Luxatia Congenital A de Sold

DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI Luxaţ Luxaţia ia conge congenit nital alăă de şold şold este este una una din din malfo malforma rmaţii ţiile le grave grave ale ale membrelor, relativ frecvent întâlnită, ce lasă sechele funcţionale deosebit de importante, greu de tratat şi cu mare grad de invaliditate. Spre deosebire de luxaţia traumatică a şoldului în care capul femural pierde contactul cu cavitatea acetabulară în urma unui traumatism major şi unde elementele ce alcătuiesc articulatia sunt normal dezvoltate, în luxaţia congenitală de şold, pierderea dreptului de domiciliu al capului femural se face treptat datorită displaziei cotilului şi capului femural. Luxaţia propriu-zisă este o consecinţă a displaziei şi poate apare mai curâ curând nd sau sau mai mai târz târziu iu după după naşt naşter ere, e, dato datori rită tă unui unui coti cotill disp displa lazi zicc şi a menţinerii coapselor în adducţie sau plasării greutăţii corpului pe capul femural. De la naştere şi până la 7-8 luni, întâlnim displazia luxantă de şold, afec afecţiţiun unee în care care coti cotile lele le sunt sunt disp displa lazi zice ce,, cape capete tele le femu femura rale le nu sunt sunt conţinute în totalitate de cavităţile cotiloide fiind plasate în faţa acestora; de cele mai multe ori colul femural este anteversal. Excepţional de rar luxaţia poate apare încă de la nastere purtând denumirea de luxaţie teratologică. Această malformaţie are un net caracter familial, boala întâlnindu-se uneori la mai mulţi membri ai aceleiasi familii, dar poate apare şi sporadic, transmiterea ereditară nedepăşind 10% din cazuri. Sexul feminin este mult mai afectat, proporţia dintre cele două sexe în literatură fiind în cazul luxaţiei de 7/1. In displazia luxantă această proportie nu depăşeşte 3/1. Luxaţi xaţiaa poat poatee fi uni sau bila bilate tera rală lă,, în majo majori rita tate teaa stat statis istitici cilo lor r bilateralitatea fiind cea mai frecventă. În cazul celor unilaterale, se pare că şoldul stâng este atins cu predilecţie. Repartiţia geografică este foarte variabilă; frecvent întâlnită în ţările europene (Franţa, Italia, Germania, Cehoslovacia, aproximativ 3 %o), este excepţională la rasa galbenă şi practic neîntâlnită la rasa neagră. În ţara ţara noastră noastră procentaju procentajull este de 1%o, boala boala întâlnin întâlnindu-se du-se mai mai frecvent în nord-vestul Transilvaniei.

ETIOPATOGENIE

Trusted by over 1 million members

Try Scribd FREE for 30 days to access over 125 million titles without ads or interruptions! Start Free Trial Cancel Anytime.









Cauzele Cauz ele displ displaz aziei iei luxa luxant ntee de şold şold sunt sunt încă încă incomp incomplet let eluci elucida date te.. De De-a -a lungul anilor s-au emis numeroase teorii din care unele îşi păstrează şi astăzi în parte valabilitatea: 1.

2.

Cea mai veche teorie patogenică este teoria traumatică emisă încă din antichi antichital talee de către către Hipocrate Hipocrate.. Tr Traum aumatis atismul mul intraute intrauterin, rin, traumat traumatismu ismull obstetrical, naşterea pelviană, au constituit multă vreme explicaţii ale producerii bolii, dar această teorie a fost abandonată deoarece nu poate explica hipoplazia cotilului şi capului femural, existente încă din viaţa intrauterină. explic icăă prod produc ucer erea ea luxa luxaţiţiei ei cons consec ecut utiv iv unei unei Teoria eoria inflam inflamato atorie rie expl

hidartroze a şoldului. 3.

congenitală contracturilor contracturilor musculare şi Teoria Teoria musculară atribuie luxaţia congenitală

