Seneca

LUCIUS ANNAEUS SENECA APOKOLOKYNTOSIS sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius

Paideia – Literaturi

Redactor: Antoaneta Olteanu Tehnoredactor: Rodica NiÆå

© Editura Paideia, 2002 701341 Bucureçti, România Str. Tudor Arghezi nr.15, sector 2 tel.: (00401) 211.58.04; 212.03.47 fax: (00401) 212.03.48 e-mail: paideia @fx.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României SENECA, LUCIUS ANNAEUS Apokolokyntosys / Seneca. - Bucure¿ti: Paideia, 2002 p. 56; 19 cm. ISBN 973-596-059-1 821.124’02-32=135.1

LUCIUS ANNAEUS SENECA

APOKOLOKYNTOSIS sau

Prefacerea în dovleac a divinului Claudius

Traducere, note, repere cronologice çi biobibliografice de Ilieç Câmpeanu

I.1. Vreau så încredinÆez posteritåÆii spre aducere aminte ce s-a petrecut în cer la trei zile înainte de idele lui Octombrie1, într-un an cum nu a mai fost altul, începutul celui mai ferice veac2. Nu se va da curs nici resentimentului çi nici recunoçtinÆei. Aceste lucruri sunt adevårate ca atare. Dacå cineva va întreba de unde çtiu, întâi çi întâi cå nu îi voi råspunde, dacå nu voi avea chef. Cine må va sili s-o fac? Eu unul çtiu cå am devenit om liber din ziua când çi-a dat obçtescul

1

Adicå la 13 octombrie. Romanii marcau zilele lunii în funcÆie de trei date de referinÆå: calendele – prima zi a lunii, idele – stabilite la 15 ale lunilor martie, mai, iunie çi octombrie çi la 13 în celelalte luni – çi nonele – plasate cu nouå zile înaintea idelor, adicå la 7, respectiv la 5 ale lunii. Så reÆinem cå, pentru romani, numåråtoarea era inclusivå, adicå se lua în calcul çi ziua cu care se începea socoteala. Zilele cuprinse între calende çi none erau numite „de dinaintea nonelor“, cele dintre none çi ide, „de dinaintea idelor“, iar cele dintre ide çi calende, „de dinaintea calendelor“. 2 Acest an este 54, când, dupå moartea lui Claudius, a devenit împårat Nero. Seneca, sfåtuitor al principelui în tinereÆe çi consilier intim în primii ani de domnie, pânå a nu cådea în dizgraÆie, sprijinå aici ideea oficial acreditatå cå, vizând reîntoarcerea la politica principatului lui Augustus, Nero încerca revenirea la un veac de aur (felicissimum saeculum), reluând astfel çi punând în practica politicå mitul vârstelor omenirii, un topos literar cu originea în Teogonia lui Hesiod.

6 / Lucius Annaeus Seneca

sfârçit acela care adeverise vorba din båtrâni cum cå trebuie så te naçti fie rege, fie idiot. Înså, dacå îmi va fi pe plac så råspund, am så spun ce-mi va veni la gurå. Cine a cerut vreodatå martori sub juråmânt de la un istoric?3 Totuçi dacå va fi nevoie så dau la ivealå vreun chezaç, cautå de aflå råspuns de la acela care a våzut-o pe Drusilla4 mergând în ceruri; tot el îÆi va spune cå l-a våzut pe Claudius croindu-çi drum „ cu paçi inegali“5. El, vrea, nu vrea, trebuie så vadå toate cele ce se petrec în cer: este administrator public al Viei Appia6, pe unde çtie bine cå au mers la zei çi divinul 3

Parodiere a stilului istoriografic çi aluzie ironicå la istorici çi la frecventele lor declaraÆii de obiectivitate. 4 Iulia Drusilla, fiica lui Germanicus çi a Agripinei Maior, deci nepoatå lui Claudius. Cåsåtoritå cu L. Cassius Longinus, se spune cå ar fi întreÆinut relaÆii incestuoase cu fratele såu, împåratul Gaius Caligula (37-41), predecesorul lui Claudius. La moartea ei, senatorul Livius Geminius – pe care Seneca îl invocå aici nu cu numele, ci cu funcÆia sa de curator pe Via Appia – a declarat sub juråmânt cå a våzut-o urcându-se la cer, fapt pentru care a fost generos råsplåtit de împårat. Drusilla a fost divinizatå sub numele de Panthea. 5 Non passibus aequis – citat, ironic, din Eneida lui Virgiliu, care se referea la micul Iulius, fiul lui Enea. Aici, Seneca face aluzie la un defect fizic al lui Claudius, care era çchiop. 6 Via Appia, çosea celebrå care lega Roma de sudul Italiei (portul Brundisium). Construirea ei începuse în anul 312 î.C., la iniÆiativa lui Claudius Appius Caecus (de unde çi numele çoselei).

APOKOLOKYNTOSIS / 7

Augustus çi Tiberius7. Dacå îl vei întreba, îÆi va povesti Æie, între patru ochi: faÆå cu mai multå lume nu va scoate niciodatå vreo vorbå. Cåci, din clipa în care a jurat în senat cå o våzuse pe Drusilla urcându-se la ceruri çi nimeni nu i-a dat crezare pentru o veste atât de bunå, cum cå o va fi våzut, el a afirmat sus çi tare cå nu va mai spune nimic, chiar dacå va fi så vadå un om ucis în mijlocul pieÆei publice. Eu unul dau drept lucruri cu desåvârçire sigure cele ce le-am auzit atunci de la el; aça så-l çtiu eu sånåtos çi fericit! II.2.2. Febus de-acuma, scurtându-çi din drum, amânase ivirea Zorilor çi prelungise-ale somnului negru rågazuri, Cynthia8, biruitoare de-acum, îçi sporise regatul,

7 Octavian Augustus, primul „împårat“ roman (27 î.C.14 d.C.) din dinastia Iulio-Claudienilor, çi Tiberius, fiul adoptiv çi urmaçul acestuia (14-37 d.C.). Seneca îl numeçte pe primul „divinul“ (diuus) pentru cå fusese deificat dupå moarte, spre deosebire de Tiberius, care nu se bucurase de aceastå onoare. Oricum, amândoi muriserå în sudul Italiei çi fuseserå aduçi la Roma pe Via Appia. 8 Adicå Diana, veneratå pe muntele Cynthus din insula Delos, era zeiÆa lunii, în vreme ce fratele ei, Febus Apollo, era zeul soarelui. Seneca parodiazå aici poezia epicå preÆioaså çi intenÆionat alambicatå care se practica în cercurile clasicizante ale vremii çi mai ales în çcolile de retoricå.


Iarna cea hâdå lipsea de odoarele-i mândre bogata Toamnå çi-n vreme ce Bacchus tot îmbåtrânea la poruncå, Culegåtorul zåbavnic strângea mult råritul ciorchine. Socot cå må fac mai bine înÆeles dacå voi spune: era luna octombrie, ziua a treia înaintea idelor lui Octombrie. Ora nu Æi-o pot spune cu certitudine – mai uçor pot cådea la învoialå între ei filosofii decât orologiile –, totuçi era cândva între ora a çasea çi a çaptea9. „Eçti din topor“, vei spune; „toÆi poeÆii, 9

Adicå între 12 çi 13, ora oficialå a morÆii lui Claudius. Romanii aveau un sistem de împårÆire a zilei cu totul diferit de cel de azi. Ora reprezenta a douåsprezecea parte a intervalului dintre råsåritul çi apusul Soarelui çi, ca atare, durata unei ore varia în funcÆie de anotimp. De exemplu, la 23 decembrie, ziua era de 8 ore çi 54 de minute, adicå ora avea aproximativ 45 de minute; în schimb, la 25 iunie, ziua era de 15 ore çi 6 minute, deci ora avea aproximativ 75 de minute. În realitate, Claudius pare så fi murit mai devreme, în noaptea precedentå, dar anunÆarea decesului fusese amânatå intenÆionat de Agrippina çi de susÆinåtorii ei, printre care çi Seneca, pentru a putea pregåti succesiunea lui Nero. „Existå pårerea cå a murit otråvit; când înså çi cine anume i-a dat otrava, nu se çtie... Moartea i-a fost Æinutå secret pânå când s-au organizat toate chestiunile referitoare la succesiune. Astfel s-au început rugåciuni publice, ca çi cum era încå bolnav, au fost aduçi actori comici, ca çi

APOKOLOKYNTOSIS / 9

nemulÆumiÆi så descrie råsåriturile çi apusurile de soare, tot chinuie pânå çi miezul zilei, iar tu vei trece cu vederea un ceas atât de bun?“ Febus de-acuma bråzdase jumate din boltå cu carul Çi, mai aproape de noapte, lovea obositele håÆuri, Cålåuzindu-çi lumina scåzutå pe-o cale pieziçå.

