Maracine Miruna Ioana Clasa a VII-a B
6.06.2013
DISPERSIA LUMINII Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refractie a luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit. Dispersia luminii a fost pusa in evidenta experimental si studiata stiintific de catre Newton.Intrun experiment efectuat in anul 1672, Newton a observat descompunerea luminii in componentele monocromatice, folosind o prisma optica: pe ecranul de observatie aparea o succesiune continua de culori de la rosu la violet. Prisma optica este un mediu omogen si transparent, marginit de doua fete plane si neparalele. La trecerea prin prisma, lumina se descompune in fascicule colorate care trec prin prisma cu viteze diferite, de aceea ies din prisma sub unghiuri diferite. Fasciculul, in forma unui evantai, este deviat in raport cu directia incidenta. Au fost definite 7 culori de baza care formeaza spectrul ROGVAIV : rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet.
O masura a acestei deviatii este data de unghiul de deviatie al luminii galbene, deoarece
galbenul este situat aproximativ la mijlocul spectrului. O masura simpla a dispersiei o constituie deviatia unghiulara dintre raza rosie si cea violeta. Pentru majoritatea materialelor transparente, cu cat este mai mare deviatia, cu atat este mai mare si dispersia. Stralucirea diamantului este datorata partia dispersiei sale mari. Mediul influenteaza propagarea luminii datorita interactiunii acesteia cu atomii si moleculele mediului. Sub influenta campului electric al luminii, particulele electrizate din atomi si molecule efectueaza oscilatii fortate cu aceeasi frecventa ca a luminii. In urma compunerii oscilatilor fortate cu unda initiala se obtine o modificare a vitezei de propagare.Diferenta de viteza va fi cu atat mai mare cu cat vor fi mai puternice oscilatiile fortate ale particulelor mediului.
CURCUBEUL Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera, a impresionat omenirea din toate timpurile, fiind considerat un "semn ceresc" care aduce binele, pacea si prosperitatea. Curcubeul este un fenomen optic care ia nastere din cauza dispersiei si reflexiei luminii solare in picaturile de ploaie din atmosfera.El este vizibil atunci cand soarele bate din spatele nostru in perdeaua de nori din fata, lumina reflectandu-se pe bolta senina. Norii sunt grupari mai mult sau mai putin conturate de picaturi de apa sau cristale de gheata aflate in suspensie in atmosfera provenite din condensarea sau sublimarea vaporilor de apa. Aceste picaturi joaca rolul prismei optice in asa fel incat lumina alba provenita de la soare se descompune.Infinitatea de culori ,pornind de la rosu pana la violet ofera un spectacol optic sub forma unui arc de cerc vizibil de pe Pamant ca o succesiune de rosu,oranj,galben,verde, albastru,indigo si violet.Culorile curcubeului sunt cu atat mai vii si mai pure cu cat lumina se reflecta si se refracta pe picaturi mai mari. De aceea el apare mai des dupa ploile de vara.Este de mentionat faptul ca si lumina Lunii produce uneori curcubee ele sunt insa mai palide si mai greu de observat cu ochiul liber.Nu trebuie sa uitam ca, in ciuda faptului ca a fost considerat fenomen natural inca de acum un mileniu el este considerat chiar si in zilele noastre semn al pacii si al binelui.
AURORA POLARA Aurora polara este un fenomen optic ce consta intr-o stralucire intensa observata pe cerul nocturn in regiunile din proxinitatea zonelor polare, ca reultat al impactului particulelor de vant solar in campul magnetic terestru. Cand apare in emisfera nordica, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreala, termen folosit initial de Galileo Galilei. Apare in mod normal in intervalele septembrie-octombrie si martie-aprilie. In emisfera sudica, fenomenul poarta numele de aurora australa, dupa James Cook. Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat si pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte si Venus. Totodata, fenomenul este de origine naturala. desi poate fi reprodus artificial prin explozii nucleare sau in laborator.