în special contracturii muşchiului psoas, care în perioada intrauterină este relaxat iar prin extensia lui bruscă şi forţată după naştere, ar produce luxaţia capului femural. 4.

este lega legată tă de cond condiţiţiiiile le anat anatoomice mice şi de Teoria antropolo antropologică gică este

dezvoltarea articulaţiei şoldului uman. La 4 luni capul femural este bine centrat, dar progresiv condiţiile mecanice se degradează. Colul femural devine mai anteversat, cotilul mai puţin adânc, capsula mai laxă, luxaţia fiin fiindd expr expres esia ia unui unui grad grad mai mai avan avansa satt de evol evoluţ uţie ie a rase raseii albe albe.. La popoar popoarele ele evol evoluat uate, e, creşt creştere ereaa volu volumu mului lui encef encefalu alului lui şi a craniu craniulu luii ar deter etermi mina na modi modififică cări ri de stat static icăă a bazi bazinu nulu luii ce ar duce uce în fina finall la hipoplazia cotilului. Deşi fundamentată pe observaţii reale, concluziile sunt discutabile şi absenţa luxaţiei la rasa neagră şi galbenă se datoreşte probabil altor factori. 5.

Teoria opririi în dezvoltare a articulaţiei soldului arată că displazia

coxo-femurală este consecinţa unei opriri în dezvoltare a regiunii într-un anumit moment al vieţii intrauterine care poate fi agravată de diferiţi factori ca: poziţia în flexie şi rotaţie externă a coapselor în timpul vieţii intrauterine intrauterine sau diferiţi factori postnatali. postnatali. Aceasta este cea mai acceptată acceptată teorie.









luxaţie, care se agravează cu vârsta: a) cotilul cotilul este aplazic, aplazic, nu are profunzime, profunzime, planul său de deschide deschidere re înainte înainte părând părând normal normal dar marginile marginile antero-s antero-superi uperioare oare şi postero-su postero-superio perioare are sunt sunt rotu rotunj njititee şi apla aplazi zice ce.. Ca Caps psul ulaa este este dest destin insă să,, acea aceast stăă laxi laxita tate te articulară se însoţeşte de o retracţie a muşchilor flexori (iliopsoas) şi a rotatorilor externi. b) colul colul femural este anteve anteversat rsat şi priveşte priveşte înainte înainte sub un unghi de 60° şi chiar mai mult. De la 60" anteversie, coaptarea articulară este atât de precară încât luxaţia este aproape inevitabilă. Aceste efecte pot antrena luxaţii adevărate, capul femural rămânând învelit de capsula articulară dar ieşind din cavitatea cotiloidiană. Uneori deplasarea este mai puţin importantă, capul femural rămânând în poziţie marginală, deformând bureletul cartilaginos şi ovalizând colilul. Studiil Stud iilee artrog artrografi rafice ce,, cons constat tatări ările le operat operatori oriii au permis permis preciz precizare areaa condiţiilor anatomice exacte ale malformaţiei: a) Capul femural este este deplasat deplasat în sus, fiind situat la la distanţă distanţă de cotil. cotil. b) Exist Existăă un retard retard de osifi osificar caree a nucle nucleul ului ui capul capului ui femura femural;l; când când aces acesta ta apare, este mai mic decât cel normal şi situat mai extern; colul femural este scurt. c) Cotilul este este plat, deci unghiul unghiul tavanului tavanului cotiloidian cotiloidian este este foarte verticalizat. verticalizat. d) Ligamen Ligamentul tul transvers transvers al acetab acetabulu ulului lui este lung, gros şi dispus înaintea înaintea părţii joase a cotilului formând o bară transversală. El trebuie excizat pentru a perrnite o bună reducere. e) Capsula Capsula articulară articulară însoţeşle însoţeşle capul capul femural femural în deplasa deplasarea rea lui. Din cauza cauza tracţiunii pe care o suportă, capsula este îngroşată. CLASIFICARE ANATOMO-PATOLOGICĂ









1.

