Onodoxa Romana. Premise ~i evolufii ...... ........... 17 1. Calendarul iulian ~i eel gregorian .............. 17 2. Problema calendarului in Biserica Onodoxa Romana ...................... 19 3. Conferinta Panortodoxa de la Constan~inopol (1923) ........................... 22 4. Conferinta , de la Moscova (1948) ............. 26
11. Stilismul in perioada interbdidi .. ...................... 30 Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romaniei MU~AN, RADU PETRE Stilismul.ln Romani:: 1 pro leer. univ. dr. Radu Petre Muregn ; pref.: pro prof. univ. dr. Aure! Pavel. - Sibiu: Agnos,2012 Bibliogr. ISBN 978-973-1801-88-9
1. Pavel, Aure! (pref.)
2
Editura A~ - Sibiu tel.: 0745/679038; 0766/530777 e-mail: [email protected]
1. Apari~ia ~i dezvoltarea stilismului (1924-1933) ............. ......... ......... ..... ..... ... 30 2. Evolutia stilismului in perioada 1934~1936 .............................................. 41 3. Stilismul in Basarabia ................ .......... .... 49 4. Stilismul - problema de siguranfa na~ionala ~i reaqia autorita~ilor .......... .... . 58
Ill. Stilismul in perioada comunistii ........................ 66 1. Mi~carea stilista in primii ani ai regimului comunist (1945-1954) ............. 66 2. Galaction Cordun ~l organizarea stilismului (1955-1959) .......................... 77 3. Riispandirea stilismului In Transilvania ~i Muntenia ............. ..... ....... ..... ..... ... ....... 98 4. Stilismul ~i regimul comunist: aspecte ale "n .... : ...... 1..... ::
......... _ .. _........................ "'"
1 1 ()
ADDENDUM: Dialogulintre Biserica Ortodoxa Romana §i gruparile stiliste .................. 130 Iv. Dezvoltarea stilismului dupa 1990 ........................ 143 1. Grupari stiliste care activeaza in Romania ... 143 2. Biserica Orrodoxa de Stil Vechi (Mitropolia Slatioara) ..... .. .. .... ............. ... . 149 3. Biserica Ortodoxa de Stil Vechi §i Biserica Ortodoxa Romana ............. c•••••••• 156 4. Stilismul §i derapajele fundamentaliste in Biserica Ortodoxa Romana ...... .... ........ 163 ADDENDUM: Marturisirea de credinta a. Biser!cii Ortodoxe de Sti! Vechi (fr;gmenre) §l un raspuns orrodox ........................................... 168
In loe de conduzii ....................................................... 177 Bibliografie selectivii .................................................... 181 Anexe................................. ......................................... . 193
Cu discrefie fi dragoste despre 0 rand pastoralJi ............ 235
Prefata ,
Unul dintre cele mai ingrijoraroare §i primejdioase fenomene care se manifesra in cadrul Bisericii Orrodoxe Romane - intrucat atenteaza la unitatea edeziala - e reprezentat de stilism. CeJe mai importante lucrari asupra temei sunt semnate de Diac. prof. dr. Petre I. David (in mai multe srudii §i capitole din car~ile Domniei Sale), la care se adauga §i alte doua mai recenre, semnate de Nicolae Popescu §i Pr. $tefan Argatu (2002, respecriv 2009). Toate acestea au evidentiat caracteristicile stilismului: , pozi~ionarea calendarului in centrul vietii spirituale §i al teologiei ortodoxe, pretentia nejustificara de "Biserica adevarara" - singura pastratoare a "dogmelor adevarate" §i a "dreptei credin~e" -, provocarea de dezordine in viap credincio§ilor Bisericii, neascultare fata de ierarhia sacramentaJa §i chiar promovarea unei "ierarhii" proprii, fad hirotonie valida (sau formata din fo§ci dericiortodoqi, caterisi~i),spirirul fanatic, izolarea sectara, celebrarea de noi rituri liturgice etc. Acest fenomen este analizat in profunzime §i in cadrul drtii , de fat, a de cam .Pr. lece. de. Radu Petre Mure§an. Totu§i, fa~a de lucdrile amintite anterior, aceasta lucrare posed a cateva trasaturi caracteristice care 0 recomanda. Perspectiva este una, in principal, istorica. Marele merit al autorului este acela di apeleaza la documente de arhiva, in mare parte inedite, fira de care
