O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale – caracterizarea lui Nae Caţavencu – Ion Luca Caragiale a rămas definitiv în literatura română printr-o operă monumentală, alcătuită din nuvele, nuvele, momente momente şi schiţe, schiţe, comedii, comedii, prin intermedi intermediul ul cărora scriitoru scriitorull face o adevărată adevărată radiografie a
societăţii româneşti, inaugurând o epocă literară de înaltă valoare artistică, atât din punct de vedere tematic, cât şi al limbaului surprins cu măiestrie neegalată până astă!i. Capodopera genului dramatic, dramatic, citită în cadrul cadrul societăţii literare Junimea pe " oct #$$% şi ucată pe scena Teatrului Naţional din &ucureşti pe #' nov. #$$(, O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri în în care sunt satiri!ate aspecte aspecte ale societăţii societăţii contemporane autorului, autorului, fiind inspirată din farsa electorală din anul #$$'. Tema o constituie pre!entarea unor aspecte din viaţa social - politică a unor repre!entanţi ai politicianismului românesc de la sfârşitul sec. al )I)- lea* pe lea* pe fondul agitaţiei oamenilor politici aflaţi în campanie se nasc conflicte între repre!entanţii puterii şi ai opo!iţiei. Personaje Personajele le din comedii au trăsături care înlesnesc încadrarea lor în diferite tipuri* Caragiale e considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura română. +le aparţin vi!iunii clasice pentru că se înca încadr drea ea!ă !ă într într-o -o tipo tipolo logi giee comi comică că,, avân avândd o domi domina nant ntăă şi un repe reperto rtori riuu fi de trăs trăsăt ătur uri i tipul încornoratului Trahanache* primului primului amorez amorez o onn /uan /uan - Tipătescu* coc!etei Zoe* demagogului "uncţi ţion onar arul ului ui## con" con"id iden entu tulu lui i 0ristanda, Caţavencu * Cetăţeanului Cetăţea Cetăţeanul nul Turmen Turmentat tat * "unc Brânzovenescu* raisoneur-ului Pristanda. Nae Caţavencu este personaj principal , nu atât prin pre!enţa efectivă în piesă, cât, mai ales prin importanţa sa. eşi în primul act nu apare deloc, aproape în fiecare scenă se vorbeşte despre el 0ristanda îi relatea!ă lui 1ipătescu 2istoria de aseară3, 1rahanache îi istoriseşte aceluiaşi 1ipătescu despre şantaul lui Caţavencu, 4oe este terori!ată de aceeaşi persoană, 5arfuridi şi &rân!ovenescu îl suspectea!ă pe prefect de 2înaltă3 trădare în favoarea lui, iar Cetăţeanul 1urmentat povesteşte cum l-a deposedat Caţavencu de scrisoare. 1oate aceste personae nu fac decât să pregătească, sistematic şi organi!at intrarea în scenă a lui Caţavencu. La apariţia lui, se ştie dea toată povestea. 6ae Caţavencu este un personaj de o anvergură e$cepţională , fiind pre!entat în tabela de personae drept 2 avocat, director – proprietar al ziarului «Răcnetul Carpaţilor, Carpaţilor, prezident – !ondator al "ocietăţii enciclopedice#cooperatiste «$urora economică română3. 1oată această titulatură pompoasă ascu ascund ndee un demagog, un un am%iţios. 7copul 7copul societăţ societăţii ii enciclop enciclopedice edice-coop -cooperati eratiste ste &'urora economică rom(nă) este ca 2 România să !ie %ine &i tot românul să prospere'3. +ste tot ceea ce se poate afla despre societatea lui Caţavencu. 7copul ei este etrem de nobil şi vine să accentue!e demagogia lui Caţavencu cu un obiect al activităţii atât de vast, societatea se poate ocupa cu orice şi, deci, cu nimic, fără a-şi contra!ice principiul de ba!ă 8 România este %ine &i românul prosperă &i !ără societatea lui (nenea Caţavencu3. 6u cu aceeaşi nobilă personalitate se poate lăuda şi ziarul condus şi deţinut de Caţavencu este vigilent, pa!nic al vieţii oraşului. Lumea se teme de el, deci se teme de proprietarul lui. 9 dovadă că !iarul şi Caţavencu formea!ă o unică enitate este încetarea încetarea apariţiei lui odată cu dispariţia lui Caţavencu şi haosul din grupul lui 2 PR)"T$*+$ nu coană -oiţico, nu e nimic, nu e nimic pu%licat.