2.

Luxaţi Luxaţiaa anterio anterioară ară unilat unilaterală erală este destul destul de frecvent frecventă; ă; ea poate poate fi joasă (capul fiind în imediata vecinătate a cotilului) sau înaltă (capul ajung jungân ândd în veci vecină năta tate teaa spin spinei ei ilia iliace ce anter nteroo -–su -–supe peri rioa oare re). ). Se caracterizează printr-o instabilitate mare a bazinului, dar fenomenele de artroză vor apare foarte rar. Luxaţ Luxaţia ia inte interme rmedia diară ră în care care capsu capsula la este este relax relaxat atăă şi menţi menţine nerea rea capului se face de către muşchii trohanterieni. De aceea, capul este puţin stabil şi nu are sprijin pe bazin.

Luxaţia posterioară în care capul urcă mult în fosa iliacă externă, iar bazinu bazinull bascul basculeaz eazăă înainte înainte.. Cînd este este bilater bilaterală, ală, căderea căderea bazinu bazinului lui este este foart foartee acce accent ntua uată tă.. Lordo Lordoza za care care se formea formează ză comp compens ensea ează ză înclinarea puternică a bazinului înainte. Acest fel de luxaţie produce diformităţi cu atît mai mari, cu cît capul este situat mai sus şi mai posterior, şi anume: Scurtarea membrelor inferioare Adducţia coapselor Genu valg de compensaţie Piciorul scobit echin din cauza mersului pe vârful piciorului. 3.

   

SIMPTOMATOLOGIE Criteriile de diagnostic în displazia şoldului şoldului nu sunt foarte clar definite. definite. Nici un semn clinic izolat nu permite singur stabilirea diagnosticului de certitudine dar dacă este sesizat se poate suspecta existenţa displaziei şi şoldurile trebuiesc examinate radiologic. A devenit clasic ca semnele clinice în luxaţia congenitală de şold să fie împărţite în funcţie de momentul începerii mersului. Sub influenţa mersului star starea ea de prelu preluxa xaţiţiee se tran transf sform ormăă prog progre resi sivv în luxa luxaţiţie. e. Ca Cazu zuril rilee de preluxaţie pot fi diagnosticate la copii chiar de la naştere, dacă se acordă multă atenţie aspectului clinic şi celui radiologic. Datorită importanţei deosebite a diagnosticării cât mai precoce a bolii, enumerăm semnele principale care trebuiesc căutate la nou născut şi în primele luni de viaţă.









1.

Semnul resortului descris de Ortolani, poate fi găsit până la vârsta de 3 luni şi constă în perceperea unui clacment al capului femural când se execută mişcarea de flexie a coapselor pe bazin urmată de abducţia aces acesto tora ra.. În acea aceast stăă pozi poziţiţiee capu capull femu femura rall intr intrăă în coti cotil;l; efec efectu tuîn îndd mişcarea inversă, de extensie şi adducţie a coapselor, capul femural iese din cotil, moment în care se percepe din nou senzaţia de resort. Acest semn este foarte valoros, dar se întîlneşte extrem de rar.

2. Semnu emnull lim limităr ităriiii abduc bducţiţiei ei coap coapse selo lorr, impo import rtaant în spec speciial pent pentru ru displaziile unilaterale, unde se poate face comparaţia cu coapsa de partea sănătoasă. În mod normal când se încearcă abducţia maximă a coapsei, faţa externă a acesteia trebuie să atingă planul pe care este examinat copilul. În caz de displazie, muşchii adductori limitează abducţia mult înaintea atingerii acestui acestui reper. reper. Atunci când abducţia este limitată la 60° sau mai puţin, trebuie făcută în mod obligatoriu radiografie de bazin. 3. Exag Exager erar area ea mişc mişcăr ărililor or de rota rotaţiţiee (sem (semnu null lui lui Gour Gourdo don) n) care care în mod mod normal este de 90°, în luxaţie ajunge până la 180°. 4. Semnul Semnul ramurii ischiopubiene ischiopubiene:: la palpare se se poate constat constataa o inegalitate inegalitate de grosime a ramurilor ischiopubiene (semnul este inconstant). 5.