III. Claudius începu så-çi dea ultima suflare, dar nu putea så-çi gåseascå obçtescul sfârçit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfåtat de inteligenÆa aceluia, o luå deoparte pe una dintre cele trei Parce10: „Ce, femeie prea crudå, vei îngådui så fie pus la cazne cum i-ar fi cerut el ca så-l distreze. A murit a treia zi înainte de idele lui octombrie, în timpul consulatului lui Asinius Marcellus çi al lui Acilius Aviola, la çaizeci çi patru de ani, în al patrusprezecelea an de domnie; i-au fost organizate funeralii cu pompå imperialå çi a fost ridicat în rândul zeilor; Nero a renunÆat la acest cult çi l-a abolit, dar a fost apoi restabilit de Vespasianus. Cele mai importante prevestiri ale morÆii lui au fost urmåtoarele: apariÆia unei comete, cåderea tråsnetului pe mormântul tatålui såu Drusus çi moartea în anul respectiv a majoritåÆii magistraÆilor din toate ordinele“ (Suetonius, VieÆile celor doisprezece Cezari, Divinul Claudius, 44-45, traducere de Gheorghe Ceauçescu, Editura RAO, Bucureçti, 1998, pp. 219-220). 10 Parcele, zeiÆe ale destinului, erau în numår de trei: Clotho, Lachesis çi Atropos.


un om nefericit? Nu va înceta nicicând så fie torturat atâta amar de vreme? Se împlineçte acum al çaizeci çi patrulea an de când se tot luptå cu propriul suflet. La ce le porÆi picå lui çi statului? Då-le voie astrologilor så spunå çi ei adevårul odatå çi odatå, ei, care îl ridicå în slava cerului pe Claudius în fiecare an, în fiecare lunå de când a fost fåcut principe. Çi totuçi, nu e lucru de mirare dacå greçesc çi nimeni nu çtie ora morÆii aceluia, cåci nimeni nu a socotit vreodatå cå el s-a nåscut. Få açadar ce e de fåcut:

morÆii îl då çi la curtea-i un altul mai bun så domneascå .11 „Pe Hercule, zåu aça“ – zise Clotho – „voiam så-i mai dau niÆel timp de rågaz, pânå så le acorde cetåÆenie romanå çi celor puÆintei care au mai råmas fårå de ea“ – cåci el hotårâse så-i vadå îmbråcaÆi în togå pe toÆi grecii, galii, hispanicii çi britanii12 –, „dar, fiindcå s-a decis så mai råmânå câÆiva peregrini de såmânÆå çi tu porunceçti aça, fie, facå-se voia ta!“ Vergiliu, Georgice, IV, 90, care recomandå apicultorului så ucidå regina mai puÆin utilå într-un stup. Ironia la adresa lui Claudius vizeazå, prin reflex, elogierea lui Nero, „regele“ cel bun. 12 Ironie la adresa politicii externe a lui Claudius, care acordase cu multå generozitate drepturi cetåÆeneçti çi o serie de privilegii multor provinciali, fapt care îi nemulÆumise pe cetåÆenii romani, mai ales pe aristocraÆi. 11

APOKOLOKYNTOSIS / 11

Deschise atunci un sipeÆel çi då la ivealå trei fuse: unul era al lui Augurinus, al doilea al lui Baba13, iar al treilea al lui Claudius. „Åçtia trei“ – zise ea – „voi porunci så moarå în acelaçi an, despårÆiÆi de un scurt råstimp, çi nu-l voi trimite neînsoÆit pe Claudius. Nu se face så fie låsat deodatå de unul singur tocmai el, care, pânå mai ieri-alaltåieri, vedea atâtea mii de oameni în urma sa, atâtea mii în faÆå çi atâtea mii roind împrejurul lui. Pânå una alta, o så se mulÆumeascå doar cu aceçti ortaci“.

IV. Zise çi firul apoi råsucindu-l pe fusul sinistru Rupse durata regeascå a traiului unui becisnic. Lachesis14 înså, cu creçtetu-ncins, cu cosiÆa gåtitå,

13

Augurinus este un personaj necunoscut. Baba, în schimb, era un individ celebru în epocå prin prostia sa. 14 Lachesis, cåreia, dintre cele trei Parce, îi revenea sarcina de a fixa destinul muritorilor. Invocând din nou mitul veacului de aur (aurea saecula, în text), a cårui tråsåturå definitorie este belçugul obÆinut fårå trudå, în mod natural, Seneca elogiazå fåÆiç, fårå rezerve, domnia lui Nero, care, cel puÆin la începuturile sale, pårea så confirme încrederea filosofului. Ca çi Vergiliu, în Bucolica a IV-a, Seneca trateazå mitul vârstelor într-o manierå romanå, concepând un veac de aur prospectiv, întemeiat pe apariÆia unui personaj mesianic çi cu atribute soteriologice, în speÆå Nero, care va restabili vechile valori ale statului roman.


FrunÆii çi pårului dându-i cununå de laur pieric, Albå urzealå desprinde din caierul rudå cu neaua Çi cu o mânå propice-l îndrumå çi îi împrumutå Altå culoare. Surorile sale i-admirå fuiorul: Lâna cea ieftinå iat-o schimbatå-n metal de valoare, Veacuri de aur coboarå întruna pe firul cel splendid. Uitå cu totul måsura çi torc norocoasele lânuri, Mâinile-çi umplu cu drag çi plåcutå-i povara din caier. Treaba le merge din plin çi scutitå cu totul de trudå, Tort måtåsos se scoboarå din fusul în linå rotire. Anii lui Tithon întrec, îi întrec çi pe cei ai lui Nestor. Febus e-aici, le desfatå cântând, viitorul îi place Çi, bucuros, ba plectrele-çi miçcå, ba-ntinde fuiorul. Cântecul lui le robeçte mereu çi-a lor trudå o-nçalå. Pânå så laude ele a fratelui lirå çi cântec, Mâinile peste måsurå au tors çi slåvita lor trudå Calcå hotarul ursitei de om: „O, voi Parce, cruÆaÆi-l!“ Febus le spune, „tråiascå mai mult decât toÆi muritorii Cel care-mi seamånå mie la chip çi-i frumos ca çi mine


Fårå a-mi fi mai prejos în cântare sau voce15. TrudiÆilor Veacuri ferice le-o da çi va rupe tåcerile legii. Tocmai ca Lucifer care fugarele astre alungå Sau ca çi Hesperus care-ntre stele reîntoarse se-aratå Çi, de îndatå ce, neguri gonind, Aurora roçcatå Ziua aduce, Soarele lumea contemplå cu falå Çi dintre Æarcuri îçi scoate afarå îndatå telega, Astfel apare çi Cezar, pe-un astfel de Nero admirå Roma. Obrazul såu strålucitor de o blândå våpaie Arde, la fel çi frumosu-i grumaz sub çuvoiul de plete.“ Astfel vorbi Apollo. Iarå Lachesis, care çi ea era cu priinÆå acestui bårbat foarte chipeç, fåcu toate cele cu dare de mânå çi îi dårui din toatå inima lui Nero mulÆi ani. În ce-l priveçte pe Claudius înså, toate poruncirå-ntr-un glas: „Voi cu urale, cu chiot så-l scoateÆi afarå din caså.“16 15

Era bine çtiutå înclinaÆia histrionicå a lui Nero, tratatå aici cu bunåvoinÆå de cåtre Seneca. Pasiunea lui Nero pentru poezie, muzicå, pantomimå çi concursuri avea så se transforme într-o adevåratå patimå devastatoare, împåratul ajungând så se creadå asemeni lui Apollo la frumuseÆe çi talente artistice çi punându-çi domnia sub efigia solarå a divinitåÆii. 16 Citat, în original în greacå, din tragedia lui Euripide, Cresphontes (azi pierdutå).


Çi Claudius chiar cå îçi dådu duhul çi, din acea clipå, încetå så mai parå cå tråieçte. Înså suflarea de pe urmå çi-o dådu în timp ce asculta niçte comedianÆi, ca så çtii cå eu unul nu fårå temei må tem de ei. Ultima vorbå a lui, auzitå printre oameni dupå ce a låsat så-i scape un zgomot måreÆ prin acea parte pe unde se exprima mai lesne, aceasta este: „Vai mie, m-am cåcat pe mine, cred!“ Dacå o va fi fåcut sau nu, eu nu çtiu; de bunå seamå înså cå se cåca pe toate. V. Este de prisos så mai povestesc cele ce s-au petrecut dupå aceea pe påmânt. ÇtiÆi prea bine çi voi çi nu existå primejdia så vå iaså din minte cele pe care vi le-a întipårit în amintire bucuria obçteascå: nimeni nu-çi uitå clipele de fericire. AscultaÆi ce s-a petrecut în cer. Chezaç va fi chiar cel care mi le-a povestit. I se vesteçte lui Iupiter cå a venit unul mare de stat çi cårunt bine de tot; tot ameninÆå cu nu çtiu ce, cåci då necontenit din cap; ba îçi târâie dupå sine piciorul drept. Îl întrebarå din ce neam era; råspunse nu çtiu ce, cu un glas dogit çi cu o voce nesigurå17. Nimeni nu înÆelese în ce grai vorbea, cåci nu era nici 17

Deçi caricatural pânå la grotesc, urmând, de altfel, legile genului satiric atât de îndrågit la Roma, portretul pe care Seneca îl face lui Claudius pare totuçi destul de apropiat de imaginea pe care o aveau contemporanii despre împårat, cel puÆin în anumite cercuri apropiate lui. Astfel, bunåoarå, „mama lui, Antonia, îl numea «o caricaturå de om», «un avorton neterminat», dar «început de naturå»; când voia


grec, nici roman çi nici de vreun alt neam cunoscut. Atunci Iupiter îi då poruncå lui Hercule, care cutreierase întreg påmântul în lung çi-n lat çi pårea cå a cunoscut toate seminÆiile de oameni, så meargå çi så cerceteze de-a fir a pår din ce neam era omul nostru. Încå de la prima aruncåturå de ochi Hercule se tulburå grozav, måcar cå pânå atunci nu se temuse de toÆi monçtrii. Când våzu chipul unuia dintr-un neam necunoscut, un mers neobiçnuit, un glas råguçit çi împleticit, care nu era al vreunei fiinÆe de pe uscat çi mai degrabå cum este de obicei cel al fiarelor mårii, Hercule socoti cå venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncå. Privindu-l mai cu luare aminte, i se påru totuçi cå aråta a om. Se apropie açadar çi – lucru care a fost foarte la îndemânå pentru un grecotei – îi zise: så-çi batå joc de cineva spunea cå «este mai prost decât fiul ei Claudius»“ (Suetonius, VieÆile celor doisprezece Cezari, Divinul Claudius, 3,2). Tot Suetonius ne laså un portret mai echilibrat al împåratului: „Persoana lui nu era lipsitå de prestigiu çi demnitate, fie când ståtea în picioare, fie când, çi atunci mai ales, ståtea culcat; cåci avea un corp înalt, nu slab, o figurå frumoaså, pår alb frumos, un gât bine fåcut; când mergea înså, slåbiciunea încheieturilor îl fåcea så çchioapete çi, când vorbea, fie în glumå, fie în serios, multe lucruri îl fåceau ridicol: un râs dezagreabil, o furie hidoaså din pricina spumei care îi ieçea pe gurå çi îi umezea nårile, pe deasupra o voce bâlbâitå çi un permanent tremur al capului care se amplifica la cel mai mic gest“ (idem, 30).