8
PRo LECTOR DR. RADU PETRE MURE§AN
cercetiirorul nu po ate avea, pe de 0 parre, 0 perspectiva obicctiva, ia, pe de alta pane, nu poate infelege mai In profunzime cauzele aparifiei stilismului la noi. Astfel, tratarea imbina in mod fericit datele documentelor pasrrate la Arhivele Na\ionale - in special fondul M inisterului de Interne: Politie Ii Jandarm erie - , la Secretariarul de Stat peneru Culte §i la Arhivele Adminisrra\iei Patriarhale cu informa\ii din arricolele presei §i memorialistica vremii. Rezulta 0 cercetare temeinica, cu rezultate pe alocuri inedite §i chiar spectaculoase! Spre exemplu, este nuan\ata §i completata opinia conform careia la baza apari\iei mi§carii anticalendaristice de la noi ar fi stat doar ignoranfa unor calugari faea culmea generala care nu ar fi infeles corect indreptarea calendarului, pastr;tnd mai deparre vechiul calendar iulian, ramas in urmi! cu 13 zile. In fapt, parcurgerea cu atenfie a documeneelor amintite eviden\iaza cauze mai . complexe - §i nu doar de factura teologica - decat s-a crezue multa vreme ... Primul capirol al carfii se opre§te asupra problemelor legate de calendar. Este expusa aici §i reformarea calendarului iulian prin cel gregorian, impreuna cu discu\iile ce au avue loc in Bisericile Ortodoxe, in general, §i in Biserica Ortodoxa, in special. AI do ilea capitol arata modul in care a aparut mi§carea stilisra, precum §i dezvoltare:, sa inrr-o prima faza (perioada intd : ':ca). Urmeaza a!te doua capitole, unul dedi cat prezentarii stilismului in perioada comunistii, iar celalalt in perioada de dupa evenimentele din decembrie 1989. Prezinta interes §i cele doua addenda care incheie aceste capirole:
STILISMUL iN ROMANIA
9
una cuprinde dialogul intre Biserica Ortodoxa Romana §i gruparile stiliste, cea!alta fragmenre din Marturisirea de credinta , a Bisericii Ortodoxe de. Stil Vechi §i un raspuns ortodox la aceasta. Tabloul mi§ciirii stiliste este in- . tregit prin unde anexe - documenee cu cara~ter istoric, ce poseda 0 mare valoare documentarii. Cercerarea de fara , nu este una care §i-a propus sa fie exhaustiva; dimpotriva, ea camane deschisa in continuare. Dar cercetarorii poseda inca 0 baza moriva\ionala pentru a nu evita un subiect care, de§i dificil de abordar, nu trebuie uitat cii "face parte din istoria Bisericii". Pozitia , Bisericii Ortodoxe Romane fara , de stilism reprezinta, deci, 0 tema misionar-pasrorala care trebuie rratad cu multa responsabilitare sau, in cuvinrele aurorului, ,,0 isrorie care trebuie asumara cu curaj" . Un alt merit incontestabil al car\ii este ca, depa§ind tratarea strict istorid, intra in anumite detalii teologice indispensabile in\elegerii fenomenului stilist nu cu inten\ie polemica, ci cu sincera dorin\a de a ini\ia un "dialog sincer §i concret cu fra\ii no§tri stili§ti". Aceastii marturisire sinceca a aurorului vade§te dorinp sa prima de a in\elege fenomenul stilist §i nu de a-I combate pur §i simplu cu argumente preluate de la al\i aueori ortodoC§i ce s-au aplecat asupra temei. Dificultatea acestei abordari survine din faptu! cii gre§eli regretabile s-au produ- deopotriva din vina ambelor .piir\i, iar pozi\ia echilibrata este greu a fi paslrata din partea unui membru al c1erului ortodox care §i preda in cadrul unei Faculta\i de Teologie Ortodoxii... Parintele Mure§an reu§e§te lnsa sa se men\ina permanent pe linia de echilibru, ceea ce Ii spore§te §i mai mult meritele. II felicitam a§a-
10
PRo LECTOR DR. RADU PETRE MURE~AN
dar pentru rezultatul cercetarilor sale minutioase con, ' cretizate in cartea pe care am avut placerea sa 0 prefafam , §i 0 recomandam pe aceasta tmuror celor imeresati sa descopere mai multe din "culisele" na§terii §i dezvoitarii stilismului in Romania.