Asimetria pliurilor tegumentare de pe faţa internă a coapselor şi din regiunea subfesieră nu are valoare de diagnostic deoarece pliurile sunt în mare parte determinate de dispoziţia ţesutului celular subcutanat şi nicidecum nu denotă scurtarea membrului inferior respectiv.

6. Asocie Asocierea rea frecven frecventă tă cu picior piciorul ul talu taluss valgu valguss conge congeni nital tal,, în speci special al la fetiţe. După ce copilul a mers şi s-a produs luxaţia întâlnim o serie de alte semne clinice: 1. Scurtarea membrului inferior luxat 2 2. Devierea fantei vulvare spre partea luxată 3 3. Semne de ascensiune trohanteriene: a) capul femural femural nu mai poate fi palpat palpat la baza baza triunghiului triunghiului lui Scarpa, Scarpa, el aflându-se fie înainte şi în afară sub spina iliacă, fie în regiunea









linie imaginară uneşte tuberozitatea ischiatică cu spina iliacă anterosuperioară când copilul este in decubit dorsal cu coapsa flectată la 45°. In mod normal linia este tangentă la trohanter. c)

linia lui Shoemaker (linia ce uneşte trohanterul mare cu spina iliacă ante anteros rosupe uperio rioară ară)) întret întretaie aie linia linia media mediană nă a abdo abdome menu nului lui în mod mod normal deasupra ombilicului. În caz de luxaţie această linie întretaie linia mediană sub ombilic.

e) semnul lui Trendelenburg este pozitiv: sprijinul pe piciorul bolnav se face înclinând toracele de aceeaşi parte în vreme ce bazinul se înclină în jos spre partea opusă datorită insuficienţei muşchiului fesier mijlociu a cărui contracţie nu mai este eficientă ca să facă abducţia bazinului pe coapsa de sprijin. In luxaţiile bilaterale mersul este legănat. 4. În ortostatism, în luxaţia bilaterală se constată o lordoză lombară accentuată, cu un mare spaţiu între feţele interne ale coapselor.

EXAMENUL RADIOLOGIC Exam Examen enul ul radi radiol olog ogic ic este este de cele cele mai mai mult multee ori ori cel cel care care stab stabilileş eşte te diagnosticul de certitudine al bolii şi se face de regulă la vârsta de 3-4 luni. Radiografia de bazin trebuie să cuprindă ambele articulaţii ale şoldului în poziţie simetrică pentru a putea evidenţia diferenţa şi modificările. Se face radiografie de faţă cu şoldurile în uşoară extensie şi rotulele la zenit, exam examin inân ându du-s -see aspe aspect ctul ul coti cotilu lulu luii osos osos şi situ situaţ aţia ia meta metafifize zeii femu femura rale le superioare în raport cu cotilul. Următoarele aspecte radiologice evocă prezenţa displaziei luxante: 1. Oblicitatea mare a plafonului cotiloidian care se măsoară printr-un unghi determinat de orizontala ce trece prin cartilajul în Y şi tangenta la cotil: la nastere este de circa 30°, la 3 luni scade la 26°, la 6 luni 22°, la 3 ani 1820°. În caz că unghiul este mai mare de 30° este un semn sigur de displazie luxantă. 2. Deplasarea laterală a metafizei femurale superioare. Normal, la naştere