„Care Æi-e neamul? Cetatea ta care-i? PårinÆii tåi cine-s?“18 Claudius se bucurå cå existau çi acolo filologi; trase nådejde cå se va gåsi un loc çi pentru Istoria sa19. Ca atare råspunse çi el cu un vers homeric, dând a înÆelege cå este împårat: „Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân‘la tårâmul ciconic .“20 Înså versul urmåtor, în egalå måsurå homeric, ar fi fost mai adevårat: „Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici.“21 Homer, Odiseea, I, 170 (în greacå, în original). Deçi ironizat aici, Claudius avea totuçi o culturå literarå temeinicå, vorbea greceçte curent, cita cu uçurinÆå versuri homerice çi scrisese lucråri cu caracter çtiinÆific çi enciclopedic, bazate pe o erudiÆie scrupuloaså. „S-a preocupat cu seriozitate de studiile literare de la o vârstå tânårå çi chiar a publicat adesea rezultatul eforturilor sale în aceste domenii. „... A scris douå istorii în greacå, cea a etruscilor în douåzeci de cårÆi, çi cea a cartaginezilor, în opt. Din acest motiv s-a adåugat vechiului Musaion din Alexandria încå unul nou, care-i purta numele, çi s-a hotårât cå în fiecare an, în zile anume stabilite, va fi cititå cu glas tare într-o salå istoria etruscilor, în alta cea a cartaginezilor, fiecare carte de cåtre un alt recitator“ (Suetonius, ibidem, 3 çi 42, 2). 20 Homer, Odiseea, IX, 39 (în greacå, în original). 21 Homer, Odiseea, IX, 40 (în greacå, în original). 18 19


VI. Cu siguranÆå cå asta era så-l dea gata pe Hercule, altminteri prea puÆin subtil, dacå n-ar fi fost prin preajmå Febra22, care, dupå ce îçi påråsise templul, venise doar ea singurå împreunå cu Claudius, pe toÆi ceilalÆi zei îi låsase la Roma. — Åsta, zise ea, toarnå numai minciuni goalegoluÆe. ÎÆi spun eu, care am tråit cu el atâta amar de ani: s-a nåscut la Lugudunum, adicå este concitadin cu Plancus23. Ce så-Æi mai lungesc vorba, s-a nåscut la çaisprezece mile de Vienna, e gal get-beget. Çi a fåcut ceea ce se cuvenea så facå un gal: a cucerit Roma. ÎÆi garantez eu cå s-a nåscut la Lugudunum, acolo unde a domnit Licinius24 mulÆi ani de zile. Tu înså, care ai cålcat cu piciorul mai multe locuri decât un catârgiu aflat mereu în cåråuçie, trebuie så çtii cå sunt multe mile între Xantus çi Rhodanus. În acest moment, Claudius începe så se înfierbânte çi så se mânie într-o bolborosealå cât putea el de tare. Nimeni nu pricepea ce spunea el, înså, de 22

Aluzia, iaråçi, la versiunea oficialå a morÆii lui Claudius, atribuitå unui atac de febrå, de care el suferise, de altfel, toatå viaÆa. ZeiÆa Febra (Febris) avea mai multe altare la Roma. 23 Lucius Munatius Plancus, cel care fundase, în 43 d.C., colonia romanå Lugudunum (azi Lyon), unde se nåscuse çi Claudius. 24 Licinius, fost guvernator (procurator) al Galiei sub domnia lui Augustus, recunoscut pentru administraÆia sa despoticå çi abuzivå.


fapt, poruncea ca Febra så fie duså de acolo. Cu acel gest binecunoscut al mâinii sale dezarticulate çi suficient de hotårâte numai pentru acea miçcare prin care obiçnuia så-i decapiteze pe oameni, el poruncise så-i fie tåiat capul. Ar fi putut crede cå toÆi sunt liberÆii lui, pânå întra-atât nu se sinchisea nimeni de el. VII. Atunci Hercule spuse: — Ascultå aici la mine, înceteazå så mai faci pe prostul. Ai ajuns aici unde çoarecii rod fierul. Zi-mi repede adevårul, cå, de nu, o så-Æi scot eu aiurelile din cap. Çi, ca så fie çi mai înspåimântåtor, luå aerul unui actor de tragedie çi gråi: „Spune pe datå în care tårâm Æi-a fost dat a te naçte, Altfel, de trunchiul acesta strivit, vei muçca din Æårânå; Uite, aceastå måciucå adesea regi falnici råpuse. Ce-i bâiguiala aceasta cu tulbure glas turuitå? Clåtinåtorul tåu cap l-a ivit ce popor çi ce Æarå? Spune deschis! Eu, pe când o pornisem cåtând cåtre Æårmul Craiului cel cu trei trupuri din marea hespericå de unde Pân‘ la cetatea lui Inachus turma vestitå-am mânat-o, Pe o pereche de fluvii-nålÆatå zårit-am o culme, Pururi privitå din faÆå de Febus atunci când råsare,


Unde måreÆul Rhodanus revarså gråbitele-i ape, Înså Ararul, neçtiind încotro så-çi îndrepte çuvoiul, Ambele maluri le scaldå-n tåcere cu undele-i line. Åsta e oare meleagul ce spiritul tåu zåmislit-a?“25 Rosti aceste vorbe cu destulå însufleÆire çi hotårâre; totuçi nu era chiar în apele lui çi se temea de „lovitura nebunului“26. Când våzu Claudius cå are de-a face cu un bårbat zdravån, låsând deoparte fleacurile, înÆelese cå, la Roma, nimeni nu-i fusese pe potrivå, înså, aici, el nu mai avea aceeaçi trecere: cocoçul e ståpân pe gråmada lui de gunoi27. Ca atare, atât cât s-a putut înÆelege, pare-se cå a spus acestea: — Eu unul am tras nådejde cå tu, Hercule, cel mai vânjos dintre zei, îmi vei lua partea în faÆa celorlalÆi çi, dacå cineva mi-ar fi cerut vreo persoanå de referinÆå, eu îmi pusesem în gând så te numesc pe 25

Parodiere a stilului epopeic. Geografia miticå, legatå de „muncile“ lui Hercule – Hesperia este Spania de aståzi, iar cetatea lui Inachus era Argosul, oraç în Peloponez, întemeiat de regele legendar Inachus –, este combinatå cu geografia binecunoscutå romanilor a provinciei Galia – oraçul Lugudunum fusese ridicat pe o colinå care domina conf luenÆa Ronului (Rhodanus) cu af luentul såu, Arar. 26 Moru plegen (în greacå, în original). Joc de cuvinte care parodiazå subtil o formulå recurentå în tragedia greacå: thea plegen („lovitura zeului“). 27 Proverb pe care Seneca îl foloseçte çi pentru intraductibilul joc de cuvinte între omonimele gallus („cocoç“ çi „gal“).


tine, care må cunoçti cel mai bine. Cåci, dacå îÆi munceçti niÆel Æinerea de minte, eu eram cel care, la Tibur, împårÆeam dreptatea în faÆa templului tåu, în fiecare zi, în lunile iulie çi august28. Tu çtii câte mizerii am suportat eu acolo pe când îi ascultam zi çi noapte pe avocaÆii åia clånÆåi, pe ale cåror mâini dacå ai fi încåput, måcar cå Æi se pare cå eçti vânjos nevoie-mare, ai fi preferat så cureÆi grajdurile lui Augias. Eu unul am înghiÆit cu mult mai mult bålegar. Înså, fiindcå vreau“ (...)29. 28

Claudius era renumit atât pentru pasiunea lui legislativå, cât çi pentru felul foarte „personal“ în care împårÆea dreptatea. „A dat cu mare zel sentinÆe çi când era consul çi când nu era, uneori çi în timpul sårbåtorilor foarte vechi çi în zilele rezervate ceremoniilor religioase. N-a respectat întotdeauna prescripÆiile legilor, ci în baza justiÆiei çi a echitåÆii, a atenuat rigoarea sau indulgenÆa lor, dupå cum avea dispoziÆie (...). În anchetele imperiale çi în sentinÆe a dat dovadå de o neobiçnuitå instabilitate, fiind când circumspect çi perspicace, când distrat çi precipitat, uneori de o superficialitate asemånåtoare nebuniei. (...) Pânå la el judecåÆile aveau loc în lunile de iarnå çi de varå; Claudius le-a generalizat pe tot parcursul anului“ (Suetonius, ibidem, 14; 15 çi 23). 29 Lacunå, probabil destul de mare, în originalul latin. Se poate deduce cå, impresionat de discursul lui Claudius, Hercule l-a dus în Olimp, în faÆa zeilor, unde aceçtia au început deliberårile privind soarta împåratului. Cel care vorbeçte în continuare pare a fi, spun comentatorii, Gaius Iulius Caesar, el însuçi apoteozat. Oricum, Seneca parodiazå aici stilul dezbaterilor din curia romanå, normele çi uzanÆele senatului.