«Răcnetul nici n#a apărut astăzi. +upă +upă ce a !u/it Caţavencu, dăscălimea dăscălimea s#a apucat la ceartă, s#au %ătut, l#au %ătut pe popa Pripici &i nici vor%ă să mai scoată /azeta."#a spart partidul partid ul independent independ ent 3. Caţavencu este ziarul # este societatea, este partidul . :şadar este, probabil, singurul căruia îi trece prin cap să înoate împotriva de parvenire, îşi curentului, să forme!e, adică, o mişcare de opo!iţie. 0entru asta îşi creează instrumente de parvenire face un !iar, o societate, un partid care să-l susţină. Chiar el spune, cu suficienţa-i caracteristică 2 0u sunt candidatul /rupului tânăr, inteli/ent &i independent 3, 3, tot ce aripa conservatoare nu mai este de mult timp,
dacă a fost cândva; 0ristanda afirmă
ică ?enturiano, 1ipătescu, 5arfuridi, &rân!ovenescu, 1rahanache şi andanache, ilustrându-l la modul #
cel mai strălucit. 0ersonaul este 2privilegiat3. 5ace parte din categoria celor cu nume ieşite din comun, fapt care aduce cu sine şi importanţa caracterului
6u cunoaşte suferinţă pentru eşecul înregistrat, fiindcă simte că acesta nu este definitiv. :cceptat în graţiile 4oei, Caţavencu ştie că e doar o problemă de timp alegerea lui ca deputat. 5iind perseverent , 2lecţia3 de politică pe care o primeşte de la cei cu eperienţă nu-l doboară, ci-l face mai puternic şi-l învaţă că 2în împre5urări ca acestea 1mi&cat2 micile pasiuni tre%uie să dispară 1.2 Pentru că toţi ne iu%im ţara, toţi suntem români'.6ai mult sau mai puţin one&ti'3. eşi demagogia lui Caţavencu se face simţită pe tot parcursul actului al II-lea, actul III este cel care vine să confirme, să complete!e şi să nuanţe!e tipul personaului. 2 +uelul 3 discursurilor dintre 5arfuridi şi Caţavencu, dispunerea celor două 2 ta%ere3, intervenţiile şi întreruperile care se fac 2avocăţe&te, cu multă voiciune &i cu tonul înţepat &i volu%il 3 pun faţă-n faţă varianta conservatoare şi pe cea 2li%erală3 a demagogului. upă ce îl adusese la ordine pe 5arfuridi, de mai multe ori, după ce pledase şi acţionase pentru preci!ie ordine şi substanţă în discursul adversarului politic Caţavencu îşi dă măsura talentului oratoric într-un discurs care reuşeşte să-l eclipse!e de departe pe cel precedent. An fra!e lungi, sforăitoare, ca un actor desăv(r*it , se adresea!ă auditoriului pe care încearcă să-l impresione!e plângând <2 plânsul l#a %iruit de tot 3=, apoi stăpânindu-se, apoi hohotind şi rostind într-un lim%aj patriotard vorbe mari. Ideea centrală a discursului său este progresul, cu orice preţ şi pe orice cale 2 C$7$30*C81.2 voi pro/resul cu orice preţ 3. 0rofesiile de avocat şi ga!etar îi favori!ea!ă demagogia şi de aceea, în fra!e lungi, sforăitoare, ca un actor desăvârşit, se adresea!ă auditorului pe care încearcă să-l impresione!e plângând, apoi stăpânindu-se, apoi hohotind şi rostind într-un limba patriotard vorbe mari gândindu-se la 8 ţări&oara mea9, la :România mea9, :la !ericirea ei9, :la pro/resul ei9; ,emagogia este principala sa trăsătură de caracter - 8 nu %raţul care love&te, voinţa care ordonă e de vină3-, iar atunci când ea îmbracă "orme patriotarde, personaul este de un ridicol desăvârşit 8 *u voi, stima%ile, să &tiu de 0uropa dumitale, eu voi să &tiu de România mea &i numai de România...3. Comicul de lim%aj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustrea!ă personaul
B
semidoct, dar in"atuat, plin de importanţă. :tunci când ia cuvântul la adunarea electorală care precede alegerile, Caţavencu îşi construieşte cu ipocrizie 8o poză3 de patriot îngriorat de soarta ţării sale, rostind cu greu cuvintele din cau!a emoţiei care-l îneacă 8 )ertaţi#mă, !raţilor, dacă sunt mi&cat, dacă emoţiunea mă apucă a&a de tare;;;suindu#mă la această tri%ună;;;pentru a vă spune &i eu ...
