Infidelitatea in cuplu Exista relatii de cuplu atat fericite cat si nefericite, aventurile existand in ambele cauze. De obicei ambii parteneri sunt vinovati de aceasta situatie. Unele cauze pot fi criza varstei a doua, stima de sine scazuta, lipsa dragostei sau a atentiei pentru partener, furia, plictiseala, casatoria la o varsta timpurie, presiunea cercului de prieteni, existenta unei oportunitati, dezamagire in cadrul casatoriei, dependenta de sex, o cale de a parasi mariajul sau expectantele familiei. Adulterul este uneori datorat adictiei fata de sex sau romantism. O noua relatie aduce pasiune, pericol, romantism, o crestere a stimei de sine sau dimpotriva, rusine. Cel mai nou tip de infidelitate este cel in care participantii nu cautau o aventura dar au ince inceput put o relat relatie ie de prie priete teni niee la locu locull de munc muncaa sau sau pe inte interne rnett care care ulte ulteri rior or s-a s-a transformat intr-o aventura. Acest tip de realatie include intimitate din punct de vedere emotional, secrete, minciuni, actiuni si sentimente cu conotatii sexuale. Consecintele infidelitatii includ divortul, depresia, pierderea increderii, si un sentiment coplesitor de pierdere. Majoritatea partenerilor inselati experimeanteaza simptome de stres. De asemenea infidelitatea poate duce la ganduri obsesive cu privire la detaliile actului de infidelitate, furie, acuzatii si flashbackuri. Ulterior aparitiei infidelitatii partenerii trebuie sa se hotarasca daca vor sau nu sa salveze relatia. Psihologii si consilierii vor lucra cu cei doi pentru a ajunge la o solutie comuna si a o imple implemen menta. ta. Trebui Trebuiee stabil stabilit itaa o atmosf atmosfera era de increde incredere re si adresat adresatee emoti emotiile ile si simptomele negative. In cadrul terapiei de cuplu aventura trebuie povestita si impactul ei negativ asupra relatiei evaluat. Daca o relatie supravietuieste infidelitatii va deveni mai puternica si centrata pe cuplu, nu doar pe copii; tentatiile si pericolele infidelitatii sunt intelese si adresate pentru a le evita.
Infidelitatea sexuală a femeii poate reduce succesul reproductiv al bărbatului datorită riscului de pierdere a oportunităţii de reproducere şi investiţiei resurselor paterne în progenituri neânrudite genetic. Pe de altă parte succesul reproductiv al femeii este pus în pericol dacă femeia pierde resursele şi sprijinul bărbatului în creşterea progeniturilor sale (conform psihologiei evoluţioniste). Simpla infidelitate sexuală a bărbatului nu implică în mod necesar riscul de pierdere a investiţiei paterne.Acest risc apare dacă bărbatul se ataşează emoţional de o altă parteneră. Deşi monogamia şi exclusivtatea sexuală sunt norme culturale în marea mejoritate a cuplurilor heterosexuale căsătorite totuşi adulterul şi infidelitatea sunt foarte răspândite. Un studiu din SUA (Lauman, Ganon, Michael, Michaels, 1994) arată că 25% din bărbaţii căsătoriţi şi 15% din femeile căsătorite au avut cel puţin o aventură pe parcursul căsătoriei. Cercetătorii susţin că infidelitatea este ubicuitară în relaţiile heterosexuale şi se asociază cu multiple costuri negative sociale şi emoţionale. Ca urmare mulţi
psihoterapeuţi se găsesc în situaţie de a lucra cu membrii unei familii care trebuie să gestioneze consecinţele unei aventuri extraconjugale. Totuşi în multe cazuri psihoterapeuţii nu cunosc complexitatea unei asemenea situaţii. Schmit (2003) arată că în general bărbaţii doresc mai multe partenere sexuale decât femeile – respectiv probabilitatea ca un bărbat să dorească o aventură extraconjugală este de 4 ori mai mare decât la femei. În ce priveşte femeile acestea îşi înşală soţul mai ales în anumite contexte şi funcţie de starea relaţiei. Rata mai scăzută a infidelităţii la femei este rezultatul unei investiţii mai mari – sexualitatea fiind adesea sinonimă cu intimitatea (Daniluk, 1998). Cele mai multe femei nu sunt infidele doar din raţiuni sexuale. Deşi se presupune că în general bărbaţii sunt mai puţin monogami decât femeile, cercetările efectuate pe populaţia tânără contemporană arată că rata de prevalenţă a infidelităţii la femei este cel puţin egală sau chiar mai mare decât la bărbat (Treas şi Giesen, 2000; Fisher, 2007). Cu toate acestea consecinţele înşelării soţului sunt mai serioase la femei decât la bărbaţi. Aceasta şi datorită faptului că socializarea bărbaţilor tineri încurajează curiozitatea sexuală şi experimentarea, în timp ce socializarea femeilor încurajează implicarea şi investiţia în relaţie. Aceste tipare sunt congruente cu teoria evoluţionistă în care atitudinile sunt explicate prin strategiile de împerechere şi reproducere care sunt diferite le bărbaţi comparativ cu femeile. Teoria evoluţionistă explică interesul mai mare al bărbatului pentru activitatea sexuală fiind motivat de dorinţa succesului reproductiv care este maximizat dacă se împerechează cu cât mai multe femei. Pe de altă parte succesul reproductiv femeii depinde de menţinerea unui partener care să îi îngrijească copiii. Date fiind aceste diferenţe dintre bărbaţi şi femei terapeuţii se pot aştepta la reacţii foarte diferite la infidelitate. Femeile tind să fie mai supărate atunci când soţul spune că este îndrăgostit sau că are sentimente faţă de cealaltă femeie decât dacă spune că aventura nu a fost decât pentru sex. Pe de altă parte bărbaţii sunt mai supăraţi dacă soţia a avut activitate sexuală cu un alt bărbat. Femeile se simt în general mai vinovate şi depresive în cazul infidelităţii, în timp ce bărbăţii reacţionează mai ales prin furie. Deşi divorţul este legat de infidelitate în general este mai probabil dacă soţia a fost cea infidelă. În general descoperirea unei aventuri extraconjugale duce la o mulţime de probleme simptome asemănătoare sindromului de stres postraumatic, confuzie, furie, depresie, scăderea stimei de sine şi a încrederii în propria sexualitate. De asemenea infidelitatea se corelează pozitiv cu probleme sociale: violenţa domestică, uciderea soţului / soţiei, încercări de suicid – toate fiind utilizate pentru a umili şi pedepsi partenerul infidel. Aproximativ 70% din cuplurile care apelează la terapie de cuplu fac aceasta ca urmare a unei infidelităţi care precipită o criză a relaţiei. De cele mai multe ori terapia se adresează problemelor psihologice ale cuplului ca urmare a infidelităţii dar sunt şi situaţii în care unul din parteneri descoperă infidelitatea celuilalt şi vine la terapie pentru că nu ştie cum să procedeze, este ambivalent sau nesigur pe sine.
Trădarea încrederii ca urmare a infidelităţii distruge multe din presupunerile, credinţele şi expectanţele cuplului astfel că salvarea relaţiei este întotdeauna incertă.