3. Deplasarea Deplasarea în sus şi în afară a metafizei metafizei femurale femurale superioare superioare . 4. Nucleul epifizar superior se evidenţiază evidenţiază radiologic în mod normal între 4 6 luni. Întârzierea în apariţia acestui nucleu poate constitui un semn de luxaţie. 5. Când apare, nucleul capului femural trebuie să fie situat în cadranul infe infero ro-in -inte tern rn al patr patrul ulat ater erel elor or lui lui Ombr Ombred edan anne ne care care sunt sunt forma formate te de orizontala ce trece prin cartilajul în Y şi verticala la marginea externă a cotil cotilul ului ui.. Câ Când nd nucle nucleul ul este este plasa plasatt în cadra cadranu null infero infero-ex -exte tern rn vorbi vorbim m de subluxaţie, iar când se află în cadranul supero-extern, de luxaţie. 6. De Deter termin minare areaa unghi unghiulu uluii de înclin înclinaţ aţie ie a colul colului ui femura femural,l, în specia speciall a ante antever versie siei,i, este este nece necesa sară ră pentr pentruu stab stabili ilirea rea unui unui diagn diagnos ostic tic radiol radiologi ogicc complet. Valorile unghiului de anteversie variază în raport cu vârsta: - 0-2 ani = 40°, 2-4 ani = 35°, 4-6 ani = 32°, 6-9 ani = 25° Examenul radiografie efectuat la vârste mai mari după ce copilul a mers şi luxaţia s-a produs, produs, arată ascensiu ascensiunea nea capului capului femural femural unilateral, unilateral, bilateral sau numai subluxarea acestuia. În caz de luxaţie capul femural este deformat, colul anteversat, cotilul aplatizat, iar deasupra lui se află noua cavitate, neocotilul, locul până unde a ascensionat capul femurului.

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL Diagnoslicul pozitiv, atât în cazul displaziei luxante, cât şi în cazul luxaţiei congenitale de şold, se stabileşte prin coroborarea mai multor semne clinice la care se adaugă cel puţin unul din semnele radiologice enunţate mai sus.









În În luxa luxaţiţiaa cong congen enitital ală, ă, prog progno nost stic icul ul depi depind ndee de prec precoc ocititat atea ea diagnosticului şi al tratamentului. Cînd tratamentul începe în faza de displazie luxantă prognosticul este foarte bun. Pentru luxaţia luxaţia diagnosticată diagnosticată şi tratată înainte de mers, prognosticul prognosticul rămîne bun şi foarte bun. Cînd înd diag iagnostic ticul se pune după upă ce copil opiluul a înce începu putt să mearg eargăă, prognosticul prognosticul este variabil, fiind legat de vîrsta la care se începe tratamentul, de felul acestuia, de complicaţiile care pot să apară. În aceste cazuri, în special la care rezultatele anatomice şi funcţionale sînt mai rare, evoluţia copilului socotit “vindecat” trebuie urmărită cu toată atenţia. •

•

•

Numai efectuînd la timp tratamentul complementar necesar (operaţii de derotare, centraj articular, tratarea insuficienţelor de cotil, etc), pot fi evitate artrozele care apar la vîrsta adultă.

TRATAMENT a). a). Prof Profila ilaxi xiaa (pre (prena nata tală lă,, în timp timpul ul na naşt şter eriiii şi la no nouu-nă născ scut ut)) este deosebit de importantă şi trebuie să fie cît mai cuprinzătoare.

Trebuiesc evitate căsătoriile între membrii unor familii în care există luxaţii congenitale. Tinerelor care au în familie cazuri de L.C.Ş. li se recomandă evitarea eforturilor şi traumatismelor. În timpul naşterii vor fi evitate, pe cît posibil, manevrele care necesită •

•

•









pe glob unde mamele îşi poartă nou-născuţii în spate. Tratamentul acestei afecţiuni trebuie efectuat diferenţial în displazie şi în luxaţie.

