Prefaţă Biblia este o carte foarte mare. Conţinutul ei depăşeşte orice înţelegere omenească (1 Corinteni 2:12-15, Fapte 8:30-31). În timp ce Domnul Domnul a fost milostiv în a-Şi face cunoscut adevărul Său căutătorului sincer, este nevoie de o viaţă întreagă de studiu sincer pentru ca să începi numai, sa înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu. Cheia pentru o înţelegere corectă a Sfintei Biblii, o reprezintă contextul mai mare. Un verset nu poate fi înţeles corect f ăr ă versetele care-l înconjoar ă; cheia către versetele alăturate este dată de către capitol, lumina corectă asupra capitolului se găseşte în cartea respectivă, carte care trebuie să fie înţeleasă în cadrul testamentului si testamentul, la rândul său, să fie înţeles în contextul întregii Biblii. Pentru a înţelege corect un singur verset (să spunem Geneza 49:3), este nevoie sa fii familiarizat cu întregul conţinut al căr ţii în care acesta se află (Geneza). Acest tip de privire de ansamblu este cel mai greu de realizat pentru cititorul începător sau obişnuit. Pentru ca cineva sa poată împăr ţi corect cuvântul adevărului este necesar ca o mare cantitate de material să fie văzută ca un întreg şi trebuie stă pânite bine elementele-cheie, tema principală, precum şi intenţia autorului. Este scopul meu ca, în acest volum, să permit cititorului să beneficieze de cei treizeci de ani ai mei de citire şi studiu, precum şi de sutele de ani de studiu, ale învăţătorilor mei. În această lucrare vei găsi fiecare carte împăr ţită în aşa fel încât învăţăturile sale esenţiale şi de bază, să poată fi asimilate uşor. În multe cazuri va fi parcurs fiecare capitol al unei căr ţi întregi. Faptul cel mai important este acela că vei ăşurarea continuă a revelaţiei biblice, a istoriei lui Israel, a fi în stare să observi desf ăş promisiunilor mesianice şi vei putea înţelege cum pot diferitele căr ţi care alcătuiesc Vechiul Testament al nostru, să se sprijine şi să se amplifice una pe alta, în prezentarea adevărului lui Dumnezeu. Cea mai mare bucurie si scopul vieţii mele, este acela de a cerceta scripturile şi de a transmite mai departe acele descoperiri, acelora care socotesc preţioase cuvintele vieţii. Este speranţa si rugăciunea mea ca studiile care se găsesc în acest material, să te ajute să sapi mai uşor după comorile ascunse de Domnul nostru iubitor, în paginile Cuvântului Său cel sfânt.
Geneza Vechiul Testament conţine 23.214 de versete, 592.439 de cuvinte, 929 de capitole si 2.728.100 de litere. Versetul din mijlocul Bibliei noastre este Psalmul 118:8. Versetul din mijlocul Vechiului Testament este 2 Cronici 20:17. Capitolul din mijlocul Vechiului Testament este Iov 29. Cel mai scurt verset din Vechiul Testament este 1 Cronici 1:25. Cel mai lung cuvânt este Mahershalalhashbaz. Ezra 7:21 are toate literele alfabetului, cu excepţia lui j. Daniel 4:37, Iosua 7:24, I Regi 1:9, 1 Cronici 12:40, 2 Cronici 36:10, Ezechiel 28:13, Hagai 1:1, au toate literele, cu excepţia lui q, iar 2 Regi 16:15, I Cronici 4:10, au toate literele, mai puţin litera z. Eu nu ştiu dacă Dumnezeu te va întreba dacă tu cunoşti aceste lucruri, în ziua judecăţii, dar dacă El o va face, tu vei fi pregătit. Geneza este cartea începuturilor şi a fost cunoscută, mai întâi, ca Prima Carte a lui Moise. Ea conţine 1533 versete, 38.267 de cuvinte şi 1156 de versete încep cu cuvântul şi. Cartea Geneza acoper ă primii 2.000 de ani din istoria omenirii, de la creaţia omului şi până la aşezarea în Egipt a poporului ales de Dumnezeu. Cartea este împăr ţită în secţiuni, de către generaţiile diferite care se găsesc în cuprinsul său. Există astfel zece diviziuni, iar cartea se împarte, după cum urmează: Povestea creaţiei (1:1-2:3), apoi 1. Generaţiile cerurilor şi a pamântului (2:4-4:26). 2. Generaţiile lui Adam (5:1-6:8). 3. Generaţiile lui Noe (6:9-9:28). 4. Generaţiile fiilor lui Noe (10:1-11:9). 5. Generaţiile lui Shem (11:10-26). 6. Generaţiile lui Terah (11:27-25:11). 7. Generaţiile lui Ishmael (25:12-18). 8. Generaţiile lui Isaac (25:19-35:29). 9. Generaţiile lui Esau (36:1-43). 