lui nu era aici — ea asculta pe apa., sal aucla daea nu vine. — Du-te ! zise. Se lumineazal de ziu'd'. Stateau in picioare, fata in fa0, fiecare in barca lui, dar ralmineau Inca unite. Cu mina liberal, el ii ;inea mina care nu era pe scars. Se sfirise duminica, veneau zorii zilei ide luni ; ce-aveau sal aduca ? Matei se apleca s-o vada ; in intuneric, obrazul ei era inghecat, ochii pareau impietri%i. — Daca nu te-a fi recunoscut, nu mi-ai fi spus niciodat5. ? — Nu. — De ce ? — $tii !... Nu aveam dreptul, nu eram eu ; poate speram ai.s5. ma gaseti singur, intr-o zi, ca pe un lucru pierdut. El nu ra'spunse ; se uita la o salcie de pe mal, profilata pe cerul albit — avea sus o dira de mil ; poate salciile aveau, la 0 inalOme, dire de mil. Iata pins unde crescuse apa anii trecuvi ; 323
Baca la primavara cre§tea tot atit, acoperea cala intreaga, pin5. sus. Ana Odeta §opti : — Acum du-te ; e tirziu. — Cind am sa te \raid ? — Oricind. — Diseara ? — In orice sears. — Sa te a§tept cind pleci de la spital ? — Nu... Ridica privirea spre el, §oval, apoi aaugal cu un glas rupt — Pepa a murit. — Cind ? Il privi lung. — Aseara. Si nici o lacrimal nu se desprinse din ochii reci, morci, ingrozivi.
La cinci si jum'atate rasarea .soarele–PinI atunci, Matei rarna'sese pe cala, in asteptarea zilei ; nu mai era destul timp pentru odihna $i nici nu-i sim%ea nevoia — o febra ascunsa it mina din urmad, un amestec de neliniste si fericire. $i deodata, in timp ce se plimba printre paturile de construc;ie, privind tablele, coastele, carlingile insirate intr-o simetrie ame;itoare, ochii ii alunecarl asupra solului si, hi lumina slabs a zorilor, descoperi Primul om care se ivi aici in diminea;a aceea fu, ca de obicei, Marchidan, in scurta lui veche de dimie. sur5., coborind faleza prin dreapta cazangeriei, cu servieta in mina. Era frig la aceasei si Matei n-avea pe el decit pantalonul de doc si calmasa subtire. Dind cu ochii de el pe neasteptate, Marchidan avu o tresrire. — Iertavi-ma, am intirziat ! biigui, in loc de buns ziva. — Cit e ceasul ? — $ase si cinci ! Asta inseamna ca" n-ai intirziat, ci ai venit cu cincizeci cinci de minute mai devreme ! Matei ii privi cu ra"ceaM, apoi, dupa ce soval un moment, II apuca de mina si-1 trase du0 sine. — Ia priveste ! zise, arkind cu piciorul o cra'paitura care se pierdea sub scaleuri. Nu era nimic alarmant in aparent'i. Marchidan nu in;elegea, ramase perplex — ochii apoi i se rotirI in orbite, neizbutind si exprime nici rricar nedumerirea. 325
— Ce-i asta ? continua Matei, tiigindu-1 dupa el in lungul cra'Oturii. Inginerul ridica din umeri. — N-ai vadzut-o pima acum ? — Nu... Nu se bags de seams. thige dupa' el un aliat Il trase mai departe, cu impresia mort inaintea ba"tniei. — Nici aici ?... Nici colo ?... Erau cralpalturi multe, dar mici, • abia pornite, care n-ar fi pe nimeni. Matei se uita in ochii inginerului — apa goals, nu exprimau tdecit stupoare. Apoi ii intoarse spatele, urcal faleza pe poarta ciocani la up lui Donos, aproape cu furie ; in fugal, ar fi fost timpul s'a se scoale, avea nevoie de el, se simtea altcuiva nu-i putea marturisi teama, fiindca se amesteca nindu-se, in ea o slThiciune a firii, neintilnita pina acum. Se surpase ceva in el, parca prevestind surparea calei. Inaintea unui sfat tehnic it trebuia un prieten, sa nu se sfiasca de el, sa i se poata', inratip nepreacut, cu toata mizeria inimii. Soarele se strecura printre plopii care margineau curtea cerul se umplea de lumina. Amintirea nopcii, coplqitoare, se destrImase inainte de a o fi supus raciunii — putea sal fi fost numai o inchipuire — ra'rrisese numai frigul in trup, it sim;ea chiar acum, chid it invaluiau, calde, primele raze ale soarelui. Da, poate fusese un vis, dar de o pregnanva istovitoare, cit nu poate avea realitatea cea mai vie. o data — nu raspunse nimeni. Abia dupa citeva clipe de ateptare it vazu pe Donos, venind de la c4mea, cu prosopul pe umeri. — 5ase la unu ! striga el, cu o satisfac%ie atenuata de buimaiceala somnului. nici macar Era rezultatul meciului de ieri. Matei uitase, nu ce echipe se infruntaseral ce leOturi afective avea Donos cu inIntra du0 el in odaie se awza pe un scaun, lingI masa pe care se vedea o farfurie unsuroasa, cu resturi de slInin`i, risat5.1 de Coco, care plecase de cinci minute la gars. — Donos, avem o incurcItursi ! Se stalpinea, nu voia arate nelin4tea, dar zadarnic ; is tremurau, nervos, miinile. In loc de raspuns, Donos 11 privi cu luare aminte. — Ce-ai gcut asei-noapte ? 326
Prea bine dispus ; desigur ii priise ziva ,de ieri, drumul la Bucuresti, schimbarea atmosferei, stadionul venise obosit, dar cu aks obosea1.5.# decit a sa'ptminii, si pe lama dormise bine. Matei nu se mai stIpini ; it enervau si buna lui dispozi;ie, si intrebarea. Btu cu pumnul in mass, ficind sa sara farfuria : — Treaba mea ce-am fIcut ! M-am imbaitat, am umblat razna prin oral, m-am scIldat in Dun'are, ma priveste ! Dar la ora cinci eram pe cala. — Prea devreme ! — Atunci af15.1 ca se intimpra o nenorocire ; au al:arut cralp5.turi ; cala nu vine ! Donos lass pe masi pieptenele de aluminiu 'cu care isi descurca parul ud, aruncind strop' in jur, si se aseza in fava lui, pe celnalt scaun. — Esti sigur ? Ii pierise voia buna ; Matei it privi nelinistit — naidljduise sa gIseascad un om care s5.-si pastreze firea, avea nevoie de el .mai mult ca oricind. Esti sigur ? repeta Donos. — Vino si vezi ! Urfri% o fa.icere — se priveau, faca o miscare, parcas lovi%i amindoi de paralizie. TaIcerea nu dura mutt. indat5.1, fava lui Donos se reinsuflevi. — Vino ! zise el, ridicindu-se de pe scaun. In primul rind trebuie linistim oamenii, evita.'m panica si descurajarea ! Dar vestea se dusese mai repede decit si-ar fi inchipuit oricine ; 11 intimpina pe muncitori inainte de a ajunge la poarta santierului, trecea printre ei; lassindu-i za1Ocivi in mijlocul soselei, Si isi continua drumul... Dupa plecarea lui Matei de pe cala, Marchidan rImase singur ; mai era timp pins sa' vina muncitorii. Perplexitatea nu-i trecuse nici dupa o jumaitate de ora", cind ap'alru maistrul Golgota, cu nuielusa in mina si cu o scobitoare in gura. — Ce faci, tovalise Iani ? Inginerul nu rispunse ; privea z5.0cit cala. Pe urma biigui : — A fost aici tovatisul director... Maistrul Golgota se posomori —ridica o sprinceana. — Asa de devreme ? Si deodata, urilthind privirea nauca a inginerului, descoperi Citeva minute mai tirziu era in cabina telefonului... .327
De la telefon, maistrul se intoarse pe calg. Marchidan 1§i detria hirtiile, revi§ertase con;inutul servietei pe o mass plianta zuind in gind planul de lucru al zilei. iei adio ! Vezi astea colea ? Nu — Tovargw Iani, po%i §tii ce sint ! Intreabg-1 pe nen-tu Golgota, cg a va'zut multe in via;a lui, cunoa§te Dunairea ! Cala se surpg — adio ! Am spus eu, dar n-a vrut sa" ma creada) nimeni ! S-ar fi spus ca 11 mul%umea nenorocirea, ceea ce n-ar fi 135.nuit nimeni, chiar cei care n-aveau prea multg incredere in el, socotindu-1 ca nu-i decit bun de gurg, §i &A in tot ce face urmgreste doar sa se puns bine cu muncitorii. Marchidan, care se uita la el impietrit, vku pe chipul lui un fel de rinjet §i it cuprinse o spairda nebunad. Dar numaidecit maistrul 1§i lug altg fizionomie, umerii i se Usarad in jos, ochii i se intristarg ; prea doborit... Veneau primii muncitori, dinspre ateliere, cu uneltele pe umeri. — Noroc, tovar4e Golgota ! Maistrul pocni ,din mgsele §i claiting din cap, plin de amgrIciune : — Noroc ca gsta sa aibg burghezo-mNienmea ! — Dar ce s-a intimplat ? — Se surpg cala !... Oamenii se opreau, cu ochii in soare, asau uneltele jos. Era atita lumina pe can% cg nu se vedea Durrea. Vestea se duse, prin grai direct, sau pe firul telefonului, ping umplir intregul ora ; inainte de a se face ora noug, se §tia cg la $antierul naval Victoria se intimplase o nenorocire... $i era de neinceles ca in acest timp cala continua sg straluceasc, parca festiv, in lumina soarelui.
PARTEA A TREIA
S
eptembrie, pe Dunare — cer de opal, zari de aur ; peia grele. Plesc frunzele arborilor sajul iii pune giuvaeruri patinate la °imp, la deal, in padure —salciileramin verzi, despletite impudic in marea lumina a zilei, pregatind para. o noua germinatie, Doar stuful se ingalbenqte, in josul tulpinii, ca'cina milenara, ca'pa'tind, la baltaia vintului, o sonoritate mature, in vreme ce virfurile, iimase la aU virst,a se leagana nqtiutoare, in ritmuri de barcarole. In desiwri, pa/sal-He calatoare inspec-. teaza penele, preOtindu-se pentru lunga nav igavie transmediteranean5... Pe urine, in salptamina de la sfiqitul lunii, toamna se arI mqte deodat, zimbind obosita, ultima oars, ca fetele care yin din balta arse de soare. Acum nu mai sint departe ploile, care vor sOla vor cocli arama, dindu-i tente cele din urma pojghi%e de aur vinete, mortuare... aur, Era abia inceputul lui septembrie, amestec de opal intr-o nemaipomenita lumina. : toTi sau nimeni !... Cine stirnise panica ? Nu se Dar la sosirea primului-secretar al judevenei, cind vestea proastai continua s'a bata' drumurile, se facuse ordine in antier ; Donos, pamintiu la fa0, trecuse vijelios printre muncitorii derutavi — La lucru toata lumea ! Cine nu-i la locul lui de munca in cinci minute se face vinovat de sabotaj ! Nu-1 vazuse nimeni pins acum atit de aprins, ridicind glasul cu atita asprime — nu-i era aka nici firea, nu-1 ajutau nici plaiminii. 331
Du pa citeva minute, incepuse sa se audi huruitul atelierelor, bu§iturife tablelor la cazangerie, suflul aspru al forjelor §i rapaitul ciocanelor pe carA. Maistrul Golgota continua indemnul lui Donos strigind, sa-1 auc1a toata lumea, la intirziacii care forfoteau printre ateliere : — La lucru, tovar'Ai ! Fiecare la datorie ! Ei drIcia dracului, va speriavi ca muierile ! Oamenii munceau ara sa incelea0 nimic, fira sal tie ce se pune la cale in biroul direc%iei, unde aflaserI consatuire. Dar era limpede ca lucrurile nu mergeau bine, dad venise insu§i primulsecretar al jude;enei ! — Aveci rndare ! 0 sa afla;i indata hothirea ! Pina atunci, fiecare la datorie — ca pe Titanic ! In acest fel, agitat §i plin de hofirire, iii indeplinea maistrul Golgota misiunea ; lipsea de la consfituire, primise sarcina sa stea intre oameni, indemne §i sa lini§teasa spiritele. Se ca are cuvint in faca muncitorilor — muncitorii ii ascultau, fiindca fusese cu ei totdeauna. — Ca la razboi, tovara'i : executa toad lumea nu cricne§te nimeni ! Sintem muncitori, ne facem datoria muncitoreasca pina la ultima raisuflare ! Unii ii priveau chiori§, erau nervo§i, parc5 sim%eau ca vorbele lui nu porneau tocmai din inima, se ascundea in ele o fAtIrnicie pe care o descopereau prima oar5'. ; i-ar fi dat tuna in ceafa de taur, dar nu se puteau pune in raspar cu multimea. Maistrul Golgota 4i continua turneul, trecea printre oameni plin de fratemitate crq-. dna', ca Isus Cristos in spinarea asinului... Mai nimeni nu in;elegea cum de putea sa se traga un rau a§a de mare de la n4te cr'Apkuri ondula%ii marunte ale solului — ridicau din umeri... Cite unuia ii ardea de gluma : — Pai sa vezi ce zbircituri are soacrI-mea ! $i n-o mai is Duna'rea ! In acest timp, primul-secretar Stoian §edea prIvalit intr-un iqisera : fotoliu din biroul direcciunii '• Orea ca doarme. Matei, Donos, inginerul Dutchievici ; Marchidan ii urma, cu servieta in mina, fara sa inwleaa nimic, uitindu-se la to;i pe rind, in ne§tire ; se pricepea la conducerea fabrica;iei, avea spirit de orenergie, dar nu cunoma de loc natura solului — deganizare geaba ii cereau parerea... Revenirl dupa mai bine de o ora. Se %ineau dupI Dutchievici, care cercetase impasibil incre%iturile pamintului §i direc;ia cra'pai332
turilor, trecind printre paturile de construc%ie, unde acum se lucra in ritmul de toate zilele, decit ca nu vorbea nimeni, afar de maistrul Golgota, repetindu-si indemnurile. Apoi inginerul-sef se desprinsese de ceilalci, iesise din curtea §antierului prin gardul de sirmI, urmase malul Dudarii pins aproape de cotul Silvana, unde it oprea o Cind se intoarsera in birou, primul-secretar nu se miscase din fotoliu. $i iata ce spuse Dutchievici, ca urmare a cercetarilor : — Simptomul e clar : stratul nisipos a marcat o alunecare u§oarai, ceea ce dovedeste situa%ia instabial a calei. Matei isi mu§ca buzele ; sthea in picioare, in spatele biroului. Nimeni nu se asezase, in afar de inginerullef, care ocupase al doilea fotoliu si vorbea cu o liniste aproape neuman5., ca $i cind nu si-ar fi dat seama de gravitatea imprejur5silor $i ar fi ignorat prezen;a secretarului. Acesta asculta, posac, cu ba'rbia ra'sfrinta peste guler, flra arunce o privire. Marchidan ralmalsese ling usa, ca un nepoftit, servieta in mina". Donos, la fereastra, se uita continuind afara, in curtea §antierului. — Sinte%i satisfacut ? it intrebI Matei pe Dutchievici, nestaaceasta iesire, parca ignorind §i el prezen;a secretarului, care continua si dormiteze in fotoliu. — Satisfacut ? De ce ? — Fiindca triumf punctul dumneavoastra de vedere ! — Intii, acest punct de vedere n-a fost numai al meu ; si-apoi, o nenorocire nu-i un triumf pentru nimeni ! — Ba da ! Pentru dusmani ! — A§ in;elege, dad nenorocirea ar fi provocata de ei ! — Iata aici, continua Matei, avizul comisiei de geologi a ministerului ! Ce i-a putut determina sa iscaleasca o asemenea hirtie ? - Multe ! raspunse Dutchievici, ridicind din umeri. Ignorance, grabs, neglijenfa... A$ putea adauga, eventual, chiar dusm'inie. Eu unul cred cal mai degraba a fost vorba de o slabiciune in fava persuasiunii. — Sinte;i inginerullef al §antierului ; datoria dumneavoastra era si tined seama de realitate §i sa mi-o semnala%i... — V-am semnalat-o !... Dar orice argument ar fi fost zadarnic ! Dumneavoastra aveati o intenvie prestabilita, pe care n-ar fi putut sa v-o zdruncine nimeni. Vroiavi — §i inveleg ca trebuia — sa salvavi §antierul... 333
Donos, care pins atunci statuse nemiKat la fereastra% intoarse capul, fira nici o tresairire, doar cu o uwara expresie de mirare, §i raimase cu ochii la Dutchievici, de parca discu%ia incepea sa-1 intereseze abia acum. — $i-apoi, continua inginerukef, punctul meu de vedere, deli credeam in el, putea fi o grewala'. Nu 1-am sustinut mai mult, ca sal nu devin cioclul Corect, in acele imprejthiri, era s51-mi dau demisia... arunca doar o privire, in Primul-secretar deschise un ochi aparenfi nepastoare. la un moment dat... ar putea sa fie — Dar m-am gindit nevoie de mine. — $i-atunci, care-i pa'rerea dumitale ? se auzi deodata glasul gros al secretarului. — Pa'rerea mea este ea situa%ia poate fi remediat, raspunse Dutchievici. Stratul nisipos s-a m4cat, s-a produs probabil o infiltratie din girla Silvana, dar shit sigur ca n-o sa alunece pinI la inundatiile de primIvarI. Uitind sa se stapineasa Matei ridica brgele, intr-un gest de nerndare : — Pentru not e totuna dual are sa alunece la prima'var, sau miine ! — Nu-i totuna ! Pinal atunci ar fi timp sa se is unele m'asuri de ap5rare. — Ce ma'suri ? — Sa se consolideze cala. Sal se bats piloci, care sa strnata stratul nisipos, 04'1s in argils. Propunerea lui Dutchievici aducea o raze de lumin, care insa se pierdea intr-un ha.0 fara fund nu se oprea pe nimic. Matei se awza pe scaun, cu bra%ele risate, flea deasupra cristalului. NTzu cu inchipuirea pilocii, mii de pilo%i, adu§i cu trenul, desdrcaci, rostogoli%i pe cala, ascuOii cu topoarele la un cap, la cetalalt incercuiti cu fiare... Sute de oameni, zeci de sonete, in§irate $i in ce capitol se inscria aceastI cheltuiala de-a lungul ? De unde se luau banii ?... Desigur c5.1 din fondurile de investi;ii pentru constructia antierului ! $i-atunci ce rost mai avusese zbuciumul §i strIdania ?... • Le fel gindeau to%i, in afar de Marchidan, care n-avea loc in cap decit pentru nedumerire teams. Mii de pilovi, muncI titanic §i absurdal, fiindca dupe lansarea vaselor, cala, consolidate cu atita sudoare omeneasca, tot nu 834
putea sa ralmina definitive... Pilo%ii !... se gindea Matei. Ar fi apairat ei oare antierul, sau ambi;ia lui personal. ? Cu mii de ani in urma, mii de robi udau nisipurile dewrtului cu sudoarea lor, ca sa ridice piramide in cinstea faraonilor... — Nu-i o soluTie ! mormai primul-secretar Stoian, infundindu-i mai tare filcile in guler. Matei I i rasa'. umerii in dos cu descurajare : copiii ! — Intr-adevair, nu se poate ! Ar ride de not Inginerul Dutchievici flcu un gest de neputinfl ; in ochii lui se citea o sincere' consternare : — Atunci nu ramine decit solu%ia iniTiala, a ministerului : sa se demonteze vasele... — $i sa desfiinam antierul ! Nu ! Acum nu mai sint patru pe card', ci zece ! izbucni Matei, izbind cu pumnul in cristalul de pe birou. Primul-secretar palrea ca nu auzise izbitura ; nu-1 tulbura nici glasul lipsit de stapinire. Mormal, cu o voce care, deli posacl, raminea blajina : — Dace nu sinteTi in stare sa va descurcaTi, am sI va ark eu drumul ! Apoi se mica nervos in fotoliu — in realitate iii eiuta o poziTie mai bunI — ada'uga'., acum cu desturi asprime : — Dar voi ce hram ;ine%i aici ? (Se uita la ceas.) A%i pierdut doua ore ! Urma o t.cere dupe care se auzi glasul lui Donos : — Nu exists decit o solu%ie, singura care ne-ar sta bine ! In afara' de secretarul jude%enei, intoarseri to%i capul spre el, cind nu auziserI bine. mai degraba intrebaitori decit surprimi, ca —• Tovara'w Dutchievici, continua Donos, cala va Tine pins la prirnvara ? — Da ! Cu condi%ia sa fie secata girla Silvana. Mici deplasairi pot sa mai survin, dar fairal insemntate pentru activitatea santierului. Dizlocarea se va produce, probabil, o data cu revarsarea Duna'rii. Ucu un pas inainte : Donos se desprinse de fereastrl — Atunci vasele trebuie sa fie gata inaintea revairs'irilor ! Primul-secretar se ridica anevoie, sprijinindu-se in braTele fotoliului. — Asta-i solu%ia, tovara'0 ! SoluTia coniunis6 ! Donos a spus o vorb5. frumoas : singura soluTie care ne seal bine !... Ma duc, nu-i nevoie sa ma conduce%i. Ita'mineTi chibzui;i, nu v51. zorqte 335
nimeni, dar toate si fie organizate pini miine ! (In dreptul lui Dutchievici se opri.) Dumneata suferi de immI ! Ceilal%i nu auzirI — toate in ultima clips se petrecurI cu o mare repeziciune. Pins sI se dezmeticeasci vreunul, primul-secretar era afar — trintea up ma§inii... Umbra se abaituse de la fereastra era ora douIsprezece. Marchidan ie§i, urmindu-1 pe Dutchievici — aveau de facut calcule impreudi. Dupa plecarea lor, Matei ii privi pe Donos cu ochii ro§ii, ca dupa be%ie. In sufletul lui era un amestee de bucurie §i teams, de parca ei doi ar fi fost supraviecuitorii unei explozii. Apoi zise, cam stinjenit, ca unul care provocase detunitura : — A dracului treabai, Donos ! — Da de uncle ! — Haide, si nu ne tmbatsm cu apI goals ! N-o sa fie lucru de glurra ! — Nici nu-mi plac glumele !... Matei i§i fred ochii cu pumnii. — Ca &A-0 spun drept ceea ce gindesc, ar trebui sai las altcuiva conducerea §antierului ! — A, nu ! protests Donos. Mai intti incurcIturile ! — Tu le-ai rezolva mai u§or ai fi un director mai bust decit mine ! — Nu !... $i am de fa'cut altceva ! Haide, scuturI-te pu%in, a trecut greul ! Vreau and hotkirile ! Cum staltea in picioare, Matei i§i apleci ochii pe cristalul biroului, tai vaizu chipul, nelimpede, it stralpunse cu o privire ostila'. RImase aka citeva clipe, apoi, cind se uitI la Donos, avea alts fizionomie : — La doua, cind vine Dutchievici cu analiza orelor, sa fii aici. La §ase, Golgota ss convoace comitetul de intreprindere ; o sa' cheram §i §efii de ateliere, §efii de briga'zi §i de echipe. N-a§ vrea sa lua'm pe nimeni de la lucru, dar inainte de ora §ase seara, cind crezi ca-i mai bine, va trebui sal aduni comuni§tii poate ca ar fi de ajuns o jumkate de ora. Sintem o sua §aptezeci — propor;ia e foarte buna. ; fiecare dintre not va lua in grig cite trei din ceilal%i oameni. Miine pins la print, vom raporta tovara'§ului Stoian iar miine seara, adunarea intregului §antier, pe — Bine ! incuviintI Donos. 336
— Nu-i bine ! Prima ma'suil, de luat astaszi, acuma, inaintea orieirei hotariri definitive, este sal facem o nou expertiza a calei. Dad am grqit la inceput suspectindu-1 pe Dutchievici, am grqi ind o dat51, daca ne-am bizui numai pe el, Fla sa mai intreba'm pe nimeni ! — Am s'i-1 chem pe Barba Nicola ! — Ce sfint eista ? — Un bkrin de la Ca'pita'nia portului ; nu-i geolog, dar cunoa§te Dunrea. Putem sa ne bizuim pe cuvintul lui — atit ca n-o sa ne dea hirtie la mina ! cheia de — Ai vazut ce valoare au hirtiile ! $i-acum, la odaia to ; vreau sa dorm o ora. Cind Matei deschise usa, secretara iewa din biroul celalalt, le§oldurile. Se inro§i, sfioas, ca o copia. — Tovarawl Con%u e aici ? — Este, tovaii§e director ! Pe urma ei am5sese o diri de parfum, care ducea, ca un reper material, 011s la biroul lui Ilie Con%u. Acesta se ridid in picioare, fisticit, §i deodatas se inrop mai tare decit secretara. Pa'rul lui gnbui, pieptal.nat lips, cu drare, era u§or intr-o parte, dar Matei nu Vigl de seams. In schimb, observa ca Ilie Con;u era imbralcat cu multi ingrijire, avea un costum nou, bleumarin, cu braclulevi ro~ii, alckuind vagi dungi verticale — stora pe puncte, cam grosolana, dar frumos calcael croitI bine. Umga albastri, de zefir, .era foarte curata, u§or apretata la guler cu cravata roie, de mai.tase irtificIala, intregea costumul intr-un ansamblu plalcut, dind impresia de buna'stare §i de mulcumire. — Ce aceai, tovaii§e Concu ? Intrebare puss in loc de buna'. ziva ; ftia ca Ilie Concu acea daca nu venea, incurcat, sal the ceva de dimineava pins seara, .ceara vreo Mmurire, insemna cal muncile lui merg bine. — Ce sa fac, tovara§e director ? ra'spunse administratorul, dupa ce-i trecu fisticeala. Caut urma vulpoiului ; pe unde scoate ca unde le duce §tim acuma. Pe birou, in fava lui, zacea un malar de fracte cu adnotri pe margine, linii, semne de intrebare trase cu creionul row, opera lui Coco, sau a lui Mititelu. $i Ilie Concu iii batea capul cu ele... Treburi ma'runte pe linga primejdia care pindea cala ! ToatI aceasta diminea0, cind fusese in joc soarta §antierului, administratorul iii vaizuse netulburat de gospodIrie. S37
— Dumneata n-ai intrat in panics ? intreba Matei, mirindu-se cu intirziere de indeletnicirile netulburate ale colaboratorului. Acesta se uiea la el cu ochii lui albastri, plini de uimire : — Adica de ce ? — Nu stii ce se intimpla cu cala ? — Ba stiu ! Zvonuri ! Uneltirile dusmanului ! — Uite cal nu-i asa ! 0 s-o is apele, la primIvara, se •duc slepurile pe Dunare ! Nu-s zvonuri ! Ilie Concu clipi din ochi, neincrezaitor, apoi zimbi cu bonomie si zise, far51 sa stie nici pe departe ce se discutase in biroul acum citeva ore : — Las' ea le terminn mai devreme ! In anticamera, secretara isi improspaitase parfumul. Aspirindu-1, Matei 11 simvi paitrunzindu-i in dad, ca doua fire urzicatoare, ducindu-se pins in creier. Se legalnal pu;in, i se paru ca din cauza parfumului, dar isi dadu seama ca era incordarea, oboseala, nesomnul. La poarta se opri, nehofirit si, fira voie, ochii c5.utara panoul cu fisele de pontaj ale muncitorilor, nu stia in ce scop, pins ce in coloana salii de trasaj descoperi bucata de carton alb, pe a eirei margine vizibila scria, cu litere cite%e, ca de tipar : Ana Gheorghi. Unde putea sa fie ea acuma ? Oare ii spusese o vorb51 destul de calda si de Win& in clipa despairvirii ? Poate cal nu ; it zguduise mirturisirea ei, aminafi pin' la urna, si-acum it ravasea gindul ca ea o aminase fiindc'a altfel nu s-ar fi implinit noaptea aceea. Nu indeizni, in prezenva portarului, sa punI mina pe cartonul care purta intimplare citeva fise numele ei si-i urmarea pasii zilelor. de pontaj, le cercet5., distrat, flea sal le vada", gindul fiindu-i aiurea. In sfirsit, intinse mina spre cartonul care-i ardea privirea. — In cite sintem asta'zi ? — In treisprezece, tovaeise director ! Ea venise, flea intirziere, la ora sapte farad opt minute — ceasul de pontaj punea mairturie. Deodata ii pieri si oboseala si somnul, i se inviorI intreaga trupul si sufletul, se regaisi odihnit si Nu indrazni sa se duca de-a dreptul la sala de trasaj, se sim%ca $i peste mai mic decit ea in aceast4 clip& Merse pe malul privi apele cenusii, cu valuri largi, domoale, miscarea de pe ducindu-se in jo$, intr-un ritm calm si legainat care-i alina inima. Le privi indelung si nu se mai temu de ele ca in zorii zilei, cind le vaizuse cu inchipuirea infiltrindu-se pe sub pa'mint si surpind malul. Umbra unui nor lung, lizle%, intuneca valurile, dar pe urma soarele 338
it rupse, si fluviul se lumina, stiilucitor, de la un mal la altul, pins in departare. $i deodata Duna'rea, fosta dusmana, i se lipi de mina, fundca ii legainase in ritmul ei neasemuit noaptea de dragoste, facind-o altfel decit pe-a tuturor oamenilor. Dar totul ii fu mai aproape, peisajul si viata, tarmunle, balta, salciile, muncitorii care minuiau jos ciocanele. $i asupra tuturor, plutea, irizata, imaginea acelei fiinte a ca'rei amintire si-a ca'rei prezenta prelungita de peste noapte it invaluiau intr-o calclura mai mare decit a soarelui. Ea se of la intocmai in locul unde se astepta s-o vada, la capaa pe liniile care In a tisau prova motonavei. tul plansetei, aplecat Nu se apropie •de ea, ramase la citiva pasi de usI, cum ar fi inspectat sala in ansamblu. Era cum o stia din zilele celelalte, numai cal avea p51.rul legat intr-o basma cenusie, in locul celei albe, prea luminoase pentru ziva de doliu.. Kreis nti mai venea de citva timp, era plecat la Bucuresti pentru examene. Ea lucra cu altoneva acuma, un baiat plIcut la vedere ; le sttea bine impreuna, harnici, indeminatici. si tineri, lucrind umar la umar. Ii urmari mult timp, uitind ca altii ar fi putut descoperi aceasta statornicire a privirii. Bags de seams indata ca trasajul it conducea ea acum, indemnindu-si cu o energie gingasI si discreta colaboratorul, isi aminti ziva cind venise, atit de vajnica si de spenata, cearl mutarea de la magazie. Iar acum, miinile ei, 6rora abia putea sal le stIpineasca tremurul in ziva aceea, c•! miscau de-a lungul sipcii, trIgind liniile cu siguranta celui deda t mult timp meseriei. 0 trimisese aci nu din incredere, mai mult din curiozitate, sau... Nu ! HotIritor fusese indemnul lui Donos ! "Mut, infrinat, Onditor, si totusi mistuit si el de o flacadri interioara — altii poate o ignorau, Matei ii simtea cndura — cu ce instrument al mintii judeca Donos oamenii ? Lumina rasfrinfa din planseta verzuie ii dIclu dupa un timp putina ametealad, urmarea nesomnului, deli nimic din el nu araita nevoia sa doarmad, nici trupul, nici creierul, nici inima, pe care si-o auzea baltind, stlatoasa si tirtha. Dar o parte a fapturii lui, imateriala si totusi miscindu-se ca o fiint`i vie, se desprinse din sine si aluneca pe planseta, ping la marginea cealalea. a salii. Acolo ingenunche, in fata fetei care statea si ea ingenuncheatai pe podele — si se privirl. Ea tralgea o linie 5i, purtindu-si bratul in lung, cu miscarea armonioasa a virtuozului care conduce arcusul viorii, parea ca ii contureaza lui, dezmierdator, grumazul 5i umerii... 399
Deodaa se acu intuneric. Matei nu mai vazu nimic, iimase Boar cu senza%ia mingiierii, ca-i a ei tot4 nedinduli seama de unde vine... Se dezmetici — era tot linga — sub privirea pe care ea o indrepta spre el, din depairtare. Podeaua se legaina inca, uwr — avusese o clipa de amecealL Intunericul disp5.ruse din jur, se vedea soarele intrind pe ferestrele largi dinspre Dudire, dar ochii ei erau mai stralucitori decit lumina zilei. sim%ise de mult, desigur, din clipa cind intrase — privirea nu lndraiznise s-o ridice decit acuma. Nu rImase mult aka, in schimb, cele citeva clipe cit se privira, Matei putu sa citeasea in ochii ei tot ceea ce ea nu avusese timp curaj spun aseara.. Noaptea care acum, ziva, amintrecuse nu fusese nici minciun5.1, nici amgire, a tirea ei se limpezea, intr-o sonoritate
Magi seara, dup5.1 lucru, intreg antierul era adunat pe malul Dunairii ; numrul muncitorilor crescuse acun'i, dep'i§ea oameni n-ar mai fi ineaput in hala cazangeriei... mia — Pe varangele unui l,ep se puseserI scinduri, improvizindu-se tribuna la care urcar5., fiecare pe unde se pricepu mai bine, Conduaproape intreg cocatoni §antierului, biroul organiza;iei de baza mitetul de intreprindere, cu top' peste dou5zeci la num5.r. Scopul adunairii nu mai era un secret pentru nimeni ; ce fusese mai greu se acuse pin5, acuma. Telul urma'rit se $tia, se discutase, in. sinul echipelor, prin ateliere : sa se scurtezc timpul de lucru, prin metode noi, prin o prega'tire mai bung, prin eliminarea erorilor, a timpilor morei,. prin inova;ii, prin ce-o putea fiecare... Oamend primisera 15munri indemnun, mai iiminea s5. se rata ice hotaririle §i angajamentele, in auzul tuturora... Era altfel atmosfera decit la prima adunare, de cind trecuserai numai trei luni de zile — fiindea era altul §i antierul. Cu toata situaeia ingnimitoare, oamenii nu se temeau ; aflaseii c5. nu li se cere altceva decit . arate puterile. Asta dorised totdeauna, cei cei tineri, fiii: Plutea asupra for o veselie puein aspr5, pueinaj teams rece la unii, grija sa nu. iiminas in urma altora, acinduli numele de rupne.. Nu porneau nici la glume, nici sa joace la hors. Cele o sut5. treizeci de mii de ore de lucru cite mai ii.m5sesera la fiecare §lep, dupas norme, trebuiau reduse aproape la jumaItate, ca toate vasele sa fie gata in ziva de 20 februarie, inainte de data cea mai timpurie cind ar fi putut sa inceap'i dezgheeul §i crqterea 341
Mulvi dep5.sisera si pins acum normele, dar nu cu un procent atit de mare. De data aceasta se cerea mai mult, si nu doar din partea unora, ci a tuturora... Amurgea repede ; la sapte $i jurratate se aprinserI luminile pe stilpii care impinzeau cala. Decorul se sterse in umbra, malul Dunani, salciile ramasera doar oamenii, in jurul tribunei, inghesuici printre tachelaje, coco%a;i pe slepurile vecine. La opt si un sfert rasari luna. Pins sa se ridice sus si sa arginteze apele in zare, izbucnirad chiuituri, ca la hors, se aprinsera toile improvizate cu ce se gsea la indemina, hirtie de ziar, mIracini a uscavi, gateje, imbiba%i cu smoaa. Ilie Con;u, gituit ,de gulerul prea strins si aspru de la scrobeara, striga desperat, din marginea tribunei, gata sa cacra in fracarile miscItoare : — Paza contra incendiilor !... Unde-i echipa de pompieri ?... Aveci grija, tovaraisi ! .In lumina becurilor si-a torvelor, cala parea o pi* cuprinsa de ritmul unei petreceri populare. Adunarea, care %inuse mai mult decit s-ar fi asteptat oricine, se sfirsea in aceasta veselie, cea mai molipsitoare dintre sfarile de suflet ale oamenilor. Alma o jumaitate de ors mai tirziu plecau ultimii de pe cala. In urma tor, Ilie Con;u, raigusit, cu cravata slThita la gait, cerceta urmele torvelor, printre tachelaje, sa vacra daca n-a limas vreun taciune. — Cind to bucuri prea mutt, atunci vine nenorocirea ! zise, in incheiere. Dar cind se uitain jur, nu mai vazu pe nimeni care sI-i auclI mustrarea ; ultimii oameni urcau malul. Matei se strecuei spre poartI, in mijlocul mulvimii ; cum in curtea santierului nu era lumina prea mult5, iar oamenii discutau intre ei, cu aprindere, pare-se nu-1 recunoscu nimeni. Ajuns itn sosea, se desprinse de. inghesuiari si, in loc s-o is spre oral, la fel ca toatI lumea, porn' de-a lungul gardului de sirmI, spre cimpul pustiu, unde se intindeau N-ar mai fi fost in stare sa" schimbe o vorbI cu nimeni, nu-si mai sim;ea trupul de oboseari, in git pard i se adunase praf, uscindu-i coardele vocale — era la cap5tul putenlor. De dota zile nu avusese o clips de odihnI : discu%ii tehnice cu ingineni, consfatuirea cu comitetul de intreprindere, prelungita peste .toate limitele de — sedima presedinte, maistrul Golgota, cu intreban obtuze si comunistilor, rapoarte de intocmit, pentru minister si pentru Jude342
ceana de partid, za0zuirea girlei Silvana, scosul apei of are din albie, cu motopompele, cu pompele de cu galecile — munca a sute de oameni. Apoi adunarea santierului, terminate abia acum, trei ore de vibra;ie continua care ii secatuise ultimul izvor de putere, lasindu-i in trup, in creier, drojclieviscoasa si cenusie... Merse asa pina la colvul gardului, singur, in timp ce glasurile oamenilor se pierdeau in urrra, si de ma, pIrisind soseaua, porni printre balarii, pe marginea gra'Ainilor de zarzavat, indreptindu-se sere Dunare. Luna, riclicata peste salciile negre din vale, isi trimitea razele piezis . asupra cimpiei, lungind fantomatic umbrele arbustilor si ale balarnlor. Vuietul orasului nu ajungea pins aici ; doar .huruitul concasorului, la fabrica de ciment, aspru, dar egal si statornic, inabusit de ziduri si de depairtare, stabilea un fundal de sunete atit de monoton, incit prea na'scut in adincul .urechii, nu venit din afaii. Pe cosul cazangeriei, unde lucrau echipele de noapte, ieseau scintei rare, din cind in cind, si se pierdeau pe cer, prea nosh ca sa pare inrudite cu stelele. Un vapor fluieri in port, gros, rIgusit, ca mugetul unei dihanii disprute astzi, din prerstorie — sunetul acesta, cunoscut de atita vreme, lui Matei ii umplu sufletul de dureri molcome si blinde, care uneori, in chip ciudat, o data cu triste;ea i;i stirnesc dorul de lume si credinca in fericire. Indata it stra'b'itu o inviorare, parca o briza proasOta sr plrra de miresme ii invalui inima ; pasii se mariii de la sine... Nu avea o invelegere, nu schimbase cu ea un cuvint, de luni diminea%a, dar racaliduia, era sigur in unele clipe cal it asteapta jos, la gardul santierului. Dupe doua sute de pasi se vazu Durarea, luminati de lung. 0 salcie stufoasI intuneca varmul. Era salcia sub care se ascunsese Cocos intr-o sears, amarit de lume, rozindu-si incet si curajos necazul din inima. Aici lasa Ana Odeta barca, de cind imaistrul Golgota nu-i mai &i.dea voie sa intre in santier pe de vale. — La poarel, tovara'sal, ca toata lumea ! Ce, crezi cal dace ai ochi frumosi po;i sa faci cum ivi place, ca reginele ?! De atunci, fata venea cu un sfert de ore mai devreme ca sa ajunga la timp, ocolind santierul. $i-n sears aceasta facuse acelasi drum, prin gradinarie, iesise o data cu primii oameni, alergase, ca la o intilnire, gindind ca Matei, care nu se temea de seful calei, ar fi putut trece prin gardul de sirma, ajungind inaintea el la Dunare. 343
A Acum astepta — si ea naAduise ca el are sa ca si cum s-ar fi inveles de cu Si cind 11 va"zu coborind malul, i se raci inima. Statea in bard, ghemuita pe bancul de la pupa, vinindu-si 1:arbia pe genunchi, genunchii cuprinsi cu bravele, parca mai mica, topita' in ea insasi, doar cu inima ramasa pe vechea dimensiune. 0 raza a lunii, strecurata printre frunze, ii lumina 0,rul timpla, locul destinat dezmierarn. — Buna seara ! ii sopti el, din umbra. Ea ii ra'spunse : — Buna seara. Matei trecu in barca si se asezal jos, in fava ei, pe panouri. Ea se mica ; raza de luna ii trecu de pe o timpla spre alta, dar el nu intinse mina. — Astepvi de mult ? intrebal, dupa o ezitare. Ciudat cum vorbele rostite nu erau intocmai cele pe care voise sal le spuna ; de ce, §i sub ce indemn iii eliminase pronumele, ca si cum ea nu 1-ar fi asteptat pe el, anume ? Intrebarea, intreag5., asa cum fusese gindita, era : „ma gtemi de mult ?" — gura o ciuntise, fara nici o raviune, fadnd-o mai vaga $i mai impersonala. Ea parca sim%i aceasta 11 privi aproape mustrator. Ar fi vrut xispuncia', : „Da, te astept de mult, nu din asta-seara ! De ce ma intrebi ? $tii bind, te astept pe tine, pe tine !..." Se mul;umi sa clatine usor din cap, speriata puvin de atita fericire si nedorind s-o intregeasca% daca mai lipsea din ea vreo sa" se piard5 pe Dunare. de teams sa nu se reverse din inima Un timp tacura, zimbindu-si unul altuia, Uuntric, fiindca feiele le raimineau grave, usor impietrite, in penumbra dintre razele lunii. Apoi Matei zise : — De ce-ai venit ieri la santier ? Puteai sa lipsesti citeva zile. Ana Odeta 11 privi, parca speriata. El intreb4, dupa o pauza : — Ai fost aici aseara ? — Nu... dupa aceea se dusese Dar fusese, a§teptase pins la zece la capeM, noaptea, cind nimeni nu mai intd pe poarta cimitirului ; se rugase de paznic sa'-i dea drumul — el o condusese pe alee, cu felinarul in mina. $i ea veghease linga sicriu, Odg la ziu51, singurL istovita, cu sentimentul ca trebuie sa pMteasca mor%ii prewl celeilalte nop%i, de iubire. Cum statea jos, la picioarele ei, Matei ii privea chipul, ca'uta desluseasca trasaturile, cu un fel de sete, temindu-se ca niciodata ochii lui nu vor cunoaste indestularea... M4
AstIzi, la adunare, nu o vkuse in mijlocul oamenilor. Fusese lunO, grea, interminabira consatuirea — spusese multe cuvinte fiecare din conducerea spusese el, mai cu seams — qi avea sentimentul Ca toate fusesera necesare. Dar acum, in clipa aceasta de lin4te, cind sim%ea in mina mina cala a fetei, iar zbuciumul, qi neliniqtea, qi incordarea ra/m51.sesera in urma, n-ar mai fi adud aminte decit crimpeie din ceea ce spusese acolo... putut In clipa asta, cind adunarea se terminase de mult qi nu se mai auzeau decit in 'deOrtare vuiete slabe, lui Matei glasul oamenilor ii lisuna inca in urechi, ca qi cind i-ar fi avut inca o data in preajmI. Dar nu era singur cu fata aceasta in barca., ;inindu-i mina obosit, proteguitor qi tandru ; in spatele ei clipoceau valurile — noaptea, scurgindu-se in t5.cere, 'Area ca o completeaza pe cealaltad. Ar fi vrut, macar un ceas, sa nu se mai gindeasd ; daca nu dormea nici acum, era a treia noapte de veghe, pe care nu qtia cum ar fi infruntat-o. Nu ba'nuia ca noaptea trecuta qi Ana Odeta veghease, qi-n gindurile ei, inchinate moartei, se impletise indoiala, nelin4te, teams, citeodata spaima qi panics. Vorbele auzite de la oameni o torturaserl pins in seara aceasta ; era un impas — mulvi nu mai vedeau nici un fel de ieqire, ateptau urrng.ri catastrof ale ; unii credeau, altora le plaicea sa creaa ca pe director it ateapta zile negre, anchete, procese, poate inchisoarea... Cine sa ra'spuncri pentru ruina qantieincaltea, nici nu se mai rului pentru milioanele pierdute ? punea la socoteala, fiecare urmind s-o poarte cum putea, cu fruntea plecata qi cu privirile in Carina. Acum Ana Odeta se lin4tise, dezonoarea era inlaiturata, trecuse primejdia, incepea o lupta Nu mai fusese o adunare, ci o manifesta%ie. Dupa ce vorbise oNT5.ielnici se alaituraser5. maistrul Golgota, ultimii neincrethori celorlalci. Omit • nu putea Ana Odeta sa'-1 sufere pe omul acesta, atunci ii fusese drag, IT'zind cum se pricepe sa c4tige oamenii ; parcal nu era el, cel qtiut, ci altul, care-1 luase numai statura, nuielup din mina qi hainele... E drept cal nu in%elegea de ce maistrul trebuise sa inceapa pe departe, folosind ocoluri numeroase ; dar pesemne cunotea mqtequgul de a-i lamuri pe oameni — oamenii sint feluri%i, trebuie sa g5.sqti calea potrivita nu doar pentru unii, sau pentru al%ii, ci pentru tovi — masele. Vorbi mai intii de crunta exploatare a regimurilor decedate, it injura pe rege cu o familiaritate care ii fa'.cea pe qi convimi, dar cam nedumeri%i — ar cei de fav5. fi reiqit cal it cunoscuse pe rege indeaproape qi fusese gata. s5, se 345
raluiasei si alts data cu el, atunci cind alvii i se prosternau cu veneravie. Pe urma vorbi de vremea lui Nasturas, aminti cit se luptase el cu fostul patron si cu oamenii acestuia, pentru binele muncitonlor. . . In ajunse si la actualitate : intrecerile socialiste, care dinamizeze pe muncitori, ndicind sensul si valoarea muncii for pe o treaptI mult mai inalta. Tocmai atunci se aprinseral. luminile ; cuvintarea dura trei sferturi de ors. Ana Odeta vaizu, deli nu se afla prea aproape, ca Matei se uita nemulvumit la Donos, iar acesta stringea din din%i, pins ce deodata se flcu row la fava : maistrul Golgota incalecase acum pe un cal foarte sprinten, cu care putea sal goneasca departe. El le arasta muncitonlor cit vor putea • sa cistige daca, antrenavi de intrecere, vor depalsi normele cu 80 la suta : — $aisprezece mii de lei pe luna, si chiar mai mult, tovarsi a !... Buna.oara, tovarisi, luam cazul lui Niva Petre ; poate stivi ea are casa grea si se cam lupea cu necazunle... Tovaralse Niva, spuneai ca to cocoseazI earvile de scoara'...Are patru copii la tovarasi. Ei, acum, incordeaza-te, $i-a dumitale o sa fie via%a !... Ralsrise luna, strecurindu-se inutilI si pizmasi printre becurile care luminau cala, iar maistrul Golgota continua insufleveasc5, pe oameni, rascolindu-le nevoile si fka'cluindu-le trai imbelsugat ; numai pune;i osul si tragevi zdrava'n, tovaralsi ! Aici Donos nu mai putu sa rabde — si striga, cit it putea duce glasul : — Da, tovarIsul Golgota are dreptate, dar nu-i numai asta ! Ve;i cistiga atit si atit — e bine ca va vevi imbunItalvi via%a. Eu ins cred ca astalzi, pentru cel ce este muncitor adevIrat si rImine devotat si credincios clasei din care face parte, e mai important altceva, de aceea ne-am adunat aici, sa ne stringem rindurile, sa aratam ca sintem in stare sa invingem o situa;ie care. ar fi grea numai daca ne-ar amor;i inimile si ne-ar invepeni bravelem Poftim, tovara'se Golgota, vorbeste mai departe ! Maistrul Golgota nu mai avea ce sa vorbeasca ; fusese coborit de pe cal cind galopa mai n5.valnic. Pins sa se dezmeticeasca si sa reinceapi, se auzi prima strigare : — Tovaeisi !... Capetele se intoarsera : vorbise un bIrbat tinar, chipes, desflbrave arse cut la git, vinjos, cu minecile bluzei suflecate, de soare, aspre $i oveloase —sa spui ca'-i pus sI pozeze ucenicilor de la Belle Arte. Dar pesemne acele pinze ale p ictorilor, cind sint 346
intr-adevr foarte frumoase, au fost luate din via0, f iindca omul care strigase era viu §i prea bine cunoscut de al;ii. — Tovail§i ! striga, cu glasul yeap'an putin tremurat al celui care n-a mai vorbit niciodafa de fafa cu martori. Eu, Arici Vasile, cu. brigada mea de la Slepul num'irul noual, cu toate base echipele, ne luam angajamentul sa orgarnzalm apa fel munca noastra, incit sal terminIm montajul corpului punvii pini la data de 10 februarie. Chemam la intrecere celelalte brigalzi Cine se prinde cu noi, tovar4i ? Tacu p se uita, mindru cam speriat, pe deasupra capetelor. Dar in primele clipe nu raspunse nimeni ; fu numai talcere. — Arici o data... Arici de doual. on !... se auzi un glas mucalit din cealalta parte a calei. Arici Vasile nu fusese niciodata la licitacii nu cuno§tea vorba aceasta. $i apoi, cu tot chipul lui zimbitor, nu-i ardea de gluma, raspunse, crezind ca fusese o invepatura neroada : inch se zbirli in vorba ! Pune-te — Da, Arici de noual on ! Am spus cu mine, tovaralw ! Inainte de a se fi potolit risetele, izbucni alt striOt : — Tovarai, eu, Ghital Birgu, cu brigada a treia... nu contenira multa vreme, pina Apoi strigatele se inlan%uira nu se epuizara, toate combinapile : intreceri intre brigazi, intre echipe, intre ateliere... Maistrul Golgota triumfa, bombindu-§i pieptul ; da, vorbisera unul §i altul, dar succesul cel mare ii ei, vecinii de la tribuna, revenea lui ! Ce brigada, ce echipa avea sa fie prima, nu-i palsa ; stirnind un fusese el primul, asta sears, organizind intrecerile entuziasm care pared' nu mai avea contenire. Oamenii incepuseral sa chiuie, tropaind printre tachelaje, ca la hors. — Mai incet, ma, ca se sur0 cala ! Se aprindeau toile ; lui Matei i se Orea ca viseaza. — Nu se surpa ! Daca vreci, jucati Oda mime. Imi pare rau ca n-am chemat rautarii ! aduci, — La urma, tovara* Matei, la lansare ! Dar atunci c-o sa ne s iriie ca cifele ! Maistrul Golgota era el Orta§ul entuziasmului ; &arise jos de se imbraIip cu oamenii, numai ca in sine 4i zicea : la tribuna „Las' c-o sa va vad eu mime, cind o incepe sa va cur0 sudoarea !" vasele au sa fie gata inaintea revarsarii. Se inNu credea numarul... Ana Odeta nu era printre doiau §i greu sa le §ovaielnici. Din chi se aflau aduna%i acolo, poate ea credea in iz-. 347
bin& cel mai tare — cu inima ; §i fiindea avea atita minte si inteleaga ca puterea inimii nu ajunge, era lini§tit5., neLndoindu-se ca cred cu creierul. Matei §i Acum, fata gindea, fari nici un orgoliu, ca este peste putincI sa nu izbuteasd ba'rbavn, cind alItun de ei vin §i femeile... apleca ochn ; de un timp, Matei i§i risase capul pe genunchii ei — p'irea ca viseaza, adulmecindu-i caldura. Visa, poate, dar in pjr.ada somnlyi ; adormise, fira dea seama,zdrobit de incercan prelungite, care ar depa§it puterile ondruia. Dormea adinc, . §i ap de cuminte, incit 'Area intors la virsta cogreu, dar pilariei... Ana Odeta 1ua de arlturi hainuva de dif tins pe care o imbra'ca seara, cind trecea Duna'rea, i-o puse pe umen.._N7avea pe ea decit tot o bluza sub;ire, ca duminica noaptea, dar nu-i era frig : b5itea o bnza u§oars de la cimpie, aducind cIldura molcoma a mimtei arse de soare. Sperase uneori multe — poata iorivi de _aproape, auda glasul, sa mear0 intr-o zi el pe sub sMcii-...xinindu-se cuminte de mina.;ii visase dragostea in clipe de nebunie, dar niciodatl nu fi inchipuit ca o sa cunoascI momentul de fericire din ,..• • • . . aceasta seara. Dormea cu capul pe genunchii ei. Meit de odiniusg, — §i o dat5. cu el pa'rea ca adormisera idinc toate din juru-le vegheau numai ea, tinara, §i Dunarea, aka de baitrina
Primul vra'jrnas, ploaia rece de toamn5., veni la 16 octombrie, cu o burg care %inu toata' ziva ; nu se sperie nimeni, si pe urrna ra's5.ri iar soarele — timp frumos, pins eitre sfirsitul lunii. Fusese doar o vestire. Dar inaintea ei, alte piedici se araitara, din partea oamenilor, cu o brutalitate neprevaizut5.1 de nimeni. A doua zi dupa sarb5.toare, mulvi oameni simt o oboseala, o slniciune in trup si-o lipss de \dna in inima ; ea stIruie cu atit mai mult, cu cit a fost in ajun mai fierbinte bucuria serba'rii. Magi seara, adunarea santierului se terminase in chiote, fiecare sim;ise in el o flacira' singele si gralbindu-i bst5ile inimii. Urmase noaptea, cind omul ximine singur, cu gindurile lui — $i gindul nima'nui nu putea s5, fie usor in ceasurile acelea de tacere, in linistea adineA pe care n-o cunosc decit orasele provinciale. Ce erau ei aici ? 0 mina de oameni, avind de genera%ii in ascunzisurile sufletului semnul ingrijora'rii. $i-acum, la indemnul cuta'ruia si cutruia, se legasera sa infrunte dusrnnia paiminturilor nealiate cu prima, intr-o bajtalie zgomotoasa, stabile si alte care avea scoata' in vajzul lumii. Mulvi dormira zbuciuma%i in noaptea aceea... A doua zi diminea;a, ziarul local, de care ra'spundea comitetul judecean de partid, deci nu putea ei se joace cu vorbele, publica pe ultima paging un titlu mare, pe toate coloanele : „Constructorii de vase de la $antierul naval Victoria, in intrecere socialistI. Ei cheama la intrecere toate santierele navale de pe Duna're." 349
Stirea, dusI cu telegraful, cry telefonul, avea apara a doua zi in ziarele mari din Capitals, si in toate ziarele mari si mici din toata tam. Hora era inceput5., nu mai putea sa se desprinda nimeni din cercul ei, flra sa o destrame. In drum spre santier, mergind pe jos, cu bicicleta, cu tramvaiul, muncitorii vedeau afisele ziarului lipite pe obloanele tutungeriilor ; titlul referitor la ei era primul. Unii 1'1 priveau ingimfati, unit mindri, altii cu teams, si in atitea chipuri, cite simOminte cunoaste inima omului. Ins` in acest fel, oboseala, deMsarea care urmeaza serMrii, se risipi din primele momente ale zilei ; cind ajunser5. la lucru, cei mai facI, si nu multi, destui ca sa stabileasd ritmul, stiau ce trebuie la temperatura fierbinte de aseara. La sapte, flra intirziere, atacul incepu, in toate atelierele... In prima ora a zilei, cind nu era om sa nu aibI ceva de gindit, de spus, dar mai cu seams, de ,flcut in legIturi cu vastul angajament care schimba viata santierului, doi stralm. umblau de colo pins colo, birouri, iscoditori ca spionii. Nu erau singuri, altfel intre s-ar fi gasit cineva, intrebe de urma" : maistrul Golgota ii insotea pretutindeni, arItindu-le drumul cu nuielusa, cu gitul teapa'n de mindrie, ca lupul care nu poate intoarce capul din umeri. Cei doi straini venisera la ora sapte zece minute, si cu toata hotairirea lui de a nu lIsa ina'untru pe nimeni fara o treabI precis si limpede in leg'iturai cu munca santierului, portarul fusese nevoit sa le dea drumul, ba inca ii mai si salutase cu respect si sfiiciune, de vreme ce musafirii, legitimindu-se cu carnet $i cu delegatie scrisI la masinI, dovedeau ca' sint ziaristi de la Viara Nowa , organul judetenei. „Poftiti !..." Foarte bine, sa vada dumnealor ce facem not ,aici, sa afle tot poporul ! Unul din ei, cam netuns la ceaa, altfel imblicat bine, de statura inalta, cladit ca atletii, era poet in timpul liber, iar la ziar, reporter — treapta intii. Celnalt, mai ink de statura), cu ochelari de soare printre ale calror lentile tisnea un nas cit toate zilele, era insusi redactorul-sef al ziarului, tovarIsul Preda Cosmin, pe care it cunostea tot judetul, bineinteles dup5. nume. De obicei, purta pnIrie cu boruri mari, dupa o mocil veche, avind poate menirea sal-1 disimuleze oarecum, ca si ochelarii, trompa monstruoasa cu care-1 slutise natura. Acum isi pusese sapca de stofa, ca muncitorii, dar nu-i stItea bine Cei doi ziaristi merserI pretutindeni, ascultind laimuririle insotitorului, privind cum lucrau oamenii, intrebind, stind de vorba cu 350
unii. Cosmin Preda avea cu dinsul aparat de luat fotografii, pe care-1 puse de multe onin funcTiune, vizind, colo si colo, cite un muncitor cu ciocanul in mina, cite un aspect mai plastic si mai concludent din activitatea santierului. Facea oficiul de fotoreporter, treapta mai mica in ierarhia gazefa:riei, din proprie p15.cere. Iar in timp ce apaisa ;imburusul nichelat al obturatorului, 11 indemna pe subalternul sau, care umbla cu bloc-notesul in mina : — Noteaza", Popescule !... Haide, scrie, scrie, balete, nu to baza pe memorie. Popescu nota, faicind fiere ; da, it chema Popescu Marin, asa arIta buletinul, dar iii uitase de mult numele — toats lumea ii zicea Florin Salcie, cum isi semna reportajele poetice poeziile. Directorul sau, in schimb, nu-i respecta pseudonimul, se acea ca nu-1 stie. Ce-ar fi fost clacI intr-o zi i-ar fi zis si el, r5corindu-si inima : Tovarase nu stiu cum... — ca si pe director it chema Cosmin Preda, cum it chema pe el Florin Salcie. Ei draicie ! Gazetarii vizitara santierul pins pe la ceasurile noua, it fotografiara pe maistrul Golgota linga Arici Vasile, eroul zilei, baura o cafea in .biroul lui Ilie Con%u, facura conversa;ie un sfert de ora. Pe m5.suca de lin0 birou era o vaza mare cu cinci crizanteme. Cu directorul nu putura sa stea de vorb5. ; era plecat din zorii zilei la jude-ceana'.... Dar nu-i nimic — Ilie Conlu stia sa primeasca musafirii. Plecara, Msind in urma piriiturile masive ale ciocanelor pneumatice, vuietul si forfota santierului. Mergind spre tramvai, Florin Salcie isi grupa impresiile, gindindu-se ca, decit un reportaj, ar face mai bine o poezie. La unsprezece, portarul primi oaspeci, trei de data aceasta, tot ziaristi, de la Scinteia ; sonseral grabnic cu Matei se intorsese de la jude%eana —ii primi in picioare, in faca biroului, cam Ieapan, ca ascuna stinjenirea. bineveni%i, tovaraisi. ! Faceci-vad datoria, dar va rag nu — punevi. floricele. Sintem intr-o situaTie grea : o s-o invingem. Din partea mea, as fi preferat sa stam de vorba la primaivara". Unul din oaspe%i, un tinerel faIrad tuleie deasupra gurii, nota in caracterizeze totul in juru-i : „Tov. bloc-notes, avid sa cunoasca dir. M. Mironescu — ochi sfredelitori, barbie energid, frunte senina, impresie de optimism calm si de modestie..." Dupa plecarea lor, Matei se prThusi in scaun, cu ochii pe o telegrams, puss pe birou, deasupra hirtiilor. 0 primise puTin inainte de sosirea musafirilor o citea, impietrit, a nu stiu cita oars : „Inceimediat orice lucru pe card' ; asteptaTi dispoziTia ministerului".
Multa lume din antier 11 v5.zuse pe inginerul Staicu, dar nu to;i ii cunoteau precis rostul acolo. Nu venea la §apte dimineaca, nu pleca la ase sears n-avea ors ; apa'rea §i disparea nici o socoteaM. Cei informa;i §tiau ca nu-i salariatul §antierului, ci e trimis de Direcia generalI a comenzilor din minister, sa vada dad lucrul la vase se face dupa norme. Inginerul Staicu era un om de vreo treizeci cinci de ani, Orind ins' mult mai tin5,r, la5,rbat frumos, dup5, gustul acelor femei pe care odinioar5, le-ar fi innebunit Rudolf Valentino : oache§, cu fava preIar lung', cu pa'rul negru, in bucle, cu o gropia in mijlocul intre incisivii albi strMucitori, ca toafi dantura, cu o strunga'reafa pronuntat care-i cEdea, cind se intimpla sis rids, un aer de trengairie. Purta haine Prince de Galles, de culoare cafenie, pantofi maron, cravata, bine armonizate cu costumul, §i fiindca ciorapi verzi, ca schimba niciodafi culorile, palrea ca vine la imbinarea for ca la o uniform'. Locuia la hotelul Central, nu in camera mobilata, minca la restaurant, niciodata la canting ; pesemne la Bucureti nu avea gosbuns. poda'rie, a§a ea leafa plus diurna ii ajungeau sa duca Seara znovea prin localun pins la ora tnchiderii, insoTit de colegi, cunoscu%i prieteni, ingineri de pe la antierele unde tai exercita strain de misiunea, care nu se mairginea la $antierul Victoria ; ora, avea leOturi numeroase, de toate felurile. In antier, cel mai bine 11 cuno§teau cazangiii, drora le verifica meticulos §i ,destul de excesiv coastele indoite, respingindu-le cu duiumul. Dar §i mai bine 11 cunNteau nituitorii. Delegatul iministerului apa'rea pe cal' cind nu se wepta nimeni, cu un ciocan in minas, pro352
tejindu-se de murdarie cu m5.nusi de piele, ca ale lui Cocos, dar rasfrinte elegant peste intheietura — si din zece nituri, cla'dea afara cel pu%in unul, la nimereala, ca muncitorii sal stie de frica verifia.rii. La inceput, e drept, gasea defecte destule, nituri batute strimb sau gaiuri nealezate bine — controlul isi avea toata,' justificarea si nu cirtea nimeni. Dar, mai de teama lui, mai de rusine, si mai cu seam. din dorinva de a nu ramine in urma, de a-si imbunaltAi calificarea, ceea ce-i un orgoliu legitim pentru orice muncitor care-si iubeste meseria, nituitorii a)unsesera astazi sa inceleag'a ca fiecare nit trebuie Mtut bine, adica. sa se umfle egal pe toata lungimea gaurii, sa nu lase goluri, iar cele doua capete sa preseze de jur imprejur asupra tablelor impreunate, stringindu-le $i facind din doua, una. Totusi, inginerul Staicu isi continua datoria — pac. ! cu ciocanul, stricind munca oamenilor si bucurindu-se cind, la dou'aizeci de nituri scoase, Osea unul care eilca rn51.car pu%intel canoanele. Un om incercat $i minat de inten%ii mai bune ar fi putut s. descopere greseala far. sa facal atita paguba si fara' sa ned.jeas6 pe nimeni. Excesul inginerului pornea din propria lui teama' : decit s i scape ceva, 'mai -bine sa bage spaima in lume ! Metod5. bun5'. — nu to doare capul, si noaptea dormi bine !... In ziva aceea, pe la ora zece dimineaca, delegatul ministerului,. in uniforma castanie, elegant., ba'rbierit proaspait, cu gropi%a din Mrbie invinevifi de brici si usor pudrata., iesi de la hotel cam incruntat, ducind cu sine, ca de obicei, o serviefi galben5., armonizatal cu costumul. Dupa ce privi cerul, care era albastru, se uita la ceas, trecu strada si intr5. la Papazian, unde 135.0 o cafea dulce-ama'ruie. Duca cincisprezece minute iesi, privi iar cerul, iar cedsornicul, se duse la floraria din colt, salt16cioas5., si 111a citeva garoafe pe care le puse cu grija in servieta, deasupra hirtiilor. De-aici traversa parcul, apuca pe Vadul Mare, numit acum strada 23. August, coti la dreapta, mersepucin asa, apoi, urcMd citeva trepte de piatti, ajunse pe aleea Rubinelor, care nu era decit o funciatura' n4Adit'a de ierburi, rn5.rginita de case mica cu gradinice — iasomie albs si nalbe de toate culorile. Ultima locuinfi, al eirei gard de sipci rosii marca sfirsitul aleii, era. o claidire mai acatarii, cu ferestre mari, ornamentate, cu coloane de stuc la intrare — ins'a ta'cuta, cu transperantele trase, parei pustie. Un castan urias umbrea.curtea din fay& clan%a Inginerul Staicu .se mai uit ' o data la ceas, apoi Por;ii ; era descuiata% printr-o invelegere probabil, fiindca altminteri, 5153
locuin%a aceasta a c5.rei intrare pa"rea ferecata nu f5.cea impresia ca este Msata la cheremul vizitatorilor. 0 femeie din vecini scoase capul pe fereastra —it sim;ise venind, deli el se ferise sa faca zgomot, calcind pe iarba, nu pe piatra caldarimului. — Tovar54u1 Golgota este acasa" ? intreba tina'rul, cu glas tare, cu un fel de autoritate, ca sa aucrA to;i vecinii. Indata up masiva de la intrare se deschise, o femeie se ara'fa, numai pe jumatate. — E la antier, domnule inginer. Daca ave%i ceva pentru el, poftiTi in casa, puteci mie ! Avea glasul placut, cu vibravii domoale calde, parea statea saj Timeasca din el un ris, ca al copiilor care pun la cale o nalzdralvnie : dialogul conven;ional trebuia sa pacaleasca pe vecina curioasa, pe care ar fi pindit de dupa garduri. Iii fIcea jocul, dar n-avea incredere in el ; cuno“ea viava orawlui mai bine decit musafirul. Acesta peste prag, up se inchise in spate. indata femeia ii cuprinse grumazul cu braTele, dar in clipa urmatoare, dup5. intreba, saitural frugal nevoia inlaincuirii, se trase un pas inapoi cu teams : — Unde-i Atanasie ? — Nu 1-am vazut astazi ; uncle sa fie daca', nu la treabal ?! — Mi-e frica, Georg ! Daca se intoarce ? Ii spunea numele, Georg, cu o intona%ie pretenTioasa, socotind Ca it face si mai aristocratic. — Fii lin4tita ! Azi e ta.'mbariu la antier, nu poate sa se intoarc ! Probabil ca n-are sa vin nici la mass ! jumaitate ! — Nu, nu, nu ! Te rog sa pleci la •dou'Asprezece El se uit51 la ceas ; aveau doua ore in fafi. Scoase garoafele... Casa fusese a consulului Olandei, care nu era olandez, ci ita: chema Buonavista. I-o Msase femeii, cu acte, in 1939, lian nu-i fusese nevasta, iar in 1940 plecase. Ar fi luat-o cu el, poate, daca ar fi descoperit . la ea macar un pic de fidelitate. In Golgota, care ii era ba'rbat.legitim asta'zi, ea ckitase. statura, s-o domine, fiindca' de incepuse sa-i fie greats. acel Buonavista, scund ca to;i SimIea in faTa lui intocmai ceea ce simte cineva care a mincat toata noaptea dulciuri cu ampanie — nu cu apa ; in zori, dupa ce iii leaimblicaimintea elegantai, tinjete dupa o bucata, de varz5. acra. cu mina aka de mare ca Golgota, cu pieptul ca o sa poata cuprinde doi sini deodat5,, se infA4a poftei ei intocmai cum 354
astfel de pofte, de obicei nIvalnice, nu pot sa' it visase. Numai .. intreaga. Ora via%a Indata dupI venirea lui la santier, cu o sarcina atit de importane4, inginerul Staicu avu de-a face Cu maistrul Golgota, care isi arunca' prietenia asupra lui cu impetuozitate. Asa era firea omului, nu se oprea niciodatI la iumatate, isi dezMncuia sentimentele pins la capk. In prima duminica' 1t pofti la masa spuse nevestei sa se galteasc. De atunci it avea oaspete, la dejun, in toate zilele de sairi35.toare, iar seara, de cite on dorea tidarul inginer sa pofteascal. La santier, ii spunea „tovaralse" — acasa „litul meu" (ii despairveau peste zece ani de viava), „bIclie" sau „hate", iar inginerul simvea, cald, piciorul nevestei pe sub mass. O cheamaj Antoaneta (Tony), implinise douzeci si noua de ani si trupul ei avea o frumuse%e recunoscut5., m15.die, subvire si in acelasi timp generoas51 ; si-o purta cu o sfiara prefacuta, ceea ce inseamna o altfel de ostentacie. Cind minca, isi punea sinii pe magnifici — n-avea unde-i sine in alts parte — incadrind lasindu-si musafirii cu gura cascara. Pentru so%ul de farfuriile astazi, a drui nevoie o sim;ise °data, patimasI, asa cum o simcea acum pe a lui Georg Staicu, nu mai nutrea alte simOminte decit ambi;ia de a-1 vedea cu un rang mare in societate, director bunaoar5, la un santier sau la o institu%ie legata de navigacie — sa fie in specialitate — si era gata sa f aca once pentru asta ; se putea spune deci ca rIminea solidara: cu ba'rbatul; si etalarea farmecelor pe mas5., in faca oaspe%ilor, ii era justificat5.... Georg Staicu dmase in cash pin5, la dousprezece si jumaitate ; inainte de a pleca, adu pu;in transperantul la o parte si se uita afar5., pe o fereastrI din partea cealalt5, care avea vederea spre Dunire, pe deasupra unei terase largi, lucrate in piatri. Dunalrea se scurgea molcom'i la vale, iar vremea era surprinzkor de frumoasa. Pe la dou'i si un sfert, dupa ce prinzi in tihna la restaurantul Cocoa4, Georg Staicu se urcal in tramvai, purtind pe chip o anumit5l. gravitate. Diminea;a fusese a desatarii, acum se ducea la treaba, si ziva aceasta avea, in activitatea lui, o mare insemnItate. De obicei telefona la santier sa i se trimit5. marina — ast5.zi renunvase la asemenea favoare, pentru motive care se vor vedea Cind ajunse la $antierul Victoria se acuse ceasul trei fara zece ; pe drum, fizionomia lui devenise din ce in ce mai gravy ; la intrare se oPri, trase cu urechea la zgomotele care veneau de pe calad : se buseau table, huruia macaraua, 0c5.neau ciocanele pneumatice — 355
parca nu-i venea sa creada. Dupa o clipa de nedumerire, se napusti pe poarta... Tovarasa Lenu%a se ridica" de la mass, imbujorata. De obicei, Georg Staicu o ciupea de obraz,. in treacat, si-i zicea, uitindu-se insinuant in ochii ei, cu privirea lui ba'rbalteasca : „Ce faci, oacheso ?" 0 cinfarise de mult, dar nu-i era pe plac — se gindea poate sa dea o satisfac%ie si piarda o sears cu ea, cindva, asa, ca pentru cine stie ce nevoie, o De data aceasta nu-i spuse nimic, nici buna, ziva, ci intra dincolo, fara sal ciocaneasca.. Directorul nu era singur ; se of la de fa%a' si secretarul organiza%iei de baza, stind dupa obiceiul lui in picioare, la fereastra. Nu trecusera nici zece minute de cind veniseral amindoi de la judeceana, unde fusesera sa Ceara sprijinul primului secretar. Nu era timp de pierdut, dispozicia Direqiunii generale trebuia anulata: grabnic, inainte chiar ca muncitorii sa afle. Un ceas asteptasera, ca pe jaratic ; sunasera telefoanele la Bucuresti, secretarul jude%eniei se luptase, in stinga si in dreapta. Dar nu putuse ob;ine decit o aminare de doua"zeci si patru de ore ; a doua zi avea sa soseasca o .comisie care sa cerceteze si sa hota'rasca'... — N-a%i primit nici un ordin de la minister ? intreba de-a dreptul inginerul Staicu. — Ba da !. ra'spunse Matei, cu un calm nepotrivit situa%iei. 5i continua, araltindu-i telegrama de pe mass ! — Uite-o ! Deci dumneata ai provocat-o Lui Staicu nu-i placea sa dea explica;ii, dar nici nu putea sa nege ; imprejurairile, pe care le-ar fi dorit altfel, it sileau sa procedeze cu tot curajul. — Da ! recunoscu, invine%indu-se pu%in la faTa. Datoria mea era sa sesizez ministerul de situacia primejdioasa in care se afla'. vasele. — De ce primejdioasa ? — $tici prea bine, cum de altfel se stie in tot orasul. Va rog nu ma trage%i pe mine la Tispundere ; constatarea mea au s-o confirme altii. Insa e cazul sa va intreb de ce n-a%i dat urmare dispozi%iei ? Dupa cite observ, pe cal se mai lucreaza. — Se lucreaza !... Dumneata fa'cut datoria dumitale, dupa cum te-a faiat capul, not ne-am lacut-o pe-a noastea. Buns ziva, tovara'se De la direc;ie, Georg Staicu se indrepta spre cala, supunindu-se obiceiului, fiindca altfel, pins la o noua dispozitie, isi socotea misiunea incheiata. N-avea de ce sa controleze un lucru care continua clandestin, dintr-o dispozi%ie anarhica. 356
.
•
— De ce nu i-ai spus care-i situatia ? intrebi Donos, uitindu-se dupI el, pe fereastrI. Matei rise, cu o mina nervoasa : pe el sa fiarba ! — Destul singe rai.0 ne-a licut ! Lasi-1 — Citi ani ai to ? — Haide, nu mai mai certa astki ! cam copi15.ros, citeodat5'.. — — 0 sa mai cresc ! cam naprasnic. — Dar in acelai timp — Mi-ai mai spus ! Cind of mai create, o sa se indrepte asta !... Pins atunci, sa vedem ce-o sa fie miine dimineat5. ! Ajungind pe falez5., in vuietul antierului care crqtea la tot pasul, inginerul Staicu vazu cala in fats, desfaurindu-se in panorama et vast. Avu deodats simtamintul ca, peste primejdia prevuta.' necarea paimintului o data cu vasele — plutea in aer o alts primejdie, nu putea s-o defineasca, it privea pe el, vag, dar direct indeaproape. In cei doi ani de cind era delegatul ministerului in comisiile de receptie, fusese in multe antiere, vazuse construindu-se lansindu-se zeci de vase, in ritmul statornicit, ca o traditie, dupI inOduia sa iasa. Aici dupa tipicul din care nimeni regulile se petrecea un fenomen neintilnit Oda astal.zi ; munca oamenilor nu era logics, dar parea antrenata de un suflu fanatic. Se temu ca daca ar fi incercat s-o stinjeneasca, s-ar fi napustit toti asupra lui, sa-1 linleze, deli fara nici o dreptate, fiindca el nu le dorea raul, ci, dimpotriva, avea datoria sa a apere munca, la fel ca pe bunul statului, sa nu li se iroseasca. De ce s-ar mai fi dus sa vada cam in ce fel se pot bate niturile in viteza aceasta, cind tablele puse ping acum tot trebuiau demontate ? Maistrul Golgota se ivi fara veste dintr-o coasta, flcindu-1 sa tresara ; erau abia trei ore de cind ii tinuse nevasta in brace ca totdeauna in imprejurairi asemanatoare, avea teama ca vinovacia i se citqte pe fata. De cite on &Idea ochii cu sotul in pagubL se intreba, nelin4tit, daca nu cumva el aflase. Acum privirea sotului era furioas, dar, dupa prima clips de spaima, Georg Staicu &du seama ca nemultumirea lui avea altI cauza. Ai vazut ? pufni Golgota. Se lucreaza ! — Eu mi-am facut datoria ; am mai telefonat o data la minister azi-dimineata ; ordinul plecase, telegrafic. — Dar nu 1-a luat in seama Ce-o sa iasa din asta ? 357
— Consecin%e grave ! De dat afara", it da sigur, dad nu 1-or judecatI ! trimite Pe chipul maistrului Golgota se citi un mic semn de satisfacIie, cam fugar, cam neincrez5.tor. Pe urma zise, cu solemnitate : — Tovara* inginer, dad unii 4i bat joc de lucrul poporului, dintr-o ambi%ie nesaln5.toasai, sa fie tr4 la raspundere, sas se faca dreptate ! Vorbea ca la edin%e, oricine 1-ar fi auzit ar fi fost convins de buna lui credinTa, aka cum era convins inginerul Staicu. A doua zi, la ora zece jurn5.tate, acesta intra din nou pe poarta cu inikiprea modest5., dar gravai, urmind pe cei trei membri ai comisiei de ancheta trimii de minister ; sosisera cu acceleratul. Cele patru persoane se prezentad la birou ; Matei ii atepta, negru la fa;. $eful comisiei se prezenta" cu desturi amabilitate : inal doilea, spectoru4ef, inginer Maximilian Ionescu. Se prezenta inspectorul Tanasescu, apoi al treilea, un om intre dou'l virste, cu mai inochelari rotunzi, in rame de metal alb, cu faca stafidiei cruntata decit a celorlahi — tovar4u1 Paleologu. Matei 11 privi, destul de mirat. — Noi ne cunoagem ! Era geologul care acum trei luni faicuse sondajele d'icluse aviz favorabil. De data aceasta, dupa ce, impreuna cu ceilalvi merse pe caM privi crgOturile, avizul lui deveni indata contrariu. — Stratul de argils are o probabil foarte departe ; n-ar fi putut nimeni s-o banuiasd. — Iqirea e chiar aici, in albia apei, la trei metri adincime. Geologul clipi miop sub lentilele ochelarilor. ? — De unde — E constatarea unui tehnician de la Directia porturilor. — Geolog ? — Nu, constructor de diguri. — Sai ma lase-n pace ! — In schimb cunoage Dunairea pare ra,u ca n-am tiut de existen%a lui mai devreme. — In once caz, .aceastI porTiune de lunca este supus5, — Aceast porpune de lunca, ap cum o numici dumneavoastral, este deocamdata cala alunecarea ei ar putea sa aiba pentru not consecince catastrofale. S58
— Intocmai ! interveni §eful comisiei. De aceea Direc;ia generals ne cere sa hotairim grabnic. Care-i pa'rerea dumitale finals, tovaii§e Paleologu ? Omul cu ochelari ridica din umeri : dumneavoastii. — Nmintul Decizia o — Nu, o luam impreuna ! . $i intorcind spre Matei o f acs care acestuia i se paru inuman oane de lei, munca de nepaskoare, ca §i cind n-ar fi fost in joc milioane a sute de oameni, soarta lor, dar mai cu seams soarta comisiei zise, cu raceala : — E regretabil ca, in loc sal se renunce la lucru inca de asta-vara, s-au mai pus in construc%ie alte §ase §lepuri, ca pierderea sa fie considerabil mai mare. invelegep ca aceasta aventuri nu poate sa continue ; situa%ia e foarte limpede. — Pentru mine e mai limpede decit pentru dumneavoastra ! - Trebuie sal salva'm ce se mai -poate salva ! — Trebuie sa salv'am totul ! — Din nenorocire, atit de mult nu poate face nimeni ! punevi imediat demontarea §lepurilor §i depozitarea materialului pe un teren sigur. Celelalte ma'suri le va lua ministerul ! — Pins ce ministerul sa is acele masuri, ra'spunse Matei, uimit pa'streze calmul, sint obligat sas-mi fac datoria el insui cal putea apair aceasta avere a poporului, domnule ! Domnul acesta, geo: logul dumneavoastra, a tras o concluzie nefavorabiU, cu aceeal gralA cu care la inceput a tras una contrarie, exprimatI in scris reprezentind pentru noi deplina acoperire. Dar pe mine nu ma intereseazs acum cine iispunde, ma intereseaz'a sa duc lucrul la bun Sintem in intrecere $tiu, am citit in tren ; v51 lauds ziarele ! it intrerupse reful comisiei, cu o noua nuanvai de Ironic. Intrecere socialists ca sa va acoperi%i grewlile ! De data asta, Matei riposts cu minie : — Nu va dau voie sa judecaci acviunea noastii, fiindd n-o putevi in;elege ! Are cine sa ne-o judece — dad grqim, avem cui sa c15.m socoteala. Vreau sa1-1 intreb pe specialistul dumneavoastil, care ne pune a doua oars in incurckuri, pe ce iii sprijina.' concluzia ? — Pe structura terenului. — Structura terenului am descoperit-o noi, nu dumneavoastra. Si ce presupune%i c-o sa se intimple ? 359
Geologul clipi iar sub lentile ; it supara soarele, it nedumerea interogatoriul. — 0 sad alunece ! piept turtit, trup de om trait pe scaun. Avea umeri — Cind o sa alunece, dupa parerea dumneavoastrai ? — Azi, miine, peste o luna, peste dou, nu are importanTa ; cu cit va fi mai tirziu, cu atit va fi paguba mai mare. — Acesta nu-i raspunsul unui om de specialitate ! — Ada ? Atunci sa va raspund mai limpede, tovara* : va aluneca probabil o data cu venirea ploilor ; daca va fi o toamna apa se va infiltra prin stratul nisipos, pina la argils... — Vora avea grija sa fie drenat51 ; am luat masurile. Iar clipi geologul, suparat de lumina soarelui, iar ridiea din umeri. — Posibil ! — Nu ; e sigur ! Am facut not sondaje, am urmarit forma crapkuritor. — In orice caz, inunda%iile din ,primavara vor fi fatale. — Da ! incuviinTa Matei, cu o seninatate care pe membrii comisiei ii nedumeri la culme. Deci iii dadea seama de nenorocirea viitoare ! Atunci ce urmarea, incIpaicininclu-se sa continue lucrul, marind prada Dunairii ? — Dar pina la inundaTii lepurile au sa fie gata. 0 sa le lansam indata ce se vor scurge sloiurile. — Au sa fie gata Orli la inceputul lui martie ? — Chiar mai devreme ! — Cine garanteaza ? — $antierul ! Urmara citeva clipe de tacere, in care Limp membrii comisiei se privira intre ei, privira cala impinzitad de oameni m4carea for era ameTitoare, iar zgomotele antierului se imbinau intr-un huruit continuu, cu o intensitate egala, suscinuta, asurzitoare parca fara putin0 de oprire. Inginerul Staicu opti ceva la ureche inspectorului Tanasescu, al .doilea membru in comisie, care pina acum prirvise, ascultase posomorit, dar nu deschisese gura. Parea obosit, nedormit, bolnav sau lovit de o plictiseala cronica. De data aceasta se anima puTin interveni, cu o oarecare energie — probabil toata de care putea dispune : — Tovarai, sa Usarn gluma ! Ada ceva nu-i cu putinfi t Normele sins calculate de minister ; ele pot fi depite probabil intr-o oarecare masura, dar nu cu optzeci la suta ! Ce vre%i dumneavoastra 360
a§ spune ca-i o copilarie, daca n-ar antrena un risc atit de mare. Nu va jucaci cu comenzile ! Zece §lepuri inseamnad o avere ! Lasa%i nebumile ! — $i daca vom dovedi ca se poate ?! — Ma opun din partea mimsterului ! 0 lucrare executata in asemenea condi%ii nu ofera nici o garan;ie. Georg Staicu inclina din cap ; era argumentul cel mai important, el i-1 soptise la ureche, mai adineaori. Membrii comisiei nu ramasera in santier mai mult de doua ore. Dupa ce prinzira la restaurantul Cocoa4, luind cunostin0 de o ciorba de burta unica in toata ;ara, plecara la Bucuresti cu automotorul, purtind in servietele for destinul primejduit al santierului. Concluziile anchetei, deli neanun%ate public, pina seara aura cunoscute de toatai lumea. Georg Staicu it vestise pe maistrul Golgota, in drum spre iesire : — Miine o sa-1 cheme la minister ! I1 asteapta destituirea ! — $i p-orma ? — Nu stiu ; in orice caz, lucrul nu poate sa mearga tot asa. Pesemne o sa infunde puscaria ! Miscarea pe santier continua in acela;i ritm pina seara, deli oamenii stiau ce-i pindeste si-i apassa multa ingrijorare. Dar deocamdata erau in intrecere si nu le spusese nimeni sal termine. La case, dupa ce rostuira uneltele, dupa ce se spalarI isi schimbara imbracamintea, mai ramasera un timp, grupuri-grupuri, vorbind intre ei, pared' nehofarindu-se sa piece, pina ce, fara indemnul fura vazu%i, din ce in ce mai numerosi, masindu-se in faca birourilor. La case si jumatate erau adunavi acolo vreo patru sure, ridicind in aerul inserarii o rumoare usoarad, ca un ecou intirziat si domolit al vuietului care dominase mai inainte cala. Matei era inauntru, impreudi cu inginerul-sef Dutchievici si cu alci ciciva tehnicieni, pregatind un contraraport, cu care sa-si poata sus%ine hotaririle. In incordarea din ultimele zile, acum marita pina la exacerbare, nu auzea rumoarea de afara ; i se parea un vuiet launtric, lupta fiintei lui cu piedicile naturii si cu argumentele reci ale anchetatorilor. Citeva minute mai tirziu, Donos intra pe poartl. Primul-secrelar, Stoian, it chemase grabnic la judeTeani... Vazu oamenii in fata biroului, isi dadu seama ca venisera admi de propria for neliniste, neconvoca%i de nimeni, si aceasta adunare spontana ii alunga indoiala pe care, in ciuda aparen%ei, o avea in inima. Nu, decizia 361
n-avea fie a comisiilor, a oamenilor din birouri, poate dusm51,nosi, cu inimile sclerozate, lipsite de elanuri, ci a muncitorilor, pe care ii simcea aspri, duri, invincibili o data' ce porniser la 135.talie. — Vino sa le vorbesti oamenilor ! i se adresa. lui Matei, intrind in birouldirecviunii. - Ce-ai acut ? — Bine ; deocamdata s-a ob%inut Inca o aminare. Continuum lucrul, pina, la o noua, dispozicie. N-a fost usor, crede-m5; ! — $i tovarasul Stoian, personal, ce crede ? — Nu 5tiu, dar ne suscine. Matei nu voia sai of le mai mult. — Bine ! — Vino ! repeta Donos. Oamenii s-au adunat afar'. — Cine i-a chemat ? — Nimeni ! Se privira in ochi, si Matei imelese restul gindului : „Nu-ci dai seama ? Au venit singuri — sint toi cu tine !" Iesi in capul scarilor, surprins sa constate citi oameni inc4usera pe alee. $i nu inealcaser51 peluza, nu Mtaitorea nimeni gazonul ; ()rich de mare ar fi fost inghesuiala, respectau disciplina statorimprejurare cind ar fi putut nicita de Ilie Conw, c}hiar si acum, da dracului podoabele santierului. — Tovarasi ! incepu Matei. Si se opri, acind o pauza lunga% $tia ce sa le spun', dar glasul nu voia sa1-1 ajute, fiinTa lui str1135.tea o clipI de slThiciune. „Tovaeasi, va simt aUturi de mine ! ar fi putut sa le spun'. Poate nu sint asa de bun cum ma credeci, dar pentru voi, pentru ceea cc infa;ieaza masa voastra, ca simbol si ca realitate, mi-as da ultima rasuflare. Val mulTumesc ca a;i venit sa ma suscine%i. Aveci incredere in vom invinge si piedicile, 5i prostia, mine, city. am eu in voi — 5i dusmaimile !..." Ti yeniral in minte, suprapunindu-se peste masa muncitorilot-, .chipurile celor trei din commie. Toat fiia mlui se prera'cu in scris: net : ei simbolizau piedicile, ingustimea minoi 5i dusmainia. Ar ft geama', cu revoltai, cu :. „Cine sint ei ne judece ?..." vrut Un om inalt, masiv, calcind usor sigur pe sine, deprins de mult cu lumea : directorul general Maximilian Ionescu — prenume de impajrat — tehnician de cariera, ,desigur n-a acut politic' niciodata, si-a faicut numai meseria, si-o face 5i astazi, apreciaz5., semneaz1 o hirtie 5i incheie istoria santierului ! Obrazul prelung, mare, frunte 362
lar0, Or blond, fin,- piepta'nat cu ingrijire, parca lipit, ca o calota de aur. In ochi, inteligenta rece, pe chip, comOtimire, produs de circumstan0 al unei multi care cunoa$te tehnica anesteziei. Unghii roz ; o verigheta — are familie. 0 sevalier5, grea cu un scut in relief, si pe scut un pumnal incrucisat cu o floare — blazon care dezvaluie cu usurinva simbolul... Raglan bej, par de. ca/mila... Pantofi cu talpa groas'a de crep — nu s-au mai vIzut dinaintea a Muncitorii se rkbolului ; nici inainte n-au avut mare rspindire... uita la ei cu mirare : Pila, viganul, salahor la binale, care a fIcut negov cu haine vechi pins deunki, se lauds c-a incMtat odatal unii. „$i cum e cu ei, Ar4ia ?" „Bine, frati-miu ! Moale... Calci ca pe baliga calda ; z5.11 ca e bine !" $eful comisiei caTatoreste acum cu trenul, moTaie infundat in canapeaua de plus a vagonului. Iar aici, citeva sute de oameni, vine;i la faca', .cu bocanci grei in picioare, cu haine afumate, cu miinile faibacite, cu ochii arzind in fundul orbitelor, ca taciunii ramasi seara pe forj, asteapta un icuvint — vor sa stie ce se va intimpla cu ei miine... „Pe mina cui ne-ai , clat, tovailse ?..." A, nu ! Hotarirea aci luat-o von si nimeni n-are s-o poata calca in picioare !... Matei isi aduna toata energia cita mai putea sa alba in acest moment de obosealal a inimii si spuse, cu un glas in care trebuia sa creac1a intreaga mulvime : Lucrul continua si n-o sa1-1 opreasea nimeni ! Acum duceti-va acasa, sinteTi obosi%i ; odihnici-va ! Ne vedem miine ! Barca ilmase zadarnic in seara aceea, asteptind linga gardul de sirmai. Pe la miezul nopcii, Ana Odeta isi scutura frigul de pe umeri, desacu lanvul si trecu Dunarea.