VIII. — Nu må mir cå ai dat nåvalå în senat; pentru tine nici o uçå nu-i închiså. Atâta doar så-mi spui ce fel de zeu vrea så ajungå åsta. Zeu epicureu nu poate fi: nu are vreo încurcåturå el însuçi çi nici altora nu o pricinuieçte30. Oare un zeu stoic? Cum oare poate så fie „rotund“, cum spune Varro, „fårå cap çi fårå puÆå“?31 Totuçi, våd eu la el ceva de zeu stoic: nu are nici inimå, nici cap. Pe Hercule, chiar dacå ar fi cerut acest binemeritat favor de la Saturn32 însuçi, a cårui lunå o sårbåtorea tot anul 30

Citatul pare a fi din Epicur (cf. Diogene Laertius, X, 139). Epicureii, adepÆi ai plåcerilor în viaÆa påmânteascå çi ai unui tip special de ateism, care nu nega divinitatea, ci doar considera cå nu interfereazå cu universul mundan, considerau cå zeii se bucurå de o perpetuå beatitudine în sferele eterice ale cerului çi nu intervin în ordinea cosmicå çi în destinul omului. 31 Seneca citeazå dintr-o satirå menippee a lui Varro, unde era luatå în derâdere teologia stoicå. AdepÆii porticului identificau divinitatea cu universul, care avea o formå sfericå. 32 În mitologia romanå, Saturn, veche divinitate italicå, era considerat ca predecesor al lui Iupiter. Dupå alungarea sa din ceruri, coborâse în Italia aducând o epocå de belçug çi prosperitate (Saturnia regna). În cinstea lui se sårbåtoreau la Roma, la sfârçitul lunii decembrie, Saturnalia, ceremonii religioase care ofereau individului, om liber sau sclav, o mare libertate faÆå de constrângerile cotidiene ale cetåÆii çi dådeau prilej de petrecere çi destindere generalå. Seneca ironizeazå aici çi pasiunea grobianå a lui Claudius pentru banchete çi mese abundente. „Oferea permanent ospeÆe mari


ca principe al Saturnalelor, tot nu l-ar fi obÆinut; çi cu atât mai puÆin de la Iupiter, pe care, atât cât i-a stat în putere, l-a acuzat de incest. Cåci pe Silanus33, ginerele såu, l-a omorât tocmai pentru cå a preferat så o numeascå Iuno pe soru-sa, cea mai încântåtoare dintre tinerele fete, pe care toÆi o strigau cu numele de Venus. „Rogu-te“, zice cineva, „de ce o numea aça pe soru-sa?“ Prostule, învaÆå çi tu: la Atena este îngåduit incestul pe jumåtate, la Alexandria în întregime34. „Pentru cå la Roma“, zici tu, „çoarecii ling pietrele de moarå“, åsta îndreaptå la noi tot ce este strâmb? Nu çtie ce face în patul lui çi acum,

în spaÆii deschise, unde reunea adesea çase sute de invitaÆi. (...) Întotdeauna foarte mare amator de mâncare çi de vin, indiferent de timp çi de loc. (...) N-a plecat niciodatå din sufragerie decât îmbuibat de mâncare çi de vin în asemenea måsurå, încât, adormind pe spate imediat dupå aceea, i se introducea o panå pe gura deschiså pentru a-i degaja stomacul“ (Suetoniu, ibidem, 32 çi 33). 33 Lucius Iunius Silanus, pretor în 48, nu era propriu-zis ginerele lui Claudius; el doar se logodise în 42 cu fiica acestuia, Octavia. Acuzat de incest cu sora sa Iunia Calvina – de unde aluzia lui Seneca la incestul dintre Iupiter çi Iuno –, Silanus cade victimå intrigilor Agrippinei çi se sinucide în momentul cåsåtoriei acesteia cu Claudius. 34 În Egipt, cåsåtoriile între frate çi sorå erau nu numai îngåduite, dar çi foarte frecvente. La Atena, legea permitea cel mult cåsåtoria cu o sorå vitregå, din acelaçi tatå, dar nu çi din aceeaçi mamå.


deodatå, „scruteazå întinderile cerului?“35 Vrea så devinå zeu: puÆin lucru e cå are un templu în Britannia, pe care acum îl venereazå barbarii çi unde se roagå ca la un zeu acestui nebun, încercând så çi-l facå prielnic?36

IX. În cele din urmå lui Iupiter îi då prin gând cå senatorilor nu le este îngåduit så-çi spunå pårerile çi så le dezbatå când sunt de faÆå în clådirea senatului simpli cetåÆeni gurå-cascå. — Eu, senatori, zise el, vå dådusem permisiunea så-i puneÆi întrebåri, voi înså aÆi vorbit de-a dreptul ca la uça cortului. Vreau så respectaÆi disciplina senatului. Omul åsta, oricine este el, ce va gândi despre noi? Dupå ce Claudius fu scos afarå, primul luå cuvântul tatål Ianus37. El fusese desemnat consul de 35

Vers citat din poetul arhaic Ennius (sec. III-II î.C.). Totodatå, aluzie îndråzneaÆå a lui Seneca la faptul cå Claudius fusese cåsåtorit cu Agrippina, nepoata sa çi mama împåratului Nero. 36 În greacå, în original. Iaråçi joc de cuvinte (paronomazå) între moros „nebun“ çi theos „zeu“. Lui Claudius chiar i se ridicase un templu în Britannia, la Camulodunum, înså aristocraÆia romanå conservatoare nu vedea cu ochi buni divinizarea împåraÆilor încå din timpul vieÆii. 37 Ianus, vechi zeu italic, reprezentat cu douå feÆe (Ianus bifrons), considerat în mitologia romanå drept început al tuturor lucrurilor (de unde epitetul pater) çi mijlocitor al contactului dintre lumi. La Roma, închiderea templului såu


dupå-amiazå pentru Calendele lui iulie, un bårbat isteÆ cât cuprinde, care vede mereu çi în faÆå çi în spate38. Acesta, deoarece tråia în for, a dezbåtut cu pricepere multe chestiuni pe care grefierul nu a putut så le consemneze çi de aceea eu nu le redau, ca så nu pun alte cuvinte în locul celor care au fost rostite de el însuçi. A spus multe cu privire la måreÆia zeilor: nu trebuie datå aceastå onoare cu nemiluita unor oameni de rând. — Odinioarå, zise el, era lucru mare så ajungi zeu; acum înså aÆi fåcut din ea o monedå calpå. Ca atare, ca så nu parå cå må pronunÆ în privinÆa unei persoane anume çi nu în privinÆa chestiunii de fond, propun ca, dupå aceastå zi, så nu mai fie fåcut zeu nimeni dintre aceia care „tråiesc doar din rodul ogoarelor“ sau dintre aceia pe care îi hråneçte „ogorul ce grâne iveçte“39. Dacå înså, contrar acestei hotårâri

simboliza instaurarea påcii. În organizarea Olimpului, Seneca o parodiazå pe cea a senatului roman. Ianus çi Diespiter (citat în continuare) erau consuli desemnaÆi – funcÆie supremå în stat –, care urmau så-çi intre în atribuÆii la 1 iulie anul urmåtor, dar dupå-amiaza când, conform unei vechi tradiÆii romane, nu se mai desfåçurau activitåÆi publice, deci erau consuli mai degrabå cu numele. 38 Homer, Iliada, III, 109 (în greacå, în original), unde este vorba despre Priam. 39 Formule recurente, întâlnite atât la Homer (Iliada, VI, 142), cât çi la Hesiod, pentru a-i denumi pe oameni (în greacå, în original).


a senatului, cineva o så fie fåcut, denumit sau pictat zeu, eu l-am çi dat pe mâna stafiilor çi se cuvine ca, la prima ocazie, så fie båtut cu jordiile printre gladiatorii nou-angajaÆi. Imediat dupå acesta luå cuvântul Diespiter40, fiul zeiÆei Vica Pota, çi el consul desemnat, de fapt, un zaraf prizårit; cu aceste venituri îçi ducea traiul, dar mai obiçnuia så vândå çi ceva dreptuleÆe de cetåÆenie. Hercule se apropie de el cu biniçorul çi îi atinse urechiuça41. Ca atare, Diespiter îçi spuse pårerea cu aceste cuvinte: — De vreme ce divinul Claudius este rudå de sânge çi cu divinul Augustus çi nu mai puÆin cu divina Augusta42, bunica sa, pe care el însuçi a poruncit så o facå zeiÆå, çi întrucât el, prin înÆelepciunea sa, depåçeçte de departe pe toÆi muritorii, çi este conform cu ideea de stat så existe cineva care så poatå „hali

40

Diespiter, fiu al zeiÆei italice a victoriilor militare, Vica Pota, era o divinitate italicå foarte veche, legatå de tradiÆii locale. Ca zeu al luminii diurne, a fost ulterior asimilat lui Iupiter. 41 Grecii çi romanii socoteau lobul urechii drept sediu al memoriei. Ca atare, martorul este atenÆionat så nu uite ceea ce trebuia så declare. 42 Livia Drusilla (58 î.C.-29 d.C.), cåsåtoritå prima datå cu Tiberius Claudius Nero – cu care îl va avea pe viitorul împårat Tiberius –, s-a recåsåtorit în 38 cu Augustus. Fiul acestora, Drusus, este tatål lui Claudius. Livia capåtå titlul de Augusta çi este apoteozatå de Claudius.