Cuv~nt
inainte
Pro prof. dr. Aurel Pavel in anul 1924, punand in aplicare recomandarile Conferin~ei Panortodoxe de la Constantinopol (1923), Biseri~ Ortodoxa Romana a adoptat calendarul indreptat. Aceasta horarare nu a fost precedara de 0 pregatire suficienta a clerului ~i a credincio§ilor ~i, de aceea, a fost primira cu reticenta, mai ales de 0 parte a mediului monahal. Cu timpul, problema calendarului a generat tensiuni care nu au fost gestio nate intotdeauna corespunzator de autoriratile laice §i ecleziastice §i care au condus, in final, la 0 ruptud regretabila in sanul Bisericii Ortodoxe Romane. Lucrarea de fata i§i propune sa trateze na§terea§i dezvoltarea mi§dirii stiliste, precum §i organizarea acesteia sub diferitele denumiri pe care le-a avut de-a lungul timpului (Anexa 1). Ea se bazeaza pe documentele piistrate la Arhivele Nationale, la Secretariatul de Stat pentru Culte, precum ~i la Arhivele Administratiei Patriarhale. Punctual, am adaugat articole din presa §i memorialistica vremii care sa intregeasdi viziunea despre subiecrul abordat. Lucrarea se strucrureaza cronologic in trei capitole ~---------_ __ _ ----,_ _ ___~_----,c:aarlJ:e~uJJr[.(m!lailJ~r[l':e:s
12
PRo LECTOR DR. RADU PETRE MURE§AN
incregeasdi temadca prezenrata §i sa consdtuie un punct de plecare penrru 0 cercetare ulterioara. Penrru perioada inrerbelidi, am valorificat cu predidere documenrele Poli{iei §i ale Jandarmeriei (Arhivele Na{ionale, fond Ministerul de Interne. Inspectoratu! General al Jandanneriei, respecriv fond Ministerul de Interne, Direqia Generalii a Poli,tiei), care, in viziunea noastrii, ofera 0 informarie obiectiva §i credibila asupra evolu{iei mi§dirii stiliste de la acel momem. In ceea prive§te perioada comunista, informafiile se bazem, in general, pe rapoarrele imputernici{ilor de la Ministerul Cultelor. ~a cum se §tie, imputernicifii pentru culte din teritoriu erau rezultatul dorimei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de formare a unui organ s~ecial in cadrul Ministerului Culrelor care sa promoveze politica Parridului. Ei sum menfionafi in Decretul m. 17811948 pemru organizarea Ministerului Cultelor, care completa I..egea Cultelor din 1948. Imputernicitul trebuhi sa fie familiar cu organizarea, structura, administrarea §i ierarhia cultului pe care il supraveghea, fiind obligat sa parricipe la aqiunile acestuia, pemru a putea trimite rapoartc credibi" Ie §i documemate Ministcrului