D
ar a doua zi, oamenii nu-1 vIzurI pe Matei in curtea santierului ; plecase de cu noapte, cu primul tren, chemat urgent sa dea socotealI Direqiei generale — lipsi pins la sfirsitul Intirzierea lui dovedea ca treburile nu ii mergeau bine ; unii erau convinsi ca nici n-are s'a mai vina si-i asteptau inlocuitorul. Intimplarea, comentata in toate felurile, stirnise vilva in oras, dind prilej de satisfac%ie unora ; dar chiar si cei animaci de intencii bune socoteau ca la $antierul Victoria se svirsise o imprudence, un act lipsiit de chibzuiala si de rIspundere, ale cadrui consecirqe puteau fi prevaizute din vreme. Bineinceles, nu doar directorul purta vina, ci toO care ii daduserI mina libera, inclusiv ministerul ; nu era in joc tin barcaz, ci zece slepuri de the o mie de tone ! Si totusi, intre timp, lucrul continua in acelasi zor al intrecerii la care se angajaseri muncitorii. Inaintea plecarii, Matei vorbi Inca o data cu Donos : — Fiecare stie ce are de fIcut ; am dat dispozicii in detaliu, lui Dutchievici, lui The Con%u $i lui Mititelu. Am Incredere in ei. Dar %ie iii revine sarcina aperi si sa le sus;ii moralul. Lupea piarda1 Impotriva zvonurilor • important e ca muncitorii increderea. Orice ar fi sa se intimple, lucrul trebuia sa continue ! N-avem de unde pierde nici ma'car o ore ! Apoi alerga la gara, se urea in tren, si junitate din drum nu v51.zu pe nimeni din jur, nici peisajul, intinderile Ba'raiganului, marginit in fund, departe, de picla albicioasa care pluteste statornic deasupra Duna'rii ; mintea ii rimase la hirtiile adunate in servietal, singurul sau bagaj — $i le revizui in gind, una cite una. 364
Abia mai tirziu, supunindu-se nu foamei, fiindca n-o mai simhrIni trupul, care ii transporta %ea de citeva zile, ci datoriei de mintea inima, se ridica sa mearga la vagonul restaurant, in celacapalt al trenului ; de ieri de la prinz nu pusese nimic in gura. — a n-avea, ca mul%i al%u, nici macar compensa%ia tutunului cafelei. Pe cind strThatea coridorul unui vagon de clasa intii, cu calatori risipi%i ici colo, oprindu-se sa face loc unei doamne care venea din partea opus, isi arunca,' intimplItor ochii in compartimentul din fa0 : primul-secretar Stoian, posomorit, cu apca in cap, infundat in tapiseria moale a canapelei, privea pe geam, in timp ce un awzat pe canapeaua cealalta, ii vorbea, deferent, explicindu-i probabil ceva, cu un dosar desacut pe genunchi —hirtii Watute desigur la marina, adnotate, subliniate cu row, muncite mult cerind hotariri grabnice. Dupe o clip de surpriza, Matei vru sa treaea mai departe, ocupat, nu pai.rea nici bine dispus ; sa nu-1 stinjeneasca ; vedea si-apoi 11 necajise destul. Dar, atras de umbra lui, secretarul intoarse capul descoperindu-1, it chema cu un semn. — $ezi colea, nepoate ! Ce atep%it pe la usi ?! Apoi, dupe ce-1 prezent inso%itorului salt], tovariwl Cazan, activist de la jude;eana.', continua , musteator : — Unde-ai stat ascuns pin5. acum ? Te astept cam de mult ! — Mal astepta%i ? Nici n-am stiut ca sinte;i in tren ! — Ia te luta ! A1cii stiu si cind ma duc la dentist !... Dar cum credeai to ca ai sa scapi aka ? Trebuie sal te judec eu un pic ! Matei era pucin zapa'cit. — Merge%i... la Bucuresti ? — Haide, nu mai intreba prostii ! Nu spus Donos ca n-am sal va las in drum ? — $i-atunci... merged pentru not ? alci nepo0... E drept ca — Nu doar pentru voi ; mai am nu asa nabadai4 ! — Tovara* Stoian, va mulvumesc ! — Nu-mi muhumi. Nu mai puteam sa fac nimic cu telefonul ; am raig4t ! (Secretarul se inveseli deodatas.) $i-n afar5.1 .. de asta, aveam si eu chef sa mai v5,d Bucure§liul, sa ma distrez pu%in. Facu cu ochiul, si gestul, desi stingaci si naiv, pe chipul lui de obicei sobru, paru aproape frivol. Pe urma se incruntI, poate urmarea unei mustrari facute in end. 365
— Tovaralse. Cazan, lasa', raportul, o sa'-1 discutalm mai tirziu avem timp pins ajungem. Matei incelese ca incepea judecata lui acuma, dar nu-i era teama ; dimpotriva, o astepta avid. Si judecata incepu dupal o scurta asteptare, cit trenul trecu printr-o gari, scuturindu-se vijelios peste fieriria bifurca'rilor. — Matei, vorbi secretarul, mai repede decit ii era obiceiul, probabil in fluenvat de mersul accelerat al trenului, stiu 61 nu ai nici o vina ! Sau daca ai vreuna, in orice caz, eu am una mai mare, asa cal nu-i drept sa dai tu socoteala ! privi si urm5., cu o usoar'a increvitura la coada ochilor, semn cal un zimbet incerca sa i se astearnal pe figura : — $i-o sa dau, n-am scapare ! — Tovar%* Stoian... — Taci $i asculta la mine !... $tii tu ce trebuia sa dovedim dupi nacionalizare ? Ca sintem in stare sa conducem si singuri fabricile, flra ajutorul burgheziei. N-ar fi fost rau, dar tu ai vrut sa faci de la inceput ceva ce burghezia n-ar fi putut face niciodata% fiindc5. nu avea interes, si nu avea cu cine. Eu to-am inceles si to-am incurajat. N-ai nici o vin5. !... — Am avut expertiza ministerului ! — Taci si nu to ap5Ira de pomada !... Expertiza a fost proastI, facuta fara sim; de lispundere. — Se stia care era scopul ei si care era laspunderea ! plateasca vina, dar cu asta nu usuram si— Expel-6i au tuatia santierului... Ce-ai mincat de diminea0 ? — Nimic ; n-am avut vreme. — Atunci du-te la vagonul restaurant. — Tocmai acolo ma duceam. — Asta-i foarte bine ! Du-te si m'ninca o omleta, sau daca se poate chiar si o friptural, bea si o sticrl de bere. Peste un ceas si jumkate vino inapoi ; pinal atunci, termin si cu celelalte treburi. Dar, intre timp, gindeste-te bine : ministerul a hotMt sa se demonteze slepurile si sa fie construite in alt5, parte. Daca esti de acord, pune nimeni in spinare nici paguba, nici intirzierea — e caz de fora major5.... — $i asa, it intrerupse Matei, neputind sa se abvidl, o sa fie muhumita toat, lumea ! — Nu chiar toatai, dar, in sfirsit... — De ce sal ne claim bItuci, cind e in puterea noastea sa terminIm cu bine ? 366
— sigur ?... Uite, pentru asta dat timp de gindire ! spui hotgrirea. Du-te majninca ; pe urma vino ! A;i vorbit cu Donos... — Hotarirea mea o — Am vorbit ! • — $i hotarirea dumneavoastra ! — Va sal zic, nu mai e rost de dat inapoi ! Nu ci-e mils de mine ! Matei rise : — Nu mi-e ! — Ei, atunci du-te maninc, dar bags de seams, bine !... Haide, tovar4e Cazan, drumul ! Asta fusese toata judecata — durase zece minute, in mersul trenului. In schimb lupta la minister, cu administra%ia prudent cu tehnicienii, nu fu wara, de aceea dur5 aka de multe zile. Nimeni ar putea fi gata inaintea revai.rsrilor. nu credea Ca, — $i de ce n-ar fi posibil ? — Fiindca aka ceva n-am mai vgzut nicalerea. — Multe nu s-au mai vaizut inainte vreme ! 0 sa le vede%i de acum incolo ! Si Matei iii expuse planul de lucru, studiat in iamInuncime, ara't angajamentele muncitorilor... Radminea ins` un alt semn de intredaca' pamintul aluneca, aka cum bare, mai gray decit primul : erau semne, chiar inainte de a crea te Dungrea ? Ce geologi ]1-au dat avizul in aceasta privinva ? — Nici un geolog, am pgtit-o o data cu unul ; dar avem acolo oameni care cunosc Dun5.rea din copilarie, simt situa;ia terenului numai privindu-1 stralAtindu-1 cu piciorul. Sint reguli in natura ei le cunosc foarte bine ! Nu era un argument temeinic, nimeni nu se putea bizui pe el mai cu seams geologul ministerului, devenit foarte prudent — acuma. Discutia ralmase in suspensie ; Matei it aoepta pe Stoian seara, in holul hotelului. Secretarul veni tirziu, fusese la teatru, vgzuse o comedie. — Am ris doua ore de ma doare ceafa acuma ! Cu un om care a ris doua ore, to in%elegi mai bine decit cu unul pe care-1 doare ficatul, sau ulcerul duodenului. spui ! Sint la curent cu ra'zboiul. Mete, — $tiu ce vrei toafa buba aici ramine, la geologie ! Nu po%i sa convingi pe nimeni, acum cind s-au speriat toci, pe buns dreptate. $i chiar daca ar 367
fi cineva sa te creadad, nu-vi dau voie sa-ci iei o asemenea raspundere. — Si atunci, ce facem ? intrebI Matei, dind sa se ridice, palid, din fotoliu. — Ai xibdare pinI miine ! — Nu mai pot ! M-au fiert ca pe o — Ca pe un corns, ma ! A§a trebuie fiegi ca au carnea tare !... Ce-ai mincat asta-sears ? — Nimic. — De ce te pedepsqti daca n-ai nici o vina ? Du-te peste drum maininca o friptura ; e mai ieftin decit se maninca mai Nine. Bea o litra de yin, pe urm'a vino in camera la mine. Dar daca nu te vad vesel, nu mai merg cu tine la drum, ca ma indispui pe mine. Matei ii urm5.1 sfatul, chiar in ceea ce privea bautura cind se intoarse, peste o jumatate de oral, avea aka mina. — Hai sa-%i dau desertul ! zise secretarul, poftindu-1 sa dada pe scaun. Iii scosese cravata, avea papuci in picioare tot ii mai venea sa ric1s cind iii amintea cite o replica de-a actorilor. Scotoci in valiza scoase o punga de bomboane. — Ia o acadea, mai indulcqti inima. Nu erau pentru tine, le-am luat sa le duc nepo;elei... — Lasa%i, astea nu-s pentru mine ! — Atunci asculta colea : miine sears o de-i laie, on balaie. A plecat o comisie de geologi, de hidrologi savan%i de • apaa de uscat sa vada ce-i cu cala. — Nu inveleg cind, cum ?! biigui Matei, surprins, ridicindu-se de pe scaun. — Stai jos ! 0 comisie trimisa de Prqedincia Consiliului de sint oameni careii cunosc meseria. Ce-or zice ; fii ei e tare ca betonul ! — De ce nu mi-aci spus pinI acuma ? — Fiindca am §i altele in cap ; n-am venit aici numai pentru tine. — Si cind au plecat ? ca nu-i mai ajungi — Azi-diminea;a, cu avionul ; stai daca toate vor fi bune, din urma ; pins miine sears sint inapoi poimiine te urci in tren ; poate te a§teapta vreo femeie ! La inceput, Matei zimbi ca la o gluma — apoi deodata se ficu ro§u, §1 in clipa urmatoare pali, cu singele inghe%at, cu un 368
junghi in inirda. Y1 ateptau o mie de oameni, numai la ei se gindise toatI vremea. Dar it mai atepta cineva, din clipa plecarii uitase de ea, ca cind n-ar fi ca cind n-ar fi existat pe lume. Dar acum imaginea ei, alungafa, i se ivi in faTa atit de conturata alit de vie, incit i se paru ea ea e aici, aievea, s-o poataj atinge cu mina. Pe unde intrase, cu ajutorul carei vrIji strIbItuse drumul iubita credincioas'l care 11 urma in taicere de mult, pare' din alts viaa, ea fiind cea care descoperise, prima, miracolul dragostei purtase cu sine, nerisipindu-i taina in lume ?... Sau te-o fi ame— Hai, Matei, du-te de to culca ! ;it vinul ! is limas nici rdlcar nu putuse atepta, intr-adev'ir, bun de la ea in clipa plecarii ! Dar era acolo, in patul mic din cacalzi pe care bina, ghemuit'a cu genunchii la gbrai, genunchii buni adormise trudit intr-o seara. $i alts seara", dupa aceea, nu maa fusese — 1.-acum it cuprinse o dorin0 nestalpinitai, nebur, sI fie linga ea, macar o chiar mai pu%in, fracTiunea de secuncri de care are definitiv o nevoie placa fotografic4 spre a inregistra complet imagine. Se uita la ceas : era zece jurnItate, exact ora cind pleca ultimul tren cu care ar fi putut ajunge spre cioelneasca in fereastrP -abinei, dour pentru acea clipa atit de nebunete dorita, sa fuga la gazi, sa fie inaPoi aici, la aceasta a doua tot atit de imutabirl datorie. Se scutur5 privi, pu;in amecit, in ochii secretarului ; exact in clipa aceasta, locomotiva adea semnalul de plecare... — Deci poimiine ! zise, gindind cu glas tare. du-te, nu pierde ora somnului ! — . Da ; oricit de indepa'rtat i s-ar Poimline seara avea s-o vacia", dorite stralucea, chemindu-1, tot fi parut acea ora, imaginea atit de reara" pe cit este de reara lumina unui far care arata drumul vaporului. 0 paistra in gind toat'a noaptea, aUturi cu somnul, dar cind se cople* de Facu ziva, amintirea ei se stinse, cum se stinge alts lumina. Era lumina crud', care it facea sa clipeasea, a realiadversitkile, ateptarea. 1^a trecu taTilor inca neinvinse : unde iii ziva, far5 sa tie la ce ora, pe ce cale se intorcea comisia depunea raportul de care depindea intreaei lin4tea lui viitoare. Seara it agepta din nou pe scretar, Oda la o ora mult mai tirzie. jumatate noaptea, cind it vazu intrind, greoi, cu Se facuse unu 369
§apca pe ochi, cu pantalonii ca n4te burlane, cu servieta mare in mina. — N-ai avut ra'bdare !... Ap5i, daca m-ai a§teptat atita, sa nu crezi ca am intirziat iar la teatru, sau poate prin localuri. M-au pe mine... Acum du-te to culca lini§tit, fiule ! scarmanat Pe chipul lui Matei se citit nelini§tea intreboare. Ce15.1alt inclina din cap : — E bine ! Nu spuse mai mult — §i nici nu era nevoie ; orice intrebare i-ar fi pus Matei n-ar f i insemnat decit .pierdere de vreme... Cit fusese de mare furtuna n-avea sa afle el niciodata, putea doar sa si-o inchipuie, fiindca bintuise undeva mai sus decit birourile ministerului : — Care-i situa%ia calei ? — Mai mult ca sigur se va dizloca la prima.var, dad inunda%iile vor fi grele. — Ce prevede Institutul Meteorologic ? — Nimic sigur pima' acuma ; in orice caz, primed is lor, Intreba'ri adresate oamenilor, care ra'spundeau cu in numele naturii. — Dar pins la prim'avara va rezista cala ? — Da ; masa rusipoasa e prea mare ca s-o poatai urni ploile. Va trebui apairata dinspre sud, sa nu se infiltreze apa din girle. — Nu va ceda nici sub presiunea §lepurilor ? — Nu ; greutatea §lepurilor e repartizatl egal, pe suprafete mari ; in ultima faz1 a construc%iei, apalsarea nu va depi doua sute cincizeci de kilograme pe metru p5.trat... 0 data aceste asigudri luate, ultima intrebare se adresa numai oamenilor §i era, poate, cea mai gravaj dintre ele : — Vor fi vasele intr-adevr gata la 1 martie ? — Vor fi, la 15 februarie !... — Tovara*, iarna poate sal fie aspra. ! — Se va lucra ! In alte Orli ale lumii se lucreaza la minus cincizeci de grade ! — Mai radmin §i alte riscuri ! — Desigur, orice indraIzneala omeneasca e riscanta, dar au sa fie infruntate ! — Bine, davi-i drmul, cu tot curajul ! Spune-i.tovar4ului Miura'm succes si-i sintem aproape ; ronescu sa nu se lase ; spune-i la fa0 ! daca o face lucru de isprav5., acri-1 aici isa1-1 mai vedem 370
Dupa aceastal incuviinvare, venita din altI parte, Direc%ia generala din minister mai avu de faicut o ultima observa;ie, urmarit de ea se intoarse Matei seara urmatoare acasa : — Controlul se va efectua cu toata rigoarea ; va prevenim ca vom da delegatului nostru instrucviuni drastice ; nu va fi ingaduita nici o abatere. Va mai prevenim ca recep%ia vaselor va decurge in condi%iuni extrem de serioase ; nu se va avea nimic in vedere decit stricta respectare a sarcinilor ! Nu izbuti sa plece decit la patru dupa'-amiaz5.1., cind ajunse era aproape noapte. Lua drumul insa nu intra pe poarta, deli tot timpul it chinuise dorinTa sa afle cum mersese lucrul in lipsa lui, ce se mai intimplase. Dar indata ce cobortse din tren sim%ise aerul orawlui, mirosul Dunalrii alunecind pe strazi, de departe, o alts dorinIa o doborise pe prima, o dorinfa calms, dar inexorabila. Merse de-a lungul gardului — era ora cind stelele n-aveau Inca putere sa destrame intunericul din prima clips a nop;ii, mai greu, tainic. Coti la stinga, cautindu-1 calea printre pu;in nelin4titor ba15.riile calcate — simcea sub picioare o poteca proaspata, prea pu%in umblata : o strab5.tea o singura f iin%a, o data dimineava, o ei ii &idea o voluptate data seara, gindul ca merge dupa ciudata. Se gindea, incercind zadarnic sa patrunda noaptea : „Oare barca mai era acolo, sub salcie ?"... Era, leOnaa de apa. Ana Odeta statea in picioare, pe mal, Fingal trunchiul copacului. Nu tresa ri cind auzi pa§ii, ii recunotea de departe — sirnti deodata ce rece era noaptea. El se opri, • aproape ; nu inchizni sa intina bra;ele, deli era sigur ca ea le ateapta. Dar trecuse prea mult timp, se temea ca gesturile for ar putea sa fie dezacordate. Trebuia mai intii s-o recunoasca, sa-i simta inima, auda glasul. $i nu aveau putere sa vorbeasca, nici unul, nici altul. Tacerea se prelungi, nu era rece, ci devoranta, amestecata cu spaima, cu nelin4te, cu dorin%e infrinate, preOtind parca sa izbucneasca o inoua voluptate, inca neincercata'.. Si cu cit trecea timpul, cu atit deveneau gesturile mai imposibile, cu atit le ingheta mai mult glasul. Ea vorbi prima, cu o voce uwr speriat5., lipindu-se de trunchiul copacului : — Ce-ai facut ? 371
El invelese ce gind chinuitor exprima ea astfel ; nu-1 intrebase : „Ce faci ?" — cum intreaba femeia ba'rbatul, uitind in fata lui de soarta tuturor celorlal;i. Prima ei vorba nu fusese de dragoste ; inainte de toate, ea voia sa tie daca mime va mai intinde ipca pe liniile de la prova motonavei, daca jos vor mai r5pai ciocanele pneumatice, sau va incepe sa scrigleasc5, dalta, rupind niturile destraimind munca oamenilor, tabB. cu tabla, cum ar fi dezmembrat oasele unui schelet, cel mai sinistru simbol sub care se infatiwaza moartea. .Matei. adu seama abia acum, prin intrebarea speriata a fete'. care- era d ce nehn witi trebuie sa fi foss, in lipsa lui, tovi cei ci%i it inconjurasera ascultindu-i comanda. In sufletul lui navali un val de simOminte amestecate, crescind unul din altul : bucuria de-a avea dragostea in fatal, multumirea de-a nu o fi dezama'git nici pe ea, nici pe al%ii, mindria de a fi invins adversit5ii uria§e, hotMrea exaltatal de a invinge altele, orgoliul de a fi viu de a-§i darui puterea, intr-un elan generos de umanitate, celor care voiau traliasca. Vaizu ca ea tremural, dar tot nu indrkni sal intinda bracele. — Ti-e frig ? o intreba, incercindu-§i glasul. se Ii era teams cal in aceste zile, cit fusese departe de ea luptase, pierduse timbrul potrivit cuvintelor de dragoste. Ea i§i. prelungi tremurul intr-o m4care afirmativ5., cu capul. — A§tepvi de mult ? — De la apte. — $tiai ca am sal yin ? ($i adauga repede :) Nu — Nu, am ateptat in fiecare aveam ce face acasa.. Am ateptat... M-am temut ca n-ai sal mai vii niciodata. — S-a zvonit ca au sal trimita pe altul ? — Da... Ce-ai facut ea repeta intrebarea cu mai multi rIspuna El uitase teams decit prima data, socotind ca tacerea lui ascunde o veste proasta. — Bine ! Am salvat vasele. vazu ochii mairindu-se atit, incit albul for str5.135.tea intunericul, §i simti in rasuflarea ei intretaieri, care m5.rturiseau spasmodic bucuria neateptata. - Se va lucra mai departe ? 372
Parca tot nu indrIznea sa creaca ; pesemine fusese greu valul de deprimare — Matei ii descoperea urmele in glasul plin de teams, deprimarea ei convinind-o pe-a altora. El nu-i ras punse. Privi in intuneric, incercaj sa' descopere trasturile fiin%ei de fa0, a ca'rei calclur'a o primea de la un pas, dulce, cu un miros suav, inde*tafa si firava, dar vie si adevIrat5.. Ar fi vrut vin mai repede ziva, ca proclame biruinva, dar pin5 atunci avea o compensavie amevitoare — o asteptase, ii era bolnava" inima s' aiba alts inima aproape, si nu trebuia decit sa intinda bra%ele. Privi barca leOnata de apal, 11 strabsitu frigul toamnei venind dinspre balsa, prea aspru pentru aceasta noapte de dragoste. Ea zise, pe neasteptate : — N-ai mincat ast-sears ! Nu. — Vino la mine ; e cald in cabin'i. Ti-am pregatit de mincare... Ii inconjura Dunarea, flra lumini si cam dusm'inoasal.. — Sintevi tot la ancori ? — Da ; ajungem indata". El vru sa mai intrebe ceva ; ea isi cl5clu seama si spuse repede, ca sa-1 linisteasca : — Sint singura ; unchiul Mihalis a plecat azi cu vaporul la Corabia, sa vinda un loc de casa. 0 sa lipseasca pin' simbata cealalta. Ajunsera", ea legs barca, apoi, dup'a ce furs sus, trase scara, cum ar fi invirtit cheia in broasca ; erau singuri, numai ei doi si noaptea ; la prova ardea feli'narul mic, de ancora. — Stai pucin, aprind lampa. Prin perdeaua de la fereastra cabinei, rabbi o lumina palidlui, incaperea aceea mica, pe care o zarise o singura data, i se paru cunoscuta de mult, calda si primitoare, si avu simvaimintul ca, dupa lungile ocoluri facute prin lume, se intorcea noaptea aceasta acasa. Intra si vazu perecii albastri, si patul in care si-o inchipuia dormind cu genunchii in brace, si deasupra papusa cu obrazul ne_ gru, arapoaica buzata. — Da, o cin minte... Trecusera noua ani de atunci si ea o pastrase — incI un simbol de care are nevoie inima omeneasca. — Stai pe pat ; i%i pregatesc masa. 373
. Se awza, pared' . stinjenit. cal era prea mare. pentru masura spa%iului ; i se prea c` intrind ra'pea aerul ceva din viata, fr`a. sa . Itie ca" atunci cind .11 . primise, ea .de mult ii daruise tot aerul toat via%a. 0 privi §1 crezu ca viseaza ; era tinaira frumoasa, mai femeie decit mai curata decit lujerul crescut peste noapte toate celelalte femei laolalta — ateptase,cu o patima cu atit mai fierbinte, cu cit §tia fi mai sfioasa — §i el tot nu putea s intinda. bra;ele. Avea, peste bluza, o hainuta tricotata, de Una' albastra, culoarea celor care iubesc apa. 0 descheie, dezvelinduli grumazul. Cine putuse sa modeleze acel arc gotic de catedralI, avind moliciunea feminina a cupolelor bizantine, de-i ;inea capul sus, cu 0 trufie dulce ignoratal ? Ce plante acvatice, din ce mari ale lumii, o invatasera atilt de m1.5.idie, fkind-o sa se mite pe paimintul oarnenilor ca algele palide leganate de valuri ? Ea lua maIsuta din colt, o puse in fa;a patului, merse la buc5.earie, parca mai copila, parca mai femeie, dar continuind sa se mite ca §i pina atunci, pe aceea§i melodie. Era impovarata cu cele trebuitoare pentru cina tirzie ; el vruse ajute. — Nu ; asta nu-i treaba musafirului ; de la mama. — Cum era mama ta ?... Ana Odeta it simvi §ova'ind, alutindu-i un nume. Nu-1 rostise pina acum pe nici unul. — Pe mine ma cheama Odeta ! zise, intorcindu-se spre el glumind, cu o u§oarl melancolie. El repeta dupa ea, parca ascultind sunetul : — Odeta... — Sau Ana ! S-a intimplat sa am doua nume, dar e ciudat ca la fiecare din ele rispunde altcineva din mine. — Cum era mama ta ? Tot ap de frumoasa" ca tine ? 11 privi ; intrebarea ii sugruma, putin dureEa statu locului ros, rasuflarea §i inima. — De ce nu maininci ? zise, cu greu tremurul glasului, trupului, inimii. — Tu nu n.ininci cu mine ? — Nu, a§a era obiceiul la noi, in familie : cind barbatii veneau de la munci grele, mincau primii. — Si to vii de la munca ! — Nu mi-e foame ! Haide, maninca, am gatit pentru tine ! 374
Ana Odeta se intoanse, aduse o sticra de yin, mica, un pahar atit de curat, ca nu i se vedea conturul. — Bea, to rog ! Vinul 1-am luat pentru tine. — Surioar'a ! — Da. Mspunse repede, cu o tresarire cu un val de paloare. Dar el nu o chemase, cuvintul exprima o mirare, o nedumerire sca'pat fari voie. Ea merse iar la bucatarie, aduse o farfurie, cu un singur ciorchine de strugure; dar mare% ca imaginea lui Buerebista, parintele denaturat al vivei de vie, cel ce avusese pornirea nedreapta, barbara, dar neizbutifi de ucide progenitura. — Unde-ai Osit o asemenea minune ? — La piatal. Strinse masa, o duse la loc, eliberind micul spaciu din mijlocul cabinei, puse farfuria cu strugurele de care el nu se atinsese pe o policioar5, deasupra patului, s5.-1 aiba la indemina. 0 chems incet, iapal sat de o wara mihnire : — Ana ! — Da. — Odeta ! — Sintem aici amindoua ! — Vino stai 11110 mine ! Ea se ghemui jos, in fa%a patului, cuprinzindu-i picioarele cu bracele aurii, iii sprijini barbia pe genunchii lui ramase aka, cu privirea in sus, stradumdu-se s5.-1 vada pe sub gene. — Ma'ninca strugurele, cel puvin ! Matei intoarse capul, privi ciorchinele auriu, ca o replica vege. tala a fIpturii de la picioarele lui. — S-au copt strugurii ! spuse, dupa un timp. — Da, din ei o sa se faca yin s5.) fie o mare bucurie pentru be%ivi ! — Vine toamna ! adauga el, ginditor, dupa alt timp. — Da, sa bem ceai cu covrigi. — Ana... Odeta ! — Sintem aici ! Dupai fiecare cuvint al ei, cuvintul lui intirzia — pauze lungi. — Timpul nostru e aka scump ! Ana Odeta cUtin'i din cap raspunse scurt : — $tiu ! 375
Pe urm5., iii ridica ochii, glasul ei deveni foarte incele gaitor, foarte blind : — Te rog, iubege-ma numai puyin, cind ai timp... Am sa te agept... Se trase inapoi, iii ascunse fava in miini. — Am sa te agept nemarginit ! I%i muhumesc ca aici !... Iar dupa aceea nu mai spuse nimic : se facuse tirziu, ultimul vapor trecuse la deal, mai demult, nu se desluwa alt sunet decit murmurul apelor, ca un fundal indepairtat stins, peste care, in auzul Anei Odeta, se suprapunea, masurind timpul scump, ritmul inimii vii.
Diminega, la base, plutea pe Dunare o ceac'a grea, densa, de nepatruns. Un remorcher Medea la ancora neva'zut, pufaind alene sunind la raistimpuri din fluier, vestinduii prezen%a intr-un cam agresiv. Inutil : navigaTia incetase, toate vapoachip ferm rele se oprisera in loc pentru un timp, a k a ca n-avea cine-1 ciocni. Ca totdeauna pe cea0, fluviul avea o sonoritate vaituita, dar miKarea, poate nespus de clazi, care ii dezv`iluia conturul, via%a mai complet decit i le putea prinde, pe lumina, ochiul omenesc. Cea%a nu plutea doar peste ape, se intindea asupra ca'rmului, destrImindu-se abia departe, unde incepea solul argilos. De pe cala nu se vedea acoperiwl cazangeriei, de sub care vuietul injectopoansonezelor, bubuitul tablelor lovite scr4netul preselor ra'zbeau mai pu%in brutal, ca de sub valuri ; dar, intocmai ca sunetele venite de pe apa, aveau o claritate noual, ca cind ar fi fost amplificate, apoi trecute prin filtre, intr-o cutie de rezonanca. Era singurul loc in antier unde se lucra in clipa aceasta — ecillpele de noapte care aveau sa fie schimbate peste o jumaItate de ora . Maistrul Golgota se plimba pe cala, st5.pinit de o fierbere neobimuita, datind de citeva zile sporind intr-una ; sub impulsul el plecase de acasa cu noaptea in cap, inainte chiar de iqirea tramvaielor. $tia ca situa%ia neclara nu mai putea sa continue multa vreme,. poate se luasera hotaririle, trebuiau sa soseasca, daca nu arum, in •primele ore ale zilei, atunci la prinz, dupa-masa, sau cel mai tirziu 377
De altfel, in afara _presupunerilor avea si unele informacii ; invenirea unei not comisii de expertiza, care studiase cala alalfaieri, era o dovada ca ministerul facea o anchetl serioas5., a 6.rei. .urmare nu putea fi decit una. Cei din comisie nu spuseseral. o vorba, plecaseii la fel de muci si ,de enigmatici pe cit fusesera toafa vremea, dar cu siguran0 nu era intre ei nici unul atit de prost ca sa -dea garan%ie nebunilor. pin' la capat, Mai iiminea s'a vaa daca norocul o .asa cum se aralta surizai.tor deocamdat5. ; locul raiminea liber, $i avea pe cineva la minister sa)-1 propuna. Mai departe, voia Domnului Isi vinea pumnii strinsi si isi facea semnul crucii cu limba in gural. Cind it intreba cineva o vorba, raminea pu%in pe ginduri inainte de a iispunde — ai fi zis ca mediteaz51. — in realitate isi ..sfirsea ruelciunea. Dar Golgota, traitor pe Omint, nu statea chiar cu miinile in sin, asteptind bucuria din ceruri, : cit putea, mai cMdea si el ,un pic de ajutor lui Dumnezeu si norocului. Bun5.oar5., stiind ce rol joac5. in asemenea imprejuriri atmosfera, se glibise sa eispindeasca zvonul — un om de incredere ajunge, vorba dospeste pe urma ca .aluatul piinii — precum ca, mai mult ca sigur, tovarasul maistru Golgota, care ne-a sus%inut totdeauna, va fi noul director al santierului ! Cite unii, mai slugarnici, se si gra'beau iasa in cale, cu urairi $i cu temenele, in asteptarea iisplatei ce avea sI vie : — Ce-am auzit sa fie cu noroc, tovarase Golgota ! Intr-un ,teas bun si la mai mare ! — Ia nu mai vorbi%i prostii si vedeTi-va de treab51. ! iispundea maistrul, incruntindu-se cu fiOrnicie. $i raminea ginditor, isi facea cruce cu limba — Doamne ! In aceeasi intencie de colaborare cu soarta, socotise ca e bine prin sa fie vaizut pretutindeni, ca inaintea ateliere, prin birouri, interesindu-se amical si priceput de lucrul fiecruia, dind 3faturi, nu porunci deocamdata — ca oamenii sa zica : „A.sta ar fi director, nu glumai !" Neavind calitatea sal convoace serviciul tehnic, isi B.cea pins una-alta planuri singur, cum sa fie demontate slepurile, cum sa inceap'i remontatul pe cala noua, deocamdata doar la patru din ele, restul la anul — numai prostii nebunii cred c5; un slep se construieste ca o juca'rie ! Angajamentele vechi, datoriile ? lUspunde vechea direcviune si cei care i-au dat ,mina ; la inchisoare ! 378
Singurul tehnician pe care socotise potrivit sa-1 consulte era inginerul Marchidan, asupra caruia isi exercita, in secret, o autoritate binevoitoare. Marchidan auzise zvonurile, dar cum dispozi%ia direc%iunii era, sa se continue lucrul, isi facea datoria si alerga de colo ping col°, cu vrafuri de hirtii in mina, supraveghind constiincios, ca de obicei, procesul de fabrica%ie, in ritmul lui nou, care it facea sa gifiie toata ziva. Din iulie nu mai avusese odihda, putea ss to si mire de uncle. scotea atita energie, dupa cum, zelul lui, imbli.cat in tcerea modestiei, nu putea sa nasca decit aceeasi mirare. Ai fi spus ca acest pe care mul%i ii banuisera la un moment dat ca urmareste, siret, o ascensiune rapids, nu dorea decit sa munceasca in umbra,. nev5.zut si nerasplatit de nimeni. 0 singura data in aceste luni de zile lipsise de la lucni, mai bine zis plecase, pe la ceasul noua diminea%a, f5ra sa spunI fara sa-1 vac1a cineva pe uncle iesise, de parca 1-ar fi inghicit pamintul, sau Duna'rea, — nu aparuse din ,nou deck dupa-amiaza, palid, incercainat, cu privirile rata'cite, ca omul ridicat de pe boaU. Lipsa lui nu putuse sa raimina neobservata, zeci de oameni aveau nevoie de el in fiecare clips ; un trasator 11 cauta prin curtea santierului cu un sablon in mina, o echipa de cazangii it asteptau, le explice de ce o tabla nu se asambleaz5, bine -- era gresit numerotafi ? „E aici o incureatura, tovar4u1 Marchidan trebuie sal stie !..." Acestea se intimplau pe la inceputul lui septembrie, curind dupa ce incepuse montajul slepurilor pe cala, deci intr-un timp cind nu se iveau prea multe complica%ii. Tocmai in acea zi, inginerul Dutchievici era ocupat, in biroul directorului, cu o delegaciede tehnicieni de la Turnu-Severin, care vizita antierele de pe Du pare, pentru a stabili posiblitatea schimburilor de experien0, in ye-derea statornicirii.unei metode de lucru comuna. Directorul nu uitase avertismenul cam vag si cam ciudat pe. care i-1 acluse inginerul sef intr-o sears, si se gindise la el un timp, cu destula ingrijorare, pins ce, asigurindu-se ca Marchidan se bucura de o sanatate deplinal si dispunea de o energie pu%in obisaminase sa ia o hatIrire ; la primavara urmatoare, cind o data cu punerea pe cala a noii serii de vase urma sa se mareasca si numarul tehnicienilor, problema se rezolva de la sine : Marchidan urrna sa aii135. nu .un ajutor, ci doua sau chiar trei, in propor%ia in care se marea si santierul. 379
Lipsa lui in ziva aceea 11 alarms, fiindei se faicuse simvitI din primele ceasuri ; dar nedumeri, neavind nici o explica;ie. Indata ce af15, pe la ceasul unsprezece jumaitate, trimise ma rina caute acas ; nevasta fu foarte miratI : plecase de diminea0 nu-1 atepta decit seara. Matei puse sI fie ca'utat pretutindeni, s'd se telefoneze la spital, la poliTie, se interest' cine-1 vazuse ultima data. II vazusera multi, pe caM, pins la ora nou5. dimineava ; unii iii aminteau ca dupa aceea se indreptase spre cazangerie, dar cazangiii nu tineau minte la ce or fusese inginerul in hall — e greu sad-0 dai seama de paii unui om care umbla toata ziva de colo pins colo. Cind Marchidan apalru, la ora patru, p'area a k a de rItaicit, /ncit to;i crezurI c5, era bolnav, sau cal avusese o supalrare, nu-1 descusu nimeni. I se spuse sa mearga imediat la direcviune, unde se prezent, palid, abia mai xisuflind, cu sufletul la gurl. Vazindu-1 aka, nici chiar directorul nu-i ceru socoteala ca plecase ara sa anume pe nimeni ; Marchidan nu era omul de care s-ar fi putut plinge in ceea ce privea simcul datoriei. Se mul;umi saj-1 intrebe, destul de ingrijorat cu destula comp'atimire : — Ce-i cu.clumneata ? Ti-e raiu ? — Nu... — Dar unde-ai fost pins acum ? Ochii apoi se tulburara, ca cum ar fi vrut s'a se puns la ada'post, sa nu-i poata paitrunde privirile intrebatoare. — N-o sa se mai intimple. Va cer iertare ! — Mie nu trebuie sI-mi ceri iertare. Daca pot sal to abut cu ceva, spune-mi ! Inginerul ridica ochii din Omint, se uit'a la el, cu o uwara Matei iii dadu seama abia acum ca pins astzi nu-i insuflevre, intilnise niciodata privirea. In privirea lui se citea indoialI, panics, ratacire ; buzele se miKara, vroiau sa vorbeasc5., dar nu izbutir51 sa articuleze nici un cuviint ; nu se auzi 'deck ra'suflarea sfirsita, ard' sapuna' in vibracie coardele vocale. In clipa care urn, Marchidan iii voala iar privirea, ochii iii reluari culoarea inexpresiva a apei goale. — Muhumesc, tovara'w director... N-o sa se mai intimple ! Altceva nu putuse scoate de la el decit aceasei 151.galcluialad. Si intimplarea fu uitat curind, fiindca% deli nelaimurit, se sfir;ise cu bine Un om care ar fi avut o ba'nuiala ar fi privit iscoditor, de pilda cineva din echipele de nituitori de la lepurile 7 sau 9, ar fi Tinut minte ca inaintea dispari;iei Marchidan tocmai staltuse de 380
vorba cu maistrul Golgota, foarte aproape de forja lui Timus Ion. Golgota '11 %inea pe inginer de un nasture si ii spunea ceva, aplecat spre el, privindu-1 sta'ruitor in ochi. Erau .intre cele doua slepuri, piriiau ciocanele de jur imprejur, in strigatele si indemnurile zecilor de muncitori. Nimeni n-ar fi putut sa aucia ce spunea maistrul atunci, nimeni n-avea timp sa se uite la el. Dar daca s-ar fi uitat cineva, dintr-o bainuialal sau numai intimplaitor, ar fi vzut a ca. Golgota pocnea din masele mai des ca de obicei, in timp ce inginerul, incolpt, se uita la el cu ochii aposi, clipind repede si miscind buzele, ca • muw, fadra,' sal spuna' Pe urma, maistrul se duse la treburile lui, iar Marchidan raimase citva timp in lac, palid si cam nauc. Indafa duip51 aceea se indrepta spre cazangerie — si apoi disp5,ru. Cine 1-ar fi urrnrit ar fi putut s'a-1.. vada ascunzindu-se du0 magazii, sarind gardul in curtea fabricn de ciment, strecurindu-se in lungul rampei, unde se descrcau vagonetele cu piatra, si oprindu-se jos la . DurthIse, adapostrt de priviri. Acolo ramase dup5. prinz, asezat ,pe mal, cu pantofii in norm, uitindu-se la apa cu o privire halucinata, care pared' nu putea aparpne ochilor . Nimeni nu stiu — si intimplarea fu uitata curind. 0 uita chiar si maistrul Golgota, deli lui ar fi fost normal sa-i dea mai mult de gindit. In salptaminile urmatoare continua sa se' poarte cu inginerul intocmai ca $i in trecut, araltindu-i vechea autoritate binevoitoare, fundata pe ceva ce nu se putea banui. .In diminea%a, aceasta cecoasal, la ora cind Inca nu incepusera sa vina muncitorii, cind cala dormea, iar pe Dunare nu misca nici macar o maistrul Golgota, care astepta infrigurat decizia ministerului, tragea cu urechea in sus, sa auc1a pasi coborind scarile. $tia ca Marchidan trebuie sa pice din clips in clips si isi mai potolea ner5.13darea acind planuri de reorganizare, discutind cu el in gind felurite probleme : „Ce zici dumneata, tovara'se Iani, ce crezi despre ?... Dar despre ?... Oare n-ar fi mai bine dac5. ?... Ai, crezi ca asa se poate ?..." Tocmai se oprise in fga pontonului, care parea ancorat in nori„ ca o nava aeriana, fiindca nu se vedea nici un suport terestru in jur, numai vazduhul "cenusiu si umed, cind auzi prin ceav5.zgomot de visle pe Dunare. 0 barca mergea la deal, prin fga santierului, singurul semn de via%a care venea de pe ap5., in afara de semnalele remorcherului. Nu vedea barca, dar nici nu putea sa-1 mire — oameni care umbla pe apa, la deal sau la vale, cum ii poarta nevoile. Se uita la ceas, mai era o jumatate de " ora pins la sapte ; curind, 38t
primii muncitori aveau sa vina. Maistrul Golgota simvi un cuvita umblindu-i pe linga inima : poate era ziva hotaritoare ! Trebuia sa se duca la birouri — cine tie dac5, nu sosise tocmai acum o tele.crram51., o comunicare cu telefonul !... Dupad ciiiva pa§i se opri trase cu urechea : auzise parcI o vorb5. §i zgomot la gardul de sirm'a. Paznicul de pe cala nu se vedea nicaieri, it invaluia ceava, dar de buns seams era undeva, prin apropiere. Oricum, maistrul Golgota, mai din curiozitate, mai ca sa-§i facal. datoria, se indrepta tiptil spre locul unde auzise zgomot, deli nu puteau fi hovi care sa vina la furat tocmai cind se falcuse ziva. cu cizmele, cind o paU de vint Nu merse mult destrama pu%in ceava, asind isai se vada o umbra omeneasca. — cineva care se strecura printre sirme. „Am prins-o !" se gindi maistrul, cu mulvumii-e. Nu putea fi decit fata de la trasaj, care 11 lovise cu furchetul peste mina §i ca reia ii poruncise sa nu mai intre pe aici, ci pe la poarta, ca toat51, lumea —sa ocoleasca, e tidar5. ! Era frumoasa se cinea mindra'... Dar clacI, oh, dac5.... (i§i falcu cruce cu limba in o sa mai ai indra/zgura). „N-o da Dumnezeu ! Atunci sa to neala sa dai cu furchetul ? Pun eu mina pe tine !" Maistrul Golgota ramase cu limba lipita de cerul gurii... — Du... dumneata erai, tovarlw... ? Nu zise „tovarai§e director" se impotrivi gura. Si ce c'uta sa intre pe aici, ca spionii ? Un junghi de bucurie ii str5baltu pieptul, de unde se duse, ca ni§te furnicalturi, pins in fundul cizmelor. Ce putea sad caute decit sa intre pe fur4 ? Se strecura prin ceava'., sa aiunga la birou nevalzut de nimeni, sa puns mina pe ceva hirtii, acte compromiOtoare on cine §tie ce altceva mai avea ascuns pe acolo. — Cine-i ? A, maistrul Golgota ! Bun dimineava ! Nu intoarse spatele sal fuga, nu 'Area fisticit ; se apropie de el si-i intinse mina. In mina cealaB avea servieta ; plina, nu venea taie drumul §i sad-1 apuce s-o umple acuma ! De unde era hothit de guler, maistrul Golgota se trase un pas in lIturi §i intreM, cu descumOnire, schimbind tonul : — De unde vii, tovara§e... ? Iar i se opri limba in gura. — De la Bucure§ti. Maistrul i§i scutura capul, sa inTeleag'i mai bine. Care Bucu.reti, cind venea de pe Dunalre ? — A;i venit cu vaporul ? 3S2
— Nu, cu submarinul !... Cum merge treaba ? — Bi... bine... Dar Matei se indep5rtase, fara sa astepte iispunsul, grnit intilneascal pe al;ii, mai apropiati de — Ai vesti bune, tovara* di... director ? striga Golgota din urma. — Foarte bune ! se auzi glasul directorului, pierdut in ceata care, in loc ,sa se destrame o dat5 cu venirea zilei, se fIcea parca mai deasa, mai Brea mai cenusie... Dar cea;a nu impiedicad vestea bunI sa se rIspindeascI in ci teva minute, de la un capadt la altul al antierului. Fusese o team colectiv5, care plutise peste toate sufletele aproape o s51.ptaimin, i-acum se risipise, cum avea sa se risipeasca ceata pe Dun'are. Pin5. azi, multi munciseii ca faca' datoria sI nu raimin`i in urma celorlal;i, fiindca nu-i ierta graficul, dar altfel avusesera gindul ca fac treaba de pomana'. ; prea mare zizanie se pornise ca iar primai crezi in vreo izbin,da. $i iata ca zizania fusese mejdiei i se cunogea mairimea — seitea in puterea for s-o Cu o conditie ins : nimeni sa nu iimin5, in urrna'. Niciodata rWaltul ciocanelor nu fusese mai viu ca in dimineap aceea ; el rizbea de sub cea0, Ural vezi locul de pornire,. si se amesteca, pe toata intinderea ascunsa a calei, cu huruitul macaralei, cu bubuitul tablelor, cu strigkele indemnurile muncitorilor — Clrbuni, NicI ! — Nituri, ma, nu sta cu degetul in gura ! — Invirte, invirte, badiete, sa sfiriie ! Zeci de forje iii amestecau raisuflarea hiriita, incingind curbunii al d.ror fum, oprit in cea0, se intindea ineca'cios pe malul — Miroase a pore pirlit, ma fratilor ! nene Turturica ! Mai raba, ca n-a, — Ti-e gindul la venit Craciunul ! Oamenii 15.1crimau scuipau negru in ta'rin. — Ma, vezi ca scuipi pe mine, am salopeta noua ! — Invirte, invirte taci din guru ! Nituri, ca'rbuni, table — hrana de dimineata a calei... — Gata, tovaiise ! Pus la ambi%ie, Rogoz Petre s-a luat la intrecere cu Arici Vasile, al ca'rui nume e acum cunoscut pretutindeni, amintit de toate ziarele : .cel mai bun nituitor din pea... 383
Cu sapca data pe spate, cu minecile sumese, cu picioarele bine Infipte in schela, Rogoz vine ciocanul pneumatic cu amindoua miinile, cu •degetul pe opritor ca pe tragaciul unei mitraliere, gata intre in acciune. Un normator, cu cronometrul in midi, ateapfa inregistreze cite nituri va bate, pe minut, pe ors. — Gata ? Atenviune !... Drumu ! Nituri, carbuni — invirte, invirte, sfiriie ! — Unu, doi, trei, patru... — Nituri, Nica, .nu casca gura ! — Vinee... Uite-1, row frige Oliu, da;i-i repede, ca le inghite ca pe capcaunul !... Fiecare unealtI are registrul ei, fiecare alt timbru, fiecare emite alts melodie. Cinci oameni, o forra, un clqte de fierIrie, un caul in care se arunca niturile incinse, alt clqte, un daian de %inut contra, iar pe partea cealalta a tablei, Rogoz cu ciocanul pneumatic in funcviune. — Cincisprezece, aisprezece, aptesprezece, douazeci, treizeci... — Ma omule, ce to mai bilbii ? ! Dumneata la ceas de numarat le numaram la urma. Normatorului i se pare ca numaratoarea lui, cu glas tare, dina• mizeaza' ritmul — numara : — Patruzeci unu, patruzeci doi... — Nituri, Nica, fir-ai, ca-%i bag un nit row unde nu-vi convine !... — Vrei sa faci comet5, din mine ?! — Invirte, invirte ; gura ! Cinci oameni ai lui Rogoz, cinci ai lui Arici, cinci ai lui Popic — Ma Popic, tu ar trebui sa lucrezi cu doua ciocane deodatL sa dublezi norma, ca i-aka ocheti doua gaiuri ! — Nituri, lass gura ! nu — Nu, zau, nene Popic, farad glum, cum de nimeroti pui ciocanul aiurea ? ? Ochesc alaturi ca sa cads bine ! — Pai tu nu Alvi cinci oameni, mai incolo, lucrind cu zece miini ca cind ar fi una : ai lui Banda Victor, ai lui Hristu, ai lui Topor, aproape optzeci de echipe, fava de patruzeci cite enau mai scum lipite ciorchine de fieTuna — impeAtiate cite apte-opt la un in fumul carrarie, pe toata lungimea calei, invelite in ceaval bunelui... 384
In dimineava aceea, cind raminea .cu desavir§ire ascuns privirilor, antierul iii dezvMula conturul, relieful, §i ritmul prin muzica aspra' a uneltelor in funcviune, §i aceasei zdrobitoare polifonie, amestecata cu strigatele oamenilor pe care nu-i vedea nimeni, ar fi pa'rut calaltorului de pe Dunare de o mairevie tainica, bizara §i infricoAtoare. Din cind in cind, bravul macaralei se ridica deasupra cevei aluneca pe sus, scurmind norii... Apoi, pe la ora noua, ceava se destrama, se topi, aluneca in josul Duna'rll, §antierul apa'ru treptat la lumina, intii cladirile de sus, faleza, cazangeria, n cala — imaginea lui, limpede, dez--. .41 completa amploarea cu sutele de detain brIcata de orice ale mulvimii in m4care ; tabloul nu mai era infrico§ator, dar forfota, pingatunci doar banuit5., neclara, depaea inchipuirea, du-i dimensiuni care, in prima clip, ce °chilli se adapta rimilor, pa'reau nereale. In mijlocul sutelor de oameni, maistrul Golgota se mica mecanic, unde-1 duceau pa§ii, de la o echipa la alta, f'"r`a' sal vaca, faIral sa auda, iimas parca in ceava. Se dezmetici numai cind clklu nas it nas cu inginerul Staicu, care tocmai sosea, transpirat, cu servieta in mina. — Buns diminea%a, tovaiii§e ! zise acesta, aferat §i plin de importarivai. Vino puvin incoace ! Se indreptara spre Duna're, ca sa ias5. din drumul oamenilor. — Mi-au fa'cut-o, lua-i-ar dracu ! izbucni maistrul Golgota, nemaiputind sa se sta'plineasei. Ehei, fatul meu, aka e cind to increzi in alvii ! Ultimele cuvinte cuprindeau o dojana adresata de-a dreptul tinerelului : nu fusese el unul dintre aceia care ii da'cluseii speran%e, cal se nu sus%inuse pin'a ieri ca directorul nu se mai intoarce ? intorsese. Ba inca mai sigur pe el ca niciodata ! La acest gind, ceva in mintea maistrului Golgota tresari, un fir al aten;iei se trezi din amorvea1a incepu sa zvicneasc5. : Dar de ce venise pe furi§, s`rind gardul ? Surpriza de a-1 intilni cind nu se ateptase, apoi furia, necazul it oprisera sa se intrebe din Prima : Ce insemna furi§area ? Venea de la Bucurqti ? Atunci ce ca'uta pe Dunre atit de dimineava ? Pe malul celalalt nu mai §i ceamuri se terminase, baraca avea la ce se duce, reparavia la iima'sese doar balta. era demontat, uneltele aduse inapoi — Nene Golgota, zise inginerul Staicu, folosind limbajul inbagat ce s-a intimplat, one tim, de acas5., crede-ma ca nu cpada. Dar lucrurile n-au sa ramida aka ; invelege ca nu se poate ! 385
— Uite ca s-a putut ! — Iii rupe gitul ! Imi pare rau, dar asta-i situa%ia. Pa'cat de munca oamenilor §i de banii statului. Chiar dad nu se surpa cala, n-au s5, fie gata inainte de inundatii. E§ti §i dumneata in meserie, ai experienta, seama ca nu se poate ! — I-auzi ciocanele ! Ai vaizut la Arici cite nituri bate ? — Ei, tocmai asta e ! De aia to-am chemat incoace ! Uite ce e, tovar5,§e Golgota, eu imi fac datoria cinstit, nu tin nici cu unul, nici cu altul : tin cu ministerul care m-a trimis aici §i-mi da leafs. Dumneata e§ti pritit de §antier, inteleg, datoria dumitale ar putea sa se pars alta, dar daca %ii cu antierul, in§eli statul. — Eu tin cu poporul muncitor, tovar'Ae ! iispunse maistrul Golgota, mecanic, formula potriviei oricind sI se apere, fiindea nu unde vrea sa ajungI inginerul, ce curs5.-i intinde, cu ce momeala ii unge nasul. — $i §lepurile ale cui sint ? — Ale noastre, ale poporului ! Se privira, cu un fel de mirare, ca §i cind se vedeau acum prima oars, §i fiecare 1§i zise in gind, despre celnalt : „Mai, s'a fie-al dracului !" — Atunci datoria dumitale, continua inginerul Staicu, e sal ma ajuti ; daca. aperi §antierul §i acoperi gre§elile, furi statul ! — Tovara'§e, sint §eful calei §i easpund de vase ! Nu-mi face instructaj acuma, ca'-s vechi in meserie ; pe mine nu ma pascalege nici dracu ! Ce, ma cuno§ti de asta'zi ? Am rlsat pins acum sa treaca vreo grewarl, nu m-am luptat pentru calitate ? — Foarte bine, tovaii§e ! Eu nu pot sa le vaid pe toate — iispund cu capul. Am primit de la minister instructiuni noi, uite... (Inginerul deschise servieta §i scoase o adresa lungs, pe citeva pagini, din care citi, pe sarite, pasagiile mai importante :) „VI facem cunoscut ca, date fiind imprejurairile speciale..." Uite colea : „Controlul se va efectua cu toata rigoarea... Elanul muncitorilor, care merits toatai admira%ia lauda..." Uite colea : ,,...nu Tmplica nici o indulgenta' din partea dumneavoastri" etc., etc. Uite colea : „Veti lua loate va atragem aten%ia ca orice abatere... Act patriotic... Wispundere..." Asta e, tovariw Golgota ! o mina de ajutor, nu pot sa le vad singur pe toate ! Unul bate nu §tiu cite nituri pe ors, ca la olimpiada, altul vrea sa i-o is inainte, Arici, Rogoz, Topor, dumneata ii cuno§ti mai bine ; dar vorba e, cum le bate ? Fii cu ochii la ei, tovare ! — Iatad ce e, ftul meu, raspunse domol maistrul Golgota, care pins atunci ascultase explicatiile banuitor, ca to%i oamenii dire%i, dar 386
cu mintea inceat, eu datoria mi-o fac, cum mi-am flcut-o si pin astazi, numai ca niturile afar nu le dau ; nu vreau sa ma pun riu pricep, uit, de vazut vad, de priceput cu oamenii. De uitat care-i situa%ia — spun — uite, pot sa yin la dumneata, slep cu slep, tabla cu tabla, dar pe urma, treaba dumitale ! Esti cere situavia ! Eu unul mai strain de santier, liber sa faci tot ce mult nu ma bag, eu respect munca muncitorului, tovara'se ! Cu toate rezervele, alian%a veche era reincheiata — Georg Staicu tia ca are un om care sa-i deschicla ochii, fiindca, asa cum rrIrturisea singur, nu putea sa le vacra pe toate, n-avea timp numai pentru santier, era tinar si dorea sa se mai bucure puvin si de viava. Iar serioase ; lipsea sa instrucviunile Direcviunii generale erau Clare spuna : „N-avem incredere in ceea ce se face, cu siguranva au sa gre!" §easca — fii atent si — Eu plec, la unsprezece trebuie sa fiu la gar5,, zise, privindu-si ceasul cu nervozitate. Trece tovarasul inginer Munteanu, mi-a telefonat sa-1 astept pentru comunicari importante ; n-are timp sa se opreasca... — Bine, tovar'ise ! Maistrul Golgota nici nu auzi explica%ia — ducal-se, flusturaticul ! — era suprat pe el, ca pe toata lumea astazi — si piriitul ciocanelor ficea sa i se clatine capul. Porni pe malul Dunarii, de-a lungul sapaturilor inca neterminate, lasind vuietul in urm5'. ; vroia sa se mai dezmeticeasca. La gard se opri, iii rezema coatele pe sirma, intre ghimpi, sa nu se agave, si ramase asa, rumegindu-si necazul. Abia mai tirziu vazu barca, legata de salcie, deli o avusese tot timpul in fav5.. Creierul i se dilata deodata, zvicnindu-i sub veasta : asta era va sa zica explica%ia, iata'-1 de unde venea azi-dimineava ! Isi petrecea noaptea cu fetele din santier — ce fel de fata si de muncitoare o mai fi asta !? Nu-i greu sa faci ce-%i place cind esti director si ai in mina piinea si cuvitul : tu o tai, tu o imparvi, fiecare vrea de la tine o bucata mai mare, mai rumenita. Cine are curaj se impotriveasca ? Ei, atunci, asteapta, tovarase ! Maistrul Golgota cugeta care din cele doua metode s-o foloseasca, spre a trage cit mai multe foloase : s5.-1 sape, sau intimideze ?... Pe amindoua in acelasi time — combinate ! Si porni spre birouri, cu o inchizneal'a pe care nu i-o putea da decit dezamagirea venita prea dintr-o data. Ceea ce era in gindul lui fusese destul de bine ascuns ca sa'-1 fi banuit cineva pina astazi. De aci inainte, maistrul incepea piarda abilitatea... 387
In drum, it intilni pe Marchidan si-1 opri, apucindu-1 de un nasture. — Am o vorba cu dumneata ; dar nu aici. Esti diseaii acasa Inginerul se facu galben. — Sint foarte ocupat, tovalise Golgota, vezi si dumneata, muncesc pins' noaptea. — Atunci duminic51 ! — Duminica merg la o nunta, cu nevasta. Maistrul pocni din m5.sele porni mai departe ; avea ceva mai grabnic de acut deocamdatai. Directorul nu era in birou ; dar uncle ? — In santier, tovaxise ! — Dumneata stii cine sins eu ? — Tovarasul maistru Golgota. — Si-n afar de asta ? $tia si secretara, ca tovi ce era el in afar de asta, dar nu-i venea in minter o zalpadcea tonul aspru, neimblinzit — degeaba ii suridea cu gra%ie. — Dumneata prea to parfumezi, tovalisa ! Mai deschide fereastra, ca daca vine aici un muncitor, vars5, ! Intra in biroul directorului, ca la el acas5., si trinti usa : secretara direcviunii trebuia sa'-i cunoasca importanca. — Ce-i, tovarase Golgota ? it intreb Matei, cam dup5, un sfert de or5., cind se intoarse. Avea in mina un nit cu capul rupt, pe care it puse atent deasupra unei ma e. In urma lui veneau doi muncitori, murdari de rusi de ca'rbuni pe miini, pe fava : Mirea, nituitor, seful echipei a saptesprezecea, care lucra la slepul nr. 4, si ajutorul stu, Varga Aurel, un om tinar, dar cu fava — Am o treaba cu dumneata, ra'spunse maistrul, incurcat de prezenca martorilor. — Mai bine te-ai duce pe cala sa vezi ce face inginerul Staicu Staci jos, baleTi ! Cei doi muncitori se asezara pe fotoliile de catifea ruginie care incadrau ma'sup din faca biroului ; pe unul din ele sezuse pins acum maistrul Golgota, care, prin fora lucrurilor, raiminea in picioare. Privi salopetele murdare ale muncitorilor si se inrosi la faca. Dacal vroia sa stea jos, trebuia sa se duca tocmai la scaunul de linga fereastra ; nu putea sa se mai aseze pe birou, ca la inginerul Baciu. Matei lua doua coale de hirtie si le intinse oamenilor. — Scrie%i cite o declaraTie ! 388
— Ce sa scrim in ea ? — Totul, cum s-a intimplat : „Azi, 2 octombrie, la ora..." Co ora era ? — Poate sa fi fost zece. — „La zece dimineava, trecind pe la locuA nastru de munca, tovaraisul inginer Gheorghe Staicu s-a oprit Ce ci.-a spus ? — A spus : „Da jos nitul asta !". — S-a uitat la toate ? — Nu ; a luat unul, la nimereaM. — Atunci. scree : ,,...S-a oprit mi-a cerut sa scot un nit, la infa'r5 aleag51". A d a a fost ? timplare, flra s5.-1 examineze — Da, tovar'Ae Matei ! — Atunci scrieci !... Ia la nitul asta ; ce parere ai, towar* Golgota ? — Ada e greu sa spui, daca nu-1 vezi cind it cra afara. — Ba nu-i greu ; privqte, n-are nici un grad, nici un riz, gaura a fost bine alezatal. Corpul e perfect cilindnc presat egal, iati, se vede c-a iesit for%at, ca pe ;eava iesit usor, Mirea — Nu ; 1-am badtut cu dornul ! — Auzi, tovard'se maistru ? Un nit prost se misca, it dai afar cu degetul ! Maistrul Golgota ridica din umeri si zise, cu o ironie : — Se vede ca dumneavoastea cunoastevi mai bine ! Se poate... — Dar dumneata ce r:4zesti aici ? Ca sef al calei, care-i datoria dumitale ? — Sal supraveghez lucrul, nu pe tovara'sul inginer Staicu. Eu apa'r dreptul muncitorilor, tovara'se director ! raspunse maistrul, aruncind o privire celor doi oameni aflavi de fava. Acestia nu-1 auzira, isi scriau declaracia, incruntavi, pu%in timizi i cu multa gravitate. de inginerul Staicu, care-si asa, izbucni Matei, — bate joc de munca for ! Ai dovada in fava ! Pe urma se s6pini ; nu-i plalcea maistrul Golgota, si antipatia lui era veche, nu de astdzi, dar recunoastea ca in unele privince riminea un om de isprav ; stia sa organizeze i sa insufleveasca', masa, sprijineau rnuncitorii 11 alesesera in comitetul de intreprindere, 11 — lui nu-i era ing5.cluit sa uite toate acestea. — Ce vroiai sa-mi spui ? intrebI calm, dupa# ce puse nitul intr-un plic si-1 Casa pe — Am ceva numai cu dumneata. 389
— Atunci asteapt5. ! Muncitorii isi fterminail de scris declaraciile. — Mulcumesc, bale0 ! $i-acum ducevi-va repede la lucru ; aci pierdut aproape un ceas cu prostia asta. — Nu-i nimic, 1-om cistiga noi intr-un fel, doar sa nu ne mai za'cl5rasca', !... — Spune, tovarase Golgota ! treaca indrzMaistrul sovai ; timpul de asteptare acuse neala, pa'rea cam dezumflat, se gindi s51, renunce, sa foloseaseal doar calea cealaU : s5.patul. Dar pe urma ii c15.du drumul, nu pentru alts cauza decit ca se pomeni cu mintea goals, in imposibilitate sal gaseasca un pretext vizitei lui neasteptate. Se uita la usa capitonata, erau singuri, Bra nici un martor — si cu primul cuvint ii reveni tot curajul. — Tovatise director, zise, sprijinindu-si miinile grele in cristalul de pe birou si aplecindu-se inainte, cu o mina batjocoritoare $i tainia am o vorba cu dumneata, asa, intre noi, ca Intolarse inca o data capul spre usa, apoi, aplecindu-se si mai mult, continua, cu privirea printre pleoape : — Cam frig dimineaca pe Dunalre, asa e ? Matei clipi nedumerit, dar in momentul urma'tor invelese totul, dintr-o data. Nru descumpainit, o usoara imbujorare ii color5, fava. Golgota fu sigur ca 1-a dat gata si rinji cu satisfac;ie. Ins` Matei scuipe in obraz, sa1-1 imsoval numai fiindcal nu stia ce sa facal : brinceasca' pe sau s5. se st5.pineasca ? Se seapini si, aplecindu-se si el peste birou, pins ce furs foarte aproape, raspunse, cu o mare seninatate : — Cam frig, dar nu-mi pas ! Se privira ; maistrul Golgota incepu sa clipeasca. — Sa nu xicesti ! biigui, derutat, ca'utind cu ochii cind la usa, cind la fereastra. Matei iesi de dupa birou, se apropie de el si ra'spunse privindu-1 in facal : — Nu-mi purta de grij ! Nu-s asa de sMbanog ca sa r',1cesc numai din asta ! Erau la jum5.tate de pas unul de altul. — Eu, cind o fi saj-vi spun ceva, continua Matei, ridicind pucin glasul, am sa-%i spun cu martori !... Haide, tovar4e Golgota, du-te la treaba ! $i daca ici place sa pindqti, pindqte pe altii !
I
castre ora patru, la poarta ntr-o dup5.1-amiaza, antierului se prezenta o cucoana, mare, inalt51., cu sulemeneli groase boruri cu calota inalta, gen pe tot obrazul, cu o paririe mica cu powta neagra'... .,,amazoana", cu doua nurci napirlite la gh — Uncle, mergi dumneata, doamna ? o intreba portarul, vazind-o ca-i trece infiptI prin fa;5.. — La tovar4u1 director al dumneavoastii. cu ce - Pai crezi ca aici se intra aka, vra4te ? Cine sinteci treabai ? — Ia te uita cum te iscodqte ! riposta cucoana, indignata. Mi-e nepot, tovar4e ! A A Cu toata vigilen%a pe care 4i propusese s-o portarul se — rucri apropiata cu directorul, nu putea s-o jigneasca — cucoana ii sc5p5., dibace... Pe la ora cinci, a§teptarea prelungindu-se prea mult, tovara§a Lenu%a yncepu sa sune telefonul, autindu-1 pe director prin ateliere, la trasaj, la cazangerie, pins ce afla ca .era pe - Ruggi-1 cineva. sa vina' la birou ; a“eapt5. o... cucoana' ! Matei veni dupa cinci minute, destul de nedumerit de aceasta neasteptatai. — Cine-i ? o intreba pe secretara. — 0... doamnI. Are treab5 cu dumneavoastra. — Unde e? — Am poftit-o in birou ; ateaptai de la patru. Cum desthise up, 11 izbi fumul de tutun, awzat in straturi ; nefiind fum5.tor, cei care veneau sa-1 vacia i§i luasera obiceiul sa stingI 391
tigara afaras. Cucoana fumase zdrava'n, tigairi proaste, al aror miros tacit iii strimba nasul. Inainte de a-i spune bun ziva, Matei merse drept la geam deschise larg amindou'A canaturile : cu p511aIria de amazoan Cu nurcile caraghioase, vizitatoarea ii pa'ruse de la India privire antipatical. Ea se ridid, intorcindu-se spre el, ii intinse mina, de la distanta% tinind-o sus, in ateptarea gestului galant pe care it fac bIrbatii, in timp ce iii spunea numele, cu glasul sclifosit ca obrazul : — Apostolescu ! Apoi se awz4, putin surprins ca ba'rbatul nu-i sa'rutase !Tana, ci i-o tlisese in jos, cam necioplit aspru. Ce treaba ai cu mine, tovaraii ? Cucoana se wza, cut o %igara, suns cutia de chibrituri privi, cu un repro gra'bit ? Stai jos, maid ! — — Nu te supalri, tovari.A, dar sintem in orele de serviciu am treaba.. Ea 1.1 privi, curioas, far% grabs, cu un zimbet de admira%ie ; pe urml scalpa'zi chibritul oft', melancolid. — oachq ! Mi-am inchipuit eu ! Ei, bat51-te sal te bad — De unde vii dumneata... doamna ? $i cu ce treaba ? Cucoana tr4ea din tigarad. slobozea Nand in fa0, cercetindu-1 mai departe, zimbitoare curioas5. ; intreHrile lui n-o interesau, pard se adresau altcuiva. — Ai dat-o gata ! spuse cu reprcl, cu admiratie. Dar lass, eu sa fi fost !... Ce mai, are de ce te placa .! Nedumerirea, stupoarea lui Matei nu mai apucara sa creascI ; ultimele vorbe, revelatoare, it izbira ca o palms, fIcindu-1 s% se inrowasca. — Dar... cine dumneata ? — Las' c-ai ghicit, maid ! $i vizitatoarea trase din tigaii, adinc, cu patimad, ara ca zimfi dispa'rut de pe fata". betul gales de complicitate Intr-adeva'r, nu era greu ghiceasca. — Ce doresti de la mine ? Ea pared' nu auzi, claidu drumul la fum, flra grabI, la urmi of to Inc o gata !... C.11 — Ce pot eu sa fac ? Dad te place, te place, c4tigi dumneata, maica, baKa de In' ?, ca leafa !... 392
Matei infruntase multe primejdii in viaca, tralise cu ele laolalta acum se afla prima oars intr-o situa%ie in care nu §tia ce sa fad. — De ce-ai venit aici ? intreba, printre dinvi, privind cu nelini§te, poate cu la§itate, up capitonaa. — E, numai aka, sa ne cunoa§tem, sa te intreb de una, de alta. Nelegi dumneata, mi-e nepoata, nu pot s-o as in voia soartei. A, nu, maid, nu te intreb dac-o iei de nevasta, nu sinr dc mocra veche, au trecut vremurile alea. Acum e altfel... — Dad dore§ti s5.-mi mai spui ceva, spune repede §i plead ! Am treaba. In loc s5, se grTheasca, vizitatoarea scoase o noua vigara, aprinse §i incepu s-o morfoleasc. mai spun, maid ? Daca te iubote, te iubqte, al — Pai ce dat-o gata ! Da uite ca eu alt sprijin decit pe ea nu am in lumea asta. — Nepoata dumitale a plecat de mult de acasa, §i a avut destule motive ! Ii cunosc viaca. Cucoana protests, indignaa : — Vai, maid ! — Daca mai staIrui §i dad nu pleci indaa, te dau pe mina de moravuri ! Ga'sise tonul potrivit, iii reca'0.tase calinul. Era in drept cheie cu un cuvint §i mai aspru, dar it oprea simOmintul apasator cap femeia aceasta groaznica era totui maitup fetei pe care el avea datoria s-o apere. In loc sal plece, maltup incepu sa scinceasd : neajutorata ?! — $i eu cum ximin, vMuva, sa'rad, singud. dau ei, §i Ca daca am crescut-o mi-am rupt de la gura ca fac educa%ia, am eu drept la un sprijin, drags... tovaraw. Dumneata om detept, ca dad nu erai detept, nu te-ar fi pus aici, director, fora carte, §i nu te-ar fi pacut ea, d mul;i au curtat-o, care de care mai darnic. Pe dumneata te asculta, dad ii spui sa tread Dura'rea inot o trece pe sub ghea0 ; spune-i sa viva acasa, ca shit singura, are odaie frumoasa. Se opri brusc, se §terse la ochi §i-1 privi in fa;a1, hotarita adegindul care o adusese incoace : menitoare, dezvaluindu-§i, in — Muta-te la noi, maica ! Stai in camera de la fava, a dumitale,. cu fi§I de imobil, nu poate sa spun nimeni nimic, ca lumea atit a§teaptl, sa birfeasca. Pe urma , ce face omul in casa e treaba lui, nu-I vede nimeni, ca d-aia-s jaluzele la fereastra... 39&
Se inveseli auzinduii glasul ; ideea, aka exprimata, i se pa'rea chiar mai ademenitoare decit iii inchipuia cind mumegase. — Si dad. vre;i, Ara galtesc, va spal, am grija de toate. Seara, treaba voastra !... de dupe birou, se repezi la use, o deschise, gata sa rupI Matei altu : pese ca putea sa-1 aucla secretara ciarna, $i racni, fara numaidecit, codoaA b'Itrina., spur— afara, how'a ! cato, ca ti rup oasele. fuga, tare insOimintata. Cucoana Nu auzi decit secretara ; up de la biroul lui Ilie Contu era inchisa, nu scoase nimeni capul, dar tovaraip Lenu%a, care sarise in picioare, spenat5., fiindca nu-1 mai auzise pins acum pe director sa racneasca, ramase mute de admira%ie. Statea aka, privind fascinate up care se inchise zgiltiind pere;ii tavanul, cind auzi soneria, emitind o chemare nervoasa. Se repezi dincolo, atit de imbu)orata, de parca ar fi foss o fecioara la prima intilnire de dragoste. Matei statea in spatele biroului, calm in aparent5, dar ea 11 simtea ca vibreaza, cunotea 135rbatii ; dacal 1-ar fi atins cu mina ar fi sdpairatscintei, ca p5rul pisicilor incIrcat de electricitate. Ochii lui, ant de limpezi, ca te-ai fi ateptat sa lumineze perna pe care '4i punea seara capul, erau acum tulburi, mai negri ca norii de furtun5, de la miazanoapte. — Pe unde a intrat femeia asta ? Tovaraip Lenu%a nu raspunse ; it privea fermecata. — N-auzi ? Pe unde a intrat femeia asta ? — Pe... pe la poarta. — Comunica la serviciul personalului : portarul sa fie amendat cu salariul pe o zi. Noteaza ! Secretara ramase ;eapana. — Ce mai stai ? Pleac5. ! Dupe un minut, soneria o chen — Ai comunicat amenda ? — Nu ; tocmai vroiam... e aici ? — Anuleaz-o !... Tovarawl — Da. Oare auzise ? $i daca auzise, ce-ar fi putut sa creacri ? — Ce face ? — E lume multa la dinsu. E cineva de afara, nu 1-am mai vazut pin` astazi. Mi se pare 394
— A, da, ! Au venit de mult ? — De la doua §i jumkate. A intrat §i tovara'w1 Donos adineaori. — Bine ; du-te vezi de treaba ! Dupa plecarea secretarei, Matei se a§eza pe scaun §i raimase impietrit, parca fair5, ginduri, pina la ora vase, cind auzi afar glasurile muncitorilor, grei indeOrtindu-se spre poarei ; simbNit4 in zilele nu mai inceta lucrul la patru, continua inca doua ore. celelalte. Mi§carea oamenilor afluind vpr,, iepre stirnea acelai tumult ca al sloiurilor care se ingrXinadesc in zapoare, dar era cald, vie, bogat. Du6' ipioape o juma',tate de ceas §i Matei o asculta ca pe o ce se pierdu in inuzica tonics — maqul viguros al 135rbgilor depa'rtare, topindu-se in celalalt tumult, mai vast, al orawlui... Fiecare din ei se ducea acasa, unde-i ateptau apa incalzita", rufele curate, mul%umirea 6minului : parin%i, necina de simbaita seara, pacea vastai, copii, neamuri — familia units, aOrata de ziduri indestructibile, ca o cetate... sfioasI. TreCurind dupal aceea, secretara iii bags capul pe cuse ora serviciului ; de ce nu plecase ? Concu intreaba dac5.1 poate sa vin pin la dum— neavoastra". el o familie, i-o cuno§tea, o femeie cam Con%u ?... Da, avea trecut — nu dusese viaca uwar'a dar modesfa, harnica §i uitindu-se la 135.rbatul ei ca la icoanL. Doi copii, cam §trengari, cam neastimOravi — mai bine aka decit sa doarm de-a-n picioale rr&iince ciinii din traista'... le dusese bomboane... relea $tia §i casa, reduta familiei, ii cunotea tihna, o pizmuia citeodata'... — Tovar4u1 Con%u intreaba... — Spune-i ca" yin eu acolo, indata. ! Iii trecu miinile peste fa0, gestul cu care dimineaca omul isi alunga somnul se leapa'cri de visele rele. Ce sa caute Ilie Con;u aici, unde sta'ruia amintirea acelei scene dezgustkoare ? Stralbaitu anticamera ; mirosea a parfum proaspt — tovatip Lenuca, cu powta deschisa pe birou, cu ochii intr-o oglinjoara, iii dregea sulimanurile. Dincolo, la Ilie Con;u, disOruse parfumul din alte zile, sta'ruia un aer greu, fum de tutun, nacluwara, ralsuflare umana'. ; erau adunavi prea multi oameni. In mijlocul incaperii stkea, in picioare, cu faca la masa de conferince, Ana Odeta, palida, aruncind priviri speriate de la unul la altul. 395
dar cind intra Matei, it simci — ceilalti Era cu spatele la sedeau jos se ridicari in picioare oi ea se sur0,,,ca si cum ar fi i in ceafa. auzit cum cade un cu%it rece de ghilotin, s-o zbeasca In fava ei, la masa, sedea un steam, it vedea am prima oars, cu vrafuri de hirtii la indemina, in care se uita, nota, in limp ce-i 2wulta rispunsurile la niste intreba'ri pregaitite din vreme : „De la ce data pina cind ai fa'cut serviciul la magazie ? De ce ai cerut mutarea la sala de tracaj ? De cind it cunosti pe Uica Aristide ? Cine a cubat cheresteaua ? Ai avut in acel timp vreo banuiala ?..." ..Intr-un col% al mesei sedea contabilul-ref, Mititelu, urm'arind cu ochii vii, ca spectatorii la jocul .de terns, cum zburau intrebarile cum veneau raspunsurile, ca =pie albe ale jucatorilor. Araituri era Ilie Concu, in picioare, aplecat in faca sprijinit cu coatele pe mas5. — tocmai bine pentru un om scund de statura. Avea alte haine, noi, de stofa mai bung, verzuie, pantofi galbeni, pe puncte, dar lustrui%i lung, calmasa bej, cravats maro — toate culorile imbinate cu destula armonie — si o floricica galbena uitata la butoniera reverului. In colwl din dreapta al camerei stateau in picioare, inghesui%i unul in altul, patru oameni, si intre ei, cel mai inalt, era Uica", seful magaziei fuseseii adusi pe rind, unul cite unul, 14ra sa tie scopul convocarn, dar acum, dupa privirile ra'6cite pe care le aruncau in Jur, se invelegea ca isi aflasera soarta si drumul. Cind intrase, Ana Odeta daduse ochii mai intii cu Firicel — era el acolo, impreuna cu un muncitor mai virstnic, de la atelierul de timplarie. Sta'teau la incadrind-o, cu picioarele in duumea, ca niste santinele. Firicel ii f'cuse un semn linistitor cu capul zimbise deschis, cu prietenie... Atunci de ce-o aduseser5 aici si ce insemna interogatoriul ? . La venirea lui Matei, omul strain seridica, se ridic5. si Mititelu, spre mijlocul camerei lar Ilie Conw prezentarile : — Tovara'sul director al santierului, tovarisul procuror Manescu... Matei auzi glasul care spunea numele ca si cum ar fi fost pornit de pe ala 'lime. La un pas in spatele lui era Ana Odeta, trecuse pe linga ea, ii sim%ea tremurul... rog, continua%i ! zise, dupa' ce strinse miinile. Procurorul iii scoase ochelarli in limp ce-i tergea cu Batista, faca lui, foarte alba, rotunda, se mita' obosita $i blinds. — Am terminat ! De altfel, pricina era lamurital dinainte ; toTar4u1 Con%u ne-a dat-o, cum se zice, mura in gurI.