napi fierbinÆi“43 împreunå cu Romulus, propun ca din aceastå zi divinul Claudius så fie zeu, aça, ca çi cel care a fost fåcut zeu cu drepturi depline înaintea lui, çi acest fapt så fie adåugat la Metamorfozele lui Ovidius44. Pårerile erau de fel çi chip çi se pårea cå învinge Claudius. Hercule, care voia så batå fierul cât era cald, tot alerga de ici-colo çi spunea fiecåruia: — Rogu-te, nu-mi pune beÆe în roate. E în joc o trebuçoarå de-a mea. Mai apoi, dacå o så vrei çi tu ceva, o så-Æi vin în ajutor la rândul meu: o mânå spalå pe alta. X. Atunci se ridicå divinul Augustus ca så-çi spunå la rândul såu pårerea çi dezbåtu problema cu foarte multå elocinÆå: — Eu, senatori, zise el, vå am drept martori cå, din clipa în care am fost fåcut zeu, n-am luat niciodatå cuvântul aici; mereu îmi våd de treaba mea. Dar nu pot så må mai prefac çi så-mi înåbuç durerea pe care ruçinea mi-o face çi mai apåsåtoare. Pentru asta am instaurat eu pacea pe påmânt çi pe mare? De asta am potolit råzboaiele civile? De asta am consolidat Roma prin legi çi am împodobit-o cu opere de artå, ca så... Senatori, nu mai gåsesc ce så spun: toate cuvintele sunt mai prejos de indignarea mea. Ca atare, trebuie 43

Citat probabil din poetul satiric Lucilius (secolul I î.C.). Metamorfoze, poem mitologic al poetului Publius Ovidius Naso, prezenta, printre altele, apoteozele lui Romulus çi Caesar, fåcând aluzie çi la cea a lui Augustus. 44


så recurg la acea vorbå a lui Messala Corvinus45, un bårbat foarte elocvent: „mi-e ruçine de putere“. Omul åsta, senatori, care vouå vi se pare cå nu putea stârni nici o muscå, ucidea oameni tot atât de lesne cum iese la zar câinele. Dar ce så mai vorbesc eu despre bårbaÆi atât de mulÆi çi de asemenea valoare? Nu mai e loc så deplâng måcelurile publice când våd nenorocirile familiei mele. Ca atare, am så le trec cu vederea pe primele çi am så le descriu numai pe acestea din urmå; cåci, chiar dacå sora mea nu çtie greceçte, eu çtiu: „mai aproape cåmaça decât haina“46. Acesta, pe care-l vedeÆi aici, stând vreme de atâÆia ani ascuns sub numele meu, aceastå mulÆumire mi-a adus drept råsplatå, cå le-a omorât pe cele douå Iulii47, strånepoatele mele, pe una înjunghiind-o cu sabia, pe cealaltå 45

Personaj celebru al epocii augustane, prefect al Romei (praefectus Urbis), care demisioneazå din funcÆie la numai cinci zile dupå numire. „Cel dintâi care a primit o asemenea însårcinare çi doar dupå câteva zile a renunÆat la ea, pretextând cå nu çtie ce så facå cu ea, a fost Messala Corvinus“ (Tacitus, Anale, VI, 11). 46 Textual: „genunchiul e mai aproape decât pulpa piciorului“, un proverb foarte cunoscut (în greacå, în original). Aici textul latinesc este corupt. Dacå într-adevår este vorba de sora lui Augustus, atunci aceasta este Octavia, cåsåtoritå cu Marcus Antonius (cf. Plutarh, VieÆi paralele. Antonius, 53-54). 47 Iulia, fiica lui Germanicus (vezi nota 4) çi Iulia (6-43 d.C.), fiica lui Drusus çi a Livillei, ucise în urma intrigilor Messalinei. Într-un proces de adulter intentat celei dintâi, a fost implicat çi Seneca, în 41 î.C., fiind obligat så se exileze în Corsica.


înfometând-o. Pe singurul meu strånepot, pe Lucius Silanus, vei vedea tu, Iupiter, dacå l-a omorât într-un proces råu intenÆionat, care, de bunå seamå, este çi al tåu, dacå vei judeca fårå pårtinire. Spune-mi, divinule Claudius, de ce ai condamnat pe oricine dintre cei pe care i-ai ucis, mai înainte de a cunoaçte învinuirea, mai înainte de a asculta pledoaria de apårare48. Unde se mai petrece un asemenea lucru? În cer nu se întâmplå. XI. Iatå, Iupiter, care domneçte vreme de atâÆia ani, i-a frânt un picior numai lui Vulcan, pe care L-a înçfåcat de picior, din låcaçul ceresc azvârlindu-l çi s-a înfuriat pe nevastå-sa çi a atârnat-o în våzduh49: dar a omorât-o el oare? Tu ai ucis-o pe Messalina50, cåreia îi eram unchi, la fel ca çi Æie, fiind eu fratele stråbunicii ei. „Nu çtiu nimic!“ – zici. Numai rele så-Æi dea zeii! Pânå într-atât e mai ruçinos faptul 48

Caracterul sangvinar çi vindicativ al lui Claudius este o realitate. „I-a ucis fårå så le dea posibilitate så se apere pe Appius Silanus, cuscrul såu, pe cele douå Iulii, fiica lui Drusus çi fiica lui Germanicus, în baza unor acuzaÆii vagi, de asemenea pe Cn. Pompeius, bårbatul fiicei sale mai mari, çi pe Silanus, logodnicul celei mai mici. (...) A condamnat atât de uçor treizeci çi cinci de senatori çi mai mult de trei sute de cavaleri...“ (Suetonius, ibidem, 29, 1 çi 2). 49 Homer, Iliada, I, 591 (în greacå, în original). 50 Vezi pasajul în Iliada XV, 18 çi urm.


cå n-ai çtiut, decât cå ai ucis-o. Claudius nu a încetat så-l urmeze pe cezarul Gaius51 nici dupå ce acesta murise. Primul îçi omorâse socrul52; cestålalt çi-a omorât ginerele. Gaius i-a interzis fiului lui Crassus så-çi spunå „Cel Mare“53; Claudius i-a dat înapoi numele, dar i-a luat capul. A ucis din aceeaçi familie pe Crassus, pe Magnus, pe Scribonia, pe Tristioni, pe Assario, deçi cu toÆii erau oameni de neam; iar Crassus era atât de nåtåråu, încât ar fi putut chiar så çi domneascå. Çi acum voi vreÆi så-l faceÆi zeu tocmai pe åsta? LuaÆi-aminte la trupul lui, cel zåmislit din mânia zeilor. La urma urmelor, så spunå iute trei vorbe çi, dacå-i pe-aça, så må ia sclav cu el. Cine va venera un asemenea zeu? Cine va crede în el? Câtå vreme faceÆi astfel de zei, nimeni nu va mai crede cå voi înçivå sunteÆi zei. Ce mai tura-vura, senatori, dacå eu m-am purtat corect între voi, dacå nu am råspuns nimånui în gura mare, råzbunaÆi ocårile pe care le-am avut de îndurat. În baza celor expuse mai sus, eu propun acest lucru: çi citi cu glas tare de pe o tåbliÆå 51

Valeria Messalina, fiica lui M. Messala Barbatus çi a Domitiei Lepida, a treia nevastå a lui Claudius, pe care, deçi o iubea cu pasiune, a omorât-o pentru cå se måritase cu Silius (cf. Suetonius, ibidem, 26, 2 çi Tacitus, Anale, XI, 38). 52 Gaius Iulius Caesar Augustus Germanicus (mai cunoscut sub porecla de Caligula), predecesorul lui Claudius, fiul fratelui såu Germanicus (cf. Suetonius, ibidem, 11). 53 Marcus Iunius Silanus, tatål Iuniei Claudilla, consul în 15 d.C., se sinucide în 37 datoritå persecuÆiilor continue ale lui Caligula.


ceratå – „Dat fiind cå divinul Claudius i-a ucis pe socrul såu, Appius Silanus, pe cei doi gineri ai såi, Magnus Pompeius çi Lucius Silanus, pe socrul fiicei sale, Crassus Frugi, un om cu care semåna ca douå picåturi de apå, pe Scribonia, soacra fiicei sale, pe soÆia sa, Messalina, çi pe atâÆia alÆii, al cåror numår nu poate fi prezentat, propun så fie pedepsit cu severitate çi så nu i se mai dea dispenså pentru îndeplinirea formalitåÆilor judecåtoreçti çi så fie dat afarå de aici cât mai repede cu putinÆå çi så plece din cer în interval de treizeci de zile, iarå din Olimp, în termen de trei zile“. Trecând de partea lui Augustus, aprobarå prin vot aceastå propunere. Fårå zåbavå, Cyllenius54, îl înçfåcå pe Claudius de ceafa lui cea strâmbå, târându-l din cer în Infern „Tocmai de unde se zice cå nimenea nu se mai întoarce“55. XII. Pe când coboarå pe Via Sacra56, Mercur îl întrebå ce vrea så însemne acea mare adunåturå de oameni: nu cumva era înmormântarea lui Claudius? çi chiar cå era cea mai frumoaså dintre toate 54

Epitet al lui Mercur, de la faptul cå se nåscuse pe muntele Cyllene, în Arcadia. Printre alte atribute, Mercur era çi zeu psihopomp, adicå ducea în Infern sufletele celor morÆi. 55 Vers al poetului neoteric Catullus (III, 12). 56 Via Sacra (Calea Sacrå) era drumul pe care, la Roma, se desfåçurau marile procesiuni publice.