10. Generaţiile lui Iacob (37:2-50:26). Tot ce a avut Dumnezeu de f ăcut la creaţie, a fost numai să vorbească, şi creaţia a fost înf ă ptuită. Totul a fost aşezat şi susţinut de cuvântul puterii Lui. Nu există nici un argument, în Geneza 1, pentru existenţa lui Dumnezeu, pentru că nu este nevoie să fie. Cartea Romani, capitolul 1, spune că toţi oamenii sunt creaţi cu cunoştinţa lui Dumnezeu şi aşezaţi unde sunt, de către Creatorul lor. În Noul Testament, cartea Geneza este citată şi la ea se face referire, de şaizeci de ori. Din ea sunt citate patruzeci şi trei de capitole, din cele cincizeci, ale sale. Numai Filimon, 2 Ioan si 3 Ioan, nu fac referin ţă la cartea Geneza. Împreună cu cartea legii, din care face şi ea parte, i se atribuie calitatea de autor al ei, lui Moise, de către Domnul Isus Cristos şi de către apostoli (Matei 19:4-6, Marcu 12:26, Luca 2:22, Ioan 7:23, Faptele Apostolilor 13:39;15:5; 28:23, 1 Corinteni 9:9 şi Ebrei 10:28). Nu poţi să crezi în Domnul Isus Cristos şi să nu crezi cartea Geneza. Cartea începe cu cuvintele ÎN început Dumnezeu, şi se termină cu cuvintele ÎNtr-un sicriu în Egipt. Noi cunoaştem astfel ca, în timpul desf ăş ăşur ării evenimentelor din această carte, ceva merge foarte r ău. Creaţia universului este prezentată în Geneza 1:1. El cade în ruină la rebeliunea lui Satan (1:2), după care Dumnezeu începe să-l refacă, în Geneza 1:3. În
restul capitolului El nu mai creează nimic, cu excepţia mamiferelor marine (1:21) şi a omului (1:27). A creea înseamna să faci ceva din nimic. A face înseamnă să formezi şi să modelezi, din ceea ce există deja. Verifică aceste cuvinte, în Geneza 1, şi controversa ia sfâr şit. Genesa 1 demontează tot ce este fals în ideile şi teoriile oamenilor, cu privire la Dumnezeu şi la univers. Simpla afirmaţie cu care începe Cuvântul lui Dumnezeu, respinge, cel puţin şase doctrine false. - Ea respinge Eternitatea Materiei. ‚În început’. A existat un început. Cerurile şi pamântul au avut un început; ele nu au fost eterne. Vechimea universului depăşeşte capacitatea de numărare a omului, dar a existat un timp când acesta nu a existat. - Ea respinge Ateismul . Ateistul spune ca nu exist ă nici un Dumnezeu, dar Biblia începe prin a-I declara existenţa. Geologia şi astronomia pot estima o vechime de o sută de milioane de ani pentru existenţa universului însă, oricând ar fi început acesta, Dumnezeu era acolo. EL nu a început. El este etern – care se nume şte EU SUNT . Ateismul creează o mulţime de probleme şi nu rezolvă nici una. - Ea respinge Politeismul . Dacă creaţia ar fi lucrarea mai multor dumnezei, atunci unitatea universului ar trebui să fie atribuită şi trebuie să fie pusă numai pe seama ipotezei că Dumnezeu, Acea Minte Eternă, a creeat totul. - Ea respinge Panteismul . Acesta învaţă că Dumnezeu şi natura sunt una şi astfel nu face distincţie între minte şi materie, corect şi greşit, bine şi r ău şi, în final, face confuzie între toate lucrurile care sunt opuse. Dar această eroare dăunătoare îşi găseşte r ăspunsul aici: Dumnezeu a creeat cerurile şi pamântul şi, aşa cum El nu a putut să Se creeze pe Sine, înseamnă că El şi cerurile şi pământul nu pot fi una. - El respinge Agnosticismul . Acesta afirmă că nu se poate şti dacă există sau nu, un Dumnezeu. Universul, însă, reprezintă un efect şi el trebuie să fi avut un Cauzator suficient; această clădire trebuie să fi avut un Arhitect; acest regat trebuie să aibă un Rege şi această familie trebuie să aibă un Tată. Cauza legitimă provoacă şi discreditează agnosticismul. - Ea respinge Fatalismul . Raţiunea este contra fatalităţii şi a întâmplării. Acest univers minunat nu putea să fie o întâmplare, pur şi simplu. Dumnezeu a acţionat în libertatea Fiinţei Sale eterne şi în acord cu mintea Sa infinită şi ceea ce El Şi-a propus, a fost şi este şi nu poate fi nimic altceva, decât dacă El nu vrea aceasta. Zilele din Genesa 1 reprezintă, literar, o perioadă de timp de douăzeci şi patru de ore. Dumnezeu ştie ce este o zi. Aceasta este formată dintr-o noapte şi o dimineaţă. Acest fapt reiese clar din cartea Exod 20:9, 11 unde se spune că zilele de lucru şi de ase zile tu vei odihnă ale omului, sunt egale la număr cu zilele creaţiei din Genesa 1. Ş ase lucra, şi f ă toat ă munca ta : C ăci în şase zile DOMNUL a f ăcut cerul şi pă pământul, marea, şi tot ce este în ele, şi s-a odihnit în ziua a şaptea : pentru aceasta DOMNUL a binecuvântat ziua sabatului, şi a sfinţ sfinţ it-o. it-o.
Lucr ările lui Dumnezeu, specifice celor şapte zile, sunt următoarele: 1. Dumnezeu face lumină, 2. El fixează firmamentul, numit cer, 3. Sunt formate uscatul şi vegetaţia, 4. Apar soarele, luna şi stelele. Poţi întreba, „De ce crezi într-o zi care este formată, literal, din douăzeci şi patru de ore?” 5. In a cincea zi Dumnezeu a creat peştii, animalele şi păsările. Observă progresia : în prima zi lucrurile f ăr ă suflet, a treia zi viaţa vegetală, a cincea zi viaţa animală. 6. Animalele de uscat şi omul. Aceste zile sugerează lucrarea lui Dumnezeu in viaţa unui individ. 1. Omul este f ăcut de către Dumnezeu într-un mod înfricoşător şi minunat.