Se a§ez'a, i§i puse ochelarii §i se uit5, la Ana Odeta. — Po%i sa te duci, domni§oara ! TO. mulcumesc ; nu ai nici o vin. Dar, te rog, deocamdata nu spune nimic, nima'nuia. Matei limase nemi§cat linga mas'a. N-o privi — parca ti era frig, §i-1 apasa o greutate in trup, ca §i cind ar fi dus un sloi uria§ pe umeri. vin tot are ! protests Ilie Concu, de§i nu — Ba eu gasesc ca o vina cu prea multa convingere, nici cu prea mare asprime. Datoria ei era sa vada §i sa spuna ! — Lips de vigilen0 ! Vorbise Donos, intorcind capul §i zimbind, cu un amestec de oboseaa, de triste;e §i de ironie. Matei nu-1 vaizuse pins atunci I statea in picioare, la fereastra din fundul biroului. Ilie Concu incuviinva : — Tocmai a§a, tovara'§i ! — Lass, nea Ilie ! Vigilenva ai avut §i dumneata, au avut §i al%ii, destula's Nu-i cere mielului sa te pazeasca de lup. Ce vrei ? — fata asta venise in §antier abia de trei zile ! Donos ocoli biroul §i, apropiindu-se de Ana Odeta, ii puse protector mina pe umar — gestul pe care nu-1 flcuse Matei adineaori. — Du-te ! ii spuse, cu un glas pe care prietenul sau it auzea acum prima oars, glas barbaitesc, dar incalzit de afec;iune. Nu fi mihnita ; era nevoie sa te intrebe, dar nu te-a 135,nuit nimeni. Hai, rizi puvin, li%i §ade bine ! $i sa §tii, Coatai lumea e mulcumiei de munca dumitale ! Du-te, cu bine ! Matei se uita in jos, neindraznindsa ridice privirile, stalpinit de un sentiment ciudat, semanind intr-un fel cu remu§carea, intr-un fel cu gelozia. „Deci el n-a aflat inc — se gindi — nu s-a asit pins acum nimeni spuna ! Am sa-i spun eu, ca sal §tie !" — Acum totul pare foarte simplu, tovarl§e director, vorbi procurorul, in timp ce-si tria hirtiile. Dar cred cal tovaii§ul Comu a nidu§it mult ping sa prinda urma. Sustragerea e combinata a§a de bine, ca in mod normal n-ar fi trebuit s-o descopere nimeni... Donos, care intre timp i§i reluase locul la fereastrl, de unde asculta nesimtit de nimeni, interveni cu mirare : — Normal ?! Erau ochi care it urnreau de multa vreme ! — Spun normal, din punctul de vedere al lui Uica §i compania. Intr-adevair, nimeni nu putea taIg51.dui dibajcia magazionerului : maIsurind cheresteaua din depozit, cu prilejul inventarierii, grise cite un §ir de scinduri la fiecare figura §i scosese din scripte in total pi397
zeci si trei de metri ,cubi, ceea ce reprezenta economia sa personalL Dar cum pe poarta santierului nu putea iesi nici o scindura, fiindca nu era pira sau piatra de polizor, s-o piteasca prin buzunare, ga'sise sustraga economia cu vagonul. La trei transporturi mijlocul succesive, sosite in santier dupa aceea, cite un vagon fusese indreptat, cu complicitatea unui sef de manevfa din gara locaU, pe alta lime si fusese descarcat in port, aproape de Agemie, ziva-n amiaza mare. Lipsa for nu putea sa se observe, deoarece Uica avea in santier, din stiuta lui agomseala, cantitatea de cherestea corespunzkoare. Dar asupra lui nu erau acintiO doar ochii lui Ilie ; Firicel, cruia actualul sef al serviciului administrativ ii fusese maistru, se intilnise cu acesta pe un drum comun, deli nu-1 cunostea la fel de bine pe Uic5, iar bainuiala lui pornea din alta' parte. In citeva rinduri, ridicind material din depozit, baigase de searns ca magazionerul it fura fAxi rusine ; icantitatea dus in atelier nu corespundea cu cea cubat : lipseau o data trei scinduri, a doua zi patru — pe timplari sa fac5. economie, sa nu risipeasca avutul poporului ! Bine, economic, economie, dar asa, f5.1i acte ? $i daca o fac eu, chinuinduma sa impart scindura cu calcul, s5 nu ramina nici margini, nici capete, de ce s-o t5inuiesti to ? Nu cumva ii schimbi destina;ia ? Iaca), yin dimineaca, cu bonul semnat de seful atelierului, contrasemnat de administrator si zic : „Repede, tovalise Uica, ma asteapta bandzeigul". Se uita la bon, pe o parte si pe alta, sa vada'. .daca nu-i vreo smecherie... „Fii serios, ma, eu am altfel de plaivaz si nu ma pricep sa rrisluiesc actele !..." Dar haide ! Majsori, cubezi, numeri : douazeci si doua de scinduri, puse jos, una peste alta — Vge;i ! Nu le po%i duce pe toate dintr-o data, si nici nu-0 trece prin mince sa lasi or sa le pazeasca — unde ? in mijlocul santierului, pe lumina ! Le-ai dus in atelier, te-ai apucat sa le croiesti, tai, imbini, la urma vezi ca nu iese, n-ajunge materialul. Ce sa mai numeri, ce sa mai cubezi ? Rumegusul si talasul ? Te duci la magazioner, scarpinindu-te dup` ureche. Tovarase Uica, mi-a iesit mai pucin ; n-am gresit socoteala ? Pai n-ai fost de faT5. ? $i-acum ce fac ? — Cumperi ! Industria lemnului e aproape ! — Din ce sa cum*, din leafs ? lipseste mult ? Te priveste ! — Vreo trei scinduri. fac ?! Na una de la mine... — Ce 398
„Ap ? !” — gindqte Firicel, cu mirare. „Da tu de unde-mi dai ? Ce, e depozitul tau ? Nu cumva furi de la mine ?" spui ucenicului, $i tinrul se pune la pinda, singur — afii tot antierul. 5i ce sal vezi ? cum ai dat col%ul, Uica inhav`i scinpune in stiva la el. Va sa dura de jos, luata de tine in primire, te fur5. — face economie !... Cind vezi cu ochii tai howl cum te furl, primul gind care-ci vine, daca nu tremuri de fried', este s'-1 apuci de guler. Firicel nu era fricos, dar deodat5, in mintea lui se nalscuse o bainuia15. ; asta nu fura doar de la mine, ca nu-mi poarta, anume, vreo dumaInie. $i daca fura de la alcii, ce face cu atita economie ? De scos din antier, pe unde ?... Aici se ascunde ceva, trebuie o cestur5.' cu mai multe ice, mare sforlrie ! Firicel se dusese la administrator, avea toata increderea sa'-i spuie : — Mqtere, is asculta aici judec5.1... Ilie Conw it ascultase, inghi;indu-i vorbele ca pe g5.1twele cu prune — simcea apa in gural. La urma it apucase de midi. — Nu sufla o vorba, ca nu cu cine-i inhaitat. $i iata, balete, ce trebuie sa faci tu, ca sa1-1 inh5.0m bine !... Ce facuse tinarul timplar modelist aproape ca se tie. Acum padzea up, sa nu incerce pungwl vreo prostie, ca omul care a ficut una e-n stare sa faea o suta pe urma. I se cumweau toate urmele, cui vinduse cheresteaua, cine it ajutase — complicit Primul, cel din stinga, era Vizante, eful atelierului de scule ; funcviunile for in antier nu aveau nici o leg5.turi, lucraseri numai pe bazad de prietenie, el mijlocise in%elegerea cu eful de manevra, ii era vIr, prin nevasea — om de incredere, din familie. In dreapta, o unealta a amindurora, Petcu, cam notintol, judecindu-1 dupa figura — vinovat mai mult din prostie, fiindca nu luase decit cinci mii de lei, ca sa taca din gur5. ; habar n-avea la ce sums se ridica potloOria. Fusese manipulator la depozitul de nu-i mai cherestea, dar acum trecuse pe caa, distribuia ca'rbunii picase nici un chilipir, fiindca la marfa asta nu mai venea nimeni s-o fure. Oricum, it atepta Firicel se uita la al patrulea din ei, aflat in spate. Nu ztiuse nimic de el, in cerceta'rile lui nu-i daduse de nici o urm5.1 — Uica. it declara acum complice. Incolvit de intreba'rile procurorului, dezvalluise, unul cite unul, pe to%i cei la care ajunsese cheresteaua ; Lalachi 899
Panait, fost proprietar al unei fabrici de uleiuri (se stia ca iii construieste un barcaz, sub pavilion grecesc, ca sa piece din taxi) era clientul important ; cumpairase cincisprezece metri cubi de stejar, un wagon, cu toptanul. Procurorul hotajrise : — Mandat de arestare ; va fi ridicat si anchetat ast5.1-sear'.! Urmau alto nume, musterii de importanca mai mica, timplari din n care isi fa'cusera garduri, eras, cu ateliere, oameni felurivi, gospodari sau soproane — si cite se pot face cu cheresteaua ; uni.i luasera mai mult, doi metri cubi, trei, patru, al%ii cite zece-douazeci de scinduri. $i intre ei era omul din spate, muncitor insantier, pe care nu-1 banuia $i nu 1-ar f i banuit nimeni. Il chema Ticuleanu, era tinar si p15.cea fetelor fundcad stia sa cinte frumos cu acordeonul. Nu prea malt, slaau%, cu obrajii sup%i, cu fruntea inghevat, infIcisarea lui era acum trista, .nedumerit5. si demna. Dar marturisise, isi recunoscuse vina : — Da, am luat trei scinduri de brad de la tovara'sul — Tovara's de hovie ! Ilie Con%u nu crup pe nimeni, si avea dreptate, cal multe nomi nu dormise si multe zile nu-i priisera prinzul si cina din cauza secIturilor. - Cit ai dat pe ele ? Nu i-am dat bani ; i-am Htut dusumele la o odaie nouI. — Nu esti sudor ? — Ba da ; inainte am fost marangoz, cunosc — Va sa zica, n-ai dat bani ! — Tot furt se chearn ! — De ce le-ai luat ? — Am... am avut nevoie ; fWcluisem fac un dulalpior sore-mi. S-a rriritat asta'-vara. — $tiai ca sint de furat ? — Tovar4se procuror... - Tovarsul procuror nu e tovara's cu tine. — Am avut o — De ce ai ta'cut din gura ? Asta se cheama complicitate si etinuire. Ticuleanu isi rhase 1351.rbia in piept, pare' intr-un gest de incuviincare : — Sint vinovat ! Pedepsivi-ma dupa cum se .cuvine. Cercetarea se terminase — era ore sapte, c5.zuse seara. Secretara isi bag' capul pe 400
- Tovarise director, pot s5'. plec ? Mai aveti de dat vreo dispozitie ? - Un moment, tovalis51 Lenuta ! Ilie Contu dispa'ru in anticamerL unde nu timase nici cit ai aprinde o tigara ; cind se intoarse, avea Orul abui putin ravasit la timple... Procurorul se ridica si anunta hot5.rirea : - Se emite mandat de arestare impotriva lui Uica Aristide, Vizante Leon si Petcu Gheorghe, zis Petrescu Jorj. Ticuleanu Bucur va fi cercetat in stare de libertate. (Se intoarse si privi spre el, pe deasupra ochelarilor.) Esti liber, dar rasmii la dispozitia judecajtorului de instructie. Nu ai voie sa Orasesti orasul, nu incerca sal dispari, fiindca iti atragi consecinte grele. Ticuleanu inclina din cap, . supus, st4init de o mare dezn5.dejde : o lacrima neagel de funingine ii intepenise - In mice' caz, interveni Ilie Contu, in santier nu mai are ce sa caute. Tovaralse director, 1.7` rog dispuneti sal fie dat afara ! Matei nu ra"spunse ; stkea in picioare, linga mass, si avea simtImintul cal va fi luat si el la interogatoriu. - Stai putin, tovara'se Contu ! interveni Donos, dezlipindu-se de fereastra si venind in fata procurorului. Contrariat, Ilie Contu prinse netezeasca frizura, tic c51.0tat in ultima vreme ; simti abia acum Orul r5.v5.sit la timple, de obicei Tins, parca lipit cu clei galben de timpMrie, si mina ii intepeni, cum ar fi vrut acopere o parte a trupului pe care nu trebuie s-o vada nimeni. - Tovailse procuror, vorbi Donos, nu cunosc legile ; dati-mi voie sa va pun o intrebare : cum se cheama vina lui Ticuleanu ? - Complicitate si t5inuire. - Pe ce se sprijina trimiterea lui in judecat ? - A mirturisit singur. - $i daca.' ar fi spus ca habar n-are ? S-ar fi putut prea bine si nu stie ; pentru trei scinduri nu-ti cere nimeni factura. Reiese de uricleva ca Uical 1-a prevenit : „Vezi, ma, scindurile astea le-am luat din curtea santierului" ? - Fireste ca.' nu. - Dumneavoastra, care cunoasteti oamenii, si mai ales Tiufacas torii, admiteti ca Ticuleanu putea intr-adevr sa nu stie ? - Dar a maIrturisit singur ca avea o ba'nuiara ! 401
— Va intreb : daca nu acea aceasta m5.rturisire ? Procurorul ridica din umeri. — E adev51,rat, nu putea fi pus sub stare de invinuire!. Debi nu incelegea prea bine ce urrnireste Donos, Firicel isi luas indrkneala sa spuna ce avea pe inima : — E pa,cat de el, tovar5se procuror ! Miat muncitor si cinstit. iau pe garan;ie ! Donos ii flcu semn cu mina. - Asteapt, Ionics ! Si, reintorcindu-se spre procuror, continua witindu-si cam incurcat si naiv nedumerirea : — Dac` in locul lui Ticuleanu ar fi fost unul invechit in rele, uns cu toate unsorile, ar fi zis, revoltat, cu mina pe inima : „Eu, tovarase procuror ?! Vai de mine, n-am pus mina in viaca mea nici pe un cap de al5. !", dumneavoastra', nu puteaii s5.-1 puneti sub urmIrire. Procurorul flcu un gest de neputin0. — Ce sa fac ? A mairturisit singur ! Dar sa sperm ca la proces judecatorii vor sine seama de toate imprejuzirile. puni un avocat bun, sa'-1 achite ! — $i daca nimereste un avocat ra'.0 ? De ce sa depinclI soarta lui de noroc sau de banii pe care-i are ca pUteasca apa'raltorul ? $i pin5. atunci ? S'a fie de risul lumii ? Sa fie aruncat afarn santier, cum cere tovarIsul Con%u ? Ilie Con;u se inrosi, cu mina la frizuri. — Nu se poate, tovar4i ! continua Donos, adresindu-se tuturora. Nu sint avocat, dar it apr eu, si-or judece tovara'sii lui de mund ; poate o s5.-1 mai usture, dad nu 1-a usturat destul, dar nu trebuie ra'sa'm in voia nenorocirii. Asta e parerea mea ! Fiecare am falcut in via%a noastd cite o greseaa. Ginditi-va la greselile dumneavoastr si daci-va" Orerea ! Pe Ilie Conw it urmrea, de adineaori, acest cuvint : gresea15, greseala'... Pins acum, crezuse ca n-avea pe suflet nici una. Ceva se incurckura. Era rasturnase in el prin vorbele lui Donos ; prea sreze inima, ca prea i-o fierseseli singurul hotairit sa se opuda, mult. Dar dmase ginditor — si facu. Ticuleanu fu scos dintre r5.uadtori. La prima adunare a santierului, muncitorii aveau s5.-1 judece — era altceva, it judecau..ai lui, nu tribunalul, nu-i deschideau cazier, nu-1 scoteau in vazul lumii... 402
— Du-te acasa" §i luni prezint5.-te la lucru ! ii spuse Donos. Pe urma procurorul telefona sal vina policia, ca sa'-i ridice pe ceilalti. In ultima clips, Uica se prM3u§i in genunchi. tovara§i ! Dau inapoi tot ; am s'a muncesc cins— tit ! Finule, nu ma nenoroci, am nevasta §i copii ! Ilie Conw izbucni, spumegind : — Nu-vi sint fin ! Uica incepu dea cu pumnii in cap, plingind. — Tovaral§e director, am munch de dimineata pina noaptea, Tovara§e Donos, vad ca e§ti un om bun ; spune §i pentru mine un cuvint ! Vizante, de ala'turi, ii claidu un picior in fund. — Tine-vi gura §i nu mai boci ! Se fa'cuse tirziu. Pe sala, Donos &du peste Ticuleanu. Ii a§tepta, livid, cu ochi mari, albi, cu o lumina stranie, intensa pe chip. Nu indrkni tins drumul — ralmase, ca pin'a atunci, lipit, ca de piatr, in zid. — Mulcumesc... tovar* Donos ! ($oval.) Nu-mi era de mine ; sora'-mea s-a m5iritat de curind, 135.rbatul ei e asesor popular, la tribunal. Ce faiceam dacal se nimerea sa vin in faca lul ? — Haide, du-te ! A fost un vis rau, a trecut, dar nu-1 uita curind ! — N-am sa-1 uit niciodata ! $i n-am sa uit ce-ai spus. De mine n-o sa se plin0 nimeni, cit of trai ; iti fur ! — Te cred fara juramint. Ilie Conw ie§ea din birou tocmai atunci ; se opri lirrga ei, cam plictisit. — Ma Ticulene, imi pare rau de ce paci§i ! $i doar to §tiam ca spun un cuvint. e§ti balat bun !... Tovara'§e Donos, a§ vrea — N-ar fi mai bine s-o lasalm pe luni ? Donos nu se simvea in stare acum sal mai asculte cuvintul — Fie §i luni ! incuviinv5, Conw, cu glasul sca'zut. Pe de o parte pa'rea chiar mulwmit. Fiinta lui descumpadnita se lini§tise pulin. Dar dupa ce facu doi pa§i, acela§i gind care it adusese aici it incle§fi mai strins. Matei intrase in birou §i staitea la geam, acolo uncle era locul lui Donos, obi§nuit. Simbata seara, ora opt — o barca a§tepta sin403
gura, ascunsa linga salcie, in catina care fadcea stufairi — cea de a doua barca a $lepului, adus5. de Ana Odeta la remora in amurg, cum erau in%e10., sa vina singur, ea sa nu-1 atepte in frig. Era octombrie, cerul ameninca a ploaie la asfincit — acum se acuse in intregime de plumb. Frema'ta, in fa%a ferestrei, castanul desfrunzit. Ce multi castani crqteau aici, pe stra'zi, prin parcuri, prin curti — Tovar4e director... Ilie Conw cr4ase usa, timid. — vrea sa v'a spun un cuvint. Matei se intoarse spre el. In birou era intuneric ; nu aprinsese lumina. Ardea doar becul din anticameri, desenind silueta lui Ilie Con%u, dar ra'sindu-i in umbli obrazul — E ceva grabnic ? — N... nu !... Facu un pas inainte, f5.ra sa lase clan%a din mina, pe urm'a se trase inapoi, ca cum s-ar fi temut sa se indep5,rteze de u0, reperul stabil. fi vrut sa va spun ceva. — — Spune ! — Dar, Ctici, nu aka... E o chestiune de families.. vrea si va cer un sfat... Matei intoarse capul din luminI. Iii lipi fruntea de geam. Era sim134.61. seara... Raispunse, cu o mare si15 in suflet, cu o scirba fizia in trup : — Nu to supalra, sa 15.s5.m pe ialeiclaa... Sint obosit. Totul in el se impotrivea sa mearga pe astal-sears. Mmase ha geam, nemiKat, pins pe la nou5, ; atunci iebi, la poarta satu pe ginduri o clips, apoi, in loc s-o is spre tramvai, se indrepa spre stinga, lua in lung gardul antierului cobori ; barca era acolo, auzea apa lovind-o clipocind. Se fIcuse frig simbea nevoia de calldural, nu doar de caldura care ii lipsea asta-sears. Ins nu se hotari decit tirziu ; inca un teas mai ovai., singur pe malul Dunadrii, baitut de vint. $tia ca e absurd s'4 rIsfringa asupra ei sila pe care i-o stirnise femeia aceea ; sub o atit de monstruoasal ocrotire, nimeni, oricit putere ar fi avut in suflet oricit de mula cura'venie, nu putea sa duca o viat5, mai buns. $i din atitea incerd.ri, dup5, atita zbucium silnicie, ea izbutise salveze o prospecime care dovedea de o mie de on ca adevrata ei fiinv5; rIma'sese tot timpul pura. Nu avea aduca nici o invinuire $i, chiar data ar fi avut vreuna, era prey 404
tirziu sa o judece in seara asta, dupa ce o primise, far5, judecatai, in prima... Era unsprezece noaptea cind scoase barca din ca.tin5.. Cum puse mina pe vislele atinse de mina ei mai devreme, ii simvi apelul, atit de intens, incit vibravia lui devenea parca mai sonoxi, §optindu-i la ureche : „Ce-i cu tine ? Unde te-a dus Dudirea ? Te a§tept din clipa inserarii — vino !" Scara era Usat5,, vintul o legana §i scir;iitul fringhiei, atit de cunoscut marinarilor, ii umplu sufletul de nostalgia. Sus, inainte de a pune piciorul pe punte, vaizu o umbra care ii cinea drumul. Invelita in tuba cirmaciului, cu capul ascuns in guler, Ana Odeta a§teptase, in frig, ghemuita pe punte, in fava scarii— adormise, cum dorm copiii, oriunde, cind le-a venit ora somnului...
B urni;ase peste noapte, dar a doua zi, duminica), iqise soarele, B.cind sa se ridice la orizont reverbera%iile stinse ale toamnei. . La noua fara cinci minute, Ana Odeta intra la Telefoane. In anju primise la antier un aviz de la Corabia, din partea unchiului Mihalis. Avea o nelin4te, ca in faca unei .telegrame care nu dad aduce vqti bune, sau rele, dar nadaycluia sa nu i se fi intimplat nimic suOrator 135.trinului. ..Se apropie de ghiwu intinsehirtia operatoarei. Abia cind sim0 fair'a ochii ei, cercetind-o, o privi mai bine ; nu o recunoscu — o aminteasca de unde. Ea ii zimbi, cu un amestec de prietenie stinjenire. — Nu m5. %ii minte ? Eu sint Marieta ! — Marieta ?... — Maria. Ai fost la noi, ast5.-varL. — Soria lui Costea ? Nu invelegea, nu putea sa creada. Fusese la .eiacas5, o primise cu dugnanie, jar arum zimbea, cu disprec sub chipul prietenos, nu descoperea nimic din ce fusese pe el odinioara. Sabise, avea faca subliatad, in schimb, gura dpatase o blindew molcom, care se transmitea obrazului, barbiei, dindu-le caldura chiar ginga'pe ; fruntea posad, incruntafa, durL care distruge pe un chip femeiesc ultima lidrire a farmecului feminin, se inseninase parea mai nobil boltit , ca printr-o minune a anatomies ; ochii. de vipers 4i pierin lumina.. Totui, dusera' veninul, erau limpezi, vorbitori, tocmai unei tristeti recinute, intreaga ei fizionomie purta semnul unei acest val de regret, de melancolie, ii umaniza 406
— Nu, nu te-a fi recunoscut ! mairturisi Ana Odeta. — Da, Corabia, a venit, dra'gu;o, da, ! Cit vorbi in microfon, inceta" sa surida, chipul ei capata seriozitatea profesionala, dar nici atunci nu-i descoperi Ana Odeta vreo urnia din asprimea care o jignise atit in seara aceea. Glasul ei, trat pins azi in ureche, spart, vulgar, se limpezise, ca privirea, parea emis de alte coarde vocale, te subjuga aproape ca o melodie, doi it adresa, intr-o formula tocita de atita intrebuinvare, unei colege de departe, necunoscuta anonima. Pe urm'a intinse capul spre gh4eu zise, rugkoare : — Dupa ce termini, mai vino puTin ! Cabina a treia ! Nu se intimplase nimic ra'u. Ana Odeta se simci deodatI nespus de mulwmita de aceastal diminea0 ; i se luase o greutate de pe inima grija baitrinului — dar i se mai luase una, care o apa'sase de astavara. E bine sa te impaci cu oamenii cu lumea ; vista iti pare apoi mai frumoasa mai uwara's Unchiul Mihalis trebuia s5.1 mai intirzie citeva zile ; o ruga sa vesteasel pe domnul treaca pe la Agentia societAii franceze, Almosnino ceara' prelungirea invoirii... Reveni la gh4eu ; in hol nu mai erau decit doi oameni, care weptau chemarea, clienti de duminica, zi cind ceasornicul nu mIsoara timpul aka de necruIaltor ca peste s4taimin5. se rezem5., prieteMarieta se ridic5, da'clu gemulewl in laituri noas'i, de glaful gh4eului. — tot la antier ? — Da. — Mulwmita ? — Foarte mulcumita. — Se vede... Un pic de tristece, fara' invidie — trectoare topita. apoi in caldura figurii. — Dumneata... de mult aici ? — De doua. 4tamini ; trei luni am fa'cut coa15.. — hi place ? — E o meserie. intii am vrut sa ma fac infirmierL. hi-tad-mao clips... Da, Clujul !... Cine a cerut Clujul ? Poftim la cabina Alo, Clujule !... Uneori e greu, dimineap, de la apte la dou5., convorbiri multe, 1%i vijiie capul. Dar merge ! Intinse mina, apuca brawl Anei Odeta, de deasupra cotului, strinse — in semn de afectiune ? de solidaritate feminina ? Dupa aceea intrebL mai incet, ferindu-i privirea : 407
— Pe Costea... 1-ai mai v`izut ? — I1 \raid foarte rar. — — 5tiu ; credeam ca te-ai intors. — Nu m-am intors. — Stai la pa'rinti ? — Da, la mama. Ana Odeta — Dar de ce-ai plecat ? s intrebe — poate c5, era datoare. Poate n-avea dreptula feri jar privirea: Marieta — Nu §tiu ; dintr-o prostie. Stai pucin ; alo, da, nu, dragI, nu vi-am cerut Livezenii ; Pietro§ica, cabina a doua, Clujul, am terminat — nu, nu mai e nici una... Gel ce vorbise la Cluj veni sa plIteasca ; Marieta fu ocupatI citeva minute, sfir§ise convorbirea cel de la cabina a doua ; ii ficu semn Anei Odeta sa nu piece ; intre timp nu mai apa'ruse nimeni, erau singure, soarele intra pe ferestrele largi dinspre strada unde incepea sal se vada lumea de duminid, ie§ita' la plimbare. — Mi-a luat Dumnezeu minvile... reincepu Marieta. Eram geloasa, 11 vedeam ca umbla imbradcat bine, ca se ba'rbiere§te intr-una... — Ai fi vrut sa1-1 vezi in zdrente ? — Nu mai judecam ; avea la birou ni§te fete, credeam ca se dichise§te pentru ele: Le uram, a§ fi vrut sa le scot ochii cu unghiile. Ziceam ca vin la slujba numai ca sa fie intre 1.)4rbati, s5.1-1 zWiceascI, sa le strice casa... Alo, da, nu, tovar4e, e in tur5, dup5.-mas5. ; o Acum am v5.zut ca e altfel ; aici sintem numai se§ti la ora femei... Stau intre ele, toat5 ziva, §tiu ce ginde§te fiecare... — De ce nu te intorci acas‘i ? — Mi-e teams cal nu m5. primqte. — 0 saj te primeasd ! L-am v5.zut, acum o luna, la inmormintarea — Pepa ! — Da. Era abaitut ; ici simte lipsa... — Ti-a spus ? — Nu trebuia — E§ti a§a de draiguT`i ! $i a§a de buns !... Pot s5.-vi spun pe nume ? Doar sintem veri§oare... Ast5.-vary m-am purtat uric cu eram geloas'i pe toata lumea ! tine ! U§a se deschise, veneau oameni. 408
— Ma duc ! zise Ana Odeta. Imi pare bine ca to-am vIzut ii... (rise cu bucurie) ca nu te-ai mai uitat urit la mine ! — Dac% vrei, vino sa' mai sedm de vorba ; mime sint in turn ilup'i-amiaz'a, de la doua. — Nu pot in cursul saptaminii. Poate duminica viitoare... — Duminica viitoare sint — Tocmai bine. Am sa yin acasa. — Dar nu adresa — Ba da, la voi. La revedere, Maria ! Pentru Ana Odeta, nici duminica nu era wara : trebuia sa fad spele salopeta rufele, pentru tirguieli, sa deretice, sa gateasa toata s4tamina. Dar '41 rupse un ceas, din putinele cite mai avea diminea%a, si se duse la Costea. Nu simcea nevoia s'fl vada, era invaIat'a sa tralascal departe de neamuri — i se prea ca ducindu-se isi face o datorie, faca de el, fa0 de Maria, fa0 de semeni. Costea grebla frunzele azute in grading. Fu surprins, dar se bucura, mai mult decit se vedea pe figura ; devenise posac in timpul din urma. Ana Odeta i§i cla'dea seama cal se surpa ceva in el era mulcumifl ca venise la vreme. - Haide in casa, dar nu-i prea mare rinduiaM. — $tiu ! Ea zimbi — in suflet avea o wara ironie — zimbetul insemnind solidaritatea cu femeia. Se gindi sa intre deretice pulin °calk ; pe urma renunO, nu, era treaba bucuria Mariei. — Costea, mi-ar place sa stau la soare ! El aduse doua scaune le puse intre pomii unde §ezuseri astlvarI. Numai ca acum pomii aveau frunzele scuturate, Msind si se vadl cerul. — Ai venit cu vreo treaba ? — Da ; %i-am adus un aviz telefonic. — Aviz telefonic ? De unde pins unde ? — Am trecut pe la Telefoane. — Ia s1-1 vald ! Nuii &idea seama : Ana Odeta rise, in sine. Uneori bIrbacii sint mai naivi decit femeile, sau gindul lor, awzat, ca vinurile vechi, cautal adincimea si n-au in%elegere pentru ceea ce e usor si strIveziu ca spuma sampaniei. Ea se ca'uta in buzunarul bluzei. — Nu stiu unde 1-am pus ; dar du-te, n-are importanfi. — Pentru ce ora era ? — Azi, oricind, ping la dou'i ; sau mime 409
Privirea lui nedumerita o fa'cu sa rids. nevasta-ta e la Telefoane ? — AscuU, Costea, tu nu — Ba da. $i abia dupa 'acest ra'spuns, Costea se inro§i, pins in albul ochilor. — Cum vrei ! urrn5. Ana Odeta, cu glasul domol, ca o persoana plina de invelepciune. Daca nu to duci, o sa vinI ea. Dar matural ar fi bine sa va intilnivi la jumgtatea drumului. porni s`i Pe urma se ridica, s'a-1 lase singur cu tulburarea lui, se plimbe prin — S-au facut multe nuci ? intrelA, de departe, ara sa intoarci privirea. Nu primi nici un ra'spuns ; Costea iimalsese pe scaun. Repeta, mai tare, cu o nesfiqita voie bunI ascunsa in inima : — S-au acut multe nuci ? — Nuci ? Da, le-am cules ; destul de multe. Vrei dau din ele ? Am sa-vi trimit un sac, miine. Dar merele, mai cu seams, sint o minune ! Ea merse mai. departe, privind pomii ; era cald pentru o zi de toamr, se sim%ea invaluita in fericire. Dupa un timp, auzi papi lui Costea in urinal ; se opri, ca din intimplare, dar nu intoarse capul. — Ai v5.zut-o ? intreba el, cind ajunse aUturi. Da. — Cind v-aTi cunoscut, nu te-a primit prea frumos ! — N-are importanya' ; acum m-a primit bine. — Ce acea ? — Cam ce faci tu acuma. — Crezi ca mai e suparata pe mine ? — Nu ; dar se teme. Se intoarse spre el ;ii erau mai grave de data asta vorba privirile. — Costea, eu cred ca multe din necazurile oamenilor ar dispare dad ei ar avea curajul sa spun altora ce le apas5. inima. Du-te la Telefoane ! - Chiar acuma ? — Nu ; cel mai bine ar fi pu%in inainte de doua'... El ii puse mina pe umar. — Ana, am %inut la tine... — Stiu. 410
— Dar niciodatal n-am crezut atit de dqteapta de buns. — Daca mai spui ceva, mi se face frig ; sa ma bucur de soare ! Costea zise : — Te cunosc ; qti din neamul nostru : Gfioasa cu oamenii •mindra, cu tine !... — $i mai cum ? — $i pu;in nebun5. ! :Dar lasa ca e bine ! Ana, sint foarte bucuros ! Am auzit ca faci treab4 buna, ! Te laud toci, mi-a spus Donos, §i te iubqte toata lumea. Ea se rop... E !bine sa te iubeascI oamenii, dar e splendid §i dal seama ! - Acum ma ,duc, Costea ! Am de fa'cut gospodarie. inainte de a In drum spre poarta el se opri, nehotarit, deschide gura : — I14a gindeam sa nu-ci spun... Aseara a foss aici scorpia Katrina. — Cine ? ! — Didona ! Ana Odeta se uita pe cer, ca cum .s-ar fi temut ca amenina un nor de ploaie. - Ce vroia ? adevIrat ; — Bani ; se vaita ca moare de foame. Poate ca a vindut tot din casa... E incurcata cu un derbedeu, un baiat tinar, chelner la restaurantul Orli. • — Cum incurcat5. ? — Adica, ai inceles bine. — Dar are aproape aizeci de ani ! exclama Ana Odeta, clucindu-i mina la gura. Costea ridica tdin umeri. — Da ; pesemne pierdut mincile... L-a luat in casa, it spala, it imbraca, ii cin6, la mandoline. Ride de ea tot cartierul... Invelegi, pu4amalei i-a convenit, cit a avut cu ce s5.-1 rasfe%e. $i-a vindut pentru el bijuteriile, covoarele, mobila de la fa0, scrinul vienez, tot ce-a putut, pina locul de veci de la cimitirul Sfintul Vasile. — Pai acolo e inmormintat Pol ! — L-a vindut cu oasele lui cu tot cu placa de marmoral — Dumnezeule ! 411
— Acuma amorezul ameninta ca pleacL si e disperat. Vrea sa te aduca" inapoi, acasa. — Ti-a spus tie ? — Chiar .m-a rugat sa o ajut, sa te conving. Amenint51 ca altfel se armed" in Dun5.re. — Sa" se arunce ! — Asa ea, m-am gindit, .mai bine sa stii ; poate ca" te pomenesti cu ea pe neasteptate intr-o.buns zi ! Bun sau rea, ziva avea sa fie tocmai acea cald'a si limpede duminicI de toamna, dar Ana Odeta nu bInuia, dupa" cum nu 1:3.'nuia demersul Didonei de ieri dupa-amiaza," ; Matei nu-i spusese un cuvint, ca sa" n-o loveasca inutil $i sa n-o jigneasca". Noaptea baltrinei fusese groaznica" : deznodamintul prevazut se declansase. Intorcindu-se seara acasa", furioasa" pe amantul nepoatei, gasi usa garderobului sparea : chelnerul .plecase, tulndu-si toate boarfele, haine, pantofi, carn4i, izmene, pijamale — ea i le B.cuse in cea mai mare parte. Boci, is' smulse parul, vru sal se spinzure, taie vinele de la mina" cu briceagul, singura amintire pe ,care i-o lasase, probabil din grabs, fugarul. Asa petrecu noaptea si primele ore ale diminetn, Pena' ce iii rectstiO judecata; nu mai avea pe nimeni s-o sprijine decit o inepoat, dar ea trebuia acluca" inapoi amorezul, cu once cm) loace...
Amiaza deli pals era luminoas5., si Ana Odeta privea funigeii minati de vint de peste balsa, pe deasupra Dunarii, pins departe — cind v5.zu apropiindu-se o barca" in care, pe bancul de la pupa, sedea o fiptura hilara", femeie, cu totul ciudat imbracata. Dupal mairime ar fi drept amazoana. luat-o drept lupttor de arena, dupa Cind barca fu destul de aproape ca trasaturile arata rii sa se desluseasca mai bine, o recunoscu pe matusa Didona ; la obisnuita ei toaletI de ceremonie, neschimbata" in anii din urma, adaugase o voaleta alba cu bulinase negre, articol de mocth: din alte vremuri. Fata Msa" jos ghiordelul ; primul ei gind fu sa ridice scara. Apoi in ea se nascu dorin%a furioas'i s-o infrunte, verse revolta s-o alunge, sa incheie socotelile cu ea pentru totdeauna... Barca acosta ajutata de barcagiu, scovind cu cochetarie strigIte de spaima, rritusa se apuca de parime. 412
— Du-te, vecine ! i se adresa barcagiului. — Dar ce, ramti aici ? intreM acesta, un om voinic, cu obrajii rosii, probabil de ba'utura — pescar dupa infatisare. — 114a aduce fiica mea. Pentru tuica n-am acuma ; treci diseari pe la mine ; poate aduci si o roaba de lemne. — Pai, coana-mare... ! spur soacrI-ti ! Eu sent femeie — Coana'-mare — Ai fi !... Dar vezi 'mneata, ieri nu, azi nu, s-au adunat cam mite, cucoana ! — Las5, lasa, c'4 intr-o vreme ai .avut destule de la mine ! Ana Odeta ii tinu calea. — Ce f mica ai aici ? — Tu ! Nu te-am crescut eu, nu te-am luat de pe stradas, nu %i-am facut educa%ie, nu ;i-am dat de mincare ? Se ratoia, cu miinile in solduri, s-o sperie, arate de la inceput ca n-are aka' cale decit a supunerii. Pe urma, trecind de la o stare la alta, cu dexteritatea comedian%ilor, isi ridica voaleta, si-o puse peste calota paladriei si intinse bratele. — Vino de ma sa.rut, puiul mamii Fata se claidu un pas inapoi. — Ce cauti aici ? — Am venit la tine. — N-ai ce thita ! Pleaca numaidecit ! Daca nu, strig si te fac de ris in fa;a vecinilor. Pe slepurile celelalte erau oameni, care priveau de departe, intriga%i de venirea acestei cucoane, cu nurci, pe Duna're, si cu palarie de amazoana. . — Tu te faci de ris !... Afra'. lumea ca m-ai la'sat singura, muritoare de foame. $i trecind pe aUturi, Didona porni hotMt spre cabins, tnainte ca Ana Odeta sa se dezmeticeasc si bareze drumul. — Iesi afara, iesi ! suiera, repezindu-se dup%i ea si apucind-o de mina. Iesi, ca Iasi murdIrie ! Iesi, pidi nu bag cu;itul in tine !s Dar era prea p15.pinda sal urneasca o asemenea rna'tahala'. Maltusa se si asezase pe pat, in voie, si cerceta perna, cuvertura, peretii cabinei. Pe urrn" deschise poseta, scoase o oglinjoara, ruj, pucka, creion negru si incepu dreaga figura. Avea un zbenghi la coada sprincenei ; isi mai desena unul, isi ingroag linia de sub gene, lungind-o, fIcindu-si ochi de cadinas, isi btu usor cu palma carnea obrazuluf,. 413,
care atirna pe falci in doua cute, ca un fel de guler — nu le v'azu fiindca iii zimbi mulvumita. Ana Odeta limase in picioare, in fava ei, dezgustata paralizata de furie. — Dumitale nu ;i-e r4ne ? — De ce s5.-mi fie r4ne ? Ca ma.' yin bine ? — Ca ai amant ; toat5. lumea. — Tu n-ai ? $i crezi .ca.' nu ,tie nimeni ? Ridea satisflouta, dar cu prudenva, pazindu-i pictura. — Mtrina ! — Eu, ,1:4trina" ? !... Nu ma idau pe una ca tine ! — Ai cincizeci opt de ani ! — Ia te rog ! Am patruzeci opt ! (Scotoci in powfl.) Uite buletinul ! Cifra se vedea indreptata grosolan, de o mina nedeprinsa cu plastografia. — L-ai falsificat ! — Ce, am falsificat bani ? E buletinul meu ! Ce-vi pass vie ? schimba' iar Rise, plina de sine, 4i puse buktinul la loc tonul. — Ei, hai ne ! N-am venit cu ginduri rele. Se uita inc5 o data de jur imprejur, incerca patul cu mina. — ! fata, inab4ndu-se de r4ne. o Se sim;ea cabina, totul pe fume, ea, sugruma furia ca nu avea atita putere sa is pe sus spurcaciunea s-o arunce in Dun'Ire. Didona scoase iar oglinda, iii potrivi coafura ; era piepta"nat'a in sus, .cu parul adunat sub paladrie, dezvelindu-i ceafa, care nu mai semana de mult cu a copilelor. s-ar .fi cazut sa fie ascunsa privirii. — $i uite, mama, de ce venii eu acuma. Ai vazut, te-am lasat in pace, n-am imtiinvat ,polivia sa te aduca la urma. — Sint major. majors' ? ! Nu te-am crescut — Majore ca tine !... $i ce daca'. eu, nu te-am lu'at de pe drumuri ? Ei, uite, te-am lasat in voie. Am zis : lass sa munceasca, daca vrea, sa vada. ce ,greu se c4tiga. Dar acum, mama, nu mai merge. Ai pus mina pe unu, vine-1 ! Nu-1 scapa din mina ! — Taci ! izbucni fata, ridicind brawl, cu furie. — Vrei sa dai in mama to ? Pai fira mine... Ei, haide sa ne impIcam vino cu el acasa ! 11/M aju%i pe mine... $i p-orma, e alt414
ceva Asa fim doua si el unu ! Daca te las singura, a'sta intr-un an face miel din tine, si nu-i bine vinzi ba'rbatului si trupul, si inima ; doar una din doua. $i nu de tot : numai pe jum5.tate... Pe un sfert, sa-%i mai irimin5 ; daca se mai iveste vreunu ? Asta-i om al dracului, stie sa te supuna !... Didona se ridica in picioare, autoritaei — schimH tonul : — Ia-1 ada-1 acas ! Cum vrei, nu-mi trebuie cununie. Dar daca nu-1 aduci, ite omor si p-orma ma omor pe mine ! (In ochi i se citi deodata disperarea, ascunsa pins acuma.) Sint singur5.... Am avut si eu unu, im-a lasat, mama ! Nu se poate .sa-1 cii asa, in s'alicie. In voi e scaparea, al tau are leafi Toate erau murdare in jur. Anei Odeta ii venea sa geama, sa urle... — Iesi ! Iesi, tiritur5. ! Ia stai Didona tresa ri si trase cu urechea afara, tocmai cind Ana Odeta se repezea la maisuca din colt, singura arms aflat5. la indemlna. - Ce-i asta ? Afara, pe apa, se auzeau chiote de cheflii, acorduri false de ar-chiolhan de duminic, obi-nuit monica, glasuri de femei Dunare. Gineva cinta, cu o voce topita de bIutura, pe vremuri mulvumita — un om care era comtient ca viava este dar frumoasa si Una : in port la Braila, La tanti Elvira... — El e ! exclam5. Didona, facindu-se Cunostea glasul, si cintecul... Intr-o clips fu afara, cu nurcile fluturindu-i pe git ca un streang rupt de la jumajtate, cu voaleta luata de vint, filfiind in urma, cu poseta deschis, lasind ss curga pe punte micile unelte pentru reparatul obrazului. 0 barca venea la vale, prea incarcata, cu oameni claie peste gramada, case sau sapte, unii intinsi pe panouri, alvii in picioare, leOnindu-se, ,gata sa -cads, toci veseli, bucurindu-se ca duminica este cal& pot sa petreaca in libertate. Un bIrbat si o .fats trageau la rame, until 1'60 altul, neindeminatici, ducind barca in zigzag si hohotind de ris cind ii stropeau cu apa pe ceilalci. Din cind in cind, barbatul lalsa visla $i, luind de jos o sticla, deserta din ea pe git, indelung, virand capul pe spate. 415
a To151.nit pe panou, cu spinarea kezematI de o banca, altbrbat, cu capul gol, cu. barbla e`zuta. in piept, in acea stare de fericire pe citeodata, gata s'4 se prefaca' in disperare, care o au numai chinuia o armonica inghesulea in brace, incercind sal acompanieze pe tenorul bandei. Acesta §edea, doua trupuri mai departe, pe bancul de la pupa, rezemat in spaltarul cu traforaje, %inind pe dupa umeri o fatal. Era un bairbat tina'r, de vreo douaizeci opt-treizeci de ani, scund .bine hranit, dupa cum putea sa.' se vac15. de la atita distanva. Faca-1, de un roz invine%it, gras5, rotunda, era luminata in plin de soare, Refiind umbrita decit de o bucla grea de par ro§u, care-i scapa, ca o fleica insingerafa, de sub 0151ria elegant, data pe ceafa. Avea haine noi, . „la doua rinduri", ins5. mototolite ingrozitor, ca camap, ca cravata, care tragea intr-o parte, agai.cata in Orul fetei, de o agrala. Tinarul cinta leOnindu-se o data', cu barca cu fata, pe care ocinea, delas5.tor, in brave, cind deschidea gura i se vedeau patru dint' de aur, drept in. faca, dar nu grupaci, incadrind simetric §1 sistematic &mu cellalc", cen4,1, ca de falanca. afumat. Barca trecea pe linga §lepuri, foarte aproape. Vecinii din amonte, care prinzeau, cu oaspe;i, la masa pus51 pe punte in soare, se richearl se ingra'rn5.clira spre spa, atrai de voiNia bandei. — Pandele ! racni Didona, deodat, cu glasul sugrumat, aplecindu-se peste copastie, faira, un sprijin de care sal se vina; ca sal nu cud'. La strigatul ei, o parte din cei aflaci in barca. ridicar5. capetele erau aka de aproape, inch ai fi putut sa-1 scull)", sa le miniqn obrazurile. — Pandele, Papanawle !... Cintecul inceta pe data, §i Mrbatul de la pupa ridica el capul. Vazind-o pe Didona, in loc sal se fisticease5., se inveseli mai tare scovinduii palaria cu mina stings, cu dreapta continuind s-o tins pe fata, saluta, cu o reverenvI galanta §i caraghioas'i. — A, ce plaicere, mama mare ! striga, in hazul celorlalci. Res'pect §i omagii !... — Pa-pa-pa... Didona, gituita, nu mai putea articula numele pins la capIt. — Pa-pa-paparuda ! o ingina unul din barca. — — Ma-m-m5.traguna ! .416
Cineva se prinse cu mina de scars, tragind barca de-a lungul bordajului ; o visa, a fetei, se rupse, si jumastate din ea se duse pe ape. Acuma Didona vedea foarte bine toatal societatea, dar nu mai s plimba privirea lita'cit'a, de la incelegea nimic, nu stia ce sa creaca. Ti unul la altul. — Cine-i aia ? Ce se bags in tine si-ci sifoneaza hainele ? Ana Odeta fugi si se inchise in cabina. — E logodnica mea, mama mare ! Societatea izbucni in chiote ; numai cel cu acordeonul, in aceeasi stare de fericire placia, continua sal scoata acorduri false, cautind o melodic pe care nu putea s-o Oseasca. — Pandele, vino acasa ! Didona incepu sa se clatine ; slepul se rotea ca si cum ar fi scapat din ancora. Se Msa' in genunchi, nu se pribuseascad, isi sprijini miinile grase si ofilite in tal3M, gest care premerge ma'tania, implorarea izbavei. — Pandeleee !... (Striga lung, ca un bocet, r5.ta'cita si disperata.) Pandeleee, vino acas ! Pandele isi relual cintecul intrerupt ; fetele isi unira glasul cu al lui, sco;ind sunete false si picigaiate, dar de o veselie fare margini : in port la Braila, La tanti Elvira, U,cor se c4tiga Lira... In cabins, Ana Odeta se trinti pe pat, cu faca in jos, si isi astupa urechile, sal nu mai auda'... $i pe slepul de la vale se iviseral oameni, cococaci pe parapet si pe vinciul ancorei. Citeva 13`rci care treceau in jos, mai pe departe, se opriserai, si ocuparnii, ridicgi in picioare, urm'ireau spectacolul. — Haide, trage%i obloanele ! hothi Pandele. Mola ! Mola ! drumul la vale !... Barca se desprinse de scars si incepu sa alunece incet pe linga bordaj. Didona vru sa se ridice, s-o inso%eascad ; nu avu putere ; incepu sa se tirasca in patru labe, maturind puntea cu nurcile si risipind con;inutul posetei, puzderie de nimicuri strinse fre rost, sau uitate. Asa merse pins la pupa, scocind scincete, mugete, strigari eagusite, neizbutind sa inchege cuvinte intregi pin` la capat ; 417
barca, numai cu o rams, fu prinsa intr-un anafor incepu sal se invirteasca incet sub consola inalta. Baltrina, istovita, se lungi pe tab15., cu capul deasupra ape', intinse bra;ele. — Pandele ! — Adio n-am cuvinte ! Ne mai vedem pe lumea cealalta ! Impingeti barca, ma, moliilor, ca parei n-a;i trait la baled' ! Trage, nemincatule ! Didona incerel sa mai strige ceva, dar nu izbuti ; nu scoase nici un sunet din git, decit un right, ca al omului care vars5.1. Barca se desprinse, in sfNit, din anafor incepu sa se duca incet la vale, lepnd de sub consola.', de-a latul. Cu o putere neateptat5.1, fiindca zadarnic calutase mai inainte, 1:atrina izbuti sa se ridice in genunchi ; vaizuta din barc5., mare, 15b5rtat5., cu ochii din cap, cu falca de jos tremurind, dezarticulata, infIv4area ei amenint'Atoare putea s'4 te insOiminte, ca a unui animal gigantic care se zvircolete inainte de moarte. — Pandele ! glasul, dar cu un reasi, de data aceasta, timbru tulbure, altfel decit al omului.) Pandele ! Te omor ! De jos, izbucnirI iar hohote, acoperind suspinele armonicii, monotone false. Barca se ducea, de-a latul ; in citeva clipe avea sal fie departe. Didona striga inca o data : — Te omor ! $i nu mai vIzu decit perechea de la pupa Hrcii, inantuitI, Pandele fa'cindu-i bezele in hazul tuturora — risete venite parca de sub apa. Atunci se ridica, cu amindou'i miinile o range, fara sa lase pwta, ;inind-o in fatal ca pe o lance, se arunca in gol cu un ra'get s5.1batic, urmarind sa cac1s asupra amantului, sal-1 str5.pung5. zdrobeas6. Dar barca se dusese cu un pas prea departe ; ca'zu cu capul in copastie — trosni copastia sau %easta — scapI cangea din miini, trupul lat plesni apa. adeau seama ce se intimplase. Izbucnira in ris, Chefliii stupid, stirnit in prima clips de omul risul acela incomtient care cade. — Ia te uita la ea, cum plonjeaz5. ! striga unul, eautind-o curios cu ochii pe ap5. Nu mai era. Pandele iii strinse fata in brace. — Ma, unde-i campioana ? ! se mira altul. 418
Privind din alte padrvi, sensul scenei devenea tragic. Un om de pe lep smulse haina §i se arunca in apa, nevinind seama cit era de rece. Ceilalvi alergau, strigau, aceau semne alarmante. Chiva coborira intr-o barca §i prinsera sa se roteasca repede, ra'scolind valurile calutind la fund cu cangea. Omul care sarise in apa ie§i la suprafata, mai jos, trase aer in piept §i se afunc15. iar5§i... Banda vesela se ducea la vale, continuind sa chiuie §i sa hoboteasca. 0 batrina de pe §lep, care 1§i infipsese miinile in parul sur, cu un gest de groaz'a, ii privi, in negire, Ora' ce fuel aproape ;abia atunci se dezmetici §i racni la ei, amenintindu-i cu bracele ba'noage : — Huo, descreiera;ilor ! Huo, be;ivilor ! Petrece%i, §i femeia se-neaca ! In sfir§it, chefliii t5.cura .aruncara de jur imprejur priviri nedumerite, tot fara sa inveleaga pe deplin ce se intimplase. Barca se ducea rotindu-se domol, luat5 de ape, in lini$tea care se 15sase asupra ei, i-asupra Dunairii deodat, se auzea numai lisuflarea • armonicii, falsa. Armonistul, cu 135rbia in piept, incalzit molcom de soarele toamnei cind pe o parte, cind pe alta, apasa clapele cu mi§cadri uitate in degete, mintea lui calItorind cu cine §tie ce vise, departe... din cabins cind auzi racnetele §i plesnitura in Ana Odeta apa. Privi, impietrita. 135.Uria de amazoanI, cu calota in jos, se invirtea in anafor, incercuind locul dramei, neagr5., ca un cioclu care cauta : n-avea ce sa eiseasc5.... se intoarsera. Ie§i, istovit, §i cel care se Oamenii de pe afundase : dirdiia, era slab, i se vedeau coastele sub calmap udata. : Femeia b5trina bocea, cu miinile in — S-a inecat, s-a inecat... Arz-te-ar focu, Dunare ticaloasai !... Ana Odeta v5zu lucrurile moartei imirate pe punte : ruj, oglinda, pieptene, pudriera, creion, cutie cu rimel, spelci, agrafe, un bilet de tren, cenu§iu, de clasa a treia, o cutie de chibrituri, cigari rava§ite... Se apled, le 111a unul cite unul §i le arunca in Dun'ire, cu gesturi mecanice. fereastra, sa intre aerul, iar Pe urma, deschise up cabinei ea se urca in ghereta timonei, cu geamuri de jur imprejur $i inalta. in jos, pins departe. Barca be;ivilor Dunrea se vedea, in sus tot se mai invirtea pe firul apei. Pe lepuri, oamenii se gezaser5 din nou la mass. 419
Dupa uti Limp, pe care nu-1 masurase, vafzu pa"1.5.ria de amazoana ducindu-se pe a a. Un val. o scosese din anafor — plutea sernana, intr-o alta propor%ie, cu o caravea ciudat, un vas de ciumaci, vopsit in negru, cu velatura neagra — semn de moarte de groaz. recc ca Dar Ana Odeta nu era ingrozita, ci eliberat5, calms fundurile pustii ale apelor. t i rezerna 135.rbia de timona uric a, careia pana cirmei, miKata/ uwr de valuri, ii transmitea leg5.narea ei, de d 'Tarte. Privi Duna./Tea mul't tim.p, pins i se awza ceaca pe ochii in culoarea soarelui, „Dunare, Dunaire — se gindea — pe toate le vezi, pe toate le $tii, pe toate le Dar iertarea to este nedreaptaa !..."
T
oate erau ude : pamintul, tabla, carbunii — care scoteau fum negru, mult — hainele oamenilor, neaparai indeajuns de copertinele facute anume — prelate intinse pe stilpi — dar inmuiate, patrunse de ploaie scuturate de vint. Octombrie se sfirwa in acest %irlit egal, rece, monoton, care nu contenea schimba ritmul de .aproape trei sIptmini. Cala era brazdata,1 de ari%uri, ca la gradinarn, sa ajute scurgerea apei, sa nu stagneze, infiltrindu-se prea mult in p5.mint ; dar Omintul, deli nisipos, de mult n-o mai primea, era stul., preficut in clisa — cizmele lasau urme adinci. Pierise se volo pa de la nceput ; oamenii munceau, negri la chip, i incruntaci, mu%i, patruni de umezeara pins la incheieturi. Unii se opreau din cind in cind, iii indreptau mijlocul, =Kau umerii, iii dadeau cite un pumn in locurile le unde se sim;eau amori priveau m cerul mohorit, fara sa zica =lc. Se legasera s'4 nu intrerupa lucrul nici macaro zi, dar cine banuise ca o sa plou5. atit ?... Ziarui local pomenea de succesele for zi de zi — vedeau of i~ele, dimineaca, la tutungerii ; in redac%ia ziarului era desigur cald, mirosea a cafea tutun. Nici ziarele din Capitala nu uitasera de ei ; o data, de doua on pe sa'ptamina ii aminteau, numele unora erau acum tiute, de la Ormul marii ping dincolo de munci : Arici Vasile in intrecere cu vestitul Amarinei Marin de la Gala%i, pe care it lasase in urma, de curind. $i alcii, Rogoz, Hristu, Ban& Victor, Popic — to;i laolalta : $antierul Victoria... Ce faci ? N-ai incotro, ,mergi inainte stringi din din;i !... Ce-o sa fie la urma, daca n-o bine ?... Nurnrul celor care se indoiau 421
na !rauatuod 'aln! !rtu sEd un iraaj pup nrapupd as aptuzD -drul ap re ,3FIR eau!tuK.1 al eiratnpKu i§ 'Ksip naa nrat!tu as i!uaturo danianra ap raluiurpvqin! IE1Ufl mtusileinnai aitiotunaud 'Kdp2 Kturatia as ja rj rui2 'Jag ap a nu Trim° citunid ap tun!u!tu na pacir nrio2rp as Linstu alsaar alrol Ka an§ as -es , (!.12 nnv au!ci - mum ap via spun apinaoi trr, aupiadoa arj as y‘D nzKA 'Kira ad asnp as •2!tiK12,r,a Inlauns na .!§ pou ti! indra na ralina upd ricitun rj inpugr.ia !! !au= IEpunKd un VD nipupu asni0 as i tirj upd t000p ad asnzp. ‘raipsap as pup oioar ad asnaaJa Jeop ‘p§ainang Ej ap asasiolui as 1i-1.D:waxy as Kdnp pupna ‘anpnea ap !purtu it atuzia na It-warn aSTSOS pup Kturas 93 asr2Kq nu r3o2Too ini2s!ew o unq umia .iuni ap r!roid Kdraau! l!nuKci tur-u irp adaip a - Lunar JEND apnqi2sip 'lintuap !mu tuKp o-s l!nciaia u ap rfp2 le Ka inanq KIN as ailaaaoid ap raluitumiquii asundsp rlatoo aaEIEA03 `QUM u!, I-npuimid ▪ •~Inas Lip lrni raaKj !etu Kapunj ‘.!§ E.UEOd Ej rluod nu raand nu latinui 'Taira jr ja§ ra 'Jul) ‘u!ind asr!zipui wasp un aldr§ WO rig F§ilar Jr!to — E 3!tian. TE puD •• !§ ursi E may? !r-aa ap umar Kum E !zr ENE !nds as ap EUO2EQ s aiiaalo.Id Kiu azaJani imaturo ro undo Kw ‘Jolaa.gp a4Jenoi. `airoid •2nasouna Tnj inaafup na cum' noim rj asasnp as elajoo inils!rw *Dmanza 'maid al) a etupd ap aLLIZID TiiE2UEVU 12ni2 mane Kira ad nriani airy puaturo asupu! apluiaJd ad pupna!d cr!roid p n.nuad ractioA - !intu nrai,r,a !iol iajliv •••i priaN oioa-ia! 'pins ‘Kcpon o ana 'aisocio !rtu LUVI Laird 'alrtuolnr Joiauraop rieaupKd ‘Joiacioj irumu : TlnliniLla ‘atuni2 'al,r,2p2s nraznr !rin as nN •-•lintu iEUI raltaia eqn2rd `TZ rnop E irp - „atintu tuK2pqa al" : nraunds lndaaui •i2auu! 310 KpiEid Ls raaKj II, 'ea na nuldni as 2IDT.10 ‘rirojd E niauadv 'mum" un IDILT ‘ pirid nu Ks r!ngail nria as iaa 11)ap !uaturo !fie nria -TOA ap rtr - Ea is
fara oprire, in fa%a cazangeriei noi, sus, se punea In acest tachelajul motonavei — tablele de fund erau pregtite, a avea sa inceapa montajul, curind. Locul rezervat vasului, jos, ilminea par5.sit ; cine s-ar mai fi incumetat sa-1 foloseasca, daca se cit e de instabil ? Dar aka, sal construiqti o nava sus, parca in vazduh ! Mul%i se intrebau cum au s-o coboare de acolo, cum au s-o duca la Duna re, ca doar nu era butoi, dai vint... A, da, Ormul Duva fi unit cu terenul de sus, rampa de lansare, grinzi de beton in p51.mint !... 0 fi ! Sa vedem atunci... Deocamdat, unora patul de construcvie al motonavei li se 'Area ca seamana cu un cuib de cocostirc... Dar orice indoiaM, orice nedumerire ar fi avut, oamenii munceau, cu sprincenele incruntate, posaci t5.cuci. ; nimeni nu statea cu miinile in sin, )1 graficele, patate de ploaia care le izbea continuau sa inscrie curba stradaniei lor. Sint plante carora le priqte umezeala ; la fel ca o astfel de planed', inure numele cunoscute, se ridica deodata until nou, de care nu se vorbise pina atunci ; un flacu de nouasprezece ani, Gic5. Spires —i se spunea Gic5. Prichindelul, fiindca era mic — 13.tu intr-o zi doua nituri mai mult decit Arici. To;i din echipa lui erau tineri — el ins0 nu se calificase nituitor decit de trei luni. Ochii se indreptara asupra lui,turnip; lAnuitori, nedumerivi... Arici Vasile se infalciA sub prelata lui, gindindu-se daca nu cumva la mijloc era vreun viclewg. — Ce fact4i, ma ? Pe cine vrei to sa duci ? Gica Prichindelul ii fusese ucenic, invirtise la forja, pe urrn5, vinure daianul, pins mai ieri-alaltaieri, iar acum uite la el ! — oul mai de tept decit gaina, potalionul mai iute decit caii — uncle s-a mai pomenit ? Se adunaii, mai multi, in timp ce Arici, inca neincrezaltor, examina niturile pe rind. — De unde ai inceput ? — Uite, de id ! — Cine le-a numa'rat ? — Noi to%i, tovar4u1 Caras, normatorul ! ca nu sinteli vorbivi ? — $i de unde dumneata ; avem timp. — eu ca sint 1)5— Pal nu aka, ma, pui de curc ! De unde tute azi ? Dac-ai pus la socoteala din alea de ieri ? 423
Gica se inr4. — Nea Vasile, nu cumva ma faci hot ? Dumneata mi-ai pus ciocanul in mina, dar sa stii cal odata'. uit ! nu-1 face pui de curca ! interveni un tovaras de echipa, — cel mai m5.runt. glumi : Un om mai virstnic, de la alt — Mai ales c5, pe' ploaie puii de curea n-o duc ! Astuia Ii prieste, nu vezi ? ! Bravo, ma Gica, da sa te vedem alta', zi ! — Miine ! iispunse flacaul, infipt. Arici iii sca rping, pe sub gluga, parul ud. — 5i cum faci, ma, is spune-mi ! iii iscodi ucenicul, tot banuitor, dar cu glasul mai blind. — Cum am invitat de la dumneata : intii controMm la rind, eu cu Andrei. — Ada, hm ! — Da nu le controUrn dimineata, ci seara, $i care nu-i bung, o insemnIm cu creed' chemam s-o alezeze numaidecit, sa nu ne tina, in loc a doua zi. ! Hm ! — — Cit not facem asta, ceilalti aduc nituri carbuni, sa'-i avem la indeminsa, ca altfel, cind se inghesuie toti, nu mai ra'zbim... — Ada ? Zi ! — $i unul din noi, pe rind, vine in fiecare zi cu un ceas mai devreme pregkqte forja, sa fie incins, niturile inroite la apte fix. — Aici te-am prins ! Umbli cu cioara vopsita ! Daca lucrezi duminica, sigur ca ma ba%i luni ! — 135,i nu-i aka, nea Vasile ! Socoteal:a incepe de cind bat primul nit ; restul ma privqte. 5i in locomotive faci foc dinainte, dar timpul de mers se socotqte de cind ai pornit. Nu era argumentul cel mai- raimuritor — regulamentul intrecenormatorul, Caras, inrilor ii arata dreptatea foarte explicit — terveni, punind lucrurile la punct. — dumneata la fel ! urma Gica. Eu nu ma opun ! Arici strinse din dinti, pus la ambitie de un copil. — Bine, Prichindelule ! Sa te vedem miine ! Toata sa'ptImina luptara intins nedecis — cind Gica inainte, cind Arici, la diferen%e foarte mi'ci — pins ce simbata, spre mirarea tuturor, primul nu fu nici unul din ei, ci Topor, care invinsese tacut. 424
- Oricum, ma copile, zise Arici, te-ai %inut bine, 5i eu nu ma supar ! Ca si tu, si Topor mi-ai fost ucenici. De la leafs mergem impreuna sa va cinstesc cu un pahar de yin ! Gica se duse, 135.u, altfel ar fi fast rusine, barbat in toata firea ! - nu putea marturisi ca ii era cam sila de yin ; cu berea se mai impaca, dar sa bei bere dupa o s4tImina de umezeala si frig, inseamna sa fii nebun. Veni acasa tirziu, nu mincase nimic, se Invirtea strada cu el, 5i casele parca stateau cu temeliile in sus. Duminica diminega ii fu rau, dupa-mass ramase mahmur, seara cind se culca simcea Inca gust de cocleaU in gura, iar cind se trezi, luni, era vEiguit. „Zi asa, nea Vasile, mi-o facusi !" se gindea, pe drum, scirbit de el insusi, de vremea rece si de viriitul ploii, necontenit. Adica isi Inchipuia ca fostul lui mester Ii imb4tase anume ca sa-1 doboare mai usor. Pins sa ajun0 la poarta, Gica strinsese destula ambi%ie, ca sa invinga vlaguiala din trup. Focul la forja era aprins, niturile pregatite, ceilalci din echipa venisera si ei, tocmai atunci. Trecind pe linga Arici, it privi chioris. V,zu 1ns'i cu mirare ca mesterul si rivalul sau era pamintiu, se uita in iur posac si parea tare acrit. - Buns dimineaca, nea Vasile ! Te ;ii ? - Azi nu ma %in, ma. Ai invins ! - 135'i de ce ? - Tu nu vezi ? Nici pins acum nu m-am inzdravenit. A fost vinul prost, nu stiu ce dresuri i-o fi pus pungasul de Temistocle. Imi vijiie capul de nu pot sa-1 duc ! - Nea Vasile, nu stiu cum sa spun... vorbi Gica, incercat de remusca'ri, dupa ce Ii incercase otrava din yin. Iartal-mai, am gindit cu pacat. Credeam ca anume m-ai imb5.tat, ca - Nu spune mai departe, ca te string de git ! Va sa zica asa : eu te chem, te cinstesc, te pun in rind cu oamenii voinici 5i tu gindesti prostii ?! Apoi, mai Miete, iaca, imi pare rau ca mi-ai fost ucenic ! In ziva aceea, nici Gica nu liners cu prea mult sirg - sint zile proaste in viaca oricui. $i tocmai cind Ii apasa mai tare nemul%umirea de a fi gresit, se pomeni cu inginerul Staicu in coasta lui. - Ia stai pu;in ! Gica Prichindelul isi vazu de lucru, ca 5i cind n-ar fi auzit. - Hoo ! Stai, daca'-%i spun. 425
Dintr-un salt, delegatul ministerului fu pe schela, cu capul sub prelata pe care apa patrunsa aluneca spre margini, in riulece — Sint in intrecere, tovarae inginer ! raspunse tinaruI nituitor, fa'ra.' sa intoarca ochii spre el. Inginerul it imbrinci. — intrecere de capul t5.11 ? Pe mine nu ma,' interesea7a cite nituri bati intr-o zi... $i, fara sa aleaga, ridica ciocanul, sa dea jos nitul proaspi'it batut. Gica mai indurase asemenea control in alte &Ai eicuse, stringind din dinci : mai mult timp pierzi discutind. Dar astazi, dupa mahmureala de ieri, dupa cuvintele musnitoare ale lui Arici, ,cu nemulcumirea surds pe care o avea in . suflet cu acreala din trup, nu ingadui. Cit era de mic, inha10 ciocanu l inginerului i-1 smulse din mina, ca pe nimic. Erau faTa in faca, nituitorul uitindu-se in sus, cu ochii scapairind, la cel care it zacara din senin. — Tovaraw inginer, zise, aprins, uitind sal fie respectuos, am trei nituri batute grew, le tiu le schimb eu, nu le las a.a, 61 nu sint timpit. Dar daca va atinge%i de altul, s-o vedea c-a foss pe nedrept, atunci... — Atunci ce ? interveni, ca tunetul, s51-1 stirpeaa un glas pornit de jos. Era maistrul Golgota, care patrula prin apropiere, acind garda inginerului Staicu, care, sim%ind gilceava, sosise la timp. Gica n-ar fi indraznit mciodata sa se puns cu el, dar acum era pornit ; nu se staipini, uita ca maistrul Golgota putea s5.-1 faca zob .numai cu un pumn. — Atunci it scuip, na, asta fac ! $i-1 arunc jos de aici ! Si mai lasaci-ma in pace sa-mi fac .meseria. $i mai duce%i-vad dracului amindoi, c% Ar fi spus mai mult, se infierbinta farad voie cu fiecare cuvint, .daca nu se repezea Arici, de la lepul vecin : — Taci !... Iar dumneata, tovar4e inginer, vezi-ti de drum ! Arici nu era copil ; cuvintul lui, aspru, dar cumpanit, care nu 'se auzea in fiecare zi, mai ales cu tonul de acum, facu sa inceteze lucrul, de jur imprejur. Maistrul Golgota disOru ; in%elegea sa', tins partea inginerului Staicu, in sufletul lui avea legarnint, insa nu ridice pe muncitori impotriva — nu era nimerit. voia — Am sa va fac raport la amindoi ! ameninO inginerul, dupI reveni. 426
Cobori de pe schela si se uita inapoi, la Gica Prichindelul, care, cum stadtea sus, fierbind, parea mult mai malt si mai vinjos. — Iar tu ai sa zbori de-aici ! $i daa te-o mai primi vreun sander... sfirsi vorba, spre norocul lui ; se duse prin glod, injurind in gind. Gica primi aspa mustrare in scris ; Donos 11 chema seara si-1 mai mustra si el, nu prea blind. — Tu trebuie sa respec;i disciplina santierului mai bine decit al%ii §i sa fii exemplu la mul%i. — Pal cum... — Asculta mai intii : de muncit muncesti bine, asa cum m-am asteptat, fiindca altfel n-as fi st5.ruit sa se faca echipe numai cu tineri ; am vrut Sa aveti si voi prilejul Sa araltgi ce pute0 celor mai baltrini. Ca muncesti bine, te felicit, dar dac5, nu-0 ma'sori vorbele si nu stii sa te por;i, degeaba mai ai nume bun ! — Tovara'se Donos !... — Hai, racneste si la mine acum ! Gica ridicase tonul, socotea mustrarea nedreapea, nu se mai putea stapini. Strinse pumnii, isi lasa Mrbia in piept si ta'cu, nemul%umit. — Uite, vezi, asa te pornesti ! Dual nu te-as fi oprit... voie sa spun si eu un cuvint. — Tovaase Donos, — Daca judeci mai intii, si nu ridici glasul, poftim ! Astepta citeva clipe, sa'-i intilneasca ochii, pe care insa fMc51.ul in ascunsi, indreptaci in p5.mint. continua — De ce nu vorbesti ? — Judec ! Donos rise, inveselit. — Ei, haide, zi ! Poate ca de azi-diminea0 ai judecat destul ! — Atunci, vreau sa te intreb : sa fi fost dumneata in locul meu, ce-ai fi fa/cut ? Cum s-a intimplat, stii. Daa vrei sa te gindesti, astept, ca nu shit grThit. — A4a Gica, tu esti iste% si hazliu ! Ce-as fi flcut eu ? Daea eram nituitor ? Da! spun drept, cred cal i-as fi pus mina in git si — Pai, ca a§ fi dat cu el de paimint ! — Apai vezi ? Eu inc n-am fa'cut atit ! 427
— Dar sa fi fost numai nituitor, nu secretarul organizaciei de partid ! Tinarul it privi lung. utemist ! Alta data ai grija cum te — Ai inceles ? Iar tu porvi. Cind vezi o nedreptate, n-o indura, dar n-o indrepta tu, daca nu si-a dat .nimeni puteri ; vino spune — se gasqte cine hotarin. $1-acum du-te ; nu-vi spun mai mutt ! sa judece sa Scurta gilceava dintre Gica inginerul Staicu, oprita la timp, nu stirni se ulta curind, o terse ploaia, cum fitergea, de seara ping dimineaca, urmele cizmelor in glodul clisos adinc. Inghe%at, ud, posomorit, fiecare iii eauta de munca lui, in acel orizont ingust apas5.tor creat de aerul ud. Daca ar fi fost senin, oamenilor le-ar fi ramas timp pentru sporovaiala, cu o pornire fireasca ar fi cautat sa afle ce se mai intimpla ici-colo, cu unul, cu altul, fundca doar tralau laolalta, antierul insemna pentru ei al doilea carnal, indiferent de simOrnintele pe care le purtau, nici until nu-i era celuilalt strain. Dar aka, chinuiTi de ploaie nelin4tiO de prelungirea ei peste obimult, jar pe de alta parte, deda%i muncii pe care graficele o inregistrau, amintindu-le intr-una unde trebuie sa ajunga in cutare zi, faptele celelalte, nelegate de acest proces mut indirpt, ii interesau mai pu%in. Numai ci%iva luasera cunNtinta de descoperirea maistrului Golgota, in legatura cu o barca, de la un cu care cineva trecea peste Dunare, din cind in cind... intr-o zi, Donos intra in birou cu o hirtie in mina — un depuse in fava lui Matei, foarte posomorit. sen — — Ia, te rog, privege aici ! o fata, In desen se vedeau doua siluete omenqti, un barbat privi%i din spate, mergind mina in mina in peisajul foarte cunoscut, pe malul Dunarii, pe sub salciile care 4i impleteau coroanele deamai uni%i. Debi chipul le raminea assupra lor, acindu-i cuns, desenatorul izbutise sa redea atit de caracteristic de viu atitudinea, m4carea, incit oricine ii vaizuse o da6 i-ar fi recunoscut. Matei se recunoscu, in pantalonul lui de doc, strins pe cu tandru — cu c5,maa alba tiuta de to;i, suplu, protector toata mirarea, cu toata surpriza nedumerirea, se pomeni zimbind. pe Silueta de linga el, deli redata la. fel de vag, o reprezenta Ana Odeta atit de precis de viu, cu fusta sugrumata sub cordon, ca o copie feminina a alc5.tuirii lui, cu bluza ei simpla, care nu-i rIpea copil, incit avu nimic din acel farmec inedit, amestecul . de femeie 428
impresia ca.' ea e aievea linga el, parca ii sim%i adura miinii si pulsul zvicnind. — Ce-i asta ? intreK nedumerit si senin. Dedesubt scria, cu tus : „Romanta far5'. cuvinte ; nu-i stinieniti !" Donos raspunse, enervat de zimbetul lui : — Cred ca stii mai bine decit mine. — Da. $i ?... — Te-ai recunoscur ? — Da ; desenul e foarte bun. Zimbea, senin. — Esti inconstient ? Noroc ca Malcarescu a venit sa ma intrebe, destul de incurcat. Daca nu-1 opream, ai fi v5.zut desenul la gazeta de perete azi dup5.-masa. — si 1-ar fi valzut tots. Crezi ca ar fi fost bine ? Directorul santierului... Matei se inrosi. — De ce 1-ai oprit ? — fara cuvinte ! Acuma stii ? Fiindca gindurile noastre, cind criticam, sau cind la'udam, trebuie spuse deschis ! — Puteai ssa.-1 Iasi, desenul vorbeste destul de laimurit ! — Esti nebun ? De asemenea intrigi crezi ca avem nevoie acum ? Oamenii se chinuiesc in ploaie, sint descurajati, noi ne luptaIrn din rasputeri imba'rbaltam, sa nu-i pierdem pe drum, iar tu... — Iar eu, ce ? Stau cu miinile in sin ? Ma imHt si umblu pe doua carari ? Imi pierd nop%ile prin circiumi ? Petrec, chefuiesc ? M-a vadzut cineva stind ? $i tu, care ma cunosti si ma vezi in fiecare zi, poti sa te plingi ? $tie altcineva mai bine decit tine ce fac eu aici ? Cite nop%i nu dorm si cite ore pe zi ma framint ? Crezi ca oamenii care muncesc jos Imi sint strains ? Crezi 6, nu cunosc greutatile for ? Le cunosc la fel de bine ca tine, daca vrei sa stii, $i am mai multe griji ! Vorbind, Matei uitase desenul, se aprinsese, fierbea, simcindu-se nedreptatit ; fai.ra sa-si dea seama, indignarea lui crescind depa'sea obiectul, raspundea unor invinuiri imaginare, nelinistii prelungite, intrebarilor ingrijora'toare de fiecare zi, nu dorin;ei de a ocoli. Donos it astepta pins la capalt, apoi spuse linistit : — Cine din noi are griji mai mars, sa nu vorbim acum... Am venit pentru altceva, si te rog sa'-mi raspunzi : ce vrea sa insemne acest desen ? — Exact ceea ce vezi si tu ! — Adica, este adevrat ? 429
— Da ! ra'spunse Matei, privindu-1 in ochi, deschis. Pe chipul lin Donos trecu o paloare, apoi se asternu un val purpuriu. Glasul lui se schimba, deveni sever si rece, ca al unui strain : — Daca ai gresi ceva in conducerea santierului, s-ar ierta, fiecare mai avem de inv5,vat ; nu se face nimic perfect de la inceput. Imi pare rim cal trebuie sa'-ci spun, dar fapta pentru care am venit aici nu are scuzI ; din cauza ei s-ar putea sa pierzi chiar si carnetul de partid. Matei it privi intii mirat, ca si chid ar fi auzit cuvintele in vis, apoi pali si intreb5., gituit : — Cine sa mi-1 is ? — Cine-i in drept. — Nu-i nimeni in drept sa ma judece, atita timp cit constiin%a mea nu recunoaste ca am s5.virsit ceva nepermis. Sau oare nu-mi ingadui ceea ce-i este ingalcluit fiedrui om de pe pa/mint ? ! — Dar cum ? ! izbucni Donos, indignat de argumentele lui. Tu dai seama ce e ing5cluit si ce nu ? Directorul ssantierului, cu o muncitoare aflat5. la cheremul — Nu-0. permit ! — Linisteste-te si nu ma.' sili sa plec, fiindd atunci te chem sa continuum discu;ia disearal, la sedima de partid, unde nu stiu clad fie mai usor ! o — Chearrimal ! Ridicaserl glasul amindoi si se infruntau ca doi inamici. — Poftim, chearn-ma si judecavi-ma o suta de insi ; am ce sal va iispund, relua Matei, nest4init. Du-te si la judeveanaj, plinge-te tovara'sului Stoian ; am ce dspund ! Donos it privi lung. Daca'-i iispundea cu acelasi ton, ajungeau sa se is de git. Se rusina de neinideminarea lui si ta'cu. Abia dupa ce fu stai.pin pe el vorbi, calm, rece si hotairit, ,dar nu lipsit de acea afectiune ascunsa pe care Orintele, cind mustra, o p`istreaza fiului ratacit : — Matei, dar tu nu invelegi ca n-ai voie sa te porci oricum ? To%i ochii sint indreptavi asupra ta, oamenii comenteaza trei zile un cuvint al tail', ici judeca fiecare gest, te urni5,resc si te va'd oriunde te duci ; tu nu poci sa te ascunzi intre patru pere;i, si fiindca esti tct timpul in ochii lor, nu-ti este ingMuit sa gresesti ! — Ce-am gresit ? — Oare nu-ti dai seama, nu incelegi ? Fata asta... 430
Matei it opri cu un gest ameninOtor : — Sa nu spui un cuvint zit' de ea, — Ai fi in stare sa ma lovesti ? zise Donos, mihnit. Aici am ajuns ?... Eu sa spun un cuvint rau despre ea ? Tu nu mai vezi, nu mai invelegi nimic ? Nu-%i dai seama ca omit as tine la tine, pe ea vreau s-o apar mai intii ? De unde pins acum spumegase, Matei se schimba deodata. ; dupI o clips de nedumerire, pe chipul lui se citi o mihnire care-i adincea tra saturile, acindu-le aproape dureroase. Iar in glasul lui, consternat, se sim;i o sincera, spontana cal& vibratie omeneasca : — Donos, dar o iubesc ! privi prietenul atit de deschis, de intens, inch acesta se simti: intimidat si confuz. — Stai jos, Donos ! Iesi de dupa birou, se aseza pe celalalt fotoliu $i se apleca in fa0, mult, cu coatele pe genunchi. — 0 iubesc, si cred ca de foarte mult timp, fIra sa fi stiut.. Ea era mica atunci, nu puteam sa ma gindesc, n-am inteles ce va fi, dar pesemne am Ostrat inconstient amintirea ei, Oda ce am intilnit-o acum... Tu ce viatal am dus •' n-am stat niciodat5. prea mult intr-un loc, n-am avut cind sa ma leg de ceva, nu am casa , nu am 0tovarlsii rinti, pe nimeni sai-mi fie aproape, in afarl de prietenii cu care am muncit alIturi si am luptat, fara ragaz si fara alt scop decit sa ajungem unde sintesn acum. N-am avut alkuri de mine un suflet inrudit cu al meu, o inima care sa tresara la apropierea mea sa bats in acelasi ritm. N-am stiut ce inseamna o floare pe masa unde maninc, perna pe care mi-am pus capul n-a fost netezita niciodata de mina unei femei, casele in care am locuit mi-au fost straine reci, am intrat in ele ca sa dorm, sa ma odihnesc sau sa ma ascund ; n-am vazut ce perdele aveau la ferestre, ce podoabe pe pereti ; nici o aptura care sa-mi fie drags nu s-a apropiat de patul meu vegheze somnul, s-o simt ca prin vis si sa ma trezesc zimbind... Donos, asa au trecut anti mei. Acum e pace, muncim linistiti, dar, vezi tu, drumul tot nu s-a sfirsit, e o alta lupta acum. $tii bine ca nu fug de ea, am ramas in linia intii. Femeia care mi se cuvenea e aici, apropierea ei ma face fericit. Cind rna gindesc la ea... Se opri pu;in, rasufla zise, timid : — E frumoasa, Donos ! Spune-mi, cum o vezi tu ? Donos sovE : - Ti-am mai spas o data, demult. 43!