înmormântårile çi nimeni nu luase aminte la cheltuieli, ca så çtie limpede tot omul cå era dus la groapå un zeu: atâta mulÆime de flautiçti, de gorniçti çi de trompetiçti de fel çi chip, atâta gloatå strânså laolaltå, încât pânå çi Claudius îi putea auzi. ToÆi bucuroçi, toÆi râzând în gura mare: poporul roman umbla de colo-colo, ca unul ce acum era liber. Agatho çi câÆiva avocåÆei plângeau, înså de bunå seamå din toatå inima. JurisconsulÆii ieçeau la luminå din beznå, palizi la faÆå, slåbånogi, abia trågându-çi sufletul, ca unii care abia atunci începeau så revinå la viaÆå. Unul dintre aceçtia, dupå ce îi våzu pe avocåÆei strângându-se la un loc, ochi în ochi çi jelindu-çi averile, se apropie de ei çi le spuse: — Vå ziceam eu vouå: n-or så fie mereu Saturnale. Când îçi våzu înmormântarea, Claudius pricepu cå murise. Cåci un cor mare57 cânta un bocet în anapeçti: Mii de lacrimi vårsaÆi, Trist izbiÆi-vå-n piept, Numai vaier funest Så råsune în For. Cum s-a stins de sublim Cel atât de mintos, În greacå, în original. Urmeazå o parodie de nenia, cântec funerar cu origini stråvechi, care era intonat în onoarea decedatului de cåtre bocitoare care însoÆeau cortegiul mortuar. 57


Un viteaz cum n-a fost Nici un om pân-acum Pe întregul påmânt. Cu elanu-i rapid El putea birui Pe cei sprinteni la cros, Çi så-mpråçtie pe RåzvråtiÆii de parÆi, Cu sågeÆi ce zburau Så-i goneascå pe perçi Çi cu braÆul vânjos Så întindå un arc Ce råneçte uçor Çi stråpunge duçmani Care vin buluciÆi, Sau pe mezii fugari Cu vopsite spinåri. El sili pe britanii Cei de peste tårâmul Cunoscutelor måri, Pe briganÆii cu scut De culoare de cer Så îçi plece grumazul Sub cåtuça lui Romul Çi så tremure sub Rânduiala cea nouå A securii romane. Lui Oceanos dådu. JeluiÆi pe bårbatul Care în stare a fost


Mai degrab‘ decât toÆi Så împartå dreptatea Ascultând la proces Doar o singurå parte, Mai adesea nici una. Oare înså ce jude Ar conduce-ntr-un an JudecåÆi un noian? Så-Æi cedeze acum Påråsitul såu scaun Cel ce-mparte sentinÆa La poporul tåcut Çi în Creta-i ståpân58 Peste oraçe o sutå! Ci loviÆi-vå-n piept Cu mâhnitele palme, Chiar çi voi, avocaÆi, Neam de oameni venali! JeluiÆi-l la fel, O, poeÆilor noi, Mai cu seamå çi voi Care în stare aÆi fost Så vå îmbogåÆiÆi Mari averi adunând Prin cornetul cu zaruri.

58

Minos, rege legendar al Cretei, care, dupå moarte, era unul dintre judecåtorii din Infern.


XIII. Claudius se desfåta cu aceste laude aduse lui çi voia så priveascå spectacolul mai multå vreme. Talthybius59 al zeilor pune mâna pe el çi îl târâie de-a lungul Câmpului lui Marte, cu capul acoperit, ca så nu-l poatå recunoaçte cineva, çi coboarå în Infern, undeva între Tibru çi Via Tecta60. Înså i-o luase înainte pe o scurtåturå libertul Narcissus 61, pentru a-çi întâmpina patronul, çi îi apare în cale celui care venea spre el, strålucind de pomezi, ca unul care abia ieçise din baie. Apropiindu-se, îi zise: — Cum asta, vin zeii la oameni? — Hai degrabå, zise Mercur, çi då de veste cå am sosit noi. Narcissus zboarå mai repede ca spusa. Toate drumurile sunt înclinate, se coboarå cu uçurinÆå. Ca atare, måcar cå era bolnav de podagrå, ajunge într-o clipitå 59

Conform Iliadei, Talthybius fusese crainicul çi mesagerul lui Agamemnon în råzboiul troian. 60 Via Tecta (Calea Acoperitå) se afla în partea nordicå a Câmpului lui Marte (Campus Martius), iniÆial un teren açezat extra muros, dincolo de Tibru, unde aveau loc exerciÆii çi parade militare çi se fåcea recensåmântul. Potrivit tradiÆiei, aici se deschidea o poartå de trecere spre Infern, unde Claudius, mare amator de antichitåÆi, restaurase un templu dedicat lui Dis çi Proserpinei. 61 Unul dintre cei mai influenÆi liberÆi ai lui Claudius, secreta rul såu însårcinat cu redacta rea corespondenÆei (ab epistulis). Imediat dupå moartea protectorului såu, la ale cårui fårådelegi fusese frecvent pårtaç, primeçte ordin så se sinucidå (cf. Suetonius, ibidem, 28).


la poarta lui Dis, unde çedea tolånit Cerber sau, dupå cum spune HoraÆiu, „fiara cu o sutå de capete“62. Narcissus se sperie niÆeluç – era învåÆat så dezmierde doar o cåÆeluçå alburie – când vede dulåul åla negru, flocos, care de bunå seamå n-ai vrea så-Æi iaså în drum pe întuneric, çi strigå în gura mare: — Va sosi Claudius! Atunci îi vin în întâmpinare unii båtând zgomotos din palme çi cântând: „l-am gåsit, så ne bucuråm“63. Erau aici Gaius Silius, consul desemnat, Iuncus, fost pretor, Sextus Traulus, Marcus Helvius, Trogus, Cotta, Vettius Valens, Fabius, cu toÆii cavaleri romani, pe care Narcissus îi condamnase la moarte. În mijlocul acestei gloate de oameni care cântau se afla Mnester64, pantomimul pe care Claudius îl scurtase de un cap pentru frumuseÆea sa. Zboarå cu toÆii la Messalina – cåci se råspândise iute zvonul cå sosise Claudius: cei dintâi dintre toÆi liberÆii Polybius, Myron, Harpocras, Ampheus, Pheronactus, pe care Claudius îi trimisese înainte, ca så nu fie nicåieri luat pe nepregåtite. Apoi cei doi prefecÆi, Iustus Catonius çi Rufrius Pollio. Mai apoi prietenii lui, Saturnius Lusius çi Pedo Pompeius çi Lupus çi Celer 62

HoraÆiu, Carmina, I, 13, 33. În greacå, în original. Seneca parodiazå unele culte orientale iniÆiatice (al lui Isis, al Cybelei) care luaserå o mare amploare în timpul domniei lui Claudius. 64 Pantomim celebru în vremea sa, amant al Messalinei, ucis din ordinul lui Claudius. 63


Asinus, foçti consuli65. La urmå de tot, fiica fratelui såu, fiica surorii sale, ginerii, socrii, soacrele, într-un cuvânt – toate rudele de sânge. Çi, încolonaÆi ca la oaste, îi ies lui Claudius în întâmpinare. Dupå ce îi vede, Claudius strigå în gura mare: — Peste tot numai prieteni!66 Cum aÆi ajuns aici? Atunci Pedo Pompilius: — Ce spui, om fårå pic de inimå? Ne întrebi cum? Cine altul ne-a trimis aici, dacå nu tu, ucigaç al tuturor prietenilor? Så mergem la judecatå. Chiar eu îÆi voi aråta aici scaunele judecåtorilor. XIV. Îl duce la tribunalul lui Eac67. Acesta instrumenta o anchetå dupå procedurile legii Cornelia68, care fusese promulgatå în chestiunea 65

Cu excepÆia lui Pompeius Pedo, toate personajele menÆionate în acest pasaj ne sunt cunoscute çi prin intermediul altor surse, mai ales istoriografice (Suetonius, Tacitus, Dio Cassius etc.). 66 În greacå, în original. 67 Eac, alåturi de Minos çi de fratele acestuia, Radamante, era unul dintre cei trei judecåtori ai „poporului tåcut“ din Infern. Seneca parodiazå în continuare codul procedural çi limbajul juridic de la Roma. 68 Lex Cornelia de sicariis, menÆionatå çi de Suetonius, fusese promulgatå de dictatorul Lucius Cornelius Sulla, în 82 î.C. Sub incidenÆa ei cådeau persoanele care circulau înarmate cu scopul de a våtåma pe cineva sau de a atenta la dreptul de proprietate; erau exceptaÆi cei care îi ucideau pe proscriçi.


asasinilor la drumul mare. Pompeius Pedo cere så fie trecut în registru çi numele lui Claudius. Redacteazå çi iscåleçte actul de acuzare: uciçi 35 de senatori, 221 de cavaleri romani, cât despre restul – cât nisipul çi colbul drumului69. Claudius nu gåseçte avocat. În cele din urmå, iese în faÆå Publius Petronius, vechi tovaråç de petreceri al lui, un om bun vorbitor în limba lui Claudius, çi cere så fie el avocatul apårårii. Nu i se då voie. Pedo Pompeius începe acuzarea cu strigåte råsunåtoare. Avocatul apårårii då semne cå vrea så råspundå. Eac, omul cel mai drept dintre oameni, îi interzice çi, dupå ce audiazå numai una dintre pårÆile venite la judecatå, îl condamnå pe Claudius çi îi zice: — Så sufere tot ce au påtimit alÆii din pricina lui. Astfel se va face dreptate70. Se açternu o tåcere deplin cuprinzåtoare. Se mirau cu toÆii, uluiÆi de noutatea acestui fel de a judeca, çi spuneau cå aça ceva nu se mai întâmplase nicicând. Lui Claudius înså i se pårea o procedurå mai degrabå nedreaptå decât nemaivåzutå. Cât priveçte pedeapsa, mult timp s-a discutat în contradictoriu ce se va fi cuvenit så sufere Claudius. Erau unii care ziceau cå Sisif fåcuse pe hamalul îndeajuns de multå vreme, cå Tantal va pieri de sete dacå n-o så i se dea o mânå de ajutor, cå odatå çi odatå trebuie încetinitå roata Expresie proverbialå. Apare çi în Iliada, IX, 385 (în greacå, în original). Pentru cifre, vezi nota 48. 70 În greacå, în original. 69


nefericitului Ixion71. Nu s-a hotårât låsarea la vatrå a nici unuia dintre aceçti veterani, ca nu cumva Claudius så tragå nådejde cå i se va întâmpla çi lui acelaçi lucru. S-a hotårât cå trebuie instituitå o pedeapså nouå çi trebuie nåscocitå pentru el o trudå zadarnicå çi cu înfåÆiçarea unui fel de dorinÆå arzåtoare, dar amågitoare, fårå sfârçit çi fårå împlinire. Atunci Eac porunceçte ca el så joace zaruri într-un cornet cu fundul spart72. Çi aça începu Claudius så tot caute 71