Cultelor. Pemru pcrioada de dupa 1990, am valorificat anumite documeme gasite in Arhiva Secretariatului de Stat pemru Culte, precum §i informafiile pe care gruparile stiliste Ie ofera in propriile publicafii sau pe site-urile de informare §i popularizare. ;., Marturisesc di abordarea acestui subie·:t a fost 0 provocare pemru mine, din ,nai multe considereme. In momentul aldituirii materialului bibliografic, am constatat d exista 0 literatura teologica abundenta despre problema calendarului, despre Pascalie §i data serbarii Pa§telui, desprediferenfa dimre calendarul indreptat§i cel grego-
STILISMUL iN ROMANIA
13
rian, insa pUfine dimre studiile §i articolele pe care Ie-am parcurs se refereau la stilism. In acest comext, a§ dori sa evoc comribu{ia Diac. prof. dr. Petre I. David!, lucrarea lui Nicolae Popescu, Neintelegerea indreptarii calendarului, Europolis, Constanfa, 2002 (prefafata de Diac. prof. dr. Petre I. David), precum §i lucrarea Parintelui $tefan Argatu, Stiliftii in Romania. !storie. Adevar. indreptare, Editura Mila ereftina, 2009, care se bazeaza pe dteva documcme pastrate in Arhivele Mitropoliei Moldovei §i Bucovinei (fond Miiniistirea CetafUia). Cautarea un or informatii , relevame in arhive a fost 0 mundi migaloasa, care s-a finalizat cu rcunirea unui material documenrar important. Parcurgerea acestuia nu a fost mai pUfin provocatoare. Am constat di exista verigi lipsa in reconstituirea unui anumit eveniment sau a unei anumite biografii sau di unele personaje care au jucar un rol important in evolu{ia stilismului sum foarte bine reprezemate, in timp ce altele, la fel de imporrante pentru infelegerea fenomenului, sum abia schifate..... Fara indoiala, cercetarea noasrra nu are pretenfia d epuizeaza toate sursele documentare, mai cu seama ci nu am avut la dispozifie documemele din Arhivele CNSAS. Dimpotriva, ea i§i propune sa incurajeze cercetarea acestui subiect comroversat din istoria Bisericii Ortodoxe 1 Diac. prof. dr. Petre I. David T.w.NrI; J;#:;(##,ee.fitatr=s in;td, gmi misiunii crejtil", in BOR nr. 7·12 (1994) , p. 289-309; Idem, CiiliiuZA crqtina pentru cunoajterea ji apiirarea dreptei credinft in /ala proulitismului sectant, Arad, 1987, p. 170-175; Idem, Antica/entlariftii sau stilijtii, fii riitiici# ai Bisericii stramojfjti, in Indrumatorul pastoral. misionar ji patriotic, Buzau, 1988; Idem, lnvazia u:ctrlor, Ed. Europolis, Constanp, 1999, vol. II, p. 11-38.