— Da, stiu, in prima zi cind am intilnit-o aici. E frumoasa, dar nu numai atit... Are o alts frumuse%e, care nu se arata.' oricui. Crezi ca sint orbit ? — Nu! — and rna gindesc la ea, mi se pare ca avem acelasi Si sint fericit... Tacu puvin, clipi si incheie, simplu si naiv : — Asta e, Donos ! 0 iubesc ! N-am ce sa-vi spun mai mult... — Ajunge cit ai spus ! Donos se ridica, se duse la geam si privi in curtea santierului, ucra de ploaie, sub cerul cenusiu, ravasit de vint. and intoarse capul, lumina rece care ii venea din spate ii estompa tra'saiturile, incit Matei nu deslusi nimic pe chipul lui ; dar glasul ii era aitfel acum : — Te Socotesc cal nu am dreptul sa te judec ; mai degralA te-as pizmui. Nu te sfaituiesc nici sa minvi, nici sa te ascunzi. Daca au sa te judece alcii, lispunde-le cum mi-ai rIspuns mie. — Crezi ca as putea sa repet ? Donos, ceea ce ci-am spus cie astazi n-am sa mai spun nimanui. Donos ndica din umeri, apoi dupa o pauza se apropie de birou si zise pe iumatate amuzat, pe jumtate ginditor : — $tiu pe cineva care o sad sufere cind o afla, dacai n-a aflat pin5. acum ! — Nu cumva esti to ? — Eu ? !... Ei, mai Matei !... Nu spuse mai mult. Intinse mina sa is desenul. — Ma duc. — Nu mi-1 Iasi mie ? — Ti-1 las, numai nu te apuca sa-1 prigonesti pe desenator. Alicirieva 1-a indemnat, $i sa nu crezi ca o sa fie muhumit cu atit ! Matei parcad nu-1 .auzi. Lua ,desenul, merse cu el la geam, it mai privi o data, apoi se intoarse si it puse sub cristalul de pe birou... Cind iesi, peste cineva minute, imbrindu-si din mers haina scurfa de vint, &du peste Ilie Concu, care astepta sa intre la el si pairea nehot5.rit. — Tovalise director, biigui seful serviciului administrativ, ave%i pu%in tamp ? — Tocmai ma duceam jos. E ceva urgent ? — Nu-nu... Vroiam sa va spun ceva... — Imbraca"-te si hai cu mine ; imi spui pe druin. 432
— Lasati, alto data ; nu pot asa... E ceva personal. — Vino cind ma in tore. — Da, da, lass%i, va gasesc eu ; nu sint grabit... $i curajul lui Ilie Conti.' se topi Inca o data, zadarnic, dupa ce-i trebuise multa vreme sa si-1 adune in sin. Matei strabatu aleea care ducea spre calal ; iarba, pe peluze, mustea de apa, iar florile, de mult scuturate, mai aveau doar tijele cenusii, scheletice, inmuiate de ploaie ; vintul le scarmana, facindu-le sa fosneasc, si fosnetul for parea un scincet jalnic — poate isi plingeau splendoarea de peste vara, despuiata. $i lunca jos, la sudul calei, si salciile de dincolo, padurea intinsa peste balta erau .despuiate ; colinele .din zare, roase de apa, pierdute in negura.', faceau un fundal dezolant peisajului — toamna rece si ucla stapinea spa%iul. Numai Dunarea, mai cenusie, mai involburata, isi urma drumul, nesupusa, putin suparata, fara sa fi pierdut nimic din stra'vechea-i majestate. Ajuns deasupra falezei, Matei se opri si Infrunta ploaia, care it Htea in fa%a. Cala semana cu un bivuac, ai fi zis ca o ostire surprinsa.' de toamna flcuse popas, prelatele puse pe stilpi semanau cu niste corturi, si fumul forjelor pared' se ridica din nenumarate focuri de tabara. Dar aceasta armata nu se odihnea ; o forfota, neimpiedicata de ploaie, anima locul, oamenii se miscau prin clisa, smulgindu-si anevoie cizmele inglodate, se auzea bocanitul ciocanelor, scrisnetul alezoarelor pe care tablele incheiate it amplificau, ca niste cutii capete forma finals, se insailau de rezonarnai . $lepurile incepeau bordajele, etrava, dar intre piesele inaltate ramineau spatii goale ; printre ele, vintul spulbera ploaia, ca si cum ar fi vrut sa he arate oamenilor ca mai au mult pina la cap5.t. Intre tipetele de alarma pe care le scoteau tablele in clipa cind cadeau din ctrligul macaralei, se auzea cite un indemn, cite o porunca, ina'busita de ploaie : — Urbuni !... Nituri !... Tine aici, nu casca gura ! $i-apoi glasurile omenesti se pierdeau, acoperite de fanfara uneltelor, a fierului, zdrobitoarea polifonie asupra careia brawl macaralei, plutind pe sus, se intindea ca o bagheta de dirijor, autoritara si ferma, stapinind largul ansamblu. Asa cum statea deasupra malului, ascultind pulsul calei, urmarind cu o exasperare surda forfota muncitorilor biciuiti de ploaie, privind cu sila cerul care turna intr-una, Matei vazu, spre sud, lica'rind in negurile destramate, o zare de lumina. Nrea rasaritul 433
unui alt soare, forjat de oameni. trimis in ajutorul primului, care biruie. de trei saptmini se lupta cu norii, f1-5.1 La aceasei data, sfiqitul lui octombrie, cu toate indemnurile, cu toata silinva muncitorilor, graficele de produccie araitau, in medie, o intirziere de base zile — enorm fav5. de termenul aflat a k a de care nu ingajdula nici o prelungire. aproape Dar lumina de la sud, clementa naturii, crqtea din ea ins'Ai, topind negurile ; peste un ceas, inceta" ploaia, iar la prinz se arat'a palid, obosit, ca dupa boaU. Oamenii iii soarele, inclinat mult ridicind spre el fete murdare de funinscuturara frigul umezeala gine, nalc15.'ite de ploaie, it salutary : — Hei, bine ai venit ! Dar cam tirziu, tovar'Ae !
Noiembrie, in schimb, fu o lung mai bung ; vreme cam rece, cam ra'scoliei de vint, dar cel pu%in nu mai pica de sus, paiminoamenii se m4cau in voie, glumeau iar, slobozind tul era uscat, aburi pe gura. Cind munceti, uici de frig ; vezi soarele, caldura din tine vi se pare ei vine de sus mul%umit. Trecuseri ultimii cocori, chemindu-se speria;i in vazduhul pustiu — pe Durre treceau la vale ciulinii de pe cimpii, lua%i de vint... La sfiqitul toamnei, cind seara cade curind, cind copacii.s-au scuturat, cerul, pe care 'Anal atunci frunz4u1 1-a umbra, in loc sa creascai, pare totui mai mic, cind aerul e aspru in lin4tea lui, iar nop;ile albite de bruma nu mai au sfiqit, omul simte mai mult ca oricind nevoia unui Intr-o semi, inspre base, cind intunericul invingea ultimile licariri ale unui amurg singeriu, Cocos se prezenta la direc%ie, dorind sa vorbeasca in taina cu eful serviciului administrativ. cam obosit ; to rog sa nu-1 vii mult ! it — E foarte ocupat ; preveni secretara, indat'a ce of la scopul vizitei lui. Nu se mai hlizea la el in ultimul timp, nuli mai lega'na it privea cam de sus, nu doar pe el, pe tovi in faca ca'rora se alintase la inceput. — Tovar4e Con;u, ai citeva minute ? intreba; Cocos, cam seaca sa nu se arate timid. Cu administratorul se imprietenise oarecum, se cuno*teau mai bine, fiecare cindespre celalalt cit e de harnic, de priceput stit ; intre ei nu existau numai raporturi de serviciu — Cocos ii ricuse adesea mici comisioane pe la Bucurqti, ii curriOrase ba o cravats, ba 435
o stofal de costum, ba o pudrier5., ba un ruj — nimicuri care nu cer osteneala, in schimb ii apropie pe oameni si-i fac mai pu%in rigizi. Sa nu-i fi desparcit cincisprezece ani de via0, de mult si-ar fi spus pe nume, ca prietenii cei mai bum. — Ia zi ! it pofti Ilie Conw, uitindu-se la ceas pe furis. Cind te uici la ceas pe furis, cel din faca to vede gestul mai bine decit dac5.te-ai uita raps si in;elegeca esti grabit. — Mi se pare ca nu prea ai timp ! Ilie Conw se inrosi. — A, nu, m-am uitat la ceas numai asa... Spune, tovarase Cocos, te ascult. — Nene Ilie, incepu Cocos, sov5.ind inainte de a lua acest ton mai intim, as vrea sa te intreb ceva. — Gata sa-0 rispund. — Adica sa-ci cer o parere... dar, cum sa'-ci spun ? nu-i ceva de servici. Ai timp ? — Acum, dac-ai inceput... — Nu stiu pe unde s-o apuc... Esti insurat de mult ? Ilie Conw tresri, a parca lovit, se fIcu galben, rosu, arunca o privire spre usa si zise, ascunzindu-si fisticeala sub un ton aproape rastit : — De ce ma intrebi ? Ce te priveste via%a mea ? Cocos — N-am vrut sa te supdir ; dar stiu ca esti insurat. — Ei si ? spui... Lasal, daca n-ai timp... — As vrea — Ce vrei cu mine ? Ce zor ai sa' ma iscodesti ? — Nu te iscodesc ; am vrut s5.-0 cer o Orere, dar lasa, mai bine ma duc. — Ce p5rere ? — Nu pot asa, tovarase Ilie. Imi pare eau ca am mai venit ! Cocos se Tidied', destul de arnrit si confuz. — Acu, daca tot esti aici, spune ! it indemna Ilie Con%u. $i 1.1 privi mai linistit ; omul din fa0 nu prea sal fi venit cu vreun gind ascuns. — Iata ce vroiam sa te intreb... reincepu Cocos, fardI curajul de la inceput. Eu sint strain de oral, dumneata stii. Treaba mi-o fac la zi, nu incurc pe nimeni, ce mi se cere execut, cum-necum, ma priveste, nu mi sa te plingi... — Cine s-a plins ? 436
— Nimeni ; eu pentru altceva am venit... Vezi dumneata, nene Ilie, eu aici sint singur, am doi prieteni, ii cunosti pe amindoi ; nu ca vreau sa ma laud, dar stii cine sint. Numai ca nici unul din ei nu-i insurat, si unuia neinsurat degeaba ii spui. Asta am vrut sa to intreb, ca pe altcineva nu stiu : un om ca mine ar putea fi un so% bun ? Ilie Con%u it privi cam dintr-o parte ; oare asta era tot, n-avea alt gind ? — Vrei sa te-nsori ? — A, nu, nu-s hotarit... Doar sa intreb... Dumneata esti insurat de mult ? — De mult ! raspunse Ilie Conw, scurt. Adica de cind ? — De doisprezece ani. — Numai atit ? — M-am insurat tirziu. — Aha... va sa zica, se poate. Chiar ma gindeam la mine, daca nu sint prea batrin. $i spune-mi, ca dumneata trebuie sa stii : e bine sa fii insurat, ce zici ? — Pentru unii o fi bine, pentru al%ii rau, asa, dupa firea omului. — Da, da, irgeleg. Dar un om ca mine ?... Nene Ilie, ce s-o mai incurc ? Hai sa-%i spun deschis : am de gind... adica e o fatal, si... Numai ea nu indra'znesc ; nici nu stiu, ar vrea, n-ar vrea... Dumneata ce zici ? — Ce sa zic, daca n-o cunosc ? — De cunoscut o cunosti... E aici ! — Unde aici ? intreba Ilie Conw, tresarind. — In sander. — Cum o cheamaj. ? — Nu pot sal spun. Administratorul incepu sa se foiasca pe scaun ; ochiul lui deveni foarte nelinistit. — Trebuie sa-mi spui ! — Nu pot, n-am dreptul ; ea nici ma car nu stie. — Lucreaza la birou ? — Nu ; dar nu ma mai iscodi. — $i-atunci, ce vrei de la mine ? intreba Ilie Conw, batind darabana cu degetele-i grasu%e in cristalul de pe birou. — Asta : sa-%i cer o parere. Ce zici, sa incerc ? — Treaba dumitale ; nu m-as amesteca in ea nici daca as fi Dumnezeu. 437
— Va sa zica, nu poci dai un sfat ? — Nu! — Dumneata icind te-ai insurat nu te-ai sfkuit cu nimeni ? Aici Ilie Con%u isi pierdu rabdarea ; misca nervos din umeri, ca cind i-ar f i intrat o °mica .pe la guler, si pe urma zise, plictisit — Eu nu inteleg ce-%i yen' sa irra iscodesti tocmai acum ! Daca nu te-as sti om la locul dumitale, as zice ca umbli sa ma necajesti ! — Eu sa te ned.jesc pe dumneata ? Imi pare r5'.u, tovarlse Ilie !... Dumneata, se vede, n-ai trecut prin ce trec eu acum ! Imi cer iertare. te salut. Cind Cocos ajunse la usa, administratorul it opri : — Ia stai pu;in !... Zi, nu vrei spui ? — Ce sa'-vi spun ? — Cine-i ? — Asta chiar nu ! — Tineriea ? — Hm ! — Frumusic ? — He! — $i zici cal nu lucreaz5, la birou ! Nu. — Dar unde ? — In sander. — Apoi atunci du-te, tovarasse Cocos, si nu mai cere sfaturi, daca te ascunzi ! Cocos iesi mai nedumerit decit fusese la inceput. Se 15.sase noaptea, era frig — ce sa faca pins a doua zi ? Ideea de a-si intemeia un amin isi pa'stra toate temeiurile, dar fu aminata pe mai tirziu... Locuia tot la Donos, nu-si cautase casa in oral, tot asteptind s-o is du0 nevoile unei casnicii. Nopcile ofta, cu ochii in Cavan, mirat cal prietenul salu poate sa doarma asa de linistit, clipea, aci fermecat de imaginea fetei, care it urma'rea vis, aci zbuciumat de lipsa ei si de teama ca niciodata n-are sa fie a lui... La slep, seara, nu se mai putea duce, se intuneca prea curind si n-avea motiv — nu umbra nimeni cu barca pe intuneric, numai asa ca treaca din timp. Daca te opresti, nu poli sa spui : „Burial seara, ca'pitane Mihalis ! Tocmai iesisem sa ma plimb puvin !"... Te faci de ris. Dar uneori, dupa ce inceta lucrul in santier, cala ximinea goalI, se ducea pe mal, in ploaie si in frig, sa priveasca slepul anco438
rat in vechiul loc. Ce putea sa vad5.1 ? 0 umbra neagra, care se topea Incet pins ce noaptea o inghivea, lasind numai amintirea ei din alte seri, puntea cal& Inca de peste zi, seri de vara, timp fericit. Citeodata, prin perdeaua de ploaie, prin negurile rarite de vint, zarea o lumini%a, pilpiind, lamps cu gaz, desenind fereastra ei, careul mic, dincolo de care incepea acel paradis unde numai o parte din fiinTa lui nadajduia, cu temeri, cu indoiala, sa fie primita intr-o zi. prilejul acestor contemplari : la inceputul Apoi pierdu chiar lui noiembrie, cele trei slepuri plecara, si intimplator nenorocirea se petrecu sub ochii lui. Un remorcher veni, le lua si le duse in sus... Malul Dunarii ramase pustiu. Abia dupa citeva zile afla Cocos ca nu erau departe, nici un kilometru de aici, dup5. cotul Silvana, ascuns vederii de salcii batrine lastaris desfrunzit. Acolo, Durrea f'cea o meandri, mergind citeva sute de metri catre apus, farmul, ferit de sloiuri, atragea la iernat slepurile care nu mai aveau loc in docuri si nu isi gaseau un acUpost mai bun. In prima duminica, inima in dinci, Cocos porni pe mal spre acel loc, ferindu-se, sal nu-1 vada nimeni, ca si cind ar fi savirsit un fapt nepermis. Dupa citeva sute de metri Intilni girla, secata acuma ; in stinga se vedea digul de p5mint, care oprea Dudarea ; alaturi, pe mal, ghereta motopompei — daiduse si el o midi de ajutor la punerea ei in func%iune. Toata aceasta munca se acuse numai in doua zile ; dupa ce se ridicase zagazul la Dunare, apa fusese data afara din &la cu stradanie a zeci de oameni, in echipe care se schimbau din doua in doua ore, continuindu-si lucrul si noaptea, la lumina chioara a felinarelor... Acum albia n-avea decit mil, in care putrezea frunzisul pIclurii ; Indata ce se infiltra apa din Dunare sau veneau suvoaiele nascute din ploi, motopompa intra in func;iune... girla pe o mare intinCocos gasi prilej sa inspecteze digul cind ar fi venit anume aici, in acest timp se sim;i usudere, ca rat ; nu se mai temea de privirea iscoditoare a nimanuia, ca omul care isi indeplineste, limpede, o misiune. Dar cind porni mai departe, fara aka justificare decit indemnul asa de sovaltor al inimii, iar Incepu sa se uite speriat in juru-i, de teama cine stie carui ochi iscoditor, ascuns in padure. In sfirsit, ajunse si la cotul Dunarii si cridu mult timp ocoluri tainice locului de iernare. Erau adunate acolo, intinzindu-se pe un sir, vreo zece slepuri, care alcatuiau un catun plutitor in pustiu. 4S9
Luminat de soare, la ad4ost de vint, sala'sul se ara'ta imbietor — imaginea lui pa'rea coborita dintr-un basm nautic ciudat si inedit. Pe burlane iesea fum, pavilioanele fluturau molcom, gata a adormi, rufe peticite multicolor atirnau pe fringhii, galni lizlete se plimbau pe punte, lovind cu ciocul in tabla, inca neintelegind ca pe paji5tea aceasta ruginita nu vor ga'si nimic de ciugulit. In cote;ele racute din sipci, porcii groUiau multumiti si adulmecau afarai, arkindu-si printre gratii ritul trandafiriu. Intr-o cabins se auzea un prunc plingind, si glasul unei femei, tinar, cristalin, ajungea ping in la'stalris, cintindu-i sa doarma, cintecul de leagadn, melodios, simplu, naiv : I-auzi vintul, puiul mamei, 1-auzi valul, dormi curind... Mai auzise Cocos cintecul acesta, demult, dar nu-si amintea unde cind — numai la DunIre, sigur, pe un step, pe un remorcher se simtea 0 gospodina iesi in usa bucatairiei, invaluita in aburi subtiri, si striga spre slepul vecin, peste apa lina, care facea virteiuri mici, desenind arabescuri de mil : — Chiv000 ! Usa celeilalte bucata'rii se deschise, se ivi un cap de femeie, cu fulpan siniliu. — U-uu ! — Ai putina sare ? — Am ; trimite-o pe Gica dau. Ce gatesti ? — Fac un cozonacel, ca e ziva lui. — $i el unde e ? — La aide Tihon ; s-a dus sa-1 ba'rbiereascadi si sal-1 tun& pu;in. Citeva slepuri mai jos, un Mrbat, numai in tricou, fara sa is in seams frigul, sedea pe un scaun, cu capul dat pe spate, rezemat in peretele cabinei, si altul, tirtindu-1 de nas, it rizuia la mustalti cu briciul, al carui hirsiit se auzea pins in lIsfiris. Alti citiva oameni isi asteptau rindul si, ca sa nu stea degeaba, ciocneau cite un 0115.1x-el. Tihon, cirmaci pe slepul SFND Nr. 148, era si 1)5.rbierul intregii asezari, si pe deasupra fabricant de spirt ; in cala avea alambic, in care baga la distilat porumb muceOit, griu, cartofi, luate de pe la silozuri, mai pe fat5., mai pe ascuns, costindu-1 aproape nimic ; dar nici bautura nu o vindea scump — pre;ul de cost plus un leu-doi la chil. Binevenite indeletniciri ! Ce to faci iarna, departe de port, f'ara spirt ? $i cum sa stai luni de zile netuns si riebarbierit ? Tihon 440
fIcea si altele : mowa femeile care nasteau intre timp; punea ventuze, scotea o ma/sea sau un dinte gaurit, spargea un buboi, la nevoie oblojea un picior rapt... Mai incolo, pe puntea altui step, se jucau copiii, chiraind... In cabina o femeie plingea ; peste plinsul ei se auzeau iniuraturi, glas gros de barbat ursuz : — Cercei ti-au trebuit, cind n-avem untuea nici ungi degetul mic ? Ce minca'm pin, la Cralciun ? Cocos merse pe mal, ascuns, pins ajunse la capul sirului ; slepul ei era ultimul — mai departe se vedea fluviul gol, zgribulit. Iesea fum pe cos, ca la toate celelalte gospoarii. Ca'pitanul Mihalis nu era aici, fereastra lui avea oblonul inchis. Dar alIturi trebuia s5.' fie cineva, nu arde focul unde nu sint fiinte vii. In spate, in paldurea de salcii, se auzeau lovituri de tonor : oameni de la slepuri, care taiau lemne pentru .P4tepta sa vada o umbra la geam. Intre cabin si buca'ta'rie erau intinse rufele la uscat ; cearceafuri, fete de perna, stergare — si salopeta Staltea asa, la pincla, de vreo jumatate de or,, flea ca pe slep fi miscat o umbra ; fumul se topise, se stingea focul — cind auzi pasi, aproape, facind sa trosneasca vreascurile uscate. Paldurea ii era lui Cocos prietena veche si buna, o cunostea bine, ii intelegea glasul, soapta si freamatul. Aici ar. fi avut curaj sa infrunte pe oricine ; dar nu era in lupta cu nimeni — se trase in ristaxis, nu trebuia s5.-1 vada nici un ochi, nici de om, nici de fiara... $i deodata, cum sta./tea ghemuit in tufis, paldurea ii spuse o vorba, o soapta misterioasal, pe care n-ar fi inteles-o altul. Fata i se imbujora. anima zvicni, si cu bucurie, si cu team : Ana Odeta venea printre salciile batrine, cu o sarcina de lemne in spinare — era obositL voioasal si plina de lumina, fascinanta in aceasta singurajtate si sailTrecu pe alaturi, ii auzi risuflarea, ii v5,zu urmele piciorului n-avea ciorapi, si pielea aurie aburea, incallzind padurea. $i cum putea sa mearga in prag de iarna, numai cu fusta sub%ire si cu bluza tulbura falra mineci, de i se vedea subtioara, in acea umbra care privirea si ici opreste 1)510e inimii, dindu-ti o ameteala mai dulce decit a tuturor betiilor ? Fata merse ping la malul Dun,rii, puse lemnele in barca, se intoarse sa mai aduca o sarcina, visli, se legs la scara si isi urca'..inca'rc5.tura pe punte — lemn ud, s5, se usuce la vint si la soare. Nu erau 441
destule pentru toata saptamina — trebuia sa mai faca macar Inca doua drumuri. Reveni la mal, legs barca de un ca'rus vechi, innegrit de vreme — urme lasate de oameni in alts iernare — si porni pe unde facuse drumul. Lemnele le avea taiate, puse gramezi, numai sa le ia la spinare. Nu merse cincizeci de pasi, ca se opri locului, cuprinsa de o mare uimire. Cineva ii venise in ajutor, aducindu-i aproape sarcina din Odure — nu putea fi decit om, nu credea in minuni si nici fiarele pe aici nu se auzise sal faca asemenea ispravi, ca in povestile vinatorilor. Un om, dar cine ? Nu se auzeau pasi in jur, nu se vedeau urme. Oare nu fusese un ho%, care le schimbase locul, ca sa le ia mai tirziu, fa'ra nici o munca decit sa le poarte in spinare ? — Hei, cine esti acolo ? Cine esti acolo ? strig5., rotindu-se spre toate colcurile Nu-i raspunse nimeni. Cocos, care ii daduse ajutorul, statea pitit printre tufele dese de catina $i se bucura aua glasul, chemindu-1 pe el anume, dar nu gasi curaj sal se apropie, poate un prilej asa de bun n-avea sa se mai iveasca niciodata — ce prostie, lipseas6 pina" intr-atit indrizneala ! Ramase pe mal, in marginea Odurii, tot luptindu-se cu sine, asteptind hotarirea, care era mai greu vina acuma. De citeva on fu gata sal iasala lumina, s5. strige : „Hei, capitan Mihalis !" — stiind ca n-o rispunc15, capitanul. „A, buns ziva, domnisoara ! Dar unde-i unchiul dumitale ?... Asa !... Credeam ca-1 gIsesc, vroisem sa-i spun vreo doua vorbe... Nu, nici o supIrare, n-am venit anume... Cum lAsa, in trecere... Da, e cam frig, dar tot mai bine decit sa ploua... Daca am inghecat ? Pucin... Sa yin la caldura ? Mul;umesc, Cu pcere !..." Cam acesta ar fi fost dialogul, dup5, cum i-1 spunea inchipuirea ; din *ate, n-avea curaj dea drumul. „Nurn'ir ping la o suta, pe urma'..." Pe urma numara iar o suta, si inca una, si asa trecea vremea. Pe la prinz pleca, nu alungat de frig, sau de foame, ci fiindc5. se falcuse sila de el insusi... Curind dUpa plecarea lui, la slep veni o sa1up'i de la Agen%ie, si Costea, in manta de iarna, bleumarin, cu patru galoane, urea scara. Ana Odeta era la bucaltalrie ; '11 Intlmpina 11 pofti in cabin. ina'untru era cald, mirosea a mere coapte, miros dulce si umed, care oricui ii va aminti copilaria. Costea se dezbraica si se asezal pe singurul scaun. .442
? Unde-i Mihalis ? — — In ora ; cred ca se intoarce diseara. — $i dace nu vine, nu vi-e urit singura ? Aici e§ti ca in padure ! — Nu mi-e urit. El §i-a§a peste o gpta'sninal trebuie sa plece la Baile Herculane. — Da... Uite de ce am venit... Am vorbit cu Maria... Nu vrei sa stai la not ? Wcar peste Ea scutuli din cap. ca ai unde — Va mul;umesc la amindoi, Costea. E bine saa te duci la o nevoie. Dar iimin aici, nu ma alung5. nimeni. sa — Cum o sa circuli cind o inghe%a Dun5.rea ? — Cu patinele. — Si pina', sa inghete, cit or curge sloiurile ? — Prin pIdure. — Eu nu cred ca faci bine. — Nu pot s5'. plec ; dace nu iimine nimeni aici, au s5. trimita pe aitcineva, §i unchiul Mihalis i§i pierde ;ii locul, sa pompezi apa afarL sa spargi — Dar poTi tu gheava ?... — Ma.' mai ajut5. vecinii... Costea o privi lung, cum ar fi incercat sI-i pItrunda gindurile. Stia ceva, nu limpede — zvonuri. — Ana, is spune, ce e cu tine ? Ea imelese, it privi in favI zispunse, rar, limpede : — E foarte bine ! — Te cred. $i de ce fugi de lume ? — Nu fug de lume ; nu fug de nimic, fug dupe ceva, Costea, care a fost al meu mi s-a ripit, $i cred cal mi se cuvine... Tu ca m-am na'scut pe Durire. — Toci ne-am nascut pe Dunare... Ai doukeci trei de ani ? — Doukeci §i patru, peste o — Ai sa te rrcriti ? Ea scutuii din umeri, cu hotalrire. — Nu. — Dar vezi tu, lumea... — Care lume ? Cea care nu m-a judecat cind avea motive De ce sa ma judece tocmai acuma ? — Totu§i, o femeie, pins la urma, trebuie — Unde scrie ? — Ana, cui semeni tu ? 443
— Vintului $i Dunarii. Costea o privi cu neincredere. Vorbele ei pareau luate din nu erau din cele in folosin%a obiuita m a oamem oamenilor. $i nici m nu avea ce le raispunde ; richca din umeri. — Bine, Ana... Nu vrei sa vii la not la masa ? Maria s-ar bucura... Pe urma te-a aduce inapoi cu Mulcumi nu se duse ; 41arninti cind fusese la ei — sovia lui ar Costea pregtea masa de seara . izgonise ca. venit sa-i is mincarea de la gura. Nu trecusera decit cmci luni de atunci, si amintirea acelui timp i se Orea pierduta in alte vremuri ; era vara, dogoreau pamintul cerul ; .acum trecuse toamna, cu ploile, atepta ninsoarea inghewl Dunani, anotimpul cind ..sufar plantele, intreaga-i funva numai caldura. fiarele, omul, dar ea sim%ea
C atre lunii noiembrie, Dutchievici fu bolnav ci teva zile lipsi din antier — grips, bromit, se spuse — o rajceara simpla din cele care se vindeca cu aspiring. Dar cind se intoarse, 'Area slThit ca dupa o boari mai grea mai lunO, avea obrajii sup;i, ochii umbriTi, it mistuia inca o suferinca nemar turisita% ascuns'a de el cu pudoare... In lipsa lui, un inspector de la minister veni sal ancheteze nein;elegerea dintre antier inginerul Staicu, din ce in ce mai acut5 in ultima vreme. Ancheta o cereau amindoua cu rapoarte repetate, in care semnalau .ciocniri grave. Intr-o zi, inginerul aluneca de pe schela si iii scrinti glezna ; pretinse ca un muncitor, infuriat de controlul lui, ii acuse vint, iar vkindu-1 cum cade, in loc sarl in ajutor, se pusesera pe ris pe glume ; unii sc4asera chiar cite o sudalm5.. . se dovedise,. Conducerea antierului cercetase imprejurarea cu marturia tuturora, c5, nu fusese decit o intimpiare : inginerul era nervos, vocifera, amenincind ea suspends lucrul, ceea ce f'cuse sa e drept ca unii dintre acqtia, se strings in jur mai mul;i oameni, revolta%i, sca'pasera cuvinte de ocar. Intorcindu-se brusc spre ei, ca'zuse de la delegatul ministerului alunecase pe scindura murdara doi metri final%ime, f51.r5 alte consecince, decit ca se acuse cam ridicol in faca a zeci de oameni. muncitori erau, Raporturile intre victima acestui accident neindoios, necordiale ; inginerul Staicu crease in antier o atmosacolo unde nu feed' de teams. El continua sa caute grqeli chiar se vedea nici -una ; scotea nituri, respingea coaste, trimicindu-le 445
inapoi, sa fie rectificate, nu-si inceta aceasei activitate Ogubitoare. decit dupe ce isi nota in carnet un num5x suficient de interca si cind ar f i avut de indeplimt si el zilnic o norms. Dupa ce, examine plingerile santierului, inspectorul trimis in anchet1 socoti ca', se ficea prea. caz de exigencele controlului si fava de instruc;iunile pnmite,inginerul inginerul erul Stalcu avea inc % o dat5. dreptate. Instruc%iunile, care nu erau secrete, prevedeau ca delegatul tehnic avea chiar mai multe drepturi decit cele folosite pins asta'zi : la orice abatere de la norme, daca nu se luau imediat rrisuri de indreptare, sau dad santierul nu recunostea constatarea, el putea sa opreasca lucrul pins la hotMrea ministerului. Asemenea drepturi date unui om aveau scopul sa asigure o fabricavie normala sa evite greeli care mai tirziu nu mai puteau fi remediate. Desigur ca pentru asemenea cazuri erau prevaizute sancpuni .grele, vinovavn paguba nu se rmcwra §1 nici raspundear fi dat socoteaM, dar rea ministerului, fiindel el nu era numai beneficiarul comenzilor, deci. pus,d pe ci forul care dirija §antierul. Controlulnu putea baze sentimentale ; dad era prea exigent crea nemulcumiri astazi, cu atit mai bine : evita grijile de miine ! Dar §antierul nu cerea . un control mai puTin riguros, ci socotea necesar sal fie inlocuit inginerul Staicu. — De ce ? — Fiindca a creat. o stare de animozitate, fiindd prezenva lui nemulcume§te muncitor. n — A§a f $i dori sa vina unul care sa inchicri ochii, sal cocolowasca gre§elile ! — Nu. Avem not ochi nu-i ;inem ; nu ne ascundem grewlile, fiindca nu sintem ap de proti sa ne furalm singuri caciula. Cei mai mulvi din muncitorii no§tri au o comtiinca noua'. ; ei ca muncind prost, nu inpU pe un armator oarecare, ci inhale poporul. Acestea nu shit numai vorbe care se scriu in ziare... — Tocmai con§tiinva noua ar trebui sa insufle muncitorilor mai multa'. discipline. Asupra inginerului Staicu s-a comis aproape o agresiune. — N-a fost o agresiune, ci un accident, flra insemn5.tate, §i druia, de altfel, ii poarta singur vina. Furs chemgi oameni, furs ascultavi... „Cercetare inutile— zinimeni cu mine !" cea inginerul Staicu — doar n-o sa — Imi pare rail' !... Dupa atitea luni de colaborare, ar trebui sa ;ina cu dumneata tot antierul ! 446
Intr-adevar, nimeni nu confirms afirma;iile inginerului ; se pierdea vremea. Muncitorii isi arai.tau ostilitatea fava de reclamant, chiar in biroul direc%iunii. Era ora cinci dupa-amiaza, curind inceta vada de treaba, asteptau, in picioare, la si ei, in loc secretara, prea multi ca sa aiba loc pe scaune. Disparuse mirosul de parfum al tovarasei Lenu%a ; mirosea a naiduseala rece si a carbune. Inspectorul, inginer Utuneanu Iosif, avea peste cincizeci de ani, studiase la Charlottenburg, isi cunostea meseria, de aceea isi pIstrase postul in minister si i se claideau insaircinari importante. Nu era unchiul lui Staicu, nu-i era nici ruda ; it avusese elev la 5coala politehnica si pa'stra despre el pIreri bune. Prinzise bine, la restaurantul Cocoas', mistuia incet, dupa-amiaza obisnuia sa se odihneascal, si-acum, in loc sa se bucure de pMcerea mffncarii, trebuia sal faca o complicata gimnastica a mincn si-a inimii, sa stabileasca adevrul, dar apere si pielea, sa nu supere pe nimeni. Ikadar, daca nu se putea dovedi agresiunea impotriva inginerului Staicu, era dovedit ca un nituitor, un badiat tinar, it ameninvase cu bataia. — Nu : i-a spus cal daei ii mai scoate un nit ar' defect, ii pune mina in git ! — E totuna ! — Probabil. In orice caz, not nu sintem de acord sa se foloseasca asemenea ameninOri, chiar daca sint provocate ; muncitorului vinovat i s-au aplicat sanqiuni. — Ins' in aceeasi zi, interveni inginerul Staicu, clirec;iunea i-a dat doua bilete la cinematograf ! — Biletele de cinematograf le cla sindicatul. — Eu nu i-am dat, tovara'se ! se apsra indignat maistrul Golgota. Donos, care ascultase de la locul obisnuit, de ling' Beam, nu se mai putu stapini ; impotriva firii lui asezate, se intoarse deodata, cu o miscare brusca, si ridica glasul : — Nu-i admisibil ! Muncim in ploaie si in frig, construim vase pe care antierul, asa cum 1-am mostenit, n-ar fi putut sa le termine nici in zece ani, avem greutAile pe care be cunoasteci, ne ameninca o mare primejdie, o privim in fava cu tot curajul, se apropie iarna, nu cit are sa fie de grea — si uite ca ne pierdem timpul discutind despre n4te bilete de cinematograf ! Nu-i admisibil, nu-i cinstit, nu-i moral, nu-i... dracu mai stie cum nu e, dar nu e cum trebuie ! Biletele i le-am dat eu, personal, erau ale mete 447
n-aveam chef sa ma duc la cinematograf. De ce i le-am dat tocmai lui Gica Spirea ? Poftim, intrebaTi-ma ! insa mi se pare ca aci venit aici cu alt scop, nu sa ma anchetaci pe mine ! Ei, dracia dracului ! Reveni la geam, privi cerul, Incercind parca sa, se calmeze, dar izbucni Inca o dat, cu glasul in clipa urmatoare se Intoarse iar mai ridicat : — Acum poftim ca se innoreaza. ! Vine ninsoarea ! Terminaci o data cu prostiile astea, ca daca nu... Aici se opri, Iii trecu mina pe frunte dind la o parte parul care-i cazuse in ochi dupa o scurta tacere, continua, calm : — Haide sal trecem la fapte mai serioase ! Cu toata incordarea, lui Matei ii fu peste putinTa sa nu zimbeasca. — Uite, aka se intimpla ! zise Mmuritor catre cei de faca. Apoi intoarse capul spre fereastii. - Donos, am sal.-Ti dau douI bilete de cinematograf ! — Daca ai, dar numai unul ; chiar ca am chef de pu;ina distracTie ! Terminindu-se de cercetat plingerea inginerului Staicu, cele doua fura sfatuite sa dea dovada de imelegere colaboreze mai departe. — Sedin0 de conciliere, ca la procesele de divor; ! — Nu-i aka, tovarade director ! riposta inspectorul. Vreau sa intelegeTi ca... in aceste momente cind poporul nostru... (Tara, de la un capat la altul... lupta muncitorilor... pentru ca sa Infloreasca economia patriei...) Dar sa procedam calm. Dumneavoastra pretindeti ca inginerul Staicu saboteaza... — Am spus ca frineaz ! — E totuna ! Cuvintele sins sinonime, acuzaTia foarte grava ! — Or fi fost sinonime odat ! Dindu-le sens astazi, inseamna sa le folosici mecanic. FaceTi exces de tehnicitate ! — Sint tehnician ! las5im gos— Atunci sa ne ocupam de chestiunile tehnice podarirea cuvintelor pe seama altora ! — Dumneavoastra pretinde%i, cum spuneam, ca inginerul Staicu va... frineaza activitatea. In ce fel ? Acum izbucni Matei, inainte ca Donos, care spumega din nou, sa se intoarca : 448
— Dar am raportat de nenumaisate on §i v51.c1 ca avevi. rapoartele noastre in fava ! Nu-mi inchipui ca un om poate ocupa postul dumneavoastri fara sa aiba §tiinva de carte ! Inspectorul Catuneanu simti gust de muralturi in gura ; se falcu la dreapta, spre cei aflaci de fava, rou, intoarse capul la stinga ca cum ar fi vrut sa .le atrag5, aten%ia ca Sint martori. Donos interveni, cu un ton destul de autoritar de aspru : — Nu asa, Matei ! Cu tonul asta nu putem ajunge departe ! „A fost o insults !" se gindi inspectorul. Ar fi preferat sa creaa ca i se p5.ruse... Oricum, facea mai bine sa tac5. ; prinzul era comcostase de trei on misia ; se gaitea excelent la promis definitiv, Cocoa0.1, ins‘a avea .prevuri mari, speculantul ! ca — Sa spun5, tovarad§ul .maistru Golgota, care este de fatI, r ef al calei cunoate foarte bine situacia, in ce fel ma comport eu ! Cum imi indeplinesc misiunea ? propuse inginerul Staicu. — Vorbe§te, tovara'w ! Maistrul Golgota pocni din ncasele o infavi§are importantad grava. — Tovae4i, eu imi fac datoria fav5. de partid de patrie, republica noasni tinaIra, care ne este drags... — Mspunde la intrebare ! Vorbise Donos, fara sa se intoarca. — Eu; tovaraIsi, iubesc santierul §i doresc din toatal inima sa infloreasc. Sint mindru sai-mi spun pa'rerea in fava dumneavoastra. Dar, inainte de toate, noi nu trebuie sa avem grija noastra, ci a muncitorilor... — Foarte bine ! In legalturI cu grija pentru muncitori, ce parere ai dumneata despre activitatea. tovaeisului inginer Staicu ? — Tovaxisul inginer Staicu e prezent in antier de la ora sapte dimineaca pins seara la vase... — $i noi venim la nou5.' ? Sau plec5.rn la trei dup5. masa ? — Nu, tovalise Donos, to%i muncim, cu abnegavie ! — Haide, spune, cum se poartI tovar4u1 inginer Staicu ? Nu vi s-a ut Orniciodafaalcsicaneaz'a ? — Nu pot sa fac aceasta afirmavie ! — Dar muncitorii sint mul;umi;i ? Care-i parerea dumitale, ca presedinte al sindicatului ? — Tovarasi, muncitorii se poate sa fie nemuhumivi citeodat5. ; nici copilului nu-i place sarea amara, dar ta'ticti si maimica i-o dau cu sila daei trebuie ; aka e via%a, tovara'si ! 449
Donos pufni, cu nasul in fereastea : — Bravo ! I1 scosesi pe tovara'sul inginer Staicu taticul santierului. Poate ca dumneata esti maimica ! Maistrul Golgota se umfra si se facu rosu la fava. — Tovarase Donos, eu sint toatd ziva cu muncitorii, ii stiu cum lucreaz5., ma duc si la ei acassi ; dumneata sd nu faci glume, ca daca-i asa, ma adresez organizaciei de partid si n-o oricit ai fi dumneata de secretar si de... Eu apair pe muncitori, tovara'si ! Nu va pune;i cu muncitorii, fiindca al for e santierul, nu al dumneavoasti. — In concluzie, care-i pairerea dumitale ? intrebal inspectorul Caituneanu. Indeplinindu-$i sarcinile date de minister, tovarsul inginer Staicu a cauzat vreun neajuns santierului ? — Nu ! Hra dumnealui, lucrul putea sal se dea peste cap ; asa e omul, greseste, si la recepTie ar fi fost cam albastru ! — Cum ar fi fost ? intrebal Donos, de la fereastra. — Ar fi fost rau, las' ca stii si dumneata vorba, nu to preface ! Tovara'sul inginer Staicu ne ajuta.,; e bine ca muncitorul sa stie de fried ! — Bravo, tovara'se Golgota ! zise Matei, calm. Ai curaj sa spui la fel si la adunarea sindicatului ? —Tovaraise director, muncitorii ma cunosc, i-am a0",rat in timpul lui Nasturas, it stiu pe fiecare ce poate, ma duc si la ei — Dumneata pe cine aperi : santierul, sau pe inginerul Staicu ? — Apr dreptatea $i adev5.rul. Sint cu muncitorii, tovarase ! Trecuse ora case ; muncitorii umpleau curtea santierului, indreptindu-se catre poarta. Matei deschise usa si se adresai secretarei : — Vezi unde este inginerul Marchidan, si dad a terminat, sa vin incoace ! Marchidan soli repede, gifiind, cu privirile speriate. Parca trasaiturile lui capatasera mai multa expresie, chiar si ochii, decolora0, pal.reau ca se dilataseral, isi m5risera cimpul vizual si cercetau lumea cu mai multa mobilitate. Gine 1-ar fi studiat mai bine pItrunda tainele, si-ar fi dat seama ca prisi ar fi avut puterea virea lui semana cu a animalului prins in capcana, gata sa-si roads piciorul ca sa scape. — Cum a mers dupa mass ? it intreba Matei, araitindu-i un scaun, ca sa dada. 450
Inginerul rImase in picioare, vinind intr-o mina servieta umm4carea oraflata, cum in Oranii desaga, speria%i de zgomotul sului. tovarIse director... A mers bine, numai c-am avut o — incurcatura cu nioe table prost numerotate. ? — Se mai pierduse timp odata si se crease o stare de panics, o deruta aproape generalI, la cazangerie, la trasaj, la biroul tehnic, cind se constatase ca o serie de zece table, pregItite pentru montare, nu se asamblau, nu se potriveau nici gaurile, nici forma — grewari grosolana si inexplicabiM. In ziva aceea, maistrul Golgota incercase o mare satisfaqie. El fusese de la inceput potrivnic ideii de a se pregaiti tablele in serie pentru toate vasele. — Iata ce-nseamna graba ! Unde nu-i cap, vai de picioare ! Ce va mai uita;i la ele ? Crede;i ca le puteti hipnotiza, sa se potriveasca ? Sa vedem acum, cine plIte$te ? Ehei, nu se construiesc asa vapoarele ! Ar mai trebui intreba%i alvii !... Pida si inginerul Marchidan, care rostul fiecIrei table, 4i pierduse capul ; alerga, de la trasaj la cazangerie, &luta sabloanele, in panics, sa descopere ce se intimplase, a cui era vina, cine trebuia sa prIteasc51, pierderea sal primeasca pedeapsa. Pagubad de sute de mii de lei, clad la costul materialului aaugai prelucrarea, regia santierului intirzierea. — Sa vina direciia sa vac15. ! striga maistrul Golgota, agitinnuielup. Hai, macaraua, ridica;i-le de-aici, ce mai ateptaci, sa creasa. ? Dad. Marchidan nu si-ar fi pierdut firea, ar fi trebuit dea seama ca o eroare atit de gravy nu-i posibiU, oricit de neatent s-ar fi scos sablonul, oricare ar fi fost nepriceperea si graba. In timp ce el 4i facea cercetIrile, in prada unei spaime care se transmitea si ca o molima, luindu-le judecata, inginerul Dutchievici venise pe cala, examinase tablele cu o singura privire, calms, si avusese concluzia dintr-o data : ' se g. reseasc5.. S-au nu— Nu aici e greseala ; nu-i cu putin0 s. merotat gresit sau sablonul, sau tablele. Intr-un sfert de ors, eroarea, neinsemnatad, dar cu urmal,ri care pIrusera asa de grave, inch derutasera toafai cala, era descoperit ; o cifra de pe sablon citita. de-a-ndoaselea, 89 in loc de 68 trecuta cu vopsea albs pe toate tablele, nu numai cele care se mon451
tau acum, ci §i urmatoarele zece, pentru §lepurile programate la anul. Bineinveles, fusese chemat §i inginerul Staicu §i, cu toata lipsa de consecin%e a faptului, raportase la minister cal lucrul in serie, intr-un antier improvizat, cu ateliere incomplete, fara destui specia-. li§ti, cu muncitori neexperiment4, poate sa provoace incurcatun marl §i pagube incalculabile. Afirma;ia lui Marchidan, acum, it acu sa zimbeasa aruncind in jur priviri inca'xcate de , muhumire, ca un prooroc ca'ruia, dupa ce a in pustiu, i se recunoa§te dreptatea. Maistrul Golgota pocni din m'isele §i scoase din git o serie de sunete, nearticulate, dar pline dm de satisfac%ie. — Tovara'§e inginer, dumneata conduci fabrica%ia ? Marchidan se luta speriat la inspector, pe urm'l i§i plimba ochii in fug asupra celorlal;i. — Care sint raporturile dumitale cu delegatul tehnic al ministerului, inginerul Staicu ? — Bune ! — 13une ? ! exclama Matei, cu stupefac%ie. Marchidan. era cel ce se plinsese mai des de interven;iile lui Staicu, nesnuite §1 nejustificate, care intirziau fabrica;ia §i creau muncitonlor o stare de tearn5.,. de enervare, de. neincredere..E1 atra-. sese aten%ia urmainle acestei stain de lucruri puteau fie §i nepla'cute in viitor, chiar grave. Mate). 11 privi in ochi §i continua, ne§tiind ce sa.' mai creada,' : — Nu te-ai plins dumneata ca felul in care se face controlul e abuziv §i intirzie fabricacia ? Fruntea lui Marchidan se umplu de riclu§eaM, in timp ce ochii i se roteau de la unul la altul. Auzi in spate pocnetul de masele al maistrului Golgota ; instinctiv facu o mi§care, curbindu-§i puvin spinarea, ca §i cind ar fi a§teptat sa primeasca o lovitura in ceafa. — Haide, tovara'§e Marchidan, vorbe§te ! — Tovari§e director... e drept, am avut neincelegeri citeodata, dar farad asta... Cind lucrezi impreuna se ive§te cite o situa%ie... Chiar §i cu dumneavoastra'... — Nu-i adevairat ! Cu mine n-ai avut niciodata incurcalturi. Mi-ai spus intotdeauna : se poate ! Chiar cind nu se putea, din pa'cate ! Sudoarea de pe fruntea lui Marchidan, la . inceput ca u pinza aburitoare de .apal, se concentra in broboane mari, rare, care cre§teau 452
in chip ciudat, nu alunecau la vale, ii punctau pielea cu n4te buboaie cu puroi alb, Inca nu destul de coapte sa sparga. — Ai de acut vreo plingere impotriva inginerului Staicu ? intrebI inspectorul Ckuneanu. — Tovaralwl inginer Staicu ?... Sal vede;i... jumatate. — Radspunde ; trebuie sa plec cu trenul de apte Inginerul Staicu impiedid lucrul pe antier ? — Nu... Dinsul 4i face datoria, not ne-o facem pe a noastra. Lucrul merge, tovarIe !... Chid inspectorul pled la garI, cu automobilul $antierului, in mare grabs, sa nu scape trenul, afara incepuse sa ninga, ninsoare bogata, dar moale — lapoviO. upI-m d asa ! zise — Uite cu ce ne-am pierdut timpul toata Donos. ItImasese numai cu Matei, care 'Astra un zimbet plictisit, amuzat ; deli ancheta it contrariase nu atepta o hotartre satisf5.eitoare din partea Direcviei generale, situavia nu 11 suOra prea mult — Inca o piedica pe linga altele, prev5.zute in bloc, cu un coeficient general de frinare ; 11 suOra indeosebi reaua credinO, mai greu de lecuit, neputind fi dovedita, neavind explicaiie, neincelegindu-i cauza : prostie, lipsa de caracter sau m4.nacie ? — Donos, cred ca Golgota a luat-o razna ! tiam defectele, indpAinare, trufie, invidie, dar — Da.. nIclajduiam sa se lecuiascI ; oamenii multe fiindca avea pot sa creasca cind sins batrini. Ast5.-sears mi s-a palrut de-a dreptul dwmajnos. 0 sa trebuilasei sa ridic cazul in edinva de partid... — Nu mi-a fost niciodata simpatic, reluI Matei. — Nici mie ; in schimb o bunI parte din muncitori yin la el ; ei 1-au ales in comitet. Mi-am spus ca nu trebuie sa yin seama de sentice sa mentele mele am cautat sa ma apropii de el. Astzi nu mai cred... Matei lovi cu pumnul in birou. — Ce al dracului to po;i imela citeodafi ! zise, cu ciudI. Ma gindesc la Marchidan, cum 1-am luat in braTe... L-ai auzit ? Mare pramatie ! Donos se intoarse. — Purtarea lui mi s-a Orut foarte ciudatI ! — D5.-1 naibii ! E un caracter pa'dtos, dar 4i face treaba. — Nu !... N-ai observat ochii lui, faca, gesturile ? N-a scos un cuvint ara.' sa intoard ochii la Golgota ; e ceva la mijioc, trebuie sa vedem... 453
— Bine, Donos, dar om mai vorbi si miine diminea0 ; mi-ajunge pe ziva de azi ! Ia de colea ! - Ce-i aici ? — Biletele de cinematograf. Graleste-te ca incepe la opt si jumatate. — Crezusem ca glumesti. Daca stiam, ici spuneam mai dinainte sa le dai altcuiva. N-am chef sa ma duc la cinematograf ; ma otravete ninsoarea asta. impreuna si mersera prin lapovifa. — Cind ai fost to ultima dat5. la Marchidan ? intreM Donos, inainte de a se desparli, la poartal. — Nu mai Tin minte ; inainte ma uceam, imi plkea sa-mi cinte la vioara ; pe urma mi s-a falcut lehamite. — Dar minte cam ce avea in cas5. ? — N-am intrat decit in biroul lui. — Atunci ai ba'.gat de searns ca avea un covor mare, row ? Probabil persan, nu ma pricep la covoare. — Da, era imposibil sai nu-1 vezi, un covor Buchara ; chiar surprins, fiindca altfel odaia mi s-a Orut destul de s'arac5.cioasa. — Avea si un policandru mare de cristal. — Ai dreptate, imi amintesc ca 1-am si admirat ; mi-a spus ca le are cadou de nunta, de la nasai-su. Donos era in capul gol ; isi scutuil din par za'pada inmuiata. — Nasal-su ? Panait Lalachi !... Stii .6. in povestea cu cheresteaua de la Uica a sca'pat basma curat ?... L-au arestat, dar a trebuit dea drumul dupa citeva zile ; avea factura in toata regula, $i, zice, nu era datoria lui sa decopere Zilele astea lansat barcazul. Acum umbra pe la Bucuresti, faca formele ca sa plece in Grecia. — Duca'-se ! 0 sal i se acreasca de tiri cu ma'rar !... — Asculta, zise Donos deodata, n-ai vrea sa trecem pu%in pe la Marchidan ? — Cind ? — Acum ; n-am pierde decit o jumaitate de ceas. E ceva foarte ciudat ; to-am intrebat de cind n-ai mai fost la el. Eu am fost simba'ea seara... Nu mai avea covorul si lampa ; poate lipsesc $i altele, dar n-oi fi observat. — $i ce se pare ciudat ? Le-a vindut sau le-a pus in gaj. De mult am impresia cal e in lipsa de bani. Nu vezi ce cirpit umbra ? 0 fi avind datorii... De jucat eArvi, nu joaca, de b'Aut, nu bea... 454
— Nu ! stadrui Donos. Agita%ia lui din ultima vreme, purtarea lui de azi... Nu-i ceva normal ! — E obosit ; de muncit, muncqte, nu po;i sa negi ; nici nu tiu cind mai are timp sal .mInince §i sa se oclihneascI. 0 sa vorbim miine, sa vedem ce-i de ricut ; acum lass-1 in pace. Tot nu vrei sa te duci la cinematograf ? — Nu ; mai am ceva de lucru acas'i ! — Bine ! Sa nu te vad intr-o zi neurastenic ! — Nu te teme ; sint flcut din material tare ! Cu aceste cuvinte se despar%ir a — a doua zi Donos regrefi ca nu sfaruise mai mult in intenvia sa... Ningea, tot lapoviO, mai rea decit ploaia ; oamenii soseau incruntaci — §liau ce-i a§teapta. Marchidan, care de obicei venea cu mult inainte de ora §apte, nu era prezent ; nu apairu nici la opt, nici la nouI. Lipsa lui se simvi numaidecit, multi ip amintirI ca mai dispa'ruse aka, o data. La noua jum'atate, §oferul se cause sa1-1 caute acasa. Poarta era incuiatal, la ferestre transperantele trase. Ciocani, smuci clanva — nu ra'spunse nimeni. 0 vecma scoase capul pe up bucatairiei. — Dinsul e la servici ; pleacal de cu noapte ; dar dumneaei trebuie sal fie in casa. $oferul striga, zgilciind poarta : — Tovar51,§e Iani ! Cucoana ! Hei, sculati-va odatI ! Se deschideau geamuri peste drum, la casele vecine. Galaigia stirnea mirare pe strada §i neumblata. — Du-te §1 ciocne la geam, maical ! Cu toata ninsoarea, se stringea lume, gospodine care veneau de la piine, sau de la piafa. $oferul sari poarta ; pe trotuarul din jurul casei prinsese pucina zIpiad'a ; nu se vedeau urme de pai, nu ie§ise nimeni pins la ora aceasta. Ciocki la up din fa01 , la cea din spate, la geamuri ; zadarnic. Vecinii cuno§teau obiceiurile casei : — Nu se poate ss doarma aka de tirziu ! 0 batrina incepu sa se valeareasca : — Aoleu, s-or fi otelvit ! Sparge geamul, nu mai ciocki degeaba ! — Nu pot, mku§I, n-am voie. Vrei sal dau de dracu ? — Chemaci polivia ! — Doctorul ! — Vezi clad. nu miroase a mangal la us5. ! 455
Nu mirosea a mangal... Peste un ceas, venira un comisar, cu autoriza;ia Parchetului, un sergent de straa si un la'ctus, care deschise usa cu speraclul. Pe.ma'suta. din antreu Osir5.1- trei scrisori in plicuri, iar deasupra lor, .un inelus-subtire de' aur, cu piatra. plesnita, bijuterie meschina si dezolanta. Prima scrisoare nu cuprindea decit trei rinduri, scrise insal cu rabdare, migMos, caligrafic : „Mama, iart5.1-m a , nu se putea altfel. hi las inelul pe care mi 1-ai dat la nunta. Fiti.- fericiti : not yOrn fi sigur pe lumea cealaltal. Cornelia" A doua, scris de Marchidan, era adresata procurorului si ; „Nu faceti cercetri ; am luat hota'rirea de comun acord cu somea. Motivele sint personale — nu le cunoaste nirneni si nu e nevoie sa le aflgi.” Pe ultirnul plic era scris : „5antierul Naval Victoria", faIra sa fie ac.iugat numele, cuiva. Ina'untru se afla ciorna raportului de activitate pe is4tamina in curs, pe care Marchidan 11 inainta regulat serviciului tehnic, lunea urrratoare, diminea;a. Pe o alts hirtie, prinsa de prima, scrupulos, cu o agraa, erau lamuriri cu privire la _locul unde puteau fi ga'site feluritele dosare, devize, planuri — si rugadpiamintea ca ultimul salariu, daca santierul gasea ca e drept teasel, sa fie trimis doamnei Aneta Sighisoreanu, la Timisoara, strada... Era mama so%iei sale, aceeasi ca'reia ii era adresata prima scrisoare... Spre prinz, sergentul de strada care avea in grill sectorul portului veni la chestura cu un am, geiclinar in balta.1. — Uite ce-a ga'sit alsta, domnule comisar ! Acostind cu barca la vale de docuri, linga gardul depozitului de petrol si carburan;i, graidinarul descoperise, pe jumaitate acoperite de zaipada moale, o scurta veche, ba'rbaiteasca% un pantof ortopedic si-o esara galben& Nu liminea nici o indoiari : era scurta de dimie a lui Marchidan, cunoscuta de toata lumea, purtata- probabil de dou5 sau chiar trei genera%ii. Pantoful medicinal nu putea fi decit al sotiei lui. Chiar si esarfa fu recunoscuta ; si-o aminteau vecinele de pe stradaj. Un procuror, insotit de politie, se duse pe malul Durarii mai mult pentru a indeplini o formalitate ; altfel cazul era clar. 456
In .paimintul inmuiat de lapovifi se vedeau urme de pasi, amestecate ;- era loc de trecere in balta. Dar fu descoperiei urma schioapei, ducindpinas la apa, un picior gol, Dupad-mas'a se mai .descoperi un detaliu al. dramei : sinucigasii nu se aruncaseli de pe mal. 0 barcal dispa'ruse gra furche;i $i Uri tame. Sta.pinul ei, %inut in casa de ninsoare, nu descoperi lipsa decit du0 ce se terminase ancheta.. Procurorul si policia venni' iarIsi, $alupa capitaniei fu trimisal in cercetare, de-a lungul malurilor. Barca fu Osita- citeva sute de metri mai departe, in niste sglcii apiecate pe apai. Pe fundul ei se mai descoperi portofelul lui Marchidan, vechi, jupuit, fara bani si faIri acte... Faptele erau neindoioase.--..procurorul constatI decesul, oficial. La ora cinci, trei muncitori de pe call veniei in delega%ie la birou. — Tovarase Matei, it caluta'm pe tovar4u1 Donos, dar e pie-' cat, d-aia am venit la dumneata... Oamenii zic ca ar fi bine sa ;inem un miting de doliu miine ; nu am pierde time — numai un minut sau doua. — Duceci-va $i vorbivi cu tovaraisul Golgota ; nu hotItiste direc;ia. — L-am cautat, dar nu e nici el. — Cum nu e? juma'tate, $i n-a — A plecat de azi-diminea0, de pe la zece venit pina acuma. A lasat vorlA ca se duce la cercetari. — A, da, se poate. 0 sa vorbesc cu el miine dimineavad. Maistrul Golgota era beat la ora aceasta. Vestea mor%ii lui Marchidan, raispindied in santier indata ce se Osira scrisorile, it ficu sa se clatine... Iesi pe poart $i porni in nestire, cu ochii tulburi, cu sufletul flescalt ca zapada in care cnca anapoda cu cizmele -grele... Intii in circiuma de la tramvai — bea rar si numai in tovIrIsie. Wu, singur, la o masa murdar5, rachiu verde, si galben, „Adio mama !", pina nu-si mai sim%i inima in piept $i cizmele in picioare. Ajunse acasa flral sa tiepe unde acuse drumul, pIsind usor, mersul ciudat al bevivilor care isi pierd parca o parte din greutatea trupului, ca si cind alcoolul nu 1-ar avea in'auntru, ci i-ar invIlui pe dinafarI. Nu i se sim%i venirea decit atunci cind se pribusi peste usa de la intrare $i aluneca, deschizind $i up a doua, idin continuarea $apca ii zbural din cap si se duse Ora la picioarele canapelei ; el 457
raimase intins, cu jumatate de trup in antreu, cu jurna.tatea cealalta in odaie... Antoaneta Georg Staicu . edeau pe canapea, destul de cumin 6 din intimplare, decit ca el ii pnea mijlocul cu mina a k a ramase, surpriza oprindu-1 de la orice miKare. De jos, de pe duwmele, maistrul Golgota se uita la ei, dar parca privirile lui se duceau mai departe, strapungeau peretele se pierdeau aiurea, peste Dunare. — 'oroc, meu ! zise, nev'idind nici mirare, nici nemul;umire, 'oroc, ma prostule ! Culca-te cu ea, are tiTele mari, sa ajunga la toat5. lumea L.. Rise, sinistru — pins ce incepu. sa dea afar din el, p'itind covorul cu vairsaitur.
in aceeai seara, dupad case, Dutchievici, care fusese bolnav ar fi trebuit sa mai stea m'acar doua-trei zile in casaj, mai ales pe vremea aceasta, umeda rece, veni la antier cu o merse, ovaitor, la direcIiune. Matei ezitase mult ping trimifa vorba ca dorqte sa-1 viziteze acasa grabnic ; ar fi vrut sa-1 lase lin4tit, dar trebuia ceara sfatul, sa is o hotarire chiar astas-sear. In locul altui raispuns, intro jumatate de ors,- inginerul-wf fu la birou, ceea ce dovedea cit de mult it ingrijora situacia. Infkiprea lui it surprinse pe Matei, cearca'nele, paloarea obrazului. viu eu la clumneavoastr5,_ — Nu trebuia sa veni%i ; v-am spus Inginerul Dutchievici scoase paltonul se wz'i in fotoliti. — Casa mea e prea rece ca sa pot primi oaspe%i ! Matei puse pe n-15.su.ad sticla de coniac ; lumina ei galben5. prea a unei lampi de veghe care trimitea in jur iradia%ii calde. — Nu ave%i foc ? intreba el, cu naivitate. — A, nu ! E un alt fel de raceala... Dar sa trecem la fapte. — Prima fapta, dupa mine, ar fi coniacul ! La grips chiar se recomanda. Dutchievici nimbi ters ; avea alts suferima", nu grips, boala de circumstanta, care trebuia sa ascunda oamenilor una mai grava. in alte imprejuralri : 1-am experimentat — Se recomandI uneori in viga, dar mi-e interzis de data aceasta ! Apdar, Marchidan... — Pe cine punem in locul lui ? Cineva ca sa poata' face faces imediat. Altfel... 459
— Imi pare rIu cal nu mi-ati ascultat sfatul ! zise Dutchievici, ginditor, privind pe fereastrI. — Ce sfat ? — V-am spus odatI ca ar fi bine sI nu contavi pe Marchidan. — Nu chiar a§a ; ca ar trebui dau un ajutor. — Un inlocuitor ! Aceste cuvinte furl rostite intr-un fel care pe Matei it .fIcu sa ridice capul. — A;i §tiut ceva ? Dutchievici nu rIspunse numaidecit, dar nici nu tresIri la o intrebare atit de nea§teptatI ; dupa cineva clipe ridica din umeri parei ironic, decit ca pe chipul lui, sUbit, zimbetul apairea prea incert ca sa poad fi interpretat faira" grewarl. ca un om are sa se sinucidI ? — Cum pc:iv' $i raiminea ceva ascuns in spatele acestui ra'spuns logic clar. Matei sim%ea un gind nern5.rturisit, dar nu stairut — nu era timp, ateptau intrelAri mai grave ; cum sa se asigure imediat conducerea fabricaviei ? — Socotesc Orerea dumneavoastra ca definitiv5. §i nediscutabilaa ; nimeni altcineva nu e mai indicat sa hotarasca, dar trebuie sa va spunevi cuvintul imediat. Cine va lua locul lui Marchidan ? Ingmerulief iii stIpini o crispare a obrazului dupal aceea ra'spunse, limpede, hofarit §1 calm : — Eu ! $i chipul lui, devenit foarte palid, ximase imobil, parc5I neOsItor, para. inghecat. Matei 11 privi nu invelese, sau nu-i veni sa creaa. — Vorbesc de cineva care sa fie pe ca15: ! zise dupa o ezitare. — Da. — Aproape tot timpul ! $ti%i sithavia ! — 0 §tiu ; fac de mult meseria asta. — Dar la lama o sal fie ger, o sa viscoleasc5. — Sint trei luni de zile ; in orice caz, intre timp am sa pregitesc pe altcmeva, bun5.oara pe inginerul Mairalcine. — Am impresia ca incI nu sinte;i restabilit cu totul. — Organismul.nostru are resurse nebanuite, lispunse inginerul nu va' ingrijivi de mine. Dupa. aceea... (Se uita melancolic la sticla de coniac — obrazul ii prinse puvinI culoare.) Dupa aceea am sa ies la pensie. (Zimbi.) Sper ca retragerea sI fie onorabiri... Am doar o rueiminte : sal mi se faca un adIpost, un mic birou, o ghereta, undeva, la un loc potrivit, in marginea calei. 460
— Se va face chiar miine. Daca vrevi, indicavi-ne locul unde s-o punem. — Da ! Sa fie si o sobiv5, pentru zile mai grele ; n-o sa fac mare risipa de lemne... Si acum,' ma duc ; vreau sa stau puvin de vorba cu colaboratorii, daca n-or fi plecat... — Nu, e aici tot serviciul tehnic ; i-am rugat Dutchievici se ridicai, mult mai sigur pe el decit la venire. — Va simtiti destul de bine ? — Da ; probabil prezenva sticlei de coniac... (Se uita pe geam, in curtea albita de ninsoarea .subvire.) Sau peisajul... Curind dupa el veni Donos, ud, cu fulgi de zgpacri pe umeri. — Ai hotairit sa se in miine un miting de doliu ? — Nu puteam sa hota'r5sc eu ! Atunci n-am imeles bine, zise Donos, scuturindu-si zIpada de pe umeri. — De ce nu te-ai scuturat afara ? tovaxise director ! Am sc5pat din vedere. — — Nu fi ironic ! Cit despre miting, asta este dorinta muncitorilor. — Mitingurile de doliu se fac in ziva inmormintairii. Nici n-a murit bine... In orice caz, actul de deces s-a semnat abia adineaori. — Vii de la Parchet ? — Da. — E ceva nou ? — Nimic, decit ca s-a mai ga'sit portmoneul lui Marchidan gol, nici un ban, nici un act... Ciudata istorie ! — De ce-i ciudatal. ? — Fiindca nu inveleg la ce i-ar folosi actele pe lumea cealaltal ! Matei ridica' in umeri. — Ai fost la Dutchievici ? intreba Donos. — Nu, a venit el aici. — Zdrav'hl ? — Pe jumastate ; dar miine cred c-o sal fie intreg. — Ce-avi hota'rit ? — 0 sa meargI pe — El ? — Da. Orice s-ar spune, e un om ! — E un om... incuviinfi Donos, cam ginditor. Ce virsta are ? — Cincizeci si sapte, sau cincizeci si opt de ani. — Pa'cat ! — De ce Ocat ? 461
— gindesc. Dar las5., am sa-%i spun alficiata'. Miine diminea0 imi dai voie sa lipsesc ? — Dacad ai treabad, bineinteles. — Si sa-1 iau pe Firicel cu mine ? — Desigur. Ce vrei sa faci ? — 0 sa-Ii spun mai tirziu. — Totdeauna spui „mai tirziu". Asta-i un tic. — Mulci oameni au cite un tic. Gray e sa spui prea tirziu !... M-am dus ! Cind Donos ajunse la Matei it opri : — Tu crezi ca... in cazul lui Marchidan... a fost premeditat ? — Ce intrebare ! — Nu ! Vreau sa spun : crezi ca era o idee mai veche, sau a fost un moment de lit'cire ? — Sigur ca se gindea de mult, data a avut time lucrurile din cas5. ! — La ce i-ar fi trebuit banii ? is cu el ? — Nu §tiu deocamdata. — cauza ? S-a stabilit ceva la cerceta ri ? — Nu ; din spusele vecinilor nu se poate gasi nici o explica%ie... La antier situacia lui era curata... (Aici Donos facu o pauz, apoi adauga, ca pentru sine :) Cel pucin in aparenca. — Ce vrei sa spui ? Ai vreo banuiala ? — Poate. — Ce anume ? — Lasa spun alt5.clatI ! Cu toate ca n-avea dispozicia potrivitL Mate' rise — ridea de ticul lui Donos, sau mai degraba vorba acestuia doar declamase o descarcare nervoasa. — Nu se ride cu mortul in casal ! Termometrul de la Cu aceste cuvinte, Donos apasa intrare arata minus dou5, grade ; zapada terciuita incepea sa se intareasca. pe sub fereasni. Si deodata, strIbtu gindul Matei auzi ca mortul nu era Marchidan. Donos voise sa spuna altceva... Dar ce putea fi acest mort din casa ? 0 incurcatura', o primejdie ? Atunci de ce nu vorbea pe fa;a1 ? 0 ciocanitura in uA f5.cu sa tresara ; era ora opt, toata lumea din birouri plecase. — Intra !... Dumneata erai, tovare Concu ? Unde-ai fost pina acum ? 462
— Aaturi. — Nu to-am sim%it ! — Asteptam sa termina%i cu ceilal%i. Ave%i pu;in timp ? A$ vrea sa va spun ceva. Ilie ramasese in usa, cu fruntea aplecata si parca mai bolded, pozi%ia copilului care se preOteste sa atace, sau sa se apere. — Haide, vino si svzi ; mi-am terminat treaba ! — Nu-i o chestiune de serviciu, biigui administratorul. Era nerabdator sa vorbeasc5, altfel n-ar fi asteptat pins la ora aceasta, dar parca ar fi foss mai bucuros sa fie aminat inca o dat. — 0 chestiune personalL. De familie. Se uita pe sub sprincene ; poate pentru chestiuni personale directorul, nu avea timp acum. — Spune ! Matei ii iesi inainte, it it'd) de bras, prietenos, si-1 aseza in fotoliu. El se aseza pe scaun, de partea cealalt.' a biroului. — E ceva foarte... E foarte greu de spus. — Fa-si curaj si da-i drumul ! — Vreau sa va cer un sfat... Adica, sa va cer parerea... — Cu drags inima ! Ilie Con%u rasufla aclinc, apoi ridica ochii din dusumele ; nu mergea asa, n-avea rost sa-si ascunda privirea. — As vrea... sa ma insor ; d-aia am venit la dumneavoastra. Matei it privi fara sa inseleagad. — Dar esti insurat ! — Vreau sa ma despart de nevasta. Urma o tacere ; acum isi las5. Matei ochii in jos, ca si cum n-ar fi avut puterea sa suporte aceasta .majrturisire. Erau aproape o mie de oameni in santier, ii vedea venind dimineasa, la sapte, plecind seara, acasa, pe multi din ei ii cunostea pe nume, ii vazuse muncind, glumind in orele de repaus, sau stind ursuzi deoparte, fiecare alt" fire — si nu-si ida'cluse seama ca, asa strinsi laolalta cum se aratau inauntrul santierului, mergind in aceeasi di'rec;ie, cu aceeasi sintai in Bind, ramineau totusi o mie de suflete, o mie de lumi, in care in;elegerea lui nu patrunsese. $tia cite nituri se bat intr-o zi, cite coaste se indoaie, cite table se preOtesc si se monteaza — stia ca la 15 februarie zece slepuri trebuiau sa fie Bata de lansare,. dar nu stiuse ca Marchidan are sa se arunce in Dunare, iar Ilie s'4.1i lase nevasta. $i celelalte o mie de suflete, o mie de creiere, nutreau ginduri si sim%aminte, aveau clipe de zbucium, de descurajare, sau de fericire. Viasa unui om e mai complexdi decit cea mai desa/virsita masin5. — si 463
n-o stii, si cind asupra ei se deschide o fereastrI, putind fi vIzuti in parte treca'tor, din afari, te cuprinde mirarea, nedumerirea, confuzia... $i rusinea. Ochii i se oprira pe o hirtie aflaa deasupra, o adresa din partea ministerului. Deschisese plicul la prinz si de-atunci hirtia ximalsese la vedere, dar in virtejurile acestei zile uitase de ea ; nu-i spusese nici macar lui Dutchievici, care fusese aici astal-sears $i pe care it privea primul : „ta cererea dumneavoastra% dat5. fiind dezvoltarea santierului, se aproba' numirea tovara'sului inginer Adrian Dutchievici in postul de director tehnic, si a tovara'sului Contu Ilie in postul de director adjunct..." Ridica ochii, se uitai la el — nu stia ce spuna. Omul acesta nu-1 dezamagise cu nimic, dimpotriv5., depasise asteptadrile. Administratia santierului era in intregime in miinile lui, stia rostul fiecarei surcele care prisosea timplarilor, al gropurilor adunate sub poansoneze, al spanului ca'zut de la strung, al ierbii de pe peluzaj, al varului si cimentului de la binale, al creioanelor, hirtiei, cernelei, panglicilor de la masinile de scris, al Ourilor din acoperisul atelierelor vechi, al salopetelor si cizmelor de cauciuc — griji m5.runte, de gospodar chivernisit, pe ling grijile mari, supravegherea sutelor de mii de lei cite se cheltuiau in cursul unei saptamini. Statea in birou, pe scaun tapisat cu plus, pielea miinilor i se subciase, nu mai avea 131aturi, se ingra'sase Inca putin, obrazul i se facuse mai trandafiriu, se imbraca ingrijit, chiar cochet, uneori isi punea batista alba in buzunarul de la piept $i folosea apa de Colonia (numai asa, pe obraz, cind te lArbieresti). Dar hirtiile lui Mititelu, cu cifre pe coloane lungi, si toat'a biblioteca de registre scrise sucit nu mai erau un mister pentru el — adresele, rapoartele, referatele, malcUrele de acte strinse in cartoteci nu-1 mai speriau ca la Inceput. Nu avea o destepta-ciune care sa sar'i in ochi, nu se exprima foarte explicit, nu se pricepea sal spun vorbe de duh ; cind it incol;ea un guraliv se inrosea, pufnea in sine si raspundea, ursuz : „Bun, bun !". Dar stia, Inca din clipa aceea, ce trebuie sal faca, si daei nu i-ar fi fost lipsa darul de a gassi la itgeala vorba cea mai potrivit, ar fi putut sa dea chiar alt rIspuns decit un simplu mormalit. Era adica omul care avea inteligenta in ac%iune si nu in cuvint. Harnic pe deasupra, robust — si cu un bun simT care nu se zdruncinase decit usor, in primele zile dupI numirea lui, cind ame%ise puvin, cum te ame;este fumul de %igari tras in piept arai sa fii deprins. 464
tar arum, Matei, care credea ca §tie tot ce e nevoie despre acest colaborator harnic, istec, devotat §i cinstit, ca despre o ma$ina ascultitoare, bine puss la punct, descoperea dintr-o data in el un resort necunoscut. despre ce-i vorba ; — Tovaraw Cow, zise, Lovaind, nu sint surprins. Am crezut ca ai un c5.min fericit. — Ada e ! Fericit ! — So%ia dumitale... — E piinea lui Dumnezeu... Ilie Coml.' se fistici ; vorba, deprindere veche, ii iqise din gura Sara voia lui.. — Ai doi copii ! Aud ca-s destul de cuminci. — Ingeri !... Ramase cu gura cascata ; nu 0:sea alt cuvint, pe acesta 11 socotea interzis. — insurat de mult ? — De doisprezece ani. — Aci trait bine ? — Ca in sinul lui... al aluia, cum ii spune. Bine, tovara* director ! Raiul pe pamint. Nu ca ar fi rai, dar... — $i-acum v-avi certat ? - Fereasea Dumnezeu !... — Atunci de ce vrei sa to despar;i ? — Am pac5.tuit ! rdirturisi Ilie Con%u, repede, ca cum vorbele 11 riciiau pe git. Iii lasa privirea in jos ina34t. — Ce-nseamnI ca ai p5.c5.tuit ? — M-am uitat la alta. De aici inainte, la toate intrebairile elspunse repede, scurt, speriat, cu ochii in pamint. — Ada !... facu Matei, zimbind. De ce ziinbea ? Fiindca it vedea pe The Convu chinuindu-se in fa;a lui ? Iii trecu mina pe fava, confuz. — CIO ani ai ? — Patruzeci cinci. — $i sovia dumitale ? — Patruzeci trei. — Iar ea ?... Cealalta. — Treizeci unu. — Tinael ! — Tinerid ! 465
Da, nu mai era greu de inveles : treizeci si unu de ani, linga patruzeci si trei !... — Tovara'se Conw, nu stiu nici eu... Nevasta dumitale ce zice ? — Nu i-am spus. — Asta-i cel mai urit ! — N-am indraznit ; am vrut sa vorbesc cu dumneavoastra, mai demult..... — De ce-ai venit tocmai la mine ? Ilie Conw clipi, fisticit. — Am vrut sal vorbesc cu tovar4u1 Donos ; am incercat o data, pe urma .n-am mai avut curajul... Dinsul e prea — Nici eu nu sint chiar bkrin ! — Ei, batrin !... Dar vede;i, dinsul e mai... Nu se uitl la fete, e alts fire, st4i... Matei isi strinse colwl gurii in din%i, ca staipineasca un surfs. „Asa ! Am inveles ! se gindi. Pe mine m-ai Osit !..." Administratorul talcu puvin, apoi ii adu drumul repede, cu ochii in jos, hotairit sa se spovedeasca pins la sfirsit, fie ce-o f i : dar — Tovarase director, ide servici imi vac], cred odihna nu mai am, nu dorm, ma zbucium ; nevasta, nu stiu cum spun. Vin la dumneavoastra ca la Dumne... Asa e, ca la Dumnezeu... — Prin urmare, so%ia dumitale nu tie nimic ! — Nimic ; nici n-a — CealaU ce zice cind vede ca te chinuiesti asa ? — Nu observa ; ma ascund. — Dar stie ca esti insurat ? — $tie. — $i ca ai copii ? — Ce mai, stie tot ! $tie, de la inceput. — $i atunci ce suflet are sa strice o casa cinstita, sa nenoroceasca o femeie, o sora de-a ei, si cloi copii, cum poate vrea sa aiba si ea intr-o zi ? — Are ! Trei micuvi. — Cum ? — De la barbatul dintii, un be%iv. — A, e vaiduv5 ? — A divor%at, ca era om rau, n-avea trai cu el, nici noapte, nici — $i-acum vrea sa te divorceze pe dumneata ! Crezi ca-i frumos ? Si cinstit ? •
•
466
•
The Con%u ridica ochii, se uit'a la Matei, languros, topindu-se, pe cit de zbuciumat, pe atit de fericit : — Ma iubqte !... Asta e, tovar'Ae director, Ana iubqte ! Ce sa fac ? E un biet suflet stingher. F5ra mine nu mai are de ce tral ; o cred, chiar ea mi-a spus. — $i cine-i ingerul asta ? intreb5 Matei, cu presentimentul c1 nu se af1a in fa;a unei drame, ci a unei comedii. Daca ai venit sa te spovedqti, cred ca nu mai ai nimic de ascuns ! — 0 Ilie Convu acu un gest,a artind cu degetul peste umar, spre : up capitonat5; din spatele lui . m5rturisi, — Tovara'p Arghir. — Care Arghir ? — Lenuta. — Secretara ?! Dupa un moment de stupoare, Matei izbucni in ris. Ridea nu se zgomotos, hohotind, din adinc, cum nu mai risese de mult, ca Ilie stupid, putea stapini, deli iii &idea seama c5 era crud, Con;u putea s5 se simt5 jignit. Dar acesta nu se sim%ea jignit, ci pierdut ; nu auzea risul, ci atepta sentin;a, cu capul in jos, cocopt, cu sufletul strins. — Deci ea era ! zise Matei, dup5 ce sfiqi de ris. $i, deodat5, arad voia lui, deveni serios, aproape sever, cu el insui in primul rind. Ce fusese de ris ?... Da, ar fi trebuit sad 1:4nuiasc de mult : parfumul, florae, alintul, sulimanurile, izmeneala... Iii gaisise victima cautatI, cea cu sufletul virgin. — Tovar4e Convu, eu nu te iscodesc ca sa te judec, ci fiindc5 mi-ai cerut Orerea. Tovar5p Lenuca ! Civi ani spui c5 are ? — Treizeci unu ! ? — Mai las-o incolo ! De unde — De la ea. — Dacad-1 intrebai pe Matache te-ar fi informat mai corect. Cred ca se apropie de patruzeci, ca s5 nu spun mai mult. privi obidit. Ilie Con%u ridica ochii — Daca vrei, miine am s5-ci spun precis... Va sa zica tovarap Lenuca ! $i te iubqte !... Mult !... Dar dumneata o iubeti ? — Nu mai tiu. Sint za,p'acit. — Sigur, sulimanuri parfum ! Dar ai vaizut-o vreodata cind se scoal'a din scam ? Hai, spune, nepieptainata cu ochii cirpi%i ?... De cind incurcat cu ea ? — Cum ? 467
— De cind tr5,iqti cu ea ? — Ce sa fac ? — Ei, pe dracu, ca doar nu qti copil ? N-o spui ca n-ai avut nimic cu ea, ping acum ! — Eu ? Ilie Convu se facu row — consternat acoperit de ruine de jos pins' sus. — Cum, tovaraw director, ap, c5saltorit ? Era sinter, abia acum jignit si revoltat profund. Matei se uita la el e s5.-1 intrebe : „Hei, mai omule, de unde-ai picat pe vni mint ?..." Dar nu, cunotea paimintul —ii venise de hac lui Uica altor napani, a caror diMcie era de neinchipuit, pe pamint cresc buruieni veninoase si se pricepea sa le stirpeasd,, pazea antierul de tica'loi de furi, s5, nu piara un cui, avea ochi ca Argus din mitologie era nabaci`dios ca vestitul Cerber acest viteaz Ilie Con;u pe care o muieruK5 ireata 11 pref5cea in popinau... ffitu cu pumnul in mass zise, rastit : — De ce-ai venit la mine ? — Sa va spun ce am pe suflet. — Vroiai ceri un sfat ? — Da. — Eu nu dau sfaturi, ca nu shit rabin ! Intr-un caz ca asta, eu dau porunci ; dac-ai venit la mine, atunci asculta aici : pe unde sta cucoana asta ? — Pe strada Frasinet, Una fabrica de; biscuii. — Departe de-aici ? — In partea cealalta a orawlui ; departe rau. — Cu atit mai bine ! In afara de fabrica de biscuici, ce alte intreprinderi mai sint pe acolo, ce instituvii ? — Sint multe. — Bine, am sa ma interesez, sa vedem unde o transferam. Dar ca nu mai antra' pe poarta' ; n-ai s-o mai vezi pe-aici ! mime — Tovara'w director... — Nici un cuvint ! Mi-ai spus destul. Iata, citem co4ea ! Ii intinse adresa ministerului — Ilie Con%u o citi, clipi, se facu bltnzi. row, pamintiu, apoi ridica ochii, uimi;i, recunoscaltori — Eu ?... biigui. Director adjunct ?... Nu merit ; am padtuit. — Pacatul e altul decit cel pe care it crezi. Ca ai stat sa to imbrobodeasd o... Haide, nu-Ii spun mai mult ! Cind te-i dezmetici:, 468
Sulimanuri parfum ! Nevestii dumitale i-ai dus o sa te vreodata o sticluva de parfum ? — Nu! — Sa faci bine sa-i duci. $i simbaTi trimite-o la coafor. Duminica te rog sa ma poftqti la mass la dumneata... Ilie Con%u it privi nedumerit, incredul. Se MU : — La masa ? Vrevi sa venivi ? Tovar'i§e Matei, dar not nu avem cine tie ce,.. Trairn cam... spui ce sa ;i-ai cumpa'rat farfurii. Numai — Las5., le aduc a'lor mici ; nu prea ma pricep la copii. $i-acum, hai cu mine la tramvai, sa bem un pahar de vin ! - Ierta;i-ma ! se apara Ilie Con;u, ingrozit. Nu merg la circiumI... Nu pot, nu sins lAutor. — Cum asta ? Nu bei niciodatI ? — Nu. Nu-s ob4nuit. — A, pal aa nu se poate ! Acum inveleg de ce-ai... pica' tuit. Intr-un fel sau altul, omul trebuie sali mai dea drumul, din cind in cind. Ia vine de colea un 0115.1rel de coniac, aka, pentru inceput. — N-nu pot !... Ierta%i-ma , in via%a mea n-am pus spirt in gurI, nu-s deprins ! — Ia, te rog, dovedqte-mi ca e§ti barbat vine de ici ! Coniacul e o bautura tare chiar pentru cel care-i deprins. Ilie Convu 11 bau, nqtiutor, ca pe apa, se ingEbeni, iii .duse mina la git, icni, ii venira lacrimi in ochi §i se simvi ingrozitor de bolnav, de nefericit. Matei iii adu seama de starea lui, i se facu miM de el ; se wza pe fotoliul din fa;a, iiuse mina pe genunchi, it ateptal sa se lin4teasa apoi it indemnI, blind, dar hota'rit : — Inca unul ! — N-nu pot ! — Trebuie, negre§it ! Haide, ce-a fost mai greu a trecut ! Dar bea-1 incet, trebuie sa te deprinzi, nu-1 da pe git, ca pe rachiu ! Mbovira aa un timp, cu al doilea §i al treilea pIUrel — era de ajuns. — Acum hai sa ne plimbam puvin ! Ilie Con%u se ridicI, facu primii pa§i, cam nedumerit, se uita la picioare, la pere;i, zimbi. — Cum te simvi ? — Mi-e cald, parca chiui. — Hai, chiuie, dar chiuie cit po;i dumneata, sa se auda pina in drum ! 469
— Nu se cade, tovaraw Matei ! In biroul dumneavoastr5. ? ! se impotrivi Ilie Con%u, vesel, dar plin de bun simv. — Atunci haide afar ! Hai prin antier puvin ! Matei it lua de brat, nu ca sa-1 susvina — avea nevoie sal-1 simei aproape, ca pe un prieten, ca pe un tovar4 bun. Ninsoarea inceiase, cerul era senin, cu stele mari rare, parcal plivit ; z'apada inghevase puvin, trosnea sub picioare i tacea mersul sigur, odihnitor, pacut, indemnindu-te la drum. - Ia uitad-te, nea The, mai iii minte ce era inainte aici ? — Fiare vechi baUrii ! Mergeau pe aleea asfaltata, cu becuri mari, albe, pe stilpi ; asupra curvii ninse lumina for cadea scinteind. In dreapta, catre cala, pe acoperiwl de sticU al halei noi, plin de zapada, treceau pale roii — pilpiiri de foc, invingind becurile stelele — cuptorul ardea, echipele de noapte indoiau coastele motonavei. 0 parte din cazangerie se mutase aici. In stinga, la citeva zeci de p4., se vedeau s4a.turi, alte sWituri, in mijlocul curvii, se turnau temeliile halei a •doua, aratau locul uzinei, care avea sa incalzeasd intreg antierul, trimiatelierele, printr-o revea subvind aburi fierbin%i la toate cMdirile terana de %evi. - Iarna asta o sa mai tremulim de frig, zise Matei, dar la iarna viitoare o sa ne 15.faim ! Ilie Con%u se descheie la git, incalzit, de. parca ar fi avut in trup cazanele viitoarei uzine ; le avea, intr-un fel ; devizele erau pe biroul lui, iii amestecase sudoarea de pe frunte cu cifrele bagate in aceste temelii... — Nea Ilie, reincepu Matei, oprindu-se in loc, cam la jumatatea aleii, privind de jur imprejur, dumneata ai imaginavie ? — Ce sa am ?... Imaginavie, tiu, cum nu ! Nu prea am, tovar4e director, asta ivi madninca timpul, c15.-o pacostei ! — Ia incearca inchipuiqte-vi cum o sa fie antierul la anul pe vremea asta ! — ne inchipuit mi-1 inchipui, fair5.1 imaginavie, ca doar am vazut macheta. Mal uit la ea printre pleoape, gata. — $i ce simvi. atunci ? — Imi vine s5. chiui ! — Hai, chiuie acum ! Vreau sa vald cit to vine glasul. — Nu se poate ; ma and paznicii ! Mersera pins la falezai ; in hala veche se auzeau ciocanele bubuitul tablei ; cala, slab luminata, dormea sub z4acial — somn chinuit poate, pe dedesubt o rodeau .apele. Matei simvi in inima o pulsavie 470
mai rece care ii trimise in trup un val treckor de gheava. Chipul lui deveni ingindurat si aspru. — Ce zici, o sa sca'paim cu fava curata ? — Asta stici dumneavoastra ! Eu sint cu administravia ! raspunse Ilie Corgi', circumspect, dar nu din lasitate. Se sim%ea stapin pe el in clipa aceasta ; plimbarea prin santier, noaptea, pared' avusese darul sa-1 spele de toate pIcatele si s5.-1 aduca la o realitate care-i era drags, fiindcal se numaira si el printre cei ce o creasers... Asa se sfirsi idila lui Ilie Con;u, fulgerator, cu o zgilviiturI de umeri — nici nu-i venea sa creada, iii sim;ea inima usoar&.. Sa i fost si din cauza coniacului ? Isi duse mina la git ; b'autura continua n-ar fi putut sa si-o sal arda'... Toate i le-ar fi iertat sooata din suflet asa, dintr-o datI : era revoltat ca-1 inselase la cif re ! unu de ani ! li luase pe necontrolate, cu ochii inchisi, el Tpizeci are, cind trebuia sa semneze o chitanya, o rasucea si pe o parte, si pe alta ! — Va muhumesc, tovarase Matei ! zise deodata. Pe altul nu 1-as fi crezut, dar pe dumneavoastrI... Eu, inainte de toate, nu pot sa sufar ce-i fals, fie ca-i in inima omului, fie ca-i in acte. Dati-o afarI, ispita mincinoasa ! — 0 dau ; miine diminea;a nu mai intra pe poarta. Ilie Con;u se inflIcara : — Noi aici muncim, n-avem nevoie de muieri sulemenite, sa ne imbrobodeasca ! Da;i-le afara pe toate, sa le piara samin;a, sa nu ne mai ispiteasca, sa raminem numai noi, blrbavii ! Matei incepu sa ric15. — Ei, nici asa, nea Ilie !... Tacu, deodata. 0 stea mare, la sud, spre cotul Silvana, clipea pe bolta inghe%ata, cu sclipiri mai albe si mai limpezi decit ale bri ricrimeze de liantului. 0 privi fermecat, pin51, ce ochii incepura atita claritate.