Exemple devenite locuri comune în çcolile de retoricå. Sisif, rege legendar al Corintului, celebru prin tâlhåriile sale, fusese condamnat în Infern så urce perpetuu panta unui munte împingând o piatrå uriaçå, care, odatå ajunså în vârf, se rostogolea la vale. Tantal, regele Lidiei, îi ospåtase pe zei cu carnea propriului såu fiu, Pelops, çi fusese condamnat så sufere de sete, stând în mijlocul unei ape care se retrågea când voia så bea, çi de foame, deçi era înconjurat de pomi la ale cåror roade nu putea ajunge. Ixion, rege legendar al lapiÆilor, atentase la Iuno pe când se afla în ospeÆie la Iupiter çi acesta îl condamnase så stea înlånÆuit de o roatå care se învârtea neîncetat. 72 Nu este prima oarå când Seneca ia în derâdere pasiunea lui Claudius pentru zaruri. Lucrul acesta era de notorietate: „... Çi, datoritå frecventårii unor indivizi de foarte proastå calitate, pe lângå vechea reputaÆie de incapacitate, a cåpåtato çi pe aceea de beÆiv çi de jucåtor de zaruri. (...) A jucat cu mare plåcere zaruri, despre care joc a publicat çi o carte; juca chiar çi în timpul deplasårilor, iar carul såu çi tabla de joc erau astfel adaptate, încât så nu fie perturbat jocul“ (Suetonius, ibidem, 5 çi 33). Romanii erau mari amatori


zarurile care scåpau mereu din cornet çi nu putea duce nimic la bun sfârçit. XV. Din zgomotosul cornet oriçicând încerca så le-arunce, Ambele zaruri prin borta de jos dispåreau totdeauna. Când, de-abia adunate, din nou cuteza så le-arunce, Gata întruna de joc çi într-una fugind dupå ele, Se påcålea: printre degete chiar îi alunecå veçnic Zarul cel înçelåtor çi, furiç strecurându-se, scapå, Cum, chiar în clipa când piscul de munte mai mai cå-l atinge, De pe grumazul lui Sisif alunecå vana povarå. de jocuri cu zaruri çi arçice (astragalus, talus). La zaruri se juca de regulå cu trei zaruri, care erau aruncate pe o tablå de joc (tabula) dintr-un fel de pahar cu trepte interioare çi cu gâtul mai îngust decât baza (turricula, orca). Suma cea mai mare de puncte era câçtigåtoare. La arçice, jucate încå din epoca homericå, se utilizau iniÆial falange de caprå; mai apoi au fost fabricate din piatrå, lut ars, fildeç sau metal. Cele patru feÆe aveau marcate numerele 6, 1, 3, 4 çi se juca cu patru arçice, deci existau 35 de combinaÆii numerice posibile. Deçi nu se cunosc exact toate regulile, se çtie bunåoarå cå fiecare combinaÆie avea o valoare çi o denumire (lovitura cea mai valoroaså, numitå Venus, era socotitå cea în care cele patru arçice prezentau numere diferite – 1, 3, 4, 6).


Se ivi pe neaçteptate cezarul Gaius çi începu så-l cearå pe Claudius drept sclav; el aduce martori care îl våzuserå burduçindu-l pe Claudius cu lovituri de bici çi jordie sau chiar cu pumnii73. Claudius este adjudecat de cezarul Gaius. Acesta îl dåruieçte lui Eac. La rândul såu, acesta l-a încredinÆat lui Menandru, libertul såu, ca så-l foloseascå drept secretar în anchetele judecåtoreçti.

73

Se çtie çi din alte surse (Suetonius, Gaius 23; Nero, 6) despre tratamentul brutal la care a fost supus Claudius din partea nepotului såu, Gaius Caligula. Aici, ironia lui Seneca atinge apogeul: Claudius, în loc så fie apoteozat çi så-çi gåseascå liniçte printre zeii din înalturi, sfârçeçte în Infern, ca sclav al unui libert!

ViaÆa çi opera lui Lucius Annaeus Seneca – repere cronologice –

Între 2 î.C.-2 d.C. (mai probabil î.C.): Se naçte la Corduba (actuala Cordoba, în Spania) Lucius Annaeus Seneca, într-o familie de cavaleri cu trei copii. Tatål såu, Lucius Annaeus Seneca (circa 61 î.C., Corduba – circa 39 d.C., Roma) supranumit Maior („cel Båtrân“), Pater („Tatål“) sau „Retorul“, un intelectual inteligent, erudit çi cu o memorie prodigioaså, dar cu principii severe, puternic ancorat în tradiÆionalismul roman, a fost el însuçi istoric (Ab initio bellorum ciuilium usque ad mortis suae diem – „De la începutul råzboaielor civile pânå în ziua morÆii sale“, lucrare pierdutå aståzi) çi retor (çi-a publicat exerciÆiile de retoricå în douå culegeri: Controversiae – „DeclamaÆii pe teme juridice“ – çi Suasoriae – „DeclamaÆii deliberative – påstrate fragmentar). Fratele såu mai mare, Marcus Annaeus Seneca, – intrat prin adopÆiune sub numele de Lucius Iunius Annaeanus Gallio în familia lui Iunius Gallio, retor de talent çi favorit al împåratului Tiberius –, are o carierå senatorialå strålucitå çi ajunge consul çi apoi proconsul (guvernator) al provinciei Ahaia (Grecia). Fratele mai mic, Marcus Annaeus Mela, deçi råmas toatå viaÆa cavaler, ajunge çi el la demnitåÆi importante: çeful serviciului de aprovizionare a Romei (praefectus annonae); el este tatål talentatului poet epic Lucan. Încå de copil, Seneca pleacå la Roma sub ocrotirea unei måtuçi, sora mamei sale, Helvia,

44 / Ilieç Câmpeanu

cåsåtoritå cu Gaius Galerius, un înalt funcÆionar imperial de rang ecvestru. La Roma, în ciuda sånåtåÆii precare, studiazå mult, vine în contact cu numeroase curente çi doctrine filosofice çi, în cele din urmå, se orienteazå spre stoicism, mai ales sub influenÆa profesorului såu, filosoful Attalus. 14 d.C. (19 aug.): Moare Augustus çi îi urmeazå la conducerea imperiului fiul såu adoptiv, Tiberius (14-37). Seneca, elev al neopitagoreicului Sotion çi apoi al lui Attalus, audiazå lecÆiile lui Papirius Fabianus, luând astfel contact cu foarte riguroasa doctrinå sextianå. 16 d.C: Gaius Galerius este numit prefect al Egiptului. 16-19: PersecuÆii împotriva filosofilor, a cultelor stråine (egiptene, iudaic) çi a astrologilor (mathematici). Seneca devine suspect în ochii lui Tiberius çi mai cu seamå în ai lui Seian, atotputernicul sfetnic imperial. 17 (cåtre sfârçit): Se naçte, în insula Lesbos, Iulia Livilla, fiica lui Germanicus, un personaj care va influenÆa puternic viaÆa çi cariera lui Seneca. Între 23-25: Seneca pleacå în Egipt, împreunå cu måtuça sa çi soÆul acesteia. Aici strânge material documentar çi poate çi scrie douå lucråri de tinereÆe, azi pierdute: De situ et sacris Aegyptiorum („Despre açezarea çi ceremoniiile sacre ale egiptenilor“) çi De situ Indiae („Despre açezarea Indiei“).

ViaÆa çi opera lui Lucius Annaeus Seneca / 45

29: Moare Livia Augusta, soÆia lui Augustus. Este exilatå Agrippina Maior, våduva lui Germanicus, împreunå cu fiul ei Nero. 31 sau 32: Seneca se întoarce din Egipt la Roma, unde, prin moartea lui Seian, i se deschideau noi perspective. Se remarcå drept avocat çi orator de talent, fapt care îi aduce venituri considerabile. 31-39 (?): Scrie De lapidum natura („Despre natura pietrelor“), De piscium natura („Despre natura peçtilor“), De motu terrarum („Despre cutremur“). Unii exegeÆi atribuie aceste lucråri perioadei de exil. 33: Moare Agrippina Maior. 34-35 (?): Intrå în cursus honorum, începându-çi cariera senatorialå cu rangul de cvestor (quaestor). 37 (16 mart.): Moare Tiberius çi îi urmeazå Gaius Caligula (37-41), fiul lui Germanicus. 37 (15 dec.): Se naçte viitorul împårat Nero. „Miracolul“ de la Antium. 38-39 (?): Seneca îndeplineçte o altå magistraturå (poate de tribun al plebei sau, mai degrabå, edil). 39: Moare Seneca Retorul (?). Claudius, viitorul împårat, se cåsåtoreçte cu Messalina (?). 39 (oct.): Caligula în campanie militarå pe Rin. ConspiraÆia lui M. Aemilius Lepidus çi a lui Cornelius Lentulus Gaetulicus, în urma cåreia sunt exilate Agrippina Minor çi Livilla, surorile lui Caligula.