14
I·
I I
I
I
PRo LECTOR DR. RADU PETRE MURE§AN
STILISMUL iN ROMANIA
15
Romane. In acela§i timp, i§i dore§te sa fie un punee de A§ dori sa mulfumesc personalului de la Arhiveplecare pentru un dialog sincer §i coneret cu fratii no§tri Ie Nafionale, de la Secretariarul de Stat pentru Culre, stili§ti. Acest lucru se impune cu atat mai muit cu Cat in special domnului Secretar de Stat, Con£ Dr. Adrian ~i~ca.rea stilista, prin imreaga sa litcrarura apologetid, Lemeni, §i celui de la Arhivele Administrafiei ParriarhaJe, mSlsta asupra suferinfelor indurate de credincio§ii stiin special domnului Gheorghe Vasileseu, pemru amabili§ti In perioada interbelica, dar §i In timpul regimului litatea eu care mi-au pus la dispozitie doeumentafia necomunist §i profereazii acuzafii grave la adresa Bisericii cesara. Nu in ultimul rind, doresc sa Ie mulfumese stuOrtodoxe Romane vazute ca un complice "I 3utoritatilor dentilor mei din anul IV Pastorala, care m-au ajutat In starului In accsr proces de persecufie. ' mu~ca migaloasa de fotografiere a doeumentelor pe care Ne propunem, prin urmare, sa aducem un eehilibru Ie-am utilizat in e1aborarea studiului de fatr. de abordare necesar in relafia dinne mi§carea stilistii, in ansamblul ei, §i Biseriea Ortodoxa. Nu .avem imenpa sa trecem sub raeere incidentele regretabile din perioadain~erb~lica §i fap~ul cii aces tea s-au soldat cu morfi §i ranifi m, randul eredmcio§ilor srili§ti, dar §i in randul fortelor de ordine. A§a cum yom arata pe parcursul aeestui' studiu, eleau avut loc intre anii 1934-1936 §i au fost rezul" tat~ ,~nor imervenlii ferme ale autorirafilor in raport cu aepuOl care duceau la tulburarea lini§tii publiee §i a ordinii de stat. Nu putem insa nici sa exageram vorbind de persecu,fia Bisericii sti/iste timp de 60 de ani sau de 80 de anide lupta in 71umele rrcdinJei'. M~carea Stilista a avut o relafie speciaJa eu autoritiirile comuniste in anii cei ~ai duri ai perioadeista,liniste, lucru ce i-a permis cre§te~ea §i dezvoltarea nestingheritii, in dmp ee Biserica Ortodoxa Romana, in aceea§i perioada, a ~umero§t-marrmlff -- -.- ------- -inchiso; :le comuniste. , Constantin Bujor, 65 de ani de pmecufie a Bisericii Ortodoxe Romane de stil vechi(oct. 1924-dec. 19 89), Edirura Sehimbarea la Falii, 1998; Florian Biehir, Patimile Bisericii Ortodoxe de Stil v,.chi in Evenimentul Zilei, Duminicii, 04 lanuarie 2004. "
. Menrionez cii luerarea dlui Biehir, OrtodoCfii de Idllgii noi. Studiu istoric fi canonic al Bisericii Ortodoxe de Slil v,.chi din Romania, Documente inedite din Arhivele Securitii!ii, Editura Minon, Timi~oar., 2011, mi-a p.rvenit cand eartea so in faza machetarii.
.fI.
I. Calendarulindreptat in Biserica Ortodoxa Romana. Premise ~i evolutii
1. Calendarul iulian §i eel gregorian Calendarul este un sistem de masurare a timpului care indica durata §i subdiviziunile acestuia. Termenul vine de la cuvantullatin kalendae, care, la randullui, provine de!a verbul grecesc KaAw (a chema, a convoca). Prin kalendae, romanii Inrelegeau prima zi a fiecarei iuni, cand cetarenii romani crau eonvocari in adunarea publica din Forum, pentru a Ii se aduce la euno§tinra anumite probleme de interes general. Primele calendare au luat na§tere din ncvoia oamelli10r-tle a-§i fixa intirnpsarbihorile religivase §i de a introduce 0 regularitate in ocupariile eotidiene. Greutatea de care se izbe§te orice sistem de masurare a timpului este gasirea unei modalitari sau a unei formule dupa care anul civil calendaristic sa fie adus in armonie cat mai mare cu anul tropic sau ceresc (astronomic? . In anul 45 1. Hr., imparatullulius Caesar (100-44 I.Hr) a impus In intreg Ir"periul Roman un sistem calen,larist/(; llnic numit, aupa nuffie\e lui, caTendarui lulian. Acest calendar, intocmit de astronomul egiptean SosigeJ Pro prof. dr. Ene Brani§te, Problema unificarii calendarului Ii· turgic in Bisericiie Ortodoxe, in Ortodoxia, nr. 2 (1955), p. 182.