A doua zi diminea%a, indata ce se trezi, Donos cEdu fiery deaua la o parte ; cerul era curat, spre rajsairit abia incepea sa.' se lumineze, deasupra colinelor albite de zaipaa. Cocos venise cu un tren de mara la doua noaptea clOrmea dus, de citeva ceasuri. Dar singi prin somn ca Donos se pregteve sa plece, §i mormal, trezeasca glasul : — Unde pleci aka de dimineavad ? — Sa fac o plimbare pe Dunare. — Aiurea !... Ivi arde vie sa to plimbi, cum ii arde crapulul prajit sa inoate ! Apoi Cocos, dezmeticindu-se, avu o tresa'rire : plimbare pe Duna're ? Mica hi 1:4tea joc de el, ii Stia drumurile ? — Nu mergi cu mine ? intreba Donos, la u§5., imbraicindu-0 vesta de piele. — Nu merg ; azi e ziva mea — Tocmai d-aia ! Hai sa-mi dai o mina de ajutor ! — Una, cu placere, sa nu-mi ceri douL. $i unde ma tira*i aka, pins-n ziva ? — Nu Ti-am spus ? Sa ne plimbam pe Duna're ! ba;i joc de mine ? — Tu glumqti sau vrei Donos nu mai starui, nu avea vreme. Daca nu vrei, la revedere ! Indata ce auzi up inchizindu-se, Coco, zgindadrit, nu mai putu sa rabde ; degeaba fIcuse fasoane — Donos nu parea sa aib'i chef de gluma. Sari de-a dreptul in haine — hai, Atanase ! — ajunse 472
la poarta santierului. Nu mai zicea Margareta, avea alts vorb5., de la .o vreme. - Petrache, stai cad merg cu tine. ! — Du-te jos si pregkeste o barca ; is dou'i rin-duri de rame. Barca era armata, gata de plecare, cind veni Donos, cu un flacau dupal el, Firicel, timplarul. — Unde mergem, Petrache, de-ai -mobilizat detectivul ? $i ce inseamna tot utilajul asta ? — Ai i-n-Incat ceva de dimineata ? • luat cu zorul ? — Cind-era sa ma'ninc, dac` — Atunci tine-ti gura, sa n-O obosesti de poman5„ ! — Am inteles ! E misterl Bine... Dar vrei sa pescuiesti cu undi%a asta ? Balene ? Firicel ducea la spinare un ancofot cu trei gheare, Donos a son& de lemn, de vreo case metri •lungime, un de flotoare mici, de . cum folosesc pescarii ca sa tina navoadele, $i un colas de saula subtire, trecut peste git, atirninclu-i pe umeri. Un al treilea om venea du0 el, impingind o roaba • cu- caramizi, vreo cincisprezece pe care le descarca in bard,.pe.panouri. multumesc, tovarase Predoiu ! Du-te la ale dumitale ! — ii spuse Dono's la urrn5.. Fair5. alt cuvint, cei trei rImasi se urcall in barca' si pornirl la vale, cu patru rame, alunecind repede .pe firul Oricit era de curios si oridt de ciudata i se pa'rea expeditia matinaU, Cocos nu mai intreba nimic ; stia cal din moment ce pornise spre mister,. o sal se dezv5luie el, mai curind sau mai tirziu, dar in orice caz, asta'zi, nu miine. Nu vorbea nimeni ; Firicel trigea.. la visle icnind; cu laca't la gura. docuLasara repede in urmas Agentia, apbi Upit51.nia $i . ajunseTi la gardul depozitului de carburanti, cu. rezerrile, Voarele insirate pe mal, in linie. — Trage la stinga ! cOmancla Donos. Barca se apropie ide tIrm si se opri cu botul in mil, linga o punte Orade scinduri putrede, un mic debaricader improvizat si rame, sire. In jur se mai vedeau citeva Wrci, fasii furcheti legate. de tairusi, sau trase pe uscat pin5 la jumaItate, cu• pupa legInindu-se pe ap5., ca niste rate knew. — Aici e ? intreba'. Firicel. — Aici ! rIspunse Donos. — Cine sa fie, mai fratilor ? Spune;i-mi mie I 473
Cocos nu mai avea ribdare ; ateptase o jumaltate de cit durase drumul, dar acum ii lesnea inima sa $tie. Donos • dea vreo lamurire : rIspunse, preocupat, fairal ca in acest fel — Ai sa" vezi singur ; ia, lasaci ramele ! Ramele furs trase in'untru, Firicel impinse in mal, cu piciorul, barca porni la vale, singural, purtata de curentul Duna/6i. Nu era ; pe apa nu se vedeau vint — vreme cam rece, dar sauna anafore. Plutira domol in voia fluviului, nu prea departe de varm sa fi intins mina ar fi putut sa se agave de ramurile salciilor, ursuze in pragul iernii. Din cind in cind, Firicel, la prova, incerca fundul cu sonda : mil, trei-patru metri adincime. Dupa un timp barca fu purtatI mai in afaral, iii iu;i mersul, gata ss alunece eatre firul Du• dar pe urma curentul iii schimbI direc;ia incepu s-o apropie de Orm ; o suta de metri mai jos, era un pilc de s'alcii aplecate pe • ramurile for incilcite le talau drumul. — Asta este ! zise Donos. — Altfel nici nu se putea ! adalugai timplarul. Curentul nu se schimba de la o zi la alta nu-i nici vint, sai te fure. — Acum hai inapoi ! Pune mina pe rame, Cocean ! Nu te mai uita a k a la mine. Cocos se uita la unul la altul, fierbind, pins ce deodata se lumina zise, mul%umit de sine : — Nu vrevi sal spunevi, dar am inveles : adica faced reconstituirea crimei... — Ce crima ? — scria pe vremuri in ziare, la „Intimprari din CapitalP. — Mai bine taci din gura ! In timp ce insovitorii sai visleau ducind barca la deal, spre locul de unde iii adusera drumul adineaori, Donos se apucal sa taie saula sub;ire, in bucalvi de vreo cinci metri — adincimea DunIrii plus o rezerva de falcut leeaturile. Odata acosta;i, flotoarele furs legate cu un cap al saulei, la capul celalalt legara cite o ca'raimia. — Balize ! observ5 CocN. Ei, drIcia dracului ! Ce pui to la cale, tovara'w Donos ? — gura ! • Barca porni data la vale, urminduii cu credinval vechea urrn5. ; din loc in loc, Donos arunca o !paha eiramizile se duceau la fund, flotorul ralminea deasupra, legainindu-se pe valuri. Cind se oprira% drumul parcurs se vedea punctat limpede in urm5. — Ce face;i aici, tovar4i ? se interes'i un pescar, care trecea pe mat, cu o desaga la spinare. 474
— Facem un metrou pe sub apa am venit sa'-i luam maIsura ! raspunse Coon cu un fel de ciuda, fiindca nici el nu mai mult decit stra'inul. De Intrebat renumase sa mai intrebe, sim%ea Ca nu i-ar fi ra'spuns nimeni — sau vroiau sa1-1 fiarba, sau le era mintea aiurea. Dar fralminte pucin acum misterul nu mai putea fi departe, trebuia mintea a;ice inchipuirea ca sa-1 descopere singur, nu sa i-1 dea ceilalti, mura in gura, cum se cla ra'spunsul la ghicitori, scris de-a-ndoaselea, in ear%ile de citire. — Ce-ai in desaa unchiule ? intreba Donos. — Malai, tovaraw ! . — Atunci du-te fuga acasa ca to-or fi ateptind copiii cu mamaliga ! Pescarul se duse, dupa el nu mai veni nimeni. — Ei, acum, Cocean, pune mina pe rame ascuB comanck la mine ! !met inainte ! Stop ! Tine aka, in pan ! — Ce-mi dai to comenzi ca la marina ? Faci pe amiralul cu mine ? — Tine barca pe loc, vezi sa nu to dud la vale ! Donos timplarul aruncali ancorotul la pupa, filara parima, apoi, in timp ce Cocos Tinea barca pe loc, m4clind uwr din rame, incepura s5.-1 traga inapoi, rascolind milul de pe fundul Ada flcura, la tot locul, in lungul balizelor, aruncind de nenumaIrate on ancorotul neizbutind sa agate decit ragalii negre impotmolite pe fund de decenii. Misterul tot nu se dezlega — Cocos urmarea explorarea, atent la fiecare manevra a ancorotului, dezamagit cind ii vedea ghearele goale, sau agate in barba incilcita a rWliilor. Zadarnic iii fdinchipuirea ! Pina acum nu ajunsese la nici minta mintea o Famurire. Sa fi dutat vreo comoaral de veniser5 pe fur4 faceau atita taina ?... Trecu aproape un teas pins sa ajunga la locul de plecare ; Donos se uita plictisit in urma. — Aci inghecat ?... Mai haide;i o data ! Urma'rea ceva, cu incalpAinare, nu-i pa'sa ca miinile ude de la parirra it usturau i se fIcusera vinete ca pipota de gains. Pornira.' iar, de data asta la vale ; Cocos nu avea decit de cinut frina, cu ramele — gdpara fundul ceva mai Intr-o parte decit prima oars. — Hai Inca o data ! st5rui Donos. 475
Sfirsindu-se si-al treilea drum, zadarnic, ca primele, Donos se pagubas. Dar in loc sa/ par5, dezamigit, zise, cu un fel de satisfaccie, inexplicabila dupa ce se chinuise atitea ore : — Nu e! — Nu se stie ! isi cla/.du pairerea Cocos, deli nu invelegea mai mult, decit sai cautau ceva, orbeste, pe fundul na'molos, in intunericul Duna/1.H. Aici e ca la Wassermann : esti sigur numai daca/ iese pozitiv !... Poate am trecut cu ancorotul pe alaturi ! Pe linga/ ce ?... Se uita iscoditor in ochii celorlalti doi, pe rind. Donos cratinI din cap. — Nu! — Nu cred nici eu ! acriug'i Firicel. DupI cum bate apa aici, nu putea sal-4 scoatI de la fund asa curind ; ar fi raimas prinsi in i-am fi Trebuie sa/ fie cum ai b'anuit dumneata de la inceput ! — Uite ce, ma fra;ilor, interveni Cocos, eu ma dau invins ! Nu ghicesc, dar spune%i-mi macar acum : ce vreci sa agItati aici ? Sarcofagul lui Tutankamon ? — Nu ! Pe Marchidan ! raspunse Donos, posomorit. — Care Marchidan ? Inginerul nostru ? — Da! — $i ce sa caute aici ? — Dumneata nu stii ? se mira Firicel. — Ce sa stiu ? — Asa e, ca ai lipsit ! (Timplarul se uita in lungul balizelor neconvins :) S-a aruncat in Duna/re ! — Cind ? — Acu dou'i nopTi ! — Poate vre;i sa glumicf cu mine ! zise Cocos, ova/rit. $i far se uita la doi, pe rind ; nu pareau sa aib‘i chef de glumit. — Nu, zau, Petrache, spune-mi, ce autaci aici ? — Ti-am mai spus. Ii cautam pe Marchidan si pe nevastai-sa ; s-au sinucis ! — Aia schioap5. ? Da. — Acu doua nop;i ? Adica miercuri spre joi ? — Da. Cocos ii mai privi o dat, apoi izbucni in ris. Ridea, E:atindu-se cu palmele pe genunchi, uitindu-se la ei ca la niste mascarici. — D-aia v-aTi ostenit ati.ta ?
lass
476
— D-aia ! $i to de ce rizi ? — Fiindcad 1-am v5.zut pe Marchidan astal-noapte !... Se opri, se uita, nauc in jur — o clips i se pa'ru ca nu tie ce-i cu el, ca are naluciri — pe urma se puse pe ris : — Halal detectivi !... Dar poate, maio fi fost doar fantoma lui !
Cocos zrise pe Marchidan noaptea, pe la dou% jumatate, cind venea de la gar5, stra.135.tind pe jos stra'zile pustii, pline de zloat5., sub lapovica care continua s5. cads. Nu era nimeni pe-afaral, nici om, nici cline, nici aka' vietate. Casele dormeau, cu ferestrele posomorite ; becurile rare din strac15., legainate de vint, aruncau cite o pals. de luminape fa;ade, acindu-le sa apara mai mici, mai ude, ca cind din virful stilpului ar fi cazut pe ziduri Oleoi cu apa laptoasa. Nu 1-ar fi recunoscut pe inginer, fiindcal nu mai avea pe el scurta tiutal de tot orawl, ci un palton, un fel de manta, cu gulerul mare, ridicat, acoperindu-i 011s apca, de 'Area un om firalcap ; dar o recunoscuse pe chioapa, care se tira speriatI in urma lui, la un pas, $i datoritad ei iii dajduse seama cine-i b'arbatul — Marchidan, Ural indoiala% cu vioara sub brat. Chiar se gindea. s5.-1 iscodeas6 as6zi unde fusese sa.' cinte pin5. la o ors aka de time din noapte. Sa nu-1 fi inso;it nevasta, ar fi zis cad vine, pe fur4, de la o amant51. — Pe unde era ? intreM Donos. — Nu cum se cheama strada, dar pot s-o recunosc ; a treia de la pia0 ; a trecut pe la col;, grin fa%a mea ; traversa bulevardul. — Mergea catre gars ? — Da de unde ! Ne-am fi intilnit nas in nas ! — Atunci, spre port ? — Poate ; nu bine cum cotesc stra'zile astea. — A treia strada care taie bulevardul de la piava, zise Firicel, e strada Apeductului ; duce la Dudire, la Malul Galben, unde-s antrepozitele. Donos se uital la ceas. — Ar mai fi timp. La'saim barca aici haide;i sa facem o plimbare ! Cocos se invoi, bucuros ; nu mai sim;ea oboseala. — Mergem ! Hai, Atanase ! Urcari tustrei in ora l, ajunser'l la bulevard, dincoace de pia0. - Pe-aici a trecut ? 477
— Da ; venea dinspre dreapta. — la sa vedem unde putea sI mearga ! Pornira pe strada Apeductului, ingusta, bolovanoasa. Ce sa vezi ? Case ! Se uitau pe la ferestre, iii aruncau ochii in cur%i, peste garduri. Ce sI descoperi ? Cite o glimada de lemne, un ca'rucior fara o road, un curcan infoindu-si pieptul scuturindu-si margelele, un porc in cote%ul din fund, groBind dup`i mincare sau dup'a — Cautam acul in carul cu fin ! zise Cocos, incepind sa caste. Peste un sfert de ceas, Dun'irea apIru in fatI, jos, sub faleza Un barcaz statea la ancora ; i se vedea, printre doua magazii, numai partea din fata, iar peste acoperisuri, catargul. Firicel facu ochii man. — Asta-i Sfintu Andrei ! Barcazul lui Panait Lalachi ! — Mi se pare ca asa faptele incep s5, se lamureasea, zise Donos. Haideti ! — Hai, Atanase ! Politia fu vestifa numaidecit, dar abia dupa-amiaza se fa'cu descinderea la barcaz. Nimeni nu vroia sa creacU, toat5, povestea pairea inchipuirea unui om beat, deli Cocos nu bea niciodat. Cum sa umble mor%ii pe stracM ? Dar, in sfirsit, chestorul poli%iei cialdu dispozitii, zimbind neincreztor pe sub mustata... Vasul nu era mare — intr-o ora fu cercetat, panourile din magazie se dadura la o parte, se ciocanirl pere%ii, se demontarI paturile cu lazi, prinse de fodra care cIptusea bordajul, se cotrobai prin toate ungherele ; degeaba ! — Pot sa jur ca el era ! zise Cocos, rosu in obraz. Comisarul care fIcea cercetarile nimbi, ingIcluitor si ironic, hatirLdu-1 pe umar, amical. — Lasa, tovarase, nu-i nici o suOrare ! Se mai intimplI uneori ca omul sa greseasc5. ! Intorcindu-se spre santier cu barca traigind greu la rame, impotriva apei, Cocos spumega. — $1 to crezi ca eram beat ? it intreb5.1 pe Donos, cu destul ar%ag. — Nu. — $i dumneata ? Firicel nega din cap. — Tot ce nu inteleg eu, zise timplarul dupa aceea, e unde se ducea. Ca doar nu iesise sa is aer in oral ! 478
— Si-a schimbat birlogul, dintr-un motiv sau din altul ! fu parerea lui Donos. Dar pins la urma, o sa ajunga in port, la barcaz. — Daca fuge prin alta parte ? — Nu ! Oriunde s-ar duce, tot 1-ar incolci odata. Sint sigur ca gindul lui e sa piece cu Panait Lalachi ! — Si de ce ss piece, fra;ilor ? intreba Coco§, atitinduli cu intirziere mirarea fireasca. Ma freca%i de azi-dimineava ! Ce-1 supara ? fi N-avea post bun, nu era mare leafa ? Sai fi disp5rut singur, zis ca a vrut sa scape de nevasta ! — 0 fi avind el ceva de care vrea scape ! raspunse Donos cam acru. — Adica §i nu vrei spui ! Faci pe grozavul ! — Nu nimic ! — Aiurea !... Ui%i ca fa.11 mine 1-aIi mai fi cautat in Dunare §i la ora asta !... $i de ce sa se ascund'al ? Era om cumsecade ! — Asta o sa se vada mai tirziu. In Dunare 1-am cautat numai ca sa' am congiino. impac aea... Aproape de antier, Donos lass ramele. Noiembrie : ca dea curind noaptea. — Asculta aici, Firicel ! Grija to trebuie sa fie barcazul ! Timplarul incuviinTa din cap ; se gindea cum sa inceapa pinda, indat5. — policia nu lua in serios cazul ; se ocupa indeosebi cu borf4.i. guraDonos adauga mai mutt pentru Cocos, pe care it sparta : — Si nu bate%i toba ! Mmine ca s-a inecat, gata ! Astfel se agernu tacere asupra dispari%iei lui Marchidan — nimeni nu-i mai contests moartea. Se a§tepta ca intr-o burial zi, Dunarea sa dea confirmarea suprem5., scovindu-i le§ul la suprafaca... Rar se intimpla ca un inecat sa piara far51 urma, sub ape ; mai curind sau mai tirziu, cineva it gaisqte, aruncat pe mai, sau prins intr-o ragalie, departe. A doua zi nu vent nici o veste, nici a treia, nici mai tirziu — nici chiar cind incepura sa curga sloiuri pe Dunare, zdrobind peisajul §i facind ateptarea zadarnica.
S
loiurile incepura, sa curga devreme iarna aceea ; fusese ger in decembrie, primele zile, barbar, raprasnic, neindurator, facind va'zduhul sa ;iuie, sal trosneasd stinca la munte §i paimintul cralpat in cimpie, amor%ind fiarele in birloguri §i subviind singele omului, storcindu-i vlaga din vine, arzindu-i pielea, intunecindu-i privirile. Ca de zilele Bobotezei, cum zic 135.trimi. Dar Boboteaza ca ea peste tree !... Pe urma.', vremea se indulci §i rIrnase blinda piny spre sfNitul anului. In schimb, sloiurile, odata pornite, nu se mai oprizi. Veneau de sus, rupte para. dintr-o banchiza, lespezi de toate formele §i marimile, figuri neprevkute de nici o geometrie, de un alb-albastrui care, sub pinza norilor, umplea luncile de lumina ; pe timp senin, rasfringeau razele soarelui in mii de unghiuri, reflectindu-1 in toate ascunzi§urile, desfiin;Ind umbrele obi§nuite ale naturii, modificind relieful, denaturindu-i dimensiunile. melancolici, callatoreau la vale Uneori corbi negri, zgribuli;i cu ele, intr-o migraciune lent5. §i far. %el — p51,sari care nu cautad locuri mai calde in lume, ca rindunelele, sau cocorii, ci hoina'resc alene, vagabondindu-§i doliul prostul renume. Un pile de salcii desfrunzite, proiectate intrisfator pe cerul iernii, le atraigea privirile la un cot al Dunairii ; atunci faceau sfat, se consultau cu cronca'nituri sparte, raguite, ca trosnetele vreascurilor dlcate in picioare $i iii luau zborul in stoluri greoaie, sinistre, continuind sa se cheme, sa se intrebe, s5. se certe intunecind cerul umplindu-1 de injurii ;• o uria flotade nave aeriene n-ar fi zelviit mai mult atmosfera, Baca toate sutele ei de motoare ar fi funcvionat cu rateuri. 480
Dup5. ce tulburau astfel pacea carmului, Bind tircoale unor hoituri imaginare, cautau alt grup de sloiuri, se a§ezau pe ele cu larma §i iii continuau calatoria. Citeodat, privite in zare, sloiurile pa'reau o turma de of albe, ducindu-se la cimpie ; un plop stingher, mergind parca o data cu ele §i cu depairtarile, intruchipa ciobanul singuratic, cu sarica pe umeri, cintindu-le din fluier... In unele clipe, lumina de sus se ra'sfringea in ghea0 la un cot al ca in prismele unui aparat optic de dimensiuni gigantice, §i impra'§tia in aer toate culorile spectrului ; atunci fluviul, arcuit sub bolta de iarn5,, pa'rea un curcubeu prabu§it la pamint... Alteori, in mi§carea lor, sloiurile se imbinau, alcaltuind desene uimitoare, o mirif ica florl §i fauna albs — elefanvi, reptile, coborind para.' din epoca glaciaU a scoarcei, ur§i polari, placizi §i singuratici, sau arbori, flori §i plante, ferigi pudrate, crini, trandafiri, narcise, nuferi, toate marite monstruos §i cristalizate. Dar, in afara clipelor cind inchipuirea le &idea aceste invelesuri fantastice, ele se infaivi§au, cel mai adesea, in dimensiunile for adevlrate — ghea0, dusa la vale de ape, intr-o defilare continua care Orea ca n-o sa se termine niciodata, ilustrind cu o pregnanya defininv5. §i adina suivechea constatare a filozofiloT despre miKarea lucrurilor in natura aparent statics... Nimeni din §antier nu avea, in acele zile, timp pentru contemplavie. Sloiurile treceau prin faca faIrai ca oamenii sa be vada, flra sai be aucla. fream5.tul ; ochii le erau a%intivi pe unelte, urechile ascultau lataia ceasului. Mai erau numai doua luni pins la termenul cind §lepurile trebuiau sa fie gata... In ziva cind Dutchievici ap5su pe caM, muncitorii printre care trecea it salutary cu simpatie ; §tiau ca fusese bolnav §i ca venea voluntar in linia intii, in loc sa stea, ferit, la postul de comancial. Trei zile, inginerul nu intrai in ghereta unde i se aranjase biroul, decit orindui hirtiile ; astfel, i§i petrecu timpul intre sala de pentru trasaj, cazangerie §i can:, punindu-se la curent cu mersul lucrului practic. In prima zi §i in prima ore, inginerul Staicu it intimpina' si-i prezent5., afabil, respectul §i omagiile. — Nu pot sa v5', spun ce bine-mi pare sa lucrez cu un om ca dumneavoastra !... Adica §tivi ce vreau sa spun ; sint stub e ignoranva §i de temperamentele astea aventuroase ! Dutchievici trecu mai .departe. — Cu dumneavoastri o sa ma imeleg altfel ! 481
— Poate ! Pina in prinz, inginerul Staicu primi o nota semnafa de directorul tehnic grind astfel : „Vi se pune in vedere cal de azi inainte orice defect de fabrica6e nemijlocit. aduce la cunotinca mie direct vevi constata, mi-1 calitatea lui privind antierul, va. interzic sa Conducerea lucrului aplica%i solu;ii propriii, atunci cind constata%i o eventuara abatere de la norme." Indata ce primi aceasei nota, inginerul Staicu se acu nev'azut §i nu mai ap5.ru in antier pins a doua zi dimineap. Dupa-mass, Dutchievici se pomeni cu maistrul Golgota taindu-i drumul ; mirosea a bautura. La inceput, reful calei ii luI cu biniducinduii mina la cozorocul §epcii pocwrul : saluta nind din calciie : domnule inginer ! — — Bunal ziva ! — A vrea sa va spun o vor134. — Spune ! — Dar nu aici ; haide%i mai bine la birou ; ne and oamenii ! Dutchievici, fiind in drum spre ghereta facuta de diminea0, ca'reia, tocmai i se puseser5, geamurile, nu se impotrivi, ci merse mai departe, impasibil, ca totdeauna. Inauntru era tot aka de frig ca afari — nu se adusese Inca' soba — atit ca nu 1D'tea vintul ; nefiind nice un scaun, ra'maseli in picioare. — Domnule inginer, incepu Golgota, dupa ce Inchise precaut up in urma, nu facevi bine ! Intilnind privirea rece intrebatoare a inginerului, continua, arkinduii respectul supunerea : — Eu, fava de dumneavoastr5., §tici, inc. din timpul domnuAm spus la toata lumea : om ca domnul ingilui Na'stura, ner Dutchievici nu Osqti, sa tai pamintul bucAele §i s5-1 dai la ciur, palm5, cu palma. Eu, domnule inginer, pentru dumneavoastra... Eu, daca ar fi dupa mine, pe dumneavoastra v-as sine numai in puf, dumneavoastri nu se cuvine — Spune-mi, te rog, ce te aduce la mine ? 11 intrerupse Dutchievici, ca cind n-ar fi auzit introducerea. — Uite ce vroiam sa v5, spun, domnule inginer, cu tot respectul §i cu toata'. cuviima ; sinte%i mai inva%at decit noi, ti%i mai de la mine : nu va lega%i de domnul multe, dar ascultaci o vorbI inginer Staicu ! — Altceva ? 482
— Dinsul nu-§i face decit datoria ; are ordin. Cine 1-a trimis aici a §tiut de ce 1-a ales, i-a dat §i instrucviuni .; are mulfal putere. Nu va puneo cu ministerul ; tovara§ul director poate sa plece, azi, miine, on peste o lung, dar ministerul raurine, §i dumneavoastra ar fi mai bine... Dutchievici asculta in talcere, uitindu-se pe geamurile care ingaiduiau sa vadI aproape toata' cala. Peste noapte incetase ss ninea, termometrul ara"ta citeva grade deasupra lui zero, nu se ba'nuia inca gerul, §i daca z4ada c5.zufl zilele din urma nu s-ar fi preflcut in zloata, inmuind iar malul Dunarii, n-ar fi fost mai greu de lucrat decit peste vara. Prelatele fusesers date la o parte, muncitorii sta.teau in soare, ii primeau c5.1dura in ceafa, in umeri, §i-o inmagazinau ca pe o hran, s5. Ulm lepaclaser ve§mintele grele, lucrau in camAi, cu bracele goale. Revenise iar voia buns, se auzeau iar strigalte, chiote, indemnun, care lipsiseral atita timp, saIrIcind ampla polifonie a calei : glasurile omene§ti amestecate cu sunetele zecilor §i sutelor de unelte in func%iune. $i acest furnicar de oameni care se intreceau pe minute, pe ore, pe zile, nu era minat de nimeni, nu se vedea nici un va'taf in spatele imboldeascal, sa le cintreasca mi§carile — sati atings cu pinlor, tenii, sau cu crava§a pe cei iima§i in urma. Erau mulvi rama§i in urma, graficele aiitau cal in medie se pierdusera ping acum §ase zile, intirziere alarmanta, cind mai iimineau numai §aizeci ping la termen ; iar piedicile de care se lovisera, ploile, ninsoarea, aveau sa fie §i mai mari de aici incolo. Totu§i, nu pa'rea descurajat nimeni ; uitindu-se ca se aflau in in§i fiecare echipa, fiecare brigadal ar fi dorit sal trecere unii cu fie prima, trecea o vorE4, o lozinca peste tot §antierul : „Sa ci§tiOm timpul. pierdut acum, cit e vremea buri` !" Dutchievici incelegea rezervele ministerului §i excesul de zel al inginerului Staicu : fenomenul care se petrecea aici era imposibil de in%eles, dacal nu sim%eai celalalt fenomen,, petrecut cu oamenii. Inginerul-§ef it in%eiesese mai tirziu,. cu acea incetmeari de a percepe realitatea specifics omului singurac, n In timpul ploilor, cind la sfir§itul sapt5.minii constata, dupai grafice, intirzieri importante, §tund ca nici o intirziere nu putea . admisa §i socotind absurda speran;a de a recuperata, incepuse sal se teams ca pins la prirrivarI vasele n-au sal fie Bata. Dar chiar in acel timp, prin ceea ce firea lui avea romantic, nu se desolidarizase de stradania ob§teasei. Oricare ar fi fost rezultatul, socotea ca incercarea nu era zadarnica §i, raportata la un alt ci§tig, pierderea, privita intr-o perspectival larg5., raiminea fare 483
importanya. Se pierdeau doua, patru, case, poate chiar mai multe din cele zece slepuri — raiminea in schimb un sander si-o echipa incercata in focul cel mai aspru. Cu acest sentiment venise in mijlocul oamenilor, abia ridicat de pe board, hotrit sa ramina cu ei pina la urma, chiar daca intre timp isi forma un inlocuitor pe care sa se bizuie ; pe linga contribu%ia tehnica, simcea datoria unei contribucii sentimentale... Iar acum, dupa primele ore petrecute in vijelia calei, pe care o simcea mai rar inainte, se trezise in el o alt5. convingere ; strigatele oamenilor, glumele, voia bung, dup5, ce trecusera printr-o incercare grea, ii redasera speranya izbinzii depline, si fiinva lui se schimbase cu totul din clipa aceea ; nu mai avea, fa0 de muncitori, solidaritatea eleganta" si melancolica a celui care iimine cu invinsii pida la urma, ci solidaritatea robust, eroia triumfara a invingaltorilor. Pentru el, care nu fusese niciodata invinga'tor, aceasta stare, necunoscuta, surprinztoare, insemna nasterea tirzie la o viga noua. daca nu-i mai r5mineau decit puvini ani trliasc, era tulburat de gindul ca viga ii oferea o prelungire nesperata, in clipa cind socotea ca isi incheiase socotelile cu lumea. Sentimentul amar al ratarii, purtat cu el aproape de la inceputul carierei, disparuse intr-o or si, cu toata oboseala, cu toatal slabiciunea care-i faicea mersul sovaitor, in suflet se simcea tinar. $i-abia acum vedea, cu o triste%e molcoma, cad tinerecea lui adevrata fusese Maistrul Golgota nu-i imelegea tcerea. — Domnule inginer, zise, luind un ton confiden%ial, tot ce v-am spus ramine intre noi ; daca nu v-as fi cunoscut, nu deschideam .gura. — Dumneata ma cunosti pe mine ? — Apal sigur, nu sinte%i in santier de o zi-doua ! Dutchievici vru sa'-1 mai intrebe ceva, pe urrdi renunca : si-asa isi carcase firea. Convorbirea aceasta, chiar neprelungital, i se pa'rea o degradare. Totusi se stadpini si zise, cu tot calmul : — Ascult5., Golgota, Orerea mea, tot asa, intre noi, dar o data pentru totdeauna : de azi inainte sa nu-mi mai dai bun5. ziva ! $i-acum, iesi afara ! Maistrul incerei sa./-1 infrunte ; schimbd tonul : — Tovar'ise inginer, nu va pune%i cu mine ! — Jesi afar ! Pe urrna'. incepuii sal vina oameni, si pin seara Dutchievici nu mai avu oclihn5. ; o serie de table, la consolele slepurilor, .nu se la trasaj ies erori care potriveau — aici formele shit capricioase, 484
de obicei nu se rezolva altfel decit prin tatonare. Marchidan, cu tot zelul lui, nu se str5.cluise, sau nu avusese timp, sau nu-i daduse prin minte sa caute o metoc15, de proiectare mai buns. Pentru lucrul in serie era indispensabira, dar nici Dutchievici nu cautase o solu;ie, fiindc5. nu se izbise de ea pin5'. acuma. La un vas, chiar daca nu din cele mai mari, cum erau aceste §lepuri de o mie de tone, detaliile de construcvie sint cu miile, cu toata) forma simpla sub care ele se inflvi§eaza1 la urma. Acum constata ca lucrul nu fusese prega.tit in aka fel ca sa nu frineze ritmul echipelor de montaj, dar greu ar fi Osit cuiva vreo vina ; nu se lucra niaierea cu aceasta repeziciune. Din 0.cate, problema nu se mai putea rezolva radical acum ; o data incepufa o acciune nu trebuie sa schimbi planul pe drum. serviciul tehnic, condus de el, raiminea in urma muncitorilor... SimOmintul acesta 11 apa'ss./ multa, vreme. prin ateMatei, care jum5.tate din zi petrecu pe liere, nu veni vorbeasca decit o data, inaintea prinzului : — La ora unu ave%i ma r ina la dispozicie, sa va cluca §i sa vas aduca inapoi de acasa. — Mul%umesc, dar am sa ramin aici, cel puvin — Si cum facevi cu masa ? — De ani de zile main/Inc numai dimineaca seara ; la print nu beau decit un ceai, pe care mi 1-am adus in termos. — Nu daea-i un obicei bun. — Pentru poate 61. nu ; eu am limas cu el de pe vremea cind eram student §i... Da, cred ca trebuia sa fac economie. eu — Daca vre%i, vi s-ar putea amnia masa la cantina ; maininc aici, mincarea este uneori foarte schim— Nu ; daca vreli sa ma simt bine, nu incercaci vrea sa sta'm de vorba ; am de bavi obiceiurile... Diseara la base facut propuneri. Seara la base, pe masuta dintre fotolii, in locul coniacului pe care in ultima vreme Dutchievici it refuza fIra explica%ie, aburea o cea§cal mare de ceai, risipinduii aroma in tot biroul. — Azi n-a fast prea frig, dar o ba'utura fierbinte o sa va faca bine. — Mulcumesc ; de altfel aceasta era §i prima mea propunere. Pentru zilele de viscol ger, care pot sa vina oricind de acum incolo, trebuie sa li se asigure ceai fierbinte muncitorilor de pe call. — De acord ; am sa dau dispozi%ii. 485
— De obicei, urma Dutchievici, in toate santierele se inceteaza lucrul pe viscol sau pe ger mare ; in orice caz, nituitul de la minus cinci grade in jos nu este ing5.duit de norme. Noi sintem in situaOa de a merge obligatoriu inainte, oricare ar fi vremea. — Asta s-a stabilit de la inceput ; stiu toti oamenii ! — Da ; insa lucrul trebuie organizat in asa fel, incit pe ger sal se facal numai opera;iunile preliminarii, montatul tablelOr $i alezatul gaurilor, iar la nituit sa se procedeze prin eforturi concentrate, in orele de la prinz, cind creste temperatura. In plus, propun sa se confec;ioneze panouri de lemn, transportabile, care sa se poata monta cu repeziciune unde ar fi nevoie ; la adapostul lor, temperatura mai creste cu citeva grade, iar pe viscol... — $tiu ! Se vor pune in lucru chiar miine. — Sa se confectioneze cosuri de fier in • care sa arda carbuni si care sa se aseze in locuri cit mai dese pe caU... Pe linga ceai fierbinte, sa se dea muncitorilor, intre mese, o gustare substantiala, indeobste graisimi, de pila slanina prajita, ca sa fie si cala ; celor mai multi le place sMnina. — $i mie ! Dutchievicisovaq putin si continua cu oarecare stinjenire : — Ar fi bine ca acestea sa nu fie puse in socoteala muncitorilor. Cred ca direc;ia va gasi un fond, de unde Matei it intrerupse : — Ii si are ! Multumesc pentru propuneri ; cred ca tovara'sui pislari si Con%u s-a si gindit la cite ceva. A adus, de de pinza impermeabiri, imblainite. — Tocmai vroiam sa va pomenesc de ele ; dar totul trebuie pregaitit si organizat in asa fel, incit sa intre in functiune imediat ce va fi nevoie. Matei it privi lung, apoi incepu sa — Tovara'se Dutchievici, ma bucur sa constat ca vocabularele noastre sint foarte asern5n5,toare ! — Vocabularele ? — Daca ati uitat, cu atit mai bine !... $i-acum, in orice caz, folosi%i-va de marina ! Indat'a dupa.' convorbirea cu Dutchievici, maistrul Golgota iesise pe poarta, fara sa vesteasca pe rumen', si bause in circiuma de la tramvai, pins seara, luptindu-se in end cu dusmanii. Betie seai la ora case seara se si rece, fundd nu-si perdu capul respectindu-$i o anumifi hotrire : trebuia sa-1 intimpine momeasd, sa si-1 apropie, sa-1 pofteasca pe directorul tehnic, 486
la masa, sa1-1 awze lingI Antoaneta, bazindu-se ca ea va putea schimbe firea...Sau ,s1-1 puns mina in piept §i spuna : „AscultI, tovaralw, cu mine sI nu faci pe nebunul !"... Sau sa nu-i spun nimic, ci dea un pumn in mIsele, knock-out, trintindu-1 in ari;til drumului. cla'deau Intilnea muncitori, mergind repede spre tramvai bung seara, fara sa observe, in intuneric, chipul lui inralit de 1D'utural. Cite unul se oprea, avea spun o vorEa : — Nene Atanasie... rari cotinua drumul, cu Golgota it cla.dea in laIturi siguri, ca de santinela. Aproape de antier se opri, atepta, se intoarse ping la tramvai, tragind cu ochiul in urrna... A4a patrulI ping la o ora tirzie, inca nehotai.rit asupra felului cum trebuia sa se desloare scena. La un timp, intilni maina antierului, care it orbi cu farurile ; n-avea de unde sa tie cine era iria'untru : directorul, Ilie Con%u, sau Mititelu ? „Ce-o sal mai merge%i voi pe jos, fra%ilor, cind v-o veni ziva ! V-ati boierit, las' c-o sa v5.1 vindec eu de boierie !" Afla abia cind maina se intoarse ; in timp ce portarul deschidea poarta, it interoga pe gofer : — Unde-ai fost, Alexe ? — In ora§. — Pe cine-ai dus ? — Pe tovar54u1 inginer Dutchievici. Il pierduse ; pocni din malsele. — Ia fa stinga-mprejur, sa ma duci pe mine ! N-avea nici un zor, nu §tia unde sa se duca, nu-1 atepta nimeni, dar turba clacI nu se urca in maina. Pe drum, cit era intuneric, scuipa fara zgomot, intii pe covorawl de la picioare, .apoi pe canapea, unde. se rafalau boierii ; ar fi flcut §i altceva, mai cu seams ca. sim%ea nevoia, ca dupa ba'utura, dar ii fu teams ca-1 simte oferul. Cobori in centru, trecu prin fata cafenelei ; Dutchievici nu era ina'.untru, deli ar fi fost ora. Trecu prin fata casei lui, vaizu lumina in spatele jaluzelelor ; vru sa arunce cu un bolovan — se ra'zgindi, putea sal-1 vada lumea, un geam spart nu-i o ralzbunare. Aiunse acasa pe la unsprezece, treaz pe deplin, insa duhnind a bautura. Antoaneta nu-i cunoscuse aceasta meteahnI ; bIrbatul se schimbase de citeva zile... — Nu te-ai intilnit cu domnul Staicu ? Te-a a§teptat pinI acuma. 487
— Ei, ai dracului ! Parc-a%i avea radar, sa ma simtiti de departe ! Pleac5, tocmai la vreme ! — Atanasie ! — Ia slabqte-ma cu giugiuleala ! Treci la masa scrie ! Femeia se supuse, mulvumita ca scapa de scarmaneara. $tia despre ce-i vorba. Lua hirtie ascucit creionul, ca o coririca silitoare. Nu folosea toc cerneala — peni%a tradeaza mai wor scrisul omului. Maistrul Golgota incepu sa dicteze, plimbindu-se prin odaie : „Tovaraw redactor, sint o funccionara modesta la antierul naval Victoria. Muncesc de dimineava pins seara, ca sa chtig o piine contribui cu puterile mele la inflorirea Patriei noastre, Republica Populara Romana. Dar mi se umple inima de revolts cind vaid ca, in ochii nomi, femei cinstite muncitoare, mame de familie, tovaraiwl director 4i face mendrele cu o ramaicaj rwinoasa a lumii burgheze..." In continuare maistrul Golgota facu biografia Anei Odeta in cuvinte grosolane insultatoare. „Aceasta situa%ie care contravine moralei proletare se petrece flea rwine in ochii muncitorilor, am adus-o la cunNtin0 ziarului local Viaca Noua, in doua rinduri, fiindca am socotit cal imi fac datoria, dar flra nici un rezultat. Ziarul nu a Osit cu cale sa faca.' nimic ; a publicat un articol despre coresponden;ii voluntari din intreprinderi, spunind ca orice corespondenva va fi bine primita,, dar ca sesizrile anonime nu se vor lua in considergie... Tovar5.w redactor, ma adresez dumneavoastri, ziarul central al partidului, care yeva spun 61 daci semnal la toate ziarele din vara, n-o gheaci osteneala sa scrie nimeni adevarul, fiindca fiecare se teme. ve%i constata ca reclamafaceci un drum, sau trimite%i pe cineva %ia mea nu cuprinde nici pe jumatate din ceea ce tie toata lumea. Daca nu, nemul%umirea noastra, a muncitorilor, are sa creasca inluaci masuri n-are sa fie bine. Noi cerem sa constataci tr-una ca sa se termine °data' cu dezmAul, fiindca nu mai sintem pe vremea patronilor..." varMaistrul Golgota flcu o pauza — parea nemultumit, sase toata fierea, dar socotea ca nu e bine sa se citeasca printre rinduri o ranchiuna personals. Dupa ce pocni de citeva on din masele, se opri in fa;a mesei privi hirtia. — Scrie : „Traiasca Republica Populara Romana !" Iscalqte : „O funccionara cinstita de la antierul naval Victoria"... Pune-o in plic... Ia alt5. hirtie ! 488
— Inca una ? ! nu bats la ochi, Atanasie ! Chiar si la posts pot sal bage de seams. — Tu asculta ce-si spun eu si scrie : „Tovara'si..." In seara aceea, maistrul Golgota era in mare verva epistolara. Pe Antoaneta incepuri s-o usture degetele care %ineau creionul ; mai scrisese si alts data, de doua', de trei on pe luna. De data asta, plingerile anonime se acural teanc : sapte. La comitetul judecean de partid („santierul se duce de riO, si tovaeisul director Matei Mironescu, pe linga nepricepere, neglijen0, aroganO, pe linga aerele pe care $i le da, mai are $i un 0.cat gray, tovalisi..."). La Controlul de Stat („cu ce bani si in ce scop s-au cumpIrat cincizeci (! ?) de sticle de co niac ? Acesta este rostul fondului directorial ? Noi, muncitorii, ce sa' spunem atunci, tovari.si ?..."). La minister („de ce, cind, in ce imprejutiri si-a fa'cut inginerul Dutchievici Adrian studiile in Germania ? Sintem datori sal fim vigilen%i, tovara"si, fiindca altfel dusmanii poporului..."). Ultima scrisoare ins` nu era anonim'i • semna Iancu Alexe, sofer la santierul naval Victoria, si gi suia astfel : „Va rog sa cercerta%i cine foloseste marina santierului, la ce ore 5i pentru ce drumuri. Vreau sa fiu chemat la cercet5si si s'a spun adeva'rul, ca sa se termine cu domnia bunului plac. Sint si eu muncitor si daca tovara'sul direcprogr.am, ca sa'-1 duc la domiciliu pe tor ma opreste peste orele tov. ing. Dutchievici, nu imeleg de ce nu 1-as duce pe toy. Arici, sau pe alcii, care muncesc mai mult si mai cu folos. Rog sa fiu cercetat de urgen0 si cu asprime..." Plicuri felurite : albe, albastre, galbene ; adresele cu scris prefacut, cind drept, cind culcat, cind cu litere stingace de tipar. — Miine sa be pui la cutie, dar nu pe toate in acelasi loc. — $tiu. Terminind cu instruc%iunile, maistrul Golgota mai privi o data plicurile de pe mass, apoi se culc5. imimicat ; isi scoase doar cizmele, ca la lizboi. Nu era lini5tit, toat5. fiinca lui iiminea in alarms, gata sa se apere sau sa atace. Mai tirziu veni si Antoaneta lin0 el, in dmasa. decoltat ; tresIri speriat cind ii sirmi sinii mari apasindu-1 in spate.
C a la o demonstrgie meteorological., vremea iii arata pe lapoviO, termometrul sc5.zu dintr-o rind toate fe%ele. Dupa ploi data, intr-o singura noapte, de la plus trei, la minus douazeci cinci de grade. Venita pe neateptate, schimbarea de temperature galsi trupurile omenegi nepregtite fari apa.rare ; in primele ore ale dimine%ii, gerul fu insuportabil — activitatea pe care aproape paralizata. Interzis sal se bats un nit ast5.zi ! Se pregatqte materialul pentru zilele celelalte, se monteaza table, prinse provizoriu in uruburi, se alezeaza gaurile — in cazangerie se asambleaza piesele care pot fi apoi transportate. Nu adia vintul, nu clintea nici o ramural. Dun'irea curgea la vale vinalta, valurile parca.' se uitau in urmal, cuprinse de groaza. La apte un sfert se aprinsera carbuni in cowri de fier, rate printre tachelaje... La zece, fetele de la cantina , infofolite ca eschimoasele, numai cu ochii afar din broboade, venire cu tadvi fumeginde, aducind muncitorilor sladnina fiarea — nu in batjocural., ci dupe regulile bueatarilor, cu piper, cu foi de dafin. Pine s-o iei, s-o duci la gura, era ingheTata. Piinea, s-o farimi cu ciocanul ; in alictuirea ei pufoasal se yedeau limpede cristale albe ; de ce n-o fi aka pe rad coreasca stomacul ? Patru cazane de ceai scoteau aburi in cele patru col%uri ale calei, ca n4te locomotive deraiate. Veneai, puneai cana sub robinet cimea ape flared' ! Dupai trei o simceai rece. — Ia uite colea, frate-miu ! 490
Te uitai si nu-vi venea a crede. Ultima inghivitued ingheva in ceased. — Cite grade or fi, mai fravilor ? — Uite termometrul colea ; ieftin, numai douazeci si sase de grade ! Alcoolul albastru din termometru mai avea doar dou'a degete pins la rdiciulia de la baza-. asa acum, ce-o fi cind coboara la pa— Mal tovarasi, truzeci, on mai departe ? — Asa ceva nu se pomeneste in Sara noastra. — Dar in alte ? Acolo nu traiesc tot oameni ? — Sint deprinsi ; au altfel de singe. — Am chit intr-o carte ca unii au intilnit, la pol, geruri de minus optzeci de grade. — Asa e ! Cind rasufli, daca nu esti cu bagare de searna' iii craps pieptul. — Cum sa crape ? — Uite-asa, cum crapI sticla cu apa. — Ma, oameni buni, dar mai vorbivi si de altele ! Spune%i mai bine cum e la ecuator, prin Odle calde. — Aolied, de ce nu m-a n'scut mama in Africa ? — Vezi-vi de treaba ! Tot mai bine prin parvile noastre ; si iarna, si var, si flori, si za-pada- — de toate ! — 0 fi, da cum e azi, un ceas numai sa stai afara, to faci vurvur de gheava ! — Ei ho, ca n-o s-o vie asa tot anul ! — Topor zicea ca o sa avem o iarna — Care Topor ? Al nostru ? — Nu, ala care face vremea la radio. — Daca a zis'el asa... — Asa e ! Sa stii cal le nimereste ! — Cum le nimereste, ma, ca mie mi-au inghevat si ficavii ? — Ei, se mai intimpla. Poate la Bucuresti o fi cald, s-o plimba lumea in haidi. — Pe dracu !... — Cind eram la Paris, prin '27... — Care esti ala, ma, cu Parisu ? — Socrate ! Ia uitavi-va la el cum ii tremura coatele ! — Tremur dinadins ; faced si voi la fel, sa vede;i cum vi se incalzesc oasele ! Asta am inva%at de la unul care fusese multi ani in Alaska — negustor de blanuri ; sase luni pe an dormea. in zapada. 491
Socrate era marinar, f5ra vapor, din cei plasa%i de sindicat pe la santierele navale, in 1944. Intii lucrase cu rascheta si cu pensula. Om istec si cu ceva stiin0 de carte, decit ca nu-1 mai ;ineau balamalele : patruzeci si opt de am, virsta inamtata pentru unul care dus din greu viava. Acum era normator, acuse trei luni scoala, umbla cu servieta, iar buzunarul de la piept ii era ornat de case creioane colorate. I se mai zicea si Gogoas'a. — Cind eram la Paris... — Cu ce-ai ajuns acolo ? — Cu trenul. — In excursie ? — Nu, la studii superioare. $ase luni am prevestit vremea la o gazet, adica aceam buletinul meteorologic, la cel mai mare ziar din Fran%a, „Le matin", cum ar fi la not „Universul". Daca azi ploua, scriam pentru miine „vreme instabiU". Daca era soare, scriam : „Zi senma.1 ". Din zece buletine, opt se nimereau intocmai. „Strasinic !" zicea toata lumea. Cind o scrinteam, aveam apal.rare : „Mda, s-a produs un decalaj de douaizeci si patru de ore. Nu mai ploua, dar a plouat toata sapta.mina". — „Asa e !..." Peste doual luni ma chemau la toate ziarele, oferte peste oferte, la redac;ie veneau scrisori cu miile. Nu va mai spun, m-am pomenit cu directorul meteorologiei, un profesor cu barbs. S-a uitat la mine, nu-i venea sa- cread'a : „Cum faci, tovarase ? Adica, domnule !"... Am ridicat din umeri. „Ciudat ! zice franvuzul. Noi avem o re%ea imensa, un aparat de dou` miff de oameni, pronosticurile noastre nu se realizeaza decit intr-o proporcie de treizeci la sued' !" — „A, p5.11 o sa se realizeze sapstaff atunci, zic eu, daci-le de-a-ndoaselea, tezeci. la suta ! E o diferenv5., colega ! Nu, mul;umesc, nu-mi datora%i nimic pentru consulta;ie !" Nu ridea nimeni, oamenii aveau facile inghevate, iar povestitorul dirdiva de se auzea cum ii pocnesc ligamentele. — Daca to pricepi, spune cum o sa fie vremea miine ? — Ger, tovarise ! Vreme anapoda ! La Turnu-Severin erau numai cinci grade sub zero, in Ungaria ploi torenciale, in Germania z'ipacM de un metru jumatate, cu ger de minus treizeci de grade — Duna'rea le ra'bda pe toate. In prima zi,- muncitorii de afar se chinuiau o jumkate de or la lucru, apoi se stringeau in jurul focurilor, cu pielea obrazului alba, cu lacrimile irighevate in ochi, cu degetele in manusi, vreascuri. In . incallzeau pe o parte, le degera alta. Cite time ce drbunii 492
unii, mai slabi, cuprinsi de descurajare, fugeau la cazangerie, dar nu puteau sa stea acolo cu orele — nu le fIcea nimeni treaba afari, Usata in p5rasire. Era ger si-n ateliere ; sobele de fier, cu burlane lungi atirnate de tavan, duduiau, dar c5.1dura nu se ducea departe. La sala de trasaj, respiraTia oamenilor se prefacea in gheaTa, ca niste pete albe, cristalizate, pe planseta care, cu receaua ei de linii curbe si elansate, mai lucioasa ca niciodat, semaina cu un patinoar invaluit in ceTuri reci si viscoase. Chiar si-n birouri se simcea genii ; cerneala din calinri devenise cleioasa, clapele masinilor de scris se miscau grew, frinate de uleiul ingrosat ; funcTionarii lucrau cu ma'nusi in miini, cu paltoanele in spinare ; fumul de tutun nu se mai ridica la tavan, se aseza pe dusumele, in straturi ; gheaca de pe geamuri, groasa de un deget, lasa sa.' intre inaluntru o lumin5 nelimpede, cenusie-albastii. Pins pe la zece, maistrul Golgota, care venise mult dupa ora sapte, inspects santierul incepind cu birourile : deschise usile cu brutalitate, arunca inauntru priviri fioroase, fara sa zica buns ziva, nici sa arate ce caut5.. In ultimul timp, cam du0 intimplarea nenorocit5. cu Marchidan, umbla iltalcit de colo pins colo. Sas fi fost mustrare de cuget ?... Sa i se fi sfirsit rndarea ?... In sine Ostra credin%a ca prThusirea tot are sa se intimple ; nu-i raiminea decit pregateasca terenul si sa se acing. Dar ceva in sufletul lui nu mai st5.tea pe temelii bune, si de-aici, nervii incepeau tremure, alungindu-i linistea peste peste noapte, somnul. La inceput, luase ca doctorie rachiul ; fusese bun, o zi, doua, pe urma, ii marise zdruncinatura. Umbla prin sander si-i s5.rea ;andara din te miri ce, se rastea la oameni, be smucea ciocanul din mina, sa be arate el meseria, ii bruftuluia chiar si pe prikeni, uitund ca si-i icrescuse ca aiba lin0 el, la orke nevoie ; inginerului Staicu nu-i mai zicea „ffiul meu", nici „Wie" ; era un amor%it, se temea de Dutchievici, mototolul ! $i trecerea lui la minister, si fagaduielile ? Le vazuse astI-toamn5. ! In fiecare zi astepta sa vina o nenorocire, sa se rup5, cablurile macaralei, si tablele sa cacri in capul oamenilor. „N-aTi luat masuri de proteccie, criminalilor ! Ia uita%i-va, de cute on nu v-am pus in vedere, cautaTi, scrie negru pe alb, pe hirtie !!!" Sa is foc hala veche a cazangeriei ; umblau scinteile in trombe, pe sub dpriorii afumaTi sa te 'min ca nu s-au aprins pins acuma... Sal se prabuseasei zidurile, sa vie un cutremur, o ralzmerifl, sa rabufneasca o furie, on o molima, ccuma, holera, s-o aduca vapoarele. 493
Oamenii munceau, de parel ar fi fost antierul lor, mai faceau glume, tablele se montau cu zecile, niturile se bateau cu miile, in cazangeria noua se sudau cuplurile motonavei — cind le-o lua macaraua le-o imira pe card', zici ca nu-i treada omeneasca, ci minune. Ei, ajunge, ajunge, nebunilor ! In ziva aceea, plecind de acasa, de la caldur5., simvi .61 e ger, dadu seama de puterea lui decit in timpul scirvliau castanii, dar drumului. Lume pucina, infofolita, sirmele pe sus in velite in chiici, colo, cite o cioara incremeniia, celelalte ascunse — unde se adapostesc .ciorile cind be rad,zbqte gerul ? — nu le mai vede nimeni ! Fluierul vaporului, in port, fisiie lung, icnqte, se ineaa tremura, geme, plinge, pins sa scoata urn sunet. 0 vrabie galbejita incearca, sa dizloce cu ciocul firul de pleava., ovaz nedigerat, dintr-o balega de dura ca fonta cal, inghecata in mijlocul caldarimului, inerta cenusie... Pina', la tramvai, urechile, f5.1ra nici o a*are, incepuseli simci usturime, durere ciuie. Pe drum be lua in miini ascucita, adinca, duandu-se pe lira spinalrii in jos, la picioare. pavit, tovarae prqedinte ? it intreba portarul, du— cinduii mina la guzi, speriat, gata sa rida. — Ce sa pa'.cesc, ma ? Ce to uivi aka la mine ? — Urechile ! Maistrul Golgota iii duse mina la urechi, nu be sim6 ca pe urechile lui, ci ca pe doua zgirciuri straine, mai-mai sa nu-i incapa in palme. Da'Au fuga la infirmerie, se uit'a in oglina nu se mai recunoscu : urechile ii crqteau vazind cu ochii, aproape lubric, schimdesfigurat pentru bindu-i fizionomia. II cuprinse spaima ca.' va totdeauna, cu urechi ide m5.gar, ca in povestea cu mincinosul pedepsit de zinc. incelese : avea degeraitura — nu sim%ea nimic, unde punea degetul ralminea pats alba, singele fugea, lasind carnea sa moara, arim5.1 cu fairimai. Se sperie, o frica superstivioasa ii cuprinse inima daca era o pedeapsa venifa din ceruri ? — Ce fac, tovarW ? intreba in panical. Au sa.' cada, ramin fara.' urechi, ca neoamenii. ; era o degerItura de gradul intii, nu rasa Infirmiera urme. Ii puse vaselina camforata. — Pin miine nu mai ave%i nimic, poate au sa se cojeascal peste citeva zile ; dar sa.' staci la caldura. 0 data ce-i trecuse spaima, maistrul socoti sa traga numaiabdecit folos din aceasta. intimplare — sa-si arate eroismul negacia in faca muncitorilor, chiar a direcciunii. 494
— Eu sint om sa stau la caldura ?! multi, infuriindu-se far5 pricing. Du-te la magazie cere o caciulai ! Erau caduli cu clape, pentru muncitorii de pe cala. Astfel protejat, mocnind o furie pe care n-ar fi inceles-o nimeni — impotriva cui, din ce pricing ? — porni sa inspecteze antierul. Oamenii lucrau cam cu frina ; iii inn.u§eau sufeiinta, stateau la datorie, dar oricita voinca ar fi avut, nu puteau indura gerul, le inghetau uneltele in mina. Maistrul Golgota merse la telefon, vorbi in cineva locuri, apoi aduna' comitetul de intreprindere — discu%ie, in• dou5 cuvinte, iii spuse hotarirea : in asemenea conditii lucrul nu putea sas continue. — Cum adic5., tovar'Ae Golgota ? — Cum am spus ! Nici un om pe caM ! Acasa" toatai lumea, la calclur ! Erau aduna%i unsprezece in§i, din treisprezece, civi nurn5.ra comitetul de intreprindere. $apte din ei 6cura — ar5tar5 impotrivire ; erau §i ei praipaiditi de frig, dar nu intelegeau cum poate veni cineva cu o asemenea hotairire. — Sa mergem sa discutrn la direc%iune ! zise Firicel, timplarul, cel mai tina'r. — Directiunea n-are nici un amestec ; numai sindicatul iii spune cuvintul, cind e vorba de viata muncitorilor ! — Nu-i aka, tovara* Golgota ! Oamenii luat un angaindemne sprijine, ca sfl Oda. jament, sindicatul trebuie — Am telefonat adineaori ; nu se lucreaza la nici un antier, nu-i nicaleri picior de om afati. — Chiar dacai ar fi a§a, ce ne privqte pe noi ? Maicar s5-i intrebam pe oameni, sa vedem ce crede fiecare ! — Aici nu-i pe ce crede fiecare ; ei Qr crede or vrea multe ; datoria noastra" este sa'-i ferim, apair5m, ca daca i-o pr4a"di gerul, cine o sal mai lucreze miine, cind s-o imblinzi vremea ? Mai tovar'Ai, voi nu intelegeti ca sint ra%iuni superioare ? Daca direc%iunea vrea s5 nenoroceasca lumea, ca acopere noi n-avem voie sa stam cu miinile in sin, noi reprezentam muncitorii. Maine, poimiine, direcviunea poate sa flu mai fie, dar muncitorii ramin, pe ei se bizuie antierul. Citiva aprobara, cam cu indoiala1. — Ada e ! Dar tot trebuie sai vorbim cu direc%iunea ! — Duceti-va la diregiune, va privqte ! Eu imi fac datoria ! 495
Lipsindu-se de consimvadmintul celorlal;i, maistrul Golgota claidu
sa piece, hot5.rit sa ordone incetarea lucrului pe cala, cu putere de la sine. Firicel ii taie drumul — aveau aceea4i. statud. — Stai aici ! Ai vorbit numai dumneata, mai au §i al%ii un cuvint de spus. Ori nu-vi dai seama ca faci anarhie ? — Anarhie, eu, fiindca ap‘ar muncitorii ?! $terge-te la nas, mucosule, chid stai de vorba cu mine ! Tinarul timplar ridica mina, dar ceilalvi it oprira. Golgota v5zu ro§u in fava. — Ridici mina ? Ui%i ca eu to-am luat in comitet ? Eu to-am falcut om ! — Om m-au flcut alvii ! — Apoi lass, ca om vedea ce om au facut alia din tine ! Da-te la o parte, nu-mi vine drumul ! Intervenira mai multe glasuri : — Stai, ma, tovara'§e Atanasie, sa sfir§im vorba in Ce vrei dumneata nu se poate, §i pace buns. — A§a ?! V-a%i unit to%i impotriva muncitorilor ?! — Muncitori sintem §i not ! — Daca sintevi muncitori, fivi aUturi de muncitori, nu de direcviune ! — Dar direc;iunea a cui e ? izbucni Firicel, cu minie. Dac-ai fi dumneata director ce-ai zice acuma ? Maistrul Golgota se imblinzi ca prin minune. Pe chipul lui, invinevit de ger de furie, se ivi un rinjet ; urechile, amor;ite pin5 atunci, incepuli sai simta calciura d-aia v-am chemat, ca sa — Ada e ! To%i sintem muncitori, incune satuim cum sa dam o mina de ajutor muncitorilor, raAm, sa invinga gerul. Hai, spune%i, cum sa facem ca sa mearga treaba bine ?! — Pai sa ne ruga'm 1ui Dumnezeu sa vin calclura ! — Haide, mai Firicel, 1as'i gluma ! Ti-am spus o vorba cam n-o pune la anima ! Tu §tii ca in la tine. Haide, tovaxii, fiecare la datorie, in linia intii, in mijlocul muncitorilor ! Membrii comitetului de intreprindere se impri§tiara, cu desturi nedumerire. Dtac`i s-ar fi uitat la ceas, ar fi v'azut ca lipsisera de la lucru, de poman5, aproape o ors. Gerul crescu peste ziva. Dupa" primul soc, care ii prinsese urechile de dimineav5., GOlgota it infruntal cu fhie — avea in el puteri cind nu ar fi fost ale lui, ci ale du§manilor. care it chinuiau ca RImase pe cal pins iseara, mergin'd de la o echipa la alta, incurajind 496
oamenii, indemnindu-i, cu un zel si o voiosie care nu-i stateau bine si nu se potriveau imprejuraxii : de pe la ceasul unsprezece inainte, toate glumele inghecasera o dat5. cu inimile din piepturi si cu singele din vine. S-ar fi spus ca oamenii tralau pe datorie, in contul unor zile viitoare. Dar sfatul, si indemnul, si vorbele de imharbtare ale sefului de card' se auzeau pretutindeni : — Un ceai fierbinte, baie%i, haide, ca duduie cazanul ! $i fuga inapoi, ping nu va inghea0 bormasinile ! Asa cum venea indemnul si cum era tonul, se in%elegea ca el adusese ceai pe cala, prin grija lui clocotea cazanul. — Tovaralse Golgota, dea Dumnezeu sanatate ! ziceau unii. Ai avut o idee bun5, ! Veni .si Matei, in doua,rinduri, imbracat subvire, sa vac15, ce fac muncitorii. Nrea bine dispus, dar maistrul Golgota ti citea nelinistea sub veselia. fortat5 de pe figura'. „Intinde coarda, tovaraIse ! isi zicea in gind. Intinde-o tare, plesni si te-o lovi la moaca, sa to lase mut pentru totdeauna !" Ori'oit nu-1 suferea, Matei se bucura vada la datorie. Trebuia invinga antipatia, poate omul nu era rau, avea numai o fire zburlita, incolo putea sa fie cinstit, altfel n-ar. fi fost de partea lui atI is muncitori. Acum citva timp, Donos it el-incase cu asprime la sedinva de partid, pentru faptele care se snu, si, impotriva oricarei asmaistrul recunoscuse, pocait : pierduse doar drumul, incolo era trup si suflet aratun de partid. „Tovari.se Donos, imi pare rau ca nu mi-ai spus mai demult ! Am•atitea in minte siatitea as vrea sa facem pentru binele santierului, pentru muncitori si pentru popor, incit tremura inima in mine sa nu gresim..." Era greu sa nu-1 crezi si sa nu-1 ier;i — se ridicasera glasuri pentru el. „Bine, tovar4e Golgota — ai grifa' ce faci in victor." Matei ii strinse mina, icu un zimbet invepenit de ger. — Cum merge, tovarae Golgota ? — Greu, dar bine ! — Nu te-a inmuiat ? — Pe mine ? Eu, tovar5se director... Pins sa mai spurns o vorba ii Inghe;ara maselele. Dar se vinu bkrbat,, pina seara. La prinz nici nu se duse acasa, minca/ la cantina. Pe la ceasurile patru, termometrul arata minus douazeci si sapte de grade ; buletinul meteorologic anunta temperatura in scadere. La case, adunare de partid, la. cantina. ; ceilalvi muncitori se .indreptau spre poart, adusi de umeri, de pares ar avut saci. in spmare ; aerul Tit ma, li se lipeau si, pe asemenea ger, nici acasa nu putea 497
astepte mare caldura. Pornira pe sosea, spre tramvai, strinsi unii in al;ii, fIra vorba si farad glume. In spate era mai bine ; cei din fa01, infruntind aerul rece, it sim%eau paitrunzindu-le in ;east, ca in piftie. Din cind in cind, cite unul eaminea in urm`i $i altul ii lua locul, facind, flea o regula stability dinainte, rota%ia cocorilor. La tramvai era parca mai cald — doar o amaigire : lumina orasului, casele care, cind vii de pe cimp, te primesc cu prietenie. Unii mersera mai departe, ducindu-se parea in nestire, altii se risipira pe mIrginase, ciTiva se oprizi sa astepte tramvaiul ; un grup de vreo douadzeci de oameni intrara, ca $i cind ar fi fost vorbi%i, in circiuma lui Temistocle, unde de obicei nu aceau halts decit simEata si in zilele de chenzin5.. Ardea o soH de tuci in5.untru, fara putere, ghea%a tot astupa geamurile, dar oricum, era mai bine decit afaxi. Du0 zece minute, cu %uica fiarta in fafi, se dezmorTirad, deli Hutura n-avea tarie. — Ce Ilcusi, bre, domnule Temistocle ?! Macar cu gerul 1sta s-o fi Msat nebotezata ! — Boboteaza e abia peste trei 4taimini ! — Ma intreb unde mai gasesti apa ; cismeaua o \raid inghe%at5. Cismeaua de fonts, din faca circiumii, era moartai, impresuratal de gheaca, care se ducea, ca o albie, pins in rigola. — Dac5 One tot asa, ce ne facem, mai oameni, miine ? — Eu unul nu viu ! — CuM sa lipsesti flea invoire ? — Golgota s-a luptat sai lasam lucrul. — De unde stii ? — E, stie toat5. lumea ; dar pe tine ce te doare ? Stai la caldur5 ! — Caldurai ca aia ! Vino si to miine, sa vezi cum e ! — Las' cai n-o fi ca afaii ! In sala cea nou'al a cantinei era multal lumina, becuri stralucitoare, in schimb mai puTin5, caldur5. Nu se flcuser5 sobe de teracofa, nici nu se putea, flra cosun — avea sa fie calorifer, dar la vary ; se bagasera %evi in ziduri, lipseau radiatoarele — uzina. Trei sobe de tabla, cu burlanele scoase pe ferestre, dogoreau, fIcind sa transpire zidunle abia tencuite si sa iasa abur sub%ire ; nu-1 vedeai —ii simTeai patrunzind usor in m'clulare. Comunistii stateau strinsi pe linga sobe, fIra o ordine anume ; one avea ceva de spus spunea de la locul lui, nu era tribun'a. $i nimeni nu pairea mul%umit de sine. Venise pe neasteptate gerul, mai aspru decit la. inceputul onca'rei ierni, dup5 cite isi aminteau 498
trinii. Ce-avea sa se intimple mai tirziu, daei unii ovaiau de pe acum ? Tovare Golgota, e adevarat ra ai propus comitetului de Intreprindere sa hotarasea incetarea lucrului pe cala ? intreb'a Donos. Parea mai mic, it uscase gerul. Umbla tot in capul gol, cu vesta de piele, de parea nu i-ar fi dat mina s5.1i cumpere il mbrad ea'minte mai calduroasa. In loc de raspuns, maistrul Golgota iii scoase caciula. — Uite urechile mele, tovaraw ! Urechile erau albe umflate. Efectul nu fu intru totul cel ateptat ; fizionomia lui, mai degraba grotese, ii fa'cu pe unii sa rii6 in ciuda atmosferei sombre din sail. Maistrul Golgota nu avea aici decit un sprijinitor, Oreste, lansatorul ; ceilalvi se aflau acum acasa. — Eu am fost toata ziva intre oameni, le-am ridicat moralul, poate sa spuna tovar4u1 director ! Nu-i aka, tovaraw ? — Raspunde la intrebarea mea ! Ai adunat comitetul de intreprindere, azi la ora zece jumatate ? Sa nege ? Mai tovi din comitet erau aici, se uitau la el, nu putea prosteasc5,. — L-am adunat ! — In ce scop ? — Ca sa vedem ce-i de facut. Muncitorii ovalau, unii vroiau sa plece acasa. — $i-ai vrut sa'-i trimivi pe tovi, simplu ! Dumneata ui%i ce angajamente avem care-i datoria sindicatului ? ; pesemne anume pentru el facuse Donos Maistrul Golgota edinva chiar in seara aceasta. Era singur, ceilalvi depawau suta luindu-se unul dupa altul, aveau sa tabere pe el, sa-1 strings de bereziea : „Davi, tovar4i !", sau sa se gata. 1i raminea sa se supuna', roage : „Iertavi-ma !", cum mai facuse o Apai nu ! Daca stai mereu sa to loveasea, iii sparg capul ! — Care-i datoria sindicatului ?! Sindicatul este cureaua de transmisiune... Donos era nervos, it simvea cad vrea sa scape cu vorbe umflate ; opri, aspru : — Lass teoria, tovar4e Golgota ! — Ada va sa zica ! se n4usti maistrul. invA'atura- partidului dumneata o numqti teorie, in batjocurl. A%i auzit, tovarai ?!... $i daca nu vrei teorie, atunci sa vedem, care din not doi a facut mai mult astazi : dumneata, c-ai stat in cazangeria noua sudat nu 499
stiu ce, la niste coaste,. sau eu, c-am degerat afara, ajutindu-i pe oameni, ridicindu-le moralul, indemnindu-i : hai, ma fravilor ! Uitaci-va la urechile mele ! Parca adineaori ris, tovargsi ! Care-i datoria sindicatului ? Eu stiu mai bine, tovarase Donos, fiindc5. eu am organizat sindicatul, eu m-am luptat cu patronul pentru drepturile oamenilor. Ali uitat, tovarasi ? Care-i datoria sindicatului ? Sa termine slepurile ping la 15 februarie. Sindicatul le face, masa muncitorilor — si eu trebuie apa'T ! Da, am adunat comitetul, si-am intrebat : ce facem, tovara.'i ? Fiindca eu am datoria sa ma ingrijesc de sgnaitatea tovar5.silor. Asta face sindicatul ! Eu durninica nu ma duc la meci, merg pe la oameni, din cas5, in casa, si-i intreb : „Cum o duceci cu viaca, ce nevoi avevi, tovarasi ?" Asta-i sindicatul ! Oreste incepu sa aplaude, dar dupg doua batai din palme 11 oprira ceilal;i. Maistrul Golgota se uita vexat la oameni, apoi privirea i se opri asupra lui Matei si ameninOtoare, si acrl. — Eu pot sa spun multe, ce face sindicatul $i ce fac altii... Firicel, pe care Donos it chemase sa fie de fa0, it intrerupse, nemaiavind rThidare sa tac5, : — Ce-are de-a face meciul si altele cu activitatea santierului ? 0 data cu el Matei ridica brawl. to rog cuvintul ! — Tovara'se Donos, .0amenii cunosteau disciplina de partid, dar tot erau impresiona%i vkind ca directorul o respects ca oricare altul. — Tovara'si, zise acesta, haide sa nu mergem icu discuvia mai departe ! Din ce a spus maistrul Golgota am re;inut o afirmgie : datoria sindicatului este sa termine slepurile ping la 15 februarie. Asta trebuie sa ne intereseze : este %elul nostru imediat si grabnic, al santierului, zic eu, el nice al sindicatului — e totuna, are dreptate ! Lasa%i la o parte neinvelegerile ; daca ,maistrul Golgota a Ecut o greseala", s-o judecam, dar poate mai bine ar fi sa cinem seama de misiunea noastra. Atha timp cit se stra"duieste aUturi de not sa terminam vasele, eu ii spun : Bine, tovatise ! Se fIcu tacere : ochii tuturora trecura pe rind, de la Matei la Donos, apoi la Golgota, incalrcgi de mirare. Maistrul nu mai zise niarate mulcumirea. In afara de acea mic ; se aseza, ferindu-se incordare provocata de o situa%ie grav, pe chipul lui Matei se citeau inocenva si seninatate. $i Donos, dupa ce ramase citeva clipe tacut, probabil mocnind in sine, cu f alcile inclestate, it abandon5. pe Gol_ gota, nevoit sa socoteasca discu;ia incheiatal. — Tovara'si, zise, am vazut cit e de grea situacia. Astki, normele nu s-au indeplinit nicaieri pe cal5. ; cei mai mul%i au izbutit sa 500
faca abia juma'tate. N-a dezertat nimeni, muncitorii au infruntat gedegerIm §1 nu facem rul, dar nu cistigam nimic idaca stam afar treaba. Zilele sint numarate ; daca mai pierdem miine un ceas §i poimiine altul, nu le mai putem recupera niciodata. Asta este situgia ; starea vremii nu depinde de noi, §i calorifer pe cal' nu putem face. lucralm, chiar , daca" gerul are sal creasca. Dar .de lucrat trebuie Iat5. ce va ipropun :. acei dintre voi care lucreaz5. la cazangerie, la inlocuiasea iasa afara, imbinarea coastelor la suprastructuri pe cei mai slabi, sau mai virstnici. Nu sinte%i prea multi, numai cinciindemn pentru alcii. Cine exemplu sprezece, dar destul ca are ceva de spus la propunerea mea ? Primul care vru sa is cuvintul fu maistrul Golgota ; (15.du sa ridice mina, apoi se raizgindi : nu era bine sa se arate iar in lumina. $i-apoi, treaba lor, faca aka cum i-o duce capul ! Fu mulvumit sa aucla obiec%ia lui in gura altuia : — Se dezorganizeaz5.1 lucrul, tovara* Donos. Fiecare echip5. iii are rostul ei, nu e bine s-o muci de la un loc la altul... pe cei slabi — $tiu, tovara* Hristu, dar e mai afara. Comuni§tii, multi, pucini, trebuie sa fie in linia intii. — Mergem, ce sa mai lungim vorba ! ; unul singur, Antone, om de Se ridicara, incuviinfind, §i vreo patruzeci §i cinci de ani, tuns scurt §i cu faca nerasa, inch pielea capului sernna cu a obrazului, incarunvita si aspr5., ceru vole sa fie laisat deoparte. — Tovarase Donos si tovarasi, frumos ar fi sa, nu ma dau in f iindc5. nu m-am dat ruciodata §i, vorba aia, ar fi cum scrie in c5.11i. : unanimitate ! Dar am iqit din spital abia alaltaierim s'aritos ? — Am uitat ! it intrerupse Donos. Barem acum — Saln'atos ; numai c` trebuie sa ma palzesc, mai cu seam' pe pricepe sal zic : „Luati-val dupa mine, ie§i §i gerurile astea. ajunge iar la spital §i atunci, cum sad-i tovara§i !" Dar mi-e iau dupa mine pe ? pe urma 'socoti 4c-a flcut o glum' neizbutita, daca nu rideau §1 ceilal%i, §i se wz', ro§u sub ibarba Tepoas5,. — Mai mare primejdie decit gerul sint pentru noi cei care ce-or vrea sa pesarunca undi%a in apa tulbure, relua Donos. Nu cuiascaj, aici nu-i nimic de pescuit — sa se inteleag5. ! Altceva 'nu mai avem de discutat. Buna seara, tovara'§i ! Afar gerul prea ca se mai inmuiase — senza%ie falsa : termometrul coborise la minus dotazeci opt de grade. 501
Donos merse Cu Matei inspre poart5, tot in capul gol cu vesta de piele ; ai fi spus ca braveaz5. — De ce nu-vi pui ceva pe tine ? 0 sa te is dracu ! — Stau aproape. — Cred cad nu-i bine sa faci pe fachirul ! Sa nu creada oamenii ca... — $tii ceva ? izbucni Donos stind locului si privind la Matei cu severitate. Nu-mi da sfaturi ! Mi-ajunge cum te-ai dat batut asta-sears. — M-am dat batut ? Doi oameni trecura 13.2. alaturi ; ramasesera sa stings fecurile in sala de mese. Le scirviiau ibocancii, invepenivi scoarta. — Nu ;i-e frig, tovara'w Donos ? intreba unul, farad sa migoreze pasul. — Ai vazut ? zise Matei, pornind mai departe. Sa nu crezi ca te admira ! Ce inseamna 'fanfaronada asta ? — Miine am sad-mi pun cai.ciula daca iti inchipui ca de aceea nu merge treaba ! — Nu stiu din ce vi-a sarrit vandira ! — Mi-a sarit vandara ? Fiindca am avut sUbiciunea sa tac, sa ascult cum iei apararea lui Golgota ? — Nu i-am luat apairarea ; trecem printr-un moment greu si am socotit ca nu-i bine sa marim discordia. Acum nu ma intereseaza altceva decit faci datoria ; ce-i in capul lui o sa vedem altadata. — Sau mai degraba ai vrut sa-1 dai satisfactie Peste . arsura gerului, Matei 15i simvi obrazul dogorind, parca biciuit de o flacara. - Ce vrei sa spui ? — $tii foarte bine ! Ai luat cuvintul, ca sa nu teancaneascad — Nu inveleg, ce sa tiinckleasc ? privi aspru ; erau la doi pa5i de. Donos se opri poarta. — Ti-am mai spus o data ca daca vrei sa conduci, nu trebuie sa ai nimic vulnerabil ! Matei in%elese abia acum, isi aminti izbucnirea lui Golgota, vorbele lui agresive ; in clipele acelea nisi nu-i trecuse prin minte ca ar putea sa fie atacat, si nu intervenise ca sa se apere, ci ca sa .curme o situgie incordatl. In loc sa vibreze de revolts, zise, sapininclu-si glasul, nu si amaraciunea care-1 invadase : 502
— Donos, oare atit ne-am indepartat unul de altul, incit ma povi crede capabil de lasitate ? Neprimind nici un iispuns, iii apuca prietenul de bray trase spre poarta. — Haide, n-are rest sa inghevaim aici ! Te duci acasa ? — Da. conduse si intra" cu el, fIrai invita;ie. Cocos isi pregaitea cina, frigind o bucata de slaninal pe jaraticul din sob. ; aFituri, la un incalzitor electric fierbea ceainicul. Vazindu-1 pe Matei, se intuneca deodata ; nu spuse un cuvint, uitI de masa% isi imbra1 c5.1 ie5i pe usa, cu ostentavie. — Unde to duci ? it intreba Donos. — La moasa ! Avind alts preocupare, Matei nu cladidu prea multi importan0 plecarii lui precipitate. — Ce-i cu el ? intreba, intr-o doara. Donos lua vepusa de fier cu bucAile de slanina care sfiriiau pe jaratic $i o puse intr-o tai vica, pe mass. Parca Si in tacerea lui se citea ostenta%ie. • — Sirrtevi certa6 ? starui Matei. — Nu. — Atunci ce are ? — Nustiu, deocamdata. Se auzira pasi of are — nu erau pasii lui Cocos ; uncle putuse ss plece, noaptea, pe ger naprasnic ? Un om intra, strecurindu-se repede pe use, de parca ar fi pazit sa nu intre o data cu el altcineva — mtscare instinctiva : sa nu lase frigul in casa. Avea obrazul row de ger ; cind iii scoase caciula, fruntea se vazu alba, incit sau obrazul, sau fruntea pareau imprumutarte. — Ce-i, Firicel ? it intreba Donos. N-ai plecat acasa ? — Ba da, dar m-am intors... Buns seara, tovarase Mate.' ! — Ai ceva urgent ? continua gazda, observind o oarecare agita;ie in vorba noului venit. Acesta incline din cap. intilnit la tramvai cu Dimas, nu-1 5tii, mecanicul de pe Sfintu Andrei. Panait Lalachi s-a intors de la Bucuresti azi dupa-masa. — Pleacsa. Are actele. Donos inghi%i repede bucata de slanina pe care o tot mesteca ; o clips, dumicatul i se opri in git, floindu-1 sa se inroseasca. 503
— and pleaca ? — Zilele astea. — Bine ! Vorbim mime dimineafl. Dupa plecarea timplarului, Donos luI alta bucata de sra'.nin si isi reincepu mestecatul. — Tot mai crezi in povestea aia ? intrelA Matei. — Da... — La urma urmelor, s-ar putea sad ai dreptate. Dar eu, in locul tau, 1-as laisa dracului. Prea multa Htaie de cap pentru o seeaturaj, sau pentru un ,nevropat. Sa admitem cal pui mina pe el ; ceva ? — Poate ! — Ce ? — Am s5.-0. spun Ia o inghitituri de slainin ; e grozava ! — Bine, spune-mi cind vrei, dar vreau spun eu citeva cuvinte in seara asta ; de aceea am veniit incoace. Asculea, Donos, mie nu mi-e fric5, de Golgota si de nimeni altul. Nici prin minte nu mi-a trecut sa ma apar ; n-am de ce, constiinva mea e .curata% si to mai bine decit ai%ii. Pe mine ma intereseaz5, in primul rind munca santierului, si daca pentru asta ar trebui sa infrunt o mie de oameni ca Golgota, i-as infrunta pe toci deodata ; daca ar trebui sai-mi tai un bray, 1-as tia, ,daca ar trebui s51.-mi scot inima din piept, mi-as scoate-o. $i as face orice altceva ca sa terminalm vasele. Dar nu inveleg sad fac nimic zadarnic ! Iesi, trintind usa asa de tare, incit se zgilviirai perecii casei. Donos isi continua ginditor mestecatul... Curind Cocos se intoarse ; pesemne nu fusese departe, pindise pe-afar'a sa plece oaspetele pe care nu-1 asteptase. Nu spuse un cuvint, el, in sfirsit — prea si Donos nu-1 iscodi, dar in%elese deodata : vorbea muB lume, ca sa nu of le !