b). Tratamentul displaziei luxante de şold, pentru a fi eficient, trebuie

început cât mai precoce, imediat după depistarea clinică şi radiografică. Copilul va fi ţinut cu coapsele în abducţie şi rotaţie internă, poziţie în care capul femural este bine centrat în cotil. În unele cazuri, când abducţia coapselor coapselor este net limitată, se poate face tenotomie tenotomie de adductori după care urmează imobilizarea în abducţie. Tratamentul durează 3-4 luni, fiind necesară o radiografie de control pentru aprecierea rezultatelor la fiecare 30 zile. Tratamentul displaziei luxante de şold trebuie încetat numai la dispariţia semnelor radiologice de alarmă. Tratamentul luxaţiei congenitale de şold poate fi ortopedic şi chirurgical. Tratamentului ortopedic se face prin două metode: a) Lorentz - Paci b) Sommerfield

Exist Existăă situa situaţii ţii,, frecve frecvent ntee încă, încă, când când displ displazi aziaa nede nedepis pista tată tă la timp timp evoluează progresiv spre luxaţie, copilul prezentându-se la medic după vârsta de 2-3 ani. In aceste cazuri pentru a reduce capul femural în cotil apelăm la una din cele două metode enunţate mai sus. Metoda Lorentz - Paci constă în reducerea ortopedică a luxaţiei, sub anestezie generală, uneori cu tenotomia muşchilor adductori şi imobilizare în aparate gipsate succesive cu durată de câte 30 zile, mai întâi cu coapsele









gipsat cu rotaţie internă forţată pentru o perioadă de 30-40 zile, perioadă care este cu atât mai mică cu cât vârsta copilului este mai mare, când şi posibilitatea retracţiilor capsulare ce duc la redori de şold este mai mare. Tratamentul chirurgical dispune de o serie de posibilităţi şi anume: 1. Repunere sângerândă. 2. Artroplastie capsulară 3. Osteot Osteotomii omii de de direcţie direcţie şi sprijin. sprijin.

Terapia fizicală şi de recuperare Metodele de terapie fizicală şi de recuperare sunt utilizate mai ales atunci cînd luxaţia nu a fost redusă la timp şi a apărut artroza articulaţiei. HIDROTERAPIA 1. Baia la temperatura de indiferenţă: temperatura apei este de 34 - 35°, bolnavul este invitat în baie; durata este de la 10- 15 minute. Are efect calmant. 2. Baia caldă simplă: se execută într-o cadă obişnuită cu apa la 36 - 37°C şi cu durată de 15 - 30 minute. Are acţiune sedativă generală. 3. Baia kinetorepică: este o baie caldă, se efectuează într-o cadă mai mare,









corpului conform legii lui Arhimede. Arhimede. 4. Baia cu masaj: este o baie caldă cu apa la temperatura de 36 - 39°C în care se execută rnasajul asupra regiunii interesate. Durata băi depinde de durata masajului efectuat. 5. Baia cu iod Se face cu apă la temperatura 35 - 37°C şi are durata de 10 - 20 minute. Se foloseşţe iodura de potasiu sau sarea de Bazna, de la 250 g (baie parţială) până la 1 kg (baie generală), amestecată în părţi egale cu sarea de bucătărie. Mod de acţiune: iodul micşorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilalaţie şi scăzând tensiunea arterială, măreşte puterea de apărare a organismu organismului, lui, determin determinăă reacţii reacţii locale locale la nivelul nivelul ţesutu ţesuturilor rilor şi organel organelor or,, contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii. TERMOTERAPIA Căldura este utilă prin acţiunea pe care o are de a combate spasmul muscular şi micile reacţii inflamatoare. Căldura umedă sub forma împachetărilor cu parafină, cu nămol şi nisip este mai benefică decît căldura uscată. 1. Împachetarea cu parafină Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o temperatură mai mai ridicată. Acţiunea împachetărilor împachetărilor cu parafină: parafină: provoacă o supraîncălzire profundă şi uniformă a ţesuturilor, ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 40°C provocând provocând o transpiraţie locală abundentă. abundentă. La desfacerea parafinei se