38-40 (?): Seneca publicå Consolatio ad Marciam („ConsolaÆie cåtre Marcia“), lucrare în douåzeci çi çapte de capitole, adresatå Marciei, fiica istoricului Cremutius Cordus, pe care, apelând la mângâierile filosofiei, încearcå s-o îmbårbåteze dupå morÆile violente çi fulgeråtoare ale tatålui, soÆului çi a unui fiu. 40 (mai): Întoarcerea lui Caligula la Roma. Împåratul, crezându-çi gloria oratoricå ameninÆatå de succesul lui Seneca, este la un pas de a-i cere condamnarea la moarte. 41 (24 ian.): Caligula este asasinat. Îi urmeazå la tron unchiul såu Claudius (41–54). Sunt rechemate din exil Agrippina Minor çi Livilla, în al cåror cerc påtrunde çi Seneca. 41: Seneca scrie çi publicå prima sa lucrare eminamente moralå: „Despre mânie“ (Ad Novatum. De ira libri tres – „Cåtre Novatus. Trei cårÆi despre mânie“), în care aratå cå mânia este o nebunie de scurtå duratå, då sfaturi practice despre cum poate fi domolitå çi oferå exemple (mai ales din vremea lui Caligula), recomandând cumpåtarea çi înÆelegerea binevoitoare între semeni. 41 (toamna?): Ca urmare a unui proces de adulter intentat Livillei çi lui Seneca la instigaÆiile Messalinei, filosoful este relegat în Corsica, totodatå confiscându-i-se jumåtate din avere. Iulia Livilla este çi ea exilatå çi moare nu mult dupå aceea (42).


42: Ad Heluiam matrem, De consolatione („ConsolaÆie cåtre mama sa Helvia“), lucrare în 17 capitole, scriså la începutul exilului, în care încearcå så-çi consoleze mama apelând la logicå, raÆiune çi înÆelepciune. 44: Ad Polybium, De consolatione („ConsolaÆie cåtre Polibiu“), lucrare în spiritul moralei stoice, în 37 de capitole, din care ni s-au påstrat doar ultimele 17. 48 (aug.-sept.): Moare Messalina. 49 (ian.): Claudius se cåsåtoreçte cu Agrippina. Seneca, reintrat în graÆiile curÆii imperiale, este chemat din exil. Scrie tratatul De brevitate vitae („Despre scurtimea vieÆii“): numai înÆeleptul, retras din viaÆa politicå çi dedicat studiului çi meditaÆiei, îçi duce viaÆa aça cum se cuvine. 50 (febr.): Claudius îl adoptå pe Nero, fiul Agrippinei, viitorul împårat. Seneca este pretor (praetor). 52 sau 53: Nero se cåsåtoreçte cu Octavia, fiica lui Claudius çi a Messalinei, relegatå ulterior în Pandateria (62) çi uciså scurtå vreme mai târziu. 54 (13 oct.): Este anunÆatå oficial moartea lui Claudius. Nero preia conducerea imperiului (54-68). 54 (cåtre sfârçit): Seneca publicå Ludus de morte Claudii („Glumå despre moartea lui Claudius“), mai cunoscutå sub denumirea de Apokolokyntosis („Prefacerea în dovleac“). 56: Ad Neronem Caesarem, De Clementia („Cåtre Nero Caesar, Despre clemenÆå“), lucrare în 3 cårÆi (påstrate doar prima çi începutul celei de a


doua), în care, în calitate de moralist çi om de stat, sfåtuitor al principelui, Seneca discutå temeiul legal al dreptului de a pedepsi çi îndeamnå la blândeÆe. Tot în acest an este posibil så fi executat magistratura de consul. 58: Ad Gallionem, De vita beata („Cåtre Gallio, Despre viaÆa fericitå“) – o expunere simplå çi clarå a lucrurilor pe care se întemeiazå fericirea çi a cåilor de urmat pentru a o dobândi. Aceluiaçi an pare så-i aparÆinå De constantia sapientis („Despre constanÆa înÆeleptului“), în 19 capitole, påstratå integral, o apologie a preceptelor morale stoice (unii cercetåtori moderni o plaseazå cu mult înainte, în 41-42, cf. E. Cizek, Seneca, Bucureçti, 1972). 59 (martie): Moartea Agrippinei. 59-64 (?): De beneficiis („Despre binefaceri“), lucrare în 7 cårÆi, adresatå prietenului Aebutius Liberalis, în care trateazå despre binefaceri, dar çi despre nerecunoçtinÆå. 62: Are loc un puternic cutremur la Pompei. Nero o repudiazå pe Octavia çi, la scurt timp, se cåsåtoreçte cu Poppeea. Seneca îi oferå lui Nero retragerea sa din viaÆa publicå. Quaestiones naturales („Probleme de çtiinÆele naturii“), çapte cårÆi erudite privitoare la diferite aspecte din domeniul çtiinÆelor naturii. 62-64: Amplå corespondenÆå cu prietenul såu Lucilius, Ad Lucilium epistulorum moralium libri XX („20 de cårÆi de epistole morale adresate lui


Lucilius“). De altfel, corespondenÆa lui Seneca a fost foarte amplå: çtim, deçi nu ni s-au påstrat, cå a existat un schimb de scrisori cu Novatus, fratele såu (pe când acesta nu fusese încå adoptat, deci scrisori de tinereÆe), çi cu Caesonius Maximus. 63: De providentia („Despre providenÆå“), adresatå lui Lucilius, nu este propriu-zis un tratat despre providenÆå, ci o încercare de råspuns la întrebarea „de ce çi cei mai buni oameni au de înfruntat multe çi mari neajunsuri în viaÆå?“ (Datarea lucrårii pune mari probleme; E. Cizek, op. cit., o plaseazå în anul 41). 64: Nero îçi manifestå pentru prima datå în public talentele literare çi, mai ales, histrionice. În luna iulie izbucneçte marele incendiu al Romei, de care împåratul nu va fi fost stråin. Spre sfârçitul anului, se pare cå Seneca publicå Moralis philosophiae libri. 65 (aprilie): Este descoperitå conspiraÆia lui Piso, care viza înlåturarea lui Nero. Acuzat, fårå suficiente çi întemeiate dovezi, de a fi participat la aceastå loviturå de palat, Seneca primeçte de la împårat o scrisoare prin care i se cerea så se sinucidå (pentru o descriere amånunÆitå çi pateticå a morÆii filosofului, vezi Tacit, Annales, 15, 60-64).


În ce priveçte viaÆa, cât çi plasarea cronologicå a operelor lui Seneca, existå multe semne de întrebare çi filologii moderni au emis numeroase ipoteze. Sunt practic imposibil de datat tragediile lui, a cåror scriere s-a desfåçurat pe o lungå perioadå de timp. Din opera poeticå a Cordubanului ni s-au påstrat câteva tragedii, de altfel, singurele transmise integral din tot teatrul latin, Hercules furens („Hercule furios“), Troades („Troienele“), Phoenissae („Fenicienele“), Medea, Phaedra , Oedipus , Agamemnon , Thyestes çi Hercules Oetaeus („Moartea lui Hercule pe muntele Oeta“). Cât despre tragedia Octavia, cu subiect roman çi atât de legatå de epoca lui Seneca, în mod evident nu aparÆine acestuia, ea fåcând trimitere la unele evenimente, – bunåoarå sfârçitul lui Nero – posterioare morÆii filosofului. De asemenea, fie din puÆinele fragmente påstrate, fie din aluziile unor autori antici la titlul çi conÆinutul unor opere, çtim cå Seneca a scris çi alte lucråri, aståzi pierdute: o „viaÆå“ a tatålui såu, tratate despre forma lunii, despre moartea timpurie, despre îndatoriri, despre superstiÆii, despre cåsåtorie, despre prietenie, despre leacurile împotriva celor trecåtoare. Açadar, o operå vastå çi extrem de variatå, care då seamå despre unul dintre cei mai prolifici autori ai AntichitåÆii.

Repere bibliografice

Pentru traducere çi note au fost consultate urmåtoarele ediÆii: • Seneca, Apokolokyntosis, ed. A. Rostagni, Torino, 1944, cu trad. italianå • Seneca, Apokolokyntosis, ed. R. Waltz, Paris, „Les Belles Lettres“, 1934 ed. I; 1963 ed. a III-a • Seneca, Apokolokyntosis, ed. O. Weinreich, Berlin, 1923, cu trad. germanå • Seneca, Apokolokyntosis, traducere româneascå de E. Cizek, în vol. Seneca – Petroniu, Bucureçti, EPL, 1967

P. AUBENQUE – J.M. ANDRÉ, Sénèque, Paris, 1964 P. BAILLY, La vie et les pensées de Sénèque, Paris, 1929 E. CIZEK, Seneca, Bucureçti, 1972 E. CIZEK, L‘ Apocoloquintose, pamphlet de l’aristocratie latine, în Acta Antiqua Philippopolitana , Studia Historica Philologica, Sofia, 1963, pp. 295 çi urm. E. CIZEK, Introducere la volumul Seneca – Petroniu, Bucureçti, 1967 M.T. GRIFFIN, Seneca, a Philosopher in Politics, Oxford, 1976 P. GRIMAL, Sénèque, sa vie, sa philosophie, son oeuvre, Paris, 1957 (ed. a II-a)


P. GRIMAL, Sénèque ou la Conscience de l’Empire, Paris, 1979, traducere româneascå Seneca sau conçtiinÆa Imperiului de Barbu çi Dan Sluçanschi, cuvânt înainte, adnotåri çi indici de Dan Sluçanschi, Bucureçti, 1992 G. GUæU, Lucius Annaeus Seneca, Bucureçti, 1944 L. DEROY, Que signifie le titre de l’„Apocoloquintoise“, în Latomus, 1951, p. 312 I. LANA, Lucio Anneo Seneca, Torino, 1955 H.C. MACL CURRIE, The Purpose of the Apocoloquintosis în L’Antiquité Classique, 31, 1962, pp. 91 çi urm. C. MARCHESI, Seneca, Messina, 1934 (ed. a II-a) M. ROZELAAR, Seneca, Amsterdam, 1976 J.G. SZILAGY, Apokolokyntosis, în Acta antiqua A.S.H., 11, 1963, pp. 253 çi urm.

Seneca

Recommend Documents