capitalei, iar el considerându-se 8liber-schimbist3
5inalul discursului vine să confirme, apoteotic, principala trăsătură a personaului pe care şi-o autoproclamă şi ulterior o ilustrea!ă 2 !raţilor, mi s#a !ăcut o imputare &i sunt mândru de aceasta' > primesc' 6ă onorez a zice că o merit'.< foarte volubil = mi s#a !ăcut imputarea că sunt !oarte, că sunt prea, că sunt ultra – progresist .că sunt liber schimbist .că voi pro/resul cu orice preţ 3. ltima replică punctea!ă ceea ce era de demonstrat 2 am luptat &i am pro/resat ieri o%scuritate, azi lumină' )eri %i/otismul, azi li%er#pansismul'3. 7e confirmă astfel următorul silogism, propus de ?. 5anache 2 ora&ul ăsta e o lume de /o/omani< eu, Caţavencu, sunt locuitorul acestui ora& , a&adar, eu sunt /o/oman &i nu un oarecare, sunt cel dintâi3. 0arvenit, *antajist# grosolan *i impostor , se conduce după devi!a :scopul scuză mi5loacele9, pusă însă, din pricina inculturii, pe seama :nemuritorului ?am%etta9, confundându-l cu 6iccolo Dachiavelli, celebru, de altfel, pentru acest principiu de conduită morală. Caţavencu este în"umurat *i impertinent atunci când stăpâneşte arma şantaului, dar devine umil# slugarnic şi lingu*itor atunci când pierde
scrisoarea 8An sănătatea iubitului nostru prefect; 7ă trăiască pentru fericirea udeţului nostru;3. 0rin comicul de situaţie reies şi alte trăsături ale lui Caţavencu. Lipsit de demnitate *i de coloană verte%rală , el conduce manifestaţia festivă în cinstea rivalului său politic, andanache, fără nici un scrupul, intuind că şansa de a câştiga în viitor este legată de 4oe. 5iindcă uneori nu-şi poate controla deprinderea de a perora şi fiindcă are capacitatea de a-şi compune fi!ionomia după ca!, caracterul lui Caţavencu evoluează între minciună *i iluzie, între impostură &i naivitate, particulari!ându-şi efectele comice prin alternarea sau asocierea acestor trăsături. Cameleonismul lui Caţavencu îl face să se apropie foarte mult de tipul arivistului şi de aceea nu are nici o dificultate în a merge încotro bate vântul
8impertinent 3, 8iu%itul &i stima%ilul d#l Caţavencu3 Pristanda- 8 stra&nic pre!ect 3, Trahanache8venerabilul3,8stimabile3, 8mare plasto/ra! 3, Farfuridi îl numeşte 8mo!tolo/ 3, Brânzovenescu îi spune 8ni!ilist 3, Pristanda îl numeşte 8cocoane *icule3 şi îl caracteri!ea!ă ca fiind 8 6are pi&icher' "tra&nic pre!ect ar !i ăsta'9 autocaracterizarea 8 sunt cel dintâi între !runta&ii politici ,3 8 $l d#voastre devotat, Caţavencu 3< în bileţelul pe care i-l trimite lui 1rahanache=* caracterizarea indirectă reali!ată prin limba, onomastică, comportament, gesturi, mimică, relaţii cu alte personae. Deritul de a fi creat oamenii şi de a le da drumul în lume 8la noiF îl are numai Caragiale. 8 *umai el G spune Ibrăileanu G pe pământul românesc, pe lân/ă sutele de milioane de oameni creaţi de +umnezeu de#a lun/ul vremii, a mai creat câţiva; @i aceasta este arta cea mare, în această stă suprema !orţă a sa A Creaţia « prin suflarea de viaţă , cum scrie la Bi%lie;
%