18
PRo LECTOR DR. RADU PETRE
MURE~AN
ne, era unul solar ~tiinfific, a~a cum era ~i cel egiptean, bazat pe mi~carea aparenta a soarelui ~i pe datele astronomice cunoscute Ia acea vreme in Alexandria. Anul calendaristic a fost socotit de 365 zile ~i 6 ore. Cele 6 ore formau 0 zi in al patrulea an, care era de 366 de zile ~i era numit bisect (Jat. bissextilis). In acest calendar, echinocfiul de primavara ciidea la 24 martie. Calendarul intocmit atunci a fost mo~tenit ~i acceptat ca atare de cre~tini. Ace~tia au introdus in eI sarbatorile specific cre~tine §i sistemul de imparfire a lunilor pe saptamani mo§tenit de la evrei (grupe de cate 7 zile, in loc de 8 zile - octada, ca la romani). Denumirile lunilor anului §i ale zilelor saptamanii in Iimba romana provin din Iimba latina, cu excepfia sambetei, al ciirei nume este de provenienfa iudaicii, dar venita tot prin filiera latina (sabbatum). Calendarul intocmit de Sosigene ramanea in urma cu 11 minute §i 14 secunde fafa de anul tropic4• Imperfeqiunea acestuia putea ramane neinsemnata pentru 0 viafa de om, dar, la 128 de ani, ea se ridica la 0 zi. De exemplu, echinoqiul de primavara care, in vremea I~i Sosigene, ciidea la 24 martie, peste 384 de ani, adicii pe vremea Sinodului I Ecumenic, ciidea la 21 martie. Aceasta diferenfa, marindu-se cu timpul, a devenit 0 problema pentru stabilirea sarbatorii Pa~tilor5. In secolul aI XVI-
STILISMUL iN ROMANIA
19
lea, diferenfa a ajuns sa fie de 10 zile, astfel incat echinoqiul de primavara ciidea la 11 martie, ceea ce nu mai corespundea cu realitatea astronomicii. In anu11582, Papa Grigorie alXIII-lea (1572-1585), in urma srudiilor §i propunerilor unor celebri astronomi ai timpului, a inifiat reforma calendarului. Aceasta a constat in suprimarea celor 10 zile cu care ramasese in urma calendarul iulian, astfel inch echinoqiul de primavara a fost adus la data de 21 martie, ca in vremea Sinodului I de la Niceea. Pentru a apropia §i mai muir anul calendaristic de cel tropic, s-a hotarat sa se scada trei zile la fiecare interval de 400 de ani, suprimandu-se trei ani seculari consecutivi. Astfel, anii seculari 1700, 1800, 1900, care, in calendarul iulian, erau bisecti, au devenit comuni, iar anii 1600, 2000 au ramas bise~fi. In acest fel, diferenp dintre anul tropic §i anul calendaristic era de doar 26 de secunde, ceea ce insemna 0 zi odata la 3300 de ani. Acest sistem a fost adoptat de statele catolice §i, mai rarziu, de cele devenite protestante.
2. Problema ealendarului in Biserica Ortodoxa Romana
Idem, Liturgiea generata, Editura Institutului Biblic §i de
Dupa reforma gregoriana, Rasaritul Ortodox a ramas mai departe eu calendarul iulian. Papa a invitat ~i Bisericile Ortodoxe sa accepte reform:! calendaristica, prin-
Bisericii "rlm11ac.1'rof Or. Toan FIoca, Calendarut biserieese, in Mitropolia Ardealului, nt. 7-8 (1959), p. 562-567; Prof. dr. Vasile Loichita, Calendarul, in Mitropolia Banatului, nt. 7-9 (1957), p. 21- 24. ' 'Pr. prof. dr. Ene Brani§te, Problema unifiear;; ealendarului liturgie in Bisericile Ortodoxe, p. 190.
pins reforma calendaristicii, privind-o ca pe un mijloc de propaganda catolica ~i ca 0 incercare de impunere a supremafiei papale asupra Rasaritului Ortodox. Astfel, ca-