D
ups trei zile de ger, apdar, incepuli sa' curga sloiuri, nu de aici — veneau de ideparte, unde iarna se arkase mai timpurie mai riguroasa. Bombele atomice, aruncate in Pacific, ziceau unii, schimbasera vremea, o intorseseli de-a-ndoaselea. Se mai spunea in urma exploziilor, axa Omintului se mutase, ca in povestirile fantastice — la poli o sa fie cald, in schimb la ecuator au sa inghece apele. Sloiuri in decembrie se mai vaizusera', chiar mai devreme citeodata — nemaipomenit era insa ca, in ace14 timp, Duna'rea incepuse sa creasca. de na'valnice, Veneau blocuri atit de mari, de dese, de grele inch navigacia incetase. Se ridicau pontoanele, vapoarele, fluviul, pustiu, iii remorcherele iii cutau un ada'post in grabs, imbraca haina de iarna, ferfenivital dezolant. Un singur vas rama'sese in port, dar departe, la Malul Galben. Statea la chei, in dreptul antrepozitelor — Sfintu Andrei, barcazul lui Panait Lalachi, al carui pavilion grecesc, la pupa, atirna %eapan pe baston, cu faldurile inghe%ate. Echipajul, cinci oameni, inarmaci cu cangi, se lupta cu ghevurile, ziva noaptea. Panait Lalachi era gata de plecare, avea toate actele, iii straimutas'e bagajul pe bord, numai sa ridice ancora — cind venire aceasta calamitate. Era singur, iii trimisese grosul familiei de cu vati, if ateptau, nerncla'tori, in patrie, iar el za'bovea aici privind corbii care veneau cu sloiurile, aducind presimviri tot aka de negre pe cit le erau penele. Umbla intr-o tuba cenuie ca fierul, n-o leOda nici noaptea, dirdiia de frig in cabins, afumat de o sobi0 Cu petrol, at 505
carui miros i se Imbiba in haine, in pals, in piele, si mai adinc parca, pin'a in madulare. Nu se balrbierise de o saptamina, si o dat5. cu parul de pe abiaz ii crescusera 'pared' $i sprincenele, umbrindu-i mai mult ochii, infunclavi in orbitele ca indata ce se facea ziva, incepea sa colinde cheiul, tot uitindu-se in zarea Dunarii, asteptind sal se termine cosmarul, dar sloiurile si corbii curgeau intr-una. Pe urma se ducea la Telefoane, unde astepta mute ore, plimbindu-se prin hol, fralmintindu-si barbia, pins i se clIdeau legaturile : Orsova, Budapesta, Bratislava — Ce se aucle ? Cum e vremea ? 0 parte din timp si-o petrecea la Papazian — altundeva nu se putea duce, MI mai avea prieteni, isi ,desflcuse legaturile. Bea ceai cu rom, pahar dupa pahar, cu urechea la aparatul de radio, sa nu piarda buletinele meteorologice si cotele apelor Dunarii. Dupa o salptalminal, in Apus gerul se Inmuie, incepura ploi si lapovica, ca in noiembrie ; Duna'rea crestea, de parca ar fi fost primavara. Daca vremea vinea asa zece zile, se curacau sloiurile. La Orsoya, apele erau libere, pe urma se eliberaral si mai jos, la TurnuSeverin, la Calafat, spre Dar aici dainuia gerul — Panait Lalachi, in suba lui de culoarea fierului, colindind portul si strazile, semana cu corbii degeravi care continuau sa alunece la vale, pe bancurile de gheava, in calaitoria for sumbra si bizara, placizi la linavisare, dar mina%i pesemne si ei de un neastimpar, ,greu s5.-1 vacla si s5.-1 inveleaga omul. Pu%in timp inaintea Craciunului, sloiurile se iiriral ; o suta de kilometri mai sus, Dunarea era liberal, involburata si cenusie. Inima lui Panait Lalachi, strinsal parca si ea de ghe%uri pinI acuma, Incepu sa palpite, intre bucurie si chinuri. Dar nu, degeaba isi mai facea grip, oricum s-ar fi schimbat iar vremea, ii rIminea destul timp sa iasa in mare inainte de a se forma alte sloiuri. indatai incepura iultimele preg5.tiri de plecare, intrerupte la venirea gerului ; se imbarca matorina si petrol, in butoaie, apa, merinde, doi porci vii, ca pentru un echiipaj de o sued' de oameni ; armatorul isi cheltuia ultimii lei, nu mai avea ce face cu ei de arum Incolo. Apoi actele fu,ra vizate, la Capitanie, se fIcu revizia vamala, si un gralnicer fu postat in capul schelei. Panait Lalachi staruise sa aiba Bata toate formele, ca sa poata pleca nestingherit, la once ora, indata" ce s-ar fi dus primejdia sloiurilor. Dar in afara granicerului mai pindeau $i alcii barcazul, Inca dinaintea zilei cind incepusera pregatirile de plecare ; nu era un singur am, nimeni n-ar fi putut sta la pinda atita vreme — se schimbau 506
tainic, si locul de pinda, nestiut de nimeni, se afla in biroul magaziilor. Magazionerul, care ingaduia aceasta supraveghere si ajuta pastrarea tainei, un om de virsta imijlocie, in toata puterea ai fi zis, dupa infacisare, ii era cunoscut lui Firicel timplarul ; fusese si el meserias, dogar la fabrica de bere, dar din razboi venise invalid, Cu mai faca meseria. In un picior taiat de deasupra gleznei, neapt schimb, ochii ii ramaseser'i intregi si mintea agera, asa ca primise aceasta slujba, grija magaziilor. Biroul lui, o desp5rvitur'a de scinduri in magazia centra15., se afla la ultima dana, si pe fereastra care cladea spre Dunare se vedea tot icheiul. De peste doua saptamini, la acel geam staitea cineva de veghe intr-una, doi tineri din sander, tovarasi cu Firicel la atelierui postul in primire, fara de timpla'rie, venind la ore hotadrite Sa l simtI nimeni. Nimanui nu i se pairu ciudat ca becurile de pe stilpii de fontsa din fara magaziilor, dintre care, de la razboi, ardeau doar ici-colo cite unul, se aprinsera toate intr-o seara, luminind Dunarea ca de Ziva marinei. Acele lumini, revizuite ca din intimplare, ii i~ngaduiau omului de veghe sa vada tot ce se intimpla pe Sfintu Andrei si in preaima ; nimeni din ci;i se urcau pe punte nu putea ramine inebagat in seama, chiar daca ar fi foss ca vreunul sa vina din balei, sarind din sloi in sloi, ca pasarile iernii. Atit ca treceau zilele si nu se arata nimeni sa justifice aceasta pin& atit de stairuitoare ; doar Panait Lalachi, echipajul si slujbasii Cipitaniei sau vamii, poli%ia si granicerii. Firicel ii cinea in fiecare zi drumul lui Donos, raportindu-i lipsa de roade a pindei. Nici unul din ei nu era sigur ca avea sa se intimple acel fapt ipentru care vegheau de atita vreme. ; in mintea for nu era decit o banuiala, dar destul de puternica pentru a justifica osteneala. De cind sloiurile se rarisera, si pe Sfintu Andrei incepuser5 pregatirile de plecare, Firicel raiminea el insusi de pinda, de la case seara pins a doua zi diminea%a, luptindu-se cu sornnul $i cu frigul din magazie. Acolo it gaisi si noaptea cind porni dezghe%ul, fara sa-1 fi asteptat nimeni. Peste ziva fusese oarecare tevatura pe chei, venisera caru%e, aducind butoaiele cu imotorina% hamalii be rostogoliserI in sus pe schela, sub privegherea granicerului, si de atunci inainte incetase forfota ; cite un om din echipaj ,pleca in oral, se intorcea cu o boccea in mina, cu o stkla in buzunar — granicerul ii inspecta bagajul, it controla pe sub haine — nimic de contrabandI, ii claidea drumul. 507
0 data cu caderea serii, se stinse once m4care, in afar de a Dunarii... MiKarea Dunarii in noaptea aceea ii dep4ea firea ; fluviul iii rostogolea la vale apele inspumate, parse fugarite din urma. In apus era dezghec de o s'aptamina, in Germania continua sa ploua, in Austria incepuse sa ninga, pe o temperature blajina, trimbe de za'pada care se topeau indata ce atingeau solul curgeau in torente catre lunca Dunarii. La prinz, buletinul meteorologic anuncase dezghec in toafa Cara. La Turnu-Severin apele crescusera cu optzeci de centimetri numai in trei zile ; un val uria venea la vale, gonind ultimele sloiuri. Panait Lalachi ise intoarse din ora,,, pe la unsprezece noaptea ; Firicel it vazu plimbindu-se un timp pe puntea luminata ca ziva ; privea DunaIrea. Pe urma deschise tambuchiul cobori in cabid4. de atunci inaLa miezul nop%ii, veni schimbul igranicerului, inte nu se mai vazu nimeni. Peste un seas porni sa ninga, fulgi maxi, umezi ; indata, ghea%a de pe ,geam, pe care Firicel u curava intr-una, ca sa aiba vedere afara, incepu sa se inmoaie si sa ,curga inset in dire... Era dezghec — un val de .calclural, venit brusc cu multa putere, gerul. Acum barcazul nu mai putea sa intirzie, aka cum venise trebuia sa plece, dace nu miine, •atunci peste o zi, dou's $i cum '11 privea, intrebindu-se cind avea sa se intimple faptul pe care-1 pindeau de atitea zile, Firicel ,bags de seams, deodat, cal parapetul barcazului se ridicase, pe nesirnpte, cu doua palme peste chei, aratindu-se clar privirii. Apele Dunarii crweau de citeva zile, cum rar se intimpU Marna, dar niciodata nu se intimplase sa creasca aka de mult cu atita repeziciune. Cind plecase de la antier era oarecare fierbere, valurile clipoceau in marginea calei ; cu toata alarma provocata, nimeni nu se temea ca ar putea create mai mull, ca sl fie dal.unItoare. Oamenii care au trait de mici la Dunare cunosc glasul apei, ce vorbwe murmurul molcom, oapta, vaierul, mugetul — cu ea cu cerul, cu vintul, cu In noaptea aceea, inainte de a incepe ninsoarea, Ana Odeta se nu mai putu sa adoarma, deli era trezi intr-o nelin4te ciudata inchisese ochii abia de citeva iceasuri. Era frig in cabinI obositai se bIga — acea focul seara, yin sobi;a de tuci, pins ce se spala in pat ; dimineava, apa din galeata avea crusts de gheata'... Citva timp asculta ciipocitul valurilor de-.a lungul bordajului ; locul era bine ales, sloiurile treceau pe departe. Dudirea avea un 508
$i ea se framinta, nemulglas.,nelini$titor, o mina ceva din. wmita $1 supa'rata. $condrii,.legao de punte $1 infimi mal, ca sa pri5. $lepul la clistanO, scirviiau altfel in aceasth: noapte, scoteau un scheunat mai des $i mai ,aspru, ,ca $1 cum cablurile de sirma i-ar ti sugrumat, $i ei s-arfichinuit sa scape. dea seama Trecura a$a citeva minute, pins ce Ana Odeta ce trezise in plin5'. noapte ; pe urmL . auzi o trosnitural inalbu$ita $lepul se clatinal. SIn din pat, cladu .perdeaua la o $i i se Oru $1, datont5'.ful-. parte ; gheaca se topea pe ,geam, incepuse sa . gilor de zIpac15., felinarul de ancor5, i$i trimitea lumina mai vie $1 mai departe. Ochii i se oprir5.1 pe $condrul de la pupa, care scirTiia sub fereastra ; iii cla'du seama dintr-o data ca avea alts inclinare, cablurile it sugrumau, puntea se ridicase — Dunn-ea cre$tea nadvalnic. Nu mai simci frigul ; dintr-o singura bItaie a inimii trupul i se incinse $1 i se flcu tot o ap& In citeva clipe era imbrIca6, ra',ra sa aprina lampa. Cind ie$1 pe punte, valzu ca" se fa'cuse cald, dintr-o data ; zapada se topea, curgea in $iroaie, $1 tabla era alunecoas'a'. Dincolo de lumina felinarului se sim%ea freamal.tul padurii, ifonetul lunch, dar, cu toat (pinza uda a fulgilor de z51,paa,. noaptea raminea intunecoasa. Pe la $lepurile celelalte ise auzeau glasuri. Ana Odeta sari in 'para. $i nu. trase decit o data din visle — malul era aproape ; Oru$111 de care lega de obicei lan;ul abia se mai vedea, limas numai citeva degete deasupra apei. Porni .prin la'sta.'mul de catina, ca'utind drumul icu brgele.; sirmea sub ..picioare IngheTat, cu glodurile tari ca piatra, dar printre ele pamintul venea ap5., strecurindu-se in $uviTe sub;iri peste lunca joasa. Pe alocuri o auzea susurind, cutindu-$i flga$e, adunindu-se in gropi, a in $anwri, inainte ,de stringe puteri $1 a navali mai departe. Noaptea, dimensiunile apar denaturate, inichipuirea (R. peisajului invaluit in intuneric ,contururi fantastice $i intimplarile par mai grave. Du0 ce merse citeva sute de pa$i, pe Ana Odeta o cuprinse teama ca la ora aceasta cala .era inundat5. Aseara , cind plecase de la $antier, vazuse chipuri ingrijorate. Matei era jos, inconjurat de mai multi foameni ; cercetau malul apei. Il a$teptase in ger, pe falea na'Aduind ca o sa vina spre birou $i o .s-o vada, dar el urca prin partea cealalta, pe la cazangeria veche, $1 '11 perdu din ochi ; nu $tia uncle se dusese — in vreun atelier, sau inspre poarta. zarise doar, De doua . nu-i mai fusese aproape ; in treacat, auz se glasul, adresat altora. Stia cite griji it apasa, i 509
nu mai avea o. noapte a lui, un ceas macar, sa' i se destinc15, obrazul imbeasca. ars de ger sa z Nu putea sal vina nu era nevoie s-o vesteasca — traiau amindoi acee4. via0 ; dar 11 ateptase in fiecare seara, fara a nadajdui sa-1 vada ; doua saptamini, doua luni, doi ani, 1-ar fi a“eptat toata viaca, daca dragostea era o fericire, ageptarea era ea o voluptate, .pn amestec amecitor de chin speranval. In acest timp de iarna timpurie nemaipomenit de aspra, trala viava din antier, iar restul, seara, noaptea, pared' nu existau, timineau suspendate, cu dreptul pentru ea, poate, de a le trai altadata. Din clipa cind iewa pe poarta, de cele mai multe on nu schimba un cuvint cu nimeni pins a doua zi dimineap. Capitanul Mihalis plecase la Walk Herculane, cu toate incheieturile trupului umflate dureroase. Ana Odeta se gindea, mihnita grijorata, ca probabil era ulitimul an cind izbutea mai Ostreze viava nomada. La vara trebuia sa se gindeasca la un rost altundeva, sa nu-1 apuce aka' iarna pe apa. Iar ea, lipsita de acest adapost precar, in care insa avea prinsa toata via%a, trebuia sa se mute intr-o cas5. necunoscull astazi , i se parea , cu o teama' 'superstivioasa, ca plecind de la Dunare, iii va uita amintirile, iii va pierde dragostea. Viaca ei pe nu era uoara de cind venise iarna ; nimeni n-ar fi putut s-o pizmuiasca, nimeni n-ar fi inceles ce-o indemnase sa aleaga. Pleca pe intuneric dimineaca, se intorcea dupa ce cadea noaptea —iii vedea veciriii numai duminicile, cind schimba cu ei cite un cuvint, in grabs ; n-avea nici atunci ragaz — ramineau multe de fa.cut, de peste sapta mina, intr-o gospocUrie, oricit ar fi de simplificat5.. DouI ceasuri le pierdea in fost ea de restrinsa piava, doua le petrecea la baia de aburi, acumulind caldura in carne $1 in oase, cu un nesa; aproape vicios, trupul sa leneveasca anonim in ceava fierbinte deas, visind tot ce nu avea timp sa viseze in celelalte base zile ,pe care iarna le facea asemanatoare, legindu-le intre eie cu un lane aspru de ghea0. podul palmei In sala de trasaj era frig, ii inghevau genunchii pe plameta sticloasa, pe urma, treptat, gerul o patrundea pina la oase ; invaicase sa indure suferin%a fizica, a k a cum trupul omenesc invava sa le indure pe toate. Diminea%a i se parea ca is un sac cu ca nu-i cu putin%a omat pe umeri, ar fi fost de grew, sa-1 lepede pina seara. Dar uneori o cuprindea teama ca aka o ziva dragostei o s-o gaseasc arda toata caldura femeiasca, Ochii ei se indreptau atunci spre usa, cu dorima dureroasa 510
de-a vedea intrind omul pentru care ii batea inima, ca prin prezenta n15.soare calclura, sa alba in el o marturie si-n singele ei o lui dovada contrarie. $i cind se intimpla sad vina, avea dintr-o data toate dovezile El venea rar, atentia ii era indreptata acum spre cala, aici nu se mai trasa nimic, se scoteau sabloane pentru tablele lepurilor si pentru coastele motonavei. Puterea santierului se incerca afarl, linga muncitorii care ridicau tot mai sus bordajele, montind tabla dup'i tabla, incorda;i ca fierul etravelor, cu ()brain aspri%i, cu pielea arsa, mu;i, pIstrind intact o singura trasatura omeneasca, voin%a s.a,' se invinga pe ei si mearga pins la capat. In primele zile, multi se clatinasera, fiindca abia trecusera prin alte incercari grele, fiindca de la inceputul toamnei munca for era o continua incercare. Fusese un moment cind multi nu mai crezusera in victorie, gindisera, descurajati, ca stradania de pins. acum nu folosise nimanui — nimic nu dezarmeaza mai deplin inima omeneasca decit sentimentul za'arniciei..Veneau la lucru supunindu-se incercau faca datona, clar nu asteptau decit acea hotarire care sa le confirme indoiala : direc%ia antierului sa se dea invinsa, iimina insa-i scoata de pe cara ca sa nu-i macine de pomana ; tregi teferi pentru munca de primavara... Inimi si unelte —iata via%a santierului. in acea iarna de pomina. Trupurile se miKau fair5. identitate, putind parc'i sa fie schimbate intre ele, ca salopetele la magazie, dar in fiecare trup batea o inima, si identitatea ei raminea ne$tirbita, biruitoare si vie : Arid Vasile, patruzeci §i doi de ani, un metru si optzeci inalcime, gitul scurt, fata rotunda, bucalata in zilele bune, ca a copiilor, par negru sub ca'ciura, ochi mici, ca boaba de cafea, un deget strivit, o rana din razboi in coapsa stin0 — iata prezenta lui fizicad. Nu conteaza ! Obrazul ars de ger se scorojqte, nu mai rabc1a briciul decit o dat5. pe s5pt5min, duminica, dupa ce se destinde la caldura, barba de base zile ii schimba fizionomia, i-o face salbatica si hicia ; ii scade statura, i se subtie grumazul, sub piele ra'min numai cabluri sirme — degetul se umfla, obrintqte, cicatricea de la coapsa s-a facut vinata. Ceva se pastreaza neschimbat in aceasta aptura : inima... $tirbu Tudor, treizeci si opt de ani, un metru saptezeci cine are timp sa-1 priveasca ? Se miK.5., scrisneste din din%i, stringind bormasina in mina. Bine, ii bate inima ! Mirea, Banda Victor, Rogoz Petre, Hristu, Topor, Gica Spires — inimi ! Patru sute de oameni pe cala, in ger, patru sute de trupuri, anonime, cu patru sute de 511
inimi, care i§i pastreaza numele : inima lui Popic Sa§iul, §i a lui Ghia Birgu, §i a lui Sima Gavria, §i-a tuturora... $i §lepurile cre§teau, taba cu tablal, montate trudnic pe coastele inghe%ate, trei sute cincizeci de nituri fiecare, dar nu se pot bate vedem cum o fi azi ; e gerul prea aspru, ra'min pe..datorie — vremea mime... Oamenii erau cu ochii ipe termometre — 'spre ora zece, mercurul incepea sa urce, nu putea sa fie minciuna% de§i, trupurile inghe%ate nu simceau nici o u§urare.Atunci se aprindeau focurile la forje, cala se umplea de fum §i de vijiitul ventilatoarelor. Opt grade, carbunilor, se pregateau cioapte, §ase.. . Se aruncaum turi deasupra 6, canele, echipele se grupau pe linga schele, la ad4ostul. panourilor, pe sub ‘coperte. m Cmci grade, patru... Acum, gata, cE-1 ,drumul !... Un ceas, doua, .trei nu se oprea nimeni s`ki tra0 lisuflarea, se auzea numai gifiltul .compresorului §i piriitul gclocanelor pneuIar icind termomatice, n unelte reci care pulsau §i ele ca . sa a metrul cobora iar5,§i, in lini§tea care se Pisa asupra calei rmineau bath', nehm§tite, prea vii prea calde, inimile oamenilor. $i Matei traia in aceste zile prin puterea inimii, icu trupul abandonat, ducindu-se la birou numai cind it chemau telefoanele, petrecindu-§i timpul pe card' si-n ateliere..Trebula sal inceapa montajul cirmelor §i transmisiunilor, ansambluri grele §i complicate, sca m§te mici uzine. La cazangerie se montau perecii suprastructurilor, sa poata fi impreuna%i in citeva zile ; in atelierul de instala;ii se preOteau caldarinele, radiatoarele, lavoarele, tubulatura ; electricienii aveau gata re%eaua, firele in dma0.1 de plumb fthate 1a masur, a din doza in doza, numai .sal le princral in cferne ; grupurile electrogene, tablourile cu aparate toate accesoriile erau puse la punct, zece serif — intr-o salptImina cinci echipe le puteau da in funcoune. Baircile de salvare §i de serviciu se vopseau, la marangozerie, timplarii lustruiau mobila, tapi%erii terminau saltelele... Sute de lucruri m5.runte, din care, la timpul hotMt, nu trebuia sal lipseasca nici unul. Si toate, fIcute clupa deviz dupa planuri, cereau laimuriri continuu. In atelierul lui, tapiverul care faicea o saltea, de-o anumifi forma, ma'sura stofa : un metru noualzeci lungime, §aptezeci de santime la cap, cincizeci de santime la picioare — cu§eta care sa economisease spa%iul — spa%iul se imparte cu zgircenie pe vapoare... Dar dungile stofei se taie piez4, sau se pun de-a lungul unei laturi ? Ada nu mai cad perpendiculare la capa't ! Iata nevoia de o llrnurire — tapicerul se ducea s-o ceara, la fel de exigent ca sudorul care asambla pana ,cirmei. 512
Cine .iispundea acestor intrebri a — la fiecare minut cite una ? $eful fabrica%iei, care supraveghea §i coordona lucrul atelierelor. Dutchievici avea acum un ajutor, un tinar care terminase de un an Scoala Politehnica, iinginerul Stefan M'Arcine, angajat abia de o luna ; pe alt tehnician, mai incercat, nu-1 putea lua de la locul lui fa'r5.1 sa dezorganizeze serviciul, in imprejurari care nu inga'cluiau nici cea mai • rIminere in urma. mica' Tina'rul sau ajutor, de§i fa'ra practia incepuse sa descifreze al.fabetul §antierului din prima saptamina ; nu-i lipsea nici priceperea, nici spiritul tehnic, mai tragerea de inim5.. In curind, cea mai mare parte din sarcini putea pe umerii lui, §i cu siguranO ca intr-un ani .seputea da raspunderea fabrica%iei in intregime. Dar, dupa ce simpse din nou pulsa;ia vie a §antierului, cu un gust de tinere%e pe care firea lui rece it scosese de mult in afara amintirilor, Dutchievici se sim%ea legat de cala §i continua sa ramin5, printre muncitori, zicindu-§i cal 1§1 face o datorie, ponderat §i ca un om de onoare, recunoasca nici o pornire sentimentala... Dutchievici Adrian, cincizeci §i §apte de ani, palid, uscat, adus pucin de umeri, cu vorba masurat5., dezamagit de multe on in viafi, necomunicativ, politicos §i rezervat, avea §i el o inima, ignorat, care I:4tea linga inimile celorlal%i si-i dadea puterea sa mearga de la un §lep la altul, sa r'spundad chemanlor care 11 asaltau de la §apte diorinduiasca in cap sutele de detalii de fabricacie §i, minea%a, la virsta lui, sa indure gerul, trei, patru, emu ceasuri pe zi, aproape cu voluptate. spun un cuvint, indemMatei ii intilnea adesea, ar fi vrut nindu-1 apere salnatatea, dar prefera 1s5. taca ; ii cuno§tea acum firea bizar5, ; ar fi indurat rece, cu falcile strinse, o observa;ie, dar asemenea sfat putea sa"-1 jigneasc. A§a trecuseii acele sa'pealmini de ger, cu inimile batind laolaltI. In faca piedicilor pe care natura le arunca in fa0, firea omeneasc, generoasa prin na§tere, i§i dezvMula din plin fora §i tenacitatea. $i neastimparul §i inventivitatea : cind urca termometrul, la prinz paircile dinspre sud ale vaselor, expuse la soare citeodat5. — celelalte r5.min pentru zile mai calde. Nu-i mare lucru ! Nu-i, dar mergem un pas mai departe ! Daca fur5 in acel timp §oapte veninoase, blesteme surde, priviri de §arpe, slIbiciuni, ura, dezam4ire, nu li ise vazu urmarea, rar lipsira oameni, nu fugi nimeni la spital, sau Si Ana Odeta avea o inima in acest ansamblu, b4tind lined' a oamenilor de care se legase. Drumul i se lalrgise ; de cind se termi513
nase trasajul motonavei invavase sa scoata. §abloane, croind scindura subcire cum i§i croia bluzele acas5. ; era o indeletnrcire in aparenTa amuzanta, dar ea tia ca dupa aceste tipare se tam fierul, se indoia, ca sa se impreuneze intr-o construccre mantra. Acum orizontul ei ingloba nu doar sala de trasaj, ci §1 cazangeria, unde muncitorii luau sein primire abloanele, intimprnind-o cu o simpatie revinut rioasa, cerindu-i lamuriri citeodat5, : „Ce cots are aici stelajul, tovalra§ico draga' ?"... .Inima ei, atit de ravAita altaclata, avea acum un echilibru statorruc : o data cu dragostea de mult ateptatal, iii gasise un Tel in Aceear iruma, legata de toate cite se intimplau in antier, ca in propria ei casa, o trezise din somn, in noaptea aceasta, acind-o sa stralata" singura, in intuneric, pa'clurea inghecata, peste care n'Ivaleau apele. Nu, cala era mai inalta, nu putuse fi inundat, dar primejdia se afla aproape, o sinnise de cu seara, in asemenea clipe, devi nu sttea in puterea ei sa opreasca n5.vala apei, nu avea lini§te sa ramina departe. Merse pe malul Dun5.rii, nu ocoli pe la poartI. Cind copacii se v5,zu luminile de pe cala aprinse, toate, auzi strig5.te, glasuri agitate. Se strecural prin gardul de sirma. — apa clipocea lovind malul, inaintase doar chiva metri, mai avea mult ping la primele tachelaje, dar dupa toate semnele era porruta sa creasca. Vreo citeva zeci de oameni d.rau paimint, cu roabele, de la. fat leza, printre listurnau Iinga apa pareau n4te truda for pa'rea rrirunt5'. §i zadarnica pe ling Duna'rea ara' margini. Ana Odeta nu in;elegea ce fac, probabil erau cazangiii din schimbul de noapte, nu §tia cine-i scosese afara, ins iii &Idea seama ca sint pu%ini in compara;ie cu intinderea spatiului. N-o va./zu nimeni si ea merse mai , departe, cu ochii in gol, ca lunaticii. Se acuse cald, ninsoarea pa'rea fierbinte —iii descheie haina, isi impinse calciula de feminina, dar ling pe spate, dezgolinduli fruntea, boltita cu intunecata ca a barbaTilor. Pe faleza., la trepte, erau ci%iva oameni —it recunoscu pe Matei, de departe ; el avea fruntea goals, ucra.' de z5.pada., haina la piept descheiat51. Donos era al51.turi, in capul gol, cu vesta de piele lucinci sub becul de deasupra capului ; un electrician, prins cu gheare de fier pe stilp, monta un reflector, cu focarul indreptat asupra calei. Mai erau §i ahii in grup, incrunta;i, pa'rind ca ateapta urmarea unei hotairiri — altfel nu ar fi stat degeaba. Un camion se auzi huruind la poarta. To%i intoarsera capetele. 514
— Incep sa vinI zise cineva, cu o voce a§ezatI, moldoveneasd. Ana Odeta it recunoscu, mai fusese aid in citeva rinduri, asttoamna, cind ministerul ordonase sa inceteze lucrul sa se demonteze §lepurile, un om robust, scund, cu fava mare, imblicat intr-o el avea caciula data pe spate, se acuse cald manta de piele — dintr-o data— primul secretar, Stoian, de la judevean5.. de din§ii, prea tirziu — o vkusera to%i, Se opri la ciciva nu §tia ce sa" le spuna. : buna seara, sau buns dimineaca — seara trecuse, dimineap nu se vestea inca. Si daca o intrebau ce cauta, n-ar fi tiut sa ra'spuncla'. : o adusese inima — cum sa le maIrturiseasd ? Matei o recunoscuse cum venea, de departe. — Ce cauvi aici ? Ei glasul i se p"iru nedumerit, autoritar aspru — dar era glasul lui auzindu-1inima i se umplu de o bucurie privi cu ochii mari — cie mult nu-1 mai vkuse aka de aproape ; 11 privi cu sete, din toaa alcatuirea ei fiind stapina numai pe privire tremurau pe gene fulgi albi de zIpacia". — Am venit... Nu asi alte cuvinte ; venise faca doar datoria.
n seara aceea, maistrul Golgota ajunse acas5. pe la ceasul nou% ; pina atunci intirziase la santier, se agitase si el pe malul Duimpartasind nelinistea altora, privise Orusul infipt in pamint, pe care se marca nivelul apei : crescuse cincisprezece centimetri de la prinz pina seara. Ti pa'rea bine sa vada'. chipuri posomorite, priviri pline de ingrijorare —ii lasa fiarba asa, in zeal-nal salcie, nu spusese un cuvint linisteascai dar nu credea ca se poate intimpla vrto nenorocire. 0 toada .trecatoare a firii ; nu se pomenise niciodafa ca Dunalrea sa" se reverse in toiul iernii — se umfla o zi, doua, pe urma ii punea frit' gerul. Veni acasa mul%umit, ca dup5. o tgeaba fa'cut bine ; nelinistea lasata la §antier nu-i aducea deocamdata nici un cistig, dar ii s'ara plqin inima. — Esti singura ? intreba', intrind pe Antoaneta it privi cu teams ; nu-i mai cunostea toanele, cind sint rele sau bune. In casa era caid, de la buca'fairie venea miros de vanilie. — Da cu cine sa fiu ? — N-a fost pe-aici mototolul ? — Parca i-ai spus sa nu mai vin' ! — Eu ? ! $i ce, el nu stie de glum5. ? Isi luase riclej.dea cal inginerul Staicu ar fi omul pe care sa se bizuie, n-avea nici o putere ; nadejdea era la Dumnezeu din ceruri, dar nu acum — la primavara. Deocamdata, Dumnezeu ii cadea doar inghete pe malul a arvuna, buns si ea — tremure de teams, daca nu stiu cum se traieste in lume ! 516
Cum se vede, maistrul era astal-seara' in toane bune. Isi scoase singur, ca la inceputul casatoriei ; altfel o punea pe cizmele la Antoaneta sal i le traga, nevinind seama ca avea mina plaipina cu pielea sub%ire. — Hai, nu te mai uita asa la mine, si vino sa te srut, cirno ! Nu era cirn, dar cu acest cuvint alinta el toate femeile, cind isi punea ochii pe ele. Nevasta se •apropie, cam in sila ; nu-1 mai suporta cu plIcere. — Asti ;epos ! — Atunci is briciul si vino sa ma faci ginere ! — Acu seara ? Mi-e sa nu te tai ; lass pe miine ! — Hei, multe se mai pot intimpla pins miine ! zise Golgota, cu un timbru de bucurie. Pe urmai reflects, isi judec5, bucuria — prostii ! — flcu un gest de si15'.. N-avea sa fie nici o scofal — tairnbMu mare, dar de pomana ; cunostea Duna'rea ! Merse la bucta.'rie, se wza pe scaun, in faca ligheanului pregItit din vreme, conform obiceiului, isi sumese pantalonii si isi bags picioarele in apa calc15, sa goneasca frigul din oase si inmoaie Antoaneta se apuca saipuneascai obrazul — ea ii 'Idea barba, nu cu marina, ci cu briciul „Doi gemeni", ca barbierii. Curind, briciul incepu sal hirsie ascuvit pe piele. — Ce-ai in cuptor de miroase a vanilie ? — Am acut o pricint51 cu brinza de vaci... Dupa o pauza, Antoaneta acau0, ca o scuzI : — Cum hi place tie. — Parca numai mie imi place ! So%ul Area bine ei placinta cu brinza de vaci, pufoasa, cu foaic sub;ire, ii placea lui Staicu, o lauda cu gura plinL. Dar nu de aceea ii pierise voia buns. — Tine-te mai dreapta ! Ce te Iasi aka pe mine ? ! Aplecindu-se sad-1 ralzuie sub b`irbie, Antoaneta ii incalecase uma'rul cu sinii. Ii sim%ea grei, duri, un dar generos al naturii — sini ca ai ei nu mai avea nici o femeie, putea sa jure, albi, cu pielea stravezie, cu virfurile roz, ca in pictura — §i erau calzi, §i miroseau suav a vanilie, dar ii era lehamite — punea mina pe ei nu simcea nimic, decit plictiseari, de parca fi pipit propria lui piele. 517
Dupa ce fu barbierit se uita in oglincla ; i se fIcu nu-i mai plicea nimic — minca o bucata de placinta, era buns4, dar ce folos ? — tot intr-un may se duce, la ce-i mai trebuie vanilie ? Czu in somn indata ce puse capul pe penal, asa cum adorm, mai repede decit osteni;ii, oamenii dobori;i de plictiseala'.. Aproape de miezul nop;ii, Antoaneta i1 zgilvii de umeri. — Atanasie, scoaU ! — Ce e ? — Bate la poartai. Cine s5. fie ? Tremura in capul oaselor ; dmasa de noapte ii alunecase pe o parte, dezgolindu-i un um'ar. Golgota sim;i si el un cleste in inima. ; o baitaie la poarta, in puterea nop;ii, poate speria pe oricine. Dar repede isi gassi staipinirea de sine : avea un nume si-o situa;ie, nu trebuia sa se teams de nimeni. Se duse in antreu deschise gemule;ul din usa de la intrare ; it izbi alt aer decit aseara ; se inmuiase gerul, mirosea umed. — Cine-i acolo ? - Eu, nea Atanasie ! Gavriri ! — Ce-i, ma, cu tine ? — Sa vii la santier, in fuga mare ! — Dar de ce ? — Creste Durrea. Omul gifiia, venise in goana, pe jos, nu mai mergea tramvaiul, .nasina avea de acut alte drumuri la ora aceea. — $i ce, s-o opresc eu ? mormai Golgota, Cu supararea celui trezit in zor, la inceputul somnului. Nu era Inca dezmeticit ; bucuria, satisfacvia incepursi sa se arate abia dupa aceea — si-aveau sa creasea mereu, pins la mi. - $i cu ce sa viu ? intreb5., pastrind in glas prima mahmureaM — siretenie instinctiva pueria. De ce n-ai venit cu marina ? — Nu stiu. Haide fuga ! Eu mai am de mers, ma duc la do_ mnul inginer Apostol si la tovar4u1 Balotti. — Cine te-a trimis la mine ? — Dar parca mai stiu ? — Directorul e acolo ? — Este toata lumea. — $i ce-i cu apa ? A venit mare ? — Vine... Nu intirzia, nea Atanasie !... Uite ca incepe sa ninga. Maistrul Golgota se intoarse in odaie. Antoaneta aprinsese lampa de pe noptier5., cu lumina dulce, abuie. $edea in mijlocul patului, rezemata de faille, isi ;inea pumnii la gura, cu gestul de consternare 518
copilelor — si-n ochii ei era o lumina copirireasa dar pe sub coate, sinn explozivi visneau prin c5.masa sub%ire... Maistrul Golgota se uita la ea si p5,rea ca n-o vede ; it impresurau ginduri care ii aduceau un rinjet de muhumire : „Aha, v-a ajuns cu%itul la os, v-a venit ceasul, acum trimite%i dup`i mine !" Abia pe urma isi descoperi femeia si-o privi ca $i cum o vedea prima oara. ; se apled., intinse mina, ii trase dmasa in jos de pe umair — nici pielea umarului parca n-o mai N4zuse pins acuma. Antoaneta se feri, fara voie ; de mult nu-i mai cunoscuse mingiierea — pielea i se strinse, o strab'atu un tremur de teams $i de sia. — Nu te duci ? i se pru a sfioasa, imbujorata de surpriza care ii stirnea paloarea, cu gingasie. incercas sad-i traa amasa mai departe, aproape ca uitase gestul — ca'masa se impotrivea — n-o asau sinn. — Sai nu intirzii, Atanasie ! Nu putea sa'-1 alunge, si vaizu, ingrozita, ca nu era doar o toana, el venea peste ea, intr-o barbaivie deplin'a, de unde 11 crezuse adormit pentru totdeauna. Se supuse, fiindca ii erasovie... maistrul Golgota o lua, in st4inire, cu o poftI sallbatic5. de a- i arata puterea — nu ei, dusmarnlor — la fiecare miscare i se paIrea ca le vira pumnul in gura, cu o placere pe care nu i-o cg.duse niciodata trupul femeii.
Un ceas jumatate mai devreme, Alexe oferul claxona in fa;a easel lui Dutchievici ; inaluntru nu se vedea nici o Abia dupa citeva minute se deschise o fereastra, in intuneric. — Dumneavoastii sinteti, domnule inginer ? — Da ; ce s-a intimplat, Alexe — Tovar'Aul director va roaga sa veni;i la antier chiar acuma. — Cresc apele ? — Ada se pare. Crqteau, de aseara, dar, ca maistrul Golgota, Dutchievici nu se temea ca ar putea sa aiun0 pe cala. — Viu numaidecit ; nu opri motorul. . Inchise geamurile, trase storul aprinse lumina. Era imbrIcat, cum venise de la antier, cu cravata la ,git, tai scoase numai wba fularul ; orice om de afara, vkind intuneric tiindu-1 in casa, ar fi crezut ca" doarme. Pe spaltarul fotoliului dintre ferestre era o pern51., in care rama"sese urma capului — satuse pribu* pins acuma... Nu se simtea bine cind venise acasa, acum dou5. ore ; nu avusese alt5, putere mai multI voin0., decit sa se awze in fotoliu, de atunci veghea, pe intuneric. In lin4tea strkii pe care, lama, de ja noua,' seara nu mai trecea nimeni, casa dormea, sumbrl, nelocuia parca de nimeni. inaluntru se auzea numai tictacul slab al ceasornicului dqtepta'tor de pe noptiezi. Nu se vedea decit cadranul, fosforescent, semanind cu un hublou de vapor, deschis spre bolta unui univers necunoscut astronomilor, cu dousprezece constela%ii indeOrtate, pilpiind palide in noaptea albastei pustie. 520
Din cind in cind, Dutchievici i§i iva capul de pe pern`4 §i, cu balthia in piept, nemiKat, atent, prea ca asculta in sine. Era o nelini§te in aceasta ma§ina'rie, nu-1 surprindea, o §tia de multa vreme — o urmarea calm, ara ingrijorare, mai degraba curios, intrigat de mecanica misterioasa a inimii. Primavara trecuta fusese prima alarms, nu aflase nimeni — infarct, simulase alts boaU ; acum recuno§tea simptomele... Se duse la oglinda, i§i privi obrazul palid, 11 §tia de prea multa vreme, §i nu putea sa schimbe ca pe haine. I§i zimbi — nu zimbea niciodata intre oameni — §i zimbetul acesta firav, compatimitor, trist §i ironic ii aduse pe chip o caldura amara §i blinds, pe care nu i-o cuno§tea nimeni. Apoi se scutura, i§i facu in oglinda un semn de ramas bun, cu o cordialitate juvenila, ca sa aiba, sentimentul ca se desparte de cineva care it va a§tepta acasa la venire — i§i imbraica §uba §i stinse lumina. Era Inca ger ; cind cobora treptele de la intrare, la prima inspira;ie a acestui aer irwpaitor, pe care it uitase in cineva ore, sim;i o impunsatura in mijlocul pieptului — o cuno§tea bine ; durerea se duse in sus, Oda' la maxilare, cu o ramificavie pe brawl sting, pins la virful degetelor. $ovai, c'utind un reazim cu mina ; c15.du peste spinii trandafirului, §i imepaitura 11 facu recapete echilibrul — scoase din buzunar o mica pastila albs, trinitrina, §i o 1)5.0 in gura, ca pe o bomboana, hrana obi§nuita a inimii. In ma§ina' se simci mai bine — doar cite o impunskuli warI in stern, rasfrinta ping in umar. Ceasornicul de pe tabloul de bord arata ora zece §i jumtate,• strazile erau pustii, in tramvaiele cu geamurile inghe;ate nu se vedeau umbre omene§ti, pareau ca circula inutil §i in ne§tire. Dutchievici se lass pe spate, i§i rezerna capul in spkarul canapelei §i inchise ochii ; nu se sim;ea nici slab, nici obosit, totu§i ceva in fiinta lui cerea odihn — poate sufletul, poate inima, o odihna calms §i prelunga, fairai ginduri, definitive. Traise prea mult ; incerca sa faca' o socoteara in gind — i-ar fi fost mai u§or dac5, scotea rigla de calcul din buzunar : de cite on ii pulsase inima, din clipa na§terii pins acum ? Optzeci de batai pe minut, patru mii opt sute intr-o ora, peste o sued' icincisprezece mii intr-o zi, peste patru§apte ode ani... Se opri, II zeci de milioane intr-un an, in cincizeci obosea cifra enorma. Toate se odihnesc in acest rastimp, in trup §i in natural, numai inimi.le fiin%elor vii bat intr-una, fara oprire. Avu in ochi, pentru o clips, imaginea anatomica a inimii, ca o ma r inaj de 521
laborator, atit de complexa si de perfecta cum n-a putut construi nimeni, si ii cuprinse o emovie profunda, o teams si-o nedumerire, la gindul ca,' de cincizeci si sapte de ani Mtuse tainic, intr-una, ascunsa privirilor. Simvi iar, mai pu%in vie, durerea in stern — lual Inca o pastila' de trinitrina . 0 singura dragoste, nesiguri, neclara, cunoscuse aceast5. si-apoi peste ea cazuse o perdea cenusie care se intunecase intr-una — si orice cu anii, ping la culoarea neagra a doliului si-a alts femeie, dupa prima, nu mai Osise pe unde sa intre in viata lui, sa indeparteze lin%oliul. N-o invinuia, era o flptura incecosat'A, de la marile Nordului, inalta, sub;ire, cu pielea ca alabastrul, cu ochii cenusii-altiastri, voala%i si stranii, in care el niciodata nu cautase sad-si vada imagines — o iubea Si nu-i marturisise niciodat, i se Orea impudic sa-i spuna. Nu era vina ei in tot ce urmase, recunoscuse atunci, recunostea si mai bine asta zi, idealizase dragostea ping la a o face abstract5'., crezind ca trebuie sa supraviecuiasca prin ea ins'Asi, ca presupusele forme definitive din natura', care nu cunosc muta;ie ; nu voise, sau nu stiuse sa coboare o treapta, ca inimile for sa bata la temperatura trebuitoare vie%ii, in loc sa se ofileasca la acele unde aerul se rarefiaza si inghea0. Iar cealalta pasiune, pe care o avea in suflet de la virsta cea mai frageda, ramasese intr-un fel tot abstrP ctal, .i azi o .amenima primejdia sa nu se mai realizeze niciodata. Sub firea lui asa de recinuta, ardea incet, nestiuta de nimeni, dar statornica, dorinva de a vedea plutind vasul proiectat de el, prima realizare intreaga din viaa Si acum, daca' Dunarea ar fi rupt cala, daca ar fi dizlocat cele zece paturi de construcvie, slepurile se fMmau, santierul se pribusea, si pe aceste ruine nu mai venea nimeni sa construiasca alt santier, si nici motonava. use prima oara o n navy — misterul pluvea patru ani cind vazuse tirii ei it fascinase. Nu se mai indepairtase ping atunci de casa ; ciinele Papistas, care ii era singurul tovara's de joaca, dintr-o rasa hoinar5.1 si neastimparata, ii araitase drumul pe unde sa evadeze, o spairtura' in gardul gradinii— si drumul, pe pajisti, pe sub duzi cu coroane gigantice, ping la malul unui canal de abatere a apelor. Asa descoperise acest element nou prin miscarea lui perpetual ; apa nu era mai lata de doi metri — Papistas sarea peste ea in joaca, cind pe un mal, cind pe altul, desigur, indemnindu-1 sa mearga mai departe. Dar copilului, canalul i se 'Area urias, iar descoperirea lui uimitoare. $i deodata, vazu venind pe sub salcii acea nava maiastra, o scindur, nimic altceva, probabil scapata de la un gater, fiindca in 522
susul apei erau multe gatere. Mergea la vale, ca o alts lume decit cea a tuturor zilelor, plutea se mica prin insuiri care copilului i se pareau fantastice, chiar caTatori, doi fluturi cu aripile ude, uscindu-se la soare dupai cine tie ce naufragiu. In ziva aceea se intoarse acasa abia pe la patru dupad print — merse doi kilometri pe malul canalului, urmarind naviga%ia corniei minunate, farad sa mai vada altceva, pizmuind pe cei doi fluturai jalnici, pins ce drumul fu inchis de stavilarul altui gater. Bineinveles, Papista, vagabond din nagere, it urmai, protestind numai ca nu pibea pasul, datorita lui gasi drumul de intoarcere acas'a. Furs pedepsi%i amindoi — dineIe pus in zgarda, iar copilul oprit, douI zile, sal lasa din casal. Suportaii pedeapsa — la sfirptul ei pornira. La ase ani, construi prima nava, adeva'rata de data aceasta, o plut, din doua trunchiuri de salcie care z5.ceau pe malul apei. Cuie, ciocan lua de acasad ; patru bucAi de scindura ca'pa'tai de la gater, in schimbul sandalelor albe, cind treaba fu gata, navigar5,, impreuna cu Papista, ca doi exploratori vajnici, ping ce iar ii opri sfavilarul. Zadarnic incerca sa traga pluta inapoi, la deal, s'a mai cnItoreasca o data — nu avea putere, o abandons, incercind, precoce, sentimentele naufragiatului... La opt ani construi un vapor, de tabla., lung de ma metru, un transatlantic, intuind principiul lui Archimede inainte de a-1 invAa la coara, fiindca abia era la sfiqitul abecedarului. — 0 sa se duca la fund ! ziceau copiii crora le impa'rAea planul. Cum o sa stea ? Ce, fierul e scinduri, sa pluteasca ? Croi tabla — binein%eles table subvire — cu foarfeca din cas%i ; pe urma nu mai fu buns pentru nici o treaba. — Pe ce pui mina strici ! zicea maica-sa. Sparse puKuli;a, avea strimi trei fiorini, cu chipul lui Franz Jozef —iii cumpa'ii letcon, cositor, apa tare — valzuse cum lipea tinichigiul, la reparatul burlanelor. $i vaporul pluti, numai ca merse de-a latul, pe mijlocul canalului, cum 11 ducea apa. In vara urrnajtoare ii puse „motor" — nu era o nalscocire, citise in almanahul revistei „Astra". Desigur, redacel nascocirea din alts parte o proputorul modest, care luase ca in aceasta jucarie se ascundea nea copiilor, ca sa se pace, nu principiul motorului Lu reactie, de astazi. Un ou mare, de gisa Ourit cu acul la un cap4t, cominutul scos cu migala, in loc puss apI, pins la ju.ma'tate ; foc dedesubt, cu spirtiera de cafes — se fac aburi, recipientul improvizat reculeaza. Un ou era v4nesc pe orificiu 523
prea mic pentru acel transatlantic — copilul avea, ara inv545.tuei, simvul masurilor —it inlocui cu o cutie de conserve, si vaporul merse, incotro 11 indrepta cirma dinainte Era singurul vapor construit in via0 ; de cind isi luase diploma, lucrase in multe santiere, dar nimeni nu avusese nevoie de vreun proiect din zecile pe care le faicea, seara, dupa studii meticuloase si gindire indelungata'.. La inceput fusese prea neluat in seams, batrinii rutina%i ii barau drumul, mai tirziu 11 impresurase sentimentul rata"rii — $i ceea ce ii r'rn5.sese din vechea pasiune se consuma in nomi de visare, in fava plansetei, acind proiecte care eamineau pe hirtie, pentru nimeni decit pentru sine. $i-aceasta .mica motonava; de nou sute de tone, conceputa dupa principiile cele mai moderne, era tot un vis, cel mai recent dintre ele ; imprejmiri neba'nuite si nesperate faceau din el o realitate — exista un santier care infrinsese rutina cu puteri revolutionare, rupsese tiparele vechi, tipicurile, si-i adunase pe muncitori, pe el, inginerul din alts virsta din alts lume, sub un steag nou, al tinere%ii si al indliznelii. Dar Dutchievici nu 'se simcea de loc tinalr in astai-sears, si indiizneala prociamata" arm` de lupta ii stirnea temeri ; in el se trezea iar sentimentul nimicniciei ; nu mai avea putere sa spere, se avintasera prea repede la drum ca ajun0 cu bine... Se acuse ora unsprezece flra un sfert cind intra in curtea santierului. Cerul, senin pin" atunci, incepea sa.' se innoreze, si gerul nu mai avea t5rie. Totusi, coborind si respirind aerul rece, sim;i Inca o data durerea, in stern — inima isi inteea semnalele de alarma, avea nevoie de calclur5., de liniste si de odihn5. ; o impaid. din nou cu o , pastila de trinitrin. Desi atit de tirziu, era forfota, se vedeau oameni alergind intre malul Dunarii birouri. Merse de-a dreptul pe cab'. ; situa;ia era intr-adev5r ingrijoratoare : apele cresteau cam cinci centimetri pe ora. — Nu va,' sim%i%i bine ? 11 intreba Matei, iesindu-i in intimpinare. Ceilalci raimasera linga varusul pe care se urm5.rea cresterea DuVenisera in fug", sau poate nici nu plecaseel de asear'a : ingialvi civiva — nu-i recunerul Mair5.cine, maistrii Ignat $i Balota nostea in pu%ina lumina. Glasul lui Donos se auzea, strigind pe cineva printre tachelaje, la celalalt capat al calei. Inginerul Dutchievici nu raspunse — probabil avea mersul nesigur, ii fu sill de el, ,dar nu-$i putea invinge durerea, care nu voia 524
sa conteneasca din clipa cindcoborise din marina. Merse pins la apa — cei de acolo it salutara, uitindu-se la el cu priviri ciudate — pesemne criza prelungita ii schimba fizionomia. — A crescut douzeci de centimetri de aseara ! zise inginerul Mairacine. Dutchievici privi varuwl — nu putea invelege §i nu-i venea sad creada. — E imposibil s5..continue ! Tocmai atunci, Ilie Concu veni gifiind, dinspre birouri : de la opt seara, el Cocos, abia sosit de la drum in ziva aceea, stateau de gar& in cabina telefonistei; care nu contenea apelurile ; vorbisera la Institutul Meteorologic ,de douai on ping acum, nu ga'siserl pe nimeni sa le spuna mai mult decit buletinul difuzat peste ziva. Continua sa ploua toremial in Europa CentraU, in Ungaria se rev"arsau riurile, un val de caldura venit dinspre apus aducea dezghet general in toat5, Cara ; in mun%ii Olteniei, zaipada se topea de pe acum, na'scind torente care se napusteau la vale, s5.pind albii not peste dealuri. — Am vorbit la Turnu-Severin ! zise Ilie Concu, cu obrazul row §i naidu§it, de parca ar fi fost vara. Crete !... $aptezeci de centimetri de ieri dimineafi. Se tia, mai vorbisera de citeva on peste zi cu toate porturile situaia devenea din susul Dunarii — apa crqtea pretutindeni, din ceas in ceas mai ingrijor'atoare. Dar Dutchievici tot nu putea crede intr-o inundgie de mari proporcii, in aceastal perioada a anului. — E imposibil sa creased' prea mult ! La Turnu-Severin e firesc, dar apele au sa scacra', in cimpie. — Sa mergen la birou, zise Matei, sa discut5.m in lin4te ce s-ar putea face in caz de nevoie. incepuse sa se simta umezeaU in aer, §i trupurile tuturora, dupl ce indurasera atita limp gerul, islibeau tocmai acum, cind se inmula nu vremea. Pe Dutchievici it strIlAtu un fior ; tuba atirna greu mai avea Pe drum se intilnir5. cu Donos, care venea dinspre cazangerie. Matei it apuca de bras ; ilmasera un pas in urmai. — Donos, mi se pare ca nu e bine ! — $tiu... I-am telefonat tovar4ului Stoian, acasai. — Cind ? — Acum zece minute ; tocmai venise. — Nu trebuia sa to gribe§ti ! — Nu 1-am chemat pentru tine. Nu sintem de capul nostru, trebuia crim de tire. 525
La birou, Cocos ii intimpinal iqind din cabina telefonului ; cei ce cunosteau de mult timp it vedeau prima oars abkut si cu alts culoare . in ochi decit a glumei. Nu-i fusese niciodata frica de nimic, cum sa-i imblinzeasca pe oameni, iar natura ii era prietena din copilarie, se avea bine cu ea, si cu fiarele. Dar acum natura iii schimba obiceiurile. Vorbise la Turnu-M'Agurele, adineaori ; Oltul se revairsase, aducea copaci smulsi din liclacida, vite inecate, cu sutele, case facute farime— praipaidul lumii ; Dunarea crqtea, mai avea pu;in sa aiungai la nivelul cel mai inalt cunoscut pins acuma. $tirea aceasta era cea mai grave ; dad, apele ajungeau sal se umfle chiar cimpie, atunci nu mai liminea nici o nadejde — cala putea sa fie inundate in citeva zile. Up cabinei se deschise. — Vorbi%i cu Giurgiu !... Alo, Giurgiu ? Da, Upitainia !... Matei se repezi receptorul ; 11 vazura facindu-se palid — •Intr-o clips fizionomia i se schimba, p5.ru mai bItrin cu zece ani de zile, ochii i se adincili in orbite, obrazul i se trase, 15.sind sal se cleseneze, aOsat, pornecii si maxilarele. — Creste un metru doualzeci ; e primejdie sa inunde cheiul ! Veneau marl toate riurile din Cimpia Dun5rii. Valul de c'aildura era tot ass de neasteptat pe cit fusese gerul ; za'pezile se topeau pretutindeni, ghecurile incepeau sa se inmoaie. 0 dat5. cu caldura, dinspre apus se alAteau ploile ; ploua cu lapovi0. in Ardeal Oltenia, se umflau Muresul, Crisul si Tisa — dadeau peste maluri. In lumina becului de la intrare, se vazura fulgi de z'Apac15.1... Ramalsesera cu tocii in fa;a cabinei telefonice. Matei privea in gol, undev a afali ; vedea ninsoarea, si dincolo de ea intunericul, i se Orea ca acel intuneric i1 impresoar5., patrunzindu-i pins in creier. Izbindise totdeauna ping astazi, nu bizuindu-se pe noroc, ci infringind piedici de toate felurile ; caipaitase credinva ca atunci cind omul are voinca nestramutata sa mear0 inainte, nimic nu-1 poate intoarce din cale. Greise, nu se intrebase unde-i era limita puterilor ; de data asta numai norocul putea sa-1 salveze, acel noroc pe care crezuse ca si-1 fac oamenii. Poate p5.mintul n-o sa alunece, o sa mai lucrul o reziste o data', la inundavii, cum rezistase anii din urma sad, continue, cu apa ping la glerie, ping la genunchi — stia ce sa ce sa le cear5. muncitorilor. Dar nu acum ; in noaptea le spun' asta nu mai avea nimic de facut decit sa urm5.reasa..nivelul Dunarii. Milne, da, mime in zorii zilei trebuia sa inceapa' 13a1,t5.1ia : „Tovar'4i, angajat sa mergeci inainte, facevi-va datoria !..." Vorbe, prieteni, pe dinafara, le spusese de atitea ori, ii era lehamite de vorbe, le 326
ele ! Ar fi vrut sa nu se mai gindeasea la nimic, sa fie undeva la doarma pins miine. caldurL sa inchida ochii Up cabinei se deschise — Vorbici cu Zimnicea ! lUmase nem4cat — Ilie Con%u lua receptorul ; ce sa mai afli de situatia la Turnu-Magurele ? la Zimnicea, cind — Crqte ! — $i ce, te-ai fi ateptat sa scada ? — Nu... Ilie Conlu se posomori : nu in%elegea cu ce grqise ca directorul vorbeasca atit de batjocoritor, cind inima lui se zvircolea, mai rau ca puhoaiele Dunarii ! T Jrma o tacere ; se auzea nurnai glasul telefonistei, vorbind la centrara ; cerea iar Institutul Meteorologic. Matei ar fi vrut strige, prin peretele de stica : „Las5.-i in pace ! La ora asta doarme toatai lumea !" ce facem ? ! izbucni deodata glasul lui Donos. Ce fa— Ei, cem ? De ce-am venit aici, sa sta'm cu degetul in gur ? Un Gaz cenuiu, murdar de zloata ping deasupra coviltirului, frina brusc la intrare. Secretarul jude;enei, cu mantaua de piele descum 1-ar fi sufocat gulerul, urca searile de f a'cuta la piept, ca piatrad, cu doi insotitori care veneau la un pas in urma. — Ce-i la voi, tovari ? — R.au, tovara* Stoian ! ra'spunse Donos. Secretarul strinse mina tuturora, Para sa se uite la vreunul : ochii ii ra'ma'sesera asupra lui Matei, pe care aproape nu-1 recunoscuse la prima privire. — Ce-i aia eau ? Rea e numai boala moartea ! De murit, va'd ca n-a murit nici unul din voi. Dar to pari bolnav, Matei !... Numai ping aici fost vitejia ?... un scaun, ca ma.' dor picioarele ! — Poft4i in birou, la ealciurai ! Intrara ; Stoian se awza.', cu mantaua pe el, ceilal%i ramasera in picioare — nu-i pofti sal dada. Matei ii 1ua pe Dutchievici de brg duse la al doilea fotoliu. — $i-acum ,spune0.-mi care-i situa%ia ! vorbi secretarul. Dar repede ! Mai am alte treburi, nu ma dusesem la culcare. Situa l ia era limpede : apele Duna/Hi crqteau, miine puteau sa ajunga la primele tachelaje, sa impiedice lucrul — in citeva zile aveau sa acopere toata cala. Desigur, era o inundatie trecatoare, cu toate propor;iile ei nemaicunoscute, dar chiar daca nu ar fi luat 527
malul, era primejdieisa' dea nagere la surpairi, sa ideplaseze paturile de construccie, producind avainvaselor sau compromicindu-le pentru totdeauna. Chiar admi%Ind ca solul rezista infiltra%iilor trea.toare, lucrul tot nu putea s'a continue, i-atunci n-ar mai fi. fost gata in nici un caz • pins la 15 februarie, ca le lanseze inaintea marilor inundacii de primaivara. Inundaviile de pnm5'.vara, observa,' Dutchievici, nu mai pot in nici un caz ss fie de propor%ii amenincatoare. Cu toate capriciile naturii, debitul de ap5. nu 'poate intrece o anumita limits ; luind chiar cifra cea mai mare, trebuie sal admitem cal o buna', parte din precipitaciile anuale se scurg acum. Dupa mine, primejdioasa e situa%ia prezenta, nu cea viitoare... — E pnmeiclioas'a aproape, tovara* intrerupse secretarul )udevenei. Despre rest mai avem timp ss discuta'm miine, poimiine. Sa lasam naibii inunda%iile de primavar5'.. Ce facem cu inundaviile de acuma? Dutchievici se sim0 vexat, fiindca" nu vorbea niciodata" de prisos, .dar, intr-adevr, a nu era momentul de discutat situacia viitoare ; spiritul lui practic admitea observa%ia secretarului, o respingea temperamentul academic. Ta'cu, iii duse mina la piept, cu un gest mecanic, fruntea i se aburi de suctoare ; suferea — lua a patra pasta de trinitrina. Dintre cei aflaci aici, nu ba',nuia nimeni ce i se intimpU : inima fieca'ruia era bolnava acuma. — Matei, ce maisuri ai socotit ca trebuie luate ? intreba secre.tarul. • - Deocamdatal am scos . echipa de noapte de la cazangerie am pus s se adinceasca ari%unle de drenare de pe cala'. — Altceva ? — Donos a fast de i*ere sa aducem muncitorii. Am trimis curieri, sa' cheme cit mai mul%i din ei. — Mi se pare ca nu erai de aceeai pairere ! — Tovara'w Stoian, oamenii au muncit toatai ziva in ger... — Acum s-a inmuiat gerul. — Dar miine trebuie sa fie odihnici. — Ce sa faa daei or ga'si ap5, pe cala ? — Poate ca Duna'rea n-o sa creasc atit ! Si-au sa lucreze in a0, la nevoie. — Ti-ai pierdut capul, fiule ! Vino-0 in fire ! Secretarul i i lass brbia in piept, falcile i se lkixl peste guler ; avu un moment de obosea15., se uita posomorit la fiecare, apoi vorbi 528
dar cu hotairire, una din sentintele lui definitive, cunoscute de unii : — Apa nu trebuie sa ajunga pe ! Cei care it cunowau iii comunicara nelini§tea teama cu privirile ; nu glumea, nici nu era timpul de glum', hotrirea lui, dac'l o pronuncase, trebuia adus' la indeplinire. Dar cum sal opre§ti crqterea Dunarii ? — Sinte%i tehnicieni conducatori, d-aia aci fost numi%i aici, ca solu%ii in momente grele ! Dutchievici se uita. la Matei — acesta Orea furios, i§i muKa buzele cu cruzime. Avea o idee, i se parea ins f antastica §i ; sa fi fost intre patru ochi cu el, i-ar fi spus-o, ca pe o soluvie teoretica. Secretarul jude%enei, acest om greoi aspru, pradbu* in fotoliu, poate nu ingaiduia teoriile, poate nu visa niciodata% avea, era limpede, o minte robust', de aceea disprecuia specula;iile, divaga;iile, arabescurile imaginaciei — un om pe care nu-1 interesau filigranele, ci fierul forjat, metal tare, lAtut cu ciocanul. — Dumneata directorul tehnic ? De citeva clipe, secretarul se uita la el stairuitor, ca cind ginastqdurile lui i-ar fi atras privirea ; it mai cercetase o data toamn5., dar numai in treack Dutchievici raspunse cu iiceaM : — Da. — Ce-ai fAcut inainte ? — $eful serviciului tehnic, de la infiincarea antierului. Sint inginer navalist, salariat din 1920 ; n-am fost patron niciodat ! Vorbea re%inut, rece, in privirea lui insa se citea mai mult, o wara" ironie : „Cam asta vre;i despre mine ; .NT% intrebaci ce taut aici, intre ceilalvi, pe care ii cunoatevi in alt5, lumina. Iata cine sint ! Daca nu v' plac, scoatevi-ma la pensie, nu-mi trebuie altceva, am dreptul, muncesc de doua'zeci §i opt de ani suar gray de !" Privirea secretarului ii indrituia oarecum aceasa gindire. In ochii lui nu se citea simpatie, ci mai degrab5. suspiciune. „$tii innozi cravata, o por%i de mult vreme ! Orea spun' in gind secretarul, in timp ce 11 examina din cap pin5.-n picioare. $tii sa stai in fotoliu, §tii cum s5.-%i vii miinile ; ai miini ale, fine, n-ai lucrat niciodatI cu ciocanul, §i poruncqti unor oameni care muncesc din copilarie. Cind erai mic, maic-ta te impodobea cu funduli%e, cu gulera§e, te hrainea cu tapioca, pesemne, punea termometrul indafi ce i se pairea frige minu%a. In sat la mine, femeile nu a veau termometru, credeau ca daca it pui la subsuoaii, acest instrument mira34 - 776
529
culos face sad-0 scads Ei, is sa" vedem, pentru ce to-am pus not in acest post mare ?" Matei interveni, ca cind i-ar fi sim%it gindurile ostile : — Tovara'w1 Dutchievici a facut proiectul motonavei. — A, da, imi aduc aminte !... Ai muB trecere la minister, tovara* ! — Nu am rela%ii personale cu nimeni ! Raspunsul nu mai era recinut ; in glas se sim;ea aproape minie. — De trei saptamini, continua Matei, tovarawl Dutchievici lucreaza pe cala, in mijlocul muncitorilor, din proprie ;a adus un mare ajutor — Da... Bine... Spune, care este ideea dumitale ? — Ideea mea ? — Ai vrut sa spui ceva adineaori. Pe chipul lui Dutchievici, aka de imobil totdeauna, surpriza care se citi de data aceasta semana cu stupoarea. Aveam o idee, dar nu-i in nici — intr-adevair, ma un caz solucia care se cere. drumul ; nu putem pierde vremea. — — Daca admitem cal apele continua sa creasca... — Da, tovar54, continua sa creasca ! Spune ! . (Dutchievici ezita.) Ierta— Teoretic ar putea fi impiedicate... 0-ma% v-am spus ca nu-i o soluTie Secretarul se lovi cu palma pe genunchi, izbucni scos din fire : — Dar vorbqte odata, pentru numele lui Dumnezeu ! Nu sint cucoana, sa-mi spui vorbe dulci ca sa to culci cu mine ! Dutchievici nu cunotea asemenea limbaj, se sim;i jignit, in vorbi, agresiv, ca cum s-ar schimb ii disparuse timiditatea putenle oamerazbunat cu aceasta solutie aberanta, care depa nilor : Daca s-ar face un dig pe toata lungimea varmului, pins dincob° de girla Silvana. Urma o tacere grea, aratind, mai bine decit orice cuvint, decit orice exclama%ie, surpriza tuturora. Singurul care nu parea mirat era secretarul. pricapul pe spate — Un dig ?! zise, pe ginduri, vind tavanul. Era oare clipa lui de visare ? I se intimpla sa umble uneori in spa%iu cu inchipuirea ? Repet, fara intona;ie, parca avind gindul aiurea : — Un dig ! 530
— Da !... 0 solucie dar, dupe pa'rerea mea, singura ! — $i de ce n-ar fi realizabiM ? intrelA Matei, insuflevindu-se deodata's Da, de ce nu ? I1 ridicau oamenii, si gindul la sutele, la miile de brace care s-ar fi asezat cu foga for units in faca Dunarii it fceau sa se simta puternic, de parca ar fi avut. adunata in propriile lui brace tria tuturora. Dutchievici nu r`. spunse indata ; urmas o tacere. — Raspunde, tovar4e ! De ‘ce n-ar fi realizabila ? intreba secretarul, luindu-si deodata ochii din tavan Si fixindu-1 cu privirea. — Fiindca digul ar trebui acut inainte ca apa sal mai creasca doukeci de centimetri, adiei pins miine dimineava ; in citetra ore. Altfel, s-ar na'rui pe masural ce r-am ridica. Munca inutira ! — Inveleg !... Un dig... Da... Ce p4rere aveci, tovar'isi ? Nu ra'spunse nimeni. — Spune, Matei ! De ce taci din guii ? — Ma gindeam... Nu, n-ar fi imposibil. Tovar5se Dutchievici, as vrea s'A Un dig de p5mint ! — Bineinteles ! — Totusi ii trebuie o arnatur5. ! — Pilovi de lemn, dar numai in unele locuri, unde loveste apa mai puternic ; in rest, e de ajuns o impletituti de nuiele, ramuri de salcie, fascine. Iar ! — si-atita munca'. — piramidele faraonilor ! — Pe-un kilometru si jurnaltate lungime ! Dutchievici ridicu din umeri ! — Admit ca e o nebunie ! Stoian se uita, la el aspru, apoi isi ridica privirea spre Matei, intrebkoare. — Da... zise acesta, repede, sub privirea pe care o simlea imboldindu-1. Pamint din faleza. La primalvara, cind incepem sal talem malul, tot 1-am fi aruncat in Dunare. N-ar insemna sa facem o munca de pomatII. Dupe primele lui cuvinte, secretarul isi Usase capul in jos, 'Area absent ; mormasi, ,cu brbia in piept : — In nici un caz n-ar fi de pomara ! Chiar dac5. 1-ai duce inapoi si 1-ai lipi la loc, cu mina ! Se uita la ceas : miezul nop;ii, incepea o zi noual: Era, ar5 doiara, cea mai grea in scurta istorie a santierului. Matei insa isi recistigase calmul. Lusa' un scaun si se aseza'. linga Dutchievici, aproape uitind de prezenva secretarului. 531
metri cubi de pa'mint ar trebui ? — facem un calcul. Inginerulief raspunse, flra nici o ateptare — socotise in minte, mai adineaori, aka cum pe drum incercase sa socoteasca, inutil, de cite on ii baltuse inima. — Noua mii de metri cubi. — Nu ma sperie ! . — Atit ca trebuie deplasati in citeva ore ! — Da, avem nevoie de oameni ! Secretarul inchisese ochii : pa'rea ca idoarme. — Ci%i oameni ? intrebad, ca din alta. parte, abia deschizind gura. — Numaidecit, tovar4e Stoian ! Atmosfera in ibirou se schimbase : peste nelini“ea care continua sa sta/ruie trecea. o inviorare, ga'sisera' o direccie de pornire, chiar daca nu tiau ‘limpede cum va fi drumul ; da'icleau seama daca era cu putinva .sa,' se transporte aceasta/ cantitate de pa/mint in cinci ore, dar fiecare era gata sa' se repeacU afarl, sa puns mina pe cazma, pe lopatal., pe roaba,, dinamizaTi de ideea salva/rii. In citeva minute, planul de ac%iune, in linii mari, era gata ; sapte sute de oameni la sapat pa/mintul, noun sute la transportat, base sute la nivelare, trei sute la 13%- tut pilocii, opt sute la flcut leasa — tretaie ramuri de salcie buiau s5'. se rispindeasc de-a lungul Duna/di, s5. le care. Pe m'sur5, ce se stabileau aceste cifre, maximum de miini de lufelul lucrarilor, ichipurile se luncru pe care- le ingIcluia spaciul geau, speranca incepea sa', se destrame ; abia acum in%elegeau indoiala lui Dutchievici. — Tovare Stoian... incepu Matei, uitindu-se uluit pe hirtie. De data asta, secretarul chiar adormise, cu lArbia in piept ; se cunoma dup5. iisuflare. Dutchievici, c51.ruia noaptea ii trebuiau ore vin` somnul, it privea mirat, nqtiind intregi de ateptare pins ce sa inteleag5. : cum poate sai adoarm un o:n in citeva minute, intr-o pozi;ie aka de incomocra mai cu seam` in clipe de extrem'l incordare ? Matei nu trebui sa repete chemarea. Te ascult ! ra'spunse Stoian, faira sa deschicri ochii si fairai sal se minte in fotoliu. — Ne trebuie cel pucin doua mii de oameni, in afar de-ai nostrim De unde sai iei atitea bra%e, noaptea, intr-o or5. ? 532
— Sper sa pot aduce repede dou5.-trei sute din muncitorii santierului. Au fost trim4i curieri la cei care stau mai aproape. Pe ceilalvi e greu... • - .Ateapta o clipa ! Secretarul nu mica decit gura, restul obrazului limase adormit ; intrerupa somnul. parea ca nu vrea — Tovar'Ae Bumbaru, telefoneaz5. ! Era unul din oamenii cu care venise, activist la judeveana. Puse mina pe receptor atept5. tonul. • vezi • ea directorul trebuie sa fie - Cheama garajul RATA acolo. Bumbaru formase num5"rul, it Inainte ca secretarul toate telefoanele de- care ar fi putut sa fie nevoie. pe dinafara, Nu fa'cu nici un comentariu ; la aceasta ora era mai bine ca pe direccaute acasa',, dar iii pastry Orerea. torul autobazei — Este, tovarale Stoian ! ra'spunse indata, cu uimire. — $tiam. $tia ca la ora unsprezece luase foc o maina in faca garajului fiindca it cunotea pe directorul autobazei, era sigur cal acum ancheta accidentul. Puse mina pe receptor, — $urican ? Da, eu sint. Nu, nu-mi spune acuma. Cite camioane ai in garaj ?... Si oferi ?... Bine ! Trimite imediat zece din ele la antierul Victoria. Vreau sa fie aici intr-un sfert • de (mi. CautIii ~oferii $i preg5.tqte toate celelalte camioane ; the povi, treizeci, patrumele ! Sa fie gata de plecare cind prizeci... Nu, ateapta mqti telefonul ! inchise, se awza mai bine in fotoliu i se adres5, lui Matei, in acee4. atitudine de deMsare : — Au sa vin zece camioane ; preg5.tqte-vi zece oameni i imparte-i pe sectoare, sal mearg5, la muncitori, din , casa in cas'.'. Matei intoarse capul spre Ilie Con%u, nu-i fa'cu decit un semn, acesta se ridic5, la iuceara'. ; nu-i trebuia nici o alta laImurire ; avea in birou adresele intregului personal, mai trebuia sa aleaga zece oameni, care cunowau bine orawl, sa galseasca strkile pe intuneric ; piny atunci soseau camioanele. mai trebuie ? intreba secretarul, ca din pra- Cici ai spus gul somnului. — Inca douai mii de oameni, icu lopeci ,cazimale, cinci sute de roabe... — Asteapta : Bumbaru; telefoneaa.. 533
La acea ora din noapte, telefonul suns la Calea FeratI, la Direc;ia Porturilor, la antiere fabrici, la directori acal4, se puse in m4care o retea intreagal de comunica%ii : o dispozicie telefonica se difuza prin gura a zeci de oameni, in stinga, in dreapta, pins era ga'sit cel in cauza. Sub ninsoarea care se intecea, prefa'cindu-se jos intr-o zloata ,cen4e, rmurdarind trotuarele caldarimul, zeci de camioane strabateau orawl, improKind udeala pima in perevii caselor. Primul camion sosi la poarta inainte .de ora unu jumaitate ; de atunci pin la doua venira' intr-una, aducind oameni cu lopeci, cazmale roabe. Primii furs terasierii de la Calea Feratai, care dormeau in trenul ,de lucru, in gari, gralmacU ; nu le trebui mult sa inceapai sa.patul, asta le era meseria, cu Omintul se luptau tot anul. Schele de lemn furs intinse, de sub faleza pins la Duna're, printre paturile de constructie, iar dincolo de gard, printre salcii, pins la girla Silvana, unde structura solului se schimba, pa'mint inalt ferm, peste care nu puteau trece apele. Prin arbori se trageau cabluri electrice, in manta groasa de cauciuc,' se puneau reflectoare ; paidurea fu inundafa de lumini fantastice. Pe schele, roabele se scurgeau in iruri, faira pauze Ur5.1 goluri. Dincoace, macaraua intrase in func;iune, rotinduli brawl scheletic pe deasupra calei, luind pilo;i de sus, condri, pe care-i scurtau ascu;eau la un capat marangozii, timplarii, de-a valma — ini.ruindu-i de-a lungul malului. Un remorcher trase la arm, in lumina albs a reflectoarelor ; cinci sonete de min, de la Direccia Porturilor, furs descrcate puse in funcviune. Oamenii trageau de odgon, ridicind greutatea de lemn, o btweanul incercuit in fiare, pins in virful trepiedului : cUdeau drumul : vira ! trei ; data, hai-rup, dou5., Dintr-o bupturad, pilotul intra o jumatate de metru in pa/mintul inmuiat de valuri. cu miiMai la sud, al%i oameni, urca%i pe capre, bateau .nile — nu erau sonete destule. Alvii, strinp pe echipe, pe brigazi, cu piriie. topoare, intrara.) in luncal curind Odurea de salch incepu Nu trebuiau multe lamuriri : erau oameni de la Dun5.re. Nu trebuiau indemnuri : fiecare vedea ce se intimpM, auzeau apele umflindu-se, tiau primejdia care ameninva antierul. Doar cite unul, muncind in rind cu ceilal;i, impiedicat sa raimin5.1 in urma, incerca sa bomb'ine : for ?! Dac51 n-au avut cap, sa — Ce-avem not cu plateasc paguba ! Nu sa ma is pe mine de la odihna. Ca miine, vrea sa imi da cineva scutire ? 534
Pared' nu-1 auzea nimeni — le lipsea cheful sa raspunda) -- yecinii iii vedeau de lucru, gifiind, cu sudoarea curgindu-le girls pe sub guler, laolalta cu zapada moale care se topea, paeitoasai, indata ce daclea de piele. Nmintul era inghevat, sapaitorii trebuiau s5.-1 farime cu titn.acopul, bulgari, dar deasupra incepea sa se inmoaie ; lapovica ii prefacea in clisa care se lipea de picioare. Schelele, innoroiate, incepura sa alunece, cite o roaba eiclea — la o parte, rastoarn-o ! — treceau inainte, nu era timp sa dea ajutor, s-o ridice, ajunge cine poate, hai mai iute, nu to uita in urma, nu destiima sirul ! La poarta, camioanele continuau isa soseasa unul dupa altul, cu radiatoarele fumegind, stropind zloata cenusie. — De unde sinte%i ? . — De la Industria Sirmei... — Ave;i cazmale ? — Nu! — de colea ! Malare de lope%i, topoare, cazmale, roabe, tirna'coape erau desca'rcate in stinga biroului, linga panoul de onoare ; nu privea nimeni panoul. — Voi de unde sintevi ? — De la Fabrica de bere ! — Venici incoa, sa rascolivi. hameiul ! Poate aici o sa facevi treaba mai bung ! — Cum adica ? Fabrica de bere n-avea nume bun, facea o ba'utura lesinata si am'aruie, pe care n-o beai decit vara, la mare nevoie. Acum berarii sapau Omintul si it carau pe malul Camioanele plecau, se intorceau peste o jumkate de oral., cu zece puteau sa adune, nu se draimuia oameni, cu cinci, chiar si cu unu, benzina... E greu sa aduni dou'ai mii de oameni in toiul nopIii, pe o vreme sa n-o indure nici ciinii, sa trimivi curieri pe strki indepairtate, pline de hirtoape si fairi felinare. Dar intr-o of a, chemarea se intinse prin toate cartierele muncitoritor. Huruitul camioanelor ii trezea din somn, si ei ieseau in porci, nelini5ti;i, de parca ar fi fost alarm. Nu se vedea cerul row, nu ardea nicalerea. Ce s-a intimplat ? -- Nu mai intreba si urc5. aici. Ai bocanci in picioare ? Noapte lungs, de decembrie — mai erau ceasuri ping sa vina zorile, si Dun'area crestea intr-una. Pe la ora doua, Stoian, care st-535
fuse de dupa miezul noptii pe falea privind cala impinzita de reflectoare, se duse la birou se culca" in fotoliu. — Sa ma vestiti din juma'tate in jumatate de ora cum merge lucrul. — Tovarae Stoian, zise Matei, insotindu-1 pe alee, au venit ping acum o mie opt sute de oameni ; poate c-ar fi mai bine sa', val duceti. acas'a ; cred ca n-o sa mai fie nevoie de dumneavoasni. — Ada ! Ma chemati cind va sfiriie inima, pe urma ma trimiteti la culcare ? — M-am gin it cal mime o sa' fiti obosit. — Toti au sa fie obositi mime. . Se auzeau glasuri la poart — sosea alt grup de oameni, se inghesuiau is uneltele in primire, cazmaua, roaba, tirnacopul, toporul, fiecare ce credea ca i se potrivqte 'mai bine. Un camion humia, in depairtare ; farurile lui, prost reglate, bateau in sus, luminind plopii desfrunzi%i din lungul — Vin mereu !... zise Matei, strabatut de un fior. — frig umed, oboseala. Va multumesc, tovare Stoian ! Acum chiar ca mi s-a luat piatra de pe inima ! — Multumqte-le lor, nu mie ! De undo sinteti, tovarai. ? Oamenii treceau pe araturi, cu uneltele pe umeri — unii trageau, chinuindu-se, din cite un cap5.t de tigarl, ud, ascuns in puma, sa-1 apere de fulguia15.. Priveau inainte, spre haul luminat care .se casca la capatul aleii. Veneau, cite cinci, cite apte, cite zece, imbarcati in camioane la nimereala, oameni de toate felurile, tineri, virstnici, cu in graba cu caciuli, cu pufoaice bocanci, cu cizme in picioare, cu Otrunse de udeala, cu mantai de ploaie, imbrId.minte amestecata, care insa nu izbutea sa-i desparta, sa strice o unitate mai adinca mai trainica decit a uniformei. Nu erau bucuroi, nu ridea a somnului, dar nici unul, pe fiecare it costa scump ora odihnei chiar daca nu aveau un steag, care sa filfiie ca mergeau p5.wau uniti inainte, spre cimpul de ba"tallie, cu o in fruntea uriag nesecata rezerva de indirjire. — De unde sinteti ? — De la 5antierul 23.August. Erau ei constructori de vapoare se aflau in intrecere cu cei de la Victoria. dar — li se explicase — daca nu veneau acum, scape din nevoie, ce rost mai avea ihtrecerea ? Veneau de pretutindeni, de la Fabrica de cuie, de la fabricile de biscui%i de piine, de la mori, din port, din docuri, echipajele vaselor 536
trase la iernat, marinari, cirmaci de 1.epuri, mecanici ,de remorchere, din gaii, acari, frtnari, ref i de manevii — func%ionari de la prefectural, de la prima'rie, de la administra%ia financiari, de la tribunal, de la Societatea de transport, oameni nedeprimi cu munca afari — mai mul%i decit era necesar ; nu mai inc4eau pe malul — Gata ! S-a acut numarul ! Insa m4tnaria care suna apelul, o data ce intrase in func%iune, continua sal adune oamenii, din toate colcurile orawlui ; mergeau tramvaiele, trei vagoane, pe linia principaU, din centru ping la barier5. — se urca oricine, aral bilet, tramva4tii, sculaci idin somn, porniserai in afara programului. Sa vedem ce-o sa zica direc%ia miine ! — N-o ss zica nimic, ca altfel e nasulie ! drumul, pins la capul liniei ! — N-am taxatoare ! — Asta-i bun5. ! Nu pMtqte bilet nimeni... Ada o sa fie oclata, cind o invinge comunismul in lume ; nu mai umbli cu bani, sal tot stai socotqti numeri ; una bung : 1%i faci munca, ai in schimb tot ce-vi dorete inima... Haide, ia cazmaua, de colea, mai e pins atunci, deocamdata ne ineaca Dunarea ! Duna rea continua sa creasca, din intunericul deAinduli malurile, oarba nesaitulaI, ca o aptuei apocaliptic5., acutI dupa alte masuri §i legi decit cele cunoscute azi oamenilor. Telefonul aducea la fiecare sfert de ceas vqti rele ; digurile aflate in lucru, de la Fetqti la Giurgiu, erau in primejdie sa se surpe, i apele leascal in cimpie, pra.Odind ogoarele, mii de hectare de araituii ; intre Braila i Gala;i, nu mai aveau mult sa ajunga la calea feratal ma'nince taluzul — trenurile a“eptau in OH ca la bombardament, in timpul razboiului. De sus .continuau sa cads fulgi mari de-a moi, prefa'cindu-se in ap5., udind toata ;ara, de-a lungul riurile, in mersul for spre Duna're, craldeau peste matc, latul — inundind luncile izlazurile. Ora trei din noapte — pe poarta antierului tot mai intrau oameni... Se bateau piloci, sonetele bureau de tremura malul, sol nestabil, adus de ape, era dreptul apelor s5I-1 ia, s5-1 duea in alts parte. Nu mai aseai loc de roabe printre tachelaje, schelele se rupeau, dulgherii be reparau indata. Cine nu eizbea altfel, 6ra Omintul cu targa, cu galeata — iruri de oameni stropi;i de noroi pins in albul nici sa schimbe tearga sudoarea ochilor, neoprindu-se o vorb5., sa fumeze o cigars in pace ; nu-i silea nimeni de la spate, numai Dunalrea, pe care o sim%eau involburindu-se in fa0. La ceasurile patru, malul de p5mint se lava de un metru, apa clipocea in taluz, acind spume murdare, mirafi ca nu putea trece 537
mai departe. Pe alocuri, digul nebaitut bine se surpa, alene, parca in joaca, lucrare perfida a apelor care mincau p5mintul pe dedesubt si se strecurau inainte cu o liniste nevinovata. Indata se auzeau chernadri, strigate : „Leasa ! Veniti aici, fra;ilor !" Cete de oameni se napusteau cu crosnii de salcie, pe care le aruncau in sparturai ; alcii r`sturnau bats cu maiurile — si deasupra roabe de pamint, alcii se apucau daca nu mai aveau incredere ca vor invinge in lupta cu apa, si daei se gindeau ra fac o munca zadarnica, nici unul nu intorcea spatele... Dupa ce insirase pilo%ii in gramezi, de-a lungul malului, macaraua se oprise, acum statea amucita in mijlocul calei, cu brawl pierdut in ninsoarea deas. Nu mergea nici o marina, n-ar fi avut loc printre tachelaje, toata munca se fcea cu bracele, ide parca n-ar fi fost era mecanica. Fiecare om stia ca are o sarcin : sa transporte pasmintul spre apa, cu re mijloace putea, cum it taia capul, si paimintul se muta, pumn cu pumn, dram cu dram, ca intr-o colonie de furnici uriase. Cei ce conduceau aceasta lucrare hazardatal nu aveau de dat multe instruc%iuni, doar sa indrumeze echipele acolo unde situa%ia pa'rea mai primejdioasa : apa nu trebuia sa se infiltreze pe cala, altfel toata" munca ar fi fost de pomanal. Arareori se auzeau glasuri, incolo .doar busiturile sonetelor, loviturile tirnacoapelor in malul tare ca gheaca, gifiitul unit al oamenilor, semanind cu ra'suflarea unei singure vietaTi, gigantice. Numai maistrul Golgota isi vestea prezen%a, cind intr-o parte, cind in alta, alergind pe card cu limba scoas, 'dind cu glas tare indruma'ri si sfaturi, witindu-se sub reflectoare ca artistii la ramps, neferindu-se de noroi, bucuros sa si-1 intincla pe cizme, pe pantaloni, pe haina, pins la piept, ca pe niste decora0... Dim' inea%a, dad sunau sirenele fabricilor, cala si paidurea, la acla'postul digului, erau impresurate de ap5.. Abia acum se vedea cit se la"%ise Duna/I-ea — trecea, intinsa si renusie, peste toat5. balta. Ninsoarea incetase, norii se duceau spre sud, eliberind cerul si majestuoase ; restul era cenusiu, peisajul lasind sa se vac1a zorile si oamenii. Acestia, clipind in lumina neasteptatal, pa'reau niste fantome sca'pate de la inec, niste umbre ude care nu-si ga'seau locul sub o bolts asa de curaea. Abia acum se vedeau unii pe alcii, inmuia%i in zloatal, cu obrazuri ;epoase, innoroiate, se recunosteau si isi incercau glasurile, chemindu-se pe nume, dindu-si burial diminea%a. — Tu erai, Nastase ? Cind ai venit ? — Pe la unu, frate-miu ! — Erai in schimbul de noapte ? — Nu, am aflat de-acasa. _538
Abia acum vedeau ca' se aflau femei printre imbricate ca .barbavn, Om de norm, istovite, dar erau femei, si purtau cu ele tot ce le-a at natura ca sa fie dorite sa placa. Unele aveau ochi frumosi, pe care nu-i slu;eau cearcalnele, altele pielea obrazului ca m5.tasea, clinv albi, gene grele,. guri pirguite sInkoase. Cite una, rezemat in coada cazmalei, stergea noroiul de pe f a%a, iii potrivea Orul sub broboada, aruncind pe furis the o privire fla'callor de pe aproape — in dimineaca asta ca in urma cu veacuri... 0 ambulanva intei pe poartl... 0 targa'... Un om era tinit, urnblau soapte, nu se stia cine-i, dar se spunea ca'-i gray n-are sa scape... Stoian se ivi deasupra malului, cu mantaua desfacuta, posomorit, neras, cu cei doi inso;itori urmindu-1 de-aproape. Maistrul Golgota 11 zairi primul, urea sdrile in fug si, oprindu-se la trei pasi, it salut5, militaireste, cu mina la sapca : — Tovalise prim-secretar, muncitorii va raporteaz1 ca si-au indeplinit misiunea cu cinste si cu abnega%ie : cala este salvat ! Nu credea — latura dinspre sud a digului, cea pe care o aOsau in plin apele, avea sa cedeze pins seara, pins la noapte — sa se inece ca sobolanii cei ce ar fi vrut sa se mai impotriveasca o dat5 ! Secretarul staitea pe mal, posomorit ; lumina rls'iritului it izbea drept in fava. Asa timase un timp, apoi porni spre poartL In drum, ara sa mice ochii din pa'rnint, it intreba pe Matei, ai ca'rui pasi ii auzea aproape : — Ce-ai aflat de la spital ? — Are coloana vertebrala fracturatI. — Trebuie sa chem5.m doctori, sa aducem toata medicina romianeasca, numai sa'-1 scape. Altfel... Nu-si spuse gindul mai departe, pasi in t5.cere, pin5 la marina plina de glod. — Acum ave%i grija ! zise, posomorit, punind piciorul pe scara 135.ziTi-va de apg. Ne-a costat cam scump noaptea asta ! - S-au pus echipe de supraveghere. Se far gropi de-a lungul digului, ca sa se adune apa infiltrata. 0 s-o claim afar cu pompele, pe ma'sura ce-o veni alta. — Unde-i inginerul Dutchievici ? intrebal secretarul, deodata. — Jos, pe — Ia cheara.-1 pu;in incoace ! Dutchievici nu veni numaidecit ; intrase in ghereta si se laIsase pe scaun — nu era atit obosit, cit tulburat de toate cele intimplate. 539,
— E cam subred ! observa primul secretar, privindu-1 cum venea sovaind, fantomatic in lumina soarelui, care it invaluia din spate. Cind fu aproape, ii intinse mina, o mina mare, grea, cu degetele groase, si-1 intreba, cu alts voce acum, blinds si aproape afectuoasa : — Ce nu merge bine ? Dutchievici nu incelese.. — Cite bomboane ai roma/it peste noapte ? Urma o talcere — se privir5. faVI ' in fa0. — Haide, urea in marina, sal to las acasal ! — E imposibil ! Jos se luereazai ! — Pune pe cineva ;ins locul. — Nu, e greu deocamdatal... — Matei ! — Da, tovaxise Stoian ! — Ai grija" si trimite-1 cit mai curind sa se odihneasca ! Secretarul 134s mina in buzunar, scoase o sticlu0 platy si i-o intinse lui Dutchievici. — Uite, poate %i-ai terminat racia ! Dutchievici cunostea ambalajul trinitrinei, din care luase peste zece pastile in citeva ceasuri. Pa'ru uimit. — Le ave%i... pentru dumneavoastra ? — Ei, pe dracu !... Despre asta o sa vorbim noi, altaidata'... Am vrut spun altceva, de aceea to-am chemat incoace. Ai cincizeci si cinci de ani ? — Cincizeci si sapte. — Ca mine !... Hai, rrarturiseste : n-ai crezut c-o sa se poata face ! o imposibilitate... (Dutchievici se — Digul ? Da, socoteam insufle;i, i se colorl pu;in obrazul.) N-am crezut, intr-adevIr, dar sint fericit ca am asistat la acest act de solidaritate omeneasca. — Muncitoreasca, tovarase ! — E altceva, aveci dreptate ! incuviin0 inginerul. Cocos iesi in capul s6rilor, rostogolindu-se, posesor al unei vesti importante : — Am vorbit la Giurgiu ! De la ora patru apele sint stgionare ! — Asta-i intocmai ca la teatru ! — Acum degeaba ! N-aveau decit sa creasel ! — Lass cal au crescut destul ! zise, ca o concluzie, secretarul. 0 cam b'igaseravi pe minecI asta.-noapte ! 540
Se luminase pucin la fav5.. Matei indrazni sa1-1 intrebe, privindu-1 dintr-o parte : — Si dumneavoastri nu ? — Ma.), Matei, to mai bine ai tace ! Daca iewa rau, tot eu trebuia sal-mi bat capul ! — Va mulcumesc din toata inima, tovarAe Stoian ! La un moment dat, mi-am cam pierdut judecata... Dar cred... cred ca de azi inainte o s-o stapinesc mai bine. Am invAat foarte multe in ultima vreme, mai cu seama in noaptea asta ! — Daca-i adevarat ce spui, imi plaitqti o bun'a; parte din osteneala ! — $i restul cine va plate te ? — Ce intrebare ! Uite, ei ! raspunse secretarul, aratind spre oamenii uzi, plini de noroi, istovi%i, care se indreptau in grupuri mari spre poarta. Ziva crqtea, neateptat inexplicabil de frumoas. In sus, apele se lini“eau, aici insa continuau sa vina mari involburate...