nămol. În timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine, producându-se intensificarea circulaţiei în anumite teritorii. 3. Băile de lumină: cele complete se realizează în dulapuri de lemn cu becuri, iar cele parţiale în dispozitive adaptate. Durata băilor este de 5 - 20 minute şi după terminarea lor se face o procedură de răcire. 4. Băile de soare şi nisip: utilizează utilizează spectrul solar complet. Expunerea la soare se face cu precauţie, 2-3 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea cantitatea se creşte treptat în zilele următoare. Sunt deosebit deosebit de importante pentru echilibrul fosfo-calcic al copilului. copilului. 5. Cataplasmele: constau în aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanţe, la temperaturi variate asura diferitelor regiuni ale corpului. Ele acţionează prin factorul termic. Cataplasmele calde se folosesc pent pentru ru efec efectu tull lor lor hipe hipere remi mian antt şi rezo rezorb rbiv iv,, prec precum um şi pent pentru ru acţi acţiun unea ea antispastică şi antialgică. La cataplasmele cu plante medicinale se mai adaugă şi efectul chimic.









3. Curentul faradic: se indică faradizarea cu periuţa sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat. Aceste proceduri sunt bine receptate şi tolerate de pacienţi pentru starea de bine pe care o degajă şi modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătăţeşte funcţionalitatea. 4. Ultrasunetele sunt utilizate în consolidarea fracturilor, datorită efectului de “masaj mecanic”, tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamaţie, mobilitate. 5. Razele infraroşii se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux şi băile de lumină. Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o produc. Ele străbat pînă la cîţiva centimetri în profunzime, acţionînd atît asupra ţesutului conjunctiv, cît şi asupra glandelor şi metabolismului general. Ele provoacă totodată şi o vasodialataţie la nivelul plexului venos. La sfîrşitul perioadei de imobilizare se instituie masajul, mobilizarea activă şi pasivă. Mersul va fi permis după una sau două luni de la suprimarea mobilizării, atunci atunci cînd criteriile clinice şi radiologice radiologice îi permit.









b. Acţiu Acţiuni ni gene general rale: e: Stimularea funcţiilor aparatului aparatului circulator şi respirator;  Stimularea  Creşterea metabolismului bazal; Efectee favora favorabil bilee asupr asupraa stării stării gener general alee a boln bolnav avulu ului:i: îmbun îmbunăt ătăţi ăţirea rea  Efect somnului, îndepărtarea oboselii musculare. Mecanisme de acţiune: Cel mai important mecanism de acţiune în masaj este reprezentat de mecanismul mecanismul reflex . Aces Acesta ta plea pleacă că de la exte extero roce cept ptor oriiii din din tegu tegume ment nt şi proprioceptorii din muşchi, tendoane şi ligamente, la nivelul cărora iau naştere stimuli de diferite intensităţi care primesc şi transmit informaţii către SNC. Concomitent cu acţiunea nervoasă reflexă pe căi rahidiene, manevrele de masaj determină o serie de reflexe neurovegetative, îndeosebi vasculare. Cum vasele cutanate conţin mai mult de ¼ din cantitatea totală de sînge (pielea fiind un adevărat rezervor de sînge), masajul produce o influenţă considerabilă asupra întregului organism. Alt Alt mod mod de acţi acţiun unee este este efectul efectul mecanic mecanic asupra asupra lichidel lichidelor or intersti interstiţial ţiale, e,









regiune se va face uşor, pentru a nu traumatiza acest pachet vasculonervos. Tehnica masajului În prima etapă, copilul se aşează în decubit ventral şi se începe cu netezirea cu ambele palme , de la partea inferioară a muşchilor fesieri pînă la creasta iliacă. O altă netezire netezire este netezirea pieptene, care se face tot pe muşchii fesieri. Se face apoi frămîntarea cu o mînă, pornind de la partea inferioară a fesierilor pînă la paravertebralii lombari, în două-trei straturi. Pe aceleaşi direcţii se face frămîntarea cu două mîini, contratimp. Geluirea se execută pe plica fesieră, după ce, în prealabil, a făcut netezirea cu partea cubitală a mîinii, de la coccis pe şanţul superior al fesierilor pînă la creasta iliacă. Tot la frămîntare se face ciupitul, care se execută pe fesieri, în cazul cînd sunt flaşci. Urmează fricţiunea pe plica fesieră, după ce am făcut netezirea cu partea cubitală a mîinii. Se face deget peste deget, de la coccis pe şanţul superior al fesierilor, creasta iliacă, în jurul fesierului mare, iar pe fesieri, care sunt foarte dezvoltaţi, cu coatele degetelor. Urmează tapotamentul, cu toate formele, şi apoi vibraţia.









fesierii rii mare, re, mijlociu tensorul fasciei lata (ca muşchi ai ortostatismului) muşch uşchiiii troh trohan ante teri rien enii (rot (rotat ator orii exter xterni ni), ), cu rol rol în sta stabili bilita tate teaa posterioară (căderea în faţă) ţi în fixarea capului femural în cotil muşchii flexori (psoas) muşchii rotatori interni cu rol în mobilizarea şoldului la mers. Refac Re facere ereaa sta stabi bilit lităţi ăţii,i, mişcăr mişcăriiii con contro trolat latee şi şi abi abilit lităţ ăţii. ii. •

•

• •

III. III.

Exerciţiul 1: copilul se află în decubit dorsal; asistentul fixează bazinul cu o mînă, iar cu cealaltă execută abducţia cu priză la nivelul condilului intern al femurului. Exerciţiul 2: copilul se află în decubit dorsal; asistentul se plasează în unghiul format de coapsa abdusă a acestuia şi masă; cu o mînă fixează iliacul să nu se ridice, cu antebraţul şi mîna cealaltă susţine coapsa, iar cu corpul împinge, accentuînd abducţia. Exerciţiul 3: copilul se află în decubit dorsal; asistentul prinde treimea inferioară a coapsei şi o rotează în afară (genunchiul este întins).











programul Williams. Prima fază: - decubit dorsal, flexia - extensia genunchilor; - decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu fruntea, apoi celălalt genunchi; - ca şi în exerciţiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi; genunchi; - decubit dorsal dorsal cu mâinile sub cap; se trage un genunchi cât cât mai mult spre piept, apoi celălalt, apoi ambii concomitent; - decubit decubit dorsa dorsall cu braţel braţelee ridicate ridicate la la vertical verticală, ă, pe lângă lângă cap, cap, genunc genunchii hii flectaţi la 90°, tălpile pe pat. Din această această poziţie se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii şi se basculează sacrul spre înainte. Se revine apoi









contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile vieţii curente. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile şi contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort. Princi Prin cipa pale lele le efec efecte te pe care care le urmă urmări rim m prin prin apli aplica care reaa tera terapi piei ei ocupaţionale sunt: - mobilizarea mobilizarea unor unor articulaţii articulaţii şi creşterea creşterea amplitudinii lor; - dezvoltarea forţei musculare; - restabilirea echilibrului echilibrului psihic. Bolnavul poate executa unele exerciţii cum ar fi:









  

Ape sărate iodurate (Bazna) Ape sulfuroase sărate (Călimăneşti, Govora) Ape sulfuroase termale (Herculane)

Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic (mecanic) şi chimic. Staţiunile indicate sunt:  Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic; Amara, Sova Sovata ta,, Telega elega,, Bazn Bazna, a, Slăn Slănic ic Praho Prahova va (nămo (nămolur lurii de lacuri lacuri  Amara, sărate);  Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);  Govora (nămol silicos şi iodat);









Luxatia Congenital A de Sold

Recommend Documents