A
ceste fapte se ipetreceau intr-una din ultimele zile ale anului, in acea iarna pizmaA §i capricioasa care se rostogolea anapoda, incurcind rosturile p4mintului ale oamenilor. . Era noua jumatate diminea%a, timp primvaratic ; Firicel \Terme din port, sal-1 caute pe Donos, §i acum se of la linei el, in cazangene, orbit de flaca'ra electrodului, a§teptindu-1 sa termine de sudat un guseu, la imbinarea unei traverse de punte, cu coasta... Sfintu Andrei urma sa ridice ancora a doua zi dimineava ; Panait Lalachi nu vroia sa asculte de sfaturi, avea de gind sa plece pe apele furioase, printre ragaliile §i trunchiurile de salcie care yeneau vrawe. In sus, riurile fa'cusera pagube man, pluteau la vale turme de of inecate, vite cu burvile in sus, gata sa plesneasca, apoi case intregi, care se farimau pe drum, risipindu-se in jur, acopemul de o parte, pere;ii de alta,.cu cite o agascata'. de lucarne, • cu cite o miv5. mieunind In port se ridicasera toate baIrcile care puteau sa pluteasca, se duceau la tren §i erau trimise grabnic spre ()hemp, spre Corabia, in inundate, nundate, sa se salveze oamenii pe dimburi, ca pe ostroave. Debi nu mai curgeau sloiuri de mult §i nici nu se anuncau altele, naviga%ia nu fusese reluat ; vaselestteau a la adapost, in docuri sau pe canale, neputind s infrunte ruinile purtate de ap5.. Dar Sfintu Andrei pleca, nici macar nu avea un echipaj indeminatic : un me: canic chior, un unOtor, trei marinan cu livretele proasp'at scoase, top rude cu armatorul, imbarca%i flra leafs. Capitan era chiar Panait Lalachi, care avea un brevet de cabotaj, de pe vremea cind navigase 542
in Arhipelag cu vase de pescuit si cu barcazuri ; secund, nevasta)-sa — facuse sr ea marinarie odata ; un batrin de optzeci de ani, fost luminarar la biserica greceasea, era bueitarul vasului. Aceasta colonie priOdita se preOtea acum sa calatoreasca spre patrie, incepindu-si naviga%ia pe o Duna're cum nu se mai va'zuse vreodat5.... — Ce se aude, Ionics ? intreba sudorul, a/I sa-si ridice ochii din masca. Firicel era agitat, dar nu fiindca it ingrijora soarta lui Panait Lalachi ; se intimplase altceva peste noapte. — Vino sail spun o vorba ! r'spunse, frecindu-si barbia nerasa. — Asteapta ; termin Tina"rul timplar staltea ca pe ghimpi, dar trebuia ss astepte, nu avea incotro•; cite o clips irkcepea sa se indoiasca : oare nu era pa'rere, nu cumva ca'zuse in somn si visase ? — AOi avut de furca asta'-noapte !... Cind vadzuse digul, nu-i venise sa creaca ; se uita de pe mal si parca sim;ea nevoia sa se cruceasc, asa cum fac babele. — $i cum, ma fravilor, asta 1-a%i ridicat intr-o noapte ? Muncitorii, obosi%i, mai aveau putere sa zimbeasca pe sub mustad. — Tntr-o noapte ?... Abia de la ora dou5'. incoace. Nu era unul sa.' nu fi luat parte la aceasei lucrare fantastica — si acum erau cu to;ii la treab5., un furnicar de oameni agitindu-.se pe cala clisoasa, ca intr-un bazin secat, la mai bine de un metru sub nivelul apelor... Donos porta electrodul cu o miscare egaa, netremurata ; Firicel 11 privea si isi &idea seama ca e indeminatic — nu it mira, era unul din acei oameni care, cind incep sa faca un lucru, nu se opresc niciodata la jumaitate. — $i asta o sa ;ins la fel ca niturile ? intrebal, luptindu-se din greu cu sine insusi, ca sa nu se uite la flac5,r5,. 0 135.ceau unii, gur5.-casca, si pe urma ii usturau ochii toat5 noaptea, pu;in mai lipsea, poate, sa sr orbeasc. $i merge mai repede... Economisim sr — Sigur c-o sa fier... De aici incolo numai asa o ss construim vasele. Electrodul se sfirsi ; Donos lass clestele si masca. — Ia spune, Ionics ! Se trasera mai intr-o parte, Ura sa scape de vuietul cazangeriei, atitea zgomote invalm5.site : duduitul cuptorului unde se inroseau 543
cornierele, urietul tablelor, scrisnetul poansonezei, ciocanele, striOtele oamenilor, peste care f15,carile electrozilor aruncau necontenit fulgere albe. Firicel iii fralminta harbia intre degetele degerate. Donos it asculta, cu o mare nedumerire pe fat'a. — De venit, nu 1-a vaziit nimeni venind, cal doar. am pindit ziva noaptea ; dar vioara am auzit-o ! — Sa nu fi fost o Orere ! — Nu ! Tocmai deschisesem geamul, sa v5.c1 ce-i afar5., se inmuiase gerul deodat'a — atunci am auzit ; nu era limpede, prindeam doar the un crimpei, venea inalbuit din cal5, dar cunosc ce-i aia vioara, ce dracu ! Ti suna i-acum in ureche melodia necunoscuta, pornind de la coarda cea joasa, impletindu-se cu mugetul apelor, si urcind, din coara in coarda, pins la notele cele mai inalte, sf4ietoare la ora aceea din noapte, ca un plins jalnic, ca ipetele pesca'rusilor din balta. Poate cinta altoneva ! — Cine sa cinte ? Lalachi ?! Sau mecanicul ? Ti stiu pe tovi... Nu le-ar arde for sa cinte din vioara fa ora dou5. noaptea ! El e ! Trebuie sa fie ascuns pe undeva, prin vreun ungher al vasului ! — Am cotrobalt o data ! Firicel iimase pe &dud — nu mai ce sa creada" ; la cerceta'ri nu se Osise nici urma de-a fugarului — daca el nu se ascunsese acolo inca din prima noapte, pe urrna nici nu mai putuse sa vina decit daca avea putere sa se prefaca in aburi. — Sa anunOm ! zise Donos, alegind solu;ia jogia. si lega15.. Dar nu credea ca de data aceasta cercetrile ar putea dezvMui fundezi reclamatia ? Pe un mai mult decit prima data. $i pe ce cintec de vioara, care poate fusese o inchipuire, sau venea din alta parte ? Firele de telegraf, intinse pe stilpi, suna aka de muzical citeodata ! Dupa atitea s5.ptaimini de incordare, dupa noaptea trecuta, din trup ultimul dram de energie care storsese din sufletul lui omeneasca% se sim%ea prea obosit sa mearga cu gindurile mai departe. 0 clips i se pa'ru ca nu-1 mai intereseaz'l soarta fugarului ; treburile antierului ra'mineau singurele importante. Pe urn4 ii reveniii alte ginduri : nu avea dreptul sa cedeze, sa oboseasca'., trebuia sa cerceteze totul, pin5, la capk, altfel constiinva lui raminea neimp5.cat5.. $i nici constiinva lui Firicel nu vroia ei se impace, dar in alt pe urma se afla in ce hors jucase, ridea de fel : daca nu izbutea, 544
el tot santierul si tot orasul. Pocni din degete, intr-o miscare de ciuda : — N-am vistat ! Nu stiu... vasele astea au ascunzisuri pe care nu le cunosc decit soarecii... (Treslri deodata si se lumidi la fata.) Soarecii ! (Incepu $tiu cum s'a pun mina pe el. Ii prind ca pe soareci, fir-ar mama lui a dracului !...
Ziva se desfasura stralucitoare de lumina, sub un soare care incalzea ca in martie. Nimeni nuplecase acas ; desiobosivi, oamenn se grTheau sa tragi folos, din plin, de pe urma unei zile cum poate nu aveau sI mai fie celelalte. Nu lipseau decit trei : un timplar druia i se fa'cuse raiu caltre diminea0, v'arsase singe, avea ulcer la stomac — perforase ; it duseserai pe brave pin'a la ambulanva. Un ucenic, ur, peste care se surpase malul ; era la spital, Para nici o v5.tamka sarisera repede ceilalti sal-1 dezgroape, .dar nu-si venea in fire, trebuia ingrijit, 4ocul it dezechilibrase... Al treilea, in schimb, avusese o soartI mai rea — puvine sperante sa scape : Gica Spirea, nituitor la slepul numarul 6. Evidentiat de cinci on pina astazi, se evidentiase si noaptea aceasta, in chip tragic : un pilot czut din lanvul macaralei it lovise peste sale, trintindu-1 la paimint rupindu-i coloana vertebralI ; rima'sese paralizat de la mijloc in jos, f51.1-% sa'-si mai simta picioarele. faei — un avion sanitar fusese chemat, La spital nu stiauce. venise la ora noun dimmeava transportase la Bucuresti ; doua ceasuri mai tirziu, dupa" cum afra la telefon Ilie Contu, era in sala de operatie. — 0 sa scape ? — Nu stim deocamdatI. Oamenii munceau, ziva era senina, clIciusera o lupta amarnici, dar cei care 11 cunosteau pe Gical Spirea mai de aproape aveau fe•tele intunecate. Mama lui o sorI mai mica plingeau in biroul directorului adjunct ; cind suna telefonul, rImineau vepene, cu pumnii la gural, cu ochii plini de lacrimi ; telefonul nu suna pentru ele, viava santierului mergea mai departe, zeci de oameni aveau treaba cu administratorul. Pe la prinz, Donos intra la director. $i el, si Matei, ca toati lumea, de altfel, erau cu hainele de peste noapte, pline de noroi uscat — nu apucaseii nici sa se spele pe favI. 545
— Ce veste de la Bucurqti ? intreb51 Donos, ducindu-se drept la fereastra. — Opera%ia a reuit, spun doctorii, dar o sa se abia mai firm dac'a nu ramine cu picioarele paralizate... Citi ani are ? — Douazeci patru. — Ar fi o mare nenorocire. — Este i aa ! — Vorbegi de parch eu fi vinovatul ! — Dar la urma urmelor, po%i sa-mi spui cine rispunde de nenorocirea asta ? — Toti radspundem, Donos ! — Teoretic !... Vreau daca s-a stabilit cine poarta vina. — Dunarea. Minded' top ne-am repezit sa ne luptam cu ea. Cred ca era prima datorie a noastra ! — Prima datorie era sa.' protejam muncitorii ! — In imprejtairi anormale, sins legi care se calca. Au fost aici aproape trei mii de oameni — cine putea sa aiba grija fiearuia in parte ? Puteam sa cad eu, sau tu, sau amindoi deodata. — Ar fi fost mai bine ! — Altii ar judeca altfel. — In schimb, Golgota face agita%ie ! Matei btu cu pumnul in mash. — Iar Golgota ? DeunIzi m-ai acuzat cal-1 apar. Nu-1 ap'ir. nu 1-am aparat niciodata. Tu m-ai sfltuit sa-1 rabd, de aceea 1-am rabdat pins astazi. Dar scum nu mai vreau ; asta-i slabiciune imoralitate. Ada-1 la judecata ! Intre timp, Golgota anuntase adunarea sindicatului, chiar penca o sa fie judecat, vroia sa jutru ziva aceea, la ora vase ; nu dece el pe alcii... Nu crezuse ca Dunarea o sa creasca — crescuse peste inchipuirea cea mai vrajmaA. Pe urma, cind o vazuse crescind, se nascuse in el speranta razbunatoare ca nimeni n-o s-o opreasc5, de aceea se agitase, strigind, indemnind, aratinduii abnega%ia mai mult decit nimeni altul, incredintat ca tot ce se facea era zadarnic ; de data asta conducerea antierului trebuia sa sufere consecintele de atita timp ageptate ! Dar, pe masura ce digul crotea, ii scadea entuziasmul, se posomora, se facea mai acru. In primele ore ale diminetii ii mai ramasese o larima de speranca : sa se surpe digul macar intr-o parte, nu era nevoie ca ruptura sa fie mare ; de-un metru, de-o chioapa, restul f5.ceau apele ! Pe la zece, se destrama si aceast"4 speranta — 546
Dunarea nu mai crestea asa de davalnic ca peste noapte, apele se linisteau, si daca digul era amenin%at sa se n'ruie, zeci de oameni se repezeau sa-1 apere, se puneau lease... Abia acum isi didu seama Golgota cit de mari fuseserai nadejdile lui peste noapte. in loc sa fie infrinta, conducerea santierului a s-o yesobtinuse o victorie zgomotoasa : ziarul local se si grbise teasca, pe ultima paging , in cuvinte pu;ine, dar cu litere cit palma, sa sara in ochi — se gindea maistrul — sa prosteasca lumea — agita0e ! Miine aveau sa urle ziarele din Capitals si posturile de radio. Si peste doua luni, daca . apara pielea cu aceeasi indirjire de tiara, directorul avea sa fie eroul zilei — de-atunci inainte nu mai putea sa-1 doboare nici dracu ! Intr-un ceas, pe care si-1 petrecu umblind de colo pins colo de-a lungul digului, privind Dunarea ticaloasa amagitoare, maistrul Golgota isi pierdu ultimele resturi de raOune. Nu-i p5.sa ce-o sa mai fie cu el, nu mai visa la mairire, in schimb ii crestea ura, it strabatu chiar gindul crimei : saTi iasa in cale dusmanului noaptea, ii 1.)%nuia drumul, prin padure, si dea una in cap, sa-1 culce la paimint, sa-1 manince ciinii. Pe urma isi alunga aceste ginduri de nebunie ; tot 1-ar fi prins pima la urma, ucigapi sint descoperiti totdeauna — oricit ar fi de Mac], lasa o urma. Dar ura continua sa-i arda madularele ; daca nu putea sa-1 doboare pe acel dusman care-i inchisese drumul, macar sa-1 sape sub temelie, sa nu-i lase bucuria victoriei, sa-1 siciie, sa-1 scoata din fire, sa nu creada cad el e col mai mare si mai puternic in lume. Daca nu cu toporul, sa-1 loveasca macar cu custura ! Si dupa atita intirziere, in maistrul Golgota se trezi deodata sim;ul datoriei : un om fusese accidentat gray — chiar daca scapa cu viaca, raminea olog pentru totdeauna. Curind se raspindi zvonul ca Gica Spirea e in coma asa spun doctorii, adica trage sa moara. Nu se stia cine vorbise la telefon cu spitalul, dar chiar daca n-ar fi vorbit. nimeni, la ce te poi astepta spinarn ? Cei mai mulp !din muncitori nu dormiser:i cind e rupta peste noapte, erau obosi%i si cu mgele goale, usor sa le trezesti nemulcumirea... Cite unit, nu fiindca ar fi avut inima de piatra, puneau impotrivire feluritelorvorbe rele. Protectia muncii, da, se in%elege, fiecare cunoaste instruictiunile, sint placarde pretutindeni, araltindu-%1 cum sa te feresti de nenorocire ; maistrii, sefii de brigad, a de echipa, spun toata ziva : „Fi%i aten;i la schele, vede%i cum tine%i uneltele in mina, cind trece macaraua, la o parte toata lumea !..." Asta-noapte a fost 547
altceva... — „Ce altceva ?! Viga omului tot scumpa radmirre !" — „Bine, ma frate, cum se poate sa nu cacll nimeni ?" — „Da ce, aici e ralzboi ? Ugor sal vorbqti, cind ai oasele intregi Ti-ar conveni acum sa fii in locul aluia care trage sa moarI ?" nimeni ce se cerea anume : sa fie pedepsi%i directorul Nu inginerii ? Apoi atunci de ce nu eful calei ? Pe cala s-a intimplat nenorocirea... La aceste intrebadri, firqti Clare, indatal s'areau — the unul ici-colo : „Adica vrei sa spui de tovar'Awl Golgota, care ne-a luat apaiiarea totdeauna ? Ce putere are el ? Nu vedeti ca'-1 dau in lasturi fi.indcal tine cu noi, muncitorii ? Sa raIspunc1a cei care nu-1 iau in seams !" Vazind fierberea, destul de mare, maistrul socoti 6' nu trebuie pierdut timpul ; nu cu ce o sa se aleag5, dar oricum, conducerea n-avea sa iasa bine. Convoca adunarea sindicatului pentru aceeapi seara. Pia la ora mai avea timp sa1i 15mureascaoamenii asigure sprijinitorii... Pe la unsprezece, Firicel, cu mod Niculae Doroban%u cu inca pornirI in josul Dunarii, cItre doi oameni se urcar'i intr-o barca Agen;ie. jumatate suns telefonul, din port : sa vina imediat La unu tovar4u1 Donos ! — Cine-1 cheam ? — Firicel ! I1 atept la magazia centralI. E urgent ! SI se urce numaidecit in marina ! Maistrul Golgota 4i continua agita;ia in rindurile muncitorilor, vorbind cu unul ici, cu altul la fiexide, cu .al treilea pe ca1L. and pas cu pas toate se intoarse, dupa dou5. ore, Donos dar nu numai pe cele de azi, aflase multe altele, din urma, ascunse neba'nuite de nimeni... — Nemaipomenita indraiznearl neruinare ! Staitea la fereastra, in biroul directiunii, privea afara, in curtea Inca luminata de soare. — Asta nu mai e neruinare, ci duplianie f5%45 uneltire ! izbucni Matei, dupa ce-1 ascultase pida la capat pe Donos. Trebuie dat imediat pe mina procurorului ! — Nu ! E mai bine sa1-1 judece intii oamenii ! S5'. se 15mureascas to%i, pinI la unul ! Sint Inca destui gata s5-1 sugina' !... Avusesem de gind sa-1 scuturam bine, nu sa'-1. dobortm pentru totdeauna. Dar ? cine-ar fi banuit pin5. unde 1-au impins Donos se uita la ceas. 548
— Ma duc : trebuie sa mai lucrez eu ceva ; mi-am irosit toati ziva ! Inainte de a cu hoehire : — Sa nu-I oprqti ! Ne va acuza ! Lasa.-1 sa vorbeascal pidi la urm5. ! pune mina in git de pe acuma ! de ce ! Eu unul — Nu — Nu ! E mai bine sa se dezvOuie ; daca a vrut sa faca teatru cu noi, barem cacra in cap tot decorul ! Golgota continua sa intairite oamenii, mergind de colo pins colo. termine punerea in scena ; •Donos tia tot ce face, dar it la'sa in clipa cind it mai avea sa-1 rabde numai citeva ore. vaizu urcindu-se la tribunai, in cazangeria nou5., cu membrii comitetului de intreprindere ; ca.' din acqtia doar doi se mai uitau in gura lui, mai din prostie, mai din liutatea pe care o aveau in inimal — nutreau ei naidejdi de marire... — Tovaraii ! incepu maistrul Golgota, dup` ce descoperi, linga tribuna, pe scaune, oamenii cu care trebuia sa inceapa rafuiala. Sint de trei ani jumatate prqedintele sindicatului, ales de doua on la rind, cu toate ca n-am rugat pe nimeni sa ma voteze. Ce-am ricut in acest timp se tie ; daca am grqit uneori in munca mea pentru m-am straduit s-o binele $antierului, mi-am recunoscut grewala Indrept, sa fie mulcumita toata lumea. Eu n-am avut odihna, tovarai, n-am avut alt Bind in minte decit mul%umirea muncitorilor ; asta mi-a fost datoria ! Prin mul%ime trecu un freamat de aprobare ; Donos iii muKi buzele, cu ochii in pamint, ca cind s-ar fi temut sa nu caa el in mreaja vorbitorului. Sa nu-1 fi cunoscut atit de bine, sa nu-i fi tiut ambiciile ar fi spus ca maistrul Golgota e omul cel mai cinstit mai sincer din lume. Avea un dar, desigur, acela de a se face crezut, *kind pe =hi din mulcime — nu 11 mira prea tare freama'rul de simpatie care stra.35.tea hala. Matei strinse din%ii, abia stapinindu-se sa nu intervinI. In clipa asta, pe viu, nu mai imelegea tactica lui Donos : ce atepta ? Ca Golgota sa infierbinte adunarea ? Ling5. el, Dutchievici, pe care it veclea cu coada ochiului, era impasibil, pe chipul lui Ilie Concu se ironie — dar, mai citea neincredere, pe-al lui Mititelu, mirare departe, mul;i altii Oreau cl tigati. de partea vorbitorului. — Tovarali, continua acesta, cine ma cunoate tie ca familia mea situ muncitorii, casa mea antierul. Matei ca'uta privirea lui Donos, dar n-o intilni ; Donos statea semi cat, cu ochii in jos, cu o masca rece pe figura'. 549
Maistrul Golgota se sim%ea acum sigur pe sine, %inea iar friul dea drumul in — zThala, pintenii, cravasa erau bune, putea galop, indreptindu-se unde i-ar fi fost voia. Un rictus arta pe chipul lui satisfaccia primei victorii, amplificata bolnavicios cu inchipuirea muncitorii erau cu el, ii avea in mina. Si spuse, umflindu-si pieptul si pocnind din masele, cite nomi nu dormise pentru binele lor, in arm grei dinaintea nacionalizarii, cum se luptase pentru economat, pentru cantina, cum se razboise zilnic cu Nasturas, se stia doara ! — Apoi a venit clipa fericita, tovarasi, cincl santierul a intrat in stapinirea poporului, si-atunci a inceput in via%a noastra o era noua ; am chiuit cu tocii de bucurie, si ca dovacla ca santierul era al nostru, director a fost pus un tovaras dintre noi, un muncitor care pin atunci a lucrat cu ciocanul. — Sad ne traiasca ! striga.' cineva din fundul halei. Era un strigat spontan si firesc, care stirni alte glasuri, ping ce hala se umplu de freamat, .aplauze si urale. Maistrul Golgota se opri, mirat, rozindu-si maselele ; gresise fara dea seama, it dusese gura la intimplare, idind nastere acestei explozii de sinipatie de care n-avea nevoie mai ales acum. Dupa ce se linisti, vru sa ridice mina, ca sal faca ta'cere, ceea ce ar fi fost o noua si mai mare greseala, dar inaintea lui, Matei sari de pe scaun si, cu toate ca intilni privirea lui Donos, reprobatoare, interveni, cu o mina severs : — Nu ne-am adunat aici pentru manifestgie ! Nu sarbatorirn pe nimeni ! $i se awzai, cu o cuts neagra intre sprincene. — Chiar asa, tovarasi. ! relua maistrul Golgota, redresindu-se si folosind din prima clipa ta'cerea nedumerita a muncitorilor. Nu e sa.rb'atoare, ci, dimpotriva, este zi de doliu. Unul din cei inai buni tovara'si ai nostri, Gica Spirea, trage sa moara, la spital, cu spinarea rupthi in doua.i. Ne-am adunat ca sa intreba'm a an e vina, vinovavii sa lispundai mai intii in fa;a noastra, pe urma sa raspuna dupa lege, in fa%a judecatorilor. $antierul este al nostru, si-1 iubim, dar via%a unui om valoreazi mai mult decit santierul. Oare e bine sal sacrifica'm oamenii pentru .ambivia cuta'ruia sau cutaruia ? — A cui ambi;ie, tovaraise Golgota ? intrebarea era a lui Donos, nu avea ton ameninOtor, dimpotriva, Orea mai degraba o imbiere ; mul%i din cei acolo asa o si luara, ca un indemn si o incurajare. Dar maistrul Golgota nu se lass amagit, sim%i ce se ascunde sub linistea lui Donos claidu seama ca, deli pornise bine, avea sa infrunte inai multi impotrivire 550
a .sau se repezise cu decit socotise. Dar oare Isi racuse vreo socoteal, capul Inainte, minat de furie ? $i deodata . il cuprinse spaima ca inur. Citeva clipe sovai, trase Intr-o capcana pe care si-o pusese sing aruncind priviri repezi intr-o parte si-in alta, ca si cum si-ar fi cautat sprijinitorii ; erau destui, ii stia bine, si totusi parea nu mai vedea pe nici unul. Bucuros ar fi dat inapoi, si n-ar fi fost greu sa intoarcI vorba, mai avea vreme si avea si indeminare, insa de asta-noapte incoace se petrecuse in fiinta lui o prThusire, cu fiecare ceas Isi pierdea seapinirea ; asemeni sarpelui care iese in drum cind i se waste cu binele, se arunc51 inainte fara judecat5, ca la betie. A cui ambitie ? $tie toata lumea !... Odata infierbintat, spuse tot ce avea pe inima, chiar gindurile neimpartasite pina acum nimanuia, ascunzind numai unul, propria lui ambitie si dorin0 de marire, selectat mconstient, fiindca altfel de mult nu mai stia ce-i spune gura. Oamenii incepura sa-si arunce priviri intrebatoare ; se auzeau oapte si murmure — multi nu intelegeau ce se intimplad, dar simt,2au mirosul razboiului. De unde-i venea acest curaj vorbitorului ? Va srt zicad, tot ce li se spusese pins acum era prefacatorie si minciuna ? 0 mie de oameni ascultasera de cuvintul unuia, care nu urmairea altceva decit sa-si poleiasca numele, sa-si ridice statuie cu sudoarea munritorilor ; maistrul Golgota lovea bine ! Directorul a inselat pe muncitori si a inselat partidul, care este al muncitorilor. Slepurile, .bunul poporului, n-au sa fie gata la vreme, chiar dac' si-ar rupe spinarea pentru ele Inca o sufa .de oameni. Sfaturile cummti n-au fost ascultate, de aceea santierul se of la astazi in fata — Ne-asteapta o mare nenorocire, tovarasi !... Intre oameni se na'scu tumult si miscare, murmurele crescusera, confuzia era aproape deplina — orice s-ar fi intimplat mai departe, maistrul Golgota isi racorise inima. — Ai terminat ? intreba Donos, ridicindu-se cu o iniscare domoala. Nu era destul de inalt, si cum staitea tocmai in fa0, linga tribuna, it vedea prea putin5. lume. Multi nici nu-1 auzira — in urechi le suna prevestirea neagrai a sefului de cala. Dar maistrul Golgota II auzi, cuvintele lui Ii dezmeticira. Ridica fisticit din umeri. — Vorbeste, daca mai ai ce spune ! continua Donos. Ai acuzat, ai aruncat saminta neincrederii Intre oameni, i-ai descurajat pe unii ; bine ! •Dar &a:4 drumul Inainte, sa se stie tot ce mai ai pe inima ! Din partea cealalta a tribunei, Matei se uita la el, i se parea firav Si, cu toate ca ridicase glasul, nu-1 socotea destul de puternic 551
sa domine mul%imea. Nu mai a§teptai, sari la tribuna §i izbucni, fara sa cead cuvintui nimlnuia : — $tiam toate acuzaviile care au sa mi se aduca §i, claca vroiam, a§ fi putut sa le cur m de la inceput cu o singura vorba. Dar 1-am lisat pe maistrul Golgota sa vorbeasca, anume ca sa nu riminI nimic ascuns, sa afle gindurile lui toata lumea, sa le judecam nu prin ci pe fa0 §i la lumina. Nu-i easpund lui acuma, fiindd nu mai are nici un drept sa stea aici, la tribunI ; va raspund voua, §i nu ca sa ma ap5r pe mine, ci ca sa ap`ir §antierul. V-am spus de la inceput ca munca noastra n-are sa fie u§oara'. $i a fost grea, §i-o sa fie mai grea de acum incolo. Nu ma intereseaza ce-o sa se intimple cu mine ; mai intereseaza §lepurile §i va spun ca au gata la vreme ! Daei le-a§ face eu, cu miinile mele, m-a§ indoi, dar le face%i voi §i am §tiut de la inceput ce yeti fi in stare. Sa spun ca n-am fost descurajat niciodata, a§ minvi — descurajarea e o boala molipsitoare. Acum sint vindecat, poate pentru totdeauna ; noaptea trecuta a insemnat pentru mine cea mai puternicI doctorie. SI nu fi fost martor la Mtalia pe care aci dat-o cu Durrea, a§ fi zis ca s-a intimplat o minune. N-am fast .singuri, tot ce e suflare muncitoreasca in ora§ a venit sa ne ajute, §i, daca ar fi fost nevoie, ar fi venit muncitori din toata Pa'§i in fatal pina la marginea tribunei. — A§a nu poate sa ne doboare nimeni, nici natura, nici du§manii, oricit de mare le-ar fi inver§unarea ! Unul dintre noi a cazut — e o nenorocire ; puteau sa cada zece, eram datori sa mergem inainte, iar socoteala s-o dam la urma ! Maistrul Golgota a decretat ziva de iastzi zi de doliu. Eu o socotesc zi de sarbatoare. Daca are ceva impotriva mea, s a loveasca in mine, dar sa nu pinga'reasd sarbatorile muncitorilor ! M-a acuzat ca sint minat de ambicie ; da, recunosc, am ambicia sa construim §antierul. Dar nu pot sa-1 construiesc cu miinile mele, it construim impreuri, dintr-o ambi%ie care trebuie sa fie a tuturor. In schimb, eu 11 acuz pe maistrul Golgota, caruia pina asta zi i-am spus tovar5.§, ca ne este du§man ! Nu du§manta meu, ci al §antierului §i al muncitorilor ! Dupa tacerea care cuprinsese hala, se auzi un suflu adinc, de nedumerire. Un glas iritat puse caOt rumorii : — Nu va juca;i cu vorbele ! Tovaral§ul Golgota a fost alaturi de noi in zile mai grele ! Se isca tumult — ici-colo se auzira strig`ite de aprobare. Un om i§i ficu loc in fa0, Corbu, negrkios ,pard anume ca sa corespundi 552
numelui — muncitor la instala%ii, cerfiret din fire, dar tIcut la adunlr.& santierului ; acum tl auzeau prima oars ridicind glasul din multime : — Pe tovaraisul Golgota noi 1-am ales in comitetul de tntreprindere, numai noi avem dreptul sI-1 judeca'm. Pe tovarawl director it ascultam cu drag5.inima cind e vorba de lucru in santier. Dar pe tovarasul Golgota s5.-1 lase in pace, altfel... Se opri, si ta,cerea care urma.' Oru amenintItoare. — Altfel ce se intimpla% tovarase Corbu ? intrebI Donos, calm, urdndu-se $i el la tribudi. Aceasta vorba si miscarea lui, sta inita, domoari, atrase in chip deosebit atencia muncitorilor. Cei ce-1- asteptaseri sa vorbeasci, cal-1 lass pe Golgota s51 turuie, isi adurI seama ca din linistea lui avea sa iz ucneasca un tralsnet. Si ceilal;i simvira ca trebuie sa urmeze o ciocnire ; tcerea lui Donos, atit de prelungitai, li se piru abia acum impotriva firii. Corbu nu mai raispunse nimic, se trase inapoi, dupa ce incerci intilneasca privirea lui Golgota, incurajatoare. Dar maistrul Golgota, raimas in mijlocul tribunei, arunca altfel de priviri in juru-i. Se gindi la inceput sad continue, nu terminase tot ce-avea de hspus, nimeni nu putea is cuvintul, dupa regula democratica a adungrii, dar nu mai avea putere si nici nu mai stia cum sai innoade firele. Iii simvi capul fierbinte si trupul moleit, ca de boari ; nu in%elegea ce se intimplase cu el, de ce adunare oamenii, it st5pinea doar presentimentul c%4 11 astepta o nenorocire. Ar fi luat-o la fug`i, sa nu-i fi lipsit chiar si aceasta putere. N-ar fi fost in stare sI faei un pas, chiar clacl i s-ar fi pornit o raiscoa15. in burtI ; acolo ar fi ramas, veapin,. s-ar fi seapat in izmene. 0 singura fora avea in el, si i-ar fi dat drumul : sai ridice pumnii s5.-1 pocneasca pe Donos in crwet, doborindu-1 pe podeaua tribunei. Dar nu-si pierduse chiar atit judecata,, ca s5. saiviqeasc5.1 gesturi de nebunie. — Tovalisi ! incepu Donos, risindu-1 in pace pe Corbu, cu in terventia lui amenin%toare. N-am convocat eu aceasei adunare a. santierului, n-am socotit ca era bine sI val ripesc timpul dupi noapte grea si o zi in care n-avi cunoscut odihna. Maistrul Golgota: s-a grabit, avea ceva pe inima, 1-am ascultat pins la until_ Sau, poate mai are ceva de spus, nu si-a racorit inima ! Se intoarse, si intreK cu acelasi calm care prevestea furtuna — Mai ai ceva de aciaiugat ? Maistrul Golgota pocni din mIsele. 559
— Raispunde, sa aucra tovi muncitorii ! — Nu. auzit ? Maistrul Golgota n-a fost impiedicat sa vorbeasca, — spus cuvintul pins la urma. Da%i-mi voie sa vorbesc eu acuma. -a si A fost invinuita conducerea santierului ca ne duce de rips, ca slepurile n-au sa fie terminate la vreme. Eu va raspund cu dovezi si cu fapte : cu toate piedicile, pe care le cunoaste0, ca sal nu le amintesc deocamdata pe cele puse chiar de maistrul Golgota, fara sa le stie nimeni, am izbutit 'Dina in clipa de fava sa reducem zilele de intirziere numai la doua. Puteau sa fie zece, si tot nu era motiv sa ne, pierdem curajul. Asa cum s-a indeplinit planul nostru de lucru pina astazi, o sa se indeplineasca si de aici incolo, afara doar daca nu ne-ar lovi pe tovi paralizia. Uncle este motivul de spaima ? Toornai acum sa ne descuralam, dupa ce asta-noapte am invins o piedica uriasa, covirsitoare, neprevazutai de nimeni ? Dupa o asemenea fapta, care a uimit orasul si va uimi vara, mai trebuie sa fie in noi urma de teams ? Dunarea, care n-are minte sa judece, a in%eles inaintea maistrului Golgota ca pe noi nu ne poate intoarce nimeni din cale ! De azi-dimineava, maistrul Golgota nu face altceva decit sa agite spiritele, sine predici prin col%uri, crezind ca nu-i stie nimeni rostul si urma. Nu de viava unui tovaras al nostru ii pasa lui, ci de altele ; am sal, va spun acuma !... Donos tacu, asteptind sa auda glasul apazitorilor ; vroia vada dindu-se in vileag singuri, cunoasca tovi muncitorii. $i, intr-adevar, primul aparator nu intirzie sa iasa la lumina, Oreste, lansatorul de vase, renumit pe Dunare, om de vreo patruzeci si cinci de ani, carp prostanac la vorba si in faptele lui de toata ziva, dar sigur pe el in meserie, ceea ce-i dadea o ingimfare continua ; se stia cautat de toate santierele, lui ii cereau sfatul in imprejurari grele. Lansarea unui vas trebuie facuta cu mare iscusinva : cei care 1-au construit se uita la tine si le ticaie inima — intr-un minut se poate alege praful de munca a sute de oameni. — Va sa zica, izbucni lansatorul, nu e bine sa critici ! Asa e, tovarase Donos ? Tovarasul Golgota a spus ce avea pe suf let ! Ca urmare si drept raspuns, sari pe el si-1 faci asa si pe dincolo ! Apai nu merge asa, tovarase ! Despre tovarasul Golgota, mie sa-mi spui atit : munceste, on nu munceste ?... Aud ? E priceput, sau nu-i priceput ?... Aud ? Oreste se urcase pe o forja, sa fie vazut, si, cu fiecare din aceste intrebari, isi ducea o mina la ureche, sigur ca nu putea dea nimeni un raspuns care sa-i inchicla gura. 554
— psi face, sau nu-si face datoria ?... Este, sau nu este aVaturi de muncitori ?... Aud ? Asta sa ne spui, nu vorbe, da-le la dracu-ncolo ! Donos tacea, de parca avea limba moartad in gura. intrebarile lansatorului stiroisera oarecare fierbere intre oameni ; maistrul Golgota rinjea, cam ratacit, la tribuna. Pins sa se linisteasca adunarea, se arata alt aparator, cu .vorba blajina — om in virsta., maistrul Ionas, seful unuia din atelierele de sudur5.. — Tovarasi ! interveni el, ridicind brawl, un brac lung, ca al macaralei, cu rnineca salopetei ciupitad de scintei, Msind sa se vada dedesubt camasa, sau pielea, cenusie. Glasul nu i se auzi, i se vazu gestul, si glasurile incetara din respect pentru virsta si pentru omul care nu vorbea toat5 ziva. — Tovarasi, zise maistrul Ionas, cu o voce sf5.toasa de unchias, ca in povestirile moldovene, tovarasul Golgota nu mi-e nas, nici n-am baut, nici n-am petrecut impreuna, si, ca sa va spun drept, nici nu faci dusman al sanprea it am la inima. Dar da%i-o incolo, tierului fiindca si-a spus gindurile si a supa'rat pe unii ? Adica nu s-ar putea sa aiba. vireo dreptate si tovarasul Golgota ? Gine poate sa ne dea raspunsul ping la primavara ? Eu as nice mai bine sa judecam vorbele lui, fara partmire, decit s51-1 judecam pe el, care nu stiu ce vina are. Eu stiu atit, ca tovarasul Golgota e un om harnic, munceste de dimineaca ping noaptea si a luat totdeauna apararea noastra, a rnuncitorilor, si pe vremea lui Nasturas... si mai pe urma. Omul a criticat. Nu are voie ? A gresit, n-a fost informat bine ; pentru asta sal-1 faci dusman al poporului ?! lUspunde-i, sa of le omul adevarul, sa-1 of lam si noi, muncitodi. Dar decit sa ne legam asa de tovarasul Golgota, poate ar fi mai bine sa ne caut5.m de alte nevoi, drags tovarase Donos ! De data asta Donos nu se mai putu infrina si isi ca'lca hotarirea. — Nu stiu cit %i-oi fi de drag ! ilspunse minios, abia stapinindu-se sa nu dea drumul la cuvinte mai grele. Dar stiu 6' nu to-ai ridicat sa vorbesti de dragul ,dreptkii si al adevarului. Oricit ai fi de batrin si oricit to-ar cinsti al%ii, eu ici spun : fie rusine ! Zi, tovarasul Golgota nu Ii-e nas ?! — Nu mi-e ! $i masoara"-Ti cuvintele, tinerelule ! Maistrul Ionas se uita in jur, asteptind o incurajare ; nu se rosti nimeni. — N-aci baut si n-a;i petrecut impreuna ?! continua Donos. — Nu ! raspunse maistrul Ionas, infruntindu-1 cu — Si nici nu prea it ai la inima ! 555
— Nu-1 am ! Am vorbit fad Ortinire ! — Cum mai uit la dumneata, aproape ca to-as crede ! — Apoi sa ma crezi, ca eu un obraz am, nu douad ! pIcat de b'itrinevea dumitale !... Tovarase — Pica de el Zaicu, is ridica-te spune ! Un muncitor tinIr, fridu cu obrajii supvi., din cei pe care viap i-a ros de timpuriu si le trebuie ani ca sa se inzthiveneasca, isi fIcu loc spre tribuna. Ceilal%i nu prea it cunosteau, venise in antier abia de citeva zile. — Vorbeste de acolo ! Te aude toat5. lumea ! Maistrul Iona a spus adevIrul ? — Nu, tovarIse Donos ! Atelierul din oral... — Nu mai am atelier ! protests maistrul Ionas. L-am dat de un an, de la 1 ianuarie. — Cui 1-ai dat ? Statului ? — Ce sa fac5, statul cu magherni%a aia ? — L-a pus pe numele nevestei, e al ei, ea it conduce, cum s-ar spune ! vorbi Cunostea situa;ia, lucrase acolo ping mai deu'n.5.zi, cind se angajase la $antierul Naval Victoria. $i-apoi, cine nu credea n-avea decit sa se intereseze la administra%ia financiara. Era un atelier de turnat bronz si fonts, afacere bunisoall — mai primea azi comenzi de la micile industrii care nu aveau turditorie. — Spune, tovar4e Zaicu ! Maistrul Golgota venea uneori pe acolo ? — In fiecare saptamina, char numai seara, tirziu, dupal ce plecau lucratorii ; vine si acuma. — $i ce fac cind vine ? — Fac socoteli impreun5.. — Sa va spun eu mai departe, vorbi Donos. Atelierul nu-i nici al lui Iona, nici al nevestei, decit pe hirtie ; de fapt proprietar e Golgota, el a dat banii, cistigul se imparte pe din dou5.... Maistrul Iona se Ncu rosu in obraz, Golgota pocni din masele rimase cu falcile aka de veapan strinse, incit se vedeau2 zvicnind, muKhii maxilarului ; nu negal nici unul. Tovar4e Mititelu, continua Donos, spune ce stii in aceasta privinti ! Contabilullef se ridica, marun;el, arunca o privire tematoare spre Golgota, alta spre Donos, ca si cum 1-ar fi intrebat : „Dar ba556.
rem ii vii de hac, nu ma Iasi in ghearele lui pe urm%i ?" — si in sfirsit isi lua inima in dintii de our : — Saptalmina trecuta, maistrul Golgota a venit la mine ;i a st5.ruit sa dam comanda hublourilor de bronz la atelierul Dunirea... — Adica atelierul lui ! precizI Donos. Mai departe, tovarise Miti telu ! — Mi-a oferit un comision de sapte la sutal, plus jumitate din diferentI, daca izbutesc sa maresc pretul Cu doi lei la kilogram... Se auzira murmure, exclamath, se stirni freamit, rumoare Donos le curma, ridicind mina. — Presedintele comitetului de intreprindere, patron ;i afacerist ! Buna alegere am facut ! — Imi dau demisia ! racni deodafi maistrul Golgota, de parci ar fi rostit o amenintare. Izbucnirea lui fusese asa de neasteptat'a, inch se flcu lini4te deplin , si cind, intr-adevar, oamenii ar fi fost speriati de gindul ca n-au sa mai aiba sprijinul de pina acuma. — Nu merge asa ! replica Donos. Sa vedem ce zic muncitora! Ei to-au ales, ei trebuie sa decida ! Raspunsul veni pe loc, intr-un amestec de strigite, huiduieli sa le punI imsuieraturi, carora zadarnic incercau unii potri vire : — Jos !... Afara !... Sa-i fie rusine ! 5i nu era un ceas de cind maistrul credea ca se bucura de respectul tuturora ! Se uita amutit asupra multimii si nu-$i mai &idea seama cum incepuse prabusirea. Statea intepenit la tribunal, cu filcile strinse, lira sa faca un gest, farad sa spuna o vorba de aparare, primind huiduielile intr-o tacere inexplicabila fatal de firea lui paltimasi. Se socotea invins pe deplin si rite to pedeapsa, neputincios, ca o rims, sau pregatea o izbucnire ? Si deodatal, pe chipul lui mare se asternu o masca indurerata, din ochi incepura curga lacrimi, gea, in .tacere, in fata a o mie de oameni — aceasta-i era apIrarea, neasteptata si subtila, fiindca un anumit efect avea asupra multora, fie macar ca le stirnea sila. Chiar Donos avu un moment de sovaiala — se asteptase la altceva — oricit ai fi de dirz, nu-0 vine sa mai dai in omul care plinge. Si-n clipa lui de slabiciune si nedumerire, se auzi glasul maistrului Golgota, firav, intretaiat de suspine, dar ajungind ,pina in fundul halei : — Tovarasi, am gresit, nu 4tiu nisi eu cum. Gindul meu n-a fost decit la binele muncitorilor, uite, asta mi-e crucea, ma jur cu mina pe inima ! 557
Se inching, cu un gest repede, apoi isi ap5s'a pumnul pe piept curga siroaie. si rimase %eapan — numai lacrimile continuau Unii risers, al%ii strigara, in batjocora : - N-ai alte cloven, mai bune ? Noi nu prea mergem la biserica ! Insa striOtele for si risetele rasunara penibil — omul dezarmat, care continua sa plinga, nu mai stirnea decit mila, sau scirba ; iii spui : „Da-te jos de acolo si du-te cu Dumnezeu, lass-ne venea uitam de nume !" — Tovaeasi, reincepu Donos, falcind o sforcare sa-si reg5seascai glasul potrivit impreiurarii, nu trebuie sa ne lasam inmuia%i de nici o vaicareara ! Firea lui Golgota e alta, nu cea pe care incearca sa $i-o arate acuma. Nu-i un om care a gresit o data, de doua .ori, de noua, si caruia, daca se caleste, i se mai cuvine iertarea ! $i Donos, in fga muncitorilor amucici, incepu sa insire faptele dusm'anoase ale maistrului Golgota, pe care la timpul for nu be vazuse in adevarata lumina : dificultatile facute de el la recep%ia pescadoarelor, confuzia si neincrederea semanate neintrerupt intre oameni... Arata in ce chip se folosise de tinerewa si naivitatea inginerului Staicu, instigindu-1 sa sicaneze, sa enerveze $i sal descuraieze pe muncitorii care lucrau in condi%ii nespus de grele. — Astea nu mai sint greseli, ci acciuni criminale ! Golgota este dusmanul santierului, idusmanul poporului, si-al vostru, al muncitorilor ! — Te credem, tovazise Donos ! izbucni Oreste. Fa-1 ori►cum vrei, numai nu-1 face dusmanul nostru ! Daca a gresit fats de santier, sau de oricine, fats de muncitori n-a gresit, fiindca a fost cu not la tot greul ! Din nou se trezira glasuri de aparare, oameni cu mintea scurta si cu inima plapinda, care nu-i puteau tagadui maistrului Golgota acest merit. — Trei ani de zile a fost cu mina in gitul lui Nasturas ! Fara el, ne prapadeam pielea ! striga unul. 0 parte din oameni risers, in batjocora — nu mai credeau nimic — dar se auzira si murmure de aprobare : — El ne-a facut economatul !... — Si ce-am avut de la economat ? Boia de ardei si arpacas ? — Ba a fost si ulei, si faina, Oar numai pentru unii !... Disputa se farimila, pe grupuri, oamenii se certau intre dinsii fara rost, indeOrtindu-se de adevarata vina. $i Donos, si Matei, si altii isi dadeau seama ca o bung parte din ei inca nu imelegeau gra558
vitatea intimplarilor, ii stalpinea indiferen%a sau nepasarea, iar unii pareau si acum inclinati sal judece faptele lui Golgota intr-o Jumina lertatoare. — A stat cu mina in gitul lui Na'sturas ! izbucni Donos, la capaltul indignarii. Nu ! A stat cu mina in buzunarul lui ! N-a fost apara.itorul muncitorilor decit de ochii lumii, in realitate a fost • unealta patronului ! Murmurele incetara, ta'cerea deveni deplina, inghetata, amenintatoare. 0 asemenea acuza%ie depalsea inchipuirile, ii trezi chiar pe cei care 13;11a atunci se aratasera indiferenti sau neincrezatori, ii tulbura pe cei inclinati sal ierte ; dintre ultimii partizani ai lui Golgota, Boar Oreste se invrajbi, convins in mintea lui ingusta cal nu putea fi decit o calomnie. — $i ce dovezi ai ? intreba, agresiv si ironic. Ce inseamna ca a fost unealta lui Nasturas ? Noi stim ca s-a luptat cu Nasturas si a scos de la el ce n-ar fi putut sal scoata altii, care fac giilagie de pomaria ! Ce dovezi ai, tovarase Donos ? Fu liniste ; dovezi asteptau to;i, chiar cei care nu aveau indoiala. — Tovarase Dorobantu ! striga Donos. Glasul lui mos Niculae raspunse prompt, de linga usa metalic'zi : — Prezent ! — Sal vina ! intii se ivi Firicel, atit de inalt, incit it vedea toata lumea ; la citiva pasi de el venea Petre Iepuroi, destul de inalt la rindu-i ca sa atraga atentia mul%imii. intre ei mergea, sovaind, un om mai mic de statura, pe care doar it ghiceau, fara sa-1 poata distinge cu ochii decit cei din apropiere. Dar chiar si acestia nu it recunoscura decit mai pe urma, si atunci ramasera zgiiti, crezind ca vad o fantoma. Omul avea un palton, sau o suba mare, facuta pe alta masura, ale carei poale maturau lespezile de heton din halal. Gulerul, ridicat, depa'sea caciula de astrahan, fumurie, trasa pe ochi si acoperind sprincenele. El merse astfel intre cei doi insotitori care ii faceau loc printre oameni si ajunse in fata tribunei. — Urca aici ! it indemna Donos. Firicel ii ajuta sa se urce pe scars, si abia citeva clipe mai tirziu, cind ciudata apari%ie se arata sus, in lumina , o recunoscura. Dupa un murmur colectiv si o scurta involburare, aratind surpriza si nedumerirea multimii, to;i amutira. — Du-te, Ionica ! se adresa Donos timplarului. Apoi tare : — II recunoasteti ? 559
Nu eispunse nimeni — dar 11 recuno§teau : Marchidan intors de pe cea lume — intocmai ca mor;ii sculavi din morminte, era atit de slab, de palid, inch sub pielea obrazului i se desena crania, — Inginerul Marchidan a fost dat mort din gre§eara, vorbi Donos in tIcerea incremenita a aduna'rii. El tr'liqte, dupa cum vede toatal lumea, §i a venit aici, liber, nesilit de nimeni sa depun5. marturie Cine ar fi avut ochi in clipa aceea sa se uite la maistrul Golgota, care ramasese %eapan, retras spre marginea din spate a tribunei, 1-ar fi vazut ca tremura, marunt, dar flea stapinire, devenit parcl mai mic de statura. Iar obrazul lui rumen, mare, cu trasaturile indesate, ale omului puternic §i sigur pe sine, se sub%iase §i era mai straveziu decit al fantomei. — Spune ! vorbi Donos, adresindu-se lui Marchidan. Ce tii despre raporturile maistrului Golgota cu patronul ? Inginerul raspunse cu un glas pierdut, care Orea ca vine, intr-adevIr, de pe alta. lume : — Maistrul Golgota primea leafs de la Msturas ; in lei vechi cincizeci de milioane pe luna... Spre surpriza tuturor, maistrul avu glas sa protesteze, destul de tare : — Nu era leafs ; era un cadou. Imi trimitea banii acasa, nu 1-a rugat nimeni ! Unii huiduira, puvini — cei mai mul;i erau incremeni%i de uimire §i indignare. — E totuna ! vorbi Donos. Si-n ce scop i se adeau aceti bani ? Spune ! Inainte ca Marchidan sa glasul maistrului Golgota se auzi Ind o data, hiriit, intr-un amestec de rautate §i neru§inare : — Sa spunaa mai intii de unde §tie, tovarai ! Hai, iudi, vorbete, dacIii oil mina ! Inginerul i§i apleca umerii, ca cind s-ar fi ateptat la o lovitura din spate, nu din fata, unde erau judecatorii. — Am luat §i eu... Au luat §i alcii... — A§a vezi, atul meu ! rinji maistrul, cu o inexplicabila rnuhumire. Acum insI izbucnira glasuri, pline de furie : — Cine sint aia ? Vrem sa §tim cine-s vinducii. Sa le spuni numele ! 560
Donos ridica mina. — ! Unu-i Alexiu, altul Potop, altul Patraulea, dar nu-i thitavi degeaba, fiindd in clipa asta se afri inch4i la chesturad. Patraulea era paznic pe un oarecare, la .urma urmei ; Potop de asemeni, cine §tie ce renume ; idar Alexiu falcea parte din comitetul de Intreprindere, printre cei alep a doua oars. Sa spun inginerul Marchidan, continua Donos, ce tie despre gindurile maistrului Golgota in legaitura cu antierul ! In facerea care urma intreWarii, se auzi limpede glasul inginerului : - Maistrul Golgota urrnrea sa impiedice lucrul pe cara, ca lepurile sal se piarcial Cu un muget, maistrul Golgota se na'pusti asupra lui §i ridica pumnii, printr-un efect al luminii care venea de sus. i al perspectivei — grei ca n4te maim. m Dar inainte de sfirp miKarea, j Firicel se repezi de jos cajzu in spinare. Hala incremeni intr-o lin4te nefireasca, de parca tuturora deodata le-ar fi pierit glasul. Chpele urm5loare, inainte de a izbucni vacarmul, nu se auzira, decit icniturile maistrului Golgota gifiitul lui Firicel, care se lupta sa-1 vina.
De dimineaca, pe rind mergeau cu barca spre Antrepozite, urmadfaptele. timplar 'nu banuia ce intorsatura aveau. s'a intr-un fel, expedicia reau, nectar, sunetele .viorii de peste noapte lui i .se Orea romantics. .se parea chiar ciudata prezenva celorlalti, mod Dorobancu mai cu seas, care, inspectinduli fumegia destul de brutaU. Fusese agent atesta misiunea preicisa toarele, la pensie, in port la Constan;a, la serviciul sanitar inainte de a fiindca Ii %ineau Inca puterile, intrase in deratizarii vapoarelor, sluiba §antierului, ca portar de noapte. .mustata, cu o mindrie — Ma taic, zicea acum, §obolani am omorit in via0 ? to oarecum — Civi, mod Niculae ? numar ! Miliarde, ce mai ! — Milioane ! N-am avut timp — Vezi cad asta'zi nu trebuie sa amori nici unul ! Barca inainta anevoie pe Duna'rea involburatal plina de miluri, Intr-una, ca . ma'car ca mergea la vale ; dar trebuia schimbatmersul ruine plutitoare. faca loc printre trunchiuri de copaci, Pe drum, to%i patru, fiindca in afaii. de Firicel, de mod Dorobancu 561
de Petre Iepuroi mai era inca unul, isi pusera cite o ban& galbena la luindu-si cu acest sernn al echipelor sanitare o infAisare mai Asa ajunsera la Malul Galben si acostaral barcazul, la ad'apost, pe partea idinspre chei, dedesubtul schelei. tntr-o clipa furai. pe punte, cu fumegatoarele. Alci cinci muncitori de la santier asteptau pe uscat, sa dea ajutor daca s-ar fi impotrivit echipajul... Panait Lalachi iesi nedumerit in fa%a oaspe%ilor. - Cine sinteci ? Ce vrei ? — Serviciul sanitar ! Am venit sg deratizadm vasul ! Se impotrivi, incepu sa urle, sa dea cu purnnii, spumegind ca turbatii — era gata de plecare, avea toate actele... Ii luara de piept si-i acura vint pe schela, unde asteptau ; echipajul fu debarcat indata. — Staci acolo, Ca altfel va afumalm ca pe soareci ! Si fumegatoarele, aprinse in cal de mos Dorobanvu, ineepura sa-si imprastie otrava prin toate ungherele barcazului ; dar nu era otrava , cum putea sa se creada, ci rumegus ud, cu pu%in gaz si pucina nu-i smoala. Panait Lalachi, in suba cenusie, statea %eapan pe chei miscau decit sprincenele si falca, dezarticulata, camOnind, in Limp ce ochii aruncau priviri ucigatoare oamenilor din echipaj, strinsi topi laolalta. Nevasta, cu parul carunt sem'anind cu cenusa ravasita de vint, cu ochii mici, sticlosi, cu nasul arcuit, cu buzele strinse, hidoasa in tot ceea ce poate odata avusese frumos si femeiesc, pa'rea si mai fioroasa decit ba'rbatul. Oamenii din echipaj nu scoteau o vorK staiteau nemiscgi, dar se topeau, li se arcuia spinarea de groaza'... Pins ce batrinul bucatar, fostul luminarar la biserica greceascL se prabusi in genunchi, tremurind, cu miinile impreunate pe piept si strig%a — un strigait pe care Firicel it mai avea in ureche si-n clipa aceasta, amestecat cu icniturile maistrului Golgota si cu sunetele viorii de peste noapte : — Nu va face;i pIcat ! Sint in tancul de motoring ! Scoate%i-i de acolo, ca se asfixiaza ! Cocos nu avusese si vioara auzita de Firicel nu fusese o inchipuire : dupa ce statusera ascunsi douazeci si patru de ore la Panait Lalachi, noaptea urntoare socii Marchidan se furisasera prin oral si se imbarcasera, la o ors cind credeau ca n-o sa-i vacia nimeni — si nici nu-i. vazuse altcineva decit Cocos, cu totul din intimp.lare. Ziva stateau ascunsi in rezervorul de fier, cu stiinca intregului echipaj. Rezervorul avea pere%i facuci in alte scopuri, nu pentru aclapostirea fugarilor ; spgiul dintre ei era plin cu motoring, ca sg 562
nu sune a gol, iar compartimentul interior se inchidea cu capac prins in suruburt — nimanui nu i-ar fi dat prin gind sa-1 Noaptea ii scoteau, sa respire, in magazie. Asa stateau de aproape doua luni, murdari, vepeni de frig,- orbivi, sufocavi ; femeia avea crize de nebunie, isi smulgea parul, isi dadea cu pumnii in cap ; se linistea numai noaptea, la sunetele viorii — si Marchidan cinta in surdina, ore in sir, cu degetele inghevate, asezat pe un sac cu cartofi, in mijlocul magaziei, linga o sobivad. Cu gaz, inconjurat de oamenii din echipaj ; b'atrinul luminarar se inchina si facea Pe femeie o galsira legata si Cu cirpe in gura, fiindca altfel scotea strigate care se puteau auzi pins la Chei, pe unde treceau oameni si patrulau gra'nicern. Cind vazu lumina zilei, se trinti la padmint si incepu sa plinga, taivalindu-se prin zloata. Barbatul venea dupa dinsa, %inind cutia viorii in brave. Femeia striga : — Traiesc !... Uite cerul, uite Dunarea ! Si mama ma crede moarta ! Un zimbet ratacit ise vedea pe chipul lui Marchidan. — Sintem mor%i !... Invelege si impaca-te ! Nimeni din cei care it cunosteau n-ar fi banuit ca in ochii lui inexpresivi si fara culoare, ca apa, s-ar fi putut citi vreodata atita deznadejde omeneasca. Ii dusera in biroul magaziei — nu era lume prin preajma, nu se manipulau mairfuri, fiindca nu se reluase inc5, navigavia. Femeia adormi indata ce o intinsera pe patul magazionerului ; dormea, prabusita pe salteaua de paie, tare si gloduroasa, si intreg trupul ei, atit de firav, era chinuit de spasmuri. Marchidan sedea pe un scaun, linga fereastra, cu vioara in brave. tovi, nu mai ramase inaAsa II gasi Donos, care vent mai tirziu ; untru decit Firicel, obosit, cu ochii dusi in fundul capului. Inginerul era acum lini tit, lmpacat cu el insusi, dupa luni intregi de framintari, pe chipul lui se citea poste chiar o anumita satisfacvie, ciudata si inexplicabila. VIzindu-1 pe Donos, avu o miscare de teams, si in ochi ii licari o lumina noua, deli dar pe urrna se linisti pu;in bolnava, galbuie si tremurata. — Tovar'ise Donos, zise, cu miinile pe vioara, a trecut Craciunul si nu m-am spovedit dupa datina crestineasca... Vreau sa spun tot ce ma apasa... Dar nu astept iertarea pacatelor... $i Marchidan, cu vioara in bra%e, ca un simbol intraductibil in clipa aceasta, isi povesti via;a, fIrai emo%ie, cu vocea alba $i straca si cind ar fi fost mort intr-adevr si o povestea cuiva de pc 363
lumea cealalta : clovn la circ in 1935, la 5aisprezece ani, fugit de acasa... — Thal meu adevaixat e mort din 1927. Mama s-a remaritat, tatal meu vitreg era crupier la Cazinoul din Sinaia... facea necazuri ? — — Nu are importan0 ; am fugit de aCasa... Wcaturator la Ford, in Floreasca, ajutor de 5ofer pe camion, fochist la uzina electrica din C51.1a'ra5i, achizitor al Societavii de Asiguiiri Dacia, cantaragiu la fabrica de .uleiuri a lui Panait Lalachi... — Cind am intrat la el, nu 5tiam cal it cunoscuse pe tata ; m-a ajutat merg la 5coala, din bunatate... — Nu cred ca din bunatate ! — Nu .tiu, nu m-am gindit niciodata ! — Ai prilejul te ginde5ti de asta'zi Inainte ; la el, 5i la ahii. Orice-ar fi fIcut, oriunde te-ar fi dus, ar fi limas st4inul, 5i dumneata ai fi muncit pentru el. Marchidan I51 las5, capul pe um'ar 5i zise, u5or incalzit, prima intona%ie mai vibranta : — Vioara... El mi-a cumcarat-o !... El m-a cununat... — Nevasta rdumitale este din Timi5oara ?rip. — Da... O cunoscuse in anii cind urma $coala Politehnica, student s'arac, cu haine cam ponosite, nu prea inzestrat placa femeilor. Fat` frumoasa, dar ocolita' — 5i fa'ra zestre, 5i 5chioapa : ostiomielita la femurul sting, cu coapsa maitelairit de opera%ii — 5i nici macar yin.decata. El statea in gazda la familia ei, cinta din vioara, invap, nu batea stra'zile 5i localurile ca mulvi din ceilahi. Ea venea in camera, s5.-1 asculte, 5edea pe scaun, linga u55., cuminte 5i sfioasa ; ii zimbea... $i o luase de nevasta in anul cind termina 5coala, 5i apoi muncise, se luptase din ra'sputeri s-o poata ingriji, s-o faca' sa'nastoasa.., Dar asta'zi femeia ii era strains, 5i-o scosese din suflet, o ura, fiindca din cauza ei i5i nenorocise via;a. — De ce ? intreba Donos. Fiindca te-a urmat, 0-a dat prilejul sa ai un caimin, fost credincioasa 5i n-a pregetat sa te urmeze chiar in aventura asta nenorocita, care i-a zdruncinat 5i mai rau sanatatea ? Inginerul clatina din cap. — Sainatatea mea e mai zdruncinat. Daca n-ar fi fost ea, n-as fi luat... In 1945, cind era iarna aceea grea 5i lipseau toate, 5i leul i5i pierdea valoarea de la o zi la alta, nevasta se afla in spital — inca o opera%ie. El nu mai putea sa se descurce cu leafa... $i atunci a 564
venit maistrul Golgota, ca un arhanghel, cu un teanc de bani, i-a spus : „Ia-i !" — „De uncle ?" — „De la domnul inginer Baciu !" ingrimti nevasta. Iscalqte colea o — „Dar de ce ?" — „Ca chitama !"... cinci, un sfert cit 0 suta de mii de lei ; leafa era douazeci gratifica%ia. I-a mai dat in doual rinduri sume mai man, scaclea banul : cinci sute de mii la Patti, doua milioane in august— contra chitanTa. Dar chitanvele nu erau in buzunarul inginerului Baciu, nici la conimOrcea cum tabilitate — le ;inea maistrul, avea banii pe mina socotea el nimerit, la unii, la alcii. — Pins in 1948 nu mi-a spus nimic. Du0 nacionalizare a inceput sal fiarba ; ma cauta seara acas'.', era furios, se ateptase sal fie numit directorul antierului... Nu tiam ce vrea, dar imi era teams. Intr-o zi mi-a spus.: „Ai la mine ni“e chitan%e !" piarda capul ; treDin ziva aceea, Marchidan a inceput plIteascI mura noaptea, ziva muncea din rasputeri, sa uite, grqeala. — Nu mi-a spus de la inceput gindul, deschis. Abia in august, cind a va'.zut ca se pun lepurile pe cala, am aflat ce pUnuiete : „Ascultai aici, astea n-au sa fie niciodata gata !" Mai tirziu mi-a cerut sal incurc numerotarea Era ziva cind inginerul fugise din antier se ascunsese in curtea fabricii de ciment, jos, la Dunare, intre giimezile de piatra. — Am vrut sa ma inec... Ridica ochii, plini de panica renascutal a acelor ore groaznice. N-am avut curaj, tovarae Donos ! Ar fi fost mai bine ! — De ce n-ai spus nim5.nui ? De ce n-ai venit la mine ? — Am incercat, in citeva rinduri ; n-am avut curaj... Iii lass ochii in jos mairturisi, obosit, stors, strain de nociunea : — Sint un om fricos !... — Ai schimbat numerotarea abloanelor ? — Nu! — Ce te-a oprit ? — Frica. M-am gindit ca daca intr-o zi se afT1, ma omoara muncitorii ! ! Dar de ura for n-ai fi scapat nici — Muncitorii nu sint daca fugeai la capatul lumii. Cine a incurcat numaratoarea abloanelor ? — Maistrul Golgota ! — Si ai tacut !... Spune mai departe ! •
• •
565
Furia maistrului Golgota crestea pe masurai ce se adaugau table la slepurile de pe card. Spunea : „Ori o sa fiu eu mai mare, on arunc samtierul pe Dunare !" Cind au Inceput ploile, 1-a pus pe Patraulea, paznic de noapte pe cala, sa astupe drenurile cu pamint, ca apa sa se infiltreze prin crapaturi ; diminea%a le indrepta, sa.' nu se bage de seama. Cu ce prey facea paznicul aceasta ticalosie ? Golgota it infierbinta cu minciuni, cu fagaduieli — omul n-avea nici cap prea bun, nici tarie de inima. I-a dat si bani in citeva rinduri, cite zece mii de lei, usor sa prosteasca pe unul caruia nu-i ajungea leafa pentru turd... — De unde avea maistrul Golgota atI is bani ? Prima oars pe chipul inginerului se citi ezitarea, care nu scapa privirii lui Donos. — Nu ascunde nimic ! — Nu ascund ; acum e totuna : ii aducea doamna Nalsturas ; venea de la Bucuresti ! — Doamna Nasturas ?! De unde stii ? I i dai seama cc gravci e afirma%ia dumitale ? — Da !.... Mi-am dat seama de-atunci... Am in%eles c5. mai fac complice... Ma' %inea in Doamna Nasturas isi vindea bijuteriile aducea bani lui Golgota, ca pazeasca averea. Zicea ca 135.rbatul o sa fie scos de la Inchisoare si-o sa i se dea inapoi santierul... „Dare pot sa fie oameni atit de prosti ca sa nu inwleaga ce se intimpla cu lumea ? se intreba Donos. Nu, nu sint prosti, ci orbivi, si orbici au sa ramina pins si-or da ultima rasuflare !" Maistrul Golgota lua banii, saruta mina, cladea asiguiiri de devotament si supunere, apoi rinjea, acind cu ochiul, siret si sigur pe sine : „De pazit it Ozesc, dar nu pentru el, ci pentru mine, ca nu el, ci eu am stat aici, sa ma lupt cu tilharii ! Tine-te pe linga mine, drags Iani, fa ce-vi spun si-o sal ai de pe urma mea piine buns !..." — Mi-am pus in end sa fug, Inca din toamna, tovaralse Donos. fac un rost, afara ; cu meseria de inNasul mi-a fagacluit cal o giner, spunea, ga'sesti de lucru oriunde. Asteptam primalvara... Dar cind maistrul Golgota a venit cu doamna Nasturas la mine... dea afara si a fast martor la toat ,convorbirea. N-a putut — $tii ca tacerea dumitale se cheams ta'inuire ? — $tiu ! N-am avut curaj sa' spun. Mi s-a parut mai usor sa ma arunc in Dun'are. Noaptea urrntoare am fugit de acasa ; eram si eu, si Cornelia, ss ne punem caOt zilelor... — Vrei sa spui ca n-a fost de la inceput o inscenare ? 566
— N-a fost !... Adica... nu mai nimic ! Aia aveam de gind cind am lasat scrisorile... Dar de ce-am luat vioara cu mine ?... Am mess, nu tiam ce-o sa fie... Clad am dezlegat barca, nevast-mea a inceput sa plinga ; era frig, apa rece... N-am avut curaj, tovaraw Donos !... — Da... $i-a;i stat imi inchipui cit de grea a fost teptarea ! Ce to gindeai sa faci ? — Nu ; sa dispar, sa se uite de mine... — Pacat ! zise Donos, stapinindu-i o anumita pornire. Daca veneai sa m'irturisqti, not 0-am fi dat o pedeapsa mult mai blinds decit expatrierea ! — Sint vinovat !... Oricare o fi pedeapsa, acum tot e mai bine ! Pe geam se vedea Dunairea, miloas5, curgind inspumata la vale. Femeia gemu prin somn ; inginerul se uita in jos, Cara sa vada nimic, cu ochii in cutia viorii. — Ionics ! — Da, tovaraw Donos. — Ea trebuie dusa la spiral ; telefoneazal sa o ambulanc. a and Firicel se intoarse, dupa citeva minute, Donosedea in aceeai tacere pe care tinarul timplar o lasase in clipa — Nu cum pedepsesc legile aceasta groeala, vorbi Donos dup5, alts t5cere. Se via avea in vedere marturisirea dumitale ; pacat ca n-a venit mai devreme... Inginerul intreba, cu sfiala : — dupa aceea, am... sa ma intorc la antier ? — Nu !... Aceasta fusese relatarea lui Marchidan ; la indemnul lui Donos, el o repeta in fga imuncitorilor : — Maistrul Golgota urmarea sa compromita conducerea Spunea ca dace peste tot s-ar face la fel, ar fi chema%i inapoi patronii. Acuzacia lui, pe care furia maistrului o confirma, B.cind inutiU alts dovadai sau inarturie, dadu natere, dupa citeva momente de impietrire, unei explozii de revolts, de indignare, de furie, un amestec strigate. Sute de bra%e se roteau amenincade huiduieli, uieraturi toare in aer. De teams ca muncitorii sa nu se repeada asupra tribunei, amindoua miinile, incercind sa acopere Donos in fga cu glasul lui vociferarea mul%imii : — Tovai*i !... 567
Tumultul se lini§ti anevoie — se mai auzeau strieite nesta1pinite, ici-colo : — Afaea !... La puFarie !... - Plec singur ! racni maistrul Golgota deoda6., cu o indra.zneaU care nu dovedea curaj, ci arogan0 §i nesimtire, poate pe treapta din faca nebuniei. Se smulse din strinsoare §i veni pins in marginea tribunei. lui erau acum lin4tite,.nu mai amenin;a cu pumnii pe nimeni, doar in ochiiro§ii, rat5.c4i, ii scinteia ura. Dupal un moment de descumpanire, Firicel vru sa se repeacri la el ; nu-§i dadea seama cum ii scipase din mina. Donos ii flcu un semn : — Lass-1 ! Maistrul Golgota i§i plimba privirile peste oameni — p5.rea fleas judecat, nuvedea o mie de capete, ci numai unul, cit toata hala, se adresa aceluia, amenincind cu pumnul : — Plec, nu mai urla%i ca nebunii ! N-am nevoie de antierul voistru, n-am nevoie de voi ; pe cap flra mine ! Ultimele stngate incetarl., ina'buite in stupoare §i nedumerire ; indraszneala lui depa§ea inchipuirea. — ce crede%i cal o sa c4tigaTi data aci sa'rit pe mine ? iicni el, privirile furioase pe deasupra oamenilor. Degeaba va" spetw ! $lepurile tot n-au sal fie gata pin5, la primavar5. !... Era de nein%eles cum de nu se repezea nimeni astupe gura ; poate credeau c-a innebunit, ca nu mai tie ce spune. De altfel, iqirea aceasta dements fusese fulgerkoare, nu Usase timp de dezmeticire. Numai Donos, care era alIturi, it asculta ; ai fi zis ca prevajzuse ateptase izbucnirea, ca fIcind parte din ordinea de zi a aduna'rii. $i dad maistrul Golgota ar fi continuat Inca mult timp sa urle, Orea decis sa-i lase sloboda gura, s5.-1 asculte pins la urma, socotind ca invinuitul iii desaivir§ea singur actul de acuzare. Matei insa, alt temperament, izbucni primul, o clips inainte de a izbucni toata. hala : dat arama pe facI ! Cred ca — L-a;i auzit ? Acum ajunge, nu mai e nevoie de nici o lamurire ! Muncitorii se unduira, inceputul unei mi§ca'ri care putea plivaleascI peste tribuna ; in momentul urma tor, maistrul Golgota putea sa fie prefIcut in firime. Dar el mai avu timp pentru o ultima §i rataci;i se oprira asupra lui Matei, cel mai izbucnire. Ochii mare dunan, dupa Donos, cel care ii mincase zilele §i-1 adusese in &rime — nu-i raminea starea disperata de asfa-sears. Nu putuse 568
insulte, sa"-1 acopere cu venin, intr-o ultimI §i furibuncli decit explozie de ur5. : — Vezi-vi de Ocatele tale, p4ama de vapor, vinturflume Asmu;i oamenii pe mine, fiindcad nu i-am asmucit eu la vreme ! Ai adus in §antier curva ora§ului §i traiqti cu ea in v5.zul muncitorilor !... Aceste cuvinte, impro§cate dintr-o singura ra'suflare, izbira atit de nea§teptat timpanele, inch se facu tacere. Nimeni nu mi§ca, nu spunea o vorb5., incremenise toael lumea, paralizatI de brutalitatea insultei, de ferocitatea urii. Ci%iva Firicel pali, vru sa ridice pumnii, dar nu avu putere ; se uit'a spre col%ul uncle o vIzuse pe Ana Odeta mai devreme. Era in acela§r loc, cu obrazul alb mort, ca petalele florilor de hirtie ; nu vedea pe nimeni, nu sim%ea nimic decit bkaile inimii, rare, aspre, precise dure, trezind in ea o umio ruine amplificate de o mie de ori, prin prezenta celor o mie de martori care-i erau §i judecaitorii. Indiferent prin a cui gura., acuza%ia fusese rostita — §i-n ei, in suflet i se trezeau atita revolts §i atita trufie, inch nu mai vroia nici sa se apere, nici sa wepte crucare... Matei, mai izbit decit ea §i decit oricine, iii stringea pumnii, incapabil de alt gest, neinvelegind nici el cum de sfatea astfel, in loc s'a se arunce in gitul lui Golgota sai-1 sugrume. Doar Donos, din acea mie de oameni, acu o mi§care, impotriva regulilor impotriva firii lui stIpinite : ridiea mina... Tocmai atunci, un muncitor, venit in goanl de jos, de pe card', se n4usti pe up de fier din colcul halei stria speriat, in spatele oamenilor : — Tovar4i !... Capetele se intoarsell : era un strigait de alarms. Omul se sta."pini, invelese, prea tirziu, c5 nu .trebuie sa sperie lumea, iii flcu loc spre tribudi zise, gifiind, uitindu-se cind la Matei, cind la Dutchievrci, cind la Ilie Con;u, care intimpFaitor erau impreura : 7- Tovar4e inginer... Tovara§e director... Veni%i fuga !... $lepul nr. 3 se inclin5 !
P
rimul care se repezi afara fu Firicel, cu firea iute a tinarului. Desi nu auzisera decit cei din fava, alarms trecu fulgerator din gura in gura. Oamenii se napustiii spre iesire, uriasele usi rulante se trasera in laturi, hala se goli din aceasta naival5 inuta ; nu era nevoie de doua mii de brave, de doua rnii de umeri, dar fiecare vroia sa putut opri inclinarea slepului cu bravele ajunga acolo, de parca ar lor, si cu umerii. — Stavi pe loc striga Donos. Nu-1 auzi nimeni. Doar Ana Odeta statea nemiscata, izbita de muncitorii care treceau pe linga ea, in talazuri, imbulzindu-se sa lasa, vrind s-o is unii inaintea altora, in aceeasi navalai instinctive, si pentru fiecare din ei legitima. Maistrul Golgota, limas la tribune, n-o vazu, nu-1 vazu nici pe Marchidan, singurii in hala golita de lume. dea Se uita ratacit de jur imprejur si parca abia acum incepea seama ce se intimplase cu sine ; in privirea lui se raspincli groaza, cu sclipiri negre, ca de carbune ; numai dupe citeva clipe descoperi linistea din jur — nu-1 paizea nimeni. Se ra'suci, adus de umeri, decit cele fare vole statura, se arunca jos, cu alte firesti omului, scovind din git chivcaituri de obolan incolvit, si clisparu pe mica use din fundul halei... Toate acestea se implinira cu o mare repeziciune .i fare o intenvie prestabilita, deci fare Bind si fare raviune ; dace isi pierduse judecata treptat in lunile din urma, fare sa se bage de seama, astazi in mintea lui se produsese o prabusire, desadvirsita cind vazuse ca se ridica impotriva lui tovi muncitorii. Ajuns afara, sub bolta instelata a cerului, in creier i se facu puvina lumina, destuFa spre a invelege ca 570
inchisoarea. Nu-i ra"minea de fa/cut altce-vac it ateapta judecata decit sal fuga, in delta, in munO, sa caute undeva un drum ca sa scape in lume. Picioarele 1.1 duceau spre acel loc al salvarii, fara ca mintea sa be spuna unde 1-ar putea gasi — era o neinvelegere intre trupul lui creier. Instinctul 11 duse din prima clipa catre intuneric, ferindu-1 sa se calea oamenilor ; nu putea sa iasa pe poarta : arate la lumina trebuia sa sara gardul i sa piara in padure. In drum, miinile luara abia mai tirziu mintea fumurie lamuri aceasta de jos o cazma chi'pul fugarului se descompuse de spaima : era dator sa miKare, se apere, sa loveasca din rasputeri la nevoie, dar cum sa infrunte o mie de oameni, pe care parca ii auzea venindu-i pe urma" ? Ada ajunse maistrul Golgota la gard —it sari, besmetic, hainele pielea in ghimpii de sirma — apoi umbra i se pierdu in padure... In urma lui, cele doua fiin%e ramase in hala stateau nemiKate, continuind sa se simta stinghere inutile. Marchidan, intr-un coil al tribunei, pierdut in tuba Area mare, largi, dintras la fava, alb, abia rasuflind, se uita halucinat pe colo de care se vedeau muncitorii forfotind pe cala luminata ca ziva. Nu indra'znea sa se imi9te, iclqi nu-1 Ozea nimeni ; ar fi vrut sa alerge afar5, nu ca sa fu0 de oameni, ci spre oferi ajutorul, dar atepta o incuviinvare — aduca aminte cineva de el sa-1 cheme. Treceau minutele, nu venea nimeni. Si aka ramase, indurind cu resemnare aceasta pedeapsa a pa'r5.sirii... In fa%a lui, singura pe lespezile reci goale, Ana Odeta mult pins sa faca prima miKare. Sim%ea forfota de afara, auzea striga'tele muncitorilor, s-ar fi dus intre ei, ()rich de mic ii putea fi ajutorul... Apuca alt drum, dupa invinse nehotarirea : se in drepta spre gardul de sirma. Nu unde va merge de mime, dar iii dadea seama ca este silita caute un alt loc in lume, undeva in parvile de sus ale Dunarii, inceapa viata de la cap, neajutata i nqtiufa de nimeni... Se strecura printre sirme, nu privi salcia sub care 4i Msa barca pe vara, iii icauta ,poteca de toate zilele ; trosnetele vreascurilor calcate in picioare acopereau murmurul Dun5.rii fometul nocturn al padurii. Printre ramurile desfrunzite se vedea cerul, plin de stele,. trimi;Ind jos o lumina vaga, albastruie, destuU spre a se deslui drumul. Aproape de girla Silvana, in locul unde ghereta motopompei 571
punea o pats geometricaf, precisL strident pe fundalul estompat al decorului, Ana Odeta se opri deodata, cu pumnii la gura. Un trup omenesc, praib4t in potec, ii talia calea.
Citeva zile mai tirziu, in infirmeria inchisorii, cind putu sal raspuna la cercetairi, maistrul Golgota ca nu tie limpede cum se petrecuseri faptele, dar ca in inuntea lui nu fusese gindul crimei... De .altfel, victima, .paznic _de noapte la azgazul girlei Silvana, 4i veni in simTin dupa dota ore ; lovitura de cazma, amortizata de &iota, nu provocase nici fractura, nici rang, ci numai comocia cerebralI, care-1 facuse sal cada, fara un gest de aOrare inainte de a putea scoate un strig5t ca sal dea alarma. In seara aceea, mod Hincu Gheorghe, om de cincizeci nota de am, 1ua postul in primire la ceasul apte, pe intuneric, la timpul and intreg . personalul antierului era adunat in cazangerie, unde intrase el z'IDovise cam o jumaitate de bra.. Avea ins5.rcinarea sa supravegheze zagazul care inchidea girla Silvana, iar din ast5seara i se mai aduse in grijal digul .nou construit, pe partea lui din pldure. Iii ficea a doua oararondul, cercetind taluzul cu felinarul in mina, chid din josul Dunarii se ivi o umbra, orbecaind prin paldure mergind drept inspre girl& Nu cine poate fi area matahala nici nu-i atribuia ginduri rele, dar socoti ca, daca nu-1 oprqte, o sa cada in albia secata, impotmolindu-se in milul moale care ajungea omului. pina la — Stai ! striga, ridicind felinarul. Lumina ise risfrinse in ochiurile de apa ramase din loc in lac pe fundul girlei: Dupa cum ma rturisi mai tirziu agresorul, in spaima lui, acele lumini i se pairura zeci de felinare, oameni puisa-1 intimtaie drumul. Intre timp, paznicul, nedumerit, ii venea pine o data cu miKarea lui, se agitau toate felinarele. 'in intimpinare farai sa tie care ar mai putea fie scaparea, Bra' sal judece maistrul Golgota lovi din rasputeri cu cazmaua. Felinarul cazu jos, se stinse, o data cu el se stinsera toate luminile din Vidure... Mai departe, rrirturisirea aparea foarte neclara ; dupa parerea judecatorului de instrucvie, maistrul simula nebunia, dar poate intr-adevar raviunea it pairIsise la un moment dat, in seara aceea. — Ce-ai acut dupa ce-ai lovit in paznic ? — Am fugit. 672
— Aveai cazmaua in mina ? — Da... Nu... Cazmaua ? Nu tiu. — Pina unde ai mers ? — Phial pe lumea — Cum era pe lumea cealalta ? Ia gindqte-te bine ! Nu to-ai oprit pe zalgaz ? — Nu ! — N-ai incercat sal sapi malul ? — Malul ? De ce sa-1 sap ? — Ca sl n5,valleascal apa in girls. dzut ; nu tin minte. Am fugit, am alunecat — Nu in Dunare... Aici se oprea m'arturisirea. Dar Ana Odeta it vazuse, aplecat pe canna, scurmind pknintul cu furie. Ingenunchease ingroziti linga bkrinul paznic, 11 cuno§tea, el 41 avea postul aici Inca din toamna, cind fusese secata girla Silvana ; seara, in drum spre Casa, se oprea intrebe de s'inaltate, apoi mod Hincu o insotea o sua de pa§i, de-a lungul Dunarii, inainte de a-i ura noapte buns. Ii purta prietenie o socotea viteazal, dace mergea singura noaptea prin pIdure, oricum ar fi fost vremea. Acum ea il credea mort, fare si in%eleaga pricina ; &idea seama ca ind respire'. Un trismus violent al guru fIcea inspaimineitor chipul bastrinului. Ochii intredeschi§i sticleau in lumina stelelor... spaima, Ana Odeta se ridid cautal cu ochii in intuneric stilpul cu clopotul 'de alarmL.
Dupe citeva minute de panics, pe cala se facuse ordine, cind din padure se auzi clopotul, vestind o alts primejdie, care putea fi mult mai Brea decit prima. Un pilc de oameni se repezira intr-acolo, cu lopeti cazmale, §tiind ce in%eles avea acest fel de alarms... Citiva se intoarsera dupe un sfert de ors, aducindu-1 pe baltrinul paznic, in nesimtire. Altii o sprijineau pe Ana Odeta, care, sealpinita Inca de spaima, abia putea sal se mite, tremurind nervos, privind in ne§tire, para. Ural vada' pe nimeni... Maistrul Golgota izbutise sa iasa singur din Dunare, mai la caute ; yevale, §i dzuse drept in miinile celor porni;i pe mal, cu el dupe o jumaltate de ors. Alta primejdie nu mai era !liras intr-acolo... 573
Acum, pe cala se lucra calm si metodic la salvarea slepului care se inclinase. Ramasesera vreo optzeci de oameni, restul fusesera trimisi. acasa ; cea mai mare parte din ei muncisera, aproape fara intrerupere, doua zile si-o noapte... Soseau vinciuri man, de la calea ferata — de sus se aduceau tache0, sa se restabileasca pozi%ia patului de construc%ie... Dar fusesera minute lungi de zapaceaU, mai tovi isi pierdusera .capul, nu stiau daca mai pot salva vasul, se uitau speria%i la celelalte, cu teama ca au sal alunece toate ; iar pe deasupra picase si alarma Prea multe incercri, una dupa. alts ! Forca trupului se istoveste, .elanul se macina... Acesti oameni erau tineri in marea for parte, si santierul Inca mai tin:ir decit fiecare. Sufletele fragede se leaga usor intre ele, cu o sudura trainica — sudura tehnica a unei asemenea intreprinderi, fara, experien0, fara tradi%ie este mai anevoioasa... Din ci%i ingineri avea santierul, nici unul in afara de Dutchievici nu construise ping azi vase ; experienca for insemna doar citeva luni de practica. Nimeni nu vazuse o cala dizlocata, un vas inclinat peste zece grade, in primejdie sa alunece de pe tachelaje — indoit la mijloc, facind o sageatal de zece centimetri, gata sa se rupa de la jumatate. Cei care ajunserl primii in fara acestui dezastru ramasera stane de piatra. Venisera sa ajute, dar isi dadeau seama cad nu aveau ce face : greseala era mai veche — se stia, disputa nu se terminase nici astazi. Cei mai cu minte spusesera de la inceput : vasele trebuie demontate, oricare ar fi paguba ! Matei isi facu loc cu greu printre oamenii care inconjurau slepul, sute de muncitori, consterna%i, %epeni, cu umerii adusi., parnintii 1a fga. — Ce sta%i .asa ? ! Nu lispunse nimeni. Matei sim%ea privirile muncitorilor in ceafa ; era lispunzator de soarta for si de soarta vasului, si trebuia sa.1-1 salveze, cu orice mijloace. Maistrul Balota venea, de-a lungul slepului, inspectindu-1, cu aceeasi privire sfirsita cu care mecanicul isi inspecteazai locomotiva deraiata. — Ce facem, mos Balotal ? Era cel mai batrin tehnician, lucrase treizeci de ani in santierul naval de la Galati, dupa ce alci douazeci fusese cazangiu la calea ferata. Isi musca posac musta%a stufoasa, 374
— O sa se rup5'.. Se stapini sa nu-1 apuce de piept si sa-1 zgil%iie, ca pe un raitacit care dezerteaza. ; un slep pierdut insemna zaua farimata care facea sa se destrame lan%ul — viitorul santierului zdruncinat si sacrificiile zadarnice ! Intoarse capul spre Duna're ; digul it impiedica s-o vada. Spusese in gluma daca .nu izbuteste, se ineaca. Ii fu sila de el ca putuse macar sa glumeasca... In jur se strinsesera tehnicienii, inginerii, sefii echipelor care isi pierdeau vasul ; nu se luase nici o hotarire, iar maistrul Baiota le explica, onest, ca nici nu mai au ce sa faca. — Nu se poate ! izbucni Matei, deodat5.. Capetele se intoarsera spre el ; maistrul Balota ridica din umeri, cu o inginclurare macabra. Tovarase director, scaleurile de la mijloc se lasa ; fundul o sa se rupa ping miine dimineaca ! — Nu se poate ! repeta Matei, mai incet, dar mai staruitor de data aceasta. $i se uita in jur, cautind pe rind ochii fiecaruia, ca si cum, neavind puterea sa-i convin0 pe tovi in mass, incerca sa le transmits increderea unuia cite unuia, in parte. Donos rasari linga el, vemnd de la o extremitate a vasului. Vazuse si el situa;ia, •aflase si parerea maistrului Balota, impairtasita de toata lumea, in afara—de ci%iva care propuneau sa se incerce indreptarea patului. Ideea era a tinarului inginer Maracine ; o exprimase mai mult. ca o intrebare adresat5, celor cu practica indelungata. — Ai facut dumneata vreodata o asemenea operavie ? Inginerul Maracine ter.minase $coala Politehnica vary trecuta — a-i lua in ,consideracie propunerea insemna sa se piarda timpul degeaba, dupa parerea batrinului maistru. — Nu to pripi, tovarase Balota ! interveni Matei, cu -vocea aspra. Vom face once, chiar daca nu s-a mai facut alta'clata." ; numai ca intii trebuie sa judecam bine cu capul ! — Unde-i tovarasul Dutchievici ? intreba. Donos. Bineinceles, inainte de toate era nevoie de directorul tehnic,. fiindca el trebuia sa hotarasc. Dar acesta sosi cu o intirziere inexplicabila, sova'ind — nu baga nimeni de searns cit se facuse de palid. Matei it intimpina cu o enervare nedreapt5. : — Dar haide °data, tovara'se Dutchievici ! Inginerul trecu pe linga el fara sa raspunda si parca f5.ra sa-1 vada, ralcindu-si loc printre oameni ; privirile lui erau fixate asupra 575.
vasului. A§a merse, ticut §i palid, aplecindu-se din cind in cind §i privind printre tachelaje. In unele locuri, fundul §lepului nu mai staitea pe scaleuri — trebuiau puse pene, indatal. Era prima. masuri vada nelnu§tea din de luat — se intoarse o spuse calm, parca ochii celorlal;i. — La ce sa mai punem pene, domnule inginer ? intreba maistrul Balota, cu o voce arkoasa. E cum ai pune ventuze mortului, da%i-le dracului ! tacheii ! continua Dutchievici, fara — Ne trebuie vinciuri s1-1 auca, Fara sa-1 vada. Sa raimina numai o sua de oameni, restul sa piece acasa. Facea impresia ca hoarise toate rn`surile care trebuiau luate. — Ce credeti ca se poate face ? it intrebI Matei, venind mai aproape. Abia acum vazu cit era Dutchievici de palid ; o grimasa dureroasa ii crispa din cind in cind obrazul. Maracine crede ca s-ar putea indrepta patul, continua Matei, privindu-1 in fa0. Dutchievici inclin'a din cap. — Altceva nici nu ne e permis sa facem ! — Credevi ca o sa izbutim ? — Fars doar poate ! — AO mai intilnit vreodata asemenea cazuri ? — Destule ! Dar n-are absolut nici o importantI ! Aceste cuvinte, rostite simplu, cu o lini§te spectralI, avura darul sal-i hni§teasca pe too. ceilalci.... Acum dispozi%iunile inginerului se executau repede, intr-o ordine deplina, el le supraveghea in tacere, stind palid deoparte. Lucrul era simplu, lipsise numai curajul increderea intr-o manevra u§or de imaginat, dar pe care n-o mai executase nimeni pins astazi. Vasul avea sa se indrepte, ridicindu-se cu. vinciuri, cu pene, punindu-se tache%i dedesubt, adaugindu-se scaleuri suplimentare. — Si daca paImintul are sal cedeze din nou ? intrebI Matei. E posibil ! easpunse Dutchievici. Va trebui sa fim atemi in continuare. Trebuie supravegheata toat5.1 cala ; s-ar putea sal se mai lase alte locuri ; desigur ca s-a produs o Trebuia mai cu seams supravegheathi zona de sud, pins la cotul Silvana, pe unde se pot strecura apele. In clipa de fa0, e singurul punct de unde poate sa vina pericolul asupra calei. Restul s-a simplificat : Duna'rea scade... Se opri, parca atent la ceva chnlauntrul lui, trase aer in piept, incet, cu teams. 576
— Ce avevi ? intreba Matei, observindu-i crisparea dureroas& — Batrinevea... — Nu sintevi bkrin de loc ! $i-apoi, chiar dacs ar fi Ma refer la experien%a pe care-o aduc uneori batrinevea e sintem w de tineri ! anii. Imi pare rau ca noi, vorba de experien%a, zise Dutchievici, cu glasul alb, — imprejurairile in care s-a lucrat aici au prilejuit o incercare aka de completa, inch peste un an o s5.1 fivi to%i destul de versa%i, ca sad nu mai aveci nevoie de mine. Se lini§ti — efectur pastilei de trinitrina ; luase cincizeci in ultimele doua tile. Vru sa zimbeasc5, nu izbuti, zimbetul se deschise inUuntrul lui, cu o nuanva de melancolie.
0 placa de bronz dreptunghiulati, nu mai mare decit palma : „Construit in $antierul Naval Victoria — 1949". Dutchievici o ;inea in mina ; n-avea mai mult de cinci sute de grame, dar greutatea ei i se Orea enorma. Nu-i pUceau manifestairile sentimentale, totup trebui sa se supuna : urcal scara de lemn, trecu peste parapet, Op pe punte, ; vreo suta de oameni erau strinvi roati, alii veneau fuga, cavarindu-se pe schele, pe cabluri, pe prai;uri, net chemavi de nimeni — nu se vestise nimic, dar simvisera preOtirile vroiau sal fie de fava la aceasta ceremonie. Dutchievici se opri sub puntea de comana, care radia cndura until blind sfirsit de aprilie. Ridica mina stings potrivi placa pe peretele suprastructurii ; sim%i o durere ascu;its in clavicula. Cineva ii intinse §urubelniva, o lua §i strinse pe rind cele patru uruburi cu capul rotund, de alama. Se auziral aplauze ; muncitorii nu puteau I-a/mine indiferenvi la acest act, implinit in t5.cere de zece on ping acuma. Era in ei o sete de solemnitate sa/rb'itorire pe care n-o mai puteau cind se fixa a unsprezecea carte de vizita a antierului. Cele zece §lepuri se lansaserl flra/ ceremonia tradicionala/, la citeva zile unul du0 altul, incepind did februarie, cu o grabs si intr-o incordare continua , ca totul sa fie gata inainte de creterea Dupa manifesta/rile brutale de la inceput, urmate de neateptatul §i bizarul dezghet din decembrie, dupa lapovi%a ploile care umflasera/ apele fIcindu-le sal dea peste mal impotriva previziunilor, iarna se aternuse din nou, de data aceasta temeinic, generoasa constants aminteau in asprimea ei, 4a cum 578
Ninsese toata luna ianuarie, sgpta'rnini in sir viscolul nu contenise — de unde puteau sa vin si unde sa se duc" atitea valuri de aer nu mai inIelegea nimeni, dupa cum era de neinteles city z5.pada putea sa toarne cerul. Ningea in tot lungul Dunarii, dupa cum anun;a meteorul, si, in iciuda revrs5.rii premature, se asteptau rev5Irs5.ri si mai marl primvara. Deocamdatg apele sckuserg si se duceau posomorite, numai ele cenusii in restul decorului alb de ninsoare. Pe urma, iar incepurg sa curga sloiuri, goale acuma, se terminasera calgtorii, nu mai erau corbi migratori nicalerea, cine tie pe unde isi lepgclau penele, zalpaci%i de revenirea iernii si de haosul calendarului, socotind poate din mgreasc, prima',vara viitoare, numgrul ouglor. vreme la cit In schimb, pe lespezile de gheava plutitoare se asternea zalpada, schimbindu-le relieful $i infAisarea, acindu-le sa semene cu niste ca'pice de colilie, atitea cite nu s-ar fi ggsit in toate stepele secetoase din lume. Uneori, dupa citeva zile linistite in care inalvimea for ajungea enormg, viscolul le prindea la un cot al Dungrii si le scairmaina cu furie, de parca ar fi jumulit miliarde de orIta'nii. .Nemaiavind duc5, pe un pa/mint saiturat de ninsoare, vintul ridica fulgii unde restituie cerului ; z5.pada noua se inapoi, in v51.zduh, vrind parca lupta cu za"pada veche, cum se lupt5. lumile tinere cu lumile imbastrinite, care nu vor sa' De la un timp, intre urletele viscolului incepura s'a se aucM grele ; sloiurile se inmulveau, nu mai aveau loc intre tunete surde maluri, incepeau sal se incaiere, sa se ciocneasca, incercind sa se fMme, se imbulzeau in fava ostroavelor, incalecau unele peste altele cu scrisnetul cremenei, intr-un tumult care acea sg se zgil;iie, nevaszutg in in5.1cime, bolta cerului. Miscarea sloiurilor era tot mai anevoioasa, cu cit ele seau mai greu drumul, cu atit le crestea furia, cu atit devenea mai indirjitg incierarea, imai anarhic profilul, mai aspra scrisnirea, mai indelungi si mai profunde tunetele, ica si ,cind gheaca n-ar fi fost idintr-o materie efemera, ci ar fi fIcut parte din rocile definitive ale solului, supuse unei stlimu6ri geologice, unui cutremur prelung care urma sa schimbe forma continentului $i a lumii. Apoi vent ziva exacerbgrii, cind pgmintul trebuia sai se rupg in doua ; citeva ceasuri, varmurile gemurg tremurara, ping ce deodata tumultul se stinse sloiurile se oprirg, cu miscarea greoaie natal a vapoarelor impovalrate care se lipesc de-a lungul cheiului. Citeva spasmuri intimate si inutile mai zgilIiira spinarea acestui animal crescut parca in veacuri, apoi ghe%urile incremenirg. 579
Ninse peste ele o zpacia. a grea, aschiat5, ; un vint statornic, fara rafale, o netezi, umplind golurile — natura lucra de data aceasta calm si cu chibzuial'a ; doua zile iesi soarele, la prinz ninsorile se inmuiara, se tasar5., iar gerul care urm'a se rostogoli peste ele, netezindu-le sub ap5.sarea lui constants si egala. Faca Dunarii apa"ru albs, uniforma, ,scinteind in lumina, ca o autostrada', polar5.1. Sub aceasta' carapace, fluviul amuci, ai fi zis potolit pe vecie, si o data cu nemiscarea lui, incremeni intreag5. natura. ,intr-un asemenea decor, cum $i-1 pot inchipui astronomii pe fava nevazuta a lunii, miscarea oamenilor pal.rea nefireasce si inuti15.. La santier se lucrase toate zilele, chiar atunci cind viscolul arunca tone de z5.pacral in spatele muncitorilor ; nu mai foloseau la nimic uneori nici paravanele, nici copertinele. Se montau tablele, pe orice vreme, iar in orele de *az ale gerului, cind temperatura urca peste minus cmci grade, se 135,teau niturile_ 1-`rnase in urma. Fusesera' zile de neliniste, de teams, cind se inz4ezisera trenurile ; nu mai venea fier, nu mai stia nimeni de Cocos, aflat la Resi%a, fa'ra sal dea o veste — nu mai mergea nici telefonul. Cinci tractoare cu senile straViteau orasul in care parca murise toata lumea, aduceau table pe remorci grele, imprumuturi obcinute in grabs de la celelalte santiere. Dar nici tractoarele nu puteau sa echipe de ajutor le inso%eau, lopecile invinga namecii totdeauna aruncau zIpada pe trotuarele invizi ile, neumblate de ,nimeni, si, metru cu metru, deschideau drumul. De multe on trecuse descurajarea peste oameni, cum trecuse intr-o vreme stolul de corbi negri la vale. Ce vroia de la ei iarna, de-i incerca de atita timp si in atitea feluri, fa'ra" sa le arate cru;are ? Nu era greu sa patrundi indoiala chiar in inimile cinstite, dar fara armura". — Minia cerului, mai fravilor ! — Ia mai du-te dracului cu cerul tau, cobe ! Lasa'-1 in grija astronomilor ! Cu asemenea rIspunsuri, sc4ate la minie, nu puteai sa lecuiesti indoiala. Comunistii se adunau seara, cite un minut, cite doua, uneori zaboveanu si o ors, in sala cantinei — ca si cind nu le ajungea istoveala de peste ziva. Strinsi pe unga sobele a caror c5.1dural, metalica, vie, le inmuia oasele inghe;ate si trezea in ei nevoia odihnei, a somnului, a vievii cumpnite si line, mai greu de invins a pentru. zilele urmkoare ; nu decit gerul, ei isi aceau planul delucru . a cum sa susvina' inplanul tehnic, aceasta era grija crederea oamenilor... 580
Maistrul Goiligota nu mai era, sa bage zizanie. Dar o comisie sindicala veni sa cerceteze condiviunile de lucru la 5antierul Victoria. Fara', nici o dugn5,nie. — Nu vrem sa va punem piedici ; Ltiim care vl este angajamentul, v-am suninut din toate puterile, raiminem alaituri de voi la . ie, numai ca, aka nu se mai poate ! Istovi;i oamenii ! orice nevo Comisia propunea sa nu se mai lucreze pe cala in zilele de viscol, cind temperatura cobora dincolo de douazeci de grade sub zero. Pe asemenea vreme, orice ajutor, orice mijloace de protec;ie erau inutile. — Oamenii nogri nu sint domn4oare ! In decembrie au lucrat la minus treizeci de grade, n-a pierit nici unul ! — Dumneata, tovaraw director, cite ore pe zi stai afara ? — Cit stau afar ? izbucni Matei. Doukeci patru de ore pe zi, tovar4i ! Mai mult ; o suta de ore, nu le numar, doua sute, cinci sute, ma impart in miff de fadrime ! Donos se apropie apasa calm pe umair, silindu-1 s5, se awze infrineze furia. Dutchievici se luta la el cu o privire ciudat, in care se amestecau nelin4tea, mila simpatia : becia cifrelor, simptorn de schizofrenie ! Nu, it cunogea cum poate nu cunoscuse pe nimeni : era excedat, in unele clipe mai putea sta'pini firea, dar izbucnirile lui nu erau semne de nebunie. — 0 sa hotrasc5. tovar*1 Stoian ! zise Matei la urmai. Secretarul jude%enei putea sa-ii asume multe raspunderi, dar nu pe aceasta ; apelind la el intr-o asemenea situgie insemna sa calci principii fundamentale. — Nu ! se impotrivi Donos. Au sa" hota'rasca Muncitorii ! $i el muncea afar5., la montajul motonavei, sus, unde, arai ac15.gerul bintuiau mai cu furie. postul malului, vintul tiau tovi cei proti se mirau de sta'ruin%a lui, fiindca prea imr• cu destule motive ar fi putut sa aiba scutire. Muncitorii se adunarl de fafa cu delega%ii, Donos le aminti angajamentul luat asta-toamna : nu vom intrerupe lucrul nici o zi, oricare ar fi vremea ! $i muncitorii raIspunserl : — Nu-1 vom intrerupe ! N-o sa ne cEm tocmai la urrn5. ! infruntara mai departe gerul, care se intri dupa.' aceea, la incepura sa fie lansate, unul cite unul... sfiuitul lui februarie Numai ca lucrurile pe Omint nu se fac ca in basme ; nu le fac zinele bune, ci oamenii, care n-au putere sa saivirwascal miracole. Nu sufli asupra fierului, ca el sa se indoaie, sa se imbine — nu construiqti palate de clegar, pe fundul rnarii, fermecaitoare jocuri ale 581
inchipuirii, ci it tai, ii dai forma cu ciocanul, it gIure§ti cu borma§ina, it ridici cu umerii, bucatI cu bucat5., trudnic, lIsindu-vi pe el aburii priminului preacuvi in gheava, §i pielea de pe buricul degetelor —iii sint numai rani miinile... Intr-o noapte, tirziu, pe la unsprezece, cind in ora§ul inghevat adormise de mult toatI lumea, Donos venea impreunI cu Matei de la judeveadi ; fusese ultima incercare de a mai eisi ceva tablI pe la alte §antiere : inutil, nu mai avea nimeni ! Era o gptimina de cind Coco§ anunTase ca vagoanele shit gata de plecare, pe urma se inz5.pezise linia... Matei merges posomorit in urma lui Donos ; nu aveau loc pe pirtie, g fie urdir ling umar ; nu circulau tramvaiele, incetase viscolul de citeva zile, in schimb se intevise gerul. Dar nu-1 mai simvea, se deprinsese cu el, poate i-ar fi fost mai greu daei venea un val de — Donos, mi se pare ca de data asta nu mai avem seipare ! zise deodatI, descurajat brusc, pe la jumkatea drumului. De saiptknini de zile nu mai cuno§tea o sears de odihnI ; dormea un ceas-dou5, in birou, sau in odaia lui Donos. Acesta nu rIspunse — §i a§tepta de la el un cuvint de incurajare. Ticerea lui ii facu sa continue : — Si chiar daca am izbuti, de ce a trebuit sa ne chinuim atita, §i s'4 chinuim oamenii ? Ca sI construim zece §lepuri ? — Da ! lispunse Donos. Dar acele §lepuri nu sint table goalI ! Ele au sa insemne, mai tirziu, o viata mai bun5, pentru zeci de mii, milioane de oameni §tii §1 tu foarte bine !... pentru sute de mii $i nu-i numai atlt... Nu construim numai vasele — construim §antierul care va ramine aici pe vecie... Se opri, se intoarse. — $i ne construim pe not ! Fiindca, uite, n-avem desturi putere ! Tonul lui 11 facu pe Matei s'a-1 invaluie intr-o privire mirafi §i iscoditoare. — Ti-ai pierdut §i tu curajul ! — Da, mi 1-am pierdut ! Era o noapte inspIimintaitor de geroasa — mijlocul lui ianuarie. Iar Donos aduei : — Important e sI nu tie nimeni ! .Da, sal nu §tie nimeni ! se gindea Matei. Poate asta-i tIria care le rImine invineatorilor, in momentele for de slIbiciune !..." 582
La fereastra se vedea lumina ; Cocos sosise de o ora, fierbea yuicai §i frigea slanina. Matei ra'cni la el, far5, stadpinire : — Unde-ai intirziat atitea zile ? — La Bucure§ti ! rispunse Coco§, adulmecind mirosul Am stat sa-mi fac manichiura. Era rebegit, murdar, nebairbierit de o sIptaimina. — Unde-s vagoanele ? — In gara. — Tilharule. ! exclam`i Matei, cuprinzindu-1 in brave §i amindoi obrajii, vepo§i §i imbicsivi de fumul cad.rbunelui. Ma prije§ti ca pe srinina ! Apoi se trinti in pat §i adormi in clipa urmtoare, fara voluptate, doborit ca de boala. Coco§ se uita la el ; o unc1a de duio§ie ii trecu prin ochii mari §i negri, pe urm'a se bosumfri §i bombaini, luind farfuria cu saninal cal& : — Mai bine ! Ne rImine numai noul slan ina, pe saturate ! Hai de madninei, Petrache ! La ziva, cind vagoanele intrau pe poarta Matei dormea inca, in aceea§i pozivie in care cazuse, continuindu-§i parca nu somnul, ci boala. Dar Coco§ §i Donos, care it cruvasera, nu inchisesera ochii o clipa ; trebuia deszapezita linia de garaj, trebuiau mi§cavi impiegavii in gari, locomotiva de manevra cinuta sub presiune... Nu, spuna oricine, §i nebunii, §i visatorii, lucrurile pe Omint nu se fac sub puterea miracolului, ca in basme, ci sub puterea omului care uneori arata mai multal foga in trup §i ethie in inim5, decit i-a dat natura. Fusese o munei istovitoare, incordatI §i continua, o baitalie care multora le Orea zadarnica §i absurda. Ger, zIpacri §i viscol pe o call care amenin%a sa se surpe, nimicind in citeva ore lucrul a sute de oameni. $lepul inclinat fusese adus in pozivie dupal, o truda de patru zile. Bizara imagine ; optzeci de oameni lucrau cu vinciurile, puneau dedesubt tachevi §i pene, iar zece echipe de cazangii, caiaravi deasupra, montau tablele pun;ii, ca ni§te chirurgi care continua sa coase vesuturile unui muribund, in timp ce alvii ii fac autopsia... $i in fava scepticilor, se petrecuse, in coordonate reale, miracolul invierii : construc%ia inca neterminata rezista la toate la toate flexiunile, §lepul Nr. 3 fu lansat primul, in ziva de 26 februarie 1949, la numai o 4taimina dupa dezghev, inainte de a se fi terminat scurgerea sloiurilor. Zile in §ir dupa aceea fu apIrat cu can383
gile ; o suta de muncitori, care lucrasera la montajul lui, se impa'rviii in trei schimburi pa'zira, .noaptea si ziva. Dezghe;ul veni timpuriu .prim5.vara aceea, ultimul capriciu al unei ierni care nu respectase nice tradicia, nice previziunile — aspru, iret, stupid si ime15.tor dar al naturii. Capricioasa sau 1afia, iarna fugi pe neateptate din fava invingatorilor, derutindu-i o ultimg data, silindu-i sa termine repede pregatirile de lansare. Oreste, seful lansator, sprijinitorul si unealta incomtientI a lui Golgota, fusese exclus din partid ; in aceeasi zi, conducerea it concedie din antier, to;i socotira ca maisura luata era buns. Dar acum se cerea un om care sg organizeze $i sa conduca lansarea $lepurilor in condiviuni anormale si nespus de grele. Dutchievici, consultat, propuse sg fie adus inapoi Oreste. — I1 vom aduce ! zise Donos, dupa plecarea inginerului. Lui Matei nu-i venea a crede. Sai chemgm inapoi un om care ne-a alitat dugngnie ? Si-atunci cum iimine cu teoria ? —Teoria cere sg nu periclitki plepurite la lansare, fiindca' sint un bun al poporului muncit la ele sure de oameni. Restul socotelilor o sa le facem pe urrnI. Dar clad e nevoie, pentru binele santierului, it aducem pe patriarh, pe papa de la Roma ! Iar dupa o pauza, Donos aclajuga, intorcind capul de la fereastrI, locul lui obisnuit, de unde vedea curtea santierului : - $i-apoi e un muncitor ; nu ne poate fi dusman decit din prostie ! E vina noastii cg 1-am la'sat in mrejele lui Golgota. Cheama1-1 ! Oreste veni, arogant, cu un zimbet batjocoritor pe figuel si nu vru sg se angajeze altfel decit „cu bucata". Cerea douaizeci de mii de lei pentru fiecare step, uitindu-se in ochii lui Matei cu neruinare. Cu greu se stgpini acesta sa nu-1 is de piept si s'4-1 arunce afarl. cit c4tigg pe tuna un muncitor de la not ? — Dumneata — C4tiga' fiecare cit poate cit merits. — Crezi ca eu sint patron, ca sa te tocmeti cu mine ? dacai — Nu ma tocmesc ; am cerut ; daea va convine nu — saingtate bun5. ! — Ce-au sa zica tovargsii dumitale ? dat afar5. ! — Eu n-am tovara'si aici ! cerem iertare ? — De aceea vrei sa te rkbuni ? Sau atepvi Lui Oreste directorul i se pgru spgsit, in clipa cind acesta stringea mai tare pumnii, sI nu se repeadg la el, sa1-1 sugrume. Nu fuse584
sera destule greutAi, mai trebuia sa indure una, sa rabde pe acest. om care ii punea nervii la o atit de grea incercare. — N-am de ce sa ma razbun, tovaxise director ; nu-i paguba doari ! mea ca m-a;i dat afara. E lispundere, Se intimpa uneori sa se produca avarii grave vaselor, in clipa dar in nici un caz Oreste n-ar fi avut cu ce plati paguba — riscul iiminea tot al Cantierului. — Cu ce raIspunzi dumneata dac5, se intimpla un accident ? — Cu numele meu ! Pina azi n-am p5,Tit o asemenea ruine ; toata Dunarea In glasul lui Oreste nu mai era aroganTa, ci mindrie, $i, oricit ar fi fost de furios, Matei se uita la el cu un inceput de admira;ie pe putea re%ine. Avea in fatal un om stain pe meserie, care nu mai cu seams comtient de aceea ce era in stare. 1 costa cam mult sa cedeze, dar in clipa cind in;elegerea fu incheiata, simti ca i se is o piatral de pe A doua zi digul incepu sa fie clairimat, cala ralmase lffbera, pin5. la Dunare, se preOtira saniile de lansare, fuel date la apa, pe rind, flra stridciune, chiar dad multe inimi bIteau spenate in clipa cind Oreste facea semn sa se taie parimele. Nou5 oameni weptau, cu ochii la el, cu toporul in mina — o secundI sa fi intirziat unul, pornea strimb, se punea oblic pe sank,. intra in apaj cu pupa, sau cu prova, curentul 11 ra'sucea la vale, strimbindu-1 sau rupindu-i Nu se acuse sarbatoare, nu era vreme, nimeni n-avea lin4te in fa;a apelor care nu se liberasera bine de sloiuri ea: incepeau sa se umfle, cu repeziciune. S'irbatoarea avea sa se fac5 pentru toate zece odat, la urm& Iar astazi, in ultima zi a lunii aprilie, era aproape gata corpul motonavei — al unsprezecelea vas care avea sa para'seasca Dutchievici ramase cu ochii pironi;i pe placa de bronz prinsa sub puntea de comanc15., pe peretele metalic al suprastructurii. Tabla cenuie, inca nevopsita, incepu deodata sa se incline, puntea se legan5. — o noua, izbituii in inima se ra'sfrinse, cu o durere sfii.etoare, peste Ciavicula, in umar in bra;, pins la incheietura miinii. „Nu se poate ! iii zise, muKinduli buzele. Trebuie s5 mai rezist o jumkate de or !" Ridica bra;ul drept, incercind sa fac5, un gest de multumire ; nu tiau ca in starea lui, frearna'tul, muncitorii 11 aplaudau pe el, m4carea din jur, zgomotul ii prapadeau inima. 585
Era intr-o simUta, spre sears. Peste o jumatate de ceas suna sirena... Trebuia sa mai reziste acea jumaitate de ora, cu precul de a nu se mai ridica niciodata, numai sa-si ascunda decalderea mai pudic decit $i-ar fi ascuns goliciunea. — Gata, tovar4i ! striga Matei, adresindu-se muncitorilor. Nu se asteptase la aceastI manifesta;ie, nu chemase al%i oameni decit pe constructorii motonavei, Uri solemnitate ; dar aplauzele continuau, nu le putea opri nimeni. Se intoarse spre Ilie Concu, care era linga el, cu o cutie de carton in mina : insigne comandate la Bucuresti aduse de Cocos, sosit abia de o or'i. Prima din ele o prinse cu agrafa pe reverul hainei lui Dutchievici, sub butonier5. : nu o decora%ie, nici o ra'splat5,, ci o amintire, pentru cei care lucraseri direct si in chip deosebit la construc;ia vaselor. Era o mid placI de metal galben, cu emblems Trecu pe rind la ceilal%i strir4i in jur, trasatori, cazangii, sudori, instalatori, racaltusi, mecanici, stemuitori. Cu miinile for fusese ridicata motonava, de la prima tabla a chilei... — Gata ! Acum toatI lumea la lucru ! Azi nu e s'Irba'toare ! Muncitorii se risipira ; la fabrica de ciment suna sirena... Matei merse cu Dutchievici pins la scars cind sa coboare, acesta se opri, cu mina pe balustradI. Nu mai vedea nici cala, nici Dun'area ; niciodata nu it chinuise inima cu o durere atit de vie. „E ultima oars !" isi zise. Dar pe urmI se impotrivi sMbiciunii si isi auzi glasul ca venind din 1u5., pe furis, inc o pastiU. Vorbi santina : — Eu mai ramin pucin, clack' imi da;i voie... Ar fi vrut sa' se descheie la git, dar pins acuma nu se aratase nim'anui fara cravats. Matei it vedea tulburat — credea ca trece printr-o criza sentimentaU ; ar mai fi limas cu el, daca nu avea treaba. Seara trecuta, du0 ce plecase toata lumea, venise pe cal5, se asezase pe un scondru si privise motonava pins la apusul lunii. Avea sal fie albs si sa se numeasca Albatros, asa cum se gindise din ziva cind avusese anteproiectul in mink' ; confrunta imaginea ei de-atunci, de pe hirtie, cu cea real., si-ar fi stat asa, pins la ziva, scalciat intr-o fericire calms, simOmintul pe care nu ci-1 poate da decit prezenva unei femei clairuit5. Tie pentru totdeauna, cu toate garan%iile unei inimi constante si bune... Exista undeva o asemenea femeie ?... Plecase de lined' el, se inchisese in sine. Nu o ap'irase de insulte, fusese de fafa si nu scosese o vorba cind ar fi avut datoria sa spun. 586
o mie ; avea toat5. vina. De-atunci incercase zadarnic orice apropiere — batuse de multe on drumul pink la locul de iernare, dar ea nu-i mai deschisese niciodata usa cabinei. 0 cunostea destul ca sa inteleaga faca alta viata si alt nume, ca.' ea nu urma'rea sa se rkbune, sau ling rInile in tacere. ci era ra.nita.' vroia Trecuse prin fa%a ei asta'zi, gvtrsise inca o nedreptate — nu-i cUduse insigna ; ar fi trebuit sa i-o princri el, deasupra sinului, si-i fusese teams sal nu-i simt5., sub salopetai, caldura. Nu-i intYlnise privirile... — Va las singuri ! zise, zimbindu-i inginerului cu o complicitate subtila. Motonava era a lui tuturora, si sentimentele pe care ea le provoca in sufletul fieca'ruia nu puteau sa stirneasca gelozia nimainui ; erau uni;i printr-o dragoste colectiva, egaU si neinvidioasa pentru acest produs al mintii lor, miinilor. • — Dad vreti, trece%i pe la birou, sa bem un pa.15.rel de coniac impreuna ! mai ac15.uga Matei de pe ultima treapta a sdrii. Dutchievici auzi, dar nu raIspunse : nu mai Huse coniac dinaintea Craiciunului —ti era interzisa aceasta desfatare stra'veche, care ti popula serile lungi de singurItate si de eacere. „Acum haide, nu ne mai vede nimeni !" ii spuse in gind inimii, ca unei fiinte cu identitate proprie, de parca n-ar fi purtat-o cu sine, n-ar fi acut parte, indestructibil, din mizerabila lui anatomie. Totusi inima nu vroia inca odihna, continua sa bats s'fl chinuie, trimitindu-i dureri surde spre clavicula si-n urn r. Pali pe tablele puntii legate cu sudura. „Nu, n-au sa se rup5. !" isi zise, ca si cum ar fi lispuns unui nou junghi al inimii. Asemenea fel de construc%ie abia isi duta metodele si drumul ; erau primii ani rind se experimenta to tar5, sudura la vapoare. Indrknise s-o foloseasca in acest mic santier de la Dudire, $i se eisise cineva sa creada in el si sai-si insuseasca indrkneala. Dar avea sa tina. — degeaba 11 chinuia inima ! Ajunse la prova, se rezemal cu spatele de parapet si privi puntea, in toata lungimea, cu suprastructurile robuste, dar atit de armonios desenate inch p'ireau fragile. Soarele apunea in spate, Ucind sa luceasca arimurile. Muncitorii se indreptau spre poarta in siruri — a doua zi era duminica — pentru multi din ei prima zi de odihn clupa o incordare care ;inuse din toamna pin acuma. 587
Nu-1 vedea nimeni — Dutchievici se uita dupa ei, cu privirile ajunga din incevosate, cum ise indepartau, risipmdu-se ; ar . vrut urma, sa le strings miinile, acele miini care aduserai viava viselor is limas bun pentru lui puse pe hirtie, sa le mulcumeasca totdeauna. ziva lui de odihna, era prea obosit, nu mai putea sa Venise reziste, si in scepticismul pe care-1 purta cu el de atita vreme sim%ea mul%umirea neasteptata ca izbutise sa se vina pe picioare pina la urm. Rezistase, cu o farie iWexpliesbile, intr-o tensiune continua, batMe inimii in toate punctele impr4tiindu-si rasuflarea greoaie calei, infruntind umezeala, frigul, gerul si mai cu seams oboseala, cea mai mare primejdie in anghina pectorals, ap5sindu-se cu trinitrina% ca sa amine infarctul care trebuia sa vina". Venea acuma, it simcea apropiindu-se ca o umbra, din spa%ii, tot mai aproape, aterizind pasind ara zgomot pe puntea cusutai cu sudura'... 0 clips se gindi ca o asemenea moarte, preval.zuta asteptata cu luciditatea cea mai deplina, era o sinucidere... Se scutura ; Osesc metode mai bune. Soldavii care pornesc la atac stiind c-au sa moarsa nu se sinucid —iii fac datoria... Pe chipul lui, crispat pin5, atunci, se asternu o lumina clara ; parca se linistea durerea din inima. Sim%i, trecator, gustul fericirii in care nu crezuse decit pina la virsta cind nu-i cunostea numele. 0 punea capul pe pern5, sim;ea seara, dupa ce-si termina lecviile cu gindul ca iii flcuse datoria zilei. Datoria zilei, datoria vievii — singurul izvor al fericirii. steria devenea legitima Via%a lui singuratica, nenorocoasa faca datoria. abia acuma — si era fericit ca rezistase, ca
Pe la ora unsprezece noaptea, ridicindu-se de la birou, Matei vazu sticla de coniac puss pe masuca, din vreme. Uitase de Dutchiespun5, buna seara. La vici, dar se mira ca el nu venise macar poarta of la ca nu plecase pina la ora aceea. Ti cauta pretutindeni, intii intrigat, apoi cu teama, cu o anumita presimcire care it sfipinise dea importanca ; infavisarea lui Dutchieobscur tot timpul, ara vici, cind se despasrvisera, era bizara... g5.si pe puntea motonavei, la prova, inert, cu rasuflarea greoaie, cu ochii mari, nespus de vii si de limpezi, privind luna. 588
— Ce s-a intimplat ? Dutchievici raspunse in soaptal, linistit si senin, miscind usor buzele, ferindu-se de orice miscare : — Trebuia sa mor ast5.-sears... Wimine pe — Dar ce aveci ? Ce va doare ? — Nimic... Mi se pare ea am facut o calajtorie in jurul lumii. Ca'zuse pe spate, intr-o miscare prevazuta si deliberata, fiindca avusese timp sai-si smulga cravata si sa se sprijine de vinciul ancorei, ca sa nu se loveasa Apoi asteptase, indurind durerea din inima", chinul tiranic care venise din nou si nu vroia sa se sfirseasca. Era lucid si astepta moartea — si pe urnA cu aceeasi luciditate, auzi motoarele pornind, glasuri pe puntea de comanda, sirena, vinciul, linga el, Inca viu si nu vitraigind ancora, ii simTea trepidacia — stia seaza.'... Privi cu ochii mari bolta instelat, care incepea sa se legene in tangajul motonavei... $i-asa 61511°6, cu mintea treaza, printre constelacii ; le recunostea, ca pe o harts celesta : Riegel, Beteljeuza, Aldebaran, Alcion, Algol, Perseu, Casiopeia, Lebada, Lira, Vulturul, Antares — stelele nomilor noastre boreale, de vis si de contemplacie, pima ce ca'zura la orizont $i ap5xura,' Centaurul, Canopus, Eridam — luminile din emisfera cealalta". Vedea numai cerul, dar recunostea sub el marile $i oceanele pe care nu navigase niciodat5., cu meridianele si paralelele numerotate scolastic, ca pe globul terestru ling care medita adesea acasal. In Antile intilni ciclonul lui Hughes, iar in rn5.rile Chinei taifunul lui Conrad — si motonava trecu prin ele faras sa se clatine. Sirenele cintau sub bordaje, dar nu melodiile care sa o piara, ci cintece tonic ritmate, in onoarea vasului. Tritonii cioaneau tabla si vorbeau intre ei cu glasurile uimite : — Sudura ? N-am mai intilnit pina astazi. 0 sa.' cina' oare ?... Nu erau tritoni — se auzeau pasi pe puntea metalia Chipul intre ochii lui si constelavii — si totusi lui Matei se arka, motonova continua sa" se legene, strabatind spa;iul. — O sa cina ! sopti Dutchievici. As vrea... Isi aminti ca nu mai avea cravats si se sperie cum nu-1 speria moartea. Inima i se zvircoli iara$i, ralspindindu-i in piept o durere paralizanta. Se resemna'. ; n-ar fi putut misca brawl. — Sint . fira cravata ! biigui, astral de palid sub bolta cu astri. Durerea trecu, o urrn5.ri cu ochii, departindu-se de el, b4tind din aripi, din ce in ce mai slab, Oda ce se pierdu in spa;ii. Ochii i se limpeziii 589
— V-as ruga... As vrea sa' nu afle nimeni. acas, nu la spital... sa ma ingrijesc singur, am nevoie de odihnai ; in citeva zile o sa-mi treaca% Matei claidu sa se ridice. Dutchievici incelese ca vroia sa cheme pe cineva in ajutor ; it opri, cu vocea slabl : — Telefonati sa vinal o ambulance... N-as vrea sa ma" vada cineva din santier in starea asta ! Apoi inchise ochii, linistit, cu o mulcumire inexplicabila ; se indestulase de lumina lunii si a stelelor sub care navigase. Dar chiar dupe ce avu intuneric in fafa, leOnarea nu se opri, si el continua sa cMtoreasca, lucid, peste distan%e, in prelungirea unei fericiri care 11 umplea de mirare, fiindcal nu crezuse in ea si nu o sperase.
Discl4ia cu Ilie Conw fu spinoasa'. — nu in ceea .ce privea mincarea, nici cum sa se aranjeze masa, treaba complicat, fiindea a. adunai muncitorii oasaveau sal fie o mie o suta de oameni, dac o pecii. NeinTelegerea se ivi la bautura comandase la fabrica, din proprie ini%iativa, bere, ca la orice reuniune tov'4ra'wasc5, — trei mii de sticle, sa ajungal la toate lumea, pe saturate. Matei se opuse : — Nu, nea Ilie ! Nu vreau sa ne batem joc de oameni tocmai intr-o asemenea ocazie. se uita la el nedumerit, cu o privire Ilie Con%u clipi din ochi nevinovata. — Pei aka se obimuiqte. Berea... — E proast ! — $i atunci ce facem ? FIra" b5utura nu se poate. — Vin ! Trimite camionul la deal, chiar sa fie inapoi miine dimineafi. Directorul administrativ intra in panic. — Cit yin ? — Cite un kilogram de fiecare ; chiar un kilogram jum5.tate — Au se se ameveasea. — Trece in citeva ceasuri. $i la inceput, wica ! — Tuica ?... E tare ! — Ai gustat-o vreodaei ? — Numai atunci, la dumneavoastii. — Era coniac. Tuica e mai slab5.. - $i... Cite s5. fie ? — Cite o sticla la zece oameni. 591
— Adica o suta de grame ! $i p-orm`i vinul.... Au sa se imbete ! — Las' .ca nu-i duci dumneata acasa ! Se trezesc pina luni dimineava. Ilie Con%u se ridica, obraz, contrariat — niciodata nu i se paruse mai anevoioas'i. sarcina administra%iei — slav5 Domnului, fusese destul de grea pins astazi ! — fi rugat pe tovaliwl Cocos sa se duca el dup'a balutura asta, dar it vald cam... — Nu-1 trimite ! Pleaca de la noi. — Va sa zica e adevairat ! Matei se intuneca puvin la favi. — Da ! Se imbarca pe motonay. I-a venit angajamentul asta'zi. Administratorul ridica din umeri, incurcat — nu indliznea sa ofteze. — Nu povisa-1 opreti ! zise, cu o parere de r5,u greu infrinata. E marm ar,,i-o fi dor sa umble pe mare, 11 trage a;a... Tare mult o sa ne lipseasca !... $i-atunci pe cine sa trimit la yin ? Era atit de incurcat, incit lui Matei ii veni sa zimbeasc, peste ingindurarea care ii apalruse pe faca'. — Ei, dralcia dracului ! exclama, lovind uwr cu palma in mass. Conduci de un an administra;ia antierului ceri sfatul pentru o treaba ca asta ? Atunci cum ai izbutit sa le descurci pe celelalte ? — Vedeci, pentru mine e o problems noual, tovar4e director... $i tare ginga0. Sa nu fie scump, s5, nu fie acru... — Ai sa ga'seti un beciv in tot antierul ! Trimite-1 pe el, nu-%i mai bate caul ! Ilie Corm.' fIcu o mina ofensata, dar nu plea mai avea o propoate mai ginga0. cere o ing5.cluinIa'... Nu — Tovara* director, dac5 se cade... Miine... pot sa vin cu nevasta ? — Cea adevairata ? — Fereasd. Dumnezeu de alta ! Una singura am, pe toata viaca ! — I-ai facut o rochie noua ? — Douai ! Chiar ieri le-a luat de la croitoreas. odraslele !... $i spune-mi, nea Ilie, — Atunci ad-o ! dumneata, om harnic, priceput, energic, plin de autoritate, ce naiba aka timid c'iteodat ? — Timid ?... $tiu, cum nu ! Sa vedeti, eu sint... timid numai cu dumneavoasni. 592
— Dar esti mai batrin decit mine ! $i ai vazut 6, nu rnninc oameni ! De unde pins unde sfiala asta ? — fiindca imi cunoasteci Ocatele !... Administratorul iegi, de-a-nclairatelea. Dupa el veni Oreste, cu obrazul %epos, cam acru la fav5.. In mina avea un bilet de intrare, ca strainii, altfel portarul nu-1 la'sase sa treaca% Lui Matei nu-i acu nici o p15.cere sad-1 vacII. — Ce-i cu dumneata ? Tot nu ;i-ai luat banii ? — Banii i-am luat de mult ; am venit pentru alte necazuri. ($oval, intinse biletul de intrare.) Va rog, semna%i-1. Portarul s-a acut al dracului ! Ce adid, nu ma mai cunoaste ? — Asa are ordin ! Cine nu face parte din santier trebuie lase buletinul la poarta. — Si adica eu nu fac parte din santier ? — Nu! — Pina ieri, alaltEeri, intram ca la mine acasal. — Ti-a expirat contractul. — Iata, tocmai pentru asta am venit la dumneavoastea. Aci vkut ca stiu sa fac treab5.... Am gresit o data, m-a%i dat of arc ; m-ati chemat, am fost gata. Va juca%i cu mine cum se joaca cu mingea aia mica, all* poc-poc, du-te, vino... Dati-o naibi, asta nu-i treaba ! In afar' de asta, toci au eiOtat cite o decorgie... — Ce decora;ie ? — Aia de-o poarta in piept ucenicii. — Nu-i decora;ie, ci emblema santierului ; si n-au primit-o toci, ci numai cei care au lucrat pe call, la montajul vaselor. — Iar eu, care le-am lansat pe toate... — Ti-ai luat plata ! Oreste clatina din cap, si cu ciuda, si cu admira%ie. — Sinteti omu dracului ! Aide, bre, tovalise director, primiinapoi, vreau sa servesc sub ordinele dumneavoastra ! — Aici nu serveste nimeni, ci muncim to;i ! Si de primit inapoi, n-am sa to primesc, o data', cu capul ! — Adicad nu mai construici nici un vas de azi incolo ? intreW Oreste, redevenind arogant si privind amenintator printre pleoape. Matei isi pa'stra calmul ; discutia incepea chiar sad i se pars amuzantaj. I1 privi si el printre pleoape. — Ba da ! In anul care vine o sa avem gata douazeci si sase ! Oreste rise incetisor, aplecindu-se in fata : — 5i p-alea cine o sa le lanseze ? 593
Rise §i Matei, imitind jocul lansatorului in Limp ce lua un dosar, de alaituri, i-1 desfacea in favI. — Iat5, cine „Dispozitiv de lansare,_ cu declamare automata, cu alunecarea pe ghiduri, supravegheatI..." — Pe dracu ! exclamI Oreste, privind neincrez5.tor planul. Cum lansare automata ? — Electric ! Apqi pe buton, vasul — Pleaca, pleaca, dar dace o ia strimb ? — Nu se poate ; alunecarea e supravegheata ! — Oare ?... Cine a ficut nascocirea asta ? — Cineva din cei o mie de oameni... mai Fizionomia lui Oreste era in ce in ce mai nelin4tita' intrigatI. — Uite-al dracului !... $i crede;i c-o sa mear0 ? — 0 sal. mearga ! Ne mecanizam, tovaii§e Oreste ! — Vaid, asta-i pacostea !... Lansatorul .se scarping in cap, fara ia ochii de la planurile vra'jmaw, deli nu incelegea din ele mai .mult idecit mica care privqte ceasul. — Adica ape§i pe buton pleacI !... Uite ce e, tovar4e Matei, eu n-am fost numai cu lansarea, .doar ca nu lansezi vase toat5. vremea... Ia pune;i mina ici ; se mai simte ? Am lAtut cu ciocanul ! Matei ramase neinduplecat. — Noi nu to mai angajam ! Du-te in alt5. parte ! Era ora cinci dupa-amiaza ; in §antier se sim;ea parca mai mult5 forfota decit altadata, deli lucrul incetase de la prinz — se fkeau pregatiri pentru serbarea de a doua zi, pentru masa, agape, cum zicea Topologu, casierul, insarcinat cu organizarea ei, in lipsa omului celui mai potrivit, Coco, care i§i dusese bagajul pe motonava. De astazi inainte facea parte din echipajul vasului, ca ef mecanic, avind ins5.rcinarea sa supravegheze montarea .motorului sa ia in primire instalaviile. Motonava sta tea la ancora, alb51. — in fava calei vechi inundate — minuscule, dar robus6 de o eleganfi cuceritoare, pe o Durre Orind fara margini. Oamenii care de mult trecuta peste alergau de colo pins colo, ducind mese, banci, scaune, steaguri, impodobind stilpii negri §i frontoanele halelor cu ramuri de salcie cu pavoazuri, se opreau din cind in cind s-o priveasca... Nu era gala ; un asemenea vas, dupa lansare, comports un finisaj migalos, desavir§irea interioarelor, instalaciilor, montarea bigilor, vinciurilor, apara594
tajului. Dar planul de lucru, stabilit in toate detaliile, prevedea inceperea probelor inainte de 1 august, data la care urma sa fie predata definitiv Dupa ce c15.du o raita prin santier, staipinit de aceeasi febrilitate care-i stadpinea pe to%i oamenii, Matei se urca in main si se duse la Dutchievici acasa, intr-o vizita neasteptatal. Inginerul fusese internat in spital in luna mai, cu toata opunerea pe care o incercase — avea nevoie de o ingrijire severs ; desi brava, starea lui era de mult grava. De o sal,pearnina revenise acasa, intr-o convalescent'a care, dupa sfatul medicilor, trebuia s'4 fie de lunga durata : liniste, repaus si nici o emotie mai cu vaclI se inteDe cind pairIsise spitalul, Matei nu izbutise resa de starea lui prin Alexe, soferul, singurul om care ajungea pina la Dutchievici, acind schimb de mesagii. Se stia ca inginerul duce o viata retrasi, nu merge nicaleri in vizita si nu primeste oaspeti, deprindere care, in perioada mondena a orasului, it falcuse multora antipatic. vada Dar acum era o imprejurare neobisnuiei. Matei trebuia si sa-i vorbeasca, sa nu aiba sentimentul ca 11 lass in pairlsire in ziva cind sairVitoreau lansarea celor unsprezece vase, aminata intentionat ca sal coincida cu aniversarea datei cind santierul intrare in stainnirea statului — imprejurare solemria, care incheia un an de activitate. Locuin%a lui Dutchievici, o singura' odaie, insa uriasa, Ina ta, cu tapete sumbre, de maltase vinalt-albastra, cu plafonul in stucatura, cu o magnifica' sobs de faiant51., vestigiile epocii de opulentI a bogatasilor, acea parte dintr-o veche casa boiereasca, aproape pustie asta'zi, cu multe incIperi goale si ruinate, in st4inirea unei batrine care se retrIsese in atenanse si nu se araita niciodat, decit atunci cind venea is chiria, in zilele de leafs. Glidina din fa0, treptele de la intrare, cei doi leoparzi de piatra asezati pe labe, ide o parte si de alta, usa cu citeva vitrouri sparte, holul gol si plin de p5ianieni dadeau casei un aer mortuar si salbatic. In schimb, camera lui Dutchievici, de sapte metri pe zece, cu patru ferestre mari inspre stracII, era somptuoaei ; cu toate cele patru o invaluia intr-o ferestre, teii din fava o intunecau, si linistea talcere care ar fi intimidat pe cel mai indra'znet oaspete. Intrind, Matei se simti intr-adevIr intimidat, mai cu seama ca venea pe neasteptate si cunostea ciuda'teniile gazdei. De cite on se i anuntase pina acum, Dutchievici se scuzase in grabs Alexe nu in595
terpreta in nici un fel refuzul, nu putea dea nici o explicgie — ar fi Post greu sa inteleaga pe inginer ideea unei vizite 11 umplea de panic — el nu ba.nuia existents unor oameni cu sufletul plin de asemenea complicacii. Se acuse ora base ; printre ramurile teilor intra o razal de soare, pe singura fereastra cu storurile ridicate. Dutchievici, imbr5.cat ca cum s-ar fi preggtit ss iasL intr-un costum de oray-pe care ins% nu it purta decit in casa, foarte ,dar dintr-o stofi cum nu .se mai intlilnea astki, cu croiala demodat, cam din primul sfert al veacului, staitea la fereastri, tangent razei luminoase, intr-un fotoliu englezesc, cu spatarul jurn5,tate de metru mai inalt decit capul. Restul inc4erii, in penumbra', pgrea de proporvii nema'surate ; intr-un colv, departe, in dreapta, patul se pierdea ca intr-o alts camera, parea printr-un artificiu arhitectonic de a desfiin;a zidurile glasvandurile, exagerind spa%iile, metoda veche, fara inten;ii rafinate, a locuintelor preistorice din pqterile de piatra'. Indatg ce izbuti sa se orienteze in incgperea intunecoasI, Matei se indrepta spre fotoliul de la fereastri ; surpriza •acestei vizite, pe care o ytia indezirabila, trebuia consumatI dintr-o dat, inainte de a crea in inima convalescents o emovie mai grava. Dutchievici avu time sa se ridice, foarte alb la fa0. Oaspetele it siliac15.1 ; medicii ii cereau sa evite orice m4care zadarnica. Se mira ca bolnavul nu era in pat, cum se ateptase. Pe malsuva de ling% fotoliu vaizu o foaie de hirtie. 0 recunoscu, era procesul-verbal incheiat de comisia ministerului, din care azi nu mai fgcea parte inginerul Staicu, la recepvia provizorie, privind deocamdata corpul motonavei. Ggisi in ea un prilej imediat sa inceapa conversavia, fairg sa se mai scuze ca venise pe neateptate. — Cred cal sinteci mul;umit ! zise, argtind spre hirtie cu capul. — Da, rezultatele sint cele prevalzute. — Ba eu cred ca depgwsc ateptrile noastre ! Nici un viciu, din santina pin in virful catargului ! Expervii au ramas cu gura cascatg... Matei iii cla'du seama ca nu se exprima potrivit cu decorul aristocratic se simIi inciudat —it enerva atmosfera camerei, dupa.' ce la inceput it intimidase. „Ei, pe dracu ! iii zise. Am venit aici cu treabg, nu ca sal fac conversa;ie !" nimbi, inseninindu-se dintr-o data. — Acum un ceas am primit o telegramg de felicitare de la minister. $i... (Ezital, privind nehotairit fava paha%) Cum va'. simvivi ? 596
— Destul de bine. — Medicii spun sa va ferivi de emo%ii. S%a-i is naiba !... N-avea indeminare .sa vorbeasc5. bolnavilor, nu fusese sora de caritate. Ti s infipse unghnle in podul palmei, pnvindu-1 pe Dutchievici drept in fava : „Cum sail spun, fir-ar a dracului de trea134 ?!..." — imi pare rai.0 ca nu puteci face acum o calatorie la Bucuresti... — De ce ? — Ca sa semnam un contract, o comanda nouad... Dar am sa iau pe altcineva... Ei uite, nu stiu cum sa spun pe 'departe... Am indurat multe de la minister, ne-au suspectat ca pe niste puslamale ; tovarasul Maximilian Ionescu si alcii... Acum nu mai sint ei, nu mai are cine sa ne pun be%e in roate. — Despre ce comanca e vorba ? — Patru motonave ! ,j Dutchievici nu invelese ; dac` stirea aceasta putea sa-1 tulbure si sa-i pericliteze n m imam, confuzia izbuti i sa-1 apere mai bine decit precau%iunea lui Matei, lipsital de abilitate. — Ce motonave ? Surpriza se consuma, — Motonava noastra. Matei scoase .telegrama si o potrivi sub lumina „Felicifairi calduroase muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor si conducerii $antierului Victoria, pentru rezultatele obvinute la construc%ia motonavei Dutchievici si pentru lansarea ei la ternien, potrivitplanului..." Inginerul 15i las5.capul in speteaza fotoliului, inchise ochii si ramase impasibil, in timp ce Matei citea, mai departe : „Prezentavi-va luni la minister, impreuna cu proiectantul..." aflat ca e vorba de patru motonave ; — Am telefonat motoarele s-au si comandat. Trebuie sa fie gata pins la anul, in octombrie, dar eu cred ca o sa le lansam in august. $i nu-i numai atit ; ne asteapta alte comenzi... Observa abia acum ca inginerul nu acea nici o miscare ; pe chipul lui nu se citea nici surpriza, nici bucurie, ci indiferen0, sau o mare oboseala. — Acum intelegeti de ce am venit ; nu puteam sa va ascund bucuria. — Va muicumesc opti Dutchievici. Intinse mina, lua telegrama, o privi ; dupa acest moment de animare, inchise din non ochii si ramase nemiscat, cu capul infundat in spatarul fotoliului. 597
— Imi pare bine ! zise, la capaitul citorva clipe de tIcere, care trecuii greu in lin4tea apasaitoare a inc4erii. de aici inainte vorbi limpede, cu o ferApoi deschise ochii, mitate deplin5. : — Eu ins5, am s'.' ies la pensie. Trebuie sal incep demersurile chiar miine. — Imposibil ! exclam'a Matei, ridicindu-se de pe scaun cu o m4care energiei, de loc potrivitn cu calmul maladiv al decorului. In toamna asta punem in lucru o motonava noun, de doua mii de tone. Cine o sa" fad proiectul ? Dutchievici intinse mina 1ua un dosar de pe col;ul biroului. — ! Matei iimase citeva clipe ta'cut, nu surprins, mai degraH nervos contrariat. Spuse mai departe, farad sa deschicla dosarul — in glasul lui vibra un amestec de febrilitate enervare : — Peste civiva ani o sa construim primul vas de patru mii cinci sute de tone. Nu-i o vorH ; am fost prevenit oficial, e pus in planul de perspective. $i in 1960, s-ar putea sa avem pe cari vase de opt mii de tone... In ochii lui Dutchievici se aprinse o mica lumina, care apoi sc5zu, raminind viskoare melancolica. — Pe acelea au sa le proiecteze alcii, mai tineri. De pildI, Kreis ! — Kreis abia a inceput — PinI atunci o s-o termine ! — Dar e prea tinajr ! — 0 ! suspin5. Dutchievici. Ce imens privilegiu e tinere;ea ! Dad' ar putea sa mi-o dea mie ! Matei se uita in jur ; sim%i gheaca" pe umeri. — Ar fi bine sa va muta;i de aici... 0 case luminoasa, Privi inca o data in jur perecii acoperi;i cu rafturi de cairci, in parte goale. -- Sint numai ca'rvi tehnice, 11 . inf orma Dutchievici, va'zindu-i privirea. $i rafturile goale, care jigneau probabil in el simvul aristocratic al decorului, II facurI sa adauge : — 0 parte din ele i le-am dat lui Kreis ; au sa fie in miini bune. Restul am s'a le dIruiesc bibliotecii E destul de goari. 598
Avea glasul trist ; desigur, i§i iubea ca'rtile, it emotiona acest testament verbal. Pe urmal falai un gest cu mina. — Imi pare rau ca pe cele mai interesante i le-am dat lui Marchidan, intr-o vreme. — Am impresia cal ati §tiut... spuse Matei, cu un ton de mustrare. Dutchievici respinse, destul de surprins de mirat; Mnuiala : — Ce puteaim §tiu decit cad e un caracter slab ?! Asta putea vac15. oricine ! „Da, are dreptate !" se gindea Matei, amintinduli nenuma'rate scene din urmal,chipul lui Marchidan, ochii lui faraculoare, gesturile slugarnice, pnvirea indrcata .de team'. Nu Mnuise nimic alarmant recuno§tea cu o cm& care ii &idea mindrimi de piele. Mai. avea inve%e multe de acum incolo ! I§i mu§ca nervos col%ul gurh. — Domnule inginer... Se opri, surprins ca ii seipase aceasta formuM, pe care n-o adresa niciodafa oamenilor apropiati §i colaboratorilor. Era semnul enerval.rii ? Recunoscu in sine, cu destul contrariere, ca it dobora decorul aristocratic §i calmul lui Dutchievici, adaptat decorului: Ulna o tai.cere lungs, stinjenitoare, dupa care pe chipul inginerului apru un zimbet u§or intristat. Apoi el intinse mina, pu;in apuc5 mina lui Matei, pu;in inghetatas, i-o strinse u§or, transmitindu-i in acest gest re%inut, pe cai tainice, o caldura de o mare intensitate omeneasca, §i zise, aplecindu-se in fatal, cu un glas necunoscut, patetic, dqi inoapta.', ca intr-o declara%ie de dragoste : — Spune-mi, te rog, „tovar4e" !
De la Dutchievici, Matei se intoarse la antier cu un. fel de
grabs ; motorul dinla.'untrul lui, %inut timp indelungat .in pima' .sarcina, mergea acum in gol, umplindu-i trupul de trepiclatn ; uitase inmstaltoare ; gustul odihnei, perspectiva ei i se Orea nefireasd poate tocmai aceasta era o dovacial de oboseala'. In fa%a treptelor se intilni cu Donos, care, vazindu-1 ca merge spre birouri, ii bars calea : — Unde te duci ? — Mai am putina treaU Nu-§i amintea sa mai sibs ceva de fa'cut in astad-sears, eispunsul era ins' un tic, nu o minciura. Totdeauna e ceva de ficut, nu exist' putin%a odihnei... 599
— Nu to mai baga ina'untru. Mai bine hai cu mine ! — Unde ? — La Dunare... — Nu merg ! Mi-e lehamite ! — $i mie mi-e lehamite de biroul tau. Vreau spun ceva ; vino ! Mersera ping se va'zu apa ; faleza nu mai .exista, malul fusese in pants ; sus, pe pamintul ferm, erau inmate paturi de con.struccie — sa/pta/mina viitoare incepea montajul celor zece slepuri, care aveau preg5.tit intreg materialul, coastele si tablele, bucata/ cu bucata., puse in stive si numerotate. zidurile halei Drept in faca' se .profilau, ridicate ping la noi, a doua cazangerie, a carei construc;ie incepuse in mai — se construiesc mai repede si mai usor casele decit navele ! In stinga aleii, temeliile uzinei aveau cofrajele Inca inc nescoase — aici lucrul intirzia, fiinclea se ivisera nevoi mai urgente in alt parte. Spre gardul fabricii de ciment se vedeau sa/p5.turi — locul unde incepuse sa/ se toarne funda;ia la a treia cazangerie. Cazangeria veche, de scinduri, era acum dsrimata, utilajul se demontase si se ,dusese sus, inainte de inunda;ii. Se demontase $i calea ferat5., macaraua fusese instalata pe cala noua, si silueta ei, dominind santierul de la alts in5.1vime, a0rea mai impresionantai. Nu mai xlm alsese nimic jos, unde pins acum citeva luni pulsase atita viafl ; apa sp5.1ase pamintul, it rupsese in felii, acum 11 ma/cina si-1 ducea departe ; fosta cara se surpa, ca un simbol al lumii vechi, dklmate, asind sa faca' Orm Dunarii cala noua, betonat5., ca un simbol al lumii care lua nastere. Devale se mai vedeau 'civiva ,stilpi de electricitate, apleca;i pe o .parte, de la vechea instala%ie, ca niste repere, ara/tind locul de unde se plecase. Nu trecuse decit un an, si drumul stra/ba/tut pairea fantastic. Matei se simvi obosit deodat5., oboseaM fizia de parcI ar fi falcut acum, in citeva clipe, tot acest drum, cu pasul. Se abItu de pe alee si se aseza/ pe temelia uzinei, in ca/ufarea unui reazim solid, care sa nu se clatine. Donos se asez'a in spatele lui si, fiindca nu aveau rezemaitoare, isi proptira spinarea unul ,de altul. Cu picioarele ridicate pe beton, cu genunchii cuprinsi in bra;e, intr-o poz4ie simetricl $i confortabilI, Oreau doi copii odihnindu-se dui:a joaa Amurgise, se aprindeau luminile, luna trebuia sa rasara curind de peste — Ce-a fost cu Oreste ? 600
— D-aia m-ai tirit incoace ? de ce te-ai purtat cu el aka de aspru_ — Da .; vroiam — Naiba sa te-nceleag5. ! Cum era sa ma port cu pramatia asta — Nu-i o pramatie, cx un zevzec ; Golgota 1-a ducat cum a vrut, ca n-are o minte prea ca pe o pal*. Omit ar Orea ,de (Donos incepu saj. rids.) Acum doi ani, cind am ini%iat in antier coala de alfabetizare... — Sa nu-mi spui 6, era nqtiutor de carte ! — Ba da ; nu decit sa se iscaleasa Am uitat cum it chema mai baitut pe invAa'tor, era de aici, de la ecoala num5.rul 27. Ce capul... Un om de isprav5'. ! Odata 1-a intrebat, ca nu-i o glum5., am fost de fa;a1 : „Tovar'Ae Oreste, ce .sIrba'toare avem not toamna ?" Vroia sa scoata ceva din gura lui, cit de cit, macar de nivelul abecedarului. Oreste s-a gindit re s-a gindit, pe urma a inclinat din cap, cu gravitate : „$tiu, tovarlw ! Sfintu Dumitru !"... Matei rise, revinut — nu avea chef de glum, intimplarea i se Orea aka de indepairtat5. ! — Ia 6'4 dracului de prostainac ! Mai bine intoarce capul : o sa iasa luna indata. Stai, cal nu-i tot... „Nu ! s-a impotrivit invkastorul. Ia gin.Gavril !" — „Nu. 0 s'r1Adqte-te !" — „$tiu, sfintul Mihail toare mare, a intregului popor, a muncitorilor din toata lumea !" De data asta, Oreste s-a luminat la fa0 : — „Culesul viilor, tovara'e !" — Si ce-a cautat asta in partid ? intreba Matei, dupa ce rise de incepu sa-1 doaii ceafa. — Lucraiturile lui Golgota ; 1-a tras la gramada, dup‘i 23 Auprimim inapoi ! gust... Dar altfel e un muncitor priceput. Trebuie Daca o sa avem grija de el, o sa devina un om de isprav5.. — Nu ! Mi-a fript fica;ii cind cu lansarea vaselor. banii i-a Mut, nu i-a pus — E tot din vina altora ! Sad cinstit tovar4ii, a fost un chef deoparte. $i nu i-a Mut singur ; de pomina, a rasunat orawl. Acum e pocait, crede-ma ! primim inapoi ! Chiar asta-sears i-am spus — Nu se poate calc cuvintul ? ca nu-1 mai angajam o data cu capul ! pedeapsa ! 1-ai spus fIra judecata ! — se ridica pe cer, forfota Donos intoarse capul ; rasa rise luna in antier incetase, pregatirile de serbare erau terminate ; in afarad de paznici, se mai vedea cite un om din cind in cind, alergind intre calaj birouri, cu o misiune intirziata. 601
— Ce mai §tii de Golgota ? intrebI Matei dupa un timp, in continuarea unui gind care Inca nu se indepa'rtase. — Cred ca o sa is zece ani ; tentatival de omor, pe lingI sabotaj i instigavie. Sentinva se dal s'iptamina viitoare. — Are familie ? — Numai nevasta. aia pieptoasa ! Am Vazut-o la cinematograf, o — A, o data ; era in spatele meu, mi-a %inut Ovele pe umir pidi la pauza. — E o metoc15, pe care a folosit-o §i cu al%ii. — Acum ce-o sa faca ? intreba Matei. — Nu-i purta de grija ! — Crezi c-o gaseasca vreo slujba ? — Poate doica !... Dar n-are nevoie ; se rririta cu inginerul Staicu ! — Cu cine ? — Doar nu 1-ai uitat ! Fostul delegat at ministerului. $i pe el I-a dus de nas Golgota. — Ni era §i 5.sta un vivel ! staulul !... — Acum cel puvin lUmasera mult timp acolo, miezul nopvii ii gasi pe temelia de beton, unde aveau sal se ridice ziduri inalte... Alta steidanie, alte griji, mai mari poate ; cine ar fi fost in stare sal le prevaa de ast5,zi ? Munca lupta se sfir§esc oare vreodat ?... Era un scurt ralgaz seara aceasta — de luni incepea alts etapa. Dar, cu toafa oboseala, gindindu-se la cite incercalri va duce ea lar4i, Matei o wepta aproape cu voluptate... Se falcuse tirziu, peste doua-trei ceasuri avea sal rlsar`i Orion, constelacia celor care vegheala ; s-ar fi Orut cal nu mai aveau ce sa vorbeasc, dar nici unuia nu-i venea sa plece acas ; era in ei o febrilitate identical, de prisos m'irturiseasca, o simcea unul pe-a printr-o vibra0.e a inimii pe aceeai lungime de unda, perfect acordat5'.. Se aflau in ajunul unei aniversari solemne importante, fiecare f'cea in gind bilancul unui an, in care strnatuser',1 o cale uria§5.. Matei sirmea in spinare caldura lui Donos ; gindul i se duse mai departe, in urma, la vremea cind se ascundeau prin munci §i dormeau araturi, cite cinckase, pe paimintul rece, intr-o rips stearpa, duica un perete de stinca, inghesuindu-se unul in altul, sa se incalzeascL Ii trecura prin minte chipurile Gelorlalvi — din unsprezece, ci%i se adunaseral pins In august 1944, erau aici trei, dar unul pleca zilele acestea, atitudinea lui din ultima vreme i se Orea ciudatad.
— Tu ce se intimpla cu Cocean ? intrebI, ridicindu-se trecind in fa0. — Ce s'a se intimple ? — De ce pleaei ? — Trebuia raimina' aici toata v ? E marinar, vroia sas se iava tmbarce. — Nu, simt ea exists si-o alts cauza. — Atunci caut-o ! — Tu o ? — Poate ! — Nu vrei sa mi-o spui ? — Am s'4 vi-o spun altaidata. — Donos, ar trebui sa fii mai hoeirit : cind ai un gind, on tl spui pe lac, on nu-1 spui niciodat5. $ovalala to nu se potnvete cu secretarul organiza%iei de baz‘i ! — Mult cunosti to oamenii dad i;i inchipui ca am sovgit vreodata" ! Vrei sa stii de ce pleacas ?... 0 fi indrIgostit, baiatul ! — De cine sa fie el inthigostit ? ! Donos tai indreptai ochii, cu o privire usor melancolid, usor amuzata. — Asta chiar ca n-as putea sae-0 spun ! — Foarte frumos ! Discre;ia bIrbavilor e laudabila ! Dar tot tndragostit trebuie sa plece ? n-am io;eles care-i cauza. $i — Da... Fiindca ea... iubeste pe altul ! astepte ! Oricare ar fi femeia asta, intr-o zi — Sa selruie tot o sa'-i tread. — Nu ! zise Donos, critinind din cap, uitindu-se la el cu aceeasi privire amuzatI, mai melancolid de data aceasta. Cred ca n-are sI-i tread niciodata. ! — Tu n-ai insigna ? intreVi Matei, pe neasteptate. — Am dat-o altcuiva. — Cui ? — N-are importanfa !... $i de fapt nici n-o meritam ; n-am lucrat tot timpul pe call. — Ai lucrat pretutindeni ! Matei se aseza din nou, acum in fava lui Donos ; nu-1 vedea bine, luna tl lAtea din spate, dar ti simyea ochii, privindu-1 cu o putere blindg totusi neinfrinatai, si ei aldtuiau, deplin si pregnant, sufleteascg, intIrind &dui exprimat o clips imaginea lui, fizicI mai inainte, ducindu-1 pinI la ultima lui consecin0. „Ai lucrat pre603
tutindeni !" nu era o afirmgie, ci rezumatul unei lungi istorii — chiar istoria — In esen0, continua Matei dupa aceste clipe de gindire, via%a mea la urma ,urmelor, altora n-au insemnat altceva ta, intr-un an decit antierul. — Atunci, viala noastra proprie cind o sa 'inceapa ? intreba Donos. Matei se ridica se uita la Dunarea fara margini, argintata de Luna. In mijlocul apelor se vedeau cele trei umbre ale lepurilor Societavii Franceze ; nu inthiznise sa le priveasca pina acuma. — Viaca noastra ? zise, pe ginduri, ochii in lumin4a care pilpiia la fereastra unei cabine. Intoarse capul — cu o tresarire ; se trezise in el, deodata, o banuiala. — mai mult decit atit : o revela%ie, intreaga, deli tirzie. — Donos, cui ai dat insigna ? — Cuiva care avea tot dreptul nu i-ai dat-o tu la vreme ! A fost o nedreptate... $i nu singura ! Se priviri ; peste chipul lui Donos, Matei vedea luminiva de la fereastra cabinei — acum pilpiitul ei i se parea vorbitor, dar nu era o chemare, ci o invinuire. — N-am tiut s-o apar ! zise, cu o mare parere de rau, cu glasul aproape ca pentru el insui. (Apoi, mai tare :) N-am tiut s-o ridic pina la mine ! Donos i1 privi, puvin compatimitor, cu pucina revolts, cu o urma de ironie. — Eoi cam increzut !... E de mult la in5.1vimea ta, sau, daca socoteoi ce drum a trebuit sa facal, e de mult mai sus decit tine ! Anulind sentimentele de mai inainte, intinse mina, batu, prietenos incelept, pe umar. — Dar n-ai ridicat-o tu ! S-a ridic.at singura ! Ti mai lipsqte ceva : congiinca deplina a ridicarii ei. Ceilalvi oameni i-au acordat toata increderea : i-am vazut, i-am urmarit, i-am auzit. Doar tu ai ! ramas in urm5. ; Matei ii privi lung — nu incelegea dintr-o data — apoi, cind arda, mistuit in%elese, obrazul incepu de patima, de regret, de ruine. 0 clips mai tirziu, cu firea lui iute, ii veni sa se repeaffi sa. tread. Dunrea... „Nu ! iii zise, stapinindu-se, jos, sa is o barca impotriva firii. Are sa ma alunge ca pina acuma ; e dreptul ei vina mea. Dar miine, pe lumina, in vaizul tuturora, am sa merg la ea, sa-i apuc miinile, sa tie toat5. lumea !" 604
V4zu cu inchipuirea acea clips aminata atita vreme — nedrept cu ea, nedrept cu sine — luind-o de =1'4 pornind impreun5., treand printre oameni, ara sfiala, strecurindu-se prin gardul de sirma ducindu-se pe malul DunIrii, umar la umar, pe sub salciile Mtrine, intocmai ca in desenul $fiat, pe care it mai pastra si astazi sub cris"talul biroului. simvi, 135.tind viu clar, inima. — Via%a noastii. ? zise, intorcindu:se la un gind mai din urma. N-o inceapa in aceeai zi pentru too ; a fieca'ruia cind ii va veni vremea... A mea, cred ca miine ! Am mare nevoie de ea, Donos !... Mica lumina pilpiia la fereastra cabinei, intr-o singuratate pe care Dun'4rea, revrsatal. Oda' in z5.rile batute de lung, o facea mai vorbitoare, mai deplina".
Lei 14,50
